Revista Cinema/1963 — 1979/1970/Cinema_1970-1666897506__pages101-150

El era 
ruda noastră veselă, 
un alter-ego simpatic... 


BIRLIC 


soare pierdutá» si «Bádáranii». A interpretat 
roluri comice mai mari sau mai mici in «A- 
proape de soare», «Doi báieti ca piinea 
caldá», «Lumina de iulie» si s-a intilnit cu 
Gopo la «Pasi spre lună», dar desi toti ama- 
torii il puneau in fruntea unor prezumtive 
distributii, ca pe un gir de calitate — nicio- 
dată nu s-a scris un adevărat scenariu 
pentru el. 

Un loc aparte în creația sa cinematogra- 
fică îl ocupă sensibilul si amăruiul Udrea 
din «Steaua fără nume», unde actorul se 
apropie de succesul din «Topaze» — și 
poate acest gen de umor, fără exteriorizări 
violente, ar fi trebuit mai mult exploatat! 
Birlic era un interpret ideal al omului umil, 
modest, timid şi de treabă, aşa cum s-a 
vădit în Spiridon Biserică (prima parte din 
«Mielul turbat»). 

Dacá in teatru regizorul care l-a inteles cel 
mai bine si care n-a incetat piná in ultima 
clipă să-l numească actorul Grigore Vasiliu, 
a fost Sică Alexandrescu, în film Jean 
Georgescu mi se pare a fi fost realizatorul 
cel mai apropiat de adevăratul stil «birlic» 
(poate mai puțin in «Mofturi 1900», dar 
sigur în «Vizita» şi mai ales în «Directorul 
nostru»). 

Grigore Vasiliu n-a fost un teoretician al 
artei sale — de altfel teoreticieni există des- 
tui — ci un practician al ei. Umorul e un lucru 
foarte serios și puţini reușesc să-l realizeze 
integral. Cred că în film colaboratorii lui 
s-au lăsat prea ușor furati de ilaritatea pe 
care nasul său, mişcările sale le stirneau 
pe platou și ş-au mulțumit cu ceea ce in- 
dividul Birlic putea oferi la prima vedere, 
fără să-l solicite cu meticulozitatea cu care 
a făcut-o un Sică Alexandrescu, sau el 
însuşi în spectacolele de teatru. 

Toti cei care l-au văzut îl regretă ca pe 
un intim, ca pe o rudă veselă, ca pe un alter- 
ego simpatic, inepuizabil. Poate că a făcut 
parte din nevoia noastră cotidiană de zim- 
bet. E foarte nedrept să fi dispărut. E foarte 
nedrept să dispară vreodată. 


Mihai IACOB 


.. el era 
nevoia noastră 


cotidiană de zîmbet 


După ce a filmat la Londra, Roma, Hollywood, Paris, 
Berlin, se poate spune că vieneza Senta Berger 
; a devenit vedetă internațională a 
filmului! $1 într-adevăr, e «stàpínd pe situație, 
dar nu aşa cum am văzut-o 
în finalul filmului cu acest nume, cu Dean Martin — Matt Helm. 


Li 


ancheta 
noastră 


Din 29 

de elevi 
doar 8 

au ştiut 
că 

Bunuel 

este regizor 
spaniol. 


Doar 6 
că 
Victor 
Iliu 

4 fost 
regizor 


de film 
LE 


Unul singur 
cá Figueroa 
este op.rator 

mexican 


Niciunul 
din 29 
n-a ştiut 
cine e 
Jiri 
Trnka 


„ṣi totuşi, 
elevii 

sint 
pasionați 
de cinema 


O VÀ PLAC FILMELE? 


gc Cae 


LMUL in scoală? 


e CÎTE FILME VEDEŢI PE LUNĂ? 


0 CE GEN PREFERAŢI? 


9 SIMTITI NEVOIA UNEI INSTRUIRI CINEMATOGRAFICE? - 


lată citeva dintre întrebările chestionarului la care au răspuns 29 de elevi din clasele a XI-a si a XI-a 
ale liceului „lon Creangă“ din București. Ancheta a încercat să stabilească, aproximativ cel puţin, ce 
cunoștințe despre a șaptea artă are un elev din ultimele clase ale liceului de cultură generală și cum 


dobindeste el aceste cunoștințe. 


Prima observație: 
elevii sint pasionați de cinematogrof 
La _ întrebarea 
„VĂ PLAC FILMELE?" 
răspunsurile au fost: 
foarte mult 23; 
oarecum 6; 
deloc = 0. 
„CÎTE FILME VJZIONATI ÎNTR-O LUNĂ!" 
Răspuns global: 331 (102 la cinematograf, 229 la televizor). 
O medie de 10 filme de fiecare elev. Cam mult, vor spune 
poate unii părinți sau profesori, gindindu-se că lectura nu este 
„îmbrăţișată” întotdeauna cu aceeași... căldură. 
Preferinte? 
Drame — 15; 
filme pentru tineret — 11; 
comedii 10; 
filme istorice — 9; 
muzicale 6; 
de aventuri sau spionaj — 5; 
biografice 3 (cei mai multi au indicat cite două dintre cate- 
goriile propuse). 
Faţă de preferinţele manifestate de alti elevi cu prilejul unei 
anchete asemănătoare, făcută cu doi ani în urmă, constat, cu 
satisfacție, că filmele de aventuri au pierdut din teren în favoa- 
rea celor „serioase“, desi pe ecrane au continuat invazia pelicu- 
lelor de tipul „Șapte oameni de aur". 
De remarcat, totodată, că pe lista actorilor preferaţi 
primele locuri nu le-au obținut 
nici Roger Moore, 
nici Jean Marais, 
ci 
Peter O'Toole, 
Irina Petrescu, 
Richard Burton, 
Jeanne Moreau, 
fapt desigur îmbucurător. 

Dar vizionarea filmelor este singura legătură dintre tinerii 
cinefili și cea de-a șaptea artă? Nu! 
La întrebarea 
„CITIŢI REVISTA „CINEMA"? 
10 au răspuns: „da, cu regularitate“, 
19: „din cînd în cînd". 
Tot răspunsuri afirmative (minus trei) s-au dat şi cu privire 
la lectura cronicilor de film din ziare si reviste. Dar, pentru 
că aici există şi o menţiune aceea de a indica titlul publicației 
şi numele cronicarului răspunsurile n-au mai fost tot atit 
de clare. Cu excepţia a 15 elevi care au menţionat ziarul „Infor 
matia Bucureştiului” si pe cronicarul sáu T. Caranfil si a altor 
trei unul „România literară” (D.I. Suchianu si P. Rado) 
altul ,, Contemporanul" (Ana-Maria Narti si Eva Sîrbu) cel 
de-al treilea „România Liberă“ (E. Atanasiu), ceilalți (7) au 
dat răspunsuri destul de confuze. Astfel E. Atanasiu a fost 
socotit cronicar al ,Contemporanului" (3), T. Caranfil al Romă 
niei Literare“ (2), iar Valerian Sava al „Săptămiînii culturale" !! 
Un singur elev a specificat că citeşte cronicile lui T. Stănescu 
din „Scînteia Tineretului. 

lată deci că în competiţia cu publicaţiile literare și artistice 
„Informaţia” iese învingătoare de departe, chiar si-atunci cind 
cititorii sint elevi ai unui liceu de cultură generală. Fapt care, 
cred, nu-l poate bucura nici chiar pe cronicarul ziarului res- 
pectiv. 

O întrebare la care răspunsurile au fost foarte pri! 
suna astfel: 
,CUNOASTET! NUMELE A TREI REGIZORI DZ FILM 
ROMANI!" 
Cei mai frecvent citati: Lucian Pintilie, Sergiu Nicolaescu, 
Gh. Vitanidis. 


Liviu Ciulei figura pe o singură fişă. Explicaţia? Primii trei au 
fost prezenţi pe ecrane în ultimii doi ani. Ciulei absent. 
Şi totuşi, un alt obsent din ultimii ani Gopo — era men- 
tionat pe 15 fişe! 

Acelaşi fenomen s-a vădit si cu privire la regizorii străini. 
Nimeni n-a pomenit de Louis Malle, de Buñuel, de Kalatozov, 
de Rossellini, de De Sica... în timp ce Hitchcock, Antonioni 
şi Orson Welles nu lipseau de pe nici un buletin. De unde se 
poate trage concluzia că politica de programare a filmelor joacă 
un rol deosebit de important în formarea culturii cinemato- 
grafice (mai ales) a tinărului spectator. 

Evident că programarea nu este singurul element care 
influențează această formare. Lipsa unei istorii a artei cinema- 
tografice, ca și aceea a unui dicționar de specialitate, explică 
si ele (dar nu numai ele) existența unor lacune serioase în 
informarea tinerilor iubitori ai filmului. 

Citeva exemple: 

un singur elev dintre cei 29 chestionati stia că G. Figueroa 

este operator mexican; 

nimeni n-a putut să dea un răspuns exact cu privire la Jiri 

Trnka; niciunul dintre subiecti n-a ştiut cine este Ivan 

Piriiev; 

dcar 10 au scris în dreptul lui Mack Sennett — 

american ; 

numai 8 au notat că Luis Buñuel este regizor 'spaniel; 

despre Greta Garbo s-a spus că este o actriţă americană, 

italiană, franceză, norvegiană și doar 15 au ştiut că este de 
origină suedeză. 

In schimb, toti știau că Roman Polânski este regizor po- 
lonez stabilit în SUA. Tragedia de la Bel Air, atit de co- 
mentată in presă, i-a adus regizorului notorietatea şi- nu 
, Cutitul în apă”, pe care cei mai mulţi elevi nici nu-l văzuseră. 

Că informarea se face după ureche se poate constata si din 
faptul că numele unor actori şi cineaşti străini erau scrise în 
mod ciudat Hicicoc, Valdin, Aizenstain, Orsohn Vels, Piter X 
Otol. 

Dar ceea ce mi s-a părut cu adevărat grav a fost ignorarea 
aproape totală a doi cineasti români: Victor Iliu si Mirel Ilieşu. 
Despre primul doar 6 știau că a fost regizor, iar despre cel 
de-al doilea, cu o singură excepție, nimeni nu a putut să-i 
identifice profesia. Filmul său „Cintecele Renașterii”, premiat 
în vara aceasta la Cannes, era absolut necunoscut. 

Cum se explică deci aceste lacune (unele de neiertat) la 
niște tineri care mărturisesc fără rezerve (si avem toate moti- 
vele să-i credem) că iubesc cinematograful! 

Unul dintre răspunsuri (care vizează miezul problemei) 
l-am căpătat chiar din partea lor: 

Absența din programa analitică a unei discipline care să se 
ocupe de arta filmului. La întrebarea: „Eşti pentru introdu- 
cerea învățămîntului cinematografic în clasele XI-a si a XII-a?” 

21 au răspuns printr-un DA categoric, 

4 n-au dat nici un răspuns, 

iar 4 au răspuns NU. De ce, totuşi aceste opt rezerve? 

lată cum explică un elev: „Nu, pentru că în clasa a XI-a 
cred că este foarte tirziu. Din clasa a IX-a, da!" Si un altul: 
„Avem prea mult de învăţat si asa. Dacă nu s-ar pune note, 
aș fi pentru”. 

Din clasa a IX-a sau dintr-a Xl-a? Dindu-se note sau nu? 
Acestea mi se par aspecte tangente. Problema principală este 
necesitatea de a se stabili un echilibru între pasiunea tinerilor 
elcvi pentru film si mijloacele (deocamdată precare) pe care 
le au la dispoziţie pentru a-și putea cultiva această pasiune. 
Or, dintre aceste mijloace, învățămîntul cinematografic nu 
este nici ultimul, nici cel mai greu de realizat. 


regizor 


Constantin TEODORI 


9 


III II 
PI 
Mas 


» 


——- 
"nr. 
D 


Sf e 
i 
t 


Poate 
p. fi socotit 

filmul 
CI pa meu 
de cultură 
2 generală ? 


z e 


ii: Un elev 
ES ^. vede 
| in medie 
E 10 filme 
: pe luná. 


El retine 
ultimele 
noutăţi, 

dar ignoră 
i- valorile 
4 clasice. 


A e 


Se scrie: 
Aizengtain 
şi Hicicoc 
A Orsobn 
: Vels 
E H 
| Piter Otol. 


10 


viitori 
cineasti... 


EI SPUI SE DPI, IEPURE AEE 
CE SPUN SPECIALIȘTII 
TZ PESE SET RP 5 ACI ORE IEEE A ME 
O disciplină obligatorie 


Este mai mult 'decit evident că arta 
și tehnica filmului (cu extensiunea ei 
specifică în televiziune) ocupă azi 
un teritoriu incomparabil mai mare 
decît restul componentelor culturii 
naţionale și generale în lumea de azi. 
In însăși tehnica alfabetizării zonelor 
subdezvoltate se recurge acum obli- 
gatoriu la instrumentele de lucru pro- 
prii- filmului: Chiar dopiii noștri 
preșcolari se deprind cu abstrac- 
tiile limbajului cinematografic mai 
curind decit cu ale scrisului si citi- 
tului, Azi nu se mai poate lua în con- 
sideratie nici progresul mijloacelor 
de comunicare fără cinematografie; 
iar în privinţa celorlalte arte, inclusiv 
literatura, ar însemna să repetăm 
locuri comune, afirmînd cît de mult 
sînt ele influențate, în ultima jumă- 
tate de veac, conștient sau incon- 
stient, de varietatea infinită a,sti- 
lului cinematografic”. 

De aceea, în cele! mai multe țări 
civilizate, problemele educaţiei prin 
film si ale culturii cinematografice 
sînt judecate cu multă seriozitate, 
încadrîndu-se în programele supe- 
rioare și medii de învățămînt, ca dis- 
cipline obligatorii sau facultative. 
Nu-i vorba aici de simpla „fabrică“ 
de cineaști, la care se reduce viziu- 
nea restrinsá a unor persoane res- 
ponsabile insuficient documentate, ci 
de pregătirea, în egală măsură, a în- 
drumătorilor în domeniul mai extins 
al culturii şi a unui public larg avizat. 
Succesul internaţional al cursurilor 
de cinematografie, al cineraatecilor 
si cinecluburilor, furnizează o dovadă 
palpabilă. O alta, dacă maie nevoie, 
e statistica procentului national de 
spectatori de film (si de telespecta- 
tori) la numárul de locuitori, care si 
în tara noastră e foarte ridicat. 

In aceste condiţii, consider o eroare 
absenţa unei preocupări ştiinţifice față 
de cultura cinematografică de mase 
si nădăjduiesc că ea va fi remediatá, 
cit de curînd, prin extinderea sarci- 
nilor actualei Facultăţi de film şi te- 
leviziune (actualmente încă neomolo- 
gată!?) la elaborarea și aplicarea 
unor programe analitice de învăță- 
mint superior şi mediu, destinate să 
modernizeze si sub acest aspect edu- 
catia” generală fn tara noastră. 


Mihnea Gheorghiu 
prof. dr. docent 


O disciplină utilă 


Tema s-a mai dezbătut dacă îmi 
aduc bine aminte chiar în coloanele 
revistei Cinema, anul trecut sau 
acum doi ani si din nou, dacă îmi aduc 
bine aminte, argumentele formulate 
atunci erau destul de convingătoare, 
fondate, cuprinzătoare și organizate, 
Singurul lor cusur e că n-au convins, 
Si e păcat. Păcat nu numai pentru că 
spectatorul de cinema ideal ar fi 
un spectator cu o vastă cultură cine- 
matografică (si firește cá asta ar in- 
fluenta evoluţia limbajului — a mij- 
loacelor de expresie) ci si pentru 
cá filmul a intrat in existenta omului 


modern influenţind din ce în ce mai 
mult celelalte arte (literatura, pic- 
tura și chiar muzica). Atta vreme 
cît se studiază “istoria “literaturii, a 
fiiozofiei sau a muzicii, nu văd. de ce 
o artă atit de răspîndită ca cea a fil- 
mului n-ar “avea dreptul la'o cunoaș- 
tere organizată. De altfel, -în foarte 
multe țări! acest studiu se practică şi 
rezultatele por a fi pe deplin satis- 
făcătoare. În Republica Populară Un- 
gară, de pildă, s-au editat cursuri 
pentru școlile medii si se studiază 
cu seriozitate, estetica filmului. 

Nu presupun că ar exista yreun 
cineast care să nu dorească introdu- 
cerea unui curs cinematografic în 
şcolile medii. Totul e să credem cá sl 
profesorii sînt destul de cinefili 
pentru efortul pe care-l presupune 
această idee. Nădăjduiesc însă că n-o 
vom repeta din doi în doi ani. 


Mihai lacob 
regizor, conferențiar |. A. T. C, 


O disciplină modernă 


În secolul nostru, cultura „cinema- 
tografică s-a afirmat ca o componentă 
importantă a civilizației contempo- 
rane. Capodoperele celei de-a sap- 
tea arte au contribuit în egală măsură 
cu cele produse de suratele ei la 
formarea spirituală a omenirii, Im- 
plicatiile filmului în cercetarea știin- 
tificá, în învățămînt, și în general în 
întregul sistem informaţional al omu- 
lui modern, sporesc ponderea pe care 
arta ecranului, fie el mare sau mic, 
trebuie s-o ocupe în instruirea mem- 
brilor societăţii în care vieţuim. 
Aceasta este, de altfel, raţiunea care 
a condus la includerea culturii cine- 
matografice printre obiectele de 
învățămînt din licee si universităţi 
în multe țări ale lumii. Studiile urmă- 
resc două direcții fundamentale. 
Prima se referă la contribuţia filmu- 
lui în domeniul istoriei generale a 
artei. Sînt analizate capodoperele 
ecranului, principalele curente și 
stiluri, specificul limbajului lorartis- 
tic, contribuţia adusă la îmbogățirea 
conceptelor esteticii generale, A 
doua direcție abordează problema 
locului și rolului filmului în cadrul 
mijloacelor de comunicare socială 
proprii epocii noastre. Prin plasti- 
citatea imaginii vizuale filmul izbu- 
teste să completeze şi să întregească 
reprezentările notionale ale cuvin- 
tului- tipărit, justificindu-si astfel 
aportul la formarea intelectuală a 
omului. 

lată principalele considerente ce 
ne îndeamnă să propunem introdu- 
cerea culturii cinematografice ca 
obiect de studiu în liceele din ţara 
noastră. Propunerea mi se pare că se 
inscrie perfect în acțiunea de moder- 
nizare şi perfecționare a învățămîn- 
tului începută anul trecut, Scopul 
acestei acțiuni este punerea de acord 
a instrucției publice cu tot ce gîn- 
direa umană a produs mai valoros în 
ultimele decenii, deziderat ce nu 
poate fi împlinit fără a se ţine seama 
de implicaţiile culturii cinematogra- 
fice în viața spirituală a societăţii 
contemporane. 

Institutul de artă teatrală si cinema- 
tografică „lon Luca Caragiale“ s-ar 
ongoja'sá contribuie la realizarea pro- 
punerii formulată prin alcătuirea unui 


proiect de programă analitică ce ar 
urma să fie supus spre definitivarea 
dezbaterii publice. Încă din anul vi- 
tor s-ar putea introduce. experimen- 
tal în.citeva/licee din Capitală disci- 
plina de care ne ocupăm. Pe baza 
rezultatelor: obținute acțiunea ar 
puteafi extinsă, cu timpul, în liceele „ 
artistice, în cele pedagogice si în sea 
tiile umanistice ale învățămîntului se- 
cundar. Etapizarea ni se pare nece- 


“sară și pentru a avea răgazul să 


pregătim temeinic, pe baza unui plan 
concret, în secția de filmologie a In- 
stitutului nostru cadrele didactice 
de specialitate. 


George Dem. Loghin 
prof., „prorector 1. A. T. C. 


O discipliná necesará 


Am mai fost interogat, cu prile- 
jul unei anchete asemănătoare, sl 
tot de revista „Cinema“. Răspunsul 
— atunci și acum — da. 

În liceu, ar fi mai potrivite ore de- 
inițiere cinematografică (istoria fil 
mului, estetica lui și, pentru amatori, 
un cineclub). Sînt multe șanse ca 
numărul celor care se vor îndrepta 
mai tîrziu spre creația cinematogra- 
fică să sporească, deoarece, progra- 
ma analitică, inteligent dozată, poate 
elibera latente creatoare si vae 
care se ignorau. Rezultatul ăsta ar 
fost cel mai puțin însemnat, la urma 
urmelor. Mai important decit pre- 
gătirea unor creatori virtuali mi. se 
pore că ar putea deveni procesul de 
educare estetică a gustului spectatoru- 
lui: încă elevi fiind, viitorii adulţi 
care vor popula sălile de cinema, vor 
fi deprinși cum să vadă, ce să vadă, 
cum să înțeleagă. Pentru o dezvolta- 
re armonioasă și, mai cu seamă, pen- 
tru „așezarea“ solidă a unei cinema- 
tografii naţionale, factorul public nu 
mi se pare de neglijat. Școala media 
ar avea rolul de a fixa, într-un con- 
text de cultură generală, noţiuni 
despre a șaptea artă, așa cum o face 
în cazul altor două sau trei(literaturá, 
muzică, pictură — sub forma de- 
senului). De fapt, bag de seamă că 
din programa analitică lipsește mă- 
car o oră pe săptămînă consacrată 
istoriei artelor (oră în care să se vor- 
bească şi de cele vitregite: ca dan- 
sul, de exemplu). Oricum, nu ore cu 
hurta pe spinarea elevilor! 

În facultăţile de „umanioare“ (in- 
stitute de arte, facultăţi de filolo- 
gie, de istorie, de filosofie) cursurile 
de istorie a filmului trebuie incluse 
printre disciplinele aferente de stu- 
diu, strict necesare pentru înțelege- 
rea procesului dezvoltării cutărel 
sau cutărei ramuri a creației. Dacă, 
de exemplu, expresionismul cinema- 
tografic se trage din experimentele 
teatrale similare, născute, la rîn- 
du-le, din expresionismul plastic, e 
lesne de văzut că studierea corelată 
a fenomenului este nu numai utilă, 
ci şi necesară studenţilor și cercetă- 
rilor din toate facultăţile implicate 
(dacă nu şi altora). 

Și exemplele se pot inmulti, după 
cum s-ar mai putea glosa pe margi- 
nea întrebării, aliniind argumente see 
cundare, dar spațiul.. 


Romulus Vulpescu 
scriitor 


i 


CE SPUN PROFESORII 


Răspunsul meu este pozitiv, dar cu 
privire la a clasa XI-a. Elevii din clasa 
a XIl-a sînt prea preocupaţi de baca- 
laureat pentru a mai acorda impor- 
tanta cuvenită unei noi materii. Cred 
însă că în prealabil ar trebui puse la 
punct cîteva lucruri: a) să i se facă 
loc în programa analitică; b) să se 
experimenteze în cercuri; c) şcolile 
să fie utilate cu baza materiali ne- 
cesară (aparate de proiecţie, filme, 
etc.) 


Alexandru Copcea 
profesor Liceul 38 


“Sînt pentru introducerea invátá- 
mîntului cinematografic în liceele 
de cultură generală (şi de ce nu și în 
clasele a IX-a și a X-a) dar cu titlul de 
experiment. Aceasta pentru că în 
momentul de față programa anali- 
tică fiind foarte încărcată, o nouă 
materie de studiu nu ar mai putea fi 
cuprinsă în cele 30 de ore dintr-o 
săptămînă, Pe de altă parte, ar fi 
nevoie de redactarea unui material 
de specialitate și de instruirea prea- 
labiiă a profesórilor care ar urma să 
predea această materie. Poate că o 
viitoare precizare a conţinutului în- 
vátámintului de cultură generală (pre- 
cizare de mai multă vreme așteptată ) 
ar face loc și acestei noi discipline, 
care ar îmbogăți, desigur, bagajul de 
cultură generală al elevilor. 


Mihai lonescu 
directorul Liceului 38 


Nu cred că filmul trebuie introdus 
ca obiect de studiu în şcoli. În pro- 
grama analitică o disciplină ca isto- 
ria literaturii universale nu-şi găsește 
“încă decît foarte puţin loc (în clasa 
a XI-a umanistă) și tratată foarte ex- 
peditiv, Se pot crea însă la licee ce- 
nacluri, cercuri unde efectiv sá se 
țină prelegeri de istoria cinematogra- 
fiei, cu proiecţii din diferite genuri, 
stiluri, cît si cicluri închinate actori- 
lor, regizorilor, etc. Un fel de cine- 
matecă școlară. Cred că elevii vor 
veni la asemenea cercuri cu drog, 
fără a fi obligati în mod special. 


Lidia lliesu 


profesoară de chimie 
Liceul 1. L. Caragiale 


Am studiat cu foarte mare atenţie 
programa analitică și nu văd, prac- 
tic, posibilitatea introducerii acestei 
noi materii decît poate doar în clasa 
IX-a, ceva mai liberă. Din păcate, 
desigur, pentru cultura generală a 
elevilor noștri. Dar cultura lor gene- 
rală are şi alte lipsuri mai importan- 
te: s-a discutat să se dea mai multă 
atenţie psihologiei și logicii și nu 
s-a reușit decît înghesuirea ambelor 
materii în cîteva ore de curs în clasa 
a Xll-a. Ca profesoară de română 
m-am lovit adesea în cursurile despre 
Lucian Blaga, lon Barbu și Camil Pe- 
trescu, de greutăţi, pentru că elevii 
nu au idee de psihologie și logică. 
Desigur că ideea de a studia cea de-a 
șaptea artă este foarte tentantă, dar 
cred că în condiţiile actuale nu este 


posibilă lărgirea programei, foarte 
aglomerată cu ore de fizico-matema- 
tici și științe... În afara programei 
s-ar putea crea cercuri de cinefili. 
Mărturisesc că sînt însă puţin scep- 
tică față de rezultatul lor: experi- 
enta pe care ne-o oferă celelalte cerc- 
uri, ne arată că, din păcate, elevii 
nu frecventează decît cursurile obli- 
gatorii. 


Neaga Marinescu 


directógre adjunctd Liceul |. L 
Caragiale 


Filmul ocupă în -preocupările este- 
tice ale marii majorități a populației 
(tineri, în special) o pondere cel pu- 
țin egală cu a altor arte — teatru, mu- 
zică, pictură și chiar literatură, Aceas- 
tă pondere ne îndreptățește să con- 
siderăm necesar un studiu sistematic 
al artei filmului. Publicul ar fi mai 
pregătit decit în prezent pentru 
acest gen de spectacole şi deci ac- 
tiunea sa educativă ar fi mai profundă 
şi mai rapidă. sa 


Ileana Leuca 


profesoară de fizică la Liceul |. L. 
Caragiale 


Într-un învățămînt modern de cul- 
tură generală, istoria cinematogra- 
fului își are locul firesc, așa cum şi-au 
cîștigat locul în programa analitică 
actuală, istoria muzicii şi a artelor 
plastice, studiate ca obiecte indepen- 
dente. Cred că un elev modern tre- 
buie să cunoască posibilitățile şi evo- 
lutia celei de-a șaptea arte, artă sin- 
tetică care le cuprinde pe toate ce- 
lelate şi care colaborează, de altfel, 
cu toate ramurile ştiinţei contempo- 
rane. | se poate găsi un loc în progra- 
ma ultimelor clase, dacă se va face 
curățenie în acel sector de mărunţișuri 
şi vechituri core pun oprelisti pătrun: 
derii noului în învățămîntul nostru. 


Tudor Opris 


profesor de română si franceză, 
Liceul Mihail Eminescu 


CE SPUN ELEVII 


Nu, fiindcă cinematografia e o artă 
nouă și nu.s-a conturat o teorie pro- 
priu-zisă. Materia ar fi plăcută, dar 
cred că există altele mai utile care tre- 
buie aprofundate. 


Brindușa Baranga 


clasa a X-a, Liceul de muzică nr. 1 


Ideea unor cursuri de istoria ci- 
nematografului în învățămîntul me- 
diu mi se pare interesantă şi sînt 
convins că o asemenea disciplină 
ar furniza o serie de cunoștințe de- 
osebit de utile. Cred însă că în actua- 
lele condiţii, în care literatura uni- 
versală ocupă un loc atît de mic în 
volumul general de materii care se 
predau la noi, iar istoria muzicii şi a 
picturii universale nu figurează decît 
în rîndul materiilor predate elevilor 
din școlile de specialitate, ar fi mai 
utilă organizarea unor cursuri de 


istorie a culturii universale, cursuri 
în care istoria cinematografiei şi-ar 
găsi fără îndoială locul. 


Sorin lancu 
clasa a XI-a, Liceul de muzică nr. 2 


Aş începe printr-o paranteză: nu 
știu ce e mai trist, să nu se ştie cine 
e Eisenstein sau cine e Einstein, deși 
fizica este o materie prevăzută în 
programa analitică. Dar cum poate 
fi predată o istorie a cinematogra- 
fului? Sá memorăm niște date si 
nume? Filmul e, în primul rînd, o 
artă vizuală şi, obligatoriu, ar trebui 
să vedem în paralel filme de cine- 
matecă care tot nu ar putea fi vizio- 
nate în cadrul școlii. Cred că ar fi 
mai bine să se ţină cursuri de istoria 
culturii universale: a picturii, a mu- 
zicii, a literaturii, a filmului, Sper că 
asemenea cursuri vor fi înființate şi 
nu pot decit să regret că ele nu există 
cit sintem si noi elevi. 


Rodica Lóbel 
clasa a Xl-a A, Liceul I.L. Caragiale 


Este neîndoielnic că atîta timp 
cit cinematograful este o artă ca ori- 
care alta și atita timp cit școala are me- 
nirea de a cultiva intelectul tinerei 


“generaţii, o istorie a cinematografului 


și-ar găsi cu succes loc printre alte 
materii. Consider însă că cel mai bun 
mijloc de cultivare a artei este con- 
tactul direct cu ea, deci ar fi salutar 
o preocupare crescută pentru pro- 


. pooganda adevăratei arte în şcoli, 


preocupare care deocamdată este ca 
şi inexistentó. 


Adrian Oncica 
clasa a Xl-a A, Liceul I. L. Caragiale 


Pe lîngă atîtea materii în plus pe 
care ne întrebăm de ce le facem, 
(sîntem supraaglomerati) ar însem- 
na să consacrám un timp preţios unei 
materii, care oricum ne interesează 
şi o putem studia si neorganizat. S-ar 


acestor decenii? ... 


vizuale? ,.. 


„9 Wu ar fi poate cazul ca o viitoare programă 
analitică să (ind cu mai multă eficacitate seama de 
toate mutatiile care se petrec azi in suprastructura 


e ...de faptul că educația si cultura se transmit 
din ce în ce mai mult prin mijloace auditive şi 


e de faptul că filmul devine sub ochii nostri 
un instrument fundamental al formării omului de miine? 


putea face acest lucru, eventual în 
cadrul orelor de dirigenţie, în care 
foarte adesea temele sint bonole. 


Radu Marinescu 
clasa a XII-a H, Liceul Matei Basarab 


Pentru ca publicul de miine să de- 
páseascá actualul nivel destul de ne- 
satisfăcător, studierea cinematogra- 
fiei în școală constituie o măsură im- 
perioasă care, aplicată, ar lărgi foar- 
te mult sfera de influență a celei de-a 
şaptea arte, 

Dan Tolciu 


clasa a Xl-a D, Liceul Matei Basarab 


Sînt pentru introducerea învăță- 
mîntului cinematografic ca obiect 
de studiu în ultimele două clase de 
liceu, deși ar fi mai bine chiar de la 
începutul liceului. Și consider că 
urmările nu pot fi decit pozitive: 
1) cinematograful va beneficia de un 
public instruit, documentat care va 
sti sá deosebeascá valoarea de non- 
valoare; 2) DDF-ul nu s-ar mai piin- 
ge de „nerentabilitatea“ filmului de 
artă şi deci n-ar mai avea cum să-și 
justifice importarea unor. pelicule 
sub-mediocre; 3) poate că astfel, 
într-un viitor mai apropiat sau înde- 
părtat, s-ar ajunge la mult viscta 
coincidență .de opinii între critică şi 
spectator, 

Bogdan Ghita-Ulmu 


clasa a Xll-a Liceul 32 


O materie specială care să se nu- 
mească „Istoria cinematografului” ar 
fi prea mult. Dar o materie care să 
facă paralela dintre dezvoltarea ce- 
lorlalte arte şi cea a filmului ar fi bine- 
venită. Si, subliniez, nu numai tla 
clasele umaniste, unde, de exemplu, se 
predă si literatura universală, cisi 
la cei de la real, mai lipsiti de aceste 
gre foarte frumoase și instructive. 


" Ecaterina Varga 
clasa a XI A „liceul |. L. Caragicle 


14 


PON 
did că 
ooa MEAE i ow 


nri 


24 
Y 


bits. 


să tA 


VA AA, 


Ba 


tribuna 
cinefilului 


„Există în 
viața de 
toate zilele 
4 oamenilor, 
o multime 
de drame 
personale, 
de gust 
(literar) 
mai mult 
Sau 

mai puțin 
îndoielnic. 


& 
Oare 


toți aceşti 
oameni 

af lind 
,valoarea 
obiectivă“ 

a suferinţei lor 
ar suferi 
în felul 
acesta 

mai puțin?“ 
ne întreabă 
ing. Dorina 
Ungur 
(Oradea) 


12 


Singurătatea „problemă mir 


vă place 
mi 


f 


..Egoismul — „o mică nefericire"? 


„Tinerețea „un fleac de prost gust"? 


devine uneori o 


chestiune personală 


Intrebárile 
Dorinei Ungur 


e deosebit de interesant modul în care s 
i spectatorii in discuţiile despre 
inile revistei d-voastră. Interesant $i instruc- 
i ales, Citind mereu păreri mai mult sau 
mai puţin contradictorii la rubrica „Pro si contra", 
nu se pc ultă vreme tentaţiei de-a 
te pron favoarea unuia sau altuia dintre 
„purtătorii de păreri“ autorizaţi. 
Firește, se poate ca un film care pare unora o 
„reușită”, altora să le apară complet nereușit; 
se discută). Vorbesc de spec- 
tatorii obișnuiți și de părerile lor, nu de cronicarii 
de profesie, care au totuși anumite „puncte fixe" 
în aprec 


filmelor „mari* 


se 


(doar gusturile nu 


care, in privinta 
| căzut totuşi d cord. t! au 
oarecum obligatia de a fi obiectivi sa 


5 
Atit timp cit dorinta aceasta de 

ntativ ,savantá" situaţia e 
| număr al revistei „Cinema“ (nr. J 
de pildă cele două cronici pro si contra 


n contra si pro) ale Ninei Cassian 5 

lánoiu despre „Vă place Brahms m 

sá và spun, a apárut ceva ciudat in mo re 

e p problema, ceva ^ m-a j ȘI 

pentru că e vorba de un fenomen repetat și în 

alte cr de acest fel, o să încerc să-l explic 
(să mă explic) 

Mie îmi place Brahms (ca să încep în felul 

cronicilor). Mi-a plăcut si filmul, îmi place și 


Francoise Sagan, dar... nu-mi place tonul Ninei 
Cassian. Și asta nu numai pentru că mie mi-a 
plăcut filmul, dar stilul acesta, malitia aceasta si 
întreaga manieră de prezentare a subiectului 
mi se par mijloace mult prea facile (ieftine) 
anula valoarea oricărui film sau a oricăre 
opere literare, fie ea și de talia unui „Ham 
sau „Război şi pace“ (ca opere literare) dar mi 
a unui „minor“, „mediocru“ „Vă place Brahms?". 
Cu atit mai mult cu cit nu se punea problema 
valorii literare, ci a valorii unui film, realizat după 

carte „oarecare“ (dacă vreţi); dar așa qum exi 
o mulțime de valori autentice pe plan literar, 
care au ,esuat" la transpunerea pe ecran, de ce 
nu s-ar putea presupune și un fenomen invers? 

Frangoise Sagan nu are geniu. Bun. Romanele ei 
sînt „mediocre“, mondene, superficiale, nu lipsite 
de oarecare nuantare psihologică... etc. Ei si? 
Poate cá profunzimea cerută in analiza personaje- 
lor create, cerutá de literaturá, poate fi pe ecran 
foarte usor compensatá de jocul actorilor (in 
definitiv, n-as crede cá scenariile care stau la baza 
|,paranteze" adevărate portrete 


că 


filmelor cuprin 
psiholog 


ta, tonul arborat pare o i 
i emoţii prin argume 


2 , cá reușește să spună exact 
ceea ce şi-a propus, reuşeşte : ransmită o emoție 


autentică spectatorilor, u este puţin 
ucru (chiar dacă „profi probleme 
ise devine pas e litátii sau de 


Si atunci? 
"ti la film 
t de profunde, 


din moment ce 


nei intel 


vulnerabil (ace 


e 


Mănoiu) 
i avea disecarea 
tori, scenariu, 
(Tocmai cu 


a 


nu-l găsi.) 

ă ne fie rușine de propriile noastre emoţii? 

i nu sînt legalizate de critică? Pentru că 
ținute de suficiente motive estetice? 


n 


Sagan nu are geniu? 


dar existá in ,viata de toate zilele" a 
oamenilor o multime de drame personale, de un 
gust (literar) mai mult sau mai puţin îndoielnic, 
(chiar la persoanele cu un desávirsit gust artistic) 
și totuși cred că nimeni nu se îndoiește de autenti- 
citatea suferinței pe care ele o generează. Si 
atunci? Dacă acestor oameni care se mai sinucid 
din drag e, acestor mame sau soții inselate în 
modul mai banal (și ieftin), acestor părinți 
sacrificați la modul ,,melodramá" de copiii lor, li 
se spune, în momentul în care își trăiesc toate 
aceste „mici nefericiri" (?!) ale „micului lor univers 
pe care-l consumă și care-i consumă“, că toate 


- sau drame „minore“, „mediocre“, etc. (chiar. dacă 
ei înşişi îşi dau seama de valoarea „discutabilă” 
a lor). Și nici o „educaţie“ pe această linie nu o să 
le poată imprima „o altă suferință de cea mai bună 
calitate“. De aceea, aș zice eu, această Françoise 
Sagan, chiar dacă nu are un geniu „oficial“ și suferă 
de lipsă de profunzime, în schimb, în mod sigur, 
e genială în găsirea punctelor vulnerabile „de 
toate zilele”, ale omului trăind în vremea noastră, 
în aceste decenii ale secolului XX, în care oamenii 
suferă mai puţin de foame, boli și războaie, si 
mai mult de singurătate, bătrineţe, frig interior, 
lipsă de înţelegere (probleme „minore“, dar ce 


poţi să le faci?)"... 
Ing. Dorina UNGUR 
] Oradea 
N.R. Cealaltă parte a scrisorii d-voastră — foarte 
substanțială, de altfel — ne vom permite.s-o publicăm 
într-unul din numerele - viitoare. 


Răspunsul 
Ninei Casslan 


r 


Dorina Ungur, o cititoare din Oradea, îmi 
adresează într-o corespondență o sumedenie de 
reproșuri cu privire la cronica pe care am semnat-o 
la „Vă place Brahms?" 

Nu vreau să-mi reargumentez părerea despre 
film, ci doar să mă refer la unele pasaje ale scri- 
sorii, pe care, de altfel, am citit-o cu plăcere și 
interes, pentru tonul ei pătimaş, pentru pledoaria 
ei plină de vervă. 

„În cronica de care vorbesc (a mea, n.a.) ceea ce 
m-a supărat mai mult a fost convingerea mea 


ecourile | 
cinefililor 


„Aveam nevoie de basmele lui Lelouch!" 


Scuzati-má cá mă opresc la un capitol atit 
de comentat si răscomentat, la un capitol 
pentru care s-au tocit atitea creioane, s-a 
vărsat atita cerneală, s-au încruntat atitea 
frunti, s-a consumat atîta hîrtie si peste care 
într-un ungher din memoria mea, unde stătea 
scris „Lelouch”, de ce n-aş spune-o, începuse 
să se depoziteze puţin praf. . 

M-a determinat să ancorez în acest port 
uitat corespondentul dvs. si colegul meu de la 
Universitate, Dan Ozeranski, care afirmîndu-și 
totala adeziune (,, Cinema", nr. 12/1969) pentru 
Lelouch, mi-a aruncat indirect mănușa. 

Dacă scriu aceste rînduri nu înseamnă că 
vreau să-l determin pe Dan Ozeranski să pri- 
mească ceea ce-i spun eu despre arta lui 
Lelouch. Nu, Doamne fereste! Nu, pentru cá 
acest „caz Lelouch", cred eu, nu se situează la 
extreme, nu este nici foarte sus nici foarte 
jos. El se află între. Si dacă încerci să escaladezi 
muntele și să ajungi pe culmile lui, pe undeva, 
pe la mijloc, îl intilnesti și pe domnul Lelouch, 
cu basmele lui pentru oameni mari, cu care 
reușește să-i amăgească pe unii și să-i mintă 
frumos si să le spună că muntele s-a terminat. 

Tu nu-l crezi, dar el insistă şi începe să-ți 
arate niște poze colorate frumos şi tu te uiţi 
la ele și iti plac pentru că domnul Lelouch 
este un fotograf de prima mînă. El n-are treabă 
cu amatorismul (N.B am spus fotograf). 

