Revista Cinema/1963 — 1979/1970/Cinema_1970-1666897506__pages401-450

cine-glob 


fo 


n 
ei 
= 
"S 
- 
e 
Ki 
E 
e 
一 
3 
i 
o 
s 
3 
~ 
E 
E 
o 
& 
v 
2 
© 
中 
E 
D: 
4 
o 


is] 
x 
a 
g 
Š 
=> 
* 
< 
E 
= 
e 
S 


5 
2 
s% 
y 
S 
€ 
o 
S 
x 
3 
E 
= 
S 
"o 
= 
e 
X 


" 


Y 


(«Maja desnu 


zreaļia Ave, 


Aşa 
am 
venit 


kkk 


Producţie a studiourilor din R.P. Ungaris. 
Regia: Miklós lancsó. Scenariu Gyula Her- 
nădi. Imaginea: Tamis Somló, Cu: András 


Kozák, Serghei Nikonenko. 


continuă să ne sur 
nci cînd ni se înfă- 


lizările sale cele din- 


tigeaza pri 
tii. Adică, după ce am văzut» (sau 
cu toţii) 


n-am văzut, din păcate, 


„Sărmanii flăcăi”, „Roşii ş 
nişte si strigăt“, Ah! ca iral", „Siroko“, 


„Aşa am venit" ar putea 
te puţin atît pen- 


un film ca 


să: reprezinte foar 
tru noi cît şi pentru autorul acestor 
filme, urul dintre principalii iniția- 
tori ai „noului val“ maghiar. În fond, 
este vorba de unul dintre filmele 
de început ale lui lancso, realizat 
în 1964, precedat doar de lung-me- 
trajul absolut nesemnificativ „Clo- 
potele au sunat la Roma", de un 
scheci (neutru) al, filmului colectiv 

Trei stele“ si de „Cantata” — ua 
film dur, neliniştitor, dar care nu 
izbutea să anunţe un cineast com- 
plex, deosebit, așa cum lancso avea 
să se recomande prin filmele sale 
ulterioare. „Așa am venit" reprezintă, 
pentru lancso, adevărata „lansare“ 
printre asii celei de-a șaptea arte. 
S-a spus că între „Cantata“ (1963) 
şi „Așa am venit" (1964), lancso a 
intinerit cu zece ani... Într-adevăr, 
acest din urmă film marchează un 
moment memorabil în creația regi- 
zorului, deschide un drum nou, cer- 
tifică un cineast. Poate cá văzut acum, 


după ce am avut prilejul 
tem capodoperele lui lancso, filmul 
spune mai puţin, convinge doar par- 
tial. Dar simţim, îndeosebi, în at- 
mosfera de derută și violență pe 
fundalul căreia se desfășoară atmo- 
sfera peliculei, „mîna“ lui Mancso, 
acea capacitate foarte caracteristică 
dar deloc la indeminá de a re-crea 
inematografic un timp, o lume, o 


să cunoas- 


stare de spirit, un 
spiritual. 

filmului este plasată 
într-o perioadă tulbure, străbătu 
de neliniști, îndoieli, si marcată d 
conflicte aspre: perioada imediat 
următoare eliberării Ungariei, toamna 
anului 1944. „Aşa am venit" este 
filmul unei frumoase si exemplare 


prietenti;-náscutá în tumultul ráz. 
boiului, povestea zi iude sufle- 
testi dintre un tînăr maghiar, luat 


prizonier pe frontul da rásárit, si 
un soldat sovietic care-l suprave- 
ghează, ajutindu-l totodată într-o 
îndeletnicire. particulară; îngrijirea 
unei turme de vaci. Despre aceşti 
doi oameni vorbeşte filmul. Doi 
oameni simpli, ale căror destine se 
întîlnesc, se încrucișează, se între- 
pătrund, cumva din întîmplare, pe 
drumurile totdeauna spinoase ale 
războiului, Doi oameni care vorbes 
limbi diferite, dar care își află, trep- 
tat, atitea și atitea particularități co- 
mune, prielnice unei amicitii substan- 
tiale, Doi oameni pe care evenimen- 
tele îi opun față în faţă, dar pe care 
deznodámintul îi află alături... Despre 
acești doi oameni vorbește filmul, 
despre prietenia lor care se naște 
și se consolidează sub ochii noștri; 
evoluția relaţiilor lor are o simpli- 
tate de ritual, cei doi soldaţi înainte 
de a fi soldaţi (sau după) sînt oameni. 


Oameni cărora războiul le-a luminat 


atitea şi atitea orizonturi obscure... 


în voie iubita, fiind țintuit de 


lancso, pe pretextul unei "naratiuni 
cinematografice de 
(fără prea multe 
miza în mod deos: 
culos") izbutește să 
film bazat pe adevăruri 
tale și imuabile. 
Cum spuneam, 
după „Sărmanii flăcăi”, Pupa „Roşi 
și albii“ sau du pă „Linişte și 


„Aşa am venit” (cu toate 
tele sale de spaţiu si 
trează aerul unui exeri 
tografic elementar. Ulterior, 


a rezolvat „ecuaţii“ mult mai f 
cate, a prins gustul simbolului și a 
perfecționat continuu mi j 


Poate că „Așa 


expresie, 


nu ne captivează ra ul 
stilului, așa cum faca (cum a 
făcut-o) ,Liniste si strigăt”. Dar, í 


mod cert, „Aşa am venit" deschide 
un drum, avertizează asupra unui 


talent care nu se ivește la orice spas 


și nici la -oricare colț de stradă... 


Mayerling 


x + 


a şi scena. 


Coproducgie franco-englez tegia şi sce 
riul: Terence Young. Imagines Henri Alekan. 
Cu: Omar Sharif, Catherine Deneuve, James 
Mason, Ava Gardner, James Robertson jus- 
tice, Genevieve Parisy, lvan Desny. 


,Mayerling" ar fi putut fi r 
prin 1930, De fapt, aceastá p 
de sirop, cu arhiduci blazati, print 
şi răsculați de operetă, s-a făcut de 
vreo 4—5 ori si atunci şi 


Este un factor care l-a dezorientat 


vizibil pe Terence Young, regizor 
wur 
1 


capabil să confectioneze de la „Moll 


Flanders" la „Așteaptă EE se întu- 


necá", neuitindu-l pe agent Eddie 
Chapman, tot felul de filme, toate 


purtind amprenta unei anume abi- 
litáti. Lucrurile erau ceva 
plicate cu legenda (să-i 
mensiune frumoasă) îr 
nefericiti. Trama arhiuz f 
de împărat care nu-și poate alega 


zise interese de stat într-o căs 
nedorită, trebuia păstrată. Dar 


ar fi fost pr&a puţin pentr 
torii anilor '70. Soluția simplă (s 
costisitoare) a fost imediat afiată 


reconstitdi- 


spectacolul, e 
rea fastului une Vile; fin du siè 


vor umple golul. Filmul asa construit 


s-a dezechilibrat, iubirea dintre Ru- 
dolf si Maria Vetsera trecind intr-un 


plan secundar, în timp ce ochii ne 
sînt plini de uniforme de husar, de 
cortegii strălucitoare, baluri si cas- 


tele aurite. Nu vreau să mai pom:- 


mului, cu acea nebuloasă tenta 
de revoluție în Ungaria, care are 


consistenţa librete 


Lehar. 


Și drama de la Mayerling? Aproa- 

í din film trece pînă să 
ivească cei doi protagoniști, apoi 
esc de vreo două, trei 


aM. îşi declará o dragoste nesfirsiti, 


de care nu sintem si nici ei nu par 
a fi convinşi, după care deznodámin- 
tul tragic vine senin Şi lipsit de orice 
fior, să încheie filmul. 


e de frica modelelor vechi, 
ar Sharif şi Catherine Deneuve 
și-au potolit excesiv personajele 
pasiunea návalnicá, iraţională, care 
ar fi trebuit să-i consume ducîndu-i 
spre moarte ca spre o comuniune, 
lipsește. Puritátii și  nevinovátiei 
Vetsera, Catherine Deneuve 
îi dă o asa ie spatele căreia nu 
esluşim nimic, nici o urmă 
E mistuitor al dáruirii to- 
tale. Filmul ar fi putut fi povestea 
f iubiri gituite de 


eusim să c 


figietoare a unei 
apásarea unei epoci si a unui imperiu 
decrepit si totalitar, nu cu multi ani 
ainte ca omenirea sá se arunce in 
iadul primului război mondial — 
concluzie a aşa-zisei lungi păci vic- 
toriene. În realitate, nu este decît 
al filmelor prăfuite, 
se chemau „Mayers 


i 


cele 
ene 


átáciti prin film, actori cu nume 
bre (James Mason, Ava Gardner, 
vieve e i bein rolul, 


utu 

este nici un Kaes și e încon- 
hipă de mari specialiști: 
— imaginea, Wake- 
rafia, Francis Lai 一 
o dată, deci, a cîta 
asinária grea a profesionalis- 
ii s-a pus in miş- 


mului si indeminár 
care pentru a ne spune O poveste 
falsă, cu personaje false, trăind doar 
ce le poartá sub 


viata costumelor 
| Zadarnic 


proiectoarelor. 


aştepţi, două ore și bine, ca o 
emoția, cit de mică, să te cuprindă. 
adarr 


9 Dan COMSA 


sau Contra 


Pro 


Judicios si 
rismul, ci in aste 


lucid, fără să gituic .li- 
ptarea unuia auten- 


f 


tic, autorul cronicii situează filmul 


ntale îl vor găsi îngălbenit 


da vreme; cei ai marilor montări 
ma, o dată mai mult, 
nijloc si că 


e necesară precizarea 


— greșala cam nepermisă a subti- 


trării filmului acolo unde în locul 


curtezanei Dubarry este pomenită 
după ureche... Madame Bovary. Adi- 
că exact la polul epus. 


M. Al. 


3 


Co 


` 


Cálugárita 
din 
Monza 


ek ` 


Producţie a studiourilor italiene, Regio: E. 
Visconti, Scenariul: Bona — E, Visconti, Imo- 
gineo: Luigi Kuveiller. Cu: Ann Haywood. 
Antonio Sabato, Hardy Krüger, Carla Gra- 
vina, Tino Carraro, Margarita Lozano, Luigi 
Pistilli. 
Leederen dere 

Mi se spune că evenimentele din 
acest film sînt autentice, că au avut 
realmente loc pe la sfirși tul secolu- 
lui al 17-lea. ,, Cálugárita" lui Diderot 
pornise.— pare-se, de asemenea, de 
la o istorie adevărată, pe care Dide- 
rot o mai aranjase. Pe cînd acest 
film italian (de Eriprando Visconti) 
declară. a riguros istoric. Este o 
poveste sinistrá unde nimeni nu are 
dreptate, unde toatá lumea e vino- 
vatá, unde totul respirá un egoism 
feroce, odios amestec -de calcul si 
sálbáticie, de rafinament si instincte 
primare, de corupție si crimă, Să 
nu se creadă că avem aci o defăi- 
mare a moravurilor bisericești, Dim- 
potrivă, asta e o pledoarie pentru 
biserică, fiindcă ne permite să mă- 
surăm distanța între ce a fost atunci 
şi ce este astăzi și astfel să pretuim 
mai bine liberalismul care s-ar ma- 
nifesta în zilele noastre în cercurile 
catolice. 

Acțiunea se petrece pe vremea 
cînd Lombardia era ocupată de spa- 
nioli. Soţia unui. înalt. personaj din 
Spania, imens de bogat, dăruiește 
bisericii, adică minástirii din Monza, 
pe fiica sa Virginia. Mai exact, dăru- 
ieşte zestrea considerabilă a acestei 
fete. Virginia nueste întrebată. Ea 
nu e privită ca o fiinţă omenească, 
ci ca titulara unei dote şi a unui 
nume de neam$mare. În consecinţă, 
ea va fi de la început bombardată 
maicá-staretá, dictatoare cu puteri 
discretionare în mínástire. Aceasta 
îi permite să-și aducă amantul în 
minástire, să nască, tot acolo, un 
copil, să-l ţie, tot acolo pe acest 
copil si să continue să fie, tot acolo, 
maică-şef. Cind i se face vreo obiec- 
ție . răspunde superior: „tatăl meu 
nu va permite asta”, Una din femeile 
de serviciu ar putea să vorbeacă 
prea multe? Va fi omorită în bătaie. 
Una din surorile complice parea 
avea remuşcări? Va fi înecată în 
lac. Tinárul se hotărăște s-o fure 
pe Virginia din închisoare şi obține 
de la cel mai bun prieten al său o 
echipă de răpitori, 
într-o pădure, îl înjunghie cu un 
pumnal în spate. Tînărul era si el 
putred de bogat. Dar plăcerea lui 
era să facă amor cu călugărițe, 


34 


Care, ajunși 


Piná la urmă, scandalul devenind 
prea mare, înaltele foruri reușesc 
să-l convingă pe tatăl Virginiei, pe 
foarte sus-pusul hidalgo, să consimtă 
ca fiica lui să fie omorită, Ni se arată 
concret, pe viu, cum este ea pre- 
lucrată în camera de tortură, cum 
mărturisește vreo duzină de crime, 
unele făcute, altele nefácute, cum 
este judecată și mai ales cum este 
executată. Pedeapsa este de un sas 
dism neînchipuit. Va fi indrodusă 
într-o cámárutá fără fereastră, apoi 
ușa se va zidi ermetic, şi ea va aștep: 
ta să nu mai fie.. 

Toate aceste orori sînt scáldate în 
lux și frumuseţe, în spectaculoase 
şi decorative încăperi, în maniere 
onctuoase şi protocolare. Un iad 
împodobit, un iad care nu mai există, 
dar care a existat, ceea ce ne face 
să ne gîndim la alte iaduri care, vai, 
mai există încă, sau altele care ne 
amenință să vină, 

E interesant cum, în „Sunetul Mu- 
zicii^; era vorba tot de maici, mînăs= 
tire şi amor; Dar acolo maica stareță 
povátuieste prieteneste, afectuos pe 
o călugăriță să renunțe la călugăa 
rie, explicindu-i că dumnezeu nu se 
supără dacă o fată iubește în același 
timp si pe Cristos și pe alesul inimii 
ei, Interesant cum această operetă, 
această poveste-glumă pare mai ade- 
vărată decit episodul 
autentic din filmul lui 


istoricește 
Eriprando 
Visconti. 


D.I, S. 


Tăcerea 
bărbaţilor 


+ * 


Producţie a studiourilor cehosiovace. Regia: 
josef Pinkava. Scenariul: Josef Boucek, Josef 
Pinkava, Imaginea: Jiri Kolin, Cu: Erik Par- 
dus, Svatopluk Matyás, Václav Babka, jana 
Stepánková, Frantisek Solc. 


KEIER FE O EIERE TOAD 

A şti să taci, A şti să rezişti. A 
şti să nu trădezi, Să lupti pentru 
o cauză dreaptă, o cauză a ta. Drum 
anevoios pe care înveţi să păşești 
încă de la virsta celor zece ani dacă 
ești un bărbat adevărat Un drum 
pe care încă de la virsta celor zece ani 
te intimpiná miile de capcane ale 
vieţii în care trebuie să deslusesti 
adevărul de minciună, binele de rău, 
prietenul de falsul prieten. Un drum 
al bárbátiei și dreptăţii, dar de-a 
lungul căruia te însoțește o singură 
fidelitate? bucuria demnității împli- 
nite, tainica credinţă în cauzele cele 
drepte. 


Farmecul firescului („Tăcerea 
bărbaților“) 


Unii învață acest drum. Alţii au 
pentru el o vocaţie, 

O vocaţie pare să aibă, pentru 
a păși pe el, acest bărbat în devenire, 
cu ochii negri, rotunzi, iradiind cane 
doarea virstelor dintii, 

Cáutind să distingă ce-i drept de 
ce nu-i drept, băiatul înțelege trep- 
tat cá cei mari nu slujesc intotdea- 
una binele împotriva răului. 

Filmul poartă o mască polițistă. 
Cercetările miliției se încrucișează 
cu paşii martorilor, pe drumul des- 
coperirii fáptasului unei crime, În- 
tiinirile misterioase sau divulgările 
neprevăzute rămîn doar tiparul ac- 
Hunt, Adevăratul sens al filmului 
petrecindu-se. acolo sub fruntea și 
în spatele ochilor acelui mic bărbat 
care învață preţul tăcerii. 

Farmecul” firescului, al cuvîntului 
la locul potrivit, rostit de persona- 
jul potrivit, al captărilor reacțiilor 
psihologice, ne dau, cu „Tăcerea băr- 
batilor", măsura cineaștilor de ia 
Barrandow. 

Adina DARIAN 


Dragoste 
şi 
viteză 


Producție a studiourilor spaniole. Regio: 
Ramon forrado, Scenariul: A. Guzman Ma- 
rino, Ramon Torrado, Victor Lopez Iglesias. 
Imaginea: Antonio L. Baletteros. Cu: Peret, 
Nieves Navarro, Fernando Sancho, Florinda 
Chico. 


Un cititor al revistei ne fácea 
odată reprosul cá prea trecem cu 
ușurință peste filmele proaste, cînd 
dimpotrivă, susținea domnia sa, ele 


ar trebui discutate și chiar marcate 
de către critică cu toată energia. 

Poate că are dreptate cititorul. 
Dar si în materie de filme proaste, 
despre unele se poate discuta, altele 
ráminind indiscutabile. De pildă fil- 
mul „Dragoste şi viteză” care se 
arată a fi, să zicem, un film cu mu- 
zică, dar nu devine un musical. 
Story-ul pe care regizorul încearcă 
să plaseze niște ocazii cu scopul de 
a valorifica vocea unui ctntáret, este 
atit de inabil folosit şi atit de naiv 
ca situaţie dramatică (fie ea şi ele- 
mentară, bună pentru un musical) 
încît nu se poate vorbi nici o clipă 
de faptul că filmul cu pricina ar 
rămîne în zona artei. În schimb el 
se plantează cu incápátinare în cea 
a prostului gust, mai ales cînd liris- 
mul este împodobit cu accente zoo- 
logice și cînd terenul apropierii afec- 
tive dintre cei doi protagoniști este 
populat cu tandre invitaţii la para- 
lelisme puţin flatante, cum ar fi de 
pildă aluzia unei asemănări dintre 
femeie şi vacă si, evident, dintre 
bărbat și bou, Aceste „inspirate“ 
paralelisme se reclamă pretentios 
unei influențe folclorice, 

Nu orice film poate şi trebuie să 
fie o capodoperă. Pe scara manifes- 
tărilor artei cinematografice este 
desigur nevoie si de filme fără prea 
mari pretenţii, care să-și spună 
modestul lor cuvintel în mod plăcut, 
atrăgător, relaxant, eventual chiar 
si pe portativ (pentru că atunci cînd 
ai puţine de spus, pe muzică lucru- 
rile parcă mai iau proporții). Totul 
este însă ca această condiţie limi- 
nară — nu spun de bun gust, ci doar 
de.evitarea prostului gust — să fie 
respectată. Aici s-a făcut o con- 
fuzie în realizare şi cred că o a 
doua confuzie s-a săvirşit în difu- 
zarea filmului, Nici căldura verii, nici 
măcar o tăcere clementă n-ar ajuta 
la ştergerea acestei duble erori. Poate 
că, dimpotrivă, ar ajuta dacă 
n-am uita asemenea întîmplări şi am 
menaja publicul spectator, neoferin- 
du-i astfel de programări, nici chiar 
în perioadele anului în care lumea 
merge la film cu mai puţine pretentii. 

M. Al. 


Gala filmului 
din R.D. 
Vietnam 


Chemarea frontului 
Regia: Ky Nam 


O zi la postul de luptă 
Regia: Banh Chan 


Cu sigurantá, ambele filme ar fi 
putut fi. prezentate sub  acelasi 
titlu: Perenitate. Pentru că atit lung- 
metrajul lui Ky Nam, „Chemarea 


frontului“, cît şi documentarul lui 
Banh Chan, „O zi la postul de iuptă' 
prin virtuțile pe care le etalează, 
capătă sensurile unei susținute și 
demne pledoarii închinate omului, 
superbei lui capacităţi de a supra- 
vietui — înţeles ca o unitate a tot 
ce are mai bun sau mai reprobabil! 
— celor mai dramatice încercări. 
Avind ca fundal permanent eroicul 
război de apărare dus de poporul 
vietnamez, faţă de care cei doi regi- 
zori cîştigă fericita detaşare ce pro- 
iectează evenimentele într-un uni- 
vers multidimensional, cele două 
filme ne propun o mutație dintre 
cele mai interesante: de la egoismul, 
incertitudinile, „miopia“ individului 
— în sensul singularității — la marea 
generozitate, la marea solidaritate, 
la marea înțelepciune proprie na- 
ţiunii greu încercate. „Nu mai avem 
timp să ne gîndim la noi, toate efor- 
turile trebuie unite pentru salva- 
rea țării” — este replica supremă 
cu care bătrînul profesor sanctio- 


, neazá pretenţiile fiului său (și el un 


distins om de ştiinţă). Si nu este 
nevoie decit de timp pentru ca si 
acesta — deloc sarjatá evoluţia per- 
sonajului — să se regăsească în rîn- 
dul celor care se sacrifică, în rindul 
celor multi. 

Despre cea de-a doua peliculă, „O 
zi ta postul de luptă“, este mai greu 
de vorbit. Şi poate, într-un fel, nici 
nu ne este permis. Gravitatea mo- 
mentului vis-ă-vis de entuziasmul, de 
siguranța, de superba forță morală 
a celor care cu arma în mînă își 
apără dreptul la viață, este atit de 
perfect impusă conștiinței noastre 
— remarcabilă imaginea semnată de 
Banh Chan — încît orice comentariu 
(la fel ca și cel apartinind filmului) 
n-ar face decit să atace tensiunea 
unor emoții dintre cele mai autenti- 
ce. Imaginea copiilor care astupin- 
du-şi urechile încearcă să se sustragă 
urgiei avioanelor aducătoare de 
moarte, suprapusă brutal cosurilor de 
răchită în care aceeași copii, parcă 
conștienți de măreţia zilelor pe care 
le-au apucat, aşteaptă cu seriozitate 
somnul binefăcător ; incrincenarea cu 
care sînt apăsate coarnele plugului 
şi calmul olimpian cu care, prin vi- 
zorul armei, sînt urmărite avioanele 
vrăjmaşe? înfrigurarea cu care este 
aprinsă ţigara de la țigară în timpul 
bombardamentului și bucuria vic- 
toriei — sînt numai citeva din sec- 
vente — argument care ne fac să 
asteptám cu un interes deloc con- 
ventional urmátoarele productii ale 
studiourilor vietnameze. 


Radu F. ALEXANDRU 


ei 


— 


—— am mai vazut... — — 


IN ARSITA 
NOPȚII 


LAKE? 


Producţie a studiourilor americane, Regio: 
Norman Jewison, Scenariul: Stirling Silip- 
hant 一 după romanu? lui john Ball. 
imaginea: Haskell Woxler, Cu: Sidney 
Poitier, Rod Steiger, Wacren Oates, Lee 
Grant, Larry Gates, James Petterson, 
WiMiam Schallert, Beach Richards. 


Film distins cu premiul Oscar 
1967 pentru: 
cel mai bun film al anului 
— cel mai bun actor (Rod Stei- 
ger) 
cea mai bună înregistrare so- 
noră. 
— cel mai 
Ashby) 
— cel mai bun scenariu (Stirling 
Silliphant). 


bun montaj (Hal 


(Citiţi cronica în numărul 7 ol 
revistei). 


ALFA — ROMEO 
SI JULIETA 


Producţie a studiourilor Hungarofilm- 
Budapesta. Regia: Frigyes Mamcserov. 
Scenariul: György Hámos, Imaginea: Ivan 
Lakatos. Cu:Eva Ruttkay, Zoltân Latinovics, 
Attila Nagy, Andor Ajtay, Tamás Major. 


O explozie de fantezie, de umor 
şi de veselie. Asta sperau proba- 
bil regizorul M. Frigyes și echipa 
sa că va fi filmul. N-au precupe- 
tit în acest sens nici o strimbátu- 
ră, nici o vulgaritate din bogatul 
arsenal al celor ce forțează risul 
cum alţii forțează o bancă. 

Pornind de la un scenariu con- 
fuz în care se amestecă operații 
experimentale de transplant, 
doctori bátrini, pacienti la fel, 
amor si cline savant, filmul evo- 
luează nesigur de-a lungul unor 
situaţii inenarabile. Congresul 
medical, unde, în fața unei asis- 
tente senile si adormite, paci- 
entul cu nu stiu ce organ grefat, 
face flotári pentru a-și dovedi 
buna sănătate, ca şi prologul si 
epilogul filmului în care un acci- 
dentat de automobi! biiguie o 
serie de nonsensuri despre come- 
dia pe care o veţi vedea și pe 
care ati văzut-o, iată 
care-ţi creează pur și simplu o stare 
de neliniște. Sau de indispoziţie.: 


secvenţe 


În ceea ce-l privește pe Zoltân 
Latinovics, în rolul principal, de 
cobai îndrăgostit și marionetă 
comică, iti este imposibil să crezi 
că a jucat în filmele lui Miklos 
lancso. 


D. C. 


nu và deranjati 


FLACARA 
OLIMPICĂ 


Producţie a studiourilor poloneze. Regia: 
Loch Lorentowicz. Scenariul: Zdzislaw 


D Andrzejowska, 
eg Fetting, Stanislaw Niwinski, 
Tadeus- Kălinowski. 


Rezistența, partizanatul polo- 
nez al anului 40,... O grupă de 
schiori alpini au de înfruntat 
asprimea itinerariilor istovitoare 
si au de infrint asprimea ocupa- 
tiei germane... 

Tema — din totdeauna fecun- 
dá si inspiratoare, de data aceasta 
este pretext pentru cîteva sări- 
turi de la trambulină sau curse 
de fond, într-un peisaj montan. 

Inconsecvent cu sine — regi- 
zorului i-au scăpat din înverşu- 
narea mediocritátii cîteva secven- 


vă recomandăm: 


capodopera dë coo 
neapărat o* 
.pe ráspunderea West * 


pe răspunderea dumneavoastră | x 


nilor inclestati în luptă directă 
cu ocupanţii, pe retină se fixează 
doar cadrul cu explozia unei ca- 


` bane montane 一 moment final à 


la James Bond turnat de cineama- 
tori pe machete de mucava. 


Paul Corne! CHITIC 


ORO Re ARE HMM NIS CIC METRIS at 
ULTIMUL DRUM 


irse. cna a studiourilor sovietice, Regia: 
leksandr Stolper. Scenariul: V. Halzanov, 


i a, 
D- Dondukov, C. Tidenjarov, B. Vampilov . 


Fenomenele sociale infierbin- 
tate încîntă cinematograful prin 
unghiurile de vedere pe care 
le suportá. O revolutie poate 
fi un subiect de epopee, de 
dramá sentimentalá sau film de 
aventuri. Existá o sursá drama- 
turgicá mai fertilă?  Acceptăm 
deci toate aceste pretexte de 
naraţiune în măsura în care înca- 


Evoluție nesigură („Alfa — Romeo și Julieta“) 


te care atitau interesul repede, 
reuşind să revină la ceea ce este 
filmul: însăilare conștiincioasă a 
cadrelor după o dramaturgie 
dezlinatá de convenţii. 

Din cind în cînd, schiorii sint 
trimişi — e sau nu e cazul! — 
in diferite misiuni. Secventele de 
schi alpin sînt reconfortante,atrac- 
tive si alături de alte cîteva sec- 
vente ușor polițiste, completea- 
ză schema fixă a filmelor cu pre- 
text sportiv. 

Substanţa filmului se diluează 
pe măsură ce scenele se petrec 
în interior, spre „apă de ploaie”, 
făcînd loc unor „pitorești“ scene 
de bar tip'70 (sic!). Mai găsim 
şi alte clișee; ofițeri hitleristi 
beti şi vulgari şi — ca partiza- 
nii să reuşească — uneori și pros- 
ti,.o panoramă a Budapestei etc. 

Acest film banal în care s-au 
pensionat toate truismele posibile 
îşi ucide cu sînge rece şi ultimul 
zvicnet: din patetismul . partiza- 


drarea in gen se obligă la deli- 
mitári şi nu-și divulgă in subtext 
alte názuinti. Un film de aven- 


“tură este si acest „Ultim drum" 


— inspirat din Marea revolutie, 
realizat cu specificul teritoriilor 
asiatice cuprinse de inclestare. 
Pentru populaţia nomadă a ste- 
pelor chirchize — calul repre- 
zintă puterea şi bogăţia, iată de 
ce tinerii revoluționari ştiu cá 
stápinind herghelia de cai lovesc 
în puterea feudalilor reactionari. 
O întreagă poveste brodată pe 
acest subiect, încadrat în rigorile 
necesare ale filmului de aventuri, 
poate să captiveze o anumită cate- 
gorie de public. Filmul trăieşte 
însă prin insolitul descripţiilor 
etnografice, prin cadrele lungi cu 
cai frumoşi galopind speriaţi prin 
stepă si mai puțin prin interesul 
caracterologic — se pare inten- 
tia principală — mai puțin fina- 
lizat. 

lulian MEREUTÁA 


îi ERR 


eu 


cai OET da pr 


pe ecrane 


Vorbim tot timpul de documentar ca de nedreptátita Cenușă- 
reasă a cinematografiei. 


Dar cine-i de vină dacă documentarul e ţinut după ușă? 


Presa care omite, cronicarii care tac, noi 


pundere? 
Socotim că avem. 


n-avem nici o răs- 


Socotim că documentarul nu merită să fie înghesuit într-un 


colt de revistă. 


^ 


OMNTAPI ËCH EE DORSET e 
„Patru zile dintr-un an“ 


* ck ck c 


Scenariul și regia: Mirel lliesiu 
Imagihea: Doru Segal 
POA a CM a A PEACE E Urat a 


Mirel lliesiu a izbutit, cred, cel mai 
onvinaXtor eseu cinematoerafic ` 
convingător eseu cinematografic des 
pre invazia apelor din primăvara 
acestui an. Structurat pe patru capi- 


tole distinct 


e, care reprezintă — deo- 
potrivă — patru zile ale cumplitei 
1 iri şi patru stări despirit di- 
filmul evocă primăvara dra- 
matică a Lipovei. Spre deosebire de 
filr 


e anterioare ale studioului „Al. 
Sahia“, care au avut un caracter pre- 
ponderent de „ştiri“, apropiindu-se 
astfel de „jurnalelede actualități“, 
acest nou film de pe frontul apelor 
atrage ` atenţia printr-o minuțioasă 
şi riguroasă compoziţie dramaturgică 
şi plastică. Mirel lliesiu extrage, din 
şi prin imaginile surprinse în clipele 
de cumpănă ale Lipovei, numeroase 
semnificaţii, reuşind să portretizeze 
foarte  nuanţat oamenii locurilor. 
Renuntá la comentariu, şi foarte bine 
face, pentru că, lăsînd cuvîntul celor 
care au trăit dramatica încercare, ob- 
tine un comentariu sui-generis cu 
nebănuite profunzimi. „14 oameni po- 
vestesc" — anunţă filmul, și replicile 
acestor oameni dau măsura teribilei 
încercări la care i-a supus natura. 
„Casa mea a fost ca o floare“, rosteş- 
te o voce întreruptă de durere... „Și 
cît am iubit malul Mureșului!” — 
completează alta... „Ce să mai vor- 
besc, asta-i tot" — încheie alta o frază 
fără început si fără sfîrşit, pentru că 
vorbele, într-adevăr, cîteodată sint 
de prisos. Dacă ar fi să alegem o 
imagine, o singură imagine din acest 
film care spune atit de multe prin 
imagini, atunci ne-am opri încă o dată 
acelei ferestre unde o bătrină 


în fața 


( ui soţ „n-a murit de ape, a mu- 
rit de spaimă”), cu fata străbătută de 
santurile. atitor anotimpuri, stă, stă 
şi privește. Rar ne-a fost dat să vedem 
un asemenea tablou. Cît despre com- 
poziţia filmului, ea are structura şi 
ritmurile unei simfonii clasice în pa- 
tru părţi. Partea l-a, „Potopul“: ape- 


+ - " * 
parte, se apropie, t 


le vin de d o 
ire o glumá la inceput, dar apele 
drumuri, curți si străzi, 


înalță dintr-odată, oamenii 


ează cum şi citi pot, cu ajutorul 
le nepretuit al armateiaal echipelor 
„Dez- 


trezesc ca 


Partea a li-a, 


enii se 


flori... Partea a Wa, „Încercarea“: 
apele vin din nou, oamenii Lipovei le 
cunosc însă acum forța demonică 
şi fac tot ce le stă în putință pentru 
a le stăvili... Partea a IV-a, „Întoarce- 
rea la matcă”: apele au trecut, oa- 
menii încep să-și îngrijească rănile, 
îşi doresc unul altuia „sănătate şi 
putere“, poștarul duce vesti printre 
dărîmături şi la cinematograful ieșit 
de sub ape joacă „Viridiana“. 


Ci; C. 


Pro sau Contra 


Da. Mai mult, nu ezit sá consider 
filmul un cap de operă al regizoru- 
lui si cl şcolii noastre documentaristice 
care-și guto-depășește estetismul său 
rofinat, fructificindu-1 în dezvăluireo 


unor uluitoare resurse de potetism. 


Ele au fost ale oamenilor, ale realitàt 
acelui moment si sînt ale acestui film, 
dor nu în virtutea unui automatism, 
fiindcă aceleași resurse sînt, de pildă, 
doar inuocate, în filmul lui Pompiliu 
despre  Galaţii 
zile. Captate, ca şi imaginea, aparent 
întimplător, coplesind prin autentici- 
tote, vorbele- devin, prin selecţie si 
suită, bocet si doină si elegie în același 
timp. 


Gilmeanu acelorași 


Val. S. 


„Student la laşi“ 


kk x 


Scenariul și regia: lon Mo:cu 
Imaginea: Carol Kovacs 


(c0 sd ged A EC Ee 

lată estetismul documentarului ro- 
mânesc în altă ipostază, bine aplicat 
subiectului, deşi, ca orice estetism, 
functionind puţin în sine. Totul este 
filmat cu efect, deși nimic nu pare sau 
nu este înscenat. Un spaţiu de cetate 
universitară 'solitară, romantică, me- 
dieval-modernă, se cbmpune parcă 
doar din unghiulatia şi eclerajul fil- 
márii- universității ieșene si a locu- 
rilor istorice, la Bolta rece sau la 
un club studentesc nocturn, discu- 
tind poezie, trecind de la aparatele 
de fizică în sala de disectie, de la ca- 
davre si schelete pe aleile Copoului, 
sub bustul Veronicăi Micle, într-o 
seară de mai, cu Eminescu cîntat la 
ghitară. Deşi printre piruete de mon- 
taj, nu ne scapă, ici o intenţie de at- 
mosferă faustică, colo o trimitere 
timidă la o poezie de dragoste de 
Baudelaire, dincoace un plan bizar, 
de montaj resnaisean, introdus ad- 
hoc, cu nişte călugări care repară un 
poloboc, în curte la Mănăstirea Ga- 


ata, în vreme ce asistăm la discuţia 
despre noțiunea de timp, cu un stu- 
dent, pictor amator. 

Răceala expresivă a reporterului 
modern, tradusă de obiectivul care 
lungeste perspectiva si stilizează 


ambiantele,trece intr-un lirism dis- 
tilat, nu fárá suspense-uri discret 
filozofice, dar și cu pasaje prozaice, 
strict sau chiar strident reporteri- 
cesti, cum e nunta studenteascá, cu 
perinitá, din Piata Unirii. 

Sîntem încă în stadiul studiului, 
al crochiurilor, unul revelator, altul 
oarecare. Apare însă și un fluid care 
le leagă, fie el doar acela al stilului 
sau al manierei. E, oricum, un film 
prin care putem privi „dincolo“ si 
vedea un mediu, o atmosferă, o uma- 


întîi, emotionant şi fierbinte, al unor 


filme-document. Timpul întîi sau 
prezența imaginii. Memoria -peliculei 
a păstrat însă și multe alte fapte. La 
fel de grăitoare, la fel de autentice, 
Faptele au invitat, si.era firesc să se 
intimple așa, la meditaţie. 
mentul, 


Eveni- 
întimplările, chipurile sur- 
prinse în acele zile cumplite au cerut 
un al doilea timp cinematografic — 
cel a reflectiei. Timpul al doilea sau 
prezența regizorului. Florica Holban, 


de pildă, a izbutit, 


pătrunzind în 
să gă- 
să-și păstreze 


universul delicat al copilăriei, 


sească tonul potrivit, 


O atmosferă, un spaţiu care ne aparţine 


care ne aparţine și pe care nu 
o cunoaștem. Cît de aproape sîntem 
de filmul mare! 


nitate 


De acord. Filmul are atmosfera lui, 
poezia lui, ,culoarea" lui studențeas- 
cd. Realizatorul său, lon Moscu, și-a 
dezvăluit aici disponibilitdti cinema- 
togrofice care nu se lăsau bănuite din 
filmele anterioare. Cronicarul găsește 
în acest documentar și posaje ` pro- 
zaice, As adăuga la ele un anume re- 
torism care iese pe ici pe colo la 
iveală, cu atît mai mult cu cît filmul 
în ansamblul său are un ton degajat, 
un aer cotidian. Extemporalul despre 
timp, de pildă, este, fără voia reali- 
zatorilor, de o gravitate forţată. 


AL R. 
E FEROCE NIA rate REASONS SG TS 


Întîi copiii! 


kx 


Scenariul și regia: Florica Holban 
Comentariál: Eva Sîrbu 
imaginea: Paul Holban. 


inundaţiile lunii mai i-au adus pe 
baricade şi pe reporterii cu aparatele 
de filmat. Ei au realizat astfel timpul 


luciditatea. O luciditate necesară, aș 
spune eu, care face ca filmul să cu- 
prindă dramele pe care le-au trăit 
cei mici și nu melodramatizarea lor. 
Fiorul de adevăr al acestei copilării 
răscolite, fiorul de autentic din ochii 
celor care povestesc sau numai pri- 
vesc în aparat se păstrează astfel 
nealterat. Florica Holban a știut ce 
să selecteze, cînd să pună un accent, 
unde să lase cîteva puncte de sus- 
pensie. Sirbu, 
apropiat și cald, a știut să dea echi- 
libru filmului, 


Comentariul Evei 
a știut să strecoare 
fără ostentatie ideea primului zim- 
bet după furtună. Și așa, poate, s-a 
făcut primul pas spre un nou timp 
cinematografic al evenimentelor din 


mai — timpul lui „a fost odată“. 


AL R. 
DOOR CECR a Lumen aet 
Africa '70 


+ 


Fim reo'izot de Pantelie Tutuleasa 
Comentcriu: George, lonescu 


Avem puţine, foarte puține filme. 
de călătorie. Acest „Africa '70“ rea- 


^ 


SOCCER HOMMES C 


«qq recomandăm să vizibnati: 


m 


LAU 


neapárat 


capodoperá a genului 


** pe răspunderea noastră 


B * 


de dragul genului 


B ..dacá ru'eazá în completare 


lizat de Pantelie Tutuleasa constituie, 
practic, o excepţie. O excepție de 
bun augur, cu atit mai mult cu cît 
investigația cineaștilor prin șapte 
țări africane are nerv, culoare si 
izbutește să comunice impresii real. 
mente atractive. Majoritatea filme- 
lor despre Africa văzute 
si marile ecrane ne-au familiarizat 
cu fel de fel de ciudátenii, de ritualuri 
stranii. Scurt-metraju! lui Pantelie 
Tuütuleasa ne introduce în cotidianul 
marilor orase moderne,  inregis- 
trează ambianța străzilor, astfel în- 
cît documentarul devine reprezenta- 
tiv prin standardul de viaţă al ţărilor 
vizitate, Păstrăm rezerve față de to 
nul comentariului (tradițional, deși 


pe micile 


filmul — pe ansamblu — iese din anu- 
mite tipare protocolare), şi față de 
unele formulări de tipul „aici se for- 
jează marii campioni“ pe fondul 


unor imagini filmate într-o! școală. 
Ci. C. 


Cepeca 
* 


Scenariul sí regia: lon Moscu 
Imaginea: Carol Kovacs 


Filmul nu spune mult mai mult de- 
cit titlul ca atare. O micá monogra- 
fie ilustratá despre o institutie, ce-i 
drept importantă: centrul de per- 
fectionare a cadrelor de la Otopeni. 
Totuși, chiar atunci cînd face film 
de serviciu (specie utilă sau inevita- 
bilă, dar prea larg răspîndită la stu- 
dioul „Sahia”), |. Moscu știe să intro- 
ducă, din cînd în cînd, fie o replică de 
reporter a cărei rezonanţă depășește 
cadrul fixat („Prin urmare, si ideile 
stau la coadă”), fie o imagine de con- 
trapunct (directorii care fac gim- 
nasticá), probind o culturá a monta- 
jului și un cult al tehnicitátii moder- 
ne care intretin cel puţin cu o undă 
de curiozitate. 


Val. S. 


Prieteni de vatrá 
veche 


x 


cenariul : Mihai Stoian şi Al. Boiangiu 
Regio: Al. Boiangiu 
Imaginea: Stefan Fischer 


Un film inegal, multe cali- 
táti, dar si cu fisuri, pee re Resita. 


— Ze, 


Trecutul îndepărtat este evocat prin- 
tr-o suită de imagini fotografice, co- 
mentate într-un senzațional grai ĝa- 
nátean (lipsit, din păcate, prin Fost- 
sincroriizare, de fiorul autenticulüi). 
Imaginile prezentului sînt destul de 


. stereotipe. Cea mai interesantă par- 
. te a filmului este ultima: doi „prie- 


teni de vàtrá veche" isi deapănă amin- 
tirile și dialogul lor are savoare; Ale- 
xandru Boiangiu și Mihai Stoian se 
regăsesc în această parte a fiimului 
pe ei înșiși, reușind să anime un dia- 
log cotorat, polemic uneori, surprin- 
zind gesturi si priviri revelatoare, 
Încă o dată, acest tandem de docu- 
mentariști face dovada unor aptitu- 
dini ferme, pentru „filmul anchetă“, 
Îi așteptăm, în continuare, pe alte 


partituri, mai puţin descriptiviste... 


