Revista Cinema/1990 — 1998/009-CINEMA-anul-IX-nr-5-1971

nr. 5 
Anul IX (101) 


revistă lunară 


de cultură ( ) y, 


cinematograticàá& 
Bucuresti-mai 1971 


"1 À 
Pi. 


Tous lC d Gir 
CAL oe EE re us leu 


fü 


- j 


' Okeke E. 
“mea «oun Căile li 


m EE. | e: 
AT EI ^ SS O PE 
Set, |A le ) # 
Ns , p 
EDAN, MT 


CINEMA 


Anul IX Nr. 5 (101) MAI 1971 


Redactor sef: Ecaterina OPROIU 


Coperta a IV-a 


«Pentru cel de-al 101-lea număr Monica VITTI, de nerecunoscut 
al revistei «Cinema», cele mai aproape, pentru noi, care nu am 
bune urări. Cu multă prietenie», mai văzut-o de cind era doar «muza 


Foto: UNIFRANCE FILM 


28522258588 


Brigitte BARDOT lui Antonioni». 
Foto: UNITALIA FILM 


101 
Sondaj: 101 cititori despre 101 numere ale revistei «Cinema» 
«Antologie»:15 reviste înainte de «Cinema» — prezentare de B.T. Ripeanu 


Actualitatea: Montaj 101 — Radu Cosasu 
Dezacord: Un jubileu mai mic — Valentin Silvestru 


EPOCA NOASTRĂ 


Cronica cineideilor: Si ei au creat vedeta! — Ov.S. Crohmălniceanu 

Dosarul zilei: De ce plinge Franţa? — Mircea Alexandrescu 

Un spectator temperat: Ce greu se fabrică un mit — Teodor Mazilu 

Sondaj în cineunivers: Generaţiile scurte — H. Dona 

Deceniul 8: Producătorul, o «nouă» vedetă — Constantin Pivniceru. 
Dosarul producătorilor — Maria Aldea 


OPINII 


Romulus Rusan întreabă: «lubiti filmul, George Macovescu?> 
interferenţe: Golanul apud Buñuel — A/. /vasiuc 

Ín direct din Roma: Moartea artistului burghez — Lino Micciché 
De ce?: O ciudátenie — Radu Beligan 

Film si literatură: Shakespeare (1) — Gelu /onescu 


PROFIL '71 


Actorii nostri: Silvia Popovici — interviu de Eva Sirbu 
Mitologie XX: «Fernandel» — D.I. Suchianu 
«L-am cunoscut pe Fernandel» — Jean Georgescu 


PE ECRANE, FILMUL ROMÂNESC 


«Serata» — autoarea, Malvina Ursianu, faţă în față cu criticii Mircea Alexandrescu, 
Călin Căliman. Adina Darian, Florica Ichim, 
Al. Racoviceanu, Eva Sîrbu, D.I. Suchianu 

Cronica — A/. Racoviceanu 


TV 

Telesfirsit de săptămînă: Melodramá, comedie, suspens — Răzvan Popovici 
Teleeveniment: Steaua cu numele Desliu — Belphegor 
Telecinemateca: Cadavrul lui Salvatore Giuliano — Adina Darian 
Telesport: De ce am atipit la meciul acela?.— A/. Mirodan 

TV la ea acasá: la ora 19,30. 


CINEMATECA 
Profil: Rossellini, artist liber — Save/ Stiopu/ 


Secventa: Zvenigora — George Littera 
Letopiset: Patru operatori, plus ceva... — /on Cantacuzino 


PANORAMIC ROMÂNESC "1 


Pe platou, la Buftea: «Asediul» in 10 secunde. 

«Puterea» si «Adevárul»: Un cineast numit director 

Mărturii de platou: Irina Gárdescu — «Riscul unui interviu» 

Cronica nespecialistului: Pentru un foc cu fum cu tot — Mircea Albulescu 
Proiecte: «Pădurea pierdută». 

Microprofil: Andrei Băleanu 

VA. T.C.: Arid, dar nu de tot 

Oaspetii nostri: Claude Renoir 


PE ECRANE, FILMUL STRÁIN 


«Butch Cassidy...», «Hello, Dolly»; «100 de dolari pentru şerif», «Domiciliu 
conjugal», «Bătălia de pe Neretva», etc... 


De gustibus 
non 
disputandum... 


Profesoara 
din 


film 


George Macovescu, 
và place 
filmul? 


15 ani 
de 
carieră 


Un film 
de 
outor 


Irina Gárdescu 
din nou 
pe platou... 


Sărbătorim luna aceasta 101 numere. 
Nu dorim un toast convenţional. 
Dorim o festivitate-dezbatere. 
Cei mai severi judecători ai noştri sînt cititorii. 
Prin urmare : 


CITITORI 


DESPRE 


NUMERE 


1 2 3S8 


Ce Ce nu ||Ce ati dori 
vă place || vă place să găsiți 
în revista || în revista || în revista 


„Cinema“ || „Cinema“ || „Cinema“ 
> S | 


Un anumit tip de critică cinematograficá — nu-i greu de prevăzut — va strimba din 
nas in fata ultimului film al lui Visconti. Obisnuifi ca, pe linia primelor — si marilor — 
opere ale regizorului («Obsesia» si «Pămintul se cutremură») și a luptei pentru neorea- 
lism ce statornicea contextul de apariție al acestora, si interpretind opera lui Viscont 
ca o exegeză critică a conflictului istoric dintre decadenta burgheză si conștiința pro- 
gresistă — s-ar putea deci ca aceşti critici să nu găsească în «Morte a Venezia» (Moar- 
te la Venetia) nici cel mai mic pretext tematic de care să se agate, nici măcar umbra vreu- 
nui «personaj pozitiv» (un Ussoni, un Ciro, etc.) care să le permită să continue a dezvolta 
o teorie care, cu anii, a deformat considerabil întelegerea creației viscontiene. 

Or, tocmai din această cauză, «Moarte la Veneţia» ni se pare a fi nu numai cel mai 
bun film dat de Luchino Visconti de la «Rocco si fraţii săi» dar și — așa cum se întimplă 
adesea în creația de maturitate a marilor artişti — un film-cheie, în lumina căruia trebuie 
revăzută întreaga sa operă. 

Desigur că şi în «Moarte la Venetia» este prezentă o structură dialectică, dar — con- 
trar celorlalte filme ale lui Visconti, unde expunerea tezelor si antitezelor făcea parte din 
naraţiune și se concretiza în «roluri» (Ussoni, Ciro, Herbert) și «faze» ale personajelor 
('Ntoni si evoluţia conștiinței sale), iar sinteza se producea la nivel ideologic stilistic — 
aici tocmai sinteza devine protagonista privilegiată, iar momentul analitic partial se află 
integrat în aceasta. 


Sursa literară 


stick ea mai inseamna faza finală a unei atitudini ce este laolaltă etică si estetică. La 

Mann se va manifesta apoi, timp de cițiva ani, un evident proces de involufie politico- 

rpretată de Lukacs drept sreculer pour mieux sauter» — adică 

ghez din «Muntele vrájit» şi mai ales spre Mann 

u puține dintre elementele ideologice 

cască Germania. Înainte de aceasta 

nstient) în problematica «artistului» 

) biografia neguțătorilor-artiști din LU- 

ref ook». Nuvela «Moarte la Veneţia» — confluență a numeroase 

inspiraţii culturale ura lui Gustav Mahler) si a nu mai puţine experien- 

te autobiografice — sep opera scriitorului german ca punctul de coagulare a 

două atitudini dierite, des: corelate şi dependente; ea este sinteza poetică a unui motiv 

frecvent in prima pericadá a creației lui Mann, si care, aici, ducind la expresia ultimá o 

teză fundamentală a esteticii romantice, ajunge la contradictia radicală artă/viaţă; gra- 

vitate/frivolitate- teorie! practică: puritate esteticá/impuritate etică. Si astfel. in povestea 

ironico-dramatică a marelui om de cultură şi artist grav Gustav von Aschenbach — care, 

într-o Venete ambiguă si fascinantă, moare lovit de holeră într-un ultim acces de ero- 

tism pervers — avem în acelaşi timp apogeul si pieirea artistului romantic, ultimul episod 

-ritic despre «exemplaritatea frumosului» asupra «adevărului» şi a operei asupra vieții. 

a s 70 0:700 0 0 0 TERRE REM 0. 
«Contaminare» istoricá 


Sinteza cui? În nuvela lui Mann care, să nu uităm, este scrisă la toarte puţină vreme 
după «Tristan» (1901) si «Tonio Kroeger» (1902) si precede la și mai mică distanţă stu- 
diile consacrate lui Frederic cel Mare, «Reflecţii despre război» și «Consideraţiile unui 
nepolitic», povestea lui Aschenbach reprezintă şi datează un proces de evoluţie ar- 


4 


Cele spuse aici despre nuvela lui Mann sint valabile ca linie și pentru filmul tacut de 
Visconti după această nuvelă, dat fiind că regizorul a receptat primul sens al operei 
scriitorului, motivul său conducător: patima — «ca tulburare şi degradare» — și des- 
compunerea orgiacă, interpretate ca răsturnări produse de viaţă (adică de realitate) în 


armonia interioară (artificiu deci) a omului de cultură. Dar, intelegind probabil că nuvela 
Li 


lui Mann este extrem de precis plasată în timp si este atit de intim legată de o epocă 
(«Sufletul şi formele» de Lukacs şi inceputul «căutării» proustiene datează de atunci), 
incit nu permite o actualizare automată; dar că Mann — sursă de ecranizare pentru «Moar: 
te la Veneția» — nu este Boito (după care Visconti a realizat «Senso»), după cum, prin 
conținut si ton nu este nici Verga după care a realizat «Pámintul se cutremură», regizo- 
rul împreună cu scenaristul Nicolo Badaluccio au supus canavaua narativa a nuvelei 
la o «contaminare» prin care partial se istoricizeazá și partial se recitește — in lumina 
operei ulterioare a lui Mann — această lucrare datînd din 1911. Este actul cel mai în- 
drăznet şi mai riscant, dar în același timp cel mai valoros din punct de vedere intelec- 
tual, pe care il oteră filmul. Prin el, nucleul original al nuvelei se îmbogățește într-o ma- 
nieră desigur discutabilă; dar, tinind seama că un text în care «scriitura» (citeşte: iro- 
nia specifică a lui Mann, cheie și ratiune a povestirii) joacă un asemenea rol, nu era voie 
să fie sărăcit de cinematograf; fără acest act de care vorbeam mai sus, nucleul însuși 
al nuvelei ar fi suferit un intolerabil proces de sărăcire. 

În primul rind, Visconti înlocuieste referirea abstractă a lui Mann la «exemplarul» 
literat es. Aschenbach, cu o aluzie concretă la Gustav Mahler, nu numai prin anumite 
date biografice ale compozitorului, dar si folosind functional, in cheie expresivă (şi nu 
ca un comentariu suprapus) muzică de Mahler (simfoniile a treia și a cincea, precum si 
interventia pianului din simfonia a patra). Acţiunea regizorului este justificată, pentru că, 
așa cum rezultă din corespondenţa scriitorului, personajul Mahler — a cărui moarte 
coincide cu cea din nuvelă — a avut o mare influență asupra povestirii respective. În 
același timp, această «muzicalizare» i-a permis lui Visconti cînd să sugereze, cind să 
discute (muzicalmente) anumite chei tonale și ideologice ale textului, lucruri care alt- 
minteri n-ar fi avut cum să fie transferate din carte pe ecran. 

În al doilea rind, Visconti, introduce, în povestire, plasindu-le la jumătate drum între 
amintire si coșmar, nişte «raționamente» etico-estetice dintre Aschenbach si un ipotetic 
mentor al său — Alfried, un fel de Serenus Zeitblom (povestitorul din «Doctor Faustus»), 
dar le introduce în sens invers, întrucit păstrează caracterul prietenos al acestuia, dar 
nu si echilibrul gîndirii sale, amintindu-ne dimpotrivă (si explicit chiar, cu citate din 
«Faustus») prin caracterul său demoniac provocator, pe Mefisto care încheie cu Lever- 
khun pactul geniului şi al damnării 


Ambiguitatea care ucide 


Inovaţiile si insertiile asttel obţinute i-au permis lui Visconti să schimbe oarecum 
unghiulaţia textului original și să elimine în oarecare măsură limitele temporale ale aces- 
tuia, strinsa și imuabila sa legătură cu o epocă. Într-adevăr, la Mann, seninătatea artis- 
tică si culturală a lui Aschenbach nu prezenta,nici nu lăsa să se bănuie vreo fisură: ea 
se desfășura doar, in fata vieții, într-un «cupio dissolvi» pur esențial și niciodată estetic, 
iar sensul dramatic al nuvelei reieșea din conflictul dintre artist și om. La Visconti, în 
schimb, artistul Aschenbach și-a pierdut acea senină armonie care în nuvelă 
era opusă vieţii. Procesul de descompunere pe care viaţa il declanșează in personaj 
există deja «in nucleu» în muzica sa, «ambiguă», după cum o numea Alfried, pe plan 
teoretic, si polivalentá pe plan concret. Altfel deci decit la literatul lui Mann, a cárui exis- 
tentá era un fel de «ortus conclusus» a rigorii burgheze si a perfectiunii exemplare a 
artei burgheze (a «spiritului»). Muzicianul Aschenbach deţine deja in sine elementele 
acelei arte demoniace (ale acelui «substrat barbar» după cum va scrie însuși Mann) 
ce va caracteriza pe «faustianul» Adrian Leverkhun. Criza sa existenţială şi moartea 
sa fizică nu apar deci ca antiteza si respectiv concluzia intringerii «ființei sale artistice», 
ci mai degrabă o consecință a polarizării artei sale «ambigue». Cu alte cuvinte, conflic- 
tul din film nu se mai desfășoară între artă și viață, ci mai degrabă între un pol şi altul 
al raportului artá/viatá. În acest sens, tentativa lui Visconti de a scutura nuvela «Moarte 


la Veneţia» de toată patina vremii este cu totul justificată și parțial chiar reușită. Partial, 


pentru că tentativa aceasta nu este coerent si suficient dezvoltată în film, fiind, cel mai 
adesea, mai mult aluzivă decit explicită. 

În schimb, o explozie de artă pînă la nivelul maxim atins vreodată de Visconti este 
relația Aschenbach — Tadzio (băiatul de care se îndrăgostește, «platonic», artistul). 
La Mann, dimensiunea «platonică» (in sensul propriu al adjectivului) a «pasiunii» era 
determinată nu numai de structura însăşi a acestei relații, ci si de frecventele pauze- 
monolog ale protagonistului. La Visconti — probabil și pentru că regizorul și-a dat sea- 
ma că un transfer mecanic al acestei atitudini din carte pe ecran este imposibil — Tadzio 
nu mai este un Fedru socratic, ci devine un fel de înger al răului, un ademenitor demonic, 
personificind, aproape conştient, versul lui Platon — un poet mult îndrăgit de Mann: 
«Cine contemplă cu proprii săi ochi frumusețea şi e sortit pieirii». Pentru a atinge acest 
rezultat, regizorul nu s-a mulțumit să sublinieze nenutinta cognoscibilitátii tinárului — 
in comparatie cu artistul matur (privirile, jocul, gesturile care capătă, inevitabil, pe ecran. 
o importanţă deosebită faţă de carte), dar a și introdus in întreg o exemplară reconstituire 
vizuală a funestului mediu venețian: un oraș descompus, putred, infect, în care «Thana- 
tos» dobindește o marcată densitate vizuală, conf undindu-se şi integrindu-se în «Eros», 
în hendiada romantică şi post-romantică — formula favorită de fapt a lui Mann pină la 
ultima sa nuvelă («Minciuna»), În același timp însă, pentru a rupe dimensiunea concret 
carnală căpătată impropriu de «pasiune» în film, Visconti dă legăturii dintre cei doi o 
tentă nostalgic paternă (renuntind la atmosfera hieratică ce circumscria și decanta a- 
ceastă «pasiune» în text), fácind din Tadzio mai mult un simbol al unei dulci nostalgii, 
al unei linişti contemplative, decit al unei delectări erotice. 


5 


Pei iar .in..hol; 
turde Aschenbach (Dirk; Bogardaj. 
E- isi ia prelung adio. 


——— 
Obsesia crepuscularului 


«Moarte la Venetia» — in sfirsit o «operă» printre atitea «produse» — ne apare astfel 
ca o simfonie a decadentei, cu care Visconti se poate identifica pe de-a-ntregul, cu deplina 
lui sensibilitate instinctivă si cu rațiunea autocritică ce constituie marea fascinatie a 
cinematografului sáu. Simfonie nu numai in sensul translat la care ne constringe meta- 
limbajul nostru critic. Dar si in sens propriu muzical, intrucit «muzical» — si in mod cert 
nerezumabil si nereductibil la «intrigă» — este concertul de teme, motive, aluzii, evocári, 
sugerári, semne, priviri, gesturi, climate (imbibate de dureroasa muzică mahleriană 
pină la a se incorpora în aceasta) ce formează materia filmului. Toate contopite într-o 
robustă concepție narativă, în acel stil subtil ce asigură echilibrul între emoție și soc, 
între inspirație și expresie. Filmul respiră (şi datorită interpretării superlative a lui Dirk 
Bogarde — Aschenbach) «incomparabila melancolie a relațiilor intime» pe care Mann 
a văzut-o în Veneţia, precum și conștiința nostalgică a apusului — temă pentru marea 
decadență europeană și atracție principală pentru «decadentul» Visconti. Întrucit aici 
stă misterul artistic din «Moarte la Veneţia» devenită film: in ființa sa de film «vechi» 
conștient de aceasta, si care găsește în elegiaca-i cunoaștere a unei senectuti trăite, 


rapun propriei «poezii». Lino MICCICHE 


Un „anonim“ celebru 


Cu «Anonim venețian»,Enrico Maria Salerno, cunoscut 
ca actor dar nu şi ca regizor, şi-a făcut de fapt debutul 
timid în realizarea de filme. Povestea de dragoste — 
căci tot o poveste de dragoste este și acest film de un 
răsunător succes astăzi în Italia și în lume — actorul- 
regizor o avea în cap de o viață întreagă iar pe hirtie, 
ca scenariu şi decupaj, de vreo 5—6 ani. Primăvara trecu- 
tă a găsit în sfîrşit un suflet-producátor mai sensibil si 
a trecut la turnarea filmului cu Florinda Bolkan și Tony 
Musante. Apărut pe ecrane în climatul love-storismului 
(climat pregătit încă de Lelouch cu «Un bărbat și o feme- 
ie»), filmul lui Salerno a surprins pe toți scepticii(care 
refuzaseră scenariul), ca si pe toti cinicii care refuză în 
principiu ideea de dragoste fără complicaţii «moderne» 

Povestea și avatarurile «Anonimului venețian» alcă- 
tuiesc astăzi o nouă piesă la dosarul dragostei obişnuite 
şi de totdeauna care a resensibilizat ecranul contem- 
poran. Şi pentru că vom vedea și noi această realizare, 
vom reveni asupra «cazului» (căci paradoxul face ca 
multe lucruri normale să fi devenit «cazuri»). 


M. AL. 


pur Iubiti filmul, 
| george 
macóvescu e 


1 


x 


Filmul 
este 
produsul artistic 
al unei 
industrii, 
dar un produs 
unicat 
e 


Regizorul 
este demiurgul 
propriului sáu 

film, 
nu un agent 
de circulație 


pe platou 
e iem 


Pentru cá stim cá da, 
vd rugăm să nu-l menajati! 


— Participăm la reasezarea cinematografiei noastre pe temelii naturale si venim să 
vă cerem observaţii, sugestii, păreri personale, ca unuia care ati avut cindva o activitate 
de răspundere în domeniul filmului. În perioada aceea părea să se producă o renaştere, 

e cáci ii apartin filme ca «Valurile Dunárii», «Eruptia», «Moara cu noroc», «Viata nu iartá», 
«La mere», «Ora.H». Ce credeţi că s-a tot petrecut cu acest organism, cinematografia 
românească, despre care se discută atita? Ce s-a întîmplat cu filmul nostru, pe care, 
decretindu-l si crezindu-l mereu tinăr, sintem siliți azi să-l recunoaştem ca prematur 


Avem nevoie îmbătrînit? 
— Dacă este vorba să ne uităm in istoria filmului românesc, atunci se impun citeva considerații 
de ardere care nu ar trebui omise cînd facem aprecieri. Cinematografia in România nu are o bogată si lungă 
i z tradiție. Uneori, cei ce sint gata să arunce cu pietre în grădina filmului fac comparație între el si 
s7 chin celelalte arte din ţara noastră. Îmi amintesc că, într-o ședință în care se judeca producția româ- 
` neascá, nu cu argumente ci cu fulgere si tráznete, cineva întreba cu aplomb: «Cînd avem rezultate 
creator atit de strălucite in muzică, în artele plastice, de ce cinematografia este codasá!» Uita, preopi- 
> nentul, cîteva lucruri. În general, arta cinematografiei nu are un trecut atit de lung ca al celor- 
lalte arte. De două mii de ani poporul român cîntă, și asa s-a ajuns la muzicienii de astăzi. Tot de 
nu două milenii, românii cioplesc lemnul si isi înflorează oalele, stráchinile, îmbrăcările şi casele, și 
v astfel s-a ajuns la sculptorii si pictorii de astăzi. 

de atmosferă Dar în cinematografie? Arta aceasta a apărut la sfîrşitul veacului trecut, iar la noi a avut condi- 
w tii să se manifeste abia la mijlocul acestui secol, adică acum 20 de ani. E o diferență de tradiţie, 

sterilă, de experiență, nu? 
E Despre cinematografia românească dinainte de 1950 putem vorbi în mod pejorativ, putem 
desinfectată. să-i calificăm pe cineastii de altădată cum voiti: entuziaşti, eroici, patrioți, dar despre existența 
unei cinematografii, despre o şcoală românească nu se poate spune nimic. Cele citeva filme reali- 


zate între 1912 si 1950 sint rezultatul sacrificiului unor pasionați, in fata cărora ne plecăm ca în 
fata unor pionieri, dar gesturile unor pionieri nu au reprezentat niciodată o închegare solidă, o 
aşezare de la care poti cere totul. 
Cind au apărut, in socialism, condițiile materiale pentru a se construi o cinematografie româ- 
[] nească, statul a făcut eforturi deosebite. S-au alocat sume mari, s-a manifestat înțelegere si dra- 
goste pentru noua artă, dar cei chemați să lucreze concret au dat naștere unui trup strimb si a 


fost apoi greu så mai tie îndreptat. A prezidat concepția gigantomaniei: construcții imense, care 
s-au dovedit a nu fi justificate, deoarece tehnica a evoluat în altă direcție; organizare gigantică, 
foarte complicată, birocratică, în care sectorul artă era complet subordonat sectorului admi- 
nistrativ; legislație economico-financiară nepotrivită pentru o industrie cu un specific absolut 
diferențiat de acela al restului industriei. Un asemenea gigant «nespecific» trebuia să producă 
o «marfă» cu totul specifică, trebuia să creeze artă. Dar el nu era decit un greoi instrument. Era 
nevoie de oameni, de oameni cu anumite calități, de artiști care să-l folosească. Si era nevoie de 
multe si de foarte variate calificări, de la regizor si pînă la cel ce impingea travelingul pe platou. 
De unde să fie luați? Din trecut veneau puțini, foarte puțini. Citiva regizori, cîțiva operatori, 
citeva monteuse şi, în rest, nimic. A fost nevoie de calificare, de formarea unui mare număr de 
cineaşti. S-au trimis tineri la studii pentru a deveni regizori, operatori, scenariști, directori de 
film etc. Din păcate, nu criteriile impuse de arta respectivă au funcționat în selectionarea acestor 
candidaţi la măiestrie, ci altele, pe care cu un eufemism le-am numi extraartistice. 

Cadrele tehnice s-au format mai greu, fără o concepție precisă, fără existența unui sistem 
bine organizat. Şi atunci ne-am trezit că avem electricieni pentru platou, care cunoşteau meseria 
de electrician în general, și nu pe aceea specifică artei cinematografice. Şi cum sistemul de sala- 
rizare era defectuos, la prima ocazie, cînd găseau o muncă mai bine retribuită, la o uzină, părăseau 
Buftea. Rámineau numai entuziastii. 

Spun toate acestea — și s-ar mai putea spune multe — nu pentru a ne răfui cu trecutul. Ego 
in Arcadia. Le spun pentru a nu mai fi repetate în prezent și în viitor. Este nevoie să se înțeleagă 
bine și pînă la ultimele consecințe că filmul este produsul artistic al unei industrii, un produs 
unicat și nu de serie, creat de oameni cu o anumită capacitate, specifică artei lor, cu o anumită 
sensibilitate. Prin urmare, ţinîndu-se seama de situația economică, politică, socială, de legile din 
tara noastră, este nevoie de o organizare specifică, de legi şi hotáriri care să împingă producția 
înainte și să nu o frineze. . 

Ultimele îndrumări date de către conducerea partidului nostru, precizárile făcute de către 
secretarul general, tovarășul Nicolae Ceaușescu, au deschis o nouă perioadă în conducerea si 
organizarea cinematografiei din România. Rámíne ca aceia care au misiunea să concretizeze aceste 
idei valoroase să facă dovada înțelegerii perfecte a sensului lor. 


— Ce credeţi despre rolul regizorului în crearea filmului? Altfel spus, este sau nu 
este regizorul demiurgul propriului său film? 


— În nici un caz nu este un «agent de circulație pe platou», cum spunea odată un venerabil 
şi apreciat regizor român, săturat de intervențiile atitor «colaboratori» în filmul pe care îl realiza. 
Întrebarea dv. este esențială. Eu cred și voi crede că regizorul de film este demiurgul operei sale 
şi că toti ceilalți nu sînt decit colaboratori subordonați concepţiei, viziunii regizorului, autor 
al filmului. Sper că nu voi produce supărare celor care contribuie la realizarea unui film, dar rea- 
litatea aceasta este. Arta, inclusiv aceea a cinematografiei, își are legile ei și nu pot fi înlăturate. 

Concepţia regizorului-autor s-a lovit însă de aceea a mitului scenariului, conform căreia 
regizorul nu face altceva decit să transcrie pe peliculă ceea ce scenaristul a scris pe hirtie. La aceas- 
ta se referea regizorul amintit, cînd spunea cá nu vrea să fie «agent de circulație pe platou», stind 
cu scenariul în mînă si fácindu-le semn actorilor să meargă la dreapta, la stînga, înainte si înapoi. 

Eu cred că acest mit, ca orice mit, este o dilatare a realității. Este cert*că un scenariu este 
necesar, reprezintă o bază de plecare pentru realizarea operei de artă, dar a crede că, avînd un 
scenariu, am si filmul — cum deseori am auzit — este o greșeală fundamentală. Trecerea de la 
scenariu, deci de la literatură, la film, deci la arta cinematografică, este posibilă numai graţie ac- 
tului de creaţie al regizorului. Cel ce nu trăiește acest act nu este un artist, ci un simplu transcriitor. 
Regizorul este demiurgul filmului de la începutul si pînă la sfîrşitul producerii lui. 

În arhiva cinematografiei sovietice din Moscova, am văzut scenariul literar al filmului «Cru- 
cisátorul Potemkin». Ştiţi cîte pagini avea? Șapte și jumătate. Unele secvenţe, cum este aceea a 
«scării», nu le-am găsit în scenariu. Tisse, operatorul, mi-a mărturisit odată că ideea le-a venit 
pe parcurs. Turnau la Odessa, pe un crucișător vechi, aflat în rada portului. În fiecare dimineață, 
venind din oras, coborau scările pentru a sosi pe crucișător. Într-o zi, Eisenstein i-a sugerat ope- 
ratorului că ar fi bine să filmeze ceva pe scări. Asa s-a născut faimoasa secvență a represiunii, sec- 
ventá antologicá în istoria cinematografiei. 

Nu aș voi să fiu greșit înțeles. Nu milites pentru o totală improvizație, dar nici nu sînt adeptul 
mitului scenariului. Cite scenarii bune au rost transformate în filme ratate de către regizori ne- 
pricepuţi! 

Deci — regizorul demiurg al filmului său, slujit de un bun scenariu! 


— Chiar dacă sintem obligati să admitem cá demiurgii au si ei frámintárile, sováielile 
lor! A 


— Chiar cu acest risc. Ceea ce îi trebuie, între altele, unui mediu cinematografic este acea 
«ardere» la înaltă tensiune, acel chin creator. acea frámintare, acea trăire, nu într-o atmosferă 
sterilă, desinfectată, unde opiniile lipsesc şi sînt înlocuite cu mici preocupări şi cu meschinării. 
Fără o opinie artistică, fără o atmosferă de creaţie si de sinceră responsabilitate colectivă pentru 
dezvoltarea artei cinematografice de la noi nu se pot realiza filme mari. Apariția unuia va fi o 
întîmplare. 3 

Cred cá este nevoie ca, fárá teamá si ezitare, cineastii sá priveasca mai atent spre uniunile de 
creaţie vecine, unde confruntările sint de cîțiva ani majore, deschise, bărbătești. Sint necesare 
ciocniri de opinii, scăpărări de caractere si personalităţi ; tot atit de necesare ca si aparițiile marilor 
filme. De altfel, unele le condiţionează pe celelalte. 


— Îi vedeţi prinși în aceste lupte de opinii pe toti creatorii? 
— Pe toti aceia care au dovedit că isi pot însoți afirmaţiile cu fapte (adică filme). Am cunoscut 


înainte de război un ziarist care în fiecare zi perora la cafenea impotriva stărilor de lucruri din 


tară şi ne ameninţa că va scrie un articol fulminant contra guvernului. Cinci ani l-am auzit perorind. 
Articolul nu a apărut niciodată. 


— Care credeți că este starea de spirit a regizorilor nostri? 


— Am printre ei prieteni, pe care îi preţuiesc şi ca oameni de artă, dar mi-aş îngădui să le 
spun că au nevoie de mai multă îndrăzneală. Trebuie să facă eforturi — creația este efort chinuitor 
— pentru a se urca pe culmile înalte ale artei, ale artei contemporane nouă, oamenilor dintr-o 
țară unde totul se înnoiește. 

Irosirea forțelor în false contradicții, în false probleme, nu înseamnă îndrăzneală creatoare 
de artă. 

In afară de talent, arta cere curaj, dăruire, înțelegere superioară a fenomenelor vieții. 


— Si arta filmului mai cere,încă,multe alte condit 


interferente 


O descriptie rece, ştiinţifică 


Golanul 
apud Buñuel 


Societăţile in destracturare, sau cele ce se tin cu greu 
şi violente eforturi in cadrul unor forme golite de conti- 
nut, scot la iveală golanul. Toată masa de cruzime și 
abjectie pe care o aduce acest personaj al cataclismelor 
sociale anunțate reprezintă adeseori substanța şi forța 
filmelor lui Buffuel. 

Avantajul artistic rezultă din capacitatea de a des- 
prinde trăsăturile omului asocial, chiar cînd ambițiile 
lui sint sociale și reacţiile lui sînt de relaţie. Pentru 
că omul fără chingile sistemului de valori este asocial, 
antisocial, un alt mod de a puncta adinca amoralitate, 
nebunia morală ce-și găseşte un loc si în catalogările 
psihiatrice. Edificiul valorilor, al civilizațiilor şi al culturii 
vii se desprinde astfel cu forță ca un perete solid pe 
care se proiectează mutrele dezgustătoare ale lumpe- 
nului. Poziţia sa în afară de societate îi alterează şi sub- 
stanta biologică, boala socială îi alterează psihicul, 
psihicul îmbolnăvit îi modifică trăsăturile, secrețiile in- 
terne, echilibrul celulelor, funcționarea organelor. Go- 
lanul, apud Bufiuel, e de un anumit tip psihosomatic, 
e o subspecie biologică, cu alt echilibru, tinde spre o 
altă încrengătură. Dar neimplinirea reclamă violenta 
precum golurile de aer cheamă furtunile. Să ne aducem 
aminte de infátisárile cersetorilor din «Viridiana» a 
cáror boalá intretine ura si ura intretine boala, incu- 
rabili pentru cá se complac în boală, dincolo de bine- 
facerile oricárei medicine moderne puse la punct. Sau 
la figurile membrilor manifestului «Les Camelots du 
Roi», fasciștii din «Jurnalul unei cameriste» imi aduc 
aminte de o frază din Lucrețiu Pătrășcanu din cartea sa 
«Sub trei Dictaturi», referitoare la marele număr de 
estropiati dintr-o coloană de demonstranți legionari. 
Expresivitatea figurilor lui Buñuel nu e o ingrosare ar- 
tistică, e aproape o descriptie rece, ştiinţifică. 

Însă toate acestea sint ştiute. Ceea ce cred că este 
deosebit de interesant e raportul acestor cápátini cu 
valorile şi aici intervine marea originalitate a gîndirii 
artistice a lui Bufiuel. Scena centrală este aceea a 
«cinei cea de taină», unde cerșetorii reconstituie pe 
grotesc imaginea Cinei lui Leonardo. Însă pretutindeni, 
în fiecare scenă, o asemenea inversare malefică e impli- 
cată. Fauna golanilor este o lume întoarsă cu capul în jos, 
e lumea noastră cu semnul minus în față. Derbedeii vor- 
besc de onoare si vai se intitulează «les camelots du roi», 
sint obsedati de steaguri, de uniforme si drapele, de toate 
cinslitele imagini mitice ale trecutului cărora, printr-o 
dialectică a răului, li se schimbă conținutul si sensul. 
Apoi totul se modifică în jur, căutarea devine un păcat, 
bunătatea naște răul, respectul si recunostinta sînt un 
fals. Golanul se crede un înțelept, un cunoscător al 
vieții fără iluzii. El ride interior la orice spune, se umileşte 
dar nu simte umilința, face fără încetare cu ochiul, 
procedeul său de distrugere este ipocrizia pe care o 
confundă cu marea cunoaștere a vieții. Sau mai mult 
decit ipocrizia, reaua credinţă. Această asociaţie stra- 
nie de cuvinte rău si credinţă îl defineşte cel mai adinc, 
pe el și desgustătoarea. sa dialectică, cu care înşală 
şi distruge și buna credință şi face, prin contaminare, 
imposibile iluziile, adică îngreunează valorile care-i 
Sint contrare si pe care, în cursul Intilnirii cu golanul, 
descoperim cit le iubim. 


Alexandru IVASIUC 


Un rol de toate zilele, într-un film de toate zilele. 


O profesoară pasionată — Maria Verdeș 
— care organiza spectacole — de versuri 
dar si Caragiale — un căutător și descope- 
ritor de talente, Roger Georgescu, un real 
talent dramatic vizibil cu ochiul liber — 
totul o împingea pe eleva de liceu Silvia 
Popovici către cariera de azi. Dar ea visa 
să devină, dacă nu medic atunci psiholog, 
dacă nu psiholog atunci cintăreaţă, dacă 
nu cintáreatá cel puțin pedagog (modelul 
ideal era doamna Verdes) si In orice caz 
scria poeme, epigrame, satire. Între timp, 
si mal mult de dragul doamnei Verdes, par- 
ticipa la concursurile interscolare, la spec- 
tacolele de versuri si juca In travesti... Cata- 
vencu. Apol, după ce Roger Georgescu o 
recrutează în ansamblul U.T.M., proaspăt 
înfiinţat, joacă în «Articolul 214», în «Tinăra 
gardă» (rînd pe rind Liuba și Uliana), In re- 
gia lui Tadeu Arsenie si Mita Baston în 
«D-ale carnavalului». Juca alături de Geor 
ge Constantin, Gh. Cozorici, Gina Patrichi, 
și ei pe atunci, printre alții, membri ai an- 
samblului U.T.M. Ideea de a juca începe 
să-l placă, dar nu pină într-atit, ca să renun- 
te la visul de a urma psihologia (psihologia 
copilului, nota bene) drept care se şi pre- 
gătește să dea examenul cuvenit. Cei din 
jur sînt Insă de cu totul altă părere. Doamna 
Verdes, Roger Georgescu și regizorul Ta- 
deu Arsenie încearcă și chiar reușesc s-o 
convingă să dea examen la Institut. Alege 
secţia actori de film, care avea examenele 
în primăvară, în speranţa că nu va reuşi și 


Fișă aproape personală 


se va prezenta deci toamna la... psihologie. 
Proba de actorie e trecută cu succes, cea 
de fonogenie de asemenea, la proba de 
fotogenie, cade. Derogare. Prea erau bune 
celelalte două probe. În Institut joacă tot 
felul de fetiscane duioase, o bătrină de 80 
de ani, flăcălandri (în travesti) dar şi Zita 
în «Noaptea furtunoasă». 

Era în anul IIl cind o descoperă lulian 
Mihu şi o distribule în «La mere». Revelatie. 

Apoi Mihai lacob gáseste In ea «Blanca» 
ideală, cu lurle Darie ca partener. În această 
epocă apare încă un personaj, mal din 
umbră, machleuza Rica Enescu, care-l des- 
coperă machiajul si coafura potrivită ceea 
ce — spune Silvia Popovici — «mi-a dat 
curaj si încredere în mine». 

Un an Inainte de absolvirea Institutului, 
primul lung-metraj: «Ora H» în regia lui 
Andre! Blaier şi Sinisa Ivetici. 

În 1956, la absolvirea Institutului, i se 
propune să rămină în București, dar refuză. 
Visează, ca toată promoţia ei, de altfel, un 
teatru experimental și, impreună cu Gheor- 
ghe Cozorici, Sanda Toma, Eliza Plopeanu, 
Amza Pellea, Constantin Rautchi, Victor 
Rebengiuc, Radu Penciulescu, pleacá la 
Craiova sub conducerea lui Viad Mugur. 
Carlera la care nu visase niciodatá Incepe, 
totuşi, între 1956—1959: 

Rolul principal în «Guuendolin» de Oscar 
Wilde; 

Ofelia în «Hamlet», 

Maria In «Tinăra generaţie» de V. Nitu 


iescu si F. Vasiliu (premiul | la concursul 
tinerilor actori); 

Olga în «Ani de pribegie» de Arbuzov 
(premiul 1I); 

Ecaterina Teodoroiu de Nicolae Tăutu; 

Lucietta în «Giicevile din Chioggia» de 
Carlo Goldoni; 

Magda din «Arcul de Triumi» de Aurel 
Baranga (premiul Ill la concursul de dra- 
maturgie originală). 

Între timp mai joacă si în «Furtuna» filmu! 
lui Andrei Blaier şi Siniga Ivetici. 

În 1959 se întoarce, prin concurs — la 
sugestia lui Moni Ghelerter — în Bucureşti, 
la Teatrul Naţional. Joacă: 

loana în «Surorile Boga» de Horia Lovi- 
nescu; 

Vera în «Cei din urmă» de Gorki (alt 
concurs, alt premiu I); se pregătește pentru 
un rolişor în «Darclée» si, peste noapte, i 
se oferă chiar rolul principa! 

Judith în «Discipolul diavolului» de G.B. 
Shaw; 

Carol In «Orfeu în intern» de Tennessee 
Williams; 

Margot în «Maşina de scris» de Jean 
Cocteau; 

Grusa în «Cercul de cretă caucazian» de 
Bertolt Brecht (din nou premiul |). Între 
timp, joacă pentru T.V., în regia lul Lucian 
Pintilie, rolul oarbei din «Oaspetele din 
faptul serii» de Horia Lovinescu; «Vanina 
Vanini», dramatizarea Andei Boldur după 
Stendhal; Sonia, în «Crimă şi pedeapsă», 


actorii 
noştri 


Foto: A. MIHAILOPOL 


dramatizarea lui lon Barna, si tot Sonia, 
în «Unchiul Vania». Încă două filme, «Omul 
de lingă tine» și «Dragoste lungă de-o 
seară», amindouă In regia lul Horea Popes- 
cu, după care pleacă la Cluj. Între 1963— 
1966, pe scena teatrului din Cluj: 

Larisa, In «Fata fără zestre» de Ostrovski; 

Iphigenia, In «Iphigenia In Aulida» (tur- 
neu de succes în Italia); 

Hilde, în «Constructorul Solnes» de 
Ibsen; 

Maria, în «Nimic, nu se plerde dragul 
meu» de lonel Hristea. În 1966 se reintoarce 
la Bucureşti ca angajată a Teatrului Natlo- 
nal. Urmează: 

Ana Petrovna, în «Un Hamlet de pro- 
vincle» de Cehov; 

Julieta, în «Romeo si Julieta»; 

«Troienele», de Sartre după Euripide; 

«Andromaca»; 

Alizuna, în «Alizuna» de Tina lonescu; 

Lulufa, în «Coana Chirita»; 

Goneril, în «Lear» şi 

Euxinia, în «Săptămina patimilor» de 
Paul Anghel. 

In 1967, Malvina Ursianu li oferă rolul 
principal în «Gioconda fără suris» și tot 
Malvina Ursianu, în 1970, rolul Alexandrei 
în ultimul său film, «Serata». 

15 ani de carieră, impresionant de multe 
oluri în teatru, incredibil de puţine în film. 
Dar să nu contabilizăm. Să spunem că 
numărul nu contează si să sperăm, în taină, 
că el va creşte. Cu timpul. 


Nu pofi picía priviri 


Poţi desena ochi, dar e foarte greu să pictezi priviri. Afirmația lui 
Grigorescu califică în esență arta interpretului de film. $i dacă e vorba de 
expresivitatea privirii, ce exemplu mai la îndemînă s-ar putea lua decit pira- 
mida de roluri pe care le-a făcut Silvia Popovici pentru ecran și pe scenele 
celor trei Nationale, unde ni s-a înfățișat atît de divers si atit de definitiv, 


De la primul ei (si al meu) film, „Blanca“, o ecranizare după Eminescu, 
nedifuzată în circuitul comercial şi pînă la „Serata”, sensibilitatea cu totul 
neobişnuită, căldura, generozitatea actriței, trecute prin retorta clipelor de 
tensiune dramatică, descătușate în scenele lirice, s-au revărsat'în penumbra 
aceea vie a sălilor de cinematograf, făcînd să vibreze inimile, omogenizînd 
gesturile și respiratiile în ritmul unic al ecranului, contopindu-se cu perso- 


najele, din structura cărora a știut să descifreze întotdeauna ceea ce aș numi 
aspiraţia fundamentală a condiției umane. 

Maturizarea ei artistică, profunzimea analitică păstrează candoarea din 
„La mere". Jocul ei (ciudat termen pentru creaţie!) e spontan si firesc, izvorînd 
parcă numai din harul inefabil al talentului. Și cît efort ascunde la toti marii 
creatori această ușurință, acest mers în poante, cu toti mușchii relaxaţi. La 
Silvia. Popovici domină personalitatea. Tot ce face i se potrivește, e conform 
cu structura ei particulară, cu vocea, cu gesturile, cu făptura ei. Numai că 
de fiecare dată e alta. De fiecare dată pare ea însăși, și bună şi rea, și adoles- 


centă si mamă, si învins 
ratei creaţii, care modi 


şi învingătoare. E metamorfoza miraculoasă a adevă- 
că fără să schimbe, sau invers. 


Succesele au obligat-o întotdeauna, o obligă și acum, îi cer mereu 
mai mult, pentru că principalul criteriu.de comparaţie al Silviei Popovici 


rămîne mereu Silvia Popovici. 


A jucat şi joacă mult, Și-a creat o piramidă de roluri. Și s-a așezat trainic 


la baza piramidei, 


Mihai IACOB 


noi trăim clipa. 


x 


— Nu stiu dacă realizezi cit de 
mult te-ai schimbat de la fetiscana 
romantică din „La mere" pînă azi, 
la „Gioconda... sau ,Serata"... 

— Dar e normal. Nu mai pot fi ca 
acum 15 ani. 

— Sint schimbări şi schimbări. 
Aceea de care vorbesc e foarte „în 
bine”. 

— Nici o schimbare nu tine, cred, 
numai de noi. N-aș putea vorbi des- 
pre evoluţia mea, fără să spun că 
ea a fost.marcată de fiecare personali- 
tate pe lingă care am trecut — sau 
care a trecut pe lîngă mine — de tot 
ce s-a întîmplat în jurul meu, de 
toate mișcările vieţii noastre... În 
copilărie, ba chiar și în adolescenţă, 
mă credeam o neadaptabilă, o înstrăi- 
natá. Trăiam într-o lume numai a 


-mea, plină de probleme pe care le 


credeam numai ale mele. De fapt, 
cred că eram doar mai egoistă.. 
Temperamental, poate as fi fost o 
romanticá (pentru cá vorbeai de 
„La mere"). Dar tot ce mi s-a întîm- 
plat după, toate acele intilniri cu 
oameni marcanţi, cu personalităţi, 
probabil mai puternice decît a mea, 
m-au maturizat în altă direcţie. Mai 
amplu, mai complet... Poate că și 
rolurile pe care le-am jucat — cele 
mai multe au fost „eroine“ — şi-au 
pus pecetea asupra evoluţiei mele. 
Dar uite ce ciudat: deşi erau mai 
toate, ca orice eroine, ființe de mare 
ardoare sentimentală, nu m-au sen- 
timentalizat, ci m-au împlinit... 

— Ai jucat atît de mult si roluri 
atit de diverse, încît cred că a 
devenit foarte greu să ti se stabi- 
lească un gen. 

— Nici nu știu dacă e important 
să porti o etichetă. Știu însă că ader 
la genul de actor-interpret, nu de 
actor-exponat. Nu-mi plac frumosii 
şi frumoasele. N-am mare încredere 
în frumusețe. Deși „se poartă“, e 
apreciată, e căutată, n-o consider 
strict necesară pentru un actor. 
Un actor trebuie să trăiască prin el 
însuşi, prin personalitatea lui, prin 
ceea ce are de spus... Aș fi în stare să 
văd de dimineață pînă seara filme 
cu Ingrid Bergman, Katharine Hep- 
burn, Audrey Hepburn, Geraldine 
Page, Julie Christie, exact pentru cà 
le consider actrițe adevărate, de 
trăire, de adincime, si nu fabricate 
prin „publicitate. £ 

— Intimplátor ele sint si frumoa- 
se... 

— Dar puteau si sá nu fie. Si pe 
urmá nici nu sint frumoase in sensul 
obisnuit al cuvintului, ci prin harul 
lor. 

— Prin talent, adică... 

— Alţii îi spun „foc sacru“... Nu 
ştiu ce e. Este, poate, acea perma- 
nentá acumulare care se cere la un 
moment dat descătușată. Este, poate, 
o nevoie de a te cheltui... Meseria — 
nu-mi place să-i spun asa, dar n-am 
cum altfel—noastră se face din mai 
multe cauze, dar cel puţin două 


sînt esențiale: dintr-o mare nevoie 
de atearăta, de a trăi în văzul lumii 
(și de aici se nasc stelele, vedetele) 
sau dintr-o necesitate imperioasă de 
a te manifesta plenar, de a te des- 
cătușa, de a te cheltui. Eu, spre 
bine-dar şi spre rău, fac parte din 
această a doua categorie... 

— De ce: „și spre rău”? 

— Pentru că la mine puterea de 
acumulare e atît de mare, încît cred 
că aș muri dacă n-aș juca. $i nu fac o 
figură de stil cînd spun: „aș muri". 
Sint fizic bolnavă atunci cînd mi se 
întîmplă să nu joc. Și nu pot pune 
nimic în loc. Orice altă activitate, 
acum mi se pare prea puţin. Respec- 
tînd, cu toată maturitatea la care am 
ajuns, toate meseriile, toate activită- 
tile, pentru mine nu există decît 
una singură, una singură mă împli- 
neste, îmi aparţine — sau îi aparțin, 
ştiu eu... Și dacă cel puțin ar fi o 
meserie comodă. 

— Mulţi chiar sint convinşi cà 
este o meserie comodă. În orice caz, 
plăcută. 

— Ştiu. Înveţi un rol, ieși pe scenă, 
îl debitezi și mai esti si aplaudat... 
Dar cu cit efort — care nu trebuie să 


La trei ani și ceva... 


se vadă — cîte sentimente — care 
nu sînt întotdeauna ale tale dar tre- 
buie să le descoperi în tine, care 
eşti unul singur — si nici asta nu e 
bine să se vadă, nu e bine să te vezi 
tu, ci el, personajul, de fiecare dată 
altul și de fiecare dată scos din tine. 
O dată cu nervii tái... N-aș vrea să 
am aerul că mă pling. Nu poti cirti 
împotriva a ceva Ce te tine în viaţă 
oricît ar fi să te coste. Vroiam doar 
să spun că nu e o meserie u 
cum pare la prima vedere. Şi p 
că vroiam să mai pledez b dat: 
pentru ideea actorului ca element 
al creatiei si nu ca executant al 
unor comenzi. Nu-mi place ideea de 
executant şi pentru că ea presupune 
o placiditate cu care nu pot fi de 
acord. E adevărat că el, actorul, 
nu-şi pune în circulație ideile pro- 
prii, ci e limitat ta rolul de a trans- 
mite ideile autorului și regizorului. 
Dar pentru ca să transmiţi nişte 
idei, trebuie mai întîi să le receptio- 


Romantica. 


nezi, să devină ale tale. Mai mult: 
“să le adincești, să le duci mai'departe. 
La „Serata“ aveam uneori senzația 
că dacă Malvina Ursianu n-ar fi gîndit 
toate acele imagini, vorbe, situații, 
ele ar fi ti;nit din mine în momentul 
în care le jucam. Senzatia că le-aş 
fi putut gîndi și eu. De altfel, întot- 
deauna încerc să fac priză cu regizo- 
rul, săfiu pe aceeași lungime de undă, 
pentru că am nevoie de sentimentul 
că ceea ce joc izvorăște din mine. 

— Vorbeai despre actrițele „făcu- 
te** prin publicitate. Chiar crezi că 
publicitatea e în stare să facă un 
actor? Si de fapt, ce crezi despre 
publicitate? 

