Revista Cinema/1963 — 1979/1970/Cinema_1970-1666897506__pages351-400

Y^; 
( 
/ 


?eter, Henry si Jane Fonda 


Asa incit «dacá va fi sá se producá o 
revolutie — a fácut ea sá rásune in 
microfoanele mitingului de lingá Was- 
hington — această revoluție va fi făcută 
de către femei.» 

Cu Jane Fonda se petrece un feno- 
men ce caracterizează mutatia care are 
loc in constiinte pe meridianele «pácii 
insingerate», cum a definit actrita at- 
mosfera din tara sa: gloria este privită 
ca un drog; bogátia ca o preocupare 
negustorească si vetustá, însăși cariera 
artistică merită a fi riscată pentru des- 
coperirea de sine. Căci principala va- 
loare pare a deveni conştiinţa epocii în 
care trăieşti şi către această conștiință 
de sine Jane s-a îndreptat acum, în 
mod simptomatic ajutată tot de film, 
Dar nu unul de ficțiune, ci un documen- 
tar despre Vietnam, proiectat pe micul 


IN STRADA! 


ecran de cátre O.R.T.F. si vizionat 
intr-o seará lipsitá de griji, dar si de 
satisfactii, in vila ei de lingá Paris. 
Explodau in acel film bombe reale, 
bombe cu bile, deasupra unui sat viet- 
namez în care nu se aflau decit bătrini, 
femei și copii, unde nu existau decit 
şcoli şi spitale. Cine le lansa? U.S. Air 
Force. De ce? Întrebarea n-a primit pe 
loc răspuns, ci a îndemnat-o pe Jane 
să se urce în avion, să traverseze 
Atlanticul,ca să descopere cealaltă față 
a ţării sale, din care nu cunoscuse, ce-i 
drept, decit o copilărie fără griji ma- 
teriale, urmată apoi de gustul gloriei 
oferit de Hollywood încă din adoles- 
centá. Si cum atunci cînd esti pus să 
descoperi nu știi niciodată unde ajungi, 
Jane Fonda a ajuns, deocamdată, în 
carcera poliției militare americane pe 


După ce a cunoscut 
gloria ecranului, 


Jane Fonda cunoaşte 


gloria civilă. 


Figuri proeminente ale contestaţiei: Marina Vlady — Paris 1968 


cînd demonstra în fața unor baze de 
lîngă Washington; a ajuns apoi pe lista 
neagră a poliției secrete, a cunoscut 
gustul somnului într-un cort indian ală- 
turi de manifestantii indieni de la 
Alcatraz, adunati sá protesteze impo- 
triva conditiei lor subumane. Jane Fonda 
a ajuns, în sfirsit, să-și joace gloria pe 
revelaţia conştiinţei de sine. Si ăsta — 
dupá cum afirmá ea — este doar in- 
ceputul. 


Adio Barbarella 


În ce priveşte filmul.Jane este o lu- 
cidá: «Trebuie să lucrez. Încerc să aleg 
cît mai bine filmele pe care le fac. De 
exemplu «On achăve bien les chevaux» 
(Cind caii sint uciși asa cum se cuvine) 
n-are aerul unui film politic, dar pentru 


mine el este un film politic. Şi filmul 
pe care-l fac în vara asta este, într-un 
fel, tot un film politic. Aș vrea să fac 
un film împotriva războiului din Viet- 
nam dar, din păcate, nu pot juca rolul 
unui soldat american. Mi-ar fi însă greu, 


de acum înainte, să turnez o altă 
«Barbarella». Așa ceva nu mai pot 
juca». 


Pînă acum se pare că s-au cufundat 
în trecut două Jane Fonda: actrița răs- 
fátatá de o timpurie glorie hollywoodia- 
nă, și Barbarella ei, mit al erosului 
proiectat piná dincolo de epoca noas- 
trà. lar acum s-a náscut nu o stea, ci o 
constiintá, un om al vremii sale. Sá-l 
privim pe acest om ce aduce la bursa 
valorilor cinematografice o monedă 
care n-a cotat decit prea arareori pînă 


acum. M. AL 
29 


idoli 
de ieri 


şi de azi 


«Nu ştiu 
să trigez, 


nici în viaţă, 
nici în film 


Jean Cocteau 


a ales-o 


dintr-o mie 


pentru 
regina 


din «Ruy Blas 


30 


[:] 
O viață 
bucolicá 


> 
un stil 


de joc 

zvăpăiat. 
LÀ 

A lansat 

moda 

«S wing» 

ŞI 

«zazow 


y Danielle Darrieux a turnat aproape opt- 
zeci de filme. Are 53 de ani, o carierá de 

aproape 40 de ani, si vreo 20 din filmele 
从 ei au fost succese răsunătoare in cinema- 

tografia mondială. Toţi criticii (cronicari 
si autori de dicționare) incă de la filmul «Mayerling», 
cind avea numai 18 ani, au declarat-o «prima vedetă 
franceză». 

Vă aduceți aminte cum i se reprosase Gretei Garbo 
că trădase. Că femeia fatală coborise la nivelul inferior 
de fată veselă si actriță de comedie bulevardieră. Danielle 
Darrieux va ridica mănușa și toată viața ei va alterna 
rolurile de «drôle de gosse» (adică de puștancă trăz- 
nită) cu rolurile de amantă gravă și profundă («Mayer- 
ling», «Katia», «Roșu și negru», «Abuz de incredere» 
și altele). Unii istoriografi caută un paralelism între aceste 
personaje tragice si inaintarea in virstă a actriței. Dar 
se ingealá. În drama «Mayerling» Danielle avea numai 
18 ani; iar în «Au petit bonheur» (La întimplare) de 
Marcel L'Herbier, comedie indrăcită, în stil american, 
Danielle trecuse de treizeci de ani. 

De altfel nu două, ci trei sint fețele acestei actrițe. 
A treia e opereta. Căci Danielle are o voce foarte agreabi- 
lá și repertoriul ei de comedie muzicală e foarte bogat. 
Numai cu Albert Préjean (cu care fusese si logodită) 
a jucat în «Criza s-a sfirsit», «Aur în stradă», «O pustancá 
trăznită», «Controlorul de la Wagons-Lits», «Dede». 

Dar nu numai personajele incarnate de ea au fost 
diferite; si ființa acestei artiste, trupul ei, se schimbă 
mereu. În rolurile de puștancă cu draci era de o mobili- 
tate ameţitoare, de o volubilitate torențială. Francois 
Desvignes de la «Ecran» spune că ea a lansat moda 
foarte durabilă zisă swing și zazou care a precedat stilul 
«bobbysoxer» si «pin-up girl» de mai tirziu. Ei bine, 
aceeași fată cind la 19 ani juca «Abuz de incredere» 
(de Henry Decoin), aproape că nici un muşchi de pe 
față nu i se mișca. In acest rol de un dramatism unic, 
jocul ei este numai interior. De altfel ea însăşi zicea: 
«In'viata de toate zilele sentimentele nu se prepară dinain- 
te, afară numai dacă trișezi; şi eu, nici în viață, nici în 
meserie, nu știu să trisez. De pildă, stau liniştită de vorbă. 
Cineva deschide ușa şi-mi anunță ceva care mă supără 
şi mă doare. Sufăr fără să fac nimic, fără să spun nimic 
In film e la fel, cel puțin pentru mine. Personajul pe care 
îl interpretez, il trăiesc in mine, pe dinăuntru. Citeodată 
îi adaug, așa, pentru mine, sentimente care nu figurau 
in scenariu si care mă ajută să le exprim mai bine pe 
cele care figurau» 


Happy-end-ul violoncelului 


Faimosul costumier George Annencov povestea cum, 
filmind la «Mayerling»,a văzut pe mica studentă de pe 
bulevardul Saint Michel metamorfozindu-se in baroană 
vieneză. Felul ei de a vorbi ne táceau sa uităm că vorbea 
frantuzeste, pentru cà ceea ce ne termeca era deliciul 
cárnos, de fruct, pe care il trezea in noi glasul ei, ceva 
savuros, gustos, ca o sevă înălțată direct din pámint. 

Probabil cá ea insási simte voluptatea acestui grai. 
Asa se explicá de ce nu a putut suporta mai mult de 
sapte luni sá lucreze in Statele Unite. Desigur, a uimit 
pe toti cum în citeva sáptámini parvenise să pronunțe 
impecabil vorbele intr-o limbá de care habar nu avusese 
pină atunci. Dar se vede cá o frăminta un dor de țară 
cumplit, de tara artei si limbii sale. Cáci, desi contractu! 
cu Hollywoodul era pe 7 ani, Danielle se imbarcá după 
7 luni. De altfel acest amor pentru tara ei e reciproc. 
La gara Saint Lazarre e primită regeste de un public 
care nu obisnuia sá se imbulzeascá americáneste la 
sosirea vedetelor de cinema. lar presa, unanimá, a 
vorbit atunci de «Reintoarcerea ambasadoarei Frantei 
din Statele Unite». 

Danielle Darrieux s-a náscut la Bordeaux. Dar este 
pariziană, căci tatăl ei, medic oftalmolog, se mutase la 
Paris cind ea avea numai un an. Primul eveniment mar- 
cant al copilăriei sale a fost cind, la virsta de 9 ani, mai- 
că-sa i-a pus in brațe un obiect uriaş: un violoncel. 
Cu sutele se pot număra siroaiele de lacrimi, tipetele 
protestatare și picioarele date in pintecul pintecosului 
instrument. Al doilea eveniment important fu, puțină 
vreme dupá aceea, cind dádu concurs la conservator. 
«Slavă domnului (ne spunea ea) m-au trintit, dind un 
happy-end carierei mele de violoncelistă. In schimb, 
am studiat serios pianul. Si azi, adesea, cînd sint singură, 
cint la pian pentru mine». 

Foarte curios contrastul între viaţa retrasă, bucolică 
a acestei femei și stilul zvăpăiat, stilul de cabaret și 
rock and roll desfășurat în atitea din rolurile sale. Da- 
nielle Darrieux nu duce viață mondenă, nu prea dă in- 
terviuri, nu frecventează localuri. E foarte interesant 
interviul acordat cunoscutei reviste Jours de France 
în care nu face decit să-și mingiie cei doi ciini, să facă 
turul grădinii, să-i spună interlocutorului că nu va afla 
nimic despre soțul ei si viața ei privată; iar în materie 
de meșteșug, ii va spune doar că preferă filmul, fiindcă 
atunci cind joacă teatru, trebuie să se culce la 2 noaptea. 
aşa cá e incă somnoroasá a doua zi dimineața la 7, cind, 
în tot cazul, trebuie să fie în grădină să îngrijească de 


MAI INTII A F 


personifică unul din acele cazuri rare de longevitate artistică, 
datorită virtuților ei de adaptare, sensibilităţii, inteligenței. 
Debutează la 14 ani pe ecran în filmul «Balul». Din totalul de 
peste 75 de pelicule, în care a apărut pînă azi, pe lingă cele melo- 

“dramatice ca «Prima întilnire» (1938) sau «Taifun la Nagasaki» 
(1957), Danielle Darrieux creează și roluri dificile, de reală 

' valoare, ca cel din «Ocupă-te de Amélie» (1949) sau cel din «Ma- 
dame de... » (1953). Din filmografia actriței mai cităm: «Domi- 
no» de Anatole Litvak (1935), «Abuz de incredere» de Henri 
Decoin (1937), «Capricii» de Leo Joannon (1939), «Ruy Blas» 
(1947), «La Ronde» de Max Ophüls (1950), «Cinci degete» de 
J.L. Mankiewicz (1951), «Adorabile creaturi» de Christian Ja- 
que (1951), «Roșu și negru» de Claude Autant-Lara (1954), 
«Marie-Octobre» de Julien Duvivier (1959). În ultimul film in. 
care am vázut-o,«Domnisoarele din Rochefort» de Jacques Demy 
(1966), isi valorifică, ca si în diferite filme din tinerețe, vocea 
firavă, dar compensată de o mișcare scenică fermecătoare şi de 
prezența ei plăcută. Lista ei de parteneri în decursul a patru 
decenii începe cu André Lefaur, Albert Préjean, Jean Kiepura, 
continuá cu Charles Boyer, Harry Baur, Douglas Fairbanks, 
etc., ca sá se termine (si, de fapt, nu e terminatá) cu Jean Gabin, 
Jean Marais, Michel Piccoli. 


Încă de la «Mayerling, 
cînd avea doar 18 ami, 
e e € 8 3 criticii au declarat-o 


«prima vedetă franceză». 


flori. In schimb, la studio, lucrul începe dis de dimi- 
neaţă... 

Cred că unul din rolurile Daniellei care o zugrăveşte 
cel mai complet este acela din «Abuz de incredere» 
O foarte emoţionantă poveste scrisă de cunoscutul 
dramaturg Pierre Wolf. O fată frumoasă trage mita de 
coadă ca să poată să-și ia, la Paris, licenţa în drept. 
O prietenă, vinzătoare la o prăvălie de antichități, des- 
coperă un jurnal intim în care autoarea povestește 
cum părinții ei au părăsit-o cind avea citeva luni și 
cum dusese o viață de ciine. Va încerca să se sinucidă 
şi va da și numele adeváratilor ei părinți. Prietena Daniel- 
lei, mare amatoare de romane polițiste, pornește an- 
cheta și descoperă că tatăl nefericitei tinere este un 
avocat parizian cu mare vază (Charles Vanel). Prietena 
o povátuieste pe fată să se ducă la acel avocat si să-i 
dea manuscrisul. . bineinteles minus numele tatălui 
şi tentativa de sinucidere. Dar faptele sint deajuns pen- 
tru ca avocatul să înceapă din ce in ce mai mult să creadă 
că tinăra este fiica lui. Ea, gata să-și termine facultatea, 
îl întreabă dacă nu o poate angaja. El acceptă. Între 
timp ea este chinuită de remușcări. Nu poate suporta 
acest rol de impostoare. Ar vrea să destăinuie adevărul. 
Prietena o povátuieste atunci să o facă, dar nu lui, ci 
soției acestuia, o femeie foarte distinsă sufletește, 
care o va înțelege (rol interpretat de faimoasa artistă 
pariziană Valentine Tessier). Şi povestea culminează 
în mod foarte original, cu un capitol în aparenţă foarte 
episodic, dar în realitate intim legat de u:ama in curs. 
Danielle și-a luat licenţa si va pleda primul ei. proces. 
A ales unul cu o poveste aproape identică cu aceea din 
manuscrisul postum. Patronul (care se crede și tată) o 
va vedea pledind o cauză a alteia, dar ca și cind ar fi 
chiar a ei (și care, întrucitva, chiar este «chiar» a ei). 
Şi Danielle Darrieux, în această secvenţă, joacă cu un 
dramatism pe care nu-l egalează decit imobilitatea trupu- 
lui, imobilitatea feței, ba chiar și imobilitatea glasului, un- 
de mișcarea, emoția, pasiunea aparțin doar cuvintelor 
și timbrului, acel timbru de care am mai vorbit, plin, 
substanțial ca o carne de fruct. 

Este o mare nedreptate că nu se face mai mare caz 
de acest splendid film (din care s-au tras multe «re- 
make»-uri, unul din ele argentinian care s-a jucat si in 
România). Este, după părerea mea, punctul cul minant 
al măiestriei Daniellei. Şi nu avea atunci decit 19 ani! 


O Isoldá contestată 


Danielle a tăcut și teatru. Excelentul regizor Decoin 
a scris chiar o piesă anume pentru ea. lar Jean Cocteau 
a ales-o între o mie pentru adaptarea lui la «Ruy Blas». 
Tot ea a jucat teatru in «Tristan și Isolda», in împrejurări 
mult prea pitorești ca să nu le reproducem aici. Să- 
dăm chiar ei cuvintul: 

«N-am mai pomenit vreodată așa ceva! Încă de la 
primele reprezentații, s-a format o cabală de studenți 
foarte bine orchestrată. În doi timpi și trei mișcări, sala 
era împărțită în două: pro si contra. Contra. numai tineri. 
La început, scandalagiii se cam bilbiiau, dar s-au coordo- 
nat repede intr-o organizație impecabilă. In momentele n — - 
eng ale —— ey epp See n dece se Pariziana '70 Pariziana dramaticà 
mai potolea, si o luam iar din loc. Sculele folosite erau n3 i s 
foarte variate și spărgătoare de timpan. De altfel erau Pariziana bovarică Pariziana romantică 
toarte drâguți cu noi, acești bravi tulburător: de pace. 
Prin zgomotul de infern, ei ne strigau: cu voi n-avem ni- 
mic. Pe voi, vă iubim! Alain Cuny şi cu mine ne obisnui- 
sem. Reprezentatia devenise ceva jumătate circ, jumă- 
tate miting electoral. Devenise o atracție a Parisului, 
și piesa a ținut afişul cincizeci de seri»... 

Probabil cà in tiecare seară aveau loc alte polemici. 
Asta îi plăcea Daniellei, care, tot ea, spunea: «Să joci 
o piesă în nestire e ceva odios... De aceea eu stipulez in 
contractele mele: nu mai mult de o sută de reprezentații!» 

În «Roșu și negru» a avut o pertormantà care va rămîne 
in analele actoriei. Femeia rânită de iubit şi care nu nu- 
mai că nu i-o reproșează, dar ii va alina osinditului ulti- 
mele zile înainte de moarte. Înainte de moartea lui. 

Dar pentru a termina, aș vrea să sfirșesc cu începutul. 
Primul ei film a fost «Balul», după nuvela Irenei Nemi- 
rovski. Avea numai 14 ani, și fusese aleasă dintre multe 
candidate. Rolul i se potrivea nu numai din cauza virstei, 
dar mai ales din pricina psihologiei eroinei. E vorba de 
o fetiță ai cărei părinți (foarte sus-puși) dau un bal la 
care invită toate persoanele sus-puse din Paris. Invi- 
tatiile trebuie expediate prin poștă. Fetița se oferă să le 
arunce ea la cutia cu scrisori. Dar le va arunca în altă 
cutie:cutia cu gunoi. Si astfel, strengárita noastră se va 
destăta in chip malitios contemplind casa gătită ca de 
sărbătoare si primind ca musafiri neantul. 

Cu un asemenea personaj principal (neantul) vă 
inchipuiti că piesa e destul de greu de jucat. Ea reclamă 
o actriță experimentată și totodată ingenioasă. Această 
actriță fusese găsită. O persoană de 14 ani care, de la 
început, reușea o performanţă de vedetă. 


D.I. SUCHIANU 


Jean-Paul Belmondo este 
un om asemeni celorlalti, 
de meserie actor. Specta- 
torii săi l-au înălțat pe un 
piedestal, înrămindu-i ima- 
ginea într-o aură de star. Dar mereu în 
plină acțiune, în continuă mișcare, auten- 
tic în tot ce face, el n-a știut și n-a căutat 
niciodată să-și onoreze aureola. Specta- 
torii săi statornici — pentru care el este 
simbolul generației sale — s-au adaptat, 
desfiintind un piedestal pentru a înălța 
altul şi au creat mitul anti-starului. Star 
sau anti-star, bucurindu-se de o prodi- 
gioasá popularitate, Belmondo este insă 
inainte de orice altceva, un om al zilei de 
astăzi. 


Belmondo si imaginea lui 


C007 bage c np aa la atei RS 

Primul sàu gest de rásunet coincide cu 
spectacolul de absolvire a Conservato- 
rului: intr-o montare de tip clasic a jucat 
Moliére in costum de stradá, cu miinile 
in buzunare. A fost ovationat de public 
si de presă. A urmat o perioadă de anoni- 
mat. Incepe să facă film in 1957. Citeva 
roluri nu prea avantajoase după care, în 
1960, explodează pur și simplu in «La ca- 
pătul puterilor» de Jean-Luc Godard, film 
care i-a surprins pe toti cei ce l-au făcut, 


32 


revolutionind cinematograful. Acesta a 
fost inceputul afirmárii. Urmátorii cinci 
ani au insemnat alte 19 filme. A jucat tot 
felul de roluri, dintre cele mai diferite, de 
la muncitorul din «Moderato cantabile» si 
pină la preotul din «Léon Morin». Mitul 
sáu si-a schimbat mereu fafa, a oscilat 
intre imaginea strálucitoare a unui Tarzan 
modern, după«Omul din Rio», si cea plină 
de umbre a unui gangster misterios, non- 
conformist si pe alocuri justitiar, după 
«Un anume La Rocca» si «Denuntátorul». 
S-a reintors, prin «Pierrot nebunul», la 
chipul care l-a făcut cunoscut. Un singur 
lucru însă și-a dorit totdeauna fără să fi 
avut parte de el — un rol de western, im- 
posibil, pare-se, pentru el. 

Imaginea care pină acum i s-a suprapus 
cel mai bine rămine totuși, oricit ar fi fost 


de bruiată,cea din «La capătul puterilor». 


Imaginea cu care se identifică în schimb 
este cea din «Denuntátorul» («Le Dou- 
los») sau din «Borsalino», imaginea celor 
puternici si singuri, marcatá de viatá ca 
si de moarte. Poate pentru că i se potrivesc 
grozav pălăriile anilor '30. 

pude Rite lS E PE Ru ar IDE NE 

Luptind cu morile de vint 


La inceputul deceniului sapte, Jean 


) E 


Paul a fácut, impotriva temperamentului 
sáu, un gest de sfirsit de viatá, publicind 
o scurtá autobiografie — «30 de ani si 
25 de filme». A crezut cá dacá va spune 
oamenilor cá este un om normal si serios, 
cu prieteni, cu obiceiuri si chiar cu tabie- 
turi, cu simpatii si antipatii, il vor asculta. 
A crezut că dacă le va explica mitul creat 
in jurul său ca fiind o simplă confuzie 
între el și personajul pe care-l jucase în 
«La capătul puterilor», îl vor crede. L-au 
ascultat fără să-l audă, l-au crezut fără 
să-și schimbe părerile. Așa că, renuntind 
la naiva utopie de a modela publicitatea 
pe nişte coordonate cit de cit apropiate 
de realitate, și-a văzut mai departe in li- 
niște de muncă, de box, de maşinile de 
curse, de copii. Ceea ce insă nu-l impie- 
dică să lupte și astăzi pentru a scăpa, prin 
varietatea rolurilor, de o anume imagine, 
de obligația de a corespunde, pentru a 
nu dezamăgi, unei preconcepute aștep- 
tări. Dar nu mai face bilanturi timpurii, nu 
mai priveste inapoi 


Fatà-n față cu sine Însuşi 


Se stie că Jean-Paul este un pasionat 
amator de poezie. L-a prefatat pe Rim- 
baud.ll iubește și,cind are o clipă de răgaz, 


cind e destins sau, dimpotrivă, obosit, il 
citeşte şi îl reciteşte cu plăcere; Rimbaud 
il vitalizeazá, ii redă nervozitatea. Îl elec- 
trizează. Pentru el e un adevărat remediu 
pentru acțiune. 

Se mai stie că Bébél nu este frumos, ba 
este chiar urit. O stim cu totii, o stie si el, 
si nu-l supără de loc. | se întîmplă chiar 
să fie recunoscător proniei pentru fata 
cu care l-a dăruit, cind constată — după 
cum povestește chiar el undeva — că sint 
oameni care ii scriu de pretutindeni ca 
să-i mulțumească. Pentru că nu este fru- 
mos, ei se simt reconfortati cind se duc 
cu o fată la cinematograf. Ea îi găsește 
mai frumoși decit pe el. 

Şi se știe mai puţin, că Jean-Paul Bel- 
mondo, simbolul tinerei generaţii furioase, 
se află la o aruncătură de bát de temuta 
graniță a vîrstei de 40 de ani. Nimeni n-a 
observat, nimeni nu și-a manifestat în- 
grijorarea. Pentru cá il vedem mereu la 
fel, în plină acţiune, în continuă mișcare, 
autentic în tot ce face. E la fel ca-ntotdea- 
una. În «La capătul puterilor» spunea 
undeva că mașinile există pentru a merge, 
nu pentru a se opri. Se pare că incă nu 
și-a schimbat părerea. 


E.H. 


Sunetul 
muzicii 


, kc 


Productie a studiourilor 20th Century Fox. 
Regia: Robert Wise; Scenariul: Ernest Leh- 
man, Muzica: Richard Rogers, după comedia 
muzicală a lui Richard Rogers și Oscar Ham- 
merstein ||. Cu: Julie Andrews, Christopher 
Plummer, Eleonor Parker, Richard Haydn, 
Peggy Wood. 

Film distins cu premiul Oscar pentru: Cel 
mai bun film american ol anului, cea mai 
bună regie, cel maibun montaj, cel mai bun aran- 
jament muziccl. Trofeul celor cinci continente 
acordat în cadrul MIFED-ului, 


Musicalul rămîne o permanență 
între genurile preferate ale produc- 
tiei hollywoodiene, iar a stabili 
în ce măsură este legată de inte- 
rese comerciale această preferință, 
nu înseamnă decit a ataca un fenomen 
secundar, de care marele publical 
filmelor „musical“ nu vrea, pe bună 
dreptate, să țină seama. Spectatorul 
de astăzi, ca și cel de acum treizeci de 
ani, este dispus să acorde creditul i 
înţelegerea sa unor filme care ocolese 
— mai mult sau mai puţin abil — 
realitatea. Triumful musica lului este 
triumful convenției. Înfloritoarea iss 
torie a genului a creat un cod care s-a 
impus. „Sunetul muzicii“ nu estea tu 
ceva decit rezultatul efortului dea da 
unor reguli bine stabilite toată strá- 
lucirea pe care o îngăduie tehnica 
desăvîrşită a autorilor. Ar fi greșit, 
astfel, să ne indispună banalitatea și 
neadevărul subiectului, cîtă vreme 
acesta nu este decit un pretext pen- 
tru excelentele aranjamente muzi- 
cale, pentru performanţele opera- 
torului și, nu în ultimul rînd, pentru 
reliefarea farmecului atit de neobis- 
nuit al actritei Julie Andrews, 

Un cod simplu, des întîlnit, un cod 
al zimbetelor, al mișcărilor, al ves- 
mintelor, al culorilor, ne edificá 
asupra caracterelor puse în mișcare, 
supra stărilor pe care le traversează 
personajele. Dragostea cere decorul 
idilic ai unei grădini brumată de 
noapte în care se detașează silueta 
unui cochet pavilion. Ploaia întovă- 
răşește momentul exprimării dra- 
gostei între adolescenți, nu numai 
pentru că legile genului o. prescriu 
drept cadru adecvat, dar şi pentrua 
se obține unele efecte de imagine. 
Totul este calculat să apară în lumi- 
na cerută de tradiţiile pe care le-au 
stabilit producţiile anterioare. „Flou“- 


ul în imagine, altădată efectul im- 
perfecțiunii obiectivelor, este păs- 
trat atunci cînd se joacă o scenă în 
maniera anilor '36—'38. Sunetul si 
imaginea capătă drepturi depline. 
Ceea ce contează este întîlnirea lor pe 
un teren al reveriei, unde realitatea 
este anulată de grandoarea plasticii 
sonore şi vizuale. Faptul bana! capá- 
tă cu totul alte dimensiuni, într-un 
joc al gratuitátii dezinvolte. O cere- 


monie de nuntă într-un mic oras au- 
striac este filmată cu un apetit al 
fastului care-i conferă tot atîta mă- 
retie cîtă există în secvența încoronă- 
rii lui Ivan ce! Groaznic al lui Eisen- 
stein. Firește, putem găsi acest lucru 
ridicol. Dar — dacă-vrem să fim con- 
secventi — totul ar trebui să ni se 
pară firesc și, pe acest drum, nu 
ne-ar rămîne decît să apreciem forța 
expresivă a autorilor. Angajati ast- 
fel într-o deplină naivitate, s-ar putea 
ca filmul acesta să ni se pară un basm 
modern și să ne trezim că participăm 
la triumful Cenușăresei — Julie And- 
rews şi al bunului Făt-Frumos 一 
Christopher Plummer. 

Mihai CREANGĂ 


Pro san Contra 


Generoasa apreciere a filmului, 
atit de generoasă în a găsi justificări 
încît menţionarea unor scăderi pare 


o adeziune, cu mici rezerve, a cro- 
nicarului, la filmul car d reputa- 
tie nu are decit că a bát recordul 


de încasări. Cu această reputație în 
fată si poate chiar Împotriva ei s-ar 
putea vorbi, într-un spirit de o oq- 
recare distantare şi obiectivare, des- 
pre o confectie de duzină, cu nai- 
vități eduicorate, s-ar putea vorbi 
despre „situaţiile“ ticluite din şabloa- 


Evaziune pe portativ (,,Sunetul muzicii**) 


nele induiosárii mărunte și încununa- 
te de lirismul ieftin al acestui musicol 
care — si aci este supremul paradox 
— deși este făcut în două serii și se 
cîntă mai tot timpul (cîntă cine vrei 
şi cine nu vrei) nu lansează totuși nici 
o melodie. 

Că Julie Andrews este .Ja ora ac- 
tualá ia mare pret (si în bună măsu- 
ră datorită si acestui film) o ştim. 
Dar citi nu sînt la mare preţ-o vréme 


ca să se cufunde apoi în uitare? De. 


uitare nu te salvează decit ceea ce 
lași în urmă. Și sunetul acestei mu- 
zici se va topi repede în uitare nelă- 
sind nici un ecou, nici chiar pentru 
generoși sau pentru cei cu memoria 
prodigioasă. 

M.AI, 


Armando 


k*k 


Producţie a studiourilor bulgare. Regia: Lud- 
milKirkov, Scenariul: Alexi Naidenov. Imo- 
ginea: Ivailo Trencev. Cu: Konstantin K otev, 
Asen Gheorghiev, Evstati Stratev, Kiril Gos- 
podinov, 


O piatá pustie, cu case pietroase 
$i ferestre uitate, o plajă și mai pus- 
tie, și mai părăsită, sînt decorurile și 
totodată martorii măruntei — în apa- 
rentá — drame despre nebânuita 
încrucişare a traiectoriilor omenești. 


Tînărul cineast bulgar Ludmil Kir- 
kov o conduce cu mînă sigură. Doi 
foşti colegi de școală. se întîlnesc 
întîmplător în anii maturității. Unul 


este luptător revoluționar, hăituit 
de autorități; celălalt, Armando, un 
fel de pierde-vară, ce colindă stră- 
zile cu ghitara după el. Armando con- 


vine să-și ajute colegul — după nu 


- puține ezitări să-i arate drumul către 


plaja salvatoare. Dar sînt ajunşi de 
urmăritori iar ghitaristul, luat drept 
celălalt, va fi împuşcat. Așadar, o 
moarte întîmplătoare în locul uneia 
scontate și necesare (pentru unii). 
Un profesor dogmatic, ori un critic, 
sau un spectator dogmatic ar putea 
să găsească filmul vinovat de o evi- 
dență prea tezistă a tramei. Acea 
„moarte întîmplătoare în locul uneia 
scontate“ ar putea să pară o demons- 
tratie în sine, încărcată pe deasupra 
şi cu înţelesuri moralizatoare acuza- 
te. Substanţa schiţei , cinematogra- 
fice este făcută însă tocmai din pre- 
întîmpinarea unor astfel de eviden- 
te. Moartea este rînd pe rînd suge- 
rată, așteptată, alungată si apoi din 
nou chemată, fără nici o ostentatie, 
astfel încît de ce-urile indignărilor 
facile să nu-și aibă locul, să rămînă, 
ca singură realitate, doar acea tris- 
tete fatal neputincioasă, fatal tre- 
cătoare, pe care o încearcă omenirea 
în momentele ei de convulsie socia- 
lá, cînd cu siguranță cá nu 'mai are 
timp să se întrebe „cine pentru cine 
moare." 

Înainte de a vedea în Ludmil Kirs 
kov un bun creator de atmosferă, 
un tînăr atent la lecțiile de compozi= 
tie ale maeștrilor (Fellini, Visconti, 
Miklos lancso sint prezenti cu unele 
sugestii), trebuie să vedem în el un 
cineast care știe un lucru cu care 
începătorii nu fac întotdeauna casă 
bună: să întrețină o stare funda- 
mentală. 


Calul alb 


kk 


Producţie a studiourilor bulgare. Regia: Mi- 
len Nikolov. Scenariul Alexi Naidenov. Ima- 
ginea: Borislav Puncev. Cu: Grigor Vacikov, 


Ilia Dobrev. 
Nu O E a R 


„Calul alb",a doua schiță a aceluia- 
și film, este semnată de asemeni de un 
debutant: Milen Nikolov, mai puțin 
sigur însă pe puterea sa de a ames- 
teca culorile afectelor pentru a scoa- 
te din ele un ton esenţial. El este mai 
degrabă înclinat spre graţia crochiu- 
lui, căruia i se iartă multe. E mai pu” 
tin cunoscător al mecanismelor su- 
fletesti, şi mult mai încrezător în 
eterna noastrá capacitate de a ne 
înduioșa. Căci oricît ar tuna magis- 
terii cá duiosia nu are ce căuta în 
cimpulesteticii, cinematograful se fo- 
loseste copios de ea. Un cal alb de 
circ, insáuat ca pentru un Western 
cu Gary Cooper, cu un călăreț în 
haine de mătase, surprins 一 îm- 
preună cu tot alaiul obișnuit al cir- 


33 


- d 


— iad 


Tristur joc al destinelor („Calul alb") 


cului — de către partizani și „rechi- 
zitionat" să care muniții, nu-este un 
prilej de reflecţie, ci, cum spuneam, 
unul de duioşie. Prin aburii ei pri- 
vim cu plácere mersul frumosului 
patruped printr-un luminis de pă- 
dure, îi admirăm silueta filmată în 
contre-jour, tresărim, așa cum se 
cuvine, la moartea cáláretului si în, 
final, cînd singuraticul animal se 
odihnește pe culmi, nu mai rămîne 
decît să-i dorim să-şi găsească meni- 
rea într-un Western. 


Magda MIHĂILESCU 


Prima schiță are într-adevăr cali- 
tăți de atmosferă, cum scrie cronicara, 
dar e rarefiată ca substanță, fără ritm 
si lipsită de emoție, de foc interior. 
Cealaltă schiță, despre care - Magda 
Mihăilescu nu spune mai nimic, mi 
s-a părut excelentă. Are o undă se- 
cretă de poezie tragică, 6 onume de- 
licatete a observaţiei. psihologice, o 
construcţie riguroasă, buni actori. 


George LITTERA 


Dragostea lui 
Serafim 
Frolov 


** 


Producţie a studiourilor Mosfilm. Regio: 
Semion Tumanov. Scenariul: Nikolai Evdoki- 
mov, Imopinea; Konstantin Perricenko, Cu: 
Leonid Kuravliov, Tamara Siomina, Larisa 
Lujina, Jana Prohorenko, 


Nu toate filmele istorisesc mari 
pasiuni, nu toate ard la flacára in- 
candescentă _a iubirii de-o _viaţă. 
Acestea sînt exemplele rare, acestea 
sînt excepţiile, acestea sînt culmile 
spre care cinematograful aspiră fără 
să le atingă, prea des. Trebuie să ne 
bucurăm și atunci cînd filmul stie, 
fără să ne ridice în sfera sublimului, 
să ne dăruiască o clipă de iubire pă- 
miînteană. Trebuie să pretuim mo- 
mentul de sinceritate lirică ce iz- 
bucnește dincolo de filme cu sărutu- 


1 


Co 


ri fotogenice și cu poveşti ce vin 
din împărăţia atotputernicei me- 
lodrame. 

Cu mai multi ani în urmă „Dra- 
gostea lui Alioșa” deschidea un drum 
pe care l-au urmat si alte filme — 
drumul reabilitării tandretei. ,Dra- 
gostea lui Serafim Frolov“ este, pe 
planul sentimentelor, nu pe cel al 
acțiunilor concrete, un remake al 
acestuia. Filmul regăsește limbajul 
simtámintelor pure, al iubirii care-şi 
păstrează curăţenia și limpezimea, 
De petrecut nu se petrece nimic 
extraordinar. Un băiat întors de pe 
front se îndrăgostește de o fată care 
nu-i împărtăşeşte de la început sen- 
timentele. Dar în cele din urmă căile 
dragostei sint regăsite. Si părăseşti 
sala cu senzația că Serafim Frolov 
isi va împlini într-o zi statornica sa 
pasiune. 

Filmul acesta știe să redescopere 
poezia diurnului, ştie să vibreze la 
frumuseţea unui chip de femeie, știe 
să găsească un peisaj dătător de at- 
mosferă. Sigur că filmul nu e o ca- 
podoperă, sigur că nu e ceca ce se 
cheamă o „operă tare". Dar el iz- 
buteste să fie simplu și bun, să aducă 
un moment de emoție adevărată. Si 
asta, cred, nu e lipsit. de impor- 
tantá. 

Distributia sporeste tonalitatea li- 
ricá.a filmului. O domină două ac- 
trite de o sensibilitate aparte: Ta- 
mara Siomina si Jana Prohorenko, 
Prima schiteazá un portret suav de 


ingenuă, cea de-a doua, un personaj 
în care maturitatea nu a făcut să se 
piardă și farmecul feminităţii. 


= 


Al. 


Fratii Saroian 


y% 


Producţie a studiourilor sovietice. Regio: Ho- 
ren Abraamian, Arkadi Airapetian, Sceno- 
riul: Gurgen Borian. |magineo: Sarkis Ghevor- 
kian, Karen Mesian. Cu: F. Dovlatian, H. Ab- 
raamian, G. Djanibekian, A. Mascia, |. Aga- 
miian. 


„Frații Saroian" se oprește la comple- 
xul social-politic decisiv pentru soar- 
ta Armeniei în 1920. Restrîngînd 
încă sfera de investigație, autorii au 
ales o situație particulară,cu șanse 
sportive de atractivitate: cei doi 
frati Saroian sînt termenii antago- 
nici ai înfruntării existente pe plan 
national 一 ofiţeri dagnaci amîndoi, 
unul este însă agent secret al Arma- 
teii Roșii, luptind pentru cauza 
dreaptă a bolşevicilor. Dramatismul 
filmului se naşte din tăinuirea acestei 
opoziții. Ingeniozitatea autorilor îi 
face să compună naraţiunea pe per- 
sonajele negative, sau aparent ne- 
gative, fără a le confrunta direct cu 
cele pozitive. Centrul de greutate 
al conflictului îl constituie drama fa- 
milială a fraților cu convingeri poli- 
tice divergente. Reprezentind ten- 
dinte opuse, Saroianii vor fi victime 
nu numai ale luptei sociale dar si 
— mai ales — ale tragicei disocieri 
fraterne. 

Pasiunile se consumă total între 
acești oameni care se angajează cu 


întreaga lor ființă pentru o cauză sau 


alta. Pátimase izbucniri definesc un 
peisaj uman insolit, iar peisajul na- 
tural, arid, dă filmului un plus de 
valoare  dramaturgică și plastică. 
Cîteva secvenţe, îndeosebi cele de 
familie, au ceva din forţa epopeii 
populare. 


Sergiu SELIAN 


Pro- san Contra 


Film de atmosferă. Film de o nuan- 
tată gredație a efectelor. Portrete tu- 
ternice. Detalii precise.  Incercind 


Sentimente. diurne („Dragostea lui Serafim Frolov") 


o cpropiere îndrăzneață, am recunoaș- 
te in acest film armean o oarecare po- 
zitivă pedanterie ín stil viscontian. 
Poate că autorul cronicii s-ar fi apro- 
piot mai mult de ineditul filmului, dacă 
s-ar fi oprit mai amănunţit asupra am- 
biontei, a subtextului său, decit — 
aşa cum a făcut-o 一 așezind în cen- 
trul discuţiei elementul primar al 
conflictului între cei doi frati Saroian. 


A.D. 


Misteriosul X 
din cosmos 


* 


Producție a studiourilor japoneze. Regio: 
Kazui Nihonmatsu, Scenariul: Eibi Motomo- 
chi, Moriaoshi Ishida, Kazui Nihonmatsu. 
imaginea: Shizuo Hirase. Cu: Eiji Okada, Tos- 
hiya Wazaki. Peggy Neal, Itoko Harada, Shi- 
nichi Yanagisarva. 


Obsesia gigantismuui, personifi- 
care a stihiilor, care a urmărit ome- 
nirea de-a lungul mileniilor (să zicem 
Athos, purtătorul Terrei, Hidra din 
Lerna, Titanii şi Ciclopii lui Homer, 
Fiowa apocalipsului, Gog și Magog. 
Goliath, personaje biblice, Gargan- 
tua si Pantagruel, copiii lui Rabelais, 
Golemul praghez, Uriasii lui Swift, 
Viziunile lui Hyeronimus Bosch 
sau balaurul cu 7 capete, sau Strîmbă- 
lemne si Sfarmă-piatră ai! nostri, 
etc) şi-a găsit în cinematograful oni- 
ricului modul de expresie ideal. Cu 
capacitatea de a truca realul, cu 
machetele sale colosale și decorurile 
sale, filmul întruchipa visurile-cosmar 
care au făcut deliciile generaţiilor ce 
nu avuseseră parte de jucăria lui 
Lumiere. 4 

„Călătoria în lună“ a lui Méliès, 
faimosul ,King-Kong", cele două 
versiuni „Loana“, în fine (venit din 
Japonia) , Godzila", fratele mai mare 
al „Guilalei” de faţă, amindoi urmaşii 
mitetogicului dragon, au dat rînd 
pe rînd satisfacţii depline sălilor 
cutremurate de groaza mută, apoi 
sonoră, ce mestesugit fabricată se 
revársa de pe ecrane. 

„Guilala", monstrul producţiei de 
față, nu mai apare din adincurile 
oceanului ca Godzila, ci din spaţiul 
cosmic. Recuzita filmului de serie 
stiintifico-fantastic a fost adaptată 
unei scheme verificată la public, 
de către o mină de realizatori comer- 
ciali fără nici o veleitate artistică. 
Neîndemînarea si simplismul tra- 
tării pe toate planurile dau peliculei 
o involuntară si rară candoare, care 
riscă să treacă la publicul larg drept 
virtuozitate a insolitului. x 

O idee care ar fi putut fertiliza 
o realizare mai elevată: monstrul 
Guilala se nutrește cu energie si 
amenintá a consuma rezervele de 
energie ale Terrei, nici o formă a 
distrugerii cunoscută de păminteni 
nu-l poate anihila, toate bazîndu-se 
pe explozii de energie — e lipsită de 
rezonanța artistică corespunzătoare 
în filmul de “față. 

Eiji Okada, actorul din „Hiroșima, 
dragostea mea", ereintilnit într-un 
rol liniar, dar degajă același farmec 
al unei personalități artistice de 
excepție, ceea ce pentru acest film 
e un cistig. c 


Savel STIOPUL 


capodopera 
neapărat 


nu vă deranjati 


Và recomandăm: 


pe ráspunderea noastrá 
pe răspunderea dumneavoasirá x | 


o 
** 


Y 


Asul de pică 


kkk 


Regia: Milos Forman Cu: Pavla Martinkova, 
Jan Vostrcil, Vladimir Pucholt. 

Premiat cu Voile d'Or — Locarno 1964, Mos- 
tra Venetia 1964. . 

Despre acest film revista noastră s-a ocupat 
larg în nr. 4/1970. 


* 


Întîlnire 
la vechea 
moschee 


** 


Regia: Suhbat Hamidov > 
Cu: Hojda Narilev, Roman Homiatov, Ale- 
ksandra Zavialova, Vladimir Bistrov. 


Între zidurile vechii moschei asistăm pentru 
cîteva minute la o secvenţă de original cinema. 
O ceată de basmaci invadatori pătrund în in- 
cinta ce adăposteşte acum o sală de proiecţie 
şi sînt puși pe fugă de imaginea unor trupe de 
călăreți puzderie ce întunecă zarea şi par a se 
năpusti de pe ecran direct peste ei. Xe. 

O clipă de nedumerire, o clipă de curaj in 
care par a încerca să se avinte asupra necunos- 
cutului dușman. O clipă de teamă. Si apoi clipa 
hotáririide a face calea-ntoarsă. Totul creează 
un efect straniu și În același timp măsoară 


concret sentimentul fricii primare, născute dim 
necunoaștere, Fuga de imaginile de umoră 
şi lumină este centrapunctată de umorul și 
dibăcia proiecţionistului care a pus la cale 
această apărare sui generis. 

