Revista Cinema/1963 — 1979/1971/Cinema_1971-1666897506__pages201-250

er Iubiti filmul, 
george 
macovescu e 


RUE g 
P Pc i 


întreabă: 


Filmul 
este 
produsul artistic 
al unei 
industrii, 
dar un produs 
unicat 
& 


Regizorul 
este demurgul 
propriului său 

film, 
nu un agent 
de circulație 


pe platou 
e Gian 


Pentru că stim că da, 
va rugăm să nu-l menaati! 


— Participăm la reașezarea cinematografiei noastre pe temelii naturale și venim să 
vă cerem observații, sugestii, păreri personale, ca unuia care ati avut cindva o activitate 
de răspundere în domeniul filmului. În perioada aceea părea să se producă o renaștere, 
căci îi aparțin filme ca «Valurile Dunării», «Erupția», «Moara cu noroc», «Viaţa nu iartă», 

Ë «La mere», «Ora H». Ce credeți că s-a tot petrecut cu acest organism, cinematografia 
românească, despre care se discută atita? Ce s-a întimplat cu filmul nostru, pe care, 
decretindu-l si crezindu-l mereu tînăr, sîntem siliţi azi să-l recunoaștem ca prematur 


A . imbätrinit ? 
vem Nevoie 
— Dacă este vorba să ne uităm în istoria filmului românesc, atunci se impun citeva consideraţii 
de ardere care nu ar trebui omise cînd facem aprecieri. Cinematografia în România nu are o bogată şi lungă 
i á tradiție. Uneori, cei ce sînt gata să arunce cu pietre în grădina filmului fac comparație între el si 
s1 chin celelalte arte din țara noastră. Îmi amintesc că, într-o şedinţă în care se judeca producția româ- 
E] nească, nu cu argumente ci cu fulgere si trăznete, cineva întreba cu aplomb: «Cînd avem rezultate 
creator atit de strălucite în muzică, în artele plastice, de ce cinematografia este codasä?» Uita, preopi- 
2 nentul, cîteva lucruri. În general, arta cinematografiei nu are un trecut atit de lung ca al celor- 
lalte arte. De două mii de ani poporul român cîntă, și așa s-a ajuns la muzicienii de astăzi. Tot de 
nu două milenii, românii cioplesc lemnul și își înflorează oalele, străchinile, îmbrăcările si casele, si 
v astfel s-a ajuns la sculptorii si pictorii de astăzi. 
de atmosferă Dar în cinematografie? Arta aceasta a apărut la sfirsitul veacului trecut, iar la noi a avut condi- 
JV ţii să se manifeste abia la mijlocul acestui secol, adică acum 20 de ani. E o diferență de tradiţie, 
sterilă, de experiență, nu? 
< 2 Despre cinematografia românească dinainte de 1950 putem vorbi în mod pejorativ, putem 
să-i calificăm cineastii de altădată cum voiti: entuziaşti, eroici, patrioți, dar despre existența 
desinfectată. unei EST despre o școală românească nu se poate spune nimic. Cele citeva filme reali- 


zate între 1912 si 1950 sînt rezultatul sacrificiului unor pasionaţi, în fața cărora ne plecăm ca în 
faţa unor pionieri, dar gesturile unor pionieri nu au reprezentat niciodată o închegare solidă, o 
așezare de la care poți cere totul. 
Cînd au apărut, în socialism, condiţiile materiale pentru a se construi o cinematografie româ- 
& nească, statul a făcut eforturi deosebite. S-au alocat sume mari, s-a manifestat înțelegere si dra- 
goste pentru noua artă, dar cei chemați să lucreze concret au dat naștere unui trup strimb si a 


L-ai 


fost apoi greu să mai tie îndreptat. A prezidat concepția gigantomaniei: construcții imense, care 
s-au dovedit a nu fi justificate, deoarece tehnica a evoluat în altă direcţie; organizare gigantică, 
foarte complicată, birocratică, în care sectorul artă era complet subordonat sectorului admi- 
nistrativ; legislație economico-financiară nepotrivită pentru o industrie cu un specific absolut 
diferențiat de acela al restului industriei. Un asemenea gigant «nespecific» trebuia să producă 
o «marfă» cu totul specifică, trebuia să creeze artă. Dar el nu era decit un greoi instrument. Era 
nevoie de oameni, de oameni cu anumite calități, de artiști care să-l folosească. Şi era nevoie de 
multe si de foarte variate calificări, de la regizor si pînă la cel ce impingea travelingul pe platou. 
De unde să fie luați? Din trecut veneau puțini, foarte puțini. Ciţiva regizori, cîțiva operatori, 
citeva monteuse şi, în rest, nimic. A fost nevoie de calificare, de formarea unui mare număr de 
cineasti. S-au trimis tineri la studii pentru a deveni regizori, operatori, scenariști, directori de 
film etc. Din păcate, nu criteriile impuse de arta respectivă au funcționat în selectionarea acestor 
candidați la măiestrie, ci altele, pe care cu un eufemism le-am numi extraartistice. 

Cadrele tehnice s-au format mai greu, fără o concepție precisă, fără existența unui sistem 
bine organizat. Şi atunci ne-am trezit că avem electricieni pentru platou, care cunoşteau meseria 
de electrician în general, şi nu pe aceea specifică artei cinematografice. Şi cum sistemul de sala- 
rizare era defectuos, la prima ocazie, cind găseau o muncă mai bine retribuită, la o uzină, părăseau 
Buftea. Rămineau numai entuziastii. 

Spun toate acestea — și s-ar mai putea spune multe — nu pentru a ne răfui cu trecutul. Ego 
in Arcadia. Le spun pentru a nu mai fi repetate în prezent si în viitor. Este nevoie să se înțeleagă 
bine si pînă la ultimele consecinţe că filmul este produsul artistic al unei industrii, un produs 
unicat si nu de serie, creat de oameni cu o anumită capacitate, specifică artei lor, cu o anumită 
sensibilitate. Prin urmare, ţinîndu-se seama de situația economică, politică, socială, de legile din 
ţara noastră, este nevoie de o organizare specifică, de legi si hotăriri care să împingă producția 
înainte și să nu o frineze. . 

Ultimele îndrumări date de către conducerea partidului nostru, precizările făcute de către 
secretarul general, tovarășul Nicolae Ceauşescu, au deschis o nouă perioadă în conducerea si 
organizarea cinematografiei din România. Rămine ca aceia care au misiunea să concretizeze aceste 
idei valoroase să facă dovada înţelegerii perfecte a sensului lor. 


— Ce credeţi despre rolul regizorului în crearea filmului? Altfel spus, este sau nu 
este regizorul demiurgul propriului său film? 


— În nici un caz nu este un «agent de circulație pe platou», cum spunea odată un venerabil 
și apreciat regizor român, săturat de intervenţiile atitor «colaboratori» în filmul pe care îl realiza. 
ntrebarea dv. este esențială. Eu cred și voi crede că regizorul de film este demiurgul operei sale 
si că toți ceilalți nu sînt decit colaboratori subordonați concepției, viziunii regizorului, autor 
al filmului. Sper că nu voi produce supărare celor care contribuie la realizarea unui film, dar rea- 
litatea aceasta este. Arta, inclusiv aceea a cinematografiei, îşi are legile ei si nu pot fi înlăturate. 
Concepţia regizorului-autor s-a lovit însă de aceea a mitului scenariului, conform căreia 
regizorul nu face altceva decit să transcrie pe peliculă ceea ce scenaristul a scris pe hirtie. La aceas- 
ta se referea regizorul amintit, cînd spunea că nu vrea să fie «agent de circulație pe platou», stind 
cu scenariul în mînă si făcindu-le semn actorilor să meargă la dreapta, la stinga, înainte si inapoi. 
Eu cred că acest mit, ca orice mit, este o dilatare a realității. Este cert*că un scenariu este 
necesar, reprezintă o bază de plecare pentru realizarea operei de artă, dar a crede că, avind un 
scenariu, am şi filmul — cum deseori am auzit — este o greşeală fundamentală. Trecerea de la 
scenariu, deci de la literatură, la film, deci la arta cinematografică, este posibilă numai graţie ac- 
tului de creație al regizorului. Cel ce nu trăiește acest act nu este un artist, ci un simplu transcriitor. 
Regizorul este demiurgul filmului de la începutul și pină la sfirsitul producerii lui. 

În arhiva cinematografiei sovietice din Moscova, am văzut scenariul literar al filmului «Cru- 
cisätorul Potemkin». Ştiţi cite pagini avea? Şapte și jumătate. Unele secvenţe, cum este aceea a 
«scării», nu le-am găsit în scenariu. Tisse, operatorul, mi-a mărturisit odată că ideea le-a venit 
pe parcurs. Turnau la Odessa, pe un crucișător vechi, aflat în rada portului. În fiecare dimineață, 
venind din oraş, coborau scările pentru a sosi pe crucișător. Într-o zi, Eisenstein i-a sugerat ope- 
ratorului că ar fi bine să filmeze ceva pe scări. Așa s-a născut faimoasa secvență a represiunii, sec- 
ventä antologică în istoria cinematografiei. 

Nu aș voi să fiu greșit înțeles. Nu milites pentru o totală improvizație, dar nici nu sînt adeptul 
mitului scenariului. Cite scenarii bune au rost transformate în filme ratate de către regizori ne- 
pricepuți! 

Deci — regizorul demiurg al filmului său, slujit de un bun scenariu! 


— Chiar dacă sintem obligaţi să admitem că demiurgii au si ei frămintările, șovăielile 
lor! 


— Chiar cu acest risc. Ceea ce îi trebuie, între altele, unui mediu cinematografic este acea 
«ardere» la înaltă tensiune, acel chin creator, acea frămintare, acea trăire, nu într-o atmosferă 
sterilă, desinfectată, unde opiniile lipsesc şi sînt înlocuite cu mici preocupări și cu meschinării. 
Fără o opinie artistică, fără o atmosferă de creație și de sinceră responsabilitate colectivă pentru 
dezvoltarea artei cinematografice de la noi nu se pot realiza filme mari. Apariția unuia va fi o 
întîmplare. 

Cred că este nevoie ca, fără teamă şi ezitare, cineastii să privească mai atent spre uniunile de 
creaţie vecine, unde confruntările: sînt de cîțiva ani majore, deschise, bărbătești. Sint necesare 
ciocniri de opinii, scăpărări de caractere şi personalități; tot atit de necesare ca și aparițiile marilor 
filme. De altfel, unele le condiţionează pe celelalte. 


— Îi vedeţi prinși în aceste lupte de opinii pe toți creatorii? 


— Pe toţi aceia care au dovedit că își pot însoţi afirmaţiile cu fapte (adică filme). Am cunoscut 

-înainte de război un ziarist care în fiecare zi perora la cafenea impotriva stărilor de lucruri din 

ţară şi ne ameninţa că va scrie un articol fulminant contra guvernului. Cinci ani l-am auzit perorind. 
Articolul nu a apărut niciodată. 


— Care credeţi că este starea de spirit a regizorilor noştri? 


— Am printre ei prieteni, pe care îi preţuiesc și ca oameni de artă, dar mi-aş ingädui să le 
spun că au nevoie de mai multă îndrăzneală. Trebuie să facă eforturi — creaţia este efort chinuitor 
— pentru a se urca pe culmile înalte ale artei, ale artei contemporane nouă, oamenilor dintr-o 
țară unde totul se înnoieşte. . 

lrosirea forțelor în false contradicții, în false probleme, nu înseamnă îndrăzneală creatoare 
de artă. 

În afară de talent, arta cere curaj, dăruire, înțelegere superioară a fenomenelor vieții. 


— Şi arta filmului mai cere,încă,multe alte condiții... 


O descripţie rece, științifică 


Golanul 


_apud Bunuel 


Societăţile în destrecturare, sau cele ce se tin cu greu 
și violente eforturi în cadrul unor forme golite de conti- 
nut, scot la iveală golanul. Toată masa de cruzime şi 
abjectie pe care o aduce acest personaj al cataclismelor 
sociale anunţate reprezintă adeseori substanța și forța 
filmelor lui Buffuel. 

Avantajul artistic rezultă din capacitatea de a des- 
prinde trăsăturile omului asocial, chiar cînd ambițiile 
lui sint sociale și reacţiile lui sint de relație. Pentru 
că omul fără chingile sistemului de valori este asocial, 
antisocial, un alt mod de a puncta adinca amoralitate, 
nebunia morală ce-și găsește un loc și în catalogările 
psihiatrice. Edificiul valorilor, al civilizațiilor și al culturii 
vii se desprinde astfel cu forță ca un perete solid pe 
care se proiectează mutrele dezgustätoare ale lumpe- 
nului. Poziţia sa în afară de societate îi alterează si sub- 
stanta biologică, boala socială îi alterează psihicul, 
psihicul îmbolnăvit îi modifică trăsăturile, secrețiile in- 
terne, echilibrul celulelor, funcționarea organelor. Go- 
lanul, apud Bufiuel, e de un anumit tip psihosomatic, 
e o subspecie biologică, cu alt echilibru, tinde spre o 
altă încrengătură. Dar neimplinirea reclamă violența 
precum golurile de aer cheamă furtunile. Să ne aducem 
aminte de înfățişările cersetorilor din «Viridiana» a 
căror boală întreține ura şi ura întreține boala, incu- 
rabili pentru că se complac în boală, dincolo de bine- 
facerile oricărei medicine moderne puse la punct. Sau 
la figurile membrilor manifestului «Les Camelots du 
Roi», fasciștii din «Jurnalul unei cameriste» îmi aduc 
aminte de o frază din Lucrețiu Pătrășcanu din cartea sa 
«Sub trei Dictaturi», referitoare la marele număr de 
estropiati dintr-o coloană de demonstranți legionari. 
Expresivitatea figurilor lui Buñuel nu e o ingrosare ar- 
tistică, e aproape o descriptie rece, științifică. 

Însă toate acestea sînt stiute. Ceea ce cred că este 
deosebit de interesant e raportul acestor căpățini cu 
valorile și aici intervine marea originalitate a gindirii 
artistice a lui Buñuel. Scena centrală este aceea a 
«cinei cea de taină», unde cersetorii reconstituie pe 
grotesc imaginea Cinei lui Leonardo. Însă pretutindeni, 
în fiecare scenă, o asemenea inversare malefică e impli- 
cată. Fauna golanilor este o lume întoarsă cu capul în jos, 
e lumea noastră cu semnul minus în față. Derbedeii vor- 
besc de onoare și vai se intitulează «les camelots du roi», 
sint obsedati de steaguri, de uniforme și drapele, de toate 
cinstitele imagini: mitice ale trecutului cărora, printr-o 
dialectică a răului, li se schimbă conținutul și sensul. 
Apoi totul se modifică în jur, căutarea devine un păcat, 
bunătatea naște răul, respectul şi recunoştinţa sint un 
fals. Golanul se crede un înțelept, un cunoscător al 
vieţii fără iluzii. El ride interior la orice spune, se umileşte 
dar nu simte umilința, face fără încetare cu ochiul, 
procedeul său de distrugere este ipocrizia pe care o 
confundă cu marea cunoaștere a vieții. Sau mai mult 
decit ipocrizia, reaua credință. Această asociație stra- 
nie de cuvinte rău si credință îl definește cel mai adinc, 
pe el și desgustătoarea. sa dialectică, cu care înșală 
şi distruge si buna credință si face, prin contaminare, 
imposibile iluziile, adică îngreunează valorile care-i 
sint contrare şi pe care, în cursul întilnirii cu golanul, 
descoperim cit le iubim. 


Alexandru IVASIUC 


Un rol de toate zilele, intr-un film de toate zilele. 


O profesoară pasionată — Maria Verdeș 
— care organiza spectacole — de versuri 
dar si Caragiale — un cäutätor și descope- 
ritor de talente, Roger Georgescu, un real 
talent dramatic vizibil cu ochiul liber — 
totul o Impingea pe eleva de liceu Silvia 
Popovici către cariera de azi. Dar ea visa 
să devină, dacă nu medic atunci psiholog, 
dacă nu psiholog atunci cintäreatä, dacă 
nu cintäreatä cel putin pedagog (modelul 
ideal era doamna Verdes) si In orice caz 
scria poeme, epigrame, satire. Între timp, 
și mai mult de dragul doamnei Verdeș, par- 
ticipa la concursurile interscolare, la spec- 
tacolele de versuri si juca în travesti. Cata- 
vencu. Apoi, după ce Roger Georgescu o 
recrutează în ansamblul U.T.M., proaspăt 
înființat, joacă în «Articolul 214», în «Tinăra 
gardă» (rind pe rind Liuba și Uliana), în re- 
gia lui Tadeu Arsenie si Miţa Baston în 
«D-ale carnavalului». Juca alături de Geor- 
ge Constantin, Gh. Cozorici, Gina Patrichi, 
si ei pe atunci, printre alții, membri ai an- 
sambiului U.T.M. Ideea de a juca începe 
să-i placă, dar nu pînă într-atit, ca să renun- 
te la visul de a urma psihologia (psihologia 
copilului, nota bene) drept care se și pre- 
gătește să dea examenul cuvenit. Cei din 
jur sînt însă de cu totul altă părere. Doamna 
Verdes, Roger Georgescu si regizorul Ta- 
deu Arsenie încearcă și chiar reușesc s-o 
convingă să dea examen la Institut. Alege 
secția actori de film, care avea examenele 
în primăvară, în speranţa că nu va reuși si 


actorii 
noştri 


SILA L | 
POV ICI 


Fişă aproape personală 


se va prezenta deci toamna la... psihologie. 
Proba de actorie e trecută cu succes, cea 
de fonogenie de asemenea, la proba de 
totogenie, cade. Derogare. Prea erau bune 
celelalte două probe. În Institut joacă tot 
felul de fetiscane duioase, o bätrinä de 80 
de ani, flăcălandri (în travesti) dar si Zita 
în «Noaptea furtunoasă». 

Era în anul Ill cind o descoperă lulian 
Mihu si o distribuie în «La mere». Revelatie. 

Apoi Mihai lacob găsește în ea «Blanca» 
ideală, cu lurie Darie ca partener. În această 
epocă apare încă un personaj, mai din 
umbră, machieuza Rica Enescu, care-i des- 
coperă machiajul și coafura potrivită ceea 
ce — spune Silvia Popovici — «mi-a dat 
curaj și încredere în mine», 

Un an înainte de absolvirea Institutului, 
primul lung-metraj: «Ora H» în regia lui 
Andrei Blaier și Sinisa lvetici. 

În 1956, la absolvirea Institutului, | se 
propune să rămină în București, dar refuză. 
Visează, ca toată promoţia ei, de altfel, un 
teatru experimental și, împreună cu Gheor- 
ghe Cozorici, Sanda Toma, Eliza Plopeanu, 
Amza Pellea, Constantin Rautchi, Victor 
Rebengiuc, Radu Penciulescu, pleacă la 
Craiova sub conducerea lui Vlad Mugur. 
Cariera la care nu visase niciodată începe, 
totuşi, între 1956—1959: 

Rolul principal în «Guuendolin» de Oscar 
Wilde; 

Ofella în «Hamlet». 

Maria în «Tinăra generaţie» de V. Nitu 


iescu și F. Vasiliu (premiul | la concursul 
tinerilor actori); 

Olga în «Ani de pribegie» de Arbuzov 
(premiul Il); 

Ecaterina Teodoroiu de Nicolae Tăutu; 

Lucietta în «Gticevile din Chioggia» de 
Carlo Goldoni; 

Magda din «Arcul de Triumf» de Aurel 
Baranga (premiul Ill la concursul de dra- 
maturgie originală). 

Între timp mai joacă și în «Furtuna»,filmul 
lui Andrei Blaier și Sinisa lvetici. 

In 1959 se întoarce, prin concurs — la 
sugestia lui Moni Ghelerter — în București, 
la Teatrul Naţional. Joacă: 

loana în «Surorile Boga» de Horia Lovi- 
nescu; 

Vera în «Cei din urmă» de Gorki (alt 
concurs, alt premiu |); se pregătește pentru 
un rolisor în «Darclée» si, peste noapte, | 
se oferä chiar rolul principal. 

Judith în «Discipolul diavolului» de G.B. 
Shaw; 

Carol în «Orfeu în infern» de Tennessee 
Williams; 

Margot în «Mașina de scris» de Jean 
Cocteau; 

Grusa In «Cercul de cretă caucazian» de 
Bertolt Brecht (din nou premiul I). Între 
timp, joacă pentru T.V., în regia lul Lucian 
Pintilie, rolul oarbel din «Oaspetele din 
faptul serii» de Horia Lovinescu; «Vanina 
Vanini», dramatizarea Andei Boldur după 
Stendhal; Sonia, în «Crimă si pedeapsă», 


Foto: A. MIHAILOPOL 


dramatizarea lui lon Barna, și tot Sonia, 
în «Unchiul Vania». Încă două filme, «Omul 
de lingă tine» si «Dragoste lungă de-o 
seară», amindouă în regia lui Horea Popes- 
cu, după care pleacă la Cluj. Între 1963— 
1966, pe scena teatrului din Cluj: 

Larisa, în «Fata fără zestre» de Ostrovski; 

Iphigenia, în «Iphigenia în Aulida» (tur- 
neu de succes în Italia); 

Hilde, în «Constructorul 
Ibsen; 

Maria, în «Nimic, nu se pierde dragul 
meu» de lonel Hristea. În 1966 se reintoarce 
la București ca angajată a Teatrului Natlo- 
nal. Urmează: 

Ana Petrovna, în «Un Hamlet de pro- 
vincie» de Cehov: 

Julieta, în «Romeo și Julieta»; 

«Troienele», de Sartre după Euripide; 

«Andromaca»; 

Alizuna, în «Alizuna» de Tina lonescu; 

Luluta, în «Coana Chiriţa»; 

Goneril, în «Lear» și 

Euxinia, în «Săptămina patimilor» de 
Paul Anghel. 

În 1967, Malvina Urşianu îi oferă rolul 
principal în «Gioconda fără surts» și tot 
Malvina Urșianu, în 1970, rolul Alexandrei 
în ultimul său film, «Serata». 

15 ani de carieră, impresionant de multe 
oluri în teatru, incredibil de puţine în film. 
Dar să nu contabilizăm. Să spunem că 
numărul nu contează și să sperăm, în taină, 
că el va crește. Cu timpul. 


Solnes» de 


ți picta priviri 


Poţi desena ochi, dar e foarte greu să pictezi priviri. Afirmația lui 
Grigorescu califică în esenţă arta interpretului de film. Și dacă e vorba de 
expresivitatea privirii, ce exemplu mai la îndemînă s-ar putea lua decit pira- 
mida de roluri pe care le-a făcut Silvia Popovici pentru ecran şi pe scenele 
celor trei Naţionale, unde ni s-a înfățișat atît de divers și atît de definitiv, 

De la primul ei (si al meu) film, „Blanca“, o ecranizare după Eminescu, 
nedifuzată în circuitul comercial și pînă la „Serata“, sensibilitatea cu totul 
neobișnuită, căldura, generozitatea actriței, trecute prin retorta clipelor de 
tensiune dramatică, descătușate în scenele lirice, s-au revărsat în penumbra 
aceea vie a sălilor de cinematograf, făcînd să vibreze inimile, omogenizînd 
gesturile si respiratiile în ritmul unic al ecranului, contopindu-se cu perso- 


"najele, din structura cărora a știut s 


noi trăim clipa. 


— Nu ştiu dacă realizezi cît de 
mult te-ai schimbat de la fetiscana 
romantică din „La mere“ pînă azi, 
la „Gioconda... sau „Serata"... 

— Dar e normal. Nu mai pot fi ca 
acum 15 ani, 

— Sînt schimbări şi schimbări. 
Aceea de care vorbesc e foarte „în 
bine”. 

— Nici o schimbare nu ţine, cred, 
numai de noi. N-aș putea vorbi des- 
pre evoluția mea, fără să spun că 
ea a fost marcată de fiecare personali- 
tate pe lingă care am trecut — sau 
care a trecut pe lingă mine — de tot 
ce s-a întîmplat în -jurul meu, de 
toate mișcările vieţii noastre... În 
copilărie, ba chiar si în adolescenţă, 
mă credeam o neadaptabilă, o înstrăi- 
nată, Trăiam într-o lume numai a 
mea, plină de probleme pe care le 
credeam numai ale mele. De fapt, 
cred că eram doar mai egoistă... 
Temperamental, poate aș fi fost o 
romantică (pentru că vorbeai de 
„La mere“). Dar tot ce mi s-a întîm- 
plat după, toate acele fntiiniri cu 
oameni marcanţi, cu personalităţi, 
probabil mai puternice decit a mea, 
m-au maturizat în altă direcţie. Mai 
amplu, mai complet... Poate că și 
rolurile pe care le-am jucat — cele 
mai multe au fost „eroine“ = și-au 
pus pecetea asupra evoluției mele. 
Dar uite ce ciudat: deși erau mai 
toate, ca orice eroine, fiinţe de mare 
ardoare sentimentală, nu m-au sen- 
timentalizat, ci m-au împlinit... 

— Ai jucat atît de mult si roluri 
atît de diverse, încît cred că a 
devenit foarte greu să ti se stabi- 
lească un gen. 

— Nici nu știu dacă e important 
să porți o etichetă. Ştiu însă că ader 
la genul de actor:interpret, nu de 
actor-exponat. Nu-mi plac frumoșii 
si frumoasele. N-am mare încredere 
în frumuseţe. Deși „se poartă", e 
apreciată, e căutată, n-o consider 
strict necesară pentru un actor. 
Un actor trebuie să trăiască prin el 
însuși, prin personalitatea lui, prin 
ceea ce are de spus... Aș fi în stare să 
văd de dimineaţă pină seara filme 
cu Ingrid Bergman, Katharine Hep- 
burn, Audrey Hepburn, Geraldine 
Page, Julie Christie, exact pentru că 
le consider actrițe adevărate, de 
trăire, de adincime, și nu fabricate 
prin „publicitate. ; 

— Intimplätor ele sînt si frumoa- 
se... 

— Dar puteau și să nu fie. Și pe 
urmă nici nu sînt frumoase în sensul 
obișnuit al cuvîntului, ci prin harul 
lor. 7 

— Prin talent, adică... 

— Alţii fi spun „foc sacru“... Nu 
știu ce e. Este, poate, acea perma- 
nentă acumulare care se cere la un 
moment dat descătuşată. Este, poate, 
o nevoie de a te cheltui... Meseria — 
nu-mi place să-i spun așa, dar n-am 
cum altfel—noastră se face din mai 
multe cauze, dar cel puţin două 


sînt esenţiale: dintr-o mare nevoie 
de ate arăta, de a trăi în văzul lumii 
(si de aici se nasc stelele, vedetele) 
sau dintr-o necesitate imperioasă de 
a te manifesta plenar, de a te des- 
cătușa, de a te cheltui. Eu, spre 
bine dar și spre rău, fac parte din 
această a doua categorie... 

— De ce: „și spre rău“? 

— Pentru că la mine puterea de 
acumulare e atît de mare, încît cred 
că aș muri dacă n-aș juca. Si nu fac o 
figură de stil cînd spun: „aș muri”. 
Sint fizic bolnavă atunci cînd mi se 
întîmplă să nu joc. Și nu pot pune 
nimic în loc. Orice altă activitate, 
acum mi se pare prea puţin. Respec- 
tind, cu toată maturitatea la care am 
ajuns, toate meseriile, toate activită- 
tile, pentru mine nu există decit 
una singură, una singură mă împli- 
nește, îmi aparţine — sau îi aparţin, 
ştiu eu... Și dacă cel putin ar fi o 
meserie comodă. 

— Mulţi chiar sînt convinşi că 
este o meserie comodă. În orice caz, 
plăcută. 

— Ştiu; Inveti un rol, ieși pe scenă, 
îl debitezi şi mai ești si aplaudat... 
Dar cu cît efort — care nu trebuie să 


La trei ani şi ceva... 


se vadă — cite sentimente — care 
nu sînt întotdeauna ale tale car tre- 
buie să le descoperi în tine, care 
ești unul singur — și nici asta nue 
bine să se vadă, nu e bine să te vezi 
tu, ci el, personajul, de fiecare dată 
altul şi de fiecare dată scos din tine. 
O dată cu nervii tăi... N-aş vrea să 
am aerul că mă pling. Nu poţi cîrti 
impotriva a ceva ce te ţine în viaţă, 
oricît ar fi să te coste. Vroiam doar 
să spun că nu e o meserie ușoară 
cum pare la prima vedere. Și poate 
că vroiam să mai pledez o dată 

entru. ideea actorului ca element 
al creaţiei şi nu ca executant al 
unor comenzi. Nu-mi place ideea de 
executant și pentru că ea presupune 
o placiditate cu care nu pot fi de 
acord. E adevărat că el, actorul, 
nu-și pune în circulaţie ideile pro- 
prii, ci e limitat la rolul de a trans- 
mite ideile autorului și regizorului. 
Dar pentru ca să transmiţi nişte 
idei, trebuie mai întîi să le receptio- 


Romantica... 


pi: d Suie A DEA 


UnA 4 
ă descifreze întotdeauna ceea ce aş numi 


aspiraţia fundamentală a condiției umane. _ . à 


t 


Maturizarea ei artistică, profunzimea analitică păstrează candoarea din 


„La mere", Jocul ei (ciudat termen pentru creație!) e spontan și firesc, izvorind 
parcă numai din harul inefabil al talentului. Şi cît efort ascunde la toți marii 
creatori această ușurință, acest mers în poante, cu toţi mușchii relaxaţi. La 
Silvia Popovici domină personalitatea. Tot ce face i se potrivește, e conform 
cu structura ei particulară, cu vocea, cu gesturile, cu făptura ei. Numai că 
de fiecare dată e alta. De fiecare dată pare ea însăși, și bună şi rea, şi adoles- 
centă și mamă, şi învinsă și învingătoare. E metamorfoza miraculoasă a adevă- 
ratei creaţii, care modifică fără să schimbe, sau invers. 

Succesele au obligat-o întotdeauna, o obligă şi acum, îi cer mereu 
mai mult, pentru că principalul criteriu de comparaţie al Silviei Popovici 


rămîne mereu Silvia Popovici. 


A jucat și joacă mult. Și-a creat o piramidă de roluri. Și s-a așezat trainic 


la baza piramidei. . 


nezi, să devină ale tale. Mai mult: 
să le adincesti, să le duci mai departe. 
La „Serata“ aveam uneori senzația 
că dacă Malvina Ursianu n-ar fi gîndit 
toate acele imagini, vorbe, situaţii, 
ele ar fi tisnit din mine în momentul 
în care le jucam. Senzätia că le-aș 
fi putut gîndi si eu. De altfel, întot- 
deauna încerc să fac priză cu regizo- 
rul, săfiu pe aceeași lungime de undă, 
pentru că am nevoie de sentimentul 
că ceea ce joc izvorăște din mine. 

— Vorbeai despre actrițele „făcu- 
te“ prin publicitate. Chiar crezi că 
publicitatea e în stare să facă un 
actor? Și de fapt, ce crezi despre 
publicitate? 

— Să-l lanseze, poate... Dar nu-i 
poate determina valoarea... De altfel 
mi se pare nedrept să atragi atenția 
asupra unei personalități dintr-un 
domeniu mai mult decît asupra alteia, 
care acţionează într-un mediu mai 
puțin spectacular, dar nu mai puţin 
profund pentru asta. Și totuși așa 
se întîmplă. Infinit mai multă lume 
știe cinee — săzicem — Dan Spătaru 
decît... Marin Preda. E o ciudätenie, 
și o nedreptate, trebuie să recu- 
noastem. Dar poate că e si o com- 


pensatie. Viaţa unui actor — ca 
actor —'e foarte scurtă i nu lasă 
după ea decît cel mult niș'e biografii 
pe care din cînd în cînd le mai 
cercetează unii fanatici. Un scriitor 
trăieşte prin opera lui, peste 
timp. Noi trăim clipa. Poate așa 
se explică nevoia de a fi cel puţin 
prezenţi, intens prezenţi, în „clipa 
noastră”, poate așa se explică atenţia 
mai specială care ni se acordă uneori. 
Pe mine însă mă interesează numai 
acea publicitate care se apleacă 
asupra unui actor dintr-un interes 
pur profesional. 

— Nu e pentru prima dată cînd 
am în față o listă lungă de roluri în 
teatru si una foarte modestă de 
filme... 

— Nu numărul contează, ci impor- 
tanta rolurilor si puterea lor de a 
persista în memorie. Eu cred că am 
avut totuși noroc, -pentru că am 
interpretat roluri de compoziţie. 
După ce la început am jucat eroine 


Hariclea Darclee... 


Mihai IACOB 


de virsta mea, de la „La mere“ pină 
la „Ora H“, trecînd prin „Furtuna“, 
a urmat „Darclâe“, un fel de mara- 
thon de compoziţie. Mai multe virste 
— niciuna nu-mi aparţinea în afară 
de tinereţe care nu-mi folosea de loc 
în acel film — nemaivorbind de rolu- 
rile din opere. De la eroine wagne- 
riene pînă la patetica Alma Mater, 
de la dramatica Tosca, pînă la tragica 
Margareta a lui Faust, „Darcle=” a 
fost o încercare dură, dar si o expe- 
rientä care m-a maturizat. Pe. urmă 
cele două roluri în „Dragoste lungă 
de-o seară“ și „Omul de lingă tine“, 
pe care tot în categoria „compoziții“ 
le-aș trece, pentru că sentimentele 
acelor personaje nu-mi aparțineau. 
Apoi „Gioconda...“. Și iar nu aveam 
virsta eroinei. Trebuia să fiu ma- 
tură, dar frumos matură. Malvina 
ținea ca obrazul să fie pur si nealterat 
de ani, dar dincolo de elsăse ascundă 
un temperament matur, 'o putere de 
trăire fantastică, egalată doar de 
forţa de disimulare a sentimentelor. 
Pe urmă „Serata“, într-un fel apro- 
piat de „Gioconda...“ dar putin pe 
invers: aparent Alexandra e o fată 
însingurată în uriténia ei, sub care 


Profi ul „Giocondei..." 


ascunde însă o mare forță si o 
dorință de a comunica si de a fi 
acceptată de ceilalți. 

— Urîtenia Alexandrei este însă 
de o asemenea puritate austeră încît 
atinge frumusețea Irinei din „Gio- 
conda..." 

— Puritatea nu ţine de nişte linii 
ale obrazului. Știu că mi se schimbă 
chipul de la un rol la altul. Mi se 
transformă mușchii obrazului fără 
să-mi dau seama, Pentru că el, chipul, 
ia, cred, forma dinlăuntru a persona- 
jului. Cît despre frumusețe... Eu 
am început prin a fi o fată urită 
cu Care regizorii nu prea ştiau ce să 
facă si atunci o puneau să joace în 
travesti fläcäiandri cu mustăcioară. 
Nici acum nu sînt frumoasă. 

— Dar poţi fi în funcţie de rol, 
pe scenă sau în film. Adică exact 
acolo unde şi cînd trebuie să fie 
frumoasă o actriță. Dacă e actriță... 


ES 


9 


CITITORI 


DESPRE 


101 


NUMERE 


Anchetă alcătuită pe baza răspunsurilor a 101 cititori din 
trei mari centre ale ţării: Bucureşti, Cluj, laşi. 


Fireşte, nu ne-am propus să realizăm o anchetă ştiinţifică, 


demnă de institutele de sondaj specializate. 


Am dorit însă replica spontană, orală, în direct, fără 
menajamente, în jurul celor trei întrebări de bază: 


CE VĂ PLACE 
ÎN REVISTA „CINEMA? 


2 


CE NU VĂ PLACE 
ÎN REVISTA ,CINEMA"? 


3 


CE AŢI DORI SĂ GÀSITI 
ÎN REVISTA „CINEMA“? 


Ce vă place 


Succesul 
dezbaterilor 


Ing. Gheorghe URSU (Bucureşti): 
Curajul.. Adică, de pildă, articolu! 
lui Lucian Pintilie despre Stroheim. 
Mesele rotunde“ în care se pune 


10 ù 


dege tul pe rană. Publicarea în nu- 

mărul! 3 a rezultatelor unei anchete 
printre spectatori, care ce 
un adevăr foarte penibil pentru n> 
toţi, i 

Aurel PIRVAN (economist - 
Cluj): Revista a cîștigat foarte mult 
în ultimii ani în aspect, ca prezentare 


71 

grafică și mi se pare a fi remarcabil 
de cuprinzătoare în eclectismul ei. 
Ne face plăcere cînd găsim în ea 
materiale scrise cu vervă, materiale 
mai categorice. „Mesele rotunde" din 
ultimele numere s-au dovedit a fi 
interesante și chiar pasionante. E 
cazul să mai aflăm și noi ce se petrece 
în propria noastră cinematografie. 

Felicia ANTIP (telecronicara 
revistei ,Flacära"): „Mesele ro- 
tunde“ la care se dezbat fără reti- 
cente problemele cinematografiei ro 
mânești: îndemînatica punere în pa- 
gină (titluri, subtitluri, vitrinaje — 
tot!). ,Curierul" (cea mai corectă 
și mai interesantă „poștă a redacţiei" 

f noastră). Articolele care 
ă puncte de vedere meritînd 
a fi discutate. 

Ing. Vasile ISTRATE (laşi): Timp 
de 2 ani am colectionat revista. Anul 
trecut, la un moment dat, i-a cam 
scăzut valoarea; apărea cu întîrziere, 
cu informaţii perimate. De la ulti- 
mele numere însă, e din nou mai 
bună. Mi s-a părut remarcabilă 
„masa rotundă” cu actorii: am înţeles 
că şi marii actori au necazurile lor. 

George DAN (fizician — Cluj): 
„Masa rotundă“ din numărul 3 a 
fost un adevărat eveniment publicis- 
tic. Dialogul lansat între cititori de 
„Curier e foarte eficient pentru că, 

rai mult decît o reţetă dată de spe- 
cialişti, e un dialog onest și spontan 

între amatori. 

Minerva MARIȘ (activistă UTC 
— Cluj): „Masa rotundă“ cu actorii 
mi-a plăcut extraordinar de mult 
Au vorbit grozav Silvia Popovici, 
Florin Piersic, Amza Pellea. A fost 
un material foarte realist. Ar trebui 
să mai organizaţi astfel de anchete, 

Eugen BARBU (scriitor — Bucu- 
resti): 

Dezbateri teoretice. 

Faptul că despre același film se 
publică opinii pro și contra. 

Că revista e descuiată. 

Că e scrisă de excelenți cunos- 
cători de film și publicisti. 

Marcel CONSTANTIN (student 
Filologie — Cluj, redactor la revista 
studențească „Echinox"): E clar că 
lucrurile bune din revistă sînt mai 
multe decît cele rele;altfel nu s-ar 
vinde. Personal, apreciez cel mai 
mult paginile de cronică, dar măcar 
de-ar fi toată revista atît de cura- 
joasă, de hotărită și de incisivä 
cum au fost cele două „mese rotunde" 
din ultimele numere. 


Succesul 
unor rubrici 


Pompilia BOCU (studentă anul || 
economie — lași): Prefer din „Cine- 
ma“ si deschid direct acolo, cäutin- 
du-le, cronicile de film — poate pen- 
tru că multe din filmele recenzate ne 
cesibile nouă, ieșenilor. „Cu- 
rieru | spectatorilor“ — fiindcă e o 
cronică vie, Chiar dacă e uneori 
puerilă sau eronată. 

Traian ROTARIU (sociolog — 
Cluj): Mă interesează în primul rînd 
probl'emele tangente cu meseria mea, 
deci citesc cu prioritate „Curierul”. 
Mă mai interes ează și discuţiile despre 
filmul românesc pentru că sînt, + ca 
să spun așa, necăjit de situația ci 
matografiei noastre. 

Mioara BĂLEANU (inginer la Stu- 
diout de Televiziune — Bucures şti): 
Apreciez în mod deosebit rubrica 
„Epoca noastră“ ca şi „Cinerama”“. 

luliana ALBESCU (profesoară — 
Cluj): Mi se pare utilă discuția des- 
pre o serie da filme pe care nu le 
putem vedea, deși am o rezervă: 
tonul de la egal la egal cu marele 
public care, probabil, nici nu le 
a, Ceea ce nu înseamnă că 
nu subscriu la cantitatea de informa- 
ţii astfel ve hiculat ä. Citesc rubrici 
„Pe ecrane” iar controversele din 
aşa-numitele pro sau contra, cu 
cît sînt mai multe cu atît devin mai 
interesante, lărgind aria de cuprin- 
dere a respectivei cronici. Princi- 
pala atracție pe care o prezintă re- 
vista rămîne categoric domeniul 
informațional. 


JA sa = sr = ha TIPI 


Geo SAIZ ESCU a = d er dl 
resti): Prezentarea fenomenului cid 
nematografic mondial, tratat cu 
maximă competență națională.. 
în materie de critică și istoriografie 
de gen! 

Violeta TARCAN (elevä—lasi): Ci- 
esc cu mult interes rubrica „Curier“ 
care prin confruntările dintre citi- 
tori şi revistă dă posibilitatea să se 
simtă pulsul publicului, iar mie să mă 
confrunt cU alte păreri. Apreciez 
cronicile Ninei Cassian chiar dacă nu 
sînt întotdeauna de acord cu opi- 
niile dumneaei, 

Lelia GRĂDINARU (profesoară— 
laşi): Îmi plac rubricile interesante 
pe care le-aș dori nelipsite: „Filmele 
anului“, „Marii actori“, „Cinemateca“ 
“Bibliorama", ca și corespondentele 
semnate de personalităţi din do- 
meniul criticii mondiale, 

Emil COSA (student Politehnică— 
Cluj): Mă interesează și mă sa- 
tisfac cronicile, mai ales cînd gu 
ocazia să trateze o capodoperă sau 
un film bun. Mustratia este dintre 
cele mai reuşite si socotesc că — 
deși sînt convins de contribuția lor 
la popularitatea revistei — de mai 
multe fotografii nu e nevoie. 

Ing. Ana LEESCU (Cluj): E o 
revistă care place. Îmi plac informa- 
țiile despre actori și cu cît sînt mai 
ample cuatit mă bucură mai mult. 


Pentru că — ce să-i faci? — noi, 
cititorii, sîntem amatori de senza- 
tional. 

Mihaela MITRACHE (elevă, liceul 
„Petru Groza“ — București): Îmi 


place seriozitatea criticilor precum 
şi faptul că se cere constant părerea 
cititorilor. 

Margareta IVAN (studentă filo-: 
logie — lași): Îmi plac anchetele și 
dezbaterile (am răbdare să aştept 
acel „miine dimineață“, promis de 
lon Brad la discuţia din 16 februarie). 
Îmi plac de asemenea rubricile „Cine- 
mateca" şi „A ctorii noştri“ — ca si 
rubricile semnate de D.I. Suchianu 
şi Irina Petrescu, 

Adrian GRĂNESCU (student Filo- 
logie — Cluj): Bună și adecvată ru- 
brica despre cartea de film, A fi 
cinefil nu înseamnă a vedea toate 
filmele, cu sau fără selecţie, ci a 
cunoaște şi teoriile şi studiile cine- 
matografice, 

Gheorghe VĂLEANU (tipograf- 
„Casa Scînteii“-București): "Îmi plac 
cronicile la filmele celebre, în spe- 
cial -profilurile semnate de D. 
Suchianu, am apreciat monogram 
consacrate unor actori si regizori ` 
celebri, precum și articolele criti- 
cului polonez Toeplitz. Îmi plac 
numerele de revistă care caută să 
sintetizeze anumit = probleme și în 
deosebi acel nr. 11970, consacrat 

elor 75 de ani ăi À ns mr 
mi mai plac articolele semnate de 
Ov.S. Crohmălniceanu, Al. Racovi- 
ceanu, Adina Darian, Alice Mănoiu. 
N Olimpia RADU (studentă — Cluj): 
Îmi plac din revistă cîteva rubrici 
permanente — cum a fost aceea a 
lui Marin Sorescu sau aceea a lui 
Radu Cosasu -— sînt cîteva condeie, 
profesional vorbind, foarte bune, 
mă refer aici la permanentii semna- 
tari. În mare măsură îmi place si 
lustratia revistei. 


Spiritul 
şi oamenii 


Mihnea GHEORGHIU (scriitor — 
Bucurest i): ,Cinema" a crescut fru- 
mos şi bine de cînd am cunoscut-o, 
acum o sută de luni... 

lulian MIHU (regizor— Bucureşti):, 
Eleganta sa ţ'nută exterioară, atrac- 
tivitatea ei formală, care explică în 
bună parte Fiti tatea pe care a 
ciștigatep. 

Mih-i ŞELARU (medic — lași): 
Îmi plac bunul simţ, imaginaţia crea- 
toare, spiritul novator, spontanei- 
tatea inteligentă, într-un cuvînt tot 
ce ţine de actul de cultură. Particu- 
larizind, îmi place D.t, Suchianu 
pentru prospetimea sa juvenilă. Îmi 
mărturisesc admiraţia pentru inter- 
ventiile rare dar polivalente prin 


„intervențiilor lui Dalipi er- 
brilitatea explozivă a luiCiulei. Îmi 
place Ecaterina Oproiu- pentru in- 
terventiile sale stilistic telegrafice, 
de alură bărbătească, tinind de 
esența celei mai neîndoielnice în- 
doieli feminine. Și, să nu uit, eru- 
ditia lui Mihnea Gheorghiu pe care 
mi-ar face plăcere s-o gust mai des 
pe această cale. 

Tudor VORNICU (directorul pro: 
gramelor TV): Îmi place „Cinema“ 
pentru că nu seamănă cu nici o altä 
revistă de la noi. Îmi place pentry 
că e făcută de profesioniști cafe 
doresc să spună cît mai multe ades 
văruri. Îmi place pentru cäconsuf 
un public larg, aducîndu-i o lar 
informaţie. Îmi place că se ocupă 
TV, criticîndu-ne fără menajamente, 
dar cu competenţă. 

Aida DRAGOMIRESCU (biolog- 
si): Îmi place polivalenta revistel 
fealizată ca un compromis, atîta 
vreme cît „Cinema“, ca singură pus 
blicatie de specialitate de la noi, 
se va adresa atît cinefililor de supra- 
față, cît și celor serios interesați de 
arta filmului, Optez pentru matę- 
rialele din a doua categorie, iar dintre 
ele pe cele semnate de Ov. S. Croh- 
mălniceanu, Gelu lonescu, George 
Littera. 

Fred MAHLER (director adjunct 
al Centrului de cercetări pentru 
problemele tineretului): Îmi plac 
foarte multe din revista dumnea- 
voastră... Mai ales faptul că se ocupă 
sistematic de demitizarea vedetei. 
Constanta PRODAN (merceolog- 


lași): Îmi place caracterul dezinvolt _ 


al comentariilor şi informaţiilor, care 
se adresează tuturor gusturilor și 
preocupărilor. Mai mult ca orice îmi 
place stilul lui Crohmălniceanu și 
Cosașu. 