— Să-l lanseze, poate... Dar nu-i 
poate determina valoarea.: De altfel 
mi se pare nedrept să atragi atenţia 
asupra unei personalități dintr-un 
domeniu mai mult decît asupra alteia, 
care acționează într-un mediu mai 
puțin spectacular, dar nu mai puţin 
profund pentru asta. $i totuși aşa 
se întîmplă. Infinit mai multă lume 
ştie cine e — săzicem — Dan Spătaru 
decit... Marin Preda. E o ciudátenie, 
și o nedreptate, trebuie să recu- 
noastem. Dar poate cá e si o com- 


pensatie. Viaţa unui actor — ca 
actor — e foarte scurtá.:i nu lasă 
după ea decit cel mult niște biografii 
pe care din cînd în cind le i 
i unii fanatici. Un scriitor 
prin opera ut, peste 
Oate așa 
fi cel putin 
în „clipa 
explică atenţia 
e acordă uneori. 
interesează numai 
> carę se apleacă 
ui actor dintr-un interes 
ional. 
pentru prima dată cînd 
am in față o listă lungă de roluri în 
teatru şi una foarte modestă de 
filme... 

— Nu numărul contează, ci impor- 
tanta rolurilor și puterea lor de a 
persista în memorie. Eu cred cá am 
avut totuși noroc, pentru că am 
interpretat roluri de compoziţie. 
După ce la început am jucat eroine 


ur pro 
ue 


de virsta mea, de la „La mere" pină 
la „Ora H", trecînd prin „Furtun 
a urmat ,Darclée", un fel de mara- 
thon de'compozitie. Mai multe virste 
— niciuna nu-mi aparţinea in afară 
de tinerețe care nu-mi folosea de loc 
în acel film — nemaivorbind de rolu- 
rile din opere, De la eroine wagne- 
riene pînă la patetica Alma Mater, 
de la dramatica Tosca, pînă la tragica 
Margareta a lui Faust. ,Darclée" a 
fost o încercare dură, dar si o ex pe- 
rientá care m-a maturizat. Pe urmă 
cele două roluri în „Dragoste lungă 
de-o seară“ şi „Omul de lingă tinc". 
pe care tot în categoria „compoziții“ 
le-as trece, pentru că sentimentele 
acelor personaje nu-mi aparțineau. 
Apoi ,Gioconda...". Și iar nu aveam 
vîrsta eroinei. Trebuia să fiu ma- 
tură, dar frumos matură, Malvina 
tinea ca obrazul să fie pur si nealterat 
de ani, dar dincolo deelsăse ascundă 
un temperament matur, o putere de 
trăire fantastică, egalată doar de 
forța de disimulare a sentimentelor. 
Pe urmă ,Serata", într-un fel apro- 
piat de „Gioconda...“ dar puţin pe 
invers: aparent Alexandra e o fată 
însingurată în urftenia ei, sub care 


Profilul ^ 


ascunde însă o mare forţă si o 
dorință de a comunica și de a fi 
acceptată de ceilalți. 

— Uritenia Alexandrei este însă 
de o asemenea puritate austeră încit 
atinge frumusețea lrinei din „Gio- 
conda 

— Puritatea nu tine de nişte linii 
ale obrazului, Ştiu cá mi se schimbă 
chipul de la un rol la altul. Mi.se 
transformă mușchii obrazului fără 
să-mi dau seama. Pentru că el, chipul, 
ia, cred, forma dinlăuntru a persona- 
jului. Cît despre frumusețe... Eu 
am început prin a fi o fată urità 
cu care regizorii nu prea ştiau-ce să 
facă și atunci o puneau să joace în 
travesti flăcăiandri cu mustăcioară. 
Nici acum nu sînt frumoasă. 

. — Dar poti fi în funcție de rol, 
pe scenă sau în film. Adică exact 
acolo unde şi cînd trebuie să fie 
frumoasă o actriță. Dacă e actriță... 


ETS 


9 


J 


CITITORI 


DESPRE 


NUMERE 


Anchetă alcătuită pe baza, răspunsurilor a 101 cititori din 


trei mari centre ale ţării: Bucureşti, Cluj, lași. 


Firește, nu ne-am propus să realizám o anchetă ştiinţifică, 


demnă de institutele de sondaj specializate. 


Am dorit însă replica spontană, orală, în direct, fără 
menajamente, în jurul celor trei 


întrebări de bază: 


CE VĂ PLACE 
ÎN REVISTA ,CINEMA" 


2 


CE NU VĂ PLACE 
ÎN REVISTA „CINEMA“? 


3 


CE ATI DORI SĂ GÁSITI 
ÎN REVISTA „CINEMA“? 


Ce vă place 


Succesul 
dezbaterilor 


Ing. Gheorghe URSU (București): 
Curajul. Adică, de pildă, articolul 
lui Lucian Pintilie despre Stroheim. 
„Mesele rotunde” în care se pune 


10 


degetul p es 
mărul 3 a 
printre 


elor unei an 
ori, Care Cuorin'e 
penibil pentru ^ 


Aurel 
Cluj): Revista 
în ultimii ani în aspect, ca prezentare 


PIRVAN (economist 
ista a ch t foarte muli 


Publicarea in nu- 


grafică şi mi se pare a fi remarcabit 
de cuprinzătoare în eclectismul ei. 
Ne face plăcere cînd găsim în ea 
materiale scrise cu vervă, materiale 
mai categorice, „Mesele rotunde” din 
ultimele numere s-au dovedit a fi 
interesante și chiar pasionante. E 
cazul să mai aflăm si noi ce se petrece 
în propria noastră cinematografie. 
Felicia ANTIP.  (telecronicara 
Flacăra”): 

la "care 5 


tluri, vitrinaj 
(ce 


lansează p: 
a fi dis 
Ing. Vasile ISTRATE (la 


cu întîrziere, 


e. De la últi- 


că si marii actori a 

George DAN (fizician — Cluj): 
„Masa rotundă” din numărul 3 a 
fost un adevărat eveniment publicis- 
tic. Dialogul lansat între cititori de 


»Curier"e foarte eficient pentru că, 
mai mult decit o'reţetă dată de spe- 
cialişti, e un dialog 
între amatori. 
Minerva 


onest și spontan 


MARIS isti UTC 
„Masa rotundă“ cu actorii 
mi-a plăcut extraordinar de mult. 
Au vorbit grozav Silvia Popovici, 
Florin Piersic, Amza Pellea. A fost 
un material ist. Ar trebui 
să mai organizaţi astfel de anchet 

Eugen BARBU (scriitor — Bucu 
resti): 


t cá des pre același film se 
i pro $i contra. 
ta e descuiată. 


ă cunos- 
cátori de 

Marcel CONSTANTIN (student 
Fi lologie — Cluj. redactor la revista 
studențească „Echinox"): E clar că 
lucrurile bune din revistă sînt mai 
multe decît cele rele;altfel nu s-ar 
vinde. Personal, apreciez cel mai 
mult paginile de cronică, dar măcar 
de-ar fi toată revista atit de cura- 
joasă, de hotărită și de incisi 
cum au fost cele două „mese rotunde 
din ultimele numere: 


Succesul 
unor rubrici 


Pompilia BOCU (studentă 
economie — laşi): Prefer din „C 
ma" şi deschid direct acolo, cáutín- 
du-le, cronicile de film — poate pen- 

$ ilmele recenzate ne 
nilor. „Cu- 
* — fiindcă e o 
dacá e uneori 


(inginer la Stu 
Bucureşti): 
ebit rubrica 
^ şi ,Cinerama". 
gnat "ALBESCU (profesoará — 
j}: Mi se pare utilă discuţia des- 
rie de filme pe care nu le 
desi am o rezervă 
f gal la egal cu marele 
public probabil, nici hu le 
va vedea. Ceea ce nu înseamnă că 
titatea de informa- 
ii a rubrica 
„Pe ne" iar troversele din 
aşa-numitele pro sau contra, cu 
cît sînt mai multe cu i aiit devin mai 


Punci. 
pe care o prezint . 
categoric domeniul 


vista 
informational. 


Geo SAIZESCU (regizor — Bucu- 
resti): Prezentarea fenomenului ci- 
nematografic mon „ “tratat cu 
maximă competenti naţională... 
în materie de critică şi istoriografiei 
de gen! Y 
DID TARCAN (e 


levă — lagi): Ci- 
prica „Curier“ 
e dintre citi- 


ilitatea să se 
simtă pulsu! pub i, iar mie să má 
confrur alte i. Apreciez 


Cassian chiar dacá nu 
Y acord cu opi- 


e 
: „Filmele 
zip 
i a", ca si corespondentele 
semnate de personalități din do- 
meniul criticii mondia 

Emil COSA (student Politehnicá— 
Cluj: Mă interesează și mă sa- 
tisfac cronicile, mai ales. cînd. au 
ocazia să trateze o capodoperă sau 
un film bun. llustratgia este dintre 
mai reușite și 


cele socotesc cá — 
deși sînt convins de contribuţia lor 
la popularitatea revistei — de mai 
multe fotografii nu e nevoie. 


Ing. Ana LEESCU (Cluj): E o 
revistă care. place. Îmi plac informa- 
tiile despre actori şi cu cît sint mai 
ample cu atît mă bucură mai mult, 
Pentru cá — ce să-i faci? — mol, 


cititorii, sîntem amatori de senza- 
tional. 

Mihaela MITRACHE (elevă, liceul 
„Petru Groza" — Bucureşti): Îmi 
place seriozitatea criticilor. precum 
şi faptul că se e constant părerea 
cititorilor. 

Margareta IVAN (studentă filo- 
logie — tași): Îmi plac anchetele și 


dezbaterile (am răbdare să aştept 
ei „miine dimineață”, promis de 
lon Brad la discuţia din 16 februarie). 
Îmi plac de asemenea rubricile, „Cine- 
mateca” și „Actorii noștri” — ca şi 
rubricile semnate de D.I. Suchianu 
şi Irina Petrescu. 

Adrian GRĂNESCU (student Filo- 
logie — Cluj): Bună și adecvată. ru- 
brica despre cartea de film. A fi 
cinefil nu înseamnă a vedea toata 
filmele, cu sau fără selecție, ci a 
cunoaşte si teoriile și studiile cine- 
matografice 

Gheorghe VÁLEANU oograf- 
„Casa Scinteii"-Bucuresti plac 
cronicile la filmele celebre, în spe- 
cial profiturile semnate de DI, 
Suchianu, am apreciat monografiile 
consacrate unor actori și regizori 
celebri, precum și art icolele feriti- 
cului polonez Toeplitz. Îmi plac 
numerele de revistă care caută să 
sintetizeze anumite probleme si în 
deosebi. acel nr. 12/1970, consacrat 
celor 75 de ani ai cinematografului. 
Îmi în plac articolele semnate de 
Ov.S. Crohmălniceanu, Al. Racovi- 
ceanü, Adina Darian, Alice Mănoiu. 

Olimpia RADO (studentă — Cluj): 


cum a fost aceea a 
Sorescu sau aceea a lui 
sînt cîteva condaie, 
ional vorbind, foarte bune, 
fer aici [a permanenţii semna- 
tari. În mare măsură îmi place şi 
ilustratia revistei. 


MMM 


Spiritu! ? 
şi oamenii 
———————— ÁÁ—— M— 
Mihnea GHEORGHIU (scriitor — 
Bucuresti): ,Cinema" a crescut fru- 
mos si bine de cînd-am cunoscut-o, 
acum o sutá de luni... 
lulian MIHU (regiz 
Eleganta sa ţinută 
tivitatea ei formală 
bună parte popu 


r— Bucureşti): 
erioară, atrac- 
care explică în 


- - lagi): 
Îmi plac bunul simt, imaginaţia crea- 
toare, spiritul novator, spontanel- 


tatea intelizentă, într-un cuvînt tot 
ce tine d ul de culturá. Particu- 
larizind, place Dl. Suchidnu 
2$ sa juvenilă, Îmi 
ţia pentru intere 
re dar yo oe prin 


tea pe carea. 


nu reme m kii enc 


aria lor de profunzime ale distin- 
silor oameni de culturá Radu Beligan 
si Liviu Ciulei, Imi place subtilitatea 
intervențiilor lui Beligan, ca și fer- 
brilitatea explozivă a luiCiulei. Îmi 
place Ecaterina Oproiu pentru in- 
tervențiile sale stilistic telegrafice, 
de alură bărbătească, tinind de 
esenţa celei mai neîndoielnice în- 
doieli feminine. Și, să nu uit, eru- 
ditia lui Mihnea Gheorghiu pe care 
mi-ar face plăcere s-o gust mai des 
pe această cale. 

Tudor VORNICU (directorul pro- 
gramelor TV): Îmi place „Cinema“ 
pentru că nu seamănă cu nici oaltă 
revistă de la noi. Îmi place pentru 
că e făcută de profesioniști care 
doresc să spună cît mai multe ade- 
văruri. Îmi place pentru căconsultă 
un public larg, aducindu-i o largă 
informaţie. Îmi place că se ocupă de 
TV, criticindu-ne fără menajamente, 
dar cu competență. 

Aida DRAGOMIRESCU  (biolog- 
lași): Îmi place polivalenta revistei 
realizată ca un compromis, atîta 
vreme cît ,,Cinema", ca singură pu- 
blicatie de specialitate de la noi, 
se va adresa atît cinefililor de supra- 
față, cît si celor serios interesaţi de 
arta filmului. Optez pentru mate- 
rialele din a doua categorie, iar dintre 
ele pe cele semnate de Ov. S. Croh- 
mălniceanu, Gelu lonescu. George 
Littera. 

Fred MAHLER (director adjunct 
al Centrului de cercetári pentru 
problemele tineretului): Îmi plac 
foarte multe din revista dumnea- 
voastră... Mai ales faptul.cá se ocupă 
sistematic de demitizarea vedetei, 

Constanta PRODAN (merceolog- 
lași): Îmi place caracterul dezinvolt 
al comentariilor și informațiilor, care 
se adresează tuturor gusturilor şi 
preocupărilor. Mai mult ca orice îmi 
place stilul lui Crohmălniceanu şi 
Cosasu. 

Adrian LUSTIG (elev, clasa XI, 
liceul LL. Caragiale-Bucureşti): De 
ce îmi place? Fiindcă este o revistă 
ambițioasă; vrea să fle ca însăși, 
să nu semene cu nici o altă publi- 
catie, Pentru că uneori mă pune în 
dificultate intelectuală, rupîndu-mă 
de la altceva, Nu pot să afirm că îmi 
plac anumite rubrici, ci cei care le 
susţin. Totuși apreciez faptul că 


revista este alcătuită în special din 
articole, fotografiile ocupind locul 
doi, știind că în alte ţări raportul 
este invers; apreciez faptul că pen- 
tru un singur film se publică mai 
multe cronici, ceea ce atrage după 
sine evitarea sentintelor. E bine cá 
revistei nu-ieste teamă de con- 
traziceri. Sînt de acord și cu publi- 


carea părerilor publicului, cu con- , 


ditia ca acestea să nu aparţină fetelor 
sub 16 ani, doamnelor de peste 58, 
ori capilor de familie care au văzut 
filmul împreună cu familia. În rest 
citesc cu plăcere toate articolele de 
ținută intelectuală, dar nu intelec- 
tualizate cu ajutorul dictionarelor de 
neolcgisme. 

Al. INTORSUREANU (operator 
— București): Este interesant cum 
revista ,Cinem" îmbină într-un mod 
destul «de echilibrat gustul masei 
de cititori-spectatori de cinema — 
din punct de vedere informativ vi- 
zual — cu cerinţele mai pretentioase 
ale cinefililor. Fără să plictiseascá, 
ba chiar fácind-o mai dinamică, pa- 
ginile scrise de cineasti si criticii 
de cinema, precum și cele semnate de 
invitați ai revistei din alte domenii de 
artă şi cultură, fac din revista „Cine- 
ma" o publicaţie care se bucură de 
prestigiu. 

Florin MUGUR (scriitor, redactor- 
șef adjunct al revistei „Argeș"): ;Cine- 
ma" — „un personaj istoric, un erou 
legendar, un simbol naţional” — e 
o publicație inteligentă, scrisă cu 
talent. Îmi plac între multe altele 
titlurile şi subtitlurile (am dat mai 
sus o mostră), imi mai place ce este 
sub titluri și sub subtitluri dar numai 


atunci cînd inteligența nu e osten- - 


tativă şi talentul implică şi doza 
necesară de discreţie. ,Cinema" e o 
revistă bărbătească (numai femeile 
mai au în veacul nostru de aproxima- 
ţie, puţină bărbăţie). Admir cute- 
zanța şi măsura cu care a știut, mai 
ales în ultima vreme, să abordeze 
cîteva din problemele importante 
ale vieţii contemporane (ale acto- 
rului, ale pod a adică ale 
întregii populații). 

Dorin ALMÁSAN (profesor — 
Cluj): Mi se pare interesant faptul că 
avem o revistă de specialitate mult 
mai bună decît cinematografia noas- 
trá. 


Ce nu vá place 4 


Genuri 
şi oameni 


Ing: Marius GRUBER (București): 
a) Anchetele cu personalități ofi- 
ciale în care ceea ce se prezintă de 
câtre fiecare este mai mult o auto- 
reclamă a preopinentului și, bine 
înțeles, o critică la adresa celorlalți 
(cu rare excepţii); b) Reportajele 
roz despre filmele in spe de la 
Buftea, fără circumspectia necesară 
în cazul unei producţii destul de 
precare; c) Faptul că revista nu a 
reușit de mult timp să descopere 
un sume nou în critica cinemato- 
grafică, Y 

loan P. (student filologie-Cluj): 
Prea vrea să satisfacă toate gusturile. 
Ny se poate. Aşa că poate ar fi ma 
bine să vă hotáriti. ;Curierul" mi 
se pare prea moale. Tot omul care 
capătă impresia că și-a format o 
părere, capătă spaţiu. Seamănă cu 

- situaţia în care a ajuns fotbalul, tot 
chibitul e teoretician. 

Mioara BÁLEANU (București): 
Mă șochează faptul că se scrie mult 
despre filme la care nu am acces; 
de asemenea observ că filmul nu -se 
abordează și din punctul de vedere 
al meseriei specifice (montaj, ima- 
gine, coloană sonoră), accentul fiind 
pus de obicei pe problemele scena- 


riului literar. Foarte șubredă — 
rubrica TV. 

Valeriu PANTEA (student Poli- 
tehnică—lași): Nu agreez feminismul 
revistei, acel aer „flou“ care măr- 
turiseste.o lipsă de aderare și pă- 
trundere în esența unor fenomene. 
Mărturisesc că nu-mi place D.L 
Suchianu; înţeleg popularitatea lui, 
dar n-o accept căci nu-l accept în ca- 
litate de critic al filmului contem- 
poran. Opiniile domniei-sale se do- 
vedesc de multe ori, fie práfuite, fie 
eronate. Îmi place spectacolul „Su- 
chianu", patima sa juvenilă, dar e 
suficient? 

Minerva MARIŞ — Cluj: Unele 
cronici sînt scrise în termeni de 
specialitate greu accesibili. 

lulian MIHU: Mai greu de ră 
Sînt numere din revistă care-r 
mai mult, altele 
torează si intimp 


poate si faptului că unele materiale ` 


(uneori destul de des) se repetă. 
Apoi se mai ivesc şi cazuri de cola- 
boratori 'slab informati care isi 
permit sá dea verdicte despre cine- 
matografie. De aici, snobismul, un 
gen de superficialitate foarte peri- 
culos... Adică să se vorbească totuși 
mai mult despre Bufuel şi mai 
puțin bine despre Lelouch sau 
lean-Luc Godard. Mai mult despre 


„Butch Cassidy" si mai puțin despre 
„Clanul sicilienilor". f 

Letiţia POJAR (muncitoare la fa- 
brica ;Somesul"-Cluj): Primele pa- 
gini sînt, de obicei, mereu aceleaşi; 
aceleași discuţii, aceleaşi teme stiute 
dinainte, 

Felicia ANTIP: Excesiva deferentá 
faţă de studioul „București“ si față 
de forurile oficiale ale cinematogra- 
fiei, în general. Cu excepţia artico- 
lelor semnate Belphegor şi Mirodan, 
noua rubrică de televiziune mi se 
pare lipsită şi de nerv şi de spirit 
critic. Îmi displac rubricile „de ser- 
viciu“, dinspre finalul revistei. („Cine- 
rama"). Regret intirzierea (efect al 
apariției lunare) şi uneori eschivarea 
de la comentarea fenomenului cine- 
matografic actual. 

Gheorghe VÁLEANU — Bucu- 
reşti: Nu-mi plac în revistă artico- 
lele semnate de Radu Cosasu, T. Ca- 
ranfil, Eva Sirbu și Ecaterina Oproiu, 
pe care, deși le studiez, nu înţeleg 
nimic din ele. (În special din croni- 
cile onomatopeice si prea ironice 
ale lui Cosașu), Sînt articole care 
irosesc spațiul şi fac risipă de ma- 
terial. 

Mihaela MITRACHE (Bucureşti): 
Tonul prea evaziv și faptul că se 
acordă un spațiu restr!ns filmului 
documentar. 

Irina DONA (elevă cl. XI, liceul 
„Petru Groza" — București): Am 
im presia că se face prea multă teorie 
tocmatÎntr-un domeniu în care rea- 
lizările sînt mai. mici, cum e cazul 
filmului românesc. Sau tocmai de 
aceea se face atîta teorie? 

Elvira LASCĂU (studentă Agro- 
nomie-Cluj): Vi se va pare secundar, 
dar vă atrag atenţia că din dorința 
de audienţă, revista face unele fixatii 
pe actori — vezi cazul B.B. — sau 
chiar pe arii de discuţie. 

Violeta TARCAN (lași): Mărturi- 
sesc regretul că în paginile revistei 
apar foarte rar articole sub semnă- 
tura Ecaterinei Oproiu. La între- 
barea „de ce“, un singur răspuns: 
citiţi „Un idol pentru fiecare”. 

Veronica TATULEA  (studenţă 
Arte plastice — Cluj): „Mesele ro- 
tunde“ din ultimele numere arătau 
grozav a ceartă de bucătărie. Revista 
e destinată publicului larg și sînt 
lucruri pe care acest public n-ar 
trebui să le cunoască, Nici eu nu voi 
trezi interesul nimănui dacă voi 
încerca să-mi justific o lucrare nereu- 
şită prin faptul că n-am avut cu- 
loare, 

Viviane PRAGER (elevă, cl. XI, 
Bucureşti): Se discută de multe 
ori inutil. Să se treacă la ,plebicist"l 


Aspectul 
grafic 


Constantin PRICOP  (tehnician- 
Bucureşti): Calitatea fotografiei pre- 
zintá mari variaţii de la număr la 
număr, Din o mie de motive, hîr- 
tia ordimará de ziar nu are ce cáuta 
într-o revistă de CINEMA. Mă deran- 
jează gi faptul că destinati coperta 
în exclusivitate busturilor şi cape- 
telor de staruri... Sînt convins că 
multe actriţe au și picioare! 

Aida DRAGOMIRESCU (lași): 
Nul — fotografiilor de prim plan 
a unor vedete, „de pus pe perete”, 
care răpesc spații de 1—2 pagini 
din revistă dintr-o dată. Să însemn 
asta lipsă de text substanţial? Nu 
vreau să cred că fenomenul se 
explică prin conc făcute de re- 
dactie gu i al unor spec- 
tatori-cit 


ai ENACHE (Bucuresti): 
c tisarea grafică, hîr- 
ertilor cit si a in- 
proasta reproducere a 
nu numai “a acelor 
„color“, ci şi a. ,alb-negrului", 
Olimpia RADU (Cluj): Nu-mi 
place revista atunci cînd se orien- 
teazá spre scandal. De pildă, foto- 
grafia aceea, pe două Pagini, de la 
mijloc, o găsesc un mod comod şi 
cîte o dată chiar vulgar de a înlocui 
două pagini de text virtual. Nu spun 
că o revistă ca a dumneavoastră să 


îndesească litera scrisă, — şi aşa e 
mai substanțială decit alte reviste 
cu bună reputaţie — dar as vrea o 
mai mare atenție în selectarea foto- 
grafiilor. A 

Dida HÍRTOPEANU (medic — 
lași): Îmi displace hírtia pe care se 
tipăreşte o parte din revistă. Poate 
ar trebui să se folosească hîrtie mai 
bună, chiar dacă asta ar ridica preţul 
de vînzare. În ultimele numere, foto- 
grafiile au un colorit nereușit. 


Stilul, tonul, 
muzica... 


Mihnea GHEORGHIU: Nu-mi 
place cînd ,Cinema" e prea bine 
crescută cu autori de filme prost 
crescuți și care în general probează 
că nu vor mai... creşte. 

Geo SAIZESCU: Subiectivismul., 
exagerat, uneorii 

Dorin ALMÁSAN (Cluj): Revista 
este, totuși, prea serioasă, prea 
academică. li lipsește incisivitatea. 

Florin MUGUR: Ce nu-mi place? 
Același răspuns ca la întrebarea 
întîi, în care am scris ce-mi place. 

Emil COSA (Cluj): Nu cred că-şi 


află locul în revistă informaţii din . 


culisele prea intime ale cinemato- 
grafului. Viaţa intimă a unui cineast 
interesează mult mai puțin decit 
arta Sa. 

Adrian LUSTIG (București): Une- 
ori revista este ostentativ de ambi- 
tloasi și discută despre filme ca şi 
cum ar avea de a face doar cu acade- 
micianul Moisil. 

P. CORNEL  (plastician-Cluj): 
Eclectismul,pe care e obligată revista 
să-l practice, frizează destul de vi- 
Zibil un compromis prea uşor accep- 
tat, Mărturisesc că citesc revista de 
la sfîrşit spre început, iar începutul, 
practic, M răsfoiesc doar. Mi se pare 
că se scrie mult prea puţin onest 
despre filmul românesc. ) 

ing. Gheorghe URSU (Bucureşti): 
Concesiile. Stelele multe acordate 
unor filme „bine făcute“, dar situate 
în afara artei („Clanul sicilienilor"); 
reportajele de pe platourile de fil- 
mare făcute în stil de reclamă. 
Absența unei poziţii nete față de 
corespondențele în care e glorifi- 
cată Sarita Montiel si sînt declaraţi 
snobi toti cei cărora le place Anto- 
nioni. 

Marcel CONSTANTIN (Cluj): În 
locul unei atitudini pasive, de' pură 
constatare a fenomenelor publice, 
de ce nu şi-ar îngădui'revista „Cine- 
ma“ o acţiune directă de dirijare a 
gustului s atorilor? De ce nu-și 
permite revista să ignore total ceea 
ce merită ignorat, pentru a discuta 
mai amplu ceea ce merită cu adevărat 
discutat? Revista ar trebui să riște 
o atitudine cît mai categorică în fata 
publicului atit de eterogen. 

Fred MAHLER (Bucureşti): Toc- 
mai pentru că apreciez efortul dum- 
neavoastră spre demitizarea vede- 
tei (în conţinut), nu pot să nu observ 
că în deosebi prin ilustrație, vrind- 
nevrind, revista se contrazice, cul- 
tivind în continuare mitul vedetei. 

Constanţa PRODAN (laşi): Nu-mi 
plac divagatiile ,comerciale" ale re- 
vistei, precum reportajele pur geo- 
grafice, reportajele de... muzică ușoa- 
ră, informaţiile despre modă si chiar 
interesul excesiv pentru fenomenul 
vedetismului. Ce este CINEMA în. 
toate acestea? 


— 


11 


Ing. Dragomir COSTESCU (laşi): = 
Nu mă interesează și mă irită apo- 
logia vedetismului, intuiesc chiar o 
predilecție a redacţiei pentru ceea 
ce ea numește ,mitclogie". Regizori 
de forța unor Antonioni, Bergman. 
Fellini, Buñuel, Wajda care pot impul- 
siona cu adevărat arta filmului, ar 
trebui urmăriţi cu sporită atenţie, 
sacrificînd-o chiar pe Raquel Welch. 

Cristian FLAVIU (student Mate- 


aprecieri despre opere, şcoli, ten- 


-dinte și personalități de peste ho- 


tare. Cred că nu întotdeauna trebuie 
să așteptăm programarea pe ecrane 
ale diferitelor opere de către 
D.R.C.D.F., pentru a informa si 
cultiva publicul, 


Eugen BARBU: 


curier — supliment 


ip sal DATE cá dupà eteni: 
e citesc „Cihema'-4 e are ca : z 
du valore tuit în A oara cu G. .Brucmaier ; Sorin Cor- 
strălucirea persoanelor care scriu bu; Monica Chirtas;.N. Dumi- 
sau de care se ocupă revista. Prețul. ` trescu; Violeta Deleanu; Ma- 
3 = ; B ria Magdalena-Dinescu ; Adrian 
Tudor VORNICU: Nu-mi place Irimescu: lon Giurcă; G.M.S.; 
că apare prea rar; nu-mi place for- Marilena Mancu; lon Manea; 
matul, e prea mare şi incomod; Mona Manu; C. Munteanu; 
nu-mi plac uneori interviurile care luliana Micu; Constantin 
sînt redate într-un stil preţios. Nu-mi Pricop; Tatiana Raica; Vir- 
place cum vă ocupați de TV, fur- ginia Uţă; Ulise Vinogradschi; 
nizind prea puţine informaţii si George Vlad; Silviu Zimmel, 
prea puține date despre proiectele care, de acord sau nu cu opi- 
noastre de viitor niile noastre, fără să fie afec- 
Al. ÎNTORSUREANU (București): tati de ingrata noastră apariţie 
Nu-mi place cum se face informarea şi tirziile noastre. răspunsuri, 
la zi despre preocupările cineastilor ne-au scris cu pasiune, ono- 
nostri, si nici întîrzierea cu care apar rindu-ne cu încrederea lor. 


Cu ocazia numárului 101 
ne facem plácuta datorie de 
a multumi tuturor corespon- 
dentilor nostri care ne-au 
asigurat de-a lungul timpu- 
lui rubricile substantiale ale 
curierului nostru și în deo- 
sebi acestor necunoscuți pri- 


* 
Sperám ca nimeni sá nu 
. ia în nume de rău faptul că 
acest moment festiv ne în- 
deamnă la a ne amuza împre- 
ună cu cititorii noștri prin 
publicarea cîtorva „perle” sau 


w 


„specialităţi”, primite- de-a 
lungul timpului la rubrica 
noastră. Fireşte, numele sem- 
natarilor sînt schimbate. Ele 
nici nu au vreo importanţă. 
Esenţial ni s-a părut ceea cea 
putut trece prin capul unor 
»cinefili^ — dovadă cá una 
din cele mai mari „grădini“ din 
lume, plină de „idei“ mai mult 
sau mai puţin divine, rămîne 
cinematograful. Noi garantăm 
autenticitatea. 


Poezie pentru Bud din 
„Splendoare in iarbă“ 


(fragment) 


. „Spune-mi Bud ce-i fericirea? 
Să te-nsori. c-o. ospătară? 
Uitind pe dulcea Diana, 

Cà ti-a fost foame-ntr-o seará? 


. De nu era ospătara 
Oare ce s-ar fi-ntimplat? 
O, desigur, era alta, 

Că bărbatu-i tot bărbat. 


. Bud, tu ţi-ai lăsat viața 
Vieţii să ţi-o, soarbă 
Şi-ai crezut cá fericirea-i 
Devastind o fată-n iarbă, 


. Oare-atunci ţi-a fost splendoarea? 
Cînd cuprins de voluptate 
Fata te-acceptase-n iarbă 
Cum nici nu gîndiseși, poate? 


Că Cinema nu apare sáptámipall 

Că e prea sofisticată din cînd în 
cînd. 

Că e prea lungă uneori. 

Că găzduește si opinii snoabe (rar, 
ce-i drept!) 


Ce doriţi 
să găsiţi * 


Top 16 5 


Ne cerem ingaduinta ca la ultima întrebare să sintetizám 
punsurile într-un asa zis „top", într-un clasament al acestor 
dorințe şi sugestii, bazat pe frecvența lor în răspunsurile date : 


T MAI MULT CURAJ — în analizarea fenomenului cine- 
matografic national, în abordarea problemelor teoret 
în sustinerea unor dezbateri acute, a unora 
nante, în organizarea unor sondaje privind 
mente și demagogie gusturile spectatorilor. 


2. UN CAPITOL PERMANENT DE ISTORIE A CINE- 
MATOGRAFULUI — școli, curente, tendinţe, persona- 
lități, tratate serios, riguros, chiar riscind un anume 
didacticism. 


3. O REFLECTARE MAI AMPLĂ A VIEŢII CINEMATO- 
GRAFICE INTERNAŢIONALE — atît în zilele ei de 
lucru, cît și în zilele de sărbătoare (festivaluri, concursuri 
internaționale. etc.) 


4. UN SPAȚIU MULT MAI LARG ACORDAT MARILOR 


REGIZORI ŞI ACTORI CONTEMPORANI ROMÂNI, 
STRĂINI. 


5. MAI MULTĂ ÎNCREDERE IN TINERET — în tinerii 


spectatori, «a şi în act şi regizorii tineril Sondaje 
periodice, sub semnul si tii şi comprehensiunii, 
pe ter „ca de pild oul de film și tînărul 
spectato Starul. si tî Filmul si universul 


spiritual al tînărului 


6. O abordare mai profesionistă, mai specifică, mai 
strigentă a problemelor de mestesug si meserie a fil 
mului. 


7. Creşterea nivelului intelectual al revistei, aceasta irsem- 
nînd în primul rînd orientarea ei spre filmele majore, 
importante, lupta pentru impunerea — chiar prin vio- 
lentarea unor „gusturi populare” — a filmelor de înaltă 
calitate, a capodoperelor recunoscute („Revista să se 
bată pentru filmele bune împotriva filmelor proaste” 


12 


101 citiori 


— E foarte bine, numai cá... 


O 


. Oricum, dragostea Dianei 


Ti-a lăsat în suflet urmă 
Și din cînd în cînd te-apasă 
Ca uşoară, dulce umbră. 


„ Dragostea Dianei însă 


N-a rămas tentatie 
Dar din cînd în cînd o cauti 
Ca o revelaţie...“ 
Claudia CARDINALE 
Jud. Dolj 


Iubesc 


compoziție proprie 
închinată actorului... 


lubesc un singur om 
Dar nu e lîngă mine 
El e un bun actor 
Cu zimbete senine. 


. El are ochi albastri 


Si párul bucilat 
Este frumosul lumii 
E un om învățat. 


. De la catedra școlii 


Regizorii l-au luat 

Și-n filmul „Dacii“ 

El a debutat, 
Marie-José NAT 
]ud. Teleorman 


Dragă revistă „Cinema“, 


Fiind în ultima clasă la şcoa- 
la generală, mă simt ca într-o 


ráspintie din care „plec“ nu- 
meroase drumuri in-multe di- 
recții, Aceste drumuri duc 
spre Viitor. Mă gîndesc că 
n-ar fi deloc rău să mă indrept 
spre drumul cel mai încîn- 
tátor, pe drumul cinemato- 
grafiei. Acesta cred căva fi 
un drum lung și cotit, un 
drum greu de urcat. 
Realizări: 

— Am început să călă- 
resc -pe cal asemeni cascado- 
rilor. Am încercat să cad, 
însă am căzut rău, 

— Cunosc puţin să conduc 
un autocamion și puţină me- 
canică a motorului cu ardere 
internă în patru timpi. 

— Am încercat să fac un 
proiect: de film, făcîndu-mi 
cîteva planuri intitulate: „Ca- 
balcada din Bucegi”, „Aventu- 
rile lui Tomescu și Munteanu”, 
„Haiducul Radu“, „Piratul Te- 
rente"... Voi încerca să aflu 
cît mai multe fapte din is- 
toria eroilor, de la oamenii 
bătrîni. Aș dori să aflu dru- 
mul pe care trebuie să-l 
parcurg pînă la cascador, pînă 
la actorul de film. Trăiască 
cinematografia română și suc- 
ces artiștilor români în viitori 

Giuliano GEMMA 
Jud. Dolhasca 


Despre Winnetou 


. „Am citit în pagina curie- 
rului dv. din nr. 8, observaţia 
elevului George Vlad din Bu- 
zău, După cite înțeleg eu, 
dinsul nu are o părere prea 
bună despre serialul Winnetcu 
de unde întrebuințează cu- 
vintul „winnetizat”. Serialul 
Winnetou e un film extra- 


ordinar, nu vreau să spun pen- _ 


tru împușcăturile, loviturile 
de cuţit, pumnii sau bătaia 
care te însoțesc în tot timpul 
vizionării sau a acelor oameni 
imbecilizati și îndobitociţi din 
pricina aurului. Ci că acest 
film e adus ca un omagiu 
marelui Winnetou, acestui ge- 
niu al Pieilor-Roşii, acestui 
bărbat al curajului. drep- 
tátii, mîndriei, cinstei şi ome- 
niei. Cu toate că marele apaș 
nu a mers la școli speciale, 
stăpînea limba germană și en- 
gleză la perfectie și era de o 
inteligență uimitoare. 'Dacă 
acest geniu al apasilor ar fi 
trăit în alte condiţii, ar fi 
ajuns un om mare. Vizionind 
un serial Winnetou, îi aducem 
un omagiu marelui apaș și nu 
putem spune niciodată că ne 


plictisim sau că ne-am ,win- 
netizat". 
Diana RIGG — Valea Seacă 


„Dreptul de a te naşte" 


Un cititor ne-a propus — 
exact in termenii de mai jos— 
un scenariu pentru un film 
românesc cu acest titlu: 

„Mai întîi vreau să spun cá 
la acest film accesul copiilor 
pînă la vîrsta de 18 ani să fie 
interzis. La acest film aş Vrea 
să văd doi îndrăgostiţi, cum 
încep ei primele întîlniri, pri- 
mele sărutări, dragostea lor, 
căsătoria lor, munca lor, co- 
pilul. (Ar fi bine, doresc în 
scopul de a se lămuri multe 
probleme, să se filmeze la o 
casă de naşteri toate fazele, — 
de la internare, nașterea, pînă 
la părăsirea maternității). În 
continuare, filmul să scoată 
în evidenţă bucuria părinților, 
sosirea fericită acasă cu co- 
pilul. Vă rog să mai adăugaţi 
și dv. elementele necesare ca 
să fie un film bun. Tineretul 
așteaptă un asemenea film. 
Deci, în acest film, dorim să 
vedem viaţa.” 

* 
N.R.: Deci să ne. vedem cu 


bine la numárul 1001 ! 


espre 101 numere 


8. Apariţia cel puțin bilunară, dacă nu săptămînală. 


9. O substanţială creştere a volumului de informaţii și 
explicații — avindu-se drept criteriu formarea unui gust 
de bună calitate intelectuală, străin de spiritul cancanier, 
frivol şi vulgar. 


10. Un capitol si mai larg, dar în deosebi mai critic si mai 
analitic, consacrat televiziunii. 


11. O critică cinstită și constructivă a filmelor românești, 
pe un ton sigur, nuantat, dar fără concesii laṣe sau opor- 
tuniste. 


12, Operativitate critică în cronica filmului străin. 
13. Descoperirea și cultivarea stăruitoare a unor noi talente 
în critica cinematografică. 


14. Cuvîntul cititorilor, opiniile lor să capete o pondere 
și mai mare — lansîndu-se, în afara ,Curierului" larg 
apreciat, şi alte rubrici care să le aparțină, fără teama 
de înfruntare a unor puncte de vedere contradictorii. 


15. Radicala îmbunătăţiri aspectului grafic, a ilustratiei, 
$i mai cu seamă a calităţii hîrtiei. 


16. Un stil cît mai accesibil, cît mai clar şi pertinent. 


În afara acestui „top 16“ mai notăm dintre. sugestiile 
izolate, dar nu lipsite de tîlc: 


e Revista să nu-și piardă umorul, ba chiar să cîştige în 
autoironiel 

e Filmul,Dreptul de a te naste" —consacrat în urma cele- 
brului sondaj din nr. 3/1971 drept filmul nr. 1 al ultimului 
c piná la ultima fotogramă, 


an — sá fie analizat 


(N.R.: În această direcție, putem anunţa de pe acum că 
sintem in posesia unui stoc masiv de ráspunsuri care poate 
fi socotit ca un contra-sondaj, extrem de semnificativ, pe 
care așteptăm cu nerăbdare să-l publicăm pe larg în numă- 
rul 7/1971. 


ă Lionel Hampton încă o dată la Bucuresti(!?) 
iar dacă în ierarhia propriilor noastre aspirații sînt unele 
"versiuni față de ordinea stabilită de acest „top“ — ne face 
deosebită plăcere SĂ CONSTATĂM CĂ TOATE ACESTE 
DORINTI SE ÎNSCRIU ORGANIC ÎN PLANURILE NOASTRE 
DE VIITOR. 


E CEA MAI TONICĂ CONCLUZIE LA CAPĂTUL ACESTEI 
ANCHETE. 


€ Eva HAVAS — la Cluj 
Anchetă realizată de: Sergiu SELIAN — la lași 
€ Radu COSASU — la București 


„hu propune nici-o soluție 


13 


5 reviste de film 


Presa cinematografică în tara noastră a văzut „lumina tiparului” scurt timp după primele filme. Cele dintii 
publicații au apărut o dată cu secolul, iar de-a lungul anilor, în întreaga ţară, au fost tipărite peste o sută de 
reviste închinate filmului, care urmăreau fenomenul cinematografic atît în lume cît și la noi. Unele dintre aceste 
publicații au avut o viață mai lungă şi s-au impus. Altele au fost doar simple treceri-pe la debitele de tutun şi ziare. 

Despre cele mai importante vă vorbim mai jos, pentru că dacă astăzi se cunoaşte o singură revistă de 
cinema, mulţi dintre cititori isi vor aduce aminte de înaintaşele ei. 


1. „Revista pentru Fotografie, Stereo- 
scopie, Proiectiuni Cinematografice şi Fo- 
to— Arte", 
laşi, 1204 

Editată de .!n:titutul şi editura de foto- 
arte ,Chaland&Cie",aceastá publicaţie este 
cea dintii care cuprinde în titlu certificarea 
unor preocupări cinematografice. In fapt, 
un simplu catalog al unei case de împrumut 
şi vînzare. 


Viata Cinematogra 


2, „Viaţa cinematografică în România, 
Bulgaria, Serbia, Grecia, Turcia şi Egipt" 
Bucureşti, 1914 

Periodic bilingv (română si franceză). 
„Revista noastră — spune articolul pro- 
gram — va apăra interesele artei cinema- 
tografice, atît materiale; cit și morale, şi va 
duce lupta împotriva detractorilor acestui 
gen de spectacol cel mai interesant, instruc- 
tiv, amuzant şi inteligent, chemat să înlo- 
cuiască în mare parte și cartea și teatrul si 
jurnalul“... Revista pare să fi avut un rol 
important în difuzarea, în tara noastră, a 
filmelor unor case cinematografice mai 
puțin cunoscute decît , Pathé" şi „Nordish”. 


14 


| rr i i 


3. „Curierul cinematografic” 
Bucureşti, 1516 

Prima publicaţie românească de cinema 
direct legată de producţia autohtonă, Re- 
dactia şi administraţia: Uzina de filme Leon 
Popescu. În paginile revistei sáptáminale 
semnează: operatorul Gh. lonescu, publi- 
cistul J. Rosen si caricaturistul Aurel Pe- 
trescu — viitorul cineast. Scopul revistei: 
„A apăra interesele publicului tot atit de 
mult ca pe cele ale cinematografistilor". 


căi! A R 
m E 


diu ide i 
LEIET TE H 
REDE 


Lolo 


4. „Filmul” 
Bucuresti, 1923 —1925 

„O revistă care să se ocupe de arta cine- 
matografică şi totodată de interesele cine- 
matografiștilor, o revistă menită să for- 
meze trăsătura de unire între marele public 
şi acei care, cu multe greutăţi, se silesc să-i 
satisfacă curiozitatea şi setea de frumos"... 
Semnează articole și cronici: Mihail Se- 
vastos, P. Prodan, Al. Bilciurescu, Victor 
Eftimiu, T. Carnabatt, Liviu Rebreanu, lon 
Minulescu, Camil Petrescu, Corneliu Mol- 
dovan, Jean Bart, Al. Davilla, lon Marin 
Sadoveanu. 


5, , Cinema" 
Bucureşti, 1924- 1948 

Revista cinematografică românească cu 
apariția cea mai îndelungată. La început 
lunar, apoi bilunar și, începînd din 1931, 
săptămînal. Colecţia revistei „constituie o 
interesantă istorie a cinematografului din 
România, un adevărat muzeu al filmului”, 
aprecia unul din directorii ei: N. Cassvan. 
În 1931, cînd la conducerea publicaţiei se 
află Alexandru Graur, programul revistei 
„Cinema" e formulat astfel: „Miile de pasio- 
naţi ai cinematografului vor avea o tribună 
de la care vor fi apărate interesele şi drep- 
turile lor. În același timp, revista noastră 
se va ocupa şi de partea corporativă a me- 
seriei, sustinind cauza producătoriler si 
reprezentatorilor, ori de cîte ori dreptatea 
va fi de partea lor. Dar scopulurmărit 
înainte de toate este informarea publicului 
în mod cît mai amănunţit și mai cinstit 
cu putinţă. Cititorul are dreptul să ştie, 
să fie lămurit în privinţa tuturor amánun- 
telor în legătură cu arta cinematografică”. 
În paginile revistei semnează de-a lungul 
anilor: P. Constantin (Cernovodeanu), A. 
Schatz, G. Theodorescu, M. Blossoms, |. Semo, 
1. Golea, J. Vulpescu, D.I. Suchianu, B. Ce» 
han, Tr. Popescu Tracipone, L. Cassvan, . 
Eugen Schileru, B. P. Marian, adică marea 
majoritate a publiciştilor care s-au ocu pat 
de cinematograf în perioada interbelică, 
Întîlnim de asemenea semnătura unor inte- 
lectuali de prestigiu ca: Al. Davilla, M, 
Dragomirescu, Cezar Petrescu, Corneliu 
Moldovanu, Emil Isac, Al. Philippide, 
F. Aderca, Tudor Arghezi, Liviu Rebreanu, 
Victor Eftimiu şi alţii. 

Revista și-a ținut, de asemenea, deschise 
coloanele principalilor realizatori de film 
din tara noastră. Programul ambiguu. şi 
condiţiile materiale ale existenţei sale au 
făcut însă nu de puține ori ca revista să 
alunece pe panta comercialismului, 


nt. 5 
ANUL IX (101) 
revistă t ra 


LJ 
" 
cinematogratica 
Bucuresti - m.ai — 1971 
10. .Sfero-cinema" 
lași, 1937 
Programul revistei ,sáptáminal pentru 
filmul românesc“ — preciza: „reclama este 
sufletul comerțului, nimic de zis, dar atunci 
4 8. „Filmul meu" cînd această reclamă induce în eroare un 
dorsi otita a taia București, 1927 — 1930, public numerosși de bună credință, credem 
6. „Clipa cinematografică“ Începînd ca o publicație ce-și propune că gestul face parte din cele necinstite. 
Bucuresti, 1928 „să selectioneze filmele cele mai reușite, Noi scoatem această revistă cu alte inten- 
Organ al Asociaţiei „Prietenii cinemato- capodoperele cinematografului, oferind ci- tii: luptăm pentru filmul românesc!" „Cu 
| grafului", de fapt tribuná a grupului de titorului scenariul lor si tot ce poate servi un asemenea program de frondă evident 
entuziaşti grupaţi în jurul lui H. Igiroșanu. la cunoaşterea și înțelegerea filmului”, re- că revista nu a putut avea, In condițiile date, 
Problemele artei cinematografice sînt abor- vista condusă de M.N. Marne și Ménalque decît o existență efemeră. 
date în paginile revistei de Mihail Drago- (B. Florian) — și care „apărea duminica“ 
mirescu, G. Murnu, G.M. Zamfirescu, |. depășește treptat această formulă, acordind 
Răcăciuni și N.N. Șerbănescu. Numeroase spaţiu informației și cronicii de specialitate 
articole semnate de H. Igirosanu, R. Mislea, de bună ţinută profesională. În conflict 
Al. Bilciurescu, N. Savu pledează pentru cu casele distribuitoare, revista precizează 
realizările cinematografice românești. că „închirierea unei pagini de reclamă nu 
poate împieta asupra dreptului la critică, 
principiu ades uitat de revistele noastre 
t cinematografice". 
RAFICA 
(E at CANA SPERII SEETI E KIE RU KESSE ADAE R 
| 3 di 
7. „Viaţa cinematografică” 11. „Film“ 
Tirgu Mureş, 1927 București, 1939 
Subintitulthdu-se „revistă independentă „Am fost nevoit să scot această revistă, 
de critică”, publicația apărută sub condu- — scrie în primul'& număr D.I. Suchianu — 
cerea lui V. Podeanu își onorează — în pentru că am vrut ca spectatorul român, 
cele două numere apărute — programul E : în momentul în care se pregăteşte să se ducă 
- de înaltă ţinută anunţat în articolul „Ins- - E la cinematograf, să aibă putinţa de a alege. 
criptie pe un stindard“: „Nu pornim cu YNN Revista aceasta îi dă o analiză detaliată a 
pretenţia de mare revistă, ci voim să aducem ERRO L FL tuturor filmelor care rulează în ziua aceea, 
un suflu de intelectualitate deschizind calea E ca premiere. O analiză bineînţeles astfel 
unei viitoare publicistici cinegrafice asa 9. Film” făcută, încît să nu ucidă interesul viziunii 
cum o dorim. Nu vom ezita de a lovi cu Timişoara, 1933 — 1939 şi plăcerea de curiozitate. O analiză care 
indirjire în toti nechematii care-și etalează Revistă cinematografică ámi să indice și să explice calitatea de artă şi 
nulitatea în coloanele tuturor revistelor dactată în română, germană şi genul de artă al fiecărui film. O asemenea 
cinegrafice şi în toti negustorii care caută Pe lingă materiale legate de repertoriul ci- | călăuză nu există si n-a existat încă nică- 
să se îmbogăţească pe spinarea artei mute, nematografic timişorean, publicaţia cu- ieri, Revistele ce-și zic de specialitate fac 
speculind gusturile naive ale publicului, încă prinde si articole tratind probleme de critică cronica filmelor dintr-un punct de vedere 
neformat. Vom lupta pentru evoluția fermă şi estetică cinematografică, semnate de mai mult industrial și publicitar, decît este- 
a cinematografului spre adevărata artă”. T. Vioreanu, Micu Roman și A. Petri. tic și psihologic”. 


