Revista Cinema/1963 — 1979/1970/008-CINEMA-anul-VIII-nr-10-1970

nr.10 


ANUL VIII (94) 


revistë lunara 


de cultură 


ciínematograticoa 
Bucuresti Octombrie 1970 


Ln âcgst număr: 
ılmul, 
Stancu? 


Pe Maria Rotaru — actriță de 
teatru și film — am văzut-o de 
curînd pe ecrane în «Canarul si 
viscolul». 


Foto: A. Mihailopol 


CINEMA 
ANUL VIII NR. 10 (54) OCTOMBRIE vE 


Redactor şef: Ecaterina Oprois 


Pe Ann Margret am vázut-o 
cu «machiaj de musical», in «Dra- 
goste la Las Vegas», dar si neta- 
tuatá in «Cindva am fost hot» 


Foto: Columbia Filims S um a r 


Romulus Rusan întreabă: 
lubiti filmul, Zaharia Stancu? 


Filmul românesc si valentele lui 
Unde se ascunde talentul? Al. Struteanu 


Actualitatea 
Procesul 


Radu Cosaşu 


Însemnările unui spectator temperat 


EPOCA NOASTRĂ 


Rochia și filmul 
Deceniul 8 


Filmul fără paşaport 


PANORAMIC '70 


Înaintea unei ploi de vară 


Mirii anului do; 


PROFIL '70 


Idoli de ieri si de azi 
Judy Garland, adolescenta perpetuă 


Letopiset 


Elizza La Porta, olteancá din Craiova 


Aniversare 


Teodor Mazilu 


Corneliu Leu 
Alice Mënoiu 


Constantin Pivniceru 


Eva Sirbu 
Eva Havas 


D.I. Suchianu 


lon Cantacuzino 


D.I. Suchianu la 75 de ani 


Miniaturi subiective 
Tiberiu Olah, sonor sau sonorizat? 


ÍN DIRECT DIN 


Venetia: Mai bine as tácea... 
Varsovia: Daniel Olbrychski, un Hamlet polonez 


Alexandra Bogdan 


Mircea Alexandrescu 
Halina Szypulske 


FILM SI LITERATURÁ 


Histoire illustrëe du cinëma (1) 


CRONICA 


Gelu lonescu 


Paul B. Marian 


Pe ecrane: «Päsärile», «Omul cu craniul ras», 

«Cum am declansat al doilea rázboi mondial», etc 
Animatia: «Calomnia calomniei», «Pádurea 

lui lon», «Gardul», etc. 
Cinemateca: Noua stagiune la «Union» 


Prezentarea artisticâ: Radu Georgescu 


CINEMA 


Redacția şi administrația: 
Piata Scinteii nr.1—Bucuresti 


Tiparul executat la Combinatul poligrafic «Casa Scinteii» — București 


Cititorii din străinătate se pot abona la această publicație adresind comenzile la Cartimex, P.O.B. 134-135, Bucureşti, Romës 


41 017 


Prezemtores grafmi 


Cinematograful este atit de tindr incit 
Sîntem contemporani cu generația care 
a copilărit cu el. 

Cum îl priveşte ea? 

Cum ne propune să-l privim? 


Romulus Rusan întreabă: 
IUBIȚI FILMUL, ZAHARIA NE 


A LE KET 


AS 
AE 


sinteti 
printre 


intii 
lui 
contemporani2. ” 


e Întîiul film l-am văzut cu ochii tatei. 

eMi s-a părut că «Insula» îmi aparține. 

e Romanele mele — niște lungi scenarii. 

e Scenariul nu se poate îndepărta de literatura. 

e İnire artă şi birocratism nu există nici o afinitate. 
e Nu putem răzbate decit prin filme extraordinare. 
e À sosit momentul! 


Citiţi convorbirea din paginile 13-14 


festivaluri 


Veneția 

se 

scufundă 
mai 

încet 

decit 
festivitățile 
ei. 


Un Skolimovski neobișnuit 


Venetia 
70 


Al BINE AS TACE 


Nu este o fotografie de teatru, ci un cadru din filmul lui Laurence Olivier, «Trei sürori» 


“dar nu má lasá inima 
Pot spune acum cred ca 
sint in másurá sá vorbes 
despre festivalurile cine- 
matografice nu ca un turist 
care trece printr-o statiune balneará 
unde o atractie de seamá o constituie 
întîlnirea cinematografică ce grupează 
citeva filme noi, citiva actori agreati 
de public, citiva regizori, în genere 
destul de putin cunoscuţi acestuia, si 
încă o specie a acelui «genus cinemato- 
graphicus» numită producător. (Des- 
pre acesta cu greu ai putea găsi pe ci- 
neva in măsură să spună ce rost are in 
legătură cu un film, deși el tine toate 
itele). 

O asemenea intilnire se cheamă festi- 
val, dar cea mai veche dintre ele. in- 
tilnirea venetianâ, ajunsâ in 1970 la a 
31-a editie, si-a luat de la bun inceput 
numele de Mostra Cinematografica, 
adică expoziție cinematografică fără sá 
fie, la drept vorbind, diferită de ceea 
ce se cheamă festival. Nu diferă ca 
structură dar calitatea ei principală era 
cindva exigenta. Era considerată cea 
mai importantă şi exigentă manifestare. 
Astăzi... 


Terra cinematographica 


În ultimii ani, cum prea bine se ştie, 
festivalurile s-au aflat în atenţia con- 
testatiei, au fost intrerupte, li s-a dat 
alt curs, li s-au impus schimbări, s-a 
cerut desfiinţarea sau reorientarea lor 
Cu toare vitregiile, festivalurile s-au 
înmulțit, au proliferat. Şi pe măsură 


ce filmele mari, care ar putea răspunde 
si innobila un festival, sint din ce in ce 
mai puţine, numarul testivalurilor este 
din ce în ce mai mare. Ultima lor spe- 
rantá este să se profileze, sá se speciali- 
zeze pe genuri, pe probleme, pe cine- 
matografii, etc. Numárul lor mare si 
dispersarea pe glob te pot ajuta insá 
së tratezi o hartë completá a Terrei 
cinematografice festive. Din Canada 
pini la New Delhi si Ceylon, de la 
Beyrouth la San Sebastian, de la Mar 
del Plata in Argentina la Accapulco pe 
coasta mexicanâ a Pacificului, de la 
Edinbourgh pinë in Tunis si “de la 
Cannes la Sidney, de la Karlovy-Vary 
la Pola si de la Salonic la Mannheim, ca 
së citez doar la intimplare, oricum ai 
privi globul pămintesc, descoperi tra- 
iectorii cinematografice şi traseele unor 
ciudati turisti, unii dintre ei trăind un 
adevărat nomadism festivalier. 

Cuvintul Festival a căpătat o anume 
magie, care, de fapt, îşi exercită incan- 
tatia mai ales de la distanţă. Din apro- 
piere sau dinlăuntru, el predispune 
dimpotrivă la realism, la un realism 
foarte critic. 


Cämäsile festive 


lar cînd ducindu-mă în toamna asta 
spre Veneţia am dat cu ochii, la Roma. 
deasupra unui mare magazin de lenje- 
rie bărbătească, peste un imens panou 
care anunţa «ll Festival della Camiccia» 
(ati înţeles, desigur, cë este vorba de 
un «Festival al cëmisiis), mi-am € 
seama că vremea adevăratelor festiva 


luri a început să apună, asemenea vremii 
adevëratilor Arnoteni ai lui Mateiu Ca- 
ragiale. Desi, după cum mă asigura 
un gazetar englez, un obișnuit al festi- 
valurilor, acestea nu mor niciodată ci 
se schimbă la față. 

Am ajuns la Veneţia unde, de citiva 
ani, fiecare inițiativă este spre mai rău. 
Dar aici, în cetatea lagunară, nu poți 
discuta numai despre film. Trebuie să 
til seama de ansamblu. S-ar părea că 
venețienii vor să se vorbească despre 
urbea lor așa cum vorbea Hemming- 
way despre Parisul anilor '20 ca depre 
o continuă sărbătoare. De aceea la 
Veneţia manifestările se tin lanț. N-am 
să le mentionez pe toate. Pe cea mai 
picantă dintre ele chiar o las de o parte 
cu regret: alegerea Miss Veneției, un 
eveniment anual. Dar bienala de pic- 
tură ameninţă să se destrame, Mostra 
cinematografică amenință să decadă, 
Veneţia însăși ameninţă să se scufunde, 
regiunea Venetia-Giulia ameninţă să-și 
schimbe harta etnografică în urma exo- 
dului de venețieni spre terra ferma. 
Toate aceste probleme intră în cadrul 
unor probleme generale, care amenință 
stabilitatea guvernelor, etc. 

Si-atunci ce face Mostra cinemato- 
grafică? Ca de obicei, cind o instituţie 
este in criză si nu ştie exact ce să facă, 
se reorganizează. Nimeni nu ştie cit 
durează acest proces, nici la ce va duce 
el, dar se stabileşte un climat de pro- 
vizorat (care durează, dacă ar fi doar 
pentru a respecta vorba cea veche) 
Venetia 2 desfiintat pe rind pre-selectia, 
prezenta riguroasă a creatorilor, pre- 
- se film (faimosul Leu de aur, 
- saw de bronz), premiile pen- 


= 


jemenea vremii 
Mui Mateiu Ca- 
m mă asigura 
bisnuit al festi- 
or niciodată ci 


ende, de citiva 
E spre mai rău. 
Beard, nu poți 
im. Trebuie să 
S-ar părea că 
rbească despre 
bez Hemming- 
r 20 ca déspre 
De aceea la 
in lanț. N-am 
be. Pe cea mai 
plas de o parte 
5 Veneției, un 
bierala de pic- 
rame, Mostra 
kë së decadă, 
si se scufunde, 
ameninţă să-și 
H îm urma exo- 
E terra ferma. 
îmeră in cadrul 
«care ameninţă 
etc 
stra cinemato- 
md o instituţie 
act ce să facă, 
mi nu știe cit 
ti la ce va duce 
climat de pro- 
facă ar fi doar 
ba cea veche). 
nd pre-selectia, 
eatorilor, pre- 
sul Leu de aur, 
, premiile pen- 


tru creatia actoriceascá (traditionala 
cupá Volpi), a renuntat la prezenta ma- 
rilor filme,incepindu-se acum goana nu 
dupâ filme mari, ci noi, necunoscute 
adicâ, dar fârâ garantia ci o datâ cu- 
noscute li s-ar putea certifica vreo 
oarecare valoare. Veneţia a desființat 
aproape criteriul filmului în expresia 
lui estetică, în primul rind, optind pen- 
tru prezența filmului de orice fel si de 
oriunde, crezindu-se probabil că a găz- 
dui orice film face mai democratic si 
că a ocoli valorile certe este semn de 
avangardism. 


Post-selectie 


In numele acestei conceptii am vizio- 
nat 23 de filme «invitate», am asistat 
la o retrospectivá Langdon si la citeva 
alte filme aduse in "vizionări speciale, 
numite «de informare». 

Dacá retrospectiva a fost in sine me- 
ritorie, desi o selectie mai riguroasá 
ar fi servit si aici mai bine re-cinstirea 
acestei mari figuri a filmului american 
de acum vreo patru decenii, despre rest 
nu se poate vorbi decit fácind noi o 
post-selectie obligatorie: «Clownii» lui 
Fellini, «Maidstone», film scris, realizat 
si jucat de celebrul scriitor american 
Norman Mailer, si intr-o mâsurâ «Oa- 
meni potrivnici», filmul lui Francesco 
Rosi, care, de fapt, este filmul unui 
mare, unui uriaş operator, Pasqualino 
De Saritis, laureat al Oscar-ului. 

İn rest, teatrul tılmat «Tre: surori» 
al lui Laurence Olivier este vetust si 
de o mare tristete cinematograficä, 
«Socrate» al lui Rossellini este un re- 
cital actoricesc pe o temá de teatru 
antic, tratatá cinematografic pentru 
televiziune. lar celelalte filme sint fie 
deceptii adinci, fie banalitâçi fără pre- 
tentii, uluite ele insele de a fi ajuns la 
Venetia. 

Vom vorbi așadar, în numărul viitor, 
despre filmele acestei post-selectii fá- 
cută de noi sub flamura festivalului 
venețian. 


Mircea ALEXANDRESCU 


«Poveste de dragoste» de Szabo a trăit doar 2 ore. Apoi s-a stins in complezente. 


Karina a fost încă o datë vedeta Veneţiei, deşi «Verigheta» a trecut neobservat. 


„lilika“— lumea copiilor alienati 


Pola'70 


Încotro? 


La Pola, pe coasta Adriaticei, se 
fine în fiecare vară un festival naçio- 
nal care, prezentind întreaga pro- 
ductie a anului, constituie un bun 
mijloc de a face o trecere în revistă, 
de a constata unde se află filmul 
iugoslav. Este de altfel o întrebare 
pe care fiecare cinematogralie şi-o 
pune in răstimpuri regulate. Şi e 
bine că o face. Sint prezenți realiza- 
torii, presa iugoslavă și cea străină. 
Fiecare tilm este trecut prin toate 
furcile caudine; se înfruntă adesea 
nu atit presa cu realizatorii, ci destul 
de des realizatorii între ei, adepţi ai 
uneia sau a alteia dintre tendințele 
manifeste. Ei sint foarte preocupaţi 
de calea pe care o va apuca filmul lor. 
Pentru că astăzi, de o parte stau pro- 
ductiile monumentale inspirate de o 
istorie foarte apropiatá (perioada ce- 
lui de al doilea rázboi mondial) cu fil- 
me care au a se másura cu modelele 
remarcabile ale genului. Însăși «Bátá- 
lia pentru Neretva» a lui Bulajic a 
trebuit să suporte comparatia, ade- 
sea în mod anevoios, cu modelul 
furnizat de «Kozara»; pe de altă 
parte, o seamă de realizatori și mai 
ales debutantii se simt atrași de 
problematica actualitätii încercînd să 
impună un film de dezbatere. La a- 
ceastă întîlnire de la Pola se considera, 
de pildă, că filmul «Gărgăunii din 
cap» al lui Mişa Radoievici ar fi un 
model la rindul său. 

Aici, deocamdată, filmul iugoslav 
este destul de nebulos, pentru că, 
în concepţia multor realizatori, pro- 
blematicei de actualitate i se caută 
modele si formule, i se caută adică 
o expresie artistică «de import». 
Astfel incit, între datele conflictuale 
şi imaginea pe care o capătă ele în 
film există o neconcordantë, ceva ce 
dă un aer de neverosimil, cu nişte 
personaje care nu calcă încă pe meri- 
dianul lor. În ansamblu însă, în filmul 
iugoslav, privit în producţia sa din- 
tr-un an, se simte o căutare febrila 
si o încercare de înnoire, de adap- 
tare la imaginea lumii în care sc 
naște el. 


M. AL 


De ce a murit Socrate, se ştie. Filmul lui Rossellini a murit însă pentru cë nu e film 


«Moara cu noroc», o coborire in mitologie 


UNDE... ascuna: 


«Talentul e ca banul. 


Îl ai, îl ai. 
Nu-l ai, 
nu-l ab. 


PA In varë, am fácut parte 
din juriul Festivalului Na- 
tional al Cinecluburilor Pi- 
AN onieresti de la Poneasca: 
dincolo de Steierdorf-A- 
nina (Caras-Severin), intr-o fostâ casá 
de vinátoare ascunsá jur-imprejur de 
solemne si fermecătoare păduri de fag. 
Am vázut aproape nouázeci de filmu- 
lete, concepute, realizate si jucate de 
copii, cu teme induiogátoare dar si 
pline de semetie... de cele mai multe 
ori semánind izbitor, natural, pástrind 
proportiile, cu temele mai marilor lor 
confrati de mestesug. Si semánind, 
deasemenea, in aranjamentul si suita 
numelor de pe generice, ca si in a 
máruntelor pasiuni stirnite de moment 
şi de miza pusâ in joc. İn acele zile de 
atmosferë sârbâtoreascâ, desi incor- 
datë, mi-am verificat in mic niste 
vechi si incë semi-dezlegate ginduri, 
hai së le spunem mari, referitoare la 
cinematografia noastrë. Poate incita- 
rea aceasta së parë derizorie la prima 
ochire. Nu este. Uneori nimicurile 
genereazë efecte mari, butada nu-i 
pe de-a-ntreaul dezmintitë. lar sub- 


semnatului, cu slabele lui mijloace de 
convingere cinematic-cazuisticë, i-ar 
fi chiar foarte greu s-o dezmintá 

La urma-urmelor, cam despre ce ar 
putea fi vorba, acum, cind fosta vesnic 
tinára cinematografie románeascá are 
pretentii la tigári tari, bárbátesti, la 
pantaloni reiati de galë si, de ce së ne 
ascundem, chiar la mariaje co-pro- 
ductionale ferme sau de diverse til- 
curi? Cam despre ce ar putea fi vorba 
acum, cind ni s-a ingrogat (sau cel 
putin pretindem cë ni s-a ingrosat) 
vocea, cind avem, in sfirsit — maestri 
ai genului, li avem si pe alfii in devenire 
şi ne gindim voiosi şi încrezători că 
vom avea in continuare, fiindcá nu se 
poate së nu-i avem in fara aceasta 
binecuvintatá de harul pámintului si 
al... da, sper cë fiecáruia i-a dat in 
gind cu brutalitate ce o së urmeze: 
al talentului. Bineinteles. In aproape 
douëzeci de ani, am fëcut fel de fel de 
filme. Facem de citiva ani si filme 
a la maniëre de. Facem si filme istorice. 
lar pentru cë am ajuns la acest capitol, 
fie-mi îngăduit să-l citez dintre toate 
pe cel care va fi o certă reușită a fastu- 


«Directorul nostru» demonstrind vitalitatea satirei 


Pădurea spinzuraţiloru 


lui si a jocului frumos pe o temă 
prețioasă şi de anvergură — «Mihai 
Viteazul». Facem filme polițiste, cu 
detectivi oficiali și spioni subterani. 
Facem, facem și iar facem — și ne 
gindim într-o dulce și nepăsătoare 
visare, ce nu poate să indispună pe 
nimeni, la acel ingrat substantiv de 
genul ambigen (destul de ambiguu 
pentru unii), provenit din strămoşescul 
talentum, de fapt antică măsură de 
greutate și monedă de circulație largă, 
primind prin figurativ sensul de ap- 
titudine, superioritate naturală sau do- 
bindită de a face un anume lucru. În 
cazul nostru, de a face filme de cinema, 
şi, de asemenea în cazul nostru, dar 
voit pleonastic, de a face filme de cine- 
ma cu talent. 


După acest larg ocolis (in limbaj 
militar se cheamă atita de frumos: 
«marş de apropiere»), s-o pornim pe 
drumul cel drept spre lumina adevăru- 
lui ce-și așteaptă demonstrația. Un 
lucru e sigur: în ani, cinematografia 
s-a îmbogăţit cu o seamă de persona- 
litáti regizorale de prestigiu, si după 


dramă a istoriei moderne 


atitea colocvii, dezbateri, cronici și 
aprecieri, cred că nu mai este cazul 
să intervin și eu cu exprimări de o 
concreteță demnă de un al doilea 
Jacques de Chabannes, senior de la 
Palice. Tot în ani, publicul a vizionat. 
citeva pelicule de interes şi calitate: 
«Moara cu noroc», «Directorul nos- 
tru», «Desfășurarea» — din cele vechi, 
si «Setea», «Străinul», «Pădurea spin- 
zuratilor», «Dacii», «Reconstituirea» 
şi unul sau doi «Haiduci» — din cele 
mai noi. Estimarea e aproximativă și 
nu tine a fi exhaustivă — dulce cuvint. 
Și totuși, discret murmur arghezian, 
încă e prea putin, e foarte puţin. Fiind- 
că, să mi se ierte expresia ce poate 
nu-și găseşte locul într-un astfel de 
context, vremea gargarelor a trecut, 
iar apa de ploaie, în cel mai bun caz, 
nu-i agreată decit de pămint sau de 
părul feminin prea din cale-afară de 
gras. 

Am avut și avem condiţiile unei cine 
matografii onorabile. Fără să ne im 
bătăm cu cuvinte mari, am avut condi 
tii pentru crearea unor veritabile ca 
podopere: nu le-am creat... De ce? 


«Desfășurarea», revelația unui peisaj social 


, cronici si 
Reste cazul 
Wimäri de o 
n al doilea 
senior de la 
si a vizionat 
į şi calitate: 
sctorul nos- 
cele vechi. 
durea spin- 
nstituirea» 
— din cele 
bximativä si 
lulce cuvint. 
arghezian, 
puțin. Fiind- 
ia ce poate 
astfel de 

a trecut, 
hai bun caz, 
înt sau de 
-afară de 


e unei cine 
să ne im 

avut condi 
tabile ca 

De ce? 


«Sträinul» sau destinul unei generaţii 


TALENTUL? 


Există și o soluție de minimă rezisten- 
tâ; francezul are o vorbă: «passons 
outren — să trecem peste. Să trecem 
adică, peste acest de ce, îmbărbătin- 
du-ne că timpul n-a intrat în sac şi 
nici steaua noastră n-a apus. Şi că 
mai avem timp de demonstrat. Se 
prea poate să fie şi așa, personal însă 
am o rezervă, o nedumerire si, aș 
putea spune, o uşoară jenă, o uşoară 
și amărită jenă: blestematul acesta de 
talent unde se ascunde? A obosit el 
sau au obosit puţinii lui posesori? 
Pentru că nu se pot face filme numai 
pentru ca să se facă si să se îndepli- 
nească un plan, numai pentru ca să 
spui: «Eu sint regizor și ăsta e scena- 
rist. Împreună facem un film. Subiec- 
tul? Ce are a face subiectul. Totul e 
să se miște ceva pe ecran, indiferent 
cum. Cu cit va fi mai încilcit, cu atit 
mai bine, Cu cit va fi mai abscons, 
cu atit vom fi mai mari. Cu cit nu vom 
spune decit adevăruri efeminate şi cu 
jumătate de gură, cu atit critica va 
muri în extaz. Publicul? Nu ne-ntere- 
sează. Arta n-are nevoie de public, ci 
de noi, artiștii. Talent? La ce foloseşte? 


E o noțiune metafizică si aristotelica. 
N-avem treabă. N-avem de loc treabă. 
N-avem chiar de loc treabă». 


Păcat, copii. Mare păcat. Nu știu 
cum, vizionind filmuletele de la Po- 
neasca, între fetiţele şi băieții aceia 
plini de rivnă, poezie și talent — indi- 
ferent de calitatea peliculelor prezen- 
tate — m-am simțit cuprins de nostal 
gie: aproape nostalgia pionierului din 
Far West ce vroia să-și clădească o 
țară, furind femei, pocnind din pistoale 
si călărind prin preerii, de git cu pielea- 
roşie frate. Dar tara aceea şi-a clădit-o, 
asta-i principalul. Vizionind filmule- 
tele de la Poneasca, m-am gindit că 
fetiţele şi băieţii aceia plini de rivná, 
poezie și talent vor veni, poate, miine, 
în schimbul doi, să-i tragă de urechi 
pe regizorii si scenariştii ce de ani de 
zile luptă pentru o cinematografie mai 
bună. Dar cu cită minimă rezistenţă! 
M-am mai gindit, în acele solemne și 
fermecătoare păduri de fag, la amicul 
meu de totdeauna, Ingmar Bergman, 
mi-au sunat, în acele solemne și ferme- 
cătoare păduri de fag, fraze pe care le 


«Dacii», punct de plecare al unei epopei 


A 
E 
Y 
| 


«Reconstituirea», o disectie a caracterelor 


ştiu pe dinafară: «Un film, asta incepe 
pentru mine cel mai adesea prin miş- 
cări embrionare foarte vagi: o replică, 
două-trei cuvinte schimbate-n grabă, o 
idee indecisă dar seducătoare, fără 
relații particulare cu situația actuală. 
Poate să fie o măsură muzicală, o 
undă luminoasă în stradă... E vorba, 
deci, de impresii fugitive. Dispar la fel 
de iute cum au și venit, dar, ca un vis 
frumos, lasă uneori în urma lor un 
sentiment de regret... Dacă mi se pare 
că această masă pe jumătate organi- 
zată are destulă fortë ca sá se trans- 
forme într-un film, mă hotărăsc să-i 
dau viață si redactez scenariul...» Da. 
Aşa este. Aşa trebuie să fie. Dacă 
masa aceea pe jumătate organizată 
n-are destulă forță sê se transforme 
într-un film, nu trebuie transformată 
într-un film. O transpui totuși? Munca 
devine inutilă, pică în poncif, 
Profundele amoruri au şi profundele 
lor mizerii, l-ar cita cu seriozitate 
Florian Potra pe Scarpia din Tosca. 
Şi sint, sub specie aeternitatis, și voi 
fi mereu de acord cu el. Fiindcă, după 
atitia ani, e timpul ca filmul românesc 


Avem condiții pentru 
a crea capodopere. 


Nu le-am creat. 
De ce? 


să iasă din propria-i găoace meschină 
și să se avinte spre limanul mult astep- 
tat. O spunem nu numai ca să spunem 
şi noi ceva — ci o spunem cu toată 
seriozitatea, indiferent de banalul ex- 
primării. Deci, să ne talentăm, asta e 
lozinca, altfel nu se mai poate. Se 
supără toți si nu e bine. Și publicul 
ne-ntoarce spatele, cum de altfel mi se 
pare că se și intimplá, ceea ce iar nu e 
bine. Să ne mai gindim si la el, înainte 
de a ne gindi numai la noi și la acele 
subtirele subiecte pe care le elaborăm 
şi de care n-ar prea trebui să fim chiar 
atit de tantosi și dezabuzati. Dacă se 
așteaptă ceva de la noi, să nu dezamă- 
gim, să nu melancolizăm așteptarea. 


Și, înainte de a incheia,am să citez 
ceva. Ceva teribil de adevărat şi care se 
referă exact la ce am monologat pină 
acum. 

«Talentul e ca banul: îl ai, il ai; nu-l 
ai, nu-l ai». Punct. Si de la capăt: 

N-am spus-o eu. A spus-o un alt 
prieten al meu, Salom Alehem. Ceea 
ce e cu totul și cu totul altceva. 


Al. STRUTEANU 


«Haiducii», tentatia unui gen popular 


Foto: A. Mihailopol 


N 
ca prin farmec toate 
si creației actorului 
obit tehnicii, montajului, 
rei etc. Toate acestea îi cer acto- 
AAE Tor Este ceea ce se cere 


În faja obiectivului i de 
acele argumente ale actorului in per sin cu 
“de cinema! Şi Motoi a înțeles că Platoul de 


| 
| 
| 


insemnarile , 
çe İn materie 
RS de pus suf letul 
spectator Gl 
e E pe masá 
“mpera ME 
et të nu existë 
inovaţii. 
Nu mai e 
nevoie . 


së fi dejunat cu 
Carol cel Mare 
ca sá al 

dreptul 

să scrii 

memorii. 


Desen de 
Cik Damadian 


un fel de prefaţă, care e, de fapt, o scuză... 


Moda circulă și în zona eternă a artei; de la o vreme toate urile lite- 
rare au fost cu graţie date peste cap, s-a căutat să se găsească farmec tocmai 
acolo unde nimeni nu se aștepta... Așa au apărut anti-romane. Așa au apărut 
anti-memorii. Așa au apărut anti-jurnale... Așa se face că alături de vedete 
noi sîntem rásfátati si cu anti-vedete... Scandalul de data asta e însă mai de 
suprafață. Nu există nici un motiv de îngrijorare; totul merge ca înainte. 
Anti-romanele sînt de fapt tot romane... Anti-memoriile — pînă la urmă — 
tot binecuvintatele memorii sînt. Anti-jurnalul tot un jurnal tradiţional este, 
aici nici n-ai ce să dai peste cap, oricîtă fantezie ai avea. În materie de pus 
sufletul pe masă nu există inovaţii. Jurnalul nu poate să fie decit jurnal, ori- 
cum ai lua-o... Totuși, în aceste noi denumiri polemice există în afară de 
multă cochetărie și un dram de adevăr. Autorii cu pricina s-au plictisit de 
caracterul prea intimist al memoriilor şi jurnalelor, de suspiciunea care 
plutea și încă mai plutește peste aceste binecuvintate genuri...-E nevoie 
desigur de multă vanitate ca să te apuci să scrii un jurnal, pentru așa ceva 
trebuie sá porneşti de la ideea că orice meditaţie a ta în fața micului dejun, 
sau chiar numai lista micului dejun fără meditație, reprezintă un interes 
general... Cînd iti notezi în jurnal: „Azi, miercuri 17 octombrie, am mîncat 
ceai cu piine prăjită”, trebuie să fii convins că peste o sută de ani lumea se 
va emotiona la gîndul că tu, într-o anume dimineaţă, ai mîncat ceai cu. piine 
prăjită... Dar trebuie să fii cineva ca sá emotionezi lumea peste un veac 
cu asemenea amănunte... Altminteri, degeaba mëninci ceai cu piine prăjită... 
Dintre milioanele de oameni care mănîncă dimineaţa ceai cu pîine prăjită, 

umai cîțiva — doi, trei — reușesc să ne emotioneze... 


siluete poloneze 


Olbrychski ştie foarte bine 
că înfățișarea poate constitui 
un handicap: actorul care 
joacă un rol impus de fizicul 
său nu se poate identifica 
cu personajul jucat. Nu-l mai 
poate crea. Or, pentru Olbry- 
chski, tocmai în acest proces de creaţie rezi- 
dă satisfacția muncii, a medicaţiei și a emo- 
tiilor artistice. lar lui îi plac dificultățile. 
Despre interpretarea excelentă a lui Azja 
din filmul „Pan Wolodyjowski”, el spune cë 
a fost ușor de interpretat, pentru că eroul e 
atit de sugestiv prezentat de Senkiewicz, 
incit actoru'ui nu-i mai rămîne decit să urme- 
ze cu fidelitate indicaţiile scriitorului. Ni 
se pare totuși prea multă modestie din 
partea lui; altfel, cum s-ar putea explica că 
Olbrychski e la fel de veridic şi convingător 
in rolul impetuosului şi E A 
asiatic Azja Tuhajbejowicz, ca 
glacialului rege Carol al XII-lea al Suedi 
filmul „Contesa Cosel"? 


Daniel 
Olbrychski, un 
Hamlet polonez 


iecare rol, spune Daniel Olbrychski — 
trebuie să-l constringá pe actor să-și caute 
propria lui personalitate. Aceasta poate fi 
ascunsă profund, citeodată chiar ignorată. 


Memoriile erau şi mai pretentioase. Trebuia să-l fi cunoscut personal pe 
Filip al Spaniei sau pe Napoleon sau măcar pe unul din Ludovici, ca să ai 
reptul să scrii memorii. Altfel, degeaba... Nici memoriile lui Casanova n-ar 
avea haz dacă autorul nu ne-ar fi povestit cum arăta Voltaire cînd se infuria. 

Jurnalul şi memoriile erau pînă acum genurile literare cele mai aristocra- 
tice, privilegiul celor cu o viață sufletească bogată sau cu relaţii la curțile 
princiare. Aceste genuri erau si privilegiul celor convinși de eternitatea lor; 


"ei aveau puterea sau mai curînd ambiția de a scrie pentru cititorii veacu- 


rilor viitoare. Acum, aceste genuri pretentioase s-au mai democratizat, au 
devenit mai modeste, nu mai fac concurenţă eternității. Memorii — poate 
să scrie oricine. Nu mai e nevoie să fi dejunat cu Carol cel Mare ca să ai 
dreptul de a scrie memorii. Viaţa fiecărui om a devenit la fel de spectacu- 
Joasă ca și viața unui suveran sau a unui temut conducător de oști. De 
jurnale, ce sá mai vorbim... Ele nuse mai scriu cu indicatia de a fi dezvăluite 
doar după 50 de ani de la moarte, ele se scriu de la 20 de ani şi merg 
direct în tipografie... Nici nu e nevoie de viaţă interioară... Viața interioară 
vine cu timpul... 
lată de ce vreau și eu să profit de democratizarea acestor genuri literare 
pentru a putea scrie jurnalul unui om care n-a reușit încă să înţeleagă cine- 
matograful. Bineînţeles, eu sînt vinovat, de aceea am si spus limpede că nu 
înțeleg această artă, şi unde e ignoranță greu se poate naşte iubire. N-am 
obsesia eternității și aceasta este încă un mare avantaj, voi avea doar grija 
de a mă exprima cît mai exact. Dar cred că însemnările unui spectator tem- 
perat ar putea fi de un oarecare interes — nu zic folos, Doamne fereşte — 
spectatorilor-prea entuziaști, 
Teodor MAZILU 


Actorul crede că așa trebuie să joci, pentru aprofundează 2 problemele spiritului gi ale 
că aşa e realitatea contemporană: dinamică,  neantului şi in același timp minujeste cu 


plină de contradicții, cu un ritm accelerat, 
Lui Olbrychski ii place să interpreteze oameni 
nobili.Wajda spune despre el: „Daniel preferă 
personajele cu caractere eroase; acesta 
este un reflex frumos gi plin de tinereţe“. 
De exemplu, in filmul lui Wajda, „Totul de 
vinzare“, el trebuia să joace rolul unui om 
care vrea să-şi atingă scopul cu orice preț. 
Dar Olbrychski n-a acceptat: „Eu nu sint, 
şi nu vreau să fiu aja”, a susţinut el, Pină la 
sfirsit, şi-a interpretat personajul cu totul 
altfel decit era descris în scenariu:i-a înlocuit 
cinismul printr-o dăruire autentică, printr-o 
trăire sinceră gi juvenilă. 


Deși nu are decit 25 de ani, a jucat în 15 
filme. Zelul lui Olbrychski în timpul lucrului 
este binecunoscut. Înainte de a turna scenele 
de box, de duel sau călărie, el îşi consacră 
luni întregi antrenamentului, pe care-l con- 
sideră nu o obligaţie profesională penibilă, 
ci însăși ocazia de a trăi senzațiile şi sentimen- 
tele aduse de noul rol. Ce i-a adus filmul 
„Boxerul”? „Dintotdeauna mi-a plăcut boxul. 
Filmul mi-a permis să trăiesc o aventură 
mare, altfel total inaccesibilă în viaţa mea.” 


indeminare spada. Hamlet este în viziunea 
lui Olbrychski un om modern, frimintat şi 
activ. Actorul a cîştigat spectatorii cu această 
concepţie proprie şii- a convins prin sinceri- 
tate, spontaneitate gi autenticitate. g 
Arta interpretativă a lui Daniel Olbrych: 
nu încape in tiparele opiniilor gata-făcute 
univoce, el însuși fiind mişcare, meditaţie 


şi visare. 
Halina SZYPULSKA 


..şi clasice („Pan Wolodyjowski"), 
frămîntarea omului modern 


Dar cind îi descoperim filonul, ne realizim 
prin artă toate visurile. Actorul devine congti- 
ent că nu-și va İnşela spectatorul, cá-iva capta 
interesul, că-l va face să se identifice cu per- 
sonajul, cu el. Pentru aceasta însă actorul nu 
se poate mulţumi numai cu o simplă adaptare 
la rol. El trebuie să găsească resurse de 
invenţie şi imagin: , să aibă o viziune pro- 


Olbrychski aduce în rolurile con- 
temporane... . (,Vindtoare ae 
muşte“) 


oameni complexi, în dezacord cu ei înşişi, 
într-o căutare permanents. În ,.Jowita" e un 


Dar culmea creaţiei lui Olbrychski nu e 
în film ci în teatru, unde s-a impus cainterpret 
al lui Shakespeare. „Shakespeare — spune 
el — a lăsat anumite goluri, pe care fiecare 
operă le completează cu sensuri noi. Şi fiecare 
actor, după propria lui personalitate, umple 
aceste goluri lăsate intenţionat de Shakes- 
peare." Se İntimplâ rar, ca Hamlet, unul 


prie a personajului şi idei, multe idei, tinăr sportiv, un bărbat sfisiat de antinom i 
K de = së şi Marek Arens din .fowita” (film regizat 
De aceea lui Olbrychski ti place maniera de Morgenstern), si Franek din ,Saltul” lui 
de lucru a lui Andrzej Wajda, care dio Kaziemierz Kutz, sau Tolek din ,Boxerul” 
importanţă considerabilă improvizatiei, aso- de ul pe te — tofi sint energici, 
ciaçiei libere de idei şi-l lasă pe actor să-și combativi, interesaţi de viaţa din jur, duşmani 
urmeze impulsurile şi intuiţia. Olbrychski, ai convenientelor, căutători pasionaţi de 
care arată ca un adolescent, creează adesea adevăr, 


dintre cele mai dificile roluri ale repertoriului 
mondial să fie încredinţat unui actor atit de 
tinár şi de lipsit de experienţă scenică, Şi 
totuși Olbrychski a reuşit o creaţie memo- 
rabilâ in care l-a exprimat pe eroul shakes- 
pearian într-o manieră nouă, diferită de cele 
precedente. Hamlet-ul său este în egală 
măsură un filozof și un om de acţiune; el 


À 


7 


Na EE IE 


iubiti 
filmul, 


ZAHARIA 


Șoseaua Kiseleff, fistit 
de limuzine pe asfaltul 
încins, o curte umbroa- 
să, pustie, statuia lui 
Eminescu înaltă si 

crudă ca arborii din jur, scări 
scirtiitoare mirate de absența poeți- 
lor contemporani şi, în acest vid de 
sfirsit de vară, în cabinetul său de 
la Uniunea Scriitorilor, neobositul 
președinte Zaharia Stancu. E încă 
dimineaţă, pe masă corespondența 
nedeschisă, presa mirosind a cerneală, 
ziare cu fotografii de pe litoral, un 
reportaj colorat despre o filmare. cu 
zece mii de figuranti so carte străină 
cu un nume ușor de tradus: „Um 
pedaço de terra" — „Un petec de 
pămînt", în limba portugheză. 

— "Operele Dvs. au un destin asemë- 
nátor, în multe privințe, aceluia al 
filmului: ocolesc pămîntul, dáru- 
indu-se rind pe rind graiurilor și 
popoarelor. Dar aceasta este — mărtu- 
risesc — numai o introducere, o 
racordare la subiectul spre care inten- 
tionez să vă corup. Problema pe care 
vreau să v-o pun ar fi următoarea: 
lubiti filmul? Vë numärati printre 
întîii lui contemporani. Generaţia Dvs. 
a fost contemporană cu filmele lui 
MEliăs, pe urmă cu intrarea filmului 
în virsta lui conștientă, cu devenirea 
lui ca artă. Ceea ce pentru noi este 
perspectivă completă, pentru Dvs. a 
fost drum bătut din aproape în 
aproape, mëruntit cu pasul, încercat 
cu sensibilitatea. Am fi curiosi sê ne 
jalonati din unghiul Dys. subiectiv, 
de martor ocular, etapele . acestui 
drum. Mai exact, së ne vorbiti de 
filme ca de niste prime iubite. Si ca 
să începem cu începutul: care a fost 
intiiul film de. care vë amintiți, 
Intliul film pe care l-aţi văzut? 

— Întrebarea are, pentru mine, 
două răspunsuri. İntiiul film de 
care îmi amintesc nu este'si fnttiul 
pe care l-am văzut: pentru că l-am 
Văzut cu ochii tatei. Lucrul cel mai 
interesant este că tata nu știa carte, 
Prin 1909—1910, el a plecat la 
Bucureşti să-l vadă pe fratele meu 
Gheorghe, care era elev la Seminarul 
Central. Bineînţeles, fratele meu, 
care avea 17—18 ani, l-a luat pe 
tata și l-a dus la un cinematograf, 
unde rula un film franțuzesc. Filmul 
avea ca subiect anul 1812, cu expedi- 
tia lui Napoleon la Moscova, cu 
arderea și părăsirea Moscovei, cu 
retragerea pinë la Berezina, si 
dincolo de Berezina, a rámásitelor 
armatei franceze. Am spus mai 
înainte că tata nu avea carte; dar 
avea © memorie si un dar al poves- 
tirii rar intilnite. Întors acasă, a 
uitat sê ne spuná dacë pe fratele 
meu Gheorghe l-a găsit sănătos, 
ne-a adunat însă în jurul lui şi, mai 
bine de două ore, ne-a povestit 
filmul, cu toate, dar absolut cu toate 
amănuntele: cu partizanii, cu sol- 
datii în zăpadă, cu împăratul care 
era trist, cu arderea Moscovei... Să 
nu mă întrebaţi titlul filmului: mai 
tirziu, cînd eu am devenit jurnalist si 
scriitor la București, am „căutat 
această peliculă cu dorinţa fierbinte 
de a o vedea și eu. N-am găsit-o, 
și aș fi chiar azi foarte recunoscător 
aceluia care m-ar ajuta să-i dau de 
urmă. 

