Revista Cinema/1963 — 1979/1970/008-CINEMA-anul-VIII-nr-4-1970

nr. 4 
ANUL VIII (88) 


revistă lunară 


de cultură 


cineoematogratică 
BUCUREȘTI — APRILIE 1970 


| cu 
sălile de cinèma 2 


Coperta ۷ 
Raquel Welch: 
se bat s-o aibă în distribuţie, 
creatorii de modă să le pre- 
zinte modelele. 

Foto: Odile Montserrat 


Coperta ! 

După o inexplicabilă absen- 
tă, Radu Beligan va reapare 
pe ecrane în filmul Malvinei 
Urşianu, «Serata». 


Foto: A. Mihailopol 


EPOCA NOASTRĂ 


Paris: Publicul, o hrană pentru ordinatoare 
Hic Rhodos 

Ce-i pasă apei de ploaie? 

Kalinin Prospekt 


| FILM ȘI LITERATURĂ | 


37 Eugen lonescu — cinefil (IV) 
4b «Teoria sferelor de influență» de Marin Sorescu 


PANORAMIC "10 


4 Să ne aducem aminte! 
Cu gîndul la Mamaia 
Stop-cadru 

44 Cinerama 


regizorii 


Booo 


PROFIL '70 


Un alchimist al sunetelor: Dan Ionescu 
Unde sînt toreadorii? (Luis Berlanga) 
Procesul Gabin 


SPECTATOR 


Ancheta noastră: Ce ne facem cu sălile de cinema? 
De ce nu mai ridem la cinematograf? 
Curier 


17 
26 
30 


BR w 


CORESPONDENTE 


Tokio: Viaţă şi anti-viaţă, film şi anti-film la Tokio (I1) 
Roma: Cinecittà 7 

Moscova: Interviu cu Bibi Anderson 

New Delhi: Un public de 600 de milioane 


BIS 


LETOPISET 


2 


Ventura, Bârsescu, Missirlio 


15 Documentarul: Un film la trei zile (1) 
16 Pe ecrane: Doi bărbați pentru o moarte 


CINEMA 


ANUL VIII NR. 4 (88) APRILIE 1970 
Redactor şef: Ecaterina Oproiu 


Nicolae Oprifescu 
Gheorghe Vitanidis 
Marin Sorescu 
Irina Petrescu 


Gelu lonescu 
comentariu de Adrian Păunescu 


Eva Sirbu 


Alice Mănoiu 
Alecu Bogdan 
D.I. Suchianu 


Ov.S. Crohmălniceanu 


loan Grigorescu 
Adina Darian 
Marghit Marinescu 
Manuela Gheorghiu 


lon Cantacuzino 


Călin Căliman 
Valerian Sava 


36 TV: Prezențe remarcabile şi absențe semnificative Valentin Silvestru 
42 Cinemateca: Istoric, istoric, dar tot contemporan D.I. Suchianu 
be CINEMA 
Prezentarea ortistică: Radu Georgescu Redacţia. și admini PEs 
Piata Scînteii nr.1—Bucureșt: 


Tiparul executat la Combinatul poligrafic «Casa Scinteii» — București 
Cititorii din străinătate se pot abona la această publicaţie adresind comenzile la Cartimex, P.O.B. 134—135, Bucureşti, România 


41 017 


Exemplarul 5 lei 


Bucurestiul 
se redimenstonează. varul Tudor Popescu 
_ Numeroase cartiere noi, (67 وم‎ Stefan Troian Roman 
În centru, monumente impresionante naginea: Roducanu Ateodore 
prind contur. Altele sînt. în proiect. mura: Gabriel Margarint 
Dar cinematografele? decoruri: arh. Nicolae Drăgan 


tu. Mihai Pâlodescu, Silviu Stân- 


culescu, Virgil Ogaşonu, Gilda 
Marinescu, Enikă Oss, Geo 
Barton, loana lonité, Emil Hossu, 
Mihai Niculescu, Horea Popescu 


f 

REDACTO | ŞI 1 FOTOREPORTER PRIN CINEMATOGRAFELE DIN CAPITALĂ.‏ ۔ 
i‏ 
i‏ | 


|| 


| 


Revenind asupka unei preocupări mai vechi, 

care ne 11151۲۵ în 1968 ancheta «S.0.S. Sala de ţineme, 
redactorii revistei noastre au deseins, într-o duminică, 
lå peste 30 de cinematografe 

din diferite cartiere 

ale Capitalei. 


2 


e Civilizație şi cinema 


e Cultură fără salubritate? 


E O - 
ہوا‎ T وی ہک‎ en E 
Ba responsabil fără cultură? 


In i 


Sai, dori un anumit repertoriu Sa 
j la Cinematograful din 
A cartierul dumneavoastră ? 
4 q 


/ 8 [76 misterioase 
de la cinema «Luceafărul 


nan pompa de flat è 


N / de la cinema «Progresub 


e Care este diferența dintre 


| 


cinematograf şi o tutungerie? (Citiţi ancheta in pag. 10-14) 
۱ 


Începutul: 
coloanele morții trec 
în pasul trufiei 


hfamie: 
س‎ 
a” 
رت‎ 


سس 


= 


. 


۲ ۹ج‎ ۲۶۳ Mircea Mureşan şi 
publicistul Sergiu Verona — 
Aa de data asta scenarist — ne 
۲ذ5‎ propun prin intermediul pe- 
liculelor cinematografice 

să ne aducem aminte ceea ce ne tot 
străduim de 25 de ani incoace او‎ 
nu prea reuşim să uităm: cel de-a! 
doilea război mondial. Memoriei noas- 
tre subiective i se propune o intil- 
nire cu aceea mai lucidă şi oricum ma 
complexă, a peliculei. Timp de aproape 
patru sâptămini, Mircea Mureşan și Ser- 
giu Verona au râscolit arhiva de filme 
Timp de aproape patru săptâmini, ei au 
avut o ratie zilnică de cca 18 000 m. de 
peliculă. O socoteală aproximativă duce 
la cifra totală de 400 000 m. Din care 
s-au selectat 10000 m. Din care vor ră- 
mine pină la urmă vreo 3000 m. A- 
proape două ore de proiecţie. Să fie 
mult? Să fie puțin, pentru ceea ce a 
insemnat și continuă să insemne, pentru 
noi toți, cel de-al doilea râzbo: mondial? 


4 


$ 


s 


Planul Barbarossa sau etape 
gle cotropirii naziste. 


Si oare va putea fi el cuprins in două 
ore de film? Și, de fapt, cum va arăta 
finalmente acest film? Am discutat cu 
fiecare în parte. Faptul că amindoi au 
spus aproape aceleași lucruri, demon- 
strează cel puţin o mare intelegere, dace 
nu o comuniune de idei. Ceea ce pentru 
film nu poate fi de loc râu 


Mircea Muresan: 
flumai documente autentice 


După 25 de ani de la sfirsitul războ- 
iului, nu e rău să se amintească tuturora 
— si celor care l-au făcut si celor care 
l-au suportat si celor care l-au purtat — 
dar mai ales celor tineri, care stiu foarte 
puțin despre ororile războiului. Sint 
generații intregi, inclusiv cei care s-au 
născut chiar la sfirsitul războiului, și 
care sint capabili să uite, asa cum au 
uitat şi cei de aceeasi virstă cu ei, din 
perioada corespunzătoare de după pri- 


mul război mondial... Poate că asa s-ar 
schita şi una din ideile filmului: cit de 
putin învață oamenii din istorie. De 
ceea intenționăm să incepem filmul, 
eamintind sfirsitul primului război 
nondial. Bucuria grandioasă a celor 
care au supravietuit, anii de nebunie 
— les années folles — care au urmat si, 
paralel cu euforia păcii, cu frivolitările 
epocii, inconstienta și iresponsabilita- 
tea unor politicieni, toleranța altora, 
izolaționismul celor care se credeau la 
adăpost, iar pe de altă parte eforturile 
unor forte — cărora nu li s-a dat sufi- 
cientă ascultare — de a preintimpina 
dezastrul. Urmează perioada de pre- 
gătire a războiului și, aici, filmul v-a 
demonstra, printr-un paralelism de 
montaj, situaţia social-politică din lu- 
mea întreagă la ora aceea, de pe o pozi- 
tie polemică, deconspirativă, față de 
un anume «politicianism», față de vio- 
ienta nazistă, față de neruşinarea hitle- 
ristă. Adică, prezentind documente au- 


tentice, vom dezvălui duplicitatea po- 
liticii fasciste. Se va vedea astfel clar 
cum in timp ce declaraţii oficiale făcute 
în discursuri gălăgioase, proclamau do- 
rinta de pace, documentele pentru 
invadarea unor ţări ca Norvegia, 
Belgia, Olanda, Franța,  U.R.S.S 

erau semnate; sau, în vreme ce 
cei doi ambasadori japonezi se aflau 
la Washington pentru semnarea 
unui pact de înțelegere si neagresiune 
flota si aviația japoneză se îndreptau 
spre Pearl Harbour; sau, în vreme ce 
preşedintele Cehoslovaciei era în drum 
spre Berlin, unde fusese invitat pentru 
tratative, trupele germane invadau Ce- 
hoslovacia... Cam acestea ar fi inten- 
tiile polemice ale filmului, pentru ca 
in a treia parte a lui, deci după izbuc- 
nirea războiului, să încercăm o prezen- 
tare cit mai cuprinzătoare, din Europa 
pina în Pacific, bineinteles si participa- 
rea României si rolul ei in tot acest 
conflict mondial. Vom folosi numai do- 


SA 


Stalingrad -‏ یں 


marea cotitură a 


„~ | războiului împotriva nazismului 


4 


Africa, august 4. 
începutul degringoladei 
fasciste 


cumente autentice din jurnale de ac- 
tualități si documente aflate în arhivele 
Avem doi colaboratori foarte 
importanţi si foarte utili. Unul este 
generalul Gh. Zaharia, directorul ad- 
junct al Institutului de Istoria partidu- 
lui şi consilierul istoric al filmului 
nostru, celălalt, Dumitru Fernoagă, di- 
rectorul Arhivei de filme. 

Filmul va ieși pe ecrane la 9 Mai 
Cred că e o dată bună pentru a ne 
aduce aminte 


lumii 


Sergiu Verona: 
un bagaj infinit de informatii 


A cuprinde, chiar într-un lung me- 
traj, un eveniment ca cel de-al doilea 
război mondial este, trebuie să re- 
cunoaștem, foarte greu, dacă nu cu 
neputinţă. De aceea, filmul nostru e 
conceput mai degrabă ca un remember, 
bazat pe citeva idei principale. In primul 


rind aceea a opoziţiei flagrante dintre 
vorbele si faptele agresorilor. Filmul se 
şi numeşte «Documentul», pentru că 
vom da, pe diverse episoade, facsimile 
de documente secrete din arhivele țări- 
lor agresoare și din memorialistica vre- 
mii. De exemplu, se va arăta cum inva- 
darea Cehoslovaciei care s-a petrecut la 
14 martie 1939 a fost hotărită de fapt în 
1937, iar planul de agresiune a fost 
definitivat în 1938, exact in perioada 
în care Hitler vorbea despre «dorinta 
sa de pace». Se va vedea cum planul 
«Barbarossa» — planul de atacare a 
Uniunii Sovietice — a fost elaborat sub 
forma unui ordin precis, inregistrat cu 
nr. 21, la 18 decembrie 1940 — deci 
cu şase luni inaintea atacului propriu- 
zis... A doua idee este de a prezenta 
cit mai echilibrat cel de-al doilea război 
mondial — prin asta întelegind si rolul 
tărilor din Coaliția antihitleristă în 
zdrobirea fascismului german si a mili- 
tarismului japonez. Vom incerca să pre 


Prăbușirea: 


„spectrul înfringerii, zorile 


eliberării popoarelor 


Eroica: 


1 


Prin actul de la 23 August trupele om 
îşi aduc, contribuția la victorie 


zentăm spectatorilor, imagini mai pu- 
tin cunoscute din evenimente militare 
răsunătoare, cum au fost Bătălia Africii, 
Invazia în Normandia, Războiul in Pa- 
cific, pe fundalul victoriilor hotăritoare 
obținute de Uniunea Sovietică asupra 
armatelor naziste... A treia idee — dar 
de loc ultima, ea concretizind preocu- 
parea noastră de bază pe toate etapele 
pregătirii filmului — este contribuția 
României la zdrobirea fascismului, con- 
tribuție pe care actul istoric de la 23 


August a făcut-o posibilă . Ne pro- 
punem si sperăm să şi reuşim să 
aducem în acest domeniu imagini 
noi, descoperite în arhivă — noi, ir 


raport cu ceea ce s-a văzut pină acum 
Ne aflăm în posesia unui bagaj de infor- 
maţii infinit, deosebit de valoros,si a 
unor documente inregistrate pe peli- 
culă, dintre cele mai interesante, pasio- 
nante as spune. Poate că acest cuvint 
pasionant, il folosesc in mod special 
de pe pozițiile, să spunem. ale publi- 


cistului care stabileste primul său con- 
tact cu arta complexă a filmului. Şi 
pentru că am ajuns aici, trebuie să-mi 
mărturisesc şi marea bucurie de a 
lucra cu Mircea Muresan pe care-l sti- 
mez foarte mult şi în al cărui talent 
de regizor am o totală încredere 

In sala de proiecţie de la Buftea. in 
fata ecranului pe care explodau bombe, 
mureau oameni, se prăbușeau avioane, 
se ridicau miinile prizonierilor şi se clă- 
tinau ca nişte fantome siluetele celor 
încercuiți, mi-am amintit cum se pră- 
buşea sub ochii noștri Robert Kennedy 
M-am gindit atunci ce formidabilă armă 
e filmul impotriva «timpului care le 
sterge pe toate». M-am gindit că astăzi 
totul aproape se intimplă sub ochiul apa- 
ratului de filmat... Poate ar trebui să 
ne gindim mai des la ochiul acesta ne- 
crutător şi la memoria, la fel de necruta- 
toare, a peliculei. Pentru că intotdeauna 
se va găsi cineva care va spune: remem- 
ber! Să ne amintim 


Eva SÎRBU 
5 


o hrană 
pentru o: 


Totul a fost fisat: se ştie 
cu precizie de ce mergem 
la cinema, cu cine mergem 
la cinema, ce factori 
ne incită să mergem. 
Totul e pregătit... 


Filmele bune ies din zodia operelor care, dacă îmbătrinesc, fustele femeilor 
nu mai au lungimea dorită (Ginger Rogers şi Fred Astaire) 


«Să nu-ţi închipui că răul 
are o viaţă proprie, perversi- 
tatea nu există ca şi cum 
ar fi ceva viu, nu ţi se va 
pune niciodată dinaintea 
ochilor esența ei ca fiind 
într-adevăr, căci răul este 
lipsire de bine...» 
(Dintr-o amintire ascunsă) 


Din lume 


Pe cel mai elegant bulevard, al celui 
mai frumos oraș, acolo unde, pe scena 
celui mai sic cabaret, cavaleri în carne 
şi oase, călare pe cai adevărați,se întil- 
nesc în turniruri de gală, iar copacii 
cei mai norocoși și-au impodobit cren- 


. gile cu becuri mai strilucitoare ca lu- 
Ordimatoarele mina zilei; in cel mai elegant cinema- 
3 tograf, unde fumatul nici măcar nu 

așteaptă l este interzis, rulează doar în reluare 


si cu lume puțină «Aventurierii». Lip- 
seşte publicul. Statisticile spun că din 
123 de filme franceze ale anului 1967 
(pină aici s-a ajuns cu calculul) doar 
27 au adus beneficii producătorilor 
lor. Lipsește 


publicul 


În timp ce sub pămint, pe culoare 
din cele mai strimte se scurg haotic, 
într-o tăcere de moarte, cohortele 
posomorite, fără chip şi număr, ale 
celor însemnați cu urme pe miini. 
Experiența dovedește că lunile de iar- 
nă sînt cele mai faste cinematografului. 
Acum isi prezintă Lelouch ultimul film, 
tot acum se lansează noul «James Bond 
007» și tot acum se poate vedea un film 
de Tarkovski despre un zugrav de icoa- 
ne. Aici se ştie totul. Căci totul a fost 
fişat. Se ştie cu precizie de ce mergem 
la cinema, cu cine mergem la cinema, 


Apoi s-a desenat spectrul publicului 
(efectiv): influența virstei. influenţa 
structurii familiale, influența venitului 


ce factori ne incită să mergem mai și a clasei sociale, a densității demo- f 

mult sau mai puţin, ce factori intervin grafice. S-a descoperit dualitatea pu- a 

în favoarea cutărui sau cutărui film.  blicului: selectiv, non-selectiv. S-au tra- P 
Apoi se trasează curbe între axe de Sat din nou alte curbe: «de cerere». 

coordonate: pe abscise se trec preţurile Aşa se face că s-a aflat că publicul fran- z 
biletelor, numărul de spectatori, iar cez preferă filmele franceze, femeile 

pe ordonate rețete, reţete... După Mai mult decit bărbații, mult mai mult; p 

îndelungate cercetări s-a formulat în femeile preferă filmele sentimentale, 5 

sfirsit definiția publicului (potenţial): bărbaţii preferă filmele de război, s-a d 
«totalitatea persoanelor care trăiesc Stabilit că factorul decisiv e ... titlul! 

într-o țară dată și care au posibilitatea De toate astea pini în ultima vreme, si 

să meargă la cinema». Totul e pregătit. pentru Franţa, s-a ocupat: «Institut 5 

Ordinatoarele așteaptă! Ordinatoarele für Deutsche Film-Kunst», care a mai z 

aşteaptă! constatat într-un suprem efort final îi 
că publicul nici nu există. Nu există de- 

«Necesarul este realita- cît... a 

tea care se lipseşte de orice fi 

COON, cast acre O pei o 

este necesar pentru că este» gustul publicului. o 

(Un mare filolog german, ۹ 

mort demult) Pentru ci publicul cinematografic in 

este un fapt. lar faptele își datorează ri 

demnitatea lor de fapte sensului lor. P 

Unitate si metodă Sensul publicului este gustul publicu- pi 

lui. Gustul publicului francez este teri- d 

Au fost strînse toate datele necesare bil de constant. El întreține în cinema să 

spre a fi matematizate. Se ştie care cultul tinereții şi al frumuseţii, al în 

este frecvența totală, s-a calculat rela- curajului şi al forței fizice. Pe ecran tr 

tia cu celelalte «mass media», s-au bărbații trebuie să aibă ceea ce se ci 
făcut măsurători. S-a anchetat totul: cheamă «Self-appeal», iar femeile tre- 

parametri de vîrstă, sănătate, resurse. buie să fie frumoase. În cursa asta ne- Fr 


A fost denumită densitatea cinemato- 
grafică, în funcție de ceea ce se numește 
economie industrială, care rezultă ea 
însăși, într-un fel destul de complex, 
din gradul şi caracterul industrializării, 
din ritmul şi numărul schimburilor 
comerciale, din importanţa aglomera- 
ţiilor urbane, a căilor de comunicare. 


bună, nebună a visurilor noastre mai 
adevărate decit viața adevărată, inge- 
rii au chipul lui Belmondo, Delon, 
Brigitte Bardot. 

«Cinematografe pentru filme fără 
vedete cunoscute, în limbi de circulaţie 
restrinsă, care găsesc cu greu amatori 
printre distribuitorii şi patronii de 


IN a Definiția publicului : 


«Totalitatea persoanelor 


® 
care trăiesc într-o tard dată 
'U ordin atoar e si care au posibilitatea să meargă la cinema» 


cind din moartea lor reci- 

procă aşa precum e ordinea 

Destinului.» 

(Un mare filozof grec, mort 
şi mai demult) 


După douăzeci de ani : 


Într-o singură săptămină a anului 
'70 care vine, care a și venit, care a și 
trecut, la cele douăzeci şi două de cine- 
matografe de artă din Paris, rulează 
în paralel: un omagiu Jean Renoir, 
un festival Luis Buñuel, o săptămînă a 
Tinărului Cinematograf, «Lola Mon- 
tes» de Max Ophüls, «Octombrie» 
de Eisenstein, «Hiroshima, mon amour» 
de Alain Resnais, festival Elia Kazan 
şi «70 de ani de cinema italian». La o 
cinematecă are loc un festival al filmu- 
lui de dans, la cealaltă cinematecă, la 
miezul nopţii, «A bout de souffle» de 
Godard și numai după miezul nopții, 
tirziu,se dă Fritz Lang: «Metropolis». 

Filmele cele bune au ieşit din zodia 
operelor care dacă îmbătrinesc cu ci- 
tiva ani, fustele femeilor nu mai au 
lungimea dorită. Cu cit sînt mai vechi, 
cu atit cele mai iubite sint şi cele mai 
vechi... Şi plecările în lună şi Marte 
s-au proiectat cu douăzeci de ani înain- 
te... Se spune că în viata fiecărui om 
există cite o singură perioadă într- 
adevăr fericită, plină de reuşite, cînd 
totul îi merge din plin, cînd activitatea 
lui e încununată numai de succese şi 


HEI 4 pE 6 
În cel mai elegant cinematograf, unde nici măcar fumatul nu e interzis, و‎ 


rulează, cu lume puţină, «Aventurierii» (Joanna Shimkus) 


mae west s-a relaxat 


cului săli care ezită să rişte taxe mari de 
انا‎ vamă si o publicitate de lansare im- 
tului 


portantă pe care caracterul însuși al 


omas filmului o face necesară dacă se speră 
n amortizarea cheltuielilor, cel puțin. 
NANA Program tip: 3 
سا‎ 1. Un film de lung-metraj, inedit ...acum o ia de la capăt. După 26 de ani. Unii au uitat-o, 
fran- sau nu, francez sau străin. لا‎ n asa alţii o si trecuseră în rindul gloriilor dispărute. Cei mai 
neile 2. Patru sau cinci scurt-metraje cu- tineri nici nu știu de existenţa ei. Dar Mae West, diva 
nult; prinzind: un scurt-metraj inedit, un m anilor ‘30, prima femeie cu adevărat sexy a ecranului 
tale, film ştiinţific, un film de amator. Sau, “x ٢ (vedeta cu «forme pline» sau «temperamentul texan», 
i, s-a dacă e posibil, o retrospectivă. cum i se mai spunea) și-a inaugurat recent cea de-a doua 
iclul! Asociaţia Criticilor Cinematografici perioadă de glorie. A revenit pe platouri în filmul 
eme; ar trebui să ia o asemenea iniţiativă. «Myra Brackinridge», regizat de Michael Sarne. Joacă 
0 Să facem cunoscute în cinematograful aici rolul unei vedete a discului care se pricepe de minune 
ا‎ nostru de încercare filme franceze sau «să-şi aranjeze ploile», uzind de propriile-i farmece. 
: străine. pe care Critica le va revela «Fac şi spun nişte lucruri în filmul ăsta — mărturiseşte 
ă de- marelui public și care fără dinsa le-ar Mae — care acum 30 de ani, cînd eram angajata dui 
fi ignorat dintotdeauna. În același timp, Zukor la Paramount, i-ar fi provocat acestuia un atac 
sandik o catapultă destinată să proiecteze de apoplexie. Am avut mult de furcă cu cenzura în viața 
opere noi, un prototip de spectacol şi o mea cinematografică. Ei bine, o iau de la capăt». 
— curte de apel de primă sau secundă Greu ne-am putea-o închipui astăzi pe Mae West 
grafic instanță, care va conferi operelor me- recurgînd doar la aritmetica noastră sumară, punind 
rează rituoase locul care le revine de drept. an lingă an şi cifră lîngă cifră. E mai bine poate să lăsăm 
lor. Pentru prima oară, Critica, ce se afla fotografiile făcute în 1970 să vorbească. O vedem alături 
licu- pini acum în marginea corporației de una din cele mai seducătoare actrițe de astăzi, 
teri- cinematografice isi părăseşte domeniul Raquel Welch, precum تو‎ de unul «cu mult mai tînăr», 
nema său pur intelectual pentru a se risca cum îi place ei să-l alinte pe John Houston. Pe lingă 
i, al într-o realizare practică. O veritabilă fotografie mai vorbeşte şi producătorul,care dă citeva 
cran trăsură de unire între cei care merg la amănunte destul de elocvente în privința temparamen- 
e se cinema şi cei care îl fac.» tului, de odinioară și de astăzi, al vedetei: «Contrac- 
tre- Semnat: Andre Bazin, Louis Chauvet, tul ei — spune producătorul — conţine cîteva clauze 
a ne- François Mauriac, Jeander. cam pepeni pi nu fumare nimeni pe phronn; 
mai . ۰ i nici o altă actriţă din distribuție să nu poarte vreo rochie 
inge- ر سے پ و سا یہ‎ albă sau neagră atunci cînd filmează alături de ea. Repe- 
elon, +1 .. a 1 titiile să nu fie prea lungi şi să nu aibă loc şedinţe de 
«Pe rind, elementele co- filmare neprevăzute în program. Astea ar fi clauzele 
fără mandă, in vreme ce ciclu- După 26 de ani, Mae West, tot în alb. scrise. Pe platou, s-au mai ivit și altele, verbale...» 
atie rile Timpului continud di- 
atori zolvindu-se unele în altele 
i de şi unul după altul renăs- 


«Îngerul» negru Delon... 


— > 


că toate celelalte perioade nu sînt decit 
reflexe, ecouri din ce în ce mai slabe a 
ceea ce a fost... Şi că acel om își petrece 
tot restul vieții sale povestind și re- 
povestind acele clipe fericite. La opt 
ianuarie 1970, François Truffaut a în- 
ceput un nou film cu Jean Pierre Leaud 


gaudeamus igitur 


O veste face ocolul tirgului, sur- 
prinzind pe mulţi dintre slujitorii 
celei de-a şaptea arte: în ciuda exis- 
tenţei unui număr dublu de regi- 
zori, cu diplome si pelicule semna- 
te, față de numărul filmelor artisti- 
ce realizate anual, iată că la |.A.T.C. 
se deschide anul acesta şi un curs 
de specializare suprauniversitară, 
pentru regizori de film şi T.V., cu o 
durată de studii de numai DOI ANI. 

Senzaţional: Firesc, totuși pen- 
tru Statul nostru. 

Se oferă condiţii de specializare 
superioară cinematografică tutu- 
ror celor care, din diferite motive, 
nu au putut urma, la timpul potri- 
vit, Institutul de Teatru și Cinema- 
tografie. Indiferent de virstă şi de 
Institutul superior absolvit ante- 
rior. Sigur, trebuie să probeze apti- 
tudini şi preocupări cinematogra- 
fice. Normal. (Aflindu-se la a două- 
zecea sa aniversare, învățămîntul 


„„„«călugărița» devoratoare Bardot 


în rolul principal («Les quatre cents 
coups», «Baisers volés», «Domicile con- 


juga!5). Truffaut imbatrineste copil. Va- 


dim îmbătrinește altfel. Cînd cunoşti si 
descrii prea bine un lucru stirsesti 
prin a-l trăi. Pictor al moravurilor si 
melodramelor privilegiaților societății, 
Vadim va fi în '70 producătorul filmului 
«Le bal du comte d'Orgel»! E atit de 
trist încît e aproape tragic. Un fost 


regizor devenit producător... Tot... e... 
pre... Ordin... așteaptă... Ordin... as- 
teap... 

Şi în sunetul ademenitor al metalului 
se deschide capitolul: 


Dostoievskiada si corul îngerilor 


În care toată lumea cinta in cor, 
acompaniată de fanfare: «Dragule si 


hic rhodos... 


nostru superior cinematografic nu 
are nevoie ae prezentări pompoase, 
mărturie stînd distinctiile obținute 
de filmele studenților la marile 
competiţii internaționale ale tine- 
rilor cineaști sau profesionalismul 
demonstrat de proaspetii absolvenți 
ai L.A.T.C., în primele lor filme). 

Deci, doi ani, care, adăugați la 
pregătirea estetică si culturală an- 
terioară, să permită celor chemaţi 
pentru cea de-a şaptea artă, să-şi 
însușească cunoştinţele tehnice şi 
de strictă specialitate, pentru a 
putea exercita profesiunea de re- 
gizor de film. Bănuiesc că sîntem 
de acord că regizorul de film trebuie 
să fie un profesionist. Filmul a pă- 
truns în viata contemporanilor nos- 
tri — prin marele sau micul ecran 
— ca o necesitate vitală de informa- 
re, de instruire, de relaxare. Totuşi 
filmele româneşti, care satisfac exi- 
genţele îndreptățite ale marelui pu- 


blic, sînt RARA AVIS. Ar fi o 
dovadă de suficientă impardona- 
bilă să nu tim recunoscători 
celor care se bucură si suferă sincer, 
alături de noi, la fiecare succes sau 
eşec al filmului românesc. Şi prin- 
tre aceștia sînt mulţi tineri sau 
personalități de artă şi cultură. 
Există zone neexplorate! Există pre- 
cis forțe de creaţie, în artă şi cultu- 
ră, capabile a se dărui cinematogra- 
fiei, cu aptitudini în stare latentă. 
Este imposibil ca la un popor care 
şi-a demonstrat şi impus geniul 
creator în atitea domenii — tehnice, 
culturale, artistice — să nu apară și 
virtuoşii sau demiurgii celei de a 
şaptea arte. O voce din public 
strigă că ne-ar trebui mai putin decît 
şapte zile pentru «FACEREA» fil- 
mului. Sîntem cel putin la jumatatea 
săptămînii: Pe planeta «Buftea», 
din constelația «Cinematografie», 
a descins de mult «Homo Sapiens». 


bunule Dostoievski carele ești în ceruri, 
banii noştri cei de toate zilele, dă-ni-i 
nouă astăzi...» Atita Dostoievski la 
Paris si aiurea: Dostoievski în cărți, 
Dostoievski la radio. Dostoievski în 
filme (Bresson, Petrović, Bertolucci 
— transpuneri care mai de care mai 
libere), Dostoievski la televiziune («Fra- 
ţii Karamazov» cu Pierre Brasseur în 
rolul bătrinului Karamazov), Dosto- 
ievski în viața de toate zilele... (Aici 
scrişnet cadențat de monezi cu 210۶, 
care cresc si se transformă în roți 
dinţate). Cuvintele au început să 
moară: frumusețea e întotdeauna ame- 
țitoare, chemările întotdeauna tulbu- 
rătoare, tăcerea e de moarte, claritatea 
de cristal, poetii creează numai în sute- 
ringi, strigătele răsună întotdeauna în 
pustiu, sufletul întotdeauna însetat de 
lumină (ah, dac-ar fi!)... (Cadenţă de 
roti dințate)... În curînd va muri si 
revederea... Totul e pregătit... Orr... 
a$$...0r...aș...0raș...0raș... Atunci vom 
fi cu toții muti, chei, orbi, dar în sfîrșit, 
liberi și tericiți, câci în «Metropolis» 


rulează «Aventurierii»! 


Sigma este semnul matematic care 
se folosește cel mai adesea în calculul 
probabilităților. Pentru mine semnul 
grafic sigma(£.) seamănă extraordinar 
cu o pereche de clești de crab. E 
timpul. Știu. Ştiu: «din punct de vede- 
re psihologic o frecvență cinematogra- 
tica foarte indicată poate revela o tendin- 
ta de tugă din fata realıtatıı, individul 
simțindu-se mai în largul său în uni- 
versul artificial al filmului decit în 
lumea reală...» Dar începe filmul. Cu- 
nosc chiar si legea Weber-Fechner: 
«Senzaţia e proporţională cu logarit- 
mul excitației»... A şi venit vremea să 
intrăm. Să intrăm. Să ne încărcăm 
bateriile noastre uscate, descărcate de 
omenie, apoi să ieşim pe cel mai elegant 
bulevard al celui mai frumos oraș, 
acolo unde totul nu e decit o mască și pe 
fiecare creangă de pe copacii cei mai 
eleganți ard rece suflete de oameni 
îmbălsămate de dor. Publicul sînt eu. 


Nicolae OPRIȚESCU 


Nu ştim cum să-l numim: «Moara 
cu noroc», «Pădurea Spînzuraţi- 
lor»? Sigur că, azi, are și feciori si 
nepoți... DAR... să dăm, de data 
asta, crezare celor care-l neagă par- 
tial sau total. Poate și printre ei 
se află acei demiurgi mult aștep- 
taţi. Nu avem dreptul să nu stimu- 
lăm, să nu stimăm pe cei care se 
dăruiesc cu devoțiune propăşirii 
filmului românesc. 

Pentru un înalt ideal, pentru un 
mare crez: doi ani de specializare. 
Doi ani, dintre care unul de prac- 
tică efectivă pe platourile I.A.T.C. 
sau profesioniste. 

Aşadar, porţile marilor competi- 
ţii sînt larg deschide. 

investind mari speranțe, precum 
bătrînul Esop, să exclamăm şi noi: 
4...SALTA !» 


Gheorghe VITANIDIS 


Cronica i = 
ce-i pasa 


posibil 
cineast 


Criticii sînt singurii oameni că- 
rora cititul cărților le aduce venit. 
E o meserie ingrată critica, pe de 
altă parte, E ca un pustiu pe care ţi 
l-ai făcut singur, urlînd în pustiu. 
Cine se mai încumetă azi la o mun- 
că de apostolat? 

Undeva există o funcție de „ci- 
titor cu glas tare”, Dacă s-ar citi 
cărțile cu glas tare — s-ar auzi. Ai 
simţi bîlbîiala, săritura peste pa- 
sajele mai grele. Cînd văd că ci- 
neva n-a înțeles nimic din ce-am 
vrut să spun, îmi vine să-i zic: „De 
ce nu m-ai lăsat, domnule, să-mi 
citesc singur cartea?" E clar că de 
la un anumit nivel cei mai mulți 
care se îndeletnicesc cu treaba asta 
refuză să mai fie receptivi. Scri- 
itorul bun îl oboseşte pe criticul 
mediocru si prin urmare e rău. Cri- 
ticul rău îl enervează pe scriitorul 
mediocru și, prin urmare, e nebun. 
Scriitorul rău nu obosește pe ni- 
meni, toți îl înțeleg dintr-o „re- 
pede ochire“ și prin urmare e bun. 

De ce comedia ar fi superioară 
Dramei? Dar nu, s-o luăm pe par- 
cele: de ce comedia muzicală are 
vad? 

Nu pun note filmelor, as putea 
spune că ele nu mă interesează. 
Ba aș merge pînă-acolo, încît să 
afirm că aș fi scris o carte despre 
film chiar dacă n-ar fi existat nici 
un film. (Din păcate există). O 
carte pe care mi-aș fi citit-o singur și 
aș fi dat citate, în particular, pe 
stradă. Nușici avea undeva această 
exprimare fericită: „A critica în- 
seamnă a-l învăța pe cineva să facă 
așa cum ai face tu, dacă ai fi în sta- 


Nu ne-am ocupat pînă acum deloc 
de muzică, coloana sonoră, fondul 
muzical, parte integrantă în film. 
E greu de conceput azi un film fără 
melodie. E greu de conceput o 
manichiuristă care să nu plingă 
la o comedie muzicală, Și pe bună 
dreptate, Ce-mi place mie la acest 
gen de filme e dezinvoltura. Se 
plînge cu dezinvoltură ca în viață. 

— Cum ai ajuns la melodramă? 

— Viaţa. 

Ideea nu e rea. S-ar putea ca exis- 
tenta, în complexitatea ei, să gene- 
reze în mod obiectiv comedie mù- 
zicală, Zi de zi, ceas de ceas. De 
ce dă lumea buzna la filme siropoa- 
se? Pentru că se recunoaște. Și eu 
mă recunosc, si tu te recunoști, dar 


Să nu mă duci cu vorba 
(Analiză structuralistă) 


Eu nu pun note filmelor. Si încă muzicale. 
Desene de CIK DAMADIAN 


n-avem tăria de caracter să plîngem 
și curajul de a spune ce ne place. 

Povestea- e oarecum simplă (nu 
simplistă): el, ea, celălalt, Plus vi- 
cisitudinile (care n-au voie să depă- 
șească însă un anumit grad de toxi- 
citate). Acțiunea trebuie condusă 
în așa fel, încît la un moment dat 
eroii să izbucnească în cînt. Apoi 
tine-te! Cele mai multe producţii 
de acest fel sînt făcute pe cutare sau 
cutare „voce“. Impresionante sînt 
comediile muzicale pe teme isto- 
rice. Vodă cîntă, cu spada în mînă 
şi amenințind pe vrăjmași. Cîntă. 
Cinta cumplit. Bach, (Să nu ne 
ferim de anacronisme). Vin vrăjmașii 
(totuși). Cîntînd. Multi ca frunza 
si ca puricii de varză. Insă Vodă 
nu e singur cum ar crede unii. 
Ba e singur, dar iubeşte (e și el 
om) şi cînd iubeşti parcă nu esti 
singur. O iubește pe frumoasa Ele- 
na. Ce face frumoasa Elena? Cîntă 
contra vrăjmașilor. În sfîrşit, sedă o 
luptă, unul trădează (leremia Afo- 
nul). Eroul e prins, legat de două 
cămile și sfişiat din mers. Filmete 
muzicale pot fi uneori sinistre şi 
lumea să plîngă de-a adevăratelea. 
Istoria în general e împotriva aces- 
tui gen, pe care-l consideră siro- 
pos, lipsit de bărbăție. 

Titlul nostru trebuie înțeles în 
două feluri (pentru a face puțin 
structuralism). 1) Ce-i pasă apei de 
fenomenul ploii (prin comparație 
cu fenomenul tunetului, al fulgeru- 
lui, etc.) și 2) Ce-i pasă apei de 
ploaie de problemele majore. 

Am privit marea în timp ce 
plouă. Nimic, nici o înfiorare pe 
suprafața valurilor. Am privit ma- 
rea în timp ce sute de melodrame 
adevărate rulau în sălile de spec- 
tacol din nori. Lacrimile dădeau pe 
la colțuri și iarăși nimic. Ce-i pasă 
apei de ploaie! Nu mai plingeti, 
fetelor! Nu vă deshidratați în ha- 
lul ăsta. Mai sînt oameni buni. 

Concluzie: Ciugulind de ici de 
colo, din celelalte arte, filmul a 
luat din muzică mai ales melodia, 
canțoneta, structura falsă a operei, 
ideea că binele învinge întotdeauna 
răul si că doi care se sărută trebuie 
să sufere că nu se pot căsători pe 
loc. Caracterul focos, spaniol, amo- 
rul nebun şi vrăjitor. Comedia 
muzicală e ca tăiatul frunzei la 
cîini. Tai, tai și cîinii nu se mai sa- 
tură. 

Marin SORESCU 


ancheta 
Dastră 


Un triunghi 
central: 
„Luceafărul“, 
„Doina“, 
| „Victoria“ 


Ca nu cumva totul să fie perfect 


„Luceafărul”. Sala încă nouă, mo 
dernă, spațioasă, curată, condiţii 
de vizionare foarte bune — 804 locuri 
şi de pe oricare dintre ele se vede 
foarte bine — rîndurile cu destul 
spațiu între ele nu te obligă să stai 
cu genunchii la gură, holul curat, 
pavoazat, civilizat. Dar ca nu cumva 
totul să-fie perfect, instalația de aer 
condiționat — foarte necesară nu 
numai vara, pentru că de respirat 
se respiră în orice anotimp— nu 
funcționează, de la bun început. Nu 
funcţionează, pentru că a fost mon- 
tată pe dos. Adică face exact oficiul 
unui aspirator care în loc să aspire 
praful l-ar sufla afară 

Cine a montat pe dos 
instolațiile de la „Lu 
ceafărul"? Cine  răs- 
punde că de piðtit 
plătesc spectatorii! 

Acum, în sfirsit, s-a găsit un me- 
canic care pretinde că o va face să 
funcționeze cum trebuie. 


Civilizaţia și fumători pasionaţi 


Dar jati că nu întotdeauna o sală 
civilizată impune. Și la „Luceafărul“, 
ca și la „ Victoria", care cel puţin are 
scuza de a fi „de bulevard“, fiecare 
zi se soldează cu citeva scaune rupte. 
La fiecare spectacol există cîțiva fu- 
mători pasionați care nu pot rezis- 
ta un ceas și jumătate fără să fumeze 
şi atunci aprind ţigara în timpul sper- 
tacolului, iar cînd sînt rugați s-o stin- 
gi o şi sting, dar pe spătarul scau- 
nului. Există și aici oameni care-şi 
procură biletele nu ła casă, ci la vin- 
zători improvizați și care bineînţeles 
fac scandal cînd se întîlnesc doi pe 
un loc si intră în conflict cu persona- 
lul cinematografului. 

Și dacă e adevărat că 
ospectul unei săli de 
cinema începe din stro- 
dă, atunci poate ar tre- 
bui să ne gindim în ce 
măsură contribuie si 
spectatorii, ca acest as- 
pect să țină sau nu, de 
civilizație ? 


Scaune rupte cu conștiinciozitate 


Ca mai toate cinematografele de pe 
bulevard, ,, Victoria" are o sală urta, 
inconfortabilă, dar... intră în renova- 
re. Responsabilul, tov, Caraba Au- 
gustin, ne vorbea chiar de o transfor- 
mare totală a cinematografului, înce- 
pind cu casa de bilete pe care visează 
s-o mute, ca la „București”, afară, 
continuînd cu holul propriu-zis, în 
care vrea să organizeze o expoziție 
de pictură şi sfirsind cu însăşi sala 
pentru care s-au prevăzut scaune 
tapisate, parchet pe jos, si covoare, 
pentru că, spunea el, „un.cadru ci- 
vilizat impune spectatorului o altă 
atitudine”, Pînă una altaa-sala e aşa 
cum e: scaunele, bineînțeles, sctr- 
tiie; brațele, bineinteles, sînt rupte 
cu conștiinciozitate; la intrarea cine- 
matografului există, mai ales atunci 


10 


cînd rulează „filme tari”, o mulţime 

de oameni care așteaptă poate pică 

un bilet în plus. 
Într-un cuvint, aspectul 
din stradă şi pîn in 
sală — este, fără nici 
un dubiu, necivilizat. Să 
sperăm că după reno- 
vare, dacă ea se va foce 
osa cum ni s-a spus, 
„Victoria“ va impune 
mai mult respect pu- 
blicului ei 


Dacă e să vorbim despre profil 

S-ar părea că sala „ Victoria" nu 
are nici un profil, pentru că aici ru- 
lează tot felul de filme. Dar aici, casă 
fac mai ales westernurile, filmele de 
aventuri şi filmele muzicale. Așa cum 
la cinematograful „Doina" se duc 
copiii dimineața, iar după-amiaza cei 
care vor să vadă un film dat în pre- 
mieră la „Capitol“, aici vin foarte 
mulți tineri, mai ales tineri, de toate 
categoriile, 

5 Și dacă tot e să ne gin- 
dim la o profilare a 
sălilor, poote or trebui 
reținut acest amănunt, 
pentru că publicul de la 
„Victorio“ ăsta este, și 
nu dltui 

Dovada cea mai grăitoare este că 
un film bun sau ceea ce numim „film 
de artă”, care ar face casă la „Capi- 
tol”, la „Patria”, la „Republica“ sau 
chiar la „Doina”, aici cade cu succes, 

În schimb „Păcatul dragostei" umple 

sala. 


Prea mici pentru un film mare 


„Doina” este una din sălile profi- 
lata, Filme pentru copii — diminea- 
ta, filme în reluare de la cinemato- 
graful de artă — după amiaza. El ar 
trebui să funcţioneze deci, în virtu- 
tea acestui profil, mai mult decit 
bine și în condiții de rentabilitate 
excelentă, Numai că, filme pentru 
copii nu prea sînt, filme de desen 
animat, foarte iubite de copii, sînt 
puține. Deci există o permanentă 
problemă a aprovizionării cinemato- 
grafului. Aici, de fapt, ar trebui 
să se vadă filme ca „Albă ca Zăpa- 
da" sau „Pinocchio“, dar de văzut 
se vede ce se găsește, ce se ni- 
merește. Cind se nimerește un 
film lung si plicticos ca „Lunga că- 
lătorie a lui Niels Holggerson” sau 
un film „Prieteni -fără grai“, mai 
treacă-meargă, sint totuşi pentru 
copii. Dar dacă la un cinematograf 
pentru copii — preșcolari, nota bene 
- sa programează ¿Prea mic pentru 
un război atît de mare“ timp de o 
săptămînă de dimineața și pînă sea- 
ra? Se pare că așa ceva n-ar fi cu pu- 
tinta, dar a fost. 