Adrian LUSTIG (elev, clasa XI, 
liceul I.L. Caragiale-Bucuresti): De 
ce îmi place? Fiindcă este o revistă 
ambițioasă; vrea să fie ea însăși, 
să nu semene cu nici o altă publi- 
catie. Pentru că uneori mă pune în 
dificultate intelectuală, rupîndu-mă 
de la altceva. Nu pot să afirm că îmi 
plac anumite rubrici, ci cei care le 
susțin. Totuși apreciez faptul că 


Ten sn robes mai 
multe cronici, ceea ce atrage dupä 
sine evitarea sentintelor. E bine că 
revistei nu-i este teamă de con- 
traziceri. Sînt de acord și cu publi- 
carea părerilor publicului, cu con- 
dha ca acestea să nu aparțină fetelor 
sub 16 ani, doamnelor de peste 58, 
ori capilor de familie care au văzut 
filmul împreună cu familia. În rest 
citesc cu plăcere toate articolele de 
ţinută intelectuală, dar nu intelec- 
tualizate cu ajutorul dictionarelor de 
neologisme. 

Al. ÎNTORSUREANU (operator 
— Bucureşti): Este interesant cum 
revista „Cinem“ îmbină într-un mod 
destul de echilibrat gustul masei 
de cititori-spectatori de cinema — 
din punct de vedere informativ vi- 
zual — cu cerințele mai pretentioase 
ale cinefililor. Fără să plictisească, 
ba chiar fäcind-o mai dinamică, pa- 
ginile scrise de cineaști și criticii 
de cinema, precum şi cele semnate de 
invitați ai revistei din alte domenii de 
artă şi cultură, fac din revista „Cine= 
ma“ o publicație care se bucură de 
prestigiu. 

Florin MUGUR (scriitor, redactor- 
şef adjunct al revistei „Argeş"): „Cine- 
ma, — „un personaj istoric, un erou 
legendar, un simbol naţional“ — e 
o publicație inteligentă, scrisă cu 
talent. Îmi plac între multe altele 
titlurile şi subtitlurile (am-dat mai 
sus o mostră), îmi mai place ce este 
sub titluri si sub subtitluri dar numai 
atunci cînd inteligența nu e-osten- 
tativă și talentul implică și doza 
necesară de discreție, „Cinema“ e o 
revistă bărbătească (numai femeile 
mai au în veacul nostru de aproxima- 
tie, puţină bärbätie). Admir cute- 
Zanta şi măsura cu care a știut, mai 
ales în ultima vreme, să abordeze 
cîteva din problemele importante 
ale vieţii contemporane (ale actos 
rului, ale spectatorului, adică ale 
întregii populaţii). 

Dorin ALMASAN (profesor =- 
Cluj): Mi se pare interesant faptul că 
avem o revistă de specialitate mult 
mai bună decît cinematografia noas- 


„Ce nu vă place <é 


tră, 


Genuri 
si oameni 


Ing. Marius GRUBER (București): 
a) Anchetele cu personalităţi ofi- 
ciale în care ceea ce se prezintă de 
către fiecare este mai mult o auto- 
reclamă a preopinentului si, bine: 
înțeles, o critică la adreşa celorlalţi 
(cu rare excepţii); b) Reportajele 
roz despre filmele 
Buftea, fără circumspectia necesară 
în cazul unei producţii destul de 
precare; c) Faptul că revista nu & 
reușit de mult timp să descopere 
un nume nou în critica cinemato- 
grafică, ) 

loan P. (student filologie-Cluj): 
Prea vrea să satisfacä toate gusturile. 
Nu se poate. că poate ar fi mai 
bine să vă hotärîti. „Curierul“ mi 
se pare prea moale. Tot omul care 
capătă impresia că și-a format o 
părere, capătă spațiu. Seamänä cu 
situaţia în care a ajuns fotbalul, tot 
chibitul e teoretician. 

Mioara BĂLEANU (București): 
Mă şochează faptul că se scrie mult 
despre filme la care nu am acces; 
de asemenea observ că filmul nu se 
abordează și din punctul de vedere 
al meseriei specifice (montaj, ima- 
gine, coloană sonoră), accentul fiind 
pus de obicei pe problemele scena- 


n spe de la. 


riului literar. Foarte șubredă — 
rubrica TV. 

Valeriu PANTEA (student Poli- 
tehnicä—lasi): Nufagreez feminismul 
revistei, acel aer „flou“ care măr- 
turiseste o lipsă de aderare și pă- 
trundere în esența unor fenomene. 
Mărturisesc că nu-mi place D.I. 
Suchianu; înțeleg popularitatea lui, 
dar n-o accept căci nu-l accept în ca- 
litate de critic al filmului contem- 
poran. Opiniile domniei-sale se do- 
vedesc de multe ori, fie prăfuite, fie 
eronate. Îmi place spectacolul „Su- 
chianu“, patima sa juvenilă, dar e 
suficient? 

Minerva MARIS — Cluj: Unele 
cronici sînt scrise în termeni de 
specialitate greu accesibili. 

lulian MIHU: Mai greu de răspuns. 
Sînt numere din revistă care-mi plac 
mai mult, altele mai puţin. Se da- 
torează și întîmplării, desigur, dar 
poate și faptului că unele materiale 
(uneori destul de des) se repetă. 
Apoi se mai ivesc și cazuri de cola- 
boratori slab informați care își 
permit să dea verdicte despre cine- 
matografie. De aici, snobismul, un 
gen de superficialitate foarte peri- 
culos... Adică să se vorbească totuși 
mai mult despre Buñuel și mai 
putin bine despre Lelouch sau 
Jean-Luc Godard. Mai mult despre 


ss 


aceleași discuţii, aceleași teme stiute 
dinainte, i 

Felicia ANTIP: Excesiva deferentä 
față de studioul „Bucureşti“ şi față 
de forurile oficiale ale cinematogra- 
fiei, în general. Cu excepţia artico- 
lelor semnate Belphegor și Mirodan, 
noua rubrică de televiziune mi se 
pare lipsită si de nerv și de spirit 
critic. Îmi displac rubricile „de ser- 
viciu“, dinspre finalul revistei. („Gine- 
rama“). Regret întîrzierea (efect al 
apariției lunare) şi uneori eschivarea 
de la comentarea fenomenului cine- 
matografic actual. 

Gheorghe VĂLEANU — Bucu- 
reşti: Nu-mi plac în revistă artico- 
lel& semnate de Radu Cosașu, T. Ca- 
ranfil, Eva Sîrbu si Ecaterina Oproiu, 
pe care, deși le studiez, nu înțeleg 
nimic din ele. (În special din croni- 
cile onomatopeice și prea ironice 
ale lui Cosasu). Sînt articole care 
irosesc spaţiul si fac risipä ma- 
terial. | 

Mihaela MITRACHE (București): 
Tonul prea evaziv şi faptul că se 
acordă un spațiu restrîns filmului 
documentar. 

Irina DONA (elevă cl: XI, liceul 
„Petru Groza“ — Bucureşti): Am 
impresia că se face prea multă teorie 
tocmai într-un domeniu în care rea- 
lizările sînt mai mici, cum e cazul 
filmului românesc. Sau tocmai de 
aceea se face atîta teorie? 

Elvira LASCĂU (studentă Agro- 
nomie-Cluj): Vi se va pare secundar, 
dar vă atrag atenția că din dorinţa 
de audienţă, revista face unele fixatii 
pe actori — vezi cazul B.B. — sau 
chiar pe arii de discuţie. 

Violeta TARCAN (lași): Mărturi- 
sesc regretul că în paginile revistei 
apar foarte rar articole sub semnă- 
tura Ecaterinei Oproiu. La între- 
barea „de ce", un singur răspuns: 
citiţi „Un idol pentru fiecare“, 

Veronica TATULEA  (studentä 
Arte plastice — Cluj): ,Mesele ro- 
tunde“ din ultimele numere arătau 
grozav a ceartă de bucătărie. Revista 
e destinată publicului larg și sînt 
lucruri pe care acest public n-ar 
trebui să le cunoască. Nici eu nu voi 
trezi interesul nimănui dacă voi 
încerca să-mi justific o lucrare nereu- 
şită prin faptul că n-am avut cu- 
loare, 

Viviane PRAGER (elevă, cl. XI, 
Bucureşti): Se discută de multe 
ori inutil. Să se treacă la „plebicist”! 


Aspectul 
grafic 


Constantin PRICOP (tehnician- 
București): Calitatea fotografiei pre- 
zintă mari variaţii de la număr la 
număr. Din o mie de motive, hîr- 
tia ordinară de ziar nu are ce căuta 
într-o revistă de CINEMA. Mă deran- 
jează si faptul că destinati coperta 
în exclusivitate busturilor și cape- 
telor de staruri... Sînt convins că 


_multe actriţe au si picioare! 


Aida DRAGOMIRESCU (lași): 
Nul — fotografiilor de prim plan 
a unor vedete, „de pus pe perete”, 
care răpesc spaţii de 1—2 pagini 
din revistă dintr-o dată. Să însemne 
asta lipsă de text substanţial? Nu 
vreau să cred că fenomenul se 
explică prin concesii făcute de re- 
dactie gustului ieftin al unor spec- 
tatori-cititori. 

Ing. Mihai ENACHE (București): 
Nu-mi plac înfățișarea grafică, hîr- 
tia, atît a copertilor cît si a in- 
teriorului, proasta reproducere a 
fotografiilor, nu numai a acelor 
„color“, ci şi a „alb-negrului“. 

Olimpia RADU (Cluj): Nu-mi 
place revista atunci cînd se orien- 
tează spre scandal. Da pildă, foto- 
grafia aceea, pe două pagini, de la 
mijloc, o găsesc un mod comod şi 
cîte o dată chiar vulgar de a înlocui 
două pagini de text virtual. Nu spun 
că o revistă ca a dumneavoastră să 


` practic, îl răsfoiesc doar. Mi se pare 


* tocul unei atitudini pasive, de pură 


A LN 
ite 


:: P e 4 Th 
brica „Someșul“-Cluj): Primele pa-. : 
gini sînt, de obicei, mereu aceleaşi; 


Dida HIRTOPEANU (medic — 
lași): Îmi displace hîrtia pe care se 
tipărește o parte din revistă. Poate 
ar trebui să se folosească hîrtie mai 
bună, chiar dacă asta ar ridica preţul 
de vînzare. În ultimele numere, foto- 
grafiile au un colorit nereușit. 


Stilul, tonul, 
muzica... 


Mihnea GHEORGHIU: Nu-mi 
place cînd „Cinema“ e prea bine 
crescută cu autori de filme prost 
crescuți și care în general probează 
că nu vor mai... crește. 

Geo SAIZESCU: Subiectivismul,... 
exagerat, uneoril 

Dorin ALMĂȘAN (Cluj): Revista 
este, totuși, prea serioasă, prea 
academică. Îi lipsește incisivitatea. 

Florin MUGUR: Ce nu-mi place? 
Același răspuns ca la întrebarea 
întîi, în care am stris ce-mi place. 

Emil COSA (Cluj): Nu cred că-şi 
află locul în revistă informaţii. din 
culisele prea intime ale cinemato- 
grafului. Viaţa intimă a unui cineast 
interesează mult mai puțin decît 
arta sa. 

Adrian LUSTIG (București): Une- 
ori revista este ostentativ de ambi- 
tioasä și discută despre filme ca şi 
cum ar avea de a face doar cu acade- 
micianul Moisil. 

P. CORNEL  (plastician-Cluj): 
Eclectismul,pe care e obligată revista 
să-l! practice, frizează destul dé vi- 
zibil un compromis prea uşor accep- 
tat. Mărturisesc că citesc revista de 
la sfîrşit spre început, iar începutul, 


că se scrie. mult prea putin onest 
despre filmul românesc. 

Ing. Gheorghe URSU (București): 
Concesiile. ' Stelele multe acordate 
unor filme „bine făcute“, dar situate 
în afara artei („Clanul sicilienilor”); 
reportajele de pe platourile de fil- 
mare făcute în stil de reclamă. 
Absența unei poziţii nete pi de 
corespondentele în care e glorifi- 
cată Sarita Montiel și sînt declaraţi 
snobi toţi cei cărora le place Anto- 
nioni. 

Marcel CONSTANTIN (Cluj): În 


constatare a fenomenelor publice, 
de ce nu și-ar îngădui revista „Cine- 
ma“ o acţiune directă de dirijare a 
gustului spectatorilor? De ce nu-și 
permite revista să ignore total ceea 
ce merită ignorat, pentru a discuta 
mailamplu ceea ce merită cu adevărat 
discutat? Revista ar trebui să riște 
o atitudine cît mai categorică în fața 
publicului atît de eterogen. 

Fred MAHLER (Bucureşti): Toc- 
mai pentru că apreciez efortul dum- 
neavoastră spre demitizarea vede- 
tei (în conţinut), nu pot să nu observ 
că în deosebi prin ilustrație, vrînd- 
nevrînd, revista se fcontrazice, cul- 
tivînd în continuare mitul vedetei. 

Constanţa PRODAN (lași): Nu-mi 
plac divagatiile „comerciale“ ale re- 
vistei, precum reportajele pur geo- 
grafice, reportajele de... muzică usoa- 
ră, informaţiile despre modă şi chiar 
interesul excesiv pentru fenomenul 
vedetismului. Ce este CINEMA în 
toate acestea? - 


— 


11 


DIE PERI: 


“Ing. Dragomir COSTESCU (lași): 


Nu mă interesează și mă irită apo- 
logia vadetismului, intuiesc chiar o 
predilecție a redacţiei pentru ceea 
ce ea numește „mitologie“. Regizori 
de forța unor Antonioni, Bergman, 
Fellini, Buñuel, Wajda care pot impul- 
siona cu adevărat arta filmului, ar 
trebui urmăriți cu sporită atenție, 
sacrificînd-o chiar pe Raquel Welch. 

Cristian FLAVIU (student Mate- 
matici-Cluj): Nu-mi place că după 
ce citesc ,Cinema“-ul mi se pare că 
nu Valorez, nimic în comparaţie cu 
strălucirea persoanelor care scriu 
sau de care se ocupă revista. Preţul. 


Tudor VORNICU: Nu-mi place 
că apare prea rar; nu-mi place for- 
matul, e prea mare și incomod; 
nu-mi plac uneori interviurile care 
sînt redate într-un stil preţios. Nu-mi 
place cum vă ocupați de TV, fur- 
nizind prea puţine informaţii si 
prea puține date despre proiectele 
noastre de viitor 

Al. ÎNTORSUREANU (București): 
Nu-mi place cum se face informarea 
la zi despre preocupările cineaștilor 
noștri, și nici întîrzierea cu care apar 
aprecieri despre opere, școli, ten- 
dinte și personalități de peste ho- 
tare. Cred că nu întotdeauna trebuie 
să așteptăm programarea pe ecrane 
ale diferitelor opere de către 
D.R.C.D.r,, pentru a informa si 
cultiva publicul. 


Eugen BARBU: 


Că Cinema nu apare säptäminal! 

Că e prea sofisticată din cînd în 
cînd. 

Că e prea lungă uneori. 

Că găzduește și opinii snoabe (rar, 
ce-i drept!) 


> kg șa © E abia et SRI 


- à A wy 


curier — supliment 


IU 


Ce doriți 
să găsiţi * 


Top 16 


Ne cerem îngăduința ca la ultima întrebare să sintetizăm 
răspunsurile într-un așa zis ,top", într-un clasament al acestor 
dorințe și sugestii, bazat pe frecvenţa lor în răspunsurile date : 


4 MAI MULT CURAJ — în analizarea fenomenului cine- 
matografic național, în abordarea problemelor teoretice, 
în susținerea unor dezbateri acute, a unor anchete pasio- 
nante, în organizarea unor sondaje privind fără menaja- 
pente și demagogie gusturile spectatorilor. 


2. UN CAPITOL PERMANENT DE ISTORIE A CINE- 


MATOGRAFULUI 


didacticism. 


3. O REFLECTARE MAI AMPLĂ A VIEŢII CINEMATO- 
GRAFICE INTERNAȚIONALE — 


lucru, cît si în zilele de sărbătoare (festivaluri, concursuri 


internationale etc.) 


4. UN SPATIU MULT MAI LARG ACORDAT MARILOR 
REGIZORI ȘI ACTORI CONTEMPORANI ROMÂNI, 


STRĂINI. 


\ 

5. MAI MULTĂ ÎNCREDERE ÌN TINERET - 
spectatori, ca și în actorii și regizorii. tineri! Sondaje 
periodice, sub semnul sinceritätii si 
pe teme acute, ca de pildă: „Eroul de film si tînărul 


spectator”, „Starul si tînărul"; 
spiritual al tinărului“, etc. 


6. O abordare mai profesionistă, mai specifică, mai 
strigentă a problemelor de meșteșug si meserie a fil- 


mului. 


7. Creşterea nivelului intelectual al revistei, aceasta însem- 
nînd în primul rînd orientarea ei spre filmele majore, 
importante, lupta pentru impunerea — 


lentarea unor „gusturi populare” 


școli, curente, tendinţe, persona- 


litäti, tratate serios, riguros, chiar riscind un anume 


atit în zilele ei de 


comprehensiunii, 


„Filmul şi universul 


- a filmelor de înaltă 


în tinerii 


chiar prin vio- 


calitate, a capodoperelor recunoscute („Revista să se 
bată pentru filmele bune împotriva filmelor proaste“). 


12 


Cu ocazia numărului 101 
ne facem plăcuta datorie de 
a mulțumi tuturor corespon- 
dentilor noștri care ne-au 
asigurat de-a lungul timpu- 
lui rubricile substanţiale ale 
curierului nostru și în deo- 
sebi acestor necunoscuți pri- 
eteni: 

G. Brucmaier; Sorin Cor- 
bu; Monica Chirtas: N. Dumi- 
trescu; Violeta Deleanu; Ma- 
ria Magdalen a-Dinescu ; Adrian 
Irimescu; lon Giurcă; G.M.S.; 
Marilena Mancu; lon Manea; 
Mona Manu; C. Munteanu; 
luliana Micu; Constantin 
Pricop; Tatiana Raica; Vir- 
ginia Utä; Ulise Vinogradschi ; 
George Vlad; Silviu Zimmel, 
care, de acord sau nu cu opi- 
niile noastre, fără să fie afec- 
taţi de ingrata noastră apariţie 
și tirziile noastre răspunsuri, 
ne-au scris cu pasiune, ono- 
rindu-ne cu încrederea lor. 


a * 


Sperăm ca nimeni să nu 
ia în nume de rău faptul că 
acest moment festiv ne în- 
deamnă la a ne amuza împre- 
ună cu cititorii noştri prin 
publicarea cîtorva „perle” sau 


x — MORE FTP EF. 


S L. taei he i 


` ATLE TE a E 


ci 


Li 
„specialități“, primtz de-a 
lungul timpului la rubrica 
noastră. Firește, numele sem- 
natarilor sînt schimbate. Ele 
nici nu au vreo importanţă. 
Esenţial ni s-a părut ceea cea 
putut trece prin capul unor 
„cinefili” dovadă că una 
din cele mai mari „grădini“ din 
lume, plină de „idei“ mai mult 
sau mai puţin divine, rămîne 
cinematograful. Noi garantăm 
autenticitatea. 


Poezie pentru Bud din 
„Splendoare în iarbă“ 


(fragment) 


„ „Spune-mi Bud ce-i fericirea? 


Să te-nsori c-o ospătară? 
Uitînd pe dulcea Diana, 
Că ţi-a fost foame-ntr-o seară? 


+ De nu era ospätara i 


Oare ce s-ar fi-ntimplat? 
O, desigur, era alta, 
Că bărbatu-i tot bărbat. 


. Bud, tu ţi-ai lăsat viața 


Vieţii să ţi-o soarbă 
Si-ai crezut că fericirea-i 
Devastind o fată-n iarbă. 


4. Oare-atunci ţi-a fost splendoarea? 


Cînd cuprins de voluptate 
Fata te-acceptase-n iarbă 
Cum nici nu gîndiseși, poate? 


101 citiori 


— E foarte bine, numai că... 


5. Oricum, dragostea Dianei 
Ţi-a lăsat în suflet urmă 
Şi din cînd în cînd te-apasă 
Ca ușoară, dulce umbră. 
6. Dragostea Dianei însă 
N-a rămas tentatie 
Dar din cînd în cînd o cauţi 
Ca o revelaţie...” 
Claudia CARDINALE 
Jud. Dolj 


lubese 


compoziţie proprie 
închinată actorului... 


1. Iubesc un singur om 
Dar nu e lingă mine 4 
El e un bun actor 
Cu zîmbete senine. 
2. El are ochi albaștri 
Și părul bucălat 
Este frumosul lumii 
E un om învăţat. 
3. De la gatedra școlii 
Regizorii l-au luat 
Şi-n filmat „Dacii“ 
El a debutat. 
Maric-José NAT 
jud. Teteorman 


Dragă revistă  „Cinema”, 


Fiind în ultima clasă la școa- 
la generală, mă simt ca într-o 


răspîntie din care „plec“ nu- 
meroase drumuri în multe di- 
rectii. Aceste drumuri duc 
spre. viitor. Mă gindesc că 
n-ar fi deloc rău să mă îndrept 
spre drumul cel mai încîn- 
tător, pe drumul cinemato- 
grafiei. Acesta cred căva fi 
un drum lung şi cotit, un 
drum greu de urcat. 
Realizări: 

- Am început să călă- 
resc pe cal asemeni cascado- 
rilor. Am încercat să cad, 
însă am căzut rău. 

— Cunosc puţin să conduc 
un autocamion si puțină me- 
canitä a motorului cu ardere 
internă în patru timpi. 

— Am încercat 'să fac un 
proiect de film, făcîndu-mi 
cîteva planuri intitulate: „Ca- 
baicada din Bucegi“, „Aventu- 
rile fui Tomescu si Munteanu“, 
„Haiducul Radu”, „Piratut Te- 
rente". Voi încerca să aflu 
cit mai multe fapte din is- 
toria eroilor, de la oamenii 
bătrîni. Aș dori să aflu dru- 
mul pe care trebuie să-l 
parcurg pînă la cascador, pînă 
la actorul de film. Trăiască 
cinematografia română și suc- 
ces artiștilor români în viitor! 

Giuliano GEMMA 
Jud. Dolhasca 


- 


Despre Winnetou 


… „Am citit în pagina curie- 
rului dv. din nr. 8, observația 
elevului George Vlad din Bu- 
zău. După cîte înțeleg eu, 
dînsul nu are o părere prea 
bună despre serialul Winnetcu 
de unde întrebuințează cu- 
vintul „winnetizat“. Serialul 
Winnetou e un film extra- 
ordinar, nu vreau să spun pen- 
tru împușcăturile, loviturile 
de cuțit, pumnii sau bătaia 
care te însoțesc în tot timpul 
vizionării sau a acelor oameni 
imbecilizati şi fndobitociti din 
pricina aurului. Ci că. acest 
film e adus ca un omagiu 
marelui Winnetou, acestui ge- 
niu al Pieilor-Rosii, acestui 
bărbat al curajului. drep- 
tätii, mîndriei, cinstei si ome- 
niei. Cu toate că marele apaș 
nu a mers la şcoli speciale, 
stăpinea limba germană și en- 
glezä la perfectie si era de o 
inteligență uimitoare. Dacă 
acest geniu al apașilor ar fi 
trăit în alte condiţii, ar fi 
ajuns un om mare. Vizionînd 
un serial Winnetou, îi aducem 
un omagiu marelui apaș și nu 
putem spune niciodată că ne 


E: A A r + d 
plictisim sau că ne-am „win- 
netizat”. - 

Diana RIGG — Valea Seacă 


„Dreptul de a te naște" 


Un cititor ne-a propus — 
exact în termenii de mai jos— 
un scenariu pentru un film 
românesc cu acest titlu: 

„Mai întîi vreau să spuncă 
la acest film accesul copiilor 
pînă la vîrsta de 18 ani să fie 
interzis. La acest film aș vrea 
să văd doi îndrăgostiţi, cum 
încep ei primele întiîlniri, pri- 
mele sărutări, dragostea lor, 
căsătoria lor, munca lor, co- 
pilul. (Ar fi bine, doresc în 
scopul de a se lămuri multe 
probleme, să se filmeze la o 
casă de nașteri toate fazele, — 
de la internare, nașterea, pînă 
la părăsirea maternității). În 
continuare, filmul să scoată 
în evidenţă bucuria părinţilor, 
sosirea fericită acasă cu co- 
pilul. Vă rog să mai adăugaţi 
şi dv. elementele necesare <a 
să fie un film bun. Tineretul 
așteaptă un asemenea film. 
Deci, în acest film, dorim să 
vedem viața.“ 


N.R.: Deci să ne vedem cu 
bine la numărul 1001 ! 


espre 101 numere 


8. Apariţia cel putin bilunară, dacă nu săptăminală: 


9. O substanţială creștere a volumului de informaţii si 
explicații — avîndu-se drept criteriu formarea unui gust 
de bunăcalitate intelectuală,străin de spiritul cancanier, 
frivol şi vulgar. 


10. Un capitol şi mai larg, dar în deosebi mai critic si mal 
analitic, consacrat televiziunii. 


11. O critică cinstită și constructivă a filmelor româneşti, 
pe un ton sigur, nuantat, dar fără concesii lașe sau opor- 
tuniste. 


12. Operativitate critică în cronica filmului străin. 


13. Descoperirea şi cultivarea stăruitoare a unor noi talente 
în critica cinematografică. ~ 


14. Cuvîntul cititorilor, opiniile lor să capete o pondere 
şi mai mare — lansîndu-se, în afara „Curierului” larg 
apreciat, si alte rubrici care să le aparțină, fără teama 
de înfruntare a unor puncte de vedere contradictorii. 


15. Radicala îmbunătăţire a aspectului grafic, a ilustratiei, 
și mai cu seamă a calităţii hirtiei. 


16. Un stil cît mai accesibil, cît mai clar și pertinent, 


În afara acestui „top 16“ mai notăm dintre sugestiile 
izolate, dar nu lipsite de tîlc: 


e Revista să nu-și piardă umorul, ba chiar să cîștige în 
autoironiel 


e Filmul,,Dreptul de a te naste"— consacrat în urma cele- 
brului sondaj din nr. 3/1971 drept filmul nr. 1 al ultimului 
an — să fie analizat critic pînă la ultima fotogramă. 


(N.R.: În această direcție, putem anunţa de pe acum că 
sîntem în posesia unui stoc masiv de răspunsuri care poate 
fi socotit ca un contra-sondaj, extrem de semnificativ, pe 
care așteptăm cu nerăbdare să-l publicăm pe larg în numă- 
rul 7/1971. 


e Să vină Lionel Hampton încă o dată la Bucuresti(!?) 

Chiar dacă în ierarhia propriilor noastre aspirații sînt unele 
inversiuni față de ordinea stabilită de acest „top” — ne face 
deosebită plăcere SĂ CONSTATĂM CĂ TOATE ACESTE 
DORINTI SE ÎNSCRIU ORGANIC ÎN PLANURILE NOASTRE 
DE VIITOR. 


E CEA MAI TONICĂ CONCLUZIE LA CAPĂTUL ACESTEI 
ANCHETE. 


@ Eva HAVAS — la Cluj 
Anchetă realizată de: @ Sergiu SELIAN — la laşi 
@ Radu COSASU — la București 


Nu propune nici-o soluție 


13 


Sie îi E EI è 


APERE T ce ee cl acc RTE EEE T ee 


reviste de fil 


Presa cinematografică în ţara noastră a văzut „lumina tiparului“ scurt timp după primele filme. Cele dintîi 
publicații au apărut o dată cu secolul, iar. de-a lungul anilor, în întreaga ţară, au fost tipărite peste o sută de 
reviste închinate filmului, care urmăreau fenomenul cinematografic atît în lume cît și la noi. Unele dintre aceste 
publicații au avut o viață mai lungă si s-au impus. Altele au fost doar simple treceri pe la debitele de tutun si ziare, 


Despre cele mai importante vă vorbim mai jos, pentru că dacă astăzi se cunoaşte o singură revistă de 
1 cinema, multi dintre cititori îşi vor aduce aminte de înaintasele ei. 


1. „Revista pentru Fotografie, Stereo- 
scopie, Proiecţiuni Cinematografice şi Fo- 
to— Arte“, 
lași, 1904 

Editată de „institutul si editura de foto- 
arte „Chaland&Cie”, această publicație este 
cea dintii care cuprinde în titlu certificarea 
unor preocupări cinematografice. În. fapt, 
un simplu catalog al unei case de împrumut 
si vînzare. 


2. „Viaţa cinematografică în România, 
Bulgaria, Serbia, Grecia, Turcia si Egipt" 
Bucureşti, 1514 


Periodic bilingv (română și franceză). 
„Revista noastră — spune articolul pro- 
gram — va apăra interesele artei cinema- 
tografice, atît materiale, cît si morale, si va 
duce lupta împotriva detractorilor acestui 
gen de spectacol cel mai interesant, instruc- 
tiv, amuzant şi inteligent, chemat să înlo- 
cuiască în mare parte și cartea și teatrul şi 
jurnalul”... Revista pare să fi avut un rol 
important în difuzarea, în ţara noastră, a 
filmelor unor case cinematografice mai 
putin cunoscute decît „Pathé“ și „Nordish”. 


14 


shs 


3. „Curierul cinematografic" 
Bucureşti, 1916 

Prima publicație românească de cinema 
direct legată de producția autohtonă, Re- 
dactia şi administrația: Uzina de filme Leon 
Popescu. În paginile revistei săptăminale 
semnează: operatorul Gh. lonescu, publi- 
cistul J. Rosen și caricaturistul Aurel Pe- 
trescu — viitorul cineast. Scopul revistei: 
„A apăra interesele publicului tot atît de 
mult ca pe cele ale cinematografiștilor”. 


4. „Filmul“ 


Bucureşti, 1923—1925 


„O revistă care să se ocupe de arta cine- 
matografică şi totodată de interesele cine- 
matografiștilor, o revistă menită să for- 
meze trăsătura de unire între marele public 
și acei care, cu multe greutăţi, se silesc să-i 
satisfacă curiozitatea și setea de frumos"... 
Semnează articole și cronici: Mihail Se- 
vastos, P. Prodan, Al. Bilciurescu, Victor 
Eftimiu, T. Carnabatt, Liviu Rebreanu, lon 
Minulescu, Camil Petrescu, Corneliu Mol- 
dovan, Jean Bart, Al. Davilla, lon Marin 
Sadoveanu. 


5. „Cinema“ 
București, 1924—1948 

Revista cinematografică românească cu 
apariţia cea mai îndelungată. La început 
lunar, apoi bilunar și, începînd din 1931, 
săptăminal. Colecţia revistei „constituie o 
interesantă istorie a cinematografului din 
România, un adevărat muzeu al filmului“, 
aprecia unul din directorii ei: N. Cassvan. 
În 1931, cînd la conducerea publicației se 
află Alexandru Graur, programul revistei 
„Cinema“ e formulat astfel: „Miile de pasio- 
nati ai cinematografului vor avea o tribună 
de la care vor fi apărate interesele şi drep- 
turile lor. În același timp, revista noastră 
se va ocupa și de partea corporativă a me- 
seriei, sustinind cauza producătorilor și 
reprezentatorilor, ori de cite ori dreptatea 
va fi de partea lor. Dar scopulurmărit 
înainte de toate este informarea publicului 
în mod cît mai amănunţit și mai cinstit 
cu putință. Cititorul are dreptul să știe, 
să fie lămurit în privinţa tuturor amânun- 
telor în, legătură cu arta cinematografică“. 
În paginile revistei semnează de-a lungul 
anilor: P. Constantin (Cernovodeanu), A. 
Schatz, G. Theodorescu, M, Blossoms, |. Semo, 
l. Golea, J. Vulpescu, D.I. Suchianu, B. Ce- 
han, Tr. Popescu Tracipone, L. Cassvan, 
Eugen Schileru, B. P. Marian, adică marea 
majoritate a publiciştilor care s-au ocupat 
de cinematograf în perioada interbelică, 
Întîlnim de asemenea semnătura unor inte- 
lectuali de prestigiu ca: Al. Davilla, M, 
Dragomirescu, Cezar Petrescu, Corneliu 
Moldovanu, Emil Isac, Al. Philippide, 
F. Aderca, Tudor Arghezi, Liviu Rebreanu, 
Victor Eftimiu şi alţii. 

Revista şi-a ţinut, de asemenea, deschise 
coloanele principalilor realizatori de film 
din ţara noastră. Programul ambiguu și 
condiţiile materiale ale existenţei sale au 
făcut însă nu de puţine ori ca revista să 
alunece pe panta comercialismului, 


Lai 


Root 


6. „Clipa cinematografică“ 
Bucureşti, 1928 

Organ al Asociaţiei „Prietenii cinemato- 
grafului”, de fapt tribună a grupului de 
entuziaşti grupaţi în jurul lui H. Igiroșanu. 
Problemele artei cinematografice sînt abor- 
date în paginile revistei de Mihail Drago- 
mirescu, G. Murnu, G.M. Zamfirescu, |. 
Răcăciuni și N.N. Șerbănescu. Numeroase 
articole semnate de H. Igirosanu, R. Mislea, 
Al. Bilciurescu, N. Savu pledează pentru 
realizările cinematografice românești, 


7. „Viaţa cinematografică” 
Tirgu Mureş, 1927 

Subintitulindu-se „revistă independentă 
de critică”, publicaţia apărută sub condu- 
cerea lui V. Podeanu își onorează — în 
cele două numere apărute — programul 
de înaltă ținută anunţat în articolul „Ins- 
criptie pe un stindard“: „Nu pornim cu 
pretenţia de mare revistă, ci voim să aducem 
un suflu de intelectualitate deschizind calea 
unei viitoare publicistici cinegrafice așa 
cum o dorim. Nu vom ezita de a lovi cu 
îndîrjire în toți nechematii care-și etalează 
nulitatea în coloanele tuturor revistelor 
cinegrafice si în toţi negustorii care caută 
să se îmbogăţească pe spinarea artei mute, 
speculînd gusturile naive ale publicului, încă 
neformat. Vom lupta pentru evoluția fermă 
a cinematografului spre adevărata artă”. 


cinematogratica 
Bucuresti -m.ai 1971 


2200 2e NA Sr EN RES 
ÉLIRE D 


8. „Filmul meu” 
Bucureşti, 1927 — 1930, 

Începînd ca o publicație ce-şi propune 
„să selectioneze filmele cele mai reușite, 
capodoperele cinematografului, oferind ci- 
titorului scenariul lor şi tot ce poate servi 
la cunoaşterea şi înțelegerea filmului”, re- 
vista condusă de M.N. Marne şi Ménalque 
(B. Florian) — şi care „apărea duminica“ 
depășește treptat această formulă, acordînd 
spaţiu informației și cronicii de specialitate 
de bună ținută profesională. În conflict 
cu casele distribuitoare, revista precizează 
că „închirierea unei pagini de reclamă nu 
poate împieta asupra dreptului la critică, 
principiu ades uitat de revistele noastre 
cinematografice“, 


Timişoara, 1933— 1939 

Revistă cinematografică săptămiînală, re- 
dactată în română, germană și maghiară. 
Pe lingă materiale legate de repertoriul ci- 


nematografic timişorean, publicaţia cu- 
prinde şi articole tratînd probleme de critică 
si estetică cinematografică, semnate de 
T. Vioreanu, Micu Roman şi A. Petri. 


Pa ai 


10. .Sfero-cinema“ 
laşi, 1937 

Programul revistei „săptămîna! pentru 
filmul românesc“ — preciza: „reclama este 
sufletul comerțului, nimic de zis, dar atunci 
cînd această reclamă induce în eroare un 
public numeros si de bună credinţă, credem 
că gestul face parte din cele necinstite. 
Noi scoatem această revistă cu alte inten- 
ţii: luptăm pentru filmul românesc!" „Cu 
un asemenea program de frondă evident 
că revista nu a putut avea, în condiţiile date, 
decit o existență efemeră. 


11. „Film“ 
Bucureşti, 1939 

„Am fost nevoit să scot această revistă, 
— scrie în primul ei număr D.I. Suchianu — 
pentru că am vrut ca spectatorul român, 
în momentul în care se pregătește să se ducă 
la cinematograf, să aibă putinţa de a alege. 
Revista aceasta îi dă o analiză detaliată a 
tuturor filmelor care rulează în ziua aceea, 
ca premiere. O analiză bineînţeles astfel 
făcută, încît să nu ucidă interesul viziunii 
și plăcerea de curiozitate. O analiză care 
să indice si să explice calitatea de artă si 
genul de artă al fiecărui film. O asemenea 
călăuză nu există și n-a existat încă nică- 
ieri. Revistele ce-și zic de specialitate fac 
cronica filmelor dintr-un punct de vedere 
mai m lt industrial și publicitar, decît este- 
tic și psihologic”. 


15 


ET) 


16 


12. „Film-magazin 

Bucureşti 1944—1945 

Revistă ilustrată de cinema. Cronică cinema- 
tografică de |. Stoicescu şi L. Cassvan. 


14. „Probleme de artă cinematografică” 
Bucureşti 1951—1956 


Publicaţia debutează ca buletin intern al Comi- 
tetului cinematografiei de pe lingă Consiliul de 
Miniştri, devenind, treptat, o revistă strins legată 
de problemele noului film românesc. Publică 
materiale legate de producţia de filme (semnate de 
Victor Hiu, Liviu Ciulei, Paul Călinescu, Jean Mihail, 
Pavel Constantinescu, Mircea Săucan, Mihnea 
Gheorghiu, Paul Anghel, Geo Bogza, Simion 
Macovei), scenarii de film și cronici cinematogra- 
fice (Emil Suter, E.B. Marian, Valentin Silvestru 
Valerian Sava, Mircea Drăgan), ” 


13. Film" 

București 1945—1946 

În paginile revistei semnează D.I. Suchianu și 
Sorin Carnabel. 


15. „Film 

Bucureşti 1956—1958 

Revista Direcţiei Generale a Cinematografiei. 
Noua publicație lărgește aria preocupărilor teo- 
retice ale vechii reviste, publică studii și arti- 
cole de teorie cinematografică, anchete, cronică 
cinematografică. Semnează critici, regizori şi 
scriitori: Alice Mănoiu, Emil Suter, Ecaterina 
Oproiu, Valerian Sava, D.I. Suchianu, Szasz 
Janos, Eugen Schileru, Savel Stiopul, Paul An- 
ghel, Mircea Mureșan, Mihai lacob, Victor Iliu, 
lon Marin Sadoveanu, Eugen Barbu, Horia 
Lovinescu, Tudor Vianu, J. Mihail, M. Dragomir, 
Tudor Arghezi, Geo Bogza, lordan Chimet, Mal- 
vina Urșianu, Ov. S. Crohmălniceanu, Marin Pre- 
da, lon Frunzetti. 


Această sumară trecere in revistă a principalelor 
publicaţii periodice de cinematograf apărute in trecut 
în çara noastră nu cuprinde revistele cu caracter cor- 
porativ ori: declarat publicitar, sau de: interes strict 
local ca ,Sarpicinema", „Spectatorul”, „Vitrina cinema- 
tograficä", „Ecranul“, ,Hollywood”, ,Excelsior-film", 
etc. Se cuvine să menţionăm, indeosebi, activitatea in- 
tensă desfășurată în paginile cinematografice ale co- 
tidienelor şi revistelor de cultură, ale revistelor de 
avangardă şi ale publicaţiilor de stinga sau la radio, 
uneori pe întinderea a zeci de ani, desfășurată, așadar, 
de publicişti remarcabili, care şi-au pus condeiul in slujba 
cinematografului. Activitatea lui D.I. Suchianu, a lui 
lon Cantacuzino, B. Florian (Menalque), St. Roll (Gheor- 
ghe Dinu), Sorin Carnabel, face și ea parte din tradi- 
tiile criticii cinematografice româneşti, demne de a 
fi puse în valoare. s 
Prezentarea de B. T. RIPEANU 


EEE 
4 RAR | 


dezacord 


un jubileu 
mat mic 


Dacă tot sărbătorim împlinirea 
unor ani rotunzi ai filmului 
mondial și ai celui românesc, de 
ce să nu ne amintim că acum 20 
de ani, în martie 1951, a apărut 
revista „Probleme cinematogra- 
fice", bunica nevoiasä si cam posa- 
că, a zveltei și mereu proaspetei 
publicații de azi? Cineva, căruia 
îi amintesc faptul, mă sfătuiește 
surîzind, s-o las baltă... Cu același 
surîs condescendent și jenat s-a 
lăsat baltă multă vreme întreaga 
perioadă anterioară de cinemato- 
grafie română (de-abia azi se 
discută proiectul unei istorii 
complete a acestei arte la noi) 
si tot așa cu cîte un zîmbet 
covăsit se face uneori harcea- 
parcea din toate peliculele ulti- 
mului sfert de veac, între o citro- 
nadă si două strîngeri de mînă, 
cäzindu-se de acord, la iutealä, 
că „de fapt, pînă acum, noi nici 
n-am avut cinematografie!" Oare? 

Mensualul amintit şi-a instalat 
prima redacţie într-un birou al 
studioului „Bucureşti”; ea era 
formată din doi oameni și un 
scaun. Cele 64 de pagini ale 
numărului 1 cuprind destule 
fleacuri, „învăţăminte preţioase”, 
„unele probleme”, „cîteva aspec- 
te“, „felurite munci”, dar un 
cercetător serios va afla aici şi 
destule fişe pentru reconstituirea 
unor biografii creatoare şi chiar 
jaloane pentru portretul acelei 
epoci a filmului nostru. Operato- 
rul W. Ott povestea cum a liimat 
„Răsună valea”; rubrica „din 
experienţa actorului” era susti- 
nută de George Vraca, Irina 
Rächiteanu și debutantul Liviu 
Ciulei, istorisind (în articolul 
intitulat Pentru prima dată actor 
de cinema) „cum ne-am străduit 
să învingem senzaţia de fractio- 
nare a creației dramatice pe care 
filmul ţi-o dă...” Cronicile „la zi“ 
erau iscălite Ecaterina Oproiu, 
Adrian Rogoz, Octav lonitä, Eugen 
B. Marian. În pagina numită 
„Ce pregătesc studiourile noas- 
tre“ se anunța intrarea în produc- 
tie a lui „Mitrea Cocor“ și a 
celui dintîi desen animat ,„Rățoiul 
ascultător”. Fotografiile sînt 
te și şterse, dar ce tinere 
chipuri în ele, ce tinere... 


ne: 


Uri 


Valentin SILVESTRU 


„Sînt, mai întîi şi întîi, cei care 

nu vor decît adresa lui Delon, a lui 

Presley, Belmondo și Raquel Welch, 

fete care vor să-i scrie lui Gemma și 

Eastwood, dar ne conjură „să nu 

cumva să-mi dati numele în revistă 

cînd îmi dati adresa lor, că nu vreau să afle 
părinţii la cine mă gîndesc“, sînt chiar doamne 
în vîrstă care vor adresa lui Perkins fiindcă 
„e uluitor cum seamănă cu fiul meu“... apar 
chiar ingineri care ar dori să știe unde stă 
Brigitte Bardot „deși am o căsătorie fericită și un 
copil” — toate aceste prim-planuri merg la coș, 
nu intră în montajul nostru, sînt planuri nesemni- 
ficative și le aruncăm, precum se întimplă la 
multe filmări care trag metri întregi de peliculă 
inutilă, cu toate că apar și adolescenţi și adoles- 
cente care tună şi fulgeră că „de ce nu dăm adre- 
se?", noi ne ținem firea, și vin după aceea cei care 
nu ne cer adrese, ci fotografii, poza lui Delon, 
lui Perkins, lui O'Toole, Batalov, poze de bărbați, 
„că prea dati multe femei“, după cum imediat, 
la cîteva secunde distanţă, vin alţii care vor poza 
lui Ingrid Bergman sau a Emmanuelei Riva sau a 
Irinei Ciurkova, „artiste serioase pe care şoferii 
şi vatmanii nu le vor decupa să le pună pe mașină, 
dar pe care noi le păstrăm în albumul nostru de 
amintiri“,.., sînt chiar oameni si mai serioşi care 
nu ne iartă că n-am dat niciodată poza lui Scofield 
— „d-voastră faceţi o revistă pe gustul puștancelor 
care habar n-au ce înseamnă arta mare!" — pe 
urmă trece și valul de poze si vin Cronicarii, cei 
care ne cer să terminăm cu pozele și să dăm 
„texte cît mai substanțiale“, cronici la toate fil- 
mele, „pentru că asta-i o revistă de cinema, să 
ne spună la ce să mergem şi la ce nu“, cronicarii 
care ies de la film și pun imediat mîna pe stilou 
să ne spună ce cred despre Argoman și Z, despre 
B.D. si Păsările, despre Romeo și Incoruptibilii, 
sau dimpotrivă oameni care nu ne scriu imediat, 
ci tin în ei o părere de o mie de ani si „acum îndrăz- 
nesc“,.., aici lucrurile se complică mai vijelios, 
încep să apară caracterele — timizii, obraznicii, 
cei siguri pe sine, cei suspiciosi — ba chiar şi 
ideile, iar ideile se știe că, fie și la masa de montaj, 
au ca trăsătură faptul că se bat cap în cap, și așa 
începe bătălia pentru și împotriva Saritei în luptă 
cu Antonioni si Hiroşima, nimeni, numai noi, aici, 
la masa noastră de montaj, ne putem da seama ce 
amploare are această bătălie care ţine de pe vre- 
mea războiului de 100 de ani, nimeni, numai noi, 
auzim ce vorbe grele se schimbă între scrisori, de 
parcă şi-ar vorbi în ring Clay cu Frazier, ceea ce 
citiți la curier e doar un montaj sumar, banda 
noastră de sunet e infinit mai bogată, ceea ce e 


sigur — fiindcă vrem să fim și sintetici si socio- 
logici — e că adulţii tin cu Sarita, iar tinerii nu 
pot s-o sufere, din conflictul acesta fundamental 
a apărut eleva din Bacău care ,cihd se gîndeşte 
la Cambodgia, „Păcatul dragostei” i se pare 
ridicol“ şi maistrul adult din lași care i-a replicat 
să-şi vadă de lecții să-și sufle nasul și să nu judece 
o mamă nefericită, si celelalte trei eleve din trei 
puncte cardinale care au sărit ca arse cerînd 
dreptul lor să judece lumea fiindcă de aceea 
învață la şcoală şi anonimul inginer care ne-a 
făcut de două parale fiindcă ne facem „tribuna 
mucosilor" si un profesor din Arad — veţi vedea 
în nr 6/71 — care vine şi ia partea elevelor, mîndru 
si mulțumit că tineretul nostru gîndește, dar 
lucrurile nu vor rămîne aici, fiindcă noi montăm 
si filmăm, în timp ce afară rulează alte filme și alte 
montaje, și alte capete, și alte simtiri, şi alţi cro- 
nicari, şi atunci apar Contra Cronicarii, cei care 
ne iau în focuri pentru „Omul din Sierra“, „Sune- 
tul muzicii“, „Mayerling”, „Ursul şi păpuşa“, 
„Cîntecele mării”, și atunci se deschide un alt 
front si o altä bătălie, curg alte mii de gloanțe de 
şrapnele, n-ai unde să te ascunzi, sărim ca Belmondo 
din groapă-n groapă, în „Weekend la Zuydcoot", 
intrăm în montajul altui film, sîntem luaţi în 
focuri că „n-aveţi inimă“, ,sînteti o elită”, „n-aţi 
dansat niciodată“, „nu știți ce-i o femeie frumoasă“, 
„nu voi mai răsfoi niciodată revista „Cinema“, 
probabil că doar arbitrii de fotbal mai au parte 
de o asemenea bandă de sunet, de un asemenea 
„sunet al muzicii”, dar-noi avem inimă şi inima ne 
spune să ne păstrăm și mintea şi sîngele rece, noi 
dansăm de bucurie cînd montăm asemenea contra- 
cronici, fiindcă asta înseamnă că n-am fost doar 
räsfoiti ci citiţi, noi știm ce-i o femeie frumoasă 
şi rămînem pe gînduri, visînd la fata care ne scrie 
cu atîta dezgust de B.B., sau la fata care-l apără, 
ca pe un tată, pe Marlon Brando, și am vrea să 
fim Fifi înaripatul, să zburăm pînă la ea, să vedem 
de unde pornește ura pe B.B. sau pe M.M, şi 
amorul pentru M.B... O ce film frumos, de-adevă- 
ratelea, nu montaj ca ăsta de arhivă, cu coșul 
alături, ci film în toată regula, s-ar putea face 
despre amorul dintre cel care deschide aceste 
scrisori și contracronicarele de la Sati-Mire, 
Vadu-Crisului şi Lugoj, amor etern, în cere el 
fmbätrineste ca Umberto D, tot citind scrisori 
la Bucureşti, și ea devine mamă cu altul, fascinată 
de Warren Beatty, la Märiteia-Micä, dar n-avem 
timp de alte filme, căci apar Filozofii, Teorcti- 
cienii, cei înalţi în idei, cei „care se ridică deasupra 
fenomenului-film“ şi discută ,fenomenul-cinema", 
scrisorile adînci, care ne aduc în gros-plan cinicii, 
entuziaştii, morbizii (odată, cineva ne-a scris că 


se sinucide!), melancolicii, nostalgicii, fnteleptii, 
echilibratii, tandrii, poeţii, caricaturiștii, eultii, 
päcätosii, credinciosii, oamenii pentru eternitate, 
denuntätorii, samuraii, și cum s-ar spune, samu- 
raiele, singurätätile de cursă lungă, vagabonzii 
(ideii), kafkienii, anti-kafkienii, dacii, romanii, 
lungile romane pe tema relaxării, că ce e rela- 
xarea, ce nu e relaxarea, ce-i un bărbat, ce-i o 
femeie, ce-i o lacrimă sau „nici o lacrimă! nici o 
lacrimă! nici o lacrimăl“, romanele și românii, 
că de ce români! la Guadalajara — da si la Cannes — 
nu, că ce facem cu cinematografia noastră, că iată 
soluţii — şi apar milioane de soluţii tot așa cum 
apar în fotbal milioane de Angelo Niculesti, nu 
ne mai vedem capul după atita filozofie — Mai 
ales că mai toţi ginditorii ne cer scuze la capătul 
studiilor lor „pentru scrisul urît, dar așa scriu 
cînd sînt nervos"... — vrem să lăsăm o clipă masa 
de montaj să vedem si noi un film în oraș, chiar 
„Și o porcärie", să dăm şi noi o întîlnire. unei 
frumoase doamne zărită cindva la cinematecă, 
să ieșim la o cafea cu Cristian Topescu sau măcar 
să citim „Sportul“, nu, nu, nu, după filozofi, cu 
sulițe, arcuri, halebarde, înarmaţi pînă în dinţi, 
apar Contestatarii Absoluti, si cu ăștia nu mai ai 
cum s-o întorci, cum să scapi, te trezesti ca Buster 
Keaton, înconjurat de cetățenii indignati pentru 
că i-a trezit din somn cu aiurelile lui noctambule, 
şi nu-ţi mai rămîne decît să montezi precipitat, 
alarmat, fără ortografie, fără punctuație, căci 
strigătul e sfisietor, uiti și de gramatică, „dece- 
publicaţi părericontradictoriişi nefaceți capul minge 
depingpong” sau ,numaipublicatipetotiästiacarenu 
vordecitsășivadănumeleînrevistă”, montajul ni se 
dă peste cap, revenim cu greu la o logică de fier, 
abia. mai avem puterea să murmurăm: „sîntem 
de acord"... „de acord“, „de acord” cu ultimii 
mohicani din stoc, oameni normali, oameni geniali, 
oameni banali, oameni naturali, de acord, de acord, 
de acord... 
* 

Ne va crede cineva că după aceste scurt-metraje 
de fiecare dimineaţă, noi nu mai avem nevoie de 
Angelici, Sarite și nici de filme science-fiction? 
Ne va crede cineva că noi — prin „curierul“ 
nostru — am reușit, chiar înaintea anului 2000, 
să inventăm cinematograful la domiciliu, unde 
rulăm odiseele noastre spațiale și naţionale? Ne va 
crede cineva că scrisorile tuturor cititorilor noştri 
sînt filmele noastre preferate şi că sînt zile solare, 
de luiihă blindă, fără de magie, demagogie si 
sofisticărie, cînd preferăm filmul cu M.M, din 
Bacău, filmul cu M.M. din Cîmpulung, filmului 
cu B.B. din Paris, artista noastră-idol? 