De intiiul film pe care am reușit 
să-l văd cu ochii mei se leagă o altă 
amintire. (Întîmplarea face ca tocmai 
cu cîteva zile în urmă să mă fi gîndit 
la acest episod). Era tot prin 1909 — 
1910 cînd, în vacanța de Paste, la 
una din circiumile din sat s-a pre- 
zentat un tirgovet. Avea în spate un 
sac din care, punîndu-l jos si desfá- 


10 


Vreau să fiu sincer: i 


cîndu-l, a început să scoată nişte 
cutii. A spus în gura mare cîrciumaru- 
lui și oamenilor din cîrciumă, printre 
care se afla și învățătorul satului, că 
a venit la noi să dea o serie de repre- 
zentatii de cinematograf. Aproape 
nimeni nu auzise pină atunci acest 
cuvînt. Oamenii s-au arătat curioși, 
vestea s-a răspîndit repede și, în 
mai putin de o jumătate de ora, tot 
satul — mai ales că era zi de sărbă- 
toare — s-a adunat la cîrciumă. Tirgo- 
vetul a făcut o înțelegere cu primarul 
şi învățătorul ca, timp de două-trei 
zile, sala şcolii primare să-i stea la 
dispoziţie. Pe peretele din fund al 
clasei el a prins o mare bucată de 
pînză. Au fost aduse niste rogojini 
cu care au fost acoperite ferestrele, 
şi, acolo unde se afla catedra, omul 
și-a așezat aparatele. Pe urmă a 
trecut la ușă si a luat de la fiecare ins 
care voia să intre zece sau cincispre- 
zece bani. Între picioarele celorlalți 
oameni mă găseam și eu, asteptind 
cu sufletul la gură. Am auzit un 
hiriit care imi zgiria destul de neplá- 
cut urechea și am înțeles că tirgovetul 
invirtea un fel de manivelă. Şi atunci 
s-a petrecut minunea. Pe ecran au 
început să defileze soldaţi ruşi, foarte 
bine îmbrăcaţi. lar de undeva, din 
alt colt al pinzei, defilarea acestor 
soldaţi o privea, după cum ne explica 
omul care invirtea manivela; ţarul, 


Defilarea a durat cîteva minute, 


după care pe ecran a apărut o loco- - 


İl detest atunci cînd nu-mi place. 


motivă trágind multe vagoane. Cum 
venea spre noi, mulți au început, ca 
in anecdote, să tipe. Tuturor le-a 
trecut emoția si — dintr-odată — 
ne-am pomenit în Australia, unde 
nişte oameni îmbrăcați ordseneste 
culegeau livezile lor de mere, cu 
mașinile, Ultimele imagini care ne-au 
fost arătate erau străzile, foarte 
pline de oameni, ale unor orașe 
străine. Toată reprezentatia a durat 
aproximativ 15—20 minute, după 
care rogojinile de la ferestre au fost 
date la o parte, ușa descuiată, iar 
spectatorii rugaţi să iasă pentri a 
face loc altora. Timp de două-trei 
zile, aceste scurte filme au fost văzute 
de toţi oamenii din satul. nostru, ba 
chiar din satele vecine. 

Tirgovetul a plecat si au trebuit 
să treacă patru-cinci ani pînă cînd, 
isprăvind școala primară și mutin- 
du-má la oras, am putut să văd, 
într-o sală de cinema adevărată, 
un film adevărat. Era un film 
polițist german, după care au urmat 
o serie de filme de război franceze 
şi germane... 

— Și iată-ne intrind, împreună cu 
Dvs., in vîrsta conștientă a cinemato- 
grofului. Core este cea mai puternică 
amintire a acestei perioade, cînd 
filmele începeau să-şi aibă numele. si 
actorii lor? 


— Mi-am amintit totdeauna cu o 
inexplicabilă plăcere de un film făcut 
după comedia „Zaza“ a nu mai ştiu 


cărui autor francez. Poate datorită 
actriţei si actorului care, ani de zile 
după aceea, s-au aflat printre stelele 
filmului de pe continent și din Sta- 
tele Unite. E vorba de Gloria Swan- 
son si de Adolphe Menjou. Venit la 
Bucureşti, n-am scăpat de ispita 
superproductiilor vremii, ducin- 
du-mă la cinema „American“ de 


£ 


fimele anului 


O pasiune 
bergmaniană 


Ultimul film al lui Ingmar Bergman „Pastu- 
nea Anei" (al doilea color în cariera realizato- 
rului suedez) este socotit de critica interna. 
fionalá pe deplin reprezentativ pentru nivelul 
meditafici cinematografice la care a ajuns 
autorul ; un apăsat accent este pus de către 
comentatori pe modernismul acestui film, 
La o primă aruncătură de ochi cu greu s-ar 
putea totuși descoperi un argument. propriu- 
zis al modernismului, Căci in „Pasiunea Anei“ 
nu există nici aspectul trepidant al vieţi 
de astăzi, nu se face simțită nici prezen 
tehnicii atotbiruitoare și nici chiar limbajul 
sofisticat ce s-a impus în anume cercuri con- 
siderate drept mondene. 

Andreas Winkelman, eroul filmului (rol 
interpretat de actorul Max von Sidow) nu 
are aparenţa unui om modern nici el, dar în 
evoluția sa dramatică, personajul parcurge 


© 


datoritá 
ani de zile 
pire stelele 
idin Sta- 
ria Swan- 

Venit la 
de ispita 
ducin- 


gan, Pastu- 
era realizato- 


E cercuri con- 


#imului (rol 
= Sidow) nu 
Bici el, dar în 
ol parcurge 


$ 


ANCU 


Filmul este o arti 
plina de ráspundere, 
ambițioasă si 

greu de realizat 


pe Calea Mosilor së vid romanticul 
njudex” de Louis Feuillade si înfrico- 
şâtorul serial „Misterele New Yok- 
ului”, Fără îndoială, ca toţi oamenii 
din generația mea, am. adorat pe 
actorul și regizorul de geniu Charlie 
Chaplin, fatalul cuplu Sternberg-Mar- 
lëne Dietrich, pe enigmatica Greta 
Garbo... Dar, mai presus- de orice, 
am simţit uriașa fortë a cinematogra- 
fului atunci cînd, dintre cele cîteva 
filme ale lui Eisenstein, a ajuns, 
înainte de război, pe ecranele noas- 
tre, inegalabilul „Crucişător Potem- 
kin" 

— Filmul era considerat la acea 
datë o artë, sau continua sê fie privit 
ca o distracție? 

— Depinde de cine fácea conside- 
ratia. Noi, scriitorii, credeam (ceea 
ce credem şi acum) că filmuleste o 
artă, o artă plină de răspundere, 
foarte ambițioasă, greu de realizat. 
Marele public credea însă că filmul 
este o distracţie. Noi am crezut, 
încă de pe atunci, si credem cu 
atît mai mult azi, că filmul poate 
sluji, şi trebuie pînă la urmă să 
slujească, idealurile cele mai nobile 
şi cele mai înalte ale omului. Filmul 
poate incita, de pildă, la război, 
după cum poate duce o acțiune cu 
largi răsunete împotriva războiului. 
Îmi place să-mi amintesc (iată cît 
de împrăștiat iti vin amintirile!) 
că unul dintre cele mai frumoase 
filme care au slujit între cele două 
războaie ideea eliminării războiului 
din vidta popoarelor a fost făcut 
dincolo de Ocean de un regizor care 
se născuse în România, Filmul se 
chema „Pe frontul de Vest nimic 
nou“, iar numele regizorului născut 
în România era Milestone. 

— Ati avut cunoştinţe printre cineas- 
tii timpului? 

— Am cunoscut o mulțime de 
oameni care mi se recomandau 
drept cineasti, Nu-mi amintesc nici 
filmele, nici numele lor, Îmi aduc 
însă foarte bine aminte că fiecare 
personaj se considera ceva mai bun 
decît Eisenstein. (Bineînţeles, nu 
mă refer la cineastii români!) 

„— Cum îşi făcea datoria critica 
cinematograficë şi care erau rapor- 
turile el cu publicul vremii? 

— Toate, dar absolut toate publi- 
catiile își aveau cronicarul lor cine- 
matografic, care trebuia să se pro- 
nunte asupra filmului chiar a doua 
zi după ce-l vizionase. Revista 
„Rampa“ se preocupa zilnic de 


problemele literare, teatrale şi cine- 
matografice. Unii dintre cronicarii 
de film izbutiserá së capete credit 
nelimitat din partea publicului. Nici 
nu se concepea së aibë loc o pre- 


mierá cinematografică fără ca ziarele ` 


să nu se ocupe, prompt, de calitatea 
sau de lipsa de calităţi a filmului. 
Din nefericire, numai unulssingur 
dintre aceşti cronicari mai trăiește. 
Este ilustrul nostru amic D.I. Suchia- 
nu. 

— Ce atitudine ati luat față de 
apariţia. filmului sonor? y 

— Eu am primit cu o foarte mare 
bucurie apariţia filmului vorbit. M-a 
surprins atunci, si má miră şi azi, 


„Să unii dintre cei mai inteligenti 


cronicari — printre care se număra 
şi Suchianu — au scris sub iscäliturä, 
în ziare de mare tiraj, articole prin 
care susțineau că filmul sonor va 
contrazice gustul publicului și că 
după un timp destul de scurt casele 
de cinematograf de pretutindeni vor 
renunța la acest uriaş cîştig tehnic 
și se vor întoarce la filmul mut. 
Lucru. ce nu s-a adeverit... 

— „Cu unele excepții... 

— Supărător era că, la început, 
s-a făcut abuz de glasul actorilor si 
s-a mers pinë acolo încît unele filme 
nu erau altceva decît piese de teatru 
transpuse pe ecran, ceea ce nu mai 
semăna de loc cu ceea ce doream 
noi să vedem pe ecrane, 

— Credeţi în autonomia filmului 
ca artă? Este o artă care poate merge 
pe propriile picioare sau numai 
sprijinită de brațul celorlalte arte? 

— În ce priveşte teatrul, nu pot 
nega că filmul este o artë cu totul 
deosebită de teatru. În ce priveşte 
literatura în general, vă voi răspunde 


nu ca un scriitor, ci ca un om căruia 


îi place să vadă din cînd în cînd un 
film bun: cred că filmul trebuie să 
aibă la rădăcina lui un scenariu; 
n-am văzut niciodată un film bun 
care pleca de la un scenariu mediocru, 
— Dar scenariul cinematografic mai 
este, oare, în general, literatură, sau 
a cîştigat o calitate nouă, specifică? 
— Nu cred că scenariul este lite- 
ratură, dar cred că el nu se poate 
îndepărta prea mult de literatură. 
— Însemnează, oare, că suspicionati 
filmul de dependență 'fatë de litera- 
tură? Că nu acordati credit unui limbaj 
ol lui și numai al lui? 
— Este posibil ca acest limbaj să 
existe, Și poate chiar există. Dar 


o existenţă într-un plan care este într-adevăr 
cel al omului de astăzi, un plan a cărui explo- 
rare Strindberg o începuse acum citeva 
decenii: existenţa trecutului In prezentul 
fiecărui om, cu o influenţă atit de covirşitoare 
İncit ea devine o preocupare obsesivă. Pece- 
tea pe care trecutulo poate pune pe existenţa 
cuiva este pentru Bergman prilejul unei 
spectaculoase analize dramatice: omul, pare 
să susțină cineastul suedez, nu poate scăpa din 
gheara trecutului său, mai ales cind acest 
trecut şi-a dezvoltat încet dar necontenit o 
influență malignă asupra sa. Andreas Win- 
kelman ajunge astfel să nu mai poată face o 
mişcare fără ca o imagine similară din trecutul 
său să nu-iconsume posibilităţile unei acţiuni 
prezente. 

Íotilnires a două femei, Ana si Eva — de 
comportári si temperamente contrare — 
hi prilejuiesc pe de altă parte constatarea că 
ele apar de fapt, pentru el, ca două jumătăţi 
ale aceluiaşi fruct. 

În general, puternicele dar semnificativele 
felsții pe care personajul le are cu lumea 
incomjuricoare se petrec sub semnul unei 
terori (aceasta specifică şi ea omului modern), 
a mimuirii sale spirituale. Cauza existenţei 
acestui trecut teribil de prezent, Bergman o 
casti İn condiţiile formării eului, mai direct 
spas İn condiţiile dezvoltării personalităţii, 
im copilărie pini la maturitate, iar morbidi- 


` 


tatea cineastul o depisteazá İn anumite con- 
diçii promiscue şi maladive ale vieţii. 


Bibi Anderson si Liv Ullmann, 
două jumătăţi ale aceluiași fruct. 


A se E 


filmul bun trebuie sá plece intot- 
deauna de la o bunë literatura. 


— Spre deosebire de celelalte arte, 
filmul a creat, poate şi datorită 
epocii in care s-a pus İn miscare 
mecahismul sëu, un fenomen inedit: 
vedeto. Socotiti vedeta un rău necesar 
— necesar caracterului popular al 
ocestei arte? 

— Nu cred ci vedeta este un ráu 
necesar. Binejnteles cë, de la caz la 
caz, de la film la film, vedetele pot 
fi indispensabile. Nu însă indispensa- 
bile artistic, Îi respect infinit pe 


„regizorii care nu se reped, atunci 


cînd fac distribuția unui film, la 
marile vedete — uneori obosite de 
timp, alteori İnğzurcase “din “cauza 
unei anumite glorii. În această pri- 
vintá, aș aduce o laudă sinceră si 
foarte călduroasă lui Pintilie, in 
mult controversatul sâu film ,Re- 
constituirea”, Pintilie ne-a fnfätisat 
citeva elemente tinere de exceptio- 
nalá valoare — dupá párerea mea — 
care, İnainte, aveau niste nume cu 
totul sau aproape necunoscute, De-a 
lungul a două decenii, cit am fost 
director al Nationalului bucureştean, 
nenumărate au fost conflictele mele 
cu diferite conduceri ale cinemato- 
grafiei, Mi se cereau, pentru un rol 
de două-trei fraze și pentru o 
apariție de cîteva secunde, actori 
fruntași, Uneori nu izbuteam să fac 
faţă presiunilor, şi atunci actori de 
mina întîi ai Teatrului National 
realizau scurte apariţii cu totul 
stupide în roluri periferice. „Ce 
nevoie aveţi de aceste vedete teatrale 
— întrebam pe cei ce făceau solici- 
tarea — dacă nu aveţi roluri pe 
măsura talentului lor?" Mi se rás- 
pundea invariabil: „Pentru afiş, avem 
Pred de ee lor pentru ve 
ntele; , ca sá ati m publi- 
pa Ka ce së le i pi end, 
Mă uitam în ochii lor si vedeam, 
dacă nu întotdeauna întuneric, cel 
putin o ceaţă... 

— Rezultă de aici, indirect, că 
sinteti admiratorul filmului sobru, 
frust, realizat cu mijloace obişnuite... 

— Dintre filmele pe care le-am 
văzut în ultimii ani, nu pot să uit 
„Insula“ lui Kaneto Shindo. Actori: 
un bărbat, o femeie, doi copii şi, 

undeva, cam pe la mijlocul filmu- 
ui, o neînsemnată figuratie. Recu- 
zită: patru căldări, două cobilite. 
Peisaj: o bucată de mare, o parte 
dintr-o stîncă aridă. Cuvinte: nici- 
unul, Numai, la un moment dat, un 
strigăt. Strigătul femeii care primește 
două palme din partea bărbatului, 
De cîte ori am văzut și am revăzut 
acest film — si l-am revăzut de multe 
ori — am avut impresia că atit 
scenariul cit şi regia îmi aparţineau, 
Nu vreau să spun că am dorit 
vreodată sau că aș. dori să devin 
regizor. Dar cine a citit povestirea 
mea „Costandina“ va înţelege mai 
ușor de ce mi s-a părut că scenariul 
filmului este scris de mine... 

— În afara ,Costandinei" — bucată 
într-adevăr - soră cu „Insula“, nu 
numai prin asemănarea de atmosferă, 
dar si prin concizia cinematografică 
a scriiturii — care din operele Dvs. 
socotiți cë ar mai fi bune pretexte 
de film? 

— Toate. 

— Dar în primul rînd... 

— „Jocul cu moartea“, ',Safra", 
„Ce mult te-am iubit...“ În cazul din 
urmă, regizorul ar trebui să fie 
însă, în acelaşi timp, un poet... 

— V-aţi încredința. operele unui 
regizor cu mare personalitate, dacă 
ati sti că acesta le-or subordona 


propriei lui personalități, dindu-le 
o nouă viziune, diferită (diferită nu 
în spirit, ci în limbaj) de a Dvs.? 

— Da, bineînțeles, fără asta nu se 
poate... Dar depinde cui? 


— Este; într-adevăr, nefiresc ca un 


„scriitor ajuns la audiența națională 
şi internațională de care vă bucurati 


să nu fi intrat încă în atenţia producției 
cinematografice... Cum se explică? 


— Fără îndoială că și eu, ca și 
alţi scriitori, am avut dorinţa ca 
măcar unele din cărțile mele să fie 
izvorul unor filme, si aș vrea ca 
această dorință a mea să nu rămină 
nerealizată. Înainte de a explica 
aceastá afirmatie, trebuie sá fac aici 
márturisirea cá aproape toate ro- 
manele mele, prin dialogul si prin 
miscarea lor, prin intreaga lor con- 
structie, sint foarte aproape de ceea 
ce noi numim scenarii. 

— De ce nu s-au fdcut filme dupd 
aceste scenarii? 

— Cred că sînt alţii mai îndreptă- 
titi decît mine să răspundă, Adevărul 
este că majoritatea zdrobitoare a ce- 
lor care s-au ocupat de filme n-au fost 
nişte producători de filme, ci numai 
niște modești şi foarte cinstiți func- 
tionari, Între artă, fie ea și cinemato- 
grafică, și birocratism n-a existat 
si nu poate exista nici o afinitate. 
Nici chiar în condiţiile puternicei 
industrializări a cinematografului, 
care e mereu invocată, E aici, din 
păcate, un cerc vicios: dacă filmul 
nu are în el artă, nu poate fi nici 
industrializat. În fiecare an se reali- 
zează pe glob mii de filme. Noi, cu 
mica noastră producţie, nu putem 
răzbate în lume decît prin filme 
extraordinare, care să fie construite 
pe scenarii excepţionale, pe adevă- 
rurile vieţii, pe marile talente ale 
regizorilor, actorilor, scenografilor 
şi tehnicienilor noştri. Or, vreau să 
subliniez aici un paradox: aceștia nu 
sînt mai prejos decît colegii lor din 
oricare farë a lumii si, totuși, nu 
pot să nu constat cy regret, de multi 
ani, că această armată, care ar putea 
să aducă servicii imense poporului şi 
statului nostru, se leagănă, din cauze 
pe care nu vreau să le discut aici, 
într-o dulce adormire. Trebuie sá 
vină de undeva un impuls și o des- 
chidere largă spre toate adincimile 
vieţii şi spre toate orizonturile. În 
caz contrar, această mare armată a 
cineastilor noștri va continua să ne 
pună la dispoziţie, în cele mai multe 
cazuri, filme lincede, cenușii, neinte- 
resante, 

Imi dau seama cu toatë seriozitatea 
câ, in sfirşit, a sosit momentul in 
care si stringem toate talentele 
scriitoricesti, regizorâle,âctoriceşti şi 
tehnice de care dispunem, pentru 
compunerea unor scenarii, pentru 
turnarea unor filme de o înaltă 
calitate artistică, politică sisociald. 
Este de netolerat, după părerea 
mea, să ráminem printre ultimele 
tëri care'nu reuşesc să dea o pro- 
ductie cinematografică de valoare. 

— Am vrëa ca dorinta Dys. së fie 
o bunë profetie, iar profetia aceasta 
să fie de bun augur. E timpul, însă, 
să ne întoarcem la întrebarea de la 
început, rămasă, singura, fără rës- 
puns: ,,lubişi filmul, Zaharia Stancu? 
Sinteti printre intiii lui contempo- 
rani”. 

— Vreau să fiu sincer: îl iubesc 
atunci cînd este bun, îl detest atunci 
cînd nu îmi place. 


Fotografii de ION MICLEA 


11 


actorii 


noştrii 


Trei 


suchianisme: 


1. Ticálosia, 
ca si apetitul, 
vine 
mincind. 


2. Sintoameni 
care zic: 

nu trebuie 

sá vezi tu 


bine, 
ci să fii 
tu 


bine vëzut. 
e 


3. Prostia 

nu e 

o infirmitate, 
ci o tehnică. 
Proștii 

nu sînt 

multi. 

Sint 

o elită. 

Par multi, 
pentru că 

se vira 
peste tot. 


LS 


D.I. Suchianu s-a născut o dată cu fil- 
mul. Şi s-a identificat cu el. T se spune 


u exi 


decanul breslei criticii de film. 
i nici breaslă și nici decan, dar 
toată lumea simte că D.I.S. este în 


des 


fruntea celor care vorbesc şi scriu despre 
arta de pe pînză. 

Acum cînd a împlinit 75 de ani i s-au 
închinat articole, i s-au adus urări, i 
s-a exprimat recunoștință. Este foarte 
bine, Dar D.I. Suchianu este mai mult 
decît un critic de film care a împlinit 
o vîrstă: el este pentru noi un perso- 
naj al acestei arte, este un capitol al ei 
pe care cine oare mai bine decît tot 
D.LS. îl poate inaugura astăzi? Să-l ur- 
mărim deci într-un dialog cu sine însuşi 
care ar putea fi o excelentă introducere: 


cinema? 
vederi foarte 
nilor de specialist 


- De ce 
asupra notiu 
şi specializare. 

— Da, știu, Caragiale spunea: „omul 
tept, oriunde îl pui, e de acolo; 
iar prostul e prost în toate, dar ma 
ales în specialitatea lui“, Totuși as 
vrea să știu dacă există ceva care le 
leagă, ceva care explică de ce: eco- 
nomist, istoric, jurist, lingvist, poet 
filozof, te-ai hotărît să te ocupi de 
cinema? 

— Da. Există ceva comun în toate 
acestea. Istorie, economie politică, 
sociologie, poezie, psihologie, lite- 
ratură, pe toate acestea le-am pri- 
vit şi judecat sub unghiul dramei 
De pildă, am scris un tratat de eco- 
nomie politică unde faptele sînt 


de 


mea: plăcerea 
de a face plăcere 


dramă 
de diversele bunuri eco- 
tot atitea per 


iperamente diferite. f 
orie de márfuri 


pe piaţa prețurilor 
Fiecare marfă își 


dra- 
fic. Car- 
prinde decît citate “de 
le mele fiind doar verigi 


care să dea personajelor 

(adic orilor citati) al sec 
ve exact operati are s€ 
n film; montaj. Selectie 
d » eloc te, unitäti con- 
r adevăr deci de frumu 

î f. lată 


film bun se 

> i etape, întîi 

€ álire a specta- 
t m face să creadă 


lucrurile sînt 
sînt cu adevă- 
de 180 de grade 
operit dir 


isi fapte care 
rsoana ta. Dar 
asc 


pte 
filmul « 


N 


învă 
nsela, de a 
îndărătul min 
de a izbind 


nde 


am întreprins, adică de a fi 
oală 


fericiți. Filmul e cea mai bună 


1 tea ru oar: 
fazó de car 
i Gide: „Eu cind 


numai, jumctite: 
scrie cititorii 


da 

mijlo 

indeosebi 

liza forulu al personajelor 
si, in doilea rind, chiar párerea 
directá a autoru ca un comen- 


pe marginea 
e două ope- 
filmului. Sint 


tariu, ca niste glo 
faptelor. Ei bine ac 


ratii sînt interzise 
tabu 

— Dar multe filme folosesc proe 
d comentariului 

— Da, Însă acele filme se numesc 
filme proaste, și de ele nu trebuie 
să ne ocupăm. Deci, acea revelație 
uimitoare si explozivă a adevărurilor 
ascunse, spectatorul trebuie s-o facă 
singur. Trebuie să ghicească fără 
ajutorul nimănui. lată de ce spuneam 


o tragi- 


unuri eco- , 


'sonaje cu 
ircare ca- 
comportá 
, pe scena 
are Stilul 
alitatea ei 
triviri de 
cu fatali- 
t crizele 
i) si prin 
| prábusi 
eză. Am 
ociologie, 


afic. Car- 
itate “dö 
oar verigi 
"sonajelor 
de sec- 
a care se 

Selectie 
itáti con- 
de frumu- 
graf. latá 
operit ca 
i printre 
te poves- 
ostit de 


ată e cea 


in e o 


secretă? 
bun se 
Faza întîi 
a specta- 
să creadă 
rile sînt 
u adevă- 


învăţăm 
de a 
| min- 
a izbindi 
de a fi 
nă școală 


"ru oare 
de care 
Eu cind 
mette: 
cititorii 


li se 
u toate 
nigmele, 
e: ana" 
onajelor 
përerea 
comen- 
narginëa 
uá ope- 
si, Sînt 


sc pros 


nuMesc 
trebuie 
evelatie 
arurilor 
s-o facă 
că fără 
puneam 


Oprire în virful patinei 


că filmul, spre deosebire de opera 
literară, este o poveste secretă, 


CRITICUL ESTE UN SPEC- 
TATOR DE AVANGARDĂ. 
SPECTATORUL E UN CRI- 
TIC CEVA MAI ONEST. 
CE ESTE AVANGARDA? 


s- Vorbesti totdeauna cu mare sti- 
mă despre „consumatorul de frumu- 
despre marele public în funcţia 
e critic, 

— Da, Spectatorul e și el un critic, 
“oar că ceva mai onest, căci nici 
se personale n-are, nici nu 
se fandosească pentru ca să 
risit de inteligent. 

r lumea crede cë criticule un 
r superior, iar nicidecum cë 
spectator inferior. 

Si lumea are dreptate, 
ticul are datoria sd facá 
foarte greu si foarte impor- 
ume së sesizeze tot ce este 
intreun film si së o explice 
ui spectator, 
ce înseamnă elemente de 
52 


— Foarte simplu: avangardă inë 
séamná noutate ca să zic așa mon- 
dială, Ceva (mic sau mare) care n-a 
mai fost pînă atunci făcut sau spus, 
Descoperirea elementelor de avan- 
gardă e o operaţie grea, căci adesea 
ori criticii o bălmăjesc, socotind avan- 
gardă nu originalitatile de temă, ci 
inovațiile de stil. Avangarda, origi- 
nalitatea, se referă la conţinutul de 
fapte si idei, nu la forma stilistică, 
la scriitură, cum foarte izmenit se 
zice astăzi. 

— Ceea ce spui Îmi aminteşte de 
cartea dumitale, Curs de cinemato- 
graf unde, acum peste patruzeci de 
ori, spuneai că există teme fertile 
si teme ingrate, Avangardă înseamnă 
oare folosirea temelor fertile? 

— Nu. Ba chiar din contră. Fertil 
înseamnă facil, ieftin, Ingrat înseamnă 
dificil, deci important și sigur ori- 
ginal. Deci avangardă. 

— Aşa procedează oare criticii 
cînd e vorba de descoperirea merite- 
lor de avangardă? 

— Nu prea. De obicei ei nu sesi- 
zează originalitatea unei teme, lată 


Pe DIS. nu-l „prinzi“ 


pentru un interviu 
nici la 75 dë ani: 


aşa cë şi l-a İnat singur. 


de pildă filmul „Marienbad“ al lui 
Resnais: S-au scris vagoane de hir- 
tie despre el, dar nimeni, in Occi- 
dent, nu a inteles carë este tema 
poveștii. Temă desigur foarte se- 
cretă, dar odată descoperită deve- 
nind, ca în romanul poliţist, brusc, 
de o mare evidență, clară ca lumina 
zilei. 

— Poţi să ne.dai exemple de ase- 
menea teme ingrate, dificile, profund 
originale şi deci teme de avangardă? 

— Da, Pot chiar să dau un exem- 
plu din cinematografia românească. 
Si astfel scap de o întrebare pe care 
o văd venind, anume: ce cred eu 
despre cinematdgfafia -noastră na- 
fionalá. laca: Möartea poate fi unë- 
ori o temă de avangardă. Despre 
frica de moarte s-au făcut multe 
povești. Dar niciuna încă despre 
actul de a muri, despre murire, 
despre ce face omul cînd moare. 
Există în psihologie un capitol nu- 
mit: Le moi des mourants, Das Ich 
der Sterbenden, acea retráire paño- 
ramicá a întregii vieţi pe care ne 
spun cë au trăit-o cei scápati de 
la moarte, adicá readusi la viatá 
dupä ce se angajaserá ferm pe dru- 
mul mortii, mai exact pe drumul 
„muririi“ (înec, înzăpeziri, etc). 
Doi români, Manole Marcus și lon 
Grigorescu, sînt primii în lume care 
au făcut un asemenea film, care 
mai este original și pentru că „eul 
muribundului“, adică „murirea“ în 
acel film nu e urmarea unui acci- 
dent, ci este un drum liber ales. 
Personajul a hotărît, conștient și 
voluntar, să îngheţe, să adoarmă și 
să-şi viseze moartea, N-a făcut-o 
ca un accidentat, ci ca un luptător 
social. Şi astea toate sînt avangar- 
dă adevărată, 

Celălalt exemplu este Gopo. De 
mii de ani există fabule, Dar de mii 
de ani, singurul dobitoc de fabulă 
care lipsea era omul. Gopo l-a 
băgat si pe el în scenă, Omuletul 
lui Gopo nu este o persoanë, ci 
un personaj, adică o ființă care (ca 
boul, măgarul, vulpea, etc.) are o 
listă de atribute fixe. Cam ca zeii, 
dacă credeți că asemănarea este mai 
onorabilă, Ce a făcut Gopo este 
realmente avangardă şi originali- 
tate pe plan mondial, 

— Spuneai că ştiinţa psihologică o 
priveşti şi pe ea ca o dramă. Cam așa 
ceva ne propune să facem. psihologul 
comunist francez Politzer, 

— Da. Însă eu fac cu totul alt- 
ceva, Politzer spunea că percepţia, 
memoria, judecata, imaginaţia, etc. 
sînt abstracții. Omul adevărat ine 
vatá, greşeşte, moare, se însoară, 
etc, Sub acest aspect dramatic ce- 
rea Politzer să fie studiată psiho- 
logia. Eu însă vreau să spun cu totul 
altceva. Azi se ştie că acţiunile, 
conduitele se execută cu tot corpul, 
Cum nu dispunem decît de un singur 
trup, fiecare act trebuie să-şi aștepte 
rîndul, Fiecare acțiune înseamnă o 
altă distribuţie de forte: alte părți 
ale trupului vor fi încărcate cu 
energie, altele vor fi descărcate, 
Fiecare act are o diagramă neuro- 
musculară proprie, La fiecare act 
devenim altcineva decît fusesem 
în acţiunea precedentă. A trebuit 
să dárimám acel aranjament neuro- 
muscular pentru ca să putem, cu 
aceleaşi cărămizi, să compunem o 
altă clădire, Această combinaţie de 
moarte repetată și de nou-născut, 
eu am exprimat-o într-o strofă emi- 
nesciană așa: 


CU FIECARE ACT MURIM 
ŞI ALT ACTOR SE NAŞTE; 
O CLIPA, ALTUL DEVENIM, 
CLIPA SPRE A CUNOASTE. 


Aici, cuvîntul actor înseamnă gi 
executant al operaţiei si interpret 
al unui rol. Fiecare clipă a vieţii 
noastre ne „distribuie“ în alt rol de 
dramă, 


CITE MII DE FILME CREZI 
CĂ Al VĂZUT? 


— Eşti la toate vizionările. Nu 
esti un critic care vede doar filme 
despre care trebuie să scrie cronică. 
Mergi. din pasiune, din „viciu“, 
Cam cite filme ai văzut pinë acum? 

— Păi să le numărăm, Cam 8 pe 
săptămînă. Sá nu punem 50 de ani, 
ci numai 35. Asta ar face 14, 000 de 
filme. 

— Aş vrea să te întreb ceva. Spec- 
tatorul e. în situaţia turistului care, 
după ce a vizitat un muzeu, sau unul 
din acele orase-muzeu ca Florența 
sau Atena, reintră în „platitudinea“ 
vieţii cotidiene. Cînd de la un film 
treci iar la treburile vieţii reale, nu 
ai oare un soc? 

— Răspunsul e foarte curios. Rise 
punsul e şi da şi nu. Nu, pentru= 
că viaţa reală e plină de momente 
de adevăr concentrat. Toţi oamenii 
din lume 'se comportă în viață ca 
niste scriitori, Se numeşte asta a fi 
sensibil la scene pitorești, nostime, 
grave, impresionante, cum ele mereu 
ne pică-n minë. Odată ce nesau 
impresionat, orice om îşi zice: Asta 


“am s-o spun şi nevesti-mi. Sau prie- 


tenului cutare. Sau băieţilor de la 
întreprindere. Tot omul are ten- 
dinta naturală de a preface în anec- 
dotë nostimë sau dramatică o intime 
plare care l-a impresionat. Povestea 
nu o va scrie poate niciodată. Dar 
el va fi făcut totuşi un început de 
treabă de scriitor, Aşa că trecerea 
de la film la viaţa reală nu comportă 
soc. Și totuşi comportă. Căci viaţa 
reală îi va da, ca. și filmul, multe 
şocuri de artă, 

— Oare niciodată nu te-ai gîndit 
să faci un film? Și dacă da, cam 
cum ai fi vrut să-l faci? 

— Spuneam adineaori că filmul 
e o poveste în două faze, cu o teză 
urmată de o antiteză, Filmul care 
m-ar tenta să-l fac ar fi unul nu cu 
două, ci cu trei faze, care să aibă 
adică si o antiteză a antitezei, o 
negatie a negatiei. Absolut orice 
temă se pretează la asta, Drumul 
dialectic este: păcălire— lamurire — 
negarea lămuririi si revenirea la 
prima idee, dar îmbogăţită, ca o 
vrednică sinteză de antiteze, De 
pildă; cineva observă la cimitir 
o femeie foarte frumoasă şi îndoliată, 
plingind pe un mormint, apoi lesi- 
nind de durere. Eroul nostru o 
ridică, o conduce la o maşină, o 
duce acasă, apoi o cunoaşte din ce 
în ce mai bine şi multe, multe sec= 
vente ne vor aräta o splendidä si 
reciprocä indrágostire. Dar vai (si 


- este faza doua) într-o zi, eroul 


nostru, ducindu-se la cimitir, o 
vede pe iubită repetind aidoma sca- 
matoria cu mormîntul, doliul si 
lesinul. Se duce disperat acasă și 
după ce revede în minte toate sce- 
nele petrecute împreună, le dă, fie- 
căreia din ele, o altă semnificaţie, 
o interpretare pejorativá și acu- 
zatoare, fără ca faptul brut să fi 
fost schimbat, Pe ecran defilează 
această a doua perindare a eveni- 
mentelor, adică imaginile mentale 
pe care el le interpretează defavo- 
rabil. Pretextul plastic este o scri- 
soare de ruptură si de învinovă- 


— 


13 


IZA 


mea: plăcerea 
de a face placere 


- 


tire pe care el incepe s-o scrie. 
latë acur și faza a treia. Ea citește 
scrisoarea si la rîndul ei repovesteste 
aceleași scene, dar așa fel încît să 
dërime < interpretarea . infamantă. 
Din contra, . prin. prezentări eloc- 
vente, ea.va explica totul in sensul 
uhui mare, sincer si cinstit amor... 
Cum spunëam, orice temë se pretea- 
ză la o asemepea triadă dialectică... 

— Asta it seamănă foarte mult. 
Căci nici dumneata nu esti omulunei 
singure soluții, Mereu cauţi, conffunti 
mergi înainte fără a absolutiza 
finalitatea, trăind cu plăcere drumul 
pină la ea, trăind etapele, nu numai 
stopul. 

— Da, așa e. Dar vreau să nu 
crezi. că eu cred că adevărul e mul- 
tiplu. Teoria pluralitatii adevărului 
este un teribilism de teoretician 
fandosit. Adevărul e numai unul, 
deși interpretările pot fi opuse. 
Ceea ce mînă la confuzie este 
că există realmente două soiuri 
de adevăr, egal de adevărate, des- 
pre același lucru, Limbajul nostru 
imperfect numește adevărat ceea ce 
este doar real, adică istoriceste 
intimplat. 'Dar există un al doilea 
sens al. cuvîntului “adevărat, care 
înseamnă a avea dreptate, a nu te 
înșela asupra sensului moral sau 
ştiinţific al cutărui fapt brut, ade- 
vărat siel în sensul lui de realmente 
existent. Aceasta e dualitatea adevë- 
rului. Dar diversele “interpretări ale 
unui fapt nu pot fi ambele adevărate; 
numai una din ele are această onoare, 
© = Căutarea de interpretări rigi- 
nale gi” aduce; te rog să mă crezi, 
admirația multora: s 

| = Se poate, dar uneori se întîmplă 
să o pëtesc ráu de tot, De pildă, 
la cursul meu de Istoria literaturii 
române, spuneam că Miorița -este 
un personaj care simbolizează o 
fetiță sentimentală, îndrăgostită su- 
fleteste de acel frate mai mare. care 
este baciul, omul (după domnisoa- 
ra noastrá), cel mai destept, cel mai 
puternic, cel mai frumos, cel mai 
istet, De aci toatâ'purtarea ei. A ei, 
dar si a baciului, care cind o vede pe 
micuța disperată, vrea s-o convingă 
cë acum că știe, că cunoaște com- 
plotul, nu mai riscă nimic. Şi ca s-o 
consoleze, ca să o îmbuneze, ca sá 
minimalizeze, ca să anuleze gravi- 
tatea fostei primejdii, o transformă 
in joaca, în jucărie, într-un splendid 
basm, aşa cum ştie el că le place 
fetitélor cuminţi si drágute. Cînd 
i-am vorbit lui Ibrăileanu de asta, 
mi-a spus pur si simplu că îmi mul- 
tumeste si că îmi este recunoscá- 
tor. Căci Ibrăileanu credea în dom- 
nisoare, în fetele tinere din poves- 
tile lui Turgheniev, Tolstoi si alţii. 
Dar iată acum si altceva decît laude. 
Una din toantele care ascultau cursul 
meu, dumnezeu știe ce a înţeles ea 
din explicațiile mele, si dumnezeu 
ştie cum i le-a povestit maicë-si, că 
Academia unde tineam acele cursuri 
s-a pomenit cu o scrisoare -indignatá 
în care eram acuzat că sînt un deca- 
dent ordinar, un pervers, că le spun 
fetelor povești indecente, cu cio- 
bani care fac amor cu o capră... 


ŞTIU FACE 6 FELURI DE 
SĂRITURI LA  TRAMBU- 
LINĂ 


— Cercetind împreună cu dum- 
neata plicul cu fotografii, sînt 
uimit de activitatea dumitale spor- 
tivă de-a lungul anilor. Aceasta te 
plaseazá in categoria omului mo- 
dern, mare iubitor de cinematograf 
si de sport. 

— Într-adevăr, am fost campion 
interscolar de patinaj de figuri, 
posed ambele brevete de instruc- 


14 


tor de ski, fac un crawl impecabil 
şi de o durată de kilometri, joc 
onorabil tenis, în sfirsit cunosc 
Și execut 6 sărituri la trambulină. 
n: “schimb, nu am practicat nici- 
odată sporturile de înghesuială. 
Îmi plac doar acelea unde prac- 
ticantul are un rol de: recital, si 
nu de (cum se zice în cinema) de 


pfiguratie inteligentă”, Cînd “ai 
învățat :o figură la un sport, te 
dedublezi. Corpul dumitale are 
două slujbe. Este și proprietar, 


şi obiect posedat. Corpul nostru 
se așază în postura cerută de figura 
respectivă, dar în acelaşi timp, cu 
acelaşi corp, ne simţim stâpini, 
proprietari ai acelei combinaţii de 
mișcări, pe care a percepem ca 
pe un bun de pret posedat de noi. 


— Care sport ţi-a plăcut. mai 
mult? 


— Toate. Cu o singură dorinţă? 
să le fac nu pentru scor, ci pentru 
stil. 


„CEVA PATETIC ȘI 
COMPLICAT", CINEMA 
ȘI TV 


— Ai. “pus undeva că vedeta e 
„Ceva patetic şi complicat” Aşa este. 
Trăim într-o lume ea însăși patetică 
şi complicată. Poate aceasta «e si 
farmecul ei, binele şi răul pe care 
îl respiră omul modern. Crezi că o 
B.B., M.M.. sou alte initiale celebre 
or fi electrizat pe oameni cu aceea;i 
forţă. să zicem, în dnul 1587? Nu 
cumva vedeta e 0 invenţie recentă? 
Nu cumva noi Sintem - aceia care 
dorim ca sa së existe? Si ea, sármana, 
ce să facă? Existăl 

— Exista și pe vremuri un fel 
de delir mitologic de adoratie, dar 
era scurt, rar, local, și se reducea 
la  deshämarea cailor de la trâsura 
respectivei si înhămarea personală 
a  adoratorilor. Dacă azi e altfel, 
este pur si simplu” pentru că difu- 
zarea mondialá si rapidë a filmului 
e fárá comuná másurá cu ateea 
a piesei de teatru. 