Este cel mai bun moment al filmului nu lip- 
sit de altfel de exotica atmosferă a orășelu- 
lui tadjik ce găzduieşte pe străzile sale ine- 
cate în praf şi arse de soare aventuroasele bă- 
tàlit pentru o comoară, Un iz aparte i! regăsim 
şi în portretizarea locuitorilor şi chiar a mili- 
tiei, pe care ii cunoaștem în lupte eroice dar si 
ta chefuri sau im îmbrățișarea iubitelor, lar 
dacă înfruntarea dusă de pe baricadele binelui 
si ale răului am mai intilnit-o, iar dácá luptele 
revin prea adesea pe ecran, haina în care ele 
apar acum învesmintate are nota ci aparte. 


Profesorul 
infernului 


»* 


Regia: Szemes Mihály 
Cu: Latinovits Zoltán, Sinkovits Imre, Kállai 
Ferenc, Domján Edit. 


O răpire, o bijuterie drept zălog, o locuin- 
1á-muzeu a unui pasionat ceasornicar amintin- 
du-ne de decorul cu pendule din „Fantomele se 
grăbesc", încercări de trecere ilegală a fron- 
tierei și bineînțeles, in final, pedepsirea bandei 
„infernului” de câtre poliţie. Toate piesele 
unui dosar poliţist sint prezente, dar nici un 
suspensa de idei nu ne taie răsuflarea, doar ici 
şi colo detalii de atmosferă suplinesc, cu chiu 
cu vai, banalitatea invenţiei, 

Zoltân Latinovits pare rătăcit în acest la- 
birint pseudocinematografic iar calitățile sale 
actoricești — recent recompensate cu Pre- 
miul de interpretare la San Sebastian — nu 
izbutesc sa-l scoată la liman, 

A.D. 


Am mai văzut... 


Departe în 
apus 


* 


Regia: Aleksandr faingimmer . 
Cu: Nikolai Kriucikov, Vsevolod Safonov, 
Galina Andreeva, Anatoli Soloviev. 


Inegal în ceca ce priveşte construcția dra- 
matică, H psit de ceea ce numim de obicei om- 
prenta regizorului, „Departe în apus" se im- 
pune atenţiei doar prin interpretul! principal 
— actorul Nikolai Kriucikov, Portretul colo- 
nelului Zaharov solicita, de la aparenta ne- 
banie, pînă la hotárirea cu care ia in mînă 
dertinele rolectivității de prizonieri, nenumá- 
rate nuanțe. Chipul acum nu lipsit de riduri 
al acestui cunoscut actor sovietic izbuteşte să 
le cuprindă, Kriucikov învinge convenientele 
şine face să trecem mai ușor peste momentele 
mai puţin veridice ale acestui film. Personajul 
său merită să fie reținut, 


Al. R 


lubiri tăcute 


* 


Regia: Hermann Zsch 


Cu: Manfred Krug, Jaecki Schwartz, 


Hoffmann. te 


Doi bărbaţi. Primul, un șofer între două virste 
care străbate tara în lung si«n lat cu camioiul, 
Al doilea, un tînăr simpatic ce călătoreşte în- 
timplător-cu autostopul, Primul este un tip 
cu experienţă, care à pus umărul dingreu peste 
tot unde a fost nevoie, al doilea, proaspăt abe 


solvent al liceului, bânuie o mulțime de lu- 
cruri fără a sti nimic precis, Cind tinarul isi 
vede visul cu ochii" este angajat, în sfîrşit, aju- 
tor de șofer pe maşina prietenului său, între 
cei doi se lează o prieteaie de clipă de clipă. 
In dialogul! lor autori itansoază vegnicc!e semne 
de intrebare alo existenței, Pretextul era bun 
pentru a permite realizarea unui fiim dein- 
teres, operatorul Roland Graf stápineste cu 
destulă sigurzatá aparatul de filmat, iar cei doi 
interpreti, Manfred Krug și Jaecki Schwartz 
sînt simpatici, Atunci ce + se poate reprosa 
filmului? Cred că două lucruri, În primul 
rind o oarecarelipsă defiresc: în al doilea rînd 
sărăcia de idei, banalitatea problemelor de via- 
tà dezbătute. Nu există colt de umbră, nu exis- 
tă moment de îndoială, totu-i clar, puternic 
luminat. Mai dă $i unul ua sfat, mai are cclálait 
o idee, mai are unul o idee; mai dă celălalt un 
sfat, şi uite aşa se discută, se discută si noi ne 
alegem cu o explicabilă senzaţie de insatisfac- 
pe, 


Radu F. ALEXANDRU 


Căsătorie 
în stil grec 


x 


Regia: Vasili Gheorghiades 
Cu: Xenia Kalogheropulos, Gheorghe Kons- 
tantinos, Despo Diamandides. 


Lumea nu va înceta probabil niciodată să rîdă 
pe seama însurățeilor stingaci ṣi ghinionisti. 
Tot aşa cum nu se poate abtine să nu pufneascá 
in ris in fata semenului care alunecă sau se îm- 
piedică. Probabil aceasta a fost încrederea cu 
are au pornit la drum autorii firavei comedii 
care nu prea văd de ce se cheamă ,à la 
greque" atita timp cit „mofturile“ mărunte ale 
filmului sînt propriiorişicărui meridian, iar in- 
terventia masivá a soacrelor 一 mare partedin 
film e lăsată pe seama lor — seamânăcu orice co- 
lecţie de ticuri socreşti desprinse din litera- 
tură si mai ales din viaţă, Gaguri naive, vreau 
să spun sărace cu duhul, stropite cu un sos 
de sentimentalisme. 


M. M, 


sfirşit de sezon 


În arsita programăr 


Revenim asupra stilului programărilor de vară, fără să înțelegem — așa 
începe confesiunea noastră — de ce spectatorii trebuie să se supună ciclic, 
o dată cu venirea verii, unui program cenușiu, iar atunci cînd caută fireasca 
evadare, să nu o găsească decit în cele mai facile forme cinematografice. 

Dacă dornic de destindere te indrepti către tărimul comediei sau 
al filmelor polițiste, risti să contractezi o acută durere de cap urmărind aven- 
turile stupide ale lui ,, Argoman" sau pe cele romantic-naive ale lui Fredy cel 
cu cîntecele preeriei. ,,Petrecerea" lui Peter Sellers te salvează sporadic din 
impas, doar dacă te gindesti că astfel aiscăpat de vesnicul Norman Wisdom. 
Cu de Funés se merge la sigur. Dar si bietul de el, cu toate ticurile întoarse si 
pe față si pe dos, cit ne mai poate face să ridem? Nici inspiraţia stiintifico- 
fantastică nu se prezintă într-o formă mai atracțioasă, „Misteriosul X" sau vi- 
itor ahuntatul „Ora scorpionului" te fac să renunti pe vecie la acest gen cine- 
matografic şi să te cáiesti că ai văzut vreodată cosmonauti adevărați la televizor. 

Ce ne mai rămîne? 

Doctorul Mabuse cu cei 1000 de ochi, sau celălalt remake cu Mabuse 
reîntors (se pare că ne-am propus să nu ratăm nici o întilnire cu tristul des- 
cendent al expresionistilor de altădată); sau „Profesorul infernului“, filmul 
maghiar care nu reprezintă în nici un fel succesul, azi de prestigiu internatio- 
nal, al cinematografiei din tara vecină; sau, îngăduit fie-ne să divulgăm pro- 
gramarea lunii viitoare, „Flacăra Olimpicá", film tot atit de puţin semnifi- 
cativ pentru cinematografia poloneză; sau „Întilnirea” ratată atit de lamenta. 
bil de către Annie Girardot si Jean-Claude Pascal într-un film francez mediocru 
şi vechi; sau funestul „semn“ al ultimului Monte-Cristo? 

Citeva reluări de valoare ca „Salariul Groazei" sau „Fanfan la Tulipe" nu pot 
umple golurile. 


. Este drept că la fiecare început de lună remarcăm bunele intenții. În 
sfirşit, vom vedea „Asul de pică“ (chiar dacă initial a fost anunţat pentru 
y fibus sperăm să vedem cu timpul si „Departe de lumea dezlántuiti" sau 
„În arsita nopții”, aflate si ele parcă într-o partidă de tintar, mutate fiind cînd 
mai încoace cînd mai încolo — dar oare unul sau două filme cu adevărat de 
substanță si care nu contrazic dezideratele cele mai iubite ale publicului larg 
pot tine sus steagul programării pe o lună intrea:à ? 

Poate că si publicul se face vinovat de comoditate, Risc o întrebare. Citi 
dintre spectatori au văzut povestea de dragoste ə lui Anton Pavlovici Cehov, 
filmată de lutkevici în „Subiect pentru o schiță“? Citi vor vedea unicul „As 
de pică“ al lui Forman ? Si citi au suportat în schimb cu stoicism și indignare, 
dar au suportat, pumnii din „Străinii“, sau citi au lăcrimat (sper totuși din in- 
dignare pentru timpul pierdut), la remake-ul „Dreptul de a te naște”, în care 
melodrama atinge performanţa maximă a prostului gust. 

Știm cu toții că e ușor să dai sfaturi. Ştim tot atit de bine că atunci cînd ai în 
mină piinea si cuțitul e poate mai greu să tai o felie pe măsura gustului fiecă- 
ruia. Dar dincolo de orice gust personal, dincolo de orice tabere de public sau 
„de critică, dincolo de orisice pretenţie se află un elementar discernămint. 
Un simt al măsurii, al justei proporţii, al ierarhizării, care să ducă la pre- 
zentarea fiecărui gen cinematografic prin ce are el mai reprezentativ. 

Cind dintre cele 12 filme prezentate în revista noastră 5 sînt notate — 
mărturisesc, cu indulgență — „pe răspunderea dumneavoastră” și cam alte 
patru sînt notate — tot cu indulgență 一 „pe răspunderea noastră”, pentru a 
da un spor de curaj spectatorului şi din dorinţa de a semnaliza fie si citeva 
calități elementare — stilul programării rămine în ansamblu precar. 


Adina DARIAN 


35 


- Subtilul 


estetician 


Care 
a fost 
Tudor Vianu 


a observat 
că 

„lumea de 
azi 
priveşte 


mult“. 


Cumportament 


Comportamentul: cul- 
tural- al televiziunii mi 
se pafe dual, determi- 
nat adică de copilăria 
ei afectivă, cit şi de as- 
piratiaspre individuali- 


tate. S 


tadiul embrionar al dezvoltării 
să (ie mai cu seamá un tronsmitd- 
tor de cultură, cantonat deocamdată în 
formele preexistente: ni se transmit 
filme — din ce în ce mai organizat, 
cum a fost interesantul ciclu despre 
neorealism, seriale după marile ro- 
mane englezești — spectacole (din 
ce în ce mai puţine — ceea ce e foar- 
te bine), conferinţe, articole, expo- 
zitii (niciodată nu putem înțelege din 
transmisie ce cuprind) inventii, con- 
cursuri — adeseori agrementate de 
imagini adiacente. Acest rol își are 
însemnătatea lui, dar e subaltern. Cînd 
televiziunea va deveni în principal 
un generator de cultură (ceea ce a 
început să se petreacă în unele emi- 
siuni şi producţii proprii de artă şi 
în rubricile de actualități), ea isi va 
demonstra plenar extraordinara ei 
capacitate formativă. „Dialog la dis- 
tanță“ a fost una din inițiativele de- 
monstrative în acest sens; emisiu- 
nea a dat un impuls vieţii culturale a 
orașelor, a convertit în emulatie re- 


O face 


publicaná ambitii provinciale, a ex- 
plorat straturi adinci ale zăcămîn- 
tului populat de talente. Nu s-a mai 
găsit de atunci ceva analog. „Între 
metronom şi cronometru" continuă 
să fie un succedaneu care naște fri- 
soane primare şi satisfacţii piperni- 
cite. 

În critică folosim frecvent terme- 
nii „creaţie de televiziune” şi „teleas- 
tul“, acești termeni avînd, firește, 
acum, un sens anticipativ. Va trece 
oare mult timp pînă ce vor desemna 
realităţi cuprinzătoare? 

Depinde, decisiv, de cultura per- 
soanelor chemate să-i stabilească te- 
leviziunii fizionomia si preocupările 
aplicate, precum şi tonusul spiritual. 
Persoanele în chestiune sînt, pentru 
moment, în majoritatea lor, în situa- 
tia rîurilor cărora le-a fost schimbată 
albia pentru a se aduna într-un lac 
de acumulare. Cînd perioada de 
acumulare se va fi încheiat, aici se va 
ivi o energie nouă, aptă a se sublima 
în intelectualitate de cea mai înaltă 
tensiune. 


Statisticile au ierarhizat felul cum sînt  prizate - tele-serialele. 


(„Rocambole“) 


putină psihologie 


Sensibilitate 


' Calitatea princeps a televiziunii o 
socotesc a fi posibilitatea de a ne face 
părtaşi la eveniment în prezentul 
său — adică sensibilizarea la fenome- 
nele actualitátii. Defectul ei cel mai 
însemnat este de a nu ne face părtași 
la desfășurarea imediată a eveni- 


mentului — atunci cînd -ar putea 
— dovedind deci insensibilitate. 
Sub raport informativ, televiziunea 
noastră dobindește o. sensibilitate 
la eveniment, din ce în ce mai pro- 
nuntatá; într-o singură lună 一 iunie 
— ea ne-a ajutat să participăm direct 
la remarcabilul eveniment politic 
care a fost vizita tovarăşului Nicolae 
Ceaușescu în Franța. Am urmărit de 
asemeni direct puternica ripostă 
populară la noul val de calamititi 
naturale si vigoarea extraordinară cu 
care a fost înfrînt fluviul congestionat 
pe toată lungimea malului românesc. 
Am fost prezenţi, cu emoțiile si de- 
zamăgirile inerente, la campionatul 
mondial de fotbal din Mexic. 


Sub raport cultural, minusul de 
care aminteam mai sus este, în stu- 


dioul nostru, extrem de sever. Miş? 
carea ideilor si faptelor în cîmpul 
culturii este surprinsă atît de rar 
încît constituie o pondere derizorie 
a programelor. Dacă nu mă înșel, de 
cînd avem televiziunea, nu s-a trans- 
mis niciodată, direct sau indirect, 
vreuna din multele dezbateri filozo- 
fice, literare, artistice, de culturá 
generală 一 măcar pe jumătatea 
timpului ocupat de un meci divi- 
zionar. 

Aici e un prag diferenţial — cum 
spun psihologii — care va trebui 
depășit, pentru ca telesensibilitatea 
generală să sporească pe măsura sti- 
mulilor actualitátii culturale. 


Perceptie 


一 一 


Schimbările pe care le produce te- 
leviziunea în constituția noastră psi- 
hică sînt importante si vor fi, cred, 
considerabile. Nu e vorba de schim- 
barea unor habitudini culturale — 
de care se face adesea tapaj; afirma- 
fiile că televiziunea va ucide artele 
pornesc de la un fenomen pasager, 
lipsit de greutate în realitatea isto- 
rică a multiplicării și diversificării 


2^ ——— = I E 


Halucinant identice și totuși diferite: 
(Eva Luther și Catehrine Jourdan). 


| „Eden si apoi“ 


Acest titlu straniu și echivoc, în care Eden e o cafenea labi- 
rintică, un palat cu oglinzi care dedublează și creează iluzii și per- 
spective incerte, sugerează atmosfera filmului. Foarte Alain 
Robbe-Grillet, toarte fidel stilului atît de propriu creatorului 
Noului Roman și Noului Cinema, „Eden si apoi“ este un suspens, 
un film polițist în care jocul cel mare este între realitate și ima- 
ginatie. Vis real? Realitate iluzorică? Toată arta stijistului de- 
sávirsit, toată dexteritatea lui de a crea imprecizia printr-o 
descriere de o precizie de inventar, se regăsește în acestantifilm 


FE ES ^ 


5 


al autorului nemuritoarei opere, Nemuritoarea". Se regăsește pînă 
la obsesie, pînă la — zic unii — plictis. Pentru că spectatorul 
modern.pune sub semnul îndoielii (ca Fr. Nourissiev in l'Express) 
„O inteligență care se gîndeşte în loc să gîndească lumea; o artă 
care își găsește scopul în însuși caracterul abisal al limbajului său; 


care preferă echivocul încercării de a înțelege omul". 


i RO ET 


V 


— —- -— " m ——! aTi TR TIR A N 
: ^ - - ^ 
Calitatea princeps 4 ? 
televiziunii | film şi literatură 


este de a ne face pártagi 
la eveniment. 


continue a preocupărilor spirituale 
ale omului: fotografia n-a înlăturat 
portretul pictural, cinematograful 
n-a desființat teatrul, producția in- 
dustrială de artă n-a scos din arenă 
artizanatul, 

E vorba însă de o modificare pro- 
fundă a timpului de percepţie în lu- 


mea modernă. Chiar înainte de a cu- 、 


noaste substanțial experiența tele- 
viziunii, subtilul estetician care a 
fost Tudor Vianu a observat cá „lu- 
mea de azi privește mult" deducînd 
adevărul că însăși imaginea, în felu- 
rite arte, a dobindit o mai accentuată 
dinamicá intrinsecá, iar perceperea 
ei, o anume instantaneitate. In vre- 
mea din urmă, cercetători și cărți de 
referință dintre cele mai temeinice 
vorbesc despre homo videns, în a că- 
rei personalitate cultural vizuală 
constituie un ax (vezi, de pildă, dis- 
cutiile și studile publicate de revis- 
ta de specialitate ,, Communications" 
dar si de „Table ronde", „Preuves," 
«Sipario", „Temps present", ș.a.) 
Distinsul poet și publicist Miron 
Radu Paraschivescu a întemeiat o 
rubrică în revista „Teatru“) intitu- 
lată simptomatic „Civilizația ochiu- 
lui"; 

Mutatiilor de ordin psihologic, so- 
ciologic, spiritual pe care le determi- 
nă televiziunea in viaţa indivizilor 
şi colectivitátilor li se consacră azi 
preocupări dintre cele mai serioase, 
Oficiul de studii şi sondaje al radio- 
televiziunii a început si el să-și nuan- 
teze îndeletnicirile și am luat cunos- 
tintá cu interes de o cercetare rela- 
tiv recentă asupra felului cum sînt 
prizate  teleserialele cu statistici 
ample ce ierarhizează „Comisarul 
Maigret", „Lunga vară fierbinte“, 
„Răzbunătorii“, pe categorii de spec- 
tatori, virste, nivele de cultură. E 
foarte puţin probabil că romanul 
„Rocambole“, creat în perioada celui 
de-al doilea imperiu de Pauson du 
Terrail, cu un personaj care, după 
expresia unui comentator, „n-are 
atita geniu citi imbecili intilneste în 
cale" să ducă la altceva decit la o odih- 
na surizátoare a spiritului nostru 
tracasat; dar inriurirea altora e rea- 
lá, evidentă, 

Este examinată — din păcate se 
cere examinată — .din ce in ce mai 
frecvent si posibilitatea apariției unei 
subculturi, nutrită de programele 
alcătuite după concepția unui ma- 
gazin ilustrat deconectant, cu de toa- 
te pentru toti în pilule ușor asimila- 
bile. Dominația acestei concepții 
— concretizată pe pelicule foarte ief- 
tine, muzică ușoară foarte ieftină, 
divertismente cu varietăţi foarte 
ieftine, chiar și discuţii pe apucate, 
logoreice si foarte ieftine, între per- 
soane slab și rău conducătoare de idei, 
în cîte un domeniu artistic — poate 
fi înlăturată dacă emisiunile cultu- 
rale se însoțesc și se densifică, in- 
tegrindu-se cu specificitate circuitu- 
lui larg al spiritualității socialiste; 


i dacă e critică, exigentă și cultă, își 


exercită prompt funcţia, propunin- 
du-și să contribuie, între altele, la 


elevarea gustului, prin formarea 
facultăţii selective a telespectatoru- 
lui, 


Limbajul 


Se dezvoltă greoi, sinuos, cu avan- 
sări și necontenite retractii, dar se 
dezvoltă totuși un limbaj propriu al 
televiziunii. Psihologii obișnuiesc să 
distingă, ca forme în materie, lim- 
bajul-dialogat.si limbajul-monologat. 
Existá indicii cá limbajul dialogat 
tinde sá capete azi o. pondere sporitá 
in structurile contactului televiziunii 
cu omul contemporan. Monologul 
aspiră, la rîndul său să capete anu- 
mite teleparticularititi, în sensul cá 
trece uneori prin imagini care-l în- 
nobilează cu caracterele specificitá- 
tii. Alteori el se subordonează exclu- 
siv imaginii — cum se întîmplă cu 
comentariile sportive. Din unghiul 
interesului pentru un limbaj tipic, 
monologul pur va deveni cu timpul 
o teleinfirmitate — cum este acum, 
de pildă, cînd se încredinţează co- 
mentarii culturale crainicelor obigs 
nuite doar cu scurte anunţuri, ， 

Limbajul dialogat cuprinde zone 
mereu mai ample și trebuie aprecia- 
tă ca un beneficiu de inteligență 
activă emisiunea de știință popularis 
zată „Mai aveţi o întrebare?“ după 
cum trebuie înregistrată ca o piers 
dere nemotivată dispariția colocviua 
lui asupra cîte unui film dificil, a 
unui spectacol problematic, a unel 
cărți sau a unei expoziții personale, 
Se ivește. în schimb o formulă invos 
lutivă, de dialog în sine, ca în emisius 
nea „Rampa“, unde crainicii muzicali, 
teatrali și cinematografici își interseca 
tează rapid informaţiile fără nici o 
rațiune (într-un fel convorbire oar- 
bă) creind telespectatorului o stare 
de 'zăpăceală. 

Initiativele de dialog direct si în 
spetá cu publicul sint incá modeste. 
Posta TV e, deocamdată, o formulă 
neconvingátoare, pentru cá e prea 
convinsă de necesitatea unor rás- 
punsuri exacte și integral eficace, pe 
deplin lămuritoare, epuizind fiecare 
subiect, propunere, sugestie, amă- 
nuntind, particularizind, fărămițînd, 
O întîlnire anuală cu telespectatorii, 
transmisă direct, ar fi probabil sen- 
zationalá, O întîlnire decenală cu 
criticii specializați, transmisă direct, 
ar fi probabil măcar utilă pentru o 
mai bună cunoaștere reciprocă, Un 
colocviu transmis direct, cu prins 
cipalii redactori, colaboratori şi con- 
sultanti ar substantializa neîndoiel- 
nic capacitatea telespectatorului dea 
discerne, precum si cea, capitală, dea 
formula pretentii eficace. 

Să /remarcăm pînă atunci inten- 
sificarea  dialogulyi public despre 
televiziune în consfătuiri de speciali- 
tate, discuţii de presă, sesiuni sti- 
intifice, rubrici permanente în pu- 
blicatii şi corespondenţă cu cititorii, 
Cum credem neclintit în interac- 
tiunea fenomenelor, rezultă că aces- 
ta din urmă va influența pozitiv şi 
asupra celui dintii, adică a televi- 
ziunii însăși, 


Valentin SILVESTRU 


r 


Critica: un dialog, 
o meditaţie... atît! 


De ce trebuie să fim întotdeauna de acor d? 
(„Dragostea unei blonde“) 


Cronica cinematografică este cea mai citită cronică de artă 
din România. Din două... (sau poate mai multe) motive: 
întîi, pentru că consumatorii de film sînt mult mai numeroși 
decît consumatorii de literatură — al doilea, pentru că 
spectatorul are patima de a se pricepe foarte bine la film. 

Ar mai exista"un al treilea motiv: acela că există vreo zece critici de 
film care scriu foarte bine, care iubesc cinematograful şi care meditează 
(în timpul lor liber) la ceea ce se cheamă film (mi-e foarte teamă de opinia 
contrară a regizorilor noștri!) Sint trei condiţii elementare — lipsa uneia 
dintre ele e págubitoare si pentru cel ce ia răspunderea cronicii și pentru 
revista sau ziarul care i-o oferă, Și, fireşte , pentru cel care-l citește. 

Nu mă voi ocupa de ceea ce fac confrații, pentru că nu-mi place să mă 
amestec în treburile altora. Ca orice cititor îmi plac unii și nu-mi plac alţii. 
Nu-mi plac cei care nu iubesc filmul și, mai puţin, cei care nu ,gindesc" 
la un film, la ce este filmul. Nu-mi plac cronicile „scăldate“, nu-mi plac 
cronicile „de serviciu“, nu-mi plac cronicarii oportunisti. 

Mă interesează însă că spectatorul are patima de a se pricepe la film, 
De nenumărate ori am auzit exclamatia: „păi, dacă făceam eu filmul ăsta..." 
sau „filmul X trebuia făcut așa și asa...". Exclamatii care trădează o mentali- 
tate care nu e numai „interesantă“, pentru că e un fenomen răspîndit, ci și 
pentru că exprimă o anumită concepţie despre film și despre cronică: ace- 
ea că filmul și cronica pot fi făcute de oricine, sau de aproape oricine — 
ceea ce înseamnă că profesiunile cinematografice dispar. Ceea ce înseamnă 
că nu există o artă a filmului. 

Chiar numai o industrie de distracție dacă arfi și totar presupune exis- 
tenta unei profesionalizări. Spectatorul uită automat cá nu oricine știe să 
facă suruburi, tricotaje sau insámintári si că s-ar simţi jignit dacă l-ar învăța 
un regizor, operator sau critic cum trebuie să folosească strungul, războiul, 
secerátoarea. 

Foarte multi spectatori scriu revistei „Cinema“ pentru a protesta (de 
cele mai multe ori) împotriva unei cronici. Si acest fapt e simptomatic. 
Spectatoru! care simte nevoia de a combate e un spectator activ, chiar dacă 
gustul său este (deseori, dar nu întotdeauna) mai îndoielnic decît al croni- 
carului, Spectatorul activ, prin urmare cititorul nostru, e deseori supărat 
că o cronică îl contraziază. 

De ce, la urma urmei, trebuie să fim totdeauna de acord? De ce să sub- 
estimăm opinia contrară. Cronica de film, ca si cronica literară, sau cea de 
artă — este un dialog, și esenţial mi se pare că lectura unei cronici are da- 
ru! (dacă îl are) de a stimula înțelegerea unui filmiAni de zile cronicarii și 
criticii au militat pentru un repertoriu „deartă” și dacă azi, din cînd în cînd 
DRCDF-ul se îndură să facă sacrificiul de a proiecta filme excelente, este 
pentru că cei care pot fi acum combátuti au pomenit mereu nume de filme 
și autori care sînt azi pe ecrane — indiferent dacă cronica lor nu se potri- 
veste întru tdtül cu cronica spectatorilor, Dacă azi spectatorii scriu re- 
vistelor este pentru că au despre ce scrie. Dacă criticii de film n-au reușit 
să determine nașterea unei școli naţionale, au făcut serviciul de a pune în 
circulație alte școli — faţă de care au încercat întotdeauna să fie obiectivi, 


Cronica e azi, în cea.mai bună parte a ei, o.meditatie asupra filmului ca 
fapt de viață, ca fapt estetic. Acest nivel a fost atins și cred că 6 legitimă 
îndrituire s-aricuveni: rolul criticis în producția”naţională e mult prea mic 


— căci e multăprea mare impresia că oricine știe să facă sau să scrie despre 


filme... . 


37 


' Gelu IONESCU 


—— 


Calea învățăturii e lungă, 


4 exemplelor e scurtă 


ȘI sigură. 
SENECA 


codem uf e ea e ES e Term 


Cronica 
spectatorului 


„Splendoare în iarbă“ 


..Prejudecátile astea sint foarte 
ciudate: mergi cu ele pe stradă, la 
piaţă, în tramvai, la vecini. și la un 
moment dat te obișnuieşti cu ele 
atit de mult incit ai senzatia cá te-ai 
obișnuit să je înghiţi cu supa, cu lin- 
gura. Numai că se întîmplă ca supa 
să fie fierbinte, te îneci cu ea, te 
inrosesti la față şi ai un acces de furie, 
iar drept consolare te trezești în- 
tr-un sanatoriu, cu o pensulă în 
mînă pictind case albe cu acoperișuri 
roșii și cu copaci pe fingă. Pe urmă 
te obișnuiești și cu asta si mai iei o 
portie de vizită cu părinţi „veseli“, 
care nu ştiu cum se face dar te fac 
să plingi și pling si ei, foarte mirati 
că nu vrei să cinezi cu dinșii. Si pe 
urmă uiti şi de supă si de case cu aco- 
perisuri roșii si de doctori si docto- 
rii, numai cà nu poti uita totul, nu 
poti uita ceva peste care nu poti sá 
treci ca peste niste case cu acoperisuri 
roşii, ceva care se numește cumplit 
de simplu dragoste, Şi uneori dra- 
gostea asta o simţi soră bună cu 
-moartea, poate nu e, dar o simți. 
Pe urmă te gindești cá te poti în- 
toarce la acei care înainte de a fi 
oameni sînt părinţii tăi pe care-i iu- 
beşti si care-ţi doresc binele pînă la 
rău. Te poti întoarce si la el, să-l vezi 
numai, chiar dacă nu mai e. Căci, 
oricum, nu trebuie să te gindesti cá 
esti nefericit — dacă vrei să nu fii..." 


CINDERELA 


București 


Filmele ieftine 


...Stimati critici ai filmelor ief- 
tine, „sub orice critică”, torturi de- 
licioase executate de un Lelouch, Vis- 
conti sau Fellini, nu poți minca în 
fiscare zi! Mă întreb însă după fe- 
lul categoric în care dezaprobati aces- 
te filme, ce importanță deosebită 
ar mai avea împușcăturile, ,caft- 
urile schematice", urmáririle nebu- 
nesti, etc. ? Cred cá nimeni n-a simțit 
nevoia ca după astfel de vizionări 
să ia la bătaie sau să incite la violență. 
Cred însă cu tărie că foarte multi 
dintre noi am copiat fără să ne dăm 
seama un gest, o privire, un anume 
soi de afecțiune pe care poate nu 
le-am ştiut pînă a nu vedea „Un băr- 
bat și o femeie” sau alte filme care-ţi 
strecoară frumoasa și inegâlabila 
poezie a vieții, a omului. Acestea nu 
se pot şterge ușor din suflet dar, pe 
cuvîntul meu de onoare, , Fantómas", 
„Comisarul X, Y, Z" şi super— 
super aventurile lor le-ai uitat dupá 
ce ai părăsit sala." 


|. |. COSTEA 
Calea Griviței 30 
București 


Operațiunea ,Léontine" 


s.a Mulţi, exagerat de multi spec- 
tatori au găsit că „Operaţiunea Léon- 
tine” este o porcărie, care nu merită 
nici doi lei. Acest fenomen se reali- 
zează din cauza anonimatului în care 
intră filmele pe ecranele noastre, 
din cauza proastei informări și lipsei 
de publicitate din jurul unui film, 
(„Paris Match"-ul precizează în dreptul 
fiecărui film cărui gen aparține — co- 
medie, polițist, tragedie). Eu am avut 


Celebrul „Oliver“... 


la acest film revelaţia marelui talent 
al lui Marléne- Jobert. Personal am 
fost prevenit că „Operaţiunea Léon- 
tine" este o parodie de către croni- 
cara televiziunii, cronicară fără spirit 
critic şi pentru care toate filmele sînt 
o apă şi-un pămînt, dar căreia îi mul- 
țumesc sincer pentru serviciul pe 
care mi l-a făcut. Cînd m-am așezat 
în fotoliu la „Luceafărul”, ştiam c-o 
să văd o parodie. Si am văzut o bună 
parodie"... 

G. M. S. 

Bucuresti 


xS Postes La IR ur din T MEI NINOS 
Elogii şi sugestii D. R.C. D. F-ului 


..JDesi nu-s primul, aduc salutul 
meu celor de la D.R.C.D.F., pentru 
filmele de cértá valoare achizitionate 
în ultimul timp. Era necesară o ast- 
fel de măsură, căci prea ne-am „Win- 
netizat" și trebuia să ni se ofere o 
recompensă pentru stoicismul nos- 
tru." 

George VLAD 
Com. Scutelnici 
Buzău 


„Oricare ar fi cauza invaziei 
de , producţii minore şi banale pe 
ecranele noastre, constatăm că în 
1969 ne-au reconfortat spiritul An- 
tonioni cu „Noaptea“ și „Eclipsa, 
Fellini cu „La dolce vita", bizarul, 
suavul și crudul Bufiuel cu „Viridia- 
na"... Şi mai bogat în creaţii excep- 
tionale a fost pentru mine anul 1968 
în care am vizionat „Fragii sălbatici” 
„Hiroşhima, mon amour", „Becket“, 
„Un bărbat şi o femeie“, „Şapte sa- 
murai" si „Război şi pace". Mă cu- 
prinde insà un sentiment de mihnire, 
gindindu-má că în primele patru luni 
ale anului 1970 n-am văzut nici un 


film care să se ridice la nivelul celor 


menţionate. Au rulat cîteva filme meri- 
torii ca „Într-o seară, un tren“, „Călu- 
gárita" „Mireasa era în negru“, 
„Corabia nebunilor“, dar niciunul 
din acestea nu a adus vreo revelație 


(ce facem cu filmele pentru copiii care nu- mai 
sînt preșcolari?" —. A. Hofman) 


deosebită. Abundă o mulțime de 
tiime polițiste, de pseudo-comedii 
artificiale, de prozaisme și platitu- 
dini, de filme sentimentoase gen 
Sara Montiel. Aceastá situatie alar- 
mantá mă pune în penibila curiozi- 
tate să întreb dacă cinematografia 
mondială nu trece printr-un gol de 
conţinut, printr-un gol de creaţie, 
explicabil după realizările remarca- 
bile din anii anteriori?” 


Prof. lon GIURCÁ 
Aiba lulia 


N.R. Íntrebare coplesitoare, dacă 
ne gindim că în mult lăudații ani 68 —69 
multi spectatori şi-au pus aceeași 
întrebare.  Cinematogroful, -probabit 
se dezvoltă din criză de creaţie în 
gol de conținut, dar nu moare... De 
asemenea, subliniind și ndi progresele 
realizate în achiziționarea filmelor, 
om vrea să vă atragem atenția à nu 
confunda data programării unor fil- 
me pe ecranele noastre cu data rea- 
lizării lor in studiouri. 


»,.Mi-e dor de animaţie!... Sîntem 
muli tineri in provincie — oraşe, 


capitale db județ — care încă sperăm 
că vom întîlni odată și-odată un 
cinematograf care după jurnal (mă- 
car odată pe săptămină) să dea un 
desen animat nu despre ,Economisiti 
la CEC“ sau .„Asiguraţi-vă la ADAS" 
sau „Nu aprindeti tigàrile în sală”... 
Acestea se pot da înainte de jurnal, 
dar să vină şi la not un iz al desenului 
animat clasic, pentru că provinciali 
n-au auzit de Vukotit, de Lenica, de 
Mac Laren, sau doar au auzit... |n 
ce scop sint achiziționate aceste fil- 
me? Doar pentru a fi vizionate la 
Cinemateca din Bucuresti sau la te- 
leviziune pină începe programul de 
varietăţi? De ce să se bucure de ele 
numai abonaţii Cinematecii sau nu- 
mai cursantii Universității populare? 
Mi-e dor de un om în nisip, de o pe- 


rucá devorantă, de un scaun rebel, 


de doi oameni si-un dulap, mi-e dor 
de animaţie...” 

lor MANEA 

Str. Movilei 36 

Galați 


N.R. Din abundenta coresponden- 
td trimisă în luno mai, ne-am permis 
să alegem această scrisoare care ni 
s-a părut atit la obiect cit și la inima 
noastră. Vă rugăm incă o dată să nu ne 
acuzați că nu putem publica tot ce ne 
trimiteţi. Pur şi simplu, nu putem face 
față. Dar ne place să credem că ostfel, 
scriindu-ne mult, menţineţi un contact 
care vă eliberează de multe ginduri 
complicate. Renuntati însă la acest 
cuvînt — „metaforel“ — cu care vreţi 
să vă infrumusetati numele şi care 
nu putem înțelege cum v-a trecüt prin 
cap... 


poșta cronicii 
spectatorului 


G., BRUCMAIER (Calea Unirii 
27—31, Suceava): Am primit la 
sfirsitul lunii mai cronicile dvs. foar- 
te pertinente la filme „actuale” pen- 
tru anul '69 sau începutul lui ''70. 
Ce să facem? Vina nu-i nicia dumnea- 
voastră, nici a poştei, nici a noastră 
— ci, mai mult ce sigur, a celor care 
programează cu atita intirziere în 
provincie filmele românești. 

Marin  lonel MARIAN (str. 
Brátásanca nr. 19, Bucureşti): Asa 
e — dar v-aţi exercitat verva pe un 
film mult. prea minor. 

lonel SANDU (com. Scutelnici, 
jud. Buzău) Foarte amuzantă cro- 
nica la „Ghici, cine vine la ciná?", 
dar nu mai mult. Noi asteptám mai 
mult de la dvs. Mai mult decit a fi 
amuzant... 


ecouri la 
anchetele noastre 


Ancheta în jurul sălilor de cinema a 
stirnit un viu interes printre cititori, 
Socotim însă că trebuie să dăm prio- 
te nu unor cititori, ci unor oameni 


mult mai interesaţi in aceostă pro- 
blemă 一 oamenii care răspund de 
sălile cinematografelor: 


keith i Il drd 18 nd PE MEE NEA UD 
„Hai, Dincmo!* la „Melodia“... 


«Sint. responsabilul — cinemato- 
prafului „Melodia“ din Capitală, ci- 
nematograf de cartier, relativ nou. 
Ca o notă autocritică mentionez că 
nici unitatea de care răspund nu s-a 
ridicat întotdeauna la nivelul unor 
elementare obligaţii. Pe de altă parte, 
plecînd de la ideea că nu numai fil- 
mul trebuie să contribuie la educarea 
spectatorului, consider cà si sala și 
personalul de deservire și publicul 
joacă şi trebuie să joace un rol pre- 
ponderent în această acţiune. Sala 
de cinematograf de care răspund cu- 
noaste — e drept. puţini — dintre 


așa zișii „gălăgioși“, spectatori lipsiţi 
de cel mai elementar bun simt. Ei 
citesc cu glas tare subtitlurile fil- 
mului pentru cá așa e mai „amuzant”, 
sau pentru cá. 一 răspuns imperti- 
nent — „se spune că citind cu glas 
tare înţelegi mai bine ceea ce ci- 
testi". Să mai adăugăm și faptul cá la 
unele scene mai palpitante sau la al- 
să le zicem mai puţin decente, 
dintr-un film altfel decent, asemenea 
spectatori se interpun între ecran și 
sală strigind „hai, Dinamo!" sau „vezi 
bă, că banditu-i după uşă“. Cine 
poate acționa mai eficient: plasa- 
toarea din sală — obligată să inter- 
vină — care a auzit că undeva prin 


tele, 


ŢII POTI II 


" 


TUTTI VENICE ARM 


Rădăcina convingerilor este experienţa. 


N. IORGA 


Experienţa este mama oricărei certitudini. 


DA VINCI 


Co E, E E E E a E E 


rîndurile din faţă sau de la balcon 
cineva s-a exprimat necuviincios, 
sau cei de alături de prin apropiere 
care ştiu precis cine este adevăratul 
vinovat? Nu odată se întimplă ca 
depistindu-l pe cel ce tulbură linis- 
tea sălii și incercind să-i aplici co- 
rectia meritată — cei din jur să nu-ţi 
permită, apostrofindu-te cu „lasă-ne, 
tovaráge, să vedem filmul”, „a glu- 
mit şi el“... 

Personal, cred în această puternică 
forță care poate deveni măria sa 
publicul, dacă va fi solicitat în „a-i 
alunga” pe cei ce nu știu să se com- 
porte într-o sală de spectacol. Mai 
doresc să relatez un alt aspect, ne- 
permitindu-mi să dau rețete. Cine- 
matograful „Melodia“ este situat 
pe șos. Ștefan cel Mare. Între Calea 
Dorobanţilor si dincolo de piaţa 
Obor, nu există un alt cinematograf. 
Sáptámini întregi, consecutiv, sint 
programate filme interzise tinerilor 
sub 16 ani. În mod practic, toti copiii 
din acest vast cartier sînt lipsiţi 
de posibilitatea de a viziona un film 
necesar virstei lor. Pentru preșco- 
lari avem filme de desen animat 
multe, puţine — dar sint, Există un 
cinematograf ,Doina", profilat pe 
aceste filme. Ce oferim celorlalţi 
copii de pînă la vîrsta de 16 ani care 


— trebuie să fiu crezut — nu sînt 


teatru se îmbracă foarte elegant, și 
chiar si [a restaurant. În schimb cînd 
ne vizitează pe noi se îmbracă „nor- 
mal", ca la servici, se instalează pe 
scaun cu două pachete de „bomboa- 
ne agricole” pe care le consumă cu 
răbdare pînă la terminarea spectaco- 
lului. Oare de ce? Este bună ini- 
tiativa organizări: unor cinematogra- 
fe de artă, dar aș vrea ca în fiecare 
oraș să existe măcar un singur ci- 
nematograf care să proiecteze ase- 
menea filme. Ancheta făcută de re- 
dactie a fost binevenită... Doresc ne- 
spus de mult să proiectez filme bune, 
mi-ar place să proiectez din nou 
„Roşu si negru”, „Marile manevre”, 
„Mănăstirea din Parma”, „Zboară 
cocorii", în locul unui „Adio, Texas" 
sau... Ar fi de asemenea binevenite 
vechile filme din anii '30, comicii 
vestiti ai ecranului... Aflaţi cá pu- 
blicul din Satu Mare n-a uitat să 
ridá". 
Stetiu GHEORGHE 
Satu Mare 
Continudm să primim scrisori in- 
citate de ancheta noastră cu privire 
la filmul în şcoală: 


Gramatică și film 


m S-a tras concluzia cá | pu- 
blicul n-ar avea destul de dezvoltat 
simțul valorii si s-a afirmat necesita- 


(În altă ordine de idei, mulţumiri 
lui Cristian Popişteanu pentru lu- 
crarea domniei sale „Înttiniri în lu- 
mea ecranului”, Ni se demonstrează 
cu argumentele cele mai convingă- 
toare că marele actor e un om cult, 
inteligent și ni se reamintește că vrém 
să-i revedem pe Barrault, Shirley 
Mac Laine, Simone Signoret...") 


: Rodica DRÁGHICI 
Timişoara 


Tinărul cinefil dopat 


»..latá ce gindeste un elev care 
vizioneazá filme la-ntimplare: „Adio 
Texas" — îmi place, „Angelica“ e te- 
ribilă, „Deșertul roșu“ e sic, „Război 
si pace" îl văd că este cu război și tot 
așa amestecind surogatul cu esenţa 
rezultă un cinefil amorf, cu idei bi- 
zare, dopat cu filme de aventură care 
nu crede ce-i recomandă școala fi- 
indcă el s-a fript cu multe filme di- 
dactice... E chiar rizibil faptul că nu 
se exploatează curiozitatea tineretu- 
lui în domeniul ficţiunii ştiinţifice. 
Atit D.D.F-ul cit şi cinematografia 
noastră ocolesc consecvent science- 
fiction-ul si asta, cred eu, din cauza 
unei obtuzitáti față de gusturile ti- 
neretului cinefil. Si astfel admiră ti- 
neretul absurditátile comisarului X, 
care luptă cu toată tehnica modernă 


a războiului pentru triumful dreptă- 


Hiroşima, amorul neuitat... 


deloc puţini. Pentru această cate- 
gorie de spectatori, soluţia unui ci- 
nematograf pe Capitală nu poate fi 
o soluție”... 


Aurel HOFMAN 


Sos. Stefan cel Mare, B'oc 20 
Bucuresti 


-— — - 一 一 一 一 一 


Cinema și restaurant 


„Lucrez în cinematografie de 
peste un deceniu în calitate de opera- 
tor proiectionist la cinematograful 
din Satu Mare. Aș vrea să fac cîteva 
observaţii... Omul cînd merge la 


tea introducerii în şcoală a unei ma- 
terii care să aibă ca obiect cea de a 
7-a artă. Cred că așa cum nu în clasă 
se învaţă a asculta muzică sau a apre- 
cia un tablou, tot așa nu se poate 
învăța cu creionul şi macülatorul să 
distingi o operă de artă cum este 
„Blow-Up"” de o limonadă ca „Pă- 
catul dragostei”. lertati-mà că am 
alăturat cele două nume, dar ce să 
fac dacă mai există spectatori care nu 
văd nici o diferență între Antonioni 
şi Sarita Montiel? Ca să fiu sinceră, 
aș dori i: programa liceului introdu- 
cerea unei ore de limba románá — 
căci ah, cit ne frige gramatica la ad- 
miterea în facultăţi şi în viaţă... 


