Revista Cinema/1963 — 1979/1970/Cinema_1970-1666897506__pages151-200

—— س‎ pe —— Tazz 2 JE KËSTI 2 
PE. ~ = AE SER KENE Ka 3 - SE SS a 

f e Erida DY 3 ی و‎ TI - € PË e oa të Te 9 
Ki sa d E x ~ ۱ fă T 


— e aT 


TI 


ancheta 


noastră 


De + 


trebuie să arate lumii 


o altă față 


SS” $T——— 


Notë ulterioarë 
a redacției: 


A lucra „fără speranță" 
inseamnă a lucra fără 
perspectivă. Nu credem 
cë se poate soluţiona ceva 
prin citarea, într-o ṣe- 
01010, a zece- cinemato- 
grafe (lista care ni s-a 
arătat ulterior cita doar 
trei). Nici „tăierea de 
la primă“ (ca și cum 
prima ar trebui să vină 
cutomat pentru toți cei 
care sint pe linia de plu- 
tire) nu ni se pare efi- 
coce: intrebările noas- 
tre la acest punct le 
socotim deocamdată, în 
cea mai mare parte, 
fără răspuns. 


Cinema: În următoarea ordine de 


idei, vă propunem să vedem îm- 
preună 


II. Criteriile 
de distribuire 
a filmelor 


în geografia orașului București, 


Programări intimplatoare 
și mecanice 


Constatările tuturor celor zece re- 
dactori ai revistei ,,Cinema” atestă 
că distribuirea mai mult sau mai pu- 
tin întîmplătoare a filmelor, fără a se 
ține seama de specificul cinematogra- 
felor şi al cartierelor, scade mult din 
şansa fiecărui film ca și din șansele 
fiecărui cinematograf de a-și spori 
audiența. 

Permiteti-ne să începem, si la 
acest punct, cu cîteva „de ce”-uri 
mărunte. 


De ce propramati, de 
pildă, „liniște si stri- 
gût", film de artă ex- 
perimental, al cărui 
principal mijloc de ex- 
presie e liniştea, la ci- 
nematogroful  „Progre- 
sul“: unde nu există li- 
nişte nici cît în gara de 
Nord? 


D. lorga: Drept să vă spun, aces- 
te criterii nu au căpătat încă, pentru 
cei care fac programarea, „claritatea 
necesară. Ne-au preocupat și ne 
preocupă si pe noi reclamatiile unor 
spectatori, care au fost nevoiţi, de 
pildă, să vadă în același cartier, săp- 
tëmini în şir, numai comedii, iar în 
cartierul Floreasca, trei săptămîni 
la rînd, numai filme interzise pentru 
copii. 

Cinema: Anu! trecut, „Viitorul“ 
a mers opt luni în pierdere, pentru că 
alături era un cinematograf, „Moşi- 
lor”, care proiecta exact cu o săp- 
tëminë înainte, exact aceleași filme, 


D. lorga: Toate acestea pornesc, 
de fapt, trebuie să recunoaștem, de 
la lipsa unor criterii în programare. 


Noi nu cunoaştem compo- 
Zitia spectatorilor obis- 
nuiti qi cutërui sau Cue 
tărui cinematograf. 

Noi nu cunoaştem gustu- 
rile acestor spectatori. 


14 


Noi nu cunoaștem relaţia 
dintre un anumit gen 
de filme si condițiile 
tehnice sau de confort 
pe care le oferă un ci- 
nematograf sau, altul. 


Cinema: Prezentati filmul „Călu- 
garita” la ,,Capitol”,ca film de artë, 
Si aici filmul face într-adevăr săli pline, 
după care îl trimiteţi tocmai la „Fla- 
mura“, lîngă gara Progresul, unde fil- 
mul cade din prima zi, dar rulează 
o săptămînă, 


`D. lorga: Aici am greșit noi. Şi aici 

gresim. Si dacă ati observat, în 
ultima perioadă, se încearcă retu- 
șarea acestor greșeli, în sensul că 
filmul de artă mai dificil rulează la 
unele cinematografe ۰۵ singură dată 
pe zi. 


Cinema: Foarte bine, dar dacă 
spectatorul nu este informat din 
timp, prin afişe speciale, de acel unic 
spectacol, metoda, în loc să fie efi- 
cientă, eclipsează și mai mult filmul 
de artă. i 

Dar iată o altă întrebare măruntă: 


Cine a determinat schim- 
barea filmului românesc 
„Prea mic pentru un 
război atit de mare", 
după o singură sdp- 
tămină de rulare de la 
cinemotograful  „Cen- 
tral" — unde a 5 
excelent, mai bine de- 
cit „Vă place Brahms?“ 
— la cinematograful 
„Doina“, care e un ci- 
nematograf de filme pen- 
tru copii și unde filmul, 
evident, a căzut. Oare 
progromiștii nu au în- 
teles că acest film nu 
este pentru copii2 


C. lorga: Filmul a fost reprogra- 
mat din dispoziţia D.R.C.D.F.-ului. 


Ada Saiciue, redactoare la Intre- 
prinderea cinematografică a oraşu- 
lui Bucureşti: 


Responsabila cinemato- 
grafului „Doina“ a pro- 
testat în legătură cu 
programarea acestui 
film. A protestat, dar i 
s-a răspuns: — Des- 
curcă-te cum ştii, asta 
e programarea ! 


D. lorga: În cazul acestei progra- 
mări, protestele au fost reluate şi 
de Întreprindere, dar hotărîrea n-a 
putut fi schimbată, fiind prea tir- 
ZIU. 

Cinema: Dumneavoastră  sînteţi 
însă întreprinderea de exploatare a 
filmelor și totodată răspunzători ai 
rețelei orașului. De ce nu faceți 
și programarea filmelor în această 
rețea și o primiți gata făcută de la un 
for situat în sfere prea înalte pentru 


a cunoaşte cinematografele şi publi- 
cul lor? 


D. lorga: Între noi si D.R.C.D.F, 
există un contract economic, Spre 
bucuria si satisfacția tuturor, Marea 
Adunare Naţională a votat legea 
contractelor care,va aduce o re- 
glementare justă în acest sens, 
repunînd întreprinderile cinemato- 
grafice în drepturile lor, 


Deocamdată „D.R.C.D.F.- 
ul se prevalează de re- 
glementări anterioare 
care ti dau dreptul së 
decidă repertoriul na- 
tional. Cred însă că unii 
tovarăși de la D.R.C.D.F, 
au confundat si con- 
fundë repertoriul na- 
tionat — care înseamnă 
definirea tematicii si a 
structurii generale a lo- 
tului de filme — cu 
programarea curentă. 


Cinema: Din discuţii mai vechi, știm 
că multă vreme D,R.C.D.F-ul a fost 
împotriva ideii profilării sălilor de 
cinema şi creării unor cinematogra- 
fel deartă, socotind că astfel s-ar a- 
credita ideea unui public privilegiat 
ș-a.,m.d, Noi ne permitem së legăm 
această ,conceptie” de faptul că, 
după trei ani de cînd ideea a fost ac- 
ceptată în principiu, nu avem decît 
un singur cinematograf de artă, mai 
mult simbolic, profilarea sălilor ră- 
minindo idee abstractă, 


De ce nu creaţi o ۵ 
a cinematografelor de 
artă? 


Redactorul nostru Mircea Mohor a 
descoperit, de pildă, că 


unele cinematografe mai 
mici, ca „Viitorul“, pro- 
bează de pe acum vo- 
catia acestui profil, rea- 
lizind un număr mai 
mare de spectatori la 
filmele de artă decit 
la filmele spectaculoase. 
De ce nu creați 5—7 
cinematografe de artë 
în București? Pentru că, 
în ultimă instanță, pro- 
blema principală este 
aceea a valorificării fil- 
mului de calitate ideolo- 
gico-artistico-educativă, 
inclusiv o filmului di- 
ficil. 

D. lorga: Cinematograful de arta, 
trebuie să recunoaștem, este pentru 
noi un subiect de discuție recent, 
Înființarea primului cinematograf de 
acest fel, la „Central“, apoi mutarea 
lui la „Capitol“, au venit să confirme, 
totuși, că 


filmul de artë îşi ore 

oderenti suficienti in 

Capitalë. 
Cum ati spus, și alte cinematografe 
sau cartiere din oraș au confirmat 
necesitatea lărgirii reţelei cinemato- 
grafelor de artă şi a profilării altor 
săli pentru diferite categorii de spec- 
tatori: un cinematograf al tineretu- 
lui, cinematografe pe genuri ș.a.m.d. 
Din păcate, oricît de mare ar fi do- 
rina noastră de a profila sălile — și 
posibilități practice am avea — totul 
depinde de capacitatea D.R.C.D.F.- 
ului de a ne aproviziona cu filme. 


Ar trebui să avem mai multe ti- 
tluri de filme deartă, programindu-le 
în niște cinematografe cărora tre- 
buie să le facem în prealabil o recla- 
mă adecvată, Si uneori să riscămi 


Cinema: Tovarëse director, dum- 
neavoastră spuneți niste- lucruri 
minunate! Şi de ce nu se riscă în 
numele pasiunii pentru cultură și al 
încrederii în public? 


D. lorga: Riscul înseamnă curaj 
și curajul înseamnă răspundere. Tre- 
buie însă să și-o ia cineva în sfîrşit. 


Cinema: De acord. vë urăm succes 
în această direcție. Dar poate dum- 
neavoastră idealizati puțin lucrurile. 
În momentul cînd cineva nu iubește 
filmele de calitate și nu le înțelege, 
cînd nu cunoaște spectatorii, cons 
siderindu-i uniformi și rămași la nis 
velul la care au rămas unii progra“ 
miști, curajul n-are de unde să apară. 


Curajul ny ţi-l dë, intr- 
adevăr, decit calificarea 
si cunoaşterea. 


D. lorga: 


Cinema: Vă mulțumim, 


MI. Din lipsă de spațiu, nu mai res 
producem capitolul al treilea din 
discuție, legat de salubritatea sălilor 
de cinema. De altfel, noi cuvinte pa 
acest subiect ar fi poate de prisose 
În plus, credem că e suficient să no- 
tăm că, sosind la ora 9,30 diminea- 
ta la sediul Întreprinderii cinemato- 
grafice a orașului Bucureşti, de pe 
Calea Văcărești, am fost șocați së ne 
întîlnim, la intrare, chiar la parterul 
sediului Întreprinderii, în holul ci- 
nematografului „Tomis“, cu peisajul 
cunoscut: mormane de murdărie și 
de hirtii, nemëturate din'ajun; fără 
a mai vorbi de tavanul în paragină, 
pe alocuri prăbușit. 

Toate acestea, și încă multe altele 
ne îndeamnă să lansăm din nou sem- 
nalul: 


SALA 
DE 
CINEMA 


Valerian SAVA, Adina 


DARIAN, Mircea MOHOR, 


Al. RACOVICEANU 


= 
i د‎ Vi 


r TJ E VA Fu 


un fılm 
la treı zıle 


ود« 
is‏ 
Fets‏ 


S-a mai afirmat că 


am ceva cu documentarul. 
Da, rămân mai departe 
încrezător si nemultumit de el. 


Din rarele fotografii ale documentarelor noastre dăm două: „Prin Vrancea“ de Sergiu Huzum si „20 de 


. secunde“ de Gheorghe Horvath, operator Mihai Narti, 


Pentru studioul „Al. 

Sahia”, anul calendaris- 

tic, de la o vreme în- 

coace se măsoară în 

peste o sută de filme, 

ceea ce, cu alte cuvinte, înseamnă un 
film la trei zile. Obișnuita noastră 
rubrică, destinată filmului documen- 
tar, influențată și de capriciile di- 
fuzării, n-a putut — fireşte — ur- 
mări întreg ansamblul filmelor do- 
cumentare și științifice produse de-a 
lungul anului trecut la Studioul 
„Sahia“, rezumîndu-se la constatări 
(mai mult sau mai putin generale) 
favorizate de o parte infimă a pro- 
ductiei. Prilejul ideal pentru esti- 
marea creației globale a documen- 
tariștilor ne-a fost oferit relativ 
recent de trecerea în revistă pe care 
studioul s-a obișnuit, de vreo trei 
primăveri încoace, să o facă anual, 
cu scopul acordării de premii celor 
mai meritorii pelicule. Nu stă în in- 
tentia noastră së comentăm aceste 
premii, le vom enumera doar pentru 
ştiinţa cititorilor. Deci... Întreaga 
producție a fost împărțită în patru 
categorii — după criterii tematice 
și anume: a) filme consacrate dez- 
voltării bazei economice a ţării; b) 
filme de investigaţie științifică şi de 
popularizare a unor cunoștințe stiin- 
tifice: c) filme de anchetă socială și 
educaţie cetăţenească; d) filme des- 
pre fenomenul cultural-artistic. (Nici 
modul de împărțire a filmelor în 
aceste categorii, discutabile, nu stă 
în intenţia noastră să-l comentăm 
aici). lată și scurt-metrajele care 
au realizat cele mai mari medii (deci 
au obținut premii), în ordinea cate- 
goriilor citate: „De 2X 8 minute des- 
pre Timișoara“ (regizor: Mirel llie- 
şiu), ,Convergente” (regizor: Dona 
Barta), „Muzeul“ (regizor: Gabriel 
Barta), „Prin Vrancea“ (regizor Ser- 
giu Huzum), În palmaresul acestui 
concurs intern al Studioului „Al. Sa- 
hia" figurează şi alte distincţii, un 
premiu-mentiune acordat filmului 
„Lumina de pe Lotru“ (regizor Er- 
win Szekler), alt premiu-mentiune 
filmului „Nicolae lorga" (regizor 
Petre Sirin), două premii pentru 
imaginea scurt-metrajelor „20 de se- 
cunde" (regizor: Gheorghe Hor- 
vath, operator: Mihail Narti) şi 
„Misterul culorilor“ (regizor Terner 
Zoltan, operator: Claudiu Soltescu), 
un premiu special si un premiu 
insolit — atenție! — pentru cele 


mai slabe filme ale anului, acordat 
ex-aequo, scurt-metrajelor „Băieţelul 
lui tëticu” (regizor Titus Mesaros) 


și — în ceea ce mă privește nu 
subscriu la această „distincție“, 
voi explica de ce — „Stimată dom- 


nisoarë V" (regizor: Gabriel Bars 
ta). 


Plasarea pe o nouă orbita 


Vom inversa, puţin, ordinea „ca“ 
tegoriilor“ propuse de studioul Sa- 
hia şi vom consemna faptul că sub 
denumirea generică de „filme des- 
pre fenomenul cultural-artistic“, ci- 
neaștii documentaristi au strîns un 
mănunchi de filme izbutite, izbuti- 
te în primul rînd prin ceea ce au de 
comunicat privitorilor, dar dovedind 
şi un plus de profesionalitate sau pă- 
răsirea unor anumite poncife „fol- 
clorizante”, cu care ne-am cam obis- 
nuit pînă la saturație, Adică, Este 
bun documentarul lui Petre Sirin 
„Nicolae lorga“, pentru că utilizea- 
ză rațional materialul arhivistic avut 
la îndemînă (fotografii, imagini de 
film, etc: ce palpitante sînt documen- 
tele cinematografice privind oa- 
meni ai trecutului de la care ne-a ră- 
mas doar faima!) punind revelator 
în lumină individualitatea persona- 
litëtii evocate, printr-un montaj in- 
teligent, simplu, şi printr-un comen- 
tariu fără emfazë. Ne-a plăcut să 
urmărim documentarul lui Gh. Hor- 
vat „Acasă la Niculai Popa“, consa- 
crat unui personaj cu iz de legendă, 
care şi-a răsfoit sub ochii noștri 
ncartia” vieții sale, o viață pusă sub 
semnul nobilei pasiuni pentru fru- 
mos. Am participat cu interes (re- 
ceptivitatea ne-a fost intretinutë de 
multitudinea elementelor de „ri- 
tual" cuprinse în film) la „Nunta de 
pe valea izei" — regia Maria Săpă- 
toru, „piesă” care se joacă mereu, 
de ani și ani de zile, cu alţi si alți 
actori. Mirel lliesiu descoperă bă- 
trini nemaipomenit de frumosi, si de 
adevăraţi, trecînd „De la Prislop 
la Gutin”, într-un film descriptiv, 
cu reale virtuți imagistice. Dar ast- 
fel de filme, ca acelea — bune — 
menţionate mai sus, s-au mai fă- 
cut la studioul „Sahia”, rămîn adică 
pe o orbită cunoscută. Încercarea de 
a trece pe altă orbită ۰ 6 
Sergiu Huzum în scurt-metrajul 
„Prin Vrancea“ (după un scenariu 
scris împreună cu Mioara Cremene, 


imaginea fiind semnată de Petre 
Gheorghe și Gheorghe Herschdër- 
fer). Filmul se rezumă la cîteva date 
fundamentale despre oamenii și ti- 
nuturile Vrancei, apropiindu-se de 
ei în momente de mare bucurie (o 
nuntă) și de mare durere (o inmor- 
mintare), urmërindu-i într-o dis- 
cutie pasionantë de actualitate ime- 
diatë (primul pas al omului pe lună). 
Scurt-metrajul lui Huzum iese din 
sfera de atracție a descriptivismului 
(ah, comentariile descriptiviste!) si 
pătrunde în zonele eseului filozofic, 
imaginea însoţind, prin metafora 
anotimpurilor, gîndul principal al 
autorilor: acela de a sintetiza în 
imagini cinematografice momente 
esențiale din existența de azi. 

Cu peliculele prilejuite de teme 
sportive (plasate, printr-o stranie 
intimplare,. în aceeaşi „categorie“ 
a filmelor despre fenomenul cul- 
tural-artistic) se întîmplă cam la fel, 
Sînt, cu alte cuvinte, unele care con- 
semnează un anume eveniment, o 
anume performanţă sportivă și se 
rezumă la atîta, uneori cu un plus de 
sentiment (,Gaudeamus”, închinat 
clubului sportiv Universitatea-Cluj 
de citre unul din miile de mii de pa- 
sionati suporteri, Eugen Popitë) 
alteori cu foarte multe banalitati 
(„Luptă la semicerc“, în care aflăm 
că „frumusețea jocului de baschet 
e înţeleasă si de fete“ si că „nu cu- 
loarea pielii contează“ în realizarea 
marilor performanţe) - s.a.m.d. Si, 
dintr-odată, un scurt-metraj care 
iese din comun, care înseomnă alt- 
ceva. in „20 secunde“, regizorul 
Gheorghe Horvath și operatorul Mi- 
hail Narti au spulberat crusta „obiş- 
nuintelor” si au izbutit, printr-o 
riguroasă concentraţie, tinindu-si 
parcă respiraţia alături de trăgătorul 
aflat în fata țintelor — un eseu des- 
pre voință, despre seriozitate, des- 
pre talent. 


. Leul furnicilor 


În sectorul filmelor științifice, 
regizoarea Dona Barta şi-a dovedit 
din nou meșteșugul grație căruia 
izbutește, de multi ani de zile, să 
confere scurt-metrajelor sale, ins- 
pirate din lumea unor vietuitoare 
mai mult sau mai putin cunoscute, 
clipe de emoție estetică. Filmul său 
„Convergenţe”, de riguroasă inves- 


tigatie ştiinţifică, capătă alura une: 
fabule cu tilcuri profunde. În această 
„poveste“ pentru furnici, din care 
furnicile n-o să înveţe niciodată ni- 


mic, „protagonistul“ este o ginganie - 


hidoasă și mîrșavă, care trăiește sub 
nisip și pregăteşte mereu, cu oin- 
sistentë demnă de cauze mai bune, 
capcane-pilnii pentru furnicile naive, 
Leul furnicilor, pentru că despre el 
este vorba, această vietate anacro- 
nică — care merge de-a-ndaratelea 
și care se hrănește în mod sadic cu 
furnici fără apărare — va ajunge, 
depășind faza larvară, o minune a na- 
turii, un fel de libelulă cu trup suplu 
si aripi diafane. Cam asta e fabula, 
doar aparent paradoxală, a Donei 
Barta, înfățișată cinematografic sim- 
plu, fără floricele de stil, cu un co- 
mentariu inteligent si spiritual (cred 
că acest text al Evei Sîrbu constituie 
cel mai inspirat comentariu din seria 
tuturor filmelor vizionate acum). 
Tot Dona Barta cercetează în „Re- 
licte“ lumea neștiută a apelor frea- 
tice, cu aceeași pasiune şi pricepere. 
Un alt regizor cu aptitudini pentru 
gen. Doru Cheşu, aduce pe ecran 
„Patentele naturii”, izbutind să ne 
convingă, cu argumente, ce infinită 
sursă de inspiraţie pentru cuceririle 
științifice ale omului o constituie 
natura, 

Dar, filmele ştiinţifice nu conving 
în ansamblul lor. În primul rînd, úni- 
versul lor problematic a rămas în 
urma cerințelor societăţii şi ştiinţei 
moderne. Doru Chesu încearcă în 
alt film al său, „Metale neobișnuite”, 
o incursiune în lumea unor metale 
cu nume de rezonanță, precum be- 
riliul, seleniul, titanul, germaniul — 
dar investigația sa este ultradidacti- 
cë, nu izbuteste së punë accente di- 
ferentiate pentru a activiza interesul 
privitorilor. Simplistă este si incere 
carea lui C. Budisteanu de a exempli- 
fica pe film, în „Memoria vieţii”, 
modul în carese transmit cromozo- 
mii. Ştim: o bună parte a peliculelor 
despre care vorbim au ca principal 
scop „popularizarea unor cunoştinţe 
ştiinţifice“, dar'nivelul lor tocmai din 
această perspectivă lasă de dorit, 
Nu insistăm asupra altor filme pre- 
cum „Rîpa roșie“ (lipsit de idee) şi 
„Ateroscleroza“ (înscenat și teatra- 
lizat), ambele de Stelian Penu, „Nă- 
molul de Techirghiol“ (în care D. 
Dădirlat adună neselectiv fel de fel 
de imagini marine), „Puii în pri- 
mejdie” (cu „primejdii” artificial 
create), „Dincolo de val“ (in care nis- 
te scafandri plonjeazë într-un... ac- 
variu, cu menţiunea, doar, că scurt- 
metrajul lui Alex. Gaspar are un pic 
de umor), „Per pedes" (în care C. 
Budisteanu studiază aplicat ,secre- 
tele“ mersului uman, ajungînd, însă» 
la concluzii aberante precum: „mers 
sul normal a îngăduit omului primii 
pași pe alte planete”) etc. Sînt filme 
„de serie“, care, prin modul în care 
sînt realizate, își pierd pe drumo 
bună parte din rațiunea de a fi. Toc- 
mai de aceea, un film ca „Misterele 
culorilor” — încercare de descifrare 
a secretelor receptării culorilor — 
film axat pe o idee limpede, cu 
imagini spectaculoase, iese din „co= 
mun“ și — prin lipsa de comparație 
— reține atenția. Dar pînă acum 
n-am abordat scurt-metrajul pe teme 
contemporane. O vom face în 
numărul viitor, 


Călin CĂLIMAN 


15 


Producţie a studioului cinematografic , „Bucu- 
regti”. Regia: Gheorghe ۰ 
Sita Andras In coloborore cu Ghiëorëte Naghi. 
Imaginea: Nicu Stan. Muzica: Dumitru 
Capoianu. Decoruri: Arh. Liviu Popa. Cu: 
Matei Alexandru, Monica Ghiuţă, Ilarion Cio- 
banu, Ferenc Bencze, Eliodor Kiss, Erzsëbet 
Adina, Chiril Economu, Stefan Mihăilescu- 
Brăila, Frantz Keller, Hans Krauss. 


Orice s-ar spune, de- 

formarea metodologică 

inema a cronicilor noastre de 

film, care comentează 

separat scenariul, ima- 

ginea, regia, joculjactorilor ۰ 

(de unde și sugestia dată operatorilor 

sau compozitorilor de a revendica 

O și mai mare extindere a acestui 

privilegiu unic în publicistica mon- 

dială de specialitate, ca şi cum filmul 

ar fi o mixtură de contribuții inde- 

pendente) își află uneori justifica- 
rea 


latë-ne fatalmente împinși spr 


atare eroare din dorinţa ca, în 
unei nolëpelicule a studioului „Bu 


resti”, să degajăm totuși cit mai vi- 
zibil zonele: de efort, de merit si 


stralucire, dintr-o realizare 
care nu este totdeauna la nivelul 
intentiilor 

Vom ifcepe deci, co 
convingeri teoretice 


e ce 5 
numește „scenariu literar“, așa cum 
f 


îl putem bănui din 
a găsi un punc 
cu schiţa lui 

Stegaru”. £$ 
cu reale 


rafice, iar 


ment: o idee sees Oasa, O situație 
dramatică limită, expusă lapidar 
de o suită de pë de viatë simple, 
curente, cu o vibraţie interioară sur- 
dă, nelipsite însă de o anumită plas- 
ficitate spectaculoasă. Chiar des- 
criptia de peisaj, scriitorul uzează de 
un fel de montaj eliptic de planuri și 
detalii („Era o noapte răcoroasă, 
cu lună plină. Pe finetele din dreapta 
luceau picuri de rouă...”), 
iar întreaga poveste a ţăranului ma- 
ghiar din Ardeal, care preferă calea 
morţiiceleiaurii, se desf asoara intr-o 
geografie rurală notată succint, dar 
cu o deplină claritate („Dem 
constată că toate rămăseseră la locul 


drumulu 


16 


pentru 


moarte 


lor: notarul cel urduros — în fes 
reastră, oamenii — pe la casele lor, 
salcîmii — temeinic înrădăcinaţi pe 
marginea străzii"). Modificările si 
it impuse de film probează, 
de asemenea, capacitatea de invenţie 
dramaturgică a scriitorului și, impli- 
cit, a regizorului Gheorghe Naghi, 
care semnează alături de Sutë An- 
drâs scenariul. Demeter urma să fie 
împușcat de către hortiști, pentru că 
arborase steagul românesc, dar în 
film situația se nuanteazë și se com- 
plică, grupa de execuție e compusă 
acum dintr-un hitlerist si un hortist, 
execuția, în schiță doar virtuală, aici 
se produce efectiv, și chiar de două 
ori, fiindcă de prima dată Demeter 
scapă teafăr, plus o serie de inciden- 


e cu tradiție 


o multitud naris- 
tice sp pe 
alocuri sut im- 


zati Dı ept urmare, concreti 


cinem atografica a s igestiilor 
8 Din capul locu- 
lui si pe parcurs se produc I r 
erori, poate de detaliu, dar vizibile 
şi cu efect neaşteptat pe ecran, fă- 
cînd situația dramatică mai puțin 
plauzibilă si compromitîndusi unele 
Nesfirsitë preumblare gra- 
tuită prin sat a patrulei cu condamna- 
tul ar fi căpătat o justificare și o 
semnificație dacă, de pildă, persona- 
jul nou creat al hitleristului n-ar 
fi fost un tînăr ferches, 


şı rece prin cruzim 


re este inegală 


valente 


mereu senin 
, Ci, să zicem, 
fie un plutonier mai în vîrstă, obosit 

fie un foarte tînăr recrut, 


uluit de întorsătura neasteptatë a 
evenimentelor care premerg sfir- 
fie... O astfel de solu- 
tie mai nuanțată ar fi făcut ca aceas- 
tă stranie tripletă — cei doi ostași si 
prizonierul lor, rătăciți parcă pe un 
teritoriu al nimănui — să devină o 
excepțională cutie de rezonanţă a 
momentului istoric crepuscular și 
eroic. O probă în acest sens este cis- 


situl aventurii, 


doi barbati 


tigul pe care îl înregistrează filmul 
prin întruparea cinematografică a 
sergentului ungur, individualizarea 
lui cu tușe de omenie diformată, dar 
colorate de umor. Contribuţia acto- 
rului Ferenc Bencze la definirea aces- 
tui personaj este de notat, cum e de 
reținut însuși stilul eminamente ci- 
nematografic al actorului, care-și 
joacă cu autoironie inteligentă și 
finalmente cu farmec figura secetoa- 
să — o reală revelaţie a acestui film. 

A fost însă suficient, ca în cazul 
unui singur personaj al acestei trip- 
lete, së se prefere o soluție imediat 
la îndemînă, comodă, exterior şi 
strident „tipică”, pentru ca șansa 
pomenită să fie eclipsatë. De aici 
ot lanţul celorlalte erori de construc- 
tie, -pînă în finalul lipsit deylogică 
" Pavel 


și de măsură, în care rom 


Costan se duce tocmai la biserică, s 
tragă clopotele, ca să adune astfel 
oamenii și să împiedice execuția 


iminentă a consăteanului lor maghiar 


dar e șcat în clopotniţă, ceea 
ce nu-l împiedecă să ajung 
înaintea satului ۱۳6, evident, nu 


mai apare d departe pe cimp, 


ca să se 101۳2162568 acolo cu compa- 
triotul sëu, intru moarte, pe brazda 
omună. Apariţia lui Ilarion Ciobanu 
în rolul lui Costan păstrează continuu 
în aceste cadre o undă de autenticitate, 
fara însă a putea să înlăture impre- 


crete compensații perso- 
naj al tripletei privat de vibrații 
umane, eroul propriu-zis al filmului, 
Demeter, este inundat de o irezise 
tibilă duioșie, mereu într-o stare de 
euforie, căreia dialogul, cadrajul, 
lumina și interpretarea se întrec în 
a-i da expresie și ajung, firește, în 
urma unui asemenea efort conjugat, 
să-i poarte candoarea pînă la iposta- 
ze incredibile, speculate însă ca ata- 
re, în virtutea unui gust special, 
pare-se, al regizorului, pentru can- 
doarea dulce, dramatizată de un fior 
de nebunie (,„Pălmuiţi-mă, domnule 
oë vă rog, dati-mi un picior, 

-am şi eu dreptul să fiu pălmuit?!"), 
ceea ce inspiră actorului Matei Ale- 
xandru un plus de persuasiune, spo- 
rind dulceata personajului cu accen- 


tul regional si supralicitind, prin zim- 
et si privire, expresia bunëtatii 
sale visatoare. 

Un pic de detașare critică a re- 
izorului fiță de eroul său prea 
evident preferat ar fi salvat poate 
mult din film, ar fi putut, de pildă, 
duce la o oarecare clarificare a mo- 
dalitëtii regizorale, deocamdată ha- 
otică, cu prea multe sărituri peste 
orice linie stilistică virtuală. Trece- 
rile frecvente de la o realitate de 
coșmar, apăsat dramatizată, la pa- 
sajele inocent realiste, apoi la visul 
eterat si viceversa, deși surpinză- 
tQare, au uneori o neașteptată 
grație. Ele ţin de temperamentul 
eseistic incontestabil, 
dezvăluit, al regizorul dar aduc 
încă a exercițiu prelimi Hazar- 
dindu-se concomitent în prea n 
direcţii, 


ga 


de-abia acum 


ulte 
regizorul devine vulnera- 


bil chiar sub raportul strict al pro- 
fesiunii, dă curs unui dialog verbios, 
jauna decupajului, a situării ac- 


۱ spațiu şi a ان‎ dintre 
je. Actorii p de 
ri fără nici o adresă în cadru, 


regizorul are un simț prea vag al 
timpului اش‎ entru ca 
să poată valora o si 
și să ne convingă că pe Hj sale, 
vorbind, mai și comunică între ele. 
În această compoziţie eterogenă, 
pe care sîntem nevoiţi să o înregis- 
0 partitură distinctă 
e cea a operatorului Nicu Stan, 
căruia filmul, dacă nu i-a oferit pri- 
lejul unei creaţii unitare, i-a dat, în 
schimb posibilitatea rară de a-și des- 
figura, ca un virtuos, o întinsă gamă 
de soluții plastice. llustrativ este în 
acest sens adevăratul recital, 
dar elocvent, de fotogenie și expre- 
sivitate dramatică, al Monicăi Ghiu- 
ta, în principalul rol feminin, deza- 
vantajat de dramaturgia discursivă 
şi de rupturile stilului regizoral, dar 
nu mai puţin remarcabil ca virtualita- 
te cinematografică: de la tablourile 
expresionist-statice, tăiate în contras- 
te acute, pînă la portretele în nuan- 
te imateriale de alb, dincolo de mo- 
mentele patetic-declamatorii, inspi- 
rate de context, actrița ne tenteaza 
cu sugestia unui desen lapidar, fin 
si vibrant, cu iluzia unui excepţional 
fluid emotiv. 


trăm ca atare 


sumar 


Valerian SAVA 


miniaturi 
subiective 


(De fapt sint 
omul din umbră : 
fluier, latru, nechez, 


răsuflu la cerere. 


Dan lonescu văzut de Dan lonescu sau cil professore» 


un alchimist al 
sunetelor: 
dan ionescu 


— Regizor de operă? Nu, mai întii 
am fost constructor de nave. Dar prima 
mea «întrebuințare» a fost cinemato- 
grafică. M-a atras această aventură care 
se cheamă a pescui sunete într-un ocean 
sonor, haotic, obositor. Universul mo- 
dern e intoxicat de sunete complicate, 
nu ca pe vremea lui Mozart. A crede că 
poți reproduce realitatea sonoră pe ban- 
da de film e ca si cînd ai turna o găleată 
cu apă in ocean. Trebuie creată in sin- 
teza cinematografică nu o realitate, ci 
o stare sonoră prielnică emotiei vizuale. 

— Competiţie imagine-sunet? Da, dar 
într-un singur sens: al spiritului de echi- 
pă ciclistă care are un coordonator —re- 
gizorul — si buni alergători. Am lucrat 
pină acum 49 de filme, lung şi scurt-me- 
traje. Dar coordonatori am avut pu- 
tini. Mi-a făcut plăcere, să zicem, së 
ilustrez în maniera gagului sonor tra- 
ditional desenele animate ale mentorului 
lui Gopo, Pascal Rădulescu, de o naivitate 
incintëtoare. Dar cine mai ride azi — 
decit de ilustrator — cînd cade unul pe 
burtă si se aude claxonul? Nici contra- 
punctul sonor nu mai rezistă. A fost 
compromis demult prin uzură prema- 
tură. Trebuie găsit altceva, plecat de la 
concepția de sinteză spre efect. Din pă- 
cate, regizorii noştri nu prea gindesc 
sonor. Or, scenariul e o partitură mu- 
zicală ce trebuie văzută și auzită în același 
timp, de către cel ce o scrie dar şi de cel 
care o citește. 

— Colaborarea cu Gopo? Foarte bu- 
në — e unul din puținii care văd idei ci- 
nematografice. Am lucrat toate filmele 
lui în afară de «Bomba». În '56 la «Scurtă 
istorie» eram convins că fac zgomote de 
film folosind tot soiul de aparate. Mai 
tîrziu, cind am auzit discul casei Phillips, 
am descoperit că făcusem muzică con- 
cretă. Astăzi, dacă aş sonoriza din nou 
«Scurtă istorie» mi-aş bate mult capul 
să gindesc simplu, ca atunci. Şi poate 
nu mi-ar ieși. De fapt, sint omul din um- 
bră: fluier, latru, nechez, răsuflu la cere- 
re. În «Homo sapiens», pe imaginea mor- 
molocului ce prinde viață, se aude respi- 
ratia mea, amplificată la dimensiunile uni- 
versului. O hiperbolă a vieţii. De atita 
oxigen mi se făcuse rău. Dar unde n-am 
eu norocul să mi se mai ceară ceva atit de 
nëstrusnic şi să nu-l pot face! În film sin- 


tem prea cuminţi. De asta imbëtrinim 
repede. Simt nevoia să mai zburd din 
cînd în cînd în teatru. 

— Diferenţă? Enormă! Acolo ai timp 
de gindire, nu alergi după actor cu «gi- 
rafa» în minë. Pentru «Nepotul lui Ra- 
meau» am repetat cu Esrig aproape un an, 
am verificat spectacolul pe bandă de 
magnetofon, corectindu-i la virgulă. În 
privința concepţiei... dar s-o iau crono- 
logic. Am început cu «Umbra», folosind 
efectul sonor cinematografic în teatru, 
așa cum credeam atunci. La «Troilus și 
Cressida» am descoperit contrapunctul. 
În piesă se vorbește de trompete, dar 
ele nu se aud niciodată: cînd instrumen- 
tul e pus la gură, răsună un nechezat de 
cai. La «Nepotul...» am rezistat tenta- 
çiei play-back-ului. Tot timpul se discută 
despre muzică, dar nu răsună nici un 
clavecin, nici unLully, nici un Rameau. 
L-am lăsat pe Dinică să mimeze muzica, 
într-un balet în care nu se aude nimic 
decit gifiitul meu. Nu-mi place să inter- 
vin pe scenă, decit cind cred că e cazul, 
nu vreau să mă «pun in fason». În cinema 
însă n-ai ce face. Te îndeamnă regizorul: 
«ţi-am rezervat, dom” le, două momente 
grozave!» şi atunci te dai peste cap. 

— Diferenţă? Esenţială! Dacă in ci- 
nema convenţia realității e acceptată — 
nu poți folosi decit cu intenție comică 
ori fantastică un sunet în locul celui real 
— in teatru n-ai decit să sugerezi esența 
ideii. N-o reproduci. La «D'ale carnava- 
lului» l-am convins pe Pintilie că n-are 
nevoie de zgomotul trăsurii care se 
opreşte la frizerie și i-am oferit un efect 
simplu, de castagnete. Regizorul din 
mine visează un Caragiale jucat foarte 
serios, cu un Trahanache fără defecte de 
vorbire, dar cu o punere în scenă care 
tine seama de rafinatele indicaţii ale 
autorului. De pildă, in final,Trahanache 
se îmbrățișează cu Dandanache, făcîn- 
du-i semn cu clopoteii. Ăsta e Cara- 
giale în teatru și cu atit mai mult în film. 
Aluziv, subtil, caustic. Nu-i numai fan- 
fara, mai sint si clopoteii... 

— Un premiu de aur? În '60, la UNI- 
ATEC ,pentru efecte sonore. Dar efec- 
tele imbătrinesc repede. Ne-ar trebui 
dusuri-experimente. Şi, periodic, ca së 
ne mentinem forma. 

Alice MANOIU 


Paternitatea obliga 


La inceput, celebritatea tatălui i-a deschis porţile tuturor studiourilor din lume. 
l-a adus contractele, necondiționate, ai celor mai mari producători de filme. Dar 
a si coplesit-o. După debut, Geraldine avea o singură ambiţie: să fie cunoscută ca 
Geraldine Chaplin, nu ca fata lui Charlot. «Să mergem în oraș» şi «Ultimul tren» 
în regia lui Nelo Risi, «Străin în casă» de Pierre Rouve și, în ultimii trei ani, filmele 
lui Carlos Saura: «Peppermint frapat», «Stress» si «Cazemata» au consacrat-o 
definitiv. În obstinaţia talentului ei, în personalitatea fără concesii a tinerei actrițe, 
recunoaştem însă şi o altă moştenire, viguroasă si profundă, cea a nu mai puțin 
celebrului ei bunic: Eugene O'Neill. 


17 


lumea 
văzută 

cu ochi 
de cineast 


nd 


i 
o asni 
ram 1 
—-- 


ii 134 
9۹۴ Se 


Arta ۲ a Aa SË 
¢ r Ky 


«Stop! Opreşte-te amice. Lumea pe care mi-o descrii, ca 


«Acum, cite ceva despre 
limbă. Japonezii spun că 
de vorbit limba lor este sim- 
LT plu, de citit, destul de difi- 

cil, iar de scris, aproape 
imposibil. Trebuie însă să-ți spun cë, 
deși toți japonezii știu să scrie şi să ci- 
tească, puțini cunosc limba literară, iar 
în 1945, la capitularea Japoniei, cind împă- 
ratul s-a adresat pentru prima dată prin 
viu grai poporului său, imensa majoritate 
a celor care l-au ascultat nu i-a înțeles 
limba. Datorită diversității ei, a mulțimii 
de sinonime pentru o singură noțiune. 


18 


sau din cauza semnificatiilor deosebite 
pe care le poate avea același cuvint în 
dependenţă de accent, de tonalitate sau 
de context, japoneza este socotită cea 
mai dificilă limbă din lume. Pentru scriere 
ea a împrumutat ideogramele chinezești 
pe care le-a complicat la extrem cu sufixe 
și prefixe autohtone. Şcolarii japonezi au 
nevoie de șapte ani numai pentru a învăța 
să scrie corect «alfabetul» care cuprinde 
peste 50000 de caractere! Evident, de-a 
lungul timpului, cărturarii au căutat si 
forme mai simple de scriere, dar pornind 
de la acelaşi izvor ideografic n-au ajuns 


într-un Baedeker in versuri de sonet, e fascinantă...» 


decit la crearea a trei forme de caractere, 
mai mult sau mai puțin complicate, si 
care, deseori, sint folosite simultan. Cu 
toate acestea, japoneza este, poate, limba 
cea mai citită din lume. Tocmai aici vei 
constata că apar cele mai mari ziare de 
pe pămint, al căror tiraj total atinge 35 de 
milioane de exemplare... În limba vorbită 
vei auzi deseori cuvinte cu o rezonanță 
latină, datorată în primul rind portughe- 
zilor — primii călători europeni care au 
debarcat în arhipelagul nipon. Perioada 
de după ultimul război a facilitat penetra- 
tia unor termeni uzuali din anglo-saxonă, 


si anti-viată 


si, in diterite domenii ale vieții publice, a 
apărut o adevărată «jangleză», de tipul 
mult ironizatei «franglaise» pariziene. Dar 
asta nu este decit o aparenţă înșelătoare. 
Nu-i prea uşor să alterezi o limbă de o 
puritate rar întilnită, cu o muzicalitate de 
invidiat, cu legi accesibile doar initiatilor. 
Cu franceza dumitale te vei descurca 
destul de greu. Limba străină cea mai răs- 
pindită rămine engleza, pe care copiii o 
Învață cu o adevărată voluptate. Este însă 
o engleză greu de prins pentru o ureche 
nefamiliarizată cu stilul de pronunție local. 
In sfirşit, trebuie să te initiez atit cit voi 
putea, în orientarea locală. O mare bătaie 
de cap iţi va da faptul că in orașele japo- 
neze străzile nu au nume iar casele nu 
au numere» 

Stop! Opreste-te amice! Stai o clipă 
să ne tragem sufletul. Într-adevăr, lumea 
pe care mi-o descrii ca într-un baedeker 
în versuri de sonet, e fascinantă. De cind 
am pus piciorul în această țară sint numai 
ochi şi urechi. Dar lasă-mă aici să-mi 
amintesc de alt film, de «insula» lui 
Kaneto Shindo, altfel voi crede că nimic 
din ce știam pină acum despre Japonia 
nu se potrivește cu realitatea pentru care 
tu mă pregătești. Ajută-mă să mă descurc 
în tot ce vrei tu, in subtilitatile kimonoului 
si în labirintul străzilor, în descitrarea ike- 
banei şi în arta mersului pe tatami, dar 
lasă-mă să mă retugiez din cind în cind 
în lumea mea de celuloid, de umbre şi 
lumină, altfel nu voi înțelege nimic şi nu 
voi şti cine a mințit mai măiestrit, autorii 
mei sau pliantele tale turistice. În «Insula» 
aceea, doi oameni, sot si soţie si copiii 
lor, aveau un singur drum de făcut, ei nu 
trăiau într-un «megalopolis», cu aerul 
poluat, ci pe un pămint arid, auster, sub 
un cer de Figueroa și, de la prima geană 
de lumină pină cind cădea întunericul, 
trudeau un petec de ogor, mai mult bolo- 
vani decit glie, să-l facă să rodească pen- 
tru a le da o fericire părelnică, sub dizgra- 
tia proniei cerești. Lumea de dincolo de 
ei se pregătea să zboare în cosmos, 
exista undeva, pe țărmul ospitalier la care 
insularii nu prea aveau acces, un oraş mo- 
dern cu toate tentatiile lui multicolore, 
dar ei rămineau mereu acolo să facă la 
infinit același drum, de la fintina cu apă 
puțină la ogorul mereu insetat, de la 
patul copiilor fără copilărie la sëminta 
piinii abia încoltitã. 

Filmul acela a strecurat în inimile oame- 
nilor care l-au văzut un fior incărcat de 
întrebări mute, dar soarta lui a fost una 
dintre cele vitrege. Kaneto Shindo şi-a 
turnat filmul vinzindu-si și cămașa de pe 
el, actorii și echipa de filmare au jucat 
gratuit urmind să-și primească onorariile 
cuvenite din încasările ulterioare dar, deși 
pelicula a cucerit citeva premii internatio- 
nale de mare prestigiu, nici o casă distri- 
buitoare n-a primit «Insula» spre difuzare 
în rețelele monopolizate de ele. Kaneto 
Shindo și membrii echipei lui au fost 
nevoiți să-și care singuri bobinele filmu- 
lui de la o sală la alta, multumindu-se cu 
o difuzare periferică. Tristă și crudă soartă, 
tocmai ca aceea a eroilor din «Insula». 

Şi acum, continua-ti, drag prieten, di- 
sertatia, căci ea imi va fi utilă atit în a mă 
descurca în labirintul urbanistic al me- 
tropolelor japoneze, cit şi în cel mai în- 
cilcit din sutele de mii de kilometrii de 
film produse anual de cinematografia 
acestei tari. 