— Mergi la cinema de o jumátate 


de secol. Ce loc ti se pare cd ocupë . 


a saptea artë printre celelalte arte? 
Este cinematograful arta prin 
excelență a vremurilor moderne? 
Cum priveşti relațiile ei cu tele- 
viziunea? 


— Cinematograful de azi este 
în stare de criză, mai ales din pri- 
cina concurenţei televizorului, 
Dar tot această concurenţă, care 
o amenință, o si salvează, Tele- 
viziunea interzice marelui ecran 
filmele just corecte, adică perfecte 
mestesugáreste, agreabile, dar 
fárá originalitate. Le interzice pen= 
tru cá ea, televiziunea, le poate 
face, nu zic mai bine, dar sigur mai 
lesne, sau cel putin mai iute acce- 
sibile marelui public. Marele ecran 
trebuie sá se resemneze sá facá 
numai capodopere; Cinemato- 
graful se gáseste azi in urmátoarea 
jalnică dilemë: ori dá opere pro- 
fund originale, ori dë faliment. 
Personal, asta nu-mi displace. 

— İn al dumitale Curs de cint- 
matograf de acum peste 40 de 
ani ai avut” o idee (astăzi devenită 
de avangardă), anume cë filmul, 
ca structură, seamănă cu visul, 

— Da. Pentru că visul, ca şi fil- 
mul, se compune dintr-o „story“ 
care, ca și în film, poate fi foarte 
incoerentá, si dintr-o serie de scurte 
scene care evocă simbolic si” con- 
centrat o temă; care temă, în vis, 
consistă din niste stări refulate. 


Acestea, ca şi temele de fiim, trebuie 
sá fie foarte consistente, impor- 
tante, grave. lar detaliile care le 
dau trup trebuie sá fie foarte impre- 
sionant simbolice. In vis, ca gi in 
film, există scene de subiect și scene = 
de temë. Pe acestea din urmë le 
numeam atunci unități de frumu- - 
sete si de adevër si insistam asu 
deosebirii dintre temë (adicë idee) 
şi subiect (adicë intriga, anecdotä). 

—Dinstincti core stă azi İncentrul 
noilor teorii asupra noului roman şi a 
filmului de avangardâ... 


DIN NOU FILMUL 
ROMÂNESC `~ 


— Crezi có, cu Gopo, Manole 
Marcus si lon Grigorescu ai scă- 
pat de filmul ro sc? Te fnseli. 
Te rog së-mi spui ce crezi despre 
filmul românesc? 

— Socot că românii sînt foarte 
dotați pentru cinematograf, Cu o 
singură condiţie, Să înveţe această 
meserie. Şi nu există decit o singură 
metodă de a învăța arta de a avea 
idei regizorale si scenariale. lat-o 
pe scurt. 

1) O primă lecție. Se alege un 
film foarte bun. Nu se proiectează 
încă, ci doar, timp de un ceas, se 
vorbește, cît mai elocvent, despre 
frumuseţea temei lui: 

2) A doua lecţie, tot fără pro- 
ieçtie. Se analizează două scene- 
cheie din film. Scene din acelea 
scurte (sub 1 minut), dar pe care 
să le poţi, patetic, descrie timp de 
o jumătate de ceas, cu toate impli- 
Catiile lor psihologice. Scene care 
evocă, în cîteva zeci de secunde, 
întreaga temă, întreaga poveste. 
Două. De ce două? Pentru că două 
ajung ca să se vadă cum aceeași 
temă poate fi evocată în două feluri 
complet diferite. 

3) Lecţia a treia. O primă vizio- 
nare. Cu sarcina ca studentul să 
găsească în acel film și alte unităţi 
de frumuseţe decît cele două deja 
cunoscute. 

4) Lecţia a patra: studenţii care 
au găsit să povestească acele scene- 
cheie și să dovedească că sint scene- 
cheie, să pledeze pentru frumu- 
setea lor. Împreună cu profesorii 
și cu colegii se vor discuta, în stil 
de seminar, aceste găsiri si aceste 
pledoarii. 

5) Lecţia a cincea: încă o vizionare. 
Încă o căutare de scenă de temă, 

6) Lecţia a șasea: profesorul des- 
crie el scenele pe care studenții 


nu le-au găsit. La sfîrşitul lectiel 
invită pe studenti së inventeze 
alte scenë-cheie pentru acel film, 
scene care nu figureazë in film, dar 
se potrivesc cu tema lui. 
7) Lectia a şaptea: incâ o vizionare 
8) Lecţia a opta: bilanț general 


al tuturor acestor căutări. 


Este un învățămînt pe viu. Şi 
este echivalentul organizat a- ceea 
ce, haotic, la intimplare, se întîmplă 
în anturajul marilor cineaşti “ame: 
ricani si europeni unde geniile 
nu provin din academiile conven- 
tionale, desuete si pur formale: 
O tarë socialistă poate ușor institui 
un institut de artă cinematografică” 
cu programul didactic de mai sus. 

— Ce crezi cë are caratteristic 
cinematografia românească? 

— Că produce într-o ţară unde 
acoperirea costului de producţie 
nu se pune cu acuitatea cu care se 
pune în marile tëri cinematogra- 
fice. Şi asta permite filme de îndrăz- 
nealë, de profunzime, de avangardä. 

— Atunci care trebuie së fie pe 
viitor- caracteristica filmului ro- 
mánesc? 

— Să facă uz de situația avan- 
tajoasă descrisă mai sus. 


INTERVIU-BLITZ ÎN 
TREI SECVENȚE 


— Care e plăcerea cea mai mare 
pe care şi-o poate permite omul? 

— Plăcerea cea mai mare este 
plăcerea de a face, plăcere. 

— Care e cel mai mare merit 
pe care îl poate atinge omul? 

— Cel mai mare merit e să te 
ridici prin merit, 

— Cuvintul „lichea“ se poate tras 
duce în altă limbă? 

— Nu. Deși fenomenul se gie 
seste pretutindeni. İn lipsă de 
traducere, iată o definiţie. O defis 
nitie optimistă: „Se numește lichea 
un om capabil să creadă imediat, 
să creadă sincer, să creadă entus 
ziast, să creadă orice, cu singura 
mică condiţie ca asta să-i aducă un 
avantaj de bani sau de carieră“, 
Şi mai are licheaua o calitate, Este 
cel mai mimetic animal, capabil 
să se nege pe el însuși. Căci dacă 
șeful ti dă dispoziţie să aibă carac- 
ter — ei binel — O face şi pe astal 


D.I. Suchianu pe malul mării ’ 


lectiei 
nteze 

film, 
m, dar 


ionare 
eneral 


iu, Si 

ceea 
împlă 

ame= 
eniile 
nven= 
“male. 
istitui 


rafica” 


i sus, 
eristic 


unde 
luctie 
re se 
ogra- 
\dräz- 
ardă, 
ie pe 


ro- 


avan- 


Pë 


De cînd a început 
> acest "proces Manson, 
inema mă străduiesc să alung 
un gînd impudic, dar 
foarte rezistent. Pro- 
cesul în sine nu mă interesează. El 
ține de clinică iar eu, ca om zice-se 
de artă, am învăţat de la mai marii 
mei că tot ce e caz clinic nu ţine de 
artă, N-am, deocamdată, energia să-i 
contest. De altfel nu cunosc în 
secolul XX decît un singur proces 
interesant, acela al lui Joseph K., 
fără crimă, fără sînge, fără vinovat, 
fără enigmă judiciară —cu toate 
enigmele lumii, în adînc. Dar pe cit 
nu má interesează Manson, pe atit 
mă obsedează pornirea din mine 
în timpul lecturii stenogramelor și a 
faptelor adiacente. O pornire impurá 
de cinefil înrăit, cam nerușinată în 
raport cu crima, o pornire suspectă, 
lusi — de om otrăvit de cinema. În 
urmă cu un an (vezi „Cinema“ nr. 
10/1969) scriind despre crima de la 
Bel Air, teoretizam febril pe seama 
lui Polanski și conchideam că viața 
concurează arta, Acum sînt pe ver- 
santul celălalt: constat rece și urît 
că tot ce-mi vine la cunoștință din 
sala tribunalului devine imediat în 
mintea mea scenariu. Fiecare episod 
relevat acolo ca o „piesă" a acuzárii, 
„Piesă în care clocotește sîngele“ 
sau cum se mai spune în limbajul 
adecvat — se răcește instantaneu în 
sceventá profesională de scenariu fie 
şi convenţional, în replică „tare“, 
în gag verbal sau vizual. În instinctul 
meu de conservare, descopăr un 
instinct cinematografic, pornirea im- 
pudică de a vedea peste tot scenarii, 
voluptatea de a reduce totul la 
convenţie, 


La 9 august, după crima de la Bel 
Air condusă de Watson — Manson 
a hotărît să le arate discipolilor săi 
cum se lucrează „curat“ şi cu cap. 
A urmat în acea noapte uciderea 
soţilor La Bianca. Manson nu avea 
ci un plan, niciun nume ştiut dinain- 
+ latë rätäcirea — suspens dinain- 
a asasinatului, clipele în care o 
stranie puscácu lunetă in mina hazar- 
dului caută tinta, ca-n atîtea scene- 
stas; mă gîndesc la cei doi La Bianca 
si văd banda, în automobil, cutreie- 
rînd orașul ore în șir, oprind din 
cînd în cînd în fața cîte unei case, 

fanson coborind, întorcîndu-se si 
explicindu-le cë nu aici, aici a vázut 
pozele unor copii pe perete si nu 
poate... Replicä-fäcäturä: ,Nu 
uie însă să ne lăsăm opriţi de 
“na Şi mai departe — stop în 


e 


n 
t 
t 


cop 
fata unei biserici, Manson cautâ un 
reot, se întoarce, ușa era încuiată, 
Al treilea crescendo: pe Sunset 
Bulevard (film cu același titlu de 
Billy Wilder, 1950, văzut în 1970 
= Cinematecă) — stop la un stop, 


o 


o limuzină albă, Manson își 
Ciracii că-l va impusca pe 

limuzinei. o Gag-fâcâturâ: 
ul trece pe verde, limuzina de- 
Luneta se oprește pe 


* 

strigá Manson — Lindei 
in clipa cind ea relateazá 
ne. 

int, Charlie, ştii bine cë 
răspunde ea — şi ajung 
tul plan general al unei 
tribunal american, şi ea 
Americanii au descoperit 
Cinematografică a săli 
spațiu inițial static, 
să prin dialogurile 
rilor elocvente, prea eloc- 
jar impunind pe toate 
ta. Sala de tribunal si 
ului — iată două spații 


Te 


procesul ` 


fundamentale americane, precum la 
italieni strada: „În timpul depozitiei 
Lindei Kasabian, cele trei acuzate 
din boxă purtau cu toatele codițe, 
la fel ca Linda, Miscau în tăcere 
buzele în așa fel încît Linda să poată 
citi pe ele cuvintele „mincinoaso“, 
„minţi“... (vezi şi „Lumea“—articolul 
»Martora acuzării“ de Felicia Antip). 

lată şi poezia plajei, a mării — alt 
spațiu conventional, la capătul tutu» 
ror frámintárilor, decorul final din 
„Cine a ucis-o pe “Baby Janet”: 


Nu e frumos, dar e adevărat: 
urmăresc „procesul Manson“ ca pe un scenariu 


Ca-n „Fantomele din Spessart“... 


mănăstire tibetană. Ar fi o come- 
die originală care ar reiesi dintr-o 
situație extrem de serioasă, chiar 
patetică, bazată pe o lege admira- 
bilă: în Statele Unite, nici un incul- 
pat — fie el un criminal odios — nu 
apare în boxă ca vinovat. Judecata 
publică trebuie să-i dovedească vir 
novëtia, juriul e chemat să decidă 
după probele aduse in instanţă. 
Nimeni nu are voie să influențeze 
juriul. Nici măcar Președintele Sta- 
telor Unite. Pe hirtie, legea e su- 


S 


Motto: „Îmi plac westernurile, fiindcă acolo 
întotdeauna inving cei buni“, 


(Un preşedinte american) 


İMREN 


dupâ executarea crimei in aparta- 
mentul La Bianca, Manson si Linda 
se duc cu maşina pe plajá, se plimbá 
tinindu-se de minë — „era. foarte 
plácut, m-a fâcut sá uit ce fácuserám, 
i-am spus lui Charlie că voi avea 
un copil“... 

N-ar fi imposibil să ajungem — 
după acest proces — si la comedia 
feroce a judecății, așa cum cu „MiA. 
S.H.“ americanii au dat comedia 
sîngeroasă a războiului, Substanţă 
pentru asta — există berechet la 
Los Angeles. E suficient să privești 
viaţa juriului-— oameni care pentru 
adevăr, dreptate (noţiuni deloc con- 
fundabile, cum zice Faulkner) şi 
cinci dolari pe zi consimt să 
trăiască anormal, ferecati în hotel 
(hotelul unde a fost împuşcat Robert 
Kennedy —alt gag!) în afara oricărui 
contact cu lumea, cu familia, cu 
ziarele, fără nici o perspectivă a 
timpului — mai abitir decît într-o 


perbá. La tribunal, în viaţă, segjunge 
la deriziune — fiindcă oamenii nu 
pot fi niciodată la înălțimea gindu- 
rilor lor superbe. Aşa s-a näseut 
acel episod antologic provocat de 
© imprudentë orală a Preşedinte- 
lui Nixon care şi-a permis să decla- 
re undeva că „Manson e vinovat, 
direct sau indirect, de opt asasi- 
nate lipsite de noimá"... Ziarele au 
titrat gros aceste cuvinte — și 
pînă să vină precizarea spășită a 
Casei Albe recunoscind că „în actua= 
lul stadiu al procesului, inculpatii 
trebuie prézumati nevinovați“ — 
ziarele au ajuns în sala tribunalului 
unde Manson are dreptul sá le 
citească, avocaţii apărării de ase- 
menea, dar juriul — nu! Juriul e 
evacuat imediat din sală. Avocatul 
apărării Shinn, care a adus ziarul 
pentru „a răsfoi paginile de sport“ e 
condamnat la trei nopți închisoare 
(ziua fiind la proces —alt gag!) 


Din instinct de conservare. 


plin de gaguri... 


pentru „dispreţ direct, voit, delibe- 
rat şi deplin conştient la adresa 
tribunalului“, După aceea, cei 18 
jurati sînt chestionati unul cite 
unul, deci de 18 ori, dacá du vázut 
titlul din ziar gi ce reactii au avut. 
Ceea ce se intimplá de 18 ori — e 
din capul locului, cómic. Toti jura- 
tii sustin cë n-au citit titlul iar in 
cazul cë parcă-parcă l-au citit, nu 
se vor lăsa influențați de președinte. 
Ei jură încă o dată solemn. Un jură- 
mint repetat de 18 ori nu mai e 
solemn. Replici-gag în timpul ches- 
tionării juriului: Kenneth Daut: 
„În primulrind, eu nici măcar n-am 
votat pentru Nixon!" Kanarek (avo- 
catul lui Manson): „Președintele să 
fie chemat în instanță ca martor“... 

La reluarea dezbaterilor, după ce 
s-a constatat perfecta puritate a 
juriului — cele trei gratii din boxă 
încep să cînte la unison, ca-n „Fan- 
tomele din Spessart“: „Nixon spune 
că sîntem vinovate. La ce bun mai 
continuaţi procesul?“ (cîntecele ace- 
lea în proză consacrate de Brecht 
în piesele lui cu gangsteri, preluate 
de Kurt Hoffmann şi duse pînă la 
„Umbrelele din Cherbourg"). Dar 
frații Marx = în, „Supă de rata” 
au fost, cred, primii care au trans“ 
format sala de judecată în musice 
halll 


* 


Nu e frumos ce fac. Dare si ráu? 
Eu cred cá e bine. E un reflex de 
apërare, in fata monstruosului. Arta, 
chiar şi conventia ei, are o asemenea 
putere monstruoasá de a ne apára 
in fata monstruosului. Orice am 
face, devenim incet-incet scenaristi. 
Scenaristi vinovati. Scenaristi nes 
pedepsiti. 


R.G 


15 


KR E 


filmul fă DA SA POR 


Este meritul incontestabil al cinematografiei de 
a fi anticipat, cu mult inaintea altor domenii de 
activitate, avantajele colaborárii internationale 
si de a fi tradus in fapt cooperarea prin ceea ce 
numim in limbaj curent coproductie. 

Termenul este ambiguu, deși unanim recunoscut; 
îl regăsim pe foarte multe dintre genericele filr 
lor vizionate şi ne-a devenit familiar precum Cine- 
mascop, Eastman Color sa Sophia Loren. 

Formula coproductiei éste în ultimă instanță o 
colaborare între mai multe tëri la realizarea unui 
film, o asociere pe termen limitat de forte artistice 
si mijloace bănești avînd drept scop obţinerea 
unor producții importante la scară internațională, 

Coproductia este un fenomen cinematografic 
care s-a născut plecînd de la imperative de ordin 
economic şi se va dezvolta, anticipám noi, din 
necesitatea de supravieţuire a filmului ca artă 
independentă. 


bo 
| 
| 
| 


de oras-mit 


| sa. Hollywood-ului. 


distrus gloria 


tografic. İn anii care au urmat, spectatorii s-au 
minunat de proiecția uriaşă a cineramei, de for- 
matul dilatat al cinemascopului și de dimensiunile 
impresionante ale sistemului Todd A.O. (film 
panoramic de 70 mm) asociat cu sunetul stereo- 
fonic şi culoare. Filmele au început să fie mari si 
lungi, de preferinţă pe teme biblico-istorice, 
culminînd cu acea extravagantă şi uluitor de costi- 
sitoares peliculă care s-a chemat , Cleopatra". 

Eșecul s-a vădit cur? Hollywood-ul zilelor 
noastre produce filr 
Şi cînd producătorii au int 


si exodul filmului a 


ne și fc 


cheltuielile de product 
Regizori ca S. Kub 


Hitch 
minger au devenit astfel un fel de 
ranti, care-şi filmează sau montează fil 


tot mai mare număr de studiouri europene 


Ee; FEE r 


de atunci încoace filmul voiajează de la o capitală 
la alta fără restricţii vamale si fără naţioMlitate 
precisă. 

Campionii în coproductii au fost și sînt tocmai 
cinematografiile cele mai serios afectate de migra- 
tia filmului american, mai exact cea franceză, 
italiană si spaniolă, 

În anul 1969, 
cinematografia franceză 
a produs 

80 de filme 

în coproducție 

dintr-un total 

de 150 (55%), 

cea spaniola 69 

din 118 (51%), 

iar cea italiană 


peste 60%. 
ER à 
© Într-un deceniu | 
cinematogra ful american 
şi-a pierdut 
jumătate din public. 
ea IE ra A <o] 


L ad 


İnainte de rázboi, cind filmul european trëja 
sub egida cinematografiei americane, Holly 


Cinematografiile ţărilor socialiste, care n-au 
cunoscut crizele economice 


ale filmului occiden- 


vvood-ul era simbolul citadelei filmului, a cinemato- 
grafului destinat zecilor de milioane de spectatori 
sia profiturilor in milioane de dolari. Dar a venit 
ziua fatalá cind televizorul a iesit din laborator si 


tal, au preluat coproductiile plecind în primul 
rînd de la concepția că ele reprezintă punți de 
legătură între cinematografii și popoare, tar filmul 
factor activ de comunicare, cunoaştere și înţelegere. 


a pătruns în casă, ¡ar Hollywood-ul (o spune atit 
t fără aureola 


de plastic Jerzy Toeplitz) „s-a tre 


sa de oraş-mit; începînd cu această zi n-a mai fost 
nici capitală, nici Mecca, nici tarë de basm,*¡ un 


e ale Los Ai 


simplu cartier din multele cart 
les-ului unde se turnau filme”. 


Apăruse televiziunea... 


p— 


o formează 


p——- 


Cit de coplesitoare a fost influenta masinii de 
imagini asupra filmului, o dovedesc cifrele. Statis- 
ticile oficiale inregistreazâ: 


S.U.A.: — televizoare 


30.000 în 1946 
1.200.000 în 1949 
47.000.000 în 1955 
şi în sfîrșit saturatia 
56.300.000 în 1961 
Surprins și incapabil să înțeleagă pe moment 
revoluţia pe care o determinase spectacolul gratuit 
de acasă, filmul decade repede. 
Din 1945 și pinë în 1958 
numărul sălilor 
de cinema scade 
de la 21.000 la 13.712, 
lar spectatorii ce reduc 
de la 90 milioane 
anual, la 45 milioane 
Într-un deceniu şi ceva cinematograful american 
îşi pierduse o jumătate din public. 
Mintea practică a producătorilor a găsit reme- 


diul: dacă ecranele televizoarelor se caracterizează 
prin dimensiunile lor mici, redresarea filmului nu 


poate veni decît de la mărirea spectacolului cinema- 


16 


MR, ed a ek Bl lare E o E C— 


coproductiile. 


e 
5 


O Mai mult de jumătate (6 Coproductia — 
din producţia francezë 


| o soluţie 
a 


| | 
er se SEM na id 


İncepind din 1961 mai 
bine de 507, din filmele 
americane se toarna in 
Anglia, Italia, Franta 
sau Spania, ¡ar in 1969, 
la Roma sau Madrid, 
se produceou mai 
multe filme decit 

in sutele de platouri 
ale Hollywood-ului 


Ca in orice transformare profundá reactia este 
in lant. Filmul european, prosper de altminteri 
artistic si financiar in aceastá perioadá de crizá, 
începe să se resimta la el acasă atit din cauza 
gigantuluj de peste ocean cit sia retelei interne TV. 

Legi si mësuri protectioniste ale unor tëri si 
guverne nu au fëcut decit së temporizeze un pro- 
ces de eroziune, care ameninta së paralizeze un 
sector artistic de interes national si cu rezultate 
economice remarcabile. 

Jenat vizibil din ambele përti si neputincios in 
fata filmelor de mare spectacol, cinematograful 
batrinului continent găsește soluţia salvatoare în 
ziua în care un producător francez şi unul italian 
şi-au unit vedetele, mijloacele de realizare, ca-şi 
subventiile de Stat pentru a produce un film în 
comun. Formula coproductiei fusese inventată și 


prosperității? 


spirit de colaborare, cinematografia 
a militat pentru schimbul de idei, 
eni şi experiență, realizind în 
, 12 coproductii, 3 coparticipari si 
atii de servicii. Dintre filmele produse in 


coproductie mentionám cele 6 filme realizate cu 
Franţa („Ciulinii Bărăganului“, „Codin”, „Steaua 


x: TN 


| 
| 
| 
| 
| 


E LES: 
ă nume”, „Serbările galante”, „7 bărbaţi st o 
strengári „Dacii”), 2 cu Uniunea Sovietică 


„Cîntecele mării”), 2 cu Ungaria 
ante" şi „Sentinţa”), un film cu 
) si unul cu Canada („Prieteni 


(« Tunelu 


italia (, 
fârâ gra 

Actori şi regizori stráini de reputatie ca Orson 
Welles, Laurence Harvey, Richard Johnson, 
Georges Marchall, Jean Marais, Jean-Paul Belmondo, 
Antonella Lualdi, René Clair, Terence Young, 
Robert Siodmak, Henri. Colpi si altii au filmat in 
studiourile de la Buftea, ducind peste hotare 
mesajul de prietenie, dorinta de afirmare si reali- 
zárile unéi cinematografii care, cu 20 de ani in 
urmá, nu figura pe harta Europei. 

Într-o perspectivă apropiată, coproductia si 
toate formele de colaborare adiacente celei de a 
şaptea arte vor cîştiga şi mai mult în importanță, 
ca unele ce măresc potențialul artistic-material 
al cinematografului, concentrează efortul de 
creaţie si limitează riscurile de difuzare a filmu- 
lui. Judecînd după sensul si tendinţa realitátilor 
actuale, avem toate motivele să credem că cinema- 
tografia de mfine si de pretutindeni va fi o cine- 
matografie a cooperării. 

Este poate supremul efort al filmului de a se 
împăca cu spectatorul deceniului. opt, care a 
început să piardă bunul obicei de a mai merge la 
cinema. 


Constantin PIVNICERU 


is francezë 


epoca 
noastrá 


Teoria Meakin 
e bizarâ 


e 
M-elle Chanel 


nu are 
dreptate... 


Yves 
Saint-Laurent 
| zice... 
| e 
| Există 

o singură 
explicație : 
| rochiile 
sînt filme! 
| 18 


\ imbätrinesc. Am semnele me- 

le: demult nu mi-a mai t 
cap să merg la croito- 
VA reasá pentru proba unei ro- 

chii, cu femeia iubitä. Tinär, 
o insoteam acolo, scandalizindu-mi amicii 
care sustineau cá sint un mic burghez. Nu — 
ripostam — sint stendhalian. Fabrice del 
Dongo m-ar fi aprobat. Alt semn — nu má 
mai opresc la vitrinele feminine ale Romar- 
tei, nu mai prospectez atent cum se imbraci 
azi fetele şi femeile. De altfel, niciodati nu 
am intors capul dupá o rochie pe stradi E 
un principiu de la care nu më voi abate, 
indiferent de soarta lumii 


it 


Tocul 


İmbâtrinese — dovadă că m-am întors 
la «insula pinguinilor», la Anatole France, 
autor de tinerețe. Găsesc mari delicii filo- 
zofice în vestitul episod al inventării pan- 
tofului cu toc, la pinguine. France descrie 
schimbarea de optică și metabolism ideo- 
logic în acea clipă — şi, incintat, nu mai 
am nevoie de stradă și Romartă. Devin, 
cum se zice, livresc. Mă satisface tot mai 
mult cuvintul scris, în loc să mă las fascinat 
de semnele vieții. Fireşte, ştiu că s-a revenit 
la rochia lungă, că rochia mini a murit. Nu 
sint troglodit, nu sînt pitecantrop. Dar în 
loc să mă plimb — adică să mă «documentez 
pe teren» asupra fenomenului, căci «docu- 
mentarea» si «terenul» au fost obsesia tine- 
reçii mele — mă trag la umbra Cismigiulul, 
lingă statuia Maicii Smara, sperind obscur 
că sint la umbra fetelor în floare — gind de 
pensionar cit de cit proustian — deschid 
presa lumii, studiez acolo fenomenul maxi- 
mini-midi, apare un bărbat mahmur care 
ar vrea să mă angajeze într-o discuție despre 
greva femeilor americane, n-am chef și m: 
cufund in acest articol al expertului financiar 
Christopher Meakin, publicat de «industry 
Week» — sâptâminalul serioasei «Confede- 


ratii a Industriei Britanice»; Meakin susține, 


nici mai mult nici mai puțin, cum că între 
lungimea rochiilor și cursul valorilor la 
bursa din Londra există o legătură curioasă 


Nouă filme dintr-un an... 


perioadele de rochii maxi au corespuns unor 
mari scăderi — dominaţia rochiilor mini 
a fost paralelă cu o creştere a cursurilor. 
«Nu vreau să spun că între rochii si bursă 
există o relație precisă de la cauză la efect, 
dar un raport ciudat se poate stabili. Oricum, 
e cea mai valabilă teorie pe care o pot 
avansa pentru a explica situaţia confuză 
de azi...» Asta era situaţia în iunie. Confuză. 
n august, situația se limpezea: «Lungul va 
hi scurt» — scria «Express»-ul pe coperta sa 
de la începutul lunii. «Rochia mini a murit», 
titra tot pe copertă «Paris-Match»-ul. Dom- 
nisoara Chanel conchidea după ce văzuse 
primele maxi-mantouri: «Categoric, femeile 
sint nebune. Ele au început să se imbrace ca 
bărbaţii, si acum iată-le călugări». După ce 
am citit însă şi interviul celebrului Yves 
Saint-Laurent, «marele vinovat», cel care 
a relansat rochia lungă, de fapt cel care 
niciodată nu a renunțat la această idee, în 
ciuda presiunilor de la dreapta la stinga, 
fie ei Courrăges sau Cardin — după ce am 
văzut ce-i în mintea acestui domn, am ajuns 
acolo în Cişmigiu, la umbra Maicii Smara, 
printre filatelisti şi pensionari, la o alt 
concluzie: femeile nu-s nebune, bursa 
rochia n-au nici o legătură, există o singuri 
legătură, o singură explicație la ceea ce se 
intimplă şi se va vedea imediat de ce această 
explicație o incredintez nu revistei «Viaţa 
economică», nici «Problemelor de filozofie» 
(cum ar fi normal, de cind mari filozofi 
studiază structuralist moda, ca o expresie 
a semnului) ci revistei «Cinema» 


Socul 


Mai incii — cind au devenit mari si tari, 
cind s-au impus aceşti domni Saint-Laure 
Courrèges, Cardin? Cind a inceput lumea 
să-i numească cu tot seriosul «creatori», 
ca pe poeti, ca pe artisti si mai ales ca pe 
regizorii de film? În anii cind regizorii de 
cinema — de la Antonioni la noul val 
godardist — izbutiseră să impună noțiunea 
«filmului de autor». Doamna Françoise 
Giroud, directoarea «Express»-ului, doam- 
ná care circulă prin structura si supra- 
structura lumii ca la dinsa acasă, ne preci- 


zează: «Era in 1965. Ei se invirteau frumos, 
cind apăru Courrèges, Această mini-jupâ 
care flutura pe străzile Londrei, el a ştiut 
deodată s-o domesticească. El nu purta cra- 
vată... susținea că trebuie sá fii mazochistă 
pentru a merge pe tocuri înalte si că într-o 
rochie trebuie së te simţi bine, decontrac- 
tată. Socati, Saint-Laurent, apoi Cardin,care 
se ofileau în respectul unei tradiții — se 
treziră deodată amintindu-și că erau tineri, 
creatori, deloc obligați să rămină pentru 
veșnicie moștenitorii respectuosi ai lui papa 
Dior. Ei trei au fost acei care au răsucit 
gitul eleganteiv... Croitorii au devenit crea- 
tori în anul cind «Aventura», «Jules et Jim», 
«La strada», «Vivre sa vie», «La dolce vita» 
demonstraseră lumii că filmul e înainte de 
toate al unui om numit regizor, care se 
exprimă prin actori, prin sunet, prin montai. 


film si muzică 


Beatles-ii sint din nou pe fir- 
mament — nu pe scenă, ci pe 
pinzä Ultimul lor film «Let it 
be» («Las'să fie» — numele fil- 
mului a fost împrumutat melodiei 
care a figurat și figurează încă 
printre prezentele muzicale ale 
anului). Premiera pariziană a fil- 
mului a însemnat un eveniment 
nu printre cineaști, ci printre ve- 

| detele discului. Presa insirá nu- 
mele lui Gilles Marchal, al Nico- 
lettei, al lui David Alexander 
Winter, etc., etc. dar nu rețin 
vreun nume de cineast. 

Se spune totuși că «Let it be» 

-a bucurat de un enorm succes. 


| Muzical sau cinematografic? Nu 
| se grăbeşte nimeni să facă pre- 
À cizäri. 

N 


gizor — un larg orizont intelectual, fineçe 
psihologică, înclinații moraliste, non-con- 
formism, idei. Domnul Saint-Laurent nu e 
cu nimic mai prejos decit Hemming-ul din 
«Blow-Up». 

lată-l regizor-scenograf-scenarist: 

— Moda scurtă a fost depășită fiindcă n-a 
mai adus o expresie nouá. Mini-jupele au 
fost rochii scurtate, asta-i tot. În colecția 
acestui an am creat patru rochii scurte, 
care sint pentrë mine un test... 

— Un test sau un gag? 

— Nu, nu fac niciodată gag-uri... E o 
nouă proportionare a «scurt»-ului. Fără a fi 
provocante, mi se par că adoptă o atitu- 
dine mai agresivă şi mai eficace față de 
mediul social, decit cea adoptată de tinerii 
hippy, cu franjurile lor 

lată-l moralist, teoretician, chiar estet pur: 

— Nici un considerent comercial nu m-a 
îndemnat vreodată in creație... Nu am as- 
scultat niciodată de consideratiile puritane... 
O modă nouă învață femeile cu noi gesturi, 
cu noi atitudini. E ceea ce le sperie uneori. 
E adevărat că există o modă «lungă», con- 
servatoare si retrogradă. Nu aceea lansată 
de mine... Moda actuală e o stare de spirit 
Femeile care imbracă o rochie lungă pentru 
a fi la modë, farë să-și schimbe atitudin' e 
starea de spirit, aceste femei nu vor f 
niciodată la modë .. 

Si umanistul: 

— Credeţi cë temeile vor putea să se 
mişte multă vreme alternind moda lungă 
cu cea scurtă? Ar fi prima oară în istoria 
modei ... 

— Da, cred că fiecare femeie trebuie să-și 
aleagă măsura, conform vieţii, conior e- 
seriei ei. Nu poți să-i mai spui: Vei purta 
rochia lungă cu o pălărie roșie. Gata cu 
schemele. Ceea ce mi se pare formidab 
în moda actuală e tocmai libertatea». 


Jocul 


Legătura aceasta dintre regizorii de film 
şi creatorii de modele poate párea extra- 


Dacă filmul e o modă, 
azi 


nu mai încape îndoială 
că moda e un film. 


scenariști de cămăși. Balzac — cu enormele 
ui descriptii de rochii şi costume, cu volup 
tatea lui de a privi un decolteu si un pan- 
tot — nu a influențat moda. El a transcris-o 
Imaginea scrisă n-a lansat un Cardin. Dar 
un “ntonioni, un Fellini au prezidat la pla- 
sarea pe orbită a unui Courrêges. Schimba- 
rile de modë au devenit tot mai precipitate, 
sub imperiul filmului, sub Teroarea imaginii, 
n timpul Convenţiei regizorale. De la 
Moliăre la Balzac, de la Balzac la Dostoiev- 
ski — pe mari spaţii epice — schimbarea 
de garderobă nu e mare. În 1970, un film 
din 1926 — oricit o fi drama de mare — 
iscă, în primul rind, freamătul ilaritatii. 
Tocmai de aceea spiritele ranchiunoase au 
aruncat pe piață vorba după care filmul e 
o modă, adică perisabil, fără acces la etern. 
Inutil să dovedim altfel, acum. Dar dacă 
filmul e o modë — pentru o clipă — azi nu 
mai încape îndoială că moda e un film 
Rochiile sint filme. Poate chiar cu destinul 
filmelor. Ele discută si se opun ca un Anto- 
nioni cu un Truffaut. Londra se uită la moda 
pariziană maxi, cu superioritatea filmului 
politic fată de filmul nostim francez: «Sinte 
cu cîteva inaintea Parisulu 


—_ 


Locul 


Modele maxi-mini-midi sint filme şi noi 
ctorii lor. Expresivi sau nu. Talentau sau 
nu. Cardin sau Fabrica de Confectii ne dau 
scenariul, intriga — noi trebuie sá jucám, 
să interpretim pornind de la o singură 
dee: sá ne simtim bine in rochia noastrá, 
n haina si pantofii nostri. E o idee dificila. 
Din actori devenim imperceptibil autori, 
si in cele din urmá — co-autori. Cu gust 
sau fără. Cu cap sau nu. Cu măsură sau... 
Doamna Françoise Giroud ajunge la aceeași 
concluzie: «Asistăm astăzi la o veritabilă 
naștere a talentului — sau a non-talentului — 
individual în arta imbrâcâmintii... Creaţia 
personală, expresia de sine în toate activi- 
tátile vieţii, e obsesia epocii. E de netăgăduit 
că ea se traduce astăzi în modă». Doamna 


stop cadru 


Studioul 
experi- 
mental 


$ Victor 
Ihu“ 


Va MI De curind. la Ateneul 
tineretului din Capi- 
talë s-a semnat actul 
de nastere al Studiou- 
lui experimental «Vic- 
tor lliu 

inființat din iniţiativa unor tineri 
ineaşti de la Studioul cinematogra- 
fic «București», noul studio isi pro- 
pune să fie un centru de perfectio- 
nare și documentare a tinerilor ar- 
tişti pasionaţi de cinematografie. Se 
preconizează ca la acest studio să fie 
antrenati. in afara regizorilor si ope- 
ratorilor, tineri plasticieni, critici 
de film şi literați — virtuali scena- 
risti — oferindu-se un mediu prielnic 

unor luări de contact reciproce. 
Comisia de organizare pentru pri- 
mul an de existență a studioului 
(compusă din regizorii Radu Gabrea, 
Mircea Veroiu și criticii Mihai Un- 
ghianu, George Littera, Stere Gulea) 
a intocmit un plan de lucru, pe cit de 
vast, pe atit de promițător. Din a- 
ceste generoase proiecte, citeva punc- 
te se cer reținute. La ședințele ce vor 
avea loc din două în două săptămini, 
se vor prezenta si discuta scenarii şi 
tilme realizare de membrii şi invitaţii 
studioului. De asemenea, se vor 


Rigo vagantë doar celor care s-au obișnuit sê Giroud se exprimă savant, în timp ce pe A qe > z 
yapa Focul vadă în cinema o artë supusă, supusă tuturor lingă mine trece — fără să arunce o privire Valone që dicanta colectiv, Blme 
RE 5 influențelor — de la pictură la roman — si Maicutei Smara — o rochie tip «Această din repertoriul clasic şi. contempo- 
cra- Dr, creatorii de rochii nu sint altceva nu o artă cu consecințe asupra vieţii. Se femeie». Într-o barcă, visleste melodios ran, al cinematografiei naționale si 
hista secit niste scenaristi-regizori, asa cum au acceptă cit de cit că filmul poate influența un tînăr zvelt purtind un pantalon leone; mondiale. Masa de montaj cu care 
tr-o isat ca datiná modernă, un Godard, un celelalte arte, dar se digeră greu ideea cë dar in faça lui, sub o umbrelutë, o adoles- va fi dotat studioul va permite cerce- 
trac- Skolimowski, un Gopo. (Datiná care vine imaginile — şi în cazul nostru oamenii centë se joacă cu ochelarii negri, lungi — tarea atentă si concretă a unor pelicu- 
care de altfel din adincul celor 75 de ani — care creează imagini cinematice — inriuresc  lelouch. Se așează lingă mine un pensionar le si experimentarea unor noi moda- 
— se Lumière, cu «filme-scrise-si-regizate» de azi decisiv felul de a gîndi, de a trăi, si deci distins, haină neagră in plină varë, cu un litäti de lucru, pe materialele exis- 
neri, Eisenstein, Chaplin, Clair, Keaton). Cardin, de a se imbrăca, al lumii. Moda, rochia, dine — totul rămas de la Umberto D şi tente. Rodul acestor studii, impreu- 
pe Courrëges, Yves Saint-Laurent nu mai sînt  palconul sint haine şi simultan imagini. În Vittorio de Sica. Sau mai de departe, de la në cu alte lucrări de teorie si criticá 
papa croitori, ci oameni de concepție. Prezentă-  tärile cit de cit dezvoltate nimeni nu mai Michel Simon in «Căţeaua» lui Renoir vor oferi material péntru editarea 
sucit rile colecţiilor lor sînt premiere, vizionări — aleargă azi după un mantou călduros. Se Adevărul este că fără a ne da seama totul unui buletin cu caracter intern, des- 
rea- ca-n lumea filmului. Rochiile, complet-uriie subintelege. Problema e un mantou frumos vine de foarte departe. Poate din «insula tinat membrilor si invitaţilor stu- 
pe sint «scrise şi regizate» de ei. Un calambur Frumusețea çine de imagine, de artë. Şi nu pinguinilor». Dar, imbëtrinind, ne e tot diese vë 4 i 
rita» ne-ar permite să scriem cë ei prezintă cînd există artă a imaginii mai puternică deci: mai greu să întoarcem capul, după o rochie, Planurile de viitor vizează reali- 
=: de scurt metraje, cînd lung metraje. Dar mai filmul, Oamenii au început să se îmbrace după o veșnicie. zarea unor filme experimentale pro- 
e se interesant e un dialog cu domniile lo- can filme, nu ca-n cărţi, nu ca-n pictură prii, precum si propunerea de insti- 
ntai în care vom descoperi ca la orice bun re. De aceea au apărut regizori de rochii, Radu COSASU barla EA festival international al 
tinerilor cineasti, care ar urma sê se 
tinë anual la Costinesti. 
La sedinta de inaugurare, care s-a 
bucurat de o largá participare, s-a 
prezentat invitatilor un ciclu de filme 
de scurt-metraj turnate la |.A.T.C. 
= d Dintre aceste filme, variate ca te- 
matică, stil și valoare, notăm citeva, 
] enta tia ecranului unele afirmate deja in competiţii 
, internationale: «Cadente» de Radu 
Gabrea, «Ságerile» — Șerban Crean- 
gë, «Jocul oamenilor mari» — Mircea 
fir- Pe de altă parte, incá un iar in antract isi prezintă show-ul Moldovan, «Fata morgana» — Cos- 
pe al jazz-ului, pë atras de Së in Brazilia. ği 3 tin Azimicarë, «Vinătoarea» — v- 
it toul de film: Mike Jagger. In motei Ursu, «Ceremonia albastră» 
fil- «Ned Kelly» el aj à Adamo, intors din turneul in — Constantin Vaeni, «Rátácirea» — 
iei Tom Richardson rolul unui aus- România: șia nas yara Es Nicolae Márgineanu, «Fredonind un 
cë tralian, un proscris din pricina rt bajo pb te prés Dal i. recviem» — Petre Bokor, «Cercul» 
ale cinstei lui, precum si a faptului carii PIE MA HIE AR ARS — Mircea Veroiu, «Viata in roz» — 
pA ee pa facut aides entru cei El o di Dan Pita Filmele ie personali- 
sâraci cauza v sale. İntoamna Sei 2 ini i 
je- aceasta al va na ide sivi Presley face patina. de: tati creatoare incipiente, individuali- 
Ma treilea film al său. într-un rol d: claratii de dragoste patimase cina zate prin subiectele alese si maniera 
O- pianist al unei formatit de jazz. cinematografiei, cînd muzicii. De i 4 de a nara. 3 
ler De astă dată Mike isi joacă rolu|, pinde de succesul pe care-l are În film, Adamo nu cîntă, dar Sperăm că existența viitoare a 
tin inspiratia scenaristilor nesárind cu una sau cealaltâ Filmul il muzica filmului tot el o scrie noului studio sá creeze, printr-o ac- 
E pron sea EE oos strate enorm dar îl plictiseste à tivitate intensä si novatoare, un te- 
té die po Mor Fri Pjata pra naj genul ja Sare ee oeroue pro: ren de investigare efervescent si pa- 
Nu tografice cu western-ul său în ditionat apariția sa pe ecran de juca în filme de «o concepție cu it 
re- care i se spune «Omul de otel». schimbarea genului. | s-au dat totul diferită». Cam vagă destai- 


Acum se gindeşte la un nou tilm 


asigurări de către M.G.M. că va 


nuire, deocamdată... / 


\ Petre BOK 287 


19 | 


| 
| 
| 
| 
| 
g 


5 A EE 


tul. Si, ca in toate cazurile de cind a 
ajuns së-si spunë cuvintul hotëritor pen- 
`A tru destinele artei, nu și-l va mai re- 
trage. Culoarea e produsă chimic, mag- 
netic, electronic. Fabricarea ei dictează asupra artei 
cinematografice precum altădată acea purpurie mo- 
luscá mediteraneană asupra culorii mătăsii sau terra 


di Siena asupra picturii prerenascentiste. 