Radu COSASU 


17 


-noua--vedelă 


deceniul 


8 


Producătorul trebuie 
să fie 
un profet şi un general, 
un diplomat şi un mediator, 
un avar şi un risipitor. 


vestește nici un fel de asociere cu arta şi creația 
în genere. Publicul, şi deseori chiar cei mai ini- 
tiati în ale cinematografiei, ignoră sau confundă 
rolul celui ce-şi pune numele cu majuscule alături 
de regizor pe genericul filmului si îi atribuie sau 
o funcţie de finanţe (omul care „dă“ banii) sau 
una artistică (supervizorul care „dă“ sfaturi în 
procesul de creație); oricum, parea fiomulcare dă. 

Si-atunci ce este producătorul? Cunoaştem 
pe deplin poziţia și menirea producătorului în 
complicatul mecanism de realizare a filmului? 
Ne este pe de-a-ntregul clar care îi sînt atributele 
funcţiei, sfera de influență, mijloacele de acțiune, 
într-un cuvînt coordonatele activității sale ce i-au 
conferit dreptul la existență si afirmare? 

Ca formație, producătorul este un „om de 
cinema“, acea rara avis care a făcut pasiune pentru 
film si, cu admirabilă intuiţie, i-a descifrat sensurile 
de adîncă subtilitate. Este omul care merge la 
cinema dintr-o necesitate organică, care și-a 
irosit tinereţea în umbra decorului sau în lumina 
orbitoare a proiectoarelor, a scris pentru film şi 
a trăit chinurile facerii unui film, a înotat în 
g'odurile Buftei de acum 20 de ani şi i-a rămas 
credincios ca primei dragoste de adolescent. 


tcri si coniucätori artistici (la vremea aceea nu 
ştiau că se numesc, de fapt, producători!) cu 
fler cinematografic, finețe intelectuală și mal 
cu seamă animați de dorința de a realiza filme 
bune, Ceea ce le-a lipsit, consecința de altfel a 
unui întreg climat si concepţie despre cinema- , 
tografie, a fost mobilitatea de decizie şi fntele- 
gerea că filmul înseamnă artă de o anumită 
legitate, cu implicaţii organizatorice, tehno- 
logice şi economico-financiare. Căci așa cum 
„conştiinţa trece prin stomac“, arta filmului 
trece printr-un sistem de producţie cu buget de 
milioane de lei. 

Producţia unei case de filme ajunge cu timpul 
să reflecte personalitatea producătorului, după 
cum redactorul şef îşi imprimă amprenta asupra 
unei publicaţii sau edituri. Nu mă gîndesc la stilul 
de tip Metro-Goldwyn-Mayer, inspirat de Louis 
Mayer, celebru la vremea sa, stilul prim-planu- 
rilor voalate și estompate, cu fete de femei iras 
diate într-un abur de lumină, cu zîmbet abia schi- 
tat, cu dinţi albi, stilul „stelei în ambalaj de celo- 
fan“. Este vorba, mai ales, de profilul tematic al 
filmelor, de adresa lor, de genurile abordate, de 


Acord de vedete-producätori: Gabin-Fernandel Dezacord de vedete-producätori: Belmondo-Delon 


De la o bucată de vreme, și mai 
ales de anul trecut încoace, un ter- 
men nou a început să circule cu in- 
sistență în vocabularu' cinematogra- 
“iei noastre: acela de producător. 
Profesiunea aceasta aparent nouă şi 

legalizată în statele de salariu ale studiourilor 
„Bucureşti“ abia din 1970, este veche de cînd 
lumea, mai precis s-a născut o dată cu filmul 
si s-a adaptat evoluţiei lui. 

Din moment ce am acceptat-o, ba mai mult am 
şi introdus-o în practică, înseamnă că ne-am 
convins de necesitatea ei, plecind de la experienţa 
altora şi a noastră, şi ne-am propus să punem arta 
si industria filmului pe un făgaș normal de viaţă. 

Nu de mult, revista „Cinema“ a organizat chiar 
o anchetă pe această temă, la care au participat 
distinse personalităţi ale vieţii noastre publice, 
Cu intenţia declarată de a cristaliza un punct de 
vedere asupra problematicii si orientării filmului 
românesc, în ipostaza că cei solicitati la dialog ar 
fi investiţi cu competența de producător. 

Chestiunea este cu atît mai actuală, cu cît în 
prezent se discută descentralizarea administrativă 
a cinematografiei şi înfiinţarea unor case de filme, 
Care în mod firesc ar trebui să fie conduse și 
animate de către acest personaj misterios, definit 
imprecis şi indecis — producător. 


Omul care dă 


Termenul sună destul de strident, cu rezonanțe 
mai mult „agricole“, în orice caz „ceva“ ce nu pre- 


18 


În jargonul de fiecare zi, producătorul este un 
„microbist“ sau „omul care mănîncă film cu pîine“. 
Multe din dramele filmului românesc s-au consu- 
mat stupid si inutil pentru că unii dintre cel 
chemaţi să-l promoveze nu l-au cunoscut, nu l-au 
învățat, nu l-au înțeles, n-au avut curajul să-l 
apere și mai ales nu l-au iubit cu toate infirmitätile 
lui, 


Omul care produce 


Ca profesie, producătorul face filme, mai multe 
sau mai puţine, după mărimea casei pe care o 
conduce, în spiritul unei tematici și în limita 
unor fonduri alocate anual. 

El este responsabil — și făcut responsabil — 
atît pentru calitățile filmelor produse cît şi pentru 
vitalitatea lor economică. Originalitatea și extra- 
vaganta acestui personaj — şi tocmai de aceea 
este el dificil de găsit — constă în aceea că într-o 
singură mînă trebuie să ţină cheia succesului 
artistic și cheia contului din bancă prin care se 
scurg banii. Este adevărat că obsesia lui de căpătii 
rămîne realizarea filmelor de mare succes, dar 
arareori uită să protesteze în fața indisciplinei si 
a cheltuielilor nechibzuite. 

Din acest punct de vedere, instituția noastră 
a beneficiat pînă la majorat de aportul unor direc- 


regizorii promovați, de cutezanta întreprinderil, 
de mediul cinematografic creat în atmosfera 
cinematografică generală. 

În aceasta văd factorul de progres al descentra- 
lizării ce se preconizează, fiindcă descentralizarea 
este sinonimă cu fondarea mai multor case de 
filme, mai multe case de filme oferind premizele 
închegătii mai multor colective, mai multe colec- 
tive de creație însemnind posibilitatea afirmării 
mai multor personalități şi, este,de presupus că 
mai multe personalități creează șansele pentru 
confruntare, stimul şi căutare artistică fecundă, 


Omul care lansează 


O problemă viu discutată la noi, și nu numai la 
noi, este aceea a raportului dintre film şi public, 
Or, în această ordine de idei, trebuie spus că 
producătorul nu lansează numai idei, scenarii, 
regizori și vedete. El lansează și filme. Destinul 
unui film nu se încheie cînd rolele copiei standard 
au fost predate la DRCDF, ci abia atunci începe, 
iar producătorul nu are dreptul la somn și pace 
decît în clipa în care publicul și critica au aplaudat 
la scenă deschisă. 

Acesta este, sau ar trebui să fie, producătorul 
de film. 

Şi poate că nimeni nu i-a definit mai bine calită- 
tile umane decît Jessie Lasky, el însuși un mare 


producător, după care „producătorul trebuie să 
fie un profet si un general, un diplomat și un media- 
tor, un avar și un risipitor, Trebuie să aibă darul 
viziunii, dar temperat de prevedere, trebuie să 
fie cutezätor dar prudent, să fie înzestrat cu răb= 
darea unui sfint și cu inflexibilitatea de fier a 
tnui Cromwell”. 

O nouă vedetă pare să se impună în filmul 
românesc. 

Vă rog, faceți loc, să treacă producătorul 


Constantin PIVNICERU 


dosarul | 


producatori! 


pionierii 

@ Louis Lumière (Franţa 1864—1948), realizatorul 
primului film din lume, „leşirea de la uzinele 
Lumière". Savantul, inventatorul, artistul, pianis- 
tul si fotograful Louis Lumière a fost dublat de un 
industrias-Comerciant care avea avantajul de a 
dispune, în 1890, de mijloace tehnice si financiare 
enorme. Niciunul dintre rivalii săi, cu excepția 
tui Edison, nu a fost sprijinit de o industrie familială 
atit de importantă. Lumière a refuzat întotdeauna 
actorii, decorurile; el „face” ciné-vérité, for- 
mează operatori pe care-i trimite în lume să 
culeagă noutăți. Împărăteasa Rusiei, regele Sue- 
diei, împăratul Franz Josef şi Carol | al României 
acceptă sau cer să fie filmati de Lumière. 

* 


@ Léon Gaumont (Franţa 1864—1946), a cărui 
avaritie era proverbială, pretindea ca filmele să 


hi sagé 
„ ecnin 
@ Adolph Zukor (S.U.A.), născut în 1873 — zis 
„rechinul“. E cel mai pitoresc dintre. producătorii 
americani. Emigrant sărac, vînzător de piei de 
iepure, deschide un „Nickel Odeon“ și are ideea 
să finanţeze un film turnat la Londra de Sarah 
Bernhardt, „Regina Elisabeth“, cu condiția să aibă 
exclusivitatea distribuirii lui în S.U.A. Cu sumele 
fabuloase ciştigate înființează propria lui compa- 
nie care va avea deviza: „actori faimoşi în piese 
faimoase“. Boss al ,Paramount"-ului, el are un 
imperiu puternic de producţie şi distribuţie. Dar 
ajunge să fie dominat de jocul marei finanţe și 
se retrage. 

* 


© Louis B. Mayer {S.U.A.), născut în 1885, proto- 
tipul marelui producător, e cel care a inventat 
star-system-ul. El este ce a creat mitul Garbo. 
El l-a descoperit pe Ramon Novarro, a mizat pe 
Spencer Tracy, Clark Gable, Joan Crawford. 
El i-a lansat pe Buster Keaton și pe Stan și Bran. 
El a avut ideea să importe din Europa pe Stiller, 
Stroheim, Flaherty. Daviza acestui self-made-man 
era „Ars gratia artis"; ambiția lui, să facă filme 
de prestigiu, prin calitate el înțelegînd, în mod 
special, spectaculosul. Louis: Mayer a organizat 
producția de filme ca o maşinărie strictă, cu o 
specializare îngustă, cu regizori, simpli executanti 
ai scenariului si cu echipe tehnice desävirsite. 
* 


@ Samuel Goldwyn (S.U.A.), născut în 1884, este 
considerat de unii drept „producătorul hol!lywo- 
odian în cel mai rău sens al cuvîntului, ambițios şi 
comercial, fără gust și fără talent” (B. Tavernier). 
De alții, ca Boussinot, drept „un personaj neculti- 


Cel 

mai 

mare 

succes 

de producător: 
„Pe aripile 
vîntului” 


| 
| 
| 


Or 


fie turnate în decoruri naturale pentru a se evita 
cheltuieli inutile. lată cum, rațiuni sordide, comer- 
ciale, stimulează uneori progresul artistic. A 
rămas celebră imaginea lui Gaumont venind dis-de- 
dimineață la studio şi urmărind cu ceasul în mînă 
sosirea personalului, inclusiv a regizorilor și 
vedetelor. Om de afaceri, Gaumont abandonează 
bărăcile de bîlci si construieşte faimoasa sală 
Gaumont-Palace. Om de ştiinţă, se preocupă inten- 
siv de culoare și sincronizare, Om de cinema, știe 
să aleagă colaboratori ca Feuillade, L’Herbier, 
Feyder. 
* 


@ Charles Pathé (Franta1863—1957), Fostul mäce- 
lar, devenit Napoleon al cinematografului, e cel 
despre care germanii spuneau în 1913: „A cîștigat 
de la noi mult mai mult decît cele 5 miliarde plă- 
tite de Franța după 1871". În S.U.A., Anglia, 
Australia, Japonia, Brazilia, operatorii si distribui- 
torii lui au fost pionierii industriei cinematogra- 


vat, ambițios şi plat-comercial care, paradoxal, 
a jucat un rol istoric de prim plan“. El e inventa- 
torul lui William Wyler, el i-a lansat pe Ronald 
Colman, Garry Cooper şi Dany Kaye. În sfîrșit, 
după Sadoul, „e producătorul cu fler incontesta- 
bil", Printr-un curios joc al împrejurărilor, acest 
om de care este legat numele casei „Metro-Gold- 
wyn-Mayer şi-a cîştigat brevetul de producător 
independent într-o vreme cînd acest titlu era 
unul de glorie. 
* 


@ Darryl Zanuck (S.U.A.) născut în 1902—repre- 
zintă un nou val printre producători. Om de 
meserie, jurnalist, scenarist şi apoi producător, 
şeful lui ,20-th Century Fox", Zanuck — denumit 
și „ţarul producător” — a realizat singur ca 
regizor cel mai greu film al carierei sale: „Cea 
mai lungă zi a anului”. Printre sutele de filme pro- 
duse de el să notăm: „Totul despre Eva“, „Viva 
Zapata“, ,Cleopatra". Zanuck i-a lansat pe John 
Ford şi pe Elia Kazan. 


* 
9 David Selznick (S.U.A. — 1902—1965). Lector, 
specialist în subiecte, vicepresédinte al M.G.M., 
își lansează propria lui companie independentă cu 
„Micul Lord“ si „Grădina lui Allah”. „S-a născut o 
stea“ demonstrează stilul lui de lucru: regizorul 
și scenaristul William A. Wellman a recunoscut 
că responsabilitatea si aportul lui la reuşita fil- 
mului (care i-a adus un Oscar) sînt mai mici ca 
cele ale lui Selznick. Dar filmul care poartă stră- 
lucit ma-ca Selznick e „Pe aripile vîntului“. După 
ce a participat la cele trei forme ale scenariului 
lucrînd cu 13 scriitori, neîntrerupt 3 săptămini, 
zi şi noapte, a turnat filmul într-un timp record 
— de la 25 ianuarie la 1 iulie 1939 — avîndu-l 
ca regizor ps George Zukor, pe care l-a schimbat 


cu Fleming şi cu Sam Wood. 6 alți realizatori 3u ` 


lucrat la acest film sub conducerea sa, și adesea 


fice. Era self-made-men-ilor, care singuri . îşi 
clădeau un imperiu, a trecut; a venit momentul 
cînd această industrie a trebuit să se supună legii 
comune a concentrării capitaliste. După 1918, 
supus financiarilor care l-au comandat; Charles 
Pathé a lăsat ca imperiul lui să fie dezmembrat 
si provinciile vindute ofertantilor mai avantajosi. 


* 


@ Georges Métiès (Franţa 1861—1938). Adevăratul 
inventator al artei cinematografiei creează prima 
firmă franceză destinată în întregime producţiei 
cinematografice, „Star film”. În 1895, începe să 
intreprindä, pe socoteala lui, filme al căror stăpîn 
creator si proprietar voia să fie el.singur, Méliès 
a fost prima victimă a congresului internațional 
al fabricantilor de filme, faimosul „Congres al 
păcăliţilor“, din 1909. Începuse era industrială a 
cinematografului şi Méliès, care continua să lucreze 


în artizanat, a fost ruinat. 
"o 


5 echipe turnau paralel. „Pe aripile vîntului“, cel 


mai mare succes financiar al tuturor timpurilor, 
) 


este un film de autor-producätor. 


* 
@ Sam Spiegel — ,independentul" —este tipul de 
producător care cunoaște totul în cinema. Alege 
subiectele, lucrează la scenarii (a folosit si scena- 
riştii trecuți pe lista neagră ca Carl Foreman) şi 
știe să se facă mai necesar decît regizorul la reali- 
zarea unui film („Lawrence al Arabiei“ a fost mo- 
dificat de el, chiar cu riscul de a schimba regizorul). 


* 

@ Dino de Laurentiis (Italia), născut în 1919. După 
debuturi timide ca actor, a urcat toate treptele 
carierei de producător. Asociat cu Carlo Ponti 
si apoi singur, ela produs unele dintre cele mai 
importante filme italiene de după război: „Orez 
amar“ de De Santis (1948) „Napoli milionar” 
de De Filippo, „Europa” 51" de Rossellini, „Aurul 
Neapolului" de De Sica, „Strada“ de Fellini. 

În 1949 s-a căsătorit cu actriţa Silvana Mangano. 


* 
@ Carlo Porti (Italia), născut în 1919. După studii 
de drept devine producător al unor filme ca 
„Giacomo idealistul" de Lattuada (1942). Filmele 
lui sînt importante pentru pregătirea marii reîn- 
noiri a cinematografului italian de după război. 
După 1945, cînd se destramă asociaţia cu De Lau- 
rentiis, Ponti produce filme ale căror vedetă este 
soția sa, Sophia Loren. Paralel, primeşte „comenzi” 
americane, filme „colosale“ destinate luptei împo- 
triva televiziunii şi pieţei americane, ca „Război 
și pace” de King Vidor. Formează un trust franco- 
italian „Paris-Roma-Films"” cu producătorul francez 

Georges de Beauregard. 


* 
@ Franco Cristaldi, al treilea mare producător 
italian, este și el producătorul unei vedete femi- 
nine: Claudia Cardinale, sota sa. 


o à nouă i vredet à PRODUCATORUL 


dosarul 
producătorilor 


4 


Vedeta-producätor absolut: Liz Taylor 


regizori — 
producători 


e În 1940, 80% din producţia americană este 
controlată de 8 trusturi: cinci majore (M.G.M., 
Paramount, Warner, Fox, R.K.O.) si trei minore 
(Universal, Columbia, United Artists). În această 
perioadă unii regizori încep să devină propriii 
lor producători: Cecil B. de Mille, John Ford, 
Frank Capra și Walt Disney. 


* 


e in 1948, o asociaţie de producători indepen- 
denti, printre care Chaplin și Disney, se ridică 
împotriva politicii comisiei de activitate anti-ame- 
rican à, 


* 


ə În 1955, regizori celebri ca Preminger, Aldrich, 
Hitchcock, Huston devin propriii lor producători, 


* 
e Stanley Kramer (S.U.A,, n. 1913) este proto- 
tipul regizorului-producător, 

Autor radiofonic, monteur, scenarist, producă- 
tor, Stanley Kramer, şi-a pus pecetea pe opere 
cu un pronunțat caracter liberal: „Campionul“, 
„Revolta de pe Caine“. El trece de la calitatea de 
producător spre cea de regizor, impunindu-se cu 
“Lantul" (1958), „Procesul maimutelor" (1961), 
„Procesul de la Nürnberg” (1962). El continuă să 
lucreze cu Spencer Tracy în „O lume nebună, 
nebună, nebună“ și „Ghici, cine vine la cină”. 
Caracterizind Hollywood-ul de azi, Stanley Kra- 
mer declară: „responsabilitatea esenţială a filme- 
lor a fost transferată de la nababul necreator la 
producätorul-regizor, artist și creator". Despre 
Kramer, regizorul Bud Boetticher spune: „Vor 
exista totdeauna la Hollywood oameni ca Stanley 
Kramer, care vor menține demnitatea profesiunii 
lor“. 


x 
e O.L. Preminger (S.U.A. n. 1906). „Campionul 
independenţilor” lucrează la „Fox“, considerat 
ca „studioul regizorilor”, apoi devine independent 
si creează operele sale de sinteză, ajungînd la o 
situație, se spune, unică, de independență față 
de marile companii. A produs, printre altele, 
„Exod“, „Bună ziua, tristețe“, „Porgy şi Bess”, 


x 


e joseph Losey (S.U.A. n.1909), plecat din Statele 
Unite în timpul procesului vrăjitoarelor, devine 
regizor-producător independent. „Condiţiile în 
care am realizat „Servitorul“ m-au satisfăcut pe 
deplin. E primul meu film în care nu am suferit 
nici o imixtiune, Lucrez cu mult mai multă liber- 
tate azi. În general, problemele morale şi sociale 
sînt mai uşor de tratat.“ 


x 


e Claude Lelouch a fost primul „independent“ 
francez, Zece ani înaintea „primăverii din cartie- 
rul latin“ el a fabricat un lung metraj singur, fără 
autorizație, fără scenariu, fără actori, tinind singur 
aparatul în mînă, filmînd direct rasismul, injustitia, 
publicitatea. („Ceea ce-i propriu omului”). Apoi 
turnează al doilea, al treilea, al patrulea film fără 
succes. Pînă la „Un bărbat și o femeie” (ca toate 
filmele lui Lelouch, realizat și acesta în 15 zile 
cu un buget „de doi bani“), El face ocolul globului 
și cîștigă la Cannes marele premiu. Azi, Lelouch 
simbolizează invidiata și hulita reușită: devenit 
producător — el finanţează și artiști îndräzneti 
ca Michel Cournot dar ştie să devină fort nr.1 
financiară a producţiei franceze. Devine și boss 
al distribuţiei de filme. Recent, a inaugurat într-un 
palat lîngă „Etoile”, „Clubul 13“, un palat al festi- 
valului permanent. Aici a prezentat în premieră 
ultimul său film „Haimanaua“ (ca de obicei, o 
istorie care „are cîrliz“ la public, un puzzle de 
film poliţist şi de umor). 

„În fiecare an trebuie să faci filmul anului, acela 
care corespunde cel mai bine mentalitätii momen- 
tului” — spune realizatorul-producător al filme- 
lor „A trăi pentru a trăi“, „Viaţă, dragoste, moar- 
te”, „Un om care-mi place”. 


A ———————————— 


actori — 
producători 


e 1916: primul actor-producător, Douglas Fair- 
banks, înființează prima casă de producţie finan- 
tată de o vedetă: „Douglas Fairbanks Co". 


e 1919: După război, X Victite de Cruce Roșie 
americană au organizat o campanie pentru vinza- 
rea de bonuri pentru un împrumut naţional. 
Toate vedetele au participat la această campanie, 
dar Chaplin, Mary Pickford şi Douglas Fairbanks 
au fost asaltati de mii de admiratori aducînd în 
trezorie mai multi bani decît sutele de bănci 
reunite, 

A fost primul soc, luarea de cunoștință a forţei 
pe care o au vedetele. Urmarea a fost constituirea 
unei prime case care să-i unească. Împreună cu 
Griffith ei au fondat „United Artists“ la 19 ianua- 
rie, fiecare dintre cei patru creatori avind contro- 
lul producției sale. Vedetele deveneau astfel 
propriul lor salariat și patron. Primele filme ale 


ŞI 
victimele 


e Eric von Stroheim nu a fost producător. Dacă-l 
notăm pe această listă e pentru că a fost o victimă, 
prototipul victimei producătorilor. Genialul actor 
si regizor în -plină glorie a fost dat, literalmente 
dat afară, de la „Universal“ din mijlocul turnării 
filmului „Călușeii“ de către producătorul de 23 de 


20 


noii companii au fost „Sub semnul lui Zorro“, 
„Pollyunna"” și „Spre Vest“. 

x 
e Chaplin, la United Artists, a turnat capodope- 
rele: „Opinia publică (1923), „Goana după aur“ 
(1925), „Circul“ (1927), „Luminile orașului” (1930), 
„Timpuri noi" (1935), „Dictatorul" (1940), „Domnul 
Verdoux" (1946), „Luminile rampei“ (1952), „Un 
rege la New York” (1957). 

k*k 


e Kirk Douglas, actor și producător (îl lansează 
pe Stanley Kubrik și îi încredințează pentru 
„Spartacus“ 10 milioane de dolari), Paul Newman, 
Burt Lancaster, John Wayne, Liz Taylor și Richard 
Burton, Henry Fonda, Peter Fonda sînt numai 
cîţiva dintre marii actori americani deveniți în 
ultima vreme și producători. 

Frank Sinatra, legat pe de o parte de Mafia 
şi pe de altă parte de familia Kennedy, „domneşte 
peste o parte importantă" a producţiei Warner. 

* 
e Gabin și Fernandel, proprietarii lui „Gafer“, 
devin atît propriii lor preduzători cît si producă- 
torii altor filme. 


e Alain Delon s-a lansat de mult în producţie. A 


ani Irving Thalberg. La el se referea é 
cînd vorbea despre Hollywood-u re 
în cizme au făcut loc financia 
ignoranti şi tiranici”, Stroheim Va avea de s 
în continuare: capodopera sa „Rapacitate” a fost 
mutilată de același Thalberg, iar grosul peliculei 
aruncat si distrus. Doi ani mai. tîrziu, la M.G.M., 
același Thalberg îl obligă să turneze o operetă. 
Maestrul realismului, Stroheim, e nevoit să o facă 
pentru că, spune el, „am nevastă și copii de hră- 
nit". În fine, noul producător al lui Stroheim, 
vedeta Gloria Swanson, a oprit filmările la „Regina 
Kelly". Așa se încheie cariera de regizor a lui 
Stroheim. 


făcut vilvă procesul dintre el si Belmondo care 
l-a dat în judecată pe Delon pentru că era trecut 
de două ori pe genericul filmului „Borsalino“, 
odată ca actor, altă dată ca producător, în timp 
ce el, Belmondo, era doar o singură dată trecut 
ca actor, 

* 

Jacques Perrin,cel mai important dintre actorii 
producători francezi, a avut „flerul“ şi curajul să 
investească 2 milioane de franci într-un film care 
va raporta 7 milioane! „Z“: El reinvesteşte acești 
bani în ,Guillaume", pe care îl pune în scenă el 
însuși și ,Disertul tătarilor“ realizat de Schoen- 
doerffer. „Cinematograful e o armă dar, pentru 
a putea să te exprimi liber, trebuie să produci 
tu însuți. Scopul meu: să contribui la încetarea 
degradării cinematografului. În viitor îmi voi crea 
propriile mele săli și propriul meu sistem de 
exploatare. Voi alimenta de asemenea televiziunea 
cu reportaje și scurt metraje. Voi relua cu alţii 
torta pe care ex-noul val îmburghezit a abando- 
nat-o”, 

x 
e Peter O'Toole, Richard Harris, Albert Finney 
sînt cele mai faimoase nume engleze printre noii 
producători. 


* 


4 


e Jean Renoir spune: „În 7ilele cînd marile stu- 
diouri erau bogate, ar fi fost o afacere bună 
dacă m-ar fi lăsat pe Orson Welles şi pe mine să 
facem cît mai multe experienţe de stilși conținut, 
Am fi deschis multe drumuri noi filmului. Dar 
marii Producători au fost orbi la ideile noastre,” 
x 

e Serghei Eisenstein, în singura și tragica lui expe- 
rientä americană cu filmul „Que viva Mexico", 
a fost deposedat de peliculă: filmul a fost montat, 
mutilat, ciopîrţit de producători fără să mai aită 
nici un drept asupra lui. 


„Dosarul producătoriior“, redactat de Maria ALDEA __ 


PE ECRANE 


PE ECRANE 


Autoarea faţă în faţă cu criticu despre 


„serala” 


Participă: Malvina URSIANU, Mircea ALEXANDRESCU, Călin CĂLIMAN, Adina DARIAN, 
Florica ICHIM, Al. RACOVICEANU, Eva SÎRBU, D.I. SUCHIANU 


Mircea ALEXANDRESCU: Ne bucurăm că putem 
continua ceea ce am dori să devină o nouă tradiție a 
revistei noastre: confruntările directe dintre critică si 
autorii filmelor, cu prilejul premierei. «Serata» este 
lucrarea unei autoare mereu prezentă în eseurile criticii. 
Este totodată un film a cărui temă, ale cărui rezonanțe 
social-politice, al cărui subiect inspirat dintr-un moment 
capital al istoriei nationale ne îndreptățește si mai mult 
să recurgem la această modalitate. 

Malvina URŞIANU: Am făcut acest film dintr-o nece- 
sitate interioară. Este o temă pe care nu am tratat-o la 
vremea ei si a cărei lipsă — poate pretentios spus «din 
filmografia» mea, dar din viața mea— o resimteam. 

Florica ICHIM: indiscutabil, filmul are o calitate — 
recunoaștem în el «tușeul» regizoarei. În ultimii ani, 
producția noastră, cu foarte puține excepții, a fost 
anonimă. De data aceasta filmul o reprezintă efectiv pe 
autoare si în ceea ce el are izbutit si în slăbiciunile sale. 
Filmul reprezintă deci un moment de personalitate. El 
probează ceea ce aș numi «o cultură a meseriei cinema- 
tografice», adică profesionalism. Nu am mai văzut, în 
acest film, încadraturi dezordonate, o lumină neutră sau 
oarecare, dimpotrivă, există un unghi studiat în fiecare 
cadru, o intenție în fiecare tăietură de montaj. Aici, în 
acest profesionalism, am descoperit însă și una din 
slăbiciunile filmului — cînd pentru anumite frumuseți 
ale cadrului mai pierdem un moment din ritmul filmului. 
Mă gindesc, de pildă, la mantia prelinsă pe iarbă a cîntă- 
retei germane, care ne răpește ceva din respirația si 
tensiunea acelui moment din final. 

Malvina URSIANU: Ati perceput detaliul ca fiind 
exploatat plastic, în sine? Eu l-am conceput ca pe un 
drapel căzut. ý 

Eva SÎRBU: Mie îmi place acea mantie și prelingerea 
ei pe iarbă. Era ca un prerogativ al personajului. Eroina 
moare așa cum a trăit. Într-un fel, ea moare pe scenă. 

Malvina URSIANU: Am simțit nevoia unui epilog 
al secventei. 

Călin CĂLIMAN: Şi eu cred că era o subliniere nece- 
sară, fiindcă nu era o moarte oarecare. 

D.I. SUCHIANU: Murea și o bucată de istorie. 

Florica ICHIM: Dumneavoastră vorbiti de sublinieri, 
de un punct care trebuia pus. Pe mine tocmai aceste 
puncte mă nemultumesc uneori: fiecare destin cu punc- 
tul său final. Era doar un moment istoric cînd drumurile 
de-abia începeau. De aceea filmul mi se pare mult prea 
închis, lipsit de respirație pentru mai departe. 

Călin CĂLIMAN: Dar însuşi momentul istoric soli- 
cita un punct, închiderea unor destine. 

Eva SÎRBU: Aici ei erau actorii unei piese deo 
noapte. 

Malvina URŞIANU: Unii eroi — ca să spun aşa — 
şi-au încheiat acolo ciclul. Alţii au mers mai departe. 


D.I. SUCHIANU: Personajul interpretat de György 
Kovacs, de pildă. Acel discurs rostit la balconul din hall 
e foarte frumos. Ca și alte momente din acest film, cum 
ar fi cele cu doctorita, interpretată de Silvia Ghelan. 
E un personaj foarte bine captat. 


Călin CĂLIMAN: Şi ea, ca și personajul principal 
— ilegalistul Cristea — este o existență «mascată». 

D.I. SUCHIANU: Toţi sint «mascaţi» în acest «bal». 
Şi dacă Visconti și-a permis în «Ghepard»-ul să facă 
să dureze balul 25 de minute, era pentru că acel bal era 
o solemnitate funerară. Şi cam același lucru este și aici. 

Mircea ALEXANDRESCU: Aș vrea să vă propun 
să discutăm acum atmosfera. i 

Malvina URŞIANU: Aceasta era și curiozitatea mea 
cea mare. 

Mircea ALEXANDRESCU: Deci, în ce măsură inten- 
tiile — exteriorizările de intenții, cu elemente scenogra- 
fice şi actoricești — au și creat atmosfera de tensiune 
cerută de miza subiectului. E apoi de analizat lumea 
filmului, pentru că este o lume eteroclită. Sint de fapt 
două lumi, una care este pe alocuri caracterizată prin- 
tr-o tusä «fin de race» si o altă lume care începe să se 

rofileze sub ochii noştri, cu o vigoare şi nişte trăsături 
cu totul speciale. Raportindu-ne la acea epocă, această 
lume noua ar fi fost şi elementul de surpriză al filmului. 


| dais 

s 
e => 
» 


À 


` LA 
A 
"À 


R 
A 
| 
; 


SPA, 


«Serata» — portret de epocă 


«Serata» — înfruntare de lumi 


Eva SÎRBU: Calitatea principală a filmului — de fapt 
si calitatea de autor a Malvinei Ursianu — este tocmai 
puterea de a face una dintr-un cadru plastic și conținutul 
de idei al filmului. Decorul, costumul, personajul, replica, 
mişcarea, totul şi împreună creează tensiunea, atmosfera 
filmului. Nu există nici o discrepantä între o componentă 
şi alta, nici o neînțelegere între formă și conținut. 

Călin CĂLIMAN: Cred la fel, că în «Serata» rafina- 
mentul plastic se impleteste armonios cu modul rafinat 
în care sînt exprimate ideile alcătuind filmul sau, dacă 


nu tot filmul, secvențele lui cele mai bune, Pentru că 
nu tot filmul este la același nivel de tensiune și tratare. 
intervin şi hiatusuri. 

Eva SIRBU: Hiatusurile sînt ale seratei însăși. Orice 
petrecere are momente de cădere, de leșin. 

Malvina URŞIANU: Așa cum într-un cadru general 
transfochezi pe un ins, într-o dramaturgie transfochezi 
pe anumite momente. 

Florica ICHIM: Dar aceste transfocări de momente 
au si ele căderile lor. De pildă, există o întreagă secțiune 


— > 
21 


în acest film legată de introducerea unui personaj nou: 
ilegalistul care va arunca în aer cablul interbalcanic și 
care în prealabil este introdus în serată și transformat 
în conviv. Aş vrea s-o întteb pe Malvina Urşianu de ce 
a simțit nevoia să aducă acest personaj în mijlocul 
seratei? Pentru că, dramaturgic, nu am văzut necesitatea 
acestei integrări. 

Malvina URȘIANU: De fapt, el este autorul celei mai 
însemnate acțiuni din tot acest film. 

Florica ICHIM: Evident, dar el putea foarte bine să 
rămină în afara seratei. 

Malvina URŞIANU: Pentru acest om s-a organizat 
totul. Pentru el a fost adus valetul, ca să aibă cine să-l 
primească. Era singura casă în acest teritoriu al cimpului 
de aviație german, al unui teren minat în raza căruia nu 
se putea pătrunde. Nemţii împinziseră regiunea cu patru- 
le. Una putea ajunge pînă aici. Între 60 de invitați în smo- 
et} e mai greu sä depistezi un om, chiar cu acte 
alse. 

Adina DARIAN: Dacă tot l-ați adus în smoking, sus, 
de teamă ca patrulele să nu-l găsească, poate ar fi fost 
mai bine, într-o dramaturgie mai «înșurubată», să mai 
fi creat si o altă cauză, un alt accident, un moment mai 
de limită... Așa, personajul rămine puțin stingher. Saltul 
era extraordinar pentru acest ilegalist proiectat timp 
de 60 de minute în altă lume. 

Malvina URSIANU: Sigur că se puteau introduce 
și alte momenfe — de la tratarea în stil comic a apariției 
lui în salon, trecînd apoi prin momente dramatice sau 
polițiste. Poate să fi fost o lipsă de abilitate din partea 
mea, dar poate să fi fost si o lipsă de timp. Cind te ocupi 


«Serata» — radiografie de personaje 


de vreo zece personaje în timp de o oră si patruzeci 
de minute.... 

Adina DARIAN: O scenă care mie mi-a plăcut foarte 
mult nu durează decit 3—4 minute: este intilnirea dintre 
Silvia Popovici si tatăl ei. În trei minute, din aceeași lume 
se desprind două personaje diferite — le vezi trecutui, 
le vezi proiectate în viitor, vezi diferența de generații. 
De altfel, în general, simbioza dintre personaje și actori 
e o calitate a acestui film. 

Mircea ALEXANDRESCU: George Motoi se naște 
în acest film ca un mare actor al ecranului. Silvia Popovi- 
ci, consacrată ca actriță de film își confirmă reputația, 
ca si Silvia Ghelan si György Kovacs. 

D.I. SUCHIANU: Ceea ce e original în acest film 
este tocmai situația acestui personaj interpretat de 
Motoi, care trebuie să se prefacă, să lase să se creadă 
că e cu totul altcineva decit este, să-și camufleze identi- 
tatea, ca să nu fie bănuit că face parte din rezistență. 
Este o ptoblemă interesantă care n-a fost încă abordată 
la noi. Aş remarca apoi și eu cele două personaje inter- 
pretate excepțional de Silvia Popovici şi György Kovacs, 
ultimul foarte bine dublat de Gheorghe Cozorici. Si 
Pălădescu în rolul neamtului e foarte bun. 

Eva SÎRBU: Întreaga distribuție e organică pe o 
lume de personaje şi ea foarte organic concepută. În 
film există totul: creierul care e Cristea, «mina» care e 
Coman, există apoi legăturile — Preda doctorița... există 
si tabăra dușmană si victimele inconștiente. Toţi se află 
acolo, aliați fără să ştie, o întreagă lume adunată într-o 
singură seară, într-o casă. s 

Malvina URŞIANU: Aș vrea să profit de prilej si să 
vă întreb în privința unui lucru care pe mine mă preocupă 
cel mai mult în film. Eu practic o anumită dramaturgie 
care cere o anumită relatare cinematografică, o anumită 
frază cinematografică. 


22 


PE ECRANE 


Mircea ALEXANDRESCU: Vreti să punem în discu- 
tie modul cum se vorbește în film? 

Malvina URSIANU: Nu, modul cum filmul însuși 
narează. 

Mircea ALEXANDRESCU: Pentru că eu aș vrea să 
punem în discuție și modul cum se vorbește. Și v-aș 
tace chiar reprosul că în film vorbește mai mult regizoa- 
rea. Personajele, in schimb, vorbesc destul de nediferen- 
tiat și neadaptat la structurile pe care ele le reprezintă. 
Se vorbeşte putin cam pretentios si putin cam complicat. 

Malvina URSIANU: Eu sint dusmana vorbitului 
alb. 

Adina DARIAN: Asta mie mi-a plăcut. 

D.I. SUCHIANU: În general, în viață, conversațiile 
sînt inconsistente. Dar sint și momente, cum e acela 
din filmul de față, cind toate replicile au greutate. O«con- 
versatie» foarte interesantă este aceea dintre tată si 
fiică — respectiv dintre Silvia Popovici şi György Kovacs. 

Adina DARIAN: Acesta este și un moment filmat 
cu o anumită afectare subliniată. 

Malvina URSIANU: O afectare care trebuie să rime- 
ze cu afectarea personajelor. Ceea ce importă e de fapt 
unitatea de stil. Oamenii pot vorbi cum vor, din moment 
ce au putut vorbi şi cîntînd. Totul e să fii unitar în sinteza 
artistică. 

Florica ICHIM: Eu aș îndrăzni să vă contrazic. Există, 
de pildă, dialogul dintre doctoritä şi Coman, un dialog 
care prin afectare pierde din substanță. Acest om de 
acțiune și această femeie de acţiune iși comunică de- 
odată admiraţia, neconvingător. 

D.I. SUCHIANU: Dar de ce spuneți că sint afectaţi? 
Nu se văzuseră demult, făceau lucruri periculoase, 
amindoi şi se stimează și se admiră... 

Malvina URŞIANU: Si nu e nefiresc pentru doctoritä 
să-i spună celuilalt nişte lucruri calde, omului pe care-l 
trimite la moarte. 

Călin CĂLIMAN: Puțin mai simplist mi se pare dia- 
logul dintre doctoritä și profesor. Simplist, în sensul că 
atunci, neapărat, în noaptea aceea,cei doi tin să își spună 
numai lucruri «capitale». E mai putin omenesc momentul. 

Malvina URŞIANU: În fine, pe mine mă interesa, 
de fapt, nu numai frazarea verbală. Mă interesa ce credeți 
despre fraza cinematografică, despre modalitatea de 
relatare, despre modul cum povestesc cu aparatul. 

AL RACOVICEANU: Eu cred că acest film ar ilustra 
o formulă de cinematograf mai static, oarecum teatral, 
concentrat asupra unui anumit univers, mizind foarte 
mult pe dramaturgia separată a fiecărui personaj și mai 
ales pe actori. Cinematogratul acesta are calităţile sale 
şi are limitele sale. Spectatorului îi trebuie foarte multă 
răbdare ca să ajungă la intenția autorului și foarte multă 
răbdare ca să participe la ceea ce se intenționează să se 
arate sau să se semnifice pe ecran. E, În speţă, un cine- 
matograf bine făcut, riguros făcut, dar totuși... mai greu 
de văzut. 

Malvina URSIANU: Eu n-aș spune «teatral» ca 
dumneavoastră, ci aş spune un cinematograf de analiză. 
El mizează pe actor, dar numai aparent, mizează de fapt 
pe relatarea regizorului. Aparatul povestește. Și ca orice 
lucrare de analiză, e un gen mai greu digerabil. Acest 
gen de cinema trebuie să aibă, cred; spectatorii lui. 
Şi va trebui o dată ca și filmul să aibă mai multe categorii 
de spectatori, cum au și cartea si tabloul. Practicind un 
asemenea cinematograf, eu știu ce risc. 


Călin CĂLIMAN: Eu cred că e foarte ușor de detectat 
în acest film care sînt preferințele dumneavoastră 
subiective. Dar în «Serata» sint si citeva momente in 
care nu v-am recunoscut deloc. De pildă, unele aparte- 
uri ale personajelor sînt rezolvate într-un mod aș spune 
elementar. Sint un fel de comentarii lămuritoare pe mar- 
ginea celor ce se întîmplă. Acolo nu v-am recunoscut. 
Pe de altă parte, v-am recunoscut perfect, să zicem, 
în dialogul dintre profesor și fiică, care a mai fost citat. 
Aparatul narează în filmul dumneavoastră și asta e o 
calitate. Dar narează acolo unde dumneavoastră vă 
simtiti bine în film şi nu mai narează în momentele în 
care dumneavoastră pierdeţi putin din mină controlul 
asupra unor personaje, asupra unor acțiuni... 

Malvina URSIANU: Unde nu am atit de mult de spus. 

Călin CĂLIMAN: Astfel filmul are nişte hiatusuri și 
eu sint de acord cu ceea ce a spus aici Alexandru Raco- 
viceanu. 

AL RACOVICEANU: Eu nu vorbeam de fapt de tea- 
tralitate în sensul introducerii teatrului în film, nu voiam 
să spun că jocul este teatral sau că actorul ar face totul. 
Vorbeam de teatralitate ca o modalitate de a privi o lume 
inrämatä într-un cadru — cadru limitat și în adincime 
si în extensiune și totodată static. E o lume închisă într-o 
ramă sau într-o cutie. Chiar jocul actorului se dezvoltă 
în acest cadru mai greu, devenind la rindu-i static. E si 
acesta un mod dea prezenta o lume. 

Malvina URŞIANU: Însă îl acceptați ca modalitate, 
nu îl excludeti. 

AL RACOVICEANU: Nu, nu îl exclud, numai că in 


e 
A 


cadrul acestei modalitäti existä diferentieri de calitate 
si de accent. 