Fără îndoială cá mai întîi i-a arătat lui Dan 
Ozeranski pozele cu cursa auto ca să-i ia ochii. 
Şi i-a arătat și i-a prea arătat. Pentru că domnul 
Lelouch știe să pună punctul pe i. Ştie că asta-i 
o momeală formidabilă. L-a pus apoi pe el, pe 
Făt-Frumos, să cîştige cursa asta nebună, 
pentru că binele trebuie să iasă învingător și 
să nu se supere nici lleana Cosînzeana, pentru 
că ea este suflet gingaș și impresionabil. Si 
happy-end. 


nu mi-am anulat niciodată o emoție prin argu- 
mente, dar am cáutat mereu (cu mai mult sau mai 
puțin succes) să-mi argumentez emoția pentru a o 
face si mai acută. Aceasta însă, orice s-ar zice, este 
o simplă confidentá, Mai demnă de discuţie mi se 
pare argumentarea pe care corespondenta noastră 
o propune pentru a dovedi că „Vă place Brahms?” 
este un film bun. 

„Bine, dar există în „viața de toate zilele” a 
oamenilor o mulțime de drame personale, de un 
gust (literar) mai mult sau mai puțin îndoielnic 
(chiar la persoanele cu un desăvirșit gust artistic)... 
Dacă acestor oameni... li se spune... că toate aces- 
tea sînt niște fleacuri de prost gust, ar suferi în 
felul acesta mai puțin?" 

Stimată Dorina Ungur, dar noi n-am comentat 
drama unei femei ingelate — aplicîndu-i epitete 
estetice — ci un film despre această dramă, adică 
un produs artistic cu o organizare a lui, cu legile 
lui, cu obligațiile lui estetice (in care intră fără 
îndoială și confruntarea cu viața, dar numai ca o 
componentă a analizei); a lua un film (sau oricare 
alt fapt artistic) drept o reproducere fotografică 
a vieţii — si a-l califica din acest punct de vedere, 
înseamnă a nega rolul artei*). Mie mi s-a părut că 
în „Vă place Brahms?" drama este estompată, 
expediată (dacă Ingrid Bergman sau oricare altă 
femeie ar fi venit la mine, în realitate, să-mi ceară 
un sfat în durere, vă asigur cá n-aș fi ironizat-o!) 


* După cum un atentat similar ar fi confundarea unui sen- 
timent cu o operă de artă, 


l-a arătat apoi pozele cu Africa și a lovit la 
ţintă. Ce şi-o fi zis vicleanul domn Lelouch: 
Coasta de Azur s-a mai făcut, St. Tropez — 
s-a mai făcut, dar Africa, Africa e „boom“. 

Și „magicianul gingaș, elastic, cu bagheta lui 
fermecată“ l-a vrájit intr-atita pe Dan Oze- 
ranski încît el, deși își dă seama că „euforia 
coloristică a lui Lelouch 'estompează reali- 
tatea“, începe să se automintá și să-și spună că 
„ea devine cu mult mai suportabilá(!?) “și 
Lelouch ne-o apropie (!?)", Și nu mai vede cá 
Lelouch a acoperit cu sclipici banalul și uritul, 
adică a uzat de toate gătelile și de toate dresu- 
rile pentru a-și farda melodrama ridată si 
bătrînă și veche de cînd lumea. 

mi place cá Ozeranski observă nuanţa de 
„nenatural”, dar — scrie dinsul —- „avem 
nevoie de basme“. Nu știu dacă. Nu știu dacă 
în viața noastră cea de toate zilele trebuie să 
ne mintim. 

Şi nu $tiu: de ce, poate gresesc, dar în pro- 
blema cu cîrcotașii eu optez pentru dimpotrivă. 
Nu e .cîrcotaș cel ce refractă minciuna, ci cel 
care-o reflectă. 3 

VERUSHA 


Bucuresti 


„Antonioni întreabă, nu dă răspunsuri...“ 


În articolul Doinei Popescu („Sfidarea din 
„Deșertul roşu“, „Cinema“ nr. 11/69) există 
o întrebare: „Ne-a convins filmul că eroina 
este o victimă a hiperindustrializării, a vieţii 
moderne?" La care răspunsul domniei sale 
este un categoric nu. Dar: a vrut oare Anto- 
nioni să ne convingă — căci așa ar dori autoa- 
rea = că eroina este o victimă a vieții moderne? 
Nu. Nu, pentru că Antonioni, cineastul care 
pune cele mai pătrunzătoare, cele mai chinui- 
toare întrebări, întrebări la care nu se poate 
în nici un caz răspunde prin da sau nu — nu a 
căutat niciodată să ne convingă. Si aceasta 
pentru că. nu poti convinge punînd întrebări 
care nu au răspuns concret. Antonioni trăiește, 
vede și apoi întreabă: de ce? pentru ce? 
e bine? oare cum e bine? e frumos? — după 
care tot el, pentru a ne ajuta să răspundem, 
ne mai întreabă: De ce trăieşti? Cum trăiești? 
Pentru ce trăiești? La sfîrșit, el pleacă spunîn= 
du-ti: acestea sînt întrebările pe care le-am 
găsit eu, dar nu știu să vă răspund la ele şi-mi 
pare rău. Antonioni nu.ne convinge deci, si 
poate de aceea îMașteptăm mereu cu frică si 


S ti F. cá nu 
si “suferă. de z ro 
mod siaur, e genială în gà T lor vu 
bile „de toate zilele“ ale omului tr 
noastră... în care oamenii suferă 
foame, boli și războaie, și mai mult de singurăta 
bátrinete, frig interior, lipsă de înţelegere (pro- 
bleme „minore“, dar ce poti să le facit)". 

Nu, problemele acestea nu sînt minore, ci funda- 
mentale. Minoră este arta Frangoisei Sagan în 
tratarea acestor probleme cărora mari scriitori 
ca Beckett, Camus, Kafka, sau în film, Antonioni, 
le-au dat acuitatea și dimensiunea gravă pe care o 
impun si o merită. Dar, încă odată, dvs. aveţi tot 
dreptul să o admirati pe Francoise Sagan (nu 
sinteti singura), argumentatia dvs. (para literară) 
insá, nu má convinge. 

A cere artei numai ,mostre de viatá", mi se 
pore extrem de puțin. În felul acesta, jumătate, 
ba ce zic eu, trei sferturi din marea poezie a lumii 
ar fi anulată. ` : 

Chiar pentru tinára artă cinematografică, chiar 
pentru numeroasa ei producţie în care predomină 
narațiunea unor fapte de viață, pretențiile dvs. 
mi se par prea mărunte. : 

Oricum, multe din părerile pe care le formulati 
cu privire la procesul de formare a gustului și a 
criteriilor sînt interesante si ar merita să figureze 
la rubrica „Curier“, *3 


Dar.vá rog din suflet: combateti-i cu aceeași | 


vehementá pe criticii care vă displac, dovediti 
subrezenia afirmatiilor lor, sau. incoherenta, sau 
lipsa de logicá, sau platitudinea stilului — dar nu-i 
mai invinovátiti de ,nesinceritate", în primul 
rînd pentru cá sinceritatea nu coincide cu adevărul 
(că, deci, e vorba de o trăsătură etică, si nu de una 
care decide valoarea stiintificá sau artisticá a unei 
lucrări) si, în al doilea rînd, pentru că nimeni nu 
are aparatajul radiologic necesar întru sondarea 
unei anatomii invizibile, ca să-și permită atit. de 


drastice diagnostice, ; 
Nina CASSIAN 


* 


cù durere, în același timp... Autoarea articolu- 
lui spune: „Muncește, muncește si te vei face 
bine"; Oare munca să însemne totul? E adevărat 
că munca înseamnă mult, foarte mult, dar... 
De la „Deșertul roșu” pleci trist, foarte dezamă- 
git, dar în orice caz ușurat sufletește ca după 


o spovedanie.“ 
Constantin BOAC 
student, Intr. Graiului nr. 5 
Bucureşti 


„Studii superioare...!" 


Referitor- la articolul profesoarei Doina 
Popescu sînt de părere cá: 1) Pentru meditații 
filozofice în care te poti ,, pierde", nu-ţi trebuie 
„studii“ superioare“. Această. ,pierdere" este 
individuală și depinde de materia cenușie a 
fiecărui om în parte, cu și fără studii supe- 
rioare.. 2) Merită ca şi despre cazuri patologice 
să se facă filme, cazurile patologice existind si 
ele în viața omenească, Din păcate, ele -rămîn 
neintelese majorititii oamenilor, fie ei cu sau 
fără studii superioare. 3) Filmele „cu probleme 
nerezolvate“ sînt un apel la materia cenușie a 
spectatorului si ajută la educarea a ceea ce 
numim gîndire. 4) În secolul XX toţi oamenii 
— mai ales intelectualii adevárdti — suferă 
-psihic din. cauza „hiperindustrializării. vieţii şi 
a ritmului ei rapid”. Sistemul nervos nu e 
confecționat, din păcate, dintr-o combinaţie 
de elastic cu oțel. Totul este individual si pato- 
logia ar trebui tratatá tot individual, ceea ce 
(iar din păcate) se întîmplă foarte rar — din 
nestire, din indiferenţă, din plafonare? În 
sfîrșit, pentru un intelectual adevărat, serviciul 
și familia nu înseamnă totuși deplina împlinire 


a vieții. 
Anne KLOESS 
4 asist. med., Str. Panette 23 
> : Sibiu 


Posta tribunii cinefilului 


DAN PLÁIESU — Dorohoi: Sincer vorbind, 
nu aveţi dreptate. Din nimic nu reiesea că 
autorul articolului pe care-l criticati (lacob 
Macarov — „Westernuri cu: oameni îmbrăcaţi 
în cow-boy“, „Cinema“ nr. 10/69) ar fi avut 
pretenția că el deține adevărul absolut în ce 

“privește westernurile italiene. Nu vedem nici 
inconsecventele acelui articol. Dar ne pare 
bine că articolul v-a enervat. Enervaţi-vă în 
continuare și mai scrieti-ne. 


T 
| ey" 


nme ii aa d 
Si verisoara din cimpina 


MOTTO: 


— Cică, în 1936, America o să se scufunde — a început unul. 

— Itt #—a plescăit celălait din limbă — nu mai spune! 

— Daa... scrie la ziar că se scufundă. 

— În 1936 : 

— Da, aja cicá, in 1936... 
(GEO BOGZA, 


— Do’ si el... 

— Ce el, dragă? Eal.. E! n-avea nici o vind, 
De ea... femeie bogată, ce casă avec, cu copil. 
— Copilul era foarte drăguţ... 
— Toţi copiii sint dráguti... 
fuge după un vagabond... 

timpită.., 
— Era la început, nu se lanscse. 
— Cine? 
— Eo, Jan Moro. Cind esti la început, joci orice... 
—O tímpitá! La -urmă, începe să strige. Poţi 
să-mi spui de ce? 


Femeie măritată, 
Ce-o fi găsit la el? O 


e i RIN a. 


Am ajuns să fim veci- 
ni de bloc cu Jean-Paul 


Belmondo... 


aM SS o — aJ 


— Păi, era Belmondo... 

— $i ce docó era Belmondo? 

— Las' că si el era un caraghios. Și el era la 
Început... N-ai văzut că nici nu-și lăsose perciuni? 
Era tuns normal... 

— Am văzut, dar nu despre asta discut. De ce a 
început să strige? În orice film e un motiv. Eu cind 
strig la Tutu, am un motiv: , 

— Motive... motive se gásesc... 

— Păi, aici, de ce nu le dă? 

— Film modern... 

— Lasá-má dragă, că am văzut suficiente filme 
moderne... Ce e modern că ea începe să urle, el o 
lasă în plata domnului si bărbat-su vine s-o ia cu 
moșina ? 

— Aveo mașină frumoasă. 

— Parcă masa din sufragerie nu era frumoasă, 
Aveo o coasă — un palat. 

— O nebună. 

— De ce nebună? Am văzut filme cu nebune, şi 
n-om zis nimic, În „Dor nestins“, ea nu era nebună 
după el? Și om spus ceva? Asta era o timpită.., 

— Eu am avut așa o verișoară la Cimpina... 
Fugea noaptea la gară. 

— După cine? 

— După tren. 

— A, după tren, înțeleg! 

— Nimeni n-o înțelegea! 

— Ba nu, avea o obsesie... O fi avut ceva cu 
trenuri în copilărie, si rămăsese obsedată... Un 
viol, un accident, o pocnitură. N-ai văzut într-o 
seară, un tren...? E bazat tot pe obsesie. 

— E bun? 


14 


— Tot modern, dar se înțelege. Iv Montan si 
Anuc Eme. 

— N-am avut timp să-l prind. Două pină la 
Kogălniceanu !... Bărbatu-meu a fost prins în 
fiecare seară... 

— l-ar fi prins bine... 

— Ce? 

— Asta, într-o seară un tren. Ar fi văzut că nici 
un bărbat nu poate scăpa de o femeie... 

— Poa'să vadă o mie de filme, tot n-o să priceopó... 

— Eu lui Țuțu i le explic. 

— Și eu îi explic tot. Am ajuns să-i explic „Răz- 
bundtorii"... Nu pricepe nici un film polițist; cum 
se încurcă intriga — se pierde. 

— Si eu am observat că femeile înțeleg mai 
bine srailărurile, De ce? 


RETE Vm re CTETUR ONU MES DESEE. 


Claudia Cardinale ne 


e colegă de birou în 
fiecare zi... 


SES eR te cx ro DECE PN 


— Eu zic mereu în casă că bărbaţii noștri nu 
mai ştiu ce e aia gangster, 

— Adicá ar trebui sá fim fericite... 

— Nu merg pină acolo, dar știu ce am avut cu 
el după „Denunțătorul!” si ,, Samuraiul"... N-a înțeles 
chestii elementare. 

— În generat, ce-i cu Delon și Belmondo, am 
observat, bărbaţii nu înţeleg... 

— Se prefac. 

— Nu cred că-i așa simplu... 

— Nişte copii! 

— Ce copii, după 10 ani de căsnicie? Pur si 
simplu, ne disprețuiesc. 

— Adică... 

— Adică își închipuie că sintem moarte după 
Delon, ca orice manichiuristă... 

— Parcă farmacistele... 

— Țuțu e sănătos tun. Nu stie ce-i aia farmacie... 
Poa'să iasă cu migrenă de la ,Blow-up". 

— Tie cum ţi s-a părut? i 

— Nu ţi-am spus?,.. Nu e rău, deși putea fi mai 
atent la suspans. 

— Stii că Antonioni nu e un maistru al suspansului. 

— În general italienii... 

— Parcă francezii... 

— Francezii vor să fie ddai: Nu vezi că fac 
tot timpul coproductii? 

— Tot omericanii, săracii, apără cinematograful, 
Chiar un film american.. 


„O DISCUȚIE DESPRE AMERICA"). 


— Au actori! 

— Nu-s numai actorii... 

— $i regizorii... 

— Lasá regizorii; au tradiţie. 

— Da, dar sint.prea violenti. 

— Ce-i aia violenti? Asta-i viata.., la noi în bloc, 
la patru, ea a tras în el cu pușca lui de vinătoare 
pentru că n-a vrut să scoată bani de la cec. 

. —La omorit? 


— Nu contează, discutam de violență... Filmul 
nu poate face abstracție. 
— Parcă italienii cu toată sărăcia lor.., Coboriţi 


la prima? 
— M-am săturat de sărăcia lor. 


— Și ei s-au săturat, Nu vezi cum a murit-neoa : 
realismul? 


— Eu am una la servici, exact Claudia Cardinale, 
— Stii că are un copil din flori? 

— Parc-am citit undeva... 

— Și-n Italia, cu catolicismul... 


— Los'có n-o pling, Și-a cumpărat acum un 
briliant... 


O e Pe E eee erp D Rn 
„dar la Cinematecá fil- 
mele ni se par fapte di- 
verse din „Informaţia“ 

| opea De PE Ku Sa O e ee 


— O confunzi cu Liz Teilor. 
— Totdeauna le-am confundat... 
— E, cum se poate? N-ai nici o bază,., 


— Mă rog, pentru mine mai importantă e chestia! 
cu copilul... 


— E de înțeles. Singurătatea face ravagii, Trebuie 
să gi un punct de reper. Eu văd la soacrá-meqa.,, 

— Nu ştii ce e săptămina viitoare? 

— Mi se pare că tot un francez... 

— Din ce an? 

— Acum si din ce an... 

— Nu, cá si ei au avut o perioadă... 

— Perioada e perioadă, prezentul e prezent... 

— Indiferent, tot nu le vedem la timp... 

— Dacă cineva o să-mi explice de ce trebuie să 
vedem filmele cu [0 ani íntírziere... 

— E ca şi cum ne-am îmbrăca exact ca acum 
10 ani. 

— Știu precis că la dedefe sint numai bărbați... 
N-ai să-mi spui că sînt copii | 

Ca un hot odios, ca un personaj ticălos şi gata 
la crimă și iertare sublimă — am urmărit aceste 
două doamne dela Cinematecă, pe jos, în troleibuz 
pînă pe o strádutá ascunsă lîngă Cișmigiu, 


Radu. COSASU 


În tensiunea care se creează 
spontan, în sala de cinema- 
tograf, în timp ce pe ecran 
se desfășoară filmul, sau în 
frazele auzite după ce s-a 
aprins lumina deasupra mulţimii, se 
întîlnesc reacţii în care putem citi 
limpede: cum și ce simte spectatorul, 
cum şi ce gîndeşte el. Citeodată aceste 
reacții ne aruncă, dintr-odată, într-o 
nedumerire care ne obligă să regîndim 
de la capăt ceea ce ni se părea clarificat 
şi cristalizat în psihologia publicului. 


Să știi să primeşti durerea... 


leseam de la „Urmărirea“. Vizionarea 
se desfásurase încordat, cu unii timpi 
de indiferență în momentele de pregă- 
tire a conflictului dar cu stări de intensă 
înfiorare provocate de scenele de 
violență — miezul filmului, partea lui 
de adevăr cutremurător, încărcat de 
spaime. Am simţit, în toate aceste 
episoade, în care fantezia acuzatoare a 
lui Arthur Penn crea masacre dureroase, 
prefăcînd isteria colectivă, monstruoasă, 
în ritual al schingiuirii, cum sala îngheață. 
Trecea, peste rîndurile de spectatori, 
o pală de spaimă pe care nu se putea să 
nu o simţi cu toată fiinţa. 

Filmul părea să-și atingă ţinta, căci 
toate exploziile lui de cruzime spărgeau 
convenţia povestirii. Văzîndu-l pe super- 
bul Marlon Brando, înecat literalmente 


publicul 


„Linişte şi strigăt": contoct direct 
în spume de sînge, desfigurat, măcelărit 
de un grup de oameni fricoși şi mult mai 
slabi decît el; văzînd cum yn întreg 
oraș se aduna în jurul cimitirului de 
mașini în care se ascundea urmăritul şi 
cum, cu strigăte vesele şi glume, ca la 
o kermeză, mulţimea incendia ultimul 
refugiu al evadatului; văzînd cum 
gloantele izbucneau din revolver, la 
sfîrşit, şi cum crima inutilă, absurdă, 
provoca o ultimă revărsare de violență, 
din partea omului drept, a cărui deznă- 
dejde devenea la rindul ei dementă 
cruzime — văzînd toate acestea nu se 
putea să nu te gîndeșşti la tot ce înseamnă 
violenta pentru America, la fraţii 
Kennedy, la Convenţia din Chicago. 
Filmul nu mai era interesant ca film, 
ca poveste gîndită si lucrată într-un 
fel sau altul; el devenea mărturie păti- 
mașă, strigăt care cere ajutor. Şi acest 
puternic strigăt făgăduia să rămînă încă 


viu în suflet multă vreme după stingerea 
ecranului. Dar ce spuneau oamenii, 


părăsind sala? Spuneau că Jane Fonda e 
drăguță şi seamănă cu tatăl ei; comen- 
tau cutare gest îndrăzneț și pervers al 
altei eroine; comparau între ele actri- 
tele. Abia terminată proiecția, reacţia 
puternică, organică de dezgust, pe care 
o provocase confruntarea cu violenţa 
și în numele căreia a fost creat filmul, 
se stinsese, Spectatorul reintrase în 
obisnuintá. Uitase realitatea cruzimii 
revelatá de film si se intorsese automat 
la micile deprinderi de can-can cinema- 
tografic, cu care își alimentează de 
multá vreme curiozitatea. Mecanismul 
máruntelor preocupári de acest soi era 
mai puternic chiar decît emoția ascuţită 
trăită cu cîteva minute înainte. Oamenii 
fugeau de această emoție — destul de 
puțin confortabilă dar necesară, curată, 
plină de frumusețea suferinţei pentru 
nedreptate, pentru că ea îi obliga să 
gindeascá la lucruri neplăcute. Obisnuin- 
ta evaziunii, antrenată atîta vreme și 
cu atîta încăpăținare de vechiul cinema- 


moartea. 


cu spaima, du 


tograf, le venea în ajutor spectatorilor 
care voiau „să uite": o alunecare de 
atenţie era destul pentru a trece de la 
ceea ce fusese dur şi adevărat în film 
la micile lui amănunte picante. Un 
moment însemnat în educarea spiri- 
tuală a unui bun cunoscător de artă 
este si momentul în care omul — cititor, 
privitor, ascultător — învaţă să accepte 
durerea, încordarea, spaima şi dezgus- 
tul, ca încercări fárá de care cunoaste- 
rea, descoperirea artistică nu poate 
avea loc. 


„„„și să treci dincolo de ea 


„Urmărirea“ este încă un film destul 
de obişnuit, destul de asemănător cu 
ceea ce știm noi de foarte multă vreme 
că este cinematograful şi de aceea 
suferinţa pe care o caută și o aduce el 


rămîne — în ciuda neasteptatelor sfisieri 
prin care Penn o dezvăluie — destul de 
cuminte învelită în ambalajul liniştitor 


al frumuseţilor standardizate. Dar fil- 
mele care rup toate aceste convenții 
de fals echilibru — filmele pentru care 
nu există o Jane Fonda, si nici 
de petrecere pline de duble- înţelesuri 

au altă legătură cu spectatorul. Se 
întîmplă chiar ca spectatorul să nu 
izbutească să se apropie de ele, tocmai 
pentru că refugiile oferite de producția 
curentă, comoditátii sale, efectele lătu- 


ccone 


ralnice, care destind  incordarea și 
diluează suferința, îi lipsesc. 
lată, de pildă, filmele lui Miklos 


Jancso: de curînd „Strigăt si linişte“ 
— proiectat în cîteva proiecţii în fata 
unor săli destul de goale — înainte 
„Roșii si albii” si „Sărmanii flăcăi“. 
Aici, între durere, groază, umilinţă si 
noi nu este așezat nici un tampon de 
vatá, Suferinta, spaima și moartea ne 
stau în față, despuiate, de o simplitate 
înfiorătoare în micile gesturi. inselátor 
de firești şi de calme care le îmbracă; 
ele ne sînt aduse de cineastul maghiar 
atit de aproape încît putem crede în 
unele scene că, dacă am întinde mîinile 
spre ecran, am atinge chipurile înghe- 


tate, răvășite, ale oamenilor măcinaţi 
de chinuri aşa cum, în „Linişte si 
strigăt“, ţăranii supravegheați de poliție 
pipăie cu mîna fețele morților de curînd 
împușcați. Multi spectatori de film 
refuză contactul acesta rece, cutremură- 
tor; dar aceia care știu să primească o 
asemenea imagine a durerii, ştiu într-ade- 
văr să simtă filmul ca artă, ca mod el 
legăturii cu viața, al cunoașterii. Pentru 
că spiritul omului are nevoie de sufe- 
rintá. Nu este adevărat că avem nevoie 
doar de destindere, de bucuriile gra- 
tioase și fără consistență numite, de 
obicei, divertisment (distracţie) sau de 
visuri consolatoare. Cînd sîntem copii, 
ne lovește, cîteodată, oadiere de tristețe 
fără cauză, difuză; atunci ne închipuim 


cum va fi cînd vom muri, ne vedem 
acoperiți de mormanele de flori ale 
cortegiului funebru și ne jioșăm 
gîndindu-ne la lacrimile pe care o să 
le peste noi mama. De stă 
imaginară proiecție în durere nu ne 


eliberăm, de fapt, niciodată. Numai că, 
în artă, unii rămîn toată vi: ) 
viziunilor dulci şi legánate 
muzică si sicriu scinteiet 

- $i aceștia sînt marii a 
dramă — în timp ce alții învaţă să des- 
copere experienţa spirituală a durerilor 
adevărate. Pe aceștia îi 


infernurile reale sau e a 
pătruns în istoria creației sub semnul 
tragicului — de la războiul Troiei şi 

i 


ospetele de singe ale Atrizilor, pînă la 
coborirea dantescá in bolgii si la zgomo- 
toasele inclestári elizabethiene incheiate 
cu mormane de morti si, mai depa 
pînă la ziua de astăzi, la acele 
îmbrăcate în carnea r 
rite în lagăre de exterminare, 

şi execuții ale lumii contemporane. 


De ce avem nevoie de suferințele 
acestea tăioase, neiertătoare? Pentru 
că numai prin și dincolo de suprema 


durere putem trăi o anume înţelegere 
globală a vieții omului. Grecii vechi 
văzut în ea suprema înălțare si 
numit-o katharsis. 


au 
su 


Ana Maria NARTI 


15 


cinemateca 


„Romanul 
unui 
trişor“, 

în 

sfîrşit, 
programat. 
L=) 


Nu 

avem 
cuvinte 
Ca 

să 
felicităm 
Arhiva. 


Privi miînie 


nd 


cu 


16 


răz- 


boiul („Aveam 19 oni") 


filme bune 


rintre 


Nu a fost o sugestie a mea, 
ci o simplă coincidenţă de 
păreri. Arhiva de filme a 
avut aceeași idee ca mine. 


È La cursul meu de estetică 
a filr de la Universitatea popula 
1 c mereu ca ile să 


tO 
pune ş 
utul psi 


t probabil acee 


| ei a ani 


luri tematice. Unt 


prospe 
de-a | 
nenesti 
leo p veche cit 
ct este el it e cit se 


vers. Am zis 


Ost", căci un- asemenea ci trebuie 
e istoric și etnografic, ci să axeze pe 
lumea strict actuală. Aceea ne interesează. 


Și pot spune că, abordînd această problemă, 
am putut identifica vreo patruzeci de filme 
(pune, bineînţeles) care tratează patetica, 
tulburătoarea, bátrina temă a dragostei, 
în patruzeci de feluri diferite. Se poate 
umple un an întreg de cinematecă cu acest 
singur ciclu. 

Unul din ciclurile tematice stabilite se 
intitulează: „filme reprezentative pentru 


Un principat 


avînd 
tori de ieri si de f 
tradicțtie. C 
prin ar 
tect po ibil. 
int, 


vedere o 


lu j 
ciclul: , mari a 
| cor 
L 


umea de cozi exp 
de ieri? Da. 
cmar 
ieri 


rimata ȘI 


pe 


Ba 
Actorul de 


Lucrul e 
bit interes 


rolul din 
profetic, v 


deost 
care în 
răvise, 


cutare film de 


iitorul şi intrifpase, 


leri 


lul sáu, gindurile si faptele omului de 
mai ziu, ale omului de miine ajuns acum 
omul de azi, acest actor și filmul' său 


1 
lume mai interesant 


sint tot ce poate fi p 


este anticipatia, este meritul de precursor. 


In cele două cicluri respe 
dă exemple franceze, 


germane, 
amer 


ctive Arhiva ne 


engleze 


mericane, ruse, italiene. |o Ww 
acolo (și numai -în rolur 
salităţi artistice impresion >; Clari 


>, Marilyn Monroe, Montgomery Clift, 
Moreau, Bel 


eimongco, 


H 


Knef, ba chiar si 
Guitry. 

Printre filmele prezentate, unul tratează 
sinistra şi foarte actuala problemă a 
drogării cu stupefiante. Autoarea, e 
Clark, este una din principalele personali 


no! 


táti a O e 
New / 1) 
„cine-adev tot td cit d 


documentar. 


Trei revoluţii 


€ 
ublic 
ini a 
curente mult | 
lian, noul val new-yorke 
i altele Í t 


E vorba de 
tricheur" al lui Sa 
de puține parale. 


a CO 


(în ti 


i debarcările, și mai ales apariţia 

iziunii, pentru fără nici un merit 
din partea cineaștilor, să apară filmul scurt 
și ieftin, ieftin în ambele înțelesuri ale 
cuvîntului, báneste si artisticeste. Practi- 
cantii filmului de tip televizual s-au grábit 
ca din acest pur noroc de conjuncturá sá 
facă un merit de artă. S-au intitulat pompos- 
inventatorii filmului antihollywoodian, ai 
filmului „cu bani puţini dar creier mult“, 
şi s-au botezat singuri, care cum a apucat: 


Cd, 


neverosimil 


(„Romanul unui trisor") 


neorealism, noul-val, cine-adevăr, 
verism, free-cinama ci 
Îşi ziceau „școală”, „mi; 
alte asemeni. 
ieftine, De 
mai bune, 
ciale. leftir 


Fala și -O1 


și de victorie, „defi“-ul, ,,chalenge"-ul, 
sfidarea, trîntite în obraz artei californiene, 

Or, asemenea rie fusese obținută de 
Sacha Guitry cu de înainte. Dar 


la el victoria fusese nu numai comercială 


dar s! artistică. 


A fost, mai apoi, o a doua na a fil- 
mului mut. O demonst e cá ul mut 
se poate dispensa de i turi tipărite. Că 


filmul mut eîn i mult mai 
multe cuvinte bitor. 
Dar poate cá nu stiti-ce este „Le 
d'un trichi 
al vastului 
monarhie 


roman 
j | cetàtean 
naco. Nu e o 


le fabrică în 


serie indu d. Monaco 
există istor atit de 
bizar, ca şi evistă umoris- 
tică. Nu este desi- pare ireal. 
Este real, desi pare imaginar. Din c 


Dragostea. 
O temă cu care s-ar putea 


umple un an 
de cinematecá. 


aceste existenţă 
tc ce nplá acolo 10 
traniu vice-versa: tot ce-e bizar și 
bazacon pe lume se potriveste cu st 
curios principat, o 'à altfel decît to: 
| Sacha Guitry va pr nen- 
tele in stil de film mut cu u ur 
haz, cu o finete psiholog 4 
Dar simultan, aceleași ev 
definite ecate 1 vinte, Vo 
vor sá numeascá lucru 


aprecia, critica, 
filozofic posibil, 
batjocoritor. Cuv 
se vor impleti asa cum se 


nume: 


nte $ 


comentariu si nici ,voce off", 
ea gindului, ca atunci cînd eroul 
subit intepeneste, in timp ce vorbele curg 


adică 


lara buze S 
pe care cinematograful de mai tirziu le va 
folosi cu ifos și monotonie: comentariu 
vorbit, flash back, voce off, suprimare a 
dialogului toate aceste .scule de avan- 
gardă, filmul lui Guitry le descoperă și le 
întrebuințează. 


Lucrarea lui Guitry creează un gen cinema- 
tografic nou: filmul autobiografic, unde 
autobiografia nu este procedeu literar, ci 
realmente căderi pe gînduri la persoana 
întîi... 


Pacea noilor veniţi 


In cadrul aceleiași sesiuni există și un 
ciclu de cinci filme din Republica Democrată 


Germană. Printre ele figurează şi acel 
.Mórderer unter uns" (,Ucigasii printre 


noi"), al marelui regizor Wolfgang -Staudte 
— film care a înconjurat lumea și a recoltat 
numeroase premii. De asemenea trebuie 
remarcat filmul foarte original al unui 
cineast mai tînăr, Konrad Wolf, „Ich war 
neunzehn" (, Aveam 19 ani"). 
desi formal bind, este 
documenta! despre 
etice spre Berlin, 
oiului, Pare banal, dar nu e. Căci 
există problemă mai spinoasă, măi încîlci 
mai derutantă, decit aceea a unei vaste 
prieteni! născute cea mai teribilă și 
ndreptátità ură. Ororile, cruzimile săvîr- 


zis original, 
un lung 
înaintarea trupelor 
în ultima fază a 


vo doar 


liric 


nu 


din 


site de nazişti împotriva bărbaţilor, fi 

lor, copiilor din Uniunea Sovietică depăşesc 
orice imaginaţie, Si iată acum pe ruși în 
drumul lor spre victorie, în drum spre 


capătul victoriei. Prin zeci de fapte, prin 
sute de gînduri, prin nenumărate gesturi 
soldații sovietici ne arată cum, în împreju- 
rări identice (înaintare, ofensivă militară) 
ei caută, la fiecare pas, să se poarte altfel 
decît se purtaserá ceilalți cu dingii, Nu « 
usor. In tót momentul intimpiná mirare, 
rire, má. De fiecare 


nedume 
ta de prietenie, de lungă prietenie 


neîncredere, tea 


dată ofer 


viitoare, va trebui să aleagă alte procedee, 
alte actiun 

A nai întîlnit aceeași problemă, diferit 

tratată, în splendidul film sovietic „Pace 

noului venit", precum si în cele două filme 


sul de la 


Fiecare 


Stanley Kramer: 


,Cor ) ne 


ale lui 
Nürnberg" 
din cele p 


mente dif: 


ite, dar egal de tari, urmátoarea 
ate neamurile 

ia cosmarülui 
au fost 
j complicatele 
tendinţe, e, cînd spre 
împăcare și uitare, se adună laolaltă în 
sentimentul clar și pur că toti, de ambele 
tabere, am fost vict iaşi vis urit 
și că omenirea trebuie să se insánátoseascá 
împreună, treptat. 


emotior 


it de pe 
putin 
de 


omenești au 
t 


hitleri mai victime 


si. lată 


cînd 


ce 


spre b 
p! razi 


nele acel 


D.I. SUCHIANU 


Dacă doi japonezi se salută, 


atunci unul dintre ei, 
în mod obligatoriu, 


îi datorează celuilalt respectul. 


cu mintea vagabondă. 


privind totul, nevăzind nimic. 


e ——m 


fotografiile autorului 


tezi cel mai dispretuitor suris din 
lume... (Eu l-am avut de la báiatul de 
pe bicicleta cu castronase). 

Presupun cá cea mai puternicá sur- 
priză, ca şi mie, ţi-o va rezerva extra- 
ordinarul rafinament, finetea innáscutá 
şi discretia femeii japoneze. Cele mai 
multe deprind încă din copilărie o 
excepțională artă a comportamentului, 
din servirea ceaiului învață să facă un 
adevărat ceremonial şi aproape că nu 
există fată japoneză care să nu cu- 
noască «ikebana», arta aranjării flo- 
rilor, sau riturile evantaiului, mersul pe 
«tatami» — acele covorase împletite 
din paie de orez care tapiteazá podelele 
interioarelor. 

După cum ştii, îmbrăcămintea tra- 
ditionalá a japonezei este kimonoul. 
Nu cred cá vei ajunge curind să cu- 
nosti toate amánuntele vestimentare 
despre care-ti vorbesc, poate cá nu 
vei ajunge niciodată, dar e bine să ştii 
că portul naţional japonez implică în 
alcătuirea lui un ritual deosebit de 
minuțios. Femeia japoneză îmbracă mai 
întîi un kimono subțire, din mătase, pe 
care şi-l stringe pe talie cu un «obi», 
brîu lung de patru metri, apoi îmbracă 
al doilea kimono bogat ornamentat 
cu flori, de preferinţă crizanteme, ade- 
vărate odăjdii preoțești cum am văzut 
la popii voştri, dar mult mai somp- 
tuoase şi mai lejere. Acest kimono de 
paradă are cusut pe dedesubt, în drep- 
tul pîntecelui, un semi-corset, iar la 
spate, deasupra salelor, o pernutá pă- 
trată. Mijlocul se înfăşoară din nou 
într-un alt «obi» care învăluie pernuta 
de la spate, transformind-o în nodul 
unei funde savante cu capetele lăsate 
în jos. Noi europenii ne grăbim să 
numim femeia japoneză îmbrăcată în- 
tr-un kimono, «gheişe», dar eroarea 
aceasta e plină de ridicol. Gheişa re- 
prezintă o anumită meserie dacă vrei, 
nu ceea ce te-ai grăbi să crezi. — In 
societatea japoneză, ea constituie chiar 
o categorie socială. În fine, ca să-ţi 
completezi cunoştinţele despre arta 
vestimentară a femeii japoneze, să ştii 
că mantoul scurt, care se îmbracă 
acum, în sezonul rece, peste kimono, 
se cheamă «haori» şi linia si culoarea lui 
trebuie să se armonizeze obligatoriu 
cu dominanta vestmintelor pe care le 


acoperă» 


Si ascultindu-l, iar îmi fuge gindul la 
un film, de astă dată «Femeia nisipuri- 
lor», acea tulburătoare peliculă sem- 
nată de Teshigahara Hiroshi şi care a 
trecut ca o strălucitoare rază de lumină 
cam neliniştitoare şi cam neinteleasá, 
prin cîteva săli obscure ale unor cine- 
matografe bucureştene. Ce pauper ki- 
mono, de trup istovit de truda pămin- 
tului şi a dragostei fără iubire, ce 
lume haină, abrutizată de coșmarul fur- 
tunilor de nisip, ce lecție despre liber- 
tate în cea mai cumplită dintre temnițe, 
aceea a neinduplecării oamenilor! O 
istorie bizară despre un tinăr entomo- 
log căzut prizonier într-o groapă cu 
nisip, închis de locuitorii unui sat hain 
împreună cu o vădană tînără alături de 
care, zi şi noapte, trebuia să lupte 
pentru a nu fi îngropaţi de vii. Și 
într-un loc, o scenă de oroare — tină- 
rul incitat de sat să facă dragoste cu 
femeia nisipurilor pe fundul gropii, în 
fața tururor sătenilor care veniseră ca 
la un ritual macabru, cu măști grotesti, 
ca să-i atite de sus pe cei doi cu strigăte 
sălbatice («...mai întîi un kimono sub- 


Parcă aud partitura strigătelor de luptă ale samurailor. 


tire, din mătase, strîns în talie cu un 
«obi» şi peste el alt kimono bogat 
ornamentat cu flori, de preferinţă cri- 
zanteme...»). Doamne, ce falsă e uneori 
viaţa sau arta, nu mai ştiu, căci uneori 
am impresia că realitatea însăși devine 
suprarealistă! 

Tinărul acela întemnițat în groapa 
de nisip a vrut să înjghebeze o capcană 
şi să prindă o pasăre, un corb sau asa 
ceva, şi a îngropat în nisip un hirdàu 
peste care a pus o foaie de celofan 
întinsă ca pielea unei tobe, iar deasu- 
pra a aşezat o momeală. N-a prins nici 
o pasăre, dar în zori, a găsit pe fundul 
hirdáului, apă. Si asta era pentru el o 
mare descoperire, satul acela dintre 
nisipurile miscátoare in care era tinut 
cu forta suferea cumplit de lipsa apei. 
iar el observase cá noaptea nisipul 
transpira si apa se stringea ca o sudoa- 
re pe capacul de celofan, de unde 
picura in hîrdău. Femeia s-a îmbolnă- 
vit şi sătenii care au scos-o de acolo ca 
s-o ducă la doctor au uitat o scară de 
fringhie, dar el h-a mai fugit, ci a rămas 
să-şi perfecționeze descoperirea, ca s-o 
aștepte pe femeia nisipurilor si să le 
ofere, celor care îl ţineau închis, lucrul 
care le lipsea cel mai mult. Rar am 
văzut un poem mai tulburător închinat 
esenței libertății $i totodată simplităţii, 
abnegatiei si puterii de suferință a 
femeii japoneze («să ştii că mantoul 
scurt care se îmbracă acum, în sezonul 
rece, peste kimono, se cheamă «haori» 
şi linia şi culoarea lui trebuie să se 
armonizeze obligatoriu cu dominanta 
vestimentelor pe care le acoperă»). 

De aceea, accept convenţia codului 
manierelor elegante, zicindu-mi că oa- 
menii chiar s-ar vrea comportindu-se 
exclusiv după litera lui, dar mai e si 
viața, si neprevăzutul, si suferința... 


Şi îmi ascult cu smerenie prietenul 
vorbind: 

«Bărbaţii japonezi — continuă Nerri 
— îşi îmbracă kimonourile peste o că- 
mașă de bumbac numită «yukata», dar 
tăietura vestmintelor masculine este 
caracterizată de sobrietatea unghiurilor 
drepte, de culorile închise, negru, oțel, 
maro, a căror austeritate este atenuată 
de cîteva motive geometrice cusute 
cu alb pe umeri. Încălțămintea se re- 
duce de cele mai multe ori la sandaua 
cu două baieri,ale căror capete, por- 
nind de pe laturile tălpii se împreună 
între cele două degete mari. Ciorapul 
japonez are din această cauză forma 
unei mănuși cu un singur deget, de- 
oarece locul pe unde trece baiera san- 
dalei formează în țesătură o mică des- 
pártiturá. Foarte populare sint san- 
dalele de lemn care au sub talpă două 
scîndurele transversale, înălțindu-l pe 
japonez cu cinci sau şase centimetri 
şi ritmicizîndu-i pasul cu bocăniturile 
mărunte în pereche, două pentru stin- 
gul, două pentru dreptul. Am uitat 
cum se numesc sandalele astea pe pi- 
cioroange scurte, dar îmi voi aminti 


si-ti voi spune» 

Acum, nu mai este nevoie dragul 
meu prieten să-ți amintesti, am văzut 
filmul aceluiaşi Teshigahara Hiroshi, 
«Hărţuitul» («Otoshiana»), şi am în- 
teles. Codul tău este viziunea gentle- 
manului european asupra țării lui Cio- 
Cio-San, dar viața refuză să intre ne- 
stilizată în canoanele roz ale doamnei 
Butterfly. Pot fi şi aşa cum mi-i descrii 
tu, bărbaţii japonezi, i-am văzut în- 
tocmai pe străzile Nagoiei, în kimo- 
nouri dreptunghiulare, de culoarea ote- 
lului, tropăind cu sandalele lor pe 
lîngă pereţii de sticlă si aluminiu ai 
unor clădiri ultramoderne. Dar am 
văzut şi filmul lui Kurosawa, «Barbă 
Rosie», si nu pot spune de ce, dar 
viaţa din el mi s-a părut mai autentică 
decit viaţa din viață. Asta cred că este, 
de la un moment dat, drama noastră, 
începem să vedem totul prin prisma 
transfigurărilor artistice şi metafora 
ne apare mai convingătoare ca faptul 
real. 