Si astfel distribuitorii nu mai vor sa audă de alb 
negru, în lumea televiziunii se duce un război lit 
de impártire a pieţelor si zonelor geografice intre 
cele citeva sisteme color, iar festivalurile, avind 
nevoie de susținere materială, inventează an de an 
noi valenţe ale culorii. 

lar valenţele acestea sint într-adevăr fantastice 
Pictura devine cinetică, tradiționala pinzá se pre 
face în ecran, uleiul se transformă în arc voltaic și 
nu numai că-și rectifică sfera de pinë acum a dimensiu- 
nii spaţiale, ci capătă în mod uimitor una nouă: 
dimensiunea în timp. 

Totul gravitează în jurul emulsiei de culoare sau 
a undelor colorate şi pînă și secretariatul de redacție 
imi condiționează acest articol de vreo idee în legă- 
tură cu filmul color, pentru a putea ilustra pagina 
cu imagini extrase din fotogramele lui. 

Depășind amuzamentul unei asemenea situații 
date, iată și ideea care se naște determinată tot de 
existența industriei: este oare pelicula color doar 


ra NI Lucru evident. Industria şi-a spus cuvin- 


ed 


«Un suris in plină varán...cam albastru 


20 


ce 
afirmâm? 


Este momentul 
sá ne intrebám: 


ce comunicám 


in plus 
prin culoare? 


un nou procedeu tehnic sau optic, pentru a pre- 
zenta lumina si miscarea cu o fidelitate ceva mai 
mare decit schematicul alb-negru, sau devine o 
posibilitate in plus care-l obligă pe artist să-şi re- 
dimensioneze concepţia? 

Cinematograful mondial a cam răspuns la această 
întrebare. Eu îmi permit să o pun în discuție numai 
datorită faptului că soarta mă face să întimpin destul 
de des solicitări de peliculă color pe motive strict 
comerciale și foarte rar pe criterii argumentate ar- 
tistic. 


Tehnicá si conceptie 


Or, indiferent de presiunile pietii, o conditie 
tehnicá se transformá intotdeauna creator in con- 
ceptia artistului. Ea devine un mijloc de comunicare, 
deci reclamá metafora. Se scuturá de ceea ce este 
tern, tehnic sau mestesugáresc si incepe sá capete 
simboluri, afirmind un punct de vedere estetic. 

Cinematograful románesc a produs piná in prezent 
45 de filme artistice pe peliculá color. Primul este 
«Nufărul roșu», apărut in 1955, iar ultimul este 
«Canarul si viscolul». Între ele se insiruie patruzeci- 
şi trei de pelicule la care am discutat pe rînd dacă 
galbenul e galben sau are în el mult roșu, dacă vio- 
letul e dorit sau e impus de constituţia chimică a 
emulsiei, dacă filtrele reuşesc să dea o cromatică 
reala sau ne depărtează mai mult de realitate decit 
sugestia tonurilor dintre alb şi negru, dacă, în afară 
de albastru și roșu, gama celorlalte culori mai este 
redată fidel si asa mai departe. Am discutat tehnic, 
am discutat științific, am discutat din punct de ve- 
dere cromatic. Am discutat chiar si din punct de 
vedere scenografic, dar ca mestesug, adică vopsind 
butoaiele cu verde si cu portocaliu, alegind şantiere 
cu maluri din oxizi de fier, macarale albastre si 
barăci brune dedesubtul pădurilor kaki. Și exclama- 
tia noastră de fericire a fost atunci cind am folosit o 
fotografie fidelă la toate culorile spectrului: «Vai, 
ce reală e!» 

Ei bine, a fost necesar tot acest etalonaj în timp. 
S-au etalonat culorile față cu realitatea, s-au etalonat 
operatorii şi regizorii față cu atributele peliculei co- 
lor. Acum însă este cazul să spunem «gata». Gata și 
pentru un finis, gata — pentru un start. E finisul 
experienței cu culoarea și startul experimentului 
cu culoarea. E momentul cind trebuie să ne între- 
băm ce comunicăm în plus prin culoare, ce crez 
estetic afirmăm, ce neliniște creatoare capătă for- 
mula artistică în cele trei emulsii brevetate de 
Fischer încă din 1911. 

Si nu este numai un deziderat. Intr-adevár, acest 
al 45-lea film artistic pe peliculă color produs la 
București începe să pună probleme de optică artis- 
tică sau, în orice caz, aproape artistică. Nu vorbesc 
neapărat de acele procedee savante de laborator, 
cum ar fi îmbinările de negativ alb-negru şi negativ 
color, transpuse apoi pe pozitiv color, ceea ce dă o 
anumită aderentá cu retina unor nuanţe discrete, 
nici de sistemul de băi, nici de sugerarea unei foste 
sepia prin nu știu ce transpunere... Acestea tin tot 
de latura tehnică. Latura evoluată a tehnicii, bine- 
inteles, dar păstrindu-se încă în limitele unei corec- 
titudini care poate fi cel mult savantă, nu si artistică, 


«Dragoste la zero grade»:pelicula se conservă la 4 grade 


a pre- 
Pra mai 
Wine o 
Bi re- 


aceasta 
E numai 
B destul 
E strict 
Kate ar- 


—— 
——— 


konditie 
in con- 
Bnicare, 
ce este 
| capete 
Retic. 
prezent 
Bul este 
Bul este 
Bruzeci- 
id dacă 
laca vio- 
himicë a 
Pomatica 
Re decit 
in afara 
Mai este 
E tehnic, 
E de ve- 
lunct de 
Wopsind 
santiere 
lastre si 
Bxclama- 
lolosit o 
Bi: «Vai, 


în timp. 
etalonat 
culei co- 
. Gata si 
E finisul 
mentului 
le intre- 
ce crez 
ta for- 
ate de 


ur, acest 
odus la 
că artis- 
vorbesc 
porator. 
negativ 
ce dio 
liscrete, 
ei foste 
un tot 
ji. bine- 
i corec- 
rtistica. 


«Harap Alb»: un succes de culoare 


Acestea, oricit de erudit ar fi fácute, nu pot avea 
altceva decit efectul logic al hasurärilor de pe o 
plansá sau al culorilor conventionale de pe o hartë 


Alchimistul triplei esente 


Ma refer insă la acele momente din fi 1 care 
drama, muzica şi culoarea isi găsesc contrapunctul 
care le leagă si le determină, concentrind asupra 
spectatorului focul a trei dimensiuni artistice, min- 
giierea a trei muze pentru o singură emoție. Aceasta, 
cred eu, este superioritatea cinematografului color. 
El devine un creuzot în care se topesc la temperaturi 
înalte mai multe arte. lar creatorul filmului se obligă 
a fi alchimistul acestei esențe triple. El comunică 
deodată în trei limbaje artistice. Şi aceasta nu poate 
fi făcut in mod formal, respectind pe rînd şi separat 
regulile fiecărei arte în parte, ci presupune modifi- 
cări structurale în concepţia artistică, modificări 
reclamate de stereofonia pe care o oferă concomi- 
tenta acestor arte în filmul color. 


Tot așa cum s-a modificat o întreagă concepție 
artistică prin trecerea de la pianul mecanic la pista 
sonoră, aceasta din prima clipă a invenţiei ei nemai: 
insemnind doar posibilitatea de a comunica replica, 
trebuie aflată consonanta dingre culoare si tot ce se 
petrece în film. Redarea nuantelor cu o fidelitate 
naturalistă nu poate spune nimic din punct de vedere 
artistic. Culoarea pătrunde drama, îi dă o anumită 
direcţie si semnificatie, tot asa cum glasul actorului 
da replicii valente nebănuite. Ea continuă muzica 
din banda sonoră, o completează și-i dăruieşte o 
alta formulă de transcriere, schimbă grafica filmului 
dindu-i alte proporţii, printr-o logică plastică şi nu 
fotografică ; se insinuează în dialogul filmului şi-i dă 
efecte plurale, schimbă jocul clasic al actorului, 
adâugindu-i la calitățile cu care lucrează directorul 
de scenă, cele ale modelului cu care lucrează picto- 
rul. Expresia întregului personaj se modifică prin 
transformări de culoare și sînt naivi cei care cred 
că aceasta mai poate fi doar o simplă problemă de 
machiaj. 


«Canarul şi viscolul»: un inceput tehnic 


«Columna»: cite culori are spectrul? 


Emulsionată pe suport de celuloid si trecută prin 
reacții chimice de laborator, pelicula color nu aduce 
nimic in plus,dacă nu are artisti care să vibreze in 
funcție de condițiile pe care le oferă ea. Ce afirmăm 
in plus prin potențialul culorii, ce comunicăm pu- 
blicului, cum ne punem mai bine în valoare dialogul 
cu viața, care este mesajul artistic, ce sensibilitâti 
n plus atingem si cultivâm la spectator?... lată in- 
trebările pe care ni le pune arta de indatá ce ince- 
pem să o trecem prin băile filmului color. 

Şi, dacă nu răspundem la ele, răminem un simplu 
aparat de fotografiat, în fața căruia nu poți decit 
să exclami: «Vai, ce bine mi-a scos, tu, fusta cu 
picouri roșii!» 

Cred că nu mai e necesar să precizez că arta cere 
ceva mai mult. Pentru că sint convins că vom începe 

să gindim culoarea ca factor emotional și nu ca 
ilustrată de mare serie făcută de un automat cu 
tranzistori japonezi. 


Corneliu LEU 


panoramic 


Mircea Moldovan (unul dintre regizori, dar singurul preol din film 


«... Trandafir (Emanoil Petru 

convins cá a fost trim | 

chiar de fratele lui, Ilarion (Ilarion! ç 
Pe scurt | 

Un nou film românesc 31 4 


A 


Ora şase dimineafa. Un ca- 
mion opreşte putin strimi 
la intretäierea a doua uliti. 
Din cabiná coboará Ema- 
noil Petrut, neras si imbrá- 
cat neglijent Un basc práfuit şi o valizâ 
in miná intregesc aspectul unui om despre 
care nu se poate spune că vine dintr-c 
călătorie obișnuită sau din concediu. S: 
scotoceste prin buzunare, apoi, la pr 
testele șoferului, inchide neindemina'ic 
ușa cabinei si cu un zimbet stinjenit 5: 
încintat totodată, pornește pe uliţă. 

— «L-ai văzut, acum l-ai văzut...», strigă 
din off vocea lui Vitanidis. 

Zimbetul de pe fața lui Petrut se stinge, 
mersul i se încetinește, apoi dintr-o dată 
pornește hotărit inainte si un alt fel de 
zimbet, rău si impertinent, i se asterne ne 
faţă. 

— «Stop»! 

Ora şase și jumătate dimineața. Aceeași 
intretáiere de uliti. Ilarion Ciobanu, imbră 
cat foarte îngrijit, ca pentru oras, proaspăt 
ras. O valiză in mină, mersul omului care 
a plecat cu țintă precisă de acasă și un 
aer uşor preocupat. 

— «Te oprești un pic cind îl vezi. Nu 
ştii ce să faci. Te hotârâşti si vii către el. 
Petrut, mergi mai aproape de travelling...» 

Cei doi se apropie privindu-se. Faţa lui 
Ilarion Ciobanu exprimă o stingherealá 
amestecată cu bucurie pe care nici o in- 
dicatie regizorală n-ar putea s-o facă să 
apară. Petrut, cu acel zimbet rău si imper- 
tinent, şi capul uşor aplecat pe umăr, sa- 
vurează parcă acel aer de stinjeneală. 
Ajunşi față în față, cei doi se opresc. se 
privesc o clipă drept in ochi. 

Este exact clipa în care trebuie să se 
ştie că cei doi sint frați; Emanoil Petru: 
(Trandafir) vine de la închisoare şi e con- 
vins că a fost trimis acolo chiar de fratele 
lui Ilarion Ciobanu (Ilarion), preşedintele 
colectivei din sat; această bănuială va 
pluti asupra lui Ilarion pinë la sfirsit si 
este una din piesele de rezistenţă ale fil- 
mului «Înaintea unei ploi de vară». Cea- 
laltá, fiind neintelegerea dintre preşedinte 
si oamenii din sat. Un sat ca oricare altul 
cu problemele lui, cu viața lui, cu bätrinii 
care pier, si cei tineri care le iau locul, cu 
poezia și proza vieţii de la țară. Scenariu! 
e scris de Nicolae Tic şi Constantin Bor- 


deianu. Regizori — pentru că sint mai multi 
— Gică Gheorghe si Mircea Moldovan. 
Director ariistic — Gheorghe Vitadinis. 
Operator — Dinu Tănase. În distribuție, 
in afară de llarion Ciobanu și Emanoil 
Petrut, Violeta Andrei, Florina Cercel, 
Jana Gorea, Draga Olteanu, George Cal- 
boreanu, Dumitru Furdui, Mihai Mereutá, 
Stefan Mihăilescu-Brăila, Nicolae Neamtu- 
tonel, Dem Rădulescu. Platoul: undeva, 
tre Pitești și Cimpulung, în comuna 
Domnești (acolo de unde nu se trag tai- 
oasele mere domnești) care comună, 
cu casele, cu fintinile, răscrucile și chiar 
cu oamenii ei, a devenit pentru citeva săp- 
tămini cadrul natural al filmului «Inaintea 
unei ploi de vară». 


Un pic de vest sălbatic 


Povestea are ceva din atmostera unui 
western. Un western fără violenţă și fără 
pistoale, un western mai degrabă psiho- 
logic, imblinzit de ceea ce numim «spe- 
cific national.» Deși, poate că ideea ase- 
mănării cu un western mi-a venit de-abia 
uitindu-mă cum se filmează intiinirea din- 
tre cei doi frati. Din felul cum a coborit 
Petrut din camion, din felul cum stătea 
la răscruce cu valiza în mină, din felul 
cum venea spre el Ilarion Ciobanu. din 
clipa aceea in care cei doi faţă in tatë se 
priveau, unul impertinent, acuzator, celă 
lalt stinjenit, din felul chiar in care două 
bătrine — două femei din sat — comentau 
intilnireë, ce-i drept la fintiná, si nu în usa 
unu saloon... 

Aparatul, cu Dinu Tânase şi mecanıcul 
de camerâ Florin Drâghici lingâ el, urmâ- 

este intilnirea de pe travelling, o datë 
adrul intreg, apoi pe bucâtele. Femeile 
je la fintinâ comenteazâ, la nesfirsit, re- 
uind, repetind, şi multâ vreme nu ne mai 
sáturám sá vorbim despre firescul cu 
care cele două bátrine rostesc replicile 
din scenariu. E firescul omului simplu 
care se opreste la sensul imediat al cuvin- 
telor si nu incearcá sá-i descopere altele 
inexistente, poate. Dar este precis si fi- 
rescul replicilor in sine. 

Filmarea se desfâşoarâ cu accidentele 
inerente oricârei filmári, dar aici acciden- 


| 
| 
| 


si Ilarion Ciobanu (Ilarion) 


oil Petru! | vine de la închisoare 
fost trimisl acolo, 

n (Ilarion! Ciobanu), care...» 
Pe scurt: 


omânesc și! două debuturi. 


Sie multi tele au o savoare deosebită: in cadru intră, 
da n de exemplu, pe nepusá masá, un táran 
E Vitadinis. cu cáruta si, la insistentele si graba se- 
| distribuţie, cundului Ovidiu lonescu («treci bade, hai 
şi Emanoil repede, treci»), răspunde calm: «Nu pot- 
ina Cercel, că vrea să vadă și calul!» Oamenii sint 
Esorge Cal- curiosi, les la porti — femeile cu furca-n 
isi Mereufâ, briu sau cu copiii in brate — şi le e destul 
ise Neamtu- de greu sá inteleagá de ce, din moment 
Dt undeva, ce filmul se face acolo, cu casele lor, cu 
pp comuna ei chiar, nu au voie sá se arate la fatá... Şi 
se trag fai- pe urmë, se intimplë bineinteles, ce se 
Fe comuná, intimplá aproape de regulá la o filmare in 
Adres exterior: cind trebuie soare e nor, si vice- 
lë «Înaintea versa, 
katic b e 1 

1 cine-TV 

Bstera unui SA RES 
Bntë si fără 
pabă psiho- 
mim «spe- b 
| ideea ase- În platoul nr. 2 al studioului «Bucu. 
Eni de-abia reşti» se revizuieste un nou decor — 
Barea din- «cabină pirati». Urmind së aparțină ma- 
B a coborit rinarilor lui Lup Larsen, cabina contine 
kum stătea — pe lingá patru cuşete fácute parcë 53 
E din felul | favorizeze cosmaruri — o multime de 
lebanu. din obiecte indispensabile vieţii pe apă. Des- 
E în tatë se I perecheate de trecerea timpului, de- 
Bator, celà- formate de îndelunga folosință, ele umplu 
[care două incáperea, imprästiate rázlet pe masă, 
- comentau pe pereti, pe jos. Bintuie o atmosferá 
Bi nu in usa de provizorat si nepësare, destinatá sá 

gázduiascá inclestëri si spaime. Pentru 
f mecanicul moment însă, in decor se află doar tim- 
B el, urmă- plarii si regizorul secund Michael Macker- 

Bo. o datë roth, care se căznesc să verifice, fiecare 
he. Femeile in felul lui, un lucru foarte important — 
lesfirsit, re- — dacá incáperea «se leaginë pe valuri» 
Enu ne mai cum trebuie. Unii sar ináuntru, alçii se 
Brescul cu opintesc s-o impingá dinafará. Pusá parcá 
bc replicile pe arcuri, cabina se leagáná ca-n toiul 
ui simplu, furtunii, mai-mai să disloce obiecte și 
lat al cuvin- reflectoare deopotrivă. Între timp, ope- 
[pere altele. ratorul Andre Zarra, secondat de Julius 
precis și fi- Druckmann, verifică obiectivul și poziția 

aparatului de filmat. 

Becidentele Pauza se apropie de sfirsit. Platoul, ca 


Ki acciden- 


Doi nu inseamnë cuplu 


Acestui «viceversa» i-a cázut victimá, 
in ziua aceea, regizorul Gicá Gheorghe 
Pentru cá in timp ce Mircea Moldovan si 
Gheorghe Vitanidis filmau intilnirea dintre 
cei doi frati, el isi pregátea filmarea la piua 
din afara comunei. Dar piná s-au transpor- 
tat reflectoarele, blendele, grupul elec- 
trogen si tot ce mai trebuie unei filmári, 
soarele nu numai cá a intrat in nori, dar 
din norii aceia a si inceput sá plouë. Riscu- 
rile filmării in exterior... deși nu ştiu dacă 
numai atit. Cind se filma la răscruce, cei 
de acolo erau grăbiţi de ideea că Gică 
Gheorghe așteaptă să filmeze si el... Si 
probabil că tot filmul se va face așa, cu 
aşteptări reciproce și contratimpuri... Cu- 
pluri de regizori s-au mai văzut în istoria 
cinematografului. Numai că doi nu in- 
seamnă neapărat un cuplu. Cuplu nu în- 
seamnă doi regizori lucrindu-si fiecare 
ogorul, ci doi în stare în orice clipă să 
filmeze ca și cînd ar fi celălalt, doi oameni 
care s-au adunat tocmai pentru că se a- 
seamănă, tocmai pentru că văd la fel și 
se pot completa cu acele plusuri infini- 
tesimale pe care le avem unii față de cei- 
lalti. Nu știu de ce însă am avut impresia 
că un film «Înaintea unei ploi de vară» 
făcut numai de Gică Gheorghe ar fi arătat 
altfel decit acelaşi «Înaintea unei ploi de 
vară» făcut numai de Mircea Moldovan. 
Se vede că de aceea a fost nevoie și de 
Gheorghe Vitadinis, în chip de director 
artistic. El trebuie să fie liantul... Mă intreb 
insă de ce aşa de complicat cind se poate 
mai simplu? 

De fapt, cine ştie? S-ar putea să ma 
insel, s-ar putea ca de aici să iasă un ade 
vărat cuplu de regizori, s-ar putea să tie 
o experienţă foarte interesantă pentru fie 
care dintre ei. Mai ales că cei doi regizori 
își fac debutul impreună. Dar asta o s-o 
aflăm numai cînd filmul va sta în fața o- 
chilor noștri pe ecranul de la «Republica» 
Pină atunci, acolo, la Domnești, «Înainte 
unei ploi de vară» se naște incetul cu in- 
cetul, ca orice film, cu zile de nervi (care 
se sparg în capul directorului de film 
Mihai Năstase), cu zile calme, cu zile asa- 
şi-aşa. Filmat de Dinu Tănase, plimbat pe 
travelling de Nicolae Jurcă («un travellin- 
gist formidabil, să scrii neapărat despre 
el»), in decor natural, deocamdată nu 
mai retusat de Gută Stirbu, cu actori im 
brăcati de Horia Popescu si machiati de 
Elena Roşianu. Cel care le inregistrează 
vorbele — omul nelipsit de la nici o echipă, 
nevăzut la nici o echipă — e Francisc Mur 
teanu. Junior. 

Cind totul va fi gata, monteurul Dan 
Naum, pierdut printre munți de pelicula, 
va fi primul care-şi va da seama dacă ex 
perienta a reușit sau nu. 

Pe urmă noi, în fața ecranului de la «Re 
publica»... 


Eva SIRBU 


imposibil 


«Săptâmina minunată» in care un copil devine adolescent 


Anul acesta, marele premiu a! festivalului de la Bergamo a fost acordat 

filmului cehoslovac «Valeria şi o săptămînă de minunătii». a cărui regie 

e semnată de Jaromil Jires. Publicul nostru cunoaște filmul de debut a! 
acestui regizor, «Strigătul» — una din primele realizări care anunțau nas- 
terea celebrei «şcoli cehoslovace», la jumătatea deceniului trecut. Ce se 
întîmplă in această «săptămînă minunată»? latë punctul de vedere al lui 
Jires: 

«E un tablou al unei lumi stranii, populată cu oameni adevărați care nu 
aparțin nimănui, ci intregii lumi, oameni care o atrag pe Valeria spre ei și 
ea vine în fata lor, pentru ca după aceea să-i părăsească N-am filmat un 
vis, căci este un lucru imposibi! de turnat. Și totuși este un vis. A vorbi 
despre logica visului ar fi pe cit de absurd pe atit de inutil, iată pentru ce 
este mai bine să vorbim despre dorință, despre dragoste și frică. Este o 
săptămină care face dintr-un copil o fată tinără, in ea náscindu-se ceva 
ignorat piná atunci, deşi în adincul ei rămine virsta copilului. Nu este un 
vis în care sá se oglindească traumatismele pubertátii, e mai degrabă 
concretizarea unor dorinti si aspirații ale unei ființe la acea virstă. Am 
transpus romanul marelui poet ceh Nezval, aplecindu-ne mai mult pe 
planul umorului care dă ororii un caracter ireal.» 


şi culoarul din fața lui, sint populare de o 
faună cel puțin ciudată: figuri incruntate, 


Printre pirați cu bărbi neingrijite. Sint îmbrăcaţi în 


ceva care aduce a pinzá de sac si cu pan- 
talonii legați cu sfoară. Printre ei, la o 
privire mai atentă, se pot recunoaşte, 
sub machiajul deformant din cauza nu- 
meroaselor cicatrici, privirea frămîntată 
a lui Emmeric Schäffer, fața incruntatá si 
taciturnă a lui Boris Ciornei, statura 
impunătoare a lui lon Bog. Lingă intrarea 
in platou, Sandu Popa — marinarul «cel 
bun» — fumează pașnic o ţigară cu dus- 
manul său Dumitru Honciuc — mari- 
narul «cel rău». Raymond Harmstorf — 
Lup Larsen — n-a apărut incă, dar Du- 
mitru Honciuc ne asigură, cu ochiul lui 
de operator si scenarist totodată, că «e 
frumos ca un zeu păgîn». 

Regizorul Wolfgang Staudte anunță 
inceperea filmării. Pauza a fost si asa 
destul de lungă. N-are timp de pierdut. 
in mai putin de două luni a terminat fil- 
mările pentru «joe printre pirați» şi a 
ajuns la jumătate cu «Lup Larsen». İr 
maximum încă două luni e hotárit si 
termine si cu «Fiul soarelui». Dacă, in 
ce privește atmosfera și tensiunea pro- 
pri: lui Jack London, mai incap discuti 
in schimb filmul are de pe acum toare 
datete pentru a fi un serial de televiziune 


Și cei duri au parte de tristețe (Eduard Meeks, Emmeric Schäffer, Sandu Popa, pasionant 


-e 


| O intrebare : 
ji 
j 
| 
1 


O prejudecatd: 


nu poate 
fi «mare». 


Nu existá 


mini-capodopere ? 


O garantie : 
Comoditatea 
va impune 


O bănuială : 
Superficialitatea 
va amenința 


Pilula 


si 


pilula. 
@ 


Pilula copiláriei: Luminita Zaharia («Anotimpuri») 


Pilula singurătăţii: Silvana Mangano («Eu.. și ceilalți») 


blicului larg n-a inceput să funcționeze, zace 
undeva, amortitá de miniaturile de televi- 


pilula. 


PA MI Ce complicati devenim pe zi tul «sacrificat», Gassman-predicatorul co 
ce trece! Pe zi ce trecen 
Un drac isi virá coada si ne 
A sopteste sa ne indoim de 
Pd toate, sá savurám incertitu- matogratice, a tormulei, aş zice nu numai 


dinea, sá zicem nu atunci cind gindim do, 
numai si numai sá nu cádem in cursa senti- 
mentalismului prolific ori a intelectualismu- 
lui steril. 

Un amic,deunázi, desfiinta «Monstrii» lu 
Dino Risi cu argumente deloc de neglijat 
crochiuri minore, nefinisate, descusute. O 
demonstratie pro domo: uite viciul, âştia 
sintem, monstri de orgoliu, de egoism, de 
prostie ori lasitate. $i asta cu mijloace lejere, 
statistică märunticà, pilulë de conştiinţă con- 
sumatë grábit, la colt de stradá. Din spirit 
de contradictie mi-au venit pe datá contra- 
argumentele. Deocamdatá pur teoretice, 
apoi, după ce am văzut «Monstrii»,am adunat 
cu migală exemplele pentru a-mi face praf 
amicul. Nu că mi-ar fi plăcut cine ştie cit 
filmul — deși citeva schițe: Gassman-aman- 


chet, Tognazzi la televizor erau uluitosre 
— dar më incitase problema. Proble- 


ma dreptului la existenri a pilulei cine- 


viabile dar ideale pentru psihologia specta- 
torului modern. Densá, concisá, agreabilá 
prin diversitate, eficientá prin ardoarea cu 
care stringe, inventariazá, demonstreazá pe 
viu ca un curs cu diapozitive, dar mai putin 
didactic, in imagini precise si percutante 
ca lumea vázutá de Sempé. Deocamdatá e o 
prejudecatá esteticá sá consideri cá Dino 
Risi, de pildá, era mai mare in «Depásirea 

decit in «Monştrii», omitind citeva din 
crochiuri care sint cu adevárat capodopere 
Mini-capodopere. 


Digest pe ecran lat 


Popular genul? N-as zice incâ. Intuitia pu- 


ziune, de serialul scurt, servit la domiciliu in 
conditii optime. Dar comoditatea cistigá 
teren, ea va crea si dispozitia pentru digestul 
la cinematograf, pentru formatul redus, nu 
numai al marilor romane comprimate la ora 
şi jumëtate de ecran lat, dar a vietii cotidiene 
văzute in imagini-Sempé. caricaturizate, 
stilizate, ajunse la un cifru de «of» universal 
al secolului. De aici succesul animatiei mo- 
derne, caricatural-poetice, acide, despovâ- 
rate de epicâ, fixind in insectarul imaginii 
conventional-sarjate, o epocâ, o mentalitate. 
Pustiul metropolei, viteza, erotismul, excro- 
cheria, «Mon oncle» şi «Week-end», Cha- 
brol si Yoji Kuri, Polanski si Gopo. Nu mai 
avem timp de tesut istorii, diagnosticám si 
trecem, doar ne deplasám in spatii morale 
bine cunoscute, ajungem së rostim cifrul si 
ridem cu totiica in bancul cu nebuni. Vorbim 
— prin filme — o limbá universalá, un espe- 
nto estetic se plâmâdeşte in lume prin 


26 


nd vor- 


Retras, circumspect cu gazetarii, nu se aprinde dec 
beste despre viitorul muzicii si al filmului: 

— Filmul sonor n-a revoluționat cinematograful, cum s-a crez.: 
l-a lărgit posibilitățile, audiența, dar arta n-a cîștigat. Dimpotrivă, 
si-a banalizat soluțiile. Regizorii gîndesc încă în dimensiunile fil- 
mului mut. Ei fac un decupaj abstract, sonorizind imaginile, nu 
creînd raporturi originale, emoții noi în cîmpul audio-vizual 

— Şi totuși autorii moderni se preocupă... 

— Citeva experimente, poate interesante, dar nici ele nu mo- 
difică substanțial raportul. Filmul mut sugera, să zicem, dialogu 
într-o frază de insert, Godard iși lasă personajele să discute o su: 
de fraze, fără să taie imaginea. În cel mai bun caz,noul film francez 
sau englez introduce in planul real al discutiei niste flash-uri sonore 
gindul rostit din off — durind exact cit poate dura un gind expus 
în afara sau în cadrul imaginii. Deci tot o fotografiere a unui timp 
sonor-vizual existent, real. Or, cinematograful are posibilitatea 
să creeze timpi necunoscuți, să cuprindă, într-un singur moment 
muzical-vizual stări infinite, contradictorii, confuze. 

— Dar asta și incearcă contrapunctul modern. 

(Simt că am lovit unde trebuie, ardeleanul molcom se aprinde 

— Fals! Nu cred în acest contrapunct care, cind nu e o modi 


e o inteligentă mascare a nepriceperii muzicale a regizorului. 


Ciudat e că regizori ingeniosi ca expresie vizuală — Antonioni, 
Fellini, Resnais — recurg la soluții muzicale foarte banale. Origi- 
nalul «Marienbad» a fost indulcit de o temă muzicală sentimentală 
Dealtminteri, contrapunctul de care vorbeati nici nu e invenția 
cinematografului. El a existat in opera de acum 300 de ani care 
intona în fossă o temă tristă, în timp ce pe scenă se desfășurau 


miniaturi subiective 


Tiberiu Olah : 


4 > 


sonor, sau 
sonorizat ? 


act co! Atita vreme cit regizorul continuă să-și sonorizeze 
si să-și muzicalizeze filmul,abia după ce montat imaginea, compozi 
torul nu poate face mare lucru. Nu vedeți dumneavoastră, pînă 
si aparatele sint construite pentru filmul mut. Săli de post-sincroane, 
mese de montaj unde vezi imaginea separat de sunet; nu, hotarit, 
nu poate fi vorba încă de filmul sonor, ci de filmul sonorizat. 

— Şi totuşi muzica dumneavoastră pentru film conține sugestii 
poetice care uneori modifică esenţial imaginea. La «Meandre», de 
pildă... 

— Săucan e unul din regizorii excepţie care ist structurea: 
filmul după niste ritmuri muzicale. La «Meandre» am reușit chiar 
să incärcäm de mister personaje care în scenariu erau mai simple. 
«Răutăciosul adolescent»,dimpotrivâ, a pierdut din misterul eroi- 
lor lui Breban, deși am încercat să sugerez prin muzică o per- 
manentă incertitudine a sentimentului. Tema pe care am folo- 
sit-o în scena întilnirii în trei, de la lac, concepută pe un anume 
unscharf sentimental, am reluat-o în momente total diferite, în 
scene de dragostg certe, dar care strecurau spectatorului nelinis- 
tea aceea de început, inconștient întipărită în memoria lui afectivă 
Muzica in film trebuie sa sugereze senzaţii complet noi, nu sa ilus 
treze o situaţie, ci să o încarce de o altă energie emoțională. Un 
sincretism, dacă vreţi, ca arta la originile ei, capabil sá exprime 
ceea ce numai muzica orinumai imaginea nu pot exprima. 

Abia atunci se va crea genul de artă care nu va mai fi nici muzica 
din sala de concerte, nici filmul mut sonorizat. Ci Arta cinemato- 
grafului sonor... 


Alexandra BOGDAN 


Was 


Avantaje: 
densd, concisd, atrágátoare. 
Dezavantaje : 


E “e 
raf | el d didactică, retorică, restrictivă. 


IL LA cinematos 


actioneze, zace 
grile de televi- 
E a domiciliu in 
beitatea cistigá 
pentru digestul 
satul redus, nu 
primate la ora 
wetii cotidiene 
caricaturizate, 
t sot» universal 
| animatiei mo- 
cide, despovă- 
tarul imaginii 
Lo mentalitate. 
etismul, excro- 
bek-end», Cha- 
Gopo. Nu mai 
Bagnosticam si 
8 spaţii morale 
rostim cifrul si 

buni. Vorbin 
ersalí, un espe- 
tim lume prin 


| sonor:zeze 
E compozi 
stra. piná 
sin 

a. 
brizat 

Mme sugestii 
bandren. de 


Fuctureaz 
feuşit chiar 
Mai simple. 
iterul eroi- 
Bra o per- 
E am folo- 


lun anume 
ferite, în 


pmu sa ilus 
Bonalë. Un 
H exprime 
Ta 

Bici muzica 
kcinemato- 


KOGDAN 


Pilula «candorii»: Vivi Bach («Pipele») 


acest gen-pilulä. deocamdată nebăgat în se: 
mă, admis doar post-factum în animația 
pentru adulti. Dar viziunea lumii in 50 de 
secunde, a caricaturii-fulger, a flash-ului- 
metaforă cîștigă ecranul cel mare prin acumu- 
larile de pe ecranul cel mic. De pe acum, 
jurnalul de actualități la Patria începe sa ni 
se pară lung, cu iz didactic,pentru că ins 
pe fenomene citeva fotograme mai mult 
Ne-am racordat ritmul la imaginile repezi, 
inserate în telejurnalul de seară 


Viaţa în ecuatii 


Gindim algebric, prin reduceri la numito- 
rul comun. Gindim caricatural prin reduceri 
succesive la absurdul comun. lonesco și 
Sempé, Beckett si Gopo. Dar din nou dracul 
mă ispiteste: dacă formula se dovedește 
greşită? Dacă punem in ecuație grăbit, 
superficial, netipic? Dacă noi óstia sintem 
dar nu numai ăștia, Şi-atunci reducem de 
dragul demonstraţiei care altora, care cind 
va, poate părea naivă? Cit de valabil fi 
tabloul lui Mendeleev pe Marte? Mondo 
Cane există, dar e o parte, o viziune, juma 
tatea de sticlă goală văzută cu ochii incurabi 
lului pesimist. Cum poate un secol să-și 
găsească un cifru, o civilizație să-şi cinte doar 
«le néon»? Avem noi dreptul, Adamo sau 
Risi, avem noi dreptul, Vukotic sau Blasetti 
să interpretăm simfonia pe o singură chitara, 
fie ea si electrică? De ce nu? E doar dreptul 
artei să prospecteze feliile, să creeze imperii 
din petice de iluzii, poate chiar din realități, 
dar epurate, comprimate igienic ca lumea 
sterilă din coșmarul lui Huxley... 

Cine-pilula elimină cam drastic, obligă la 


formulări prea categorice, păstrează poate 
esențe, poate ersatz-uri, depinde de multe 
depinde de toate, nu numai de creator 
Depinde de receptor, de mediu, de co 

juncturi-antene. 

Eseul literar, util ca cercetare, discutabil 
ca artâ,poate deveni ridicol cind impune 
pretenţii de a epuiza problema. Ridicol şi 
periculos. Cinematografic, eseul forțe»: 
prea tare, sileste privirea într-o singură 
directie, concentrează la maximum şi de asta 
cade in retorism, tezism. Maj poate fi numit 
artă, ori rămîne sondaj publicistic, test psi- 
hologic bun de cuprins în Anale?... 


Diderot la «Capitol» 


De la o vreme însă nu ne mai sperie impe- 
rativul in artă, imaginea percutantă, fatis 
angajată, polemică: cinematograful-fulger, ci- 
nematograful-eseu. Începe să se impună — 
deocamdată în cerc restrins, gen incă eso- 
teric — micro-eseul șarjă politică (ca ex- 
traordinarul documentar-pamflet al lui Ugo 
Gregoretti despre senatul italian): eseu 
social-filozofic tip Reichenbach, Chris Mar- 
ker (ancheta lui despre fericire sau acel 
celebru «joli Mai»); se inmultesc monogra 
fiile compuse din schite ale unui singur viciu ; 
egoismul din culegerea lui Blasetti: «Eu, eu, 
eu si ceilalți» sau colecția «Monstrilor». Cu 
ei, Dino Risi realizeazë psiho-patalogia di- 
verselor «cazuri», pescuieste anomalii ce 
incep sâ-şi extindá periculos granitele spre 
un «normal» de stradá, nu numai de ospiciu. 
Simptomatic, alarmant, infiorátor. Mai peri 
culoasá ca heroina lui Mark Robson, ca 
jungherul lui Skolimowski mi se pare auto- 
justificarea lui Gassman, subtil cabotin ce-și 
piráseste amanta ucigindu-si cu toati con- 
vingerea sentimentul, disecindu- perfid 
sau trist, ușor sarjat, vulnerabilititile cu 
atit mai dureroase cu cit sint mai adevárate 


— Dar de ce dacá zici cë më iubesti 
atit, te-ai câsâtorit anul trecut, nu cu mine 
ci cu alta? 