Malvina URSIANU: Nu cred că tratarea «inegală» 
ar fi dus la alt ritm. Ritmul este acela al analizei. Şi emoția, 
pină la urmă, se creează şi din acest plan secund. Fără 
acest mediu ampiant, nu se puteau rezolva nici persona- 
jele principale. Poate am făcut-o uneori cu mai puțină 
abilitate, alteori mai bine. 

«CINEMA»: Am înscris ultimul film al Malvinei Ursia- 
nu în aria unor discuţii care se vor amplifica atit în pagi- 
nile revistei noastre cit — fără îndoială — și în coloanele 
presei și ale revistelor de cultură. Despre acest film va 
trebui să vorbim serios si amănunțit, pentru că el este 
în totalitatea lui o reușită a cinematografiei noastre, 
pentru că este o bază de discuție fertilă, este o moda- 
litate cinematografică cu un timbru aparte, care trebuie 
ge me ve în specificul ei. 

n focul discuţiei am uitat contribuții importante; e 
regretabil că n-am vorbit nici de muzica sugestivă com- 
pusă de Richard Oschanitzki, nici de scenografia arh. 
Nicolae Drăgan (rolul decorului este extrem de impor- 
tant în acest film de atmosferă!). N-am vorbit destul 
nici de creaţiile lui Kovacs György si Silviei Popovici; 
nici de jocul nuantat al acestui foarte, foarte bun actor 
de film care se numește” George Motoi. Mihaela Juvara 
merita, fără îndoială, o analiză mai amănunțită a inter- 
pretării sale. Ca și Gilda Marinescu, ca și ceilalți actori 
care — e adevărat — au treceri scurte, dar trecerile lor 
sint memorabile. Dar noi n-am vorbit nici de Tanti Co- 
cea, nici de lon Finteșteanu, nici de Mihai Pălădescu, 
nici de Virginica Romanovsky, nici de Silvia Ghelan și 
poate au mai rămas si alți nedreptätiti. 

E regretabil că nu am făcut analiza cuvenită imaginii. 
Nicolae Girardi merita din plin atenția noastră minuti- 
oasă, pentru că dacă acest film este (și este!) «o galerie 
de portrete», un merit important revine acestui subtil 
pictor al camerei. 

Pentru a ordona mai bine ideile expuse în cadrul aces- 
tei mese rotunde, publicăm o cronică — care dorim să 
conțină o apreciere sintetică si edificatoare — cronică 
adnotată — sperăm — de toți cei prezenți. 

Cum Malvina Urşianu este o autoare de o exemplară 
ținută intelectuală, care doreşte — știm bine — un dia- 
log în termenii cei mai abrupți, cu bună ştiinţă vom pro- 
pune să scrie cronica nu cei care mărturisesc aici un 
entuziasm global, ci interlocutorul nostru care se arată 
cel mai rezervat, cel mai drastic, înlesnind în felul acesta 
un schimb de idei la nivelul — să sperăm — cel mai 
transant. 

Pină atunci mulțumim pentru bunävointa de a räs- 
punde la invitatia redactiei noastre tuturor participan- 
telor si în primul rind, autoarei, Malvina Ursianu. Cum 
revista noastră a militat întotdeauna și nu va înceta sč 
militeze pentru talent, pentru folosirea cit mai inteli- 
gentä și intensivă a talentului, dati-ne voie să-i dorim 
Malvinei Urșianu să treacă cit mai repede din nou pe 
platou. li așteptăm cu cel mai mare interes viitorul film. 


(ds 
„serata 


Regia si scenariul: Malvina Ursianu. Imaginea: Nico- 
lae Girardi. Muzica: Richard Oschanitzky; Decoruri: 
Arh. Nicolae Drăgan. Cu: George Motoi, György 
Kovacs, Cornel Coman, Alexandru Drăgan, Mihai 
Pälädescu, lon Roxin, Silvia Ghelan, Silvia Popo- 
vici, Mihaela Juvara, Gilda Marinescu, Lucia Mure- 
san, Tanti Cocea, Virginica Romanovski, lon Fin- 
testeanu. 


Greu de așezat filmul Malvinei Urșianu în familia 
filmului românesc. Greu pentru că autoarea refuză să 
se integreze, prin ceea ce face, și unor calități și unor 
metehne. Greu pentru că Mavina Urșianu aduce vocea 
ei aparte, felul ei de a se exprima cinematografic. 

«Serata» se desfășoară în pragul unei clipe cruciale 
— 25 August 1944 — asupra căreia au mai stăruit si alte 
filme românești («Valurile Dunării» sau «Procesul alb», 
de pildă). Filmul are ambiția de a face,după mărturisirea 
autoarei , portretul unui anumit moment istoric». Mare 
ambiţie care obligă la mult si la multe! «Serata» propune 
o perspectivă asupra unor medii bine stratificate care 
se întîlnesc în cadrul unui univers închis, «Serata» 
propune o noapte istorică în care personajele răspund 
(direct sau indirect) la întrebări istorice. Fiindcă perso- 
najul principal, personajul care măsoară timpul si acti- 
unile eroilor, este istoria. Această ISTORIE scrisă cu 
majuscule, care în zorii zilei va sfărima o citadelă, va 
da la o parte bariere, va propune stratificări noi. Autoarea 


PE ECRANE 


«Serata» — confruntare cu Timpul 


vrea să se înscrie, în acest fel, într-un cinematograf de 
tip viscontian (şi nu e singurul loc unde se simte atrac- 
tia marelui regizor italian). În «Serata», lumile care se 
întîlnesc sint multiple. Locul acțiunii este astfel structu- 
rat încît distanțele dintre o lume si alta să fie bine preci- 
zate: holul somptuos al vilei unde se desfășoară petre- 
cerea are figurile sale mai mult sau puțin colorate; etajul 
ascunde alte două lumi încremenite: a profesorului și a 
fiicei sale, Alexandra; subsolul apare fugitiv pentru a 
introduce un personaj din lumea nouă: omul de acțiune. 
Malvina Ursianu încearcă să treacă prin fiecare din aceste 
medii liberată de parfumuri desuete, de compătimiri de 
prisos, să le arate încordările zadarnice, neputinta sau 
pur şi simplu indiferența inconștientă în fața momentului 
dramatic pe care-l trăiesc. 

Autoarea se oprește asupra unei galerii de personaje 


Acţiuni interioare 


Asa cum a fost el conceput, «Serata» nu trebuia 
— şi nici nu putea, cred — să fie un film de acțiuni 
dinamice, ci mai degrabă de multe și complicate 
acțiuni interioare, care converg spre o singură 
acțiune dinamică. cotitura de la 23 August 1944. 
Acțiunea «Seratei» s-ar putea numi: așteptarea, 
o imensă și răbdătoare așteptare a rezultatului 
unor pregătiri, pe care le presupui durind de foarte 
multă vreme. lar acea așteptare e folosită în 
scopul unor minutioase studii de faună care se 
organizează finalmente în tot atitea argumente și 
explicaţii ale unui moment istoric. 

Asa stind lucrurile, faptul că cinematograful de 
mișcare îi convine sau nu Malvinei Urșianu, mă 
interesează mai puțin. Ceea ce mă interesează 
este dacă «Serata» este sau nu credincios formu- 
lei pe care și-a propus-o. Si cred că este. 


Eva SÎRBU 


Continuitate de gind 


Aș porni de la o constatare aparent paradoxală. 
Acest film, deși surprinde momentul dărimării 
unei citadele, deși concentrează (în perimetrul 
unei serate) sfirșitul unei lumi, acest film are o 
filiatie directă cu «Gioconda fără suris», prima 
peliculă a Malvinei Ursianu. Nu este vorba, doar, 
de «tuseul» regizoarei, tușeu despre care s-a mai 
vorbit... Dacă ne gindim bine însă, generația 
«Seratei», generaţia celor care au răspuns, atunci, 
în august 1944 la întrebări ISTORICE, va răspunde 
(filiatia de care vorbeam este, în ordinea cronolo- 
gică a filmelor, inversă) in «Gioconda fără suris» 
la întrebări curente, CONTEMPORANE. Apre- 
ciez această continuitate de gind a regizoarei. 
De fapt, în «Serata» se simte exact, regizoarea a 
«avut la inimă» îndeosebi citeva secvenţe (si, de 


pe care caută să le epuizeze dramatic (strădanie meri- 
tuoasă, dar aproape imposibil de realizat în limitele unui 
singur film). Fiindcă, de fapt, «Serata» este un studiu, 
o încercare de analiză, caracterologică. lată profesorul 
— un intelectual rafinat, dar care n-a găsit calea spre 
adevăr, care a mers alături de drum si care e acum în 
pragul morții — si nu numai al morții fizice. lat-o pe 
fiica sa Alexandra — izolată, lipsită de strălucire, dar 
cu mintea ascuțită si găsind tocmai în aceasta puterea 
de a se rupe de un mediu. lată-l pe eroul principal, care 
intersectează mediile, pästrindu-si distanța ironică față 
de ele, aparentul lup singuratic Cristea Alexandru. Re- 
gizoarea face o încercare de a da o altă imagine, mai 
puțin standard, despre intelectualul angajat, despre 
omul care s-a aflat în rîndul comuniștilor, despre cel 
care ştie să fie prezent la întîlnirea cu noua istorie. Dar 


Pro sau contra? 


aceea, discuția dintre profesor și fiică, discuţie 
de exemplară acuitate a notației psihologice este 
un excelent moment al filmului). Peisajul uman 
de plan doi al «seratei» propriu-zise (invitaţi, figu- 

, decor) pendulează insă — cu mici excepții, 
printre care personajul Gildei Marinescu — între 
amorf si strident, contrastind cu excelentele inter- 
pretări actoricești ale rolurilor principale. Tipui 
de cinematograf analitic pe care-l practică Malvi- 
na Ursianu nu a fost niciodată foarte «de public». 
Nici «Serata» nu are asemenea ambiţii. Cadrele 
vădesc toate mult bun gust. Și acest lucru nu 
este de loc puțin... 


Călin CĂLIMAN 


Există si o taină 


Filmul Malvinei Urșianu este dominat, este 
structural orientat spre o analiză detailată a situa- 
tiilor si personajelor. Fără această analiză, desi- 
gur, povestirea n-ar căpăta semnificațiile pe care 
autoarea le-a vrut Există pe de altă parte o taină 
în dozarea ritmului narațiunii cinematografice si 
insistența analitică, o taină care face ca o întim- 
plare să devină un film mare. Cronica lui Raco- 
viceanu a urmărit, cred, să dezvăluie în ce măsură 
dozajul de care este vorba a fost făcut în propor- 
tiile cele mai fericite. Dar, cum prea bine se știe, 
balanța unuia nu se prea potrivește cu a celuilalt, 
căci atunci filmele s-ar face la spiterie, iar croni- 
cile pe caiete de aritmetică. 


Mircea ALEXANDRESCU 


Ca un tablou 


Al. Racoviceanu spune că au tratat și alții «clipa 
crucială» de la 23 August («Valurile Dunării, 


în traiectoria personajului, regizoarea a fost mai puțin 
convingătoare. Eroul merita unele date în plus,care să-l 
facă mai pregnant prezent, nu atit fizic, cît ca stare de 
spirit. 

Exagerată este încercarea de a cuprinde de la un ca- 
păt la altul drumul fiecărui personaj. Lucrul acesta face 
ca filmul să nu se poată concentra suficient asupra re- 
latiilor dintre eroii principali (si să aibă, în schimb, unele 
cadre în plus în descrierea unor personaje mai putin 
importante în dramaturgie). E aici, poate si altceva. 
Malvina Urșianu a vrut ca aproape fiecare personaj să 
aibă în el si ceva simbolic. Ea a intenţionat tot timpul să 
distrugă sau să înalțe un simbol (aşa cum se întîmplă 
cu cintäreata germană, de pildă). 

Autoarei îi convine un cinema-spectacol, un cinema 
cu o anume teatralitate în acțiune, o anumită formulă a 
universului închis (filmul începe într-o mașină, se con- 
sumă în cea mai mare parte a sa între ramele universu- 
rilor delimitate ale seratei: holul, camera profesorului, 
subsolul). Filmul Malvinei Ursianu urmează să fie dus 
înainte de idee, de cuvint și mai puțin de mişcare, de 
dinamica acțiunii. De aceea poate ieșirea din cadrul 
strict al analizei, trecerea la acțiune (aruncarea în aer 
a cablului interbalcanic) se face prea fugar, prea expe- 
diat, fără a fi foarte evident coeficientul de veridicitate. 
Cinematograful în mișcare îi convine mai putin Malvinei 
Urşianu. Regizoarea știe să povestească,să destăinuie 
mai bine între patru pereți. 

«Serata» este un film de replică, un film în care princi- 
palul instrument de analiză este cuvintul. Şi asta ţine 
de modalitatea de care am amintit, de teatralitatea regi- 
zoarei. Sigur ne aflăm într-un anumit mediu,din care nu 
putea lipsi vorbirea mai contorsionată a intelectualului, 
fraza de salon, replica cosmopolită. Dar limbajul fil- 
mului e parcă prea de laborator. Lipseşte propoziția 
scurtă, lipseşte replica firească, lipsește cuvintul vorbit. 
Dialogul cuprinde un exces de cuvinte prețioase (nu- 
mai pînă la un punct justificat de starea socială a perso- 
najelor). O lume afectată este si ea, la rîndul ei, tratată 
cu afectare. 

«Serata» e în acelaşi timp un film de actori. Distribuția 
este făcută cu rigoare, cu simțul echilibrului, cu res- 
pectarea exactă a raportului dintre personaj și interpret. 
Malvina Urșianu a știut să găsească actorul potrivit 
fiecărui personaj. Nu vrem să facem o trecere în revistă 
a distribuției, ci doar să subliniem că trei actori ne-au 
impresionat, prin prezenţa inedită și prin forța interpre- 
tării, în mod deosebit: George Motoi, Silvia Popovici şi 
Gilda Marinescu. 

AL. RACOVICEANU 


«Sträinul», etc.) Nu cred. Acestea au povestit 
un episod de rezistență care se petrecea cam pe 
atunci. Dar portretul acestui moment cînd o în- 
treagă perioadă istorică s-a sfirsit, scurt ca o 
explozie, general ca un tablou, numai «Serata» 
l-a pictat. Cronicarul repetă mereu «incearcă să», 
«exagerată este încercarea de a...» și tot așa, fără 
să ne spună dacă încercarea a reușit sau nu. Vă 
it eu. À reusit Si o voi dovedi. Cu 
apte. 


D.I. SUCHIANU 
Pauze în tensiune 


De la un film în care minutia domnește ca de- 
plină suverană în compunerea cadrelor, în misca- 
rea Sau intonatia actorilor, în mișcările aparatului, 
așteptam aceeași precizie în dezvoltarea tuturor 
psihologiilor angajate în conflict, aceeași rigoare 
în ponderea acordată momentelor și, de ce n-am 
spune-o, si în echilibrul dramatic. Transfocarea 
pe unele dintre secvențe, interesul acordat unor 
personaje, o apatie ce nu se referă neapărat la 
lumea filmului, ci vine din pauzele tensionale, 
dau naștere la o discrepantä între propunerea de 
idei și psihologii pe care o face regizoarea, și isto- 
ria activă. 


Florica ICHIM 


Personalitate 


Malvina Urşianu este un regizor cu o autentică 
personalitate. Calitățile acestei «Serate» cit și 
afectärile ei o dovedesc. Este ceea ce demonstrea- 
ză analitica cronică semnată de Al. Racoviceanu. 


Adina DARIAN 


A / 
Ej transforma 
„31 frumosul 
M în expresiv 


d itte Bardot) 
f 2: >: 


. 
Ei transformă 
uritul 
în somptuos 
(Barbra Streisand) 


Trăiască 
noul Cyrano! 
Anonimul creator de 
celebrități 


„Sau 
un toast 


a numarul 


IOI 
al 
revistei 
„+ CINEMA” 


Fără Setilă, fără Flăminzilă, fără Gerilă, 
fără Ochilă, si fără Păsări-lăți-lungilă e 
indoielnic dacă Harap Alb ar fi ajuns să 
facă toate isprăvile grație cărora a devenit 
ginerele lui Roşu Împărat. Foarte adesea 
reusitele eroilor din basme presupun con- 
cursul unor forțe modeste, dar indispen- 
sabile; nu o dată furnicile şi albinele se 
dovedesc auxiliari extrem de pretiosi ai 
lui Făt Frumos. Poporul cunoaște de mult 
valoarea principiului muncii executate în 
spirit colectiv. 

Dati-mi voie deci, la banchetul revistei 
noastre, să ridic paharul în cinstea unor 
persoane despre care nu prea se vorbeşte, 
dar cu ajutorul cărora se realizează prac- 
tic miracolul cinematografului. 

Acum citeva luni am avut prilejul de a 
constata, ca să spun așa, pe viu,insemnă- 
tatea contribuției lor. Intrasem cu niște 
prieteni în restaurantul «București»; stră- 
bătind localul am avut impresia că la o 
masă, prin fața căreia treceam, disting o 
figură cunoscută; nu izbuteam pe loi 
să-mi amintesc cine poate să fie, senzația 
era insă atit de puternică, încit am schițat 
un vag salut. Citeva minute după aceia 
m-am lămurit: chipul bărbatului pe care 
puteam să jur că-l mai întilnisem îl cunos- 
team din filme; era al lui Belmondo, venit 
să ia parte la o coproducție în țara noas 
tră. Am fost informat că alături de el se 
afla Ursula Andress. Indreptindu-mi privi- 
rile spre masa celebrului actor, greu mi-am 
putut stäpini surpriza. Cum, femeia aceea, 
drăguță, incontestabil, dar care putea ră- 
mine ușor nebăgată în seamă era fascinan- 
ta Ursula Andress? Nu se poate — mi-am 
spus — unde a dispărut lumina iradiantă 
din toată ființa ei? Unde e explozia de 
«sex-appeal» care îi însoțește orice apari- 
tie pe ecran? Unde a rămas statura de re 
gină a divei? În carne si oase, Ursula era « 
temeie nu prea diterită de multe altele din 
restaurant. Miracolul de pe pinză se datora 
unor inşi ignorati dar pricepuţi a-l crea 
Imaginea eclatantă a Ursulei Andress 
era rodul muncii lor cvasi-anonime. 


Un toast, așadar, pentru machiorii 
marilor stele... 


„cinematografice! Ei pot, cum se vede, 
să fabrice cu creme si farduri, adevărată 
«nova» care să umple de strălucire bolta 
cerească. Avem de-a face cu niște de- 
miurgi, fiindcă iscusinta lor pune repede 
în umbră chiar opera atotputernicului. 
Primească, îi rog, omagiul meu umil! 

Sint milioane sufletele feminine care, 
pe întreg globul se topesc de admirație, 
cînd Burt Lancaster sau Clint Eastwood 
trec călare prin flăcări, se rostogolesc 


din virful stincilor în fundul prăpăstiilor 
fără să päteascä nimic, încasează pumni 
teribili și continuă să suridă, aplicind, 
la rindul lor, alții, mai dărimători. Sint 
milioane sufletele masculine roase de 
invidie în fața unor asemenea virtuţi 


Există însă iarăși niște perscraje obscure. 


cărora vedetele western-ului sau filmului 
de aventuri le datorează curajul, agilitatea 
şi singele rece. Munca lor nu e mai putin 
demnă de profundul nostru respect. Ea 
întreține cultul veritabilelor însuşiri virile, 
cărora timpurile moderne le substituie 
forța mașinilor comandate printr-o apă- 
sare comodă pe un buton. 


Să toastăm și 
pentru cascadori! 


Cyrano de Bergerac își împrumuta ta- 
lentul poetic camaradului său Christian 
de Neuvillette, băiat frumos, dar prea 
putin înzestrat intelectualiceste ca să poa- 
tă cuceri și cu cuvintul inima Roxanei 
Cinematograful perpetuează asemenea 
gesturi legendare de abnegatie. Cutare 
june-prim fermecător nu are voce; se 
găsește însă imediat noul Cyrano care 
să i-o înlocuiască. La nevoie, acesta poate 
să-l transforme pe protagonist chiar în 
diseur sau tenor de operă. 

Toastez azi si pentru dublurile vocale 
ale vedetelor cinematografice. 

Într-o povestire fantastică de Gustav 
Meyrink, «Globul negru», nişte călugări 
tibetani fac o demonstrație publică des- 
tinată să ilustreze ştiinţa lor secretă. Con- 
centrindu-se, oricine poate să transforme 
praful verzui dintr-o butelie în lucrul la 
care se gindeste. Pe regizorul cinemato- 
gratic o astfel de născocire extraordinară 
il lasă rece. Si lui, dacă i se năzare să-și 
plimbe personajele prin grădinile Semi- 
ramidei, gindul i se materializează imediat; 
vrea o furtună de zăpadă, la pol e servit 
indată, ține să plaseze o scenă din film 
intr-un «saloon» texan,i se îndeplineşte 
pe loc dorința; are nevoie de niște galere 
romane, acestea îl așteaptă cu vislasii lor 
inläntuiti la scară. Dacä-i trece prin cap, 
ziua-n amiaza mare, să arunce pe chipul 
interpretei principale o umbră crepuscu- 
lară, se face repede și așa ceva. Dacă, 
dimpotrivă, îi trebuie pe o vreme mohorită 
lumini sprintare, un soare orbitor îi stă 
la dispoziție în citeva clipe. Cei care-i 
materializează fulgerător gindurile se lip- 
sesc şi de praful magic și de misterioasa 
butelie tibetană. Le e deajuns numai 
nişte carton, clei, vopsele și ținte, citeva 
proiectoare şi oglinzi. N-au participat la 
nici o operaţie de inițiere esoterică, sint 
simpli tehnicieni care-și cunosc meseria 


ER 


EI transformă 
oboseala 

în grație 
(Genevieve Page) 


Ei transformă 
pistruii 

în personalitate 
(Marlene Jobert) 


„Şi rivalitatea 
în amicitie 

(Mae West — 
Raquel Welch, 


e Fără ei Ursula 
n-ar străluci 


e Fără ei Lancaster 
n-ar trece prin foc 


e Fără ei Lollobrigida 
n-ar cînta 


e Fără ei miracolul 
cinematografic 
n-ar fi posibil 


Pentru decoratori, costumieri, 
electricieni, specialiști în trucaje 


Pentru anonima dar substantiala lor 
contribuție la înfăptuirea miracolului cine- 
matografic. Să toastăm! 

Nu există nimeni care să reziste ritmului 
nebunesc al comediilor realizate în urmă 
cu atitia ani de studiourile Keystone. Vă 
amintiți că în aceste adevărate balete 
bufe există nenumărate momente cind 
toate ființele şi lucrurile sint cuprinse de 
un virtej cu efecte catastrofice. Cineva 
alunecă pe o coajă de banană, cei care 
incearcă să-i ajute a se ridica îşi pierd 
echilibrul la rindul lor, o stradă se umple 
cu pietoni rästurnati; polițiștii fluierä, ma- 
şinile claxonează şi se ciocnesc, vinză- 
torii de legume sint îngropați sub cartofi 
și cepe. Alteori, o conductă de apă se 
sparge; orice efort de a opri apa care tis- 
neste rămine fără succes; şuvoaie furi- 
oase umplu apartamentul, iau cu ele pa- 
turile, dulapurile, fac să se surpe pereții, 
să cadă acoperișul; la un banchet o mină 
nedibace trage fața de masă; vrafurile de 
farfurii se prăbuşesc, spărgindu-se cu 
zgomot infernal; convivii îşi pierd capul; 
tortele cu frişcă descriu traiectorii spec- 
taculoase şi aterizează pe plastroanele 
fracurilor sau pe decolteuri; se porneşte 
o sarabandă dementă a obiecte or; toate 
sar de la locul lor; încăperea ajunge peste 
citeva minute teatrul unui inimaginabil 
dezastru. Incercati să vă imaginati in ase- 
menea momente delirante un om care ur- 
mărește cataclismul general fără să cli- 
pească și invirteste imperturbabil mani- 
vela aparatului de filmat. Universul se 
năruie în jurul acestui motor eroic, el insă 
îşi îndeplineşte pină la capăt datoria. E 
«camera-man»-ul, ochiul avid si curajos 
pe retina căruia ia naștere în ultimă in- 
stantä, filmul. 

Se spune că,după ce şi-a ucis fratele, 
Cain a căutat să se ascundă. Dar peste 
tot il intimpina ochiul neiertător al lui 
Dumnezeu. Graţie «camera-man»-ului, re- 
gizorul cinematografic dobindeşte si el o 
astfel de putere supraomenească. 


Să toastăm, așadar, 
şi pentru operatori 


Să nu-mi ia in nume de rău regizorii, 
scenariștii si interpreții că nu i-am po- 
menit cu ocazia aceasta. Fiindcă se cuvine 
să ne amintim, măcar la zile festive, ver- 
surile lui Brecht: 


«Denn die einen sind im Dunkeln, 
Und die andern sind im Licht. 
Und man siehet die im Lichte, 
Die im Dunkeln sieht man nicht». 


Nina Cassian tälmäceste asa: 


«Cite unul stă în umbră, 
Altu-n soare luminat. 

Cei din soare se văd bine, 
Cei din umbră niciodat'I» 


OV. S. CROHMĂLNICEANU 


dumneata?» La care domnul Fernand Joseph Desire Constandin, 

zis Fernandel, zis Barnabé, a răspuns așa: «Știu! Ai să spui că-s pocit, 

că-s vindicativ, că-s înfumurat, că-mi plac cravatele de culoare tipä- 
toare, că mă înnebunesc după calambururi, că prea cîştig multe parale, că n-am nici 
un pic de gust, că am oroare să citesc, că între Beethoven si jazz,prefer pe acesta din 
urmă, că îl prefer pe Dubout lui Daumier, că am un creieraș de contopist într-o căpă- 
țină de cal, si mai ales că — culmea vanitätii — îmi închipui că-s chiar Fernandel 
cu adevărat...» 

Era funcţionar de bancă la Marsilia cînd a început să se producă pe scenă. Pină 
în ultima vreme mai cînta încă prin music-hall-uri bucăți comice, foarte adesea chiar 
de el compuse, cuvinte si muzică. A jucat în o sută cincizeci de filme, majoritatea 
proaste, dar în care el era totdeauna admirabil. li era imposibil să nu fie admirabil. 
Si producătorii ştiau asta. lată de ce ii dădeau fârà teamă orice rol. Comercialmente, 
era totdeauna un succes, fiindcă artisticeste, partitura lui era garantat o reușită. 


Va N Un reporter i-a pus o dată o întrebare neobișnuită. O întrebare oare- 
cum inversă. L-a întrebat: «ce crezi dumneata că am să spun eu despre 
EI TA 


* 
Sint oameni care stirnesc risul prin simplul fapt că sînt pociti. Era cazul lui Tănase 

La Fernandel însă era altceva. Tănase era comic pentru contrastul dintre mutra lui 
de monstru si delicatetea, dezinvoltura, grația, finetea mișcărilor sale, inclusiv mis 

cările feței care erau de o sobrietate care aproape că se putea numi fixitate. La Fer- 
nandel, dimpotrivă, fața era de o mobilitate acrobatică, trăsăturile obrazului, ochii, 
nasul, sprincenele, buzele o luau razna în toate direcţiile prin mii de strimbături. Dar 
nu erau un recital de grimase. Fiecare contorsiune caracteriza o stare sufleteasca 

un sentiment, o opinie. Producătorii profitau de această bogăție de expresii pentru 
a-i încredința personaje duble, eroi cu alterego, jandarm şi bandit («Legea e lege»), 
garagist si șef de indieni piele-rosie («Caidul») sau pașnic cetățean si inamic pu- 
blic nr. 1. Uneori el întruchipează cinci personaje («Oaia cu cinci picioare»), alteori 
se dă drept Dumnezeu-Tatăl («Cele zece porunci»), alteori, comis-voiajor în trecere 
printr-un orășel işi asumă personalitatea unu: sot; intr-un film tras dintr-un roman 
polițist de serie neagră («E de-ajuns să te apleci») e prins ca un sandviș între două 
bande de tilhari, fiecare amenințindu-l cu moartea dacă nu face ceva foarte rău 
bandei adverse... Dar mai ilariantă, cea mai fernandeliană performanţă este aceea 
din filmul lui Jean Boyer « Relaxează-te!» unde, de asemenea, acest om este doi 
oameni, unul teafăr, celălalt nebun de legat. Dar nebun nu din cauza lui, ci din pri- 
cina altora, din pricina opiniei pe care altcineva şi-o face despre el, opinie totodată 
falsă fiindcä în fond nu-i nebun de loc) și perfect justificată (fiindcă faptele sale, 


A jucat 
în 149 de filme, 
majoritatea proaste, 
dar lui 
îi era imposibil să nu fie admirabil. 


fapte cit se poate de cuminţi, par demente). Aici, mai mult decit în oricare din roluri, 
mobilitatea miraculoasă a obrazului poate să realizeze această aparentă dubla 
personalitate. lată în ce consistă cazul: Soţia lui (Sandra Millo) consultă un psihiatru 
adept al lui Freud, care o convinge că sotul ei are diferite complexe freudiene foarte 
infamante (criminale, incestuoase, etc.). Asta o face pe ea să aibă față de bărbatul ei 
o conduită nouă si stranie, cu menajamente si solicitudini care, neavind fundament 
real, par bizare și-l fac pe soț să creadă că ea, nevastă-sa, e scrintită. Această de- 
mentä reciprocă este o situație pe care un specialist în roluri duble ca Fernandel 
poate, mai bine ca oricare altul, să o ducă la performanțe comice culminante. Este 
cu siguranță un summum al carierei sale, apogeul artistic al personajului său. 


x 


Pe de altă parte, acest personaj al său face cu onoare parte din eroul general 
inaugurat de Max Linder si Chaplin, omul sută la sută cavaler, generos, săritor în 
ajutorul altuia. 

Fiindcă am vorbit de remarcabilul său film de nebunie reciprocă, trebuie să ob- 
servăm că, grație lui, avem o primă (şi deocamdată ultimă) satiră serioasă a tuturor 
neserioaselor consecințe ale modei actuale de medicină freudistă, cu toată bazaco 
nia ei de complexe Oedip, Narcis, Orfeu și alte docte pandalii care au sucit capul 
nobilor de toate virstele și sexele. Cred ca numai Fernandel, cu mimica sa miliar- 
dară a putut interpreta satiric situația de zăpăceală generală produsă de teoriile 

psihanalistului de la Viena. 

Rareori un artist s-a bucurat de o popularitate așa de mondială. La Roma se spu- 
nea despre el că dacă în balconul palatului Vaticanului apare la stinga Papa şi la 
dreapta Fernandel, toate zecile de mii de fideli aflați jos se vor uita numai la dreapta. 
În Portugalia, în faimosul Estoril, Fernandel a fost ales Rege al Carnavalului, cu 
puteri discreționare asupra desfășurării dionisiacelor evenimente. 

* 

Este aproape incredibil ca acest suveran al risului şi bunei dispoziții să se fi 
întîlnit cu palida moarte. Noroc că filmele lui vor ține în stare de eternitate acea dăr- 
nicie de optimism, veselie şi nostimadă, care s-a numit Fernandel. Pentru a încheia 
această melancolică evocare, îmi vin în minte diverse răspunsuri pe care le dădea 
diverșilor săi interlocutori. De pildă: 

— Ce sporturi practicati? 

— Cinematograful. Adică, în fond, pe toate. 

— Care sint principalele dvs. calități? 

— Sînt mult prea modest ca să vorbesc despre ele. 

— Aveţi manii? Ticuri? 

— Asta o știi dumneata mai bine ca mine. Ticurile, maniile cuiva le observă mai 
cu seamă ceilalți. 

— V-aţi aflat vreodată într-o situație foarte surprinzătoare? 

— Da. Cînd am recrutat si mi-a fost dat să văd în pielea goală cele mai pocite 
anatomii. 

— Ce idee aveţi despre sărutul pe ecran? Ce efect are asupra actorului? 

— Indiferenta. Fă-ţi idee! Să säruti în fața a cinci sute de persoane! 

— Dacă nu erati actor, ce meserie ati fi avut? 

— Functionar de bancă, dacă cei de la Marsilia nu m-ar fi dat afară. 

În filmul «Viaţa în doi», unde avea drept soție pe incintätoarea Sophie Desma- 
rets, Fernandel spunea că îi e frică s-o părăsească fiindcă dacă ar părăsi-o, mizera- 
bila ar fi capabilă să-l înșele cu un altul... 


D.!. SUCHIANU 


Primul mare succes: 
«Rozarul doamnei Husson» 


Primul mare partener: 
Mistinguett 


Primul prieten: 
Gabin 


Unicul fecior: 


Frank 


Primul mare voiaj: 
Hollywoodul 


Prima (si ultima) 
parteneră de viață: Henriette 


Ultimul prim-plan: 
un alt Fernandel 


În anul... 


1931: Debutează în umbra marelui 
Raimu cu «Alb si negru» — ecranizare 
a unei piese de Sacha Guitry în regia 
lui Marc Allegret. In același an apare și 
«Să dăm purgativ copilului» (On purge 
bébé») realizat de Jean Renoir. 

1932: «Rozarul doamnei Husson», 
după Maupassant, îi aduce și primul 
mare succes de public. 

1933: «Räsfätatii escadronului» — de- 
vine partenerul lui Jean Gabin. 

1934: «Angela» — marchează începu- 
“tul unei strălucite colaborări cu cineas- 
tul-dramaturg Marcel Pagnol. 

1936: «Unul din Legiune», «Josette», 
«Francisc |» — toate în regia lui Chris- 
tian jaque. 

«Revenire» (din nou în colaborare cu 
Marcel Pagnol) si «Carnet de bal» (în- 
tr-un rol mic dar sugestiv; regizor Ju- 
lien Duvivier). 

1939: «Fric-Frac» (alături de Michel Si- 
mon) si «Mostenitorul lui Mondesir» 
(avind-o ca parteneră pe Elvira Popescu) 

1940: «Fata fintinarului» (Pagnol reu- 
neste trei mari talente: Raimu, Fernan- 
del și Josette Day). 

1941: «Pălăria florentină» (o parodie 
după Labiche). 

1942: «Simplet» — personajul pseudo- 
prostănacului îl prefigurează pe celebrul 
Topaze. Fernandel debutează ca regizor. 

1943: «Adrian» — din nou o încercare 
(izbutită) de regie. 

1945: «Vagabonzii în rai» (al doilea 
«vagabond»: Raimu) 

1946: «Petrus» cu o parteneră la modă: 
Simone Simon. 

1948: «Emil-Africanul» (cu Arlette 
Merry) si «Dulapul zburător» în regia 
lui Carlo Rini. 

1950: «Topaze» — unul din rolurile 
memorabile, în regia lui Marcel Pagnol; 
«Ademar» (interpretare si regie). «Uci- 
gașii»; lingă el apare o tînără speranță: 
Jeanne Moreau. 

1952: «Mica lume a lui Don Camillo», 
regia Julien Duvivier. Fernandel impune 
eroul devenit foarte popular. Obține 
premiul «Victoria» pentru cel mai bun 
actor francez. 

1953: «Brutarul din Valorque» si mai 
ales «Inamicul public nr. 1» — strălucita 
parodie semnată de Henri Verneuil. 

1954: «Oaia cu cinci picioare» — un 
recital actoricesc de zile mari. 

1955: «Don Camillo și onorabilul 
Peppone» (Fernandel-Duvivier continuă 
cu succes seria de mare succes. Alte 
două personaje memorabile: «Ali-Baba» 
(Jacques Beker) și «Don Juan». 

1957: «Omul cu impermeabil» — din 
nou în regia lui Duvivier. 

1958: «Legea e lege» (Christian Jaque). 

1959: «Confidentul doamnelor» (Jean 
Boyer). 

1960: «Caidul» — spirituală farsă de 
Bernard Borderie — si, la antipod, o 
comi-dramă: «Vaca și prizonierul» de 
Henri Verneuil. 

1963: «Diavolul si cele 10 porunci» re- 
gizat de Julien Duvivier. 

1964: «Virsta ingratä» — traversată 
de doi «mari» ai cinematografului fran- 
cez: Gabin si Fernandel. 

1965: «Relaxează-te dragă!» (Jean 
Boyer). 

1966: «Călătoria tatălui» (Denis de la 
Patellitre). 

1967: «Omul cu Buick-ul» (Gilles Gran- 
gier). 

1969: «Fericitul Ulysse» de Henri 
Colpi, despre care Astruc spune:«Un 
om si un cal? Nu, un miracol poetic». 

1970: «Don Camillo si contestatarii» 
(filmările întrerupte din cauza bolii in- 
terpretului). 


un spectator temperat 


pentru un mit... 


S-ar părea că miturile din cinematografie, care farmecä 
atitea persoane si care umplu viața atitor altora, se nasc, 
așa, în mod spontan... Că aceste ființe sînt divine și 
fascinante din naştere și că modesta peliculă nu face 
decit să se lase impresionată de farmecele lor inimagina 
bile... Eroare capitală. Așa am crezut și eu pină la un 
moment dat ca,pină la urmă, să-mi dau seama că pentru 


As AAAAMAAAAAAAAAASa 
Nici 
7 un sărut fatal 
A nu reuşeşte 
œ, dintr-o dată! 
PNR ET" 


realizarea, impunerea si difuzarea acestor mituri se 
lucrează din greu, ca la galere... Noi ne lăsăm impresio- 
nati de aceste mituri, pe unele le visăm noaptea, dar nu 
realizăm cit s-a chinuit bietul mit ca să reuşească să ne 
smulgă un zîmbet de admiraţie. Dacă am şti cit de mult 
se muncește, poate ca ne-am lăsa ma! ușor impresionati. 
Credeţi câ zimbetul actriței care ne tulbură a fost dela 
bun început fascinant? Da' de unde... Acest zimbet a 
fost gindit, schițat, plănuit, avansat, reparat, modelat, 
repetat o dată, si încă o dată, si încă o dată... Sint convins 
că la început — în faza de experimentare — acest zîmbet 
divin a fost crispat, neplăcut, strident, enervant... Dar 
ei nu s-au descurajat. Au luat-o eroic de la capăt... Si 
pînă n-au făcut dintr-un zimbet strident un zîmbet divin, 
nu s-au lăsat. 

Şi apoi acel zimbet fermecător, sau acel mers provoca- 
tor, sau acea privire enigmatică, nu aparțin unui singur 
om, oricit de talentat ar fi dinsul. Toate aceste farmece 
indiscutabile sint o operă colectivă... La o privire enig- 
matică lucrează o armată de oameni, fiecare are o suges- 
tie, o idee, iși string forțele, și așa, uniți și indirjiti, o 
scot la capăt. Sau cît de mult se lucrează la atitudinile 
provocatoare ale femeilor-mituri, doamne-dumnezeule, 
nici nu vreau să mă gindesc... Nici un sărut fatal nu reu- 
seste dintr-o dată — parcă e un făcut, mai säruti o dată, 
şi încă o dată, și încă o dată, și pină la urmă, vine și 
izbinda... Aşa că un om care ține mortis să devină un 
mit, trebuie să fie foarte disciplinat... Nu trebuie să facă 
nimic din capul lui... Trebuie să asculte cu răbdare tot 


>? 
>? 


Dar ce greu se compune o durere... 


ceea ce îi dictează specialiștii, dacă aveți un caracter 
prea voluntar, läsati-vä păgubași. Au șansele de a deveni 
mituri numai oamenii modești, sirguincioși, punctuali 
şi disciplinați... 

De aceea, de cite ori văd un idol apărind glorios pe 
ecran, am un sentiment de profund respect... Doamne, 
cît a muncit bietul om pentru privirea asta atit de enig- 
matică, altfel... Aș fi un criminal dacă o asemenea privire 
enigmatică, la care s-a lucrat zile si nopți întregi, la care 
au colaborat atiția oameni de valoare, în care s-au pus 
atitea speranțe, lirice si financiare, nu m-ar tulbura pînă 
la durere. 

De aceea, de cite ori vedeți un mit, tulburati-vä cît 
puteți. O merită cu prisosintä. 

Teodor MAZILU 


sondaj în cine-univers 


generaţiile scurte 


Una dintre noțiunile pe care le purtăm cu noi din anii 
de altădată și care ar avea nevoie de o grabnică și radica- 
là reconsiderare, este si cea de «generație». Citeam nu 
demult într-un magazin american o ancheta cu privire 
la situația din universități; la un moment dat, unul dintre 
interlocutori (student în primul an) declara rituos: «Între 
noi şi generația lui 1969 nu mai există aproape nici o 
punte de comunicare» (convorbirea fusese înregistrată 
la sfirsitul lui 1970). Chiar dacă «generaţiile de un an» 
(sau de o lună, de o săptămină, de o zi, de ce nu?) nu 
și-au cîştigat încă legitimitatea în desfășurarea mecanis- 
mului istoric, formula reprodusă mai sus constituie, 
totuși, un semnal semnificativ. Cu citeva decenii în urmă 
durata unei generații se socotea la 33 de ani (trei generații 
intr-un secol); in cadrul acestei perioade era evidentă 
stabilitatea Weltanschaung-ului, modului de viață, obi- 
ceiurilor, tehnicilor şi gusturilor. Că această stabilitate 


i de o lună, 
À. de o säptäminà, 
de o zi? 


(dincolo de inerente, dar nu esențiale transformări) 
depășea, indärät sau inainte, limita celor 33 de ani, nu 
mira pe nimeni; generația reprezenta doar durata minimă 
a unei cristalizări si delimitări bine marcate în „fluxul 
neintrerupt al devenirii istorice. 

Dar asta a fost odată. Nu pentru prima oară, sintem 
obligați în aceste însemnări despre relațiile dintre cinema- 
tografie și opinia publică, să ne referim la rapiditatea 
crescindă a mutatiilor în viața spirituală contemporană; 
această evidenţă ni s-a impus din nou, reflectind asupra 
drumului parcurs de revista noastră, ajunsă acum la 
capătul unei sute de apariţii. Perioadă în definitiv scurtă 
dar marcată deja de o personalitate distinctă. Am întilnit 
deunăzi considerentele unui critic care vorbea despre 
particularitätile «perioadei 1950—1970». Dar a existat 
oare o asemenea perioadă? Fără a intra în analize socio- 
economice sau politice și limitindu-ne strict la sfera 
culturi de masă, la mass-media, la miturile de masă, 
cred că putem răspunde numai negativ. 

După terminarea războiului a urmat — așa cum s-ar 
fi exprimat şi Gigă — perioada «de după război», care 
s-a întins, cu diferențe de la o țară la alta sau de la un 
domeniu la altul, pină prin 1958—1961. Oamenii care au 
ieșit din lungul și întunecatul tunel al războiului, care au 
putut, după atiția ani, ridica în sfirsit ochii spre cerul 
care nu mai amenința să se prăbușească peste ei, au 
avut nevoie — după cum se vede — de o vreme destul 
de îndelungată pentru a asimila în adincurile ființei lor, 
noile și tulburătoarele neliniști, contradicții, spaime 
specifice vremurilor ironic numite «de pace». Am putea 
spune că ceea ce caracterizează anii postbelici (spre 
deosebire de celălalt «après guerre» de după 1914—1918) 


După 
război 
dar 
înainte 

de 
sofisticare 


a fost o anumită formă a conştiinţei impăcate, nu veselia 
«anilor nebuni» (veselia clădită pe exacerbare nervoasă) 
ci un anume optimism robust, satisfăcut de sine. Euro- 
penii (și americanii) încă nu redescoperiseră crizele de 
conștiință. Oricit de contradictorii prin conținutul sie 
si prin expresia lor artistică, neorealismul italian, trium- 
falismul cinematografiei sovietice postbelice, solidele 
filme ale maeștrilor hollywoodieni din anii '50, aveau în 
comun aceeași poziție în fața lumii: «Dreptatea e cu noi. 
Am suferit dar am izbutit, pentru că așa e just. Ştim unde 
vrem să mergem. Să privim cu bärbätie viața» etc.etc. 
Au trebuit să treacă ani, au trebuit străbătute noi și dure- 
roase experiențe, pentru ca oamenii să înțeleagă cită 
ferocitate, cită bestialitate se ascunde, uneori, în spatele 
conștiinței curate. Dar asta e altă poveste. 

În istoria cinematografiei sint anii în care numărul 
de filme puse în circulație crește vertiginos, în care sălile 
de cinema se înmulțesc si se umplu, în care cunoaște 
o fulminantă recrudescentä cultul vedetelor. lar vedetele 
preferate nu sînt vampele sofisticate de altădată și nici 
intelectualele bäietoase și angoasate (eventual drogate) 
de mai tirziu, ci fete sănătoase, debordind de feminitate. 

Criticii de formaţie freudiană au explicat «cultul mamar» 

al acelor ani, predilectia pentru frumoasele cu pieptul 
abundent (ca de pildă, în S.U.A., Marilyn Monroe, Jane 
Russel, Jayne Mansfield, Diana Dors sau, în Italia, 
toate «maggiorat»-ele, de la Silvana Pampanini la Gina 
Lollobrigida şi Sophia Loren) ca o expresie a nevoii 
bărbatului, întors la căminul său din rătăciri şi suferințe 
de a găsi adăpost la pieptul primitor al mamei. Ultimele 
valuri ale acestei stări de spirit s-au întins pină la răscru- 
cea dintre deceniile al șaselea și al şaptelea. 

Dar încă de la sfirsitul anilor '50, simptomele unei noi 
perioade începeau să se acumuleze: Congresul al XX-lea 
si lansarea primului satelit în cosmos, transferarea 
televiziunii într-un fenomen de masă (şi astfel, universul 
cu toate asperitätile lui pătrundea brutal în milioane și 
zeci de milioane de case), declanșarea profundei crize 
de încredere a societății americane, explozia celei de a 
treia lumi (cu proclamarea a zeci de state independente), 
În lumea culturii de masă începea criza cinematografiei, 
amurgul vechilor maeștri și al frumoaselor vedete, erup- 
ţia unei muzici noi (rock-ul întîi, apoi twist-ul, apoi celelal- 
te), trecerea pe primul plan al mitului tinereții contesta- 
tare. Festivalurile cinematografice trăiau «neuitatul an 
1960»: «Aventura», «La dolce vita», «Rocco și frații săi», 
«Hiroshima, dragostea mea,» «Maica loana a ingerilor». 
Oamenii învățau din nou alfabetul nelinistii, învățau din 
nou că răspunsurile sint ușoare, întrebările sint grele. 
Istoricii și sociologii viitorului își vor bate, probabil, 
capul multă vreme pină să poată defini profilul deceniu- 
lui al șaptelea, deceniu în care se înscriu si cele 101 
numere ale noastre. Un lucru este evident, acest dome- 
niu a însemnat cu totul altceva decit cel care l-a precedat. 
Şi parcă pentru a întări observaţiile noastre cu privire 
la rapiditatea mutatiilor în lumea contemporană, în 
păienjenișul reacțiilor, tendințelor și gusturilor actuale, 
se și întrevăd contururile unei noi perioade, a treia de la 
sfirsitul celui de-al doilea război mondial. 


H. DONA | 


dosarul 
zilei 


O profesoară de 22 de ani: Gabrielle Russier 


În septembrie 1969 telegramele de presă anunțau că 
profesoara Gabrielle Russier, de 31 de ani — al cărui 
proces de «corupție de minor» urma să fie redeschis 
la cererea procurorului — s-a sinucis la domiciliul ei 
din Marsilia. Disperatul gest era explicat, laconic, prin- 
tr-o «depresiune nervoasă» în fața perspectivei de a 
relua calvarul procesului și al închisorii Baumettes, 
unde fusese incarceratä în două rînduri. 