Şi ascultindu-te pe tine, înflăcărat 
niponolog îndrăgostit de obiectul stu- 
diului tău, îmi apar în minte «Cei 
şapte samurai», frații lui Harap-Alb 
din Tara Soarelui Răsare. 

Astăzi, samurai nu mai există, deşi 
recea lor umbră arde încă focul con- 
ştiinţelor şi cred că în temperamentul 
celui mai pașnic dintre japonezi, cultul 
vajnicilor luptători de „altă dată, inno- 
bilati de legendă, face sîngele să alerge 
mai repede. 

Săbii arcuite, lungi aproape cit un 
stat de om, mineci largi ca nişte fuste, 
teste plesuve şi smocuri căzăceşti, pași 
crácánati, trupuri cabrate, gata parcă 
pentru salturi mortale, grimase de 
groază şi răcnete guturale, cu fornăi- 
turi şi gemete din gitlej ca nechezatul 
scurt al cailor care se muşcă. Dincolo 
de trama filmului, simplă ca orice po- 
veste, dincolo de măiestria unor actori 
pe care Europa îi descoperea cu uluire, 
faptul care m-a frapat cel mai puternic 
în acest film a fost limba samurailor. 
Numai în scena luptei finale din «Hara- 
kiri», acel carnagiu de o violență unică, 
glasurile oamenilor schimbau limba în 
care mamele japoneze îşi cîntă duioşia 
şi dragostea, în armă temută, mai în- 
fiorătoare parcă decît tăișul palosului, 
mai şuierătoare ca vijiitul sabiei prin 
văzduh, mai aspră şi mai de speriat 
decit răcnetele răpitoarelor. Parcă aud 
şi acum partitura strigătelor de luptă 
a samurailor. Aşa se poate vorbi nu- 
mai în faţa morţii, din curaj si din 
spaimă față de moarte, ca si cînd însăşi 
moartea ar trebui speriată, să i se facă 
frică şi să fugă. 

Îmi făcusem după acest magnific film 
o anumită impresie despre asprimea 
japonezului şi despre limba lui. De 
aceea l-am ascultat cu interes pe prie- 
tenul meu urmindu-si dizertatia pe 
care o voi relata în numărul viitor. 


loan GRIGORESCU 
19. 


exclusivitate 


Vorbind cu 
Claudia 
Cardinale, 


am aflat 
pa: 

3 
Important 


este să nu 
te lași 
ademenit 

le complimente. 
€ 

Din clipa 

în care 
pierzi 
autocontrolul , 
poți fi 
convins 

cá 

a început 
sfîrşitul. 

e 

Cînd íncetezi 
să fü 

critic 

cu tine 
însuți, 

ceva esențial 
a murit. 


Pe Via Flaminia 
nu există nu- 
mere. Posta a- 
duce corespon- 
ta la kilome- 


7 


` 


trul 1 sau 20. 


Maşina străbătuse Piazza 
del Popolo și gonea acum pe 
această Via Flaminia — prim 
segment al șoselei naționale 
Nr. 4 ce leagă Roma de păr- 
mul Adriaticei la Ancona — 
care cu un prestigiu egal în 
eleganță, chiar dacă nu si in 
vestigii istorice, face concu- 
rentá celebrei Via Appia An- 
tica. Mașina în care mă aflam, 
a cotit în dreptul unei alei 
ce-și croia drum printre ar- 
busti în dreptul kilometru- 
lui 17. În capăt de perspectivă, 
o largă curte cu pietriș, în- 
conjurată de verdele unui 
parc, se prelungea pină în 
fata unei case parter; doar 
citeva ferestre cocoțate sub 
acoperiș trádau camerele 
mansardate. Grinzi late de 
lemn, zidărie albă alternind 
cu cărămizi aparente, peste 
care se cátára vita, tot verde. 
Casa avea mai curind aerul 
arhitecturii Europei nordice 
decit cel al Italiei meridio- 
nale. Am aflat mai tirziu că 
locuința în fața căreia mă 
găseam, fusese amenajată din 
fostele acareturi și grajdul 
unui conac din vecinătate. 

Aici locuiește Claudia Car- 
dinale. 


Un suris de copil 


Apăruse în prag, cu un 
suris de copil mirat, ascuns 
sub părul scurt, cirliontat, 
cu o privire limpede, directă, 
întrebătoare. Nu găsești ni- 
mic din aerul sofisticat care 
a construit prin atribute exte- 
rioare, somptuoase sau pro- 
vocatoare — atitea vedete. 
O expresie gravă iti confirmă, 
mai mult decit orice ti-ar 
spune Claudia Cardinale, dă- 
ruirea ei pătimașă, dar dis- 
cretă, munca stăruitoare și 
modestă, simplitatea extremă 
care au proiectat-o pe firma- 


Seriozitate... 


mentul marilor star-uri. 

Simplitatea este si prima 
impresie pe care mi-o trans- 
mite, apărută în prag într-un 
pantalon negru evazat, un 
col roulé negru și pe deasu- 
pra un ilic tot negru, pe care 
un şiret lucios negru desena 
citeva arabescuri. Doar cele 
8 inele insirate la intimplare 
pe degete și pandantivul mare, 
lucrat în fir de argint, aduc 
un accent aparte, de podoabă. 
Din prima clipă Claudia Cardi- 
nale mi-a părut exact o ima- 
gine a tinerei moderne, care 
a păstrat însă si acea fărimă 
din aerul enigmatic al femi- 
nitátii de demult. 

Mi-au venit în minte spusele 
scriitorului Alberto  Bevi- 
lacqua, care peste citeva zile 
avea să debuteze în regie, 
adaptind pentru film propriul 
său roman, «La Califfa». El 
imi argumentase de ce a ales-o 
pe Claudia Cardinale in rolul 
protagonistei: «Compoziţia 
biochimică a acestei actrițe 
exprimă foarte bine italianca 
de azi. Violentă, fără să fie 
de fapt. Blindă, fără să fie 
deloc. Directă, dar miste- 
rioasă. Deci un spirit mereu 
contradictoriu. Or , Claudia 
a pástrat in modernitatea ei 
ceva din enigmele locurilor 
unde s-a născut». 


Fără titluri de scandal 


În Tunisul natal, Claudia 
Cardinale nu dorea, pină la 
18 ani, decit să devină învă- 
tátoare, cind, în urma unui 
concurs pentru cea mai fru- 
moasă italiancă din Tunis, e 
aruncată pe orbita succesu- 
lui. Premiul călătoriei la Ve- 
netia în sezonul Mostrei cine- 
matografice nu a determi- 
nat-o să răspundă afirmativ 
avalanșei de oferte ale pro- 
ducătorilor. 

«Toată lumea aceea nevro- 
tică și exuberantă, care-mi 
promitea bogăţie și noroc, 
imi lăsase o impresie depri- 
mantă», își amintește actrița. 

Hotărită să evite să fie 


acaparată sau să devină o 
anexă a acestei lumi, Claudia 
Cardinale avea să răzbată to- 
tugi la calea lactee a cinema- 
tografului mondial. 

Producătorul Franco Cris- 
taldi a fost cel care a con- 
vins-o de două ori — să-i 
devină soție si să facă film. 
Din acea zi, ascensiunea Clau- 
diei nu a avut nimic specta- 
culos sau aventuros, ci a ur- 
mat parcă o diagramă trasată 
cu grijă de rigla de calcul. 
Aşa după cum nici viaţa ei 
intimă nu a oferit nici un 
titlu de scandal presei cine- 
matografice occidentale. Sim- 
plitatea și seriozitatea păs- 
trate în viață s-au impus si in 
cariera pe care frumuseţea 
iradiantă a Claudiei Cardi- 
nale a slujit-o din plin. 

Cu priviri de copil mare, 
cu zimbet cald și netemător, 
imi vorbește o femeie mo- 
dernă: 

«Îmi place să trăiesc astăzi, 
Cu sute de ani în urmă fe- 
meia era doar un obiect tre- 
cut în seama bărbatului. În 
vremea noastră și-a ciștigat 
egalitatea prin independență. 
În același timp nu cred că 
este în avantajul femeii să-și 
accentueze starea de egali- 
tate. Bărbatul rămine totuși 
cel puternic si femeia are 
nevoie de ocrotirea lui, fără 
de care şi-ar pierde atributul 
cel mai de pret: feminitatea. 
Numai că azi idealul femeii 
trebuie să cuprindă pe lingă 
casă, cămin, familie, copii, si 
un ideal de muncă, de afir- 
mare prin propriile ei capa- 
citáti». 

Claudia Cardinale imi vor- 
bea cu seriozitatea unei fetite 
aflatá la examen. Fardul ma- 
chiajului sau cel al falselor 
iluzii par a nu o fi atins. Mà 
intreb cum a reusit la 31 de 
ani, după 40 de roluri, după 
atitea premii $i consacrări 
într-un singur deceniu de ca- 
rieră, să-și păstreze intacte 
prospetimea, farmecul? 

«important este să nu te 
laşi ademenit nici de compli- 


mentele altora, nici de cele 
pe care ti le-ai putea face 
singur. Din clipa în care pierzi 
autocontrolul poti fi convins 
că a început sfirsitul. Cind 
nu mai poti descifra adevărul 
de complimentul gratuit, cînd 
încetezi să fii critic cu tine 
însuți, ceva esențial din pro- 
fesiunea de actor a murit». 

Începută în italiană, Clau- 
dia continuă, fără a sti prea 
bine de ce, convorbirea în 
franceză. Este de fapt prima 
ei limbă, pe care o vorbește 
cu un accent aproape pari- 
zian, deși o punctează cind și 
cind cu cite un cioé 

«Un personaj îl cunoşti 
treptat, cioé citeşti de citeva 


udR e a 


sale. li vede aproape zilnic. 
«Mă simt cea mai fericită 
cind sint cu ei, pentru că 
acasă nimeni nu mă consideră 
un star, ci doar cea mai mare 
dintre cei patru copii». 
Micul salon în care stăm de 
vorbă are acelaşi aer de că- 
min cald si ocrotitor. Mobi- 
lat cu fotolii mari îmbrăcate 
în cretonă groasă, înflorată, 
cu pereții tapetati cu un fel 
de pinzà de sac, tavanu! de 
un alb proaspăt vopsit, o 
vatră care, deși neaprinsă în 
acest început de iarnă ro- 
mană, încălzește atmosfera; 
parcă și podeaua acoperită 
toată cu clasicele vetri ita- 
liene, de o culoare galbenă- 


..Simplitate 


ori scenariul, ţi-l închipui, 
ţi-l apropii. Apoi personajul 
devine una cu tine. Eu mă 
misc, vorbesc ca el, chiar 
după ce reflectoarele s-au 
stins, cioé nu poti lăsa perso- 
najul pe platou și să iei acasă 
un altul. Un rol greu poate 
declanșa chiar un dezechilibru 
intre persoana ta şi perso- 
najul interpretat. Trăieşti o 
viață dublă. Întoarcerea zil- 
nică la realitatea ta devine 
insuportabilă. De aceea pen- 
tru un rol care mă solicită 
total, prefer să filmez în afara 
Romei. Seara să nu mă pot 
întoarce acasă. Să rămin îm- 
preună cu echipa, cu regizo- 
rul și actorii, continuind ast- 
fel existența personajului. În 
comedie e mai simplu. Perso- 
najul rămine oarecum exte- 
rior. În astfel de cazuri îmi 
place să-mi regăsesc seara 
prietenii, familia». 


Cea mai mare 


Familia a păstrat în viaţa 
acestei vedete-copil același loc 
pe care îl avea și în primii 
ani de viață. Părinţii, fratele, 
cele două surori — toti s-au 
mutat în preajma locuinței 


roșcată. Pe pereți un Utrillo 
şi alte citeva tablouri semnate 
Marie Laurencin sau Tullia 
Mattania. Chipul lui Patrick — 
fiul Claudiei — suride din 
diferite unghiuri de pe o altă 
pinză. O ladă de zestre verde 
închis, cu desene florale roșii, 
îmi amintește de lăzile tran- 
silvănene. Claudia Cardinale 
îmi spunea că a descoperit-o 
în timpul unei filmări in Si- 
cilia. 

«Mă pasionează să-mi im- 
brac casa. Acum îmi amenajez 
o locuință cu adevărat de 
țară, în Toscana, la San Gi- 
miniano. Cind nu fil u- 
treier anticarii sau ile 
vechi.» 

Reinvie din amintirile mele 
cinematografice, Angelica, 
care de mină cu Alain Delon, 
descoperea podul lui Burt 
Lancaster-Lampedusa. Să-i fi 
deschis Visconti cu filmul său 
gustul pentru această aleasă 
îndeletnicire? 


O actritá-spectatoare 


«Am făcut mult sport. Atle- 
tism, baschet, volei; sportul 
te învaţă să nu-ţi fie frică, să 
ai curaj să treci peste mo- 


C... CARDINAL 


; via flaminia, km 17 


mentele periculoase. Este 
cred un antrenament indis- 
pensabil actorului, de altfel 
ca si dansul». 

Un anume fel de curaj ii 
va trebui Claudiei Cardinale 
şi pentru rolul Califfei, popo- 
lana, spontană si inocentă din 
filmul lui Bevilacqua. 

«Califfa este o femeie în cel 
mai deplin înțeles al cuvin- 
tului. Ea semnifică revolta 
fără sfirşit, starea febrilă im- 
potriva oamenilor fără o cre- 
dintá, fără idealuri, împotriva 
inchistării şi a morţii simtu- 
rilor. Portretul Califfei în am- 
bianta socială și morală a 
unui bras din zilele noastre 
face ca el să exprime viaţa 
de azi cu pasiunile sanguine, 
cu problemele de clasă, cu 
crizele unei epoci nelinistite 
Este o biografie prin care se 
reflectă o violentă cronică a 
tuturor contradicţiilor din 
Italia de azi». 

Claudia imi vorbeşte nu 
numai ca actriță, ci și ca o 
devotatà spectatoare: 

«Filmele trebuie vázute im- 
preună cu alții. Un film se 
cere comentat. E foarte trist 
cînd cineva merge singur la 
cinema. Televizorul nu poate 
înlocui sugestia marelui ecran 
și momentul, pentru mine 
fascinant, cind el se aprinde 
şi în sală se lasă noaptea.. 


Televiziunea e interesantă 
pentru anchetele de actuali- 
tate, informaţia politică, so- 
cială. Sau pentru filmele de 
demult, pe care altfel nu ai 
unde să le vezi». 

În afară de profesiunea pe 
care o iubește, în afară de 
succes şi de glorie, a face 
cinema înseamnă pentru Clau- 
dia Cardinale si o răspundere 
aparte. 

«Cinematograful este astăzi 
cel mai direct şi cel mai 
popular mijloc de comunicare. 
Este mediul prin care se lan- 
sează idei,cioé este un mijloc 
de a influența şi promova 
reacții. De aceea un actor 
trebuie să fie pe deplin răs- 
punzător de rolurile pe care 
le interpretează și să-și dea 
seama de consecinţele pe care 
o viață trăită pe ecran le 
poate genera in viața de fie- 
care zi». 


Maşina străbătuse din nou 
Piazza del Popolo şi cobora 
acum pe Corso. Pe arcul im- 
punător al pietii, zărisem in 
fugă placa de marmoră cins- 
tind amintirea carbonarilor. 
Surisul din viață al Claudiei 
se suprapunea acum peste 
cel al popolanei anului 1848, 
care pentru mine, cu citeva 
zile în urmă, exact in decorul 
acestei piețe, instiga la revo- 
lutie pe Robert Hossein si 
Nino Manfredi-carbonarii din 
filmul lui Marcello Fondato: 
«În anul Domnului». 

Era ultima premieră roma- 
nă a Claudici Cardinale. 


Adina DARIAN 


Violentă, 
fără 

să fie 
de fapt. 
Blindă, 
fără 

să fie 
deloc. 
Directd, 
dar 
misterioasă. 


cronica 
cine- 


ideilor 


Intoxicatul 
de 


cinematograf 
devine sclavul 
vedetelor; 

le scrie, 

le solicità 
fotografii 
autografe. 


€ 

Face 

din filme 

visul neîntrerupt, 
din care 

refuză 

să mai. iasă. 


@ 

E drogat 

de film 

(aşa cum sînt 


unii de L.S.D.. 
9 


Nu poate 
renunța 
la acest 

stupef iani 
pe care 

organismul 

1-] cere 

n cantități sporite 
Există 

o terapeutică? 


— Da! Demonul 
poate fi exorcizat 
prin ironie! 


22 


a d 
Li -- - 


Mitul femeii - femeie — Gina Lollobrigida. 
L EN Exista, sociologic vorbind, și un tip cu 
m totul opus «omului care merge la cine- 
matograf»? Întrebarea e mai complicată 
hs P d decit face impresia. «Omul care merge 
la cinematograf» nu reprezintă acest tip, fiindcă 
denumește pur si simplu pe spectatorul obișnuit. 
Toată lumea se duce să vadă filme; aici ne 
găsim in zona normalității... Dar cazul pe care l-am 
examinat ir* numărul precedent constituia o abatere 
de la ea. Ca să-i descoperim corespondentul absolut 
opus, trebuia să ne îndreptăm atenția către același 


MUL intoxicat de C] 


cimp al singularitátii; aici avem să întîlnim tipul 
spectatorului pe care vă propun să-l studiem puţin 
astăzi; e «omul intoxicat de cinematograf». Prin 
ce se distinge însă acest specimen? E clar că avem 
de-a face în cazul lui cu un ins căruia ingurgitarea 
prea multor filme i-a zdruncinat organismul. Dar 
să vedem în ce fel: 


Simptome 


Orice bun diagnostician poate detecta uşor sem- 
nele îmbolnăvirii. Cele mai răspindite trădează o 
puternică tentatie de a confunda ecranul cu viața. 
Pentru «omul intoxicat de cinematograf», filmul 
incetează să mai fie un spaţiu fictiv şi irumpe în exis- 
tenta reală. Asa se nasc «fan»-ii. Ei se îndrăgostesc 
de interpreții personajelor care evoluează pe pinză, 
scriu vedetelor, le cer portretul cu autograf, îl 
tin ca o icoană deasupra patului, suferă cînd află că 
Gina Lollobrigida a rămas însărcinată sau că Alain 
Delon are neplăceri cu justiția. Toate acestea modi- 
fică radical felul obişnuit de a vedea filmele. Cine 
capătă psihologia «omului intoxicat de cinemato- 
graf» pierde sentimentul unor creaţii artistice 
distincte. Filmele devin episoade din biografia anu- 
mitor ființe fabuloase; simulacrul se contopeste cu 
realitatea. «Omul intoxicat de cinematograf» nu 
asistă la diverse spectacole; el își urmărește prin 
actul identificării cu personajele de pe ecran o 
lungă și continuă aventură proprie. Acolo, în uni- 
versul functional-real pe care și l-a creat, isi con- 
sumă pasiunile, isi trăiește speranțele si deziluziile 
capitale ale existenței sale. Să facem un pic de psi- 
hanaliză: Filmele sint, pentru «omul intoxicat de 
cinematograf», visul neîntrerupt din care el refuză să 
mai iasă. Viaţa zilnică tinde aici să fie aproape inte- 
gral absorbită de lumea dorințelor secrete. Opera- 
ratia de refulare nu mai funcţionează. Spectatoarea 
din Cernavodă, intoxicată de cinematograf, as- 
teaptă ca la capătul tuturor experienţelor lui 
sentimentale dezastruoase, Belmondo să o desco- 
pere pe ea şi ce înseamnă adevărata iubire. Acestea 
sînt cazurile cînd boala se manifestă cu temperatură 
înaltă, ca să spunem aşa. Dar există şi forme de incu- 
batie a ei mai ascunse. Simptomul intoxicației orga- 
nismului prin cinematograf poate să fie și o stare de 
placiditate totală. Ne intimpiná astfel un tip de 
spectator pe care nimic nu mai izbutește să-l emo- 
tioneze. Pentru el, dimpotrivă, orice senzaţie de 
viaţă se retrage din universul ecranului; totul e 
ficţiune curată, strictă ipoteză imaginară, joc al 
spiritului, dacă nu chiar «truc». Intoxicația îl face să 
nu mai vadă în filmele pe care le urmăreşte decit 
scheme şi modele. Constiinta lui se transformă în- 
tr-un strict tablou de suferințe ; reacţiile ei se reduc 
la o blazată operaţie de clasificare, cu vagi plictiseli 
cînd «exemplul» rezistă încadrărilor. Cineva se 
mira că un film ca «Reconstituirea» poate să mă 
entuziasmeze ; pe el îl lăsa absolut rece freamătul 
sălii fiindcă din primele minute, cum susținea, îi 
apăruse evidentă «formula» regizorului. Aveam în 
față un «intoxicat de cinematograf». 


Etiologie 


Maladia pe care vi-o semnalez poate fi provocată 
de cauze foarte diferite. Una e de ordinul debilităţii 
congenitale. Sint fiinţe care se nasc cu un organism, 
așa zicînd, predispus la intoxicație prin cinemato- 
graf. Ele nu-și găsesc suficiente compensaţii pentru 
aspiraţiile lor intime în viața cotidiană și le caută 
printre umbrele ecranului. Sint bovaricii fără ima- 
ginatie. Ca să-și creeze lumea evaziunii trebuie 
să le vină cineva în ajutor, să le-o fabrice. Avem 
aici de-a face cu o operație de drogare pe care socie- 
tatea civilizată modernă nu o interzice, ba o încura- 
jează. Cinematograful e L.S.D.-ul acestor ființe com- 
plexate. Ceea ce a fost iniţial o nevoie compensa- 
torie devine repede viciu. «Omul intoxicat de 
cinematograf» nu mai poate renunța la stupefiantul 
pe care organismul lui îl cere în cantități mereu 


M 


sporite Un asemenea spectator poate vedea oricît de 
multe filme. El ajunge să nu mai aleagă. lese de la 
«Urmărirea» ca să intre la «Păcatul dragostei» si 
apoi aleargă să prindă un spectacol de pe bulevard, 
fie ṣi «Bătălia pentru Roma». Dacă n-are încotro se 
mulţumeşte cu surogatul filmelor; o pagină de 
fotografii din revista noastră îi ajută la nevoie să 
cadă în transă. Decupează pozele şi le prinde în 
pioneze pe pereţi; astfel reuşeşte să se miște tot 
timpul în lumea lui de fantome, cu — să o recunoaș- 
tem — splendide carnatii. Intoxicatii prin cinemato- 
graf provoacă apoi pe scară uriaşă televizorul. Graţie 
acestuia, drogul e servit la domiciliu; nenumărați 
oameni deschid aparatul într-o doară, apoi nu mai 
reuşesc să scape de sub magia lui. Injurá programul, 
trec printr-o scurtă fază cînd îşi spun că e teribil de 
plicticos, pe urmă treptat încep să-l urmărească 
regulat, cu sfințenie. E indiferent ce se arată; esen- 
tialul există, nişte «omuleti» se mişcă, vorbesc. Se 
agită pe micul ecran. Intoxicația s-a produs! In 
sfîrşit, să nu uităm faptul că această întinsă maladie 
poate fi contractată şi pe cale profesională. Tipo- 
grafii se intoxică printr-un îndelung contact cu 
plumbul, zincul, cronicarii cinematografici— prin 
consumul de celuloid. Reacţiile placide şi blazate 
pe care le-am semnalat provin mai ales din această 
formă de îmbolnăvire. Nenorocirea e că, în loc să fie 
tratată, ea se lăfăiește adesea pe întinsul unor co- 
loane întregi de gazetă. lată $i o cauză medicală a 
divergenţelor frecvente între spectatorul normal 
şi criticii cinematografici. 


Mitul junelui care reuşeşte în viaţă — Belmondo 


Terapeutică 


Inainte de orice recomandări, se cuvine să ne 
întrebăm dacă avem dreptul să le facem. «Omul 
intoxicat de cinematograf» e piná la urmă un tip de 
spectator. Că raporturile lui cu ecranul sint nefiresti 
nu încape îndoială, dar deformația aceasta psihică îl 
priveşte. În fond viciul lui e inofensiv, atita vreme 
cit ştim să-l identificăm si să-l recunoaştem. Pe 
urmă, avem noi înşine certitudinea că sîntem în 
reacţiile noastre complet străini de el? Dacă ne-am 
lua după psihanalişti, toți ar trebui să ne întindem 
pe canapeaua lor şi să ne scormonim inconştientul 
plin de complexe. 

În aproape orice om zace ascunsă o lăcomie imensă 
de spectacol. Pentru că ştim să ne-o reprimăm nu 
trebuie să fim prea orgoliosi, şi în nici un caz into — 
leranti. Pe fiecare dintre noi ne paste mai mult 
sau mai puțin primejdia să devenim poate odată 
intoxicati de cinematograf. Demonul nu poate fi 
exorcizat decit prin ironie. Urmuz ne prevenea că 
aşa stau lucrurile în general cînd scria: «De vreţi 
cu toții, în timpul nopţii, un somn în tihnă să gustati/ 
Nu faceţi schimb de ilustrate cu cel primar din 
Cirligati». De aceea prefer a renunţa să preconizez 
vreun tratament anume, să lăsăm viaţa să-şi spună 
singură cuvintul! 


Ov. S. CROHMĂLNICEANU 


Mitul femeii fatale — Sarita Montiel 


secvenţe < 


Programul televiziunii anunţa reluarea filmului 
«Nibelungii». ÎI văzusem de mult de tot. De atunci 
cind filmele văzute rar ifi hrăneau spiritul multă 
vreme; de atunci cind incă nu distingeam filmele 
bune de cele proaste; de atunci cind filmul era re- 
compensă pentru bună purtare, pentru note bune, 
sau pentru alte fapte care să merite răsplată. 

Desigur că multe din dramele la care plingeam 
in adolescenţă ne fac astăzi să zimbim, că în unele 
filme de mare montare, zărim acum cartonul şi muca- 
vaua decorurilor, iar frumoasele artiste de altădată 
ne par astăzi niște fotografii scoase din albumul 
vechi al părinţilor noştri. 

«Nibelungii» îmi lăsaseră în amintire un Siegfried 
frumos, inalt, puternic de neînvins, iubit de o angelică 
Krimhildá si urit de frumoasa Brunhildă. 

A început filmul... 

Siegfried fardat, ca o cucoană (o cucoană contem- 
porană cu filmul) cu plete despletite, de o frumusețe 
feminină, era mult prea scund pentru amintirea mea. 
Blonda si ingereasca Krimhildă era prea voinică 
şi bărbată, iar Brunhilda pe care cuvintul n-o ajuta 
(filmul fiind mut) igi arăta ura şi răzbunarea, cit 
putea de sugestiv si demodat prin privirii. 

Filmul rula intrecindu-se in viteză cu sateliții 
actuali. Mișcările actorilor păreau ale unor marionete 
trase de sfori sau ale unor desene animate; iar moar- 
tea, tragica moarte a lui Siegfried — un fapt- divers. 

În seria doua, unde hunii se poartă ca barbarii, 
adică natural, sint scene remarcabile, mai ales la 
personajele secundare, scene care rămin bune și 
astăzi. 

În timp ce adevăratele opere de artă ne uimesc 
mereu prin eterna lor frumusețe, un film realizat cu 
patruzeci de ani in urmă ne face să zimbim induiosat 
si indulgent, la fel ca in fata unui automobil demodat 
cu capotă de muşama si cu roti prea înalte. 

Mi-am zimbit mie celei de odinioară, suferințelor 
mele sau ale ei de atunci şi am ris de cit de departe 
sintem noi cei de astăzi de noi cei mici de altădată. 


Dorina RĂDULESCU 


L£ EN Cele citeva reproduceri 
i alăturate ne reamintesc, 

fie si fragmentar, etapele 
hN parcurse în drumul către 


consacrare de fetita-minune de acum 
11 ani, pînă astăzi cînd a devenit ac- 
trita-cîntăreață. 

n decembrie 1968, cind Margareta 
Pislaru îşi sărbătorea prin citeva re- 
citaluri «one-woman-show», deceniul 
tinereţii ei muzicale, a fost aplaudată 
şi de către impresarul de la Broadway 
Agency. A urmat un contract de două 
luni pentru rețeaua de radio şi tv nord- 
americană și pentru citeva recitaluri. 

A trecut un an. La 18 decembrie 1969 
Margareta Pislaru își începea un nou 
turneu: cel canadian. Nu traversa a- 
cum pentru ptima dată oceanul, Fes- 
tivalul cintecului din Cuba de la Vara- 
dero din 1967 o numárase printre rás- 
fátatele publicului unui alt continent. 
Dupá turneele si aparitiile ei in Polo- 


„visul meu de aur: 


seará intre douá melodii. La Morocco 
Club se vine pentru a asculta muzică, 
Doar in pauza celor două părţi ale 
programului — susținut de un singu' 
actor — se bea un pahar de whisky 
sau de ceai de plante, bineinteles la un 
pret egal. Prestigiul scenei, pe care 
Margareta Pislaru a dus pentru prima 
oară cîntecele românești, nu este con 
firmat numai prin denumirea de «O 
lympia a Canadei», dar mai ales prin 
vedetele celebre care,cu mai mulți sau 
mai puţini ani in urmă, au fost aplau- 
dati aci la Winnipeg: Duke Elington 
Ray Charles, Barbra Streisand. 
«Trebuie sá recunosc cá parte a 
succesului mi-a asigurat-o alcátuirea 
programului de melodii de muzică 
ușoară si populară. Există acolo in 
tradiție o mare admiraţie pentru artis- 
tii care nu se păstrează la un singur 
gen. În special cintáretii, pentru că in 
America de Nord aceştia nu obignu- 


Pe micul ecran canadian Margareta s-a întilnit cu superstarul Omar Sharif 


nia, Spania, Uniunea Sovietică, Israel, 
R.F. a Germaniei, lugoslavia și Fran- 
ta, după cele 110 discuri imprimate, 
o aștepta acum Canada cu un alt fel 
de experienţă. 


One-woman-show 


«Sint învățată cu atmosfera festi 
valurilor, a galelor, a platourilor de 
televiziune sau de filmare, cu scena 
teatrului. A cinta într-un club — fie el 
chiar aparte — presupune însă un alt 
mod de interpretare, un altfel de con- 
tact cu publicul, care solicită diferit 
experienta». 

Morocco Club, despre care vor- 
beste Margareta Pislaru, este cel mai 
reputat din Winnipeg, capitala Mani- 
tobei, unul dintre cele zece state ale 
Canadei. Aparte este, pentru cá spre 
deosebire de obisnuitele cluburi de 
noapte canadiene sau americane, aici 
nu se practicá streep-tease-ul, jocu- 
rile de noroc, si nici nu se ia masa de 


24 i 


iesc să-și schimbe genul cu care s-au 
lansat de teamă să nu dezamăgească. 
De aceea cutreieră în turnee de ani de 


zile mereu alte oraşe. Intorşi pe ace 
leasi meleaguri, după un timp inde- 
lungat, sint siguri că vor putea conta 
și pe surpriza revederii. Pentru mine, 
una din cele mai mari emoții a fost 
cînd mi se spunea după ce interpre 
tasem un joc de pe la noi: «intelegem 
tot, desi nu pricepem nici un cuvint» 


În culori 


Margareta Pislaru continuă să vor- 
bească cu acel neastimpăr, cu acea 
vitalitate care se trag din originala ei 
personalitate. 

«O experienţă familiară dar desigur 
in cu totul alt mediu, fost cea a reci- 
talurilor, în direct sau înregistrate, 
pentru televiziunea și radioul de la 
Montreal si Winnipeg. Canadienii ca 
si americanii — de altfel programele 
citorva din cele 12 canale tv sint tran- 


smise in comun pentru North — Ame- 
rica, isi compun  emisiunile de vari- 
etáti intr-o proportie de 707; causerie 
si 307; melodie». 

Margareta Pislaru — in culori — a 
apárut in citeva à cótés-uri cu forma- 
tia Surfs din Madagascar, cu cunos- 
cutul autor-compozitor-interpret fran 
cez Leo Ferré, cu superstarul, de ori 
giná egipteaná, Omar Sharif. 

«Scopul acestor emisiuni, prin ală- 
turarea actorilor sau cintáretilor de 
prin toate colțurile lumii, este si acela 
de a prezenta prin cintece și discuții 
țările fiecăruia. Cred că am cucerit 
citiva adepti pentru Festivalul de la 
Brasov si chiar, de ce nu?, pentru 
nisipurile Mamaiei». 


Rásfoiesc citeva dintre scrisorile 
de mulțumire din partea radioului si a 
televiziunii canadiene. Pe lingă apre- 
cierile profesionale adresate cintáretei 
noastre, autorii îşi exprimă bucuria şi 
interesul de ar fi aflat ceva nou despre 
o ţară europeană şi dorința de a o 
cunoaşte la fata locului. 

«În Canada am fost şi spectatoarea 
televiziunii. l-am urmărit în recitaluri 
pe Tom Jones, pe Engelbert și Ann 
Margaret. În seara de Crăciun, Dean 
Martin și Frank Sinatra au prezentat, 
cu familiile, recitaluri pe trei generații. 
Una dintre ambițiile statornice ale 
actorilor de dincolo de ocean este 
să întrunească performanța de a 
cinta, de a dansa și de a juca. Într- 
adevăr a avea prilejul să le exersezi 
pe toate trei, să excelezi la fiecare în 
parte, și apoi să le reuneşti într-un 
singur spectacol, poate fi visul de aur 
al fiecărui artist». 


A crede 


«Am ascultat cu citva timp în urmă 
o emisiune la televiziunea noastră în 
care academicieni şi profesori vor- 
beau despre pasiuni. Am regăsit în 
spusele lor ceea ce eu simțeam de 
mult. În viață nu există două pasiuni. 
Pasiunea e una, unică. Ea inseamnă 
constantá, perseverenţă, rezistență pu- 
să în slujba aceluiași, unicului crez. 
Cel ce exclude pe toate celelalte. Ma- 
rea, adevărata pasiune rezistă tuturor 
încercărilor. Învinge toate obstaco- 
lele. Pasiunea mea e meseria mea.» 

Margareta Pislaru nu ezită să spună 
ce crede despre muncă și despre 
felul în care muncește. 


A munci 


«Muncesc tot timpul. Uneori și în 
vis atunci cînd caut prin somn soluția 
la ceea ce a rămas nerezolvat în timpul 
zilei. Muncesc cind pregătesc o emisie, 
un spectacol, un turneu, cînd imprim 
un disc. Muncesc cînd repet, cind imi 
aranjez orchestratia, cind fac o schiță 
de costum. Muncesc chiar atunci cînd 
mă odihnesc şi mă gindesc dacă to- 
nalitatea a fost bine aleasă, dacă cu- 
vintul acela se potriveşte, dacă mișc 
bine piciorul sting sau dacă se potri- 
veste să port pantalon sau rochie 
scurtă». 

Îşi amintește cu deplină bucurie de 
spectacolele de la sala CCS prin 
care şi-a onorat zece ani de activitate. 
Îmi spune: 

«Pentru cele opt recitaluri am făcut 
de toate. Schița costumului meu, cos- 


tumele colegilor din orchestră, le-am 
cusut cu mina mea cravatele, mi-am 
aranjat singură decorul. Tot eu an 
bătut cuiele, am pus luminile, indicind 
schema lor pe tabloul de comandă, 
am șters pe jos locul pe care aveam 
să cint, am bătut gongul, am tras cor- 
tina. Numai apoi am apărut la rampă 
Nu mi se părea nimic nelalocul lui» 

Nici nu este. Mi-a revenit in minte 
o experiență de acest fel la care am 
asistat la Roma. La spectacolul Or 
lando Furioso, in regia lui Luca Ron- 
coni, actorii-interpreti ai companiei 
cu aceastá ocazie constituitá, erau 
cei care-ti rupeau biletul la intrare, iti 
primeau haina la garderobă, erau ma- 
sinisti, electricieni, figuranti în timpul 
spectacolului, atunci cind scena res- 
pectivă nu le cerea să fie actori. Spirit 
de echipă total, singurul care poate 
naște spectacolele marei arte, si pe 
care numai adevărații artişti îl înțeleg 
Nu era nimic neinteresant, nimic nela 
locul lui. Era doar dovada vocației». 


A învăţa 


Ceea ce Margareta Pislaru a învățat 
cu prilejul turneului canadian, se va 
vedea cu timpul. 

«Am făcut ochii roată si urechile 
pilnie. Impresiile sînt prea proaspete, 
trebuie să se aşeze, doar treptat vor 
da roade. Cel puţin sper să se vadă». 

A învăţat citiva pași, cite ceva din 
coregrafia musical-ului american, a 


«Margareta Pislaru este 
Sylvie Vartan a României 
Vocea ei puternică, puțin as- 
pră, surprinde, hotărit, la o 
cintăreață atit de tinără.» 


FRANCE SOIR — 1963 


«Admiratorii Margaretei 
Pislaru acoperă toate virstele 
intre 6 şi 60 de ani. Este de- 
altfel foarte greu s-o compari 
cu altcineva. Este o interpretă 
originală, cu un stil propriu 
care nu se lasă imitat» 


DOOKOTA, Varşovi — 1964 


«Fata frumoasă pe care o 
vedeți in fotografie se nu- 
meşte Margareta Pislaru şi 
are 20 de ani. Ea este pentru 
România ceea ce Rita Pavone 
este pentru Italia. Actualmente 
este aplaudalá pentru vocea 
ei sigură, profundă si puțin 
aspră, în rolul lui Polly în 
«Opera de trei parale». 


ANNA BELLA, Roma — 1965 


«Margareta Pislaru este o 
actriță și o cintăreață de un 
remarcabil talent» 

EL MONDO, Havana — 1967 


«Frumoasa româncă — iată 
titlul meritat de vedeta cinte- 
cului, Margareta Pislaru, 
tot aşa cum Ginei Lollobri- 
gida i-a revenit acela de fru- 
moasa italiancă, în urma fil- 
mului turnat după Moravia» 


CINÉMONDE, Paris — 1968 


«Vocea ei puternicá, gestu- 
rile si expresia ei autentice si 
frumoase,slujesc un reperto- 
riu variat care se intinde de la 
melodii vechi şi moderne pină 
la cîntece populare» 


THE GAZETTE, Montreal — 1970 


adus citeva melodii, citeva ritmuri, 
citeva teme şi pe toate aşteaptă să ni 
le ofere prin prisma personalității, a 
plasticii si a vocii sale. 

«intotdeauna mi-a plăcut ce e nou. 
A învăța mereu inseamnă să rămii 
tinăr. Dar noul nu exclude permanen- 
ta. Moda poate prelucra un ritm, schim- 
ba o interpretare,dar nu poate demoda 
calitatea. Un tango, o cantonetá sau 
beatles-ii vor rámine prin ceea ce au 
inovat. 

Turneul canadian a insemnat un 
nou punct pe itinerariul artistic al 
Margaretei Pislaru, a însemnat o nouă 
experiență. Succesul este mai mult 
decit un certificat pentru toti acei care 
i-au urmărit ascensiunea artistică si 
au crezut în ea, în talentul, în munca, 
seriozitatea, modestia şi pasiunea Mar. 
garetei Pislaru. Este bucuria de a nu- 
măra printre noi o autentică și origi- 
nală personalitate muzicală. 


Cind cu o oră în urmă sunasem la 
ușa Margaretei Pislaru, de sub prag 
se zăreau citeva plicuri. Intrind în casă, 
am pășit de-a dreptul peste un maldăr. 
Cele 50 de scrisori — le-am număra! — 
aduse de poștă cu citeva minute mai 
devreme zăceau încă pe jos. Înainte 
de plecare mă interesez de numărul 
acestora. Aflu că zilnic sosesc citeva 
sute de astfel de dovezi ale pretuirii 
și simpatiei ce i-o poartă publicul, 

A.D. 


Margareta si... 


cintáretul Jacques Boulanger... 


omoloaga ei Renaud Chantan... 


melodiile compozitorilor nostri. 