«Chiar si pentru mine — spune Italo 
Nerri — unul dintre puținii europeni care 
vin aici ca la ei acasă, rămine o enigma 
de nepătruns felul cum oamenii reușesc 
să se găsească intr-un megalopolis ca 
Tokio, ca Osaka, concentrări urbane de 
ordinul zecilor de milioane. Şi totuși, 
poşta ajunge normal la destinatar iar 
şoferii de taxiuri te vor duce fără multă 
bijbiială acolo unde dorești. Explicatiile 
care mi s-au dat par neverosimile, și to- 
tuși, în lipsă de contraargumente sint ne- 
voit să le accept. Practica dovedește însă 
o realitate incontestabilă. Este suficient 
să scrii pe un plic numele și pronumele 


FILM; anti-film la tokio (ıı) 


destinatarului, cartierul sau sectorul urba 
nistic — si la Tokio sint cartiere cu cite 
un milion de locuitori — un indiciu de o 
aproximație atit de relativă, incit la noi, 
in Europa, singurul sfirșit al scrisorii ar 
fi coşul de gunoi, pe cind aici plicul tri- 
mis şi francat legal se va afla în cel mai 
scurt timp în miinile adresantului. Nu este 
nici un mister, meseria de poştaș se 
transmite aici din tată în fiu și indeplini- 
rea rolului de factor este rezervată numai 
unor memorii excepționale. N-ar fi, cred, 
cel mai complicat lucru să botezi străzile 
cu nume din istoria țării, sau să le nume- 
rotezi, așa cum fac americanii, dar dacă 
japonezii n-au trecut incă la acest sistem, 
înseamnă că se pot descurca bine și fără 
el: la noi este deajuns ca două sau trei 
străzi să poarte nume asemănătoare, si 
incurcëtura pare de nerezolvat. Încearcă 
intr-o zi si află la posta centrală citi desti- 
natari necunoscuti apar intr-o zi la Tokio 
si cind ti se va spune cit de neinsemnală 
este cifra, sint sigur că vei rămine uimit. 
Dacă aş face psihologie socială, aş con- 
sacra acestei probleme un studiu amănun- 
tit, sint sigur că fenomenul ascunde în 
el ceva extraordinar de valoros, spiritul 
de familie al unui popor, coeziunea lui 
cetëteneascë, mă rog, ceva ce nouă, euro- 
penilor, nu prea ne este cunoscut...» 

Să mai pomenesc aici de excelentul 
film «Omul cu ricşa»? 

Mă opresc. Imi dau seama că m-am 
referit la aproape tot ce știam mai dinainte 
despre cinematografia japoneză. Cam pu- 
tin si cam unilateral. 

Am făcut această lungă digresiune pusă 
pe seama prietenului meu, cineastul și 
omul de televiziune Italo Nerri, tocmai 
pentru a mă face mai explicit in notatiile 
cinematografice de mai jos. 

Dincolo de oameni, adevăratul meu to- 
varës de drum in Japonia mi-a fost apa- 
ratul de filmat. Si singurul antidot impo- 
triva singurătăţii — filmul. 

Nimic nu mi s-a părut mai ademenitor 
pentru umplerea serilor lungi de toamnă 
tirzie, decit chemarea în zbateri spasmo- 
dice a firmelor de neon din fața cinema- 


tografelor. Şi nimic mai pătrunzător în 
tilcurile ascunse ale vieții japoneze, deci! 
obiectivul aparatului de filmat. Citiva prie- 
teni, cineaști japonezi, pe care i-am în- 
tilnit cu ani în urmă pe la festivaluri in- 
ternationale, mi-au facilitat contactul cu 
prodigioasa producţie cinematografică 
autohtonă și cu problemele ei aproape 
irezolvabile. 

Peste 400 de filme japoneze produse 
într-un an inseamnă mai mult de o pre- 
mieră pe zi. Şi totuși, se vorbește de o 
gravă criză cinematografică. Într-adevăr, 
în 1960 Japonia a produs 547 filme artis- 
tice, în 1963 cifra a scăzut la 357, pentru 
ca în 1965 să urce la 483, și să cadă din 
nou, in 1967, la 389. Mai grav este insă 
declinul frecvenței sălilor de spectacole 
care in 1965 trecea de un miliard de spec- 
tatori, pentru ca să scadă continuu şi să 
ajungă în 1967 la numai o treime din 
această cifră, adică la 335 milioane de 
bilete vindute. Cam la aceeași epocă 
frecvenţa sălilor de cinema românești, la 
o populație de cinci ori mai mică decit a 
Japoniei şi la o producție naţională limi- 
tată la o duzină de filme, atingea 200 mi- 
lioane de bilete vindute. 

Situaţia este pentru japonezi alarmantă. 
Singura explicaţie care se dă este con- 
curenta televiziunii care, cu cele douăzeci 
de canale ce acoperă întreg teritoriul 
Japoniei, devoră într-o singură lună un 
număr egal de filme cu producția anuală 
autohtonă. Dar asta nu mi se pare a fi 
totul. Este drept, arhipelagul nipon a de- 
venit o adevărată vatră a lui «Homo 
televisensis», dar numai existența televi 
ziunii nu poate determina o criză cinema 
tografică atit de acută. În fond, însăși 
televiziunea consumă film în cantități im- 
presionante, și deci, cineva trebuie să-l 
producă. lar localizarea strictă a specta- 
torului, în scaunul din sala de spectacol 
sau în fața televizorului de acasă, nu poate 
releva esenţa reală a unei crize cinemato- 
grafice. Cel mult asta poate oferi un indi- 
ciu cu privire la noile modalități de con- 
sumare a filmului. 

Alta ni se pare a fi cauza reală a crizei. 


Spiritul de familie al unui popor, mă rog, ceea ce nouë,europenilor, nu 
prea ne este cunoscut («Omul cu ricşa» de Hiroshi Inagachi) 


Rădăcinile ei sint mai vechi. Ele trebuie 
căutate in momentul de răstrişte care a 
bintuit cinematografia japoneză la trei 
ani după război, în 1948, cind a avut loc 
faimoasa grevă de șapte luni de la stu- 
diourile Toho. Era momentul cind se adu- 
naseră apele ca să se separe. Anul trebuia 
să consemneze naşterea școlii cinema- 
tografice nipone și începutul unui «nou 
val». În studiourile companiei Toho se 
concentraseră cele mai mari talente ale 
filmului japonez, cele mai luminate spi- 
rite, cele mai angajate conștiințe. S-au 
intimplat atunci niste lucruri pe care isto- 
ria abia urmează să le dezvăluie. Deo- 
camdată, marea grevă a cineaştilor de la 
Toho, un adevărat război impotriva obtu- 
zitëtii oficiale, a samavolniciei, a cenzurii 
şi a neofascismului, este consemnată în 
istoria luptelor revoluționare ca o pagină 
de glorie și cred că rămine singurul caz 
cind o baricadă proletară a fost ridicată — 
la propriu — numai de cineaști. Încăpută 
pe mina cirmuitorilor partidului ultra-na- 
tionalist «Liberal», compania Toho avea 
să-şi propună o severă «curăţătorie de 
cadre», prin concedierea a o mie de sala- 
riati. De o parte a baricadei a fost nevoie 
de șapte luni de lupte atroce, la care s-a 
raliat întreaga clasă muncitoare japoneză, 
de cealaltă parte, s-a folosit toată perfi- 
dia spărgătorilor de greve, toată arta 
cumpărării constiintelor, întreg harnaşa- 
mentul amenințărilor, al convingerii prin 
zgirbaci. Şi cind toate acestea nu s-au 
dovedit a fi deajuns, la 19 august, greva 
a fost curmată prin intervenţia brutală a 
peste două mii de polițiști inarmati pinë 
in dinţi, sprijiniți de care de luptă si de 
motorizate americane. Rezultatul acestei 
cumplite lupte care ameninţa să se trans- 
forme într-un adevărat război civil a fost 
un cistig si, totodată, o pierdere. În loc 
de o mie de cineaști, au fost concediati 
numai o sută. Dar din suta aceasta de 
șomeri făceau parte citiva dintre cei mai 
dotați regizori, mindria ecranului japonez 
și speranța şcolii naţionale care abia 
urma să se edifice. Alături de ei se aflau 
pe lista neagră scenariști încercaţi, pro- 


ducători de elită, pictori scenografi dintre 
cei mai buni. Aproape toată floarea cine 

matografiei japoneze se vedea aruncată 
in stradă, deposedată de mijloacele teh 

nice fără de care este de neconceput o 
producție de filme. Lăsat la voia intimplării, 
acest capital moral ar îi putut să provoace 
atunci o cotitură hotăritoare in destinul 
filmului japonez. Citeva încercări datorate 
unui Satsuo Yamamoto («Oraşul violen 

tei» — 1950 si «Furtună pe muntele Ha 

kone» — 1952), unui Tadashi Imai («Noi 
sintem oameni vii» — 1951) sau unui Kaneto 
Shindo («Copiii  Hirosimei» — 1952), 
au constituit pietre de tundament la un 
edificiu ce se vroia deosebit de ambițios, 
dar care n-a apucat niciodată să se ridice. 
Au fost filme turnate cu aparatură rudi- 
mentară, cu actori neplătiți, cu fonduri 
colectate din subscriptii publice, pelicule 
difuzate in afara rețelelor patronate de 
marile companii, cu sprijinul cineclubu- 
rilor care luau ființă tocmai pentru a se 
solidariza cu marile spirite ale filmului 
japonez din acea epocă. 

Apoi s-a produs marea diversiune. Cu 
excepția citorva «independenţi» care au 
continuat să practice o artă angajată, 
majoră, cei mai mulți producători s-au 
aruncat în realizarea de geroproductiiv, 
filme erotice, pornografie în kimono, pseu- 
doistorie cu samurai si orgii la curțile 
Shogunilor. 

Dar despre toate acestea, în numărul 
viitor. 


loan GRIGORESCU 


in direct 
din 


Tokio 


Făceau mereu acelaşi drum, de la fintina cu apă puțină 
la ogorul mereu însetat («Insula» de Kaneto Shindo ) 


CINECITTA 5 


Intre Tramvaiul 1 de la Stazzione 
۰ HIE, Termini te lasă in poartă la 
filmări Cinecittà. 


În citadela filmului italian 
nu te intimpină insă acea 
agitație specifică activității cinematogra- 
fice. După trepidatia cu care te-a obişnuit 
Roma, lipsa de animație de la Cinecittà te 
face së te simți pe un domeniu provincial pe 
care seniorul pare să-l fi abandonat. S-au 
terminat tocmai citeva filme, iar alte citeva 
nu au inceput incă. Cele 12 platouri sint 
în așteptare. Cite un monstru uriaş de 
carton, rămas din «Satyriconul» lui Fellini, 
zace pe cite o alee, vestigiu al filmelor- 
gigant zămislite între zidurile Cinecittei. 
Italia nu face nici ea excepție de la tendința 
de evadare a filmului din incinta studiou- 
rilor. Străzile sau interioarele caselor o- 
bișnuite s-au transformat în platouri ad- 
hoc, oferind un pret mai la-ndemina zeci- 
lor de case producătoare — independente 
si cu capitaluri reduse — apărute în ultimii 
ani și care au asigurat totuși Italiei o pro- 
ductie record de 260 de filme in 1969, de- 
pășind chiar pe cea a Statelor Unite. 


Claude Rich 
mi-a vorbit 


despre 
România . 


Silvia Monti 
mi-a spus 

că te mai greu 
să fii sportivă 
decit actriță». 


O femeie si doi bărbați 


Si La Teatro 8 se inregistra «Cu acea dra- 
goste, cu atita dragoste». Filmare fără ele- 
mente spectaculoase în care cei doi inter- 
preti jucau clipa explicatiilor. Unul din ei 
era Claude Rich. 

Cu excepția rolului sinucigașului din 
«Te iubesc, te iubesc», pe Claude Rich 
nu-l mai văzusem de la Brașov, unde fuse- 
se profesorul Miroiu din filmul lui Sebas- 
tian — Mirodan — Colpi. Interesul pentru 


: ۱ ile şi ii di ani 
O poveste de dragoste moderna... (Claude Rich si Catherine Spaak) ve ynë پو‎ gi ا ی‎ 


„în «Cu acea dragoste, cu atita dragoste» na anului 1965, nu s-a stins. De la inceput 


Claude Rich imi vorbește despre piesele 
ne, lui Marin Sorescu, pe care le-a putut citi 
ta Fy 
= 
7 


in traducere. «lona» l-a captivat. Acum 
d i 


e așteaptă să fie interpretul «Catedralei» pe 
di 
Sf 
Pa 


Robert Hossein 
a fost 

tot enigmatic 
si tot călăreț. 


o scenă pariziană. Poate, dacă totul va 
merge bine, va incerca să semneze in 
colaborare și regia. 

Regăsesc același Claude Rich entuziast 
si tenace, romantic si îndrăgostit de na- 
turë. 

«Oricit de greu ar fi së rămii romantic, 
astăzi cind viața concretă te forțează la 
tot pasul la materialitatea faptelor, nu tre- 
buie să ۰ 

Cum să-ți păstrezi puritatea într-o lume 
și poate mai ales într-o meserie ale cărei 
cărări intortocheate te fac să trăiești atitea 
dezamăgiri, pinë să ajungi la confirmarea 
talentului? 

«Să nu faci decit ceea ce-ţi place, ceea 
ce ești convins cë ti se potrivește, ceea ce 
te exprimă». 

Piesa Françoisei Sagan «Castel in Sue- 
dia», «Întoarcerea» lui Pinter sau în sta- 
giunea trecută «Cele patru anotimpuri» 
de Wesker sint doar citeva dintre rolurile 
alese de Claude Rich pentru scenă și cu 
ajutorul cărora s-a afirmat ca unul dintre 
primii comedieni ai Franţei. 

Scena care se filma era banală. Cathe- 
rine Spaak, partenera lui Rich, se ridica 
de citeva ori de pe pat în timp ce Claude 
Rich ocolea camera cu pasul nervos. Se 
turna whisky în pahare, se rosteau cuvinte 
de despărțire, se privea în tăcere. Era greu 
să judeci rolul de dirijor al regizorului 
Pasquale Festa Campanille după o astfel 
de mizanscenă. 

Gazetar, regizor de teatru, romancier (a 
debutat in 1957 cu «Bunica Sabella», ro- 
man în parte biografic) regizor de film — 
Festa Campanille este cunoscut și ca sce- 
narist. Aceastë din urmë activitate i-a a- 
dus 3 premii «Nastri d'Argento» si i-a 
legat numele de citeva dintre cele mai 
renumite filme italiene («Cele 4 zile ale 
orașului Neapole» «Rocco și frații săi», 
«Ghepardul»). 

Despre filmul pe care-l turnează acum 
şi al cărui scenariu il semnează impre- 
ună cu Ottavo Jemma, îmi spune: 

«Este o poveste de dragoste modernă. 
Sentimentele se exprimă într-o manieră 
insolită, anticonventionala. Jocul in tri- 


FARIMATA2 ~- 


unghi — o femeie si doi bărbați — surprinde 
ceva din dinamismul şi trăirea frenetica a 
zilelor noastre. Dragostea, cea adevărată, 
se verifică şi in cele din urmă își croieste 


drumul. Tin foarte mult la această poveste, 


pentru că ea poartă ceva din ceea ce gin- 
desc eu despre relațiile umane». 

Catherine Spaak, in pantaloni și bluză 
de un violaceu palid, cu un coc savant 
împletit, părea nervoasă, plictisită. 

La signora Spaak are un alt interviu. La 
signora Spaak are de făcut o probă sau in- 
cearcă o nouă pieptănătură... — aga o păzea 
atașatul de presă al filmului de asaltul 
interviurilor. Mi-am dat seama că /a sig- 
nora Spaak şi-a făcut din genul distant, 
inaccesibil, al divelor de altădată, stilul ei 
de fiecare zi. Cind stai totuşi de vorbă, 
poza se destramă si Catherine Spaak iti 
apare ca o fată, ce-i drept, prea lesne răs- 
fatatë de succes, dar care muncește cu 
multă seriozitate pentru a nu-l ۰ 


Scena care se filma era banală 
(Catherine Spaak şi Lou Castel). 


«Sint interpreta unor sentimente sin- 
cere, trăite cu o firească lipsă de prejude- 
căți uneori ajungind pinë la hotarul cinis- 
mului. Este rolul anticonformismului tine- 
rilor noştri de azi, care mă obligă să creez 
o nouă dimensiune experienţei mele acto- 
ricești. Riscată poate, dar prin aceasta cu 
atit mai atrăgătoare». 

Lou Castel, cel de-al treilea partener, 
era absent. 

Am lăsat deci echipa de la «Cu acea 
dragoste, cu atita dragoste» să încerce 
jocurile riscului gi al certitudinilor unei fil- 
mări şi m-am îndreptat către un platou în 
aer liber — acela care nu a cunoscut soma 
jul în ultimii ani și anume spre satul-wes- 


tern şi spre satul-mexican, importate din 
vestul sălbatic direct aici la poalele coline- 
lor străbunei Rome. 


Comics-western-spaghetti 


Decorul filmelor cu dolarii mereu în plus, 
ale lui Sergio Leone sau al atitor altor 
westernuri-spaghetti imi era familiar. 
«Wanted», «Dead or Alive 10 000», «Home 
Made Whisky», «iced Beer», «Dentist's», 
«Blacksmith's», «Drugstore», «Bed'n'Bre- 
akfast» — erau firmele sau afişele agëtate 
pe casele de lemn din piața dominată, e- 
vident, de saloon, hotel si biserică. Mă 
intrebam citi actori şi figuranti au mimat 
moartea sau și-au arătat iscusinta de călă 
reti si buni trăgători pe perimetrul de 
200 mp., in ultimii ani de cind fusese ridicat 
aici satul-western. 


Astăzi decorul servea unei parodii a 
genului eastern-western. Pentru că re- 
gizorul Jean Girault — inventatorul jan- 
darmului De Funës — nu şi-a dezmintit 
vocatia. 

«Am ales risul نو‎ sint hotărit së perse- 
verez. E mult mai lesne să faci un bun 
melo. Dar melodramele mă plictisesc, în 
timp ce comediile mă destind, mă distrea- 
ză, în special atunci cind le filmez». 

Jean Girault a debutat în film în 1951. 
Semnind scenarii, dialoguri, regie şi cel 
mai adesea pe toate trei, el s-a consacrat 
ca arbitru al risului în anii '60 cu seria jan- 
darmului de la New-York și Saint Tropez 

«Mi-am propus să inchei ciclul lui De 


Funës cu «Jandarmul la pensie», ca să-l 
pot readuce pe locurile gloriei sale cind 
purta uniformă si avea dreptul să fluiere fie 
care abatere a pietonilor. Dar pină atunci 
continuă Jean Girault, m-am lăsat atras 
de voga comicsurilor și am adaptat-o 
plasticii acestui film: «Judecătorul». De 
altfel stilul vizual corespunde pe deplin 
conținutului: o parodie a western-ului, a 
luptei pentru putere dintre cei buni şi cei 
răi. Vreau să arăt prin această comedie 
dragostea și fidelitatea mea 1218 de tradi- 
tionalul western și să-mi exprim convin- 
gerea că nici el şi nici parodiile pe care le 
inspirë nu vor murin. 

Françoise Girault, sotia regizorului,este 
la cel de al doilea rol — fata judecatorului 
— fericită să-l aibă drept partener pe Ro- 
bert Hossein. Se pare insă că în familie 
preferințele sint împărţite. Francoisei ii 
place să plingă, prin urmare isi dorește 
un rol de dramă. 


În 1969, Italia 
a produs 

260 de filme, 
adică 


tenis, inot. Ceva din alura sportivă se păs 
trează in trupul ei fără cusur ca şi in co- 
municativitatea ei veselă, vitală, conta- 
gioasă. În cinema îi displac doar aşteptă- 
rile pe un platou de la o filmare la alta 
Inactivitatea se pare că nu-i prieste acestei 
noi frumuseți, ce-și joacă deocamdată 
zarurile norocului în far-westul Cinecittei. 


Un călăreț enigmatic 


Pauza s-a terminat. 

Pe poligonul înfruntărilor temerare își 
face apariția un călăreț enigmatic, în re- 
dingotă, care cu surisu-i veşnic indurera! 
işi struneşte calul după trăsurica ce o 
duce în galop pe Silvia Monti. 

Era Robert Hossein. Mi-a vorbit visător 
despre crezul lui cinematografic. 


Cavalerul dreptății şi candida amazoană 
în Far-West-ul Cinecittei («Judecătorul») 


Prima interpretă feminină este însă Sil- 
via Monti. A debutat cu un an în urmă in 
comedia lui Gerard Oury, «Creierul», film 
în care era pe generic alături de Belmondo, 
Bourvil, David Niven. 

Brună, cu pielea de bronz, cu ochii verzi 
scăpărători, cu profil de odaliscă, tinăra 
venețiană imi spune candidë: 

«Succesul este simplu de obținut, iar 
a fi actriță e cu mult mai ușor decit a fi o 
bună sportivă». 

Silvia Monti are dreptate. După primul 
ei rol se bucură de o reclamă de vedetă. 
lar în privinţa sportului poate știe tot atit 
de bine cum stau lucrurile din moment ce 
ca junioară a fost campioană de atletism, 


Inainte de a-mi incheia vizita la Cine- 
cittă am mai străbătut o dată, după pleca- 
rea echipei de filmare, satul-western. Pră- 
fuită, așezarea iţi lăsa sentimentul stra- 
niu şi apăsător al locurilor părăsite de 
oameni şi de caii lor după ce fuseseră 
marcate de vijelia destinului. 

Şi în drumul tramvaiului 1, spre luminile 
Romei,mă mai gindeam la ciudata capaci- 
tate a decorurilor văzute pe atitea platouri, 
acasă ca şi aiurea, de a păstra cite ceva 
din viața ce se naște sub ochiul aparatului 
de filmat. 


Adina DARIAN 
21 


Ke 


vin 
mi k b 
Tome 
۷ ۹ 


۹ 


8 3 EY 
gat 
7۳2۰ > 


۳۹ 


LA ۲ 
TOGRAF 2 


+ 


Spectatorului 
nu-i mai place 
«să se tăvălească 

pe jos de riv.. 


«să ridă cu 
lacrimi »... 


“sa moară 
de ris». 


Ne-am blazat 
ŞI 


Ne mai tăvălim de ris la peripetiile lui Stan şi Bran? 


cronica 
cine- 
ideilor 


PA Vă rog së mă credeți că de 
multă vreme încerc să-mi 
scot din cap această idee 

~ Mi-am spus 6 ۷۷ 
ori: stai omule liniștit; cu! 

poți sa sustii așa ceva? Lumea ride li 

cinematograf; n-ai constatat ce ilaritate 

stirneste in sală Louis De Funès cu 
ticurile lui de hipernervos? Nu fac săli 
pline comici excelenți ca Shirley MacLain: 

sau Peter Sellers? N-ai avut prilejul s 

vezi că pină și Norman Wisdom are adn 

ratori numeroși care au sărit să-i ia ۷ 

diat apărarea, cind l-ai tratat drept u 


22 


Nu se mai ride ca pe vremea 
lui Chaplin, Lloyd si Malec. 


Au dispărut bufonii? 


Am uitat noi să ridem? 


stupid pur, demn de milă şi nu de haz? 
Credeti-më, mi-am furnizat toate aceste 
argumente și incă multe altele, dar ideea 
că publicul nu mai ride la cinematograf se 
incăpăținează së mă urmărească. E cazul 
să aduc o precizare: cind spun aceasta 
mă gindesc la gustul foarte viu pe 
care il avea altădată pentru butoneria enor- 
mă. Se ride şi acum, e adevărat, dar nu ca 
în epoca lui Fatty, Chaplin, Buster Keaton, 
Harold Lloyd sau Stan si Bran. Publicul 
n-a pierdut cu totul gustul comicului, dar, 
spectatorului cinematografic nu-i mai pla- 
ce să se «tăvălească pe jos de ris», să «ridă 


cu lacrimi», să «moară de ris». Alttel, cum 
se explică dispariția marilor butoni de pe 
ecran? Ba nici măcar acei care şi-au cis 
ligat un asemenea incontestabil renume 
nu mai au căutarea de altădată. S-au făcut 
n anii din urmă o serie de filme retrospec 
live cu ei. Te-ai fi așteptat să tinë afisul 
sălilor de premieră, săptămini in şir. Iluzie 
vană! Si Chaplin și Keaton si Harold Lloyd 
și Stan şi Bran au cunoscut umilinţa de a 
trece pe rețeaua secundară. Publicul n-a 
prea alergat la reintilnirea cu «regii risu 
lui» si nu uitaţi că o bună parte a acestuia 


e alcătuită din oameni care nu i-au văzul. 


ne-am sofisticat. 


Genul comediei clownești curate a de- 
căzut complet; nu se mai produc decit 
foarte rar asemenea filme și calitatea lor 
e adesea submediocră. Marii butoni de 
ieri supraviețuiesc azi pe ecran, doar sub o 
formă epigonică lamentabilă... Ciccio și 
Franco, Abbott și Costello; ultimii sin! 
folosiți în filme destinate aproape exclusiv 
spectacolelor organizate de armata ame 
ricană pentru recreatia trupei; aceasta 
spune totul. Oricite exemple contrarii s-ar 
da, publicul nu mai ride la cinematogra! 
a pe vremuri. Dar ce cauze misterioase 
au făcut să-şi piardă această dispoziție? 


Au dispărut brusc clownii? 


Mi-am zis că o explicație există, poale, 
intr-o temporară secătuire a geniului co- 
mic. N-a mai răsărit un nou Chaplin si ce 
să facem? Pină cind va apare, clowneria 
a intrat în vacanţă; prin astfel de momente 
trec toate genurile, trebuie să ne resem- 
năm. Dar simt obscur că-mi dau o expli 

atie falsă sau in cel mai bun caz simplistă 
Normal ar fi atunci ca spectatorul să-și 
suplinească nevoia de comic buf, dacă ea 
ar exista cu adevărat, prin producţiile cla- 


Ne mai distrează clowneriile lui Ciccio si Franco? 


sice ale genului: Dacă nu găseşte azi au- 
tori care să-l facă să ridă homeric, cititorul 
apelează la Aristofan, la Rabelais sau la 
Caragiale. În chip analog, lumea ar trebui 
să reclame reluarea filmelor celebre ale 
lui Chaplin, Keaton sau HaroldLloyd. Nu 
se intimplë însă așa ceva; ba mai mult 
chiar, «concentratele» delirantelor bufo- 
nerii, după care se dădeau în vint specta- 
torii acum citeva decenii, au încetat să 
aibă o mare căutare. 

Am văzut zilele acestea o comedie de 
serie, «Stăpin pe situație». Cineva, lingă 
mine, făcea dezamăgit la sfirșit urmëtoa- 
rea refiecție:«ăştia scriu afară că filmul 
nu-i pentru copii, dar numai lor poate să 
le placă o astfel de prostie!» Realitatea e 
că ni se oferise o bufonerie deghizată sub 
o istorie de spionaj cu multe condimente 
«sexy» şi un vag onirism fantastico-tehni- 
cist (farfurii zburătoare, arme secrete, raze 
în stare să-i poarte prin aer pe protago 
nişti, etc.) Spectatorul «serios», de dumi 
nică seară, nu se lăsa însă prins. Paia- 
tenia, care era adevăratul obiect al filmului 
lui îi dădea o impresie de imaturitate inte 
lectuală. Reacţia e simptomatică. 


Am devenit toți prea ۵7 


Comedia bufă ă la Chaplin a murit fiind 
că vai! cinematograful a imbëtrinit și odată 
cu el şi noi frecventatorii săi. Există o virs- 
tă estetică a fiecărei arte. La inceput, acest 


produs al secolului tehnicii, ecranul ani- 
nat, ne fascina ca o jucărie nemaivăzută 
Aveam in fața cinematografului reacțiile 
unor copii deschişi miracolului pe care el 
il realiza. Cu un suflet asemănător au în 
timpinat oamenii și primele desene din 
peşteri sau sunetele scoase de intiile in- 
strumente muzicale. Am înghiţit insă de la 
născocirea cinematografului atitea filme, 
încit acesta nu ne mai vrăjeşte uşor cu o 
simplă mecanică nebună a mişcării. Ne-am 
blazat si sofisticat. Nu ne mai ajunge ca o 
potcoavă ascunsă în mënusa de box, 
o turcë trimisă infailibil la țintă, sau o 
tortë cu frişcă să aibă efecte nimi- 
citoare. Ne trebuie pistoale care se 
declanșează automat cind agresorii în- 
cearcă să-i scoată eroinei sutienul; ru- 
juri de buze cu virtuți narcotice instan- 
tanee şi «raze de laser». Nu ne mai satisfac 
simplele curse dementiale in maşini de- 
modate din epoca studiourilor Keystone. 
Avem nevoie de elicoptere, submarine 
atomice și farfurii zburătoare. N-ati obser- 
vat că genul-butf s-a refugiat în filmele de 
aventuri intercontinentale ala James Bond? 
«Stăpin pe situație» e un exemplu; «Mai 
periculoase decit bărbaţii» a fost altul; se 
pot cita încă o mie. Formula a ajuns la o 
adevărată virtuozitate în «Casino Royal» 
cu David Niven, Ursula Andress, Orson 
Welles, Peter -Sellers şi Belmondo. Aici 
ni se servește chiar un James Bond, tra- 
tat absolut burlesc și toată acțiunea filmu- 
lui sfirşește intr-o degringoladă nebună; 
ntervin femeile cu pielea aurită din «Gold- 


Sau preferăm burlescul liric al lui Avron? 


Pe pi 


j 
s 
1 
1 
pë 
$ 
$ 


Ne mai amuză sadismele lui Norman Wisdom? 


finger», maşinile producătoare de du- 
bluri, legiunea străină, pieile roșii, ca pinë 
la urmă această grotescă bătălie a toti 
contra tuturor să proiecteze globul pă- 
mintesc in neant. 


Există o explicație mai gravă? 


lată-ne apropiați, poate, de răspunsul 
adevărat la intrebarea noastră. Dacă cine 
matograful e arta care ia cel mai prompt 
pulsul epocii, o psihoză evidentă se tră- 
dează în asemenea filme. Nu mai sintem 
in stare să ridem ca pe vremea lui Chaplin 
şi din motivul foarte serios că trăim printre 
uriașe depozite de explozive nucleare. Ne 
facem că nu știm, mincăm, bem, ne ducem 
la cinematograf, dar celula noastră vitală 
zilnic ameninţată cu distrugerea universa- 
lă are o secretă crispare. 

Cum să ridem, tinindu-ne de burtă, cind 
umblăm pe un vulcan gata să erupă in 
orice clipă? 

Altădată comicul buf ne satisfăcea o 
infantilă și nevinovată plăcere distructivă 
Charlot cu agitația lui bezmetică întorcea 
pe dos un hotel de lux. Liftierii își pierdeau 
capul, directorii intrau in panică, ușile 
turnante refuzau să-și mai elibereze prada, 
oaspeții distinși se trezeau proiectati in 
bazinul somptuoasei clădiri. Stan și Bran 
făceau praf sistematic nişte geamuri, un 
automobil, apoi o casă întreagă. Toate 
acestea ne par acum fleacuri. Spiritul ludic 


ba ilie 


. ۷ 8 


dezlëntuitisi trădează astăzi nemărturisite 
turii răzbunătoare. În falsele filme burlesti 
ale epocii noastre, gluma devine pe nesim 
tite serioasă. Comicul e căutat într-o 
acțiune distructivă pe scară mondială, 
exact impotriva factorilor care ne 
împiedică să mai ridem ca pe timpuri la 
cinematograf. Că în această mașină inter- 
nală detracată intră agenți secreti, răpitori 
şi căutători de rachete intercontinentale 
si arme fantastice, inventatorii diabolici 
care visează să stăpinească planeta sau 
să o arunce în aer, femei irezistibile cu 
apucături criminale, nu constituie o simplă 
intimplare. Că situațiile ilariante le creează 
tocmai declanșarea unor mecanisme în 
fricosëtoare și duc la autoanihilarea lor 
spune multe. Spectatorul cinematogratic 
de azi caută o exorcizare a demoniei teh- 
nice contemporane prin ris. El vine să vadă 
mașinile amenințătoare reduse la nepu- 
tintë, umilite, făcute ridicule de ingeniozi- 
tatea umană. Sufletul său își găseşte com- 
pensatii inconștiente în mitul repetat al lui 
David care-l doboară pe Goliat cu o simplă 
prastie. David Niven, alias James Bond — 
versiunea bufonă — folosește pentru a- 
ceastă operație simbolică în «Casino Ro- 
yal» bretelele de la pantaloni si ca pro- 
iectil un nasture magnetic, capabil să aba- 
tă torpilele zburătoare. Sigur că asemenea 
situaţii nu pot stirni risul total destins de 
altădată, fiindcă umbra panicii îl insoteste. 
Dar întreține măcar o flacără a speranţei. 


Ov. S. CROHMĂLNICEANU 


...şi morga intelectual-comică a lui Niven? 


Ci 
AS 
ma 


GERARD 
PHILIPE 


Au trecut zece ani de cînd inves- 
mintat in mantia Cid-ului, cu o sin- 
gură orhidee pe piept, Gérard Phi- 
lipe primea omagiul îndurerat al ul- 
timilor spectatori. 

Au trecut zece ani fără ca Lo- 
renzaccio, Cidul, Caligula sau Ri- 
chard al II-lea (in chseul nostru), 
fărăca Fanfan la Tulipe, Julien Sorel, 
Modigliani sau frumusețea diavolului 
peste care a suflat duhul dumnezeiri, 
sau vocea micului print, să fi purtat 
alt nume decit Gérard Philipe. 

Au trecut zece ani fără ca zborul 
inspirat si miraculos al talentului său 
să se fi putut stinge în amintirea celor 


ce l-au văzut. 


interviu 
la Moscova 


Cine esti 
Bibi Anderson? 


Neverosimil de modestă 


Sînt doar o mică particulă 
din ceea ce se cheamă Artă. 


Cind o întilnești în viaţă, iți vine greu să-ți imaginezi că ființa 
aceasta fragilă cu aer de adolescentë ,putin timidă,se poate 
transforma pe ecran într-o copleșitoare personalitate artistică. 
`~ Dar ceea ce ii poate scăpa observatorului ocazional la Bibi 

Anderson, nu i-a scăpat lui Ingmar Bergman, care a intuit, a 
descoperit si a pus in valoare uimitoarele resurse actoricești ale tinerei 
absolvente a Şcolii Regale de Teatru din Suedia, făcînd din ea una din inter- 
pretele sale preferate («A 7-a pecete», «Fragii sălbatici», «Persona», etc.) 

Am intilnit-o pe Bibi Anderson la Moscova unde venise pentru ultimele 
filmări ce urmează să încheie munca de cîteva luni la o coproducție sovieto- 
suedeză — «O mie de locomotive pentru Lenin» (titlul versiunii în limba rusă) 
sau «Omul din partea cealaltă» (titlul versiunii in limba engleză). Neverosimil 
de modestë si bucuros mirată că o revistă românească de cinema ar putea 
fi interesată să publice ceva despre ea, a fost imediat de acord să vorbească 
despre acest ultim film al ei. 

Filmul, la a cărui realizare au conlucrat studiourile Gorki din Moscova si 
Omega-film din Stockholm, reînvie un episod al istoriei relațiilor de bună 
vecinătate dintre URSS si Suedia — una din puținele tëri care a menținut 
necontenit o atitudine de neutralitate față de tinăra Putere Sovietică. Sint 
timpuri cumplit de grele pentru Rusia revoluționară. Economia ţării este la 

ămint, iar presiunea blocadei celor mai puternice state europene sufocantă. 
n aceste condiţii ۷۰۱ Lenin hotărăște că trebuie folosită poziția loială a 
Suediei si stabilite relații economice normale cu această țară. 

Acestea au fost faptele istorice reale, iar pe fondul lor, scenaristul suedez 
(de origine rusă) VI. Semicev și regizorul sovietic |. Egorov au construit 
subiectul propriu-zis al filmului. 

Inginerul Kirmov (VI. Tihonov) sosește in Suedia cu misiunea foarte grea 
de a obţine livrarea unei importante cantități de locomotive vital necesare 
refacerii comunicațiilor distruse ale patriei sale. El este primul mesager al 
unei orinduiri sociale noi, într-o tarë, e drept neutră, dar totuși de o structură 
complet opusă celei pe care o reprezintă el. Uşile se deschid destul de greu, 
stabilirea unor contacte este foarte anevoioasă. Dar iată că o tinără fată din 
Stockholm (Bibi Anderson) auzind întimplător o relatare a eforturilor dispe- 
rate pe care le face inginerul sovietic, se simte omeneste datoare să-l caute 
si să-i ofere ajutor. Acesta va fi punctul de plecare al unei foarte frumoase 
povești de dragoste, pe care insă moartea inginerului o curmă. 

Bibi Anderson ne spune că s-a simțit onorată că a colaborat la un film 
închinat aniversării lui Lenin. Personajul pe care-l interpretează în acest 
film este desigur total diferit de rolurile ei anterioare, dar pentru ea a fost 
pasionant să lucreze cu colegii sovietici. «Eu, spune Bibi, sint doar o mică 
particulă din ceea ce se cheamă Arta, iar aici am întilnit actori minunati în 
spectacole teatrale care m-au impresionat puternic şi pe care nu le voi uita». 
Deoarece în ultimii ani ritmul intens al activității ei in film a obligat-o së re- 
nunte la colaborarea cu Teatrul National Regal al Suediei, ea resimte dureros 
dorul scenei. 

Dar ca si marea ei compatrioată Greta Garbo, Bibi Anderson consideră că 
viața de film a unei actrițe este limitată în timp şi că deci pinë cind se ivește 
inevitabilul prag al virstei nefilmice, toate forțele trebuie să le dea celei de 
a 7-a arte. 


Marghit MARINESCU 
26 


interviu 
la București 


Există speranţe? 


Există întotdeauna speranţe. 


PA — Sintefi obo- 

sit, domnule 
Berlanga? 

`A — Vin de la 

Buftea, am avut 


o conterintë de presă, a- 
cum văd un film românesc, 
după masă un cocteil la amba- 
sadă... 

— Nu, nu, in general hërtuia- 
la asta de ani si ani cu cine- 
matograful comercial, cu auto- 
ritatile... 

— Sintem cu totii obositi de 
toate hartuielile zilnice. Im- 
portant e să rezistăm cit mai 
mult, să găsim noi formule. 

— La noi e un joc de copii: 
se invirt in horă și cîntă «Re- 
21516018, fortë si cadentaj Cine 
nu mai poate, o minë la spa 
te»... Apoi a doua, un picior, 
jocul se continuă într-un sin 
gur picior, pină cind ieşi cu 
totul din luptă. 

Dacă lupta ar fi atit de 
loială! Dar cursele producă 
torilor, presiunea vedetelor, 
capriciile publicului se exer- 
cită mai abil. Un fel de prosti- 
tuare lentă la care nici nu şti 
cum ajungi. Eu, de pildă, am 
făcut această «La boutique» 
de care mă dezic, nu vreau 
s-o recunosc. Am fost silit 
să iau un actor în virstă pe 
care să-l intineresc pentru 
rol. Şi tot felul de concesii de 
astea incepind cu scenariul. 
Dar am terminat de curind 
«Trăiască mirii», ceva mai in- 
teresant. 

— Şi celălalt mare B al cine- 
matografului spaniol, Bardem, 
cum se descurcë” 

— Face acum 0 adaptare 
după «Carmen». 

— Dumnezeule, nu mai e 
nimic de făcut? 

— Gresitil Important e ca 
in ciuda acestor concesii 8 
ne păstrăm intenţiile, să ne 
transmitem sensurile. 

— Am văzut «la boutique». 
Nu l-am regăsit pe autorul! 
«Călăului». N-am desprins 


-yamma 


sensurile. 
مج و‎ Nici nu sint. E un film a- 
limentar. Comercial. V-am 


spus cë nu-l recunosc. 

— Credeti cë in conditiile 
actuale mai e posibil in Spania 
un 7 

— Mi-ar place să cred că in 
general nu mai e posibil un 
«Călău». ` lubesc unicatele. 
Deși mi se reprosează uneori 
că m-am plasat la mijlocul 
drumului între Monicelli şi 
Dino Risi. 

— Umorul negru al capodo- 
perei Dys. — capodoperë a cine- 
matografului spaniol contem- 
poran, cred eu, — e atit de 
specific spanioll 

— N-as jura. Spaniolii n-au 
obiceiul de a lua în ۲ 
moartea. Ei o privesc grav, 
patetic. «Călăul» e mai aproa- 
pe de umorul macabru engle- 
zesc decit de malhumour-ul 
satiric quevedian. 

— Vorbiti ca si cînd tempera- 
mentul Dvs. caustic, malitios 
care v-a dus spre satira tragi- 
comică... 

— Nu temperamentul m-a 
dus la asta, ci luciditatea. Con- 
știința că în cinematogratul 
de azi genurile — ca şi reali- 
tatile — sint tot mai complexe, 
paradoxale. O opțiune esteti- 
că şi totodată una etică. Dacă 
era după temperament făceam 
doar comedii spumoase, «foc 
de artificii» ca în «Calabuig». 

— Nu vë place «Calabuig» ? 

— Prefer «Placido». E mai 
negru, deci mai adevărat. 

— Prin citeva secvențe — pe- 
ripetiile cu mortul care trebuie 
ascuns ca să nu tulbure sărbă- 
toarea săracilor, generos pusă 
în scenă de bogëtasi — «Pla- 
cido» anunța umorul «Călău- 
lui». 

— E drumul pe care rîvnesc 
sã merg şi în continuare. Sã 
infring mediteraneanul din 
mine (n-aţi știut cë sint de 
origină greacă?) şi să restitui 


«Călău» fără voie 


Unde sint 


toreadorii? 


Nu temperamentul... 


comicului burlesc sensul lui 
grav, filozotic. 

— Tragicomicul lui Goya, lui 
Picasso, lui Bufiuel... 

— Aveţi dreptate. Mă spri- 
jin pe cultura spaniolă dar în- 
cerc să deduc din ea necesi- 
tëtile spirituale ale momentu- 
lui actual. Dacă in urmă cu 
15 ani Bardem şi cu mine por- 
nisem de la mimarea neorea- 
lismului italian care cores- 
pundea însă pe atunci unor 
realități spaniole, astăzi ne 
simțim mai aproape de alte 
realități sociale şi curente spe- 
cifice. Eu, să zicem, îl prefer 
pe Losey, Saura ori Sum- 
mer... 

— Pentru că ati amintit de ei, 
există după părerea Dvs. o școa- 
lă cinematografică spaniolă? 

— Din fericire, nu. Sint im- 
potriva «școlilor». Egalează, 
plafonează. Personalităţi re- 
gizorale distincte, da. Cit mai 
multe, cit mai diverse. Dacă 
vreţi, niște împărțiri geogra- 
fice ar exista. Cineastii care 
lucrează la Madrid — «Mese- 
tarios» — cum îi numim; cei 
din Barcelona (care au o tra- 
ditie și un specific cultural) si 
amatorii ce-şi zic «under- 
ground» — pe care eu îl con- 
sider, deocamdată, un cine- 
ma de diletanti. Dar toți, ab- 
solut toți sintem hartuiti de 
presiunea cinematografului 
comercial. 

— Există speranțe? 

— Există intotdeauna spe- 
rante. 


Alecu BOGDAN 


Cea de a treia editie a Festivalului international al filmului 
de animaţie «Mamaia 1970», bate, cum s-ar spune, la uşă. 
Ce probleme, ce speranţe, ce vise se leagănă in lumea anima- 
tiei, în aşteptarea acestui eveniment? Cum va fi această a 
treia ediție ? Cum va fi pentru noi Mamaia '707 

Tovarăşul Marin Piriianu, directorul Studioului «Animafilm» 
căruia ne-am adresat ca fiind sursa de informaţii cea ma: 
autorizată — mi-a pus mai intii inaintea ochilor o lungă lista 
pe care erau inscrise, pinë la ora aceea, 24 de tëri. Un număr 
impresionant de scrisori din toate colțurile lumii, scrisori 
care anunțau participarea creatorilor sau a delegatiilor de 
ziarişti, care exprimau dorința, speranţa, încrederea, etc., 
etc., demonstrau, de fapt, că la nord, la sud, la răsărit și la 
apus, tot ce e suflet de animator trăiește cu gindul pe malul 
Mării Negre, trăiește cu gindul la Mamaia. 


— Festivalul de anul acesta — spunea tovarășul Marin 
Piriianu — este foarte așteptat de toată lumea și pentru că, 
din motive obiective, festivalul de anul trecut de la Annecy 
nu a avut loc. Deci, animatorii se află după doi ani de lipsă 
de confruntare. Va fi, din această cauză, un an extrem de 
greu, va fi o concurență «la singe», datorată numărului 
mare de filme inscrise în concurs, iar juriul de preselecție 
va trebui să-și manifeste exigenta in cel mai înalt grad 
pentru ca, în concurs, să ajungă, într-adevăr, cele mai 
bune filme. Trebuie să spun că vor exista și filme în afară 
de concurs — de scurt şi de lung-metraj — care vor fi 
prezentate în vizionări speciale. Paralel cu festivalul și 
concursul, va avea loc si adunarea generală ASIFA si ple- 
nara consiliului de administraţie. V-am spus: va fi un an 
foarte greu. 


— Presupun cë un asemenea an, pe care il numiţi «greu» 
a cerut pregătiri speciale. Care? 


— În mare, încercăm ca festivalul să-și păstreze calităţile 
verificate in cele două ediții anterioare și să-și corecteze 
defectele... 


— De exemplu? 


— În primul rînd conferințele de presă, pe care, după 
cum știți, le tineam pe unde se putea si în condiţii foarte 
neprofesionale. Anul acesta, vom încerca să obținem o 
sală înzestrată cu o instalaţie specială pentru microfoane 
si cu tot ce trebuie unei întilniri de lucru. Tinind seama 
mai ales de faptul, că aşa cum vă spuneam, caracteristica 
principală a acestei ediţii va fi «de lucru». Programul e 
foarte încărcat si, încercind firește, să îmbinăm plăcutul 
cu utilul, trebuie să asigurăm în primul rînd condiţii 
optime laturei profesionale, de funcţionalitate a festiva 
lului, deci... utilului. 


— Si noi? Cum aşteptăm noi, adică dumneavoastră, 
Mamaia '70? 


— Trebuie să știți că toti, dar absolut toți realizatorii 
noștri s-au pregătit si se pregătesc încă — pentru că mai 
sint multe filme în lucru — pentru acest eveniment. În 
fata juriului de preselecție se vor prezenta cam 20 de filme 
din care vor rămîne 4 sau 5. In nici un caz mai multe.Inte- 
resant de știut este că, pe lingă numele consacrate, anul 
acesta va aduce si citeva debuturi. 


— Poate imi spuneţi citeva titluri de filme, citeva nume 
de autori? 