MW 


12. „Film-magazin 

București 1944—1945 

Revistá ilustratá de cinema. Cronicá cinema- 
tografică de |. Stoicescu si L. Cassvan. 


14. „Probleme de artă cinematografică” 
Bucureşti 1951—1956 


Publicaţia debutează ca buletin intern al Comi- 
tetului cinematografiei de pe lingă Consiliul de 
Ministri, devenind, treptat, o revistă strins legátà 
de problemele noului film românesc. Publică 
materiale legate de producția de filme (semnate de 
Victor Iliu, Liviu Ciulei, Paul Călinescu, Jean Mihail, 
Pavel Constantinescu, Mircea Săucan, Mihnea 
Gheorghiu, Paul Anghel, Geo Bogza, Simion 
Macovei), scenarii de film și cronici cihematogra- 
fice (Emil Suter, E.B. Marian, Valentin Silvestru 
Valerian Sava, Mircea Drăgan). 


16 


13. „Film“ 

Bucureşti 1945—1946 

În paginile revistei semnează D.I. Suchianu și 
Sorin Carnabel. 


15. „Film 
București 1956—1958 
Revista Direcţiei Generale a Cinematografiei. 
Noua publicație lărgeşte aria preocupărilor teo- 
retice ale vechii reviste, publică studii și arti- 
cole de teorie cinematografică, anchete, cronică 
cinematografică. Semnează critici, regizori și 
scriitori: Alice Mănoiu, Emil Suter, Ecaterina 
Oproiu, Valerian Sava, D.l. Suchianu, Szasz 
Janos, Eugen Schileru, Savel Stiopul, Paul An- 
ghel, Mircea Mureşan, Mihai lacob, Victor Iliu, 
Sadoveanu, Eugen Barbu, Horia 
. Mihail, M. Dragomir, 


Această sumară trecere in revistă a principalelor 
publicaţii periodice de cinematograf apărute in trecut 
în tara noastră nu cuprinde revistele cu caracter cor- 
porativ ori declarat publicitar, sau de interes strict 
local ca ,Sarpicinema", ,Spectatorul", „Vitrina cinema- 
tograficà", „Ecranul“, ,Holywood", „Excelsior-film”, 
etc. Se cuvine să menționăm, Îndeosebi, activitatea in- 
tensă desfășurată in paginile cinematografice ale co- 
tidienelor şi revistelor de cultură, ale revistelor de 
avangardă si ale publicațiilor de stinga sau la radio, 
uneori pe intinderea a zeci de ani, desfășurată, așadar, 
de publicisti remarcabili, care şi-au pus condeiul in slujba 
cinematografului. Activitatea lui D.I. Suchianu, a lui 
lon Cantacuzino, B. Florian (Menalque), St. Roll (Gheor- 
ghe Dinu), Sorin Carnabel, face $i ea parte din tradi- 
tille criticii cinematografice româneşti, demne de a 
fi puse în valoare. 

Prezentarea de B. T. RÎPEANU 


dezacord 


un jubileu | 
mai mic 


Dacă tot sărbätorim împlinirea 
unor ani rotunzi ai filmului 
mondial si ai celui românesc, de 
ce să nu ne amintim că acum 20 
de ani, în martie 1951, a apărut 
revista „Probleme cinematogra- 
fice", bunica nevoiașă si cam posa- 
că, a zveltei şi mereu proaspetei 
publicaţii de azi? Cineva, căruia 
îi amintesc faptul, mă sfătuieşte 
suriztnd, s-o las baltă... Cu același 
surfs condescendent și jenat s-a 
lăsat baltă multă vreme întreaga 
perioadă anterioară de cinemato- 
grafie română (de-abia azi se 
discută proiectul unei istorii 
complete a acestei arte la noi) 
si tot așa cu cite un zîmbet 
covăsit se face uneori  harcea- 
parcea din toate peliculele ulti- 
mului sfert de veac, între o citro- 
nadă si două stringeri de mînă, 
cázindu-se. de acord, la iufealá, 
că „de fapt, pînă acum, noi nici 
n-am avut cinematografie!” Oare? 

Mensualul amintit şi-a instalat 
prima: redacţie într-un birou al 
studioului „București“; ea efa 
formată din doi oameni si un 
scaun. Cele 64 de  pagini ale 
numărului 1 cuprind destule 
fleacuri, „învățăminte prețioase”, 
„unele probleme", „cîteva aspec- 
te“, „felurite munci”, dar un 
cercetător serios va afla aici $i 
destule fişe pentru reconstituirea 
unor biografii creatoare si chiar 
jaloane pentru portretul acelei 
epoci a filmului nostru. Operato- 
rul W. Ott povestea cum a li!mat 
„Răsună valea rubrica „din 
experienţă actorului“ era susți- 
nută de George Vraca, lrina 
Răchiţeanu și debutantul Liviu 
Ciulei, istorisind* (în articolul 
intitulat Pentru prima dată actor 
de cinema) „cum neam străduit 
să învingem senzaţia de fractio- 
nare a creației dramatice pe care 
filmul ţi-o dà..." Cronicile „la zi" 
erau Iscălite Ecaterina Oproiu, 
Adrian Rogoz, Octav lonitá, Eugen 
B. Marian. În pagina numită 
„Ce pregătesc studiourile noas- 
tre" se anunţa intrarea în produc- 
tie a lui „Mitrea Cocor” si a 
celui dintîi desen animat „„Răţoiul 
neascultátor". Fotografiile sint 
urite şi şterse, dar ce tinere 
chipuri în ele, ce tinere... 


Valentin SILVESTRU 


actualitatea 


«Sînt, mai întti și întîi, cei care 
nu vor decît adresa lui Delon, a lui 
Presley, Belmondo și Raquel Welch, 
fete care vor să-i scrie lui Gemma si 
Eastwood, dar ne conjură „să nu 
cumva să-mi dați numele în revistă 
cînd îmi dati adresa lor, că nu vreau să afle 
părinţii la cine mă gîndesc“, sînt chiar doamne 
în vîrstă care vor adresa lui erkins fiindcă 
we uluitor cum seamănă cu fiul meu".., apar 
chiar ingineri care ar dori să știe unde stă 
Brigitte Bardot „deși am o căsătorie fericită și un 
copil” — toate aceste prim-planuri merg la coș, 
nu intră în montajul nostru, sînt planuri nesemni- 
ficative și le aruncăm, precum se întîmplă la 
multe filmări care trag metri întregi de peliculă 
inutilă, cu toate că apar și adolescenţi și adoles- 
cente care tuná si fulgerá că „de ce nu dám adre- 
se?", noi ne ținem firea, și vin după aceea cei care 
nu ne cer adrese, ci fotografii, poza lui Dzlon, 
lui Perkins, lui O'Toole, Batalov, poze de bărbați, 
„că prea dați multe femei“, după cum imediat, 
la cîteva secunde distanţă, vin alţii care vor poza 
lui Ingrid Bergman sau a Emmanuelei Riva sau a 
Irinei Ciurkova, „artiste serioase pe care șoferii 
și vatmanii nu le vor decupa să le pună pe maşină, 
dar pe care noi le păstrăm în albumul nostru de 
aminti sînt chiar oameni şi mai serioşi care 
nu ne iartă că n-am dat niciodată poza lui Scofield 
— „d-voastră faceți o revistă pe gustul pustancelor 
care habar n-au ce înseamnă arta marel" — pe 
urmă trece și valul de p vin Cronicarii, cei 
care ne cer să terminăm cu pozele și să dăm 
„texte cît mai substantiale", cronici la toate fil- 
mele, „pentru că asta-i o revistă ema, să 
ne spună la ce să mergem și la „ cronicarii 
care ies de la film și pun imedi pe stilou 
să ne spună ce cred despre Argoma Z 
B.D. si Păsările, despre Romeo si | 
sau dimpotrivă oameni care nu ne u imediat, 
ci tin în ei o părere de o mie de ani şi „acum îndrăz- 
nesc".., aici lucrurile se complică mai vijelios, 
încep să apară caractere — timizii, obraznicii, 
cei siguri pe sine, cei suspicioși — ba chiar și 
ideile, iar ideile se știe că, fie și la masa de montaj, 
au ca trăsătură faptul că se bat cap în cap, și așa 
începe bătălia pentru şi împotriva Saritei în luptă 
cu Antonioni și Hiroșima, nimeni, numai noi, aici, 
la masa noastră de montaj, ne putem da seama ce 
amploare are această bătălie care tine de pe vre- 
mea războiului de 100 de ani, nimeni, numai noi, 
auzim ce vorbe grele se schimbă între scrisori, de 
parcă și-ar vorbi în ring Clay cu Frazier, ceea ce 
citiţi la curier e doar un montaj sumar, banda 
noastră de sunet e infinit mai bogată, ceea ce e 


(De sew sif mai în ? 


sigur — fiindcă vrem să fim si sintetici si socio- 
logici — e că adulții tin cu Sarita, iar tinerii nu 
pot s-o sufere, din conflictul acesta fundamental 
a apărut eleva din Bacău care „cînd se gîndeşte 
la Cambodgia, „Păcatul dragostei“ i se pare 
ridicol” și maistrul adult din lași care i-a replicat 
să-și vadă de lecţii să-şi sufle nasul și să nu judece 
o mamă nefericită, şi celelalte trei eleve din trei 
puncte cardinale care au sărit ca “arse cerind 
dreptul lor să judece lumea fiindcă de aceea 
învață la şcoală şi anonimul inginer care ne-a 
făcut de două parale fiindcă ne facem „tribuna 
mucosilor" și un profesor din Arad — veți vedea 
în nr 6/71 — care vine și ia partea elevelor, mîndru 
și mulțumit că tineretul nostru gîndeşte, dar 
lucrurile nu vor rămîne aici, fiindcă noi montám 
și filmăm, în timp ce afară rulează alte filme și alte 
montaje, si alte capete, si alte simtiri, si alţi cro- 
nicari, şi atunci apar Contra Cronicarii, cei care 
ne iau în focuri pentru „Omul din Sierra", „Sune- 
tul muzicii", „Mayerling“, „Ursul si păpuşa", 
»Cintecele mării“, si atunci se deschide un alt 
front și o altă bătălie, curg alte mii de gloanțe de 
$rapnele, n-ai unde să te ascunzi, sărim ca Belmondo 
din groapă-n groapă, în „Weekend la Zuydcoot“, 
intrăm în montajul altui film, sîntem luaţi în 
focuri că „n-aveţi inimă“, ,sinteti o elită“, „n-aţi 
dansat niciodată“, „nu stiti ce-i o femeie frumoasă“, 
„nu voi mai răsfoi niciodată revista „Cinema“, 
probabil că doar arbitrii de fotbal mai au parte 
de o asemenea bandă de sunet, de un asemer 
„sunet al muzicii", dar noi avem inimă si inim 
spune să ne păstrăm și mintea si sîngele rec 
dansăm de bucurie cînd montăm asemenea co 
cronici, fiindcă asta înseamnă că n-am fo 
rásfoiti ci citiți, noi știm ce-i o f. i 
și ráminem pe gînduri, visînd la fat 
cu atita dezgust de B.B., sau 
ca pe un tată, pe Marlon B 
fim Fifi înaripatul, să zbură 
de unde pornește ura pe 
amorul pentru M.B... O ce 

lea, nu montaj ca E V 
alături, ci film în toat s putea face 
despre amorul dintre cel c; leschide aceste 
scrisori și contracronicarele la Satx-Mire, 
Vadu-Crișului şi Lugoj, amor în cere el 
îmbătrînește ca Umberto D, citind scrisori 
la Bucureşti, si ea devine mamă cu altul, fascinată 
de Warren Beatty, la Máriteia-Micá, dar n-avem 
timp de alte filme, căci apar Filozofii, Teoreti- 
cienii, cei înalţi în idei, cei „care se ridică deasupra 
fenomenului-film" şi discută ,fenomenul-cinema", 
scrisorile adinci, care ne aduc în gros-plan cinicii, 
entuziaștii, morbizii (odată, cineva ne-a scris că 


se sinucide!), melancolicii, nostalgicii, înţelepţi, 
echilibratii, tandrii, poeţii, caricaturiștii, cultii, 
păcătoşii, credincioșii, oamenii pentru eternitate, 
denunțătorii, samuraii, și cum s-ar spune, samu- 
raiele, singurátátile de cursă lungă, vagabonzii 
(ideii), kafkienii, anti-kafkienii, dacii, romanii, 
lungile romane pe tema relaxării, că ce e rela- 
Xarea, ce nu e relaxarea, ce-i un bărbat, ce-i o 
femeie, ce-i o lacrimă sau „nici o lacrimă! nici o 
lacrimă! nici o lacrimăl“, romanele si românii, 
că de ce românii la Guadalajara — da și la Cannes — 
nu, că ce facem cu cinematografia noastră, că iată 
soluții — si apar milioane: de soluții tot aşa cum 
apar în fotbal milioane de Angelo Niculesti, nu 
ne mai vedem capul după atita filozofie — mai 
ales că mai toți ginditorii ne cer scuze la capătul 
studiilor lor „pentru scrisul urit, dar aşa scriu 
cînd sint nervos”... — vrem să lăsăm o clipă masa 
de montaj să vedem şi noi un film în oraș, chiar 
„și o porcárie", să dăm si noi o întîlnire unei 
frumoase doamne zărită cîndva la cinematecă, 
să ieșim la o cafe: ian Topescu sau măcar 
să citim „Sportul nu, după filozofi, cu 
sulițe, arc i pînă în dinţi, 
apar Contes ă nu mai ai 
cum s-o înto 
Keaton; ățenii indignati pentru 
cá i-a tre cu aiurelile lui noctambule, 
si nu-ti m á t să montezi precipitat, 
f grafie, fárá punctuatie, cáci 
Jiti și de gramatică, „dece- 
toriişi nefaceți capul minge 
J „Numaipublicaţipetoțiâștiacarenu 
„adănumeleînrevistă“, montajul ni se 
P. revenim cu greu la o logică de fier, 
m puterea să murmurăm: „sîntem 
„ „de acord", „de acord“ cu. ultimii 
ani din stoc, oameni normali, oameni geniali, 
neni banali, oameni naturali, de acord, de acord, 
de acord... 
* 

Ne va crede cineva cá dupá aceste scurt-metraje 
de fiecare dimineață, noi nu mai avem nevoie de 
Angelici, Sarite si nici de filme science-fiction? 
Ne va crede cineva cá noi — prin ,curierul" 
nostru — am reusit, chiar inaintea anului 2000, 
să inventüm cinematograful la domiciliu, unde 
rulăm odiseele noastre spatiale si naționale? Ne va 
crede cineva că scrisorile tuturor cititorilor nostri 
sînt filmele noastre preferate si că sînt zile solare, 
de lumină blindă, fără de magie, demagogie si 
sofisticărie, cînd preferăm filmul cu M.M. din 
Bacău, filmul cu M.M. din Cîmpulung, filmului 
cu B.B. din Paris, artista noastră-idol? 


Radu COSAȘU 


17 


deceniul.“ 


[ej 
[o] 


Producátorul trebuie 
sá fie 
un profet şi un general, 
un diplomat şi un mediator, 


un avar şi un risipitor. 


Acord de vedete-producátori : Ga 


De la o bucată de vreme, si mai 

ales de anul trecut încoace, un ter- 

inema men noua început să circule cu in- 

sistentá în vocabularul cinematogra- 

fiei noastre: acela de producător, 

Profesiunea aceasta aparent nouă și 

legalizată în statele de salariu ale studiourilor 

„București“ abia din 1970, este veche de cînd 

lumea, mai precis s-a născut o dată cu filmul 
și s-a adaptat evoluţiei lui. 

Din moment ce am acceptat-o, ba mai mult am 
şi introdus-o în practică, înseamnă că ne-am 
convins de necesitatea ei, plecînd de la experiența 
altora și a noastră, şi ne-am propus să punem arta 
și industria filmului pe un făgaș normal de viață. 

Nu de mult, revista „Cinema“ a organizat chiar 
o anchetă pe această temă, la care au participat 
distinse personalităţi ale vieţii noastre publice, 
cu intenţia declarată de a cristaliza un punct de 
vedere asupra problematicii şi orientării filmului 
românesc, în ipostaza că cei solicitati la dialog ar 
fi investiţi cu competența de producător, 

Chestiunea este cu atit mai actuală, cu cit în 
prezent se discută descentralizarea administrativă 
a cinematografiei şi înființarea unor case de filme, 
care în mod firesc ar trebui să fie conduse și 
animate de către acest personaj misterios, definit 
im precis și indecis — producător. 
in RUSSES UA iai 

Omul care dă 
po Cu To Pie ace ua i creta a ORE NE: NRI 


Termenul sună destul de strident, cu rezonanțe 
mai mult „agricole“, în orice caz „ceva“ ce nu pre- 


18 


-Fernandel 


vesteste nici un fel de asociere cu arta si creația 
în genere. Publicul, și deseori chiar cei mai ini- 
(iati în ale cinematografiei, ignoră sau confundă 
rolul celui ce-și pune numele cu majuscule alături 
de regizor pe genericul filmului si îi atribuie sau 
o funcţie de finanțe (omul care „dă“ banii) sau 
una artistică (supervizorul care ,dà" sfaturi în 
procesul de creaţie); oricum, pare a fiomulcare dă, 

Si-atunci ce este producătorul? Cunoastem 
pe deplin poziţia si menirea producătorului în 
complicatul mecanism de realizare a filmului? 
Ne este pe de-a-ntregul clar care îi sînt atributele 
funcţiei, sfera de influență, mijloacele de acțiune, 
într-un cuvînt coordonatele activității sale ce i-au 
conferit dreptul la existență și afirmare? 

Ca formaţie, producătorul este un „om de 
Cinema", acea rara avis care a făcut pasiune pentru 
film si, cu admirabilă intuiție, i-a descifrat sensurile 
de adincă subtilitate, Este omul care merge la 
cinema dintr-o necesitate organică, care şi-a 
irosit tinereţea în umbra decorului sau în lumina 
orbitoare a proiectoarelor, a scris pentru film şi 
a trăit chinurile facerii unui film, a înotat în 
g'odurile Buftei de acum 20 de ani și i-a rămas 
credincios ca primei dragoste de adolescent. 


În jargonul de fiecare zi, producătorul este un 
„microbist" sau „omul care mănîncă film cu pline“. 
Multe din dramele filmului românesc s-au consu- 
mat stupid si inutil pentru cá unii dintre cei 
chemaţi să-l promoveze nu l-au cunoscut, nu l-au 
învățat, nu l-au înțeles, n-au avut curajul să-l 
apere și mai ales nu l-au iubit cu toate infirmitátile 
lui. 


M E si Eee Pa RE 
Omul care produce 


Ca profesie, producătorul face filme, mai multe 
sau mai puține, după mărimea casei pe care o 
conduce, în spiritul unei tematici şi în limita 
unor fonduri alocate anual. 

El este responsabil — și făcut responsabil — 
atît pentru calitățile filmelor produse cît și pentru 
vitalitatea lor economică. Originalitatea și extra- 
vaganța acestui personaj — și tocmai de aceea 
este el dificil de găsit — constă în aceea că într-o 
singură mînă trebuie să țină cheia succesului 
artistic și cheia contului din bancă prin care se 
scurg banii. Este adevărat că obsesia lui de căpătti 
rămîne realizarea filmelor de mare succes, dar 
arareori uită să protesteze în fata indisciplinei si 
a cheltuielilor nechibzuite, 

Din acest punct de vedere, instituția noastră 
a beneficiat pînă la majorat de aportul unor direc- 


Dezacord de vedete-producátorl: Belmondo-Delon 


teri și conducători artistici (la vremea aceea nu 


ştiau că se numesc, de fapt, producători!) cu 
fler cinematografic, fineţe intelectuală și mal 
cu seamă animati de dorinţa de-a realiza filme 
bune, Ceea ce le-a lipsit, consecința de altfel a 
unui întreg climat şi concepție despre cinema- 
tografie, a fost mobilitatea de decizie si înțele- 
gerea cá filmul “înseamnă artă de o anumită 
legitate, cu implicaţii organizatorice, tehno- 
logice $i economico-financiare. Căci așa cum 
„conștiința trece prin stomac“, arta filmului 
trece printr-un sistem de producţie cu buget de 
milioane de lei. 

Producţia unei case de filme ajunge cu timpul 
să reflecte personalitatea producătorului, după 
cum redactorul şef îşi imprimă amprenta asupra 
unei publicaţii sau edituri. Nu mă gîndesc la stilul 
de tip Metro-Goldwyn-Mayer, inspirat de Louis 
Mayer, celebru la vremea sa, stilul prim-planu- 
rilor voalate si estompate, cu fete de femei iras 
diate într-un abur de lumină, cu zîmbet abia schi- 
tat, cu dinți albi, stilul „stelei în ambalaj de celo- 
fan". Este vorba, mai ales, de profilul tematic al 
filmelor, de adresa lor, de genurile abordate, de 


regizorii promovați, de cutezanta întreprinderii, 
de mediul cinematografic creat în atmosfera 
cinematografică generală. 

În aceasta văd factorul de progres al descentra- 
lizării ce se preconizează, fiindcă descentralizarea 
este sinonimă cu fondarea mai multor case de 
filme, mai multe case de filme oferind premizele 
închegării mai multor colective, mai multe colec- 
tive de creaţie insemnind posibilitatea afirmării 
mai multor personalităţi și, este de presupus că 
mai multe personalități creează şansele pentru 
confruntare, stimul şi ca artistică fecundă, 


Pau SEE La oa ARE 
Omul care lansează 
SN OS fie entire afet A E 


O problemă viu discutată la noi, și nu numai la 
noi, este aceea a raportului dintre film și public. 
Or, în această ordine de idei, trebuie spus că 
Producătorul nu lansează numai idei, scenarii, 
regizori și vedete. El lansează și filme. Destinul 
unui film nu se încheie cînd rolele copiei standard 
au fost predate la DRCDF, ci abia atunci începe, 
iar producătorul nu are dreptul la somn și pace 
decît în clipa în care publicul și critica au aplaudat 
la scenă deschisă. 

Acesta este, sau ar trebui să fie, producătorul 
de film. 

Și poate că nimeni nu i-a definit mai bine calită- 
tile umane decît Jessie Lasky, el însuși un mare. 


producător, după care „producătorul trebuie să 
fie un profet și un general, un diplomat și un media- 
tor, un avar și un risipitor, Trebuie să aibă darul 
viziunii, dar temperat de prevedere, trebuie să 


~ fie cutezător dar prudent, să fie înzestrat cu răb- 


darea unui sfint și cu inflexibilitatea de fier a 
unui Cromwell“. 

O nouă vedetă pare să se impună în filmul 
românesc. 

Vă rog, faceţi loc, să treacă producátorult 


Constantin PIVNICERU 


pionierii 

Q Louis Lumière (Franța 1864—1948), realizatorul 
primului film din lume, ,lesirea de la uzinele 
Lumière". Savantul, inventatorul, artistul, pianis- 
tul şi fotograful Louis Lumiére a fost dublat de un 
industriaș-comerciant care avea avantajul de a 
dispune, în 1890, de mijloace tehnice si financiare 
enorme. Niciunul dintre rivalii săi, cu excepția 
lui Edison, nu a fost sprijinit de o industrie familială 
atît de importantă. Lumiére a refuzat întotdeauna 
actorii, decorurile; el ,face" ciné-vérité, for- 
mează operatori pe care-i trimite în lume să 
culeagă noutăți, Împărăteasa Rusiei, regele Sue- 
diei, împăratul Franz Josef și Carol | al României 
acceptă sau cer să fie filmati de Lumiăre. 

* 


€ Léon Gaumont (Franţa 1864—1946), a cărui 
avaritie era proverbială, pretindea ca filmele să 


hi aag 

mie 

9 Adolph Zukor (S.U.A.), născut în 1873 — zis 
„rechinul“. E cel mai pitoresc dintre producătorii 
americani, Emigrant sărac, vinzător de piei de 
iepure, deschide un „Nickel Odeon“ și are ideea 
să finanţeze un film turnat la Londra de Sarah 
Bernhardt, „Regina Elisabeth”, cu condiţia să aibă 
exclusivitatea distribuirii lui în S.U.A. Cu sumele 
fabuloase cistigate înfiinţează propria lui com pā- 
nie care va avea deviza: „actori faimoşi În piese 
faimoase”. Boss al „Paramount'-ului, el are un 
imperiu puternic de producţie si distribuţie, Dar 
ajunge să fie dominat de jocul mar finanţe și 
se retrage. 


Q Louis B. Mayer {S 
tipul marelui producător, e are a inventat 
star-system-ul. El este ce a cre tul Garbo. 
El l-a descoperit pe Ramon N 
Spencer. Tracy, Clark Gat 
El i-a lansat pe Buster Keator 
El a avut ideea să importe din 
Stroheim, Flaherty. Deviza ac s 
era „Ars gratia artis"; ambiția lui, 
de prestigiu, prin calitate i 
special, spectaculosul. Lcuis Mayer organizat 
producţia de filme ca o mașinărie strictă, cuo 
specializare îngustă, cu reg C 
ai scenariului si cu echipe tehnice 
* 


€ Samuel Goldwyn (S.U.A.), născut în 1884, este 
consjderat de unii drept „producătorul hollywo- 
odidn în cel mai rău sens al cuvintului, ambițios si 
comercial, fárá gust si fárá talent" (B. Tavernier). 
De alţii, ca Boussinot, drept „un personaj neculti- 


Cel 

mai 

mare 

succes 

de producátor: 
,Pe aripile 
vintului" 


fie turnate în decoruri naturale pentru a se evita 
cheltuieli inutile, lată cum, raţiuni sordide, comer- 
ciale, stimulează uneori progresul artistic. A 
rămas celebră imaginea lui Gaumont venind dis-de- 
dimineaţă la studio şi urmărind cu ceasul în mînă 
sosirea personalului, inclusiv a regizorilor şi 
vedetelor. Om de afaceri, Gaumont abandonează 
bărăcile de bilci şi construieşte faimoasa sală 
Gaumont-Palace. Om de știință, se preocupă inten- 
siv de culoare și sincronizare. Om de cinema, ştie 
să aleagă colaboratori ca Feuillade, L'Herbier, 
Feyder. ] 
* 


@ Charles Pathé (Franța 1863—1957). Fostul máce- . 


lar, devenit Napoleon al cinematografului, e cel 
despre care germanii spuneau în 1913: „A cîştigat 
de la noi mult mai mult decît cele 5 miliarde plă- 
tite de Franţa după 187 În S.U.A., Anglia, 
Australia, Japonia, Brazilia, operatorii şi distribui 
torii lui au fost pionierii industriei cinematogra- 


vat, ambițios și plat-comercial .care, paradoxal, 
a jucat un rol istoric de prim plan“. Ele inventa- 
torul lui William Wyler, el i-a lansat pe Ronald 
Colman, Garry Cooper și Dany Kaye. In sfîrșit, 
după Sadoul, „e producătorul cu fler incont - 
bil". Printr-un curios joc al împrejurărilor, acest 
om de care este legat numele casei „Metro-Gold- 
wyn-Mayer și-a cîștigat brevetul de producător 
independent într-o vreme cînd acest titlu era 
unul de glorie. i 
* 

e Darryl Zanuck (S.U.A.) născut in 1902—repre- 
zintă un nou val printre producători. Om de 
meserie, jurnalist, scenarist și apoi producător, 
şeful lui „20-th Century Fox", Zanuck — denumit 
și „tarul producător“ — a realizat singur ca 
regizor cel mai greu film al carierei sale: „Cea 
mai lungă zi a anului”. Printre sutele de filme pro- 
duse de el să notâm: „Totul despre Eva”, „Viva 
Zapata”; Cleopatra". Zanuck i-a lansat pe John 
Ford si pe Elia Kazan. 


+ 
@ David Selznick (S.U.A. — 1902—1965) 
specialist în subiecte, vicepreședinte 
îşi lansează propria lui companie 
„Micul Lord" și „Grădina lui Allah”. 
stea“ demonstrează stilul lui de lucru 
şi scenaristul William A. Wellman 
că responsabilitatea şi aportul lui la reușita fil- 
mului (care i-a adus un Oscar) sint mai mici ca 
cele ale lui Selznick. Dar filmul care poartă stră- 
lucit marca Selznick e „Pe aripile vintului”. După 
ce a participat la cele trei forme ale scenariului 
lucrînd cu 13 scriitori, neîntrerupt 3 săptămîni, 
zi și noapte, a turnat filmul într-un timp record 
— de la 25 ianuarie la 1 iulie 1939 — avindu-l 
ca regizor pe George Zukor, pe care l-a schimbat 
cu Fleming şi cu Sam Wood. 6 alti realizatori au 
lucrat la acest film sub conducerea sa, și adesea 


fice. Era self-made-men-ilor, care singuri isi 
cládeau un imperiu, a trecut; a venit momentul 
cînd această industrie a trebuit să se supună legii 
comune a concentrării capitaliste. După 1918, 
supus financiarilor care l-au comandat, Charles 
Pathé a lăsat ca imperiul lui să fie dezmembrat 
şi provinciile vindute ofertantilor mai avantajogi. 


* 


Q Georges Méliès (Franţa 1861—1938). Adevăratul 
inventator al artei cinematografiei creează prima 
firmă franceză destinati în întregime producției 
cinematografice, „Star film". În 1895, începe să 
intrepriridă, pe socoteala lui, filme al căror stápin 
creator și proprietar voia să fie el singur. Méliès 
a fost prima victimă a congresului international 
al fabricanjilor de filme, faimosul „Congres al 

itilor", din 1909. Incepu:e era industrială a 
cinematografului și Méliès, care continua să lucreze 
în artizanat, a fost ruinat. 


5 echipe turnau paralel. „Pe aripile vintului", cel 
nai mare succes financiar al tuturor timpurilor, 
este un film de autor-producăror. 


* 
Q Sam Spiegel— „independentul” —este tipul de 
producător care cunoaște totul in cinema. Alege 
subiectele, lucrează la scenarii (a folosit şi scena- 
ristii trecuţi pe lista neagră ca Carl Foreman) şi 
ştie să se facă mai necesar decît regizorul la reali- 
zarea unui film („Lawrence al Arabiei“ a fost mo- 
dificat de el, chiar cu riscul de a schimba regizorul). 


* 
Q Dino de Laurentiis (Italia), n ăscut în 1919. După 
debuturi timide ca or, a urcat toate treptele 
Carierei de producător. Asociat: cu Carlo. Ponti 
şi apoi singur, ela produs unele dintre cele mai 
importante ne italiene de după război: „Orez 
*" de De (1948) ,Napoli milionar" 
lippo, „Europa” 51" de Rossellini, „Aurul 
de De Sica, ,Strada" de Fellini. 
s-a căsătorit cu actrița Silvana Mangano. 


* 
e Carlo Ponti (Italia), născut in 1919. După studii 
de drept devine prodücátor al unor filme ca 
„Giacomo idealistul" de Lattuada (1942). Filmele 
lui sînt importante pentru pregătirea marii reîn- 
noiri a cinematografului italian de după război. 
După 1945, cînd se destramă asociaţia cu De.Lau- 
rentiis, Ponti produce filme ale căror vedetă este 
soția sa, Sophia Loren, Paralel, primeşte „comenzi“ 
americane, filme „colosale” destinate luptei împo- 
triva televiziunii $i pieţei americane, ca „Război 
şi pace" de King Vidor. Formează un trust franco- 
italian ,Paris-Roma-Films" cu producătorul francez 

Georges de Beauregard. 


* 
€ Franco Cristaldi, al treilea mare producător 
italian, este și el producătorul unei vedete femi- 
nine: Claudia Cardinale, soía sa. 


dosarui 
producătorilor 


Vedeta-producător absolut: Liz Taylor 


actori — 
producători 


e 1916: primul actor-producător, Douglas Fair- 
banks, înființează prima casă de producţie finan- 
tată de o vedetă: „Douglas Fairbanks Co". 


. 1919: După război, serviciile de Cruce Rosie 
americaná au organizat o campanie pentru vin 
rea de bonuri pentru un imprumut national. 
Toate vedetele au participat la această campanie, 
dar Chaplin, Mary Pickford si Douglas Fairbanks 
au fost asaltati de mii de admiratori aducind în 
trezorie mai mulţi bani gecit sutele de bănci 
reunite. 

A fost primul soc, luarea de cunostintá a fortei 
pe care o au vedetele. Urmarea a fost constituirea 
unei prime case care să-i unească. Împreună cu 
Griffith ei au fondat „United Artists“ la 19 ianua- 
rie, fiecare dintre cei patru creatori avind contro- 
lul producției sale. Vedetele deveneau astfel 
propriul lor salariat și patron. Primele filme ale 


ŞI 
victimele 


e Eric von Stroheim nu a fost produ 
notăm pe această listă e pentru cà a $ 
prototipul victimei producătorilor. Genialul actor 
şi regizor in plină glorie a fost dat, literalmente 
dat afară, de la „Universal“ din mijlocul turnării 
filmului „Căluşeii” de către producătorul de 23 de 


ize ete n a ata E ETE 
20 


regizori — 
producători 


e În 1940, 80%, din producția americană este 
- controlată de 8 trusturi: cinci majore (M.G.M., 


N Paramount, Warner, Fox, R.K.O.) și trei minore 


(Universal, Columbia, United Artists). În această 
perioadă unii regizori încep să devină propriii 
lor producători: Cecil B. de Mille, John Ford, 
Frank Capra şi Walt Disney. 

* 


e În 1948, o asociaţie de producători indepen- 
denti, printre care Chaplin si Disney, se ridică 
împotriva politicii comisiei de activitate anti-ame- 
ricană. 


* 


e În 1955, regizori celebri ca Preminger, Aldrich, 
Hitchcock, Huston devin propriii lor producátori, 


* 


e Stanley Kramer (S.U.A, n. 1913) este proto- 
tipul regizorului-producător, 

Autor radiofonic, monteur, scenarist, producă- 
tor, Stanley Kramer, şi-a pus pecetea pe opere 
cu un pronunţat caracter liberal: „Campionul“ 
„Revolta de pe Caine”. El trece de la calitatea de 
producător spre cea de regizor, impunindu-se cu 
„Lanţul“ (1958), „Procesul maimutelor" (1961), 
"Procesul de la Nürnberg" (1962). El continuă să 
lucreze cu Spencer Tracy în „O lume nebună, 
nebună, nebună" și „Ghici, cine vine la cină”. 
Caracterizind Hollywood-ul de azi, Stanley Kra- 
mer declară: „responsabilitatea esenţială a filme- 
lor a fost transferată de la nababul necreator la 
producătorul-regizor, artist și creator", Despre 
Kramer, regizorul Bud Boetticher spune: „Vor 
exista totdeauna la Hollywood oameni ca Stanley 
Kramer, care vor menţine demnitatea profesiunii 
lor". 


noii companii au fost „Sub semnul lui Zorro”, 


,Pollyunna" şi „Spre Vest". 


* 


e Chaplin, la United Artists, a turnat capodope- 
rele: „Opinia publică (1923), „Goana după aur” 
(1925), .Circul" (1927), „Luminile oraşului“ (1930), 
„Timpuri noi" (1935), „Dictatorul“ (1940), „Domnul 
Verdoux" (1946), „Luminile rampei" (1952), „Un 


rege la New York" (1957). 
* 


e Kirk Douglas, actor si producător (i! lansează 
pe Stanley Kubrik și îi încredinţează pentru 
„Spartacus*10 milioane de dolari), Paul Newman, 
ancaster, John Wayne, Liz Taylor şi Richard 

Henry Fonda, Peter Fonda sint numai 
dintre marii actori americani deveniți în 


Burt L 


vreme și producatori. 


pe 


atra, leg 


e Gabin și Fernandel, 
devin atit proprii lor prod 
torii altor filme. 


€ Alain Delon s-a lansat de mult in 


ani Irving Thalberg. La el se re 
cind vorbea despre Hollyw 
in cizme au t loc fi 
ignoranti și tiranici" Stro 
în continuare: capo 
mutilată de ac 


f 


aruncatssi distrus. Doi an măi tîrziu, la M.G.M., 


același Thalberg îl obligă să turneze o oper 


Masstrut realismului, Stroheim, e nevoit să o facă 
astă si copii de hră- 
nit". În fine, noul producător al lui Stroheim, 
vedeta Gloria Swanson, a oprit filmările la „Regina 
Kelly". Asa se încheie cariera de regizor a lui 


pentru 


spune el, „am 


Stroheim. 


producție. A 


Clair 
od-ulin e „pionierii 
ciarilor cu ochelari, 
m va avea de suferit 
a sa ,Rapacitate" a fost 
g, iar grosul peliculei 


e O.L. Preminger (S.U.A. n. 1906). „Campionul 
independentilor" luc la „fox“, considerat 
ca „studioul regizorilor", apoi devine independent 
şi creează operele sale de sinteză, ajungind la o 
situaţie, se spune, unică, de independenţă față 
de marile companii. A Produs, printre altele, 
„Exod“, „Bună ziua, tristețe“, „Porgy şi Bess". 


* 


e Joseph Losey (S.U.A. n. 1909), plecat din Statele 
Unite în timpul procesului vrăjitoarelor, devine 
regizor-producător independent. „Condiţiile in 
care am realizat „Servitorul“ m-au satisfăcut pe 
deplin. E primul meu film în care nu am suferit 
nici o imixtiune, Lucrez cu mult mai multă liber- 
tate azi. În general, problemele morale și sociale 
sînt mai uşor de tratat." 


* 


e Claude Lelouch a fost primul „independent“ 
francez. Zece ani înaintea „primăverii din cartie- 
rul latin" el a fabricat un lung metraj singur, fárá 
autorizaţie, fără scenariu, fără actori, tinind singur 
aparatul în mînă, filmind direct rasismul, iniustitia, 
publicitatea. („Ceea ce-i propriu omului”). Apoi 
turnează al doilea, al treilea, al patr lea film fără 
succes. Pînă la „Un bărbat şi o femeie” (ca toate 
filmele lui Lelouch, realizat și acesta în 15 zile 
cu un buget „de doi bani”). El face ocolul globului 
şi cîștigă la Cannes marele premiu, Azi, Lelouch 
simbolizează invidiata și hulita reușită: devenit 
producător — el finanţează şi artişti Indr áznet! 
ca Michel Cournot dar ştie să devină fort. nr. 1 
financiară a producției franceze. Devine şi boss 
al distribuţiei de filme. Recent, a inaugurat într-un 
palat lîngă „Etoile”, „Clubul 13", un palat al festi- 
valului permanent. Aici a prezentat în premieră 
uhimul său film „Haimanaua” (ca de obicei, o 
istorie care „are cirlig" la public, un puzzle de 
film. poliţist sí de umor). 

„În fiecare an trebuie să faci filmul anului, acela 
care corespunde cel mai bine mentalități! momen- 
tului" — spune realizatorul-producátor al filme- 
lor „A trăi pentru a trái", „Viaţă, dragoste, moar- 
te“, „Un om care-mi place”. 


po 


fácut. vilvá procesul dintre el si Belmondo care 
l-a.dat în judecată pe Delon pentru că era trecut 
de două ori pe genericul filmului „Borsalino”, 
odată ca actor, altă dată ca producător, în timp 
ce el, Belmondo, era doar o singură dată trecut 
ca actor. 

* 

Jacques. Perrin, cel mai important. dintre actorii 
producători francezi, a avut „flerul“ şi curajul să 
investească 2 milioane de franci într-un film care 
va raporta 7 milioane: „Z“. El reinvesteste acest! 
bani în ,.Guillaume", pe care îl pune in scenă el 
însuși și „Dașertul tătarilor“ realizat de Schoen- 
doerffer. „Cinematograful e o armă dar, pentru 
a putea să te exprimi liber, trebuie sa produci 
tu însuți. Scopul meu: să contribui la încetarea 
degradării cinematografului, În viitor îmi voi crea 
propriile mele săli și propriul meu sistem de 
exploatare. Voi alimenta de asemenea televiziunea 
cu reportaje şi scurt metraje. Voi relua cu alţii 
torta pe care ex-noul val îmburghezit a abando- 
nat-o". 

* 
e Peter O'Toole, Richard Harris, Albert Finney 
eint cele mai faimoase nume engleze printre noii 
producători. 


* 


e Jean Renoir spune: „În zilele cînd marile stu- 
diouri erau bogate, ar fi fest o afacere bună 
dacă m-ar fi lăsat pe Orson Welles și pe mine să 
facem. cit mai multe experiențe de stil şi conținut. 
Am fi deschis multe drumuri no! filmului. Dar 
marii producători au fost orbi la ideile noastre." 


* 


e Serghei Eisenstein, în singura şi tragica lui ex pe» 
rientá americană cu filmul „Que viva Mexico”, 
a fost deposedat de peliculă: filmul a fost mofttat, 


mutilat, ciopirtit de producători fără să mai aibă 
nici un. drept asupra lui. 


„Dosarul producatoriior", redactat de Maria ALDEA 


| E e ce EI UU SU e 22 


PE ECRANE 


PE ECRANE 


Autoarea faţă în faţă cu criticii despre 


.Seraía: 


Participă: Malvina URSIANU, Mircea ALEXANDRESCU, Călin CĂLIMAN, Adina DARIAN, 
Florica ICHIM, Al. RACOVICEANU, Eva SÎRBU, D.I. SUCHIANU 


Mircea ALEXANDRESCU: Ne bucurám cá putem 
continua ceea ce am dori sá deviná o nouá traditie a 
revistei noastre: confruntárile directe dintre criticá si 
autorii filmelor, cu prilejul premierei. «Serata» este 
lucrarea unei autoare mereu prezentă in eseurile criticii. 
Este totodată un film a cărui temă, ale cărui rezonanțe 
social-politice, al cărui subiect inspirat dintr-un moment 
capital al istoriei naționale ne îndreptățește și mai mult 
să recurgem la această modalitate. 

Malvina URSIANU: Am făcut acest film dintr-o nece- 
sitate interioară. Este o temă pe care nu am tratat-o la 
vremea ei și a cărei lipsă — poate pretentios spus «din 
filmografia» mea, dar din viața mea— o resimteam. 

Florica ICHIM: indiscutabil, filmul are o calitate — 
recunoaștem în el «tugeul» regizoarei. În ultimii ani, 
producția noastră, cu foarte puţine excepții, a fost 
anonimă. De data aceasta filmul o reprezintă efectiv pe 
autoare si în ceea ce el are izbutit si în slăbiciunile sale. 
Filmul reprezintă deci un moment de personalitate. El 
probează ceea ce aș numi «o cultură a meseriei cinema- 
togratice», adică profesionalism. Nu am mai văzut, în 
acest film, incadraturi dezordonate, o lumină neutră sau 
oarecare, dimpotrivă, există un unghi studiat în fiecare 
cadru, o intenţie în fiecare tăietură de montaj. Aici, în 
acest profesionalism, am descoperit însă şi una din 
slăbiciunile filmului — cînd pentru anumite frumuseți 
ale cadrului mai pierdem un moment din ritmul filmului. 
Mă gindesc, de pildă, la mantia prelinsá pe iarbă a cintá- 
retei germane, care ne răpește ceva din respirația si 
tensiunea acelui moment din final. 

Malvina URSIANU: Ati perceput detaliul ca fiind 
exploatat plastic, în sine? Eu l-am conceput ca pe un 
drapel căzut. 

Eva SÎRBU: Mie îmi place acea mantie și prelingerea 
ei pe iarbă. Era ca un prerogativ al personajului. Eroina 
moare așa cum a trăit. Într-un fel, ea moare pe scenă. 

Malvina URȘIANU: Am simțit nevoia unui epilog 
al secvenţei. 

Călin CĂLIMAN: Și eu cred că era o subliniere nece- 
sară, fiindcă nu era o moarte oarecare. 

D.I. SUCHIANU: Murea si o bucată de istorie. 

Florica ICHIM: Dumneavoastră vorbiti de sublinieri, 
de un punct care trebuia pus. Pe mine tocmai aceste 
puncte mă nemultumesc uneori: fiecare destin cu punc- 
tul său final. Era doar un moment istoric cînd drumurile 
de-abia incepeau. De aceea filmul mi se pare mult prea 
închis, lipsit de respirație pentru mai departe. 

Călin CÁLIMAN: Dar însuși momentul istoric soli- 
cita un punct, închiderea unor destine. 

Eva SÎRBU: Aici ei erau actorii unei piese de o 
noapte. 

Malvina URŞIANU: Unii eroi — ca să spun așa — 
şi-au încheiat acolo ciclul. Alţii au mers mai departe. 


D.I. SUCHIANU: Personajul interpretat de György 
Kovacs, de pildă. Acel discurs rostit la balconul din hall 
e foarte frumos. Ca şi alte momente din acest film, cum 
ar fi cele cu doctorifa, interpretată de Silvia Ghelan. 
E un personaj foarte bine captat. 


Călin CÁLIMAN: Si ea, ca și personajul principal 
— ilegalistul Cristea — este o existență «mascată». 

D.I. SUCHIANU: Toti sint «mascaţi» in acest «bal». 
Si dacă Visconti și-a permis in «Ghepard»-ul să facă 
să dureze balul 25 de minute, era pentru că acel bal era 
o solemnitate funerară. Şi cam același lucru este și aici. 

Mircea ALEXANDRESCU: Aș vrea să vă propun 
să discutăm acum atmosfera. . 

Malvina URSIANU: Aceasta era și curiozitatea mea 
cea mare. 

Mircea ALEXANDRESCU: Deci, în ce măsură inten- 
tiile — exteriorizările de intenții, cu elemente scenogra- 
fice și actoricești — au și creat atmosfera de tensiune 
cerută de miza subiectului, E apoi de analizat lumea 
filmului, pentru că este o lume eteroclitá. Sint de fapt 
două lumi, una care este pe alocuri caracterizată prin- 
tr-o tușă «fin de race» si o altă lume care începe să se 

rofileze sub ochii noștri, cu o vigoare și niște trăsături 
cu totul speciale. Raportindu-ne la acea epocă, această 
lume noua ar fi fost şi elementul de surpriză al filmului. 


«Serata» — înfruntare de lumi 


Eva SÎRBU: Calitatea principală a filmului — de fapt 
şi calitatea de autor a Malvinei Urșianu — este tocmai 
puterea de a face una dintr-un cadru plastic și conținutul 
de idei al filmului. Decorul, costumul, personajul, replica, 
mişcarea, totul şi împreună creează tensiunea, atmosfera 
filmului. Nu există nici o discrepantá între o componentă 
şi alta, nici o neînțelegere între formă şi conținut. 

Călin CÁLIMAN: Cred la fel, că in «Serata» rafina- 
mentul plastic se impleteste armonios cu modul rafinat 
în care sint exprimate ideile alcătuind filmul sau, dacă 


nu tot filmul, secvențele lui cele mai bune, Pentru că 
nu tot filmul este la același nivel de tensiune și tratare. 
intervin si hiatusuri. 

Eva SÎRBU: Hiatusurile sint ale seratei însăși. Orice 
petrecere are momente de cădere, de leșin. 

Malvina URŞIANU: Așa cum într-un cadru general 
transfochezi pe un ins, într-o dramaturgie transfochezi 
pe anumite momente. 

Florica ICHIM: Dar aceste transfocări de momente 
au si ele cáderile lor. De pildă, există o întreagă secțiune 


—À 
?1 


in acest film legatá de introducerea unui personaj nou: 
ilegalistul care va arunca in aer cablul interbalcanic si 
care in prealabil este introdus in seratá si transformat 
în conviv. Aş vrea s-o intreb pe Malvina Urșianu de ce 
a simțit nevoia să aducă acest personaj în mijlocul 
seratei? Pentru că, dramaturgic, nu am văzut necesitatea 
acestei integrări. 

Malvina URSIANU: De fapt, el este autorul celei mai 
însemnate acțiuni din tot acest film. 

Florica ICHIM: Evident, dar el putea foarte bine să 
rămină în afara seratei. 

Malvina URSIANU: Pentru acest om s-a organizat 
totul. Pentru el a fost adus valetul, ca să aibă cine să-l 
primească. Era singura casă în acest teritoriu al cimpului 
de aviație german, al unui teren minat în raza căruia nu 
se putea pătrunde. Nemţii impinziserá regiunea cu patru- 
le. Una putea ajunge pină aici. Între 60 de invitaţi în smo- 
kinguri e mai greu să depistezi un om, chiar cu acte 
false. 

Adina DARIAN: Dacă tot l-ați adus in smoking, sus, 
de teamă ca patrulele să nu-l găsească, poate ar fi fost 
mai bine, într-o dramaturgie mai «înşurubată», să mai 
fi creat şi o altă cauză, un alt accident, un moment mai 
de limită... Așa, personajul rămîne puţin stingher. Saltul 
era extraordinar pentru acest ilegalist proiectat timp 
de 60 de minute în altă lume. 

| Malvina URSIANU: Sigur că se puteau introduce 
si alte momenfe — de la tratarea in stil comic a apariţiei 
lui in salon, trecind apoi prin momente dramatice sau 
polițiste. Poate să fi fost o lipsă de abilitate din partea 
mea, dar poate să fi fost si o lipsă de timp. Cind te ocupi 


«Serata» — radiografie de personaje 


de vreo zece personaje în timp de o oră și patruzeci 
de minute... 