El: — Ca së te scutesc de deceptii, draga 
mea, Vezi si tu ce sot ti-as fi fost. Acum stau 
aici cu tine gi nevastá-mea naste. Asta sint 
eu 


Un crimpei de dialog si o lume interioara 
descoperitá cu simplitate, cu zgircenie, cu 
precizie in toatë monstruozitatea ei devenit 
aproape normalë. Cam tot ce demonstrase 
cu risipâ de fine observații Michel Butor in- 
tr-un mare roman al zilelor noastre, romanu 
renuntárii lase, «La Modification». O biblio- 
tecá intreagá cu literatura clasicá si moderni 
de analiza. 


Cineva visa odatá un Diderot al cinema- 
tografului. lată «Nepotul lui Rameau» la 
«Capitol». Antologie comprimatá de mora- 
vari. Co-productie franco-italianá. Co-pro 
ductie universală. 


Alice MANOIU 


Pilula obsesiei: Alain Delon — Brigitte Bardot («Povestiri extraordinare») 


vechi si noi 


«Patru clount» 


Dacá filmul trece, mai mult say mai putin printr-o crizá, comedia cine- 
matograficá e sig” că n-a mai cucerit prea multi lauri de ani si ani de zile. 

Combinatë cu muzica, ori cu vreo intrigë politieneascë ori sportivë, etc. 
comedia pe ecran $i-a pierdut coroana de odinioará. In rástimpuri se mai 
scot bobinele «marelui mut» în «festivaluri ale risului», se fac retrospective 
pe gen sau pe mari comici, iar mai recent se fac filme noi... după vechi filme. 
«Cind comedia era regină». 

Acum stirneşte mare vilvá o combinaţie foarte izburită, «Patru clovni», 
realizată din filme mute şi sonore ale lui Charley Chase, Buster Keaton 
(faimosul Malec care cunoaște o nestävilitä glorie postumă în aproape toată 
lumea cu excepția României unde abia ni se anunță un program «Malec» 
la Cinematecă) și cuplul Stan si Bran. Destule garanţii de succes! 


Doi din patru 


panoramic 


Un film de 
aventuri. 


Un film de 
dragoste. 


Un film 
de capă 
si pistol. 


Poate un nou 
«Fanfan 
la Tulipe». 


28 


Istoria nu poate fi ignorată 


Sosea, kilometri de şosea de 
la Brașov spre Sighișoara. La 
stinga — printre două ziduri 
IN verzi de porumb. Pret de 

Y incá cinci minute, o serpen- 


tiná si intrám in Feldioara 


Acolo-i locul de filmare — mi se aratâ 
Deci cobor, cu ochii pe o patë pestriti de 
culoare 
Pulberea 


Abia apuc së fac citiva pasi, cë trebuie sa 
më feresc. Din spate vin la pas — ceea ce 
aflu cë nu mai linisteste pe nimeni doi 
armăsari nechezind, ținuți cu trudă de inso- 
titori. Alţi vreo zece se preumblă agale și 
somptuos prin platoul improvizat, cu sau 
farë călăreți, ferind ca prin minune figuranti, 
decoruri, spectatori. Asteptind începerea 
lucrului, cu miscări încă lincede, cei din pla- 
tou au format fără voie, în virtutea inertiei 
si a sfielii, citeva cercuri concentrice. In 
mijloc atrage privirea, pe un practicabil, 
aparatul de filmat. În preajma lui — o parte 
din membrii echipei. Apoi — citeva zeci de 
figurançi în uniformele militare ale anului 
1789. Printre ei se strecoară anevoie, cu mi- 
găloasă incetineală, machieuri, peruchieri, 
costumieri. Îndreaptă vestoane si pălării, 
pudrează nasuri, piaptănă perciuni si plete. 
În jurul lor, la o oarecare distanță, se stringe 
pe furis dar perseverent, cercul curiosilor 
ocazionali, al «civililor», cum îi numesc cei 
din echipă. Totul însă — de la oarecare dis- 
tantá — pare vag, hasurat parcă, din pricina 
unei pulberi fine şi uscate care plutește pre- 
tutindeni, învăluie şi estompează linii si 
culori. Praful se așează pe haine, pe piele 
tulbură vederea si înăspreşte vocea. La o 
primă impresie, haosul e desávirsit. in acest 
ciudat amestec de imagini ce nesocotesc 
un interval de două secole. Și tor acest 
haos se ordonează brusc, ca pulberea de fier 
atrasă de magnet, la sosirea în platou a lui 
Jean-Paul Belmondo. Pentru că — sint ani 


Jean-Paul Belmondo între cele două pălării regizorale (Jean-Paul Rappeneau, Pilt Popescu) 


de atunci — el și-a pierdut dreptul la ano 
nimat. A devenit simbol, abstractiune, Apa- 
riçia lui are fascinația ușor dezamagitoure a 
concretizării unei noţiuni — noțiunea de 
idol. 

— Jean-Paul, ce credeţi că este un idol 
pentru publicul său? 

— Idolul e ca un fel de oglindă ce incită 
oamenii la visare. (Fragment din interviul 
pe care il veti putea citi în numărul nostru 
viitor). 


Fortuna 


Au sosit pe platou și regizorul Jean-Paul 
Rappeneau, însoțit de secunzii Pitt Popescu 
si Marc Morette. Se incepe pregătirea 
primului cadru; pentru că orice cadru 
cu atit mai mult cele cu figuratie numeroasă 
— trebuie pregătit cu grijă. Pregătirea du- 
rează intotdeauna mai mult decit filmarea 
propriu-zisă; Nicolae Corjos își ia în pri- 
mire haut-parleur-ul si porneşte — mai cu 
haz, mai cu necaz — lupta cu morile de vint, 
pentru a plasa figuratia pe locul ce îi este des- 
tinat. Între timp, Claude Renoir supraveghea- 
ză cu rigoare de matematician, punerea lu- 
minii. Un anume aer de familie este poate sin- 
gurul indiciu ce amintește că acest om cu 
expresie severă si preocupată, morocănoasă 
chiar, are la activul său, printre multe altele, 
imaginea unor filme ca dlluzia cea mare» 
sau «Misterul Picasso». O dată lumina pusă, 
dublurile intră în acțiune. Încep repetițiile. 
Se repetă pentru definitivarea indicatiilor re- 
gizorale, se repetă pentru exersarea mişcâri- 
lor de aparat. Se repetă pentru masinisti, pen- 
tru actori si în special se repetă, se repetá cu 
răbdare, pentru figuratie. Planurile intii, 
doi și trei se cer sincronizate. Gesturile se 
cuvin dozate. Se ivesc în fiecare clipă zeci 
de detalii care trebuie puse la punct. În 
sfirsit, totul e gata. Belmondo isi înlocuieşte 
dublura, se mai repetă ultima dată pentru el 
si... se constată că, dacă un minut mai de- 
vreme era soare, acum nu mai e. Peste o 
sută de oameni încremenesc în poziții mai 


O noud colaborare 
franco-română : 

«Mirt anului 11» 

se afla in plind filmare 


öne. Apa 
i A 
BE” 


Kiunca de 


Este un idol 


«Nu poli sti de ce te ¡ubeste sau te detesta publiculy (Marlëne Jobert) 


mult sau mai putin ilare. Asteaptá tot, cu 
privirea afintitë spre cer, cu un aer — jumă- 
tate rugáciune, jumátate blasfemie. Stiu cu 
totii cë, dupá bunul plac al norocului, astep- 
tarea poate sá dureze cinci minute sau o zi 


modei. Nu poti sá ştii de ce te iubeşte sau te 
detestë publicul. Pentru a rezista, ideal ar fi 
sa ne lipseascë sensibilitatea, së fim invulne- 
rabili. $i asta e imposibil, pentru cë sensibi- 
htatea e insësi conditia meseriei noastre. Sin- 


nu rezist sa nu adaug la uimirea lui Michel 
Auclair, incá o uimire fatë de misterul lim- 
bajului cinematografic: cind fiecare secundi 
de film este direct dependentă — de la re 

gizor piná la ultimul laborant care develo 
peazá pelicula — de zeci şi sute de oameni, 
cum oare, prin ce minune mai strábate in 
filmul terminat, un stil, o personalitate re- 
gizorală sau operatoricească, o idee...? 


În treacăt 


Considerind că cel mai în măsură să cu- 
noască imaginea de ansamblu, soluția acestui 
rebus de silabe cinematografice, nu poate 
fi în dubla lui calitate de scenarist și regizor 
— decit Jean-Paul Rappeneau, ne-am adre- 
sat lui: 


— E greu de spus dinainte cum va fi filmul. 
Descopăr şi eu pe parcurs. Am o serie de in- 
tentii, la nivele diferite, intenții tehnice, de 


cohtradictorii. İn orice caz, ştiu că va fi un 
film despre Franţa, despre francezi, despre 
rolul politicii in viața lor, despre rolul politicii 
in viața mea. Dar numai filmul terminat o să-mi 
arate ce voiam să fac, ce voiam să spun. O 
să-l văd şi o së exclam, probabil cu uimire: 
«Asta era!» 


— Se pare câ in «Yiata la castel»,ca si aici, 
va preocupă relația dintre individ si istorie. 
Cum vedeți această relație? 


— Deloc idealizat sau schematic, Cred doar, 
pur si simplu că istoria nu poate fi ignorato 
Oricit te-ai incápátina sá nu tii seama de dete: 
minantele ei, së treci pe lingá ea, istoria te 
prinde totdeauna din urmá. O datë intrat in 
angrenaj, conditionat de imperativele ei, poti 
deveni pe neobservate, din goana evenimentelor, 
chiar si erou. 

— Din cele ce spuneti, problemele care 
vá preocupë par destul de grave. Cum se 
face cë atit dumneavoastră cit si ceilalți, vá 
denumiti filmele «comedii»? 


— Pentru cá aga si este. Cind am inceput 
së lucrez scenariul pentru «Viata la castel» 
am fost de-a dreptul socat constatind cá sint 


modalitate narativă — intenții uneori chiar . 


lupta impotriva ta însuți. De atunci m-am re 
semnat sa scriu comedii, pentru ca ori de cite 
ori vreau să spun ceva serios, nu pot. Nu mer ge 

Sint totdeauna nevoit sa ocolesc, să mă exprim 
prin intermediul comediei. Cred că ăsta e felul 
meu de a spune lucrurile grave — in treacăt. 


Priviri albastre 


Există un anume tip de priviri ce se pot 
întilni destul de des în platouri. Sint privi- 
rile celor ce, în amalgamul de așteptări care 
alcătuiesc o zi de filmare, așteaptă fără un 
sens imediat. Este, de exemplu. privirea 
lui Grigore lonescu, operatorul echipei a 
doua; pină la secvența bătăliei, la care va 
avea de lucru mai mult decit de-ajuns, are 
trei zile de pauză, timp în care se autosuges- 
tionează cu convingere să asiste entuziast la 
restul filmărilor. Mai este, de exemplu, 
privirea lui Mario David, care după ce a stat 
vreo 5 ore în platou ca să-i vină rindul la 
cadru, isi urmărește îngrijorat dublura ce se 
pregătește de filmare în locul lui, caii pe care 
trebuia să-i mine fiind prea nârâvaşi pentru 
a fi dați pe mina unui actor. Şi mai este pri- 
virea lui Mihai Boghitá. Pe cind colegul lui, 
Mihăiţă Gheorghe, filmează incontinuu de 
cinci zile, el așteaptă incontinuu de șase, ca 
să se ajungă în sfirsit la secventa lui, sec- 
ventá în care — ironie a soartei — va avea 
de așteptat. Nu știu de ce, dar aș numi aceste 
priviri puçin melancolice, putin pustii — 
priviri albastre. 

> 

Se apropie înserarea. Ziua de filmare e pe 
terminate. Oamenii, osteniti, se mișcă din 
ce in ce mai greu, vorbesc din ce in ce mai 
incet. Pregătindu-mă de plecare, mai adre- 
sez o ultimă rugăminte directorului de pro- 
ductie, Marin Ghioroaia. Răspunsul vine 
prompt: 


— Scuzati-md. N-am timp. Scuzati-më, am 
treburi mult mai importante pe cap. Am ne- 
voie urgentë de 100 de cai. Spuneti si dumnea- 
voastră... Ce pot së fact... 


Pentru el incepuse urmátoarea zi de fil- 
mare. Am privit cu resemnare in urma lui — 
o privire ce bátea probabil in albastru — si 


intreagá. gura plëcere care iti râmine este intervalul pe cale să scriu o comedie. Neimpăcindu-mă cu m-am îndreptat agale către mașini, cu ochii 
— Poate n-o sá mă credeți — va spune mai dintre «Motor» si «Stop»! ideea, am inceput së mă pling prietenilor, care atintitiin urmă, pe imaginea unui haos despre 
gë ce incită tirziu Michel Auclair într-o pauză dar Auzind toate acestea,imi trece prin minte insă mi-au rëspuns “sti he acelaşi invariabil Care acum știam că e aparent, cu ochii atin- 
Ba interviul i a > i 
i 


Bërul nostru 


Mi Jean-Paul pentru ca pină la urmă, tu, cel care i-ai privit e E 

Met Popescu asteptind sau eventual citind ziarul, së fi muri t an 1 e 
pregătirea cel care apare pe ecran. 

e 


Haumeroi 
BEitirea du- 


dupá atita amar de ani de meserie, dupa apro- 
ximativ 50 de filme, tot nu m-am vindecat de 
uimirea faţă de misterul limbayulu: cinema- 
tografic. Am lucrat cu oameni: fantastic de 
deosebiti ca Duvivier şi Cocteau, Clément şı 
Clouzot, şi tot nu am putut sá má obisnuiesc 
cu ideea cd, indiferent de genul filmulvi, o 
multime de oameni se agitë ceasuri intregi 


intre «Motor»! si «Stop»! 


cá a face film este un fel de pervertitá munci 
sisificâ: dupá ce cë impingi ani in sir, filme 
in sir, aproape acelasi bolovan, in plus o 


mai faci si cu pasiune. Vázind toate acestea, 


A plecat omu! simplu si bun si 
cumsecade care a fost Bourvil 


ton înțelept şi liniştitor: «Şi ce dacă? Scrie mai 
departe. Lasă friu liber imaginaţiei. Scrie cum 
iti vine şi ai să vezi cë va fi bine». Aşa am si 
făcut. Oricum, n-aveam de ales. Nu te poți 


titi pe o pată pestriță de culoare. 


Eva HAVAŞ 


vadă ceea ce în termeni savanți se 
numeşte infra-limbajul: stabilind un 


simt cu un mic aer fermecător- 
jenat, că înțelepciunea modestă 


z filmarea André Raimbourg — pe numele raport subtil intre ceea ce spunea nu erau doar caractere ale rolurilor 
f ia in pri- lui — a păstrat toată viața solidita „i ceea ce nu spunea. ci ale personajului real Bourvil. 
Esel cu tea modestă a ţăranului normand Si noi am avut şansa să-i cunoas Cind a primit la Veneţia Leul de aur 
Pile de vint, In primele cadre care se filmează, Bel- care a cultivat griul, a brutarului tem unul din cintece: «Salade de pentru interpretarea din «Trave! 
bë este des- mondo se bate, Belmondo e ovationat de care a copt piinea. Dupá ce scotea fruits», cea mai gingasá declaratie sind Parisul», Bourvil a exclama! 
BPraveghea- revolutionari, Belmondo e purtat pe brate. piinea din cuptor, cinta cintece de dragoste in care iubita nu e ase «Asta-i bunäl E nemaipomenit! Si 
punerea lu- In următoarele, Marlène Jobert şi Michel scrise de el, cu savoarea frustá mánatá cu un lotus sau cu luna, « Gabin? Lui nu i-au dat nimic?» 
[e poate sin- Auclair zăbovesc în conversații galante, a cimpului, cintece despre viața cu o salată de fructe E o durere că a dispărut Bourvi!, 
jest om cu trec granița fraudulos într-o berlină minată în care o carte poștală e un eveni- Bourvil a plătit tributul greu pr Şi o mare fericire că a existat 
brocënoasi de intempestivul Mario David, pentru a-si ment, lumea merge cu bicicleta şi  care-i dau marile valori modeste 
fie altele, continua apoi serafica conversatie. Cinci- buricul pámintului este balul din neintelegeri obtuze: à tost mult 
ea mare» sase cadre nu e mult. Si totusi este. Majori- sat. Cinta cu un firesc care emana timp folosit ca un clovn-taran piná 
mina pusă, tatea cadrelor ajung in medie la zece duble. un umor bun, tonic. Sfinta lui sim cind a fost in fine lásat sá devinâ 
repetițiile. Pentru că: una e prea anemică, în alta su- plitate, departe de a fi simplicitate, unul din acei rari actori care ştiu 
katiilor re- netul s-a inregistrat inegal, intr-o a treia era intretesutá cu finețe subtilă — sa treacă de la compoziție (anche 
fea mişcări- un actor a luat bătaia prea in serios si a căzut așa cum fizicul lui nerasat, cu oase tatorul din «Cauze drepte», sotu! 

Binişti, pen- de-adevëratelea, într-o a patra figuratia a zdravene, fața lâtâreatâ, şi nasul din «Oglinda cu două fete», triplul 

E repetă cu făcut exces de zel... Şi cind una pare in sfir- turtit și strimb, era înnobilată de personaj din «Tot aurul din lume») 

Brile intii, sit bună, rar se rezistă tentatiei de a se mai privirea albastră si de zimbetul can- la comic. Umorul lui e uman şi bun 

lesturile se trage una. Ca să fie, pentru siguranță. Ceea did atit de diferit de umorul dur al lui 

| clipă zeci ce n-o impiedicá pe Marlëne Jobert, putin Imensa lui popularitate a începu! De Funbs care bate, lovește, are 

| punct. İn ametitá după un cadru la care s-au tras datorită radioului. Înainte de a! accese de furie sau de umorut 

Inlocuieste 14 duble, sá declare: vedea, lumea l-a iubit auzindu ! nostalgie si sotisticat, intelectua 

Epentru el — A face film imblicá o multime de incon- cintind aparent stingaci, intrerupi al lui Tati a 

E mai de- veniente. Esti constrins să-ți consumi timpul bilbiit, dar — prin pauzele si ris: A munt Candide. Dar a läsa! g 
e Peste o ocupindu-te de orice, numai de rol nu. Situatia tele stinghere, lâsind sá se intre publicului convingerea câ bunu E o mare fericire cë a existat 
poziții mai de star nu e niciodată un bun ciştigat; ca atare 


trebuie să te aperi în permanenţă. Eşti victima 


29 


idoli 
de ieri 
si de 
azi 


Un inceput exploziv... 


Microbiografie 


e Náscutá la Grand Rapids — 

nnesota, in 1924. 

e Apare pe ecran, in chip de 
copil-minune, in 1936, in «Pigs- 
kin Parade» a lui David Butler. 

e İmpreunâ cu Mickey Rooney 
formeazá un cuplu foarte popu- 
lar in seria «Copiii judecátoru- 
lui Hardy» 

e Se impune cu «Vrájitorul 
din Oz» — feerie cintatá si dan- 
satá in tehnicolor (1939) pentru 


care obţine, la 17 ani, «Oscar-ul»... 


e Datoritá drägäläseniei, sim- 
plitátii si registrului ei vocal 
il s, devine vedeta unei serii 

filme muzicale ca: 

e «Broadway Melody (1938). 

e «Copiii sub arme» (1939), in 
regia celui care va impune mu- 
sicalul american, Busby Berke- 
ley, regizor cu care va mai turna 
si 

e «Pentru mine si dráguta mea 
(1942). 

e Aláturi de Fred Astaire si 
Gene Kelly, va juca in regia lui 


Vincente Minnelli (cu care se 
câsâtoreşte in aceeasi epocá) 
citeva din filmele ei de succes: 


e «Întilnire in Saint-Louis» 
(1945) si «Ceasul» (1945) — in 
care nu va cinta deloc. 

e «Sufletul meu e un cîntec» 
(1946). 

e «Ziegfild Follies» (1946) si 

e «Piratul» (1948). 

e Dupá grava depresiune din 
1950, reapare într-un film de 
George Cukor (devenit între 
timp soțul ei). 

e «S-a născut o stea» (1955), 


conceput în întregime pentru ea, 


film în care demonstrează ca- 
pacitátile nebănuite de trage- 
dianë. 

e Cu «Procesul de la Núrn- 
berg» (Stanley Kramer — 1961), 
intr-un rol de mare vibratie dra- 
maticá, obtine al doilea Oscar. 

e Ultimul său film: «Scena 
singuratică» (1962). 

e Moare în 1969. 


e Se 
Miss 


de Hëllyjvood la „adolescență 


silnică pe viață. 


A 


«Si un sfirsit lent 


«Sá nu vá indoiti nici o clipä (scrie 
inteligentul şi îndureratul biograf al 
lui Judy Garland) — sá nu vá indoit 
nici o clipá cë veti vedea apárind ir 
curind pe ecrane o Judy Garland Story 
povestea vietii ei, şi cë un bátrin vulpoi 
de Hollywood va indrázni sá ceará fiicei 
acesteia, extraordinarei Liza Minnelli, 
sá o incarneze pe maicá-sa in Cinerama 
si Tehnicolor. Cáci, la urma urmei, A- 
merica nu e nici la prima, nici la ultima 
ei cruzime, iar Judy Garland a fost victi- 
ma continuá a ferocitğtii uzinelor de 
vise din California». 

Si intr-adevër, zisele uzine ne-au 
oferit acel fioros «Bulevardul Crepus- 
culului», unde se aráta cum pot cádea 
in mizerie moralá si uitare doi mari 
artisti: Gloria Swanson si Erich von 
Stroheim; o dramë interpretatâ, bine- 
inteles, de Stroheim si Gloria Swanson 
in persoaná! 

Greta Garbo fusese condamnatá de 
patroni la munca silnicá de amantá 
perpetuă. Asta încă mai mergea. Amo- 
rul pasionat comportă posibilități de 
variație și originalitate. Pe Judy Gar- 
land însă, aceeași casă Metro Goldwyn 
Mayer a osindit-o la ceva mult mai 
monoton şi prostănac: la personaul 
de fetiță eternă, obligatoriu zglobie 


adolescenta americană, veșnic rizind 
cintind, dansind și,în cel mai intelectual 
caz, jucindu-se cu alçi adolescenți de-a 
imitatul, maimutërind pe oamenii mari 
în treburile cotidiene. Ani de-a rîndul 
Judy a fost ocupată cu Mickey Rooney 
într-o serie întreagă de filme mediocre 
si,desigur, magistral jucate. Apoi a fost 
pusă în tandem cu dansatori de mina 
întîi: Gene Kelly, Fred Astaire. A fost 
dată pe mina a doi ași ai comediei muzi- 
cale de tip comercial: Busby Berkeley 
si elevul său, Vincente Minnelli. În 
cincisprezece ani ea a turnat peste 
treizeci de asemenea frivole, sáltárete 
filme, care au adus mulți bani în casa 
firmei. Judy era supranumită Miss Me- 
tro Goldwyn. Şi în timp ce patronii îşi 
ingroşau buzunarele, pe ea o puneau 
la o feroce cură chimică de slăbire. În 
filme ca «Summer Sticks», ea apărea 
cind grasă, cînd slabă, după medica- 
mentele luate cu citeva zile înainte. 
incă de la «Vrăjitorul din Oz». cînd 
avea de-abia 17 ani, patronii o supuneau 
la sălbatice cure de slăbire. incă de 
atunci sănătatea ei incepea să se detra- 
cheze. Pentru a putea continua să perso- 
nifice pe invariabila fată veselă care 
plesnește de sănătate, Judy începe să 
ia somnifere si, foarte curind, stupe- 


09757 


s 


| 


“ou 


snic rizind, 
i intelectual 
escenti de-a 


amenii mari 
de-a rindul 
key Rooney 
we mediocre 
Apoi a fost 
bri de mina 
mire. A fost 
nediei muzi- 
by Berkeley 
Minnelli. in 
#rnat peste 
le, sâltârete 
bani in casa 
ză Miss Me- 
patronii isi 
a © puneau 
: slăbire. În 
„ ea apărea 
pă medica- 
le înainte. 
Oz». cînd 
© supuneau 
re. incă de 
să se detra- 
wa să perso- 
veselă care 
y începe să 
înd, stupe- 


«Vrăjitorul din Oz» cucereşte Hollywood-ul! 


Sy 


fiante. La virsta de 29 de ani clacheazä. İn 
pliná filmarese prábuseste. Producatorii 
in loc s-o vindece, o ucid a doua oarâ 
Marea companie Metro Goldwyn Mayer 
o concediazá. Asasinatul se transforma 
in sinucidere. Judy Garland işi taie 
vinele. Cu greu este smulsá din ghearele 
mortii. Din acel moment ia o hotárire 
eroicá: sá infrunte vitejeste ticâloşia 
Hollywoodului, sä-i declare rázboi si 
să-l învingă. Ceea ce reuşeşte pe deplin. 
Altfel decît Garbo, altfel decit Marlène, 
altfel decît Marilyn Monroe, deși pro- 
blema tuturor acestora patru era cam 
aceeași. Toate fuseseră mari, foarte 
mari artiste, capabile şi doritoare să 
interpreteze roluri diferite, roluri gra- 
ve. Toate intimpinau opoziția patroni- 
lor comerciali și chiar a unor regizori 
nu îndeajuns de curajoși. Cei doi das- 
căli ai lui Judy, Berkeley și Minnelli, 
erau fascinati de talentul ei de fini 
comediană și de tulburătoare tragedia- 
ná. Ei au invâtat-o să joace, mai exact 
să se descopere pe ea însăși. Dar tot ei o 
părăseau la mijlocul drumului. Vincente 
Minnelli i-a fost chiar şi sot. În această 
calitate i-a făcut (cum spune Simsolo) 
un splendid cadou de nuntă: filmul 
«The Clock» (Ceasul), primul ei film 
unde nu cîntă de loc. Dar, în ciuda 
marelui succes repurtat atunci, recu- 
noscut de unanimitatea uimită a critici- 
lor, scumpul ei dascăl şi sot nu va mai 
repeta experiența. 


Război la Hollywood 


Atunci va face ceva care seamănă 
putin (dar diferă totuşi foarte mult) de 
ce făcuse Marlène. Aceasta îl păcălea 
pe Sternberg, introducind în poveştile 


Cu Mickey Rooney cucerește Broadway-ul 


Devine gloria musical-ului american. 


lui cam convenţionale, momente de 
emoție adevărată si dramë adinc3. Judy 
Garland încearcă o operaţie încă mai 
originală. Va încerca să prefacă muzica 
în teatru. Cintecele, ea le va cînta nu 
ca o cintäreatä, ci ca o actriță. Toti 
biografii ei au remarcat acest bizar 
lucru. Cintind, punea niste accente, 
niste pauze, niste cezuri, niste modu- 
latii care prefăceau bucata cintatá în 
personaj care face confidente. În privin- 
ta asta, felul ei de a cînta e unic. Toţi 
admirau «punch»-ul vocii sale. «Punch» 
înseamnă pumn. Notele glasului ei erau 
nu numai sonore, dar și percutante. 
Loveau. Izbeau. Fiecare altfel. Ca do- 
vadă că multe din cîntecele ei, de pildă 
«You made me love you» (M-ai făcut 
să te iubesc — din «Broadway Melody», 
cînd avea 16 ani) sau «Above the rain- 
bow» (Peste curcubeu — din «Vrájito- 
rul din Oz») devin celebre pe tot intir 

sul Americii si Europei. Sint recunoscu- 
te ca sigur altceva decit obisnuitele 
cîntece. Un fenomen de genul Piaf sau 
Aznavour, dar cu diferența că aceste 
bucăți muzicale salvau, intelectualizau, 
dădeau substanță dramatică, literară, 
teatrală insipidelor comedii impuse de 
patroni. Filmul «Little Nelly Kelly: 
de Norman Taurog este de asemenea 
o comedie muzicală, în care însă Judy 

care are numai 18 ani, joacă un dublu 
rol şi mai face şi alt lucru foarte greu! 
moare pe ecran. 

Toată lumea la Hollywood ştie că 
Judy are stofă de tragediană. Dar stăpi- 
nii ei au așezat-o definitiv în alt raft de 
mărfuri, alături de alți adolescenți re- 
muneratorii, alături de Jackie Cooper, 
Freddie Bartolomew, Mickey Rooney 
sau alături de acrobati ai dansului, Gene 
Kelly, Fred Astaire, Cyd Charisse. Nu 
va căpăta roluri de dramă decit după 


«S-a născut o stea» de William Wellman. 
Judy va avea rolul lui lanet Gaynor, iar 
cel al lui Fredric March i se va da lui 
James Mason. Biograful lui Judy numeşte 
acest film o capodoperă. E greu de spus 
dacă e așa. Însuși autorul său, George 
Cukor, zice că «mi l-au dezintegrat» 
(cine? patronii? cenzura? distribuito- 
rii?) «Bucáti intregi (zice același George 
Cukor) au fost tăiate și pierdute pe 
vecie. Ce păcat! lar culmea nenorocirii 
e că negativul a dispărut. Un dezastru 
fără precedent». (Articol publicat în 
revista Film Culture). Dar Cukor nu 
vorbește de principalul cusur al acelui 
film care îl plasează mult mai prejos 
decit de vechiul «A star is born». În 
loc de o poveste gravă, rechizitoriu ne- 


«Procesul de la NOrnbergvincearca să desmintá. 


ce va declara război Hollywood-ului 
după ce-și va tăia vinele si va mai 
incerca de două ori să se sinucidă. La a 
patra încercare va muri. Avea numai 
ni, cistigase două Oscar-uri, unul 
ni («Vrăjitorul din Oz»), celălalt 
la 39 de ani («Procesul de le Núrn- 
berg» de Stanley Kramer). Tot Kramer 
o va face să joace alături de marea vedetă 
Burt Lancaster în «Un copil așteaptă». 

Tot în perioada aceasta de după rup- 
tura cu Hollywoodul, un mare regizor. 
George Cukor, va face un «remake» 
după un film celebru din anii '30, după 


crutátor împotiva ferocitätii mistico- 
comerciale a Hollywoodului, ni se dă 
un film cu cîntece și dans, cu «două 
celebre balete», cum le numeşte ur 
comentator. Motivul acestui «remake» 
fusese totuși onorabil, S-a vrut să se 
dea acestei victime a cinematografului 
şi a prejudecátilor americane, o revanșă. 
O consolare. Judy va juca rolul unei 
vedete care reușește, al unei stele care 
se suie, al unei cariere aşa cum ea voise 
să aibă şi nu avusese. 

Judy a fost admirabilă în acest rol și 
unanime erau pronosticurile pentru 


31 


Mastroianni, 
omul 


..imaginea idilică a stelei surizâtoare... 


Oscar-uf acelui an. Dar şi aici, fatalitatea 
o urmárise. Acest premiu sigur il va 


32 


PA Cind il intilnesti, cu mer- 
sul sovëielnic, vádit ti- 
| mid, gata in orice clipá 
A să dea bir cu fugitii mai 
degrabă decît să pozeze 
in vedetă, cu fața chinuită de o durere 
incertă (aceeași expresie pe care o 
au si personajele sale aflate parcă 
veşnic într-o incurcáturá pe care nu 
ştiu de unde s-o apuce) — cînd il 
vezi intrind cu aerul ësta in sala 
unde-l aşteaptă sute de gazetari pen- 
tru o conferință de presă, esti tentat 
să crezi că vine direct de pe platou si 
. n-a schimbat încă pielea personaju- 
lui pentru a intra în cea de vedetă. 
Mai esti tentat să crezi că Mastroianni 
nu se machiază niciodată pentru un 
rol. Dacă e nevoie să poarte mustață, 
isi lasă mustață, dar nimic mai mult. 
Nu se apără de loc de pecetea pe 
care o pune trecerea anilor si de 
cutele pe care le lasă istovitoarea 
meserie care i-a adus ceva la care n-a 
visat niciodată: gloria. Mărturisea — 
cu nostalgia si candoarea care la el 
amintesc totdeauna de copılul matur 
— cë te bine së ai un cal, dar së nu 
intri in cursá.» 


Anna Karina si Visconti páseau 
inaintea lui in Sala Palatului Festiva- 
lului venetian. Mastroianni mai furase 
un fum tigêrii care, evident, era mai 
mult o victimë a nervilor inaintea in- 
trärii in arenë. İl imbrätiseazä afec- 
tuos pe un tinár in câmaşâ cadrilatá 
si cu minecile suflecate, un tinár foar- 
te dezinvolt si surprinzëtor de asema- 
nátor lui Marcello dacă n-ar avea acel, 
încă vag, semnalizator din creștetul 
capului ce anunţă începutul calvitiei. 
E celălalt Mastroianni — fratele. 

Pe scenă ritualul prezentărilor. Ka- 


rina cu zimbetul de vedetă, fotogenic,” 


universal si ireprosabil (mai ales că 
nu e adresat decit aparatelor fotogra- 
fice). Visconti: aer sever, vădit pus 


căpăta finalmente Grace Kelly într-un 
alt film mediocru. 

| s-a mai oferit un rol, tot așa, cu de- 
desubt cancanier biografic. Pentru că 
nenorocita se droga cumplit (de trei 
ori: medicamente pentru slăbit, exci- 
tante pentru energie, calmante pentru 
somn) i s-a oferit rolul principal din 
«Valea pâpuşilor». Dar moartea a făcut 
ca oferta să vină prea tirziu. 


Patru încercări de sinucidere 


Totuși cariera acestei martire n-a fost 
un egec,ci un continuu și strălucit 
succes. De îndată ce, în 1950, a scăpat 
din ghearele morţii, a întors cu demni- 
tate spatele studiourilor californiene. 
Din 1950 încolo tînără femeie de 28 
de ani, în ciuda nervilor săi, în ciuda 
abuzului de medicamente, în ciuda a 
celor prime trei încercări de sinucidere, 
va sâvirşi un al doilea debut artistic, în 
care va fi şi autor, și dramaturg, şi regi- 
zor; și interpret. Din 1950 încolo, va 
începe seria recitalurilor, a «concerte- 
lor», cum le numea ea. Ceva deosebit 
de așa-zisele «Gastspiele» ale Marlênei 
Dietrich. Acestea erau cozerii, cu a- 
mintiri, anecdote, din cînd în cînd cite 
un cîntec, tot cu titlul si în calitate de 
amintire. Concertele lui Judy Garland 
erau altceva. Erau fácute numai din 
cintece si fiecare arie era o confidentá. 
Judy Garland a descoperit cë numai 
muzica. mai exact felul de a cinta o 
bucatá, poate exprima un sentiment 
nud gi pur, eliberat de faptele circum- 
stantiale, despuiat de imprejurárile tre- 
cătoare şi redus la o stare sufletească 


pe bátaie cu presa, distins şi amar. El, 
Mastroianni, se aseazá ultimul si 
ocupá scaunul, ca unul care a uzurpat 
un erou shakespearian, dar nu se 
simte de talia predecesorului pentru 
a se aseza cu nádejde in locul lui 
I se cere sá pozeze. Marcello cui, 
Marcello lá — ca in Figaro. Marcello 
schiteazá un zimbet la care renuntá 
repede, dupá aceea nu mai ia in 
seamá paparazzi-mea. 

Actorul — unul dintre cei mai favo- 
rizati de soartá si de zeita istrionilor, 
Mastroianni care, in ceva mai mult 
de un deceniu, a lucrat cu pleiada cea 
mai distinsá a filmului european in- 
cepind cu Dino Risi. De Santis. 
Blasetti, Visconti, Fellini, Bolognini, 
Pietrangelli. Germi. Elio Petri, Moni 
celli, De Sica, Antonioni,precum si cu 
Louis Malle in Franta si Boorman in 
Anglia, care a avut ca partenere pr 
Sophia Loren, Gulietta Masina, Mor 
ca Vitti, Annie Girardot, Jeane Mo 
reau, Anita Ekberg, Brigitte Bardot — 
actorul care avea sá creeze rind pe 
rind mitul amantului latin, chipul omu 
lui intre douá epoci, fizionomia sfirsi- 
tului de rasá si de erá, care avea sá 
prefigureze chipul revolutionarului 
din «Tovaräsii», al «Străinului» lui 
Camus, omul acesta, cu o gamá atit 
de largá de mijloace actoricesti, este 
in realitate un mare timid si un mare 
timorat al propriei sale arte. Lui insá 
i-a revenit cinstea, special acordatá 
de Fellini, de a da o imagine cinema- 
tograficá personajului Fellini, regi- 
zorul din filmul «8 1/2». Tot Fellini ii 
asigurase, de altfel, gloria interna- 
tionalá cu «La dolce vita». Omul 
Mastroianni este insâ covirgit de 
ideea cá e vedetá. 

Rásuná o intrebare — una din mul- 
tele intrebári prea putin inteligente ce 

se pot auzi printre altele atit de profe- 
sionale gi care fac plácerea 'unor 
conferinte de presá: 


purá. Zece cintece insemnau zece párti 
diferite din sufletul ei, din viata ei. 
Poetul Edmond Haraucourt a scris un 
volum de versuri intitulat «L'ime nue», 
adicá «Sufletul nud», adicá sufletul 
dupá ce a fost imbrácat in cuvinte, apoi 
dezbrácat de ele, pentru ca sá ráminá 
numai sentimente in sine. Aceasta era 
impresia pe care o fáceau concertele 
extraordinarei Judy Garland. Adeseori 
ele se prelungeau cite o jumátate de 
ceas peste program. Şi publicul era 
fascinat. Nici un moment aceastá fasci- 
natie nu a scázut. İn timp ce Judy se 
omora cu bunä-stiintä, cu o aprigâ te- 
nacitate; ín timp ce ea murea pentru 
scumpii ei ascultátori, acestia isi fâceau 
o datorie sá o admire cu o egal de apri- 
gá, tenace, intactá fidelitate. Aceastá 
iubire s-a exprimat intr-o cifrá: cei 
douázeci de mii de cetëteni care au 
venit la inmormintarea ei. 


Succesul domnului Harding 


Dar së-i dëm cuvintul ziaristului 
J.C. Larrivoire care,in «France Presse», 
scria aşa: 

«New York, vineri. O negresë grasá, 
doicá de cartiere sic, plingea pe umárul 
meu si zicea: — Vai ce frumoasá e! 
Parc-ar avea 25 de ani! Nu ne pare 
ráu c-am venit». Aláturi de ea, 20 000 
de persoane sosiserá acolo, sá se re- 
culeagă in faça rămășițelor lui Judy 
Garland. Cu tranzistorul in bandulierä, 
cu sacul de merinde in minë, rizind 
sau plingind, admiratorii n-au șovăit sá 
facă patru ceasuri coadă ca s-o mai 
vadă pentru o ultimă oară. Peste 50 de 


— Ce aveţi dumneavoastră in comun 
cu străinul lui Camus? 

Mastroianni, speriat parcă de inte- 
rogatoriul acesta, se repede cu privi- 
rea la Visconti, aleargă mai departe 
spre Karina, își împreunează miinile 
sı se decide: 


— Pe Visconti il avem in comun. 


Se ride, se socotește că Mastro- 
ianni a făcut un spirit, dar el se apără. 


— Nu, nu, Luchino a găsit cu cale 
că eu aş fi în măsură să dau contur 
acestui personaj pe care îl găsesc 
mai mult o abstractiune filozofică, 
in care de fapt trăieşte o lume, nu un 
singur om. 


Visconti iși apără filmul (o 
grandioasă ratare de altfel, dar spun 
grandioasă pentru că este ratarea 

ui maestru). 


— Totuși in film el trebuie së tră- 
iascâ ca un om şi omul ăsta e, în cea 
mai mare parte, insusi Camus. Trebuie 
să aibă un chip convenabil, si am soco- 
tit că al tău e cel mai convenabil. 


—Pe mine mă flateazë. Dar pe 
Camus? 

— E treaba dumnealor din sală sii 
spună. Noi ne-am făcut datoria. 


Mastroianni se stringe din ce în ce 
mai mult în scaunul prea larg pentru 
el. Aprinde o țigară, consideră proba 
bil că și-a plătit prezența la această 
conferință de presă, se pierde parcă 
într-un gind care este salvarea lui — 
poate gindul că nu mai are mult și se 
va refugia la el acasă, pe Via Appia, 
unde îi place să trăiască retras, 
pașnic, simplu, admirind oamenii cu 
adevărat mari pe care preferă să-i 
asculte. Căci, zice el, «un filozof», un 
savant sau un mare scriitor au ce 
spune. Noi actorii sintem ca niște 
copii care ne deghizăm în persona- 
litatea altora». M. Al. 


politisti fuseserá mobilizati ca së cana- 
lizeze această stranie mulțime pestriță. 
Unii din asistenți puneau să le cinte, 
pe electrofoane portative, bucățile de 
mare succes ale frumoasei Judy. 