— Nu știu dacă e bine, nu știu dacă e util pentru că, vă 
dați seama, nimeni nu știe încă ce filme vor ajunge in 
concurs... 


— Util, este, pentru cititori în orice caz 


— Oricum, despre filmele în lucru, nu pot vorbi. Din 
cele terminate, as cita: «În pădurea lui lon» de Adrian 
Petringenaru, «Tirgul de fete de pe Muntele Găina» de 
Angela Buzilă și Traian Brădeanu, unul — încă nu știu care 
anume — din filmele după La Fontaine (de Horia Ştefă- 
nescu sau Victor Antonescu, de Badea Artin sau Eduard 
Sasu), «Ciocirlia» de Laurenţiu Sirbu, gVariatiunin de 
Olimp Vărăşteanu. «Desen pentru o pasăre» de Letitia 


La ora aceasta 

tot ce e suflet de animator 
trăieşte cu gîndul 

pe malul Măru Negre 


Popa, «Altă Scufiţă Roşie» de Geta Brătescu, «Vizitatorii 
din Andromeda» de Benedict Gănescu, «Domnul Goe» 
de Liliana Ghigort, «Defect» de Virgil Mocanu, «Pe un 
perete» de lon Truică s.a.m.d. ca să nu insirëm chiar 
toată lista 


— Vorbeati de debutanti. 


— Da, Gelu Mureşan cu «Gardui», Mircea Toia cu 
«O mie de zmei», Luminiţa Cazacu cu «Bună dimineaţa 
poveştilor». Cam atit deocamdată. 


— Sinteti optimist in ce privește șansele noastre? 


— Sint optimist de felul-meu... Vorbind serios, ceea ce 
pot să afirm cu precizie, este că filmele noastre de acum 
sînt mai bune decit cele din anii trecuți. Mi-e foarte greu 
să anticipez o șansă, fără să cunosc valoarea filmelor reali- 
zate în lume în ultimii doi ani. Ştiu însă, așa cum v-am 
spus, că va fi un concyrs deosebit de greu si că noi sperăm 
să facem față onorabil. Adevărul e că nu întotdeauna 
premiul este acela care creează opinia asupra unei şcoli 
de animaţie (pentru că premiile sînt de obicei acordate 
curiozitatilor, în sensul bun al cuvîntului, operelor origi- 
nale, ieșite din comun), ci impresia de ansamblu pe care 
o creează o producție naţională. Şi asupra acestui lucru 
sint optimist. Sint sigur că filmele noastre de animaţie 
vor fi apreciate. Nu știu însă dacă, şi cite, vor ajunge în 
palmares 


Cifra filmelor care vor intra în concurs va fi in jur de 100. 
Şansa noastră este egală cu a tuturor participanţilor: 1%. 
Unu la sută e de obicei o șansă mică. Aici, ca in. domeniul 
oricărei întreceri, ea inseamnă foarte mult. Înseamnă mai 
bun, mai interesant, mai original decit alti nouăzeci și nouă. 
Să sperăm? Să sperăm. 

Adică de ce n-am fi și noi «de felul nostru, optimişti»? 


E.S. 


27 


cine-glob 


La New Delhi 
a fost 
prezentată 
o jumătat 
din 
producția mondială 
de filme. 
* 
Spectatorul indian 
merge la cinema 
ca 
să-și vadă idoli. 
8 
Satyajit Ray 
si 
Raj Kapur, 
cei doi animatori 
ai 
filmului indian. 


un PUBLIC « ۰۰ 


New Delhi. Miez de decembrie. Strivită 
de lumina unui soare dogoritor am cobori! 
din avion şi am pășit cu emoție pe o tërina 
gemind parcă de voci subterane, de ecou- 
rile vibrante ale civilizațiilor trecute. Ve- 
dele, Mahabharata, inteleptii yogini, mi- 
racolul dansului creator al lui Siva, elefan- 
tii albi din legende, maharadjahii cu turba- 
ne de rubine, Maitrey, Ghandhi si Satyajit 
Ray — pentru o secundă in fața ochilor 
mi s-a involburat un caleidoscop de eclec- 
tire «noțiuni» indiene. Europa, care mi se 
părea brusc foarte tinără, jignitor de tinără, 
Europa cu catedralele si mănăstirile ei, cu 
frescele lui Michelangelo şi păsările lui 
Brâncuși, rămăsese deocamdată undeva 
departe, suspendată intr-un colt al memo 
riei. Aveam insă să o regăsesc curind, 
pe ecranele Festivalului. 


Cursa pentru «Păunul de aur» 


Cronologic ultima competiţie a anului, 
Festivalul Internaţional al filmului de la 
New Delhi (aflat la a IV-a ediție) a con- 
vocat în cursa pentru trofeul său suprem 
«Păunul de aur», toate marile cinemato- 
grafii ale lumii, de la S.U.A. la Coreea de 
Sud — oricit ar părea de surprinzător, to- 
talul producţiei acestor două tëri oscilează 
in jurul aceleiaşi cifre: 230 de filme anua! 

Fiind vorba de cea mai importantă intil 
nire filmică de pe continentul asiatic 


O durată de 3—4 ore — zece momente lirice şi cel putin două-trei 
dansuri — este norma obligatorie a unui film. 


(unde se realizează anual 45%, din întreaga 
producție mondială), participarea a fost 
numeroasă si de prestigiu. Adăugindu-se 
la cele 25 de pelicule ale competiţiei, sim- 
pozioanele, proiecţiile informative şi re- 
trospectiva filmului indian, participarea a 
devenit o probă a rezistenţei. În fata spec- 
tacolului fascinant oferit de forfota stră- 
zilor, de amestecul heteroclit de imblinzi- 
tori de șerpi, limuzine strălucitoare, mai- 
mute dresate și maimuțe sălbatice, vinză- 
tori de horoscoape, stații de benzină Esso 
si sute de vaci plimbindu-se tacticos prin- 
tre autobuze, eram cu toții tentaţi să eva- 
dăm mereu din intunericul sălilor de pro- 
iectie. A trebuit să ne resemnăm cu stoi- 
cism la a ne ritma programul după auto- 
buzul-metronom care ne ducea de trei 
ori pe zi de la Hotelul Ashoka la Vigyan 
Bhavan (Palatul festivalului). 


Visconti ۱ contestat 


Selecţia a fost dominată, dacă nu cali- 
tativ, cel putin cantitativ, de filme europene 
și nord și sud-americane. Mă voi mărgini 
însă să le amintesc numai pe cele cărora 
zeii (ca să fim în ton cu atmosfera locală) 
le-au sortit să figureze în Palmares. La 
capătul unor furtunoase deliberări, juriul, 
prezidat de o veche curtostintë a publicu- 
lui nostru — Raj Kapur, a decernat «Păunul 
de aur» lui Luchino Visconti pentru ultima 
sa operă «Damnaţii». Violent contestată, 
atit de presa locală cit şi de cea interna- 
țională, decizia, care de altiel nu a fost 
luată în unanimitate, a fost dictată pare-se 
mai mult de dorința de a omagia persona- 
litatea lui Visconti decit de valoarea reală 
a respectivei realizări, în care cineastul 
italian descrie, in cheie freudistă, ascen- 
siunea nazismului în Germania. 

Cu multă satisfacţie a fost primit în 
schimb «Păunul de argint» pentru cea mai 
bună regie, acordat lui Karel Kachyna 
(Cehoslovacia), autorul filmului «Bătrinul 
domn caraghios», operă tipică — prin 
umanismul ei puțin sceptic, prin umorul ei 
acid si nuantarea in semitonuri gri a reali- 
tëtii — şcolii cinematografice cehe. Tot 
un film cehoslovac, «Gluma», strălucită 
ecranizare a regizorului Jaromil Jires, a 
obținut Premiul UNICRIT. 

«Păunul de argint» pentru cea mai bună 
interpretare a revenit actorilor Lucia Bosë 
şi Cristopher Sanders, interpreţii filmului 
«O iarnă la Mallorca», în care realizatorul 
Jaime Caminho a reconstituit cu finețe 
fulguranta poveste de iubire dintre păti- 
mașa scriitoare Georges Sand şi romanti- 
cul Chopin. O menţiune CIDALC a in- 
cununat ansamblul creației regizorului 
Lester Perrie James, marcind insemnata- 
tea contribuţiei acestuia la dezvoltarea 
cinematografiei ceyloneze. Cistigator la 
precedenta ediție a Festivalului al Păunu- 
lui de aur, L.P. James a dovedit, odată 
mai mult, prin intermediul ultimei sale 
realizări, «Tăcerea inimii», rarele virtuți 
cinematografice și subtilitatea poetică a 
limbajului utilizat de el. 

În sfirșit, Premiul CIDALC a fost atri- 
buit regizorului Mrinal Sen, al cărui film 
«Bhuvan Shome» a apărat în concurs cu- 
lorile Indiei. Figurë marcantă a curentului 
novator din cinematografia indiană, curent 
inițiat de Satyajit Ray, Mrinal Sen a inten 
tionat cu această peliculă să ducă mai de 
parte încercarea îndrăzneață de a integra 
valorile culturii tradiționale naționale în 
tr-un stil filmic modern, în pas cu ultimele 
tendințe şi cuceriri estetice. 


Filmul indian la el acasă 


Multă vreme leader necontestat, India 
ocupă astăzi al doilea loc după Japonia 
în ierarhia mondială a industriilor cinema- 


Încă un Kapur, Shashi, fratele lui Raj, 
este unul din idolii publicului indian. 


tografice, cu o producție de 350 de filme 
anual. Ea continuă însă să se afle pe primul 
loc în ce priveşte numărul record de spec 
tatori: 2 miliarde și jumătate pe an! (de 
remarcat că in 1967 cifra era încă de nu- 
mai 1,9 miliarde) deși la o populaţie de 
575 de milioane, există doar 5 000 de săli 
Mai adăugăm la aceste date informația 
că în planul economiei naționale industria 
filmului — cu un volum de investiții de 
250 milioane de rupii — deține o poziţie 
privilegiată, alături de ramuri importante 
ale industriei grele. 

lată deci cë ne aflăm în fata unui ade- 
vărat boom cinematografic, a cărui expli- 
catie o găsim pe de o parte în faptul că 
filmul fiind cel mai ieftin, este unicul tip 
de spectacol la care au acces masele largi, 
iar pe de alta în particularitățile acceptiei 
avute aici de a 7-a artă. Pe teritoriul Indiei 
împărțită în 17 state (a căror suprafață 
totală o depășește pe cea a Europei) 
coexistă 20 de limbi — fără a mai pune la 
socoteală dialectele, iar peste 90% din 
populație este analfabetă, astfel încit filmul 
poate fi considerat un fel de esperanto 
vizual, mijloc de comunicare ideal cu ma- 
rile mase. În același timp, tradițiile cultu- 
rale ancestrale ale acestui popor, în care 
dansul și muzica ocupă un loc fundamen- 
“tal, şi-au pus pecetea indelebilă şi pe arta 
filmului. Peliculele «clasice» trebuie în 
mod obligatoriu să aibă o durată minimă 
de 3—4 ore, şi să conțină neapărat două- 
trei dansuri şi aproximativ 10 intermezzo- 
uri lirice. Cum din cauza cenzurii extrem 
de severe, sărutul este strict interzis pe 
ecran, eroii își declară focul inimii cintind 
în versuri pline de poezie şi romantism 
(prin extindere, toate momentele-cheie ale 
acțiunii sint punctate de replici cintate). 
Pentru spectatorul neavizat, procedeul 
poate părea bizar, dar odată ce te-ai obiş- 
nuit, odată ce ai început să guști farmecul 
subtil al muzicii, accepti convenţia, ca pe 
oricare alta. Nu e de mirare deci că succe- 
sul unor anumite realizări se datorează in 
mare măsură calității muzicii si a libretelor. 
(Larga audienţă repurtată acum citiva ani 
și la noi în tarë de «Vagabondul» atestă 


MILIOA NE 


India realizează anual 


350 filme. 
Este a doua 


producătoare din lume. 


Fa 


Lucia Bosé si Cristopher Sanders, interpreții «lernii la Mallorca», 
au plecat de la New Delhi cu cite un «Păun de argint». 


Lui Visconti ca cineast i s-a conferit «Păunul de aur» 
şi nu filmului său «Damnaţii» cu Dirk Bogarde și Ingrid Thulin. 


de altfel popularitatea internaţională a a- 
cestui tip de cinematograt bazat pe lansa- 
rea citorva șlagăre) Adesea chiar numele 
compozitorului și al libretistului sint scrise 
pe afişe cu litere mai mari decit cel al 
regizorului. 


Star-sistemul 


دس سس 


Ceea ce însă in mod neindoelnic asigu- 
ră succesul unui film este prezența vede- 
telor, Printr-un fenomen ciudat și greu 
de explicat, în timp ce in Europa si,recent 
in America, mitul starului este în declin, 


in India el cunoaşte o uluitoare ascensiune. 


Statisticile o indică clar: spectatorii merg 
la cinematograf în primul rînd ca să-şi 
vadă idolii: Dilip Kumar, Shashi Kapur 
(fratele mai mic al lui Raj), Sharmila Ta- 
gore, Vaheeda Rheman, Saira Banu sint 
nume la auzul cărora mulțimile se precipi- 
tă să ia cu asalt sălile. Această idolatrie, 
combinată cu «priza» slagarelor, face ca 
filmele de succes să fie revăzute de către 
fiecare spectator de mai multe ori la rind. 
n asemenea condiţii e greu să reziști ten- 
tatiei comercialului. Ceea ce se și intimplă. 
Majoritatea scenariilor sint simple pre- 
texte — variante ale unor teme devenite 
«clasice», gen: băiatul bogat se îndrăgos- 
teste de fata săracă, sau viceversa, băiatul 
sărac, etc., pentru punerea în valoare a 
vedetelor si pentru lansarea șlagărelor. 
Retetele sint ușor de preparat: puțină iubi- 
re condimentată cu o intrigă polițistă (de 
preferință răpiri), mai mult melodramă şi 
mai multe lacrimi, interludii comice-bute, 
partea muzicală plus happy-end-ul de ri- 
goare. De obicei, trei sferturi din lungimea 
filmului se consumă cu diferitele ingre- 
diente comerciale şi abia in ultimul sfert 
trebuie «presat» în grabă adevăratul lor 
conținut. Cit despre bietii actori, aceştia 
sint un fel de roboti care lucrează din zori 
pină-n noapte. În principiu,un star la moda 
este angajat concomitent in realizarea iı 
20—25 de filme! Din această cauză, de all- 


tel, durata medie de turnare a unui film 
oscilează între doi-trei ani, totul fiind in 
funcție de zilele de filmare ce pot fi smulse 
actorilor. Desigur însă că acesttablou este 
valabil numai pentru domeniul filmelor 
comerciale inferioare. 

Pentru că există o largă categorie de 
cineaști care încearcă să amelioreze siste- 
mul și implicit să ridice nivelul cinemato- 
grafului indian. Unele vedete — cum este 
de pildă Dilip Kumar, cel mai popular actor 
indian — nu acceptă să colaboreze la mai 
multe filme deodată. Altele, și numărul lor 
e în creștere, pentru a nu mai depinde de 
producător sau de regizor, şi-au asumat 
atit răspunderea financiară cit si pe cea 
artistică a filmelor lor. Este cazul lui Raj 
Kapur sau al lui Dev Anand. Alături 
de aceștia, Sunil Dut și Manoj Ku- 
mar au pornit pe aceeași cale spinoasă, 
a ceea ce s-ar putea numi «film de autor 
sui generis». Este o tendință meritorie, 
care are în același timp meritul de a reabi- 
lita, în cîmpul filmului comercial, prestigiul 
regizorului, pinë acum destul de ignorat 
de marele public. 


Şcoala bengaleză 


Si totuși, in general, cind se vorbeşte 
despre filmul indian, în mod automat nu se 
invocă aceste producții «tradiţionale», ci 
cele tip Satyajit Ray, de factură oarecum 
mai «europeană». Faimoasa lui trilogie 
«Pather Panchali», «Apur Sansar» şi «A- 
parajito», l-a înscris pe Satyajit Ray în 
rîndul primilor 10 mari regizori ai lumii, 
cucerind la un loc mai multe trofee inte! 
naționale decit întreaga cinematografie 
indiană. În acelaşi timp, succesul său a 
demonstrat existența posibilității de afir- 
mare, în filmul indian, a unui nou stil- 
realist, refuzind orice clișee comerciale si 
concesii artistice. 

Satyajit Ray și-a inceput bătălia solitară 
pentru impunerea unei noi etici si estetici 
cinematografice, la Calcutta, unde se află 
concentrată întreaga producție filmică ben- 
qaleza (Calcutta este al treilea centru 
important al Indiei, după Bombay şi Ma- 
dras). Treptat, în jurul lui s-au grupat o 
serie de alți realizatori, dintre care cei mai 
cunoscuți sint fără îndoială Tapal Sinha 
și Mrinal Sen, și astfel a luat naştere 
«școala bengaleză», celebră astăzi pen- 
tru vitalitatea, realismul si mai ales factura 
internaţională a stilului ei. 

Aceasta nu inseamnă, desigur, că Sa- 
tyajit Ray sau Tapal Sinha au «copiat» 
vreuna din tendinţele occidentale, sau că 
au făcut concesii gustului publicului non- 
indian. Cituşi de puţin. Eliberati însă de 
schemele tradiționale ca si de tentatia 
imaginilor folclorice, ei au abordat reali- 
tatea indiană cu gravitatea unor artişti 
autentici, preocupați să-i descopere Si 
să-i analizeze esența. Realizate aproape 
exclusiv în alb-negru (și aceasta este o 
opțiune semnificativă în contextul pro- 
ductiei naţionale pentru care pelicula co- 
lor constituie aproape o obligativitate) 
filmele lor au adus în prim plan oamenii 
simpli, fără a infrumuseta insă mizeria 
existenţei lor, fără a o aureola cu false 
aure romantice, descriind-o numai cu o- 
nestitate, compasiune și dragoste. 

Într-o tarë ca India, vastă cit un conti- 
nent, în care totul trebuie socotit la scara 
colosalului, cinematogratului i se oferă 
astăzi perspective infinite. Studenţii tină- 
rului institut de cinematografie din Poona 
(a cărui dotare tehnică ultra-modernă i-o 
pot invidia multe şcoli cinematogratice din 
Europa) au deschise inaintea lor toate 
porţile. Fie că vor pësi pe urmele lui 
Satyajit Ray sau ale lui Raj Kapur, sarcina 
lor este la fel de grea, dar şi pasionantă: 
cu ochii atintiti pe ecrane, îi așteaptă un 
public de 600 de milioane. 


Manuela GHEORGHIU 
29 


Figurantul 
de la 
Folies 
Bergère, 
inspirator 
al 
realismului 
poetic 

în 

filmul 
francez. 


film si poezie 


Gabin, boemul 


tot homer e mai 


În filmul lui Chabrol «Fiara trebuie 
să piară» (după un scenariu de Paul 
Gegauff inspirat de romanul englezu- 
lui Nicholas Blake) există un moment 
de meditaţie. Îi revine actorului Michel 
Duchaussoy (Marc în film) să ţină o 
lecţie poetică fiului său Phillipe, o lec- 
tie bineinteles fără aere savante sau 
moralizatoare, ci mai mult ca o destăi- 
nuire, un monolog filozofic. lată-l: 


«Cei mai multi dintre oameni preferă 
Odiseea, 

dar Iliada este lucrul cel mai 
sublim 

ce a fost scris vreodată. 

Şi ai să vezi mai tirziu, cind ai să 
citeşti Kafka, 


30 


dacă ai să-l citeşti, 

ai să vezi atunci că este aproape 
același lucru. 

În sfirşit, Homer este cu mult mai 
frumos: 

Se vorbeşte acolo despre un oraş 
la care nu se ajunge niciodata. 
Și despre sute și sute 

de tineri eroi ce se bat și mor 
pentru lucrul ăsta ireal și 
inaccesibil. 


Ai să vezi că este subiectul cel mai 
simplu cu putință, 

cu nişte amănunte poetice 
neasemuite. 

Și în privința asta, cind un poet prost 
descrie o moarte, 

el foloseşte clișee 


Gabin, - dezertorul 


Am citit undeva că Gabin 


۱ | «a realizat pe ecran peste 


E, 20 de roluri, de personaje de 

hN tot felul: june-prim seduca- 
tor, măcelar, pictor, medic, 

poet, țăran, vinător, acrobat, dansator, 
marinar, servitor, șofer». Şi altele... aș 
spune eu. Alte roluri tot atit de importante. 
De pildă, personajul detectivului, în spe- 
cial, excelentul Maigret al lui Simenon: 
apoi soldatul din «Legiunea străină», pre- 
cum și dezertorul din «Quai des Brumes», 
precum şi prizonierul din «La grande Il- 
lusion», precum si generalul pensionar 
zaharisit din «Tatuatul». În «Traversind 
Parisul» Gabin este un amator de felii de 
viață, un fotograf-artist colecţionar de 


mecanice. 
Vorbeste de ochi ce se sting, 


de... sudoarea ce broboneste fruntea, 
de înspăimintătoarea schimonosire 
umană... 

Nimic din toate astea n-ai să găseşti 
la Homer. 

Fiecare moarte pe care el o descrie 
e deosebită, 

reală chiar. 

Mi-aduc aminte, există un moment 
în care un tinăr troian urmărit 

de Diomede 

este străpuns de lance în ceafă, 

și lama acesteia ii iese pe gură 

ca o limbă de metal, 

şi el se zvircoleşte pe pămint 
muscind din oţelul rece.» 


PROCESUL GA 


Gabin, pacificul 


situaţii psihologice ironice, consumator 
rafinat de documente omenești. Asta este 
el în filmul amintit. Nu-l vedem nici un mo- 
ment cu bidineaua in mină. Veti spune 
poate că el este așa fiindcă e pictor? Nu! 
Din contra. S-a făcut pictor pentru că este 
așa. Putea să se facă romancier. Cauza 
însă era personajul, același, indiferent 
de meseria aleasă. Tot așa și cu perso- 
najul «medic». Același raționament. Eroul 
din «Un minut de adevăr» este un om din 
aceia care, cum se zice în româneşte, 
«cred omului», care trăiesc pentru a inte- 
lege si pentru a ajuta pe semenii lor, 
produs al unei alianțe de bunătate innăs- 
cută si cultură căpătată. Interesul adinc 
al acestui rol este că avem aci un caz de 
pană de inteligență. Acest om care ştia 
atit de bine să înțeleagă păsul altuia, 
deodată se închide ca o stridie. Căci acum 
e vorba de ambitul lui de mascul incorno- 
rat. La sfîrşitul filmului apare «minutul 
de adevăr», unde omul nostru înțelege 
iarăşi tot. Cine l-a învățat asta? Dascălul 
cel mare: moartea, partenerul de intrecere 
al medicului credincios jurămintului hipo- 
cratic. 


«Cazul» Gabin 


În acea listă de personaje găsim si 
cuvintul «servitor». În «Monsieur», Gabin 
nu e servitor, ci face pe servitorul. Perso- 
najul e un bogătaș rentier care, jumătate 
din plăcerea de a se juca și de a demasca 
mici murdării legate de condiţia de «domn» 
(stăpin, rentier, patron) — şi jumătate 
dintr-o sinceră, pură filantropie față de o 
fată săracă pe care vrea s-o ajute, se 
angajează in acest joc social. El fusese 
destui ani «domnw», «conașu'» «boierw», 
pentru a ști ce se petrece în capul servi- 
torilor, pentru a sti mai ales disprețul 
acestora pentru stăpini. Si se pasionează 
pentru picanta aventură. Nu «servitor» 
se numeşte personajul, ci mai degrabă 
actor amator. Foarte interesant. Nimeni 


i 


Gabin, înțeleptul 


nu-i contestă imensul său talent. Totuși 
«cazul Gabin» există. Dar nu-i vorba de 
actorul Gabin, ci de omul Gabin, mai exact 
de trădătorul Gabin. E vorba de trădarea 
comisă de el față de arta actoricească. Ne 
vom permite să o analizăm noi aici. De 
altfel cazul n-a fost incă «judecat» nici 
de cronicarii străini. Ei s-au mulțumit să 
alcătuiască dosarul, abtinindu-se însă cu 
grijă de a-l rezolva, de a trage vreo con- 
cluzie. Numărul de «piese» sint mai de- 
grabă defavorabile prevenitului. Vom ve 

dea insă că verdictul se cuvine să fie o 
sentință de achitare. Poate chiar cu feli- 
citări din partea instanţei. 

lată o primă «piesă» de dosar. Un fel 
de Gallup instituit de revista «Cinemon 
de»: au fost întrebate 223 de persoane 
Intrebate la întimplare, culese de pe stra 
dă. Din acestia. absolut niciunul n-a 
răspuns: «Jean Gabin? Nu cunosc. Ha 
bar n-am!»; apoi: 139 îl, consideră acto- 
rul Nr. 1 al filmului francez; 122 pot numi 
măcar unul din titlurile filmelor lui (cel 
mai adesea «Quai des brumes», «La gran- 
de illusion», «Touchez pas au grisbi», 
«Les grandes familles», «Melodie en sous- 
sol» — Cheiul ceturilor, lluzia cea mare, 
Nu vë atingeti de gologani, Marile familii, 
Melodie la subsol): 89 de persoane deplora 
faptul că turnează numai filme mediocre: 
60 regretă că face mereu același «număr» 
de-a lungul filmului; 157 îl admiră pentru 
felul cum a știut să suie din nou povirnisul 
după război; 153 ii dau dreptate in con- 
flictul lui cu agricultorii din Normandia; 
34 îi atribuie un caracter execrabil; 29 asi- 
gură că numele său e deajuns ta ei să 
fugă mincind pămintul. 

Urmează mărturii mai detaliate, scrisori 
primite de la categoria cea mai interesantă 
de francezi, de la «franțuzul mijlociu». 
Dar inainte de a le cerceta, e bine să rea- 
mintim în citeva cuvinte 


biografia inculpatului. 


Numele său adevărat e Jean- Alexis 


Gabin, îndrăgostitul 


Moncorgë, născut la 17 mai 1904 la Paris 
și nicidecum la Mërial, in Seine-et-Oise, 
cum spune marele Lexicon italian. În 1922 
debutează ca figurant la Folies Bergăres 
li vedem apoi la Vaudeville, într-o revistă 
de Rip si la Bouftes, într-o operetă de 
Maurice Yvain. În 1927, Mistinguette îl 
angajează ca «boy» la Moulin-Rouge. 
Acolo va juca in două reviste, din care 
una cu Georgius. În 1928, la Bouttes Pa- 
risiens creează «Flossie» si «Arsène Lu- 
pin-bancher». Filmul care îl va face brusc 
vedetă va fi «La Bandera» de Julien 
Duvivier (1935). Film epocal, după un ro- 
man de Mac Orlan, turnat in Maroc, cu 
băieţii din Legiunea străină. Parteneri de 
mina intii: Pierre Renoir (mare actor, 
frate cu regizorul), Modot, Aimos, o fe- 
meiuscë lansată atunci, Annabella si o 
altă debutantă de care se va mai 
vorbi: Viviane Romance. Era primul film 
in care Charles Spaak e scenarist și 
dialoghist. Un an mai tirziu, aceeasi splen 
didă Viviane Romance, de data asta într-un 
rol de lepădătură, va rupe în bucățele prie- 
tenia a doi «bărbaţi dintr-o bucată»: Ga- 
bin si Charles. Vanel. Filmul se numea 
«La belle équipe», tot de Duvivier. Un 
film, cum se zice, «social», gen pe care 
Frontul popular» îl adusese la modă. 
lar doi ani mai tirziu, marele eveniment: 
«Pepe le Moko», de acelaşi Duvivier. Fil- 
mul a avut un atit de mare succes incit 
anul următor, la Hollywood, Cromwell face 
un «remake», unde rolul lui Gabin e in- 
terpretat de Charles Boyer iar cel al fru- 
moasei Mireille Balin, de nu mai putin 
frumoasa Hedy Lamar. În «Pépé le Moko» 
Gabin naşte personajul fascinant al omu- 
lui din popor, cu suflet de o boierie infi- 
nitë, totodată dur si delicat, sceptic şi 
poet, curajos si dezabuzat. Acest perso- 
naj il vom găsi, de-atunci, mereu. Si me- 
reu altfel. Duvivier i-l predă intact lui 
Carné, care nu-l schimbă, ci doar il întă- 
reste și il nutrește cu alte și mereu alte 
sfisietoare reacţii sufletești. Se poate 
spune că Gabin e principalul autor al așa 
numitului, aşa de interesantului «realism 
poetic». 


Carne a arătat, mai bine decit Duvivier, 
vina societăţii actuale; a arătat mai ales 
cum dragostea cea adevărată, adică acel 
mare amor, care locuiește in eternitate, 
aproape că nu se mai intilneste azi decit 
la clasele sărace. Gabin le-a dat această 
idee celor doi regizori. «Pépé le Moko» 
știe că riscă să fie ucis dacă iese din acea 
kasbah algeriană unde iși are adăpostul 
și cartierul general. Totuși o face pentru 
a-și revedea iubita. Tot Gabin, în «Quai 
des brumes», dezertor, se imbarcë pe un 
vapor spre alte continente, dar citeva 
ceasuri inainte de plecarea vasului, de- 
barcă. Nu poate trăi fără iubita lui, Michèle 
Morgan. Şi moare. Amorul acestui tip de 
amant nu e paroxistic, exaltat, exagerat. 
El nu iubește cu frenezie, ci caută în dra- 
goste puritate, caută acea încredere fără 
rezervă în dragostea celuilalt; caută acea 
fuziune sutietească totală, preocupare de 
cinste în toate vorbele și faptele, oroare 
de tot ce e calcul meschin. Nu beţie caută 
acest amant, infățişat nouă de Jean Gabin, 
ci linişte, impëcare. Usurinta cu care el 
dispretuieste primejdia nu vine din faptul 
că şi-a pierdut minţile, ci din faptul că 
cugetul lui s-a așezat deasupra primejdiei. 

Cind un actor, aproape in aceeași ۰ 
sură cu regizorii şi scenaristii cu care a 
lucrat, este autorul nu numai al unui per- 
sonaj, dar al unui întreg curent de artă, 
nu găsiți că e ridicol să-l invinuim că «se 
repetă»? Da, se repetă, căci cărămidă 
peste cărămidă trebuie să așterni ۵ 
clëdesti un monument obstesc. Cărămi- 
zile, luate separat, sint identice: dar fie- 
care din ele aduce adaos și schimbare 
la linia generală a monumentului. Chiar 
circotasii care se pling de revenirea lui 
Gabin la același tip caracterologic nu se 
pot abtine să nu folosească cuvintul 
«splendid» vorbind de arta lui. 

lată una din cele mai severe mărturii, 
martora fiind domnisoara Francoise Crou- 
zot, 28 de ani, secretară: 

«Gabin aparține celei mai proaste spete, 
aceea a actorului care joacă cu creierul, 
nu cu măruntaiele. Totul e gindit, calcu 
lat, ales. Lucru splendid, (sublinierea e a 
noastră) uneori, dar de care te saturi re- 


Gabin, 

un erou 

de 

Tebă proletară 


Gabin, circumspectul 


pede. Dorești din timp în timp un țipăt, 
un urlet, ceva care să tisneasca din burtă. 
Ceea ce agravează cazul Gabin e că de 
zece ani se complace in lucru gata-fëcut. 
Dialoghistul LUI atitrat ii clădește o po- 
veste pe măsură, regizorul LUI preferat 
pune totul în conserve, și uzina Gabin vă 
livrează un produs de consumatie cu- 
rentă, preparat exclusiv în vederea inca- 
sării de cit mai mulți bani, fără nici o 
surpriză, fără nici o îndrăzneală. Atita 
numai că după al 75-lea exemplar cam 
obosești.» 

Aşadar, deşi această tinarë domni 
soarë, care se plictisește dacă pasiunea 
nu emană de la abdomen, foloseşte 
totuși cuvintul «splendid» pentru toate 
cazurile cind d-sa nu s-a plictisit încă de 
prea multa cerebralitate a proletarului 
Gabin. 

Cred că problema e clară. Este ridicol 
să reproșezi unui actor că «se repetă», 
cînd acest actor nu e un simplu mesager 
al unei teme, ci coautor, ba chiar princi- 
pal autor al unui întreg curent de artă: 
admirabilul, fecundul curent botezat: «rea- 
lism poetic». 

Dar reproșul cel mare adresat lui Ga- 
bin e altul. «Cazul Gabin» este un caz 
de trădare. Acest actor ar fi trădat, pare-se, 
meseria de actor. 


Războiul lui Gabin 


Asta însă reclamă o reintoarcere la bio- 
grafia inculpatului. La 2 septembrie 1939 
este mobilizat (are 35 de ani) la marină 
si trimis la Cherbourg. În 1940 capătă o 
permisie exceptionalë ca să termine fil- 
mările din «Remorques». In momentul 
dezastrului Franţei, al invaziei naziste, 
Gabin se află in zona de Sud, neocupată. 
Retuză propunerile de filme care i se fac 
și părăsește Franta în 1941, pentru Sta- 
tele Unite, via Spania-Portugalia. De 
voie, de nevoie, se duce la acel Hol- 
lywood unde jurase să nu pună piciorul 
niciodată. De alttel, acolo se plictiseste 


de moarte, deși găsise compania shet 
31 


Gabin, Françoise Arnoul si French-Can-Can-ul. 


prieteni buni (Charles Boyer, regizorul 
Jean Renoir, Duvivier, colegul Marcel 
Dalio). Nu ştia o boabë englezeste. În- 
vatë, și astfel în 1942 turneazë un admi- 
rabil film, «Moontide» («Maree», regizat 
de Fritz Lang și Archie Mago, avind ca 
parteneră pe delicioasa Ida Lupino): apoi 
«Impostorul» (de Duvivier). Dar viața de 
emigrant nu-i place, mai ales departe de 
o tarë care avea atita nevoie de oamenii 


«Am chef de niște filme foarte vechi. 
Mi-e dor — dacă stau să mă gindesc bine 
— de Charlie Chaplin» — spune Marin 
Sorescu. Şi mie. Dau buzna la cinematecă, 
sperind încă o dată să aflu cum au respirat 
aceşti oameni minunati în mașinile lor 
zburătoare, ce paragraf din testamentul 
lor ne lasă averea aceea fabuloasă pe care 
nu ştim s-o administrăm. 

Sute de ani lumină 
Milioane de ani lumină — 
larbă grasă putrezind 
Straturi peste straturi.* 

Formulăm pe stradă teorii semipre- 
tioase despre adevăr, despre modernism, 
despre incapacitatea maşinilor nevrozate 
de a se emotiona. Trecem cu preocupată 
indiferentë peste tot ce ne este la inde- 
minë — simplu, magnific, şi semnifica- 
tiv. Imaginim sensuri ireversibile si 
absolute conducind destine de hirtie 
in banala, dar inepuizabila dramë a 
necomunicării, sau o rezolvăm vis-à-vis 
— tandru si laborios într-o horă mare 
la o sărbătoare a recoltei. 

Cite o pală de vint mai puternic 
Ne-mbată nările 

Si-ncepem, oameni, și păsări şi pietre, - 
Toată turma, 

Să ragem in sus. 

Uităm neatenti că idolii ultimului 
festival de la Moscova — de pildă — n-au 
fost nici Sarita Montiel, nici Alberto 


* «Între stele» — de Marin Sorescu 


32 


ei. În 1943 se angajează în Forțele Navale 
Franceze ale lui De Gaulle. Cind e demo- 
bilizat în 1945, pe pieptul lui stau două 
decorații: Medalia Militară şi Crucea de 
Război. 

Întors în Franţa, turnează într-unul din 
cele mai bune filme ale sale: «Martin 
Roumagnac», alături de Marlene Dietrich 
care joacă într-o frantuzeasca tot atit de 
impecabilă cit şi englezeasca sa. Între ei 


se naşte o mare prietenie, și chiar mai 
mult. 


Fermierul Gabin 


În ultima vreme Gabin şi-a cumpărat o 
fermă în Normandia și s-a pasionat pentru 
agrestele, bucolicele sale ocupatiuni. Să-i 
dëm cuvintul: 

«Am luat meseria mea de fermier foarte 
în serios. La început habar n-aveam de 
nimic. Mi-am cumpărat o carte și mi-am 
făcut din ea o carte de căpătii. Noapte de 
noapte mă scol și tocesc zdravăn. Acum 
sint imbatabil pe chestia vacii albe de 
Normandia și a taurului australian. Mi se 
spune uneori: «Asta vă destinde, nu-i 
aşa?» «Păi! răspund eu. Că doară imi dă 
nişte bătăi de cap atfurisitel Şi eu acolo 
le fac pe toate. Țăran, asta e o meserie 
mult mai serioasă decit cinema-ul. În 
cinema ai de-a face numai cu ticniti. Ac- 
tor — asta nu-i o meserie. Vinzi vint, 
mai ceva decit tipul de pe trapezul zbură- 
tor; ăla cel puțin își riscă pielea. Nu-i de 
ajuns să fii celebru. Mai trebuie ceva. Ti- 
nerii, cind încep să facă film, nu văd 
dinaintea ochilor decit glorie şi interviuri. 
Ei sint sensibili numai la praful în ochi 
Nu se uită decit la nume celebre. Dar dacă 
şi-ar da seama cë atitia actori de calitate 
sint pe drojdie, numai fiindcă n-au avut 
noroc, sau pentru că lumea îi găseşte 
demodati, sau pentru că au făcut războiul 
și că, la intoarcere, lumea i-a uitat — 
dacă s-ar gindi ei la toate astea, ar lăsa-o 
mai moale. Si in perioadele cind le merge 
bine, dacă ar fi mai prevăzători, ar face 
ca mine. Ar învăța o meserie ca să aibă 
ce minca ۱۵ ۰ 

Am aiuns la punctul nevralgic al «do- 
sarului». Nişte mic-burghezi francezi, zgi- 
rie-brinză tineri sau bătrini, zic că Ga- 
bin îşi birfește meseria, o meserie care 
i-a umflat buzunarele. În fond, zic ei, in- 
teresanti, în cinematograf, sint pentru el 
numai gologanii. Ca dovadă că acceptă 
să joace în zeci de filme proaste. Dar să 
dăm cuvintul acuzării. 

«De ce își pune el talentul în serviciul 
atitor filme proaste? Filmele lui cele mai 
bune le-a turnat cind ii mergea cel mai 
rău bănește și trebuia să accepte orice. 
Dar acum, cind işi poate permite să 
aleagă, de ce se viră în filme abject co- 
merciale, cu realizatori de mina zecea? 
Păcat». Iscălit: Jacques Lettiaux, munci- 
tor calificat. 


O după amiază de varë: Michel Simon, Lilian Gish, Daniel Olbrychski şi eu . 


lată si o altă mărturie foarte severă: 
«Jean Gabin n-a iertat cinematografului 
că l-a lăsat să cadă timp de 7 ani. Înainte 
de asta, cred că-și iubea meseria. Dar n-a 
putut digera ceea ce el consideră un 
afront. Şi așa, acum, se răzbună făcindu-se 
că dispretuieste o meserie care l-a im- 
buibat. Mă-ntreb chiar dacă nu face dina- 
dins cind turnează filme mediocre, ca 
s-arate bine că chestia artistică nu-l inte- 
resează». Semnat: Claude Lelliez, ospătar. 


Gabin — omul 


«Nu-l interesează»? Dar tocmai pentru 
că chestia artei si artiștilor il interesează 
cumplit, tocmai de aceea si-a luat او‎ 
fermë si muncește acolo ca un țăran 

Publicul nu se ingalë niciodată asupra 
valorii operelor şi nici asupra talentului 
actorului. Dar ii place să schimbe! Şi 
dacă i se dă ceva tot atit de bun, uită 
lucrul bun precedent. E soarta amară a 
divismului, este tragedia vedetei de pre- 
tutindeni. Infernul hollywoodian este pa- 
vat cu asemenea famelici strigoi. Gabin 
a cunoscut personal, pe pielea lui, bleste- 
mul uitării care-l paşte pe actor. De aceea 
este el artëgos ori de cite ori vede un ca- 
marad că se imbată de succesul clipei și 
nu se gindeşte la ziua de miine, a lui şi 
a copiilor lui. De aceea, zice el, ferma sa 
din Normandia vrea să fie o pildă de cu- 
mintenie, o lecție prietenească, o povatë 
inteleaptë adresată, rugalor, atitor cama- 
razi deocamdată fascinati de izbinzi atit 
de trecătoare adesea. 

Închei acest dosar al «Cazului Gabin» 
cu o ultimă depozitie de martor, aceea a 
unei tinere ucenice, Monique V., care 
zice: 

«Arţăgos? Poate. Dar in tot cazul un 
om de caracter. Mi-a plăcut așa de mult 
cum a ştiut el, după război, să suie la 
loc povirnișul coboritor. Nu-l mai voia 
nimeni. În anii aceia (7 ani), el venea fru- 
mos să-şi incaseze alocatia de somer. 
Cind ai făcut foamea, asta lasă urme, 
şi-ţi dă dreptul să fii niţel arțăgos». 

«Arţăgos? Da. (Zice Gabin). Desigur, 
sintem cu toţii nevoiţi, in viață, să facem 
concesii. Dar să renunţ eu să le spun 
dobitocilor: sictir! — asta nici în ruptul 
capului. Asta e la mine, cum să zic? ceva 
fizic». 


D.i. SUCHIANU 


Sordi. Nici Maximilliam Schell, nici chiar 
Monica Vitti, sau, dacă ar fi venit, nici 
Claudia Cardinale. Căci... 

Genericul acestui festival a reținut 
Participarea extraordinară a Lilianei Gish 
si a lui Michel Simon. 

Trecători timizi, cu ochi de copil 
mirat prin holul pavoazat cu capete al 
Hotelului Rossia, buni si blinzi ca niste 
bunici îngăduitori, care se lasă trasi de 
barbă de nepoții lor nëstrusnici cu ghe- 
te pătrate si aere de filfizoni. Dacă ai 
fericirea să poți beneficia de o întimplă- 
toare plimbare cu ei pe bulevardul 
Kalinin, uiţi să priveşti construcții uriașe 
de beton si sticlă. Ti-e dor de păduri de 
mesteceni, de poveşti blajine și te întrebi 
grijuliu, dacă nu cumva acolo la spate, 
în maşina decapotată nu e prea curent, 
ca să-i poftesti mai puţin comod, dar 
mai ferit, în față, lingă sofer. 

Ce repede e răsuflarea noastră, 

Ce gifiită e pendula asta 

În jurul căreia innebunesc holbati 
Atitea miliarde de ochi! 

Şi în timp ce se bucură ca niște ado- 
lescenti cë vintul le bate fața si părul, 
cauţi pe obrajii lor, în cutele de pe mii- 
nile lor ce ascunde zimbetul acela. 

O, între stele 
E atita timp degeaba... 


Irina PETRESCU 


Asul 
de 
pica 


* kxk 


Producție. a studioului din Barrandov. Regia; 
Milos Forman; Scenariul: Jaroslav Papusek ; 
Milos Forman; Imoginea: Jan Nemecek; Cu: 
Pavla Martinkova, Jan Vostrcil, Vladimir Puch- 
olt. Premii: Voile d'Or—Locarno 1964, Mos- 
tra Veneția 1964. 


Cred că „Asul de pică" e cel mai 
frumos Forman. Aici, obsesiile sînt 
clare ca la radiografie. Aici, refuzurile 
sînt mai limpezi ca oriunde. Critica 
mediocritëtii cotidiene e rostită pe 
cît de răspicat, pe atît de liniştit. 
52۳12 e minimă. Caricatura — mută, 
E o extraordinară linişte in argumen- 
tare, în analiză, în diagnostic. Film 
feroce, crud, rău — dar calm. Fiindcă 
toate tristetile sînt respectate, fi- 
indcă întreaga sinceritate a autorului 
e nealterat pusă în slujba tristetii. 
Forman știe în acest film că nu poți 


fi trist, îngîndurat, nostalgic — tu 
vervă, cu dezinvoltură, cu măies- 
trie, Faţă de „Asul de pică" — „Cons 


curs" (filmul de debut) sau „lubirile 


۱ 
3 
i 
$ 
$ 
3 


Ahoi! Ahoi! (Jan Vostrcil si 


unei blonde” — sînt fie prea studiate, 
fie prea expresive. 