(aș vrea să proiectez cit mai multă filme bune ca... — Gh. Stetiu) 


tii sale. Nu-i nimic rău, dreptatea tot 
învinge, dar dreptatea simpaticulu! 
bătăuş ne lipsește de palpitanta lup- 
tă cu necunoscutele științei... Cit 
despre faptul că tinerii nu știu cum 
se scrie Peter O'Toole sau nu știu 
cine este Louis Buñuel, eu cred că 
sînt de vină și unii teoreticieni şi zia- 
risti de specialitate care nu se în- 
grijesc de loc de cultura generală ci- 
nematograficá. Monografiile despre 
unul sau altul din titanii celei de a 7-a 
arte sint puține și uneori depășite 
de creaţiile actuale“. 

Nicolaie TUDORA 


Str. Gh. Şincai, Bloc B—200 
\ Lupeni 


| Viaţa cititorului | 


Pro-Crohmálnicean 


camma 


„„Urmăresc regulat cronicile sem- 
nate de Ov. S. Crohmălniceanu. Le 
admir originalitatea si bogăția de idei ; 
subtitlurile bine alese; stilul bele- 
tristic; profunzimea şi spontaneita- 
tea; ironia si ideea de personalitate; 
spiritul elevat, spiritul statistic si 
psihologia; grija pentru caracteris- 
ticile spectatorului, furiile cinefile si 
sfintele sacrilegii. Citez anumite 
paragrafe cu bunăvoința domniei 
sale pentru că-i cunosc pana şi din 
alte domenii decit cele ale cinemato- 
grafiei: „Practic, pe toate trei tipurile 
de spectatori de care am vorbit le 
chinuie o ambiție comună: nevoia să 
se distingă. Si ca să-ți.afirmi persona- 
litatea, ce cale mai facilă există decît 
a afișa gusturi în răspăr cu marea 
masă?" 

„E un tribut plătit secolului, dar 
autenticul om de cultură nu încurcă 
borcanele“. Chiar, de ce să le în- 
curcăm? 


Adrian IRIMESCU 
Turnu Măgurele 


N.R.; Am înțeles foarte bine si 
aluzia străvezie din primul tempo al 
scrisorii. Nu interpretati abuziv mi- 


„cile noastre neglijente, multe din ele 


detorate atit lipsei de spaţiu cit si 
ingratei noastre regularitáti în apa- 
ritie, Nu ne luaţi numele în desert, 
nu ne boicotati, vă așteptăm cu mare 
interes si in viitor. 


| In două vorbe | 


Pet. R. DELA(jud, Teleorman): 
Am înţeles: criticii sînt proști — toţi: 
filmele toate sînt valoroase, chiar și 
cele proaste. E logic. Vă lásám deci 
„să faceți un film“ şi „să luaţi cel pu- 
țin Oscar-ul" conform propriei 
afirmaţii: „cînd spun asta consider 
că sînt modest". Reveniti, chiar cu 
aceeași modestie. 

Stan VERONICA (Str. Tigrului 
nr. 12 — Timişoara): Ne întrebaţi: 
„Este adevărat cá Liz Taylor este o 
frumusețe care nu.are ca suport 
talentul?” Tristá zi aceea în care v-a 
venit ideea să ne puneţi asemenea 
întrebări... 

E. SACHTER ($os. Cotroceni 24— 
București): Sperăm că o să mai ve- 
deti filme cu Oscar Werner. 

Celea MIHAELA (Bucureşti): Aveţi 
perfectă dreptate în polemica pro- 
Lelouch dar vă mărturisim sincer că 
dezbaterile de idei în jurul acestui 
regizor au ajuns să ne provoace 
alergie. Vă rugăm să reveniti. 

A.C. (Str. Viitor 154— București): 
Filmul la care vă referiti costă si 
astăzi foarte scump. 

Angelica Soare RĂDULESCU (Str. 
Snagov nr. 44 — București): Cascada 
nu e Niagara. El e Warren Beatty. 

Elena DRAGNEA (Str. Sindrilei 
116— Bucureşti): Fiica dvs. e mai bine 
informată. Dumneavoastră aţi con- 
fundat-o pe Valeria Gagialov cu Can- 
dice Bergen. 

Elena BROS (Str. Măgura 50 一 
Focșani): Nu există nici un regizor 
„Warner Bross". Nu và putem da re- 
latii despre el. 

Gheorghe MATUSCU — (Com. 
Mioarele jud. Argeș): Dvs. aveţi drep- 
tate şi nu prietenul. 


- 39 


EST TN. 


pola illery TE. 
sau răsplata pasiunii 


Pasiunea îşi capătă însă totdeauna 
răsplata, fiindcă tocmai cu primul 
film sonor francez de valoare, „Sous 
les toits de Paris", Pola lllery își 
va găsi cariera și succesul. René Clair 
o alege ca înterpreta principală a 
primului său film sonor şi parteneră a 
rásfatatului Albert Préjean, într-un 
rol de... apașă! Marele succes al rea- 
lizării lui René Clair o catapulteazá 
și pe interpretă pe primul plan al 
ecranului european. La premiera de 
la Berlin a filmului, Pola Illery face 
figură de mare vedetă. 

Din nefericire, accentul ráminea 
totuși o problemă, fiindcă Pola 
lilery nu reuşise să scape de el — ca 
Mihalescu și nici să facă din el o 
armă artistică — așa cum făcuse El- 
vira Popescu. Personajul său se con- 
tura sub forma străinei cu figură apa- 
“rent frivolá si trup excitant, făcuse 
să tulbure sensualitatea bărbaţilor, 
dar cu suflet naiv și sensibil, iar ac- 


letopiset 


Pola lllery cu René Clair... ...s9ub acoperișurile Parisului“ 


La începutul anului 
1927, revista „Cinema“ 
lansa un concurs de 
fotogenie destinat să 


^N 9 j aleagă o tînără inter- 
pretă româncă pentru un film al 
Casei ,Sascha" din Viena, impor- 


tantá organizatie de productie prezi- 
datá de magnatul filmului austriac, 
baronul Kolowrat. Dintre numeroa- 
sele tinerecare — ca de obicei — 
şi-au trimis fotografia la concurs cu o 
inimă plină de nădejde, a fost aleasă 
personal de producătorul austriac, 
fotografia unei tinere bucureștene, 
brună și cu nasul cîrn, pe nume Paula 
Wiescu. Din acea zi — după cum poves- 
teste un reporter al revistei — fericita 
cistigátoare nu mai contenea venind 
la redacție să întrebe, timidă la în- 
ceput, îngrijorată mai apoi, cînd O'să 
plece la Viena unde urma să facă pro- 
bele filmate. Dar destinul, care pă- 
ruse să-i suridá Paulei Iliescu, se 
încruntase deodată. Baronul Kolo- 
wrat se îmbolnăvise grav si filmul 
fusese aminat, Nu-i ráminea decît să 
aştepte. 


ntre timp, îndemnați de flacăra de 
pasiune cinematografică ce ardea în 
ochii ei si ca să-i dea curaj, vreo citi- 
va tineri amatori de film, care o în- 
tilniseră în redacţia revistei, s-au 
amuzat să facă împreună cu ea un 
mic film de amatori. Erau, printre 
ei, operatorul Cornel Dumitrescu, 
operatorul Theodor Grinbert și de- 
senatorul Marin lorda — primul şi 
ultimul isi vor înscrie în continuare 
numele în istoria producției noastre 
de filme — si mai aveau un aparat 
de Doamne ajută! și cîteva sute de 
metri de peliculă. Toată această im- 
portantă organizare a început, în 
grădina Icoanei, turnarea unei glume 
parodistice intitulată ,Apasa Pau- 
lette", în care Paula Iliescu, cu fustă 
p=pit scurtă și strinsá pe şolduri şi 
fularul clasic innodat la gît, îşi juca 
primul rol de film. Dar pelicula s-a 
sfirsit înainte ca filmul să fie termi- 
nat... 

Vázind că nu mai are nici o ştire 
de la Viena, Paula Iliescu se hotă- 
ráste să plece acolo. Cînd ajunge la 


„Sascha“, 


studioul află că baronul 
Kolowrat a murit și că filmul proiec- 
tat de el nu se mai face. Paula con- 
tinuă însă voiajul, ajungind la Paris, 
pentru care îi deschisese poate ape- 
titul rolisorul de apaşă. Si acolo în- 
cepe pentru Pola lllery — care adop- 
tase intre timp acest pseudonim fáurit 
în glumă de colegii ei bucureșteni — 
clasica adăstare în jurul studiou- 
rilor a candidaţilor la glorie, în aștep- 
tarea unui ,cachet" de figurant. Dar 
de astă dată, așteptarea ei nu va fi 
fără roade. Un rolişor într-un film 
banal, „Le désir" de Albert Durec, 
turnat în 1928, îl face pe regizorul 
Alberto Cavalcanti să o distribuie în 
1929 în două filme ale sale, „Capitai- 
ne Fracasse" și „Le petit Chaperon- 
Rouge". Pola Illery începuse să fie o 
prezentá in cinematograf, tocmai in 
momentul cînd sosea filmul sonor 
care avea să pună atîtea probleme 
actorilor străini din studiourile oc- 
cidentale. 


centul ei ușor cîntat dădea farmec 
vorbirii dar crea și obligația rolului 
scris special pentru ea. Ceea ce se va 


film de René Clair, „14 Juillet", apoi 
în 1934 în trei filme, -în 1937 în alte 
j tit. În total zece filme, dar 
ăcute cu regizori importanţi: Ca- 
valcanti, Clair, Pierre Chenal, Ed- 
mond T. Gréville, Jean Choux, Ri- 
chard Eicheberg, iar dintre ele este 
sigur cá cele douá fime turnate ín re- 
gia lui René Clair figurează în toate 
cinematecile din lume. 

Războiul i-a întrerupt cariera şi nu 
m reușit să aflăm nimic precis asu- 
ra sa. S-a vorbit de o participare ac- 
vă 


[=] 


în rezistență, urmată de o gravă 
rănire care a răpit-o ecranului. Poa- 
te că în curînd această umbră de mis- 
ter se va risipi. Sau poate cà e mai 
bine ca ea să rămînă ca un halo în 
jurul carierei unei fete care a iubit 
filmul cu pasiune și pe care filmul a 
răsplătit-o pentru dragostea ei. 

lon CANTACUZINO 


e 


(7 T á - 


actorul 


40 


Sá-ncercám la „Cireşica... 


Actorul. 

Această plantă sensibilă are nevoie de un sol fer- 
til in care să crească: scenariul; de un cultivator 
priceput, regizorul, care să arăcească, să plivească, 
să sape și să ude... terenul prea sărac în care este 
semănată citeodatá: si de un consumator care să-i 
culeagă florile sau să-i mánince fructele coapte. 

Sarcina creatorilor este încheiată şi după ce pro- 
dusul este pus în cutii şi trimis la cinematografe, 
negustorii de filme încep desfacerea. O premieră 
de „gală“ — eveniment care-i stirneste mai mult 
pe autori decît pe spectatori, cîteva cronici opor- 
tune si superficiale, o fotografie a vedetei în revis- 
ta Femeia, şi apoi moartea lentă într-un cinemato- 
graf de cartier prost aerisit. Cîteva zile capetele 
noastre de hirtie mai atîrnă plouate și prost de- 
senate, pe un gard, așteptînd o bidinea cu clei care 
să lipească în trecere alte capete de hirtie — la fel 
de prost desenate, la fel de triste și de plouate. 

Spectatorul ajunge la cinema — dacă ajunge — 
din întîmplare, din plictiseală, Rareori, poate, din 
curiozitate. Şi iese la fel, fără să fi știut bine cine a 
făcut filmul, cînd s-a petrecut acțiunea, cinea ju- 
cat. Cîteva peisaje colorate, împușcături, un riu, o 


femeie bronzată. Peste o săptămînă, un prieten îi 
recomandă un titlu: 


— Despre ce e vorba? 
— Domnule... peisaje colorate, împușcături, o 
femeie bronzată. 
— Un rîu? 
— Mi se pare... 
— L-am văzut! 
— Nu e grozav? 
— Ba do. Bem o bere? 
— A propos! Ce zici de completare? 
— Care? 
— Cu restaurantele. Cu Dem Rădulescu și cu 
bruneti... 
— Care completare? 
一 De la ,Luceafárul^. 
— La ce film! 
— Păi... cel de care-mi spuneai, 
— Nu dom'le, ăla era la „Festival“. 


一 Nu contează, dar pe Bibanu l-ai văzut? 


一 Săptămina tr vizor. 


F reclama restaurantelor din București? 


n-ai văzut nimic. Hai la „Doina“, e 
grozav dom'le! Se vedea pe fata 
place interiorul localului. 


aproape. Un actor 

— Bere au? 

— La ora asta? Poate. Dar mie mi-e foame. Min- 
ca Dem Rádulescu niste sarmale uriage, pe cinstea 
mea. 

— Bine nene! 

Îmi lăsa gura apă. Am intrat la ,Luceafárul", 
am văzut completarea şi m-am săturat. 15 minute 
de reclamă copioasá. Filmul în sine nu mai conta, 
Actrita...? Nostimă, dar dacă nu consumă nimic la 
„DOI COCOSI"... păcat de tinerețea ei, nu ştie ce 
e bun. Nu-și face nici reclamă... de unde s-o stie 
omu'? Bietul om însetat pe o zi de caniculă, 

— La Gambrinus nu mai e bere. 

一 Să-ncercăm la „Cireşica“,.. 

Irina PETRESCy 


. 
一 一 一 


“ 


in direct 


din 


Roma 


Peste hectarele de reclame 
lascive promitind «Nopțile 
calde ale Popeei» sau «Pă- 
catele doamnei  Bovary», . 
Roma întinde cer pașnic, de 
idilă teocriteană. Peste zgomotele difuze 
sau alarmante de ambulante si «machine» 
ale poliției locale, clopotele de la San 
Pietro aștern covor sonor, dulce și ador- 
mitor la acel ceas al amiezii în care tot 
italianul ce se respectă bea «punta del 
giorno» şi mănincă «pizza carbonara» 
la Signor Giulio din Trastevere. Dacă te 
afli la un pahar de Chianti în vestitul car- 
tier al boemei romane, o întrebare iti 
vine pe buze: ce filme interesante se pot 
vedea la Roma? Orice om de artá ce se 
respectá (si ce om de artá nu se res- 
pectá?) te va indruma la «Fellini — Saty- 
ricon». Te convingi curînd de superba 
trufie spectaculará, somptuos apus de 
civilizatie gindit intr-un rafinat degrade 
coloristic. Bosch — compară cineva. ll con- 
trazic. Socul desenului psihologic imi 
pare atenuat coloristic, explozia carica- 
turalá diminuată într-o baie de nuanţe 
topite si toropite ca un ospăț pe sfirsite. 
Din cind in cînd, străfulgeră torte satanice. 
O zeiță neagră plonjează in Gheena cu o 
frenezie sinucigașă. Dar Fellini dirijează 
sabatul pe zeci, pe sute de voci savant 
orchestrate, pină la un pianissimo ireal 
ce desparte viața de moarte. În interiorul 
unei loggia patriciene se pregătește un 
lent ritual. Ca să nu cadă în mina barba- 
rilor,un nobil isi expediază copiii, isi eli- 
bereazá sclavii si isi deschide vinele in 
fata unui cer nepásátor si trufas. Femeia 
il urmează supusă, după ce s-a îngrijit ca 
aromele sacre să-i supraviețuiască. În 
liniştea timpului suspendat in gesturi so- 
lemne, auzi respiraţia stelelor și a geniului 
fellinian. Fantasmele mă urmăresc și afară, 
de-a lungul Tibrului decorat cu fortăreața 
Sant-Angelo, pină sus, la Gianicolo, de 
unde contemplu feeria Romei «by night». 

«O viziune onirică, astorică, un L.S.D. 
cinematografic» — numesc «Satyricon»-ul 
unii critici. Se poate.Mă înfurie insă Bruno 
Torri, care se întreabă didactic: «Per che 
si filma? Per chi si filma?» ca și cind arta 
ar fi extemporal la materia viață într-un 
singur mod predată, intr-un singur mod 
asimilată. Dar má infurie şi pretențiile lui 
Visconti din «Cadutta degli Dei», care își 
justifică obsesiile,situindu-le într-un con- 
text istoric. Prefer sinceritatea fantasma- 
gorică a lui Fellini, rigorii — chipurile cri- 
tice — mascind viciul viscontian. 

După o recomandare entuziastă vreau 
să mă amuz cu «Dove vai tutta nuda?» — 
— un fel de «7 ani de căsnicie» cu un Gas- 
sman obsedat de ideea că vede circulind 
pe stradă femeile în costumul Evei. Dar 
nu mai găsesc filmul nicăieri. Mă las incin- 
tată în schimb ge spiritualul «Casanova» 
al lui Comencini și la «Quirinale» urmăresc 
un western italian, «Colina degli stivali», 
lucrat în cele mai bune tradiții holly- 
woodiene. Ca numai la citeva zile să cu- 
nosc — cu totul intimplátor — pe unul din 
interpreții «Colinei...»: Luciano Rossi. 


Un aventurier pașnic 


Înalt, subţire, blond, cu o bárbitá rosco- 
vană de irlandez, cu o privire cînd senină 
de copil nordic, cind bintuită de nelinisti 
ciudate, Luciano e cel mai netipic italian. 
Adoră Leopardi și literatura greacă. A 
început prin a face medicina, n-a rezistat, 
s-a apucat de latină și greacă, a inceput 
să deseneze, să facă figuratie la Cinecittă, 
să someze și să fie distribuit în roluri de 
intelectual morbid traversat de angoase 
existentialiste. E de fapt un băiat simplu 
și bun, foarte timid, foarte retras, care la 
35 de ani trăieşte cu tata, cu mama şi «uno 
gatto» care îl trezeşte în fiecare dimineață 
la cinci trecute fix. A turnat citeva filme 
în lugoslavia, în Spania, de la unul din 
ele — «Aventurierul» — i se trage ami 
citia cu Anthony Quinn; engleza a in- 
váfat-o pe platouri, turnind in ambele 
versiuni westernurile Cinecittei. 


CINECTIT 


Am prins un moment inedit : 


în ziua aceea la Cinecittà 


nu se filma nimic. 


Era închis pentru inventar. 


Artistic. 


Succesul de azi al lui Comencini: «Copilăria lui Casanova» 


— M-am cam săturat să joc același tip 
suspicios şi terorizat. Sint însă şi cazuri 
cind trec de partea «durilor». Atunci te- 
rorizez eu. 

Evident, numai în filme, pentru că altfel 
Luciano e cel mai pașnic cetățean al 
Romei. Ne plimbăm pe Aventino, intrăm 
în cocheta basilică a cavalerilor de la 
Malta, unde, pentru că e duminică spre 
seară, ascultăm coruri gregoriene și pri- 
vim prin gaura cheii unei porti cindva 
celebre, cupola Sfintului Petru într-o per- 
spectivă de pini semeti. Soarele apune 
somptuos peste parcul cu portocale (a- 
mare la ora asta). 

— Mi-ar place să filmez in România, dar 
acolo nu realizați westernuri. 

— De ce numai westernuri, Luciano? 
— Pentru că actorii — ca şi femeile - 
nu aleg. Sint aleși. Sperasem că Fellini mă 
va observa cindva, dar la noi trebuie să 
treacă ani mulți pină să fii băgat in seamă 

de un mare regizor 

Ei da, la eil... 


Cinecittà, ora 0 


De la hotel Mediteraneo nu am decit 
să iau un tramvai si in trei sferturi de oră 
Paradisul de la periferia Romei imi des- 
chide larg porţile. Cu un paznic amabil 
traversez Styx-ul de papier mache— expus 
soarelui şi ruinii — străbat alei fără nume 
și bazine fără apa. 

— Aici s-au dat bătălii navale celebre 
intr-un mare film istoric. 

Glasul insotitorului imi amintește co- 
mentariul unui film general și patetic. De 
aici încoio, dialogul nu mai decurge ca 
într-un documentar al Sahiei ci ca într-o 
piesă de lonesco. 


— De ce-ati golit bazinul? 

— Ca nu cumva sá se inece copiii car 
tierului care vin să se báláceascá vara 

— Nu stiu sá inoate? 

— Nu ştim. Poate că nu știu... 

Dintr-o legătură de chei, Sfintul Petru 
al Cinecittei compară, alege, descuie... 

— Aici e platoul 13. Am să vă arăt de- 
corul pentru «Benvenutto Cellini». 

O piaţă florentină, cu clasica fontana 
din jurul căreia lipsesc doar copiii și po- 
rumbeii. 

— De ce-ati construit exteriorul pe pla- 
tou? 

— Ca sá nu ne deranjeze zgomotul he- 
licopterelor. Ştiţi, a fost un circ întreg 
cind se filma «Satyricon»... 

Moşul imi aprinde, confidential, lumi- 
nile platoului 14. O cameră întunecoasă, 
o masă de piatră, o lavitàá. 

— Aici va lucra Cellini? 

— Cind va lucra, pentru că deocamdată 
filmul s-a aminat fără termen. Se pare că 
trebuia să fie o coproducție cu România, 
dar de două luni stăm cu decorurile gata 
și nu se mai ştie nimic. 

Zimbesc recunoscător unui gind ce mă 
trimite acasă. Va să zică, nu numai Buftea... 

Traversăm sub un soare capricios pa- 
jiştile pe care acum 8 ani se desfăşurau 
cursele de cai din monumentalul «Ben 
Hur»; satul mexican cu celebrul saloon 
devenit culqus pentru pisicile Cinecittei. 
Mai departe e piața Veronei în care au 
duelat Thibald cu Romeo, iată balconul 
Julietei lui Castellani, Julietei lui Zeffirelli. 

Pe ultimul Romeo — Leonard Withing — 
aveam să-l intilnesc sub rasa monahală 
a junelui Casanova aventurat cinemato- 
grafic sub bagheta lui Comencini. Oare 
prin ce filme va fi rătăcind acum chipul 
palid al Julietei de 14 ani, care şi-a luat 


Magul Fellini şi zeița Capucine 


zborul in lume de aici, din balconul Cine- 
cittei? Încă puţin și devin sentimentală... 
Mai ales cind «cerberul» roman imi po- 
vestește cu duiosie cum Verona de car- 
ton adăpostește vara perechile de indră- 
gostiti fără locuinţă. Va să zică la 
Roma nu mai e loc de dragoste. Noroc 
cu golurile de producţie... 

Foarte greu să mai scrii despre Vati- 
canul filmului după ce au poposit în el 
atitea condeie. Dar eu am prins ceva inedit: 
în ziua aceea nu se filma nimic la Cinecittà. 
Închis pentru inventar. Artistic. 


De ce, domnule Micciché? 


Curioasă (din fire) şi interesată (prin 
profesie) aveam să-i formulez întrebarea 
unuia dintre cei mai pretentiosi critici ai 
avangardei italiene: lui Lino Micciche, di- 
rectorul festivalului «Cinema Nuovo» de 
la Pesaro,care se gásea in seara «tavolei 
rotonda» cu filmul românesc în juriul ce 
prezida manifestarea de la Accademia 
di Romania. Mai intii însă trebuia să fac 
față întrebărilor — cel puţin tot atit de 
curioase — ale lui Micciché si Enrico Bru- 
no, directorul revistei «Film Critica» ,cu 
privire la tendintele cinematografului ro- 
mánesc contemporan. Ne aflám la Roma, 
împreună cu D. Fernoagă,cu ocazia ciclu- 
lui de filme românești prezentat la cinema 
«Planetario» prin grija cinetecei naționale 
după ce arhiva noastră organizase re- 
trospectiva italiană la București. 

O selecție riguroasă ne-ar fi recomandat 
mai bine publicului roman si mai ales exi- 
gentilor critici. Poate, in locul «Momen- 
telor», ecranizate de Jean Georgescu, ar 


一 一 一 一 


41 


CINECIITÀ 


oras inchis 


fi fost mai nimerilă opera lui clasicá,«Noap- 
tea furtunoasá», mai ales cá intimplarea 
fácea ca in acele zile Caragiale să fie pre- 
zent pe micul ecran italian cu o adaptare 
(destul de discutabilă ca manieră revuis- 
tică) a «Nopţii furtunoase». Comparatia, 
aprecierea valorică atit a piesei cit și a 
spectacolului n-ar fi fost decit în favoarea 
noastră. Așa... presa italiană a consemnat 
critic spectacolul televizat, dar n-a avut 
in față argumentul nostru artistic. Dintre 
filmele mai vechi s-au prezentat «Moara 
cu noroc» (care a stirnit interes mai ales 
prin expresivitatea imaginii) și «Viaţa nu 
iartă (fatalmente mai restrins ca infele- 
gere a prozei vag pacifist-umaniste a lui 
Sahia). «La patru pași de infinit», «Balul 
de simbătă seara», «Gioconda fără suris», 
«Harap-Alb», «Răscoala», «Golgota» și 
«Faust XX», intr-o ordine cu totul intim- 
plătoare, au oferit spectatorilor italieni 
un tablou mai mult variat ca genuri și pre- 
ocupări stilistice decit ca etape ale evo- 
lutiei filmului românesc. 


Filme de cinema, colega! 


一 一 一 一 一 -一 一 一 -一 一 一 一 一 一 一 -一 


Discutia despre filmul italian a fost 
agrementată de domnul Micciche cu niște 
« ravioli», specialitatea casei la restau- 
rantul lui Di Stefano, cocotat într-un turn 
de apă din Eur. Asta da, idee... cinemato- 
grafică. Privită de la 100 de metri, nu mai 
existá cinematografie care sà intimideze 
chiar cind realizeazá 260 de filme pe an.. 

Dupa un pahar de vino rosso, am ataca! 
frontal: 


— Unde và sint realizatorii, domnule 
Micciché? 


— Trádare, colega! Au trecut cu totii 
de partea concurenţei. Micul ecran in- 
ghite la ora asta cele mai bune forte cul- 
turale. Televiziunea dispune de o sută de 
miliarde pe an; la ora asta se află printre 
cele mai mari intreprinderi de stat, după 
FIAT. E cit p-aci să devină cel mai mare 
producător cinematografic. După cum știți, 
la noi, majoritatea producătorilor primeau 
ajutoare din partea statului (cu excepţia 
lui Rizzoli, care, editor bogat,işi permitea 
luxul să nu se imprumute). Aţi aflat de 
bună seamă scandalul cu Dino Laurentiis 
care refuză să-și plătească datoriile uriașe 
față de stat. Ponti asemenea. Ca să-și 
poată achita creditele ar trebui să facă 
filme. Dar e o criză generală de bani li- 
chizi. Nici americanii nu mai investesc 
anul ásta la noi, pentru cà s-au lrezit cu 
un pasiv enorm. 


— Televiziunea oferá numai avantaje 
materiale realizatorilor? 


— Ea e gata, din toate punctele de ve- 
dere, să se substituie industriei cinema- 
lografice. Pune la dispoziție cineastilor 
posibilități nelimitate. Pentru tineri, de 
pildă, care n-au făcut incă filme, a des- 
chis o secție experimentală. Cei maturi 
au «carte blanche» pentru tot ce le trece 
prin cap. Visconti face de pildă un film 
despre istoria melodramei; Rossellini tur- 
nează viețile apostolilor și inaugurează o 
emisiune permanentă, «O privire asupra 
Siciliei». Castellani face un «Leonardo 
da Vinci», Comencini transpune un «Pi- 
nocchio» iar Giorgio Strehler — cel mai 
interesant regizor italian de teatru, ecra- 
nizează amintirile lui Goldoni pe care le 
turnează la Cinecittă. Pentru că, trebuie 
să ştiţi, si Cinecittà lucrează pentru tele- 
viziune. 


— Mai rămine ceva de făcut, domnule 
Micciché? 


— Da, filme de cinema, colega! 


Alice MÁNOIU 
42 


in direct 
din 
Moscova 


,fuga in bezn 


m 


Tema filmului: legătura omului cu pămîntul natal 


Va În anul 1961 pe ecranele lu- 
mii apăruse un nou film so- 
vietic despre război, care 

hs lăsa o impresie puternică 
spectatorilor de pretutindeni, 

impresie care nu s-a şters nici azi din memoria 
cinefililor. Filmul «Pace noului venit» apar- 
tinea unui tînăr si foarte talentat cuplu de 
regizori — A. Alov si V. Naumov,şi conținea 
un emotionant mesaj de omenie si pace. 

Acum, pe platourile studioului «Mosfilm» 

Alov şi Naumov termină filmul «Fuga în 

beznă» după piesa scriitorului M. Bulgakov, 

«Fuga». 

În virtejul pregătirilor, înaintea plecării 
lor la Paris, unde urmează să filmeze cîteva 
exterioare,am reușit să-i întilnesc pe cei doi 
regizori. 


Un «mîine plin de cîntece»? 


— A transpune pe ecran o piesă de Bulga- 
kov — unul din cei mai interesanti scriitori 
moderni sovietici, în a cărui operă se îmbină 
în mod cu totul original spiritul comicului 
grotesc gogolian cu cel al tragismului dosto- 
ievskian, nu este o treabă prea uşoară. Cum 
ati procedat deci cu scenariul? 


一 Scenariul filmului ne aparține. În alcă- 
tuirea sa am folosit în afară de piesa «Fuga» 
unele elemente din cel mai popular roman 
al autorului, «Garda albă», precum si din 


alte lucrări nepublicate. «Fuga» este o piesă 
foarte originală, care se compune din opt 
vise,poate mai bine-zis opt coşmaruri, dar 
de fapt opt trepte de clasificare a con- 
ştiinţei si destinului personajelor. Aceste 
personaje sint oameni din medii diferite, 
cu credințe diferite, pe care tăvălugul răz- 
boiului civil i-a adus laolaltă și i-a aruncat 
în una din cele mai dramatice condiţii 
umane — în emigrație. Gustind întregul amar 
al acestei condiții, ei vor alege, fie întoarce- 
rea în patrie, chiar dacă aceasta nu pentru 
toti va însemna un «miine plin de cîntece», 
fie pierderea ei pentru totdeauna. 


— În ce constă după părerea dvs. interesul 
acestei piese pentru transpunerea ei în film? 


— Tema piesei, deci si a filmului, se referă 
la una din cele mai actuale și fundamentale 
probleme ale omului secolului nostru — 
problema legăturii dintre individ si pámin- 
tul său natal. În toate timpurile au existat 
oameni care, cu sau fără voia lor, au trăit de- 
parte de ţară dar, mai mult ca oricind, 
conștiința omului secolului XX a fost con- 
fruntată cu o neiertătoare acuitate de pro- 
blema emigrației si a tuturor implicatiilor ei. 

Piesa lui via wot prin datele ei exte- 
rioare — fantasticul situaţiilor — dar mai 
ales prin tema ei interioará — tema patrio- 

tismului — ni s-a párut extrem de intere- 
santá și actuală, aptă a fi transpusă în film 


m! 3 


în 


Cu Batalov 
am mers la sigur... 


..dar cu Savelieva 
am avut oarecari temeri. 


Degeaba se zbate 
generalul alb... 
(M. Ulianov) 


Nici un pic de idilism... 


— Există unele păreri, după care Bulgakov 
ar fi privit cu o compasiune oarecum idilică 
situaţia fără ieşire a ofiţerilor albi emigranți. 


— După părerea noastră, Bulgakov a făcut 
o analiză foarte precis diferențiată a tuturor 
personajelor și în această analiză nu încape 
nici un pic de idilism. Simpatia sa este fățiș 
de partea celor două personaje,pentru care 
drumul în beznă este numai un ocol dureros, 
o etapă trecătoare și clarificatoare spre 
regăsirea patriei. Aceste personaje sint Go- 
lubkov — un intelectual total miop față 
de istoria pe care revoluția o scrie chiar sub 
ochii lui, si Serafima, o foarte tînără femeie 
părăsită de un sot cinic si venal. Aruncati 
de viață pe aceeași fragilă ambarcatiune a 
emigrației, se vor apropia unul de celălalt, 
se vor iubi si vor începe să înțeleagă unde 
este cu adevărat locul lor, 

— Am ales pe Batalov si pe Savelieva 
pentru aceste douá personaje,pentru cá am 
considerat că puritatea lor sufletească va 
găsi în acești doi actori tălmaci pe măsură. 
Dacă în privinţa lui Batalov, cu uriașa lui 
experiență cinematografică, am ştiut că mer- 
gem la sigur, în privința Savelievei am avut 
oarecari temeri, deoarece prea o făcuse 
rapid vedetă filmul lui Bondarciuk; or,o 
actriță infatuată nu ar fi putut niciodată 
intruchipa pe serafica noastră Serafima. 
Dar din fericire am putut constata că Save- 
lieva este capabilă de o uimitoare dăruire, 
că in toate trăirile ei este tulburător de 
sinceră si autentică. 

Personajele interpretate de Batalov si 
Savelieva sint într-un fel oglinda morală a 
desfășurărilor dramatice în care sînt angre- 
nati toti eroii filmului si, prin opțiunea lor 
finală, ei sint purtătorii perspectivei opti- 
miste a filmului. Cu totul diferit sînt tratate 
de Bulgakov, și sperăm și în film, personajele 
purtătoare ale perspectivei tragice a vieţii: 
este vocba de ofițerii albi judecați necrutá- 
tor, potrivit cu faptele lor. Pentru unul din 
acești ofițeri, generalul Ciornota, l-am ales 
pe M. Ulianov, unul din cei mai interesanti 
si solicitati actori de film (si teatru) sovietici. 
Ulianov, care a jucat tot ce poate visa un 
actor sá joace, de la Mitia Karamazov la 
Lenin, a știut să dezvăluie in rolul acestui 
general alb, disperat, inversunat și con- 
damnat a fi veșnic vagabond, întreg tragismul 
personajului, al destinului său. 


— Ce modalități deosebite de expresie spe- 
cific cinematografice ati folosit în realizarea 
filmului ? 


— După «Pavel Korceaghin»,acesta va fi 
al doilea film al nostru în culori. Imaginea 
care aparține operatorului |. Patasvili (cu- 
noscut in România din filmul «Omul merge 
după soare») este ceva mai calmă, mai 
laconică decit în filmele noastre precedente. 
Am făcut de asemenea unele încercări de a 
găsi ceva specific pentru fiecare serie ; filmul 
avînd două serii: «Patria» și «Printre străini» 
Prima serie e toată parcă în ceață și învăluită 
intr-o zăpadă cenușie și tristă, dar totusi 
cumva familiară și apropiată; seria a dou: 
este foarte colorată, foarte zgomotoasă, 
dar în schimb foarte străină. 


.Dar dorinti, speranţe... 


— Nu credeţi că transpunerea cinemato- 
graficó a unor cunoscute piese de teatru 
include riscul de a se plăti tribut teatralitátii, 
in film? 


— Este prima oară cá am pornit dea o pie- 
sà de teatru la un film si trebuie sá márturi- 
sim că, desi am fost preocupaţi să evităm peri- 
colul de care vorbeati, si deși, beneficiind de 
sfaturile foarte preţioase și competente ale 
Elenei Bulgakova, văduvascriitorului, amavut 
libertatea de a păstra în primul rind spiritul 
autorului şi nu într-atit litera operei, nu 
cred totuși că am reușit pe deplin. Este cert 
că e mult mai bine să faci un film după o 
proză bună și în acest sens ecranizarea 
romanului lui Bulgakov, «Stăpinul și Mar- 
gareta»,ni se pare pasionantă. Dar acest 
gind, acest germene de dorință aparține 
deocamdată unui viitor mult prea îndepăr- 
tot ca să ne oprim acum asupra lui. 

Nu ne mai rămine decit să vă facem o 
mărturisire: încercăm de fiecare dată chi- 
nuri cumplite cind trebuie să vorbim despre 
un film neterminat. Totul ni se pare mult 
mai simplu cînd primul cuvint îl are filmul 
și abia după aceea noi. 


Marghit MARINESCU 
foto: A.P.N. 


filmul e o lume 
iar lumea e un film 


Anti-tutun și pro-marijuana? 


Tony Curtis îşi punea tot farmecul la 
bătaie ca să demonstreze, săptămină de 
săptămină telespectatorilor americani;cà 
tutunul le face rău, cá este cel mai dău- 
nátor drog. Dar iată că același Tony 
Curtis a fost prins la Londra cu o doză 
serioasă de marijuana asupra lui. Drept 
care a plătit o amendă substanțială si a 
fost trimis în fata tribunalului unde şi-a 
recunoscut vinovăția 


Licitaţie sui-generis 


John Lennon, (unul din cei patru Beat 
les) autorul celebrelor șlagăre «Sá dám 
păcii un prilej» si «Las' să fie», împreună 
cu soția sa, japoneza Yoko Ono, și-au 
vindut nu mai puțin faimoasele plete la o 
licitație în folosul organizației «Black Po- 
wer», care apără drepturile negrilor. 


Test 


Un desen animat cu un conținut agre- 
siv. şi un alt desen animat fără conținut 
agresiv au fost proiectate in fata a două 
grupuri de copii. Li s-a cerut apoi să aleagă 
între două jucării: primii au ales două 
păpuşi dintre care una, manevrată de o 
pirghie, o lovea în cap pe cealaltă. A 
doua jucărie era o păpuşă obișnuită. 
Alegerea copiilor a urmat riguros filmului 
văzut, 


Un optimist 


«Hollywood-ul este într-o situație mai 
bună decit oricare alt centru de producție 
din lume, afirmă producătorul M.Y. Fran- 
covith. Strigátele de alarmă, de criză si 
șomaj sint exagerate de statistici neobiec- 
tive.» El sustine de asemenea că există 
destui bani disponibili pentru a turna orice 
film si că astăzi criza nu e mai gravă 
decit în trecut. Dar că rentabile sint fil- 
mele nu de mare buget ci de mic buget 


Un argentinian focos 


Anul trecut, cînd fotbalistul argentinian 
Omar Sivori a demisionat din echipa din 
Neapole, din cauza unei penalizări pe 
care o considera nejustă, el a declarat că 
părăseşte pentru totdeauna sportul și 
Italia. «Totdeauna» — durează uneori mai 
puțin de un an. Omar Sivori se găsește 
acum din nou în Italia unde nu mai joacă 


iceberg-ul 
de foc 


Fellini spunea despre Anita Eckberg: 
«E simbolul insusi al dolcei vita». E! a 
introdus personajul ei, exact așa cum e, 
in filmele sale. Unele scene filmate nu 
fac decit să reediteze aventuri reale ale 
spectaculoasei nordice debordind de vita- 
litate. Vestita scenă a dansului ei păgin 
sub apele Fontanei Trevi nu sint datorate 
imaginației tumultuoase a lui Fellini: re- 
gizorul a fost inspirat de niște fotografii 
publicitare făcute de «la Eckberg» la 
Fontana Trevi. Temperamentala nordică a 
creat la vremea ei un mit: un delir al 
blondelor albe. «Am fost prizoniera per- 
sonajului meu — spune azi cu amără- 


fotbal dar isi joacă propriul lui rol în 
filmul lui Alberto Sordi, «Președintele». 


Filmul pe valuri 


Cinemateca italiană a initiat o activitate 


culturală cinematografică intensă pe bor- 
dul transatlanticelor. Experimentul — pri- 
mul din lume — a avut loc pe motonava 
«Michelangelo» unde s-a prezentat un 
ciclu de filme pe tema «Virsta de aur a 
comediei». Programele gratuite sint co- 
mentate de critici cinematografici. 


San Pietro din Roma 


Pentru prima oară se filmează în inte- 
rioarele Bazilicii San-Pietro un lung me- 


traj cu subiect interpretat de actori profe- 
sioniști. Filmul color e dedicat istoriei 
construirii marelui monument arhitecto- 


nic, istorie urmărită prin marile persona- 
litáti ale renașterii italiene. Orson Welles 
deține rolul ultimului constructor al bazi- 
licei, Michelangelo Buonaroti. 


Din tara Soarelui-Rásare 


În ultimul an, Nipon-Films a importat 


din URSS 21 de filme artistice si 4 scurt- 


metraje. În această perioadă, din Japonia 
au fost exportate în URSS 7 filme artistice 


și 4 scurt-metraje. 


Sophia—Karenina 


Sophia Loren, cu ocazia premierei !a 


Moscova a coproductiei sovieto-italiene 
«Floarea soarelui»,a acceptat propunerea 
de a juca intr-o nouă coproducție sovieto- 
italiană, o ecranizare a romanului lui 
Tolstoi, «Anna Karenina», «Acest rol a 
fost visul vieţii mele, dar niciodată n-am 
indrăznit să o recunosc, pină intr-atit mi 
se părea de ambițios. Astăzi însă mă simt 
în stare să-l joc, desi nu am intenția să o 


concurez pe Greta Garbo» 

Filmul, al cărui regizor nu a fost încă 
fixat si care se discută la nivel de produ- 
cátori, va avea probabil douá versiuni, una 
scurtatá pentru marele ecran, si una de 
opt ore, pentru a putea fi proiectată si ca 
serial tv. 


Coproductie sovieto-maghiará 


La studioul «Mosfilm» a inceput turna- 
rea unei noi coproductii sovieto-maghiare. 
Regizorul Martin Keleti isi intitulează pe- 
licula «Franz Liszt» si, fireste, e vorba de 
viata celebrului compozitor 


ciune Anita Eckberg. Nu mi s-a oferit 
niciodată un rol pentru o actrită. Cind am 
incetat să mai simbolizez tinerețea inse- 
tată de viață, m-au lăsat deo parte.» 


Ekberg se scufundă 


omagiu 
maestrului 


Cu prilejul celei de a 75-a aniversări de 
la naşterea lui Aleksandr Dovjenko, a fost 
prezentat într-un cadru festiv filmul «Poar- 
ta de aur», consacrat vieții și operei 
marelui regizor. Se stie că filmul «Cintecul 
mării», pe care Dovjenko nu a apucat să-l 
termine, a fost dus la bun sfirșit de regi- 


zoarea lulia Solnteva, colaboratoarea lui 
Dovjenko. Dupá ce a realizat, dupá sce- 
nariile maestrului, «Povestea anilor de 
foc» si «Desna fermecată», Solnteva com- 
pleteazá trilogia cu «Poarta de aur», adu- 
cind astfel un omagiu cineastului de 


prestigiu mondial. 
NW. 
123 
esca 


ihg. 
? 


Povestea anilor de foc (Zinaida Kirienko) 


fii si 
fiice 


Studenta cu păpuşa 


Taryn-Tyrone 


Orice asemánare intre numele Taryn 
Power si Tyrone Power nu e deloc intim- 
plátoare. Adolescenta de 16 ani este fiica 
regretatului actor si a Lindei Christian si 
sora «lansatei» actrite de 19 ani, Romina 
Power. Taryn Power se joacá incá cu 
pápusa dar si cu planuri márete de viitor: 
paralel cu studiile universitare pe care le 
va începe anul acesta în Anglia, ea va 
urma şi o școală de artă dramatică. Me- 
zina familiei de actori intenționează să 
continue tradiția. 


O idee publicitară 


Nouă copii de actori celebri au avut 
ideea de a monta un spectacol la Las 
Vegas. Curios, ei au primit imediat la 
dispoziție sala cazinoului Cesar's Palace 
Trei mii de spectatori aplaudă în fiecare 
seară numărul de o oră și jumătate pre- 
zentat de nume cărora li se adaugă inva 
riabil jr., ceea ce uneori devine o.póvará 
Cind a plecat în S.U.A. acum citeva luni, 
Michel Marceau nu a mărturisit nimănui 
că este fiul celebrului mim Marcel Marceau. 
A vrut şi a izbutit să se impună cu talentul 
său de cintáret ghitarist. Angajat să cinte 


Identificati de la stinga la dreapta: 


in «Hi-Ham»,unul din cele mai populare 
spectacole de TV, a incheiat un contract 
de 3 ani cu o firmă de discuri si apoi un 
altul și mai interesant pentru filmul «Loui 
siana». Deana Martin, exuberantă și ma- 
lioasá, e de pe acum o personalitate a 
muzicii și televiziunii, iar Gary Lewis, fiul 
lui Jerry, e cintáret si baterist. Marce! 
Marceau pregáteste un turneu in S.U.A 
unde e foarte admirat. Tatál si fiul vor 
avea curind fericirea să fie aplaudati — 
și confruntati — pe aceeași scenă. 


copii: Maureen Reagan, Ted Lewis Jr., Francesca Hilton, Jackie Coogan Jr., Meredith Mac- 
Rae, Gary Lewis, Deana Martin, Michel Marceau, Patti Grayson. 

părinți: guvernatorul Ronald Reagan.Ted Lewis, faimos fantezist, Zsa-Zsa Gabor și Conrad 
Hilton, Jackie Coogan, Gordon şi Sheila MacRae, Jerry Lewis, Dean Martin, Marcel Marceau, 


Kathrin Grayson şi Johnny Youston.) 


rigoare 
criticá 


Clasic, romantic, baroc 


Ce gindesc despre «Arrangement» de 
Elia Kazan (cu Kirk Douglas si Faye Du- 
naway) ziaristii de la: 

Aurore: «E poate o carte excelentă» 
dar cert nu e una din cele mai bune opere 
ale cineastului greco-american». 