Cu chelia oglindă si mustăcioara în 
tirbuşon, domnul Harding Isaacson, 
directorul marei întreprinderi de pom- 
pe funebre Campbell, nu-și ascurtdea 
emoția. «De la funeraliile lui Rudolf 
Valentino, firma noastră (zicea el) n-a 
mai cunoscut un asemenea succes!» 


D.I. SUCHIANU 


.… dar tineretea se duce; rămine gloria. 


Ein comun 


5 de inte- 
E cu privi- 
Bi departe 
kā miinile 


în comun 


8 Mastro- 
İse apără. 


Bë cu cale 

lau contur 
à găsesc 
filozofică, 

me, nu un 
< 


Bimul (o 
dar spun 
ratarea 


Be së trá- 
Be, in cea 
bs. Trebuie 
pë am soco- 
ponvenabil. 


È Dar pe 


lin sală sá 
laforia. 


ln ce in ce 
Brg pentru 
lerë proba 

la aceastá 
Erde parcă 
Bres lui — 
imult si se 
Via Appia, 
kë retras, 
bamenii cu 
referă să-i 
Mozof», un 
Bor au ce 
B ca niste 
# persona- 


M. Al. 


i ca să cana- 
me pestriță. 
să le cinte, 
bucăţile de 
i Judy. 

istëcioara in 
ig İsaacson, 
leri de pom- 
si ascuridea 
E lui Rudolf 
zicea el) n-a 
= succes!» 


ICHIANU 


mine gloria. 


A Ce 7 ZYE LANE 
Pasarile 


KKK 


Productie a studiourilor americar 
Regia: Alfred  Hitc k 

riul: Evan Hunter, du 
lui Daphné du Maurier. 
Robert Burks. Cu: Ri 
Tippi Hedren, Jessica T 


| S-a vorbit la noi, așa cum ni 
se întîmplă de multe ori, destul 
de mult despre Hitchcock. Dar 
abia acum, o dată cu „Păsările“ 
putem înţelege egalitatea pe care 
criticii străini o pun întotdeauna 
înaintea articolelor lor despre 
el: Hitchcock — cinematograf. Și 
cînd spun cinematograf, má gin- 
desc la cinematograful cel mai 
pur, cel mai autentic, la cine- 
matograf pur și simplu. „Păsările“ 
nu intra farë îndoială în nici 
un clasament al capodoperelor 
cinematografice pe primele locuri. 
Descoperirile de limbaj,revolutiile 
de expresie nu sînt, aparent, pre- 
ocuparea lui Hitchcock. Dar 
ceca ce realizeazá el aici, in ecra- 
nizarea nuvelei lui Daphné du 
Maurier este, pentru noi, poate 
mai important decit o capodo- 
perá. O capodoperá este unicá, 
individualá si irepetabilâ. Ea 
poate fi un ideal, dar nu un mo 
del. Dar filmul lui Hitchcock 
fără să fie o capodoperă, este, 
din punct de vedere formal, un 
film perfect. Si asta îi dă posibi- 
litatea sá fie un model, nu numai 
al genului, ci un model pentru 
toţi cei care se interesează de 
esentele cinematografului.. Vă- 
zind „Păsările“, am înțeles că 
ceca ce a spus Hitchcock despre 
SË alt film al tui poate fi adevárat: 
„În filmul „Psycho“ eu dirijam 
emoția spectatorilor exact ca 
şi cum aş fi cîntat lao orga" 


Hitchcock = cinematograf. 


Si in „Păsările“ el reuşeşte 
magistral acelaşi lucru. Să facă 
din fiecare plan, din fiecare sec- 
vent, din fiecare sunet, din fie- 
care efect cinematografic un ele- 
ment de dominare totalá a emo- 
Wei spectatorului, o armă a tira- 
niei sale absolute asupra sălii. 
Caci Hitëhcock este un tiran. 
Un-tiran blind, plin de farmec si 
graţie, dar un tiran. Şi „Păsările“, 
un spectacol cel putin la fel de 
fascinant ca $i lupta cu păsările 
care invadaseră orășelul din su- 
dul Californiei, a fost specta- 
colul spectatorilor urmărind tie- 
care, cu răsuflarea tăiată, impie- 
trit în scaun, fiecare imagine, 
fiecare sunet, fiecare gest al acto- 
rilor. 

Spuneam că Hitchcock de- 
monstrează aci un cinematograf 
perfect din punct de vedere for- 
mal, Și cînd spun formal mă gin- 
desc la elemente formale speci- 
fice care constituie cinematograful. 

Filmul lui Hitchcock nu este 
un film cu semnificaţii pr 
Parabola este ușor descifra 
Dar ea nici nu-i aparţine, în fond, 
lui, ci autoarei nuvelei. 

Filmul acesta, ca și probabil 
celelalte, nu are etaje de semni- 
ficatii, aşa încît, de fiecare datë 
cînd le vezi, le descoperi noi sen- 
suri şi te apropii mai mult de 
nucleul lor ideatic. Ceea ce îl 
interesează pe Hitchcock sînt 
mai puțin semnificaţiile cît forma 
cinematografică, mai ales forma 
de a povesti. 

Totul este perfect în „Păsă- 
rile”. — Psihologia personajelor 
angrenate în această poveste in- 
credibilă si fantastică, decupajul, 
mise-en-scena, ritmul și mai ales 
— și aici Hitchcock realizează ex- 
traordinarul: banda sonorá. 
Si totul, pentru a duce la per- 
fectiune idealul său cinemato- 
grafic: filmul în care spectatorul 
se include, in care emoția lui face 
parte integrantă din film, este 


prevăzut din decupaj, ajungînd 
astfel la un cinematograf cu patru 
dimensiuni rostite răspicat, cu 
fața la public, ca tiradele teatru- 
lui romantic. Toţi cei care umplu 
banda sonoră cu mii de sunete 


z realiste, care transformă 
în esenţă cinematograful într-o 
fotografiere plată a unor întîm- 
plări cu pretenţii moral-filozo- 
fice, ar trebui să-și facă din acest 
film o biblie. lar filmul ar trebui 
distribuit în cinecluburi, printre 
multi regizori de film, vizionat 
şi discutat cu toți, inclusiv cri- 
ticii cinematografiei. Pentru că 
din punct de vedere profesional, 
al profesiei legată de esentele 
cinematografului, filmul acesta 
ar permite o serioasá reabilitare 
a limbajului cinematografic, pe 
nedrept oropsit de multe ori 
si fárá stápinirea cáruia cele mai 
generoase idei se pierd undeva 
pe drumul cátre aparatul de fil- 
mat şi rămîn rătăcite in haul 
negru al sălii goale de cinemato- 


graf. 


Radu GABREA 


Cei paru ani dintre ,Rinccerii" 
si „Păsările“ au fost onii ,,Rinocerilor”. 
Dar asta nu l-a impiedicat pe cel ce 
márturisea cë İl interesează „mai 
putin itoriile decit felul de a le 
povesti”, së repete într-un fel, mai 
organic chiar, teribila gáselnitá, cu 
cerul că nu-i pasă, că nu ştie, că 
n-a văzut nimic. 

„Păsările“ — ca simbol — formea- 
Ză o ecuație cu mzi mul:e necunoscu- 
te si, cum orice alternativă aprinde 
arcul voftac al unei gfndiri, cu sou 
fără voia sa, H tehcock a făcut astfel 
un film de idei. lotë de ce nu putem 
privi „Păsările“ doar ca pe un film 
de groază, O tiranicë participare la 
me:aforă ne face din copul locului 


lucizi, ne obligă së desfacem meca- 
nismul suspense-uluj (de atitra ori 
ferecat cind functicna in sine) si së 
substituim grooza fizicë prin angoasd, 
proiecția ei abstractă. 

Ca niciodată, Hitchcock a fost 
prizonierul unei idei. Deconspirat, ca 
un detectiv in exercițiul functiunii, 
el ne-a dat, poate tocmai de actea, 
Un opus singular si misterios, o ca- 
podoberd neincoronatd, un film perfect, 
cum zicca Radu Gabrea, scu poate 
chiar mai mult ca perfect. 


Octavian MACAVEI 


Omul 
ras in cap 


kk 


Producţie a studiourilor belgiene, 
Regia: André Delvaux; Scenariu 
Anna de Pagter, André Delvaux, 
după romonul lui Johan Daisue, 
Imaginea:  Chislain Cloquet. Cu: 
tenne Rouffaer, Beata Tyszkizwicz, 
Hector Camerlynck. 


Superbë conştiintâ acest Del- 
vaux mêrturisindu-si pur credinta 
intr-o artë atit de controversatá, 
hulitá, pedepsită, chiar cînd îndrăz- 
neste a fi ea însăşi, cum e cinema- 
tograful, Prin acest „Omul căruia 
îi plăcea să-și taie părul scurt" 
(titlul original) el se înscrie între 
acei cineaşti care afirmă încreză- 
tori independența unei arte. İl 
înșiruim după Bergman, _ Anto- 
nioni, Buñuel, Robbe-Grillet, 
Jessua si încă cîţiva, extrem de 
putini: temerarii. 

Despre stilul acestei opere 
prima s-ar putea scrie în termenii 
unui tratat enumerind calităţile 
generale ale artei, începînd cu 
puritatea, simplitatea, coerenţa, 
ritmica, ajungînd pinë la atribu- 
tele rafinamentului si estetismu- 
lui, cum ar fi aluzivul, duplicitarul, 
abstractul. 

İncrezâtor în valenţele obliga- 
torii artei mature, Delvaux vehi- 
culează singur pe teritoriile emo- 
tivitátii si ale abstractului, ale 
psihologismului „ca si obiectivis- 
mului, ale realismului concret, ca 
si ale fantezismului oniric. 

Sint caracteristicile adevëra- 
tului cinematograf, dar si marca 
unui talent iesit din comun, a unei 
inteligente conceptuale sigure, 
a unei culturi rafinate. 

Este sigur că Delvaux are acea 
forță a straniului care te atrage 
în aventurë. Aventură a inteli- 
gentei şi a fanteziei, a visării și 
descoperirilor, care te prinde pe 
nesimţite întocmai precum viaţa, 
întocmai precum visul... De aici 
straniul acelor relații obligate și 
în același timp incompatibile între 
vis și realitate, sursă a tragicului 
acestei opere, a eroului si, în fond, 
a mesajului umanist al autorului, 


- Straniul acesta funcționează ca 


o pirghie a revelatiilor mereu 
reînnoite — precum însuși auto- 
rul mărturisește: „nu ştiu unde 
și cînd straniul se instalează, nici 
pentru ce, dar aceasta îmi pare 
mijlocul de a revela că înapoia 
lucrurilor există un mister per- 
manent si că cefe mai bune ipo- 
teze asupra sensului lucrurilor nu 
ne explică niciodată în totalitate 
ceea ce simţim“. 


Mİ 


Umanismul este de altfel combus- 
tibilul ce propulseazá aceastá 
explorare spre terrae incognitae, 
subtilâ si delicatá, a unei spiri- 
tualitáti tinzind cátre limitele ex- 
treme ale deznádejdii sau ale unei 
fericiri supreme. 

Luînd un caz limită al haturil 
umane, el are putinţa să-şi expri” 
me solidaritatea cu soarta omului 
in toate ipostazele existentei. Par- 
curgind invers drumul lui Alain 
Jessua din ,Viata pe dos" de la 
İnsingurare, atribut al patologi- 
tului; la  convietuire, obligaţie 
si calitate a spetei, el mërturi- 
seşte înțelegerea şi solidaritatea 
fatá de natura omului. Nu vom 
urma prin a povesti acest film, si 
asta nu pentru că nu şi-ar avea 
locul, ci numai pentru aceea că 
un film adevărat, precum este 
acesta, nu se poate povesti aşa 
cum nu se poate povesti muzica, 
pictura, dansul. Vom numi doar 
„Omul cu craniul ras“ o parabolă 
exaltind caracterul imperisabil 
al frumuseţii, forta nelimitată 
a fanteziei. 

Într-o propozitiune s-ar putea 
consemna: „Nu se va sti nicio- 
dată dacă el a ucis-o cu adevărat“, 
Urmărim un eseu despre ambi- 
guitatea evenimentului în viața 
unui om, despre primatul vieţii 
interioare, sau despre imperioasa 
necesitate de a face într-o zi bi- 
lanțul. Criza eroului e declanșată 
tocmai de neputinta legării visu- 
lui -de realitate, de imposibili- 
tatea ignorării existenţei celor- 
lalti.  Cauzalitatea aceasta, tîrziu 
dezvăluită, este atît de stranie, 
că nu putem ști unde încep fan- 
tomele şi unde sfirseste realitatea. 
Bilanțul spiritual al eroului — 
iată subiectul — teritoriul nede- 
frisat, în care pătrunde Delvaux. 

Dar faptul că Delvaux urmă- 
reste drumul eroului în criză e 
mai puțin important si într-un 
fel de loc nou: importantă e aici 
poziția autorului si expresia sa 
filmică. Splendidă e revenirea din 
criză, sensul ei revelator asupra 
condiţiei umane. Și aceasta prin 
respectarea tuturor rigorilor 
temei și stilului, fără nici o eroare, 
fără o rezolvare, facilă. Punind în 
centrul artei sdle o aventură a 
psihicului si o poveste de dragoste, 
fie ea și imaginară, Delvaux se 


që 


Explorind terrae incognitae („Omul ras in cap") 


situeazá pe pâminturi fertile 
ale cinematografului poetic. 

Că el posedă misterul acestei 
poetici inefabile este abia premiza, 
concluzia că el este un gînditor 
si un creator de cinematograf 
este iarăși abia un- început, 

Dar despre acest film nu se 
poate vorbi concluziv. Poti doar 
să contribui la o discuție. Rin- 
durile acestea, desigur, vor să 
dea impulsul de interes ce se im- 


pune. 
Savel STIOPUL 


Într-adevăr, Delvaux este un 
antitraditional, El dovedeste de 
la prima operă că ştie să creadă 
în şi să apere puritatea cinemato- 
grofului. Filmul sdu releveazë 
un cineast care are putere să to- 
pească granița dintre realitate 
şi vis, care poate pătrunde într-un 
eu ráscolit de obsesii, care privește 
detașat sau participă tumultuos, 
care  descifreazä atent stările 
de ambiguitate. Straniu film — 
cum spune cronica. Și straniu rea- 
lizatorul său — delicat poet al 
sufletului omenesc. 

Al. R. 


Cumam declanșat 
al doilea război 


mondial 
* 
Producţie polono-sovietică. Regia giscenariul: 
Tadeusz hmielewsk; — După romanul lui 


Kazimierz Slawinski. imoginea: jerzy Sta» 
wicki. Cu: Maria Kociniak, Wirziliusz 
Gryn, Joanne Jedrykn. 


Soldatul Dolasz Frantisek pare 
să fie, în concepţia celor care i-au 
dat naştere, un fel de nou erou 
popular  întruchipînd sub un 
aspect năuc si optimist pînă la 
inconştientâ, calităţi şi aspirații 
solide. Pornind de la o vagă 
schemă svejkiana, personajul 
este conturat cu träsäturi groase, 
secvențele rezolvindu-se de cele 
mai multe ori în limitele comediei 
bufe. Asistăm astfel la folosirea 
întregului arsenal al genului, cu 
urmăriri în goana mare, pocnituri 


în cap si nesfirsite încurcături 
provocate de uniforme schimbate 
în dezordinea voioasă a unui răz- 
boi simpatic si inofensiv. 

Adormit într-un vagon pe gra- 
nita germană, în noaptea invaziei 
Poloniei, soldatul Dolasz va fi 
primul prizonier al armatei celui 
de al İli-lea Reich. Urmează o 
lungă suită de evaziuni şi peri- 
petii care îl vor purta pe erou 
din lagărele austriece în porturile 
iugoslave, din legiunea străină 
în deserturile Libiei, apoi în 
Italia si din nou acasă, unde deşi 
ajuns în uniforma nazistă, Dolasz 
se va integra rapid şi firesc par- 
tizanilor, reușind să contribuie 
printr-o ultimă stîngăcie pro- 
videntialá şi inspirată la lovirea 
Wehrmachtului invadator. 

Filmul are un număr impre- 
sionant de personaje întruchi- 
pînd militari din aproape toate 
armatele în lupta, de naţionalităţi 
şi profesii din cele mai diverse. 
Or, caracterizarea făcută sumar, 
caricatural, duce la schemă. Pe 
ecran se agită o lume nereală, 
construită din sabloane, accen- 
tuînd  artificialul peripetiilor, 
mereu aceleaşi, ale lui Dolasz. 

Este curios, că deşi acțiunea 
propune o mișcare continuă, cu 
trenuri si avioane germane, Jeep- 


juri englezeşti, vase sîrbești si 


italiene, senzația este că asisti la 
un spectacol static. Episoadele 
se succed ca tablourile unei reviste, 
aceleași dansuri, alte costume. 
Regizorul Tadeusz Chmielewski 
nu a reușit sá dea un sens filmului: 
dacă secvența italiană ar apare, 
de pildă, înaintea celei marocane, 
sau dacă vreun episod ar dispare, 
nimic nu s-ar schimba în arhitec- 
tura filmului. Începutul şi sfir- 
şitul acțiunii ne plasează între 
începutul și sfirșitul războiului 
dar relieful, profunzimea-timpului 
Şi deci a vieţii, lipsesc. 

Dan COMSA 


Călătorie în jurul 
craniului meu 


* 


Producţie a studiourilor din R.P. Unraris 
Scenariul şi regia: György Révész.. vmagi- 
nea: György llës. Cu: Zoltán Latinovits, 
Eva Ruttkai, Mari Tërëssik, Im-e Sinkovits. 


Regizorul- Révész György a 
încercat un lucru considerat impo- 
sibil: să redea pe ecran lumea de 
idei a  genialului out-sider al lite- 
raturii maghiare, Karinthy Frigyes, 
observator trist si lucid, ironic, 
caustic şi rationalist al realității 
primei treimi a secolului nostru, 
Spirit sensibil, receptiv, curios, 
tentat de jocurile gîndirii, de parọ- 
die, de fantastic, de stiintific, de 
metafizic, el a fost captat împotriva 
propriei voințe în toate "jocurile" 
catastrofale ale vieții si morții, 
pe care intelectualii din anii '30 
trebuiau së le înfrunte. Unele lu- 
crëri ale sale au fost traduse in 
româneşte: „Confesiune despre 
adolescenţă“, „Domnul profesor“, 


„Cele două suflete ale Oliviei", 
„Călătorie în jurul craniului meu“ 
(ultimul titlu servind ca pretext 
pentru filmul de față). 

Spunind cuvîntul pretext, nu 
afirm că regizorul ar fi falsificat 
originalul. Nu. Dar romanul pro- 
priu-zis — reportajul unei ope- 
ratii de tumoare cerebrală, suferită 
chiar de autor — este aici mai 
degrabă axul unei antologii Ka- 
rinthy, în care intră o serie de alte 
schițe si metafore esenţiale şi carac- 
teristice operei sale, precum și 
fresca social — istorică a epocii. 
În această lume  suprasaturată de 
idei, acţiunea se dezvoltă pe mai 
multe planuri: cel al amintirilor, 
cel al fanteziei, cel al gîndiri- ra- 
tionale, cel al obsesiilor, cel al coş- 
marului. De fapt asistim la rela- 
tarea extrem de subiectivi a unei 
operaţii craniene, în timpul căreia 
pacientul își pierde în cîteva rîn- 
duri cunoștința. 

Ce-i drept, te descurci greu în 
această junglă a ambitiei regizorale. 

Antologia construită de regizor 
stă oarecum în picioare, însă sacri- 
fică tocmai fatetele mai complexe, 
mai profunde ale romanului și 
filmul fiind prea stufos îi lipsesc 
tocmai eleganța, claritatea, conci- 
zia si ritmul atit de caracteristice 
lui Karinthy, Regizorul nu reu- 
seste së distingă, prin alternante 
de stil şi de ritm, diferitele planuri 
ale desfășurării. Totul e deopotrivă 
de lung, de solemn, de lent. Meta- 
forele insolite ale scriitorului tra- 
duse „literă cu literă“ în imagini 
de.film, ajung nu o dată la propria 
lor negare. Circul, de pildă, în 
loc să sugereze o stare de, spirit, 
rămîne doar un decor, o figuratie 
statică şi barocă. Totul seamănă 
mai degrabă a teatru vechi. Oma- 
giul regizorului nu-l ajunge din 


urmă pe scriitor. Craniul aparţine | 


lui Karinthy, dar de călătorit în 
jurul lui călătorește regizorul, însă 
fără siguranța stëpinirii volanului, 

Révész are totuși un partener 
excelent: actorul Latinovits Zoltân, 
care trece cu o suplete admirabilă 
peste toate obstacolele. El reușește 
să devină „sufletul cu o mie de 
fete” creat de scriitor, reușește 
së redea viața interioară a unui 
spirit ieșit din comun. 


Anna HALASZ 


o san Contra 


Cronica vorbeste la un moment 
dat de comuniccbilitate, Lipsa 
acesteia mi s-a părut principala scă- 
dere a filmului. Regizorul se men- 
tine tot timpul într-un univers criptic, 
fără să ofere spectatorului cheia 
acestuia. Filmul rămîne astfel un 
dialog între inițiați. Regizorul a 
ambitionat la prea mult, a fost incon- 
secvent cu sine (filmul n-are un 
stil unitar, teatrolismul abundă) 
şi n-a izbutit së ne facd să trecem 
„Călătoria în jurul craniului meu“ 
decit în categoria exerciţiilor “neduse 
pini la capăt. 

Al. R. 


es TL AL as 


dliviei”, 
ii meu“ 
pretext 


xt, nu 
slsificat 
ul pro- 

ope- 
uferitá 
1 mal 
ii Ka- 
de alte 
carac- 
zum Şİ 
epocii, 
ată de 
e mai 
tirilor, 
iri- ra- 
al coş- 
| rela- 


a unej 
câr&ia 
a rin- 


ristice 
reu- 
rnante 
tanuri 
otriva 
Meta- 
ui tra- 
magin 
-opria 
ia, în 
spirit, 
uratie 
mand 
Oma- 
e din 
artine | 
it in 
, însă 
nului, 
tener 
>itän, 
rabilä 
¡seste 
e de 
işeşte 
unui 


LASZ 


Zilele filmului din 
R.P. Bulgaria 


ME EE aa Id 

Esentialul preocupărtlor si 
realizărilor proprii cinematogra- 
fiei bulgare în dezvoltarea ei din 
ultimii ani constă, poate, în primul 
rînd, în felul în care atacă într-o 
optică nouă temele contemporane. 
De asemenea, o altă caracteristică 
a ultimelor producţii bulgare. este 
apariția pe generic a unor reali- 
zatori tineri venind pe ecran cu 
idei noi, cu mijloace de expresie 
noi, í 

Organizate în fara noastră cu 
prilejul ` aniversării a 26 de ani de 
la victoria revolutiei din tara vecinë. 
Zilele filmului din R.P. Bulgaria 
ne-au prezentat două schițe cine- 


Departe de mulțimea 
dezlánjuitá 


KKK 


Regia: John Schlesinger 

Cu: Julie Christie, Terence Stamp, Peter Finch, 

Alan Bates, Prunella Ransome, Fiona Walker, 
Despre acest film revista noastré s-a ocu- 

pat pe larg in nr. 7/1970. 


Greseala regelui 
kk 


Regia: Oldrich Danek 
Cu: Miroslav Machacek, Martin Ruzek, Jana 
Hlavâcovâ, Jarostav Mares. 


„Care este preţul libertății?" 
lată întrebarea fundamentală pe 
care o pune filmul „Greșeala regelui“, 
Și răspunsul este căutat într-o 
epocă îndepărtată, în frămîntatul 
ev mediu (anul în care se petrece 
acțiunea — 1315). Tntemnitat pe 
nedrept, sambelanul regelui este 
pus în fața alternativei: sau se recu- 
noaşte vinovat de ceea ce nu făp- 
tuise și redevine liber, sau refuzä 
si rămîne în lanţuri. Acestea sînt 
dateje esenţiale, acesta e miezul 
filmului, De aceea „Greșeala re- 


gelui" nu mizează pe spectaculosul 
obișnuit 


într-un film de epocă. 


matografice.  „Bătrînul“, realizată 
de Petre Kaicev, după un scenariu 
de Trailo Petrov (care debutează 
cu acest eseu) și „Vreau să tră- 
iesc!" al regizoarei Ivanka Grabceva, 
după un scenariu de Lubin Stanev, 
formînd împreună lung metrajul 
intitulat „Clipe de libertate”, 

O povestire a furnizat titlul si 
ideea schiţei ,,Bâtrinul“: drama psi- 
hologică a unui deținut din lagărele 
de concentrare care devine victima 
unui ordin fictiv de eliberare. Sce- 
nariul celei de a doua povestiri 
cinematografice, împrumutat din 
memoriile lui Radi Radev, apărute 
sub titlul „917 zile ale unui con- 
damnat la moarte“, readuce în 
discuție o temă mult exploatată“ 
în film: eroul care preferă moartea 
alături de tovarăși în locul unei 
vieți suspectate de trădare. Tinára 
regizoare |, Grabceva, cu debutul 


Regizorul vrea să fie fidel ideii, să 
facă o demonstraţie, să nu se piardă 
în amănunte pitorești. Realizarea 
cinematografică nu împlinește decit 
în parte aceste deziderate. Trebuia 
ca flacăra ideii să ardă cu o mare 
intensitate pentru a se evita mono. 
tonia (lucru pe care filmul îl reuşeşte 
în descrierea ambianţei. de clause 
trare pe care o dă castelul dárás 
pănat, devenit temniţă, şi în cioc- 
nirea de opinii -dintre regină și 
şambelanul-prizonier). Dar flacăra 
pilptie de multe ori gata-gata să 
se stingă. Și atunci demonstrația 
devine prea rigidă, o nedorită sen- 
zatie de răceală pune stápinire pe 
film. „Greşeala regelui“ a făcut doar 
jumătate de drum: a reafirmat 
prezența ideii în filmul de epocă, 
Pentru cealaltă jumătate — nu mai 
puțin importantă — i-au lipsit forta 
artistică, puterea de transfigurare 


AL Re 
Pt PA LPE BIOP PIAR IE OFE DIETA Pila ME 
Aurul 
kx 


Regla; Damir Viatici-Berejnih. 
Cu: Natalia Vallei, Larisa Lujina, Aleksandr 
Plotnikov, Nikolai Kriucikov. 
MBA AA SENTIR 


Un simplu, neobisnuit de simplu 
film de rázboi. Regizorul (scenaris- 


Preţul libertăţii (,Greseala regelui“) 


Am mai văzut... 


7 


nu vá deranjati 


său cinematografic, nu compune 
caractere deduse, din contraste, 
din  juxtapuneri, ci caractere po- 
zitive dintr-o bucată, iar conflictul 
care îi opune pe eroi derivă din 
situaţia concretă a condițiilor luptei. 

Lao primă privire, ceea ce li se 
întîmplă eroilor seamănă cu un joc 
al destinului, în realitate este o 
scurtă „luare de contact" cu liber- 
tatea, durind cît o ezitare între 
viaţă și moarte. Din acest examen 
moral cei doi eroi impërtësind ace- 
easi soartă, iubind deopotrivă viaţa, 
acceptă însă riscul şi onoarea morții. 

Filmul nu se limitează la o simplă 
analiză psihologică care sá înles- 
nească expunerea unor considerații 
generale asupra calităților umane, 
ci “urmărește descoperirea virtu- 
tilor care dau sens întregii existente, 
dau sens acțiunilor şi gesturilor 
omenești. 


Aici au căzut bombe... (,Aurul”) 


tul este inspirat după romanul lui 
Boris Polevoi) a renunţat pinë si 
la bruma de spectaculos inerentă 
genului. De fapt este un film despre 
ecoul războiului. Firul epic modest, 
în care lipsa amplitudinii narative 
este compensată printr-o întreagă 
gamë de rezonanțe lirice, inşirâ o 
serie de fapte adiacente frontului, 
adiacente luptei. Ecoul canona- 
delor Je este eroilor ţintă şi ghid; 
tot el este sursă de dureri şi incrin- 
cenare. Nu este un film în care 
fiece detaliu îşi poartă încărcătura 
froprie de semnificaţii si supra= 
semnificaţii; este filmul unui singur 
mare gest, situabil deopotrivă în 
plan real ca şi în plan simbolic, 
Şalvarea omului reprezintă doar 
semnul valorii, forma ei concretă, 
Adevărata valoare despre care po- 
vestește însă filmul este abnegatia 
şi spiritul de sacrificiu al poporului 
sovietic, grandoarea sufletului slav. 
Din păcate, scenariul bine tensionat 
cîştigă prea puţin prin punerea în 
imagine. 

lleana PLEŞA 


Frumoasa Varvara 
* 


Regla; Aleksandr Rou. 
Cu: Tati Kliueva, Mi Pudovski, Ghe- 
i Koroleva 


„A fost -odată...“ e o formulă 
magică care deschide drum fan- 
tasticului. Dincolo de porţile bas- 
mului, începe minunata lume a 
folclorului, a Fetilor Frumosi și a 
Henelor Cosinzene,. a intimplërilor 
nemaivázute si nemaiauzite. Din- 
colo, de porțile basmuluissintem pe 


va recomandăm: 


capodopera kk 
__ neapărat: XXX 
pe răspunderea noastră kk 


pe răspunderea dumneavoastră x 


Cel de-al doilea film prezentat, 
„O părere deosebită“ (regizori 
Yanuc Vazov şi Lada Boiadjeva, 
scenarist Alex, Karassimenov), dez- 
bate tema conflictelor * individuale 
omenești angajate în construcţia 
socialismului, Problema responsa- 
bilitatii constituie fondul raportului 
dintre cei trei eroi ai filmului, 
Soluția conflictului pune în relief 
necesitatea unei atitudini active 
angajată în contemporaneitate care 
numai ea dă sens conflictelor năs- 
cute în procesul vieții, 

Bazată pe interesul față de lupta 
antifascistă dusă de comunişti 
în trecut şi pe analiza realitatilor 
sociale născute în socialism, cine- 
matografia bulgară, așa cum ne-a 
fost prezentată din filmele galei, 
apare ca o artă a sentimentelor 
puternice ce cheamă la umanitate. 


Monica STANCIU 


acel tárim vrájit pe care am. păşit 
cu toții, plini de curiozitatea copilá- 
riei. Cred, de aceea, că basmul se 
oferă cu dărnicie cinematografului. 
Unde în altă parte se poate náscoci, 
se poate imagina atît de mult ca 
aici? Și nu de puţine ori cinemato- 
graful a știut să găsească tonul 
specific basmulul (vezi „Inimă rece**, 
„Lumea minunată a fraților Grimm", 
„Povestea ţarului Saltan“). Dar 
s-a întîmplat şi invers! „Frumoasa 
Varvara“ e un exemplu în această 
privinţă. Nu cred. cë basmul ori- 
ginar era neinteresant. Dimpotrivă 
Există în film semne sigure că basmul 
de la care s-a pornit era generos 
în sugestii cinematografice. Totuşi 
filmul a rupt vraja, a sărăcit basmul, 
l-a lipsit de farmec, i-a dat o prea 
evidentă tentă didactică, Prea multă 
naivitate, prea vizibilă butaforia, 
prea puțină inspirația regizorală, 
Doar chipul frumos cu adevărat 
al Varvarei mai salvează cîte ceva, 


AL R° 
EE ad] 
De 7 ori 7 
* 


Regla: Michele Lupo 

Cu; Gastone Moschin, Gordon Mitchell, Raie 
mondo Vianello, Paul Stevens, Theodor Cor= 
rá, Terry Thomas. 


Început de film poliţist, desfa” 
surare de film de „aventură, totul 
punctat si răspunctat cu gag-uri 
de comedie burlescä. Lupo s-á 
căznit din rësputeni să satisfacă 
orice posibilă pretenţie a „marelui 
public", realizind ceea ce s-ar putea 
numi un cocktail, eventual spec- 
taculos si amuzant. Ceea ce susține 
însă filmul nu este trama, de alt- 
fel cumplit de încărcată, şi nici 

ácar verva naratiuñii, ci o anume 
ironie ce planează pretutindeni, 
implicind. deopotrivă eroi, autori, 
spectatori. Un fel de „deus ex ma- 


china" guvernează cu ironie İn 
priviri  întîmplările multumind 
pe toată lumea, İn ce priveşte 


soluția dramaturgicá — paralela din- 
tre aventură si senzationalul meci 
de fotbal care o favorizeză — deşi 
excelent găsită, este Insuficient şi 
destul de monoton: speculatë. 


E. He 


Calomnierea 
calomnisi 


i animatia: 
i imaginca: 


Mihai Doina 
Constantin 


Melania F 


rulescu 


Folosind efectele bizare ale culorii 
nedirijate, Bob Călinescu realizează 
un film cu calități vizuale pregnante, 
cu un ritm de montaj alert și, ceea 
ce este mai important, cu dezinvol- 
tură umoristică. Un pretext de 
gradatie și continuitate dramaturgică 
pe care-l conține însuşi motivul 
acestui film — celebra arie a calom- 
niei — pune în evidenţă intuiţia 
alertă si calitățile de mestesug ale 
autorului. Resursele ,expresior 
mului abstract" pe care animația 
le modifică, adëugind mișcarea şi 
posibilităţile de combinare aleato- 
rică, îşi găsesc în acest film rosturi 
narative plauzibile. Dar o flagrantă 
lipsă de coeziune stilistică (sau poate 
o neîncredere in spectatori) îl 
determină pe autor să introducă 
elemente figurative explicative în 
această izbucnire pur cromatică. În 
acele momente, iluzia vizuală dispare 
“lâsind locul unei simple urmáriri de 
fabulă, 


In pădurea lui lon 


kk 


Film distins cu Pelicanul de 
valul de la Mamaia-1970. Re, 
Adrian Petringenaru; animagi 


şi scenariul: 
Buzea Zaha- 
ria; desenul: Jacob Carolina; imaginea: 
Rad Codrean, 


Impasurile filmului de animatie se 
dovedesc a fi mai totdeauna impasu- 
rile formatiei sale plastice. De cele 
mai multe ori, lipsind marii inventa- 


e ecran 


Există o cinematografie a adevărului vin: 


documentarul; 

san a celui desena 
| animatia. 

| 


Fa solicitä aceeasi atentie ; 
ca si cinematografia cu vedete fotogenice. 


L PES 


tori de forme si marii creatori de 
stiluri, cinematograful anjmat adap- 
tează, deci consumă cuminte, alte 
surse, pre-existenté De unde și 
tentatia fabulatiei pe marginea unei 
picturi sau a unui desen. 

Acest preambul încearcă să explice 
de ce filmul lui Ad 
„În pădurea lui lon 
fruntaş în producția cur 
tiei. Pentru că el 


a anima 


oară folclorică. Sigur că, obișnuiți cu 
desene rudimentare, într-un desuet 
și vai — chinuit stil caricatural, 
plastica acestui film, datorată Caroli- 
nei lacob, ea însăși în pictura sa 
înclinată re fantast și fabulatie, 
surprinde prin insolit. Adrian Pe- 
tringenaru si Carolina lacob au 
vázut in icoanele româneşti pe sticlá 
o sursá posibilá de semne, forme si 
chiar dacă unele personaje sînt 
inventate după o logică mai mult 
personală si utilitară decît existentă 
pe icoanele de sticlă, experimentul 


justifică efortul. Povestirea orală 
citită de crainic — procedeu insolit 
într-un gen care rămîne totuși în 
întregime vizual — nu numai că nu 


creează pleonasme, dar atenuează 
chiar, prin continuitate, evidentele 
slăbiciuni de ritm. Mai ciudată e 
alegerea muzicii, cu intonatii sestra- 
distice, într-un film care dă de multe 
ori o probă de gust si echilibru. 


lulian MEREUTA 


A va. f 
„În pădurea lui lon”, pictură ihclinatë „spre fantast. 


© 
© 


animatia 


ASE e, 


Gardul 


kk 


elu. Mur 


imaginca: 


Regia, scenariul şi dese 
animația: Eugenia Bc 


Rad Codrean. 


Filmul lui Gelu Muresan, sever si 
sec, asemenea unei lectii de moralá, 
suferá de ambiguitate, lucru de altfel 
nu İntotdeauna condamnabil fireşte, 
într-un film de animație. ,Gardul" 
poate fi o parabolá despre existentá 
si rosturile ei. Un personaj constru 
ieste, bucatá cu bucatâ .un gard. 
adunindu-si piesele componente prin 
sacrificarea fiinţelor înconjurătoare 
care conţin, toate, cîte o „particulă“ 
din gard. Pentru ca în final, să intre 
el. însuși în componenţa unui alt 
gard — să zicem — „gardul univer- 
sal“. Dar „Gardul“ poate fi o parabolă 
despre cunoaştere: cunoașterea indi- 
viduală este suma unor cunoștințe 
particulare, străine, intrînd la rîndul 
ei, ca parte componentă, într-o 
cunoaștere universală. Cred însă 
mai degrabă că „Gardul“ e un film 
despre egoismul feroce, inconștient 
si inutil. Fericirea personală clădită 
pe seama sacrificării altuia este 
amendată aici prin „poanta“ finală, 
în care agresivul personaj devirle, 
la rindu-i, o biată victimă. Ce place 
în filmul debutantului cineast profe- 
sionist u Mureșan este siguranța 
atiunii și simplitatea austeră a 
desenului, un anume „limbaj“ ce 
pentru viitor un prezumtiv 
realizator de calitate. Ce deranjează 
oarecum este tonul prea grav af unui 
film care este, practic, numai o 
nmicro-fabula”. 


Pe un perete 


* 


Regia, grafica şi decorurile: lon Truc 
scenariul: Dana Crişan şi Savel Stiopul: 
imaginea: Laurenţiu Antcnescu; animapia: 
lulian Simpatru şi Constantin Păun. 


Pornind de la sugestia obisnuitelor 
desene în cretă ale copiilor, „Pe un 
perete” inventă o gratioasa poveste 
der dragoste juvenilă între doi ado- 
lescenti,,rastigniti” pe zidurile scoro- 
jite ale unui maidan. Căutarea și 
regăsirea celor doi îndrăgostiţi se 


vor ter "a cu desprinderea lor din 
in care sînt inlantuiti — 
lelicat, desenat parcă în 
plutind suav deasupra unui 
m, O povestire în egală 
1 esindu-se adolescentilor 
ultilor, o micá poezioarä liricá 
fuenta umorului si a melanco- 
alizatá, din păcate, fără verva 

r o putea impune 


univer 


Regia, scenariul, desenul: Virgil Mocanu; 
anima ter Antonescu, Virgil Mecanu 


iTi sun: decorurile:lon Truica; imaginea: 


un film de animație 
ştie, de la nu importa 
Bunäoarä, un tonomat 
Si de aici se poate con- 
t filmulet-satirä la adresa 
srvilismului şi a lipsei de râspun- 

e. Care servilism este o adeváratá 
n calea umanitëtii. Un tonomat 
, cine s-ar fi asteptat, pune in 
lumină nebănuite ascunzisuri ale 
sufletului omenesc. Introduci o mo- 
nedá si, drept rásplatá, obiectul cu 
pricina iti dë cu tifla. La propriu. 
Dupë care moneda ta e azvirlitâ pe 
masa unor suavi indrágostiti, desenati 
in aşa fel încît par contopiti într-o 
singură ființă, cu patru miini, patru 
picioare, ca androginul lui Platon. 
Vine apoi un omulet, încă unul mai 
mare si tot aşa, toţi omuletii ăștia, 
din ce în ce mai mari ca funcţie şi 
re, se aleg cu cîte o tiflă. 
Rea în filmul lui Virgil Mocanu nu e 
atit ideea, cît concretizarea ei, sau 
cum ar spune structuralistii, „semni- 
ficantul", adică tifla aceea materia- 
lizată repetat într-un gest de o 
neobisn vulgaritate. Ce-i lipseste 
o elementară pudoare 
rificatë in numele unei 
ita o cauzá mai bunë. 


Petre RADO 


raspu 


filmului 
artistică, 


idei ce 


Grădina 


* 


a Apahideanus scena- 
scu; animația: Antoa- 
); imaginea: Sandu Stefan, 


Cu o povestire în care momentele 
de interes sînt absente (premizele 
unui film pentru copii nu pot fi 
altele decît cele pe care în general 
le pretinde genul), cu indiferență 
pentru funcția de divertisment, cu 
care filmul de animație își cîștigă 
totusi spectatorii, filmul ,,Grâdina" 
nu poate evita primejdia cea mai 
gravă — plictiseala. Ar mai fi rămas 
șansa vizuală, pentru a scoate această 
povestire infantilă din anonimatul 
producţiei de serie, Filmul rămîne 
însă ca stil plastic în aria artizana- 
tului obișnuit în vitrinele cu păpuși 
drăgălașe dar inexpresive. 