„Prea mic..." rulo la 
„Centrali“ cu sala plină 
și  responsobilui ce- 
ruse să | se lase filmut 
încă o săptămină. Dar 
nu. Filmul a fost trecut 
la „Doina", unde nu a 
făcut casă, nici nu avea 
cum, unde o încurcat si 
planul cinematografului 
şi socotelile spectatori- 
lor plecaţi duminica ۔ال‎ 
mineațo cine ştie de 
unde, cu copili ge. mină 
și veniți la „Doina“ sû 
vadă un ceas de desene 
animate... 


Al doilea profil al sălii, spuneam, 
este ca sală de reluări pentru filmē- 
le dela „ Central", Dar reluările ajung 
la „Doina“ după ce au făcut înconjurul 
Bucureștiului. Şi atunci cum stăm 
cu rentabilitatea — dacă despre asta 
ar fi vorba, sau cum stăm cu profilul 
sălilor de cinema? 

Poate ar trebui să sto- 
bilim o dată pentru tot- 
deauna: De ce este ne- 


Nu numai pasiune 


Dacă spectacolul începe din stra- 
dă, cinematograful începe tot de 
acolo, cu vitrina, cu holurile, cu re- 
damele, Graţie responsabilei sale, 
tovarășa Cîcu Maria — de 11 ani res- 


ponsabilă — „Doina” se numără 
printre puţinele cinematografe cu 
un aspect — măcar exterior — 


civilizat. Vitrinele sînt întotdeauna 
aranjate, holurile curate, împodobite 
cu desene, luate“de la Animafilm mul- 
te dintre ele, personalul politicos. 
Tot ce se poate face cu dragoste de 
meserie și cu pasiune s-a făcut. Dar 
numai cu pasiune nu poţi să faci 
scaunele să nu mai scîrțiie, nu poţi 
îmbunătăți vizibilitatea sălii, foarte 
proastă, mai ales cînd e vorba de fil- 
me pe ecran panoramic, nu poți 
adică să corectezi nişte defecte care 
sînt ale sălii, și ea foarte veche.Ar 
trebui construită o pantă, ar tre- 
bui, poate, 'rărite rîndurile, ar tre- 
bui schimbate oricum scaunele. 


Ni s-o spus că și aici 
sala va intra în renovare. 
Ar fi bine ca acea reno- 
vare să însemne nu nu- 
mai zugrăvirea pereți- 
lor, ci şi remedierea de» 
fectelor de mai sus. Cu 
otit moi mult, cu cit 
din spusele. responsa- 
bilei, cinematograful 
ore un public de după- 
amiază foarte bun, foor- 
te civilizat — grație gce- 
lui profil de reluări — 
și care poate ar merita 
un cadru mai conforta- 
bil 


Eva SÎRBU 


Chiar în . 
centru: 
„Republica“ 


Convorbire cu responsabilul sălii, 

— Ați observet că în fața casei de 
bilete se vind bilete „la negru“? 

Am observati 

— Şi ce faceţi? 

Dar ce n-am făcut! 
Dor ce-ati făcut? 

— Nici nu am curajul să mai plec 
seara acasă de frică să nu mă bată 
nişte indivizi care... 

— Dar ce-ați făcut? 

- Nu mai vindem mai mult de 
patru bilete. 

- $i altceva? 

- Ce vreți tovarășe de la noi? 
De asta trebuie să se ocupe mili- 
tia! Mai bine ne-ați ajuta, știți numai 
să ne amenințați, să ne... 

Nu, tovarășe responsabil, Nu vă 
amenințăm. Vă lăudăm panoul pe 
care l-aţi instalat deasupra casei de 
bilete. Este o inițiativă pe care am do- 


E FACEM CU 


ri-o extinsă, Dar cineva—miliţia, dvs., 
noi — trebuie să facă ceva ca bilete= 
le să nu se mai vindă cu suprapreț, 
la 5 metri — numai la cinci metri 
— de casa la care „pentru azi nu 
mai sint bilete”, 


La cinema 
„Progresul 
pe șoseaua 
Giurgiului 


Povestire suprarealistă, 
adică prea adevărată, 
În care își dau întîlnire 
tovarășul Mangiru, Wi- 
nnetou, regizorul lan- 
cso (incognito), o pom» 
pă cu flit, 100 de copil 
in țipete si 80 de bă- 
trîni enervaţi, Sarita 
Montiel eclipsind „Dra- 
ostele unei blonde,“ 
„R.C.R.. care a luat 
degeaba 100.000 lei şi 
redactorul revistei „Ci- 
nema" care are de dat 
un telefon. 


Noi dăm cu parfum 


E zi de duminică şi tovarășul D- 
mitru Mangiru, responsabilul cinema- 
tografului „Progresul”, stă în per- 
soană, relaxat şi în tinuta adecvată, 
în boxa controlorului de bilete, care 
are zi liberă, E linişte şi pace în hol, 
deși înăuntru rulează, în program de 
dimineaţă, „Winnetou în Valea Mor- 
tii“. 

Liniste şi pace e și în cugetul to- 
varășului responsabil, deși seara se 
prezintă pe ecranul său un alt film 
— „linişte și strigăt", la care vin 
80—90 de spectatori. Tovarășul Man- 
giru e chiar surprins că vin si atiția, 
Dinsul se aștepta la mai puţini: 

— E o idee a tovarășilor de la Cas 
pitală. să ne dea segra un olt film, 
cu conţinut ideologic sau de artă, cum 
se spune. 

— Și „Linişte şi strigăt”, cum mere 
ge? 

— Slob. Nu l-am văzut tot... Nu 
mi-a plăcut, 

— Poate dacă stăteați pină la 
urmă... 

— N-om putut, nu l-am tfiteles... 

Poate dacă-l vedeaţi de două‏ مم 
ori Ştiţi, activiștii cinematogra=‏ 
fiel obişnuiesa, Aţi văzut vreun film‏ 
de două ori?‏ 

— Do, sigur, de pildă, „Lustragiul" 
care mi-a plăcut foarte mult. 

— Dar să fi văzut de două ori un 
film care nu v-a plăcut, poate pentru 
că nu l-aţi înțeles? Ca activist al 
cinematografiei, puteaţi să... 

— Nu ştiu, săveniți și. dumneavoase 
tră diseară și să-mi spuneţi ce-o 
să înțelegeți. 

— Dar alte filme, din acestea pa 
care le dați seara, v-au plăcut? 

— Uneori, de pildă „Dragostele 
unei blonde" a fost un film destul de 
buns 

— Destul?! Văd că „Winnetou“ 
are un afiș frumos afară și filmul 
din programul viitor, cu Sarita 
Montiel, -are şi e! un afiş „destul“ 
de vizibil, 

— Sint afişe făcute de mine. 

= Personalli 

~ Da, omiexperienţă de tipograf. 

— Felicitări, Dar nu văd nici un 
afiș pentru „Liniste și strigăt“ 


SALILE DE CINEMA? | 


Nu s-ar putea, dacă tot aveţi acest 
talent... Poate că nici „Dragostele 
unei blonde“ n-a avut afiș. Cîţi spec- 
tatori făcea zilnic? 

— Tot 80—90. 

— Pacat. Şi e păcat şi de filmul 
de diseară. Să știți că e un film im- 
portant, chiar dacă nu vă place, 
Dumneavoastră, ca activist al ci- 
gematografiei,.. 

— Prin ce e important? 

— E realizat de un regizor mare; 
este... 

— Care regizor? 

Şi aşa mai departe. 

Trecem la probleme de gospodă+ 
rie, 

Nu pot să le înşirui acum (le-am 
înregistrat, vi le voi spune mai 
tîrziu). Ascultind relatări despre 
nefericitele reparaţii succesive ale 
cinematografului, rămăsesem cu gîn- 
dul la discuţia anterioară şi-mi de- 
fineam interior — pentru a cita 
oară? — acest tip de activist al 
cinematografiei, bun gospodar, om 
inimos, dar care nu înțelege şi nu 
i »ește filmele de calitate și deci nu 
face nimic pentru ele, nu suferă si nu 
c fericit niciodată din pricina lor, 

— În 1968 s-au plătit 100.000 lei 
1.R.C.R-ului, dar vedeţi, reparația 
e ca și cum n-ar fi fost, lgrasie și pe 
copertină și în sală, peretele e urit, 
se coșcovește, burlanul ăla tot stri- 
cat e, În 1969 a făcut reparaţii Între- 
prinderea cinematografică a oraşului 
Bucureşti, cu mijloace interne, dar... 

Mă retrag în sală. E rece, dar e 
bine. „Winnetou în Valea Morţii” 
e pe sfirșite. 100 de copii de la 7 
la 13 ani, altminteri cuminţi, exultă 
de bucurie, zgomotoşi, la fiecare cru- 
zime de pe ecran, sar în sus fericiți 
cînd > suliță se înfige sîngeros într-un 
inamic doborit la pămînt, tipi de 
încîntare la fiecare nouă explozie 
de flac i, Cineva deschide o ușă 
"aterală si în sală pătrunde lumina 
zilei, mai sînt două cadre de încheie- 
re. dar copiii se ridică, înțeleg că 
asta 1 fost. Scîrțiit infernal de scau- 
ne, Nimeni nu mai asistă la morala 
finală și nici la cadrul ultim, care în- 
cearcă să-i învăluie pe Winnetou 
şi pe Shatteriand într-o aură de 
eroitm romantic, la capătul acestui 
film, altminteri oribil. 

Trec din curiozitate pe la insta= 
Jaţiile sanitare şi mă retrag înainte 
de a intra, sufocat, cu imaginea în- 
trezărită a unei uși rupte, spinzu- 
rînd pieziş, deasupra unui covor, 
pesiilențial, de seminţe. 

— Asi văzut? mă întimpină tos 
varășul Mangîru, în „fundul sălii, 
neverosimil de radios, La noi e curat, 

Tac interzis, luînd-o_ înainte spre 
ieşire. 

— Nu-i aşa? Nu-i ca la alții, ce 27 

— Văd acolo un anunţ, că dumineca 
dimineață, la ora 10, aveţi matineu 
cu filme speciale pentru şcolari, As- 
tăzi l-ati suprimat? 

— Hu, fiindcă avem in program 
„Winnetou“, care e pentru copii şi 
atunci l-am dat tot pe ăsta şi la 
matineu. Normal. 

— Şi cum sînt copiii, cum sînt 
tinerii, cum e publicul? Nu se iau 
după cei din filmele acestea „norma- 
le"? Ceva bătăi, scandaluri? 

— Nul La noi? Eu sînt aici de 15 
ani. şi mă ştie lumea din cartier, i-am 
învățat să fie cuminţi, iar la nevoie îi 
dau şi afară. 

Simt un miros nou în holul de la 
intrare, dar mă fac a nu-l remarca, 
Curind apare și explicaţia, Omul 


care deschisese ușile în sală înainte 
de terminarea filmului are acum în 
mînă o pompă pentru flit, pe care, 
iată, o şi pune în funcțiune, stro- 
peşte ceremonios în dreapta şi în 
stînga mea, de mă sufoc a doua oară, 
de data aceasta cu... parfum. 

— Noi dăm cu... parfum, explicitea- 
ză tovarășul Mangiru. Mie-mi place 
ca atunci cînd vine omul la cinema 
să aibă plăcerea de G... (gest de in- 
halare apoi, din nou radios, la des- 
părțire:) Nu uitaţi să veniți diseară 
să vedeți filmul celălalt, poote îmi 
spuneţi și mie ce-ati înţeles! Eu n-am 
să fiu aici, dar poate îmi telefonați... 

P.S. Am fost și-am văzut „Liniste 
şi strigăt” seara, la „Progresul'. 
Tovarăşul Mangiru are dreptate. Să 
fim şi noi expliciţi: cînd am discutat 
cu dinsul în hol, dimineața, n-avea 
dreptate. În sală însă, seara, drepta- 
tea era de partea lui. E imposibil 
să vezi „Linişte și strigăt” la „Pro- 
gresul”. Şi încă de văzut poate s-ar 
mai putea, dar de auzit, de înţeles 
— nu, Acest film care trebuie vi- 
zionat şi judecat, într-un fel sau 
altul, neapărat în tăcere, acest film 
al cărui mijloc principal de expresie 
este liniştea, mişcarea imaterială a 
eroilor... Cind orice mişcare ai face 
gu, , În scaun, capătă brusc 
materialitatea cea mai frapantă și 
mai incontestabilă, înzecită, nuan- 
ţată, înginată continuu de muzica 
nu mai puţin concretă a fiecăruia din 
celelalte scaune ocupate. Dar dacă 
sala arfi plină... Bine face tovarășul 
Mangiru că nu pune nici un afiș. 

Valerian SAVA 


Nu departe de 
centru 


Foraibărul îndărătnic 


Plouă. Am putea spune — baco- 
vian, Stai sub cerul liber şi picăturile 
reci şi mărunte te murează, 

În staţia de tramvai care se găsește 
în fața cinematografului „Moșilor”, 
lume multă, înghesuială mare. Te 
întrebi dacă această masă de oameni 
așteaptă să intre la film sausă so- 
sească vreun tramvai... 

— Prea multă suferință, pentru o 
„Femeie îndărătnică”, spune un ti- 
năr dintr-un grup. = 

— Hai, să vindem biletele! Íl ve- 
dem altădată. Şi-n sală e frig, spune 
un altul (avea dreptate, cele 4 sobe, 
am constatat ulterior, erau aproape 
reci). 

Tinerii din grup au renunțat să 
mai vizioneze filmul, dar ceilalți 
au continuat să aştepte în ploaie, 
În schimb, holul cinematografului 
era gol-goluț. Foraibărul de la ușă 
se încăpăţina pur și simplu să nu se 
deschidă. 

Situaţie similară la cinematogra- 
ful „Popular“. Spectatorii aşteptau, 
cea mai mare parte, în ploaie. Cei 
care au avut posibilitatea să vină mai 
devreme se bucurau de cîte un locşor 
sub acoperișul de deasupra intrării 
sau stăteau sub streșinile clădirilor 
din jur. Unii vroiau să-şi cumpere 
bilete, dar nu mai puteau pătrunde 
pînă la casă. Acelaşi foraibăr sta în- 
țepenit, stăpin pe o ordine desă- 
vîrşită, între un mare hol, gol-goluț, 
şi o înghesuială absurdă. 

Aspecte de același fel am surprins 
în aceeași zi cu ploaie şi la cinemas 
tograful „Mioriţa“e 


Intrebare pentru res- 
ponsabilii de cinemato- 
grafe: Care este func- 
ţia holurilor? Să fie 
admirate, ca nişte vi- 
trine pustii, de către cei 
de pe stradă? Sint ele 
nişte „no man's land", 
care pot fi traversate 
în goană doar cu ci- 
teva minute înainte de 
începerea proiecției? 


Răbdare şi... cinema 


Cinematograful „Aurora“ are o 
așezare, destul de generoasă în car- 
tierul respectiv, fiind plasat la 
întretăierea a două artere princi- 
pale — bd, Dimitrov cu şos. Mihai 
Bravu. Deși clădirea este veche, 
sala se bucură, în limita posibilită- 
tilor existente, de o bună gospodă- 
rire, Interiorul nu e cu nimic mai pre- 
jos decît [a cinematografele centrale, 
î hol, două fotolii — puţine, dar bine 
că sînt — o masă rotundă, cu citeva 
reviste. Te poţi așeza dacă vii mai 
devreme să răsfoieşti o revistă, un 
ziar, să scrii o scrisoare. Responsabi- 
lul, Grigore Gh, nu se plinge de 
spectatori, chiar la filme a căror 
substanță cinematografică e contro- 
versată de specialiştii celei de-a sap- 
tea arte... 

— Am organizat spectacole pentru 
şcolile din jur — Liceul nr. 15, şco- 
lile nr. 64, 56, 9. Am creat colțuri 
cinematografice la întreprinderile 
„Mecanica fină“, „Mase plastice“, 
„Electroaparataj“, în diferite ins- 
tituţii, frizerii, etc, ne spune dînsul, 


Dar meoterialele pe care 
le primim pentru reclamă 
” sînt insuficiente și nu la 
nivelul corespunzător 
cerințelor actuale. Soli- 
citarea atenţiei vizuale 
a spectatorului constituie 
un mijloc de propagandă 
deosebit pentru cinemo- 
togrof şi noi avem sim- 
têmintul că s-a realizat 
foarte puţin sau aproape 


nimic la acest capitol. 


Poate dacă s-ar crea un fond per 
cinematograf, fiecare responsabil ar 
ști să și-l valorifice, să atragă specta- 
torii, să-şi facă un public permanent, 
să mărească şansele rentabilității, 
şi eficiența educativă, 7 


Totuși... 


Dacă treci seara cu troleibuzul sau 
cu tramvaiul prin fata cinematogra- 
iului, nu ai cum să remarci că aici 
se află o sală de cinema. Firma, cu 
denumirea sălii, deși mare, e invi- 
zibilă. În schimb, vizavi, privirea 
ţi-o fură o firmă mare, luminoasă, 
de neon, decupindu-se caligrafic 
în noapte: „Tutungerie”, 


Întrebăm şi noi 8۸0 
D.F-ul, de ce ramei me- 
talice a cinematografu- 
lui „Aurora“, executată 
special cîndva ca firmă 
cu neon, nu i se introduc 
lămpi fluorescente? 


Pe cînd o inițiativă salvatoare? 
Să avem răbdare? Va fi greu, desi 
tutun există vizavi. 


Ştefan GEORGESCU 


Tristă 


duminică 
(note de totoreporter) 


Există o salubritate a sufletului. 
Fără referate, fără procese verbale. 
cînd omul apelează, într-o clipă de 
răgaz, la aceo „ispășire săptămInală 
a destinderii. În ocest caz, din 100 
de cetățeni, 24 rețin un „fotoliu“ 
la cinematograf. Acest miroj pro'ec- 
tot pe pinză le farmecă atenția 
atita timp cit în sală este intuneric. 
Fiindcă de multe decenii pe om nu-l 
interesează tehnica fabricării unui 
film, ci faptul că pe pinză totul 
se mișcă, se supradimensioneoză şi 
capătă volum. 

Insist asupra acestei introduceri 
incoerente, pentru că este inodmi- 
sibil ca sute de capete educate să 
muncească pe brinci numai pentru o 
eventuală premieră cu ocazia căreia 
se împort cartoane de invitații. 
Un film trebuie să trămoscă intact 
şi cu aceeaşi prospețime, plecihd 
din centru, odică de la premieră, 
către periferie. Lustrul cîtorva săli 
de cinemotograf din centru nu poate 
copta chiar toată otentia întreprin- 
derii de resort, 

Pornind de la „Patria“ şi „Re- 
publ ca“ (cele dovă cinematografe 
din Capitală core cu un aspect cit 
de cit cuviincios), am avut trista 
inspirație să mă opresc, pentru un 
reportaj fotografic, într-o duminică, 
la cîteva cinematografe mai puțin 
centrale. 

În sustinerea acestor idei sînt 
necesare, pe lingă fotografii, şi 
citeva notițe de buzunar, 


„Bucegi“: Un hol întunecos, o 
sală cu miros de bradolină și ziduri 
mîncate de igrasie. Afară, citeva 
poze lipite, peste care se cerne o li- 
nista totală, Fada galbenă, mohorită, 

„Dacia“: O clădire în stil vechi 
care, reparată și frumos zugrăvită, 
ar face cinste unei capitale cu tra- 
diţia construcţiilor. Dar... Cinema- 
tograful fiind plasat lîngă hotel 
„Nord“, oricare turist este „luat 
ge nas“ de această clădire — aş spu- 
ne, după cum arată în realitate — 
disperată. Mă întreb, cum se reu- 
şește prin alte locuri, şi în provincie, 
ca astfel de case să capete, printr-o 
maternă îngrijire, acele pasteluri de 
culori atrăgătoare? Un hol meschin, 
o scîndură de brad nenorocită prin- 
să-n trei cuie, ţine loc de prag. Un 
miros straniu de stătut îţi înăbușă 
respiraţia. Am mirosit pereţii. Pere- 
ţii sînt împregnaţi cu rînced. Ace- 
eași igrasie, cancer al cinematogra- 
felor noastre, anume comandată par- 
că să respingă pe spectatori. Sper 
să nu fiu considerat un năstrușnic 
dacă propun să se cojască zidurile 
care din 1880 au înghiţit atîta trans- 
piraţie| Să se pulverizeze esenţă de 
brad cu pompa de flit! Să se facă 
ceva! 

„Drumul Sării“: Cu aspectul acela 
gri-dezolant, „l-am găsit închis. De 
ce închis? Nu mă interesează! Fapt 
este că era duminică și era închis. 
Totul părăsit, O tăcere de moarte. 
Greoi, stă înfipt în drum de parcă 
nici n-ar exista. . 

„Ferentari“: O alee plină de gunoa- 
ie duce spre acelaşi „stil” de local 
gri-deplorabil, Pe uşă scrie „mati- 
neu“, dar cinematograful este în- 
chis. O femeie blondă, cu citeva pa- 
chete în brațe, mă acostează în mo- 


14 


P 


ancheta 


noastră 


Drumul Sării 


O firmă nearticulată, un cinemato= 
graf cu aspect de siloz. 


Dagia 
Ce-i afară nu-i nimic. 
Cind treci pragul de lemn... 


Vitan 
Stop! Cinemal 


mentul cînd fotografiam oameni în 
fata cinematografului. 

— Doriţi ceva? 

— Vă rog, de ce-i închis? 

— Păi, să vedeți... N-au venit 
copiii de la școli și atunci l-am 
închis, 

Inutil să continuăm ; discuţia. A 
avea un local cu aparate de proiecţie, 
a avea scaune confortabile, a avea un 
film și a tine un astfel de local 
închis, înseamnă că negustorul nu-i 
negustor și ca atare să se apuce de 
țesut prosoape flaușate. 

„Rahova“: Un caz rar. Respon- 
sabilul, tovarășul Stănescu Victor, 


12 


Lira 


Într-adevăr, crimă în stil personal. 


Flacăra 


Dincolo de ecran. 


Munca 


Propunem un alt nume pentru acest 
cinematograf. 


îmbrăcat decent, ca o gazdă primi- 
toare a clienţilor săi, îmi spune: 

— Am 50 lei fond de rulment. 
Primul referat l-am făcut la 20 fe- 
bruarie 1968 pentru a se repara aco- 
perișul prin care plouă si azi în ci- 
nematograf. Cresc ciuperci pe pe- 
reti! La trei metri trece prin fața 
cinematografului conducta de gaze 
naturale, Pivniţa este însă plină 
cu cărbuni şi lemne. Un permanent 
pericol. În sală te sufocă mirosul de 
cărbuni, grețos: 

— Fac și eu ce pot! Și, vă rogsă 
mă credeţi, cus50 de lei nu pot trage 
instalaţia de gaze. 


Rahova 


Pe cind un atelier de reparat cine- 


matografele ? 


Tovarășul responsabil Stănescu şi 
dosarul de adrese. 

„Flacăra“: Așa ceva n-am întîlnit 
decît în descrierile lui Eugen Barbu 
din „Groapa“. Acum le vădși le foto- 
grafiez cu ochii mei. Un WC desfundat 
lîngă intrare mă deprimă pînă la 
lacrimi, O fetiță stă închisă în holul 
cinematografului îmi face semn că 
nu pot intra. E închis. 

— Mama este responsabilă şi vă 
pofteşte la ora 13. 


Tovarășa responsabilă privește le- 
gitimația mea cu un soi de blestem 
în privire. 

— Și în fond, ce vrei de la mine? 

— Să văd salal 

— La ora 13. 

— Totuși, sînt în delegație... 

Ar fi de dorit ca întreprinderea 
care tutelează aceste săli ajunse 
într-un hal de degradare uluitoare, 
unde vezi depozitate prin toate un- 
gherele fel de fel de scări, cartoane, 
lăzi, etc., etc, să se ia puţin cu miini- 
le de cap. 

Aici este necesar însă să mai adău- 
găm ceva f.f. important. Cum poate 
fi angajat un individ să oblăduiască 
un astfel de local — unde o cultură 
medie este strict necesară, fără a mai 
vorbi de spiritul gospodăresc —, 
cum poate fi angajată, zic, o respon- 
sabilă cu o așa doză de 55 
şi de ignoranță? 

„lira“: 

— Ciţi spectatori aveti în sală? 

— 16, 

— 16 X 1,50 lei = 24 lei, Cit vă 
costă o proiecție? 

— 100 de lei. 

— Şi cum trăiţi așa, din pagubă? 

— Păi, echilibrăm. 

— Spuneţi-mi, vă rog, credeți că 
820۸001618 din fata cinematografului 
au vreo influență asupra eventualului 
spectator care ar vrea să intre? 

— Au! Dar noi nu sîntem cu tros 
tuarele! 

„Vitan“: Hol strîmt, miros de căr- 
buni, conducta de gaze trece şi aici 
prin faţa cinematografului la circa 
5 metri. Scaune lipsă, Restul, scaune 
de muzeu datînd din anul de graţie 
1938. Etc., etc, etc. 

„Munca“ (Bariera Vergului).: 

Închis. Cineva se mişcă în hol, 
O tovarășă cu ochelari îmbrăcată 
în negru și o fată în galben, Arăt le- 
gitimaţia prin geam. Fata în galben 
vine spre uşă legănîndu-se cu miini- 
le depărtate de corp, dînd mersului 
o alură de luptător greco-roman. 
Priveşte legitimaţia, se strimbă 0 
cu tifla într-un gest moale că n-o 
interesează și pleacă. 

Am făcut citeva fotografii edi- 
ficatoare pentru cei interesaţi. 

Lume, lume, așteptind în fata ci- 
nematografului închis, Un vînzător 
de mere chiar în faţă şi gunoaie, 
enorm de multe gunoaie. 

Moi departe este inu- 
til, Cu vorbe nu se poa- 
te face nimic. 

Trebuie var în culori 
pastelate. 

Trebuie reclame ade- 
vărate (pur comerciale ), 
responsabili cointeresa- 
ti, avind o cultură cit de 
cît, care să ne primească 
în hol, îmbrăcaţi in 
frac, cu floare roșie la 
butonieră, într-o ambi- 
anță plăcută, corespun- 
zătoare şi civilizată. 
Dar mai oles trebuie 
aerisire, o permanentă 
„aerisire”. 


Aurel MIHAILOPOL 


În cadrul raldulul nostru anchetă, la care şi-au dat de asemenea 
contribuţia Maria ALDEA, Laura COSTIN, Adina DARIAN, Mircea 
MOHOR și Al. RACOVICEANU, au mal fost vizitate cinematografele 


„Patria“, „Melodia“, „Viitorul“, „Buzeşti” 
roviar”, „Floreasca“, „Central“, „Flamura 


„Volga“, Arta, „Fe- 
- Constatările noastre 


sînt sintetizate în discuţia concluzivă pe care o publicăm alăturat. 


CINEMA? 


Concluzii comune și divergente ale 
revistei „Cinema“ 
și Întreprinderii cinematografice a 
orașului București 


Cinema: Tovarășe director Dima 
lorga, cele mai multe din constatările 
prilejuite de raidul nostru-anchetă — 
şi anume cele mai grave, care nu pot 
fi lămurite pe cale de impresii în- 
tr-un reportaj descriptiv — le-am 
lăsat pentru discuţia cu dumneavoas- 

/ tra. 

Să tragem deci împreună, clar, 
pe puncte, concluziile acestei anche- 
te, 

Sã incepem, elementar, cu 


|. Materia primă a 

cinematografelor — fi!- 

mele și materialul de 
reclamă 


În această privință avem citeva 
întrebări. 


Există sau nu un regres 
în „programarea filmelor“? 


De cîtva timp s-a produs un regres 
în ceea ce priveşte programarea 
filmelor. În loc de cel puţin o lună 
de zile, cinematografele cunosc doar 
cu 3—4 zile înainte ce vor prezenta pe 
ecrane. Consideraţi că acest regres 
împietează asupra rentabilităţii și 
eficienţei cinematografelor sau nu? 


Dima lorga: Aparent da, dar apa- 
rent numai, pentru că în fapt reali- 
zările înregistrate de noi în ultimele 
trei luni dovedesc că lucrurile stau 
altfel. Majoritatea cinematografelor 
şi-au făcut planul, iar întreprinde- 
rea,» 


Cinema: Nu, nu despre asta am 
întrebat. Dumneavoastră vă referiti 
la cele trei luni de iarnă, cînd „pla- 
nul se face", dar anul trecut, pe Ca- 
pitală, planul nu s-a realizat, Și cuta- 
re responsabil de cinema ne spune că 
e întrebat la telefon de cinefilii din 
cartier ce film prezintă săptămîna 
viitoare — şi el nu știe. Un altul face 
o vitrină cu fotografii „în programul 
Viitor“, dar nu poate preciza dacă 
acel film vine peste o săptămînă, 
peste trei sau peste patru luni. 


Nu vi se pare că infor- 
marea din timp a spec- 
tatorilor facilitează ale- 
gerea او‎ deci si orienta- 
rea în alegere şi prin 
asta are o anumită im- 
portanță ? 


D. lorga: Fără îndoială! Dar dum- 
neavoastră, cînd vorbiţi despre re- 
gres, despre întiîrzierea cu care 
se anunţă unele premiere, vă refe- 
riţi doar la nişte excepţii, la cele 
7-8 cinematografe de premieră... 


Cinema: Dar cinematograful „Fla- 
mura”, de pe Șoseaua Giurgiului, 
care nu ştie decit miercuri ce va da 


luni, pentru ca eventual sîmbătă să 
i se dea peste cap și programarea de 
miercuri — e un cinematograf de 
premieră? 


D. lorga: Cinematograful „Fla- 
mura" prezintă filme în premieră în 
a doua săptămînă, în reluare de la 
cele centrale. 


Cinema: Deci, în afară de cele 7-8 
cinematografe de premieră, re- 
gresul este valabil și pentru sălile 
din linia a doua. 


D. lorga: Sint de acord cu dum- 
neavoastră că aceste ca- 
rente pot întruni con- 
dițiile unui regres in 
activitatea noastră de 
programare... 


«dar eu, care sint mai aproape 
de această muncă pe care o face 
forul nostru superior, Direcția 
rețelei cinematografice si a difuzării 
filmelor, si cunosc greutățile pe care 
le întimpină în ceea ce priveşte 
procurarea filmelor și a peliculei, 
prelucrarea ei, desigur, s-ar putea să 
nu fiu suficient de obiectiv. 


Cinema: Consideraţi că toate mo- 
tivele legate de acest 
regres sînt obiective? 


D. lorga: De multe ori, este ade- 
vărat, noi înşine, Întreprinderea oră- 
şenească, observăm că programarea 
lunară este necorespunzătoare. Sîn- 
tem atunci nevoiţi să căutăm alte 
filme la laborator, neprogramate, dar 
care sînt gata pentru reţea. Și 

uneori se găsesc în ul- 
timul moment soluţii mai 
bune care puteau fi a- 
flate din timp, printr-o 
prospectare mai ope- 
rativă a pieţii străine, 
printr-o cunooştere moi 
precisă a nevoilor re- 
țelei noostre. 


E normal mai putin de 1% pentru 
reclamă? 


Cinema: Cum explicați dumnea- 
voastră, tovarășe director, pentru 
a trece la următoarea întrebare, că 
tovarășul Mangiru, responsabilul ci- 
nematografului „Progresul“, nu știe 
cine este autorul filmului „Linişte 
şi strigăt“, pe care îl dă seara, ca 
spectacol de artă? 


D. lorga: Uneori, buletinele in- 
formative editate de D. 
R.C.D.F. sosesc mai tir- 
ziu, după apariția fil- 
melor pe ecrane. 


Dar, iată, buletinul „Filme noi“, 
încă din luna decembrie 1969, 
conţinea subiectul la „Liniște si 
strigăt”, citate din presă şi chiar o 
microbiografie a lui Miklos lancsă, 
Deci responsabilul de cinematograf 
avea toate posibilitățile... 


Cinema: Dar afişele, fotografiile, 
programele de sală care în ultima 
vreme nu se mai editează? Încă o da- 
tă un regres. De ce cinematograful 
„Aurora“ a rămas fără firmă de neon, 
în timp ce tutungeria de vizavi 
îşi caligrafiază. titlul cu tuburi fluo- 
rescente? 

D. lorga: Trebuie să vă spun că 
spre deosebire de comerț, unde uni- 
tăţile au dreptul să consume sume 
importante pentru reclamă din fon- 
durile de producţie, 

rețeaua cinematografică 

alocă sume cu totul in- 

suficiente pentru recio- 

mă, sume core, în plus, 
sînt înscrise la capitolul 
„investiţii”!. 


Cinema: Şi afişele, şi programele 
de sală tot de investiţii fin? 


D. lorga: Nu, dar, tot printr-o 
reglementare mai veche, 


întreprinderea are alo- 
caţi pentru reclamă doar 
500.000 lei, la un volum 
de activitate de 70 de 
milioane 


— adică mai puţin de 1%. De aici 
puţinătatea afişelor, renunţarea la 
programele de sală ş.a.m.d. 


Cinema: Aceste reglementări sînt 
juste din punctul de vedere al ști- 
inţei economice? . 


D. lorga: Sînt informat că se află 
în fază de studiu propuneri care ar 
reglementa problema reclamei şi a 
propagandei cinematografice, ca în 
unitățile comerciale : 2% din realizări 
pentru reclamă, 


Cinema: Dar, în afară de fonduri, , 


nu intervin și elemente subiective 
în această operă de popularizare a 
filmelor? lată cîteva „de ce“ —uri: 


De ce la cinema „Pro- 
gresul" se face reclamă 
la Sarita Montiel și nu 
se face la „Dragostele 
unei blonde"? 


D. lorga: Un responsabil de cine- 
ma poate fi un excelent gospodar, 
dar dacă nu este un iubitor al filmu- 
lui... 


Cinema: De ce la cinema „Fe- 
roviar" sînt panouri si 
afișe otrăgătoare, read- 
lizate pare-se .cu mij- 
loace locale, fn timp ce 
la altele nu se remarcă 
astfel de iniţiative? 


D. lorge: Şi aici trebuie să por- 
nim tot de la responsabilul cinema- 
tografului. 


Cinema: De ce există un decalaj 
atit de mare între om- 
bianța modernă a noi- 
lor cinematografe și mes- 
chinăria instalării vitri- 
nelor, cu fotomontaje 
primitiv executate şi diz- 
grațios montate, cu a- 
nunțuri urite, murdare 
şi rupte, cu praf şi ace 
de gămălie uitate acolo 
de multă vreme? Toate 
acestea nu mai tin de 
investiţii ۱ Nu este de 
competența dumneavoas- 
tră imediată să luaţi mă- 
suri pentru ca, în li- 
mita posibilităţilor exis- 
tente, noile cinematogra- 
je din Capitală, ca şi 
cele vechi, să arate lu- 
mii altă față? 


D. lorga: E drept. Tocmai asta 


ne-a îndemnat să înființăm un ate-' 


lier propriu de grafică si să sporim 
capacitatea lui, după cum intențio- 
năm să dezvoltăm şi atelierul nostru 
de fotografie, A 


Cinema: De ce folosiţi atît de ti- 
mid fotografia ca mijloc de recla- 
mă? Este sigur că fotografiile, inclu- 
siv panourile fotografice de mari di- 
mensiuni și de formatele cele mai va- 
riate, care în toate ţările constituie 
principalul element al reclamei cine- 
matografice, ar costa mult mai ief- 
tin și ar fi mult mai eficace, decît afi- 
şele picturale sau grafice, preten- 
țioase si ca formulă și ca preț, 


D. lorga: Noi vom ţine seamă de 
această propunere. Deocamdată am 
început să îmbunătăţim reclama, cu 
mijloacele grafice ale atelierului nos- 
tru, la cinematografele „ Festival", 
„Luceafărul“, „Capitol“. 


Cinema: Dar dumneavoastră, per- 
sonal, v-aţi dus recent la: cinemato- 
grafele mai îndepărtate, să le ve- 
deți? Buzunarul sau soarta cuiva se 
resimte de pe urma indolenţei si 
dezordinii, de pe urma dezinformării 
şi a incompetenţei? 


D. lorga: Se resimte. Noi am or- 
ganizat un concurs de vitrine care 
a dat rezultate, printre cîştigători 
numărîndu-se și „Feroviarul”, şi, Pro- 
gresul“, și „Gloria”. Concursul a fost 
analizat într-o ședință plenară si au 
fost citate aproximativ zece unităţi 
rămase în urmă cu reclama, al căror 
personal a fost tăiat de la primă. 
Aceste fapte au avut un rol mobili- 
zator, deşi, vă spun sincer, 


fără speranța de o re- 
genera activitatea în spi- 
ritul dorințelor noas- 
tre, dar cel puțin cu 
speranța de a ajunge pe 
linia de plutire. 


. 13 


Notă ulterioară 
a redacției: 
[aaa A BEN 
A lucra „fără speranță" 
înseamnă a lucra fără 
perspectivă. Nu credem 
că se poate solutiona ceva 
prin citarea, Într-o ṣe- 
dință, a zece cinemato- 
grafe (lista care ni s-a 
arătat ulterior cita doar 
trei). Nici „tăierea de 
la primă“ (ca şi cum 
prima ar trebui să vină 
automat pentru toți cei 
care sint pe linia de plu- 
tire) nu ni se pore efi- 
cace. intrebările noas- 
tre la acest “punct le 
socotim deocamdată, în 
cea mai mare parte, 
fără răspuns, 


Cinema: În următoarea ordine de 
idei, vă propunem să vedem îm- 
preună 


Il. Criteriile 
de distribuire 
a filmelor 


în geografia orașului București, 


Programări întimplătoare 
şi mecanice 


Constatările tuturor celor zece re- 
dactori ai revistei „Cinema" atestă 
că distribuirea mai mult saw mai pu- 
tin întîmplătoare a filmelor, fără a se 
ține seama de specificul cinematogra- 
felor și al cartierelor, scade mult din 
şansa fiecărui film ca şi din șansele 
fiecărui cinematograf de a-și spori 
audiența. 

Permiteţi-ne să , începem, şi la 
acest punct, cu cîteva „de ce'“-uri 
mărunte, 

7 

De ce progromaţi, de 

pildă, „Liniste şi stri- 

3 Im de artă ex- 

|, ol cărui 

principal mijlac de ex- 

presie e liniştea, la ci- 

nematogroful  „Progre- 

sul”, unde nu există fie 

nişte nici cit în gara de 
Nord? 


D. lorga: Drept să vă spun, aces- 
te criterii nu au căpătat încă, pentru 
cei care fac programarea, claritatea 
necesară, Ne-au preocupat şi ne 
preocupă și pe noi reclamaţiile unor 
spectatori, care au fost nevoiți, de 
pildă, să vadă în același cartier, săp- 
timini în şir, numai comedii, iar în 
cartierul Floreasca, trei săptămîni 
la rînd, numai filme interzise pentru 
copii. 


Cinema: Anul trecut, „Viitorul“ 
a mers opt luni în pierdere, pentru că 
alături era un cinematograf, „Moşi- 
Jor", care proiecta exact cu o săp- 
tămînă înainte, exact aceleași filme, 


D. lorga: Toate acestea pornesc, 
de fapt, trebuie să recunoaștem, de 
la lipsa unor criterii în programare. 


Noi nu cunoaștem compo- 
ziţia spectatorilor obiș- 
nuit! ai catărui sau cue 
tărui cinematograf. 

Noi nu cunoaștem gustu- 
rile acestor spectatori, 


Noi nu cunoaştem relaţia 
dintre un anumit gen 
de filme şi condiţiile 
tehnice sau de confort 
pe care le oferă-un cl- 
nematograf sau altul. 


Cinema: Prezentați filmul „Călu- 
"مآ اع‎ la „Capitol”,ca film de artă, 
Și aici filmul face într-adevăr săli pline, 
după care îl trimiteţi tocmai la „Fla= 
mura”, lingă gara Progresul, unde fil- 
mul cade din prima zi, dar rulează 
o săptămină, 


D. lorga: Aici am greșit noi. Și aici 
gresim, Şi dacă aţi observat, în 
ultima perioadă, se încearcă retu- 
sarea acestor greşeli, în sensul că 
filmul de artă mai dificil rulează la 
unele cinematografe o singură dată 
pe zi. 


Cinema: Foarte bine, dar dacă 
spectatorul nu este informat din 
timp, prin afişe speciale, de acel unic 
spectacol, metoda, în loc să fie efi- 
cientă, eclipsează şi mai mult filmul 
de artă, 

Dar iată o altă întrebare măruntă: 


Cine a determinat schim- 
barea filmului românesc 
„Prea mic pentru un 
război atit de mare“, 
după o singură săp- 
tămină de rulare de la 
Cinemotograful  „Cen- 
tral" — unde a mers 
excelent, mai bine de- 
cit „Vă place Brahms?" 
— la cinematograful 
„Doina”, care e un ci- 
nematograf de filme pen- 
tru copii şi unde filmul, 
evident, a căzut. Oare 
programiştii nu au în- 
A teles cä acest film nu 
este pentru copii? 


C. lorga: Filmul a fost reprogra- 
mat din dispoziţia D.R.C.D.F.-ului. 


Ada Saiciuc, redactoare la Între- 
prinderea cinematografică a orașu- 
lui Bucureşti: 


Responsabila  cinemato- 
grofului „Doina“ a pro- 
testat fn legătură cu 
programarea acestui 
film, A protestat, dar i 
s-a răspuns: — Des- 
curcă-te cum ştii, asta 
e programarea I 


D. lorga: În cazul acestei progra- 
mări, protestele au fost reluate și 
de Întreprindere, dar hotărîrea n-a 
putut fi schimbată, fiind prea tîr- 
ziv. 

Cinema: Dumneavoastră sînteti 
însă întreprinderea de exploatare a 
filmelor şi totodată răspunzători ai 
rețelei orașului, De ce nu faceţi 
şi programarea filmelor în această 
rețea și a primiți gata făcută de la un 


for situat în sfere prea înalte pentru ` 


a cunoaște cinematografele şi publi- 
cul lor? 

D. torga: Între noi și D.R.C.D.F. 
există un contract economic. Spre 
bucuria şi satisfacția tuturor, Marea 
Adunare Naţională a votat legea 
contractelor careva aduce o re- 
glementare justă în acest sens, 
repunînd întreprinderile cinemato- 
grafice în drepturile lor, 


Deocamdată „D.R.C.D.F.- 
ul se prevalează de re- 
glementări - anterioare 
care fi dou dreptul să 
decidă repertoriul na- 
tionalt. Cred însă că unii 
tovarăși de la D.R.C.D.F. 
du confundat și con- 
funda repertoriul na- 
tional — care înseamnă 
definirea tematicii și e 
structurii generale a lo= 
tului de filme — cu 
programarea curentă. 


Cinema: Din discuții mai vechi, știm 
că multă vreme D.R.C.D.F-ul a fost 
împotriva ideii profilării sălilor de 
cinema şi creării unor cinematogra- 
fel deartă, socotind că astfel s-ar a- 
credita ideea unui public privilegiat 
șa.m.d. Noi ne permitem să 0 
această „concepție de faptul că, 
după trei ani de cînd ideea a fost ac- 
ceptată în principiu, nu avem decit 
un singur cinematograf de artă, mai 
mult simbolic, profilarea sălilor ră- 
mînînd o idee abstractă, 


De ce nu creați o rețea 
a cinematografelor de 
artă? 


Redactorul nostru Mircea Mohor a 
descoperit, de pildă, că 


unele cinematografe mai 
mici, ca „Viitorul”, pro 
bează de pe ocum vo= 
catia. acestui profil, rea- 
lizind un gumêr mai 
mare de spectatori la 
filmele de oră decit 
la filmele spectaculoase. 
De ce nu creați 5—7 
cinematografe de artă 
în Bucureşti? Pentru că, 
în ultimă instanță, pro- 
blema principală este 
aceea a valorificării fil- 
mului de calitate ideolo- 
gico-artistico-educativă, 
inclusiv a filmului di- 
ficil. 