Express: «Deopotrivá clasic, romantic, 
și baroc, «Arrangement» seduce prin 
forma sa, prin ce spune» 

Le Figaro: «Nimic altceva decit inco- 


erentá pentru a masca lipsurile». 

La Croix: «Film de o frumusețe suve- 
rană» 

Nouvel Observateur: «Kazan rămine 
campionul îndrăznelilor. În ciuda defec- 
telor, e un film). 

La parisien libéré: «Evident, un film 
exceptional. O operá bogatá. complexá, 
desăvirșităy, 


V.I.P. 
Antonioni 


Michelangelo Antonioni a fost inclus de 
revista «Esquire» în lista celor o sută de 
personalități foarte importante ale lumii 
(V.I.P. = very important persons )+ Lista 
conține numele unor figuri proeminente 


care În deceniul nostru au cea mai mare 
influentă asupra lumii. Antonioni e carac 
terizat drept «cea mai importantă forță 
creatoare din cosmosul cinematografic». 


Muza verde a lui Antonioni din «Zabriskie Point», Daria Halprin 


o urmasá 
a Antigonei 


Frumusețea elină: 
Corina Tsopei (cu R. Harris). 


Corina Tsopei, actrita din tara lui Homer 
şi a Melinei Mercouri (sic) e pe cale 
să devină «noua febră greacă a Holly- 
wood-ului». Frumoasa brunetă cu ochi 
verzi a primit în orașul filmului un ro! 
important în «Un bărbat numit Horse» 
Richard Harris,care incarneazá si el un 
fiu al mării Egee, spune despre Corina 
Tsopei: «Farmecul ei este cu atit mai 
autentic, cu cit ea nu ignoră drama umană 
și politică din tara ei. Dimpotrivă, este 
afectată de acest lucru cu toată ființa ei, 
și datorită acestui fapt ea are un plus de 
frumusețe. Corina Tsopei ne demonstrea- 
ză că atunci cind crede în libertate o 
tinără este mai atrăgătoare și o actriță 
mai emotionantàá 


J Cu a EI CE PEREZ aul 


ciné-vérité 


De 425 de ori Barbara Parkins 


un ecou din 
«Valea pápusilor» 


Pe Barbara Parkins am vázut-o doar in 
«Valea pápusilor». Ea e cunoscutá mai 
mult ca actriță de televiziune; serialul 
«Peyton Place» a avut nu mai puțin de 
425 de episoade. Cind spectatorii au aflat 
că Betty, personajul pe care ea îl inter- 
preta,va muri, au trimis televiziunii mii 
de scrisori de protest, si astfel Betty 


continuă de cinci ani să fie musafirul 
sáptáminal al micului ecran. Dar Barbara 
Parkins îşi consideră experiența TV drept 
un antrenament pentru marele ecran. Cu 
ochi lucid ea îşi analizează astfel primul 
ei film si primul ei succes: «Valea păpu- 
silor a fost realizat după un roman care 
se scălda într-o atmosferă de scandal! 
Din păcate, Hollywoodul n-a mai așteptat 
vreo doi sau trei ani pentru a adapta 
această povestire. Hollywoodul încă nu 
trecuse prin marea revoluție morală și 
intriga nu a putut fi tratată franc. Filmul a 
fost vindut cu un titlu sforăitor, dar după 
mine, el dezamăgea. Păcat!» 


avem o problemă 


Moreau în 
tara minunilor 


Jeanne Moreau a interpretat în «Alex 
in tara minunilor», filmul pe care tocmai 
l-a terminat la Hollywood, propriu! ei 
personaj. 

«Este pentru prima dată cînd fac acest 
lucru și mi se pare o experiență senza- 
tionalá. O s-o mai repet» — spune marea 
actriță de compoziţie. 


B.B. 
anti-B.B. 


Odinioară B.B. o interpreta pe ecrane 
pe B.B. Lumea se ducea la cinema ca să 
revadă acelaşi personaj de femeie-copil, 
de tinără modernă care îndrăznește să 
fie mereu ea însăși. Ultimul film în care 
turnează o aduce însă pe B.B. într-o 
postură inedită: de călugăriță. Să fie oare 
dovada unei încercări de ro! de compozi- 
tie a actritei Bardot? Sau mai curind o 
dovadă de umor si de supremă cochetárie 
fatá de publicul obișnuit să o vadă fără, 
prejudecăți — şi fără haine? Brigitte Bar- 
dot reinnoieşte provocarea pe care a 
acceptat-o în «Viva Maria» de a turna 
alături de o excelentă actriță: de data 
aceasta, Annie Girardot 


Sfinta Bardot 


Savantul cosmonaut Gregory Peck 


«Houston! Houston»! Nu mai avem energie. Sintem 
pierduţi !» 

Houston către nava spațială: «Rezistati». 

...Ati ascultat — spune speaker-ul — o secvență din filmul 
«Naufragiati în spaţiu» 一 Puteţi vedea la cinematograful «Egip- 
teanul» acest film al lui John Sturges cu Gregory Peck. 

În continuare speaker-ul postului de radio Los Angeles, cu o 
voce sacadatá,anunta: «Aflám în această clipă că nava Apollo 13 
e pe cale să naufragieze. Nu párásiti posturile de radio. Vom 
transmite in direct de la baza de lansare». 

«Houston-Houston! Avem o problemă la o pilă de carbu- 
rant». 

Coincidenta extraordinară dintre realitate și ficțiune, dintre 
tragedia de pe pinza ecranului și cea din atmosferă, nu e de 
fapt o coincidență: ea se bazează pe o cunoaștere științifică a 
problemelor ridicate de odiseele interplanetare. Cind filmul 
«Naufragiatii» a apărut pe ecrane — cu o săptămînă înaintea 
zborului Lovell, presa scria: «Cosmar sau anticipație? Noul 
film al lui John Sturges, inspirat după best-seller-ul lui Martin 
Caidin, relatează o tragedie orbitală care, sperăm, va rămine 
de domeniul ficţiunii». 

Fără îndoială că se știa că Hollywood-ul reconstituie în mod 
fidel ambianța zborului: recentele vinzări la licitație ale decoru- 
rilor casei M.G.M. au demonstrat post-mortem grija cu care 
se crea o scenografie autentică. Dar în cazul acestui film, 
tulburătoare a fost nu numai fidelitatea strictă a costume- 
lor, a mediului, rachetei cosmice, ci,în special, intuirea reacțiilor 
cosmonautilor. La premiera filmului fuseseră invitati toti 
astronauții americani si toti declaraseră că nu există erori nici 
din punct de vedere științific, nici psihologic. Și ce poate fi mai 
semnificativ decit faptul că atunci cînd s-a declanșat explozia 
pe Apollo, primul gind al lui Lovell a fost la filmul văzut cu 

citeva zile înainte? Să recunoaștem că noi, pămintenii, 


citeva zile înainte? Să recunoaștem că noi, pămintenii, pri- 
veam acest nou zbor sideral, cu blazare, cu rutină. Ba chiar 
englezi impotriva războaielor de țesut mecanice, ca parizienu 
impotriva iluminatului orașelor cu gaz (noaptea fiind făcută 
ca omul să se bucure de întuneric) sau ca britanicii membri ai 
clubului «Pentru platitudinea pămîntului» care susțin că 


pămîntul nu e rotund. . 
Aceşti oameni minuriati și mașinile lor zburătoare erau 


admirati, stimati, dar nu prea iubiți: păreau prea diferiti de noi, 
prea supraoameni, prea roboți ştiinţifici care nu dau gres ni- 
ciodată. Pină în clipa cînd Swigert a spus «Avem o problemă» 
şi am înţeles că meci-ul lor cu maşina avariată, cu spaţiul orb 
si nepăsător, este lupta noastră pentru dreptul de a ne înălța. 
Am zimbit cu ingáduintá cînd am aflat că Hayes, savantul, supra- 
omul, și-a cusut pe cască și pantaloni cite o bandă roșie ca 
Steve Mc Queen la cursele de automobile. Am tremurat cînd 
am aflat ce puls ridicat are Lovell. Deci si ei au singe, nervi, mici 
vanitáti ca noi toti. Deci si noi putem fi ca ei. 

S-a contabilizat in S.U.A. cá la fiecare 14 minute apare pe 
ecrane o scenă violentă, la 45 de minute o crimă, iar la 100 de 
lung metraje există 6,6 acte criminale pe film. S-a evaluat cá 
adolescenţii petrec in medie trei ore pe zi în fata televizoarelor 
sau a marilor ecrane și că anumite filme au o influență echiva- 
lentă cu insomnia provocată de două cești de cafea. E bine să 
ştim ce ecrano-cosmaruri. ce ecrano-nimicuri ne pindesc. 
Desigur, pinza albă a ecranului va suporta multe pelicule 
pseudo-spatiale ca «Luna vagabondă», a cărui reclamă sună 
așa: «Un film cosmic sexual fără nuduri». Dar să nu uităm să 
contabilizăm și filmele care ne fac mai buni, mai frumoși şi mai 
destepti, cele care ne fac să devenim mai atenți la «problemele 
fraților noștri». 


Maria ALDEA 


Cinerama 


a,b,c... 
1525308. 7 


e Pier Paolo Pasolini i-a oferit Mariei 

Callas rolul titular din «Mutter Courage» 
dupà Berthold Brecht. De data aceasta 
Callas va cinta. 


€ Catherine Deneuve va juca alături 
de un careu de zile mari: Laurence Olivier 
Kirk Douglas, James Mason si Alan Bate 
in «Faru! de la Finisterre» după Jules 
Verne. Filmu! care va fi turnat in Spania — 
inepuizabila sursă de exterioare pentru 
filmele cu iz exotic — va fi dirijat de Kevin 
Billington 


e Mikis Theodorakis, eliberat nu de 
mult din inchisorile grecesti, a acceptat 
să compună muzica pentru filmul «Sut- 
jeska» (regia Stipe Delic) despre parti- 
zanii mareșalului Tito in cel de-al doilea 
război mondial. Compozitorul grec, invi- 
tat la Belgrad de Liga compozitorilor 
iugoslavi,a căzut de acord să compună 
şi două cintece pentru filmul «41». 


o Michel Legrand, compozitor ce- 
lebru datorită «Umbrelelor din Cherbourg», 
a devenit şi scenarist. Povestirea lui — 
pe care o pune în scenă Jacques Demy — 
are 120 de personaje: sint pasagerii unu: 
avion care, în momentul cind se pregă- 
tesc să aterizeze, constată cá planeta noas- 
tră a dispărut. Cine s-ar fi așteptat la un 
asemenea suspens din partea gingașului, 
etericului, fragilului Legrand? 


e Romain Gary pregătește filmul «Pe- 
rico! total». Pericolul îl reprezintă de fapt 
drogurile. Gary nu intenționează să facă 
un film didactic ci vrea să creeze o acțiune 
cinematografică care să impresioneze prin- 
tr-o ilustrare obiectivă a problemelor ridi 
cate de folosirea drogurilor. Fosta lui 
soție, Jean Seberg, cunoscută luptătoare 
anti-drog, va fi eroina filmului. 


e Paul Newman este considerat in 
Peru cel mai bun actor din lume. Drept 
care a primit premiu! «Tiahuanaco». 


e Glenn Ford va fi audiat ca martor in 
procesul lui Franz-Paul Stange, crimi- 
nalu! de război nazist din lagărul Treblinka. 


e Monica Vitti debutează intr-un seria! 
TV. intelectuala, umorista Vitti va deveni 
celebra vampă italiană a filmului mut, 
Francesca Bertini 


e Frank Sinatra a sustinut benevol 
un nou recital la Royal Festival Hall din 
Londra. Fondurile obtinute au fost alocate 
O.N.U -ului in folosul tineretului studios 
Ultimele concerte ale lui Sinatra, care au 
adus beneficii de 300 mii de dolari,au fost 
inchinate asociatiei pentru prevenirea cru- 
zimii la copii si spitalului Alexandra. 


e Richard Harris, care a turnat filmul 
«Bloomfield» in Israel, isi va clădi în 
apropiere de Tel-Aviv un studio de filme 
din care nu va lipsi desigur clasica stradà 
a western-ului. Actoru! britanic, pasionat 
de, westernuri, a scris un scenariu numit 
«Praf», pe care tot el vrea să-l pună în 
sc&pă si să-l interpreteze. 


e Gianni Morandi a fost candidatul! 
partidului comunist în Montana — subur- 
bie a Romei — a cărui istorie e legată de 
numele lui Garibaldi. 


e Vilgot Sjöman, reputatul regizor 
suedez, lucrează în prezent o comedie 
intitulată 一 cifrat pentru noi — «Lyckliga 
Skitar». 


e Togny Hickman-un nou regizor 
suedez — turneazá a doua parte a unui 
film de un limbaj universal: «Limbajul 
dragostei». 


e Rod Steiger a acceptat propunerea 
regizorului italian Sergio Leone. El va 
turna — bineinteles tot in Spania — rolul 
unui «bandido» mexican ai cárui complici 
sint proprii sái fii. Dar piná in prezent 
Rod Steiger nu-și cunoaște copiii.. 


46 


prima 
doamná 


„a cinematografului iugoslav este o po- 
reclă care i-a fost dată si i se și cuvine Mi- 
lenei Dravic, un nume de care e legată 
insăși istoria filmului iugoslav. Ea a știut 
intotdeauna să confere un farmec deo 
sebit eroinelor interpretate. De aceea a 
și fost remarcată absenta ei din ultima 
vreme de pe marele ecran. Faptul! se dato- 
reste unei munci intense pentru un serial 
TV in 52 de episoade, intitulat «O viată 
într-un an» si realizat de regizorul Vladan 
Slijepcevic. Milena Dravić, recunoscută 
pentru mobilitatea expresivă a fetei, are 
posibilitatea să-și dovedească pe deplin 
aptitudinile in acest serial, deoarece va 
trebui să interpreleze viata tragică a unei 
temei din tinerete pina in clipa mortii 


„la figura rávásità a țărâncii. 


SR a 


carnet 
trist 


Pe regizorul Albert Lamorisse, un poet 
al cinematografiei franceze, spectatorii din 
țara noastră au avut prilejul să-l cunoas- 
că prin intermediul emotionantului scurt- 
metraj «Balonul roșu» si al feeriei «Fili 
inaripatul». Lamorisse deciarase cindva; 
«Mu sint profesionist. Sint amator. Fac 
filme dupà conceptia mea». Si se poate 
afirma că fantezia si gustul sáu pentru 
trucaje tin de traditia lui Méliàs. Dar poe- 
zia care inváluie intreaga sa creatie il a- 
propie de filmele semnate de tandemu! 
Carné-Prevért. 

La 2 iunie, in timp ce turna lingă Tehe 
ran nou! său film, «Vintul indrágostitilor» 
Albert Lamorisse a murit intr-un accident 
de helicopter. Creaţia sa nu se va șterge 
insă vreme îndelungată din inimile copiilor 
și din memoria adulților, 


Unul din iubitorii ce: mai pasionaţi de 
cinema, promotor de un gust desávirsit, 


bibliorama 


indráznet care a luptat să impună cinema- 
tograful de calitate: acesta era Henri 
Ginet, neobositul, entuziastul secretar al 


Asociaţiei Internaționale a filmelor de 
artă. În sala veche din 1750 a cinemato- 
grafului Ranelagh pe care-l conducea, e! 
a dat publicului parizian posibilitatea să 
cunoască cele mai noi filme și tinerele 
cinematografii. Aici a fost găzduită si o 
săptămină a filmului românesc. În foaie- 
rele de la Ranelagh „pictorii și sculptorii 
tineri găseau prima trambulină către pu- 
blic. Pictor e! însuși, iubitor de arte, in 
special de a saptea, Henri Ginet s-a stins 
la 45 de ani. 


Abia a fost oaspetele nostru. Bunul si 
jovialu! Folco Lulli — care a indrágit co- 
drii Moldovei pe cind turna in «Baltagul» 
— s-a stins la Roma in urma unei crize 
cardiace. Turna puțin în ultimul timp din 
cauza sănătății subrede. L-am revăzut de 
curind pe ecranele noastre în reluarea 
«Salariul groazei» „unde a avut una din 
cele mai memorabile creații din cariera lui. 


Ultimul film «Baltagul». 


Cristian Popisteanu: 


„Intilniri în hunea 


filmului“ 


Biblioteca cinefilului — colecție tipărită de editura «Meridiane» — ne oferă cu 
acest volum o surpriză. În locu! obișnuitei micromonografii ne întilnim, de data a- 
ceasta, cu o suită de interviuri. Şi, s-o spunem de la început, surpriza este foarte 
plăcută. Asta în primul rînd datorită talentului si priceperii celui care le-a realizat. 
publicistul Cristian Popișteanu. 

Cine va căuta în aceste interviuri amănunte picante, cancanuri, frivolitáti de ul- 
timă oră, va fi dezamăgit. Dar acela pentru care arta cinematografului înseamnă si 
altceva decit culisele vieții vedetelor,acela pentru care filmul este un mijloc de comu- 
nicare emoțională „va avea numai de cîștigat citindu-le. Cristian Pspisteanu a știut 
să descopere în întilnirile sale cu lumea filmului citeva din «momentele de adevăr» 
trăite dincolo de ecran. Cele 15 interviuri adunate în volum te introduc într-un circuit 
de idei, de preocupări, de probleme majore ale celei de-a șaptea arte. Ridicindu-se 
peste acel profesionalism îngust care transformă uneori dialogul într-o relatare teh- 
nicistă, Popisteanu izbutește, în fiecare discuție. să pună în valoare esentialul, pro- 
blemele de fond si nu numai pe cele de formă ale cinematografului. 

Astfel e pusă în evidenţă o primă trăsătură a volumului de fața: seriozitatea cu care 
a fost alcătuit. Invitindu-ne (cum spune el însuşi in post-scriptum) pe calea inter- 
viului «să-i vizităm pe cei care ne vizitează mereu pe ecran», Popișteanu aruncă ra- 
zele reflectorului asupra universului artei acestora. Citind dialogurile sale ştim mai 
mult despre oamenii filmului pe care i-am îndrăgit, ni-i explicăm, ni-i apropiem. Aș 
retine în această privință două interviuri care pun în evidenţă gindurile și frámintárile 
de creatie a doi mari autori ai filmului: Alain Resnais și Grigori Kozintev. 

Volumul are şi o a doua trăsătură de loc lipsită de importanţă. Cristian Popisteanu 
este un reporter care stie să şi asculte. El nu caută să se pună, ci să-l pună în valoare 
pe interlocutor. Banda de magnetofon sau bloc-notes-u! au retinut confesiunea 
cineastului, iar reporterul o redă apoi pe coala curată de hirtie, fără a o trunchea, fără 
a rupe firul ideii cu zeci de întrebări siciitoare. Avem astfe! senzatia că artiștii ni se 
adresează direct, ne împărtăşesc sincer citeva din lucrurile care ii frămintă cel mai 
mult. Michèle Morgan vorbeşte de «increderea, sentiment-motor», Yves Montand 
de «sacrul cult al muncii», Cerkasov de «spiritualitatea națională rusă», Henry Fonda 
de «eroii western-ului», Claudia Cardinale de «simplitate și firesc în cinema». 

Autorul îşi socotește interviurile (în post-scriptum-ul de care am mai amintit) 
doar un «vehicul de transport». Să-i mulțumim pentru modestia sa și să ne bucurăm 
că acest vehicul plin de idei ne poartă de cincisprezece ori în minunata lume a fi! 
mutui, a cinematografului,căruia gazetarul activ si inteligent care este Popiștc.: 

ii regăsește locul meritat printre cele mai umane arte. 


Al. RACOVICEANU 


autoturisme, 
premii în bani 


puteți cistiga la: 


JUCATI LA LOZ ÎN PLIC 


nr.8 


K E : ANUL VIII (92) 


^ od 


2 revistă lunara 
f E X " uU r 
» z ăi 

X X, 
; : — ) 
Kc s > $ de cultură -— 
| 9 
| m i T 

| oa 

fü 1 ox 


on 


ul " 


n numarul viltor: 


amar: 


Ys iu. 
[a ordinea 5/04? 


, 


了 ^ 7 
LE DIT NA 5 C^n 7 LA 
LI" /n 大 H () J (, UU (A 


e 心 


> 
; 
" 
A 
: 
: 


a 
a 
[d e AA y aT 
^» . / » E 4 / i 
4) qd"? | MAAA 
"v. 4) 


"s Psi ai TTA "-^ A PET. f — Fa 
v j; ,, "y, + fi $ [4 y f ! f f » f j f f 
F * A d F "9 | mE 4 | A | 人 

f | /4 LA Y Up uU b E/E E (A HATA 及 ^s A 


ANUL VIII (93) 
lunară 


revistă 
Septembrie-1970 


Bucuresti 


-— 
m 
> 
2 
o 
eo 
o 


Pe Aimee lacobescu o vom revedea 
în curind în noile serii haiducești rea- 
lizate de Dinu Cocea. 


33 


36 


Foto: A. Mihailopol 


Filmul românesc și valenţele lui 


CINEMA 


Pe Sophia Loren o cunoaște toată 
lumea. Ce nu stie toată lumea este faptul 
că actrița nu mai acceptă decit roluri 
de profunzime. 


ANUL VIII NR. 9 (93) SEPTEMBRIE 1970 


Redactor șef: Ecaterina Oproiu 


Valerian Sava 


Ov.S. Crohmălniceanu 


Filmul-eseu Ioana Popescu 
PANORAMIC '70 

«Serata» Eva Sirbu 

Asteptind «Asteptarea» Alice Mănoiu 


PROFIL '70 


ÎN DIRECT DIN... 


Madrid: Raccourci hispanic (TV) 

Sofia: Un amănunt care obligă 

Roma: «Mă străduiesc să fiu autobiografic 
la zi» (Antonioni) 


Filmul lunii 
Canarul şi viscolul 


Pe ecrane: «Asa am venit», «Mayerling», «Cálugárita din 
Monza», «Tăcerea bărbaţilor», Gala filmului din R.D. Viet- 


nam, «Doamna du Marry sint eu», etc... 


Documentarul (Recenzarea ultimelor producții ale 


studioului «Al. Sahia») 


Prezentarea artistică: Radu Georgescu 


CINEMA 


Redacţia și  administrați2: 
Piaţa Scinteii nr.1—Bucuresti 


Amza Pellea 
Constantin Pivniceru 


D.I. Suchianu 


Liviu Ciulei 


Marin Sorescu 
Gelu lonescu 


Valentin Silvestru 
Ivan Stoianovici 


Istvan Z sugan 


Prezentorea grafică: lon Făgărășanu 


Tiparul executat la Combinatul poligrafic «Casa Scinteii» — București 
Cititorii din străinătate se pot abona la această publicație adresind comenzile la Cartimex, P.O.B. 134—135, Bucureşti, Rom. 


K | 


La 


ordinea 


— Cu ce să incepem? 


— As porni de la o veche idee pe 
care am expus-o, partial, într-un articol 
din Contemporanul și, mai pe larg, în 
«Lupta de clasă». În cuvinte puţine, 
era vorba de... 


Cinematografizarea 
cinematografiei 


— Cinematografia românească — și 
acesta este imensul merit al socialis- 
mului, al partidului — e o creație a 
anilor nostri. Istoria propriu-zisă a 
oricărei cinematografii, o arată toate 
tratatele, începe o dată cu crearea in- 
dustriei proprii. In momentul acela 
eroic de început s-a manifestat însă — 
filozofic vorbind — un fenomen de 
«nominalism». În mod automat, tot 
ce se producea la Buftea era «film ar- 
tistic», «activitate de creație», iar cei 
care semnau peliculele respective s-au 
numit «creatori». 


— În virtutea unei distincţii necesare 
fată de latura tehnică, industrială. 


Asimilări 


ATIO 


" 


. — Dar a fost si o lipsă de modestie. 
In al doilea rind, pe lingá aceastá ten- 
dintá «nominalistá», «voluntaristá», cei 
care au creat studiourile si au initiat 
productia de filme au fost nevoiti, 
cred eu, sá procedeze prin asimilári. 
Si astázi, anumite reglementári tehnice 
ale Buftei ascultá de reglementári care 
privesc industria ușoară. 


— Dar în planul... creaţiei? 


— Şi aici s-a procedat prin asimilări 
cu categorii ştiute, cu artele altminteri 
recunoscute ca fiind megiese. Bine- 
înțeles că prima a fost literatura; sce- 
nariului de film i s-a spus «literar»; 
iar întregul proces cinematografic a 
fost echivalat, mai mult sau mai puţin, 
cu teatrul. 


— O ontogenie care repeta filogenia. 


— Perfect de acord, dar alții, in 
cinematografiile astăzi de tradiţie, au 
depășit rapid aceste stadii, și-au for- 
mat imediat acei scenariști de profesie 
care au împrumutat uneori si cărți din 
bibliotecă, dar au avut capacitatea de 


ON 


= 


ALA% 


ozs , HS 
Hs rni = E 
r x» * 4 d 
y 
S 
- " - A 
. or PE- ^ rè — 
t leet i -了 Convorbire cu 


* =” Florian POTRA 
» consilier al 


S. entrului 
QST Nr e Nátional 
h. S al-Cinematografiei 


a le da tonul, structura cinematogra- 
fică. 


— Și a existat, de la început, o ase- 
menea multitudine paralelă de formule, 
de genuri, o producție atit de diversă de 
scurt-metraje, de documentare, de come- 
dii, de filme-experiment, incit «filmul 
de artă» a durat doar ditiva ani. 


— Pentru ca azi, cea mai sumară 
privire asupra istoriei cinematografiei 
să ne demonstreze că nu împrumuturile 
directe din literatură au dat cele mai 
semnificative opere cinematografice. 
Chiar dacă ne referim la lista aceea 
faimoasă de la Bruxelles, cu cele mai 
bune filme din lume» — «Crucișătorul 
Potemkin», «Rapacitate», «Hoţii de 
biciclete», «Goana după aur» s.a.m.d. 
— niciunul din aceste filme nu e o 
ecranizare. 


— Bilanţul nostru e însă de altă fac- 
tură. Dacă cităm cinci filme româneşti, 
cele mai bune, patru vor fi sigur ecrani- 
zări. Radu Beligan remarca, chiar în 
revista noastră, că înşişi regizorii noştri 
de film, care s-au impus cel mai puter- 
nic, sint din teatru 


De la meșteșug 
şi tehnicitate 
la o platformă artistic. 


Producător, scenarist, 
regizor, critic: 
un Singur front! 


(Citiţi continuarea în pag. 10) 
3 


CANARUL - 
- SI VISCOLUL 


cronica 


disectia 
une Star! 


de spirit 


$ 
~ 一 一 


— 


i) 


tme je e e 


om 
să 
1 


Regizorul Manole Marcus colaborează pentru a treia oară cu scena- 
ristul loan Grigorescu. Deși acțiunea din «Canarul și viscolul» este 
plasată cam în aceeași perioadă în care s-au petrecut întimplările din 
«Străzile au amintiri» sau «Cartierul veseliei», această ultimă cola- 
borare se deosebeşte radical de primele. Celelalte două filme comune 
aveau la bază scenarii cu o acţiune densă, poate chiar prea stufoasă, 
bogată în evenimente, și rolul regizorului era — evident — mai re- 
dus, ca în cazul oricărui «film de acțiune». Scenariul din «Canarul 
si viscolul» — în care interesul pentru anecdotică este lăsat, preme- 
ditat, pe planul al doilea, locul dominant luindu-l «disectia» cine- 
matografică a unei anume stări de spirit — oferă regizorului un cimp 
mult mai larg de desfășurare a propriei personalități artistice. Manole 
Marcus a ştiut să profite de acest prilej. Şi astfel se face că acest film, 
căruia îi putem detecta relativ uşor fisuri în construcția dramaturgică, 
izbutește că convingă din punct de vedere cinematografic mai bine 
decit o făceau filmele anterioare, cu scenarii mai solide, și fără atitea 
fisuri. În ultimă instanță, «aerul rarefiat» al scenariului poate constitui 
uneori o premiză regizorală pozitivă. Este preferabil, adică, textelor 
cinematografice prea abundente în dialog și evenimente, care nu fac 
decit să transforme un film într-o naraţiune. 

Era chiar foarte firesc ca acest «Canarul si viscolul» să nu pună 
accentul dominant pe desfășurarea epică a momentelor care-l compun. 
Pentru că, în fond, filmul este reprezentarea în imagini, cum spuneam, 
a unei stări de spirit. Mai exact, a unei stări de veghe, semi-conştientă, 
aproape inconștientă, intervenită într-un anume moment, critic, 
dramatic, din existenţa personajului principal al filmului, un tinăr 
ilegalist aflat într-o misiune. «Canarul si viscolul» este filmul- unei 
aprigi, dure, neomenesti aproape, «lupte cu somnul». Acesta este, de 
altfel, și titlul nuvelei lui loan Grigorescu, care a stat la baza scenariu- 
lui și apoi a filmului: «Lupta cu somnul». Cer ingáduintá cititorilor 
de a reproduce un pasaj (cam márisor) din nuvela originară, care mi se 
pare foarte util, atit pentru explicarea filmului pe ansamblu, cit și 
pentru o mai bună înțelegere a metaforelor cinematografice utilizate. 
lată acest pasaj: «Nu vine nimeni. Și el, totuși, așteaptă. E istovit, nu 
mai are puteri să reziste, simte că moare, că-l biruie uitarea si increme- 
nirea și atunci începe să zboare. Dar zborul lui este mai mult o cădere, 
o prăbuşire în hăuri fără fund, în bezna unei peșteri de gheaţă cu vuiete 
macabre, cu ecouri infiorátoare, si ființa toată i se preface într-un fior 
subțire, ca un leșin, pornind de sub limbă si din călciie, din genunchi si 
din coapse, din pintec şi din braţe, scurgindu-i-se undeva în capul piep- 
tului, unde, ceva ca o turnicătură, ca o flacără rece, tremură încet, 
gata să se stingă». 

Înaintea oricărui comentariu, să consemnăm excelenta idee — re- 
gizorală? — de a incadra zborul-prábusire a personajului central între 
coperţile muzicale ale melodiei «Canarul», ale cărei cuvinte rezumă 
cum nu se poate mai bine — stranie și tulburătoare coincidență ! 一 
povestea «Canarului» din film («Sárman canar/ ti s-a părut/ că zárile 
ti s-au deschis/ dar n-ai trăit decit un vis»...). Şi acum să pátrundem, 
impreună cu explicațiile de mai sus, în universul acestui film nu tocmai 
obișnuit... 

Intr-o sondă părăsită, deci, un tînăr ilegalist isi așteaptă legătura 
conspirativă (în prologul filmului este explicată destul de amănunțit mi- 
siunea eroului), dar așteptarea sa — în ger, pe viscol, într-o luptă 
nemiloasă cu somnul — se prelungeşte pina dincolo de limitele rezisten- 
tei omenești. Alcătuit din flash-back-uri, tilmul retace povestea perso 
najului în datele ei esenţiale, printr-o alternare continuă de planuri 
temporale, în care prezentul se între pătrunde osmotic cu un trecut 
mai îndepărtat, cu un trecut imediat, cu un viitor posibil, cu un viitor 
imposibil. Acest amalgam de situații reale și ireale, la care se/adaugă 
numeroase fraze cinematografice voit grotesti, voit absurde, nu face 
decit să sublinieze starea de semi-constientá a eroului, istovirea sa 
progresivă. Întreg filmul este conceput, de fapt, din perspectiva acestui 


personaj aflat la capătul puterilor, între vis și viață. Mai mult, locul de 
desfășurare a acțiunii, dacă ne gindim bine, nu este sonda aceea 
părăsită (unde nu se întimplă practic nimic), ci subconstientul 
eroului, în care se întîlnesc, se întrepătrund, se ciocnesc, se suprapun 
întîmplări reale de viață cu momente de coșmar, secvențe trăite si 
secvențe inchipuite. Poate că tocmai în această circumstantiere specială 
de loc, de timp și de mod stau originalitatea scenariului și originalitatea 
viziunii regizorale. 

Tinărul ilegalist Oprea Dobrică isi retráieste 一 haotic — propriile 
întîmplări. Intr-un fel, această poveste, cu efort înjghebată, devine ea 
însăși o armă în «lupta cu somnul». In gindurile si in subconstientul 
eroului pătrund amintiri reale: călătoria cu trenul spre locul în care 
urmează să-şi execute misiunea (printre personajele întilnite cu acest 
prilej — avocatul limbut, trupa ambulantă de operetă), vizita în locuin- 
ta lui Arhip — omul cu care urma să stabilească legătura, așteptarea la 
birtul «cu ciorbă veselă» etc. Printre amintiri și cîteva scene — din 
păcate, unele teribil de schematice — care au menirea să sugereze spec- 
tatorilor condiția de revoluționar a personajului: o manifestaţie in 
care poartă un steag, o grevă, secvenţe (acestea izbutite) din timpul de- 
tentiunii sale, etc. Toate aceste amintiri, si altele, pe care nu le mai 
insirám aici, constituie «materia primă» a halucinatiilor eroului. 
Personajele se amestecă între ele, ajung să se întilnească, să dialogheze, 
deși, practic, ele nu s-au văzut niciodată. Cu cît starea personajului 
central devine mai critică, cu atit invenția este mai abracadabrantă. 
Uneori eroul găsește puterea să stăpinească forța stihinică a viziunilor 
si atunci poate conduce aglomeraţia de «fantome» spre situații rivnite 
(ca în secvența nuntii). Alteori însă nu găsește această putere, si 
atunci totul se inválmáseste într-un ghem de situaţii, care mai de care 
mai aberante, pregătind deznodámintul dramatic. 

Culoarea filmului — mai exact modul în care regizorul Manole Mar- 
cus şi operatorul Al. Intorsureanu au inmánunchiat în pelicula lor atit 
secvente in culori, cit si secvente in alb-negru — reclamá o discutie 
aparte. Este respinsă, de pildă, linia minimei rezistențe, linia «clasică», 
care demarcă de obicei prin culoare secvențele reale de cele imaginare, 
sau secvențele prezente de cele trecute. Culoarea este investită cu 
funcție dramatică în conflict, izbutind să definească, fără reguli precise, 
starea de spirit a personajului ; astfel se face că dialogul între alb-negru 
şi culoare devine o componentă intrinsecă a luptei personajului cu 
somnul, cu gerul, cu nemiscarea. Asociațiile vizuale (indeosebi sec- 
ventele cu ciini, montate în paralel cu secvența din schelă in care un 
ciine rátácit cautá adápost in bratele personajului cuprins de ger) 
sint si ele de naturá sá puncteze dramatismul acestei lupte. 

Incercind sá umple anumite goluri ale scenariului, regizorul a recurs 
si la speculatii mai putin fertile (impingind spre gratuitate anumite 
retrospectii), a pedalat prea insistent — in secventa din inchisoare — pe 
umorul de estrada. Daca filmul contine totuși goluri, acestea sint in 
dramaturgie, povestea (biogratia) personajului central fiind, în ultimă 
instanță, cam subtiricá și schematică. Se repetă, cumva, situația din 
«Duminică la ora 6». 

Filmul impune citiva interpreti noi, și printre ei, Florin Gabrea («ca- 
narul») atrage îndeosebi atenţia prin firesc, dezinvoltură si prin capaci- 
tatea de a rosti textul «nud», fără floricele de stil si fără excrescente tea- 
trale. O compoziţie deosebit de savuroasă izbutește Mircea Albulescu 
şi, împreună cu buni actori, precum Ninetta Gusti, Ana Szeles sau cu 
alte reale «descoperiri» făcute de Manole Marcus — Maria Rotaru, de 
pildă — ne ingáduim să cităm si numele unui interpret foarte episodic, 
regretatul Costel lordache (báietandrul cu pistrui din birt), ale cărui 
scurte apariţii anunțau un viguros talent comic. 


Călin CĂLIMAN 


pro sau 
contra 


imaginea 


subtilă 
intuiție 
lirică 


În colivia filmului lui Manole Marcus și loan Grigorescu nu trebuie 
văzut un singur canar. Acolo e o lume, o lume care, plingind, cintind și 
luptind, a îndoit și a rupt zăbrelele coliviei. 

Construcţia, modalitatea şi mijloacele artistice ale filmului afirmă 
personalități existente și drumuri ascendente. Sint pro, pentru că, într- 
adevăr, acest film demonstrează incă o dată fabtul că se pot realiza lucrări 
captivante, cu reale calități artistice, din domeniul dificil, prin complexi- 
tate, al istoriei luptei bărbătești și victorioase a comuniştilor. 

Rezerve? Da. Cei doi realizatori — Manole Marcus si loan Grigorescu — 
abstractizind uneori brea mult, nu-și mai pot comunica propriile idei, 
rupind puntile de legătură cu spectatorul. «Canarul și viscolul» va fi insă 
peste ani 一 după părerea mea — un model, chiar dacă acum se vor găsi 
unii caligrafi care îi vor căuta filiatiuni. 

Virgil CALOTESCU 


Cronica lui Călin Căliman e corectă, didactică chiar în corectitudinea ei. 
Nu cred însă că poate fi acceptată în intregime. Spre deosebire de semna- 
tarul ei, mă declar surprins de această nouă formulă de cinema pe care o 
încearcă Manole Marcus. Regizorul care ne obișnuise cu un cinematograf 
de un realism robust (vezi «Străzile au amintiri» sau «Cartierul veseliei») 
cu un simt al detaliului caracterizant, cu o atmosferă pregnantă, imaginea- 
ză acum o lume oniricd, vagă şi fără de echilibru. Nu sint deloc convins că 
«aerul rarefiat al scenariului constituie o premizá pozitivâ», așa cum ațirmă 
cronica. Cred, dimpotrivă, că lipsa unei dramaturgii mai dense, lipsa unor 
contururi precise și ferme ale eroului principal dezavantajează filmul. 
creează senzaţia unei demonstraţii în gol. Ai tot timpul impresia că se bate 
pasul pe loc. Acumularea de flash-back-uri nu aduce cu ea si o acumulare 
de sentimente, o tensionare a dramei. Filmului îi lipsește un timp prezent 
cert de la care să pornească toată suita viselor, a amintirilor. De aceea 
revenirile la timpul trecut şi prefigurările spre timpul viitor stau sub semnul 
unei dezordini dramatice greu de stăpinit. Dorind să evite cu orice pret 
sentimentalismul, filmul lui Manole Marcus ajunge la o anume răceală, la 
o detaşare excesivă faţă de soarta eroului (la aceasta contribuie si interpre- 
tarea destul de puţin nuanţată a lui Florin Gabrea, «nud» nu numai in 
rostirea textului, cum zice cronica, ci și în exprimarea sentimentelor.) $i, 
din această cauză, nu emotioneazá. «Canarul şi viscolul» rămine astfel o 
experiență profesională nu lipsită de virtuozitate (in regie, imagine, coloa- 
nd sonoră), dar nu și un plus în universul uman pe care încearcă să și-l 
apropie filmul românesc. 

Al. RACOVICEANU 


Ca o cronică de premieră, a cărei menire nu trebuie să uităm că este 
în primul rind aceea de a prezenta, de a explica filmul, de a face totul pen- 
tru a-i uşura drumul spre înțelegerea unui public cit mai larg, recenzia 
lui Călin Căliman se susține. Este evident efortul de a descifra «originali- 
tatea scenariului și originalitatea viziunii regizorale», performanțele 
montajului audio-vizual și ale fiecărui compartiment de lucru. Dacă dorim 
să mergem mai departe cu exegeza, noi disocieri critice ar putea fi insă 
propuse regizorului. Manole Marcus a preferat să facă o elegie in minor 
$i în grotesc. În acest sens, citatul pe care-l dă Călin Căliman din nuvela 
originală e într-adevăr «util pentru explicarea filmului», dar nu «pe 
ansamblu», fiindcă fragmentul pune în evidenţă şi o anumită partialitate a 
opțiunilor regizorale. «Lupta cu somnul» este aici lipsită de «flacăra 
rece» a pasiunii, filmul incepind de fapt in momentul cînd ea pare să se fi 
stins şi eroului ii mai rămîne doar să «tremure încet, gata să se stingă» el 
însuși. Nu mai asistăm la acea dramatică luptă interioară a eroului care 
«totuși așteaptă», «cu toată fiinţa», «din călciie, din genunchi si din coap- 
se, din pintec şi din brațe»; aici urmărim doar «incremenirea», «o pră- 
bugire în hăuri fără fund, în bezna unei peşteri de gheață cu vuiete maca- 
bre». Ceea ce nu rebrezintă, în sine, o inadvertentà. Dar dimensiunea 
«zborului» nu are rost s-o mai invocăm, nici să atribuim eroului «puterea 
să stapineascá forța stihinică a viziunilor». Totul, inclusiv imaginile luptei 
de stradă sau nunta, e tratat, consecvent, în macabru intens si în grotesc. 
Într-atit încit, inadvertenta apare din inerție și suprapunere fortuită de 
planuri: metafora cu canarul, ca și iricercárile de comedie şi de culoare 
locală, devin palide si tardive, remarcabile ca exerciţii regizorale, da: 
strict manieriste, cu toate consecințele de gust care rezultă, inclusiv 
neputinta de a constitui un contrapunct viabil pentru valorarea iden. 


Valerian SAVA 


Marcel Gromaire, un remarcabil pictor francez, uimit si încîntat de 
apariţia imaginii cinematografice, scria la începutul acestui secol: 
«Culoarea, aici, mai mult ca în pictură, înseamnă lumină. CULOAREA 
în film (numai alb negru la vremea aceea — n.n.) inseamna aproape 
același lucru ca și CULOAREA în gravură; înainte de a realiza un film ar 
fi bine să se răsfoiască desenele în aqua-forte ale lui Rembrandt sau 
Claude Lorrain. Nimeni nu va contesta numeroasele expresii ale luminii 
de la tragic la vesel». 

Imaginea tiimului «Canarul şi viscolul» încearcă, se pare, să demons- 
treze tocmai acest adevăr. Investigarea universului coloristic al unei 
imagini alb-negru realizată pe peliculă color este o întreprindere teme- 
rară, nu nouă, dar plină de resurse, pe care Al. Intorsureanu a dus-o la 
capăt mai mult decit onorabil: CU ELEGANȚĂ PROFESIONALĂ — 
dacă îmi este îngăduit să formulez așa. Bogăția valorilor tonale dintre 
alb si negru, tezaurul, practic inepuizabil, al gri-urilor este manipulat de 
realizatorul imaginii cu o subtilă intuiție lirică, tocmai pentru a subli- 
nia strălucirea cromatică a celor cîteva pete de culoare ce apar (cu o 
zgircenie bine justificată) în compoziția fiecărui cadru. Se creează 
astfel o metaforă plastică bogată în sugestii, pentru lumea și vremea 
în care se desfășoară acțiunea filmului. 

Aici, în toate aceste imagini de exterior, filmate color, se găsesc 
virtuțile si reusitele veritabile ale lui Al. Intorsureanu, care se dovedes- 
te incă o dată a fi nu numai talentat si bine pregătit profesional (ceea ce 
nu constituie o excepţie în cadrul corpului de operatori ai studioului 
București), ci și posesorul unei bogate culturi plastice, pe care și-a 
însușit-o cu înțelepciune si o folosește cu inteligență. 