Spiritele cultivate vor vedea aici 
transpunerea celebrei relaţii dintre 
Kafka şi tatăl său, a nu mai putin ce- 
lebrei scrisori a fiului către părinte, 
în care respectul se transfigurează 
în revoltë si dispreţ. „Asul de pica” 
e într-adevăr un adolescent terorizat 
de părinte, condiţionat de respect 
si sentimentul pendinte, care — e- 
ventual — va ajunge la revoltă și 
oricum la dispreț. Dar el nu replică, 
nu-și înfruntă adversarul, nici vorbă 
că nu-i va scrie și nu va aduce argu- 
mentele evoluate ale scrisorii. El 
tace, El „înghite“. El, mai ales, pri- 
vește, Forta filmului nu constă în 
literatura” lui și în speculatia li- 


vrescă pe marginea imaginii. Ci în 
privire. Adică în tot ce are mai pro- 
priu și mai intim cinematograful. Pu- 
tine filme sînt atit de cinematografice 
din chiar mecanismul „subiectului“: 
tată! își trimite fiul la „meserie“, „me- 
seria”, prima meserie a unei vieţi de 
om va fi să privească, să urmărească 
atent, încordat, cu ochii, oamenii care 
intră într-un magazin alimentar cu 
autoservire: care fură? care încear- 
că să fure? Prima meserie este aceea 
de a supraveghea, de a împărţi oa- 
menii în hoți si cinstiţi, o viaţă de om 
începe de la bănuială și neîncredere 
în oameni. Așae normal să înceapă 
o viaţă de om? Aceasta să fie prima 
meserie a unui om? Acestea-s în- 
trebările filozofice ale „asului de 
pică“ conţinute nu în replică, nu în 
dialog, ci — cum scriam — în ochi. 
Filmul e evoluția acestor întrebări 
în ochii adolescentului, evolutia de 
la supunere la tristețe, de la refuzul 
rezistenței pînă la teroarea ۰ 
Căci tatăl nu numai că nu înţelege 
— dar şi „teoretizează“, în lungi lecţii 
de moralë conformistă, şi teoretizind, 
terorizează. Ca de obicei, la Forman, 
„balul“, ieșirea în lume, societatea 
în momentul privilegiat, vulnerabil, 
al „destinderii“ ei — constituie piesa 
de anvergură, bucata de virtuozitate, 
greu de egalat ca putere de obser- 


Vladimir Pucholt —,,Asul de pică“) 


vatie, ca acuitate critică. Aici „ba- 
lul“ e filmat îndelung, cu aceeași li- 
nişte care domină întregul material, 
cu aceeași mare tristeje descinsă din 
tot ce s-a demonstrat în bucătărie, 
în băcănie sau pe malul apei: teroa- 
rea conformismelor atinge aici apo- 
geul. „Asul de pică“ nu știe să danseze, 
nu ştie să stea la coadă pentru o bău- 
tură, nu știe să privească o fată și 
marea sa problemă va fi prietenul său 
(acel prodigios pianist din „Blon- 
da...) care, beat, cere tuturor să-l 
salute rostind sacramentala formulă 
a fiecărei zile: „Ahoi“... Acest „Ahoi“ 
va teroriza balul de sîmbătă seara... 
Tirziu, la o masă, un maistru plin de 
virtuți morale va tine lecţia de mora- 
la zilnică, aceea pe çare tata, mîine 


dimineaţă, o va rosti — firește — în 
bucătărie, 

Nimeni nu urlă. „Asul de pica” pris 
veste, 


Radu COSASU 


Pentru 


+ XK 


Producţiea studiourilorengleze. Regia: Joseph 
Losey; Scenariul: Evan Jones; Imaginea: 
Chic Waterson. Cu: Dirk Bogarde, Tom Cour- 
tenay, Leo McKern, Barry Foster, Premiul: 
Cupa Volpi pentru interpretare lui Tom 
Courtenay — Veneţia 1964 


Tot timpul cit a durat proiectia 
acestui film am avut senzaţia că îl mai 
văzusem, de multe ori, că îl știam si 
că de fapt mă plictisesc. Acea plic- 
tiseală care apare, inerent, de la a 
treia vizionare a oricărui film, oricît 
de „capodoperă“ arfiel, 

Încercînd să depășesc „starea“, 
am dorit cu ipocrizie să descopăr ars 
gumente contra mea, nu numai pen: 
tru că așa se cade să facă un critic; 
dar pentru că în -mod real se vede 
limpede că „Pentru patrie și rege“ 
e un film solid, serios, cu ambiţii, 
lar autorul lui era Losey, cel care a 
făcut „Accidentul“ (după „Patrie 
si rege"), un film care mi se păruse 
singurul comparabil cu „Blow Up”. 
N-am reușit, 

Calitatea unui spectacol adevărat 
se măsoară prin aceea că el nu poate 
fi redat prin povestire, oricît de abil 
ar fi povestitorul. „Pentru patrie și 
rege" este unul din cele mai literare 
filme ce-am văzut. Este ușor de pd- 
vestit şi ușor de imaginat si pentru 
că e un film de război, din care am vă- 
zut atit de multe și atît de bune si 
de toate felurile, încît... Memoria 
spectatorului ultimilor 20 de ani de 
cinema este foarte cuprinzătoare în 
ceea ce privește imaginile de răz- 
boi. Avem serii complete din toate 
emisiunile. Cu atît mai mult cu cît 
subiectul e inepuizabil ca subiect, 
dar limitat ca posibilitate imagisti- 
că. Războiul e o structură închisă 
pentru artă, resursele ei au fost 
adincite pînă la imposibil, fără ca el 
să poată ajunge însă o sursă de fan- 
tastic, fiind prea real, prea miscëtor, 
prea explicit. 

Problema filmului, deși mai spe- 
cială, ne e si ea cunoscută. Cineva 
observa că omul devine, spre a se 
apăra, insensibil cu moartea și, cu 
încetul, sensul unui război (sensul de 
la începutul și sfîrșitul lui) se pierde 
în această anticameră a neantului. 
Orice tragedie se pierde în război, 
pentru că tragic e însuși faptël că 
omul e în război, moare — şi 
restul nu mai contează: valorile se 


amestecă în cimitire cu imbecilitatea 
şi subumanul, i 

Abia de aici consecințele pot de- 
veni individual tragice, Pacea e me: 
diul adevărat, mobil al tragediei ins 
sului, al libertăţii, 

Filmul lui Losey știe toate aces- 
tea. Încercarea salvării unui umil 
ins e legitimă. Dar legitimă și moars 
tea prin execuție, Losey e interesant 
prin personajul lui Tom Courtenay. 
Acest actor are capacitatea. dë a 
ilustra o singură (si poate cea mai 
grea de arătat într-un_ spectacol) 
stare: ezitarea. Ezitarea e o formă 
a confuziei sau a .influentabilului. 
Flaubert e un -ezitant ۰ metafizic, 
Personajul lui Courtenay e un ezi- 
tant existențial, mărginit și nelucid. 
De ateea sîntem în confuzie nu cu 
cazul clinic, ci cu tăcerea interioară 
a omului lipsit de imaginaţie. Ne- 
vroza lui e mecanică și de aceea des- 
tinul său interesează pe cel capabil 
să înțeleagă, dar nu și pe personaj, 
în fond primitiv și victimă de duzi“ 
në. Losey are cruzimea războiului 
însuși — si e polemic în afara filmu- 
lui său, 

Courtenay, genericul și execuția 
— adică părțile mute — sînt singu- 
rele momente de cinema excelent. 
Cred că în total e o nereușită pentru 
Losey, deși nu pot să nu admir strin- 
genta și sobrietatea, rigoarea cu care 
un „caz literar“ ne e prezentat. Sec, 
lucid și fără nici o concesie făcută 
ieftinului, posibilității de a specula 
infinit și melodramatic pe subiect, 


Gelu IONESCU 


MARSIE SP E TED 
Familia 
Tot 
E ارت بت‎ 
XK XK 


Productie a studioului Mafilm-Budapesta. 
Regia şi Scenariul: Zoltan Fabri, Imaginea: 
Gyorg llles; Cu: Imre Sinkovits, Marta Fo- 
na , Vera Venczel, Zoltan Latinovits, Antal 
Pager, Ivan Darvas. 


Zoltan Fábri né spune o poveste 
incredibilă, petrecută însă aevea in 
secolul nostru. Secol care cuprinde 
in evantaiul ideologiilor sale speța 
aberantă a dogmei fasciste. Din o- 
poziția împotriva oricărei violențe 
exercitate asupra omului, Fábri si-a 
fácut un crez prezent în fiecare din- 
tre filmele sale. Violenta decurgind 
din fascism este miezul acestei po- 
vestiri care, pe un ton de comedie 
absurdă, trezeşte dureroase, tragice, 
aduceri aminte. 

Undeva, departe in răsărit, Unga- 
ria hortystă este angajată într-un 
război necruţător. Într-un sat, res- 
pectabila familie a pompierului Tót 
își continuă traiul idilic pînă cînd 
soarta unicului lor fiu, de pe frontul 
nedorit, începe să le tulbure linis- 
tea. Pentru a obține favorurile maio- 
rului și odată cu ele un loc la adăpos- 
tul gloantelor pentru fiu, familia Tót 
îl invită să petreacă în liniştea 6561 


33 


lor două săptămîni de permisie. 
Maiorul soseşte, nu falnic şi chipeș 
cum era aşteptat, ci cu frica-n sin, 
obsedat de opoziție, de dușmani rea- 
ti sau imaginari, de condamnarea care 
ar putea-o primi pentru faptele sale. 
Teama îi asmute violenta sa sete de 
a oprima, îi stimulează imaginaţia 
în găsirea mereu a altor arme albe 
în înfăptuirea teroarei. Treptat rea- 
lul este dislocat făcînd loc absurdului 
instaurat de autoritatea abuzivă a 
maiorului. Familia este oblipată să 
desfășoare o intensă activitate noc- 
turnă, concretizată. în confectiona- 
tul unor cutii. Numărul lor crește 
vertiginos, dar ele nu servesc nici unui 
scop. Ele sînt doar instrumente de 
tortură. Cutiile, elementul concret, 
capătă semnificaţia simbolică a 
actului terorist devenind suportul 
necruțătoarei parabole despre dem- 
nitatea umană ultragiată. Fâbri face 
o fenomenologie a terorii cu subtilul 
ei mecanism de șantaj sentimental 
sau material, cu dialogul dintre pro- 
misiune şi amenințare. Teroarea își 
găseşte susținători involuntari prin 
labilitatea spirituală şi nevoia de dë- 
ruire a fiicei lui Tët. Exploatează ins- 
tinctul matern, al soției acestuia. 
Execuția imaginată în final — veri- 
ficînd potențialul dramatic al absur- 
dului, așa cum Zoltan Fabri l-a folosit 
în întregul film — răzbună umilința, 
restabilește cu macabru umor echi- 
librul dreptăţii, oprind primejdia 
psihozei colective, spunînd Nu pe- 
ricolului rinoceritei fascizante. 


Simona BOTEZ-ROBICSEK 


Păsări şi 
ogari 


KKK 


Producçie a studiourilor din R.P, Bulgaria. 
Regia: Gheorghi Stoianov; Scenoriul: Vasil 
Akimov, Imaginea: Viktor Ciciov. Cu: Ste- 
fan Mavrodiev, Kiril Gospodinov, Konstantin 
Koţev, Maia Dragomanska. 


Citorva tineri, raliati în mod spon- 
tan — am putea spune chiar incons- 
tient, intelegind prin această incon- 
stientë aspiraţia lor organică spre 
libertate — luptei ilegale duse de 
comunişti, li se intentează un proces. 
Capetele acuzării? Diversiune și sa- 
botaj împotriva armatelor ocupan- 
te. Pedeapsa cerută de procuror? 
Moartea. Date iniţiale pe care le pu- 


e ecrane 


tem recunoaște cu ușurință in scena- 
riile foarte ‘multor filme realizate 
în perioada postbelică. Cineastul bul- 
gar refuză însă tratarea subiectului 
într-o modalitate directă, concretă, 
vclasicizatë”, repetat utilizată si ne 
propune un limbaj metaforic ce se 
recomandë prin discretie, prin can- 
doare, prin poezie. În asta, cred, 
constă marele merit al regizorului. 
Anecdotica propriu-zisă beneficia a- 
prioric de încărcătura emotivă nece- 
sară cistigërii spectatorului, noile 
dimensiuni obţinute prin proiectarea 
ei într-o lume a simbolurilor, nu fac 
decit să ridice sensibil calitatea peli- 
culei. Orăşelul de provincie, oame- 
nii, întreaga atmosferă în care tră- 
ieste micul grup — prezentată în- 
tr-o versiune cinematografică dintre 
cele mai interesante, cu o bucurie a 
imaginii, secvenţe întregi lucrate ca 
un omagiu Fellini, nesugerind însă 
pastisa — se subordonează în perma- 
nentë evidentierii cît mai clare, cit 
mai puternice a jertfei acceptate de 
cei șase eroi. Entuziasmul, exuberan- 
ta cu care Stoianov își construiește 
acest fundal, acest plan de perspec- 
tivă are însă, din păcate, repercur- 
siuni directe asupra geometriei fil- 
mului. Si neîntîmplător senzaţia de 
colaj, în sensul lipsei de unitate, a 
suprapunerii mecanice, revine nu 
odată pe parcursul vizionării. Pen- 
tru că tonul grav, sobru, propriu sec- 
ventelor de un dramatism tulburător, 
alternează în permanenţă, fără a fi 
reclamate de logica conflictului, cu 
micile cochetării ale unui regizor 
nesatisfëcut,. pe drept, de inconsis- 
tenta scenariului, alternare care în 
final creează o.notă de ambiguitate ce 
nu servește filmului. Momentul ares- 
tării si schingiuirii a doi dintre mem- 
brii grupului este continuat de ple- 
doaria procurorului — prea lungă 
si prea ostentativă cînd o simplă su- 
gerare ar fi fost fără îndoială mai 
semnificativă — lucrată în linii groa- 
se, caricaturale; grotescul călăului 
şi a ajutoarelor lui nu fac decît să 


atenueze, să refuze sentimentul de. 


oroare pe care, cu mijloace de o fac- 
tură complet opusă, simpla panora- 
mare a camerei şi a mijloacelor de 
tortură reușise să ni-l impună. 

„Păsări şi ogari“ putea fi o reuşită 
deplină. În felul în care ne-a fost pre- 
zentat nu-l putem reține decît ca o 
promisiune, dintre cele mai intere- 
sante, a unui regizor, a unui opera- 
tor şi a unei echipe de actori care 
au dovedit-o, au ceva de spus. 


Radu F. ALEXANDRU 


Zilele filmului 
spaniol 


Alegerea făcută pentru săptămîna 
de la București ne-a prilejuit variatul 
si interesantul program, reprezen- 
tind producţia de ultimă oră a cine- 
matografiei spaniole. 

Creaţii apartinind unor maeștri 
demult consacrați cum este Ramiro 
Beleta („Amorul vrăjitor”) sau ale 
unor autori recent impuși cum este 
Basilio Martin Patino („Despre dra- 
goste si alte Singurătăţi“), filmele 
nelinistitului seducător cunoscut la 
noi, Miguel Berlanga („Magazinul 
de mode”) sau ale excelentului pro- 
fesiopist care este Mario Camus 
(„Această femeie“) s-au derulat în 
cele cîteva zile dedicate filmului spa- 
niol, prilejuind totodată o trecere în 
revistă a performanţelor şi tendinte- 
lor acestuia în diferite genuri. Am 
urmărit de la filmul psihologic — 
„Despre dragoste si alte singurëtati”, 
la cel revuistic — „Las Leandras", 
de la corăedia satirică — „Magazi- 
nul de mode”, la melodramë — „A- 
ceastă femeie", de la filmul de fast 
şi montare — „Amorul vrăjitor”, la 
documentarul — „Aripi şi gheare”, 

„Amorul vrăjitor“ te încîntă, pur 
şi simplu, printr-o ecranizare somp- 
tuoasă făcută după partitura pro- 
pusă de Emanuel de Falla, în care 
dansul, portul, cîntul spaniol te 
transportă, cu concursul unor dan- 
satori de mare clasă, într-o lume a 
fanteziei și exotismului în care gitanii 
se întrec parcă să supraliciteze ima- 
ginile unei Spanii feerice, pe care 
fiecare o poartă în închipuirea sa, 
Am regăsit umorul negru al lui Ber- 
langa în „Magazinul de mode“. Regi- 
zorul credincios viziunii sale, ce ne-a 
frapat la timpul său, atunci cînd îm- 
preunë cu Bardem deschidea filmului 
spaniol noi drumuri, îşi prezintă 
acum contemporanii din unghiuri 
vulnerabile, demascînd micimea de 
caracter si conventionalismul socie- 
tëtii. Am admirat-o de diva Sara 
Montiel, în poate cel mai bun rol 
al său, realizat în regia lui Mario 
Camus. 

Un film inegal dar plin de calităţi 
şi promisiuni în ceea ce privește re- 
gizorul Patino, ne incită la discuţii. 
Se numește „Despre, dragoste şi 
alte singurătăţi“. Titlul însuşi este 
revelator, ca o cheie de portativ, 


kë 


34 


Ar fi putut fi o 


reuşită deplină („Păsări si ogari“) 


KË 


AJER TT aeir I: 9 SAE 5 
1 9 1 


> 


atit în privința valorilor cit şi a scă- 
derilor filmului, care rămîne însă 
cel mai interesant din grupajul pre- 
zentat. Poate e nemăsurat de lungă 
această peliculă, dar nici o secvenţă 
nu este lipsită de semnificaţie. Struc- 
tura epică, de film-roman, sugerează 
posibila descendență a autorului din 
zona condeiului, tentat să facă din 
literaturizarea acțiunii şi a dialogu- 
lui, un stil, o ambiţie. A face disectia 
căsătoriei unui cuplu de intelectuali, 
în mediul specific unei zone a inte- 
lectualitëtii spaniole de azi, cu mij- 
loacele psihiatriei freudiene, nu era 
deloc ușor pentru un spirit ce se do- 
vedește atit de preocupat, de obse- 
dat am spune, de psihopatologie și 
de psihologia socială a cuplului, așa 
cum ne apare la Basilio Martin Pa- 
tino. Deși locurile comuneabundă,deși 
acel „déjà vu” se repetă, dizertatia 
lui Patino se sustine prin cursivitate 
şi ținta finală apare chiar ca origi- 
nalë. 

Lucia Bosé se relevă din nou pus 
biicului nostru ca o actriţă de prim 
rang. Ea aduce nobleţe și interes în- 
tr-o partitură dificilă, chiar ingrată. 
Nu pot să nu amintesc aici farmecul 
subtil, detașarea cuceritoare care au 
impus-o încă de la primele apariții, e 
drept în filmele unor maeștri: An- 
tonioni — „Cronica unei iubiri” — 
1950, „Dama fără camelii' — 1953, 
Bardem — „Moartea unui ciclist" 
— 1954, prilejuind atunci aproape 
o reciprocă afirmare. 

O mare iubire pentru un toreador 
celebru, Domenguin, o hotărăşte însă 
să se dedice în întregime vieţii de 
familie şi să renunțe la cea de actri- 
të. Dar iat-o acum pe Lucia Bosé re- 
venind într-un rol care pare ecoul 
propriei sale experienţe. În fond rea- 
lizatorul a mizat mult pe această pre- 
zentë şi, desigur, a fost răsplătit. 

intelectualismul declarat al fil- 
mului — dezbaterea problemelor eti- 
ce, erotice, sociale, in numeroase 
dialoguri-program — este element 
de constructie sustinut prin virtutile 
unei imagini care 13۳5 6 
se situează permanent în zona fru- 
mosului. 

„E dificil să trăieşti” — spune eroi- 
na aflată în plină criză. „E dificil și 
să nu trăieşti“ — răspunde eroul al 
cărui destin dramatic nu-ilasă cale 
de ieşire. Să fie strigătul de criză a 
valorilor unei pături ahtiate doar 
după huzurul material al societății 
de consum? Autorul, optimist prin 
esenţă, opune imaginea unui cuplu 
realizat mai aproape de rosturile 
vieţii, ale naturii. Peisagismul exce- 
siv şi paralelismul căutat îl fac, din 
păcate, mai putin verosimil. De ase- 
meni tenta de melodramatism (ac- 
cidentul copilului, etc.) e cu atit mai 
lipsită de justificare, mai trenantë. 

Tipologia personajelor cît si ame 
biantele alese cu discernămînt (ex- 
ceptional realizată secvența expozi- 
tiei de artă) ne dau viziunea critică 
a autorului asupra mass-mediei so- 
cietitii spaniole de astăzi, tendință 
ce îmbracă filmul cu calităţi „hors- 
série" si ne suscită interes pentru 
viitoarele realizări ale lui Patino. 

Realizarea unui film de actualita- 
te este o ambiţie pentru orice cine- 
matografie. Cea spaniolă se oferă 
discuţiei cu o realizare de deplin in- 
teres. 


Savel STIOPUL 


TIP 7۲۳۲۲۲ 5 
کک یک‎ ne ai 2 
Š SK 5 


7 


capodopera 
neaparat 


nu vë deranjati 


Vă recomandăm: 


pe răspunderea noastră 
pe răspunderea dumneavoastră sk š 


KKKK' 
KKK 
xk 


مت سس سس سم 


Colonia Lan- 
fieri 


k*k k 


Regio: jan Schmidt 

Cu: Juozas Budrajtis, Zuzana Kokurikovë, Va- 
clav Neckár 

Premiul Uniunii scriitorilor — Moscova 1969 


În preajma omenirii civilizate gi civiliza- 
toare, au supraviețuit dintotdeauna prin izo- 
lare, o seamă de lumi închise ale primitivis- 
mului, ale inocentei necunoaşteri. O astfel de 
lume semiprimitivă este și insula stearpă si 
sălbatică ce adăposteşte colonia Lanfieri, o 
mină de oameni — citiva tineri, restul mai 
degrabă virstnici — citeva activități produc- 
tive stereotipie si un cod de valori, de obice- 
turi-legi, simple dar aspre asemeni vieţii 
care le-a produs, asemeni vieţii căreia-i 
slujesc. Filmul lui Jan Schmidt urmăreşte 
în notații mărunte de jurnal cotidian, cit 
de ușor se poate dezagrega o mină de 
oameni, o fărimă de omenire. Ajunge 
să existe fermentul: de dincolo de ape a 
sosit un om, singur și înrăit, care Înainte de 
a se întoarce în ape, hrană peştilor, a desco- 
perit aurul. O dată cu el a descoperit excesul, 
ambiçia, lăcomia oarbă, omorul, Ceilalţi l-au 
urmat, nestiutoare victime ale iluziilor. Po- 
veste banală, poveste tristă, Meritul este al 
povestitorului, dacă banalul trece neobservat, 
importantă fiind tristeţea profundă, duro- 
roasă, fără leac, tristeţea pur şi simplu. 


Eva HAVAS 


Moll Flanders 
x 


Regia: Terence Young. 
Cu;Kim Novak, Richard Johnson, Angela Lanse 
bury, Vittorio De Sica, Lilli Palmer 


Un dublu exotism, al peisajului gi al perso- 
najelor dau scrierilor lui Defoe un aspect 
senzaţional, palpitant. „Moll Flanders” este 
insă romanul în care preocuparea pentru la- 
tura socială este cea mai pregnantă, Moll 
fi ind în primul rind înfățișată ca o victimă a 
societăţii. Să menţionăm si meritul lui Defoe 
care aduce aici un elogiu primei „libertine“ 
a literaturii engleze, fapt excepţional pentru 
puritanismui vremii. 

Terence Young a extras din epicul foarte 
bogat al romanului numai o secţiune, simpli- 
ficind acţiunea și scăzind doza de picaresc. 
Filmul îşi păstrează însă o unitate de sine 
stătătoare în ciuda independontei faţă de 
literatura romanului. 

Dacă uneori mişcarea interioară pare să mai 
lincezească (cuplul soților veşnic datornici 
sau povestea do dragoste dintre Mollgi Jemmy 
tratată cu destulă finețe — legătura rele- 
vindu-şi pe parcurs frumuseţea ei — dar cam 
diluată façë de antronul general al filmului), 
în schimb, există compensații din partea unui 
dialog alert, zglobiu, ușor licenţios citeodată, 
si a unui comic bun de situaţie (Vittorio De 
Sica — valet: Moll strigă „Ajutor“ şi apare... 
o flotilă de rațe; Moli urcind treptele cu cear- 
saful înfășurat pe trup — simbol ironic al 
ţelului vieţii lui Moll). 

„Moll Flandors” e un fel de operetă. Inter- 
vengiile muzicale sint sugestive. O anume fro- 
nezie a epocii, pitorescul ei specific au fost 
atent surprinse de Terence Young. Pe un fun- 
dal caleidoscopic (exterioare atrăgătoare, in- 
terioare senina — chiar şi închisoarea New- 
gate, figuratie pestriță), imaginea sintetiza- 
toare a peliculei ar fi cea a bilciului. In „Moll 
Flanders” se desfășoară un soi de carnaval 
continuu, oamenii din film sint nişte „deghi- 
zati", prin faţa noastră se perindi o serie de 
măști „ii“ (mai toţi actorii au apariţii reuşite, 
tocmai pentru că au fost aleși „pe măsura mës- 
tii”), iar leit-motivul melodic din film e redat 
prin acorduri de ghitară,mirosind a gondolieri, 
a lampioane, a păcat, a remugcare... Acest 
film e traversat în subteran de un șuvoi de 
ris cald şi limpede (genericul și secvențele 
finale sint grăitoare — povestea se desfășoară 
între două zimbete). 

Ardentë, pătimașă sau visătoare, vicleană 
sau sinceră, furioasă sau calmă, neastimpărată, 
vioaie în mimică ca şi-n gesturi, oftind sau 
zimbind, Kim Novak e într-un perpetuu du-te 
vino, Moll — în întruchiparea lui Kim Novak 


| 


Aurul, ambitia, lăcomia, crima ( Zuzana Kokurikova — „Colonia Lanfieri” ) 


— e de-o drăgilășenie șmecherească care te 
unge cu niţel so:re pe suflet. „Moll Flanders“ 
e o comedie autentică, de un farmec particu- 


lar, 
4 Dan OZERANSCHI 


În fiecare sea- 
ră la orele 11 


x 


Regia: Samson Samsonov, Cu: Margarita 
Volodina, izolda izviçkaia, Mihail Nojkin, 
Larisa Vikkel, 


„În fiecare seară ia orele 11”... un bărbat for. 
mează numărul de telefon al unei femei ne- 
cunoscute, Cifrele acestui numër au fost hotë- 
rite de prietenii acestui bărbat, intr-o noapte, 
ieșind de la o sindrofie, Fiecare a spus 
o cifră, bărbatul a format acel „mesaj”, i-a 
răspuns „un glas” — cum se întimplă cind lu- 
crează providența, În fiecare seară, el o va 
suna şi ea va aștepta telefonul lui... E o anume 
poezie in acest gag de inceput, un gag poetic 
conginind un gram de suflet rus, bărbaţi sin- 
guri căutind femei singuro, cărora să le vor- 


_bească, sau să li se confeseze, oameni care vor 


să ştie că au, undeva, în cosmos, un suflet 
care-i ascultă, Dar poezia, fie ca un vers, fie 
ea un gag, ca së fio bună şi ca să-şi rămină in 
suflet trebuie să fie — mai cu seamă în cinema 
— concisă, poate chiar „puţină”. Filmul „poa- 
tic”, un întreg film-poem e o problemë a 
criticii. În practica zilei, e grou de făcut și de 
crezut unfilm în versuri, in poezie. Filmul 
trebuie să „cadă” in proza vicçii şi së se uite 


„poezia”, pentru a o găsi undeva, departe, la 
capătul unui drum în real. 

Regizorul vrea insă cu orice pret „poezie, 
el dilată enorm gagul de început, „poezia“ 
se libërteazë, realitatea pierde realul, se chir- 
cește, efortul ,poetic” devine prea evident 
— in scenariu, joc, dialog, montaj, cadraj. 
În pofida citorva momente izbutite, lipsa unei 
nproze” bune, sănătoase, fără artificii, ne si- 
legte să uităm chiar gagul frumos de la inceput. 

“in fiecare seară la orele 11”... avem 10 
minute frumoase, oricind preforabile unor trei 
ceasuri rele... 

R.C. 


Razbunatorul 


x 


Regia: Carlo Lizzani. 
Cu: Lou Castel, Mark Demon, Pier Paolo 
Pasolini, Barbara Frey. 


Imaginea cinematografului italian aflat la 
ora epopeci americane tratatiin cheia western. 
Carlo Lizzani, înfocatul neorealist, cedează şi 
el ispitelor filmului comercial, inspirindu-se 
dintr-un episod de la sfirșitul războiului de se- 
cesiune, pe care-l trece apoi prin rigorile re- 
getei de „saloon” realizată pe peliculă Eastman- 


poţi regăsi pe Carlo Lizzani, 
cel din „Atenţiune bandiți” sau „Cronica 


amanţilor săraci”, i 
iu de consolare: 


În schimb, un preţios 
apariçia lui Pier Paolo ini in rolut unui 


predicator investit cu misiunea de a rosti în 


final ciceva adevăruri pertinente cu privire 
la consecinţele războaielor. O face cu măre- 
ţie, simplitate și emoție gravă. Un bard mo- 
dern care profetizează în pustiu. De fapt, 
singurul punct de interes al filmului. 


Cornel CRISTIAN 


Helga 


Regia: Erich F. Bender 
Cu: Ruth Gassmann, Asgard Hummel, lise 
Zielstorii, Eberhard Mondry. 


Auzisem că nordicii fac filme științifice de 
educaţie sexuală pe care le proiectează in 
şcoli, ca ilustrarea cursurilor respective, Mă 
întrebam in ce măsură ele sint utile, sănătoase 
ca metodă pedagogică, nu stirnesc reacţii 
ambigue. Am văzut un documentar din seria 
„Helga” şi anume cel care se referă la naţiuni 
elementare de anatomieșifiziologie, urmărind 
Îndeosebi evoluţia sarcini i gi nașterea copilu- 
lui. Detaliile sint bine selecționate, imaginile 
au rigoarea şti inçifici ce le fereşte de echivoc, 
cursurile teoretice și mai ales cele practice 
sint variate ca forme: profesorii, auditorii, 
ambiançele se schimbă, exemplificările sint 
diverse. Imaginile micro-universului in care 
are loc geneza sint frumos filmate — color 


— şi nu cred că rămine cineva netulburat de / 


întrebarea „cum ai apărut!” Sint insă şi paran- 
teze ce încarcă expunerea, devieri de la subi- 
ectul central, repetâri şi ilustrări simplissime 
şi acestea obosesc, nu didacticismul — firesc 
— al peliculei da popularizare ştiinţifică, 


AIM. 


lubita lui Gra- 
minia 


x 


Regia: Carlo Lizzani 

Cu: Gian Maria Volonte, Stephania Sandrelli, 
Assen Milanov 

Premiul de interpretare feminină lui Stepha- 
nia Sandrelei, San Sebastian 1969 


O Sicilie amenajată in ambianța munţilor 
Balcani serveşte drept decor rëzbunërilor, os- 
cilind între meschinăria personală şi elanurile 
de libertate ale răsculatului Graminia, rămas 
să lupte singur, ca un lup solitar, după înfrin- 
gerea lui Garibaldi. Viaţa acestui ,inafarale- 
gii" ajunge la noi turnată după proastele 
matrițe ale genului aventuros — lacrimogen 
violent-amoros, în culori, şicu un imens halou 
de plictis. Ne vine greu să recunoaştem pro- 
fesionatismul lui Lizzani, sau pe Gian Maria 
Volonte într-o interpretare excesiv vulgară, 
iar suavitatea Stephaniei Sandrelli nu para a 
justifica un premiu de interpretare. 


Tatăl meu, 
căpitanul 


Xx 


Regia: Vladimir Bicikov 
Cu: Evgheni Tetorin, Vasia Bicikov, lulen 
Balmusov. 


Vaska este un alt Tom Sawyer. Navigind pe 
apele leniseiului, 


dramaturgicë si nici eluda schematismele 
person. așa cum ne sînt propuse din sce- 
nariu. 


A. D. 


Rubrica „Pe ecrane” o fost .cicëtuitë conform 
programării comunicate de D.R.C.D.F io doto 
încheierii numărului, 


J 


35 


s. 


După ce 

s-a văzut 
pe micul 
ecran, 
responsabilul 
cu invențiile 
n-a mai 
trecut 
zimbitor 
prin 
instituție. 


Un fenomen remarca- 

bile sporirea simtitoa- 

inema re a intervenției critice 

a televiziunii în viața so- 

cială. Cîndva era numai 

prerogativa „Reflectorului“; acum 

felurite rubrici se întrec in a cerceta 

carente organizatorice si administra- 

tive, în a semnala abuzuri. Binevenită 

mai cu seamă această necruțătoare 
pornire împotriva abuzului, 

În anumite privințe, televiziunea 
dublează presa, angrenată acum şi ea 
în sanitare campanii de descurajare 
a microbilor sociali. În alte privinţe 
însă, televiziunea are un plus de efica- 
citate, prin simultaneizarea tuturor 
aspectelor unui caz, prin dialogul 
la vedere între personajul abuziv, ori 
indolent, ori ignorant, şi personajul 
lezat. Camera pune în relaţie bruscă 
şi în lumină solară toate elementele 
unui proces nesolutionat si-face im- 
posibilă rămînerea acestui proces în 
stază. Prin teleexpunere, opinia 
publică nu este numai simplu sen- 
sibilizată ci puternic alarmată și 
chemată operativ spre neingëduintë. 


Poezia Zagrebului și rezistența („Sumbra toamnă 
Cronica districtului Hampshire („Mîndrie și prejudecată) 


După „ce s-a văzut” pe micul ecran 
cu inventatorul pe care-l ţinea la 
index de zece ani, responsabilul cu 
invențiile din minister n-a mai putut 
trece a doua zi zimbitor prin insti- 
tutie, nu s-a mai putut apuca de 
altceva în birou pînă ce nu a scos din 
raft dosarul cu pricina — care, dealt- 
fel, îi era şi cerut insistent din felu- 
rite locuri. 

Poate că uneori ar trebui să fie 
mai necrutati cei ce răspund în doi 
peri, sau caută să îmbrobodească 
redactorul, ori să escamoteze prin 
digresiuni problema pusă direct. 
Experții în cusutul cu atë albă ar 
putza beneficia mai din plin de iro- 
nia teleastului, mai cu seamă dacă ne 
gindim la imprejurarea că ei încearcă 
să mistifice, nu numai gazetarul cu 
microfonul în mînă din fața lor, ci 
cîteva milioane de martori ai evi- 
dentei. 


In acest context sint de asteptat 
si anchete cu un caracter mai larg 
si cu un mai pronuntat accent so- 
ciologic, deocamdată sondajul de 
încă în 


opinie fiind, pe micul ecran 


prezențe remarcabile 
si absente semnificative 


faza sa strict reportericească. Se 
știe că în multe ţări teleancheta so- 
cială a dobindit proporţii și însem- 
nătăți considerabile. „Le Monde” 
relata nu de mult despre două in- 
vestigatii de tip sociologic făcute una 
la Paris, pe tema felului cum trăiesc 
în capitala franceză muncitorii nord- 
africani și alta despre „Condiţiile 
cuplului în secolul XX“ —studiate 
în familiile tinere dintr-o localitate 
industrială franceză, în problematica 
educației sexuale în Suedia și în 
multiple implicații individuale in- 
dependente de sisteme si geografii. 
Probabil cë o colaborare directă 
a Radiodifuziunii noastre cu socio- 
logii români (pînă acum invitați doar 
la dezbateri pe problemele lor) si 
centrele de cercetare sociologică ar 
furniza o posibilă tematică și ar 
duce la rezultate spectaculoase, de o 
indiscutabilă eficienţă. 


Mici, dar prelungite amnezii 


Nu există nici o formă de populari- 
zare pentru creația de televiziune 
(în universitățile de stat — eventual 
printr-un seminar facultativ), la Uni- 
versitatile populare, în așezămintele 
culturale. 


Nu s-a creat nici o modalitate de 
studiu sau o preocupare măcar 
cu caracter sistematic — de prezen- 


tabilitate pentru persoanele care 
apar foarte frecvent pe micul ecran. 
Cînd cineva se duce în vizită lao 
familie de prieteni se dichiseste 
uneori cite douë ceasuri. Dar ca së 
apară cum se cuvine în milioane de 
priviri are la dispoziţie un ciob 
de oglindă pe peretele unui studio 
și cîte un îndemn anonim „vezi că 
٩۱-1 strimbë cravata“, 


x 


Inmultindu-se, emisiunile de mu- 
zică uşoară (pînă la „Cerbul de 
aur") au devenit deplorabile ca 
factură, decor si conținut. Nu nu- 
mai că se fac teatralizări de duzină 
ale aparitiilor soliștilor, dar există 
impresia că nimeni nu mai e intere- 
sat de ceea ce spun acești soliști. Nu 
orice legumă muzicală distribuită 
generos pe piață are drept de ex- 
punere si pe micul ecran, 


+K 

Nu sint idei noi la ,,Salonul lite- 
rar“, n-au mai fost nici la „Reali- 
tatea ilustrată“, nici la م,‎ ۰ 
Cadrul fix al unei emisiuni nu obligă 
si la fixitëti de formulă. E ceea ce 
de altfel afirmă, prin contrast, ru- 
bricile ,Cadran”, „Mult e dulce și 
frumoasă“ sau „Bună seara fete, bună 
seara băieţi” a căror mobilitate in- 
terioară e mereu sesizantă 


x 

Luind act, pare-se, de acele multe 
plingeri care susțineau că teatrul a 
devenit o rudă prea săracă, primită 
prea rar pe platou, în straie cam 
ponosite, televiziunea a răspuns 
pozitiv prin transmisia spectacolelor 
„Tache, lanche si Cadîr" de la Timi- 
soara și „Luceafărul dinspre ziuă” 
de la „lon Creangă“ și a montat cu 
forte proprii ۰ 

Aşteptăm, fremëtind de nerăb- 
dare, surprizele viitoare. 


În rotirea Crucii de Malta 


Cea mai impunătoare creaţie ci- 
nematografică din intervalulscuprins 
în cronica de față a fost „Electra“ 
lui Kakoiannis, cu Irina Papas și mu- 


Televiziunea îşi asumă dreptul 


criteriilor în alegerea filmelor. 


Cronicarii îşi asumă riscul 
criteriilor in desavirsirea actului critic. 


zică de Theodorakis. Născut în Ci- 
pru, regizorul grec nutreşte o ade- 
vărată patimă pentru frumuseţile 
peisajului și, după cum au observat 
mai multi exegeti, a izbutit să reim- 
planteze tragedia antică in solul 
elen, plimbindu-si privirea întune- 
cată peste nostalgicii chiparoși, pe 
drumurile înguste și sure ale mun- 
tilor, pe pietrele zgrunturoase arun- 
cate cu rea dărnicie prin mëslinisuri 
si pe sëracele ogoare. 

Eroul filmului e zbuciumul omu- 
lui față cu nedreptitile sorții si ni- 
meni n-ar fi putut găsi o interpretă 
mai potrivită ca această grecoaici 
puternică, neinduplecata, de o fru- 
musete aspră, care e lrina Papas și 
care prin jocul ei lapidar, cu fiecare 
cuvînt ieșit ca din arc, cu tăceri 
amenințătoare si răsuciri sălbatice 
ale întregii ființe determină hotaritor 
atmosfera de reflexivitate atit de 
caracteristica acestei pelicule. 

E în film şi aerul mitic dar si o în- 
telegere modernă a povestirii lui 
Euripide, constînd, poate, în redes- 
coperirea a ceea ce numim acum 
şi am numit dintotdeauna — zei, 
destin, ca sublimări ale pasiunilor 
noastre în acte. definitive chiar 
dată sînt previzibile — ireversibile, 
memorabile. Și astfel, tragice. 


x 


Pentru Louis Malle, „Focul fati- 
dic” (1963) nu e numai o experiență 
filmică ci și una literară, de lectură 
personală a unui roman, cu ochi ci- 
nematografic. În principal deci, aceas- 
tă creație a sa narează, mult și vast, 
dincolo de peripetiile inadaptabilu- 
lui erou, răzvrătit placid împotriva 
unei lumi anoste și a sa însăși ca fiu 
al acestei lumi. Dramatic pentru per- 
sonajul atît de fin întruchipat de 
Maurice Ronet, e sentimentul că 
nimic nu se schimbă și nu se poate 
schimba. Secţiunea întreprinsă de re- 
în medii diverse ale marelui oraș 
are ceva din dezabuzarea rar dispe- 


rată a eroului, dezvăluind aspecte 
exotice ale banalului, ceea ce e pato- 
logic în plictis, plictisul însuși ca 
stare organică, încetarea ci i vie- 
ti normale. Împușcătura ală e 


vitoare, finalul deși inaccep 
tabil, imposibil devenind totuși 
purificator în acest infern al nimicu- 
lui. 


Cu toată arta de analist a regizo- 
rului, cu toată ironia gingașă ori 
rece pe care i-am. cunoscut-o si în 
„Zazie în metro” sau în „Viaţă par- 
ticulara”, filmul de faţă nu dăruie 
decît o satisfacţie estetică măruntă 
iar cazul de ratare nu se impune con 
ştiinţei. E, oare, o neîmplinire cău- 
tată, așa cum se întîmplă şi în unele 


romane ale noului val francez? Îţi 
lasă o impresie- vagă de pedanterie 
şi snobism artistic mocnit. 


Care impresie, evident, poate să 
nu fie adevărată. 


x 


“Minciuna” a transformat o oare- 
care melodramă a lui Louis Verneuil 
într-un film psihologic. Asemenea 
minuni săvîrșesc îndeobște nu re- 
gizorii, ci actorii constructori de ca- 
ractere — aici Bette Davis. O dra- 
goste plină, fără dulcegării, un gest 
exploziv, de sacrificiu, și multă 
muzică bună, Eroina, agasată, afe- 
rată, nefericită, neliniștită, pindi- 
toare, disperată, feroce, ucigașă și, 
în sfîrşit, eliberată de teroarea min- 


ciunii e ipostaziată de celebra ac- 
tritë în zeci de chipuri totdeauna i s 
teresante și cu acel farmec amar care 
e al ei, numai al ei. Nici Claude Rains, 
nici Paul Henried, cei doi parteneri, 
nu pot ține pasul cu ea, deşi o ur- 
mează foarte onorabil, fiindu-le însă 
absolut imposibil s-o domine — cum 
voia scenariul. E un film de actor și 
telecinemateca trebuie salutată încă 
o dată pentru că ne ajută să ne fa- 
cem astfel cîte o idee monografică 
despre vedetele reale din istoria ci- 
nematografiei universale. 


x 


„Cocagne": „Ce înseamnă âcest 
filmi” se întreba pare-mi-se pro- 
gramul de radio și tv. Putem răs- 
punde cu mîna pe inimă: nu înseam- 
në nimic. „Stan si Bran nomazi! 
Din curiozitatile simpatice de odi- 
nioară, uitate, uitabile si totuși... În 
„Paratrăznetul“ după Mark Twain (în- 
tr-un mozaic cinematografic), gîn- 
gav, subdiletant, singurul aspect apre- 
ciabil a fost scurtimea: nu dura to- 
tuși dincolo de marginile răbdării. 


Seria serialelor 


Teleaştii şi cineaștii englezi fac 
admirabile romane de televiziune, 
adaptind proză substanțială din is- 
toria literaturii naționale. Nu putem 
fi decît bucuroși sesizînd înclinarea 
din ultima vreme a redacției noastre 
de resort către asemeni prcductiu- 
ni. „Mîndrie si prejudecată" a fost un 
bun serial, transpunere serioasă și cu- 
minte a cronicii districtului Hamp- 
shire, scrisă cu grațios talent si tan- 
drete funciară de Jane Austen, de- 
licată observatoare a moravurilor 
provinciale britanice de la răspîn- 
tia veacurilor optsprezece şi nouă- 
sprezece. Interioarele și discuțiile de 
interior erau compuse cu minutie, 
arta . conversatiei strălucea adesea 
prin umor, domnisoarele si cavalerii 
lor se întreceau în spirit si elegantë, 
peripetiilë se desfășurau fluent, în- 
tr-o dulce molcomeală provincială în 
care doar prejudecățile și orgoliile de 
castă introduceau cîte un grăunte de 
amărăciune. Caricaturaeratemperată, 
iar lirismul confortabil. E foarte plă- 
cut să urmărești mica istorie a aces- 
tei case Benett cu patru fete, mai 
ales cînd una din ele se vădea a fi 
o artistă autentică (Celia Banerman) 
cu ochii scăpărind de inteligență 
sub fruntea bombată și replici de 
o cuceritoare spontaneitate. . 

„Rîul întunecat”, sovietic, amin- 
tea prin ambiţie epică de Gorki, 
iar prin cadraj de bunele filme ale 
începuturilor. Actorii erau frumoși 
şi planul doi de obicei bine populat. 

„Sumbra toamnă“, iugoslav, a adus 
poezia Zagrebului, splendidul oraș 
croat și întîmplări din rezistența 
populară revoluționară, în timpul 
ultimului război. Lentoarea secven- 
telor nu era totdeauna suportul dorit 
pentru meditaţia intenționată de 
regizorul Zvonimir Bajsic. Uneori 
însă momente dure, lucrate cu preo- 
cupare pentru sufletul adolescen- 
tin, relevau posibilități interesante. 
Distribuirea unei'actrite cu o față 
nu prea frumoasă și teribil de pis- 
truiată a fost un gest de curaj. E cert 
însă că fata știe së, trăiască subtil 
durerea și deci regizorul a fost, pina 
la urmă, “justificat. 


Valentin SILVESTRU 


SET TANA sa Pa DË 2 m 


film şi literatura 


un cinefil la 
academia francezauv 


Îmi închipui ce a rostit Eugen lonescu 
îmbrăcat în fracul verde al nemuritorilor... 


Tocmai mă gîndeam să vorbesc cîte ceva despre un autor inecranizas 
bil. Tocmai mă gîndeam să scriu, bunăoară, despre Eugen lonescu. Cînd... 

Las deoparte condeiul să-mi închipui cë va rosti autorul „Lecţiei“, 
îmbrăcat în fracul verde al nemuritorilor, candidat la o statuă de ceară 
de la muzeul Grevin, despre cel pe al cărui fotoliu se va așeza, despre scrl- 
itorul Jean Paulhan: Si firește, despre sine... 

La Academia franceză, lîngă René Clair, lonescu este probabil unul din 
| puţinii cinefili (căci ce e, în fond, René Clair decît un cinefil ?). Știm despre 
E.l, că merge des la cinema și că aici, în sală, prea tristul părinteallui Përen- 
ger se amuză. Lui Eugen lonescu îi place cinematograful. Poate pentru că 
îi place jocul, poate pentru cë se plictisește, poate pentru că uită. 

Căci teatrul său este, hotărît, una din puţinele opere ale zilelor noastre 
care ignoră absolut orice inriurire a filmului. Nu cred să se fi făcut vreun 
film după vreo piesă a sa. Cred că nici nu se poate — teatrul său e într-a- 
tit de „rostit“, de legat de scenă, încît ecranul nu se poate bucura de au- 
gusta sa prezentë pe generica Filmul se izbeșta de un zid. ۱ 

Dar Eugen lonescu a scris totuși pentru ecran: un comentariu pentru 
| un film de desene animate al lui Lenica (se cheamă „Domnul Cap”) si un 
scenariu pentru unul din scheciurile filmului „Cele 7 păcate capitale” (nu 
| I-am văzut, sau l-am văzut si l-am uitat), Scheciul se numea „Minia” — este | 
vorba despre minia care cuprinde doi oameni, trece în casă, în bloc, cu- | 
prinde strada, orașul, lumea. La sfîrșit nu poate fi decît dezastrul. Proli- | 
ferarea ce duce la catastrofă. | 

Teatrul ionescian este un teatru strict de replică. În el se „vorbeşte“ | 
tot timpul — și din însăși această proliferare a limbajului reiese o tensiune, | 
un spectacol. Nu mai trebuie să explicăm nimănui de ce, prin urmare, | 
teatrul acesta nu poate ajunge nicicum pe ecran... 