LM, 


ï lirică 
lanco- 
1 verva 
npune 


ei, sau 
semni- 
ateria= 
de o 
lipsește 
udoare 
unei 
bună. 


RADO 


7 scenas 
Antoa= 


ientele 
mizele 
pot fi 
eneral 
erenta 
nt, cu 


rámas 
iceastá 
imatul 
'ămîne 
tizana- 
păpuși 


LM, 


cinemateca 


— Care au fost conclu- 
ziile stagiunii trecute, 
tovaráse Fernoagä? 
— Un fel de a spune 
stagiunea trecută. Ca 
orice cinematograf din rețea care 
se susține singur, nici Cinemateca 


nu-şi poate înceta activitatea pe 
timpul verii. 

— Dar îşi scade substanțial exi- 
genta... 


— Va referiti la acel mult criticat 
„Articol 420"? Dar uitati că paralel 
au rulat timp de cinci săptămîni cele 
mai bune filme cu Stan si Bran, un 
ciclu Gérard” Philipe cu 14 filme, 
dintre care ,Minástirea din Parma" 
a bătut ca rețetă comercialul „Arti- 
col..." „Till Eulenspiegel" a mers 
şi el neașteptat de bine. În noua 
stagiune vă promitem o surpriză: 
vom scoate tot ce avem în Arhivă și 


C 
O Vom prezenta 90 de filme pe lună (cîte trei, zilnic, 


la acelasi cinema) 
e Vom organiza matinee pentru tineret. 
e Vom programa completări antologice de la lvens la Polanski 


K 


vom alcatui cicluri foarte cuprinzë- 
toare in care nu ne vom sfii să arătăm 
si filmele minore ale lui Fellini — sê 
zicem — sau Lubitsch. Selecţia o s-o 
faceţi atunci singuri, şi poate că în 
felul acesta veti începe să criticati 
filmele, nu Arhiva. 

— E o măsură pe cit de prudentd, 
pe atit de ştiinţifică. 

= si de realistă, aş adăuga. 
Pentru cë anii trecuti noi am gresit 
grábindu-ne së alcátuim cicluri doar 
din citeva filme, unele neconcludente 
— de care dispuneam la acea oră, 
(E cazul cu René Clément si Michéle 
Morgan). Cind am primit apoi opere 
mai interesante a trebuit sá revenim, 
sá completám, sá reprogramám. Or, 


noua stagiune (| 
la union” 


un ciclu trebuie sê fie o editie cit 
mai completá, care sá-ti dea posibi- 
litatea sá compari filmele, sá stabi- 
lesti singur evoluţia gîndirii crea- 
toare, 

Vom multumi, sperám, in aceastá 
stagiune si pe cinefilii mai exigenti, 
oferindu-le un ciclu Eisenstein, de 
pildá, nu numai opera completá, 
dar si variante ale aceluiasi film — 
cele trei variante la ,Que Viva 
Mexico". Pentru prima dată la noi 
se vor vedea cu acest prilej „Jurnalul 
lui -Glumov” şi „Lunca Bejinului", 
Stagiunea va sta sub semnul aniver- 
sării a 75 de ani de cinema; 33 de 
mari realizatori ai filmului mut si 
sonor vor fi prezenți cu Opere 
inedite sau reluări: Griffith, Eisen- 
stein, Kulesov, Renoir, Clair, Anto- 
nioni, Fellini și alții. Vom debuta” 
cu un omagiu lui Jiri Trnka. Arhiva 


e Vom îmbunătăţi programul de sală 


cehoslovacă ne-a pus la dispoziție 
întreaga operă a recent dispărutului 
animator de renume mondial, Nu 
vrem să ne scape prilejul, De asemeni, 
cu concursul cinematecii italiene, 
vom putea organiza o retrospectivă 
Rossellini sau Pasolini; cinematecile 
din R.F. a Germaniei sau din Turcia 
ne vor oferi și ele selecții de filme. 


Profitind de prezența unor personali- . 


táti în fara noastră, vom organiza 
retrospective ale creaţiei lor, retros- 
pective la care se vor putea fntilni 
cu publicul bucureștean. Primii nos- 
tri invitați — sperăm — vor fi 
regizorul Staudte și actorul Bel- 
mondo. 

Vom cunoaște în acest an realiză- 


rile unor cinematografii mult dez- 
voltate în ultima vreme, caecea 
braziliană și iugoslavă, din care vom 
urmări filme ca „Puştile" sau „Omul 
nu e pasăre“, ,Inocentë fără protec- 
“tie” de Makaveev, „Privire prin 
pupila soarelui” de Veljko Bulajié, 
scheciurile , Picáturi, ape, razboi” 
sau citeva din filmele lui Mimica. 
Continuám' de asemeni intffativa 
pentru care am fost láudati de revista 
Cinema”: matineele pentru tineret. 
În 36 de duminici oferim 36 de pro- 
grame, ce vor cupla cîte un film mut 
= clasic — cu unul contemporan. 
Prezentăm, să zicem, un Delluc și 
un Godard, un Kulesov si un Skoli- 
mowski, pe ideea filiației filmului 
modern cu cel mut, de avangardă. 
De asemeni vom căuta să îmbunătă- 
tim, în limitele forţelor de care dis- 
punem, programele de sală, mult 


N 


criticate, încercînd ca măcar marile 
școli de filme și marii autori să fie 
prezentați cît mai complet. 
— Cum va funcţiona Cinemateca? 
— Ca orice cinematecă din lume, 
“ea va oferi publicului cît mai multe 
filme foarte variate, pentru toate 
gusturile, Cam 90 de filme pe lună, 
cîte trei zilnic, la același cinema, 
făcînd însă parte din programe 
separate. Încercăm să cuplám fil- 
mele de lung metraj cu cele mai 
interesante scurt-metraje semnate 
de Ivens, Flaherty, Polanski. O zi la 
Union va arăta cam așa: dimineaţa 
— filme în reluare, din fondul circu- 
lant, încadrate în două mari cicluri: 
filme muzicale şi filme de suspens. 


Anul acesta, cinematograful 
împlineşte 75 de ani. 


Cum „îl aniversează 
Cinemateca? 


Avem de pildă în matineu „Tinerii“ 
— film de succes, în reluare; la 
4 si la 6 ,Valetul și contesa“, un 
muzical clasic, inedit la noi, cu Ginger 
Rogersrsi Fred Astaire; seara vom 
da — să zicem. — un film mut de 
Griffith sau Kulesov din ciclul marilor: 
personalități. În felul acesta vom 
împăca diferitele cerinţe ale publicu- 
lui si rentabilitatea cinematografului 
fără a face concesii culturale, În 
cadrul - parăzilor . filmelor muzicale 
vom cuprinde piesele cele mai repre- 
zentative ale tuturor genurilor: bio- 
grafii muzicale, opere filmate, come- 
dii muzicale, musical-uri cintate şi 
dansate. La capitolul filmelor de 
suspens vom reuni genul poliţist 
clasic, western-ul, filmul de capá 
și spadă sau filmul psihologic mo- 
dern. De la ,Fantêmas" la „Psihoza“ 
lui Hitchcock. 

Dar, desigur, Cinemateca e doar © 
formë de cultură cinematografică. 
Cea mai importantă, cred ču, rámiñe 
rețeaua. Vom fine la dispoziţia cine- 
Matografelor de artë din tarë citeva 
cicluri de mari përsonalitati. Evident, 
în funcţie si de starea în care se află 
filmele respective, pentru că altfel 
ne criticati, Doăr că noi në confor- 
măm principiului lui Henri Langlois, 
„mai bine să vezi un film în orice 
stare; decit să nu-l vezi deloc”. 
Și desigur, vom continua să dăm tot 
concursul universităţilor populare 
din Capitală si din tara, cinecluburi- 
lor și îndeosebi celui mai recent 
înființat în București, Ecran-Club, 
nu numai cu filme, dar şi cu mate- 
rial teoretic apărut în publicaţiile 
Centrului de documentare cinemato- 
grafică. Sperăm, de asemenea, sê 
putem realiza anul acesta si o dorință 
mai veche a cinefililor: prezentarea 
unor figuri de creatori români în 
peisajul cinematografului mondial ca: 
Edward G. Robinson, Lisette Verea, 
Lupu Pick sau Jenică Missirliu (cu 
al său ,,Belph&gor"). 

— Ce păcat că nu serbăm in fiecare 


an 75 de ani de cinema! 
A.M, 


ed eds 
film si literaturá 


Camera obscură 


Domnul Q işi 
trece viata 


pe 
stind (in- 


tr-un confortabil foi- 


toliu) în fața 


celu- 


mai modern televizor : 


color , 


cu vreo 10 canale, cu un 


ecran mare — un televizor „model“, 
Stă şi priveşte la spectacolul 
lumii, liniştit, si dacă e ceva 
carea început de la un timp 
să-l tulbure, să-l nemultumeascä, 
este faptul că unele programe şi 
transmisii au început să se cam repe- 
te. Se cam repetă totul.. D-1 O 
nu-și mai aminteşte exact de cînd nu 
și-a mai părăsit camera — căci s-a 
obișnuit să doarmă în confortabilul 
său fotoliu, un somn întrerupt de 
reclame cam stridente, dar totuși 
odihnitor, Acum cîtva timp se mai 
culca în pat, dar a observat că somnul 
fi era precedat de anumite gînduri, 
chiar de unele stări care, adormind 
uşor în fața televizorului, dispar — 
somnolenta uşoară, continuă, e mai 


plăcută şi mai lipsită de griji. Și-a 
orinduit apoi. toată viața în aceeași 
cameră — frigiderul se află la în- 
deminë, tigärile sînt alături iar 
menajera care-l aprovizionează îl 
mai deranjează, din cînd în cînd, 
doar cu o sumară curăţenie. Ce să 
mai iasă — cel mai apropiat parc e 
la 5 km, marea, florile, munţii sînt 
mai frumoase la T.V., în plus, nu 
trebuie să te deplasezi, să procuri 
bilete, etc. La ziare a renunţat de 
mult, încă din primele zile. La prie- 
teni... poate și mai ușor — căci 
prietenii vorbesc și deci trebuie să-i 
asculti ca să le rámii agreabil, Tele- 
fonul l-ar fi retras, dar e nevoie de 
comenzi si pe urmá poti sá nu ris- 
punzi dacâ te plictiseşte! Cártile 
le-a uitat cu totul. Şi apoi ce mai e 
nevoie de cárti, cind incepi sá ştii 
totul, TOTUL! 

Aci incepurë si nelinistile d-luj O, 
care nu-si mai párásise camera (hai 
së zicem apartamentul — ca së nu 
jignim pe realisti) de... oare să fie 
doi ani? sau douázeci de ani? sau... 
in fine, timpul nu are nici o impor- 
tantd, 

Tot observind cë lucrurile se “cam 
repetă, d-l O începu să se supere — 
schimba canalele de mai multe ori, 
observa ci si aşa lucrurile pe care le 
vedea se asemënau. `Vedea fete 


necunoscute care deveneau in scurt 
timp prea cunoscute — apoi vedea 
alte fete care fáceau tot ceea ce 
fácuserá fnainte fetele cunoscute, 
Chiar si costumele reveneau perio- 
dic — cind prea lungi, cind prea 
scurte, cind roze, cind negre, cind 
impozante. cind aproape... inexis- 
tente, D-l O nu mai putu distinge, 
într-o zi, noutatea senzationalá a 
ultimelor ştiri — toate ultimele 
ştiri: o cădere a unui general, un 
furt de tablouri, un război undeva la 
tropice, altul undeva către pol, o 
femeie care naște 4 gemeni — toate 
acestea nu aveau nimic nou. Cînd 
plictiseala sa era în toi, un profesor 
(cred că profesor era după ochelari 
şi ton) vorbi de aniversarea unei 
cărți: „Don Quijote”, un individ 
slab care lua morile de vint drept 
uriași. D-nul Q işi aminti vag, de 
copilărie, de școală — dar nu mai 
înțelese nimic —ce era anormal în 
atel domn. cam slab care lua lucrurile 
aşa cum erau; de fapt era limpede 
vorba de uriasi — cine mai văzuse 
mori de vînt? 

Viaţa-i deveni brusc exasperantá. 
D- Q simți că se fnnäbusä, Își 
zise atunci, privind neatent un film 
muzical, că prea a renunțat să iasă 
din casă, că exagerase, 

Se îmbrăcă cu dificultate —il 


ËN 
stringeau hainele cu miros de hafta- 
lină — si ieși. Petrecu două ore în 
oras, Totul era ca pe ecrani Totul 
era ca pe ecran! Nu mai era nimict 
de fácut, Se reintoarse, fncuie Usa 
şi se prâbuşi in fotoliu: era din nou 
înaintea unui film. Un film cu un 
domn, d-l K, tot cam slab, care se 
trezise într-o dimineaţă gindac. 
D-nul Q se înspăimintă. Brusc își 
dădu seama că nu-i mai riminea 
decit să se transforme în gindac. 

Și exasperat, îngrozit, se aruncă 
cu capul în televizor, ca si cum te-ai 
arunca în valuri. 

Peste cîteva zile, menajera găsi 
camera obscură goală, papucii lîngă 
fotoliu şi televizorul spart, cu o 
gaură mare în ecran. Pe jos cioburi. 
Doar sonorul mai vorbea, despre un 
ciudat trib de undeva, unde nu era 
nici cinema, nici televiziune, un 
trib barbar... 

Menajera ridică din umeri şi 
plecă, În fond d-nul Q nu avea 
decit s-o sune la telefon. Atunci cînd 
va avea nevoie de țigări, sau de un 
alt ecran... Sau poate că renuntase 
la serviciile ei, Cu atît mai bine, 
— există oameni mai originali, mai 
plëcuti. Cu atit mai bine — își 
zicea menajera încuind ușa aparta- 
mentului d-lui “O: 

Gelu IONESCU 


-> 


Cronica 


spectatorului 
OE ae ab PTI RIA 


»Procesul” 


mn Desprins din mecanismul unei 
fantastice erori, numită totuși „lume 
dreaptă“, K., personajul hărțuit de 
legé, face o greșală, singura lui 
vinovăţie fiind împotrivirea... Totul 
curge, totul se îmbină și se apropie 
de haos, totul ë dezordine, cu apa: 
fëntë ordine si rigiditate, amintind 
ridicol de legi, căci legile tronează 
peste această dezordine, Oameni fe 
se resping si care se salută pentru 
că aja trebuie, oameni të hu se Mai 
înțeleg si care bánuiese însinuări 
după fiecare cuvint. Spaima de-o 
lumë care în goană a uitat de om, 
de bietul öm care nu răspunde în 
ritmul mașinii, Care nu semnalizează 
ca mașina electronică, dar care 
tinde... O acuzaţie planează deasu pra 
tutdror ca © ghiară ce-și Caută 
prada.,. O mare fortë în acest film 
© au deconurile si regia, Montajul, 
uneori forfecat mărunt, trepidează, 
apoi © lungă secvență linistitä ce 
curge lin, neted, ca iarăși să înceapă 
zvîrcolirea. Întregul film e construit 
în $pasmele unei boli şi cine ştie 
de nu-i boala secolului ce moare... 
Am Văzut spectatorii ieşind de la 
„Protesul“, i-am văzut cum rideau 
trintind ușa numai după jumătate 
de oră de proiecție, cum İşi scoteau 
apoi pieptenele aranjindu-si părul 
îmbibat de ulei de nucă şi tipind sá 
audă toți ce-au înţeles ei: „E 0...“ 
nSpectatoril Mi-e rușine că sînt spec- 
tator,“ 
ION MANEA 
str. Movilei 36 
Galați 


In legëturë cu finalul si cu reacția 
publicului la acest final — iată o 
opinie contrară celei a lui lon Manea: 

“De la acest film s-a ieşit în 
tăcere. Nu devine oare acest mod 
de a reacționa o acceptare tacită a 
nedreptei sentințe de condamnare 
la moarte a eroului? Aşa ar fi, dacă 
tăcerea n-ar avea Şi o altă semnifica- 
ties aceea a virtualei iubiri. Noi îl 
iubim pe Joseph K. E deocamdată 
suficient — un gest tranşant ar fi 
riscant... Eu am văzut în finalul 
propus de Orson Welles, în bomba 
care se pregătea să explodeze în 
timp ce eroul își perora dement 
nevinovăția — bomba atomică ame» 


ninjind o lume care-și urlă dreptul 


Un semnal de alarmă („Procesul“) 


la supravieţuire crezînd că depinde 
de cineva, cînd în fond depinde de 
ea însăși. lar în explozia finală uh 
semnal de alarmă,“ 


ADRIAN GHEORGHIU 
str, N. Bălcescu 38 


Hunedoara - 


„Omul care...” 


u»»»Sint întru totul de acord cu 
Iulian Mereutá care afirmă despre 
filmul sovietic „Omul care nu poate 
fi acuzat”; „lată de ce prefer oricum 
un asemene film, un extras din 
sfera reacţiilor omeneşti cît măi 
diferite, oricărui altul în care dras 
gostea esté permanent complicată 
și torturată prin tentativele fre 
diste ale protagonistilor, prin absu 
ditátile mecanismelor sociale". Avé 
de-a face cu un film cu și despre 
oámeni, un film profund omenesc; 
Subiectul filmului este fără complis 
Catii, fără prea multe personaje, Aş 
afirma că numai Egorov M-a interes 
sati De altfel, el este personajul cel 
mai complex, S-a afirmat în alte 
cronici că Egorov dacă ar fi dat 
explicațiile de rigoare la timp, ar fi 
înlăturat drama. Dar cum se poate 
ca un om ta Egorov, care şi-a pus 
toate speranţele într-o femeie, së 
demonstreze cë nu el, ci altul € 
vinovat? Drama se naște atunci 
cînd femeia iubită cere explicații, 
Ea trebuia să ştie că Egorov nu 
este în stare de o asemenea faptă 
şi ar fi trebuit să rămînă lingă el, 
ca Egorov să arate lumii nevinovăția 
lui. Dar în momentul în care această 
femeie se încadrează în restul lumii, 
Egorov este descumpănit. Într-o 
dragoste profundă e nevoie de 
multă încredere, nu de demonstrații, 
Despre Oleg Strijenov, ce să mai 
spun? L-am văzut, cînd eram mic, 
în „Al 41-lea“. De atunci nu l-am 
uitat — un actor de mare talent care 
înnobilează fiecare rol“, 
ULISE VINOGRADSCHI. 
Str, Vasile Lupu 21 
Galaţi 


N.R.: După cum aţi putut constata 
în numărul trecut, nu am fost deloc 
indiferenți la moartea lui Luis Mae 
riano. Dar apariţia revistei noastre 
ne pune uneori în situaţia de a dovedi 
„Îngratitudine“, acolo unde nu e 
decit un complicat flux tipografic. 


»Íntrus 3" 
”...Lunga vară fierbinte a fost din 
punct de vedere cinematografic o 


Un film profund omenesc („Omul care nu poate fi acuzat") 


varë capricioasă, cel putin pînă în 
Momentul cind scriu aceste rinduri 
(13 august), chiar tristá; pentru ci 
în afară de ,,Monstrii” nu văd ce-ar 
putea fi reținut cu adevărat din 
ultimele premiere... Dar, iată că 
într-o seară ploioasă, cînd la cinema- 
tografele de pe bulevard cel mai 
jucat regizor se cheamă Terence 
Hathaway, într-o sală (,Capitol") 
pe jumătate goală, am văzut un 
film bun care trecea neobservat, 
şi de la el am ieșit cu un suris în 
plină varë: „Intrusa“, Intrusa este o 
fată blondă, frumoasă, care va inter- 
veni în vacanţa tatălui și a fiului care 
voiau să uite de toate, („Winetou 
— fi spune tatăl copilului — în 
vacanță uităm de griji, de tot... o 
uităm şi pe mama“), Dar uitarea este 
efemeră, un prieten al Ankăi va 
veni s-o ia de pe insulă, iar cei doi 
vor relua traiul lor obișnuit, O 
poveste banală, dar foarte frumos 
realizată. În afara celor trei, nisipul 
este al patrulea erou. Este pentru a 
doua oară (după admirabilul film 
„Femeia nisipurilor“) cînd nisipul 
joacă un rol efectiv”,.. 


ING. JEAN GROPER 
str, Aurel Vlaicu 55 
Bucureşti 


Părere exact opusă a coresponden. 


“tului nostru din Galaţi, lon Manea: 


„Filmul „Intrusa“ mi-a adus a- 
minte de cuvîntul „șablon“. Cred 
că e tendinţa tinerilor regizori de a 
lucra cu rețete pe care le poate 
folosi oricine, mare și mic, pentru a 
minți spectatorul sau poate chiar 
a se minţi, avind trista bucurie a 
realizării... Regizorul încearcă să 
coacă o poveste de dragoste dar nu 
reuşeşte s-o pirgulascâ, lăsîndu-se 
furat de aripi, de gize, de ape și 
crezind cë în spate se înfiripă poves- 
tea lor, dar nu... Nu-i urmărește în- 
deajuns şi nu știe cum să-i urmë- 
reascá, iar cînd îi vedem, ráminem 
la același banal joc de miini si aler- 
gări care nu reuşesc să nu prindă. 
Un film blind, ușor, care a trecut 
pe lingă mine şi pentru care nu 
m-am oprit nici o clipă, Putem doar 
constata cît de mult contează arta 
povestirii în cinematograf.“ 


„Jurnalul unei cameriste” 


Văd în acest „Jurnal“ o replică 
la „Viridiana“, Tinăra călugăriţă era 


o apariție seraficá, exaltatë prin 
credinţă, victimă a propriului misti- 
cism. Célestine rămîne în tot cursul 
filmului lucidă, constantă, umană — 
și aici văd superioritatea ei față de 
Viridiana, simplă ambasadoare a 
unei dogme neintelese... În dezacord 
cu cronicarul revistei dumneavoas- 
tră, finalul nu mi s-a părut-apoteotic, 
căsătoria Célestinei fiind în fond o 
înfrîngere, o cedare în fața vieţii. 
Acest final se putea anticipa — 
într-un film fără excrescente impre- 
vizibile — ca o firească completare 
a unui adevăr dureros! viața e aşa 
cum e, orice încercare de schimbare 
e sortită eșecului, Şi de aici resem- 
narea“. 
GEORGE VLAD 
Comuna Scultenici 
Buzău 


“Ce vrea „Petrecerea“ asta? E 
limpede, nu vrea nimic, Peter Sellers 
rămîne singura justificare a acestui 
film. Căci rar am văzut pe ëcran 


atîta sărăcie — nu de idei, nu de ; 


semnificații — ci pur si simplu de 
sentimente, Nimeni nu iubeşte pe 
nimeni, nimeni nu urăște pe nimeni, 
lipseşte mobilul si atunci s-a inventat 
pretextul, Dacă ar fi serioşii, oame- 
nii ar pleca de la acest film tristi, 
iar eu mi-aş vedea de examen în 
loc să fac pe cinefilul,“ 

MIHAI NEGURA 


str. Doctor Lister 44 A 
Bucureşti 


Singura justificare — Peter Sellers 
(„Petrecerea“) 


IGE VLAD 
Scultenici 
Buzáu 


© asta? E 
ker Sellers 
E a acestui 
E pe écran 
Bei, nu de 
Esimplu de 
este pe 
İpe nimeni, 
Sa inventat 
Esti, oame- 
lim trişti, 

Ka in 


— 


»Va veni o zi in care toatá lumea va intelege SHirosima..., 
diepe filmele Saritei Montiel?...“ 
(Ing. Silviu ZIMEL— Craiova) 


Despre resemnare („Jurnalul unei cameriste") 


Tot despre „Petrecerea“: 

„..mEa şi El mergeau pe bulevard 
și-au ajuns la „Festival“, 

El: Hai la ăsta că-i comedie şi-i cu 
caft și cu gagici mişto! Aaa, e și-n 
culori! 

Ea: Hai îndărăt, că l-o văzut Titi 
pe ăsta si s-a zgiriat pe ochi după 
bani! 

si s-au İntors"", 

Auzită de G.M.S. 
Bucuresti 


“Simpaticui domn R” 


a.» După o serie de filme românești 
care s-au întrecut parcă în a mări 
distanța între ceea ce vrem de la 
filmele noastre şi ceea ce ni se dă, 
am ajuns să ne dorim măcar o 
poveste de viață, cit de cît închegată, 
cu început şi sfîrşit, cu oameni pe 
care să-i recunoaștem ca atare. Din 
punctul acesta de vedere, „Domnul R" 
nu e numai simpatic, ci o adevărată 
relaxare, Suspens-urile, dejucarea 
„misterelor“, o glumă de bun gust 
(„enigmatica soție geloasă“) dau file 
mului calități apreciabile, Și cînd 
multumirea te stipineste, mai uiţi 
si de unele necazuri ugor rezolvabile 
cum e cazul comentatorului apárut 
„ex machina“ sau de altele, pentru 
evitarea cărora se cereau unele efor- 
turi (didacticismul interpretului prin- 
cipal, conștiința tehnicienilor în ale 
spionajului că fac niște „lucruri 
teribile“), 

. G. BRUCMAIER 
Cal. Unirii 27—31 
Suceava 


„Misteriosul X”... 


„Ce scop o fi avut acest miste- 
rios X din cosmos? Se spune că 


x na * > 
science-fiction-ul este beneficiarul 


primordial al trucului. Aici abuzul 
a dus la anihilare, Cine ar putea sá 
se îngrozească vázind monstrul atit 
de naiv, re-creat în mijlocul machete- 
lor, sfárimind cartoane? Oare de 
la Méliës trucajul n-a mai evoluat? 
Şi acolo văzusem o lună de gips, dar 
barcă mai reușită, Văzusem cîndva 


„Godzila“, am revăzut „King-Kong“ 
care m-a zguduit, Se pare că orbiti 
de succesul unor personaje cu un 
bine-meritat ecou, producătorii s-au 
repezit reluînd monstrii titulari“, 
ION BEJUSCU 

student 

București 


IT CEE Ee 


Poșta cronicii 
spectatorului 


¡AI AAN SS 


ARGUS — Bucuresti: Foarte bun 
ceea ce ne-ati scris despre „Prieteni 
fără grai“, dar dumneavoastră de ce 
nu aveți un nume gráit? Ar merita... 

SANDU IONEL — București: 
Felicitări Paptru intrarea la facul- 
tate. Tot ce scrieti e sub semnul 
bunei dispoziţii şi vë înţelegem. 
Nu vă vom întrista cu prea multe 
obiecţii, vă vom preciza doar că ne 
va fi imposibil să aducem la corectura 
revistei noastre un student și încă 
matematician, Oricum, aveți fante- 
zie, Matematica vá va face bine, 

TOMA CORNEL — Sibiu; Greu 
de priceput ce-ati vrut să ne de- 
monstrati, Şi nu s-ar putea spune că 
sîntem grei de cap. 

ANI LAURI — Constanţa: Aveţi 
mai mult de-o frază bună în serisoai 
rea dumneavoastră, Reveniti. 

J. POPESCU — Sighetul Marmati- 
ei: Ne-aţi scris atît de sumar, de 
parcă ati fi primit chiar un „salariu 
al groazei“, 

IONEL BEJENARU — Botoșani: 
Contrasemnăm doar finalul: „Păcatul 
(sau păcatele) Saritei este, în fapt, 
cheia succesului ei de casă și de 
masë. La revedere, Sarita Montiell“, 

NEAMTU VIRGIL — București: 
În ceea ce ne-ati scris despre „Sune- 
tul muzicii“ aveţi mai degrabă idei 
publicitare decît critice. De pildă: 
„Nici un iubitor al filmului, cetățean 
al României, nu trebuie să scape 
ocazia de a viziona acest film“, „un 
bravo cu litere de dimensiuni kilos 
metrice“, etc, 

FRANCISCA DELEANU — lași: 


„Aveaţi dreptul — dacă tot v-a plăcut 


atît de mult „Dreptul de a te naște“ 
— de a fi mai argumentată în idei. 


ALEXANDRU MARCOVICI — 
Bd, Ilie Pintilie nr. 37 — București: 
Dispretul dumneavoastră față de 
publicarea fragmentară la rubrica 
„Curier“ ne impune să nu tăiem 
nimic din superficiala dumneavoastră 
corespondență consacrată sinuciderii 
şi axiologiei. Poate că reveniti la 
sentimente mai bune, de pe vremea 
cînd seriati cu aplicație si la obiect, 
şi cînd nouă ne făcea o deosebită 
plăcere a vă publica opiniile, Astep- 
tăm, 


Dialog 
între cititori 


4 


EEN A A m kei 


În jurul „Elvirei Madigan” 


Opinia tdioasë a lui G.M.S. la 
adresa acestui film (vezi „Cinema“ 
nr. 7/1970) a primit replicile mai 
inultor cititori, dintre care remarcăm 
pe A.C. Stănoiu (Bucureşti) şi mai 
ales aceasta, de mai jos: 


»...Sint indignat de refuzul bruta] 
al corespondentului dumneavoastră 
G,M.S. Desigur, au mai fost articole 
care nu m-au mulțumit, dar cred că 
de data aceasta ne aflăm în fața unei 
ğreşeli de fond, Argumentele lui 
G.M.S. nu numai că sînt false, dar 
cu mai multă logică ele ar putea să 
susțină contrariul. Se spune în 
articol că „Elvira MadigaA“ e „o 
speculație a tehnicii“ si că doar 
filmările cu transfocatorul au putut 
realiza acea atmosferă de basm, de 
puritate. Dar ne întrebăm: artistul 
nu trebuie să se folosească în elabo- 
rarea operei sale de aceste „specu- 
latii ale tehnicii“, cum le numiţi 
dumneavoastră? Nu trebuie să se 
folosească de noile descoperiri ale 
tehnicii pentru a găsi formule dit 
mai adecvate exprimării ideilor și 
sentimentelor sale? Categoric da. 
Și aici găsim una din marile valori 
ale acestui film. Autorul a știut să 
se folosească admirabil de această 
„speculație a tehnicii“ pentru a 
transmite spectatorilor sentimente 
de o mare frumusete."* 


E.A. POE 
Cluj 


Din nou despre ris 


„Ne văităm că nu mai există 
comedii ă la Chaplin care să te facă 
să rizi. Eu cred că ne fnseläm. Prin 
alte părți, lumea se zguduie de ris 
la comediile cu Jerry Lewis, și-am 
mai auzit acum de una bună cu Katha- 
rine Hepburn, si-am mai auzit de 
multe. Dar noi nu mai ridem aşa 
ușor, fiindcă „ne-am maturizat, ne-am 
emancipat, ne-am rafinat. gusturile 
şi nu mai sîntem copii!” Duceti-vä 
însă la un film unde majoritatea salij 
este plină cu copii, să vedeţi cum se 
mai ride! Ca pe vremuri. Dar ce, 
mai sîntem copii? Avem pretenţii, 
nu fnghitim orice. Poate asta a vrut 
să zică Ov. S. Crohmălnieeanu cu 
risul homeric, dar n-a nimerit-o cu 
bomba atomicâl,.. Sint incintat de 


opiniile semnate loan Lăcustă, Nelu 
Pop și Victor Bătălan din nr, 711970, 


ADRIAN IRIMESCU 
Aleea Chimiștilor 


Rimnicu-Vilcea “ 


N.R.: Vë dăm tot dreptul la trăznăi 
care, publicate, să trezească aceeaşi 
ripostă vehementă ca a dumneavoase 
tră față de alţii. Vă aşteptăm. 


Sîntem de acord 
cu opiniile: 


CONSTANTIN ARDELEANU — 
Tazlău, Neamţ (,,O, dacă filmul româ- 
nesc s-ar ridica la cota eruditiei 
criticilor sail“) 

DAN MUREŞAN -- București 
(„De la un timp, în revistă apar 
poze cu interpreți de muzică ușoară. 
Deja într-o parte din revistă s-a 
instalat teatrul; De ce nu si muzica 
de operă sau simfonică? Unde vom 
mai putea găsi pozele actorilor 
preferați de film? În ,Lumea“?"} 


CONSTANTIN LUCRETIANU — 
Suceava. („Aș fi plins cum ar fi plins 
toată omenirea dacă „Apollo. 13* 
s-ar fi pierdut în neant. Dar nu pot 
plînge pentru că o femeie se rătă- 
cește printre „păcate“ și de fiecare 
dată nu reușește să se pocäiascä".) 

VIOLETA- DELEANU — Caran- 
sebeş. („Cit mai puţină publicitate 
vedetelor sexy fără talent”.) 

ING. SILVIU ZIMEL — Craiova, 
(„Ar fi o absurditate să credem că 
într-o zi toată lumea va înțelege si 
va aprecia ,Hirosima, mon amour“, 
boicotind sălile în care rulează Sara 
Montiel. Chiar și după 12 ani de 
studiu a literaturii române, mai sînt 
destui care apreciază la fel „Luceafă- 
rul” si „Rapsodiile de toamnë”.) 


Telegrame 
RE TEE ATAR NET 


VIOLETA NITESCU — Bucu- 
resti: Dumneavoastrá vorbiti serios? 
Doriti o rubricá in care criticii sá 
fie prezentați precum vedetele de 
cinema? 

PUIU ACAI — Moinești: Eroarea 
cu Tennessee Williams şi ,Comedi- 
antii“ ne aparţine, vai, noual 

GHEORGHE BÂLAN — str, Vasile 
Roaitâ 13, Pe rosani: Nu avem 
peruci. Poate coriti o tichie de 
márgáritar. 

SULTAN GICĂ — Uricani, Hune- 
doara si GABRIELA ROTARIU — 
Ti-goviste: „Şcoala naţională de film" 
e ò expresie, nu o școală. Acolo nu 
se poate merge. Ne pare rău că 
v-am încurcat. 


MARINA ECATERINA — Dragos 
miresti; MILICA UNGUREANU — 
Bacău; DOLEA VALENTINA — 
Craiova: Regretăm că și dumneavoas- 
tră, ca şi tovarăşul lon Bucheru de 
la televiziune, care v-a îndreptat 
spre noi,nu aţi citit precizarea făcută 
în nenumărate rînduri la „Curier“: 


NU FURNIZĂM ADRESELE ACTO- 
RILOR STRĂINI SI ROMÂNI DE 
FILM. 


39 


Afisul — memento 
sau . 
prea multá vervá... 


Reproducem alăturat cite un exem- 
plar din cele trei tipuri de afise — 
memento säptäminale ale Intreprin- 
derii cinematografice a municipiu- 
lui Bucuresti, perindate pe panouri 
si to holuri în cursul anului 1970 
pînă la ora cînd închidam numărul!) . 
Contemplindu-le, ne simţim invadati 
de pasiunea teoretizärii. Deci: un 
memento e un memento. Schimbin- 
du-și în fiecare săptămînă textul, 
pentru a anunţa repertoriul curent 
al cinematografelor, e firesc ca, în 
schimb, cadrul și locurile de expunere 
ale afișului-memento să rămînă un 
timp fixe, să poată fi recunoscute 
şi regăsite cu ușurință. Cu alte 
cuvinte, afisul-memento trebuie să 
impună și unele constante, să obiss 
nuiască pe cinefili, pentru o bucată 
de timp, cu o formă stabilă de 
publicitate. Or, dacă memento-ul 
săptămîna! se schimbă atît de des la 
față, dacă nici dimensiunile, nici 


formatul, nici compoziţia sa nu sînt 


de natură să se consacre, să poat: 
fi regăsite... Restul e de la sine inte- 
les. Cit priveşte funcţionalitatea ca 
atare a compoziţiei afişului (dacă 
ne-am referi, de pildă, la ultimul 
tip), ar fi de asemenea multe lu- 
cruri de... teoretizat: rostul chena- 
relor, al liniilor, al culorii, al dife- 
rentelor de literă, al spaţiilor albe, 
al sublinierilor și al altor asemenea 
lucruri mărunte, Toate acestea ar 
facilita citirea textului respectiv, 
care deocamdată curge otova, într-un 
amestec confuz de adrese, date 
calendaristice, nume de cinemato- 
grafe și titluri de filme, întrerupîn- 
du-se pe neașteptate, sărind capricios 
dintr-un chenar în altul, în sfidarea 


oricăror legi de paginatie și... citire, 


„A ERDİ NS Ed 
De 214 ori 
sau 
dadaism-bulevard 
A A 


Se iau vreo 4—5 fotografii de 
mărime oarecum egală, dar repre- 
zentînd absolut orice (de pildă, o 


40 


«nici formatul... 


s.. Nici compoziția 


madonă multiplicată printr-un 
efect optic special, o ladá cu incaltë- 
minte, doi copii legënindu-si picioa- 
rele), fără nici un fel de titlu pe 
ele sau alt semn distinctiv si se mon- 
teazá pe un panou cu 6—7 cartoane 
albe pe care se scriu de minë, alter- 


nativ, cu litere negre şi roșii, cuvinte 


sau grupuri de cuvinte, cum ar fi; 


Pe cîmpul De 214 ori, Previziune 


şi jocuri, Celula şi cromozomii... 


cuvinte nu e 


cum nu e sigurcă ele 


cu fotografiile care 
cë. Mai întîi, pentru 


rtoane cu cuvinte 


decît fotogr Apoi, pare hazardat 


a stabili, de ja, o relaţie între 


Celula si cromozomii si... 
turistul Cik  Dumadian, al cărui 
profil racteristic ni se pare că-l 
distir n în fotografía aflată în 
prox cinatate 

Totuși, cum panoul e montat în 
faţa cinema lui „limpuri Noi" 
din Capitală, pul său se limpezeste 


în urma unui oarecare efort. Mai 
departe însă, ca în cazul unei bune 
opere criptiçe; încercarea noastră de 
clarificare, pretenţia descifrării unor 
date mai concrete (nume de autori, 
genul filmelor, studiourile producă- 
toare etc.) ar fi inutile. Mai rămîne 
de apreciat care este puterea de 
seducţie a acestui montaj scriptico- 
imagistic, cit de magnetic pentru 
trecători este misterul ungr formule 
publicitare de tipul: De 214 ori, Pe 
cîmpul alb, Celula şi cromozomii... 

Al. TROFIN 


EE E EA ad 
,Micl curiozitati” 
sau 
„Ştiaţi, nu-i aşa?" 
P.E EE ad 


Orizontul „Orizontului 


științific nr. ASH 


„jurnal“ ~ cine- 
matografic specializat editat, totuși, 
lunar de Studioul Alexandru. Sahia) 
este foarte restrins. Doar „patru 
subiecte care_trateazá : 1. Despre 


vopsirea unor furniruri; 2.- Despre 


vopsirea unor obiecte de ceram 
3. Despre descoperirea unor obiecte 
de ceramică antică; 4. Despre recon- 
ditionarea si... revopsirea unor ta- 
blouri mai mult sau mai puţin antice. 
Poate e prea pretentios titlul-jurna- 
lului — „Orizont ştiinţific — 1970“! 
Prea ne trimite la cibernetică si 
astronauticá, la microcosmos ş.a.m.d, 
Să-i spunem mai degrabă: „Știaţi 
că?“ Sau „Mici curiozităţi“. Sau, şi 


mai bine: ,Stiati, nu-i aşa?“ 


VO VEE o II nm RR EE 
Ce face ICMB 
cînd încasările 

scad lă jumătate? 


Era vară si la cinematograful 
„Central“ — fost cinematograf de 
artă — rula „Jandarmul se însoa- 
ră“ cu de Funës. Discuţie cu res- 
ponsabilut sălii: 

— Ce profil mai are cinematogras 
ful dumneavoastră? 

— Nu prea mai are. 

— Era vorba că devine cinématas 
grof eluări clasice. 

— Era... 

— Cum merg încasările? Vine lume 
mai multă, de cînd nu mai sinteti 
cinematograf. specializat? 

— Jumătate cît înainte, Azi sîntem 
în 16. Am 60. 000 lei încasări. Înainte, 
în jumătate de lună, aș fi avut 
120—1 30.000, 

— Deci arta nu e nerentabild? 
Era vorba la un moment dat și de 
sala „libertatea“, ca viitor cinema- 
tograf de artă. 

— Era... 

Ah, fixatiilel Trebuie însă sá ne 
asumëm riscul de a fi acuzati in 
consecință, Întrebăm deci, din nou, 
Intreprinderea -cinematografică a 
municipiuluiBucuresti:Ce se întîmplă 
cu cinematografele specializate? 
V. DELEANU 


SARA MARIA ANTO- 
NIETA ALEJANDRA 
VINCENTA ISIDORA 
ELPIDIA ABAD FERNAN- 
DEZ: 

pe scurt SARITA MON- 
TIEL 


..dar mai ales „La 
Bomba Latina” 

este fără îndoială ve- 
deta nr. 1 a Spaniei şi 
a Americii Latine: sosi- 
rea ei în Mexic, la invi- 
tatia preşedintelui repu- 
blicii, s-a transformat 
într-o sărbătoare popu- 
lară. 