Adina DARIAN: O scenă care mie mi-a plăcut foarte 
mult nu durează decit 3—4 minute: este întîlnirea dintre 
Silvia Popovici si tatăl ei. În trei minute, din aceeași lume 
se desprind două personaje diferite — le vezi trecutui, 
le vezi proiectate în viitor, vezi diferența de generații. 
De altfel, in general, simbioza dintre personaje si actori 
e o calitate a acestui film. 

Mircea ALEXANDRESCU: George Motoi se naște 
în acest film ca un mare actor al ecranului. Silvia Popovi- 
ci, consacrată ca actriță de film îşi confirmă reputația, 
ca si Silvia Ghelan si Gyórgy Kovacs. 

D.I. SUCHIANU: Ceea ce e original in acest film 
este tocmai situatia acestui personaj interpretat de 
Motoi, care trebuie să se prefacá, să lase să se creadă 
că e cu totul altcineva decit este, să-și camufleze identi- 
tatea, ca să nu fie bănuit că face parte din rezistență. 
Este o ptoblemă interesantă care n-a fost încă abordată 
la noi. Aş remarca apoi și eu cele două personaje inter- 
pretate exceptional de Silvia Popovici si Gyórgy Kovacs, 
ultimul foarte bine dublat de Gheorghe Cozorici. Si 
Pălădescu în rolul neamtului e foarte bun. 

Eva SÎRBU: Întreaga distribuție e organică pe o 
lume de personaje și ea foarte organic concepută. În 
film există totul: creierul care e Cristea, «mina» care e 
Coman, există apoi legăturile — Preda doctorita... există 
și tabăra duşmană și victimele inconștiente. Toti se află 
acolo, aliați fără să știe, o întreagă lume adunată într-o 
singură seară, într-o casă. = 

Malvina URSIANU: As vrea să profit de prilej şi să 
vă întreb în privința unui lucru care pe mine mă preocupă 
cel mai mult în film. Eu practic o anumită dramaturgie 
care cere: o anumită relatare cinematografică, o anumită 
frază cinematografică. 


22 


Mircea ALEXANDRESCU: Vreti să punem in discu- 
tie modul cum se vorbește în film? 

Malvina URSIANU: Nu, modul cum filmul însuși 
narează. 

Mircea ALEXANDRESCU: Pentru că eu aș vrea să 
punem în discuţie și modul cum se vorbeşte. Şi v-as 
face chiar reproșul că in film vorbește mai mult regizoa- 
rea. Personajele,în schimb, vorbesc destul de nediferen- 
tiat si neadaptat la structurile pe care ele le reprezintă. 
Se vorbește puțin cam pretentios și puțin cam complicat. 

Malvina URSIANU: Eu sint duşmana vorbitului 
alb. 

Adina DARIAN: Asta mie mi-a plácut. 

D.I. SUCHIANU: În general, în viață, conversațiile 
sint inconsistente. Dar sînt si momente, cum e acela 
din filmul de față, cind toate replicile au greutate. O«con- 
versatie» foarte interesantă este aceea dintre tată şi 
fiică — respectiv dintre Silvia Popovici si Gyórgy Kovacs. 

Adina DARIAN: Acesta este și un moment filmat 
cu o anumită afectare subliniată. 

Malvina URŞIANU: O afectare care trebuie să rime- 
ze cu afectarea personajelor. Ceea ce importă e de fapt 
unitatea de stil. Oamenii pot vorbi cum vor, din moment 
ce au putut vorbi si cintind. Totul e să fii unitar în sinteza 
artistică. 

Florica ICHIM: Eu aș îndrăzni să vă contrazic. Există, 
de pildă, dialogul dintre doctoriță și Coman, un dialog 
care prin afectare pierde din substanță. Acest om de 
acțiune și această femeie de acţiune isi comunică de- 
odată admiraţia, neconvingător. 

D.I. SUCHIANU: Dar de ce spuneți că sint afectaţi? 
Nu se văzuseră demult, făceau lucruri periculoase, 
amindoi si se stimeazá si se admiră... 

Malvina URSIANU: Si nu e nefiresc pentru doctoriță 
să-i spună celuilalt niște lucruri calde, omului pe care-l 
trimite la moarte. 

Călin CÁLIMAN: Putin mai simplist mi se pare dia- 
logui dintre doctoriță si profesor. Simplist, în sensul cá 
atunci, neapărat, în noaptea aceea, cei doi tin să iși spună 
numai lucruri «capitale». E mai puțin omenesc momentul. 

Malvina URSIANU: În fine, pe mine mă interesa, 
de fapt, nu numai frazarea verbală. Mă interesa ce credeți 
despre fraza cinematografică, despre modalitatea de 
relatare, despre modul cum povestesc cu aparatul. 

AL RACOVICEANU: Eu cred că acest film ar ilustra 
o formulă de cinematograf mai static, oarecum teatral, 
concentrat asupra unui anumit univers, mizind foarte 
mult pe dramaturgia separată a fiecărui personaj și mai 
ales pe actori. Cinematograful acesta are calitățile sale 
şi are limitele sale. Spectatorului îi trebuie foarte multă 
răbdare ca să ajungă la intenția autorului și foarte multă 
răbdare ca să participe la ceea ce se intenționează să se 
arate sau să se semnifice pe ecran. E, În speță, un cine- 
matograf bine făcut, riguros făcut, dar totuși... mai greu 
de văzut. 

Malvina URSIANU: Eu n-aş spune «teatral» ca 
dumneavoastră, ci as spune un cinematograf de analiză. 
El mizează pe actor, dar numai aparent, mizează de fapt 
pe relatarea regizorului. Aparatul povestește. Și ca orice 
lucrare de analiză, e un gen mai greu digerabil. Acest 
gen de cinema trebuie să aibă; cred; spectatorii lui. 
Şi va trebui o dată ca și filmul să aibă mai multe categorii 
de spectatori, cum au și cartea şi tabloul. Practicind un 
asemenea cinematograf, eu ştiu ce risc. 


Călin CĂLIMAN: Eu cred că e foarte ușor de detectat 
în acest film care sint preferințele dumneavoastră 
subiective. Dar in «Serata» sint si citeva momente in 
care nu v-am recunoscut deloc. De pildá, unele aparte- 
uri ale personajelor sint rezolvate intr-un mod as spune 
elementar. Sint un fel de comentarii lămuritoare pe mar- 
ginea celor ce se întîmplă. Acolo nu v-am recunoscut. 
Pe de altă parte, v-am recunoscut perfect, să zicem, 
în dialogul dintre profesor si fiică, care a mai fost citat. 
Aparatul narează în filmul dumneavoastră și asta e o 
calitate, Dar narează acolo unde dumneavoastră vă 
simtiti bine în film si nu mai narează în momentele în 
care dumneavoastră pierdeţi puţin din mină controlul 
asupra unor personaje, asupra unor actiuni.... 

Malvina URSIANU: Unde nu am atit de mult de spus. 

Călin CÁLIMAN: Astfel filmul are nişte hiatusuri si 
eu sint de acord cu ceea ce a spus aici Alexandru Raco- 
viceanu. 

Al. RACOVICEANU: Eu nu vorbeam de fapt de tea- 
tralitate in sensul introducerii teatrului in film, nu voiam 
să spun că jocul este teatral sau cá actorul ar face totul. 
Vorbeam de teatralitate ca o modalitate de a privi o lume 
inrámatá într-un cadru — cadru limitat si în adincime 
şi în extensiune si totodată static. E o lume închisă într-o 
ramă sau într-o cutie. Chiar jocul actorului se dezvoltă 
în acest cadru mai greu, devenind la rîndu-i static. E și 
acesta un mod dea prezenta o lume. 

Malvina URSIANU: Însă îl acceptați ca modalitate, 
nu îl excludeti. 

AL RACOVICEANU: Nu, nu il exclud, numai cà in 


PE ECRANE 


cadrul acestei modalități există diferențieri de calitate 
şi de accent. 

Malvina URSIANU: Nu cred că tratarea «inegală» 
ar fi dus la alt ritm. Ritmul este acela al analizei. Şi emoția, 
pînă la urmă, se creează si din acest plan secund. Fără 
acest medu amoiant, nu se puteau rezolva nici persona- 
jele principale. Poate am făcut-o uneori cu mai puțină 
abilitate, alteori mai bine. 

«CINEMA»: Am înscris ultimul film al Malvinei Ursia- 
nu in aria unor discuţii care se vor amplifica atit in pagi- 
nile revistei noastre cit — fárá indoialá — si in coloanele 
presei si ale revistelor de culturá. Despre acest film va 
trebui să vorbim serios si amănunțit, pentru că el este 
în totalitatea lui o reușită a cinematografiei noastre, 
pentru cá este o bază de discuție fertilă, este o moda- 
litate cinematografică cu un timbru aparte, care trebuie 
raaa în specificul ei. 

n focul discutiei am uitat contribuții importante; e 
regretabil că n-am vorbit nici de muzica sugestivă com- 
pusă de Richard Oschanitzki, nici de scenografia arh. 
Nicolae Drăgan (rolul decorului este extrem de impor- 
tant in acest film de atmosferă!). N-am vorbit destul 
nici de creatiile lui Kovacs Gyórgy si Silviei Popovici; 
nici de jocul nuantat al acestui foarte, foarte bun actor 
de film care se numește" George Motoi. Mihaela Juvara 
merita, fără îndoială, o analiză mai amănunțită a inter- 
pretării sale. Ca și Gilda Marinescu, ca și ceilalți actori 
care — e adevărat — au treceri scurte, dar trecerile lor 
sint memorabile. Dar noi n-am vorbit nici de Tanti Co- 
cea, nici de lon Fintesteanu, nici de Mihai Pălădescu, 
nici de Virginica Romanovsky, nici de Silvia Ghelan si 
poate au mai rămas si alti nedreptátiti. 

E regretabil cá nu am fácut analiza cuvenitá imagin ii. 
Nicolae Girardi merita din plin atentia neastrá minuti- 

oasá, pentru cá dacá acest film este (si este!) «o galerie 
de portrete», un merit important revine acestui subtil 
pictor al camerei. 

Pentru a ordona mai bine ideile expuse in cadrul aces- 
tei mese rotunde, publicăm o cronică — care dorim să 
conțină o apreciere sintetică si edificatoare — cronică 
adnotată — sperăm — de toţi cei prezenți. 

Cum Malvina Ursianu este o autoare de o exemplară 
ținută intelectuală, care doreşte — știm bine — un dia- 
log în termenii cei mai abrupți, cu bună știință vom pro- 
pune să scrie cronica nu cei care mărturisesc aici un 
entuziasm global, ci interlocutorul nostru care se arată 
cel mai rezervat, cel mai drastic, înlesnind în felul acesta 
un schimb de idei la nivelul — să sperăm — cel mai 
tranşant. 

Pină atunci mulțumim pentru bunăvoința de a rás- 
punde la invitația redacției noastre tuturor participan- 
telor si în primul rînd, autoarei, Malvina Urşianu. Cum 
revista noastră a militat întotdeauna și nu va înceta să 
militeze pentru talent, pentru folosirea cit mai inteli- 
gentá si intensivă a talentului, dati-ne voie sá-i dorim 
Malvinei Urgianu să treacă cit mai repede din nou pe 
platou. li așteptăm cu cel mai mare interes viitorul film. 


cC 
„Serata 


Regia si scenariul: Malvina Ursianu. /maginea: Nicó- 
lae Girardi. Muzica: Richard Oschanitzky; Decoruri: 
Arh. Nicolae Drágan. Cu: George Motoi, Gyórgy 
Kovacs, Cornel Coman, Alexandru Drágan, Mihai 
Páládescu, lon Roxin, Silvia Ghelan, Silvia Popo- 
vici, Mihaela Juvara, Gilda Marinescu, Lucia Mure- 
san, Tanti Cocea, Virginica Romanovski, lon Fin- 
testeanu. 


Greu de așezat filmul Malvinei Ursianu în familia 
filmului românesc. Greu pentru că autoarea refuză să 
se integreze, prin ceea ce face, si unor calități si unor 
metehne. Greu pentru cá Mavina Ursianu aduce vocea 
ei aparte, felul ei de a se exprima cinematografic. 

«Serata» se desfășoară în pragul unei clipe cruciale 
— 25 August 1944 — asupra căreia au mai stăruit şi alte 
filme românești («Valurile Dunării» sau «Procesul alb», 
de pildă). Filmul are ambiția de a face,după mărturisirea 
autoarei , portretul unui anumit moment istoric». Mare 
ambiţie care obligă la mult și la multe! «Serata» propune 
o perspectivă asupra unor medii bine stratificate care 
se întilnesc în cadrul unui univers închis. «Serata» 
propune o noapte istorică în care personajele răspund 
(direct sau indirect) la întrebări istorice. Fiindcă perso- 
najul principal, personajul care măsoară timpul si acti- 
unile eroilor, este istoria. Această ISTORIE scrisă cu 
majuscule, care în zorii zilei va sfărima o citadelă, va 
da la o parte bariere, va propune stratificări noi. Autoarea 


PE ECRANE 


«Serata» — confruntare cu Timpul 


vrea să se înscrie, în acest fel, într-un cinematograf de 
tip viscontian (si nu e singurul loc unde se simte atrac- 
tia marelui regizor italian). În «Serata», lumile care se 
intilnesc sint multiple. Locul acțiunii este astfel structu- 
rat încît distanțele dintre o lume și alta să fie bine preci- 
zate: holul somptuos al vilei unde se desfășoară petre- 
cerea are figurile sale mai mult sau puțin colorate; etajul 
ascunde alte două lumi încremenite: a profesorului și a 
fiicei sale, Alexandra; subsolul apare fugitiv pentru a 
introduce un personaj din lumea nouă: omul de acțiune. 
Malvina Urşianu încearcă să treacă prin fiecare din aceste 
medii liberată de parfumuri desuete, de compătimiri de 
prisos, să le arate încordările zadarnice, neputinta sau 
pur si simplu indiferența inconștientă în fata momentului 
dramatic pe care-l trăiesc. 

Autoarea se oprește asupra unei galerii de personaie 


AE i E ae E E 
Acţiuni interioare 
A E e S ee iai 


Aşa cum a fost el conceput, «Serata» nu trebuia 
— şi nici nu putea, cred — să fie un film de acţiuni 
dinamice, ci mai degrabă de multe și complicate 
acțiuni interioare, care converg spre o singură 
acțiune dinamică. cotitura de la 23 August 1944. 
Acţiunea «Seratei» s-ar putea numi: așteptarea, 
o imensă si răbdătoare așteptare ezultatului 
unor pregătiri, pe care le presupui durind de foarte 
multă vreme. lar acea așteptare e folosită în 
scopul unor minufioase studii de faună care se 
organizează finalmente in tot ea argumente și 
explicații ale unui moment isto 

Asa stind lucrurile, faptul că cinematograful de 
mişcare îi convine sau nu Malvinei Ursianu, mă 
interesează mai puțin. Ceea ce mă interesează 


este dacă «Serata» este sau nu credincios formu- ' 


lei pe care şi-a propus-o. Si cred că este. 
Eva SÎRBU 


Continuitate de gind 


Aș porni de la o constatare aparent paradoxală. 
Acest film, deși surprinde momentul dărimării 
unei citadele, deși concentrează (in p etrul 
unei serate) sfirşitul unei lumi, acest film are o 
filiatie directă cu «Gioconda fără suris», prima 
peliculă a Malvinei Ursianu. Nu este vorba, doar, 
de «tușeul» regizoarei, tușeu despre care s-a mai 
vorbit... Dacă ne gindim bine insă, generația 
«Seratei», generația celor care au răspuns, atunci, 
în august 1944 la întrebări ISTORICE, va răspunde 
(filiatia de care vorbeam este, în ordinea cronolo- 
gică a filmelor, inversă) în «Gioconda fără suris» 
la întrebări curente, CONTEMPORANE. Apre- 
ciez această continuitate de gind a regizoarei. 
De fapt, în «Serata» se simte exact, regizoarea a 
«avut la inimă» îndeosebi citeva secvenţe (si, de 


pe care caută să le epuizeze dramatic (strădanie meri- 
tuoasă, dar aproape imposibil de realizat în limitele unui 
singur film), Fiindcă, de fapt, «Serata» este un studiu, 
o încercare de analiză, caracterologică. lată profesorul 
— un intelectual rafinat, dar care n-a găsit calea spre 
adevăr, care a mers alături de drum și care e acum în 
pragul morții — si nu numai al morţii fizice. lat-o pe 
fiica sa Alexandra — izolată, lipsită de strălucire, dar 
cu mintea ascuțită și găsind tocmai în aceasta puterea 
de a se rupe de un mediu. lată-l pe eroul principal, care 
intersectează mediile, pástrindu-si distanţa ironică față 
de ele, aparentul lup singuratic Cristea Alexandru. Re- 
gizoarea face o încercare de a da o altă imagine, mai 
puțin standard, despre intelectualul angajat, despre 
omul care s-a aflat în rindul comuniștilor, despre cel 
care ştie să fie prezent la intilnirea cu noua istorie. Dar 


Pro sau contra? 


aceea, discuția dintre profesor si fiică, discuţie 
de exemplară acuitate a notației psihologice este 
un excelent moment al filmului). Peisajul uman 
de plan doi al «seratei» propriu-zise (invitaţi, figu- 
ratie, decor) pendulează însă — cu mici excepții, 
printre care personajul Gildei Marinescu — între 
amorf și strident, contrastind cu excelentele inter- 
pretári actoricesti ale rolurilor principale. Tipui 
de cinematograf analitic pe care-l practică Mal 
na Urşianu nu a fost niciodată foarte «de public». 
Nici «Serata» nu are asemenea ambiţii. Cadrele 
vădesc toate mult bun gust. Și acest lucru nu 
este de loc puțin... 


Călin CĂLIMAN 


g 
p ————— 


Există si o taină 


Filmul Malvinei Ursianu este dominat, este 
structural orientat spre o analiză detailată a situa- 
tiilor si personajelor. Fără această analiză, de: 
gur, povestirea n-ar căpăta semnifi e pe care 
autoarea le-a vrut Există pe de altă parte o taină 
in dozarea ritmului narațiunii cinematografice si 
insistența an că, o taină care face ca o 
plare să devină un film mare. Cronica lui 
viceanu a urmărit, cred, să dezvăluie în ce măsură 
dozajul de care este vorba a fost făcut in propor- 
tiile cele mai fericite. Dar, cum prea bine se ştie, 
balanţa unuia nu se prea potrivește cu a celui 
căci atunci filmele s-ar face la spiterie, iar cro 
cile pe caiete de aritmetică. 


Mircea ALEXANDRESCU 


Ca un tablou 


————— 


Al. Racoviceanu spune cá au tratat şi alții «clipa 
crucială» de la 23 August («Valurile Dunárii, 


ulli iil tillllj 
IRUAAZXXEEO : 


guum 


in traiectoria personajului, regizoarea a fost mai putin 
convingătoare. Eroul merita unele date în plus,care să-l 
facă mai pregnant prezent, nu atit fizic, cit ca stare de 
spirit. 

Exagerată este încercarea de a cuprinde de la un ca- 
pát la altul drumul fiecárui personaj. Lucrul acesta face 
ca filmul sá nu se poatá concentra suficient asupra re- 
latiilor dintre eroii principali (si să aibă, în schimb, unele 
cadre în plus în descrierea unor personaje mai putin 
importante în dramaturgie). E aici, poate și altceva. 
Malvina Urşianu a vrut ca aproape fiecare personaj să 
aibă în el și ceva simbolic. Ea a intenționat tot timpul să 
distrugă sau să înalțe un simbol ( așa cum se întimplă 
cu cintáreata germană, de pildă). 

Autoarei îi convine un cinema-spectacol, un cinema 
cu o anume teatralitate în acțiune, o anumită formulă a 
universului închis (filmul începe într-o mașină, se con- 
sumă în cea mai mare parte a sa între ramele universu- 
rilor delimitate ale seratei: holul, camera profesorului, 
subsolul). Filmul Malvinei Ursianu urmează să fie dus 
înainte de idee, de cuvînt si mai puțin de mișcare, de 
dinamica acţiunii. De aceea poate ieșirea din cadrul 
strict al analizei, trecerea la acțiune (aruncarea în aer 
a cablului interbalcanic) se face prea fugar, prea expe- 
diat, fără a fi foarte evident coeficientul de veridicitate. 
Cinematograful în mişcare îi convine mai puţin Malvinei 
Urşianu. Regizoarea știe să povestească,să destăinuie 
mai bine între patru pereți. 

«Serata» este un film de replică, un film în care princi- 
palul instrument de analiză este cuvintul. Si asta tine 
de modalitatea de care am amintit, de teatralitatea regi- 
zoarei. Sigur ne aflăm într-un anumit mediu, din care nu 
putea lipsi vorbirea mai contorsionată a intelectualului, 
fraza de salon, replica cosmopolită. Dar limbajul fil- 
mului e parcă prea de laborator. Lipsește propoziția 
scurtă, lipsește replica firească, lipsește cuvintul vorbit. 
Dialogul cuprinde un exces de cuvinte prețioase (nu- 
mai pînă la un punct justificat de starea socială a perso- 
najelor). O lume afectată este și ea, la rîndul ei, tratată 
cu afectare. 

«Serata» e în același timp un film de actori. Distribuția 
este făcută cu rigoare, cu simțul echilibrului, cu res- 
pectarea exactă a raportului dintre personaj și interpret. 
Malvina Ursianu a ştiut să găsească actorul potrivit 
fiecărui personaj. Nu vrem să facem o trecere în revistă 
a distribuției, ci doar să subliniem că trei actori ne-au 
impresionat, prin prezenţa inedită și prin forța interpre- 
tării, în mod deosebit: George Motoi, Silvia Popovici si 
Gilda Marinescu. 

AL. RACOVICEANU 


«Străinul», etc.). Nu cred. Acestea au povestit 
un episod de rezistență care se petrecea cam pe 
atunci. Dar portretul acestui moment cind o în- 
treagă perioadă istorică s-a sfirsit, scurt ca o 
explozie, general ca un tablou, numai «Serata» 
l-a pictat. Cronicarul repetă mereu «incearcă să», 
«exagerată este incercarea de a...» și tot așa, fără 
să ne spună dacă Încercarea a reușit sau nu. Vă 
voi spune-o eu. A reușit Şi o voi dovedi. Cu 
fapte. 


D.I. SUCHIANU 
Pauze în tensiune 


De la un film in care minuția domnește ca de- 

plină suverană în compunerea cadrelor, in mișca- 
rea Sau intonatia actorilor, în mișcările aparatului, 
aşteptam aceeași precizie în dezvoltarea tuturor 
psihologiilor angajate în conflict, aceeași rigoare 
în ponderea acordată momentelor și, de ce n-am 
spune-o, şi în echilibrul dramatic. Transfocarea 
pe unele dintre secvențe, interesul acordat unor 
personaje, o apatie ce nu se referă neapărat la 
lumea filmului, ci vine din pauzele tensionale, 
dau naștere la o discrepanţă între propunerea de 
idei si psihologii pe care o face regizoarea, și isto- 
ria activă. 


Florica ICHIM 
Personalitate 


Malvina Ursianu este un regizor cu o autentică 
personalitate. Calitățile acestei «Serate» cit si 
afectárile ei o dovedesc. Este ceea ce demonstrea- 
ză analitica cronică semnată de Al. Racoviceanu. 


Adina DARIAN 


CÓ 


Ej transformă 
frumosul 

jn expresiv 
itte Bardot) 


Ei transformă 
uritul 

in somptuos 
(Barbra Streisand) 


Trăiască 
noul Cyrano! 
Anonimul creator de 
celebrități 


24 


N 


„Sau 
un loast 
a numaru 
101 
al — 
revistei 
.. CINEMA" 


Fără Setilă, fără Flăminzilă, fără Gerilă, 
fără Ochilă, şi fără Păsări-lăți-lungilă e 
indoielnic dacă Harap Alb ar fi ajuns să 
facă toate isprăvile grație cărora a devenit 
ginerele lui Roșu Împărat. Foarte adesea 
reusitele eroilor din basme presupun con- 
cursul unor forțe modeste, dar indispen- 
sabile; nu o dată furnicile și albinele se 
dovedesc auxiliari extrem de pretiosi ai 
lui Făt Frumos, Poporul cunoaște de mult 
valoarea principiului muncii executate în 
spirit colectiv, 

Dati-mi voie deci, la banchetul revistei 
noastre, să ridic paharul în cinstea unor 
persoane despre care nu prea se vorbeşte, 
dar cu ajutorul cărora se realizează prac- 
tic miracolul cinematografului. 

Acum citeva luni am avut prilejul de a 
constata, ca să spun asa, pe viu, însemnă- 
tatea contribuţiei lor. Intrasem cu niște 
prieteni în restaurantul «București»; stră- 
bătind localul am avut impresia că la o 
masă, prin fața căreia treceam, disting o 
figură cunoscută; nu izbuteam pe lor 
să-mi amintesc cine poate să fie, senzația 
era insă atit de puternică, încit am schițat 
un vag salut. Citeva minute după aceia 
m-am lămurit: chipul bărbatului pe care 
puteam să jur că-l mai intilnisem îl cunos- 
team din filme; era al lui Belmondo, venit 
să ia parte la o coproductie în tara noas 
tră. Am fost informat că alături de el se 
afla Ursula Andress. Indreptindu-mi privi- 
rile spre masa celebrului actor, greu mi-am 
putut stápini surpriza. Cum, femeia aceea, 
drăguță, incontestabil, dar care putea ră- 
mine usor nebăgată în seamă era fascinan- 
ta Ursula Andress? Nu se poate — mi-am 
spus — unde a dispărut lumina iradiantà 
din toată ființa ei? Unde e explozia de 
«sex-appeal» care ii însoțește orice apar- 
tie pe ecran? Unde a rămas statura de re- 
gină a divei? În carne si oase, Ursula era . 
temeie nu prea diteritá de multe altele din 
restaurant. Miracolul de pe pinzá se datora 
unor insi ignorati dar pricepuți a-l crea 
Imaginea eclatantá a Ursulei Andress 
era rodul muncii lor cvasi-anonime. 


Un toast, aşadar, pentru machiorii 
marilor stele... 


„cinematografice! Ei pot, cum se vede, 
să fabrice cu creme si farduri, adevărată 
«nova» care sá umple de strálucire bolta 
cereascá. Avem de-a face cu niste de- 
miurgi, fiindcá iscusinta lor pune repede 
in umbrá chiar opera atotputernicului. 
Primească, ii rog, omagiul meu umil! 

Sint milioane sufletele feminine care, 
pe întreg globul se topesc de admiraţie, 
cind Burt Lancaster sau Clint Eastwood 
trec călare prin flăcări, se rostogolesc 


din virful stincilor în fundul prăpăstiilor 
tără să páteascá nimic, încasează pumni 
teribili şi continuă să suridă, aplicind, 
la rindul lor, alții, mai dărimători. Sint 
milioane sufletele masculine roase de 
invidie în fața unor asemenea virtuți 


Există insă iarăși niște perscraje obscure. 


cărora vedetele western-ului sau filmului 
de aventuri le datorează curajul, agilitatea 
şi singele rece. Munca lor nu e mai puțin 
demnă de profundul nostru respect. Ea 
întreține cultul veritabilelor însușiri virile, 
cărora timpurile moderne le substituie 
forța mașinilor comandate printr-o apă- 
sare comodă pe un buton. 


Să toastăm și 
pentru cascadori! 


Cyrano de Bergerac isi imprumuta ta- 
lentul poetic camaradului său Christian 
de Neuvillette, băiat frumos, dar prea 
puțin înzestrat intelectualiceste ca să poa- 
tā cuceri si cu cuvintul inima Roxanei 
Cinematograful perpetuează asemenea 
gesturi legendare de abnegatie. Cutare 
june-prim fermecător nu are voce; se 
gáseste insá imediat noul Cyrano care 
să i-o înlocuiască. La nevoie, acesta poate 
să-l transforme pe protagonist chiar în 
diseur sau tenor de operă. 

Toastez azi și pentru dublurile vocale 
ale vedetelor cinematografice. 

Într-o povestire fantastică de Gustav 
Meyrink, «Globul negru», nişte călugări 
tibetani fac o demonstrație publică des- 
tinată să ilustreze știința lor secretă. Con- 
centrindu-se, oricine poate să transforme 
praful verzui dintr-o butelie în lucrul la 
care se gindește. Pe regizorul cinemato- 
gratic o astfel de născocire extraordinară 
il lasă rece. Si lui, dacă i se năzare să-și 
plimbe personajele prin grădinile Semi- 
ramidei, gindul i se materializează imediat; 
vrea o furtună de zăpadă, la pol e servit 
indată, ține să plaseze o scenă din film 
intr-un «saloon» texan,i se îndeplineşte 
pe loc dorinta; are nevoie de nişte galere 
romane, acestea il așteaptă cu vislaşii lor 
inlántuiti la scară. Dacă-i trece prin cap, 
ziua-n amiaza mare, să arunce pe chipul 
interpretei principale o umbră crepuscu- 
lară, se face repede si așa ceva. Dacă, 
dimpotrivă, îi trebuie pe o vreme mohorită 
lumini sprintare, un soare orbitor îi stă 
la dispoziție în citeva clipe. Cei care-i 
materializează fulgerător gindurile se lip- 
sesc şi de praful magic şi de misterioasa 
butelie tibetană. Le e deajuns numai 
nişte carton, clei, vopsele si tinte, citeva 
proiectoare şi oglinzi. N-au participat la 
nici o operație de inițiere esoterică, sint 
simpli tehnicieni care-și cunosc meseria 


— 


EI transformă 
oboseala 

în grație 
(Genevieve Page) 


Ei transformă 
pistruii 

In personalitate 
(Marlene Jobert) 


„Şi rivalitatea 
în amiciție 

(Mae West — 
Raquel Welch, 


e Fără ei Ursula 
n-ar stráluci 


e Fără ei Lancaster 
n-ar trece prin foc 


e Fără ei Lollobrigida 
n-ar cînta 


e Fără ei miracolul 
cinematografic 
n-ar fi posibil 


Pentru decoratori, costumieri, 
electricieni, specialiști în trucaje 


Pentru anonima dar substanfiala lor 
contributie la infáptuirea miracolului cine- 
matografic. Sá toastám! 

Nu existá nimeni care sá reziste ritmului 
nebunesc al comediilor realizate in urmá 
cu atitia ani de studiourile Keystone. Và 
amintiti cá in aceste adevárate balete 
bufe existá nenumárate momente cind 
toate ființele şi lucrurile sint cuprinse de 
un virtej cu efecte catastrofice. Cineva 
alunecă pe o coajă de banană, cei care 
incearcă să-i ajute a se ridica îşi pierd 
echilibrul la rîndul lor, o stradă se umple 
cu pietoni rásturnati; polițiștii fluieră, ma- 
şinile claxonează si se ciocnesc, vinzá- 
torii de legume sint îngropați sub cartofi 
şi cepe. Alteori, o conductă de apă se 
sparge; orice efort de a opri apa care tis- 
neşte rămine fără succes; șuvoaie furi- 
oase umplu apartamentul, iau cu ele pa- 
turile, dulapurile, fac să se surpe pereții, 
să cadă acoperișul; la un banchet o mină 
nedibace trage fata de masă; vrafurile de 
farfurii se prábusesc, spárgindu-se cu 
zgomot infernal; convivii își pierd capul; 
tortele cu frişcă descriu traiectorii spec- 
taculoase şi aterizează pe plastroanele 
fracurilor sau pe decolteuri; se porneşte 
o sarabandă dementă a obiecte or; toate 
sar de la locul lor; încăperea ajunge peste 
citeva minute teatrul unui inimaginabil 
dezastru. Incercati să vă imaginati in ase- 
menea momente delirante un om care ur- 
mărește cataclismul general fără să cli- 
peascá si invirteste imperturbabil mani- 
vela aparatului de filmat. Universul se 
náruie in jurul acestui motor eroic, el insá 
isi indeplineste piná la capát datoria. E 
«camera-man»-ul, ochiul avid si curajos 
pe retina cáruia ia nastere in ultimá in- 
stantá, filmul. 

Se spune cá, dupá ce si-a ucis fratele, 
Cain a cáutat sá se ascundá. Dar peste 
tot îl intimpina ochiul neiertátor al lui 
Dumnezeu. Grație «camera-man»-ului, re- 
gizorul cinematografic dobindeste si el o 
astfel de putere supraomeneascá. 


Să toastám, așadar, 
si pentru operatori 


Să nu-mi ia in nume de rău regizorii, 
scenariștii și interpreții că nu i-am po- 
menit cu ocazia aceasta. Fiindcă se cuvine 
să ne amintim, măcar la zile festive, ver- 
surile lui Brecht: 


«Denn die einen sind im Dunkeln, 
Und die andern sind im Licht. 
Und man siehet die im Lichte, 
Die im Dunkeln sieht man nicht». 


Nina Cassian tálmáceste așa: 


«Cite unul stă în umbră, 
Altu-n soare luminat. 

Cei din soare se văd bine, 
Cei din umbră niciodat'I» 


OV. S. CROHMĂLNICEANU 


ri, 
trucaje 


antiala lor 
3lului cine- 


ste ritmului 
ste în urmă 
stone. Vă 
ate balete 
ente cind 
se de 

=. Cineva 
cei care 
şi pierd 

= se umple 
uierá, ma- 
C, vinzá- 
zb cartofi 
> apă se 
3 care tis- 
»oaie furi- 


"afurile de 
"du-se cu 


porneşte 
= or; toate 
“ge peste 
maginabil 
ati în ase- 
7 care ur- 


curajos 
stimă in- 


fratele, 


regizorii, 
-am po- 
cuvine 
ve, ver- 


Miracolul 
Brigitte Bardot 
inainte si după... 


Miracolul 
Sophia Loren 
înainte și după... 


„Miracolul 
Michele Mercier 
înainte şi dup 


Miracolul 
Catherine Deneuve 
înainte și după... 


Miracolul 
Jane Fonda 
înainte şi după... 


m 


O ciudátenie 


Inainte de toate, 
filmele noastre 


ar trebui să fie 


De multe ori, asistind la un film de-al 
nostru, am avut impresia ciudată ce se 
insinua din ce in ce mai perseverent, 

impotriva unor «evidențe» de necon- 
testat... Era desigur un film a cărui ac- 
fiune se petrece la noi, într-un anume 
oras sau un anume alt punct geografic 
al țării noastre, de faptul acesta nu mă 
puteam îndoi... și totuși dacă identifi- 
cam locurile, nu reușeam să identific 
oamenii, moravurile, modul nostru de 
viață, mediul social... Niciuna din aces- 
te caracteristici, pe care aşteptam si 
probabil simțeam chiar nevoia să le 
recunosc nu-mi erau sugerate de cele 
ce vedeam pe ecran... Uneori se-ntim- 
pla ca pină şi anumiţi actori, binecu- 
noscuti mie, să-mi apară în chip foarte 
straniu, foarte străini, aproape de ne- 
recunoscut într-un anume sens... Per- 
sonajele pe care le intruchipau trăiau 
într-o lume convențională, obiceiuri- 
le lor, felul lor de-a fi nu purtau acea 
amprentă a unei societăţi ce iti este 
nespus de familiară, în care te-ai năs- 
cut şi trăieşti zi de zi... Senzaţia aceas- 
ta nu s-ar putea compara decit cu 
aceea, cu totul ipotetică, impregnată 
de o serioasă doză de absurd... Era 
ca și cum aș fi mers prin București și 
n-aș fi izbutit să identific străzile, case 

le, trecătorii si m-aș fi simţit într-un 
oraş străin... Nu într-unul anume, dar 
într-unul care nu-mi este cunoscut, 
nu-mi este deloc familiar. 

Şi m-am întrebat atunci:de ce cind 
văd un film franțuzesc, german, ame- 
rican, cu toate că şi locurile şi oame- 
nii şi modul lor de viață le cunosc in- 
finit mai puţin, imi dau seama de la 
început pe unde mă plimbă imaginile 
de pe ecran și recunosc imediat ceva 
din acel specific care mă face să-mi 
dau seama că e un film francez, ger- 
man sau american... Şi aceasta chiar 
atunci cind nu era vorba de filme excep- 
fionale, chiar atunci cind producțiile 
respective erau mai mult sau mai pu- 
țin mediocre... 

Mai inainte de a aparține autorilor 
lui (scenarist, regizor, operator, ac- 
tori) şi chiar mai înainte de a aparţine 
unei anume şcoli sau curent, mai 
înainte de a reflecta anume capacități 
sau incapacitáti artistice, un film apar- 
tine unei țări, unui popor, unui mod de 
viață pe care il reflectă... Mai înainte 
de toate, filmele noastre ar trebui să 
fie românești și nu doar produse la 
noi şi vorbite în limba română. Ca să 
nu mai spun că uneori chiar şi felul 
de a vorbi al oamenilor din astfel de 
filme mi-e greu să-l recunosc şi imi 
pricinuiește un mic șoc... Printre altele, 
ceea ce mi-a plăcut în «Mihai-Vitea- 
zul», a fost şi faptul că, deşi e un film 
istoric, deși oamenii si scenele sint 


româneşti ! 


reconstituite, n-am mai avut senzaţia 
că nu văd un film românesc ci, asa 
cum spuneam mai înainte, vorbit în 
graiul nostru. N-am mai avut acea 
impresie-de film «stiintifico» sau «ar- 
tistico»-fantastic, adicá de poveste ab- 
stractă, cu eroi abstracţi, care se pe- 
trece intr-un mediu conventional... 

Care e originea acestei «caracteris- 
tici» a filmelor vorbite în limba română? 
Mi-ar fi greu să explic doct si foarte 
tehnic, cum se face că multe filme 
produse de noi n-au acest specific 
românesc, În orice caz, una din expli- 
catii, poate fi doctă, aceea că arta 
noastră cinematografică e încă o artă 
foarte tinără — mai înainte se spunea 
că e la inceputurile ei — eu o resping 
de plano. Si literatura noastră, si arta 
noastrá, a fost probabil incá tinárá in 
epoca in care au apárut atitea opere 
noi.. Unii dintre inaintasii literaturii 
noastre «au debutat» atit de strălucit 
încit n-au mai putut fi întrecuți nici 
pină astăzi... Să fie oare o explicație 
stiintificá faptul că românul s-a născut 
poet, dar nu s-a născut cineast? Nu 
este mult mai firesc să presupunem 
că dincolo de insuficienta experiență 
şi ucenicie (pină cind?) e vorba și de 
faptul că autorii unora dintre filmele 
noastre, din considerente și prejude- 
cáti, vrind să imite poate cele văzule 
in cutare sau cutare film străin, vrind 
să realizeze tehnici şi modalităţi de 
ultimă oră, sau amintindu-și prea mult 
de ele, uită ceea ce i-a inváfat în pri- 
mul rind viața? 


Nevoia evadari din aut elo Vieții curente ia uneori 
o wi ewnpepin "prev "rene cpuqu pidur s» nw po owe, 


"sd 


Caricaturá de Neagu Rádulescu 


27 


d INC 
INTEL) 


Preferata lui Bufiuel dar si a altor regizori, Catherine Deneuve, şi-a creat reputația 
în primul rind de bună actriță, pentru că — îi mărturisea unui gazetar francez — 
frumusețea nu ține de meserie, nici de talent. Trebuie să lucrezi tot timpul — ăsta e 
secretul. A pornit, după cum se ştie, destul de greu şi apoi a urcat vertiginos treptele 
afirmării. Ajunsărastăza la apogeu (în «Tristano» lui Buñuel, film pe care îl vom vedea 


€ g 3 
z Foto: UNIFRANCE FILM 


Nu sînt vedetă! 


în curînd, ea şi-a atras laude unanime), Catherine Deneuve nu s-a oprit să-şi «savureze» 
gloria, ci este preocupată să-şi desăvirşească meseria. Refuză să i se spună si să fie 
considerată vedetă, lucrează pe platouri şi ia lecții de actorie; în afara platourilor işi 


i păstrează farmecul si candoarea, trăsături care fac parte din însăşi ființa ei. 


film si literatu 


Shakespeare (I) 


Nu ştiu dacă sătul de manierism teatral, de 
maldărele de butaforie si bel-canto-ul unor 
rostiri acefale (așa cum era jucat Shakespeare 
in teatrul adolescentei mele de acum 15 ani) sau 
datorită unei deformatii profesionale — aceea de 
cititor de profesie — am părăsit spectacolul şi am 
preferat Shakespeare-ului jucat, pe cel citit. 
Dar acel «Hamlet» al lui Olivier ne deschidea 
tuturor ochii asupra altui orizont shakespearian 
negindit niciodată: un autor de asemenea pro- 
porții suporta o mutație fundamentală — trecerea 
dintr-o convenție in alta. «Lear»-ul lui Brook ne 
readucea pe scena elisabetaná, nu pentru a ne 
infirma impresia unui film, ci pentru a ne revivifica 
credinţa in teatru. Regizorii noștri cei mai buni 
au înnoit, de atunci, spectacolul românesc cu 
Shakespeare, dacă nu întotdeauna inspirat, în- 
totdeauna interesant. Fidelitatea ajunsese, în 
sfirşit, acolo unde trebuia să ajungă: la spiritul 
operei și nu la litera ei. La actualitatea «mesa- 
jului» și nu la reprezentarea muzeistică. In fond, 
în film sau în teatru, spectacolul shakespearian 
se baza pe o singură lectură (așa cum e și firesc), 


Este fatal ca Julieta să aibă 14 ani... 


lectura regizorului. A-ţi-asuma o asttel de sar- 
cină e un risc. Riscul probelor prin care să dove- 
desti că lectura ta e posibilá, devine posibilà, 
chiar dacă spectacolul e pátimas si — fatalmente 
— incomplet. Un spectacol complet nu există, el 
ar fi locul comun al tuturor lecturilor unei piese. 
O iluzie doar a fidelității... 

Shakespeare este astăzi un concurs între lec- 
tori. Aşa privind lucrurile, cinematograful a tre- 
buit să suspendeze fraze, chiar scene, să reducă 
monologurile. Un gest, din intimitatea aparatului, 
poate da un sens unei replici pe care, «citită», 
nimeni n-ar fi «auzit-o» asa. Istoria si drama se 
reintoarce astfel in intimitatea noastrá, de unde 
fusese izgonitá de golul scenei. S-a schimbat 
o conventie, nu un autor; infidelitatea nu este 
decit o obligatie a puterii unui autor. Numai au- 
torii trecátori nu pot fi schimbati — drumul lor 
este la arhivă. 

Cu Shakespeare se produce un fenomen pe 
care-l numeam si cu altă ocazie «restauratia» 
personajelor în virsta lor reală (şi nu în cea sce- 
nică), Este fatal ca Julieta să semene cu o fată 
de 14 ani de azi şi nu cu o actriță de 35 care-și 
imaginează cum era Julieta la sfirşitul secolului 
16. Oricit de bine şi-ar imagina chiar propria ei 
pubertate — ea s-a desprins de mult, e «critică» 
față de pubertate, de propria-i pubertate. 

Pentru a face plauzibile imensele sale minciuni, 
ecranul nu poate minți virsta eroilor. Şi nu numai 
virsta. Acest Shakespeare de pe ecran devine 
«naturist». Tot ceea ce era convenție scenică 
trebuie să devină realitate. La Verona străzile 
sint ca pe vremea celor doi tineri domni. Gertruda 
isi poartă greu virsta celor 45 de ani car usti- 
fică «pripita-i nuntă». În codri vechi şi adinci se 
poate naște iluzia delicată a pastoralei din «Cum 
vă place». Pentru ca «Macbeth» să moară trebuie 
să vedem miracolul: codrul care umblă. Numai 
așa îl credem pe Prospero, numai așa înțelegem 
iertarea lui Hamlet — numai așa, readusi în firesc. 

Cind faci balul Capuletilor trebuie să vezi pe 
mesetalgere sculptate de Cellini și pe jos covoa- 
rele aduse de genovezi din Orient. — 

Căci de-abia acum începe greul. Începe Sha- 
kespeare. 


Gelu IONESCU 


mitologie 
XX 


Un reporter i-a pus o dată o întrebare neobişnuită. O întrebare oare- 
cum inversá. L-a intrebat: «ce crezi dumneata cá am sá spun eu despre 
e dumneata?» La care domnul Fernand Joseph Désiré Constandin, 
iN zis Fernandel, zis Barnabé, a răspuns așa: «Ştiu! Ai să spui că-s pocit, 

că-s vindicativ, că-s infumurat, că-mi plac cravatele de culoare tipá- 
toare, că mă înnebunesc după calambururi, că prea cîștig multe parale, că n-am nici 
un pic de gust, că am oroare să citesc, că între Beethoven și jazz,prefer pe acesta din 
urmă, că il prefer pe Dubout lui Daumier, că am un creieras de contopist într-o cápá- 
țină de cal, și mai ales cá — culmea vanității — îmi închipui că-s chiar Fernandel 
cu adevărat...» 

Era funcționar de bancă la Marsilia cînd a început să se producă pe scenă. Pină 
în ultima vreme mai cînta încă prin music-hall-uri bucăți comice, foarte adesea chiar 
de el compuse, cuvinte și muzică. A jucat în o sută cincizeci de filme, majoritatea 
proaste, dar în care el era totdeauna admirabil. li era imposibil să nu fie admirabil. 
Şi producătorii știau asta. latà de ce ii dădeau fără teamă orice rol. Comercialmente, 
era totdeauna un succes, fiindcă artisticeste, partitura lui era garantat o reușită. 


M N 


* 

Sint oameni care stirnesc risul prin simplul fapt cá sînt pociti. Era cazul lui Tănase 
La Fernandel însă era altceva. Tănase era comic pentru contrastul dintre mutra lui 
de monstru și delicatetea, dezinvoltura, gratia, finetea mișcărilor sale, inclusiv mis. 
cările feței care erau de o sobrietate care aproape că se putea numi fixitate. La Fer- 
nandel, dimpotrivă, fata era de o mobilitate acrobatică, trăsăturile obrazului, ochii, 
nasul, sprincenele, buzele o luau razna în toate direcţiile prin mii de strimbáturi. Dar 
nu erau un recital de grimase. Fiecare contorsiune caracteriza o stare sufleteasca 
un sentiment, o opinie. Producătorii profitau de această bogăție de expresii pentru 
a-i încredința personaje duble, eroi cu alterego, jandarm și bandit («Legea e lege»), 
garagist si şef de indieni piele-rosie («Caidul») sau paşnic cetățean și inamic pu- 
blic nr. 1. Uneori el întruchipează cinci personaje («Oaia cu cinci picioare»), alteori 
se dă drept Dumnezeu-Tatál («Cele zece porunci»), alteori, comis-voiajor în trecere 
printr-un orășel isi asumă personalitatea unui sot; intr-un film tras dintr-un roman 
polițist de serie neagră («E de-ajuns să te apleci») e prins ca un sandviş intre două 
bande de tilhari, fiecare amenințindu-l cu moartea dacă nu face ceva foarte rău 
bandei adverse... Dar mai ilariantă, cea mai fernandeliană performanţă este aceea 
din filmul lui Jean Boyer « Relaxeazá-tel» unde, de asemenea, acest om este doi 
oameni, unul teafár, celălalt nebun de legat. Dar nebun nu din cauza lui, ci din pri- 
cina altora, din pricina opiniei pe care altcineva și-o face despre el, opinie totodată 
falsă fiindcă in fond nu-i nebun de loc) si perfect justificată (fiindcă faptele sale, 


A jucat 
în 149 de filme, 
majoritatea proaste, 
dar lui 
îi era imposibil să nu fie admirabil. 


fapte cit se poate de cuminţi, par demente). Aici, mai mult decit în oricare din roluri, 
mobilitatea miraculoasă a obrazului poate să realizeze această aparentă dublă 
personalitate. lată in ce consistă cazul: Soţia lui (Sandra Millo) consultă un psihiatru 
adept al lui Freud, care o convinge că sotul ei are diferite complexe freudiene foarte 
infamante (criminale, incestuoase, etc.). Asta o face pe'ea să aibă față de bărbatul ei 
o conduită nouă si stranie, cu menajamente si solicitudini care, neavind fundament 
real, par bizare şi-l fac pe sot să creadă cá ea, nevastă-sa, e scrintită. Această de- 
mentá reciprocă este o situație pe care un specialist în roluri duble ca Fernandel 
poate, mai bine ca oricare altul, să o ducă la performanţe comice culminante. Este 
cu siguranță un summum al carierei sale, apogeul artistic al personajului său. 


x 


Pe de altă parte, acest personaj al său face cu onoare parte din eroul general 
inaugurat de Max Linder și Chaplin, omul sută la sută cavaler, generos, săritor în 
ajutorul altuia. 

Fiindcă am vorbit de remarcabilul sáu film de nebunie reciprocă, trebuie să ob- 
servám că, gratie lui, avem o primă (si deocamdată ultimă) satiră serioasă a tuturor 
neserioaselor consecințe ale modei actuale de medicină freudistă, cu toată bazaco- 
nia ei de complexe Oedip, Narcis, Orfeu si alte docte pandalii care au sucit capul 

nobilor de toate virstele și sexele. Cred ca numai Fernandel, cu mimica sa. miliar- 
dară a putut interpreta satiric situația de zăpăceală generală produsă de teoriile 
psihanalistului de la Viena. 

Rareori un artist s-a bucurat de o popularitate așa de mondială. La Roma se spu- 
nea despre el că dacă în balconul palatului Vaticanului apare la stinga Papa și la 
dreapta Fernandel, toate zecile de mii de fideli aflaţi jos se vor uita numai la dreapta. 
În Portugalia, în faimosul Estoril, Fernandel a fost ales Rege al Carnavalului, cu 
puteri discretionare asupra desfășurării dionisiacelor evenimente. 


* 

Este aproape incredibil ca acest suveran al risului si bunei dispoziții să se fi 
întîlnit cu palida moarte. Noroc că filmele lui vor tine in stare de eternitate acea dăr- 
nicie de optimism, veselie și nostimadă, care s-a numit Fernandel. Pentru a încheia 
această melancolică evocare, îmi vin în minte diverse răspunsuri pe care le dădea 
diverşilor săi interlocutori. De pildă: 

— Ce sporturi practicati? 