D, lorga: Cinematograful de arti, 
trebuia să recunoaştem, este pentru 
noi un subiect de discuţie recent. 
Înfiinţarea primului. cinematograf de 
acest fel, la „Central“, apoi mutarea 
lui la Capitol", au venit să confirme, 
totuși, că 


filmul de artă îşi ore 
aderenți suficienți in 
Capitală. 


Cum ati spus, şi alte cinematografe 
sau cartiere din oraș au confirmat 
necesitatea Vărgirii rețelei cinemato- 
grafelor de artă si a profilării altor 
săli pentru diferite categorii de spec- 
tatori: un cinematograf al tineretu- 
lui, cinematografe pe genuri ٣۶ 
Din păcate, oricît de mare ar fi do- 
rința-noastră de a profila sălile — și 
posibilităţi practica am avea — totul 
depinde de capacitatea D.R.C.D.F.- 
ului de a ne aproviziona cu filme, 


Nu numai noile săli 

dar şi cele ZA 
trebuie să arate lumi 
o altă fata 


ee E ap ۴١ 


Ar trebui să avem mai multe ti- 
tluri de filme deartă, programîndu-le 
în niște cinematografe cărora tre- 
buie să le-facem în prealabil o recta- 
mă adecvată. Și uneori să ۳1 


Cinema: Tovarășe director, dum- 
neavoastră spuneți nişte lucruri 
minunate! Şi de ce nu se riscă în 
numele pasiunii pentru cultură și al 
încrederii în public? 


D. lorga: Riscul înseamnă curaj 
şi curajul înseamnă răspundere. Tre- 
buie însă să şi-o ia cineva în sfirsit. 


Cinema: De acord, vă urăm succes 
în această direcție. Dar poate dum. 
neavoastră idealizați puţin lucrurile, 
În momentul cînd cineva nu iubeşte 
filmele de calitate şi nu le înțelege, 
cînd nu cunoaște spectatorii, cone 
siderindu-i uniformi si rămași la ni 
velul la care au rămas unii propras 
mişti. curajul n-are de ude să apară, 


D. lorga:] Curajul nu ţi-l dă, într. 
cdevăr, decit calificarea 
şi cunoaşterea. 


Cinema: Vi mulțumim. 


111. Din lipsă de spațiu, nu mai res 
producem capitolul al treilea din 
discuție, legat de salubritatea sălilor 
de cinema. Dealtfel, noi cuvinte pe 
acest subiect ar fi poate de prisos, 
În plus, credem că e suficient să noa 
tam că, sasind la ora 9,30 diminea- 
fa la sediul Întreprinderii cinemato= 
grafice a orașului București, de pe 
Calea Văcărești, am fost șocați să na 
întîlnim, 3ا‎ intrare, chiar la parterul 
sediului Întreprinderii, în holul cia 
nematografului. „Tom cu peisajul 
cunoscut: mormane de murdărie şi 
de hirtii, nemăturate din ajun, fâră 
a mai vorbi de tavanul în paragină, 
pe alocuri prăbușit. 


Toate acestea, și încă multe altele 
eamnă să lansăm din, nou seme 


SALA 
DE | 
CINEMA. 


Valerian SAVA, Adina 


DARIAN, Mircea MOHOR, 


Al. RACOVICEANU 


AA 


Pentru studioul „Al. 
Sahia”, anul calendaris- 
tic, de la o vreme în- 
coace se măsoară în 
peste o sută de filme, 
ceea ce, cu alte cuvinte, Înseamnă un 
film la trei zile. Obișnuita noastră 
rubrică, destinată filmului documen- 
tar, influențată și de capriciile di- 
fuzării, n-a putut — fireşte — ur- 
mări întreg ansamblul filmelor do- 
cumentare și științifice produse de-a 
lungul anului trecut la Studioul 
„Sahia“, rezurîndu-se la constatări 
(mai mult sau mai puțin generaie) 
favorizate de o parte infimă a pro- 
ducției, Prilejul ideal pentru esti- 
marea creației globale a documen- 
tariștilor ne-a fost oferit relativ 
recent de trecerea în revistă pe care 
studioul s-a obișnuit, de vreo trei 
primăveri încoace, să o facă anual, 
cu scopul acordării de premii celor 
mai meritorii pelicule, Nu stă în in- 
tenția noastră să comentăm aceste 
premii, le vom enumera doar pentru 
știința cititorilor, Deci... Întreaga 
producție a fost împărțită în patru 
categorii — după criterii tematice 
și anume: a) filme consacrate dez- 
voltării bazei economice a ţării; b) 
filme de investigaţie științifică și de 
popularizare a unor cunoștințe ştiin- 
țifice; c) filme de anchetă socială și 
educație cetățenească: d) filme des- 
pre fenomenul cultural-artistic. (Nici 
modul de împărțire a filmelor în 
aceste categorii, discutabile, nu stă 
în intenția noastră să-l comentăm 
aici), lată și scurt-metrajele care 
au realizat cele mai mari medii (deci 
au obținut premii), în ordinea cate- 
goriilor citate: „De 2x8 minute des- 
pre Timișoara“ (regizor: Mirel Ilie- 
siu), „Convergenţe" (regizor: Dona 
Barta), „Muzeul” (regizor: Gabriel 
Barta), „Prin Vrancea" (regizor Ser- 
giu Huzum), În palmaresul acestui 
concurs intern al Studioului „Al. Sa- 
hia“ figurează şi alte distincţii, un 
premiu-mențiune acordat filmului 
„Lumina de pe Lotru“ (regizor Er- 
win Szekler), alt premiu-mențiune 
filmului „Nicolae lorga” (regizor 
Petre Sirin), două premii pentru 
imaginea scurt-metrajelor „20 de se- 
cunde” (regizor: Gheorghe Hor 
vath, operator: Mihail Narti) şi 
„Misterul culorilor” (regizor Terner 
Zoltan, operator: Claudiu Soltescu), 
un premiu special şi un premiu 
insolit — atenţie! — pentru cele 


Din rarele fotografii ale documentar 


un film 
la trei zile 


S-a mai afirmat că 


am ceva cu documentarul. 
Da, rămân mai departe 
încrezător şi nemulțumit de el. 


elor noastre dăm două: „Prin Vrancea“ de Sergiu Huzum si „20 de 
‘secunde" de Gheorghe Horvath, operator Mihai Narti, 


moi slabe filme ale anului, acordat 
ex-aequo, scurt-metrajelor , 8311610۱1 
lui tăticu“ (regizor Titus Mesaroș) 
şi — în ceea ce mă privește nu 
subscriu la această „distinctie“, 
voi explica de ce — „Stimată dom- 
وی‎ V” (regizor: Gabriel Bar- 
ta). 


asarea pe o nouă orbită 


Vom inversa, puțin, ordinea „ca“ 
tegoriilor“ propuse de studioul Sa- 
hia şi vom consemna faptul că sub 
denumirea generică de „filme des- 
pre fenomenul cultural-artistic”, ci- 
neaștii documentariști au strîns un 
mănunchi de filme izbutite, izbuti- 
te în primul rînd prin ceea ce au de 
comunicat privitorilor, dar dovedind 
şi un plus de profesionalitate sau pă- 
răsirea unor anumite poncife „fol- 
clorizante“, cu care ne-am cam obiș- 
nuit pini la saturație, Adică. Este 
bun documentarul lui Petre Sirin 
„Nicolae lorga", pentru că utilizea- 
ză raţional materialul arhivistic avut 
la îndemiînă (fotografii, imagini de 
film, etc; ce palpitante sînt documen- 
tele cinematografice privind oa- 
meni ai trecutului de la care ne-a ră- 
mas doar faimal) punînd revelator 
în lumină individualitatea persona- 
lităţii evocate, printr-un montaj in- 
teligent, simplu, şi printr-un comen- 
tariu fără emfază. Ne-a plăcut să 
urmărim documentarul lui Gh. Hor- 
vat „Acasă la Niculai Popa", consa- 
crat unui personaj cu iz de legendă, 
care şi-a răsfoit sub ochii noștri 
„cartia“ vieţii sale, o viață pusă sub 
semnul nobilei pasiuni pentru fru- 
mos. Am participat cu interes (re- 
ceptivitatea ne-a fost întreţinută de 
multitudinea elementelor de „ri- 
tual“ cuprinse în- film) la „Nunta de 
pë valea izei" — regia Maria Săpă- 
toru, „piesă“ care se joacă mereu, 
de ani şi ani de zile, cu alti și alţi 
actori. Mirel Ilieşiu descoperă bă- 
trîni nemaipomenit de frumoși, și de 
adevăraţi, trecînd „De la Prislop 
la Gutin“, într-un film descriptiv, 
cu reale virtuți imagistice. Dar ast- 
fel de filme, ca acelea — bune — 
menţionate mai sus, s-au mai fă- 
cut la studioul „Sahia”, rămîn adică 
pe o orbită cunoscută, Încercarea de 
a trece pe altă orbită o sãvîrşeşte 
Sergiu Huzum în scurt-metrajul 
„Prin Vrancea“ (după un scenariu 
scris împreună cu Mioara Cremene, 


imaginea fiind semnată de Petre 
Gheorghe și Gheorghe Herschdăr- 
fer), Filmul se rezumă la citeva date 
fundamentale despre oamenii şi ți- 
nuturile Vrancei, apropiindu-se de 
ei în momente de mare bucurie (o 
nuntă) şi de mare durere (o înmor- 
mîntare),  urmărindu-i într-o dis- 
cutie pasionantă de actualitate ime- 
diată (primul pas al omului pe lună), 
Scurt-metrajul lui Huzum iese din 
sfera de atracţie a descriptivismului 
(ah, comentariile descriptiviste!) şi 
pătrunde în zonele eseului filozofic, 
imaginea . însoţind, prin metafora 
anotimpurilor, gîndul principal al 
autorilor: acela de a sintetiza în 
imagini cinematografice momente 
esenţiale din existența de azi. 

Cu. peliculele prilejuite de teme 
sportive (plasate, printr-o stranie 
întîmplare, în aceeaşi „categorie“ 
a filmelor despre fenomenul cul- 
tural-artistic) se întîmplă cam la fel. 
Sînt, cu alte cuvinte, unele care con- 
semnează un anume eveniment, o 
anume performanţă sportivă și se 
rezumă la atîta, uneori cu un plus de 
sentiment („Gaudeamus", închinat 
clubului sportiv Universitatea-Cluj 
de către unul din miile de mii de pa- 
sionați suporteri, Eugen  Popiţă) 
alteori cu foarte multe banalităţi 
(„Luptă la semicerc", în care aflăm 
că „frumuseţea jocului de baschet 
e înţeleasă şi de fete“ şi că „nu cu- 
loarea pielii contează" în realizarea 
marilor. performante) ş.a.m,d. Şi, 
dintr-odată, un scurt-metraj care 
iese din comun, care Înseamnă alt- 
ceva. În „20 secunde", regizorul 
Gheorghe Horvath și operatorul Mi- 
hail Narti au spulberat crusta „obiş- 
nuințelor“ şi au izbutit, printr-o 
riguroasă concentrație,  ţinindu-și 
parcă respirația alături de trăgătorul 
aflat în faţa țintelor — un eseu des- 
pre voinţă, despre seriozitate, des- 
pre talent, 


Leul furnicilor 


În - sectorul filmelor științifice, 
regizoarea Dona Barta şi-a dovedit 
din nou meșteșugul grație căruia 
izbutește, de mulţi ani de zile, să 
confere scurt-metrajelor sale, ins- 
pirate din lumea unor viețuitoare 
mai mult sau mai putin cunoscute, 
clipe de emoție estetică. Filmul său 
„Convergenţe“, de riguroasă inves- 


tigaţie ştiinţifică, capătă alura unei 
fabule cu tilcuri profunde, În această 
„poveste” pentru furnici, din care 
furnicile n-o să înveţe niciodată ni- 
mic, „protagonistul“ este o gînganie 
hidoasă și mirșavă, care trăiește sub 
nisip și pregătește mereu, cu oin- 
sistență demnă de cauze mai bune, 
capcane-piinii pentru furnicile naive, 
Leul furnicilor, pentru că despre el 
este vorba, această vietate anacro- 
nică — eare merge de-a-ndaratelea 
şi care se hrănește în mod sadic cu 
furnici fără apărare — va ajunge, 
depășind faza larvară, o minune a na- 
turii, un fel de libelulă cu trup suplu 
și aripi diafane. Cam asta e fabula, 
doar aparent paradoxală, a Donei 
Barta, înfățișată cinematografic sim- 
plu, fără floricele de stil, cu un co- 
mentariu inteligent și spiritual (cred 
că acest text al Evei Strbu constituie 
cel mai inspirat comentariu din seria 
tuturor filmelor vizionate acum). 
Tot Dona Barta cercetează în „Re- 
licte“ lumea neștiută a apelor frea- 
tice, cu aceeași pasiune şi pricepere. 
Un alt regizor cu aptitudini pentru 
gen, Doru Cheșu, aduce pe ecran 
„Patentele naturii”, izbutind să ne 
convingă, cu argumente, ce infinită 
sursă de inspiraţie pentru cuceririle 
ştiinţifice ale omului o constituie 
natura, 4 
Dar, filmele ştiinţifice nu conving 
în ansamblul lor. În primul rînd, uni- 
versul lor problematic a rămas în 
urma cerințelor societăţii și ştiinţei 
moderne, Doru Chesu încearcă în 
alt film al său, „Metale neobișnuite”, 
o incursiune în lumea unor metale 
cu nume de rezonanţă, precum be- 
riliul, selaniul, titanul, germaniul — 
dar investigația sa este ultradidacti- 
că, nu izbutește să pună accente di- 
ferenţiate pentru a activiza interesul 
privitorilor. Simplistă este și încer- 
carea lui C, Budişteanu de a exempli- 
fica pe film, în „Memoria vieţii”, 
modul în carese transmit cromozo- 
mii. Știm: o bună parte a peliculelor 
despre care vorbim au ca principal 
scop „popularizarea unor cunoștințe 
ştiinţifice”, dar nivelul lor tocmai din 
această perspectivă lasă de dorit. 
Nu insistăm asupra altor filme pre- 
cum „Ripa roșie“ (lipsit de idee) și 
„Ateroscleroza“ (înscenat și teatra- 
lizat). ambele de Stelian Penu, „Nă- 
molul de Techirghiol“ (în. care D. 
Dădirlat adună neselectiv fel de fel 
de imagini marine), „Puii în pri- 
mejdie“ (cu „primejdii" artificial 
create), „Dincolo de val“ (în care niş- 
te scafandri plonjează într-un... ac- 
variu, cu menţiunea, doar, că scurt- 
metrajul lui Alex. Gaşpar are un pic 
de umor), „Per pedes” (în care C. 
Budișteanu studiază aplicat „secre- 
tele" mersului uman, ajungînd, însă, 
la concluzii aberante precum: „mer- 
sul normal a îngăduit omului primii 
paşi pe alte planete”) etc. Sint filme 
„de serie“, care, prin modul în care 
sînt realizate, își pierd pe drum o 
bună parte din rațiunea de a fi. Toc- 
mai de aceea, un film ca „Misterele 
culorilor“ — încercare de descifrare 
a secretelor receptării culorilor — 
film axat pe o idee limpede, cu 
imagini spectaculoase, iese din „co- 
mun“ şi — prin lipsa de comparație 
— reţine atenţia. Dar pina acum 
n-am abordat scurt-metrajul pe teme 
contemporane. O vom face în 
numărul viitor. 
Călin CĂLIMAN 


15 


Gn 


Producţie a studioului cinematografic „Bucu- 
reti", Regia: Gheorghe Naghi, Scenariul: 
58:0 Andras Ia coloborare cu Gheorghe Naghi. 
Imaginea: Nicu Stan. Muzica: Dumitru 
Capoianu. Decoruri: Arh. Liviu Popa. Cu: 
Matei Alexandru, Monica Ghiuşă, Ilarion Cio- 
banu, Ferenc Bencze, Eliodor Kiss, Erzsébet 
Adina, Chiril Economu, Ștefan Mihăilescu- 
Brăila, Frantz Keller, Hans Krauss. 


ہد ت شس سس سی دجو تی IP‏ 


Orice s-ar spune, de- 

formarea metodologică 

a cronicilor noastre de 

film, care comentează 

separat scenariul, ima- 

ginea, regia, jocul actorilor ş.a.m.d. 

(de unde șisugestia dată operatorilor 

sau compozitorilor de a revendica 

o și mai mare extindere a acestui 

privilegiu unic în publicistica mon- 

dială de specialitate, ca si cum filmul 

ar fi o mixtură de contribuții inde- 

pendente) își află uneori justifica- 
rea. 

lată-ne fatalmente împinși spre o 
atare eroare din dorinţa ca, în fața 
unei noi pelicule a studioului „Bucu- 
reşti”, să degajăm totuşi cît mai vi- 
zibil zonele de efort, de merit și 
chiar de strălucire, dintr-o realizare 
care... nu este totdeauna la nivelul 
intenţiilor. 

Vom începe deci, contrar oricăror 
convingeri teoretice, cu ceea ce se 
numește „scenariu literar“, așa cum 
îl putem bănui din film — iar pentru 
a găsi un punct mai precis de plecare, 
cu schița lui Sut& András, „Demeter 
Stegaru”, 6 Andrâs scrie o proză 
cu reale virtuţi cinematografice, iar 
schița citată e în acest sens un argu- 
ment: o idee generoasă, o situație 
dramatică limită, expusă lapidar 
de o suită de fapte de viață simple, 
curente, cu o vibraţie interioară sur- 
dă, nelipsite însă de o anumită plas- 
ticitate spectaculoasă. Chiar în des- 
cripţia de peisaj, scriitorul uzează de 
un fel de montaj eliptic de planuri şi 
detalii („Era o noapte răcoroasă, 
cu lună plină, Pe fînetele din dreapta 
drumului luceau picuri de rous..."), 
iar Întreaga poveste a ţăranului mā- 
ghiar din Ardeal, care preferă calea 
morţii celei aurii, se desfășoară într-o 
geografie rurală notată succint, dar 
cu o deplină claritate („Demeter.., 
constată că toate rămăseseră la locul 


16 


pentru 
o 
moarte 


lor: notarul cel urduros — în fes 
reastră, oamenii — pe la casele lor, 
salcimii — temeinic fnrădăcinați pe 
marginea străzii“). Modificările și 
dezvoltările impuse de film probează, 
de asemenea, capacitatea de invenție 
dramaturgică a scriitorului și, impli- 
cit, a regizorului Gheorghe Naghi, 
care semnează alături de Sută An- 
drâs scenariul. Demeter urma să fie 
împuşcat de către hortişti, pentru că 
arborase steagul românesc, dar în 
film situaţia se ñuanțează și se com- 
plică, grupa de execuţie e compusă 
acum dintr-un hitlerist și un hortist, 
execuţia, în schiţă doar virtuală, aici 
se produce efectiv, şi chiar de două 
ori, fiindcă de prima dată Demeter 
scapă teafăr, plus o serie de inciden- 
te și trimiteri care intervin uneori 
destul de firesc, tinzînd să dea acestui 
subiect de mare interes acea pleni- 
tudine şi concreteţe la care obligă 
structura cinematografică. 

Este însă tot atit de evident că 
aceste noi dezvoltări, care implică de 
obicei în cinematografiile cu tradiţie 
o multitudine de tribuţii scenaris- 
tice specializate, s-au operat pe 
alocuri sub semnul unei anumite im- 
provizaţii. Drept urmare, concreti- 
zarea cinematografică a sugestiilor 
literare este inegală. Din capul locu- 
lui și pe parcurs se produc cîteva 
erori, poate de detaliu, dar vizibile 
şi cu efect neașteptat pe ecran, fă- 
cînd situația dramatică mal putin 
plauzibilă și compromițindu-i unale 
valențe. Nesfirsita preumblare gra- 
tuită prin sat a patrulei cu condamna- 
tul ar fi căpătat o justificare şi o 
semnificaţie dacă, de pildă, persona- 
jul nou creat al. hitleristului n-ar 
fi fost un tînăr fercheș, mereu senin 
și rece prin cruzimea sa, ci, să zicem, 
fie un plutonier mai în vîrstă, obosit 
de război, fie un foarte tînăr recrut, 
uluit de întorsătura neașteptată a 
evenimentelor care premerg sfir- 
şitul aventurii, fie... O astfel de solu- 
ţie mai nuanțată ar fi făcut ca aceas- 
tă stranie tripletă — cei doi ostași și 
prizonierul lor, rătăciţi parcă pe un 
teritoriu al nimănui — să devină o 
excepţională cutie de rezonanță a 
momentului istoric crepuscular si 
eroic. O probă în acest sens este cz 


doi bărbat 


e 
| 
یر‎ 


tigul pe care îl înregistrează filmul 
prin întruparea cinematografică a 
sergentului ungur, individualizarea 
lui cu tuşe de omenie diformată, dar 
colorate de umor. Contribuţia acto- 


rului Ferenc Bencze la definirea aces- - 


tui personaj este de notat, cum e de 
reținut însuși stilul eminamente cf- 
nematografic al actorului, care-și 
joacă cu autoironie inteligentă şi 
finalmente cu farmec figura secetoa- 
să — o reală revelaţie a acestui film. 

A fost însă suficient, ca în cazul 
unui singur personaj al acestei trip- 
lete, să se prefere o soluție imediat 
la îndemînă, comodă, exterior şi 
strident „tipică“, pentru “ca șansa 
pomenită să fie eclipsată. De aici 
tot lanţul celorlalte erori de construc= 
ție, pînă în finalul lipsit de logică 
şi de.măsură, în care românul Pavel 
Costan se duce tocmai la biserică, să 
tragă clopotele, ca să adune astfel 
oamenii și să împiedice execuția 
iminentă a consăteanului lor maghiar 
dar e împușcat în clopotniţă, ceea 
ce nu-l împiedecă să ajungă singur, 
înaintea satului (care, evident, nu 
mai apare deloc) departe pe cimp, 
ca să se înfrățească acolo cu compa- 
triotul său, întru moarte, pe brazda 
comună. Apariţia lui Ilarion Ciobanu 
în rolul lui Costan păstrează continuu 
în aceste cadre o undă de autenticitate, 
fără însă a putea să înlăture impre- 
sia de artificial a întregului. 

În schimb, poate datorită unei se- 
crete compensaţii, lîngă acel perso- 
naj al tripletei privat de vibrații 
umane, eroul propriu-zis al filmului, 
Demeter, este inundat de o _irezis= 
tibilă duioşie, mereu într-o stare de 
euforie, căreia dialogul, cadrajul, 
lumina și interpretarea se întrec în 
a-i da expresie si ajung, fireşte, în 
urma unui asemenea efort conjugat, 
să-i poarte candoarea pini la iposta- 
ze incredibile, speculate însă ca ata- 
re, în virtutea unui gust special, 
pare-se, al regizorului, pentru can- 
doarea dulce, dramatizată de un fior 
de nebunie („Pălmuiţi-mă, domnule 
sergent, vă rog, daţi-mi un picior, 
n-am şi eu dreptul să fiu pãlmuif?!"), 
ceea ce inspiră actorului Matei Ale- 
xandru un plus de persuasiune, spo- 
rind dulceața personajului cu accen- 


tul regional și supralicitînd, prin zim- 
bet şi privire, expresia bunătăţii 
sale visătoare. d 
Un pic de detaşare critică a re- 
gizorului faţă de eroul său prea 
ent preferat ar fi salvat poate 
mult-din film, ar fi putut, de pildă, 
duce la o oarecare clarificare a mo- 
dalității regizorale, deocamdată ha- 
otică, cu prea multe sărituri peste 
orice linie stilistică virtuală. Trece- 
rile frecvente de la o realitate de 
coșmar, apăsat drematizată, la pa- 
sajele inocent realiste, apoi la visul 
eterat și vicdversa, deși surpinză- 
toare, au uneori o neașteptată 
grația. Ele tin de temperamentul 
eseistie incontestabil, de-abia acum 
dezvăluit, al regizorului, dar aduc 
încă a exercițiu preliminar, Hazar- 
dindu-se concomitent în prea multe 
direcţii, regizorul devine vulnera- 
bil chiar sub raportul strict al pro- 
fesiunii, dă curs unui dialog verbios, 
“în dauna decupajului, a situării ac- 
țiunii în spațiu şi a relațiilor dintre 
personaje. Actorii  perorează de 
multe ori fără nici o adresă în cadru, 
regizorul are un simț prea vag al 
timpului cinematografic, pentru ca 
să poată valora o situație dramatică 
și să ne convingă că personajele sale, 
vorbind, mai și comunică între ele. 
În această compoziție eterogenă, 
pe care sîntem nevoiți să o înregis- 
tram ca atare, o partitură distinctă 
e cea a operatorului Nicu Stan, 
căruia filmul, dacă nu i-a oferit pri- 
lejul unel creaţii unitare, i-a dat, în 
schimb posibilitatea rară de a-și des- 
fâșura, ca un virtuos, o întinsă gamă 
de soluţii plastice. llustrativ este în 
acest sens adevăratul recital, sumar 
dar elocvent, de fotogenie si expre- 
sivitate dramatică, al Monicăi Ghiu- 
tă, în principalul rol feminin, deza- 
vantajat de dramaturgia discursivă 
și de rupturile stilului regizoral, dar 
nu mai puțin remarcabil ca virtualita- 
te cinematografică: de la tablourile 
expresionist-statice, tăiate în contras- 
te acute, pînă la portretele în nuan- 
te imateriale de alb, dincolo de mo- 
mentele patetic-declamatorii, inspi- 
rate de context, actrița ne tentează 
cu sugestia unui desen lapidar, fin 
şi vibrant, cu iluzia unui exceptional 
fluid emotiv. 


5 Valerian SAVA 


miniaturi 
subiective 


«De fapt sînt 
omul din umbră: 
fluier, latru, nechez, 


răsuflu la cerere). 


Dan lonescu văzut de Dan lonescu sau «il professore» 


un alchimist al 
sunetelor: 


dan ionescu 


— Regizor de operă? Nu, mai întii 
am fost constructor de nave. Dar prima 
mea «întrebuințare» a fost cinemato- 
grafică. M-a atras această aventură care 
se cheamă a pescui sunete într-un ocean 
sonor, haotic, obositor. Universul mo- 
dern e intoxicat de sunete complicate, 
nu ca pe vremea lui Mozart. A crede că 
poți reproduce realitatea sonoră pe ban- 
da de film e ca și cînd ai turna o găleată 
cu apă În ocean. Trebuie. creată în sin- 
teza cinematografică nu o realitate, ci 
o stare sonoră prielnică emoţiei vizuale. 

— Competiţie imagine-sunet? Da, dar 
într-un singur sens: al spiritului de echi- 
pă ciclistă care are un coordonator —re- 
gizorul — şi buni alergători. Am lucrat 
pini acum 49 de filme, lung تو‎ scurt-me- 
traje. Dar coordonatori am avut pu- 
tini. Mi-a făcut plăcere, să zicem, să 
ilustrez în maniera gagului sonor tra- 
ditional desenele animate ale mentorului 
lui Gopo, Pascal Rădulescu, de o naivitate 
încintătoare. Dar cine mai ride azi — 
decit de ilustrator — cînd cade unul pe 
burtă şi se aude claxonul? Nici contra- 
punctul sonor nu mai rezistă. A fost 
compromis demult prin uzură prema- 
tură. Trebuie găsit altceva, plecat de la 
concepția de sinteză spre efect. Din pă- 
cate, regizorii noştri nu prea gindesc 
sonor. Or, scenariul e o partitură mu- 
zicală ce trebuie văzută şi auzită în acelaşi 
timp, de către cel ce o scrie dar si de ای‎ 
care o citește. 

— Colaborarea cu Gopo? Foarte bu- 
nă — e unul din puţinii care văd idei ci- 
nematografice. Am lucrat toate filmele 
lui în afară de «Bomba». În '56 la «Scurtă 
istorie» eram convins că fac zgomote de 
film folosind tot soiul de aparate. Mai 
tirziu, cînd am auzit discul casei Phillips, 
am descoperit că făcusem muzică con- 
cretă. Astăzi, dacă aș sonoriza din nou 
«Scurtă istorie» mi-aș bate mult capul 
să gindesc simplu, ca atunci. Şi poate 
nu mi-ar ieși. De fapt, sint omul din um- 
bră: fluier, latru, nechez, răsuflu la cere- 
re. În «Homo sapiens», pe imaginea mor- 
molocului ce prinde viaţă, se aude respi- 
rația mea, amplificată la dimensiunile uni- 
versului. O hiperbolă a vieții. De atita 
oxigen mi se făcuse rău. Dar unde n-am 
eu norocul să mi se mai ceară ceva atit de 
năstruşnic şi să nu-l pot face! În film sin- 


tem prea cuminţi. De asta îmbătrinim 
repede. Simt nevoia să mai zburd din 
cînd în cînd în teatru. 

— Diferenţă? Enormă! Acolo ai timp 
de gindire, nu alergi după actor cu «gi- 
rafa» în mină. Pentru «Nepotul lui Ra- 
meau» am repetat cu Esrig aproape un an, 
am verificat spectacolul pe bandă de 
magnetofon, corectindu-l la virgulă. În 
privința concepției... dar s-o iau crono- 
logic. Am început cu «Umbra», folosind 
efectul sonor cinematografic în teatru, 
așa cum credeam atunci. La «Troilus si 
Cressida» am descoperit contrapunctul. 
În piesă se vorbeşte de trompete, dar 
ele nu se aud niciodată: cînd instrumen- 
tul e pus la gură, răsună un nechezat de 
cai. La «Nepotul...» am rezistat tenta- 
ţiei play-back-ului. Tot timpul se discută 
despre muzică, dar nu răsună nici un 
clavecin, nici un Lully, nici un Rameau. 
L-am lăsat pe Dinică să mimeze muzica, 
într-un balet în care nu se aude nimic 
decit gifiitul meu. Nu-mi place să inter- 
vin pe scenă, decit cînd cred că e cazul, 
nu vreau să mă «pun în fason». În cinema 
însă n-ai ce face. Te îndeamnă regizorul: 
«ţi-am rezervat, dom” le, două momente 
grozave!» şi atunci te dai peste cap. 

— Diferenţă? Esenţială! Dacă în ci- 
nema convenția realității e acceptată — 
nu poți folosi decit cu intenție comică 
ori fantastică un sunet în locul celui real 
— În teatru n-ai decit să sugerezi esența 
ideii. N-o reproduci. La «D'ale carnava- 
lului» l-am convins pe Pintilie că n-are 
nevoie de zgomotul trăsurii care se 
oprește la frizerie şi i-am oferit un efect 
simplu, de castagnete. Regizorul din 
mine visează un Caragiale jucat foarte 
serios, cu un Trahanache fără defecte de 
vorbire, dar cu o punere în scenă care 
tine seama de rafinatele indicaţii ale 
autorului. De pildă, în final, Trahanache 
se îmbrățișează cu Dandanache, făcin- 
du-i semn cu clopoțeii. Ăsta e Cara- 
giale în teatru şi cu atit mai mult în film. 
Aluziv, subtil, caustic. Nu-i numai fan- 
fara, mai sint şi clopoțeii... 

— Un premiu de aur? În '60, la UNI- 
ATEC,pentru efecte sonore. Dar efec- 
tele imbătrinesc repede. Ne-ar trebui 
duşuri-experimente. Şi, periodic, ca să 
ne menţinem forma 

Alice MĂNOIU 


Patermtatea obhgă 


La inceput, celebritatea tatălui i-a deschis porțile tuturor studiourilor din lume. 
I-a adus contractele, necondiționate, ai celor mai mari producători de filme. Dar 
a نو‎ copleşit-o. După debut, Geraldine avea o singură ambiţie: să fie cunoscută ca 
Geraldine Chaplin, nu ca fata lui Charlot. «Să mergem în oraş» și «Ultimul tren» 
in regia lui Nelo Risi, «Străin în casă» de Pierre Rouve şi, în ultimii trei ani, filmele 
lui Carlos Saura: «Peppermint frapat», «Stress» şi «Cazemata» au consacrat-o 
definitiv. În obstinaţia talentului ei, în personalitatea fără concesii a tinerei actriţe, 
recunoaștem insă şi o altă moştenire, viguroasă și profundă, cea a nu mai puţin 
celebrului ei bunic: Eugene O'Neill. 


17 


FE. 


lumea 
văzută 
cu oc 
de cineast 


444444 بر 


«Stop! Opreşte-te amice. Lumea pe care mi-o descrii, ca 


«Acum, cite ceva despre 
limbă. Japonezii spun că 
de vorbit limba lor este sim- 
plu, de citit, destul de difi- 
cil, iar de scris, aproape 
imposibil. Trebuie însă să-ți spun că, 
desi toți japonezii ştiu să scrie şi să ci- 
tească, puțini cunosc limba literară, iar 
în 1945, la capitularea Japoniei, cînd jmpă- 
ratul s-a adresat pentru prima dată prin 
viu grai poporului său, imensa majoritate 
a celor care l-au ascultat nu i-a înțeles 
limba. Datorită diversităţii ei, a mulțimii 
de sinonime pentru o singură noțiune, 


18 


sau din cauza semnificaţiilor deosebite 
pe care le poate avea același cuvint în 
dependenţă de accent, de tonalitate sau 
de context, japoneza este socotită cea 
mai dificilă limbă din lume. Pentru scriere 
ea a împrumutat ideogramele chinezești 
pe care le-a complicat la extrem cu sufixe 
şi prefixe autohtone. Școlarii japonezi au 
nevoie de şapte ani numai pentru a învăța 
să scrie corect «alfabetul» care cuprinde 
peste 50 000 de caractere! Evident, de-a 
lungul timpului, cărturarii au căutat si 
forme mai simple de scriere, dar pornind 
de la acelaşi izvor ideografic n-au ajuns 


într-un Baedeker în versuri de sonet, e fascinantă...» 


decit la crearea a trei forme de caractere, 
mai mult sau mai puțin complicate, si 
care, deseori, sint folosite simultan. Cu 
toate acestea, japoneza este, poate, limba 
cea mai citită din lume. Tocmai aici vei 
constata că apar cele mai mari ziare de 
pe pămint, al căror tiraj total atinge 35 de 
milioane de exemplare... În limba vorbită 
vei auzi deseori cuvinte cu o rezonanţă 
latină, datorată în primul rind portughe- 
zilor — primii călători europeni care au 
debarcat în arhipelagul nipon. Perioada 
de după ultimul război a facilitat penetra- 
tia unor termeni uzuali din anglo-saxonă, 


si anti-viatā 


și, in diterite domenii ale vieții publice, a 
apărut o adevărată «jangleză», de tipul 
mult ironizatei «franglaise» pariziene. Dar 
asta nu este decit o aparenţă înșelătoare. 
Nu-i prea ușor să alterezi o limbă de o 
puritate rar întilnită, cu o muzicalitate de 
invidiat, cu legi accesibile doar initiatilor. 
Cu franceza dumitale te vei descurca 
destul de greu. Limba străină cea mai răs- 
pindită rămîne engleza, pe care copiii o 
învață cu o adevărată voluptate. Este insă 
o engleză greu de prins pentru o ureche 
nefamiliarizată cu stilul de pronunție local. 
În sfirşit, trebuie să te inițiez atit cit voi 
putea, în orientarea locală. O mare bătaie 
de cap iţi va da faptul că în orașele japo- 
neze străzile nu au nume iar casele nu 
au numere.» 

Stop! Opreşte-te amice! Stai o clipă 
să ne tragem sufletul. Într-adevăr, lumea 
pe care mi-o descrii ca într-un baedeker 
în versuri de sonet, e fascinantă. De cind 
am pus piciorul în această țară sint numai 
ochi și urechi. Dar lasă-mă aici să-mi 
amintesc de alt film, de «insula» lui 
Kaneto Shindo, altfel voi crede că nimic 
din ce ştiam pină acum despre Japonia 
nu se potrivește cu realitatea pentru care 
tu mă pregăteşti. Ajută-mă să mă descurc 
în tot ce vrei tu, în subtilitățile kimonoului 
şi în labirintul străzilor, in descitrarea ike- 
banei şi in arta mersului pe tatami, dar 
lasă-mă să mă retugiez din cind în cînd 
în lumea mea de celuloid, de umbre şi 
lumină, altfel nu voi înțelege nimic şi nu 
voi şti cine a minţit mai măiestrit, autorii 
mei sau pliantele tale turistice. În «insula» 
aceea, doi oameni, sot și soţie şi copiii 
lor, aveau un singur drum de făcut, ei nu 
trăiau într-un «megalopolis», cu aerul 
poluat, ci pe un pămint arid, auster, sub 
un cer de Figueroa și, de la prima geană 
de lumină pina cînd cădea întunericul, 
trudeau un petec de ogor, mai mult bolo- 
vani decit glie, să-l facă să rodească pen- 
tru a le da o fericire părelnică, sub dizgra- 
tia proniei cerești. Lumea de dincolo de 
ei se pregătea să zboare in cosmos, 
exista undeva, pe țărmul ospitalier la care 
insularii nu prea aveau acces, un oraş mo- 
dern cu toate tentațiile lui multicolore, 
dar ei rămineau mereu acolo să facă la 
infinit același drum, de la fintina cu apă 
puţină la ogorul mereu insetat, de la 
patul copiilor fără copilărie la sămința 
pîinii abia încolțită. 

Filmul acela a strecurat în inimile oame- 
nilor care l-au văzut un fior încărcat de 
întrebări mute, dar soarta lui a fost una 
dintre cele vitrege. Kaneto Shindo și-a 
turnat filmul vinzindu-şi şi cămașa de pe 
el, actorii și echipa de filmare au jucat 
gratuit urmind să-și primească onorariile 
cuvenite din încasările ulterioare dar, deși 
pelicula a cucerit citeva premii internaţio- 
nale de mare prestigiu, nici o casă distri- 
buitoare n-a primit «Insula» spre dituzare 
în rețelele monopolizate de ele. Kaneto 
Shindo si membrii echipei lui au fost 
nevoiți să-și care singuri bobinele filmu- 
lui de la o sală la alta, mulțumindu-se cu 
o difuzare periferică. Tristă și crudă soartă, 
tocmai ca aceea a eroilor din «Insula». 

Şi acum, continuă-ţi, drag prieten, di- 
sertația, căci ea îmi va fi utilă atit în a mă 
descurca în labirintul urbanistic al me- 
tropolelor japoneze, cit și în cel mai în- 
cilcit din sutele de mii de kilometrii de 
film produse anual de cinematografia 
acestei țări. 

«Chiar și pentru mine — spune ltalo 
Nerri — unul dintre puţinii europeni care 
vin aici ca la ei acasă, rămine o enigma 
de nepătruns felul cum oamenii reuşesc 
să se găsească într-un megalopolis ca 
Tokio, ca Osaka, concentrări urbane de 
ordinul zecilor de milioane. Și totuşi, 
poşta ajunge normal la destinatar iar 
şoferii de taxiuri te vor duce fără multă 
bijbiială acolo unde dorești. Explicaţiile 
care mi s-au dat par neverosimile, și to- 
tuşi, în lipsă de contraargumente sint ne- 
voit să le accept. Practica dovedeşte insă 
o realitate incontestabilă. Este suficient 
să scrii pe un plic numele și pronumele 


destinatarului, cartierul sau sectorul urba 
nistic — și la Tokio sint cartiere cu cite 
un milion de locuitori — un indiciu de o 
aproximație atit de relativă, încit la noi, 
in Europa, singurul sfirșit al scrisorii ar 
fi coșul de gunoi, pe cind aici plicul tri- 
mis și francat legal se va afla în cel mai 
scurt timp în miinile adresantului. Nu este 
nici un mister, meseria de poștaș se 
transmite aici din tată în fiu și îndeplini- 
rea rolului de factor este rezervată numai 
unor memorii excepționale. N-ar fi, cred, 
cel mai complicat lucru să botezi străzile 
cu nume din istoria țării, sau să le nume- 
rotezi, asa cum fac americanii, dar dacă 
japonezii n-au trecut incă la acest sistem, 
înseamnă că se pot descurca bine și fără 
el: la noi este deajuns ca două sau trei 
străzi să poarte nume asemănătoare, și 
incurcătura pare de nerezolvat. Încearcă 
într-o zi şi află la poşta centrală citi desti- 
natari necunoscuți apar într-o zi la Tokio 
şi cind fi se va spune cit de neinsemnată 
este cifra, sint sigur că vei rămine uimit. 
Dacă aș face psihologie socială, aş con- 
sacra acestei probleme un studiu amănun- 
tit, sint sigur că fenomenul ascunde în 
el ceva extraordinar de valoros, spiritul 
de familie al unui popor, coeziunea lui 
cetățenească, mă rog, ceva ce nouă, euro- 
penilor, nu prea ne este cunoscut...» 

Să mai pomenesc aici de excelentul 
film «Omul cu ricşa»? 

Mă opresc. Imi dau seama că m-am 
referit la aproape tot ce știam mai dinainte 
despre cinematografia japoneză. Cam pu- 
țin și cam unilateral. 

Am făcut această lungă digresiune pusă 
pe seama prietenului meu, cineastul și 
omul de televiziune Italo Nerri, tocmai 
pentru a mă face mai explicit in notaţiile 
cinematografice de mai jos. 

Dincolo de oameni, adevăratul meu to- 
varăș de drum în Japonia mi-a fost apa- 
ratul de filmat. Și singurul antidot impo- 
triva singurătăţii — filmul. 

Nimic nu mi s-a părut mai ademenitor 
pentru umplerea serilor lungi de toamnă 
tirzie, decit chemarea in zbateri spasmo- 
dice a firmelor de neon din fața cinema- 


tografelor. Şi nimic mai pătrunzător in 
tilcurile ascunse ale vieţii japoneze, deci! 
obiectivul aparatului de filmat. Ciţiva prie- 
teni, cineaști japonezi, pe care i-am în- 
tilnit cu ani în urmă pe la festivaluri in- 
ternaţionale, mi-au facilitat contactul cu 
prodigioasa producție cinematografică 
autohtonă și cu problemele ei aproape 
irezolvabile. 

Peste 400 de filme japoneze produse 
într-un an inseamnă mai mult de o pre- 
mieră pe zi. Şi totuși, se vorbește deo 
gravă criză cinematografică. Într-adevăr, 
în 1960 Japonia a produs 547 filme artis- 
tice, in 1963 cifra a scăzut la 357, pentru 
ca În 1965 să urce la 483, şi să cadă din 
nou, in 1967, la 389. Mai grav este însă 
declinul frecvenţei sălilor de spectacole 
care in 1965 trecea de un miliard de spec- 
tatori, pentru ca să scadă continuu și să 
ajungă în 1967 la numai o treime din 
această cifră, adică la 335 milioane de 
bilete vindute. Cam la aceeași epocă 
frecvența sălilor de cinema românești, la 
o populaţie de cinci ori mai mică decit a 
Japoniei și la o producție naţională limi- 
tată la o duzină de filme, atingea 200 mi- 
lioane de bilete vindute. 

Situaţia este pentru japonezi alarmantă. 
Singura explicație care se dă este con- 
curența televiziunii care, cu cele douăzeci 
de canale ce acoperă întreg teritoriul 
Japoniei, devoră într-o singură lună un 
număr egal de filme cu producția anuală 
autohtonă. Dar asta nu mi se pare a fi 
totul. Este drept, arhipelagul nipon a de- 
venit o adevărată vatră a lui «Homo 
televisensis», dar numai existenţa televi 
ziunii nu poate determina o criză cinema 
tografică atit de acută. În fond, însăși 
televiziunea consumă film în cantități im- 
presionante, și deci, cineva trebuie să-l 
producă. lar localizarea strictă a specta- 
torului, în scaunul din sala de spectacol 
sau în fata televizorului de acasă, nu poate 
releva esenţa reală a unei crize cinemato- 
grafice. Cel mult asta poate oferi un indi- 
ciu cu privire la noile modalități de con- 
sumare a filmului. 