EL C, 


Salutári din 
Ada-Kaleh 
" 


X 
Scenariul şi regia: M. Popescu 
Imaginea: C-tin lonescu-Tonciu 
Ld 


llustrata cinematografică pe care 
ne-o trimite Mircea Popescu din 
Ada-Kaleh ne-a dezamăgit. Filmul 
n-are culoare, n-are stil, n-are o atit 
Filmut 
începe și se termină mereu. El ames- 


de necesară idee artistică. 
tecă informaţii didactice, cu iz de 
manual școlar, cu o melancolie de 
duzină (pe care crainicul nu pierde 
ocazia s-o pună în valoare). Ada 
Kaleh-ul văzut de Mircea Popescu 
nu e un colt de lume, ci un fel de ta- 
rabá cu sugiuc, cafea și dulceturi. 
Realizatorul nu are nici o tresárire 
în fata vechii cetăţi ori a pămîntului 
pe care l-au înghiţit apele. Piatra e 
dusă la Șimiani — 
avem iar cetate, Cafeaua în nisip se 
mută într-un decor așa-zis orienta! 
(un bar din Turnu Severin) — va-să- 
zică avem și parfumul locului, La 
despărțire, insula Ada Kaleh merita 
ua poem; ni s-a dăruit o ilustrată 
banală și chinuită, 


care-va-să-zică 


ALR, 


Aceste două pagini le-am încredințat celor trei critici: 
Ci. C. (Călin CĂLIMAN), Ai. R. că RACOVICEANU) şi 


Val. S. (Valerian SAVA), 


€ 


ca să analizeze mai puţin pripit decit se face de obicei, citeva din 
ultimele producţii ale Studioului Sahia. 


DA 
~1 


Uo A 


KEE 
Cronica specta- 
torului 


„Splendoare în iarbă” 


Continuă să ne sosească o bogată 
corespondență consacrată controver- 
satului film a! lui Elia Kazan. Remar- 
căm scrisorile Maurei Sommer (str. 
Severin 56 — Craiova), D. Nechita 
(Poiana Țapului) ca şi o violentă 
critică, lon Manea (str. Movilei 36 — 
Galaţi ) la adresa cronicii semnate de 
Nina Cassian în revista noastră. Dar 
conform tradiţiei noastre vom da 
cuvintul unei corespondențe capabilă 
să suscite la rindul ei controverse, 
prin punctul de vedere deosebit de 
ol celorlalţi: l 

„Fără intenția de a polemiza cu 
cineva, de a încerca să-mi impun o 
părere, mă întreb: în fond ce-a 
vrut acest film? Ne-a arătat că totul 
în viaţă e supus eșecului. Fiecare 
avem un ideal. Dar ce fac eu, om 
tînăr, ieșind de la film? Pentru ce-am 
intrat în sală? Ca să învăţ ceva. Or, 
ce-am acumulat? În afară de nostal- 
gia destinului iremediabil, nimic, 
nimic. Eu cred că nici un omnu are 
dreptul să ne taie aripile. Nu-i vina 
nimănui că există pe lume mario- 
nete superficiale precum Bud. Pen- 
tru că, dacă suferi chinul Deanei, te 
revoltă purtarea lui Bud. Anul 
acesta ne-a adus „Elvira Madigan" — 
un imn înălțat iubirii. Şi acum, după 
ce Elvira ne-a. dovedit că dragostea 
e eternă, vine „Splendoare în iarbă“ 
şi dărîmă totul! Cine n-a trecut 
prin crizele erotice ale adolescenţei 
si tinereţii? Chiar dacă după fiecare 
din ele ne rămîne pe scoarță o amin- 
tire, nu trebuie s-o răscolim. Totul 
trebuie să rămină aşa cum a fost. 
Să-i criticăm pe părinţi, iar nu are 
rost. Știu un caz în care doi tineri 
s-au despărţit din motive ...reli- 
gioasel Și asta în 1970..." 


Denis POPOVICI 
laşi 


„Mireasa in negru” 
„++„ Mireasa era în negru“ înseamnă 
pentru mine +prima întîlnire cu 
Truffaut si e posibil să nu-l fi înţeles. 
În acest caz, iertati-mi îndrăzneala... 
Filmul mi-a lăsat totuși senzaţia 
unui fals cu efecte de un gust îndo- 
ielnic. Cauza să fie interpretarea, 
regia, ideea filmului sau toate trei 
la un loc? Jeanne Morreau e o 
actriță capabilă să redea nuanţe pro- 
funde şi alegerea ei în dificilul rol al 
miresei, un om mort sufletește, 
părea potrivită. Totuși, ea nu izbu- 
teste să ne transmită aici nici aspri- 
mea unei dureri trecute, nici dia- 
bolismul unei voințe ferme și reci, 
ci numai o frumuseţe cam ofilită și 
un joc între cotidian și imobilitate. 
Ideea filmului e neverosimilă, inu- 
mană şi în definitiv gratuită, S-ar 
putea ca împrejurările vieţii si actiu- 
nile noastre să nu aibă adesea nimic 
constructiv, dar de aici la ideea per- 
severentei inițiative destructive a 
unei femei lovite într-un mod stu- 
pid, care pornește să curme niște 
vieți tot atit de stupid, mi se pare 
o apologie a stupiditátii." 
ANNA S, 
Str, Bucsenesti 22 
Bucuresti 


„Sincer, m-am săturat de tema războiului... 
(„Pentru tard și rege”) 


„Pentru ţară şi rege" 


„Un film care nu merită elogii, 
un film care se zbate între cinema- 


tografie şi neputinta de-a ieşi, de a. 


scăpa de literatură. O temă bătută 
şi răzbătută — războiul — o temă 
care a adunat cam multe muşte. 
S-a „tratat“ în toate felurile posibile 
şi imposibile ráminind tot atitea 
feluri pe drum de ,tratare", O temă 
ge care, sincer, eu m-am săturat. 

i dacă eu, născut după război, m-am 
sáturat de atîta noroi, de atita sînge, 
de atita prezenţă a „morţii devreme“, 
n-ar mai avea sens să mai amintesc 
de tata care a făcut al doilea război 
mondial în prima linie pe front pînă 
în Cehoslovacia și tresare cînd scapi 
o monedă pe ciment. Ce să mai spun 
de bunicul care l-a făcut şi pe pri- 
mul? „Pentru țară şi rege“ e un 
film care şochează prin Tom Courte- 
nay ; reușește să fie prostut, reușește 
să'se bilbiie, să nu-și găsească gin- 

i 


„Un film foorte-bun, cu Ut 


elh 


H 


durile, reuşeşte să fie un „anumit“ 
soldat. Nici patriot,- nici plin de 
curaj, nici măcar lucid. E sensibil, 
dar o sensibilitate: primară, e grav 
dar candid. În fata morţii zimbeste 
sincer, încît pare de-adreptul revol- 
tător de prost. Ce păcat însă că 
Tom Courtenay pedalează în gol! 
Cu cît înaintez în disecarea filmu- 
lui, îmi dau seama că din el n-ar mai 
rămîne decît actorii, cîteva secvenţe 
şi, mai ales, descopăr că pot merge 
mai departe în grues lui. Losey 
ştie să facă film. Simtasta, și a simţi 
înseamnă a crede. În unele secvenţe 
e poet, dar în altele nici măcar 
mestesugar. Lipsește severitatea unui 
artist care răspunde cu litere mari, 
lipsește acel curaj de a da foc operei 
sau de a o face harcea-parcea pînă 
iese „ceva“... Lui Losey i-a lipsit cu 
siguranţă cuțitul de paletă al picto- 
rului..." 


lon MANEA 
Str. Movilei 36 
Galati 


formulă chimică” 


N.R.: Am transmis lui D.I.Suchionu 
omagiul dv. Vom transmite de aseme« 
nea Ninei Cassian crunta dvs, epistolă 
cu privire la „Splendoare fn iarbă”, 


À Adelheid 


— 


-一 一 


„Am citit odată o discuţie între 
responsabili ai D.R.C.D.F-ului a 
redactori ai revistei „Cinema“. La 
un moment dat (citez din memorie) 
redactorul pune întrebarea-bombă: 
„Aţi fi de acord cu crearea unui 
cinematograf de artă patronat de 
critici cinematografici?" lar respon- 
sabilul dă un răspuns agijderea: „Da, 
cu condiția ca revista ,Cinema" să 
suporte pierderile acestui cinema- 
tograf." Mă gîndesc si acum de ce 
n-a replicat redactorul: „Dar bene- 
ficiile acestui cinematograf, la cine 
ar merge?" Căci iată ce se întîmplă. 
A rulat pe ecrane un' film foarte 
bine făcut din punct de vedere 
tehnic, iar din punct de vedere artis- 
tic pe înțelesul tuturor: el o iubește 
pe ea, ea nu poate răspunde dra- 
gostei lui — căci ea nu e demnă să 
răspundă dragostei lui — ea e cit 
pe-aci să-l omoare, el continuă s-o 
iubească, ea se sinucide: o schemă 
clasică de succes. (E salutar faptul 
că prin aceste scheme, chiar „cla- 
sice", ne apropiem de problemele 
umane, indepártindu-ne de proble- 
mele metafizice și kafkiene care, 
repetate pînă la obsesie, au dus 
şcoala cehoslovacă! la un început 
de sterilitate.) Am văzut acest film 
la un cinematograf de cartier. Spec- 
tatorii erau oameni simpli, veniți 
întîmplător de pe stradă; totuși 
reactionau împreună, erau prinși de 
film, ca si cum ar fi asistat la cine 
ştie ce Western italo.. Si totuşi 
sala nu era plină decit pe sfert. 
Cauza? S-a considerat acest film ca 
fiind „de artă“. Ca atare, difuzarea 
lui s-a desfășurat ca o treabă plic- 
ticoasă, făcută așa, ca să fie. Cum 
vreţi să se înghesuie lumea la un 
film care nu are decît un spectacol 
pe zi la un cinematograf de cartier, 
la un film căruia nu i s-a făcut nici un 
fe! de reclamă și care, culmea, mai 
ire si un nume de formulă chi- 


micá — , Adelheid?" 
N. DUMITRESCU 
Bd. Pácii 168 
Bucuresti 


", Vulcanul interzis" 


„Un film de lung metraj avînd 
ca protagoniști marii vulcani ai lumii, 
o sală cu ultimul loc ocupat și ocu- 
pantii cu ochii strălucind de interes. 
Cui se datorește acest spectacol 
neobișnuit? Harun . Tazief, princi- 
palul realizator al acestui documen- 
tar nu s-a lásat coplesit de filmoge- 
nia eruptiéi vulcanice sau de drama- 
tismul luptei om-vulcan. Pasionat de 
subiect, el a recurs la un comentariu 
contrapunctic în permanent conflict 
cu tragismul imaginii. De aici, umo- 
rul plin de poezie şi una. din. sursele 
probabile ale interesului stirnit. Dar 
comentariul își subordonează doar 
aparent imaginea și montajul, Textul 
românesc, crainicul nostru, slujesc 
cu mult suflet intenţiile autorului. 


Lë 


E "o gue - 


y e E Lun. i 
5 ^ 


x "I 
E 


sa) 


„Trebuie să ai curajul de a prefera omul deştept omului foarte amabil“ 


herr e Sa ANI e e E Ma 


Jules Renard 


„Intransigenţele au frumuseţile lor, dar şi amărăciunile lor...“ 


O. Densuşianu 


N 


Spectatorii părăsesc sala comentind 
cu însuflețire maximele-definiţii: 
„vulcan clopotniță  exuberantă”; 
„pentru europeni vulcanul e o fiară 
împăiată“; „vulcanolog varietate 
cátárátoare a chimistului și fizicia- 
nului"... 


G. BRUCMAIER 
Calea Unirii 27—31 
Suceava 


N.R.: Vă repetăm: abundenta dum- 
neavoastră producţie de cronichete 
— moi toote continind cite o idee 
interesantă — suferă din cauza marii 
întîrzieri cu core comentaţi filme de 
mult ieșite din actualitatea noastră 
cinematografică. Oricitá înțelegere om 
avea faţă de complicata problemă c 
progromării filmelor în provincie, 


totuși... = 


Poșta cronicii 
spectatorulului 


P. Paul — Cluj: Altădată erati 
mai argumentat. 

Marilena Mancu — Bacău: De data 
aceasta, nu aduceţi argumentele con- 
vingătoare cu care ne-ati obișnuit. 
Remarcám totuși expresia: „sînt 
jalnic de multi tineri cu mag-uri si 
uimitor de puţini cu un Bacovia în 
miná".,.. 

Corneliu Vasile (Str. Negru Vodă 
35 — Caracal): Sincer vorbind, nu 
prea se:văd consecinţele cursului 
special de critică literară. 


Viața spectatorului 


Groaza care stirneste risul... 


»„„După aproape 15 ani ni s-a 
adus la Craiova, spre revedere, 
„Salariul groazei“. Care a fost reac- 
tia publicului? Departe de a fi — 
dupá cum se stie — unul din filmele 
cu Stan si Bran pe care le-am văzut 
de zeci de ori la televiziune, specta- 
torii s-au purtat la acest film ca la 
una din comediile genului-buf. lată 
și un exemplu: la acea scenă de un 
real dramatism cînd cei doi şoferi 
se zbat în balta de petrol care le 
arde ochii și pielea, sau la scena cînd 
unul din eroi își prinde piciorul sub 
roţile camionului, spectatorii au 
rîs cu multă poftă. Lupta cu mizeria 
şi moartea a acelor „salariaţi ai 
groazei“ a stirnit hohotul de rís a 
unei sáli arhipline cu 600 de spec- 
tatori, De ce... $i nu cumva cei care 
au ris la aceste secvenţe sînt tot 
aceia care storc lacrimi la Sarita 
Montiel cu nu mai știu ce păcat, la 
Angelica, la Raphael și la multe 
altele care ne sînt aduse pe ecran cit 
mai des posibil?" 

N. NICIPEREANU 
Calea București Bloc. 3 
3 Craiova 

N.R.: Întrebare justificată, nu lip- 
sitó de interes pentru o psihologie 
nuanțată a publicului — semnalată de 
altfel şi de o corespondentó (RU- 
SALCA — BRAŞOV), foarte pesimis- 
tă în ce priveşte nivelul publicului 
tînăr după vizionarea aceluiaşi „Sala- 
riu al groazei", într-o sală din Broşov, 
cu reacţii asemănătoare celor de la 
Craiova. Întrebare care ar merita o 
discuție între cititorii ,curierului" 
nostru, cu atit mai mult cu cit un răs- 
puns foarte net e totuși greu de dat. 


X 


„Am așteptat pină s-a întunecat, ca 
s-o aploud pe Audrey..." 


i Aplauze în întuneric 


«Am văzut „Așteaptă pînă se 
întunecă”. Am asistat la un recital 
extraordinar susținut de Audrey 
Hepburn, răsplătit cu aplauze, Foarte 
interesant mi se pare modul acesta 
de a răsplăti cu aplauze un film bun. 
Pentru spectatori este singurul mij- 
loc de a-şi arăta multumirea în fata 
unei reușite.” 

Florentina FLORESCU 
Str. Baba Novac 
Bucureşti 


o amăgire 


„Sînt student în anul II al Facul- 
tăţii de limbă română si, ca viitor 
profesor, susțin că cea mai nefastă 
influență asupra tinerilor specta- 
tori, o deține, înaintea televiziunii, 
cinematograful. E o problemă și o 
datorie morală a tuturor celor res- 
ponsabili — orientarea tînărului spre 
alt gen de filme, tot așa cum în 
domeniul literaturii încercăm a-l 
deprinde cu fascinația marilor cărţi. 
Cred de asemenea că preocuparea 
aparține mai puțin părinţilor (care 
totuşi sînt şi ei spectatori), cît mai 
ales celor autorizaţi prin funcțiile 
lor educative. Faptul că uneori sîn- 
tem tentaţi să afirmăm că fie şi din 
cel mai mizerabil film tînărul tot 
învață ceva despre triumful binelui 
asupra răului, e o amăgire “ 
o loan LĂCUSTĂ 
Splaiul Independenţei 204 
Bucureşti 
N.R.: În ce priveşte poemul dvs. 
— v-o spunem deschis — îl preferam 
în proză cinstită... 


De ce strigăm? : 


»...Criticii trag împotriva wester- 
nului european. De ce strigati, dom- 
nilor? Dacá nu ne plac Gemma, 
Clint, Winnetou si tot neamul lor 
din vestul Europei, de ce îi aducem 
pe ecranele noastre? Desigur, și 
aici trebuie să fie o idee, De vină 
sînt cei ce fac filme la noi şi anonimii 
care importá, Apusul își permite să 
fată si filme proaste care dacă n-au 
succes la ele acasă, au succes în 
România. Noi plătim — de ce plă- 
tim? Pentru că ne convine. Pentru că 
la. noi sălile sînt arhipline cînd e 
vorba de împușcături (fie si banale), 
iar cinematografele își fac planul. 
,Procesul" rulează trei zile cu cîteva 
zeci de spectatori; „Adio, Texas“ 
cîteva săptămîni „cu locuri în picioa- 
re“. Sáptámini — pentru că e con- 
venabil. Trei zile pentru cá — vorba 
aia 一 „mai aşteaptă și alții să-l 
vadă". Dacă-i convenabil de ce să 
nu aducem tot Texasul pe ecranele 
noastre? Pentru că sint îmbibate cu 
violență? Violenţa merge în drumul 
ei, noi într-al nostru. Cumpărăm 
ieftim şi „cîştigăm scump” 

Constantin LUCRETIANU 
Suceava 


Dialog între cititori 
enge «PRUT At EE Een 


Răspuns elevei Marilena Mancu 


»..Nu ştiu dacă la 15 ani cineva 
poate avea atîta putere de discernă- 
mint, cum încearcă să ne convingă 
eleva Marilena Mancu din Bacău, 
în nr. 5/1970 al revistei. Fără a con- 
testa nici calităţile intelectuale şi 
nici libertăţile oficárui cetățean al 
țării noastre 一 am rămas surprins 
de cele scrise de M.M- Nu vreau să 
elogiez filmul “Păcatul: dragostei“, 
dar consider că acest film a abordat 
unele probleme importante care, 
cred eu, nu pot fi înțelese cu atîta 
ușurință de un minor. De ce consi- 
deră eleva „batiste udate de lacrimi 
inexplicabile” — acele reacții ale ce- 
lor din jur în timpul filmului? Ce e 
inexplicabil în emoția lor? Nu as 
vrea să cred că M.M. nu înţelege sau 
nu rămîne impresionată de necazu- 
rile mai mici sau mai mari ale seme- 
nilor ei. Dar are dînsa-o asemenea 
experienţă de viață, a trecut oare 
prin atitea necazuri și dezamăgiri 
încît să devină insensibilă la necazul 
altor oameni, chiar dacă acestea se 
petrec pe ecran? Nu cred; vîrsta, 
faptul că este elevă doar în clasa 
IX-a, este un argument în sprijinul 
părerii mele. Nu vreau să discredi- 
tez pe nimeni, dar socotesc că în 
aprecierile asupra unui film intră o 


Sîntem de acord cu... 


Iriana (Bucureşti); D. Cioban 
(Bucureşti): „Noi, tinerii, vrem filme 
dinamice, ne aprindem uşor, sîntem 
mereu insetati de meprevázut."... 


în două vorbe 


Maria Magdalena Dinescu — Bucu- 
reşti: Scrisoarea tovarăşului T, Vul- 
tur avea un anume umor care ne 
miră cum de v-a scăpat. 

Intreprinderea cinematografică ju- 
dețeonă-Cluj: Am primit și a doua 
dumneavogstrá precizare. N-am pri- 
mit însă nici un răspuns de la cores- 
pondeniii nostri. S-ar putea deci 
să aveţi dreptate. 

Borbely Ernö — Tuşnad-sat: Pro- 
blema care ne-o sesizati tine de 
ACIN — Bd. Gh. Gheorghiu Dej. 
nr. 65. 

Paula Mihai — Ploiesti si Tudoran 
Victor — Păltiniş, jud. Harghita: Am 
reţinut cà sinteti pro-Sarita Mon- 
tiel. Am notat si 'afirmatia tovarășu- 
lui: „Consider că toate aluziile rău- 
tăcioase la adresa ei emană dintr-o 
pură invidie”. 

Stere Ştefan — Inst. de Geologie, 
Bucureşti: Am fi fericiţi dacă v-am 
putea anunţa ziua exactă de apariţie 
a revistei, 

Beier Alexandru — Cluj: Proble- 
ma învăţării limbilor străine în 


școală nu tine de revista noastră, 
Ne-aţi confundat. 


a 


,Splendoore în iarbă“ dărimă tot ce a demonstrat 


PS er 


„Elvira Madigan"... 


serie întreagă de conditii si în primul 
rînd cunoștințe suficiente despre 
oameni, despre viață. Din această 
cauză M.M. nu mă va putea con- 
vinge că are dreptate — la virsta 
ei plingi mai ușor cînd un coleg ţi-a 
luat creionul sau radiera..." 
Corneliu MUNTEANU 
Uzina de Fibre Sintetice 
lași 


Mihaela D. m-a călcat pe coadă... 


„Am citit în nr. 6/1970 al revis- 
tei urmátoarea afirmatie: ,Dar cei 
care se mai înghesuie pentru un bilet 
la Angelica, sint convinsă cá nu và 
citesc”... lată ce m-a călcat pe coadă. 
Am vizionat toate seriile Angelica". 
Mi-au plăcut toate, fără excepție. 
Tot eu am văzut „Un bărbat şi o 
femeie“ — film care a stirnit ca si 
„Angelica“, mult interes. Mi-a plăcut 
şi acest film. Dar tot eu citesc revista 
„Cinema“, cu toate că mă uit și la 
poze, ca tot omul.“ 

Monica MUREȘAN 
Str. Măcinului. nr. 23. 
Cluj 


; Ivan loan — Tălmaciu, Sibiu: Vă 
răspundem la singura întrebare neul- 
timativă : nu publicăm adresele artis- 
telor și artiştilor pentru că socotim 
această „problemă“ în afara culturii 
cinematografice. 

Ing. M. Neofit — Rm. Vilcea: Mi- 
chale Mercier a apărut în „Vă place 

Brahms" într-un rol de figuratie. 


Teodor Fultman — Staţia CFR-Dum- 
brávita: Cum să vă ajutăm noi ca 
din impiegat de mișcare să deveniți 
cascador ? 

Dr. E.l. — Slatina: Corneille, în 
,Cid"-ul, a scris că „valoarea nu aş- 
teaptă ca virsta s-o măsoare”. Byron 
l-a citat. , 

Nelu Blaga — Arad: În prima şi a 
treia observatie aveti dreptate si 
dovediti un ochi bun. 

lana Salvin — Timişoara: N-am 
ținut seamă „nici de fondul, nici de 
forma scrisului“ — aga cum  ne-ati 
cerut. Scenariul „Copilăria si viața 
Faraonului“ nu tine de noi. N-avem ce 
sfaturi să vă dăm, n-avem de ce să 
luăm legătura cu vărul dvs. din 
București, 


39 


Studioul „N“ față în 
fatá cu doi mari regi- 
zori... necunoscuti 
eegene 


De cînd le-a luat sub oblăduirea sa 


idor Vori (secondat de curînd 
de Catinca Ralea), emisiunile de dumi- 
nică după amiază — studioul „N“ — 
au încetat să mdi fie simple divertis- 
mente cu rol de bicarbonat după un 
festin duminical. Ele au căpătat un 
aer profesional, intelectual si cultu- 
ral, întru satisfacția noastră, a celor 
de toate viîrstele 
rile. 

Tocmai de aceea, cînd ceva nu 
ca pe roate, devenim cîrco- 
tasi. Într-una din ultimele duminici 
studioul ,,N" a început cu două inter- 
viuri, în exclusivitate, luate unor 
mari şi binecunoscu ite vedete de 
cinema: Jean Marais și Bourvil. Că 
s-au pus exact aceleaşi întrebări celor 
doi, asta tine de stereotipia repor! te- 
rului televiziunii franceze. Der cá 
traducătorii noștri nu au auzit nici- 
odată de unele nume citate în discu- 
tiile cu pricina, ta tine de consec- 
venta lipsei — ca sá zic asa — infor- 
mative. Ce-i drept, am mai văzut 
scris cu litere de-o şchioapă pe ecr 
nul televizorului, Shirley Mac Lane 
(în loc de Laine); am mai auzit crai- 
nice pronuntind cu multă inventivi- 
tate foneticá nume de vedete — si 
nu numai de cinema — internatic- 
nale. Dar nu. într-o emisiune girat 
de Tudor Vornicu... Spre mirarea 
noastră, dintr-o asemenea emisiune 
am aflat că Jean Marais joacă în regia 
lui Jacques Denis (e vorba cu sigu- 
rantá de faimosul Demy, cel cu 
„Umbrelele din Cherbourg" si cu 
.Domnisoarele din Rochefort AI 
am mai aflat cá Bourvil va face un 
film cu Gérard Rouris. E vorba fără 
îndoială de Gérard Oury. (Am inte- 
les — dar nu e o scuzá — cá tradu- 
cerea s-a făcut nu după o listă de 
dialoguri scrise, ci după ureche: 
curat după ureche Í Si cum în limba 
franceză legătura se face, în vorbir 


între consoana finală (sau semifinală, 
în cazul de față) din Gérard — d nu 
se pronunță — și vocala iniţială din 
Qury, noi am avut prilejul să d 

"rim un nou mare regizor: sus- 


g sus 

Rouris ). 

u e grav poate, privind lucrurile 
prizma Pio glosa noastre 
ntiale de viaţă, dar totuşi e 


. E păcat pentru nevoia noastră 
fe y exactitate, i 


ine. E pácat pentru 


ind du 
is, un cont abil a a 

tori într-o cuş 
upranumită cabină 
zis în treacăt: 
binele care au 
birouri“, Nu s-a 


vu D oa o 
N = 
o 


„m 
2m 


40 


că, fiindcă toti ştiu că 
e duc în vînt. „Nu mai cron- 
— „mişcă din cadru” 一 
— 40 să vă frecăm la toamnă, 
la postsincron, de-o să vă iasă untul“ 
cîteva „culegeri“ originale 
ra diamantină a unor secunzi 
e se vor neapărat isteti $i autoritar 
t cînd se adresează tovarășilor 


ciorapii? — zise unul .一 
i se poartă cu jartiere în fun- 
ju invers? 

> invers? 

u-i un film de epocă?l 


nd pînă dincolo 
cu ciorapi cu 
idee chiar de 


vă beteti joc 


一 Dumneavoastră vă bateţi joc de 


— Ce te j pe dumneata? 
Mă-ncurcă, că transpir în supra- 
elestic 
1 " 
— Nu, záu 


costá? 
Un pol perechea. 
Sosetele de bumbac costă 7 lel. 
— „Oi fi dumneata un deştept si 
noi nu te cunosteam ! ?" 
— N-am o scară să mă sui, să-ți 
văd, pe față, neliniştea... romantică. 


Aţi pus C.T.C. 
pe tigri? 


Dino Risi catapulteazá 
natografului „Republica“ 
Vittorio Gassman sl 
care tin în gheare, 
ceasuri, patru sute 
se de spectatori în 
pii cuminţi. 
(cei puţin aşa s-a petre- 
a de 2 august 


de panică. Si cînd spun panică, nu 
glumesc de loc. lesind afară, specta- 


torii dau de figura zîmbăr 
plasatoarei care ne spune 
„că asa-i filmul“. 

— Cum adică? Am o duminică 
liberă, plec cu trenul de la Slobozia 
la Bucureşti ca să mă las devorat de 
talentul celor doi, pe a doua , pinzá" 
a țării, şi mi se oferă o copie neclară 
şi tremurată? 

Fraților! Dar eu nu v-am plătit 
intrarea cu bani falsi! Si chiar vá 
fog să-mi dati banii înapoi! 


A. MIHAILOPOL 


Sala 
de cinema 


Vitrine în agonie 


— 


Cîndva niște vitrine publicitare 
destul de îngrijite, destul de bine 
luminate cînd se lăsau umbrele serii, 
aduceau la cunoștința bucuresteanu- 
lui viitoarele premiere cinematogra- 
fice. Cindva, la Colțea si la Liceul 
Lazăr, ştiai că poti găsi un montaj 
de fotografii de film, de cele mai 
multe ori onorabil, care te punea 
imediat „în temă“. Acum vitrinele 
de la Colțea au dispărut cu totul 
(acel „cineva“ care le-a scos, o dată 
cu înființarea șantierului, nu s-a mai 
ostenit să le pună la loc cînd lucră- 
rile s-au isprăvit). La rîndul lor, 
vitrinele de la Liceul Lazăr agoni- 
zeazá, cu vopseaua scorojită, fntune- 
coase de cum vine noaptea, anuntind 
„premiera“ unor filme care de mult 
nu mai rulează („Ultimul mohican“, 
„Ferestrele timpului”). Este timpul 
să fie treziti din somnolentá cei ce 
ráspund de aceste vitrine. Reclama 
cinematograficá, si asa destul de 
săracă, nu trebuie lăsată în paragină. 


O casa de bilete fără decor 


Cinematograful „București“ are 
un hol relativ îngrijit (chiar dacă din 
el nu lipsesc aceleași portrete-stan- 
dard de actori români pe care le 
găseşti mai p tot). Dar tot cine- 
matograful „Bucureşti“ are alăturat 
și o casă de bilete destul de spațioasă. 
Aici prezenţa filmului nu prea se 
face simțită. Cînd nu e în renovare, 
cînd nu miroase puternic a ulei 
(după ce a fost renovată), cînd nu 
are panourile, rezervate fotogra- 
fiilor, complet goale (ceea ce se 
întîmplă cam des) încăperea adăpos- 
teşte reclama unor producții cine- 
matografice care au părăsit de mult 
ecranul (nu numai al sălilor din cen- 
tru, dar şi pe al celor mai márginase). 
Nici o imagine, nici o prezenţă gra- 
fică legată de filmul pe care urmează 


să-l vizionezi. Nu se poate sesiza 
nici cel mai mic efort. publicitar. 
Mai multă atenţie față de prima 
întîlnire a spectatorului cu o sală de 
cinematograf n-ar strica. 


Mai există grădini de citea 


Sînt grádini de FOE VS la 
care te duci cu plăcere pentru a 
viziona un spectacol în aer liber (la 
„Doina“, la „Festival“, la „Capitol“). 
Dar a mai rămas în mentalitatea celor 
ce gospodăresc cinematografele din 
Capitală și ideea cPpot să existe gră- 
dini așa-zise de periferie. Acolo totul 
se poate desfășura la voia întîmplă- 
rii. Acolo băncile sau scaunele pot 
să nu fie revopsite la începutul sezo- 
nului, ba mai pot chiar să se și cla- 
tine. Acolo proiecția poate să se 
desfășoare în cele mai modeste con- 
dt (şi dacă se întrerupe filmul de 
multe ori nu e nimic). Acolo se 
saite intra si după începerea spec- 
tacolului. Ce contează că se tulbură 
liniştea celorlalţi, doar sîntem la 
grădinăl Pe cei care se vor mira 
de aceste constatări îi invităm să 
petreacă o „seară plăcută“ la gră- 

dina cinematografului „Buzești“. 
Al. RACOVICEANU 


Ghețarul 
din junglă 


Ora dintre 8 şi 9 de sîmbătă seara 
e sfintá: nu ieși în oraș, întrerupi 
partida de bridge, scoţi telefonul 
din priză şi, fericit și recules, te 
înfunzi în fotoliu. E ora Teleenciclo- 
pediei, a voiajului sáptáminal prin 
lumea ştiinţei. Ceea ce aflăm e atit 
de interesant de obicei, încît stilul 
expunerilor e un lux de care ne-am 
dispensat. De mult. Mai greu este să 
ne dispensăm de precizia ştiinţifică. 

Teleenciclopedia ne-a dat printre 
altele ocazia să facem cunoştinţă cu 
babuinii, fascinanti, ca orice mai- 
mufe, prin asemănarea lor cu noi, 
oamenii. Am aflat cu interes din 
comentariile benzii sonore cá mai- 
mutele sînt vegetariene. După cîteva 
clipe, 'imperturbabilul comentariu 
dădea exemple concrete: ele se 
hrán cu albine si miere. „A citit 
'resit, ne-am spus, e desigur vorba 
de miere de albine“. Dar imaginea 
necruțătoare de pe ecran ne-a arătat, 
după alte cîteva clipe, pe vegetaria- 
nul babuin mîncînd pofticios fur- 
nici. Ştim că furnicile sînt nişte deli- 
catese, că preparate la grătar ele sînt 
foarte scump plătite la unele res- 
taurante e din New York, Asa 
că-i în | pe babuini că în fata 
lor nu au putut rámine vegetarieni. 
l-am înțeles mai greu pe traducătorii 
emisiunii. La un moment dat aceștia 
ne-au pus într-o adevărată dilemă: 
după ce am văzut cu ochii noştri că 

naimutele trăiesc printre zebre şi 
elani, am aflat că ele se culcă în 
crevase. S-a tradus grăbit ,crevase" 
în loc de fisuri în stînci? 

Sau poate, dumnezeule, au apărut 
ghețari în junglă? 

Ce noutate pasionantál Aşteptăm 
amănunte despre acest eveniment 
geologico-bi ologico- geografic... în 
emisiunile viitoare. 


Maria ALDEA 


“MANECHIN 


Paris — manechinul Welch, vedeta nr. 1 a Americii. Roma —manechinul Vitti, cea mai bună actriță a Italiei. Londra — manechinul Andress, starul international. 


invátasem bine o treabă de la «mitul vedetei» si iată că o dezvățăm. Afla- 
sem despre povestea fetei de pe copertă, cover-girl-ul, manechinul care, tot 
apărînd pe la chioșcuri și pe ziduri, în mărime mai mult sau mai puţin naturală, 
în culori sau alb-negru, se nimerea să se imprime si pe retina cite unui regizor. 
Un dram de noroc și așa începea mitul... Citeodată. 

lată însă că vremurile s-au schimbat, moda taie și spinzură, dilema mini- 
midi-maxi e gata-gata să dea peste cap una din cele mai productive industrii 
franceze, cea a confecțiilor pentru femei, azi aproape în pragul falimentului 
după nevinzările din vară, iar istoria se scrie înapoi. Manechinele joacă în filme, 
iar actrițele sînt acelea care prezintă modelele marilor case pariziene. Am ales, 
credem, exemplele cele mai convingătoare: Monica Vitti, actrița intelectuală, 
interpreta preferată a lui Antonioni, cea mai populară vedetă de film a Italiei, 
Raquel Welch, «cea mai frumoasă femeie din lume» (deocamdată), după părerea 
americanilor, si Ursula Andress, «femeia cu cel mai frumos schelet din lume», 
cum o defineşte Salvador Dali. Nu ne mai rămîne decit să constatăm că marile 
vedete au devenit... mici vinzátoare nostime si cu viitorul în față, la raionul de 


parfumuri al super-market-urilor. In fond, de ce nu? Măcar vedetismul să fie 
reversibil. 

Lăsînd gluma la o parte, un fapt rămîne de netăgăduit: două din cele mai 
active industrii, aflate în criză de supra-productie, moda si filmul, simt nevoia. 
la ananghie, să-și dea cite o mină de ajutor. Yves Saint-Laurent creează modele 
pe care le prezintă Raquel Welch, iar Raquel Welch girează cu celebritatea-i 
mondială cupa de maestru a croitorului parizian. In timp ce Verushka, mane- 
chinul absolut al acestor vremuri de restriște, apare cap de afiș in «Blow-up», 
filmul pe care Antonioni îl dedică fotografilor de modă atit de la modă. Pentru 
o dată, concurența, motorul «societății de consum», şi-a strins ghearele întru 
coexistentá pașnică și ajutor reciproc. Poate că e doar acalmia înainte de furtună. 
Poate că noua stagiune cinematografică si colecția modei de iarnă 1970—1971 
se vor înfrunta iar pe tema: moda influențează filmul sau filmul influențează 
moda? 

Pînă atunci, noi mai avem si altceva de făcut. 

Rodica LIPATTI 


41 


42 


letopiset 


Ernst Stern 


Vom inchina de astá datá rubrica aceasta de 
V4 amintiri nu unui actor, ci unui scenograf de 
mare talent, venit de la teatru la cinemato- 
A graf si care a strălucit în amindouá activită- 
tile. 

Ernst Stern, care s-a născut la București in 1876 si a stu- 
diat pictura la München, a avut privilegiul de a fi, in pri- 
mele trei decenii ale acestui veac, colaboratorul apro- 
piat al unor oameni de valoarea lui Max Reinhardt, Ernst 
Lubitsch, Paul Leni si Alexandru Davila. in adevár, ziarele 
din Bucuresti anuntau in anul 1912, in timpul celui de-al 
doilea directorat al lui Davila, cá Teatrul National reia 
Răzvan si Vidra cu decoruri noi de pictorul bucureștean 
Ernst Stern. Pentru această colaborare, Stern venise însă 
de la Berlin, unde era decitiva ani pictorul scenograf al lui 
«Deutsches Theater», scenă pe care străluceau realizările 
epocale ale lui Max Reinhardt, pe culmile gloriei sale. În- 
tr-un volum consacrat in 1930 activității de 25 de ani a lui 
Max Reinhardt la acest teatru, găsesc următoarele rinduri 
edificatoare: «Cind s-a constatat că era nevoie de un om 
care să se afle în miezul problemelor, să stăpinească toate 
elementele tehnicii, să-l înțeleagă pe Max Reinhardt înainte 
ca acesta să apuce să vorbească și să-i traducă gîndul în 
limbajul pictural, iar acest limbaj să-l traducă în cel al 
tehnicii, omul acesta a fost găsit, la modul ideal, în persoana 
lui Ernst Stern». lar marea «Enciclopedia dello spettacolo» 


Macheta pentru «lvan cel Groaznic» 


— care, în cele două pagini mari pe care i le consacră, 
lingă datarea nasterii sale la Bucureşti, face ciudata afirma- 
tie cá a fost «tedesco-ungherese» (!?) — subliniază că 
«numele său rămîne indisolubil legat de spectacole care 
au intrat în istoria regiei de teatru: Don Carlos (1909), Oedip 
rege (1910), Miracolul (1914), Macbeth (1916), Danton (1920) 
şi nenumărate altele. 

E vorba deci de o colaborare de peste 16 ani, ce nu s-a 
terminat decit atunci cînd Stern a fost atras definitiv de 
scenografia cinematografică. 

În epoca de aur a filmului german, dintre 1918 şi 1925— 
27, cea care vede dezvoltarea expresionismului (dar care 
datorează atit de mult si ideilor lui Reinhardt), Stern a 
fost colaboratorul apropiat al celor mai valoroși regizori 
de film, de la Ernst Lubitsch, la filmele «Soția Faraonului», 
«Flacăra» şi multe altele, pină la Paul Leni, cu care face 
decorurile celebrului film «Cabinetul figurilor de ceară». 
intr-o lucrare de mare răsunet, consacrată nu de mult de 
Lotte Eisner cinematografului german din această epocă, 
sînt reproduse multe schițe de Stern. Una dintre ele, pen- 
tru personajul lui Ivan cel Groaznic din Cabinetul figurilor 
de ceară, are o atit de vădită înrudire (subliniată și de autoa- 
re) cu chipul pe care îl va avea același personaj mult mai 
tirziu, în filmul lui Einsenstein, încît nu pot să consideri 
această întilnire decit ca o dovadă de congenialitate, spre 
lauda pictorului român. 

Şi nu fără emoție mi-aduc aminte de o seară din 1922, 
la Berlin, cînd Ernst Stern discuta teatru cu cîțiva prieteni 
de la Bucuresti: Victor Eftimiu, Agepsina Macri, Maria 
Filotti, Soare Z. Soare, vorbind, cu voluptate, românește... 


lon CANTACUZINO 


film şi literatură 


Înapoi la Apollo 13 


Nu, nu e prea tirziu,nu e prea ieșit din 
actualitatea atit de vorace, spre a ne mai 
aduce odată măcar aminte de ceea ce s-a 
petrecut în drum spre lună, undeva de unde 
pámintul se vedea mare și indiferent ca o 
lună. Să mai lăsăm citeva cuvinte să se 
rotească pe foaia de hirtie despre ceva ce ni 
s-a părut senzațional — și nu ni se mai pare 
acum — citeva cuvinte naufragiate în tă- 
cerea obisnuintei. 

Nu, nu e simplu cá s-a intimplat un acci- 
dent care nu dovedea decit ceea ce stiam 
de mult si anume cá cele mai precise opera- 
fiuni tehnice au fisuri ce explodează din- 
tr-odatá și că in aceste explozii își mai pierd 
viața unii din cei multi care zilnic lasă locul 
altora şi mai multi. 

Nu e prea tirziu și nu e prea simplu 
pentru cel mai simplu motiv că toate aceste 
lucruri. care s-au petrecut se mai petrecu- 
seră odată, în 1969, pe pelicula unui film. 
Un film oarecare, fără importanță, fără titlu, 
dar care povestea ceea ce s-a putut povesti 
după un an de către toti locuitorii globului, 
care, citeva zile, au stat cu ochii în televizor 
să vadă dacă «se salvează sau nu». «Eu zic 
că se salvează» — ziceau unii. «Sint curios 
dacă se salvează» — ziceau alţii ca-n schița 
lui Caragiale cu «tradusul». 

Filmul arăta totul: dialogurile cu acciden- 
taţii, fețele lor, interviurile de la NASA, 
familiile care așteptau stăpinite, numai ele 
ştiau cum. Totul, totul, pînă la incredibil 
de exact, încît la un moment dat simţeai 
că te sufoci de atita asemănare. Firește că 


nimic mai posibil decit să imaginezi și să faci 
un film cu un accident în cosmos. Așa cum 
poti să imaginezi și să faci un film despre o 
ceartă conjugală, despre furtul Monei Lisa. 
despre un război tactic sau despre unul to- 
tal, total «de tot». 

Tocmai aici, tocmai această capacitate de 
anticipație infinită a filmului simţi cum te 
sugrumă şi te face să urăști dintr-odată 
pelicula, răceala, talentul de a imagina și 
arăta orice. E imoral, e dovadă de cinism 
sau e un blestem al lumii să poată imagina 
filme si să le ofere ca distracție făcindu-ne 
să uităm cele zilnice fără să ne dăm seama 
că ne aruncă în abisul celor mai ingrozi- 
toare evenimente care ar putea avea loc în 
realitate? 

Cu fiecare zi capacitatea de a imagina a 
omului crește dar, ca o apărare instinctuală, 
creşte și lenea de a imagina. — Asa ne salvăm 
existentele și mergem și plecăm liniștiți de 
la cinema, ca de la un meci de fotbal în urma 
căruia nu rámine decit şansa pronosticului 
exact. 

Așa stind lucrurile, mi-am imaginat și eu, 
privind către viitor o existenţă monstruoasă. 
Cea a intoxicatului de imagini. 