— Cinematograful. Adică, în fond, pe toate. 

— Care sint principalele dvs. calități? 

— Sint mult prea modest ca să vorbesc despre ele. 

— Aveţi manii? Ticuri? 

— Asta o ştii dumneata mai bine ca mine. Ticurile, maniile cuiva le observă mai 
cu seamă ceilalți. 

— V-aţi aflat vreodată într-o situaţie foarte surprinzătoare? 

— Da. Cînd am recrutat și mi-a fost dat să văd în pielea goală cele mai pocite 
anatomii. 

— Ce idee aveţi despre sărutul pe ecran? Ce efect are asupra actorului? 

— Indiferenta. Fă-ţi idee! Să sáruti in fata a cinci sute de persoane! 

— Dacă nu erati actor, ce meserie ati fi avut? 

— Functionar de bancă, dacă cei de la Marsilia nu m-ar fi dat afară. 

În filmul «Viaţa în doi», unde avea drept soție pe incintátoarea Sophie Desma- 
rets, Fernandel spunea că îi e frică s-o părăsească fiindcă dacă ar părăsi-o, mizera- 
bila ar fi capabilă să-l înșele cu un altul... 


D.I. SUCHIANU 


Primul mare succes: 


Primul mare voiaj: 
«Rozarul doamnei Husson» 


Hollywoodul 


Primul mare partener: 
Mistinguett 


Prima (si ultima) 
parteneră de viață: Henriette 


Mm 


Unicul fecior 


Primul prieten: prang 


Gabin 


Ultimul prim-plan : 
un alt Fernande! 


-— 
[- 
e 


^ 


În anul... 


1931: Debutează în umbra marelui 
Raimu cu «Alb si negru» — ecranizare 
a unei piese de Sacha Guitry în regia 
lui Marc Allegret. In același an apare si 
«Să dăm purgativ copilului» (On purge 
bebe») realizat de Jean Renoir. 

1932: «Rozarul doamnei Husson», 
după Maupassant, îi aduce și primul 
mare succes de public. 

1933: «Răsfătatii escadronului» — de 
vine partenerul lui Jean Gabin. 

1934: «Angela» — marchează începu- 
“tul unei strălucite colaborări cu cineas- 
tul-dramaturg Marcel Pagnol. 

1936: «Unul din Legiune», «Josette», 
«Francisc l» — toate în regia lui Chris- 
tian Jaque. 

«Revenire» (din nou in colaborare cu 
Marcel Pagnol) si «Carnet de bal» (in- 
tr-un rol mic dar sugestiv; regizor Ju- 
lien Duvivier). 

1939: «Fric-Frac» (aláturi de Michel Si- 
mon) si «Mostenitorul lui Mondesir» 
(avind-o ca partenerá pe Elvira Popescu) 

1940: «Fata fintinarului» (Pagnol reu- 
neste trei mari talente: Raimu, Fernan- 
del si Josette Day). 

1941: «Pălăria florentiná» (o parodie 
dupá Labiche). 

1942: «Simplet» — personajul pseudo- 
prostánacului il prefigureazá pe celebrul 
Topaze. Fernandel debuteazá ca regizor. 

1943: «Adrian» — din nou o incercare 
(izbutitá) de regie. 

1945: «Vagabonzii in rai» (al doilea 
«vagabond»: Raimu) 

1946: «Petrus» cu o parteneră la modă: 
Simone Simon. 

1948: «Emil-Africanul» (cu Arlette 
Merry) si «Dulapul zburátor» in regia 
lui Carlo Rini. 

1950: «Topaze» — unul din rolurile 
memorabile, in regia lui Marcel Pagnol; 
«Ademar» (interpretare si regie). «Uci- 
gasii»; lîngă el apare o tînără speranță: 
Jeanne Moreau. 

1952: «Mica lume a lui Don Camillo», 
regia Julien Duvivier. Fernandel impune 
eroul devenit foarte popular. Obtine 
premiul «Victoria» pentru cel mai bun 
actor francez. 

1953: «Brutarul din Valorque» si mai 
ales «Inamicul public nr. 1» — strálucita 
parodie semnatá de Henri Verneuil. 

1954: «Oaia cu cinci picioare» — un 
recital actoricesc de zile mari. 

1955: «Don Camillo si  onorabilul 
Peppone» (Fernandel-Duvivier continuá 
cu succes seria de mare succes. Alte 
douá personaje memorabile: «Ali-Baba» 
(Jacques Beker) si «Don Juan». 

1957: «Omul cu impermeabil» — din 
nou în regia lui Duvivier. 

1958: «Legea e lege» (Christian Jaque). 

1959: «Confidentul doamnelor» (Jean 
Boyer). 

1960: «Caidul» — spiritualá farsá de 
Bernard Borderie — si, la antipod, o 
comi-dramá: «Vaca si prizonierul» de 
Henri Verneuil. 

1963: «Diavolul si cele 10 porunci» re- 
gizat de Julien Duvivier. 

1964: «Virsta ingratá» — traversată 
de doi «mari» ai cinematografului fran- 
cez: Gabin si Fernandel. 

1965: «Relaxeazá-te dragă!» (Jean 
Boyer). 

1966: «Cálátoria tatálui» (Denis de la 
Patelliére). 

1967: «Omul cu Buick-ul» (Gilles Gran- 
gier). 

1969: «Fericitul Ulysse» de Henri 
Colpi, despre care Astruc spune:«Un 
om și un cal? Nu, un miracol poetic». 

1970: «Don Camillo și contestatarii» 
(filmările întrerupte din cauza bolii in- 
terpretului). 


[ un spectator temperat 


pentru un mit... 


S-ar párea cá miturile din cinematografie, care farmecá 
atitea persoane și care umplu viața atitor altora, se nasc, 
așa, în mod spontan... Că aceste ființe sint divine si 
fascinante din naștere și cá modesta peliculă nu face 
decit să se lase impresionată de farmecele lor inimagina- 
bile... Eroare capitală. Așa am crezut si eu pînă la un 
moment dat ca,piná la urmă, să-mi dau seama că pentru 


7 un sărut fatal 


nu reuşeşte 
„dintr-o dată! 


iei cane AME E d 


realizarea, impunerea si difuzarea acestor mituri se 
lucreazá din greu, ca la galere... Noi ne lásám impresio- 
nati de aceste mituri, pe unele le visám noaptea, dar nu 
realizám cit s-a chinuit bietul mit ca să reuşească să ne 
smulgă un zimbet de admiraţie. Dacă am ști cit de mult 
se munceşte, poate ca ne-am lăsa mai uşor impresionati. 
Credeţi cà zimbetul actriței care ne tulbură a fost dela 
bun început fascinant? Da' de unde... Acest zîmbet a 
fost gindit, schiţat, plănuit, avansat, reparat, modelat, 
repetat o dată, și încă o dată, şi încă o dată... Sint convins 
1 că la început — în faza de experimentare — acest zîmbet 

divin a fost crispat, neplăcut, strident, enervant... Dar 
ei nu s-au descurajat. Au luat-o eroic de la capăt... Şi 
pină n-au făcut dintr-un zîmbet strident un zîmbet divin, 
nu s-au lăsat, 

Şi apoi acel zimbet fermecător, sau acel mers provoca- 
tor, sau acea privire enigmatică, nu aparțin unui singur 
om, oricit de talentat ar fi dinsul. Toate aceste farmece 
indiscutabile sint o operă colectivă... La o privire enig- 
matică lucrează o armată de oameni, fiecare are o suges- 
tie, o idee, isi string forțele, si așa, uniti si indirjiti, o 
scot la capăt. Sau cit de mult se lucrează la atitudinile 
provocatoare ale femeilor-mituri, doamne-dumnezeule, 
nici nu vreau să mă gindesc... Nici un sărut fatal nu reu- 
seste dintr-o dată — parcă e un făcut, mai sáruti o dată, 
și încă o dată, și încă o dată, si pînă la urmă, vine și 
izbinda,.. Asa că un om care tine mortis să devină un 
mit, trebuie să fie foarte disciplinat... Nu trebuie să facă 
nimic din capul lui... Trebuie să asculte cu răbdare tot 


de 
lă 
de 
la 
inti 
noi 
pu 
la 


si- 


du 
int 


(d 


a 


ac 


ca 
da 


pa 


ec! 
cu 


ca 
av 
de 


Dar ce greu se compune o durere... 


ceea ce îi dictează specialiştii, dacă aveți un caracter 
prea voluntar, lásati-vá págubasi. Au șansele de a deveni 
mituri numai oamenii modesti, sirguinciosi, punctuali 
si disciplinati... 

De aceea, de cite ori văd un idol apárind glorios pe 
ecran, am un sentiment de profund respect... Doamne, 
cit a muncit bietul om pentru privirea asta atit de enig- 
matică, altfel... As fi un criminal dacă o asemenea privire 
enigmatică, la care s-a lucrat zile și nopți întregi, la care 
au colaborat atifia oameni de valoare, in care s-au pus 
atitea speranţe, lirice si financiare, nu m-ar tulbura pînă 
la durere. 

De aceea, de cite ori vedeți un mit, tulburati-và cit 
puteți. O merită cu prisosintà. 


Teodor MAZILU 


depășea, 
mira pe nimeni; generaţia reprezenta doar durata minimă 


sondaj în cine-univers 


generaţiile scurte 


Una dintre noţiunile pe care ie purtám cu noi din anii 


altădată și care ar avea nevoie de o grabnică şi radica- 
reconsiderare, este și cea de «generație». Citeam nu 
mult Într-un magazin american o anchetă cu privire 
Situația din universităţi; la un moment dat, unul dintre 
erlocutori (student în primul an) declara rituos: «Între 
i și generația lui 1969 nu mai există aproape nici o 
nte de comunicare» (convorbirea fusese înregistrată 
Sfirsitul lui 1970). Chiar dacă «generațiile de un an» 


(sau de o lună, de o săptămină, de o zi, de ce nu?) nu 


au cîştigat încă legitimitatea in desfășurarea mecanis- 


mului istoric, formula reprodusă mai sus constituie, 
totuşi, un semnal semnificativ. Cu citeva decenii în urmă 


rata unei generaţii se socotea la 33 de ani (trei generaţii 
r-un secol); în cadrul acestei perioade era evidentă 


stabilitatea Weltanschaung-ului, modului de viață, obi- 
ceiurilor, tehnicilor şi gusturilor. Că această stabilitate 


Pe cînd generaţiile 
de o lună, 
de o săptămînă, 
de o zi? 


incolo de inerente, dar nu esențiale transformări ) 
îndărăt sau înainte, limita celor 33 de ani, nu 


unei cristalizări si delimitări bine marcate în „fluxul 


neîntrerupt al devenirii istorice. 


Dar asta a fost odată. Nu pentru prima oară, sîntem 


obligaţi în aceste însemnări despre relaţiile dintre cinema- 
tografie și opinia publică, să ne referim la rapiditatea 
crescindá a mutatiilor în viața spirituală contemporană; 


eastă evidenţă ni s-a impus din nou, reflectind asupra 


drumului parcurs de revista noastră, ajunsă acum la 


pătul unei sute de apariţii. Perioadă in definitiv scurtă 
r marcată deja de o personalitate distinctă. Am întilnit 


deunăzi considerentele unui critic care vorbea despre 


rticularitátile «perioadei 1950—1970». Dar a existat 


oare o asemenea perioadă? Fără a intra în analize socio- 


onomice sau politice si limitindu-ne strict la sfera 
iuri de masă, la mass-media, la miturile de masá, 


cred cá putem ráspunde numai negativ. 


După terminarea războiului a urmat — aşa cum s-ar 


fi exprimat și Gigă — perioada «de după război», care 
s-a întins, cu diferente de la o țară la alta sau de la un 
domeniu la altul, piná prin 1958—1961. Oamenii care au 
ieșit din lungul si intunecatul tunel al războiului, care au 
putut, după atitia ani, ridica in sfirșit ochii spre cerul 


re nu mai ameninţa să se prăbușească peste ei, au 
ut nevoie — după cum se vede — de o vreme destul 
îndelungată pentru a asimila în adincurile ființei lor, 


noile și tulburătoarele neliniști, contradicții, spaime 
specifice vremurilor ironic numite «de pace». Am putea 
spune că ceea ce caracterizează anii postbelici (spre 
deosebire de celălalt «après guerre» de după 1914—1918) 


După 
război 
dar 
înainte 

de 
sofisticare 


a fost o anumită formă a conștiinței impăcate, nu veselia 
«anilor nebuni» (veselia clădită pe exacerbare nervoasă) 
ci un anume optimism robust, satisfăcut de sine. Euro- 
penii (și americanii) încă nu redescoperiseră crizele de 
conștiință. Oricit de contradictorii prin conținutul și 
şi prin expresia lor artistică, neorealismul italian, trium- 
falismul cinematografiei sovietice postbelice, solidele 
filme ale maeștrilor hollywoodieni din anii '50, aveau în 
comun aceeași poziție în fata lumii: «Dreptatea e cu noi. 
Am suferit dar am izbutit, pentru că așa e just. Ştim unde 
vrem să mergem. Să privim cu bárbátie viaţa» etc.etc. 
Au trebuit să treacă ani, au trebuit străbătute noi și dure- 
roase experiențe, pentru ca oamenii să înțeleagă cîtă 
ferocitate, cită bestialitate se ascunde, uneori, în spatele 
conștiinței curate. Dar asta e altă poveste. 

În istoria cinematografiei sint anii în care numărul 
de filme puse în circulație crește vertiginos, în care sălile 
de cinema se înmulțesc și se umplu, în care cunoaște 
o fulminantă recrudescentá cultul vedetelor, lar vedetele 
preferate nu sint vampele sofisticate de altădată și nici 
intelectualele báietoase si angoasate (eventual drogate) 
de mai tirziu, ci fete sănătoase, debordind de feminitate. 

Criticii de formaţie freudiană au explicat «cultul mamar» 

acelor ani, predilectia pentru frumoasele cu pieptul 
abundent (ca de pildă, în S.U.A., Marilyn Monroe, Jane 
Russel, Jayne Mansfield, Diana Dors sau, în Italia, 
toate «maggiorat»-ele, de la Silvana Pampanini la Gina 
Lollobrigida si Sophia Loren) ca o expresie a nevoii 
bărbatului, întors la căminul său din rătăciri și suferințe 
de a găsi adăpost la pieptul primitor al mamei. Ultimele 
valuri ale acestei stări de spirit s-au întins piná la ráscru- 
cea dintre deceniile al șaselea si al şaptelea. 

Dar încă de la sfirşitul anilor '50, simptomele unei noi 
perioade începeau să se acumuleze: Congresul al XX-lea 
şi lansarea primului satelit în cosmos, transferarea 
televiziunii într-un fenomen de masă (si astfel, universul 
cu toate asperitátile lui pátrundea brutal în milioane şi 
zeci de milioane de case), declanșarea protundei crize 
de încredere a societății americane, explozia celei de a 
trela lumi (cu proclamarea a zeci ae state independente). 
În lumea culturii de masă începea criza cinematografiei, 
amurgul vechilor maestri si al frumoaselor vedete, erup- 
fia unei muzici noi (rock-ul întti, apoi twist-ul, apoi celelal- 
te), trecerea pe primul plan al mitului tinereţii contesta- 
tare. Festivalurile cinematografice trăiau «neuitatul an 
1960»: «Aventura», «La dolce vita», «Rocco şi fraţii săi», 
«Hiroshima, dragostea mea,» «Maica loana a îngerilor». 
Oamenii învățau din nou alfabetul nelinistii, învățau din 
nou că răspunsurile sint ușoare, întrebările sint grele. 
Istoricii si sociologii viitorului își vor bate, probabil, 
capul multă vreme pină să poată defini profilul deceniu- 
lui al şaptelea, deceniu in care se înscriu şi cele 101 
numere ale noastre. Un lucru este evident, acest dome- 
niu a însemnat cu totul altceva decit cel care l-a precedat. 
Si parcă pentru a întări observaţiile noastre cu privire 
la rapiditatea mutatiilor în lumea contemporană, în 
păienjenișul reacţiilor, tendințelor și gusturilor actuale, 
se si intrevád contururile unei noi perioade, a treia de la 
sfirsitul celui de-al doilea război mondial. 


H. DONA 


dosarul 
zilei 


ee ue, 


O profesoară de 22 de ani: Gabrielle Russier 


În septembrie 1969 telegramele de presă anunțau că 
profesoara Gabrielle Russier, de 31 de ani — al cărui 
proces de «corupție de minor» urma să fie redeschis 
la cererea procurorului — s-a sinucis la domiciliul ei 
din Marsilia. Disperatul gest era explicat, laconic, prin- 
tr-o «depresiune nervoasă» în fața perspectivei de a 
relua calvarul procesului și al închisorii Baumettes, 
unde fusese incarceratá in douá rinduri. 

În afară de părinții ei, aflați la Paris si de tînărul Chris- 
tian Rossi, exilat pe atunci la bunicii lui din Montpellier, 
pe Gabrielle Russier n-a plins-o, probabil, nimeni. Ori- 
cum, public n-a plins-o nimeni, atunci. Un Cod de pe 
vremea lui Napoleon |, pe care Napoleon al II-lea n-a 
avut timp să-l amendeze, iar republicile succesive să-l 
adapteze, a aplicat toate rigorile împotriva femeii, în 
cazul cînd există o diferență de virstă intr-o poveste de 
dragoste, în privința căreia cineva depune o plingere 
Pentru că, în spiritul acestui cod, dacă o femeie de 21 
de ani se îndrăgosteşte de un tinár de 18 ani fără o zi, 
ea riscă să facă puşcărie. Dacă însă un bărbat de 50 de 
ani se îndrăgostește de o tînără de 15, codul nu are 
nimic de spus. Doar inversul acestei situații devine 
un caz penal. Așa a spus Napoleon cel Mare si asa a 
rămas. Pentru că Marele era foarte sever cu femeile și 
tolerant cu bărbații. 

Aşadar, in septembrie 1969, la liceul Saint-Exupery 
din Marsilia erau doi absenti: profesoara Gabrielle 
Russier, decedată,și Christian Rossi, absent din motive 
de boală, în realitate obligat să stea la bunici, la Mont 
pellier. Procesul a fost scos de pe rol şi dosarul clasat 
Şi ca de obicei, uitarea, eternul atu, trebuia să facă restul 
Numai că drama era sortită să nu aibă doar un act. 


Actul | — O poveste de dragoste 


Profesoara Gabrielie Russier nu se mărginea la a 
preda literatură și filozofie în cadrul orelor stricte de 
clasă. 

Ea isi petrecea adesea timpul liber cu elevii, cu ce 
mai buni, cu cei cărora le descoperea un interes pentru 


34 


de ce plinge 


Mi 


JEH 


După «Poveste de dragoste, 


«A muri din dragoste» 


zguduie publicul si box-office-ul. 


Profesoara din film: Annie Girardot 


cultură si pe care îi ajuta, prin schimbul de idei si prin 
intretinerea unei curiozitáti neobosite, sá-si creeze un 
nivers de cunoastere si initiere. Elevii si elevele erau 
prietenii, si într-un fel neconformist, egalii Gabriellej 
Russier. Într-o lume în care virsta este mai mult decit 
o prejudecată, este o treaptă, o categorie socială chiar, 
tinăra profesoară pariziană care adoptase sudul Franţei 
cu pasiunea şi vocația meseriei ei,s-a aflat curind in 
avangarda contestatiei, alături de studentime, alături 
de discipolii ei, de Christian Rossi (unul din aceștia) 
si de părinții lui, profesori ca și ea. Evenimentele acelui 
tumultuos 1968 îi uniseră pe toti, desfiintaserá barierele 
convențiilor şi prejudecátilor. Gabrielle şi Christian 
Rossi erau nedespártiti, in viltoarea evenimentelor, ca şi 
a sentimentelor care nu-şi așteaptă niciodată o progra- 
mare «rațională». Părinţii lui Christian nu s-au întors la 
«concepțiile» mai vechi, decit după evenimente. Şi atunci 
l-au somat pe fiul lor să pună capăt poveștii lui de dra- 
goste, au început să-l tracaseze si să-l amenințe și cînd 
acestea n-au dat rezultate, l-au supus unui tratament 
fortat, cu tranchilizante, în doze de soc, intr-una din cli- 
nicile marsilieze. L-au expediat apoi la bunici la Mont- 
pellier, iar impotriva Gabriellei au depus o sesizare 
judiciará. 


Actul Il — O dragoste cu poveste 


Aşa a început calvarul Gabriellei și nu mai puțin al lui 
Christian. Justitia s-a pus în mişcare, stirnită de părinții 
unui tinăr care mai avea citeva luni piná la majorat 
Justitia nu interpretează sentimente si situații de viață, 
ci principii juridice, texte de legi, chiar dacă acestea 
au fost enunțate cu aproape 200 de ani în urmă. Napo- 
leon a adus Franței gloria, soldaţilor moartea, femeilor 
omagiul și biciul totodată al codului civil (neconsiderin- 
du-le egale cu bărbatul). 

Aparatul justitiar în asemenea împrejurări se mișcă 
ca un elefant într-o menajerie de sticlă. Se emite mandat 
de aducere împotriva Gabriellei; este supusă unui inte- 
rogatoriu, începe instructia si la insistența profesorilor 


Rossi este internată la Baumettes, în carcerele detinu- 
telor de drept comun: hoaţe, prostituate, etc. Procesul 
este pus pe rol si după penibile ședințe si enorme pre- 
siuni, profesoara Gabrielle Russier este condamnată 
la un an închisoare, intrind însă în prevederile unei 
recente amnistii, Procurorul face recurs găsind că 
pedeapsa este prea blindă. = 


Actul Ill — A muri din dragoste 


Christian este ținut mai departe sub observațiea me- 
dicilor si a bunicilor. Școala o exclude din rindul profe- 
sorilor ei pe Gabrielle Russier. Singură, incapabilă să 
reia calvarul, după ce încearcă o cură de somn spre a 
se linişti, suferă o depresiune nervoasă (cel puțin. a- 
ceasta a fost justificarea imediată şi oficială a gestului 
ei) si se sinucide, lăsînd deschis robinetul de gaz din 
locuinţa ei. 

De astă dată procesul este scos de pe rol si dosarul 
clasat. Dar conștiința redeschide procesul. Un cineast, 
regizorul Cayatte, împreună cu scenaristul său, încep 
investigaţiile si realizează mai întii un scenariu pe baza 
confruntărilor cu toti cei care, într-un fel sau altul, o 
cunoscuseră pe Gabrielle Russier. O cheamă apoi pe 
Annie Girardot și-i încredințează nu un ral, ci o misiune, 
un act, un gest reparator. 

După un an și jumătate de la moartea profesoarei, 
cînd filmul apare pe ecrane, Franţa începe să plingă în 
hohote. Sălile sint luate cu asalt. «De 42 de ani de cind 
sînt în meseria asta — spune directorul unei săli de ci- 
nema din Nancy (care a văzut multe în viaţă si în fil- 
me) este pentru prima oară că mi-am şters o lacrimă». 

Annie Girardot este proclamată cea mai mare actriță 
a Franţei la ora actuală. Spectacolul cinematografic 
devine o manifestaţie, este transformat în referendum. 
La ieşirea din săli se fac declarații, sondaje de opinii, 
se ia pulsul și temperatura Franţei la ora conștiinței de 
sine. Se acuză și se scuză. Se cere redeschiderea pro- 
cesului pentru reabilitarea memoriei victimei. Acelorași 
miini care au lovit li se cere acum să mingiie. 

Şi în această clipă, părinţii lui Christian rup zidul tă- 


Un tinăr de 18 ani: Christian Rossi. 


cerii si in timp ce toatá lumea se lamentează si cere 
repararea greselii, ei reiau acuza împotriva Gabriellei, 
«seducătoarea» fiului lor (aflat acum la Paris, pentru 
continuarea studiilor). Fac «dezvăluiri» pe care victima 
nu le mai poate combate, se ridică împotriva articolelor 
din ziare, împotriva autorilor cărților inspirate de cazul 
Russier-Rossi («Pledoarie pentru un suflet», «Ati ucis-o 
pe Gabrielle Russier»). 

Filmul reaprinde reflectoarele asupra acestui caz. 
De astă dată instanța este opinia publică. O editură 
scoate de sub tipar «Scrisorile din carceră» ale Gabriel- 
lei. Aznavour lansează melodia «Mourir d'aimer», iar 
Serge Reggianni — «Gabrielle». 


Epilog deschis 


Într-un lung interviu acordat revistei «Paris-Match», 
profesorul Rossi trasează un portret al victimei cu pana 
muiată în venin si ireverentá. Victima nu-i mai poate 
răspunde. Dar îi răspunde Christian Rossi in «Nouvel 
Observateur», care mărturisește că de la moartea Ga- 
briellei nu mai duce cu sine decît amintirea ei și propria 
lui singurătate. În rest, nu mai există nimic. Puntile 
s-au rupt. Judecátorul de instrucție se reneagă, nu se 
recunoaște în cel care apare pe ecranul de cinemato- 
graf; opinia judecătorească dă înapoi în fața opiniei 
publice; părinții isi neagă vinovăția acuzind neintelege- 
rea si emotivitatea celor din jur. Christian Rossi se în- 
chide in sine. Lumea dă buzna la film, conştiinţa publică 
e sensibilizată pină la lacrimi. Noile «Indulgente» se 
cumpárá cam cu 10 franci, un bilet de cinema. Franta 
plinge si printre suspine strigá «Bravo Girardot». 


Mircea ALEXANDRESCU 


Franta 
plinge 
pe filele 
codului penal : 
dacă 
o tînără 
de 21 de ani 
4e îndrăgosteşte 
de 
un tînăr 
de 18 ani 
fără o zi, 
riscă puscária. 
Dacă 
un bărbat 
de 50 de ani 
se îndrăgostește 
de 
o fată 
de 15, 
legea 


e oarbă, 


„înainte de... 


-Celula de la Baumettes 


— — 


— 


[ 


telésfirsit de săptămînă 


Melodramă, comedie, 
suspens 


Există o rețetă de repertoriu cine- 
matografic pentru duminică seara ? 
Există o rețetă de relaxare pe care 
*a stabilit-o cineva (cine oare?) în 
numele suprasolicitatului slogan: 
„Spectatorul vrea, spectatorul cere“? 
Duminică seara trebuie să ne înduio- 
sám sau să ridem, mai rar, mai cu 
măsură, să ne înfricoșăm. Asta pentru 
că am fost prea serioși, miercuri, 
la ,Telecinematecá", asta pentru că 
am fost prea didactici, joi, la „Istoria 
filmului”. Cite duminici am suspinat 
după guvernantele nedreptățite, du- 
pă báieteii sau fetitele ^ care nu-şi 
găsesc un loc sub soare? Cite duminci 
a trebuit să ridem condescendent la 
întîmplări cu mai multă sau mai 
puţină sare? 

Mă opresc la două exemple tipice 
de film de duminică seara: „Jocul de 
cuburi” și „Legat la ochi". Și o prindu- 
mă la aceste filme, rețin și două 
formule: melodramă cu suspens și 
comedie cu suspens. 

„Jocul de cuburi" are cuvenita in- 
trigă sentimentală, „pătează” puţin 
morala (dar numai putin, pentru a 
nu zgudui prea multechilibrul sufle- 
tesc al doamnelor onorabile) si 
înseninează totul în final cu o viitoare 
croazieră pe Mediterana. Dar fiindcă 
(vorba programului tv) „analiza psi- 
hologică este îmhinată cu suspensul 
polițist”. „Jocul de cuburi“ are și 
ceva din acest ultim fel, De şitfel, 
în care film nu face bine azi, sus- 
P:nsul? Numai că regizorul filmu- 
lui (să notăm că nu e un nume oare- 
care, ci Mervyn Le Roy, cel care ne-a 
dat antologicul „Sînt un evadat“ 
preferă să-și lase mai mult filmul să 
meargă pe calea sentimentală, decît 
pe cea a suspensului, Și ce film 
Putea să fie „Jocul de cuburi“ dacă 
pornea și se dezvolta de la unicul 
moment aparte pe care-l are (ofi- 
țerul ce se străduie să-și regăsească 
memoria). Dar regizorul care nu se 

~ grăbise atunci cînd ne descria tan- 

dretele extra-conjugale ale eroinei, 
se grăbeşte acum. Filmul este totuși 
făcut profesional. Jean Seberg se 
străduie să libereze eroina de un 
clișeu standard, să treacă peste mo- 
mentele de plictiseală ale rolului, 
ca și Honour Blackman de altfel, 

În cealaltă duminică ni s-a oferit 
rețeta următoare: polițist plus co- 
medie. De data asta cocktail-ul a 
fost mai suportabil. Nu cà aventura 
ar fi fost nemaivăzută (mai mult 


j 


În afara clişeelor standard (Jean Seberg) 


încurcată decit ingenioasă, dar cu 
o suficientă doză de mister), dar 
există dramul acela de umor care 
ştie să găsească limita la tot și la 
toate, să restabilească proporțiile, 
să-i scoată din încurcătură pe 
eroi. „Legat la ochi” te încătușea- 
ză și te descătușează suficient de 
inteligent pentru a accepta jocul, 
Cînd te-ai încurcat prea mult în în- 
timplári supra, ultrasecrete, te 
eliberează eroul principal, psi- 
hiatru celebru, seducător si nu 
mai puțin om de acțiune, care 


. ştie să-și folosească deopotrivă min- 


tea si muşchii. Cînd simți că „baza x" 
este pierdută, subconștientul ace- 


Duminică seara 
trebuie 
se ne înduioșăm, 
să ridem sau 
să ne înfricoșăm ! 


luiasi£erou stie să-l ducă (şi să te 
ducă) la ea. Cînd se îngroașă gluma, 
cînd trebuie păstrat secretul cu 
orice pret, e bună şi o logodnă de 
circumstaniá. Consumul de energie 
actoricească în acest film este bine 
venit. Claudia Cardinale stie sà se 
facă prezentă in acţiune, să fie atrac- 
ție feminină și explozie comică. 
Rock Hudson, care a devenit o silue- 
tă mult căutată pentru personajele 
din această categorie, se achită foarte 
onorabil de rolul pe care-l are. 

„Legat la ochi” e film de văzut 
odată, film de o seară, film care te 
relaxează și te încordează cu măsură, 
dar nu are nici o pretenţie. „Jocul de 
cuburi" e lacrimogen sí conventional, 
mimează „probler dar din păcate 
nu izbutește să subjuge gîndurile, 
Dumneavoastră, telespectatorii, pu- 
teli alege (si aţi ales desigur) între 
reteta tip „Jocul de cuburi” sau 
rețeta tip „Legat la ochi“. Dacă nu 
cumva le-aţi preferat pe amindouă. 
Noi, pentru a nu fi nedrepti cu cei 
ce alcătuiesc repertoriul de duminică 
seara, ne mulțumim atunci cînd apare 
un film semnat de John Ford szu 
Frank Capra. 


Răzvan POPOVICI 


teleeveniment 


Steaua cu numele 
Deşliu 


Ultima „stea fără nume“ (raionul 
muzică -ușoară) se numește George 
Brenner din Piatra-Neamţ, El a 
trecut cu bine si a treia etapă, dum- 
nezeu stie ce-l așteaptă după acest 
eveniment, in nici un caz „Cerbul 
de aur“, căci noi acolo nu trimitem 
bărbați, asa cum nici revista noastră 
nu publică poster-uri cu masculi, 
Juriul i-a dat note foarte mari, eu 
nu i-aș fi dat asemenea şiruri de 10 
pe toată linia, dar ce contează? Eu 
nu mă pricep — spre diferenţă de 
maeștrii Kirculescu și Giroveanu şi 
atitia matesri care înnobilează com- 
Ponenta juriilor. Acest Brenner a 
cîntat în aceeași emisiune cu o fată 
de „optsprezece ani", etapa întii, 
Olimpia Panciu, un glas bun, un 
farmec indiscutabil, care a, păcătuit 
însă prin dezinvoltură. în etapa 
întîi, n-ai voie să fi dezinvolt, ci 
timid. modest, în banca ta. Doar un 
Marcel Roşca, mîndria tirului nostru, 
poate veni din primul foc cu certi- 
tudinea insolentei si toti i se supun. 
Olimpia Panciu a luat note strimbe, 
de la 9 la 7, Dan Desliu a făcut o 
grimasă concludentă, eu... dar ce 
contează ce cred eu, cînd există un 
juriu şi Desliu — prin grimasa sa — 
m-a exprimat atît de bine? Crede 
cineva că asemenea nepotriviri de 
caracter má vor face să divortez 
de „Steaua fără nume“? 

E emisiunea mea preferată, emi- 
siunea mea evenimențială, zilele ei 
de luni (fie cu „populară“, fie cu 
»ugoará") sînt pentru mine sfinte, 
asa cum sîmbăta e a „Incoruptibi- 
lifor". De mult, dacă nu niciodată, 
un sondaj în public nu mi-a dat o 
bucurie atit de mare ca acela (vezi 
„Cinema“ nr. 2/1971) care stabilea 
că aceste două emisiuni sint și cele 
preferate de întreaga țară. M-am 
simțit și eu, biet cronicar sub vre- 
mi, înseriat, în pas cu tara, legat 
bine de popor. 

De altfel, între ,Incoruptibilii" si 
„Steaua fără nume" — în afara aces- 
tor jurii la concurență cu Ness şi 
băieții lui, întru competență, cru- 
zime și intransigentá — mai sint şi 
alte asemănări care le explică suc- 
cesul la public şi la mine. E, în primul 
rînd, nevoia de rezultat. Un con- 
Curs — dacă zgirii putintel și psi- 
hanalitic — e similar cu o crimă, si 
mai ales cu ancheta fn jurul crimei: 
„Are talent?" e egal cu „ăsta-i asa- 
sinul?", „Ciştigă sau nu?" e egal cu 


„îl descoperă sau nu?", Nu vreau să 
sperii pe nimeni, nu vreau să fiu 
morbid, dar noi încă nu ne dăm 
seama cîte fenomene se egalizează 
prin nevoia noastră stupidă de a ne 
strînge ca la urs în iurul unui acci- 
dent, al unui cadavru, al unui detec- 
tiv, al unui juriu şi al unor tineri care 
încearcă lansarea pe orbită, Psihia- 
trii numesc aceată pornire ,autosa- 
dism" — si au descoperit aici nu 
numai întuneric sau curiozitate, ci 
şi plăcere, și voluptate, şi încîntare. 
Noi căutăm în „Steaua fără nume" — 
ca detectivii — nu atit muzica usoa- 
ră cit nedreptatea și dreptatea, falsul 
și valoarea, minciuna si adevărul; e 
o lungă anchetă care are imensul 
avantaj cá se desfășoară cu un chip 
aflat mereu sub privirile noastre. 
Prezenţa unei fiinţe vii — aflată în 
dirdori, în spaire, în luptă cu tracul, 
cu dracul — e esenţială în marea 
Popularitate a acestei emisiuni care 
enervează, indignează,  insinuează, 
trădează, dar, oricum. ar fi, tine 
lumea trează. Chipul, ochii, buzele 
unui om pus la grea încercare sint 
mai fascinante decît toate suspiciu- 
nile sau toate dispreturile noastre cu 
privire la „organizare“, „aranjare“, 
trucaje și comeraje. Emisiunea are un 
adevăr al ei, nevoia de rezultat se 
confundă în cele din urmă cu o 
nevoie de adevăr, fie el minim, mi- 
nor, dar adevăr în direct, pe lot, 
imediat, ca la plata „lozului în plic”, 


Un concurs e egal 
cu o crimă. 
„Are talent“ 

e egal cu 

»dsta-1 asasinui? 


În sfîrșit, această „Stea fără nume" 
îl are pe Desliu — unul, dacă nu 
singurul om de televiziune care a 
avut ideea poetică de a înlocui trei 
vorbe cu un rictus, o frază lungă — 
cu jocul tăcut, de o secundă, al 
unei măști pictate imediat și spontan 
pe față. Chipul interpretului, glasul 
adevărului nu au absolut nici un 
sens fără masca lui Deșliu, cu falsele-i 
candori, ráutáti, necuviinte, tan- 
dreti si táceri' relativiste. 

BELPHEGOR 


Dezinvoltura, un pácat?- (Olimpia Panciu) 


wc uu uer Id n cse cie Eq re 


37 


telecinemateca 


Cadavrul lui — 
Salvatore Giuliano 


Într-un moment în care cinema- 
tografia mondială se defineşte prin 
sloganul filmului politic, telecinema- 
teca noatră a programat „Salvatore 
Giuliano”, 

Acest film făcut în 1961 vine să ne 
demonstreze, fără a fi citugi de 
puţin un exemplu singular, că filmul 
politic nu sa născut nici în'71, şi 
nici măcar odată cu evenimentele fur- 
tunosului mai '68 francez. 

Deceniul care s-a scurs de la pre- 
miera filmului lui Francesco Rosi 
nu a făcut decît să-iascută actuali- 
tatea, să-i adincească forța de se- 
ductie artistică. Rosi — tînărul asis- 
tent de regie (împreună cu Franco 
Zeffirelli) al lui Visconti pentru „La 
terra trema" în 1948 — a arătat că 
neorealismul nu a fost un moment 
exterior pentru cei ce l-au creat 
şi slujit. Aparatul de filmat odată 
coborit în stradă, printre oameni 
şi crudele lor adevăruri, nu mai 
poate fi împiedicat să vadă, să ob- 
serve, să arate. 

„Discurs despre cadavrul lui lulius 
Cezar“, își diagnostica regizorul fil- 
mul, făcînd din moartea lui Salva- 
tore Giuliano prisma în care se răs- 
frînge conștiința social-politică a 
Siciliei postbelice. La masa de poker 
a politicii se înfruntau interesele gu- 
vernului italian, ale promotorilor 
cauzei separatiste, ale poliţiei, ale 
carabinierilor, ale Mafiei. Fiecare 
nu ezita să speculeze sentimentele de 
revoltă ale bandelor de briganzi răs- 
pindite prin munţii si văile Siciliei, 
pămînt al durerii și umilintel. Pușca 
şi viaţa acestora slujeau mobiluri 
mincinoase, nereușind să deslușească, 
chiar atunci cînd o doreau, drep- 
tatea de nedreptate. 

Documentul politic devine un pa- 
sionant document cinematografic, 


Sanda Tăranu 


Interpretii, toţi non-profesionisti, 
reconstituie adevárul brut al acelor 
ani, care e turnat pe peliculă prin 
imaginea crudà si pateticá a lui 
Gianni di Venanzo, Rosi condamná 
şirul crimelor sociale cu dureroasă 
obiectivitate. Înfruntările sînt fără 
echivocuri ca și muchea ce desparte 
lumina de umbră pe arzătorul pă- 
mint al. Siciliei. Victimele se succed 
unele după altele, pentru că puterea 
are gustul sîngelui, iar omul pare a 
fi vietuitoarea ce a inventat trădarea. 
Niciunul dintre acești bărbaţi ai Si- 
ciliei nu trăiesc, nu mor, în afara 
unui neîntrerupt lant al trădărilor. 


„Și cel mai mic 
sat din Italia 
ar putea fi 


un muzeu“ 


Acuzind, Francesco Rosi nu îşi 
dezminte dragostea sa pentru om, 
atuncicind refuzásásealátureacestor 
grupări minate de interese meschine 
şi pledează numai împotriva ignoran- 
tei și mizeriei, secularii dușmani ai 
Siciliei, dușmani asupra _ cărora ni- 
meni nu-și atintea tirul. Tot asa cum 
Rosi nu uită să-și manifeste gindul 
de admiraţie pentru artiștii dintot- 
deauna ai Italiei, atunci cînd în satul 
natal al lui Salvatore Giuliano, Mon- 
tellepre, ocupat și decimat, pune pe 
unul din carabinieri să-și lase o 
clipă visător arma şi să exprime 
propriul său gînd: ...,si cel mai mic 
sat din Italia ar putea fi un muzeu". 


Adina DARIAN 


ty. la ea acasă 


La ora 
19,80 


Pentru sociologi, Televiziunea este 
la ea acasă mai ales în cele două 
milioane de case din 39 de județe 
plus Capitala. Istoricește vorbind, 
destinul ei acolo se hotărăşte. 

În cinci ani numărul televizoa- 
relor s-a dublat. S-a dublat deci şi 
numărul acelora care, manipulind 
acest obiect sau lásindu-se manipu- 
lati de el, își constituie anumite de- 
prinderi insolite, născute literal- 
mente sub ochii noștri, fără vreo 
genealogie care să le legitimeze sau 
să le facă mai penetrabile. Mă uit 
la ultimele sondaje.si observ' cu un 
soi de bucurie neroadá cá pulsatia 
se transformă pe alocuri într-o 
cavalcadă ameţitoare, în ritm. La 
19,30 începe Telejurnalul. La 19,30 
în orice anotimp are loc dilatarea 
cea mai constantă a acelei comunități 
pulverizate pe care o numim — cit 
de propriu oare? — publicul Tele- 
viziunii. Zic cea mai constantă, nu 
şi cea mai bruscă, mai curînd dintr- 
un exces de prudență decît din 
îndoială. Pentru că, dacă vom cerceta 
care sînt în fiecare zi, a fiecăreia 
dintre cele 52 de săptămîni dintr-un 
an, emisiunile cu cele mai largi au- 
diente, îl vom regăsi nelipsit printre 
primele trei, cu o monotonie ste- 
nică, pe bátrinul, sobrul Telejurnal. 

Cei care urmăresc Telejurnalele 
citesc cu mai multă asiduitate decît 
alții şi ziarele, Ascultă și radiojur- 
nalele (de dimineață și prînz). 

Schimbarea există — dar nu cum 
ne-am imaginat noi. Mie unuia, 
această schimbare. mi-a apărut mai 
limpede într-o noapte, cu un an și 
jumătate în urmă, Mă aflam într-o 
așezare ardelenească din Sălaj, nu- 
mită Girbou. Ședeam în fermecă- 
toarea casă de pe piriu a lui Luca 
zidarul, lîngă o sticlă de horincă 
înverşunată. În jurul nostru sim- 
team prezenţa nedeslușită a încă o 
jumătate de miliard de semeni care 
făceau, aidoma, același lucru ca şi 


Lia Tanciu 


noi — adică aşteptau cu sufletul la 
gură ca Armstrong să se hotărască: 
pogoară şi piciorul drept de pe ulti- 
ma treaptă a scării sau se răzgin- 
deste? În afară de gustatul horincii, 
noi mai aveam acolo si alt rost: 
echipe de cercetători se găseau în 
același timp în multe alte case, obser- 
vind si notînd ce-se întîmplă con- 
form unui cod îndelung migălit. 
Şi s-a întîmplat că puţină lume a 
dormit în noaptea aceea la Girbou. 
Lipsită de mijlocirea cuvintelor (scri- 
se sau rostite), actualitatea cea mai 
îndepărtată își pierduse distanţa: 
era între noi. 


Prezentul 
nu mai este — 


. descris, 
ci trăit 


Pe aci cred cà se ascunde seductia 
Telejurnalului — pe aci se va fi 
aciuind şi schimbarea.. Actualitatea 
nu ne mai este relatată: sîntem pro- 
lectati în ea, Legile mutilatoare ale 
perspectivei devin inoperante: o 
catastrofă petrecută la mii de kilo- 
metri, despre care .citeşti sau auzi, 
te mișcă mai puţin decit un accident 
benign la care asişti. Televiziunea 
suprimá timpul si spaţiul, 

Integrindu-ne evenimentelor, Tele- 
viziunea nu înlocuiește presa si radic- 
ul — ci le completeazá, Prin ea se 
schimbă treptat însuşi modul nostru 
de a percepe universul trepidant 
al clipei. Prezentul nu mai este des- 
cris, ci trăit. 

Dr. Pavel CÎMPEANU 


Delia Balaban 


E Eau quei itae. am aula mee iir ae e iiie ep E 


38 


"- -——————————— RD 


De ce am afipit 
la meciul acela?... 


La ora cînd scriu aceste rînduri 
meciul de fotbal Dinamo Bucuresti- 
F.C. Sao. Paolo a intrat de mult ín 
trecut dar — ciudat — transmisia 
prin tv. a jocului se află de vreo 
trei luni de zile în prezent. Perfor- 
manta dinamoviștilor si șuturile lui 
Gerson au fost láudate cum se cu- 
vine dar, ca $i cum reflectarea fap- 
telor ar fi mai semnificativă decît 
faptele însele, 9/10 din ecourile pre- 
lungite (,sechele"?) se referă la co- 
mentatorul brazilian al întîlnirii. De la 
„Informaţia“. la ,Fotbal" — ca să 
au mai vorbim de Belphégor („Spor- 
tul“) care a făcut o adevărată pasiune 
(încă unal) pentru glasul sud-ameri- 
can — experții în materie au fost 
izbiti, nu de organizarea jocului, cum 
ar fi fost de așteptat, ci de organi- 
zarea cuvintelor, 

«Si totuși, ce ne-a oferit, la urma 
urmei, speakerul din Sao Paolo? 

a) Mai întii, firește, o calitate a ana- 
lizei, unanim amintită dar pe mar- 
ginea căreia nu voi stărui deoarece, 
Precum intuim, reporterii studiou- 
lui din București posedă, fără 
îndoială, necesarul dar. Dar ei (și nu 
numai ei)ar trebui „să-și dea drumul", 
să se deblocheze și să atace verbal 
spectatorii, înscriind propozitiuni 
definitive, Dacă fotbaliştii s-au eli- 
berat — în sfirșit! — de organicul 
complex de inferioritate împotriva 
căruia militám cam psihanalitic de 
vreo 15 ani încoace, „de ce nu i-am 
biciui pe cronicari să efectueze o 
operațiune asemănătoare? 

b) Intreruperile. După cum am 
amintit, spectatorii au fost înțepaţi 
de faptul că, din timp în timp şi cam 
adesea, comentatorul își întrerupea 
exegeza pentru a comunica niște 
anunţuri publicitare, Anunţuri spor- 
tive, ce-i drept, dar publicitare şi 
fără absolut nici o legătură cu dri- 
blingurile lui Radu Nunweiller, in- 
terventiile vorbitorului, spárgeau in- 
timitatea, ordinea, fazele si frazele. 
Aceste întreruperi au sunat auzului 
nostru la modul iritant și ușor anec- 
dotic în principiu. O întrerupere a 
inteligenţei și observaţiei nu poate 
constitui o calitate (ci, s-ar zice, 
dimpotrivă, un defect), dar mă întreb 
(mult) dacă spargerile verbale nu 
fac parte din formula succesului tv, 

Spargerile sud-americane sînt ins- 
pirate din spargerile nord-americane: 
Televiziunea din S.U.A, utilizează, 
după cum se știe, momentele publi- 
citare, cu o asemenea frecvenţă și 
generalizare încît toate emisiunile 
(cu excepţia discursurilor președin- 
tiale) de la „Romeo și julietta" la 
ştirile nopţii sînt sfişiate de „Good 
year", „Palmolivuri“ și apeluri la 
limitarea vitezei pe şosele. Din re- 
zultatul necesităților financiare, 
»spargerile" s-au transformat cu 
timpul în element psihologic al te- 
leviziunii, 

Europeanul care deschide prima 
oară un aparat tv. la New York este 
ispitit să se dea cu capul de pereţi 
atunci cînd, după un „smash“ al 
lui Rod Laver la tenis, urmează, în 
locul revers-ului lui Rosewall — 
„tigara Winston e bună ca un păcat“, 


Spuneam: care deschide prima oară. 
un, etc. Dar a 100-a oară? 

Ermy Thcea, sculptor amator și 
sotía sa Vera, creatoare de mode, 
alcátuiesc un cuplu de intelectuali 
americani cu remarcabilà capacitate 
de observare si auto-observare. Ins- 
talati de vreo trei decenii în S.U.A. 
ei au urmărit cu atenţie nașterea și 
evoluția televiziunii. 

— A 100-a oară? — spune E.T. 
A 100-a oară îţi dai seama că orga- 
nismul se obișnuieşte cu întrerupe- 
rile, se creează reflexe de tip Pavlo- 
Vian şi pauzele sint aşteptate-n sub- 
conștient ca o mică eliberare. 


— Sau — intervine V.T. — íno-' 


tătoare de performanță la clubul 


„Spargerile“, 
un element 
psibologic 

al televiziunii 


Mahopak — ceva în genul respirației 
deasupra apei, necesare în timpul 
cursei de 1000 metri. Nervii anului 
1971 nu mai suportă o plonjare con- 
tinuă si îndelungată în imaginile tv. 

— $i, mai cu seamă — adaugă E.T. 