Alta ni se pare a fi cauza reală a crizei 


Spiritul de familie al unui popor, mă rog, ceea ce novă,europenilor. nu 
prea ne este cunoscut («Omul cu ricşa» de Hiroshi Inagachi) 


Tr 


Rădăcinile ei sint mai vechi. Ele trebuie 
căutate în momentul de răstriște care a 
bintuit cinematografia japoneză la trei 
ani după război, în 1948, cind a avut loc 
faimoasa grevă de şapte luni de la stu- 
diourile Toho. Era momentul cind se adu- 
naseră apele ca să se separe. Anul trebuia 
să consemneze nașterea școlii cinema- 
tografice nipone şi începutul unui «nou 
val». În studiourile companiei Toho se 
concentraseră cele mai mari talente ale 
filmului japonez, cele mai luminate spi- 
rite, cele mai angajate conștiințe. S-au 
întimplat atunci niște lucruri pe care isto- 
ria abia urmează să le dezvăluie. Deo- 
camdată, marea grevă a cineaştilor de la 
Toho, un adevărat război impotriva obtu- 
zității oficiale, a samavolniciei, a cenzurii 
şi a neotascismului, este consemnată în 
istoria luptelor revoluționare ca o pagină 
de glorie si cred că rămine singurul caz 
cind o baricadă proletară a fost ridicată — 
la propriu — numai de cineaști. Încăpută 
pe mina cirmuitorilor partidului ultra-na- 
ționalist «Liberal», compania Toho avea 
să-şi propună o severă «curăţătorie de 
cadre», prin concedierea a o mie de sala- 
riaţi. De o parte a baricadei a fost nevoie 
de şapte luni de lupte atroce, la care s-a 
raliat întreaga clasă muncitoare japoneză, 
de cealaltă parte, s-a folosit toată perfi- 
dia spărgătorilor de greve, toată arta 
cumpărării conştiințelor, întreg harnașa- 
mentul amenințărilor, al convingerii prin 
zgirbaci. Şi cind toate acestea nu s-au 
dovedit a fi deajuns, la 19 august, greva 
a fost curmată prin intervenția brutală a 
peste două mii de polițiști înarmaţi pina 
in dinţi, sprijiniți de care de luptă si de 
motorizate americane. Rezultatul acestei 
cumplite lupte care ameninţa să se trans- 
forme într-un adevărat război civil a fost 
un ciștig şi, totodată, o pierdere. În loc 
de o mie de cineaști, au fost concediați 
numai o sută. Dar din suta aceasta de 
șomeri făceau parte citiva dintre cei mai 
dotați regizori, ۱01۸0718 ecranului japonez 
și speranța şcolii naţionale care abia 
urma să se edifice. Alături de ei se aflau 
pe lista neagră scenariști încercaţi, pro- 


ducători de elită, pictori scenografi dintre 
cei mai buni. Aproape toată floarea cine 

matografiei japoneze se vedea aruncată 
în stradă, deposedată de mijloacele teh 

nice fără de care este de neconceput o 
producție de filme. Lăsat la voia întimplării, 
acest capital moral ar fi putut să provoace 
atunci o cotitură hotăritoare in destinul 
filmului japonez. Citeva încercări datorate 
unui Satsuo Yamamoto («Oraşul violen 

tei» — 1950 și «Furtună pe muntele Ha 

kone» — 1952), unui Tadashi Imai («Noi 
sintem oameni vii» — 1951) sau unui ۴9160 
Shindo («Copiii  Hirosimei» — 1959), 
au constituit pietre de tundament la un 
edificiu ce se vroia deosebit de ambițios, 
dar care n-a apucat niciodată să se ridice. 
Au fost filme turnate cu aparatură rudi- 
mentara, cu actori neplătiți, cu fonduri 
colectate din subscripții publice, pelicule 
difuzate in afara rețelelor patronate de 
marile companii, cu sprijinul cineclubu- 
rilor care luau ființă tocmai pentru a se 
solidariza cu marile spirite ale filmului 
japonez din acea epocă. 

Apoi s-a produs marea diversiune. Cu 
excepția citorva «independenţi» care au 
continuat să practice o artă angajată, 
majoră, cei mai mulți producători s-au 
aruncat în realizarea de «eroproducţii», 
filme erotice, pornografie în kimono, pseu- 
doistorie cu samurai şi orgii la curțile 
Shogunilor. 

Dar despre toate acestea, în numărul 
viitor. 


loan GRIGORESCU 


în direct 
din 


Tokio 


Făceau mereu același drum. de la fintina cu apă puțină 
la ogorul mereu insetat («nsula» de Kaneto Shindo ) 


Între 

filmări 
Claude Rich 
mi-a vorbit 
despre 


România . 


Silvia Monti 
mi-a spus 

că «e mai greu 
să fii sportivă 
decit actriță». 


Robert Hossein 
a fost 

tot enigmatic 
și tot călăreț. 


O poveste de dragoste moderna... (Claude Rich şi Catherine Spaak) 
„în «Cu acea dragoste, cu atita dragoste» 


Tramvaiul 1 de la Stazzione 
Termini te lasă in poartă la 
Cinecittă. 

În citadela filmului italian 
nu te întimpină însă acea 
agitație specifică activității cinematogra- 
fice. După trepidaţia cu care te-a obişnuit 
Roma, lipsa de animaţie de la Cinecittă te 
face să te simţi pe un domeniu provincial pe 
care seniorul pare să-l fi abandonat. S-au 
terminat tocmai citeva filme, iar alte citeva 
nu au inceput incă. Cele 12 platouri sint 
în așteptare. Cite un monstru uriaș de 
carton, rămas din «Satyriconul» lui Fellini, 
zace pe cite o alee, vestigiu al filmelor- 
gigant zămislite între zidurile Cinecittei. 
Italia nu face nici ea excepție de la tendința 
de evadare a filmului din incinta studiou- 
rilor. Străzile sau interioarele caselor o- 
bișnuite s-au transformat în platouri ad- 
hoc, oferind un preț mai la-ndemina zeci- 
lor de case producătoare — independente 
şi cu capitaluri reduse — apărute în ultimii 
ani şi care au asigurat totuși Italiei o pro- 
ducţie record de 260 de filme în 1969, de- 
pășind chiar pe cea a Statelor Unite. 


O femeie și doi bărbaţi 


La Teatro 8 se inregistra «Cu acea dra- 
goste, cu atita dragoste». Filmare fără ele- 
mente spectaculoase în care cei doi inter- 
preți jucau clipa explicaţiilor. Unul din ei 
era Claude Rich. 

Cu excepția rolului sinucigașului din 
«Te iubesc, te iubesc», pe Claude Rich 
nu-l mai văzusem de la Brașov, unde fuse- 
se profesorul Miroiu din filmul lui Sebas- 
tian — Mirodan — Colpi. Interesul pentru 
locurile şi oamenii din România, pe care 
mi-l împărtăşea întiia oară atunci în toam- 
na anului 1965, nu s-a stins. De la început 
Claude Rich îmi vorbește despre piesele 
lui Marin Sorescu, pe care le-a putut citi 
în traducere. «lona» l-a captivat. Acum 
aşteaptă să fie interpretul «Catedralei» pe 
o scenă pariziană. Poate, dacă totul va 
merge bine, va încerca să semneze în 
colaborare și regia. 

Regăsesc acelaşi Claude Rich entuziast 
şi tenace, romantic și îndrăgostit de na- 
tură. 

«Oricit de greu ar fi să rămii romantic, 
astăzi cind viața concretă te forțează la 
tot pasul la materialitatea faptelor, nu tre- 
buie să abdici». 

Cum să-ţi păstrezi puritatea într-o lume 
şi poate mai ales într-o meserie ale cărei 
cărări intortocheate te fac să trăiești atitea 
dezamăgiri, pina să ajungi la confirmare. 
talentului? 

«Să nu faci decit ceea ce-ţi place, ceea 
ce ești convins că ti se potrivește, ceea ce 
te exprimă». 

Piesa Frangoisei Sugan «Castel în Sue- 
dia», «Întoarcerea» lui Pinter sau în sta- 
giunea trecută «Cele patru anotimpuri» 
de Wesker sint doar citeva dintre rolurile 
alese de Claude Rich pentru scenă si cu 
ajutorul cărora s-a afirmat ca unul dintre 
primii comedieni ai Franţei. 

Scena care se filma era banală. Cathe- 
rine Spaak, partenera lui Rich, se ridica 
de citeva ori de pe pat în timp ce Claude 
Rich ocolea camera cu pasul nervos. Se 
turna whisky în pahare, se rosteau cuvinte 
de despărțire, se privea în tăcere. Era greu 
să judeci rolul de dirijor al regizorului 
Pasquale Festa Campanille după o astfel 
de mizanscenă. 

Gazetar, regizor de teatru, romancier (a 
debutat în 1957 cu «Bunica Sabella», ro- 
man în parte biografic) regizor de film — 
Festa Campanille este cunoscut și ca sce- 
narist. Această din urmă activitate i-a a- 
dus 3 premii «Nastri d'Argento» și i-a 
legat numele de citeva dintre cele mai 
renumite filme italiene («Cele 4 zile ale 
orașului Neapole» «Rocco și frații săi», 
«Ghepardul»). 

Despre filmul pe care-l turnează acum 
şi al cărui scenariu il semnează impre- 
ună cu Ottavo Jemma, imi spune: 

«Este o poveste de dragoste modernă 
Sentimentele se exprimă într-o manieră 
insolită, anticonvențională. Jocul în tri- 


CINECITTA SF 


atasatu 
intervit 
nora Si 
۱۳۵.4 
de fiec 
poza 5 


apare c 
tățată + 
multă : 


dragos 
ocurie 
mêri si 


SFARIMATA? ~- 


pia Stazzione 
È în poartă la 


Imului italian 
pă insă acea 
cinematogra- 
| te-a obișnuit 
[e Cinecittà te 
provincial pe 
imdonat. S-au 
lar alte citeva 
Ë platouri sint 
Biru uriaş de 
bal» lui Fellini, 
ju al filmelor- 
Me Cinecittei. 
de la tendința 
inta studiou- 
e caselor o- 
® platouri ad- 
Bdemina zeci- 
independente 
Brute în ultimii 
# Kaliei o pro- 
he în 1969, de- 
[lor Unite. 


bărbați 


Cu acea dra- 
mare fără ele- 
E cei doi inter- 
$. Unul din ei 


pcigașului din 
# Claude Rich 
jov, unde fuse- 
mul lui Sebas- 
feresul pentru 
pânia, pe care 
Wunci în toam- 
. De la inceput 
despre piesele 
le-a putut citi 
aptivat. Acum 
Catedralei» pe 
dacă totul va 
# semneze în 


Rich entuziast 
âgostit de na- 


âmii romantic, 
te forțează la 
aptelor, nu tre- 


lee într-o lume 
serie ale cărei 
8 trăieşti atitea 
ia confirmare 


Hý place, ceea 
mmeşte, ceea ce 


(Castel în Sue- 
ئ‎ sau in sta- 
u anotimpuri» 
dintre rolurile 
a scenă și cu 
ca unul dintre 


= 

banală. Cathe- 
ہیلا‎ se ridica 
imp ce Claude 
sul nervos. Se 
osteau cuvinte 
icere. Era greu 
a regizorului 
: după o astfel 


۲ romancier (a 
| Sabella», ro- 
izor de film — 
scut și ca sce- 
ctivitate i-a a- 
gento» și i-a 
atre cele mai 
ele 4 zile ale 

şi frații săi», 


wrnează acum 

>nează impre- 
spune: 

ste modernă. 

ntr-o manieră 
Jocul în tri- 


unghi—o femeie şi doi bărbaţi — surprinde 
ceva din dinamismul şi trăirea frenelică a 
zilelor noastre. Dragostea, cea adevărată, 
se verifică şi în cele din urmă îşi croieşte 
drumul. Tin foarte mult la această poveste. 
pentru că ea poartă ceva din ceea ce gin- 
desc eu despre relaţiile umane». 

Catherine Spaak, in pantaloni şi bluză 
de un violaceu palid, cu un coc savant 
împletit, părea nervoasă, plictisită. 

La signora Spaak are un alt interviu. La 
signora Spaak are de făcut o probă sau în 
cearcă o nouă pieptănătură... — aşa o păzea 
atașatul de presă al filmului de asaltul 
interviurilor. Mi-am dat seama că la sig- 
nora Spaak şi-a făcut din genul distant, 
inaccesibil, al divelor de altădată, stilul ei 
de fiecare zi. Cind stai totuși de vorbă, 
poza se destramă si Catherine Spaak iti 
apare ca o fată, ce-i drept, prea lesne râs- 
fățată de succes, dar care muncește cu 
multă seriozitate pentru a nu-l dezminţi. 


Scena care se filma era banală 
(Catherine Spaak și Lou Castel) 


«Sint interpreta unor sentimente sin- 
cere, trăite cu o firească lipsă de prejude- 
căţi,uneori ajungind pina la hotarul cinis- 
mului. Este rolul anticontormismului tine- 
rilor noştri de azi, care mă obligă să creez 
o nouă dimensiune experienței mele acto- 
ricești. Riscată poate, dar prin aceasta cu 
atit mai atrăgătoare». 

Lou Castel, cel de-al treilea partener, 
era absent. 

Am lăsat deci echipa de la «Cu acea 
dragoste, cu atita dragoste» să incerce 
jocurile riscului şi al certitudinilor unei fil- 
mări şi m-am îndreptat către un platou în 
aer liber — acela care nu a cunoscut şoma 
jul în ultimii ani şi anume spre satul-wes- 


سم تسس شی Pr PP‏ 


tern şi spre satul-mexican, importate din 
vestul sălbatic direct aici la poalele coline- 
lor străbunei Rome. 


Comics-western-spaghetti 


Decorul filmelor cu dolarii mereu în plus, 
ale lui Sergio Leone sau al atitor altor 
westernuri-spaghetti imi era familiar. 
«Wanted», «Dead or Alive 10 000», «Home 
Made Whisky», «iced Beer», «Dentist's», 
«Blacksmith's», «Drugstore», «Bed'n'Bre- 
akfast» — erau firmele sau afişele agățate 
pe casele de lemn din piața dominată, e- 
vident, de saloon, hotel și biserică. Mă 
întrebam cîfi actori și figuranți au mimat 
moartea sau și-au arătat iscusința de cala 
reti si buni trăgători pe perimetrul di 
200 mp., în ultimii ani de cind fusese ridica! 
aici satul-western. 


Astăzi decorul servea unei parodii a 
genului eastern-western. Pentru că re- 
gizorul Jean Girault — inventatorul jan- 
darmului De Funès — nu și-a dezmintit 
vocaţia. 

«Am ales risul şi sint hotărit să perse- 
verez. E mult mai lesne să faci un bun 
melo. Dar melodramele mă plictisesc, în 
timp ce comediile mă destind, mă distrea- 
ză, în special atunci cind le filmez». 

Jean Girault a debutat în film în 1951, 
Semnind scenarii, dialoguri, regie şi cel 
mai adesea pe toate trei, el s-a consacrat 
ca arbitru al risului în anii '60 cu seria jan- 
darmului de la New-York şi Saint Tropez 

«Mi-am propus să inchei ciclul lui De 


Funès cu «Jandarmul la pensie», ca să-l 
pot readuce pe locurile gloriei sale cind 
purta uniformă şi avea dreptul să fluiere fie 
care abatere a pietonilor. Dar pina atunci: 
continuă Jean Girault, m-am lăsat atras 
de voga comicsurilor şi am adaptat-o 
plasticii acestui film: «Judecătorul». De 
altfel stilul vizual corespunde pe deplin 
conținutului: o parodie a western-ului, a 
luptei pentru putere dintre cei buni şi cei 
răi. Vreau să arăt prin această comedie 
dragostea si fidelitatea mea tata de tradi- 
ționalul western şi să-mi exprim convin- 
gerea că nici el şi nici parodiile pe care le 
inspiră nu vor muri». 

Fronçoiso Girault, soția regizorului este 
la cel de al doilea rol — fata judecătorului 
— fericită să-l aibă drept partener pe Ro 
bert Hossein. Se pare insă că în familie 
preferințele sint impărţite. Franqoisei ii 
place să plingă, prin urmare își doreşte 
un rol de dramă. 


În 1969, Italia 
a produs 

260 de filme, 
adică 


tenis, inot. Ceva din alura sportivă se pas 
trează in trupul ei fără cusur ca şi in co- 
municativitatea ei veselă, vitală, conta- 
gioasă. În cinema îi displac doar așteptă- 
rile pe un platou de la o filmare la alta 
Inactivitatea se pare că nu-i prieşte acestei 
noi frumuseți, ce-şi joacă deocamdată 
zarurile norocului în far-westul Cinecittei. 


Un călăreț enigmatic 


Pauza s-a terminat. 

Pe poligonul infruntărilor temerare iși 
face apariția un călăreț enigmatic, în re- 
dingotă, care cu surisu-i veșnic indurera! 
isi struneşte calul după trăsurica ce o 
duce în galop pe Silvia Monti. 

Era Robert Hossein. Mi-a vorbit visător 
despre crezul lui cinematografic. 


Cavalerul dreptății si candida amazoană 
in Far-West-ul Cinecittei («Judecătorul») 


Prima interpretă feminină este insă Sil- 
via Monti. A debutat cu un an în urmă in 
comedia lui Gerard Oury, «Creierul», film 
în care era pe generic alături de Belmondo, 
Bourvil, David Niven. 

Brună, cu pielea de bronz, cu ochii verzi 
scăpărători, cu profil de odaliscă, tinăra 
venețiană imi spune candidă: 

«Succesul este simplu de obţinut, iar 
a fi actriță e cu mult mai uşor decit a fi o 
bună sportivă». 

Silvia Monti are dreptate. După primul 
ei rol se bucură de o reclamă de vedetă. 
lar în privința sportului poate ştie tot atit 
de bine cum stau lucrurile din moment ce 
ca junioară a fost campioană de atletism, 


Înainte de a-mi incheia vizita la Cine- 
cittă am mai străbătut o dată, după pleca- 
rea echipei de filmare, satul-western. Pră- 
fuită, aşezarea iţi lăsa sentimentul stra- 
niu și apăsător al locurilor părăsite de 
oameni si de caii lor după ce fuseseră 
marcate de vijelia destinului. 

Si în drumul tramvaiului 1, spre luminile 
Romei,mă mai gindeam la ciudata capaci- 
tate a decorurilor văzute pe atitea platouri, 
acasă ca și aiurea, de a păstra cite ceva 
din viața ce se naşte sub ochiul aparatului 
de filmat. 


Adina DARIAN 
لاق‎ 


Ne mai tăvălim de ris la peripeţiile lui Stan si Bran? 


cronica 
cine- 
ideilor 


۲ Vă rog să mă credeţi ca de 
multă vreme incerc să-mi 
scot din cap această idee 

hS Mi-am spus de nenumăra!: 
ori: stai omule liniștit; cun 

poţi să susţii așa ceva? Lumea ride li 

cinematograf; n-ai constatat ce ilaritate 

stirnește în sală Louis De Funès cu 
ticurile lui de hipernervos? Nu fac săli 
pline comici excelenți ca Shirley MacLain: 

sau Peter Sellers? N-ai avut prilejul s 

vezi că pină și Norman Wisdom are adm 

ratori numeroși care au sărit să-i ia ime 

diat apărarea, cind l-ai tratat drept u 


Nu se mai ride ca pe vremea 
lui Chaplin, Lloyd si Malec. 
Au dispărut bufonii? 
Am uitat noi să ridem? 


stupid pur, demn de milă si nu de haz? 
Credeţi-mă, mi-am furnizat toate acest: 
argumente și incă multe altele, dar ideea 
că publicul nu mai ride la cinematograf se 
incăpăținează să mă urmărească. E cazul 
să aduc o precizare: cind spun aceasta 
mă gindesc la gustul foarte viu pe 
care il avea altădată pentru butoneria enor- 
mă. Se ride şi acum, e adevărat, dar nu ca 
în epoca lui Fatty, Chaplin, Buster Keaton, 
Harold Lloyd sau Stan și Bran. Publicul 
n-a pierdut cu totul gustul comicului, dar, 
spectatorului cinematografic nu-i mai pla- 
ce să se «tăvălească pe jos de ris», să «ridă 


cu lacrimi», să «moară de ris». Alttel, cum 
se explică dispariția marilor bufoni de pe 
ecran? Ba nici măcar acei care şi-au cis 

tigat un asemenea incontestabil renume 
nu mai au căutarea de altădată. S-au făcut 
in anii din urmă o serie de filme retrospec- 
live cu ei. Te-ai fi așteptat să ţină afișul 
sălilor de premieră, săptămîni în şir. Iluzie 
vană! Și Chaplin si Keaton şi Harold Lloyd 
și Stan şi Bran au cunoscut umilința de a 
trece pe rețeaua secundară. Publicul n-a 
prea alergat la reintilnirea cu «regii risu 

lui» şi nu uitaţi că o bună parte a acestuia 
e alcătuită din oameni care nu i-au văzul. 


Spectatorului 
nu-i mai place 
«să se tăvălească 


pe jos de ris 


«să ridă cu 
lacrimi >... 


«să moară 


de 


TIS ». 
o 


-am blazat 
şi 
ne-am sofisticat. 


Genul comediei clownești curate a de- 
căzut complet; nu se mai produc decit 
toarte rar asemenea filme și calitatea lor 
e adesea submediocră. Marii bufoni de 
ieri supraviețuiesc azi pe ecran, doar sub o 
formă epigonică lamentabilă... Ciccio şi 
Franco, Abbott și Costello; ultimii sin! 
folosiți în filme destinate aproape exclusiv 
spectacolelor organizate de armata ame 
ricană pentru recreaţia trupei; aceasta 
spune totul, Oricite exemple contrarii s-ar 
da, publicul nu mai ride la cinematograi 

a pe vremuri. Dar ce cauze misterioase 
au făcut să-și piardă această dispoziție? 


Au dispărut brusc clownii? 


Mi-am zis că o explicaţie există, poate, 
într-o temporară secătuire a geniului co- 
mic. N-a mai răsărit un nou Chaplin și ce 
să facem? Pină cind va apare, clowneria 
a intrat in vacanţă; prin astfel de momente 
trec toate genurile, trebuie să ne resem- 
năm. Dar simt obscur că-mi dau o expli- 
caţie falsă sau în cel mai bun caz simplistă 
Normal ar fi atunci ca spectatorul să-şi 
suplinească nevoia de comic buf, dacă ea 
ar exista cu adevărat, prin producţiile cla- 


sice ale genului: Dacă nu găseşte azi au- 
tori care să-l facă să ridă homeric, cititorul 
apelează la Aristofan, la Rabelais sau la 
Caragiale. În chip analog, lumea ar trebui 
să reclame reluarea filmelor celebre ale 
lui Chaplin, Keaton sau HaroldLloyd. Nu 
se întimplă însă așa ceva; ba mai mult 
chiar, «concentratele» delirantelor bufo- 
nerii, după care se dădeau în vint specta- 
torii acum citeva decenii, au incetat să 
aibă o mare căutare. 

Am văzut zilele acestea o comedie de 
serie, «Stăpin pe situație». Cineva, lingă 
mine, făcea dezamăgit la sfirșit următoa- 
rea reflecție:«ăștia scriu afară că filmul 
nu-l pentru copii, dar numai lor poate să 
le placă o astfel de prostie!» Realitatea e 
că ni se oferise o bufonerie deghizată sub 
o istorie de spionaj cu multe condimente 
«sexy» şi un vag onirism fantastico-tehni- 
cist (farfurii zburătoare, arme secrete, raze 
în stare să-l poarte prin aer pe protago 
nişti, etc.) Spectatorul «serios», de dumi 
nică seară, nu se lăsa însă prins. Paia- 
tenia, care era adevăratul obiect al filmului 
lui îi dădea o impresie de imaturitate inte 
lectuală. Reacţia e simptomatică. 


Am devenit toți prea serioși? 


Comedia bufă a la Chaplin a murit fiind 
că vai! cinematograful a imbătrinit şi odată 
cu el şi noi frecventatorii săi. Există o virs- 
tă estetică a fiecărei arte. La inceput, acest 


Ne mai distrează clowneriile lui Ciccio și Franco? 


Sau preferăm burlescul liric al lui Avron? 


produs al secolului tehnicii, ecranul ani- 
mat, ne fascina ca o jucărie nemaivăzută 
Aveam în fața cinematografului reacţiile 
unor copii deschiși miracolului pe care el 
il realiza. Cu un suflet asemănător au în 
timpinat oamenii și primele desene din 
peșteri sau sunetele scoase de întiile in- 
strumente muzicale. Am înghiţit insă de la 
născocirea cinematografului atitea filme, 
încit acesta nu ne mai vrăjește uşor cu o 
simplă mecanică nebună a mişcării. Ne-am 
blazat și sofisticat. Nu ne mai ajunge ca o 
potcoavă ascunsă in mănușa de box, 
o țurcă trimisă infailibil la țintă, sau o 
tortă cu frişcă să aibă efecte nimi- 
citoare. Ne trebuie pistoale care se 
declanșează automat cind agresorii în- 
cearcă să-i scoată eroinei sutienul; ru- 
juri de buze cu virtuţi narcotice" instan- 
tanee şi «raze de laser». Nu ne mai satisfac 
simplele curse demențiale in mașini de- 
modate din epoca studiourilor Keystone. 
Avem nevoie de elicoptere, submarine 
atomice şi farfurii zburătoare. N-aţi obser- 
vat că genul-buft s-a refugiat în filmele de 
aventuri intercontinentale ă la James Bond? 
«Stăpin pe situație» e un exemplu; «Mai 
periculoase decit bărbaţii» a fost altul; se 
pot cita încă o mie. Formula a ajuns la o 
adevărată virtuozitate în «Casino Royal» 
cu David Niven, Ursula Andress, Orson 
Welles, Peter Sellers și Belmondo. Aici 
ni se servește chiar un James Bond, tra- 
tat absolut burlesc şi toată acțiunea tilmu- 
lui sfirșește într-o degringoladă nebună; 
intervin femeile cu pielea aurită din «Gold- 


finger», maşinile producătoare de du- 
bluri, legiunea străină, pieile roşii, ca pină 
la urmă această grotescă bătălie a toți 
contra tuturor să proiecteze globul pă- 
mintesc în neant. 


Există o explicație mai gravă? 


lată-ne apropiaţi, poate, de răspunsul 
adevărat la intrebarea noastră. Dacă cine 
matograful e arta care ia cel mai prompt 
pulsul epocii, o psihoză evidentă se tră- 
dează în asemenea filme. Nu mai sintem 
in stare să ridem ca pe vremea lui Chaplin 
şi din motivul foarte serios că trăim printre 
uriașe depozite de explozive nucleare. Ne 
facem că nu știm, mincăm, bem, ne ducem 
la cinematograf, dar celula noastră vitală 
zilnic ameninţată cu distrugerea universa- 
la are o secretă crispare. 

Cum să ridem, ţinindu-ne de burtă, cind 
umblăm pe un vulcan gata să erupă în 
orice clipă? 

Altădată comicul buf ne satisfăcea o 
infantilă şi nevinovată plăcere distructivă 
Charlot cu agitația lui bezmetică intorcea 
pe dos un hotel de lux. Liftierii îşi pierdeau 
capul, directorii intrau in panică, ușile 
turnante refuzau să-și mai elibereze prada, 
oaspeții distinși se trezeau proiectați în 
bazinul somptuoasei clădiri. Stan și Bran 
făceau praf sistematic niște geamuri, un 
automobil, apoi o casă întreagă. Toate 
acestea ne par acum fleacuri. Spiritul ludic 


Ne mai amuză sadismele lui Norman Wisdom? 


„.„şi morga intelectual-comică a lui Niven? 


dezlănțuit işi trădează astăzi nemărturisite 
turii răzbunătoare. În falsele filme burlesti 
ale epocii noastre, gluma devine pe nesim 

tite serioasă. Comicul e căutat intr-o 
acțiune distructivă pe scară mondială, 
exact impotriva factorilor care ne 
împiedică să mai ridem ca pe timpuri la 
cinematograf. Că in această mașină infer- 
nala detracată intră agenti secreți, răpitori 
şi căutători de rachete intercontinentale 
si arme fantastice, inventatorii diabolici 
care visează să stăpinească planeta sau 
să o arunce în aer, femei irezistibile cu 
apucături criminale, nu constituie o simplă 
intimplare. Că situațiile ilariante le creează 
tocmai declanșarea unor mecanisme in 

fricoşătoare și duc la autoanihilarea lor, 
spune multe. Spectatorul cinematografic 
de azi caută o exorcizare a demoniei teh- 
nice contemporane prin ris. El vine să vadă 
mașinile amenințătoare reduse la nepu- 
tinta, umilite, făcute ridicule de ingeniozi- 
tatea umană, Sufletul său işi găsește com- 
pensaţii inconștiente în mitul repetat al lui 
David care-l doboară pe Goliat cu o simplă 
praștie. David Niven, alias James Bond — 
versiunea bufonă — folosește pentru a- 
ceastă operaţie simbolică în «Casino Ro- 
yal» bretelele de la pantaloni şi ca pro- 
iectil un nasture magnetic, capabil să aba- 
tă torpilele zburătoare. Sigur că asemenea 
situații nu pot stirni risul total destins de 
altădată, fiindcă umbra panicii îl însoțește. 
Dar întreține măcar o flacără a speranței. 


Ov. S. CROHMĂLNICEANU 


‘Inzpa 707-7 29‏ و .د 
U1 ٥511(۶ MING f as ps‏ 091111111010 40122 
nps 10]N143]D1 1D SONDA 1$ 1vaidsui |‏ 
ny‏ ریومجرر 2292 ]H40Q2 DI DADI uD‏ 
1122p anu 1 |‏ ومدصدم ہناد“ 
١] ps uud mow pasoa nos‏ 157.41۷4 
‘uzawunp pnynp 1D]fHs5 D 2402 64‏ 
injroanip Poiosnunaf nos tuvydipoy‏ 
]دواد uang ‘adn. [ Dy unfun‏ ©1240‘ 
‘(NASOU [NASI U1) Do-[[ ز٠ p4byə‏ 
NDS pmvo ‘mpi “0199D2ZU24‏ 14- 
DI DAD uD 2992 məə44 ny‏ 07“ 
40710444 +1۸07713230 
JP 1D424npui ر٥50 Dawud adi‏ 71۔- 
-A P4D49) “Idad ad 22puţa0 pang‏ 
-U1S 0 N? ‘In[n-P1) DIYUDU U1 111/1۸‏ 
-$90U pu? əp MUD 2922 mə ny‏ 


30 


EI EI 


Cine esti 


Neverosimil de modestă 


Sint doar o mică particulă 
din ceea ce se cheamă Artă. 


۲ Cind o intilnesti în viaţă, iţi vine greu să-ţi imaginezi că ființa 
aceasta fragilă cu aer de adolescentă puțin timidă,se poate 
transforma pe ecran într-o copleșitoare personalitate artistică. 

4 Dar ceea ce îi poate scăpa observatorului ocazional la Bibi 
Anderson, nu i-a scăpat lui Ingmar Bergman, care a intuit, a 

descoperit şi a pus în valoare uimitoarele resurse actoricești ale tinerei 
absolvente a Școlii Regale de Teatru din Suedia, făcind din ea una din inter- 
pretele sale preferate («A 7-a pecete», «Fragii sălbatici», «Persona», etc.) 

Am întilnit-o pe Bibi Anderson la Moscova unde venise pentru ultimele 
filmări ce urmează să incheie munca de citeva luni la o coproducție sovieto- 
suedeză — «O mie de locomotive pentru Lenin» (titlul versiunii în limba rusă) 
sau «Omul din partea cealaltă» (titlul versiunii în limba engleză). Neverosimil 
de modestă și bucuros mirată că o revistă românească de cinema ar putea 
fi interesată să publice ceva despre ea, a fost imediat de acord să vorbească 
despre acest ultim film al ei. 

Filmul, la a cărui realizare au conlucrat studiourile Gorki din Moscova şi 
Omega-film din Stockholm, reinvie un episod al istoriei relaţiilor de bună 
vecinătate dintre URSS şi Suedia — una din puținele țări care a menţinut 
necontenit o atitudine de neutralitate față de tinăra Putere Sovietică. Sint 
timpuri cumplit de grele pentru Rusia revoluţionară. Economia ţării este la 

mint, iar presiunea blocadei celor mai puternice state europene sufocantă. 
n aceste condiţii V.I. Lenin hotărăște că trebuie folosită poziţia loială a 
Suediei și stabilite relaţii economice normale cu această țară. 

Acestea au fost faptele istorice reale, iar pe fondul lor, scenaristul suedez 
(de origine rusă) VI. Semicev și regizorul sovietic |. Egorov au construit 
subiectul propriu-zis al filmului. 

Inginerul Kirmov (VI. Tihonov) sosește in Suedia cu misiunea foarte grea 
de a obţine livrarea unei importante cantități de locomotive vital necesare 
refacerii comunicaţiilor distruse ale patriei sale. El este primul mesager al 
unei orinduiri sociale noi, într-o ţară, e drept neutră, dar totuși de o structură 
complet opusă celei pe care o reprezintă el. Uşile se deschid destul de greu, 
stabilirea unor contacte este foarte anevoioasă. Dar iată că o tinără fată din 
Stockholm (Bibi Anderson) auzind întimplător o relatare a eforturilor dispe- 
rate pe care le face inginerul sovietic, se simte omenește datoare să-l caute 
și să-i ofere ajutor. Acesta va fi punctul de plecare al unei foarte frumoase 
poveşti de dragoste, pe care insă moartea inginerului o curmă. 

Bibi Anderson ne spune că s-a simţit onorată că a colaborat la un film 
închinat aniversării lui Lenin. Personajul pe care- interpretează în acest 
film este desigur total diferit de rolurile ei anterioare, dar pentru ea a fost 
pasionant să lucreze cu colegii sovietici. «Eu, spune Bibi, sint doar o mică 
particulă din ceea ce se cheamă Arta, iar aici am intilnit actori minunaţi în 
spectacole teatrale care m-au impresionat puternic și pe care nu le voi uita». 
Deoarece în ultimii ani ritmul intens al activităţii ei în film a obligat-o să re- 
nunte la colaborarea cu Teatrul Naţional Regal al Suediei, ea resimte dureros 
dorul scenei. 

Dar ca si marea ei compatrioată Greta Garbo, Bibi Anderson consideră că 
viața de film a unei actrițe este limitată în timp și că deci pină cînd se ivește 
inevitabilul prag al virstei nefilmice, toate forţele trebuie să le dea celei de 
a 7-a arte, 


Marghit MARINESCU 
26 


Bibi Anderson? 


Există speranțe? 


Există întotdeauna speranțe. 


۲ — Sinteţi obo- 

sit, domnule 
Berlanga? 

N —Vin de la 

Buftea, amavut 


o conterință de presă, a- 
cum văd un film românesc, 
după masă un cocteil la amba- 
sada... 

— Nu, nu, in general harfuia- 
دا‎ asta de ani și ani cu cine- 
matograful comercial, cu auto- 
ritățile,.. 

— Sintem cu taţii obosiţi de 
toate hărțuielile zilnice. Im- 
portant e să rezistăm cit mai 
mult, să găsim noi formule. 

— La noi e un joc de copii: 
se învirt în horă şi cintă «Re- 
215066015, forţă și cadență/ Cine 
nu mai poate, o mină la spa 
te»... Apoi a doua, un picior. 
jocul se continuă într-un sin 
gur picior, pină cind ieşi cu 
totul din luptă. 

Dacă lupta ar fi atit de 
loială! Dar cursele producă 
torilor, presiunea vedetelor, 
capriciile publicului se exer- 
cită mai abil. Un fel de prosti- 
tuare lentă la care nici nu ști 
cum ajungi. Eu, de pildă, am 
făcut această «La boutique» 
de care mă dezic, nu vreau 
s-o recunosc. Am fost silit 
să iau un actor în virstă pe 
care să-l intineresc pentru 
rol. Şi tot felul de concesii de 
astea incepind cu scenariul. 
Dar am terminat de curind 
«Trăiască mirii», ceva mai in- 
teresant. 

— Şi celălalt mare B al cine- 
matografului spaniol, Bardem, 
cum se descurcă? 

— Face acum o adaptare 
după «Carmen». 

— Dumnezeule, nu mai e 
nimic de făcut? 

— Greșiţi! Important e ca 
în ciuda acestor concesii să 
ne păstrăm intenţiile, să ne 
transmitem sensurile. 

— Am văzut «la boutique». 
Nu l-am regăsit pe autorul 
«Călăului». N-am desprins 


2 TE. o: ea aul 


2018 


sensurile. 
„— Nici nu sint. E un film a- 
limentar. Comercial. V-am 


spus că nu-l recunosc. 

— Credeţi că în condiţiile 
actuale mai e posibil în Spania 
un «Călău»? 

— Mi-ar place să cred că în 
general nu mai e posibil un 
«Călău». ` lubesc unicatele. 
Deși mi se reproșează uneori 
că m-am plasat la mijlocul 
drumului între Monicelli si 
Dino Risi. 

— Umorul negru al capodo- 
perei Dvs. — capodoperă a cine- 
matografului spaniol contem- 
poran, cred eu, — e atit de 
specific spaniol! 

— N-aș jura. Spaniolii n-au 
obiceiul de a lua în răspăr 
moartea. Ei o privesc grav, 
patetic. «Călăul» e mai aproa- 
pe de umorul macabru engle- 
zesc decit de malhumour-ul 
satiric quevedian. 

— Vorbiţi ca şi cînd tempera- 
mentul Dvs. caustic, maliţios 
care v-a dus spre satira tragi- 
comică... 

— Nu temperamentul m-a 
dusa asta, ci luciditatea. Con- 
știința că în cinematogratul 
de azi genurile — ca şi reali- 
tățile — sint tot mai complexe, 
paradoxale. O opţiune esteti- 
că si totodată una etică. Dacă 
era după temperament făceam 
doar comedii spumoase, «foc 
de artificii» ca în «Calabuig». 

— Nu vă place «Calabuig»? 

— Prefer «Placido». E mai 
negru, deci mai adevărat. 

— Prin citeva secvențe — pe- 
ripețiile cu mortul care trebuie 
ascuns ca să nu tulbure sărbă- 
toarea săracilor, generos pusă 
în scenă de bogătași — «Pla- 
cido» anunța umorul «Călău- 
lui». 

— E drumul pe care rivnesc 
să merg şi în continuare. Să 
înfring mediteraneanul din 
mine (n-aţi ştiut că sint de 
origină greacă?) și să restitui 


«Călău» fără voie 


Unde sînt 


0 ۰۶7 


Nu temperamentul... 


comicului burlesc sensul lui 
grav, filozofic. 

— Tragicomicul lui Goya, lui 
Picasso, lui Buñuel... 

— Aveţi dreptate. Mă spri- 
jin pe cultura spaniolă dar in- 
cerc să deduc din ea necesi- 
tatile spirituale ale momentu- 
lui actual. Dacă în urmă cu 
15 ani Bardem şi cu mine por- 
nisem de la mimarea neorea- 
lismului italian care cores- 
pundea insă pe atunci unor 
realități spaniole, astăzi ne 
simțim mai aproape de alte 
realități sociale și curente spe- 
cifice. Eu, să zicem, il prefer 
pe Losey, Saura ori Sum- 
mer... 

— Pentru că afi amintit de ei, 
există după părerea Dvs. o școa- 
lā cinematografică spaniolă? 

— Din fericire, nu. Sint im- 
potriva «şcolilor». Egalează, 
plafonează. Personalităţi re- 
gizorale distincte, da. Cit mai 
multe, cit mai diverse. Dacă 
vreţi, niște împărțiri geogra- 
fice ar exista. Cineaștii care 
lucrează la Madrid — «Mese- 
tarios» — cum îi numim; cei 
din Barcelona (care au o tra- 
diție și un specific cultural) și 
amatorii ce-și zic «under- 
ground» — pe care eu îl con- 
sider, deocamdată, un cine- 
ma de diletanți. Dar toți, ab- 
solut toți sintem hãrtuiti de 
presiunea cinematografului 
comercial. 

— Există speranţe? 

— Există intotdeauna spe- 
rante. 


Alecu BOGDAN 


تا 


MAMAIA ® 


Cea de a treia ediție a Festivalului international al filmului 
de animaţie «Mamaia 1970», bate, cum s-ar spune, la uşă. 
Ce probleme, ce speranţe, ce vise se leagână in lumea anima- 
tiei, in aşteptarea acestui eveniment? Cum va fi această a 
treia ediție ? Cum va fi pentru noi Mamaia '70? 

Tovarăşul Marin Piriianu, directorul Studioului «Animafilm» 
căruia ne-am adresat ca fiind sursa de informaţii cea ma: 
autorizată — mi-a pus mai intii înaintea ochilor o lungă listă 
pe care erau inscrise, pină la ora aceea, 24 de țări. Un număr 
impresionant de scrisori din toate colţurile lumii, scrisori 
care anunțau participarea creatorilor sau a delegațiilor de 
ziarişti, care exprimau dorinţa, speranța, încrederea, etc., 
etc., demonstrau, de fapt, că la nord, la sud, la răsărit şi la 
apus, tot ce. e suflet de animator trăieşte cu gindul pe malul 
Mării Negre, trăieşte cu gindul la Mamaia. 


— Festivalul de anul acesta — spunea tovarășul Marin 
Piriianu — este foarte așteptat de toată lumea şi pentru că, 
din motive obiective, festivalul de anul trecut de la Annecy 
nu a avut loc. Deci, animatorii se află după doi ani de lipsă 
de confruntare. Va fi, din această cauză, un an extrem de 
greu, va fi o concurență «la singe», datorată numărului 
mare de filme înscrise în concurs, iar juriul de preselecție 
va trebui să-și manifeste exigența în cel mai înalt grad 
pentru ca, în concurs, să ajungă, într-adevăr, cele mai 
bune filme. Trebuie să spun că vor exista și filme în afară 
de concurs — de scurt și de lung-metraj — care vor fi 
prezentate în vizionări speciale. Paralel cu festivalul și 
concursul, va avea loc și adunarea generală ASIFA și ple- 
nara consiliului de administrație. V-am spus: va fi un an 
foarte greu. 


— Presupun că un asemenea an, pe care il numiți «greu» 
a cerut pregătiri speciale. Care? 


— În mare, încercăm ca festivalul să-și păstreze calităț 
verificate în cele două ediții anterioare si să-și corecteze 
defectele... 


— De exemplu? 


_. 


3 


< ia 


— În primul rind conferințele de presă, pe care, după 
cum ştiţi, le tineam pe unde se putea şi în condiții foarte 
neprofesionale. Anul acesta, vom încerca să obținem o 
sală înzestrată cu o instalaţie specială pentru microfoane 
şi cu tot ce trebuie unei intilniri de lucru. Ţinind seama 
mai ales de faptul, că așa.cum vă spuneam, caracteristica 
principală a acestei ediţii va fi «de lucru». Programul e 
foarte încărcat si, încercind fireşte, să îmbinăm plăcutul 
cu utilul, trebuie să asigurăm în primul rind condiţii 
optime laturei profesionale, de funcţionalitate a festiva- 
lului, deci... utilului. 


— Şi noi? Cum aşteptăm noi, adică dumneavoastră, 
Mamaia '70? 


— Trebuie să știți că tuti, dar absolut toți realizatorii 
noștri s-au pregătit și se pregătesc încă — pentru că mai 
sint multe filme în lucru — pentru acest eveniment. În 
fata juriului de preselecție se vor prezenta cam 20 de filme 
din care vor rămîne 4 sau 5. În nici un caz mai multe.Inte- 
resant de ştiut este că, pe lingă numele consacrate, anul 
acesta va aduce si citeva debuturi 


— Poate imi spuneţi citeva titluri de filme, citeva nume 
de autori? 


— Nu ştiu dacă e bine, nu știu dacă e util pentru că, vă 
dati seama, nimeni nu știe încă ce filme vor ajunge în 
concurs... 


— Util, este, pentru cititori în orice caz 


— Oricum, despre filmele în lucru, nu pot vorbi. Din 
cele terminate, aş cita: «În pădurea lui lon» de Adrian 
Petringenaru, «Tirgul de fete de pe Muntele Găina» de 
Angela Buzilă și Traian Brădeanu, unul — încă nu știu care 
anume — din filmele după La Fontaine (de Horia Ştefă- 
nescu sau Victor Antonescu, de Badea Artin sau Eduard 
Sasu), «Ciocirlia» de Laurenţiu Sirbu, «Variațiuni» de 
Olimp Vărăşteanu. «Desen pentru o pasăre» de Letitia 


La ora aceasta 

tot ce e suflet de animator 
trăieşte cu gîndul 

pe malul Mării Negre 


Popa, «Altă Scufiţă Roșie» de Geta Brătescu, «Vizitatorii 
din Andromeda» de Benedict Gănescu, «Domnul Goe» 
de Liliana Ghigorţ, «Defect» de Virgil Mocanu, «Pe un 
perete» de lon Truică ș.a.m.d. ca să nu înșirăm chiar 
toată lista 


— Vorbeaţi de debutanti. 