Dar iată, simt nevoia unui «suspans». 
Celui care se ostenește să urmărească aceste 
rînduri o dată pe lună, îi şoptesc la ureche 
un misterios «va urma». Şi-l rog să nu aibă 
prea multă imaginaţie pentru că altfel riscă 
să cadă in păcatul gravitátii — un păcat 
«necinematografic». Deci: va urma? 


Gelu IONESCU 
"TA 


filmul e o lume 
iar lumea e un film 


Umbra lui Sharon Tate 


Jane Fonda a fost ameninţată cu moar- 
tea. Vedeta s-a mutat la o adresă ne- 
cunoscută pentru a nu avea soarta cole- 
gei sale, Sharon Tate. Motivul amenință- 
rilor: declarațiile ei extra-cinematogra- 
fice si poziția ei politică față de «minori- 
tátile pieilor roșii, negrilor si femeilor». 


„„„Vine muntele la Mahomed 


Cassius Clay, fostul campion mondial 
la categoria grea, va juca într-un film 
iugoslav: boxerul va interpreta rolul 
unui tinăr, care, ca orice tinár, încearcă 
să schimbe lumea în care trăiește. Deoa- 
rece Cassius Clay nu poate părăsi S.U.A 
pînă nu se va termina un proces în care « 
implicat, regizorul Draskovic a trecut 
Atlanticul pentru a începe filmările 
Cind nu vine Mahomed la munte 


O brinză pentru Godard 


Acum zece ani criticul Jean-Luc Go- 
dard a vrut să cunoască secretele artei 
regizorale: așa se face că a lăsat pana 
pentru camera de luat vederi. Devenit 
regizor de faimă mondială, nelinistitu!, 
veșnic curiosul Godard vrea să cunoască, 
dinăuntru, secretele publicităţii. Pentru 
aceasta s-a decis să facă șase scurt-me 
traje de reclamă. Absconsul, intelectua- 
lul hiper-rafinat va face reclamă brinzei 
«La vache qui rit» si cîrnăciorilor picant! 
E o experiență interesantă nu numa 
pentru Godard, ci și pentru public. Cu 
condiția să înțeleagă reclama... à la 
Godard. 


1— 16 


Aviatorii care apárau cerul U.R.S.S 
in primii ani ai Marelui rázboi pentru 
apărarea patriei pilotau avioane 1—16 

De atunci au trecut 30 de ani. Astăzi 
nu mai există, în U.R.S.S., decit două 
avioane 1—16, care aparțin clubului 
aeronautic din Kerci. Ele au fost perso- 
najele cheie ale filmului moldovenesc 
«Această clipă» (regia Emil Loteanu) şi vor 
fi vedetele filmului «Maria», pe care-l 
pregătește losif Heifit. 


Hollywood-ul de pe Gange 


Lingă Bombay, la Aarey, va fi înălțată 
o cetate a filmului. Formula acestui nou 
Hollywood este foarte interesantă: sta- 
tul indian a acordat înlesniri tuturor com- 
paniilor cinematografice, indiene și stră- 
ine, care vor clădi studiouri în cadrul 
acestui complex. Se prevede terminarea 
lui într-un timp record de doi ani. 


Cine a învins la Waterloo? 


Napoleon a pierdut bătălia de la 
Waterloo, dar Rod Steiger a ciștigat-o. 
Cel ce a fost eroul naţional al Franţei în 
filmul «Waterloo» va lucra din nou cu 
regizorul sovietic Bondarciuk. De data 
aceasta, personajul istoric pe care-l va 
interpreta este scriitorul Dostoievski. 


lonesco actor 


Într-un. film autobiografic pe care-l 
turnează pentru televiziunea germană, 
Eugen lonesco își face debutul ca actor 
Celebrul dramaturg a declarat că nu arc 
trac. În primul rînd, fiindcă activează 
de 58 de ani în acest domeniu, apoi 
fiindcă-și interpretează toate rolurile 
pieselor, în timp ce le scrie, în fata oglin- 
zii: «Ca să fiu sincer, m-am plăcut de 
fiecare dată mai mult decit toti actorii 
care mi-au interpretat, ulterior, perso- 
najele». 


Vă mai amintiţi de «Maica loana»? 


Filmul lui Jerzy Kawalerowicz? Prima 
operă a compozitorului polonez Krzys- 
ztof Penderecki, care se bucură de un 
renume mondial, «Diavolii din Loudun», 
este tesutá în jurul acelorași întîmplări. 
Prezentată recent pentru prima oară la 
Hamburg şi Stuttgart ea a avut un ecou 
uriaș. 


«Triplă încercare» 


este o nouă și grea încercare la care a 
fost supusă Via Artamane. Frumoasa 
actriță letonă deține in acest film rolul 
unei agente secrete sovietice, care reu 
seste să se introducă într-o școală de 
spionaj nazistă. 


De zece ori 


Muzicalul «West Side Story», care a 
rulat cinci ani neîntrerupt la acelaș: 
cinematograf de pe unul din marile 
bulevarde pariziene, a fost scos de pe afiș 
Nu pentru multă vreme însă: la cererea 
publicului el a trebuit să fie din nou 
reprogramat. 

Probabil cá nu toti parizienii reușiseră 
să-l vadă de zece ori, ca scriitorul-acade- 
mician Marcel Achard... 


Sub zodia automobilului 


Criza cinematografului austriac con 
tinuá să se înrăutățească. În ultimii ani 
s-au închis 66 săli de cinema care au fost 
transformate în magazine și birouri 
Observatorii locali cred că dezertarea 
spectatorilor este determinată nu atit 
de concurenţa televiziunii, cit de cres- 
terea motorizării şi de slaba calitate a 
filmelor. 


Ce este R.E.S.O.? 


Este un nou mod de expresie in tele 
comunicaţii iniţiat in Franţa, care dă 
prilej cinematografului să folosească teh- 
nici piná acum aflate în monopolul tele- 
viziunii. Datorită lui, același film va 
putea fi vizionat, deodată, într-o mie de 
săli. Se vor putea organiza, deci, pe scară 
națională, cinecluburi, cineforumuri care 
vor permite unor oameni calificați să 
explice, să analizeze operele proiectate... 
Desi esenţiale nu par a fi comentariile, ci 
discuţiile. 


plimbare 
în trecut 


Frumusețea somptuoasá a Braziliei 
(Duda Cavalcanti) 


Braziliana Duda Cavalcanti este prima 
păminteană pe care o intilneste un cos- 
monaut extra-terestru (J.P. Kalfon) obli- 
gat să fugă de pe planeta lui si ajuns pe 
meleagurile noastre (cine spunea «Fugim 
de zári spre alte zári»?). Acest film stiin- 
tifico-fantastic se intitulează «Stápinu 
timpului». Eroul, printr-o simplà invirtire 
à inelului, se poate deplasa cum vrea in 
timp. El trece, astfel, prin istoria Braziliei, 
e martor al cuceririi ei de cátre europeni, 
al! Inchiziției si ajunge pină in secolu! 
nostru. Aici, puterea lui se terminá. «De 
ce am regizat acest film? ráspunde Danie! 
Pollet unui ziarist. — Am fost atras de 
mitul eternei Brazilii, am vrut sá cunosc, 
să înțeleg mai bine tara soției mele, Duda 
Cavalcanti». 


plimbare 
in viitor 


Pentru ca să nu se intimple asa 


— Charlton Heston, de ce afi ținut să 
jucaţi rolul unui cosmonaut în filmul ştiin- 
țifico-fantastic «Secretul planetei maimu 
telor»? 

— Nu mai trăim perioada cind cinema-* 
tograful se mulțumea să ne dea o imagine 
aproximativă a vieții. Cred din ce in ce mai 
mult că filmele trebuie să semnaleze pe- 
ricolele ireparabile care ameninţă socie- 
tatea noastră, cum e pericolul atomic. 
in «Planeta maimutelor» se văd tragice 
eşantioane ale umanităţii care ar putea 
supraviețui dacă lumea ar fi dezintegra- 
tă de bomba H. Şi eu lupt împotriva acestui 
viitor cu arma care-mi stă la îndemină: 
filmul. 


John Wayne cu ciţiva din copiii lui 


o micá 
amintire 


e Răufăcătorii care au pătruns în vila 
lui John Wayne de la Newport au luat 
doar cîteva arme. Colecţia actorului ame- 
rican era însă celebră la Hollywood, ora 
sul colecțiilor celebre. 

e Statueta premiului lvor Novello cu 
care a fost distins Tom Jones, drept «ar- 
tistul international al anului», a fost fu- 
rată chiar în timpul ceremoniei de pre- 
miere. Statueta era de aur... 


norocul 
Virnei Lisi 


Virna Lisi este indiscutabil o «monedă 
forte» internațională. Ea îşi drámuieste 
timpul cu grijă între turnările din Anglia 
si cele din Franța. În Anglia, Virna Lisi, 
sculptorita frumoasă ca o statuie, va dăltui 
în piatră chipul lui David Niven, laureat 
al premiului Nobel pentru citeva săptă- 
mini — așa cum cere scenariul comediei 
«Statuile». În Franţa, ea joacă un rol de 
compoziție în «Un monstru frumos». Mon 
strul este soțul ei — Helmut Berger (re 
velatia filmului «Damnatii» de Luchino 
Visconti) care o distruge, sistematic, pe 
plan moral si fizic. Noroc însă că există 
și detectivul cel bun (Charles Aznavour), 
care o va salva pe Virna din ghearele 
monstrului... 


Traversind în goană Canalul Minecii... 


disciplină 
disciplină 


Pină unde, B.B.? 


B.B. o fi B.B. dar şi ea trebuie să se su- 
pună disciplinei de oțel a filmărilor, ca 
orice alt membru al unei echipe.Ea nu a 
putut întrerupe munca de platou la «No- 
vicele»,nici pentru a se duce la inaugura- 
rea unui Bust al Mariannei la care fusese 
invitată oficial. Un amănunt nu lipsit de 
importanță: Marianne '70 a fost sculptată 
după efigia actriței. 

Concluzia: Inaugurarea bustului a fost 
aminată... 


doar 
ridicol? 


«Inchipuiti-và! Pentru prima oară un 
ciine a venit la mine şi nu la Elizabeth, pe 
care animalele o adoră. Aveam deci cii- 
nele meu, cel mai preţios ciine de pe pă- 
mint. l-am cumpărat special un yacht, 

«Kalizman»,care m-a costat 400 000 dolari . » 

Această replică de teatru absurd ii 
aparține lui Richard Burton, dărimătorul 
de zei devenit zeu, tinărul minios și flămind 
azi imbuibat si drogat de glorie si bani. 
«Nu whisky-ul, ci banii întunecă creierul 
actorilor» constată — cit de adevărat! — 
Robert Mitchum. 


44 


un martor 
ocular 


lucid, cu dubla luciditate a actorului si a 
producătorului de filme din Hollywoodul 
70 


— Kirk Douglas — se spune că Holly 
woodul moare. E adevărat? 


— Se spune de 20 de ani, și peste 20 de 
ani se va mai spune acelaşi lucru. Nu, 
Hollywoodul evoluează şi e normal să fie 
așa. Nimic nu e imuabil, a evolua e o do- 
vadă de viață, de sănătate. 


— Cum explicaţi faptul că nu mai există 
monstri sacri? 


— Există tot atitia ca înainte. Doar presa 
delirează mai puţin. Şi apoi, artiştii nu 
mai au chef să joace pe monștrii sacri. 
E un rol ridicol, nu credeți? 


starul 
șomer 


Julie Andrews ajunsă — spre surpriza 
tuturor şi în primul rind a ei — imediat după 
debut pe primele locuri ale vedetelor cu 
succes de casă, a început să ceară sume 
exorbitante pentru noile ei filme. Ináltatà 
între cifre astronomice,ea a uitat să pri 
vească jos, pe pămint: filmele ei nu mai 
erau rentabile și, pentru că nici un produ 
cător nu dă un milion unui actor. decit dacă 
e rentabil, Julie Andrews s-a văzut fără 
contract. În trei ani ea a trăit întreaga tra- 
iectorie a starului, si azi este considerată 
o «has been», o fostă. 


Un fost star în filmul «Star». 


» 


Chipul starului de azi. 


asta sint 
si gata! 


Hollywood — supercolosala moară de 
fantezie, care scotea pe bandà rulantà 
starletele — toate cu trásáturi perfecte 
si busturi pneumatice. Hollywoodul, care 
dádea vedetelor ei ceea ce Dumnezeu 
neglijase sá le dea — pár lui Jean Harlow, 
gene Marlenei Dietrich — s-a schimbat. 
Starurile noii generații visează să fie doar 
ele însele. 

«Nu mă interesează cum arăt, spune 
Kim Darby, senzaţia filmului «Fragi și 
singe», premiat la Cannes. Singura vedetă 
pe care am admirat-o cu adevărat e Doris 
Day, pentru că e atit de simplă și fără 
zorzoane. Nu-mi pasă de bani, nu vreau 
să fiu măsurată după lungimea nasului 
si cîntărită după contul meu la bancă» 


Cea mai populară oră de radio din Fran- 
ta, ora sfintului prinz, cînd francezii mes- 
tecau alături de obișnuitul «steak-frites» 
(grătar cu cartofi prăjiți) foiletoane ro- 
manuce şi jocuri amuzante de societate, 
a fost «concesionată», sáptáminal, cite 
unui mare regizor de film. De la 12 la 13,30 
regizorii au căpătat mină liberă pentru a 
concepe actualitatea cotidiană. Această 
inovaţie a fost inițiată pentru că «intr-o 
lume de specialiști trebuie să ai o viziune 
globală a informației. Trebuie să variezi 
fără încetare stilurile de realizare». Pri- 
mul temerar a fost Louis Malle. Autorul 
filmelor de succes «Feu Follet», «Zazie», 
«Viva Maria» a constatat ca radioul este 
o artă instantanee mult mai dificilă deci! 
cinematograful. Mizanscena lui caută un 
ritm propriu care să spargă moleseala si 
improvizatia. Reportajul abrupt al lui Malle, 
in care Marseilleza Beatles-ilor preceda 
dosarul sumbru al politiilor paralele, tortu- 
rile din Brazilia şi scepticismul tineretului, 
au surprins auditorii obișnuiți cu jocurile 
lor de la ora digestiei. 

Ceilalţi regizori care au săptămina lor 
de actualități: Alain Sautet, Orson Welles, 
Jacques Tati, Fellini, Elia Kazan 


Louis Malle: e mult mai dificil. 


micul ecran 
gázduieste pe... 


e Luchino Visconti, cu o melo- 
dramá din secolul al XIX-lea, care are, 
în centrul celor șase episoade, mo- 
mente din viața lui Giuseppe Verdi. 


e Marcello Mastroianni, care va fi 
ghidul unui nou ciclu tv, «Întilniri», 
dedicat prietenului său din tinerețe, 
pictorul Remo Brindisi. 


e Renato Castellani care, după 
tele-filmul după Leonardo da Vinci, 
regizează cu Philippe Leroy un tele- 
subiect despre viața marelui scriitor 
clasic italian din secolul trecut, Ale- 
sandro Manzoni. 


Leroy schimbă pușca pe o pană. 


ei despre 
noi 


In cronica făcută la «Castelul Condam- 
nafilor» (regia: Mihai lacob) in revista 
«Cinés d'Orient» nr. 25/70,se face urmă- 
toarea apreciere: «Un film plin de spec- 
taculos si suspense, un film al cárui 
ritm alert retine tot timpul atentia specta- 
torilor». 

Despre interpreți, in aceeași cronică, 
se spune: «Alegerea interpretilor pentru 
rolurile principale dovedește grija reali- 
zatorului de a-i individualiza şi de a-și 
caracteriza cu precizie eroii». 

lar despre operator: «Imaginea alb- 
negru cu puternice contraste şi reverbe- 
rafii aparține lui Ovidiu Gilogan, mare 
maestru al eclerajului și adevărat artist 
al fotografiei». 

e 


Primul film artistic románesc vizionat 
la Beyrut — Liban. in vara aceasta, a tost 
«Dacii». «Primirea a tost călduroasă, 
publicul fiind sătul de «excesele pseudo- 


antice» comise in studiourile italiene» 
(Cinés d'Orient 23/70). 


DU DES CONDAMNES: 


2 pagini din revista «Cinés d'Orient» 


Revista «Kino DDR» nr. 12/70 prezintă 
un portret biografic si filmografic al a: 
torului Amza Pellea, caracterizindu-l ca 
pe «un actor de compoziție dintre cei mai 
de seamă a ecranului românesc». 


În același număr al aceleiaşi reviste 
se află o amplă recenzie a filmului «Rău 
tăciosul adolescent» (subiectul, analiza 
caracterelor, biografia realizatorului si a 
actorilor etc). 

Spicuim printre aprecieri: 

Despre film: — «O interesantà peliculà 


românească color, cu o problematică 
contemporaná pe care regizorul a sesi- 
zat-o $i a pus-o în discuţie pe ecran». 

Despre Gh. Vitadinis: — «Un regizor de 
talent, cu viitor». 

Despre Irina Petrescu si lurie Darie: — 
«Deţinind rolurile principale, ei izbutesc 
să dea o nouă dovadă a talentului lor 
actoricesc». 


diploma 
Claudiei Cardinale 


Claudia Cardinale? Sau Papillon? Care 
e de fapt vedeta filmului «Popsy-Pop» pe 
care Jean Herman il turneazá după un 
scenariu al scriitorului. fost ocnas, Jean 
Charriére, zis Papillon? De altfeluscrii- 
torul» si-a rezervat un rol important in 
«Popsy-Pop». 

«Nu numai prezenta lui Papillon m-a 
hotárit sá accept sá joc in acest film, a 
spus Claudia Cardinale, ci si faptul ca 
«Popsy-Pop», într-un fel, înseamnă pen 
tru mine o reintoarcere la izvoare. Nu uit 
niciodatá cá am diploma de profesoará 
de franceză, o diplomă de care sint mai 
mindră decit de toate distinctiile mele la 
festivaluri». 


. Cardinale la Rio de Janeiro. 


Cintind in junglà (Dani Graule) 


ciné-vérité 


Mihoane de 
Sherlock Holmes 


Să fii blazat? Sá privesti cu indiferență camera de 
filmat? Chiar dacă ne crucifică pe fotoliu zeci de ore din 
scurta noastră viaţă pentru a privi ce nu merită văzut 
şi a asculta ce nu merită auzit?Dar cine mai ştie ca ea să 
uluiască, să ne facă să pierdem ponderabilitatea şi să ne 
proiecteze în viitor? 

Miine. Cum va fi Miine datorită acestui instrument 
nărăvaș numit — atit de domestic — camera? 

Un venerabil lord, nepot al majestátii sale regina 
Victoria, ajuns la virsta pescuitului si a amintirilor, revo- 
lutioneazá civilizația noastră audio-vizuală: el este 
primul cronicar care-și scrie memoriile pe peliculă. 

Sir Mountbatten, Prim Lord al Amiralității, coman- 
dantul suprem aliat în Asia de Sud-Est, etc., etc. 一 
participant la evenimentele cruciale ale secolului XX. 
pulverizeaza imaginea tradițională a cronicarului claus- 
trat în trecut și în chilia singuratică (si pe care retrage- 
rea la Colombey a generalului de Gaulle se părea că o 
perpetuează). În loc să-și moaie pana în cerneală si 
táceri, de trei ani el colindă cu o cameră — ca un actor 


cele două 
generaţii 


Fotograful nr. 1 al «idolilor», „Jean 
Marie Perier, a optat definitiv pentru ca 
mera de filmat. Actorii săi favoriți sint 
Francois Périer (tatăl sáu) și Marc Pore! 
(fratele sáu). «Căutam actorul potrivit 
pentru Marc, eroul meu din filmul«Tumuc 
Humac», un tînăr de la asistența publică 
care se simte stingher alături de părinții 
lui adoptivi. Visind aventuri exotice, el se 
imbarcă pentru Cayenne unde, se pare, 
trăieşte bunicul lui adevărat. Asa incep 


experienta de viată, aventurile și demisti 
carea acestui tinăr sălbatic si totodata 
insetat de absolut şi puritate. Căutam 


deci înfrigurat un actor, tără să mă pot 
hotari, cind deodata mi-am dat seama ca 
Marc, fratele meu, are foarte multe trásá- 
turi comune cu Marc din film. Aşa se face 
că lucrăm în familie». 

Singurul «străin» e tinăra cintáreatà 
Dani Graule. Împreună, ei au trecut cu 
avionul brusa impenetrabilă și au ajuns 
în Amazonia. Acolo, într-o izolare abso- 
luta, au trait luni de-a rindul! cu orez si 
carne de tapir, printre indienii din triburi, 
şi unde singurul însemn al civilizației pe 
pe care l-au găsit au fost afişele cu chipul 
generalului De Gaulle. 


rătăcitor — scenele marilor momenteale istoriei noastre 
A primit replica unor parteneri ca Indira Gandhi, 
Attlee, Wilson, etc., care au acceptat să joace rolurile de 
altădată. A reprodus discuțiile cu marii dispăruți. A 
turnat bătăliile — uneori pe baza propriilor sale pelicule 
(filmează din 1922). In fine, a dat torma și sunet cifrelor si 
arhivelor secrete. Rezultatul: trei sferturi de secol au 
fost comprimate, concentrate, condensate în 24 ore de 
povestire și 64 000 metri de peliculă. 

Lecţia de istorie a cronicarului-vedetă de film, care 
stie cá noi nu mai credem decit ce vedem cu proprii 
noștri ochi şi ce auzim cu propriile noastre urechi, 
pare să fie senzationalá: 76 de țări au si cumpărat 
această primă saga audiovizuală. Fără îndoială că mîine 
Cezar va caligrafia «De Bello Gallico» cu aparatul de 
filmat (desi am prefera să nu mai existe Cezari si nici 
casus belli).Cu ajutorul retinei si timpanului magic vom 
privi prin istoria devenitá transparentá si vom incerca 
sá-i pricepem lectia. 

Sau, poate, nu ne vom mulțumi să o contemplám, ci cu 
ajutorul camerei vom modela istoria? Am văzut la 
Viena, «cu ochii noștri», la televizor, un film poliţist «mai 
tare» decit orice James Bond sau Hitchcock: într-un 
tren internaţional a fost gasit cadavrul unei femei. 
Cine e ea? Cine e criminalul? În plin suspens s-a între- 
rupt — era un film portret-robot al unei crime reale. 
El a fost continuat de către spectatori: milioane de 
Sherlock Holmes au intrat în acţiune, au telefonat la 
emisiunea TV — «dosarul XY nerezolvat». Douăzeci 
de minute mai tirziu criminalii au fost descoperiți 


undeva, într-o cabană din Elveția. «Detinem, poate, 
metoda de investigație criminalisticá a secolului XXI»,a 
declarat Dr. Paul Dickopf, directorul general al poliției 
federale. 

Am mai făcut un pas: camera ne ajută nu doar să 
vedem, ci să actionăm. Miine, poate, ne va învăţa să 
investigăm nu doar criminalii, ci ce e mai pun in noi; 
sá vorbim un limbaj comun; sá devenim din spectatori 
bine informati ai istoriei — participanți efectivi ai 
sedintelor ONU, etc., etc. 

Dar sá nu trecem in tara utopiei. Sá ráminem in grani- 
tele realității fantastice a anilor '70 cind se duc tratati- 
ve cu Lord Mountbatten pentru adaptarea memoriilor 
domniei-sale la video-casete. În 1971 vor putea fi 
cumpărate la chioscul din colt meditatiile venerabilului 
septuagenar pentru a fi urmárite si ascultate la televizor. 
Dacă nu vom prefera să ascultăm meditatiile cronicaru- 
lui Homer... In cinemateca noastră personală pribegile 
imagini și vorbe isi vor opri zborul milenar. 


Maria ALDEA 
Penelopa — Irène Pappas 


Cinerama 


i; b.c... 
ME ra 


e Galina Polskih, abia întoarsă din 
Polonia, unde a jucat ín filmul «Steaua se- 
zonului» (regia Andrzej Piatrowski), a si 
plecat in Ungaria unde detine rolul principal 
in coproductia sovieto-ungará «Agatá-te de 
nori». 


e Michael Verhoeven — sotul Sentei 
Berger — regizor de teatru si de film, a rea- 
lizat documentarul «Mesele», pe tema ráz- 
boiului din Vietnam. Filmul a fost apreciat 
la Festivalul International de la Tampere 
(Finlanda) ca cel mai bun scurt metraj pre- 
zentat in competitie. 


e Dino. de Laurentiis va organiza un 
concurs de frumusete, «Miss Venus». 


e Roger Peyrefitte — a trecut de la 
romanul satiric la cinema. El va interpreta 
in viitorul fim al lui Frédéric Rossif rolul 
unui ministru al culturii care speră să-i 
semene lui Malraux. 


e Martin Kelety — a inceput să turneze în 
studiourile Mosfim «Franz Liszt», o copro 
ductie sovieto-ungară. 


e Leonard Whiting, cel mai tinăr Ro- 
meo al cinematografului, va fi urmașul lui 
Ramon Novarro si al lui Tyrone Power 
intr-o nouá versiune a «Arenelor insinge- 
rate». 


e Melina Mercouri — isi scrie memoriile, 
afirmind cá «va spune tot». Tot ea afirmá cà 
nu va apela la condeie stráine, spre deosebire 
de alte numeroase colege ale ei care isi 
«scriu» memoriile. O credem. Cine ar 
putea avea verva și forța pasionatei Mercouri? 


e Roy Black — cintáret de mare vogă 
internaţională — poate fi găsit tot mai des 
pe platourile de filmare. El e vedeta filmului 
«Cind esti cu mine», pe care îl semnează 
regizorul vest-german Franz Joseph Gott- 
lieb. 


e David Hemmings — «omul ochi», 
fotograful din «Blow Up», este noul nume 
prevăzut pentru a-l interpreta pe marele 
poet francez Arthur Rimbaud. Regia filmului 
va fi semnată de italianul Dino Risi. 

Sperăm ca măcar decorul să fie francez. 


timpul 
întrebărilor 


E dovadă de curaj sau de lașitate, cind 
nu lupti pentru propria ta fericire? «In 
afará de orice bănuială» e un film de in- 
trebări. Un film de tăceri şi de întrebări 


față de tine însuți. În timpul unui zbor, 
comandantul unui mare avion descoperă 
printre pasageri pe femeia iubită, care s-a 
căsătorit cu fostul lui camarad şi prieten. 
Cu cîțiva ani în urmă, acesta l-a acuzat, 
pe nedrept, că ar fi vinovat de un accident. 
Zguduit de trădarea si lasitatea priete- 
nului sáu, el nu a căutat măcar să se dez- 
vinováteascá. Si a pierdut totul. 

Oleg Strijenov («Táunul», «AI 41-lea») 
va fi interpretul principal al acestui film 
al întrebărilor. 


Strijenov: actorul care vorbeste tácind 


ARHIVA NAȚIONALĂ DE FILME 


un strop 
de umor 


Melodia cintată de James Stewart în 
ultimul său film a fost trasă pe un disc 
care s-a clasat între cele mai bine vindute 
zece discuri din S.U.A. Cunoscutul actor 
a declarat: «Nu este o noutate pentru mine 
gustul scăzut al publicului de muzică 
ușoară. Dar să fi ajuns chiar atit de jos? 
Asta întrece orice închipuire». 

La 62 de ani, James Stewart nu și-a 
pierdut nici umorul, nici modestia. 


Surpriza lui James Stewart 


Acest «caiet cinematografic» a început destul de modest. Cu zece ani în urmă, 
cînd a apărut la studioul «Bucureşti», era mai mult o tipăritură «de serviciu». Nimeni 
nu-i prevedea o existenţă atit de indelungată. Şi mai cu seamă, nimeni nu-i intrezárea 


creșterea calitativă la care avea să ajungă. 


La debut «Caietul» era o simplă culegere de traduceri despre film, fără mari pre- 
tentii, fără personalitate, fără vreun program estetic. Surse de informare destul de 
unilaterale făceau ca aria de cuprindere a textelor traduse să fie redusă. Fenomenul 
cinematografic mondial divers, cu nenumărate mutații, nu era decit arareori sur- 
prins (si atunci dintr-un unghi de vedere nu totdeauna obiectiv.) 

Totuși n-ar fi drept să negám celor care au inceput editarea «caietului» bunele 


intenţii, dorința lor de a face prin această publicaţie «de uz intern» un act de informare 
şi de cultură cinematografică (traducerea și tipărirea succesivă, în citeva numere, 
a cărții de estetică cinematografică a lui Marcel Martin se inscrie in această Im 

Semnele schimbării in bine s-au intrezárit încă de la ultimele numere apărute su 
îngrijirea studioului «Bucureşti». Trecerea sub egida Arhivei Naţionale de Filme a 
marcat insă această schimbare. Timid dar sigur, «Caietul» a devenit o tipăritură 
teoretică de un bun nivel profesional. 

«Caietul» a început să fie în pas cu evenimentele cinematografice ale lumii a 
reuşit în cele 12 luni ale unui an analize și sinteze interesante ale filmului. Curente și 
şcoli cinematografice (free-cinema-ul, noul val francez, noile cinematografii cehe 
si maghiare si altele) și-au găsit o potrivită oglindire, o necesară explicare prin texte 
bine selectate. Regizori dificili, personalități complexe ale celei de a 7-a arte (un 
Godard, un Skolimowski, un Buñuel, un Bergman) au fost discutaţi in tot ceea ce 
are particular creaţia lor. Numerele bloc consacrate unei singure personalități cine- 
matografice sau unei singure școli au folosit lectorului, dindu-i posibilitatea de a 
pătrunde, de a înțelege esenţa fenomenului estetic prezentat. Traducerile de scenarii, 
de care nici o editură nu se ocupă, au stat si ele în atenţia caietului. Asa am putut 
avea decupajele regizorale de la «Pierrot nebunul» sau «Personna», de la «Bariera» 
sau «Octombrie». Componentelor specifice ale unui film: imagine, culoare, coloană 
sonoră le-au fost de asemenea consacrate studii de specialitate serioase, de o in- 
contestabilă rigoare ştiinţifică. 

Faptul că această publicație se adresează unor cititori avizaţi 一 cineasti si cri- 
tici — face ca ea să nu fie silită să aleagă texte de popularizare, ci să-și poată păstra 
o elevată ținută teoretică. 

La nr. 100, pe care l-a sărbătorit de curind, «Caietul de documentare cinemato- 
grafică» (si în primul rind colectivul său redacțional format din Cristina Corciovescu, 
Erwin Voiculescu si Dumitru Fernoagă) merită nu doar convenționale felicitări ci 
și sincere mulțumiri pentru actul de cultură pe care-l face număr de număr. 


e Gustav Holoubek, popularul actor 
polonez, a fost ales Președinte al Uniunii 
poloneze a cineaștilor și oamenilor de tea- 
tru. 


e Juan Antonio Bardem, autorul filme- 
lor «Strada mare» si «Moartea unui ciclist», 
lucrează în SUA o nouă transpunere cine- 
matografică a nuvelei «Carmen» de Prosper 
Mérimée. În rolurile principale: Orson Wel- 
les, Eli Wallach, Ewa Aulin, John Philip Law. 


e John Schlesinger — pentru a se de- 
conecta dupá dramaticul sáu «Cowboy de la 
miezul noptii», va regiza o comedie — 
«Adrian VIl». 

Ecranizare dupá piesa lui Peter Luke, 
«Adrian VII» este istoria lui Frederick Rolfe, 
un tinăr seminarist care, fiind exmatriculat, 
se răzbună imaginindu-si ce ar face el dacă ar 
deveni Adrian al VII-lea,primul papă englez 
din istorie. 

Nu e de mirare că Schlesinger a fost sedus 
de această piesă care aminteşte, prin jocul 
dintre real şi imaginar, un alt succes al său, 
«Billy Mincinosul». De data aceasta, el va 
lansa un alt tînăr talent al teatrului englez, 
Alec Mc Cowen. 


46 


Nu convențional 
felicitări, 
ci sincere mulțumiri 


Al. RACOVICEANU 


SUFRAGERIILE 


A Pentru a veni în intimpinarea 
E ` preferințelor publicului larg, în- 
SC  treprinderile Ministerului Indus- 
triei Lemnului au creat și lansat 
în fabricație pe scară industrială 
cele mai moderne tipuri de su- 
fragerii. 

Vă prezentăm nu mai puțin de 
trei soluții pentru mobilarea a- 
vantajoasă si estetică a acelor 
camere-tampon aflate între dor- 
mitor si dependinţe, în care vă 
petreceti o bună parte din zi 
cu familia sau invitaţii dv. 


Sufrageria DACIA 


Construcţie ingenioasă, aceas- 
tă garnitură cuprinde un bufet, 
o vitrină, masă extensibilă, 6 
scaune tapisate, bibliotecă com- 
binată, masă-dulăpior pentru a- 
paratul de televiziune, canapea 
extensibilă, 2 fotolii si o másutá 
pentru servit. Aşadar, toate ele- 
mentele de confort pentru un 
veritabil living-room, realizat du- 
pă o concepție înaintată, cu linii 
suple si suprafețe plane de o de- 
sávirgitá eleganță. 


BILEA II 

Compusá din bufet, servantă- 
vitriná, masá cu placá extensi- 
bilá, bibliotecá-etajerá, másutà 
pentru televizor si radio, plus 
6 scaune tapisate, aceastá garni- 
turá, cu aspect foarte modern, 
este pur si simplu cuceritoare. 
Liniile sobre, elegante, construc- 
tia din materiale de cea mai buná 
calitate finisajul îngrijit, cu lacuri 
poliesterice care asigurá luciul 
oglindá al suprafetelor exterioa- 
re, totul conferá sufrageriei Bilea 
II — si implicit apartamentului 
dv. — o notă de confort și bun 
gust evoluat, în deplină armonie 
cu receptivitatea dv. la însăși 
ideea de frumos. 


Întreprinderile MIL oferă însă 
iubitorilor de confort modern, 
încă o soluție la fel de avanta- 
joasă funcțional şi estetic: 


Sufrageria MAGNOLIA 


Vitriná-bufet,  servantă, masă 
extensibilă, másutá pentru re- 
viste, cu grătar înclinat, másutá 
pentru servit si 6 scaune tapi- 
sate, iatá elementele care pot 
alcătui o ambiantá, 


La aceste piese componente 
s-au adăugat o canapea extensi- 
bilă cu ladă de asternut si tapi- 
terie din poliuretan spongios cu 
o grosime de 120 mm, precum si 
2 fotolii confortabile, suficient 
pentru a amenaja, un colt de 
recreere sau un autentic hol. 

Un lucru este sigur: veţi re- 
colta nu numai satisfacţii perso- 
nale ci și felicitările tuturor mu- 
safirilor dv. pentru inspirația şi 
bunul gust de care ati dat dova- 
dă alegind o sufragerie modernă 
produsă de întreprinderile MIL, 
fie că aceasta se numește DA- 
CIA, BÎLEA II sau MAGNO- 


e 
o 
— 
> 


ANUL 


nr.10 
ANUL VIII (94) 
revistë lunara 
18 cultură Ne 


cinemategrafichse 
Bucuresti Octombrie 1970 


in acest număr: 


Pe Maria Rotaru — actriță de 
teatru și film — am văzut-o de 
curind pe ecrane în «Canarul și 


Pe Ann Margret am văzut-o 
cu «machiaj de musical», în «Dra- 
goste la Las Vegas», dar și neta- 


CINEMA 


ANUL VIII NR. 10 (94) OCTOMBRIE 1970 


Redactor șef: Ecaterina Oproiu 


tuată în «Cindva am fost hoț». 
Foto: Columbia Filins 


viscolul». 
Foto: A. Mihailopol 


"AM Mas 二 rau qu) 
ur Pit 


hi 22 


Romulus Rusan întreabă: 

lubiti filmul, Zaharia Stancu? 

Filmul románesc si valentele lui 
Unde se ascunde talentul? 
Actualitatea 

Procesul 

Însemnările unui spectator temperat 
Un fel de prefață, care e, de fapt,o scuză 
Ce afirmám? 

La inceput va fi culoarea 

Dracul si pilula cinematografică 


Al. Struteanu 
Radu Cosaşu 
Teodor Mazilu 


Corneliu Leu 
Alice Mănoiu 


EPOCA NOASTRĂ 


Rochia și filmul 
Deceniul 8 


Filmul fără pașaport Constantin Pivniceru 


PANORAMIC '70 


Eva Sirbu 


Înaintea unei ploi de vară 
Eva Havas 


Mirii anului doi 


PROFIL '70 


Idoli de ieri si de azi 

Judy Garland, adolescenta perpetuă 
Letopiset 

Elizza La Porta, olteancá din Craiova 
Aniversare 

D.I. Suchianu la 75 de ani 

Miniaturi subiective 

Tiberiu Olah, sonor sau sonorizat? 


DI Suchianu 


lon Cantacuzino 


Alexandra Bogdan 


IN DIRECT DIN 


Mircea Alexandrescu 


Venetia: Mai bine as tácea... 
Halina Szypulska 


Varsovia: Daniel Olbrychski, un Hamlet polonez 


FILM SI LITERATURĂ 


Camera obscurá Gelu lonescu 


Bibliorama 


Histoire illustrée du cinéma (1) Paul B. Marian 


CRONICA 


Pe ecrane: «Păsările», «Omul cu craniul ras», 

«Cum am declansat al doilea război mondial», etc 
Animatia: «Calomnia calomniei», «Pădurea 

lui lon», «Gardul», etc. 
Cinemateca: Noua stagiune la «Union» 


CINEMA 


Redacţia și administraţia: 
Piața Scinteii nr.1 —Bucurest: 


Prezentarea grafică: lon Făgărășanu 


Prezentarea artistică: Radu Georgescu 


Tiparul executat la Combinatul poligrafic «Casa Scinteii» 一 București 


Cititorii din străinătate se pot abona la această publicaţie adresind comenzile la Cartimex, P.O.B. 134—135, București, România. E. 
41 017 Exemplarul 5 lei 


Cinematograful este atit de tînăr incit 
sintem contemporani cu generația care 
a copilărit cu el. 

Cum îl priveşte ea? 

Cum ne propune să-l privim? 


Romulus Rusan întreabă: 
IUBIȚI FILMUL, ZAHARIA STANCU? 


sinteti 
printre. 


intii Wé. 
“lui | 
contemporani?, 


e Întiiul film l-am văzut cu ochii tatei. 

eM; s-a părut că «Insula» îmi aparține. 

e Romanele mele — niște lungi scenarii. 

e Scenariul nu se poate îndepărta de literatură. 

e Între artă și birocratism nu există nici o afinitate. 
e Nu putem răzbate decit prin filme extraordinare. 
e A sosit momentul! 


Citiţi convorbirea din paginile 13-14 


Veneția 
se 


scufundă 
mai 

încet 

decit 
festivitățile 
ei. 


Un Skolimovski neobisnuit 


Venetia 
'70 


In. 


KR, 
aka e E eg 


B MAI BINE AS TAC 


Nu este o fotografie de teatru, ci un cadru din filmul lui Laurence Olivier, «Trei surori» 


L „dar nu mă lasă inima. 
Pot spune acum cred cà 
sint în măsură să vorbes 
A despre festivalurile cine- 
matografice nu ca un turist 
care trece printr-o stațiune balneară 
unde o atracţie de seamă o constituie 
întîlnirea cinematografică ce grupează 
citeva filme noi, citiva actori agreati 
de public, citiva regizori, in genere 
déstul de putin cunoscuti acestuia, si 
incá o specie a acelui «genus cinemato- 
graphicus» numită producător. (Des- 
pre acesta cu greu ai putea găsi pe ci- 
neva în măsură să spună ce rost are in 
legătură cu un film, deși el tine toate 
itele). 

O asemenea întîlnire se cheamă festi- 
val, dar cea mai veche dintre ele, în- 
tilnirea venetiană, ajunsă în 1970 la 
31-a editie, şi-a luat de la bun început 
numele de Mostra Cinematografica, 
adică expoziție cinematografică fără să 
fie, la drept vorbind, diferită de ceea 
ce se cheamă festival. Nu diferă ca 
structură dar calitatea ei principală era 
cindva exigenta. Era considerată cea 
mai importantă şi exigentă manifestare. 
Astăzi... 


Terra cinematographica 


În ultimii ani, cum prea bine se știe. 
festivalurile s-au aflat în atenţia con- 
testatiei, au fost intrerupte, li s-a dat 
alt curs, li s-au impus schimbări, s-a 
cerut desfiinţarea sau reorientarea lor 
Cu toate vitregiile, festivalurile s-au 
inmultit, au proliferat. Si pe măsură 


ce filmele mari, care ar putea răspunde 
si innobila un festival, sint din ce in ce 
mai puţine, numarul testivalurilor este 
din ce în ce mai mare. Ultima lor spe- 
rantá este să se profileze, să se speciali- 
zeze pe genuri, pe probleme, pe cine- 
matografii, etc. Numărul lor mare si 
dispersarea pe glob te pot ajuta insă 
să tratezi o hartă completă a Terrei 
cinematografice festive. Din Canada 
pină la New Delhi și Ceylon, de la 
Beyrouth la San Sebastian, de la Mar 
del Plata in Argentina la Accapulco pe 
coasta mexicană a Pacificului, de la 
Edinbourgh pină in Tunis si de la 
Cannes la Sidney, de la Karlovy-Vary 
la Pola si de la Salonic la Mannheim, ca 
să citez doar la intimplare, oricum ai 
privi globul pămintesc, descoperi tra- 
iectorii cinematografice si traseele unor 
ciudati turiști, unii dintre ei trăind un 
adevărat nomadism festivalier. 

Cuvintul Festival a căpătat o anume 
magie, care, de fapt, isi exercită incan- 
tatia mai ales de la distanță. Din apro- 
piere sau dinláuntru, el predispune 
dimpotrivă la realism, la un realism 
foarte critic. 


Cámásile festive 


lar cînd ducindu-mà în toamna asta 
spre Veneţia am dat cu ochii, la Roma, 
deasupra unui mare magazin de lenje- 
rie bărbătească, peste un imens panou 
care anunţa all Festival della Camiccia» 
(ati inteles, desigur, cà este vorba de 
un «Festival al cămășii»), mi-am dat 
seama că vremea adevăratelor festiva- 


luri a început să apună, asemenea vremii 
adeváratilor Arnoteni ai lui Mateiu Ca- 
ragiale. Deși, după cum mă asigura 
un gazetar englez, un obișnuit al festi- 
valurilor, acestea nu mor niciodată ci 
se schimbă la față. 