Parteneră a lul Gary 
Cooper, Raf Vallone, Rod 
Steiger, Maurice Ronet 
etc., interpretá ín special 
a rolurilor de femeie 
fatalá, Sarita Montiel este 
in realitate cea mai putin 
modernë d'ntre actrite: 
locuieste la o fermë mo- 
del, înfiinţată si condusă 
de ea. Se pricepe bine: 
përintii ei au fost mun- 
citori agricoli. 

Revista ,Ginema" a sem- 
nalat adesea popularitatea 
ei la noi, ca si uimirea 
criticii, Ce am mai putea 
adáuga? 


——————— mma 


CMB 
sarile 
atate? 


si de 


cinema. 


BIDORA 
ERNAN- 


| MON- 


«Şcolile de cinema» au pro- 
liferat si la noi, mai ales in 
perioada de strálucire a fil- 
mului mut, intre anii 1920 si 
1930, cu o frecventá invers 
proportionalä cu numárul si 
cu valoarea productiilor romá- 
nesti realizate in acea vreme. 
Cercetind izvoarele documen- 
tare, poti sá constati astfel cu 
uimire cá prin 1921-1922 — 


e 
cind nu exista la noi nici un 
e IZ Z E studio, cind nici mácar nu se 
pomenea vreo incercare de a 


realiza un film autohton, lar 


despre o industrie de filme 
ză or së y româneşti se vorbea doar la 
optativ — un italian numit La 


Porta a înființat la Bucu- 


letopiset 


Fotografia preferată, cu posetá in motive româneşti 


resti una dintre primele şcoli 
Lİ de acest gen, care se pare cá a 
t sË n Ca functionat in douá inciperi 
din actualul pasaj «Victoria» 
(pe atunci Imobiliara) de pe 
Calea Victoriei. 


* 
Citiva visători pasionaţi de 
ğ n film. i-au fost elevi si au făcut 
ca şcoala să dureze vreo doi 


ani, pinë ce italianul a rápo- 

s sat pe neaşteptate. Printre 

acești elevi se afla si o fată 

crai OV brunä, de vreo 18 ani, venitä 
din Craiova sa natalä, cu gin- 

dul sá facá o carierá artisticá 

la Bucureşti. Italianul s-a a- 


morezat de eleva sa şi a luat-o 
de sotie, aşa cë Eliza Strâinul 


cineglob 


a devenit Elizza La Porta. 

Cu numele acesta avea sá 
devină, după moartea soțului 
ei, o autentică vedetă de film, 
dar nu a filmului românesc, ci 
a celui german si austriac. E 
o poveste cu zine şi noroc, 
din cele făcute să dea apă la 
moara visurilor juvenile. 

În 1923, unul dintre cineas- 
tii olandezi veniţi la Bucu- 
resti pentru realizarea co- 
producţiei «Tigâncuşa de la 
iatac» a remarcat-o pe tinăra 
iubitoare de film și a luat-o 
cu el la Berlin, unde a intro- 
dus-o în studiourile UFA. A 
debutat într-un rolişor din 
filmul «Schmiede» de Martin 
Berger. Au urmat apoi nu- 
meroase filme interpretate în 
studiourile de la Berlin si de 
la Viena, in regia unor reali- 
zatori cunoscuti si ca par- 
tenerë a unor actori reputati: 
Asta Nielsen, Albert Stein- 
rick, VVerner Krauss, Rudolf 
Klein Rogge, Camila Horn, 
Maria Jacobini, Dagny Ser- 
vaes, Alfons Fryland, Paul We- 
gener, Franz Lederer, Harry 
Liedtke etc. 

Dar cea mai importantă 
productie la care a luat parte 
si care figureazë desigur in 
citeva din marile cinemateci 
ale lumii, este «Studentul din 
Praga» (versiunea din 1926, a 
lui Henrik Galeen), in care 
Elizza La Porta a fost parte- 
nera lui Conrad Veidt, Wer- 
ner Krauss, Agnes Esterhazy 
si Ferdinand von Alten. E 
filmul cu care si-a inscris nu- 
mele in istoria cinematogra- 
fului. Vreo alte douázeci de 
pelicule realizate piná in 1930 
au fácut apoi din cea pe care 
presa germaná o numea «die 
rassige Rumánin», o figurá 
cunoscută in cinematografia 
epocii. 

Ca toate vedetele, avea si 
ea o fotografie preferată, care 
se vindea în chip de cărți pos- 
tale pentru ca cinefilii să-i 
solicite autografe. E fotogra- 
fia alăturată. Priviti-o bine si 
veti vedea că Elizza La Porta, 
vedeta germană cu nume ita- 
lian — în această fotografie 
destinată unei circulații inter- 
naționale — avusese grijă să 
ţină în minë o poşetâ brodatá 
în cele mai evidente motive 
românești. Era un fel de a 


mărturisi că se simţea totuși , 


Eliza Străinul, olteancă din 
Craiova. 


lon CANTACUZINO 


Cu aparatul prin mânăstiri 


Diderot e de vină! El a trezit interesul pentru o lume 
care trăieşte înapoia zidurilor înalte, în aparenţă sobru, în 
realitate... mult mai complicat. 

Dar dacă filmul «Călugăriţa» al lui Rivette și-a făcut o 
glorie nu din calitate, ci din aventura pe care a avut-o cu 
cenzura (deşi a luat de la Deiderot mai mult o sugestie cind 
ar fi putut lua mai copios) «moda» cälugäritelor s-a lansat 
abia după el. «Sunetul muzicii» (inaintea «Cälugäritei» dar 
pe care noi l-am văzut după ea) le punea pe fotogenicele 
maici să-şi demonstreze înzestrarea vocală. După Rivette, 


un recent film italian face din minăstire un platou de fil- negru ca azi... 


mare, iar din călugărițe niste tragediene: în Statele Unite, 
Shirley MacLaine joacă rolul unei călugărițe printre bandiții 
din vestul-indepártat si e salvată de un specialist al drep- 
tâçli de tip western:Clint Eastwood, 

Vanessa Redgrave n-a rezistat tentatiei de a imbraca 
vesmintul sacru pentru a interpreta şi ea o călugăriță, in 
regia lui Ken Russel, in filmul numit «Diavolii». Povestea 
se petrece in secolul al 17-lea, si de fapt in film existá un 
singur diavol, un tinár preot neconformist — rol interpre- 
tat de Oliver Reed. Dar pe vremea aceea si diavolul era mai 


cineclub 


Cine- 
amatorism 
sau 

anexd 


tehnicâ? 


Cineclubul uzinelor «Tractorul» din 
Brașov imparte cu cineclubul «Oțelul 
Roșu» titlul de «cel mai vechi din țară» 
Un titlu care presupune experiență, a- 
şezare si niste rezultate pe măsura a 10 
ani de existență. 


Dar iată cum stau, de fapt, lucrurile: 
60 de membri — scriptic; 25 reali. Un 
aparat de filmat (nou),circa 6 000 de me- 
tri peliculă pe an, un aparat de proiecţie, 
un magnetofon. Masă de montaj, nu. 
Filmele se montează, ca pe vremea pio- 
neratului, în mină sau, din cînd în cind, 
se apelează la bunăvoința celor de la 
«Steagul Roşu» care posedă și o masă de 
montaj. Soluția de developat continuă să 
fie o problemă, in comerț negäsindu-se 
decit pentru hirtie fotografică nu și pen- 
tru prelucrarea peliculei. Şi, tot ca pe 
vremea pioneratului, cineclubul există, 
de fapt, mai mult din pasiunea unor 
oameni, în cap cu responsabilul lui, Silviu 
Popescu. 


Dar ce se face cu această pasiune? Ce 
filme ies dintre zidurile cineclubului 
braşovean? De văzut, nu am văzut nici 
măcar un metru de peliculă, pentru că 
cineclubul tocmai isi schimba sediul. Am 
întrebat însă şi mi s-a spus ce filme s-au 
făcut în ultimul an la «Tractorul»: filme 
de disciplina muncii, filme cu specific 
industrial, despre economia de metal, 
ba chiar si «reportaje» la anumite se- 
dinte ale uzinei... Altceva nimic? Nimic. 
Nici un film, așa cum se face în întreaga 
lume a cineamatorilor, un tilm pe o idee, 
cit de cit artistică, o poveste, un film 
documentar? Niciunul. 


Mărturisesc că în momentul acela n-am 
mai regretat neajunsurile tehnice ale 
cineclubului. Pentru că temele de mai 
sus nu au nici în clin nici în minecă cu 
ceea ce se cheamă cineamatorism. Pen- 
tru că rostul unui cineclub nu e acesta 
— sau cel puţin nu exclusiv acesta — 
pentru că o asemenea activitate nu ne 
îndreptățește să vorbim despre «arta 
cineamatorilor», Poate că într-un fel e 
firesc ca acei care finanţează cineclubul 
— sindicatul în cazul de față — së do- 
rească să-și rezolve anumite probleme 
de producție cu ajutorul cineclubului. 
Dar atunci mi se pare la fel de firesc să 
se tinë seama si de adevăratul rost, si de 
cerințele reale ale unui cineclub. La fel 
de firesc mi se pare atunci, si să se îngă- 
duie, pe lingă filmele de producţie, filme 
care corespund ideii de cineamatorism. 
Altfel cineclubul va deveni un fel de 
anexă tehnică a uzinei. Şi atunci nu mai 
discutăm despre problemele cineama- 
torilor, nici despre arta cineamatorilor, 
nici despre inscrierea noastră în misca- 
rea internațională a cinematorilor. 


Chiar dacă sindicatul de la «Tractorul 
nu e direct și profund interesat de soarta 
cineamatorismulul în tara noastră, de 
viitorul cineamatorismului în ţara noas- 
tră, mă gindesc că un pic de înțelegere 
şi de generozitate față de pasiunea unor 
oameni pentru film. n-ar strica nimănui. 
Cel puțin atita înțelegere de cită dau 
dovadă cei de la «Oţelul Roşu», de la 
Timişoara sau din București. Altfel cu 
timpul, cineclubul de la «Tractorul» va 
ieși complet din competiţie si ar fi picat. 
Măcar pentru că, şi acolo, a început în 
fara trë mişcarea cineamatorilor. 

ES. 


filmul e o lume 
iar lumea e un film 


Se poartá «Papillon» 


Cea mai vindutá carte în Franța de opt luni încoace — memoriile 
fostului ocnaș Henri Charriëre, zis Papillon — va fi ecranizată de cel 
mai en vogue dintre regizorii indrizneti, Roman Polanski, si jucată de 

«cel mai mare gangster al ecranului»: Warren Beatty (şi-a cistigat acest 
titlu după filmul «Bonnie si Clyde»). 


Alegerile cintátoare 


| Pentru alegerile care au loc în octombrie în Belgia, partidul social- 
democrat a scos un disc interpretat de formația pop «The Peabbles». 
Discul, intitulat «Nu e nimeni aici?», invită tineretul să voteze acest 

partid, 


i Guinness k Guinness 


Sir Alec Guinness si fiul siu Matthew vor apare impreuni in «Time 
out of minds, o piesi noui de Bidget Boland. Personajul principal este 
un asistent de laborator, in aparentë sters si banal,dar a cirui venire 
într-un institut de cercetări «precipită o criză de conștiință colectivă 
şi personală». 


Extreme în Extremul-Orient 


De la 60 de filme pe an — la 10: atit a scăzut producția cinematogra- 

fică indoneziană din 1960 încoace. Pentru a stăvili degringolada, produ- 

cátoril au cerut un ajutor financiar U.N.E.S.C.O.-ului. La o populaţie de 

120 milioane de locuitori, în Indonezia există 800 de cinematografe și 
se importă anual circa 800 de filme. 


* 


İn schimb, in Filipine, in ultimul an, productia a ajuns la impresionanta 
cifrâ de 200 de filme anual. 


Vin vampirii 


«Dansul macabru» (regia Anthony Dawson), unul dintre cele mai 
impresionante filme de groazë, rula intr-o salá congolezë. İn clipa de 
mare suspens in care protagonista era asaltatá de vampiri, usa de la iesirea 
de incendiu, situată lingă ecran, s-a deschis ușor şi cu pasi vátuiti s-a 
strecurat în sală un chiulangiu care nu plătise biletul. Publicul a fost 
cuprins de o cumplită panică. Spectatorii s-au revărsat spre ieșire În- 
groziti, strigind trecătorilor uimiti de pe stradă: «Fugiţi! Vin vampirii !» 


Pumnalul si Marșul nuptial 


O anchetă, făcută la cererea producătorilor din Hollywood, a stabilit 
ierarhia zgomotelor care impresionează cel mai mult pe spectatori: 

1) sirena de alarmă 

2) pocnetul arborilor în incendiile din păduri 

3) galopul unui cal în depărtare 

4) urletul unui ciine în agonie 

5) tipátul unei femei spintecate de pumnal 

6) pasul unui şchiop în întuneric 

7)Marsul nuptial 


David al lui Donatello 


Minunata sculpturá din anul 1530, adápostitá in palatul Bargello, 
muzeul national din Florenta, a dat — ce idee inspiratá — numele unei 
inalte distinctii cinematografice. Premiul David al lui Donatello a fost 
acordat celor mai bune filme străine care au rulat în Italia şi interpretilor 
lor: Liza Minnelli, pentru creatia ei din «Sterile Cuckoo», Dustin Hof- 
fman si Peter O'Toole pentru realizările din «Cow-boy-ul de la miezul 
nopții» si «Adio domnule Chips» şi John Schlesinger pentru regia filmu- 
lui «Cow-boy-ul de la miezul nopții». 


cinerama 


-coşmaruri, 
coşmaruri 


Nu numai spectatorii au coşmaruri după 
ce văd filmele de violență care impinzesc 
ecranul. Actorul Donald Sutherland, reve- 
latia satirei anti-rázboinice «MASH».már- 
turiseste cë figura lui aparent decontrac- 
tatá si impasibilá de pe ecran nu avea ab- 
solut nimic comun cu starea lui psihicâ 
din timpul turnárilor, 

«Am sfirgit prin a avea coşmaruri, 
spune el. Mai ales dupë o scenë in care 
s-a folosit in loc de singe, fragi striviti 
Noaptea am visat că cei trei copii ai mei au 
căzut pe fereastră. Cind m-am aplecat, 
nu am văzut afară decit o enormă fragă 


spinzurată. Era îngrozitor...» 


După «MASH» Donald Sutherland a tur- 
nat, alături de Jeanne Moreau, «Alice in 
tara minunilor«. Vă prezentăm una din 
«minuni»: Aeroportul Los Angeles. (Se 
ştie că Los Angeles e unul din orașele 
cu aerul cel mai poluat din lume). Se des- 
chid ușile unui avion de pasageri tocmai 
aterizat. Pasagerii cad unul cite unul, morți 
din cauza aerului toxic. 


Ce să ne mai mirăm dacă, după ase- 
menea «minuni», Donald Sutherland va 
avea noi coşmaruri? 


În Țara Minunilor: Jeanne Moreau şi Donald Sutherland 


Michel Piccoli 
despre partenerele lui 


Simone Signoret («Moartea în gră- 
dină», «Ziua și ora») 

«Simone e o femeie inteligentă si agre- 
sivă. Ea a depăşit azi frontierele noastre 
şi e un star internațional.» 


Annie Girardot («Dillinger a murit») 
«Pentru mine, ea personifică prototipul 
Actritei. Adică, e într-atit de mult actriță, 
incit nu-și dă seama de talentul pe care-l 
are.» 


Brigitte Bardot («Dispretul») 

«Nu e o actritá,e Mitul unei femei cëreia 
ii place së petreacá. Clará, deschisâ, fârâ 
ascunziguri.» 


Catherine Deneuve («Frumoasele zi- 
lei», «Benjamin», «Domnişoarele din Ro- 
chefort»). 

«E noul mit. Contrar lui B.B., este femeia 
rece, închisă, dar care in strâfunduri arde 
cu o fortá de neinchipuit.» 


Moreau intre 
piatá si muzicá 


Se pare cá Jeanne Moreau este o mare 
gospodinë, priceputë la gátit, care-si face 
singurá piata si-si aranjeazá casa. La 
proprietatea ei de pe Coasta de Azur, 
actrita isi imparte timpul intre pregátirea 
dulceturilor si prepararea primului ei reci- 
tal de muzicë. Ea İşi va incepe cea de-a 
doua carierë.'de cintâreatâ, la un mic tea- 
tru din jurul Parisului, dupë care se va 
pertectiona cinci sâptâmini ta o universi 
tate americaná de muzicá moderná. Dacá, 
in martie 1971, Jeanne Moreau considerá 
cá a trecut cu succes examenul, va porni, 
in sfirsit, la cucerirea Parisului. Care, de 
altfel,e de pe acum pe jumátate cucerit. 


Moreau cea de toate zilele 


Crawford, printesa 
pepsi-ului 


Lui Marilyn Monroe i s-a ridicat o statuie 
din aur. Pe joan Crawford au imortali- 
zat-o pictorii: James Rosenquist i-a de- 
dicat un colaj foarte sugestiv. Chipul lui 
Joan Crawford apare pe un afis urias ca 
un ecran lipit pe zidurile unui oras. Afisul 
simbolizeazá prezenta obsesivá a vedetei, 
nu doar in sala de cinema. ci in viata de 
toate zilele. Dar acest mit care e Joan 
Crawford nu vinde spectatorilor aoar nu- 
zii. Recent, ea a făcut o călătorie in Dane- 
marca pentru a introduce in tara laptelui 
Pepsi-Cola. Pentru cá, dacá Joan Craw- 
ford e o printesë a ecranului, ea e si un: 
din printesele industriei de Pepsi 


Joan Crawfort — «energie si avint» 


Numai ei isi puteau da replica (Spencer Tracy si Katharine Hepburn) 


replica 
lui 


«Prima dragoste» a obtinut «Scoica de 
aur» la festivalul San Sebastian. «Prima 
dragoste» este primul film regizat de Maxi- 
milian Schell. De ce aceastá bruscá schim- 
bare de carierá, pentru un actor atit de pre- 
tuit? 

«Pentru cá meseria de actor nu m-a sa- 
tistëcut niciodatë pe deplin — explicá el. 
E 0 profesie bunë pentru copii. Ca actor 
nu esti intrebat dacë-ti place fata cu care 
esti obligat să dansezi. Ca regizor, tie Ti 
cere vole fata së danseze in film. Personal, 
mërturisesc cë prefer aceastë pozitie. Si 
apoi, azi, actoril de cinema si-au pierdut 
cea mai mare parte a independentei si a- 
proape toatë demnitatea. Singurul om pe 
care İ-am cunoscut şi care le poseda in- 
tacte gi pe una si pe cealaltë era Spencer 
Tracy. Avea replici teribil de ironice. Cind 
am turnat impreunë In «Procesul de la 
Nürnberg» a fost întrebat de ce joacă într-un 
astfel de film. «Pentru bani, bineinteles — 
a ráspuns el — nu se vede?» 


replica 
ei 


Cind s-a aflat cá Katharine Hepburn, 
coplegitá de noi proiecte, s-a hotárit sá 
nu mai joace pe Broadway in musicalyl 
«Coco» (rol preluat cu succes de Danielle 
Darrieux) intreaga echipë a teatrului a 
fost consternatë: marea vedetë era 0 ca- 
maradă perfectă și tërë ifose. Tactul ei 
nu era egalat decit de vitalitatea si necon- 
ventionalismul replicilor ei. Recent, in- 
trebatá ce intentioneazä së facë peste 
20 de ani — cind va avea deci 81 de ani — 
Katharine Hepburn a rëspuns prompt: 
«Sá stau in cap». 


b 


Principalul 
merit 

e al lui 
Grinko 


adevărata meserie 
a lui Gabin 


Gabin fermierul. 


Jean Moncorge, mai cunoscut sub nu- 
mele de Jean Gabin, și-a vindut o parte 
din herghelia sa. Familia Moncorge, reu- 
nita pe pragul casei, urmareste atent vin- 
zarea: Dominique, soția, notează cursul 
vinzărilor, discutind cu fiica lor Valêrie, 
studentă la medicina veterinară. 

Gabin s-a hotărit să crească în grajdu- 
rile sale doar cai pur singe. «Creșterea 
animalelor, susține Gabin, este adevărata 
mea vocație». Pe buletinul de identitate 
a refuzat intotdeauna să fie scris «actor». 
La rubrica profesiune — se poate citi: 
vacar. 


doamna cu cätelul 
despre Cehov 


Cea care a rămas pentru toți intruchipa- 

rea ideală a «Doamnei cu cateluln — wa 
Savina, a jucat rolul Mașei, sora tui Cenov, 
in «Subiect pentru o schiță». Cu această 
ocazie İsa cunoscut pe interpretul marelui 
scriitor — Nikolai Grinko. 
, «In ziua aceea imi căutam un machiaj. 
in cameră a intrat un bărbat de o talie 
neobișnuită care mi-a fost prezentat: «Fra- 
tele dumitale». Prima mea reacţie a fost 
net defavorabilă. 

— «Dar cum o să putem coexista pe 
ecran alături de dumneata, care ești atit 
de inalt?» Grinko a zimbit timid şi s-a ase- 
zat. Am venit alături de el — şi amindoi 
am fost de aceeași talie. Toată lumea din 
sala de machiaj a izbucnit în ris şi, mai 
tare decit toţi, Grinko și cu mine. Ne-am 
simţit imediat vechi prieteni. 

Cind l-am văzut machiat, cu faimosul 
lornion cehovian, am rămas inmărmurită 
Dumnezeule, ce asemănare! Am uitat 
imediat de talia lui înaltă intr-atit era de 
elegant — o elegantë făcută din grație 
naturală, educaţie și discreție. Şi nu nu- 
mai pentru că așa cerea personajul. 

De cite ori sint felicitată pentru rolul 
Masei îi atribui, în gind, principalul merit 
lui Nikolai Grinko». 


cnerama | 


vitalitatea 
lui Vitti 


Monica Vitti ride, cintá si danseazë in 
filmul «Nini Tirabuscio». Ride strident, 
cintë vulgar si danseazë french-cancan 
in rolul une actrite de caté-chantant. 
Vitalitatea lui Vitti se dezläntuie cu o 
sete neaşteptatâ, dupâ ce a fost atita 
vreme incorsetatë de rolurile cu spleen 
si nevroze. 


Care-i adevârata Vitti? 


Incoruptibilul (Robert Stack — dreapta) cunoaste regulile jocului. 


incoruptibilul 
a fost corupt 


Eliot Ness si-a párásit postul de 
luptá contra gangsterilor: el nu mai 


face parte din grupul «Incoruptibililor». 


Activitatea lui — si serialul TV —a 
luat sfirsit. Robert Stack, interpretul 
lui Eliot Ness, joacá in alt foileton TV, 
«Regulile jocului». 

«De ce am acceptat sá turnez acest 
nou serial? Pentru ca Eliot Ness sá fie 
uitat. Stiu cá-i datorez popularitatea. 
Dar má sáturasem: chiar si pentru 
producátori, eu nu mai eram Robert 
Stack, eram Eliot Ness. Trebuia sá 
creez un alt personaj, diferit de el, 
pentru ca in ochii celorlalți sá devin 
eu insumi. Si apoi, Eliot Ness era un 
personaj cu o singurá dimensiune. 

Acest lucru má limita. Eram poli 


tistul dur cu privirea rece gi atit. E cam 
putin. In «Regulile jocului», persona- 
jul meu e total diferit: Dan Farrell este 
un fost agent F.B.I. intrat în lumea 
presei, un «tip» inteligent și sofisticat 
care are simțul umorului. 


universalul 
Don Quijotte 


Suedezul Max von Sydow, americanul 
Eli Wallach și austriaca Senta Berger vor 
evoca,sub bagheta regizorului columbian 
Feder Grofe, visările şi aventurile Cavale- 
rului Tristei Figuri. Va egala von Sydow 
creația rusului Cerkasov? 

. 


Richard Burton va cinta — mai bine 
spus va diza (ca Rex Harrison in «My Fair 
Lady») in musicalul «Omul din Mancha» 


Nu cum ne-am astepta — fërë ráutate — 
ca Sancho Panna, ci ca insusi Don Oui 
jotte. Ce păcat că nu se reediteazá in nou! 
film cuplul excepțional din «Becket»,0'To- 
ole-Burtoni Parcă totuși e greu să ţi-l 
inchipui pe ultimul Cavaler fără silueta 
ascetică de om hrănit cu náluciri si căpă- 
tind carnatia abundentă de bon-viveur a 
lui Burton. 
. 

Prevëzindu-se, dupá aparitia pe ecrane 
a celor două filme, un mare aflux de turisti 
dornici să vadă tara lui Don Ouijotte, în 
Spania se organizează excursii speciale 
în locurile pe unde a rătăcit Cavalerul. 
De asemenea s-a editat și o carte pentru 
uzul automobilistilor: «Pe urmele lui Don 
Quijotte». 


Dulcineea lui Don Quijotte (S. Berger) 


ciné-vérité 


hipa- 
— ua 
nov, 
pastë «Papa Maigret», cu flerul lui de copoi incercat, a 
welui «mirosit» afacerea zilei — nu una judiciară, ci o afacere 
sănătoasă si bănoasă: Georges Simenon a fondat prima 
zhiaj. societate elvetiani pentru fabricarea de cine-casete 
talie Alergind gifiit între servici şi casă sau «surpat in vis» 
KFra- pe cei doi metri pâtrati ai patului, spectatorul nici nu 
fost bënuleste ce insomnie gi agitație domnesc în cercurile 
de afaceri cinematografice:de la Osaka la Nevy York se 
A pe pregäteste Caseta. 
i atit Dar ce este Caseta? 
aşe- O cutie de 20 cm lungime, circa 10 cm lățime şi 3 cm 
paos inëlçime (se duc tratative pentru stabilirea unor norme 
adin unice de dimensiuni, între marile societăți din SUA, 
mai Japonia, R.F.G., Olanda si Italia). Inserate într-un aparat 
ren de 14 kg greutate de dimensiunile unui magnetofon, 
sobre — in alb-negru — sau fardate, casetele vor tenta 
osul spectatorul promitindu-i o libertate nouă: libertatea 
arită de a alege. Programele care ne vor place, le vom înre- 
uitat gistra magnetic pe bandă și reviziona, aprofunda, me- 
a de mora, cind si cit vom dori. 
raţie Dar afacerea e mult mai complexă. S-a pus în fabri- 
nu cafie si un al doilea tip de casete — cu programe date. 
Deocamdată United Artists a căzut de acord să «cedeze» 
roha 100 de filme din safe-ul ei de aur, printre care si «Cin- 
neri 


tëretul de jazz». Cumpărind casete mai mici, micro- 
biştil vor putea savura meciurile celebre de fotbal 
(societatea Valentine Smith et Co. s-a specializat în 
cartușe sportive), studenții — cursurile savanților, iar 
melomanii care nu ascultă muzica cu pleoapele închise, 
pe virtuosi. Fiecare după plac și după bani. Pentru cë — 
aici e buba — cine-casetele vor fi — deocamdată — 
un hobby pentru bogați. 


Caseta Pandorei 


Această cutie e adevărata vedetă a zilei. 


Dar marile firme lansate în acest business, vor, bine- 
înţeles, o difuzare cit mai largă. Dilema a fost solutio- 
natë de un creier electronic si de magnații editurilor si 
presei din RFG, Reinhard Mohr si Axel Caesar Springer, 
care au inițiat o a treia etapă: ei vor împrumuta casete 
abonaților, după sistemul folosit la imprumutarea 
cărților. (Computerele din Gütersloh inmagazineazá 
trei milioane de fise complete — de la apartenența so- 


cială pină la «preferința de consum», rezolvă 20 de mii 
de comenzi de cărți pe zi,care sint expediate «consu- 
matorilor»). 

Totul este deci calculat, aranjat, pus la punct. Publicul 
n-a Început să se dumireascá ce e o casetă şi viața pe 
următorii ani îi este gata croită şi trasă la maşină, iar 
hrana audio-vizuală capsată în conserve. Spectatorul 
se duce liniștit la cinema, fără să știe că s-a pornit un 
adevărat război al sălilor amenintate de exod. Că slo- 
ganul organizației internaționale a distribuitorilor 
este: «sá nu cedám casetelor». Că regizorii au dat com- 
panii în judecată cerind noi drepturi de autor. Ba chiar 
că au început pirateriile: s-au detectat casete-pirat 
la Hong-Kong. Urmărim serialul nostru cel de toate 
săptăminile și habar n-avem că societăţile de televiziune 
îşi reprofilează programele pe actualități pentru a putea 
face față concurenței. Că însuși Carlo Ponti declară: 
«video-casetele ne obligă sá regindim totul». 

În 1971, casetele vor porni la atac și vor asalta casele 
si timpul spectatorului. Adio vremurile paradisiace 
cind, la biberonul televizorului, sugeam orice hrană 
ni se dădea. Cind,precum Adam, nu aveam «l'embarras 
du choix» pentru a ne alege Eva noastră cinematogra- 
fică. Spectatorul isi va lua propriile lui responsabilități. 
Dar si le va lua în fond? Revistele vest-germane sînt 
sceptice: «Despre ce fel de libertate de alegere poate 
fi vorba, cînd casetele sint fabricate și difuzate de un 
trust al informaţiei ca Mohr şi Springer, ale cărui ga- 
zete bulevardiere sint un amalgara de senzații ieftine 
si problematică superficială?» Cu bunele si relele ei, 
pe care le va revărsa peste noi, ca altădată cutia Pan- 
dorei, caseta va păstra si ea pe fund Speranta 
Maria ALD 


e François Reichenbach va rea- 
liza in S.U.A. un eastern contempo- 
ran. «Caravana dragostei» va urmëri 
o cälätorie de la San Francisco la 
New York, apoi spre insula Wight, a 
douë sute de persoane, reprezentind 
«minoritățile active» americane, (a- 
dică mici grupuri sau formaţii muzi- 
cale care trăiesc din produsul artiza- 
natului sau al concertelor lor). Scopul 
acestei migrații gigantice spre Est 
va fi un festival de muzică pop la care 
participă cele mai mari vedete, de la 
Rolling Stones la Bob Dylan și Fran- 
çoise Hardy. 


e Visconti e în polemică cu tine: 
rii regizori? «Nu e vorba de o pole- 
mică din partea mea,spune el. Pole- 
mica o fac ei — tinerii regizori — cu 
publicul. Dacă publicul părăseşte să- 
lile unde se prezintă «noul cinema» 
sau tentativa «noului cinema» și, 
dimpotrivă, asaltează sălile unde se 
proiectează filmele mele sau ale lui 
Fellini, acest fapt dovedeşte că publi- 
cul e în polemică cu tinerii regizori. 
Nu am uitat că şi eu am fost un tînăr 
regizor. Toţi am fost tineri și am 
făcut un cinema de avangardă. Gene- 
ratia mea a creat neorealismul. Şi 
publicul părăsea sălile unde filmele 
neorealiste erau prezentate. Pu- 
blicul era in polemică cu noi. S-ar 
părea că istoria se repetă. Dar isto- 
ria nu se repetă. De cite ori mă hazar- 
dez să văd filmele tinerilor, am o 
deziluzie. Este inadmisibil ca ei să 
creadă că numai acrobatiile formale 
pot reinventa tehnica cinematogra- 
fică, sau să spere reînnoiri doar din 


intenţiile răuvoitoare ale lui Godard». 


e Juan-Luis Buñuel, fiul cele- 
brului Luis, va debuta, ca regizor, în 
Franța, semnind filmul «Léonore». 
Bufiuel-jr., care şi-a încercat forțele 
cu scurt metraje, a obținut un premiu 
pentru filmul «Calanda». De bun 
augur este că a moștenit nu doar 
numele, nu doar pasiunea, ci si ta- 
lentul tatălui. 

e Charlie Chaplin — 81 de ani, 
a refuzat o ofertă de două milioane 
de dolari pentru drepturile de filma- 
re ale biografiei sale. Motivul: el în- 
suşi are acest proiect pe lista filme- 


lor pe care intenţionează sê le reali-_ 


zeze în viitor! 


e Alain-Resnais s-a căsătorit în 
S.U.A., cu Florence Malraux, fiica 
scriitorului André Malraux. Tinăra 
doamnă Resnais a fost asistenta regi- 
zorului la mai multe filme. 


e John Wayne a incarnat în «A- 
devăratul curaj» un șerif chior. Cind 
actorul a venit la prima filmare a 
noului său film, «Rio Lobo», a găsit 
toată echipa purtind o bandă la ochi. 
Chiar si calul său. 


e Mickey Rooney, ghidusul si 
fericitul Puck din «Visul unei nopți 
de vară», priveşte cu amărăciune 
amurgul marei case de filme Metro- 
Goldwyn-Mayer, care şi-a vindut co- 
lecţia de decoruri. «Hollywood-ul 
și-a distrus iremediabil una din pa- 
ginile cele mai glorioase ale istoriei 
sale. Desigur că nu putea păstra toa- 
te accesoriile M.G.M.-ului, dar un 
mare număr din piesele colecţiei 
unice ar fi trebuit să-și găsească 
locul într-un muzeu al filmului. Din 
păcate, noii patroni au prea mare 
nevoie de bani!» 


poli- 
staruri 


Starul fotbalului american,Joe Namath, 
este starul filmului «Ultimul rebel», un 
western din timpul ultimului război civil. 
Pentru rolul unui fost soldat al armatei 
confederate, Joe Namath, un polisportiv 
încercat, a trebuit să învețe un nou sport: 
călăria. Şi alti aşi ai fotbalului — Woody 
Strode şi Kenny Washington dețin roluri 
importante în acest film. 

Suporterii lor așteaptă cu emoție să 
vadă dacă în meciul neobişnuit cu filmul, 
așii balonului rotund vor izbuti să ciștige 
partida sau vor nimeri in bară. 


«Ultimul rebel» incă nu a ieșit «pe sta- 
dion» şi Joe Namath turnează un nou 
film, tot cu parteneri fotbaliști, mari favo- 
riti ai publicului american, printre care 
Mike Battle. «Rider $. Co» este un film 
despre o bandë de tineri motociclişti, 
cinici și violenti, care susțin că nu cred 
în nimic si cu atit mai putin în dragoste. 
Pină in momentul cind însuşi şeful bandei 
de «rider» se îndrăgosteşte, ca orice tinár 
de oricind si de oriunde, de o fată (Ann 
Margret). Acesta este mamentul cind se 
declanșează drama. 


Eroina «Ultimului rebel» (Ann Margrel) 


Bend Jeanne et Charles Purd 


Histoire illustrée du 
cinéma 1 


Le cinéma muet 


«Istoria ilustratä a 
cinematografului» 
de 
René Jeanne 


si Charles Ford 


bibliorama 


confesiunile 
lui Courrèges 


Romy Schneider in «İntimplârile vieţii» 


— André Courréges, acum patru ani ati 
revoluționat moda impunind rochia scurtă 
si geometrizată. După dumneavoastră, cine- 
matograful e o incitare la eleganță? 

— Nu-mi place cuvintul «eleganță». Ar 
trebui un alt cuvint pentru a lega esteticul 
şi functionalul. Mai potrivit ar fi termenul 
«modern» sau «modernitate». Da, cred 
că cinematograful poate stimula moda. 
Cind eram tinêr, mă duceam să-i văd pe 
Clark Gable și Errol Flynn. Eram sensibil 
la costumele lor şi, fără îndoială, influen- 
tat de maniera lor de a se îmbrăca. 

— Există creatori de moda pe care cine- 
matograful ii inspiră. E şi cazul dumnea- 
voastră? 

— Citusi de puțin. Eu nu lucrez pentru o 
minoritate. Meseria mea este sinteza in- 
formaticii, sinteza nevoilor pe care le 
ghicesc in jurul meu. 


— Deci colaborati foarte puțin cu cine- 
matograful? 

— Foarte. Filmul «İntimplârile vieții» in 
care o imbrac pe Romy Schneider este 
un accident. Cinematograful nu este incă 
destul de modern ca eu să-l pot repre- 
zenta. Pe planul modă a rămas foarte 
traditionalist. 

— Unii creatori de modë au avut o influ- 
enfá considerabilá asupra vedetelor. Jeanne 
Moreau si-a schimbat stilul si chiar perso- 
nalitatea din ziua in care a fost imbrácatá 
de Cardin. Ati vrea să deveniți Pygmalion-u! 
unei stele de miine? 

— Cituşi de putin. Acest lucru nu intră 
in obiectivele mele. Viaţa mea este sá 
imbrac un număr cit mai mare de oameni. 
Visul meu e ca stilul meu să se difuzeze, 
să devină stilul masei, al străzii. 


Tom 
exigentul 


Tom Courtenay este unul dintre cei 
mai solicitati actori din Anglia, dar este 
renumit şi pentru exigenta sa față de sce- 
nariu. Respinge unul după altul, conside- 
rindu-le cînd superficiale; cind comerciale, 
cind vulgare. 

De curind i s-a propus și a acceptat să 
joace în «Fata de pe Muntele Verde» o 
adaptare după «Peer Gynt» de Ibsen, în 
regia lui Michael Elliott. Ibsen ar fi o 
garanție de succesdacă adaptarea se va 
mulțumi să ocolească doar titlul original, 
nu şi textul. 


Tom Courtenay înainte de «Peer Gynt» 


René Jeanne si Charles Ford — autori şi ai unei monumentale «Istorii enciclo- 
pedice a cinematografiei» în 6 volume, care s-a bucurat de un mare prestigiu datorită 
documentarii ei prețioase şi impartialitatii ei riguroase, a monografiilor «Abel Gance», 
«Victor Sjöström», a «Vedetelor ecranului», «Cinematograful şi presa», ca și a multor 
altor lucrări închinate celei de a șaptea arte — şi-au propus deci sê studieze,in ampla 
lor lucrare de peste 1000 de pagini, cinematografia ca o artă, strins condiționată de 


industrie, economie, societate, tehnică. 


İmpârtind această istorie în șapte mari perioade: nașterea şi copilăria cinemato- 
grafiei, primul război mondial (1914—1918), marea epocă a cinematografului mut 
(1918—1930), nașterea filmului vorbitor, marea epocă din timpul războiului, cinemato- 
graful de azi, autorii «Istoriei ilustrate a cinematografiei» ne poartă de-a lungul scurtei 
dar tumultuoasei existente a cinematografului, dindu-ne un studiu amplu al artei 
cinematografice din peste cincizeci de tări. Ei nu se mărginesc să studieze doar pro- 
ductia cinematografică din Europa și din țările anglo-saxone, ci ne oferă o vastă 
panoramă a cinematografiei din America Centrală si Latină, din Asia si din Africa. 

Studiu istoric al cinematografului, ca si eseu critic, lucrarea lui René Jeanne si 
Charles Ford este, totodată, și o galerie de portrete ale unor individualitâfi, căci, ca 
orice artă, cinematograful este fapta unor individualitáti. Autorii lucrării de care ne 
ocupăm aici i-au considerat in funcţie de realizările lor, de exigenţele lor, de carac- 
terul lor artistic, de efortul pe care l-au făcut pentru ca destinul cinematografiei sá 
devină mai bun, mai mare, mai frumos. Prin fața ochilor noştri se perindă figurile lui 
Griffith, C.B. de Mille, Chaplin, Sjăstrâm, Gance, Lang, Clair, Murnau, Pabst, Eisen- 
stein, Pudovkin, von Sternberg, John Ford, Lubitsch, Feyder, Renoir, Hitchcock, 
Clouzot, De Sica, Vadim, Truffaut, Resnais, Rossellini, Visconti, Fellini, Antonioni, 
Wajda, Forman, Buñuel, Bergman, Kurosawa şi atitia multi alţii care prin opera lor 
au marcat o epocă, au creat o școală, au dat naştere unui curent. 

«Istoria ilustrată a cinematografului»,a cărei ilustrație îndreptățește întru totui 
titlul, constituie poate cel mai bogat, mai vast şi mai complet instrument de lucru 
care a putut fi pus vreodată ia dispoziția profesioniştilor şi cinefililor, putind fi folosit 
ca un adevărat manual. Această istorie ar trebui să se găsească pe raftul bibliotecii 
oricarui prieten sau amator al cinematografiei. Cum in fara noastră există cinetili 
care manifestă un viu interes față de cinema — nu prin ceea ce el povestește, ci prin 
felul cum povestește — si sint deci din ce in ce mai dornici să înțeleagă si să guste 
capodoperele lui, ar fi mai mult decit indicat ca «Istoria ilustrată a cinematografiei» 
să vadă cit de curind lumina tiparului și la noi. 


Paul B. MARIAN 


LA UNISON 
CU 
POEZIA 
TOAMNEI 


model 
delg, de confectii 


ANUL VII (94) 


revistë lunara 


de culturë