— Da, Gelu Mureșan cu «Garduı», Mircea Toia cu 
«O mie de zmei», Luminiţa Cazacu cu «Bună dimineața 
poveștilor». Cam atit deocamdată. 


— Sinteţi optimist în ce priveşte șansele noastre? 


— Sint optimist de felul-meu... Vorbind serios, ceea ce 
pot să afirm cu precizie, este că filmele noastre de acum 
sint mai bune decit cele din anii trecuți. Mi-e foarte greu 
să anticipez o şansă, fără să cunosc valoarea filmelor reali- 
zate in lume în ultimii doi ani. Știu însă, așa cum v-am 
spus, că va fi un concyrs deosebit de greu si că noi sperăm 
să facem față onorabil. Adevărul e că nu întotdeauna 
premiul este acela care creează opinia asupra unei școli 
de animaţie (pentru că premiile sint de obicei acordate 
curiozităţilor, în sensul bun al cuvintului, operelor origi- 
nale, ieșite din comun), ci impresia de ansamblu pe care 
o creează o producție naţională. Şi asupra acestui lucru 
sint optimist. Sint sigur că filmele noastre de animație 
vor fi apreciate. Nu știu însă dacă, și cite, vor ajunge în 
palmares 


Cifra filmelor care vor intra în concurs va fi în jur de 100. 
Şansa noastră este egală cu a tuturor participanţilor: 1%. 
Unu la sută e de obicei o şansă mică. Aici, ca in domeniul 

oricărei întreceri, ea inseamnă foarte mult. Înseamnă mai 
bun, mai interesant, mai original decit alți nouăzeci şi nouă. 
Să sperăm? Să sperăm. 

Adică de ce n-am fi și noi «de felul nostru, optimişti»? 


ES. 


27 


La New Delhi 

a fost 

prezentată 

o jumătat 

è din 
producția mondială 
de filme. 

9 

Spectatorul indian 
merge la cinema 
ca 

să-și vadă idolii. 
= 

Satyajit Ray 

۶ 

Raj Kapur, 

cei doi animatori 
ai 

filmului indian. 


| 


New Delhi. Miez de decembrie. Strivită 
de lumina unui soare dogoritor am cobori! 
din avion și am pășit cu emoție pe o 8 
gemind parcă de voci subterane, de ecou- 
rile vibrante ale civilizațiilor trecute. Ve- 
dele, Mahabharata, ințelepții yogini, mi- 
racolul dansului creator al lui Siva, elefan- 
ţii albi din legende, maharadjahii cu turba- 
ne de rubine, Maitrey, Ghandhi si Satyajit 
Ray — pentru o secundă in fata ochilor 
mi s-a involburat un caleidoscop de eclec- 
tire «noțiuni» indiene. Europa, care mi se 
părea brusc foarte tinără, jignitor de tinără, 
Europa cu catedralele și mănăstirile ei, cu 
frescele lui Michelangelo și păsările lui 
Brâncuși, rămăsese deocamdată undeva 
departe, suspendată intr-un colț al memo 
riei. Aveam insă să o regăsesc curind, 
pe ecranele Festivalului. 


— aaa NA, 


Cursa pentru «Păunul de aur» 


Cronologic ultima competiţie a anului, 
Festivalul Internațional al filmului de la 
New Delhi (aflat la a IV-a ediție) a con- 
vocat în cursa pentru trofeul său suprem 
«Păunul de aur», toate marile cinemato- 
grafii ale lumii, de la S.U.A. la Coreea de 
Sud — oricit ar părea de surprinzător, to- 
talul producţiei acestor două țări oscilează 
în jurul aceleiași cifre: 230 de filme anua! 

Fiind vorba de cea mai importantă intil 
nire filmică de pe continentul asiatic 


O durată de 3—4 ore — zece momente lirice şi cel puțin două-trei 
dansuri — este norma obligatorie a unui film. 


(unde se realizează anual 45%, din întreaga 
producție mondială), participarea a fost 
numeroasă și de prestigiu. Adăugindu-se 
la cele 25 de pelicule ale competiției, sim- 
pozioanele, proiecţiile informative si re- 
trospectiva filmului indian, participarea a 
devenit o probă a rezistenței. În fața spec- 
tacolului fascinant oferit de forfota stră- 
zilor, de amestecul heteroclit de imblinzi- 
tori de şerpi, limuzine strălucitoare, mai- 
mute dresate și maimuțe sălbatice, vinză- 
tori de horoscoape, stații de benzină Esso 
şi sute de vaci plimbindu-se tacticos prin- 
tre autobuze, eram cu toții tentaţi să eva- 
dăm mereu din intunericul sălilor de pro- 
iecție. A trebuit să ne resemnăm cu stoi- 
cism la a ne ritma programul după auto- 
buzul-metronom care ne ducea de trei 
ori pe zi de la Hotelul Ashoka la Vigyan 
Bhavan (Palatul festivalului). 


— سے سستسےسسج‎ 
Visconti contestat 


ہم — 


Selecţia a fost dominată, dacă nu cali- 
tativ, cel puțin cantitativ, de filme europene 
și nord şi sud-americane. Mă voi mărgini 
însă să le amintesc numai pe cele cărora 
zeii (ca să fim în ton cu atmosfera locală) 
le-au sortit să figureze in Palmares. La 
capătul unor furtunoase deliberări, juriul, 
prezidat de o veche cunoştinţă a publicu- 
lui nostru — Raj Kapur, a decernat «Păunul 
de aur» lui Luchino Visconti pentru ultima 
sa operă «Damnaţii». Violent contestată, 
atit de presa locală cit și de cea interna- 
țională, decizia, care de altiel nu a fost 
luată în unanimitate, a fost dictată pare-se 
mai mult de dorința de a omagia persona- 
litatea lui Visconti decit de valoarea reală 
a respectivei realizări, in care cineastul 
italian descrie, în cheie freudistă, ascen- 
siunea nazismului în Germania. 

Cu multă satisfacție a fost primit în 
schimb «Păunul de argint» pentru cea mai 
bună regie, acordat lui Karel Kachyna 
(Cehoslovacia), autorul filmului «Bătrinul 
domn caraghios», operă tipică — prin 
umanismul ei puțin sceptic, prin umorul ei 
acid şi nuanțarea în semitonuri gri a reali- 
tății — şcolii cinematografice cehe. Tot 
un film cehoslovac, «Gluma», strălucită 
ecranizare a regizorului Jaromil Jires, a 
obținut Premiul UNICRIT. 

«Păunul de argint» pentru cea mai bună 
interpretare a revenit actorilor Lucia Bosé 
şi Cristopher Sanders, interpreții filmului 
«O iarnă la Mallorca», in care realizatorul 
Jaime Caminho a reconstituit cu fineţe 
fulguranta poveste de iubire dintre păti- 
maşa scriitoare Georges Sand si romanti- 
cul Chopin. O mențiune CIDALC a'in- 
cununat ansamblul creației regizorului 
Lester Perrie James, marcind insemnăta- 
tea contribuţiei acestuia la dezvoltarea 
cinematografiei ceyloneze. Ciştigător la 
precedenta ediție a Festivalului al Păunu- 
lui de aur, L.P. James a dovedit, odată 
mai mult, prin intermediul ultimei sale 
realizări, «Tăcerea inimii», rarele virtuți 
cinematografice şi subtilitatea poetică a 
limbajului utilizat de el. 

În sfirşit, Premiul CIDALC a fost atri- 
buit regizorului Mrinal Sen, al cărui film 
«Bhuvan Shome» a apărat în concurs cu- 
lorile Indiei. Figură marcantă a curentului 
novator din cinematografia indiană, curent 
inițiat de Satyajit Ray, Mrinal Sen a inten 
ționat cu această peliculă să ducă mai de 
parte incercarea îndrăzneață de a integra 
valorile culturii tradiționale naționale în 
tr-un stil filmic modern, în pas cu ultimele 
tendințe şi cuceriri estetice. 


Filmul indian la el acasă 


Multă vreme leader necontestat, India 
ocupă astăzi al doilea loc după Japonia 
în ierarhia mondială a industriilor cinema- 


un PUBLIC .. ... 


Încă un Kapur, Shashi, fratele lui Raj, 
este unul din idolii publicului indian. 


tografice, cu o producție de 350 de filme 
anual. Ea continuă insă să se afle pe primul 
loc in ce priveşte numărul record de spec 
tatori: 2 miliarde și jumătate pe an! (de 
remarcat că în 1967 citra era încă de nu- 
mai 1,9 miliarde) deşi la o populaţie de 
575 de milioane, există doar 5 000 de săli 
Mai adăugăm la aceste date informația 
că in planul economiei naționale industria 
filmului — cu un volum de investiții de 
250 milioane de rupii — deține o poziţie 
privilegiată, alături de ramuri importante 
ale industriei grele. 

lată deci că ne aflăm in fafa unui ade- 
vărat boom cinematografic, a cărui expli- 
caţie o găsim pe de o parte in faptul că 
filmul fiind cel mai ieftin, este unicul tip 
de spectacol la care au acces masele largi, 
iar pe de alta în particularitățile acceptiei 
avute aici de a 7-a artă, Pe teritoriul Indiei 
împărțită în 17 state (a căror suprafață 
totală o depăşeşte pe cea a Europei) 
coexistă 20 de limbi — fără a mai pune la 
socoteală dialectele, iar peste 90% din 
populaţie este analfabetă, astfel incit filmul 
poate fi considerat un fel de esperanto 
vizual, mijloc de comunicare ideal cu ma- 
rile mase. În același timp, tradiţiile cultu- 
rale ancestrale ale acestui popor, în care 
dansul și muzica ocupă un loc fundamen- 
“tal, şi-au pus pecetea indelebilă și pe arta 
filmului. Peliculele «clasice» trebuie în 
mod obligatoriu să aibă o durată minimă 
de 3—4 ore, şi să conţină neapărat două- 
trei dansuri şi aproximativ 10 intermezzo- 
uri lirice. Cum din cauza cenzurii extrem 
de severe, sărutul este strict interzis pe 
ecran, eroii îşi declară focul inimii cintind 
in versuri pline de poezie şi romantism 
(prin extindere, toate momentele-cheie ale 
acțiunii sint punctate de replici cintate). 
Pentru spectatorul neavizat, procedeul 
poate părea bizar, dar odată ce te-ai obiş- 
nuit, odată ce ai inceput să gusti farmecul 
subtil al muzicii, accepti convenţia, ca pe 
oricare alta. Nu e de mirare deci că succe- 
sul unor anumite realizări se datorează in 
mare măsură calității muzicii şi a libretelor. 
(Larga audienţă repurtată acum cîțiva ani 
și la noi in ţară de «Vagabondul» atestă 


MILIOANE 


India realizează anual 


350 filme. 
Este a doua 


producătoare din lume. 


C fratele lui Raj, 
gbicului indian. 


pe primul 
rd de spec 
e pe an! (de 


' © populație de 
ber 5 000 de săli 
date informația 
Bonale industria 
de investiții de 
deține o poziţie 
muri importante 


® fata unui ade- 
ic, a cărui expli- 
arte în faptul că 
, este unicul tip 
ces masele largi, 
۲۹3۸٥ accepției 
teritoriul Indiei 
căror suprafață 
cea a Europei) 
ră a mai pune la 
e 90% din 


estiel incit filmul 
= esperanto 
are ideal cu ma- 


dițiile cultu- 
or, în care 
fundamen- 
lā si pe arta 
e» trebuie in 


0 intermezzo- 
nzurii extrem 
nterzis pe 
nimii cintind 
e şi romantism 
entele-cheie ale 

cintate). 
procedeul 
e te-ai obiş- 
15ti farmecul 
zonvenţia, ca pe 
8 deci că succe- 
e datorează in 
şi a libretelor 
acum cițiva ani 
sbondul» atestă 


Lucia Bosé şi Cristopher Sanders, interpreții «lernii la Mallorca». 
au plecat de la New Delhi cu cite un «Păun de argint». 


Lui Visconti ca cineast i s-a conferit «Păunul de aur» 
şi nu filmului său «Damnaţii» cu Dirk Bogarde și Ingrid Thulin. 


de altfel popularitatea internaţională a a- 
cestui tip de cinematograf bazat pe lansa- 
rea citorva șlagăre) Adesea chiar numele 
compozitorului și al libretistului sint scrise 
pe afişe cu litere mai mari decit cel al 
regizorului. 


Star-sistemul 
mss 


Ceea ce însă in mod neindoelnic asigu- 
ră succesul unui film este prezența vede- 
telor. Printr-un fenomen ciudat si greu 
de explicat, în timp ce in Europa și recent 
in America, mitul starului este in declin, 


in India el cunoaște o uluitoare ascensiune. 


Statisticile o indică clar: spectatorii merg 
la cinematograf în primul rind ca să-și 
vadă idolii: Dilip Kumar, Shashi Kapur 
(fratele mai mic al lui Raj), Sharmila Ta- 
gore, Vaheeda Rheman, Saira Banu sint 
nume la auzul cărora mulțimile se precipi- 
tă să ia cu asalt sălile. Această idolatrie, 
combinată cu «priza» șlagărelor, face ca 
filmele de succes să fie revăzute de către 
fiecare spectator de mai multe ori la rind. 
În asemenea condiţii e greu să rezişti ten- 
tației comercialului. Ceea ce se şi întimplă. 
Majoritatea scenariilor sint simple pre- 
texte — variante ale unor teme devenite 
«clasice», gen: băiatul bogat se îndrăgos- 
tește de fata săracă, sau viceversa, băiatul 
sărac, etc., pentru punerea in valoare a 
vedetelor și pentru lansarea șlagărelor. 
Reţetele sint ușor de preparat: puțină iubi- 
re condimentată cu o intrigă polițistă (de 
preferință răpiri), mai mult melodrama si 
mai multe lacrimi, interludii comice-bute, 
partea muzicală plus happy-end-ul de ri- 
goare. De obicei, trei sferturi din lungimea 
filmului se consumă cu diferitele ingre- 
diente comerciale si abia in ultimul sferi 
trebuie «presat» în grabă adevăratul lor 
conținut. Cit despre bieţii actori, aceștia 
sint un fel de roboți care lucrează din zori 
pină-n noapte. În principiu un star la modi 
„ste angajat concomitent în realizarea .: 
20—25 de filme! Din această cauză, de alt- 


tel, durata medie de turnare a unui film 
oscilează între doi-trei ani, totul fiind în 
funcţie de zilele de filmare ce pot fi smulse 
actorilor. Desigur însă că acest tablou este 
valabil numai pentru domeniul filmelor 
comerciale inferioare. 

Pentru că există o largă categorie de 
cineaști care incearcă să amelioreze siste- 
mul şi implicit să ridice nivelul cinemato- 
gratului indian. Unele vedete — cum este 
de pildă Dilip Kumar, cel mai popular actor 
indian — nu acceptă să colaboreze la mai 
multe filme deodată. Altele, şi numărul lor 
e în creștere, pentru a nu mai depinde de 
producător sau de regizor, și-au asumat 
atit răspunderea financiară cit şi pe cea 
artistică a filmelor lor. Este cazul lui Raj 
Kapur sau al lui Dev Anand. Alături 
de aceștia, Sunil Dut şi Manoj Ku- 
mar au pornit pe aceeași cale spinoasă, 
a ceea ce s-ar putea numi «film de autor 
sui generis». Este o tendință meritorie. 
care are în același timp meritul de a reabi- 
lita, în cimpul filmului comercial, prestigiul 
regizorului, pină acum destul de ignorat 
de marele public. 
س‎ 


Şcoala bengaleză 


Şi totuşi, în general, cind se vorbește 
despre filmul indian, în mod automat nu se 
invocă aceste producții «tradiționale», ci 
cele tip Satyajit Ray, de factură oarecum 
mai «europeană». Faimoasa lui trilogie 
«Pather Panchali», «Apur Sansar» şi «A- 
parajito», l-a înscris pe Satyajit Ray în 
rîndul primilor 10 mari regizori ai lumii, 
cucerind la un loc mai multe trofee inter 
naţionale decit intreaga cinematograiie 
indiană. În acelaşi timp, succesul său a 
demonstrat existența posibilității de afir- 
mare, în filmul indian, a unui nou stil- 
realist, retuzind orice clișee comerciale și 
concesii artistice. 

Satyajit Ray şi-a inceput bătălia solitară 
pentru impunerea unei noi etici și estetici 
cinematografice, la Calcutta, unde se află 


concentrată intreaga producție filmică ben- 


galeză (Calcutta este al treilea centru 
important al Indiei, după Bombay și Ma- 
dras). Treptat, în jurul lui s-au grupat o 
serie de alți realizatori, dintre care cei mai 
cunoscuți sint fără îndoială Tapal Sinha 
şi Mrinal Sen, și astfel a luat naștere 
«şcoala bengaleză», celebră astăzi pen- 
tru vitalitatea, realismul si mai ales factura 
internaţională a stilului ei. 

Aceasta nu inseamnă, desigur, că Sa- 
tyajit Ray sau Tapal Sinha au «copiat» 
vreuna din tendințele occidentale, sau că 
au făcut concesii gustului publicului non- 
indian. Cituși de putin. Eliberaţi insă de 
schemele tradiționale ca şi de tentația 
imaginilor folclorice, ei au abordat reali- 
tatea indiană cu gravitatea unor artiști 
autentici, preocupați să-i descopere și 
să-i analizeze esența. Realizate aproape 
exclusiv în alb-negru (şi aceasta este o 
opțiune semnificativă in contextul pro- 
ducţiei naţionale pentru care pelicula co- 
lor constituie aproape o obligativitate) 
filmele lor au adus în prim plan oamenii 
simpli, fără a infrumuseța insă mizeria 
existenţei lor, fără a o aureola cu false 
aure romantice, descriind-o numai cu o- 
nestitate, compasiune și dragoste. 

Într-o țară ca India, vastă cit un conti- 
nent, în care totul trebuie socotit la scara 
colosalului, cinematografului i se oferă 
astăzi perspective infinite. Studenţii tină- 
rului institut de cinematogratie din Poona 
(a cărui dotare tehnică ultra-modernă i-o 
pot invidia multe şcoli cinematogratice din 
Europa) au deschise înaintea lor toate 
porţile. Fie că vor păşi pe urmele lui 
Satyajit Ray sau ale lui Raj Kapur, sarcina 
lor este la fel de grea, dar și pasionantă: 
cu ochii atintiti pe ecrane, ii aşteaptă un 
public de 600 de milioane. 


Manuela GHEORGHIU 
29 


Figurantul 
de la 
Folies 
Bergère, 
inspirator 
al 
realismului 
poetic 

în 

filmul 
francez. 


film si poezie 


Gabin, boemul 


Gabin, dezertorul 


۲۲ NI Am citit undeva că Gabin 


«a realizat pe ecran peste 
80 de roluri, de personaje de 
hN tot felul: june-prim , seducă- 

tor, măcelar, pictor, medic, 
poet, țăran, vinător, acrobat, dansator, 
marinar, servitor, șofer». Şi altele... aș 
spune eu. Alte roluri tot atit de importante. 
De pildă, personajul detectivului, în spe- 
cial, excelentul Maigret al lui Simenon: 
apoi soldatul din «Legiunea străină», pre- 
cum şi dezertorul din «Quai des Brumes», 
precum și prizonierul din «La grande ll- 
lusion», precum şi generalul pensionar 
zaharisit din «Tatuatul». În «Traversind 
Parisul» Gabin este un amator de felii de 
viață, un fotograf-artist colecționar de 


tot homer e mai frumos... 


În filmul lui Chabrol «Fiara trebuie 
să piară» (după un scenariu de Paul 
Gegauff inspirat de romanul englezu- 
lui Nicholas Blake) există un moment 
de meditaţie. Îi revine actorului Michel 
Duchaussoy (Marc în film) să ţină o 
lecție poetică fiului său Phillipe, o lec- 
ție bineînțeles fără aere savante sau 
moralizatoare, ci mai mult ca o destăi- 
nuire, un monolog filozofic. lată-l: 


«Cei mai mulți dintre oameni preferă 
Odiseea, 

dar Iliada este lucrul cel mai 
sublim 

ce a fost scris vreodată. 

Şi ai să vezi mai tirziu, cind ai să 
citeşti Kafka, 


dacă ai să-l citești, 

ai să vezi atunci că este aproape 
același lucru. 

În sfirşit, Homer este cu mult mai 
frumos: 

Se vorbește acolo despre un oraș 
la care nu se ajunge niciodată. 
Şi despre sule si sute 

de tineri eroi ce se bat și mor 
pentru lucrul ăsta ireal și 
inaccesibil. 


Ai să vezi că este subiectul cel mai 
simplu cu putință, 

cu niște amănunte poetice 
neasemuite. 

Și în privinţa asta, cind un poet prost 
descrie o moarte, 

el foloseşte clișee 


mecanice. 
Vorbeşte de ochi ce se sting, 

de... sudoarea ce broboneşte fruntea, 
de inspăimintătoarea schimonosire 
umană... 

Nimic din toate astea n-ai să găseşti 
la Homer. 

Fiecare moarte pe care el o descrie 
e deosebită, 

reală chiar. 

Mi-aduc aminte, există un moment 
în care un tinăr troian urmărit 

de Diomede 

este străpuns de lance în ceafă, 

și lama acesteia ii iese pe gură 

ca o limbă de metal, 

și el se zvircoleşte pe !ہام‎ 
mușcind din oţelul rece.» 


Gabin, pacificul 


situații psihologice ironice, consumator 
rafinat de documente omenești. Asta este 
el în filmul amintit. Nu-l vedem nici un mo- 
ment cu bidineaua în mină. Veţi spune 
poate că el este așa fiindcă e pictor? Nu! 
Din contra. S-a făcut pictor pentru că este 
așa. Putea să se facă romancier. Cauza 
însă era personajul, același, indiferent 
de meseria aleasă. Tot așa și cu perso- 
najul «medic». Același raționament. Eroul 
din «Un minut de adevăr» este un om din 
aceia care, cum se zice în româneşte, 
«cred omului», care trăiesc pentru a înțe- 
lege şi pentru a ajuta pe semenii lor, 
produs al unei alianțe de bunătate innăs- 
cută şi cultură căpătată, Interesul adinc 
al acestui rol este că avem aci un caz de 
pană de inteligență. Acest om care ştia 
atit de bine să înțeleagă păsul altuia, 
deodată se închide ca o stridie. Căci acum 
e vorba de ambiţul lui de mascul încorno- 
rat. La sfirșitul filmului apare «minutul 
de adevăr», unde omul nostru înțelege 
iarăși tot. Cine l-a învăţat asta? Dascălul 
cel mare: moartea, partenerul de intrecere 
al medicului credincios jurămintului hipo- 
cratic. 


«Cazul» Gabin 


În acea listă de personaje găsim si 
cuvintul «servitor». În «Monsieur», Gabin 
nu e servitor, ci face pe servitorul. Perso- 
najul e un bogătaș rentier care, jumătate 
din plăcerea de a se juca și de a demasca 
mici murdării legate de condiţia de «domn» 
(stăpin, rentier, patron) — şi jumătate 
dintr-o sinceră, pură filantropie față de o 
fată săracă pe care vrea s-o ajute, se 
angajează în acest joc social. El fusese 
destui ani «domnw», «conașu'» «boierw», 
pentru a ști ce se petrece în capul servi- 
torilor, pentru a ști mai ales disprețul 
acestora pentru stăpini. Şi se pasionează 
pentru picanta aventură. Nu «servitor» 
se numeşte personajul, ci mai degrabă 
actor amator. Foarte interesant. Nimeni 


PROCESUL GALE 


nu-i con 
«cazul 6 
actorul 6 
de trădăt 
comisă d 
vom per 
altfel caz 
de cronic 
alcătuias 
grijă de û 
cluzie. N 
grabă de 
dea insă 
sentință ۱ 
citări din 
lată o ; 
de Galluș 
de»: au f 
Întrebate 
dă. Din 
răspuns: 
bar n-am 
rul Nr. 1i 
măcar ur 
mai adese 
de illusic 
«Les gran 
sol» — CI 
Nu vă ati 
Melodie la 
faptul că 
60 regretă 
de-a lung 
felul cum. 
după răzt 
flictul lui 
34 îi atribu 
gură că r 
fugă minc 
Urmeaz 
primite de 
de france 
Dar inaint 
mintim în 


Numele 


cu! 


consumator 
5. Asta este 
Inici un mo- 
Veţi spune 
pictor? Nu! 
Wiru că este 
ier. Cauza 
L indiferent 
۴ cu perso- 
ment. Eroul 
8 un om din 
românește, 
iru a inte- 
semenii lor, 
tate innâs- 
mesul adinc 
ت5‎ un caz de 
m» care știa 
sul altuia, 
E Căci acum 
cul incorno- 
pe «minutul 
inu înțelege 
a? Dascălul 
de intrecere 
întului hipo- 


je găsim și 
eur», Gabin 
torul. Perso- 
we, jumătate 
= a demasca 
a de «domn» 
si jumătate 
pie față de o 
-© ajute, se 
#. El fusese 
"> «boieru'», 
capul servi- 
es disprețul 
# pasionează 
u «servitor» 
mai degrabă 
ant Nimeni 


Gabin, înțeleptul 


nu-i contestă imensul său talent. Totuși 
«cazul Gabin» există. Dar nu-i vorba de 
actorul Gabin, ci de omul Gabin, mai exact 
de trădătorul Gabin. E vorba de trădarea 
comisă de el faţă de arta actoricească. Ne 
vom permite să o analizăm noi aici. De 
altfel cazul n-a fost incă «judecat» nici 
de cronicarii străini. Ei s-au mulțumit să 
alcătuiască dosarul, abținindu-se însă cu 
grijă de a-l rezolva, de a trage vreo con- 
cluzie. Numărul de «piese» sint mai de- 
grabă defavorabile prevenitului. Vom ve 

dea insă că verdictul se cuvine să fie o 
sentință de achitare. Poate chiar cu feli- 
citări din partea instanţei. 

lată o primă «piesă» de dosar. Un fel 
de Gallup instituit de revista «Cin&mon 
de»: au fost întrebate 223 de persoane 
Întrebate la întimplare, culese de pe stra 
dă. Din acestia. absolut niciunul n-a 
răspuns: «Jean Gabin? Nu cunosc. Ha 
bar n-am!»; apoi: 139 il, consideră acto- 
rul Nr. 1 al filmului francez; 122 pot numi 
măcar unul din titlurile filmelor lui (cel 
mai adesea «Quai des brumes», «La gran- 
de illusion», «Touchez pas au grisbi», 
«Les grandes familles», «Mélodie en sous- 
sol» — Cheiul ceturilor, Iluzia cea mare, 
Nu vă atingeţi de gologani, Marile familii, 
Melodie la subsol); 89 de persoane deploră 
faptul că turnează numai filme mediocre; 
60 regretă că face mereu același «număr» 
de-a lungul filmului; 157 îl admiră pentru 
felul cum a știut să suie din nou povirnișul 
după război; 153 ii dau dreptate in con- 
flictul lui cu agricultorii din Normandia; 
34 îi atribuie un caracter execrabil; 29 asi- 
gură că numele său e deajuns ca ei să 
fugă mincind pămintul. 

Urmează mărturii mai detaliate, scrisori 
primite de la categoria cea mai interesantă 
de francezi, de la «franțuzul mijlociu». 
Dar inainte de a le cerceta, e bine să rea- 
mintim în citeva cuvinte 


biografia inculpatului. 


Numele său adevărat e Jean-Alexis 


Gabin, îndrăgostitul 


Moncorgė, născut la 17 mai 1904 la Paris 
și nicidecum la Mérial, în Seine-et-Oise, 
cum spune marele Lexicon italian. În 1923 
debutează ca figurant la Folies Bergăres 
II vedem apoi la Vaudeville, într-o revistă 
de Rip şi la Bouftes, intr-o operetă de 
Maurice Yvain. În 1927, Mistinguette îl 
angajează ca «boy» la Moulin-Rouge. 
Acolo va juca in două reviste, din care 
una cu Georgius. În 1928, la Bouttes Pa- 
risiens creează «Flossie» şi «Arsâne Lu- 
pin-bancher». Filmul care îl va face brusc 
vedetă va fi «La Bandera» de Julien 
Duvivier (1935). Film epocal, după un ro- 
man de Mac Orlan, turnat în Maroc, cu 
băieţii din Legiunea străină. Parteneri de 
mina intii: Pierre Renoir (mare actor, 
frate cu regizorul), Modot, Aimos, o fe- 
meiușcă lansată atunci, Annabella şi o 
altă debutantă de care se va mai 
vorbi: Viviane Romance. Era primul film 
în care Charles Spaak e scenarist și 
dialoghist. Un an mai tirziu, aceeași splen 
didă Viviane Romance, de data asta într-un 
rol de lepădătură, va rupe în bucățele prie- 
tenia a doi «bărbaţi dintr-o bucată»: Ga- 
bin si Charles. Vanel. Filmul se numea 
«La belle équipe», tot de Duvivier. Un 
film, cum se zice, «social», gen pe care 
Frontul popular» il adusese la modă. 
lar doi ani mai tirziu, marele eveniment: 
«Pepe le Moko», de același Duvivier. Fil- 
mul a avut un atit de mare succes incit 
anul următor, la Hollywood, Cromwell face 
un «remake», unde rolul lui Gabin e in- 
terpretat de Charles Boyer iar cel al fru- 
moasei Mireille Balin, de nu mai puțin 
frumoasa Hedy Lamar. În «Pépé le Moko» 
Gabin naşte personajul fascinant al omu- 
lui din popor, cu suflet de o boierie infi- 
nită, totodată dur și delicat, sceptic şi 
poet, curajos şi dezabuzat. Acest perso- 
naj îl vom găsi, de-atunci, mereu. Şi me- 
reu altfel. Duvivier i-l predă intact lui 
Carne, care nu-l schimbă, ci doar îl întă- 
reşte și îl nutrește cu alte și mereu alte 
sfişietoare reacții sufleteşti. Se poate 
spune că Gabin e principalul autor al aşa 
numitului, aşa de interesantului «realism 
poetic». 


Carne a arătat, mai bine decit Duvivier, 
vina societăţii actuale; a arătat mai ales 
cum dragostea cea adevărată, adică acel 
mare amor, care locuiește în eternitate, 
aproape că nu se mai întilneşte azi decit 
la clasele sărace. Gabin le-a dat această 
idee celor doi regizori. «Pépé le Moko» 
ştie că riscă să fie ucis dacă iese din acea 
kasbah algeriană unde iși are adăpostul 
şi cartierul general. Totuşi o face pentru 
a-și revedea iubita. Tot Gabin, în «Quai 
des brumes», dezertor, se imbarcă pe un 
vapor spre alte continente, dar citeva 
ceasuri inainte de plecarea vasului, de- 
barcă. Nu poate trăi fără iubita lui, Michèle 
Morgan. Şi moare. Amorul acestui tip de 
amant nu e paroxistic, exaltat, exagerat. 
El nu iubește cu frenezie, ci caută în dra- 
goste puritate, caută acea încredere fără 
rezervă în dragostea celuilalt; caută acea 
fuziune sutietească totală, preocupare de 
cinste în toate vorbele și faptele, oroare 
de tot ce e calcul meschin. Nu beție caută 
acest amant, infățișat nouă de Jean Gabin, 
ci liniște, împăcare. Ușurinţa cu care el 
disprețuiește primejdia nu vine din faptul 
că și-a pierdut minţile, ci din faptul că 
cugetul lui s-a așezat deasupra primejdiei. 

Cind un actor, aproape în aceeași må- 
sură cu regizorii şi scenariştii cu care a 
lucrat, este autorul nu numai al unui per- 
sonaj, dar al unui întreg curent de artă, 
nu găsiți că e ridicol să-l invinuim că «se 
repetă»? Da, se repetă, căci cărămidă 
peste cărămidă trebuie să aşterni cind 
clădești un monument obştesc. Cărămi- 
zile, luate separat, sint identice; dar fie- 
care din ele aduce adaos şi schimbare 
la linia generală a monumentului. Chiar 
circotaşii care se pling de revenirea lui 
Gabin la același tip caracterologic nu se 
pot abține să nu folosească cuvintul 
«splendid» vorbind de arta lui. 

lată una din cele mai severe mărturii, 
martora fiind domnișoara Françoise Crou- 
zot, 28 de ani, secretară: 

«Gabin aparține celei mai proaste spete, 
aceea a actorului care joacă cu creierul, 
nu cu măruntaiele. Totul e gindit, calcu 
lat, ales. Lucru splendid, (sublinierea e a 
noastră) uneori, dar de care te saturi re- 


Gabin, 

un erou 

de 

Tebă proletară 


Gabin, circumspectul 


pede. Doreşti din timp în timp un țipăt, 
un urlet, ceva care să țişnească din burtă. 
Ceea ce agravează cazul Gabin e că de 
zece ani se complace în lucru gata-făcut. 
Dialoghistul LUI atitrat îi clădește o po- 
veste pe măsură, regizorul LUI preferat 
pune totul în conserve, și uzina Gabin vă 
livrează un produs de consumaţie cu- 
rentă, preparat exclusiv în vederea înca- 
sării de cit mai mulți bani, fără nici o 
surpriză, fără nici o indrăzneală. Atita 
numai că după al 75-lea exemplar cam 
oboseşti.» 

Aşadar, deși această tinâră domni 
şoară, care se plictisește dacă pasiunea 
nu emană de la abdomen, folosește 
totuși cuvintul «splendid» pentru toate 
cazurile cind d-sa nu s-a plictisit încă de 
prea multa cerebralitate a proletarului 
Gabin. 

Cred că problema e clară. Este ridicol 
să reproșezi unui actor că «se repetă», 
cînd acest actor nu e un simplu mesager 
al unei teme, ci coautor, ba chiar princi- 
pal autor al unui întreg curent de artă: 
admirabilul, tecundul curent botezat: «rea- 
lism poetic». 

Dar reproșul cel mare adresat lui Ga- 
bin e altul. «Cazul Gabin» este un caz 
de trădare. Acest actor ar fi trădat, pare-se, 
meseria de actor. 


Războiul lui Gabin 


Asta însă reclamă o reintoarcere la bio- 
gratia inculpatului. La 2 septembrie 1939 
este mobilizat (are 35 de ani) la marină 
şi trimis la Cherbourg. În 1940 capătă o 
permisie excentională ca să termine fil- 
mările din «Remorques». In momentul 
dezastrului Franței, al invaziei naziste, 
Gabin se află in zona de Sud, neocupată. 
Retuză propunerile de filme care i se fac 
si părăseşte Franta in 1941, pentru Sta- 
tele Unite, via Spania-Portugalia. De 
voie, de nevoie, se duce la acel Hol- 
lywood unde jurase să nu pună piciorul 
niciodată. De alttel, acolo se plictisește 


de moarte, deși găsise compania unor 
31 


Gabin, Frangoise Arnoul si French-Can-Can-ul. 


prieteni buni (Charles Boyer, regizorul 
Jean Renoir, Duvivier, colegul Marcel 
Dalio). Nu știa o boabă englezeşte. În- 
vatã, și astfel în 1942 turnează un admi- 
rabil film, «Moontide» («Maree», regizat 
de Fritz Lang şi Archie Mago, avind ca 
parteneră pe delicioasa Ida Lupino); apoi 
«Impostorul» (de Duvivier). Dar viata de 
emigrant nu-i place, mai ales departe de 
o țară care avea atita nevoie de oamenii 


«Am chef de niște filme foarte vechi 
Mi-e dor — dacă stau să mă gindesc bine 
— de Charlie Chaplin» — spune Marin 
Sorescu. Şi mie. Dau buzna la cinematecă, 
sperind încă o dată să aflu cum au respirat 
acești oameni minunaţi în mașinile lor 
zburătoare, ce paragraf din testamentul 
lor ne lasă averea aceea fabuloasă pe care 
nu știm s-o administrăm. 

Sute de ani lumină 
Milioane de ani lumină — 
Iarbă grasă putrezind 
Straturi peste straturi.* 

Formulăm pe stradă teorii semipre- 
ţioase despre adevăr, despre modernism, 
despre incapacitatea maşinilor nevrozate 
de a se emoționa. Trecem cu preocupată 
indiferenţă peste tot ce ne este la înde- 
mină — simplu, magnific, şi semnifica- 
tiv. Imaginăm sensuri ireversibile şi 
absolute conducind destine de hirtie 
în banala, dar inepuizabila dramă a 
necomunicării, sau o rezolvăm vis-ă-vis 
— tandru și laborios într-o horă mare 
la o sărbătoare a recoltei. 

Cite o pală de vint mai puternic 
Ne-mbată nările 

Si-ncepem, oameni, și păsări şi pietre, 
Toată turma, 

Să ragem in sus. 

Uităm neatenţi că idolii ultimului 
festival de la Moscova — de pildă — n-au 
fost nici Sarita Montiel, nici Alberto 


* Între stele» — de Marin Sorescu 


32 


ei. În 1943 se angajează în Forțele Navale 
Franceze ale lui De Gaulle. Cind e demo- 
bilizat în 1945, pe pieptul lui stau două 
decoraţii: Medalia Militară și Crucea de 
Război. 

Întors în Franța, turnează într-unul din 
cele mai bune filme ale sale: «Martin 
Roumagnac», alături de Marlene Dietrich 
care joacă într-o franțuzească tot atit de 
impecabilă cit și englezeasca sa. Între ei 


se naşte o mare prietenie, şi chiar mai 
mult. 


Fermierul Gabin 


În ultima vreme Gabin şi-a cumpărat o 
fermă în Normandia și s-a pasionat pentru 
agrestele, bucolicele sale ocupaţiuni. Să-i 
dăm cuvintul: 

«Am luat meseria mea de fermier foarte 
în serios. La început habar n-aveam de 
nimic. Mi-am cumpărat o carte şi mi-am 
făcut din ea o carte de căpătii. Noapte de 
noapte mă scol și tocesc zdravăn. Acum 
sint imbatabil pe chestia vacii albe de 
Normandia şi a taurului australian. Mi se 
spune uneori: «Asta vă destinde, nu-i 
aşa?» «Păi! răspund eu. Că doară imi dă 
nişte bătăi de cap afurisite! Şi eu acol 
le fac pe toate. Ţăran, asta e o meseri 
mult mai serioasă decit cinema-ul. În 
cinema ai de-a face numai cu țicniți. Ac- 
tor — asta nu-i o meserie. Vinzi vint, 
mai ceva decit tipul de pe trapezul zbură- 
tor; ăla cel putin isi riscă pielea. Nu-i de 
ajuns să fii celebru. Mai trebuie ceva. Ti- 
nerii, cînd încep să facă film, nu văd 
dinaintea ochilor decit glorie si interviuri 
Ei sint sensibili numai la praful în ochi 
Nu se uită decit la nume celebre. Dar dacă 
şi-ar da seama că atiția actori de calitate 
sint pe drojdie, numai fiindcă n-au avut 
noroc, sau pentru că lumea ii găsește 
demodațţi, sau pentru că au făcut războiul 
şi că, la intoarcere, lumea i-a uitat — 
dacă s-ar gindi ei la toate astea, ar lăsa-o 
mai moale. Şi in perioadele cind le merge 
bine, dacă ar fi mai prevăzători, ar face 
ca mine. Ar învăța o meserie ca să aibă 
ce minca la bătrineţe». 

Am aiuns la punctul nevralgic al «do- 
sarului». Nişte mic-burghezi francezi, zgi- 
rie-brinză tineri sau bătrini, zic că Ga- 
bin işi birtește meseria, o meserie care 
i-a umflat buzunarele. În fond, zic ei, in- 
teresanţi, in cinematograf, sint pentru el 
numai gologanii. Ca dovadă că acceptă 
să joace în zeci de filme proaste. Dar să 
dăm cuvintul acuzării. 

«De ce isi pune el talentul în serviciul 
atitor filme proaste? Filmele lui cele mai 
bune le-a turnat cind ii mergea cel mai 
rău băneşte și trebuia să accepte orice. 
Dar acum, cind isi poate permite să 
aleagă, de ce se viră în filme abject co- 
merciale, cu realizatori de mina zecea? 
Păcat». Iscălit: Jacques Lettiaux, munci- 
tor calificat. 


O după amiază de vară: Michel Simon, Lilian Gish, Daniel Olbrychski şi eu . 


lată şi o altă mărturie foarte severă: 
«Jean Gabin n-a iertat cinematografului 
că l-a lăsat să cadă timp de 7 ani. Înainte 
de asta, cred că-și iubea meseria. Dar n-a 
putut digera ceea ce el consideră un 
afront. Și așa, acum, se răzbună făcîndu-se 
că disprețuiește o meserie care l-a im- 
buibat. Mă-ntreb chiar dacă nu face dina- 
dins cind turnează filme mediocre, ca 
s-arate bine că chestia artistică nu-l inte- 
resează». Semnat: Claude Lelliez, ospătar. 


Gabin — omul 


«Nu- interesează»? Dar tocmai pentru 
că chestia artei și artiștilor îl intereseaza 
cumplit, tocmai de aceea si-a luat el 
fermă si munceste acolo ca un țăran 

Publicul nu se inșală niciodată asupra 
valorii operelor şi nici asupra talentului 
actorului. Dar îi place să schimbe! Şi 
dacă i se dă ceva tot atit de bun, uită 
lucrul bun precedent. E soarta amară a 
divismului, este tragedia vedetei de pre- 
tutindeni. Infernul hollywoodian este pa- 
vat cu asemenea famelici strigoi. Gabin 
a cunoscut personal, pe pielea lui, bleste- 
mul uitării care-l paste pe actor. De aceea 
este el arțăgos ori de cite ori vede un ca- 
narad că se imbată de succesul clipei și 
nu se gindeste la ziua de miine, a lui şi 
a copiilor lui. De aceea, zice el, ferma sa 
din Normandia vrea să fie o pildă de cu- 
minţenie, o lecție prietenească, o povaţă 
înțeleaptă adresată, rugălor, atitor cama- 
razi deocamdată fascinaţi de izbinzi atit 
de trecătoare adesea. 

Închei acest dosar al «Cazului Gabin» 
cu o ultimă depoziție de martor, aceea a 
unei tinere ucenice, Monique V, care 
zice: 

«Arțăgos? Poate. Dar in tot cazul un 
om de caracter. Mi-a plăcut așa de mult 
cum a știut el, după război, să suie la 
loc povirnișul coboritor. Nu-l mai voia 
nimeni. În anii aceia (7 ani), el venea fru- 
mos să-și incaseze alocaţia de șomer. 
Cind ai făcut foamea, asta lasă urme, 
şi-ţi dă dreptul să fii niţel arțăgos». 

«Arţăgos? Da. (Zice Gabin). Desigur, 
sintem cu toții nevoiţi, in viață, să facem 
concesii. Dar să renunţ eu să le spun 
dobitocilor: sictir! — asta nici în ruptul 
capului. Asta e la mine, cum să zic? ceva 
fizic». 


D.I. SUCHIANU 


Sordi. Nici Maximilliam Schell, nici chiar 
Monica Vitti, sau, dacă ar fi venit, nici 
Claudia Cardinale. Căci... 

Genericul acestui festival a reţinut 
Participarea extraordinară a Lilianei Gish 
şi a lui Michel Simon. 

Trecători timizi, cu ochi de copil 
mirat prin holul pavoazat cu capete al 
Hotelului Rossia, buni și blinzi ca nişte 
bunici îngăduitori, care se lasă trasi de 
barbă de nepoții lor năstruşnici cu ghe- 
te pătrate şi aere de filfizoni. Dacă ai 
fericirea să poți beneficia de o întimplă- 
toare plimbare cu ei pe bulevardul 
Kalinin, uiţi să priveşti construcții uriașe 
de beton și sticlă. Ti-e dor de păduri de 
mesteceni, de poveşti blajine și te întrebi 
grijuliu, dacă nu cumva acolo la spate, 
în maşina decapotată nu e prea curent, 
ca să-i poftești mai puțin comod, dar 
mai ferit, în față, lingă șofer. 