Şi tocmai de aceea așimputa autorului acestor imagini lipsa de consec- 
ventá în realizarea interioarelor color: prea multă culoare, tonuri prea 
violente, contraste prea nete. Dacă s-ar fi folosit mai mult (si mai puțin 
timid) optica cu distanță focală lungă, s-ar fi putut crea acel joc intre 
planurile clare şi cele neclare, care ar fi pastelat tonurile şi ar fi înmuiat 
contrastele. p 

Şi totuşi, plastic, filmul este organizat foarte riguros: prezentul 
pe negativ alb-negru, incursiunile în trecut pe negativ color, totul 
copiat pe peliculă color. «Gáselnita» (foarte des găsită de altfel) 


banda 
sonoră 


dezin- 
toxicare 
muzicală 


nu serveşte însă intențiile regizorale, pentru că separarea precisă si 
didactică (cu ajutorul culorii) a prezentului de trecut trădează rețeta 
de preparare a sosului Resnais-Robbe-Grillet, cu care regizorul a 
vrut să ne servească povestea simplă și emoţionantă a morții unui 
tinăr ilegalist. Dar să ne oprim aici cu procesul intentiilor regizorale, 
pentru că însemnările mele se referă cu strictețe la imaginea filmului 
și n-as dori să-mi depășesc împuternicirile. 


Mirel ILIESIU 


— Dan lonescu, ati scris muzica pentru «Canarul și viscolul» .... 

— «Canarul» n-are muzică. Ideea dramatică — un tinir primeşte o 
sarcină și moare înainte de a o împlini — mi s-a părut că se susține prin 
ea însăși, n-are nevoie de un comentariu care să «lacrimogenizeze» 
povestea. O temă dificilă, ca eșecul, nu se preta la o tratare sentimen- 
talá, ci ușor distantatá, lucidă. Emotia trebuia să vină dinăuntru, fără să 
supralicităm faptele cu o muzică programatică. 

— Există însă numeroase motive muzicale... 

— Motive, da, chiar foarte multe: Charleston-ul, Baiadera, marșul 
nuptial, melodia folclorică «ursitoarele», un tango la modă. Am urmă- 
rit chiar — dar ca linie secundară — o parodiere a banalitátii slagárelor 
și prin asta un fel de dezintoxicare de teroarea auditivă. Teroare care 
astăzi ne amenință de cînd deschidem ochii, de la binecunoscutul 
semnal radiofonic al orei exacte, la şlagărele pompate în auz pină 
noaptea, tirziu... 

— În cazul filmului, era vorba de situația specială a personajului, 
aflat între viață și moarte. 

— Trebuia să aud tot timpul ceea ce aude tînărul ; lui îi urlau în viscol 
şacalii. Am adus din Franţa o bandă senzationalà, cu un «concert» de 


Maria Rotaru in afara... viscolului 


şacali înregistrat in Sahara. Am folosit-o fragmentar, in coșmarul băia- 
tului. Sonor,eu pe el îl reprezint. Dacă mi-aș fi cîntat propria mea parti- 
tură, poate ieşea o cantată eroică... Aici, stupida arie «Baiadera» il 
urmărește pe tînăr cu atit mai absurd si ridicol cu cit înaintează în 
moarte. Ni se întîmplă de atitea ori să ne obsedeze o melodie stupidă, 
chiar in momente tragice... 

— Dar de ce tocmai «Baiadera /» 

— Pentru că era o operetă pe atunci la modă. Şi am preferat-o unui 
comentariu psiho-subiectiv-muzical în care — personal — nu mai cred. 
Ceea ce nu înseamnă că neg în bloc muzica de film. Dar aici nu se potri- 
vea. Charleston-ul în schimb e un soi de «gimnastică de încălzire», 
furnizată de data asta de memoria logică, nu de cea afectivă. Poate că 
personajul nici n-a asistat vreodată la o lecție de Charleston , dar cu 
atit mai stranie răsună ea pe gravitatea momentului. Şi marșul nuptial 
— visul lui nerealizat — l-am montat pe secvențele agoniei. Cu cit il 
cuprinde inghetul, cu atit mai bine se simte. Se visează în baia caldă unde 
dresorul de ciini fiorosi care-l păzeau la închisoare ca să nu adoarmă, 
devine un mieros spălător de cátelusi de salon. Imaginaţia indulceste 
ridicolul pînă la efecte grotesti, ca vocea îngroșată de aparatul pe 
care-l poartă în git Jean Constantin. În retrospectivele închisorii, am 
alternat lătrăturile înnebunitoare cu linistea de coșmar, de camera de 
tortură, de etuvă sonoră. In definitiv, chiar în situația cea mai drama- 
tică există dramul de haz, de stupid. Dacă ne facem că nu-l observăm, 
sîntem neseriosi. 

— Și totuși, în ciuda laconismului, cită căldură degajă «inghetul»... 

一 Efectul imaginii, al culorii ei cadaverice, îndulcite de cintecul 
«Canarul» care preia în final rolul de comentator liric si epic. ll vedem 
pe tinăr ridicindu-se, doi oameni cu felinare se apropie de el, credem 
că e salvat, dar se aude melodia ce corectează impresia imaginii— 
reverie: 

„„„Sărman canar, ti s-a părut 

că zările ti s-au deschis, 

dar n-ai trăit decit un vis... 

Trebuie să vă spun că versurile îmi aparțin. 

— Felicitări pentru debut, stimate Dan lonescu ! 


Alexandra BOGDAN 


dialog 
la 


distanță 


re 


Dialogul dintre cineast 


si public 


este unul din telurile 

vistei noastre. 

Dialogul din acest număr 
are ca temă: 


actorul. 


Iată un fragment 


din scrisoarea 


unui corespondent : 


“Aș avea un cuvînt de spus despre actorii noștri de film. 
Nu-mi place faptul cá Irina Gárdescu, Silviu Stănculescu, 
Florin Piersic, Dan Nutu,sau acest Alain Delon român care 
este Andy Herescu, fără a mai vorbi de alti actori mari, 
indrágiti de public, nu sint solicitati mai des, deși talentul 
lor le-ar permite includerea in rîndul vedetelor de talie 
mondială. Filmul românesc promite, convinge, se stră- 
duiește, are bunăvoință, dar mai suferă totuși. De ce? Din 


Mircea TORCAN 
Luminiș, Neamţ 


ce cauză ? 


La această întrebare l-am rugat să ne răspundă 
pe unul dintre cei mai încercaţi actori 


În întortocheatul și complexul 
proces al realizării unui film, 
actorul ocupă una din pozițiile 


cheie. El este mijlocul de ex- 
presie cel mai important pe 


care-l are la îndemină regizorul. 

Pornind de la această realitate, de la cerin- 
tele stringente ale afirmării unei cinemato- 
grafii naţionale, voi încerca să mă sustrag 
febrei turnárilor pentru filmul «Mihai Vi- 
teazul» si implicaţiilor multiple pe care le 
are sistemul nostru de lucru, ca sá ráspund 
pe scurt intrebárilor pe care ni le propune 
cititorul revistei «Cinema», reluind stafeta 


ai filmului românesc, AMZA PELLEA 


acestui dialog iniţiat între cineasti $i spec- 
tatori. Bineinteles, fără pretenţia de a epuiza 
subiectul, enumerind doar citeva condiţii 
care stau la temelia creării unui climat 
propice afirmării actorului de film. 


1. Din cauza lipsei de 
continuitate 


Ca în orice îndeletnicire omenească st 
actorul are nevoie de continuitate în muncă, 
pentru a-și putea perfecționa jocul. Aceasta 
este prima condiție a dezvoltării sale profe- 
sionale. Actorul are nevoie de roluri, el 
are nevoie să ioace, esa cum are nevoie să 


Andy Herescu — un Alain Delon român? 


respire. Un actor de film trebuie să joace 
măcar într-un film pe an. Ca orice profe- 
sionist, lui îi este necesar antrenamentul 
continuu, fiindcă altfel «nu mai este în 
formă». Departe însă de mine gindul de a 
vehicula ideea că trebuie jucat orice și 
oricum. 


2. Din cauza distributiilor 
şablon 


Din păcate, la noi nu se urmărește întot- 
deauna cu profesionalitate. afirmarea acto- 
rilor. Sint actori care au interpretat roluri, 
dovedind reale calități pentru film, si care 


^. 
tas 


Amza Pellea... are cuvintul. 


CTORUL TREBUIE 


după aceea nu au mai fost intrebuintati ani 
de zile. Există de asemenea actori care au 
demonstrat cu prisosintá că și-au creat un 
gen si sint totuși distribuiti în roluri în care 
reușesc să convingă mai puţin. 

De cind există lumea, actorii se împart în 
două mari categorii: actori cu o personali- 
tate bine determinată, dominatoare, im- 
pregnind vizibil orice rol cu datele lor perso- 
nale, și actori care își adaptează miraculos 
personalitatea la fiecare rol nou, devenind 
de nerecunoscut. Trebuie ţinut seama de 
aceste categorii, pentru a da actorilor noştri 
posibilitatea unei dezvoltări armonioase în 
cinematografie. 

Nu sint critic ori publicist și nu e de com- 


Irina Petrescu, Dan Nuţu si firescul cotidian 


petenta mea să dau nume şi să analizez ca- 
zuri. Ele sînt de altfel destul de cunoscute, 
sînt multe, ele au fost invocate cu diferite 
prilejuri, chiar în revista «Cinema», și vor 
mai trebui probabil invocate. 

De multe ori, în mod cu totul greşit, se 
distribuie un actor mereu în același gen de 
roluri, doar pentru că odată, cindva, a 
creat un personaj veridic. Acest fel de a dis- 
tribui actorii, după așa-zisele «amploauri», 
duce pînă la urmă la demonetizare, la sablo- 
nizare. Mi se poate răspunde că sînt actori 
mari care au jucat aproape toată viața același 
personaj. Este adevărat, dar ei au fost 
distribuiți totdeauna cu discernămint, în 
filme în care era nevoie, într-adevăr, de acel 
tip de personaj, de multe ori compus în 
mod special pentru actorul în cauză. 


3. Din cauză că nu avem scenarii 
scrise și pentru actori 


Îmi dau seama că, într-un moment cînd 
statutul actorului nostru de film nu e încă 
definit si de multă vreme ne ocupăm de 
discutarea acelorași probleme, unele elemen- 
tare, risc să compun aici o tablă de legi 
abstracte și pe deasupra la mintea oricui. 
Dar altminteri n-avem cum proceda. 

Pentru ca actorul să aibă posibilitatea 
să-și desăvirșească meseria, îi trebuie în- 
credintate sarcini cit mai variate și complexe. 
În film, unde accentul cade mult mai mult 
decit în teatru, pe firesc, pe cotidian, parti- 
tura încredințată actorului se cere a fi în cel 
mai înalt grad veridică, stările sufleteşti și 
situațiile — fin nuanțate, explicate, legate. 
Un scenariu cu relații false între personaje 
va da un film fals, chiar dacă este jucat numai 
de mari vedete. Din această cerință de adevăr, 
de firesc cotidian, pe care o reclamă filmul, 
se desprinde una din condițiile decisive ale 
afirmării profesionale a actorului de cinema 
si anume: trebuie scrise scenarii ţinîndu-se 


seama de personalitatea și calitățile interpre- 
tilor. Toti marii actori joacă în filme scrise 
anume pentru ei. La noi, din păcate, se scrie 
totdeauna întii scenariul si de-abia după 
aceea sînt chemați actorii să dea probe. 
Joacă în film cel căruia rolul pare să i se 
potrivească sau cel care, din întîmplare, a 
avut la probe o zi bună pe care poate nu o 
vom mai întilni de-a lungul realizării filmului. 

Este știut de toată lumea că un costum 
bun de haine se face pe comandă. Trebuie să 
scrim partituri pentru actori si nu doar să 
căutăm actori pentru partituri. Ceea ce nu 
înseamnă, bineînțeles, că excludem varianta 
capodoperelor care și-au căutat, își caută 
și își vor căuta mereu interpreţii. 


4. Din cauză cá nu ne pretuim 
destul 


As putea spune cá sintem o tará in care 
actorii au o dotatie nativă deosebită și pu- 
tinta de a intruchipa cu strálucire si origina- 
litate cele mai variate $i complexe caractere. 
Am avut ocazia, în timpul turneelor in 
străinătate, să observ profunda impresie pe 
care actorii noștri o făceau asupra spectatori- 
lor. Vioiciunea interioară, sensibilitatea la 
sugestii, sprinteneala în replică și în gest, 
trecerea cu dezinvoltură de la o stare sufle- 
tească la alta fac din actorul român unul 
dintre cei mai dotati interpreti dramatici. 
Este păcat ca aceste virtualitáti să nu fie 
valorificate, cu credință și metodă, și în 
cinematografie. 

Pe drept cuvint, spectatorii se întreabă 
și ne întreabă de ce cutare actor nu apare 
mai des în filme. De multe ori, cu prilejul 
diferitelor intilniri cu publicul, am fost de 
asemenea întrebat de ce unii actori talentați 
și apreciați în teatru nu-și găsesc locul în 
filmele noastre. Sint întrebări logice si 
fireşti, cărora cinematografia noastră va 
trebui să le găsească o rezolvare. 


5. Din cauză că nu consultăm pe cei 
în cauză 


Datorită faptului că la film se lucrează pe 
bucăți si fragmente, în transpunerea pe 
peliculă a scenariului, actorul are nevoie deo 
concentrare maximă în momentul turnării. 
Din această cauză, în timpul turnării unui 
film, se impune ca măcar actorii care deţin 
rolurile principale să nu aibă alte preocupări 
de natură a le anula concentrarea artistică si 
degajarea expresiei. A fi obligat să filmezi 
însă la Sighişoara şi să joci seară de seară la 
Bucureşti este un lucru total contrar unor 
minime exigente artistice, e un sistem de 


lucru nefiresc si care aduce după sine scă- 
derea certă a valorii artistice a filmului, 
precum și a spectacolului. Din păcate, în 
cinematografia noastră cam așa se desfășoa- 
ră lucrurile, cu toate că soluții normale s-ar 
putea găsi. Soluţii si artistice şi economice, 
cu condiţia ca, și în cinematografie, atunci 
cind se întocmesc nişte norme de functio- 
nare ale unui domeniu, să fie consultați și 
cei care lucrează zi de zi, practic, în acel 
domeniu, nu numai specialiştii din birouri. 


6. Din cauza grabei si a lipsei 
de perspectivă 


Un capitol aparte îl constituie nevoia de 
perspectivă a muncii actorilor. Este normal 
și necesar ca actorul să știe măcar ce film va 
turna, cînd il va termina pe cel care-l lucrează 
în prezent. Această perspectivă îi dă posi- 
bilitatea să gindească, să aprofundeze, să 
facă legături şi disocieri, să-și moduleze și 
să-și nuanțeze mijloacele. Fără a mai vorbi 
de faptul că este greu, dacă nu imposibil, 
să faci o creaţie superioară într-un rol care 
ţi s-a încredințat cu trei zile înainte de înce- 
perea filmărilor. 

In fine, trebuie amintită necesitatea în- 
trunirii unor condiţii de timp, de ambiantà 
şi de dispoziție propice creaţiei. Stringentă 
pentru actorul de film este obligația de a 
face sport, mișcare, de a şti să înoate, să 
călărească, să sofeze, etc. Dar pentru toate 
acestea trebuie timp, trebuie dragoste și 
grijă. Mai ales dragoste și grijă. Arta are 
nevoie de înțelegere, de căldură, de preţuire 
sensibilă şi atentii de amănunt, de un climat 
adecvat. 

Sint convins că dialogind între noi, dialo- 
gînd cu publicul, asa cum ne invită să facem 
şi această rubrică a revistei, sugestiile vor 
deveni mereu mai interesante și mai com- 
petente: sugestii care vor contribui la 
realizarea condițiilor necesare dezvoltării 
unei cinematografii naţionale înfloritoare. 


Amza PELLEA 


Irina Gărdescu 


l à CE intre ingenuu si reflexiv 


Silviu Stánculescu 
mereu în aceleași roluri 


tăcerea e de aur? 


Henric al VIII-lea este din 
Țara Galilor, ca şi mine. 


Richard 
Burton 


fără 
machiaj 


e Cind am spus tatălui meu că 
vreau să devin actor, mi-a răspuns: 
«Imposibil! Eşti prea slab, prea 
scund si ai o voce prea pitigáiatà». 

e Am învățat «Hamlet» pe de rost 
cind aveam 13 ani. De atunci pot 
recita oricind textul fără nici o 
umbră de ezitare. 

e Cel care a exercitat cea mai 
mare influență asupra destinului meu 
de actor a fost Philip Burton, care 
m-a adoptat. Apoi John Gielgud, 
în umbra căruia am lucrat mulți 
ani. Influența lui asupra mea a fost 
atit de mare incit lupta mea cea mai 
grea a fost să mă eliberez de stilul 
lui — incomparabil — de a recita 
versurile. 

e Henric al Vill-lea pe care îl 
interpretez în «Ana celor 1000 de 
zile» este originar din Tara Galilor, 
ca și mine. Am înţeles foarte bine 
cum funcționa interior compatriotul 
meu. Latura lui echivocă nu m-a 
surprins, nici facultatea de a minți, 
nici extraordinara lui ambiţie sau 
rezistența fizică. 

e Un critic a scris, recent, că mă 
socotește printre primii şase actori 
ai lumii anglo-saxone. Imediat am 
primit o telegramă de la Sir Laurence 
Olivier: «Felicitări. Care sint ceilalți 
cinci?» 


„Ce arătare o mai 
fi si asta!“ — se 
spune despre ceva 
(cineva) care so- 
cheazá. |n afara 
citimei de ironie (un virf de 
cuțit) se subintelege fantasti- 
cul. Cînd spunem: ni s-a ară- 
tat cutare, includem în aceas- 
tă expresie emoția puternică, 
participarea prin spaimă și cu- 
tremur la această acțiune 
cvasi supranaturală. Dumitale 
ti s-a arătat o stea cu coadă, 
lui Hamlet i s-a arătat taică- 
său, lui Faust i s-a arătat dra- 
cul, lacul. Dar la toti, de la 
o vreme indBace, ni se arată 
filme. Participăm la această 
panoramă, la acest bílci al ar- 
tei, unde lui Hamlet i se ara- 
tă tatăl în serie, pînă la un mi- 
lion de tati, si de la o vreme 
poruncile prithite îl cam lasă 
rece. Ar vrea să rămînă orfan 
de vedenie. Filmul nu este 
artă, e arătare. Aici e și má- 
retia și decadenta sa. Măreţia 
pentru că te împinge pe un 
istm al fantasticului — de o 
parte valurile negre ale ima- 
ginatiei dezlántuite, de alta 
realitatea banală si stătută. 
Aici le vezi pe toate ca în vis, 
adică se petrec toate ca în vis. 
Capul îți e ca o planetă-ba- 
lon, de tipul Jupiter. Gindu- 
rile foarte vagi si parcá ai 
dimensiuni infinite si-ti amin- 
testi de definitia lui Cusanus: 
„Cerul e un cerc cu centrul 
pretutindeni si circumferin- 
ta nicáieri". Prin asta filmul 
iti dă dimensiunile artei. 
„S-ar cuveni ca opera să. ne 
arate. întotdeauna că nu vě- 
zusem ceea ce vedem“, Aceas- 
tă afirmaţie a lui Valery ne- 
cesită un mic comentariu. 
Opera e, prin urmare, un fel 
de indigo pus pe ochi, ne 
copiază pe retină, mai preg- 
nant, ceea ce este în realita- 
te. Ne atrage atenția asupra 
vieții (si morții), ne prelun- 
geste vederea pînă la a ne 
vedea lungul nasului, ca să 
zic așa. Trăim năuci și din 
cînd în cînd o carte, vreun 
studiu, ceva, ne fac o mică, 
infimá corectie,-ca la rache- 
tele cosmice, pentru a nimeri 


ze 


API 


二 x 


ca atare (final) 


„Un artist modern se cade să-şi piardă două- 
treimi din timpul său, cáutind să vadă ceea ce 
e vizibil şi să nu vadă, mai ales, ceea ce e 
invizibil. Filozofii îspăşesc destul de des eroa- 
rea de-a proceda pe dos". 

Paul Valery 


culoarul necesar întoarcerii 
la pămînt. Opera cinemato- 
grafică, ca să extindem sfera, 
are aceeași menire, pretinsă 
de Valery, să ne arate vizibi- 
lul. Insă vizibilul ei e din lu- 
mea umbrelor și sporul pe 
care ni-l aduce e imens. Cu 
ajutorul cinematografului 
avem acces la lumea de dinco- 
lo, care era, dar n-o zăream, 
după cum cu ajutorul viselor 
intrăm în împărăția dintre 
realitate și ficțiune în stare 
de somn. Filmul e un vis în 
stare de veghe. 

Cu această ultimă consta- 
tare  încheiem — incursiunea 
noastră pe tărîmul inventat | 
de aparatul de luat vederi. * 
L-am studiat, timp de aproape 
doi ani, din cele mai ale dra- 
ER cului unghiuri. L-am întors 
AN si pe o față si pe alta. L-am 
M analizat din punct de vedere 
y seta N plastic, cinetic,” literar, mu- 
zical, l-am luat ca tot înche- 
gat, l-am ciocănit și l-am as- 
cultat cu atenția tu care as- 
culti greul pămîntului. Am 
făcut aceasta cu mare dragos- 
te și interes: era prima dată 
cînd îmi pica în mînă un su- 
biect așa de gras, de suscepti- 
bil de-a bătea apa-n piuă, cum 
au făcut-o unii autori, și se 
impunea ca cineva din afară 
să vină să pună ordine. Ha- 
bent sua fatta libeli. Dar 
şi filmele! Asta m-a și antre- 
nat, mi-a ținut atenția trea- 
ză, ca lao luptă de hărțuială. 
Acumaconsider cá i-am stors 
miez rational. si am ales 
irational. V-am expus siste- 
matic teoria filmului, de cine 
s-a prins s-a prins, de cine nu 
一 treaba lui! E timpul să 
spunem deschis» cá nu mă 
mai amuzá ideea de posibil 
cineast. În genere, ne despăr- 
tim de trecut topáind si rî- 
zind ca niște toape. Mie de 
fapt îmi pare rău. Închid 
această carte cu zgomot, cu 
Desen de sentimentul că strivesc în ea 

Cick;Damadicn floarea cinematografiei. 


Marin SORESCU 


Convorbire cu Florian Potra: 


—— amne 


Cinematograful vine dn afara 

一 Varadoxal, într-adevăr, :ntuzia 
de cinema pare să vină din afară și 
vine chiar din teatru. De ce? Pentru 
că e vorba, cred. de personalități 
mai rotunde, mai ferme, chiar dacă 
la început ele -puteau spune, cum 
doar un Fellini putea pretinde, că 
nu prea știau cum e cu aparatul de 
filmat. Sigur că, de fapt, Fellini stia 
foarte bine ce e cu aparatul, dar se 
dovedește că important nu e atit 
meșteșugul, cît o anumită rotunjime 
a viziunii, a personalității, matu- 
ritatea ei. 


— Totuşi, citiva regizori de film, 
format: ca atare, în institut chiar, 
cu adus mărturia unei intuiţii a ci- 
nemotograficului mai acută, mai fi- 
de!ó: un lulian Mihu, co să nu cităm 
decit un nume, pentru motivul că el 
o fost primul care, terminind insti- 
tutui, a si lansat în circuit „Lo mere", 
lucrat împreună cu Manole Marcus. 


一 De acord, .dar asta nu intră de 
loc în contradicţie cu ce spuneam. 
Ciulei a venit în schimb din teatru, 
dintr-o practică artistică mai amplă, 
cu o anumită maturitate, cu o anu- 
mită împlinire a personalităţii lui, 
care și-a pus amprenta pe opera fil- 
mică, indiferent de caracterul ei ci- 
nematografic, mai mult sau mai pu- 
tin evident. În timp ce ceilalţi au 
intuitii, au străluciri, Străfulgerări, 
dar se manifestă fragmentar. Poate 
că Mihu, Drăgan, lacob și ceilalţi 
puteau să ajungă mai repede și ei 
la maturizare, dar prin continuita- 
te, prin acțiune, printr-o platformă 
susținută și cu ecou. Dar aici eu am 
și o altă opinie de propus. Eu inclin 
să accept o diviziune pe care au for- 
mulat-o italienii: aceea de a împăr- 
ti regizorii în „tehnicieni“ și „artiș- 
ti". Ca să dau un exemplu, de la 
Germi in jos, regizorii sint „tehni- 
cieni". Un Chabrol, un Astruc sint 
„tehriicieni”. Evident, ei nu sint re- 
gizorii filmelor de serie B, car au 
nici o valoare estetică sau măcar cul- 
turală. 


———————s 


Artiști si tehnicieni 


T 


— Regizoru core — după distin- 
ctio făcută de Lizzam — formează 
»scodlo" din jurul unor virfuri. 

— Tocmai. Pornind deci, de la o 
poziţie critică, polemică, față de ter- 
minologia la care mă refeream la 
început: ,creatori", creaţie“, „ca- 
podoperà", „film artistic" (ca şi cum, 
pur si simplu, purtind această de- 
numire, filmul ar întruni condiţia 


10 


de artă). tred că e bine să revedem 
această terminologie, pentru a aşeza 
lucrurile mai aproape de limitele lor 
reale, Eu aș împărți și regizorii nos- 
tri în „tehnicieni“ si „artişti“. Aces- 
te categorii nu sint insă rigide, nu sint 
de loc absolute. Evident că un regi- 
zor-tehnician care-și dovedeşte ca- 
pacitatea de a realiza produse de va- 
loare estetică poate la un moment 
dat să-şi asume profilul de „artist.“ 


— L-au citat pe Germi, aşezat de 
Lizzani, acum 15 om, în categoria 
regizorilor „de școală"; ulterior, 
prin ,Feroviaru'" sau „Divort Ita- 
lian", Germ însuş a ieşit în prim 
plan. 

— După cum şi inversul e adevărat. 

— La un De Sica. 


— Sigur. Un De Sica, dacă ex- 
ceptăm „Hoţi de biciclete“, „Scius- 
cia", „Miracol la Milano", „Umberto 
D" — devine, pe urmă, începînd cu 
„Stazione Termini", un meserias, un 
„tehnician”. Deci -nd e vorba de 
categorii fixe, nu e un clasament 
care sá poatá ofensa pe cineva. În 
acest sens, mi se pare că noi avem 
tehnicieni foarte calificaţi. Ceea ce 
este foarte important, mai ales că 
„tehnicienii“ noștri au marele avan- 
taj de a nu lise cere prostituarea în 
filme lipsite de orice valoare, strict 
comerciale, care reprezintă 80— 
90%, din producția mondială. Dimpó- 
trivă, regizorii noștri, chiar rămi- 
nind „tehnicieni“, se pot afirma prin 
lucrári cu limpezi virtuti culturale. 
Vorbesc de ,cultural" in sens mar- 
xist, gramscian, cum s-a vorbit si 
în literatura noastră. Călinescu po- 
meneste tot timpul de „valoarea 


- culturală“, chiar și atunci cînd explică 


fenomenul Eminescu. 


— Sau Lovinescu, cind se referă 
la Maiorescu, care a făcut o critică 
,culuraldá", pe idei foarte nobile, 


necesare, dar generale. 


— Fără a merge la valoarea este- 
tică absolută. Noi avem, după pă- 
rerea mea, această pleiadă, această 
gardă de regizori tehnicieni, cate- 
goric valoroși. În schimb, îndrăz- 
nesc să afirm că regizori-artisti 
nu avem încă sau că ei nu s-au 
impus în înțelesul deplin al noţiunii. 
Pentru că regizor-artist este acela 
care creează nu numai un ,unicat".., 


Ci o școală. ya 


A propune o platformă 


— Înainte de a face o școală, re- 
gizorul-artist. exprimă el însuși o 
pozitie, o filozofie, propune o lume, 
o lume a lui, fără nici un fel de îm- 


prumut. Or, chiar regizorii de talent, 
Pintilie de pildă, sînt încă tentaţi să 
elaboreze in limite prea'restrinse. Desi 
Pintilie, ca să ne referim la exemplul 
lui, are capacitatea de a elabora, de a 
organiza estetic, în mod personal, o 
materie. Asta a dovedit-o si în „Du- 
minică la ora 6", a dovedit-o și în 
„Reconstituirea“. Va deveni, cred, 
pe deplin „artist“, atunci cînd va 
exprima el însuși o filozofie activă. 


— Ce ne retine, deci, in acest sta- 
diu ol tehnicităţii? 


一 În orice caz, ,tehnician" sau 
„artist“, cert e că regizorul trebuie 
să fie „de faţă“ la întregul proces de 
facere a filmului, începînd cu prima 
formă a ideii, chiar dacă ea e ela- 
borată de un scriitor. Știm că anu- 
mite cupluri de regizori și scenarişti 
s-au mai format, dar de regulă în mod 
pasiv în ceea ce îi privește pe regi- 
zori, Regizorul şi-a rezervat mai mult 
funcția de ordin tehnic, a fabricării 
decupajului regizoral, lucru care, 
sigur, e foarte important, dar puterea 
lui de incizie în idee e încă secunda- 
ră, redusă la ,cinematografizarea" 
exterioară, 


— Lui or trebui să-i revină toată ini- 
tiativa. Scenariul, gctorul, decorul, 
aparatul, toate compun un arsenal 
pe care-l ore in față sau pe care tre- 


buie să și-l adune, apartinindu-i. 


— Exact, ceea ce ati spus mi-a 
sugerat simultaneitatea ideii cu or- 
ganizarea cinematograficá, esentialá 
într-o creaţie organică, totală. Si, 
legat imediat de aceasta, constatarea 
cea mai tristă este că... 


Circulă foarte puţine idei 


— Ce film — nu un anume - fiim, 
ca subiec! imedia!, ci ca formulă, 
ca viziune — care gen de film îl pre- 
ocupă, pe cutare sau cutare regizor? 


— Dar chiar și ca subiect. 


一 Subiecte mai există. Sper, de 
pildă, cà lulion Mihu ne va oferi, 
într-un număr viitor, privilegiul unei 
discuţii similare. El are peste zece 
scenarii compuse de-a lungul anilor, 
însă atit de diferite — adică: o ecra- 
nizare fantezistă, intr-un fel, după 
Caragiale, „Majestăţile lor * co oară 
la Mizil", o ecranizare muzicală după 
Cálmescu, „Enigma Otiliei", un film 
dramatic cu tineri de azi... 


— O ecranizare după Brătescu- 
Voineşti. - 


— $i aşa “mai departe, subiecte 
extrem de interesante, fiindcă, ta- 
lentat ca regizor, Mihu nu e lipsit 
de idei si de virtuți scenaristice; dar 
care e filmul pe care l-a propus? 


— Tocmai. Acest proteism, acese 
eclectism al lui Mihu, care e valabil 
de altfel pentru marea majoritate a 
regizorilor, ne oferă o largă gamă 
de posibilități, ca un fel de comis- 
voiajor care dispune de multe esan- 
tioane, dar care este filmul lui, în- 


tr-adevăr, asta rămîne de văzut. 


Regizorii. Dar producătorii? 


一 Dar aceste căutări, aceste dis- 
ponibilităţi, de multe ori remarcabi- 
le, ar trebui doar să-și afle o orien- 
tare. 

— E problema principală a cine- 
matografiei româneşti — necesitatea 
unui program propriu, nu numai 
filozofic, dar și uman — un anumit 
cerc de interese umane care să con- 
stituie simburele vital al activităţii 
regizorilor. E problema fundamen- 


tală, pe care a indicat-o cu toată 
precizia tovarășul Ceaușescu acum doi 
ani, cu prilejul discutării problemelor 
cinematografiei nore. Această pro- 
blemă a îndrumării e în primul rînd 
problema producătorului, mai precis, 
a producătorului socialist care tre- 
buie definit. 


— Dacă 50%, BF. reveni regizorilor, 
din oceostd obligaţie a  clarificării 
direcțiilor unei școli naționale, nu ştiu 
exact cit au indeplinit ei din  îndato- 
rirea cate. le revine, dar mi se pare 
evident că de portea cealoltă; care 
ar reveni producătorilor — mă refer 
la producătorul concret, adică la 
studiou, là redacţia de scenarii — aco- 
lo procentaiul ar fi minim. 


— Este situaţia de la care au pornit 
noile organisme ale cinematografiei 
şi pe care tind să o depășească. 
Noţiunea de producător este însă, 
încă, difuză. Ştim că un producător 
capitalist produce 1—3 sau 5 filme 
pe an — sint societăţi de producție 
care se constituie de multe ori 
pentru un singur film. Și producă- 
torul este propriul său producitor 
delegat, el fixează totul, incepind 
cu sinopsisul pe care-l citeşte, el 
stipulează contractele cu actorii, cu 
scenariștii, el recepționează filmul. 
El răspunde, el coordonează, el 
controlează. Noi sintem o cinema- 
tografie care produce 15 — 16 filme 
pe an, într-un singur, studio. Ase- 
menea case elefantiazice nu prea 
există în lume. Nici- cei mai mari 
producátori nu fac volumül aces- 
ta de filme anual. Noi spunem cá 
redactorul, el insusi, face muncá de 
producător, Dar de pe ce platformă? 
E! nu are nici perspectiva de ansam= 
blu, nici conștiința angajării unui 


”一 一 一 


NAȚIONALA DE F 


întreg aparat industrial. El discută 
scenariul absolut în termeni teores 
tici şi estetici, în cel mai bun caz, 


Ce propun producătorii? 


— Cum însă puterea de decizie nu 
se poate nici ea delega în alb, acești 
producători virtuali — studioul, re- 
dacţia de scenarii — sau critico, dis- 
culiile noastre teoretice, ar fi chemate 
să profileze, să precizeze, să onti- 
cipeze nişte direcţii, nişte initiative. 
Care sint acele filoane fertile pe 
individualităţile 


care existente sau 


viitoare se pot împlini mai fericit? 


— Eu am polemizat, pe vremuri, 
la o. masá rotundá de la Scinteia, 
cu Andrei Blaier, care spunea cá 
Important nu e sá apará un cineast, 
cîteva virfuri, ci important e să 
înaintăm cu toții. Eu cred însă cá 
apariția unor virfuri este esențială. 
Și ele și-au şi scos capul, au înmugu- 
rit, ca să zic așa. Din păcate, noi nu 
avem, în bătălia ideilor, efervescen- 
ta și acuitatea pe care le-au avut 
revista „Bianco e nero“ sau „Cine- 
ma" în pregătirea și lansarea neorea- 
lismului. Pentru că, să punem punc- 
tele pe i, nu avem nici în critică mari 
personalităţi, care să catalizeze cre- 


do-uri și elanuri. 


— Poate că, de pildă, acest chin 


pe care-l încercăm cu discu- 


tind despre scenarii, despre colabo- 


toții, 


rarea cu scriitorii, devine la un mo- 
ment dat, prin uniloteralitate, steril, 
datorită acelei false și simpliste prio- 
ritóti a „scenariului literar", Poate că 
la aceste “obsesii 
la chinul prelungit pe 
nişte texte fără șanse și trimişi regi- 
zorii să facă documentare. Vorbesc 
absurd... 


or trebui renunțat 


unilaterale, 


— Nu, nu e de loc absurd. 


— Sá compună studioul Bucureşti, 
într-un on, din 15 filme — 5 filme din 
schiţe, din scurt-metraje, documen- 
tare sau de ficțiune: chipul Bucu. 
restiului în 1970, cutare șantier, stu- 
dentimea ieșeană în '71. A le oferi 
regizorilor priza aceosta directă cu 
realitatea, din core se pot întoarce apoi 
cu altă experiență umonă, cu altă 
perspectivă chiar asubra scenariilor, 

— Complet de acord si nu e de loc 
absurd. Maiakovski propunea ace- 
lași lucru. Spunea, la un moment dat, 
că decît să insistăm pe niște subiec- 
tele și pe nişte ficțiuni supte din 
deget, poate e mai bine să facem 
documentare. 

— Și apoi, distanța nu e așa de 


mare între documentar si filmul de 
ficțiune. 


Încercări timide 


— E ceea ce se încearcă acum, cu 
trei regizori, absolvenţi ai institu- 
Bokor si Pita. Un 
film-scheci, o încercare timidă, to- 
tuși o încercare în sensul acesta. 
Aceiaşi trei regizori au plecat în 
vara aceasta pe urmele inundaţiilor 
si au adus de asemenea un material 
interesant. Urmează să-l cercetăm 
în perspectiva unui film, într-o va- 


tului: Veroiu, 


riantă de ciné-vérité. 


一 Am vizionat nu de mult un do- 
cumentar al lui |. Moscu, „Student la 
lași”, care poate fi discutat și critic, 
dar care m-a entuziasmat prin 
latia cinematografică a unui univers 
uman actual, foarte semnificativ schi- 
fat. E un filmuleţ, dar există acolo o 
ambianţă, o atmosferă, sugestia unui 
oraș, un ce specific, de 
epocă. 


reve- 


vîrstă, de 


一 De obicei însă regizorii asteap- 
tă, așteaptă de la hirtia scrisă un 
pretext de film. 


r 


LUIS MARIANO 


— Poate că i-or reveni producăto- 
rului, studioului, să aibă mai multă 
inițiativă, L-ati citat pe Blaier, El se 
menţine totuși pe un anumit filon. 
Este omul — singurul aș zice — care 
„a descoperit” o zonă — șantierul, 
care e totuși o lume, plină de sugestii 
cinematogrofice, cu mișcări în spa- 
tiu, cu unghiulaiii, cu o dinamică, 
o tipologie și o culoare specifică, cu o 
lumină, cu un aer al său, în care fil- 
mul poate respira. De ce a rămas 
Blaier singur? 

— Aici aş completa ideea în sen- 
sul că, în acest moment, Blaier se 
află într-o fază de elaborare a unei 
viziuni estetice a lucrurilor si 一 
dacă nu ştiu exact ce vrea ca regizor 
— ştiu ce respinge; îmi face impre- 
sia că e încă prizonierul unui fel de 
a ocoli atacul frontal. 


Absența competiţiei 


— Poate, printre altele, fiindcă nue 
pus în competiţie și nu are o expe- 
rientd a altora, similară, la care să se 
raporteze, fața de care să se precize- 
ze, să-și depășească primele naivi- 
táti. 

— E la el o ezitare, chiar si în 
scenariul pe care îl pregătește acum, 
,Pasarela", unde duce mai departe 
fragmentarismul si constructia elip- 
ticá din „Apoi s-a născut legenda”, 

— Ca să fim mai precisi, credeți 
că planurile tematice pe care le în- 
tocmește studioul marchează un efort 
de a direcționo niște preocupări? 
În afară de categorisirea unor am- 
biante sociale și momente 
orientează aceste planuri 
valenţele sí sensibilitatea unor 
zori, ale unor grupe de regizori, în 
aceste direcţii unde, în fond, se ză. 
mislește lumea pe care o reclamăm? 


istorice, 
tematice 
regi- 


d dis, Iesi -N 


„On a chanté les parisiennes"... 


«dar pînă la urmă „Tenorul a murit la 14 iulie" 一 iată ce sfîrșit a găsit 
. viata pentru filmul ei cu Luis Mariano. Nu-l merita. 
Presa ușoară l-a numit „prințul fermecător al operetei“. Presa grea, - 
cea intelectuală și grea de gînduri, l-a ignorat. J.F. Revel, pamfletarul a cărui 


LI 


inteligență taie ca briciul, l-a numit o dată „un neant cintátor". Clubul 
admiratoarelor lui număra însă trei sute de mii de muritoare. La Monte- 


video, o sută dé mii de uruguaieni i-au făcuto primire uluitoare, încît 


Beatles-ii, care urmau după el in program, au rămas tablou. Prin Mariano, | 
opereta cinstită, cu toate artificiile ei naive, acea muzică populară de cali- 
tate (din care fac parte și „Dunărea Albastră“ și „Liliacul” şi „Secretul lui | 
Marco Polo”) a rezistat două decenii valurilor de tWist, rock, pop si de 


șansonete superintelectualizate. 


Omul acesta nu merita să moară la Paris, 


în noaptea de 14 iulie, cînd 


lumea dansează în baluri de cartier și cîntă-sub jerbele artificiilor. | se | 
| 


putea da pentru ultima zi — o altă noapte, un alt fond muzical, un alt 
sfîrșit. Căci Mariano ne-a dat tuturor. cîteva clipe frumoase.... 


Cum e cu planurile? 


— Planurile au fost pînă acum mai 
mult niște inventare de teme. 


— Ele sint, de fapt, ceea ce se intiz, 


tuleoză; planuri tematice. Dar pocte 
nici nu ne-or trebui numai plenuri 
temotice saü nu ne-ar trebui de loc 


“ca atare, ci ne-ar trebui nişte pro- 


grame de lucru, ideologico-estetice- 
organizatorice-s: de cadre, ducind 
tematica pînă la precizarea genuri- 
lor prioritare, a formulelor și spe- 
ciilor faţă de care s-au monifestot 
niște sensibilitáti demne a fi cultivate, 


— Așa și este. Efortul acesta de a 
aduna virtualitátile se manifestă încă 
slab, findcă studioul, ca producător, 
nu a avut pînă acum decît în mică 
măsură și nu are încă întreaga con- 
știință a terenului pe care se mișcă, 
E încă un fel de a lucra destul de im- 
provizat, destul de diletant pînă la 
urmă, Din păcate, nu putem vorbi, 
la noi, despre curente. Dar ce-am 
constatat la apariţia  neorealismu= 
lui, ce-am constatat la apariţia ,,nou- 
lui val“? În ambele cazuri, deși cu- 
rentele respective sint foarte deo- 


sebite, s-a proclamat... 


MULA EP ALA CE OLE LE arii urs 
Un nou fel de a privi 
FEET C SNP Dea) Puer iae muere e 

De altfel francezii și-au și spus: 
„l'école du regard". Pentru mine, ca 
să ne referim la altă școală, a fost re- 
velator faptul că, fiind chemat Lukâcs 
Gyórgy să vadă vreo șapte filme ale lui 
Jancso, ale lui Szabo, ale lui Kovács, 
după ce le-a văzut, i-a felicitat pe 
autori, nu atit pentru că au făcut 
filme care l-au satisfácut din punct 
de vedere estetic — și pentru asta 
— dar mai ales pentru cá filmele ii 
devansaseră după părerea lui pe 
istorici în însăși materia lor, în 
chiar cercetările lor de istorie, de 
pildă asupra momentului 1848 și a 
consecinţelor lui, asupra epocii 1917 
— 1919 s.a.m.d. 

— Sint niste obsesii foarte specific 
nationale, legate de o anumită expe- 
rientá istorică, debăşind insă ceea ce e 
superficial în specificul naţional. La 
fel cum, cind s-a definit filmul spa- 
niol, el a trebuit mai intíi să se eli- 


bereze de un aso zis specific de primă 


instanță, redus la recuzita troditio- 
nală-— luptele de tauri, castagnetele 
s.a.m.d. 


— Folclorismul de suprafață. 
` 


一 Citaţi-ne citeva din... 


14 


i) 


1 


mE 


Valentele inconfundabile ale fil- 
mulul nostru istoric 


— De pildá, mult invocatul si 
unanim recunoscutul nostru talent 
diplomatic. Aici e interesantá o 
sugestie a tovarăşului Mircea Ma- 
lita, care constata cu mîhnire, într-o 
conferință ţinută la Uniunea Scri- 
itorilor, că literatura și arta româ- 
nească nu au dat încă figura solului, 
a trimisului, a diplomatului care îşi 
are la noi o tradiţie, o linie de con- 
tinuitate, 


— Scu ideea de rezistentd din fi- 
gura unui Bríncoveanu, persuasiunea 
subtilă și tenace ilustrată de un Mi- 


lescu. 


— Noi în fata năvălirilor, retra- 
gerea în munți, un anumit fel de 
rezistenţă, poate nu atit fátisá, cît 
eficace în timp. Sînt, toate, lucruri 
care n-au fost dezvăluite în film 
decît preliminar. 

— Unele elemente există în scena- 
riile lui Titus Popovici. 

— În „Dacii“ există într-adevăr 
sugestia unor permanente, dar sims 


balurile nu erau pe ecran suficient 
de eficace, de nuanțate, 


— Dacă încercăm  disocieri criti- 
ce pe care cronicile de premieră nu 
le-au operat, putem pune mai bine 


în lumină și o serie de sugestii din i 


„Columna“. Consiliul acela al bă- 
triînilor daci — judecători era mult 
mai interesant decit, să zicem, unele 
scene voit psihologizate, cu Decebal. 


— Sau decît simbolul foarte di- 
rect, netransfigurat, al copilului care 
se naşte din femeia dacă și generalul 
roman. 