Am ajuns la Venetia unde, de cîțiva 
ani, fiecare iniţiativă este spre mai rău. 
Dar aici, în cetatea lagunară, nu poți 
discuta numai despre film. Trebuie să 
tii seama de ansamblu. S-ar părea că 
venețienii vor să se vorbească despre 
urbea lor așa cum vorbea Hemming- 
way despre Parisul anilor '20 ca despre 
o continuă sărbătoare. De aceea la 
Venetia manifestările se tin lant. N-am 
să le mentionez pe toate. Pe cea mai 
picantă dintre ele chiar o las de o parte 
cu regret: alegerea Miss Venetiei, un 
eveniment anual. Dar bienala de pic- 
tură ameninţă să se destrame, Mostra 
cinematografică ameninţă să decadă, 
Veneţia însăși ameninţă să se scufunde, 
regiunea Venetia-Giulia ameninţă să-și 
schimbe harta etnografică în urma exo- 
dului de venețieni spre terra ferma. 
Toate aceste probleme intră în cadrul 
unor probleme generale, care amenință 
stabilitatea guvernelor, etc. 

Şi-atunci ce face Mostra cinemato- 
grafică? Ca de obicei, cind o instituţie 
este în criză si nu stie exact ce să facă, 
se reorganizează. Nimeni nu stie cit 
durează acest proces, nici la ce va duce 
el, dar se stabilește un climat de pro- 
vizorat (care durează, dacă ar fi doar 
pentru a respecta vorba cea veche) 
Venetia a desființat pe rind pre-selectia, 
prezența riguroasă a creatorilor, pre- 
miile pentru film (faimosul Leu de aur, 
de argint sau de bronz), premiile pen- 


tru creația actoricească (tradiționala 
cupă Volpi), a renunţat la prezența ma- 
rilor filme,incepindu-se acum goana nu 
după filme mari, ci noi, necunoscute 
adică, dar fără garanţia că o dată cu- 
noscute li s-ar putea certifica vreo 
oarecare valoare. Venetia a desfiinţat 
aproape criteriul filmului în expresia 
lui estetică, în primul rind, optind pen- 
tru prezenţa filmului de orice fel și de 
oriunde, crezindu-se probabil că a găz- 
dui orice film face mai democratic si 
că a ocoli valorile certe este semn de 
avangardism. 


Post-selectie 


Ín numele acestei conceptii am vizio- 
nat 23 de filme «invitate», am asistat 
la o retrospectivà Langdon si la citeva 
alte filme aduse în vizionări speciale, 
numite «de informare». 

Dacă retrospectiva a fost in sine me- 
ritorie, desi o selecție mai riguroasă 
ar fi servit si aici mai bine re-cinstirea 
acestei mari figuri a filmului american 
de acum vreo patru decenii, despre rest 
nu se poate vorbi decit fácind noi o 
post-selectie obligatorie: «Clownii» lui 
Fellini, «Maidstone», film scris, realizat 
si jucat de celebrul scriitor american 
Norman Mailer, si într-o măsură «Oa- 
meni potrivnici», filmul lui Francesco 
Rosi, care, de fapt, este filmul unui 
mare, unui uriaş operator, Pasqualino 
De Saritis, laureat al Oscar-ului. 

În rest, teatrul tilmat «Tre! surori» 
al lui Laurence Olivier este vetust si 
de o mare tristețe cinematografică, 
«Socrate» al lui Rossellini este un re- 
cital actoricesc pe o temă de teatru 
antic, tratatá cinematografic pentru 
televiziune. lar celelalte filme sint fie 
deceptii adinci, fie banalitáti fără pre- 
tentii, uluite ele insele de a fi ajuns la 


Venetia. 
Vom vorbi așadar, in numărul viitor, 


despre filmele acestei post-selectii fá- 
cută de noi sub flamura festivalului 
venețian. 


Mircea ALEXANDRESCU 


“Poveste de dragoste» de Szabo a trăit doar 2 ore. Apoi s-a stins in complezente. 


my. 


WT 


3 
1 
E 
d 
$ 


Karina a fost incă o dată vedeta Veneției, desi «Verigheta» a trecut neobservat. 


r. 
i» 


Dr 
d 


k 


aLilika"— lumea copiilor alienati 


Pola'70 


rA 


4 


(13 


Încotro? 


La Pola, pe coasta Adriaticei, se 
tine în fiecare vară un festival natio- 
nal care, prezentind întreaga pro- 
ductie a anului, constituie un bun 
mijloc de a face o trecere în revistă, 
de a constata unde se află filmul 
iugoslav. Este de altfel o întrebare 
pe care fiecare cinematogratie şi-o 
pune in răstimpuri regulate. Si c 
bine că o face. Sint prezenți realiza- 
torii, presa iugoslavă și cea străină. 
Fiecare tilm este trecut prin toate 
furcile caudine; se înfruntă adesea 
nu atit presa cu realizatorii, ci destul 
de des realizatorii între ei, adepti ai 
uneia sau a alteia dintre tendinţele 
manifeste. Ei sint foarte preocupați 
de calea pe care o va apuca filmul lor. 
Pentru că astăzi, de o parte stau pro 
ductiile monumentale inspirate de o 
istorie foarte apropiată (perioada ce- 
lui de al doilea război mondial) cu fil- 
me care au a se măsura cu modelele 
remarcabile ale genului. Însăși «Bără- 
lia pentru Neretva» a lui Bulajic a 
trebuit să suporte comparatia, ade- 
sea in mod anevoios, cu modelul 
furnizat de «Kozara»; pe de altă 
parte, o seamă de realizatori si mai 
ales debutantii se simt atrași de 
problematica actualitátii încercînd să 
impună un film de dezbatere. La a- 
ceastă întilnire de la Pola se considera, 
de pildă, că filmul «Gărgăunii din 
cap» al lui Mişa Radoievici ar fi un 
model la rindul sáu. 

Aici, deocamdată, filmul iugoslav 
este destul de nebulos, pentru că, 
în concepția multor realizatori, pro- 
blematicei de actualitate i se caută 
modele si formule, i se caută adică 
o expresie artistică «de import». 
Astfel încît, între datele conflictuale 
şi imaginea pe care o capătă ele în 
film există o neconcordantá, ceva ce 
dă un aer de neverosimil, cu niște 
personaje care nu calcă încă pe meri- 
dianul lor. În ansamblu însă, în filmul 
iugoslav, privit în producția sa din- 
tr-un an, se simte o căutare febrilă 
şi o încercare de înnoire, de adap 
tare la imaginea lumii in care sc 
naşte el. 


M. AL 


De ce a murit Socrate, se stie. Filmul lui Rossellini a murit însă pentru că nu e film. 


«Moara cu noroc», o coborire în mitologie 


«Talentul e ca banul. 
Il ai, îl ai. 

Nu-l ai, 

nu-l a». 


E Kä În vară, am făcut parte 
din juriul Festivalului Na 

tional al Cinecluburilor Pi- 

A onieresti de la Poneasca; 
dincolo de Steierdorf-A- 


nina (Caras-Severin), intr-o fostá casá 
de vinátoare ascunsá jur-imprejur de 
solemne si fermecátoare páduri de fag. 
Am văzut aproape nouăzeci de filmu- 
lete, concepute, realizate și jucate de 
copii, cu teme înduioşâtoare dar si 
pline de semetie... de cele mai multe 
ori semănind izbitor, natural, pástrind 
proportiile, cu temele mai marilor lor 
confrati de mestesug. Si semánind, 
deasemenea, in aranjamentul si suita 
numelor de pe generice, ca si in a 
máruntelor pasiuni stirnite de moment 
si de miza pusá in joc. În acele zile de 
atmosferă sărbătorească, desi incor- 
dată, mi-am verificat in mic nişte 
vechi si încă semi-dezlegate ginduri, 
hai să le spunem mari, referitoare la 
cinematografia noastră. Poate incita- 
rea aceasta să pară derizorie la prima 
ochire. Nu este. Uneori nimicurile 
generează efecte mari, butada nu-i 
pe de-a-ntregul dezmintitá. lar sub- 


;emnatului, cu siabele lui mijloace de 
convingere cinematic-cazuistică, i-ar 
fi chiar foarte greu s-o dezmintă 

La urma-urmelor, cam despre ce ar 
putea fi vorba, acum, cind fosta veșnic 
tinăra cinematografie românească are 
pretenții la țigări tari, bărbătești, la 
pantaloni reiati de gală și, de ce să ne 
ascundem, chiar la mariaje co-pro- 
ductionale ferme sau de diverse til- 
curi? Cam despre ce ar putea fi vorba 
acum, cind ni s-a îngroșat (sau cel 
putin pretindem cá ni s-a ingrosat) 
vocea, cind avem, in sfirşit — maestri 
ai genului, ii avem si pe altii in devenire 
si ne gindim voiosi si încrezători că 
vom avea in continuare, fiindcá nu se 
poate să nu-i avem in tara aceasta 
binecuvintată de harul pámintului si 
al... da, sper că fiecăruia i-a dat în 
gind cu brutalitate ce o să urmeze: 
al talentului. Bineinteles. În aproape 
douăzeci de ani, am făcut fel de fel de 
filme. Facem de citiva ani si filme 
à la maniére de. Facem si filme istorice. 
lar pentru cá am ajuns la acest capitol, 
fie-mi îngăduit să-l citez dintre toate 
pe cel care va fi o certă reușită a fastu- 


«Directorul nostru» demonstrind vitalitatea satirei 


«Pădurea spinzuraților«, dramă a istoriei moderne 


NDE... ....... 


lui și a jocului frumos pe o temă 
prețioasă și de anvergură — «Mihai 
Viteazul». Facem filme polițiste, cu 
detectivi oficiali şi spioni subterani. 
Facem, facem și iar facem — și ne 
gindim într-o dulce si nepăsătoare 
visare, ce nu poate sá indispuná pe 
nimeni, la acel ingrat substantiv de 
genul ambigen (destul de ambiguu 
pentru unii), provenit din strámosescul 
talentum, de fapt antică măsură de 
greutate și monedă de circulaţie largă, 
primind prin figurativ sensul de ap- 
titudine, superioritate naturală sau do- 
bindită de a face un anume lucru. În 
cazul nostru, de a face filme de cinema, 
și, de asemenea în cazul nostru, dar 
voit pleonastic, de a face filme de cine- 
ma cu talent. 


După acest larg ocoliș (în limbaj 
militar se cheamă atita de frumos: 
«marş de apropiere»), s-o pornim pe 
drumul cel drept spre lumina adevăru- 
lui ce-și așteaptă demonstraţia. Un 
lucru e sigur: în ani, cinematografia 
s-a îmbogățit cu o seamă de persona- 
litáti regizorale de prestigiu, și după 


atitea colocvii, dezbateri, cronici şi 
aprecieri, cred că nu mai este cazul 
să intervin și eu cu exprimări de o 
concretetá demnă de un al doilea 
Jacques de Chabannes, senior de la 
Palice. Tot în ani, publicul a vizioniat 
citeva pelicule de interes și calitate: 
«Moara cu noroc», «Directorul nos- 
tru», «Desfășurarea» — din cele vechi, 
și «Setea», «Străinul», «Pădurea spin- 
zuratilor», «Dacii», «Reconstituirea» 
şi unul sau doi «Haiduci» — din cele 
mai noi. Estimarea e aproximativă şi 
nu tine a fi exhaustivă — dulce cuvint. 
Și totuși, discret murmur arghezian, 
încă e prea puţin, e foarte puţini. Fiind- 
că, să mi se ierte expresia ce poate 
nu-și găsește locul într-un astfel de 
context, vremea gargarelor a trecut, 
iar apa de ploaie, în cel mai bun 'caz, 
nu-i agreată decit de pămint sau de 
părul feminin prea din cale-afară de 
gras. 

Am avut și avem condiţiile unei cine 
matografii onorabile. Fără să ne îm 
bătăm cu cuvinte mari, am avut condi 
tii pentru crearea unor veritabile ca 
podopere: nu le-am creat... De ce? 


«Desfășurarea», revelația unui peisaj social 


«Străinul» sau destinul unei generații 


ALENTUL 


Există si o soluţie de minimă rezisten- 
tá; francezul are o vorbá: «passons 
outre» — să trecem peste. Să trecem 
adică, peste acest de ce, îmbărbătin- 
du-ne că timpul n-a intrat în sac şi 
nici steaua noastră n-a apus. Şi că 
mai avem timp de demonstrat. Se 
prea poate să fie și așa, personal însă 
am o rezervă, o nedumerire si, as 
putea spune, o usoará jená, o usoará 
și amărită jenă: blestematul acesta de 
talent unde se ascunde? A obosit el 
sau au obosit puținii lui posesori? 
Pentru că nu se pot face filme numai 
pentru ca să se facă și să se indepli- 
nească un plan, numai pentru ca să 
spui: «Eu sint regizor si ăsta e scena- 
rist. Împreună facem un film. Subiec 
tul? Ce are a face subiectul. Totul e 
să se miște ceva pe ecran, indiferent 
cum. Cu cit va fi mai incilcit, cu atit 
mai bine, Cu cit va fi mai abscons, 
cu atit vom fi mai mari. Cu cit nu vom 
spune decit adevăruri efeminate şi cu 
jumătate de gură, cu atit critica va 
muri în extaz. Publicul? Nu ne-ntere- 
sează. Arta n-are nevoie de public, ci 
de noi, artiștii. Talent? La ce foloseşte? 


E o noțiune metafizică și aristotelică. 
N-avem treabă. N-avem de loc treabă. 
N-avem chiar de loc treabă». 


Păcat, copii. Mare păcat. Nu ştiu 
cum, vizionind filmuletele de la Po- 
neasca, între fetitele si băieții aceia 
plini de rivná, poezie si talent — indi- 
ferent de calitatea peliculelor prezen- 
tate — m-am simtit cuprins de nosta! 
gie: aproape nostalgia pionierului din 
Far West ce vroia sá-si cládeascá o 
țară, furind femei, pocnind din pistoale 
si cálárind prin preerii, de git cu pielea- 
rosie frate. Dar tara aceea si-a cládit-o, 
asta-i principalul. Vizionind filmule- 
tele de la Poneasca, m-am gindit cá 
fetitele şi băieții aceia plini de rivnă, 
poezie și talent vor veni, poate, miine, 
în schimbul doi, să-i tragă de urechi 
pe regizorii și scenariștii ce de ani de 
zile luptă pentru o cinematografie mai 
bună. Dar cu cită minimă rezistenţă! 
M-am mai gindit, în acele solemne şi 
fermecătoare păduri de fag, la amicul 
meu de totdeauna, Ingmar Bergman, 
mi-au sunat, în acele solemne și ferme- 
cătoare păduri de fag, fraze pe care le 


«Reconstituirea», o disec[ie a caracterelor 


ştiu pe dinafară: «Un film, asta începe 
pentru mine cel mai adesea prin miş- 
cări embrionare foarte vagi: o replică, 
două-trei cuvinte schimbate-n grabă, o 
idee indecisă dar seducătoare, fără 
relaţii particulare cu situația actuală. 
Poate să fie o măsură muzicală, o 
undă luminoasă în stradă... E vorba, 
deci, de impresii fugitive. Dispar la fel 
de iute cum au si venit, dar, ca un vis 
frumos, lasă uneori în urma lor un 
sentiment de regret... Dacă mi se pare 
că această masă pe jumătate organi- 
zată are destulă forță ca să se trans- 
forme într-un film, mă hotărăsc să-i 
dau viață şi redactez scenariul...» Da. 
Aşa este. Așa trebuie să fie. Dacă 
masa aceea pe jumătate organizată 
n-are destulă forță să se transforme 
într-un film, nu trebuie transformată 
într-un film. O transpui totuși? Munca 
devine inutilă, pică în poncif. 
Profundele amoruri au și profundele 
lor mizerii, l-ar cita cu seriozitate 
Florian Potra pe Scarpia din Tosca. 
Şi sint, sub specie aeternitatis, şi voi 
fi mereu de acord cu el. Fiindcă, după 
atitia ani, e timpul ca filmul românesc 


Avem condiții pentru 
a crea capodopere. 
Nu le-am creat. 

De ce? 


să iasă din propria-i găoace meschină 
si să se avinte spre limanul mult aștep- 
tat. O spunem nu numai ca să spunem 
și noi ceva — ci o spunem cu toată 
seriozitatea, indiferent de banalul ex- 
primării. Deci, să ne talentăm, asta e 
lozinca, altfel nu se mai poate. Se 
supără toti si nu e bine. Şi publicul 
ne-ntoarce spatele, cum de altfel mi se 
pare că se și întimplă, ceea ce iar nue 
bine. Să ne mai gindim și la el, înainte 
de a ne gindi numai la noi şi la acele 
subtirele subiecte pe care le elaborám 
şi de care n-ar prea trebui să fim chiar 
atit de tantosi și dezabuzati. Dacă se 
asteaptá ceva de la noi, sá nu dezamá- 
gim, sá nu melancolizám asteptarea. 


Si, inainte de a incheia,am sá citez 
ceva. Ceva teribil de adevárat si care se 
referá exact la ce am monologat piná 
acum. 

«Talentul e ca banul: il ai, il ai; nu-l 
ai, nu-l ai». Punct. Si de la capăt: 

N-am spus-o eu. A spus-o un al! 
prieten al meu, Şalom Alehem. Ceea 
ce e cu totul și cu totul altceva. 


Al. STRUTEANU 


«Dacii», punct de plecare al unei epopei «Haiducii», tentatia unui gen popular 


Foto: A. Mihailopol 


"de cinema. Și Motoi a înțeles că pe platoul de filmare 


A 8 SS 
În fața obiectivului A de filmat, ot t f be ca prin farmec toate 
acele argumente ale actorului în contact cu pu en! schimbă datele “gindirii şi creaţiei actorului 
încă departe de public şi robit tehnicii, montajului, 
condiționat de mulți alți factori extta-arti » suspectat de obiectivul camerei etc. Toate acestea îi cer acto- 
rului ca orice cadru în care apare să dea cea mai vie expresie tului interpretat. Este ceea ce se cere 
de fapt unei personalități artistice, Zeen, în ia ag arat Q ems personalita:e. 


ET "n ew Me 


insemnările 


În materie 


unui : 
e pus sufletul 
spectator 4 P dë J F 
pe masă 
temperat nu există 
inovații. 
Nu mai e 
nevole 


să fi dejunat cu 
Carol cel Mare 
ca să ai 

dreptul 

să scrii 

memorii. 


Desen de 
Cik Damadian 


un fel de prefață, care e, de fapt, o scuză... 


Moda circulă şi în zona eternă a artei; de la o vreme toate genurile lite- 
rare au fost cu graţie date peste cap, s-a căutat să se găsească farmec tocmai 
acolo unde nimeni nu se aștepta... Așa au apărut anti-romane. Așa au apărut 
anti-memorii. Asa au apărut anti-jurnale... Asa se face că alături de vedete 
noi sîntem rásfátati și cu anti-vedete... Scandalul de data asta e însă mai de 
suprafață. Nu există nici un motiv de îngrijorare; totul merge ca înainte. 
Anti-romanele sînt de fapt tot romane... Anti-memoriile — pînă la urmă — 
tot binecuvintatele memorii sînt. Anti-jurnalul tot un jurnal traditional este, 
aici nici n-ai ce să dai peste cap, oricîtă fantezie ai avea. În materie de pus 
sufletul pe masă nu există inovaţii. Jurnalul nu poate să fie decît,jurnal, ori- 
cum ai lua-o... Totuși, în aceste noi denumiri polemice există în afară de 
multă cochetărie și un dram de adevăr. Autorii cu pricina s-au plictisit de 
caracterul prea intimist al memoriilor și jurnalelor, de suspiciunea care 
plutea și încă mai plutește peste aceste binecuvintate genuri... E nevoie 
desigur de multă vanitate ca să te apuci să scrii un jurnal, pentru așa ceva 
trebuie să pornesti de la ideea că orice meditație a ta în fata micului dejun, 
sau chiar numai lista micului dejun fără meditație, reprezintă un interes 
general... Cînd îţi notezi în jurnal: „Azi, miercuri 17 octombrie, am mîncat 
ceai cu piine prăjită“, trebuie să fii convins că peste o sută de ani lumea se 
va emotiona la gîndul cá tu, într-o anume dimineață, ai mîncat ceai cu pîine 
prăjită... Dar trebuie să fii cineva ca să emotionezi lumea peste un veac 
cu asemenea amănunte... Altminteri, degeaba mănînci ceai cu pîine prăjită... 
Dintre milioanele de oameni care mănîncă dimineaţa ceai cu piine prăjită, 
: umai cîțiva — doi, trei 一 reușesc să ne emoţioneze... 


Memoriile erau si mai pretentioase. Trebuia să-l fi cunoscut personal pe 
Filip al Spaniei sau pe Napoleon sau măcar pe unul din Ludovici, ca să ai 
dreptul să scrii memorii. Altfel, degeaba... Nici memoriile lui Casanova n-ar 
avea haz dacă autorul nu ne-ar fi povestit cum arăta Voltaire cînd se înfuria. 

Jurnalul Si memoriile erau pînă acum genurile literare cele mai aristocra- 
tice, privilegiul celor cu o viață sufletească bogată sau cu relaţii la curţile 
princiare. Aceste genuri erau şi privilegiul celor convinși de eternitatea lor; 
ei aveau puterea sau mai curînd ambiția de a scrie pentru cititorii veacu- 
rilor viitoare. Acum, aceste genuri pretentioase s-au mai democratizat, au 
devenit mai modeste, nu mai fac concurenţă eternității. Memorii — poate 
să scrie oricine. Nu mai e nevoie să fi dejunat cu Carol cel Mare ca să ai 
dreptul de a scrie memorii, Viaţa fiecărui om a devenit la fel de spectacu- 
loasă ca si viața unui suveran sau a unui temut conducător de ost, De 
jurnale, ce să mai vorbim... Ele nu se mai scriu cu indicatia de a fi dezvăluite 
doar după 50 de ani de la moarte, ele se scriu de la 20 de ani și merg 
direct în tipografie... Nici nu e nevoie de viaţă interioară... Viaţa interioară 
vine cu timpul... i 

lată de ce vreau și eu să profit de democratizarea acestor genuri literare 
pentru a putea scrie jurnalul unui om care n-a reușit încă să înţeleagă cine- 
matograful. Bineînţeles, eu sînt vinovat, de aceea am și spus limpede că nu 
înțeleg această artă, și unde e ignoranță greu se poate naşte iubire. N-am 
obsesia eternității şi aceasta este încă un mare avantaj, voi avea doar grija 
de a mă exprima cît mai exact. Dar cred că însemnările unui spectator tem- 
perat ar putea fi de un oarecare interes — nu zic folos, Doamne ferește — 
spectatorilor prea entuziaști. 

Teodor MAZILU 


siluete poloneze 


Olbrychski știe foarte bine 


Actorul crede că așa trebuie să joci, pentru aprofundează problemele spiritului gi ale 


că înfăţişarea poate constitui 

un handicap: actorul care 

joacă un rol impus de fizicul 

său nu se poate identifica 

cu personajul jucat. Nu-l mai 

poate crea. Or, pentru Olbry- 

chski, tocmai În acest proces de creaţie rezi- 

dă satisfacția muncii, a meditaţiei și a emo- 

ţiilor artistice. lar lui îi plac dificultăţile. 

Despre interpretarea excelentă a lui Azja 

din filmul „Pan Wolodyjowski", el spune că 

a fost uşor de interpretat, pentru că eroul e 

' atit de sugestiv prezentat de Senkiewicz, 

încit actorului nu-i mai rămine decit să urme- 

ze cu fidelitate indicaţiile scriitorului, Ni 

se pare totuși prea multă modestie din 

partea lui; altfel, cum s-ar putea explica că 

Olbrychski e la fel de veridic şi convingător 

în rolul impetuosului şi sălbaticului prinç 

asiatic Azia Tuhajbejowicz, ca și în rolul 

glacialului rege Caro! al XII-lea al Suediei în 
filmul „Contesa Cosel"? 


— Fiecare rol, spune Daniel Olbrychski — 
trebuie să-l constringă pe actor să-și caute 
propria lui personalitate. Aceasta poate fi 
ascunsă profund, citeodată chiar ignorată. 
Dar cînd îi descoperim filonul, ne realizám 
prin artă toate visurile. Actorul devine consti- 
ent că nu-şi va înşela spectatorul, cá-iva capta 
interesul, că-l va face să se identifice cu per- 
sonaj ul, cu el, Pentru aceasta însă actorul nu 
se poate mulţumi numai cu o simplă adaptare 
la rol. El trebuie să găsească resurse de 
invenţie şi imaginaţie, să aibă o viziune pro- 
prie a personajului și idei, multe idei. 


De aceea lui Olbrychski ii place maniera 
de lucru a lui Andrzej Wajda, care dă o 
importanţă considerabilă improvizaţiei, aso- 
ciatiei libere de idei şi-l lasă pe actor să-şi 
urmeze impulsurile şi intuiţia. Olbrychski, 
care arată ca un adolescent, creează adesea 


Daniel 


O/brychski, un 
Hamlet polonez 


A 


Olbrychski aduce în rolurile con- 
temporane...  („Vînătoare ce 
muște“) 


oameni complexi, În dezacord cu ei înşişi, 
într-o căutare permanentă. În „Jowita“ e un 
tinăr sportiv, un bărbat sfigiat de antinomii, 
şi Marek Arens din „Jowita” (film regizat 
de Morgenstern), si Franek din ,Saltul" lui 
Kaziemierz Kutz, sau Tolek din „Boxerul“ 
de Julian Dziedzina 一 toţi sint energici, 
combativi, interesaţi de viaţa din jur, duşmani 
ai convenienţelor, căutători pasionaţi de 
adevăr, 


că așa e realitatea contemporană: dinamică, 
plină de contradicții, cu un ritm accelerat, 
Lui Olbrychski ii place să interpreteze oameni 
nobili, Wajda spune despre el: „Daniel preferă 
personajele cu caractere generoase; acesta 
este un reflex frumos şi plin de tinereţe“. 
De exemplu, în filmul lui Wajda, „Totul de 
vinzare“, el trebuia să joace rolul unui om 
care vrea să-şi atingă scopul cu orice pref. 
Dar Olbrychski n-a acceptat: „Eu nu sint, 
şi nu vreau să fiu aga", a susţinut el, Pină la 
sfirgit, şi-a interpretat personajul cu totul 
altfel decit era descris în scenariu:i-a înlocuit 
cinismul printr-o dăruire autentică, printr-o 
trăire sinceră şi juvenilă, 


Deşi nu are decit 25 de ani, a jucat în 15 
filme. Zelul lui Olbrychski în timpul lucrului 
este binecunoscut, Înainte de a turna scenele 
de box, de duel sau călărie, el își consacră 
luni întregi antrenamentului, pe care-l con- 
sideră nu o obligaţie profesională penibilă, 
ci însăși ocazia de a trăi senzațiile şi sentimen- 
tele aduse de noul rol. Ce i-a adus filmul 
,Boxerul"? „Dintotdeauna mi-a plăcut boxul. 
Filmul mi-a permis să trăiesc o aventură 
mare, altfel total inaccesibilă în viaţa mea." 

Dar culmea creaţiei lui Olbrychski nu e 
în film ci în teatru, unde s-a impus cainterpret 
al lui Shakespeare. „Shakespeare — spune 
el — a lăsat anumite goluri, pe care fiecare 
oporă le completează cu sensuri noi. Și fiecare 
actor, după propria lui personalitate, umple 
aceste goluri lăsate intenţionat de Shakes- 
peare," Se întimplă rar, ca Hamlet, unul 
dintre cele mai dificile roluri ale repertoriului 
mondial să fie încredinţat unui actor atit de 
tinăr şi de lipsit de experienţă scenică. Și 
totuşi Olbrychski a reuşit o creaţie memo- 
rabilă în care l-a exprimat pe eroul shakes- 
pearian într-o manieră nouă, diferită de cele 
precedente. Hamlet-ul său este în egală 
măsură un filozof şi un om de acţiune; el 


neantului şi în același timp minuieste cu 
indeminare spada. Hamlet este în viziunea 
lui Olbrychski un om modern, frămintat și 
activ. Actorul a cîștigat spectatorii cu această 
concepţie proprie şi i-a convins prin sinceri- 
tate, spontaneitate gi autenticitate. 

Arta interpretativă a lui Daniel Olbrychski 
nu încape în tiparele opiniilor gata-făcute şi 
univoce, el însuşi fiind mişcare, meditaţie 


şi visare. 
Halina SZYPULSKA 


„şi clasice („Pan Wolodyjowski“), 
frămîntarea omului modern 


Romulus 
Rusan 


întreabă: 


iubiti 
filmul, 


Şoseaua Kise leff, fiştit 
de limuzine pe asfaltul 
încins, o curte umbroa- 
să, pustie, statuia lui 
Eminescu înaltă si 

crudă ca arborii din jur, scări 
scirtlitoare mirate de absenţa poeți- 
lor contemporani si, in acest vid de 
sfîrșit de vară, în cabinetul sáu de 
la Uniunea Scriitorilor, neobositul 
preşedinte Zaharia Stancu. E încă 
dimineață, pe masă corespondenţa 
nedeschisă, presa mirosind a cerneală, 
ziare cu fotografii de pe litoral, un 
reportaj colorat despre o filmare cu 
zece mii de figuranti, o carte străină 
cu un nume ușor de tradus: „Um 
pedaço de terra" — „Un petec de 
pămînt“, în limba portugheză. 

— Operele Dvs. au un destin asemă- 
nător, în multe privințe, aceluia al 
filmului: ocolesc pămîntul, dăru- 
indu-se rînd pe rînd graiurilor şi 
popoarelor. Dar aceasta este — mărtu- 
risesc — numai o introducere, o 
racordare la subiectul spre care inten- 
fionez să vă corup. Problema pe care 
vreou să v-o pun ar fi următoarea: 
lubiti filmul? Vă numărați printre 
întfii lui contemporani. Generaţia Dvs. 
a fost contemporană cu filmele lui 
Méliés, pe urmă cu intrarea filmului 
în vîrsta lui conştientă, cu devenirea 
lui ca artă. Ceea ce pentru noi este 
perspectivă completă, pentru Dvs. a 
fost drum bătut din aproape în 
aproape, mărunţit cu pasul, încercat 
cu sensibilitatea. Am fi curioși să ne 
jalonati din unghiul Dvs. subiectiv, 
de martor ocular, etapele acestui 
drum. Mai exact, să ne vorbiti de 
filme ca de niște prime iubite. Și ca 
să începem cu începutul: care a fost 
întîiul film de care. vă amintiţi, 
înttiul film pe care l-aţi văzut? 

— Întrebarea are, pentru mine, 
două răspunsuri. Întîiul film de 
care îmi amintesc nu este si întiiul 
pe care l-am văzut: pentru că l-am 
văzut cu ochii tatei. Lucrul cel mai 
interesant este că tata nu știa carte. 
Prin 1909—1970, el a plecat la 
București să-l vadă pe fratele meu 
Gheorghe, care era elev la Seminarul 
Central. Bineînţeles, fratele meu, 
care avea 17—18 ani, l-a luat pe 
tata și l-a dus la un cinematograf, 
unde rula un film franțuzesc, Filmul 
avea ca subiect anul 1812, cu expedi- 
tia lui Napoleon la Moscova, cu 
arderea si părăsirea Moscovei, cu 
retragerea pînă la Berezina, și 
dincolo de Berezina, a rămășițelor 
armatei franceze. Am spus mai 
înainte că tata nu avea carte; dar 
avea o memorie și un dar al poves- 
tirii rar întilnite. Întors acasă, a 
uitat să ne spună dacă pe fratele 
meu Gheorghe l-a găsit sănătos, 
ne-a adunat însă în jurul lui și, mai 
bine de două ore, ne-a povestit 
filmul, cu toate, dar absolut cu toate 
amănuntele: cu partizanii, cu sol- 
dații în zăpadă, cu împăratul care 
era trist, cu arderea Moscovei... Să 
nu mă întrebaţi titlul filmului: mai 
tîrziu, cînd eu am devenit jurnalist și 
scriitor la București, am căutat 
această peliculă cu dorința fierbinte 
de a o vedea și eu. N-am găsit-o, 
și aș fi chiar azi foarte recunoscător 
aceluia care m-ar ajuta să-i dau de 
urmă, 


De inttiul film pe care am reușit 
să-l văd cu ochii mei se leagă o altă 
amintire. (Întîmplarea face ca tocmai 
cu cîteva zile în urmă să mă fi gîndit 
la acest episod). Era tot prin 1909 — 
1910 cînd, în vacanța de Paște, la 
una din cîrciumile din sat s-a pre- 
zentat un tîrgoveț. Avea în spate un 
sac din care, punindu-l jos şi des 位- 


10 


cîndu-l, a început să scoată niște 
cutii. A spus în gura mare cîrciumaru- 
lui și oamenilor din cîrciumă, printre 
care se afla și învățătorul satului, că 
a venit la noi să dea o serie de repre- 
zentatii de cinematograf. Aproape 
nimeni nu auzise pînă atunci acest 
cuvînt. Oamenii s-au arătat curioși, 
vestea s-a răspîndit repede și, în 
mai puțin de o jumătate de oră, tot 
satul — mai ales că era zi de sărbă- 
toare — s-a adunat la cîrciumă. Tirgo- 
vetul a făcut o înțelegere cu primarul 
şi învățătorul ca, timp de două-trei 
zile, sala școlii primare să-i stea la 
dispoziţie. Pe peretele din fund al 
clasei el a prins o mare bucată de 
pinzá. Au fost aduse niște rogojini 
cu care au fost acoperite ferestrele, 
$i, acolo unde se afla catedra, omul 
şi-a așezat aparatele. Pe urmă a 
trecut la ușă și a luat de la fiecare ins 
care voia să intre zece sau cincispre- 
zece bani. Intre picioarele celorlalți 
oameni mă găseam și eu, așteptînd 
cu sufletul la gură. Am auzit un 
hiriit care imi zgiria destul de neplă- 
cut urechea și am înțeles că tirgovetul 
învîrtea un fel de manivelă. Si atunci 
s-a petrecut minunea. Pe ecran au 
început să defileze soldaţi ruşi, foarte 
bine îmbrăcați. lar de undeva, din 
alt colț al pînzei, defilarea acestor 
soldaţi o privea, după cum ne explica 
omul care învîrtea manivela, ţarul. 


Defilarea a durat cîteva minute, 
după care pe ecran a apărut o loco- 


ÎI detest atunci cînd nu-mi place. 


motivă trăgînd multe vagoane. Cum 
venea spre noi, multi au început, ca 
în anecdote, să tipe. Tuturor le-a 
trecut emoția și 一 dintr-odatá 一 
ne-am pomenit în Australia, unde 
nişte oameni îmbrăcați orășenește 
culegeau livezile lor de mere, cu 
mașinile. Ultimele imagini care ne-au 
fost arătate erau străzile, foarte 
pline de oameni, ale unor orașe 
străine. Toată reprezentatia a durat 
aproximativ 15—20 minute, după 
care rogojinile de la ferestre au fost 
date la o parte, ușa descuiată, iar 
spectatorii rugaţi să iasă pentru a 
face loc altora. Timp de două-trei 
zile, aceste scurte filme au fost văzute 
de toți oamenii din satul nostru, ba 
chiar din satele vecine. 


Tirgovetul a plecat și au trebuit 
să treacă patru-cinci ani pînă cînd, 
isprăvind școala primară și mutin- 
di-mă la oras, am putut să văd, 
într-o sală de cinema adevărată, 
un film adevărat. Era un film 
polițist german, după care au urmat 
o serie de filme de război franceze 
$i germane... 

— $i iată-ne intrínd, împreună cu 
Dys., în virsta conștientă a ginemato- 
grofului. Care este cea mai puternică 
amintire a acestei perioade, cînd 
filmele începeau să-și aibă numele si 
actorii lor? 


— Mi-am amintit totdeauna cu o 
inexplicabilă plăcere de un film făcut 
după comedia „Zaza“ a nu mai știu 


P" 


cărui autor francez. Poate datorită 
actriței și actorului care, ani de zile 
după aceea, s-au aflat printre stelele 
filmului de pe continent şi din Sta 
tele Unite. E vorba de Gloria Swan- 
son si de Adolphe Menjou. Venit la 
Bucuresti, n-am scápat de ispita 
superproductiillor vremii, ducin- 
du-mă la cinema „American” de 


filmele anului 


O pasiune 
bergmanianá 


Ultimul film al lui Ingmar Bergman „Paslu. 
nea Anei" (al doilea color in cariera realizato- 
rului suedez) este socotit de critica interna- 
țională pe deplin reprezentativ pentru nivelul 
meditatiei cinematografice la care a ajuns 
autorul ; un apăsat accent este pus de câtre 
comentatori pe modernismul acestui film. 
La o primă aruncătură de ochi cu greu s-ar 
putea totuși descoperi: un argument propriu- 
zis al modernismului. Căci în „Pasiunea Anei” 
nu există nici aspectul trepidant al vieţii 
de astăzi, nu se face simțită nici prezenţa 
tehnicii atotbiruitoare şi nici chiar limbajul 
sofisticat ce s-a impus în anume cercuri con- 
siderate drept mondena. 

Andreas Winkelman, eroul filmului (rof 
interpretat de actorul Max von Sidow) nw 
are aparenţa unui om modern nici el, dar în 
evoluţia sa dramatică, personalul parcurge 


Înca 


ryn HELP dd 
e A 


» IEN 
Filmul este o artă 


plină de răspundere, 
i[ioasă jl 
greu de realizat 


pe Calea Moșilor să văd romanticul 
„Judex“ de Louis Feuillade si înfrico- 
şătorul serial „Misterele New Yok- 
ului“. Fără îndoială, ca toti oamenii 
din generația mea, am adorat pe 
actorul si regizorul de geniu Charlie 
Chaplin, fatalul cuplu Sternberg-Mar- 
lène Dietrich, pe enigmatica Greta 
Garbo... Dar, mai presus de orice, 
am simțit uriașa forță a cinematogra- 
fului atunci cînd, dintre cele cîteva 
filme. ale lui Eisenstein, a ajuns, 
Inainte de război, pe ecranele noas- 
tre, inegalabilul „Crucişător Potem- 
kin"... 

— Filmul era considerat la acea 
dată o artă, sau continua să fie privit 
ca o distracţie? 

— Depinde de cine făcea conside- 
ratia. Noi, scriitorii, credeam (ceea 
ce credem şi acum) că filmul este o 
artă, o artă plină de răspundere, 
foarte ambițioasă, greu de realizat. 
Marele public credea însă că filmul 
este o distracție. Noi am crezut, 
încă de pe atunci, și credem cu 
atît mai mult azi, că filmul poate 
sluji, si trebuie pînă la urmă să 
slujească, idealurile cele mai nobile 
$i cele mai înalte ale omului. Filmul 
poate incita, de pildă, la război, 
după cum poate duce o acțiune cu 
largi răsunete împotriva războiului. 
mi place să-mi amintesc (iată cit 
de împrăștiat îţi vin amintirile!) 
că unul dintre cele mai frumoase 
filme care au slujit între cele două 
războaie ideea eliminării războiului 
din viaţa popoarelor a fost făcut 
dincolo de Ocean de un regizor care 
se născuse în România. Filmul se 
chema „Pe frontul de Vest nimic 
nou", iar numele regizorului născut 
In România era Milestone. 

— Ati avut cunoştinţe printre cineag- 
tii timpului? 

— Am cunoscut o mulțime de 
oameni care mi se recomandau 
drept cineasti. Nu-mi amintesc nici 
filmele, nici numele lor. Îmi aduc 
însă foarte bine aminte că fiecare 
personaj se considera ceva mai bun 
ecît Eisenstein. (Bineînţeles, nu 

ă refer la cineaștii români!) 


一 Cum îşi făcea datoria critica 
cinematografică şi care erau rapor- 
turile ei cu publicul vremii? 

— Toate, dar absolut toate publi- 
catiile îşi aveau cronicarul lor cine- 
matografic, care trebuia să se pro- 
nunfe asupra filmului chiar a doua 
zi după ce-l vizionase, Revista 
„Rampa“ se preocupa zilnic de 


6 existenţă într-un plan care este într-adevăr 
cel al omului de astăzi, un plan a cărui explo- 
rare Strindberg o începuse acum citeva 
decenii: existenţa trecutului în prezentul 
fiecărui om, cu o influenţă atit de covirgitoare 
Incit ea devine o preocupare obsesivă. Pece- 
tea pe care trecutul o. poate pune pe existenţa 
cuiva este pentru Bergman prilejul unei 
$pectacüloase analize dramatice: omul, pare 
să susţină cineastul suedez, nu poate scăpa din 
gheara trecutului sáu, mai ales cind acest 
trecut şi-a dezvoltat încet dar necontenit o 
influenţă malignă asupra sa. Andreas Win- 
kelman ajunge astfel să nu mai poată face o 
mișcare fără ca o imagine similară din trecutul 
Viu să nu-iconsume posibilităţile unei acţiuni 
prezente, 


Intilnirea a două femei, Ana si Eva — de 
comportări şi temperamente contrare = 
li prilej uiesc pe de altă parte constatarea că 
ele apar de fapt, pentru el, ca două jumătăţi 
sle aceluiaşi fruct. 

În general, puternicele dar semnificativele 
relaţii pe care personajul le are cu lumea 
inconjurătoare se petrec sub semnul unei 
terori (aceasta specifică și ea omului modern), 
a mistuirii sale spirituale. Cauza existenţei 
acestui trecut teribil de prezent, Bergman o 
saută în condiţiile formării eului, mai direct 
«pus în condiţiile dezvoltării personalităţii, 
din copilărie pină la maturitate, iar morbidi- 


problemele literare, teatrale şi cine- 
matografice. Unii dintre cronicarii 
de film izbutiseră să capete credit 
nelimitat din partea publicului. Nici 
nu se concepea să aibă loc o pre- 
mierá cinematograficá fárá ca ziarele 
sá nu se ocupe, prompt, de calitatea 
sau de lipsa de calități a filmului. 
Din nefericire, numai unul singur 
dintre acești cronicari mai i 
Este ilustrul nostru amic D.I. Suchia- 
nu. : 

一 Ce atitudine aţi luct faţă de 
oparitia filmului sonor? 

— Eu am primit cu o foarte mare 
bucurie apariția filmului vorbit. M-a 
surprins atunci, si mă miră si azi, 
că unii “dintre cei mai inteligenţi 
cronicari — printre care se număra 
si Suchianu — au scris sub iscălitură, 
în ziare de mare tiraj, articole prin 
care susțineau că filmul sonor va 
contrazice gustul publicului şi că 
după un timp destul de scurt casele 
de cinematograf de pretutindeni vor 
renunța la acest uriaș cîştig tehnic 
şi se vor întoarce la filmul mut. 
Lucru ce nu s-a adeverit... 