Ce-ar fi dacă, așa cum cere un film, ar apare pe ecran rinoceri? Ce-ar 
| fi dacă, în locul scaunelor, ar apare ființe, supraimpresionate chiar, discutind 
într-un dialog frint și neformulat cu bëtrinii protagonisti ai „serii mesaju- 
| lui către lume"? Toată ideea, însăși structura piesei ionesciene, ar cădea în | 
ridicol. Jocul ionescian se face pe absente, pe absurd, pe imensa agresiune | 
a mecanismului nevăzut. Ecranule încă prea fraged (sau prea domestic) | 
pentru astfel de drame... 

Poate că nici o altă convenţie artistică nu e mai contrarie filmului decit | 
cea pe care a inventat-o Eugen lonescu. 

Teatrul lui Eugen lonescu ignoră filmul. Nu însă şi autorul lui; autorul, 
| acel ins în halat și papuci, gata să meargă în sala întunecată, unde pe o sce- 
na, alta decit a sa, se joacă orartë de la celălalt capăt al artei... 

Să mai lăsăm o dată condeiul pe masă, să punem capul între mîîni şi să 
ne gindim la visurile de zi și noapte ale acestui autor născut de vis. Si să ne 
imaginăm, de data aceasta, splendidele filme care s-ar putea face din po- 
| vestirile scurte ale visurilor autorului „Jurnalului în fárîme"... De aici, si 
numai de aici, ar putea veni filmul ionescian, 

Dar aceste filme zac în criptele viitorului... 


Gelu IONESCU 
+ sË éz ES 3۳0 EEE, 


37 


Cronica 
spectatorului 


Acești oameni minunati şi... 


Ne ducem, preferăm oricind un 
film profiterolului. Cît de mult ne 
plac acești oameni minunati si peli- 
culele lor atrăgătoare! Oameni în- 
tr-adevăr minunati chiar dacă aruncă 
cu pietre după noi, pe întuneric, 
Și mai ales ne ducem la filmele noastre 
româneşti, ne ducem de-a valma, 
fără să alegem. Pentru că ne doare 
chiar dacă nu sîntem loviți. Și pînă 
nu de mult regizorii, actorii, sce- 
nariștii, operatorii, toți se zbăteau 
acolo pe pinza albă, se chinuiau, dar 
nu reușeau să coboare în sală, „să ne 
lovească... Le admiram munca dar 
rëmineam îngrijorați de soarta Ra- 
pidului peste citeva zile la Constan- 
ta. Dar iată că a coborit Lucian 
Pintilie și ne-a lovit drept în suflet, 
Pentru că i-a învățat pe Irina Petrescu 
si pe Dan Nuţu së ne pălmuiască 
indiferența şi să nu ne mai lase să 
mergem linistiti la şcoală sau la ser- 
vici fără să ne gindim şi la ei. Şi de 
atunci, în fiecare dimineață, plecăm 
de acasă la ora 6 ca să ajungem la 
8 la „D-ale carnavalului“. Din dra- 
goste. Pintilie a știut së ne lovească 
exact unde ne doare. Și iată că în 
primele săptămîni ale lui '70, în tram- 
vai, surprinzi o discuţie: „Doamne 
— se mirë tipul — ce coadă 
la Luceafărul! La film românesc 
bătaie pe bilete, n-am mai văzut de 
multi” Ceva îți spune că Pintilie 
trebuie să fie și alergi într-un suflet 
să-l vezi pe acest mare actor caree 
Gheorghe Mihăiţă și pe celălalt mare 
actor, Vladimir Găitan, care nu 
înțeleg si nu sînt înțeleşi. Te uiţi la 
ei murdari de noroi, apoi la procu- 
ror care se spală de vreo trei ori pe 
picioare si la ceilalți ,,curati” — si-ti 
privesti repede hainele tale si nu sti 
dacë së te bucuri sau së plingi. Vita- 
nidis — spre deosebire de Lelouch — 
dupë ce ne-a plimbat ba la mare, 
ba în Moldova, ba la Herăstrău, ne-a 
pus față în faţă cu Virgil Ogășanu 
de-a trebuit să recunoaștem repede 
totul. Da, sîntem vinovaţi. Șerban 
Creangă a dat sufletelor noastre 
tinere ` încredere. in sfîrșit, avem 
încredere în filmul românesc. Doar 
la debut și totuși Creangă a știut să-l 
aducă pe Găitan (iarăși Găitan) să 
privească listele de la Arhitectură 
pe care numele lui nu era scris, să-şi 
privească tatăl mort, să privească 
asprimea vieţii. Și Găitan ştie să 
privească. Au început să ne placă 
filmele românești, să le iubim cu 
încredere și ne-am dus și la „Răz- 
boiul domniţelor“. Sărmani de noi! 
Am răbdat cu stoicism două ore un 
bombardament continuu — de era să 
uităm si de Creangă si de, Vitanidis 
si de — bine că ne-a ferit Dumne- 
zeu— Pintilie! 

N. PITAC 
Student 
București. 


N.R.: În ceea ce priveşte ultimul 
film, sinteti în acord si cu alți citi- 
tori din rîndul cărora semnalăm o 
excelentă şi severă cronică semnată 


38 


„Suflet de plumb“, din păcate venită 
— ca si celelalte — cu 0 prea mare 
intirziere. 


Viridiana, Brahms, lelouch... 


e „... Am citit multe aprecieri 
despre Bufiuel înainte de a-i vedea 
vreun film, dar acum, după vizio- 
narea ,, Viridianei”, socot că toate 
aceste aprecieri sînt limitate. Buñuel 
e genial, La el genialitatea se îmbină 
cu ceea ce aş putea numi „acces 
demential”. În „Viridiana“, după 
modesta mea părere, Buñuel ne 
pune în față raportul dintre ideal 
si real. „Viridiana“ face parte dintr-o 
altă lume, o lume ideală dacă oamenii 
ar rămîne într-un stadiu iniţial: 
buni, visători, temerari; eu cred că 
toți oamenii trec prin acest stadiu, 
în tinereţe... Contactul brutal cu 
realitatea a cărei uritenie o înspăi- 
mîntă, zguduie lumea in care trăieşte 
Viridiana. Neputincioasë în fața rău- 
lui imens, eroina sfirgeste prin a se 
läsa dusă de acelasi curent al neputin- 
telor care adinceste și mai mult 
răul făcut deja de predecesori. 
Metaforic vorbind, Viridiana este 
un nou Don Quijotte, dar un Don 
Quijotte tragic, zguduitor”. 


N.R.: De ce scrieţi „dar un Don 
Quijotte“? Ce înseamnă acest „dar“? 
Eroul lui Cervantes nu vi se pare 
tragic și Zguduitor? 

e „...Sincer vorbind acest prim 
Bufiuel m-a dezamăgit. Mă aşteptam 
să văd un film mai profund, adînc 
înrădăcinat în viața cotidiană a 
Spaniei şi nu un film atras într-una 
spre melodramă. Totuşi scena Os- 
patului mi s-a părut unică prin calis 
tatea ei desëvirsita. Nu tin minte să 
fi văzut ceva rhai bun în această di- 
rectie a portretelor grotești. Sper 
ci D.R.C.D.F.-ul ne va da posibili- 
tatea să-l înțelegem mai bine pe 
Buñuel". 

G.M.S. 
Bucureşti 


e ....Cerşetorii nu pot fi acuzați de 
nerecunoştintã față de „binefăcă- 
toarea” lor, deoarece ei nici o clipă 
nu au luat invitația la castel decît ca 
o glumă, ca o toañă. Cersetorii 
cunosc viaţa cu adevărat, ei au simțul 
realităţii, al neverosimilului, și chiar 
al umorului. Ei au fost jigniti de 
Viridiana care le-a oferit o farfurie 
de ciorbă drept uitare a unei vieţi 
de mizerie şi deznădejde, Există o 
scenă în care Viridiana si cersetorii 
ei se roagă. Viridiana se roagă 
dumnezeului ei neputincios si în 
afară de realitate, ca si ea. Cerșe- 
torii se roagă unui dumnezeu căruia 
de mult nu-i mai duc lipsa. Alături 
se muncește. Munca — singurul dum- 
nezeu care nu te împinge la crimă... 
Dragostea trebuie să ocupe un loc 
auxiliar în viata unui om. Fără ea nu 
se poate concepe viata, dar dacă ar 
lua locul muncii, am fi încă în epoca 
de piatră”. (N.R.: Deci, după părerea 
dvs., în epoca de piatră oamenii mai 
mult iubeau decit munceau. inte- 
resant...) Începe să devină molipsi- 
tor genul acesta de filme uşoare a 
la Lelouch sau „Vă place ۰ 
amindouë manifestind aceeași ten- 
dintë spre superficialitate. În „A 
trăi pentru a trăi“ am văzut o fată 


„O lume în care nu s-a întîmplat 
nimic“, door un accident“: „Într-o 
seară, un tren" 


(Corneliu Bănuţ — Timişoara) 


tînără si voinică, leşinată după un 

bărbat matur, dincolo am văzut 

reversul medaliei, Se spune cë Le- 

louch ,zburda” în spatele aparatului 

de filmat, că se amuză. N-am ştiut 

pînă acum că procesul de creaţie este 
amuzant...“ 

É Pavel V. 

Str, T.Vladimirescu 82 

Baia Mare 


e,.. Sînt filmele lui Litvak 
(„Noaptea generalilor", „Vă place 
Brahms?“) filme de artă autentică? 
Sau succese de casă la care, ce-i 
drept, nu ai nici o clipă sentimen- 
tul că pe undeva ești trişat. În ambele 
filme simţi totuși o nuanţă de contra- 
făcut, pe care însă vrei s-o uiţi cit 
mai repede și reușești asta ușor. Cit 
de mult ne place Brahms? Credcă 
numai atît cît ne poartă prin mira- 
jul lui. Apoi impresia de vrajă se 
risipește”. 

Mircea POPESCU 
Birlad 


Într-o seară, un ۰ 


e „...În filmul lui Delvaux, trei 
generaţii se confruntă cu o lume 
ce nu-i înţelege si n-o înţeleg. O 
lume care le oferă tot, o lume din care 
iau tot, o lume ce nu le oferë nimic 
si din care nu pot së ia nimic. O lume 
in care nu s-a intimplat nimic. Doar 
un accident de tren. „Într-o seară 
un tren“ — un film în care cufun- 
darea în lesin este trezirea la reali- 
tate”. 

Corneliu BANUT 


Timişoara 


e ,...Moira nu are nimic deosebit 
față de studentele lui Mathias, în 
afară de ochii neobișnuit de mari și 
de frumoși cu care vorbește, diri- 
jează și hipnotizează. Ea e însă per- 
sonificarea morții. Imaginea ei l-a 
urmărit pe erou în toate discuţiile 
pe care le avusese pînă atunci. Bă- 
trînul profesor o intuieşte primul şi 
se teme de ea. Val sau Tinereţea o 
înfruntă. Mathias cedează pentru o 
clipă în fata ochilor ei. Și deodată 
accidentul și cadavrul. Ce ciudate 
sînt visele! Moartea Anei e aparentă, 


————— 


„Scoși din anonimat de ochii 
Ritei Tushingham“t „Băieți în 
haine de piele“ 

(Ana 5. — București) 


mai mult o răzbunare, Marele merit 
al lui Delvaux este de a determina 
pe spectator să viseze cu ochii des- 
chisi”. 
Rodica DRAGHICI 
Timisoara 
e ,..Oare putem reproşa ceva 
acestui film? Nimic nu e în plus, 
nici măcar stăruința asupra secven- 
tei de la teatru, secvență care pune 
imevidentë căutarea perfecțiunii de 
către personajul feminin, frămiîntări 
la care Mathias nu participă. Apoi 
secvența prinzului este revelatoare. 
Cei doi nu convietuiese, ci doar 
respiră aerul aceleiaşi camere. Dar 
Mathias nu vede acest lucru, El este 
străin. S-ar părea că nu are nici un 
secret, si tocmai aci mi se pare că 
Alma Dan, cronicara dvs, greşește cînd 
îl acuză pe Delvaux că nu și-a îndrep- 
tat atenţia asupra Anei. Dar de ce 
nu spunem același lucru si despre 
„Străinul" lui Camus? În fond, Mer- 
sault este într-un fel Mathias, În 
ambele cazuri există un vis, visul- 
handicap, care schimbă optica celor 
două personaje...” 


Ulise VINOGRASCHI 
Str. Vasile Lupu 21 
Galati 


مہ 


- „Băieţii în haine de piele“... 


e ,...O poveste oarecare dacă n-ar 
fi fost scoasă din anonimat de ochii 
Ritei Tushingham. O apariţie ex- 
plozivă, uneori de o prostie stridentă, 
alteori animată prin iubire de o 
minunată frumusețe expresivă. O 
poveste care are forta simplităţii. 
si poezia tinereţii în luptă cu viata." 


ANA $, 
Str. Bucgenesti 22 
București 


„Taina leului” 


e „Nişte indivizi vor să devină 
„stăpinii lumii“ cu ajutorul fajmoa- 
sei „ciume“ a secolului XX" — o 
otravă descoperită de doctorul Y. 
Puterea de distrugere este foarte 
mare!?! Una fiolă poate distruge 
100. 000 de indivizi. De necrezut! 
Încep urmăririle. Poliția înarmată cu 


Y 


Š 


9 


Critica së fie 


TI TA, 
اا و‎ 


Există laude care sînt critici. Aproape toate criticile sînt laude. 


`~ 


(Jules Renard) 


toate mijloacele moderne: pistol- 
emițător, ceas de mînă ce dă alarmă, 
etc., etc., etc., Mărturisesc cë de 
mult n-am vëzut un film ca acesta. 
Un film sub orice critică, Un film 
ieftin. Cît de ieftin? Noinu vrem fil- 
me ieftine”. 


Marian lonel MARIAN 
Str. Brëtëseanca nr. 19 
Bucureşti 


El, Danlel gi ceilalți... 


e „...Eu, eu, eu si ceilalți“ a fost 
pentru mine caun parfum necunoscut 
şi probabil blestemat, fiindcă din 
cînd în cînd mi-l rememorez. Astfel, 
am găsit deodată într-un carnet mai 
vechi punctul acesta: 

09.04.68 — Filmul de alaltăieri 
Un om a deschis brațele ca să-l prindă 


Pe altul care cădea — și a murit. 
s» Apoi S-au greșit nişte trenuri. 
DANIEL 
Constanţa 
N.R.: Scrisoarea rëmine între noi. 


$ë ne răminem simpatici. 
CERRO TAR. TISEI DR NR ËN EET Stari 


Poșta cronicii 
spectatorului 


A. Christu (1) București: Nu ne-ati 
convins că „Valea păpușilor“ e o 
dramă foarte puternică, Am publicat, 
după cum ati văzut, fotografia săr- 
manei Sharon Tate. 

Cornel Porosanu, Com. Vărduleasa 
— Jud. Olt: Mult haz. Multă vulga- 
ritate în primul plic, Să vedem urmă- 
toarele... 

Teo Doreanf — București: Aş- 
teptăm mai mult de la dvs, Ce ne-ati 
spus despre „Viridiana“ nu e rău; 
dar așteptăm mai mult. 7 

Elena Tëbëcaru, Sos. Oltenitei 
59—61 București: Prea multe locuri 
comune despre un film care nu le 
mai suportă. 


e „... Sinteti revoltați că filmele 
în care apare Sara Montiel „sînt aşe- 
zate cu linişte alături de Antonioni“. 
Recunosc că „Regina cîntecelor“ si 
vSamba” nu au fost prea grozave, dar 
prezenţa interpretei principale le-a 
adus mult farmec. Chiar dvs., în- 
tr-un numër al revistei spuneati — pe 
vremea cînd apăruse „Regina cînte- 
celor" — cë reintilnirea cu Sara Mon- 
tiel nu dezamăgeşte sub raport es- 
tetic și muzical. De ce spunçti acum 
că „estetic Sara Montiel nu există"? 


Octavian STAN 
Com. Gostinari 
Jud. ilfov 


e .....Nu cunosc marea deosebire 
dintre Antonioni și Sara Montiel 
(N,R.: Păcat!) dar știu că la filmele 
în care juca ea, sălile erau pline iar 
spectatorii foarte impresionați. Sînt 
convinsă că multe vedete o invidiază 
pentru că nu sînt multe în lume ca 
Sara Montiel. Sînt multe actriţe, multe 
vedete, dar nu toate cîntă, dansează او‎ 
sînt atît de frumoase. Melodramele, ea 
le joacă prea sincer ca să ai vreo 
îndoială asupra stării sufletești. Este 


„De ce nu s-ar încerca să se facă 
din lon Marinescu un Peter 
O'Toole“? 

(Florian Dinu — Brașov) 


un mare păcat së subapreciati astfel 
de vedete“, 

Flavia NAGY 

Bd. București 126 

Baia-Mare 


N.R.: Avem păcate si mai mari — 
ăsta să ne fie singurul! 


Actorii, 
actorii 


ma De la început trebuie să recu- 
nosc că deși bune (dar nu foarte 
bune) m-am săturat de filme istorice. 
Vorba unui cititor: „noi nu avem 
prezent"? Ca să fiu sincer, mi-au 
plăcut doar „Răutăciosul adolescent“ 
si uitata „Darcice”, Cele cu haiduci, 
cum se bat, cum rînjesc, cum le 
curge băutura pe bărbile incilcite, 
cum mănîncă cu mîna ca în epoca de 
piatră, m-au cam dezgustat pe 
alocuri. Mi-au plăcut însă atît subiec- 
tul cît şi jocul actorilor din „La 
patru pași de infinit“. Mult discutata 
problemă: „de ce nu avem și noi 
vedete?" m-a mirat și pe mine. O 
actriță la noi joacă într-un film, două 
şi apoi e uitată de regizor. Mie nu-mi 
place Irina Petrescu. căreia i se aduc 
atîtea osanale, Îmi place Marga Barbu, 
e vivantă si frumoasă. Îmi place lrina 
Gărdescu cu inocenta ei adolescen- 
tină, îmi place Margareta Pislaru — 
această femeie-copil a noastră. Este 
expresivă, spontană — ce se aş- 
teaptă? Să îmbătrînească ca Anouk 
Aimëe pentru a deveni celebră? De 
ce kati dat uitării pe minunatul actor 
Liviu Ciulei? Dar Florin Piersic — pe 
care nimeni nu-l poate uita cum a 
jucat în „Oameni și șoareci“; deşi 
l-am văzut la televizor îmi venea să-l 
aplaud. De ce nu-l mai îndrăgește 
cinematografia ? De ce nu s-ar încerca 
să se facă din lon Marinescu un Peter 
O'Toole? E atit de mare acest talent 
si atit de nefolosit! Mi-e milă de 
actorii noștri care lincezesc și më mir 
cînd lumea se miră de ce sînt atit de 
teatrali si complexati cînd fac film..." 


Florian DINU 
Brașov 


N.R.: La întrebările din partea a 
doud a scrisorii dvs., — am răspuns 
deseori În revista noastră, De ce ru ne 
urmăriți? Noi nu sîntem actori dotați? 


e „Spuneți drept, tinerețe co- 
loratë a timpului nostru, pe cine ius 
biţi în film? Pe Kirk Douglas sau pe 
Van Gogh, pe Anthony Quinn sau 
pe Zorba, pe Giulietta Masina sau pe 
Gelsomina, pe Michële Mercier sau 
pe Angelica? Multi dintre noi vor 
şti să răspundă dar și mai mulţi vor 
întreba rëtëciti:,, Van Gogh... Dar 
cine a fost Van Gogh? Zorba... dar 
cine a fost Zorba?“ În jurul unei 
vedete se creează întotdeauna o au- 
reolă stranie, mai mult sau mai puţin 
meritată, ca orice aureolë, Purtăm 
pozele lui B.B. sau Belmondo în bus 
zunarul hainei sau în coperta caie- 
tului de matematică, le privim pe 
furiș — dar știm pentru ce îi admi- 
răm? De ce nu putem aureola un 
actor fără să ştim cîte castele si cîte 
maşini ۰ 

lon MANEA 
Str. Movilei 36 
Galati 


Dialog 
intre cititori 


emin nr. 11/1969 al revistei, Ulise 
Vinograschi face o afirmatie care m-a 
surprins. Scriind despre „Frații Ka- 
ramazov”, dinsul afirmă: „Și din film 
ca si din roman rejese cë fericirea 
eroilor se află de fapt în nefericire.“ 
M-a șocat aici foarte relativul cu- 
vînt ,fericire”. Dostoievski este crea- 
torul a ceea ce s-a numit karamazo- 
vizm, a luptei omului cu sine în im- 
posibilitatea opțiunii etice, Drama 
constă tocmai în această incapacita- 
te de a decide, de a rezolva dilema. 
Personaje patetice în infern sufle- 
tesc, fiinţe damnate, căutători de 
adevăr, de fericire — aceștia sînt 
eroii lui Dostoievski. Căutători de 


fericire da, dar în posesia ei — nul, 


Categoric nu. Am privit cu încordare 
acest îndrăzneț film după „Fraţii 
Karamazov” (un film izbutit după o 
operă mare — ceea ce e rar) și n-am 
zărit pe ecran nici o bucăţică din 
această fericire. N-am zărit-o nici 
materializată și nici ascunsă în spa- 
tele nefericirii. N-am zărit-o pentru 
că nu pot să-l asociez pe Dostoievs- 
ki fericirii“... 

VERUSHKA 

București 


Po ME E n DP TED IO PIB EI PRE 
Scurte 
intilniri 


„AM citit pe undeva că filmele 
lui Antonioni nu sînt decît obsesii 
si nu sînt decît ale lui. Îmi pare rău. 
Nu sînt numai obsesiile domniei sale 
— dacă se poate numi astfel intere- 
Sul pentru reprimarea sterilitatii 
moral-intelectuale a tinerei genera- 
tii — sînt şi ale mele și ale dum- 
neavoastră, Și întii și întîi sînt opere 
de artă”... 

Mircea SEBASTIAN 
Str. Dealul Spirei 15 
Craiova 


` (Flavia 


۱ 


N.R.Vë rugëm insistent së ne mai scrie- 
ti. 


en. Salut efortul revistei care pis- 
toneazë D.R.C.D.F-ul spre realiza- 
rea unui repertoriu cit mai variat 
în anul '70. Sper ca seria: ,, Viridia- 
na”, „Deșertul roșu“, „Blow-up“ 


„Marienbad“, ,,Pipele”, „La Est de 
Eden” să nu se oprească aici.“ 


Nicolae NĂSTASE 
Str. Silfidelor nr. 4 
București. 


„Nu cunosc marea deosebire 
dintre Antonioni si Sara Montiel" 
Nagy, Bd. Bucureşti 
126, Baia Mare) 


„..Întreb: în filmele românești 
contemporane — dramele nu se pot 
isca decît la medici, la profesorit Cu 
alte cuvinte, un lucrător de pe șan- 
tier este incapabil de trăiri interioa- 
re? S-a ajuns la această situație per- 
severindu-se în comoda concepție 
conform căreia cmul simplu, fără 
studii universitare, este privat de 
suferinţă, de zbucium; dacă pe ecran 
apare un muncitor nelicentiat, el 
este pus să întruchipeze vreun Pă- 
cală hitru si nătăfleţ“,,, 


George VLAD 
Com, Scutelnici 
Buzău 


DUC A RI E PE COE DIS. a PE III AT EEE? 
De acord cu 
părerile cititorilor 


tonel BEJENARU, Str. Karl Marxa9 
— Botoșani: „Filmul este o înaltă 
școală de educație multilaterală a 
omului"... etc. 

Nicolae RUSU, Str. Ana lpëtescu 
nr. 19 — Vaslui: „Datoria noastră 
a spectatorilor nu estenumai aceea 
de'a critica filmele românești ci si de 
ajuta la dezvoltarea“ ... etc., etc. 

Val MUR, Str. Trandafirilor 27 — 
Cimpia Turzii: „Să dea providenta 
să nu mai uităm filmele românești 
înainte de terminarea vizionărilor. 
Filmele noastre au un mare defect: 
ele nu se adresează nimănui! Re- 
gizorii şi scenariștii au mania ocolirii 
subiectelor majore.” 

Neculai GRIGORAŞ, Mangalia- 
Nord jud. Constanţa: „....Noi, românii, 
avem artisti şi artiste de clasă dar se 
pare că ne lipsește cheia succesului; 
ne lipsesc...” . 


39 


(Titu Maiorescu) 


NEI 


نها 


pa 
€ 
à 
3 
H 


Ti 


së 
î, 


te: TE 


Ki 


Wa 
کا‎ 


۳ 


CA kë 
۷ ia e) 


ft 


di 


Nu ۵ 
era de vină... 


Pina nu demult regizoarea Eli- 
sabeta Bostan își număra premiile 
internaționale cu cifra „Năicilor” rea- 
lizati: un „Năică“, un premiu. Dar 
iată ca si ultimul său film, „Tinerețe 
fără bëtrinete”, a fost distins cu: 
Placheta de aur pentru cel mai bun 
film în cadrul Festivalului Interna- 


` tional al filmului pentru copii de la 


Teheran: 

Medalia de aur la Festivalul inter- 
national de la La Plata; 

Premiul special al Juriului al Fes- 
tivalului internationalal filmului de 
la Moscova. 

De unde se vede cë nu numai 
că“ era de vinë... 


„Năi- 


Un film și trei premii 


Monica Ghiuţă: „Aş vrea 
un film à la Boticelli“ 


„Doi bărbaţi pentru o moarte“, 
filmul pe care Gheorghe Naghi l-a 
turnat după nuvela lui Siito Andras, 
ne-a prilejuit reintilnirea cu Monica 
Ghiutë, cistigitoarea premiului de 
debut la Festivalul de la Mamaia — 
1965 pentru rolul din „Vremea ză- 
pezilor“; actriţă la Teatrul Mic din 
București, apreciată pentru vocația 
sa dramatică si pentru timbrul său 
particular, dar o prezenţă încă rară 
pe platourile de filmare. 

Monica Ghiutë vorbește cu multă 
forță de convingere despre expe- 
rienta prilejuitë de filmul „Doi 
bărbaţi pentru o moarte“, despre 
Spiritul de echipă si efortul colectiv 
dirijat de regizorul Gheorghe Na- 
ghi, iar pledoaria sa colegială, de un 
patetism delicat, este cu atit mai 
convingătoare şi mai dezinteresată 
cu cît actrița nu și-a văzut încă fil- 
mul. Impresionantă constanță toto- 
dată, fiindcă, trecînd peste scurtul 
intermezzo din „Subteranul“, o re- 
întîlnim după cinci ani pe Monica 
Ghiutë tot într-un film cu ţărani: 

— Nu mă întrebaţi pe mine de ce 
joc rar. Alţi regizori, în afară de 
Gheorghe Naghi, pe care-l apreciez 
foarte mult, nu mă distribuie. Eu 
sînt, spune el, „marea lui descope- 
rire”. 

— Acum cinci ani vë vedeoti în- 
tr-un film istoric, romantic, „O 
domnitë moldavd”, cum spuneam. 

— As vrea să joc, într-adevăr, după 
filmele acestea cu zăpezi, cu țiței, cu 
noroi, într-un film... curat. 

— Visati la filme costumate, deci. 
Si oltceva? 


40 


De ce joc rar? 


— Nu atit costumate, cit... De 
multe ori vocatia unui actor este alta 
decît aceea pe care i-o atribuie re- 
gizorul. Aș vrea un film cu fiinţe 
pure si gratioase, à la Boticelli, 

— Uimitor de precisă auto-defini- 
re! Vreti să fugiţi de dramă. 

— Nu, adevărul e că cel mai mult 
m-aş dori într-un film tensionat de 
nelinişte și căutare, dar o tensiune 
filtrată, modernă, ca în „Anul tre- 
cut la Marienbad", în rolul unei femei 
cu o sensibilitate acută, o femeie.. 
Ştiţi că femeile din filmele noastre 
sînt... Nu sînt. 

— De ce preferați să dăm tocmai 
această fotografie din film? 

— Fiindcă este... curată, 


București, 
București... 


Acesta este titlul unui film de lung metraj pe care-l realizează Radu 
Gabrea... chiar la Studioul București! Studioul pare deci să se fi decis 
în fine a se ocupa și de orașul în care își are reședința. Va fi un film de 
montaj, uzind de materialul din arhivă, autentic: jurnale de epocă, docu- 
mentare — tot ceea ce ochiul aparatului de filmat a înregistrat de-a lungul 
deceniilor în Cetatea lui Bucur — chiar şi fragmente de film artistic în 
care chipul urbei noastre apare ca fundal. Dar nu va fi, ne asigură producă- 
torii, un film de simplă informaţie sau de peisajistică. Se vrea a se reconsti- 
tui istoric, din documente, un București al moravurilor, al modului par- 
ticular de viaţă, al oamenilor care-l locuiesc, o monografie pe care nu pu- 
tem să n-o așteptăm cu interes. 


Mircea Drăgan va filma 
o comedie polițistă 


În aceeași ordine a inovatiilor se situează și apariţia lui Mircea Drăgan 
în postura de autor de comedie. Regizorul filmelor „Setea”, „Lupeni '29”, 
„Neamul șoimăreștilor“, „Golgota“ și „Columna“ va transpune acum pe 
peliculă. un scenariu scris împreună cu Nicolae Tic, scenariu intitulat 
„Brigada de mëruntisuri”. Fidel totuși vocației sale grave, Mircea Drăgan 
dorește totodată, după cum rezultă din scenariu, să facă din această come- 
die polițistă şi un'studiu de moravuri. Fiindcă, deși și milițienii se vor angaja 
în jocul comic, aventurile lor neașteptate, care pornesc de la dispariția unui 
cîine, vor prilejui o suită de tablouri variate, caracterizînd medii sociale si 
tipologii contemporane, 


„Mi-a spus 
o vecina...” 


lată că Florica Holban, deținătoare a multora dintre secretele de fabri- 
catie ale filmelor-anchetă cu copii (si prin aceasta cistigitoare a nu puţine 
distincţii de ordinul Premiului oferit anual de Primăria orașului Leipzig) 
vizează de data aceasta la mai mult. Investigația sa, fără a-și fi modificat 
finalitatea (fiindcă tot despre copii va fi vorba) se va extinde în zonele 
contingente, studiind mentalități şi comportări ale adulţilor („Mi-a spus 
o vecină...”) care împietează asupra formaţiei celor mici. 


„Enigma lui Adam“ 
si a lui Eugen Popita 


Regizorul pe care ne place să ni-l închipuim și azi plin de idei ca acum 
15 ani, la absolvire, pare să iasă în sfîrșit din lunga ședere în sfera documen- 
tarelor sportive, pentru care nu-l recomanda poate cu deosebire nici mă- 
car alura sa fizică, etalată ca actor amator în filme artistice tot sportive 

- „K.O" si altele. Deocamdată a produs un documentar—,„Enigma lui 
Adam“ — despre un meșter emerit de la Timişoara, Nicolae Adam, care 
are peste 150 de invenții. Cînd și invențiile umoristice ale încă tînărului 
regizor — de prea multă vreme de domeniul sertarului — se vor concre- 
tiza pe ecran, vom descoperi poate și enigma lui Eugen Popita, 


Al. Boiangiu 
și Mihai Stoian 


filmează (adică pînă apărem noi, sperăm ca au şi filmat) din nou îm- 
preună. „Triunghiul de foc" se numeşte noul lor film. E vorba de Resita, 
Hunedoara și Galaţi. Se spune totuşi că documentaristii au intenţia să 
treacă de la filmul-anchetă satiric sau limitat la un fapt anume (gen în care 
cei doi s-au remarcat prin „Casa noastră ca o floare” şi au strălucit prin 
„Cazul D") la filmul-anchetă monografic, sociologic, la filmul de observaţie 
cotidiană, în medii diverse, cu tipologii inedite — fie critic, fie poetic, fie... 


NSE Sl ea St PL ATËSISË i dia 


stop-cadru 


Oaspeți: Natalia Fateeva 


O actriță care refuză multe roluri. 


Anul nașterii: 1934 
Nu îndrăznesc să suspectez actele 
publice din Harkov, și totuși e 
atit de tinără că trebuie să fie o 
greșeală: poate 1944. 


Înălțimea: 1,65 m. 
Greutatea: 54 kg. 
Ochii: albaștri. 


Tenul: transparent. 
Trăsăturile rasate. Albastrul trecut 
prin cele mai tine filtre pentru a 
deveni atit de intens. Fragilitate ae 
principesă în camera standard de 
hotel. 


Familia: Tata— militar. Mama—respon- 
sabilë de unitate in Industria Usoarë. 


Starea civilă: Căsătorită. Doi copii. 
Cei doi soti și-au împărţit zonele 
de influenţă: medicul Boris Egorov, 
vețietă sovietică a Cosmosului, e 
primul pëmintean care, in 1964, a 
depășit spațiul gravitațional. Na- 
talia Fateeva e vedeta a 17 filme. 


Studii: Institutul de Cinematografie. 
Clasa Makarova-Gherasimov 
Care posedă un detector special 
de talente. 


Debutul: 1956, în filmul «Un astfel de 

flăcău». 
Visat de la 6 ani cind, pe scările 
intortocheate ale unei case din 
Sverdlovsk unde se refugiaseră, 
copiii se jucau de-a teatrul. Atunci, 
dorința cea mai vie a Nataliei Fa- 
teeva era să fie în același timp 100 
de personaje diferite. Azi, dorinţa 
cea mai vie a Nataliei Fateeva a 
rămas aceiași: să fie 100 de per- 
sonaje diferite. 


Teatru: Foarte puțin, după absolvirea 
Institutului, la Teatrul actorului de 
film. 


Filme: Pe ecranele noastre a fost vă- 
zută în «Bătălie în marș», «Căpitanul 
bătrinei carapace», «Prietenul nostru 
comun», «3+2», «Copiii lui Don Qui- 
jotte». 
Roluri contradictorii, caractere ce 
nu pot fi ușor descitrate. Tina 
Karamiş din «Bătălie în marş» e 
tulburător de modernă. Fata de la 
tarë din «Prietenul nostru comun» 
trăiește și gindește altfel decit con- 
sătenii ei: neputindu-se acomoda 
într-un mediu cu prejudecăţi, ea 
va pleca. «3+2» a insemnat expe- 
rienta unui rol comic, foarte sti- 
mulativă, pentru că trebuia să in- 
venteze incontinuu soluții noi. În 
schimb, «Bună ziua, shit eu» e o 
meditaţie filozofică. Roluri contra- 
dictorii, e adevărat. dar care au un 
numitor comun: Sint neconven- 
tionale. Fetele moaerne au o undă 
de romantism, militantele active 
pășesc ușor peste canoane si pre- 
judecăţi. Femei obișnuite, îndrăz- 
nesc să fie feminine şi neobişnuite. 


Ce joacă acum: cCintecele mării», co- 
producție sovieto-română, în regia lui 
Francisc Munteanu. Partener, Dan 
Spătaru. 
Prima ei comedie muzicală. Ne 
bucurăm cu atit mai mult cu cit 
ştim că refuză multe roluri. 


Regizori preferați: Antonioni, Buhuel, 

Stanley Kramer. 
Antonioni — pentru că are un simt 
in plus cu care intuieste firea per- 
sonajului. Buñuel — actorii sunt 
un fragment din el, regizorul; ro- 
lurile conduse de el nu ar pierde 
nimic, dar absolut nimic, dacă ar 
fi interpretate de alți actori. Kramer 
— e la polul opus; e mult mai acce- 
sibil şi mina lui de regizor se simte 
mai putin. În schimb, el permite 
actorilor să fie sufletul filmelor. 


Actrițe preferate: Foarte multe. 
ŞI le defineşte cu o peniță precisă: 


«Sophia Loren e impărăteasa ecra- 
nului. Audrey Hepburn are de toa- 
te — şi graţie, si talent, si farmec. 
Simone Signoret știe că nimeni 
alta să sugereze o biografie bo- 
gată, iar Julie Christie e prototipul 
femeii moderne — nu doar ca as- 
pect fizic, ci ca siluetă intelectuală. 
Nu-mi place Liz Taylor, pe care 
de altfel am întilnit-o la Hollywood, 
pe un platou de filmare. Nu-mi 
spune nimic o frumuseţe care n-are 
ca suport talentul.» 


Diverse: 


Bineinteles că aci se găsesc, ca 
într-un «hric a brac», aruncate de-a 
valma, multe din datele cele mai 
interesante: calatoriile in 25 de tëri, 


vulcanii japonezi si catedralele go- 
tice. Emotiile in fata lui Moise al 
lui Michelangelo, a icoanelor lui 
Rubliov, plimbările prin cartierele 
boemei pariziene. li place ritmul 
lui Tom Jones și muzica lui Skria- 
bin. 

Gratia albă a actriţei nu a plutit 
prin ele, prin viață, ca lebăda pe 
ape, ochii de porțelan glazat privesc 
ascuțit, talentul (nu credem că 
cine a văzut-o în «Bătălie în marș» 
o poate uita pe Tina Karamiş), 
talentul ei e armat cu un interes 
intens pentru omul contemporan 
și cu o pasiune absolută; pentru 
Natalia Fateeva a juca într-un rol 
care nu-ți place e ca și cum te-ai 
căsători cu un bărbat pe care nu-l 


iubeşti. 
Maria ALDEA 


N-aveti un automobil? 
رس سا تفت نی‎ 


Se numeste Aurel Grusevschi, are 
24 de ani — neimpliniti — si e cascador. 
Un cascador foarte bun, dacă e să 
judecăm după numărul filmelor în care 
a fost solicitat: «Bătălia pentru Roma», 
«Columna», «Fenimore Cooper», «Sen- 
tința», «Mihai Viteazul», «Castelul con- 
damnațţilor», «Neinfricaţii». Opt filme 
în mai putin de trei ani, pentru că atit 
e de cind tinarul, pe atunci foarte tinë- 
rul Grușevschi, s-a dus să dea exame- 
nul de cascadorie — proba de călărie 
— fără să fi călărit în viaţa lui. Sigur 
că nu întimplător a luat acea probă și 
a devenit cascador. Grusevschi, după 
cum singur spune, e «umblat» pe sta- 
dion de la 13 ani. A făcut lupte, box t' 
rugby in lotul national de juniori. li 
plac sporturile tari, de fortë, şi-i place 
mai ales să înfrunte pericolele unei 
meserii la care poți să-ți fringi gitul la 
propriu, nu la figurat. 

De un an şi jumătate Grușevschi a 
inceput së se antreneze conştiincios 
pentru sărituri din mașină în viteză. 
Conştiincios însemnind: de trei ori pe 
săptămină antrenamentul obișnuit de 
fortë, de alte trei ori sărituri din maşină, 
5— la fiecare antrenament. De aici si 
pină la ideea de a bate recordul mon- 
dial de 120 km/oră la săritura din ma- 
sinë n-a mai fost nici măcar un pas. 
Un cascador francez și-a pierdut viata 
cu citeva luni în urmă încercînd să 
bată acest record. Dar Gruşevschi nu 
pare deloc speriat. El pretinde că a 
descoperit un stil nou — să-l lăsăm 
să sară și după aceea sa vorbim des- 
pre stil — cu mult mai puțin periculos 
decit cel cunoscut. În toamnă era cit 
pe-aci să demonstreze practic ce ştie 
și ce poate. Se stabilise chiar, ca în 
cercarea lui să fie filmată de o echipă 
de la Sahia, apoi totul a căzut baltă: 
cineva trebuia sa-şi asume răspunde- 
rea. Mă întreb însă dacă în asemenea 
situație poate exista altcineva în afara 
celui în cauză, care să-și asume răs- 
punderea. Grușevschi e foarte tinăr, 
dar e totuși de citiva ani buni, major... 

Ceea te îşi doreşte acum foarte 
tare este o maşina qecapotabila si 
permisiunea de a sări din ea la 130 
km/oră. Dacă reușește, se va vorbi o 
dată în plus despre «cascadorii de 
aur» ai României. 

— Dar dacă nu, Aurel Gruşevschi? 

— Dacă nu, mai încerc. Pinë reu 
sesc. Că reușesc. 

E.S. 


A. Gruşevschi: ambiția de a bate un record 


t 


Descrierea 
contempo- 


ranului 
nostru 
nu e 

o tema. 
E 

tema 
temelor. 


Cele patru Cleopatre: Theda Bara... 


42 


۳ Arhiva s-a mentinut la for- 
mula ciclurilor pe teme. Adi- 

cë nu pe autori, nici pe ge- 

k nuri, nici pe actori, nici pe 
tëri, toate acestea fiind im- 

përtiri absurde, clasificări nestiintifice, căci 
un regizor ascultă cînd de o şcoală, cînd de 
alta si abordează cînd un gen, cînd altul, iar 
un bun actor trebuie să ştie să joace orice 
rol. Singura clasificare ştiinţifică este aceea 
de: filme bune si filme proaste. Bună sau 
proastă, calitatea unui film este ceva foarte 
precis, foarte dovedibil; cu fapte, ca la 
tribunal. În consecință, prima datorie a 


unei Arhive, care se vrea ceva mai mult 
decit o magazie de depozitare, este să dea 
publicului filme bune. lar acestea în bună 
stare. 

În broşura program, Arhiva anunţă deci: 
tema amorului de-a lungul veacurilor si 
tema omului de azi. Ulterior s-a adăugat și 
o a treia, aceea a aventurii. 

Voi observa că «omul de azi» nu e o temă 
pentru bunul motiv că toate temele posi- 
bile trebuie să evoce pe omul de azi. Chiar 
filmele zise istorice. Prin contrast, prin 
comparație, ele vor zugrăvi indirect pe 
omul nostru contemporan. Citeodată, chiar 
direct. Căci în epocile cele mai antice se 
găsesc precursori, personalități care încă 
de atunci aveau mentalitatea și concepția 
omului de azi. Descrierea contemporanului 
nostru nu e o temă, ci tema temelor. 

Cit despre a doua temë: aventura, nici ea 


istoric, istoric, 
dar tot contemporan 


nu e propriu-zis o temă, ci mai degrabă un 
gen de filme. 

Rămine cea de a treia: amorul. Acesta da, 
este o prototipică temă. Fiecare film con- 
sacrat ei va reda unul din zecile sale de 
aspecte. Din lista Arhivei, numai citeva au 
fost însă o adevărată bună alegere. 


Robinsonada 


De pildă, filmul suedez «Sammaren ned 
Monika» («O vară cu Monika») făcut în 
1952. Este primul film care a atras atenţia 
publicului internaţional asupra talentului 
lui Ingmar Bergman. Se întîmplă, nu tot- 
deauna dar uneori, ca primul film al unui 
mare autor să fie și cel mai bun al său (e 
cazul «Cuţitului în apă» al lui Polanski). 
În ordinea amorului, acest film spune sigur 
ceva nou. Anecdota e simplă. O mică vinză- 
toare pleacă cu un tinăr bogat, în timpul 


„„„Claudette Colbert... 


verii, pe yachtul lui si debarcă pe o insulă 
pustie. Acolo se iubesc, iar toamna, întorși 
în oraș, se căsătoresc. După care ea îl în- 
şeală. Se despart, iar el ia asupra lui grija 
copilului cu care ea rămăsese însărcinată în 
timpul șederii pe insulă. Asta e tot. Şi totuși 
e ceva foarte original. Căci rareori povesti- 
torii ştiu să descrie realist poezia unei 
robinsonade. Ceea ce Bergman face cu 
măestrie. Ginditi-vë putin la jalnicul sfirsit 
al robinsonadei Annei Karenina. Faptul că 
aceşti mari amanți trăiau într-o insulă mo- 
rală izolată de restul societăţii transformase 
romanticul lor turn de fildeș într-o exaspe- 
rantă plictiseală și într-o plicticoasă expas- 
perare. Alteori (si asta mai degrabă des) 
izolarea robinsoniană sporește amorul, îl 
nutrește și îmbogățește. Poate si din pri- 
cină că robinsoniada, prin caracterul ei 
excepțional, provoacă impresia că aventura 


e trecătoare și de aceea le dă o oarecare 
grabă de a o gusta din plin, înainte de a 
apuca să se termine. Cam așa ceva zugră- 
veşte cu multă delicateţe si multe detalii 
evocatoare debutantul Ingmar Bergman. 
Acel sentiment de lucru tranzitoriu explică 
şi de ce Monika, de îndată ce ajunge nevastă 
si citadină, consideră idila suficient de ispră- 
vită pentru a purcede imperturbabil la incor- 
norarea legitimului. Această fetiță nu este 
nici tirfë, nici toantă. Felul cum își ia auto- 
ritar destinul în mină, de îndată ce a socotit 
că poetica robinsonadă s-a isprăvit, dove- 
dește un caracter ceva mai complicat decit 
cel al unei tinerici pe cit de neinteresantă, 
pe atit de interesată. Pînă si Sadoul a simţit 
asta. Cu care ocazie emite nişte caracteri- 
zări, desigur perfect stupide, dar care do- 
vedesc că a ghicit că mica eroină nu e ori- 
sicine. latë ce scrie el despre personajul 
interpretat de admirabila Harriet Ander- 


1 


„Vivien Leigh... 


son: «adolescentă cam ingrată, dar înduio- 
șătoare și atrăgătoare». Că a-ți înșela băr- 
batul se numește ingratitudine, calea-valea. 
Că a-ţi înşela bărbatul te poate face încă si 
mai atrăgătoare — de ce nu? Dar să spui 
că, punind soțului coarne,devii «induioșă- 
toare» — asta nu prea înțelegem Înțelegem 
totuşi că Sadoul a înţeles că tipul eroinei 
e mai complex decit cel al unei copilite 
ușuratice. 