În afară de părinții ei, aflați la Paris si de tinărul Chris- 
tian Rossi, exilat pe atunci la bunicii lui din Montpellier, 
pe Gabrielle Russier n-a plins-o, probabil, nimeni. Ori- 
cum, public n-a plins-o nimeni, atunci. Un Cod de pe 
vremea lui Napoleon |, pe care Napoleon al Ill-lea n-a 
avut timp să-l amendeze, iar republicile succesive să-l 
adapteze, a aplicat toate rigorile împotriva femeii, în 
cazul cind există o diferenţă de virstă într-o poveste de 
dragoste, în privința căreia cineva depune o plingere. 
Pentru că, în spiritul acestui cod, dacă o femeie de 21 
de ani se îndrăgosteşte de un tînăr de 18 ani fără o zi, 
ea riscă să facă puşcărie. Dacă însă un bărbat de 50 de 
ani se îndrăgostește de o tinără de 15, codul nu are 
nimic de spus. Doar inversul acestei situații devine 
un caz penal. Asa a spus Napoleon cel Mare și așa a 
rămas. Pentru că Marele era foarte sever cu femeile și 
tolerant cu bărbații. 

Aşadar, în septembrie 1969, la liceul Saint-Exupery 
din Marsilia erau doi absenți: profesoara Gabrielle 
Russier, decedatä,si Christian Rossi, absent din motive 
de boală, în realitate obligat să stea la bunici, la Mont 
pellier. Procesul a fost scos de pe rol si dosarul clasat 
Şi ca de obicei, uitarea, eternul atu, trebuia să facă restul 
Numai că drama era sortită să nu aibă doar un act. 


Actul | — O poveste de dragoste 


Profesoara Gabrielle Russier nu se mărginea la a 
preda literatură şi filozofie în cadrul orelor stricte de 
clasă. 

Ea își petrecea adesea timpul liber cu elevii, cu ce 
mai buni, cu cei cărora le descoperea un interes pentru 


34 


După «Poveste de dragoster, 


«A muri din dragoste» 


zguduie publicul și box-office-ul. 


P 
4 


P 


J D 


Profesoara din film: Annie Girardot 


cultură și pe care ii ajuta, prin schimbul de idei și prin 
intretinerea unei curiozitäti neobosite, să-și creeze un 
nivers de cunoaştere și inițiere. Elevii şi elevele erau 
prietenii, şi într-un fel neconformist, egalii Gabriellei 
Russier. Într-o lume în care virsta este mai mult decit 
o prejudecată, este o treaptă, o categorie socială chiar, 
tinăra profesoară pariziană care adoptase sudul Franţei 
cu pasiunea și vocația meseriei ei,s-a aflat curind in 
avangarda contestatiei, alături de studentime, alături 
de discipolii ei, de Christian Rossi (unul din aceștia) 
si de părinții lui, profesori ca si ea. Evenimentele acelui 
tumultuos 1968 îi uniseră pe toți, desfiintaserä barierele 
convențiilor şi prejudecăţilor. Gabrielle şi Christian 
Rossi erau nedespärtiti, în viltoarea evenimentelor, ca si 
a sentimentelor care nu-şi așteaptă niciodată o progra- 
mare «rațională». Părinţii lui Christian nu s-au întors la 
«concepțiile» mai vechi, decit după evenimente. Şi atunci 
l-au somat pe fiul lor să pună capăt poveștii lui de dra- 
goste, au început să-l tracaseze și să-l amenințe si cind 
acestea n-au dat rezultate, l-au supus unui tratament 
forțat, cu tranchilizante, în doze de șoc, într-una din cli- 
nicile marsilieze. L-au expediat apoi la bunici ia Mont- 
pellier, iar împotriva Gabriellei au depus o sesizare 
judiciară. 


Actul II — O dragoste cu poveste 


Asa a început calvarul Gabriellei si nu mai putin al lui 
Christian. Justiția s-a pus în mişcare, stirnită de părinții 
unui tînăr care mai avea citeva luni pină la majorat. 
Justiția nu interpretează sentimente și situații de viață, 
ci principii juridice, texte de legi, chiar dacă acestea 
au fost enunțate cu aproape 200 de ani în urmă. Napo- 
leon a adus Franţei gloria, soldaților moartea, femeilor 
omagiul și biciul totodată al codului civil (neconsiderin- 
du-le egale cu bărbatul). 

Aparatul justitiar în asemenea împrejurări se mișcă 
ca un elefant într-o menajerie de sticlă. Se emite mandat 
de aducere împotriva Gabriellei; este supusă unui inte- 
rogatoriu, începe instructia si la insistența profesorilor 


Rossi este internată la Baumettes, în carcerele detinu- 
telor de drept comun: hoaţe, prostituate, etc. Procesul 
este pus pe rol si după penibile şedinţe si enorme pre- 
siuni, profesoara. Gabrielle Russier este condamnată 
la un an închisoare, intrind însă în prevederile unei 
recente amnistii. Procurorul face recurs găsind că 
pedeapsa este prea blindä. $ 


Actul HI — A muri din dragoste 


Christian este ținut mai departe sub observatiea me- 
dicilor și a bunicilor. Şcoala o exclude din rîndul profe- 
sorilor ei pe Gabrielle Russier. Singură, incapabilă să 
reia calvarul, după ce încearcă o cură de somn spre a 
se linişti, suferă o depresiune nervoasă (cel putin. a- 
ceasta a fost justificarea imediată si oficială a gestului 
ei) si se sinucide, lăsind deschis robinetul de gaz din 
locuința ei. 

De astă dată procesul este scos de pe rol si dosarul 
clasat. Dar conştiinţa redeschide procesul. Un cineast, 
regizorul Cayatte, împreună cu scenaristul său, încep 
investigațiile și realizează mai întii un scenariu pe baza 
confruntărilor cu toți cei care, într-un fel sau altul, o 
cunoscuseră pe Gabrielle Russier. O cheamă apoi pe 
Annie Girardot și-i încredințează nu un rol, ci o misiune, 
un act, un gest reparator. 

După un an si jumătate de la moartea profesoarei, 
cînd filmul apare pe ecrane, Franţa începe să plingă în 
hohote. Sălile sînt luate cu asalt. «De 42 de ani de cind 
sint în meseria asta — spune directorul unei săli de ci- 
nema din Nancy (care a văzut multe în viață și în fil- 
me) este pentru prima oară că mi-am şters o lacrimă». 

Annie Girardot este proclamată cea mai mare actriță 
a Franţei la ora actuală. Spectacolul cinematografic 
devine o manifestaţie, este transformat în referendum. 
La ieșirea din săli se fac declarații, sondaje de opinii, 
se ia pulsul și temperatura Franţei la ora conștiinței de 
sine. Se acuză și se scuză. Se cere redeschiderea pro- 
cesului pentru reabilitarea memoriei victimei. Aceloraşi 
miini care au lovit li se cere acum să mingiie. 

Si în această clipă, părinții lui Christian rup zidul tă- 


Un tinăr de 18 ani: Christian Rossi. 


cerii și în timp ce toată lumea se lamentează și cere 
repararea greșelii, ei reiau acuza împotriva Gabriellei, 
«seducătoarea» fiului lor (aflat acum la Paris, pentru 
continuarea studiilor). Fac «dezvăluiri» pe care victima 
nu le mai poate combate, se ridică împotriva articolelor 
din ziare, împotriva autorilor cărților inspirate de cazul 
Russier-Rossi («Pledoarie pentru un suflet», «Aţi ucis-o 
pe Gabrielle Russier»). 

Filmul reaprinde reflectoarele asupra acestui caz. 
De astă dată instanța este opinia publică. O editură 
scoate de sub tipar «Scrisorile din carceră» ale Gabriel- 
lei. Aznavour lansează melodia «Mourir d'aimer», iar 
Serge Reggianni — «Gabrielle». 


Epilog deschis 


Într-un lung interviu acordat revistei «Paris-Match», 
profesorul Rossi trasează un portret al victimei cu pana 
muiată în venin și ireverentä. Victima nu-i mai poate 
răspunde. Dar îi răspunde Christian Rossi în «Nouvel 
Observateur», care mărturiseşte că de la moartea Ga- 
briellei nu mai duce cu sine decit amintirea ei și propria 
lui singurătate. În rest, nu mai există nimic. Puntile 
s-au rupt. Judecătorul de instrucție se reneagă, nu se 
recunoaște în cel care apare pe ecranul de cinemato- 
graf; opinia judecătorească dă înapoi în fața opiniei 
publice; părinții îşi neagă vinovăția acuzind neințelege- 
rea si emotivitatea celor din jur. Christian Rossi se în- 
chide în sine. Lumea dă buzna la film, conştiinţa publică 
e sensibilizată pină la lacrimi. Noile «Indulgențe» se 
cumpără cam cu 10 franci, un bilet de cinema. Franța 
plinge si printre suspine strigă «Bravo Girardot». 


Mircea ALEXANDRESCU 


Franţa 
plinge 
pe filele 
codului penal : 
dacă 
o tînără 
de 21 de ani 
se îndrăgostește 
de 
un tînăr 
de 18 am 


fără o 21, 


riscă puşcăria. 
Dacă 
un bărbat 
de 50 de ani 
se îndrăgosteşte 
de 
o fată 
de 15, 
legea 


e oarbă. 


„înainte de... 


„celula de la Baumettes 


telesfirsit de săptămînă 
Melodramă, comedie, 
suspens 


sot 


În afara cliseelor standard (Jean Seberg) 


Existä o retetä de repertoriu cine- 
matografic pentru duminică seara ? 
Există o reţetă de relaxare pe care 
a stabilit-o cineva (cine oare?) în 
numele suprasolicitatului slogan: 
»Spectatorulivrea, spectatorul cere“? 
Duminică seara trebuie să ne înduio- 
șăm sau să rîdem, mai rar, mai cu 
măsură, să ne înfricoșăm, Asta pentru 
că am fost prea serioşi, miercuri, 
la ,Telecinematecä", asta pentru că 
am fost prea didactici, joi, la „Istoria 
filmului“. Cîte duminici am suspinat 
după guvernantele nedreptätite, du- 
pă bäieteii sau fetiţele care nu-și 
găsesc un loc sub soare? Cîte duminci 
a trebuit să rîdem condescendent la 
întîmplări cu mai multă sau mai 
puţină sare? 

Mă opresc la două exemple tipice 
de film de duminică seara: „Jocul de 
cuburi“ și „Legat la ochi“. Șioprindu- 
mă la aceste filme? rețin şi două 
formule: melodramă cu suspens şi 
comedie cu suspens. 

„Jocul de cuburi“ are cuvenita in- 
trigă sentimentală, „pătează“” putin 
morala (dar numai putin, pentru a 
nu zgudui prea multechilibrul sufle- 
tesc al doamnelor onorabile) şi 
înseninează totul în final cu o viitoare 
croazieră pe Mediterana. Dar fiindcă 
(vorba programului tv) „analiza psi- 
hologică este îmhinată cu suspensul 
polițist“, „Jocu! de cuburi” are și 
ceva din acest ultim fe!. De altfel, 
în care film nu face bine azi, sus- 
p.nsul? Numai că regizorul filmu- 
lui (să notăm că nu e un nume oare- 
care, ci Mervyn Le Roy, cel care ne-a 
dat antologicul „Sînt un evadat”) 
preferă să-şi lase mai mult filmul să 
meargă pe calea sentimentală, decit 
pe cea a suspensului, Si ce film 
putea să fie „Jocul de cuburi” dacă 
pornea și se dezvolta de la unicul 
moment aparte pe care-l are (ofi- 
terul ce se străduie să-și regăsească 
memoria), Dar regizorul care nu .se 
grăbise atunci cînd ne descria tan- 
dretele extra-conjugale ale eroinei, 
se grăbeşte acum, Filmul este totuși 
făcut “profesional. Jean Seberg se 
străduie să libereze eroina de un 
clișeu standard, să treacă peste mo- 
mentele de plictiseală ale rolului, 
ca și Honour Blackman de altfel. 

n cealaltă duminică ni s-a oferit 
rețeta următoare: polițist plus co- 
medie. De data asta cocktail-ul a 
fost mai suportabil. Nu că aventura 
ar fi fost nemaivăzută (mai mult 


încurcată decît ingenioasă, dar cu 
o suficientă doză de mister), dar 


există dramul acela de umor care- 


ştie să găsească limita la tot și la 
toate, să restabilească proporțiile, 
să-i scoată din încurcătură pe 
eroi. „Legat la ochi“ te încătușea- 
ză și te descătușează suficient de 
inteligent pentru a accepta jocul. 
Cînd te-ai încurcat prea mult în în- 
tîmplări supra, ultrasecrete, te 
eliberează eroul principal, psi- 
hiatru celebru, seducător și nu 
mai puţin om de acțiune, care 
ştie să-și folosească deopotrivă min- 
tea și mușchii. Cînd simți că „baza x“ 
este pierdută, subconștientul ace- 


Duminică seara 
trebuie 
A . v 
se ne induiosäm, 
să ridem sau 
să ne infricosäm ! 


luiasi erou știe să-l ducă (si să te 
ducă) la ea. Cînd se îngroașă gluma, 
cînd trebuie păstrat secretul cu 
orice preț, e bună și o logodnă de 
circumstantä. Consumul de energie 
actoricească în acest film este bine 
venit. Claudia Cardinale știe să se 
facă prezentă în acţiune, să fie atrac- 
tie feminină și explozie comică. 
Rock Hudson, care a devenit o silue- 
tă mult căutată pentru personajele 
din această categorie, se achită foarte 
onorabil de rolul pe care-l are. 
„Legat la ochi“ e film de văzut 
odată, film de o seară, film care te 
relaxează și te încordează cu măsură, 
dar nu are nici o pretenție. „Jocul de 
cuburi“ e lacrimogen şi convenţional, 
mimează „probleme“, dar din păcate 
nu izbutește să subjuge gîndurile. 
Dumneavoastră, telespectatorii, pu- 
teti alege (și ati ales desigur) între 
rețeta tip „Jocul de cuburi” sau 
rețeta tip „Legat la ochi”. Dacă nu 
cumva le-aţi preferat pe amindouä. 
Noi, pentru a nu fi nedrepti cu cei 
ce alcătuiesc repertoriul de duminică 
seara, ne mulțumim atunci cînd apare 
un film semnat de John Ford sau 
Frank Capra. 
Răzvan POPOVICI 


teleeveniment 


Steaua cu numele 
Desliu 


Ultima „stea fără nume" (raionul 
muzică uşoară) se numește George 
Brenner din Piatra- -Neamţ, El a 
trecut cu bine si a treia etapă, dum- 
nezeu ştie ce-l așteaptă după acest 
eveniment, în nici un caz „Cerbul 
de aur", căci noi acolo nu trimitem 
bărbaţi, așa cum nici revista noastră 
nu publică poster-uri cu masculi. 
Juriul i-a dat note foarte mari, eu 
nu i-aș fi dat asemenea șiruri de 10 
pe toată linia, dar ce contează? Eu 
nu mă pricep — spre diferenţă de 
maeștrii Kirculescu si Giroveanu și 
atîtia matesri care înnobilează com- 
ponenta juriilor. Acest Brenner a 
cîntat în aceeași emisiune cu o fată 
de „optsprezece ani”, etapa întîi, 
Olimpia Panciu, un glas bun, un 
farmec indiscutabil, care a păcătuit 
însă prin dezinvoltură. n “etapa 
întîi, n-ai voie să fi dezinvolt, ci 
timid. modest, în banca ta. Doar un 
Marcel Roşca, mîndria tirului nostru, 
poate veni din primul foc cu certi- 
tudinea insolentei și toți i se supun. 
Olimpia Panciu a luat note strîmbe, 
de la 9 la 7, Dan Desliu a fäcut o 
grimasă concludentä, eu... dar ce 
contează ce cred eu, cînd există un 
juriu şi Desliu — prin grimasa sa — 
m-a exprimat atît de bine? Crede 
cineva că asemenea nepotriviri de 
caracter mă vor face să divortez 
de „Steaua fără nume"? 

E emisiunea mea preferată, emi- 
siunea mea evenimentialä, zilele ei 
de luni (fie cu „populară“, fie cu 
mușoară”) sînt pentru mine sfinte, 
așa cum sîmbăta e a „Incoruptibi- 
lilor“. De mult, dacă nu niciodată, 
un sondaj în public nu mi-a dat o 
bucurie atit de mare ca acela (vezi 
„Cinema“ nr. 2/1971) care stabilea 
că aceste două emisiuni sînt și cele 
preferate de întreaga țară. M-am 
simțit si eu, biet cronicar sub vre- 
mi, înseriat, în pas cu țara, legat 
bine de popor. 

De altfel, între „Incoruptibilii" si 
„Steaua fără nume". — în afara âces- 
tor jurii la concurență cu Ness și 
băieții lui, întru competenţă, cru- 
zime şi intransigentä — mai sînt și 
alte asemănări care le explică suc- 
cesul la public şi la mine. E, în primul 
rînd, nevoia de rezultat. Un con- 
curs — dacă zgtrii putintel şi psi- 
hanalitic — e similar cu o crimă, si 
mai ales cu ancheta în jurul crimei: 
„Are talent?" e egal cu „ăsta-i asa- 
sinul?", ,Cistigä sau nu?" e egal cu 


„îl descoperă sau nu?" Nu vreau să 
sperii pe nimeni, nu vreau să fiu 
morbid, dar noi încă nu ne dăm 
seama cîte fenomene se egalizeazä 
prin nevoia noastră stupidă de a ne 
stringe ca la urs în iurul unui acci- 
dent, al unui cadavru, al unui detec- 
tiv-al unui juriu si al unor tineri care 
încearcă lansarea pe orbită, Psihia- 
trii numesc aceată pornire „autosa- 
dism” — și au descoperit aici nu 
numa! întuneric sau curiozitate, ci 
și plăcere, și voluptate, și încîntare. 
Noi căutăm în „Steaua fără nume” — 
ca detectivii — nu atît muzica ușoa- 
ră cit nedreptatea si dreptatea, falsul 
şi valoarea, minciuna si adevărul; e 
o lungă anchetă care are imensul 
avantaj că se desfășoară cu un chip 
aflat mereu sub privirile noastre, 
Prezenţa unei ființe vii — aflată în 
dirdori, în spairre, în luptă cu tracul, 
cu dracul — e esenţială în marea 
Popularitate a acestei emisiuni care 
enervează,  indignează, insinueazä, 
trădează, dar, oricum ar fi, ţine 
lumea trează. Chipul, ochii, buzele 
unui om pus la grea încercare sînt 
mai fascinante decît toate suspiciu- 
nile sau toate dispreturile noastre cu 
privire la „organizare“, „aranjare“, 
trucaje și comeraje. Emisiunea are un 
adevăr al ei, nevoia de rezultat se 
confundă în cele din urmă cu o 
nevoie ‘de adevăr,-fie el minim, mi- 
nor, dar adevăr în direct, pe loc, 
imediat, ca la plata „lozului în plic”. 


Un concurs-e egal 
CU o Crimă. 
„Are talents“ 

e egal cu 

„ăsta-i asasinui 


În sfîrșit, această „Stea fără nume“ 
îl are pe Desliu — unul, dacă nu 
singurul om de televiziune care a 


“avut ideea poetică de a înlocui trei 


vorbe cu un rictus, o frază lungă — 
cu jocul tăcut, de o secundă, al 
unei măști pictate imediat și spontan 
pe față. Chipul interpretului, glasul - 
adevărului nu au absolut nici un 
sens fără masca lui Deșliu, cu falsele-i 
candori, räutäti, necuviinte, tan- 
dreti si tăceri relativiste, 
BELPHEGOR 


Dezinvoltura, un päcat? (Olimpia Panciu) 


37 


telecinemateca 


Cadavrul lui 
Salvatore Giuliano 


Într-un moment în care cinema- 
tografia mondială se defineşte prin 
sloganul filmului politic, telecinema- 
teca noatră a programat „Salvatore 
Giuliano“, 

Acest film făcut în 1961 vine să ne 
demonstreze, fără a fi cîtuși de 
putin un exemplu singular, că filmul 
politic nu s-a născut nici în'71, și 
nici măcar odată cu evenimentele fur- 
tunosului mai *68 francez. 

Deceniul care s-a scurs de la pre- 
miera filmului lui Francesco Rosi 
nu a făcut decît să-iascută actuali- 
tatea, să-i adincească forța de se- 
ductie artistică. Rosi — tînărul asis- 
tent de regie (împreună cu Franco 
Zeffirelli) al lui Visconti pentru „La 
terra trema“ în 1948 — a arătat că 
neorealismul nu a fost un moment 
exterior pentru cei ce l-au creat 
şi slujit. Aparatul de filmat odată 
coborit în stradă, printre oameni 
şi crudele lor adevăruri, nu mai 
poate fi împiedicat să vadă, să ob- 
serve, să arate. 

„Discurs despre cadavrul lui lulius 
Cezar”, îşi diagnostica regizorul fil- 
mul, făcînd din moartea lui Salva- 
tore Giuliano prisma în care se răs- 
fringe conştiinţa social-politică a 
Siciliei postbelice. La masa de poker 
a politicii se înfruntau interesele gu- 
vernului italian, ale promotorilor 
cauzei separatiste, ale poliţiei, ale 
carabinierilor, ale Mafiei. Fiecare 
nu ezita să speculeze sentimentele de 
revoltă ale bandelor de briganzi răs- 
pindite prin -munții si văile Siciliei, 
pămînt al durerii și umilintei. Pușca 
şi viața acestora slujeau mobiluri 
mincinoase, nereușind să deslușească, 
chiar atunci cînd o doreau, drep- 
tatea de nedreptate. 

Documentul politic devine un pa- 
sionant document cinematografic, 


Sanda Țăranu 


interpreţii, toţi  non-profesioniști, 
reconstituie adevărul brut al acelor 
ani, care e turnat pe peliculă prin 
imaginea crudă şi pateticä a lui 
Gianni di Venanzo. Rosi condamnă 
şirul crimelor sociale cu dureroasă 
obiectivitate. Înfruntările sînt fără 
echivocuri ca și muchea ce desparte 
lumina de umbră pe arzătorul pă- 
mînt al Siciliei. Victimele se succed 
unele după altele, pentru că puterea 
are gustul sîngelui, iar omul pare a 
fi vietuitoarea ce a inventat trădarea. 
Niciunul dintre acești bărbaţi ai Si- 
ciliei nu trăiesc, nu mor, în afara 
unui neîntrerupt lanț al trădărilor. 


„Și cel mai mic 
sat din Italia 
ar putea fi 

un muzeu“ 


Acuzînd, Francesco Rosi nu își 
dezminte dragostea sa pentru om, 
atunci cînd refuzăsăse alăture acestor 
grupări minate de interese meschine 
şi pledează numai împotriva ignoran- 
tei şi mizeriei, secularii dușmani ai 
Siciliei, dușmani asupra cărora ni- 
meni nu-şi atintea tirul. Tot așa cum 
Rosi nu uită să-și manifeste gindul 
de admiraţie pentru artiștii dintot- 
deauna ai Italiei, atunci cînd în satul 
natal al lui Salvatore Giuliano, Mon- 


tellepre, ocupat şi decimat, pune pe : 


unul din carabinieri să-şi lase o 
clipă visător arma şi să exprime 
propriul său gînd: …,si cel mai mic 
sat din Italia ar putea fi un muzeu“. 


Adina DARIAN 


Pentru sociologi, Televiziunea este 
la ea acasă mai ales în cele două 
milioane de case din 39 de judeţe 
plus Capitala. Istoricește vorbind, 
destinul ei acolo se hotărăște. 

În cinci ani numărul televizoa- 
relor s-a dublat. S-a dublat deci si 
numărul acelora care, manipulind 
acest obiect sau lăsîndu-se manipu- 
lati de el, îşi constituie anumite de- 
prinderi insolite, născute literal- 
mente sub ochii noștri, fără vreo 
genealogie care să le legitimeze sau 
să le facă mai penetrabile. Mă uit 
la ultimele sondaje și observ cu un 
soi de bucurie neroadă că pulsatia 
se transformă pe alocuri într-o 
cavalcadä ameţitoare, în ritm. La 
19,30 începe Telejurnalul. La 19,30 
în orice anotimp are loc dilatarea 
cea mai constantă a acelei comunități 
pulverizate pe care o numim — cit 
de propriu oare? — publicul Tele- 
viziunii. Zic cea mai constantă, nu 
şi cea mai bruscă, mai curînd dintr- 
un exces de prudență decît din 
îndoială. Pentru că, dacă vom cerceta 
care sînt în fiecare zi, a fiecăreia 
dintre cele 52 de săptămîni dintr-un 
an, emisiunile cu cele mai largi au- 
diente, îl vom regăsi nelipsit printre 
primele trei, cu o monotonie ste- 
nică, pe bătrînul, sobrul Telejurnal. 

Cei care urmăresc Telejurnalele 
citesc cu mai multă asiduitate decît 
alții si ziarele. Ascultă şi radiojur- 
nalele (de dimineaţă şi prînz), 

Schimbarea există — dar nu cum 
ne-am -imaginat noi. Mie unuia, 
această schimbare mi-a apărut mai 
limpede într-o noapte, cu un an si 
jumătate în urmă. Mă aflam într-o 
așezare ardelenească din Sălaj, nu- 
mită Gîrbou. Şedeam în fermecă- 
toarea casă de pe pîrîu a lui Luca 
zidarul, lîngă o sticlă de horincă 
înverșunată. În jurul nostru sim- 
team prezența nedeslusitä a încă o 
jumătate de miliard de semeni care 
făceau, aidoma, același lucru ca și 


Gazdele noastre din fiecare seară... 


Lia Tanciu 


noi — adică așteptau cu sufletul la 
gură ca Armstrong să se hotărască: 
pogoară și piciorul drept de pe ulti- 
ma treaptă a scării sau se räzgin: 
dește? În afară de gustatul horincii, 
noi mai aveam acolo și alt rosti: 
echipe de cercetători se găseau în 
același timp în multe alte case, obser- 
vînd și notind ce se întîmplă con- 
form unui cod îndelung migălit. 
Şi s-a întîmplat că puţină lume a 
dormit în noaptea aceea la Gîrbou. 
Lipsită de mijlocirea cuvintelor (scri- 
se sau rostite), actualitatea cea mai 
îndepărtată își pierduse distanța! 
era între noi. 


Prezentul 
nu mat este 
descris, 
ci trăit 


Pe aci cred că se ascunde seductia 
Telejurnalului — pe aci se va fi 
aciuind și schimbarea, Actualitatea 
nu ne mai este relatată: sîntem, pro- 
iectati în ea. Legile mutilatoare ale 
perspectivei devin inoperante: o 
catastrofă petrecută la mii de kilo- 
metri, despre care citeşti sau auzi, 
te mișcă mai puţin decît un accident 
benign la care asişti. Televiziunea 
suprimă timpul și spaţiul. 

Integrîndu-ne evenimentelor, Tele- 
viziunea nu înlocuieşte presa și radio- 
ul — ci le completează. Prin ea se 
schimbă treptat însuși modul nostru 
de a percepe universul trepidant' 
a! clipei. Prezentul nu mai este des- 
cris, ci trăit. 


Dr. Pavel CÎMPEANU 


Delia Balaban 


telesport 


De ce am ațipit 
la meciul acela?... 


La ora cînd scriu aceste rînduri 
meciul de fotbal Dinamo Bucuresti- 
F.C. Sao Paolo a intrat de mult în 
trecut dar — ciudat — transmisia 
prin tv. a jocului se află de vreo 
trei luni de zile în prezent. Perfor- 
manta dinamovistilor și suturile lui 
Gerson au fost lăudate cum se cu- 
vine dar, ca şi cum reflectarea fap- 
telor ar fi mai semnificativă decît 
faptele însele, 9/10 din ecourile pre- 
lungite (,sechele“?) se referă la co- 
mentatorul brazilian al întîlnirii. De la 
„Informaţia“ la „Fotbal“ — ca să 
nu mai vorbim de Belphégor (,Spor- 
tul“) care a făcut o adevărată pasiune 
(încă unal) pentru glasul sud-ameri- 
can — experții în materie au fost 
izbiti, nu de organizarea jocului, cum 
ar fi fost de așteptat, ci de organi- 
Zarea cuvintelor. 

„Și totuşi, ce ne-a oferit, la urma 
urmei, speakerul din Sao Paolo? 

a) Mai întîi, fireşte, o calitate a ana- 
lizei, unanim amintită dar pe mar- 
ginea căreia nu voi stărui deoarece, 
precum intuim, reporterii studiou- 
lui din București posedă, fără 
îndoială, necesarul dar. Dar ei (și nu 
numai ei) ar trebui „să-și dea drumul", 
să se deblocheze și să atace verbal 
spectatorii, înscriind propozitiuni 
definitive. Dacă fotbaliştii s-au eli- 
berat'— în sfîrșit! — de organicul 
complex de inferioritate împotriva 
căruia militäm cam psihanalitic de 
vreo 15 ani încoace, ,,de ce nu i-am 
biciui pe cronicari să efectueze o 
operaţiune asemănătoare? 

b) Intreruperile. După cum am 
amintit, spectatorii au fost intepat:i 
de faptul că, din timp în timp și cam 
adesea, comentatorul își întrerupea 
exegeza pentru a comunica nişte 
anunţuri publicitare. Anunţuri spor- 
tive, ce-i drept, dar publicitare și 
fără absolut nici o legătură cu dri- 
blingurile lui Radu Nunweiller, in- 
terventiile vorbitorului, spărgeau in- 
timitatea, ordinea, fazele si frazele. 
Aceste întreruperi au sunat auzului 
nostru la modul iritant și uşor anec- 
dotic în principiu. O întrerupere a 
inteligenţei și observaţiei nu poate 
constitui o calitate (ci, s-ar zice, 
dimpotrivă, un defect), dar mă întreb 
(mult) dacă spargerile verbale nu 
fac parte din formula succesului tv, 

Spargerile sud-americane sînt ins- 
pirate din spargerile nord-americane» 
Televiziunea din S.U.A. utilizează, 
după cum se știe, momentele publi- 
citare, cu o asemenea frecvenţă si 
generalizare încît toate eniisiunile 
(cu excepţia discursurilor presedin- 
tiale) de la „Romeo și Julietta“ la 
ştirile nopții sînt sfisiate de „Good 
year“, „Palmolivuri“ și apeluri la 
limitarea vitezei pe șosele. Din re- 
zultatul necesităților financiare, 
„spargerile” s-au transformat cu 
timpul în element psihologic al te- 
leviziunii, 

Europeanul care deschide prima 
oară un aparat tv. la New York este 
ispitit să se dea cu capul de pereți 
atunci cînd, după un ,smash" al 
lui Rod Laver la tenis, urmează, în 
locul revers-ului lui Rosewall — 
„ţigara Winston e bună ca un păcat“, 


Spuneam: care deschide prima oară. 
un, etc. Dar a 10u-a oară? 

Ermy Thcea, sculptor amator și 
soția sa Vera, creatoare de mode, 
alcătuiesc un cuplu de intelectuali 
americani cu remarcabilă capacitate 
de observare și auto-observare, Ins- 
talati de vreo trei decenii în S.U.A. 
ei au urmărit cu atenţie nașterea și 
evoluția televiziunii. 

— A 100-a oară? — spune E.T. 
A 100-a oară îţi dai seama că orga- 
nismul se obișnuiește cu întrerupe- 
rile, se creează reflexe de tip Pavlo- 
vian si pauzele sînt asteptate-n sub- 
conștient ca o mică eliberare. 

— Sau — intervine V.T. — îno- 
tătoare de performanță la clubul 


„Spargerile“, 

un element 
psihologic 

al televiziunii 


Mahopak — ceva în genul respirației 
deasupra apei, necesare în timpul 
cursei de 1000 metri. Nervii anului 
1971 nu mai suportă o Plonjare con- 
tinuă si îndelungată în imaginile tv. 

— Şi, mai cu seamă — adaugă E.T, 
— în spectacolele „moi“ și fără ten- 
siune supremă, Ca de pildă, ventru 
că vorbim de sport, reportajele me- 
ciurilor de golf, popice sau baseball. 
Inventarea respirației permite in- 
dividului să discute cu vecinii din 
cameră pe marginea emisiunii, să-şi 
mişte picioarele și creierul, să dea 
un telefon. 

— Să pregătească o cafea notează 
Vera T... Anul trecut, aflîndu-mă 
în Europa, am urmărit un meci de 
fotbal la tv. După un sfert de ceas 
de transmisie continuă am obosit. 
Simteam nevoia unei modificări de 
ritm. 

Nevoie pe care noi am încercat-o 
de pildă, la „Steaua“ — „Farul“ pe 
23 August, în ciuda faptului că returul 
fotbalistic abia se dezlănţuise, că 
ieseam înfometați dintr-o hibernare 
sportivă și că transmisiunea se bu- 
cura de avantajul rar al începutului, 
De ce-mi a'uneca privirea, fără voie 
și-mpotriva voinţei mele, pe masă, 
pe-un perete, pe Ziar? Stau şi mă 
întreb. Deoarece, la solicitarea re- 
dactiei m-am angajat să fug de calea 
faci ă a răspunsurilor și să aleg 
drumul cel greu al întrebărilor. 


Al. MIRODAN 


P.S. Înspăimintat la gindul că tulbura- 
rea de mai sus poate fi interpretată 
ca o pledoarie în favoarea reclamelor 
la telesport şi a năzuinței mele de a-l 
vedea pe Eftimie (Mache) lonescu stri- 
gind: - „Dembrovski trece de Sătmă- 
reanu, cumpăraţi rulmenţi Birlad,... 
Coman apără în extremis.." resping 
preventiv asemenea traduceri și suge- 
rez echipei de comentatori tv. să me- 
diteze pe marginea unor ,spargeri" 
originale, 


x teleglob 


PPE Mat. + AER Mate i Ii 
O pagină 
de istorie 


————————————— 


1.4mai oœ Zi, goar o singură zi, 
cu toate cele ce s-au întîmplat, bune 
și rele, de-a lungul și de-a latul Sta- 
telor Unite ale Americii, constituie 
subiectul unui plan documentar în 
culori realizat de C.B.S. Filmul chiar 
așa se și intitulează, „O zi din viaţa 
Statelor Unite“. E vorba de o zi 
istorică — 20 iulie 1969, ziua în care 


omul a pus pentru prima oară pi- - 


ciorul pe lună. După pregătiri minu- 
tioase, în ziua respectivă a fost mobi- 
lizată o adevărată armată de tehni- 
cieni şi realizatori în jurul celor 43 
de camere care au filmat încontinuu 
timp de 24 de ore. S-au întrebuințat 
aproape 70.000 metri peliculă, au 
fost necesare 30 de zile pentru proiec- 
tarea materialului și mai mult de 
un an pentru montaj. Filmulare 
105 minute, lungime putin obișnuită 
pentru un documentar tv. Și cel 
putin din acest punct de vedere, 
cunoscut fiind apetitul americanilor 
pentru superlative, există și „pri- 
mul documentar de 105 minute, 
realizat pînă acum în istoria tele- 
viziunii“, 


Vă invităm 
la cafenea 


se intitulează una din cele mai 
populare” emisiuni ale Televiziunii 
poloneze. Transmisă în direct, fie- 
care emisiune se desfășoară în alt 
oraș, iar odată a avut loc chiar și 
pe bordul unui transatlantic. Cafe- 
neaua oferă telespectatorilor întîl- 
niri cu cele mai interesante persona- 
litäti ale vieţii politice, culturale si 
științifice din Polonia, ziarişti, scri- 
itori, savanţi, vedete de cinema, inter- 
preti de muzică ușoară, actori de 
teatru, etc. Fiecare emisiune lan- 
sează un concurs cu premii la care 
poate participa orice doritor. 


Fotbal 
american 


Pentru transmiterea campionatelor 
de fotbal american, universitare şi 
profesioniste, principalele companii 
de radio şi televiziune din S.U.A, 
au plătit în anul 1970 peste 66 mili- 
oane dolari, cu 13 milioane mai mult 
decît în 1969. 


Conferinţă 
mondială TV 


În septembrie 1971 va avea loc în 
Mexic „Conferinţa Mondială a Radio- 
Televiziunii educative”. Televiziunea 
ungară pregătește pentru această 
conferință un raport asupra acti- 
vitätii OIRT, precum si un proiect 
de teme pentru comisia pregăti- 


Cea mai bună 
crainică 


Un juriu internaţional, întrunit 
la Barcelona, a acordat premiul „On- 
das” pentru cea mai bună crainică 
şi prezentatoare de festivaluri, Jas- 
minei Niki€, de la Televiziunea din 
Zagreb. Ea a concurat cu o înregis- 
trare pe magnetoscop a festivalului 


„Split? 70“ și cu o emisiune informa- 
tivă. De la noi n-a participat nimenil 
Păcat! 


Duminică 
fără fotbal 


Asociaţia cluburilor de fotbal din 
prima ligă a lugoslaviei consideră că 
televiziunea contribuie la scăderea 
numărului de spectatori,la ruinarea 
fotbalului, drept care a hotărît in- 
terzicerea transmisiunilor directe sau 
înregistrate ale meciurilor de cam- 
pionat. Din cele 17 cluburi prezente, 
9 au votat pentru interzicere, iar 
8 contra. Fireşte, telespectatorii au 
sărit în sus, dar vor trebui să se 
mulțumească doar cu cîteva sec- 
vente din ineciurile de la sfîrșitul 
săptămînii, transmise în emisiunea 
duminicală „Ecran sportiv“. 


Ecranul 
de aur 


Săptămînalul polonez de tele- 
viziune şi cinema „Ekran“ decernează 
anual premiile „Ecranul de aur“ 
celor mai buni autori și realizatori 
de programe de televiziune, adică 
regizori, actori, reporteri, redactori; 
operatori, realizatori de programe 
muzicale și de varietăți etc. Opera- 
tiunea, antrenînd și recompense ma- 
teriale, „mobilizează“, ca să zicem 
aşa, zgîndără fantezia, iscă spiritul 
de emulatie, etc. Fireşte, stîrnește 
şi multe discuţii. Mult mai bine e 
acolo unde nu se dă nimic. 


TV şi viitorul simbol 
al Budapestei 


Actuala stație a televiziunii ma- 
ghiare, o clădire cu 12 etaje si un 
turn, instalate pe muntele Szabad- 
sag, din aproperea Budapestei, nu 
mai face față solicitărilor. S-a lansat 
un concurs pentru construirea unei 
noi staţii tv. Dincolo de parametrii 
tehnici impusi, două condiţii: turnul 
să întrunească toate calităţile pentru 
a deveni un nou simbol al Budapestei, 
iar la ultimul etaj să existe o terasă 
si un restaurant mobil (o rotaţie 
completă într-o oră) de unde să 
poată fi admirat orașul, 


Roberto Rossellini 
despre 


„Nu fac ipoteze asupra viitorului, 
viața este întotdeauna gata să ne 
contrazică. Dar sînt convins că cine- 
matografia oferă astăzi, mai puțină 
libertate creatoare decît televiziu- 
nea. Televiziunea este un nou instru- 
ment care ne dă posibilitatea să 
spunem ceva autentic. Ea are da- 
toria de a fi utilă pe plan social 
cultural, pentru că are un publ 
din ce în ce mai mare si mal dornic 
de a fl informat. Ceea ce mă inte- 
resează este istoria oamenilor. Sînt 
fascinat de această dimensiune mo- 
dernă a istoriei şi am încercat s-o 
exprim; filele realizate pentru 
televiziune sînt, în ansamblu, o operă 
de informare, fără nici un com promis 
comercial sau politic". 


Andrei IRIMIA 


Rossellini, artist liber 


O retrospectivă Rossellini 


ne îndeamnă 


să privim altfel 


A şcrie. despre, Rossellini e întoc- 
mai ca a scrie despre Tolstoi. Opera 
lor se confundă într-atita cu însăși 
viața, se topește, apare, dispare în 
confruntarea cu realul, încît demar- 
catia şi detașarea sînt aproape impo- 
sibile. Dar viatasaare grandoarea unei 
vieţi ilustre de talia unui Galileu: 
o luptă pentru a afla, apoi desco- 
perirea, fervoarea contemplării şi 
parcurgerii noii lumi deschise și,în 
fine, retragerea în sine, lăsînd altora 
deschis un drum peste o epocă. Căci 
Rossellini e unul din acei puțini care 
se 'pot numi inventatori ai cinema- 
tografului ca artă. Neorealismul ros- 
sellian înseamnă sămînţă și rădăcină. 
A ceea ce avea să fie modul cel mai 
bogat al cinematografului renăscut 
ca artă după cel de-al doilea război. 
S-a pus prea mult accentul pe social 
în definirea neorealismului cinema- 
tografic italian (mai ales în cartea lui 
Lizzani); asimilîndu-l cu experienţa 
literară, s-a împins din această por- 
nire. prea devreme semnul său de 
debut pînă la „Obsesie“ al lui Vis- 
conti sau „Copiii ne privesc" al lui 
De Sica, cînd, în realitate, primul 
era operă de şcoală populistă fran- 
ceză, din trama fui Renoir (al cărui 
asistent Visconti fusese), iar cel de 
al doilea, melodramä de gen. 

Neorealismul cinematografic în- 
seamnă ceva mai mult decît aborda- 
rea unui mediu și a unor probleme 
sociale, însemnînd în primul rîndo 
nouă concepţie asupra utilității cine- 
matografului, a raportului camerei 
de luat vederi cu lumea înconjură- 
de asemeni un nou limbaj 


şi o nouă etică a artei filmului. În 


neorealismul 


scurta istorie a artei a 7-a, ce parcă 
condensează mileniile parcurse de 
celelalte, neorealismul e o adevărată 
renaștere, iar acela care a adus apa 
vie a învierii e acest Roberto Rossel- 
lini, fondator al cinematografului. 
Desigur, atunci, în 1945, cînd alerga 
cu aparatul pe străzile Romei încă 
umede de sîngele rezistentilor, întru- 
chipînd — pe măsură ce filma — o 
saga a luptei antifasciste, cînd neavînd 
peliculă o cumpăra dela fotografii 
de stradă în bucäti-de 20—30 metri, 
ori de care ar fi fost ea, din foamea 
de a imprima “suflul încă viu al 
adevărului, Rossellini nu știa că va 
face dată în istoria cinematogra- 
fului. 

Acest cinematograf, obosit să su- 
porte minciuna financiarilor si apoi 
a- politicienilor, care-și pierdea pe 
încetul suflul pentru eă își pierdea 
sensul. 

Rossellini intuiește miracolul uni- 
unii posibile dintre camera martor 
si mizanscena animată de cinstea față 
de adevăr. Evenimentele vor fi 
aproape cele ale istoriei, cele pu- 
blicate în orice ziar, dar străbătute 
de emoția umilă și respectuoasä a 
autorului, personajele vor fi oame- 
nii străzii, cei care într-un fel sau 
altul au trăit evenimentul, dar inte- 
grati necesităților filmării, iar aceas- 
tă scriitură cinematografică va fi 
cea mai îndrăzneață victorie în peri- 
metrul tinerei arte: împlinirea unei 
lumi a artei realului din contopirea 
realității cu convenţia exprimării ei. 
Sublima contopire reușită de un 
Chardin în pictură, de un Tolstoi 


în literatură... Chezășie a pereni- 
tätii artei, venită de aici, din teri- 
toriul încă nedefrisat al celei mai 
de curînd apărută dintre arte. 

„Roma, oraș deschis“, „Patsa“, sînt 
capodopere ale cinematografului nu 
numai prin valoarea lor intrinsecă, 
artistică, ci şi prin manifestul cine- 
matografic ce-l reprezintă. 

O anume înțelegere a ceea ce 
reprezintă faptul demn de a fi po- 
vestit: ceea ce îl pasionează și-l 
consumă pe autor în clipa descope- 
ririi. „Pornesc cu o idee fără să știu 
unde mă va duce. Ceea ce mă inte- 
resează în lume este omul şi această 
aventură, unică pentru fiecare, care 
e viața“, spunea Rossellini spre a-şi 
defini acțiunea sa artistică, Pentru a 
înțelege cît de departe merge acest 
interes pentru om, să urmărim doar 
observarea pe care aparatul lui 
Rossellini, neobosit, neatras de nici 
un fel de artificii de efect la public, 
o efectuează asupra subiectului în 
cauză. A privi devine la el act artis- 
tic. O atenție, o descriptie respec- 
tuoasă, forță de viață, de real, încît 
înțelegem că Rossellini nu demon- 
strează ci arată. 

Nu montajul prea personal, prea 
tendentios este arma sa preferată, 
ci descriptià, observaţia, urmărirea. 
Rossellini acceptă omul așa cum e, 
cum îl vedem, cu măririle și mici- 
nile sale, și de aceea îl și iubește: 
fiindcă nu e perfect, fiindcă e încă 
perfectibil. 


Savel STIOPUL 


„Zvenigora” 


Una 

din lumile 
posibile 

ale filmului 


La apariție, „Zvenigora“ a iscat 
o vie polemică, prefigurînd parcă 
destinul fiecărui film al cineastului. 
S-a spus că e haotic, și nu fără un 
dram, de dreptate, că nu are story 
(Dovjenko respingea vehement o tra- 
ditionalä mitizare a intrigii), că e 
criptic. Dincolo de cusururile reale 
sau nu ale filmului, puţini au văzut 
atunci originalitatea artei lui Dov- 
jenko; printre ei, Eisenstein o citea 
în amestecul de realism și fabulos, 
de umor și patetism — „un adevărat 
Gogol“, un „Hoffmann roșu“. Această 
naștere a cineastului este miraculoasă, 
aș zice, căci Dovjenko — realizator, 
pînă atunci, a trei filme, dintre care 
„Valiza curierului diplomatic” nu 
era lipsit de valoare — uită tot ce 
făcuse, tot ce știa despre cinema- 
tograf, își scrie filmul într-o stare 
de nouă inocentä, descoperind acum 
magia imaginilor,  abandonîndu-se 
plăcerii de a experimenta orice mij- 
loc, uitînd de literatură și rupîndu-se 
din obsesia picturii. Tot ce e frumos 
în „Zvenigora”, care își păstrează 
astăzi un interes mai mult istoric, 
vine din mirarea şi bucuria de a filma, 
cum numai în „Kane“ al lui Welles 
se mai întîlnește, din spectacolul 
exploziei unui temperament. 

„Zvenigora” anunță apariția unei 
noi lumi cinematografice, a unei mito- 
logii personale care va ajunge la cris- 
talizare în „Arsenal“ si „Pămînt“, 
Se regăsesc aici, în germene, moti- 
vele fundamentale ale operei de 
maturitate — proximitatea vieții 
şi morţii, dragostea şi ura, destinul 
omului și eternitatea majestuoasă a 
naturii, iată materia lirismului filo- 
zofic de mai- tîrziu, iată rădăcinile 
îndepărtate ale unui cinematograf 
al reflectiei despre om, istorie si 
cosmos. Există aici acea privire larg 
cuprinzătoare, grandioasă, asupra łu- 
cerurilor cu care ne-a obişnuit cineas- 
tul, Filmul, meditație asupra istoriei 
Ucrainei, apologie arzătoare a spi- 
ritului revoluționar şi a instinctului 
de libertate, e O vastă construcție 
alegorică, carusel ametitor de evocări 
al= civilizaţiilor, cuprinzînd incursiuni 
în vremuri imemoriale, pornind de la 
varegi şi ajungînd la anii revoluţiei. 
Eroii lui nu sînt ginditi ca entități 
psihologice, ei figurează concepte 
social-filozofice — bétrinül: simbo- 
lizează o ancestrală omenie și înțe- 
lepciunea colectivitätii, Timos devine 
simbolul revoluţiei, Pavlo al con- 
trarevolutiei. Şi, nu mai putin, vom 
găsi în „Zyvenigora” acea atmosferă 
tipică operelor de maturitate, schi- 
tată, se înţelege. 