— ...Cu unele excepții... 

— Supărător era că, la început, 
s-a făcut abuz de glasul actorilor şi 
s-a mers pînă acolo încît unele filme 
nu erau altceva decit piese de teatru 
transpuse pe ecran, ceea ce nu mai 
semăna de loc cu ceea ce doream 
noi să vedem pe ecrane, 

— Credeţi în autonomia filmului 
ca artă? Este o artă care poate merge 
pe propriile picioare scu numai 
sprijinită de braţul celorlalte arte? 


— În ce privește teatrul, nu pot 


nega că filmul este o artă cu totul 


deosebită de teatru. În ce privește 
literatura în general, vă voi răspunde 
nu ca un scriitor, ci ca un om 
îi place să vadă din cînd în cînd un 
film bun: cred că filmul trebuie să 
aibă la rădăcina lui un scenariu; 
n-am văzut niciodată un film bun 
care pleca de la un scenariu mediocru. 
— Dar scenariul cinematografic mai 
este, oare, In general, literatură, sau 
a cístigat o calitate nouă, specifică? 
— Nu cred că scenariul este lite- 
ratură, dar cred că el nu se poate 
îndepărta prea mult de literatură. 
一 Însemnează, oare, că suspicionați 
filmul de dependenţă față de litera- 
tură? Cá nu acordati credit unui limbaj 
ol lui si numai al lui? 
— Este posibil ca acest limbaj sá 
existe. Și poate chiar există. Dar 


al 


tatea cineastul o depistează În anumite con: 
dişii promiscue şi maladive ale vieţii. 


Bibi Anderson. și Liv Ullmann, 
două jumătăți ale aceluiași fruct. 


J 


filmul bun trebuie să plece întot- 
deauna de la o bună literatură. 


一 Spre deosebire de celelalte arte, 
filmul a creat, -poate și datorită 
epocii în care s-a pus În mişcare 
mecanismul său, un fenomen inedit: 
vedeta. Socotiti vedeta un rău necesar 
— necesar caracterului popular al 
acestei arte? 


— Nu cred că vedeta este un rău 
necesar, Bine că, de la caz la 
caz, de la film la film, vedetele pot 
fi indispensabile, Nu însă indispensa- 
bile artistic. li respect infinit pe 
regizorii care nu se reped, atunci 
cînd fac distribuția unui film, la 
marile vedete — uneori obosite de 
timp, alteori din cauza 
unei anumite glorii. În această pri- 
vintá, aș aduce o laudă sinceră si 
foarte călduroasă lui Pintilie. În 
mult controversatul său film „Re- 
constituirea“, Pintilie ne-a înfățișat 
cîteva elemente tinere de exceptio- 
nală valoare — după părerea mea — 
care, înainte, aveau niște nume cu 
totul sau aproape necunoscute. De-a 
lungul a două decenii, cît am fost 
director al Nationalului bucureștean, 
nenumărate au fost conflictele mele 
cu diferite conduceri ale cinemato- 
grafiei. Mi se cereau, pentru un rol 
de două-trei fraze și pentru o 
apariție de cîteva secunde, actori 
fruntaşi. Uneori nu. izbuteam să fac 
față presiunilor, şi atunci actori de 
mina întîi ai Teatrului Naţional 


' realizau scurte apariţii cu totul 


stupide în roluri periferice. „Ce 
nevoie aveţi de aceste vedete teatrale 
— întrebam pe cei ce făceau solici- 
tarea — dacă nu aveți roluri pe 
măsura talentului lor?" Mi se răs- 
pundea invariabil: „Pentru afiș, avem 
nevoie de numele lor pentru afiş, 
intelegeti Dvs., ca să atragem publi- 
cul", Nu aveam ce să le mai răspund, 
Mă uitam în ochii lor şi vedeam, 
dacă nu întotdeauna întuneric, cel 
puţin o ceaţă... 

— Rezultă de aici, indirect, că 
sînteți odmiratorul filmului sobru, 
frust, realizat cu mijloace obișnuite... 

— Dintre filmele pe care le-am 
văzut în ultimii ani, nu pot să uit 
„Insula“ lui Kaneto Shindo. Actori: 
un bărbat, o femeie, doi copii şi, 

undeva, cam pe la mijlocul filmu- 
ui, o neînsemnată figuratie. Recu- 
zită: patru căldări, dous cobilite. 
Peisaj: o bucatá de mare, o parte 
dintr-o stincá aridă. Cuvinte: nici- 
unul. Numai, la un moment dat, un 
strigăt. Strigătul femeii care primește 
două palme din partea bărbatului. 
De cîte ori am văzut și am revăzut 
acest film — și l-am revăzut de multe 
ori — am avut impresia că atit 
scenariul cît și regia îmi aparțineau. 
Nu vreau să spun cá am dorit 
vreodată sau că aș dori să devin 
regizor. Dar cine a citit povestirea 
mea „Costandina“ va înţelege mai 
uşor de ce mi s-a părut că scenariul 
filmului este scris de mine... 

— În afara „Costandinei“ 一 bucată 
într-adevăr soră cu „Insula“, nu 
numai prin asemănarea de atmosferă, 
dar și prin concizia cinematografică 
a scriiturii — care din operele Dys. 
socotiți că ar mai fi bune pretexte 
de film? 

— Toate, 

— Dar în primul rind.. 

— „Jocul cu moartea”, „Șatra“, 
„Ce mult te-am iubit...“ În cazul din 
urmă, regizorul ar trebui să fie 
însă, în același timp, un poets, 


一 V-aţi încredința operele unui" 


regizor cu mare personalitate, dacă 
eti şti că acesta le-ar subordona 


propriei lui personalități, dindu-le 
o nouă viziune, diferită (diferită nu 
în spirit, ci în limboj) de a Dvs.? 

— Da, bineînţeles, fără asta nu se 
poate... Dar depinde cui? 


— Este, într-adevăr, nefiresc co un 
scriitor ajuns la audiența naţională 
şi internațională de care và bucurati 
să nu fi intrat încă In atenţia producției 
cinematog rofice... Cum se explică? 


— Fără îndoială că și eu, ca și 
alti scriitori, am avut dorința ca 
măcar unele din cărțile mele să fie 
izvorul unor filme, și ag vrea ca 
această dorință a mea să nu rămînă 
nerealizatá. Înainte de a explica 
această afirmație, trebuie să fac aici 
mărturisirea că aproape toate ro- 
manele mele, prin dialogul si prin 
mișcarea lor, prin întreaga lor con- 
structie, sînt foarte aproape de ceea 
ce noi numim scenarii. 

— De ce nu s-au făcut filme după 
aceste scenarii? 

— Cred că sînt alții mai îndreptă- 
titi decît mine să răspundă. Adevărul 
este că majoritatea zdrobitoare a ce- 
lor care s-au ocupat de filme n-au fost 
nişte producători de filme, ci numai 
niște modesti și foarte cinstiți func- 
„ionari. Între artă, fie ea și cinemato- 
grafică, şi birocratism n-a existat 
şi nu poate exista nici o afinitate. 
Nici chiar în condițiile puternicei 
industrializări a cinematografului, 
care e mereu invocată. E aici, din 
păcate, un cerc vicios: dacă filmul - 
nu are în el artă, nu poate fi nici 
industrializat, În fiecare an se reali- 
zează pe glob mii de filme. Noi, cu 
mica noastră producție, nu putem 
răzbate în lume decit prin filme 
extraordinare, care să fie construite 
pe scenarii excepţionale, pe adevă- 
rurile vieții, pe marile talente ale 

ilor, actorilor, scenografilor 
şi tehnicienilor noștri. Or, vreau să 
subliniez aici un paradox: aceştia nu 
sînt mai prejos decît colegii lor din 
oricare ţară a lumii si, totuși, nu 
pot să nu constat cu regret, de mulţi 
ani, că această armată, care ar putea 
să aducă servicii imense poporului şi 
statului nostru, se leagănă, din cauze 
pe care nu vreau să le discut aici, 
într-o dulce adormire. Trebuie să 
vină de undeva un impuls și o des- 
chidere largă spre toate adincimile 
vieţii şi spre toate orizonturile. În 
caz contrar, această mare armată a 
cineaștilor noștri va continua să ne 
pună la dispoziție, în cele mai multe 
cazuri, filme lincede, cenușii, neinte- 
resante, 

Îmi dau seama cu toată seriozitatea 
că, în sfîrşit, a sosit momentul în 


care să stringem toate talentele ` 


scriitoricesti, regizorale, actoricești și 
tehnice de care dispunem, pentru 
compunerea unor scenarii, pentru 
turnarea unor filme de o înaltă 
calitate artistică, politică şi socială. 
Este de netolerat, după părerea 
mea, să ráminem printre ultimele 
țări care nu reuşesc să dea o pro- 
ductie cinematografică de valoare. 

— Am vrea ca dorința Dvs. să fie 
o bună profeție, iar profeția aceasta 
să fie de bun augur. E timpul, Însă, 
să ne întoarcem la întrebarea de la 
început, rămasă, singura, fără rás- 
puns: „lubiçi filmul, Zaharia Stancu? 
Sinteti printre intiii lui contempo- 
rani“. 

— Vreau să fiu sincer: îl iubesc 
atunci cînd este bun, îl detest atunci 
cînd nu îmi place. 


Fotografii de ION MICLEA 


11 


autointerviu 


Trei 
suchianisme: 


1. Ticăloşia, 
ca şi apetitul, 
vine 
mincind. 


2. Sint oameni 
care zic: 

nu trebuie 

să vezi tu 
bine, 

ci să fü 

tu 

bine văzut. 


3. Prostia 

nu e 

o infirmitate, 
ci o teþnică. 
Proștii 

nu sînt 

mulți. 

Sint 


EY 


ó elită. D.I. Suchianu s-a născut o dată cu fil- 

` mul. $i s-a identificat cu el. I se spune 

Par mulți, | | decanul breslei critieii de film. Nu există, 
v desigur, nici breaslă şi nici decan, dar 

pentru ca toată lumea simte că D.I.S. este în 
se virá fruntea celor care vorbesc si scriu despre 


arta de pe pinzá. 


peste tot. 


Acum cînd a împlinit 75 de ani i s-au 
închinat articole, i s-au adus urări, i 
s-a exprimat recunoștință. Este foarte 
bine. Dar D.I. Suchianu este mai mult 
decît un critic de film care a împlinit 
o virstá; el este pentru noi un perso- 
naj al acestei arte, este un capitol al ei 
pe care cine oare mai bine decît tot 
D.I.S. îl poate inaugura astăzi? Să-l ur- 
mărim deci într-un dialog cu sine însuși 
care ar putea fi o excelentă introducere: 


V 


DEVIZA 


— Cind, în 1920, la 


Paris,  susţineai teza 
de doctorat despre Eu- 
ropa de la sfirșitul răz- 
boaielor napoleoniene, 
te-ai fi gîndit oare că, 50 de ani mai 
tirziu, vei fi sărbătorit de o revistă de 
cinemar 


inema 


— De ce nu? Eu am vederi foarte 
largi asupra noţiunilor de specialist 
$i specializare. 

— Da, ştiu, Caragiale spunea: „omul 
deştept, oriunde îl pui, e de acolo; 
iar prostul e prost în toate, dar mai 
ales în specialitatea lui“. Totuși aș 
vrea să ştiu dacă există ceva care le 
leagă, ceva care explică de ce: eco- 
nomist, istoric, jurist, lingvist, poet, 
filozof, te-ai hotărit să te ocupi de 
cinema? 

— Da. Există ceva comun în toate 
acestea. Istorie, economie politică, 
sociologie, poezie, psihologie, lite- 
ratură, pe toate acestea le-am pri- 
vit și judecat sub unghiul dramei. 
De pildă, am scris un tratat de eco- 
nomie politică unde faptele sînt 


mea: plăcerea 
de a face plăcere 


prezentate ca o dramă, o tragi- 
comedie unde diversele bunuri eco- 
nomice sint tot atîtea personaje cu 
temperamente diferite. Fiecare ca- 
tegorie de mărfuri se comportă 
altfel, pe piața preţurilor, pe scena 
vieții. Fiecare marfă își are stilul 
ei de manifestare, personalitatea ei 
proprie, De ari, nepotriviri de 
ritm, care duc regulat si cu fatali- 
tate la acele tragedii care sint crizele 
periodice (cam la 7—10 ani) si prin 
care, spune Marx, se va prábusi 
întreaga societate burgheză. Am 
mai scris si un manual de sociologie, 
pe care l-am tratat nu numai dra- 
mátic, dar. chiar cinematografic. Car- 
tea nu cuprinde decît citate de 
autori, frazele mele fiind doar verigi 
de racord care să dea personajelor 
(adică autorilor citati) alurá de sec- 

(á. Este exact operaţia care se 
ste in film: montaj. Selectie 
(mente elocvente, unităţi con- 
centrate de adevár si deci de fru 
sete. Exact ca în cinematograf. lată 
de ce în ziua cînd am descoperit că 
asta e legea filmului, cá printre 
drame cea mai dramaticá este poves- 
tea filmată, m-am îndrăgostit de 
cinematograf. 

— Dar de ce dra 
mai dramă? 

— Pentru cá un film bun e o 


poveste secretă. 


ma filmată e cea 


— Şi de ce povestea e secretă? 


— Pentru că un film bun se 
compune din două etape. Faza întîi 
este o cumplită păcălire a specta- 
torului, pe care îl vom face să creadă 
greșit, să creadă că lucrurile sînt 
cu totul altfel decît sînt cu adevă- 
rat. Faza a doua: viraj de 180 de grade, 
cînd adevărul e descoperit dindă- 
rătul aparentelor înșelătoare, apa- 
rente care păreau adevăruri evi- 


dente. 

— Și d stă păcălire urma- 
tă de o, jcălire'* este asa de 
importantă? 

— Pentru că asta e însăşi cheia 


fericirii. Fericire înseamnă a reuși. 
A reuși înseamnă a găsi fapte care 
se potrivesc cu persoana ta. Dar 
faptele sînt perfide. Poartă mască, 
În viață, ca si în film, faptele ne 
insealá necontenit. Ei bine, filmul e 
cea mai bună şcoală unde învăţăm 

eșteşu de a ne dezinsela, de a 
ghici adevărul ascuns îndărătul min- 
ciunii, deci de a reuși, de a izbind 
în ce am întreprins, adică de a fi 
fericiți. Filmul e cea mai bună școală 
a fericirii. 

— Dar ín literatură si teatru oar? 
nu găsim acea dublă fază de car 
vorbeai? Nu spunea și Gide: „Eu cind 
scriu o carte scriu numai jumctct 
cealaltă jumătate o vor scrie cititorii 
mei". 


— Da, însă acestor cititori li se 
dá  mură-n-gură, li se dau toate 
mijloacele de a rezolva enigmele, 
îndeosebi două instrumente: ana- 


liza forului interior al personajelor 
si, în al doilea rînd, chiar părerea 
directă a autorului, ca un comen- 
tariu, ca nişte glose pe marginea 
faptelor. Ei bine aceste două ope- 
ratii sint filmului. Sint 
tabü. 

— Dar multe filme 
cedeul comentariului... 

— Da. Însă acele filme se numesc 
filme proaste, şi de ele nu trebuie 
să ne ocupăm, Deci, acea revelaţie 
uimitoare și explozivă a adevărurilor 
ascunse, spectatorul trebuie s-o facă 
singur. Trebuie să ghicească fără 
ajutorul nimănui. lată de ce spuneam 


interzise 


folosesc pro- 


GC 


Oprire. în 


că filmul, spre deosebire de opera 
literară, este o poveste secretă, 


CRITICUL ESTE UN SPEC- 
TATOR DE AVANGARDĂ. 
SPECTATORUL E UN CRI- 
TIC CEVA MAI ONEST. 
CE ESTE AVANGARDA? 


一 Vorbeşti totdeauna cu mare sti- 
mă despre „consumatorul de frumu- 
sete", despre marele public în funcţia 
lui de critic, 

— Da. Spectatorul e si el un critic, 
doar cá ceva mai onest, cáci nici 
interese personale \n-are, nici nu 
vrea să se fandoseascá pentru ca să 
pará afurisit de inteligent. 

— Dar lumea crede cá criticul e un 
spectator superior, iar nicidecum cá 
este un spectator inferior. 

— Da. Si lumea are dreptate, 
Cáci criticul are datoria sá facà 
ceva foarte greu si foarte impor- 
tant, anume să sesizeze tot ce este 
avangardá intr-un film si sá o explice 
simplului spectator. 

— $i ce înseamnă elemente de 
avangardă? 


Băiatul cu bereta e DIS: ultimul, 


2 


în dreapta, e tatăl său 


virful patinei 


— Foarte simplu: avangardă fn 
seamnă noutate ca să zic așa mon- 
dială. Ceva. (mic sau mare) care n-a 
mai fost pînă atunci făcut sau spus. 
Descoperirea elementelor de avan- 
gardă e o operaţie grea, căci adesea 
ori criticii o bălmăjesc, socotind avan- 
gardă nu originalitátile de temă, ci 
inovațiile de stil. Avangarda, origi- 
nalitatea, se referá la continutul de 
fapte si idei, nu la forma stilisticá, 
la scriitură, cum foarte izmenit se 
zice astăzi. 

— Ceea ce spui îmi aminteşte de 
cartea dumitale. Curs de cinemato- 
graf unde, acum peste patruzeci de 
oni, spuneai că există teme fertile 
si teme ingrate. Avangardă înseamnă 
oare folosirea temelor fertile? 

— Nu. Ba chiar din contră. Fertil 
înseamnă facil, ieftin. Ingrat înseamnă 
dificil, deci important și sigur ori- 
ginal. Deci avangardă, 

— Asa procedează oare criticii 
cînd e vorba de descoperirea merite- 
lor de avangardă? 

— Nu prea. De obicei ei nu sesi- 
zează originalitatea unei teme. lată 


N 


ai. wi Wa BR DS. np 


pentru un interviu 
nici la 75 de ani; 


așa că şi l-a luat singur. 


de pildă filmul „Marienbad“. al lui 
Resnais: S-au scris vagoane de hîr- 
tie despre el, dar nimeni, în Occi- 
dent, nu a înțeles care este tema 
poveștii. Temă desigur foarte se- 
cretă, dar odată descoperită deve- 
nind, ca în romanul poliţist, brusc, 
de o mare evidenţă, clară ca lumina 
zilei. 

一 Poţi să ne dai exemple de ase- 
menea teme ingrate, dificile, profund 
originale și deci teme de avangardă? 

— Da. Pot chiar să dau un exem- 
plu din cinematografia românească, 
Şi astfel scap de o întrebare pe care 
o văd venind, anume: ce cred eu 
despre cinematografia- noastră- na- 
ticnalá. laca: Moartea poate fi une- 
ori o temă de avangardă. Despre 
frica de moarte s-au făcut multe 
poveşti. Dar niciuna încă despre 
actul de a muri, despre murire, 
despre ce face omul cînd moare. 
Există în psihologie un capitol nu- 
mit: Le moi des mourants, Das Ich 
der Sterbenden, acea retrăire pano- 
ramică a întregii vieţi pe care ne 
spun cá au trăit-o cei scápati de 
la moarte, adicá readusi la viatá 
după ce se angajaseră ferm pe dru- 
mul mortii, mai exact pe drumul 
„muririi“ (înec,  înzăpeziri, etc). 
Doi români, Manole Marcus și lon 
Grigorescu, sînt primii în lume care 
au făcut un asemenea film, care 
mai este original și pentru că „eul 
muribundului“, adică ,murirea" în 
acel film nu e urmarea unui acci- 
dent, ci este un drum Tiber ales. 
Personajul a hotărît, conştient $i 
voluntar, să îngheţe, să adoarmá și 
să-și viseze moartea. N-a făcut-o 
ca un accidentat, ci ca un luptător 
social. Și astea toate sînt avangar- 
dă adevărată. 

Celălalt exemplu este Gopo. De 
mii de ani există fabule. Dar de mii 
de ani, singurul dobitoc de fabulă 
care lipsea era omul. Gopo l-a 
băgat. și pe el în scenă. Omuletul 
lui Gopo nu este o persoaná, ci 
un personaj, adicá o fiintá care (ca 
boul, mágarul, vulpea, etc.) are o 
listá de atribute fixe. Cam ca zeii, 
dacă credeţi cá asemănarea este mai 
onorabilă. Ce a făcut Gopo este 
realmente avangardă și originali- 
tate pe plan mondial. 

一 Spuneai că știința psihologică o 
priveşti și pe ea ca o dramă. Cam asa 
ceva ne propune să facem psihologul 
comunist francez Politzer. 

— Da. Însă eu fac cu totul alt- 
ceva. Politzer spunea că percepția, 
memoria, judecata, imaginaţia, etc. 
sînt abstracții. Omul adevărat în- 
vatá, greșeşte, moare, se însoară, 
etc. Sub acest aspect dramatic ce- 
rea Politzer să fie studiată psiho- 
logia. Eu însă vreau să spun cu totul 
altceva. Azi se știe că acțiunile, 
conduitele se execută cu tot corpul. 
Cum nu dispunem decît de un singur 
trup, fiecare act trebuie să-și aștepte 
rîndul. Fiecare acţiune înseamnă o 
altă distribuţie de forte: alte părți 
ale trupului vor fi încărcate cu 
energie, altele vor fi descărcate. 
Fiecare act are o diagramă neuro- 
musculară proprie. La fiecare act 
devenim altcineva decît fusesem 
în acțiunea precedentă. A trebuit 
să dărîmăm acel aranjament neuro- 
muscular pentru ca să putem, cu 
aceleași cărămizi, să compunem o 
altă clădire. Această combinaţie de 
moarte repetată și de nou-născut, 
eu am exprimat-o într-o strofă emi- 
nesciană aşa: 


CU FIECARE ACT MURIM 
SI ALT ACTOR SE NAȘTE; 
OCLIPÁ, ALTUL DEVENIM, 
CLIPA SPRE A CUNOASTE. 


Aici, “cuvîntul actor înseamnă si 
executant al operaţiei si interpret 
al unui rol. Fiecare clipă a vieții 
noastre ne „distribuie“ în alt rol de 
dramă. 


CÎTE MII DE FILME CREZI 
CĂ Al VĂZUT? 


-- Eşti la toate viziondrile, Nu 
ești un critic care vede doar filme 
espre care trebuie să scrie cronică. 
Mergi din pasiune, din „viciu“. 
Cam cite filme ai văzut pînă acum? 

— Păi să le numărăm. Cam 8 pe 
săptămînă. Să nu punem 50 de ani, 
ci numai 35. Asta ar face 14. 000 de 
filme. 

一 As vreo să te întreb ceva. Spec- 
totorul e în situaţia turistului care, 
după ce a vizitat un muzeu, sau unul 
dim ocele orage-muzeu ca Florența 
sau Atena, reintră în „platitudinea“ 
vieţii “cotidiene. Cînd de la un film 
treci iar la treburile vieţii reale, nu 
oi oare un șoc? 

— Răspunsul e foarte curios. Rás- 
punsul e și da și nu. Nu, pentru- 
că viața reală e plină de momente 
de adevăr concentrat. Toti oamenii 
din lume se comportă în viață ca 
niște scriitori. Se numește asta a fi 
sensibil la scene pitorești, nostime, 
grave, impresionante, cum ele mereu 
ne pică-n mînă. Odată ce ne-au 
impresionat, orice om își zice: Asta 
am s-o spun și nevesti-mi. Sau prie- 
tenului cutare. Sau băieţilor de la 
întreprindere. Tot omul are ten- 
dinta naturală de a preface în anec- 
dotă nostimă sau dramatică o intim- 
plare care l-a impresionat. Povestea 
nu o va scrie poate niciodată. Dar 
el va fi făcut totuși un început de 
treabă de scriitor. Așa că trecerea 
de la film la viața reală nu comportă 
şoc. Si totuși comportă. Căci viaţa 
reală îi va da, ca și filmul, multe 
şocuri de artă. e 

— Oare niciodată nu te-ai gîndit 
să faci un film? Și dacă da, cam 
cum ai fi vrut să-l faci? | 

= Spuneam adineaori cá filmul 
e o poveste in douá faze, cu o tezá 
urmată de o antiteză, Filmul care 


m-ar tenta să-l fac ar fi unul nu cu- 


două, ci cu trei faze, care să aibă 
adică si o antiteză a antitezei, o 
negatie a negatiei. Absolut orice 
temá se preteazá la asta. Drumul 
dialectic este: pácálire— lámurire — 
negarea lámuririi $i revenirea la 
prima idee, dar imbogátitá, ca o 
vrednicá sintezá de antiteze. De 
pildă: cineva observă la cimitir 
o femeie foarte frumoasă şi îndoliată, 
plîngînd pe un mormînt, apoi leși- 
nind de durere. Eroul nostru o 
ridică, o conduce la o mașină, o 
duce acasă, apoi o cunoaște din ce 
în ce mai bine și multe, multe sec- 
vente-ne vor arăta O splendidă şi 
reciprocă indrágostire. Dar vai (si 
este faza doua) într-o zi, eroul 
nostru, ducindu-se la cimitir, o 
vede pe iubită repetind aidoma sca- 
matoria cu mormîntul, doliul şi 
lesinul. Se duce disperat acasă şi 
după ce revede în minte toate sce- 
nele petrecute împreună, le dă, fie- 
căreia din ele, o altă semnificaţie, 
o interpretare pejorativă şi acu- 
zatoare, fără ca faptul brut să fi 
fost schimbat. Pe ecran defilează 
această a doua perindare a event- 
mentelor, adică imaginile mentale 
pe care el le interpretează defavo- 
rabil. Pretextul plastic este o sr: 
soare de ruptură şi de învinovă- 


一 一 > 


13 


Lee, d ST IP 


A mea:plăcerea 
de a face plăcere — 


tire pe care el începe s-o scrie, 
lată acum și fazaa treia. Ea citește 
scrisoarea și la rîndul ei repovesteste 
aceleași scene, dar așa fel încît să 
dărîme interpretarea  infamantă. 
Din contra, prin prezentări eloc- 
vente, ea va explica totul în sensul 
unui mare, sincer şi cinstit amor... 
Cum spuneam, orice temáse pretea- 
ză la o asemenea triadă dialectică... 

一 Asta TU seamănă foarte mult. 
Căci nici dumneata nu esti omul unei 
singure soluţii. Mereu cauţi, confrunti 
mer înainte fără a  absolutiza 
finalitatea, trăind cu plăcere drumul 
pină la ea, trăind. etapele, nu numai 
scopul. 

— Da, așa e. Dar vreau să nu 
crezi că eu cred că adevărul e mul- 
tiplu. Teoria pluralitátii adevărului 
este un teribilism de teoretician 
fandosit. Adevărul e numai unul, 
deși interpretările pot fi opuse. 
Ceea ce mînă la confuzie este 
că există realmente două soiuri 
de adevăr, egal de adevărate, des- 
pre același lucru. Limbajul nostru 
imperfect numește adevărat ceea ce 
este doar real, adică istoriceste 
întîmplat. Dar există un al doilea 
sens al cuvîntului adevărat, care 
înseamnă a avea dreptate, a nu te 
înșela asupra sensului moral sau 
ştiinţific al cutărui fapt brut, ade- 
vărat $i el în sensul lui de realmente 
existent. Aceasta e dualitatea adevă- 
rului. Dar diversele interpretări ale 
unui fapt nu pot fi ambele adevărate; 
numai una din ele are această onoare. 

— Căutarea de interpretări origi- 
nale iți aduce, te rog sd mă crezi, 
admiraţia multora. 

一 Se poate, dar uneori se întîmplă 
să o păţesc rău de tot. De pildă, 
la cursul meu de Istoria literaturii 
române, spuneam că Mioriţa este 
un personaj care simbolizează o 
fetiță sentimentală, îndrăgostită su- 

` fleteste de acel frate mai mare care 
este baciul, omul (după domnişoa- 
ra noastră), cel mai deștept, cel mai 
puternic, cel mai frumos, cel mai 
istet. De aci toată purtarea ei. A ei, 
dar si a baciului, carecîndo vede pe 
micufa disperată, vrea s-o convingă 
că acum cá stie, că cunoaște com- 
plotul, nu mai riscă nimic. Si ca s-o 
consoleze, ca să o îmbuneze, ca să 
minimalizeze, ca să anuleze gravi- 
tatea fostei primejdii, o transformă 
în joacă, în jucărie, într-un splendid 
basm, așa cum știe el că le place 
fetitelor cuminţi și drágute. Cînd 
i-am vorbit lui Ibrăileanu de asta, 
mi-a spus pur şi simplu că îmi mul- 
tumeste și că îmi este recunoscá- 
tor. Căci Ibrăileanu credea în dom- 
nisoare, în fetele tinere din poves- 
tile lui Turgheniev, Tolstoi si altii. 
Dar iatá acum si altceva decit laude. 
Una din toantele care ascultau cursul 
- meu, dumnezeu stie ce a înţeles ea 
din explicațiile mele, și dumnezeu 
ştie cum i le-a povestit maicá-si, că 
Academia unde tineam acele cursuri 
s-a pomenit cu o scrisoare indignată 
În care eram acuzat că sînt un deca- 
dent ordinar, un pervers, că le spun 
fetelor poveşti indecente, cu cio- 
bani care fac amor cu o capră... 


ȘTIU FACE 6 FELURI DE 


SĂRITURI LA  TRAMBU- 
LINÁ 
一 Cercetind împreună cu dum- 


neato plicul cu fotografii, sînt 
uimit de activitatea dumitale spor- 
tivă de-a lungul anilor. Aceasta te 
plasează în categoria omului mo- 
dern, mare iubitor. de cinematograf 
şi de sport. 

一 Într-adevăr, am fost campion 
Înterșcolar de patinaj de figuri, 
posed ambele brevete de instruc- 


14 


tor de ski, fac un crawl impecabil 
şi de o durată de kilometri, joc 
onorabil tenis, în sfîrşit cunosc 
i execut 6 sărituri la trambulină. 
n schimb, nu am practicat nici- 
odată sporturile de fnghesuiald. 
Îmi plac doar acelea unde prac- 
ticantul are un rol de recital, si 
nu. de (cum se zice în cinema) de 
»figuratie inteligentă“. Cînd ai 
învățat o figură la un sport, te 
dedublezi. Corpul. dumitale are 
două slujbe. Este si proprietar, 
şi obiect, posedat. Corpul nostru 
se așază în postura cerută de figura 
respectivă, dar în același timp, cu 
același corp, ne simţim stápini, 
proprietari ai acelei combinaţii de 
mișcări, pe care o percepem ca 
pe un bun de preț posedat de noi. 


— Care sport ţi-a plăcut mal 
mult? 


— Toate. Cu o singură dorință: 
să le fac nu pentru scor, ci pentru 
stil. 


„CEVA PATETIC ȘI 
COMPLICAT“. CINEMA 
ŞI Tv 


— Ai spus undeva că vedeta e 
„ceva patetic si complicat” Așa este. 
Trăim într-o lume ea însăși patetică 
şi complicată. Poate aceasta e si 
farmecul ei, binele şi răul pe care 
îl respiră omul modern.» Crezi că o 
B.B., M.M., sau alte iniţiale celebre 
ar fi electrizat pe oameni cu. aceeași 
forță. să zicem, în anul 1587? Nu 
cumva vedeta e o invenție recentă? 
Nu cumva noi Sintem aceia care 
dorim ca ca să existe? Si ea, sármana, 
ce să facă? Existăl : 


— Exista și pe vremuri un: fel 
de delir mitologic de adoratie, dar 
era scurt, rar, local, și se reducea 
la  deshămarea cailor de la trásura 
respectivei şi înhămarea personală 
a  adoratorilor. Dacă azi e altfel, 
este pur și simplu pentru că difu- 
zarea mondială și rapidă a filmului 
e fără comună măsură cu aceea 
a piesei de teatru, 


— Mergi la cinema de o jumătate 
de secol. Ce loc ti se pare că ocupă 
a şaptea artă printre celelalte arte? 
Este cinematograful arta prin 
excelență a vremurilor moderne? 
Cum priveşti relațiile ei cu tele- 
viziunea? 

一 Cinematograful de azi este 
în stare de criză, mai ales din pri- 
cina concurenței televizorului. 
Dar tot această concurență, care 
o amenință, o și salvează. Tele- 
viziunea interzice marelui ecran 
filmele just corecte, adică perfecte 
mestesugáreste, agreabile, dar 
fárá originalitate. Le interzice pen- 
tru cá ea, televiziunea, le poate 
face, nu zic mai bine, dar sigur mai 
lesne, sau cel puțin mai iute acce- 
sibile marelui public. Marele ecran 
trebuie să se resemneze să facă 
numai capodopere. Cinemato- 
graful se gáseste azi in urmátoarea 
jalnică dilemă: ori dă opere pro- 
fund originale, ori dă faliment, 
Personal, asta nu-mi displace. 

— În al dumitale Curs: de cine- 
matograf de acum peste 40 de 
ani ai avut o idee (astăzi devenită 
de avangardă), anume că filmul, 
ca structură, seamănă cu visul. 


— Da. Pentru că visul, ca si fil- 
mul, se compune dintr-o „story“ 
care, ca si în film, poate fi foarte 
incoerentă, si dintr-o serie de scurte 
scene care evocă simbolic si con- 
centrat o temă; care temă, în vis, 
consistă din nişte stări refulate. 


Acestea, ca si temele de film, trebuie 
să fie foarte consistente, impor- 
tante, grave. lar detaliile care le 
dau trup trebuie sá fie foarte impre- 
sionant simbolice. În vis, ca și in 
film, există scene de subiect și scene 
de temă, Pe acestea din urmă le 
numeam atunci unități de frumu- 
sete și de adevăr și insistam asupra 
deosebirii dintre temă (adică idee) 
și subiect (adică intrigă, anecdotă). 

—Dinstincţie care stă azi încentrul 
noilor teorii asupra noului roman și e 
filmului de avangardă... 


| DIN NOU FILMUL 
ROMÂNESC 


一 Crezi că, cu Gopo; Manola: 
Marcus si lon Grigorescu ai scă- 
pat de filmul romdnesc? Te înşeli. 
Te rog să-mi spui ce crezi despre 
filmul românesc? 

— Socot că românii sînt foarte 
dotati pentru cinematograf, Cu o 
singură condiţie, Sá învețe această 
meserie. Şi nu există decit o singură 
metodă de a învăța arta de a avea 
idei regizorale gi scenariale. lat-o 
pe scurt, $ 

1) O primă lecție. Se alege un 
film foarte bun. Nu se proiectează 
încă, ci doar, timp de un ceas, se 
vorbește, cît mai elocvent, despre 
frumusețea temei lui. 

2) A doua lecție, tot fără pro- 
iectie. Se analizează două scene- 
cheie din film. Scene dim acelea 
scurte (sub 1 minut), dar pe care 
să le poti, patetic, descrie timp de 
o jumătate de ceas, cu toate impli- 
catiile lor psihologice. Scene care 
evocă, în cîteva zeci de secunde, 
întreaga temă, întreaga poveste: 
Două. De ce două? Pentru că două 
ajung ca să se vadă cum aceeaşi 
temă poate fi evocată în două feluri 
complet diferite. 

3) Lecţia a treia. O primă vizio- 
nare. Cu sarcina ca studentul să 
găsească în acel film şi alte unităţi 
de frumusețe decit cele două deja 
cunoscute. . \ SC? 

4) Lecţia a patra: studenții care 
au găsit să povestească acele scene- 
cheie și să dovedească că sint scene- 
cheie, să pledeze pentru frumu- 
setea lor. Împreună cu profesorii 
şi cu colegii se vor discuta, în stil 
de seminar, aceste găsiri şi aceste 
pledoarii. 

5) Lecţia a cincea: încă o vizionare. 
Încă o căutare de scenă de temă. 

6) Lecţia a șasea: profesorul des- 
crie el scenele pe care studenții 


nu: le-au găsit. La sfîrșitul lecție! 
invită pe studenți să inventeze 
alte scene-cheie pentru acel film, 
scene care nu figurează în film, dar 
se potrivesc cu tema lui. 

7) Lecţia a şaptea: încă o vizionare 

8) Lecţia a opta: bilanț general 
al tuturor acestor căutări. 

Este un învățămînt pe viu. ȘI 
este echivalentul organizat a ceea 
ce, haotic, la întîmplare,se întîmplă 
în anturajul marilor cineaști ame 
ricani $i europeni unde geniile 
nu provin din academiile conven 
tionale, desuete și pur formale 
O ţară socialistă poate ușor institur 
un institut de artă cinematografică 
cu programul didactic de mai sus. 

一 Ce crezi că are caracteristia 
cinematografia românească? 

— Că produce într-o țară unda 
acoperirea costului de producție 
nu se pune cu acuitatea cu care se 
pune în marile ţări cinematogra- 
fice. Şi asta permite filme de îndrăz- 
neală, de profunzime, de avangardă 

— Atunci care trebuie să fie pe 
viitor ` caracteristica filmului re- 
mânesc? k 

— Să facă uz de situația avans 
tajoasá descrisă mai sus. 

INTERVIU-BLITZ ÍN 
TREI. SECVENŢE 


— Care e plăcerea cea mai mare - 


pe care și-o poate permite omul? 

— Plăcerea cea mai .mare este 
plăcerea de a face plăcere. 

— Care e cel mai mare mem 
pe care H poate atinge omul? 

— Cel. mai mare merit e să te 
ridici prin merit. 

— Cuvintul „lichea“ se poate tra- 
duce în altă limbă? 

— Nu. Desi fenomenul se gà 
seste pretutindeni. În lipsă de 
traducere, iată o definiție. O defi 
nitie optimistă: „Se numeşte lichea 
un om capabil să creadă imediat, 
să creadă sincer, să creadă entu- 
ziast, să creadă orice, cu singura 
mică condiţie ca asta să-i aducă un 
avantaj de bani sau de carieră“. 
Şi mai are licheaua o calitate, Este 
cel mai mimetic animal, capabil 
să se nege pe el însuși. Căci dacă 
șeful îi dă dispoziţie să aibă carac- 
ter — ei binel — O face şi pe astal 


D.I. Suchianu pe malul mării 


Nu e frumos, dar e adevărat: 
urmăresc „procesul Manson“ ca pe un scenariu 


plin de gaguri... 


Din instinct de conservare. 


De cînd a început 

acest proces Manson, 

mă străduiesc să alung 

un gînd impudic, dar 

foarte rezistent. Pro- 
cesul în sine nu mă interesează. El 
fine de clinică iar eu, ca om zice-se 
de artá, am invátat de la mai marii 
mei cá tot ce e caz clinic nu tine de 
artă. N-am, deocamdată, energia să-i 
contest. De altfel nu cunosc în 
secolul XX decît un singur proces 
interesant, acela al lui Joseph K., 
fără crimă, fără sînge, fără vinovat, 
fără enigmă judiciară —cu toate 
enigmele lumii, în adînc. Dar pe cît 
nu mă interesează Manson, pe atit 
mă obsedează pornirea din mine 
în timpul lecturii stenogramelor şi a 
faptelor adiacente. O pornire impură 
de cinefil înrăit, cam nerușinată în 
raport cu crima, o pornire suspectă, 
lusá 一 de om otrăvit de cinema. În 
urmă cu un an (vezi „Cinema“ nr. 
10/1969) scriind despre crima de la 
Bel Air, teoretizam febril pe seama 
lui Polanski și conchideam că viața 
concurează arta. Acum sînt pe ver- 
santul celălalt: constat rece si urit 
că tot ce-mi vine la cunoștință din 
sala tribunalului devine imediat în 
mintea mea scenariu, Fiecare episod 
relevat acolo ca o „piesă“ a acuzării, 
„piesă în care clocotește sîngele“ 
sau cum se mai spune în limbajul 
adecvat — se răcește instantaneu în 
sceventá profesională de scenariu fie 
şi conventional, în replică „tare“, 
în gag verbal sau vizual, În instinctul 
meu de conservare, descopăr un 
instinct cinematografic, pornirea im- 
pudică de a vedea peste tot scenarii, 
voluptatea de a reduce totul la 
convenție. 

* 


La 9 august, după crima de la Bel 
Air condusă de Watson — Manson 
a hotărît să le arate discipolilor săi 
cum se lucrează „curat“ și cu cap, 
A urmat în acea noapte uciderea 
soților La Bianca. Manson nu avea 
aici un plan, niciun nume ştiut dinain- 
te. lată rătăcirea — suspens dinain- 
tea asasinatului, clipele în care o 
stranie pușcăcu lunetă în mîna hazar- 
dului caută tinta, ca-n atîtea scene- 
stas; mă gîndesc la cei doi La Bianca 
și văd banda, în automobil, cutreie- 
rînd orașul ore în şir, oprind din 
cînd în cînd în fata cîte unei case, 
Manson coborind, întorcîndu-se si 
explicindu-le cá nu aici, aici a vázut 
pozele unor copii pe perete si nu 
se poate... Replică-făcătură: „Nu 
trebuie însă să ne lăsăm opriți de 
copii”... Si mai departe — stop în 
fața unei biserici, Manson caută un 
preot, se întoarce, uşa era încuiată. 
Al treilea crescendo: pe Sunset 
Bulevard (film cu același titlu de 
Billy Wilder, 1950, văzut în 1970 
la Cinematecă) — stop la un stop, 
lîngă o limuzină albă, Manson își 
anunţă ciracii că-l va împușca pe 
şoferul  limuzinei.  Gag-făcătură: 
stopul trece pe verde, limuzina de- 


marează... Luneta se opreşte pe 
La Bianca, 
* 
— Minti! strigá Manson — Lindei 


Kasabian, in clipa cind ea relateazá 
aceste scene. 

— Nu mint, Charlie, ştii bine că 
nu mint, răspunde ea — și ajung 
la cunoscutul plan general al unei 
săli de tribunal american, şi ea 
scená-stas, Americanii au descoperit 


valoarea cinematografică a săli 
de tribunal, spaţiu initial static, 
dramatizat însă prin dialogurile 


prim-planurilor elocvente, prea eloc- 
vente uneori, dar impunind pe toate 
retinele Judecata. Sala de tribunal si 
Cimpia westernului — iată două spatii 


fundamentale americane, precum la 
italieni strada: „În timpul depozitiei 
Lindei Kasabian, cele trei acuzate 
din boxă purtau cu toatele codițe, 
la fel ca Linda. Mișcau în tăcere 
buzele în asa fel încît Linda să poată 
citi pe ele cuvintele „mincinoaso“, 
„minți“... (vezi și „Lumea“—articolul 
»Martora acuzării“ de Felicia Antip). 

latá si poezia plajei, a márii — alt 
spatiu conventional, la capátul tutu- 
ror frámintárilor, decorul final din 
„Cine a ucis-o pe Baby Jane?*: 


Ca-n „Fantomele din Spessart''... 


mănăstire tibetană. Ar fi o come- 
die originală care ar reieși dintr-o 
situație extrem de serioasă, chiar 
s bazatá pe o lege admira- 
ilá: în Statele Unite, nici un incul- 
pat — fie el un criminal odios — nu 
apare în boxá ca vinovat. Judecata 
publică trebuie să-i dovedească vi- 
novátia, juriul e chemat să decidă 
după probele aduse în instanţă. 
Nimeni nu are voie să influenţeze 
juriul. Nici măcar Președintele Sta- 
telor Unite. Pe hirtie, legea e su- 


Motto: „Îmi plac westernurile, fiindcă acolo 
întotdeauna înving cei buni“. 