— Am putea, de asemenea, să mai 
Spunem că dacă, în genere, comba- 


tem imitaţia, atunci gustul uneori 
excesiv al spectaculosului pare de 
împrumut, mai potrivit unor vechi 
supraproductii italiene. Sau dacă fa- 
cem un film cu haiduci, nu -sintem 
obligaţi să preluăm ca atare recuzita 
din serialele franceze de capă si 
spodă, cu spadasini printre creneluri, 
cu travestiuri şi catacombe. 


— Oscilăm mereu, într-adevăr, în 
aceste filme, între o tratare mai 
pretențioasă, fără a o onora inte- 
gral şi tot arsenalul specific de gen, 
neselectat. Într-un cuvint, filmele 
noastre cu haiduci nu par întot- 
deauna că descind din baladă, Dar 
este cert cá o șansă de a ne defini, 
din acest punct de vedere al unui 
specific, al unei școli, ar acorda-o 
filmul istoric, cu condiţia să se aban- 
doneze ilustrativismul. Epopeea na- 
tionalá ar putea atunci să ne dea, pe 
diferite trepte si prin aglutinarea 
unei serii de filme, evidenţa carac- 
terului románesc in timp. 


3 Originalitate și mimetism 


— Dar filmele din istoria modernă, 
din lupta ilegală a partidului? Si 
aici unele disocieri ar degaja consta 
tări semnificative. De ce cele mai 
bune filme inspirate din revoluția 
noastră populară si socialistă sint 
Pr 


„Volurile Dunării“, „Setea“ si '0- 
cesu! alb"? Ele sint structurate în 


deosebi pe tactica și farmecul ero- 
ului. Celelalte isi fixează în schimb 
momentele de virtuozitate regizorală 
mai ales pe scenele de masă, pe 
spectacolul de stradă, în care! se 
spunea la un moment dat că excelăm, 
pornindu-se însă de- fapt, în bună 
parte, de la experiența oltor şcoli, 
Revoluția noastră a avut însă o strate- 
gie a ei, particulară. 


— Aşa se şi face că noi avem un 
număr de filme meritcrii de ilega- 
litate, dar din ele putem desprin- 
de mai greu portretele vii ale co- 
muniştilor români, în anii '29, '30 
sau '40. 


一 Interesant e și faptul cá fn fils 
mele lui Manole Marcus, În „Străzile 
au amintiri”, de pildă, există moa 
mente foarte bune, dar mai ales 
acelea de interior, raporturile dintre 
citeva personaje. Pentru ansamblu, 
se evadează iarăşi în mimetisme, cu 
aglomerări excesive de episoade ex- 
tericare care ne lipsesc de perspec- 
tiva şi factura reală a momentului 
istoric. z 

— Explicatiile şi sursele de inspl- 
ratie sînt diverse. Ne putem aminti, 
de pildá, de ambiția lui Rossellini 
care, pornind de la alte realități is- 
torice, şi-a prezentat, și-a sustinut 
„Roma, oraș deschis” prin prisma 
ideii de ,coralitate", adică implica- 
rea spectaculoasă a unei întregi co- 
lectivitáti în lupta de rezistență. 

— Cum ati vedea definirea unui 
specific în filmul de actualitate? 


— Sîntem încă deficitari pe treap- 
ta de jos a observației şi a compunerii 
unei structuri, Dincolo de pitoresc, 


“dincolo de o factură la un moment 


dat umoristică, de replică, nu facem 
legăturile necesare. De la un anumit 
fel de a se îmbrăca, de a vorbi, dea 
se. comporta, nu se trece la un 
sens „secund“, mai pur, faptul ac- 


tual nu capătă dimensiunea „istoriei 
De aceea filmele nu sînt revelatoare, 
nu au mister, în sensul poeziei, 


— Lipseste.., 


Pasiunea afirmatiei 


Am constatat, revizionind cîteva filme 
mai vechi, că scenele dramatice, d: 
conflict; polemice, sînt mai totdeauna 
false, în timp ce momentele de afir- 


m 


Tăcerea e de aur... 
1 


Chestionarele de inteligență 
și sensibilitate trezesc multe sus- 
piciuni. Unul singur se mai bucu- 
ră însă de prestigiu și simpatie în 
lumea intelectualilor francezi. E 
celebrul șir de întrebări la care 
Marcel Proust a răspuns cînd avea 
13 ani, rămas sub numele de 
„chestionarul Proust“. Jean-Louis 
Trintignant a răspuns si el, ca si 
atifia alții, la acele întrebări in- 
trate în tradiţie. Spicuim: 

— Care e pentru Dumneavoas- 
tră cea mai mare nenorocire? 

— Să pierzi un copil. 

“一 Care sin greșelile pentru 
care aveți cea mai mare indulgen- 
tă? : 

— Minciunile. 

— Care e calitatea be care o 
preferați la un bărbat? 


Chestionar Tr 


Clint? Nu! Jecn-Louis. 


intignant 


cx N 


一 Umorul, 
— Si la o femeie? 
— Umorul. 
— Cine. ati fi dorit să fiti? 
— Isus Hristos. 
— Care este principala dumnea- 
voastră trăsătură de caracter? ' 
— Umorul. 
— Ce apreciaţi cel -mai 
prieteni? 
— Umorul. 
— Care ar fi visul dumneavoas- 
tră? 
— Să trăiesc printre oameni 
care au umor. 
— Ce detestați Cal mai mult? 
— Prostia. 
— Care ar fi deviza vieții: dum- 
neavoastră? 
— Să fac lucrurile cele mai ne- 
bunesti fără a supăra pe nimeni. 


mult. la 


mare a unui sentiment, momentele 
de confesiune — rezistă, chiar într-un 
fiim ca „Erupția“, în care cel mai 
izbutit rămine episodul sacrificiului 
eroic al bătrinului sondor. Poate 


n-aveam cotit vocația dramaticulul, cit 
re suride liricul, eplcul — acțiunea 
mai stilizată, legată de un individ, 
nu pe opoziții, compozite scenic și 
declarate imediat în confruntări so- 
nore și demonstrative, ci afirmarea li- 
beră a unor dáruiri şi cunoașteri, a 
puterii de sacrificiu, într-o acțiune 
desfășurată fh timp. Eroul singular 
chiar — cum incercase Savel Stio- 
pul în „Aproape de soare“, înfăţi- 
șind drumul unui țăran care vine în 


uzină, 


— Sigur, asta ar fi o şansă și asta 
mă face să mă gîndesc la aşa zisul sce- 
nariu orizontal, de tip Dreyer, din 
„loana d'Arc" — eroul linear. Dar 
şi în cazul acesta trebuie plecat de 
la un spirit documentarist, de la. un 
gust, de la o aplecare spre anumiţi 
eroi particulari. Piná la urmă... 


Totul este o problemă de pasiune 


de legătură, de afinități și de sensi- 
bilitate socială, cum s-a spus la dis- 
cutia mai sus amintită. Pe linia celor 
discutate înainte “s-ar situa şi filmul 
cu implicaţii auto-biografice. 


— Dar romanul modern românesc 
nu e tocmai unul de autobiografie? 
Ce sint romanele lui Camil Petrescu 
dacă nu niște jurnale personale? 


— Sau, lăsîndu-l la o parte pe Fel- 
lini, care e aproape integral autebio- 
grafic, má gîndesc cá primul ideal 
al lui Antonioni a fost să facă un do- 
cumentar despre lumea lui de pe 
valea Padului („Gente del Po"), îi 
putem asculta însă și noi pe Titus 
Popovici povestind, despre primele 
şedinţe de partid din Oas, în anii 
1945—1948, de un patetism uriaș. 


Dar filmele... 


— Nu credeţi că ne apropiem ast- 
fe! de descifrarea unor specii $i mai 
proprii și mai generoâsa de filme de 


— Toţi știm că se poate face ci- 
nema la noi. Pentru că nu stă în pi- 
cioare, cred, o pseudo-teorie a lip- 
sei de vocație în cinematografie, 
asa cum n-a rezistat aceeaşi teorie 
în legătură cu francezii sau englezii. 
Dar trebuie să ne afirmăm. capaci- 
tatea de € sintetiza sugestiile, de a lo 
da un „corpus“ şi o coerenţă. 


i _ Convorbire realizată de 
Valerian SAVA 


a à 
——— O E c s 


Ce este 
Valencia ? 


Dar castrul 
iberic? 

Ce veți vedea 
în spectacolul 
ansamblului 
„Doina?“ 


Ce e nou 
în lume 
pentru 
„Mundo 


curioso“? 


raccourci 
hispanic 


Fiind de mai 
în Spania și urmărind cu lu- 
Nema are-aminte emisiunile postu- 
lui unic din Madri 
m de cunoașterea limbii, am pu- 
j tele- 


tut să-mi fac o oarecare idee 
viziunea spaniolă, căreia fi conse 


cronica mea lunară 
Trăsături 
ă cîte mi-am putut da seama, între- 
gul program are o tentă didactică pronunta- 


tă și e ferit de frivolitáti, chiar si în cele mai 
destinse programe de varietăţi. Se face 
mult pentru cunoaşterea prop țări, a 
istoriei ei culturale. Sînt editate filme mo- 
nografice despre regiuni, prov orașe, 
monumente. Unul din ele „Ce este Valen- 
cia?" era o întocmire spirituală, pe capi- 
tole, cu interogatii, despre viaţa de ieri si 
de azi a urbei: „cine a întemeiat agezarea?", 
„ce oameni iluştri a dat ea tárii ?", „ce ves- 
tigii s-au păstrat?“, „ce industrie specifică 
se dezvoltá azi aici? „etc. Fiecare capitol 
era o dizertatie a unui specialist, ilustrată 
cu imagini edificatoare. La paragraful despre 
literatură a vorbit nepar lui Blasco Ibanez 
chiar din biblioteca, păstrată, a ilustrului 
unchi. Despre industria navală, un inginer. 
Depre vinuri — pare-mi-se — un podgo- 
rean bătrîn cu chip de faun zîmbitor. Totul 
pe scurt și dens ilustrat. În altă seară, 
Rafael de Penagros, arheelog de seamă, 
a ţinut o lungă dar cuceritoare conferin- 
tă despre viața diurnă a castrelor romane 
din Iberia. O reconstituire subtilă şi în 
acelaşi timp o introducere înțeleaptă în 


ncii, 


istoria antică a peninsulei. 
P i 


ç 


— 


Filmul 


Filmul de televiziune are o tensiune mai 
scăzuţă, e cam pejorativ, uneori prea ji- 
lăvit de sentimentalism, :static, cu scenarii 
ex pozitive. Un serial închinat celebrului om 
de știință spaniol Santiago Ramon y Cajal 
se arăta monoton si sec în pofida unor 
actori expresivi și siguri pe meserie. Alt 
serial de aventuri curgea încetișor, prin 
vaduri de întîmplări mici, o mașină urmă- 
ritoare, călătorind după cea din față, exclu- 
siv în limitele vitezei legale. Un serial cu 


Reportaj din arenă (coridele). 


Călătorind prin Spania, 
cronicarul nostru 


nu şi-a pierdut ,ticul profesional“; 
a văzut multă televiziune. 


o poveste de dragoste între un pictor 
bátrin şi o jună musicá păcăttia prin 
discuţii dilatate ; nai scena explicaţie! în- 
tre cei doi avea optsprezece minute — şi 
încă în prim-planuri. 


Pentru copii 


e pentru copii cuprind 
oritatea excelente, deo- 
à "à nouă seara, printr-un 
chibzuit, gîndit (tot în desen 
telepostul N îndeamnă pe micii 
că: o fetiță nostimă 


umen ini ile zi 


animat), 
pec tatori să-l párá 
închide aparat ul, isi ia de brat frátiorul 
mort de somn, le spune tuturor „hai copii, 
noi, ziua s-a încheiat, toţi în 


fericită sub plă- 


tru! clasic, cu emisiuni 
: Lope de Vega (,Îndră- 
gostita discretă”), Calderon. Montările sînt 
obișnuite, în genere, numărul actorilor 
buni din distribuţie este ridicat, 
regia nu se ir fia nici ea. 


E frecvent 
realizate 1n st: 


care 


npune însă, scenogra 


Modalitati 


Una din modalităţile de prezentare a 
programului săptămînii viitoare mi s-a pă- 
rut de interes. Crainica anunţă ce e mai 
reprezentativ în fiecare din seri, după care 
realizatorul acelei emisiuni, ori un actor, 
un cîntăreț, un om de ştiinţă inclus în res- 
pectiva emisiune, relatează direct ori inter- 
vievat, cum a fost înfăptuită, ce dificultăţi 
s-au  întîmpinat — prezentind totodată 
cîteva imagini filmate ori fotografii, ori 
documente de natură a suscita curiozitatea 
viitoare a privitorilor 


Paralele inofensive 


rogramului zilnic mi s-a părut 
mai redusă ca la noi, deși include o pano- 
ramă a actualitátilor de un ceas (între orele 
14 şi 15, cuprinzind cam șase subiecte vari- 
áminal un fel de teleenciclopedie 


Varietatea p 


a curiozitátilor din lumea întreagă 
curioso") si altele. Dar crainic 
spirituale, publicitatea mult mai invent 
punctuatia telespecificá dintre 
mai studiată. 


(, Mund a 


ele sint mai 


emisiur 


————— M—— . 


Jurnalul 
E. ux AES ED Ra SAGE feu e ose 


Jurnalul de actualități debutează 
cu relatarea unui reporter de la fata lo 
— amestecat printre docherii din: porturije 
londoneze, stind de vorbá cu tineri irlan- 
dezi turbulenti, consultind un purtátor de 
cuvînt asupra crizei de guvern din Halia, 
ș.a.m.d. Crainicii se văd, aici, See puțin, 
fotografia și fillmul domină ca 


goric. 


-一 


Telecinemateca 
= 二 一 


Telecinemateca e, cred, o 
mai neconturată. 

Dar, fireşte, s-ar putea să fiu co 
de programele unei alte perioade. 
privit micul ecran spaniol în lunile € 


preocupare 


Reportajul 


Întîlnirea directă cu televiziunea mi-a 
confirmat părerea că reportajul e una din 
laturile tari ale postului spaniol. 

Miguel Cruz, tînăr, subtiratic, 
flegmatic redactor cultural, s-a înfățișat la 
Palatul Sporturilor din Madrid cu două 
zile înainte de spectacolul românesc al 
Ansamblului folcloric „Doina“, cu intenţia 
de a-i consacra trei minute. A asistat la 
repetiție; se pare cá ce a vázut i-a sporit 
simţitor interesul. Și-a modificat imediat 
planul şi a alcătuit pe loc un mic scenariu 
reportericesc de zece minute, incluzind 
prezentarea fiecărui compartiment el An- 
samblului — solişti, orchestră, balet — o 
panoramare .asupra costumelor, o scurtă 
discuţie cu directorul, Dinu Stelian, un 
comentariu personal asupra ce i s-a părut 
mai caracteristic în program. Avînd doi 
operatori la dispoziţie, l-a așezat pe unul 
în centrul sălii, iar pe celălalt l-a îndemnat 
să se apropie de artiști, să se depărteze 
să filmeze cu transfocatorul, să se 
dreapta scenei, în stînga, în cele mai di 
puncte ale sălii. În acest fel el și 
în cursul rapidei prospectii, 
gral, stabilind cu “dirijorul român spaţiul 
acordat fiecărui moment filmat. 

Totul a decurs rapid, precis, clar; cu o 
singură repetiţie. 

Am văzut a doua zi reportajul: 
de faptul că era excelent realizat ca (aia 
şi ritm, nemaivorbind de comentariul exact, 
la obiect (și foarte călduros), mi-a Hm s 


palid, 


inte- 


montajul 


prin aceea că păstra întocmai ein sta- 
bilit; nu fusese nevoie să se rec aproape 
nimic. 
Orar 
Cit privesște volumul emisiunilor: cana- 


ul 1 emite îndeobște de la 14 la 24; canalul 
2 pde la 8 la 24. Citeodatá sînt şi emisiuni 
re 2 si 5 noaptea. 


Valentin SILVESTRU 


13 


Videocaseta, 


o revoluţie 
a mijloacelor 
culturale? 


Apásind 


pe un buton, 


De ani de zile cercetá- 

torii marii industrii 

electronice au cáutat 

asiduu să pună la punct 

un sistem de înregis- 
trare şi reproducere a emisiuni- 
lor de televiziune, capabil a-l eli 
berà pe telespectator de actuala 
dependență totală față de programe- 
le și orarele societăților de televi- 
ziune. Rezultatul s-a concretizat 
în posibilitatea de a fixa imaginea 
şi sunetul pe film sau benzi magne- 
tice conţinute în casete de dimen- 
siuni reduse -— așa-numitele video- 
casete, Reproducerea lor se face la 
domiciliu, prin intermediul unor 
aparate cuplate fa televizor, aşa cum 
astăzi ascultăm muzică de pe pick- 
up sau magnetofon conectat la un 


ta internațională, încercind să rea- 
lizeze un compromis cît mai onora- 
bil între calitatea vizionării şi un 
cost cit mai accesibil al aparaturii și 
casetelor. 

Primul sistem a fost elaborat în 
laboratoarele CBS (Columbia Bro- 
adcasting System) de către Dr. P. 
Goldmark și este cunoscut sub de- 
numirea de EVR (Electronic Video 
Recording) sau „înregistrare elec- 
tronică video“. Imaginea și sunetul 
sînt înregistrate cu ajutorul unui 
fascicul modulat de electroni pe o 
peliculă fotosensibilă specială, avînd 
o lățime de numai 8,75 mm. Înre- 
gistrarea se poate efectua plecind de 
la un film cinematografic (16 și 
35 mm), înregistrare magneticá, sau 
cameră de televiziune functionind 


5 i - J 


cinematograful 


fice, Înregistrarea se execută pe o 
bandă specială de materiał plastic, 
acoperită cu un strat subțire fotore- 
zistent, sub forma unor imagini in- 
terferentiale (holograme). 

Pentu moment, rezultatele SV sint 
inferioare celor EVR, însă tehnicie- 
nii de la RCA speră să le amelioreze 
înainte de lansarea pe piață a siste- 
mului, care va avea loc în 1972. 

În schimb, costul videocasetelor 
este mult mai redus decît cele EVR 
şi se estimă la 10 dolari pentru un 
program de o jumătate de oră în 
culori și mai puţin de 20 dolari pentru 
programele de o oră. 

Cel de-al treilea sistem aparţine 
societății japoneze Sony și se bazează 
pe principiul înregistrării video-mag- 
netice. Sistemul denumit Video Sco- 


aparat de radio şi... dintr-o dată, te- în direct atit în alb-negru cit și in pe permite înregistrări în alb-negru 

vom vedea lionra esa s-au transformat, — intad filmul şi culori după tehnica înregistrării 
» de fapt, în niște aporote de proiecţie ideocaseta, continind filmul sau magnetice, oferind marele avantaj 

acasa, de DE cen atâta programul înregistrat, se încarcă în raport cu EVR si SV cá banda con- 


în linişte, 


filmele 


care ne plac? 


Sala 


de cinema 


se va preface 
într-o 
bibliotecă 

de filme? 


Descoperirea a produs senzaţie și 
de mai bine de doi ani încoace presa 
tehnică și de spectaco! dezbate și 
comentează, în termeni fulminanţi, 
implicațiile casetelor cu pricina. 
Departe de a fi numai un plus de di- 
vertisment domestic, gazetarii și 
oamenii de specialitate văd în aceas- 
tă nouă realizare a electronicii şi 
informaticii o adevărată revoluție 
a mijloacelor audio-vizuale cu reper- 
cusiuni adinci asupra culturii spec- 
tacolului $i raporturilor individ- 
societate. 


Divertisment domestic 


Ce sînt în fond aceste videocasete 
şi în ce constă marea lor revelație? 
Trei soluţii şi trei sisteme ingenioase 
îşi dispută astăzi prioritatea pe pia- 


într-un aparat de reproducere (te- 
leplayer) cuplat la televizor, iar re- 
darea decurge ca orice banală recep- 
tie de televiziune. Sistemul EVR 
garantează o fidelitate a reproduceri: 
pe care nu au atins-o niciodată nici 
înregistrarea video-magnetică şi nici 
sistemele optice normale. O singură 
casetă poate conţine un program de 
circa o oră în alb-negru și de 25 mi- 
nute în culori. 

Sistemul EVR va fi dat în exploa- 
tare publică în cursul anului 1970 
pentru varianta alb-negru și în vara 
anului 1971 pentru tipul în culori. 

Al doilea sistem aparţine tehnicie- 
nilor de la RCA (Radio Corporation 
of America) si se numește XXX Se- 
lecta Vision. Tehnica de înregistrare 
este cu totul diferită de cea EVR, 
utilizînd laserul și procedee hologra- 


ținută în videocasetă poate fi ştearsă 
și înregistrată de un mare număr de 
ori. Reproducerea se efectuează pe 
un aparat de tipul magnetofonului si 
poate fi conectat la televizoare alb- 
negru și color de orice fabricație, fără 
a necesita niciun fel de modificări. 

Costul videocasetelor va fi si mai 
coborit, respectiv 20 de dolari pen- 
tru un program in culori deo orá 
și jumătate. Primele aparate Video 
Scope vor apare pe piață la sfîrșitul 
anului 1971 $ se speră într-un mare 
succes, date fiind simplitatea apara- 
turii, calitatea reproducerii și costul 
programelor. 

Dar lucrurile nu se opresc aici. 
Recent la Osaka, societatea Matsu- 
shita Electric a făcut cunoscut că la 
finele anului 1971 va introduce pe 
piață un sistem de-a dreptul senzatio- 


Lă 


Formidabil : 

pe o căldură 
toridă, 

la concurență 
cu strandurile, 
Fanfan 

şi Avaramu 
au făcut 

săli pline 

la Cinematecă! 


Avaramu — curajul de a avea farmec. 


TO dinciosilor să se sedimentéze Ku- 一 一 TS " A a = ca să aveți succes, dați filme cu Raj 
şi seara — lunionul bu mos cunoștințele acumulate de-a lun- e ARE TCU Kapoor şi Gérard Philipe! 
curestean, salá care n- gul anului, responsabilii au avut ideea De unde pînă unde? Cum vin de 


are nimic de-a face nici 

E cu grádina noptilor fur- 
tunoase, nici cu lonescu de pe atunci 
(nici cu lonescu de pe acum), nici 
mácar cu aerul unei grádini de va- 
ră la care veneau botine din cele 
mai fine, lunionul acela pe care cu 
greu ne-am obișnuit să-l numim Ci- 
nematecă, a făcut săli pline. În loc 
să închidă, pe vară, ca orice templu 
academic, lăsînd ca în mintea cre- 


14 


genială, brutală si comercială de a 
tine vadul deschis, chiar acolo, în- 
tre tricotaje și CEC, pe drumul de la 
Teatrul National la blocul turn cu 
terasă. N-au greșit. Am avut atitea 
obiecţii la adresa domniilor lor, în- 
cît măcar odată —  stringindu-le 
mîna a felicitare — mă îndeamnă 
inima să-i trag puţin spre mine, ca 
să mă uit puţin în ochii lor: cum de 
v-a venit ideea aceasta, frati sala- 
riati întru cultura maselor? 


Mie — o spun deschis — nu mi-ar 
fi trecut prin minte asemenea năz- 
drăvănie, dar acesta nu e un criteriu. 
Dacă s-ar fi făcuto anchetă printre 
straturile acelea lungi și rásadnitele 
numite într-un cuvînt „opinie publi-/ 
cá": „Ce să dám pe vară la lunionul 
de lingă National?", nici sondajele 
institutului unic, care l-a dat pe dom- 
nul Heath învingător în alegerile 
engleze, cred că nu ar fi indicat: 


se leagă cultural? Cum vin de se 
împopistrează intelectual? Ce obscur 
cana! îi uneşte? Ce au unul cu altul? 
Ce mister artistic, etc., etc? Dar 
cîte întrebări nu se pot înălța de pe 
buzele noastre conformate — precum 
la albine „pentru rupt și supt”, 
vorba zoologiei — pentru a pune 
întrebări şi iar întrebări... Închid doar 
ochii si aud o şedinţă în care șefii 
Cinematecii s-ar fi consultat dacă nu 
cu masele, măcar cu masa masivă 


nal, Video Sheet Recorder, care 
constă în înregistrarea programelor 
pe disc. Videodiscul va fi reprodus pe 
aparate tip pick-up cuplate direct, 
la televizor, avind posibilitatea dea 
opri la un punct dorit, relua, înce- 
tini şi accelera imaginea cu mijloace 
mai elementare. 


Biblioteci de filme comprimate 


Acestea sint faptele. Fiecare zi ce 
trece ne poate aduce surpriza unor 
noi și noi sisteme perfecționate, sim- 
ple, uşoare şi din ce în ce mai como- 
de. Fantezia, oricît de prodigioasă, 
nu poate anticipa încă cu precizie 
evoluția evenimentelor ce se preci- 
pită cu repeziciune. 

De pe acum însă se poate afirma 
cu certitudine că tehnica ne va pune 
la îndemină posibilitatea de a viziona 
acasă în liniște, la dorinţă și la o oră 
convenabilă, filme, piese de teatru 
şi opere, cursuri, etc. apăsînd sim- 
plu pe butonul televizoarelor ncas- 
tre. În ceea ce privește cinematogra- 
fia, videocasetele ne pun în situaţia 
ca spectatorul să dispună de un ci- 
nematogro| propriu, 

Consecințele? Greu de anticipat. 
Opiniile nu pot fi luate decît cu ti- 
tlu de inventar. Se vorbește intens 
despre un mare pericol pentru cul- 
tură, izolarea individului, înlocuirea 
civilizaţiei scrise cu cea vizuală. Acti- 
vitatea editorială și cinematografică 
sînt puse în alertă, învățămîntul își 
pune problema refacerii structuri. 
lor, iar; televiziunea meditează la 


N 
consecinţele provocate de ea însăși. 
Marile companii electronice și de te- 
leviziune (CBS, RCA, Sony, Phillips, 
Siemens, Telefunken, etc), cele mai 
importante case de editură și filme 
din lume (Hachette, Springer, New 


York Times, Time-Life? Kodak, Teh- 


nicolor, Rank, 20th Century Fox, 
duc tratative, tin conferinţe și încheie 
tranzacţii legate de videocasete. 
Cinematograful a intrat de pe 
acum în impas. Videocasetele ce vor 
fi cumpărate miine de la magazine. 
precum o carte sau un disc, aruncă 
o umbră sumbră asupra reţelei de 
distribuţie. Avem toaje elementele 
să conchidem că cinematograful va 
intra într-o criză a difuzării ce va 
afecta profund rețeaua de săli. Mul- 
ti înclină chiar a crede că sala de ci- 
nema de peste cîțiva ani va trebui 
să fie un fe! de bibliotecă de filme 
comprimate la dimensiunile video- 
casetelor, din care spectatorii isi vor 
alege filmul preferat pe care-l vor 
proiecta singuri. În compensație însă, 
producția de filme va crește: scena- 
riştii, regizorii, actorii și în general 
realizatorii de filme vor avea mai 
mult de lucru, iar studiourile pre- 
văd să se grupeze pe formula unei 
cinematografii comunitare. 
Paradoxal, la prima vedere, mulți 
specialişti afirmă că televiziunea va 
pierde în importanță datorită eman- 
cipării telespectatorului, care își va 
alcătui singur programele. Nu este 
exclus chiar ca videocasetele să lo- 
vească mai grav televiziunea decît ci- 
nematografia, determinînd ca cei 


Sălile de cinema vor 


doi concurenţi să se solidarizeze în 
fata exploziei imaginilor, 

Si nu pot să inchei fără a mărturisi 
un gînd ascuns că poate măcar acum, 
în ceasul marilor incertitudini, cine- 
matografia si televiziunea noastră 


intra oare în impas? 


îşi vor întinde mîna unei cola- 
borări mai fecunde, pentru ca video- 
casetele să devină factor de progres 
și nu viceversa. 


Constantin PIVNCIERU 


4 


— florentiná sau biedermeyer, cum 
vreţi, sortimentul e mare — de cri- 
tici bucureșteni, cărora li s-ar fi 
propus o asemenea nebunie; Raj 
Kapoor si Gérard Philipe — toată 
vara, matineu si seara! Trecea vara 
în discuţii și venea toamna cu fil- 
mele acelea despre care se scriu 
micromonografii pentru un cerc 
de initiati, desi noi știm, tovarăşi 
— cum bine spunea un corespon- 
dent de-al nostru — „că nu iniţiaţii 
decid in. problemele repertoriului 
şi atunci de ce se scriu cărți pentru 
cei care nu decid!" Ar fi- fost o ṣe- 
dintá de pomină si eu aud cu ochii 
închişi cum lua cuvîntul un critic 
atit de intransigent, că ne deruta pe 
toti: 

— Ni se propune o concesie ma- 
joră, dar nu fundamentală.. Dacă 
tot am pornit pe panta concesiilor, 
atunci.eu zic sá nu ne oprim la Raj 
Kapoor, ci să dám toată vara , Par- 
daillan" si „Elena din Troia"... Dacá-i 
bal, ba! să fie... — si să ne ferească 
cel de sus cînd un teoretician intran- 
sigent o dă pe formulele stilului oral. 
Nu închizi ochii toată noaptea. Mai 
bine fără ședință... 


Politica externă 


Fireşte, nu voi idealiza ideea sau 
felul cum s-a născut ideea de la Ci- 
nematecá; o fi venit spontan și nu 
in proportii de masá, au deliberat 
ei între ei o noapte fără a cere opi- 
nia marilor critici şi grupuri, s-a 
căzut mult pe gînduri sau pur şi 
simplu a căzut din cer — nu e foar- 
te important. Nu mă voi ploconi 
în fata succesului. După cum voi 
recunoaște că precizarea afișată în 


vitrină: „spectacole pentru fondul 
sinistraţilor "làmureste atit, inocenta" 
tovarășilor, cît si „gratuitatea“ bunei 
mele dispoziții. Dar  neploconin- 
du-mă si neidealizind, ceva föt tre- 
buie să facem, să gîndim si mai ales 
să spunem: ideea a fost bună. 
mai ales că se putea veni, servind 
aceleiaşi nobile idei, și cu o idee 
proastă. Se mai întîmplă... 

De ce zic eu că ideea a fost bună? 
Numai pentru cá sălița aceea a fost 
plină zi şi noapte? Numai pentru că 
se caută febril un bilet în plus la 
„Articolui 420" și „Fanfan”? Nu sînt 
eu atit de prost, vreau să spun 
cà spiritul meu critic n-o să cadă 
în asemenea ambuscade. vulgare întin- 
se de estetizanti. Atunci? 

Ideea s-a dovedit bună 一 după 
opinia mea 一 dintr-un “punct de 
vedere aflat în afara esteticii pure a 
filmului. E foarte importantă aceas- 
tà zonă din afara esteticii — zonă 
pe care am numit-o odată, cind am 
ieșit de la „My Fair Lady", politica 
externă a unui film. Numai în lu- 
mina ei, estetica artei cinematogra- 
fice are azi valoare, interes — în 
ochii mei. Filmul — și aiciîl cred pe 
Godard, așa cum și el îl credea pe 
Brecht — e tot ce se petrece în 
afara ecranului, e ceea ce lasă în 
spectator după ce imaginile pil- 
piietoare au pierit în neant. Filmul 
— dacă există, dacă are valoare —e 
ceea ce se întîmplă de fapt în afara 
filmului. Un cineast conștient accep- 
tă că el lucrează pentru neant cu 
speranța mindrá cá lumea-l va cău- 
ta cîndva acolo, chiar acolo în neant, 
așa cum ani și ani de zile (sau după 
ani și ani de zile) se caută bijuterii 
în gunoi. 


Cererea pietii mondiale 


Nu. voi analiza aici, nu mă voi 
amesteca în problemele interne ale 
„Articolului 420" sau ale lui „Fanfan“. 
„Articolul 420" e o melodramă oa- 
recare, salvatà de  expresivitatea 
acestui interesant vagabond numit 
pe scurt, între noi, smecherii, 
Avaramu,  „Fanfan” e melodrama e- 
roi-comitá a unui alt vagabond prin 
secol, care caută, cînd frumuseţea 
diavolului, cînd — pe sub masă — 
mîna doamnei de Renal. Dar dacă 
ne lăsăm putintel conditionati de 
succesul de la Cinematecă şi-i tra- 
gem mai la lumină pe cei doi — 
constatăm că amindoi comunică și 
transmit ceva foarte important în 
actuala situaţie internaţională: el 
refuză blazarea, ei nu se supun sau 
cînd se supun o fac provizoriu, 
suportă provizoriu persecuția ca să 
se răscoale — nu la adincimi ame- 
titoare, dar suficient ca să ne semni- 
fice o existență, o răscoală îm- 
potriva sentintelor grăbite pe care 
viaţa le dictează cum o taie capul, 
pînă i se taie și ei capul primind 
atunci numele frumos de destin. 
Fanfan și Avaramu mai au — „faute 
de mieux"... — și curajul sentimen- 
telor frumoase, produs care cam 
lipsește pe piața mondială, dacăci- 
tim cu atenţie ziarele, Acest curaj 
vine cu farmec; farmecul suplineste 
inapetenta la tragic: cei doi nu fac 
din nimic o tragedie — sentiment 
care, de asemenea, se pare cá are 
azi o anume căutare in lume; lipsa 
de tragic se, echilibrează cît de cît 
cu o anume euforie a vieţii, chiar 
in mizerie si adversitate; euforia 
asta trage la nonşalanţă — iar non- 
salanta se stie cá are subversivitatea 
ei lirică în fata atitor săbii ale lui Da- 


mocles. Pe limba noastră, Fan 

și Avaramu zăbovesc la graniţa din- 
tre „și-o să fie bine?" şi „o să fie bere 
rece la vară!“ Pe urmă, spre final, . 


ei trec această graniţă, ne cer fără . 


multe complicații lacrima, pe urmă 
brusc rísul, ceea ce ar însemna o 
atitudine optimistă dacă nu în fata 


* Istoriei sau a Morţii 一 la care dinşii 


nu se obosesc să ajungă, căci se 
subintelege — cel puțin în fata pro- 
priilor noastre persoane, ceea ce 
iarăși nu e puțin lucru... 

Firește, filmele sînt vechi. Fi- 

reste, nu acestea sînt filmele la 
care visez să nu se găsească un bilet 
în plus. Firește, publicul acela nu 
satisface eșantioanele sociologilor care 
ar fi dorit o mai mare varietate 
de virste și medii sociale. Dar grupu- 
rile acelea de tineri și bătrîni se mai 
numesc tot public și dacă sănătoasa 
politică externă a lui Fanfan și 
Avaramu i-a captivat, nu ei, ci noi — 
marile puteri ale criticii, sociologiei 
si esteticii — trebuie să tragem con= 
cluziile de rigoare, căci e vai și 
amar cînd marile puteri nu se uită 
bine sau chiar ignoră la ce sînt sen- 
sibili cei care se numesc „femei, 
copii, bătrîni, popor în orice pie- 
să istorică, Dar tot vai şi amar ar fi 
dacă șefii cinematecii ar crede că 
l-au prins pe dumnezeu de un picior, 
cu ajutorul celor doi vagabonzi. În- 
teleptul Bogza are dreptate cînd 
spune: „nu uitaţi, și dumnezeu are 
două picioare!..." 
P.S. De ce ţi-e teamă, nu scapi: 
după ,Fanfan" — iată spre toamnă, 
„Pardaillan” şi alte săbii ruginite. 
Ametealá de pe urma succesului de 
casa? Pe cînd „Elena din Troia”, 
la cinematecă? 


Radu COSAȘU 


15 


T d 


E 
d 
e 


3 


^ 


Lava 


NELA 


^e 
i 


Un scurt metrá | 

a marcat acum 20 de ani 
prezența internațională 

a filmului bulgar 


în direct 


din 


un amanunt 
care obligă 


Sofia 


Cind acum vreo 20 de an t 
metraju! „Oameni printre nori" a 
bținut la Venetia primul prem 


al cinem 
nimeni nu 
locul pe care pa, 
familie internațională a 
rafului mondial, ac 
grafie care abia se nășt 
următor a reținut atri- 


ternational 


altor premii internat 
lung şi scurt-metraje; - 
ra foarte semnificativ pentru 
rea noastră, totuși nu ne - 
în cinemat 


un contra 
ne cá in cursul 
crestere a celei 
a arte in Bulgaria, cineastii 
au fost sensibil i la influenţe din 
Şi T ge insusit din experienta 

Bineînţeles, înainte de toate, 
a cinematografului sovietic și 
a altor realizatori din ţările socia- 

', apoi pe aceea a cineastului pro- 

n apus. Totuși, trebuie re- 
că la noi, în comparaţie cu 
i, unde imitarea unei școli, a 
il sau a unui curent străin era 
obișnuit, asemenea opere 
V spirit de imitație au 
tituit o excepție. Cred că la 
au contribuit solidele noas- 
tradiții realiste din domeniul 
raturii și artei, tradiții emina- 
democratice, realiste și na- 
i Cinematografia socialistă 
bulgară din această primă perioadă 
a făcut totul ca să le continue. 


Astăzi sau pote: miine 


Aceasta este, probabil, sursa. ger- 

r care, mai tîrziu — astăzi 
tau poa te mîine — vor asigura cine- 
afiei naţionale bulgare un rá- 
international. Menţionăm ca 
" plini de promisiuni, fil- 
„Alarma“ şi „Un om nehotă- 
rit". Primul, prin intermediul a mi- 
lioane de spectatori străini şi a să- 
lilor de conferințe specializate din 
irul festivalurilor, a contribuit, 
îndoială, la renumele interna- 
al Bulgariei. O pătrundere 
în spiritul national, observa- 
tia metamorfozelor survenite ín 
C tele oamenilor noi — iată 


ce oferea din belşug filmul „Un om 
nehotárit". Era vorba de un caz în 
care problema era strict naţională 
și părea că nu poate să atragă inte- 
resul spectatorului străin. Si to- 
tuși acest film a atras atenţia opiniei 
pi internaţionale, tocmai prin 
tră ile unice şi emoţionale ale 
caracterului bulgar şi prin sincerita- 
tea cu care a fost conceput si rea- 
lizat 


Voalul fascinant E] realității 


Sinteza între ideea internationa- 
listă şi caracteristica națională. în 
domeniul creației cinematografice 
a devenit, de la sfîrşitul anilor '50, 
cheia pe care au intrebuiptat- o ci- 
neastii bulgari pentru a ajunge pe 
ecranele intregii lumi. Noua recoltá 
de filme realizate în această perioa- 
dá a dat posibilitatea să se lărgească 
contactele pe scară mondială. Anu- 
mite filme ca „Voci în insulă” au 
provocat comentarii mai mult asu- 
pra transpunerii estetice a eveni- 
mentelor și a eroilor, decît asupra 
r'eridicitátii istorice și documentare 
— de altfel, oarecum îndoielnice; al- 
tele ca „Ei au fost tineri“ au aco- 
perit transpunerea estetică a fap- 
telor cu voalul fascinant al realităţii 


16 


Hoţul de piersici": un strigăt poetic și omenesc pentru pace. 


reconstituind drar 
cărei victime au S 
rezistenţei bulgare. 
două filme deopotriv 
nătate naţională, ca 


nală, datorită conson 
cifice — realizarea lor prin mijloace 
de expresie mode ine (dar ce 


artei noastre) f 
lumea să le acorde nu numai premii 


dar — și avem toate motivele să 
credem — să le recunoască trăsăturile 
particulare. 
O mină întinsă omenirii 

Lupta antifascistă și tematica anti- 
militaristă sînt si rămîn o punte 
aruncată spre omenirea progresis- 
tă de pretutindeni, Această temă 
nu se poate epuiza şi, din orice 


unghi ar fi privită, ea nu poate de- 
cît îmbogăţi cinematografia mon- 
dială prin coloritul national specific 
al operei si prin prezenta estetic 
ce o oferă. În acest sens, trel 
apreciate la justa lor valoare apor tu! 
unor filme ca „Strada sáracilo 


forta vitalá si optimismul persona- 
jelor sale; „Stolul captiv", cu at- 
mosfera sa documentará impresio- 


nantá și cu efectele sale 
„Lanţul“ cu lupta sa emotio 
potriva ideii de insingurar 
„Hoţul de piersici’ 
său poetic și or 
păcii; „Țar si 
conflict psiholog 
logii. Ar fi imposibil ca 
lucrări să nu aibă ecoul 
national, fiindcă ne de 
numdi o modalitate de 
tivantá, ci şi o gîndire originală a 
realizatorilor, caracterul specific a! 
mediului vital și o valoare prof. 
nalá din punct de vede 


ere realizare. 


In ceea ce priveste temele contem- 
porane ar fi imposibil sá se nege im- 
presia pe care o lasă „Cavaler fără 
armurá" şi, în special, „Soare şi 
umbră” sau „Ocolul“; aceste filme 
au primit distincţii internaţionale 
şi aprecierile pozitive ale criticii 
mondiale; ele au impresionat — în 
mod direct — conștiința a milioane 
de spectatori care le-au văzut pe 
ecrane. 


Impetuozitate 


Cind este vorba s 
trásáturile caracteris 
lui contemporan. tr 
grafic, cu toate că 
asupra opiniei publice ar putea fi mai 
estrinsă decît cea din filmele anti- 
fasciste, s-ar putea spune multe 
lucruri în sprijinul temei contempo- 
rane. În vreme ce evoluția persona- 
jutui în cinematografiile nesocialiste 
și chiar în unele filme socialiste are 
loc, mai mult sau mai puţin, în sensul 
însingurării totale, a destrămării 
persona alitátii sau a unui paroxism 
fárá nici o platformá — pers sonajele 
din lung- metrajele bulgare n-au în- 
cetat niciodată să-și afirme forţa lor 
itală $i să prezinte trăsături demne 


$ 
e invidiat, pe care umanitatea dor- 
á de progres le poate urma cu 
redere. Să ne amintim de. Mito 

| om nehotárit", de Zulker 
„Coasta lui Adam", de băiatul 
oare şi umbră”, de lupoaica din 
oaica", Karev din „Destinul fu- 
nest al lui Alexandru cel Mare", 
ivan din nuvela . „Piinea crescută“, 
Spas din „Regele suedez“,  Alexan- 
drov, din „Camera albă”, 

De asemeni să nu uităm filmele a 
căror valoare a fost apreciată la 
diverse festivaluri şi în aceeași más 


sură în rețeaua internațională de 
difuzare. Filme cum ar fi „Căpitanul”, 
„Ivailo“, , Marea", „Dintele de aur" 
itea altele descriu realitatea bul- 
obiceiurile noastre, condiţiile 
re de existență, caracterul nos- 
tru national. Prezentate numerosi- 
lor spectatori din stráinátate, aces 
filme, prin aportul lor specific, con- 
tribuie la îmbogățirea patrimoniului 
cinematografic mondial. 


D >cumentarul și animația 


S-ar mai putea spune că o parte 
din filmele lui Todor Dinov — ur- 
mate în ultimul timp de a. sie mai 
mult decît apreciabile ale reprezen- 
tantilor mai noi ai animației — au u- 
şurat în mare parte accesul cine- 
matografiei bulgare în forumul in- 
ternational al filmului de animație 
Documentarele, legate în special de 
numele lui Christo Kovacev, şi-au 
adus, de asemenea, modesta t 
contributie, datoritá temelor inte- 
resante si limbajului lor, în același 
timp expresiv si laconic. Temele 
foarte variate pe care le trateazá 
filmele de știință popularizată dau 
posibilitatea să se atingă probleme 
sociologice și formulează întrebări 
care interesează întreaga omenire, 
făcînd în același timp să fie înţelese 
realizările științifice, frumusețile şi 
valorile culturale ale: ţării. 

Nu trebuie uitat că, în pofida celor 
25 de ani de existenţă, cinematogra- 
fia bulgară n-a ajuns la nivelul mon- 
dial decît în ultimii zece ani — ceea ce 
ne face să avem o si mai mare încre- 
dere în dezvoltarea sa în deceniul 
următor şi, concomitent cu aceasta, 
afirmarea sporită a valorii ei inter- 
naționale. 


Ivan STOIANOVICI 


[3] 


cw v 


EN . 
— 


sec UU 


T MK. 
^ dd s Ne 


V4 Foarte curios. Încă din 1932 
se spunea că «voga creată 
de Mae West și revărsată 

hS peste tara noastră (S.U.A ) 

- precum si peste intreaga 

Europă,a influențat modul de vorbire si 

de comportare a oamenilor» (Sunday 

Tribune din Chicago). S. Walker scrie în 

1938 un articol celebru în Cinema cu titlul: 

«Mae West, scandalul Americii» (nr. 38). 