Ce repede e răsuflarea noastră, 

Ce gifiită e pendula asta 

În jurul căreia innebunesc holbati 
Atitea miliarde de ochi! 

Şi în timp ce se bucură ca nişte ado- 
lescenți că vintul le bate fata şi părul, 
cauţi pe obrajii lor, în cutele de pe mii- 
nile lor ce ascunde zimbetul acela. 

O, între stele 
E atita timp degeaba... 


Irina PETRESCU 


* kxk 


Producție a studioului din Barrandov. Regia; 
Milos Forman; Scenariul: Jaroslav Papusek; 
Milos Forman; Imaginea: Jan Nemecek; Cu: 
Pavla Martinkova, Jan Vostrcil, Vladimir Puch- 
olt. Premii: Voile d'Or—Locarno 1964, Mos- 
tra Veneţia 1964. 


Cred că „Asul de pică“ e cel mai 
frumos Forman. Aici, obsesiile sînt 
clare ca la radiografie. Aici, refuzurile 
sînt mai limpezi ca oriunde. Critica 
mediocrității cotidiene e rostită pe 
cît de răspicat, pe atît de liniștit, 
Şarja e minimă. Caricatura — mută. 
E o extraordinară liniște în argumen- 
tare, în analiză, în diagnostic. Film 
feroce, crud, rău — dar calm. Fiindcă 
toate tristețile sînt respectate, fi- 
indcă întreaga sinceritate a autorului 
e nealterat pusă în slujba tristetii. 
Forman ştie în acest film că nu poți 
fi trist, îngîndurat, nostalgic — cu - 
vervă, cu dezinvoltură, cu măies- 
trie. Faţă de „Asul de pică“ — „Cons 
curs" (filmul de debut) sau „lubirile 


Ahoil Ahoi! (Jan Vostrcil şi Vladimir Pucholt—,„Asul de pică“) 


unei blonde“ — sînt fie prea studiate, 
fie prea expresive. 

Spiritele cultivate vor vedea aici 
transpunerea celebrei relații dintre 
Kafka și tatăl său, a nu mai puțin ce- 
lebrei scrisori a fiului către părinte, 
în care respectul se transfigurează 
în revoltă și dispreț. „Asul de pică” 
e într-adevăr un adolescent terorizat 
de părinte, condiţionat de respect 
şi sentimentul pendinte, care — e- 
ventual — va ajunge la revoltă si 
oricum la dispreț. Dar el nu replică, 
nu-și înfruntă adversarul, nici vorbă 
că nu-i va scrie şi nu va aduce argu- 
mentele evoluate ale scrisorii. El 
tace. El „înghite“. El, mai ales, pri- 
vește. Forţa filmului nu constă în 
„literatura“ lui şi în speculația Ii- 


vrescă pe marginea imaginii. Ci în 
privire, Adică în tot ce are mai pro- 
priu și mai intim cinematograful. Pu- 
ține filme sînt atît de cinematografice 
din chiar mecanismul „subiectului“: 
tată! își trimite fiul la „meserie, „me- 
seria“, prima meserie a unei vieţi de 
om va fimeă privească, să urmărească 
atent, încordat, cu ochii, oamenii care 
intră într-un magazin alimentar cu 
autoservire: care fură? care încear- 
că să fure? Prima meserie este aceea 
de a supraveghea, de a împărți oa- 
menii în hoți şi cinstiţi, o viață de om 
începe de la bănuială și neîncredere 
în oameni. Așa e normal să înceapă 
o viață de om? Aceasta să fie prima 
meserie a unui om? Acestea-s în- 
trebările filozofice ale „asului de 
pică“ conţinute nu în replică, nu în 
dialog, ci — cum scriam — în ochi. 
Filmul e evoluţia acestor întrebări 
în ochii adolescentului, evoluția de 
la supunere la tristeţe, de la refuzul 
rezistenței pînă la teroarea mută. 
Căci tatăl nu numai că nu înţelege 
— dar şi „teoretizează“, în lungi lecţii 
de morală conformistă, și teoretizînd, 
terorizează. Ca de obicei, la Forman, 
„balul“, ieşirea în lume, societatea 
în momentul privilegiat, vulnerabil, 
al „destinderii“ ei — constituie piesa 
de anvergură, bucata de virtuozitate, 
greu de egalat ca putere de obser- 


vaţie, ca acuitate critică. Aici „ba- 
lul” e filmat îndelung, cu aceeași li- 
nişte care domină întregul material, 
cu aceeași mare tristețe descinsă din 
tot ce s-a demonstrat în bucătărie, 
în băcănie sau pe malul apei: teroa- 
rea conformismelor atinge aici apo- 
geul. „Asul de pică” nu știe să danseze, 
nu știe să stea la coadă pentru o bău- 
tură, nu ştie să privească o fată și 
marea sa problemă va fi prietenul său 
(acel progigios pianist din „Blon- 
da...) care, beat, cere tuturor să-l 
salute rostind sacramentala formulă 
a fiecărei zile: „Ahoi“... Acest „Ahoi“ 
va teroriza balul de sîmbătă seara... 
Tirziu, la o masă, un maistru plin de 
virtuți morale va ţine lecţia de mora- 
گا‎ zilnică, aceea pe care tata, mîine 


dimineaţă, o va rosti — fireşte — în 
bucătărie. 

Nimeni nu urlă. „Asul de ام‎ pris 
vește. 


Radu COSAȘU 


kk 


Producţiea studiourilorengleze. Regia: Joseph 
Losey; Scenariul: _Evan Jones; Imaginea: 
Chic Waterson, Cu: Dirk Bogarde, Tom Cour- 
tenay, Leo McKern, Barry Foster. Premiul: 
Cupa, Volpi pentru interpretare lul Tom 
Courtenay — Veneţia 1964 


Tot timpul cît a durat proiecția 
acestui film am avut senzaţia că îl mai 
văzusem, de multe ori, că îl ştiam și 
că de fapt mă plictisesc. Acea plic“ 
tiseală care apare, inerent, de la a 
treia vizionare a oricărui film, oricît 
de „capodoperă“ ar fi el. 

Încercînd să depășesc „starea”, 
am dorit cu ipocrizie să descopăr ara 
gumente contra mea, nu numai pena 
tru că așa se cade să facă un critic; 
dar pentru că în mod real se vede 
limpede că „Pentru patrie și rege“ 
e un film solid, serios, cu ambiţii. 
lar autorul lui era Losey, cel care a 
făcut „Accidentul“ (după „Patrie 
şi rege"), un film care mi se păruse 
singurul comparabil cu „Blow Up”. 
N-am reușit. 

Calitatea unui spectacol adevărat 
se măsoară prin aceea că el nu poate 
fi redat prin povestire, oricît de abil 
ar fi povestitorul. „Pentru patrie şi 
rege“ este unul din cele mai literare 
filme ce-am văzut. Este uşor de po- 
vestit și ușor de imaginat și pentru 
că e un film de război, din care am vă- 
zut atît de multe și atît de bune și 
de toate felurile, încît... Memoria 
spectatorului ultimilor 20 de ani de 
cinema este foarte cuprinzătoare în 
ceea ce privește imaginile de răz- 
boi. Avem serii complete din toate 
emisiunile. Cu atît mai mult cu cît 
subiectul e ineputzabil ca subiect, 
dar limitat ca posibilitate imagist 
că. Războiul e o structură închis 
pentru artă, resursele ei au fost 
adincite pînă la imposibil, fără ca el 
să poată ajunge însă o sursă de fan- 
tastic, fiind prea real, prea mișcător, 
prea: explicit. 

Problema filmului, deși mai spe- 
cială, ne e şi ea cunoscută. Cineva 
observa că omul devine, spre a se 
apăra, insensibil cu moartea și, cu 
încetul, sensul unui război (sensul de 
la începutul și sfîrșitul lui) se pierde 
în această anticameră a neantului. 
Orice tragedie se pierde în război, 
pentru că tragic e însuşi faptul că 
omul e în răzbbi, moare — şi 
restul nu mai contează: valorile se 


amestecă în cimitire cu imbecilitatea 
şi subumanul. 

Abia de aici consecințele pot des 
veni individual tragice, Pacea e mes 
diul adevărat, mobil al tragediei ina 
sului, al libertății, 

Filmul lui Losey ştie toate ۹۰۹ 
tea, Încercarea salvării unul umil 
îns e legitimă. Dar legitimă şi moara 
tea prin execuţie. Losey e interesant 
prin personajul lui Tom Courtenay, 
Acest actor are capacitatea de a 
ilustra o singură (şi poate cea mal 
grea de arătat într-un spectacol) 
stare: ezitarea. Ezitarea e o formă 
a confuziei sau a influențabilulul. 
Flaubert e un ezitant metafizic, 
Personajul lui Courtenay e un ‘ezl 
tant existențial, mărginit şi nelucid, 
De aceea sîntem în confuzie nu cu 
cazul clinic, zi cu tăcerea interioară 
a omului lipsit de imaginaţie. Ne+ 
vpoza lui e mecanică și de aceea desi 
tinul său interesează pe cel capabil 
să înţeleagă, dar nu și pe personaj; 
în fond primitiv și victimă de duzi+ 
ni. Losey are cruzimea războlulul 
însuși — și e polemic în afara filmus 
lui său. 

Courtenay, genericul şi execuția 
— adică părțile mute — sînt singu+ 
rele momente de cinema excelent. 
Cred că în total e o nereușită pentru 
Losey, deși nu pot să nu admir strina 
genta şi sobrietatea, rigoarea cu care 
un „caz literar“ ne e prezentat, Sec; 
lucid și fără nici o concesie făcută 
ieftinului, posibilității de a specula 
infinit si melodramatic pe subiect, 


Gelu IONESCU 
PAT جس جھیت‎ KRE FERT ATE 
Familia 
Tót 


ai EEE — III ESTE za 
xx 


Producţie a studioului Mafilm-Budapesta, 
Regia şi Scenariul: Zoltan Fabri, Imaginea: 
Gyorg Illes; Cu: Imre Sinkovits, Marta Fo- 
na , Vera Venczel, Zoltan Latinovits, Antal 
Pager, Ivan Darvas. 


س سس سے 


Zoltan Fâbri ne spune o poveste 
incredibilă, petrecută însă aevea în' 
secolul nostru. Secol care cuprinde 
în evantaiul. ideologiilor sale speța 
aberantă a dogmei fasciste. Din o- 
poziţia împotriva oricărei violenţe 
exercitate asupra omului, Fábri și-a 
făcut un crez prezent în fiecare din- 
tre filmele sale, Violenţa decurgînd 
din fascism este miezul acestei po- 
vestiri care, pe un ton de comedie 
absurdă, trezeşte dureroase, tragice, 
aduceri aminte. 

Undeva, departe în răsărit, Unga- 
ria hortystă este angajată într-un 
război necruţător. Într-un sat, res- 
pectabila familie a pompierului Tót 
își continuă traiul idilic pînă cînd 
soarta unicului lor fiu, de pe frontul 
nedorit, începe să le tulbure liniș- 
tea. Pentru a obţine favorurile maio- 
rului şi odată cu ele un loc la adăpos- 
tul gloanţelor pentru fiu, familia Tót 
îl invită să petreacă în liniştea casei 


33 


e ecrane 


lor două săptămîni de permisie. 
Maiorul soseşte, nu falnic și chipeș 
cum era aşteptat, ci cu frica-n sîn, 
obsedat de opoziţie, de dușmani rea- 
li sau imaginari, de condamnarea care 
ar putea-o primi pentru faptele sale. 
Teama fi asmute violenta sa sete de 
a oprima, îi stimulează imaginația 
în găsirea mereu a altor arme albe 
în înfăptuirea teroarei. Treptat rea- 
lul este dislocat făcînd loc absurdului 
instaurat de autoritatea abuzivă a 
maiorului. Familia este obligată să 
desfășoare o intensă activitate noc- 
turnă, concretizată în confecționa- 
tul unor cutii. Numărul lor crește 
vertiginos, dar ele nu servesc nici unui 
scop. Ele sînt doar instrumente de 
tortură, Cutiile, elementul concret, 
capătă semnificaţia simbolică a 
actului terorist devenind suportul 
necruțătoarei parabole despre dem- 
nitatea umană ultragiată. Făbri face 
o fenomenologie a terorii cu subtilul 
ei mecanism de șantaj sentimental 
sau material, cu dialogul dintre pro- 
misiune şi ameninţare. Teroarea își 
găseşte susținători involuntari prin 
labilitatea spirituală și nevoia de dă- 
ruire a fiicei lui Tót. Exploatează ins- 
tinctul” matern al soţiei acestuia. 
Execuţia imaginată în final — veri- 
ficînd potenţialul dramatic al absur- 
dului, aşa cum Zoltan Fabri l-a folosit 
în întregul film — răzbună umilinţa, 
restabilește cu macabru umor echi- 
librul dreptăţii, oprind primejdia 
psihozei colective, spunînd Nu pe- 
ricolului rinoceritei fascizante. 


Simona BOTEZ-ROBICSEK 


Păsări şi 
ogari 


kk 


Producţie a studiourilor din R.P, Bulgaria. 
Regia: Gheorghi Stoianov: Scenariul: Vasil 
Akimov, Imaginea: Viktor Ciciov, Cu: Ste- 
fan Mavrodiey, Kiril Gospodinov, Konstantin 
Koţev, Maia Dragomanska. 


Ciîtorva tineri, raliaţi în mod spon- 
tan — am putea spune chiar inconș- 
tient, înţelegînd prin această incon- 
۶11٥15 aspiraţia lor organică spre 
libertate — luptei ilegale duse de 
comunişti, li se intentează un proces. 
Capetele acuzării? Diversiune și sa- 
botaj împotriva armatelor ocupan- 
te. Pedeapsa cerută de procuror? 
Moartea, Date iniţiale pe care le pu- 


34 


tem recunoaște cu ușurință în scena- 
riile foarte multor filme realizate 
în perioada postbelică. Cineastul bul- 
gar refuză Însă tratarea subiectului 
într-o: modalitate directă, concretă, 
„Clasicizată”, repetat utilizată şi ne 
propune un limbaj metaforic ce se 
recomandă prin discreţie, prin can- 
doare, prin poezie. În asta, cred, 
constă marele merit al regizorului. 
Anecdotica propriu-zisă beneficia a- 
prioric de încărcătura emotivă nece- 
sară cîștigării spectatorului, noile 
dimensiuni obținute prin proiectarea 
ei într-o lume a simbolurilor, nu fac 
decit să ridice sensibil calitatea peli- 
culei. Orăşelul de provincie, oame- 
nii, întreaga atmosferă în care tră- 
ieşte micul grup — prezentată în- 
tr-o versiune cinematografică dintre 
cele mai interesante, cu o bucurie a 
imaginii, secvenţe întregi lucrate ca 
un omagiu Fellini, nesugerind însă 
pastişa — se subordonează în perma- 
nent evidenţierii cît mai clare, cit 
mai puternice a jertfei acceptate de 
cei şase eroi. Entuziasmul, exuberan- 
ţa cu care Stoianov isi construiește 
acest fundal, acest plan de perspec- 
tivă are însă, din păcate, repercur- 
siuni directe asupra geometriei fil- 
mului. Și neîntimplător senzația de 
colaj, în sensul lipsei de unitate, a 
suprapunerii mecanice, .revine nu 
odată pe parcursul vizionării. Pen- 
tru că tonul grav, sobru, propriu sec- 


venţelor de un dramatism tulburător! 


alternează în permanenţă, fără a fi 
reclamate de logica conflictului, cu 
micile cochetării ale unui regizor 
nesatisfăcut, pe drept, de inconsis- 
tența scenariului, alternare care în 
final creează o notă de ambiguitate ce 
nu servește filmului, Momentul ares- 
tării şi schingiuirii a doi dintre mem- 
brii grupului este continuat de ple- 
doaria procurorului — prea lungă 
și prea ostentativă cînd o simplă su- 
gerare ar fi fost fără îndoială mai 
semnificativă — lucrată în linii groa- 
se, caricaturale; grotescul călăului 
şi a ajutoarelor lui nu fac decit să 
atenueze, să refuze sentimentul de 
oroare pe care, cu mijloace de o fac- 
tură complet opusă, simpla panora- 
mare a camerei şi a mijloacelor de 
tortură reușise să ni-l impună. 

„Păsări şi ogari“ putea fi o reuşită 
deplină. În felul! în care ne-a fost pre- 
zentat nu-l putem retine decit ca o 
promisiune, dintre cele mai intere- 
sante, a unui regizor, a unui opera- 
tor. şi a unei echipe de actori care 
au dovedit-o, au ceva de spus. 


Radu F. ALEXANDRU 


Ar fi putut fi o reușită deplină („Păsări si ogari”). 


iy 


Zilele filmului 
spaniol 


Alegerea făcută pentru săptămîna 
dela București ne-a prilejuit variatul 
și înteresantul program, reprezen- 
tind producția de ultimă oră a cine- 
matografiei spaniole. 

Creaţii aparţinind unor maeștri 
demult consacraţi cum este Ramiro 
Beleta („Amorul vrăjitor”) sau ale 
unor autori recent impuși cum este 
Basilio Martin Patino („Despre dra- 
goste și alte singurătăţi”), filmele 
neliniştitului seducător cunoscut la 
noi, Miguel Berlanga („Magazinul 
de mode“) sau ale excelentului pro- 
fesionist care este Mario Camus 
(„Această femeie”) s-au derulat în 
cele cîteva zile dedicate filmului spa- 
niol, prilejuind totodată o trecere în 
revistă a performanţelor și tendințe- 
lor acestuia în diferite genuri. Am 
urmărit de la filmul psihologic — 
„Despre dragoste şi alte singurătăţi”, 
la cel revuistic — „Las Leandras", 
de la comedia satirică — „Magazi- 
nul de mode“, la melodramă سض ہے‎ 
ceastă femeie”, de la filmul de fast 
şi montare — „Amorul vrăjitor”, la 
documentarul — „Aripi şi gheare“, 

„Amorul vrăjitor” te încîntă, pur 
şi simplu, printr-o ecranizare somp- 
tuoasă făcută după partitura pro- 
pusă de Emanuel de Falla, în care 
dansul, portul, cîntul spaniol te 
transportă, cu concursul unor dan- 
satori de mare clasă, într-o lume a 
fanteziei şi exotismului în care gitanii 
se întrec parcă să supraliciteze ima- 
ginile unei Spanii feerice, pe care 
fiecare o poartă în închipuirea sa, 
Am regăsit umorul negru al lui Ber- 
langa în „Magazinul de mode". Regi- 
zorul credincios viziunii sale, ce ne-a 
frapat la timpul său, atunci cînd îme 
preună cu Bardem deschidea filmului 
spaniol noi drumuri, își prezintă 
acum contemporanii din unghiuri 
vulnerabile, demascînd micimea de 
caracter şi convenţionalismul socie- 
tăţii. Am admirat-o de diva Sara 
Montiel, în poate cel'mai bun rol 
al său, realizat în regia lui Mario 
Camus, 

Un film inegal dar plin de calități 
şi promisiuni în ceea ce privește re- 
gizorul Patino, ne incită la discuţii, 
Se numeşte „Despre dragoste si 
alte singurătăţi”, Titlul însuși este 
revelator, ca o cheie de portativ, 


atit în privința valorilor cît şi a scă- 
derilor filmului, care rămîne însă 
cel mai interesant din grupajul pre- 
zentat. Poate e nemăsurat de lungă 
această peliculă, dar nici o secvență 
nu este lipsită de semnificație. Struc- 
tura epică, de film-roman, sugerează 
posibila descendență a autorului din 
zona condeiului, tentat să facă din 
literaturizarea acțiunii și a dialogu- 
lui, un stil, o ambiţie, A face disecţia 
căsătoriei unui cuplu de intelectuali, 
în mediul specific unei zone a inte- 
lectualității spaniole de azi, cu mij- 
loacele psihiatriei freudlene, nu era 
deloc uşor pentru un spirit ce se do- 
vedeşte atît de preocupat, de obse- 
dat am spune, de psihopatologie și 
de psihologia socială a cuplului, așa 
cum ne apare la Basilio Martin Pa- 
tino. Deși locurile comuneabundă,deși 
acel „déjà vu" se repetă, dizertația 
lui Patino se susține prin cursivitate 
şi ținta finală apare chiar ca origi» 
nali. 

Lucia Bosé se relevă din nou pu- 
blicului nostru ca o actriță de prim 
rang, Ea aduce nobleţe şi interes în- 
tr-o partitură dificilă, chiar ingrată. 
Nu pot să nu amintesc aici farmecul 
subtil, detașarea cuceritoare care au 
impus-o încă de la primele apariţii, e 
drept în filmele unor maeștri: An- 
tonioni — „Cronica unei iubiri" — 
1950, „Dama fără camelii“ — 1953, 
Bardem — „Moartea unui ciclist” 
— 1954, prilejuind atunci aproape 
o reciprocă afirmare. 

O mare iubire pentru un toreador 
celebru, Domenguin, o hotărăşte însă 
să se dedice în întregime vieţii de 
familie și să renunţe la cea de actri- 
tă. Dar iat-o acum pe Lucia Bosé re- 
venind într-un rol care pare ecoul 
propriei sale experienţe. În fond rea- 
lizatorul a mizat mult pe această pre- 
zenţă si, desigur, a fost răsplătit, 

Intelectualismul declarat al fil- 
mului — dezbaterea problemelor eti- 
ce, erotice, sociale, în -numeroase 
dialoguri-program — este element 
de construcţie susținut prin virtuțile 
unei imagini care fără ostentaţie 
se situează permanent în zona fru- 
mosului, 

„E dificil să trălești“ — spune eroi- 
na aflată în plină criză. „E dificil și 
să nu trăieşti“ — răspunde eroul al 
cărui destin dramatic nu-ilasă cale 
de ieșire, Să fie strigătul de criză a 
valorilor unei pături ahtiate doar 
după huzurul material al societății, 
de consum? Autorul, optimist prin 
esenţă, opune imaginea unui cuplu 
realizat mai aproape de rosturile 
vieţii, ale naturii, Peisagismul exce- 
siv și paralelismul căutat îl fac, din 
păcate, mai puțin verosimil. De ase- 
meni tenta de melodramatism (ac- 
cidentul copilului, etc.) e cu atit mai 
lipsită de justificare, mai trenantă, 

Tipologia personajelor cît şi am- 
bianțele alese cu discernămînt (ex- 
cepţional realizată secvenţa expozi- 
tiei de artă) ne dau viziunea critică 
a autorului asupra mass-mediei so- 
cietății spaniole de astăzi, tendință 
ce îmbracă filmul cu calități „hors- 
série" şi ne suscită interes pentru 
viitoarele realizări ale lui Patino. 
„ Realizarea unui film de actualita- 
te este o ambiţie pentru orice cine- 
matografie. Cea spaniolă se oferă 
discuţiei .تع‎ realizare de deplin in- 
teres. 


Savel STIOPUL 


` نے‎ i 


capodopera 
neapărat 


nu vă deranjați 


4 


va recomandăm: 


2 pe răspunderea noastră 
pe răspunderea dumneavoastră x i 


maan Am mai văzul... 


Colonia Lan- 
fieri 


+ x 


Regia: Jan Schmidt 

Cu: Juozas Budrajtis, Zuzana Kokurikovă, Vas 
clav Neckâr 

Premiul Uniunii seriitorilor — Moscova 1969 


În preajma omenirii civilizata și civiliza- 
roar: û supraviețuit dintotdeauna prin izo- 
ale primitivis- 
ale inocentei necunoașteri. O astfel de 
lume semiprimitivă este și insula stearpă şi 
sălbatică ce adăpostește colonia Lanfieri, o 
mină de oameni — cițiva tineri, restul mai 
degrabă viestnici — citeva activităţi produc- 
tive stereotipie şi un cod de valori, de obice- 
iuri-legi, simple dar aspre asemeni vieţii 
care le-a produs, asemeni vieţii căreia-i 
slujesc. Filmul lui Jan Schmidt urmărește 
în notații mărunte de jurnal cotidian, cit 
de uşor se poate dozagreza o mină de 
oameni, o fărimă de omenire. Ajunge 
să existe fermentul: de dincolo de ape a 
sosit un om, singur şi înrăit, care Înainte de 
a se întoarce în ape, hrană peştilor, a desco- 
perit aurul. O dată cu el a descoperit excesul, 
ambiția, lăcomia oarbă, omorul. Ceilalţi l-au 
urmat, heștiutoare victime ale iluziilor, Po- 
veste banală, poveste tristă. Maritul este al 
povestitorului, dacă banalul trece neobservat, 


importantă fiind tristeţea profundă, dure- 
roasă, fără leac, tristețea pur și simplu, 
Eva HAVAŞ 


Moll Flanders 
x 


Regia: Terence Young, 
Cu:Kim Novak, Richard johnson, Angela Lanse 
bury, Vittorio De Sica, Lilli Palmer 


Un dublu oxotism, al peisajului și al perso- 
najelor dau scrierilor lui Defoa un aspect 
senzaţional, palpitant. „Moll Flanders” este 
insă romanul fn care preocuparea pentru la- 
tura socială este cea mai pregnantă, Moll 
fiind în primul rind înfățișată ca o victimă a 
pc bor 55 menţionăm şi meritul lui Defoc 
care aduce sici un elogiu primei „libertine” 
a literaturii engleze, fapt excepțional pentru 
puritanismul vremii. 

Terence Young a extras din epicul foarte 
bogat al romanului numai o secțiune, simpli- 
ficind acțiunea şi scăzind doza de picaresc, 
Filmul păstrează însă o unitate do sine 
stătătoare în ciuda independenței față de 
literatura romanului. 

Dacă uneori mişcarea interioară pare să mai 
Vincezească (cuplul soţilor veșnic datornici 
sau povestea de dragoste dintre Mollşi Jemmy 
tratată cu destulă finețe — legătura rele- 
vindu-și pe parcurs frumusețea ei — dar cam 
diluată faţă de antrenul general al filmului), 
în schimb, există compansaţii din partea unui 
dialog alert, zzlobiu, ușor licențias citeodată, 
şi a unui comic bun de situație (Vittorio De 
Sica — valet; Moli strigă „Ajutor” și apare... 
o flotilă de rața; Moll urcind treptele cu cear- 
șaful înfăşurar pa trup — simbol, ironic al 
şelului vieţii lui Molt). 

„Moll Flandars” a un fel de operată, Inter- 
venșiile muzicale sint sugestive. O anume fro- 
nezie a epocii, pitorescul ei specific au fost 
atent surprinse de Terence Young. Pe un fun- 
dal caleidoscopie (exterioare atrăgătoare, in- 
terioare senine — chiar şi închisoarea New- 
gate, figuraţie pestriță), imaginea sintetiza- 
toare a peliculei ar fi cea a bilciului, în „Moll 
Flanders" so desfășoară un soi de carnaval 
continuu, oamenii din fitm sint nişto „deghi- 
faţa noastră sa porindă o sorio de 
" (mai toți actorii au apariții reușite, 
tocmai pontru că au fost aleși „pe măsura mis- 
tii”), jar leit-mativul melodic din film e rodat 
prin acorduri de ghitară, mirosind a gondol ieri, 
a lamploane, a păcat, a romușeare... Acest 
film o travorsat in subteran de un șuvoi de 

cald şi limpede (genericul şi secvențele 
finale sint grăitoare — povestea se desfăşoară 
Între două zimbete), 

Ardentă, pătimașă sau visătoare, vicleană 
sau sinceri, furioasă sau calmă, noastimpărată, 
vioaie În mimică ca şi-n gesturi, oftind sau 
سس نا‎ Kim Novak e într-un perpetuu du-te 
vino, ۳1۱۱۴ — în întruchiparea lui Kim Novak 


کک 


Aurul, ambiția, lăcomia, crima (Zuzana Kokurikova — „Colonia Lanfieri” ) 


e de-o drăgilâşenie şmecherească care te‏ ہم 
unge cu niţel sotre pe suflet, „Mol! Flanders”‏ 
e o comedie autentică, de un farmec particu-‏ 


lar, 
Dan OZERANSCHI 


În fiecaresea- 
ră la orele 11 


* 


tegia: Samson Samsonov, Cu: Margarita 
Volodina, Irolda Izvitkaia, Mihai! Nojkin, 
Larisa Vikkel, 


„În fiecare seară دا‎ orele 11"... un bărbat for. 
mează numărul de telefon al unei femei ne- 
cunoscute, Cifrele acestui număr au fost hotă- 
rite de priatenii acestui bărbat, intr-o noapte, 
ieşind de la o sindrofie, Fiocare a spus 
o cifră, bărbatul a format acel „mesaj”, i-a 
răspuns „un glas” — cum se întimplă dnd fa» 
crează providenţa, În fiecare seară, el o va 
sunași ea va aștepta telefonul lui... E o anume 
poezie in acest gag de inceput, un gag poetic 
conținind un ت7‎ de suflet cus, bărbaţi sin- 
guri căutind femei singure, cărora să le vor- 
boască, sau să li se confeseze, oameni care vor 
să ştie că au, undeva, în cosmos, un sullet 
care-i ascultă, Dar poezia, fio ea un vers, fie 
ea uñ gag, ca să fie bună și ca să-ţi rêming în 
suflet trebuie să fio — mai cu seamă în cinema 


„poezia, pentru a0 găsi undeva, departe, la 
capătul unui drum în real. 
agizorul vrea însă cu orice pret „poazie 
el dilată enorm gagul de început, „poezi 
se lăbărțează, realitatea pierde re: 
cește, efortul „poetic“ devine prea 
— În scenariu, joc, dialog, montaj, cadraj. 
În pofida cîtorva momente izbutite, lipsa onet 
„proza” bune, sănătoase, fără artificii, ne si- 
lește să uităm chiar gagul frumos de la inceput, 
„În fiocaro seară la orele 11"... avem 10, 
minute frumoate, oricind preferabile unor trei 
ceasuri role... 
R,C. 


Răzbunătorul 


* 


Regia: Carlo Lizzani, 
Cu: Lou Castel, Mark Demon, Pier Paolo 
Pasolini, Barbara Frey. 


Imaginea cinomatografului italian afiat ta 
amer 


o 
şi care dă eroului (interpre- 


final citeva “adevăruri pertinente cu privire 
la consecinţele războaielor. O face cu mâre- 
ție, simplitate și emoție gravă. Un bard mo- 
dern care proletizează in pustiu. De fapt, 
singurul punct de interes al filmului. 


Cornel CRISTIAN 


Heiga 


x 


Cu: Ruth Gassmann, Asgard Hummel, Ilse 
Zielstorii, Eberhard Mondry, 


Auzisem că nordicii fac filme ştiinţifice de 
educaţie sexuală pe care le proiectează in 
şcoli, ca ilustrarea cursurilor respective, Mă 
întrebam în ce măsură ele sint utile, sănătoase 
ca metodă pedagogică, nu stirnesc reacții 
ambigue, Am văzut un documentar din seria 
„Helga” şi anume cel care se referă la noţiuni 
elementare de anatomie și fiziologie, urmărind 
Îndeosebi evoluţia sarcinii și naşterea copilu- 
lui. Detaliile sint bine selecționate, imaginile 
au rigoarea ştiinţifică ce le ferate de echivoc, 
cursurile teoretice şi mai ales cele practice 
Sint variate ca forme; profesorii, auditorii, 
ambianţele se schimbă, exemplificărila sint 
diverse. Imaginile micro-universului în care 
are loc geneza sint frumos filmate — color 
— şi nu cred că rămine cineva netulburat de 
întrebarea „cum ai apărut?” Sint însăși paran- 
teze ce încarcă expunerea, dovier fa subi- 
ectul central, repotăr iși ilustrări simplissime 
și acestea obosesc, nu didacticismul — firesc 
— al peliculei de popularizare științifică. 


ALM. 


lubita lui Gra- 
minia 


x 


Regio: Carlo Lizzani 

Cu: Gian Maria Volonte, Stephania Sandrelli, 
Assen Milanov 

Premiu! de interpretare leminină lul Stepha- 
nia Sandrelei, San Sebastian 1969 


O Sicilie amenajată In ambianța munţilor 
Balcani servește drept decor răzbunărilor, سوہ‎ 
cilind intro meschinăria personală şi elanurile 
de libertate ale răsculatului Graminia, rămas 
să lupte singur, ca un lup solitar, după înirin- 
gerea lui Garibaldi. Viața acestui „inafarale- 

ii” ajunge la noi turnată după proastele 
matrițe ale genului aventuros — lacrimogen 
violent-amoros, în culori, şicu un imens halou 
de piictis, Ne vine greu să recunoaştem pro- 
fesionalismul lui Lizzani, sau pe Gian Maria 
Volonte intr-o interpretare excesiv vulgară, 
lar suavitatea Stephaniei Sandrelti nu pare a 
justifica un premiu de interpretare. 


Tatăl meu, 
căpitanul 


K 


Regia: Vladimir Bicikov 
Cu: Evgheni Teterin, Vasia Bicikov, lulan 
Balmusov. 


Vaska este un alt Tom Sawyer. Navigind pe 


către ţărmuri 
pentru dorinţa de evadare a sufletului 1a- 
rici, este secvanţa cea mai realizată imag: 


Dar imaginile nu pot vitaliza monotonia 
d ică şi nici oluda schematismele 
aşa cum ne sint propuse din sce- 

nariu. 
A. D. 


Rubrica „Pa ecrane" o fost alcătuită conform 
rii comunicete de D.A.C.D.F lo data 
Inchelerii numărutul. 


Dupa ce 
s-a văzut 
pe micul 
ecran, 
responsabilul 
cu invențiile 
n-a mai 
trecut 
zîmbitor 
prin 
instituție, 


prezențe remarcabile 


Un fenomen remarca- 

, bile sporirea simţitoa- 

nema rea intervenției critice 

a televiziunii înviațaso- 

cială. Cîndva era numai 

prerogativa  „Reflectorului“; acum 

felurite rubrici se întrec în a cerceta 

carențe organizatorice şi administra- 

tivo, în a semnala abuzuri. Binevenită 

mai cu seamă această necruțătoare 
pornire împotriva abuzului. 

În anumite privinţe, televiziunea 
dublează presa, angrenată acum şi ea 
în sanitare campanii de descurajare 
a microbilor sociali. În alte privințe 
însă, televiziunea are un plus de efica- 
citate, prin simultaneizarea tuturor 
aspectelor unui caz, prin dialogul 
la vedere între personajul abuziv, ori 
indolent, ori ignorant, şi personajul 
lezat. Camera pune în relație bruscă 
și în lumină solară toate elementele 
unui proces nesoluționat și face im- 
posibilă rămînerea acestui proces în 
stază, Prin teleexpunere, opinia 
publică nu este numai simplu sen- 
sibilizată ci puternic alarmată și 
chemată operativ spre neîngăduinţă. 


Poezia Zagrebului si rezistența („Sumbra toamnă“) 
Cronica districtului Hampshire 


Mîndrie și prejudecată) 
ر2‎ 


După „ce s-a văzut” pe micul ecran 
cu inventatorul pe care-l ţinea la 
index de zece ani, responsabilul cu 
invențiile din minister n-a mai putut 
trece a doua zi zimbitor prin insti- 
tuție, nu s-a mai putut apuca de 
altceva în birou pînă ce nu a scos din 
raft dosarul cu pricina — care, dealt- 
fel, îi era și cerut insistent din felu- 
rite locuri. 

Poate că uneori ar trebui să fie 
mai necrutati cei ce răspund în doi 
peri, sau caută să îmbrobodească 
redactorul, ori să escamoteze prin 
digresiuni problema pusă direct. 
Experții în cusutul cu aţă albă ar 
putza beneficia mai din plin de iro- 
nia teleastului, mai cu seamă dacă ne 
gîndim la imprejurarea că ei încearcă 
să mistifice, nu numai gazetarul cu 
microfonul în mînă din fata lor, ci 
cîteva milioane de martori ai evi- 
dentei. 

În acest context sînt de aşteptat 
și anchete cu un caracter mai larg 
şi cu un mai pronunțat accent so- 
ciologic, deocamdată sondajul de 
opinie fiind, pe micul ecran, încă în 


si absente semnificative 


faza sa strict reportericească, Se 
ştie că în multe țări teleancheta so- 
cială a dobîndit proporţii şi însem- 
nătăți considerabile., „Le Monde“ 
relata nu de mult despre două in- 
vestigații de tip sociologic făcute una 
la Paris, pe tema felului cum trăiesc 
în capitala franceză muncitorii nord- 
africani şi alta despre „Condiţiile 
cuplului în secolul XX" —studiate 
în familiile tinere dintr-o localitate 
industrială franceză, în problematica 
educației sexuale în Suedia şi în 
multiple implicații individuale in- 
dependente de sisteme și geografii. 
Probabil că o colaborare directă 
a Radiodifuziunii noastre cu socio- 
logii români (pînă acum invitați doar 
la dezbateri pe problemele lor) și 
centrele de cercetare sociologică ar 
furniza o posibilă tematică și ar 
duce la rezultate spectaculoase, de o 
indiscutabilă eficiență. 


Mici, dar prelungite amnezii 


Nu există nici o formă de populari- 
zare pentru creaţia de televiziune 
(în universitățile de stat — eventual 
printr-un seminar facultativ), la Uni- 
versităţile populare, în aşezămintele 
culturale. 

* 


Nu s-a creat nici o modalitate de 
studiu — sau o preocupare măcar 
cu caracter sistematic — de prezen- 
tabilitate pentru persoanele care 
apar foarte frecvent pe micul ecran. 
Cînd cineva se duce în vizită la o 
familie de prieteni se dichisește 
uneori cîte două ceasuri. Dar ca să 
apară cum se cuvine în milioane de 
priviri are la dispoziție un ciob 
de oglindă pe peretele unui studio 
şi cîte un îndemn anonim „vezi că 
1-٦ strîmbă cravata”, 

* 

Inmultindu-se, emisiunile de mu- 
zică uşoară (pînă la „Cerbul de 
aur“) au devenit deplorabile ca 
factură, decor şi conținut. Nu nu- 
mai că se fac teatralizări de duzină 
ale aparitiilor soliștilor, dar există 
impresia că nimeni nu mai e intere- 
sat de ceea ce spun acești solişti. Nu 
orice legumă muzicală distribuită 
generos pe piață are drept de-ex- 
punere și pe micul ecran. 


Nu sînt idei noi la „Salonul lite- 
rar“, n-au mai fost nici la „Reali- 
tatea ilustrată“, nici la „Varietăţi”. 
Cadrul fix al unei emisiuni nu obligă 
şi la fixităţi de formulă, E ceea ce 
de altfel afirmă, prin contrast, ru- 
bricile „Cadran“, „Mult e dulce și 
frumoasă“ sau „Bună seara fete, bună 
seara băieți“ a căror mobilitate in- 
terioară e mereu sesizantă, 


x 

Luînd act, pare-se, de acele multe 
plîngeri care sustineau cã teatrul o 
devenit o rudă prea săracă, primită 
prea rar pe platou, în straie cam 
ponosite, televiziunea a răspuns 
pozitiv prin transmisia spectacolelor 
„Tache, lanche și Cadîr" de la Timi- 
șoara şi „Luceafărul dinspre ziuă” 
de la „lon Creangă“ și a montat cu 
forțe proprii „Gaiţele“. 

Aşteptăm, fremătind de nerăb- 
dare, surprizele viitoare. 


În rotirea Crucii de Malta 


Cea mai impunătoare creaţie ci- 
nematografică din intervalulicuprins 
în cronica de față a fost „Electra” 
lui Kakoiannis, cu Irina Papas şi mu 


eaaa?‏ س س 


a pe 


Televiziunea îşi asumă dreptul 
criteriilor în alegerea filmelor. 
Cronicarii îşi asumă riscul 

criteriilor în desăvirșirea actului critic. 


zică de Theodorakis. Născut în Ci- 
pru, regizorul grec nutrește o ade- 
vărată patimă pentru frumuseţile 
peisajului şi, după cum au observat 
mai mulţi exegeti, a izbutit să reim- 
planteze tragedia antică în solul 
elen, plimbindu-și privirea întune- 
cată peste nostalgicii chiparoși, pe 
drumurile înguste şi sure ale mun- 
tilor, pe pietrele zgrunțuroase arun- 
cate cu rea dărnicie prin măslinișuri 
şi pe săracele ogoare. 

Eroul filmului e zbuciumul omu- 
lui față cu nedreptăţile sorții şi ni- 
meni n-ar fi putut găsi o interpretă 
mai potrivită ca această grecoaică 
puternică, neînduplecată, de o fru- 
musețe aspră, care e Irina Papas şi 
care prin jocul ei lapidar, cu fiecare 
cuvînt ieșit ca din arc, cu tăceri 
amenințătoare şi răsuciri sălbatice 
ale întregii ființe determină hotăritor 
atmosfera de reflexivitate atît de 
caracteristică acestei pelicule. 

E în film şi aerul mitic dar și o în- 
ţelegere modernă a povestirii lui 
Euripide, constînd, poate, în redes- 
coperirea a ceea ce numim acum — 


și am numit dintotdeauna — zei, 
destin, ca sublimări ale pasiunilor 
noastre în acte definitive — chiar 
dacă sînt previzibile — ireversibile, 
memorabile. Și astfel, tragice. 

x 


„Pentru Louis Malle, „Focul fati- 


dic" (1963) nu e numai o experiență 
filmică ci și una literară, de lectură 
personală a unui roman, cu ochi ci- 
nematografic. În principal deci, aceas- 
tă creaţie a sa narează, mult şi vast, 
dincolo de peripeţiile inadaptabilu- 
lui erou, răzvrătit placid împotriva 
unei lumi anoste şi a sa însăși ca fiu 
al acestei lumi, Dramatic pentru per- 
sonajul atît de fin întruchipat de 
Maurice Ronet, e sentimentul că 
nimic nu se schimbă şi nu se poate 
schimba. Sectiunea întreprinsă de re- 
gizor în medii diverse ale marelui oraş 
are ceva din dezabuzarea rar dispe- 
rată a eroului, dezvăluind aspecte 
exotice ale banalului, ceea ce e pato- 
logic în plictis, plictisul însuşi ca 
stare organică, încetarea 'curgerii vie- 
ţii normale. Împușcătura finală e 
izbăvitoare, finalul — desi inaccep- 
tabil, imposibil devenind totuși 
purificator în acest infern al nimicu- 
lui. 


Cu toată arta de analist a regizo- 
rului, cu toată ironia gingașă ori 
rece pe care l-am cunoscut-o şi în 
„Zazie în metro” sau în „Viaţă par- 
ticulară”, filmul de faţă nu dăruie 
decit o satisfacţie estetică măruntă 
lar cazul de ratare nu se impune con- 
științei. E, oare, o neîmplinire cău- 
tată, așa cum se întîmplă si în unele 
romane ale noului val francez? Îţi 
lasă o impresie vagă de pedanterie 
şi snobism artistic mocnit. 

* Care impresie, evident, poate să 
nu fie adevărată. 


x 


„Minciuna“ a transformat o oare- 
care melodramă a lui Lodis Verneuil 
într-un film psihologic. Asemenea 
minuni săvirşesc îndeobşte nu re- 
gizorii, ci actorii constructori. de ca- 
ractere — aici Bette Davis. O dra- 
goste plină, fără dulcegării, un gest 
exploziv, de sacrificiu, şi multă 
muzică bună, Eroina, agasată, afe- 
rată, nefericită, neliniștită, pindi- 
toare, disperată, feroce, ucigaşă și, 
în sfîrşit, eliberată de teroarea min- 


ciunii e ipostaziată de celebra ac- 
triță în zeci de chipuri totdeauna i`- 
teresante și cu acel farmec amar care 
e al ei, numai al ei. Nici Claude Rains, 
nici Paul Henried, cei doi parteneri, 
nu pot ţine pasul cu ea, deși o ur- 
mează foarte onorabil, fiindu-le însă 
absolut imposibil s-o domine — cum 
voia scenariul. E un film de actor şi 
telecinemateca trebuie salutată încă 
o dată pentru că ne ajută să ne fa- 
cem astfel cîte o idee monografică 
despre vedetele reale din istoria ci- 
nematografiei universale. 


x 


„Cocagne“: „Ce înseamnă acest 
film?” se întreba pare-mi-se pro- 
gramul de radio și tv. Putem răs- 
punde cu mîna pe inimă: nu înseam- 
ni nimic. „Stan. și Bran nomazi": 
Din curiozităţile simpatice de odi- 
nioară, uitate, uitabile şi totuși... În 
„Paratrăznetul" după Mark Twain (în- 
tr-un mozaic cinematografic), gin- 
gav, subdiletant, singurul aspect apre- 
ciabil a fost scurtimea: nu dura to- 
tuși dincolo de marginile răbdării. 