Micii idoli 
rontăie 

cu succes 
gloria 
marilor idoli 


Shirley, 
monstrul 
adorabi 


cu zimbet 
spărgător 
de inimi 
D 

Judy, 


mica 
«vrăjitoare 
din Oz» 
care n-a 
rezistat 
maturizării 
EJ 

Năică, 
vedeia 
internaţională 
făurită de 
Elisabeta 
Bostan 


26 


V4 Toti actorii sint copii, dar 
nu toti copiii sint actori 
(cum se crede). Actori 
hN buni. Procentul de cabo- 
tinaj, de poză, e mai mare. 
Printre cei mici. Priviţi-i cum in 
orice colț al camerei s-ar afla 
nu se lasă pină nu polarizea- 
ză atenția generală. Ei «joacă» 
chiar cind nu-i admiră altcineva decit 
pisoiul Ro. Pentru copii, anonimatul 
e o infirmitate. Un accident. Şi ca să-l 
evite pun totul la bătaie. Inclusiv or- 
goliul părinților. De asta e mai greu 
de lucrat cu ei, cabotini innáscuti, decit 
cu ceilalți. Cultivati. Admir regizorii 
care, infruntind prejudecata dupá care 
e suficient sá apará in cadru un cal 
si un copil ca succesul sá fie asigu- 
rat, se încumetă să dreseze, cu ráb- 
dare ingereascá, acesti diavoli. Idoli 
rizgiiati care de 70 de ani isi dispută 
faima cu Griffith şi cu Greta Garbo. 
Îngeri roz, ronfáind candid toti in- 
gerii albastri ai ecranului. Shirley in- 
ghitindu- pe Eisenstein, Mickey Roo- 
ney pe Flaherty sau Pudovkin. Nimic 
nu rezistá zimbetului angelic si gropi- 
telor nostime. Nimic decit arta care, 
evoluind, maturizeazá spiritele, creşte 
copiii ecranului pină cind ii face, nu 
mari vedete, ci mari talente. Copii-ac- 
tori nu doar copii-senzatie. Copii-mi- 
nune 


Copilăria idilică 


Copilăria cinematografului cu copii 

era copilăria cu zulufi si step à la 
Fred Astaire, copilária-spectacol de 
estradă ilustru ilustrată de Shirley 
Temple. Monstrul adorabil cu ochi de 
veveriță şi zimbet-spárgátor de gheaţă. 
Ea era mica balerină, mica soldat, 
mica orfelină sau mica pedagog. Con- 
flictul gravita mai puţin în jurul poz- 
nelor ei moralizatoare cit a minufelor 
ei durdulii şi a surisurilor irezistibile. 
Shirley era paratrăsnetul care prein- 
timpina orice furtună de familie, orice 
incurcáturá sentimentală. Era dul- 
cea-minune, dulcea-caritate, dulcea 
mascotá a omenirii in prag de cata- 
clism. Temple, adultă,a ieşit din com- 
petiție. Shirley, supraviețuind ca gen, 
a pregátit-o pe Marilyn, iar Marilyn pe 
B.B. De la candoarea inconştientă a 
copilăriei la conştiinţa candorii de- 
venită femeie. Femeia-copil, baby-doll, 
sexy-doll, cu tot cortegiul ei de drame 
exemplificat de alt copil-minune, care 
n-a rezistat maturizării, «mica vrăji- 
toare din Oz»: Judy Garland. Pandan- 
tul masculin al lui Shirley, mai sobru, 
mai spiritual, un lord în miniatură ilus- 
trind romanele secolului trecut, Fre- 
ddy Bartholomew încerca ceva in 
plus. Să concretizeze un tip de erou 
literar — deci mai complex, mai divers, 
mai plauzibil, şi nu un tip de iluzie de 
masă — ideal tot atit de popular ca 
charlestonul sau votul secret, ideal 
care, evident, avea să eşueze prin mo- 
notonie. 

Freddy rămine în istorie micul lord 
al ecranului, înscriind personajul, nu 
doar numele copilului cu priviri ange- 
lice si jabou dantelat. Shirley era doar 
vedeta. Freddy ajunge actorul.Cultivat, 
profesionalizat, ca și Mickey Rooney, 
dar la antipod tematic. Pentru cei doi 
little-boys regizorii nu mai folosesc 
scenarii-pretext, ci compun partituri 
interpretative dificile. Shirley fusese 
commedia dell'arte a Hollywoodului, 
improvizind strălucit pe temă-șablon. 
Cu Freddy Bartholomew, cu Mickey 
Rooney intrăm în zona clasică a filmu- 
lui cu copii. O zonă care nu se inscrie 
temporal, nici geografic, ci calitativ 
în istoria genului. 


e a SHIRLEY . 


Copilăria nostalgică («Oliver») 


Copilăria uimită («Máriuca») 


Ca să evite 
anonimatul, 
copi pun 


totul la bátaie? 


Copilăria străzii («Sciuscia») 


r 


Copilăria lucidă («Prea mic pentru un război atit de mare») 


Copilăria realistă 


Cind clasicii ecranului se apleaca 
asupra micului univers, el devine obi- 
ect de studiu social sau psihologic, 
eseu poetic sau pamflet. Adică artă 
cinematografică, nu pretext de diver- 
tisment muzical-coregrafic. Din minia 
autobiograficá a lui Jean Vigo. «Zéro 
du conduite» de acum patru decenii, 
izvorásc tendintele filmului modern 
avind ca temă copilăria. Direcţia rea- 
list-poetică gen «Balonul roşu» — 
Lamorisse (preluată de sovietici într-o 
coloratură mai pregnant realistă cu 
“Copilăria lui Ivan» sau «Un om merge 
după soare») si direcția pamfletar- 
socială de tip Truffaut («Cele 400 de 
lovituri»), cu adepții lui englezi, ame- 
ricani şi rareori spanioli («Unchiul 
meu Jacinto», de pildă, replică inteli- 
gentă a siroposului personaj al cine- 
matografului spaniol de azi, «Pablito» 
copilul-minune, mai infantil şi mai 
comercial decit suita micilor monştri 
sacrii ai Hollywoodului de acum ci- 
teva decenii). «Pablito» spaniol este 
un ultim mohican al micilor vedete de 
odinioară, dind numele lui ridicolelor 
miracole catolice produse in serie de 
cinematograful comercial de dincolo 
de Pirinei. 

Micii actori de azi traversează de 
obicei ecranul într-un soi de anoni- 
mat mai mult inteligent decit modest. 
Această efasare tine de o concepție 
evoluată a regizorilor care-i iau exact 
pentru ce le trebuie si numai cînd le 
trebuie, nu fac seriale cu ei, decit arar. 
Aleși după criterii de maximă expre- 
sivitate, copiii ecranului modern sint 
în genere actorii unui singur rol, efe- 
meride strălucite care înscriu însă în 
istoria filmului valori temeinice. Cine 
mai știe azi cum se chema micul in- 
terpret al «Hotilor de biciclete», exem- 
plar desávirsit al copilăriei amare, sau 
Gavrosii italieni ai filmelor lui Rosselli- 
ni, purtindu-si candoarea flămindă si 
alterată prin orașele distruse de război? 
Numai pentru că l-am revăzut ca actor 
matur pe unul din admirabilii băieți ai 
«Sciusciei» ii reținem numele cu nos- 
talgie: Franco Interlenghi. Trecuti sub 
tăcere de publicitatea preocupată de 
marile vedete, deşi creau partituri in- 
terpretative de neuitat, copiii cinema- 
tografici ai lui Buñuel au colaborat la 
acel coșmar de mizerie si suferință 
descins direct din romanul picaresc 
spaniol,«Los olvidados». Tot lui Bu- 
fiuel îi datorăm adaptarea clasicului 
«Lazarillo de Tormes» in care umorul 
și duioşia față de micul vagabondistet 
nu reușea să estompeze violenta sa- 
lirei sociale. 


Copilăria meditativă 


Copilărie: traumatizate de război, 
(Ford, «Cei cinci din strada Barska» 
si in general filmele poloneze si ma- 
ghiare postbelice) i-a luat locul copi- 
pilária — de loc mai seniná — post- 
dramă, cu problemele ei de readap- 
tare socială si familială, cu psihologia 
ei, complicată de complicațiile celor 
maturi. Copilăria minjitá de curiozi- 
tate si precoce erotism care-l obse- 
dează in ultimii ani , pe Buñuel («Viri- 
diana», «Jurnalul unei cameriste»), pe 
Bergman (copii traumatizati psihic din 
«Tácerea», din «Persona») devin in 
viziunea sumbrilor filozofi ai ecranu- 
lui contemporan nu refugii idilice, ca 
in preistoria filmului cu copii, ci des- 


cinderi in infernul unor psihologii bol- 
nave. Cazuri de alienare, datorate ex- 
clusiv societăţii, care-și pune pecetea 
si pe virsta inocentei. 

Din cind în cind şi doar în visele- 
evadare, ca o sustragere din cosmarul 
existenței cotidiene, Bergman se în- 
toarce în «Fragii sălbatici» la copilul 
senin de odinioară, numai pentru a 
căuta răspuns la o întrebare capitală: 
unde si cind a început ruptura lui cu 
ceilalți, îmbolnăvirea interioară? 

La noi viziunea asupra primilor ani 
de existență e mai lirică, mai senină, 
dar nu total lipsită de conflicte. Ad- 
mirabilul micro-poem al copilăriei sem- 
nat de Savel Stiopul în «Anotimpuri», 
cu o mică interpretă de o excepțională 
vibraţie interioară, condusă cu price- 
pere, ca un instrument muzical, de re- 
gizorul-psiholog, anunțau promitátoa- 
re vocatii in prospectarea micului uni- 
vers. Reluate tirziu și într-un registru 
tragic de tineri regizori ca Radu Ga- 
brea cu «Prea mic pentru un război 
aşa de mare» şi de Titel Constanti- 
nescu și Constantin Neagu cu «Ba- 
ladă pentru Măriuca», filmele cu copii 
se impun din nou atenției. 

La limita dintre spontaneitate şi re- 
flexie, dintre improvizație și atentă 
dirijare de către regizor a emotiei mi- 
cului interpret, copilul Mihai Filip evo- 
luează într-o zonă de un patetism lu- 
cid, subtil şi bine echilibrat. 

«Măriuca» (eleva Brindusa Hudes- 
cu) cu un chip de o mobilitate remar- 
cabilă,trece cu graţie, cu mult firesc, 
de la dramă la comedie, într-un regis- 
tru pe cit de bogat pe atit de neprevă- 
zut. O scenă pe muchie de cuțit ca 
acel joc in fata oglinzii, cind încearcă 
să-și facă curaj, sau scena cu tabloul 
bunicului de la Plevna — șarjă duioasă 
și plină de finețe — dezvăluie un mare 
talent mic, condus de o mină matură 
de regizor. Nu-l putem omite pe acel 
copil descoperit de Elisabeta Bostan, 
care a creat, sub atenta îndrumare a 
regizoarei-pedagog, o suită lirică 
plină de farmec și candoare,impunind 
nu numai publicului din ţară dar și 
celui internaţional personajul Năică. 

De aceea mă întorc şi spun: este cu 
mult mai greu, infinit mai greu să in- 
fringi cabotinismul înnăscut al copi- 
lului si să lași ecranului doar impresia 
spontaneitátii si a firescului lui atit de 
indeaproape elaborat. Pentru cá per- 
sonajele-copii sint doar un fel de «cap- 
tatio benevolentiae» a spectatorului 
adult. Încrederea o ciștigi uşor, dar 
o păstrezi toarte greu. Dacă în viaţă, 
aproape în fiecare părinte există un 
suporter (conștient ori nu) al vedetis- 
mului copilului, în sala de spectacol 
orice «fiță» actoricească, orice into- 
nație nefirească irită mai rău decit 
cizmele din import ale colegei de birou. 
Dacă interpretul matur mai poate fi 
absolvit de răspundere sub pretextul 
dialogului artificios, al regizorului-pe- 
dant, interpretul-copil rămine singur, 
fără salvare,in fata obiectivului si in 
fata sálii. 

Dar si defectul, cit mai ales meritul, 
este in primul rind al regizorului care 
stie sá descopere din sutele de chipuri 
nostime ale copiláriei imaginea ei cea 
mai pregnantă. Si cea mai istoriceste 
valabilă. Pentru cá una este copilăria 
filmului cu step si zulufi si alta este 
meditatia gravá despre o copilárie cu 
ochii deschişi. O copilărie fără copilă- 
rie. 

Alice MÁNOIU 
27 


cultura 
ochiului 


. 


Fresca lui Lorenzetti: o «cuprindere in obiectiv» a activității orașului. 


«Un ochi 


îmi formează 
lumea, 


altul mi-o 
deformează 
sau mi-o 
reformează» 
(Juan Ramon 
Timenez ) 

* 

A privi, 
ingelegind; 
tată 

ceea ce 

se cere azi 
spectatorului 
pentru 

a depăşi 
stadiul 

de consumator 
de imagini 


Omul consumator este 
V4 din ce in ce mai mult si 
un consumator de spațiu. 
Turismul, cinematogra- 
AN fia şi mai ales televizi- 
unea au determinat se- 
tea de a cuprinde cii 
mai mult in obiectivul 
vizual. De la neputinta omului altor 
timpuri de-a depăși cu uşurinţă ori- 
zontul, omul zilelor noastre s-a trezit 
purtat aevea(prin mijloace de transport 
ori prin imagini,fotografii, film) in 
cele mai nebánuite locuri. Citi dintre 
telespectatorii care au asistat la co- 
borirea pe luná a lui Armstrong nu 
au fost protund emotionati si pentru 
că privirea lor nu era despărțită, decit 
printr-un ecran subțire, de acele spații 
bănuite, dar încă nevăzute? Am putea 
spune că luna a fost cucerită de privi- 
rile a milioane de spectatori, prezenți 
la eveniment. Mi se pare că pe lingă 
temeritatea actului ` celor trei cos 
monaufi, marele moment al coboririi 
pe lună a fost si această privire într-un 
real pină mai ieri imaginar. Şi dacă ne-a 
înlesnit această «privire», este greu să 
subestimăm valoarea și meritele ochiu- 
lui iscoditor care este aparatul de 
tilmat 


O privire uimită 


Dacă i se recunoaște un drept artis- 
tic deplin filmului, acela este redarea 
spatialitátii. De la panoramice si tra- 
velinguri pînă la recenta inovație a 
lui Huzum, transtravul, «ochiului cine- 
matografic» i s-a permis să cuprindă 
si să infățișeze intinderile raportate 


la om şi obiecte. Încercind însă să 
valoreze spațiul înregistrat pe peliculă, 
cineastii ajung la modalități de mon- 
tare a acestuia care scapă la o primă 
vedere, superficială, la o înregistrare 
pasivă. Orice film, al unui începător, 
al unui amator, va fi o «privire uimită» 
in spaţiul ambiant. Desigur, spontanei 
tatea acestei înregistrări poate avea 
farmec si uneori poate releva detaliile 
inedite ale unui univers încă neexplo- 
rat, dar aventura cinematografică în- 
cepe abia atunci cind se realizează 
faptul că spațiul cinematografic are 
valori simbolice. Pentru că astăzi noi 
nu putem vedea nici măcar intrarea 
trenului în gară (uimitoarea proiecție 
a anilor de început ai cinematografiei), 
fără a nu face asociații fie chiar banale 
(vine cineva, se aduce o veste, o 
intilnire, o despártire...). Această sim- 
bolicá naivă a imaginii de film s-a 
instituit in cinematografie aproape cu 
titlu de limbaj — unii spectatori au 
obiceiul chiar să interpreteze în timpul 
proiecției: «stai să vezi că vine cutare» 
ori «precis X il intilneste pe Y»... 
pentru cá ei stiu bine cá imaginile 
unui tren si ale unei gári, prin stereo- 
tipia lor, le vor indreptáti deductiile. 
Tot asa se intimplă cind pe ecran 
apare un copac inmugurit (vine primá- 
vara...), marea calmà (un moment de 
visare) ori marea zbuciumată (ince- 
putul unui conflict), etc... Un specta- 
tor educat la scoala acestor imagini 
stereotipe va fi socat atunci cind va 
intilni alte semne decit cele obisnuite 
pe care cineastii, cu privirea lor mereu 
iscoditoare, le-au inregistrat in spatiul 
interogat. 


^"? SPATIU 


Să privim istoria 


In cartea sa «Declinul Evului Mediu» 
Huizinga scrie: «ldeea pe care ne-o 
facem despre vechile civilizații este 
cu mult mai completă de cind ne-am 
obişnuit nu numai să citim istoria, 
ci şi să o privim». Citeva observaţii 
în legătură cu spațiul cinematografic 
mi le-a sugerat fresca lui Ambrogio 
Lorenzetti de la Palatul Senioriei din 
Sienna. Executată aproximativ între 
1319—1348, ea redă cel puțin două 
din modalitățile de abordare a spa- 
tiului de către arta filmului: documen- 
tar și simbolic. 

Evul Mediu, obișnuit cu o anumită 
simbolică socială, puterea şi ierarhia 
fiind investite și cu semne exterioare, 
«lizibile» (costumul cavalerilor, bla- 
zonul, culorile diferitelor familii...), cul- 
tivă alegoria în reprezentările plastice. 
În fresca lui Lorenzetti nu sint redate 
alegoriile bunei şi a relei guvernări; 
citeva personaje, orinduite în jurul 
bunului conducător, simbolizează: pa- 
cea, bunăstarea, dansul... Este greu 
de închipuit că aceste reprezentări 
nu le grăiau clar acelor contemporani 
ai pictorului, obişnuiţi cu o anumilă 
simbolică aproape stereotipă; proba- 
bil însă că ei au fost profund șocați 
atunci cind, alăturat acestei reprezen- 
tări, pe un perete întreg, se «monta» 
sub penelul lui Lorenzetti, una din 
primele încercări din pictura occiden- 
talá de a reda în desfășurare un oraş 
si peisajele inconjurătoare. Dacă nouă 
ni se pare firească această «privire» 
panoramică, această «cuprindere în 
obiectiv» a activităţii orașului și a 
muncilor cimpului, a comerțului si a 
vinátorii,bucurii posibile în cadrul unei 
chibzuite guvernări — printre contem- 
poranii lui Lorenzetti ea trebuie să fi 
stirnit multe nedumeriri. 

Şocul privirilor de atunci provenea 
şi din faptul că acest spațiu — realist 
infátigat — ei nu-l puteau asimila ca 
transfigurat de viziunea pictorului. Ne 
oprim asupra acestei atitudini pentru 
cá ea poate fi observată si la unii spec- 
tatori de film care socotesc reprezenta- 
rea cinematografică ca pe o simplă 
înregistrare obiectivă a unei realităţi, 
uitind că și în cazul filmelor do- 
cumentare (cele mai apropiate de 
faptul netransfigurat) filmul dispune 
de un mijloc artistic asupra căruia 
epoca noastră meditează intens — 
montajul. Datorită lui,inregistrarea rea- 
lităţii poate ajunge la metaforă, la 
relevarea unor sensuri ascunse în 
imaginile cele mai obişnuite. 


Socul prezenței de atunci 


Cred că putem merge mai departe si 
ne permitem a observa în fresca lui 
Lorenzetti, prezența unui plan — a 
unui plan de racord! — între doi călă- 
reti care tocmai ies pe poarta orașului 
și restul cetei de călăreți, aflați în afara 
orașului; Lorenzetti a simțit nevoia 
unui plan de racord în desfășurarea 
dinamică a acțiunii înfățișate. Acest 
simț al montajului care răzbate prin 
epoci este uimitor! Cei doi călăreți, 
poarta si apoi primii care ies pe poartă 
— doi soldați pe jos — alcătuiesc o 
curbă care echilibrează saltul brusc 
de la oraş la natură, de la compoziţie 
tumultuoasă în planuri fragmentate, la 
desfăşurarea lină a dealurilor şi cim- 


Filmul a descoperit 


intrarea unui tren în gară 
si Luna. Dar ochiul nostru 


piilor. Datorită acestui plan de racord, 
privirea parcurge firesc traiectoria su- 
gerată de pictor. 

Fără îndoială, multe din problemele 
pe care arta cinematografică și le-a 
pus în devenirea sa artistică ne sint 
sugerate la o atentă analiză a frescei 
menționate, dar ceea ce ni se pare 
că tine de intuiţia genială a acestui 
pictor (fapt din nou cu incidente cine- 
matografice) este.cá in redarea sa, 
el ajunge pină la a sugera că spațiile 
diferite (oraş, cimpie, deal, pădure) 
sint simultane în timp. Acest lucru, 
accesibil filmului care poate reda des- 
fásurarea unor acțiuni paralele, este 
cu atit mai greu de cuprins în spațiul 
unic, limitat,al picturii figurative (pic- 
tura non-figurativă, avind cu totul alte 
coordonate de redare spaţială, nu ne 
referim la ea în aceste notații). În acea 
unitate de timp în care orașul trăia 
efervescenţa activităților sale, vină- 
torii plecau spre pădure, agricultorii 
munceau la cimp ori se duceau să-și 
vindă produsele. Privirea cuprinde a 
cest spațiu unitar în timp, diferit însă 
ca poziție topografică. 

Atit de «cinematograficul» Lo- 
renzetti, spre deosebire de con 
lemporanii sái, nu este interesat de 
un spatiu cu virtuti teatrale, pentru cà 
un astfel de spațiu denumeşte mai 
degrabă locurile (o piață, o încăpere, 
o pădure) şi nu le tigurează dinamic: 
nu în înfăţişarea unei scene închise, 
fie ea și alegorică (pereții cu alegoriile 
menționate) constă măiestria lui 
Lorenzetti, ci în desfăşurarea dinami- 
că panoramică a unei acțiuni surprinsă 


4 4 
dp "Put 


Același Lorenzetti: un simţ al montajului ce răzbate prin epoci. 


figurativ în cele mai revelatorii detalii. 
Lecţia lui despre montaj ca o necesita- 
te organică în receptarea spațiului — 
să nu ne spună nimic, nouă, cinefililor? 


«Cine întrezărește va vedea» 


Ramon Jimenez a notat acest atit 
de prețios adevăr pentru toţi cei ce 
doresc să înțeleagă fenomenele es- 
tetice contemporane. Epoca noastră, 
sugerind mai mult decit numind lu- 
crurile în artă, l-a derutat de multe 
ori pe amatorul de artă prin opere care 
nu se lasă cucerite la o simplă con- 
templare. 

Cind fresca lui Lorenzetti începea 
cu o alegorie, cind Botticelli mai tirziu 
infájisa si el alegorii (Primăvara), ei 
se adresau fireste unui public ci! 
de cit pregătit să recepteze sensul 
simbolic al reprezentărilor lor. Ară- 
tam la început că și cinematografia 
și-a creat un public obișnuit cu ste- 
reotipia simbolicá a unor imagini — 


credeti cá a evoluat? 


dar, eforturile de imbogátire a lim- 
bajului cinematogratic se îndreaptă 
si spre gásirea unor noi simboluri 
plastice, care adesea nu sint perce- 
pute de spectatorul neavizat. Nu este 
bine sá venim la cinematograf incor- 
dati si dispuşi să atribuim oricărei 
imagini un simbol, dar este imposibil 
să-l înțelegem în toată complexitatea 
sa pe un Antonioni, spre exemplu, 
dacă nu urmărim filiatia sugestiilor 
sale plastice în spaţiul cinematic. De 
la sărutul despărțit de-un geam care 
apare în filmul (de altminteri nerevela- 
tor) «Doamna fără camelii» și același 
sărut reluat în «Eclipsa», simbol al 
imposibilei comunicări in dragoste — 
si pină la ultima sa extremă, dragos- 
tea chinuită, fără participare din «Blow 
Up», simbolica lui Antonioni cuprinde 
ființe şi obiecte într-un virtej al actiu- 
nilor care se transformă in gesluri 
inutile, al faptelor care devin o panto- 
mimă. 

Important nu este faptul că în 
«Deșertul roşu» Antonioni a vopsit 
copacii, ori că in «Julietta si spiritele 
Fellini a transformat natura într-un 
decor-cadru al unor viziuni, ci că 
imaginea cinematografică înseamnă 
pentru acești doi creatori (cu nete di- 
ferente stilistice) o cuprindere spatia- 
lă valorată — creator. În acest sens, 
personajele filmelor lui Antonioni nu 
se mișcă decit aparent într-un spațiu 
real; in fond, întreg mediul inconjurá- 
tor este transfigurat de privirea lor; în 
«Eclipsa» peisajul periferic al Romei 
este la fel de sec ca si dragostea ago- 
nicá a eroinei; eroul din «Blow-Up» 


s 


observá o demonstratie populará in- 

registrind-o ca pe un balet intr-un 
oras-decor. 

Asadar, aparatul de filmat nu este 
un simplu inregistrator, el devine o 
privire care proiectează intenții şi inci- 
dente intr-un spaţiu. Publicul are însă 
diticila (dar nu i-as spune neplácuta) 
misiune de-a recepta aceste incidente. 
Pentru că nici o operă de artă majoră 
nu se realizează fără o atitudine față 
de epoca în care este creată, nici ama- 
torului de artă nu-i mai este iertată 
astăzi pasivitatea. A privi, infelegind — 
este tocmai ceea ce i se cere specta- 
torului de astăzi pentru a depăși stadiul 
consumatorului pasiv de imagini; pe 
scurt, pentru ca mesajul autorului să 
nu devină mesaj (titlul unei cărți de 
Mac Luhan este «Mesaj, mesaj») spec- 
tatorului i se cere o atitudine fatá de 
lucrarea de artă cu care ia contact. 


R. FLORIAN 


E uv 
E NE a: >, 
El La PAZĂ) 


mut i XI LE 


- 


Idol sever cu privirea blindă, tivită de gene lungi. 

Pindit cu atenţie afectuoasă de către public, tehnicienii de scenă, actori 
şi ziarişti, omul acesta adevărat cu adevărat. Urmărit în tăcere și respect. 

Acum 10 ani am cunoscut cu emoția timidă si stingace a unui debutant, 
pe acest bărbat sever si trist, dezarmant de blind, de sever si de trist, preo- 
cupat de culoarea Dunárii in diminetile cu ceatá, de dispozitia unei echipe 
de filmare, de sprinceana ridicată a unui inginer pirotehnician «exploziv», 
atent cu o garderobieră binevoitoare şi distrată, cu o secretară de platou cu 
lacrimi pe obraji, cu un ziarist pisălog si aferat. Atent, cu o uimire gratioasá 
de copil. 

Chinuit. 

Îmi amintesc cabina lui cu huse si perdele de stambă cu dungi galbene si 
albe, pe slepul care ne găzduia. Sedinte lungi de pregătire cu asistenții de 
regie şi operatorii. Ceşti galbene de cafea rece mestecată la repezeală. 
Rescrierea unei scene. Și iarăși privirea aceea severă si tristă, a doua zi 
dimineață, cînd revedea totul sub mirosul buretelui cu fond de ten care 
acoperea greu, sau poate nu voia să acopere cute de nesomn. 

Am ştiut pînă azi, ca orice admirator feroce, toate treptele pe care le-a 
urcat şi coborit acest artist, timp de zece ani: «Cum vă place», «Copiii 
soarelui», «Azilul de noapte», «Opera de trei parale», «Pădurea spinzura- 
tilor», «Clipe de viață», «Danton», «Macbeth» — aici si în Germania, si tot 
acolo «Pescárusul». 

Am intuit frámintárile sale. Nemultumirile. Extazul. Optimismul si 
candoarea. 

Si am avut bucuria să-l reintilnesc astăzi, covirsitor de ACELAȘI. Ace- 
lași visător preocupat si tînăr, dezvăluit pe neașteptate, surprinzător, 
ascuns, zgircit cu farmecele sale. În teatru, pe stradă, într-un cabinet de 
director, într-o REALITATE ILUSTRATĂ. 

Mă lupt să cred că măcar o dată la 10 ani, omul are dreptul să descopere 
că «...pámintul e o ceascá de aur vechi în care spumegă lumină, și stelele 
tisnesc din ea si-mproscá cerul ca nişte perle». 

...«Acest unic strop de fericire mă umple cum umple sunetul un clopot»...*) 


lrina PETRESCU 
*) Büchner — «Leonce: și Sena» — tabloul IX 


idolii 
de ieri 
ŞI de azi 


Talentul ei 
se numeşte: 


privire. 
E 
4A fost 


supranumită 
(femeia 

care nu 
ride). 


€ 

A incarnat 
«mitul 
feminin 

cel mai 
sugestiv» 
produs 
vreodată 
pe ecranul 
- francez. 


La 50 de am, 
plebiscitul 
publicului 

o indică 
«prima 
dintre 

preferate. 


30 


Privirea ezitàrii 
(«Cu ochii amintirii») . 


MORGAN 


Simone Roussel s-a născut 
la Neuilly sur Seine la 29 fe- 
bruarie 1920. Studiază la 
Dieppe și apoi la școala de 
actorie din Paris a lui Rene 
Simon. Din filmografie: 1935: 
«Mademoiselle Mozart»; 1938: 
«Veninul», «Se lasă ceața»; 
1939: «L'entraineuse», «Re- 
ciful de coral», «Legea Nordu- 
lui», «Muzicienii cerului», 
«Remorci», «Corsarul»: 1946: 
«Simfonia Pastoralà», «Ur- 
márirea»; 1950: «Marie Chap- 
delaine», «Castelul de sti- 
clá»; 1951: «Strania doam- 
nă X»; 1952: «Cele 7 
pácate capitale», «Un minut 
de adevăr», 1953: «Destine» 
(episodul loana d'Arc), «Or- 
goliosii». 1954: «Obsesia», 
«Napoleon»; 1955: «Oaza», 
«Marile manevre»; 1956: 
«Dacă ni s-ar povesti despre 
Paris», «Marie-Antoinette». 
1957: «Întoarcerea manivelei» 
«Clandestinii»; 1958: «Oglin- 
da cu două fete», «Maxim», 
«Povestiri din vară» 1959: «De 
ce vii așa tirziu», «Vacanța 
de iarnă», «Grand-Hotel». 
1962: «Landru». 1963: «Con- 
stanta în infern», «Brutarul 
din Veneţia», «Feriti-và 
doamnelor!». 1964: «Cu ochii 
Incercánati», «Pașii pierduţi». 
1965: «Centurionii», «Spune- 
mi pe cine să ucid».1966: «Un 
domn bine», «Coşmarul zori- 
lor. 1967: « Ultima comandă». 
1968: «Benjamin». 

Premiul pentru cea mai 
bună interpretare feminină 
la Festivalul de la Cannes din 
1946. Cea mai bună actriță 
a anilor 1947, 1949, 1951, 1953, 
1954, 1955, 1956. Legiunea de 
Onoare în 1969. 


Privirea de star 


Privirea de «dincolo de lumi» 


(«Simfonia pastorală 


Privirea dintre ură şi iubire 


( 


MICHELE 


«Orgolioşii» 
yv. 


proprietara 


celor 
mai frumosi 


ochi 
din lume 


Acum treizeci si ceva de ani 
F2 mă dusesem să văd pe cele- 
brul Charles Boyer in «L'O- 
rage» («Furtuna») de Allé- 

` gret, după piesa unui dra- 
maturg parizian foarte la mo- 

dă în acea bernsteiniană e- 

pocă a triunghiului conjugal. Am intilnit 
atunci ceva care m-a fascinat. O pereche 
de ochi unici în lume. Apartineau unei fete 
de 17 ani care însă intruchipa femeia depli- 
nă, cu gravitatea, seriozitatea şi calma 
dramă a acesteia. În cronica mea de atunci 
am descris cu fapte originalitatea acelor 
ochi. Debutanta, proprietara lor, se numea 
Michele Morgan. Spre deosebire de toti o- 
chii din lume, aceștia se aprindeau şi se 
stingeau ca o lampă. Din momentul cind 
incepeau să lumineze, uitai că ei privesc, 
că ei se uită” Constatai că pur şi simplu lu- 
minează. Cind se stingeau, exprimau triste- 
te. Cind se aprindeau, nu mai exprimau 


nimic, pentru bunul motiv că acea femeie, 
in acei moment, nu spunea ceva altora 


ci căuta ea ceva, întreba, explora, nici ea 
nu ştia bine ce. Întrebatul era universul 
intreg. De aceea, prima mișcare a ochilor 
era să arunce două scinteietoare fişii de 
iumină pentru descoperirea lumii 


Ochii ei ca apele limpezi, ca farurile 
poftei a tai tions 


Scriind atunci acestea, eram sigur că nu 
fusese o metaforă, o jucărie de stil. Anii au 
trecut, şi ochii aceia au continuat, în peste 
treizeci de poveşti, să arunce acea curioa- 
să şi intermitentă lumină. Spusele mele 
de odinioară au fost adeverite de croni- 
carii de acum: Julio Cesare Castello, 
Roger Boussinot, apoi de acea celebră 
cronicăreasă de vedete, iscusita biografă 
literară a stelelelor: Oriana Fallaci; apoi 
venerabilul Mitry; apoi... Dar să le dám 
cuvintul mai ales că observaţia lor nu e 
completă. Ei se mărginesc să noteze limpi- 
ditatea privirii: «ce regard d'innocence 
et d'eau claire» (Boussinot). Ceea ce-i 
cam inexact. Nu «eau claire» (adică apă 
chioară) trebuie spus ci «eaux claires», 
adică ape limpezi. Apoi «regard» de ase- 
menea nu e adevărat, căci, repet, ochii 
frumoasei Michèle nu privesc, ci întreabă. 
Nu exprimă un sentiment, ci le caută 
pe toate. lar cuvintul «innocence» se potri- 
veste cel mai puţin. Vorbind de filmu! 
«Delir», J.C. Castello pronunţă cuvintu! 
care trebuie, cuvintul: lampă luminătoare 


Privirea semnelor de intrebare 
(«Remorci») 
x e Aa 


Elvira 
Madigan 


kk i 


Producţie a studiourilor suedeze. a 
scenariul: Bo Widerberg. Pia Degermark, 
Thommy Berggren, Lennart Malmer. 
Premiul de interpretare feminini lui Pia 
Degermark Cannes 1967 


Film negru pe funda 


Frumoasá, de un senzu 
fortant dupá valul de negre 
şi refulári scandinave, 
3o Widerberg e o \ 
printre leprosi. Purá dar 
dulce dar nu 
considera autc 
ple — a doua op 
primului tinár regizor suedez cotat 
după „Amor 65" un fel de promotor 
al nouvelle e-ului din tara lui. 

„Elvira Madiga e confor- 
mismul  non-confor erotic 
astăzi la modă, de 


spectaculosul lui 
facil, printr-o lucidă perspectivă 
asupra unei epoci și asupra. unei 
întîmplări romantice. Tandretea cu 
care sint înconjurați protagoniștii 
însinguratei idile, claustrate de lume, 
nu-l scuteste pe tinărul 
rigoare în determinarea 
autoalterări a amorului-ev 


autor de o 


Ca in orice oper ) ic 

hologic devi! p i| dramei; 
fericirii individului nu i se i 
opune, în bloc, agresivitatea com 
tátii cit — mai ale propria di 
ticá, fragila alcătuire ioar 


rechea 
„no man’s land 
urgisită ca Romeo și Julieta, ci privită 
uneori cu simpatie, alteori cu indife- 


îndrăgostită, emigrat 


rentá inofensivă de cei din jur. Dar, 
ca într-o scoicá, revin obsedante, 
neliniștitoare rezonantele de „din- 
colo“. Tin actriță aleargă cu 
sufletul la gură regăsindu-și pentru < 
ră, la un concert, febra dinainte 
de spectacol; el se trezește zimbind 
nostalgic la glumele ofiteresti pe 


care le credea de mult uitate, descon- 
siderate. Dacă nu mureau de foame, 
fosta dansatoare si fostul ofițer, eroi 
ai tragicei povești de dragoste întîm- 


trecut, s ! iit de melancol 
mediilor párásite, de autoclaustrare 
ca Volkonski, ca Anna Karenina. 

O scrisoare. de acasă citită în 


grabă, cu sentimentul vínovátiei, un 
profil sever, spatele bărbatului re- 
agresiv în el însuși, îndurerîn- 
partenera; o repetiție în zori 


ă întinsă la maximum pe niște 
nervi obosiţi, pe niște sentimente 
începînd să obosească, pentru că 
totul în lume e supus uzurii — sînt 
umbrele ce tulbură seninătatea iu- 
birii, creînd volum dramatic peisaju- 
lui idilic al fericirii în doi. 

Dacă nici în acest paradis de poiene 
cu fluturi, de lacuri rásfátate în 
apusuri (admirabil filmate şi sugerate 
sonor), dacă nici în această Cytheră 
săgetată de doruri, indrágostitii nu 
pot fi fericiţi pînă la capăt, există 
vreun loc unde să scapi de tine-insuti, 

istragi gravitaţiei singurătăţii? 
Film negru pe un fundal multicolor 

Zborul indrágostitilor are 
luciri feerice în viziunea plasti 
fragilititi crincene în 


viziune filozofică. 


si 


sumbra lor 


A.M. 


multă vreme nu ne-am mai 
E ecran cu un romantism 
atit de debordant ca acela din „Elvira 
Madigan". Tot filmul respird un aer 
proaspăt, tot filmul e făcut cu delica- 
simt al nuanfelor. O beţie de 
te, o beţie de culori, o beţie 


c 

B f te despre feri- 
cirea de-o clipă si despre imposibili- 
tatea Í rii de o viaţă. Filmul său, 

[ r i ae cte blin d 
aj ent suay şi aerial! > e piin de 
amär j jr un „film 
negru b ticolor", cum 
sbun 


Al. R. 


Ghici cine vine 
la ciná? 


kk 


Stanley Kramer; Scenariul: William 
Rose; Imaginea: Sam Leavitt. Cu: Spencer 
Tracy, Katharine Hepburn, Sidney Poitier, 
Katharine Houghton. 


Dacă cineaștii ar scoate o gazetă; 
Stanley Kramer “ar fi un ideal autor 
de editoriale. Scrise cu stiintá, even- 
tual utile (uneori) ele ar fi o ilu- 
strare a celui mai desăvirșit „stil 
conformist. 

„Ghici cine vine la cină?“ este un 
astfel de articol de fond pe o temă 
mult dezbătută și de multă vreme 
încoace: rasismul. Ca s-o bifeze în 
șir cu alte teme care și ele au fost 
cîndva la ordinea zilei, Kramer face 
un film așa-zis de dezbatere, în care 
pune cîţiva mari actori să intre în 
scenă prin culise și să iasă din scenă 
pe după arlechini, aceste indicaţii 
de regie consumindu-se între replici 
„pline de conținut“ despre albi și 
negri. lar deasupra celor două culori 
contrastante plutește, împăciuitor, 
un abur albastru menit să aducă 
liniștea în constiintele americanilor, 
incomodate de discriminarea rasială, 

Ne pare rău, dar nu ne putem 
amăgi cu samaritenismul domnului 
Kramer, pentru că nu credem în 
tipica familie de americani cumsecade 
(și intelectuali mijlocii) care, după 


Cr IP KINI o Hm 


o scurtă ezitare — nu mai mult 
decît o cere bon-tonul — se împacă 
cu ideea de a-și da de soție pe fiica 
lor atit de blondă, tinárului (nu chiar) 
atit d negru. Culoarea lui fiind 
estompată serios de  excelentele 
recomandări profesionale (este pe 
cale de a deveni o somitate interna- 
tionalá în meseria sa), etice, sociale, 
etc. 

Ne pare ráu domnule Kramer, dar 
cina dumitale e prea duhovnicească. 
De 2000 de ani încoace am avut, destul 
timp să constatăm că un potal de 
vin si trei pestisori nu satură nici 
jumátate 


y 


maca 


ar un om d 


o 
ty 
"9 
o 


" 
ti 


filmat, dar să 
Nu povești duioas 
colore si. vile O 
Poitier pare aproape 
culoare necesară cromatic. Intentiile 
sînt foarte generoase dar pînă şi 
iadul... Prin intermediul unei sim- 
patice servitoare : negre își bate, 
cică joc, de Black Power. Copiii 
se opun o clipă părinților, dar numai 
așa, ca să fie împăcarea mai tandră, 
La sfîrşit, toată lumea se îmbrăţi- 
șează știind că un viitor de aur viața 
noastră are. Stanley Kramer este 
plin de bunăvoință, politicos, un 
adevărat om de lume care se căz- 
nește să nu supere pe nimeni, Dar 
sub aparențele acestui liberalism 
amabil, ne este servită un fel de filo- 
zofie paternalistă, bonomă și foarte 
mic burgheză, O cină cam indigestă, 

li sîntem recunoscători totuși, 
pentru că ne-a dat prilejul să-i vedem 
din nou împreună, pentru ultima 
oară împreună, pe acești doi admi- 
rabili actori care sînt Katharine 
Hepburn și Spencer Tracy. Un Tracy 
și o Hepburn care trăiesc, care se 
privesc, care își vorbesc și mai ales 
tac numai pentru ei doi, prietenii de 
o viaţă, nu partenerii unui film. 
Își iau parcă rămas bun în fata noas- 
tră şi noi nu putem să nu simțim 
acest lucru. Un ultim gest, o ultimă 
privire, un ultim suris, Pentru ei, 
pentru cîntecul de lebădă al iubirii 
lor, aproape că îl admirám pe Kramer 
ca pe vremea marelui sáu Nürnberg. 


Rodica LIPATTI 


ni multi- 


< Kramer un samaritean? 
(Katherine Hepburn si Spencer Tracy — „Ghici cine vine la cihă,) 


PIPERA PERI PER EINER IF E> E 


PAL 


+ 


Mireasa era în 
negru 
MGUUTSANEZUZRLZOC DA ZE DPI 
uw * X 


Producție a studiourilor franceze, Regio 
François Truffaut. Scenariul: François Truffaut 
şi Jean-Louis Richard după romanul „Mireasa 
In negru” de William Irish. Imaginea: Raouj 
Coutard. Cu: jeanne Moreau, Claude Rich, 
Jean-Claude Brialy, Michel Bouquet, Miche! 
p: za Charles Denner, Daniel Boulanger. 