George LITTERA 


Patru operatori plus... 


Acei oameni 
minunati 
si masinile lor 
de iluzii 


În expoziția „75 de ani de cinema- 
tografie — Prezențe româneşti” a 
figurat și fotografia de mai jos, care 
merită un comentariu, fiindcă re- 
zumă cîteva pagini din vremurile de 
început ale filmului românesc. Sint 
aici patru operatori din „epoca mu- 
tă”, patru „oameni cu aparate de 
filmat“, toţi legați printr-o prietenie 
de breaslă. Să-i urmărim, pornind 
de la cel din extrema dreaptă a foto- 
grafiei. 

E cel mai tînăr dintre cei patru și 
fl cheamă lon Cosma. E operatorul 
atîtor filme. din ultimii douăzeci de 
ani, de la „Lanţul släbiciunilor" la 
„Afacerea Protar", de la „Directorul 
nostru“ la „Porto-Franco“. În foto- 
grafia aceasta figurează însă, mai 
ales, în calitate de actor. Căci, si ca 
actor, și ca asistent operator, a cola- 
borat cu omul de lingă el — cu 
Eftimie Vasilescu — la realizarea a 
patru filme: „Legenda celor două 
cruci”, după o nuvelă de I.C, Vissa- 
rion, în 1925; „Vitejii neamului“, o 
evocare a războiului din 1916—1918, 
în 1926; „Năpasta”, în 1927, și 
„Vagabonzii de la Cäräbus", comedie 
burlescă de scurt metraj , turnată 
în 1926, si care a prilejuit fotogra- 
fia pe care o comentăm aci. De astă 
dată cei doi erau coautori. 

În toate aceste filme, Eftimie Vasi- 
lescu era producător, coscenarist, 
coregizor şi factotum al părţii teh- 
nice: developare, copiere, titrare, 
în propriul său laborator, al pro- 
priei sale case de producţie .şi de 
locație „România-film“. Era în ade- 
văr, ceea ce azi s-ar numi Un autor 
de filme! 

Cel de-a! treilea personaj este 
operatorul NicolaeBarbelian, șef de 
laborator si conducător tehnic al ser- 


viciului cinematografic al armatei. 
Luase contact cu meseria de cineast 
pe vremea cînd își făcea serviciul 
militar. Cu sprijinul de operator si 
cu mijloacele laboratorului lui Bar- 
belian și-a realizat Jean Georgescu 
primul său f.lm, „Milionar pentru 
o zi”, în 1924, ca şi lon Sahighian, 
pe cele două dintii ale sale, „Năbă- 
dăile Cleopatrei" si „Datorie și sa- 
crificiu", ambele din 1925. 

Pe cei doi de la mijloc, Vasilescu 
si Barbelian, îi lega amintirea primei 
lor întîlniri, care coincidea cu începu- 
turile producției de filme în Româ- 
nia, fiindcă se petrecuse pe locurile 
unde se filma, în 1912, „Indepen- 
denta României“. Adolescentul Ef- 
timie Vasilescu se bucura cînd i se 
acorda cinstea de a căra în spate 
aparatul de filmat, ceea ce constituia 
pe atunci primul pas în ale filmului. 
Și îl invidia pe Barbelian care, fiind 
ceva mai virstnic, obținea mai des 
— Ca „asistent" de operator — fa- 
voarea aceasta, 


Cel dintîi din stînga este Aurel 
Petrescu. Cunoscut, prin cronici 
cinematografice și prin desene, în 
presa anilor din preajma anului 1920, 
el unise aceste preocupări, creînd 
primul desen animat românesc, „Pă- 
cală în lună“, în 1920. ÎI ajutase teh- 
nicește tot Eftimie Vasilescu, în al 
cărui laborator își lucra toate fil- 
mele de desen animat, ca și reali- 
zările sale cu actori, la care era şi 
el scenarist, operator și regizor. 

Acestea erau firele ce legau pe 
acești patru operatori. Ei reprezen- 
tau aproape jumătate din întreg 
efectivul de operatori români din 
epoca filmului mut, 


lon CANTACUZINO 


Gabin— fiica 


Indiferent de intenția lui Jean 
Gabin de a trece sau nu pragul 
dinspre cinema spre cinematecă, 
numele îi va rămîne pe generice 
încă multă vreme. Fiica sa, 
Florence Gabin, a debutat ca 
monteusă, şi încă într-unul din 
filmele pe care patronul familiei 
le interpretează alături de Simone 
Signoret: „Pisica“. 


Rita se încăpățineară 


La virsta cînd colegele ei de 
generație au predat de mult șta- 
feta, Rita Hayworth, glamour- 
girl nr. a cinematografului 
american de pe vremuri continuă 
să joace și chiar să facă proiecte 
de longevitate artistică: „Sint 
din vechea gardă, care nu se dă 
bătută ușor, declară ea. Nu 
cunosc decît o meserie, și există 
încă atîtea roluri pe care le pot 
juca!“ Totuşi rolurile pe care i le 
încredinţează Hollywood-ul sînt 
minore, astfel că, oricît de încre- 
zătoare ar fi declarațiile, codiția 
ei echivalează cu o retragere. 


- 


Rita refuză pensia... 
lat-o cu fiica sa. 


Virsta critică 


Îmbătrînind, vedetele se refu- 
giază la televiziune. Este unicul 
ecran mai îngăduitor cu ridurile 
şi cu datele de naștere. Alături, 
alte două fotografii recente, îm- 
prumutate din programele tv. 
franceze, 


M. Presle și B. Stanwick 
în grațiile micului ecran. 


amurgul zeilor 


ês, 
. 


Ultima secvență 


Bourvil și-a prelungit prover- 
biala modestie și după moarte, 
El a cerut să fie înmormîntat 
în cimitirul satului Montovilie, 
j unde parvine această fotogra- 
le. x 


Ultimul tur de manivelă 
pentru Bourvil. 


Scrisori postume 


După 15 ani de la moarte, 
James Dean, interpret a nu mai 
mult de trei filme, care l-au 
asigurat o rapldă, legendară cele- 
britate, primește încă scrisori de 
la admiratoare. Fotografia alătu- 
rată vorbeşte şi ea de misterul 
contradictoriu care a învăluit 
viaţa acestui regretat idol, 


Meditabund pe străzile 
New-York-ului. 


Debuturi septuagenere 


Arietty n-a apărut niciodată 
la televiziuns, Si iată că la 72 de 
ani, aproape oarbă, amintind 
doar prin fragilitatea — devenită 
dureroasă — de vedete de odi- 
nioarä, Arletty a prezentat un 
show de Anul Nou. Totodată, 
actrița este semnatara unui volum 
de memorii. „La câfense“, pe 
care presa franceză îl anunţă ca 
pe unul din evenimentele sezo- 
nului editorial. 


Fragilitatea devenită 
dureroasă 


41 


ANNE 21 


IT EP 


SEXE DU à ANS En | 


Butch Cassidy 
si Sundance Kid 


LÉ 2. 


Producţie a studiourilor americane. 
Regia: George Roy Hill. Scenariul: 
William Goldman. Imaginea: Conrad 
Hall. Muzica: Burt Bacharach. Cu: 
Paul Newman, Robert Redford, Ka- 
therine Ross, Strother Martin, Henry 
Jones, Jeff Corey, Charles Dierkop, 
Ted Cassidy, George Furth, Florence 
Sundstiôm, Kenneth Mars, Don 
Heefer, Clovis Leachman. Premiul 
Oscar 1969 pentru: a) cea mai bună 
partitură muzicală; b) cel mai bun 
cîntec; c) cea mai bună imagine; d) 
cel mai bun scenariu şi adaptare. 
Dr 

O ciudată treime de aventurieri, 
doi bărbaţi și o femeie (Paul New- 
man, Robert Redford, Katherine 
Ross), străbate Americile agonisindu- 
şi traiul din jaf. lar regizorul George 
Roy Hill o urmăreşte ca un înger 
păzitor, poetizind și acuzind, prin 
duioșie, jovialitate și umor sec, ceea 
ce fac oamenii aceia, întimplările lor. 
iconoclast, el ne propune © teorie 
neeuclidiană, un alt punct de ple- 
care decît acela al lumii plictisite de 
propriile ei prejudecăţi: lumea în- 
cepe cu acest film, cu ceea ce ni se 
arată în el; eroii sînt în fond niște 
duri-puri, pe care viața i-a înstrăinat 
etc. Tipic procedeu de mitizare a 


E momentul cînd autorul simte că. 
totul s-a spus înaintea lui și este con- 


vins că nu mai poate supraviețui 
decît găsindu-și o altă poziţie, vio- 
lentă și riscantă, în raport cu arta. 
La fel fac și eroii săi, exasperati de 
meschinăria vieții: ies la drumul 
mare, atacă si — preferînd acţiunea 
lîncezelii — își păstrează abia așa, 
din punctul lor de vedere, inocenta 
şi puritatea; la fel face și autorul: 
atentează la regulile speciei şi, uci- 
g îndu-le, își salvează propria perso- 
nalitate. 

Dacă este sau nu un western ceea 
ce a rezultat, nu ne mai interesează. 
Putem să-i spunem oricum acestui 
film tratat, conștient de sine, în 
care speculatia depășește substanţa, 
în care se jonglează în fond mai 
mult cu publicul decît cu eroii, în 
care contururile epice sînt sleite, 
în care povestea (neavînd de fapt 
nici început, nici sfîrșit, nici articu- 
latii prea logice) este voit diluatä, 
filtrată, plasticizată; în care peisa- 
jul romantic este el însuși personaj; 
în care eroii, copilärosi aspiranti la 
ieşirea din seria ultragiată a umani- 


. tăţii, mai mult discută, glumesc și 


fac pantomime decit trag cu pistolul; 
în care slăbiciunile lor omenești sînt 
subliniate atît de credibil, încît nici 
o clipă nu ne putem gîndi la o pa- 
codie; în care umorul lor alintat 
este tot timpul pe muchea fatalitätii 
și disperării; în care Însăși moartea 
lor iminentă este oprită în loc printr- 
un stop-cadru final, care ne spune; 


O ciudată treime de aventurieri 


antieroilor (apărut în corelaţie cu 
acela, mai larg răspîndit, de demiti- 
zare a eroilor). S-ar potrivi foarte 
bine motto-ulcehovion folosit într-un 
alt film, văzut de curînd pe ecranele 
noastre: „Cind îi descriu pe hoţii 
de cai, nu spun că e rău sau bine. 
Asta e treaba juriului”. 

Dar westernul e în fond, aici, un 
pretext. Saloonul lipsește, Mexicul 
se mută în Bolivia, caii nu prea sea- 
mănă și pălăriile nu prea aduc a 
western. Autorul însuși n-a vrut să 
aibă decît un umeraş pentru haina 
modernă pe care se pregătea s-o 
croiască pensionarului demodat. Şi 
cînd 'să o îmbrace, se aștepta el însuşi 
să vadă că a ieşit altceva, 

E unul din momentele marii bătă- 
lii pe care cinematograful (ca si 
literatura) o duce împotriva epicului, 
împotriva story-ului devenit vulgar. 


42 


de fapt, tot timpul, că ei făcuseră 
balans pe imposibila linie de demar- 
catie dintre moartea la figurat şi 
moartea la propriu. 

Romulus RUSAN 


Pro sau Contra? 


Un fiim precis 


Un film precis co stil, riguros şi 
bine legat profesional, demonstrind 
apogeul prelung al unui gen cinema- 
tografic. 

Într-adevăr, eroii nu pier; nu-i 
vedem murind, cel putin la propriu: 
ei devin legendari. Hărăziţi cu voca- 
ţia sinceră a prieteniei și blestemul 
hăituielii, ei caută si provoacă per- 
manent “aventura; de parcă ar fi făcut 
legămint cu eo, ca un joc a! soartei, 
ca un lucru necesar existenţei lor. Cei 


doi tineri se completează, se armoni- 
Zează, creînd barcă o singură fiinţă; 
cel care „gîndește” si cel care „acţi- 
onează“. Apoi dispar amindoi din po- 
veste în aceeosi clipă, o: dată cu sfir- 
situl ei, lăsînd în urma lor legenda 
lui Butch Cassidy și a lui Sundance 
Kid. 


Dan PITA 


Un anti-western 


Un anti-western. Întreaga legendă a 
vestului sălbatic subliniată într-o me- 
toforă a curajului, a însingurării. 
Printre cele mai poetice secvențe, o 
plimbare cu bicicleta prin iarba 
înaltă (Katherine Ross şi. Paul New- 
man), simbolică pentru o libertate de 
mişcare, de gindire ce duce către un 
ideal liman al inconstientei, al jocului 
copilăresc — atemporal și aistoric — 
a cărui patrie nu poate fi decit 
tinerețea — și Care nu poate dura 
decit „l'espace d'un matin", Secvența 
este semnificativă pentru spiritul fil- 
mului, un poem în imagini ce cîntă 
iarba înaltă și natura fără de hotar, 
ca şi cuvintele lui Walt Whitman cu 
care se înrudeşte, 

3 AD, 


Hello, Dolly 
kk x 


Productie a studiourilor ameficane. 
Regia: Gene Kelly. Scenariul: Ernest 
Lehman, după comedia muzicală alui 
David Merrick. Imaginea: Harry 
Stradling. Muzico: jerry Herman. 
Cu: Barbra Streisand, Walter Mat- 
thau, Michael Crawford, Marianne 
Mc Andrew, Dan Lockin, Tommy 
Tune, Judy Knaiz, E.J.  Peaker, 
Louis Armstrong. 

Film distins cu premiul Oscar. 1969 
pentru: cea mai bună scenografie 
şi decoruri; cea mai bună partitură 
muzicală; cea mai bună regie 
artistică; cea mai bună înregistrare 
sonoră. 

e e e a e a 


…Dar bineînţeles că ea ar vrea 
să se mărite cu el, care ar vrea să se 
însoare dar nu cu ea, ci cu o mult 
prea tînără si frumoasă modistă, 
care și ea s-ar mărita, fie chiar și 
cu el, care nu e nici foarte frumos, 
nici foarte tînăr... Dar asta e viaţa, 
Făt-Bogat nu e întotdeauna și Făt- 
Frumos, numai în unele filme se mai 


Și dacă e dans, bineînţeles că e și muzică 


întîmplă „ iar „Hazllo, 
un asemenea film. 

.Si bineînțeles, că ea, Dolly, îl 
va convinge la urma urmelor s-o 
ia de nevastă. Unele femei au foarte 
multă putere de convingere — nu 
numai în filme dar și în viață — iar 
Dolly este o asemenea femeie. 

„Și bineînțeles că nici frumoasa 
modistă nu va rămîne de izbeliste — 
nu se lasă de izbelişte o femeie atît 
de frumoasă, nici în viaţă, dară-mi-te 
în film — și nici prietena ei, chiar 
dacă nu e atît de frumoasă — dar 
unde scrie că urîtii trebuie să se 
spinzure? — şi nici cei doi băieți 
de prăvălie, şi nici fiica patronului... 
Nimeni, dar absolut nimeni nu va 
rămîne de izbeliste, pentru că „Hello, 
Dolly“ e un muzical care se respectă, 
şi orice muzical care se respectă, se 
ştie, nu se lasă pînă nu fericeste pe 
toată lumea. Deosebirea dintre alte 
filme muzicale și acest „Hello Dolly" 
stă în paternitate: pärintele lui este 
Gene Kelly, în dreptul căruia dic- 
ţionarul cinematografic scrie: „Actor, 
scenarist, coregraf si realizator". Toa- 
te aceste calități corespund reali- 
tätii, dar dintre ele, una mai ales 
face norocul acestui film. Pentru că 
„Hello, Dolly“ este mai presus de 
toate, filmulunui coregraf, filmul unui 
om care știe ce-i mișcarea si cît de 
necesară este ea într-un film muzi- 
cal. Pentru că, să recunoaștem, una e 
să pui un domn între două virstesă 
cînte în faţa aparatului „Vreau să-mi 
iau o soţie drăguță” şi alta să con- 
struiesti un mic număr coregrafic 
din această dorinţă omenească expri- 
mată pe muzică. Una e s-o arăţi 
chiar și pe Barbra Streisand cîntînd 
cu ochii la lună. „Să mergem cu 
toţii la New York“ şi alta să pui un 
oraș întreg să ia cu asalt, în pași de 
dans, o gară, şi să faci dintr-o plecare 
oarecare, un moment la fel de pal- 
pitant ca lansarea unui Apollo spre 
lună... Una e să pui un patron de 
restaurant să cînte „Aduceţi o mă- 
tură și stringeti potirnichea de pe 
jos“ și alta să arunci în arenă 20 de 
dansatori înarmați cu mäturi…. 

La Gene Kelly totul e un pretext 
de coregrafie, orice palmă de loc 
devine un tărîm al pasilor gratiosi, 
orice situație se poate rezolva prin 
dans si dacă e dans, atunci bineînţeles 
că e și muzică. Muzica lui Jerry 
Herman, folosită în fel și chip de către 
un îndrăgostit rămas fidel coregrafiei, 
chiar și atunci cînd nu e el cel care o 
semnează, ci Michael Kidd, chiar și 


Dolly” nu e 


L 


du - > CI Le * > 
peen Li + EI T a ina RE M 
De | i Las r AA 7 SE Ac [i 


nu vă deranjati 


pe răspunderea noastră kk 
pe răspunderea dumneavoastră x 
E 


atunci cînd nu i se vede în film nici 
măcar virful nasului, dar mi-te pi- 
cioarele... Alt nas se vede în acest 
„Hello, Dolly“ și acela este al Bar- 
brei Streisand. Nu cel mai frumos, 
nici cel mai mic de pe lume, dar 
vreau să văd femeia actriță sau 
neactritä, care l-ar purta cu mai 
multă dezinvoltură, cu mai multă 
candoare si îndrăzneală. Și nu întîm- 
plător. Pentru că el, nasul, îi dă 
amestecul acela de tragic şi comic, 
el îi dă stîngăcia și îndrăzneala miş- 
cărilor, el îi dă dulceata și imperti- 
nenta gesturilor, el o face să fie 
EA, Barbra Streisand, și nimeni alt- 
Cineva pe lume, el o face să fie în 
mod irezistibil „o urîtă frumoasă“, 
el o face, în fine, să fie interpreta 
ideală a acestei Dolly, care foarte 
tare ar vrea să se mărite cu el, care 
şi el vrea să se însoare, dar nu cu ea 
ei cu... 

S-ar putea vorbi la nesfirsit despre 
Barbra Streisand, dar la fel la 
nesfirsit se poate vorbi despre film 
în sine. Despre decorurile lui. Des- 
pre costume. Despre culoare. Des- 
pre dansurile și muzica lui, despre 
buna lui calitate de comedie muzi- 
cală. „Hello, Dolly“ e un film tandru 
și luminos, o încîntare pentru ochi 
și un balsam pentru sufletele noastre 
Înnegurate de mult prea multele pro- 
bleme grave și de nerezolvat. Un 
divertisment, adică. Dar un diver- 
tisment rar, despre care oricine 
poate spune în gura mare: Mi-a plăcut! 

Dacă i-a plăcut... 

Eva SÎRBU 


100 ds dolari 
pentru serif 


kkk 


Producție a studiourilor „Para- 
mount". Regia: Henry Hathaway. 
Scenariul: Marguerite Roberts, după 
romanul lui Charles Portis. Ima- 
ginea: Lucien Ballard; Muzica: El- 
mer Bernstein. Cu: John Wayne, 
Glen Campbell, Kim Darby, Jeremy 
Slate, Robert Duvall, Dennis Hopper. 

Premiul Oscar” 70 lui John Wayne. 


Pînă nu demult, westernul pretin- 
dea invenţie în interiorul formei 
și, în afara personajelor principale, 
jaloane fixe din povestea vestului. 

Astăzi, refuzind canonul, semn al 
unei mutații necesare sau, cine știe, 
al unei perioade agonice, westernul 
pare a se conforma unui general 
curent de „demitizare“. Cow-boy- 
ului integru i se substituie „eroii“ 
cu slăbiciuni omeneşti, bandiții devin 
adeseori, nu numai personaje negre, 
dar indivizi problematici, cu justifi- 
cări morale, loiale, răufăcători nu din 
vocaţie, ci din complexe necesităţi. 

Pentru a dovedi acest subtil trans- 
fer de sensuri din sinul westernului 
contemporan, „100 dolari pentru 
şerif" este un bun exemplu. Asistăm 
aici la eludarea elementului specta- 
culos în favoarea psihologiei. În 
prim plan apare un”personaj inedit, 
o adolescentă răzbunătoare, un fel 
de „Electră“ a vestului pornită pe 
calea dreptăţii, înarmată doar cu 
credința în respectul legilor morale. 
Ea este creierul vindicativ, fetita- 
femeie, amestec de candoare juve- 
nilă şi prematură gravitate. Ea este 
virtutea. Surprinzător, în acţiunea ei 
va fi însoțită nu de Făt Frumos, ci 
de un șerif bătrîn, dezabuzat, alcoolic 
peste măsură. El, John Wayne, avînd 


toate aparențele viciului. Ineditä si- 
tuatie, Viciul și Virtutea colaborează 
pentru respectul Legii. 

Interesantă va fi deci nu împlinirea 
actului justitiar, ci modul în care cele 
două personaje se influențează re- 
ci proc, cum graţia adolescentei supli- 
neste însingurarea taciturnă a șeri- 
fului, cum duritatea acestuia se „în- 
moaie" sub influenţa purității. Sînt 
aceste două personaje comple- 
mentare, frustrate, unul de drept- 
urile copilăriei, celălalt de bi- 
nefacerile unui cămin, ale unei vieți 
tihnite. Un al treilea personaj, tînă- 
rul care îi însoțește, este un cata- 
lizator, puţin cam schematic, al celor- 
lalte două personaje. El este proto- 
tipula ceea ce șeriful ar fi dorit poate 
să fie. „100 de dolari pentru șerif“ 
e un film disimulat moralizator și nu 
întîmplător faptele de spectacol sînt 
puține. Asistăm tot timpul aproape 
la un drum. lung, o călătorie care 
pare a-și fi uitat scopul. Cînd se va 
face dreptate vomști totul despre 
personaje. Cistigul este acesta și nu 
atît împlinirea legii, pe care John 
Wayne o execută spectaculos, într-o 
secveñtä în care, ciudat, nu el va ieși 
învingător, ci prietenul său. 

Nu știu dacă „100 de dolari pentru 
șerif“ este un western propriu-zis. 
Astăzi, a recunoaște genuri pînă mai 
ieri autonome, devine © operaţie 
delicată. Este însă un film bun, operă 
de senectute a lui Henry Hathaway, 
în care știința mai veche a cineastului 
de a construi minuţios, de a nuanţa 


Viciul și virtutea în slujba legii 


prin detalii, de a grada o povestirei 
a rămas nealterată. Cum nealterat 
este John Wayne, deloc monoton, 
deloc limitat la mijloace actoricești 
tributare manierismului. 

Petre RADO 


Pro sau Contra? 


Problema stilu'ui 


„100 de dolari pentru șerif“ este 
un western și încă unul excelent, 
Variatiunile tematice, certe, benefi- 
ciază însă de solida cunoaștere a ca- 
drului closic. Hathaway este unul 
dintre bătriînii făuritori ai mitului 
vestului sălbatic. Pentru el nu mai 
există secrete. Cuvintul. gestul, lu- 
mina cad toate unde și cînd trebuie. 
Un tandem de sexagenari: cel din 
umbra aparatului — Hathaway, pri- 
meşte de pe ecran replica triumfăto- 
rului şerif — Wayne, premiat pentru 
acest rol, simbol al atitor altora, cu 
un Oscar bine-meritat. 

Fetita-femeie — pe numele ei Kim 
Darby — aduce revelatia unei spon- 
taneități artistice de excepție, asigu- 
rîndu-ne de ștafeta talentelor în marea 
şcoală a actorului de film american. 


A. D. ` 


Mitul vechiului soldat 


Un exemplu de cronică „literatu- 
rizontă" cum mă refeream mai pe 


larg într-un articol din „Conterhpo- 
ranul“, Fimul este un western clasic, 
dar nu problema genului e cea care 
ne solicită, ci aceea a stilului. Filmul 
e o demonstrație destil clasic cinema- 
tografic pină în cele moi mici amă- 
nunte, chiar și în variafiunile ce si 
le permite, consolidind acea ţinută 
artistică a cinematografului de care 
e azi atita nevoie. 


S. ST. 
i PI RC PE PARE PA DI E AREA 
Domiciliul 
conjugal 
* 


Coproductie franco-italiană. Regia: 
François Truffaut. Scenariul si dia- 
logurile: François Truffaut — Claude 
Givray — Bernard Revon. Imaginea: 
Nestor Almendros. Cu: Jean-Pierre 
Léaud, Claude Jade, Barbara Laage, 
Claire’ Duhamel, Hiroko. 


Este o adevărată tristețe să vezi 
cum cinematografulcel mai bun poate 
fi deturnat de la rosturile sale pentru 
a satisface capricii regizorale care 
huzuresc pe seama nonsalantei comer- 
cialului abia disimulat. 

Dacă nu ar fi semnat acest drăgă- 
las film, dacă nu ar fi semnat un 
„Te iubesc, te iubesc“ (totuși de 
Alain Resnais) sau „Weeekend pe au- 
tostradă“ (al lui Godard, după iscă- 
litură) tare s-ar confunda aceste 
pelicule în care cinematograful cel 
mai subtile trădat la el acasă în nu- 
mele unei dezinvolturi de maeștri 
care, de fapt, ascunde o mare plic- 
tiseală si un mare dezinteres, Oare 
atît de repede se îmbătrineşte în cine- 
matograf? Oameni care încă Par 
tineri, mai ales prin travestiari de 
moment, în fotografii publicistic con- 
testatare, reușesc cu nonşalanţă să 
coboare sub nivelulvechiului „cinéma 
de papa“ pe care îl desfiintaserä, pe 
cînd mai tinerii ţineau în mînă pana 
trează a criticului. 

E o tristețe cu atft mai mult cu cit 
acest film care nu ne spune nimic 
are acel farmec indicibil care atestă 
prezența unui adevărat autor de 
cinema. Dar care? Nimeni nu ne 
povestește aici nimic despre nimeni. 
Ceea ce merită atenția e doar faptul 
în sine al povestitului. Ni se vor- 
beste cinema, dar un cinema espe- 
ranto, desigur rostit de un mare 
maestru al confreriei. Oare atit de 
puţine probleme mari pune viaţa, 
unui autor care a semnat „400 de 
lovituri“, oare atît de puţine amin- 
tiri despre problemele cuplului päs- 
trează autorul acelei capodopere a 
filmului despre dragoste care e 
„Jules şi Jim“? 

Cu greu ne reținem un zîmbet cir- 
cums pect cînd reîntîlnim aici aceeași 
formulă a filmului pe secțiuni care, 
la timpul său, spărgea tiparul drama- 
turgiei clasice redind filmului o vi- 
goare, poate pierdută, a faptului 
brut. Dar aici formula devine manie- 
ră, deși autorul disimulează pînă si 
în formă, nemaiutilizînd acele titluri 
cap de capitol care au făcut gloria 
unui „Vivre sa vie“, sau a acelui film 
care la timpul său ne-a spus mult, 
„Une femme marite“, semnată de 
colegulsău Godard! 

De ce n-am spune-o, însăși refe- 
rinta la acest titlu ne umple de în- 


43 


RE a 


cronica 
spectatorilor 


doială și amărăciune: care acest 
genti! film care utilizează ca titlu 
același limbaj al acordului familiei 
nu este un dezinvolt remake al fil- 
mului lui Godard, în care s-a făcut 
doar o simplă inversare a sexului 
eroului, din păcate o inversare incom- 
pletă dat fiind caracterul său suficient 
de efeminat? În fond, de ce ar lipsi 
aicicanoanele convenționale care ne-ar 
limpezi mai bine asupra întreprin- 
derii, generoasă poate în intenţie, 
dar lipsitäde anvergură, în care s-a ha- 
zardat Truffaut: „Familia“, „Cuplul“ 
„Primii bani“, „Copilul“, „Frica“, 
„Gelozia“, „Infidelitatea“, „Cearta“ 
„Confidenţe!e“,Tatonă ile", „Distrac- 
piile“, „Ruptura“, „|mpăcarea“... Ar 
mai lipsi poate „munca“, „educaţia 
bébé-ului", „prietenia“ şi cîte încă 
nu putem pretinde atunci cînd tratăm 
tema domiciliului conjugal? 

Dacă „Mireasa era în negru“ era 
un excelent film comercial, făcut cu 
multă artă a regiei și competenţă de 
același Truffaut, și asta justifica totul, 
chiar şi reprimarea regretelor noas- 
tre după acei ani ai „noului val” 
care Însemnau ceva pentru supravie- 
tuirea cinematografului, acest film 
grațios si imponderabil ne lasă în cea 
mai deplină confuzie. Utilizarea unor 
metode prestigioase, aerul de a ni se 
spune ceva nou, invizibil, despre lu- 
crurile vizibile, declanșarea unor sen- 
timente de care ei, eroii, evident nu 
au nevoie, totul ne lasă pradă sen- 
Zatiei stupide că undeva adevărata 
artă a filmuluie numai mimată. Dar 
în numele a ce? „Trădare, fie: dar 
s-o știm și noil“ 

Savel STIOPUL 


Pro sau Contra? 


Îndurerat polemic 


Îmi place tonul acesta Indurerct 
polemic al regizorului Savel. Stiopul, 
care și el, asemenea confraţilor săi 
francezi, a practicat și practică „pana 
trează a criticului". 

Analiza acestui ,,Domiciliu conju- 
gal'* este însă deosebit de exactă si 
nimic nu poate fi mai dureros decon- 
certant decit constatarea că un cam- 
pion ajunge să joace, de pildă, ping- 
hong pe masa din bucătărie! Cu 
atit mai mult cu cit: farmecul regi- 
zorel al lui Truffaut, candoarea sa 
autentic poetică, minuite cu un pro- 
fesionalism. de prima mină, slujesc 
un conflict secrbăd, o problematică 
mimotă, 


A.D. 


Bătălia 
de pe Neretva 


k x 


Productia: Asociaţia Producătorilor 
din lugoslavia—Eichberg Film—lgor 
Film. Regia: VeljkoBulajié. Scenariul: 
Ugo Pirro, Ratko Durovié, Stevan 
Bulajić, Veljko Bulajić. Imaginea: 
Tomislav. Pinter. Cu: Serghei Bon- 
darciuk, Antony Dawson, Milena 
Dravić, Curt Jürgens, Sylva Kosci- 
na, Hardy Ki üger, Franco Nero, Oleg 


Vidov, Pavle Vujisić, Orson Welles, 


Bata Zivojinović, Yul Brynrer. 


Cred că meritul acestui film, 
care are toate datele unei super- 
producții, cu tot ce presupune genul 
ca efecte certe la public, constă 


44 


în aceea că, pornind de la cea mai 
dramatică perioadă din viaţa acestui 
veac — războiul al |l-lea mondial — 
a luat din el partea aparent cea mai 
puţin spectaculoasă: măcinarea în 
condiţii inumane, de härtuialä, a 
nervilor, sacrificiul cotidian și ano- 
nim pe care-l cere lupta de parti- 
zani. Din această nespectaculoasă si 
märuntitä încleștare, regizorul sîrb 
Veljko Bulajić s-a încăpăţinat să 
facă un film de mare montare, de mare 
spectaculozitate, la care a aduspe 
cei mai de seamă actori ai lumii cine- 
matografice mondiale: Orson Welles, 
Yul Brynner, Sylva Koscina, Serghei 
Bon darciuk, Milena Dravic, Hardy 
Krüger sînt doar cîteva nume. ` 
Un scenariu, care nu are pretenţia 
originalității, cîștigă prin tonul sim- 
plu, firesc al povestirii cinemato- 
grafice. Nelipsit de lirism, poate 
uneori diluat prin însăși căutarea 
lui cu orice chip, filmul transmite o 
reală emoție. Acţiunea se petrece în 
anul 1943, în Herţegovina, cînd par- 
tizanii încearcă să se replieze fără 
a-i părăsi pe ţăranii locurilor, ca si 
pe propriii răniţi. Imprejurärile îi 
obligă la o luptă, ca tactică şi stra- 
tegie, clasică războiului obişnuit, dar 
pentru ei îngreunată tocmai de 
„balastul“ civililor și răniților pe care 
nu-i pot lăsa în urmă. lar această 
cumplită şi superbă bătălie purtată 
veșnic între atac și apărare, între 
înaintare și repliere, prilejuiește fil- 
mului cele mai frumoase scene ca 
spectacol (de pildă aruncarea în aer 
a podului și trecerea apoi a miilor de 
oameni prin apa Neretvei), precum 
si cele mai emotionante portrete 
psihologice ale personajelor (parti- 
zana Sylva Koscina, de nerecunoscut 
aproape, fără gene false și bucle 


suprapuse, are de departe cel mai 


izbutit rol al ei de pînă acum). 


Pomeneam de tendința vădită a 
realizatorilor de a miza pe succesul 
la un public obișnuit, din ce în ce 
supramontările. 

De la această urmărire asiduă a 
efectului pornește și marea noastră 
nedumerire cu privire la acest film.De 
ce a fost necesar, neapărat necesar 
ca un scenariu de operă cert politică 


mai mult azi, cu 


să fie expus vicisitudinilor unui gen 
de spectacol care-și are despotismele 


lui, greu de evitat? Poate că o mai 
mare economie de forţe exterioare și 
amploare ar fi dus la o operă mai 
concentrat politică, așa cum de fapt 
intenționează să fie „Neretva“, ar 
fi dus fa acel film mare de partizani 


prin care au excelat, 
sîrbii, 


nu o dată, 


Rodica LIPATTI 


Pro sau. Contra? 


O imensă frescă 


Desigur Bulajic n-a “repetat: „Ko- 
zara", cu sinceritatea și intensitatea 


ei, în care nu elementul spectaculos 
predomina, ci un dramatism convin- 
gător și conținut în fiecare gest. 
„Bitălia de pe .Neretva“ autorul a 
voit-o o imensă frescă fnfätisind 
sacrificiul unui popor într-un anumit 
moment al istoriei, al mult încercatei 
lui istorii. ideea acestui sacrificiu 
este si ea imensă si evidentă în „Bătă- 
lia de pe Neretva", chiar dacă emoția 
suferă oarecum de pe urma preo 
spectaculoasei ei demonsträri. 


M. AL. 


am mai văzut; 


Cronometru 
++ 


Regia: Rezo Esadze 
Cu: Natalia Antonova, Nikolai 
Olialin, L. Alesnikova, 


Inovaţiile în ordinea expresiei se 
transmit relativ repede dintr-o 
şcoală în alta, în ciuda marilor 
diferențe de climat social, istoric, 
în ciuda diversității tradiţiilor. 
Filmul turnat la Lenfilm mi se 
pare a rima, în intenţiile sale, 
cu unele particularități formale 
antonioniene sau cu tehnica 
noului roman. Timpul real al 
secventelor se dilată sau rămîne 
suspendat, încetind să se scurgă, 
spre a înlesni analiza unor stări 
de spirit inedite pentru filmele 
sovietice. Este, în speță, cazul 
unui sportiv pensionar, deci al 
unui tînăr pensionar pentru că 
sportivul nu a împlinit încă 40 
de ani. Se vede deci că au'orul 
a ales o împrejurare specială, 
într-un fel comodă, în 
lipsa de justificare socială a unui 
individ apare oarecum fără vina 
lui şi mai ales fără vina sis- 
temului. Dar, psihologic vor- 
bind, fenomenul este în mare 
același, îngăduindu-i autorului o 
construcție și un stil modern, 
captivant prin curajul de a sfida 
inertiile formulelor clasice. 

Val. S. DELEANU 


care 


Secretul pianetei 
maimutelor 


Regia: Ted Post 

Cu: James Franciscus, Maurice 
Evans,Charlton Heston, Kim Hunter, 
Linda Harrison. 


„Planeta maimuţelor“ în regia lui 
Franklin Schaffer și în imaginea lui 
Leon Shamroy (numărat printre 
marii operatori ai filmului american) 
slujindu-se de o inedită recuzită, 
insufleteste o lume a maimutelor si 
captează în vizorul aparatului una 
dintre angoasele contemporane: pe- 
ricolul războiului nuclear. Echipa 
acestei a doua ediții a filmului este 
însă cu totul alta, la fel și intențiile 
ei artistice. Păstrind doar mult 
discutatele măști si pe cei trei pro- 
tagonisti, ea a transformat — o dată 
achiziționate drepturile de a continua 
un succes omologat — tensiunea 
primei povestiri într-o ieftină urmă- 
rire, denaturînd conținutul filozofic 
al primului film inspirat după roma- 
nul lui Pierre Boulle. 4 

Este greu de înțeles de ce avem 
nevoie de asemenea filme cu care 
nu ne putem împlini obligațiile 
noastre culturale față de spectatori, 
iar cît privește rentabilitatea ar 
putea fi egal îndeplinită cu filme care 
cer mai puține concesii. 


A. D. 


Pumnul din 
„Romeo și Julieta“ 


@ N-am citit pînă acum, în cei 20 
de ani pe care i-am tăsat în urmă, 
„Romeo şi Julieta". Foarte rău, e 
adevărat. Poate c-o să spun lucruri 
deja fumate, dar pentru mine au 
fost noi. Am fost invitaţi, cele cîteva 
sute de suflete dintr-o sală de cinema, 
să ne întoarcem cu gîndul înapoi, 
înapoi nu în acel secol în care se 
derulează acţiunea, ci într-un trecut 
mai apropiat, al nostru, într-un timp 
cînd pentru prima oară întîlneam 
o făptură care să semnalizeze pe 
aceeași lungime de undă cu a noastră, 
E aproape de neimaginat cum poate 
o scenă de dragoste fizică să nu 
producă în se. ‘ul nostru nici cea 
mai mică senza ie de vulgaritate, 
e de neimaginat că în întreaga sală 
„Capitol“, la ora 21, nu s-a auzit 
nici o fluierătură sau exclamatie, 
lucru atît de des întîlnit la noi, 
care să facă zob o atmosferă atît de 
fragilă. E dureros să ne întoarcem 
la „splendoarea ierbii”. E ca un pumn 
care te înconvoaie, ești neputincios, 
amintindu-ti de ceva ce, odată dus, 
nu se mai poate regăsi decît foarte 
greu. Niciodată n-am văzut povestită 
mai dur moartea omului-spectacol, 
Mercutio, moarte pe care tovarășii 
săi o iau drepto strasnicä demonstra- 
tie de comedie, prăpădindu-se de 
rîs în timp ce veșnicul om mascat, 
cel care a făcut din viaţa sa o veselă 
farsă, își dă duhul, ucis într-un mod 
de o stupiditate cumplită... 


Toni PAUL 
str. Maria Rosetti 10 
București 


Omenescul 
„Omului din Sierra“ 


@ îndrăznesc să afirm că E.H. în 
cronica sa din „Cinema” (nr. 1/71) 
nu are perfectă dreptate etichetînd 
atît de drastic „Omul din Sierra“, 
Da, recunosc, filmul e-de duzină, 
neputind fi comparat sub nici o 
formă cu un „Blow Up” sau cu un 
„Z“, ci mai degrabă cu westernurile 
italiene. Totuşi pentru mine „Omul 
din Sierra” se situează deasupra 
acelor filme în care Clint Eastwood 
(pe care-l admir de altfel pentru 
farmecul și talentul său)este pus să 
joace roluri de cow-boy neînfricat, 
totdeauna impasibil în faţa primej- 
diei de a-şi pierde viaţa, sigur de 
victorie. Eroul din „Omul din Sierra" 
e mai aproape de spectator prin 
teama sa pur omenească ce-l stăpi- 
neşte cînd se află în mijlocul dușma- 
nilor săi. Tocmai prin teama aceasta 
de dușman pe care nu se sfiește s-o 
mărturisească, se deosebeşte Mateo 
a lui Brando de acei eroi care sînt 
prea neînfricati, prea „eroi" în 
comparaţie cu realitatea... 

Claudia DINESCU 
Giurgiu 


e ....Omul din Sierra” nu trebuie 
condamnat așa cum au făcut-o tova- 
rășii cronicari în ,Cinema“ nr. 1/1971. 
Este un lucru Care i-a şocat Și pe 
amatorii de filme cu cow-boy, public 
care nu vede nici o deosebire între 
Clint şi Gemma, între nu ştiu ce 
regizor italian care improvizează și 
john Ford. Aţi observat că în acest 
western — TOTUŞI — în lupta 
dreaptă, eroul nu învinge? El este 
învins. TOŢI cei obișnuiți ca eroul 
principa! să împuște cinci dintr-o 


scrise de profesioniști. Fireşte, în aceste cronici se vor găsi 
și idei divergente față de-ale cronicarilor noștri, precum şi punc- 
te de vedere contradictorii chiar între spectatori. Sperăm 
că cei care ne citesc s-au obișnuit cu aceste „șocuri“ tra- 


ditionale în revista noastă. 


mișcare: au fost oarecum surprinși 
să constate că regizorul nu s-a 
conformat tiparului bine stabilit de 
mediocritätile creatoare în de-ale 
westernului. S-au înregistrat chiar 
niște fluierături. Dar asta n-are de- 
a face cu regizorul Sidney Furie! 
P.S. Mii de mulțumiri Televiziunii 
pentru „Sint un evadat“. Nu uit că 
televiziunea mi-a făcut cunoștință 


cu Paul Muni. 
Marilena MANCU 
bic. nr. 2 „V. Alzcsandri 
Bacău 
Lacrimile 


„Pomului de crăciun“ 


@ ... Oare de ce, la cei 22 de ani 
ai mei, trebuie să pling într-o sală 
de cinema? Imi curgeau lacrimile 
şi nu mă puteam abtine. Doamna din 
fata mea plingea, domnul de lingă 
mine își tampona ochii, o fetiță 
din spatele meu îi cerea mamei o 
batistă. M-am ridicat la sfirșit cu 
sentimentul că niciodată nu voi mai 
face un pom de iarnă, cu bucurie, 
ca pînă acum. Cine știe dacă n-am 
să ridic și eu ochii cu groază cînd am 
să aud avioanele?... E foarte dureros 
un film în care un copil de zece ani 
moare de leucemie și o pereche de 
lupi urlă a moarte... Cînd am ieșit 
afară și îi vedeam pe toţi cum se 
înghesuiau la „Mabuse“, îmi venea 
să-i iau de mînă și să-i trimit să 
vadă „Pomul de Crăciun”. Aștept 
de la dvs. puțină consolare, ca să 
nu privesc cu groază pomul meu de 
iarnă... ` 

Dan IACOBESCU 
Str. Roșia Montcna nr. 44 
București 


N.R. Noi, pentru puțină consolare, 
vă recomandăm să citiți mai jos 
contrareplica spectatoarei din Ti- 
misoara, la același film. 


@ Terence Young vine cu „Pomul 
de Crăciun“ după „Hiroşima, mon 
amour“, ca un ecou abia perceptibil, 
pentru a reaminti oamenilor, printr-o 
poveste tragică, frumuseţea zilelor 
însôrite ale unei familii, dacă nu ar 


N a S 


În întreaga sală „Capitol“ nu s-a auzit nici o fluierătură 
(Romeo si 


E 


Julieta) 


fi existat „ceva“. Un „ceva“ nimicitor. 
Terence Young surprinde o atmosferă 
distorsionată, în care un copil, fiind 
expus radiațiilor radio-active, se 
îmbolnăvește incurabil. Ceea ce emo- 
tiofeazä nu este alegerea celui care 
va trebui să moară, ci faptul că el 
își depășește condiţia prin inteli- 


gentä și luciditate... 
"Toma CORNEL 
Sib'u 
@ ...Probabil că despre „Pomul 


de Crăciun“ spectatorii vor avea 
multe de spus, pentru că s-a plins 
mult, de unde se va trage concluzia 
că e un film bun. Cea mai mare gre- 
șală pe care o face regizorul este că 
exagerează cu bună știință. Micul 
Pascal trebuia să fie exponentul unei 
idei exprimată la început: lupta îm- 
potriva cursei înarmărilor, dar si- 
tuatia se schimtă mai tîrziu cînd 
Young urmărește alt scop: impresio- 
narea la maximum a spectatorului. 
Și nimeni nu-l va convinge pe spec- 
tatorul care admiră „Vagabondul“, 
„Neînţelesul', „Femeia necunoscută”, 
că se lasă prea ușor influențat şi 
indus în eroare. Cazul general devine 
caz Particular. Regizorul pune în 
spatele copilului de 10 ani povara 
unui rol potrivit poate unui adoles- 
cent cu gîndirea matură. Copilul e 
prea» deștept, prea lucid, incredibil 
de deștept și lucid... Ce s-ar fi în- 
timplat dacă acest Pascal ar fi fost 
un copil obișnuit, așa ca orice copil 
de 10 ani, fără tractor, fără lupi, 
fără un tată putred de bogat, fără 
un castel enorm? 


Rodica DRĂGHICI 
Studentä — Timisoara. 


@ ...Un film trist. Nu atit sub 
aspectul Aesculap al problemei, în ai 
cărui harnici discipoli Young nu 
ne-a putut zădărnici încrederea. Fil- 
mul e trist prin superficialitätile 
servite la adăpostul unor teme grave. 


G. BRUCMAIER 
Suceavc 


| Räspundem spectatorilor 


fe M mer M noi Le E cica Mie 


| 


Fi a = 
a pe i 
Pa i 4 = 


„Pe aripile vintului 


Tov. Renyé Gertrud din Brașov, îşi exprimă dorinţa sa şi a multor 
prieteni și colegi de a vedea filmul „Pe aripile vîntului“, precizînd că 
după știința dumneaei există două producții, una mai veche și una mai 
nouă. Întrucît de acest film se interesează mai multi spectatori, folosim 
prilejul pentru a face o scurtă expunere a istoriei acestui film. 

„Pe aripile vîntului“ a fost produs în anul 1939, pe peliculă color 
(în sistemul tehnicolor) pe ecran normal, în regia lui Victor Fleming, 
cu o distribuţie celebră: Clark Gable, Vivien Leigh, Leslie Howard și 
Olivia de HavilHand. Bucurîndu-se de un succes public imediat, filmul 
a fost distribuit şi redistribuit, de fiecare dată, cu un succes crescînd, 
În 1968, Metro Goldwyn Mayer a transpus filmul original pe peliculă 
de 70 mm pentru ecran panoramic, deschizînd filmului „Pe aripile vîntu- 
lui” o nouă carieră internațională. Succesul enorm al filmului în versiunea 
panoramică (la aproape 30 de ani de la premieră) a salvat practic socie- 
tatea Metro Goldwyn Mayer de la faliment. Așadar nu există două pro- 
ductii „Pe aripile vîntului“, una veche și una nouă, ci una singură, trans+ 
pusă de curînd și pentru ecran panoramic. Cazul acestui film este unic 
în istoria cinematografului mondial. 