Intre ea si atotputernicul Randolf Hearst, 

tarul presei americane, incepe o luptá la 

cutite, din care grásana noastrá iese vic- 
torioasá. In sfirsit, vorbele ei de spirit 
circulá prin toate cele 5 continente. Totusi 


în România ea nu a apărut niciodată pe 
ecran. Şi doară pe atunci tara noastră era 
un adevărat El Dorado al filmului american. 


Femeia-atlet 


Se spune cá Mae West este zeita fe 
minitátii «cu forme pline», opusá pu 
tancei de tip sportiv, cu sinii plati si soldu! 
sters. In realitate, putine actrite au avut 
atit de multe si atit de variate talente spor 
tive ca dinsa. A fost incá de la 13 ani cálá- 
reatá de circ, trapezistá, imblinzitoare de 


lei, adjunctá,ba chiar suplinitoare de Ma 
ciste. Într-adevăr, ne povestește ea, «la 
piesa Naughty Nineties, temeia -atiel se 
imbolnăvise. Mi s-a cerut să binevoiesc 
s-o înlocuiesc. Cum vorbisem de multe 
ori cu dinsa, îi cunoșteam bine numărul 
ei de circ. Mi se ticlui la iutealá un tricou 
si, iată-mă ridicind greutăți si, la virsta 
de 18 ani, sprijinind singură o piramidă de 
oameni care totalizau 150 de kilograme.» 

Dar nu acrobatia, ci hazul era calitatea 
ei cea mai mare. A fost prima vamp-baby; 
a fost cea carea lansat șimiul; a fost cin- 
táreatá burlescă; cind era încă în clasele 
primare şi i se dădeau roluri de artistă 


Cunoscută 
în lumea 
întreagă, 
ignorată 

ín Románia. 


La 13 ani 
trapezistă, 
4 la 30 scrutoare, 
, la 40 vedetă, 
F = la 75 actriță. 


Mae West 

a lansat 
genul ; 
Marilyn 

l-a desăvirșit. 


La 77 de ani, 
jucînd alături 
de 

«monștri sacri, 
John Huston 
$i 

Raquel Welsh, 
Mae West 
este 

cea care pune 
condiții... 


amatoare în cucernice piese despre Pa- 
timile Mintuitorului, îngrozise corpul di- 
dactic prin felul cum Maica Precista se 
comporta cu loan Botezătorul. În sfirșit, 
mult înainte de a se apuca de cinemato- 
graf (adică in 1932, cînd avea 40 de ani) 
apucase să scrie romane, nuvele, și mai 
ales piese de teatru de o reală valoare 
Comedia sa Diamond Lil (Lil Diamante) 
avea să aibă o lungă carieră; a fost și ecra- 
nizată, apoi în 1947 a avut un răsunător 
succes în Anglia. B. Atkinson scria în 
New York Times cá Diamond Lil «face 
parte integrantá din poezia populará, din 
folclorul poporului american» 
= 
17 


x 


Regina sálilor de provincie 


TY do. 
«Lady Lou» (1933 


«Klondike Annie» (1936) 
«Drumul cel mai drăguţ între două puncte e linia serpuità» 


«Mica mea păsărică» (1940) 


personajul M AE 


Criza mondială 


Acestea nu erau simple hiperbole de 
ziarist, ci constatarea unor valori de im- 
portantă socială mai adincă. Mai întîi. Mae 
West era personificarea Brooklynului, cea 
mai mahala dintre mahalalele lumii; per- 
sonifica morga şi onoarea plebeului, mîn- 
dru de calitatea lui de plebeu. Apoi re- 
prezenta feminismul, lupta generoasă și 
dirză pentru egalitate între sexe. Dar nu 
sub formă de discursuri-peltea de sufra- 
getă, ci sub formă de fapte, de femeie de 
acțiune care plezneste peste tot pe domnii 
bărbați dacă s-ar obrăznici. Masele mari 
și respectabile ale plebei, în momentul 
acela, aveau mari supărări. Gigantica criză 
din 1928—1932, care arunca pe drumuri 
peste jumătate din populaţia Statelor Unite 
(18% plus, de fiecare șomer, un copil ne- 
lucrător și un bătrin neputincios, total 
54%) era o treabă desigur foarte dezagrea- 
bilă pentru domnii patroni, dar cel puțin 
tot atit de teribilă pentru milioanele de 
necapitalişti aruncați pe trotuar. Pe aceas- 
tă plebe, generoasa, dráguta Mae West 
şi-a propus să o scoată din disperare. 
Să-i redea sufletul, să-i refacă moralul. 
Să-i aducă o pildă de curaj. Să-i aducă 
aminte că fiecare plebeu american e neam 
din neamul acelor oameni dirzi care nu 
se descurajau niciodată; să-i aducă aminte 
de vremile when men were men, cînd bár- 
batii erau bărbați. 

Astfel se puse ea să scrie romane, piese, 
scenarii, să regizeze filme, să interpreteze 
roluri în filme din lumea westernului com- 
binat cu «la belle époque, a french-can- 
canului parizian (mostenite de la maicá-sa, 
actriță şi frantuzoaicá). Dar, doamne fe- 
reste, istoriile ei nu vor fi poveşti western! 
Aventurile cu serifi si desperados, Mae 
West avea bunul gust să le socoată lu- 
cruri moarte si îngropate. Frumoase dar 
apuse. Trebuia să le dea ceva actual scum- 
pilor ei golani de pe Brooklyn şi de aiurea; 
ceva interesant și prezent. De pildă, un 
personaj care semăna foarte mult cu 
dinsa, şi de care filmele western nu se 
ocupaseră aproape de loc, anume dama 
de șantan. Un personaj tot ce poate fi mai 
opus aceluia de prostituată. Femei ca 
Lola Montes, excelentă spadasină, care 
se bătea în duel cu bărbaţii și nu suporta 
obrăznicia nimănui. lată cum descrie War- 
show (cel mai inteligent analist al epocii 
far-west-ului), acest personaj neglijat de 
filmele western: «Trásátura caracteris- 
ticá a acestei femei este independenta, o 
independentá de tip masculin. Nimeni nu 
o posedá, nimeni nu trebuie sá-i explice 
nimic. Ea nu-şi etalează,ca burghezele vir- 
tuoase, o valoare care trebuie apáratá de 
altii impotriva agresorilor». Personajul in- 
carnat de Mae West nu apare niciodată 
ca o fiintá nautragiatà. 


Regina sálilor de provincie 


Adesea omul care se bucura de favo- 
rurile sale era tot ce poate fi mai con- 
trariu unui Adonis sau nabab. Dar tocmai 
prin asta își plătește ea libertatea de a 
alege. «Ceea ce contează 一 zice ea 一 
nu sint bárbatii din viata mea, ci viata 
din bărbaţii mei». De ce vreti dumnea- 
voastră (scrie un jurnalist francez, Paul 
Bringuier) «ca bărbatii să fie sensibili 
mai ales la farmecul intelectual al Gretei 
Garbo, sau la voga morbidá a Marlénei 
Dietrich, sau la sarmul virginal al Lorettei 
Young», cind acesti bárbati sint, mai toti, 
oameni cu ereditate de vinátori, de trapori, 
de cáutátori de aur, de pionieri, de explo- 
ratori 

In ochii lor, «femeia» va fi întruchipată 
de fetele de viaţă care în saloon-urile Mid- 
dle-West-ului, în barácile de lemn din 
Klondyke, dansau în brațele tipilor cu 
fetru turtit si pistoalele la briu, cărora 
ele le țineau piept la întrecerile de whisky 


Nici dulcea ingenud, 

mici glamour-girl, 

nu se potrivea cu anii crizei. 
Mae, da! Prima vamp-baby. 


WEST 


sec; ba chiar le mai si cirpeau cite una 
zdraváná dacá se obrázniceau. Mae West 
făcea să învie in ochii oamenilor din anii 
treizeci toate aceste plăcute lucruri. lată 
de ce ea va rămine, multă vreme după 
criză, după depression, regina sălilor de 
provincie. 

Adolf Zukor, mare cunoscător de oa- 
meni și crescător de stele, scria despre 
ea așa: «Nici dulcea ingenuă,nici g/amour- 
girl-a (femeia cu străluciri bátátoare la 
ochi și farmec tipátor) nu se potriveau cu 
anii depresiunii. Mae, da. Ea se potrivea. 
Era femeia puternicá si pliná de incredere 
în ea însăși, veșnic gata să ia comanda. 
Asta era Mae. Si tot el citeazá un fapt in- 
teresant, o tipicá dovadá cum, la ea, o per- 
fectá incredere in valoarea ei se amesteca 
induiosátor cu o mare poftă de a face plă- 
cere altuia. Pe vremea aceea, cea mai ilus- 
trá actriță de teatru din America era Ethe! 
Barrymore, sora lui John Barrymore, din 
ilustra Royal Family a Barrymorilor. Pe 
spectatorii care nu incápuserá la specta- 
colul lui Mae West (cáci existá si la ameri- 
cani mai aveti-un-bilet-in-plus?) ea ii ruga, 
îi implora să se ducă la spectacolele Ethel- 
ei Barrymore. 

Personal, Mae nu avea nimic comun 
cu personajul lansat de ea în lume. «De- 
oarece în cărțile mele și în rolurile mele 
zugrăvesc de preferință amorul în formele 
lui esențiale, primare, unii au dedus că aş 
fi personal o mare specialistă, practicantă 
a acestor treburi. Dar, dimpotrivă: nimeni 
nu má va întilni în localuri de noapte. Chiar 
dacă viaţa de noctambul mi-ar fi plăcut 
(si nu mi-a plăcut), n-as fi avut vreme să o 
practic. Din contra, am o fire solitară, de 
o rezervă care merge piná la timiditate. 
Mă jenează manifestările publice de cele- 
britate. Nu fumez. Nu beau. Am cărțile 
mele, am munca mea, am prietenii mei». 


Mae, Betty Boop 


Mae West a făcut cadou oamenilor un 
mit. lar oamenii i-au întors darul,dăruindu-i, 
la rindu-le, un mit care avea să dureze mult 
şi să ia forme multiple. În timpul războ- 
iului, centurile de siguranţă ale fotoliilor 
de avion se numeau mae-westuri. Numele 
ei era tipărit pe colacii de salvare ai vapoa- 
relor. Aviația australiană a botezat «Mae 
West» un bimotor de bombardament. Dar 
cel mai frumos,cel mai bizar omagiu i l-a 
adus o Curte de justiție care avea de jude- 
cat procesul intentat de o cintáreatá, He- 
lene Kane, împotriva celor doi iluștri cine- 
asti de animaţie, frații Dave si Max Flei- 
sher, autorii lui Popeye Marinarul şi ai lui 
Betty Boop. Reclamanta pretindea că gra- 
tioasa, delicioasa, sexapeloasa Betty Boop 
era in fond dinsa, caricatura ei, si se con- 
sidera jignitá. Tribunalul insá a hotárit 
cá modelul inspirator al acestei foarte 
populare figuri era (evident, fárá nici un 
dubiu posibil) Mae West! Alt omagiu 
adus ei: presa Hearst, cu care Mae West 
era la cuțite, a obținut ca cei doi Fleisher 
să nu mai aibă voie să facă filme cu Betty 
Boop. Mai rar așa victorioasă, măguli- 
toare înfringere! 


Linia curbă 


Dar iată si alta. Zeci si sute de femei s-au 
pus să-i imite «formele pline». Că s-au 
pus să facă asta este desigur glorios. Dar 
încă mai glorios este că niciuna din ele 
nu a reuşit! Vorbind despre asta, Mae West 
spunea, spirituală ca întotdeauna; «De 
umplut cu țeava poate să le umple; dar 
să le facă să se mişte, asta mai greu». Cu 
excepția acelei Betty Boop si a delicioasei 
păsărici desenată de Walt Disney în «Cine 
l-a ucis pe Cocoșul Robin?». Despre 
felul inimitabil de a-și șerpui apetisanta 
d-sale ființă, ea spunea: «Drumul cel mai 
drăguţ între două puncte este o linie 
curbă». 


De altfel, vorbele ei de duh făceau turu! 
lumii. De pildă, odată cînd scotindu-si 
blana de la garderobă, garderobiera a ra- 


mas uluită de atitea bijuterii si a exclamat: 


«Dumnezeule!», Mae West i-a explicat 
prieteneste că «dumnezeu nu are nici un 
amestec în această afacere». Sau: «Dia- 
mantele sînt bucățele de nemurire crista- 
lizată». 


Sex-appeal '70 


Termin aceste admirabile ginduri cu o 
dorință. Se prea poate ca acest idol să 
aparțină unui moment istoric foarte crunt 
pentru lumea capitalistă, mai ales ameri- 
cană, în care Mae West a luptat ca să-i 


w 


scape nu pe patroni, ci pe victimele aces- 
tora. Se prea poate ca aceste treburi ame- 
ricane să ti trecut. Se prea poate ca ele să 
nu fi avut interes atunci pentru publicu! 
românesc. Dar azi, după atitia ani, mitul pri- 
mit și dăruit de Mae West este un fapt mo- 
ral şi artistic care priveşte orice public. De 
aceea cred că e de mare interes estetic 
si intelectual să se aducă si pe piața ro- 
mânească măcar un film al acestei foarte 
curioase, foarte adorabile artiste. Mai 
ales că, la cei șaptezeci și... de ani ai ei 
Mae West apare azi din nou cap de afiș, în 
filmul «Myra Breckinridge», alături de nu 
mai puțin faimoasa Raquel Welsh. Care 
departe de a o eclipsa pe septuagenara ei 
parteneră, are toate motivele să se teamă... 
De Mae West, sex-appeal'70! 


D.I. SUCHIANU 


Acum vreo 30 de ani, Salvador Dali 一 ca un omagiu sau nu — o eterniza astfel 


În 1970, la premiera ultimului ei film, Mae West arăta asa cum o vedeţi 


filmografie 一 


e S-a născut în 1893. 

e Primul film turnat: 
«Noapte de noapte» (1932). 

e Înainte, talentata fiică a 
mahalalei Brooklyn scrisese 
un roman (celebrul «Dia- 
mond Lil»), mai multe piese 
de teatru, scenarii, fusese cîn- 
táreatá si artistă de circ. 

e Filmul care o impune (al 
doilea in filmografie) ca o 
vedetá de prim rang: «She 
done him wrong» («Lady 
Lou» — 1933) de Lowell Sher- 
man, l-a terminat abia la 
40 de ani. 

e jucase pînă atunci pe 
scená, dar numai pe ecran 
se dovedise o actritá iesitá 
din comun. Nu atit prin ta- 
lentul de comedianá, cit prin- 
tr-o fortá de atractie spe- 
cialá, printr-o manierá de in- 
terpretare irezistibilá, pro- 
vocatoare. Datoritá acestei 
maniere, își poate permite 
sá apará, cu brio, in indráz- 
netul film «Nu sint inger» — 
1934. 

e În ambele aceste pelicule 
l-a avut ca partener pe fer- 
mecătorul Cary Grant. 


e Între filmele de răsunet, 
care au urmat pină în 1944 
(cînd și-a întrerupt cariera 
cinematografică pentru 26 de 
ani) cităm: 

e «It ain't no sin» («Nu e 
pácat» — 1934) pe care Leo 
Mac Carey il realizeazá cu 
deosebitá abilitate profesio- 
nalá. 

e «Going to town» («Hai 
la oras» — 1935). 

e «Klondike Annie» — 1936 
de Raul Walsh. 

e «Go West young man» 
(«Du-te in Vest, tinere» — 
1936). 

e Every day's a hollyday» 
(«Vacanţă în fiecare zi» — 
1937). 

e «Clean beds» 
curate» — 1939). 

e «My little  Chikadee» 
(«Mica mea pásáricá» — 1940) 

e «Caterinaafost mare» — 
1944. 

e Cel mai frumos omagiu 
adus «frumoasei cu forme 
pline si mers de felină» a fost 
desenul animat Betty Boop, 
geniala creație a fraților 
Fleisher, caricatură stilizată 
avind dinamica actriţei Mae 
West. 

e În 1970, în vîrstă de 77 de 
ani, turneazá din nou la «20-th 
Century Fox» in regia lui 
Michael Sarne «Myra Breckin- 
ridge», in care obtine rolul 
principal si 350 000 dolari, cu 
mult mai mult decit cele- 
lalte vedete ale distributiei, 
intre care Raquel Welsh si 
John Huston. 

e Întrebată ce a făcut timp 
de 26 de ani, ea a ráspuns: 
«Nu m-am retras nici un mo- 
ment din meserie. De la ulti- 
mul meu film am jucat in 
trei piese, am imprimat 
discuri și am scris scenarii» 


(«Paturi 


panoramic 


"10 


Malvina Urşianu din nou pe platouri. 
Filmul se numeşte «Serata». 


Toate rolurile episodice 


sint roluri principale. 


Prima senzatie cind intru pe platoul 
«Seratei» e cá am greșit ușa, cá nu mă 
aflu la Buftea, pe platoul nr. 1, ci intr-o 
casá de oameni, o casá in care fiecare 
mobilă, fiecare obiect a fost ales cu 
dragoste de stăpinul ei. O sufragerie în 
penumbră — masa așezată isi așteaptă 
invitaţii — despărțită cu un grilaj din 
fier forjat de salonul vast, cu mobile 
puţine, fotolii scunde cu plușul patinat, 
de culoarea mierei, un pian, citeva 
scaune capitonate pe lingă pereţi, un 
vas cu gladiole albe, la gura șemineului. 
Ferestre înalte, protejate de draperii 
grele, pardoseala de culoarea cărămizii, 
proaspăt lustruită. O casă care isi as- 
teaptă musafirii. Senzatia de casă vine 
poate si de acolo de unde aparatul de 
filmat e tocmai la capătul celălalt al 
decorului, într-un fel de vestibul si 


SERATA 


chiar si acolo, prezența lui discretă, pare 
cu totul intimplátoare. Incet-incet, pe 
măsură ce coboară din cabine, musafirii 
umplu salonul. Doamne în rochii de 
seară astern pete palide de culoare în 
decorul aproape alb, doamne în rochii 
negre, domni în frac sau în pantaloni 
negri şi sacouri albe, fete foarte tinere, 
femei între două virste, foarte bine 
«conservate», o întreagă faună. Actorii 
se mișcă în decor, își caută locurile şi 
cu toate că scena nu e încă aranjată, 
cadrul n-a fost încă fixat, vocea regizo- 
rului nu a rostit încă «Motor !», o at- 
mosferă de adevărată serată se insta- 
lează încet pe platou. O serată acum 
26 de ani. In noaptea de 22 spre 23 
august a anului 1944... 

— «Ceea ce se intimplă aici, serata 
propriu-zisă — spune Malvina Ursianu 


— nu e decit un fel de «passe-temps». 
cu toate că, puse cap la cap, cadrele ar 
insemna vreo 700 de metri... Scenele- 
cheie se petrec de fapt, sus, in camera 
stăpinului casei, profesorul, sau în beciul 
casei, sau la stația electrică, sau afară 
în curte, oriunde, numai aici nu. Petre- 
cerea de aici nu e decit liantul pentru 
adevărata acțiune a filmului. Un fel de 
scenă pe care se incrucișează, in trecere, 
eroii si actiunile lor ». 

Despre film, despre ce o preocupă in 
legătură cu el, regizorul şi scenaristul 
Malvina Urşianu nu vrea să vorbească: 

— «Nu are rost. Filmele sint făcute să 
fie văzute, nu povestite. Tot ce pot să 
spun e că «Serata» e un fel de sondaj 
într-o lume stratificată social. Este por- 
tretul unui anumit moment istoric: 23 
August 1944...» 


Ca un tablou de epocă 


Dintr-o dată, ceva se schimbă în at- 
mosfera platoului. Malvina Ursianu tre- 
ce lingă aparatul de filmat, acolo se află 
si operatorul Nicolae Girardi, camera- 
manul Dumitru Costache (pe care cu 
toții îl ştim de o viață drept «Foni») 
așteaptă, instalat în spatele aparatului, 
comenzile. In dreapta cadrului, Mihai 
Pălădescu, în uniformă de ofițer neamt, 
isi verifică ținuta. In stinga, grupul care 
trebuie să intre: Mihaela Juvara, în rolul 
celebrei cintárete Inna von Klausen- 
berg, cu foarte blondul ei copil, Adolf, 
de mînă (copilul e Francesco Bulcă, fiul 
loanei Bulcá), Tanti Cocea, trecutá in 
distributie doamna de la Crucea Rosie, 
si in spatele lor trei invitati in tinutá 
de seará: Andrei Magheru, Radu Nico- 
lae si Adrian Moraru. Alcátuiesc cu 
toții un tablou de epocă, un tablou viu 
care înaintează, urmărit de aparatul de 
filmat si este intimpinat de Mihai 
Pălădescu, cu o amabilitate demnă și 
uscată. Se schimbă fraze de o politețe 
exagerată, convenţională, fraze care si 
ele tin de o epocă. Sintem cu adevărat 
în 22 august 1944, într-o lume care nu 
știe că va pieri peste citeva ore, care 
trăiește încă, cu siguranța celor ce se 
simt foarte bine aşezaţi în matca lor... 
Mă cuprinde din nou senzaţia aceea de 
adevăr, şi-mi dau seama că ea nu vine 
numai din decorul acesta rafinat, gindit 
de un om care cunoaște foarte bine 
valoarea intimă a obiectelor și nu le 
confundă cu recuzita, ci si din infátisa- 
rea actorilor. Îmi dau seama, odată mai 
mult, cît de bine stie Malvina Ursianu 
sá-si alcátuiascá o distributie, cit de bine 
cunoaste puterea tipologiei umane. Cit 
de bine stie sá vadá intr-un actor, omul 
care-i trebuie si, mai ales, cit de bine 
stie sá incarce un personaj cu o biogra- 
fie precisă, cu o viață adevărată, pe care 
o presupui trăită cu mult înaintea mo- 
mentului in care aparatul de filmat se 
aflá fixat asupra lui. 


Nimeni nu vrea performante 


Rugîndu-l pe Nicolae Girardi să-mi 
vorbeascá, asa cum se obisnuieste la 
orice inceput, despre problemele lui 
operatoricesti, imi spune cá nu are 

— «Știu precis ce vrea Malvina si eu 
nu vreau decit ce vrea ea». 

Mă gîndesc totuși că e greu de filmat, 
într-un singur decor, o treime de film, 
și-l întreb dacă nu are cel puţin pro- 
bleme tehnice, de continuitate a at- 
mosferei, de racord de lumină... 

— «Nu má interesează racordul de 
lumină. Dacă fata actorului spune ceea ce 
trebuie să spună, dacă mișcările lui sint 
expresive si aparatul reușește să redea 
acea expresivitate, nimeni nu stă să se 
uite dacă lumina venea din stinga sau 
din dreapta... Aici contează foarte mult 
mișcarea. Aproape tot filmul e făcut din 


transfocator. Lucrăm cu obiective de la 
25 la 250. Dar mişcarea nu e mecanică și 
nu urmăreşte o performanță tehnică, ci 
totul e făcut în scopul de a reda mişcarea 
interioară a personajelor, gindurile, reac- 
tiile lor. Faptul că lucrăm cu transfoca- 
tor, pe macara Dolly si pe travelling în 
același timp, nu reprezintă decit niște 
mijloace tehnice. Tot ce mă interesează 
e să fie bine din punctul de vedere a ceea 
ce urmăreste Malvina». 

Pentru că, iată, alt secret al lui Poli- 
chinelle: Malvina Urșianu ştie să-și a- 
leagă nu numai actorii, ci și echipa de 
filmare. Nu există în jurul ei nici un 
om cu funcţie importantă în echipă, 
care să nu-i fie aproape, cu care să nu 
poată stabili acel «contact de creație». 
Nu numai Girardi, dar și cei doi se- 
cunzi, Silviu Dimitrovici şi lorgu Ghin- 
ghidis și arhitectul Nicolae Drăgan care 
a făcut decorurile, si Dimitrie lvancenco 
care semnează costumele filmului, sînt 
oameni care știu exact ce trebuie, ce se 
cere, de fapt, cum spunea Girardi, «ce 
vrea Malvina de la ei, pentru ca filmul 
să iasă bine». 


Nu după ureche 


Pe urmă, salonul acela atit de intim 
se demască în chip de platou de filmare: 
sinele travelling-ului sînt instalate de la 
pian pînă la usa vestibulului, Foni este 
plimbat cu aparat cu tot, de sus in jos, 
stabilind cu travellingistii viteza mişcă- 
rii, Girardi cheamă lumina pe numele ei 
de cifre («aprinde 5, stinge 8») si se 
filmează intrarea invitatei de onoare 
in salon. Cu copilul în brațe, Mihaela 
Juvara (Inna von Klausenberg) pare în- 
săși «statuia rasei pure». Înaintează 
urmată de grupul din spate, zimbește 
pentru fotograf (fotograful este însuși 
Aurel Mihailopol, pentru a doua oară 
actor, de data asta într-un rol mai sub- 
stantial), răspunde la întrebările unui 
ziarist, isi privește cu mindrie si dra- 
goste fiul, totul intr-o pozá indelung 
studiată, care atinge sinceritatea. Mă 
uit la ea si-mi dau seama că n-as fi vă- 
zut-o pentru nimic în lume, așa cum o 
ştiu de pe scenă, într-o asemenea pos- 
tură si mă gindesc ce pripite judecăți 
de valoare poate emite un om din afară, 
asupra ceea ce «merge sau nu merge» 
într-un rol. Pentru că aici nimeni nu 
are dreptul să vorbească în afara regi- 
zorului. 

De altfel distribuţia «Seratei» e alcá- 
tuită cu o grijă foarte asemănătoare, 
aș spune, cu aceea a pictorului pentru 
paleta lui. Pe lîngă actorii din București 
(Mihaela Juvara, Silvia Popovici, Gilda 
Marinescu, Valeria Gagialov, Virginica 
Romanovschi, Lucia Mureșan, Lia Sahi- 
ghian, Mihai Pălădescu, lon Finteşteanu, 
Alexandru Drăgan, Cornel Coman, Va- 
lentin Plătăreanu, Valeria Rădulescu, 
Rina Constantini), distribuția «Seratei» 
adună actori din cele patru colţuri ale 
scenei românești. De la Tirgu-Mures 
Gyórgy Kovács, de la Cluj George Mot- 
toi (in rolul principal) si Silvia Ghelan, 
Radu Nicolae si Rodica Radu, de la 
Craiova, Roxin lon (care debuteazi) 
de la Bráila. Prejudecata «rolului mare» 
si a «rolului mic» nu existá pentru «Se- 
rata». Pină si in cele mai secundare 
roluri sint distribuiti actori renumiti. 
Pînă si figuratia este acoperită de profe- 
sioniști. Ştiam încă de la «Gioconda...» 
că ceea ce detestă mai mult pe lume 
Malvina Ursianu este lipsa de seriozita- 
te profesională. Cintatul după ureche. 

«Serata», asa cum arată ea la primul 
ei tur de manivelă, stă cu totul sub 
semnul unei mari seriozitáti profesio- 
nale. Ceea ce nu poate fi decit de bun 
augur. 


Eva SÎRBU 
Foto A. MIHAILOPOL 


A 
2E 
Sig 
A 
B 


Cu copilul in brațe, Mihaela Juvara pare însăși statuia «rasei pure». 


Ştiu precis ce vrea Malvina şi eu nu vreau decit ce vrea ea. 


panoramic 


'70 


e «A;teptareo putea să fie recitalul marelui actor 


e «Asteptareo e Jo mul unui caracter = nea Fane 
o (Așteptarea e Y elogiul cumsecădeniei 


e „„Asteptarea” 


e primul film românesc 
gindit pentru un actor: 
Ciobotărasu cel mare 


Se odihneau la Casa Vilceană înainte de filmarea 
grea de noapte din lanul cu griu, și-și aruncau unul al- 
tuia glume pentru mine de neînțeles: «Să leșine cățelul, 
nu alta, cu atitea reflectoare şi pepsi cu frişcă...» «Lasă 
nea Fane — te-ai antrenat serios cu bere la Pescărușul!» 
«Ăsta-i un ceas cu cuc și cu cintec, l-am căutat toată 
valea Oltului»... Abia după ce-am citit scenariul «Aș- 
teptării» lui Horia Pătraşcu, după ce am însoțit echipa 
lui Șerban Creangă în lanul de lingă Odobeşti unde în 
noaptea de vară se filma visul lui nea Fane, am intrat 
puțin în atmosfera de familie care se crease aici, amestec 
ciudat de întimplări de filmare şi scene, personaje din 
viitorul film. 


Nea Fane îndrăgit de toti, cel care duce pe umeri toată 
«Asteptarea», e maestrul Ciobotărașu. Marele Ciobotă- 
raşu, harnicul actor care filmase o noapte întreagă în 
ajun, împreună cu prietenii lui (din viaţă si din film): 
Ernest Maftei și Aurel Giurumia. «Mă simt cam singur 
de cind au plecat ei». Si nea Fane isi toarnă trist un 
pahar din vinul Casei Vilcene. 

«Ştiţi, teatrul si cinematografia sint pentru mine ca 


22 


două iubite. De una sint îndrăgostit pentru cá mă tine 
loarte strins, pe alta o ador fiindcá-mi dà toată libertatea. 
De fapt, cind filmez má stráduiesc sá nu fac nimic special. 
Imi scutur doar scrumul pe pantaloni sí asta poate avea 
importanță pe ecran — pe scenă nici nu se observă. E 
formidabilá arta asta de a nu spune nimic, de a tácea, 
de a fi tu, ca-n viatá. Interesant e cum iti poti cára in 
spate o biografie întreagă fără să tráiesti cu spectatorul 
mai mult de o oră. De nea Fane mi-e frică,să nu fie prea 
uşor pentru mine şi totodată prea greu. Da'ne descurcám 
noi, asa-i lonică? şi-şi ia de mînă partenerul 一 un puști 
de citiva ani numai ochi şi spirt. Cum e nepotul lui,Ră- 
ducu, despre care îmi vorbește seara întreagă: «De fapt 
aici joc un rol de compoziție. Spre deosebire de nea 
Fane. Eu nici nu mă gindesc la moarte». Nu ştiam a 

tunci că vor fi ultimele cuvinte pe care le voi auzi de la 
bunul nostru Ciobotăraşu. 


HORIA PĂTRAŞCU-scenaristul 


Absolvent filmologie '68. Pasiunea: regie de film. 
Ocupaţia: scriitor. Debut în scenariu: «Reconsti- 
tuirea» cu Pintilie. Cu Şerban Creangă: scenariul 


«Căldura». În lucru: «Așteptarea». În proiect: «Ha- 
rababura». 


«Veniti de la filmare? Cum a ieșit secvența? Ce face 
Creangă? A văzut ce-a tras? Are cu el masa de montaj? 
Fără asta nu se poate, e ca biblioteca, iti trebuie lingă 
tine cind scrii. O să alerg să văd ce fac băieții... Nu se 
poate scrie scenariul si apoi să nu fii si tu la tilmare. 
Acolo îl rotunjesti, il recreezi. Eu dacă scot ediția a Il-a 
la nuvela «Reconstituirea» îi adaog tot ce-a imbogátit-o 
platoul. Ce v-a spus Ciobotárasu? Vi s-a părut mulțumit? 
Eu pentru el am scris rolul. Dintr-o furie... Vedeam cum 
filmele trec, doar roluri episodice pentru acest colosal 
actor. În general avem actori colosali. Ernest Maftei, 
de pildă, ar merita Oscar-ul pentru roluri episodice. 
L-am avut si pe el în față cînd am scris «Asteptarea».Ca 
şi pe Găitan. Nu ştiu, dar altfel scrii cînd te lovesti de 
actori mai întîi pe stradă și apoi pe ecran. Îţi umplu ca- 
drul, aduc cu ei o lume. «Asteptarea» va fi recitalul lui 
Ciobotăraşu, nu există cadru in care să nu apară. Nea 
Fane e elogiul cumsecădeniei. Simteam că trebuie să 
vorbim neintirziat despre omenescul simplu pe care din 
grabă nu-l observăm. O oază de echilibru si înțelepciune 
într-o lume agitată. «Asteptarea» nu-i filmul pensionării, 
al bátrinetii și al morții — cum s-ar crede — ci filmul unui 
caracter: nea Fane. Omul simplu scăpat din vedere în 
filmele noastre. Vreau să arătăm cum înțelepciunea 
si seninátatea — caracteristici ale poporului acesta 一 
reuşesc să-l facă pe om să traverseze momente grele 
ale vieti sa-| ducă împăcat către sfirsit Chiar și finalul 
l-am lăsat în suspensie: cum e discret, bátrínul se re- 
trage în linişte să nu-i supere pe nuntaşi. Se duce să 
moară puțin... Nostalgic filmul? Poate, doar în sensul 
nostalgiei după puritate... Dar nu vrem nimic duios, 
melodramatic, dimpotrivă. 


ŞERBAN CREANGĂ — regizorul 


Promoţie: regie '68. Debut: «Olitele», comedie 
burlescá pe 16 mm în Institut. Apoi «Stilpul», o 
comedie tristă după schița lui Horia Pătrașcu. 
Apoi «Ságetile», tot în Institut. 


«Ságetile» era un filmuleţ nostim. ÎI iubesc şi acum, 
mai ales pentru finalul cu zidul şi săgețile — omul în 
cirje aleargă într-o direcţie si semnul se schimbă mereu 
işi bate joc de el. Ce ne-am distrat cu Dan Nuţu și Cara- 
mitru cînd filmam în mijlocul Magistralei bucureștene 
o asemenea trăznaie cu toată seriozitatea... Asta e tot! 
Să ne păstrăm umorul de-a lungul anilor. Să nu cedăm 
din idei. Şi în felul ăsta o să facem filme bune». 

E sigur pe el tinárul autor al «Căldurii», cum sint mai 
toti regizorii proaspăt intrați la Buftea. Acum lucrează 

Asteptarea». 

«Cáldura» m-a invátat enorm, mi-e dragá si azi, dar 
imi vine sá rid de stingáciile ei de meserie. Exista acolo 
obsesia mea pentru simetrii, pentru rime vizuale. Criticii 
i-au spus «realism poetic». Dar o sá sparg eu si eticheta 
asta! Ceea ce ador e comedia. O visez cu ochii deschişi 


| 


Am chiar un proiect cu fratele meu si cu Horia Pătrașcu: 
«Harababura». O comedie trăznită. «Asteptarea» nu 
va fi un film trist, ci uşor melancolic, ca viața. Un film 
de priviri, de prim-planuri, de táceri si foarte rare izbuc 
niri ale personajului care mi-i drag: nea Fane. Sper să-l 
iubim cu toții, în final, pe ceferistul Ciobotărașu. Oameni 
ca el ne dau putere. După asta aș vrea să fac un film 
numai cu obiecte. Să pun lumina și să stau cu aparatul 
pe ele pînă le descopár sufletul. Povestea fiecăruia pe 
lingă care trecem grăbiţi. Chioșcul de muzică din Vatra 
Dornei, de pildă, e ca o scoică, cuprinde în el o epocă, 
zeci de destine. Plus veverița care vine si-ti minincá din 
palme. Cam asa va aráta unu! din urmátoarele mele filme: 
un tînăr — cam tráznit — care nu-și mai trăieşte viața lui, 
pentru cá şi-o imaginează mereu pe cea a obiectelor 
care-l înconjoară. Evident, o comedie, o comedie tristă». 


RADU CÁLINESCU-scenograful 


Promoţie '67 Arhitectură. Scenograf-asistent la 
« Mihai Viteazul», «Fenimore Cooper», «Haiducii», 
«Căldura». Prima scenografie realizată indepen- 
dent: «Asteptarea». 


«Pasiunea pentru film mi se trage de la teoria arhi- 
tecturii. Ca să faci casa cuiva, trebuie să il cunosti pe 
omul respectiv, sá-i creezi mediul potrivit. De fapt, ásta-i 
filmul: omul in ambiantá, Pentru decorurile de la «Feni- 
more Cooper», m-a inspirat fotografia interpretului 
Charles Moulin, un om robust, fost fierar, fost campion 
de natatie. Mi-am zis: ásta si-a construit singur coliba 
de pe lacul Ontario, trebuie sá-i semene. Si am fácut o 
aşezare lacustră a cărei coloană vertebrală era o grindă 
uriașă, de o mie de kilograme, pe care am scos-o di: 
apă cu 30 de oameni. După ce-am construit-o cu greu 
s-a umflat riul şi a împins-o la vale. Stăteam pe mal cu 
Nicolaescu și contemplam dezastrul. Din fericire, s-a 
oprit după citiva metri. La «Asteptarea» problemele de 
scenografie sint aparent mai simple. Doar aparent, pen- 
tru că aici,folosind decoruri existente — exterioare și 
interioare — trebuie să alerg enorm ca să am de unde 
selecta. Din 100 de case de provincie, tocmai casa lui 
nea Fane, imaginată de scenarist, de regizor, de ope- 
rator, şi poate chiar de interpret. Apoi încep amenajă- 
rile interioare. Casa din Pitești ne convine, pentru că e 
lingă calea ferată, aparatul poate circula liber din inte- 
rior spre exterior, dar camera trebuie să-l reprezinte 
pe nea Fane şi nu pe ceferistul din Piteşti. O cameră cu 
un ceas tip cfr, pătrat, cu un trombon — pasiunea lui 
nea Fane — agăţat pe perete, cu fotografiile de familie. 
Curtea cu stupi,cu straturi de flori și zarzavat, ingrijită 
pînă la pedanterie de pensionarul gospodar Pentru loco- 
motiva pe care o vedeţi, am căutat prin nu ştiu cite depo- 
uri. Am lustruit-o bine, i-am schimbat un capac şi uitati-o 
acum, e ca o fată gata de bal» 

Intr-adevăr, locomotiva înainta în noapte ferchesá si 


spilcuită, înconjurată de valuri de vise și aburi. Ne de- 
venise simpatică partenera lui nea Fane din noaptea 


aceea de filmare în lanul cu griu. 


IOSIF DEMIAN-operatorul 


Promoţie: operatorie '68. În Institut lucrează «Negos- 
tina» şi «Paradisul». Examen de operatorie: «Legă- 
tura de vreascuri» si «Minzul» (neterminat). Împre- 
ună cu Dragomir Vilcov e asistentul lui Gologan 
la «Castelul condamnaților» și, tot cu Vilcov, co- 
autor al imaginii la «Asteptarea». 


«Regret Institutul. Acolo aveai timp să gindesti un 
film. În Studio însă il faci. O asistenţă la Ovidiu Gologan 
echivalează cu cinci ani de studii teoretice. Niciodată 
mulțumit de ceea ce face, acest artist extraordinar te 
antrenează în permanentele lui căutări. N-ai cînd să te 
plafonezi. Am avut o şansă imensă cu «Castelul...» Apoi, 
in primăvara asta dramatică, am plecat cu citiva regizori 
si operatori pe urmele inundațiilor. O viață întreagă n-as 
fi invátat simplitatea marilor drame omeneşti cum am in- 
vátát în zilele acelea la Tirgu Mureș, la Dej, la Sighişoara 
Am ținut aparatul zeci de metri pe obrazul unei femei care 
din cabina camionului ce-o evacua, isi lua rămas bun 
in tăcere de la ceea ce fusese casa ei. Doar lacrimile-i 
curgeau în neştire. Cu teleobiectivul am surprins într-o 
curte un copil înnebunit să-și scoată căţeii de sub ruine 
Nu știu dacă imagini din ceea ce am filmat vor fi fructi 
ficate, dacă nu vor rămîne doar crimpeie de memorie a 
peliculei. Ştiu sigur însă că memoria mea le-a fixat de- 
finitiv», 


DRAGOMIR VÍLCOV — operatorul 
Aceeasi promotie '68. Debut in lung-metraj: «As- 
teptarea». Subtire, agitat, vorbáret. 


«Lucrám de zor, dar nu prea avem utilaj corespunzátor. 
Cu reflectoarele astea s-a filmat «Nufărul roșu». Gru- 
purile electrogene sint vechi si ne lasă în pană. La fil- 
marea trecută s-au defectat şi a trebuit să cuplăm apa- 
ratul la un camion. Vă inchipuiti dacă ar fi plecat cami- 
onul în viteză, cu toate cablurile și noi după ele, ce 
«Keystone»! Dar o să iasă bine filmul, vă promitem! De 
ce? Pentru că la toti, după cum vedeți, ni-e drâgă «As- 
teptarea»! 

Se vedea. Alergau cu port-vocea in mină, hectare 
întregi în lanul cu grîu, spre locomotiva care pornea, 
dădea aburi, se oprea şi iar răsufla cu fum moale la co- 
menzile primite. O noapte întreagă Vilcov repartiza 
lumina reflectoarelor în lanuri, iar Demian urca si cobora 
cu aparatul pe macara, ca să cuprindă ambianța aceea 
stranie de visare cu ochii deschişi, sumbră şi luminoasă 
totodată, a bátrinului obosit. A lui Ciobotárasu neobosit 


Alice MĂNOIU 


Ciobotárasu 


De fiecare datá cind moartea smulge pe 
cineva din rindurile noastre, deplingem golu! 
lăsat, pierderea încercată de mișcarea noas 
tră artistică. In cazul lui Stefan Ciobotárasu. 
suferința crește direct proporțional cu am 
ploarea personalității sale creatoare, cu ta- 
lentul unui Mare Actor. 

Am lucrat în dese rinduri impreună, la 
teatru si la film. Pástrez in mine tot ceea ce 
talentul sáu generos dáruia din plin in pro- 
cesul complicat si atit de imprevizibil al reali- 
zárii spectacolelor si filmelor. Imi rásuná si 
acum in urechi timbrul cald al vocii lui, cu 
dulcile inflexiuni moldovenesti, cu unda sub- 
teraná de umor cáptusind frazele, cu forta 
apăsată a afirmării idealurilor umaniste. Imi 
stăruie in fata privirilor robustetea masivă a 
personajelor pe care le-a insufletit cu o sub- 
tilă înțelegere a resorturilor lor interioare, cu 
o mare disponibilitate pentru adevărul ome- 
nesc al fiecăruia. 

Născut la 21 martie 1910, in comuna Lipo- 
vát, județul Vaslui, Stefan Ciobotárasu și-a 
făcut studiile la lași la Academia de muzică 
si artă dramatică «George Enescu» unde l-a 
avut profesor pe poetul Mihai Codreanu. 

Tinereţea lui Stefan Ciobotárasu este le- 
gată, la începuturi, de toată viaţa artistică a 
lașului, de perioada de glorie a Teatrului Na- 
tional din lași, perioadă in care în jurul aces- 
tei scene gravitau mari personalități ale vietii 
culturale românești ca scriitorii Mihail Sa- 
doveanu, Gh. Topirceanu, lonel Teodoreanu, 
Mihai Codreanu, George Mihail Zamfirescu, 
regizorii lon Sava și lon: Aurel Maican. 

Pe scena acestui teatru a interpretat cu 
strălucire nenumărate roluri din dramaturgia 
românească și universală. 

A fost un mare actor, și mai mult, un mare 
actor realist, un creator strălucit de tipuri pe 
care nimic nu le poate șterge din memorie: 
Tache din «Tache, lanke si Cadir» de Victor 
lon Popa, Mastacan din «Prietena mea Pix» 
de V. Em. Galan, «Sfintul Mitică Blajinul» din 
comedia lui Aurel Baranga, Vlaicu din «Vlai- 
cu și feciorii lui» de Lucia Demetrius, Mogir- 
dici din «Luceafărul» de Delavrancea, ca să 
amintesc doar citeva din creaţiile sale în 
piese românești, iar din dramaturgia univer- 
sală realizarea sa din «Livada cu visini» de 
Cehov, Luca din «Azilul de noapte», capela- 
nul din «Sfinta loana», căpitanul Shotover 
din «Casa inimilor sfărimate «fermierul J.H. 
Curry din «Omul care aduce ploaie», soldatul 
Ivan Sadr din «Omul cu arma» si cite încă. 