——MÀ————————————E 

Truffaut prezintă de data aceasta 
un basm despre moarte, feeric, tan- 
dru, dureros, Oricit de ciudat sună 
alăturarea dintre basm și moarte, 
sau cea dintre puritatea albă a mi- 
resei si negru, totuși ele coexistă. 
Paradoxalul lor, disimulat sub apa- 
renta de film polițist, se anulează 
treptat, evoluția lui fiind însăși sub- 
stanta filmului. Albul imaculat al mi- 
resei se pătează, ezită devenind pată, 
apoi se întunecă, sávirsindu-si meni- 
rea, în desávirsirea negrului. Filmul 
polițist se dovedește a fi doar joacă 
formală a fanteziei. Crimele sînt va- 
riate, pline de capcane și de surprize 
pentru buna credinţă a privitorului. 
Singura ocazie de utilizare a unui re- 
volver este ratată în ultima clipă, 
evident din cauza inacceptabilei ba- 
nalitáti. lar întorsătura neașteptată 
dar în fond firească a finalului com- 
pletează paradoxul de esență, cu un 
paradox de tramă polițistă. Lecţia 
învățată de Truffaut. de la marele 
maestru al genului se vădește în arta 
de a minui si controla emotivitatea 
spectatorului. 

Însă Truffaut rámine totdeauna el 
însuși. Sub întreg amalgamul de fap- 
te apartinind de drept filmului po- 
litist, el refuză de fapt, deliberat si 
constant, toate regulile și convențiile 
dramatice ale genului. O femeie 
(Jeanne Moreau), căreia i-a fost ucis 
rostul în viaţă, își face un ultim rost 
din a ucide pe autorii accidentului ce 
i-a omorît mirele; profesiune de cre- 
dintá, profesiune pur şi simplu. 
Nici urmă de sadism sau cruzime; 
doar corectitudinea meticuloasă si 
adecvarea profesionistului în actiu- 
ne. Fata neutră, ca o mască. Masca 
purității $i a morţii, actionind imper= 
turbabil asemeni unui mecanism, 
Viaţa sugrumată din ea izbucnește 
arar, fulgurant, în momentele de slă- 
biciune, ca motivare disperată — 
la politician, ca țipăt de furie pri- 
cinuit de eșec — la pictor, sau ca în- 
doială, în secventa-cheie a fil- 
mului — spovedania, secventá in care 
apar gratiile ce vor închide cadrul 
în final, În rest, funcționează precis, 
conform autoprogramării, către au + 


34 


todesfiintare, Urmărind cele cinci 
episoade ale misiunii ei, Truffaut ne- 
glijează cu dezinvoltură tot ce apar- 
ține clişeului sau specificului de gen. 
Orice cercetărilor, a 
anchetelor, personale sau oficiale, a 


menţiune a 
planurilor eroinei este omisă. Fil- 
mul se desfășoară si se definește prin 
însăși negarea lor. Se reţine exclusiv 
suita relaţiilor psihologice ce se sta- 
bilesc, transparenta bogăţie psiho- 
logică, invadată de culoare, a lumii 
victimelor, în contrast cu absolutul 
univoc, atît de intens al alb-negrului 
ce o însoțește pe Jeanne Moreau. 
Asceza comunicării, în ciuda exe- 
beranţei plastice, este asemeni celei 
bressoniene, Un condampat la moarte 
a evadat, alt condamnat la moarte și-a 
împlinit condamnarea; diferă doar 
sensul. Jeanne Moreau nu e un per- 
sonaj justiţiar, tot asa cum filmul lui 
Truffaut nu e un film politist; spec- 
tatorul nu-si pune decit secundar, din 
obisnuintá, problema de partea cui 
e dreptatea. El reprezintá absolutul 
ce se opune disperat și absurd — 
pentru cá actiunea e lipsitá de orice 
verosimil — inconstientei si micimii 
omenești, fatalității greşelii dată omu- 
lui. E inuman absolutul hotărtrii ei 
de a corecta măcar o infimá parte din 
imperfectiunea umană; e cinică si 
absurdă victoria ei. Totuşi, finalul 
tăcut și dur recheamá parcă leit- 
motivul triumfător al ,, Marsului nup- 
tial". Măcar în filme să învingă uneori 
şi perfecțiunea, fie ea chiar perfec- 
tiunea disperării. 


Eva HAVAŞ 


O întîmplare 


* 
* 


Productie a studiourilor iugoslave. Regio: 
Vatroslav Mimica. Scenariul: Zeljko Senecit, 
Vatroslav Mimica, Kruno Quien — după 
nuvela lui Cehov. Cu: Pavle Vuisit, Sergio 
Mimica, Boris Dvornik, Fabijan Sovagović, 
Neda Spasojević. 


De prea puține ori, cînd un regizor 
de scurt-metraje, fie de animație, 
fie de documentare, şi-a încercat 
puterile în lung-metrajul cu actori, 
schimbarea aceasta de direcție n-a 
dezamăgit. Mimica, coleg de renume 
cu Vukotić, a stirnit totuși interes 
cu primul sáu film de lung-metraj, 
„Luni sau marti", o viziune verist-oni- 
ricá asupra angoaselor unei existente 
stigmatizate de o copilărie bulversată 
și obsedantă, care amintea de felli- 
nianu! ,8,1/2" si de mijloacele de 
expresie din desenele animate ale 
autorului, Regizorul iugoslav încearcă 
cu al doilea film o ecranizare, Riscul 


se multiplică, fiindcă Mimica s-a 
oprit la Cehov si a preferat unei 
transpuneri exacte, o adaptare. 

„Povestirea unui surugiu", cum 
și-a subintitulat scriitorul nuvela, 
este de natură pur anecdotică, iar 
deznodámintul ei cade în banal, 
diminuind tragismul întîmplării. Mi- 
mica a schimbat puţin datele acțiunii. 
În primul rînd, a aspatializat-o și a 
poate 
că este vorba de lugoslavia 'contem- 
porană, dar nimic nu justifică presu- 
punerea), apoi a modificat unele 
Astfel omul care duce 
boierului banii strînși de pe arenzi de- 
vine in film un bătrîn care.se-ntoar- 
ce acasă cu banii luați pentru calul 
vindut la tirg; îl însoțește nu fiica 
sa, ci nepotul; e atacat în pădure nu 
de trei călăreţi care-i ascultaseră 
povestea la cîrciumă, ci de doi indi- 
vizi intilniti pe bac. Bineînţeles, 
toate acestea nu sint esentiale. 

Senzatia de pericol iminent și 
inerent o degajă atmosfera miste- 
rioasă, tinind aproape de fantastic, 
in care are loc „o întîmplare“ cu 
desfășurare  previzibilá. Fără bio- 
grafie, scoși din spațiu şi timp, per- 
sonajele devin simbolice, lar faptele 
lor capătă semnificaţii stranii, ajun- 
gind la o generalizare tulburătoare. 
Povestirea cinematografică a cîștigat 
astfel în dramatism, ritmul ei bine 
dozat conducind sigur atenția spre 
final. Final, care, în varianta lui 
Mimica este, mi se pare, mai inspirat. 
Singeros, chiar morbid, așa cum 
teluric și crud fusese întreg filmul, 
sfîrşitul nu este, firește, Cehov, 
dar de ce ar fi trebuit să fie, cînd 
tonalitatea scriiturii nu mai era de 
mult cea originară, 

Trimiterile imediate sînt „Am 
întîlnit şi ţigani fericiţi“ și „Cînd voi 
fi mort'si livid". Poate fi o apropiere 
tematică explicabilă prin reflectarea 
unor realităţi comune, Dar „O 
întîmplare” suportă mai greu acuza 
de naturalism, tocmai din cauza 
abstractizării elementelor povestirii. 
Finalul cinematografic, cu crimele 
comise în lant, instantaneu — poate 
părea paradoxal — este mai verosimil 
decit cel literar, în care totul se 
rezolvă concret, cu pedeapsa bine- 
meritată. În acest fel, structura fil- 
mului rămîne unitară şi consecventă 
intentiilor regizorale, de violentare 
vizuală si psihică. Aceste intenţii 
pot fi discutabile doar sub raportul 
opţiunilor autorului faţă de textul 
cehovian. Ceea ce apare însă ca 
deficiență centrală a peliculei este 
teatralismul interpretării actoricești, 
provocind o senzaţie de stingácie 
profesională. Si poate nici nu sîntem 
departe de adevăr, să nu uităm că 
Mimica s-a format ca regizor de 


f 


atemporalizat-o (se afirma 


amănunte. 


animaţie, Din păcate, acest al dgilea 
film al lui nu confirmă startul promi- 
tátor pe care-l luase cineastul. Sper 
ca Mc. Laren să rămînă la micile lui 
capodopere. 


Sergiu  SELIAN 


Republica fetelor 


| 


Producţie a studiourilor poloneze. Regio: 
Hieronim Przybyl. Scenariul: Stanislawa 
Drzewiecka, Hieronim Przybly.Cu :Aleksandra 
Zawieruszanka, Zofia Merle, Wieslawa Kwas- 
niewska, Elzbieta  Starostecka, Krystyna 
Sienkiewicz, Kazimierz Grzeskowiak. 


Începutul acestui film polonez 
aminteşte întrucitva de primele mo- 
mente din „Dragostea unei blonde", 
numai că talentul percutant al lui 
Milos Forman lipseşte aici. Notatiei 
acide, ironiei, le iau locul un comic 
gros, cam facil, care prin grimasă și 
poticniri forțează risul. Un cadru 
atemporal (doar replicile sînt cele 
care stabilesc că ne aflăm la sfîrşitul 
războiului) se va menţine pînă. la 
sfîrșitul filmului, datorită nu atit 
modernizării costumelor, cit carac- 
terului „libret de operetă” pe care îl 
are povestirea cinematografică, 

Trimiterea la filmul lui Forman se 
oprește la conţinutul secvenfei de 
debut (oficialitățile așteptind pe 
peronul unei gări de provincie o 
companie militară care urmează să 
fie cazată în oraș), dar deosebirile 
fundamentale ale modului de abor- 
dare nu fac decit să scoată și mai 
puternic în relief caracterul de 
comedie cazonă nelocalizată în timp 
si nemotivatá în acțiune, reducind 
personajele la niște marionete trase 
pe o sirmá spre eventuala veselie a 
spectatorului, 

O companie de fete frumoase care 
se întorc de pe front în minijupe, 
făcînd față oricăror dificultăţi, cîn- 
tind cu o bună-voie deconcertantá 
si, simetric, compania de soldati 
hîtri şi pînă la urmă îndrăgostiţi cu 
toții, un oraş mort şi încremenit 
care există doar ca decor pentru 
întîlnirea celor două grupuri, acesta 
e filmul regizorului Przybyl. 

Situaţiile stereotipe care provin 
dintr-o atare schemă abundă: fetele 
îmbăindu-se în lac, pindite de soldați; 
descoperirea butoaielor cu vin din 
beciul conacului, deci betiile repe- 
tate; complicaţii sentimentalo-hilare 
si, în fine, sărutul dintre comandantul 
unității de bărbaţi si comandanta 
unităţii de fete acumulind poncifele. 


Dan COMŞA 


Stápin pe situaţie 


* 


Regic: Henry Levin 
Cu: Dean Martin, Senta Berger, Janice Rule, 
James Gregory 


Frate bun cu James Bond, Matt 
Helm suride flegmatic şi isi doboară 
adversarul cu muchea palmei. Apoi 
suride duios și își sărută partenera. 
Una din multele și frumoasele lui 
partenere. Căci, asa cum îi sade bine 
untii superman, domnul Helm este un 
cuceritor fără voie, încurcat sau 
ajutat în avatarurile sale de repre- 
zentante ale sexului doar în aparență 
slab. Ca să fie mai la zi, va face rost, 
pe lingă arsenalul clasic de rigoare, 
de o farfurie zburătoare și implicit 
de complicațiile pe care aceasta le va 
aduce. Supertehnicizat și ultrainvin- 
cibil — deși, așa, pentru variaţie, mai 
calcă uneori si cu stingul — noul Bond 
întruchipează, la urma urmelor, cele 
mai temerare aspirații. Lichidarea 
unei bande și accesul la o trupă de 
inimi feminine nu sînt, în definitiv, 
la indemina oricui. În sfîrșit, distrusă 
în final, ciudata farfurie zburătoare 
nu ne ajută să dezlegăm marea 
enigmă „există sau nu QO.Z.N."? 
(chiar și fără extratereștri). Am rămas 
numai cu basmul nostru modern, cu 
„va fi odată...”, cu feti frumoşi și 
isteţi și cu zine nu numai blonde. 
L-am preferat, 
Martin — cintáretul. 


totuși, pe Dean 


^ 


Anchetatorul din 
umbră 


| 


Regia: Janusz Majewski 
Cu: Zygmunt Hübner, 
Barbara Brylska 


Kezysztal Zurek, 


Janusz Majewski ne invită, așa 
după cum o arată și titlul, la un 
film poliţist. &e comite o crimă, apar 
urmăritorii şi urmáritii, momentele 
de încordare, de suspense. Apare fata 
frumoasă, victima unor ucigași, asa- 
sini fără voie și chiar un Maigret 


conştiincios si ístet care duce la 
bun sfirsit intervenţia poliției. 
Atita timp cît filmul rămîne pe 
planul reconstituirilor faptice, care 
spre un dramatic punct 
asasinarea Ewei Salm, 
spectatorul il urmáreste cu interes. 
Senzatia de conventional, de trenant, 
intervine însă insistent în lungile 
episoade explicative, justificative, ale 
comisarului Maigret — Hauptman 
Siwy, cel care reînnoadă firul tragicu- 
lui destin al Ewei Salm, în prezenţa 
unui jurnalist curios. Lungimile se 
datoresc poate și sursei literare, 
romanul scriitorului Kolewski după 


converg 
terminus: 


care s-a inspirat regizorul fără să 
utilizeze îndeajuns foarfeca; 


Simelia BRON 


Ultima dragoste 


| 


Regio: laroslav Balick 
Cut Ida Rapaicova, Blanka Bohdanova, Leos 
polda Dostalova, Vaclav Voska 


Dramă domoalá, casnică şi îngustă, 
filmul lui Jaroslav Balick fuge după 
atiția iepuri — adică intenții este- 
tice — încît în cele din urmă se 
rătăcește în propria-i grădină. Un 
foarte respectabil și tomnatic holtei 
ar dori să se căpătuiască, în care 
scop oscilează timp de 90 de minute 
între trei posibile candidate. Nehotă- 
rit și el, regizorul. 
Rezultatul: toate ies-pe dos. Respec- 
tabilul iremediabil 
holtei, situație ce nu reușește să 
stoarcă dorita lacrimă întru compăti- 
mirea „nefericirii omeneşti“. Cit 
despre autor — el posedă, înainte de 
orice, o lipsă de imaginaţie sau 
măcar de adecvare a detaliului, de la 


nehotárit' și 


domn rămîne 


care i se trag toate necazurile. Urmă- 
reste simplitatea și e doar uscat; 
caută esențe ale cotidianului și 
realizează doar niște cenușii simulacre 
de eprubetă: tinde spre sobrietate 
de stil și nimerește într-o placidă 
monotonie. Vrînd să facă un film 
despre sordid, produce — regre- 
tabilă confuzie — un film sordid e! 
însuși, epigonic. 


E. H. 


Acţiunea „Vulturul“ 


* 


Regia: Caslav Damjanovic 
Cu: Richard Conte, Rory Calhoun, Aili King, 
Rada Duricin, Belja Bashich, 


Coproductiile constituie o modali- 
tate de activitate cinematografică 
foarte onorabilă, atunci cînd partici- 
pantii îşi conjugă posibilităţile pen- 
tru că opera de artă pe care vor s-o 
realizeze cere oarecum organic, prin 
esența ei, o asemenea asociaţie de 
forță. Dar coproductia poate să fie 
și o simplă expresie a minimului 
efort, atunci cînd participanţii sînt 
preocupaţi exclusiv de împărțirea 
între ei a sarcinilor, în așa fel încît 
să poată realiza maximum de avan- 
taje cu minimum de investiţii. 

„Operation Cross Eagles" — cu 
titlul românesc „Acţiunea Vulturul“ 
— face parte din nefericire din 
cea de a doua categorie, Partea 
iugoslavă aduce superbul litoral dal- 
matin, o fată frumoasă şi inexpresivă, 
o serie de actori cuminţi şi pricepuți 
si cadre tehnice bine pregătite pro- 
fesional, dar fără strălucire. Firma 
străină — de identitate neprecisă — 
aduce bani, peliculă Eastman și 
cîţiva actori cu tipologia anglo-saxo- 
pă. Mai rămîne să se fabrice un 
scenariu care să permită „asambia- 
rea" acestor contribuţii. Și aici 
începe dificultatea. Fiindcă aci se 
află tocmai hotarul dintre cele două 
categorii de coproductii pe care 
le-am deosebit, între comunitatea 
de eforturi creatoare și comunitatea 
de interese. 

Astfel realizatorii acestui film au 
imaginat „operația“ care are indica- 
tivul din titlu — operație de sabotaj, 
pentru care, în 1943, are loco parașu- 
tare pe litoralul iugoslav, cu clasicul 
ambalaj de fapte: lupta pînă la 
îndeplinirea misiunii, colaborarea cu 
luptătorii din armata iugoslavă, actiu- 
nile de spionaj care se intretes cu 
cele de luptá, suspensuri, rápiri, 
filmári spectaculoase din helicopter, 
lovituri de teatru neașteptate si un 
happy-end final. De ce a fost nevoie 
pentru asta să se importe o echipă 
și o atmosferă de Texas pe litoralul 
dalmat? 


lon CANTACUZINO 


Rubrica „pe ecrane" a fost alcá- 
tuită conform cu programarea 


comunicată de D.R.C.D.F. la 
data încheierii numărului. 


Întotdeauna prezent 


M. R. P. 


Retras în Vălenii de Munte, 
departe de cafenele artistice, 
de case de creație si recreatie, 
Miron Radu Paraschivescu 
este — nu ştiu cum se face — 
intotdeauna Prezent, Aici, 
Acum — pe Calea Victoriei a 
vieții noastre culturale: el 
semnează aproape săptăminal 
în presă şi, receptiv față de 
talentele tinere, veghează ca 
si ele să semneze. 

lată însă că poetul „Cîntice- 
lor ţigăneşti“, este şi un ochi 
sensibil față de pelicula cine- 
matografici: am citit semnă- 
tura domniei sale la rubrica 
„Civilizaţia ochiului“ din re- 
vista Teatru. 

Surpriza nu era de fapt 
chiar 100%. Cu simtul special 
de detectare al elementului 
nou în cultură, era de așteptat 
ca, mai devreme sau mai tir- 
ziu, M.R.P. să se aplece si 
asupra filmului „unul dintre 
marii factori de civilizație a 
vieţii moderne", cum afirmă 
însuși domnia sa. Felicităm 
— să fim sinceri — cu niticá 
invidie revista Teatru pen- 
tru cá a intuit cu un minut 
mai devreme această nouă 
pasiune şi a „racolat" condeiul 
lui M.R.P. l-am urmărit linia 
elegantă a meditatiilor despre 
fenomenul cinematografic si 
,, Blow-up", „concentrat la ma- 
ximum de perfectiune a fil- 
mului epocii noastre”. l-am 
regăsit nervul, vestitul nerv, 
al artistului angajat — în 
aprecierile despre noul val 
socialist în cinematografia 
românească. Și ne-am bucu- 
rat de melodia şi culoarea 
cuvîntului — atît de rar în- 
tilnite în consideratiile este- 
tice. 

E nevoie să mai spunem? 
Semnalăm cu bucurie apro- 
pierea poetului de cea de 
a 7-a artă care $i pentru 
noi (şi după cum se vede şi 
pentru domnia sa) nu e chiar 
cea din urmă dintre arte. 


Maria ALDEA 


V 


TELEIDE 


S-a ivit in lumea ec! 
nouă teleinstitutie: 
Televiziunea propune unor 
tuali, dacă nu totdea: 
orice caz de notori 
îndatorirea ce ] 
emisiuni, ceea ce reprezintà o treap- 


F 
tă evoluată față de omniprezența 


trionatul. 


intelec- 


na de vază în 


etate, să-și asume 


"" 
ia telur 


paznicului de profesie al începuturi- 


Or, însărcinat doar 


nalitate, îşi impun probabil și pu 
tul de vedere relativ la distribuţia 


şi configurația spectacolelor pe care 


cază, sînt cum ar spune Nora 
„gazde tdlentatc", in acest 


sigură nu numai un spor ge 


tivitate unei emisiun 


stanţială pe care o determină peri 
darea individualitátilor bine contu- 


„Salonul li- 


au demonstrat viabilitatea 
itrionatului. De ce n-ar fi 


aşadar și asupra altor emi- 


nai ales a celor de finalitate 


A liza reporte je tel - 
ziune e o Í é tuo 
a rămine la cei c rer: repor- 
Li e ncp inic pentru 
cur jerea actualitát 
De 1, in fata aparatt- 
| az talentați » 
( [ te u rofon c 1l 
Í f rabil 
p t | Li i i 
a ) NȘIȘI, 
4 n n ~ { 
- j J 
4 a 5 tárind 
u t a | ta 
1 t | i 1 
comp " tul " p o "m bX. 
indu-si timp sá si informezer iv 
in nte de a aborda si după 
ce iIsprávit ir stiga 
L-am r t astfel pe Mihai 
> a făcut, cr foarte mult 
tine € le din Cisnă- 
un episod din seria A! doilea 8, 


-] să vorbească, permitind 


ui să-i vadă bine, si arătîn- 


in ei înşişi cit si cum bat 


ana, cum nu s 


ile ce le 


cărei eficacitat 


sitatea cu care ` 
poate scăpära idei prețioase, spulbe- 


inertii ṣi stimulind energii 


treprinsă 


ziarişti calificați și cu atît mai pu- 


cutezanţă de 


tin trufasi, cu cit sînt mai mîndri de 
profesia lor. 


Idee pitica la varietăţi 


A transmite dintr-o sală și de pe o 
scenă un spectacol e, în raport cu 
posibilități ale inii 


după experienţele reușite de ex 


sie în spaţiu şi timp pe ca 
dobindit teleastul romă 
i a compri 


Căci în- 


posibili- 


trei mii 


ee rea, a 
spune chiar antitelevizivá, întrucît 
e stabilește o fixitate de cadru de- 
finitiv j minind aprioric, p 


tà seria, cit va fi ea de lungá, mo- 


dalitatea unică de compunere 


tot unică, de desfás rare a rep 


pă cum s-a şi 


ct invers 
a, în reacţiile neevoluate 


i, la unul din programe): 
cu cît e pretenția de civiliz 


a spectacolului, cu atit sporesc ma- 


de toate 


nifestárile primare fatá de el. Ne- 
maivorbind de faptul cá, oferind 
succedanee în materie de literatură, 
muzică, dans, televiziunea îşi contra- 
zice cele mai bune realizări proprii 
în fiecare din aceste compartimente 
artistice, 

A sconta pe un atare spectacol de 


4 


varietăţi, ca pe.cea mai înaltă formulă 


de teledivertisment e o idee pro- 


vinciadla, pentru 


| ir 
f 


tr-o Yruntare ne 


i ) 
Dealtminteri e d emnalat 
Gupa | « evelion el 
u bun, ? t și mai vesel n 
ite a vut piná acum televiziunea 
noastră factura « uni dis- 
t t; irturiseste un regres inex- 
pl |. Au apărut felurite „varietăți 
- 3 T la mie I 

oppii” inti! tinte 

i siuni uzical-coregrafice" | r 

| der irea € evolutia co- 

regrai că ini luzind necesarmente mu- 
a), citeodată cu totul rudimentare, 

umplind spaţiul cu un soi de telema- 


us Vulpescu se întrebă, in 


lenta prezent 
lungilor", dacă publicul ar fi inte 


felurile 


de reluarea capodoperelor filmului 


nut. Fără îndoială. T 
e avid 


"spectaforul 
de cunoastere- sistematică 
noi n-am descoperit încă pe deplin 
această foame de intepralitate à te- 
lespectatorului român, provenită din- 
tr-o substanțială apetenţă culturală 
j imeste cu vădită satisfac- 
vele de natura inițierii 
într-un domeniu spiritual. Dacă re- 
torii secțiunii de film a Televi- 
ziunii ar-medita mai îndeaproape la 
problemă, ar găsi, probabil, o formu- 
lă de istorie a cinematografiei pe 
epoci, curente și personalități care 
ar încadra cum nu se poate mai bine 


în Telecine 


Că. 
„Nibelungii reprezintă un mo- 
ment definitoriu al expresionismului. 
Artistul german (născut la Viena), 

tz Lang. regizorul (fusese - mai 
inti arhitect, scenarist), este si unul 
jin teoreticienii curentului. Cercetă- 
torii mei noi st ază acum intercon- 
ditionárile dintre literatură, pictură 
și film în istoria acestui curent, com- 


p d o[ lui Reinhardt, Ernst 
Foller, H Kokoshka, Bre- 
cht ubir ı şi ale multor al- 
tora. O carte relativ recentă „Die 


literatur des Expressionismus" de 
Armin Arnold (Kolhammer Verlag, 
Stuttgart, 1966) îl apropie pe Dóblin 


de Fritz Lang considerindu-l pe aces- 


ta din à ca termen de referință, 
In ambele filme, reunite sub tit- 
lul mai 


1S pgmenit, se simte exal- 
tarea creatorului care îşi propunea 
introducă, prin peliculă, „docu- 


ente despre poporul german în 
t 1 | i" dar se resimte 
1utoce irá lucidă în ce priveşte 
poematica „pusă aceasta, totuşi, ri- 


'orilor unui gust propriu, destul de 


€ pent í tiv, monumental 
hiar vizualitate pură. Lang nu 
perise încă tuţile punctuatiei 
fice; fiecare” scenă e 

{ pută stătătoare, ca 
m moment ce ar putea trá! autonom. 
D C ep sint lucrate cu 
lā uneori admirabilă, totdeau- 
na după un scenariu regizoral foarte 
t în ce privește alternanța 


dei, can- 


planurilor. Naivitătile le 
construcţiilor fabuloase, sa- 
iocului, precipitările, etc. 


trà iute în ac zonă a ubconștien- 
și care e depozitul tuturor con- 
ntillor tacite dintre noi, laicii, si 


si, de la un moment dat in- 
lo, ráminem liberi in a urmări per- 
| 


octiile u un sentiment vag à 


cu unul tot atit de in- 


ce priveste frumusetea 


prăfuită şi totuși cuceritoare 


| legendarului grandios. 


—————————————————— 


Ideea de serial 


———————— 


E o teleidee tipică si de largă au- 
à, ráscolihd amintirea succeselor 
d« e cu romanul în fas- 
cicole, sau al foiletonului romanesc 
din jurnalele franțuzești. „Va urma" 
| teazá la maximum suspense-ul, 
dupá cum tensiunea epicá a fie- 


Serialul devine operă culturală 
(„Moara de pe Floss" 


cărei secvenţe biciuiește nervii mo- 
lesiti de banalitáti diurne. 

Cind pe lingă „Răzbunătorii” apa- 
re si „Bilciul desertáciunilor" sau 
„Moara de pe Floss", serialul devine 
operă culturală specifică și bănuiesc 
că va sosi vremea cînd se va obser- 
va şi la noi incidenta:posibilá si dorită, 
în acest punct, a marii proze natio- 
nale cu televiziunea. Pină a se lua 
hotáriri capitale de serializare a ro- 

manelor lui Sadoveanu, de exemplu, 
cred că s-ar putea încerca și la noi 
filme în 4—5 fragmente după nuvele 


ilustre (de Odobescu, Delavrancea 
Slavici, Jean Bart, Camil Petrescu și 
atitia alţii). 

Teleaştii englezi au avut curajul 
să se adreseze nu numai unui 
pletoric, cum e cel al lui Thackeray, 
ci și literaturii mai gingașe, de un tra- 
gism delicat, al scriitoarei Mary Ann 
Evans (1819 —1880) care și-a iscălit 
cărțile si articolele cu pseudonimul 
George Eliot. „Moara de pe Floss" 
nu e un roman de acţiune, ci de ana- 
liză. Biografia adolescentei Maggie 
Tulliver nu furniza, la prima vedere, 
destule tematici “pentru un serial. 
Tendintele didactic- moralizatoare, cu 
atit mai putin. Totusi a rezultat un 
film inspirat, poate cu un oarecare 
exces caracterologic, dar de o simtire 
nobilá, cu o atmosferá realistá densá 


roman 


pe Sc; ig T P d 


cate — pe care prea adeseori le ca- 
tegorisim sumar si aspru. 

Serialul a fost urmărit cu evident 
interes si a prilejuit citeva ceasuri de 

desfátare reculeasă și gînduri mai 
adinti. 

Din altă categorie, a filmelor de 
aventuri nutrite de evenimentele ulti- 
mului război, „Căpitanul Kloss" (polo- 
nez) mai bine scris decit jucat, impune 
prin rigoarea naratiei și viglenta 
surprizelor. Poate chiar $i prin 
cadenta lor. Pe deasupra unor, ponci- 
fe si dincolo de pasajele prea expe- 
diate, uneori chiar neglijent expedia- 
te, se conturează curajul eroic al 

' unti luptător dibaci. Participám la 
peripetiile sale cu stringeri de inimă 
„şi suspine de ușurare, îl admirăm, îl 
așteptăm, ` contám pe . inteligenţa-i 
şi pe sîngele-i rece, ne bucurăm 
de cite ori îl vedem ieșind din încurcă- 
turi. grave, depășind teafăr imi- 
nenta catastrofei. 

Se simte în acest film și ceva din 
mirosul atitátor-al prafului arhivelor 
autentice. Si cum știm încă atit de 
puţin despre evenimentele istorice pe 
care ni se tot pare că le-am trăit... 


O idee necăjită — pur și simplu 


Aceea de a face, așă cum s-a făcut, 
un documentar despre revelionul or- 


epoca de piatră a documentarului. 


atograf. nini 


ganizat la*,, Hotelul Europa” din Efo- 
rie. 

Nu cred să se mai găsească vreo 
peliculă de acest fel nici măcar în 


Un amestec păstos de bucățărie, ca- 
mere-tip, imagini-cliseu și interviuri 
anodine pe picior; un ghiveci de sec- 
vente cu curcani, pahare, urări, pla- 
jă pustie, urări, pahare, perechi dan- E 
sind uluite cu ochii în aparat, urări, 2t 
microfoane în nasul mesenilor — 
care nu apucau să spună o frază com- 
pletă — și iar urări, zăpăcitor, urări, 
urări, urări. Un reporter prea lim- 
but si prea prezent, care strică de- 
finitiv cheful oamenilor si altele- 
spectatorilor cu comentarii fără noi- 
mă, întrebări haotice, peregrinind 
evident fără plan, fără gînd, prin 
local, decalibrind mereu antrenul 
convivilor si scortosind petrecerea, 
De neînțeles, pentru Alexandru 
Stark, D 
De neînțeles, și pentru Aristide 
Buhoiu, care a continuat, poate ceva 
mai curat totuși, revelionul „în 
munţi”, obligînd însă tineri şi bă- 
trini să repete de zeci de ori citeva 
platitudini, acoperite apoi cu.suvoa- 
iele de vorbe goale ale comentatori- 
lor. a 
De neînțeles. 
Se mai chema si „Europa 70!" 


şi o adincă înţelegere a firilor compli- 


DUEL 
TV-CINEMA 


Tovarășul Octavian Sava,, responsabil cu tele: 
cinematografia, ale cărei izbutiri din ultima 
vreme îi aparțin desigur şi dumisale, a publicat 
în numărul trecut o scrisoare din care reiesea 
că e în dezacord cu aprecierile cronicii noastre 
asupra filmelor „Eterna Ev", „Apă de ploaie", 
„Dr. Jeckill şi DI Hyde“,  „Conglomerat“. 
Asemenea dezacorduri de gust sînt normale, 
revista, după cum se poate vedea, e plină de ele 
şi presa întreagă, de la noi si de aiurea, trăieşte 
din ele într-un fel sau altul. Tovarăşul Sava nu 
se mulţumeşte însă cu un simplu dezacord, ci 
dorește să ne convingă că trebuie să avem întot- 
deauna părerea televiziunii despre filmele pe 
care ni le propune. Să exercităm deci actul 
critic nu prin judecăţi, ci prin prejudecăți. Ridi- 
cată pe această culme teoretică, scrisoarea 
dobindește deci o lumină de care ar trebui să 
ne împărtășim nu numai în cazurile citate, ci 
şi în viitor și generalitate. Vrasázicd: vocea 
Deannei Durbin trebuia să ne placă, întrucit 
„în concertul de voci răguşite si de urlători, 
care nu se aud fără microfon şi care constituie 
suportul modern al muzicii ușoare, o voce cris- 
talină și pură ca a Deannei Durbin are măcar 


- calitatea de, a alunga monotonia“. 
temeinic, 


Valentin SILVESTRU 


telecorespondenţă pri ei 


“Motivul e 
chiar«dá de gindit, dor,ictá, voi nu, 
nu l-am avut și noi, împărtășind cu totul alte. 
convingeri cu privire la muzica modernă. 
„Apa de- ploaie" trebuia sd ne covirșească, 
pentru că „sute de spectatori au scris televiziunii 
că au vizionat un film tulburător”. filmul a 
luat În America „un premiu national", 
multi cronicari de. la „New "Yorker," „Saturday 
Review", „New York Times" i-au fost foarte 
favorabili. Ce să má-fac însă eu, care am luat 
cunoștință şi de aprecieri destul de reci 
apărute în presa engleză sí în cea franceză 
de specialitate, care am citit opinia lui Georges 
Sadoul că e vorba de „un academism. constiin- 
cios" și vð în acest A Hatful of rain, regizorul 
Zinnemann nu-și mai regăsește sinceritatea de altă- 
dată şi care mi-am îngăduit chiar să om o obinie 
proprie nesuperlativd? La „Dr. Jeckyll şi DI.Hyde" 
trebuia să ținem seama că „era singura versiune 
cinematografică a acestui celebru motiv literar 
pasibilă a fi difuzată pe micul ecran” (rațiune 
estetică și critică la care, mărturisesc, intr- 
adevăr că nu m-am gîndit), filmul fiind de ase- 
meni „a doua zi după transmisie, comentat 
favorabil şi defavorabil, în tramvaie, pe stradă 
la cantină, la cozi, în şcoli, în birouri si chiar 
în unele redactii". Mărturisesc cu cáintá cá a 
doua zi după transmisie nu am putut frecventa 


7 şcolile, birourile, cozile, etc. cu uimitoarea 'prom- 


ptitudine și ubicuitate cu care a făcut sondajul 
dumisale, şi în loc să bat cantinele, mi-am îngăduit 
să iau masa în familie. Totuși păstrez oare- 
care linişte. în cuget, întrucît și eu dacă mă 
gindesc bine, am comentat filmul „favorabil si 
defavorabil”, deci în acest caz m-om conformat 
oarecum cerințelor, imputările putind fi aici 
mai blinde. Cit despre. „Conglomerat“ nu -mai 
încape nici o scuză: eu l-am ,expediat", cînd 
de fapt trebuia să urmez exemplul colegilor 
mei de la „Flacăra“, care cu scris că „e un exce- 
lent film skeci, părăre care concordă cu cele 
exprimate În scris de telecronicarul „Informa- 
tiei Bucureștiului” şi verbal de Florian Potra, 


ior mai ` 


Într-o convorbire televizată“. Aici tovarăşul Sava 
introduce un element — să mă scuze — de 
zăpăceală totală în demonstrația de pînă acum, 
fiindcă ou fost împrejurări cînd părerea mea 
şi a televiziunii erau în discordantd cu cea 
a revistei „Flacăra“, ori cea a „Informaţiei Bucu- 
restiului" era divergentă față de cea a tovară- 
şului Potra, scu toți criticou laolaltă televizi- 
uneg — si, în acest caz, după cine, cînd. si 
cum onume ar trebui să mă aliniez ca să fiu 
pe placul redactorului de telecinema? E foarte 
greu să dai In cap unor critici cu ceilalți, fiindcă 
nu ştii niciodată care capete vor fi mai tari si 
nici dacă cei ce te aprobă săptămina asta nu te 
vor dezaproba săptămina următoare. Poate că 
o indicație telefonică telecentrală, de la caz 
la caz, ar aduce oarecare ordine în această 
neorînduială cronică a criticii de televiziune. și 
ar face-o absolut unanimă în armonioasele ei, 
dorite, acorduri. cu teleredactia. 

Opinia mea, tovarăşe Sava, e cd asa cum 
dumneata îti asumi dreptul criteriilor în ale- 
gerea filmelor, si cronicarii îşi pot asuma riscul 
criteriilor în săvîrşirea actului critic. Nu trebuie ` 
să țină sema neapărat și exclusiv de alegerea 
dumitale. Trebuie- să-şi aibă propriile lor 
opinii, fiindcă de aceea au dobindit, de la natură, 
capete proprii. lar despre unele filme pe care 
în copilăria dumitale le-ai gustat, iar ustăzi le 
priveşti cu duiosia amintirii, pot permite 
criticii să facă judecăți în raport cu epoca în 
care se revăd aceste filme, nu numai în raport 
cu vremea în care ou fost create ele. 

În încheierea scrisorii, semnatarul ei notează 
gentil:. „cu toate acestea, eu voi continua să te 
citesc, tovarăşe Valentin. Silvestru“; fti multu- 
mesc, tovarășe Savo, si întrucit amabilitatea 
dumitale mă obligă, îţi declar la rindul meu cá 
voi continua să scriu, 

Şi despre filmele de la televizor, evident. 


i 
Valentin. SILVESTRU 


cmd 


Cronica 
spectatorului 


Atenţie: . My Fair Lady" 


„Sint cu totul de părerea lui Radu 
Cosaşu despre „My Fair Lady“. 
Criticii care au spus că acum cinci 
ani filmul ar fi fost mare, iar acum 
nu mai este, sint după părerea mea 
foarte prețioşi. (În sensul dat de 
Molière). De cinci ani încoace, ei 
s-au angoasat la filmele lui Antonioni, 
s-au sofisticat la cele ale lui Alain 
Resnais şi acum nu mai pot să se 
bucure simplu, uman, la ceva frumos, 
la muzică și culoare, la tot ceea ce 
Audrey Hepburn si Rex Harrison 
au adus în fata ochilor nostri, Omul 
nu e o mașină și nu e interzis să ne 
bucurăm de „My Fair Lady", dar 
cred că este cazul sá.nu mai fie 
publicate cu atita usurintá păreri 
ale unor critici ce se socotesc a fi deo 
valoare intelectuală mult superioară 
muritorilor de rînd, Sá nu credeţi 
că pledez pentru „Adio, Gringo", 
„Lady Chaplin”, etc. (adică pentru 
divertismentul de proastă calitate) 
dar nici nu admit ca unii critici să-și 
dea ifose în legătură cu lucruri 
într-adevăr valoroase. Şi „My Fair 
Lady“ face. parte dintre ele, (Mi-ar 
fi plăcut să citesc mai multe în 
revistă despre , Viridiana", unul din- 
tre cele mai valoroase filme văzute 
la noi. E păcat că nu-l cunoaștem 
decît prea. puțin pe acest mare 
artist care este Buñuel)". 


ING. JEAN GROPER 
Str. Aurel Vlaicu, 55 
Bucureşti 


N.R.: Vă împărtășim părerea si în 
privinţa celor scrise despre „Jules et 
Jim”. E păcat că acest film nu ecu- 
noscut marei mase de spectatori. 


„Citind în nr. |l al revistei 
„Cinema“ articolul despre „My Fair 
Lady", am admirat ironia subtilă cu 
care autorul susține aparent un 
punct de vedere, afirmind de fapt 
contrariul, modul atît de doct în 
care face elogiul inocentei şi al 
plăcerilor simple, Am plecat si eu 
pliná de incintare de la acest film, 
cu impresia cá viața este frumoasă, 
oamenii binevoitori, că nu există 
răutate, perfidie, contradicții sau 
probleme de nerezolvat, desi știu 
că de fapt nu este chiar aga. Atmos- 
fera de basm, de sárbátoare, a filmu- 
lui, este rezultatul unei realizări 
artistice desávirsite, Dar sint con- 
vinsă că  bátrinul vegetarian 
G.B. Shaw, atît de spiritual, de o 
inteligență pătrunzătoare, nu a scris 
„Pygmalion“ pentru a face elogiul 
simplităţii naive, după cum nici 
filmul nu a fost realizat cu această 
intenţie. Profesorul Higgins, cel care 
culege de pe stradă o florăreasă 
îmbrăcată în zdrente pentru a face 
din ea o printesá — pare sá pledeze, 
dimpotrivă, în favoarea intelectuali- 
zării, a unei civilizații spiritualizate. 
lar faptul cá Elisa a învăţat să pro- 
nunte corect „In Spain it rains in 
the plain", nu i-a sgtirbit nimic din 
farmecul spontaneitátii..." 

ALICE GARIN 
Str, Chopin nr, 21 
Bucuresti 


` 


N.R.: $i de ce intelectualizarea, 
credeți dvs., ar fi incompatibilă cu 
plácerile simple? 