(Un preşedinte american) 


după executarea crimei în aparta- 
mentul La Bianca, Manson și Linda 
se duc cu mașina pe plajă, se plimbă 
ţinîndu-se de mînă — „era -foarte 
plăcut, m-a făcut să uit ce făcuserăm, 
i-am spus lui Charlie cá voi avea 
un copil”... 

N-ar fi imposibil să ajungem — 
după acest proces — și la comedia 
feroce a judecății, aşa cum cu „M.A. 
S.H." americanii au dat comedia 
singeroasá a războiului. Substanţă 


pentru asta — există berechet la 
Los Angeles. E suficient sá privesti 
viata juriului-— oameni care pentru 


adevár, dreptate (notiuni deloc con- 
fundabile, cum zice Faulkner) si 
cinci dolari pe zi consimt să 
trăiască anormal, ferecati în hotel 
(hotelul unde a fost împușcat Robert 
Kennedy —alt gag!) în afara oricărui 
contact cu lumea, cu familia, cu 
ziarele, fără nici o perspectivă a 
timpului — mai abitir decît într-o 


perbă. La tribunal, în viaţă, se ajunge 
la deriziune — fiindcă oamenii nu 
pot fi niciodată la înălțimea gindu- 
rilor lor superbe. Așa s-a născut 
acel episod antologic provocat de 
o imprudentá orală a Presedinte- 
lui Nixon care și-a permis să decla- 
re undeva că „Manson e vinovat, 
direct sau indirect, de opt asasi- 
nate lipsite de noimă“... Ziarele au 
titrat gros aceste cuvinte — și 
pînă să vină precizarea spășită a 
Casei Albe recunoscind că „în actua- 
lul stadiu al procesului, inculpatii 
trebuie prezumati nevinovați" 一 
ziarele au ajuns în sala tribunalului 
unde Manson are dreptul să le 
citească, avocaţii apărării de ase- 
menea, dar juriul — nul Juriul e 
evacuat imediat din sală. Avocatul 
apărării Shinn, Care a adus ziarul 
pentru „a răsfoi paginile de sport“ e 
condamnat la trei nopți închisoare 
(ziua fiind la proces — alt gag!) 


pentru „dispreț direct, voit, delibe- 
rat si deplin conştient la adresa 
tribunalului“. După aceea, cei 18 
jurati sînt chestionați unul cîte 
unul, deci de 18 ori, dacă au văzut 
titlul din ziar și ce reacţii au avut. 
Ceea ce se întîmplă de 18 ori — e 
din capul locului, comic. Toti jura- 
tii susțin că n-au citit titlul iar în 
cazul că parcă-parcă l-au citit, nu 
se vor lăsa influențați de președinte. 
Ei jură încă o dată solemn. Un jură- 
mint repetat de 18 ori nu mai e 
solemn. Replici-gag în timpul ches- 
tionării juriului: Kenneth Daut: 
„În primul rînd, eu nici măcar n-am 
votat pentru Nixon!" Kanarek (avo- 
catul lui Manson): „Președintele să 
fie chemat în instanță ca martor“... 

La reluarea dezbaterilor, după ce 
s-a constatat perfecta puritate a 
juriului — cele trei gratii din boxă 
încep să cinte la unison, ca-n ,Fan- 
tomele din Spessart“: „Nixon spune 
că sîntem vinovate. La ce-bun mai 
continuaţi procesul!“ (cîntecele ace- 
lea în proză consacrate de Brecht 
în piesele lui cu gangsteri, preluate 
de Kurt Hoffmann și duse pînă la 
„Umbrelele din Cherbourg“). Dar 
frații Marx —în „Supă de rață“ 
au fost, cred, primii care au trans- 
format sala de judecată în music- 
hall! 


* 


Nu e frumos ce fac, Dar e și rău? 
Eu cred cá e bine. E un reflex de 
apărare, în faţa monstruosului. Arta, 
chiar şi convenția ei, are o asemenea 
putere monstruoasă de a ne apăra 
în fata monstruosului. Orice am 
face, devenim încet-încet scenariști. 
Scenariști vinovați. Scenarigti ne- 
pedepsiţi. 

R. C. 


15 


* 


V 


filmul fără PASAPOR 


Este meritul incontestabil al cinematografiei de 
a fi anticipat, cu mult înaintea altor domenii de 
activitate, avantajele colaborării internaţionale 
şi de a fi tradus în fapt cooperarea prin ceea ce 
numim în limbaj curent coproducție. 

Termenul este ambiguu, deși unanim recunoscut; 
îl regăsim pe foarte multe dintre genericele filme- 
lor vizionate și ne-a devenit familiar precum Cine- 
mascop, Eastman Color sau Sophia Loren. 

Formula coproductiei este în ultimă instanță o 
colaborare între mai multe țări la realizarea unui 
film, o asociere pe termen limitat de forte artistice 
și mijloace bănești avînd drept scop obţinerea 
unor producții importante la scară internațională, 

Coproductia este un fenomen cinematografic 
care s-a născut plecînd de la imperative de ordin 
economic şi se va dezvolta, anticipám noi, din 
necesitatea de supraviețuire a filmului ca artă 
independentă. 


r 


e Va 


distrus gloria 


de oraş-mit 


a Hollywood-ului. 


i 


tografic. În anii care au urmat, spectatorii s-au 
minunat de proiecția uriașă a cineramei, de for- 
matul dilatat al cinemascopului şi de dimensiunile 
impresionante ale sistemului Todd A.O. (film 
panoramic de 70 mm) asociat cu sunetul stereo- 
fonic și culoare. Filmele au început să fie mari și 
lungi, de preferință pe teme biblico-istorice, 
culminind cu acea extravagantă și uluitor de costi- 
sitoare- peliculă care s-a chemat „Cleopatra“. 

Eșecul s-a vădit curînd; Hollywood-ul zilelor 
noastre produce filme puţine și foarte scumpe. 
Si cînd producătorii au înţeles acest lucru a început 
şi exodul filmului american spre Europa, unde 
cheltuielile de producție erau mult mai reduse, 

Regizori ca S. Kubrick, A. Hitchcock sau O. Pre- 
minger au devenit astfel un fel de cineasti itine- 


ranti, care-şi filmează sau montează filmele într-un 


sa 


de atunci încoace filmul voiajează de la o capitală 
la alta fără restricții vamale si fără naţionalitate 
precisă. 

Campionii în coproductii au fost și sînt tocmai 
cinematografiile cele mai serios afectate de migra- 
tia filmului american, mai exact cea franceză, 
italiană şi spaniolă. 

În anul 1969, 
cinematografia franceză 
a produs 

80 de filme 

în coproducție 

dintr-un total 

de 150 (55%), 

cea spaniola 69 

din 118 (51%), 

iar cea italiana 


Înainte de război, cînd filmul european trăia 
sub egida cinematografiei americane, Holly- 
wood-ul era simbolul citadelei filmului, a cinemato- 
grafului destinat zecilor de milioane de spectatori 
şi a profiturilor în milioane de dolari. Dar a venit 
ziua fatală cînd televizorul a ieșit din laborator și 
a pătruns în casă, iar Hollywood-ul (o spune atit 
de plastic Jerzy Toeplitz) ,s-a trezit fárá aureola 
sa de orag-mit; incepind cu aceastá zi n-a mai fost 
nici capitalá, nici Mecca, nici tará de basm, ci un 
simply cartier din multele cartiere ale Los Ange- 
les-uluf unde se turnau filme". 


Apáruse televiziunea... 


d 


tot mai mare număr de studiouri europene. peste 60%. 
` SE ^ 
| . 

| | Într-un deceniu 
| | cinematograful american 
| | și-a pierdut 
| | “jumătate din publi 
End Jumătate din public. 

EV 太一 一 一 一 -一 J 

Cinematografiile ţărilor socialiste, care n-au 


cunoscut crizele economice ale filmului occiden- 
tal, au “preluat coproductiile plecind în primul 
rînd de la concepţia că ele reprezintă punti de 
legătură între cinematografii și popoare, iar filmul 
factor activ de comunicare, cunoaștere și înțelegere, 

În acest spirit de colaborare, cinematografia 
românească a militat pentru schimbul de idei, 
artiști, tehnicieni și experiență, realizind în 
ultimii 15 ani, 12 coproductii, 3 coparticipári și 
6 prestații de servicii. Dintre filmele- produse în 
coproducție menţionăm cele 6 filme realizate cu 


r 


LI D v | 
e Mai mult de jumătate | 
din producţia Jranceză 


o formează 


| coproducţiile. 


3 M 
Cit de copleșitoare a fost influența mașinii de 
imagini asupra filmului, o dovedesc cifrele. Statis- 
ticile oficiale înregistrează: 
S.U.A.: — televizoare 


30.000 în 1946 
1.200.000 în 1949 
47.000.000 în 1955 
și în sfîrșit saturația 
56.300.000 în 1961 


Surprins şi incapabil să înţeleagă pe moment 
revoluţia pe care o determinase spectacolul gratuit 
de acasă, filmul decade repede. 

Din 1945 și pînă în 1958 
numărul sălilor 

de cinema scade 

de la 21.000 la 13.712, 
lar spectatorii :e reduc 
de la 90 milioane 
anual, la 45 milioane 


Într-un deceniu și ceva cinematograful american 
își pierduse o jumătate din public. 

Mintea practică a producătorilor a găsit reme- 
diul: dacă ecranele televizoarelor se caracterizează 
prin dimensiunile lor mici, redresarea filmului nu 
poate veni decît de la mărirea spectacolului cinema- 


16 


Franţa („Ciulinii Bărăganului”, ,Codin", „Steaua 
C ^ 
| |€ Coproduciia 一 
| o soluție 
| a 
| prosperității? | 
J LAT OU NETEN ie EE - 


Începînd din 1961 mai 
bine de 50%, din filmele 
americane se toarnă în 
Anglia, Italia, Franța 
sau Spania, iar în 1969, 
la Roma sau Madrid, 
se produceau mai 
multe filme decît 

în sutele de platouri 
ale Hollywood-ului 


Ca în orice transformare profundă reacția este 
în lant. Filmul european, prosper de altminteri 
artistic si financiar în această perioadă de criză, 
începe să se resimtă la el acasă atît din cauza 
gigantului de peste ocean cît si a reţelei interne TV. 

Legi şi măsuri protectioniste ale unor ţări si 
guverne nu au făcut decît să temporizeze un pro- 
ces de eroziune, care amenința să paralizeze un 
sector artistic de interes naţional și cu rezultate 
economice remarcabile. 

Jenat vizibil din ambele părți și neputincios în 
faţa filmelor de mare spectacol, cinematograful 
bátrinului continent găsește soluția salvatoare în 
ziua în care un producător francez și unul italian 
şi-au unit vedetele, mijloacele de realizare, ca și 
subventiile de Stat pentru a produce un film în 
comun. Formula coproductiei fusese inventată si 


fără nume", „Serbările galante", „7 bărbaţi si o 
strengárità", ,Dacii"), 2 cu Uniunea Sovietică 
(,Tunelul" și ,Cintecele mării"), 2 cu Ungaria 
(„Frumoasele vacante" si ,Sentinta"), un film cu 
italia („Baltagul“) și unul cu Canada („Prieteni 
fără grai”). 

Actori si regizori străini de reputaţie ca Orson 
Welles, Laurence Harvey, Richard Johnson, 
Georges Marchall, Jean Marais, Jean-Paul Belmondo, 
Antonella Lualdi, René Clair, Terence Young, 
Robert Siodmak, Henri Colpi și alţii au filmat în 
studiourile de la Buftea, ducind peste hotare 
mesajul de prietenie, dorința de afirmare si reali- 
zările unei cinematografii care, cu 20 de ani în 
urmá, nu figura pe harta Europei. 

Într-o perspectivă apropiată, coproductia si 
toate formele de colaborare adiacente celei de a 
șaptea arte vor cîştiga și mai mult în importanţă, 
ca unele ce măresc potenţialul artistic-material 
al cinematografului, concentrează efortul de 
creaţie și limitează riscurile de difuzare a filmu- 
lui. Judecind după sensul si tendința realitátilor 
actuale, avem toate motivele să credem că cinema- 
tografia de miine si de pretutindeni va fi o cine- 
matografie a cooperării. 

Este poate supremul efort al filmului de a se 
împăca cu spectatorul deceniului opt, care a 
început să piardă bunul obicei de a mai merge la 
cinema. 


Constantin. PIVNICERU 


V 


广 一 
> ' 
5 | 

" Q " 
v | 

9c d - “H o 
» d së ZK) 


ce 


lau 


C 


KÉ m 
| ies Le d T 
ed GEN CR 2 
k- | WS € Sa o = o 
poa | 4 de OT > E f 


^ 
n 


rec 


". 


È 
IDEs 
ID 


j ES? 


Gi 


epoca 
noastră 


Teoria Meakin 


e bizară 
E 
M-elle Chanel 


nu arc 
dreptate... 


Yves 
Saint-Laurent 
zice... 

e 


Existá 
o singură 
explicație : 
rochiile 
sînt filme! 

18 


E imbătrinesc. Am semnele me- 
le: demult nu mi-a mai trecut 
S prin cap să merg la croito 
P d reasá pentru proba unei ro- 

chii, cu femeia iubită. Tinăr, 
o insoteam acolo, scandalizindu-mi amicii 
care susțineau că sint un mic burghez. Nu 一 
ripostam — sint stendhalian. Fabrice del 
Dongo m-ar fi aprobat. Alt semn — nu mă 
mai opresc la vitrinele feminine ale Romar- 
tei, nu mai prospectez atent cum se imbracă 
zi fetele si femeile. De altfel, niciodată nu 
am întors capul după o rochie pe strada E 
un principiu de la care nu mă voi abate 
indiferent de soarta lumii 


Tocul 


Imbătrinesc — dovadă că m-am întors 
la «Insula pinguinilor», la Anatole France, 
autor de tinereţe. Găsesc mari delicii filo- 
zofice in vestitul episod al inventării pan- 
tofului cu toc, la pinguine. France descrie 
schimbarea de optică şi metabolism ideo- 
logic in acea clipă — și, incintat, nu mai 
am nevoie de stradă si Romartă. Devin, 
cum se zice, livresc. Mă satisface tot mai 
mult cuvintul scris, în loc să mă las fascinat 
de semnele vieţii. Firește, știu că s-a revenit 
la rochia lungă, că rochia mini a murit. Nu 
sînt troglodit, nu sînt pitecantrop. Dar în 
loc să mă plimb — adică să mă «documentez 
pe teren» asupra fenomenului, căci «docu- 
mentarea» si «terenul» au fost obsesia tine- 
retii mele — mă trag la umbra Cișmigiulu! 
lingă statuia Maicii Smara, sperind obscur 
că sînt la umbra fetelor în floare — gind de 
pensionar cit de cit proustian — deschid 
presa lumii, studiez acolo fenomenul maxi- 
mini-midi, apare un bărbat mahmur care 
ar vrea să mă angajeze într-o discuție despre 
greva femeilor americane, n-am chef și m: 
cufund in acest articol al expertului financiar 
Christopher Meakin, publicat de «industry 
Week» 一 săptăminalul serioasei «Confede- 
ratii a Industriei Britanice»; Meakin sustine, 
nici mai mult nici mai puţin, cum că între 
lungimea rochiilor si cursul valorilor la 
bursa din Londra există o legătură curioasă 


Nouă filme dintr-un an... 


perioadele de rochii maxi au corespuns unor 


mari scăderi — dominaţia rochiilor mini 
a fost paralelă cu o creștere a cursurilor. 
«Nu vreau să spun că între rochii ṣi bursă 


există o relație precisă de la cauza ia efect, 
dar un raport ciudat se poate stabili. Oricu 

e cea mai valabilă teorie pe care o pot 
avansa pentru a explica situația confuză 
de azi...» Asta era situația în iunie. Confuză. 
In august, situația se limpezea: «Lungul va 
ti scurt» — scria «Express»-ul pe coperta sa 
de là inceputul lunii. «Rochia mini a murit», 
titra tot pe copertă «Paris-Match»-ul. Dom- 
nisoara Chanel conchidea după ce văzuse 
primele maxi-mantouri: «Categoric, femeile 
sint nebune. Ele au inceput să se imbrace ca 
bărbații, si acum iată-le călugări». După ce 
am citit însă și interviul celebrului Yves 
Saint-Laurent, «marele vinovat», cel care 
a relansat rochia lungă, de fapt cel care 
niciodată nu a renunțat la această idee, in 
ciuda presiunilor de la dreapta la stinga, 
fie ei Courréges sau Cardin — după ce am 
văzut ce-i în mintea acestui domn, am ajuns 
acolo în Cişmigiu, la umbra Maicii Smara, 
printre filatelisti si pensionari, la o alt 
concluzie: femeile nu-s nebune, bursa 
rochia n-au nici o legătură, există o singur: 
legătură, o singură explicație la ceea ce se 
intimplă şi se va vedea imediat de ce această 
explicație o incredintez nu revistei «Viaţa 
economică», nici «Problemelor de filozofie» 
(cum ar fi normal, de cind mari filozofi 
studiază structuralist moda, ca o expresie 
a semnului) ci revistei «Cinema» 


Șocul 


Mai întii — cind au devenit mari și tari, 

id s-au impus acești domni Saint-Laurent, 
Courréges, Cardin? Cind a inceput lumea 
ă-i numească cu tot seriosul «creatori», 
a pe poeţi, ca pe artişti și mai ales ca pe 
regizorii de film? În anii cind regizorii de 
cinema — de la Antonioni la noul va! 
godardist — izbutiseră să impună noțiunea 
«filmului de autor». Doamna Frangoise 
Giroud, directoarea «Express»-ului, doam- 
nă care circulă prin structura si supra- 
structura lumii ca la dinsa acasá, ne preci- 


zează: «Era in 1965. Ei se invirteau frumos, 
cind apăru Courréges, Această mini-jupà 
care flutura pe străzile Londrei, el a știut 
deodată s-o domesticească. El nu purta cra- 
vatá... susţinea că trebuie să fii mazochistă 
pentru a merge pe tocuri înalte și că într-o 
rochie trebuie să te simţi bine, decontrac- 
tată. Socati, Saint-Laurent, apoi Cardin,care 
se ofileau în respectul unei tradiții — se 
treziră deodată amintindu-și că erau tineri, 
creatori, deloc obligați să rămină pentru 
veșnicie moștenitorii respectuoși ai lui papa 
Dior. Ei trei au fost acei care au răsucit 
zitul elegantei»... Croitorii au devenit crea- 
tori in anul cind «Aventura», «Jules et Jim», 
«La strada», «Vivre sa vie», «La dolce vita» 
demonstraserá lumii cà filmul e inainte de 
toate al unui om numit regizor, care se 
exprimă prin actori, prin sunet, prin montai. 


film si muzică 


Beatles-ii sint din nou pe fir- 
mament — nu pe scená, ci pe 
pinză. Ultimul lor film «Let it 
be» («Las'sá fie» — numele fil- 
mului a fost împrumutat melodiei 
care a figurat si figurează incă 
printre prezentele muzicale ale 
anului). Premiera pariziană a fil- 
mului a însemnat un eveniment 
nu printre cineasti, ci printre ve- 
detele discului. Presa insirá nu- 
mele lui Gilles Marchal, al Nico- 
lettei, al lui David Alexander 
Winter, etc. etc. dar nu rețin 
vreun nume de cineast. 

Se spune totuși că «Let it be 
s-a bucurat de un enorm succes. 
| Muzical sau cinematografic? Nu 
| e grábeste nimeni sá facá pre- 

cizari. 


Focul 


Or, creatorii de rochii nu sint altceva 
decit nişte scenariști-regizori, aşa cum au 
ăsat ca datină modernă, un Godard, un 
Skolimowski, un Gopo. (Datină care vine 
de altfel din adincul celor 75 de ani — 
Lumière, cu «filme-scrise-si-regizate» de 
Eisenstein, Chaplin, Clair, Keaton). Cardin, 
Courreges, Yves Saint-Laurent nu mai sînt 
croitori, ci oameni de concepție. Prezentă- 
rile colecţiilor lor sint premiere, vizionări 一 
ca-n lumea filmului. Rochiile, complet-uri!c 
sint «scrise și regizate» de ei. Un calambur 
ne-ar permite să scriem că ei prezintă cind 
scurt metraje, cind lung metraje. Dar mai 
interesant e un dialog cu domniile lor 


în care vom descoperi ca la orice bun re- 


Tentaţia ecranului 


Pe de altă parte, incă un zeu 
al jazz-ului, se simte atras de pla- 
toul de filmare: Mike Jagger. In 
«Ned Kelly» el a jucat în regia lu 
Tom Richardson rolul unui aus- 
tralian, un proscris din pricina 
cinstei lui, precum și a faptului 
că și-a făcut din lupta pentru cei 
săraci cauza vieţii sale. În toamna 
aceasta el va apare în cel de-al 
treilea film al său. intr-un ro! de 
pianist al unei formati de jazz. 
De astă dată Mike isi joacă rol, 
inspirația scenariștilor nesárind 
prea departe . 

Johnny Hallyday a trecut si el 
prin emotiile premierei cinema- 
tografice cu western-ul sáu ín 
care i se spune «Omul de otel». 
Acum se gindeste la un nou tilm 


gizor — un larg orizont intelectual, fineţe 
psihologică, înclinații moraliste, non-con- 
formism, idei. Domnul Saint-Laurent nu e 
cu nimic mai prejos decit Hemming-ul din 
«Blow-Up». 

lată-l regizor-scenograf-scenarist : 

— Moda scurtă a fost depășită fiindcă n-a 
mai adus o expresie nouă. Mini-jupele au 
fost rochii scurtate, asta-i tot. În colecția 
acestui an am creat patru rochii scurte, 
care sint pentrü mine un test... 

— Un test sau un gag? 

— Nu, nu fac niciodată gag-uri... E o 
nouă proportionare a «scurt»-ului. Fără a fi 
provocante, mi se par că adoptă o atitu- 
dine mai agresivă si mai eficace față de 
mediul social, decit cea adoptatà de tinerii 
hippy, cu franjurile lor 

lată-l moralist, teoretician, chiar estet pur: 

— Nici un considerent comercial nu m-a 
indemnat vreodată în creație... Nu am as- 
scultat niciodată de consideratiile puritane... 
O modă nouă învaţă femeile cu noi gesturi, 
cu noi atitudini. E ceea ce le sperie uneori. 
E adevărat că există o modă «lungă», con- 
servatoare si retrogradă. Nu aceea lansată 
de mine... Moda actuală e o stare de spirit 
Femeile care imbracá o rochie lungă pentru 
a fi la modă, fără să-și schimbe atitudinile 
starea de spirit, aceste femei nu vor fi 
niciodată la modă ... 

Si umanistul: 

— Credeţi că temeile vor putea să se 
miște multă vreme alternind moda lungă 
cu cea scurtă? Ar fi prima oară în istoria 
modei ... 

— Da, cred că fiecare femeie trebuie să-și 
aleagă măsura, conform vieţii, conform me- 
seriei ei. Nu poti să-i mai spui: Vei purta 
rochia lungă cu o pălărie roșie. Gata cu 
schemele. Ceea ce mi se pare formidabil 
în moda actuală e tocmai libertatea». 


Jocul 


Legătura aceasta dintre regizorii de film 
și creatorii de modele poate părea extra- 
vagantă doar celor care s-au obișnuit să 
vadă în cinema o artă supusă, supusă tuturor 
influențelor — de la pictură la roman — și 
nu o artă cu consecințe asupra vieţii. Se 
acceptă cit de cit că filmul poate influența 
celelalte arte, dar se digeră greu ideea că 
imaginile — şi în cazul nostru oamenii 
care creează imagini cinematice — înriuresc 
azi decisiv felul de a gindi, de a trăi, și deci 
de a se imbrăca, al lumii. Moda, rochia, 
paltonul sint haine și simultan imagini. În 
țările cit de cit dezvoltate nimeni nu mai 
aleargă azi după un mantou călduros. Se 
subintelege. Problema e un mantou frumos 
Frumusețea tine de imagine, de artă. Si nu 
există artă a imaginii mai puternică deci: 
filmul. Oamenii au început să se imbrace 
ca-n filme, nu ca-n cărți, nu ca-n pictură 
De aceea au apărut regizori de rochii, 


iar în antract își prezintă show-ul 
in Brazilia. 


Adamo, întors din turneul in 
România, și-a luat o vacanţă ma- 
re, inainte de a începe filmul al 
cărui producător si principal in- 
terpret va fi, «Insula pliná de 
maci 


Elvis Presley face periodic de- 
claratii de dragoste pátimase cind 
cinematografiei, cind muzicii. De 
pinde de succesul pe care-l are 
cu una sau cealaltă Filmul il 
atrage enorm dar il plictiseste 
genul în care s-au obișnuit pro- 
ducătotii să-l vadă. Recenta con- 
ditionat apariția sa pe ecran de 
schimbarea genului. | s-au dat 
asigurări de către M.G.M. că va 


Dacă filmul e o modă, 
azı 

nu mai încape îndoială 
că moda e un film. 


scenariști de cămăși. Balzac — cu enormele 
lui descriptii de rochii si costume, cu volup- 
tatea lui de a privi un decolteu si un pan- 
tof — nu a influenţat moda. El a transcris-c 
Imaginea scrisă n-a lansat un Cardin. Dar 
un ^ntonioni, un Fellini au prezidat la pla- 
sarea pe orbită a unui Courréges. Schimbă- 
rile de modă au devenit tot mai precipitate, 
sub imperiul filmului, sub Teroarea imaginii, 
n timpul Convenţiei regizorale. De la 
Moliére la Balzac, de la Balzac la Dostoiev- 
ski — pe mari spatii epice — schimbarea 
de garderobă nu e mare. În 1970, un film 
din 1926 — oricit o fi drama de mare — 
iscá, în primul rind, freamătul ilaritátii. 
Tocmai de aceea spiritele ranchiunoase au 
aruncat pe piață vorba după care filmul e 
o modă, adică perisabil, fără acces la etern. 
Inutil să dovedim altfel, acum. Dar dacă 
filmul e o modă — pentru o clipă — azi nu 
mai încape indoială că moda e un film. 
Rochiile sint filme. Poate chiar cu destinul 
filmelor. Ele discută și se opun ca un Anto- 
nioni cu un Truffaut. Londra se uită la moda 
pariziană maxi, cu superioritatea filmului 
politic față de filmul nostim francez: «Sinte 
cu citeva luni inaintea Parisulu 


Locul 


Modele maxi-mini-midi sint filme și noi 
actorii lor. Expresivi sau nu. Talentați sau 
nu. Cardin sau Fabrica de Confectii ne dau 
scenariul, intriga — noi trebuie să jucăm, 
să interpretăm pornind de la o singură 
idee: să ne simțim bine în rochia noastră, 
n haina și pantofii noștri. E o idee dificilă. 
Din actori devenim imperceptibil autori, 
şi în cele din urmă 一 co-autori. Cu gust 
sau fără. Cu cap sau nu. Cu măsură sau... 
Doamna Francoise Giroud ajunge la aceeași 
concluzie: «Asistăm astăzi la o veritabilă 
naștere a talentului — sau a non-talentului — 
individual în arta imbrácàmintii... Creaţia 
personală, expresia de sine în toate activi- 
tátile vieţii, e obsesia epocii. E de netăgăduit 
că ea se traduce astăzi în modă». Doamna 
Giroud se exprimă savant, în timp ce pe 
lingă mine trece — fără să arunce o privire 
Măicuţei Smara — o rochie tip «Această 
femeie». Într-o barcă, visleşte melodios 
un tinăr zvelt purtind un pantalon leone; 
dar in fata lui, sub o umbreluță, o adoles- 
centá se joacă cu ochelarii negri, lungi — 
lelouch. Se așează lingă mine un pensionar 
distins, haină neagră in plină vară, cu un 
ciine — totul rămas de la Umberto D și 
Vittorio de Sica. Sau mai de departe, de la 
Michel Simon in «Căţeaua» lui Renoir. 
Adevărul este că fără a ne da seama totul 
vine de foarte departe. Poate din «insula 
pinguinilor». Dar, imbátrinind, ne e to: 
mai greu să întoarcem capul, după o rochie, 
după o veșnicie. 


Radu COSAȘU 


În film, Adamo nu cintă, dar 
muzica filmului tot el o scrie. 


juca în filme de «o conceptie cu 
totul diferită». Cam vagă destai- 
nuire, deocamdată... 


stop cadru 


Studioul 
experi- 
mental 

„Victor 


Ihu* 


De curind. la Ateneu! 
tineretului din Capi- 
tală s-a semnat actul 
de naștere al Studiou- 
lui experimental «Vic- 


ra 
N 


tor lliu». 

nfiintat din iniţiativa unor tineri 
cineasti de la Studioul cinematogra- 
fic «Bucureşti», noul studio își pro- 
pune să fie un centru de perfectio- 
nare și documentare a tinerilor ar- 
tisti pasionați de cinematografie. Se 
preconizează ca la acest studio să fie 
antrenați, în afara regizorilor si ope- 
ratorilor, tineri plasticieni, critici 
de film și literați — virtuali scena- 
risti — oferindu-se un mediu prielnic 
unor luări de contact reciproce. 

Comisia de organizare pentru pri- 
mul an de existență a studioului 
(compusă din regizorii Radu Gabrea, 
Mircea Veroiu și criticii Mihai Un- 
ghianu, George Littera, Stere Gulea) 
a intocmit un plan de lucru, pe cit de 
vast, pe atit de promițător. Din a- 
ceste generoase proiecte, citeva punc» 
te se cer reținute. La ședințele ce vor 
avea loc din două în două săptămini, 
se vor prezenta si discuta scenarii si 
tilme realizate de membrii şi invitaţii 
studioului. De asemenea, se vor 
viziona și discuta, în colectiv, filme 
din repertoriul clasic și contempo- 
ran, al cinematografiei naționale si 
mondiale. Masa de montaj cu care 
va fi dotat studioul va permite cerce- 
tarea atentă și concretă a unor pelicu- 
le și experimentarea unor noi moda- 
litáti de lucru, pe materialele exis- 
tente. Rodul acestor studii, impreu- 
nă cu alte lucrări de teorie și critică 
vor oferi material pentru editarea 
unui buletin cu caracter intern, des- 
tinat membrilor și invitaţilor ` stu- 
dioului. 

Planurile de viitor vizează reali- 
zarea unor filme experimentale pro- 
prii, precum si propunerea de insti- 
tuire a unui festival internaţional al 
tinerilor cineaşti, care ar urma să se 
țină anual la Costinești. 

La ședința de inaugurare, care s-a 
bucurat de o largă participare, s-a 
prezentat invitaţilor un ciclu de filme 
de scurt-metraj turnate la l.A.T.C. 
Dintre aceste filme, variate ca te- 
matică, stil și valoare, notăm citeva, 
unele afirmate deja în competiții 
internationale: «Cadente» de Radu 
Gabrea, «Ságetile» — Şerban Crean- 
gă, «Jocul oamenilor mari» — Mircea 
Moldovan, «Fata morgana» — Cos- 
tin Azimioará, «Vinătoarea» — Ti- 
motei Ursu, «Ceremonia albastră» 
— Constantin Vaeni, «Rátácirea» — 
Nicolae Márgineanu, «Fredonind un 
recviem» — Petre Bokor, «Cercul» 
— Mircea Veroiu, «Viata in roz» — 
Dan Pita. Filmele relevă personali- 
tafi creatoare incipiente, individuali- 
zate prin subiectele alese și maniera 
de a nara. 

Sperăm că existența viitoare a 
noului studio să creeze, printr-o ac- 
tivitate intensă şi novatoare, un te- 
ren de investigare efervescent și pa- 
sionant. 


N Petre BOKOR / 


19 


ce 
atirmám? 


Lucru evident. Industria și-a spus cuvin- 


E N tul. Si, ca în toate cazurile de cînd a 
ajuns să-și spună cuvintul hotáritor pen- 
à P tru destinele artei, nu și-l va mai re- 


trage. Culoarea e produsă chimic, mag- 
netic, electronic. Fabricarea ei dictează asupra artei 
cinematografice precum altădată acea purpurie mo- 
luscă mediteraneană asupra culorii mătăsii sau terra 
di Siena asupra picturii prerenascentiste. 

Si astfel distribuitorii nu mai vor să audă de alb 
negru, în lumea televiziunii se duce un război fiți 
de impártire a pieţelor si zonelor geografice intre 
cele citeva sisteme color. iar festivalurile, avind 
nevoie de susținere materială, inventează an de an 
not valenţe ale culorii. 

lar valentele acestea sint într-adevăr fantastic: 
Pictura devine cinetică, tradiționala pinză se pr 
face în ecran, uleiul se transformă în arc voltaic ;: 
nu numai că-și rectifică sfera de pînă acum a dimensiu- 
nii spațiale, ci capătă în mod uimitor una nouă: 
dimensiunea în timp. 

Totul gravitează în jurul emulsiei de culoare sau 
a undelor colorate si pînă si secretariatul de redacție 
imi condiţionează acest articol de vreo idee în legă 
tură cu filmul color, pentru a putea ilustra pagina 
cu imagini extrase din fotogramele lui. 

Depășind amuzamentul unei asemenea situații 
date, iată si ideea care se naște determinată tot de 
existența industriei: este oare pelicula color doa: 


«Un suris in plină vară» Cam albastru 


CULOAREA 


Este momentul 
să ne întrebăm: 


ce comunicám 


în plus 
prin culoare? 


un nou procedeu tehnic sau optic, pentru a pre- 
zenta lumina și mişcarea cu o fidelitate ceva mai 
mare decit schematicul alb-negru, sau devine o 
posibilitate în plus care-l obligă pe artist să-și re- 
dimensioneze concepția? 

Cinematograful mondial a cam răspuns la această 
întrebare. Eu imi permit să o pun în discuţie numai 
datorită faptului că soarta mă face să întimpin destul 
de des solicitări de peliculă color pe motive strict 
comerciale și foarte rar pe criterii argumentate ar- 
tistic. 


Tehnicá si conceptie 


Or, indiferent de presiunile pietii, o condiţie 
tehnică se transformă întotdeauna creator în con- 
ceptia artistului. Ea devine un mijloc de comunicare, 
deci reclamă metafora. Se scutură de ceea ce este 
tern, tehnic sau mestesugáresc si începe să capete 
simboluri, afirmind un punct de vedere estetic. 

Cinematograful românesc a produs pină în prezent 
45 de filme artistice pe peliculă color. Primul este 
«Nufărul roșu», apărut în 1955, iar ultimul este 
«Canarul si viscolul». Între ele se insiruie patruzeci- 
$i trei de pelicule la care am discutat pe rind dacă 
galbenul e galben sau are in el mult roșu, dacă vio- 
letul e dorit sau e impus de constituţia chimică a 
emulsiei, dacă filtrele reuşesc să dea o cromatică 
reala sau ne depărtează mai mult de realitate decit 
sugestia tonurilor dintre alb şi negru, dacă, în afară 
de albastru și roşu, gama celorlalte culori mai este 
redată fidel și asa mai departe. Am discutat tehnic, 
am discutat ştiinţific, am discutat din punct de ve- 
dere cromatic. Am discutat chiar și din punct de 
vedere scenografic, dar ca meșteșug, adică vopsind 
butoaiele cu verde si cu portocaliu, alegind șantiere 
cu maluri din oxizi de fier, macarale albastre si 
barăci brune dedesubtul pădurilor kaki. Și exclama- 
ua noastră de fericire a fost atunci cind am folosit o 
fotografie fidelă la toate culorile spectrului: «Vai, 
ce reală e!» 

Ei bine, a fost necesar tot acest etalonaj în timp. 
S-au etalonat culorile față cu realitatea, s-au etalonat 
operatorii si regizorii față cu atributele peliculei co- 
lor. Acum însă este cazul să spunem «gata». Gata și 
pentru un finis, gata — pentru un start. E finisul 
experientei cu culoarea si startul experimentului 
cu culoarea. E momentul cînd trebuie să ne intre- 
bam ce comunicăm în plus prin culoare, ce crez 
estetic afirmăm, ce neliniște creatoare capătă for- 
mula artistică in cele trei emulsii brevetate de 
Fischer încă din 1911. 

Si nu este numai un deziderat. Într-adevăr, acest 
al 45-lea film artistic pe peliculă color produs la 
București incepe să pună probleme de optică artis- 
tică sau, în orice caz, aproape artistică. Nu vorbesc 
neapărat de acele procedee savante de laborator, 
cum ar fi îmbinările de negativ alb-negru și negativ 
color, transpuse apoi pe pozitiv color, ceea ce dă o 
anumită aderentà cu retina unor nuanţe discrete, 
nici de sistemul de băi, nici de sugerarea unei foste 
sepia prin nu știu ce transpunere... Acestea tin tot 
de latura tehnică. Latura evoluată a tehnicii, bine- 
inteles, dar păstrindu-se încă în limitele unei corec- 
titudini care poate fi cel mult savantă, nu și artistică. 


«Dragoste la zero grade»:pelicula se conservă la 4 grade 


«Harap Alb»:un succes de culoare 


Acestea, oricit de erudit ar fi făcute, nu pot avea 
altceva decit efectul logic al hasurárilor de pe o 
plansă sau al culorilor conventionale de pe o hartă 


Alchimistul triplei esent« 


Ma refer insă la acele momente din film in care 
drama, muzica și culoarea isi găsesc contrapunctul 
care le leagă şi le determină, concentrind asupra 
spectatorului focul a trei dimensiuni artistice, min- 
giierea a trei muze pentru o singură emoție. Aceasta, 
cred eu, este superioritatea cinematografului color. 
El devine un creuzot în care se topesc la temperaturi 
înalte mai multe arte. lar creatorul filmului se obligă 
a fi alchimistul acestei esențe triple. El comunică 
deodată în trei limbaje artistice. Şi aceasta nu poate 
fi făcut in mod formal, respectind pe rind si separat 
regulile fiecărei arte în parte, ci presupune modifi- 
cări structurale în concepția artistică, modificări 
reclamate de stereofonia pe care o oferă concomi- 
tenta acestor arte în filmul color. 


Tot așa cum s-a modificat o întreagă concepție 
artistică prin trecerea de la pianul mecanic la pista 
sonoră, aceasta din prima clipă a invenției ei nemai- 
însemniînd doar posibilitatea de a comunica replica, 
trebuie aflată consonanta dingre culoare şi tot ce se 
petrece în film. Redarea nuantelor cu o fidelitate 
naturalistă nu poate spune nimic din punct de vedere 
artistic. Culoarea pătrunde drama, îi dă o anumită 
direcţie si semnificatie, tot asa cum glasul actorului 
dă replicii valenţe nebănuite. Ea continuă muzica 
din banda sonoră, o completează şi-i dăruieşte o 
alta formulă de transcriere, schimbă grafica filmului 
dindu-i alte proporții, printr-o logică plastică si nu 
fotografică; se insinuează în dialogul filmului și-i dă 
efecte plurale, schimbă jocul clasic al actorului, 
adăugindu-i la calitățile cu care lucrează directorul 
de scenă, cele ale modelului cu care lucrează picto- 
rul. Expresia întregului personaj se modifică prin 
transformări de culoare si sint naivi cei care cred 
că aceasta mai poate fi doar o simplă problemă de 
machiaj. 


«Canarul şi viscolul»: un inceput tehnic 


«Columna»: cite culori are spectrul? 


Emulsionată pe suport de celuloid și trecută prin 
reacții chimice de laborator, pelicula color nu aduce 
nimic în plus,dacă nu are artisti care să vibreze in 
funcţie de condiţiile pe care le oferă ea. Ce afirmăm 
in plus prin potenţialul culorii, ce comunicăm pu- 
blicului, cum ne punem mai bine în valoare dialogul 
cu viaţa, care este mesajul artistic, ce sensibilitàti 
n plus atingem si cultivàm la spectator?... lată în- 
trebările pe care ni le pune arta de indată ce incc- 
pem să o trecem prin baile filmului color 

Si, dacă nu răspundem la ele, răminem un simplu 
aparat de fotografiat, in fata căruia nu poti decit 
să exclami: «Vai, ce bine mi-a scos, tu, fusta cu 
picouri roșii !» 

Cred că nu mai e necesar să precizez că arta cere 
ceva mai mult. Pentru că sînt convins că vom începe 
să gindim culoarea ca factor emotional si nu ca 
ilustrată de mare serie făcută de un automat cu 
tranzistori japonezi. 


Corneliu LEU 


panoramic 
'70 


Mircea Moldovan (unul dintre regizori, dar singurul preot din film) 


e. Trandafir (Emanoil Petrut ; 
convins că a fost trimis 

chiar de fratele lui, Ilarion (Ilarion 
Pe scurt : 

Un nou film românesc si 


d 


E. 
+ 
SÉ 


Ora șase dimineața. Un ca- 
— mion oprește puțin strim! 
la întretăierea a două uliti. 
A P Din cabiná coboará Ema- 
noil Petrut, neras si imbrà- 
cat neglijent. Un basc práfuit și o valiza 
in mină întregesc aspectul unui om despre 
care nu se poate spune că vine dintr-o 
călătorie obișnuită sau din concediu. 5: 
scotoceste prin buzunare, apoi, la pro- 
testele șoferului, inchide neindemina:i: 
ușa cabinei şi cu un zimbet stinjenit — 
incintat totodată, porneşte pe uliţă. 

— «L-ai văzut, acum l-ai văzut...», strigă 
din off vocea lui Vitanidis. 

Zimbetul de pe faţa lui Petrut se stinge, 
mersul i se incetinește, apoi dintr-o dată 
pornește hotărit înainte si un alt fel de 
zimbet, rău şi impertinent, i se asterne De 
față. 

— «Stop»! 

Ora șase si jumătate dimineața. Aceeași 
întretăiere de uliți. Ilarion Ciobanu,imbră 
cat foarte îngrijit, ca pentru oras, proaspa? 
ras. O valiză in mină, mersul omului care 
a plecat cu țintă precisă de acasă si un 
aer ușor preocupat. 