Revista americană „Variety“ publică periodic lista filmelor: cu cele 
mai mari încasări (box-office) de pe piața S.U.A, și Canadei, indiferent 
de anul lor de producție. Ani de zile „Pe aripile vintului" a stat neclintit 
în capul listei filmelor cu cel mai mare succes al tuturor timpurilor, la 
mare distanţă de alte filme de mare succes și de producţie mai recentă. 

Un alt-caz l-a constituit filmul „Sunetul muzicii“, producţie „20-th 
Century Fox“ 1965, prezentat în ţara noastră în anul trecut pe ecran 
panoramic şi a cărui difuzare va continua în anul 1971 pe ecrane normale. 
În numai 3 ani de exploatare (1965—1968) „Sunetul muzicii” a depășit 
ceea ce „Pe aripile vintului" realizase în aproape 30 de ani. Totodată este 
interesant de notat că după ce a atins cifra de 72 milioane de dolari 
încasări, „Sunetul muzicii“ stationeazä, în timp ce „Pe aripile vintului", 
în noua sa versiune panoramică din 1968, continuă succesul constant, 
ajungînd să dubleze încasările variantei normale, depăşind „Sunetul 
muzicii“ și situîndu-se din nou și probabil pentru încă multă vreme în 
capul listei campionilor de box-office-uri. Preţurile de achiziție au cres- 
cut însă pe măsura succesului, așa că, cel putin deocamdată, „Pe aripile 
vîntului“ rămîne pentru noi inabordabil. 

„Variety“ publică la începutul anului 1971 cele 42 de filme-cam= 
pioni ale tuturor timpurilor. În capul listei: „Pe aripile vintului“, urmat 
la mică distanță de „Sunetul muzicii“, ambele cu peste 70 milioane de 
dolari. Următoarele 40 de filme se clasează între 40 și 15 milioane dolari, 
lată deci situația de excepție a primelor două filme citate. 

Trebuie să spunem însă că multe din cele 40 de filme de pe lista 
amintită au fost difuzate pe ecranele noastre: „My fair lady", „Cleopatra“; 
„Ghici cine vine la cinä?", „Ocolul pămîntului în 80 de zile”, „O lume 
nebună, nebună, nebună“, „Valea păpușilor“, „Tom Jones“, „Planeta 
maimutelor“, „Butch Cassidy“ (ordinea indicată de ,, Variety"). Alte filme 
sînt în curs de achiziționare: , Aeroportul", produs în 1970, cu Burt Lan- 
caster, Dean Martin, Jean Seberg — film care a realizat în mai putin de 
un an de exploatare 38 de milioane de dolari; „Bullitt" (producţie 1969) 
cu Steve McQueen; „Oliver“ (producţie 1969) film muzical inspirat 
de romanul „Oliver Twist” de Charles Dickens. 

După cum se vede, difuzarea celor mai multe din filmele valoroase 
ale cinematografiei mondiale, de mare montare și mare succes de public, 
rămîne preocuparea noastră permanentă. 


Mihai DUTA 


O nouă carieră internaţională 


Erry 
ze 


45 


SIFI 


Fe 


sr a 


mes ds À 


YEOT arin. 
tres 7 


ETAPE 
Š Apon y per 
Tr 


Li 


ă 
> 

$ 

$ 
A 
a 
o 


À 
5 
à 


nu. mise 


cineclub 


,Ecran-clubul“ 
` răspunde 


În articolul „În obiectiv: Bucu- 
restiul", sub semnătura Sergiu Se- 
lian, apărut în revista Cinema nr. 
2 (febr. 1971), se fac unele aprecieri 
cu privire la activitatea cineclubu- 
rilor bucureștene, 

Ca să nu facem gresala de a 
trunchia respectivul articol, vă ru- 
găm să-l recititi integral și să vă 
opriți putin la ultimele fraze în care 
se fac referiri la Ecran-Club. 

Cite fraze, tot atîtea contraziceri 
şi afirmații eronate. Un exemplu: 
„lar Ecran-Clubul este si bine utilat 
şi bine organizat si bine îndrumat 
profesional.“... ; 

Și mai jos:... „Cauzele principale 
ni se par a fi lipsa unei orientări 
programatice clare și insuficienta 
cunoaştere a meşteşugului“.., (Su- 
blinierile noastre). 

Deci: Bine îndrumat profesional, 
dar cu o insuficientă cunoaștere a 
meșteșugului (1). 

Cu “privire la afirmaţia „și bine 
utiliat”... e o poveste cu cîntec pe 
Care tov. Sergiu Selian o cunoaște 
tot așa de bine ca și noi: Ecran- 
Clubul fiinteazä de la 1 nov. 1969 — 
(un an si 4 luni). N-a primit în do- 
tatie nici un aparat, nici un centi- 
metru de peliculă, nici un gram de 
chimicale pentru laborator — şi 
nici nu va primi vreodată — acestea 
repartizindu-se de către U.G.SR. 
Casa Creaţiei Populare si U.A.S.R. 

Ecran-Clubul nu depinde de vre- 
una din organizaţiile de mai sus, este 
un cineclub al U.T.C. — care n-are 
repartiție valutară si nici un serviciu 
de aprovizionare și dotări pentru 
această activitate. 

Utilarea clubului s-a făcut şi se 
face din mers, în condițiuni pline 
de dificultăți: tinerii noștri îşi de- 
velo pează materialele la un tanc de 
împrumut, și-au montat filmele la 
lumina ferestrei, le-au lipit cu mîna, 
si împrumută de unde pot acumu- 
latori de motocicletă ca să pună 
aparatele în funcţiune. 

Le lipsesc multe...- dar nu le lip- 
seşte entuziasmul. 

Și cu acest entuziasm au prezentat 
în faza de Preselecţie a celui de-al 
l-lea Festival national al cineastilor 
amatori, nouä filme, dintre care 
cinci au fost reţinute pentru faza 
finală. 

De asemenea, două filme se găsesc în 
faza de montaj, la altele două se 
filmează si trei scenarii se află în 
pregătire — (din cele peste 200 
prezentate si analizate). 

În afara acestor „producţii con- 
crete“ — se mai află în depozitul 
nostru. un număr de trei scurt-re- 
portaje (din activităţile tineretului), 
precum și două filme rebutate- 
printre care şi unul realizat de tov. 
Sergiu Selian — (!). 

lată pentru ce considerăm că 
afirmaţiile tov. Sergiu Selian sînt 
făcute cu vădită rea credinţă, creînd 
o falsă imagine și aruncînd un vot 
de blam peste o activitate pe care 
nu este cel mai indicat s-o aprecieze. 

Pentru ca la rîndul lor afirmațiile 
noastre să nu fie eronate sau demon- 
strative —cu tot respectul cuvenit — 
invităm redacţia revistei Cinema 
să vină, să vadă, să se documenteze 
și să aprecieze la fața locului activi- 
tatea noastră. 

A. CĂRBUNARU 


Scrisoarea 


lunii 


Povestea unei singuratäti fericite 


„Scrisoarea lunii” din nr. 111971 în care corespondentul Nicolae Cureliuc 

din Măriţeia Mare (judeţul Suceava) deplingea singurătatea și izolarea sa 
„cinematografică, a găsit un ecou neașteptat. Ar fi suficient să spunem că 
pentru G. Brucmaier (tot din Suceava) această scrisoare a avut darul să-i 
amintească de filmele neorealismului italien. Într-o scrisoare personală 
către N. Cureliuc, G.B. scrie: „Dacă un anunţ ca „se caută o dactilografä” 
a putut naşte acea perlă din diadema neorealismului italian care a fost 
„Roma, orele 11" — imagineazä-ti ce mare film românesc s-ar putea ivi 
din tema singurătăţii dumitale"... Idee care într-adevăr ne place. Dar 
şi mai interesantă socotim scrisoarea lui A.C. din București — adresată 
tot lui N. Cureliuc, fntr-atft de emoţionantă încit ne permitem s-o „lonsăm“ 
ca scrisoare a acestei luni, afectindu-i chiar un spațiu mai putin obişnuit: 
„M-au impresionat în mod deosebit rîndurile dvs. Bănuiesc că 
sînteți mult mai tînăr decît mine si de aceea îmi voi permite ca pe alocuri 
iîndurile mele să aibă un ton sfătos. Cu cca. 30 de ani în urmă, eram 
un adolescent dintr-un mic orăşel. La fel ca și dumneavoastră, mi-au plă- 
cut foarte mult filmele — la acea vîrstă, de orice fel — şi în plus muzica 
şi în deosebi teatrul... Eram, dragă tovarășe, elev de liceu, într-un orășel 
la cca. 300 de km. de București. Ei bine, mergeam la gară, mă suiamsus 
pe vagon ca să nu plătesc bilet și în 5—6 ore eram la București pentru 
a-i vedea sau revedea pe idolii mei, Vraca, Birlic, Leny Caller, Ramadan, 
etc. Îi vedeam și plecam înapoi pe aceeași cale, singur ca și dumneata, 
spre orașul meu unde mă aștepta clasica eliminare de trei zile și „discu- 
ţia” cu părinţii. Mai tîrziu, am ajuns inginer, fiind repartizat ca şi dum- 
neata, undeva în provincie, unde se aducea un film pe săptămînă. Am 
continuat însă să menţin contactul cu teatrul, cu filmele care-mi plă- 
ceau — să știi că nu ne potrivim la gusturi — dar cînd, într-o luni, am 
venit la serviciu și am început să povestesc colegilor si, gravă imprudentä, 


„Pentru a vedea 
„Ocolul“ 


am cumpărat 
4 bilete...“ 


șefului, nişte impresii de la concerte vizionate în cadrul unuia dintre festi- 
valurile Enescu, am constatat spre stupefactia mea că sînt privit ca un 
snob, ca un om ce-și dă aere și... „vezi mai bine ce e cu motorul ăla 
din secția dumitale, tovarășe, că în lipsa dumitale...“ Și am început să 
fiu singur. Faptul că m-am cumintit a dat rezultate şi am fost promovat 
în București într-un minister, dar unde la fel mă feresc să-mi arăt pre- 
ferintele si veleitätile, Spre deosebire de dumneata, pot vedea acum 
tot ce vreau și nu din bravadă îmi exprim o părere proastă despre unele 
filme citate. Si, cu toate că socotesc că am văzut 80—85% din filmele 
ultimului deceniu, nu mă socot mai puţin singur decît dumneata. Dar 
în același timp mă consider fericit... Cred că nu trebuie confundată 
nefericirea cu singurătatea. Poţi 'fi atit de bogat sufletește — nu fac 
aluzie la mine — încît să nu mai consideri un necaz mare, sau chiar o 
nefericire, faptul că eşti singur. Cumpärä-ti cărți, discuri, creeazä-ti o 
lume în- jurul singurătăţii dumitale. Acum, cînd îţi scriu, sînt absolut 
singur. E duminică şi sînt într-o cameră de hotel dintr-un oraș al țării. 
Dar te am pe dumneata lingă mine şi-mi imaginez că ești copilul meu, 
căruia îi dau sfaturi... Nu mă considera ca pe unul dintre aceia care fac 
nazuri la filme cu Angelica, Sarita Montiel, etc., totuși le-am văzut și, 
culmea, chiar eu o afirm — le-am văzut din snobism. Pentru a fi la curent 
cu lumea bună. Sau, cînd doi dintre colegii mei de birou s-au sgylat 
de la ora 4 de dimineață pentru a prinde un loc de frunte lingă 
Athenéz Palace unde dormea diva ce urma să iasă spre repetiţie 
la ora 9 dimineaţă — ce să le mai spui? Încearcă să discuti 
cu ei și să le povestesti cum m-am dus să văd „Ocolul“ la Înfră- 
tirea între popoare“ cum la acest film de artă, de o mare finețe și sensi- 
bilitate, erau doar 8 persoane în sală și deoarece minimum necesar pentru 
proiecție era de 12 persoane, am mai cumpărat eu încă patru bilete. 
Încearcă să le povestești și mai ales încearcă să te faci înțeles. Și atunci, 
te întreb, iubite tovaräse Cureliuc, cînd sînt mai singur? Între colegii 
mei cei de toate zilele sau acum, cînd îţi scriu dumitale? Si mai încearcă 
să reflectezi la problema: cine e mai singur dintre noi doi? 

P.S. Din motive ce cred că transpar lesne din cele de mai sus, nu 
pot semna decît cu nişte initiale, dar vă rog să nu-mi räspundeti tăios 
prin cîteva rînduri în caz că nu sînteti de acord cu cele scrise. 

A.C. 
Bucureşti 


N.R.: Primiti o concisă fmbrâtisare din partea noastră, a' unor oameni 
tineri care ar vrea să-și trăiască „bătrineţea" cu intensitatea d-voastră. 


Dialog 


între cititori 


Din nou 
Kafka în „Proces“ 


Nu ne aşteptam ca cele două 
scrisori anti-,Procesul" publicate în 
nr. 1 — semnate N. Dumitrescu si 
respectiv Simion Silvian — să dea 
naștere unei asemenea reacții plină 
de semnificaţii intelectuale si politice. 
În deosebi, afirmaţiile studentului 
din anul II Filologie, Simion Silvian, 
care negau contingenta viziunii Kaf- 
kiene cu vreo realitate terestră — 
au suscitat o replică foarte severă, 
într-atit de substanțială, încît ne 
permitem să-i acordăm un spațiu 
mai larg decit de obicei. lată replicile 
cele mai consistente: 


Kafka — 
o modă! 


Gil Harryson, str. Haşdeu 45 — 
Cluj: „S. Silvian face următoarea 
afirmaţie: „Eu ştiu că arta este viață”. 
Așa e, tov. Silvian. Dar ce fel de 
viaţă? Dumneata te opresti tocmai 
unde nu trebuie. Problema e extrem 
de complicată şi pentru a o epuiza 
trebuie să aduni mii de pagini de 
inteligență omenească. Îmi permit 
totuși „să-ți pun o întrebare: Ai 
auzit de mimesisul aristotelic? Încă 
din acea vreme (aprox. anul 450 î.e.n.) 
Aristotel a afirmat că arta e o imt- 
tatie. Culmea e că nici pînă astăzi 
nu s-a încumetat nimeni să-l contra- 
zică. Ori această „imitație“ e făcută 
de oameni şi, oricît ai fi dumneata 
împotrivă, sufletul omului e făcut 
dintr-o imensă doză de subiectivism. 
Noi nu putem să „recreăm' viața 
decît filtrînd-o prin sufletul nostru. 
Tocmai asta aduce ceva în plus: 
personalitate, farmec fascinant în 
artă. Lui N. Dumitrescu i-aș spune 
doar un lucru: Kafka nu a devenit 
azi o modă, dacă vă referiti la faptul 
că azi se discută exagerat despre el, 
raportind totul = și cu sens şi fără — 
la el. Despre Kafka se va mai vorbi, 
fără ca aceasta să însemne o modă. 
De ce nu spuneţi despre Dante sau 
Shak=speare același lucru? 'Se pare 
că despre Kafka ati auzit numai 
acum. Dar. cum zice românul, mai 
bine mai tirziu decit niciodată.” 


Cui îi pla:e Kofka, 
e snob? 


Monica Chirtas, Satu-Mare: „Am 
recunoscut în scrisoarea tov. Silvian 
o molimă ce-i cuprinde pe toți 
tinerii generației mele — fuga de 
esență, complacerea într-o lume 
suficientă a senzatiilor. E același sen- 
timent pe care l-am trăit la auzul 
unor injurii aduse spectacolelor sim- 
fonice din cadrul Televiziunii de 
către un grup de studenţi (17) din 
Braşov. Probabil că problemele fil- 
mului — pe care le consideră apana- 
jul snobilor (clasica repudiere a 
ceea ce nu înţelegi printr-un epitet 
la modă) — nu l-au främintat nici- 
cînd. Îl îndrăgesc mult pe Kafka 
si consider că orice om care şi-a 
permis din cînd în cînd să intre în 
sine însuși nefiind prea încîntat de 
ceea ce găseşte acolo, oricine s-a 
îndoit de sine, se simte apropiat 
de Kafka. Realitatea halucinantă pre- 
zentată de el o puteţi găsi și pe 
globul nostru, nu e nevoie de un 


ZA 


à A 


> 
A =, 
o... 


+ LL 
Procurorii 


2ra 


4 


EL 
acuză 


7 
. 


ontinuă. 


Avocatii 


t 


Nu se prevăd circumstanţe atenuante. 


Diogene cu luminare, spre a o găsi. 
Desigur, nu cum vă așteptați — 
căci arta e viață, da, însă transfigurată 
de artist. Artistul își permite să 
aibă lumea lui și s-o prezinte așa 
cum crede el de cuviință — specta- 
torul devine în acest caz factor activ, 
angajat în dezlegarea foarte dificilă 
a problemelor pe care le propune 
autorul. Din nefericire ne plingem 
de timp, sîntem într-o veşnică aler- 
gare, o operă incifratä precum cea a 
lui Kafka ne înciudează: „N-a putut, 
| i pi 
dom'le, scrie pe înțelesul tuturor, 
ce naiba?“ că doar n-avem timp de 
zăbovit pe paginile cărții. Nu e de 
loc un semn de snobism faptul de a 
simţi încîntare prin descifrarea idei- 
lor, căci mai avem şi creier si trebuie 
să-l folosim nu numai la birou, 
pentru ca apoi să-l vîrîm în buzunar 
si cu zimbetul împlinirii pe buze, cu 
craniul gol t, să urmărim o drăgălașă 
transpunere pe ecran al unui mare 


socant din „Procesul“: rätäcirea 
halucinantă printre scheletele-oameni 
cu pancarte atîrnate de gît, morți 
de foame. Trebuie să recunoasteti 
că este totuși o scenă din realitate”. 
Tony Paul, str. M. Rosseti 10 — 
Bucureşti: „Filmul mi-a relevat un 
fapt pe care poate nici realizatorul 
nu l-a gîndit: acela al stării perma- 
nente de posibili vinovați față de 
ceea ce se întîmplă în jurul nostru, 
vinovaţi chiar și prin faptul că nu 
am acţionat, că am rămas indiferenți. 
Deși Joseph K. nu a'făcut nimic care 
să-l acuze, lui îi e teamă; groaznic 
de teamă, scormonindu-și memoria 
ca să descopere unde ar putea fi 
greșala. O simplă vorbă, poate fără 
importanţă pentru el, dar care de- 
clanşează o reacţie întreagă“. 
A.C.— Bucureşti: „Nu sînt om de 
litere, sînt inginer, practic această 
meserie de peste 20 de ani. Kafka 
se citește greu, chiar foarte greu, 


„Procesul“ lui Kafka- Welles 
nu ne dă pace: 
există oameni 
care nu se consideră. 
snobi fiindcă au înţeles filmul, 
| iar alții susțin 
că locuri kafkiene 
mai există și astăzi... 


amor gen Meysrling care, de, e mai 
„ca în viață“, adică e mai pe înţelesul 
tuturor decît Kafka. Există desigur 
şi filme foarte frumoase ca „Depărte 
de lumea dezlănțuită”, „Război si 
pace”, „Becket“, filme ce urmează 
filonul clasic, îmi plac, dar nu-mi 
sînt deajuns — am nevoie de acea 
artă care să aducă sîmburele omului 
modern, care să răspundă frămîntă- 
rilor mele de acum." 


Cine-s 
vinovatii? 


Do.in Mazilu, str. Avrig, Bloc E-2 
— Bucureşti: „S. Silvian făcea o 
afirmaţie cam deplasată clamînd „să 
mi se arate și mie .un loc pe suprafața 
pămîntului unde se petrece ceea 
ce se petrece în ,Procesul" si atunci 
mă plec“. Diînsul a înţeles greșit 
însăși esenta profundă a filmului; 
nu e important faptul dacă acţiunea 
din „Procesul' e localizată temporal 
și spatial, ci posibilitatea întimplării 
unui asemenea lucru. Nu e important 
că dintr-o realitate ne chinuim să 
facem un vis urit, ci faptul că un vis 
s-ar putea transforma, în afara voinţei 
celor mai multi dintre noi, într-o 
hidoasă, dar imediată realitate". 

Paracelsus, Baia Mare: „Presupu- 
nînd că studentul nostru nu cunoaște 
istoria și n-a auzit de aparatul biro- 
cratic al imperiului Austro-Uhgar, 
aș vrea să-i spun că asemenea locuri 
kafkiene există și astăzi și dacă nu 
sînt chiar exact ca în „Procesul“, 
fiindcă lumea a mai evoluat si tot- 
odată fiindcă nu s-a găsit un nou 
Kafka pentru a o prezenta în culori. 
ce-i drept, ceva mai întunecate“. 

Doina Popovici (Cuza Vodă 1— 
laşi): (după ce demonstrează și dinsa 
că locul căutat de tov. Silvian există, 
de pildă în S.U.A. și că „în general 
ceva putred, rău mirositor nu se 


ascunde numai acolo"): „Un clișeu 


dar cred că fiecare — după inteli- 
gentä, imaginație și chemare — 
poate interpreta scrierile lui “în 
mod deosebit. Totuși ca un student 
la litere să mă facă pe mine snob 
că mi-a plăcut filmul — e prea 
mult.“ 

lată, conform tradiţiei noastre — 
replica „împricinatului”: 


Cer scuze 
amintirii lui Kafka. dar... 


„Din felul în care comentaţi 
dumneavoastră scrisoarea mea, în- 
teleg clar că mă acuzaţi de necunoaş- 
terea legăturii dintre artă și reali- 
tate, Poate așa s-a înțeles din cele 
ce-am scris și atunci, mea culpa. 
Dreptatea-i a dvs. Dar eu n-am vrut 
în respectivele rînduri să dau defi- 
nitia artei; am vrut numai, pe scurt, 
să spun ce înțeleg eu prin artă si 
cred că nu sînt obligat să fiu de 
acord cu toate cele nu știu cîte 
sute sau mii de definiţii care i s-au 
dat artei pînă acum, Şi nici să înţeleg 
prin artă același lucru pe care-l 
întelegeti dvs. Greşită sau nu, aceasta 
esté părerea mea. Altele erau pro- 
blemele pe care încercam eu să le 
ridic și, intenţionat sau nu, tocmai 
acelora nu le-aţi dat importanță. 
Deci, prin felul în care comentaţi 
rîndurile mele (si, repet, nu vă acuz 
de neînțelegerea lor, poate eu nu 
am fost destul de explicit) reiese că 
toată critica mea se îndreaptă spre 
punctul de la care s-a pornit în reali- 
zarea filmului „Procesul“, adică spre 
opera lui Kafka. Nu! Dacă așa s-a 
înțeles din cele ce am scris, cer 
scuze amintirii lui Kafka. Am vrut 
numai să pun în discuţie ecranizarea 
„Procesului“, ecranizare cu care n-am 
să fiu niciodată de acord, deşi re 
semnată de marele Orson Welles, 
regizor pe care-l stimez — dar mai 
ales felul în care această ecranizare 
a fost -prezentată.de tov.-lon Manea 


(pe care-l apreciez pentru curajul 
opiniilor personale, dar numai pen- 
tru atît). Nu pot să accept tonul cu 
care era tratată o anumită categorie 
de spectatori a căror neputinţă de a 
întelege acest film nu consta în 
felul în care-și aranjează podoaba 
capilară sau în felul în care-și tund 
perciunii... Mărturisesc că la un 
moment dat și eu am fost tentat să 
părăsesc sala deşi, teoretic măcar, 
am pregătirea necesară înţelegerii 
acestui film. Şi plecam din respect 
pentru Kafka, pentru că, orice s-ar 
zice, acest film n-a fost Kafka. Dar 
am rămas pînă la sfirşit din curiozi- 
„tate și nu mi-a plăcut. Şi pe această 
cale tin să-mi exprim acordul deplin 
cu opinia expusă de tov. N. Dumi- 
trescu în același număr al revistei. 
La fel cu domnia sa, simt şi eu." 


Simion SILVIAN 
Str. Eufrosina Popescu 28 
București 


Din întrebările 


cititorilor 


Maria Macovei, oraş Gh. Gh. Dej: 
„V-aţi întrebat vreodată ce filme 
mari ar face un Elia Kazan sau Te- 
rence Young din ,Ciuleandra“lui 
Liviu Rebreanu, „Lorelei” al lui 
lonel Teodoreanu, „Enigma Otiliei" 
a lui George Călinescu?“ 

N.R.: Noi stăm zi si noapte si ne 
gindim ce regizori români ar face 
filme mari din aceste cărţi sau chiar 
si din altele. 


Vition Sandu, str. Serii 65, Galaţi: 
„De ce unele filme românești cu 
subiect slab au actori buni? Şi invers. 
De ce în majoritatea filmelor noastre 
actorii par nişte roboţi? De ce fil- 
mele româneşti au sonorizarea slabă? 
Citesc în „Cinema“ si alte publicaţii 
că Alain Delon a fost soldat, om de 
serviciu la hotel și a devenit actor. 
Charles Bronson a fost de toate, și 
minier, și hamal, si masinist, și-i 
actor. Anthony Quinn -era șomer, 
azi e actor. Oare toţi aceștia s-au 
pregătit în şcoli speciale ca să devină 
celebri? Ce folosește dacă ai şcoală, 
dacă nu ai talent, dragoste, pasiune 
pentru meserie?" 

N.R. V-au ieșit citiva porumbei pe 
gură., 


Sîntem 
de acord cu: 


‘LV. Galaţi: („Fiecare popor este 
capabil să creeze opere de artă, 
deci si filme artistice, cînd ele se 
nasc din suferinţele, bucuriile si 
aspiraţiile acelui popor... Să nu mai 


permitem falsificarea adevărului şi ` 


activitatea celor lipsiţi de sincerita- 
te“); Bebe Visu — Bilan, jud. Har- 
ghita: („Vreau realitate, mişcare în 
actualitate, neapărat viață. M-am 
săturat de nimfe blonde, m-am 


săturat de şoferi hitri — după-expre- | 


sia lui M,R. lacoban — m-am săturat 
-de. dragoste la zero. grade cu fan- 


tome grăbite spre serbări galante“); 
Toma Silvia, com. Valea Măcrișului, 
jud. Ilfov: („Publicul nu e un mare 
mister, e un mister ceva mai mic pe 
Difuzarea 


care-l putem dezlega... 


iC MLXXMĂ 


este o artă şi cà orice artă ea solicită 
din partea celor ce-o slujesc talent 
si däruire."); Irina Neicu — Bucu- 
resti: („Problema „Montiel sau Anto- 
nioni?" mi se pare falsă, disputa 
pleacă de la premize false, Nu sînt 
pentru filmele proaste, dar să recu- 
noaştem că mai încurcăm etichetele”) 
e Nu sîntem de acord cu opiniile 
semnate Lorena Carmen (str. C. Brân- 
coveanu 81, București) care ne cer 
să publicăm „pentru a intra în gra- 
tiile publicului“ adrese de vedete si 
Cuvinte încrucişate, 


În două 
vorbe 


H. — Ploiești: Cu tot regretul, 
nu; 

N. Roşca, Calea Victoriei 103, 
București: Actorul principal din 
„Absență îndelungată” era Georges 
Wilson. 

lon Giurcă — str. Cetăţii nr. 9, 
Alba lulia: Stntem foarte trişti de 
situația pe care ne-o sesizati: publi- 
cul la Alba lulia preferă pe Giuliano 
Gemma lui Bergman? Să vă alinăm 
spunîndu-vă că şi pe alte meridiane 
are loc această „nenorocire“. La 
luptă, deci! Mai scrieti-ne. 

Paul C. Argeseanu — Drumul 
Taberei 52, Bucureşti: Cum . s-a 
dezvoliat cinematograful la începutul 
secolului în județul Argeş? — iată un 
subiect care ne-a pasionat, dar n-am 
ştiut ce să facem cu el. 

Victor Bronitzki — Bucureşti; 
Sigur, sigur că aveţi dreptate, sigur 
că am fi preferat să publicăm foto- 
grafia lui Scofield decît să ne găsiţi 
dvs. în culpă... 

Tania Bozdoc, Bd. Petru Groza 1 — 
Deva şi F. Florentina, com. Călinești 
— jud. Argeş: Aveţi dreptate, eroa- 
rea ne aparţine. 

Colectivul farmaciei 


nr. 18 — 


"Rm. Vilcea: Titlul acelui film gre- 


cesc era „tustragiul”. 

G.N. — Timișoara: Vreti cam prea 
multe, într-adevăr — dar nu putem 
evita reclama, în schimb cu coperţile 
ne vom strădui. 

Cană Teodor — Str. Ana Ipätescu 
105, Craiova (ca și tuturor celor 
aflaţi în „situaţia“ sa): Nu dăm adre- 
sele nici unor actori, fie ei foarte 
mari şi foarte iubiţi. fie ei Charlie 
Chaplin. 


Se considers 
Turnul Efel 
ET es 


RIS 


Curierul” 
apare sub îngrijirea 
tui Radu COSASU 


= 


apără. 


documentar 


Vă 
mărturisesc 


„Visele copilăriei” este titlul, 
poate romantic, al unui film do- 
cumentar despre nişte copii din- 
tr-un sat, și despre un profesor 
inimos. 

Subiectul filmului l-am desco- 
perit cu trei ani în 
tabăra de vară de la Homorod 


urmă, in 


sau, mai bine zis, intr-un mic Par- 
nas al poeziei si culorii, pentru 
că in această tabără au acces 
doar copiii, pictorii și poeţii. 

Au rămas fascinat atunci ‘de 
copiii din Vulturesti, de lucrările 
lor distinse cu premii interna- 
tionale si, mai ales, de invätälo- 
rul lor pasionat. Fără a fi specia- 
list în artă plastică, învățătorul 
lon Mărgescu de la Şcoala Ge- 
nerală de 8 ani din Vulturești, 
a devenit, din proprie iniţiativă, 
din dragoste, prietenul mai virst- 
nic al copiilor, din cercul du- 
minical de pictură din sat. Sub 
îndrumarea lui, fără a cunoaște 
marile legi ce guvernează vi 


lumea, micii artişti creează în 
fiecare zi, în fiecare clipă. ima- 
gini și analogii uimitoare, 


In colaborare cu Petre Gheor- 


ghe, semnatarul imaginii, vom 
Incerca să facem, prin interme- 
diul aparatului de filmat, o 
incursiune în uimitorul univers 
colorat? atit de simplu și totuși 
atit de profund și sensibil al 
copiilor; vom 
se poale să 
netärmurita 


incerca pe cit 
povestim d 
dăruire a invätä- 
torului lor. 

„Visele Copilăriei“ 
mul meu film despre arta plas- 
tică şi vă mărturisesc că, pe 


este pri- 


lingă noutatea temei, am avut 
o imensă surpriză descoperind 
că pictura copiilor poate avea 
o asemenea universal valabilă 
valoare. 

Si, pentru a intelege in ce atmos- 
feră unică se face acest film vă 
pot spune doar, că, în scurtul 
răstimp în care am filmat inte- 
rioarele, majoritatea membrilor 
din echipa de filmare s-au mo- 
lipsit pur şi simplu de la micii 
protagonişti: au inceput şi ei să 
picteze. 


Jean PETROVICI 


48 


la Buftea, pe platou 


„Asediul“ 
în 10 secunde 


Comuna broboadă a Valeriei Seciu 


Într-un film nu se întimplă nimic, absolut nimic 
întîmplător. Fiecare mișcare din cadru sau din afara 
cadrului este gîndită dinainte și regindită la fața 
locului într-o variantă, în zece variante, pînă cînd 
cadrul devine și bun, si firesc. lată, Ilarion Ciobanu: 
acum nici o lună de zile, la „Facerea lumii”, își alcă- 
tuia, pentru cadru, împreună cu Gheorghe. Vitanidis, 
gestul atît de obișnuit al ridicării unui receptor de 
telefon. Astăzi, intrat în personalitatea lui Drăgan, 
eroul principal al filmului „10 secunde“, repetă cu 
Mircea Mureșan alt gest, la fel de obișnuit: intrarea 
într-o încăpere întunecată, cu o lampă cu gaz în 
mină. Cum intrăși unde se opreşte s-a decis ușor. 
Rămine de stabilit cum va ţine și va mișca lampa 
pentru ca pata de lumină să-i cadă pe față așa cum 
vrea operatorul, subliniind expresia pe care o cere 
regizorul. Într-un cuvirf, se caută un efect, o nuanță. 
„Lampa ceva mai sus! Capul, doi centimetri mai la 
stînga! Privirea ceva mai jos! Prea mult!“ Şi aţa, 
minute în sir, pînă cînd, încins de reflectoare, Ilarion 
Ciobanu lasă-în jos mîna, obosită de poziția atit de 
nefirească în care ţine lampa. Nimic anormal: într-o 
cameră întunecată, pentru ca spectatorul să vadă 
ceva care să-i pară „firesc“, lampa trebuie să-l lumi- 
neze pe actor și nu restul camerei care, deocamdată, 
nu se vede în plan. Ca să nu mai vorbim de faptul că 
pata de lur biata lampă cu paz, ci 


J =) d - m re Ÿ + e ? 
de la un ref'ector pe care îl ține în brate, miru'e în 


inä nu vine de la 


sir, un maşinist citärat pe o La fel si cu bătutul 


la mașină a! Mihaelei Mihai, |! | cu orice pahar de 
pe masă, la fel chiar și cu atît de comuna brobozdă 
a Valeriei Seciu : culoarea era potrivită, dimensiunea 
de asemenea, dar materia'ul era aspru, prea gros: 
legat, deci pus în patru, îi acoperea jumătate din 
figură. După citeva încercări, s-a găsit o soluție care 
pe stradă n-ar fi rezistat nici cinci minute, dar în 
imagine arăta natural, se potrivea. E drept că sînt 
detalii, nuanţe ce se nasc oarecum de la sine în mintea 
regizorului, din jocu! actorului. Dar ele se definesc 
ușor tocmai pentru că, înaintea lor, alte detalii si 
nuanțe au fost stabilite și dozate cu migală, alcătuind 
fundalul care poate da autenticitate unei improvizații. 
Pentru că, într-un film, nici-o privire, nici un obiect, 
nici o umbră, nu apar pe peliculă „bătînd din palme“, 
pe un scenariu, oricît de minuţios scris. 


‘ 


„Puterea“ si „Adevărul“ 


Un cineast 
numit director 


Trebuie să cunoşti sensurile (Amza Pelea, şi Mircea Veroni) 


Directorul de producţie este cel al cărui nume 
figurează de obicei pe generic cu litere de aceleași 
dimensiuni ca și numele regizorului sau operatorului; 
în ciuda ignoranței marelui public,ele unul dintre 
oamenii-cheie, dintre cei de care depinde reușita 
sau ratarea unui film. Directorul de producție este 
omul care cheltuieste milioane, milioanele din care 
se naște un film. Aceasta este si meseria lui Vlad 
Nicolau, directorul de producţie al filmelor „Puterea“ 
si ,Adevärul", Este ea o meserie strict administra- 
tivă? lată ce ne spune Vlad Nicoiau: 

Nu, nu este o meserie strict administrativă. 
Aș spune chiar că, caracterul de administraţie este 
el mai puţin prezent în meseria noastră. Datorită 
specificului de unicat al fiecărui film, a problemieor 
pe care le ridică realizarea acestuia, directorul de 
film este obligat să înţeleagă ce înseamnă filmul, arta 
filmului si, de aceea, asemeni regizorului si operate- 
rului, el vede dinainte, la citirea scenariului, cum va 
arăta el pe peliculă. Și aici intervine cu pregnantä 
calitatea sa de cineast. Pentru că, pentru el, ca şi 
pentru ceilalţi realizatori, calitatea artistică a filmului 
este principala sa preocupare, esenţa activităţii s 
Particulare sînt însă, desigur, mijloacele pe care le 
foloseşte. 

Film fără probleme, fără nenumărate greutät 
nu există; dar toate trebuiesc rezolvate. La ,,Puterea" 
și ,Adevärul" de pildă, filme începute în plină iarnă, 
dar a căror dramaturgie se desfășoară în special în 
anotimpul verii, trebuia găsită formula artistică și 
organizatorică care să asigure o normală și sigură 
desfășurare a filmărilor pînă la începutul perioadei 
calde. În deplină înțelegere cu regizorul Manole 
Marcus si operatorul Nicu Stan, am reușit să abordäm 
în destul de mare măsură sistemul filmărilor pe viu, 
filmări care dau autenticitate faptelor și conduc la o 
productivitate susținută. Dar, ca să realizezi ceva pe 
viu, este extrem de greu. Trebuie să cauţi foarte 
mult, să nu te multumești niciodată cu ce ai găsit, 
Să cauţi mai mit, mai bine. Pentru asta însă trebuie 
să cunoşti fiecare detaliu a! scenariului, sensurile, 
subtextele lui. 

În fantasticul consum de energie nervoasă și 
bani care înseamnă 9 zi de filmare, unde servitutile 
sînt inerente și apar în forme de m lte ori reastep- 
tate, directorul de film trebuie să manifeste un calm 
operativ şi sigur care să îi dea posibilitatea de a 


ale 


rezolva aproape pe nevăzute pentru restul echipei, 
probleme neașteptate și de cele mai multe ori foarte 
grele. Pentru că este o obligație de esență pentru 
directorul de film de a crea în echipă atmosfera 
propice de creație, atît de necesară travlingistului şi 
electricianului, ca și actorului sau regizorului. În 
„Puterea“ și „Adevărul“ acest calm există. Si el există 
în primul rînd datorită modului profund și pregătit 


Lu 


í 
E | 


în care Manole Marcus își desfășoară activitatea. 
n ciuda unor impresii grăbite, profesiunea de 


director de film este deci foarte grea și complexă 
si de aceea cred că ea nu se poate învăța peste noapte, 
după cum nici nu o poate face oricine. Dar, mai 
presus de toate, un lucru este sigur: dacă nu iubeşti 
filmul şi oamenii cu care lucrezi, nu ai ce căuta în 
cinematografie. 


Atmosferă propice creației- Mihaela Mihai, Ilarion Ciobanu, Mircea Mureșan 


scrisoare 


Tovaräse 
redactor şef, 


În numărul 4 din revista «Cinema a 
apărut un fals interviu în care, spre stu- 
pefacția mea, mi se atribuie o seamă de 
consideraţii şi aprecieri care nu-mi aparțin 
nici în literă şi nici în spirit și care nu 
numai că nu corespund realității, dar 
sînt străine de concepția mea atit despre 
profesiunea pe care o practic cit si 
despre modul de a o practica. 

Întrucît consider că acest pseudo-in- 
terviu impieteazà asupra respectului cu- 
venit uneia din cele mai frumoase profe- 
siuni din cinematograf, și în egală măsură 
prestigiului unei publicații de înaltă pi- 
nută profesionaiä cum este revista dv., 
protestez cu toată energia împotriva aces- 
tui pseudo-interviu neautorizat și ne- 
competent, în care se construiește cu lipsă 
de răspundere un montaj de cuvinte culese 
intimplätor, interpretate și adăugate ar- 
bitrar, la care refuz să subscriu. 

În consecință vă rog să binevoifi a 
publica această precizare la locul cuvenit 
în numărul viitor al revistei. 


Cu aceeași prețuire, 
Ovidiu GOLOGAN 


răspuns 


Stimate 
tovarăşe Gologan, 


Sînt la rindul meu surprinsă de vehe- 
menta acuzatoare a domniei voastre. Îmi 
pare rău că numiți «fals interviu» sau 
«pseudo-interviw o convorbire acceptată, 
care a durat un ceas și jumătate, reporte- 
rul avînd dinainte, la vedere, pe masă, 
clasica foaie de hirtie pe care însemna. 
Regret doar că nu dispun de o bandă de 
magnetofon pentru a dovedi că singura 
libertate pe care mi-am îngăduit-o a fost 
cea, firească meseriei, de a extrage, de a 
selecta, respectind conţinutul discuţiei, dar 
în limitele impuse de spațiul de care dispu- 
neam, principalele puncte de interes din 
convorbirea care nu şi-a propus nici o 
clipă să epuizeze în 20 de rînduri toate 
problemele frumoasei profesiuni de opera- 
tor. Și mai regret că febra filmărilor în 
care vă aflați si lipsa mea de insistenţă, 
nu mi-au îngăduit să vă supun spre o 
lectură prealabilă textul interviului, care, 
continui să cred, reprezintă o selecție onestă 

din frazele de real interes pe care ați 
avut amabilitatea să le formulaţi. 
Cu stimă, 
Eva HAVAȘ 


mărturii de platou 


Irina Gărdescu: 


riscul unui interviu 


— Evit pe cit posibil să vorbesc despre mine, despre 
rolurile mele. Riscul e prea mare. O intimplare, pe 
care ai povestit-o printre altele, poate fi înțeleasă drept 
declarație de esență, o observaţie pe care ai făcut-o 
printre altele, poate provoca nebănuite animozitäti. 
Așa că, decit să vadă în mine lumea pe altcineva, mai bine 
să nu vadă decit actrița în rolul ei, figura de pe ecran. În 
fond, rolurile sînt si ele, inevitabil, parte din mine. De 
exemplu, personajul Rossanei, din «Mihai Viteazul», a 
fost în cele din urmă prilej de adevărată bucurie și 
satisfacție. Nu mi-a venit ușor să-l construiesc, să-i gă- 
sesc modalitatea interpretativă adecvată. Pe lingă nenu- 
mărate dificultăți de detaliu, cum era de pildă mersul în 
costume de epocă, mers pe carea trebuit să-l studiez și 
să-l lucrez destul de mult, mai era problema principală: 
Mihai Viteazul era un colos, pe lingă care toți ceilalți 
treceau ca niște umbre; si așa si trebuia să rămină. 
Trebuia deci să împac temperamentul meridional si 
personalitatea puternică a Rossanei cu marea ei admi- 
ratie, cu supunerea față de covirsitoarea forță a lui 
Mihai. Am încercat — şi mărturisesc, mi-a fost deose- 
bit de greu — să infätisez un personaj cu două fațete 
contradictorii, permanent prezente; după aprecierile 
din cronicile filmului, se pare că am reușit. 

Despre rolul din «Puterea» n-aş putea încă să spun 
mare lucru. Se fac modificări la scenariu, mai fac si eu 
modificări în linia de interpretare pe care mi-am stabi- 
lit-o. Ce este deosebit de interesant și în același timp 
dificil pentru mine este că acțiunea se desfășoară în 
aproximativ 20 de ani. Aceasta presupune evident o 
transformare fizică și psihică de a cărei realizare mă 
cam tem, mai ales că, nefiind personajul principal, Ana 

— pe care o interpretez — are apariții relativ scurte şi la 
intervale destul de mari. Nutrim însă cu toții speranța 
că vom realiza un film la nivelul pe care-l implică însuși 
subiectul său. 


Rolurile sint, inevitabil, parte din mine 


32% 3 

~a, dé 
# Pa 
4/ w ma 
pi _ A 
Lam 

A 


a 
Le 


a- 


w 
y 


Foto: A. MIHAILOPOL 


cronica 


nespecialistului 


pentru un foc 
cu fum cu tot 


Doamne si ce ropote de aplauze, ce bucu- 
rie cînd, în sfirsit, ăla bunul l-a răpus în 
scena finală pe ăla răul. Vă aduceți aminte! 

Vă aduceți aminte ce magistral a tras pe 
sub mînă, focul acela de pistol?... 

Să incepem de aici. De la acel foc de armă, 
cu fum cu tot. 

Un film de o oră și jumătate are un me- 
traj de 2 700 m. 

Un metru de peliculă cuprinde 48 de 
fotograme. 

O fotogramă e atit: 


Deci același film ni se perindă prin fața 
ochilor, prin cele 129600 de fotograme. 

Împuşcătura de care vorbeam mai sus, 
ştiţi cit de mare e? 

Are circa 25 de fotograme... cu fum. cu 
tot! Da! Dar ce ropote de aplauze, ce bucu- 
rie !... Din aceste mici bucățele, puse cap la 
cap, se-nfiripă acolo, sus, pe pinză, perso- 
najul, povestea. Dar din cele 129600 de 
fotograme ati văzut cit de puține declan- 
seazä finalul, dezlegarea povestirii? 

Şi iată că am ajuns la ceea ce doream să 
spun. Nevoia de metraj a actorului pentru 
a-și putea construi personajul. Această ima- 
gine abstractă de bun, rău, inteligent, prost, 
generos, meschin şi multe altele, cite mai 
sînt ele de toate, pot fi realizate doar prin 
concretetea gesturilor, situaţiilor, care se 
văd, se aud, proprii acestei arte în mişcare. 

Toate acestea, adunate cu migală și ta- 
lent, creează personajul, dar nu prin suma, 
ci prin produsul lor. Dar pentru ca ima- 
ginea personajului să se-nfiripe, trebuie să-l 
vezi, adică să dispună de bucätelele acelea 
mici, fotogramele, de care vorbeam la în- 
ceput. 

Dacă personajul apare de șase ori în film, 
actorul are grijă să infätiseze în fiecare din 
aceste apariții, în fiecare scenă, altă latură 
caracteristică, pentru ca în final, toate la 
un loc, să dea spectatorului imagineacom- 
pletä. 

De cite ori n-ati auzit comentindu-se 
scena în care unul sau altul din eroii filmu- 
lui nu făcea nimic. Da, într-adevăr, de la 
aceste momente, de la scenele în care nu se 
face nimic, de aici incepe adevărata mă- 
iestrie a scenaristului, a regizorului, a acto- 
rului. 

Încrederea în capacitatea actorului de a 
fi expresiv, deși nu face nimic, este un lucru 
pe care, din păcate, nu l-am întilnit prea 
des. Oricum, rețin cazurile fericite, cînd 
acest procedeu s-a dovedit bine si inspirat 
ales de realizatori. 

Un personaj nu se compune numai din 
ceea ce face, ci poate chiar și din ezitări, 
stări perplexe, cind aparent nu face nimic. 

Dar pentru aceasta, în cinema, e nevoie 
de metraj. 

Trebuie: 

1) Să se filmeze momentul respectiv. 

2) Să rămînă în film, la montaj. 

Actorul de har va şti, întotdeauna, să 
folosească, la maximum, fiecare metru de 
peliculă, dar... dar... OFERIŢI-I-O! 

Altminteri, scena aceea... (Doamne, şi 
cum ai construit-o...) 

Ai visat-o un an şi o vară, ai filmat-o pri- 
măvara și toamna, cînd se numără bobocii. 
Manii... manii... Vezi că nu-s cu toții ei/ 
Ăi de te-ai gindit la ei...! 

Dar despre asta, altă dată... 


Mircea ALBULESCU 


proiecte 


„pădurea 
pierdută““ 


Va intra în producţie noul 
film românesc «Pădurea pier- 
dută», în regia lui Andrei 
Blaier, după scenariul lui Mih- 
nea Gheorghiu. 

Mai sus, scenaristul și re- 
gizorul de vorbă cu actrița 
franceză de film si televiziune 
Corinne Marchand, la un co- 
locviu Film-TY din cadrul Fes- 
tivalului. International al Fil- 
mului de la Montreal (Cana- 
da). 


microprofil 


Andrei Bäleanu: 
o posibilitate 


Andrei Băleanu într-un cadru din «Oglinda». 