„My Fair Lady" e o bomboană 
camforatá, care-ti produce o oare- 
care plăcere superficială. Cà e 
desăvirșit din punct de vedere teh- 
nic, nu contest. Că e jucat de actori 
excelenți, că și-a meritat toate 
premiile, premisoarele și premiule- 
tele, că a fost lăudat în dreapta si 
în stînga, că i s-a făcut o reclamă 
regească e adevărat, Eu însă cred că 
nu într-o astfel de grandoare rezidă 
desávirsirea unei opere de artă, Mi 
s-a părut stupid ca eu, o fată a 
secolului XX, să mă entuziasmez la 
oftaturile şi miorlăielile acelei „good 
girl" care reușește în viață gratie 
cuminţeniei, drăgălășeniei și a orbu- 
lui noroc, Căci-noi nu mai visăm, ca 
bunicile noastre, iubiri „coup de 
foudre", amanti languroși, Pygma- 
lioni care sá ne lanseze in lumea 
bună. Privind filmul cu ochii mei 
(alta nici n-am cum să fiu), l-am 
simţit complet străin frámintárilor 
mele, lumii noastre . rătăcite în 
veacul. atomic. E drept că aparține 
unui gen aparte de film, music- 
hall-ul, şi prin urmare se cuvine a fi 
privit mai indulgent, deși vă mărturi- 
sesc că detest din adiîncul inimii 
acest gen de cinema care, pare-se, cá 
recîștigă teren în apus. Nici măcar 
nu-l socotesc artă, fiindcă e destinat 
simplei desfătări, plăcerii imediate, 
pe cînd arta secolului nostru e 
legată de problemele acute care 


- frámintá omenirea. Multi nu vor să 


înțeleagă lucrul acesta, multora nu 
le place să gîndească si se duc la 
cinema doar să rîdă, iar cînd nime- 


resc din întîmplare la „Marienbad“, 


tropăie şi-şi manifestă fățiș indigna- 
rea... Cred totuși că s-ar putea găsi 
unele remedii și mulțimea spectato- 
rilor va putea fi convertită spre 
adevărata artă, dacă nu se vor mai 
face atîtea concesii prostului gust, 
dacă pretutindeni, pentru un timp, 
n-ar rula decît filme de mîna l-a”. 
VLADA CĂLIN 

elevă, 

Str. Mihai Viteazu 23 

Satu Mare 


N.R.:'E foarte frumos ce spuneți. 
Ni se pare chiar că e prea frumos. 
Prin noi a trecut un fior în fața 
perspectivei pe care ne-o deschideţi. 
Ce să facem? Sintem si noi oameni 
ai veacului, avem si noi dreptul la 
suspiciuni, nai ales cind ni se pro- 
pune paradisul... 


„Sînt pro „My Fair lady", ca 
atitia alti spectatori care l-au desem- 
nat drept cel mai bun film al anului”. 

COST! NEGOESCU 
Str. Tache lonescu 19 
Pitesti 


De ce „Vă place Brahms!" 


„Îmi place Brahms, spun acest 
lucru cu riscul de a fi interpelatá de 
un critic care ar putea să mă întrebe 
ce-a putut să-mi placă la acest film, 
cînd dinsul socotește că avem de-a face 
cu „O sfidare la adresa oamenilor ce 
trăiesc cu adevărat o melodramă 
desuetá", Consider falsă această 
afirmaţie. Schema filmului e drept 
cá am mai intilnit-o si altădată, dar 
asta nu înseamnă cá ea nu poate fi 
tratată într-un mod personal si 
original. Filmul este o clipă de 

— 


^ 


adevăr brutal si trist. Eroina ne aduce 
în fața ochilor un moment crucial, 
prin care am trecut sau vom trece 
fiecare, de care ne-a fost sau ne va 
fi teamă fiecáruia, .." 


LIVIA MARGARETA MECHE 
Str, Nikos Beloianis 8 
București 


„Oare într-adevăr Paula n-ar fi 
fost fericită cu Philippe? Este un caz 
atit-de izolat printre miile de iubiri? 
Dacă nu ar fi fost respectat romanul? 
Era imposibil? Era fără sens? Refuz 
să cred". 


| IRINA CAVALI 
Str. Şerban Vodă 4l 
București 


N.R.: Probleme grele, mult preu 
grele pentru capul nostru. 


„Cred că Alice Mănoiu, în cronica 
dinsii, a exprimat punctul de vedere 
al majorității spectatorilor. Analiza 
din această cronică mi s-a părut 
mult mai corectă decît cea a Ninei 
Cassian, acidă ca întotdeauna. E 
bine totuși că între opiniile dumnea- 
lor nu există o diferență prea mare. 
E imbucurátor..." 


COSTI NEGOESCU 
Str. Tache lonescu 19 
Pitesti 


„Acestea-s filmele pe care le 
dorim: rupte din viață, tandre si 
dure, vesele și triste, amestec de 
poezie și dureri mute, cu oameni 
reali, făcuți din pasiuni mari sau 
mici, de renuntári lucide sau avînturi 
oarbe, Filmul acesta e din aceeași 
familie cu „A trăi pentru a trăi“ 
sau „Un bărbat și o femeie”, tot 
atîtea prilejuri de meditație, de 
înnobilare sufletească. Am văzut și 
filmele lui Antonioni. Fie-mi iertată 
îndrăzneala (presimt din partea unora 
accese de'min ie sau priviri condescen- 
dente) dar le prefer pe primele. 
Sînt de acord, „Blow Up" este un 
film mare, original — dar acesta-i 
tineretul englez? Sau „Eclipsa“? L-ati 
simţit aproape de suflet? Ati avut-o 
clipă senzația că ceva din fiinţa dvs. 
își găsește ecou în acțiunea trenantă 
de pe ecran? Atunci de ce atîtea 
elogii? Să fim sinceri, să nu ne 
ascundem în dosul unei imagini 
sofisticate, aclamînd în gura mare și 
fără rezerve idei ce scapă înțelegerii 
noastre, numai de dragul de a trece 
drept un „spectator avizat“, Dacă 
n-am dreptate, aștept să fiu contra- 
zisă!" 

ILEANA STOICA 
Str, Dirstelor 20 
Sibiu 

N.R.: S-ar putea să n-aveti drep- 
tate, s-ar putea să fiti contrazisă. 
Oricum, páreti o natură optimistă... 


„Războiul domnitelor" o parodie? 


„Nu, din păcate,nu eo parodie. 
Nu pentru că nu se spune, ci pentru 
că nu se simte, Este un concurent 
serios la festivalul pe care, cu obiec- 
tivă indreptátire, îl propune Ov, S. 
Crohmălniceanu într-un articol pu- 
blicat de revista dvs, în 1969, O 
parodie însă este cronica lui Mircea 
lorgulescu, Și anume: o parodie 
a elogiului, Autorul știe „să între- 
ţină, cu o abilitate demnă de invi- 


diat, o ambiguitate fundamentală“ - 


pe tot parcursul cronicii. Simulind 


admiraţia, Mircea Iorgulescu desfiin- 
teazá sistematic firava înjghebare. 
O asemenea probă de umor sec este 
rară, chiar în revista dvs... Cum se 
face însă un film istoric prost? 
Reţeta acestui film este notabilă: 
se alege o cit mai slàábutá scriere 
istorică care va constitui trama. Se 
sloboade inspirația în străfundurile 
inconştientului; la întoarcere se 
adună scamele ce s-au aninat de ea: 
aici, conflictul clasic între datorie şi 
pasiune, ceremonial creștin, cîntece 
rituale, etc, Se toarnă compoziția 
pe un blat de culoare locală: aici, 
moldoveni, tătari, mucenici moldo- 
venesti de cocă, costumatie de 
rigoare s.a. Feliile.., pardon, secven- 
tele, se prind una de alta. Se scrie 
deasupra un titlu, cu grijá ales, ca 
spectatorii sà aibá un divertisment 
enigmistic. Se serveste... pardon, se 
distribuie prin D.R.C.D.F". 


BEBE ALBU 
student 
Bucuresti 


»In filmul lui Calotescu am avut 
posibilitatea să asistăm la prea 


- frumoase lupte susținute cu iscusintá 


de cascadorii nostri; de asemenea, 
am Putut admira pitorescul obiceiu- 
rilor noastre, În fine, trecînd peste 
diversele cavalcade, lupte cu tunul, 
arcul si sabia si ignorind, mai ales, 
mulțimea de morti, parastasuri şi 
alte slujbe religioase, filmul calotes- 
cian merită a fi consemnat prin 
naturaletea interpretării actoricești. 
Am asistat cu deosebită satisfacție 
la o adevărată revelaţie în jocul 
actorilor noștri: nimic forțat, nimic. 
teatral, nimi€ crispat; un exemplu: 
Ciobotărașu a reușit să fie un tată 
adevărat, cu dramele și suferinţele 
ce rezidă din calitatea sa de părinte, 
fără a recurge la gesturi eroice ori la 
patetice declarații paterne, Merită 
a fi consemnat și jocul tinárului 
Andy Herescu, Ecce homo! Nu sint 
contabil sau casier, dar nu văd de ce 
ar fi necesar să-l chemăm bunăoară 
pe Alain Delon să turneze in Romă- 
nia, cîtă vreme dispunem de Andy 
Herescu. Filmul a căpătat un plus 
de nobleţe și prin profilul granitic 
al lui Amza Pellea, favoritul filmelor 
istorice. Mai puţin veridic pare să 
fie regele polon, adică lon Dichi- 
seanu; ar fi fost “poate necesar un 
plus de acuratețe care să înlăture 
incertitudinile în jocul actorului. 
Impunător finalul simbolic, înduioșă- 
tor episodul de dragoste pură dintre 
nobila străină și plăieșul lon. În 
pofida stilului alambicat, cred că 
ati înţeles care-s opiniile mele despre 
acest film“... 


GEORGE VLAD 
comuna Scutelnici 


„Buzău 
N.R.: Stilul dvs, nu. e alambicot 
de loc; ce mai tura-vura, filmul 


v-a plăcut si gata! 

EC ii 
Posta cronicii spectatorului 

Plin net Aaaa 


Elena Procop, str. Mihai Vodă 52 
— București; G. Brucmaier, Calea 
Unirii 37 — Suceava: Aveţi dreptate, 
dar nu ne facem intermediari ai 
criticilor adresate de cititorii noștri 
unor confrati care semnează în alte 
publicaţii. Scrieti-le la redactiile 
respective, 


£23 - Ta" 


hu 


Ee imbie or i T4 


indiferent ce ce părere. Gu 0 


Fan 


După ce ai ajuns la o opinie, eşti dator s-o susții cu hotărire“ 


Camil Petrescu 


Viata 
spectatorului 


Antonioni înțeles 


„Am să vă relatez un fapt aparent 
neînsemnat care demonstrează încă 
odată că Antonioni e înteles de 
publicul nostru. Am văzut „Deșertul 
roșu” la Sibiu, într-o joi, de la orele 
13,30—16. Sala era plină. În- tot 
timpul proiecției nu s-a auzit nici 
cea mai mică observaţie deplasată, 
n-a ieşit nimeni din sală și aveam 
impresia cá toti respiră în ritmul 
filmului. Cînd s-a aprins lumina, am 
privit în jurul meu; o mare tăcere, 
neobișnuită după terminarea unui 
spectacol. S-a continuat această tăce- 
re, pînă în stradă. Era poate un 
semn de omagiu pentru regizor, 
era poate din cauză că prea multe 

entimente sau păreri cer timp de 
gindire pentru a fi exprimate — 
oricum, această atitudine m-a impre- 
sionat tot atit de mult ca și filmul.“ 

PAULA AVRAM 
Bucureşti 


Așa nu mai merge! 
AN it dei a ati na uiu 


„Gata! Așa nu mai merge, Cu 
„Deșertul roșu“ care abia acum a 
rulat şi pe la noi (I5 decembrie 
1969) mi s-a umplut paharul, Pînă 
acum, cînd auzeam la „Noaptea“, 
„Insula“, ,Marienbad" si altele de 
genul acesta, rísete, spirite de 
máhala, tranzistoare, obscenitáti, zi- 
ceam în sinea mea: ,imbecilii" si 
gata (era — greu de spus în gura 
mare, nu?). Dar acum, m-am săturat. 
Cînd Werde omul la Ateneu, stie cá 
nu ascultă muzică uşoară ; cînd merge 
la Bülandtá,'s stie că nu vede revistă; 
cînd deschide „Contemporanul" stie 
că n-o să găsească poveşti cu bandiți. 
Numai la cinema cînd merge, nu 
ştie ce-o să vadă...” 

DAN MATE! 
Str, Barbu Delavrancea 
Baia Mare 


Dati banii înapoi! 


„Eclipsa”: jumătate din sală strigă 
că dacă li s-ar da un aparat în mînă 
ar fi şi ei în stare să facă un asemenea 
film, poate și mai bun. Altă majori- 
tate a sălii dă buzna la ușile de ieșire 
izbind cu pumnii 5i cu Picioarele, 
făgăduind nu tocmai în soaptá 
că n-au să mai pună piciorul în 
cinematograful ăsta. Alţii au ieșit 
pe la intrare spunindu-le celorlalți 
că ei se duc să-și ia banii înapoi. 
A fost chemat directorul cinemato- 
grafului strigindu-se cà el poartă 
toată vina si, in sfirșit, alţii şi-au 
notat numele celuia care a făcut 
filmul, constatind cu uimire că are 
un nume al naibii de lung și jurînd 
să pună mina pe el, să-l învețe 
minte...” 


DAN IACOB 
Str. Apullum nr. IO 
Brașov 


„Eclipsa“ printre floricele 


„Primele secvenţe ale „Eclipsei”. 
Nu se auzea nici o respirație, Sala 
întreagă era concentrată asupra fil- 


«chiar ,porcárie"... 


„Ce n-as da ca înaintea acțiunilor importante pe care le întreprind în viață 
să văd „Un om pentru eternitate"... Pepi Drăgan, Bul. Republicii 88 — Caracal 


mului, A fost ceva de moment, se 
înțelege, După cinci minute, băncile 
au început să scirtiie, unii rontáiau 
floricele, alţii povesteau despre acti- 
vitátile anterioare, gospodinele soso- 
teau, Pe la jumătatea filmului se 
convarsa in gura mare, nimeni nu se 
mai sfia, Dar ceea ce e curios, absolut 
nici ut spectator nu a párásit sala in 
timpul proiecției. Cînd s-a terminat, 
toti au izbucnit în ris, un rîs recon- 
fortant după un film lung, obositor 
și pisălog. La al doilea spectacol, 
sala era pe jumătate, A doua zi 
filmul nu a mai rulat. În ceea ce mă 
privește, am găsit subiectul intere- 
sant, dar mijloacele de exprimare 
artistică depășite. Găsesc că „Eclipsa“ 
e un film demodat...” 


B. ADINA 
Str, E, Grigorescu 
Moinești 


N.R.: În ce ne priveşte, ne bucură 
faptul că la Moinești Antonioni pare 
demodat și mijloacele lui de expresie 
monotone, Bravo ! Sá vedem ce spuneţi 
la „Angelica și sultanul”. 


Vocabularul 


„Deseori aud în dreapta și 
stînga epitete la adresa unor filme, 
în genul: „tîmpenie”... ,prostie" si 
Evident că de 
gustibus... Dar de la gusturi pînă la 
înjurătură...  Spuneti-mi nu este 
deplorabil să auzi că „Deșertul roşu”, 
„Planeta maimutelor", „Ziua în care 
vin peștii” sint -porcării? Eu am 
auzit-o!" 


LUCIHLIAN 
Brădeşti, Dolj 


N.R.: Parcă noi — nu?.., 
trăim ! 


Si totusi, 


Dialog 


intre cititori 
FCD WERE EMG ATP CR KC 2003) ASDA 


Un val puternic de obiecţii a stirnit 
scrisoarea despre ,reloxare" a lui 
Sorin Corbu (..Cinema" nr, 12/69) în 
core corespondentul pieda — con- 
vingător, după părerea nogstrü — 
pentru demnitatea actului de cultură 
cinematografică. S-ar putea să ne fi 
înșelat si noi, căci iotă ce scriu în 
tota! dezacord cu S.C., cititorii nostri: 

„Fără să-mi fie „ruşine“ afirm că 
am văzut filme care m-au relaxat 
și filme care m-au solicitat foarte 
mult din punct de vedere intelectual. 
Consider că vizionarea unui film, 
înțelegerea lui, sînt condiționate în 
mare măsură de starea sufletească a 
spectatorului, de cantitatea de obo- 
seală intelectuală și fizică pe care a 
acumulat-o în ziua vizionării, Este 
părerea mea și nu intentionez s-o 
impun ca pe ceva universal valabil. 
Cred că nu exisiă om care toată 
viața lui să fi fost bine dispus sau 
căruia tot timpul să-i plouă sau să-i 
ningă. Cred că anumite filme ne pot 
relaxa, ne pot rápi pentru citeva 
ore din sfera preocupărilor zilnice. 
Aceste cîteva ore contează foarte 
mult, Părerea mea este că „patul“ 
nu este cel- mai indicat și unicul 
mijloc de relaxare. Cred că afirmaţia 
făcută de tovarășul Sorin Corbu cu 
privire la acest mijloc de relaxare 
este gratuită. Sper că relaxarea nu 
se confundă în concepția domniei 
sale cu odihna (ca să nu zic cu som- 
nul)” 

CORNELIU MUNTEANU 
maestru chimist 

Uz. de fibre sintetice 

las: 


N.R.: Vá rugóm só ne mai scrieti. 


»..Sorin Corbu, pe lîngă faptul 
că este cu totul împotriva relaxării 
(„e o rușine"), după ce pune. în 
aceeași oală „Becket“, „Hamlet“ si 
filmele cu Chaplin, recunoaște că a 
ris o săptămînă după „Parisul vesel”. 
Concluziile sînt clare. Domnia sa 
mai confundă sala de cinematograf 
cu un pat. Îl rog să mă ierte dar 
aceasta e (vorba lui Caragiale) 
gogomănie“ de lung metraj. În 
articolul său mai există o frază în 
care spune că unii se relaxează la 
filme bune, iar alţii la filme proaste. 
Îi voi răspunde printr-un citat din 
scrisoarea Lilianei  Jingoiu: „Noi 
oamenii, sîntem aga cum sîntem: 
şi veseli si trişti, și frumoși si uriti. 
N-ai ce-i face și pace!" E un mare 
adevăr. Vă rog să mai meditati, 
tovarăşe Corbu.“ 


Elev cap, MOTÁTÁIANU LAUREAN 
UM 01512 
Sibiu 


„Nu înțeleg de ce Sorin Corbu 
își sustine cu atîta fermitate opiniile. 
Oare dinsul e atît de sigur pe cunos- 
tintele sale, încît crede că oricine 
poate cere filmului artă pură? 
Acceptăm filmele deconectante, dar 
nu mediocritatea lor, Tov. Kulcsar 
Stefan din Resita nu simte nevoia lui 
Antonioni. Sá încercăm să-l intele- 
gem, un om care este foarte ocupat 
pe linie profesională dorește alt- 
ceva..." 

Í COST! NEGOESCU 
Str. Tache lonescu nr. 19 
Pitești 


„»„. Oare atunci cînd vizionezi filme 
ca „Hamlet“, ,Becket", „Blow-up“ 
nu pofi spune că te-ai relaxat? 
Dimpotrivă. Mărturisesc că am vizio- 
nat aceste filme și (mai ales după 
,Blow-up") am plecat de la ele 
relaxat pentru cá reugisem sá le 
pátrund, sá le inteleg mesajul, pen- 
tru cá reușisem să ies învingător din 
lupta cu filmul si bucuria acestei 
victorii anula oboseala după o zi de 
muncă. Pentru mine arta înseamnă 
a gîndi, a te relaxa, a trái." 


MIRCEA CONSTANTINESCU 

Str. Buna Vestire nr. l6 

lași 

N.R.: Vă mulțumim pentru bunele 
aprecieri la adresa unor redactori 
ai revistei noastre, dar nu obisnuim 
să le trimitem autografele, Înţele- 
geti-ne, ne e teamă să facem concu- 
rentă vedetelor noastre de cinema. 


„Ce n-aş da ca înaintea acțiunilor 
mai importante pe care le am 
de întreprins în viaţă, să văd un 
„Becket” sau „Un om pentru eter- 
nitate"! M-ar relaxa, mi-ar da acea 
liniște atît de necesară în astfel de 


ocazii.” 
PEPI DRĂGAN 
' — Bul. Republicii 88 
Caracal 


„Eu îl înţeleg pe Sorin Corbu. 
Capitala oferă nenumărate căi de 
relaxare $i de aceea dumnealui 
păstrează o anumită concepţie des- 
pre cinema. Eu consider că filmul 
fără valoare artistică, dar valoros ca 
mijloc de deconectare, este absolut 
necesar.” 

SANDU IONEL 
elev 

Str. Plevnei 47 
Buzău 


39 


NP 


TT PEPI APP 


+ (iem ) 


XIII TARII II Paid E $5.21 
E v : É $ 1 


Odiseea unei renovari 


Trustul de reparaţii în construcții 
si construcții Bucureşti răspunde 
articolului „Capitol renovat” epărut 


în revista „Cinema“ nr. 11/1969. 
Citóm: 
„Sintem de acord cu autorul 


articolului, numai că problema, așa 
cum a fost prezentată, nu ilustrează 
decit un singur aspect al problemei. 

Proiectul inițial — studiul tehni- 
co-economic — întocmit de noi a 
fost avizat de Consiliul Tehnico-Știin- 
tific a SPOB care a apreciat că este 
oportun să se renunțe la unele pro- 
puneri, fixînd o sumă plafon, după 
noi, insuficientă. Proiectul de execu- 
tie a căutat să se înscrie în această 
sumă renuntind la unele propuneri 
iniţiale. 

De la bun început proiectul nostru 
nu a fost însă respectat, lucrările 
executindu-se în bună parte după 
indicatia dirigintelui, respectiv servi- 


ciului tehnic al beneficiarului — 
Intreprinderea Cinematografică 
București. 


O serie de prevederi din proiect, 
menite să creeze un ansamblu unitar, 
au fost ignorate. Beneficiarul a cerut 
şi a impus o serie de renuntíri, 
inlocuiri, modificári, care au dus 
piná la urmá la o lucrare cu aspect 
necorespunzător, (...) 

Am sezisat o parte din aceste 
aspecte Întreprinderii Cinematogra- 
fice București cu adresa nr. 6222/ 
30.08.969, sperînd cá vom obține 
respectarea proiectului care ar fi 


afiş sînt Angelica, 
Little Tony — noi, ceilalţi, cînd vom 


asigurat realizarea unei lucrări de 
bună calitate. Rezultatele se cunosc. 


Ne adresăm dvs. cu rugămintea 


de a se reabilita unitatea noastră 
de proiectare si autorul proiectului 
cu Nimic răspunzător de felul cum 
s-a executat lucrarea. 


s-a 


Tinem la dispoziția dvs. toate 


làmuririle si documentele necesare“, 


A. JIPA 
ing. șef 


În jocul de-a răspunderea este 


greu să ne erijăm în arbitri. Dar 
cunoscutul „pardon, cu capul spart 
nu poate consola pe 
în nici un caz pe spectator, 


nimeni $i 


——————————O 


Little Tony" anti ,Blow-up* 


.Pentru ce la cinematografele 


cu renume se dau filmele slabe sau 
mediocre? E păcat să-l arunci pe 
,Blow-up" 


intr-unul din cele mai 


proaste cinematografe din  orasul 


nostru numai pentru că Lex Barker 
şi întreaga sa suită „se bat” 


1 pe pano- 
ramicul de la Patria intr-un film 
foarte slab. („În împărăţia leului de 


argint"). Ne mai mulțumesc oare 
obișnuitele bătăi sau glume fără 


haz, presărate ici-colo pentru dez- 
mortirea spectatorului? Dacă pe 
marile noastre ecrane capetele de 
Winetou sau 


mai petrece „Crăciunul cu Elisa- 
beta"? 

Sorin CROVATU 

elev. cl. IX-a 

Brașov 


| film 
ŞI 
literatură 


— Ce rámine din Don Quijotte 
dacă îi tăiem mpnologurile 
şi sublimele visări? 


Dificultățile ecranizării nu sînt mai 
mici cînd e vorba de proza de fictiu- 
ne. Ne-am referit altă dată la proza 
de aventuri în stare pură și subliniam 
atunci că, virtual, aceasta este singura 
capabilă să treacă pe ecran fără ca- 
pitale suferințe, fără vulgarizări, fără 
amputări si  deformatii, Discuţia 
noastră e de principiu. 

Dar domeniul prozei de ficțiune 
este infinit și aventurile sînt doar 
o modalitate de expresie a ficţiunii, 
Ele tin de subiect. Aci este prima 
problemă a ecranizárii: nu poți 
propune pentru ecran subiecte care 
nu se tin în picioare atunci cînd dai 
la o parte tot restul mesajului artis- 
tic. Dintr-odată sfera operelor sus- 
ceptibile de a fi ecranizate se reduce 
foarte mult. Subiectul e prima condi- 
tie. 

Cáci ce e la urma urmei o ecrani- 
zare decit o povestire in imagini a 
unui subiect? Dar pentru a povesti 
în imagini trebuie mai întii să poti 
face o povestire perfect concretă 
în cuvinte. Cine știe să-mi povesteas- 
că „Don Quijotte", „Doamna Bo- 
vary, „Mănăstirea din Parma"? Nu 
dau special exemple din romanul lui 
Proust sau Joyce, nu pomenesc de 
„Amintiri din casa morţilor“, de 

„Muntele magic", de „Craii de curte 


„Las Vegas" la Cluj 


»..Este anunțat de pildă „Totul 
de vinzare”. După o zi de proiecţie 
— minune! — este întocuit cu 
„Agonie și extaz”. Mai era necesară 
reluarea acestui film după ce-a 
vizitat majoritatea ecranelor existen- 
te în Cluj? Eu cred că nu. La cinema- 
iograful „Arta” — unde într-adevăr 
au rulat filme ce se pretează acestei 
denumiri -— a navigat timp de o 
lună „Corabia nebunilor". O săptă- 
mînă după aceea era programat 
„My Fair Lady", Era necesară această 
reluare, după ce înainte numai cu o 
lună și jumătate filmul acesta a rulat 
două săptămîni incontinuu? Era 
necesară reprogramarea la un inter- 
val atît de scurt? Tot așa se întîmplă 
cu „Omul, orgoliul, vendetta", „Lupii 
albi". — reluat numai după o săptă- 
mînă — „Dragoste la Las Vegas" 
și cu multe alte filme văzute si 
revăzute de mai multe ori pe ecranele 
Clujului. Gindesc aga: un film este 
anuntat pentru programul de azi. 
Pentru cel viitor, un altul. Îţi faci, 
ca spectator, planurile tale de pro- 
gramare, dar la sfirsitul săptămînii 
ele sînt „distruse“. Filmul de săptă- 
mîna aceasta mai este reținut încă o 
săptămînă, Este oare atit de greu ca 
cei care se ocupă de difuzare să-și 
dea seama de la bun început dacă o 
săptămînă este sau nu, suficientă 
pentru un film? Nu poate exista 
aici mai mult fler comercial? 

Avînd în vedere toate acestea, mă 
mir sincer cum de , Baltagul" a reușit 
să apară în Cluj la numai o săptămînă 


aventurile eroului 
care tace «ww 


veche“. Nu pomenesc deci de cate- 
goria prozelor de ficțiune imposibil 
de ecranizat. De ce imposibil? Pen- 
tru că ele nu se pot povesti, pentru 
că farmecul si universalitatea lor 
stă numai în cuvînt si cuvinti 
ce căuta pe ecran, Uitám n 
dialogul, singura prezență a cuvin- 
tului în film, e un fapt secundar și că 
el apare pentru că filmul nu e decît 
o expresă imitație a unei realități 
plauzibile și suportabile numai a- 
tunci cînd faptele, acţiunile joacă 
rolul principal. Filmul nu suportă 
o discuție de 10 minute (10 minute 
reprezintă un secol pe ecran!) între 
Don Quijotte și Sancho Panza — dis- 
cutie de mare elevaţie şi care face 
deliciul cititorului. Devenit specta- 
tor, același individ s-ar plictisi fără 
salvare. Ce rămîne din Don Quijotte 
dacă îi tăiem monologurile, discursu- 
rile, splendidele visări, sublimele ne- 
bunii ?; Rámine un fel de paiatá ce se 
bate cu morile de vint. Don Quijotte 
pe ecran e o caricaturá, istoria unui 
nebun care, în fond, nici nu ne inte- 
reseazá! Eroii care se explicá, care 
vorbesc despre sine și actele lor nu 
pot ajunge pe ecran decît dacă vrem 
să-i batjocorim. Ecranul e locul de 
desfășurare al tácutilor, monosilabi- 
cilor, al ,eroilor" care spun totul 


eu cà 


după premiera din București. Sá 
fi fost o greșală? 
Isuf MOISE 


Complexul studențesc 2 
Cluj 


N.R.: Dacă aceasta a fost situația 
la sfîrşitul anului trecut, am vrea să 
știm cum a evoluat ea în primele 
luni ale anului? 


Ce mica e „Arta“! 


La lași filmele „Cenușa“, „Cenuşă si 
diamant", „Totul de vinzare“, „Maica 
ina a îngerilor“, „Ocolul“, „Eclip- 
sa", „Dragostea unei blonde“, „Cînd 
voi fi mort si livid“, „Anul trecut la 
Marienbad" au fost programate la 
cinematograful „Arta“. Acest cine- 
matograf este cel mai mic din centrul 
orașului(350 de scaune — majoritatea 
scîrțiitoare), cel mai inconfortabil. 
Asemenea filme sînt programate 
astfel: luni, marti și miercuri, la 
ultimele două spectacole, iar în 
cazuri fericite toată săptămîna — 
dar tot la ultimele două spectacole. 
În același timp, la cinematografele 
mari și confortabile rulează „Angelica 
Şi.. sn Fantomas", etc. Si încă ceva: 
probabil că la „Arta“ fac practică 
viitorii tehnicieni de proiecție, căci 
filmul se întrerupe des și sar episoade 
întregi. Şi ce vechi sînt filmele cînd 
ajung la lași! Consider că programa- 
rea acestor filme după normele 
egalității, în săli corespunzătoare, 
ar fi un cistig pentru public. 


N.I. 
lași 


N 


prin gesturile si acțiunile lor. To- 
tul, sau aproape totul. Ecranul e 
prohibitiv: nu ne lasă să intrăm 
prea adînc în o i, în personaje. 
Sau dacá ne la e pentru cá aces- 
tra au fost cr astă predis po- 
zitie.de a se livr aduși în situația 
de a se livra într-o dimensiune, pro- 
fundă, dar evident d. Ceea ce nu vrea 
literatura. Cinem atograful e patria 
indivizilor extravertiti. Micul lor 
mister rámine pentru ca totul sá fie 
plauzibil. Marele lui mister nu poate 
pátrunde pe ecran. Dacá vrem sá 
aducem în sală, pe peliculă, astfel de 
insi, trebuie să-i reducem, să-i 
deformăm, Altfel totul rămîne inex- 
plicabil. Şi ce e mai grav pentru un 
film decît să lase lucruri inexplica- 
bile? 

În cinema omul e redus la starea lui 
de faptă. Timpul ezitării, al explica- 
tiei, al gîndirii, al perplexitátii 
undeva înainte, în arte, alte forme 
de meditație asupra condiţiei umane. 

Acesta e timpul literaturii. Sau al 
eternei nemiscári a marilor statui 
şi portrete. 

Acţiunea si gestul — iată, aci e 
grandoarea si servitutea celei de a 
șaptea (să zicem) arte! 


Gelu IONESCU 


J 


documentarul 


V4 N În planul tematic al studioului 
«Sahia», pentru anul în curs, 
pe care l-am cercetat nu numai 

IW P din intimplare, ne-a atras a- 
tentia un capitol special, con- 

sacrat unor «probleme ale copiilor si tinere- 
tului». Enuntatá asa sigur, «problema» poate 
de-a dreptul să sperie. Şi nici titlurile înscrise 
acolo nu ne spun, fireşte, prea mult: «Bă- 
ietasul lui táticu», «Atunci erau primii», 
«Răspundem la întrebare», «Vineri si du- 
minică», «Sărbătoarea bunicilor». Ultimul 
dintre titluri este chiar ales parcă pentru a nc 
induce în eroare. Faptul însă că există o 
preocupare anume a cineastilor documenta- 
risti pentru filmele destinate tineretului ne 
interesează, în schimb, foarte mult. 


Documentarul despre tineret și pentru 
tineret a fost întotdeauna «o problemă cu 
probleme». Dacă cercetăm memoria noas 
tră activă vom ajunge inevitabil la concluzia 
că documentaristii («stegari» ai filmului 
românesc pe ansamblu) au rămas cu mult 
în urma colegilor de la studioul «Bucureşti» 
în «problema» filmelor pentru copii si 
tineret. Am avut noi, criticii, şi ati avut 
dumneavoastră, cititori-spectatori, multe re- 
zerve, adesea, în privinţa filmelor jucate de 
lung metraj ale cineastilor nostri; dar 
trebuie să recunoaștem, împreună, că mulți 
regizori — ca să amintim doar citeva nume: 
Lucian Pintilie, Savel Stiopul, Lucian Bratu, 
Gh. Vitanidis, Mircea Mureşan, Gheorghe 
Naghi — au încercat, cu mai mult sau mai 
puțin succes artistic, să vorbească în filmele 
lor despre generația adolescenților de azi, 


adolescenţa: 
o problemă cu probleme 


terenul de sport. 


„avem dilemele noastre... 


o lume atit de captivantă, cu atitea și atitea 
continente neexplorate. Cit despre Elisabeta 
Bostan, ea şi-a consacrat întreaga creație 
micilor spectatori. Am avut noi, criticii, si 
ati avut dumneavoastră, cititori-spectatori, 
multe de reproșat filmelor de ficțiune des- 
pre tineret, și ne-a supărat adesea faptul că 
au plutit doar la suprafața lucrurilor; dar 
trebuie să recunoaştem împreună că filmul 
documentar s-a apropiat încă si mai timid de 
profiluri şi gînduri tinere contemporane. 


Traditionala «secvență» de jurnal prin 
care cineastii studioului Sahia salută, anual, 
începutul școlilor, tradiționala «secvență» 
de jurnal prin care cineastii studioului 
Sahia salută, anual, începutul facultăților. 
apoi alte citeva secvențe imprimate pe 
parcursul anului şcolar, apoi, eventual, o 
ultimă zi de şcoală şi o primă zi de vacanţă... 
Şi din nou de la început... Primul ghiozdan, 
primul abecedar, un glas emoţionat si emo- 
tionant, de «boboc», o floare pentru învă- 
țătoare, un prim cirlig cu creta pe tablă, 
apoi un succes românesc la olimpiada de 
matematică, un nou cămin de studenți la 
Cluj. o modernă sală destinată învăţării unor 
limbi străine, un palpitant meci de mini- 
baschet, o mare de elevi pe litoralul Mării 
Negre, în vacanță, sub dogoarea soarelui si 
in virtejul valurilor. Cam astfel s-ar traduce 
un an şcolar pe ecranul jurnalelor de actua- 
litáti. Desigur, toate aceste imagini pe care 
le vedem pe ecrane cu o periodicitate aproa- 
pe electronică sînt deosebit de importante 
şi, an de an, surprind creşteri si deveniri 
specifice prezentului. Dar sînt ele în măsură 


să dimensioneze sau măcar să sugereze 
profilul spiritual al tineretului de azi? 


Întrebarea își află și mai pregnant rostul 
în cazul filmelor documentare propriu-zise 
(despre «actualități», categorie de filme 
specială, am amintit doar în treacăt). Florica 
Holban, preocupată consecvent de probleme 
ale tinerei generaţii (să ne reamintim de 
anchetele sale mai vechi, «A cui e vina?» 
sau «Copiii, iar copiii» ca şi foarte recentul 
«Adolescenta») se numără printre puţinii 
regizori care s-au apropiat cu înțelegere de 
gindurile tineretului. Un dezvoltat simt 
cetátenesc i-a permis să puncteze cele citeva 
situaţii de viață aduse sau schitate pe ecran 
cu invátáminte etice. Dar apelurile sale 
adresate celor responsabili (sau iresponsa- 
bili) de educaţia unor anumiţi copii ajunși 
în situaţii triste, regretabile, reprezintă o 
abordare dintr-un unghi de asemenea îngust 
a realităţii. Să vedem care sînt citeva din 
«temele» filmelor despre tineret ale stu- 
dioului Sahia în ultimii ani: emoţiile unor 
preşcolari la serbarea unei grădiniţe (un 
foarte frumos film al lui Doru Segal, «Ma- 
rile emoții mici»h.diurnul unei şcoli dintr-un 
colt «uitat» de lume («Școala de la Meri»); 
locurile de joacă ale copiilor («Noi unde ne 
jucăm?»); un gînd umanitarist pentru copiii 
Vietnamului («Copilărie furată»); gindurile 
despre lume ale copiilor de azi exprimate în 
desene (cel mai bun, poate, din seria filme- 
lor despre copii: «Cei mici despre lumea 
mare», eseu cu ingenioase trimiteri filozo- 
fice, semnat de Gabriel Barta). Ne oprim 
aici, nu de alta, dar în căutare de exemple 


„avem întrebările noastre. 


am străbătut înapoi un deceniu. Să reca- 
pitulăm deci: o serbare de preşcolari, un 
colț uitat, locuri de joacă, desene... Cam 
puțin, chiar dacă filmele sint realmente 
izbutite, fiecare în parte. 


Dacă viața, uzina, școala, familia, strada, 
cluburile sînt «surse de inspirație» prea 
vagi. dacă munca, prietenia, cinstea, inven- 
tivitatea, dragostea sint noţiuni prea abstrac- 
te pentru a apela la ele, incercind citeva 
sugestii pentru o necesară deschidere de 
compas a documentaristilor în abordarea 
vietii, vom recurge la una dintre cele mai 
concrete sugestii concrete: cutia de scrisori a 
«Scinteii tineretului». In dialogurile săptă- 
minale ale lui lon Báiesu cu cititorii ziarului 
sînt închise zeci de scenarii «scrise» de 
înşişi eroii lor. Ca să nu mai insistăm' asupra 
contribuției de certă calitate etico-estetică 
pe care ar putea-o aduce un colaborator de 
altfel familiar al studioului Sahia, reporterul 
Mihai Stoian, în discutarea cinematografică a 
problemelor tineretului. Ne-am bucurat 
deci intilnind în planul tematic al studioului 
Sahia, după capitolele teme legate (!) de 
industrie și agricultură şi teme privind etica si 
educaţia cetățenească, capitolul probleme ale 
copiilor si tineretului. Vom privi cu interes 
«Sărbătoarea bunicilor». 

După cum, tot cu interes, am privit 
«Adolescenta», scurt-metraj de Florica si 
Paul Holban. prezentat publicului în acest 
început de an. Hotărit lucru, adolescența 
este «o problemă cu probleme»... 


Călin CĂLIMAN 
41 


actori 
români 


in istoria 
filmului 


de MAX 


din iasi 


fiul doctorului max 


EN Nu stiu dacá vreun cerce- 
tător de istoria artei a 


încercat vreodată să sta- 
bilească o listă a pictori- 
lor și sculptorilor români 
prezenţi in marile muzee 
ale lumii. Ar fi o in- 
vestigatie dificilă, de- 
sigur, care ne-ar da insá un ráspuns 
interesant. Tot atit de interesant mi 
se pare să ne întrebăm ce prezenţe 
románesti, sá zicem printre produc- 
tiile din epoca anterioară celui de-al 
doilea război mondial, spre a limita 
problema — se pot detecta în cine- 
matecile lumi? 

Cu alte cuvinte, ce contribuţie au 
dat artiștii români, actori sau regizori, 
unor opere devenite clasice sau în 
orice caz intrate în istoria filmului. 
Fiindcă cinematecile, ca și muzeele, 
selectează şi prezintă publicului crea- 
tiile exemplare — prin valoarea lor in 
sine, sau prin importanţa lor în cadrul 
realizărilor unui artist anumit — si in 
acest fel consacră operele, care cons- 
tituie termene de referință pentru e- 
volutia artei în general. sau a unor 
creatori in particular (în cazul fil- 
mului, regizori sau actori). 

O cercetare filmograficá, aflată in 
curs de realizare — și în cadrul căreia 
Olteea Vasilescu a stabilit lista filme- 
lor străine la care au participat artiști 
români — ne-a permis să constatăm 
că asemenea filme sint mult mai nu- 
roase decit am fi bănuit. Printre ele 
se numără şi multe opere de interes 
istoric sau de mare valoare artistică, 
despre care, deci — pentru un motiv 
sau altul — se poate presupune că fi- 
gurează în cele mai importante cine- 
mateci din lume. 

Merită să încercăm — plecind de la 
aceste date — o evocare, ce se dove- 
deste adesea pitorească, a personali- 
tátii şi carierei citorva artişti români 
ce figurează pe genericul unor ase- 
menea filme. Puţini dintre acești ar- 
tişti mai sint prezenți in constiinta 
cinefililor de astazi şi cu atit mai mult 


r4 
A 


se cuvine să le reamintim activitatea, 
in notele ce vor urma. 