— în spectacolele „moi“ si fără ten- 
siune supremă, Ca de pildă, pentru 
că vorbim de sport, reportajele me- 
ciurilor de golf, popice sau baseball. 
Inventarea respirației permite in- 
dividului sá discute cu vecinii din 
camerá pe marginea emisiunii, sá-si 
miste picioarele si creierul, sá dea 
un telefon. 
. — Să pregătească o cafea notează 
Vera T.. Anul trecut, aflindu-má 
în Europa, am urmărit un meci de 
fotbal la tv. După un sfert de ceas 
de transmisie continuă am- obosit. 
Simteam nevoia unei modificări de 
ritm, 

Nevoie pe care noi am încercat-o 
de pildă, la „Steaua” — „Farul“ pe 
23 August, în ciuda faptului că returul 
fotbalistic abia se dezlántuise, că 
ieșeam înfometați dintr-o hibernare 
sportivă şi că transmisiunea se bu- 
cura de avantajul rar al începutului. 
De ce-mi a'uneca privirea, fără voie 
şi-mpotriva voinţei mele, pe- masă, 
pe-un perete, pe Ziar? Stau și mă 
întreb. Deoarece, la solicitarea re- 
dactiei m-am angajat să fug de calea 
faci ă a răspunsurilor $i să aleg 
drumul cel greu al întrebărilor, 


Al. MIRODAN 


P.S. Înspăimintat la gindul că tulbura- 
rea de mai sus poate fi interpretată 
ca o pledoarie în favoarea reclamelor 
la telesport si a năzuinței mele de a-l 
pir pe Eftimie (Mache) lonescu stri- 
gind: 
reanu, cumpăraţi rulmenţi Birlad,... 
Comon apără în extremis..." resping 
preventiv osemenea traduceri şi suge- 
rez echipei de comentatori tv. să me- 
diteze pe marginea unor ,spargeri" 
originale, 


„Dembrovski trece de Sătmă- - 


O pagină 
de istorie 


sumai o zi, goar o singură zi, 
cu toate cele ce s-au întîmplat, bune 
şi rele, de-a lungul $i de-a latul Sta- 
telor Unite ale Americii, constituie 
subiectul unui plan documentar în 
culori realizat de C.B.S. Filmul chiar 
esa se şi intitulează, „O zi din viaţa 
Statelor Unite”. E vorba de o zi 
istorică — 20 iulie 1969, ziua în care 
omul a pus pentru prima oară pi- 
ciorul pe lună. După pregătiri minu- 
țioase, în ziua respectivă a fost mobi- 
lizată o adevărată armată de tehni- 
cieni și realizatori în jurul celor 43 
de camere care au filmat încontinuu 
timp de 24 de ore. S-au întrebuințat 
aproape 70.000 metri peliculă, au 
fost necesare 30 de zile pentru proiec- 
tarea materialului și mai mult de 
un an pentru montaj. Filmulare 
105 minute, lungime puţin obișnuită 
pentru un documentar tv. Și cel 
puţin din acest punct de vedere, 
cunoscut fiind apetitul americanilor 
pentru superlative, există și „pri- 
mul documentar de 105 minute, 
realizat pînă acum în istoria tele- 
viziunii”, 


Vă invităm 
la cafenea 


„Se intitulează una din cele mai 
populare emisiuni ale Televiziunii 
poloneze. Transmisă în direct, fie- 
care emisiune se desfășoară în alt 
oraș, iar odată a avut loc chiar și 
pe bordul unui transatlantic. Cafe- 
neaua oferă telespectatorilor întîl- 
niri cu cele mai interesante persona- 
litáti ale vietii politice, culturale si 
ştiinţifice din Polonia, ziariști, scri- 
itori, savanți, vedete de cinema, inter- 
preti de muzică ușoară, actori de 
teatru, etc, Fiecare emisiune lan- 
sează un concurs cu premii la care 
poate participa orice doritor. 


Fotbal 
american 


Pentru transmiterea campionatelor 
de fotbal american, universitare si 
profesioniste, principalele companii 
de radio şi televiziune din S.U.A, 
au plătit în anul 1970 peste 66 mili- 
oane dolari, cu 13 milioane mai mult 
decit în 1969. 


Conferință 
mondială TV 


În septembrie 1971 va avea loc în 
Mexic „Conferinţa Mondială a Radio- 
Televiziunii educative”. Televiziunea 
ungară pregătește pentru această 
conferinţă un raport asupra acti- 
vitátii OIRT, precum şi un proiect 
de teme pentru comisia pregăti- 
toare. 


Cea mai bună 
crainică 


Un juriu internațional, întrunit 
la Barcelona, a acordat premiul „On- 
das" pentru cea mai bună crainică 
şi prezentatoare de festivaluri, Jas- 
minei Nikić, de la Televiziunea din 
Zagreb. Ea a concurat cu o fnregis- 
trare pe magnetoscop a festivalului 


teleglob 


„Spliv 70" si cu o emisiune informa= 
tivá. De la noi n-a participat nimenil 
Păcat! 


Duminică 
fără fot tbal 


Asociaţia cluburilor de fotbal din 
prima ligă a Iugoslaviei consideră că 
televiziunea contribuie la scăderea 
numărului de spectatori, la ruinarea 
fotbalului, drept care a hotărît in- 
terzicerea transmisiunilor directe sau 
înregistrate ale meciurilor de cam- 
pionat. Din cele 17 cluburi prezente, 
9 au votat pentru interzicere, iar 
8 contra, Firește, telespectatorii au 
sărit în sus, dar vor trebui să se 
mulțumească doar cu cîteva sec- 
vente din meciurile de la sfirșitul 
săptămînii, transmise în emisiunea 
duminicală „Ecran sportiv“. 


Ecranul 
de aur 


Săptăminalul polonez de tele- 
viziune și cinema ,,Ekran" decernează 
anual premiile „Ecranul de aur" 
celor mai buni autori și realizatori 
de programe de televiziune, adică 
regizori, actori, reporteri, redactori, 
operatori, realizatori de programe 
muzicale și de varietăți etc. Opera- 
tiunea, antrenînd si recompense ma- 
teriale, „mobilizează“, ca să zicem 
așa, zgindárá fantezia, iscá spiritul 
de emulatie, etc. Fireşte, stirnegte 
și multe discuţii. Mult mai bine e 
acolo unde nu se dă nimic, 


TV şi viitorul simbol 
al Budapestei 


Actuala stație a televiziunii ma- 
ghiare, o clădire cu 12 etaje și un 
turn, instalate pe muntele Szabad- 
sag, din aproperea Budapestei, nu 
mai face față solicitărilor, S-a lansat 
un concurs pentru construirea unei 
noi staţii tv. Dincolo de parametrii 
tehnici impusi, două condiţii: turnul 
să întrunească toate calitățile pentru 
a deveni un nou simbol al Budapestei, 
iar la ultimul etaj să existe a terasă 
și un restaurant mobil-(o rotaţie 
completă într-o oră) de unde să 
poată fi admirat orașul. 


Roberto Rossellini 
despre TV 


„Nu fac ipoteze asupra viitorului, 
viața este întotdeauna gata să ne 
contrazică, Dar sînt convins că cine- 
matografia oferă astăzi, mai puțină 
libertate creatoare decit televiziu- 
nea. Televiziunea este un nou instru- 
ment care ne dă posibilitatea să 
spunem ceva autentic. Ea are da- 
toria de a fi utilă pe plan social si 
cultural, pentru cá are un public 
din ce în ce mai mare si mai dornic 
de a fi informat. Ceca ce mă inte- 
resează este istoria oamenilor. Sînt 
fascinat de această dimensiune mo- 
dernă a istoriei şi am încercat s-o 
exprim; filele realizate pentru 
televiziune sînt, în ansamblu, o operă 
de informare, fără nici un com promis 
comercial sau politic“, 


Andrei IRIMIA 


ECL Y Dr c c ncc ue camus n 


39 


era 


TAM 


ne indeamná 


să privim altfel 


A scrie despre Rossellini e întoc- 
mai ca a scrie despre Tolstoi. Opera 
lor se confundă într-atîta cu însăşi 
viața, se topește, apare, dispare în 
confruntarea cu realul, încît demar- 
catia si detașarea sînt aproape impo- 
sibile. Dar viața sa are grandoarea unei 
vieți ilustre de talia unui Galileu: 
o luptă pentru a afla, apoi desco- 
perirea, fervoarea contemplării si 
parcurgerii noii lumi deschise şi, în 
fine, retragerea în sine, lăsînd altora 
deschis un drum peste o epocă. Căci 
Rossellini e unul din acei puţini care 
se pot numi inventatori ai cinema- 
tografului ca artă. Neorealismul ros- 
sellian înseamnă sámintá si rădăcină. 
A ceea ce avea să fie modul cel mai 
bogat al cinematografului renăscut 
ca artă după cel de-al doilea război. 
S-a pus prea mult accentul pe social 
în definirea neorealismului cinema- 
tografic italian (mai ales în cartea lui 
Lizzani), asimilîndu-l cu experiența 
literară, s-a împins din această por- 
nire prea devreme semnul său de 
debut pînă la ,Obsesie" al lui Vis- 
conti sau „Copiii ne privesc“ al lui 
De Sica, cînd, în realitate, primul 
era operă de școală populistă fran- 
ceză, din trama lui Renoir (al cărui 
asistent Visconti fusese), iar cel de 
al doilea, melodramă de gen. 

Neorealismul cinematografic în- 
seamnă ceva mai mult decît aborda- 
rea unui mediu și a unor probleme 
sociale, însemnînd în primul rînd o 
nouă concepție asupra utilității cine- 
matografului, a raportului camerei 
de luat vederi cu lumea înconjură- 
toare, de asemeni un nou limbaj 
şi o nouă etică a artei filmului. In 


Viața, aventură unică... 


neorealismul 


scurta istorie a artei a 7-a, ce parcă 
condensează mileniile parcurse de 
celelalte, neorealismul e o adevărată 
renaștere, iar acela care a adus apa 
vie a învierii e acest Roberto Rossel- 
lini, fondator al cinematografului. 
Desigur, atunci, în 1945, cînd alerga 
cu aparatul pe străzile Romei încă 
umede de sîngele rezistentilor, întru- 
chipînd — pe măsură ce filma — o 
saga a luptei antifasciste, cînd neavînd 
peliculă o cumpăra dela fotografii 
de stradă în bucăţi de 20—30 metri, 
ori de care ar fi fost ea, din foamea 
de a imprima suflul încă viu al 
adevărului, Rossellini nu știa că va 
face dată în istoria cinematogra- 
fului, 

Acest cinematograf, obosit să su- 
porte minciuna financiarilor şi apoi 
a politicienilor, care-și pierdea pe 
încetul suflul- pentru că îşi pierdea 


Rossellini intuieste miracolul uni- 
unii posibile dintre camera martor 
şi mizanscena animată de cinstea față 
de adevăr. Evenimentele vor fi 
aproape cele ale istoriei, cele pu- 
blicate în orice ziar, dar străbătute 
de emoția umilă si respectuoasă a 
autorului, personajele vor fi oame- 
nii străzii, cei care într-un fel sau 
altul au trăit evenimentul, dar inte- 
grati necesităţilor filmării, iar aceas- 
tă scriitură cinematografică va fi 
cea mai îndrăzneață victorie în peri- 
metrul tinerei arte: împlinirea unei 
lumi a artei realului din contopirea 
realităţii cu convenţia ex primării ei. 
Sublima contopire reuşită de un 

hardin în pictură, de un Tolstoi 


Rossellini, artist liber 


O retrospectivă Rossellini 


in literatură... Chezásie a pereni- 
tăţii artei, venită de aici, din teri- 
toriul încă nedefrisat al celei mai 
de curînd apărută dintre arte. 

„Roma, oraș deschis“, „Paisa“, sînt 
capodopere ale cinematografului nu 
numai prin valoarea lor intrinsecă, 
artistică, ci şi prin manifestul cine- 
matografic ce-l reprezintă. 

O anume înțelegere a ceea ce 
reprezintă faptul demn de a fi po- 
vestit: ceea ce îl pasionează şi-l 
consumă pe autor în clipa descope- 
ririi. „Pornesc cu o idee fără să știu 
unde mă va duce. Ceea ce mă inte- 
resează în lume este omul si această 
aventurá, unicá pentru fiecare, care 
e viața", spunea Rossellini spre a-şi 
defini acţiunea sa artistică. Pentru a 
înțelege cît de departe merge acest 
interes pentru om, să urmărim doar 
observarea pe care aparatul lui 
Rossellini, neobosit, neatras de nici 
un fel de artificii de efect la public, 
o efectuează asupra subiectului în 
cauză. A privi devine la el act artis- 
tic. O atenţie, o descriptie respec- 
tuoasă, forță de viaţă, de real, încît 
înțelegem. că Rossellini nu demon- 
strează ci arată. 

Nu montajul prea personal, prea 
tendenţios este arma sa prefer. 
ci descriptia, observatia, urmárirea. 
Rossellini acceptá omul àsa cum e, 
cum îl vedem, cu măririle și mici- 
îl şi iubește: 
t, fiindcă e încă 


Savel STIOPUL 


,Zvenigora" 


Una 
din lumile 
posibile 

ale filmului 


La apariție, ,Zvenigora" a iscat 
o vie polemicá, prefigurind parcá 
destinul fiecărui film al cineastului. 
S-a spus că e haotic, și nu fără un 
dram de dreptate, că nu are story 
(Dovjenko respingea vehement o tra- 
ditionalá mitizare a intrigii), că e 
criptic. Dincolo de cusururile reale 
sau nu ale filmului, puţini au văzut 
atunci originalitatea artei lui Dov- 
jenko; printre ei, Eisenstein o citea 
în amestecul de realism și fabulos, 
de umor şi patetism — „un adevărat 
Gogol“, un „Hoffmann roșu“. Această 
naştere a cineastului este miraculoasă, 
aş zice, căci Dovjenko — realizator, 
pînă atunci, a trei filme, dintre care 
„Valiza curierului diplomatic" nu 
era lipsit de valoare — uită tat ce 
făcuse, tot ce știa despre cinema- 
tograf, își scrie filmul într-o stare 
de nouă inocenţă, descoperind acum 
magia imaginilor,  abandonîndu-se 
plăcerii de a experimenta orice mij- 
loc, uitînd de literatură și rupîndu-se 
din obsesia picturii. Tot ce e frumos 
în „Zvenigora“, care își păstrează 
astăzi un interes mai mult istoric, 
vine din mirarea și bucuria de a filma, 
cum numai în „Kane“ al lui Welles 
se mai intilneste, din spectacolul 
exploziei unui temperament, 

»Zwenigora" anunță apariția unei 
noi lumi cinematografice, a unei mito- 
logii personale care va ajunge la cris- 
tàlizare. în Arsenal" și „Pămînt“. 
Se regăsesc aici, în germene, moti- 
vele fundamentale ale operei de 
maturitate — proximitatea vieții 
si morții, dragostea și ura, destinul 
omului si eternitatea majestuoasă a 
naturii, iată materia lirismului filo- 
zofic de mai tîrziu, iată rădăcinile 
îndepărtate ale unui cinematograf 
al reflectiei despre om, istorie si 
cosmos. Există aici acea. privire larg 
cuprinzătoare, grandioasă, ast pra lu- 
crurilor cu care ne-a obișnuit cineas- 
tul. Filmul, meditaţie asupra istoriei 
Ucrainei, apologie arzătoare a spi- 
ritului revoluţionar si a instinctului 
de libertate, e o vastă construcţie 
alegorică, carusel ametitor de evocări 
ale civilizațiilor, cuprinzînd incursiuni 
în vremuri imemoriale, pornind de la 
varegi şi ajungînd la anii revoluţiei. 
Eroii lui nu sint ginditi ca entităţi 
psihologice, ei figurează concepte 
social-filozofice —  bătrînul simbo- 
lizează o ancestrală omenie si inte- 
lepciunea colectivităţii, Timoş devine 
simbolul revoluţiei, Pavlo al con- 
trareVolutiei. $i, nu mai puțin, vom 
găsi în »ZwNenigora" acea atmosferă 
tipică operelor de maturitate, schi- 
tată, se înţelege. 


George LITTERA 


e tre 


Patru operatori plus... 


Acei oameni 
minunati 
şi maşinile lor 
de iluzii 


În expoziţia „75 de ani de cinema- 
tografie — Prezențe românești” a 
figurat si fotografia de mai jos, care 
meritá un comentariu, fiindcá re- 
zumă cîteva pagini din vremurile de 
început ale filmului românesc. Sînt 
aici patru operatori din. „epoca mu- 
tá", patru „oameni cu aparate de 
filmat”, toti legati printr-o prietenie 
de breaslă. Să-i urmărim, pornind 
de la cel din extrema dreaptă a foto- 
grafiei, 

E cel mai tînăr dintre cei patru si 
îl cheamă lon Cosma, E operatorul 
atitor filme din ultimii douăzeci de 
ani, de la „Lanţul slábiciunilor" la 
„Afacerea Protar", de la „Directorul 
nostru" la „Porto-Franc În foto- 
grafia aceasta figurează însă, mai 
ales, în calitate de actor. Căci, si ca 
actor, şi ca asistent operator, a cola- 
borat cu omul de lingă el — cu 
Eftimie Vasilescu — la realizarea a 
patru filme: „Legenda celor două 
cruci", după o nuvelă de I.C. Vissa- 
rion, în 1925; „Vitejii neamului“, o 
evocare a războiului din 1916—1918, 
în 1926; „Năpasta“, in 1927, si 
„Vagabonzii de la Cárábus", comedie 
burlescă de scurt metraj , turnată 
în 1926, și care a prilejuit fotogra- 
fia pe care o' comentám aci. De astá 
datá cei doi erau coautori, 

În toate aceste filme, Eftimie Vasi 
lescu era producător, coscenarist, 
coregizor și factotum al părţii teh- 
nice: developare, copiere, titrare, 
în propriul său laborator, al pro- 
priei sale case de producţie și de 
locație ,Románia-film". Era în ade- 
văr, ceea ce azi s-ar numi un autor 
de filme! 

Cel de-al treilea personaj este 
operatorul NicolaeBarbelian, șef de 
laborator și conducător tehnic al ser- 


viciului cinematografic al armatei. 
Luase contact cu meseria de cineast 
pe vremea cînd isi făcea serviciul 
militar, Cu sprijinul de operator și 
cu mijloacele laboratorului lui Bar- 
belian și-a realizat Jean Georgescu 
primul său fim, „Milionar pentru 
o zi", în 1924, ca șilon Sahighian, 
pe cele două dintii ale sale, „Năbă- 
e Cleopatrei” și „Datorie si sa- 
crificiu", ambele din 1925. 

Pe cei doi de la mijloc, Vasilescu 
și Barbelian, îi lega amintirea primei 
lor intilniri, care coincidea cu începu- 
turile producţiei de filme în Româ- 
nia, fiindcă se petrecuse pe locurile 
unde se filma, în 1912, „Indepen- 
denta României”, Adolescentul Ef- 
timie Vasilescu se bucura cind i se 
acorda cinstea de a căra în spate 
aparatul de filmat, ceea ce constituia 
pe atunci primul pas în ale filmului. 
ȘI îl invidia pe Barbelian care, fiind 
ceva mai virstnic, obținea mai des 
— ca „asistent“ de operator — fa- 
voarea aceasta. 

Cel dintîi din stînga este Aurel 
Petrescu, Cunoscut, prin cronici 
cinematografice și prin desene, în 
presa anilor din preajma anului 1920, 
el unise aceste preocupări, .creind 
primul desen animat românesc, „Pă- 
cală în luna", în 1920. Îl ajutase teh- 
niceste tot Eftimie Vasilescu, în al 
cărui laborator își lucra toate fil- 
mele de desen animat, ca și reali- 
zările sale cu actori, la care era și 
el scenarist, operator și regizor. 

Acestea erau firele ce legau pe 
acești patru operatori. Ei reprezen- 
tau aproape jumătate din întreg 
efectivul de operatori români din 
epoca filmului mut. 


lon CANTACUZINO 


amurgul zeilor 


Gabin— fiica 


Indiferent de intenţia lui Jean 
Gabin de a trece sau nu pragul 
dinspre cinema spre cinematecă, 
numele îi va rămîne pe generice 
încă multă vreme. Fiica sa, 
Florence Gabin, a debutat ca 
monteusă, si încă într-unul din 
filmele pe care patronul familiei 
le interpretează alături de Simone 
Signoret: „Pisica“, 


Rita se încăpăținează 


La vîrsta cînd colegele ei de 
generaţie au predat de mult șta- 
feta, Rita Hayworth, glamour- 
girl nr. * a cinematografului 
american de pe vremuri continuă 
să joace și chiar să facă proiecte 
de longevitate artistică: „Sînt 
din vechea gardă, care nu se dă 
bătută ușor, declară ea. Nu 
cunosc decît o meserie, si există 
încă atitea roluri pe care le pot 
juca!“ Totuşi rolurile pe care i le 
încredinţează Hollywood-ul sint 
minore, astfel că, oricît de încre- 
zătoare ar fi declaraţiile, condiția 
ei echivalează cu o retragere. 


Rita 
lat-o 


Virsta critica 


se reiu- 


giază la te unicul 
ecran mai în ridurile 
$i cu datele d Alături, 


rafii recente, im- 
programele tv. 


alte două fo 
prumutate di 
franceze. 


M. Presle și B. Stanwick 
în grațiile micului ecran. 


Ultima secvență 


Bourvil și-a prelungit prover- 
biala modestie și după moarte. 
El a cerut să fie înmormîntat 
în cimitirul satului Montoville, 
g unde parvine această fotogra- 
le. 


Ultimul tur de manivelă 
pentru Bourvil. 


Scrisori postume 


După 15 ani de la moarte, 
James Dean, interpret à nu mai 
mult de trei filme, care l-au 
asigurat o rapidă, legendară cele- 
britate, primește încă scrisori de 
la admiratoare. Fotografia alătu- 
rată vorbește si ea de misterul 
contradictoriu care a învăluit 
viața acestui regretat idol. 


T 


Meditabund pe strázile 
New-York-ului. 


Debuturi septuagenere 


Arletty n-a apárut niciodatá 
la televiziunea, Si iată că la 72 de 
aproape oarbă, amintind 
r prin fragilitatea — devenită 
roasă — de vedete de odi- 
á, Arletty a prezentat un 
de Anul Nou, Totodată, 
este semnatara unui volum 
memorii. „La défense", pe 
care presa franceză îl anunță ca 
pe unul din evenimentele sezo- 
nului editorial, 


Fragilitatea devenită 
dureroasă 


EIINESIIZEQUTUARIUET O ZEI RE RE 
Butch Cassidy 
și Sundance Kid 


kkk 


Producție a studiourilor americane. 
Regia: George Roy Hill. Scenariul: 
William Goldman. Imaginea: Conrad 
Hail. Muzica: Burt Bacharach. Cu: 
Paul Newman, Robert Redford, Ka- 
therine Ross, Strother Martin, Henry 
Jones, Jeff Corey, Charles Dierkop, 
Ted Cassidy, George Furth, Florence 
Sundström, Kenneth Mars, Don 
Heefer, Cloris Leachman. Premiul 
Oscar 1969 pentru: a) cea mai bună 
partitură muzicală; b) cel mai bun 
cîntec; c) cea mai bună imagine; d) 
cel mai bun scenariu $i adaptare. 
CEO ARC TOPI ET EEE JS nm 

O ciudată treime de aventurieri, 
doi bărbaţi și o femeie (Paul New- 
man, Robert Redford, Katherine 
Ross), strábate Americile agonisindu- 
şi traiul din jaf. lar regizorul George 
Roy Hill o urmăreşte ca un înger 
păzitor, poetizind si acuzind, prin 
duiosie, jovialitate și umor sec, ceea 
ce fac oamenii aceia, întîimplările lor. 
Iconoclast, el ne propune o teorie 
neeuclidianá, un alt punct de ple- 
care decît acela al lumii plictisite de 
propriile ei prejudecăţi: lumea în- 
cepe cu acest film, cu ceea ce ni se 
arată în el; eroii sînt în fond nişte 
duri-puri, pe care viața i-a înstrăinat 
etc. Tipic procedeu de mitizare a 


E momentul cînd autorul simte cá. 
totul s-a spus înaintea lui și este con- 
vins că nu mai poate supravieţui 
decit găsindu-și o altă poziţie, vio- 
lentă și riscantă, în raport cu arta. 
La fel fac și eroii săi, exasperati de 
meschinăria vieţii: ies la drumul 
mare, atacă și — preferînd acțiunea 
lîncezelii — îşi păstrează abia așa, 
din punctul lor de vedere, inocenta 
și puritatea; la fel face și autorul: 
atentează la regulile speciei şi, uci- 
gîndu-le, își salvează propria perso- 
nalitate. 

Dacá este sau nu un western ceea 
ce a rezultat, nu ne mai interesează. 
Putem să-i spunem oricum acestui 
film tratat, conștient de sine, în 
care speculatia depășește substanţa, 
în care se jonglează în fond mai 
mult cu publicul decît cu eroii, în 
care contururile epice sînt sleite, 
în care povestea (neavînd de fapt 
nici început, nici sfîrșit, nici articu- 
latii prea logice) este voit diluată, 
filtrată, plasticizatá; în care peisa- 
jul romantic este el însuși personaj; 
în care eroii, copilăroşi aspiranti la 
ieşirea din seria ultragiată a umani- 
tátii, mai mult discută, glumesc si 
fac pantomime decit trag cu pistolul; 
în care slăbiciunile lor omenești sint 
subliniate atît de credibil, încît nici 
o clipă nu ne putem gîndi la o pa- 
rodie; în care umorul ler alintat 
este tot timpul pe muchea fatalitátii 
și disperării; în care Însăși moartea 
lor iminentă este oprită în loc printr- 
un stop-cadru final, care ne spune: , 


e 


Q ciudatá treime de aventurieri 


antieroilor (apárut fn corelatie cu 
acela, mai larg ráspindit, de demiti- 
zare a eroilor). S-ar potrivi foarte 
bine motto-ul cehovion folosit într-un 
alt film, văzut de curînd pe ecranele 
noastre: „Cînd îi descriu pe hoţii 
de cai, nu spun că e rău sau bine, 
Asta e treaba juriului“, 

Dar westernul e în fond, aici, un 
pretext. Saloonul lipsește, Mexicul 
se mută în Bolivia, caii nu prea sea- 
mănă şi pălăriile nu prea aduc a 
western. Autorul însuși n-a vrut să 
aibă decît un umeraș pentru haina 
modernă pe care se pregătea s-o 
croiască pensionarului demodat. $i 
cînd să o îmbrace, se aștepta el însuși 
să vadă că a ieşit altceva. 

E unul din momentele marii bătă- 
lii pe care cinematograful (ca și 
literatura) o duce împotriva epicului, 
împotriva story-ului devenit vulgar. 


42 


de fapt, tot timpul, că ei făcuseră 
balans pe imposibila linie de demar- 
catie dintre moartea la figurat şi 
moartea la propriu. 

Romulus RUSAN 


ro sau Contra 


Un film precis 


Un film precis ca stil, riguros si 
bine legat profesional, demonstrind 
apogeul prelung al unui gen cinema- 
tografic. 

Într-adevăr, eroii nu pier; nu-i 
vedem murind, cel puțin la propriu: 
ei devin legendari. Hărăziţi cu Voca- 
tia sinceră a prieteniei şi blestemul 
hăituielii, ei caută si provoacă per- 
manent aventura; de parcă ar fi făcut 
legămint cu ea, ca un joc al 'soartei, 
ca un lucru necesar existenţei lor. Cei 


doi tineri se completează, se armoni- 
zează, creind parcă o singură fiinţă; 
cel care ,gíndeste" şi cel care ,acti- 
onează“. Apoi dispar amindoi din po- 
veste în aceeași clipă, o dată cu sfir- 
situl el, lăsind în urma lor legenda 
lui Butch Cassidy și a lui Sundance 
Kid. 

Dan PITA 


Un anti-western 


Un anti-western. Întreaga legendă a 
vestului sălbatic subliniată într-o me- 
taforă a curajului, a fnsingurárii. 
Printre. cele mai poetice secvenţe, o 
plimbare cu bicicleta prin iarba 
înaltă (Katherine Ross și Paul New- 
man), simbolică pentru o libertate de 
mişcare, de gindire ce duce către un 
ideal liman al inconstientei, al jocului 
copilăresc — atemporal și aistoric — 
a cărui patrie nu poate fi decit 
tinerețea — și care nu poate dura 
decit „l'espace d'un matin", Secvența 
este semnificativd pentru spiritul fil- 
mului, un poem în imagini ce cîntă 
iarba înaltă si natura fără de hotar, 
ca si cuvintele lui Walt Whitman cu 
care se ínrudeste. 


A.D. 


kkk 


Producție a studiourilor americane. 
Regia: Gene Kelly. Scenariul: Ernest 
Lehman, după comedia muzicală a lui 
David Merrick. Imaginea: Harry 
Stradling. Muzica: Jerry Herman. 
Cu: Barbra Streisand, Walter Mat- 
thau, Michael Crawford, Marianne 
Mc Andrew, Dan Lockin, Tommy 
Tune, Judy Knaiz, E.J. Peaker, 
Louis Armstrong. 

Film distins cu premiul Oscar 1969 
pentru: cea mai bună scenografie 
şi decoruri; cea mai bună partitură 
muzicală; cea mai bună regie 
artistică; cea mai bună înregistrare 
sonoră. 


„Dar bineînțeles că ea ar vrea 
să se mărite cu el, care ar vrea să se 
însoare dar nu cu ea, ci cu o mult 
prea tînără și frumoasă modistă, 
care și ea s-ar mărita, fie chiar și 
cu el,care nu e nici foarte frumos, 
nici foarte tînăr... Dar asta e viața, 
Făt-Bogat nu e întotdeauna și Făt- 
Frumos, numai în unele filme se mai 


întîntplă «iar „Hello, Dolly" nu e 
un asemenea film. 

„ŞI bineînțeles, cá ea, Dolly, îl 
va convinge la urma urmelor s-o 
ia de nevastă. Unele femei au foarte 
multă putere de convingere — nu 
numai în filme dar și în viață — iar 
Dolly este o asemenea femeie. 

„Şi bineînţeles că nici frumoasa 
modistă nu va rămîne de izbeliste — 
nu se lasă de izbeliste o femeie atit 
de frumoasă, nici în viaţă, dară-mi-te 
în film — și nici prietena ei, chiar 
dacă nu e atît de frumoasă, — dar 
unde scrie cá urítii trebuie să se 
spinzure? — si nici cei doi băieţi 
de prăvălie, si nici fiica patronului... 
Nimeni, dar absolut nimeni nu va 
rămîne de izbeliste, pentru că „Hello, 
Dolly“ e un muzical care se respectă, 
și orice muzical care se respectă, se 
știe, nu se lasă pînă nu fericește pe 
toată lumea. Deosebirea dintre alte 
filme muzicale si acest „Hello Dolly” 
stă în paternitate: părintele lui este 
Gene Kelly, în dreptul căruia dic- 
tionarul cinematografic scrie: „Actor, 
scenarist, coregraf şi realizator“. Toa- 
te aceşte calități corespund reali- 
tátii, dar dintre ele, una mai ales 
face norocul acestui film. Pentru că 
„Hello, Dolly” este mai presus de 
toate, filmulunui coregraf, filmul unui 
om care ştie ce-i mişcarea si cit de 
necesară este ea într-un film muzi- 
cal, Pentru că, să recunoaștem, una e 
să pui un domn între două virste să 
cînte în fața aparatului „Vreau să-mi 
iau o soţie drăguță” şi alta să con- 
struieşti un mic număr coregrafic 
din această dorință omenească expri- 
mată pe muzică. Una e s-o arăţi 
chiar si pe Barbra Streisand cintind 
cu ochii la lună. „Să mergem cu 
toţii la New York" si alta să pui un 
oraș întreg să ia cu asalt, în pași de 
dans, o gară, și să faci dintr-o plecare 
oarecare, un moment la fel de pal- 
pitant ca lansarea unui Apollo spre 
lună... Una e să pui un patron de 
restaurant să cînte „Aduceţi o mă- 
tură si stringeti potirnichea de pe 
jos" și alta să arunci în arenă 20 de 
dansatori înarmați cu máturi... 

La Gene Kelly totul e un pretext 
de coregrafie, orice palmă de loc 
devine un tárim al pasilor gratiosi, 
orice situație se poate rezolva prin 
dans și dacă e dans, atunci bineînţeles 
că e și muzică. Muzica lui Jerry 
Herman, folosită în fel şi chip de către 
un îndrăgostit rămas fidel coregrafiei, 
chiar şi atunci. cînd nu e el cel care o 
semneazá, ci Michael Kidd, chiar si 


Și dacă e dans, bineînțeles că e si muzică 


^* 


b 
n 
v 
n 
m" 
c 
p 
2i 
e 
c 
he 
E 
ci 
"m 
e 


id 


-oae 


S E EOD eea 


€— a 


atunci cînd nu i se vede în film nici 
mácar virful nasului, dar mi-te pi- 
Cioarele.. Alt nas se vede în acest 
„Hello, Dolly" si acela este al Bar- 
brei Streisand. Nu cel mai frumos, 
nici cel mai mic de pe lume, dar 
^ Vreau să văd femeia actriță sau 
neactritá, care l-ar purta cu mai 
multă dezinvoltură, cu mai multă 
candoare și îndrăzneală, Și nu întîm- 
plátor. Pentru cá el, nasul, íi dă 
amestecul acela de tragic și comic, 
el îi dă stîngăcia si îndrăzneala miş- 
cărilor, el îi dà dulceata si imperti- 
nenta gesturilor, el o face să fie 
EA, Barbra Streisand, și nimeni alt- 
cineva pe lume, el o face să fie în 
mod irezistibil „o uríità frumoasă“, 
el o face, în fine, să fie interpreta 
ideală a acestei Dolly, care foarte 
tare ar vrea să se mărite cu el, care 
$1 el vrea să se însoare, dar nu cu ea 
ai cu, 

S-ar putea vorbi la nesfirgit des pre 
Barbra Streisand, dar la fel la 
nesfîrşit se poate vorbi despre film 
în sine, Despre decorurile lui. Des- 
pre costume. Despre culoare. Des- 
pre dansurile și muzica lui, despre 
buna lui calitate de comedie muzi- 
cală. „Hello, Dolly“ e un film tandru 
$i luminos, o încîntare pentru ochi 
şi un balsam pentru sufletele noastre 
innegurate de mult prea multele pro- 
bleme grave și de nerezolvat. Un 
divertisment, adică. Dar un diver- 
tisment rar, despre care oricine 
poate spune în gura mare: Mi-a plăcut! 

Dacă i-a plăcut... 

Eva SÎRBU 


100 de dolari - 
pentru șerif 


*** 
reme aa Ei 99 dr. E NENNEN 


Producție a studiourilor „Para- 
mount". Regia: Henry Hathaway. 
Scenariul: Marguerite Roberts, după * 
romanul lui Charles Portis, /ma- 
ginea: Lucien Ballard; Muzica: El- 
mer Bernstein. Cu: John Wayne, 
Glen Campbell, Kim Darby, Jeremy 
Slate, Robert Duvall, Dennis "iid 

Premiul Oscar? 70 lui John Wayne. 


Piná nu demult, westernul pretin- 
dea inventie in interiorul formei 
şi, în afara personajelor princi pale, 
jaloane fixe din povestea vestului. 

Astăzi, refuzind canonul, semn al 
unei mutații necesare sau, cine ştie, 
al unei perioade agonice, westernul 
Pare a se conforma unui general 
curent de „demitizare“, Cow-boy- 
ului integru i se substituie „eroii" 
cu slăbiciuni omenești, bandiții devin 
adeseori, nu numai personaje negre, 
dar indivizi problematici, Cu justifi- 
cări morale, loiale, răufăcători nu din 
vocație, ci din complexe necesități. 

Pentru a dovedi acest subtil trans- 
fer de sensuri din sînul westernului 
contemporan, „100 dolari pentru 
şerif” este un bun exemplu. Asistăm 
aici la eludarea elementului specta- 
culos în favoarea psihologiei. În 
prim plan apare un personaj inedit, 
o adolescentă răzbunătoare, un fel 
de „Electră" a vestului pornită pe 
calea dreptăţii, înarmată doar cu 
credința în respectul legilor morale. 
Ea este Creierul indicativ, fetița- 
femeie, amestec de candoare juve- 
nilă şi prematură gravitate. Ea este 
virtutea. Surprinzător, în acţiunea ei 
va fi însoțită nu de Făt Frumos, ci 
de un șerif bătrîn, dezabuzat, alcoolic 
peste măsură, El, John Wayne, avînd 


capodopera... 
neapărat 


vă recomandăm: 


kk 
Xx 


pe ráspunderea noastrá 


pe răspunderea dumneavoastră -x 
nu vă deranjati 


Viciul si virtutea n slujba legii 


toate aparențele viciului. Inedită si- 
tuatie, Viciul și Virtutea colaborează 
pentru respectul Legii. 

Interesantă va fi deci nu împlinirea 
actului justitiar, ci modul în care cele 
două personaje se influențează re- 
ci proc, cum gratia adolescentei supli- 
nește însingurarea taciturnă a șeri- 
fului, cum duritatea acestuia se „în- 
moaie" sub influența purității. Sînt 
aceste două personaje comple- 
mentare, frustrate, unul de drept- 
urile copilăriei, celálalt de bi- 
nefacerile unui cămin, ale unei vieți 
tihnite. Un al treilea personaj, tînă- 
rul care îi însoțește, este un cata- 
lizator, putin cam schematic, al celor- 
lalte douá personaje. El este proto- 
tipul a ceea ce seriful ar fi dorit poate 
să fie. „100 de dolari pentru șerif“ 
e un film disimulat moralizator și nu 
întîmplător faptele de spectacol sînt 
puține. Asistăm tot timpul aproape 
la un drum lung, o- călătorie care 
pare a-și îi uitat scopul. Cind se va 
face dreptate vomsti totul despre 
personaje. Cistigul este acesta si nu 
atit împlinirea legii, pe care John 
Wayne o execută spectaculos, într-o 
secvenţă în care, ciudat, nu el va ieși 
învingător, ci prietenul său. 

Nu ştiu dacă „100 de dolari pentru 
Serif" este un western propriu-zis. 
Astăzi, a recunoaște genuri pînă mai 
ieri autonome, devine o operaţie 
delicată, Este însă un film bun, operă 
de senectute a lui Henry Hathaway, 
în care știința mai veche a cineastului 
de a construi minuţios, de a nuanţa 


prini detalii, de a grada o povestirea 
a rămas nealterată, Cum nealterat 
este John Wayne, deloc monoton, 
deloc limitat la mijloace actoricești 
tributare manierismului. 

Petre RADO 


0 sau. Contra 
ÎI EU E oi NR RN 


Problema stilu'ui 


„100 de dolari pentru șeri 
un western şi încă unul 
Variatiunile tematice, c 
ciază însă de solida cu 
drului clasic. Hart 
dintre bătrinii 
vestului sălbatic. 
există secrete. Cuy 
mina cad toate un 
Un tandem 
umbra aparat 
meste de 


premiat pentru 
al ctitor altora, cu 
ne-meritat. 

-femeie — pe numele ei Kim 
Darby — aduce revelația unei spon- 
taneitóti artistice de excepție, asigu- 
rindu-ne de ștafeta talentelor în marea 
şcoală a actorului de film american. 
A. D. 


Mitul vechiului soldat 
—————— 
Un exemplu de cronică „literatu- 
rizantă“ cum mă refeream mai pe 


larg într-un articol din „Contempo- 
ranul", Fimul este un western clasic, 
dar nu problema genului e cea care 
ne solicită, ci aceea d stilului. Filmul 
e o demonstrație destil clasic cinéma- 
tografic pină în cele mai mici "dmá- 
nunte, chiar şi în variaţiunile ce și 
le permite, consolidind acea ținută 
artistică a cinematografului de care 
e azi atita nevoie, 


S. ST. 


Domiciliul 
conjugal 


** 


Coproductie franco-itallană, Regia: 
François Truffaut, Scenariul si dia- 
logurile: François Truffaut — Claude 
Givray — Bernard Revon. Imaginea: 
Nestor Almendros. Cu: Jean-Pierre 
Léaud, Claude Jade, Barbara Laage, 
Claire Duhamel, Hiroko. 


PENE FIERAR ZU NT ETEN EENET 


Este o adevărată tristețe sä vezi 
cum cinematografulcel mai bun poate 
fi deturnat de la rosturile sale pentru 
a satisface capricii regizorale care 
huzuresc pe seama nonsalantei comer- 
cialului abia disimulat. 

Dacă nu ar fi semnat acest drăgă- 
laş film, dacă nu ar fi semnat un 
»le iubesc, te iubesc“ (totuși de 
Alain Resnais) sau „Weeekend pe au- 
tostradá" (al lui Godard, după. iscă- 
liturá) tare s-ar confunda aceste 
pelicule în care cinematograful cel 
mai subtile trădat la el acasă în nu- 
mele unei dezinvolturi de maeștri 
care, de fapt, ascunda.o mare plic- 
tiseală și un mare dezinteres, Oare 
atit'de re pede se îmbătrîneşte în cine- 
matograf? Oameni care încă „Par 
tineri, mai ales prin travestiuri de 
moment, în fotografii publicistic con- 
testatare, reușesc cu nonsalantá să 
coboare sub nivelul vechiului „cinéma 
de papa" pe care îl desființaseră, pe 
cînd mai tinerii ţineau în mînă pana 
trează a criticului, 

E o tristețe cu atît mai mult cu cft 
acest film care nu ne spune nimic 
are acel farmec indicibil care atestă 
prezența unui adevărat autor de 
Cinema. Dar care? Nimeni nu ne 
povestește aici nimic despre nimeni. 
Ceea ce merită atenţia e doar faptul 
în sine al povestitului. Ni se vor- 
beste cinema, dar un cinema espe- 
ranto, desigur rostit de un mare 
maestru al confreriei. Oare atit de 
Putine probleme mari pune viata, 
unui autor care a semnat „400 de 
lovituri”, oare atît de puţine amin- 
tiri despre problemels cuplului păs- 
trează autorul acelei capodopere a 
filmului despre dragoste care e 
„Jules si Jim"? 

Cu greu ne reținem un zîmbet cir- 
cumspect cînd reîntilnim aici aceeași 
formulă a filmului pe secţiuni care, 
la timpul său, spărgea tiparul drama- 
turgiei clasice redind filmului o vi- 
goare, poate pierdută, a faptului 
brut. Dar aici formula devine manie- 
ră, deși autorul disimuleazá pînă si 
în formă, nemaiutilizind acele titluri 
cap de capitol care au făcut gloria 
unui „Vivre sa vie“, sau a acelui film 
care la timpul său ne-a spus mult, 
„Une femme mariée", semnată de 
colegulsáu Godard! 

De ce n-am spune-o, însăși refe- 
rinta la acest titlu ne umple de în- 


43 


doială si amărăciune: care acest 
gentil film care utilizează ca titlu 
același limbaj al acordului familiei 
nu este un dezinvolt remake al fil- 
mului lui Godard, în care s-a făcut 
doar o simplă inversare a sexului 
eroului, din păcate o inversare incom- 
pletă dat fiind caracterul său suficient 
de efeminat? În fond, de ce ar lipsi 
aicicanoanele convenționale care ne-ar 
limpezi mai bine asupra întreprin- 
derii, generoasă poate în intenţie, 
dar lipsităde anvergură, în care s-a ha 


zardat Truffaut: „Familia“, „Cuplul“ 
„Primii bani“, > „Copilul“, „Frica“, 
„Gelozia“, „Infidelitatea“, „Cearta“ 


„Confidenţele“, „Tatonă-ile", „Distrac 


tile", „Ruptura“, Im păcarea“ Ar 
mai lipsi poate „munca“, „educația 
bébé-ului", „prietenia“ si cîte încă 


nu putem pretinde atunci cînd tratăm 
tema domiciliului conjugal? 

Dacă „Mireasa era în negru" era 
un excelent film comercial, făcut cu 
multă artă a fegiei și competență de 
același Truffaut, și asta justifica totul, 
chiar şi reprimarea regretelor noas- 
tre după acei ani ai „noului. val" 
care însemnau ceva pentru supravie- 
tuirea cinematografului, acest film 
gratios si imponderabil ne lasă în cea 
mai deplină confuzie. Utilizarea unor 
metode prestigioase, aerul de a ni se 
spune ceva nou, invizibil, despre lu- 
crurile vizibile, declanşarea unor sen- 
timente de care ei, eroii, evident nu 
au nevoie, totul-ne lasă pradă sen- 
zatlei stupide că undeva adevărata 
artă a filmului e numai mimată. Dar 
în numele a ce? „lrădare, fie: dar 
s-o știm și noil" 

Savel STIOPUL 


Îndurerat polemic 


Îmi place tonul 
polemic al regizorulu 


Analiza acestui „Domiciliu conju- 
gal'' este însă deosebit de exactă și 
nimic nu poate fi mai dureros decon- 
certant decit constatarea că un car 
pion ajunge să joace, de pildă, ping- 
pong pe masa din bucătărie! Cu 
atit mai mult cu cit. farmecul regi- 
zoral al lui Truffaut, candoarea 
autentic poetică, minuite cu un pro- 
fesionalism de prima mină, slujesc 
un conflict seorbăd, o problematică 
pumata. 


A.D. 
EBU Sl Er ES Eia 
Bătălia 
de pe Neretva 
* x 


Productio; Asociația Producătorilor 
din lugoslavia—Eichberg Film—lgor 
Film. Regia: VeljkoBulajié. Scenariul: 
Ugo Pirro, Ratko Durovié, Stevan 


Bulajić, Veljko Bulajić.  /' 
Tomislav Pinrer. Cu: Serghei Bon- 
darciuk, Antony Dawson, Milena 


Dravić, Curt Jürgens, Sylva Kosci- 
na, Hardy Krüger, Franco Nero, Oleg 
Vidov, Pavle Vujisié, Orson Welles, 
Bata Zivojinovié, Yul Brynser. 

OSEERE MUTET METRICE T CEPE AB CS RTT 


Cred că meritul acestui film, 
care are toate datele unei super- 
productii,cu tot ce presupune genul 
ca efecte certe la public, cons 


44 


în aceea că, pornind de la cea mai 
dramaticá perioadă din viața acestui 
veac — războiul al ll-lea mondial — 
a luat din el-partea aparent cea mai 
puțin spectaculoasă: măcinarea în 
condiţii inumane, de hărțuială, a 
nervilor, sacrificiul cotidian și ano- 
nim pe care-l cere lupta de parti- 
zani. Din această nespectadbloasă si 
máruntitá încleştare, regizorul sîrb 
Veljko Bulajić s-a incápátinat să 
facá un film de mare montare, de mare 
spectaculozitate, la care a adus pe 
cei mai de seamă actori ai lumii cine- 
matografice mondiale: Orson Welles, 
Yul Brynner, Sylva Koscina, Serghei 
Bondarciuk, Milena Dravic, Hardy 
Krüger sînt doar cîteva nume. 

Un scenariu, care nu are pretenţia 
originalității, cîştigă prin tonul sim- 
plu, firesc al povestirii cinemato- 
grafice. Nelipsit de lirism, poate 
uneori diluat prin însăși căutarea 
lui cu orice chip, filmul transmite o 
reală emoție. Acţiunea se petrece în 
anul 1943, în Herţegovina, cînd par- 
tizanii încearcă să se replieze fără 
a-i părăsi pe țăranii locurilor, ca si 
pe propriii răniţi. Împrejurările îi 
obligă la o luptă, ca tactică şi stra- 
tegie, clasică războiului obişnuit, dar 
pentru ei îngreunată tocmai de 
„balastul“ civililor și răniților pe care 
nu-i pot lăsa în urmă. lar această 
cumplită și superbă bătălie purtată 
veşnic între atac și apărare, între 
înaintare și repliere, prilejuieste fil- 
mului cele mai frumoase scene ca 
spectacol (de pildă aruncarea în aer 
a podului și trecerea apoi a miilor de 
oameni prin apa Neretvei), precum 
și cele mai emotionante portrete 
psihologice ale personajelor (parti- 
zana Sylva Koscina, de nerecunoscut 
aproape, fără gene false și bucle 


suprapuse, are de departe cel mai 
izbutit rol al ei de pînă acum). 

Pomeneam de tendinta vădită a 
realizatorilor de a miza pe succesul 
la un public obișnuit, din ce în ce 
mai mult azi, cu supramontárile. 

De la această urmărire asiduă a 
efectului pornește și marea noastră 
nedumerire cu privire la acest film.De 
ce a fost necesar, neapărat necesar 
ca un scenariu de operă cert politică 
să fie expus v udinilor unui 
de spectacol c si are despotismele 
lui, greu de evitat? Poate cá o mai 
mareeconomie de forte exterioare si 
amploare ar fi dus la o operá mai 
concentrat politică, asa cum de fapt 
intenţionează să fie „Neretva“, ar 
fi dus la acel film mare de partizani 
prin care au excelat, nu o dată, 
sirbii. 


Rodica LIPATTI 


Pro sau Contra? 


O imensă frescă 


Desigur Bulajic n-a repetat „Ko- 
zara", cu sinceritatea și intensitatea 
ei, in care nu elementul spectaculos 
predomina, ci un dramatism convin- 
pător și conținut în fiecare gest. 

„Bătălia de pe Neretva" autorul a 
voit-o o imensă frescă  Infdtisind 
sacrificiul unui popor într-un anumit 
moment al istoriei, al mult încercatei 
lui istorii. Ideea acestui sacrificiu 
e și ea imensă și evidentă în „Bătă- 
lia de pe Neretva", chiar dacă emoția 
suferă oarecum de pe urma prea 
spectaculoasei ei demonstrări, 


M. AL. 


am mai văzut: 


Cronomstru 
*x : 


a: Rezo Esadze 
u: Natalia Antonova, Nikolai 
Olialin, L. Aieșnikova, 
ici că 
ile în ordinea expresiei se 
relativ repede dintr-o 
în ciuda marilor 
imat social, istoric, 
tradițiilor. 
film mi se 
le sale, 


Inovat 
transmit 
şcoală în 
diferențe 
în ciuda 
Filmul 
pare a rima 
cu unele 
antonioniene 
noului roma 
secventelor se dilată sau rå 
suspendat, încetînd să se scuri 
spre a înlesni analiza unor 
de spirit inedite pentru film 
sovietice. Este, în speţă, cazul 
unui sportiv pensionar, deci al 
unui tînăr pensionar pentru cá 
sportivul nu a împlinit încă 4 
de ani. Se vede deci că au'orul 
a ales o împrejurare ală, 
într-un fel comodă, în care 
lipsa de justificare socialăa unui 
ndivid apare oarecum fără vina 
lui şi mai ales fără vina sis- 
temului. Dar, psihologic vor- 
bind, fenomenul este în mare 
același, îngăduindu-i autorului o 
construcţie si un stil modern, 
«aptivant prin curajul de a sfida 
e formulelor clasice. 

Val. S. DELEANU 


Eom 
Secretul planetei 
maimutelor 


Regia: Ted Post 

Cu: James Franciscus, Maurice 
Evans, Charlton Heston, Kim Hunter, 
Linda Harrison. 