— «Te opresti un pic cind îl vezi. Nu 
ştii ce să faci. Te hotărăști și vii către el... 
Petrut, mergi mai aproape de travelling...» 

Cei doi se apropie privindu-se. Fata lui 
llarion Ciobanu exprimă o stingherealà 
amestecatá cu bucurie pe care nici o in- 
dicatie regizorală n-ar putea s-o-facá să 
apară. Petrut, cu acel zimbet rău si imper- 
tinent, și capul uşor aplecat pe umăr, sa- 
vurează parcă acel aer de stinjeneală. 
Ajunşi față in față, cei doi se opresc. se 
privesc o clipă drept in ochi. 

Este exact clipa în care trebuie să se 
ştie cá cei doi sint frati; Emanoil Petru: 
(Trandafir) vine de la inchisoare și e con- 
vins că a fost trimis acolo chiar de fratele 
lui Ilarion Ciobanu (Ilarion), preşedintele 
colectivei din sat; această bănuială va 
pluti asupra lui llarion pină la sfirsit și 
este una din piesele de rezistență ale fil 
mului «Înaintea unei ploi de vară». Cea 
laltă, fiind neintelegerea dintre președinte 
și oamenii din sat. Un sat ca oricare altul 
cu problemele lui, cu viaţa lui, cu bătrinii 
care pier, și cei tineri care le iau locul, cu 
poezia și proza vieții de la țară. Scenariul 
e scris de Nicolae Tic si Constantin Bor 


deianu. Regizori — pentru că sint mai mulți 
— Gică Gheorghe și Mircea Moldovan. 
Director artistic — Gheorghe Vitadinis. 
Operator — Dinu Tănase. In distribuţie, 
in afară de llarion Ciobanu și Emanoil 
Petrut, Violeta Andrei, Florina Cercel, 
Jana Gorea, Draga Olteanu, George Cal- 
boreanu, Dumitru Furdui, Mihai Mereuţă, 
Stefan Mihăilescu-Brăila,, Nicolae Neamtu- 
tonel, Dem Rădulescu. Platoul: undeva, 
tre Pitești și Cimpulung, în comuna 
Domneşti (acolo de unde nu se trag tai- 
oasele mere domnești) care comună, 
cu casele, cu fintinile, răscrucile și chiar 
cu oamenii ei, a devenit pentru citeva săp- 
tămini cadrul natural al filmului «Înaintea 
unei ploi de vară». 


Un pic de vest sălbatic 


Povestea are ceva din atmosfera unui 
western. Un western fără violenţă și fără 
pistoale, un western mai degrabă psiho- 
logic, îmblinzit de ceea ce numim «spe- 
cific national.» Deși, poate că ideea ase- 
mănării cu un western mi-a venit de-abia 
uitindu-mă cum se filmează intiinirea din- 
tre cei doi frati. Din felul cum a coborit 
Petrut din camion, din felul cum stătea 
la răscruce cu valiza in mină, din felul 
cum venea spre el llarion Ciobanu, din 
clipa aceea in care cei doi taţă in tatà se 
priveau, unul impertinent, acuzator, celd- 
lalt stinjenit, din felul chiar in care douá 
bátrine — douá femei din sat — comentau 
intilnireá, ce-i drept la fintiná, si nu in usa 
unu! saloon... 

Aparatul, cu Dinu Tănase si mecanicul 
de cameră Florin Drăghici lingă el, urmă- 
este întilnirea de pe travelling, o dată 

adrul intreg, apoi pe bucátele. Femeile 
ie la fintiná comenteazá, la nesfirsit, re- 
uind, repetind, si multá vreme nu ne mai 
sáturám să vorbim despre firescul cu 
care cele două bătrine rostesc replicile 
din scenariu. E firescul omului simplu, 
care se oprește la sensul imediat al cuvin- 
telor si nu încearcă să-i descopere altele. 
inexistente, poate. Dar este precis si fi 
rescul replicilor in sine. 

Filmarea se desfășoară cu accidentele 
inerente oricărei filmări, dar aici accideri- 


şi Ilarion Ciobanu (Ilarion) 


vine de la închisoare 
| acolo, 


Ciobanu ), care...» 


două debuturi. 


tele au o savoare deosebită: in cadru intră, 
de exemplu, pe nepusă masă, un țăran 
cu căruţa si, la insistențele si graba se 
cundului Ovidiu lonescu («treci bade, hai 
repede, treci»), răspunde calm: «Nu pot 
că vrea să vadă si calul!» Oamenii sint 
curiosi, ies la porti — femeile cu furca-n 
briu sau cu copiii in brate — si le e destul 
de greu sá inteleagá de ce, din moment 
ce filmul se face acolo, cu casele lor, cu 
ei chiar, nu au voie să se arate la față... Si 
pe urmă, se întimplă bineinteles, Ce se 
intimplá aproape de regulă la o filmare in 
exterior: cind trebuie soare e nor, și vice- 
versa. 


N 
/ cine-TV 


În platoul nr. 2 al studioului «Bucu- 
resti» se revizuieste un nou decor — 
«cabină pirați». Urmind să aparţină ma- 
rinarilor lui Lup Larsen, cabina conţine 


favorizeze coşmaruri — o mulțime de 
obiecte indispensabile vieții pe apă. Des- 
perecheate de trecerea timpului, de- 
formate de indelunga folosință, ele umplu 
incăperea, împrăștiate rázlet pe masă, 
pe pereți, pe jos. Bintuie o atmosferă 
de provizorat și nepăsare, destinată să 
găzduiască inclestári si spaime. Pentru 
moment însă, în decor se află doar tim- 
plarii si regizorul secund Michael Macker 
roth, care se căznesc să verifice, fiecare 
in felul lui, un lucru foarte important — 
一 dacă încăperea «se leagănă pe valuri» 
cum trebuie. Unii sar înăuntru, alţii se 
opintesc s-o împingă dinafară. Pusă parcă 
pe arcuri, cabina se leagănă ca-n toiul 
furtunii, mai-mai să disloce obiecte și 
reflectoare deopotrivă. Între timp, opc- 
ratorul Andre Zarra, secondat de Julius 
Druckmann, verifică obiectivul şi poziția 
aparatului de filmat. 

Pauza se apropie de sfirșit. Platoul, ca 


— pe lingă patru cusete făcute parcă să 


Doi nu înseamnă cuplu 


Acestui «viceversa» i-a căzut victimă, 
in ziua aceea, regizorul Gică Gheorghe 
Pentru că în timp ce Mircea Moldovan și 
Gheorghe Vitanidis filmau întilnirea dintr: 
cei doi frati, el isi pregătea filmarea la piua 
din afara comunei. Dar pînă s-au transpor- 
tat reflectoarele, blendele, grupul elec- 
trogen și tot ce mai trebuie unei filmări, 
soarele nu numai că a intrat în nori, dar 
din norii aceia a şi inceput să plouă. Riscu- 
rile filmării in exterior... desi nu știu dacă 
numai atit. Cind se filma la răscruce, cei 
de acolo erau grăbiţi de ideea că Gică 
Gheorghe așteaptă să filmeze și el... Și 
probabil că tot filmul se va face așa, cu 
așteptări reciproce si contratimpuri... Cu- 
pluri de regizori s-au mai vázut in istoria 
cinematografului. Numai cá doi nu in- 
seamná neapárat un cuplu. Cuplu nu in- 
seamná doi regizori lucrindu-si fiecare 
ogorul, ci doi in stare in orice clipă să 
filmeze ca si cind ar fi celálalt, doi oameni 
care s-au adunat tocmai pentru cá se a- 
seamáná, tocmai pentru cá vád la fel si 
se pot completa cu acele plusuri infini- 
tesimale pe care le avem unii faţă de cei- 
lalti. Nu stiu de ce insá am avut impresia 
că un film «Înaintea unei ploi de vară» 
făcut numai de Gică Gheorghe ar fi arătat 
altfel decit acelaşi «Înaintea unei ploi de 
vară» făcut numai de Mircea Moldovan. 
Se vede că de aceea a fost nevoie şi de 
Gheorghe Vitadinis, în chip de director 
artistic. El trebuie să fie liantul... Mă întreb 
insă de ce așa de complicat cind se poate 
mai simplu? 

De fapt, cine știe? S-ar putea să ma 
insel, s-ar putea ca de aici să iasă un ade 
vărat cuplu de regizori, s-ar putea să fie 
o experienţă foarte interesantă pentru fie- 
care dintre ei. Mai ales că cei doi regizori 
își fac debutul impreună. Dar asta o s-c 
aflăm numai cind filmul va sta in fata o- 
chilor nostri pe ecranul de la «Republica: 
Pină atunci, acolo, la Domnești, «Înainte 
unei ploi de vară» se naște incetul cu in- 
cetul, ca orice film, cu zile de nervi (care 
se sparg în capul directorului de film 
Mihai Năstase), cu zile calme, cu zile așa- 
si-asa. Filmat de Dinu Tănase, plimbat pe 
travelling de Nicolae Jurcă («un travellin- 
gist formidabil, să scrii neapărat despr: 
ei») în decor natural, deocamdată nu 
mai retusat de Gută Stirbu, cu actori îm 
brácati de Horia Popescu şi machiati de 
Elena Roșianu. Cel care le inregistrează 
vorbele — omul nelipsit de la nici o echipă, 
nevăzut la nici o echipă — e Francisc Mu: 
teanu. Junior. 

Cind totul va fi gata, monteurul Dan 
Naum, pierdut printre munți de pelicula, 
va fi primul care-și va da seama dacă ex 
perienta a reuşit sau nu. 

Pe urmă noi, în fata ecranului de la «Re 
publica»... 


Eva SÎRBU 


Printre pirați 


Și cei duri au parte de tristețe (Eduard Meeks, Emmeric Schäffer, Sandu Popa 


premii 


de 
BEBE 9 
f 


«Sáptámina minunată» in care un copil devine adolescent 


Anul acesta, marele premiu a! festivalului de la Bergamo a fost acordat 
filmului cehos!ovac «Valeria şi o săptămînă de minunátii». a cărui regie 
e semnată de Jaromil Jires. Publicul nostru cunoaşte filmul de debut a' 
acestui regizor, «Strigátul» — una din primele realizári care anuntau nas- 
terea celebrei «şcoli cehoslovace», la jumătatea deceniului trecut. Ce se 
intimplá în această «săptămină minunată»? lată punctul de vedere al lui 
Jires: 

«E un tablou al unei lumi stranii, populată cu oameni adevărați care nu 
aparțin nimănui, ci întregii lumi, oameni care o atrag pe Valeria spre ei si 
ea vine in fata lor, pentru ca după aceea să-i părăsească N-am filmat un 
vis, căci este un lucru imposibil! de turnat. Şi totuși este un vis. A vorbi 
despre logica visului ar fi pe cit de absurd pe atit de inutil, iată pentru ce 
este mai bine să vorbim despre dorință, despre dragoste si frică. Este o 
săptămină care face dintr-un copil o fată tinără, in ea náscindu-se ceva 
ignorat pină atunci, deși în adincul ei rămine virsta copilului. Nu este un 
vis în care să se oglindească traumatismele pubertății, e mai degrabă 
concretizarea unor dorinti şi aspirații ale unei ființe la acea virstă. Am 
transpus romanul marelui poet ceh Nezval, aplecindu-ne mai mult pe 
planul umorului care dă ororii un caracter ireal.» 


si culoarul din fata lui, sint populate deo 
faună cel puţin ciudată: figuri încruntate, 
cu bárbi neingrijite. Sint îmbrăcaţi în 
ceva care aduce a pinză de sac și cu pan- 
talonii legati cu sfoară. Printre ei, la o 
privire mai atentă, se pot recunoaște, 
sub machiajul deformant din cauza nu- 
meroaselor cicatrici, privirea frămintată 
a lui Emmeric Schăffer, fata încruntată si 
taciturnă a lui Boris Ciornei, statura 
impunătoare a lui lon Bog. Lingă intrarea 
in platou, Sandu Popa — marinarul «cel 
bun» 一 fumează pașnic o țigară cu dus- 
manul sáu Dumitru Honciuc — mari- 
narul «cel ráu». Raymond Harmstorf — 
Lup Larsen — n-a apărut încă, dar Du- 
mitru Honciuc ne asigură, cu ochiul lui 
de operator și scenarist totodată, că «e 
frumos ca un zeu păgin». 

Regizorul Wolfgang Staudte anunță 
inceperea filmării. Pauza a fost și așa 
destul de lungă. N-are timp de pierdut. 
In mai puţin de două luni a terminat fil- 
mările pentru «Joe printre pirați» si a 
ajuns la jumătate cu «Lup Larsen». in 
maximum încă două luni e hotărît să 
termine si cu «Fiul soarelui». Dacă, in 
ce privește atmosfera și tensiunea pro- 
pri: lui Jack London, mai încap discut 
in schimb filmul are de pe acum toate 
datele pentru a fi un serial de televiziune 
pasionant 


O prejudecată: 
Pilula 

nu poate 

fi «mare. 


O întrebare: 
Nu există 

si 
mi-capodopere ? 


O garanție : 
Comoditatea 
va impune 


pilula. 


9 
O bănuială : 
»uperficialitatea 
va amenința 
pilula. 


Pilula copilăriei: Luminiţa Zaharia («Anotimpuri») 


Va RW Ce complicati devenim pe zi 
ce trece! Pe zi ce trece 

Un drac isi viră coada şi ne 

A sopteşte să ne indoim de 

P d toate, să savurăm incertitu- 


dinea, să zicem nu atunci cind gindim do, 
numai şi numai să nu cádem in cursa senti- 
mentalismului prolific ori a intelectualismu- 
lui steril. 

Un amic,deunăzi, desființa «Monstrii» lu 
Dino Risi cu argumente deloc de neglijat 
crochiuri minore, nefinisate, descusute. O 
demonstraţie pro domo: uite viciul, ăștia 
sintem, monștri de orgoliu, de egoism, de 
prostie ori lasitate. Si asta cu mijloace lejere, 
statistică márunticá, pilulă de conștiință con- 
sumată grăbit, la colt de stradă. Din spirit 
de contradicție mi-au venit pe dată contra- 
argumentele. Deocamdată pur teoretice, 
apoi, după ce am văzut «Monstrii»,am adunat 
cu migală exemplele pentru a-mi face praf 
amicul. Nu că mi-ar fi plăcut cine ştie cit 
filmul — deși citeva schițe: Gassman-aman- 


DR ACUL SI PI 


tul «sacrificat», Gassman-predicatorul co 
chet, Tognazzi la televizor erau uluitoare 
— dar má  incitase problema. Proble 
ma dreptului la existență a pilulei cine- 
matogratice, a formulei, aş zice nu numai 
viabile dar ideale pentru psihologia specta- 
torului modern. Densă, concisă, agreabilă 
prin diversitate, eficientă prin ardoarea cu 
care stringe, inventariază, demonstrează pe 
viu ca un curs cu diapozitive, dar mai puţin 
didactic, in imagini precise si percutante 
ca lumea văzută de Sempé. Deocamdată e o 
prejudecată estetică să consideri că Dino 
Risi, de pildă, era mai mare in «Depășirea» 
decit in «Monstrii», omitind citeva din 
crochiuri care sint cu adevărat capodopere 
Mini-capodopere. 


Digest pe ecran lat 


Popular genul? N-as zice incá. Intuitia pu- 


Pilula singurătăţii: Silvana Mangano («Eu... si ceilalți») 


blicului larg n-a început să funcționeze, zace 
undeva, amortità de miniaturile de televi- 
ziune, de serialul scurt, servit la domiciliu in 
condiţii optime. Dar comoditatea ciștigă 
teren, ea va crea și dispoziția pentru digestul 
la cinematograf, pentru formatul redus, nu 
numai al marilor romane comprimate la ora 
și jumătate de ecran lat, dar a vieţii cotidiene 
văzute in imagini-Semoe.  caricaturizate, 
stilizate, ajunse la un cifru de «of» universal 
al secolului. De aici succesul animației mo- 
derne, caricatural-poetice, acide, despovă- 
rate de epică, fixind in insectarul imaginii 
conventional-sarjate, o epocă, o mentalitate. 
Pustiul metropolei, viteza, erotismul, excro- 
cheria, «Mon oncle» si «Week-end», Cha- 
brol si Yoji Kurt, Polanski si Gopo. Nu mai 
avem timp de țesut istorii, diagnosticăm si 
trecem, doar ne deplasăm în spatii morale 
bine cunoscute, ajungem să rostim cifrul si 
ridem cu toţiica în bancul cu nebuni. Vorbin 
— prin filme — o limbă universală, un espe- 
ranto estetic se plámádeste în lume prin 


Retras, circumspect cu gazetarii, nu se aprinde decit cind vor 
beste despre viitorul muzicii şi al filmului: 

— Filmul sonor n-a revoluționat cinematograful, cum s-a crezu: 
-a lărgit posibilitățile, audiența, dar arta n-a cîştigat. Dimpotrivă, 
si-a banalizat soluţiile. Regizorii gindesc încă în dimensiunile fil 
mului mut. Ei fac un decupaj abstract, sonorizind imaginile, nu 
creind raporturi originale, emoţii noi in cîmpul audio-vizual. 

— Şi totuși autorii moderni se preocupă... 

— Citeva experimente, poate interesante, dar nici ele nu mo- 
difică substanţial raportul. Filmul mut sugera, să zicem, dialogu 
într-o frază de insert, Godard isi lasă personajele să discute o su: 
de fraze, fără să taie imaginea. În cel mai bun caz,noul film francez 
sau englez introduce in planul real al discutiei nişte flash-uri sonore 
gindul rostit din off — durind exact cit poate dura un gind expus 
in afara sau în cadrul imaginii. Deci tot o fotografiere a unui timp 
sonor-vizual existent, real. Or, cinematograful are posibilitatea 
să creeze timpi necunoscuți, să cuprindă, într-un singur moment 
muzical-vizual stări infinite, contradictorii, confuze. 

— Dar asta şi incearcă contrapunctul modern. 

(Simt că am lovit unde trebuie, ardeleanul molcom se aprinde 

- Fals! Nu cred în acest contrapunct care, cînd nu e o modà 
e o inteligentă mascare a nepriceperii muzicale a regizorului. 
Ciudat e cà regizori ingeniosi ca expresie vizuală — Antonioni, 
Fellini, Resnais 一 recurg la soluții muzicale foarte banale. Origi- 
nalul «Marienbad» a fost indulcit de o temă muzicală sentimentală 
Dealtminteri, contrapunctul de care vorbeati nici nu e invenția 
cinematografului. El a existat in opera de acum 300 de ani care 
intona în fossă o temă tristă, în timp ce pe scenă se desfășurau 


26 


miniaturi subiective 


Tiberiu Olah: 


L vla 
sonor. sau 
sonorizat? 


acțiuni comice. Atita vreme cit regizorul continuă să-și sonorizeze 
si să-și muzicalizeze filmul,abia după ce montat imaginea, compo:i 
torul nu poate face mare lucru. Nu vedeți dumneavoastră, pină 
si aparatele sint construite pentru filmul mut. Săli de post-sincroanc, 
mese de montaj unde vezi imaginea separat de sunet; nu, hotarit, 
nu poate fi vorba încă de filmul sonor, ci de filmul sonorizat. 

— $i totuși muzica dumneavoastră pentru film contine sugestii 
poetice care uneori modifică esenţial imaginea. La «Meandre», de 
pildă... 

— Săucan e unul din regizorii excepţie care işi structureaz 
filmul după nişte ritmuri muzicale. La «Meandre» am reușit chiar 
să incárcám de mister personaje care in scenariu erau mai simple. 
«Răutăciosul adolescent», dimpotrivă, a pierdut din misterul eroi- 
lor lui Breban, desi am incercat sà sugerez prin muzicá o per- 
manentă incertitudine a sentimentului. Tema pe care am folo- 
sit-o în scena întilnirii în trei, de la lac, concepută pe un anume 
unscharf sentimental, am reluat-o in momente total diferite, in 
scene de dragoste certe, dar care strecurau spectatorului neliniș- 
tea aceea de inceput, inconștient întipărită in memoria lui afectivă 
Muzica in film trebuie sa sugereze senzaţii complet noi, nu sa ilus 
treze o situaţie, ci să o încarce de o altă energie emoțională. Un 
sincretism, dacă vreți, ca arta la originile ei, capabil să exprime 
ceea ce numai muzica orinumai imaginea nu pot exprima. 

Abia atunci se va crea genul de artă care nu va mai fi nici muzica 
din sala de concerte, nici filmul mut sonorizat. Ci Arta cinemato- 
grafului sonor... 


Alexandra BOGDAN 


ULA 


Avantaje : 


densă, concisă, atrăgătoare. 
Dezavantaje : 


[7] E a 
C E n e m ch tograf f C ci didactică, retorică, restrictivă. 


Pilula «candorii»: Vivi Bach («Pipele») 


acest gen-oilulă. deocamdată nebăgat in se. 
mă, admis doar post-factum in animația 
pentru adulti. Dar viziunea lumii in 50 de 
secunde, a caricaturii-fulger, a flash-ului- 
metaforă cîştigă ecranul cel mare prin acumu- 
lările de pe ecranul cel mic. De pe acum, 
jurnalul de actualități la Patria începe sa ni 
se pară lung, cu iz didactic,pentru că insistă 
pe fenomene citeva fotograme mai mult 
Ne-am racordat ritmul la imaginile repezi, 
inserate in telejurnalul de seară 


Viata in ecuatii 


Gindim algebric, prin reduceri la numito- 
rul comun. Gindim caricatural prin reduceri 
succesive la absurdul comun. lonesco si 
Sempé, Beckett si Gopo. Dar din nou dracul 
nà ispiteste: dacă formula se dovedeste 
greşită? Dacă punem in ecuaţie grăbit, 
superficial, netipic? Dacă noi dştia sinten 
dar nu numai dştia. Si-atunci reducem de 
1ragul demonstratiei care altora, care cind 
va, poate părea naivă? Cit de valabil D 
tabloul lui Mendeleev pe Marte? Mondo 
Cane există, dar e o parte, o viziune, jumă 
tatea de sticlă goală văzută cu ochii incurabi 
lului pesimist. Cum poate un secol să-și 
găsească un cifru, o civilizaţie să-și cinte doar 
«le néon»? Avem noi dreptul, Adamo sau 
Risi, avem no dreptul, Vukotic sau Blasetti 
să interpretăm simfonia pe o singură chitari, 
fie ea si electrică? De ce nu? E doar dreptul 
artei să prospecteze feliile, să creeze imperii 
din petice de iluzii, poate chiar din realități, 
dar epurate, comprimate igienic ca lur 
sterilă din cosmarul lui Huxley... 

Cine-pilula elimină cam drastic, obligă la 


formulări prea categorice, păstrează poate 
esențe, poate ersatz-uri, depinde de multe 
depinde de toate, nu numai de creator 
Depinde de receptor, de mediu, de co 

juncturi-antene. 

Eseul literar, util ca cercetare, discutabil 
ca artă;poate deveni ridicoi cind impune 
pretenţii de a epuiza problema. Ridico! şi 
periculos. Cinematografic, eseul forțe: 
prea tare, sileste privirea intr-o singură 
directie, concentrează la maximum şi de asta 
cade în retorism, tezism. Maj poate fi numit 
artă, ori rămine sondaj publicistic, test psi- 
hologic bun de cuprins in Anale?... 


Diderot la «Capitol» 


De la o vreme însă nu ne mai sperie impe- 
rativul în artă, imaginea percutantă, fățiș 
angajată, polemică: cinematograful-fulger,ci- 
nematograful-eseu. Începe să se impună — 
deocamdată in cerc restrins, gen încă eso- 
teric — micro-eseul șarjă politică (ca ex- 
traordinarul documentar-pamílet al lui Ugo 
Sregoretti despre senatul italian); eseu 
ocial-filozofic tip Reichenbach, Chris Mar- 
ker (ancheta lui despre fericire sau ace! 
celebru «Joli Mai»); se înmulțesc monogra- 

le compuse din schițe ale unui singur viciu: 
egoismul din culegerea lui Blasetti: «Eu, eu, 
eu si ceilalti» sau colectia «Monstrilor». Cu 
ei, Dino Risi realizează psiho-patalogia di- 
verselor «cazuri», pescuieste anomalii ce 
încep să-și extindă periculos granițele spre 
un «normal» de stradă, nu numai de ospiciu. 
Simptomatic, alarmant, înfiorător. Mai peri- 
culoasă ca heroina lui Mark Robson, cz 
jungherul lui Skolimowski mi se pare auto 
ustificarea lui Gassman, subtil cabotin ce-și 
părăseşte amanta ucigindu-si cu toată con 
vingerea sentimentul, disecindu- 
sau trist, ușor sarjat, vulnerabiiităţile 
atit mai dureroase cu cit sint mai a 


perfid 


n 


— Dar de ce dacă zici că mă iubeşti 
te-ai căsătorit anul trecut, nu cu mine 
ci cu alta? 


El: — Ca să te scutesc de deceptii, draga 
mea. Vezi si tu ce sot ti-as fi fost. Acum stau 
aici cu tine şi nevastă-mea naște. Ăsta sint 
eu 

Un crimpei de dialog si o lume interioară 
descoperită cu simplitate, cu zgircenie, cu 
precizie în toată monstruozitatea ei devenit 
aproape normalà. Cam tot ce demonstrase 
cu risipă de fine observaţii Michel Butor in- 
tr-un mare roman al zilelor noastre, romanu 
renunțării lage, «La Modification». O biblio- 
tecă întreagă cu literatură clasică si modernă 
de analiză. 


Cineva visa odată un Diderot al cinema- 
cografului. lată «Nepotul lui Rameau» la 
«Capitol». Antologie comprimată de mora 
vuri. Co-productie franco-italiană. Co-pro 
ducție universală 


Alice MĂNOIU 


Pilula obsesiei: Alain Delon — Brigitte Bardot («Povestiri extraordinare») 


vechi si noi 


«Patru clovni» 


Dacă filmul trece, mai mult sau mai puţin printr-o criză, comedia cine- 
matograficá e sigur că n-a mai cucerit prea multi lauri de ani si ani de zile 

Combinată cu muzica, ori cu vreo intrigă politieneascá ori sportivă, etc. 
comedia pe ecran și-a pierdut coroana de odinioară. In răstimpuri se mai 
scot bobinele «marelui mut» în «festivaluri ale rísului», se fac retrospective 
pe gen sau pe mari comici, iar mai recent se fac filme noi... după vechi filme. 
«Cind comedia era regină». 

Acum stirnește mare vilvă o combinaţie foarte izburită, Patru clovni» 
realizată din filme mute si sonore ale lui Charley Chase, Buster Keaton 
(faimosul Malec care cunoaște o nestăvilită glorie postumă în aproape roată 
lumea cu excepția României unde abia ni se anunță un program «Malec 
la Cinematecă) și cuplul Stan si Bran. Destule garanţii de succes! 


Doi din patru 


panoramic 
'70 


Un film de 


aventuri. 
E) 


Un film de 
dragoste. 


e 
Un film 


de capá 
şi pistol. 


'oate un nou 
«Fanfan 
la Tulipe. 


28 


Istoria nu poate 


fi ignoratà 


Jean-Paul Beimondo între cele două pălării regizorale 


V4 Sosea, kilometri de sosea de 
la Brasov spre Sighisoara. La 

stinga — printre două ziduri 

verzi de porumb. Pret de 

A P incá cinci minute, o serpen- 


tiná si intrám in Feldioara 
— Acolo-i locul de filmare — mi se aratà. 
Deci cobor, cu ochii pe o pată pestrita de 
culoare 


Pulberea 


Abia apuc să fac citiva pași, că trebuie să 
mă feresc. Din spate vin la pas — ceea ci 
aflu că nu mai linişteşte pe nimeni doi 
armăsari nechezind, ținuți cu trudă de inso 
titori. Alti vreo zece se preumblă agale si 
somptuos prin platoul improvizat, cu sau 
fără călăreți, ferind ca prin minune figuranți, 
decoruri, spectatori. Asteptind inceperea 
lucrului, cu miscări încă lincede, cei din pla- 
tou au format fără voie, în virtutea inertiei 
şi a sfielii, citeva cercuri concentrice. In 
mijloc atrage privirea, pe un practicabil, 
aparatul de filmat. În preajma lui — o parte 
din membrii echipei. Apoi — citeva zeci de 
figuranti în uniformele militare ale anului 
1789. Printre ei se strecoară anevoie, cu mi- 
găloasă încetineală, machieuri, peruchieri, 
costumieri. Îndreaptă vestoane și pălării, 
pudrează nasuri, piaptănă perciuni si plete. 
În jurul lor, la o oarecare distanță, se stringe 
pe furiș dar perseverent, cercul curiosilor 
ocazionali, al «civililor», cum îi numesc cei 
din echipă. Totul însă — de la oarecare dis- 
tantá — pare vag, hașurat parcă, din pricina 
unei pulberi fine și uscate care plutește pre- 
tutindeni, învăluie si estompează linii si 
culori. Praful se aşează pe haine, pe piele. 
tulbură vederea si înăspreşte vocea. La o 
primă impresie, haosul e desàvirsit, in acest 
ciudat. amestec de imagini ce nesocotesc 
un interval de două secole. Şi tot acest 
haos se ordonează brusc, ca pulberea de fier 
atrasă de magnet, la sosirea în platou a lui 
Jean-Paul Belmondo. Pentru că — sint ani 


(Jean-Paul Rappeneau, Pitt Popescu) 


de atunci — el şi-a pierdut dreptul la ano 
nimat. A devenit simbol. abstractiune. Apa 
ritia lui are fascinația uşor dezamagitoare a 
concretizării unei noţiuni — noţiunea de 
idol 

— Jean-Paul, ce credeți cà este un idol 
pentru publicul său? 

— Idolul e ca un fel de oglindă ce incită 
oamenii la visare. (Fragment din interviul 
pe care îl veți putea citi în numărul nostru 
viitor). 


Fortuna 


Au sosit pe platou şi regizorul Jean-Paul 
Rappeneau, insotit de secunzii Pitt Popescu 
i Marc Morette. Se incepe pregătirea 
primului cadru; pentru cà orice cadru 
cu atit mai mult cele cu figuratie numeroa:à 
— trebuie pregătit cu grijă. Pregătirea du- 
rează intotdeauna mai mult decit filmarea 
propriu-zisă; Nicolae Corjos își ia în pri- 
mire haut-parleur-ul și pornește — mai cu 
haz, mai cu necaz — lupta cu morile de vint, 
pentru a plasa figuratia pe locul ce îi este des- 
tinat. Între timp, Claude Renoir supraveghea- 
ză cu rigoare de matematician, punerea lu- 
minii. Un anume aer de familie este poate sin- 
gurul indiciu ce amintește că acest om cu 
expresie severă și preocupată, morocánoasá 
chiar, are la activul său, printre multe altele, 
imaginea unor filme ca «lluzia cea mare» 
sau «Misterul Picasso». O dată lumina pusă, 
dublurile intră în acțiune. Încep repetițiile. 
Se repetă pentru definitivarea indicatiilor re- 
gizorale, se repetă pentru exersarea miscári- 
lor de aparat. Se repetă pentru masinisti, pen- 
tru actori şi în special se repetă, se repetă cu 
răbdare, pentru figuratie. Planurile intii, 
doi şi trei se car sincronizate. Gesturile se 
cuvin dozate. Se ivesc în fiecare clipă zeci 
de detalii care trebuie puse la punct. În 
sfirsit, totul e gata. Belmondo isi înlocuiește 
dublura, se mai repetá ultima datá pentru el 
și... se constată că, dacă un minut mai de- 
vreme era soare, acum nu mai e. Peste o 
sutá de oameni incremenesc in pozitii mai 


«Nu poti şti de ce te iubeşte sau te detestă publicul» (Marlene Jobert) 


mult sau mai puțin ilare. Așteaptă toți, cu 
privirea ațintită spre cer, cu un aer — jumă- 
tate rugăciune, jumătate blasfemie. Ştiu «u 
toții că, după bunul plac al norocului, astep- 
tarea poate să dureze cinci minute sau o zi 
intreagă. 

一 Poate n-o să mă credeţi 一 va spune mai 


tirziu Michel Auclair intr-o pauza dar 
după atita amar de ani de meserie, dupa apro- 
ximativ 50 tfe filme, tot nu m-am vindecat de 


uimirea faţă de misterul limba: « inema- 
tografic. Am lucrat cu oamen: [antastic de 
deosebiți ca Duvivier şi Cocteau, Clement şi 
Clouzot, și tot nu om putut să mă obişnuiesc 
cu ideea că, indiferent de genul filmului, o 
mulțime de oameni se agită ceasuri intregi 
pentru ca pină la urmă, tu, cel care i-ai privit 
așteptind sau eventual citind ziarul, să fii 
cel care apare pe ecran. 


Între «Motor»! și «Stop»! 


In primele cadre care se filmează, Bel- 
mondo se bate, Belmondo e ovationat de 
revolutionari, Belmondo e purtat pe brate. 
In următoarele, Marlène Jobert si Michel 
Auclair zábovesc in conversații galante, 
trec granița fraudulos într-o berlină minatà 
de intempestivul Mario David, pentru a-și 
continua apoi serafica conversatie. Cinci- 
sase cadre nu e mult. Si totusi este. Majori- 
tatea cadrelor ajung in medie la zece duble. 
Pentru cá: una e prea anemică, in alta su- 
netul s-a înregistrat inegal, într-o a treia 
un actor a luat bătaia prea în serios si a căzut 
de-adevăratelea, într-o a patra figuratia a 
făcut exces de zel... Şi cind una pare in sfir- 
sit bună, rar se rezistă tentatiei de a se mai 
trage una. Ca să fie, pentru siguranță. Ceea 
ce n-o împiedică pe Marlene Jobert, puţin 
ametitá după un cadru la care s-au tras 
14 duble, să declare: 

— A face film imblicó o mulțime de incon- 
veniente. Eşti constrins só-ti consumi timpul 
o upindu-te de orice, numai de roi nu. Situaţia 
de star nu e niciodată un bun ciștigat; ca atare 
trebuie să te aperi in permanenţă. Eşti victima 


modei. Nu poti să știi de ce te iubeşte sau te 
detestă publicul. Pentru a rezista, ideal ar fi 
să ne lipsească sensibilitatea, să fim invulne- 
rabili. $i asta e imposibil, pentru că sensibi- 
litatea e însăşi condiția meseriei noastre. Sin- 
gura plăcere care iti rămine este intervalul 
dintre «Motor». și «Stop»! 

Auzind toate acestea,imi trece prin minte 
că a face film este un fel de pervertită munca 
sisifică: după ce că impingi ani în şir, filme 
in sir, aproape același bolovan, in plus o 
mai faci si cu pasiune. Văzind toate acestea, 


A plecat omul simplu şi bun și 
cumsecade care a fost Bourvi! 

André Raimbourg — pe numele 
lui — a păstrat toată viața solidita- 
tea modestă a ţăranului normand 
care a cultivat griul, a brutarului 
care a copt piinea. După ce scotea 
piinea din cuptor, cinta cintece 
scrise de el, cu savoarea frustă 
a cimpului, cintece despre viața 
în care o carte poștală e un eveni- 
ment, lumea merge cu bicicleta și 
buricul pămintului este balul din 
sat. Cinta cu un firesc care emana 
un umor bun, tonic. Sfinta lui sim 
plitate, departe de a fi simplicitate, 
era intretesutá cu finețe subtilă — 
așa cum fizicul lui nerasat, cu oase 
zdravene, fata látáreatá, și nasul 
turtit si strimb, era innobilatá de 
privirea albastrá si de zimbetul can- 
did 

Imensa lui popularitate a inceput 
datorită radioului. Înainte de a! 
vedea, lumea l-a iubit auzindu 
cintind aparent stingaci, întrerup! 
bilbiit, dar — prin pauzele si ris: 
tele stinghere, lăsînd să se între 


u rezist sa nu adaug la uimirea lui Michel 
Auclair, încă o uimire față de misterul lim- 
bajului cinematografic: cind fiecare secundă 
le film este direct dependentă — de la re 
gizor pină la ultimul laborant care develo 
pează pelicula — de zeci și sute de oameni, 
cum oare, prin ce minune mai străbate in 
filmul terminat, un stil, o personalitate re- 
gizorală sau operatoricească, o idee...? 


În treacăt 


Considerind că cel mai în măsură să cu- 
noască imaginea de ansamblu, soluția acestui 
rebus de silabe cinematografice, nu poate 
fi în dubla lui calitate de scenarist si regizor 

- decit Jean-Paul Rappeneau, ne-am adre- 
sat lui: 


— E greu de spus dinainte cum va fi filmul. 
Descopăr si eu pe parcurs. Am o serie de in- 
tentii, la nivele diferite, intenţii tehnice, de 
modalitate narativă — intenţii uneori chiar 
codtradictorii. În orice caz, ştiu că va fi un 
film despre Franţa, despre francezi, despre 
rolul politicii în viața lor, despre rolul politicii 
in viața mea. Dar numai filmul terminat o să-mi 
arate ce voiam să fac, ce voiam să spun. O 
sa-l văd si o să exclam, probabil cu uimire: 

Asta era!» 


- Se pare că în «Viaţa la castel»,ca și aici, 
va preocupă relaţia dintre individ si istorie. 
Cum vedeţi această relație? 


— Deloc idealizat sau schematic, Cred doar, 
pur şi simplu că istoria nu poate fi ignorat: 
Oricit te-ai încăpățina să nu tii seama de dete: 
minantele ei, să treci pe lingă ea, istoria te 
prinde totdeauna din urmă. O dată intrat in 
angrenaj, condiționat de imperativele ei, poti 
deveni pe neobservate, din goana evenimentelor, 
chiar şi erou. 

一 Din cele ce spuneți, problemele care 
vă preocupă par destul de grave. Cum se 
face că atit dumneavoastră cit și ceilalți, vă 
denumiți filmele «comedii»? 


— Pentru că aga si este. Cind am inceput 
să lucrez scenariul pentru «Viaţa la castel» 
am fost de-a dreptul șocat constatind că sint 
pe cale să scriu o comedie. Neimpăcindu-mă cu 
ideea, am inceput să mă pling prietenilor, care 
insă mi-au răspuns be același invariabil 


ton înţelept si liniştitor: «9i ce dacă ? Scrie mai 
departe. Lasă friu liber imaginaţiei. Scrie cum 
iti vine gi ai să vezi că va fi bine». Aga am s: 
făcut. Oricum, n-aveam de ales. Nu te poti 


A murit Candide 


O noud colaborare 
franco-románá : 

«Miri. anului 11 » 

se află în plină filmare 


lupta impotriva ta însuţi. De atunci m-am re 
semnat så scriu comedii, pentru ca ori de cite 
ori vreau să spun ceva serios, nu pot. Nu merge 
Sint totdeauna nevoit sa ocolesc, sa mă exprim 
prin intermediul comediei. Cred că ăsta e felul 
meu de a spune lucrurile grave 一 in treacăt. 


Priviri albastre 


Există un anume tip de priviri ce se pot 
întilni destul de des în platouri. Sint privi- 
rile celor ce, în amalgamul de așteptări care 
alcătuiesc o zi de filmare, așteaptă fără un 
sens imediat. Este, de exemplu. privirea 
lui Grigore lonescu, operatorul echipei a 
doua; pină la secvența bătăliei, la care va 
avea de lucru mai mult decit de-ajuns, are 
trei zile de pauză, timp în care se autosuges- 
tionează cu convingere să asiste entuziast la 
restul filmărilor. Mai este, de exemplu, 
privirea lui Mario David, care după ce a stat 
vreo 5 ore in platou ca să-i vină rindul la 
cadru, isi urmărește îngrijorat dublura ce se 
pregăteşte de filmare în locul lui, caii pe care 
trebuia să-i mine fiind prea nărăvași pentru 
a fi dati pe mina unui actor. Si mai este pri- 
virea lui Mihai Boghiţă. Pe cind colegul lui, 
Mihăiţă Gheorghe, filmează incontinuu de 
cinci zile, el așteaptă incontinuu de șase, ca 
să se ajungă in sfirsit la secventa lui, sec- 
ventá în care — ironie a soartei — va avea 
de așteptat. Nu ştiu de ce, dar aș numi aceste 
priviri puţin melancolice, puțin pustii 一 
priviri albastre. 

* 

Se apropie inserarea. Ziua de filmare e pe 

terminate. Oamenii, osteniti, se mișcă din 
€ in ce mai greu, vorbesc din ce în ce mai 
incet. Pregătindu-mă de plecare, mai adre- 
sez o ultimă rugăminte directorului de pro- 
ductie, Marin Ghioroaia. Răspunsul vine 
prompt: 


— Scuzați-mă. N-am timp. Scuzati-mà, am 
treburi mult mai importante pe cap. Am ne- 
voie urgentă de 100 de cai. Spuneţi și dumnea- 
voastră... Ce pot să fac ?... 


Pentru el incepuse următoarea zi de fil- 
mare. Am privit cu resemnare în urma lui — 
o privire ce bătea probabil în albastru — și 
m-am îndreptat agale către maşini, cu ochii 
atintiti în urmă, pe imaginea unui haos despre 
care acum știam că e aparent, cu ochii atin- 
titi pe o pată pestriță de culoare. 


Eva HAVAŞ 


vadă ceea ce în termeni savanți se 
numeşte infra-limbajul: stabilind un 
raport subtil între ceea ce spunea 
ji ceea ce nu spunea. 

Si noi am avut șansa să-i cunoas 
tem unul din cîntece: «Salade de 
fruits», cea mai gingasá declaratie 
de dragoste in care iubita nu e ase 
mănată cu un lotus sau cu luna, c! 
cu o salată de fructe 

Bourvil a plătit tributul greu pe 
care-! dau marile valori modeste 
neințelegeri obtuze: a fost mu 
timp folosit ca un clovn-taran pină 
cind a fost în fine lăsat să devină 
unul din acei rari actori care știu 
să treacă de la compoziție (anche 
tatorul din «Cauze drepte», sotu! 
din «Oglinda cu două fete», triplu! 
personaj din «Tot aurul din lume») 
la comic. Umorul lui e uman si bun 
atit de diferit de umoru! dur al lu: 
De Funts care bate, loveşte, are 
accese de furie sau de umoru 
nosta'yic si sofisticat, intelectu. 
al lui T ati 

^ murit Candide. Dar a lăsu! 
publicului convingerea cá bunu 


simt cu un mic aer fermecátor- 
jenat, că înțelepciunea modestă 
nu erau doar caractere ale rolurilor 
ci ale personajului real Bourvil. 
Cind a primit la Venetia Leul de aur 
pentru interpretarea din «Traver 
sind Parisul», Bourvil a exclama! 
«Asta-i bună! E nemaipomenit! S; 
Gabin? Lui nu i-au dat nimic?» 