De Max, fiul doctorului din laşi 


Chiar din epoca în care filmul abia 
dădea bătălia pentru a deveni o nouă 
formă de spectacol — și mai apoi pen- 
tru a se afirma ca o artă autonomă 
— la sfîrşitul primului deceniu al vea- 
cului si la începutul celui de-al doilea, 
putem înregistra numele unor actori 
români care îşi aduc contribuția la 
această dublă atirmare. 

Bineînțeles, ei sint artişti de teatru, 
fiindcă sintem in epoca in care actorii 
«Comediei franceze» creau societatea 
«Filmul de artă» în convingerea că vor 
opera asupra filmului un transfer de 
prestigiu, foarte necesar în acel mo- 
ment al evoluţiei sale. Şi scopul lor 


> fă 


De la Macbeth la Mazarin 


Pelicule românești 
pe ecranele mapamondului 
aa 

Filmul românesc se bucură de o aten- 
tie sporită din partea unor case străine 
de distribuire a filmului. Spicuim cîteva 
din filmele care vor fi vizionate în dife- 
rite ţări: 

e RF. a Germaniei: «Năică şi ve- 
werita», «Năică pleacă la București», 
«Aventura», «Prostia omenească», «Ti- 
nerete fără bătrinețe», «Neamul Şoi- 
măreştilor», «Stircul» si altele; 

€ italia: «Răutăciosul adolescent» si 
«Răzbunarea haiducilor» ; 

€ Suedia: «Efemere», «Oaspeti de 
iarnă», seria cu Năică. (Pentru televi- 
ziunea suedeză scurt-metrajele «Brosco- 
iul lăudăros», «Pilule ll», «Dramă în 
lemn», «Bob»-l si Il, etc.); 


© Canada: «Madrigal | si ll», 
«Histria», «Heracleea si lebedele», «Vir- 
stele omului»; 

9 Grecia: «Răzbunarea haiducilor», 
«Răpirea fecioarelor», «Cerul începe la 
etajul Ill»; 

@ S.U.A. : «Mimetism», «Eu, eu, eu», 
«Ciocirlia», «Temă cu variatiuni», «Po- 
tentele naturii»; 

9 Olanda: «Eu doresc, tu doreşti», 
«Jupiter trebuie salvat», «Întilnirea»; 

Q9 Belgia: «Prietena noastră Mihae- 
la», «Ripa roșie», «Eu, eu, eu»,«Apoi s-a 
născut legenda»; 

Q Franța: «Sturionii se pescuiesc pe 
furtună», «Convergente», «Puii în pri- 
mejdie», «Dropiile», seria Mihaela, «Să- 
rutări»; 

@ japonia: «Năică și veverița». 

Q9 Austria şi Ghana: «Neamul Soi- 
márestilor». 


a fost atins, chiar cu prețul unei regre- 
tabile confuzii de genuri. 


Actor de mare faimă în Parisul acelei 
vremi, marele tragedian Eduard de 
Max — fiul doctorului Max de la laşi 
— care avea să ilustreze în anii urmă- 
tori tocmai «Comedia franceză» — a 
fost unul dintre protagoniștii scenei, 
solicitat de producători încă din primii 
ani cind Calmette si Le Bargy au creat 
«filmul de artă». 

Cariera cinematografică a lui Max 
începe astfel in 1908 — in anul în 
care începe activitatea societății şi 
primul rol pe care il interpretează 
pe ecran este Macbeth, în regia lui 
Albert Capellani. El e urmat în același 
an de «Tosca» după Sardou, în regia 
lui André Calmette, in care De Max 
joacă alături de Sarah Bernhardt si 


lurie Darie 
pe platourile din Ohrid 


— Ce ne puteți spune de colaborarea 
dv. în lugoslavia? 


— Am filmat timp de o lună alături 
de un grup de actori macedoneni in 
«Preţul oraşului», film realizat de casa 
de film «Vardar Film» din Skoplje. 


— În ce rol ati fost distribuit? 


— Otto, comandantul garnizoanei ger- 
mane din Ohrid. Un personaj real, care 
la sfirgitul celui de-al doilea război mon- 
dial a jucat un mare rol in viaţa orașului. 
Factura shakespeariană — coloratura 


Lucien Guitry, alte douá glorii ate 
scenei. Nu stim dacá aceste filme mai 
existá in vreo cinematecá si e posibil 
să se fi pierdut. În orice caz, ele se 
înscriu printre documentele de mare 
valoare ale unui moment din istoria 
filmului. Dintre celelalte filme în care 
a jucat De Max — filmografia lui numă- 
ră în total 12 titluri — este însă sigur 
că se află încă in cinemateci versiunea 
după «Cei trei mușchetari» realizat 
în 1921 de Henri Diamant-Berger, cu 
Aimé Simon-Girard în rolul lui d'Artag- 
nan. A fost una din bunele versiuni 
ale celebrului roman, care s-a bucurat 
de un mare succes şi carea fost urmată 
în 1923, de ecranizarea romanului «Du- 
pă douăzeci de ani». În «Cei trei 
muschetari», Eduard de Max juca rolul 
cardinalului de Richelieu. O cronică 
din revista «Cinéa»,condusá de marele 
teoretician Louis Delluc, nota cu iro- 
nie — sub semnătura unui excelent 
critic al vremii, Lionel Landry — că 
De Max «a interpretat rolul lui Maza- 
rin în locul celui al lui Richelieu: acest 
prelat italian comic, truculent şi ges- 
ticulant, seamănă mai mult cu cel de 
al doilea soţ al Anei de Austria decit 
cu rivalul ei politic». Se stie, in adevăr, 
că De Max dădea o pecete cu totul 
personală interpretărilor sale de pe 
scenă și poate că si pe Richelieu l-a 
«văzut» pe ecran într-un mod personal. 
Producătorul a ţinut de altfel seama 
de observaţia criticului, de vreme ce, 
doi ani mai tirziu, cind realizează 
«După douăzeci de ani» îl distribuie 
pe De Max în rolul lui Mazarin... Şi 
s-ar putea ca aceste filme să existe 
încă. 

Destul de redusă ca număr de filme, 
cariera pe ecran a lui De Max a fost 
însă foarte întinsă — pe un răstimp 
de 15 ani— și a continuat pină în 
preajma morții sale, intervenită în pli- 
plină activitate, în 1924. Ca şi teatrul, 
cinematograful îl poate deci revendica 
printre cei mai iluştri colaboratori ai 
perioadei sale eroice. 


lon CANTACUZINO 


gen «Richard al Ill-lea», așa cum a fost 
descrisă în scenariu de Simion Drakul, 
— mi-a jalonat dintr-un început per- 
sonajul. 


— Cum a decurs colaborarea cu regi- 
zorul? 


— Pot să o caracterizez ca excelentă. 
Între regizorul de teatru si film Liubișa 
Gheorghievski şi mine s-a statornicit 
repede o prietenie, pentru că ne-am 
înțeles de la început profesional. 


— A mai participat vreun actor român? 
— Silvia Bădescu, studentă în anul 


iil la LA.T.C.,care a interpretat rolul 
fiicei preotului. 


«Primul meu rol negativ» (Iurie Darie în filmul “Prețul oraşului») 


O lume este filmul 
iar filmul e o lume 


Pirat-story 


Celebra aventură aeriană a linărului italo-american 


«Minichello-story». 


O apreciere 


Dintr-o cronică apărută in ziarul francez «Le Monde», 
a filmul american «Bob si Carole si Ted si Alice»: «Fran- 
cezii au descoperit triunghiul: soțul, soția și celălalt. 
Dacă judecăm după acest film, americanii sint pe cale 
de a pune la punct amorul cu geometrie variabilă». 


Gina și fiarele 


Gina Lollobrigida a ajuns la Londra cu o colecţie de 


mi-am cumpărat mantoul de tigru, credeți-mă că anima- 
lele erau moarte. Nu pot fi acuzată că le-aș fi ucis!» 


Film auto 


La 18 mai, Steve McQueen va incepe să turneze la 
Le Mans, în celebrul oraș automobilistic francez, un 
film care va avea drept fundal celebra «cursă de 24 de 
ore». Se presupune că realizatorii au intenţia de a insera 
viaţa cotidiană a oraşului si a locuitorilor săi in episoa- 
dele marii competiții automobilistice. 


Jocul cu secolul 


Televiziunea franceză a organizat un joc-concurs 
care a avut drept obiect clasarea celor zece evenimente 
mondiale ale anului 1969 după importanţa probabilă pe 
care o vor avea peste 20 de ani, adică în 1989. Pe lista eve- 
nimentelor au fost reținute, printre altele: demisia gene- 
ralului de Gaulle, primii pași pe lună, devalorizarea 
francului din august, alegerea lui Willy Brandt în postul 
de cancelar, primul zbor al avionului Concorde, victoria 
lui Eddy Merckx în turul ciclist al Franţei si — nu và mi- 
rati! — asasinarea lui Sharon Tate. 


Pronosticuri in alt joc 


Franco Cristaldi, preşedintele Uniunii producătorilor 
italieni de filme, prevede pentru deceniul opt: «Producţia 
de filme sexy si westernuri a luat sfirşit odată cu anii '60. 
Deceniul 70 va fi al comediilor în costume de epocă şi 
al music-hall-urilor». 


Beatlesianá 


heosis» si «Tu esti aici», destinate celor care vor nu 
numai să asiste la proiecții, ci capabili să reziste pînă 
la capăt. «Apotheosis» este o replică la «2001, Odiseea 
spațiului» și înseamnă: un plan lung de jumătate de ora 
luat din avion si care începe la picioarele lui John si a 
soţiei lui, Yoko Ono, aflați pe un cimp; planul imbráfi- 
seazá după aceea pămintul, ca să se piardă in nori, 
adică în infinit. «Tu ești aici» e o prostie despre prostie, 
un film de trei sferturi de oră despre publicul invitat 
la deschiderea unei expoziții pop-art. 


Ca în codru 


O sală de cinematograf din Calcutta in care rula filmul 
celebrului regizor indian Satyajit Ray, «Zile și nopți 
in pădure», a fost distrusă de un grup de colegi-cineaști. 
Cauza: filmul lui Ray obținuse viza cenzurii şi avusese 
prioritate în programare. În India se fac peste 200 de 
filme anual. Se numără deci 200 de regizori — confrati. 


Primul transplant 


Primul actor care a suterit un transplant de inimă 
este Paul Hirsch. În comedia «Cit và lasă inima» — un 
pacient placid devine' prin transplant un gangster pe- 
riculos. Operația reușește. 


De la «Elle» 
la El... 


«Nu sint teribil de fru- 
moasá, nu am o lungă ex- 
perientá actoricească. Cine 
arată ca mine si isi risipește 
calitățile sau imperfectiuni- 
le in roluri mici nu va atrage 
niciodată atenţia. Nimeni nu 
va gindi: iată eroina mea! 
Asa că am fost obligată 
să încep direct cu roluri 
mari...», spune Olga Geor- 
ges- Picot. 

Zis şi tăcut. 

Născută în China, dar 
foarte, foarte franțuzoaică. 
Olga Georges-Picot nu a 
simțit nici un fel de atracție 
pentru cariera diplomatică 
a familiei. A preferat co- 
perta revistei ELLE. Mane- 
chin din garda de onoare, 
chipul ei apărea atit de des 
în paginile revistelor, încit 
Alain Resnais a ales-o, fără 
prea multe probe, să tră- 
iască alături de Claude Rich 
amintirea altei iubiri. «Te 
iubesc, te iubesc» o con- 
sacră. Studiourile britanice 
o invită pentru două roluri 
principale în «Să dormi, ce 
incintátor!» si «Camere ală- 
turate». Numele ei apare pe 
generic lingă cel al lui Bette 
Davis si Sir Michael Red- 
grave. Acum este partenera 
«Sfintului». Roger Moore, 
într-un rol anti-sfint, se lasă 
pentru prima oară cuprins 
de emoție in fața ochilor 
noștri. Olga Georges-Picot 
este și ea oarecum vinovată. 

A avut dreptate: «Nu tre- 
buie debutat cu roluri mici». 

Cine poate! 


Vremea lupilor 
si a reclamei 


Despre ultimul său film «Vremea lupilor» 
regizorul Sergio Gobbi declară: «Am fost 
intotdeauna șocat de oamenii cu obsesii ma- 
ladive. Prima temă psihologico-obsesională 
a filmului meu este aceea a unui om care se 
identifică cu celebrul gangster al anilor '30: 
Dillinger. El realizează citeya «performanțe» 
la Paris, apoi mintea i se întunecă, omul se 
dedublează și va trebui să moară ca eroul 
său. A doua temă este cea a doi colegi de 
liceu care, după treizeci de ani,se vor găsi 
unul în fața celuilalt, ca dușmani. Între ei 
lupta va fi nemiloasă, dar prietenia nu se va 
șterge cu totul. Este, in sfirșit, povestea unui 
grup de bărbaţi care se bat ca niște lupi hăi- 
tuiti. Am încercat să realizez un film foarte 
dur, fără concesii»... 

Acest film dur s-a bucurat însă de un sis- 
tem publicitar... înduioșător. Reclama în jurul 
filmului a constat în publicarea unui buletin 
de identitate pentru fiecare erou, ca un fel de 
duplicat după actele emise de prefectura de 
poliție. lată fișa lui Robert Hossein, care con- 
form rolului, e de profesie «gangster foarte 
periculos» și are ca semne particulare: «se 
identifică cu Dillinger, e căutat de Charles 
Aznavour și e îndrăgostit de Virna Lisi»... Nu 
lipsesc semnătura directorului polifei gene- 
rale și nici amprenta indexului sting. 


CARTE NATIONALE D'IDENTITÉ 
w0123456 


43 


A,B,C... 
(say Y 17. 


e Regizorul Peter Bogdanovic pre- 
gáteste un film despre John Ford, un do- 
cumentar continind secvente din filmele 
regizorului combinate cu dezbateri si dis- 
cutii, precum si cu interventii ale celor 
mai cunoscuti interpreti ai westernurilor 


acestui clasic — de la John Wayne la, 


Henry Fonda. 


e Pentru a protesta impotriva valului 
de erotism in cinema, doi realizatori ita- 
lieni — Capone si Raccioppi — anunţă 
filmul «Republica boabelor de mazáre» 
— «fabulă pentru cei mari interpretată de 
cei mici». 


e Regizorul francez Jacques Deray 
a anunţat cá după «Borsalino» (filmul cu 
Delon și Belmondo) va adapta pentru 
ecran romanul lui Francoise Sagan — 
«Un pic de soare in apá rece». 


e «Duo de dragoste», filmul pe care 
urmau să-l realizeze impreună Ingmar 
Bergman și Federico Fellini, nu se mai 
face. Cauzele «divorțului» nu sint încă 
dezvăluite. Bergman a hotărit totuşi să 
păstreze drepturile exclusive ale scena- 
riului pe care l-a scris pentru acest film. 


e Fraţii Marx sint subiectul unei co- 
medii muzicale intitulate «Băieţii lui Min- 
nie» a cărei premieră va avea loc la 7 
martie într-un teatru din Broadway. Ac- 
trita Shelley Winters deține rolul lui Min- 
nie, mama celebrilor comici. 


e Giulio Pontecorvo va aborda un 
drum nou în viitorul său film: explorarea 
interioară a unui om — dorind să ajungă 
la ceea ce marele filozofyung numea «ora 
tainică a vieţii noastre ajunsă la amiază». 
Titlul: «Semnele». 


e Cristian De Sica, 19 ani, fiul celebru- 
lui regizor, va juca intr-o versiune cinema- 
tograficá a vietii lui Caligula, in regia lui 
Rossellini. 


e Viitorul film al lui Francois Truffaut 
se va intitula: «Domiciliul conjugal». Sce- 
nariul se bazeazá pe nenumáratele mici 
evenimente din viața unui cuplu tinăr 
interpreții principali: nelipsitul Jean-Pierre 
Leaud (puştiul din «400 de lovituri») şi 
Claude Jade, lansată alături de Brel.in 
recentul «Unchiul meu, Benjamin». 


e Faye Dunaway este partenera lui 
Kirk Douglas în filmul «Aranjamentul», 
ultima realizare a lui Elia Kazan. 


e Francois Reichenbach, celebrul do- 
cumentarist, va filma — după uimitorul 
său film despre Rubinstein — un alt vir- 
tuos al muzicii: Yehudi Menuhin. 


e Frank Lords lucrează într-o stațiune 
de munte din Savoia un basm intitulat 
«Curcubeul». Pe generic: Catherine De- 
neuve, Jean-Louis Trintignant și cintă- 
retul René Joly. 


e Citeva filme italiene in curs de reali- 
zare: «Elena, dar cea din Troia» in re- 
gia lui James Reed (alias Guido Mala- 
testa); «Insezisabilul domn invizibil» 
in regia lui Anthony Dawson (alias An- 
tonio Margheriti); «Ramona», regizat de 
Terence Hathaway (alias Sergio Brieco). 


e Celebra piesá hippy «Hair», cea 
care a scandalizat si a magnetizat lumea 
intreagá, va fi transpusá pe ecran de regi- 
zoarea franceză Agnes Varda. Autorii 
piesei (James Rado și Jerâme Ragni) au 
fost de altfel interpreţii primului film tur- 
nat de Varda în Statele Unite. 


44 


De la Castel în 
sala oglinzilor 


După o pauză — pentru multi, de neinte 
les — Anthony Perkins revine la cinema, 
urmînd a fi partenerul noului cuplu «en 
vogue»al filmului american, Paul Newman — 
Joan Woodward. In «Sala oglinzilor», Per- 
kins va susține un rol de o factură zice-se 
nouă în repertoriul său: un intelectual, 
victimă a bunei sale credinţe, care încearcă 
să se răzbune pe cei care l-au înşelat. Pentru 
cei care l-au văzut în Joseph K. din «Caste- 
lul» kafkian, rolul acesta nu pare chiar de 
neînțeles. 


Premii, 
premii 


> Filmul lui Eric Rohmer, «Seara mea la 
Maud», a primit celebrul premiu Méliès 
decernat de Asociația franceză a criticii de 
cinema şi televiziune. În cadrul scrutinului 
au mai primit voturi «Calea Lactee» de 
Luis Buâuel, «Z» de Costa Gavras. 

* Marele premiu belgian «Femina» a fost 
obținut de filmul american «Leul în iarnă». 
cu Katharine Hepburn si Peter O'Toole. 

* Critica engleză i-a acordat lui Shirley 
MacLaine titlul de cea mai bună actriță a 
anului pentru roiul interpretat in filmul 
«Sweet Charity». 


Shirley in «Amantul din pod». 


Elke Sommer, 
Stan și Bran 


Plecată din R.F. a Germaniei în Statele 
Unite, Elke Sommer — vedeta nr. 1 — s-a 
adaptat intr-atit Hollywoodului, încit la ora 
actuală «suferă» pentru lipsa de respect 
cu care este tratată tradiția cinematografu- 
lui american: 

— S-a uitat tradiția comicului. Marele 
comic de pe vremea lui Mac Sennett, 
Harold Lloyd, Stan si Bran. Filmele lor sint 
clasice si trebuie sá fie continuate, cáci ele au 
fost acelea care au adus gloria filmului 
american. Visul meu e să joc într-o comedie 
delirantă în stilul marilor inaintasi. 


Un chip care visează la delirul comic 


Vanessa «urititd» intr-un război drăguţ 


o Vanessa Redgrave: «Domnia staru- 
lui sofisticat s-a sfirsit. Ce reprosám azi 
filmelor lui Marléne Dietrich nu e jocul 
interpretei — de altfel seducător şi emo- 
tionant — ci rigiditatea pe care estetica 
de atunci a impus-o personajelor. Vreau să 
spun că astăzi o actriță nu se mai ruşinează 
să prefere strălucirii şi farmecului ei perso- 
nal — adevărul eroului. Cînd Richard Atten- 
borough m-a solicitat pentru filmul «Ah, 
doamne, ce drăguţ război», el mi-a spus: 
«Vanessa, mi-e teamă că o să te uritesc». 
Foarte bine — pentru mine adevărata fru- 
musete a unei actrițe constă în valoarea artei 
sale şi am acceptat cu bucurie rolul»... 

o Bourvil: «Visez să joc Moliére pentru 
o portăreasă, pentru cineva care nu-l nu- 
noaste pe dinafară si care nu stie dinainte 
unde se cuvine să aplaude si să ridă». 

9 Richard Widmark: «Gangsterii sint 
cowboy prosti fárá cai...» 

o Alfred Hitchcock: «Cred că ultimul 
gag care-mi rămine de încercat este să nu 
mai apar în propriile mele filme». 

o Deborah Kerr: «Celebritatea aduce 
nemulțumire. Vedetele sînt mereu în cău- 
tarea unor roluri cit mai prestigioase în 


filme cit mai importante. Ele nu sint nicio- 
datá satisfácute de ceea ce fac $i se gindesc 
mereu la filmele altora, spunindu-si cá au 
pierdut un grăunte de celebritate fiindcă 
n-au fost turnate de ele», 

o Jacques Brel:eNu cred în supremația 
vedetei. Azi în cinema, adevărata vedetă 
este pelicula. Tehnicienii, chiar electricia- 
nul, au mai multă importanţă decit actorii 
care nu sint decit niște servitori»... 

o Jean Marais: «Dacă ar trebui să-mi aleg 
din nou meseria, fără îndoială că nu aș mai 
deveni actor, ci pictor». 


Smoktunovski 
nu se odihneste 


Intr-o zi, într-un an și intr-o altă zi 


Acest om care se odihneşte într-o fru- 
moasă dimineață de toamnă rusească pe 
terasa casei sale, este celebrul Innokenti 
Smoktunovski. O atitudine calmă, reflexivă, 
o privire adincă adresată lumii. Pentru toti 
cinefilii, el reprezintă actorul care a adus în 
filmul sovietic jocul intelectual, grav, contem- 
poran, prin neuitatele sale creații din «Nouă 
zile dintr-un an» și «Hamlet». Linia aceasta 
*de interpretare e continuată în ultimele sale 
creații — două: roluri surprinzătoare, în- 
cárcate de aceeași mare forță a gindului, 
realizate cu acea nedesmințită demnitate 
artistică care i-a adus gloria: judecătorul de 
instrucție Porfiri Petrovici din «Crimă si 
pedeapsă» și, la alt pol, celebrul compozitor 
Ceaikovski. 


dă 


Smoktunovski continuă 


Tinerii 
au cuvintul 


În State Unite, marea majoritate a publi- 
cului cinefil este formată din tineret. Aceşti 
tineri şi adolescenţi au răspuns unei anchete 
privind actorii preferaţi în anul 1969. An- 
chetatorii au rămas surprinşi aflind că pe 
primul loc se află sexagenarul John Wayne 
In clasament urmează Paul Newman — om 
la patruzeci de toamne — și abia după ei, 
Justin Hoffman, cel mai tînăr star american 
Steve Mc Queen eal patrulea, Clint Eastwood 
abia al cincilea, înaintea lui Richard Burton, 
Lee Marvin, Jack Lemmon, Sidney Poitier, 
Dean Martin, Gregory Peck. 

În clasamentul sexului frumos primul loc 
a revenit soției lui Paul Newman, Joan 
Woodward, actriță care numără 38 de 
frumoase primăveri. Ea e urmată de Julie 
Andrews, Shirley MacLaine, Katharine 
Hepburn, Jane Fonda, Barbra Streisand, 
Raquel Welch, Sophia Loren, Liz Taylor, 
Doris Day, Faye Dunaway si, în sfirşit, 
Vanessa Redgrave. 

După cum se vede, nici o nimfetă, nici un 
«kid» în această clasificare care se dorește 
cit se poate de precisă. La baza ei stau 
încasările realizate de filmele acestor vedete. 
Rețeta e deci sigură... 


Beatle- 
Bond 


Noua pasiune a celebrului Beatle Ringo 
Star este filmul. El a declarat cá pentru un 
rol interesant e gata la orice sacrificiu: 
chiar să-și taie părul! Ringo Star nu mai 
vrea să joace filme cu propriul său rol de 
Beatle. Visul este să devină «Sfintul» sau 
James Bond: 

— «Sint bolnav de cite ori văd băieţii 
aceștia înalți și frumoşi care interpretează pe 
marii detectivi. E timpul ca aceşti eroi sa 
aibă si trăsături urite, cum sînt ale mele». 

Aceasta e párerea lui Ringo Star. 


Ringo anti-Roger Moore 


Vulturul si 
Spinozza 


După cum se stie, in- 
dienii din Statele Unite, 
ultimii mohicani, au ie- 
sit din rezervatiile lor 
si au ajuns sá ocupe in- 
chisoarea Alcatraz. Ei 
sint in conflict cu auto- 
ritátile federale. Dar 
indienii au mers si mai 
departe si au intrat 
(sau au reintrat) in lu- 
mea filmului. Si nu nu- 
mai ca decor, ci ca per- 
sonaje principale. Ro- 
manul best-seller inti- 
tulat «Nimeni nu iu- 
beste un indian beat» 
a fost adaptat pentru 
ecran sub titlul ceva 
mai blind: «Nimeni 
nu-l iubește pe Vultur». 
Cine este acest Vultur? 
Anthony Quinn, actor 
despre care se spune 
că ar avea sînge indian 
autentic în vine. Vultu- 
rul său ar urma să fie un 
erou brav, un aprig con- 
testatar al albilor, un 
luptător înflăcărat pen- 
tru drepturile politice 
ale populației indiene. 

După acest film, An- 
thony Quinn intentio- 
nează să joace într-o 
piesă al cărei erou va fi 
celebrul filozof Spinoz- 
za. Nici mai mult, nici 
mai puţin... 


Vocea 
Și trupul 


Tom Jones e «Vocea», 
iar Raquel Welch e 
«Trupul» — amindoi sint 
eroii unei parodii la adre- 
sa primelor westernuri, 
Frumoasa actriță — după 
cum lesne puteți observa 
— e legată de o scindurá 
şi urmează a fi tăiată în 
două de un fierăstrău me- 
canic. Dar... dar... dar... 
va apare el, care o va salva 
în ultima clipă, amindoi 
vor fi fericiţi și inevitabil 
Tom Jones va începe să 
cînte. 

Acesta este doar un 
episod dintr-un serial pen- 
tru televiziunea engleză, 
intitulat: «lată-l pe Tom 
Jones!» 


Zampano, cel cu sînge indian in vine 


O parodie a westernului, cu Tom Jones 


Pe ecran lat 
şi color, într-o 
versiune co- 
mic-macabră, re- 
gizorul Alvin 
Rakoff turnea- 
ză un remake 
modern după 
«Frumoasa şi 
bestia». Basm 
pentru cei mari, 
prezentind în 
premierá o ir- 
landeză de 21 
de ani, Sinead 
Cusack, in rolul 
fetei, iar pe co- 
micul Peter Sel- 
lers, în chip 
de satir, vrind 
nevrind  virst- 
nic, sechestrin- 
d-o in impárátia 
EE 


Frumoasa 
si bestia 


— Bibliorama 


ALICE MÁNOIU 


J.A. BARDEM 


ALICE PMÁNOPC) 


Scrisă cu seriozitate și competență 
profesională, monografia pe care Alice 
Mănoiu o dedică lui Bardem dovedeşte 
predilectia autoarei pentru analiză. După 
ce punctează o necesară linie de reper 
în puțin cunoscuta cinematografie spa- 
niolă, după ce fixează în cadrul acesteia 
locul celor doi «B» (Berlanga si Bardem), 
Alice Mănoiu trece la analiza bine funda- 
mentată a operelor celui pe care un 
critic l-a numit inspirat «un toreador 
inspáimintat.» Rind pe rind, capitolele 
«Ars poetica», «Un furios «avant la 
lettre», «Strada Mare» si clasicismul 
modern» descompun pentru lector me- 
canismul intim al creatiei regizorului, 
názuintele sale umane şi artistice, nă- 
dejdile si deznádejdile sale. Bardem, glo- 
ria din 1957 (in acel an revista «Arts» 


Vrind-nevrind, Sellers virstnic 


il trecea printre cei zece mari regizori 
ai lumii), şi Bardem — dezamăgirea de 
după 1960, există în cartea Alicei Mă- 
noiu. Şi nu doar sub aspectul de vogă, 
ceea ce ar fi fost mai puţin interesant, 
ci si sub aspectul dramei artistului şi al 
artei sale. Monografia de față ne pre- 
zintă pe Bardem cel de toate zilele, pe 
Bardem despoleit de lauri dar si de 
invective, pe Bardem-cineastul care a 
însemnat (autoarea studiului speră în- 
tr-un «redivivus Bardem») atit de mult 
pentru filmul spaniol. 

Cum era si firesc, locul central il 
ocupá in monografie disectia fácutá celor 
două mari filme ale cineastului: «Moartea 
unui ciclist» şi «Strada Mare». Aici ne 
este descoperită imaginea regizorului 
polemist (o «polemică pătimașă» — 
cum o socotește autoarea), imaginea 
observatorului realist al mediului so- 
cial, al analistului singurătăţii (în unu 
sau în doi), al psihologului vieţii coti- 
diene, al non-conformistului care sfi- 
deazi voluptuos. Sint paginile scrise 
cu o deosebită vervă, cu un stil adecvat, 
cu pasiune, cu dáruire de sine. Drama 
explozivá din «Moartea unui ciclist» 
(pe care autoarea o socotește descrisă 
cinematografic într-un stil «săgetat, ner- 
vos, cu secvenţe-șoc»), drama latentă 
din «Strada Mare» — cei doi poli ai ope- 
rei bardemiene sint fixati temeinic si cu 
argumente demne de luat în seamă, în 
numele acelui cinematograf-dezbatere 
pe care-l cultivă Bardem. 

Am lăsat mai la urmă o calitate deloc 
de neglijat: monografia dedicată lui Bar- 
dem dovedește un punct de vedere 
propriu, o atitudine, o viziune asupra 
unui cineast. Autoarea nu încearcă să 
salveze cu citate (acestea sint atitea cit 
trebuie să fie) lipsa unei opinii perso- 
nale. Sátui de compilaţii, fie ele si 
«elegante», salutám acest atribut al lu- 
crárii. 

După ce citeşti monografia Alicei Mă- 
noiu, esti îndemnat parcă nu numai să-l 
înţelegi, dar să-l şi iubeşti puţin pe acest 
Bardem al multumirilor și nemultumi- 
rilor noastre cinematografice. 


AL RACOVICEANU 


«Manual de initiere 
cinematografică» 


Manualul este dedicat învățămintu- 
lui cinematografiei în licee si facul- 
tăți. Asemenea volume de studii apar 
cu regularitate nu numai în Franţa — 
unde există si o «Asociaţie naţională 
a profesorilor pentru dezvoltarea ar- 
telor ecranului în universități» — dar 
şi în alte ţări europene. În Ungaria, 
Belgia, Danemarca studiul celei de-a 
şaptea arte este prevăzut chiar în pro- 
gramele școlare: trăim doar în anul 1970, 


în lume se produc mii de filme. 

Subtitlul «A studia. A cunoaşte. A 
iubi» reprezintá criteriile care au stat 
la baza alcátuirii acestui volum de ini- 
tiere. Deoarece toti vedem filme, ne 
considerăm mai mult sau mai puţin 
specialişti: autorii ne atrag însă atenţia 
că «Imaginea se învață». Trebuie să o 
studiezi ca să o poti citi şi înţelege, altfel 
ea iti scapă, nu îi pătrunzi sensul si, ca 
spectator, rămii la nivelul mediocru al 
cititorului de maculatură. 

Pledoaria este urmată de cursul pro- 
priu-zis de iniţiere — foarte concis si 
clar si deci extrem de accesibil. Sint 
prezentate elementele limbajului cine- 
matografic, a! stilisticii. Pe baza unor 
exemple concrete din filmele cele mai 
noi, se analizează semnificația culorilor, 
a bandei sonore, modalitățile de trans- 
punere cinematografică a unor opere 
literare. Nu sînt neglijate nici datele 
importante ale istoriei filmului, dar în 
același timp materialul informativ este 
completat cu propuneri de lucrări prac- 
tice posibile în cadrul unei şcoli. 

n concluzie, o carte excelentă, un 
adevărat abecedar al culturii cinemato- 
grafice, care desigur că ar interesa, 
într-o eventuală traducere, și publicul 
nostru tinár — si poate, nu numai cel 
tinăr. Autori: Yveline Baticle (profe- 
soară, licenţiată în litere şi absolventă a 
Şcolii de înalte studii cinematografice) 
si Alain Rouge (cineast si ziarist). Editions 
Magnard, Paris, 1968. 


Viorica MATEI 


cineclub 


APEL 


Succesul repurtat în vara trecută de 
primul festival republican al cineaștilor 
amatori pune cu acuitate problema atit 
a pregătirii susținute a următoarelor 
confruntări pe plan naţional, cit şi a 
celor pe plan internaţional. 

Desi aceste pelicule nu sint realizate 
în scopuri festivaliere (şi nici nu trebuie 
încurajată această tendință), totuși, dacă 
acest gen de filme s-a impus ca un 
eficient mijloc internaţional de schim- 
buri spirituale, consider ca necesară 
prezenţa în competiţie ai inzestratilor 
cineamatori români, ştiut fiind că aria 
de circulație, capacitatea de penetratie 
a filmului «îngust», este cu mult mai 
mare (atunci cind este bine organizată) 
chiar si decit a filmului, așa-zis, comercial. 

În lume sînt multe, foarte multe 
festivaluri de acest gen şi cele mai multe 
în Europa: Cannes, Sorento, Bruxelles, 
Nyon, Estoril, Brno, Amsterdam și Le- 
ningrad. 

Anul acesta, in toamnă, pentru prima 
oară va avez loc pe malul Balticei. un 
festival internațional de film de amatori 

—cu temă — $i anume un concurs 
internaţional pentru cel mai bun film 
realizat de cinematori dedicat vieţii şi 
operei lui Lenin, film care să reflecte 
ideile leniniste în viața contemporanei- 
tátii. 

Scopul si continutul concursului fiind 
deci, in ceea ce ne priveste, prezentarea 
transformărilor sociale şi a progresului 
istoric realizat de tara noastră în lumina 
revoluției pe care o trăim în ultimul 
sfert de veac, consider că dacă de pe 
acum organismele tutelare de cineclu- 
buri, Asociaţia cineaştilor si alte insti- 
tutii şi persoane interesate în promo- 
varea creaţiei artistice populare de cine- 
amatorism vor acorda tot sprijinul lor 
înzestratelor talente din cinematogra- 
ful de amatori, în sfirșit tara noastră va 
fi o prezenţă remarcabilă și într-o ase- 
menea mare confruntare internaţională. 


Geo SAIZESCU 


(PI WB AF, 1 
sgin Ad ra na MD 
v 4^. bif 2744 
2» j f OY THT: 
TL D. j N LU 
AMT “h; LA TATUM p 
e LIP EY VP Í UT A TI d 
ay A. (4 MITTAT, W^ 
t 1 yj A 


^ jm Un hy 
Nin T 7 JU 


TA 


ti WWA 
AN p. 


AN 


Me a ZAU 


N DX UM wr, 


lan S Vs ~ 
CUL 


WU 
N ES 


Lm 


" a 
7 eL i 
4 


p 


vh 
ri Mi 


( 


] "i e Y, 
E 


(l 


ul 

7 il ur WE li S 

- Crezi că ride de filmul pe care l-a văzut aseară? 
- Nu. Cred că e asigurat la A.D. A.S./// 


UN A 


TIT, 


WM 


(lu 
lE 


ze er^ 


ns 


i 


pen MG 
ve D SE 


vel ftt : NT 


utc 
y Uut 
Vlr 
"Wd 


TT ZZ 


4ut 


v! UI, 


TTL 


uilt» 
e MIT V/c uM. 
T 


U Mt 
EIU k 

lip 

quU VE O y 


Ul / E. 
NU (lt A VE, 
m " ( RE 
Wu lg 
vagi | 


ru i 


jn 


aad ds 


"i (Ul 
A Vi, 


U 
LE 


ÉIL—— 


Mera ; 
c 
lfr e A id 


5eww-—o 
Ou oc 
coco” 
000» 
coo to 


occoce 
CE oc 


--- 


Anl 


- — 


nr.3 
ANUL VIII (87) 
revistă lunara 
da cultură ne 


cneamatogra^ticas 


În numărul 
viitor: 


Ce 


cinema ? , 


» 


nr. 4 
ANUL VIII (88) 


revistă lunară 


de cultură 


inematograt:că 
BUCUREȘTI — APRILIE 1970 


CU 
sălile de cinăma ? 


Coperta I 


După o inexplicabilă absen- 
tá, Radu Beligan va reapare 
pe ecrane în filmul Malvinei 
Urşianu, «Serata». 


Booo 


833 


8 Ro 


43 


Prezentarea artistică: 


Welch: 


Raquel 
se bat s-o aibă în distribuție, 
creatorii de modă să le pre- 
zinte modelele. 


regizorii 


Foto: Odile Montserrat 


EPOCA NOASTRĂ 


Paris: Publicul, o hrană pentru ordinatoare 
Hic Rhodos 

Ce-i pasă apei de ploaie? 

Kalinin Prospekt 


Foto: A. Mihailopol 


FILM ȘI LITERATURĂ 


| 


Eugen lonescu — cinefil (IV) 
«Teoria sferelor de influentá» de Marin Sorescu 


PANORAMIC 70 


Sá ne aducem aminte! 
Cu gindul la Mamaia 
Stop-cadru 

Cinerama 


PROFIL '70 


Un alchimist al sunetelor: Dan lonescu 
Unde sint toreadorii? (Luis Berlanga) 
Procesul Gabin 


SPECTATOR 


Ancheta noastrá: Ce ne facem cu sálile de cinema? 
De ce nu mai ridem la cinematograf? 
Curier 


CORESPONDENTE 


Tokio: Viaţă si anti-viatá, film si anti-film la Tokio (II) 
Roma: Cinecittà sfărimată? 

Moscova: Interviu cu Bibi Anderson 

New Delhi: Un public de 600 de milioane 


LETOPISET 


Ventura, Bársescu, Missirlio 


Documentarul: Un film la trei zile (|) 

Pe ecrane: Doi bárbati pentru o moarte 

TV: Prezente remarcabile si absente semnificative 
Cinemateca: Istoric, istoric, dar tot contemporan 


CINEMA 
administratio : 


Radu Georgescu " 


CINEMA 


comentariu de Adrian Păunescu 


ANUL VIII NR. 4 (88) APRILIE 1970 
Redactor şef: Ecaterina Oproiu 


Nicolae Oprifescu 
Gheorghe Vitanidis 
Marin Sorescu 
Irina Petrescu 


Gelu lonescu 


Eva Sirbu 


Alice Mănoiu 
Alecu Bogdan 
D.I. Suchianu 


Ov.S. Crohmălniceanu 


loan Grigorescu 
Adina Darian 
Marghit Marinescu 
Manuela Gheorghiu 


lon Cantacuzino 


Călin Căliman 
Valerian Sava 
Valentin Silvestru 
D.I. Suchianu 


Prezentarea grafică: ton Făgărăşanu 


Piata Scinteii nr.1—Bucurest: 


Tiparul executat la Combinatul poligrafic «Casa Scinteii» — Bucuresti 


Cititorii din străinătate se pot abona la această publicaţie adresind comenzile la Cartimex, P.O.B. 134—135, Bucureşti, România 


ici 
Büro iul 3 


PCM mee 


i se edain A ad varii: Tudor Popescu 
E 3 Numeroase cartiere noi; moderne. ad - Ştefan Troian Romon 
i h În centru, monumente impresionante agnea: Răducanu Ateodore 
| 3 prind contur. Altele sînt ín proiect.. una: Gabriel Mórgarint 
C Dar cinematografele? decoruri: orh. Nicoloe Drăgan 


cu. Mihai Pâlodescu, Silviu Stân- 
culescu, Virgil Ogosonu, Gildo 
Marinescu, Enikó Oss, Geo 
Borton, loana loniţă, Emil Hossu, 
Mihai Niculescu, Horea Popescu 


CE NE 


ACEM CU 
ALILE DE CINEMA? 


| 

-10 REDACTORI ȘI 1 FOTOREPORTER PRIN CINEMATOGRAFELE DIN CAPITALĂ. 
| | 

| | 


i 


` 


Revenind asupka unei preocupări mai vechi, i aa 
care ne inspirase în 1968 ancheta«S.O.S. Sala.de tinemo», 
redactorii revistei noastre au deseins, într-o duminică, 
là peste 30 de cinematografe E * lE 

din diferite cartiere 

ale Capitalei. 


l 


e Civilizație şi cinema 


e. / - 
impaticul domn .R^ 


LS 


i f fa ply dui y din 
i E cartierul dumneavoastră? 
A [D e Întimplările misterioase 
í : C de la cinema «Laceararub Simpaticul domn .R 
e si, pompa de flit! A 
V/ ~de la cinema «Progresul 
/ ` > : 3 | 
TA | ; i 


| 


e Care este diferel ja dintre 


N a HA cinematograf Și 0 tutungerie? “(Citiţi ancheta în pag. 10-14) 
[o 


ls 


Începutul: 


coloanele morții trec 


in pasul trufiei 


hfamie: 


i 


bod 


V4 EN rezizoru! Mircea Muresan s! 
publicistul Sergiu Verona — 


a de data asta scenarist — ne 


propun prin intermediul pe- 

liculelor cinematografice 
să ne aducem aminte ceea ce ne tot 
străduim de 25 de ani incoace s! 
nu prea reuşim să uităm: cel de-al 
doilea război mondial. Memoriei noas- 
tre subiective i se propune o intil- 
nire cu aceea mai lucidă si oricum ma 
complexă, a peliculei. Timp de aproape 
patru sâptămini, Mircea Mureşan şi Ser- 
giu Verona au râscolit arhiva de filme 
Timp de aproape patru sâptâămini, ei au 
avut o ratie zilnică de cca 18 000 m. de 
peliculă. O socoteală aproximativă duce 
la cifra totală de 400 000 m. Din care 
s-au selectat 10 000 m. Din care vor rā- 
mine pină la urmă vreo 3000 m. A- 
proape două ore de proiecţie. Să fie 
mult? Să fie puțin, pentru ceea ce a 
insemnat şi continuă să insemne, pentru 
noi toti, cel de-al doilea război mondial? 