„Planeta maimutelor" în regia lui 
Franklin Schaffer si ín imaginea lui 
Leon Shamroy (numărat print 

arii operatori ai fi lui amer! 

jindu-se de o 


sti şi pe cei trei pro- 

rmat/— o dată 

drepturile de a continua 

jcces omologat — tensiunea 

ei povestiri într-o ieftină urmă- 

rire, denaturind conţinutul filozofic 

al primului film inspirat după roma- 
nul lui Pierre Boulle. 

Este greu de înţeles de ce avem 
nevoie de asemenea filme cu care 
nu ne putem împlini obligațiile 
noastre culturale față de spectatori, 
iar cît privește rentabilitatea ar 
putea fi egal îndeplinită cu filme care 
cer mai puţine concesii. 

A. D. 


cronica 
Spectatorilor 


Pumnul din 
„Romeo si Julieta“ 


Q Nam citit pînă acum, în cei 20 
de ani pe care i-am lăsat în urmă, 
Romeo si Julieta“. Foarte rău, e 
árat. Poate c-o să spun lucruri 
deja fumate, dar pentru mine au 
fost noi. Am fost invitaţi, cele cîteva 
sute de suflete dintr-o sală de cinema, 
să ne întoarcem cu gîndul înapoi, 
înapoi nu în acel secol în care se 
derulează acțiunea, ci într-un trecut 
mai apropiat, al nostru, într-un timp 
cînd pentru prima oară întîlneam 
o făptură care să semnalizeze pe 
aceeași lungime de undă cu a noastră, 
E aproape de neimaginat cum poate 
o scenă de d-igoste fizică să nu 
producă în se. 'ul nostru nici cea 
mai mică senza,e de vulgaritate, 
e de neimaginat că în întreaga sală 
„Capitol, la ora 21, nu s-a auzit 
nici o fluierătură sau exclamatie, 
lucru atît de des întîlnit la noi, 
care să facă zob o atmosferă atît de 
fragilă. E dureros să ne întoarcem 
la „splendoarea ierbii”. E ca un pumn 
care te înconvoaie, eşti neputincios, 
amintindu-ti de ceva ce, odată dus, 
nu se mai poate regăsi decît foarte 
greu. Niciodată n-am văzut povestită 
mai dur moartea omului-spectacol, 
cuţio, moarte pe care tovarășii 
o iau dreptostrasnicá demonstra- 
tie de comedie, prăpădindu-se de 
ris în timp ce vesnicul om mascat, 
cel care a făcut din viața sa o veselă 
farsă, își dă duhul, ucis într-un mod 
de o stupiditate cumplită... 

Toni PAUL 


str. Maria Rosetti 10 
București 


Omenescul 
„Omului din Sierra* 


@ Îndrăznesc să afirm că E.H. în 
cronica sa din „Cinema“ (nr. 1/71) 
nu are perfectă dreptate etichetînd 
atît de drastic „Omul din Sierra“, 
Da, recunosc, filmul e de duzină, 
neputind fi comparat sub nici o 
formă cu un „Blow Up" sau cu un 
„Z“, ci mai degrabă cu westernurile 
italiene. Totuși pentru mine „Omul 
din Sierra“ se situează deasupra 
acelor filme în care Clint Eastwood 
(pe care-l admir de altfel pentru 
farmecul și talentul sáu) este pus să 
joace roluri de cow-boy neînfricat, 
totdeauna impasibil în fata primej- 
diei de a-și pierde viaţa, sigur de 
victorie. Eroul din „Omul din Sierra“ 
e mai aproape de spectator prin 
teama sa pur omenească ce-l stăpi- 
neste cînd se află în mijlocul dusma- 
nilor. săi. Tocmai prin teama aceasta 
de dușman pe care nu se sfieşte s-o 
mărturisească, se deosebește Mateo 
a lui Brando de acei eroi Care sînt 
prea neînfricaţi, prea „eroi“ în 
comparaţie cu realitatea... 


Claudia DINESCU 
Giurgiu 


9 -Omul din Sierra" nu trebuie 
condarinat asa cum au făcut-o tova- 
rásii cronicari în ,Cinema" nr. 1/1971. 
Este un lucru care i-a socat $i pe 
amatorii de filme cu cow-boy, public 
care nu vede nici o deosebire între 
Clint şi Gemma, între nu ştiu ce 
regizor italian care improvizeazá si 
lohn Ford. Ati observat că în acest 
western — TOTUȘI — în lupta 
dreaptă, eroul nu învinge? El este 
învins. TOŢI cei obișnuiți ca eroul 
principal să împuște cinci dintr-o 


——————————— 


—á— n 


Nr. 10! prilejuieste o inovaţie — de fapt un elogiu adus ci- 
titorilor noştri de calitate: rubrica „Cronica spectatorilor“ 
nu va mai apare în cadrul obișnuit al ,Curierului", ci va 
fi publicată independent, în colonajul afectat cronicilor 
scrise de profesionişti. Fireşte, în aceste cronici se vor găsi 
şi idei divergente față de-ale cronicarilor nostri, precum si punc- 
te de vedere contradictorii chiar între spectatori. Sperăm 
că cei care ne citesc s-au obișnuit cu aceste „şocuri“ tra- 


ditionale în revista noastă. 


In întreaga sală „Capi 


(Romeo şi 


mișcare au fost oarecum surprinși 
Sá constate că regizorul nu s-a 
conformat tiparului bine stabilit de 
mediocritățile creatoare în de-ale 
wasternului. S-au înregistrat chiar 
nişte fluieráturi. Dar asta n-are de- 
a face cu regizorul Sidney Furie! 
P.S. Mii de mulţumiri Televiziunii 
pentru „Sint un evadat”, Nu uit că 
televiziunea mi-a făcut cunoștință 
cu Paul Muni. 
Marilena MANCU 
Lic. nr. 2 „V. Alecsandri” 
Bacău 


a e 3021 pU 
Lacrimile 
„Pomului de crăciun“ 


9 ... Oare de ce, la cei 22 de ani 
ai mei, trebuie să pling într-o sală 
de cinema? lmi curgeau lacrimile 
şi nu mă puleam abtine. Doamna din 
fata mea plingea, domnul de lîngă 
mine își tampona ochii, o fetiță 
din spatele meu îi cerea mamei o 
batistă. M-am ridicat la sfîrșit cu 
sentimentul că niciodată nu voi mai 
face un pom de iarnă, cu bucurie, 
ca pină acum. Cine știe dacă n-am 
să ridic şi eu ochii cu groază cînd am 
să aud avioanele?... E foarte dureros 
un film în care un copil de zece ani 
moare de leucemie și o pereche de 
lupi urlă a moarte... Cînd am ieşit 
afará si îi vedeam pe toti cum se 
inghesuiau la ,Mabuse", îmi venea 
să-i iau de mină si să-i trimit să 
vadă „Pomul de Crăciun”. Aste 
de la dys. puţină consolare, ca să 
nu privesc cu groază pomul meu 
iarnă,.. 


Dan lACOBESCU 

Str, Roşia Montena nr. 44 

Buc 

N.R. Noi, pentru puţină consolare, 

Vă recomandăm să citiți mai jos 

contrareplica spectatoarei din Ti- 
misoara, la acelasi film. 


@ Terence Young vine cu „Pomul 
de Crăciun” după „Hiroşima, mon 
amour", ca un ecou abia perceptibil, 
pentru a reaminti oamenilor, printr-o 


poveste tragică, frumusețea zilelor 
însorite ale unei familii, dacă nu ar 


tol" nu s-a auzit nici o fluierătură 


Julieta) 


fi existat „ceva“. Un „ceva“ nimicitor, 
Terence Young surprinde o atmosferă 
distorsionată, în care un copil, fiind 
expus radiațiilor radio-active, se 
îmbolnăvește incurabil. Ceea ce emo- 
tioneazá nu este alegerea celui care 
va trebui să moară, ci faptul că el 
își depășește condiția prin inteli- 
gentà și luciditate... 


Toma CORNEL 
Sibiu 


€ Probabil că despre „Pomul 
de. Crăciun" spectatorii vor avea 
multe de spus, pentru că s-a plins 
mult, de unde se va trage concluzia 
că e un film bun. Cea mai mare gre- 
şală pe care o face regizorul este că 
exagerează cu bună știință. Micul 
Pascal trebuia să fie exponentul unei 
idei exprimată la început: lupta îm- 
potriva cursei înarmărilor, dar si- 
tuatia se schimbă mai tîrziu cînd 
Young urmărește alt scop: impresio- 
narea la maximum a spectatorului. 
Și nimeni nu-l va convinge pe spec- 
tatorul care admiră „Vagabondul“, 
»Neintelesul", „Femeia necunoscută", 
că se lasă prea usor influenţat si 
indus în eroare, Cazul general devine 
caz particular. Regizorul pune în 
spatele copilului de 10 ani povara 
unui rol potrivit poate unui adoles- 
cent cu gîndirea matură. Copilul e 
prea deștept, prea lucid, incredibil 
deștept și lucid... Ce s-ar fi în- 
plat dacă acest Pascal ar fi fost 
un copil obișnuit, asa ca orice copil 
de 10 ani, ă tractor, 
stred de 


Rodica DRĂGHICI! 


Studentă — Timiso 


trist. Nu atit 

ap al problemei a 
discipoli Young nu 
zădărnici încrederea. Fil- 
prin | superficialitàtil: 

la adăpostul unor teme grave. 


G. BRUCMAIER 
Suzeave 


D 


difuzarea 


Răspundem spectatorilor 


„Pe aripile vîntului“ 


Tov. Renyé Gertrud din Brașov îşi exprimă dorinţa sa și a multor 
prieteni şi colegi de a vedea filmul „Pe aripile vintului“, precizînd că 
după ştiinţa dumneaei există două producții, una mai veche și una mai 
nouă. Întrucît de acest film se interesează mai multi spectatori, folosim 
prilejul pentru a face o scurtă expunere a istoriei. acestui, film. 

„Pe aripile vintului" a fost produs în anul 1939, pe peliculă color 
(în sistemul tehnicolor) pe ecran normal, în regia lui Victor Fleming, 
cu o distribuție celebră: Clark Gable, Vivien Leigh, Leslie Howard și 
Olivia de Havilland. Bucurindu-se de un succes public imediat, filmul 
a fost distribuit si redistribuit, de fiecare, dată, cu un succes crescind. 
În 1968, Metro Goldwyn Mayer a transpus filmul original pe peliculă 
de 70 mm pentru ecran panoramic, deschizînd filmului „Pe aripile vîntu- 
lui" o nouă carieră internațională. Succesul enorm al filmului în versiunea 
panoramică (la aproape 30 de ani de la premieră) a salvat practic socie- 
tatea Metro Goldwyn Mayer de la faliment. Așadar nu există două pro- 
ductii „Pe aripile vintului", una veche $i una nouă, ci una singură, trans- 
pusă de curînd și pentru ecran panoramic. Cazul acestui film este unic 
în istoria cinematografului mondial. 

Revista americană „Variety” publică periodic lista filmelor cu cele 
mai mari încasări (box-office) de pe piața S.U.A. și Canadei,, indiferent 
de anul lor de producţie. Ani de zile „Pe aripile vintului" a stat neclintit 
în capul listei filmelor cu cel mai mare succes al tuturor timpurilor, la 
mare distanță de alte filme de mare succes și de producție mai recentă. 

Un alt caz l-a constituit filmul „Sunetul muzicii“, producţie „20-th 
Century Fox" 1965, prezentat în tara noastră în anul trecut pe ecran 
panoramic și a cărui difuzare va continua în anul 1971 pe ecrane normale. 
În numai 3 ani de exploatare (1965—1968) „Sunetul muzicii” a depășit 
ceea ce „Pe aripile vintului" realizase în aproape 30 de ani. Totodată este 
interesant de notat că după ce a atins cifra de 72 milioane de dolari 
încasări, „Sunetul muzicii“ stationeazá, în timp ce „Pe aripile vintului", 
în noua sa versiune panoramică din 1968, continuă succesul constant, 
ajungînd să dubleze încasările variantei normale, depășind „Sunetul 
muzicii” si situîndu-se din nou și probabil pentru încă multă vreme în 
capul listei campionilor de box-office-uri. Preţurile de achiziţie au cres- 
cut însă pe măsura succesului, așa că, cel puţin deocamdată, „Pe aripile 
vintului" rămîne pentru noi inabordabil. 

„Variety” publică la începutul anului 1971 cele 42 de filme-cam- 
Bioni ale tuturor timpurilor. În capul listei: „Pe aripile vintului", urmat 
la mică distanță de „Sunetul muzicii”, ambele cu peste 70 milioane de 
dolari. Următoarele 40 de filme se clasează între 40 și 15 milioane dolari. 
lată deci situația de excepţie a primelor două filme citate. 

Trebuie să spunem însă cá multe din cele 40 de filme de pe lista 
amintită au fost difuzate pe ecranele noastre: „My fair lady“, „Cleopatra”, 
„Ghici cine vine la cinà?", „Ocolul pămîntului în 80 de zile“, „O lume 
nebună, nebună, nebună“, „Valea pápusilor", „Tom Jones", „Planeta 
maimutelor", „Butch Cassidy“ (ordinea indicată de » Variety"). Alte filme 
sînt în curs de achiziționare: „Aeroportul”, produs în 1970, cu Burt Lan- 
'caster, Dean Martin, Jean Seberg — film care a realizat în mai puţin de 
un an de exploatare 38 de milioane de dolari; „Bullitt" (producţie 1969) 
cu Steve McQueen; „Oliver“ (producţie 1969) film muzical inspirat 
de romanul „Oliver Twist” de Charles Dickens. 

După cum se vede, difuzarea celor mai multe din filmele valoroase 
ale cinematografiei mondiale, de mare montare și mare succes de public, 
rămîne preocuparea noastră permanentă, 


Mihai DUTÁ 


O nouă carieră internaţională 


————— MÀ — o 


cineclub 


,,Ecran-clubul 
răspunde 


În articolul „În obiectiv: Bucu- 
restiul", sub semnătura Sergiu Se- 
lian, apărut în revista Cinema nr. 
2 (febr. 1971), se fac unele aprecieri 
cu privire la activitatea cineclubu- 
rilor bucureştene. 

Ca să nu facem gresala de a 
trunchia respectivul articol, vă ru- 
găm să-l recititi integral şi să vă 
opriţi puţin la ultimele fraze în care 
se. fac referiri la Ecran-Club. 

Cite fraze, tot atîtea contraziceri 
şi afirmaţii eronate. Un exemplu: 
„lar Ecran-Clubul este și bine utilat 
și bine organizat si bine îndrumat 
profesional."... 

Si mai jos:... „Cauzele principale 
ni se par a fi lipsa unei orientări 
programatice clare şi insuficienta 
cunoaştere a meşteșugului”... (Su- 
blinierile noastre). 

Deci: Bine îndrumat profesional, 
dar cu o insuficientă cunoaștere a 
mestesugului (1). 

Cu privire la afirmaţia „şi bine 
utiliat"... e o poveste cu cîntec pe 
care tov. Sergiu Selian o cunoaște 
tot așa de bine ca şi noi: Ecran- 
Clubul ființează de la 1 nov. 1969 — 


(un an şi 4 luni). N-a primit în do- 
tatie nici un aparat, nici un centi- 
metru de. peliculă, nici un gram de 


chimicale pentru laborator — şi 
nici nu va primi vreodată — acestea 
repartizindusse de către U.G.S.R., 
Casa Creaţiei Populare si U.A-S.R. 

Ecran-Clubul nu depinde de vre- 
una din organizațiile de mai sus, este 
un cineclub al U.T.C. — care n-are 
repartiție valutară si nici un serviciu 
de aprovizionare $i dotări 
această activitate. 

Utilarea clubului s-a făcut şi s 
face din mers, În condițiuni plin 
de -dificultăți: tinerii nostri își de- 
velopează materialele la un tanc de 
împrumut, și-au montat la 
lumina ferestrei, le-au t 
şi împrumută de unde p u 
latori de motocicletă ca să pună 
aparatele în funcţiune. 

Le lipsesc multe... dar nu lelip- 
seste entuziasmul. 

Şi cu acest entuziasm au prezentat 
în faza de preselecție a celui de-al 
li-lea Festival national a 
amatori, nouă filme, dintre care 
cinci au fost reţinute pentru faza 
finală. 

De asemenea, douăfilmeseg 
faza de montaj, la al 
filmează și trei scenarii 
pregătire — (din cele 
prezentate și analizate). 

in afara acestor »„ ucții con- 
crete" — sa mai află în depozitul 
nostru un număr de trei scurt-re- 
portaje (din activităţile tineretului), 
precum şi două filme rebutate- 
printre care şi unul realizat de tov. 
Sergiu Selian — (1). 

lată pentru ce considerăm că 
afirmaţiile tov. Sergiu Selian sînt 
făcute cu vădită rea credinţă, creînd 
o falsă imagine și arun 
de blam peste o activitate pe care 
nu este cel mai indicat s-o aprecieze. 

Pentru ca la rîndul lor afirmaţiile 
noastre să nu fie eronate sau demon- 
strative — cu tot respectul cuvenit — 
invităm redacția revistei Cinema 
să vină, să vadă, să se documenteze 
şi să aprecieze la fata locului activi- 
tatea noastră. 


filmele 


A. CĂRBUNARU 


Scrisoarea 
lunii 


RUM PE Uses CE e Ne m E 
Povestea unei singurotati fericite 


„Scrisoarea lunii" din nr. 111971 In care corespondentul Nicolae Cureliuc 
din Máriteia Mere (judeţul Suceava) deplingea singurătatea şi izolarea sa 
cinematografică, a găsit un ecou neașteptat. Ar fi suficient să spunem că 
pentru G. Brucmaler (tot din Suceava) oceastă scrisoare a avut darul să-i 
omintească de filmele neorealismului italian. Într-o scrisoare personală 
către N. Cureliuc, G.B. scrie: „Dacă un anunţ ca „se caută o dactilografă” 
a putut naşte acea perlă din diadema neorealismului italian care a fost 
„Roma, orele 11" — imaginează şi ce mare film românesc s-ar putea ivi 
din tema singurătăţii dumitale“... Idee core într-adevăr ne place. Dar 
şi mai interesontă socotim scrisoarea lui A.C. din București — adresată 
tot Jui N. Cureliuc, într-atit de emoţionantă înch ne permitem s-o „lansăm” 
ca scrisoare a acestei luni, afectindu-i chior un spațiu moi puțin obişnuit: 

».M-au impresionat în mod deosebit rîndurile dvs. Bănuiesc că 
sinteti mult mai tînăr decît mine şi de aceea îmi voi permite ca pe alocuri 
rîndurile mele să aibă un ton sfătos. Cu cca. 30 de ani în urmă, eram 
un adolescent dintr-un mic orășel. La fel ca şi dumneavoastră, mi-au plă- 
cut foarte mult filmele — la acea vîrstă, de orice fel — şi în plus muzica 
şi în deosebi teatrul... Eram, dragă tovarășe, elev de liceu, într-un orăşel 
la cca. 300 de km. de București. Ei bine, mergeam la gară, mă suiamsus 
pe vagon ca să nu plătesc bilet şi în 5—6 ore eram la București pentru 
a-i vedea sau revedea pe idolii mei, Vraca, Birlic, Leny Caller, Ramadan, 
etc. li vedeam şi plecam înapoi pe aceeași cale, singur ca şi dumneata, 
spre orașul meu unde mă aştepta clasica eliminare de trei zile şi „discu- 
tía" cu părinţii. Mai tirziu, am ajuns inginer, fiind repartizat ca şi dum- 
neata, undeva în provincie, unde se aducea un film pe săptămînă. Am 
continuat însă să menţin contactul cu teatrul, cu filmele care-mi plă- 
ceau — să ştii că nu ne potrivim la gusturi — dar cînd, într-o luni, am 
venit la serviciu şi am început să povestesc colegilor şi, gravă imprudent? 


„Pentru & vedea 
„Ocolul“ 


am cumpărat 
4 bilete...“ 


șefului, nişte impresii de la concerte vizionate în cadrul unuia dintre f 
valurile Enescu, ăm constatat spre stupefactia mea că sînt privit ca un 
snob, ca un om ce-şi dă aere şi... „vezi mai bine ce e cu motorul ăla 
din secția dumitale, tovarășe, că în lipsa dumitale...” $i am început să 
fiu singur. Faptul că m-am cumihtit a dat rezultate şi am fost promovat 
în Bucureşti într-un minister, dar unde la fel mă feresc să-mi arăt pre- 
ferintele si veleitátile. Spre deosebire de dumneata, pot vedea acum 
e vreau s? nu din bravadă îmi exprim o părere proastă despre unele 
am văzut 80—85% din filmele 
singur decît dumneata. Dar 


tot c 
filme citate. Si, cu toate că soco 
ultimului deceniu, nu mă socot mai 
în același timp mă consider fericit... Cred că nu trebuie confundată 
nefericirea cu singurătatea. Poţi fi atît de bogat sufletește — nu fac 
aluzie la mine — încît să nu mai consideri un necaz mare, sau chiar o 
nefericire, faptul că esti singur. Cumpárá-ti cărți, discuri, creeazá-ti o 
lume în jurul singurătăţii dumitale. Acum, cînd îţi scriu, sînt absolut 
singur. E duminică și sînt într-o cameră de hotel dintr-un oraș al ţării. 
Dar te am pe dumneata lingă mine şi-mi imaginez că esti copilu! meu, 
căruia îi dau sfaturi... Nu mă considera ca pe unul dintre aceia care fac 
nazuri la filme cu Angelica, Sarita Montiel, etc., totuși le-am văzut și, 
culmea, chiar eu o afirm — le-am văzut din snobism. Pentru a fi la curent 
cu lumea bună. Sau, cînd doi dintre colegii mei de birou s-au sculat 
de la ora 4 de dimineaţă pentru a prinde un loc de frunte lîngă 
Athenés Palace unde dormea diva ce ma să iasă spre repetiție 
la ora 9 dimineaţă — ce să le mai spui? 


Încearcă să discuti 
cu|ei şi să le povestești cum m-am dus să văd „Ocolui” la Înfră- 
tirea între popoare“ cum la acest film de artă, de o mare fineţe și sensi- 
bilitate, erau doar 8 persoane în sală si deoarece minimum necesar pentru 
proiecţie era de 12 persoane, am mai cumpărat eu încă patru bilete. 
Încearcă să le povesteşti și mai ales încearcă să te faci înțeles. Și atunci, 
te întreb, iubite tovaráse Cureliuc, cînd sint mai singur? Între colegii 
mei cei de toate zilele sau acum, cînd îţi scriu dumitale? Și mai încearcă 
să reflectezi la problema: cine e mai singur dintre noi doi? 

P.S. Din motive ce cred că transpar lesne din cele de mai sus, nu 
pot semna decît cu niște initiale, dar vă rog să nu-mi ráspundeti táios 
prin cîteva rînduri în caz că nu sinteti de acord cu cele scrise. 


A.C. 
Bucureşti 


N.R.: Primiti o concisă 1mbrütisare din partea noastră, a unor oameni 
tineri care ar vrea să-și trăiască „bătrinețea“. cu intensitatea d-voastră. 


Dialog 


între cititori 


* Kafka în „Proces 


Nu ne aşteptam ca cele două 
scrisori anti-,Procesul" publicate în 
nr. 1 — semnate N. Dumitrescu; şi 
respectiv Simion Silvian — să dea 
naștere unei asemenea reacţii,plină 
de semnificații intelectuale şi politice, 
În deosebi, afirmaţiile studentului 
din anul 1I Filologie, Simion Silvian, 
care negau contingenta viziunii kaf- 
kiene cu vreo realitate terestră — 
au suscitat o replică foarte severă, 
intr-atit de substanţială, încît ne 
permitem să-i acordăm un spațiu 
mai larg decit de obicei. lată replicile 
cele mai consistente: 


Kafka — 
o moda! 

SNC T ces ia 

Gil Harryson, str. Haşdeu 45 — 
Cluj: „S. Silvian face următoarea 
afirmație: „Eu ştiu că arta este viaţă”. 
Aşa e, tov. Silvian. Dar ce fel de 
viață? Dumneata te opresti tocmai 
unde nu trebuie. Problema e extrem 
de complicată și pentru a o epuiza 
trebuie să aduni mii de pagini de 
inteligență omenească. Îmi permit 
totuși să-ți pun o întrebare: Ai 
auzit de mimesisul aristotelic? Încă 
din acea vreme (aprox. anul4501.e.n.) 
Aristotel a afirmat că arta e o imi- 
tatie. Culmea e că nici pînă astăzi 
nu s-à încumetat nimeni să-l contra- 
zică. Ori această „imitație” e făcută 
de oameni si, oricît ai fi dumneata 
împotrivă, sufletul omului e făcut 
dintr-o imensă doză de subiectivism. 
Noi nu putem să ,recreám" viața 
decît filtrind-o prin sufletul nostru. 
Tocmai asta aduce ceva în plus: 
personalitate, farmec fascinant in 
artă. Lui N. Dumitrescu i-aș spune 
doar un lucru: Kafka nu a devenit 
azi o modă, dacă và referiti la faptul 
că azi se discută exagerat despre el, 
raporiînd totul — si cu sens şi fără — 
la el. Despre Kafka se va mai vorbi, 
fără ca aceasta să însemne o modă, 
De ce nu spuneţi despre Dante sau 
Shakespeare același lucru? Se pare 
că despre Kafka aţi auzit numai 
acum. Dar, cum zice românul, mai 
bine mai tîrziu decît niciodată.” 


Cui îi place Kafka, 
e snob? 

immessa 

Monica Chirtaş, Satu-Mare: „Am 
recunoscut în scrisoarea tov. Silvian 
o molimă ce-i cuprinde pe toti 
tinerii generaţiei mele — fuga de 
esenţă, complacerea într-o lume 
suficientă a senzatiilor. E acelaşi sen- 
timent pe care l-am trăit la auzul 
unor injurii aduse spectacolelor sim- 
fonice din cadrul Televiziunii de 
către un grup de studenti (17) din 
Braşov. Probabil că problemele fil- 
mului — pe care le consideră apana- 
jul snobilor (clasica repudiere a 
ceea ce nu întelegi printr-un epitet 
la modă) — nu l-au frámintat nici- 
cînd. ÎI indrágesc mult pe Kafka 
și consider că orice om care şi-a 
permis din cînd în cînd să intre în 
sine însuşi nefiind prea încîntat de 
ceea ce găseşte acolo, oricine s-a 
îndoit de sine, se simte apropiat 
de Kafka. Realitatea hafucinantá pre- 
zentată de el o puteți găsi și pe 
globul nostru, nu e nevoie de un 


me a 


p 


Filmul „Procesul“ a fost scos de pe afisul bucurestean, 
dar in curierul nostru „Procesul“ continuă. 
Procurorii acuză. Avocaţii apără. 
Nu se prevăd circumstanțe atenuante. 


Diogene cu luminare, spre a o găsi. 
Desigur, nu cum vă așteptați — 
căci arta e viaţă, da, însă transfigurată 
de artist. Artistul îşi permite să 
aibă lumea lui și s-o prezinte asa 
cum crede el de cuviinţă — specta- 
torul devine în acest caz factor activ, 
angajat în dezlegarea foarte dificilă 
a problemelor pe care le propune 
autorul, Din nefericire ne plingem 
de timp, sîntem într-o veşnică aler- 
gare, o aperă încifrată precum cea a 
lui Kafka ne fnciudeazá: „N-a putut, 
dom'le, scrie pe înțelesul tuturor, 
ce naiba?" că doar n-avem timp de 
Zübovit pe paginile cărții. Nu e de 
loc un semn de snobism faptul de a 
simţi încîatare prin descifrarea idei- 
lor, căci mai avem și creier şi trebuie 
să-l folosim nu numai la birou, 
pentru ca apoi să-l vîrim în buzunar 
și cu zîmbetul împlinirii pe buze, cu 
craniul golit, să urmărim o drăgălașă 
transpunere pe ecran al unui mare 


socant din „Procesul“: rătăcirea 
halucinantă printre scheletele-oameni 
cu pancarte atirnate de git, morti 
de foame. Trebuie să recunoasteti 
că este totuși o scenă din realitate“, 
Tony Paul, str. M. Rosseti 10 — 
Bucureşti: „Filmul mi-a relevat un 
fapt pe care poafe nici realizatorul 
nu l-a gîndit: acela al stării perma- 
nente de posibili, vinovaţi față de 
ceea ce se întîmplă în jurul nostru, 
vinovați chiar și prin faptul că nu 
am acționat, că am rămas indiferenți. 
Desi Joseph K. nu a făcut nimic care 
să-l acuze, lui îi e teamă, groaznic 
de teamă, scormonindu-și memoria 
ca să descopere unde ar putea fi 
greșala. O simplă vorbă, poate fără 
importanță pentru el, dar care de- 
clanseazá o reacție întreagă“. 
A.C. — Bucureşti: „Nu sînt om de 
litere, sînt inginer, practic această 
meserie de peste 20 de ani. Kafka 
se citește greu, chiar foarte greu, 


„Procesul“ lui Kafka- Welles 
nu ne dă pace: 


Ps 


existá oameni 


care nu se consideră - 
snobi fiindcă au înţeles filmul, 
iar alţii sustin 
că locuri kafkiene 
mai există si astăzi... 


amor gen Mayerling care, de, e mai 
„Ca în viață”, adică e mai pe înțelesut 
tuturor decit Kafka, Există desigur 
și filme foarte frumoase ca „Depante 
de lumea dezlănțuită“, „Război gi 
pace", ,Becket", filme ce urmează 
filonu! elasic, îmi plac, dar nu-mi 
sint deajuns — am nevoie de acea 
artă care să aducă simburele omului 
modern, care să răspundă frámintá- 
rilor mele de acum." 


Cine-s 
vinovaţii! 
e SE Utah aa ie Ade 


Dorin Mazilu, str. Avrig, Bloc E-2 
— Bucureşti: „S. Silvian făcea o 
afirmaţie cam deplasată clamînd „să 
mi se arate si mie un loc pe suprafața 
pămîntului unde se petrece ceea 
ce se petrece în „Procesul“ și atunci 
mă plec“. Dinsul a înțeles greșit 
însăși esența profundă a filmului: 
nu e important faptul dacă acţiunea 
din „Procesul“ e localizată temporal 
și spaţial, ci posibilitatea întîmplării 
unui asemenea lucru. Nu e im portant 
că dintr-o realitate ne chinuim să 
facem un vis urit, ci faptul că un vis 
s-ar putea transforma, în afara voint 
celor mai multi dintre noi, i 
hidoasă, dar imediată realit 

Paracelsus, Baía Mare: 
nind că studentul nostru cunoaște 
istoria și n-a auzit de aparatul biro 
cratic al imperiului Austro-Unzar 
aș Vrea să-i spun că asemenea 
kafkiene există și astăzi și dac 
sînt chiar exact ca în „Procesul 
fiindcă lumea a mai evoluat și to 
odată fiindcă nu s-a găsit un nou 
Kafka pentru a o prezenta în culori, 
ce-i drept, ceva mai întunecate“. 

Doina Popovici (Cuza Vodă 1- 
lași): (după ce demonstrează și d 
că locul căutat de tov. Silvian exista. 
de pildă în S.U.A, și că „în general 
ceva putred, rău mirositor nu se 
ascunde numai acolo"): „Un cliseu 


dar cred că fiecare — după inteli- 
gență, imaginație și chemare — 
Poate interpreta scrierile lui în 
mod deosebit, Totuși ca un student 
la litere să mă facă pe mire snob 
că mi-a plăcut filmul — e prea 
mult." 

lată, conform tradiţiei noastre — 
replica ,impricinatului": 


Cor scuze 
amintirii lui Kafka. dar... 

O — 
„Din felul în care comentaţi 
dumneavoastră scrisoarea mea, în- 
teleg clar că mă acuzaţi de necunoas- 
terea legáturii dintre artá si reali- 
tate. Poate așa s-a înţeles din cele 
ce-am scris și atunci, mea culpa. 
Dreptatea-i a dvs. Dar eu n-am vrut 
în respectivele rînduri să dau defi- 
nitia artei; am vrut numai, pe scurt, 
să spun ce înțeleg eu prin artă si 
cred că nu sînt obligat să fiu de 
acord cu toate cele nu știu cîte 
sute sau mii de definiţii care i s-au 
dat artei pînă acum. Şi nici să înțeleg 
prin artă același lucru pe care-l 
intelegeti dvs. Gresita sau nu, aceasta 
este părerea mea. Altele erau pro- 
blemele pe care încercam eu să le 
ridic si, intenţionat sau mu, tocmai 
acelora nu le-aţi dat importanță. 
i, prin felul în care comentaţi 

le mele (și, repet, nu vă acuz 
lor, poate eu nu 


îndreaptă spre 
a pornit în reali- 


cranizare cu care 
tă de acord, desi e 
rele Orson Welles, 
lstimez — dar mai 
această ecranizare 
de tov. „lon Manea 


(pe care-l apreciez pentru curajul 
opiniilor personale, dar numai pen- 
tru atit). Nu pot să accept tonul cu 
care era tratată o anumită categorie 
de spectatori a căror neputinţă de a 
înțelege acest film nu consta în 
felul în care-și aranjează podoaba 
capilară sau în felul în care-și tund 
perciunii... Mărturisesc că la un 
moment dat și eu am fost tentat să 
părăsesc sala deși, teoretic măcar, 
am pregătirea necesară înțelegerii 
acestui film. Şi plecam din respect 
pentru Kafka, pentru că, orice s-ar 
zice, acest film. n-a fose Kafka. Dar 
am rămas pînă la sfirgit din curiozi- 
tate și nu mi-a plăcut. Şi pe această 
cale tin să-mi exprim acordul deplin 
cu opinia expusă de tov. N. Dumi- 
trescu în același număr al revistei. 
La fel cu domnia sa, simt şi eu." 

Simion SILVIAN 


Str. Eufrosina Popescu 28 
București 


Din întrebările 
cititorilor 


Maria Macovei, oraș Gh. Gh. Dej: 
„V-aţi întrebat vreodată ce filme 
mari ar face un Elia Kazan sau Te- 
rence Young din „Ciuleandra“lui 
Liviu Rebreanu, ,Lorelei" af lui 


lone! Teodoreanu, „Enigma Otiliei" 
a lui George Călinescu?“ 

N.R.: Noi stăm zi și noapte si ne 
gindim:; ce regizori români ar face 
filme mari din aceste cărți sau chiar 
și din altele. 


Vition Sandu, str. Serii 65, Galaţi: 
„De ce unele filme româneşti cu 
subiect slab au actori buni? Si invers, 
De ce în majoritatea filmelor noastre 
actorii par nişte roboți? De ce fil. 
mele românești au sonorizarea slabă? 
Citesc în „Cinema“ și alte publicații 
că Alain Delon a fost soldat, om de 
serviciu la hotel și a devenit actor. 
Charles Bronson a fost de toate, și 
minier, și hamal, și maşinist, și-i 
actor. Anthony Quinn era șomer, 
azi e actor. Oare toți aceştia s-au 
pregătit în şcoli speciale ca să devină 
celebri? Ce folosește dacă ai; şcoală 
dacă nu ai talent, dragoste, pasiune 
pentru meserie?" 

NR. V-au ieșit cîțiva parumbe: p 
gură. 


Fiecare popor este 
e opere de artă, 
. cind ele se 


nasc din 


„Să nu mai 
item falsificarea adevărului şi 


de sincerita- 
lan, jud. Har- 
: (Vreau realitate, mişcare în 
actualitate, neapărat viață. M-am 
săturat de nimfe blonde, m-am 
săturat de şoferi hitri — după expre- 
sia lui M.R. lacoban — m-am săturat 
de dragoste la zero grade cu fan- 


itatea celor lip 


tome grăbite spre serbări galante"); 
Toma Silvia, com. Valea Mácrisului, 
jud. Ilfov; („Publicul-nu e un mare 
mister, e un mister ceva mai mic pe 
putem dezlega... 


care-l Difuzarea 


este o artă si ca orice artă ea solicită 
din partea celor ce-o slujesc talent 
și dàruire."); Irina Neicu — Bucu- 
resti: („Problema „Montiel sau Anto- 
nioni?“ mi se pare falsă, disputa 
pleacă de la premize false. Nu sînt 
pentru filmele proaste, dar să recu- 
noaștem că mai încurcăm etichetele“) 
e Nu sîntem de acord cu opiniile 
semnate Lorena Carmen (str. C. Brân- 
Coveanu 81, Bucuresti) care ne cer 
să publicăm „pentru a intra în gra- 
tiile publicului” adrese de vedete și 
Cuvinte încrucişate, 


În două 
vorbe 


H. — Ploieşti: Cu tot regretul, 
nu; 

N. Roşca, Calea Victoriei 103, 
Bucureşti: Actorul -principal din 
„Absenţă îndelungată“ era Georges 
Wilson. 

lon Giurcă — str. Cetăţii nr. 9, 
Alba lulia: Sintem foarte tristi de 
situaţia pe care ne-o sesizati: publi- 
cul la Alba lulia preferă pe Giuliano 
Gemma lui Bergman? Să vă alinăm 
spunîndy-vă cà şi pe alte meridiane 
are loc această „nenorocire“. La 
luptă, decil Mai scrieti-ne. 

Paul C. Argeseanu — Drumul 
Taberei 52, București: Cum s-a 
dezvoltat cinematografulla începutul 
secolului în județul Argeș? — iată un 
subiect care ne-a pasionat, dar n-am 
ştiut ce să facem cu el, 

Victor Bronitzki — Bucureşti; 
Sigur, sigur că aveţi dreptate, sigur 
că am fi preferat să publicăm foto- 
grafia lui Scofield decît să ne găsiți 
dvs. în culpă.. 

Tania Bozdoc, Bd, Petru Groza 1 — 
Deva și F. Florentina, com. Călinești 
— jud. Argeș: Aveţi dreptate, eroa- 
rea ne aparține. 

Colectivul farmaciei nr. 18 — 
Rm. Vilcea: Titlul acelui film gre- 
cesc era. ,Lustragiul". 

G.N. — Timisoara: Vreti cam prea 
intr-adevár — dar nu putem 
vita reclama, în schimb cu co pertile 
ne vom strádui. 

Cană Teodor — Str. Ana Ipátescu 
105, Craiova (ca si tuturor celor 
aflaţi în „situaţia“ sa): Nu dám adre- 
sele nici unor actori, fie ei foarte 
mari și foarte iubiţi, fie ei Charlie 
Chaplin 


mult 


“Se considerò 
C E; yel 


PÄRIS 


,Curierul" 


apare sub îngrijirea 
lui Radu COSASU 


l 47 


documentar 


Vă 
mărturisesc 


„Visele copilăriei” este titlul 
F D 


poate romantic, al unui film dos 
cumentar despre niște copii din- 
tr-un sat, și despre un profesor 
inimos. 

Subiectul filmului l-am desce- 
perit cu trei ani în urmă, în 
tabăra de vară de la Homorod 
sau, mai bine zis, intr-un mic Par- 
nas al poeziei și culorii, pentru 
că in această tabără au acces 


doar copiii, pictorii şi poeţii. 

Au rămas fascinat atunci de 
copiii din Vulturesti, de lucrările 
lor distinse cu premii interna- 
tionale şi, mai ales, de învățăto- 


rul lor pasionat. Fără a fi specia- 
list în artă plastică, învățătorul 
lon Mărgescu de la Şcoala Ge- 
nerală de 8 ani din Vulturesti, 
a devenit, din proprie iniţiativă, 
din dragoste, prietenul mai virst- 
nic al copiilor, din cercul du- 
minical de pictură din sat. Sub 
îndrumarea lui, fără a cunoaşte 


marile-legi ce guvernează viaţa, 


lumea, micii artişti creează In 
fiecare zi, în fiecare clipă. ima- 
gini şi analogii uimitoare, 

În colaborare cu Petre Gheor- 
ghe, semnatarul imaginii, vom 
încerca să facem, prin interme- 
diul aparatului de filmat, o 
incursiune in uimitorul univers 
colorat, atit de simplu si totuși 
atit de profund și sensibil al 
copiilor; vom încerca pe cit 
se poate să povestim despre 
nețărmurita dăruire a invátàá- 


torului lor. 

„Visele Copiláriei" este pr 
mul meu film despre arta plas- 
ticá şi và mărturisesc cá, pe 
lingă. noutatea temei, am avut 
o imensă surpriză descoperind 
că pictura copiilor poate “avea 


o asemenea universal valabilă 


valoare. 

Si, pentrua înţelege in ce atmos- 
feră unică se face acest film vă 
pot spune doar, cá, în scurtul 
rüstimp in care am filmat inte- 
rioarele, majoritatea membrilor 
din echipa de filmare s-au mo- 
lipsit pur si simplu de la m 
protagonisti : au inceput si ei sá 


picteze. 


Jean PETROVICI 


la Buftea, pe platou 


„Asediul“ 
în 10 secunde 


Comuna broboadă a Valeriei Seciu 


Într-un film nu se întîmplă nimic, absolut nimic 
intimplátor. Fiecare mișcare din cadru sau din afara 
cadrului este ginditá dinainte şi regîndită la fața 
locului într-o variantă, în zece variante, pînă cînd 
cadrul devine și bun, şi firesc. lată, Ilarion Ciobanu: 
acum nici o lună de zile, la „Facerea lumii“, își alcă- 
tuia, pentru cadru, împreună cu Gheorghe Vitanidis, 
gestul atît de obișnuit al ridicării unui receptor de 
telefon. Astăzi, intrat în personalitatea lui Drăgan, 
eroul principal al filmului „10 secunde“, repetă cu 
Mircea Mureșan alt gest, la fel de obișnuit: intrarea 
într-o încăpere întunecată, cu o lampă cu gaz în 
mînă. Cum intrăşi unde se oprește s-a decis ușor, 
Rámine de stabilit cum va tine si va mişca lampa 
pentru ca pata de lumină să-i cadă pe faţă așa cum 
vrea, operatorul, subliniind expresia pe care o cere 
regizorul, Într-un cuvînt, se caută un efect, o nuanţă. 
„Lampa ceva mai sus! Capul, doi centimetri mai la 
stînga! Privirea ceva mai jos! Prea mult!" Si asa, 
minute în sir, pînă cînd, încins de reflectoare, Ilarion 
Ciobanu lasă în jos mîna, obosită de poziţia atit de 
nefirească în care ţine lampa, Nimic anormal: într-o 
cameră întunecată, pentru ca spectatorul să vadă 
ceva care să-i pară „firesc“, lampa trebuie să-l lumi- 
neze pe actor $i nu restul camerei care, deocamdată, 
nu se vede în plan. Ca să nu mai vorbim de faptul că 
pata de lumină nu vine de la biata lampă cu gaz, ci 
de la un reflector pe care îl ţine în brate, minute în 
sir, un maşinist cățărat pe o scară. La fel şi cu bătutul 
la mașină a! Mihaelei Mihai, la fel cu orice pahar de 
pe masă, la fel chiar si cu atît de comuna broboadă 
a Valeriei Seciu : culoarea era potrivită, dimensiunea 
de „asemenea, dar materialul era aspru, prea grosi 
legat, deci pus în patru, îi acoperea jumătate din 
figură. După citeva încercări, s-a găsit o soluţie care 
pe stradă n-ar fi rezistat nici cinci minute, dar în 
imagine arăta natural, se potrivea. E drept că sînt 
detalii, nuanţe ce se nasc oarecum de la sine în mintea 
regizorului, din jocul actorului, Dar ele se definesc 
uşor tocmai pentru că, înaintea lor, alte detalii şi 
nuanțe au fost stabilite şi dozate cu migală, alcătuind: 
fundalul care poate da autenticitate unei im provizatii. 
Pentru că, într-un film, nici o privire, nici un obiect, 
nici o umbră, nu apar pe peliculă „bătînd din palme", 
pe un scenariu, oricit de minuţios scris. 


d e cci eR HL I i Li puc t AMR 


„Puterea“ si „Adevărul“ 


Un cineast - 
numit director 


Trebuie să cunosti sensurile (Amza Pelea, şi Mircea Veroni) 


Directorul de producţie este cel al cărui nume 
figurează de obicei pe generic cu litere de aceleași 
dimensiuni ca și numele regizorului sau operatorului; 
în ciuda ignoranței marelui public, el e unul dintre 
oamenii-cheie, dintre cei de care depinde reusita 
sau ratarea unui film. Directorul de productie este 
omul care cheltuieste milioane, milioanele din care 
se naște un film. Aceasta este si meseria lui Vlad 
Nicolau, directorul de producţie al filmelor „Puterea” 
și „Adevărul”. Este ea o meserie strict administra- 
i? lată ce ne spune Vlad Nicolau: 

- Nu, nu este o meserie strict administrativă. 
As spune chiar că, caracterul de administraţie este 
cel mai puţin prezent în meseria noastră. Datorită 
specificului de unicat al fiecărui film, a 'problemleor 
pe care le ridică realizarea acestuia, directorul de 
film este obligat să înțeleagă ce înseamnă filmul, arta 
filmului si, de aceea, asemeni regizorului şi operato= 
rului,-el vede dinainte, la citirea scenariului, cum va 
arăta el pe peliculă. 5i aici intervine cu pregnantá 
calitatea sa de cineast. Pentru că, pentru el, ca şi 
pentru ceilalţi realizatori, calitatea artistică a filmului 
este principala sa preocupare, esenţa activităţii sale. 
Particulare sînt însă, desigur, mijloacele pe care le 
folosește. 

“Film fără probleme, fără nenumărate greutăţi, 
nu există; dar toate trebuiesc rezolvate: La ,Puterea" 
şi „Adevărul“ de pildă, filme începute în plină iarnă, 
dar a căror dramaturgie se desfăşoară în special în 
anotimpul verii, trebuia găsită formula artistică şi 
organizatorică care să asigure o normală şi sigură 
desfăşurare a filmărilor pînă la începutul perioadei 
calde. În deplină înţelegere cu regizorul Manole 
Marcus și operatorul Nicu Stan, am reușit să abordăm 
în destul'de mare măsură sistemul filmărilor pe viu, 
filmări care dau autenticitate faptelor şi conduc la o 
productivitate susținută, Dar, ca să realizezi ceva pe 
viu, este extrem de greu. Trebuie să cauti foarte 
mult, să nu te multumesti hiciodatá cu-ce ai găsit. 
Să cauti mai mult, mai bine. Pentru asta insá trebuie 
să cunosti fiecare “detaliu al scenariului, sensurile, 
subtextele lui. 


În fantasticul consum de energie nervoasă şi 
bani care înseamnă o zi de filmare, unde servitutile 
sint inerente și apar în forme de multe ori neaștep- 
tate, directorul de film trebuie 'să manifeste un calm 


operativ și sigur care să îi dea posibilitatea de a 


n ——— RR  ]ÓHÓÀÓ HÀ 


rezolva aproape pe nevázute pentru restul echipei, 
probleme neașteptate și de cele mai multe ori foarte 
grele. Pentru că este o obligație de esenţă pentru 
directorul de film de a crea în echipă atmosfera 
propice de creație, atît de necesară travlingistului şi 
electricianului, ca și actorului sau regizorului. În 
„Puterea“ şi „Adevărul“ acest calm există. Și el există 
în primul rînd datorită modului profund și pregătit 


ROMÂNESC Pi 


în care Manole Marcus îşi desfășoară activitatea. 

n ciuda unor impresii grăbite, profesiunea de 
director de film este deci foarte grea și complexă 
5i de aceea cred că ea nu se poate învăţa peste noapte, 
după cum nici nu o poate face oricine. Dar, mai 
presus de toate, un lucru este sigur: dacă nu iubeşti 
filmul și oamenii cu care lucrezi, nu ai ce căuta în 
cinematografie. 


Atmosferă propice creației- Mihaela Mihai, Ilarion Ciobanu, Mircea Mureșan 


scrisoare 


Tovaráse 
redactor sef, 


În numărul 4 din revista «Cinema a 
apárut un fals interviu ín care, spre stu- 
pefacția mea, mi se atribuie o seamă de 
considerații si aprecieri care nu-mi aparțin 
nici ín literá si mici în spirit şi care nu 
numai cá nu corespund realității, dar 
sint străine de concepția mea atit despre 
profesiunea pe care o practic cit şi 
despre modul de a o practica. 

Íntrucit consider că acest pseudo-in- 
terviu impieteazd asupra respectului cu- 
venit uneia din cele mai frumoase profe- 
siuni din cinematograf, si în egală măsură 
prestigiului unei publicații de înaltă pi- 
nulă profesionaiă cum este revista dv., 
protestez cu toată energia impotriva aces- 
tui pseudo-interviu neautorizat gi ne- 
competent, în care se construiește cu lipsă 
de răspundere un montaj de cuvinte culese 
întimplător, interpretate și adăugate ar- 
bitrar, la care refuz să subscriu. 

În consecință vă rog să binevoii a 
publica această precizare la locul cuvenit 
în numărul viitor al revistei. 

Cu aceeași prețuire, 


Ovidiu GOLOGAN 


răspuns 


Stimate 
tovardse Gologan, 


Sínt la rindul meu surprinsă de vehe- 
menja acuzatoare a domniei voastre. Îmi 
pare rău că numiți «fals interviu» sau 
«pseudo-interviw o convorbire acceptată, 
care a durat un ceas și jumătate, reporte- 
rul avind dinainte, la vedere, pe masă, 
clasica foaie de hirtie pe care însemna. 
Regret doar că nu dispun de o bandă de 
magnetofon pentru a dovedi că singura 
libertate pe care mi-am îngăduit-o a fost 
cea, firească meseriei, de a extrage, de a 
selecta, respectind conținutul discuţiei, dar 
în limitele impuse de spațiul de care dispu- 
neam, principalele puncte de interes din 
convorbirea care nu şi-a propus nici o 
clipă să epuizeze in 20 de rinduri toate 
problemele frumoasei profesiuni de opera- 
tor. Și mai regret că febra filmărilor în 
care vă aflați și lipsa mea de insistență, 
nu mi-au îngăduit să vă supun spre o 
lectură prealabilă textul interviului, care, 
continui să cred, reprezintă o selecție onestă 
din frazele de real interes pe care aţi 
avut amabilitatea să le formulagi. 