Nu se poate vorbi de un stil definit urmărit de Andrei 
Băleanu în scurt-metrajele sale de Institut. Dimpotrivă 
chiar, fiecare dintre cele patru filme vine parcă să demonstre- 
ze o nouă disponibilitate, o nouă modalitate accesibilă tină- 
rului regizor. În reportajul «Un om printre oameni», alegin- 
du-şi ca erou un campion de sărituri la trambulină, îl filmea- 
ză pretutindeni, în viața lui cea obișnuită, cea din atara 
sportului. Cele mai reuşite secvenţe sint cele filmate pe 
viu, pe străzile Bucureștiului. Au urmat apoi «Oglinda», 
«Beatnik»-ul — făcut pe tema dată a unei săli de așteptare, 
studiu tipologic desfăşurat într-un cadru de comedie ten- 
tat spre final de sarcasm — și «Zidul», după o schiță de 
Romulus Vulpescu. Aici se observă poate cel mai clar pre- 
ferinta regizorului pentru pastila cinematografică de inten- 
tie metaforică: subiectul s-ar fi putut transforma la fel de 
bine şi intr-un excelent film de animaţie. Dar, după cum con- 
tinuă să creadă Andrei Băleanu. cel mai bun lucru pe care 
l-a făcut, ar fi totuşi «Oglinda», în care regizorul interpre- 
tează si unul din cele două roluri principale. În film, doi tineri 
«teribili» îşi duc viața pe un acoperiș, înconjurați de pozele 
Beatles-ilor şi posedind în total o cuvertură si o oglindă; 
şi trăiesc aşa jucăuș pină cind un eveniment «prea» real 
îi obligă să coboare din nou pe pămint. Stilul trece de la 
colajul cinematografic din partea întii la o adevărată atmos- 
feră de film de groază în cea de-a doua. Toate cele patru 
scurt -metraje au o dominantă comună pe care ne-o pre- 
zintă autorul însuşi: «Am încercat să condensez idei în 
imagini, eventual potentate de muzică, evitind însă dialogul 
şi desfășurarea strîns narativă », 


Corinne Marchand, între prof. Mihnea Gheorghiu (scenarist) şi Andrei Blaier (regizor) 


I. A.T.C. 


Arid, 
dar nu de tot 


Anul Ill operatorie, clasa conf. Mihai Dimitriu, a realizat 
în sesiunea aceasta, pentru examenul de specialitate, filme. 
didactice care urmează să intre ulterior în fondul de material 
audiovizual pentru predarea cursului de operatorie. Unul 
dintre cele mai apreciate filme ale clasei a fost «Fiat lux... 
et lux fuit». 

«Împreună cu colegul meu Radu Ştefănescu — ne spune 
studentul Florin Mihăilescu — am încercat să facem din- 
tr-un film arid, didactic, un ansamblu de pilule cinematogra- 
fice cît mai putin plicticoase. Am conceput filmul într-o suită 
de scheciuri care să solicite din punct de vedere dramaturgic 
o anumită stilistică în iluminare, räspunzind astfel si scopu- 
lui didactic. Scurt-metrajul are patru secțiuni dintre care 
cele mai implinite sint, cred, a doua — cea în care am în- 
cercat o îmbinare foarte strinsă a imaginii cu muzica — 
și a patra — un efort de mixare a mai multor stiluri de ilumi- 
nare, propunind în același timp spectatorului un moment 
de reflexie asupra posibilității de stabilire a unor legături 
între oameni, dincolo de formația intelectuală și de virste. 
Am căutat astfel, pe cit ne-a stat în putință, tinind seama de 
limitele impuse de tematica tehnică, să ne apropiem oare- 
cum de filmul artistic.» 


Mioara Stancov în «Fiat lux...» 


oäspetii noştri 


Claude Renoir: 
„Mă supun“... 


Operatorul sef Claude Renoir, semnatarul imaginii unor 
filme de mult intrate în istoria cinematografului, ca «lluzia 
cea mare», «Bestia umană», Vrăjitoarele din Salem», «O 
viață», «Misterul Picasso», este renumit totodată şi prin 
zgircenia declarațiilor sale în presă. Preferă aproape tot- 
deauna să lase imaginea să vorbească pentru el. 

Profitind de dispoziția sa entuziastă provocată de răs- 
foirea albumului «icoane românești pe sticlă», am încercat 
s-o amplificăm interceptindu-i cîteva amintiri, citeva gin- 
duri răzlețe, puțin înainte de plecarea sa din România, după 
încheierea filmărilor la «Mirii anului doi» care recent a avut 
premiera la Paris. 

— Sigur că îmi iubesc meseria; doar i-am fost fidel 30 
de ani. Am început însă ca acrobat de circ (trapez şi zbură- 
tor), în ciuda protestelor violente ale tatălui meu care era 


un foarte subțire tragedian (actorul Pierre Renoir, n.rep.). 
Mai apoi, cînd după primul război, toți membrii familiei 
abia impuscau francul (legendele despre filmele lui Jean 
Renoir finanțate din vinzarea tablourilor bunicului său nu 
sînt decit în parte adevărate), pictam si vindeam prin bil- 
ciuri amulete, cumpărate de americani. Am renunţat însă 
curînd, conştient că, cu penelul, nu-i chip să-l ajung pe 
bunic și m-am apucat să «pictez pe peliculă». Pentru că 
asta înseamnă, de fapt, pentru mine, alcătuirea unei ima- 
gini, a unui cadru din film, considerind de fiecare dată 
legile compoziției sau creației de plasticitate a imaginii 
cinematografice, ca elemente definitorii si ineluctabile, 
cărora mă supun de bună voie, tocmai pentru că sint cons- 
tient de efectul lor necesar şi salutar. O imagine este, oricum, 
plastică, nu totdeauna de calitate plastică. Depinde de 
foarte multi factori care, coroborati, au de cele mai multe 
ori alte efecte decit cele dorite. Timpul de turnare, resursele 
producătorului, cît si vicisitudini tehnice decurgind din 
însăși natura imaginii de film, ca vehicol de expresie artis- 
tică, sînt tot atitea motive care fac ca, pe ecran, aproape să 
nu-ți mai recunosti «opera» de pe platou. Închipuiți-vă 
deci că vedetele sint si mai în drept să-și deplingă argumen- 
tele pierdute pe parcurs. În ce mă privește,in ciuda acestor 
deceptii, mă simt chiar incintat de ele și dintr-un, i-as spune, 
egoism sublimat, pentru a-mi justifica măcar față de mine 
însumi condiția de artist, cît de modest, caut să imprim 
întotdeauna un «stil» creației mele, adică imaginii filmelor 
la care lucrez, deși știu că o imagine frumoasă nu poate 
salva un film prost, ci poate, cel mult, duce la rupturi cu 
respectivii realizatori. 


Alex. PROTOPOPESCU 


Foto: Mary CATARGIU 


O imagine frumoasă nu poate salva un film prost (Claude Renoir) 


„miracolor“* 


Printre multe altele, secția de filmări combinate a 
studiourilor de la Buftea este aceea care produce și 
genericele. Şeful ei, Coloman Ondrejcsik, a inventat 
si brevetat de curînd, obtinind si premiul concursului 
de tehnică a filmărilor U.N.I.A.T.E.C., procedeul «Mira- 
color», procedeu care facilitează realizarea unuia din 
tipurile de generice. 

— Credeţi că se poate vorbi în mod serios despre 
o problemă a genericelor? 

— Din păcate, da. De obicei, un generic se face cu 
scopul de a introduce spectatorul în atmosfera filmului, 
respectiv sau în acțiunea lui. Oricare i-ar fi funcționali- 
tatea, realizarea lui durează, în mod normal, două luni 
de zile. Dificultăţile depind bineînțeles de tipul de 
generic. Cel de atmosferă este mai ușor de alcătuit decit 
cel de acțiune, care utilizează cadre din film, deci e 
dependent de stadiul filmărilor. «Problema» genericelor 


constă în faptul că toată lumea le pretinde mai repede 
decit se pot ele executa. Procedeul «Miracolor» oferă 
intr-adevăr anumite avantaje în realizarea genericelor 
de atmosferă. Bazat pe modificările suferite de un fas- 
cicol de lumină la trecerea printr-un mediu transparent 
neuniform, el înlocuiește fundalul concret al genericelor 
cu unul convențional, abstract, cu forme şi culori în 
permanentă modificare. Acestea nu intră în contradicţie 
cu textul genericului și cu ritmul lui de desfășurare, deci 
se elimină astfel o serie de complicații legate de sincro- 
nizare. Dar acest procedeu nu rezolvă nicidecum pro- 
blema genericelor, pentru că adevărata dificultate stă 
în lipsa de colaborare și de coordonare între echipele 
de filmare si Secţia de filmări combinate. Si, e știut 
lucru că, dacă vrei să faci în două săptămini o treabă 
care în mod normal durează o lună, vei reuși cu siguranță 
s-o întinzi pe două luni. 


Rubrica PANORAMIC ROMÂNESC '71 redactată de Eva HAVAȘ 


DD FOTODRAME BE 


Reclamă 
cuvintătoare 


Citim pliantul «Zilele filmului italian» edi- 
tat de... (nu ştim de cine, fiindcă foaia împă- 
turită nu poartă nici o semnătură) și tipărit 
de... (același mister în privința tipografiei). 
Dar ştim că pliantul a fost difuzat în zilele 
respective la cinematograful Capitol si că 
manifestarea a fost organizată de către 
D.R.C.D.F. 

Dacă pînă acum pliantele la spectacolele 
de gală erau — cum remarcam într-o notă din 
lunile trecute — necuvintătoare, reduse la 
fotografii si titluri, de data aceasta se vine în 
întimpinarea pasiunii noastre pentru text. 
Reproducem integral, plini de bucurie, suc- 
cintele sloganuri care însoțesc genericele 
filmelor în cauză, pentru a vă oferi citeva 
mostre ale stadiului în care se află publici- 
tatea cinematografică: 


«CORBARI». Filmul evocă zilele grele ale 
rezistenței anti-fasciste. Eroul principal, Sil- 
vio Corbari, figură generoasă, va plăti cu 
viața acțiunile sale.» Ca să știți! Si să nu 
muriti de curiozitate si de nerăbdare pină 
veți vedea filmul. 


«METELLO». Anul 1902 Memorabila grevă 
a zidarilor din Florența. Destinul lui Metello, 
eroul filmului, este strins împletit cu eveni- 
mentele majore ale epocii, cu nașterea mis- 
cării sindicale italiene.» Instructiv, major si 
strins împletit! 


«VAL DE CĂLDURĂ». Analiza stărilor de- 
presive provocate de singurătate ale soției 
unui arhitect german care lucrează în Maroc, 
dublată (analiza, nu soţia — n.n.) de un sus- 
pens polițist inteligent dozat». Ceea ce ar 
echivala cu: «Pe strada Sf. Spiridon s-a răs- 
turnat un car cu fin și dacă-mi spui că mă iu- 
besti, de ce-ai plecat de la Galaţi?» sau: 
De ce se ocupă autorul acestor rinduri cu 
reclama cinematografică? 


AL. TROFIN 


Cit costă 
o poantă ? 


Chiar. Cit costă o poantă? Bineînțeles, nu 
de balet, ci una regizorală, de artă cinema- 
tografică. 

După unii experți — milioane, după alții 
nici cît bätul cu vatä de zahăr ce se vinde-n 
colț la Universitate. 

Totul e să o ai şi să o dai. 

Un regizor nu oarecare, spune că, o are 
De ani de zile o ține sub cheie, într-unul 
din buzunarele pe care, cînd se demodează 
le cirpeste la «Arta Modei». Doar nu fiestecare 
știe să-și păzească averea spirituală în fața 
unor hoți de buzunare! 

Ca spectator inveterat, i-am urmărit în- 
treaga activitate filmografică Filmul X.. 
Filmul Y... Seria l... seria Il... contra-seria... 
De fiecare dată însă așteptind celebra poantä 

La ultima sa creație, la premieră, îl zăresc 
în_holul cinematografului. 

Încerc printr-un mijloc discret să dezleg, 
din curiozitate, misterul obisnuitului buzu- 
nar înainte de a päsi în sală. 

— În seria asta ai introdus poanta? îl întreb. 

— Ce, sint prost! Încă n-ai învăţat cit costă 
o poantă? 

Povestea ar continua așa cum rezultă din 
dialog ca și în 1001 de nopți... dar, de cite ori 
trebuie să regret timpul si să-i vizionez fil- 
mele, dacă geniala poantă o ține încă se- 
cretă în buzunar și n-a lansat-o nici de data 
aceasta pe ecran? 

Ametit de sinceritatea răspunsului, am 
ieșit învăluit de o tulburare neagră: oare cit 
trebuie să coste o poantă regizorală româ- 
nească? 


St. PIETRILE 


51 


filmul e o lume, 
iar lumea e un film 


„n DRE pace Th se NOE ARN în DR a e 
Actritele pe baricade 
e sa e VE VP ORODEL SRE 


După succesul de mare anvergură 
repurtat în rolul dansatoarei Isadora 
Duncan, englezoaica Vanessa Red- 
grave, ca si americanca Jane Fonda, a 
urcat pe baricade. A condus greva 
de o zi a sindicatului actorilor impotri- 
va proiectului de lege reglementind 
relațiile dintre salariați și patroni... 


z 


Jane Fonda intenționează acum 
să monteze un spectacol pacifist cu 
tema «pace, dragoste și sfirșitul răz- 
boiului american in sud-estul asiatic»; 
cu care să plece în turneu, colindind 
bazele militare ale Statelor Unite. În 
cazul că spectacolul (pus în scenă de 
regizorul Mike Nichols) va fi refuzat 
de armată, el se va ține totuşi într-o 
cafenea din Fayetteville frecventată de 
numeroși militari americani. 


Intilnire cu Chaplin 


În revista «Filmul sovietic» au apărut 
amintirile locotenentului Liudmila 
Pavlicenko, erou al Uniunii Sovietice 
— tinăra femeie care a fost trăgător 
de elită în timpul celui de-al doilea 
război mondial și a ucis 309 nazişti. 
Amintirile relatează vizita ei în 1942, la 
Charlie Chaplin acasă, unde s-a întil- 
nit cu un numeros grup de vedete hol- 
lywoodiene. Prima reacție a lui Chaplin 
a fost să-i sărute mina; el a manifestat 
față de «Miss Liudmila», tinăra luptă- 
toare împotriva fascismului, cea mai 
sinceră simpatie și cel mai viu respect. 


La Cannes, primul tîrg 


Între 17 şi 22 aprilie a avut loc la 
Cannes primul tirg internațional de 
videocasete şi videodiscuri. Partici- 
pante: 130 de societăți cu activități din- 
tre cele mai diverse, reprezentind 16 
țări. Scopul — triplu: 1) un tirg comer- 
cial; 2) expunerea ultimelor inovații; 
3) discuții asupra problemelor pe care 
le aduce în actualitate sistemul video- 
casetelor şi videodiscurilor. 


Film și antimilitarism 


Mai eficace se pare decit cinicul 
«M.A.S.H.», noul film antimilitarist 
«Catch 22» («Articolul 22», s-ar putea 
traduce) demonstrează că războiul pe 
care l-a pornit filmul antirăzboinic 
este pe cale să fie ciștigat. Un soldat 
care innebunește pe cimpul de luptă 
e un subiect banal, s-a mai văzut la 
cinema. Dar o companie întreagă de 
nebuni — pornind de la un general în- 
truchipat de Orson Welles, continuind 
cu un maior (John Voigt) care nu 
acordă audienţe decit cind e absent, 
cu un preot dezorientat, năuc (Anthony 
Perkins) şi terminind cu un medic 


oficial decedat și practicind deci me- 
dicina clandestin — este un caz ine- 
dit. Singura scăpare pentru acești com- 
batanti e Articolul 22,care le îngăduie 
celor ce invocă nebunia să fie înlocuiți 
din misiune. Faptul că vor să scape 
din infernul războiului, le infirmă de 
fapt dementa. Un film mozaic de halu- 
cinatii, realizat — se pare cu brio — 
de Mike Nichols (cu «Laureatul» s-a 
înscris în lista regizorilor consacrați). 


Hollywood-ul continuă vînzările 


După compania «M.G.M.» (care a 
incasat la vinzările prin licitație 1 mi- 
lion de dolari) a venit rindul companiei 
«20-th Century Fox». Pe lista vinzärilor 
expusă de Fox figurează patul ocupat 
de Marilyn Monroe în «Let's love», 
tronul Elizabethei Taylor din «Cleo- 
patra», bicicleta pe care a folosit-o 
Paul Newman în «Butch Cassidy». 


Cinematograful la 75 de ani 


Cu acest prilej, a apărut în U.R.S.S. 
lucrarea de referință, indispensabilă 
pentru oricine studiază problemele ci- 
nematografiei mondiale, «50 de ani 
de cinema sovietic în cifre și fapte» 
(1917-1967). Lucrarea a fost elaborată 
de un grup de cercetători ai istoriei 
filmului, conduşi de eminentul istoric 
de film Veniamin Visnevski, care și-a 
consacrat întreaga viață culegerii și 
sistematizării materialelor de istorie 
a filmului sovietic. 


Un paradis primejdios 


În 1965, Carlo Ponti i-a dăruit soției 
sale, Sophia Loren, un castel din sec. 
16, situat la 20 km de Roma. Imensul 
parc povirnit, un adevărat paradis plin 
de vegetație, este păzit zi și noapte de 
paznici înarmați cu puști mitraliere. 
Se pare că Sophia Loren e terorizată 
de gindul că micuțul ei Carlo, în virstă 
de 3 ani, ar putea fi răpit de gangsteri. 
Chiar cind e în brațele guvernantei 
sale, micuțul Carlo e escortat de un 
paznic înarmat. 


Misterul dispare 


Întrebat de revista «l'Express» de 
ce nu mai face film (ultimul său film, 
celebrul «Cîine andaluz», l-a realizat 
impreună cu Buñuel în 1929), Salva- 
dor Dali a răspuns: 

— İn primul rind, fiindcă filmul nu e 
artă. Nu te poţi exprima cind ai prea 
multe mijloace artistice la indemină. 
Cind ai la dispoziţie toate comorile, 
nu poți realiza o capodoperă. Nici mă- 
car o operă. Arta se bazează pe con- 
stringeri. Gerard Dou a dat o capodo- 
peră fiindcă s-a rezumat la pinză, la 
uleiuri și la ochiul lui. În film, din mo- 
ment ce intervine fotografia, misterul 
— atit de necesar artei — dispare. 


cîteva ginduri. lată-le: 


e Cind îmi revăd primele filme, simt literalmente nevoia să intru în 
pămînt. Consider că am jucat realmente prost. Acum îmi dau seama că 
nu aveam pregătirea necesară. Abia de la «Un bărbat si o femeie» am deve- 
nit acceptabil ca actor de film. De altfel, tot de la această dată, mă simt 


bine în propria mea piele. 


e Am fost întotdeauna nemulțumit si certăreț... Nu mai sînt certăret, 
dar am rămas nemulțumit. Întotdeauna revin de zeci de ori asupra unor 
lucruri, fiindcă nu am căpătat încă încredere în propriile-mi forțe... 

o Calitățile esențiale ale unui actor sînt naivitatea, spontaneitatea, 
aerul proaspăt. De aceea îl consider pe Michel Simon cel mai mare actor. 

e Sint convins că, obsedati cum sîntem să descoperim mereu nouta- 
tea, nu ne dăm înlături să ne zvirlim în fundul prăpastiei. 


cine e 
unchiul Stiopa? 


Eroii pe care-i încarnează Aleksei Ba- 
talov sînt întotdeauna adoptați de public 
(personajul cehovian din «Doamna cu 
cățelul», inginerul din «9 zile dintr-un an», 
Protasov din «Cadavrul viu», etc.). De 
Visa! Batalov visează să joace cindva 

amlet, dar si Don Quijotte. Deocamdată 
este un actor cu mare popularitate, un 
maestru recunoscut al rolurilor care soli- 
cită generozitate nativă, bunătate, gindire 
personală și în același timp este şi «am- 
basadorul» contemporanilor săi. De aceea 
fizionomia sa a servit drept prototip de- 
senatorului Konstantin Rotov pentru per- 
sonajul principal al cărții destinate celor 
mici, «Unchiul Stiopa» 


25) 


ÎI recunoaşteţi? 


o vedetă 
itinerantă 


Aşa va arăta Sapho 


Trintignant spune: 


Trintignant, eroul nr. 1 al ecranului francez în acest an, și-a dezvăluit 


După cea fost în filmul turnat la Mosco- 
va, Lika Mizinova, muza lui Cehov, Marina 
Vlady va fi Françoise Legrand, eroina 
celebrului roman de dragoste al lui Alphon- 
se Daudet, «Femeia plăcerilor». Filmul 
se va numi «Sapho» (porecla dată de prie- 
tenii ei, Françoisei Legrand). 

Imediat după aceea, actrița va turna la 
Sofia filmul «Noaptea bulgară» şi apoi, la 
Bruxelles, «Îndrăgostitul» de Christian 
Mensil. 


preferă 
să tragă... 


Eroina filmului lui Gopo («Faust XX»), 
urita-frumoasä din «Ucigaşul și fața», 
cunoscuta actriță poloneză Ewa Krzy- 
zewska, este protagonista unui nou film 
de Jerzy Passendorfer, intitulat «Opera- 
tiunea Brutus». De data asta Krzyzewska 
preferă să tragă cu pistolul decit să iu- 
bească. Povestirea este bazată pe o serie 
de fapte reale, petrecute în Polonia între 
anii 1946-1947. 


Cu pistolul la briu, dar... tot frumoasă 


dilema 
lui Tognazzi 


Alberto Lattuada, prestigiosul regizor 
italian care a realizat filme ca «Moara de 
pe Po», «Plaja», «Mantaua», «Mandra- 
gora», etc., își intitulează noua peliculă 
«Vino să iei cafeaua cu noi». Invitatul la 
cafea este comicul Ugo Tognazzi. E invi- 
tat de cele trei surori Tettamanzi, cărora 


le face curte în scopuri matrimoniale. Dar 
nu se poate decide ne care din ele s-o ia 
în căsătorie... 


Ugo Tognazzi si cele trei surori 


o canadiană 
norocoasă 


Ca si Geneviève Bujold, Francine 
Racette, verisoara ei, este tot canadianä 
(näscutä la Quebec, acum 20 de ani). 
A debutat în filmul lui Frédéric Rossif, «La 
fel de grozav ca dragostea». Înainte de a 


zeii 


sinucigasi 


Beatles-ii 
1963: 

«Nu 

ne vom 
despärti 
niciodată !» 


sosi în Franta, era celebrä în tara ei, dar ca 
actriță de teatru. Intentioneazä să turneze 
viitorul ei film în Anglia, ca parteneră a 
lui Richard Burton. Întocmai ca verișoara 
ei, Geneviăve, care după ce a debutat în 
Franța, a jucat cu Burton în «Ana celor 
1000 de zile». 


un actor 
de neînlocuit 


Vedeta clasică a westernului 


in 


«Rio Lobo» este un western realizat 
recent de cunoscutul regizor american 
Howard Hawks care, la 74 de ani, izbu 
teste să dea o peliculă la fel de tonică si 
savuroasă ca «Rio Bravo», chiar dacă se 
autopastișează. Alături de marea vedetă 
clasică a genului, John Wayne, apare o 
actriță necunoscută: Jennifer O'Neil (spre 
deosebire de ingenua clasică din filmele 
western, Jennifer e bäietoasä). Wayne, la 
rindul lui, nu ingenuncheazä în fața iubitei 
si nu-i sărută mina, ci o tratează ca pe o 
egală. «Un actor bun, cu personalitate 
adevărată si de neînlocuit», afirmă Hawks 
despre Wayne. 


Dumnezeu s-a sinucis. 

Beatles — dumnezeul fan-ilor, sfinta 
pătrime a rock-ului, la ale cărui slujbe 
veneau paralitici în cărucioare aștep- 
tind miracolul tămăduirii si pe ale că- 
ror altare se ofereau drept jertfă «grou- 
pies», fecioarele în transă, Beatles 
și-a pus in propriu-i templu o bombă: 
o bombă muzicală. În cintecul «God» 
(«Dumnezeu») John Lennon, cel mai 
original dintre cei patru, (se fotogra- 
fiază gol împreună cu soţia sa, Yoko 
Ono; inapoiază reginei Angliei meda- 
lia Imperiului Britanic, pentru că nu e 
de acord cu politica din Vietnam si 
Biafra; editează un album cu înregis- 
trările sunetelor de la nuntă în care 
revine leitmotivul «dragă John, să cre- 
dem în pacel», cheltuieste o avere 
pentru un film-document al nevinovă- 
tiei unui oarecare Hanratty, spinzurat 
din greşeală, dintr-o greșeală judiciară, 
joacă în filmul satiric «Ce război dră- 
guț!») deci John Lennon distruge în 
«Dumnezeu» miturile care au fanati- 
zat masele de-a lungul istoriei; lista 
lungă cuprinde printre alții pe Isus 
Hristos, Hitler și se incheie cu Beatles. 
Dar, pentru că am văzut prea multe, 
nu ştim dacă John Lennon are tăria 
si umorul să priceapă că Dumnezeu 
nu este el însuși — ciți dintre cei adu- 
lati au această tărie? Pentru că am 
văz” - orea multe nu ştim dacă răzvră- 
titoru. nu vrea să distrugă cultul grupu- 
lui Beatles pentru care a creat un nou 
mit: Lennon. «Express» comentează 


un cuplu inedit 
B.-V. 


Unul din cuplurile cinematografice care 
sint așteptate cu cel mai viu interes: 
Bardot-Ventura. În «Bulevardul romului» 
(un film de Robert Enrico despre epoca 
prohibitiei în Statele Unite). Brigitte Bar- 


dot — în rolul unei vedete sofisticate — 
şi Lino Ventura — în rolul unui traficant, 
un dur neînfricat, dar cu mari disponibi- 
litäti sufletești — se întilnesc pentru pri- 
ma dată 


Frumoasa și durul 


ultimul lui disc așa: «Îl adori sau il 
detești». În orice caz, cert e că Lennon 
vorbește in deplină cunoștință de cau- 
ză, ca unul care a exercitat meseria 
de dumnezeu. 

Ringo Star — alt beatle — mărturi- 
sește si el: «Viața noastră devenise 
atit de umilitoare. Eram o icoană». 
După ce zeul patrucefal s-a autopulve- 
rizat si Beatles-ii au pornit spre cele 
patru puncte cardinale să-și caute 
propria lor individualitate, Ringo Star 
s-a îndreptat spre film (pseudonimul 
Ringo e după idolul său cinematogra- 
fic, cow-boy-ul Ringo). «Bineînțeles, 
nu știu să joc, dar sint în situația noro- 
coasă de a fi dorit. Oamenii se bat 
pentru mine». El a și jucat pină acum 
in «Candy» si «Creștinul magic». 

Fenomenul nu se oprește la Beatles. 
Şi un alt dumnezeu, sau antidumnezeu 
al fan-ilor, Mick Jagger, din formaţia 
Rolling Stones, «Luciferul rock-ului», 
cel căruia Jean-Luc Godard i-a inchi- 
nat filmul «Simpatie pentru diavol», 
și-a mărturisit teamă: «Eram îngrozit 
Nu mai cintasem în fața unei săli care 
urla de plăcere şi dezgust față de 
fan-i». Episodul cel mai tragic prin 
cinism este cel consemnat în filmul 
«Aibă-mă în paza ta», un ciné-vérité 
al turneului formaţiei Rolling Stones 
în SUA, care a fost punctat, ca o 
cometă, de un val de sinucideri. La 
marele spectacol fără bilete de intrare 
de la Altamont, pentru a se apăra de 
publicul adus într-o stare de hipersu- 


rescitare de prezența şi muzica lui 
«Lucifer», acesta a angajat ca gardieni 
ai scenei «ingerii infernului» pentru 
500 de dolari plătiți în sticle de bere. 
Ciocnirea dintre adulatori si paznicii 
adulatilor s-a soldat cu patru morți si 
un sinucigaș. «Eram scirbit», spune 
Mick Jagger, «cum acceptau cu toții 
să atit in ei bestia. Mă crezusem sin- 
gurul monstru. Acum mă simțeam 
acasă. Scena făcea ca filmul să fie mai 
vandabil și am păstrat-o» 

Era Beatles-ilor s-a terminat. Cei 
care au bătut ritmul «the beat» al dece- 
niului '6, adolescenții la fel îmbrăcați 
și tunși; cei care declarau «nu am pier- 
dut valorile de bază căpătate în tine- 
rețea noastră de tineri muncitori» şi 
care, după revista «News Week» erau 
«prea îngrijiţi, spälati, cuminţi, prea 
dräguti și septici», Beatles-ii s-au auto- 
demitizat. «Aibă-mă în paza ta!» mar- 
chează apoteoza Rolling Stones-ilor. 
Filmul a ieșit pe ecranele new yorkeze 
în ianuarie. În martie, idolul androgin 
Mick Jagger și-a pus și el în propriu-i 
templu o bombă: o bombă cinemato- 
grafică. În noul film, «Performanța», 
Jagger e interpretul lui Turner, un su- 
per-star al rock-ului care-și pierde pu- 
terea de fascinatie asupra maselor 
El declară, autodemitizindu-se la rîn- 
dul säu: «Turner sint eu». 

«Dumnezeu» s-a sinucis. «Lucifer» 
s-a sinucis. 

Ce dumnezei, ce diavoli ii aşteaptă 
pe fan-ii de miine? Maria ALDEA 


54 


a:b: Ci: 
RON 


e Rex Harrison vrea să devină pro- 
ducător. Unul din proiectele sale este 
adaptarea romanului  antirăzboinic 
«Mindria leilor». Harrison intentionea- 
ză să turneze filmul, la al cărui scena- 
riu lucrează in prezent în America 
scriitorii David Pursall si Jack Seddon., 
În momentul de față, a mai cumpărat 
și drepturile pentru ecranizarea nuve- 
lei «Fata de nicăieri» a Angelei Huth, 
film pe care intenţionează să-l reali- 
zeze in Anglia si in care nu are de 
gind să joace. 


e Serghei Bondarciuk, cunoscu- 
tul regizor si actor sovietic, a implinit 
50 de ani. Aniversarea și-a sărbătorit-o 
pe platourile studioului «Mosfilm», un- 
de se turnează «Unchiul Vania», după 
piesa lui Cehov. Bondarciuk interpre- 
tează rolul Astrov. 


e Marco Bellocchio, realizatorul 
italian despre ale cărui filme, «Cu 
pumnii în buzunar» și «China e vecină» 
s-a discutat mult, va semna regia unei 
noi pelicule: «În numele tatălui». O 
poveste dramatică și grotescă tot- 
odată, care va scoate în evidență e- 
fectele educației prea conformiste pe 
care o practică călugării într-un cole- 
giu condus de ei. 


s Pierre Barouh, actor si compozi- 
tor (autorul celebrei samba din «Un 
bărbat si o femeie») a trecut si el ina- 
poia aparatului de filmat. Prima sa 
peliculă e intitulată: «Merge... vine»... 
Printre comanditarii filmului, campio- 
nul de ski Jean-Claude Killy. 


e Arthur Penn, autorul filmului 
«Bonnie şi Clyde»,a realizat în fine o 
nouă peliculă, «Restaurantul lui Alice». 
E vorba de o viziune nouă despre lu- 
mea tineretului hippy. 


e Sandor Pal, unul din cei mai tineri 
regizori maghiari, a terminat de curind 
un nou film de actualitate, «Draga mea 
Särika». În rolurile principale pot fi 
văzuţi Pâtkos Irma și Kern András. 
Critica apreciază filmul ca o reușită, o 
nouă confirmare a talentului tinărului 
regizor. 


o Bernard Borderie (autorul seriei 
de Angelici) a terminat turnările filmu- 
lui «Libertatea costă scump la Cayen- 
ne» (adaptarea unui roman de Robert 
Hervet). Filmul va relata autenticele 
aventuri trăite de cinci ocnași evadați 
de la Cayenne. În rolul unuia din ocnași 
a fost distribuit Robert Hossein, iar 
una din protagoniste va fi o băștinașă 
din Guyana, unde au avut loc o parte 
din filmări. 


e Santiago Alvarez este autorul 
documentarului cubanez intitulat «Să 
ne ajutăm unii pe alții». Tema filmului: 
solidaritatea internațională ce s-a ma- 
nifestat după cutremurul care a lovit 
republica Peru. 


e Todor Dinov, artist al poporului, 
creator de desene animate din Bulga- 
ria, a obținut «Trandafirul de aur» in 
1970 pentru filmul «Prometeu XX». A- 
cum a trecut la o nouă realizare, «Pic- 
torul şi fata» 


e Gregory Peck, actorul american 
care a incarnat pină acum doar perso- 
naje cu o moralitate de invidiat, trece 
de partea cealaltă a baricadei, așa cum 
şi reiese din titlul viitorului său film 
(«Trec în tabăra banditilor»), film în 
care seriful unui orăşel din statul Ten- 
nessee se alătură celor aflați in afara 
legii. 


e Omar Sharif va fi si el un polițist 
veros; va urmări un răufăcător (pe Jean 
Paul Belmondo) şi pe complicii săi 
(Robert Hossein și Renato Salvatori) 
dar numai cu scopul de a-și insusi el 
prada. În filmul pe care-l turnează Henri 
Verneuil în Grecia, «Le casse» (pină 
la vizionare îl putem traduce cu aproxi- 
matie «Spărgătorul»). 


e Gina Lollobrigida incearcă o 
dublă experiență: scena și cintecul. În 
curind va apare în rolul principal din- 
tr-o comedie muzicală montată pe 
Broadway: «Fetele nu cresc în pom». 


e Monica Vitti și Sylva Koscina 
sint principalele interprete ale filmului 
«Femeia '70» realizat de Dino Risi. 


e Peter O'Toole și Philippe Noi- 
ret reprezintă oare un nou cuplu cine- 
matografic? Au apărut amindoi în 
«Noaptea generalilor». Apoi în «Răz- 
boiul lui Murphÿ#: (au fost amindoi 
senzationali). Acum 
«Peter și Philippe», film. prădus de 
O'Toole. : 


e Billie Whitelaw, partenera lui Al- 
bert Finney în «Charlie Bubbles» si a lui 
Mastroianni în «Ultimul Leo», va juca 
în «Vulturul prins»; din nou un episod 
despre viața lui Napoleon, realizat de 
astă dată pe platourile din Anglia. 
Billie Whitelaw — un nume de reținut... 


e Louis De Funès continuă să aibă 
o activitate prodigioasă. După ce a ter- 
minat «Cocotat pe o ramură» de Serge 
Korber, a început să turneze cu regi- 
zorul Gérard Oury filmul «Nebunia 
măririlor», avindu- ca partener pe 
Yves Montand (rolul fusese destinat 
lui Bourvil si refăcut apoi pentru Mon- 
tand). Acum urmează să înceapă o 
nouă peliculă, «Jo», în regia lui Jean 
Girault. În «Jo», Claude Gensac joacă 
pentru a șasea oară rolul soției lui 
De Funès. 


e Mireille Mathieu si-a dat con- 
cursul la răspindirea în Europa a in- 
duioșătoarei povești de dragoste ame- 
ricane, «Love Story». Înainte de pre- 
zentarea filmului in premieră, Mireille 
a cintat șlagărul compus special de 
Francis Lai (acesta a și obținut pre- 
miul «Discul de aur» pentru muzica 
filmului «Poveste de dragoste»). 


o Pe Jana Brejchova o vom reve- 
dea într-o comedie semnată de Zde- 
nek Podskalski — «Lună de miere dia- 
bolică» și într-unul din cele trei sche- 
ciuri despre dragoste turnate de Jan 
Schmidt după nuvelele scriitorului ce- 
hoslovac Vladislav Vancura. 


o Între 9 si 13 iunie, după o între- 
rupere de 4 ani, orașul Annecy preia 
ștafeta purtată de Mamaia două ediţii 
la rind. La al 8-lea Festival de anima- 
tie din 1971 vor participa 40 de tări. 


Rubrica CINERAMA realizată de Laura COSTIN 


forspan 


Creatorul american de modă, George Blackwell, care este de 
aproape 11 ani mentorul modei feminine in Statele Unite, a 
trecut-o pe Sophia Loren în fruntea listei sale, «cele mai prost 
imbrăcate femei (worst-dressed) in anul 1970». Alţi 200 de 
creatori de modă sint de altă părere. Conform mediei, actrita 
s-ar situa pe locul 4 în clasament. 

Concluzia Sophiei Loren (care a apărut recent în «Soţia 
preotului» de Dino Risi, îmbrăcată așa cum o vedem în foto- 
grafia alăturată): «Domul Blackwell e probabil supărat că nu 
mi-am lucrat niciodată nimic la el». 


* 


Doi critici ies de la filmul... Unul din ei întreabă: 

— Cum de ţi-a plăcut? Eu am fluierat cit m-au ținut puterile. 
Celălalt răspunde: 

— Eu nu. Nu pot să fluier în timp ce casc. 


+ 
Patrick Curtis, producător, a dat în judecată o agenţie de 
presă, fiindcă la Almeria, în Spania, fotograful agenţiei, ascuns 
după un stilp, a fotografiat-o pe soția sa, Raquel Welch, care-şi 
pierduse echilibrul si se rostogolise pe o scară. «ln loc 
s-o ajute!» a exclamat furios, Curtis. 


# 


Mini-interviu cu Aznavour 

— Si cu cinematografia, cum stati? 

— Merge. Am abandonat o vreme, ca sä le las timp producä- 
torilor sä-si imbogäteascä imaginatia. Citesc intre timp scena- 
rii. Multe. Recent, am inceput unul. Dar la pag. 3 l-am abandonat. 

— De ce? 

— Era o indicație de regie referitoare la personajul pe care 
urma să-l joc: «Se scoală — e complet gol...» 

— Sinteti pudic? 

— Deloc. Dar nu aprind reflectoarele, ci sting lumina în ase- 


Locul 4 in clasament menea situații. 


se vor regăsi în: 


în direct din Hollywood 


însemnările 
unui 


fotoreporter 


Dacă pină acum premiile Oscar au 
fost acordate, cu foarte puține excep- 
ti, unor vedete cu numele solid în- 
scrise în istoria filmului, anul acesta 
pe lista celor propuși se află «vedetele 
in devenire». Pentru marele public 
numele lor sint incă necunoscute. 

Şi tot spre deosebire de anii trecuți 
s-a mai întîmplat ceva: George C, 
Scott — care părea să aibă cele mai 
mari șanse de a obține Oscar-ul pen- 
tru rolul titular din filmul «Patton» — 
a anuntat că nu va accepta premiul. 
«Fiindcă — a susținut Scott — premiile 
se acordă arbitrar. 

Și iată că mult așteptata seară spec- 
taculoasă a decernării Oscarurilor a 
sosit. Cu mai bine de 10 ceasuri îna- 
intea orei anunțate, în fața vestitului 
«Music Center» din Down Town-ul 
Los Angelesului — eleganta sală ce 
va adăposti ceremonia Oscar — sute 
de oameni sint adunați pentru a putea 
arunca o privire spre vedetele ce vor 
începe să sosească. 

Prima şi-a făcut apariția Goldie 
Hawn, laureata premiului Oscar de 
anul trecut pentru un roi secundar. 
(Anul acesta, acest premiu i-a revenit 
unei actrițe septuagenare — Helenei 
Hayes, pentru realizarea din «Aero- 
portul». Şi n-a fost singura. Şi unei 
alte septuagenare — Lilian Gish — i 
s-a acordat un premiu special.) Prin- 
tre primii au sosit și Jeanne Moreau, 
Ginger Rogers, Joan Blondell, Merle 
Oberon, Gregory Peck, Cesar Romero, 
Anthony Quinn. 

Parada costumelor arborate în a- 
ceastă seară festivă constituia și ea 
în sine un spectacol — de la ridicol 


pină la sublim. (Am văzut un tinăr cu 
părul lung îmbrăcat în pantaloni scurti, 
albi, si cu o haină neagră de frac...) 

La ora 7 p.m. festivitatea a începu! 
cu o paradă a «prietenilor Oscar-ului» 
— printre alții Belafonte, Walter Mat- 
thau, Joan Blondell. 

Aşa cum s-a prevăzut, filmul «Pat- 
ton» a obținut 8 premii Oscar. Şi am 
aflat de la impresarul lui Scott, că 
actorul a anunțat că va dona statueta 
de aur Muzeului «Patton» din Fort 
Knox. O excelentă soluție, plină de 
diplomație. Walter Matthau a fost acela 
care a înminat «premiul pentru cea 
mai bună actriță » englezoaicei Glenda 
Jackson — pentru performanţa ei din 
filmul «Femei indrägostite». Printre 
premiile suplimentare acordate merită 
de menționat cele decernate lui Orson 
Welles și Igmar Bergman pentru «su- 
perlative realizări în cinematografie». 
Gregory Peck i-a înminat lui Frank 
Sinatra «premiul pentru umanitarism» 
— Sinatra a anunțat acum citeva luni 
retragerea sa din activitatea artistică. 
O surpriză plăcută a constituit-o apa- 
ritia lui Burt Lancaster în postura de 
cintäret italian — el a interpretat în 
limba italiană melodia «Mulţumesc 
foarte mult», melodie care concura 
pentru premiu. 

Premii, premii... Emoţii... «Oscar»- 
ul — chiar dacă a suscitat controverse 
— rămîne o consacrare. iar festivitatea 
premierei cu culoarea și manitestările” 
specifice, care fură ochii fotoreporte- 
rului, este mai mult decit un eveni- 
ment monden. 

Însă, într-un fel, strălucirea acestei 
seri este înșelătoare. Peste fastul ei 
se întinde, din păcate, o umbră mereu 
crescindă: umbra celor peste 50% din 
lucrătorii cinematografiei hollywood- 
iene, astăzi șomeri. Ceilalţi, care acti- 
vează incă în cinematografie, nutresc 
doar speranța ca pină la cea de a 44-a 
ediție a Oscar-ului, care va avea loc 
în aprilie '72, să nu fie nevoiți să intre 
şi ei în rîndurile celor care încasează 
«ajutorul de şomaj»... 


Mike KESS 


BIOLOGICI 
COMPLEX! 


CINEMA 
Redacția si  administraţi>: 
Prezentarea artistică: ANAMARIA SMIGELSCHI Piaţa Scinteii nr.1—Bucureșt! Prezentarea grafică: CORNEL DANELIUC 
Pentru cititorii din străinătate, abonamentele se fac la: Tiparul executat la 
Întreprinderea de comerţ exterior «Libri», Bucureşti—România — Exemplarul 5 lei Combinatul poligrafic 


telex 225, Calea Victoriei 126, Cäsuta poştală 134—135. 41 017 CUS Sanoiy Re 


5 


Anul IX (101) 


revistă lunara 


nr. 


de cultură 


cinematografică 


fn acédt numari 


| 


bi, QU PAN 
ui A 
CD O She 


nr. 6 
Anul IX (102) 


revistă lunara 


de cultură 


"A o Mme tor a roe 
Bucuresti - iunie 1971 


CINEMA + 
Anul IX, Nr. 6 (102) IUNIE 1971 


Redactor şef: Ecaterina OPROIU 


RA 


Coperta | Coperta IV 


«LOVE STORY». Cea mai curată Pe Irina GĂRDESCU, după rolul 
poveste de dragoste, cel mai  Rosanei din «Mihai Viteazul», 
mare succes al deceniului. o vom revedea în «Puterea» 


Foto: PARAMOUNT PICTURES Foto: A. MIHAILOPOL 


SSBLRES 


de 


ZENS 


2888 


88835388 


EPOCA NOASTRĂ — DOSARUL DRAGOSTEI 


Sondaj: «Dragostea în filmele noastre vă emotioneazä?» Răspund: Maria Banus, 
Aurel Baranga, Eugen Barbu, Marga Barbu, Radu Beligan, Ana Blandiana, 

lon Caramitru, Dina Cocea, loana Creangă, Dana Dumitriu, loan Grigorescu, 

Szasz lanos, lon Marinescu, H. Mälineanu, Mariana Mihut, Dan Nuţu, D.R. Popescu, 


Dragostea, 


Victor Rebengiuc, Marcela Rusu, Valentin Silvestru, Marin Sorescu. în filmele noastre, 


Cronica cine-ideilor: «Amor, eros şi cinema» — Ov. S. Crohmălniceanu 
Mitologie XX: «lubirea, vechea poveste» — D./. Suchianu 

Opinii: «Străini de dragoste» — Nina Cassian 

Actualitatea: «Moartea bărbatului balerin» — Radu Cosasu 

Sondaj în cine-univers: «Nu căutați femeia» — H: Dona 

Un spectator temperat: «Filmul și iubirea» — Teodor Mazilu 

lubirea în alb-negru: «Minute de adevăr» — Adina Darian 


PE ECRANE, FILMUL ROMÂNESC 


«FACEREA LUMII»: scriitorul Eugen Barbu și regizorul Gheorghe Vitanidis față în 
n a cu criticii: Ecaterina Oproiu, Mircea Alexandrescu, Florian Potra si Valerian Sava. 
«Apa ca un bivol negru» 

«Zestrea Domniței Ralu» 

Documentarul 

Animatia 


OPINII 


Romulus Rusan întreabă: «lubiti filmul, lorgu lordan?» 
Dileme: «O artă în căutarea autorului» — Ana Blandiana 
Film și literatură: Shakespeare în travesti (Il) — Gelu Ionescu 
Dezacord: Ce ţi-a plăcut mai mult? — Valentin Silvestru 


PROFIL 771 


Actorii noștri: Amza Pellea — interviu de Eva Sirbu 
Actorii noștri, ieri si azi: Tanti Cutava-Barozzi — interviu de Florin Colonas 


TV 

Teleeveniment: «Răsună valea» — Be/phegor 

Telecinemateca: Serile de miercuri 

Telesfirsit de săptămînă: Trei lecții de morală — A/. Racoviceanu 
Telesport: De pe poziţii de forță — A/. Mirodan 
Televiziunea la ea acasă: Acea uzină numită televiziune — Simona Darie 
Insula — Felicia Antip 


CINEMATECA 


Profil — Buñuel — Save/ Stiopul 

Secvența: Lang — George Littera 

Letopiset: Un document — /on Cantacuzino 
Amurgul zeilor 


PANORAMIC ROMÂNESC 71 


Ultimul tur de manivelă: «Zece secunde» 

Confesiuni: «Aş vrea să rămină zimbetul cald» — /rina Petrescu 
Oaspetii noștri: Francesca Coluzzi . 

Micreprofil: Ada Pistiner 

Animatia: lon Gänescu . 

Foto( 

În exterior: «Echinox» în zori 

Mărturii de platou: «intuiţia mea imi aparţine» 


vă emotioneazà ? 


Si totusi 
căutați 
femeia! 


«Facerea lumii» 
şi 
critica 


lorgu lordan, 
iubiți 
filmul? 


După 
Mihai 
Viteazul 


De pe 
poziții 
de forță... 


ultima noapte 


„Nu există om, oricît de las, 
pe care iubirea să nu-l transforme 
într-un erou“. 


PLATON 
În filme istorice, 
în filme de actuahtate, 
in filme de artă , 
in filme comerciale , 
in filme-dezbatere, 
in filme deconectante 


există 
dragoste! 


cum o văd cineaștii? 


O cale de evaziune 
sau de cunoaștere ? 
O cale de prăbușire 
sau de reinältare ? 
. O cale de izolare 
sau de solidaritate ? 


DOSARUL 
DRAGOSTEI 


„„. în pagina 24