E o durere că a dispărut Bourvi!. 
Si o mare fericire că a existat 


E o mare fericire că a existat 


Un inceput exploziv... 


Microbiografie. 


e Născută la Grand Rapids — 
Minnesota, în 1924. 

e Apare pe ecran, în chip de 
copil-minune, în 1936,în «Pigs- 
kin Parade» a lui David Butler. 

e Împreună cu Mickey Rooney 
formeazá un cuplu foarte popu- 
lar in seria «Copiii judecátoru- 
lui Hardy» 

e Se impune cu «Vrăjitorul 
din Oz» — feerie cîntată și dan- 
sată în tehnicolor (1939) pentru 
care obține, la 17 ani, «Oscar-ul»... 

e Datorită drăgălășeniei, sim- 
plitátii si registrului ei vocal 
intins, devine vedeta unei serii 
din filme muzicale ca: 

e «Broadway Melody (1938). 

e «Copiii sub arme» (1939), in 
regia celui care va impune mu- 
sicalul american, Busby Berke- 
ley, regizor cu care va mai turna 


si 


e «Pentru mine si dráguta mea 
(1942). 

e Aláturi de Fred Astaire si 
Gene Kelly, va juca in regia lui 


Vincente Minnelli (cu care se 
căsătorește în aceeași epocă) 
citeva din filmele ei de succes: 


e «Întilnire în Saint-Louis» 
(1945) si «Ceasul» (1945) — în 
care nu va cînta deloc. 

e «Sufletul meu e un cîntec» 
(1946). 


e «Ziegfild Follies» (1946) si 

e «Piratul» (1948). 

e Dupá grava depresiune din 
1950, reapare într-un film de 
George Cukor (devenit între 
timp soțul ei). 

e «S-a născut o stea» (1955), 
conceput în întregime pentru ea, 
film în care demonstrează ca- 
pacitátile nebănuite de trage- 
diană. 

e Cu «Procesul de la Nurn- 
berg» (Stanley Kramer — 1961), 
într-un rol de mare vibraţie dra- 
matică, obține al doilea Oscar. 

e Ultimul său film: «Scena 
singuraticá» (1962). 

e Moare in 1969. 


| 


2. I Se 


M 


se spuna: e * 
Miss ‘Metro Goldwyn j 
— De fapt era condamnată 


"- : 


Be de Héllyjoood la adolescență X 


p 


silnică pe viață. 


-« $i un sfirşit lent 


«Să nu vă indoiti nici o clipă (scrie 
inteligentul si îndureratul biograf al 
lui Judy Garland) — să nu vă îndoit 
nici o clipă că veţi vedea apárind 
curînd pe ecrane o Judy Garland Story 
povestea vieții ei, si cá un bátrin vulpoi 
de Hollywood va îndrăzni să ceară fiicei 
acesteia, extraordinarei Liza Minnelli, 
să o încarneze pe maică-sa în Cinerama 
şi Tehnicolor. Căci, la urma urmei, A- 
merica nu e nici la prima, nici la ultima 
ei cruzime, iar Judy Garland a fost victi- 
ma continuă a ferocitátii uzinelor de 
vise din California». 

Şi într-adevăr, zisele uzine ne-au 
oferit acel fioros «Bulevardul Crepus- 
culului», unde se arăta cum pot cădea 
în mizerie morală si uitare doi mari 
artisti: Gloria Swanson si Erich von 
Stroheim ; o dramă interpretată, bine- 
inteles, de Stroheim si Gloria Swanson 
în persoană! 

Greta Garbo fusese condamnată de 
patroni la munca silnică de amantă 
perpetuă. Asta încă mai mergea. Amo- 
rul pasionat comportă posibilități de 
variație si originalitate. Pe Judy Gar- 
and însă, aceeași casă Metro Goldwyn 
Mayer a osindit-o la ceva mult ma: 
monoton si prostănac: la personajul 
de fetiță eternă, obligatoriu zglob:e 


adolescenta americană, veșnic rizinc 
cintind, dansind si,in cel mai intelectual 
caz, jucindu-se cu alti adolescenti de-a 
imitatul, maimutárind pe oamenii mari 
in treburile cotidiene. Ani de-a rindul 
Judy a fost ocupatá cu Mickey Rooney 
intr-o serie intreagá de filme mediocre 
si,desigur, magistral jucate. Apoi a fost 
pusă in tandem cu dansatori de mîna 
întîi: Gene Kelly, Fred Astaire. A fost 
datá pe mina a doi asi ai comediei muzi- 
cale de tip comercial: Busby Berkeley 
şi elevul sáu, Vincente Minnelli. In 
cincisprezece ani ea a turnat peste 
treizeci de asemenea frivole, sáltárete 
filme, care au adus multi bani in casa 
firmei. Judy era supranumitá Miss Me- 
tro Goldwyn. Si in timp ce patronii isi 
ingrosau buzunarele, pe ea o puneau 
la o feroce cură chimică de slăbire. În 
filme ca «Summer Sticks», ea apărea 
cînd grasă, cînd slabă, după medica- 
mentele luate cu citeva zile înainte. 
incă de la «Vrăjitorul din Oz». cînd 
avea de-abia 17 ani, patronii o supuneau 
la sălbatice cure de slăbire. incă de 
atunci sănătatea ei începea să se detra- 
cheze. Pentru a putea continua să perso- 
nifice pe invariabila fată veselă care 
plesneste de sănătate, Judy începe să 
ia somnifere şi, foarte curînd, stupe- 


zu «Vrăjitorul din Oz» cucereşte Hollywood-ul 


fiante. La virsta de 29 de ani clachează. În 
plină filmarese prábuseste. Producătorii 
in loc s-o vindece, o ucid a doua oară 
Marea companie Metro Goldwyn Mayer 
o concediază. Asasinatul se transforma 
în sinucidere. Judy Garland își taie 
vinele. Cu greu este smulsă din ghearele 
morţii. Din acel moment ia o hotărire 
eroică: să înfrunte vitejeste ticăloşia 
Hollywoodului, să-i declare război şi 
să-l învingă. Ceea ce reușește pe deplin. 
Altfel decît Garbo, altfel decit Marlène, 
altfel decît Marilyn Monroe, deși pro- 
blema tuturor acestora patru era cam 
aceeași. Toate fuseseră mari, foarte 
mari artiste, capabile și doritoare să 
interpreteze roluri diferite, roluri gra- 
ve. Toate întimpinau opoziția patroni- 
lor comerciali și chiar a unor regizor 
nu îndeajuns de curajoși. Cei doi das- 
căli ai lui Judy, Berkeley si Minnelli, 
erau fascinati de talentul ei de fini 
comediană si de tulburătoare tragedia- 
nă. Ei au invátat-o să joace, mai exact 

să se descopere pe ea însăși. Dar tot ei o 
părăseau la mijlocul drumului. Vincente 
Minnelli i-a fost chiar si sot. În această 
calitate i-a făcut (cum spune Simsolo) 
un splendid cadou de nuntă: filmul 
«The Clock» (Ceasul), primul ei film 
unde nu cîntă de loc. Dar, în ciuda 
marelui succes repurtat atunci, recu 

noscut de unanimitatea uimită a critici- 
lor, scumpul ei dascăl și sot nu va mai 
repeta experienţa. 


Război la Hollywood 


Atunci va face ceva care seamănă 
puțin (dar diferă totuși foarte mult) de 
ce făcuse Marlâne. Aceasta îl păcălea 
pe Sternberg, introducind în poveştile 


Cu Mickey Rooney cucereşte Broadway-ul 


lui cam convenţionale, momente de 
emoție adevărată și dramă adincá. Judy 
Garland încearcă o operaţie încă mai 
originală. Va încerca să prefacă muzica 
in teatru. Cintecele, ea le va cinta nu 
ca o cintáreatá, ci ca o actriță. Toti 
biografii ei au remarcat acest bizar 
lucru. Cintind, punea niste accente, 
niste pauze, niste cezuri, niste modu- 
latii care prefáceau bucata cintatá în 
personaj care face confidente. In privin- 
ta asta, felul ei de a cinta e unic. Toti 
admirau «punch»-ul vocii sale. «Punch» 
înseamnă pumn. Notele glasului ei erau 
nu numai sonore, dar și percutante. 
Loveau. Izbeau. Fiecare altfel. Ca do- 
vadă că multe din cîntecele ei, de pildă 
«You made me love you» (M-ai făcut 
să te iubesc — din «Broadway Melody», 
cind avea 16 ani) sau «Above the rain- 
bow» (Peste curcubeu — din «Vrájitc- 
rul din Oz») devin celebre pe tot inti: 

sul Americii si Europei. Sint recunoscu- 
te ca sigur altceva decit obișnuitele 
cîntece. Un fenomen de genul Piaf sau 
Aznavour, dar cu diferența că aceste 
bucăți muzicale salvau, intelectualizau, 
dădeau substanță dramatică, literară, 
teatrală insipidelor comedii impuse de 
patroni. Filmul «Little Nelly Kelly» 
de Norman Taurog este de asemenea 
o comedie muzicală, în care însă Judy 
care are numai 18 ani, joacă un dublu 
rol şi mai face si alt lucru foarte greu! 
moare pe ecran. 

Toată lumea la Hollywood stie cì 
Judy are stofă de tragediană. Dar stăpi- 
nii ei au așezat-o definitiv în alt raft de 
mărfuri, alături de alți adolescenţi re- 
muneratorii, alături de Jackie Cooper, 
Freddie Bartolomew, Mickey Rooney 
sau alături de acrobati ai dansului, Gene 
Kelly, Fred Astaire, Cyd Charisse. Nu 
va căpăta roluri de dramă decit după 


uH 


Devine prințesa adolescenților. 


«S-a născut o stea» de William Wellman 
Judy va avea rolul lui lanet Gaynor, iar 
cel al lui Fredric March i se va da lui 
James Mason. Biograful lui Judy numeste 
acest film o capodoperă. E greu de spus 
dacă e asa. Însuși autorul său, George 
Cukor, zice că «mi l-au dezintegrat» 
(cine? patronii? cenzura? distribuito- 
rii?) «Bucáti intregi (zice același George 
Cukor) au fost tăiate si pierdute pe 
vecie. Ce păcat! lar culmea nenorociri! 
e că negativul a dispărut. Un dezastru 
fără precedent». (Articol publicat în 
revista Film Culture). Dar Cukor nu 
vorbește de principalul cusur al acelui 
film care îl plasează mult mai prejos 
decit de vechiul «A star is born». În 
loc de o poveste gravă, rechizitoriu ne- 


«Procesul de la Nürnberg»incearcà så desmintă. 


ce va declara război Hollywood-ului 
după ce-și va tăia vinele și va mai 
incerca de două ori să se sinucidă. La a 
patra încercare va muri. Avea numai 
47 de ani, ciștigase două Oscar-uri, unul 
3 17 ani («Vrăjitorul din Oz»), celălalt 
la 39 de ani («Procesul de le Nürn- 
berg» de Stanley Kramer). Tot Kramer 
o va face să joace alături de marea vedetă 
Burt Lancaster în «Un copil așteaptă». 

Tot în perioada aceasta de după rup- 
tura cu Hollywoodul, un mare regizor, 
George Cukor, va face un «remake» 
după un film celebru din anii '30, după 


crutátor impotiva ferocitátii mistico- 
comerciale a Hollywoodului, ni se dà 
un film cu cîntece si dans, cu «două 
celebre balete», cum le numeste ur 
comentator. Motivul acestui «remake» 
fusese totuși onorabil. S-a vrut să se 
dea acestei victime a cinematografului 
si a prejudecátilor americane, o revanșă. 
O consolare. Judy va juca rolul unei 
vedete care reușește, al unei stele care 
se suie, al unei cariere asa cum ea voise 
să aibă şi nu avusese. 

Judy a fost admirabilă în acest rol! și 
unanime erau pronosticurile pentru 


31 


Mastrotanm, 
omul 


...imaginea idilică a stelei surizătoare... 


Oscar-ul acelui an. Dar si aici, fatalitatea 
o urmărise. Acest premiu sigur il va 


32 


V4 N, Cind îl intilnesti, cu mer- 
sul șovăielnic, vădit ti- 
mid, gata în orice clipă 
A să dea bir cu fugiţii mai 
degrabă decit să pozeze 
in vedetă, cu fata chinuită de o durere 
incertă (aceeași expresie pe care o 
au și personajele sale aflate parcă 
veşnic într-o încurcătură pe care nu 
ştiu de unde s-o apuce) — cind il 
vezi intrind cu aerul ăsta in sala 
unde-l așteaptă sute de gazetari pen- 
tru o conferință de presă, ești tentat 
să crezi că vine direct de pe platou și 
n-a schimbat încă pielea personaju- 
lui pentru a intra în cea de vedetă. 
Mai esti tentat să crezi cá Mastroianni 
nu se machiazá niciodatá pentru un 
rol. Dacă e nevoie să poarte mustatá, 
isi lasă mustață, dar nimic mai mult. 
Nu se apără de loc de pecetea pe 
care o pune trecerea anilor și de 
cutele pe care le lasă istovitoarea 
meserie care i-a adus ceva la care n-a 
visat niciodată: gloria. Mărturisea — 
cu nostalgia şi candoarea care la el 
amintesc totdeauna de copilul matur 
— că «e bine să ai un cal, dar să nu 
intri în cursă.» 


Anna Karina şi Visconti păşeau 
înaintea lui în Sala Palatului Festiva- 
lului venețian. Mastroianni mai furase 
un fum tigárii care, evident, era mai 
mult o victimă a nervilor inaintea in- 
trării în arenă. Îl îmbrățișează afec- 
tuos pe un tînăr în cămașă cadrilată 
și cu minecile suflecate, un tinăr foar- 
te dezinvolt și surprinzător de asemă- 
nător lui Marcello dacă n-ar avea acel, 
încă vag, semnalizator din creștetul 
capului ce anunţă inceputul calvitiei. 
E celălalt Mastroianni — fratele. 

Pe scenă ritualul prezentărilor. Ka- 


rina cu zimbetul de vedetă, fotogenic,' 


universal si ireprosabil (mai ales că 
nu e adresat decit aparatelor fotogra- 
fice). Visconti: aer sever, vádit pus 


cápáta finalmente Grace Kelly intr-un 
alt film mediocru. 

| s-a mai oferit un rol, tot asa, cu de- 
desubt cancanier biografic. Pentru cá 
nenorocita se droga cumplit (de trei 
ori: medicamente pentru slăbit, exci- 
tante pentru energie, calmante pentru 
somn) i s-a oferit rolul principal din 
«Valea pápusilor». Dar moartea a făcut 
ca oferta să vină prea tirziu. 


Patru încercări de sinucidere 


Totuși cariera acestei martire n-a fost 
un esec,ci un continuu și strălucit 
succes. De îndată ce, în 1950, a scăpat 
din ghearele morții, a întors cu demni- 
tate spatele studiourilor californiene. 
Din 1950 încolo tînără femeie de 28 
de ani, în ciuda nervilor săi, în ciuda 
abuzului de medicamente, în ciuda a 
celor prime trei încercări de sinucidere, 
va sávirsi un al doilea debut artistic, în 
care va fi si autor, si dramaturg, si regi- 
zor, și interpret. Din 1950 încolo, va 
incepe seria recitalurilor, a «concerte- 
lor», cum le numea ea. Ceva deosebit 
de așa-zisele «Gastspiele» ale Marlénei 
Dietrich. Acestea erau cozerii, cu a- 
mintiri, anecdote, din cînd în cînd cite 
un cîntec, tot cu titlul și în calitate de 
amintire. Concertele lui Judy Garland 
erau altceva. Erau făcute numai din 
cintece şi fiecare arie era o confidentá. 
Judy Garland a descoperit că numai 
muzica. mai exact felul de a cinta o 
bucată, poate exprima un sentiment 
nud și pur, eliberat de faptele circum- 
stantiale, despuiat de împrejurările tre- 
cătoare si redus la o stare sufletească 


pe bătaie cu presa, distins și amar. El, 
Mastroianni, se așează ultimul si 
ocupă scaunul, ca unul care a uzurpat 
un erou shakespearian, dar nu se 
simte de talia predecesorului pentru 
a se așeza cu nădejde în locul lui 
| se cere să pozeze. Marcello cui, 
Marcello là — ca în Figaro. Marcello 
schiteazá un zîmbet la care renunţă 
repede, după aceea nu mai ia în 
seamă paparazzi-mea. 

Actorul — unul dintre cei mai favo- 
rizati de soartă și de zeița istrionilor, 
Mastroianni care, în ceva mai mult 
de un deceniu, a lucrat cu pleiada cea 
mai distinsă a filmului european în- 
cepind cu Dino Risi. De Santis, 
Blasetti, Visconti, Fellini, Bolognini, 
Pietrangelli, Germi, Elio Petri, Moni 
celli, De Sica, Antonioni,precum si cu 
Louis Malle in Franta si Boorman in 
Anglia, care a avut ca partenere pe 
Sophia Loren, Gulietta Masina, Mo: 
ca Vitti, Annie Girardot, Jeane M: 
reau, Anita Ekberg, Brigitte Bardot — 
actorul care avea sá creeze rind pe 
rind mitul amantului latin, chipul omu- 
lui între două epoci, fizionomia sfirsi- 
tului de rasă și de eră, care avea să 
prefigureze chipul revoluționarului 
din «Tovarăşii», al «Străinului» lui 
Camus, omul acesta, cu o gamă atit 
de largă de mijloace actoricești, este 
în realitate un mare timid și un mare 
timorat al propriei sale arte. Lui însă 
i-a revenit cinstea, special acordată 
de Fellini, de a da o imagine cinema- 
tograficá personajului Fellini, regi- 
zorul din filmul «8 1/2». Tot Fellini ii 
asigurase, de altfel, gloria interna- 
tionaláà cu «La dolce vita». Omul 
Mastroianni este insá covirsit de 
ideea cá e vedetă. 

Rásuná o intrebare — una din mul- 
tele intrebári prea putin inteligente ce 

e pot auzi printre altele atit de profe- 
sionale si care fac plácerea unor 
conferințe de presă: 


pură. Zece cîntece însemnau zece părți 
diferite din sufletul ei, din viaţa ei. 
Poetul Edmond Haraucourt a scris un 
volum de versuri intitulat «L'âme nue», 
adică «Sufletul nud», adică sufletul 
după ce a fost îmbrăcat în cuvinte, apoi 
dezbrăcat de ele, pentru ca să rămînă 
numai sentimente în sine. Aceasta era 
impresia pe care o făceau concertele 
extraordinarei Judy Garland. Adeseori 
ele se prelungeau cite o jumătate de 
ceas peste program. Şi publicul era 
fascinat. Nici un moment această fasci- 
nație nu a scăzut. In timp ce ludy se 
omora cu buná-stiintá, cu o aprigă te- 
nacitate; in timp ce ea murea pentru 
scumpii ei ascultátori, acestia isi fáceau 
o datorie sá o admire cu o egal de apri- 
gă, tenace, intactă fidelitate. Această 
iubire s-a exprimat într-o cifră: cei 
douăzeci de mii de cetățeni care au 
venit la inmormintarea ei. 


Succesul domnului Harding 


Dar sá-i dám cuvintul ziaristului 
LC Larrivoire care,în «France Presse», 
scria așa: 

«New York, vineri. O negresă grasă, 
doicá de cartiere sic, plingea pe umărul 
meu si zicea: — Vai ce frumoasă e! 
Parc-ar avea 25 de ani! Nu ne pare 
rău c-am venit». Alături de ea, 20 000 
de persoane sosiseră acolo, să se re- 
culeagă în fata rămășițelor lui Judy 
Garland. Cu tranzistorul în bandulieră, 
cu sacul de merinde în mînă, rizind 
sau plingind, admiratorii n-au şovăit să 
facă patru ceasuri coadă ca s-o mai 
vadă pentru o ultimă oară. Peste 50 de 


— Ce aveţi dumneavoastră în comun 
cu străinul lui Camus? 

Mastroianni, speriat parcă de inte- 
rogatoriul acesta, se repede cu privi- 
rea la Visconti, aleargă mai departe 
spre Karina, îşi impreuneazá miinile 

ı se decide: 


— Pe Visconti il avem in comun 


Se ride, se socoteste cá Mastro- 
ianni a făcut un spirit, dar el se apără. 


— Nu, nu, Luchino a gásit cu cale 
că eu aș fi in măsură să dau contur 
acestui personaj pe care îl găsesc 
mai mult o abstractiune filozofică, 
in care de fapt trăiește o lume, nu un 
singur om. 


Visconti iși apără filmul (o 
grandioasă ratare de altfel, dar spun 
grandioasă pentru că este ratarea 

nui maestru), 


— Totuşi în film el trebuie să tră- 
iascá ca un om şi omul ăsta e, in cea 
mai mare parte, însuși Camus. Trebuie 
să aibă un chip convenabil, si am soco- 
tit că al tău e cel mai convenabil. 


— Pe mine mă flateazá. Dar pe 
Camus? 

—E treaba dumnealor din sală si 
spună. Noi ne-am făcut datoria. 


Mastroianni se stringe din ce în ce 
mai mult în scaunul prea larg pentru 
el. Aprinde o țigară, consideră proba 
bil că și-a plătit prezenţa la această 
conferință de presă, se pierde parcă 
într-un gind care este salvarea lui — 
poate gindul cá nu mai are mult si se 
va refugia la el acasă, pe Via Appia, 
unde îi place să trăiască retras, 
pașnic, simplu, admirind oamenii cu 
adevărat mari pe care preferă să-i 
asculte. Căci, zice el, «un filozof», un 
savant sau un mare scriitor au ce 
spune. Noi actorii sintem ca niște 
copii care ne deghizăm în persona- 
litatea altora». M. Al, 


poliţişti fuseseră mobilizați ca să cana- 
lizeze această stranie mulțime pestriță. 
Unii din asistenți puneau să le cinte, 
pe electrofoane portative, bucăţile de 
mare succes ale frumoasei Judy. 

Cu chelia oglindă si mustăcioara în 
tirbuşon, domnul Harding Isaacson, 
directorul marei întreprinderi de pom- 
pe funebre Campbell, nu-și ascuridea 
emoția. «De la funeraliile lui Rudolf 
Valentino, firma noastră (zicea el) n-a 
mai cunoscut un asemenea succes!» 


DI. SUCHIANU 


..dar tineretea se duce; rámine gloria. 


Păsările 
X 


Producție a studiourilor americane. 
Regia: Alfred ^ Hitchcock. Scena- 
riul: Evan Hunter, după nuvela 
lui Daphné du Maurier. Imaginea: 
Robert Burks. Cu: Rod Taylor, 
Tippi Hedren, Jessica , Tandy. 


S-a vorbit la noi, asa cum ni 
se întîmplă de multe ori, destul 
de mult despre Hitchcock. Dar 
. abia acum, o-datá cu „Păsările“, 
putem înţelege egalitatea pe care 
criticii străini o pun întotdeauna 
inaintea articolelor lor despre 
el: Hitchcock = cinematograf. Și 
cînd spun cinematograf, mă gîn- 
desc la cinematograful cel mai 
pur, cel mai autentic, la cine- 
matograf pur şi simplu. „Păsările“ 
nu intră fără îndoială în nici 
un clasament al capodoperelor 
cinematografice pe primele locuri. 
Descoperirile de limbaj,revolutiile 
de expresie nu sint, aparent, pre- 
ocuparea lui Hitchcock. Dar 
ceea ce realizează el aici, în ecra- 
nizarea nuvelei lui Daphne du 
Maurier este, pentru noi, poate 
mai important decît o capodo- 
peră. O capodoperă este unică, 
individuală si  irepetabilă. Ea 
poate fi un ideal, dar nu un mo- 
del. Dar filmul lui Hitchcock 
fără să fie o capodoperă, este, 
din punct de vedere formal, un 
film perfect. Și asta îi dă posibi- 
litatea să fie un model, nu numai 
al genului, ci un model pentru 
toti cei care se interesează de 
esentele cinematografului. Vā- 
zînd „Păsările“, am înțeles că 
ceea ce a spus Hitchcock despre 
un alt film al lui poate fi-adevărat: 
„În filmul „Psycho“ eu dirijam 
emoția spectatorilor exact ca 
şi cum aş fi cîntat lao orgă", 


Ke 


Hitchcock = cinematograf. 


Și în „Păsările“ el reușește 
mogistral același lucru. Să facă 
din fiecare plan, din fiecare sec- 
ventá, din fiecare sunet, din fie- 
care efect cinematografic un ele- 
ment de dominare totală a emo- 
tiei spectatorului, o armă a tira- 
niei sale absolute asupra sălii. 
Căci Hitchcock este un tiran. 
Un tiran blind, plin de farmec si 
gratie, dar un tiran. Și „Păsările“, 
un spectacol cel puţin la fel de 
fascinant ca și lupta cu păsările 
care invadaseră orășelul din. su- 
dul Californiei, a fost specta- 
colul spectatorilor urmărind fie- 
care, cu răsuflarea tăiată, împie- 
trit în scaun, fiecare imagine, 
fiecare sunet, fiecare gest al acto- 
rilor. 

Spuneam că Hitchcock de- 
monstrează aci un cinematograf 
perfect din punct de vedere for- 
mal. Și cînd spun formal mă gin- 
desc la elemente formale speci- 
fice care constituie cinematograful. 


Filmul lui Hitchcock nu este 
un film cu semnificaţii profunde. 
Parabola este ușor descifrabilă. 
Dar ea nici nu-i aparţine, în fond, 
lui, ci autoarei nuvelei. 

Filmul acesta, ca și probabil 
celelalte, nu are etaje de semni- 
ficatii, asa încît, de fiecare dată 
cînd le vezi, le descoperi noi sen- 
suri și te apropii mai mult de 
nucleul lor ideatic. Ceea ce îl 
interesează pe Hitchcock sînt 
mai puțin semnificaţiile cît forma 
cinematografică, mai ales forma 
de o povesti. 

Totul este perfect în „Păsă- 
rile“. — Psihologia personajelor 
angrenate în această poveste in- 
credibilă si fantastică, decupajul, 
mise-en-scena, ritmul și mai ales 
— și aici Hitchcock realizează ex- 
traordinarul : banda sonoră. 
Si totul, pentru a duce la per- 
fectiune idealul sáu cinemato- 
grafic: filmul în care spectatorul 
se include, în care emoția lui face 
parte integrantă din film, este 

> 


- ch 
ui 


dr Kä i: 
e EE 
T eh 


prevăzut din decupaj, ajungînd 
astfel la un cinematograf cu patru 
dimensiuni rostite răspicat, cu 
fața la public, ca tiradele teatru- 
lui romantic. Toţi cei care umplu 
banda sonoră cu mii de sunete 
aşa-zis realiste, care transformă 
în esență cinematograful într-o 
fotografiere plată a unor întîm- 
plări cu pretenții moral-filozo- 
fice, ar trebui să-și facă din acest 
film o biblie. lar filmul ar trebui 
distribuit în cinecluburi, printre 
mulți regizori de film, vizionat 
și discutat cu toţi, “inclusiv cri- 
ticii cinematografiei. Pentru că 
din punct de vedere profesional, 
al profesiei legată de  esentele 
cinematografului, filmul acesta 
ar permite o serioasă reabilitare 
a limbajului cinematografic, pe 
nedrept oropsit de multe ori 
$i fără stăpînirea căruia cele mai 
generoase idei se pierd undeva 
pe drumul către aparatul de fil- 
mat şi rămîn rătăcite în hăul 
negru al sălii goale de cinemato- 
graf. 


Radu GABREA 


Contra 


Pro san 


Cei patru ani dintre „Rinccerii" 
și „Păsările“ au fost anii „Rinocerilor“. 
Dar asta nu l-a împiedicat pe cel ce 
mărturisea că îl interesează „mai 
puţin istoriile decit felul de a le 
povesti“, să repete într-un fel, mai 
organic chiar, teribila găselniţă, cu 
aerul că nu-i pasă, că nu ştie, că 
n-a văzut nimic. 

„Păsările“ — ca simbol — formea- 
Ză o ecuaţie cu msi multe necunoscu- 
te și, cum orice alternativă aprinde 
arcul voltaic al unei gíndiri, cu sau 
fără voia sa, Hitchcock a făcut astfel 
un film de idei. lată de ce nu putem 
privi „Păsările" doar ca pe un film 
de groază. O tiranică participare la 
metaforă ne face din capul locului 


lucizi, ne obligă să desfacem meca- 
nismul suspense-ului (de atitea orl 
ferecat cînd funcţiona în sine) și să 
substituim groaza fizică prin angoasă, 
proiecția ei abstractă. _ 

Ca niciodată, Hitchcock a fost 
prizonierul unei idei. Deconspirat, ca 
un detectiv în exercițiul  funcțiunii, 
el ne-a dat, poate tocmai de accea, 
un opus singular şi misterios, o ca- 
podoperă neincoronată, un film perfect, 
cum zicea Radu Gabrea, scu poate 
chiar mai mult ca perfect. 


Octavian MACAVEI 


_ Omul 
ras în cap 


kk 


Producție a studiourilor belgiene. 
Regia: André Delvaux; Scenariul: 


Anna de Pagter, André Delvaux, 
după romanul lui Johan Daisue. ^ 
imaginea:  Chislain Cloquet. Cus: 


Senne Rouffaer, Beata Tyszkiewicz, 
Hector Camer lynck. 


Superbă conștiință acest Del- 
vaux márturisindu-si pur credința 
într-o artă atît de controversată, 
hulită, pedepsită, chiar cînd indráz« 
neste a fi ea însăși, cum e cinema« 
tograful. Prin acest „Omul căruia 
îi plăcea să-și taie părul scurt" 
(titlul original) el se înscrie între 
acei cineaști care afirmă încreză- 
tori independența unei arte. H 
înşiruim după Bergman, Anto-= 
nioni, Buñuel, Robbe-Grillet, 
Jessua si încă cîțiva, extrem de 
puțini: temerarii. 

Despre stilul acestei opere 
prima s-ar putea scrie în termenii 
unui tratat enumerind calităţile 
generale ale artei, începînd cu 
puritatea, simplitatea, coerenţa, 
ritmica, ajungînd pînă la atribu- 
tele rafinamentului si estetismu- 
lui, cum ar fi aluzivul, duplicitarul; 
abstractul. 

Increzátor în valenţele obliga- 
torii artei mature, Delvaux vehi- 
culeazá singur pe teritoriile emo- 
tivitátii si ale abstractului, ale 
psihologismului ca şi obiectivis- 
mului, ale realismului concret ca 
şi ale fantezismului oniric. 

Sint caracteristicile  adevăra- 
tului cinematograf, dar şi marca 
unui talent ieșit din comun, a unei 
inteligente conceptuale sigure, 
a unei culturi rafinate. 

Este sigur că Delvaux are acea 
forţă a straniului care te atrage 
în aventură. Aventură a inteli- 
gentei si a fanteziei, a visării si 
descoperirilor, care te prinde pe 
nesimţite întocmai precum viaţa, 
întocmai precum visul... De aici 
istraniul acelor relaţii obligate si 
în același timp incompatibile între 
vis Si realitate, sursă a tragicului 
acestei opere, a eroului și, în fond, 
a mesajului umanist al autorului. 
Straniul acesta funcţionează ca 
o pirghie a revelatiilor mereu 
reinnoite — precum însuşi auto- 
rul mărturiseşte: „nu știu unde 
și cînd straniul se instalează, nici 
pentru ce, dar aceasta îmi pare 
mijlocul de a revela că înapoia 
lucrurilor există un mister per- 
manent si cá cele mai bune ipo- 
teze asupra sensului lucrurilor nu 
ne explicá niciodatá in totalitate 
ceea ce simțim". 


93 


CR erg ETI TO API TIP a dH rs [n^ 


Lo = 


E 


„al frumuseții, forța 


Explorind terrae incognitae („Omul ras 1n cop") 


Umanismul este de altfel combus- 
tibilul ce propulseazá  aceastá 
explorare spre terroe incognitae, 
subtilá si delicatá, a unei spiri- 
tualitáti tinzînd către limitele ex- 
treme ale deznădejdii sau ale unei 
fericiri supreme. 

Lufnd un caz limită al naturii 
umane, el are putinţa să-şi expri- 
me solidaritatea: cu soarta omului 
In toate ipostazele existenţei. Par- 
curgînd invers drumul lui Alain 
Jessua din „Viața pe dos" de la 
Ínsingurare, atribut al patologi- 
cului, la — convietuire, obligaţie 
şi calitate a spetei, el mărturi- 
Feste înţelegerea şi solidaritatea 
faţă de natura omului. Nu vom 
urma prin a povesti acest film, şi 
asta nu pentru că nu şi-ar avea 
focul, ci numai pentru aceea cá 
un film adevărat, precum este 
acesta, nu se poate povesti aşa 
cum nu se poate povesti muzica, 
pictura, dansul. Vom numi doar 
„Omul cu craniul ras" o parabolă 
exaltind caracterul imperisabil 
nelimitată 
a fanteziei. 

Într-o propozitiune s-ar putea 
consemna: „Nu se va şti nicio- 
dată dacă ela ucis-o cu adevărat”, 
Urmărim un eseu despre ambi- 
guitatea evenimentului fn viața 
unui om, despre primatul vieţii 
interioare, sau despre imperioasa 
necesitate de a face într-o zi bi- 
lanțul. Criza eroului e declanșată 
tocmai de neputinta legárii visu- 
lui de realitate, de imposibili- 
tatea ignorárii existenţei celor- 
lalti.  Cauzalitatea aceasta, tîrziu 
dezvăluită, este atît de stranie, 
că nu putem şti unde încep fan- 
tomele si unde sfirseste realitatea. 
Bilanțul spiritual al eroului — 
lată subiectul — teritoriul nede- 
frișat, în care pătrunde Delvaux. 

Dar faptul că Delvaux urmă- 
reste drumul eroului în criză e 
mai puțin important și într-un 
fel de loc nou: importantă e aici 


poziția autorului și expresia sa 
filmică. Splendidă e revenirea din 
criză, sensul ei revelator asupra 


condiţiei umane. Si aceasta prin 
respectarea tuturor rigorilor 
temei şi stilului, fără nici o eroare, 
fără o rezolvare facilă. Punînd în 
centrul artei sale o aventură a 
psihicului și o poveste de dragoste, 
fie ea și imaginară, Delvaux se 


84 


D 


situează pe  pămînturi fertile 
ale cinematografului poetic. 

Că el posedă misterul acestei 
postici inefabile este abia premiza, 
concluzia 
şi un creator de cinematograf 
este iarăși abia un început. 

Dar -despre acest film nu se 
poate vorbi  concluziv. Poţi doar 
să contribui la o discuție. Rin- 
durile acestea, desigur, vor să 
dea impulsul de interes ce se im- 


pune. 
Savel STIOPUL 


Într-adevăr, 
antitraditional. 
la prima operă că stie să creadă 
în și să apere puritatea cinemato- 


Delvaux este un 
El dovedește de 


grofului. Filmul său releveazó 
un cineost care ore putere să to- 
pească granița dintre realitate 
şi vis, care poate pătrunde într-un 
eu răscolit de obsesii, care priveşte 
detaşat sau participă tumultuos, 
care X descíreozáü gent stările 
de  ombiguitate. Stroniu film 一 
cum spune cronica. Și straniu rea- 
lizotorul său — delicat poet al 
sufletului omenesc, 

Al. R. 


Cum am declanșat 
al dolea rázboi 


mondial 
* 
Producţie polono-sovierică. Regia ş scenariul: 
Tadeusz Chmielewski — După romanul lui 
Kazimierz  Slawinski. imaginea: jerzy Stas 
wicki. Cu: Maria.  Kocinisk, Wirviliusz 
Gryn, joanna ledryks. 


Soldatul Dolasz Frantișek pare 
să fie, în concepția celor care i-au 
dat naştere, un fel de nou erou 
popular  întruchipînd sub un 
aspect năuc și optimist pînă la 
incongtientá, calități şi aspirații 
solide. Pornind de la o vagă 
schemă şvejkiană, personajul 
este conturat cu trăsături groase, 
secvențele  rezolvindu-se de cele 
mai multe ori în limitele comediei 
bufe. Asistăm astfel la folosirea 
întregului arsenal al genului, cu 
urmăriri în goana mare, pocnituri 


că el este un gînditor. 


în cap si nesfirsite încurcături 
provocate de uniforme schimbate 
în dezordinea voioasă a unui răz- 
boi simpatic și inofensiv. 

Adormit într-un vagon pe gra- 
nita germană, în noaptea invazie! 
Poloniei, soldatul Dolasz va fi 
primul prizonier al armatei celui 
de al lll-lea Reich. Urmează o 
lungă suită de evaziuni și peri- 
petii care îl vor purta pe erou 
din lagărele austriece în porturile 
iugoslave, din legiunea străină 
în deșerturile Libiei, apoi în 
Italia şi din nou acasă, unde desi 
ajuns în uniforma nazistă, Dolasz 
se va integra rapid și firesc par- 


tizanilor, reușind să contribuie 
printr-o ultimă stingácie pro- 
videntialá si inspirată la lovirea 
Wehrmacht-ului invadator. 

Filmul are un număr impre- 
sionant de personaje întruchi- 


pînd militari din aproape toate 
armatele în luptă, de naționalități 
şi profesii din cele mai diverse. 
caracterizarea făcută sumar, 
caricatural, duce la schemă. Pe 
ecran se agită o lume nereală, 
construită din  sabloane, accen- 


tuînd artificialul peripetiilor, 
mereu aceleași, ale lui Dolasz. 
Este curios, cá Gesi acțiunea 


propune o mișcare continuă, cu 
trenuri si avioane germane, Jeep- 
uri englezești, vase sîrbeşti și 
italiene, senzaţia este că asisti la 
un spectacol static. Episoadele 
se succed ca tablourile unei reviste, 
aceleași dansuri, alte costume. 
Regizorul Tadeusz Chmielewski 
nu a reușit să dea un sens filmului: 
dacă secvenţa italiană ar apare, 
de pildă, înaintea celei marocane, 
sau dacă vreun episod ar dispare, 
nimic nu s-ar schimba în arhitec- 
tura filmului. Începutul si sfîr- 
șitul acțiunii ne plasează între 
începutul și sfîrșitul războiului 
dar relieful, profunzimea timpului 
$i deci a vieţii, lipsesc. 


Dan COMSA 


Călătorie în jurul 
craniului meu 


Producție a studiourilor din R.P. Uncară: 
Scenariul şi regio: György Révész. imagi- 
nea: György lés. Cu: Zoltán Latinovits, 


Eva Ruttkai, Mari Tàr5:s'k, Im-e Sinkovits, 


Regizorul Révész György a 
încercat un lucru considerat impo- 
sibil; să redea pe ecran lumea de 


idei a  genialului out-sider al lite- 
raturii maghiare, Karinthy Frigyes. 
observator trist și lucid, ironic, 
caustic si  raționalist al realității 
primei treimi a secolului nostru. 
Spirit sensibil, receptiv, curios, 


tentat de jocurile gîndirii, de paro- 
die, de fantastic, de științific, de 
metafizic, el a fost captat împotriva 


propriei. voințe în toate "jocurile" 
catastrofale ale vieții și morții, 
pe care intelectualii din anii. '30 


trebuiau să le înfrunte. Unele lu- 


crări ale sale au fost traduse în 
româneşte: „Confesiune despre 
adolescență“, „Domnul profesor“, 


„Cele două suflete ale Oliviei", 
„Călătorie în jurul craniului meu“ 
(ultimu! titlu servind ca pretext 
pentru filmul de faţă). 

Spumind cuvintul pretext, nu 
afirm că regizorul ar fi falsificat 
originalul. Nu. Dar romanul pro- 
priu-zis — reportajul unei ope- 
ratii de tumoare cerebrală, suferită 
Chiar de autor — este aici mai 
degrabă axul unei antologii Ka- 
rinthy, în care intră o serie de alte 
schițe si metafore esenţiale si carac- 
teristice operei sale, precum şi 
fresca social — istorică a epocii. 
În această lume  suprasaturată de 
Idei, acțiunea se dezvoltă pe mai 
multe planuri: cel al amintitilor, 
cel al fanteziei, cel al gîndiri ra- 
ionale, cel al obsesiilor, cel al coș- 
marului. De fapt asistăm la rela- 
tarea extrem de subiectivă a unei 
operații craniene, în timpul cărtia 
pacientul îşi pierde în cîteva rin- 
duri cunoștința. 

Ce-i drept, te descurci greu In 
această junglă a ambitiei regizorale. 

Antologia construită de regizor 
stă oarecum în picioare, însă sacri- 
fică tocmai fatetele mai complexe, 


mai profunde ale romanului și 
filmul fiind prea stufos ii lipsesc 
“tocmai eleganța, claritatea, conci- 


zia și ritmul atît de caracteristice 
lui Karinthy, Regizorul nu reu- 
geste să distingă, prin alternante 
de stil și de ritm, diferitele planuri 
ale desfășurării. Totul e deopotrivă 
de lung, de solemn, de lent. Meta- 
forele insolite ale scriitorului tra- 
duse „literă cu literă“ în imagini 
de film, ajung nu o dată la propria 
lor negare. Circul, de pildă, în 
loc să sugereze o stare de spirit, 
rămîne doar un decor, o figuratie 
statică şi barocă. Totul seamănă 
mai degrabă a teatru vechi. Oma- 
giul regizorului nu-l ajunge din 
urmă pe scriitor. Craniul aparține 
lui Karinthy, dar de călătorit în 
jurul lui călătorește regizorul, însă 
fără siguranța stápinirii volanului, 

Révész are totuși un partener 
excelent: actorul: Latinovits Zoltàn, 
care trece cu o suplete admirabilă 
peste toate obstacolele. El reuşeşte 
să devină „sufletul cu o mie de 


fete" creat de scriitor, reușește 
să redea viața interioară a unui 
spirit ieșit din comun. 

Anna HALASZ 


SPEO san Gonira 


Cronica vorbeste la un moment 
dot de comunicabilitate. Lipsa 
acesteia mi s-a părut principala scă. 
dere c filmului. Regizorul se men- 
tine tot timpul într-un univers criptic, 


x H " 
fără să ofere spectatorului cheia 
acestuia. Filmul rămîne astfel -un 
dialog între inițiați. Regizorul a 


ombiţionat la prea mult, a fost incon- 
secvent ču sine (filmul n-are un 
stil unitar,  tectrolismul abundă) 
și n-a izbutit să ne facă să trecem 
„Călătoria . în jurul craniului meu" 
decit în categoria exerciţiilor neduse 


pină la capăt. 
Al. R.