Cu stimă, 
Eva HAVAȘ 


mărturii de platou 


lrina Gărdescu: 
riscul unui interviu 


— Evit pe cit posibil să vorbesc despre mine, despre 
rolurile mele. Riscul e prea mare. O întimplare, pe 
care ai povestit-o printre altele, poate fi înțeleasă drept 
declarație de esenţă, o observație pe care ai făcut-o 
printre altele, poate provoca nebănuite animozități. 
Așa că, decit să vadă în mine lumea pe altcineva, mai bine 
să nu vadă decit actrița în rolul ei, figura de pe ecran. În 
fond, rolurile sînt și ele, inevitabil, parte din mine. De 
exemplu, personajul Rossanei, din «Mihai Viteazul», a 
fost în cele din urmă prilej de adevărată bucurie şi 
satisfacție. Nu mi-a venit ușor să-l construiesc, să-i gă- 
sesc modalitatea interpretativă adecvată. Pe lingă nenu- 
márate dificultăţi de detaliu, cum era de pildă mersul în 
costume de epocă, mers pe care a trebuit să-l studiez si 
să-l lucrez destul de mult, mai era problema principală: 
Mihai Viteazul era un colos, pe lingà care toti ceilalti 
treceau ca niște umbre; si aşa si trebuia să rămină 
Trebuia deci să impac temperamentul meridional şi 
personalitatea puternică a Rossanei cu marea ei admi- 
ratie, cu supunerea față de covirsitoarea forță a lui 
Mihai. Am incercat — si márturisesc, mi-a fost deose- 
bit de greu — să infátisez un personaj cu două fațete 
contradictorii, permanent prezente; după aprecierile 
din cronicile filmului, se pare că am reușit. 

Despre rolul din «Puterea» n-aş putea încă să spun 
mare lucru. Se fac modificări la scenariu, mai fac si eu 
modificári in linia de interpretare pe care mi-am stabi- 
lit-o. Ce este deosebit de interesant si in acelasi timp 
dificil pentru mine este cá actiunea se desfășoară in 
aproximativ 20 de ani. Aceasta presupune evident o 
transformare fizică şi psihică de a cărei realizare mà 
cam tem, mai ales că, nefiind personajul principal, Ana 

— pe care o interpretez — are apariții relativ scurte și la 
intervale destul de mari. Nutrim însă cu toții speranța 
că vom realiza un film la nivelul pe care-l implică însuşi 
subiectul său. 


Rolurile sint, inevitabil, parte din mine 


Foto: A. MIHAILOPOL 


Ia dtr 


cronica 


nespecialistului 


pentru un foc 
cu fum cu tot 


Doamne si ce ropote de aplauze, ce bucu- 
rie cînd, in sfirsit, ăla bunul l-a răpus în 
scena finală pe ăla răul. Vă aduceți aminte! 

Vă aduceţi aminte ce magistral a tras pe 
sub mînă, focul acela de pistol?... 

Să începem de aici. De la acel foc de armă, 
cu fum cu tot. 

Un film de o oră şi jumătate are un me- 
traj de 2 700 m. 

Un metru de peliculă cuprinde 48 de 
fotograme. 

O fotogramă e atit: 


Deci același film ni se perindă prin fața 
ochilor, prin cele 129 600 de fotograme. 

Împușcătura de care vorbeam mai sus, 
ştiţi cit de mare e? 
„Are circa 25 de fotograme... cu fum, cu 
tot! Da! Dar ce ropote de aplauze, ce bucu- 
rie!... Din aceste mici bucățele, puse cap la 
cap, se-nfiripă acolo, sus, pe pinzá, perso- 
najul, povestea. Dar din cele 129 600 de 
fotograme ati vázut cit de putine declan- 
şează finalul, dezlegarea povestirii? 

Şi iată că am ajuns la ceea ce doream să 
spun. Nevoia de metraj a actorului pentru 
a-şi putea construi personajul. Această ima- 
gine abstractă de bun, rău, inteligent, prost, 
generos, meschin şi multe altele, cîte mai 
sînt ele de toate, pot fi realizate doar prin 
concretetea gesturilor, situaţiilor, care se 
văd, se aud, proprii acestei arte în mișcare. 

Toate acestea, adunate cu migală şi ta- 
lent, creează personajul, dar nu prin suma, 
ci prin produsul lor. Dar pentru ca ima- 
ginea personajului să se-nfiripe, trebuie să-l 
vezi, adică să dispună de bucátelele acelea 
mici, fotogramele, de care vorbeam la în- 
ceput. 

Dacă personajul apare de şase ori în film, 
actorul are grijă să infátiseze în fiecare din 
aceste apariţii, în fiecare scenă, altă latură 
caracteristică, pentru ca în final, toate la 
un loc, să dea spectatorului imagineacom- 
pletă. 

De cîte ori n-aţi auzit comentîndu-se 
scena în care unul sau altul din eroii filmu- 
lui nu făcea nimic. Da, într-adevăr, de la 
aceste momente, de la scenele în care nu se 
face nimic, de aici începe adevărata mă- 
iestrie a scenaristului, a regizorului, a acto- 
rului. 

Încrederea în capacitatea actorului de a 
fi expresiv, deşi nu face nimic, este un lucru 
pe care, din păcate, nu l-am întîlnit prea 
des. Oricum, rețin cazurile fericite, cînd 
acest procedeu s-a dovedit bine şi inspirat 
ales de realizatori. 

Un personaj nu se compune numai din 
ceea ce face, ci poate chiar si din ezitări, 
stări perplexe, cînd aparent nu face nimic. 

Dar pentru aceasta, în cinema, e nevoie 
de metraj. 

Trebuie: 

1) Să se filmeze momentul respectiv. 

2) Să rămînă în film, la montaj. 

Actorul de har va şti, întotdeauna, să 
folosească, la maximum, fiecare metru de 
peliculă, dar... dar... OFERITI-I-O! 

Altminteri, scena aceea... (Doamne, și 
cum ai construit-o...) 

Ai visat-o un an și o vară, ai filmat-o pri- 
măvara şi toamna, cînd se numără bobocii. 
Manii... manii... Vezi că nu-s cu toții ei/ 
Ái de te-ai gîndit la ei...! 

Dar despre asta, altă dată... 

Mircea ALBULESCU 


proiecte 


„pădurea 
pierdutá'* 


Va intra. in productie noul 
film románesc «Pádurea pier- 
dutá», in regia lui Andrei 
Blaier, dupá scenariul lui Mih- 
nea Gheorghiu. 

Mai sus, scenaristul si re- 
gizorul de vorbá cu actrita 
francezá de film si televiziune 
Corinne Marchand, la un co- 


locviu Film-TV din cadrul Fes- : - ^ 
tivalului. International al Fil- ` 
mului de la Montreal (Cana- x 
da). Corinne Marchand, între prof. Mihnea Gheorghiu (scenarist) si Andrei Blaier (regizor) 


microprofil 


Andrei Băleanu: 
o posibilitate 


Andrei Băleanu într-un cadru din «Oglinda». 


Nu se poate vorbi de un stil definit urmărit de Andrei 
Băleanu în scurt-metrajele sale de Institut. Dimpotrivă 
chiar, fiecare dintre cele patru filme vine parcă să demonstre- 
ze o nouă disponibilitate, o nouă modalitate accesibilă tiná- 
rului regizor. În reportajul «Un om printre oameni»; alegîn- 
du-și ca erou un campion de sărituri la trambulină, îl filmea- 
ză pretutindeni, în viața lui cea obișnuită, cea din afara 
sportului. Cele mai reuşite secvențe sînt cele filmate pe 
viu, pe străzile Bucureştiului. Au urmat apoi «Oglinda», 
«Beatnik»-ul — făcut pe tema dată a unei săli de așteptare, 
studiu tipologic desfășurat într-un cadru de comedie ten- 
tat spre final de sarcasm — şi «Zidul», după o schiță de 
Romulus Vulpescu. Aici se observă poate cel mai clar pre- 
ferinta regizorului pentru pastila cinematografică de inten- 
tie metaforică: subiectul s-ar fi putut transforma la fel de 
bine si într-un excelent film de animaţie. Dar, după cum con- 
tinuá să creadă Andrei Băleanu. cel mai bun lucru pe care 
l-a făcut, ar fi totuşi «Oglinda», în care regizorul interpre- 
tează și unul din cele două roluri principale. În film, doi tineri 
«teribili» își duc viața pe un acoperiș, înconjurați de pozele 
Beatles-ilor si posedind în total o cuvertură si o oglindă; 
şi trăiesc aşa jucăuş pină cînd un eveniment «prea» real 
îi obligă să coboare din nou pe pămint. Stilul trece de la 
colajul cinematografic din partea întii la o adevărată atmos- 
ferá de film de groază in cea de-a doua. Toate cele patru 
scurt -metraje au o dominantă comună pe care ne-o pre- 
zintă autorul însuşi: «Am încercat să condensez idei în 
imagini, eventual potentate de muzică, evitind însă dialogul 
și desfăşurarea strîns narativă ». 


I.A. T.C. 


Arid, 
dar nu de tot 


Anul IIl operatorie, clasa conf. Mihai Dimitriu, a realizat 


în sesiunea aceasta, pentru examenul de specialitate, filme. 


didactice care urmează să intre ulterior în fondul de material 
audiovizual pentru predarea cursului de operatorie. Unul 
dintre cele mai apreciate filme ale clasei a fost «Fiat lux... 
et lux fuit». 

«Împreună cu colegul meu Radu Stefánescu — ne spune 
studentul Florin Miháilescu — am incercat sá facem din- 
tr-un film arid, didactic, un ansamblu de pilule cinematogra- 
fice cit mai putin plicticoase. Am conceput filmul intr-o suită 
de scheciuri care să solicite din punct de vedere dramaturgic 
o anumită stilistică în iluminare, ráspunzind astfel si scopu- 
lui didactic. Scurt-metrajul are patru secțiuni dintre care 
cele mai implinite sint, cred, a doua — cea în care am în- 
cercat o imbinare foarte strinsá a imaginii cu muzica — 
si a patra — un efort de mixare a mai multor stiluri de ilumi- 
nare, propunind in acelasi timp spectatorului un moment 
de reflexie asupra posibilității de stabilire a unor legături 
între oameni, dincolo de formaţia intelectuală si de virste. 
Am căutat astfel, pe cit ne-a stat în putință, tinind seama de 
limitele impuse de tematica tehnică, să ne apropiem oare- 
cum de filmul artistic.» 


Mioara Stancov în «Fiat lux...» 


odspetii nostri 


Claude Renoir: 
„Mă supun"... 


Operatorul sef Claude Renoir, semnatarul imaginii unor 
filme de mult intrate in istoria cinematografului, ca «lluzia 
cea mare», «Bestia umaná», Vrájitoarele din Salem», «O 
viatá», «Misterul Picasso», este renumit totodatá si prin 
zaîrcenia declarațiilor sale în presă. Preferă aproape tot- 
deauna să lase imaginea să vorbească pentru el. 

Profitind de dispoziția sa entuziastă provocată de răs- 
foirea albumului «Icoane românești pe sticlă», am încercat 
s-o amplificăm interceptindu-i cîteva amintiri, cîteva gin- 
duri răzlețe, puțin înainte de plecarea sa din România, după 
încheierea filmărilor la «Mirii anului doi» care recent a avut 
premiera la Paris. 

— Sigur că îmi iubesc meseria; doar i-am fost fidel 30 
de ani. Am început însă ca acrobat de circ (trapez si zbură- 
tor), în ciuda protestelor violente ale tatălui meu care era 


un foarte subțire tragedian (actorul Pierre Renoir, n.rep.). 
Mai apoi, cind dupá primul rázboi, toti membrii familiei 
abia împuşcau francul (legendele despre filmele lui Jean 
Renoir finanțate din vinzarea tablourilor bunicului său nu 
sint decît in parte adevărate), pictam si vindeam prin bil- 
ciuri amulete, cumpărate de americani. Am renunţat însă 
curînd, conştient că, cu penelul, nu-i chip să-l ajung pe 
bunic și m-am apucat să «pictez pe peliculă». Pentru că 
asta înseamnă, de fapt, pentru mine, alcătuirea unei ima- 
gini, a unui cadru din film, considerind de fiecare dată 
legile compoziţiei sau creației de plasticitate a imaginii 
cinematogratice, ca elemente definitorii și ineluctabile, 
cărora mă supun de bună voie, tocmai pentru că sînt conș- 
tient de efectul lor necesar și salutar. O imagine este, oricum, 
plastică, nu totdeauna de calitate plastică. Depinde de 
foarte multi factori care, coroborati, au de cele mai multe 
ori alte efecte decit cele dorite. Timpul de turnare, resursele 
producătorului, cit şi vicisitudini tehnice decurgind din 
însăşi natura imaginii de film, ca vehicol de expresie artis- 
tică, sînt tot atitea motive care fac ca, pe ecran, aproape să: 
nu-ți mai recunoști «opera» de pe platou. Închipuiți-vă 
deci că vedetele sint şi mai în drept să-și deplingá argumen- 
tele pierdute pe parcurs. În ce mă priveste,in ciuda acestor 
deceptii, mă simt chiar încîntat de ele și dintr-un, i-aș spune, 
egoism sublimat, pentru a-mi justifica măcar față de mine 
însumi condiția de artist, cît de modest, caut să imprim 
întotdeauna un «stil» creației mele, adică imaginii filmelor 
la care lucrez, desi ştiu că o imagine frumoasă nu poate 
salva un film prost, ci poate, cel mult, duce la rupturi cu 
respectivii realizatori. 


Alex. PROTOPOPESCU 


Foto: Mary CATARGIU 


O imagine frumoasă nu poate salva un film prost (Claude Renoir) 


„miracolor** 


Printre multe altele, secția de fimăr combinate 
studiourilor de la Buftea este aceea c = 
genericele. Seful ei, Coloman Ondrejc 

şi brevetat de curînd, obtinind si prem 

de tehnică a filmărilor U.N.I.A.T.E.C., proce 

color», procedeu care facilitează realizarea unu 
tipurile de generice. 

— Credeţi că se poate vorbi în mod serios despre 
o problemă a genericelor? 

— Din păcate, da. De obicei, un generic se face cu 
scopul de a introduce spectatorul in atmosfera filmului, 
respectiv sau în acțiunea lui. Oricare i-ar fi functionali- 
tatea, realizarea lui durează, în mod normal, două luni 
de zile. Dificultățile depind bineînțeles de tipul de 
generic. Ce! de atmosferă este mai ușor de alcătuit decit 
cel de acțiune, care utilizează cadre din film, deci e 
dependent de stadiul filmărilor. «Problema» genericelor 


onstă în faptul că toată lumea le pretinde mai repede 

ît se pot ele executa. Procedeul «Miracolor» oferă 

adevăr anumite avantaje în realizarea genericelor 

mosferá. Bazat pe modificările suferite de un fas- 

de lumină la trecerea printr-un mediu transparent 

orm, el înlocuieşte fundalul concret al genericelor 

cu unul conventional, abstract, cu forme şi culori în 

anentă modificare. Acestea nu intră în contradicţie 

ui şi cu ritmul lui de desfăşurare, deci 

serie de complicaţii legate de sincro- 

procedeu nu rezolvă nicidecum pro- 

blema genericelor, pentru că adevărata dificultate stă 

în lipsa de colaborare şi de coordonare între echipele 

de filmare şi Secţia de filmări combinate. Si, e știut 

lucru că, dacă vrei să f în două săptămini o treabă 

care in mod normal durează o lună, vei reuşi cu siguranță 
s-o întinzi pe două luni. 


DE FOTODRAMEGBE 


Reclamă 
cuvintátoare 


Citim pliantul «Zilele filmului italian» edi- 
tat de... (nu stim de cine, fiindcá foaia impá- 
turită nu poartă nici o semnătură) si tipărit 
de... (același mister în privința tipografiei). 
Dar știm că pliantul a fost difuzat în zilele 
respective la cinematograful Capitol și că 
manifestarea a fost organizată de către 
D.R.C.D.F. 

Dacă pină acum pliantele la spectacolele 
de gală erau — cum remarcam într-o notă din 
lunile trecute — necuvintátoare, reduse la 
fotografii si titluri, de data aceasta se vine în 
întimpinarea pasiunii noastre pentru text. 
Reproducem integral, plini de bucurie, suc- 
cintele sloganuri care însoțesc genericele 
filmelor în cauză, pentru a vă oferi cîteva 
mostre ale stadiului în care se află publici- 
tatea cinematografică: 


«CORBARI». Filmul evocă zilele grele ale 
rezistenței anti-fasciste. Eroul principal, Sil- 
vio Corbari, figură generoasă, va plăti cu 
viața acțiunile sale.» Ca să știți! Și să nu 
muriti de curiozitate si de nerăbdare pînă 
veți vedea filmul. 


«METELLO». Anul 1902. Memorabila grevă 
a zidarilor din Florența. Destinul lui Metello, 
eroul filmului, este strîns împletit cu eveni- 
mentele majore ale epocii, cu nașterea m 
cării sindicale italiene.» Instructiv, major și 
strîns împletit! 


«VAL DE CĂLDURĂ». Analiza stărilor de- 
presive provocate de singurătate ale soției 
unui arhitect german care lucrează în Maroc, 
dublată (analiza, nu soția — n.n.) de un sus- 
pens polițist inteligent dozat». Ceea ce ar 
echivala cu: «Pe strada Sf. Spiridon s-a răs- 
turnat un car cu fin și dacă-mi spui cá mă iu- 
besti, de ce-ai plecat de la Galaţi?» sau: 
De ce se ocupă autorul acestor rinduri cu 
reclama cinematografică? 


AL. TROFIN 


Cit costă 
o poantă ? 


Chiar. Cit costă o poantă? Bineînţeles, nu 
de balet, ci una regizorală, de artă cinema- 
tografică. 

După unii experti — milioane, după alții 
nici cit bátul cu vatá de zahăr ce se vinde-n 
colț la Universitate. 

Totul e să o ai și să o dai. 

Un regizor nu oarecare, spune că, o are. 
De ani de zile o tine sub cheie, într-unul 
din buzunarele pe care, cînd se demodează 
le cirpeste la «Arta Modei». Doar nu fiestecare 
ştie să-și păzească averea spirituală în fața 
unor hoți de buzunare! 

Ca spectator inveterat, i-am urmărit în- 
treaga activitate filmograficá Filmul X... 
Filmul Y... Seria l... seria Il... contra-seria... 
De fiecare dată însă asteptind celebra poantă. 

La ultima sa creaţie, la premieră, îl zăresc 
în holul cinematografului. 

Încerc printr-un mijloc discret să dezleg, 
din curiozitate, misterul obisnuitului buzu- 
nar înainte de a pási în sală. 

— În seria asta ai introdus poanta? îl întreb. 

— Ce, sint prost! Încă n-ai învăţat cît costă 
o poantă? 

Povestea ar continua așa cum rezultă din 
dialog ca și în 1001 de nopți... dar, de cite ori 
trebuie să regret timpul și să-i vizionez fil- 
mele, dacă geniala poantá o tine încă se- 
cretă în buzunar şi n-a lansat-o nici de data 
aceasta pe ecran? 

Ametit de sinceritatea răspunsului, am 
ieșit învăluit de o tulburare neagră: oare cit 
trebuie să coste o poantă regizorală româ- 
nească? 


St. PIETRILE 


51 


filmul e o lume, 
iar lumea e un film 


desi 
Actritele pe baricade 
= 


După succesul de mare anvergură 
repurtat în rolul dansatoarei Isadora 
Duncan, englezoaica Vanessa Red- 
grave, ca şi americanca Jane Fonda, a 
urcat pe baricade. A condus greva 
de o zi a sindicatului actorilor impotri- 
va proiectului de lege reglementind 
relațiile dintre salariaţi și patroni... 


* 


Jane Fonda intenționează acum 
să monteze un spectacol pacifist cu 
tema «pace, dragoste și sfirsitul răz- 
boiului american în sud-estul asiatic»; 
cu care să plece în turneu, colindind 
bazele militare ale Statelor Unite. În 
cazul că spectacolul (pus în scenă de 
regizorul Mike Nichols) va fi refuzat 
de armată, el se va tine totuși într-o 
cafenea din Fayetteville frecventată de 
numeroşi militari americani. 


Întilnire cu Chaplin 


În revista «Filmul sovietic» au apărut 
amintirile locotenentului Liudmila 
Pa enko, erou al Uniunii Sovietice 
— tinăra femeie care a fost trăgător 
de elită in timpul celui de-al doilea 
război mondial si a ucis 309 nazişti. 
Amintirile relatează vizita ei în 1942, la 
Charlie Chaplin acasă, unde s-a întil- 
nit cu un numeros grup de vedete hol- 
lywoodiene. Prima reacţie a lui Chaplin 
a fost să-i sărute mina; el a manifestat 
față de «Miss Liudmila», tinára luptă- 
toare împotriva fascismului, cea mai 
sinceră simpatie și cel mai viu respect. 


La Cannes, primul tirg 


Între 17 şi 22 aprilie a avut loc la 
Cannes primul tirg internațional de 
videocasete si videodiscuri. Partici- 
pante: 130 de societăţi cu activități din- 
tre cele mai diverse, reprezentind 16 
tári. Scopul — triplu: 1) un tirg comer- 
cial; 2) expunerea ultimelor inovatii; 
3) discuţii asupra problemelor pe care 
le aduce în actualitate sistemul video- 
casetelor și videodiscurilor. 


Film și antimilitarism 


Mai eficace se pare decit cinicul 
«M.A.S.H.», noul film antimilitarist 
«Catch 22» («Articolul 22», s-ar putea 
traduce) demonstrează că războiul pe 
care l-a pornit filmul antirăzboinic 
este pe cale să fie ciștigat. Un soldat 
care innebuneste pe cimpul de luptă 
e un subiect banal, s-a mai văzut la 
cinema. Dar o companie întreagă de 
nebuni — pornind de la un general in- 
truchipat de Orson Welles, continuind 
cu un maior (John Voigt) care nu 
acordă audienţe decit cind e absent, 
cu un preot dezorientat, năuc (Anthony 
Perkins) si terminind cu un medic 


oficial decedat si practicind deci me- 
dicina clandestin — este un caz ine- 
dit. Singura scápare pentru acesti com- 
batanti e Articolul 22,care le ingáduie 
celor ce invocá nebunia sá fie inlocuiti 
din misiune. Faptul cá vor sá scape 
din infernul rázboiului, le infirmá de 
fapt dementa. Un film mozaic de halu- 
cinatii, realizat — se pare cu brio — 
de Mike Nichols (cu «Laureatul» s-a 
înscris in lista regizorilor consacrați). 


Hollywood-ul continuă vinzárile 


După compania «M.G.M.» (care a 
incasat la vinzările prin licitație 1 mi- 
lion de dolari) a venit rindul companiei 
*20-th Century Fox». Pe lista vinzárilor 
expusă de Fox figurează patul ocupat 
de Marilyn Monroe în «Let's love», 
tronul Elizabethei Taylor din «Cleo- 
patra», bicicleta pe care a folosit-o 
Paul Newman în «Butch Cassidy». 


Cinematograful la 75 de ani 


Cu acest prilej, a apărut in U.R.S.S. 
lucrarea de referinţă, indispensabilă 
pentru oricine studiază problemele ci- 
nematografiei mondiale, «50 de ani 
de cinema sovietic in cifre si fapte» 
(1917-1967). Lucrarea a fost elaborată 
de un grup de cercetători ai istoriei 
filmului, conduşi de eminentul istoric 
de film Veniamin Visnevski, care şi-a 
consacrat intreaga viață culegerii și 
sistematizării materialelor de istorie 
a filmului sovietic. 


Un paradis primejdios 


În 1965, Carlo Ponti i-a dăruit soției 
sale, Sophia Loren, un castel din sec. 
16, situat la 20 km de Roma. Imensul 
parc povirnit, un adevárat paradis plin 
de vegetaţie, este păzit zi şi noapte de 
paznici înarmaţi cu puşti mitraliere. 
Se pare că Sophia Loren e terorizată 
de gindul că micuțul ei Carlo, in virstă 
de 3 ani, ar putea fi răpit de gangsteri. 
Chiar cînd e in brațele guvernantei 
sale, micuțul Carlo e escortat de un 
paznic înarmat. 


Misterul dispare 


Întrebat de revista «l'Express» de 
ce nu mai face film (ultimul său film, 
celebrul «Ciine andaluz», l-a realizat 
impreună cu Buñuel in 1929), Salva- 
dor Dali a ráspuns: 

— În primul rind, fiindcă filmul nu e 
artă. Nu te poti exprima cînd ai prea 
multe mijloace artistice la îndemină. 
Cind ai la dispoziție toate comorile, 
nu poţi realiza o capodoperă. Nici mă- 
car o operă. Arta se bazează pe con- 
stringeri. Gérard Dou a dat o capodo- 
perá fiindcá s-a rezumat la pinzá, la 
uleiuri și la ochiul lui. În film, din mo- 
ment ce intervine fotografia, misterul 
— atit de necesar artei — dispare. 


cîteva ginduri. lată-le: 


e Cind îmi revăd primele filme, simt literalmente nevoia să intru în 
pămînt. Consider că am jucat realmente prost. Acum imi dau seama că 
nu aveam pregătirea necesară. Abia de la «Un bărbat și o femeie» am deve- 
nit acceptabil ca actor de film. De altfel, tot de la această dată, mă simt 


bine în propria mea piele. 


e Am fost întotdeauna nemulțumit si certáret.. Nu mai sînt certáret, 
dar am rămas nemulțumit. Întotdeauna revin de zeci de ori asupra unor 
lucruri, fiindcă nu am căpătat încă încredere în propriile-mi forțe... 

o Calitățile esenţiale ale unui actor sînt naivitatea, spontaneitatea, 
aerul proaspăt. De aceea îl consider pe Michel Simon cel mai mare actor. 

e Sint convins cá, obsedati cum sîntem să descoperim mereu nouta- 
tea, nu ne dám înlături să ne zvirlim în fundul prăpastiei. 


cine e 
unchiul Stiopa? 


Eroii pe care-i încarnează Aleksei Ba- 
talov sint întotdeauna adoptați de public 
(personajul cehovian din «Doamna cu 
cățelul», inginerul din «9 zile dintr-un an», 
Protasov din «Cadavrul viu», etc.). De 
HE. Batalov viseazá sá joace cindva 

amlet, dar si Don Quijotte. Deocamdată 
este un actor cu mare popularitate, un 
maestru recunoscut al rolurilor care soli- 
cită generozitate nativă, bunătate, gindire 
personală si în acelaşi timp este și «am- 
basadorul» contemporanilor săi. De aceea 
fizionomia sa a servit drept prototip de- 
senatorului Konstantin Rotov pentru per- 
sonajul principal al cărții destinate celor 
mici, «Unchiul Stiopa» 


ÎI recunoașteţi? 


o vedetă 
itinerantă 


Aşa va arăta Sapho 


Trintignant spune: 


Trintignant, eroul nr. 1 al ecranului francez în acest an, și-a dezvăluit 


După cea fost în filmul turnat la Mosco- 
va, Lika Mizinova, muza lui Cehov, Marina 
Vlady va fi Francoise Legrand, eroina 
celebrului roman de dragosteal lui Alphon- 
se Daudet, «Femeia plácerilor». Filmul 
se va numi «Sapho» (porecla dată de prie- 
tenii ei, Francoiséi Legrand). 

imediat după aceea, actrița va turna la 
Sofia filmul «Noaptea bulgară» și apoi, la 
Bruxelles, «Îndrăgostitul» de Christian 
Mensil. 


preferă 
să tragă... 


Eroina filmului lui Gopo («Faust XX»), 
urita-frumoasá din «Ucigașul si fata», 
cunoscuta actriță poloneză Ewa Krzy- 
zewska, este protagonista unui nou film 
de Jerzy Passendorfer, intitulat «Opera- 
tiunea Brutus». De data asta Krzyzewska 
preferă să tragă cu pistolul decit să iu- 
bească. Povestirea este bazată pe o serie 
de fapte reale, petrecute în Polonia între 
anii 1946-1947. 


Cu pistolul la briu, dar... tot frumoasă 


dilema 
lui Tognazzi 


Alberto Lattuada, prestigiosul regizor 
italian care a realizat filme ca «Moara de 
pe Po», «Plaja», «Mantaua», «Mandra- 
gora», etc., își intitulează noua peliculă 
«Vino să iei cafeaua cu noi». Invitatul la 
cafea este comicul Ugo Tognazzi. E invi- 
tat de cele trei surori Tettamanzi, cărora 


pe O Ce o. ETE co x 


EI —— 


Ccinerama 


le face curte in scopuri matrimoniale. Dar 
nu se poate decide ne care din ele s-o ia 
în căsătorie... 


sosi în Franţa, era celebră în tara ei, dar ca 
actriță de teatru. Intentioneazá să turneze 
viitorul ei film în Anglia, ca parteneră a 
lui Richard Burton. Întocmai ca verișoara 


ES  — et- Geneviève, care dupá ce a debutat in 


Franta, a jucat cu Burton in «Ana celor 
1000 de zile». 


un actor 


un cuplu inedit 
B.-V.: 


Unul din cuplurile cinematografice care 
sint așteptate cu cel mai viu interes: 
Bardot-Ventura. În «Bulevardul romului» 
(un film de Robert Enrico despre epoca 
prohibitiei în Statele Unite). Brigitte Bar- 


dot — în rolul unei vedete sofisticate — 
și Lino Ventura — în rolul unui traficant, 
un dur neînfricat, dar cu mari disponibi- 
litáti sufletești — se întilnesc pentru pri- 
ma dată 


Ugo Tognazzi | si cele trei surori 


———————— 


o canadiană 
norocoasă 


Ca si Geneviève Bujold, Francine 
Racette, verisoara ei, este tot canadianà 
(náscutá la Quebec, acum 20 de ani). 
A debutat in filmul lui Frédéric Rossif, «La 
fel de grozav ca dragostea». Înainte de a 


Verișoara din Canada, Francine 


ciné-vérité 


zeii 


sinucigasi 


Beatles-ii 
1963: 

«Nu 

ne vom 
despárti 
niciodatá !» 


de neinlocuit 


a — 3 
Vedeta clasică a westernului 


«Rio Lobo» este un western realizat 
recent de cunoscutul regizor american 
Howard Hawks care, la 74 de ani, izbu 
teste să dea o peliculă la fel de tonică s: 
savuroasă ca «Rio Bravo», chiar dacă se 
autopastișează. Alături de marea vedetă 
clasică a genului, John Wayne, apare o 
actriță necunoscută: Jennifer O'Neil (spre 
deosebire de ingenua clasică din filmele 
western, Jennifer e băiețoasă). Wayne, la 
rindul lui, nu îngenunchează in fata iubitei 
și nu-i sărută mina, ci o tratează ca pe o 
egală. «Un actor bun, cu personalitate 
adevărată și de neinlocuit», afirmă Hawks 
despre Wayne. 


Dumnezeu s-a sinucis. 

Beatles — dumnezeul fan-ilor, sfinta 
pătrime a rock-ului, la ale cărui slujbe 
veneau paralitici în cărucioare aștep- 
tind miracolul támáduirii şi pe ale că- 
ror altare se ofereau drept jertfă «grou- 
pies», fecioarele în transă, Beatles 
și-a pus în propriu-i templu o bombă: 
o bombă muzicală. În cintecul «God» 
(«Dumnezeu») John Lennon, cel mai 
original dintre cei patru, (se fotogra- 
fiază gol împreună cu soția sa, Yoko 
Ono; înapoiază reginei Angliei meda- 
lia Imperiului Britanic, pentru că nu e 
de acord cu politica din Vietnam și 
Biafra; editează un album cu înregis- 
trările sunetelor de la nuntă în care 
revine leitmotivul «dragă John, să cre- 
dem in pacel»; cheltuieste o avere 
pentru un film-document al nevinová- 
fiei unui oarecare Hanratty, spinzurat 
din greşeală, dintr-o greșeală judiciară, 
joacă în filmul satiric «Ce război dră- 
gui») deci John Lennon distruge in 
«Dumnezeu» miturile care au fanati- 
zat masele de-a lungul istoriei; lista 
lungă cuprinde printre alții pe Isus 
Hristos, Hitler şi se încheie cu Beatles. 
Dar, pentru că am văzut prea multe, 
nu ştim dacă John Lennon are tăria 
şi umorul să priceapă că Dumnezeu 
nu este el insusi — citi dintre cei adu- 
ați au această tărie? Pentru că am 
văzut prea multe nu ştim dacă răzvră- 
torul nu vrea să distrugă cultul grupu- 
ui Beatles pentru care a creat un nou 
mit Lennon. «Express» comentează 


ultimul lui disc așa: «Îl adori sau îl 
detesti». În orice caz, cert e cá Lennon 
vorbește in deplină cunoştinţă de cau- 
ză, ca unul care a exercitat meseria 
de dumnezeu. 

Ringo Star — alt beatle — mărturi- 
sește și el: «Viața noastră devenise 
atit de umilitoare. Eram o icoană». 
După ce zeul patrucefal s-a autopulve- 
rizat şi Beatles-ii au pornit spre cele 
patru puncte cardinale să-și caute 
propria lor individualitate, Ringo Star 
s-a îndreptat spre film (pseudonimul 
Ringo e după idolul său cinematogra- 
fic, cow-boy-ul Ringo). «Bineinteles, 
nu ştiu să joc, dar sint in situaţia noro- 
coasă de a fi dorit. Oamenii se bat 
pentru mine». El a şi jucat pină acum 
in «Candy» și «Crestinul magic». 

Fenomenul nu se opreste la Beatles. 
Si un alt dumnezeu, sau antidumnezeu 
al fan-ilor, Mick Jagger, din formatia 
Rolling Stones, «Luciferul rock-ului», 
cel cáruia Jean-Luc Godard i-a inchi- 
nat filmul «Simpatie pentru diavol», 
şi-a mărturisit teamă: «Eram îngrozit 
Nu mai cintasem în fața unei săli care 
urla de plăcere și dezgust față de 
fan-i». Episodul cel mai tragic prin 
cinism este cel consemnat în filmul 
«Aibă-mă în paza ta», un ciné-vérité 
al turneului formaţiei Rolling Stones 
in SUA, care a fost punctat, ca o 
cometă, de un val de sinucideri. La 
marele spectacol fără bilete de intrare 
de la Altamont, pentru a se apăra de 
publicul adus într-o stare de hipersu- 


Frumoasa și durul 


rescitare de prezența și muzica lui 
«Lucifer», acesta a angajat ca gardieni 
ai scenei «ingerii infernului» pentru 
500 de dolari plătiți în sticle de bere. 
Ciocnirea dintre adulatori si paznicii 
adulatilor s-a soldat cu patru morti si 
un sinucigaș. «Eram scirbit», spune 
Mick Jagger, «cum acceptau cu toții 
să afit in ei bestia. Mă crezusem sin- 
gurul monstru. Acum mă simțeam 
acasă. Scena făcea ca filmul să fie mai 
vandabil si am păstrat-o» 

Era Beatles-ilor s-a terminat. Cei 
care au bătut ritmul «the beat» al dece- 
niului '6, adolescenţii la fel îmbrăcaţi 
și tunși; cei care declarau «nu am pier- 
dut valorile de bază căpătate în tine- 
rețea noastră de tineri muncitori» şi 
care, după revista «News Week» erau 
«prea îngrijiţi, spálati, cuminţi, prea 
dráguti si septici», Beatles-ii s-au auto- 
demitizat. «Aibă-mă in paza tal» mar- 
cheazá apoteoza Rolling Stones-ilor. 
Filmul a iesit pe ecranele new yorkeze 
în ianuarie. În martie, idolul androgin 
Mick Jagger și-a pus si el în propriu-i 
templu o bombă: o bombă cinemato- 
grafică. În noul film, «Performanța», 
Jagger e interpretul lui Turner, un su- 
per-star al rock-ului care-și pierde pu- 
terea de fascinatie asupra maselor 
El declará, autodemitizindu-se la rin- 
dul sáu: «Turner sint eu». 

«Dumnezeu» s-a sinucis. «Lucifer» 
s-a sinucis. 

Ce dumnezei, ce diavoli îi așteaptă 
pe fan-ii de miine? Maria ALDEA 


à; b.c... 


y. 


e Rex Harrison vrea să devină pro- 
ducátor. Unul din proiectele sale este 
adaptarea romanului antirázboinic 
«Mindria leilor». Harrison intentionea- 
ză să turneze filmul, la al cărui scena- 
riu lucrează în prezent în America 
scriitorii David Pursall şi Jack Seddon, 
În momentul de faţă, a mai cumpărat 
şi drepturile pentru ecranizarea nuve- 
lei «Fata de nicăieri» a Angelei Huth, 
film pe care intenționează să-l reali- 
zeze în Anglia și în care nu are de 
gind să joace. 


e Serghei Bondarciuk, cunoscu- 
tul regizor şi actor sovietic, a implinit 
50 de ani. Aniversarea şi-a sărbătorit-o 
pe platourile studioului «Mosfilm», un- 
de se turnează «Unchiul Vania», după 
piesa lui Cehov. Bondarciuk interpre- 
tează rolul Astrov. 


e Marco Bellocchio, realizatorul 
italian despre ale cárui filme, «Cu 
pumnii în buzunar» si «China e vecină» 
s-a discutat mult, va semna regia unei 
noi pelicule: «În numele tatălui». O 
poveste dramatică si grotescă tot- 
odată, care va scoate în evidenţă e- 
fectele educației prea conformiste pe 
care o practică călugării într-un cole- 
giu condus de ei. 


€ Pierre Barouh, actor si compozi- 
tor (autorul celebrei samba din «Un 
bărbat şi o femeie») a trecut si el ina- 
poia aparatului de filmat. Prima sa 
peliculă e intitulată: «Merge... vine»... 
Printre comanditarii filmului, campio- 
nul de ski Jean-Claude Killy. 


e Arthur Penn, autorul filmului 
«Bonnie si Clyde», a realizat in fine o 
nouă peliculă, «Restaurantul lui Alice». 
E vorba de o viziune nouă despre lu- 
mea tineretului hippy. 


e Sandor Pål, unul din cei mai tineri 
regizori maghiari, a terminat de curind 
un nou film de actualitate, «Draga mea 
Sárika». În rolurile principale pot fi 
văzuți Pátkos Irma și Kern András. 
Critica apreciază filmul ca o reuşită, o 
nouă confirmare a talentului tinărului 
regizor. 


o Bernard Borderie (autorul seriei 
de Angelici) a terminat turnările filmu- 
lui «Libertatea costă scump la Cayen- 
ne» (adaptarea unui roman de Robert 
Hervet). Filmul va relata autenticele 
aventuri trăite de cinci ocnasi evadați 
de la Cayenne. În rolul unuia din ocnași 
a fost distribuit Robert Hossein, iar 
una din protagoniste va ti o băștinașă 
din Guyana, unde au avut loc o parte 
din filmări. 


e Santiago Alvarez este autorul 
documentarului cubanez intitulat «Să 
ne ajutăm unii pe alţii». Tema filmului: 
solidaritatea internaţională ce s-a ma- 
nifestat după cutremurul care a lovit 
republica Peru. 


e Todor Dinov, artist al poporului, 
creator de desene animate din Bulga- 
ria, a obținut «Trandafirul de aur» în 
1970 pentru filmul «Prometeu XX». A- 
cum a trecut la o nouă realizare, «Pic- 
torul şi fata» 


e Gregory Peck, actorul american 
care a incarnat pină acum doar perso- 
naje cu o moralitate de invidiat, trece 
de partea cealaltă a baricadei, așa cum 
si reiese din titlul viitorului său film 
(«Trec în tabăra banditilor»), film în 
care seriful unui orăşel din statul Ten- 
nessee se alătură celor aflaţi în afara 


legii. 


e Omar Sharif va fi şi el un polițist 
veros; va urmări un răufăcător (pe Jean 
Paul Belmondo) si pe complicii săi 
(Robert Hossein si Renato Salvatori) 
dar numai cu scopul de a-si insusi el 
prada. În filmul pe care-l turnează Henri 
Verneuil ii Grecia, «Le casse» (pînă 
la vizionare îl putem traduce cu aproxi- 
mafie «Spărgătorul»). 


e Gina Lollobrigida incearcá o 
dublă experienţă: scena si cintecul. In 
curind va apare in rolul principal din- 
tr-o comedie muzicală montată pe 
Broadway: «Fetele nu cresc în pom». 


e Monica Vitti și Sylva Koscina 
sint principalele interprete ale filmului 
«Femeia '70» realizat de Dino Risi. 


e Peter O'Toole si Philippe Noi- 
ret reprezintă oare un nou cuplu cine- 
matografic? Au apărut amindoi în 
«Noaptea generalilor». Apoi în «Răz- 
boiul lui Muro» (au fost amindoi 
senzationali). A se vor regási in: 


«Peter și Philippe», film. pródus dă. 


O'Toole. 


e BillieWhitelaw, partenera lui Al- 
bert Finney in «Charlie Bubbles» si a lui 
Mastroianni in «Ultimul Leo», va juca 
in «Vulturul prins»; din nou un episod 
despre viața lui Napoleon, realizat de 
astă dată pe platourile din Anglia. 
Billie Whitelaw — un nume de reținut... 


e Louis De Funăs continuă să aibă 
o activitate prodigioasă. După ce a ter- 
minat «Cocofat pe o ramură» de Serge 
Korber, a început să turneze cu regi- 
zorul Gérard Oury filmul «Nebunia 
máririlor», avindu-l ca partener pe 
Yves Montand (rolul fusese destinat 
lui Bourvil și refăcut apoi pentru Mon- 
tand). Acum urmează să înceapă o 
nouă peliculă, «Jo», în regia lui Jean 
Girault. În «Jo», Claude Gensac joacă 
pentru a șasea oară rolul soției lui 
De Funés. 


e Mireille Mathieu si-a dat con- 
cursul la ráspindirea in Europa a in- 
duiosátoarel povesti de dragoste ame- 
ricane, «Love Story». Înainte de pre- 
zentarea filmului in premierá, Mireille 
a cintat slagárul compus special de 
Francis Lai (acesta a si obtinut pre- 
miul «Discul de aur» pentru muzica 
filmului «Poveste de dragoste»). 


o Pe Jana Brejchova o vom reve- 
dea intr-o comedie semnatá de Zde- 
nek Podskalski — «Lună de miere dia- 
bolicá» si intr-unul din cele trei sche- 
ciuri despre dragoste turnate de Jan 
Schmidt după nuvelele scriitorului ce- 
hoslovac Vladislav Vancura. 


o Între 9 si 13 iunie, după o între- 
rupere de 4 ani, orașul Annecy preia 
ștafeta purtată de Mamaia două ediții 
la rind. La al 8-lea Festival de anima- 
tie din 1971 vor participa 40 de țări. 


Rubrica CINERAMA realizată de Laura COSTIN 


forspan 


Creatorul american de modà, George Blackwell, care este de 
aproape 11 ani mentorul modei feminine in Statele Unite, a 
trecut-o pe Sophia Loren în fruntea listei sale, «cele mai prost 
imbrácate temei (worst-dressed) in anul 1970». Alti 200 de 
creatori de modă sint de altă părere. Conform mediei, actrita 
s-ar situa pe locul 4 in clasament. 

Concluzia Sophiei Loren (care a apárut recent in «Sotia 
preotului» de Dino Risi, imbrácatá asa cum o vedem în foto- 
grafia alăturată): «Domul Blackwell e probabil supărat că nu 
mi-am lucrat niciodată nimic la el». 


* 


Doi critici ies de la filmul... Unul din ei întreabă: 

— Cum de ţi-a plăcut? Eu am fluierat cit m-au ținut puterile. 
Celălalt răspunde: 

— Eu nu. Nu pot să fluier în timp ce casc. 


* 

Patrick Curtis, producátor, a dat in judecatá o agentie de 
presá, fiindcá la Almeria, in Spania, fotograful agentiei, ascuns 
după un stilp, a fotografiat-o pe soția sa, Raquel Welch, care-si 
pierduse echilibrul și se rostogolise pe o scará. «Ín loc 
s-o ajutel» a exclamat furios, Curtis. 


* 


Mini-interviu cu Aznavour 

— Si cu cinematografia, cum stati? 

— Merge. Am abandonat o vreme, ca sá le las timp producá- 
torilor sá-si imbogáteascá imaginatia. Citesc intre timp scena- 
rii. Multe. Recent, am început unul. Dar la pag. 3 l-am abandonat. 

— De ce? 

— Era o indicație de regie referitoare la personajul pe care 
urma să-l joc: «Se scoală — e complet gol ...» 

— Sinteti pudic? 

. — Deloc. Dar nu aprind reflectoarele, ci sting lumina in ase- 
Locul 4 in clasament menea situații. 


in direct din Hollywood 


insemnárile 
unui 
fotoreporter 


Dacă pină acum premiile Oscar au 
fost acordate, cu foarte puține excep- 
tii, unor vedete cu numele solid in- 
scrise în istoria filmului, anul acesta 
pe lista celor propusi se află «vedetele 
în devenire». Pentru marele public 
numele lor sint încă necunoscute. 

Şi tot spre deosebire de anii trecuți 
s-a mai întimplat ceva: George C, 
Scott — care părea să aibă cele mai 
mari șanse de a obține Oscar-ul pen- 
tru rolul titular din filmul «Patton» — 
a anuntat cá nu va accepta premiul. 
«Fiindcă — a susținut Scott — premiile 
se acordă arbitrar. 

Și iată că mult așteptata seară spec- 
taculoasă a decernării Oscarurilor a 
sosit. Cu mai bine de 10 ceasuri îna- 
intea orei anunțate, în fata vestitului 
«Music Center» din Down Town-ul 
Los Angelesului — eleganta salá ce 
va adăposti ceremonia Oscar — sute 
de oameni sint adunati pentru a putea 
arunca o privire spre vedetele ce vor 
incepe sá soseascá. 

Prima si-a fácut aparitia Goldie 
Hawn, laureata premiului Oscar de 
anul trecut pentru un rol secundar. 
(Anul acesta, acest premiu i-a revenit 
unei actrite septuagenare — Helenei 
Hayes, pentru realizarea din «Aero- 
portul». Si n-a fost singura. Si unei 
alte septuagenare — Lilian Gish — i 
s-a acordat un premiu special.) Prin- 
tre primii au sosit şi Jeanne Moreau, 
Ginger Rogers, Joan Blondell, Merle 
Oberon, Gregory Peck, Cesar Romero, 
Anthony Quinn. 

Parada costumelor arborate în a- 
ceastă seară festivă constituia și ea 
în sine un spectacol — de la ridicol 


pină la sublim. (Am văzut un tinár cu 
părul lung îmbrăcat în pantaloni scurți, 
albi, şi cu o haină neagră de frac...) 

La ora 7 p.m. festivitatea a incepu! 
cu o paradă a «prietenilor Oscar-ului» 
— printre alții Belafonte, Walter Mat- 
thau, Joan Blondell. 

Asa cum s-a prevázut, filmul «Pat- 
ton» a obtinut 8 premii Oscar. Si am 
aflat de la impresarul lui Scott, cá 
actorul a anuntat cá va dona statueta 
de aur Muzeului «Patton» din Fort 
Knox. O excelentá solutie, pliná de 
diplomatie. Walter Matthau a fost acela 
care a inminat «premiul pentru cea 
mai bună actriță» englezoaicei Glenda 
Jackson — pentru performanta ei din 
filmul «Femei îndrăgostite». Printre 
premiile suplimentare acordate merită 
de menţionat cele decernate lui Orson 
Welles și lgmar Bergman pentru «su- 
perlative realizári in cinematografie». 
Gregory Peck i-a inminat lui Frank 
Sinatra «premiul pentru umanitarism» 
— Sinatra a anuntat acum citeva luni 
retragerea sa din activitatea artistică 
O surpriză plăcută a constituit-o apa- 
ritia lui Burt Lancaster în postura de 
cintáret italian — el a interpretat in 
limba italiană melodia «Multumesc 
foarte mult», melodie care concura 
pentru premiu. 

Premii, premii... Emotii.. «Oscar» 
ul — chiar dacá a suscitat controverse 
— rămine o consacrare. iar festivitatea 
premierei cu culoarea și manitestările 
specifice, care fură ochii fotoreporte- 
rului, este mai mult decit un eveni- 
ment monden. 

Însă, într-un fel, strălucirea acestei 
seri este înșelătoare. Peste fastul ei 
se întinde, din păcate, o umbră mereu 
crescîndă: umbra celor peste 50% din 
lucrătorii cinematografiei hollywood- 
iene, astăzi şomeri. Ceilalți, care acti- 
vează încă în cinematografie, nutresc 
doar speranța ca piná la cea de a 44-a 
ediție a Oscar-ului, care va avea loc 
în aprilie '72, să nu fie nevoiți să intre 
si ei în rîndurile celor care încasează 
«ajutorul de șomaj»... 


Mike KESS 


CREMA CU  : 
STIMULATOR! : 
BIOLOGICI 
COMPLEX! 


CINEMA 


Redacţia si administraţia: 
Piața Scinteii nr.1—Bucurest: 


Prezentarea artistică: ANAMAR 


Exemplarul 5 lei 
41 017 


Pentru cititorii din străinătate iamentele se fac la: 
Întreprinderea de comerţ exterior «Libri», Bucureşti—România — 
telex 225, Calea Victoriei 126, Căsuţa poştală 134—135 


i 


mS 


7M... 


b 


31412 m 


—— D 


Lm 
m 


Prezentarea grafică: CORNEL DANELIUC 


Tiparul executat la 
Combinatul poligrafic 
«Casa Scinteii» — București 


nr. 5 
Anul IX (101) 


revistă lunară 


CI 


de cultură 


ă 


« 
> 
e 
Li 
E 
* 
e