În filme, fiecare apariţie a lui Ştefan Ciobo- 
tărașu iradia o extraordinară autenticitate, 
indiferent dacă intruchipa un bátrin si în- 
telept dac (în «Columna»), un viguros munci- 
tor comunist grevist (in «Lupeni '29»), un 
muncitor de astăzi (în filmul «Eruptia»), un 
táran-soldat cu inimă largă (in «Pădurea 
spinzuratilor»), un boier viclean (în «Neamul 
Şoimăreştilor»), un funcţionar de treabă, 
tată iubitor (în «Străinul») sau un încercat om 
al santierelor (in «Diminetile unui băiat cu- 
minte»), un marinar cu experiență (in «Valu- 
rile Dunării»). Arcul său de actor dispunea 
de o infinitate de săgeți si simțul firescului, 
al adevărului artistic, ghida sigur spre țintă 
fiecare săgeată. Capacitatea sa de comuni- 
care cu cei cărora li se adresa de pe scenă 
sau de pe ecran l-a făcut să cucerească de- 
plin adeziunea celor mai largi pături de spec- 
tatori, care l-au prețuit și l-au iubit, răsplă- 
tind cu aplauze entuziaste remarcabilele me- 
rite artistice ale lui Ştefan Ciobotăraşu. 

Cel carea știut, cu atita inspiraţie şi măies- 
trie actoricească, să ne dăruiască momente 
de ináltátoare bucurie si o desfătare artis- 
ticá, şi-a consumat existența transferind-o 
intr-o vastá galerie de tipuri care-i vor per- 
petua amintirea. Numele lui Stefan Ciobotă- 

raşu va rămîne definitiv înscris cu litere de au: 
în panteonul teatrului și al filmului românesc. 


Liviu CIULEI 


23 


Unde-s mulți, puterea creşte. 


stop-cadru 


Wolfgang 
Staudte 


Regizorul vest-german filmea- 
zà la noi in tará un serial de tele- 
viziune, ecranizare dupá patru 
povestiri de Jack London. 


— Ce v-a făcut să và opriți 
tocmai asupra lui Jack London? 
Poate o pasiune de adolescență? 


— Nu. Adică nu în mod deo- 
sebit. Pur şi simplu,pentru că 
sint un regizor profesionist. În 
ultima vreme mi-e destul de 
greu să fac filme. Problema mea 
capitală nu e sexualitatea și nici 
brutalitatea sau violența. Deci, 
cînd mi s-a oferit serialul după 
Jack London — l-am acceptat. 
De altfel, indiferent de pasiu- 
nea mea pentru acest scriitor, 
cred că filmul nu va putea pre- 
tinde a fi un adevărat London, 
ci mai degrabă o adaptare, un 
compendium. A fost un timp 
cînd făceam filme în care eram 
eu însumi. filmele mele. În ulti- 
ma vreme fac filmele altora. 


— Și nu vă deranjează? 


— Nu. De ce m-ar deranja? 
V-am spus, sint un profesionist. 


— La ce vá referili cind spuneți 
«filmele mele»? 


— Mă refer la filme ca «Asa- 
sinii sint printre noi» sau «Tran- 
dafiri pentru acuzator». Toate 
filmele «mele» sint politice. Toa- 
te protesteazá impotriva unui 
trecut care în fond se confundă 
pe alocuri cu prezentul. Numai 
politica mă pasionează. 


— În ce măsură folosiți docu- 
mentarul autentic în filmele dvs.? 


— Numai ca idee, ca punct de 
pornire. Cind te interesează ce- 
va foarte tare, există totdeauna 
şi ceva ce te supără. Si dacă 
esti intii om și apoi regizor, acel 
ceva supărător devine obsedant, 
te frámintá, pînă ce găsești un 
pretext dramatic şi scrii scena- 
riul. lar dacă ai apoi norocul să 
intilnesti alti cîțiva oameni frá- 
mintati de aceeași problemă — 
faci un film. Fac filme politice 
convins cá prin ele schimb ceva 


— lertați-mă, credeți intr-ade- 
văr cá puteţi schimba ceva prin- 
tr-un film? 


— Da. Eu singur,nu. Dar sint 
unul dintre cei multi care schim- 
bá, care pot sá schimbe. 


E.H. 


cronica 


cine- 
ideilor 


O şcoală 
națională 
nu poate fi 
aspațială 
şi 
atemporală 


e * 
Tot ce fine 


de ea 


e legat 
de «aici» 
ȘI 
«acum» 

E] 
Ecranizarea 
ne poate susține. 
Dar 
din Sadoveanu 
avem nevoie 
în primul rînd 
de 
Zodia cancerului, 
iar din literatura 
despre țărani 
de 
Moromeţii. 


Nici o artă nu poate riva- 
V4 liza în viteza de ráspindire 
pe tot pámintul cu cine- 
~ matograful: Brigitte Bar- 
dot are admiratori în nici 
ea nu stie cite colțuri ale lumii; «Cru- 
cisátorul Potemkin» e aplaudat și azi 
simultan la Paris, Havana si Tokio; pu- 
blicul de pe cele cinci continente con- 
sumă kilometri de peliculă americană; 
filmele japoneze rulează la Babadag. 
Pe nici un alt tárim al artei nu are loc 
o atit de rapidá adaptabilitate pe scará 
internationalá. Spectatorul cinemato- 
grafic izbuteste sá se familiarizeze uimi- 
tor de iute si cu apucáturile foarte putin 
ceremonioase din Texas si cu curtoazia 
galicá; el intrá fárá multe rezistente in 
ambianta de violentá si stilizare ritualà 
a gesticii nipone, se lasá prins de loc- 
vacitatea torentialá italianá, gustá umo- 
rul sec englez, ca si patosul slav. Nu e 
normal sá se fi ajuns la aceasta, má veti 
intreba? Nu stim cá arta isi atinge uni- 
versalitatea printr-o dialecticá intre 
general omenesc si specific national? 
Nu-mi bat gura degeaba atrágindu-vá 
atentia asupra unor situatii absolut 
firesti? 
Asa ar sta intr-adevár lucrurile dacá 
m-aș referi numai la nota, fatal parti- 


cular locală, a fiecărei cinematografii. 


Peisajul indian nu seamănă cu cel din 
ţările nordice, figurile omenești sint 
altele la Berlin şi la Rio de Janeiro, obi- 
ceiurile, comportările, psihologia po- 


«Procesul» — sau Kafka reinterpretat 


poarelor diferá pe intinsul globului . 
Cum sá nu treacá asemenea elemente 
caracteristice in filmele venite din atitea 
centre ale lui? Dati-mi voie sá vá pun 
o întrebare: cînd vá duceti să vedeți 
un film și vă interesați ce producție este, 
americană, franceză, sovietică, italiană, 
cehă, japoneză, oare la astfel de parti- 
cularitáti inerente vá ginditi? Fiți sin- 
ceri si recunoasteti cá nu! Calificativul 
national înseamnă pentru dvs. o anu- 
mită școală cinematografică, filmul 
italian continuă să se confunde pentru 
marea masă a spectatorilor cu comedia 
neorealistă; producția engleză e aso- 
ciată imediat dramei psihologice, toată 
lumea amintindu-și cît a oftat la «Scurtă 
întîlnire»; filmul american, oricît de 


larg e evantaiul lui, cheamă în minte, 


fulgerător, westernul şi super-pano- 
ramicul cu mari teme istorice, «Cleo- 
patra», «Căderea imperiului roman», 
«Vikingii», ş.a.m.d. La ceea ce poartă 
marca studiourilor franceze, specta- 
torul se duce cu convingerea că va ve- 
dea un lucru spiritual și picant; filmele 
vieneze reanimă subit bunicile noastre 
şi le umplu ochii de lacrimi: ah! epoca 
fericită a «Dunării albastre» si a lui 
Johann Strauss! 


O idee-fortá 


Ştiu că simplific revoltător lucrurile, 
dar n-am încotro. Numai așa am con- 
vingerea că pot face cu adevărat per- 


ceptibilă problema pe care aș voi să o 
discut: ce înseamnă efectiv o școală 
națională cinematografică? Răspunsul 
a și pornit să se lase întrezărit. Nu sim- 
pla aparență locală, ci o accentuată spe- 
cializare, bazată pe ea, creează o aseme- 
nea profilare care se impune atenției 
internaţionale. E vorba — aș completa 
afirmația — de o idee capabilă să orga- 
nizeze foarte pregnant datele particu- 
lare locale o dată cu înclinațiile speci- 
cifice sufletești. Dacă ea nu există, o 
producție cinematografică națională ră- 
mine la un soi de etnografie care poate 
hrăni doar o redusă curiozitate pentru 
pitoresc și exotic. Filmul sud-american, 
de pildă, n-a reușit multă vreme să iasă 
din această condiție ; ca să o biruie, cine- 
matograful brazilian, nu fără o produc- 
tie apreciabilă cantitativ si înainte, a 
avut nevoie de o asemenea idee-fortá. 
După ce veți vedea filmul lui Glauber 
Rocha «Antonio das Mortes» veți putea 
verifica ușor ceea ce spun: o întreagă 
mitologie locală apare aici ridicată la 
o zguduitoare semnificație socială, de 
o mare actualitate pentru țările sub- 
dezvoltate din continentul sudic ame- 
rican şi pentru toată lumea. Dar această 
idee, de a prelucra cu mijloace artistice 
moderne o simbolistică a subconstien- 
tului colectiv în sensul criticii revolu- 
tionare, un imens zácámint folcloric, 
ciclurile consacrate asa-numitilor «can- 
gacieros» (haiducii mistici), a restruc- 
turat complet producția cinematogra- 


'EBUI SA FACEM? 


«Fantómas» — sau aventură plus spirit galic. 


fică braziliană şi i-a asigurat brusc o 
faimă mondială. S-a născut o şcoală 
nouă sud-americană a filmului politic 
contemporan. 

Nu e totuși suficient ca o idee de or- 
ganizare expresivá a particularismelor 
nationale sá existe: ea trebuie sá fie 
profundă si articulată strins cu preocu- 
párile autentice ale omenirii in mo- 
mentul istoric respectiv. 


Nota specificá 


Bineinteles că o singură speță de 
filme nu poate cuprinde toată gama 
expresivă specifică a unei cinemato- 
grafii nationale. Italienii au azi o pro- 
ductie foarte variată; ei fac comedii 


cine-glob 


neorealiste, dar si drame psihologice 
si ecranizári dupá mari opere literare 
si vaste evocări istorice si chiar... wes- 
ternuri. Studiourile americane, sovie- 
tice sau franceze lansează (alimentează) 
la rîndul lor piața mondială cu tot 
soiul de filme. Nota specifică ia în astfel 
de cazuri un aspect mai complex și mai 
larg, dar permanent detectabil. Orson 
Welles îl americanizeazá vrind-nevrind 
pe Kafka... Kozintev îi dá o interpre- 
tare ruseascá lui Don Qujote; francezii 
condimentează cu atita sare galică fil- 
mele «de capă și de spadă» («Fanfan 
la Tulipe»,Pardaillangsau «Fantómas»), 
încît acestea ajung pe nesimţite parodii 
ale genurilor respective. 

Practic, și aici diversificarea implică 
mereu o formulă de afirmare inițială; 
motivul si tipologia «western»-ului 
transpar chiar prin dramele sociale 
americane cu subiect contemporan; 
avem sub ochi un exemplu: «Urmá- 
rirea». O școală cinematografică na- 
tionalá isi dovedește vigoarea si prin 
aceastá facultate de a gási ideii care a 
náscut-o aplicatii in diverse genuri de 
filme. 


Ce ar trebui sá facem noi? 


Cred cá mai cu seamă să găsim ideea 
in stare de a da producției noastre o 
coherentá pe planul afirmării unui pro- 
fil propriu. Pină acum — de ce n-am 
avea curajul să o recunoaștem? — am 
cam bijbiit. O strádanie de a ne afirma 
CU ceea ce avem caracteristic si in cine- 
matografia nationalá se desprinde, nu 
se poate nega. Citeva din cele mai bune 
filme pe care le-am realizat («Moara 
cu noroc», «Codin», «Dacii», primul 
episod din «Haiducii», si incá altele) 
vádesc o asemenea preocupare. Dar 
ideea chematá sá dea un relief cu ade- 
várat original nu se distinge incá. Am 
cáutat — si intentia e buná — sá ne 
definim printr-o serie de filme istorice 
care sá actualizeze in directia aspira- 
fiilor noastre contemporane gesta na- 
tionalá. Nu am fácut-o insá, din pácate, 
cu destulă consecvență si profunzime; 
o filozofie proprie a istoriei, plină de 
implicații actuale, așteptăm să fie mai 
cu seamă scoasă la iveală astfel. Ne-am 
lăsat însă tentaţi prea ușor să adaptám 


pe ecran lecţia trecutului, formulelor 
filmului comercial, estompindu-i carac- 
terul specific. Am redus formidabila și 
complicata rezistență opusă de un po- 
por mic spre a-și apăra ființa împotriva 
atitor invadatori puternici la nişte ca- 
valcade spectaculoase, Din Sadoveanu 
se cerea, în primul rînd, cred eu, ecra- 
nizat «Zodia cancerului», de pildă, 
tocmai pentru țelul amintit. N-am 
pornit rău cu eposul haiducesc, dar 
l-am transformat pe drum într-un fel 
de serial ă la Robin Hood. Aducem apoi, 
pe ecran, mult prea puţin din datele 
experienţei noastre originale în constru- 
irea socialismului, ne mulțumim cu pro- 
bleme minore; de ce nu am încerca să 
facem un film din «Moromeţii»? E evi- 
dent pentru oricine, cu excepția doar a 
celor care visează cai verzi pe... ecran, 
că în primul rînd din asemenea tentati- 
ve poate tísni ideea care să impună o 
școală cinematografică românească. A 
venit timpul să-i dăm cu îndrăzneală 
un obiectiv de eforturi conjugate, mai 
bine precizat. 


Ov.S. CROHMÁLNICEANU 


«Fanfan la Tulipe» — sau umor de capá si spadă 


Picante, convenţionale si romantioase, fil- 


Netmblínzita 
Michele Mercier 


«O văduvă de aur» (Michele Mercier si Claude Ric 


mele închinate Angelicăi au marcat totuşi două 
evenimente: primul — reatirmarea pe marele 
ecran a serialului de aventuri. Al doilea — 
lansarea Michelei Mercier. Criticată cu vio- 
lentá sau luată în zeflemea de critici pentru 
apariția ei spectaculoasă, dar stingace, ca 
Marchiză a îngerilor, Michele Mercier a avut 
un succes de casă atit de categoric, încît a dat 
de gîndit. Producătorii s-au hotărit repede 
si au finanţat imediat un al doilea film 一 ne- 
prevăzut initial — «Minunata Angelică». Re 
gele ecranului francez, Jean Gabin, a acceptat 
să joace împreună cu ea în «Le tonnerre de 


Dieu». Dialoghistul cel mai scump plătit, 
Michel Audiard, i-a scris replicile pentru fil- 
mul «O văduvă de aur»,pe care tot el l-a re- 
gizat. Paul Meurisse, rafinatul actor-regizoi 
al comediei à la frangaise, s-a bătut ca Michele 
Mercier să-i devină parteneră în «Femeia- 
sandvis» — o satiră a societății de consum. Si, 
supremă incununare, Michéle Mercier a de- 
venit, dupá Vivien Leigh, noua Emma Hamil- 
ton. Între timp, Michèle Mercier a continuat 
să trăiască pe ecrane noi aventuri ale picantei 
și romantioasei Angelica. Navigind între fil- 
mele de serial si cele de artă, ea se apropie, 
cu vălurile în vînt, de vedetariat. 


filmul 
românesc 
şi 
valenţele 


lui 


Preocuparea 
esențială, 
descifrarea 
unui 

destin. 


Amprenta 
ubiectivității, 
a 

memoriei 
active 


% 
Sá 
depăşim 
schematismul 
delimitărilor 
nete. 


O călugăriță: monteusa 


28 


oameni din umbră 


FILMUL-ESEU 


V4 N, Distrugind vechile legi ale 
intrigii, narațiunii, descrie 
rii, amalgamind perspec- 
hN tiva obiectivă cu cea su- 
biectivá, daraurmărind des- 
coperirea «realului poetic» înainte ca 
el să fie deformat și banalizat de onesta 
(s.n.) convenție», arta modernă nu s-a 
putut lipsi însă de «eroul în faţa lumii», 
cum spunea Claude Mauriac. Căci 
pulverizind continuitatea temporală si 
spațială, romancierii și cineaştii con- 
temporani caută, de fapt,să pătrundă 
cit mai adinc în structurile gindului si 
sentimentelor, in straturile infinitezi- 
mal diferentiate ale perceptiei si ale 
actiunilor aparent identice; nu epuiza- 
rea tuturor aspectelor psihologice este 
scopul, nu demonstrația rațională a 
creatorului atotștiutor interesează, ci 
punerea în discuție, studiul incápátinat 
al contactului uman cu tot ceea ce îl 
înconjoară. 

Preocuparea esențială, descifrarea 
sensibilă a unui destin, a incertelor 
sale porniri, dorințe, amintiri, a desfiin- 
tat supremația subiectului. Faptele, 
mai estompate, nu-și pierd însă sem- 
nificatia, ci dimpotrivă și-o valorează, 
revenind puternice, ca simboluri ale 
împlinirii individului, deseori reprezen- 
tant definitoriu. 

Cinematogratul este 


Nepotul Renașterii, 


afirma Arnheim, nu numai pentru că 
inmánuncheazá atitea si atitea moda- 
litáti expresive, ci mai ales pentru că 
în centrul preocupărilor sale stă omul. 
Eroul şi personajul comun, titanul ur- 
mărit în evoluția sa continuă sau sin- 
copată, apariţia episodică şi colectivul 
desemnind marile virtuți, săvirşind ac- 
tele istoriei și — ipostaza opusă — 
geniul monstruos, viciul, caracterele 
sováitoare se oglindesc captate în 
imagini concrete, elocvente. 
Patetismul romanticilor s-a meta- 
morfozat; personaju! exceptional nu 
mai este purtat de o transá extaticá si 


' Cine-i aceastá 
actritd?... 


..evident din familia Monica Vitti — Anouk Aimée? În ce film 
a jucat? Parcă undeva cu Mastroianni, parcă in alt film de tip 
«intelectual-lucid»... Numele ei nu vă spune nimic: Francoise 
Bonnot. Filmul ei cel mare a fost «Z», in regia lui Costa Gavras. 
Pentru «Z» — Francoise Bonnot a primit, in aprilie, «Oscarul» 
celui mai bun montaj. Doamna e azi una din cele mai celebre 
monteuse ale lumii — meserie din umbră, tainică, tăcută, fără 
nimic spectaculos, dar fără de care nu există spectacol de 
cinema. 

«Cind montezi, esti în chilie ca o călugăriță. Eşti condiționată de 
film, nu discuti decit despre el, esti uimită că ceilalți nu discută 
numai despre el... Montajul e o chestiune de ritm, de sensibilitate, 
de imaginație si suplete. Montajul e o a doua regizare a filmului. Un 
film prost nu poate fi salvat de montaj, dar un subiect bun poate fi 
iremediabil stricat de un montaj ratat. Dar prima calitate e pasiu- 
nea. Fără ea, lasă-te de această meserie și imbrățișează o alta. Și 
totuși poate că intr-o zi voi încerca regia — terapeutica normală 
pentru toti cei care sint atinşi de virusul: cinematografului». 


de un ideal «citat»; el a coborit la inteli- 
genta cotidiană. Multitudinea de atitu- 
dini umane se alcátuieste plurivoc in 
vaste peisaje si itinerarii in timp; de la 
filmele lui Miklos lancso, fise cere- 
brale asupra momentelor evolutiei isto- 
rice a Ungariei, si de la cele ale lui 
Wajda asupra tragediei Poloniei 
din timpul celui de-al doilea război 
mondial, la «Războiul s-a sfîrşit» a! 
lui Alain Resnais, privire lucidă asupra 
Spaniei de azi, asupra luptei perpetue 
împotriva tiraniei, de la rechizitoriul lu: 
Alexander Kluge adresat Germaniei 
prezente și trecute la investigațiile 
dureroase ale lui Purisa Doridevic si 
Zivojin Pavlović, de la minutioasa ana- 
liză a vieții tineretului în filmele lui 
Forman, la cea explozivă, în cele ale 
lui Godard, toate aspectele conștiinței 
contemporane trăiesc cu intensitate 
în varietatea creațiilor celei de a 7-a 
arte. 


Originalitate românească 


Într-o concepție de avangardă, filmul 
românesc depășea construcția crono- 
logică clasică cu «Viaţa nu iartă» (re- 
gia: lulian Mihu și Manole Marcus). 
Filmul introducea personajul care își 
privește propriile gesturi și fapte, fără 
a  impuneo concluzie moralizatoare, 
fără a deforma perspectiva reală a în- 
timplărilor. Amprenta subiectivitátii in- 
tervenea totuşi: doar memoria afectivă 
a eroului efectua selecția și inlántuirea 
episoadelor de viață. Pentru Stefan, 
ca şi pentru tatăl său Vladimir, chiar 
si mișcările proprii și-au pierdut con- 


«Procesul alb» — o frescă de portrete 


Nici albul 
al calităților 
„nici negrul 
al defectelor 


sistenta si autenticitatea. Dispersate 
si readunate cu migalá, clipele trecute 
nu-i pot ajuta cu nimic; analiza atentă 
si judecata exactă nu au niciodată re- 
percusiuni dincolo de procesul medi- 
tației. Momentul adevărului, revelația 
posibilei atitudini active, se săvirşeşte 
doar în fata morţii. Cei doi intelectuali 
din film au fost distruși de înțelegerea 
tardivă a semnificatiilor; cele două ipos- 
taze ale traiectoriei lor (furia maladivă 
si dorința pasivă de cunoaștere) sint 
situații caracteristice pentru drama- 
tismul soartei omului obișnuit proiec- 
tat într-o împrejurare limită: războiul. 

Pe de o parte vinovate, pe de alta 
nevinovate, ființele din «Viaţa nu iartă» 
depăşesc schematismul delimitărilor 
nete: nu sint pictate în albul pur al 
calităților şi nici în negrul odios al de- 
fectelor. Niciuna din aparițiile create 
de Mihu și Marcus nu se încadrează 
în prestabilitele și rigidele clasificări 
— pozitiv, negativ. 

Marcate adinc de război, toate gene- 
rațiile care l-au trăit ori numai l-au 
resimţit prin traumatismele ulterioare, 


«Dimineţile unui băiat cuminte» — eroii cresc o dată cu noi 


au trebuit să-și elucideze valoarea lor 
intrinsecă. Era și asta, pentru o bună 
parte a globului, problema formativă, 
problema stabilirii conduitei etice si 
politice, motiv pentru care vom con 
tinua să considerăm genul respectiv 
si filmul de «actualitate», indiferent 
dacă timpul desfășurărilor epice este 
mai îndepărtat. De asemenea apro- 
pierea sau repudierea unei ideologii 
este o permanenţă a trăsăturilor omu- 
lui secolului nostru, este pecetea dife- 
rentierilor esențiale; reflectate in cea 
de-a șaptea artă, ele conturează pro- 
filul societății contemporane în tonali- 
táti majore. 


Cronologie inversá 


După anul 1958, soluția de continui- 
tate revelatá de «Viata nu iartá» este 
neglijată de cinematografia noastră 
Dar iată că tot lulian Mihu revine la 
modalitatea expresivitátii subiective, 
ordonînd temporar întimplările. 


Toate aspectele conştiinţei contemporane 


«Procesul alb» reliefeazá un eveni- 
ment de maximă amploare istorică: 
regizorul apelează la amintirile dispa- 
rate ale participanților. Dacă cineastul 
ar fi trasat simplu linia naraţiunii, ba- 
zindu-se strict pe documentele trecu- 
tului, nu ar fi putut realiza mozaicul de 
portrete care, de fapt, reîntrupează 
artistic dimensiunile actului de credin- 
tá şi jertfă din noaptea de august 1944 
Eroismul fiecărui personaj are colora- 
tura firească a fragmentului obișnuit 
de viață, metamorfozat și argumentat 
din perspectiva opțiunii sociale și poli- 
tice. Polarizate de istorie, fizionomiile 
capătă aura patetică dar, cu sobrie- 
tatea particulară a personalității uma- 
ne, ele se estompează înlocuite de 
alte figuri tot atit de pregnante, tot 
atit de modeste in fresca nenumáratilor 
luptátori. 

Continuind tabloul evocárilor, «Du- 
minicá la ora 6» (Lucian Pintilie) sur- 
prinde imaginea unui grup de ilega- 
listi;i Radu si Anca sint tinerii al căror 
destin şi-a cîştigat, alături de marca 
propriilor existente, pe cea de simbol 
al vieţii si dragostei în tragică opoziție 
cu teroarea acelor vremuri. Secventele 
se succed coordonate de leitmotivul 
durerii si morţii, dezváluindu-ne, fără 
pretenții fals-psihologice, chipurile 
pure, drepte și sensibile ale unui uni- 
vers emoțional. Trama se derulează 
înglobind personajele, iar prezenţa lor 
exprimă, spontan, realitatea fizică si 
ideatică a anilor '40. 

In dinamica transformărilor din tara 
noastră se detașează, cu sensuri am- 
ple, protestul muncitorilor din deceniul 
al patrulea al secolului nostru. Asupra 
grevelor din această perioadă se opreș 


trăiesc cu intensitate 
în creaţiile 
celei de-a 7-a arte 


te filmul «Canarul şi viscolul» (Manole 
Marcus). Afectivitatea eroului rechea- 
mă imaginile dure si pe cele pitorești, 
dislocă obiectivitatea, lăsînd fantezia 
să contorsioneze faptele, tie în tonali- 
tatea sumbră. fie în cea grotescă, fie 
în cea lirică. Portret al unui singur per- 
sonaj, fixind şi fixat în epocă, filmul 
«Canarul și viscolul» captează gindu- 
rile generos umane într-o singură celu- 
lă a unui singur organ, fără a le sărăci 
si fără a le impodobi inutil. 


Complexitatea cotidiană 


Privirea contemporană s-a obișnuit 
pină intr-atit cu mediul actual, incit 
și-a pierdut sensibilitatea reală pen- 
tru continua transformare a caractere- 
lor, pentru nuanțele atit de diversifi- 
cate ale chipurilor și evenimentelor; 
cea dea șaptea artă se stráduieste însă 
să pătrundă în interiorul sufletelor și 
mintilor, pástrindu-se în afara unor 
declarații grandilocvente, lipsite însă 
de profunzime și densitate. Obiectivul 
aparatului de filmat se apropie iscodi- 
tor de dramele și bucuriile zilnice, de 
suferințele acumulate în timp, ca şi de 
satisfacțiile împlinirii, de realizări si 
aspirații, de universul omului de astăzi. 
Cineastul nu mai izbutește nici el (si 
de fapt nici nu se mai aflá in centrul 
preocupárii sale) sá explice de ce un 
anumit personaj reactioneazá intr-un 
anumit fel, intr-o anumitá imprejurare. 
N-ar mai fi, credem, interesantá o 
banalá si precisá justificare psiholo- 
gicá; filmul incepe tot mai mult sá de- 
viná o radiografie minutioasá a fiecárei 
clipe, in spatele cáreia intuitia artistu 
lui poate descoperi sau chiar inventa 
o lume. 

Eroii moderni nu sint unidimensio- 
nati, ci sint caractere complexe, nuan- 
tate. Ca spectator pot sá-i urmáresti 
si sá-i stimezi, sá-i dispretuiesti si sá-i 
iubesti, sá-i detesti, si totusi sá-i a- 
probi. De pildá,pe Petru («Meandre») 
si pe Vive («Diminetile unui báiat cu- 
minte»). Ei tráiesc impreuná cu noi, 
în decorurile orașelor noastre, luptă 
sau acceptă odată cu noi, impreună 
cu noi. De aceea filmul nu mai prezintă 
situații dramatice cu soluții de o rigoa- 
re matematică, cu o demonstrație me- 
canică făcută de eroi distribuiți în 
funcție de necesitatea acesteia, pri- 
viti într-o singură conjunctură conflic- 
tuală. Filmul modern nu-l solicită pe 
spectator să se identifice cu un perso- 
naj, să adere la un comportament și să 
se plaseze în planul deznodámintului 
ales de realizator. El propune mai de- 
grabă o meditație, o dezbatere care 
are filmul ca punct de pornire. Căci 
ceea ce caracterizează, într-o măsură, 
noua tendință a cinematografului, este 
dorința lui de a deschide cit mai multe 
terestre spre universul cotidian, spre 
înțelegerea, cunoaşterea si influenta- 
rea lui. Nimic nu i se mai impune publi- 
cului cu pretențiile «valorii absolute», 
i se solicită însă judecata inimii si in- 
teligentei, ca si cum la sfirsit va fi 
chemat ca jurat in fata propriei sale 
exigente. Mai mult, i se cere sá se de- 
baraseze de indiferentá si de prejude- 
cáti, de o participare pasivá in tavoarea 
uneia intense la procesul propus de 
peliculă. 


loana POPESCU 


cine-glob 


Cea mai bună actrită a anului... 


Favorita 
nr. 1 


E o foarte mare actriță de teatru — 
e «Nr 1» al teatrului de dramă din Lenin- 
grad. Creaţiile Doroninei în «ldiotul» 
(Nastasia Filipovna), «Pámint destele- 
nit» (Luska), «Poveste din Irtkut k» (Va- 
lea) au fost atit de apreciate incit din 
toate republicile Uniunii Sovietice oa- 
menii veneau sá o vadá. Doronina de- 
venise intr-atit simbolul actritei de tea- 
tru, incit nici regizorii nu si-o inchipuiau 
altfel decit pe scená. Primul rol in film 
a fost, de aceea, intr-o ecranizare a 
unei piese create tot de ea, «Sora cea 
mare». Filmul (regizat de G. Nathanson) 
a devenit unul din evenimentele cinema- 
tografului sovietic: în cadrul concursului 
traditional organizat de revista «ECRAN 
SOVIETIQUE», Doronina a fost con- 
sacrată drept favorita nr. 1, devansin- 
du-si cu mult colegele. De aici încolo, 
ea nu va mai trebui să repete cuvintele 
amare «nu știu de ce nu sint solicitată 
să joc în filme». | se oferă, imediat, rolul 
principal din «Tandrete», apoi cel din 
«incă o poveste de dragoste». (Între 
timp publicul a consacrat-o din nou ac- 
trita preferată.) Ultima ei apariție (sur- 
prinzătoare pentru cine a văzut-o pe 
Niura, táranca emoţionantă si stingace 
care cintá fals, oftind de plácere, melo- 
dia «Tandrete») este în filmul «Cintă- 
reata». În regia lui Voinov, Doronina 
devine o stea a muzicii ușoare desco- 
perită la un concurs de pe litoral. Mare, 
valuri înspumate, ritm, dragoste şi «o 
poveste despre un om bun», așa îşi pre- 
zintă ea singură filmul. 

Pentru că, oricit ar fi de variate, ero- 
ele Doroninei au o notă comună: «ta- 
lentul inimii», 


..Doronina 


29 


«Cel mai mare regizor al epocii noastre, fáuritorul limbajului 
cinematografic modern»: aşa vorbesc despre el majoritatea 
criticilor de film. Licenţiat în ştiinţe economice, ziarist, critic 
de film, scenarist, iar mai apoi regizor de filme documentare, 
Michelangelo Antonioni n-a prea avut parte de succes în 
lumea filmului artistic pînă în 1955, cînd, cu cel de-al patrulea film de 
lung metraj, «Prietenele», a atras in sfirsit atenţia cercurilor de speciali- 
tate. Imediat după asta, el s-a impus cu «Strigătul» (1956) și celebra sa 
trilogie:«Aventura» (1959), «Noaptea» (1960) si «Eclipsa» (1961). Multi 
dintre istoriografi socotesc majoratul limbajului cinematografic pornind 
de la aceste trei filme. Cu ele însă «Antonioni nu a rămas multă vreme 
decît vedeta «gurmanzilor» de la cinematografele de artă», fiind socotit 
doar profetul putinilor cunoscători, nereuşind să obțină un succes mai 
deosebit de casă nici cu primul său film în culori, «Deşertul roșu» (1963). 
Cu penultima sa creație, «Blow-up», turnat in 1966, s-a produs, în sfîrșit, 
miracolul, a tisnit capodopera novatoare în egală măsură ca formă si ca 
idee, de cea mai înaltă ținută artistică, care rulează de ani de zile, cu săli 
pline, pe toate meridianele lumii. 

Anul trecut, Antonioni a terminat «Zabriskie Point»,pe care l-a 
turnat în America. Titlul este inspirat de numele unei localități din deser- 
tul Californiei, situată în așa-numita Vale a Morții. 

L-am căutat pe regizor, curînd după reîntoarcerea sa la Roma, unde 
lucra la finisarea tehnică a filmului său, din zori pînă noaptea tirziu. li 
datorez, cred, trecutului său de gazetar, amabilitatea de a-mi fi acordat în 
aceste condiţii, un interviu. 

La cincizeci si șapte de ani, Antonioni nu pare mai mult de patruzeci 
şi cinci. Vorbeşte în soaptá şi foarte repede. 


dar ea n-are nici o importanță. Subiectul 
adevărat este «story»-ul psihologic. 
Băiatul, un student «fugar», care trece 
din lumea gîndirii abstracte, a ideilor, 
în cea a faptelor. Fata... (se întrerupe 
brusc): — Nu, nu-i chip să povestesc 
filmul. Dacă încerc să-l rezum se năruie 
toată construcția lui. 


Un «story» psihologic 


— V-ag ruga să rezumati, pe scurt, 
tema filmului «Zabriskie Point». 


— Filmul nu are un story, în sensul 
tradițional. În centrul acțiunii stă întil- 
nirea și scurta legătură a doi tineri 
Există desigur și o intrigă concretă, 


30 


— Cum s-a născut scenariul? 


— Am vizitat America cu ocazia pre- 


mierei filmului «Blow-up». Întors acasă, 
impresiile nu mi-au mai dat pace. In 
primul rînd, întîlnirea cu America tine- 
rilor, care este o lume mult mai vie si 
mai interesantá decit America sufo- 
cantă a bátrinilor si a celor între două 
virste. Tinerii despre care vorbesc, de- 
sigur, nu sint la fel, existá foarte 
multe contradicții între ei — chiar si 
în rîndurile celor ce constituie diferi- 
tele ramificații ale «noii stingi». Dar 
cu toate contradicţiile si confuziile, a- 
cești tineri poartă în ei și cu ei dorința 
și posibilitatea schimbării. Eu văd în 
acest tineret singura speranță a Ame- 
ricii, pentru că îl caracterizează purita- 
tea, revolta, indiferența față de Banul, 
considerat piná acum atotputernic. Ei 
întruchipează receptivitatea la tot ce e 
nou. 


— Ati cunoscut deci temeinic și în 
adincime mişcarea studenţească din A- 
merica, mișcare în care sociologii par să 
identifice sursele «răscoalelor studen- 
testi» din Europa. Care este părerea Dvs. 
in această privință? 


— Nefiind nici sociolog, nici poiiti- 
cian, nu pot da decit un răspuns foarte 
subiectiv. Cred că aceste mișcări au 
apărut ca o necesitate, sint roadele u- 
nei stări de lucruri, ale unei realități 
sociale; dar sint atit de multiple si de 
diferite, incit as fi lipsit de simtul rás- 
punderii dacă le-aș caracteriza sumar, 
bágindu-le pe toate în aceeași cofă. 
Mişcarea studențească italiană, de pil- 
dă, a luat recent o cotitură care o deose- 
beste de toate celelalte, si care mie 
personal nu mi-e prea simpaticá. lar 
focul mișcării studențești din Germa- 
nia de Vest pare să se stingă. E cu totul 
alta situația în Franţa; viitorul mişcări- 
lor de acolo este un mare semn de în- 
trebare. Cred că cea mai viabilă dintre 
togje mişcările studenţeşti din Apus 
este cea americană,deși are și ea nenu- 
mărate căi și tendințe. Meritul său prin- 
cipal este însă acela de a contesta teme- 
lia, «establishment»-ul, regimul în vi- 
goare, cu tot sistemul sáu de norme 
economice, politice, si morale. 


xu cd 
Et E i 


y" M EP " dicar. NE 
Ade NIME IH 
Le 


săi VC, 


În Valea Morţii, la Zabriskie Point... 


Doar tinerii... 


一 Dumneavoastră îi considerati deci 
revoluționari — sau cel puțin revolutio- 
nari virtuali — pe acești tineri răzvrătiți 
americani ? 


— În nici un caz nu i-as numi revolu- 
tionari, desi cuvintul cel mai frecvent 
al propriei lor frazeologii este tocmai 
revolutia. Dar ei sint, de fapt, foarte 
departe de ceea ce inteleg eu prin revo- 
lutionari. Multi dintre ei opteazá pen- 
tru diferitele forme ale rezistentei pasi- 
ve, afirmă pacifismul. Da chiar si așa 
acţiunile lor sînt destul de eficace. 


— Filmul dvs. atinge aceste probleme? 


— Concret, în nici un caz; aceste 
probleme constituie însă fundalul de 
idei, ariergarda filozofică a structurii 
din «Zabriskie Point». In film nu e 
vorba de America «ca atare». Din par- 
tea mea, care nu sint american, ar fi 
fost mai mult decît o îndrăzneală, ar fi 
fost un act iresponsabil, sá má aventu- 
rez in judecarea Americii. Este o tará 
atit de mare, cu atit de multe fete, cá 
prea putini pot afirma cu ráspundere: 
o cunosc cu adevárat. O tará care m-a 
făcut să-mi schimb, aproape din lună 
în lună, părerea despre ea. După pri- 
mele două-trei luni cu enorm de multe 
călătorii și nenumărate discuţii, am 
crezut și eu că o înţeleg. De cel puțin 
cinci ori mi-am închipuit că am «sesi- 
zat-o». Dar acum,după aproape trei 
ani, mi-am dat seama cá niciodatá n-o 
voi înțelege cu adevărat. De un lucru 
însă sînt convins: că doar de la tineri 
se mai poate aștepta ceva. Chiar și 
burghezia își va da seama încetul cu 
încetul ce reprezintă protestul tineri- 
lor cu părul lung. Uriașa manifestaţie 
de masă de pe vremea convenției de- 
mocrate de la Chicago a produs pe 
vremea ei un soc atit de cumplit ameri- 
canului «mijlociu», încît a reușit să-i 
pună pe ginduri chiar și pe unii repre- 
zentanti de frunte ai «societății de con- 


Tineretul e singura speranță a Americi 

El e puritatea şi indiferența față de 
Banul 
considerat pínd acum atotputernic 


.. scurta intilnire a doi desrádácinali 


corespondentá 
specialá 


sum»... De altfel, eu insumi am partici- 
pat la manifestatia aceea, am filmat eve- 
nimentele de la inceput piná la sfirsit, 
inclusiv represaliile brutale fatá de ma- 
nifestanti. Din secventele acestea docu- 
mentare niciuna n-a intrat, la montaj, in 
«Zabriskie Point»... dar l-au determinat 
l-au schimbat în mod decisiv. După 
ce am vizionat tot materialul documen- 
tar de citeva sute de metri, filmat de 
operatorii mei, m-am așezat si am re- 
scris — cine știe a cita oară? — scena- 
riul filmului, care era deja turnat pe 
jumătate. Acolo, la Chicago, am văzut 
la față o Americă total diferită de aceea 
pe care o cunoscusem eu. Și anume, 
America violenței. Nici nu mi-aș fi putut 
închipui pînă atunci, că în patria așa 
zisei democraţii, ar fi posibilă o mani- 
festare aproape fascistă a violenței celei 
mai brutale. În film, această părere a 
mea transpare la fiecare cadru. 


Publicul, o taină de nepătruns 


— Care este părerea Dvs. despre rela- 
tia film-public ? Mai precis, cum vă expli- 
cati lipsa de succes a filmelor dvs. de pină 
la «Blow-up», şi care este secretul succe- 
sului covirşitor obținut de acesta? 


— Eu nu văd nici o diferență esen- 
tialá privind conținutul filmelor mele, 
a mesajului lor. Limbajul filmului «Blow- 
up» se deosebeşte însă de cel al lucră- 
rilor mele precedente. Si sint fericit 
că are mulți spectatori. Datoria regizo- 
rului este să caute cheia care deschide 
în fata cit mai multor spectatori lumea 
de idei pe care el vrea s-o exprime. 
«Blow-up» nu-i un film mai prost, pen- 
tru că și-a cucerit o mare popularitate; 
este un compromis artistic. Publicul 
este un mare mister. Eu nu pot preciza 
niciodată, ce-i va place și ce nu. Filmul 
pentru mine este formularea unei idei. 
Ideea uneori este acceptată de public, 
alteori nu. Habar n-am unde se află 
cheia problemei. Dar sint convins că 
— dacă lucrarea aparține unui artist 
autentic — nu-i o operă proastă nici 


filmul văzut doar de un număr redus 
de spectatori. De altfel, ce se ascunde 
în dosul acestei noțiuni: publicul? De- 
spre care public este vorba? Și mai ales, 
despre publicul cărei țări? Despre pu- 
blicul japonez, despre cel italian, spa- 
niol sau românesc? «Eclipsa», progra- 
mată în Europa doar în cinematografele 
de artă, a avut în Japonia un succes de 
public mult mai mare decit «Blow-up». 
De ce? Habar n-am. Publicul este taina 
cea mai nepătrunsă a meseriei noastre. 
Eu nu văd niciodată filmele împreună 
cu publicul. Lucrind, mă gîndesc la 
spectatorul ideal, iar acest spectator 
ideal, pentru mine cel puţin, sint eu 
însumi. 


Actorul, un element al imaginii 


— Trecind la o problemă de si mai 
strictă specialitate: ați putea să-mi spu- 
neti ce v-a îndemnat, ca filmind Blow-up», 
să renuntati la tehnica planurilor lungi 
initiate de dumneavoastră şi cunoscute 
«ca semne particulare ale stilului An- 
tonioni» ? 


— Înainte de a începe filmarea nu 
stiu niciodatá cu ce fel de tehnicá voi 
lucra. Acest lucru se lámureste abia 
in timpul turnárii, in functie de su- 
biect. Cred că ar fi fost o greșeală să fi 
filmat «Blow-up» în planuri lungi. Dacă 
m-ar întreba cineva chiar în timpul fil- 
mării, într-o seară. cu ce tehnică voi 
lucra mîine, unde voi plasa aparatul si 
cit de lungi vor fi secvențele —eu 
n-aş putea răspunde. Mă străduiesc să 
fiu «autobiografic» la zi, în cursul filmă- 
rii. Şe înțelege de la sine că și scenariul 
se schimbă astfel, din clipă în clipă. 
De pildă, cînd apar actorii. Trebuie să 
cauti şi să promovezi întîlnirea perso- 
nalitátii actoricești cu personajul res- 
pectiv. Nu trebuie să mulezi doar acto- 
rul după rol , ci să adaptezi rolul la felul 
de a fi al actorului... 


— Se spune că actorii se pling adesea 
că ii terorizati, că «nu-i lăsați să joace 
cum vor ei...» 


— Asta, in parte, e adevárat. Sint 
convins cá așa-numitul «cinematograf 
de actori» aparține trecutului. Actorul 
trebuie să slujească filmul în loc să-și 
etaleze pe ecran propriul temperament 
şi exhibitionismul. Factorul cel mai 
important al filmului rámine imaginea. 
Actorul este unul din elementele con- 
stitutive ale imaginii; uneori cel mai 
important dintre ele. Nu contest impor- 
tanta actorului bun, dar actorul, in 
film, e un mijloc. Un mijloc de expresie, 
ca și cuvîntul, ca si mișcarea aparatului, 
montajul etc. Cu toate acestea, caut 
să găsesc personalitatea cea mai adec- 
vată personajului, mai bine zis, caut să 
modelez rolul în așa fel ca — în limita 
posibilităților unității de concepție a 
filmului — el să se identifice cu forma- 
tia actorului. 


— În încheiere, o întrebare conventio- 
nală: care sint regizorii dvs. preferaţi? 


— Mereu alții. Prefer cînd pe unul, 
cînd pe altul. La fel și cu scriitorii: azi 
mă pasionează X, miine Y. Aș putea 
insira pe toti clasicii literaturii si pe 
cei ai filmului. Fiecare din ei m-a in- 
fluentat într-o anumită perioadă a vietii 
si activitátii mele. Dar aceste influente 
se schimbá mereu — asa cum se schim- 
bă și omul. Chaplin este, desigur, un 
mare artist, un gigant al filmului, dar 
mie azi, filmele sale nu-mi mai spun 
nimic. Gustul meu se schimbă con- 
tinuu — în funcție de schimbarea, de 
la o zi la alta, a lumii. 

István ZSUGÁN 


31