Seria serialelor 


Teleaştii și cineaştii englezi fac 
admirabile romane de televiziune, 
adaptind proză substanțială din is- 
toria literaturii naţionale, Nu putem 
fi decît bucuroși sesizînd înclinarea 
din ultima vreme a redacţiei noastre 
de resort către asemeni preducţiu- 
ni. „Mîndrie și prejudecată” a fost un 
bun serial, transpunere serioasă şi cu- 
minte a cronicii districtului Hamp- 
shire, scrisă cu grațios talent şi tan- 
drețe funciară de Jane Austen, de- 
licată observatoare a moravurilor 
provinciale britanice de la răspin- 
tia veacurilor optsprezece și nouă- 
sprezece, Interioarele și discuţiile de 
interior erau compuse cu minuţie, 
arta conversaţiei strălucea adesea 
prin umor, domnișoarele si cavalerii 
lor se întreceau în spirit şi eleganţă, 
peripeţiile se desfășurau fluent, în- 
tr-o dulce molcomeală provincială în 
care doar prejudecățile şi orgoliile de 
castă introduceau cîte un grăunte de 
amărăciune. Caricaturaera temperată, 
iar lirismul confortabil. E foarte plă- 
cut să urmărești mica istorie a aces- 
tei case Benett cu patru fete, mai 
ales cînd una din ele se vădea a fi 
o' artistă autentică (Celia Banerman) 
cu ochii scăpărind de inteligență 
sub fruntea bombată şi replici de 
o cuceritoare spontaneitate. 

„Rtul întunecat”, sovietic, amin- 
tea prin ambiţie epică de Gorki, 
iar prin cadraj de bunele filme ale 
începuturilor. Actorii erau frumoși 
si planul doi de obicei bine populat. 

„Sumbra toamnă”, iugoslav, a adus 
poezia Zagrebului, splendidul oraş 
croat și întîmplări din rezistenţa 
populară revoluţionară, în timpul 
ultimului război. Lentoarea secven- 
telor nu era totdeauna suportul dorit 
pentru meditaţia intenționată de 
regizorul Zvonimir Bajsic. Uneori 
însă momente dure, lucrate cu preo- 
cupare pentru sufletul adolescen- 
tin, relevau posibilități interesante. 
Distribuirea unei actrițe cu o faţă 
nu prea frumoasă și teribil de pis- 
truiată a fost un gest de curaj. E cert 
însă că fata știe să trăiască subtil 
durerea și deci regizorul a fost, pină 
la urmă, justificat. 


Valentin SILVESTRU 


film şi literatură 


un cinefil la | 
academia francezão» 


Îmi închipui ce a rostit Eugen lonescu 
îmbrăcat în fracul verde al nemuritorilor... 


Tocmai mă gîndeam să vorbesc cîte ceva despre un autor inecraniza= 
bil. Tocmai mă gîndeam să scriu, bunăoară, despre Eugen Ionescu, Cînd... 

Las deoparte condeiul să-mi închipui ce va rosti autorul „Lecţiei”, 
îmbrăcat în fracul verde al nemuritorilor, candidat la o statuă de ceară 
de la muzeul Grévin, despre cel pe al cărui fotoliu se va așeza, despre scri- 
itorul Jean Paulhan. Şi firește, despre sine... 

La Academia franceză, lîngă René Clair, lonescu este probabil unul din 
puţinii cinefili (căci ce e, în fond, René Clair decit un cinefil ?). Ştim despre 
E.l. că merge des la cinema și că aici, în sală, prea tristul părinte al lui B&ren- 
ger se amuză/Lui Eugen lonescu îi place cinematograful. Poate pentru că 
îi place jocul, poate pentru că se plictisește, poate-pentru că uită. 

Căci teatrul său este, hotărît, una din puţinele opere ale zilelor noastre 
care ignoră absolut orice înrîurire a filmului. Nu cred să se fi făcut vreun 
film după vreo piesă a sa. Cred că nici nu se poate — tegtrul său e într-a- 
tit de „rostit“, de legat de scenă, încît ecranul nu se poate bucura de au- 
gusta-sa prezență pe generic. Filmul se izbește de un zid. 

Dar Eugen lonescu a scris totuşi pentru ecran: un comentariu pentru 
un film de desene animate al lui Lenica (se cheamă „Domnul Cap”) și un 
scenariu pentru unul din scheciurile filmului „Cele 7 păcate capitale” (nu 
l-am văzut, sau l-am văzut și l-am uitat). Scheciul se numea „Minia“ — este 
vorba despre mînia care cuprinde doi oameni, trece în casă, în bloc, cu- 
prinde strada, orașul, lumea. La sfîrșit nu poate fi decît dezastrul. Proli- 
ferarea ce duce la catastrofă. 

Teatrul ionescian este un teatru strict de replică. În el se „vorbeşte“ 
tot timpul — și din însăși aceastăiproliferare a limbajului reiese o tensiune, 
un spectacol. Nu mai trebuie să explicăm nimănui de ce, prin urmare, 
teatrul acesta nu poate ajunge nicicum pe ecran... 

Ce-ar fi dacă, aşa cum cere un film, ar apare pe ecran rinoceri? Ce-ar 
fi dacă, în locul scaunelor, ar apare fiinţe, supraimpresionate chiar, discutînd 
într-un dialog frînt si neformulat cu bătrînii protagonişti ai „serii mesaju- 
lui către lume“? Toată ideea, însăși structura piesei ionesciene, ar cădea în 
ridicol. Jocul ionescian se face pe absente; pe absurd, pe imensa agresiune 
a mecanismului nevăzut. Ecranul e încă prea fraged (sau prea domestic) 
pentru astfel de drame... 

Poate că nici o altă convenţie artistică nu e mai contrarie filmului decit 
cea pe care a inventat-o Eugen lonescu. 

Teatrul lui Eugen lonescu ignoră filmul. Nu însă și autorul lui; autorul, 
acel ins în halat şi papuci, gata să meargă în sala întunecată, unde pe o sce- 
năalta decit a sa, se joacă o artă de la celălalt capăt al artei... 

Să mai lăsăm e-dată condeiul pe masă, să punem capul între mtini și să 
ne gîndim la visurile de zi si noapte ale acestui autor născut de vis. Şi să ne 
imaginăm, de data aceasta, splendidele filme care s-ar putea face din po- 
vestirile scurte ale visurilor autorului „Jurnalului în 15۳1۸9“... De aici, și 
numai de aici, ar putea veni filmul ionescian. 

Dar aceste filme zac în criptele viitorului... 

Gelu IONESCU 


L J 


37 


Cronica 
spectatorului 


Aceşti oameni minunaţi şi... 


Ne ducem, preferăm oricind un 
film profiterolului. Cit de mult ne 
plac acești oameni minunaţi şi peli- 
culele lor atrăgătoare! Oameni în- 
tr-adevăr minunaţi chiar dacă aruncă 
cu pietre după noi, pe întuneric. 
Şi mai ales ne ducem la filmele noastre 
românești, ne ducem de-a valma, 
fără să alegem, Pentru că ne doare 
chiar dacă nu sîntem loviți. Şi pînă 
nu de mult regizorii, actorii, sce- 
nariștii, operatorii, toți se zbăteau 
acolo pe pinza albă, se chinuiau, dar 
nu reușeau să coboare în sală, „să ne 
lovească... Le admiram munca dar 
rămîneam îngrijoraţi de soarta Ra- 
pidului peste cîteva 2:16 la Constan- 
ta. Dar iată că a coborit Lucian 
Pintilie și ne-a lovit drept în suflet, 
Pentru că i-a învăţat pe Irina Petrescu 
și pe Dan Nuţu să ne pălmuiască 
indiferența și să nu ne mai lase să 
mergem liniștiți la școală sau la ser- 
vici fără să ne gîndim şi la ei. Și de 
atunci, în fiecare dimineață, plecăm 
de acasă la ora 6 ca să ajungem la 
8 la „D-ale carnavalului”. Din dra- 
goste. Pintilie a știut să ne lovească 
exact unde ne doare. Și iată că în 
primele săptămini ale lui '70, în tram- 
vai, surprinzi o discuţie: „Doamne 
— se miră tipul — ce coadă 
Ja Luceafărul! La film românesc 
bătaie pe bilete, n-am mai văzut de 
mult!” Ceva îți spune că Pintilie 
trebuie să fie și alergi într-un suflet 
să-l vezi pe acest mare actor caree 
Gheorghe Mihăiţă şi pe celălalt mare 
actor, Vladimir Găitan, care nu 
înțeleg şi nu sînt înţeleşi. Te uiţi la 
ei murdari de noroi, apoi la procu- 
ror care se spală de vreo trei ori pe 
picioare şi la ceilalţi „curati" — şi-ţi 
priveşti repede hainele tale și nu ști 
dacă să te bucuri sau să plîngi. Vita- 
nidis — spre deosebire de Lelouch — 
după ce ne-a plimbat ba la mare, 
ba în Moldova, ba la Herăstrău, ne-a 
pus față în faţă cu Virgil Ogășanu 
de-a trebuit să recunoaștem repede 
totul, Da, sîntem vinovaţi. Şerban 
Creangă a dat sufletelor noastre 
tinere încredere, În sfirșit, avem 
încredere în filmul românesc. Doar 
la debut şi totuși Creangă a știut să-l 
aducă pe Găitan (iarăși Găitan) să 
privească listele de la Arhitectură 
pe care numele lui nu era scris, să-și 
privească tatăl mort, să privească 
asprimea vieţii. Şi Găitan știe să 
privească, Au început să ne placă 
filmele- românești, să le iubim cu 
încredere și ne-am dus şi la „Răz- 
boiul domniţelor”. Sărmani de. noi! 
Am răbdat cu stoicism două ore un 
bombardament continuu — de era să 
uităm și de Creangă şi de Vitanidis 
și de — bine că ne-a ferit Dumne- 
zeu — Pintilie! 

N. PITAC 
Student 
București, 


N.R.: În ceea ce priveşte ultimul 
film, sinteti in acord si cu alți citi- 
tori din rîndul cărora semnalăm o 
excelentă şi severă cronică semnată 


38 


„Suflet de plumb“, din păcate venită 
— ca și celelalte — cu o prea mare 
întirziere. 


Viridiana, Brahms, Lelouch... 


e „.. Am citit multe aprecieri 
despre Buñuel înainte de a-i vedea 
vreun film, dar acum, după vizio- 
narea „Viridianei”, socot că toate 
aceste aprecieri sînt limitate. Buñuel 
e genial. La el genialitatea se îmbină 
cu ceea ce aș putea numi „acces 
demential". În „Viridiana“, după 
modesta mea părere, Buñuel ne 
pune în față raportul dintre ideal 
și real. „Viridiana“ face parte dintr-o 
altă lume, o lume ideală dacă oamenii 
ar rămîne într-un stadiu inițial: 
buni, visători, temerari; eu cred că 
toţi oamenii trec prin acest stadiu, 
în tinerețe... Contactul brutal cu 
realitatea a cărei urîtenie o înspăi- 
mîntă, zguduie lumea în care trăiește 
Viridiana. Neputincioasă în faţa rău- 
lui imens, eroina sfirşeşte prin ase 
lăsa dusă de același curent al neputin- 
telor care adinceşte şi mai mult 
răul făcut deja de predecesori. 
Metaforic vorbind, Viridiana este 
un nou Don Quijotte, dar un Don 
Quijotte tragic, zguduitor”. 

Aurel POP 
Elev 
Jibou. 


N.R.: De ce scrieți „dar un Don 
Quijotte”? Ce înseamnă acest „dar“? 
Eroul lui Cervantes nu vi se pare 
tragic și zguduitor? 

e „..„Sincer vorbind acest prim 
Buñuel m-a dezamăgit. Mă aşteptam 
să văd un film mai profund, adînc 
înrădăcinat în viața cotidiană a 
Spaniei și nu un film atras într-una 
spre melodramă. Totuși scena os- 
pățului mi s-a-părut unică prin calis 
tatea ei desăvirșită. Nu ţin minte să 
fi văzut ceva mai bun în această di- 
recţie a portretelor grotești. Sper 
că D.R.C.D.F.-ul ne va da posibili- 
tatea să-l înțelegem mai bine pe 
Buñuel", 


G.M.S. 
Bucureşti 


*......Cerşetorii nu pot fi acuzaţi de 
nerecunoştință față de „binefăcă- 
103۲63" lor, deoarece ei nici o clipă 
nu au luat invitaţia la castel decît ca 
o glumă, ca o toană. Cerşetorii 
cunosc viața cu adevărat,ei au simţul 
realității, al neverosimilului, şi chiar 
al umorului. Ei au fost jigniţi de 
Viridiana care le-a oferit o farfurie 
de ciorbă drept uitare a unei vieți 
de mizerie si deznădejde. Există o 
scenă în care Viridiana şi cerşetorii 
ei se roagă. Viridiana se roagă 
dumnezeului ei neputincios și în 
afară de realitate, ca şi ea. Cerşe- 
torii se roagă unui dumnezeu căruia 
de mult nu-i mai duc lipsa. Alături 
se munceşte, Munca — singurul dum- 
nezeu care nu te împinge la crimă... 
Dragostea trebuie să ocupe un loc 
auxiliar în viața unui om. Fără ea nu 
se poate concepe viaţa, dar dacă ar 
lua locul muncii, am fi încă în epoca 
de piatră”, (N.R.: Deci, după părerea 
dvs., În epoca de piatră oamenii mai 
mult iubeau decit munceau. inte- 
resont...) Începe să devină molipsi- 
tor genul acesta de filme uşoare à 
la Lelouch sau „Vă place 81:07, 
amîndouă manifestînd aceeași ten- 
dință spre superțicialitate. În „A 
trăi pentru a trăi” am văzut o fată 


„O lume în care nu s-a întîmplat 
nimic“, doar un accident“: „Într-o 
seară, un tren” 


(Corneliu Bănuţ — Timișoara) 


tînără şi voinică, leşinată după un 
bărbat matur, dincolo am văzut 
reversul medaliei. Se spune că Le- 
louch „zburdă” în spatele aparatului 
de filmat, că se amuză, N-am știut 
pînă acum că procesul de creație este 
amuzant...” 


Pavel V. 

Str, T.Vladimirescu 82 

Baia Mare 

Sint filmele lui Litvak‏ .هو“ 


(„Noaptea generalilor“, „Vă place 
Brahms?") filme de artă autentică? 
Sau succese de casă la care, ce-i 
drept, nu ai nici o clipă sentimen- 
tul că pe undeva ești trișat, În ambele 
filme simţi totuși o nuanță de contra- 
făcut, pe care însă vrei s-o uiţi cit 
mai repede și reușeşti asta ușor. Cit 
de mult ne place Brahms? Credcă 
numai atît cît ne poartă prin mira- 
jul lui. Apoi impresia de vrajă se 
risipește”, 
Mircea POPESCU 
Birlad 


Într-a_ seară, un film... 


e „in filmul lui Delvaux, trei 
generaţii se confruntă cu 6 lume 
ce nu-i înţelege și n-o înțeleg, O 
lume care le oferă tot, o lume din căre 
iau tot, o lume ce nu le oferă nimic 
şi din care nu pot să ia nimic. O lume 
în care nu s-a întîmplat nimic. Doar 
un accident de tren. „Într-o seară 
un tren“ — un film în care cufun- 
darea în leşin este trezirea la reali- 
tate". 

Corneliu BANUT 


Timişoara 


e ....Moira nu are nimic deosebit 
față de studentele lui Mathias, în 
afară de ochii neobișnuit de mari şi 
de frumoşi cu care vorbește, diri- 
jează şi hipnotizează. Ea e însă per- 
sonificarea morţii. Imaginea ei l-a 
urmărit pe erou în toate discuţiile 
pe care le avusese pînă atunci, Bă- 
trînul profesor o intuiește primul și 
se teme de ea. Val sau Tinereţea o 
înfruntă. Mathias cedează pentru o 
clipă în faţa ochilor ei. Şi deodată 
accidentul şi cadavrul, Ce ciudate 
sînt visele! Moartea Anei e aparentă, 


„Scoşi din anonimat de ochii 
Ritei Tushingham" „Băieți in 
haine de piele" 

(Ana S. — Bucureşti) 


mai mult o răzbunare, Marele merit 
al lui Delvaux este de a determina 
pe spectator să viseze cu ochii des- 
chişi”. 
Rodica DRĂGHICI 
Timişoara 
e „Oare putem reproşa ceva 
acestui film? Nimic nu e 'în plus, 
nici măcar stăruința asupra secven- 
tei de la teatru, secvenţă care pune 
în evidență căutarea perfecțiunii de 
către personajul feminin, frămîntări 
la care Mathias nu participă. Apoi 
secvența prinzului este revelatoare, 
Cei doi nu convieţuiesc, ci doar 
respiră aerul aceleiași camere. Dar 
Mathias nu vede acest lucru, El este 
străin, S-ar părea că nu are nici un 
secret, şi tocmai aci mi se pare că 
Alma Dan, cronicara dvs, greșește cînd 
îl acuză pe Delvaux că nu și-a îndrep- 
tat atenția asupra Anei. Dar de ce 
nu spunem același lucru și despre 
„Străinul“ lui Camus? În fond, Mer- 
sault este într-un fel Mathias. În 
ambele cazuri există un vis, visul- 
handicap, care schimbă optica celor 
două personaje," 


Ulise VINOGRASCHI 


Str. Vasile Lupu 21 
Galaţi 


ieții în haine de piele“ 


e 0 poveste oarecare dacă n-ar 
fi fost scoasă din anonimat de ochii 
Ritei Tushingham. O apariţie ex- 
plozivă, uneori de o prostie stridentă, 
alteori animată prin iubire de o 
minunată frumusețe expresivă. O 
poveste care are forța simplităţii 
şi poezia tinereții în luptă cu viata.“ 


ANA S. 


Str. Bucșenești 22 
» Bucuresti 


„Taina leului” 


e „Nişte indivizi vor să devină 
„Stăpînii lumii“ cu ajutorul faimoa- 
sei „ciume” a secolului XX" — o 
otravă descoperită de doctorul Y. 
Puterea de distrugere este foarte 
mare!?! Una fiolă poate distruge 
100.000 de indivizi, De necrezut! 
Încep urmăririle. Poliţia înarmată cu 


Critica să fie si amară, numai să fie dreaptă. 


(Titu Maiorescu) 


Există laude care sînt critici. Aproape toate criticile sînt laude. 


(Jules Renard) 


toate mijloacele moderpe: pistol- 
emiţător, ceas de mină 3 alarmă, 
Etc, etc, etc, Mărturisesc că de 
mult n-am văzut un film ca acesta, 
Un film sub orice critică. Un film 
ieftin, Cît de ieftin? Noi nu vrem fil- 
me ieftina”, 


Marian Ionel MARIAN 
Str. Brătășeanca nr. 19 
București 


El, Danlei și ceilalți... 


e „Eu, eu, eu şi ceilalți” a fost 
pentru mine ca un parfum necunoscut 
și probabil blestemat, fiindcă din 
cînd în cînd mi-l rememorez, Astfel, 
am găsit deodată într-un carnet mai 
vechi punctul acesta: = 
09.04.68 — Filmul de alaltăleri 
Un om a deschis brațele ca să-l prindă 
Pe altul care cădea — și a murit, 
wi Apoi S-au greșit niște trenuri. 


DANIEL 
Constanţa 


N.R.: Scrisoarea rămine între noi, 
Să ne răminem simpatici. , 


Poşta cronicii 
spectatorului 


A. Christu (1) Bucureşti: Nu ne-aţi 
convins că „Valea păpușilor” e o 
dramă foarte puternică. Am publicat, 
după cum ati văzut, fotografia săr- 
manei Sharon Tate. 

Cornel Poroșanu, Com, Vărduleasa 
— Jud. Olt: Mult haz. Multă vulga- 
ritate în primul plic. Să vedem urmă- 
toarele.. 

Teo Doreonu — Bucureşti: Aş- 
teptam mai mult de la dvs. Ce ne-ati 
spus despre „Viridiana“ nu e rău, 
dar așteptăm mai mult. 67 

Elena Tăbăcaru, Şos. Oiteniţei 
59—61 București: Prea multe locuri 
comune despre un film care nu le 
mai suportă, 


e ,... Sînteti revoltați că filmele 
în care apare Sara Montiel „sînt așe- 
zate cu liniște alături de Antonioni”. 
Recunosc că „Regina cîntecelor“ şi 
„Samba“ nu au fost prea grozave, dar 
prezenţa interpretei principale le-a 

-adus mult farmec. Chiar dvs., în- 
tr-un număr al revistei spuneați — pe 
vremea cînd apăruse „Regina cînte- 
celor" — că reîntîlnîrea cu Sara Mon- 
tiel nu dezamăgește sub raport es- 
tetic și muziţal. De ce spuneți acum 
că „estetic Sara Montiel nu există"? 


Octavian STAN 
Com. Gestinari 
Jud. ilfov 


e ....Nu cunosc marea deosebire 
dintre Antonioni şî Sara Montiel 
(N.R.: Păcoti) dar ştiu că la filmele 
în care juca ea, sălile erau pline iar 
spectatorii foarte impresionați. Sint 

` convinsă că multe vedete o invidiază 
pentru că nu sînt multe în lume ca 
Sara Montiel, Sînt multe actrițe, multe 
vedete, dar nu toate cîntă, dansează şi 
sînt atît de frumoase. Melodramete, ea 
le joacă prea sincer ca să ai vreo 
îndoială asupra stării sufleteşti. Este 


„De ce nu s-ar încerca să se facă 
din lon Marinescu un Peter 
O'Toole"? 

(Florian Dinu — Brasov) 


un mare păcat să subapreciati astfel 
de vedete”. 

„Flavia NAGY 

Bd. București 126 

Baia-Mare 


N.R.: Avem -păcate și moi mari — 
عق‎ să ne fie singurull 


Actorii, 


actorii 
Da ا‎ au 


„w De la început trebuie să recu- 
nosc că deşi bune (dar nu foarte 
bune) m-am săturat de filme istorice, 
Vorba unui cititor: „noi nu avem 
prezent”? Ca să fiu sincer, mi-au 
plăcut doar „Răutăciosul adolescent” 
și uitata „Darclte“, Cele cu haiduci, 
cum se bat, cum rînjesc, cum le 
curge băutura pe bărbile încilcite, 
cum mâniîncă cu mîna ca în epoca de 
piatră, m-au cam dezgustat pe 
alocuri. Mi-au plăcut însă atît subiec- 
tul “cît şi jocul actorilor din „La 
patru pași de infinit”. Mult discutata 
problemă: „de ce nu avem şi noi 
vedete?" m-a mirat și pe mine. O 
actriță la noi joacă într-un film, două 
şi apoi e uitată de regizor. Mie nu-mi 
place Irina Petrescu căreia i se aduc 
atîtea osanale. Îmi place Marga Barbu, 
e vivantă și frumoasă. Îmi place Irina 
Gărdescu cu inocenţa ei adolescen- 
tină, îmi place Margareta Pislaru — 
această femeie-copil a noastră, Este 
expresivă, spontană —ce se aș- 
teaptâ? Să îmbătrînească ca Anouk 
Aiméé pentru a deveni celebră? De 
ce l-ați dat uitării pe minunatul actor 
Liviu Ciulei? Dar Florin Piersic — pe 
care nimeni nu-l poate uita cum a 
jucat Oameni și șoareci"; deși 
l-am la televizor îmi venea să-l 
aplaud, De ce nu-l mai îndrăgeşte 
cinematografia? De ce nu s-ar încerca 
să se facă din lon Marinescu un Peter 
O'Toole? E atit de mare acest talent 
si atît de nefolosit! Mi-e milă de 
actorii noştri care lincezesc şi mă mir 
cînd lumea se miră de ce sînt atit de 
teatrali și complexaţi cînd fac film..." 


Florian DINU 
Braşov 


N.R.: ما‎ întrebările din partea a 
doua a scrisorii dvS., — am răspuns 
deseori în revista noastră. De ce ru ne 
urmăriți? Nol nu sîntem actori dotați? 


e ,...Spuneţi drept, tinerețe co- 
lorată a timpului nostru, pe cine ius 
biți în film? Pe Kirk Douglas sau pe 
Van Gogh, pe Anthony Quinn sau 
pe Zorba, pe Giulietta Masina sau pe 
Gelsomina, pe Michèle Mercier sau 
pe Angelica? Mulţi dintre noi vor 
şti să răspundă dar și mai mulţi vor 
întreba rătăciți: „Van Gogh... Dar 
cine a fost Van Gogh? Zorba.. dar 
cine a fost Zorba?“ În jurul unei 
vedete se creează întotdeauna o au- 
reolă stranie, mai mult sau mai puţin 
meritată, ca orice aureolă. Purtăm 
pozele lui B.B. sau Belmondo în bu- 
zunarul hainei sau în coperta caie- 
tului de matematică, le privim pe 
furiș — dar știm pentruce îi admi- 
răm? De ce nu putem aureola un 
actor fără să știm cîte castele şi cite 
maşini are?" 

lon MANEA 
Str. Movilei 36 
Galaţi 


Dialog 
între cititori 


muin nr, 11/1969 al revistei, Ulise 
Vinograschi face o afirmaţie care m-a 
surprins. Scriind despre „Fraţii Ka- 
ramazov”, dînsul afirmă: „Şi din film 
ca și din roman reiese că fericirea 
eroilor se află de fapt în nefericire.“ 
M-a şocat aici foarte relativul cu- 
vînt „fericire“, Dostoievski este crea- 
torul a ceea ce s-a numit karamazo- 
vizm, a luptei omului cu sine în im- 
posibilitatea opțiunii | etice, Drama 
constă tocmai în această incapacita- 
ta de a decide, de a rezolva dilema. 
Personaje patetice în infern sufle- 
tesc, ființe damnate, căutători de 
adevăr, de fericire — aceştia sînt 
eroii lui Dostoievski. Căutători de 
fericire da, dar în posesia ei — nul 
Categoric nu, Am privit cu încordare 
acest îndrăzneț film după „Fraţii 
Karamazov“ (un film izbutit după o 
operă mara — ceea ce e rar) şi n-am 
zărit pe ecran nici o bucăţică din 
această fericire, N-am zărit-o nici 
materializată și nici ascunsă în spa- 
tele nefericirii. N-am zărit-o pentru 
că nu pot să-l asociez pe Dostoievs- 
ki fericirii”... 
VERUSHKA 
București 


Scurte 
întîlniri 


„Am citit pe undeva că filmele 
lui Antonioni nu sînt decit obsesii 
si nu sînt decît ale lui. Îmi pare rău. 
Nu sînt numai obsesiile domniei sale 
— dacă se poate numi astfel intere- 
Sul pentru reprimarea sterilității 
moral-intelectuale a tinerei genera- 
ţii — sînt și alo mele și ale dim. 
neavoastră, Şi întîi și întîi sînt opere 
de artă”... 

Mircea SEBASTIAN 
Str, Dealul Spirei 15 
Craiova 


N.R.Vă rugăm insistent să ne mal scrie- 
ti. 


efortul revistei care pis-‏ ا نااد5,... 
tonează D.R.C.D.F-ul spre. realiza-‏ 
rea unui repertoriu cit mai variat‏ 
în anul '70. Sper ca seria: „Viridia-‏ 
na“, „Deșertul roșu“, „Blow-up”‏ 
„Marienbad”, „Pipele”, „La Est de‏ 
Eden“ să nu se oprească aici,"‏ 


Nicolae NĂSTASE 


Str. Siltidelor nr. 4 
București, 


„Nu cunosc marea deosebire 
dintre Antonioni si Sara Montiel” 
(Flavia Nagy, Bd. Bucureşti 
126, Baia Mare) 


„intreb: în filmele românești 
contemporane — dramele nu se pot 
isca decît la medici, la profesori? Cu 
alte cuvinte, un lucrător de pe şan- 
tier este incapabil de trăiri interioa- 
re? S-a ajuns la această situație per- 
severindu-se în comoda concepţie 
conform căreia omul simplu, fără 
studii universitare, este privat de 
suferinţă, de zbucium; dacă pe ecran 
apare un muncitor nelicenţiat, el 
este pus să întruchipeze vreun Pă- 
cală hitru şi nătăfleț”,., 

George VLAD 
Com, Scutelnici 
Buzău 


De acord cu 
părerile cititorilor 


tonel BEJENARU, Str. Karl Marx 9 
— Botoșani: „Filmul este o înaltă 
şcoală de educație multilaterală a 
omului”... etc. 

Nicolae RUSU, Str, Ana Ipătescu 
nr. 19 — Vaslui: „Datoria noastră 
a spectatorilor nu estenumai aceea 
de a critica filmele românești ci și de 
ajuta la dezvoltarea” „. etc, etc, 

Val MUR, Str. Trandafirilor 27 — 
Cimpia Turzii: „Să dea providența 
să nu mai uităm filmele româneşti 
înainte de terminarea vizionărilor. 
Filmele noastra au un mare defect: 
ele nu se adresează nimănui! Re- 
gizorii şi scenariștii au mania ocolirii 
subiectelor majore.” 

Neculai GRIGORAŞ, Mangalia- 
Nord-jud. Constanta: ,,...Noi, românii, 
avem artiști şi artiste de clasă dar se 
pare că ne lipsește cheia succesului; 
ne lipsesc...” 


39 


= 


Nu Năică 
era de vină... 


Pînă nu demult regizoarea Eli- 
sabeta Bostan își număra premiile 
internaționale cu cifra „Năicilor” rea- 
lizaţi: un „Năică”, un premiu. Dar 
iată că și ultimul său film, 
fără bãtrînete", a fost distins cu: 
Placheta de aur pentru cel mai bun 
film în cadrul Festivalului Interna- 


tional al filmului pentru copii de la 
Teheran; 

Medalia de aur la Festivalul inter- 
național de la La Plata; 

Premiul special al juriului al Fes- 
tivalului internațional al filmului de 
la Moscova. 

De unde se vede că nu numai „Năi- 
că" era de vină... 


Un film și trei premii 


Monica Ghiuţă: „Aş -vrea 
un film à la Boticelli“ 


„Doi bărbați pentru o moarte“, 
filmul pe care Gheorghe Naghi l-a 
turnat după nuvela lui Süto Andras, 
ne-a prilejuit reîntilnirea cu Monica 
Ghiuţă, cîştigătoarea premiului de 
debut la Festivalul de la Mamaia — 
1965 pentru rolul din „Vremea ză- 
pezilor”; actriță la Teatrul Mic din 
București, apreciată pentru vocația 
sa dramatică şi pentru timbrul său 
particular, dar o prezenţă încă rară 
pe platourile de filmare. 

Monica 68013 vorbește cu multă 
forță de convingere despre expe- 
rienta prilejuită de filmul „Doi 
bărbați pentru o moarte”, despre 
Spiritul de echipă și efortul colectiv 
dirijat de regizorul Gheorghe Na- 
ghi, iar pledoaria sa colegială, de un 
patetism delicat, este cu atît mai 
convingătoare și mai dezinteresată 
cu cît actrița nu şi-a văzut încă fil- 
mul. Impresionantă constanță toto- 
dată, fiindcă, trecînd peste scurtul 
intermezzo din „Subteranul“, o re- 
întîlnim după cinci ani pe Monica 
Ghiuţă tot într-un film cu țărani. 

— Nu mă întrebaţi pe mine de ce 
joc rar. Alţi regizori, în afară de 
Gheorghe Naghi, pe care-l apreciez 
foarte mult, nu mă distribuie. Eu 
sînt, spune el, „marea lui descope- 
rire", 

— Acum cinci ani vă vedeati fn- 
tr-un film istoric, romantic, „O 
domniță moldav", cum spuneam. 

— Aş vrea să joc, într-adevăr, după 
filmele acestea cu zăpezi, cu țiței, cu 
noroi, într-un film... curat. 

— Visaţi la filme costumate, deci. 
Şi altceva? 


40 


De ce Joc rar? 


— Nu atit costumate, cît... De 
multe ori vocaţia unui actor este alta 
decit aceea pe care i-o atribuie re- 
gizorul. Aș vrea un film cu ființe 
pure și grațioase, à la Boticelli. 

— Uimitor de precisă auto-defini- 
re! Vreţi să fugiţi de dramă. 

— Nu, adevărul e că cel mai mult 
m-aș dori într-un film tensionat de 
neliniște şi căutare, dar o tensiune 
filtrată, modernă, ca în „Anul tre- 
cut la Marienbad", în rolul unei femei 
cu o sensibilitate acută, o femeie.. 
Ştiţi că femeile din filmele noastre” 
sînt... Nu sînt. 

— De ce preferaţi să dăm tocmai 
această fotografie din film? 

— Fiindcă este... curată. 


p-cadrul| 


București, 
București... 


Acesta este titlul unui film de lung metraj pe care-l realizează Radu 
Gabrea.,. chiar la Studioul Bucureşti! Studioul pare deci să se fi decis 
în fine a se ocupa și de oraşul în care îşi are reședință. Va fi un film de 
montaj, uzind de materialul din arhivă, autentic: jurnale de epocă, docu- 
mentare — tot ceea ce ochiul aparatului de filmat a înregistrat de-a lungul 
deceniilor în Cetatea lui Bucur — chiar și fragmente de film artistic în 
care chipul urbei noastre apare că fundal. Dannu va fi, ne asigură producă- 
torii, un film de simplă informaţie sau de peisajistică. Se vrea a se reconsti- 
tui istoric, din documente, un București al moravurilor, al modului par- 
ticular de viață, al oamenilor care-l locuiesc, o monografie pe care nu pu- 
tem să n-o așteptăm cu interes. 


Mircea Drăgan va filma 
o comedie polițistă 


În aceeași ordine a inovaţiilor se situează şi apariţia lui Mircea Drăgan 
în postura de autor de comedie, Regizorul filmelor „Setea”, „Lupeni "29", 
„Neamul şoimăreştilor“, „Golgota“ şi „Columna“ va transpune acum pe 
peliculă un scenariu scris împreună cu Nicolae Tic, scenariu intitulat 
„Brigada de mărunţișuri”. Fidel totuşi vocației sale grave, Mircea Drăgan 
doreşte totodată, după cum rezultă din scenariu, să facă din această come- 
die polițistă şi un;studiu de moravuri, Fiindcă, deși si milițienii se vor angaja 
în jocul comic, aventurile lor neaşteptate, care pornesc de la dispariția unui 
cîine, vor prilejui o suită de tablouri variate, caracterizind medii sociale şi 
tipologii contemporane. 


„Mi-a spus 
o vecină...“ 


lată că Florica Holban, deținătoare a multora dintre secretele de fabri- 
caţie ale filmelor-anchetă cu copii (și prin aceasta cîștigătoare a nu puţine 
distincții de ordinul Premiului oferit anual de Primăria orașului Leipzig) 
vizează de data aceasta la mai mult. Investigația sa, fără a-și fi modificat 
finalitatea (fiindcă tot despre copii va fi vorba) se va extinde în zonele 
contingente, studiind mentalități și comportări ale adulţilor („Mi-a spus 
o vecină...) care împietează asupra formaţiei celor mici. 


„Enigma lui Adam” 
si a lui Eugen Popiţă 


Regizorul pe care ne place să ni-l închipuim și azi plin de idei ca acum 
15 ani, la absolvire, pare să iasă în sfîrșit din lunga şedere în sfera documen- 
tarelor sportive, pentru care nu-l recomanda poate cu deosebire nici mă- 
car alura sa fizică, etalată ca actor amator în filme artistice tot sportive 
— „K.O" şi altele. Deocamdată a produs un documentar—„Enigma lui 
Adam” — despre un meșter emerit de la Timișoara, Nicolae Adam, care 
are peste 150 de invenţii. Cînd şi invențiile umoristice ale încă tînărului 
regizor — de prea multă vreme de domeniul sertarului — se vor concre- 
tiza pe ecran, vom descoperi poate și enigma lui Eugen Popiţa. 


Al. Boiangiu 
şi Mihai Stoian 


filmează (adică pînă apărem noi, sperăm ca au şi filmat) din nou îm- 
preună. „Triunghiul de foc" se numește noul lor film. E vorba de Reșița, 
Hunedoara si Galaţi. Se spune totuși că documentariștii au intenția să 
treacă de la filmul-anchetă satiric sau limitat la un fapt anume (gen în care 
cei doi s-au remarcat prin „Casa noastră ca o floare” şi au strălucit prin 
„Cazul D“) la filmul-anchetă monografic, sociologic, la filmul de observaţie 
cotidiană, în medii diverse, cu tipologii inedite — fie critic, fie poetic, fie.. 


` 


S Ja تی نس ےس سیر کیو سوا‎ eee ae A saa 


stop-cadru 


Oaspeți: Natalia Fateeva 


O actriță care refuză multe roluri. 


Anul nașterii: 1934 
Nu îndrăznesc să suspectez actele 
publice din Harkov, și totuşi e 
atit de tinără că trebuie să fie o 
greșeală: poate 1944. 


Înălțimea: 1,65 m. 
Greutatea: 54 kg. 
Ochii: albaștri. 


Tenul: transparent. 
Trăsăturile rasate. Albastrul trecut 
prin cele mai tine filtre pentru a 
deveni atit de intens. Fragilitate ae 
principesă in camera standard de 
hotel. 


Familia: Tata— militar. Mama—respon- 
sabilă de unitate în Industria Ușoară. 


Starea civilă: Căsătorită. Doi copii. 
Cei doi soți și-au impărţit zonele 
de influență: medicul Boris Egorov, 
vedetă sovietică a Cosmosului, e 
primul pămintean care, în 1964, a 
depășit spațiul gravitațional. Na- 
talia Fateeva e vedeta a 17 filme. 


Studii: Institutul de Cinematografie. 
Clasa Makarova-Gherasimov 
„„care posedă un detector special 
de talente. 


Debutul: 1956, în filmul «Un astfel de 

flăcău». 
Visat de la 6 ani cind, pe scările 
intortocheate ale unei case din 
Sverdlovsk unde se refugiaseră, 
copiii se jucau de-a teatrul. Atunci, 
dorința cea mai vie a Nataliei Fa- 
teeva era să fie în același timp 100 
de personaje diferite. Azi, dorința 
cea mai vie a Nataliei Fateeva a 
rămas aceiaşi: să fie 100 de per- 
sonaje diferite. 


Teatru: Foarte puțin, după absolvirea 
Institutului, la Teatrul actorului de 
film. 


Filme: Pe ecranele noastre a fost vă- 
zută în «Bătălie în marș», «Căpitanul 
bătrinei carapace», «Prietenul nostru 
comun», «3+2», «Copiii lui Don Qui- 
jotte». 
Roluri contradictorii, caractere ce 
nu pot fi ușor descifrate. Tina 
Karamiş din «Bătălie în marş» e 
tulburător de modernă. Fata de la 
țară din «Prietenul nostru comun» 
trăiește şi gindește altfel decit con- 
sătenii ei: neputindu-se acomoda 
într-un mediu cu prejudecăți, ea 
va pleca. «3+2» a insemnat expe- 
riența unui rol comic, foarte sti- 
mulativă, pentru că trebuia să in- 
venteze incontinuu soluții noi. În 
schimb, «Bună ziua, sint eu» e o 
meditaţie filozofică. Roluri contra- 
dictorii, e adevâra!. dar care au un 
numitor comun: sint neconven- 
tionale. Fetele moaerne au o undă 
de romantism, militantele active 
păşesc uşor peste canoane şi pre- 
judecăţi. Femei obişnuite, îndrăz- 
nesc să fie feminine şi neobișnuite. 


Ce joacă acum: «Cintecele mării», co- 
producție sovieto-română, în regia lui 
Francisc Munteanu. Partener, Dan 
Spătaru. 
Prima ei comedie muzicală. Ne 
bucurăm cu atit mai mult cu cit 
știm că refuză multe roluri. 


Regizori preferați: Antonioni, Buñuel, 


Antonioni — pentru că are un simț 
în plus cu care intuieşte firea per- 
sonajului. Buñuel — actorii sunt 
un fragment din el, regizorul; ro- 
lurile conduse de el nu ar pierde 
nimic, dar absolut nimic, dacă ar 
fi interpretate de alți actori. Kramer 
— e la polul opus; e mult mai acce- 
sibil si mina lui de regizor se simte 
mai puţin. În schimb, el permite 
actorilor să fie sufletul filmelor. 


Actrițe preferate: Foarte multe. 
Şi le defineşte cu o peniță precisă: 


«Sophia Loren e impărăteasa ecra- 
nului. Audrey Hepburn are de toa- 
te — şi graţie, şi talent, și farmec 
Simone Signoret ştie că nimeni 
alta să sugereze o biografie bo- 
gată, iar Julie Christie e prototipul 
femeii moderne — nu doar ca as- 
pect fizic, ci ca siluetă intelectuală. 
Nu-mi place Liz Taylor, pe care 
de altfel am întilnit-o la Hollywood, 
pe un platou de filmare. Nu-mi 
spune nimic o frumuseţe care n-are 
ca suport talentul.» 


Diverse: 


Bineinţeles că aci se găsesc, ca 
într-un «hrică brac», aruncate de-a 
valma, multe din datele cele mai 
interesante: călătoriile în 25 de țări, 


vulcanii japonezi si catedralele go- 
tice. Emoţiile în fata lui Moise al 
lui Michelangelo, a icoanelor lui 
Rubliov, plimbările prin cartierele 
boemei pariziene. Îi place ritmul 
lui Tom Jones și muzica lui Skria- 
bin. 

Graţia albă a actriței nu a plutit 
prin ele, prin viață, ca lebăda pe 
ape, ochii de porțelan glazat privesc 
ascuţit, talentul (nu credem că 
cine a văzut-o în «Bătălie în marș» 
o poate uita pe Tina Karamiș), 
talentul ei e armat cu un interes 
intens pentru omul contemporan 
şi cu o pasiune absolută: pentru 
Natalia Fateeva a juca într-un rol 
care nu-ți place e ca și cum te-ai 
căsători cu un bărbat pe care nu-l 


iubești. 
Maria ALDEA 


N-aveţi un automobil? 


Se numeşte Aurel Grușevschi, are 
24 de ani— neimpliniţi — și e cascador. 
Un cascador foarte bun, dacă e să 
judecăm după numărul filmelor în care 
a fost solicitat: «Bătălia pentru Roma», 


«Columna», «Fenimore Cooper», «Sen- 


tința», «Mihai Viteazul», «Castelul con- 
damnaţilor», «Neinfricaţii». Opt filme 
în mai puţin de trei ani, pentru că atit 
e de cind tinarul, pe atunci foarte tina- 
rul Gruşevschi, s-a dus să dea exame- 
nul de cascadorie — proba de călărie 
— fără să fi călărit în viața lui. Sigur 
că nu întimplător a luat acea probă și 
a devenit cascador. Grușevschi, după 
cum singur spune, e «umblat» pe sta- 
dion de la 13 ani. A făcut lupte, box si 
rugby în lotul naţional de juniori. li 
plac sporturile tari, de fortã, şi-i place 
mai ales să înfrunte pericolele unei 
meserii la care poți să-ţi fringi gitul la 
propriu, nu la figurat. 

De un an și jumătate Grușevschi a 
inceput să se antreneze conştiincios 
pentru sărituri din mașină în viteză. 
Conştiincios însemnind: de trei ori pe 
săptămină antrenamentul obișnuit de 
forță, de alte trei ori sărituri din mașină, 
5-6 la fiecare antrenament. De aici si 
pină la ideea de a bate recordul mon- 
dial de 120 km/oră la săritura din ma- 
sina n-a mai fost nici măcar un pas. 
Un cascador francez și-a pierdut viata 
cu citeva luni în urmă; încercind să 
bată acest record. Dar Grușevschi nu 
pare deloc speriat. El pretinde că a 
descoperit un stil nou — să-l lăsăm 
să sară și după aceea sa vorbim des- 
pre stil — cu mult mai puțin periculos 
decît cel cunoscut. În toamnă era cit 
pe-aci să demonstreze practic ce ştie 
şi ce poate. Se stabilise chiar, ca în 
cercarea lui să fie filmată de o echipă 
de la Sahia, apoi totul a căzut baltă: 
cineva trebuia sa-și asume râspunde- 
rea. Mă întreb însă dacă în asemenea 
situație poate exista altcineva în afara 
celui în cauză, care să-şi asume răs- 
punderea. Gruşevschi e foarte tinăr, 
dar e totuşi de citiva ani buni, major... 