Romeo-Julietan 


Un alt film de pe lista Arhivei care a fost 
o alegere fericită, se numește «Tabu» de 
Murnau. Este amorul romeo-julietan mutat 
în mitologia totemistă. Eroii lui Shakes- 
peare bravau prejudecățile etico-sociale ale 
familiei și castei aristocratice. La triburile 
maori din Noua Zeelandă, dușmanul va fi 
religia. Este un film de acum 40 de ani şi 


Singura clasificare ştiinţifică : 


care-i încă foarte frumos. A contribuit la el 
şi eminentul documentarist Flaherty, auto- 
rul filmelor «Moana» și «Nanuk». Fata din 
poveste e declarată tabu, adică interzisă la 
atingere, implicit la acelea normale într-o 
căsătorie. De aceea cei doi logoditi nu vor 
avea voie să se căsătorească. Cum ei se 
iubesc la nebunie, fug pe o altă insulă și se 
iubesc în chip paradisiac. Dar marele preot 
Hiter îi descoperă si o răpește pe frumoasa 
Reiri. Tînărul pleacă după ei înot. Se apucă 
de fringhia bărcii, dar Hitu taie funia si 
eroul moare înecat. Bineinteles nu trebuie 
să ne supărăm,fiindcă povestea e material- 
mente si etnograficeste stupidă. In triburile 
totemiste nu ești declarat tabu, ci ești din 
naștere oficial tabu la căsătorie, dacă apartii 
altui tlan. Asta, zic, sociologii, a fost cauza 
prohibitiei incestului (care la animale e 
permis, ba chiar preferat). lar în ordinea 
materială, e curios că tinăul nostru s-a 


filme bune 
si 
filme proaste 


Claude Rains, Vivien Leigh si Flora Robson) 
nu e mai prejos. Filmul prezentat de Arhiva 
este un model de supraproductie cvasi- 
istorică, unele conversații in care Claudette 
Colbert (Cleopatra) îl salută pe Antoniu 
(Vilcokson) cu «Hello, Tony!» nu sînt pro- 
priu-zis anacronisme. 

În sfirsit, remarcabil e si vechiul, celebrul 
film al lui John Huston: «African Queen» 
(«Regina africană») unde Katharine Hep- 
burn (alături de Humphrey Bogart) întru- 
chipează o fată bëtrinë englezoaică, foarte 
activă în jungla sălbaticilor africani și care 
se deşteaptă la un amor întirziat si pînă 
atunci aminat. Este una din magistralele 
performanțe ale acestei artiste. 


O capodoperă 


În aceeași perioadă, Arhiva ne prezintă o 
serie interesantă dintre filmele consacrate 


„Liz Taylor. 


agăţat de fringhie în loc să se apuce direct 
de barcă. lar dacă răutăciosul Hitu a tăiat 
funia, ce interes avea tinărul nostru să se 
înece? Că doar era pescuitor de perle, 
deci as al nataţiei? Dar toate acestea nu 
anulează nespusa frumusețe cu care e cine- 
matografic descris acest mare şi pur amor, 
unde actorii sint neactori, indigeni veritabili. 


Superproductia de acum 30 de ani 


Semnalăm şi o altă bună alegere. Intere- 
santă din punct de vedere arhivistic. Filmul 
lui Cecil B. de Mille «Cleopatra», deși bă- 
trin de 40 de ani, este infinit mai bun decit 
supercolosalul film recent al lui Mankiewicz 
(cu Richard Burton, Liz Taylor, Rex Harri- 
son) carea costat 37 de milioane de dolari. De 
altfel nici filmul tras după piesa lui Ber- 
nard Shaw, bătrin si el de 30 de ani (cu 


lui Lenin. Semnalăm indeosebi capodopera 
filmului mut «Octombrie» de Eisenstein, 
film care a influențat mulți din creatorii așa- 
zisi moderni, din anii noilor valuri. lată,de 
pildă, ce notează despre acest film criticul 
din avangarda de la «Cahiers du Cinema», 
Louis Marcorelles: «Octombrie recistigi 
paradisul pierdut. Eisenstein, întotdeauna 
prezent, reamintește cë o artă care nu se 
poate compara cu nici una alta, se născuse». 

Se văd «Trei cintece» de Dziga Vertov, 
precum si o foarte interesantă antologie de 
filme sau episoade în care apare Lenin 
însuşi, nu interpretat de actori. Se mai 
vede și o lucrare cu actori, o lucrare de 
montaje, unde se vor aduna o serie de 
fragmente din filme în care personajul lui 
Lenin este interpretat de excelentul actor 
sovietic Strauh. 


D.I. SUCHIANU 


letopiset 


Ventura - Bârsescu - Missirlio 


Maria Ventura 
(caricaturë de Dan, 1915) 


Marioara Ventura — vedeta nr. 1 2 
ecranului francez (1912) 


Elevă si prietenă a lui De Max, o altă 
actriță româncă ce cucerise Parisul 
dinaintea primului război mondial și ca- 
re, ca şi el, avea să fie o glorie a «Come- 
diei Franceze», Maria Ventura, a apărut 
pe ecran încă din 1909. Filmografia ei 
cuprinde — ciudată coincidență — tot 
12 filme, ca şi cea a lui De Max. Cele mai 
multe se plasează în anul 1912, cînd 
actrița face figură de vedetă nr. 1 a ecra- 
nului francez, alături de Gabrielle Ro- 
binne. În acea epocă, numeroase filme 
ale ei apar pe ecranele bucureștene, re- 
clama punind accentul pe prezența sa, 
chiar cu riscul de a anunța că un film in- 
titulat «Mizerie si crimă» o are pe «do- 
mnișoara Ventura în rolul titular...» 

Dintre toate aceste producții, este 
probabil că mai există prea puţine. Şan- 
sa cea mai mare de a fi prezentă în cine- 
matecă o are însă tocmai realizarea ei 
cea mai importantă, versiunea realizată 
în 1912 de Capellani. după «Mizerabilii» 
lui Hugo. Maria Ventura juca aci pe 
Fantine, în timp ce Henry Krauss era 
Jean Valjean, în distribuţie figurind si 
steaua de music-hall Mistinguett 


Agata Bërsescu dirijatë 
de Max Reinhardt 


Să amintim, in sfirsit, o altă celebra 
actrită de teatru româncă, care a ilustrat 
scena «Burgtheater»-ulu: din Viena — 
Agata Bârsescu, la activul căreia nu se 
cunoaște pină azi decit un singur film. 
Dar acest film prezentat în 1916 si la 
București, este «Miracolul», după piesa 
lui Hoffmansthal si a constituit primul 
contact al marelui regizor Max Reinhardt 
cu ecranul. Interpretind în el principa- 
lul rol feminin, cel al fecioarei Maria, 
Agata Bârsescu, mare actriță de teatru, 
a avut astfel prilejul de a colabora cu 
marele regizor de teatru german o sin- 
gură dată, dar nu pe scenă, ci pe ecran. 


Genica Missirlio în filmele lui Fey- 
der, Feuillade, Gance 


Nu e riscat să cităm, alături de aceste 


Genica Missirlio, 
căpitanul Aymard din «Atlantida». 


nume celebre în teatru, un nume care — 
fără a fi al unui profesionist al scenei — 
a strălucit pe ecran: Genica Missirlio — 
de la rominescul Missirliu, a fost în de- 
cada care a urmat primului război mon- 
dial unul dintre cei mai apreciaţi «juni 
primi» ai filmului francez. Într-un nu- 
măr din 1923 al revistei «Cinéa» (con- 
sacrat sporturilor favorite ale vedetelor), 
pe două pagini alăturate stau față în fa- 
të interviurile și chipurile, desigur egal 
de celebrilor Jacques Catelain si Genica 
Missirlio, «sportmani» şi vedete care 
işi mărturisesc preferințele. Dacă însă 
cel dintii era un tip de june prim liric, 
Missirlio avea toate caracteristicile unui 
erou romantic. Înalt și svelt, cu părul 
negru bogat, excelent călăreț și spadasin, 
el s-a consacrat prin roluri dramatice, 
de elan si de tensiune. 

Tînărul născut la Craiova în 1895, care 
plecase la Paris să studieze dreptul, fu- 
sese remarcat în mediul tineretului ar- 
tistic pentru calitățile sale de «fotoge- 
nie» si îndemnat să se consacre mai de- 
grabă filmului decit jurisprudenţei. De- 
butul într-un film minor a fost suficient 
pentru Jacques Feyder să-i dea un rol 
în «Atlantida» sa din 1921, alături de 
Napierokowska și Jean Angelo. O pelicu- 
lă care probabil mai există in cinemateci. 

De aci încolo, interesul regizorilor 
pentru tinărul român continuă fără stag- 
nare. Joacă în regia lui Louis Feuillade, 
in cea a lui Henri Roussel (în «Madame 
Recamier» și în «Figaro»), apare în se- 
rialul care a făcut epocă, «Belphégor», 
şi în multe alte realizări, pină la «Prin- 
tul Zilah», în care joacă rolul titular, 
avind ca parteneră pe France Dhëlia, 
creatoarea celebrei «La garçonne». Dar 
filmul cel mai interesant pentru noi, 
fiindcă importanța sa istorică îi conferă 
un loc la toate marile cinemateci — este 
celebrul «Napoleon» din 1927, al lui 
Abel Gance, în care Genica Missirlio 
se face remarcat prin elanul cu care in- 
terpretează rolul important al lui Murat. 
«De la «Atlantida» în care era doar «că- 
pitanul» Aymard, pină la «Napoleon» în 
care avansează la rangul de mareşal al 
Franţei, se poate spune că făcuse carieră... 


lon CANTACUZINO 


43 


O lume este filmul, 
iar filmul e o lume 


Hirosima, rușinea mea 


Un profesor japonez a instiintat editura Universității Colum- 
bia de existența unui film-document de 16 minute, ținut pinë 
acum secret, care a imprimat pe peliculă mutilarea și arsurile 
provocate de iradiatiile bombardamentului atomic de la Hiro- 
şima și Nagasaki și care au făcut treptat, din cei cîțiva supra- 
vieţuitori, niște muribunzi. După 25 de ani, spectatorii new- 
yorkezi se cutremură astăzi de ororile săvirșite atunci şi de 
distrugătoarele lor consecințe. 


Sinatra și Mafia 


Frank Sinatra a compărut la New Jersey în faţa unei sesiuni 
speciale a Comisiei de Investigatie a crimelor Mafiei. 

Actorul, care a fost citat ca martor în urmă cu 9 luni dar nu 
s-a prezentat, a fost adus sub mandat de arestare. Timp de 
20 de minute el a răspuns la 50 de întrebări privind legăturile 
lui cu șefi ai Mafiei. La sfirșitul anchetei, preşedintele comisiei 
a declarat că «Sinatra a cooperat satisfăcător» și a anulat 
mandatul de arestare. 


Chenzina milionarilor 


O nouă politică economică a fost instaurată la Hollywood, 
unde șomajul face ravagii. Studiourile au hotărit să nu mai 
investească sume fabuloase în noile filme. De acum încolo, 
vedetele vor participa procentual la retetele filmelor, totuși, ca 
să-și poată innoda capetele chenzinelor, ele vor primi din par- 
tea studiourilor un avans. 

Frank Sinatra a și inceput să lucreze «Dirty Dingus Magee» 
în noile condiții, neobișnuit de severe: el nu-și va încasa, ca 
pină acum, de la inceput milionul de dolari — ci doar după 
citeva săptămini de rulare a filmului. Poate chiar după luni de 
rulare... 


Publicul are cuvintul 


lată rezultatele anchetei realizate în rindul spectatorilor sovie- 
tici de revista «Ecranul sovietic». Cea mai bună actriță: Tatiana 
Doronina. Cel mai bun actor: Stanislav Liubsin. Ceilalți favoriţi, 
în ordinea preferințelor: Tatiana Samoilova, Ala Demidova, 
Serghei Jurski, Viaceslav Tihonov, Nikolai Plotnikov. 


سے 
Bravo, Brel!‏ 


Comedia muzicală «Călătorie în lună» aranjată de Jacques 
Brel după povestirile lui Cyrano de Bergerac într-o versiune 
semnată de Jean-Marc Laudier, a cărei premieră urma să aibă 
loc la Bruxelles la teatrul «La Monnaie», a fost revocată în 
ajun dintr-un motiv cu totul original. Autorii au declarat că nu 
ar fi onest să prezinte publicului un spectacol de care ei în şişi 
sint dezamagjitit Ar fi, poate, un exemplu bun de urmat. 


~— 
Venetia se scufundă 
e nea 


La propriu și la figurat. 

Treizeci si patru de artisti, cineasti, muzicieni şi scriitori 
italieni au lansat un apel către forţele culturale italiene pentru 
a boicota viitorul festival cinematografic de la Veneţia. Semna- 
tarii — printre care se numără dramaturgul Eduardo de Filippo, 
regizorii Visconti și Pasolini — subliniază că «statutul fascist 
al organizării a rămas neschimbat de 32 de ani. În aceste con- 
ditii manifestatiile prevăzute în acest an se vor desfășura cu 
un statut pe care chiar cei mai orbi l-au calificat drept autoritar, 
paternalist si birocratic ». 


——— 
Autentic 


Documentare autentice ale serviciului de contraspionaj 
bulgar au inspirat scenariul filmului «Citadela a răspuns». 
Acest nou film polițist — în care suspense-ul se îmbină cu 
umorul — poartă girul regizorului bulgar Ghenceo Ghencev. 


Hollywood-muzeu 


Hollywoodul se transformă: clădiri celebre sint demolate, 
altele îşi schimbă destinația. Restaurantul «Montmartre», 
odinioară locul preferat de întilnire al lui Gary Cooper, Clark 
Gable, Marilyn Monroe, a devenit o sucursală a lui Actor's 
Studio condus de Lee Strasberg. Studioul în care Charlie 
Chaplin şi-a realizat filmele e acum un bar-proprietate a lui 
Herb Alpert şi a orchestrei sale de suflători. 

Hollywoodul nu a căpătat gustul tradiției. Sau, poate, nu vrea 
să devină încă un oras-muzeu. 


Cine- 
vëritë 


Ambii tintesc primul loc2 


Belmondo si Delon, cei doi rivali la titlul de June- 
Prim absolut al Franţei, au înțeles — de vină o fi si 
virsta — că nimic nu e absolut, dar că cert e un lucru: 
dacă-şi vor uni într-un singur trust acţiunile de far- 
mec si seducţie, box-office-ul amindurora va avea 
de cistigat. Substantial. Drept care au început să 
lucreze impreună filmul «Borsalino». Eroii filmului 
sint doi gangsteri; la inceput rivali din cauza unei 
eterne Eve — ei au lăsat-o pe Eva în eternitatea ei și 
au «curățat» drumul spre scaunul de Caid,adică de 
gangster-ștab. 

Alain Delon, actor și producător al filmului, a lan- 
sat o campanie publicitară cum n-a văzut Parisul. 
A închiriat toate panourile de pe Champs Elysées; 
pe un trotuar au fost lipite fotografiile lui Belmondo, 
pe celălalt ale lui Delon. Şi ca nu cumva vreuna 
dintre vedete să fie dezavantajată, noaptea fotogra- 
fiile erau mutate de pe un trotuar pe altul. Cazul era 
fără precedent. Seismografe sensibile puteau sesiza 
cë sub aparente, sub crusta plantată cu gazon și 
floricele, duduie vanitatile. 

Vulcanul a izbucnit odată cu apariția afisului: 
Belmondo l-a dat în judecată pe partenerul său 
Delon, pentru că acesta din urmă era trecut de două 
ori pe afiş — ca actor și producător, iar el numai o 
singură dată. Ce s-a intimplat înainte de scandalul 
public, nu se știe, dar amintește de o întimplare po- 
vestită cu ingenuitate de Veronika Lake. Turna ală- 
turi de Frederic: March, care nu o simpatiza, în 
«Nevastă-mea vrăjitoarea». Aveau o scenă lungă, 
marele actor aplecat deasupra ei o privea cu tandrete: 
în tot timpul filmării blonda vedetă l-a pișcat cu un- 
ghiile de braț pinë la singe. Așa, ca să se răzbune, 
ca să-i strice scena. 

Ce se intimplă dincolo de ecran, în Olimpul populat 
cu zei care nu au băut ambrozie, ci veninul gloriei, 
află foarte rar publicul. 

Citeodată, cind «idolii» se apropie prea mult, luna 
nu mai e fascinantă si ideală, e cu gropi si praf în- 
ecăcios. În «Borsalino», cînd cei doi gangsteri a- 
jung an virf, înțeleg că o coroană nu poate sta pe 
două capete și trag la sorţi, care dintre ei să plece. 
Fair, cavalerește. 

Ar îi fost prea frumos ca așa să se fi terminat con- 
flictul Belmondo-Delon. Ar fi fost prea ca-n filme 


M.A. 


La pol, 
un suris tropical 


— Cea mai insolită experiență a mea? Filmarea 
«Cortului roșu» — declară Claudia Cardinale. 

Experienta este insolită de altfel in istoria cinema- 
tografului. Pentru prima oară actorii «au jucat» în 
Antarctica, la 81 de grade latitudine nordică. Expe- 
ditia regizorului Kalatozov cu echipa sa de filmare a 
trecut prin momente de suspense asemănătoare cu 
ale expediției exploratorului Nobile, pe care o evocă 
în acest film. Transcriem din jurnalul de bord: vizita 
ursilor polari pe coverta vaporului, căderea în apa 
înghețată a actorului Martevici, despicarea în două a 
banchizei pe care se filma, exact sub picioarele 
doctorului echipei, etc. 

Actrița nu pare de loc îngheţată de această expe- 
۲۱6018 insolită. Dimpotrivă. 


Detest 
«paradisele artificiale» 


— Claude Chabrol, de ce personajele din filmele 
dvs. se numesc întotdeauna Hëlëne și Paul? 

— Mi se pare obositor să caut prenume noi. Nou- 
tatea trebuie găsită în caracterul eroilor si în intrigă. 

— Tot din — scuzati-më, lene — reluati aceiași 
actori, Jeane Yanne şi Stephane Audran in «Ziua 
Parcelor»? 

— Am fost fericit să lucrez cu Yanne incă de la 
filmul «Să moară bestia». Stephane Audran a purtat 
noroc cCiutelom si «Soţiei infidele». Dar amindoi 
m-au uluit în timpul filmărilor la «Măcelarul». Meritul 
lui Stephane e cu atit mai mare cu cit ea e soția mea 
E foarte greu să-ți uimești propriul tău soț! 

— Ce aduce nou «Ziua Parcelor»? 

— Abordarea problemei drogurilor. Am ţinut să 
spun cit detest «paradisele artificiale», 


Rivala 
Sophiei Loren 


Mai tare ca Loren. 


După ce a terminat «Război și pace» Ludmila 
Savelieva nu a lucrat nimic timp de doi ani. | se părea 
că niciodată nu va mai putea fi alt personaj decit 
Nataşa. Cînd s-a hotărit să reinceapă lucrul — parcă 
pentru a recupera timpul pierdut, a început să turneze 
simultan două filme. În «Drumul spre prăpastie» 
realizat de Alov şi Naumov,e o femeie blindă, o inte- 
lectuală care în timpul războiului civil emigrează, 
dar, neputind trăi departe de patrie, se reintoarce. 
Al doilea rol — Masa — îi aduce doi parteneri celebri: 
Mastroianni si Sophia Loren. Mastroianni, soldat 
italian, salvat de la moarte şi căsătorit cu o tinără 
rusoaică, este regăsit după multi ani de energica lui 
«donna» italiană. Între cele două soții — vesnicul 
bigam Mastroianni — se hotărăște pentru Mașa. Nu 
orice femeie se poate lăuda că e preferată Sophiei 
Loren. 


«printre zăpezile veşnice. 


James Bond Nr. 3. 


Jucarii 
la alegere 


Acest copilas se va juca miine de-a 
James Bond. (În instantaneu e chiar ală- 
turi de noul interpret al lui James Bond, 
actorul german Hans Mayer, și de Annie 
Duperey.) 

Într-o prelegere ţinută: la Centrul de 
Cercetări pentru Sănătatea mentală, pro- 
fesorul american David A. Hamburg a 


Sharon Tate 
postumă 


Ultimul ei rol: «12+1» 


Crima drogaţilor de la Bel Air va fi re- 
constituită într-un film italian. Rolul regre- 
tatei Sharon Tate e deținut de Vittoria 
Salinas. 

Cele două actrițe, care seamănă uimitor 
între ele, s-au cunoscut la Roma, pe cind 
Sharon Tate turna, alături de Vittorio 
Gassman, filmul cu titlu de rău augur: 
«12+1». 


Marijuana 
în familie 


In timp ce în citeva capitale mari vest- 
europene spectatorii ies deprimati de la 
filmul regizorului Barbet Schroeder, «Mo- 
re», care ilustrează tragica cursă a drogu- 
rilor, iată ce relatează ziarul american 
«T.V. Guide» «La Hollywood fumatul 
marijuanei a devenit o îndeletnicire comu- 
na. 30%, din high-lite-ul de pe Beverly Hills 
o practică cu regularitate. Anumite familii 
organizează chiar «partide de fumat» im 
preună cu proprii lor copii, care au acces 
la distrugătorul ritual, la jocul cu 
marijuana, numai  simbăta şi du 
minică. Să tie aceasta răsplata bunei pur- 
tări de o săptămină? 


avertizat că «imaginile violente sint ab- 
sorbite spontan în jocurile copiilor, ba 
chiar le stimulează iniţiativele agresive. 
Trebuie luate — a spus el — măsuri 
urgente». 

„Primele măsuri luate: colecția pentru 
copii «Bibliothèque verte» a publicat un 
nou roman... «Nepotul lui James Bond». 


Bourvil 
in Ruy Blas 


Pentru a treia oară (după «Hoinăreala 
cea mare» și «Prostănacul»), cele trei 
capete de afiș ale cinematogratului francez 
(comercial) se află din nou împreună: 
regizorul Gerard Oury și actorii Bourvil şi 
de Funës. Ocazia: un film inspirat de piesa 
lui Victor Hugo «Ruy'Blas». În rolul titu- 
lar, Bourvil; în cel al lui Don Salluste, 
Louis de Funës. 

«Vreau să fie ceva între Max Linder si 
Alexandre Dumas» a declarat Oury, de- 
cis să realizeze cea mai mare comedie a 
secolului. 


Tandemul irezistibil. 


«Idolii» 


lansează moda 


Starul si stilistul: Raquel Welch si 
Courrëges 


Coco- 
Moreau 


Lui Coco Chanel,«domnişoara» al cărui 
nume a devenit sinonim cu șicul parizian, 
Broaaway-ul i-a închinat, se știe, o comedie 
muzicală a çërei protagonista a acceptat 
să fie însăși Katharine Hepburn, vedeta 
cea mai puțin cochetă (gurile rele spun 
că ea poartă de treizeci de ani același pan- 


Aşteptind-o 


talon si acelaşi pulover). Parizienii nu 
vor să se lase mai prejos și i-au propus 
Jeannei Moreau rolul lui Coco. Nu numai 
pentru că numele lor rimează, ci și pentru 
că — o spune chiar actrița — «cinemato- 
graful e munca mea. Moda şi cintecul sint 
slăbiciunile mele». 


pe Coco. 


Moda este un business. Sufletul busi- 
nessului e reclama. Cea mai eficace re- 
clamă o fac actorii. Această socoteală 
simplă ca 1+1 le-a dat marilor creatori 
de modë francezi Courrëges și Cardin 
ideea să o angajeze pe Raquel Welch în- 
tr-un rol — nu de film — ci de manechin. 
«Mitul sexy '70» a venit special de la New 
York la Paris pentru 24 de ore ca să pre- 
zinte colecțiile cu salopete de mătase plas- 
tifiată, şi rochii cinetice, deci cu forme 
schimbătoare la fiecare mișcare). În semn 
de omagiu, i s-a oferit lui Raquel Welch 
un model pentru recepţia de la Casa Albă. 
Actriţa a refuzat: pentru ea, a preferat o 
rochie normală. 


Tablou cinetic: semnează Cardin. 


«idolii» 
creează moda 


O tinără pariziană care se respectă se 
imbracă la unul din magazinele Sheila 
sau Sylvie. 

O pariziană de virstë mijlocie care se 
respectă isi alege modele la standurile 
Michèle Morgan. 

Şi bărbaţii au obținut condiții egale cu 
ale femeilor; vor putea cumpăra haine 
supervizate de o vedetă- Jean Marais a 
lansat o colecție de 24 de modele mascu- 
line. 


Sheila, manechinul casei Sheila. 


ADC... 
e و و‎ 


e Charlie Chaplin a aminat sine die 
proiectul filmului «Monstrul» in care tre- 
buiau së joace si fiicele lui Victoria (18 ani) 
si Josephine (20 ani). Dificultățile sint de 
ordin financiar, dar si tehnic, «Monstrul» 
fiind povestea unei fete care s-a nëscut cu 
aripi. Filmările necesită efecte speciale, care 
încă nu au fost rezolvate și Chaplin vrea ca 
totul să fie perfect pus la punct în ziua pri- 
mului tur de manivelă. Mai e tot timpul: 
Charlot nu are decit 80 de ani! 


e Engelbert Humperdinck l-a invitat 
ca vedetă-oaspete al viitorului său show de 
TV pe marele actor, regizor, scenarist ame- 
rican Jerry Lewis. 


e Michèle Morgan, după 20 de ani de 
ezitări, de hotăriri mereu aminate, de con- 
tracte semnate și reziliate, s-a hotărit: va 
debuta in teatru. Piesa «Spinzurată de tele- 
fon» — 0... comedie — e semnată si pusă in 
scenă de Gerard Oury, marele ei prieten. 


e Viscontiene — Vă pregătiți să fil- 
mati Proust. Intentionati să trataţi «În cău- 
tarea timpului pierdut» tot in două ore si 
jumătate? 

— Ar fi o nebunie. Nu o să adaptez «Cău- 
tarea» şi nici măcar un episod din ea. Voi 
incerca să filmez un sentiment. Gelozia de 
exemplu. 


e Delon — părea — că este condamnat 
să joace rolul de băiat rău: e gangster în 
«Borsalino» — film abia terminat, e gangster 
în «Cercul roșu» — film abia început. Dar 
dacă Delon nu are intenţia să fie toată viata 
un răufăcător — pe ecrane — acest lucru nu 
depinde în primul rind de el: actorul pri- 
meşte și citește cite un scenariu pe zi şi 0 
toate i se rezervă totdeauna rolul «negativ». 

O singură excepție. Dar ce excepție! Lu- 
chino Visconti l-a rugat să fie Proust in fil- 
mul «În căutarea timpului pierdut». 

— Am acceptat desigur cu entuziasm să 
fiu «omul cu orhideea», scriitorul genial si 
astmatic. 


e Vanessa Redgrave, de la Antonioni 
citire şi al său «Blow Up», a intrat într-o 
perioadă acută italiană: lucrează in Italia, 
trăiește la Roma, s-a îndrăgostit de actorul 
Franco Nero și, pasionată de istoria italiană, 
a scris împreună cu fratele ei, Corin Redgrave 
un scenariu: «Garibaldi». 


e Brecht. Toate scenariile cinematogra- 
fice ale marelui scriitor german au fost pu- 
blicate într-un volum de 820 de pagini. Ală- 
turi de trei inedite din perioada filmului 
mut, volumul cuprinde scenariile scrise în 
Europa, precum și cele la care a conlucrat în 
perioada hollywoodiană. 


e Laurence Olivier are un program de 
muncă nenormată: ziua, finisează pe pla- 
tourile de la Shepperton filmul «Trei su- 
rori», iar serile repetă la National Theatre 
rolul lui Shylock din «Neguţătorul din Ve- 
netian. E pentru prima oară în lunga lui 
carieră cînd marele actor deţine acest rol. 


e John Wayne a implinit 40 de ani... de 
cind face filme. Uluitorul veteran fără un 
plămin (a fost operat de cancer) continuă 
să lucreze într-un ritm care ar dobori un 
tînăr: a terminat «Chisum», a contractat 
«Rio Lobo» si turnează «Un kidnapping 
de un milion de dolari». În acest film are ro- 
lul unui bunic. Bitrinul Duke cunoaște foarte 
bine acest rol, din viață: el are 16 nepoți și e 
pe punctul de a-l căpăta pe al 17-lea. lar cu 
cel din film — al 18-lea. 


46 


Kloss 


«Aventurile lui Kloss» au avut un ase- 
menea succes încit televiziunea poloneză 
a trebuit să inventeze în grabă un serial de 
Noi aventuri. Interpretul lui Kloss, Stanis- 
lav Mikulsky,a devenit, fireşte, unul din cei 
mai solicitați actori de filme. 

În filmul «Ultimul martor», regizat de 
Jan Bathory, noua vedetă poloneză are rolul 
unui medic salvat ca prin minune de la un 
masacru într-un lagăr hitlerist. Ultim martor 
nestiut, el îi descoperă pe cei doi șefi cri- 
minali ai lagărului, 20 de ani după război, şi, 
cu inteligenţa si curajul moștenite de la 
Kloss, încearcă să-i demaste si să-i prindă. 
Kloss nu se dezmite. 


Callas primeşte 
provocarea 


Primul film al Mariei Calas, «Medeea», în 
regia lui Pier Paolo Passolini, a avut pre- 
miera la Paris. lată ce a declarat marea cin- 
tareatë ziaristului Kenneth Harris imediat 
după spectacol: 

«Trecerea de la operă la film a fost pentru 


مه 


TEORIA 
SFERELOR 
۳ INFLUENT 


Poetul, 
criticul, prozatorul 


Adrian Păunescu 
'despre poetul, 
criticul, prozatorul 
Marin Sorescu 


mine o sfidare si mie imi plac astfel de 
provocări. Trebuia pe de o parte exprimată 
pasiunea şi frămintarea din legenda antică 
într-un mod care să fie pe înțelesul publi- 
cului modern de azi. Pe de altă parte tre- 
buia să învăţ să joc în fata camerei. Să joc 
farë së cînt, pentru că în acest film doar 
vorbesc, iar interpretarea ecranului diferă 
după cum știți de cea a teatrului si cu atit 
mai mult de cea a operei. Era deci sfidarea 
unui debut». 

— Vă mulțumește ceea ce ati realizat? 

— Nu sint niciodată mulțumită în pri- 
vinta muncii mele. Nu sînt în stare să mă 
bucur de ceea ce am făcut bine pentru că 
îmi dau seama că există un și mai bine. 
Dar într-adevăr ceva tot am realizat. 

— V-a plăcut rolul Medeei? 

— Rolul da, personajul nu. Înţeleg pe 
Medeea pe care am interpretat-o, dar ea 
nu-mi trezeşte mila. 


Replicile 
lor 


e Billy Wilder către Erich von Stroheim: 
«Ador filmările din helicopter, dar nu 
trebuie făcut abuz de ele în sufragerii». 


e Orson Welles: «Părerile negative des- 
pre mine mă fascinează si mă stimulează. 
Complimentele më amortesc si më dezar- 
mează». 


e Serghei Bondarciuk: «Pentru mine, 
un film despre război e un film împotriva 
războiului. Ar fi trist ca cineaștii să se mul- 
tumească doar să descrie lupte, bătălii, 
atacuri şi contraatacuri. Războiul este cea 
mai mare calamitate a omenirii și sarcina 
sfintă a fiecărui om e să lupte impotriva lui». 


e Grace Kelly, actualmente Grace, prin- 
tesë de Monaco: «Dacă fiica mea ar vrea să 
devină actriță de film, m-aș opune. Nici 
mama mea nu a dorit să joc teatru și film». 


ale unui regizor sint: 
1. Nu-ţi plictisi niciodată spectatorul. 
2. Nu-i ţine predici. 
3. Nu participa la finanțarea filmului pentru 
că nu-ţi vei recupera niciodată banii.» 


e Adolph Zukor, 97 de ani, fondator si 


res: «Sint prea mulți oameni în cinemato- 
grafie şi prea puțini cei care se pricep în 
meserie». 


necintătoare 


Callas 


ii este familiar». 
bibliorama 


O cultură care n-are Sorescul său şi-l cumpără grabnic. Norocul nostru este cë Marin 
Sorescu a fost obținut pe cale naturală, acum 30 si ceva de ani, într-un sat din Oltenia. 
Aşadar, importantele sume de valutë ce ne-ar fi fost necesare pentru procurarea lui poi 
merge liniștite in alte direcţii. Se dovedeşte că un scriitor serios poate salva devize, in această 
lume culturală in care — har echilibrului! — uneori devizele serioase salvează un scriitor. 

Și la urma urmei, prin ce-i important Marin Sorescu? Poet, dramaturg, eseist, Sorescu 
are capacitatea rară de a deveni repede amicul temelor fundamentale, familiarizindu-se si 
familiarizindu-ne si pe noi cu ele. Modul cel mai elementar de a4 minimaliza pe Marin 
Sorescu a fost si este calificarea lui drept un scriitor umorist. E de precizat de la început 
insă că la Sorescu umorul este o cale spre adevăr si nwo țintă. A trebuit ca poetul să scri: 
lona, pentru ca, punind miinile la gură, së sisiim de surprizë. Marin Sorescu ne dovedea 
cë are vocația tragicului aşa cum, o dată cu apariția cărţii sale de eseuri «Teoria sferelor 
de influență», am inceput să exclamăm din doi în doi că Marin Sorescu are o tulburătoare 
vocaţie teoretică. Acum tocmai despre asta este vorba. În deplinătatea facultăților noastre 
de vanitate, liberi de orice constringeri prietenesti, scriem aici negru pe alb, că literatura 
română are norocul de a- fi produs pe Marin Sorescu. Extrem de dotat, el reușește să stir- 
nească, la fiecare apariție a sa, intrigă si iubire. 

Scriind despre film, el adoptă un ton de copil inteligent, ajungind la gindiri de o mare 
savoare. «Ce grozavă trebuie să fie lumea filmată de pe un melc» sau «Dacă ar fi existat 
cinematograf în antichitate, Hanibal ar fi trecut Alpii numai de dragul de a fi filmat: 
e atit de înrădăcinat spiritul de vedetă în sufletul omenesc!» 

Cinematograful îi oferă lui Sorescu şansa unor superbe meditații civice: “Maimuta 
nu e mai fericită că omul s-a tras din ea» sau «Uneltele nu-și făcuseră încă oameni» 
sau «Linia este bilbiiala unui punct în mișcare» sau «Nu vă fie teamă, se poate pësi 
pe pamintin 

E dificil desigur de analizat textul lui Marin Sorescu. Lucrul cel mai simplu pe care-l 
putem face este să luăm cunoștință, odată cu acest text, de existența unui scriitor de excep- 
tional interes. Putem să nu fim de acord cu Sorescu că «toate celelalte arte au murit de- 
mult și filmul e cenușa lor ajunsă la conștiința de sine». Putem să ne sustragem felului 
in care omul birocratizat al secolului nostru ajunge să vorbească despre taine. «Misterul 
este dezorganizat. Se află in natură sub formă liberă. Ori sub formă de lucruri». 

Intrebarea fundamentală pe care trebuie să ne-o punem, după parcurgerea acestei 
cărți, nu poate fi decit o intrebare pe care Insusi Sorescu şi-o pune: «Ce exemplu îi dăm 
noi lui Charlot?» /ar răspunsul nu poate porni decit de la adevărul pe care, aplecindu-se 
la urechea noastră, Sorescu ține să ni-l șoptească: «Omul este poate singurul anima! 
făcător de filme». Lumea toată, lumea de azi, este imbolnăvită de descoperirea filmului 
S-a ajuns pinë acolo încit — tot Sorescu a formulat primejdia! — «furnicile sint seriale» 

Intr-o asemenea măsură cartea lui Sorescu se apropie de film, incit după lectură iți vine, 
ca după un spectacol, s-o mototolesti ca pe un bilet de intrare şi s-o arunci. Eu însumi am 
aruncat-o. Pe treapta de sus a bibliotecii, unde sint cărţile la care din cind în cind e bine 
să revii. 

Adrian PĂUNESCU 


* Studiile despre film au apărut în revista «Cinema» 


e John Ford- «Cele trei comandamente 


președinte de onoare la Paramount Pictu- 


e Veulo Radev: «Am simțit întotdeauna 
nevoia să descopăr o lume ignorată de spec- 
tator, tocmai acolo unde el credea că totul 


SS E 
“SS SE, 


| j, 
EM | 
pila N 


Se GĂSESC DE VÎNZARE LA 
MAGAZINELE UNIVERSALE ALE 
COOPERATIEI DE CONSUM — 
RAIOANELE SPECIALIZATE 


nr.4 
ANUL VIII (88) 


revistë lunara 


de cultură 


nematografi 


ANUL ۷۱۱۱ (89) 


revistë lunară 


de culturë 


6 6 6 8 ۷ 8 ۵ ar 
Bucuresti — Mai-1970 


“E i 
۳ 
Cititi ih مهو‎ numër: 


$ ens! 
NEN IS 


violenței 1 


$ 
t 
Y 
vi 


CINEMA 


TË ANUL VIII NR. 5 (89) MAI 1970 
a Redactor șef: Ecaterina Oproiu 


Adela Mărculescu: foarte mul- 


$ سس‎ < 
Candice Bergen: vedetă inter- 


te roluri în teatru, excelente naţională la 20 de ani, rămîne 
apariții la TV, dar un singur rol pentru noi doar interpreta unor 
în cinematografie, în filmul lui roluri nesemnificative în «Vin 
René Clair, «Serbările galante». peştii» și «A trăi, pentru a trăi». 


40 


Prezentarea artistică: Radu Georgescu | Redacţia şi 


44 67 . 


(foto: A. Mihailopol) 


EPOCA NOASTRĂ 


Atenţie! Violenţa! 

Anchetă: Sens interzis violenţei! 

Cronica unui posibil cineast — lov 

Film si anti-film, viață si anti-viatë la Tokio 
Actualitatea: Filmul unei dimineti de luni 


FILM ȘI LITERATURĂ 


Dacă treci riul Selenei... (V) 
Bibliorama: «Sophia Loren» 
de Magda Mihăilescu 


(foto: Rank Organisation) 


Faţă în faţă cu Radu Beligan: «Văd şanse enorme!» 
Trei filme, trei repere sugestive 

Filmul românesc şi ideile lui fixe: 

Cum terminăm povestea? 


PANORAMIC 0 


Farmecul prezenței (Brașov '70) 

Stop cadru pe activitatea platourilor românești 
Foto-(d)-grame 

Cinerama 


PROFIL '70; 


Actorii noştri: Dana Comnea: a porni mereu 
de la'zero 

Idoli de ieri şi de azi: Alida Valli si amara ei 
dulceaţă 

Miniaturi subiective: Ovidiu Gologan, artistul 
cu majusculă 


SPECTATOR 


Secvente afective: Leul cărunt 
Curier 


| LETOPISET | 


Omul cu o sută de fete: Alexandru Mihalescu 


Pe ecrane: «Castelul condamnaților». 
«Cadavrul viu», «Splendoare în iarbă», 
«Adelheid», «Ferestrele timpului», 
«Să ucizi o pasăre cîntătoare» 


Tv. Orele luminiscente — 


administraţia: 


Radu Cosașu 
Constantin Teodori 


Marin Sorescu 
loan Grigorescu 


Gelu lonescu 


Al. Racoviceanu 


Valerian Sava 
lulian Mereuta 


Alice Mănoiu 


Eva Sirbu 


Mihai lacob 
D.I. Suchianu 


Alexandra Bogdan 


Ana Maria Narti 
Dorina Rădulescu 


lon Cantacuzino 


Călin Căliman 
DIS: 
Valentin Silvestru 


Prezentarea grafică: lon Făgărășanu 


Piața Scinteii nr.1—Bucuresti 


ق ف nl‏ 


Tiparul executat la Combinatul poligrafic «Casa Scinteii» — București Li 
Cititorii din străinătate se pot abona la această publicație adresind comenzile la Cartimex, P.O.B. 134—135, Bucureşti, România. نی‎ 


اج 


IProblemele educației socialiste a GE cu ۳ Sake artei sînt la ordinea zilei şi cer o 

inema, dezbatere tot mai profundă, în lumina moralei noastre comuniste. Recent, tovarășul Nicolae 

| Ceaușescu a subliniat apăsat rolul artei în procesul etic atit de amplu, prin care trece azi 

lumea omânească: «Să veghem ca conţinutul educativ al operelor și lucrărilor de artă, al 

emisiunilor de radio și televiziune, al filmelor și altor manifestări artistice să fie mai 

direct îndreptat spre formarea conștiinței socialiste, spre combaterea unor stări de lucruri 

negative din societate, ca toate acestea să contribuie într - o mai mare măsură la promo- 

varea concepțiilor noastre despre lume şi viaţă... În lupta împotriva diferitelor mani- 
festări antisociale rolul acestor mijloace de educare devine hotëritor... 

În acest număr revista noastră acordă o atenţie specială uneia dig e cele mai acute probleme ale 
actualitëtii cinematografice: persistent a unor 
producţii străine, de proastă calitate,în care violenţa, agresivitatea, sslbaticia umanë sint prezentate 
dintr-o perspectivă care le face nocive nu numai pe plan estetic, ci si pe plan social, atentind tocmai la 
«promovarea concepţiilor noastre despre lume, viață si artă»... Credem că efortul nostru va suscita 
intregul interes al cititorilor noștri maturi si mai putin maturi. 


citiți în pag. 24 anchet Sens interzis violentei» şi articolul «Atenţie violența» 


Un film 
foarte muzical 


Anca Pandrea, studentă în 
anul al IV-lea la l.A.T.C. face 
parte din distribuția filmului 
«Cintecele mării», alături de 
Natalia Fateeva, Dan Spătaru, 
lon Dichiseanu, Stefan Bănică 
si alți colegi ai lor, români si 
sovietici. 

Coproductie cu studioul 
Mosfilm, filmul se turnează 


in regia lui Francisc Muntea- 
nu, care debutează astfel si 
el intr-un gen nou, urmind 
un scenariu pe care l-a scris 
impreună cu Boris Laskin si 
avindu-l ca operator pe Ale- 
xandr Selenkov. Va fi un film 
color si... foarte muzical: Dan 
Spătaru ne va delecta cu nu 
mai puțin de 14 cintece. 


Carte de vizită 


pentru«Serata» 


Am rugat-o pe regizoarea 
Malvina Ursianu, care este si 
autoarea scenariului «Serata», 
să redacteze un text de pre- 
zentare a viitorului său film 
latã-l: 

«Un film a cërui actiune se 
petrece intr-o singurë noapte: 
din amurg pinë in zori. Dar 
este acea noapte care a im- 
përtit în două istoria. Eveni- 
mentele excepționale pot oare 
dezvălui mai bine caracterele, 
decit întimplările diurne? Nu 
credem aceasta. Și unele şi 
altele pot contura la fel de bine 
un caracter, dacă unghiul ales 
pentru comentarea lui poate 
surprinde, cel mai expresiv, 
obiectul investigat. Credem 
mai curind că evenimentele 
excepționale colorează mai 
net, proiectează în supradi- 
mensiuni, iluminează în clar- 
obscur, deci cer o particulari- 
tate în tratarea artistică, iar 
în această tratare o perfectă 
unitate de stil. 

În filmul «Serata», fără să 
avem de-aface cu ceea ce se 
cheamă o frescă, avem mai 
curind o anfiladă de portrete, 
care alcătuiesc impreună por- 
tretul moral complex al unui 
moment extrem de dramatic 
al istoriei noastre apropiate. 

Radu Beligan, György Ko- 


filmelor. Dar ca beneficiar, ar 
prefera ca filmele în cauză să 
se ocupe mai degrabă de isto- 
ria celor două sigurante su- 
pracalibrate care au declan- 
sat incendiul. lar noi venim 
şi spunem: — Tovarăşi pom- 
pieri şi tovarăși din alte de- 
partamente care comandati fil- 
me la studioul Sahia, nici nu 


stiti cit de mult intelegem 
dorinta dumneavoastrë ca fil- 
mele pe care le platiti së fie 
cit mai eficace si mai folosi- 
toare scopului urmërit. Nu 
credeți însă cë oamenii au, 
intr-un fel sau altul, o legătură, 
cel puţin tot atit de directă, 
cu incendiile, ca si cele două 
sigurante supracalibrate? 


Ilarion Ciobanu 
si lon Besoiu 


Conlocutorul nostru, care 
ar fi oarecum unul si acelasi 
cu excelentul actor de film 
Ilarion Ciobanu, îşi imbogă- 
teste in secret filmografia per- 
sonală, figurind ca asistent 
de regie pe statele studioului 
«Alexandru Sahiar. 

— Dar cë are comun actoria 
cu documentarul, dragă lla- 
rion 7 

— Are. 

— Vrei së dai 0 pildë regi- 
zorilor de la studioul «Bucu- 
reşti»? 

— Nu, mergind cu echipele 
pe teren — și am mers pină 
acum cu vreo 12 — văd o mul- 
time de personaje pe care 
le-am făcut sau am să le fac. 

— N-ai o fotografie de lucru. 
ca regizor? 

— Nu. Nu e nevoie. Eu nu 


sint Amza Pellea, nici lon 
Besoiu. 

— Apropo, lon Besoiu face 
cel mai bun rol al lui de pină 
acum. în «Mihai Viteazul», 
în chip de Sigismund Bathory 
Aproape il uitasem, cu ritmul 
acesta de lucru de la Buftea, 
cînd l-am revăzut recent într-o 
secvență filmată. Între noi fie 
vorba, este excelent, apare, 
aproape pe neașteptate, ca un 
actor de cinema de mare fi- 
nete dramatică. li vom da fo- 
tografia chiar în numărul ur- 
mător. 


P.S. pentru studioul «Bu- 
curești». Pe cind un rol de 
anvergură pentru marea ve- 
detă virtuală a ecranului ro- 
mânesc, care este Ilarion Cio- 
banu? 


vacs, George Motoi, Silvia 
Ghelan, Silvia Popovici, Mi- 
haela Juvara se află în fruntea 
distribuției filmului» 


Activă 
si prosperă 


zS 


Anca Pandrea, încă studentă 


Francisc Munteanu... debutant Tova ras i EEE 
beneficiari! „CALENDAR... 
In loc së sarë së stingë focul, 


impreunë cu putinii vecini ge- 
nerosi, cunoscutul documen- 
tarist laureat, Jean Petrovici, 
care filma din intimplare in 
apropierea unei case subit cu- 
prinsă de flăcări, a schimbat 
doar unghiul aparatului şi s-a 
apucat să filmeze tacticos de- 
zastrul. Din aceasta ar fi re- 
zultat, după cum ne relatează 
redactoarea studioului «Ale- 
xandru Sahia», Marion Con- 
stantinescu şi regizorul mai 
sus numit, două filme-anche- 
të. Avid, după cum se ştie, de 
cazuri şi situaţii excepționale, 
Jean Petrovici descoperise, 
graţie providentialului incen- 
diu, un şir de istorii şi reacţii 
umane inedite. De aici șansa 
unui film autentic, despre cu- 
raj şi laşitate, despre mari pa- 
siuni de o viaţă şi mici negli- 
jente de o clipă, despre banala 
indiferenţă şi sublima solida- 
ritate umană. Comandamen- 
tul pompierilor din Capitală, 
pretuind cum se cuvine initia- 
tiva cineastului, s-a arătat, la 
rindu-i, interesat în realizarea 


Pe malul atit de cinemato- 
grafic al Pacificului, nu depar- 
te de Hollywood, ziarul «Los 
Angeles Times» publică în 
pagina întii a suplimentului 
său artistic un foarte amplu 
articol al publicistului ame- 
rican Herbert G. Luft, care a 
vizitat anul trecut țara noastră 
si a luat cunoștință de unele 
realizări ale cinematografiei ro- 
mâneşti. 


Articolul, intitulat «Indus- 
tria română de film — activă 
şi prosperă», conține un scurt 
dar cuprinzător istoric al fil- 
mului românesc si o descriere 
amănunțită a platourilor, a 
aparaturii și a condițiilor de 
lucru de la studiourile «Bucu- 
reşti» și «Alexandru Sahiar. 
Capitolul dedicat realizărilor 
artistice se oprește la copro- 
ductii și la filmele de inspiraţie 
istorică. 


Citim, astfel, în ziarul cali- 
fornian: 


Rumanian Film 
Industry Alive 


and a silver medal in 
Moscow. “The ۵۳ 
(1965) proved that Dra- 
gan had become a mas- 
ter of the historical 
metier immensely skilled 
in the rhythmic move- 
ments of masses and in 
the staging of romantical- 
ly embroidered battle 
scenes, something he per- 
fected in his historical 
epic, "The Column" 
(1967-68). 

the 


thousands of riders and 
soldiers admirably but 
concentrates more on hu- 
man , the in- 
ner feelings of the cha- 
racters, the emotions and 
sentiments that enliven 
the heroes making them 
= like people in real 
e. 


Buftea 
Km 25 


Salt 
la antipozi 


lurie Darie, Toma Caragiu, 
Sebastian Papaiani, Dumitru 
Furdui, Jean Constantin, Puiu 
Călinescu, Dem. Rădulescu — 
iată o distribuție de comedie 
«forte». La ea s-a oprit Mircea 
Drăgan pentru «Brigada mă- 
runtişuri», film a cărui turnare a 
inceput luna trecută. Cultul pe 
care regizorul îl poartă actoru- 
lui şi distribuției, văzute ca 
elemente esențiale ale succe- 
sului, par astfel să se reconfir- 
me si în acest salt la antipozi pe 
care Mircea Dragan il face de 
la filmul istoric la comedie. 


Cele mai spectaculoase 
filmări 


din istoria cinematografiei ro- 
mâne vor avea loc în curînd pe 
Valea Neajlovului, la Caluga- 
găreni, pe locurile unde cu trei 
secole si jumătate în urmă s-a 
desfășurat istorica luptă a lui 
Mihai Viteazul. E de așteptat 
ca pinë în luna august regizo- 
rul Sergiu Nicolaescu să pre- 
dea copia standard a acestui 
film de mare interes. 


Un eveniment 
deosebit 


I 


din punctul de vedere al frec- 
ventei regizorilor pe platouri, 
este intrarea in productie a fil- 
mului «Asteptarea», de Şerban 
Creangă, cu un scenariu de 
Horia Pătrașcu. Lucru rar, la 
numai citeva luni de la premiera 


filmului său de debut. «Căldura», 


Şerban Creangă se află din nou 
în spatele aparatului de filmat, 
pentru a ne relata de astă dată 
povestea unui bëtrin mecanic 

de locomotivă — rol scris pen- 
tru Ştefan Ciobotărașu. 


O atmosferă 
optimistă 


domneşte la direcția studioului 
«Bucureşti» în legătură cu in- 
trarea în producție a celui de al 
13-lea film care contează pen- 
tru anul 1970 («Serata» de Mal- 
vina Urşianu), film cu care pla- 
nul studioului pentru acest an 
— stabilit la cifra de 13 filme — 
se consideră satisfăcut. lată lis- 
ta completă a celor 13 pelicule: 
1—2. «Mihai Viteazul», în două 
serii; 
3.4.5. «Haiducii», cu trei noi 
senii; 
urmează două filme turnate in 
1969: 


6.7. «Sentința», coproducție 
româno-maghiară in regia lui 
Ferenc Kosa si «Castelul con- 
damnatiloni de Mihai lacob, de- 
ja vizionat si 

8.9. două filme de montaj din 
material de arhivă, la care 
ne-am referit în numărul trecut: 
«Bucureşti, Bucureşti» și «Do 
cument>; 

10, 11. sintem astfel la poziția 
10, pe care se situează comedia 
«Brigada mëruntisurin. Urmea- 
zë alte patru titluri intre care 
«Cîntecele mării», filmul mu 
zical al lui Francisc Munteanu 
si filmele la care ne-am reterit 
mai sus: 

12. ۲ 

13. «Serata». 

Cum sintem încă în primă- 
vară, cum studioul a realizat 
în anii trecuți si cîte 15 sau 16 
filme și cum toate organismele 
specializate apreciază că la 
Buftea s-ar putea de pe acum 
produce anual 20 de titluri de 
film , e de așteptat ca senti- 
mentul de optimism pomenit 
in subtitlul nostru să 5 
chiar pe parcursul acestui an 
mai. eficace, în așa fel încit 
producția studioului să se apro- 
pie mai repede de nivelul posi- 
bilităților sale. 


Nicolae Breban 
regizor 


Dintr-un dialog particular cu 
scriitorul Nicolae Breban, aflăm 
despre perspectiva sau intenția 
transpunerii pe ecran a unor 
idei si sugestii preluate din ro- 
manul său «Animale bolnave». 
Scriitorul se află într-un stadiu 
avansat al elaborării scenariu- 
lui după propriul său roman, cu 
dorința de a semna şi regia til- 
mului. Distribuţia virtuală ar fi 
de asemenea Sschitatë: George 
Constantin, Marin Moraru, 
Mircea Albulescu. Doar rolul 
Irinei, eroina fascinantă și di- 
licilă a romanului de succes 
mai sus citat, ar rămine sub un 
mare semn de întrebare. 


În raportul 
anual 


a! direcției Studioului «Bucu 
reşti» am găsit şi numele unora 
dintre regizorii pe care nu i-am 
intilnit de mult pe platou. E vor- 
ba despre citeva proiecte cu 
totul demne de considerație, al 
căror grad de probabilitate nu 
poate fi însă apreciat decit de 
redacţia de scenarii. Le cităm 
cu consimtëmintul si prin ama- 
bilitatea redactorului-sef al stu- 
dioului, Dumitru Carabët: «Bie- 
tul loanide» în regia lui Liviu 
Ciulei, după romanul lui Geor- 
ge Călinescu; «Jocul cu moar- 
tea» de lulian Mihu. după ro- 
manul lui -Zaharia tancu 
«Fram, ursul polar» de Mircea 
Săucan, după Cezar Petrescu; 
«Surisul Hirosimein de Save! 
Stiopul, după poemul lui Eugen 
Jebeleanu. «Moromeţii» lui Ma- 
rin Preda ar prilejui în această 
ordine ideală, debutul in regia 
de film a! lui Lucian Giurchescu 


Colea Răutu şi Nucu Păunescu într-o... 


Aşteptind noile rezultate ar- 
tistice pe care le va da regizo- 
rul Dinu Cocea, în strădania 
sa de a transpune pe peliculă 
scenariile haiduceşti semnate 
de Eugen Barbu, împreună cu 
Dumitru Opris si cu regizo- 
rul însuşi, reproducem o ima- 
gine a studentei Carmen- 


6 serii 
de haiduci 


Maria Strujac, costumată în 
rolul Caliopi şi un cadru de 
film cu Nucu Păunescu (Vo- 
dă) şi Colea Răutu (Mamulos). 
Cele două noi ipostaze cine- 
matografice ale eposului popu- 
lar, anunțate într-un număr 
anterior al revistei noastre, au 
produs între timp o a treia 


O Caliopi romantică? (Carmen-Maria 


HA 


SHA 


PA 
۲ SË 
` E. 
Fasi. 
è e 


ai‏ ل 


a treia ipostaza 


ipostază. Reamintim si com- 
pletëm titlurile noi ale seria- 
lului: «Zestrea domnitei Ralu» 
«Săptămina nebunilor», «Hai- 
ducii lui Șapte-cai». Ele se 
adaugă celor trei serii din anii 
trecuți: «Haiducii», «Răpirea 
fecioarelor» și «Răzbunarea 
haiducilor». 


Srrujac) 


PA — Aveti un loc, as zice, asi- 
gurat în orice istorie a cine- 
matografului românesc, prin 
$ rolul din «Noaptea furtunoa- 

să». Ați creat un personaj plin 
de grape si de pregnantë in același timp, cu 
alură pur cinematografică, într-un moment 
cind la noi experiența actorului de film şi 
cea a regizorului de film erau foarte reduse. 


— Ei, cum vă explicati dumneavoastră 
— eu nu pot să-mi explic — că această 
carieră a mea cinematografică s-a oprit 
acolo? 


— Cum s-a oprit acolo? 


— Da, pentru că socot că tot ce am făcut 
după aceea nu prezintă nici un fel de in- 
teres. 


— Ati mai creat, de altfel, chiar sub a- 
ceeași regie, a lui Jean Georgescu, citeva 
crochiuri în schiţele cinematografice după 
Caragiale... 


— Da, bine, dar fără un interes prea 
mare. 


— Ati apărut într-un film de lon Popescu 
Gopo, «Paşi spre lună», unde de asemenea 
aduceati un anumit gen de umor modern, 
parodic. 


— Nu sint de părerea dumneavoastră. 
Cred că «Paşi spre lună» a fost o catastro- 
të personală. 


— Personală? Eu nu cred că un actor 
poate fi «catastrofal». Poate filmul, vreți së 
spuneți. Dar actorul? Vina lui, în film, e 
oricum redusă cu 75%, 


— Cum vă explicati dumneavoastră în 
acest caz — aș vrea să inversăm... 


— Am impresia că inversăm rolurile! 


— Tocmai — ...cë o țară care are o 
pleiadă de actori senzationali, din toate 
generaţiile, n-a reușit să dea actori mari 
de film, cu o excepție sau două. 


— Eu n-aş da răspunsul că nu există 
roluri. Poate că nu există regizori. Dumnea- 
voastră ce părere aveți? 


— Intrăm într-un domeniu destul de 
delicat. 


— Adică, mai precis, poate că nu există 
suficienţi regizori sau cei care există nu se 
manifestă. Fiindcă cinematograful e o artă 
foarte complicată. Personalitëtile izolate nu 
reuşesc nici ele să se afirme integral şi 
nici să afirme o şcoală. 


— Eu cred că un popor are anumite ta- 
lente. De pildă, noi, românii,cred că sin- 
tem foarte talentaţi în poezie, în muzică, 
în teatru. Nu cred că avem aplicaţii spe- 
ciale pentru această artă, filmul. 


— Dar n-avem încă o experiență suficientă 
— şi atunci concluzia nu e pripită? 


— E pripită, probabil, pentru că produc- 
tia este restrinsă — ceea ce este amuzant 
întotdeauna e că recurgem mereu la slo- 
ganul «primul film românesc» în cutare 
sau cutare gen. Or, ca o primă condiţie, 
așa cum la începutul literaturii noastre 
«s-a dat lozinca»: «Scrieţi, băieţi, numai 
scrieți!» așa ar trebui să facem acum: o 
cantitate imensă de filme — 80%, mizerabile 
sau mediocre, dar din această cantitate 
s-ar alege citeva vocatii. 


— De fapt, orice capitol de istorie a fil- 


mului începe cu cifrele producției. 


— Acum, ce se întimplă, eu am să 
vă fac o mărturisire destul de neplăcută 


6 


pentru mine. N-am văzut filme româneşti 
decit foarte puține. 


— E o mărturisire care ni se face destul 
de des. De obicei, noi o omitem din textele 
interviurilor, fiindcă n-avem timp să o ex- 
plicăm. Să încercăm totuşi. Probabil că 
vedeți filmele care contează. 


— Da, am văzut filmele lui Pintilie, am 
văzut «Pădurea spinzuraţilor» al lui Liviu 
Ciulei și filmele lui dinainte. 


— Veniti deci la ceea ce spuneam, că 
la regie ar trebui së ne referim indeosebi. 


— In ce mă privește, pinë recent, cind 
am fost solicitat într-un mod impresionant 
de insistent și flatant pentru mine de către 
Malvina Urşianu, nici un regizor de film 
nu şi-a exprimat dorinţa să facă ceva cu 
mine, crezind cu adevărat în posibilităţile 
mele de actor de cinema, cu excepția lui 
Jean Georgescu, la începuturile mele de 
acum un sfert de secol. 


— Totuşi ati mai apărut într-un numër de 
filme... 


— Dar nu au fost filme, au fost ecrani- 
zări după piese de teatru, ecranizări făcute 
în condiții destul de modeste, cu mina 
stingă. După un scenariu original n-am 
mai jucat de la «Răsună valea». 


— Dar citeva experiențe cu un număr de 
regizori de film ati mai avut, Fără să nomi- 
nalizăm, care ar fi observaţiile dumneavoas- 
trë de ordin artistic, global as zice, față de 
nivelul acesta obișnuit al regiei noastre de 
film? Cum vë simtiti ca interpret în faţa 
aparatului de filmat? 


— Mă simt întotdeauna foarte stingher. 
Cum să vă spun, eu cred că sint un artist 
autentic, un artist care nu face nimic pină 
ce nu simte adevărul de viață. Or, mi s-a în- 
timplat extrem de rar să incerc această sen 
zatie cind am făcut cinematograf. Am sim- 
tit întotdeauna o artificialitate, nu m-am 
simţit niciodată a l'aise, în libertate in- 
terioară totală. Nu știu dacă asta vine de 
la scenariu, de la inabilitatea regizorilor în 
a crea relațiile și lumea de acolo, din film... 


— Sau poate de la tehnica filmării? 


— Nu,cred că senzaţia vine din inhibitia 
mea fatë de minciuna artisticë. Bine, sigur, 
la teatru e ca și cum ai intra într-o baie 
care se încălzeşte treptat. Aici trebuie să 
te arunci dintr-un foc într-un bazin rece 
sau într-unul fierbinte, fără o preparatie 
graduală. Asta este însă o tehnică care 
se poate învăța. Şi nu cred de loc în dife- 
rențierea care se face între actorul de 
teatru și cel de cinema. Marii actori — 
Raimu, să spunem, unul din uriaşii aces- 
tui secol — sint egali de mari si în teatru 
şi în cinema. Şi Henri Fonda,si alţii. 


— Dar dumneavoastră care nu sinteti nu- 
mai actor, ci şi conducător al unei instituţii 
artistice cu tradiţie şi prestigiu în cultura 
românească, cum ali vedea apariția unei 
școli de regie de film? 


— Së mă ierte dumnezeu, eu nu cred 
că asta se poate face prin institute. Eu 
sint de părerea artizanatului. Se învață 
întotdeauna aceste meserii lucrind, lucrind 
pe lingă maeștri. Aşa, ca in Renaștere, in 
ateliere. Cum se intimplă si in teatru, 
Toti actorii, fără excepție, încep prin a-și 
alege un model. Si eu am avut modele — 
două, trei. 


— De pildă? 


— 0 să rideti, la început a fost Storin. 
Eu am început prin a juca roluri de dramă 
și de tragedie sumbră. Şi de fapt și acum 
eu socotesc că vocația mea, mai ales în 
cinema, nu ar fi aceea de actor de comedie, 
ci de actor serios, în filme de dezbatere. 


O școală de 
film? 

Să mă terte 
dumnezeu, 
eu nu cred că 
arta se poate 
face prin 
institute 


Am 
o părere 
pozitiva 
despre 
eroul 
pozitiv 


Cred că el 
există 
in 
realitatea 
noastra 


Mi-ar place 
sd joc povestea 
unui învățător 

care se duce 
intr-o misiune 
apostolică 


adu BELIGAN...sa SA 


Dupë aceea, modelele mele au fost lanco- 
vescu si Timică, doi actori toarte opuși 
ca structură si temperament. Ca un 
artilerist care; avind o ţintă, trage 
ici, trage colo și face media ca să nime- 
rească punctul exact, așa și tinărul învă- 
tëcel نوا‎ alege modele diferite, potrivit 
tendințelor lui interioare şi din ele toate, 
după ce la un moment dat le neagă, le 
azvirle, iși formează propria lui personali- 
tate, citeodată chiar în conflict cu maeștrii, 
învățind de la ei și in același timp combë- 
tindu-i. 


— Dar la noi se consumë mult foc de 
artilerie — nu de cëtre invëtëcei — combë- 
tindu-se ceea ce se numeşte mimetismul 
unor regizori. 


— A, nu, acest așa-zis mimetism este 
absolut necesar in arta noastră! 


— Ati spus cë nu există o separație între 
actorul de teatru si cel de film. Ati spune 
același lucru despre regie? Și, în această 
ordine de idei, printre oamenii pe care-i 
cunoasteti în arta românească, în literatură, 
în teatru, vedeţi niste şanse noi pentru re- 
gia de film? 


— Văd enorme şanse! Nu-i nici un secret 
că cei mai buni regizori de film sint deo- 
camdată regizori excelenți de teatru. Ma 
refer la Ciulei și la Pintilie. Sint convins 
cë multi regizori de teatru și multi literați 
care au această vocație ar putea să tacă 
lucruri extrem de interesante în cinema. 
Îl aştept cu mult interes pe Esrig. Păcat 
că Horea Popescu, nu mai face film. Aflu 
că Breban si Everac și-au manifestat do- 
rinta să-şi regizeze propriile scenarii. Vlad 
Mugur este autorul unui excelent scena- 
riu despre Luchian și ar vrea să-l turneze... 


E Per ce facem cu «specificul», cu teh- 
mca! 


— Cred că nu spun un iucru prea hazar- 
dat afirmind că astăzi tehnica nu mai e 
o problemă. Cocteau mărturisea odată, 
la un juriu la Cannes, că a constatat cu 
stupoare că astăzi oricine stie să mane- 
vreze un aparat de filmat, că asta nu mai e 
0 problemë, cë problema e arta povestirii... 
Mie mi-a povestit Laurence Olivier cum a 
făcut el primul film, «Henric al V-lea». 
Cind a avut ideea să ecranizeze tragedia 
shakesperiană, s-a dus la producător 
și i-a propus ecranizarea. Producătorul 
a găsit ideea excelentă și a spus:— Da, dar 
cine s-o facă? Zice: — Am s-o fac eu. 
— Bine, dar dumneata n-ai trecut nicio- 
dată în spatele camerei. Cum putem in- 
vesti milioane de lire, cind dumneata 
nu ai nici cea mai mică experiență? 
Olivier a ținut totuși mortis să facă filmul, 
pină la urmă producătorul a cedat, ideea 
era prea seducătoare și rezultatul e cel 
pe care-l știm. Așa s-a născut antologica 
secvență a asaltului cavaleriei unde s-a 
folosit un travelind de citiva kilometri... 
Asta dovedește că învăţarea tehnicii e o 
glumă. De altfel, cei care au făcut revo- 
lutie în cinema sint cei care au călcat 
regulile cunoscute. 


— Au fost actori, ingineri, critici, pictori. 
Toti vin de undeva, de obicei. Şi atunci, 
dacă vorbiti despre şanse si resurse, ca së 
revenim la problema aceasta delicată, gravă, 
a însăși vocației noastre pentru cinema, 
cu atit mai mult n-aţi avea dreptate, în in- 
doiala dumneavoastră iniţială. Cunoscind 
literatura, arta românească, substanța și 
factura noastră spirituală, ce ne-ar lipsi ca 
să putem afirma această artă nouă, care 
bineinteles nu e suma și nici măcar sinteza 
acestor virtualitëti, dar... 


— Ştiu că dumneavoastră sinteti gata 
să-mi puneţi pe masă toate alimentele. 
Cine face prăjitura? Asta el Eu aveam o 
bunică care era foarte pricepută la bucătă- 
rie şi tot timpul i se cereau reţete. Şi-mi 
aduc aminte că o cucoană a insistat în- 
tr-o zi: — Spune-mi şi mie, zice, cum faci 


NSE ENORME! 


Nu cred... | in diferențierea 


e 


ediru 
4 


| si acto! alih 
| 


„sint egal de mari... 


„Şi în film. 


5 


plëcinta cu mere, cë e colosalël Bunica 
s-a gindit puţin şi-a zis: — Më spël pe miini, 
mă pieptăn frumos, imi pun un sort şi fac 
plăcinta cu mere. 


— Bine, dar bunica dumneavoastrë avea 
vocatie. 


— Dar poate că noi n-am stirnit încă 
această vocație a cinematografului! Poate 
că nu i-am dat prilejul să iasă la suprafaţă. 
Poate că există şi nu e văzută, ca un izvor 
care încă n-a răzbit. 


— Dumneavoastră, de pildă, ati avut citeva 
apariții pe ecran care, după părerea unora, 
v-ar consacra unui anumit tip de personaj 
contemporan, unui anumit gen de «erou 
pozitiv». Ce spuneți despre această formulă? 


— Eu am o părere pozitivă despre eroul 
pozitiv. Cred că acest erou există în rea- 
litatea noastră si dacă am un repros de 
făcut în general artei noastre contempo- 
rane este că ea se ocupă mai mult de 
eşecuri decit de succese. În această 
foarte dramatică și patetică pasiune care 
e construirea socialismului există oameni 
minunati care sint prea putin văzuţi. 


— Dar ce eclipsează si ce ar putea să ne 
redescopere valenţele reale ale eroului po- 
zitiv? Ati fost, de pildă, «şeful sectorului 
suflete»: un spectacol reuşit, interesant 
şi apoi filmul respectiv... 


— Cred că spectacolul a fost mai reu- 
șit decit filmul. 


— De ce? 


— Scenariul inițial a fost modificat pină 
la pierderea gratiei şi inefabilului pe care 
îl degaja. «Buftea» așează fantezia pe 
patul lui Procust şi o ajustează după un 
«stas» şi un gust propriu. 


— Spuneti-ne la ce filme româneşti visati 
dumneavoastră ? 


— A fost o vreme cînd am vrut să între- 
rup teatrul, să mă duc să studiez regia de 
film la Moscova, prin 1955. Simteam în 
mine un potențial care-l depășea pe cel 
al simplului actor. 


— Și de ce ۷-۵ gindit tocmai la film? 


— Pentru cë e domeniul in care crea- 
torul absolut e regizorul. 


— Atunci trebuie să fi avut în minte, dacă 
nu rfiste filme, cel putin nişte imagini virtuale 
de film — apropo de vocaţia noastră pentru 
cinema! — pe care cred că o avem, numai 
că trebuie găsită, precizată ca factură si 
tonalitate... 


— Cred cë as fi fost un regizor al fil- 
mului psihologic, în orice caz nu eram un 
om care să folosească exteriorul, marile 
demonstraţii spectaculoase. Aș fi mers 
cu microscopul spre sufletul omenesc și 
relațiile lui cu lumea înconjurătoare. Ce 
film românesc aș fi tăcut din «Steaua fără 
nume» pe care a stricat-o Colpi! Aș vrea 
să fac un film despre conflictul dintre 
artist și birocratie. Sint un romantic, nu? 


— Probabil. 


interviu realizat de: 


Valerian SAVA 
Foto: A. MIHAILOPOL 


E 
< 
E 
1 


a ~ 
-- ہے‎ 
"e o“ 


"otarăste să-i încredinteze primul rol 


it», irine Garc tescu. Criticile au consemnat a 


srotfesioniste, Astazi după rolurile din «Cerul inceve la 

te a copii p-ta ) , fumul magriar «Vadu! iadului», «Gaudeamus 
idar ınatiorn, «Mi nai Viteazul», si chiar o prezertë pe scana Natio 
în «Vedere ce pe ns » iira Gărdescu nu poate ti considerată altfel 


un actor pe ist. i dorim së nu dazamâgească niciodată încrederea publicului 


Studioul Sabia 


Premiul 
colaborării 
cu presa 


dacă ar exista, ar trebui acordat, in 
cadrul cinematografiei noastre — nu 
încape nici o îndoială — studioului 
«Alexandru ۰ 

Se ştie că una dintre cotele care de- 
finesc popularitatea și modernitatea 
unei vedete de film este ceea ce se 
numește 
Cp ii 

simtul presei 

un al n-lea simţ, cu totul special, care 
înzestrează persoana în cauză nu nu- 
mai cu șanse publicitare sporite, dar 
şi cu un semn distinctiv de ordin 
cultural, probind capacitatea de comu- 
nicare si civilizatia dialogului. 

Studioul de filme documentare, stiin- 
tifice si jurnale de actualități şi-a des- 
coperit, incontestabil, această virtute 
şi o cultivă. E singura instituție din 
cimpul cinematografiei noastre care a 
permanentizat si aproape a institu- 
tionalizat contactele cu presa, mer- 
gind pină la formula unei colaborări 
angajante, în cadrul unui festival a- 
nual intern, la care juriul îl formează 
criticii şi cronicarii cinematografici. 

Recent, studioul «Alexandru Sahia» 
a luat inițiativa unui nou pas în în- 
timpinarea presei: invitarea periodică, 
trimestrială, a redactorilor rubricilor 
de film ale ziarelor şi revistelor pentru 
vizionarea unei selecții de filme pro- 
duse de studio. Onorată, ca şi în alte 
dãti, de prezența mereu indatoritoare, 
d'al capo al fine, a directorului studiou- 
lui, tovarășul Aristide Moldovan (nu 
putem să nu amintim în această ordi- 
ne de idei anonimatul în care se desfă- 
şoară conferințele de presă pentru 
lansarea filmelor studioului «Bucu- 
rești», la care nici producătorul, nici 
distribuitorul nu participă), întilnirea 
nu a avut totuși nimic formal sau pro- 
tocolar. Ea a fost de fapt un prilej de 
lucru: redactorii studioului, lon Bădilă 
și loana Popescu, au prezentat infor- 
mări asupra noilor documentare și 
filme ştiinţifice intrate în producție; 
totodată, studioul n-a pierdut ocazia 
să distribuie invitaţilor un chestionar, 
cu rugămintea ca filmele vizionate să 
fie notate, media opiniilor presei de 
specialitate urmind să contribuie la 
definirea unor aspecte ale politicii 
studioului. 


Palmares trimestrial 


Dintre filmele trimestrului |, cele mai 
mari medii le-au obținut: 

1. «Pe cimpul alb», documentar stiin- 
tific despre litere si semne, de Alexan- 
dru Sirbu. 

2. «Pe cerul Alunişului», reportaj- 
medalion despre pasiunea cosmosu- 
lui, de lon Bostan. 

Un film care, printr-un alt curs al 
mediilor, s-ar fi putut de asemenea 
plasa în fruntea palmaresului . este 
«Marinari de cursă lungă», cinë-vëritë 
la Constanţa, de Eugenia Guţu. 


Post scriptum: Niciunul dintre 
cronicarii cotidianelor centrale nu a 
răspuns invitatiei de a participa la 
reuniunea amintită. Cărei publicații 
i-ar reveni atunci, în revanșă, un virtual 
Premiu al colaborării cu cinematogra- 
tia2 


cronica 
unui 


posibil 
cineast 


Ai vrut să te uiţi 
la cer şi ţi-a scirtjiit 
ceafa. Ti-a venit 
deodată së vezi 
E cerul parcă ar fi 


fost cine stie ce. Poate trecea 


vreun avion, ori vreo cometă, ceva 


prin dreptul tău. Cu traiectoria pe 
aproape, cine știe. Și deodată 
scirti -— ceafa. Ţi-ai lăsat apoi 
capul în pămînt şi a luat-o în jos 
cu o viteză extraordinară 
370 de kilometri pe secundă. Dar 
asta e accelerația gravitaţională 
ai zis, nu se-poate. Ce dre cu capul 
meu? Abia l-ai prins. Cînd să-ți 
ridici privireă spre o fată care 
venea spre tine, dar s-a dovedit 
ducîndu-se, ai făcut lumbago. Ai 
vrut să miroşi un trandafir și 
ti-au ieşit bube la nas. Doamne, 
că n-oi fi lov? Auzi, lov? Tocmai 
eu? Doamne, să nu mă umpli de 
bubele tale că nu rezist. Te înjur 
de la prima usturime. 

Cu această mică parabolă vo- 


tam sa 5۱ 


erez ca cinematografia 


ca 1 are si ea o mie și una de 
bube. Ne-am străduit de-a lungul 
acestei rubrici să lămurim multe 


dintre ele, punind, ca să zica 


degetul pe rană. Cine nu-și amin- 
teşte de capitolele noastre despre 
esentele cinematografiei ca ata- 
re— înseamnă cë nu le-a citit, 
Vom căuta să v 


m acum cu nis- 


te precizări, . 

Ca şi lov, care se îndoiește de 
credința sa, cinematografia se 
îndoiește de virtuțile sale reale. 
E aici un realism ruşinat, un idea- 
lism rușinat, un impresionism şi 
un expresionism rusinat. Adică 
nimic nu e dus pinë la capăt, to- 
tul e filmat cu o minë tremură- 
toare. Nu afi văzut că unele ima- 
gini se clatină? Un frumos film 
clătinat; dar bazat în întregime pe 
acest joc de umbre și lumini, s-ar 
putea face (altul decit s-a făcut 
nu demult) după excelentul sce- 
nariu care e cartea lui Boris Vian 
„Spuma zilelor“. Deși nu cred că 
voalul vorbelor așa de fin tesute 
poate fi în întregime captat pe 
peliculă. Fenomenul de narcisism 
care e prin excelenţă generator de 
artă apare în cinematografie 
întors. Narcis se uită în baltă legat 
la ochi. Dar asta nu se poate. Ori 
ești Narcis ori ești Baba-Oarbal 


Cu aceasta atingem altă chestiu- ` 


ne, intrăm chiar: în esenţa cine- 
matografiei, în fibra ei intimă. 
Bazat pe-arătare, filmul uzează 
în secret de acea veche filozofie 
orientală: caracterizează aratind 
ceva. E cunoscută legenda'cu ul- 
ciorul aşezat în mijlocul unei 
curți. Doi insi au fost rugați de 
un înțelept să-l definească con- 
cis. „E frumos“. — a spus pri- 
mul. „Bun răspuns”, a spus filo- 
zeful. Cel de al doilea ins a dat 


۱ 


„Doamne, că noi fi lov?” 


„mers مد‎ ... 


4 


Ar trebui să se facă, 


din cînd în cînd, 


şi cîte un film critic 


despre film 


cu piciorul în ulcior făcîndu-l 
țandări, „Dar acest răspunse si 
mai bun”, a spus înțeleptul. Fil- 
mul e pregnant şi categoric ca un 
şut în ochiul nostru de sticlă. El 
caracterizează în mişcare lucru” 
rile, le numeşte. Aici stă si un 
defect al lui: mereu în goană, 
niciodată nu apucă să contemple. 

De la arătare trecem la arâtări, 
Cine apare pe ecrane? Tot felul 
de tipi, de tipe alese după cri- 
terii de fotogenie. Se îmbracă, se 
dezbracă, se fac a muri, a învia și 
e o prefăcătorie de te doare 
capul. Dar nu e asta buba. A-ti 
etala ovalul feţei, lungimea gene- 
lor, a părului, albeata ochilor și a 
gindului e, la o analiză mai aten- 
tă, tot una cu a-ți dezveli mina 
ciungă sia te tîrî pe coate la colt 
de stradă, lov-stătea pe grămada 
de gunoi, plin de ۱5۱. ۵ 
cutare stă pe mormanul de dia- 
mante, sclipind care mai de care, 
de-ti ia ochii. Aşa că-ți vine să 
zici: săroca! Un sentiment de 


“mila provoacă uneori si frumuse- 


tea în filme, pe cuvînt de onoare, 
Se verifică aici catharsisul. Arta 
acționează asupra noastră prin 
milă, trebuie să ti se rupă inima 
de jale, ne purificăm prin milă, 
deci cinematograful e aristotelic: 
Da, dar... 

intorcindu-ne la legenda cu lov, 
am revela și alte aspecte. Vëzind 
ceilalți eroi biblici că acest con- 
frate al lor ajunge, deși cu bube 
în cap, un fel de celebritate mon- 
dială, no le-a prea convenit si- 
tuatia, Lui Moise, lui Igëë. și al- 
tora. „Ce tot stă ăsta pe grëmada 
de gunoi şi cotcodăcește de cîte 
ori îi apare un coş în obraz? — 
şi-au zis. Aud străinii. Hai să-l 
radem“. N-au putut să-l radă ca 
si lov nu era chiar de capul 
lui acolo. Fusese uns cu bubele 
alea, cu maladia aia (mai tîrziu 
avea să se numească mal du 
siècle, apoi existentialism). Mîn- 
dria lui era să se știe cë el e 
acela. Dar acum nici el, de cînd îl 
luaseră la ochi, nu prea mat pu- 
tea să mai facă vreo mişcare, nu cë 
l-ar fi durut, chiar îi” făcea pla- 
cere să sufere, era pleașca lui, 
dar imediat i s-ar fi adus un doc- 
tor. De aceea nu mai anunţa dinain- 
te „vreau să fac o bubă“, 
că imediat i-ar fi cauterizat-o, cl o 
făcea pur şi simpli, o cocea, iar 
cînd se constata era fapt impli- 
nit. 

Acum së filmeze cineva toate 
acestea, dacă se simte în ۰ 
Ar trebui să se facă din cînd în 
cînd şi ce un film critic despre 
film. Poate că cinematografia su- 
fer pentru perfecțiunea celor- 
lalte arte. A fost. inventată spre 


purificare. 


Marin SORESCU 


cronica 


Castelul con- 
damnatilor 


Productie a Studioului cinematografic , Bucu- 
۳۵9۲۱۲۰ Regia: Mihai lacob, Scenariul: Mircea 
Drăgan, Mihai lacob, Nicolae Tic, după o 
idee de Petru Vintilă. Imaginea: Ovidiu Golo- 
gan. Muzica: Theodor Grigoriu. Cu: Victor 
Rebengiuc, Peter Paulhoffer, Irina Gărdes- 
cu, Emmeric Schăffer, Fory Etterlë, Octavian 


Cotescu, Christian Maurer, lon Dichiseanu, 


George Mihăiţă. 


Probabil că la un mo- 
ment dat, sau cu timpul, 

Nema vom reuși să înțelegem 

necesitatea și sensul ex- 

perienţei artistice initra- 
tarea temelor noastre specifice, în 
valorificarea unor formule proprii 
de film. Atunci vom descoperi, 
poate, pentru cinema, întreaga anver- 
gură a acestei zone din consti- 
inta şi istoria națională, pe care fil- 
mul semnat de Mihai lacob o indică 
în preajma unei însemnate aniver- 
sări: 25 de ani de la victoria impo- 
triva fascismului. 

Deocamdătă putem spune cë epo- 
peea acestei campanii, a participării 
noastre atit de angajate la eliberarea 
Europei — pornind de la însăși eli- 
berarea ţării, dar nelimitată la ea 
nu ne este, cinematografic, necunos- 
cutë. Însuși semnatarul acestei pe- 
licule şi-a mai înscris numele, la de- 
butul său, în pe un film 
tangente tematice cu cei de faţă: 
„Dincolo de brazi", aflindu-se și 
atunci în compania unora dintre cola- 
boratorii săi de az Petru Vintilă 
furniza ca şi acum ideea, iar Mircea 
Drăgan își făcea, în tandem, debutul 
regizoral. S-ar putea spune că, după 
15 ani, Mihai lacob, şi nu numařel, se 
întoarce la o mare primordială, 
după ce între timp a realizat un filn 
biografic cintat din epoca 1900 
(„Darclee“), ecranizarea unui spec- 
tacol de teatru pirat din realită- 
tile contemporane de dincolo de 
ocean („Celebrul 702“), ecranizarea 
unui roman al adolescenţei pe fun- 
dalul războiului („Străinul”) şi un 
serial tot de inspirație transoceani- 
că si de epocă în același timp („Moar 
tea lui Joe Indianul“ şi „Aventurile 
lui Tom Sawyer"). Ar fi deci una din 
filmografiile cele mai diversificate 


` 


10 


fără a fi prin aceasta o excep- 
tie si nici un caz rar in suita filmogra- 
fiilor regizorilor noştri, O filmogra- 
fie în care, fără îndoială, piesa cea 
| după debut ră- 
Ar mai fi de 


intecedënt nelipsi. de 


val caracter 


mine 2 
adăugat, ca 
documentar, filmul de di- 
Institut, 
după eminescianul „Făt- 


interes 


inedit, -turnat in 


ploma 
„Blanca' 


Frumos din tei”. Era, acest exer- 
o lucrare mărtu- 
risind o preocupare stilistică, pre- 
plastică, 


multe irizări si efecte căutate, dar 


citiu studențesc, 


ponderent picturală, cu 
incontestabil de o anumită distinc- 
tie, probind, cum avea să confirme 
mai tîrziu  „Străinul', prezența 


unui filtru 
remarcabile. 


poetic şi o acurateta 


În această întreprindere dificilă 


pe care a reprezentat-o ilustrarea 


Lupta antifascistă: 


unui episod din 
armatei române împotriva fascismu- 
lui, Mihai lacob mai avea ca 


narea 


campanie a 


rapel, doar cîteva, puține, expe- 


riente de context în tratarea 
temelor războiului în general 
Dintre acestea mai consi a 
fost „Viața nu iartă" de lulian Mihu 


si Manole Marcus. Dar chiar dacă 


amintim, cu tangente ma! ma- 
nifeste de subiect și formula, „Sol- 
dati fără uniforma”, ,Tunelul” de 
Francisc Munteanu sau pe drept 
uitatul „Furtuna“, ne va fi final- 


mente greu să evităm, rëminind în 
peisajul i noastre, 


cinematografi 
senzaţia cunoscută de plonerat per. 
petuu, „Castelul condamnaților" fi. 


ind şi el un „prim film românesc” 


E, primul nostru film care încearcă 
capteze, într-o formulă epică de 
proporţii mai mari, dimensiur ile rea- 


Victor Rebengiuc și amărăciunea bucuriei 


o temă inepuizabilă 


le, impresionante, ale contribuţiei 


noastre la marea victorie a umanită- 


tii de la 9 mai 1945 


Primul moment în care Mihai lacob 
* un ton pro- 
ın început de 


ctor  Rebeng 


nic, de proclamarea păcii; regizorul 
poate da acum curs unei 
tări poetice a im 
ir 


numite tra- 
nii, recurge la 


Zările care îi sînt familiare; cipi- 
tanul priveşte cerul, ia act. de 
peisai, de lumea înconiurătoare — 
e ca o deschidere de diafragmă a 
sensibilităţii; e sugestia fragilă a unei 


poezii contemplative eroul avan- 


în peisajul ravësit lupte și 
u jertfe umane >» notă 
rava se topește în acea abia schitata 


de reverie; imaginea lui Ovidiu Go” 
logan capătă marca de neconfundat 
4 marelui operator un traveling 


din transee descopëra, intr-o com- 


poziție de racourci studiată, pe cerul 
cenușiu de zori timpurii, “profilul 
eroului, deasupra unui şir de tălpi 
inerte. 

Un moment reușit prețios mai 


ales pentru că solicită capacitatea re- 


g ve, contrapunctic, 
۱۱۲-۵ scenă de 
ibtil de stări 
psihice într-o acțiune spectaculoasă 


ntervine din nou, de data aceas- 


ta, dacă nu pe fondul unei experien- 
te artistice proprii, pe cel pro- 
babil I unei experienţe într-un 
el trăite. Este momentul cînd ostașii 
se curtea, oricum mai familia- 
ră ca ambiant cantonamentului 


şi vom asista la o scenă care ţine par- 
tial de ritualul cunoscut al vieții, fie 
şi pasagere de cazarmă. Trupa are 
iluzia demobilizării, se adună în front 
înflăcăe 


precum civilii, discutind cu 


condamnatilo 


Reintrarea tacitë intr-un circuit cunoscut 


rare despre pace. Căpitanul, cu gîndul 
deja acasă și cu ordinul de plecare în 
buzunar are însă a anunţa unalt ordin, 
ordinul de a continua războiul împo- 
triva hitleristilor dincastelul fortificat, 
care nu recunosc proclamarea păcii, 
Idee dramatică, lipsită în sine de ine- 
dit, deja tratată de alţii, în alte sche- 
me de subiect, dar care nu devine 
prin aceasta tabu. Ceea ce conferă 
valoare. și originalitate unei lucrări, 
mai ales în cinema, nefiind numai 
tema si subiectul în cauză, ci si 
unghiul particular, optica tratării şi 
soluția aflată de realizator. Or, mi 
se pare-că în această secvenţă, rea- 
lizata cu mijloace foarte simple, dar 
cu fineţe în interpretare, cu un joc 
clar al tonalitëtilorycu intuiţia exactă 
a mișcărilor și timpilor reali în mon- 
taj, se înfiripă, din detalii, un fel 
aparte de afi si un mod inedit de a 
reacționa la ideea de război. 

În acest cadru închis, de curte in= 
terioară, Mihai lacob intretese aproa- 
pe muzical, polifonic, un crimpei 

„real de film. Victor Rebengiuc, 
îşi regăseşte aici. registrul pro- 
priu, exprimind cu gravitate de- 
contractată amărăciunea bucuriei ec- 
lipsate (detaliile decorului devin func- 
tionale — c pitanul își priveşte trupa 
în reverie de dincolo de geamul 
tulbure), ca şi înţelegerea fără urmă 
de fanatism, dar adincë și limpede, 
a imperativului reluării luptei. Parti- 
tura vocală a lui Rebengiuc, cu so- 
'noritati înalte, dar și cu modulatii 
de semiton, înscrie aici un moment. 
de performanţă, cînd, fără nici o 
explicație prealabilă, comandă ali- 
nierea companiei şi o supune cu ob- 
stinatie calmă unei neașteptate in- 
structii de încălzire. Este un mod 
de a face înțeleasă necesitatea, din- 
colo de cuvinte şi înaintea cuvin- 
telor, prin reintrarea tacită într-un 
circuit cunoscut, contînd pe un con- 
sens născut în interior, din măsura 


exactă a sentimentelor şi imperati- 
velor, 
Scenele paralele care urmează, din 
castelul asediat si de fa postul de co- 
mandäalcom paniei reintrate în luptă, 
nu sînt lipsite de un anumit simţ al 
spectaculosului. Recuncasiem in ele 
acea acuratete a realizării care cons- 
tituie- una: din notele caracteristice 
ale regizorului, Regizorul se exersează 
pentru prima dată și în analiza cinis- 
mului celor cendamnati de istorie, iar, 
pe de altă parte, eroismul şi spiritul 
de sacrificiu nobil' sînt de asemenea 
teme noi pentru realizator. Regizorul 
Ipare preocupat de efectul de mic 
spectacol de interior, de mişcarea 
ușor caricată a personajelor din 
castelul gotic, eliminînd prea mult 
ecourile din afară și riscînd astfel 
să epureze scenele de atmosferă şi 
de un real dramatism. Remarcabil 
rămîne recitalul imagistic susținut de 
Ovidiu Golegan — si 1۳۱۳ 
rareori am văzut într-un film o foto- 
genie atit de rafinatë a decorului 
interior, cu granulatia zidului gri de 
piatră valcrată în străluciri mate de 
catifea. Alături de linia cunoscută re- 
marcabili si fără surprize a interpre- 
tării lui Fory Etterlë, Emmeric Schäf- 
fer și Irina Gărdescu, reținem- apariţia 
unui excelent actor de cinema — 
Christian Maurer, în rolul precis și 
firesc desenat al unui june ofiţer 
fanatic al Reich-ului. În înfățișarea 
asediatorilor, modalitatea regizorală 
se schimbă. Scenele sînt aici, dim- 
potrivă, pline de atmosferă, apăsă- 
toare, simbolice. Originală si cu 
multelşanse de cezvoltare scenaristică 
este ideja sacrificiului necunoscut, 
luptă „suplimentară“ pe care o mini 
de oameni o duc pentru cau:a umani- 
tății, cînd omenirea întreagă con- 
sideră cauza încheiată. Din păcate, 
cenele care sugerează această idee — 
compunersa simultană a scrisorilor 
către cei de acasă sau ascultarea la 
radioul de campania a celebrării vic- 
toriei în capitalele lumii — amintesë 


prea mult, prin realizare, de tehnica 
tablourilor de teatru. În această zonă a 
filmului, personajele rămîn oarecum în 
stare de schiţă, deşi nici farmecul, nici 
prezenţa cinematografică nu le lipsesz. 
Unele: dispar artisticește prematur 
(soldatul Beteală, în interpretarea lui 
George Mihăiță) sau sînt în situaţia de 
a-și etala calităţile fără adaptarea 
necesară la tribulaţiile rolului şi ale 
dramei (locotenentul! Pîrvu, in inter- 
pretarea lui Peter Paulhoffer). 