Ceea ce isi doreşte acum foarte 
tare este o maşina aecapotabilă si 
permisiunea de a sări din ea la 130 
km/oră. Dacă reușește, se va vorbi o 
dată în plus despre «cascadorii de 
aur» ai României. 

— Dar dacă nu, Aurel Gruşevschi? 

— Dacă nu, mai încerc. Pină reu- 
șesc. Că reușesc. 

ES. 


A. Gruşevschi: ambiția de a bate un record. 


Descrierea 


contempo- 
ranului 
nostru 
nu e 
0 temă. 
E 
tema 
temelor. 


نا 


Cele patru Cleopatre: Theda Bara... 


42 


۲۲| Arhiva s-a menţinut la for- 
mula ciclurilor pe teme. Adi- 

că nu pe autori, nici pe ge- 

h nuri, nici pe actori, nici pe 
tiri, toate acestea fiind îm- 

partiri absurde, clasificări nestiintifice, căci 
un regizor ascultă cind de o școală, cind de 
alta şi abordează cînd un gen, cînd altul, iar 
un bun actor trebuie să ştie să joace orice 
rol. Singura clasificare ştiinţifică este aceea 
de: filme bune şi filme proaste. Bună sau 
proastă, calitatea unui film este ceva foarte 
precis, foarte dovedibil; cu fapte, ca la 
tribunal. În consecință, prima datorie a 


unei Arhive, care se vrea ceva mai mult 
decit o magazie de depozitare, este să dea 
publicului filme bune. lar acestea în bună 


stare. 

În broşura program, Arhiva anunță deci: 
tema amorului de-a lungul veacurilor şi 
tema omului de azi. Ulterior s-a adăugat si 
o a treia, aceea a aventurii. 

Voi observa că «omul de azi» nu e o temă 
pentru bunul motiv că toate temele posi- 
bile trebuie să evoce pe omul de azi. Chiar 
filmele zise istorice. Prin contrast, prin 
comparaţie, ele vor zugrăvi indirect pe 
omul nostru contemporan. Citeodată, chiar 
direct. Căci în epocile cele mai antice se 
găsesc precursori, personalități care încă 
de atunci aveau mentalitatea si concepția 
omului de azi. Descrierea contemporanului 
nostru nu e o temă, ci tema temelor. 

Cit despre a doua temă: aventura, nici ea 


istoric, istoric, 
dar tot contemporan 


nu e propriu-zis o temă, ci mai degrabă un 
gen de filme. 

Rămine cea de a treia: amorul. Acesta da, 
este o prototipică temă. Fiecare film con- 
sacrat ei va reda unul din zecile sale de 
aspecte. Din lista Arhivei, numai citeva au 
fost însă o adevărată bună alegere. 


Robinsonada 


De pildă, filmul suedez «Sammaren ned 
Monika» («O vară cu Monika») făcut în 
1952. Este primul film care a atras atenția 
publicului internaţional asupra talentului 
lui Ingmar Bergman. Se întimplă, nu tot- 
deauna dar uneori, ca primul film al unui 
mare autor să fie și cel mai bun al său (e 
cazul «Cuţitului în apă» al lui Polanski). 
În ordinea amorului, acest film spune sigur 
ceva nou. Anecdota e simplă. O mică vînză- 
toare pleacă cu un tinăr bogat, în timpul 


e trecătoare și de aceea le dă o oarecare 
grabă de a o gusta din plin, înainte de a 
apuca să se termine. Cam așa ceva zugră- 
veste cu multă delicateţe şi multe detalii 
evocatoare debutantul Ingmar Bergman. 
Acel sentiment de lucru tranzitoriu explică 
și de ce Monika, de îndată ce ajunge nevastă 
şi citadină, consideră idila suficient de ispră- 
vită pentru a purcede imperturbabil la încor- 
norarea legitimului. Această fetiță nu este 
nici tirfă, nici toantă. Felul cum isi ia auto- 
ritar destinul în mină, de îndată ce a socotit 
că poetica robinsonadă s-a isprăvit, dove- 
dește un caracter ceva mai complicat decit 
cel al unei tinerici pe cit de neinteresantă, 
pe atit de interesată. Pînă şi Sadoul a simţit 
asta. Cu care ocazie emite nişte caracteri- 
zări, desigur perfect stupide, dar care do- 
vedesc că a ghicit că mica eroină nu e ori- 
șicine. lată ce scrie el despre personajul 
interpretat de admirabila Harriet Ander- 


A‏ لت 


... Claudette Colbert... 


verii, pe yachtul lui şi debarcă pe o insulă 
pustie. Acolo se iubesc, iar toamna, intorsi 
în oraș, se căsătoresc. După care ea îl în- 
şeală. Se despart, iar el ia asupra lui grija 
copilului cu care ea rămăsese însărcinată în 
timpul șederii pe insulă. Asta e tot. Şi totuși 
e ceva foarte original. Căci rareori povesti- 
torii ştiu să descrie realist poezia unei 
robinsonade. Ceea ce Bergman face cu 
măestrie. Gindiţi-vă puţin la jalnicul sfirșit 
al robinsonadei Annei Karenina. Faptul că 
acești mari amanți trăiau într-o insulă mo- 
rală izolată de restul societății transformase 
romanticul lor turn de fildeş într-o exaspe- 
rantă plictiseală şi într-o plicticoasă expas- 
perare. Alteori (şi asta mai degrabă des) 
izolarea robinsoniană sporește amorul, îl 
nutrește şi îmbogățește. Poate şi din pri- 
cină că robinsoniada, prin caracterul ei 
excepțional, provoacă impresia că aventura 


«Vivien Leigh... 


son: «adolescentă cam ingrată, dar înduio- 
şătoare şi atrăgătoare». Că a-ţi înşela băr- 
batul se numeşte ingratitudine, calea-valea. 
Că a-ti înşela bărbatul te poate face încă si 
mai atrăgătoare — de ce nu? Dar să spui 
că, punind soțului coarne, devii «înduioşă- 
toare» — asta nu prea înțelegem Înțelegem 
totuşi că Sadoul a înțeles că tipul eroinei 
e mai complex decit cel al unei copilițe 
uşuratice. 


Romeo-Julietan 


Un alt film de pe lista Arhivei care a fost 
o alegere fericită, se numeşte «Tabu» de 
Murnau. Este amorul romeo-julietan mutat 
în mitologia totemistă. Eroii lui Shakes- 
peare bravau prejudecățile etico-sociale ale 
familiei şi castei aristocratice. La triburile 
maori din Noua Zeelandă, dușmanul va fi 
religia. Este un film de acum 40 de ani si 


— 


E o oarecare 
îmainte de a 
WB ceva zugră- 
multe detalii 
Mr Bergman. 
وو‎ explică 
genge nevastă 
Sent de ispră- 
abil la incor- 
تنس‎ nu este 
> îşi ia auto- 
کا‎ ce a socotit 
iprăvit, dove- 
bmplicat decit 
peinteresantă, 
ladoul a simţit 
ee caracteri- 
| dar care do- 
Sinä nu e ori- 
We personajul 
rriet Ander- 


oh... 


tă, dar induio- 
rai înșela băr- 
se. calea-valea. 
Ke face încă și 
۲ Dar să spui 
wii «induioşă- 
şem Înțelegem 
tipul eroinei 

unei copilițe 


La triburile‏ ے 
iușmanul va fi‏ 
a 40 de ani si‏ 


Singura clasificare științifică : 


care-i încă foarte frumos. A contribuit la el 
şi eminentul documentarist Flaherty, auto- 
rul filmelor «Moana» si «Nanuk». Fata din 
poveste e declarată tabu, adică interzisă la 
atingere, implicit la acelea normale într-o 
căsătorie. De aceea cei doi logodiți nu vor 
avea voie să se căsătorească. Cum ei se 
iubesc la nebunie, fug pe o altă insulă și se 
iubesc în chip paradisiac. Dar marele preot 
Hiter îi descoperă și o răpește pe frumoasa 
Reiri. Tinărul pleacă după ei înot. Se apucă 
de fringhia bărcii, dar Hitu taie funia şi 
eroul moare înecat. Bineînțeles nu trebuie 
să ne supărăm,fiindcă povestea e material- 
mente şi etnograficește stupidă. În triburile 
totemiste nu eşti declarat tabu, ci eşti din 
naștere oficial tabu la căsătorie, dacă aparții 
altui tlan. Asta, zic, sociologii, a fost cauza 
prohibiției incestului (care la animale e 
permis, ba chiar preferat). lar în ordinea 
materială, e curios că tînăul nostru s-a 


filme bune 
si 
filme proaste 


Claude Rains, Vivien Leigh si Flora Robson) 
nu e mai prejos. Filmul prezentat de Arhivă 
este un model de supraproducție cvasi- 
istorică, unele conversații în care Claudette 
Colbert (Cleopatra) îl salută pe Antoniu 
(Vilcokson) cu «Hello, Tony!» nu sînt pro- 
priu-zis anacronisme. 

În sfirșit, remarcabil e și vechiul, celebrul 
film al lui John Huston: «African Queen» 
(«Regina africană») unde Katharine Hep- 
burn (alături de Humphrey Bogart) întru- 
chipează o fată bătrină englezoaică, foarte 
activă în jungla sălbaticilor africani și care 
se deşteaptă la un amor întirziat și pini 
atunci aminat. Este una din magistralele 
performanţe ale acestei artiste, 


O capodoperă 


În aceeași perioadă, Arhiva ne prezintă o 
serie interesantă dintre filmele consacrate 


Liz Taylor. 


agăţat de fringhie în loc să se apuce direct 
de barcă. lar dacă răutăciosul Hitu a tăiat 
funia, ce interes avea tînărul nostru să se 
înece? Că doar era pescuitor de perle, 
deci as al nataţiei? Dar toate acestea nu 
anulează nespusa frumusețe cu care e cine- 
matografic descris acest mare şi pur amor, 
unde actorii sint neactori, indigeni veritabili. 
DN AA, 
Superproducția de acum 30 de ani 
ا‎ 

Semnalăm şi o altă bună alegere. Intere- 
santă din punct de vedere arhivistic. Filmul 
lui Cecil B. de Mille «Cleopatra», deși bă- 
trîn de 40 de ani, este infinit mai bun decit 
supercolosalul film recent al lui Mankiewicz 
(cu Richard Burton, Liz Taylor, Rex Harri- 
son) care a costat 37 de milioane de dolari. De 
altfel nici filmul tras după piesa lui Ber- 
nard Shaw, bătrîn și el de 30 de ani (cu 


lui Lenin. Semnalăm îndeosebi capodopera 
filmului mut «Octombrie» de Eisenstein, 
film care a influențat mulți din creatorii așa- 
zişi moderni, din anii noilor valuri. lată,de 
pildă, ce notează despre acest film criticul 
din avangarda de la «Cahiers du Cinéma», 
Louis Marcorelles: «Octombrie reciștigă 
paradisul pierdut. Eisenstein, întotdeauna 
prezent, reamintește că o artă care nu se 
poate compara cu nici una alta, se născuse». 

Se văd «Trei cintece» de Dziga Vertov, 
precum şi o foarte interesantă antologie de 
filme sau episoade în care apare Lenin 
însuși, nu interpretat de actori. Se mai 
vede şi o lucrare cu actori, o lucrare de 
montaje, unde se vor aduna o serie de 
fragmente din filme în care personajul lui 
Lenin este interpretat de excelentul actor 
sovietic Strauh. 


D.. SUCHIANU 


letopiseț 


Ventura - Bârsescu - Missirho 


Genica Missirlio, 
căpitanul Aymard din «Atlantida». 


Maria Ventura 
(caricatură de Dan, 1915) 


nume celebre în teatru, un nume care — 
fără a fi al unui profesionist al scenei — 
a strălucit pe ecran: Genica Missirlio — 
de la românescul Missirliu, a fost în de- 
cada care a urmat primului război mon- 
dial unul dintre cei mai apreciați «juni 
primi» ai filmului francez. Într-un nu- 
măr din 1923 al revistei «Cina» (con- 
sacrat sporturilor favorite ale vedetelor), 
pe două pagini alăturate stau față în fa- 
ti interviurile și chipurile, desigur egal 
de celebrilor Jacques Catelain si Genica 
Missirlio, asportmani» şi vedete care 
își mărturisesc preferințele. Dacă însă 
cel dintii era un tip de june prim liric, 
Missirlio avea toate caracteristicile unui 
erou romantic. Înalt şi svelt, cu părul 
negru bogat, excelent călăreț si spadasin, 
el s-a consacrat prin roluri dramatice, 
de elan şi de tensiune. 

Tînărul născut la Craiova în 1895, care 
plecase la Paris să studieze dreptul, fu- 
sese remarcat în mediul tineretului ar- 
tistic pentru calitățile sale de «fotoge- 
nie» și îndemnat să se consacre mai de- 
grabă filmului decit jurisprudenţei. De- 
butul într-un film minor a fost suficient 
pentru Jacques Feyder să-i dea un rol 
în «Atlantida» sa din 1921, alături de 
Napierokowska şi Jean Angelo. O pelicu- 
ڈا‎ care probabil mai există în cinemateci. 

De aci încolo, interesul regizorilor 
pentru tinărul român continuă fără stag- 
nare. Joacă în regia lui Louis Feuillade, 
în cea a lui Henri Roussel (în «Madame 
Recamier» şi în «Figaro»), apare în se- 
rialul care a făcut epocă, «Belphégor», 
şi în multe alte realizări, pină la «Prin- 
tul Zilah», în care joacă rolul titular, 
avind ca parteneră pe France Dhâlia, 
creatoarea celebrei «La gargonne». Dar 
filmul cel mai interesant pentru noi, 
fiindcă importanța sa istorică îi conferă 
un loc la toate marile cinemateci — este 
celebrul «Napoleon» din 1927, al lui 
Abel Gance, în care Genica Missirlio 
se face remarcat prin elanul cu care in- 
terpretează rolul important al lui Murat. 
«De la «Atlantida» în care era doar «că- 
pitanul» Aymard, pini la «Napoleon» în 
care avansează la rangul de mareșal al 
Franţei, se poate spune că făcuse carieră... 


Marioara Ventura — vedeta nr. 1 a 
ecranului francez (1912) 


Elevă şi prietenă a lui De Max, o altă 
actriță româncă ce cucerise Parisul 
dinaintea primului război mondial şi ca- 
re, ca şi el, avea să fie o glorie a «Come- 
diei Franceze», Maria Ventura, a apărut 
pe ecran încă din 1909. Filmografia ei 
cuprinde — ciudată coincidență — tot 
12 filme, ca şi cea a lui De Max. Cele mai 
multe se plasează în anul 1912, cînd 
actrița face figură de vedetă nr. 1 a ecra- 
nului francez, alături de Gabrielle Ro- 
binne. În acea epocă, numeroase filme 
ale ei apar pe ecranele bucureștene, re- 
clama punind accentul pe prezența sa, 
chiar cu riscul de a anunţa că un film in- 
titulat «Mizerie şi crimă» o are pe «do- 
mnişoara Ventura în rolul titular...» 

Dintre toate aceste producții, este 
probabil că mai există prea puține. Şan- 
sa cea mai mare de a fi prezentă în cine- 
matecă o are însă tocmai realizarea ei 
cea mai importantă, versiunea realizată 
în 1912 de Capellani. după «Mizerabilii» 
lui Hugo. Maria Ventura juca aci pe 
Fantine, în timp ce Henry Krauss era 
Jean Valjean, în distribuţie figurind și 
steaua de music-hall Mistinguett 


Agata Bârsescu dirijată 
de Max Reinhardt 


Să amintim, în sfîrşit, o altă celebră 
actriță de teatru româncă, care a ilustrat 
scena «Burgtheater»-ului din Viena — 
Agata Bârsescu, la activul căreia nu se 
cunoaşte pină azi decit un singur film. 
Dar acest film prezentat în 1916 și la 
București, este «Miracolul», după piesa 
lui Hoffmansthal și a constituit primul 
contact al marelui regizor Max Reinhardt 
cu ecranul. interpretind în el principa- 
lul rol feminin, cel al fecioarei Maria, 
Agata Bârsescu, mare actriță de teatru, 
a avut astfel prilejul de a colabora cu 
marele regizor de teatru german o sin- 
gură dată, dar nu pe scenă, ci pe ecran. 


Genica Missirlio în filmele lui Fey- 
der, Feuillade, Gance 


Nu e riscat să cităm, alături de aceste lon CANTACUZINO 


43 


O lume este filmul, 
iar filmul e o lume 


Hiroşima, ruşinea mea 


Un profesor japonez a inştiințat editura Universității Colum- 
bia de existența unui film-document de 16 minute, ținut pină 
acum secret, care a imprimat pe peliculă mutilarea si arsurile 
provocate de iradiațiile bombardamentului atomic de la Hiro- 
şima şi Nagasaki si care au făcut treptat, din cei cîțiva supra- 
vieţuitori, niște muribunzi. După 25 de ani, spectatorii new- 
yorkezi se cutremură astăzi de ororile săvirșite atunci si de 
distrugătoarele lor consecințe. 


Sinatra si Mafia 


Frank Sinatra a compărut la New Jersey în fafa unei sesiuni 
speciale a Comisiei de Investigație a crimelor Mafiei. 
Actorul, care a fost citat ca martor în urmă cu 9 luni dar nu 
s-a prezentat, a fost adus sub mandat de arestare. Timp de 
20 de minute el a răspuns la 50 de întrebări privind legăturile 
lui cu șefi ai Mafiei. La sfirsitul anchetei, președintele comisiei 
a declarat că «Sinatra a cooperat satisfăcător» si a anulat 
mandatul de arestare. 


Chenzina milionarilor 


O nouă politică economică a fost instaurată la Hollywood, 
unde şomajul tace ravagii. Studiourile au hotărit să nu mai 
investească sume fabuloase în noile filme. De acum încolo, 
vedetele vor participa procentual la rețetele filmelor, totuși, ca 
să-şi poată innoda capetele chenzinelor, ele vor primi din par- 
tea studiourilor un avans. 

Frank Sinatra a şi început să lucreze «Dirty Dingus Magee» 
în noile condiții, neobișnuit de severe: el nu-și va incasa, ca 
pină acum, de la început milionul de dolari — ci doar după 
citeva săptămini de rulare a filmului. Poate chiar după luni de 
rulare... 


Publicul are cuvintul 


lată rezultatele anchetei realizate în rindul spectatorilor sovie- 
tici de revista «Ecranul sovietic». Cea mai bună actriță: Tatiana 
Doronina. Cel mai bun actor: Stanislav Liubsin. Ceilalți favoriți, 
în ordinea preferințelor: Tatiana Samoilova, Ala Demidova, 
Serghei Jurski, Viaceslav Tihonov, Nikolai Plotnikov. 


Bravo, Brel! 


Comedia muzicală «Călătorie în lună» aranjată de Jacques 
Brel după povestirile lui Cyrano de Bergerac într-o versiune 
semnată de Jean-Marc Laudier, a cărei premieră urma să aibă 
loc la Bruxelles la teatrul «La Monnaie», a fost revocată în 
ajun dintr-un motiv cu totul original. Autorii au declarat că nu 
ar fi onest să prezinte publicului un spectacol de care ei înşişi 
sint dezamăgiţi! Ar fi, poate, un exemplu bun de urmat. 


Veneţia se scufundă 


La propriu şi la figurat. 

Treizeci și patru de artiști, cineaști, muzicieni şi scriitori 
italieni au lansat un apel către forțele culturale italiene pentru 
a boicota viitorul festival cinematografic de la Veneţia. Semna- 
tarii — printre care se numără dramaturgul Eduardo de Filippo, 
regizorii Visconti şi Pasolini — subliniază că «statutul fascist 
al organizării a rămas neschimbat de 32 de ani. În aceste con 
diții manifestaţiile prevăzute în acest an se vor desfășura cu 
un statut pe care chiar cei mai orbi l-au calificat drept autoritar, 
paternalist și birocratic ». 


Autentic 


Documentare autentice ale serviciului de contraspionaj 
bulgar au inspirat scenariul filmului «Citadela a râspuns». 
Acest nou film polițist — în care suspense-ul se imbină cu 
umorul — poartă girul regizorului bulgar Ghenceo Ghencev. 


Hollywood-muzeu 


Hollywoodul se transformă: clădiri celebre sint demolate, 
altele își schimbă destinația. Restaurantul «Montmartre». 
odinioară locul preferat de întîlnire al lui Gary Cooper, Clark 
Gable, Marilyn Monroe, a devenit o sucursală a lui Actor's 
Studio condus de Lee Strasberg. Studioul în care Charlie 
Chaplin şi-a realizat filmele e acum un bar-proprietate a lui 
Herb Alpert şi a orchestrei sale de sutlători. 

Hollywoodul nu a căpătat gustul tradiţiei. Sau, poate, nu vrea 
să devină încă un oraş-muzeu. 


| 44 


Ambii tintesc primul loc? 


Belmondo și Delon, cei doi rivali la titlul de June- 
Prim absolut al Franţei, au înțeles — de vină o fi şi 
virsta — că nimic nu e absolut, dar că cert e un lucru: 
dacă-şi vor uni într-un singur trust acţiunile de far- 
mec și seducţie, box-office-ul amindurora va avea 
de cîştigat. Substantial. Drept care au început să 
lucreze impreună filmul «Borsalino». Eroii filmului 
sint doi gangsteri; la început rivali din cauza unei 
eterne Eve — ei au lăsat-o pe Eva în eternitatea ei şi 
au «curățat» drumul spre scaunul de Caid,adică de 
gangster-ștab. 

Alain Delon, actor și producător al filmului, a lan- 
sat o campanie publicitară cum n-a văzut Parisul, 
A închiriat toate panourile de pe Champs Elysées; 
pe un trotuar au fost lipite fotografiile lui Belmondo, 
pe celălalt ale lui Delon. Si ca nu cumva vreuna 
dintre vedete să fie dezavantajată, noaptea fotogra- 
fiile erau mutate de pe un trotuar pe altul. Cazul era 
fără precedent. Seismografe sensibile puteau sesiza 
că sub aparenţe, sub crusta plantată cu gazon și 
floricele, duduie vanitățile, 

Vulcanul a izbucnit odată cu apariția afișului: 
Belmondo l-a dat in judecată pe partenerul său 
Delon, pentru că acesta din urmă era trecut de două 
ori pe afiş — ca actor și producător, iar el numai o 
singură dati. Ce s-a întimplat inainte de scandalul 
public, nu se ştie, dar aminteşte de o intimplare po- 
vestită cu ingenuitate de Veronika Lake. Turna ală- 
turi de Frederic. March, care nu o simpatiza, in 
«Nevastă-mea vrăjitoarea». Aveau o scenă lungă, 
marele actor aplecat deasupra ei o privea cu tandrete; 
in tot timpul filmării blonda vedetă l-a pișcat cu un- 
ghiile de braț pina la singe. Așa, ca să se răzbune, 
ca să-i strice scena. 

Ce se întîmplă dincolo de ecran, în Olimpul populat 
cu zei care nu au băut ambrozie, ci veninul gloriei, 
află foarte rar publicul. 

Citeodată, cind «idolii» se apropie prea mult, luna 
nu mai e fascinantă și ideală, e cu gropi și praf in- 
ecăcios. În «Borsalino», cînd cei doi gangsteri a- 
yung in virf, înțeleg că o coroană nu poate sta pe 
două capete şi trag la sorți, care dintre ei să plece. 
Fair, cavalereşte. 

Ar fi fost prea frumos ca așa să se fi terminat con- 
flictul Belmondo-Delon. Ar fi fost prea ca-n filme 


M.A. 


La pol, . 
un suris tropical 


— Cea mai insolită experiență a mea? Filmarea 
«Cortului roșu» — declară Claudia Cardinale. 

Experienta este insolită de altfel in istoria cinema- 
togratului. Pentru prima oară actorii «au jucat» în 
Antarctica, la 81 de grade latitudine nordică. Expe- 
diția regizorului Kalatozov cu echipa sa de filmare a 
trecut prin momente de suspense asemănătoare cu 
ale expediției exploratorului Nobile, pe care o evocă 
în acest film. Transcriem din jurnalul de bord: vizita 
urşilor polari pe coverta vaporului, căderea în apa 
îngheţată a actorului Marţevici, despicarea în două a 
banchizei pe care se filma, exact sub picioarele 
doctorului echipei, etc. 

Actrița nu pare de loc înghețată de această expe- 
riență insolită. Dimpotrivă. 


Detest 
«paradisele artificiale» 


— Claude Chabrol, de ce personajele din filmele 
dvs. se numesc intotdeauna Hélène si Paul? 

— Mi se pare obositor să caut prenume noi. Nou- 
tatea trebuie găsită în caracterul eroilor si în intrigă 

— Tot din — scuzaţi-mă, lene — reluați aceiaşi 
actori, Jeane Yanne şi Stephane Audran în «Ziua 
Parcelor»? 

— Am fost fericit să lucrez cu Yanne incă de la 
filmul «Să moară bestia». Stephane Audran a purtat 
noroc «Ciutelor» si «Soţiei infidele». Dar amindoi 
m-au uluit în timpul filmărilor la «Măcelarul». Meritul 
lui Stephane e cu atit mai mare cu cit ea e soția mea 
E foarte greu să-ți uimești propriul tău soț! 

— Ce aduce nou «Ziua Parcelor»? 

— Abordarea problemei drogurilor. Am ținut să 
spun cit detest «paradisele artificiale». 


Rivala 
Sophiei Loren 


شس 


PAN. 


Mai tare ca Loren. 


După ce a terminat «Război și pace» Ludmila 
Savelieva nu a lucrat nimic timp de doi ani. | se părea 
că niciodată nu va mai putea fi alt personaj decit 
Nataşa. Cind s-a hotărit să reinceapă lucrul — parcă 
pentru a recupera timpul pierdut, a început să turneze 
Simultan două filme. În «Drumul spre prăpastie» 
realizat de Alov şi Naumov,e o femeie blindă, o inte- 
lectuală care în timpul războiului civil emigrează, 

dar, neputind trăi departe de patrie, se reintoarce. 

Al doilea rol — Masa — îi aduce doi parteneri celebri: 
Mastroianni si Sophia Loren. Mastroianni, soldat 
italian, salvat de la moarte și căsătorit cu o tinără 
rusoaică, este regăsit după multi ani de energica lui 
«donna» italiană. Între cele două soții — veșnicul 
bigam Mastroianni — se hotărăşte pentru Masa. Nu 
orice femeie se poate lăuda că e preferată Sophiei 
Loren. 


„„printre zăpezile veşnice. 


În tie 
europer 
filmul ni 
re», car 
rilor, ia 
«T.V. 4 
mariiua 
na, 30 
o pract 
organizi 
preună 
la dis 
marijua! 
minica. 
tări de 


James Bond Nr. 3. 


Jucării 
la alegere 


Acest copilaș se va juca miine de-a 
James Bond. (În instantaneu e chiar ală- 
turi de noul interpret al lui James Bond, 
actorul german Hans Mayer, si de Annie 
Duperey.) 

Într-o prelegere ţinută la Centrul de 
Cercetări pentru Sănătatea mentală, pro- 
tesorul american David A. Hamburg a 


Sharon Tate 
postumă 


Ultimul ei rol: «1241» 


Crima drogaţilor de la Bel Air va fi re- 
constituită într-un film italian. Rolul regre- 
tatei Sharon Tate e deținut de Vittoria 
Salinas. 

Cele două actrițe, care seamănă uimitor 
intre ele, s-au cunoscut la Roma, pe cind 
Sharon Tate turna, alături de Vittorio 
Gassman, filmul cu titlu de rău augur: 
«12+1». 


Marijuana 
în familie 


In timp ce în citeva capitale mari vest- 
europene spectatorii ies deprimaţi de la 
filmul regizorului Barbet Schroeder, «Mo- 
re», care ilustrează tragica cursă a drogu- 
rilor, iată ce relatează ziarul american 
«T.V. Guide» «La Hollywood fumatul 
mariiuanei a devenit o îndeletnicire comu- 
na, 30%, din nigh-lite-ul de pe Beverly Hills 
o practică cu regularitate. Anumite familii 
organizează chiar «partide de fumat» îm 
preună cu proprii lor copii, care au acce 
la distrugătorul ritual, la jocul cu 
marijuana, numai  simbăta şi du 
minica. Să fie aceasta râsplata bunei pur- 
tări de o 87 


avertizat că «imaginile violente sìnt ab- 
sorbite spontan în jocurile copiilor, ba 
chiar le stimulează inițiativele agresive. 
Trebuie luate — a spus el — măsuri 
urgente». 

„Primele măsuri luate: colecția pentru 
copii «Bibliothèque verte» a publicat un 
nou roman... «Nepotul lui James Bond». 


Bourvil 
în Ruy Blas 


Pentru a treia oară (după «Hoinăreala 
cea mare» și «Prostănacul»), cele trei 
capete de afiș ale cinematografului francez 
(comercial) se află din nou impreună: 
regizorul Gérard Oury și actorii Bourvil si 
de Funès. Ocazia: un film inspirat de piesa 
lui Victor Hugo «Ruy"Blas». În rolul titu- 
lar, Bourvil; în cel al lui Don Salluste, 
Louis de Funès. 

«Vreau să fie ceva intre Max Linder si 
Alexandre Dumas» a declarat Oury, de- 
cis să realizeze cea mai mare comedie a 
secolului. 


Tandemul irezistibil. 


«Idolii» 
lansează moda 


Starul şi stilistul: Raquel Welch şi 
60٥ 


Coco- 
Moreau 


Lui Coco Chanel,«domnişoara» al cărui 
nume a devenit sinonim cu şicul parizian, 
3roaaway-ul i-a închinat, se ştie, o comedie 
muzicală a cărei protagonista a acceptat 
să fie insasi Katharine Hepburn, vedeta 
cea mai puțin cochetă (gurile rele spun 


că ea poartă de treizeci de ani același pan- 


Aşteptind-o 


talon şi acelaşi pulover). Parizienii nu 
vor să se lase mai prejos și i-au propus 
Jeannei Moreau rolul lui Coco. Nu numai 
pentru că numele lor rimează, ci și pentru 
că — o spune chiar actrița — «cinemato- 
graful e munca mea. Moda şi cintecul sint 
slăbiciunile mele». 


pe Coco. 


Moda este un business. Sufletul busi- 
nessului e reclama. Cea mai eficace re- 
clamă o fac actorii. Această socoteală 
simplă ca 1+1 le-a dat marilor creatori 
de modă francezi Courreges si Cardin 
ideea să o angajeze pe Raquel Welch în- 
tr-un rol — nu de film — ci de manechin 
«Mitul sexy '70» a venit special de la New 
York la Paris pentru 24 de ore ca să pre- 
zinte colecțiile cu salopete de mătase plas- 
tifiată, și rochii cinetice, deci cu forme 
schimbătoare la fiecare mișcare). În semn 
de omagiu, i s-a oferit lui Raquel Welch 
un model pentru recepţia de la Casa Albă. 
Actrița a refuzat: pentru ea, a preferat o 
rochie normală. 


Tablou cinetic: semnează Cardin. 


«Idolii» 
creează moda 


O tinără pariziană care se respectă se 
imbracă la unul din magazinele Sheila 
sau Sylvie. 

O pariziană de virstă mijlocie care se 
respectă iși alege modele la standurile 
Michèle Morgan. 

Şi bărbaţii au obținut condiţii egale cu 
ale femeilor: vor putea cumpăra haine 
supervizate de o vedetă- Jean Marais a 
lansat o colecție de 24 de modele mascu- 
line. 


Sheila, manechinul casei Sheila. 


GEC, 
OA 


© Charlie Chaplin a aminat sine die 
proiectul filmului «Monstrul» în care tre- 
buiau să joace și fiicele lui Victoria (18 ani) 
și Josephine (20 ani). Dificultăţile sint de 
ordin financiar, dar și tehnic, «Monstrul» 
fiind povestea unei fete care s-a născut cu 
aripi. Filmările necesită efecte speciale, care 
încă nu au fost rezolvate si Chaplin vrea ca 
totul să fie perfect pus la punct în ziua pri- 
mului tur de manivelă. Mai e tot timpul: 
Charlot nu are decit 80 de ani! 


e Engelbert Humperdinck l-a invitat 
ca vedetă-oaspete al viitorului său show de 
TV pe marele actor, regizor, scenarist ame- 
rican Jerry Lewis. 


e Michèle Morgan, după 20 de ani de 
ezitări,de hotăriri mereu aminare, de con- 
tracte semnate și reziliate, s-a hotărit: va 
debuta în teatru. Piesa «Spinzurată de tele- 
fon» — o... comedie — e semnată și pusă în 
scenă de Gérard Oury, marele ei prieten. 


e Viscontiene — Vă pregătiți să fil- 
mati Proust. Intenţionaţi să tratați «În cău- 
tarea timpului pierdut» tot în două ore și 
jumătate? 

— Ar fi o nebunie. Nu o să adaptez «Cău- 
tarea» și nici măcar un episod din ea. Voi 
încerca să filmez un sentiment. Gelozia de 
exemplu. 


e Delon — părea — că este condamnat 
să joace rolul de băiat rău: e gangster în 
«Borsalino» — film abia terminat, e gangster 
în «Cercul roşu» — film abia început. Dar 
dacă Delon nu are intenţia să fie toată viața 
un răufăcător — pe ecrane — acest lucru nu 
depinde în primul rind de el: actorul pri- 
meşte și citeşte cite un scenariu pe zi și în 
toate i se rezervă totdeauna rolul «negativ». 

O singură excepție. Dar ce excepţie! Lu- 
chino Visconti l-a rugat să fie Proust în fil- 
mul «În căutarea timpului pierdut». 

— Am acceptat desigur cu entuziasm să 
fiu «omul cu orhideea», scriitorul genial şi 
astmatic, 


e Vanessa Redgrave, de la Antonioni 
citire şi al său «Blow Up», a intrat într-o 
perioadă acută italiană: lucrează în Italia, 
trăieşte la Roma, s-a îndrăgostit de actorul 
Franco Nero şi, pasionată de istoria italiană, 
a scris împreună cu fratele ei, Corin Redgrave 
un scenariu: «Garibaldi». 


e Brecht. Toate scenariile cinematogra- 
fice ale marelui scriitor german au fost pu- 
blicate într-un volum de 820 de pagini. Ală- 
turi de trei inedite din perioada filmului 
mut, volumul cuprinde scenariile scrise în 
Europa, precum şi cele la care a conlucrat in 
perioada hollywoodiană. 


e Laurence Olivier are un program de 
muncă nenormată: ziua, finisează pe pla- 
tourile de la Shepperton filmul «Trei su- 
rori», iar serile repetă la National Theatre 
rolul lui Shylock din «Neguţătorul din Ve- 
neţia». E pentru prima oară în lunga lui 
carieră cind marele actor deţine acest rol. 


e John Wayne a implinit 40 de ani... de 
cind face filme. Uluitorul veteran fără un 
plămin (a fost operat de cancer) continuă 
să lucreze într-un ritm care ar dobori un 
tinăr: a terminat «Chisum», a contractat 
«Rio Lobo» şi turnează «Un kidnapping 
de un milion de dolari». În acest film are ro- 
lul unui bunic. Bătrînul Duke cunoaşte foarte 
bine acest rol, din viață: el are 16 nepoți și e 
pe punctul de a-l căpăta pe al 17-lea. lar cu 
cel din film — al 18-lea. 


46 


Kloss 
depune mărturie 


Kloss nu se dezminte 


«Aventurile lui Kloss» au avut un ase- 
menea succes incit televiziunea poloneză 
a trebuit să inventeze în grabă un serial de 
Noi aventuri. Interpretul lui Kloss, Stanis- 
lav Mikulsky,a devenit, fireşte, unul din cei 
mai solicitaţi actori de filme. 

În filmul «Ultimul martor», regizat de 
Jan Bathory, noua vedetă poloneză are rolul 
unui medic salvat ca prin minune de la un 
masacru Într-un lagăr hitlerist. Ultim martor 
neștiut, el îi descoperă pe cei doi șefi cri- 
minali ai lagărului, 20 de ani după război, și, 
cu inteligența si curajul moştenite de la 
Kloss, încearcă să-i demaște şi să-i prindă. 
Kloss nu se dezmite. 


Callas primeşte 
provocarea 


Primul film al Mariei Calas, «Medeea», în 
regia lui Pier Paolo Passolini, a avut pre- 
miera la Paris. lată ce a declarat marea cin- 
tăreaţă ziaristului Kenneth Harris imediat 
după spectacol: 

«Trecerea de la operă la film a fost pentru 


wS 


Marin Sorescu 


TEORII 
0 
ا۷۷۸۷‎ 


Poetul, 

criticul, prozatorul 
Adrian Păunescu 
“despre poetul, 
criticul, prozatorul 
Marin Sorescu 


mine o sfidare şi mie imi plac astfel de 
provocări. Trebuia pe de o parte exprimată 
pasiunea şi frămintarea din legenda antică 
într-un mod care să fie pe înțelesul publi- 
cului modern de azi. Pe de altă parte tre- 
buia să învăţ să joc în faţa camerei. Să joc 
fără să cînt, pentru că în acest film doar 
vorbesc, iar interpretarea ecranului diferă 
după cum ştiţi de cea a teatrului și cu atit 
mai mult de cea a operei. Era deci sfidarea 
unui debut». 

— Vă mulţumeşte ceea ce ati realizat? 

— Nu sint niciodată mulțumită în pri- 
vinta muncii mele. Nu sint în stare să mă 
bucur de ceea ce am făcut bine pentru că 
îmi dau seama că există un și mai bine. 
Dar într-adevăr ceva tot am realizat. 


Replicile 
lor 


e Billy Wilder către Erich von Stroheim: 
«Ador filmările din helicopter, dar nu 
trebuie făcut abuz de ele în sufragerii». 


e Orson Welles: «Părerile negative des- 
pre mine mă fascinează si mă stimulează. 
Complimentele mă amorţesc şi mă dezar- 


Medeea pe care am interpretat-o, dar ea 
nu-mi trezește mila. 


mează». 
— V-a plăcut rolul Medeei? 
— Rolul da, personajul nu. Înţeleg pe 

e Serghei Bondarciuk: «Pentru mine, 
un film despre război e un film impotriva 
războiului. Ar fi trist ca cineaștii să se mul- 
tumească doar să descrie lupte, bătălii, 
atacuri şi contraatacuri. Războiul este cea 
mai mare calamitate a omenirii şi sarcina 
sfintă a fiecărui om e să lupte împotriva lui». 


e Grace Kelly, actualmente Grace, prin- 
țesă de Monaco: «Dacă fiica mea ar vrea să 
devină actriță de film, m-aș opune. Nici 
mama mea nu a dorit să joc teatru și film». 


e john Ford- «Cele trei comandamente 
ale unui regizor sint: 
1. Nu-ţi plictisi niciodată spectatorul. 
2. Nu-i ţine predici. 
3. Nu participa la finanţarea filmului pentru 
că nu-ți vei recupera niciodată banii 


© Adolph Zukor, 97 de ani, fondator şi 
președinte de onoare la Paramount Pictu- 
res: «Sint prea multi oameni în cinemato- 
grafie şi prea puțini cei care se pricep în 
meserie». 


e ۷۷۱۰ Radev: «Am simţit întotdeauna 
nevoia să descopăr o lume ignorată de spec- 
tator, tocmai acolo unde el credea că totul 


necintătoare îi este familiar». 


bibliorama 


O cultură care n-are Sorescul său şi-l cumpără grabnic. Norocul nostru este că Marin 
Sorescu a fost obținut pe cale naturală, acum 30 şi ceva de ani, intr-un sat din Oltenia. 
Aşadar, importantele sume de valută ce ne-ar fi fost necesare pentru procurarea lui pot 
merge liniștite în alte direcții. Se dovedeşte că un scriitor serios poate salva devize, in această 
lume culturală în care — har echilibrului! — uneori devizele serioase salvează un scriitor. 

Şi la urma urmei, prin ce-i important Marin Sorescu? Poet, dramaturg, eseist, Sorescu 
are capacitatea rară de a deveni repede amicul temelor fundamentale, familiarizindu-se şi 
familiarizindu-ne si pe noi cu ele. Modul cel mai elementar de a4 minimaliza pe Marin 
Sorescu a fost și este calificarea lui drept un scriitor umorist. E de precizat de la inceput 
insă că la Sorescu umorul este o cale spre adevăr şi nwo țintă. A trebuit ca poetul să scrie 
lona, pentru ca, punind miinile la gură, să sisiim de surpriză. Marin Sorescu ne dovedea 
că are vocaţia tragicului așa cum, odată cu apariția cărții sale de eseuri «Teoria sferelor 
de influență», am Inceput să exclamăm din doi in doi că Marin Sorescu are o tulburătoare 
vocaţie teoretică. Acum tocmai despre asta este vorba. În deplinătatea facultăților noastre 
de vanitate, liberi de orice constringeri prietenești, scriem aici negru pe alb, că literatura 
română are norocul de a- fi produs pe Marin Sorescu. Extrem de dotat, el reuşeşte să stir- 
nească, la fiecare apariţie a sa, intrigă şi iubire. 

Scriind despre film, el adoptă un ton de copil inteligent, ajungind la gindiri de o mare 
savoare. «Ce grozavă trebuie să fie lumea filmată de pe un melc» sau «Dacă ar fi existat 
cinematograf în antichitate, Hanibal ar fi trecut Alpii numai de dragul de a fi filmat: 
e atit de înrădăcinat spiritul de vedetă in sufletul omenesc!» 

Cinematograful Îi oferă lui Sorescu șansa unor superbe meditații civice: «Maimuţa 
nu e mai fericită că omul s-a tras din ea» sau «Uneltele nu-și făcuseră încă oameni» 
sau «Linia este bilbiiala unui punct în mişcare» sau «Nu vă fie teamă, se poate pasi 
pe păminti» 

E dificil desigur de analizat textul lui Marin Sorescu. Lucrul cel mai simplu pe care-l 
putem face este să luăm cunoștință, odată cu acest text, de existența unui scriitor de excep- 
tional interes. Putem să nu fim de acord cu Sorescu că «toate celelalte arte au murit de- 
mult și filmul e cenuşa lor ajunsă la conştiinţa de sine». Putem să ne sustragem felului 
in care omul birocratizat al secolului nostru ajunge să vorbească despre taine. «Misterul 
este dezorganizat. Se află în natură sub formă liberă. Ori sub formă de lucruri». 

Întrebarea fundamentală pe care trebuie să ne-o punem, după parcurgerea acestei 
cărți, nu poate fi decit o intrebare pe care insuși Sorescu şi-o pune: «Ce exemplu îi dăm 
noi lui Charlot?» lar răspunsul nu poate porni decit de la adevărul pe care, aplecindu-se 
la urechea noastră, Sorescu ține să ni-l şoptească: «Omul este poate singurul anima! 
făcător de filme». Lumea toată, lumea de azi, este imbolnăvită de descoperirea filmului 
S-a ajuns pină acolo incit — tot Sorescu a formulat primejdia! — «furnicile sînt seriale». 

Într-o asemenea măsură cartea lui Sorescu se apropie de film, incit după lectură îți vine, 
ca după un spectacol, s-o mototolești ca pe un bilet de intrare şi s-o arunci. Eu insumi am 
aruncal-o. Pe treapta de sus a bibliotecii, unde sint cărțile la care din cind în cind e bine 
să revii. 


Adrian PĂUNESCU 


* Studiile despre film au apărut în revista «Cinema: 


E 


WAS 
EZL 
HANEN 
a a Sg me | صظ‎ za 
کی یر س‎ Se 1 j 
/ 
#4 


Se GĂSESC DE VÎNZARE LA 
AZINELE UNIVERSALE ALE 

١00۶۶۶۸۲۲۲ DE CONSUM — 

RAIOANELE SPECIALIZATE 


nr. 4 
ANUL ۷۱۱۱ (88) 


revistë lunară 


de cultură 


| ا7