Cit privește constru tia de ansamblu 
a filmului, stru:tura lui epică şi dra- 
matică, ele “ëu în permanență un 
subtext de adevăr istoric şi uman. 
Narațiunea, atît sub raport scena- 
ristic cit şi regizoral, are darul 
de a cîştiga prin simplitate și di- 
namism. Sentimentul pioneratului își 
relevă astfel o latură pozitivi, spac- 
tatorul avînd satisfacția descoperirii 
pentru prima dată pe ecran a unor 
zonë epice si de lsgendă rar= ne 
aparțin. Și astfel datele dratratice ala 
filmului se acumulează pe nesimtite, 
terminînd prin a convinge și a im- 
presiona. Rime interioare, tinind. de 
o întreagă tradiție a “eposujui nad 
gional, se nasc chiar din simpla su- 
gestie a acestor lupte în peisaj de ی‎ 
dru si de munte. Evident, virtuozitatea 
în valorificarea acestor cate rămîne în 
perspectivă, inclusiv capacitatsa de 
a sensibiliza coerent dimensiunile si 
mişcările în spaţiu, pentru a ofari spec- 
tatorului şi acea sinzatie de „realism 
topografic” a acțiunii la care el are 


„dreptul într-un astfel de gen, pentru 


a evita nedumeriri de tipul: pentru 
ce preferă compania si atace frontal 
reduta, sub plin foc inamic, cînd putea: 
să pătrundă în castel prin subterane? 

La capătul acestui film realizatorii 
au meritul unui final sobru, cu planul 
detaliu al numelui înscris la căpătiiul 
locotenentului ucis din întîmplare, de 
către unul dintre ai săi, chiar în ziua 
victoriei. Un nume si odată spun mai 
mult aici decît ar fi făcut-o orice fi- 
nal apoteotic, 


۷, STĂNESCU 


turistic, 
gen facil? 


Cu ocazia unei mese 

~ rotunde organizată de 

Uniunea Ziariştilor, 

scriitori 'şi critici, rea- 

lizatori si beneficiari au 

elucidat „prezentul si viitorul fil- 
mului turistic”, 

Judecînd numai după cele opt ore 
de discuții aprinse și tot ar fi syfi- 
cient să ۰ 

Ce înseamnă de fapt film turistic? 
După naivi, o completare a colecției 
noastre de ilustrate. Cel puțin pînă 
începe „Angelica si sultanul“, „As- 


” terix și Cleopatra”, să privim cele ` 


cîteva minute de „completare“ ale 
unui documentar, căruia i se spune 


turistic pentru că nu e nici reportaj, 


nici ştiinţific, nici „de artă“, Și to-. 


tusi filmul turistic trebuie să conţină 
cîte ceva din toate acestea. 

Nici acumulare rigidă de date, nici 
colecție de imagini estetice, filmul 
turistic înseamnă Viață, sensibili- 
tate, bun gust, concizie. 

Încercind së delimităm sfera de 
extindere a filmului turistic, cu greu 
ne-am putea decide. De la filmul „de 
comandă“, impus de profilul unei 
instituţii ca Oficiul National de Tu- 
rism la „pauza tv.”, de la jurnalul de 
călătorie al cineastului amător, par- 
ticular sau de pe lîngă cinecluburi, la 
documentarul diversificat al stu- 
dioului „Al. Sahia” si, de ce nu, pinë 
în zona filmului de lung metraj ar- 
tistic. 

Dacă în general filmul turistic are 
o soartă imprecisă si inegală, pentru 
Oficiul Naţional de Turism el consti- 
tuie o preocupare constantă şi con- 
tinuă. De această dată însă apara- 
tul trebuie să ne conducă de-a lungul 
unor trasee turistice și să ne prezin- 
te, uneori cu lux de amănunte, baza 
materială turistică, 

Informaţia trebuie să primeze. 
Reclama nu trebuie să lipsească. 
Informaţia și reclama nu exclud însă 
arta, Numai că în, spatele „ochiului 
de sticlă“ trebuie să bată o inimă, 
trebuie să reînvie permanent do- 
rinta de descoperire. (Lui Ivens i-au 
trebuit patruzeci de ani de curiozi- 
tate nesăţioasă). 

În mare parte documentar peisa- 
gistic, filmul turistic la noi a sacri- 
ficat elementul în favoarea cadrului 
natural. Autorii se simt obligați să 
forțeze comentariul și, boală veche 
la noi,snu numai că vezi, dar să şi 
auzi...: 

Un exemplu elocvent pentru de- 
pësirea redării pasive a cadrului pei- 
sagistic rămîne filmul tui Cristu 
Poluxis, -„Vinătoare în ۰ 
Paleta cromatică a faunei şi florei 
românești (de regretat lungimile) 
se îmbină-armonios cu paleta senti- 
mentelor umane pentru a crea un 
poem al naturii, al vieţii și mortiir 
Moartea cerbului, rege- carpatin, 
este tot atît de majestuoasă ca şi 
peisajul cu care se identifică. Este 
filmul-poem, care ar trebui-să nu 
mai constituie o „rara avis“ în te- 
zaurul filmului nostru turistic, 

Cînd nu ne satisface, genul e facil 
sau e facil reprezentat? 


Amita Nicoleta GHERGHEL 


` 


Moara CU noroc” — de 


coberirea 


desiasoara prin et, car puter pune oa ca ima- 
ginile capturate î ștenesc răceala, indiferența? 
Cee e urmea înainte de a fi o întrebare 
descr o! E incluzie re nt primele 
imagini pr merû de filmat le ia in nu- 
mele și ter nei cinematografii sînt 
deci pr imagini ale ur Im care denumeşte 
ŞI certilica nașterea celei cinematog 1 
Ca si pr le ge au primele te, pri- 
mel magini sint de ele i ten- 
tionale şi sincere). U 11 tul. ı lt 
il pretinde. Acest A pus cu usu ta dar ascun- 
t I efort al desclestar r pentr 
rul sunet, acest trebuie disecat valuat, pus 
sub cenzura unei concept între A $ exist 
aceeaşi distanță, a las { aci si efort ca 
între tăcerea tensi ita, tăcerea pe cale dea f 
pta, şi sunetul primar pur. 


dialogului detali reg. Cir 11 ful imbă- 
ză r-o mare de detal i€ cea onditie 
se naște regizorul orui d | 

Pr ele f e ri nesti 1 i ince- 

pë Fil ۲ 

DU i Geci ۷ 1 if ( 5 ات‎ - 
„Erupția“ de | ( Moara « de 
Victor Iliu, „Viaţa ۲ de ii Mit si Ma- 
nole Mar. i nstruite tel u puter- 
nic pulsinstinstiv, o intuiti ۱ care se amestecă 
miraculos gustul pentru realitate, pent iparen- 
ta fizică ȘI cautare i limba 


realitate, mome! titudinë 
i, dar ele sînt t camera 
tuat vederi 4 cia a 
puli „Erup litate n 
8 1 tonu i v al ce i; noaste 
ni pretenţia r lă de a 1 6 ntinu 
tur imit € de ta dra 
i u ۵ ۱ zerva de pa p 
e instaureaza t I ju! ) 


Eruptia 0 n pe Acea í pt 
G arista le i 1 u 
mul er j dur li i oadă 
d r bo r jbser > ritoar 
r ۱۱| br € i 
( tare de | rud au ] 

poate în cel direct Eru | 
n da ostina ( ۲ i | 
real, trecind 1 >) t lë eril, 
D i 93 i i `; d 
10 11 i ۰ 


Primele filme româneşti 
au marcat 
începutul decisiv 


۹ i سس‎ NJ, LES 5 TERS Se GN ۶ ۱ Kë 
O AT NORII RER pe اک‎ Pe A E 
۳ sc Ra E j VË TIN Ta f 
MT ٩ ۱ ۱ 
à i : 


i 


al cinematografiei noastre moderne 


Aşadar, începînd printr-un peisaj. Un peisaj 
care semnifică, în aceeași ordine ca și un personaj, 
nu un fundal mincinos, un trompe l'oeil rudimentar 
şi ineficace, Conflictul, înainte de a fi unul drama- 
turgic (provenit din opoziţia structurilor şi sem- 
nelor narative) este un conflict real, în situaţii reale 
şi cu personaje vii, şi care nu se dezvoltă în limi- 
tele unei gîndiri demonstrative, grandilocvente şi 
deci incredibile. Elementul social atît de pregnant 
în acest film era dezvoltat pornind din interiorul 
faptelor și cu atît mai autentic cu cît era mai puţin 
declarativ. Astfel, regăsirea stratului de petrol defi- 
nea in primă instanță o problemă de existență 
individuală înainte de a fi una colectivă și toate 
personajele se confruntă şi se dezvoltă pe acest 
temei. 

O altă realitate, prin natura lucrurilor reconsti- 
tuită, o implică filmul „Moara cu noroc“. Istoric, 
dar fără a fi istoric, reculul filmului în timp îi mo- 
difică evident și perspectiva. Deși efortul autorului 
se îndreaptă către un spațiu închis în permanenţă, 
ceea ce contează (si contează pentru cë se impune) 
este un spațiu deschis, spațiul mitului anunţat de 
primul cadru, ca si în „Erupția“, de un peisaj. 
Un peisaj nelimitat, în ceaţă, fără contur, căruia 
un firav copac încearcă zadarnic să-i dea o dimen- 
siune oarecare, o limită oarecare. 

Prejudecitile unui realism critic de tip balzacian 
îm ping mereu filmul către o descriptie psihologistă 
de caractere, urmărind cu insistență „acele suflete 
curate ce se destramă in contact cu banul“, dar 
această realitate psihologică este înlăturată mereu, 
ta un reflux încăpăținat, de realitatea misterioasă 
a geniului rău al locului. Ca și în „Erupția“, în 
„Moara cu noroc“ există un centru care polari- 
zează toate interesele dramaturgice, o relaţie mai 
puternică decît cele aparent cauzale, o relaţie con- 
genială dintre om si lucruri: oameni — sonde 
— natură, oameni — han — natura, 

Printr-o ambiţie explicabilă de a supune sub- 
stanta filmului voinței absolutea autorilor, „Viaţa 
nu iartă” modifică subiectiv realitatea evocată. Con- 
tinuitatea ei logică este sfarimata și cioburile ei 
sînt realcătuite, avindu-se mereu în vedere ca noul 
ansamblu să conţină datele realului, dar prin pris- 
ma severă a viziunii autorilor. Întoarcerea în timp 
este în acest film o incertitudine spaţială, înainte 
chiar de a fi o incertitudine temporală. Filmul nu 
prezintă, ci re-dë, Ceea ce este modificat provine 
dintr-o disolutie expresiojfistë a materialului filmic, 
în așa fel încît logica relaţiilor nu este obiectivă 
şi exterioară, ci subiectivă si lirică. Ceea ce ni se 
propune să vedem este astfel de două ori proiec- 
tat, autorii proiectindu-si proiecția unui perso- 
naj, tot filmul fiind construit pe această subiecti- 
vare a realității. 

Am insistat atîta asupra substanţei realului în 
cele trei filme si pe nestiute am ajuns la substanța 
lor filmică. În acest fel, putem stabili modalitățile 
cinematografice sau, mai exact, natura discursului 
filmic din „Moara cu noroc“, ,Eruptia” și „Viața 
nu iartă”, pentru a le cita în ordinea apariţiei. 


Cinematograf 


“În „Erupția” camera se furiseaza în spectacolul 
realității, nu ca simplu martor, ci cagpërtas. Îl 
descoperă în detalii, dar nu pierde niciodată per- 
spectiva totului. Filmul este prin aceasta structural 
neorealist, recunoscîndu-se ca atare nu numai prin 
trăsături ce tin de planul imagistic, de cadraj si de 
mişcări de aparat, dar și de dramaturgie. De la 
„Erupția“ înspre noi, am văzut în filmul românesc 
prea puţine conflicte puternice, violente, prea pu- 
ține personaje principale participind prin destinul 
lor la dezvoltarea narativă, care să fie atit de păti- 
mas vitale. Violëntele dramaturgice — dominante 
în teritoriul neorealismului — au incizia faptului 
petrecut pe loc, în plină desfășurare, timpul pre- 
zent fiind de fapt însuşi constructorul filmului, 


Neorealismul — care în 1959, cînd e făcut „Eru ptia”, 
eră pentru un debutant mai mult decît culturacine- 
matografică, ci însuși cinematograful — adusese 
această derulare temporară continuă, din aproape 
în aproape, filmul dind senzaţia că e în curs dea se 
face. Există însă în această siguranţă a intuitiei 
cinematografice citeva momente de slăbiciune, de 
inconsecventa sau mai degrabă de neîncredere: 
o inutilă combplicatie paralelă, didactică, în con- 
flict çi caricaturală în procedeele de filmare, citeva 
abdicări de la timpul prezent în flash-back-uri 
fără semnificaţii și necesitate, care, paradoxal, 
vrînd să elimine prin imagine o explicaţie verbală, 
accentuează de fapt textul. 

În „Moara cu noroc“, film, care, cronologic, des- 
chide seria acestor trei pelicule, interesul pentru 
personaj. învinge de multe ori cinematograful. 
Personajul, evoluind în cadrele înguste ale interi- 
oarelor, suferă modificări permanente, în aga fel 
încît devine tot mai dependent de decorul său con- 
struit, căpătînd o spectaculozitate teatrală străină 
spiritului adevărat al filmului, spirit pe care îl 
simţim uneori, ca într-o transfuzie sîngele viu, prin 
vasele imbëtrinite. Căci dacă perspectiva mitică, 
ce se deschide în film uneori, îl predestinează unui 
moment autentic în filmografia românească, datele 
academizante, legătura lui cu un cinematograf 
traditionalist, inconstanta în invenția formală îi 
diminuează interesul. Mergînd pe urmele povestirii, 
făcînd din montaj doar o punte de trecere de lao 
scenă la alta, regizorul-se arată aici a fi copleșit 
de servitutile ecranizërii. Revanga ar fi putut fi 
luată în sensul vizualizării și este luată uneori, dar 
numai atunci cînd expresia plastică invadează ecra- 
nul, Dacă în primul plan, acela în care curg faptele 
povestirii şi mai ales descriptia  psihologistă 
a personajelor, cinematograful se desfășoară încă 
prea puţin, în planul al doilea, acolo unde se insta- 
urează atmosfera hrănită de acţiunea polițistă 
(teroarea, frica, omorurile), acolo unde se mişcă 
personajele episodice insolite ca apariţie şi com- 
portări, desprinse din logica implacabilă a nara- 
tiunii, acolo urmărim adevăratul cinematograf pe 


care îl propune conştient sau intuitiv acest film. y 


În „Viaţa nu iartă“, pasiunea pentru elaborare 
este dominatoare. Filmul poartă pecetea unei dis- 
poziţii culturale care se rasfringe în datele ime- 
diate: cadru, organizarea materialului filmat, mon- 
taj. Unghiulatia si eclerajul participă la realizare 
nu ca factori tehnici de natură mai degrabă artiza- 
nală, ci ca valoare semantică. Punerea în scenă adună 
din noianul observaţiilor (de natură cert cinema- 
tografică) semnificaţii neîntîmplătoare ale obiec- 
tetor și personajelor luminate și filmate cu precizie, 
cu o tentatie vădit expresionistă, pentru a crea o 
mai mare forta vizuală, pentru a elibera substanța 
formală, vizuală, de prejudecățile care o încorse- 
tau. Structura narativă a filmului este complicată, 
complexă pentru o cinematografie fără tradiţie, 
serii de rememorări dindu-i o tentă experimenta- 
listë, 

Momentul celor trei filme obligă la ۰ 
Pentru că primele filme conţin măcar aluziv și 
anunţă fie si incomplet, dimensiunile morale si 
estetice ale unci cinematografii. Fiecare din ele 
constituie o metodă, o posibilitate — directă în 
„Erupția“, mitică şi violent-epică în „Moara cu 
noroc“, experimentalist şi subiectivă în „Viața 
nu iartă“, Cel cara — din suficientă -sau necunoa- 
stere — îi oferă cinematografului românesc doaro 
singură șansă, se înşală deci. Aşa cum am încercat 
să arăt, cele trei filme anunțau trei direcţii estetice 
şi dacă ele au rămas (cu puţine excepţii) singulare, 
aceasta “nu este, desigur, vina cinematografului. 
Aceasta dovedește doar că filmul românesc trebuie 
încă să-şi propună, cu stăruinţă, a ajunge la acea 
conștiință de sine care să-i degaje adevăratele vir- 
tualitati. 

lulian MEREUTA 


Secvente afective Ma 


'leul carunt 


Filmul este fireste si ۵ distractie, un moment de 
rupere vdioasë din cotidianul fiecăruia; Se întîm- 
plă de multe ori să intri la cinema fâră să cunoşti 
subiectul sau aprecierile criticii. Este chiar . mai 
bine așa. Te imbie „pozele“ din fata cinematogra- 
fului, întrerupte de siluetele de pietoni care-ţi 
trec. pe dinainte, „poze“ combinate cu tumultul 
străzii, cu scrisnetul frinelor dë la mașini, cu auto“ 
buzul care ai dori să fie ,,34' — şi deodată acci- 
dentul: „nu doriţi un bilet?”... 

Aşa, te trezesti în sală descoperindu-ti locul, 
avînd și un răgaz de cîteva minute pină se 'face 
întuneric, Ai vrea să-ţi întrebi vecidbul — „ce 
rulează?” — dar ţi-e rușine. O clipă priveşti sala, 
oamenii care se foiesc să-și găsească scaunul, 
Luminile se sting şi o dată cu genericul negru pe 
alb care anunță titlul:” „Ghici cine 'vine la cină?” 
— apar nume legate de începuturile romantice ale 
filmului sonor: Katharine Hepburn si Spëncer 
Tracy. În timp ce pe ecran se desfăşoară lista cu 
zeci de personaje necunoscute, tu îi zîmbești o 
clipă stelei care a luminat acum mai bine de trei- 
zeci de ani ecranele si inima ti se strînge într-o 
așteptare emotionata: o să mai strălucească și 
astăzi steaua de demult? 

Primeşti filmul cu un sentiment de tandrete, 


Katharine îşi poartă minunat ai ei,60 de ani, darî 


Spencer Tracy parcă a vrut să imprime pe ultima 
peliculă tot ce expresivitatea lui umană de actor a 
putut dărui, jët 

Cred că ar fi deajuns să punem alăturea 
expresiile lui Spencer dinvacest film, ca sa 
obținem o peliculă mută, fără acţiune, care să-l 
dezvăluie pe actor și scenariul, poate mai profund 
si mai dureros decît o face pelicula după vechiul 
ei tipic. Spencer este cînd surprins, cînd speriat, 
este îndurerat, cere răgaz, este potrivnic, incoltit, 
încăpăținat, suferă, devine îngăduitor şi cedează. 

Toate aceste stări schimbătoare în rolul unui tată 
căruia i se cere (în America) consimtamintul la 
căsătoria fiicei sale cu un negru. 

Spencer Tracy a vorbit rar despre el. Avea im- 
presia că nu s-a realizat, deşi a primit zeci de 
distincţii și recompense, între care două premii 
Oscar. Şi, ca orice om mare, a avut prieteni mari, 
pe Clark Gable, Gary Cooper, Hemingway, Walt 
Disney, care plecaseră cu mult înaintea lui. Cre- 
dincioasă si afectivă i-a rămas pînă în ultima clipă 
Katharine Hepburn. k 

De zeci de ani ne-am obișnuit, ca atunci cînd 
apare Katharina, toţi ceilalți să pălească. Așa se 
întîmplă si acum. Cînd apare însă Spencer lîngă 
Ea, regina Katharine face un pas înapoi, ca să-i facă 
tui loc, leului cu coama căruntă. Si — unica data 
în, cariera ei وم‎ apare nu Ea cu ceilalţi, ci Ef 
avind-o pe Ea de-a dreapta lui. 

Dorina RĂDULESCU 


PR 


s'të 


HË 


, 


d Se. rT 


actualitatea 


Fireste, n-am së in- 
cep acum së vë demon- 
strez cë filmul acesta 
cu Matt Helm e un 
film bun. E luni. di- 
d mineatë, abia m-am 
trezit, aseară am făcut parte din ju- 
riul unui teleconcurs de speranţe 
ale muzicii ușoare — speranţe bă- 
trîne care s-au copt demult și cărora 
nu le mai rămîne decît să cadă o 
dată de pe cracă — am stat în pri- 
mul rînd de fotolii, le-am văzut, de 
aproape, e un film de mare interes 
psihologic filmul sperahtelor văzu- 
te de aproape, si am constatat că nici- 
unul din concurëntii-barbati nu-și 
lustruiesc pantofii, după cum mult 
praf s-a așternut peste obiectele de 
pe biroul meu și lumina dimineţii de 
luni rëtëceste posacă, fără haz, în- 
tre bricheta ruginită şi o pipă rup- 
tă, între o ascutitoare stricată si 
foarfeca ascuţită cu care fac praf zia- 
rele, între scrumieră, flaconul de 
extraveral şi două tăieturi de jurnal 
în care se anunță moartea celebru- 
lui strateg britanic Sir Basil Liddel 
Hart — „un profet al războiului cu 
blindate" — și întoarcerea unei pisici 
franceze, acasă, după trei zile -de 
post şi un drum de 50 kilometri prin 
ger și zăpadă, peste cîmpuri. Praful 
de pe biroul meu e praf de gumă, 
nu selenar, nu diamantin. Eu mai 
utilizez, în plin secol 20, guma, lar 
guma se știe a cui mamă e... lată cîte 
condiţii mă împiedică în a mă aven- 
tura într-o demonstraţie stupidă. 
Luni dimineaţa nu poți pleca la luptă 
pentru o cauză pierdută, cînd bri- 
cheta e atit de înfricoșată de lumina 
zilei. În mijlocul săptămînii proble- 
mele se pun altiel, desigur. 

Să admit, deci, cum vrea cel mai 
vajnic critic de cinema din Tara 
Românească, că filmul cu Matt 
Helm e prost, catastrofic, nã- 
ting, oribil şi în cele din urmă, jalnic. 
Fie. Nusvoi mișca un deget, un gînd 
pentru a schimba ceva din colierul 
acestor adjective. Mă voi întoarce 
pe partea cealaltă — căci si stind 
la masa de scris poţi face această 
mişcare ca-n pat — si mă voi în- 
treba: de ce să nu descopăr trei 
minute minunate într-un film jal- 
nic? De ce un film oribil nu poate 
avea două scene cum nu găseşti în 
nici un film bun? De ce să nu mărtu- 
risesc că un film imbecil mi-a plăcut, 
în două secunde, mai mult decit un 
film inteligent de două ore și jumă- 
tate? De ce un film bun să aibă pri- 
vilegii faţă de un film prost? Și.— la 
urma urmei — ce-i aia film bun si 
film prost? În orice zi a săptămînii, 
oricum va cădea lumina pe pipa mea 
— mă voi opune la această împăr- 
tire a lumii în două blocuri antago- 
nice, înarmate pînă-n dinţi, gata să 
se sfisie, Filmele se împart — ca si 
oamenii — în expresive si inexpre- 
sive, Sînt filme proastecare au ex- 
presie, expresii, frumuseți ratate, 
rătăcite, dar frumuseți, rămînînd 
proaste sau slabe; sînt filme pe care 
unii lesocotesc bune, care nu-mi spun 
nimic... dar din nou mă reprim, din 
nou îmi spun că e luni dimineaţă, 
început de săptămînă fără cîntec, joc 
şi voie bună, fără luptă pentru cauze 
pierdute. 

„Stăpîn pe situație“ e un film 
— deci — prost, oribil, cretin; jalnic, 
dar el conţine o minimă sugestie 
despre capacitatea cinematografu- 
lui (cînd va fi matur și înțelept) de 
a inventa basmele pe care litera- 
tura — ajunsă la maturitate, bãtrî- 


inema 


14 


filmul unei 
dimine 


ti de luni 


V-as recomanda un film foarte bun, dar i-am uitat titlul... 


nete si poate chiar la aterosclero- 
ză — nu le mai inventë şi nici nuse 
mai gindeste la a le inventa, plicti- 
sită de basme și povești. Filmul a- 
cesta e de fapt — în cretinismul lui— 
o istorioară frumoasă despre lupta 
pentru un covor fermecat, adică 
pentru o „farfurie zburătoare". 
Prost cum e — Matt Helm acesta 
posedă o grămadă de năzdrăvănii 
la care, înainte de a le pune fa zid, e 
mai bine să ne uităm, căci cu- 
rind-curind ele vor participa la 
destinul nostru, dacă nu și participă, 
precum au partieipat cindva tava cu 
jăratic, sarea din bucate, buzduga- 
nul, caii inaripati, etc., etc. Firește 
filmul fiind oribil — aceste năzdră- 
vănii tehnice nu se articulează în- 
tr-o poveste, cu semnificaţii: meta- 
fizice segioase, zguduitoare, tulbură- 
toare, memorabile, etc., etc. Gë- 
sim deocamdată năzdrăvănii vizu- 
ale, gaguri ale ochiului — şi noi, ca 
oameni serioşi, ca literați care pris 


vim de sus filmul, dispretuim cine- 
matograful tocmai pentru ceea ce 
dă el ochiului, aruncind acestor ima- 
gini care încîntă, înveselesc sau în- 
doliază ochiul, anatema de „forma- 
lism". Pentru noi —.cei gravi, foar- 
te competenţi, foarte inteligenţi si 
nu odată, ca-n Caragiale, foarte im- 
pertinenti — „conţinut“ în -cinema 
e ceea ce ţine de literatură, adică 
subiect, predicat, dialog, personaj, 
etc., etc. Cum o să admitem cë o 
motocicletă care zboară —ca un 
cal alb — peste un tren este timp 
de o secundă, o frumusețe de con- 


ţinut, un subiect de meditaţie, un, 


poem? O motocicletă care zboară 
— ca un cal alb — peste un tren, 
hai să facem hatîrul de a accepta că 
poate „încînta ochiul“, dar după ce 
scriem asta, simţim in noi-un mic 
cutremur, căci sub picioarele noas- 
tre apare formalismul, acel hău în 
care ne vom pierde cu toţii dacă 
mai facem încă un pas, încă o „con- 
cesie ochiului“, Să ferească dumnezeu! 


5 


Ca atare, dintre gagurile vizuale 
memorabile rătăcite prin acest film 
jalnic — gaguri cărora, fie vorba 
între noi, cei neserioși şi superfici- 
ali, regizorul ăsta mediocru le dă cu 


۷ piciorul ca un crescător de vite, 


neacordindu-le nici o privire mai 
adincă — voi indrëzni să notez. in 
mare 502018 şi taină, să nu ne audă 
lumea bună, demult informată asu- 
pra genului de jamesbonduri și ze- 
rozeroșapte... Eu,- ca neinformat 
în materie, ca om simplu de pe Băl- 
cescu, am reținut: 

— Matt Helm primește un mesaj 
de la superiorul său prin microfo- 
nul instalat în copca sutienului unei 
foarte fispititoare minimatahari... 

- pe acea farfurie zburătoare, 
adică pe acel covor fermecat, nu 
pot urca decit femeile, bărbații ur- 
mind a fi lichefiati... 

- în portbagajul unei limuzine, 
se găsește o pompă care poate um- 
fla în cîteva secunde, în aer liber, 
dacă nu un castel ca-n basme, cel 
putin o încăpere pneumatică din- 
tr-un eventual palat... 

=o femeie poate droga un bër- 
bat, fără să-l sărute, fără să-l atin- 
gă, doar dîndu-și cu puțin ruj pe 
buze... (ceea ce era altădată ometa- 
foră, e azi o tehnică, și asta explică 
probabil de ce la rîndul ei poeziaa de- 
venit azi, la propriu, o tehnică); 

— un fel de laser cu care poţi trage 
fermoarul de metal sau debutona 


un adversar, (sau o „adversară”...), 
fără să-l atingi; -doar “privindu-l 
— adică realizarea acelui strëmo- 


şesc vis „de a dezbrăca încet, cu pri- 
virea”. 

In sfirsit, dacë aceste exemple pot 
apare prea senzuale, prea su perfici- 
ale, prea banale, goale sau carnale 
— iată gagul cel mai bun, cu mari 
implicaţii - filozofico = sociale, . pe 
care-l vor ţine minte multă vreme, 
dimineaţa şi seara, joi și vineri, căci 
— cum spune poetul despre aces- 
te zile — „iubito, nu mai sîntem 
tineri, la tine-i joi, la mine-i vineri“... 

- Matt Helm e urmărit noaptea 
de un grup mare de pistolari încrun- 
taţi, pusi pe rele, ca orice forte ale 
răului pe urmele eroului pozitiv. 
Se trage crunt, de o parte și de alta. 
(A propos, cunosc o doamnă care 
i-a spus actorului ei preferat: „ai 
nişte ochi... unul mai frumos ca al- 
tul...”). La ananghie, Matt Helm scoa- 
te lampa sa laser, cea care topește 
orice metal, și-o îndreaptă spre ur- 
măritori. Răii trag ca dracii, dar deo- 
dată le cad pantalonii, cataramele 
curelelor topindu-se.., În izmene, for- 
tele răului încetează focul. Nimeni 
nu poate impusca în clipa cînd îi 
cad pantalonii, oricît ar fi de cri- 
minal... Gagul e demn de epoca Sen- 
nett-Chaplin. Sugestia sa cu privire 
la viata lumii si a secolului 20 — e 
gravă şi adincë. Ea ne învaţă multe.. 
M-as aventura să vă demonstrez cite 
ceva în domeniul relaţiilor dintre re- 
volvere și izmene, dar iar constat 
că e luni dimineaţa, cauza e oricum 
pierdută, iar eu — ca orice balza- 
cian — scriu în halat de casă și n-am 
deci, bază morală..: 

Altfel, filmul e jalnic şi imposibil 
de apărat. V-aş recomanda un film 
foarte bun, serios, profund, dar 
i-am uitat titlul și mie, în cap, îmi 
joacă doar pistolari cărora le cad 
pantalonii, cînd vor să fie ,,violenti'' 
şi 6۳0910 


R.C. 


-~ 


publicul 


Nimeni 
ni 

rîde 

la 

un 
refren 
muzical. 
De ce 

se ride 


la 
o imagine 
refren? 


—— e Cat Vata 
و‎ 4 
h Ta a اة‎ 


3 PE TA 55 * 7 ۳ > 7 72 


E Ta SË 


TET 


ia پوس‎ 


Timpul nu are o singură direcţie... 


Mişcarea de pe ecran se repetă 

o dată, de două, de cinci ori; şi 

cu toate că repetiţia este tulbură- 

toare, puternic încărcată de neliniște, 
cîțiva spectatori rid. De ce? 

Am întîlnit faptul în sala în care 
se vedea filmul „Te iubesc, te iubesc“ al lui Alain 
Resnais. Reacţia despre care vorbesc nu este gene- 
ralizatë (am văzut filmul de mai multe ori și uneori 
ea era mai puternică, alteori slăbea, dar în fiecare 
sală, aproape, se găseau privitori — mai mulți sau 
mai puțini — care să primească scena cu hohote 
din ce în ce mai copioase). Lucrul este cu atit mai 
curios cu cît brusca înveselire a acestor spectatori 
nu își poate găsi nici o explicaţie, cît de palidă, în 
conţinutul scenelor construite prin repetare. 


Dinspre prezent spre trecut 


II I ——‏ مس 


Crimpeiul de timp reluat cu inversunare — mai există și 
alte repetiţii in film, dar mai discrete, mai delicat așezate în des- 
făşurarea intrëgului — este îm partit in fărîme de fiecare dată 
puţin altfel! legate; el este destins şi li impede și cumva misterios, 
căci cuvintele. și gesturile foarte neînsemnate care îl umplu -nu 
spun aproape nimic prin ele însele. Eroul înoată pe sub apă, 
împresurat de albastrul apelor calme de "mare și, ieşind la mal, 
schimbă fraze banale cu femeia care îl aștepta tolănită pe pietre. 
Abia reîntoarcerea pe ecran a acestor foarte paşnice si oarecare 
clipe de după-amiază de vară, încheagă un sens, mai ۸ 
o stare, care, desigur, nu are nimic comic în sine; nu ştim nimic 
atiile celor doi oameni pe care-i descoperim, într-un 
timp revenit în: prezent, subliniat prin revenire, întărit, oprit 
parcă în e ue: prin reînceperea sa fragmentată; şi fiecare gest al 
lor se încarcă astfel pentru noi, de enigme. Minutul retrăit de- 
vine nelinistitor, adună presimtiri grele în splendida pace stră- 
vezie, albastră. 

Nimic de rîs, așadar, aici. Pentru spectatorul care atinge cli- 
matul real al momentului, refrenul vizual este intens emotio- 
nant şi deschide, într-adevăr, starea de spirit care hrăneşte în- 
treaga povestire. Repetitia este minuitë de multe ori şi de multe 
ori altfel, în film. 


O anumită traire a timpului 


Momente însemnate din trecutul lui Claude Ridder sînt 
anunţate prin scurte, fulgerătoare viziuni; care reapar mai tîr- 
ziu, integrate în desfăşurări ceva mai largi, ceva mai explicate. 
Alain Resnais, care ştie enorm de numeroase şi variate lucruri 
despre felu! în care noi ne trăim trecutul, cunoaște și faptul că, 
oricît de obsesiv ne-am reîntoarce la o întîmplare, o retrăim, 
totuși, de fiecare dată putinaltfel. Așa, de pildă, clipele care pre- 
meka moartea Catrinei sînt repetate cu infinit de subtile schim- 

bëri. Există chiar un micro-moment — dacă se poate vorbi ast- 
fel — care arată o unică mișcare a eroului, filmată însă din 
unghiuri diferite (probabil, cu ajutorul a două aparate care, în- 
depărtate unul de altul, privesc altfel aceleași gesturi ale per- 
sonajului). Claude Ridder revine și se așează pe patul în care 
doarme Catrina, îi contemplă surisul fericit, se întoarce, încet, 
spre sobita cu gaze în care flăcările pilpiie și mor alene... Prima 
dată, această supremă întoarcere lîngă femeia iubită este de- 


scrisă de la o oarecare distanţă și sensul mișcărilor se diluează 
într-o aparență de calm; a doua oară, obiectivul se apropie 
mult de cei-doi îndrăgostiți, dar fără să se incëpëtineze să cla- 
rifice pînă în ultimul amănunt gesturile înfăţişate ci adîncind, 
colorind cumva mai puternic atmosfea care învăluie prezența 
celor două fiinţe. Sigur că într-un film ca „Te iubesc te iubesc 

înțelesurile şi valorile cinematografice ale repetitici sînt expla- 
rate în numeroase chipuri. Şi se dovedește astfel cît de însem-, 
nat, pentru o bună descifrare a conținutului, este antrenamen- 
tul sensibilităţii pentru ceea ce poate să treacă, într-o discuție 
mai su perficială, drept element de formă. Spectatorul care rîde, 
vede doar o imagine care tot reapare prosteste, în dreptun- 
ghiul proiecției. Risul lui este produs — ca un direct exemplu 
al teoriei bergsoniene — de efect ul mecanic: acolo unde aștepta 
să vadă o imagine nouă, ca timp şi ca încărcătură de acţiune, în- 


* tilneste de mai multe ori imaginea pe care abia a văzut-o. Con- 


tradictia îl face să rîdă: repetarea i se pare o absurditate cine- 
matografică, o prostie. Nu am putea observa însă niciodată o 
asemenea reacţie la oamenii care citesc o carte sau ascultă o 
piesă muzicală. Repetitia este un procedeu artistic dintre cele 
mai întrebuințate si dintre cele mai simple, elementare chiar, 
în scara mijloacelor expresive (în literatură, de pildă, compa- 
ratia si metafora presupun un grad mai înalt de abstractizare a 
lecturii), un procedeu care ţine de însăşi natura gindulu i crea- 
tor şi care dezvăluie direct o,anumitë trăire a timpului sau a 
spațiului (în artele decorative si în arhitectură, unde repetiţia 
spaţială, reluarea aceluiași motiv este des fntilnitë. De ce pro- 
voacă el o asemenea reacţie de înstrăinare, un asemenea im pas 
al descifrării, în cinematografie? 


Să inyëtam să citim ginduri 


Pentru că sînt spectatori care citesc încă pur mecanic ceea 
se petrece pe ecran; văd filmul nu ca răsfrîngerea unui gînd, 
ca vis poetic, ca materializarea unor emoţii — toate acestea, 
cînd există pentru ei, sînt doar rezultate, nu se confundă cu 
materia actului cinematografic — ci caractiune concretă, repro- 
ducere strictă a unor întîmplări. Timpul nu are deci, în ochii 
lor, decît o singură direcţie; un fapt trebuie să se întîmple o 
singură dată si într-un singur fel; tot ce contrazice această con- 
vingere, “probabil, nemărturisită, neformulată, dar foarte 
adincë a lor, li se pare ridicol, Si, astfel, ei ar putea rîde chiar 
dacă li s-ar aduce în față obsesia unei execuţii, revăzută demential 
cu ochii minţii, Acești spectatori “trăiesc, încă- psihologic, pe 
vremea fraţilor Lumière: căci pentru ei trenul care intră în 
gară trebuie să intre cu adevărat în gară, copilul care își ia mi- 
cul dejun trebuie cu adevărat să se hrănească, Faptele sînt ma- 
teriale, dure, lipsite de orice putinţă a mlădierii: gîndul si visul 
sînt cu totul altceva decît imaginea — și pentru a ști că se află 
într-o lume de gînd și de vis, acești spectatori au nevoie de efecte 
speciale, su pradimensiuni, muzică ,visëtoarë”, transparente de 
lumină, care să îi anunţe ritos, că au ieșit din universul mișcări- 
for mecanice. 

Iniţierea cinematografică poate avea, așadar, si un înţeles 
omenesc foarte larg, căci în clipa în care înţelegem că imaginea 
proiectată poate fi orice, că mișcarea văzută poate dezvălui 
orice, ne eliberăm într-un fel de contextul constringerilor ma- 


. teriale si mecanice. Și învăţăm să privim şi së citim gîndul cu 


ochii, 
Ana Maria NARTI 


15 


AT TË Ai 


1 leu pentru Dedefeu 


„Doi bărbaţi pentru o moarte. 
Producţie a Studioului cinemato- 
grafic „Bucureşti“ regia: Gheorghe 
Naghi scenariul: Sutë Andrâs in co- 
laborare cu Gheorghe Naghi ima- 
ginea: Nicu Stan muzica: Dumitru 
Capoianu decoruri: arh. Liviu Popa 
cu: Matei Alexandru Monica Ghiuţă, 
llarion Ciobanu Ferenc Bencze, Eli- 
odor Kiss Erzsébet- Adina, Chiril 
Etonomu Stefan Mihailescu-Braila 
Frantz Keller, Hans Krauss Direcţia 
reţelei cinematografice si difuzării 
filmelor Lei ۳ 


lată textul redat in extenso si ins 
tocmai, fără nici o virgulă în plus 
sau în minus, inclusiv cel de pe co- 
perti, din pliantul DRCDF pentru 
filmul românesc „Doi bărbaţi pen- 
tru o moarte“, 

Scurt si cuprinzător, dar cam 
scump, mai ales că fotografiile în 
număr de 2 (două, decupate) nu 
ne rețin nici ele prea mult, cînd rëss 
foim cele 2 (două, cenușii) file ale 
pliantului. Autorul şi tiparul — 
nespecificate. 


„În pădurea lui lon” 


Mult mai productiv, la același 
pret de 1 leu, se prezintă „Ecran bu- 
cureștean martie-aprilie 1970. Pro- 
gram de sală editat de Întreprinde- 
rea cinematografică a municipiului 
București”, care își indică și aatorii 
(redactor A, Saiciuc, prezentarea 
grafică — P. Epurescu) şi chiar şi 
întreprinderea poligrafici respec- 
4۱۷8, care poate fi uşor identificată 
pentru că poartă distinctivul nume 
L.P. „Tiparul“. Faţă de realizarea Di- 
rectiei centrale, programul între- 
prinderii orășenești conţine de zece 
ori mai multe fotografii si cam de 
o sută de ori mai mult text. 

Dar... Trecînd peste vădita încli- 
nație autorilor pentru construc- 
tii de tipul „să dovedească că" sau 
“nu Ştim încă cînd”, să spicuim din 
programul de sală cîteva fraze: * 

„În așteptarea premierei (e vorba 
de filmul „Un cuib de nobi 


n.n.) vă prezentăm două tipuri ex- 


presive cărora costumele si mora- 


Costumele si n 


Avanpremieră 


pe 


Pn PA 


NOI 


16 


vurile epocii (s.n.) le stau bine: Bea- 
ta Tyszkiewicz si Leonid Kulaghin.“ 

Trecînd și peste probabila gre- 
șală de tipar — tipuri în loc de chi- 
puri trebuie să ne mărturisim 
totuși două regrete: 1. În fotogra- 
fia alăturată textului, Beata Tysz- 


kiewicz apare... fără nici un costum, 


(fiind în gros plan), dar oricum, cos- 
tumul lipsind, nu ştim dacă-i stă 
bine. 2. În ceea ce priveşte „rnoravu- 
rile epocii”, ele ni se par a lipsi cu 
desëvirsire de pe chipurile... am- 
belor tipuri. 

Si mai periculoasă este însă insi- 
nuarea din textul publicitar pentru 
desenul animat românesc: „În pă- 
durea lui lon”, Să fim atenţi la nu- 
ante: 

„Eroul principal al filmului, pă- 
durarul lon, își doreşte copii“. Pina 
aici totul e clar. Dar mai departe: 
„Dorinţa i se îndeplinește" (s.n.). Aici 
încep unele dubii. Dacă în loc de 


acest atît de concret „îndeplinește“ 
ar fi fost utilizat mult mai poeticul 
vimplineste”, tinind seama că e vor- 


ba de un basm, totul era în conti- 
nuare clar: pădurarului i se împli- 
neste dorința de a avea copii. Dar 
dacă prin sensul mult prea dinamic, 
agravat de pudoarea impersonală a 


JC 
construcției, înţelegem că altcineva 
intervine si îi ,indeplineste” pădu- 
rarului atît- de specifica dorință... 
natunci încep o serie întreagă de pe- 
ripetii", cum”se spune chiar în pli- 
ant, în fraza următoare. 

De altfel aceste mici, imponde- 
rabile, dar siciitoare necazuri de 
vocabular si de gramatică, apar, din 
nou, cu două rînduri mai jos. Re- 
dactorul ne spune că „important e 
faptul că lon izbuteste (s.n.) în con- 
fruntarea cu tot felul de personaje 
supranaturale, chiar si in lupta cu 
." si pune punct, deși noi am 
fi preferat să ne spună și ce izbu- 
teste bietul lon, Asta în afară de ca- 
zul cînd nu e din nou la mijloc o 
greşeală de tipar: poate „învinge“ în 
loc de ,izbuteste”. 

in re pliantul e scris cursiv, nu 
fără a oferi deliciul unei perioade 
ample, cu articulaţii savante, pe care 
nu le mai analizăm din motive de 
spațiu: 

„Vatroslav Mimica, realizator de 
scurtmetraje care l-au impus aten- 
tici spectatorilor, revine pe ecran 
cu O INTIMPLARE, după povestirea 
lui A.P.Cehov apărută în anul 1887 
sub titlul În pădure și retipărită în 
Opere cu actualul titlu si cu mentiu- 


nea Povestirea unui surugiu” 


Val. Si 


smeul 


Misterul de la „Luceafarul“ 


Sînt curios, intrigat, deznadajduit. 
Mă frimint să aflu ce'anume a fost 
proiecția fara identitate, fără poan- 
tă, fără deznodămint, fără autori si 
neanuntata în program, care a avut 
totuşi loc într-o duminică seara, 
între jurnalul de actualități şi fil- 
mul „Joc dublu în serviciu secret”. 
Singurul lucru fără dubiu este că 
pelicula cu pricina era un desen ani- 
mat. Un fort situat într-un deșert 
parcă texan: în fort, niste cow-boys 
la creneluri se pregătesc de apărare 
De jos, din curtea fortului, ei si 
conduși de cow-boy-ul în negru (per- 
misterios). Afară se văd ve- 


nt 


so 


nind „Pieile Roșii“. Lupta se incin- 
ge: unei descărcături de Colt i se 
răspunde cu o săgeată. Cade un cow- 


boy si un insert ne pune în fața o- 


chilor numele doctorului Barnard; 
cade o pielë roşie — acelaşi nume ne 
apare. Şi așa mai departe. (Un ama- 
ti in 


nunt: toţi luptătorii sînt lovi 
inimă). Ultimii combatanți se 


iează în schimbul de foc-săgeată si 
filmul se întrerupe. 

Ce să fi,fostt O completare ob- 
ținută dintr-un film masacrat? O 
reclamă pentru un medicament? 
Sau pentru CEC? Cine știe? Poate 
doar cei de la cinematograful „Lui 


M. Al. 


NOTA REDACŢIEI 


Cercetind lucrurile, am aflat că 
desenul animat cu cow-boys si in- 
dieni era în realitate un filmuleţ de 
comandă de la Animafilm, un filmu- 
let care urmărea să întărească paza 
contra incendiilor prin utilizarea 
extinctoarelor . (fiindcă ultimul su- 
pravietuitor dintre cow-boys mus 
rea în flăcările fortului de lemn in- 
cendiat de indieni, neștiind cum să 
folosească numitul instrument). Nos- 
timă idee, deși cam lung chinuită, cu 
lux de naraţiune și consum excesiv 
de energie desenatoare. Totuși, în 
cele din urmă, lucrurile se clarifi- 
Cu oarecum, dacă operatorul n-ar 
fi tăiat, la acel spectacol, din grabă 
sau din greșală, tocmai cadrul final, 
cu poantă. 


Mai tare ca „Zoro“ 
ema 11 lunie”, Brăila, 28 mar- 


tie 1970. 
Rital Un nou film? Nicidecum. 


Mai tare ca „Zoro“. Mai incredibilă 
decit pare la prima vedere, această 
urmare fără liniuță, a cu ui „Că- 
lugărița“ a putut scăpa spre hilari- 
tatea intregu oraș, tronind ig- 
norantë pe un afiș cit jumătate d 
zid 

Retinem, de asemenea, din afiș» 


® 


ortografice” — cum ar fi 
scrierea adjectivelor cu literă mare 

şi descoperirea că vedeta Anna 
Karina primește și numele de Pulver 
ceea ce ar însemna că a devenit 
doamna Pulver. Pulver care, de 
fapt, este o persoană de gen feminin 


cunoscută sub numele de Liselotte 


A.M.