4 


Planul Barbarossa sau etape 
gle cotropirii naziste. 


$i oare va putea fi el cuprins in doua 
ore de film? Si, de fapt, cum va aráta 
finalmente acest film? Am discutat cu 
fiecare in parte. Faptul că amindoi au 
spus aproape aceleaşi lucruri, demon- 
strează cel puţin o mare intelegere, dace 
nu o comuniune de idei. Ceea ce pentru 
film nu poate fi de loc râu 


Mircea Muresan: 
fiumai documente autentice 


După 25 de ani de la sfirsitul războ- 
iului, nu e rău să se amintească tuturora 
— si celor care l-au făcut si celor care 
l-au suportat si celor care l-au purtat — 
dar mai ales celor tineri, care stiu foarte 
putin despre ororile războiului. Sin: 
generatii intregi, inclusiv cei care s-au 
născut chiar la sfirsitul războiului, si 
care sint capabili să uite, asa cum au 
uitat şi cei de aceeasi virstă cu ei, din 
perioada corespunzătoare de după pri- 


mul război mondial... Poate că asa s-ar 
schita si una din ideile filmului: cit de 
putin invatà oamenii din istorie. De 
iceea intentionàm să incepem filmul, 
eamintind sfirsitul primului războ 
nondial. Bucuria grandioasă a celor 
care au supraviețuit, anii de nebunie 
— les annees folles — care au urmat si. 
paralel cu euforia păcii, cu frivolitàtile 
epocii, inconstienta si iresponsabilita- 
tea unor politicieni, toleranța altora, 
izolationismul celor care se credeau la 
adăpost, iar pe de altă parte eforturile 
unor forte — cărora nu li s-a dat sufi- 
cientă ascultare — de a preintimpina 
dezastrul. Urmează perioada de pre- 
gătire a războiului si, aici, filmul v-a 
demonstra, printr-un paralelism de 
montaj, situatia social-politică din lu- 
mea întreagă la ora aceea, de pe o pozi- 
tie polemică. deconspirativă, fată de 
un anume «politicianism», față de vio- 
ienta nazistă, fată de nerusinarea hitle- 
ristà. Adică, prezentind documente au- 


Oroare: 
primele rachete, 


ultima zvircólire a M an 


tentice, vom dezvălui duplicitatea po- 
liticii fasciste. Se va vedea astfel clar 

cum in timp ce declarații oficiale făcute 
in discursuri gálágioase, proclamau do- 
rinta de pace, documentele pentru 
invadarea unor  tári ca Norvegia, 
Belgia. Olanda, Franţa, U.R.S.S. 

erau semnate; sau, în vreme ce 
cei doi ambasadori japonezi se aflau 
la Washington pentru semnarea 
unui pact de întelegere si neagresiune 
flota si aviația japoneză se îndreptau 
spre Pearl Harbour; sau, in vreme ce 
presedintele Cehoslovaciei era in drum 
spre Berlin, unde fusese invitat pentru 
tratative, trupele germane invadau Ce- 
hoslovacia... Cam acestea ar fi inten- 
tiile polemice ale filmului, pentru ca 
în a treia parte a lui, deci după izbuc- 
nirea războiului, să incercăm o prezen- 
tare cit mai cuprinzătoare, din Europa 
pină in Pacific, bineinteles si participa- 
rea României și rolul ei în tot acest 
conflict mondial. Vom folosi numai do- 


E 


- 


i 


"Stolligrod: 


marea cotiturd a 


| războiului împotriva nazismului 
- 


Africa, august 42: 


inceputul degringoladei 


cumente autentice din jurnale de ac- 
tualitáti si documente aflate in arhivele 
lumii. Avem doi colaboratori foarte 
importanti si foarte utili. Unul este 
generalul Gh. Zaharia,directorul ad- 
junct al Institutului de Istoria partidu- 
lui si consilierul istoric al filmului 
nostru, celălalt, Dumitru Fernoagă, di- 
rectorul Arhivei de filme. 

Filmul va ieși pe ecrane la 9 Mai 
Cred că e o dată bună pentru a ne 
aduce aminte. 


Sergiu Verona: 
un bagaj infinit de informatii.. 


A cuprinde, chiar într-un lung me- 
traj, un eveniment ca cel de-al doilea 
război mondial este, trebuie să re- 
cunoaștem, foarte greu, dacă nu cu 
neputinţă. De aceea, filmul nostru e 
conceput mai degrabă ca un remember, 
bazat pe citeva idei principale. In primul 


rind aceea a opoziției flagrante dintre 
vorbele și faptele agresorilor. Filmul se 
şi numeşte «Documentul», pentru că 
vom da, pe diverse episoade, facsimile 
de documente secrete din arhivele tări- 
lor agresoare şi din memorialistica vre- 
mii. De exemplu, se va arăta cum inva- 
darea Cehoslovaciei care s-a petrecut la 
14 martie 1939 a fost hotărită de fapt în 
1937, iar planul de agresiune a fost 
definitivat in 1938, exact in perioada 
în care Hitler vorbea despre «dorinta 
sa de pace». Se va vedea cum planul 
«Barbarossa» — planul de atacare a 
Uniunii Sovietice — a fost elaborat sut 
forma unui ordin precis, înregistrat cu 
nr. 21, la 18 decembrie 1940 — deci 
cu şase luni inaintea atacului propriu- 
zis... A doua idee este de a prezenta 
cit mai echilibrat cel de-al doilea război 
mondial — prin asta intelegind si rolul 
tărilor din Coaliția antihitleristà in 
zdrobirea fascismului german si a mili- 
tarismului japonez. Vom incerca sà pre- 


i 


Prăbuşirea: 


„spectrul înfringerii, zorile 


eliberării popoarelor 


Eroica: 


Prin actul de la 23 August trupele 
îşi aduc contribuţia la victorie 


zentăm spectatorilor, imagini mai pu- 
tin cunoscute din evenimente militare 
răsunătoare, cum au fost Bătălia Africii. 
Invazia în Normandia, Războiul în Pa- 
cific, pe fundalul victoriilor hotăritoare 
obtinute de Uniunea Sovietică asupra 
armatelor naziste... A treia idee — dar 
de loc ultima, ea concretizind preocu- 
parea noastră de bază pe toate etapele 
pregătirii filmului — este contribuția 
României la zdrobirea fascismului, con- 
tributie pe care actul istoric de la 23 
August a făcut-o posibilă . Ne pro- 
punem şi sperăm să și reuşim să 
aducem in acest domeniu imagini 
noi, descoperite in arhivă — noi, ir 
raport cu ceea ce s-a văzut pină acum 
Ne aflăm în posesia unui bagaj de infor- 
matii infinit, deosebit de valoros,si a 
unor documente inregistrate pe peli- 
culă, dintre cele mai interesante, pasio- 
nante as spune. Poate că acest cuvint 
pasionant, il folosesc in mod special 
de pe poziţiile, să spunem, ale publi- 


cistului care stabileste primul său con- 
tact cu arta complexă a filmului. Si 
pentru că am ajuns aici, trebuie să-mi 
mărturisesc si marea bucurie de 3 
lucra cu Mircea Muresan pe care-l sti- 
mez foarte mult si in al cărui talent 
de regizor am o totală incredere. 

In sala de proiecție de la Buftea, in 
fata ecranului pe care explodau bombe, 
mureau oameni, se pràbuseau avioane, 
se ridicau miinile prizonierilor si se clã- 
tinau ca nişte fantome siluetele celor 
incercuiti, mi-am amintit cum se pró- 
busea sub ochii nostri Robert Kennedy... 
M-am gindit atunci ce formidabilă armă 
e filmul impotriva «timpului care le 
şterge pe toate». M-am gindit că astăzi 
totul aproape se intimplă sub ochiul apa- 
ratului de filmat... Poate ar trebui să 
ne gindim mai des la ochiul acesta ne- 
cruțător si la memoria, la fel de necruta- 
toare, a peliculei. Pentru cà intotdeauna 
se va găsi cineva care va spune: remem- 
ber! Să ne amintim.. 


Eva SÎRBU 
5 


în direct 
din 
Paris 


Totul a fost fişat: se ştie 
cu precizie de ce mergem 
la cinema, cu cine mergem 
la cinema, ce factori 
ne incitá să mergem. 
Totul e pregătit... 


Ordinatoarele 
așteaptă ! 


Filmele bune ies din zodia operelor care, dacă imbătrinesc, fustele femeilor 
nu mai au lungimea dorită (Ginger Rogers si Fred Astaire) 
sI , = 

, 


«Să nu-ţi inchipui că răul 
are o viață proprie, perversi- 
tatea nu existá ca si cum 
ar fi ceva viu, nu ti se va 
pune niciodată dinaintea 
ochilor esența ei ca fiind 
într-adevăr, căci răul este 
lipsire de bine...» 
(Dintr-o amintire ascunsă) 


Din lume 


Pe cel mai elegant bulevard, al celui 
mai frumos oraș, acolo unde, pe scena 
celui mai sic cabaret, cavaleri in carne 
$i oase, călare pe cai adevárati,se întil- 
nesc în turniruri de gală, iar copacii 
cei mai norocosi şi-au împodobit cren- 
gile cu becuri mai strălucitoare ca lu- 
mina zilei; în cel mai elegant cinema- 
tograf, unde fumatul nici măcar nu 
este interzis, rulează doar în reluare 
si cu lume puțină «Aventurierii». Lip- 
sește publicul. Statisticile spun că din 
123 de filme franceze ale anului 1967 
{pînă aici s-a ajuns cu calculul) doar 
27 au adus beneficii producătorilor 
lor. Lipseste 


publicul 


În timp ce sub pămint, pe culoare 
din cele mai strimte se scurg haotic, 
într-o tăcere de moarte, cohortele 
posomorite, fără chip și număr, ale 
celor însemnați cu urme pe miini. 
Experiența dovedeşte că lunile de iar- 
nă sînt cele mai faste cinematografului. 
Acum isi prezintă Lelouch ultimul film, 
tot acum se lansează noul «James Bond 
007» si tot acum se poate vedea un film 
de Tarkovski despre un zugrav de icoa- 
ne. Aici se știe totul. Căci totul a fost 
fişat. Se ştie cu precizie de ce mergem 
la cinema, cu cine mergem la cinema, 
ce factori ne incită să mergem mai 
mult sau mai puțin, ce factori intervin 
în favoarea cutărui sau cutărui film. 
Apoi se trasează curbe între axe de 
coordonate: pe abscise se trec prețurile 
biletelor, numărul de spectatori, iar 
pe ordonate reţete, rețete... După 
îndelungate cercetări s-a formulat în 
sfirșit definiția publicului (potential): 
«totalitatea persoanelor care trăiesc 
într-o ţară dată si care au posibilitatea 
să meargă la cinema». Totul e pregătit. 
Ordinatoarele așteaptă ! Ordinatoarele 
așteaptă! 


«Necesarul este realita- 
tea care se lipsește de orice 
conditiondri, acest lucru 
este necesar pentru cá este» 
(Un mare filolog german, 

mort demult) 


Unitate si metodă 


Au fost strinse toate datele necesare 
spre a fi matematizate. Se știe care 
este frecvența totală, s-a calculat rela- 
tia cu celelalte «mass media», s-au 
făcut măsurători. S-a anchetat totul: 
parametri de virstă, sănătate, resurse. 
A fost denumită densitatea cinemato- 
grafică, în funcţie de ceea ce se numeşte 
economie industrială, care rezultă ea 
însăși, într-un fel destul de complex, 
din gradul și caracterul industrializării, 
din ritmul si numărul schimburilor 
comerciale, din importanța aglomera- 
ţiilor urbane, a căilor de comunicare. 


Apoi s-a desenat spectrul publicului 


(efectiv): influența vîrstei, influența 
structurii familiale, influenţa venitului 
şi a clasei sociale, a densităţii demo- 
grafice. S-a descoperit dualitatea pu- 
blicului: selectiv, non-selectiv. S-au tra- 
sat din nou alte curbe: «de cerere». 
Asa se face că s-a aflat că publicul fran- 
cez preferă filmele franceze, femeile 
mai mult decit bărbații, mult mai mult; 
femeile preferă filmele sentimentale, 
bărbaţii preferă filmele de război, s-a 
stabilit că factorul decisiv e ... titlul! 
De toate astea pinà in ultima vreme, 
pentru Franţa, s-a ocupat: «Institut 
für Deutsche Film-Kunst», care a mai 
constatat într-un suprem efort final 
că publicul nici nu există. Nu există de- 
ove 


SEE AGA cai CUCINA rox NEN 
gustul publicului. 


Pentru că publicul cinematografic 
este un fapt. lar faptele își datorează 
demnitatea lor de fapte sensului lor. 
Sensul publicului este gustul publicu- 
lui. Gustul publicului francez este teri- 
bil de constant. El întreține în cinema 
cultul tineretii si al frumusetii, al 
curajului si al fortei fizice. Pe ecran 
bărbaţii trebuie să aibă ceea ce se 
cheamă «Self-appeal», iar femeile tre- 
buie să fie frumoase. In cursa asta ne- 
bună, nebună a visurilor noastre mai 
adevărate decit viața adevărată, înge- 
rii au chipul lui Belmondo, Delon, 
Brigitte Bardot. 

«Cinematografe pentru filme fără 
vedete cunoscute, în limbi de circulație 
restrinsá, care găsesc cu greu amatori 
printre distribuitorii şi patronii -de 


Definiția publicului : 

«Totalitatea persoanelor 

care trăiesc într-o țară dată 

şi care au posibilitatea să meargă la cinema» 


»rdinatoare 


cind din moartea lor reci- 

procá aga precum e ordinea 

Destinulvi.» 

(Un mare filozof grec, mort 
şi mai demult) 


După douăzeci de ani : 


Într-o singură săptămînă a anului 
'70 care vine, care a si venit, care a si 
trecut, la cele douăzeci și două de cine- 
matografe de artă din Paris, rulează 
în paralel: un omagiu Jean Renoir, 
un festival Luis Buñuel, o săptămînă a 
Tinárului Cinematograf, «Lola Mon- 
tes» de Max Ophüls, «Octombrie» 
de Eisenstein, «Hiroshima, mon amour» 
de Alain Resnais, festival Elia Kazan 
si «70 de ani de cinema italian». La o 
cinematecá are loc un festival al filmu- 
lui de dans, la cealaltă cinematecă, la 
miezul noptii, «A bout de souffle» de 
Godard si numai după miezul nopţii, 
tirziu,se dă Fritz Lang: «Metropolis». 

Filmele cele bune au ieșit din zodia 
operelor care dacă imbátrinesc cu ci- 
tiva ani, fustele femeilor nu mai au 
lungimea dorită. Cu cit sint mai vechi, 
cu atit cele mai iubite sint si cele mai 
vechi.. Si plecárile in luná si Marte 
s-au proiectat cu douăzeci de ani înain- 
te... Se spune că în viaţa fiecărui om 
există cite o singură perioadă intr- 
adevăr fericită, plină de reușite, cînd 
totul îi merge din plin, cînd activitatea 
lui e încununată numai de succese şi 


rulează, cu lume puțină, «Aventurierii» (Joanna Shimkus) 


săli care ezită să riște taxe mari de 
vamă şi o publicitate de lansare im- 
portantă pe care caracterul însuși al 
filmului o face necesară dacă se speră 
amortizarea cheltuielilor, cel puțin. 
Program tip: 

1.Un film de lung-metraj, inedit 
sau nu, francez sau străin. 

2. Patru sau cinci scurt-metraje cu- 
prinzind: un scurt-metraj inedit, un 
film stiintific, un film de amator. Sau, 
dacă e posibil, o retrospectivă. 

Asociaţia Criticilor Cinematografici 
ar trebui să ia o asemenea iniţiativă. 


mae west s-a relaxat 
Li 
t ...acum o ia de la capăt. După 26 de ani. Unii au uitat-o, 
putin... 
a 


alții o şi trecuseră în rindul gloriilor dispărute. Cei mai 
tineri nici nu știu de existenţa ei. Dar Mae West, diva 
anilor '30, prima femeie cu adevărat sexy a ecranului 
(vedeta cu «forme pline» sau «temperamentul texan», 
cum i se mai spunea) și-a inaugurat recent cea de-a doua 
perioadă de glorie. A revenit pe platouri în filmul 
«Myra Brackinridge», regizat de Michael Sarne. Joacă 


Să facem cunoscute în cinematograful 
nostru de încercare filme franceze sau 
străine. pe care Critica le va revela 
marelui public si care fără dinsa le-ar 
fi ignorat dintotdeauna. În același timp, 
o catapultă destinată să proiecteze 
opere noi, un prototip de spectacol şi o 
curte de apel de primă sau secundă 
instanță, care va conferi operelor me- 
rituoase locul care le revine de drept. 
Pentru prima oară, Critica, ce se. afla 
pînă acum în marginea corporației 
cinematografice îşi părăseşte domeniul 
său pur intelectual pentru a se risca 
într-o realizare practică. O veritabilă 
trăsură de unire între cei care merg la 
cinema si cei care il fac.» 

Semnat: André Bazin, Louis Chauvet, 
François Mauriac, Jeander. 

Apărut: «L'écran Frangais». 

Data: 8 ianuarie 1950. 


«Pe rind, elementele co- 
mandă, in vreme ce ciclu- 
rile Timpului continuă di- 
zolvindu-se unele in altele 
şi unul după altul renăs- 


După 26 de ani, Mae West, tot in alb. 


aici rolul unei vedete a discului care se pricepe de minune 
«să-şi aranjeze ploile», uzind de propriile-i farmece. 
«Fac şi spun niște lucruri în filmul ăsta — mărturisește 
Mae — care acum 30 de ani, cînd eram angajata dui 
Zukor la Paramount, i-ar fi provocat acestuia un atac 
de apoplexie. Am avut mult de furcă cu cenzura în viața 
mea cinematografică. Ei bine, o iau de la capăt». 
Greu ne-am putea-o închipui astăzi pe Mae West 
recurgind doar la aritmetica noastră sumară, punind 
an lîngă an si cifră lîngă cifră. E mai bine poate să lăsăm 
fotografiile făcute în 1970 să vorbească. O vedem alături 
de una din cele mai seducătoare actrițe de astăzi, 
Raquel Welch, precum si de unul «cu mult mai tînăr», 
cum îi place ei să-l alinte pe John Houston. Pe lingă 
fotografie mai vorbește si producátorul,care dă cîteva 
amănunte destul de elocvente în privința temparamen- 
tului, de odinioară si de astăzi, al vedetei: «Contrac- 
tul ei — spune producătorul — conţine cîteva clauze 
cam neobișnuite: să nu fumeze nimeni pe platouri; 
nici o altă actriţă din distribuție să nu poarte vreo rochie 
albă sau neagră atunci cînd filmează alături de ea. Repe- 
titiile să nu fie prea lungi și să nu aibă loc ședințe de 
filmare neprevăzute în program. Astea ar fi clauzele 
scrise. Pe platou, s-au mai ivit și altele, verbale...» 


«Îngerul» negru Delon... 


"imite > 


că toate celelalte perioade nu sint decit 
reflexe, ecouri din ce în ce mai slabe a 
ceea ce a fost... Şi că acel om își petrece 
tot restul vieții sale povestind si re- 
povestind acele clipe fericite. La opt 
ianuarie 1970, Francois Truffaut a in- 
ceput un nou film cu Jean Pierre Léaud 


gaudeamus igitur 


O veste face ocolul tirgului, sur- 
prinzind pe multi dintre slujitorii 
celei de-a saptea arte: in ciuda exis- 
tentei unui numár dublu de regi- 
zori, cu diplome si pelicule semna- 
te, față de numărul filmelor artisti- 
ce realizate anual, iată că la |.A.T.C. 
se deschide anul acesta şi un curs 
de specializare suprauniversitară, 
pentru regizori de film şi T.V., cu o 
durată de studii de numai DOI ANI. 

Senzaţional: Firesc, totuși pen- 
tru Statul nostru. 

Se oferă condiții de specializare 
superioară cinematografică tutu- 
ror celor care, din diferite motive, 
nu au putut urma, la timpul potri- 
vit, Institutul de Teatru şi Cinema- 
tografie. Indiferent de virstă şi de 
Institutul superior absolvit ante- 
rior. Sigur, trebuie să probeze apti- 
tudini şi preocupări cinematogra- 
fice. Normal. (Aflindu-se la a două- 
zecea sa aniversare, invàtámintul 


...&«cálugárila» devoratoare Bardot 


în rolul principal («Les quatre cents 
coups», «Baisers voles», «Domicile con- 


jugal*). Truffaut imbatrinește copil. Va- 


dim imbátrineste altfel. Cind cunoşti si 
descrii prea bine un lucru stirsesti 
prin a-l trăi. Pictor al moravurilor si 
melodramelor privilegiatilor societății, 
Vadim va fi în '70 producătorul filmului 
«Le bal du comte d'Orgel»! E atit de 
trist incit e aproape tragic. Un fost 


regizor devenit producător... Tot... e... 
pre... Ordin... așteaptă... Ordin... aş- 
teap... 

Si in sunetul ademenitor al metalului 
se deschide capitolul: 


Dostoievskiada si corul îngerilor 


În care toată lumea cintà în cor, 
acompaniată de fanfare: «Dragule si 


hic. rhodos... 


nostru superior cinematografic nu 
are nevoie de prezentări pompoase, 
mărturie stind distinctiile obținute 
de filmele studenților la marile 
competiţii internaţionale ale tine- 
rilor cineasti sau profesionalismul 
demonstrat de proaspetii absolvenţi 
ai L.A.T.C., in primele lor filme). 

Deci, doi ani, care, adăugați la 
pregátirea esteticá si culturalá an- 
terioará, sá permitá celor chemati 
pentru cea de-a șaptea artă, să-și 
însușească cunoștințele tehnice si 
de strictă specialitate, pentru a 
putea exercita profesiunea de re- 
gizor de film. Bănuiesc că sintem 
de acord că regizorul de film trebuie 
să fie un profesionist. Filmul a pà- 
truns în viața contemporanilor nos- 
tri — prin marele sau micul ecran 
— ca o necesitate vitală de informa- 
re, de instruire, de relaxare. Totuşi 
filmele româneşti, care satisfac exi- 
gentele indreptátite ale marelui pu- 


blic, sînt RARA AVIS. Ar fi o 
dovadá de suficientá impardona- 
bilă să nu ftim recunoscători 


celor care se bucură şi suferă sincer, 
alături de noi, la fiecare succes sau 
eşec al filmului românesc. Şi prin- 
tre aceştia sint multi tineri sau 
personalități de artă şi cultură. 
Există zone neexplorate ! Există pre- 
cis forte de creație, în artă şi cultu- 
ră, capabile a se dărui cinematogra- 
fiei, cu aptitudini în stare latentă. 
Este imposibil ca la un popor care 
„şi-a demonstrat si impus geniul 
creator în atitea domenii — tehnice, 
culturale, artistice — să nu apară și 
virtuoşii sau demiurgii celei de a 
șaptea arte. O voce din public 
strigă că ne-ar trebui mai puţin decit 
șapte zile pentru «FACEREA» fil- 
mului. Sintem cel puțin la jumatatea 
săptămînii: Pe planeta «Buftea», 
din constelația «Cinematografie», 
a descins de mult «Homo Sapiens». 


bunule Dostoievski carele ești în ceruri, 
banii noștri cei de toate zilele, dă-ni-i 
nouă astăzi...» Atita Dostoievski la 
Paris și aiurea: Dostoievski în cărţi, 
Dostoievski la radio. Dostoievski în 
filme (Bresson, Petrovič, Bertolucci 
— transpuneri care mai de care mai 
libere), Dostoievski la televiziune («Fra- 
tii Karamazov» cu Pierre Brasseur in 
rolul bátrinului Karamazov), Dosto- 
ievski in viata de toate zilele... (Aici 
scrișnet cadentat de monezi cu zimti, 
care cresc si se transformă in roti 
dinţate). Cuvintele au început să 
moară: frumusețea e întotdeauna ame- 
titoare, chemările întotdeauna tulbu- 
rătoare, tăcerea e de moarte, claritatea 
de cristal, poeții creează numai în sute- 
rintá, strigătele răsună întotdeauna in 
pustiu, sufletul întotdeauna însetat de 
lumină (ah, dac-ar fi!)... (Cadentá de 
roti dințate)... În curînd va muri si 
revederea... Totul e pregătit... Orr... 
a$ș...0r...aş...0raș...oraș... Atunci vom 
fi cu toții muti, chei, orbi, dar în sfirsit, 
liberi și tericiti, căci in «Metropolis» 


rulează «Aventurierii»! 
PO i 


Sigma este semnul matematic care 
se folosește cel mai adesea în calculul 
probabilităților. Pentru mine semnul 
grafic sigma(£.) seamănă extraordinar 
cu o pereche de clești de crab. E 
timpul. Ştiu. Ştiu: «din punct de vede- 
re psihologic o frecvență cinematogra- 
fică foarte indicată poate revela o tendin- 
ţa de tugă din fata realitatii, individul 
simtindu-se mai in largul sáu in uni- 
versul artificial al filmului decit in 
lumea realá...» Dar incepe filmul. Cu- 
nosc chiar si legea Weber-Fechner: 
«Senzatia e proporțională cu logarit- 
mul excitatiei»... A si venit vremea să 
intrăm. Să intrăm. Să ne încărcăm 
bateriile noastre uscate, descărcate de 
omenie, apoi să iesim pe cel mai elegant 
bulevard al celui mai frumos oras, 
acolo unde totul nu e decit o mascá si pe 
fiecare creangă de pe copacii cei mai 
eleganti ard rece suflete de oameni 
îmbălsămate de dor. Publicul sînt eu. 


Nicolae OPRITESCU 


Nu ştim cum să-l numim: «Moara 
cu noroc», «Pădurea Spinzurati- 
lor»? Sigur că, azi, are şi feciori şi 
nepoți... DAR... să dám, de data 
asta, crezare celor care-l neagă par- 
tial sau total. Poate și printre ei 
se află acei demiurgi mult aștep- 
tati. Nu avem dreptul să nu stimu- 
lám, sá nu stimám pe cei care se 
dáruiesc cu devotiune propásirii 
filmului románesc. 


Pentru un înalt ideal, pentru un 
mare crez: doi ani de specializare. 
Doi ani, dintre care unul de prac- 
tică efectivă pe platourile I.A.T.C. 
sau profesioniste. 

Aşadar, porțile marilor competi- 
tii sînt larg deschide. 

Investind mari speranţe, precum 
bátrinul Esop, să exclamám şi noi: 
«...SALTA !» 


Gheorghe VITANIDIS 


'ronic: - mM 
u C > 
unui Cei pasa 


posibil 


cineast apei de 


Criticii sînt singurii oameni că- 
rora cititul cărților le aduce venit. 
E o meserie ingrată critica, pe de 
altă parte. E ca un pustiu pe care ti 
l-ai făcut singur, urlînd în pustiu. 
Cine se mai încumetă azi la o mun- 
că de apostolat? 

Undeva există o funcție de „ci- 
titor cu glas tare". Dacă s-ar citi 
cártile cu glas tare — s-ar auzi. Ai 
simţi bilbiiala, sáritura peste pa- 
sajele mai grele. Cînd văd că ci- 
neva n-a înțeles nimic din ce-am 
vrut să spun, îmi vine să-i zic: „De 
ce nu m-ai lăsat, domnule, să-mi 
citesc singur cartea?" E clar că de 
la un anumit nivel cei mai multi 
care se îndeletnicesc cu treaba asta 
refuză să mai fie receptivi. Scri- 
itorul bun îl obosește pe criticul 
mediocru si prin urmare'e rău. Cri- 
ticul rău îl enervează pe scriitorul 
mediocru și, prin urmare, e nebun. 
Scriitorul rău nu obosește pe ni- 
meni, toti îl înțeleg dintr-o ,re- 
pede ochire“ și prin urmare e bun. 

De ce comedia ar fi superioară 
Dramei? Dar nu, s-o luăm pe par- 
cele: de ce comedia muzicală are 
vad? 

Nu pun note filmelor, aș putea 
spune că ele nu mă interesează. 
Ba aș merge pînă acolo, încît să 
afirm că aș fi scris o carte despre 
film chiar dacă n-ar fi existat nici 
un film. (Din păcate există). O 
carte pe care mi-aș fi citit-o singur și 
aș fi dat citate, în particular, pe 
stradă. Nusici avea undeva această 
exprimare fericită: „A critica în- 
seamnă a-l învăța pe cineva să facă 
așa cum ai face tu, dacă ai fi în sta- 
re". 

Nu ne-am ocupat pînă acum deloc 
de muzică, coloana sonoră, fondul 
muzical, parte integrantă în film. 
E greu de conceput azi un film fără 
melodie. E greu de conceput o 
manichiuristă care să nu plingá 
la o comedie muzicală. Și pe bună 
dreptate. Ce-mi place mie la acest 
gen de filme e dezinvoltura. Se 
plînge cu dezinvoltură ca în viață. 

— Cum ai ajuns la melodramă? 

— Viaţa. 

Ideea nu e rea. S-ar putea ca exis- 
tenta, în complexitatea ei, să gene- 
reze în mod obiectiv comedie mu- 
zicală. Zi de zi, ceas de ceas. De 
ce dă lumea buzna la filme siropoa- 
se? Pentru că se recunoaște. Și eu 
mă recunosc, si tu te recunosti, dar 


PLOAIE 


Să nu má duci cu vorba 


Ce-mi place mie la acest gen e dezinvoltura... 


Nu mai plingeti fetelor, nu vá deshidratati! 


Eu nu pun note filmelor. $i incá muzicale. 
Desene de CIK DAMADIAN Marin SORESCU 


(Analiză structuralistă) 


n-avem tăria de caracter să plîngem 
si curajul de a spune ce ne place. 

Povestea e oarecum simplă (nu 
simplistă): el, ea, celălalt. Plus vi- 
cisitudinile (care n-au voie să depă- 
seascá însă un anumit grad de toxi- 
citate). Acțiunea trebuie condusă 
în așa fel, încît la un moment dat 
eroii să izbucnească în cînt. Apoi 
tine-te! Cele mai multe producții 
de acest fel sint fácute pe cutare sau 
cutare ,voce". Impresionante sínt 
comediile muzicale pe teme isto- 
rice. Vodă cîntă, cu spada în mînă 
și amenintind pe vrájmasi. Cintá. 
Cîntă cumplit. Bach. (Sá nu ne 
ferim de anacronisme). Vin vrájmasii 
(totusi). Cintind. Multi ca frunza 
și ca puricii de varză. Insă Vodă 
nu e singur cum ar crede unii. 
Ba e singur, dar iubește (e si el 
om) şi cînd iubeşti parcă nu esti 
singur. O iubește pe frumoasa Ele- 
na. Ce face frumoasa Elena? Cîntă 
contra vrájmasilor. In sfîrșit, se dão 
luptă, unul trădează (leremia Afo- 
nul). Eroul e prins, legat de două 
cămile și sfisiat din mers. Filmele 
muzicale pot fi uneori sinistre și 
lumea să plîngă de-a adevăratelea. 
Istoria în general e împotriva aces- 
tui gen, pe care-l consideră siro- 
pos, lipsit de bárbátie. 

Titlul nostru trebuie înţeles în 
două feluri (pentru a face puțin 
structuralism). 1) Ce-i pasă apei de 
fenomenul ploii (prin comparație 
cu fenomenul tunetului, al fulgeru- 
lui, etc.) si 2) Ce-i pasă apei de 
ploaie de problemele majore. 

Am privit marea în timp ce 
plouă. Nimic, nici o înfiorare pe 
suprafața valurilor. Am privit ma- 
rea în timp ce sute de melodrame 
adevărate rulau în sălile de spec- 
taco! din nori. Lacrimile dădeau pe 
la colțuri și iarăși nimic. Ce-i pasă 
apei de ploaie! Nu mai plingeti, 
n fetelor! Nu vă deshidratati în ha- 


24 lul ăsta. Mai sînt oameni buni, 


Concluzie: Ciugulind de ici de 
colo, din celelalte arte, filmul a 
| luat din muzică mai ales melodia, 

cantoneta, structura falsă a operei, 

ideea că binele învinge întotdeauna 
A răul si că doi care se sărută trebuie 
| să sufere că nu se pot căsători pe 
| loc. Caracterul focos, spaniol, amo- 

rul nebun și vrăjitor. Comedia 
s muzicală e ca tăiatul frunzei la 
cîini. Tai, tai și cîinii nu se mai sa- 
tură. 


»* KT 
« 


ieta 
noastră 


! Un triunghi 
l centrai: 
| „Luceafărul, 
! „Doina“, 

| „Victoria“ 


Ca nu cumva totul să fie perfect 


„Luceafărul”. Sala încă nouă, mo- 
dernă, spațioasă, curată, condiţii 
de vizionare foarte bune — 804 locuri 
și de pe oricare dintre ele se vede 
foarte bine — rîndurile cu destul 
spaţiu între ele :nu te obligă să stai 
cu genunchii la gură, holul curat, 
pavoazat, civilizat. Dar ca nu cumva 
totul să fie perfect, instalația de aer 
condiționat — foarte necesară nu 
numai vara, pentru că de respirat 
se respiră în orice anotimp — nu 
funcționează, de la bun început. Nu 
funcţionează, pentru că a fost mon- 
tată pe dos. Adică face exact oficiul 
unui aspirator care în loc să aspire 
praful l-ar sufla afară. 

Cine a montat pe dos 
instalatiile de la ,Lu- 
` ceafărul"? Cine  rós- 
punde.. cà de plătit 
plătesc spectatorii! 


Acum, în sfîrşit, s-a găsit un me- 
canic care pretinde că o va face să 
funcționeze cum trebuie. 


Civilizaţia și fumătorii pasionați 


Dar iată că nu întotdeauna o sală 
civilizată impune. Și la „Luceafărul“, 
ca Si la „Victoria“, care cel puţin are 
scuza de a fi „de bulevard“, fiecare 
zi se soldează cu cîteva scaune rupte. 
La fiecare spectacol există cîțiva fu- 
mători pasionaţi care nu pot rezis- 
ta un ceas $i jumătate fără să fumeze 
şi atunci aprind ţigara în timpul spec- 
tacolului, iar cînd sînt rugaţi s-o stin- 
gă o şi sting, dar pe spătarul scau- 
nului, Există și aici oameni care-și 
procură biletele nu la casă, ci la vin- 
zători improvizati și care bineînţeles 
fac scandal cînd se întilnesc. doi pe 
un loc şi intră în conflict cu persona- 
lut cinematografului., 

Și dacă e adevărat că 
aspectu! unei săli de 
cinema începe din stra- 
dă, atunci poate ar tre- 
bui să ne gindim în -ce 
măsură contribuie şi 
spectatorii, ca acest os- 
pect să țină sou nu, de 
civilizaţie? 


Scaune rupte cu constiinclozitate 


Ca mai toate cinematografele de pe 
bulevard, ,, Victoria" are o sală urîtă, 
inconfortabilă, dar... intră în renova- 
re. Responsabilul, tov. Caraba Au- 
gustin, ne vorbea chiar de o transfor- 
mare totală a cinematografului, înce- 
pind cu casa de bilete pe care visează 
s-o mute, ca la „București“, afară, 
continuînd cu holul propriu-zis, în 
care vrea să organizeze o expoziţie 
de pictură și sfirşind cu însăși sala 
pentru care s-au prevăzut scaune 
tapisate, parchet pe jos si covoare, 
pentru că, spunea el, „un cadru ci- 
vilizat impune spectatorului o altă 
atitudine“. Pînă una alta, sala e așa 
cum e: scaunele, bineînțeles, scîr- 
tie; braţele, bineînțeles, sînt rupte 
cu conștiinciozitate: la intrarea cine- 
matografului există, mai ales atunci 


10 


TLTULRFLCE - acta ET EAE RA 


WIICETUEWPDTUNENMISUE UA Ao — 
Yu m Le PITT BAS: 


CE FACEM CU 


cînd rulează „filme tari", o mulțime 

de oameni care așteaptă poate pică 

un bilet în plus. 
Într-un cuvint, aspectul 
din stradd şi pînă în 
sală — este, fără nici 
un dubiu, necivilizat. Să 
sperăm că după reno- 
vare, dacă ea se va face 
aşa cum ni s-a spus, 
„Victorio“ va impune 
mai mult respect pu- 
blicului ei 


Dacă e să vorbim despre profil 


S:ar părea că sala , Victoria" nu 
are nici un profil, pentru că aici ru- 
leazá tot felul de filme. Dar aici, casă 
fac mai ales westernurile, filmele de 
aventuri si filmele muzicale. Aşa cum 
la cinematograful „Doina“ se duc 
copiii dimineaţa, iar după-amiaza cei 
care vor să vadă un film dat în pre- 
mieră la ,Capitol", aici vin foarte 
mulți tineri, mai ales tineri, de toate 
categoriile. 

$i dacă tot e să ne gin- 
dim la o profilare a 
sălilor, poate ar trebui 
reținut acest amánunt, 
pentru că publicul de la 
„Victoria” ăsta este, și 
nu altul 


Dovada cea mai grăitoare este că 
un film bun sau ceea ce numim „film 
de artă", care ar face casă la „Capi- 
tol", la „Patria“, la „Republica“ sau 
chiar la „Doina“, aici cade cu succes, 
În schimb „Păcatul dragostei” umple 
sala, 


Prea mici pentru un film mare 


„Doina” este una din sălile profi- 


late. Filme pentru copii — diminea- 
ta, filme în reluare de la cinemato- 
graful de artă — după amiaza. El ar 


trebui să funcționeze deci, în virtu- 
tea acestui profil, mai mult decît 
bine si în condiții de rentabilitate 
excelentă. Numai cà, filme pentru 
copii nu prea sint, filme de desen 
animat, foarte iubite de copii, sînt 
puține. Deci există o permanentă 
problemă a aprovizionării Cinemato- 
grafului, Aici, de fapt, ar trebui 
să se vadă filme ca „Albă ca Zăpa- 
da" sau ,Pinocchio", dar de văzut 
se vede ce se găsește, ce se ni- 
mereste. Cînd se nimerește un 
film lung si plicticos ca „Lunga cá- 
lătorie a lui Niels Holggerson" sau 
un film „Prieteni fără grai”, mai 
treacă-meargă, sînt totuşi pentru 
copii, Dar dacă la un cinematograf 
pentru copii — preșcolari, nota bene 
— se programează „Prea mic pentru 
un război atit de mare" timp de o 
săptămînă de dimineaţa și pînă sea- 
ra? Se pare că așa ceva n-ar fi cu pu- 
tintá, dar a fost. 
„Prea mic..." rule la 
Central" cu sala plină 
și responsabilul ce- 
ruse să i se lase filmul 
încă o sâptămină. Dar 
nu. Filmul a fost trecut 
la „Doina“, unde nu c 
făcut casă, nici nu avea 
cum, unde o încurcat si 
planul cinematografului: 
și socotelile spectatori- 
lor plecaţi duminica di- 
mineota cine ştie de 
unde, cu coplii de mină 
şi veniți lo ,Doina" să 
vadă un ceas de desene 
animate... 


Al doilea profil al sălii, spuneam, 
este ca sală de reluări pentru filme- 
le de ia „Central“. Dar reluările ajung 
la „Doina“ după ce au făcut înconjurul 
Bucureștiului, Si atunci cum stăm 
cu rentabilitatea — dacă despre asta 
ar fi vorba, sau cum stăm cu profilul 
sălilor de cinema? 


Poate ar trebui să sta- 
bilim o dată pentru tot- 
deauna: De ce este ne- 
cesar și ce înseamnă a 
profila sălile de cine- 
ma. 


Nu numai pasiune 


Dacă spectacolul începe din stra- 
dă, cinematograful începe tot de 
acolo, cu vitrina, cu holurile, cu re- 
clamele. Graţie responsabilei sale, 
tovarása Cîcu Maria — de 11 ani res- 


ponsabilă —  ,Doina" se umără 
printre puţinele cinematografe cu 
un aspect — măcar exterior — 


civilizat. Vitrinele sînt întotdeauna 
aranjate, holurile curate, împodobite 
cu desene, luate de la Animafilm mul- 
te dintre ele, personalul politicos. 
Tot ce se poate face cu dragoste de 
meserie și cu pasiune s-a făcut. Dar 
Numai cu pasiune nu poti să faci 
scaunele să nu mai 'scirțiie, nu poti 
îmbunătăţi vizibilitatea sălii, foarte 
proastă, mai ales cînd e vorba de fil- 
me pe ecran panoramic, nu poţi 
adică să corectezi niște defecte care 
sînt ale sălii, și ea foarte veche.Ar 
trebui construită o pantă, ar tre- 
bui, poate, rărite rîndurile, ar tre- 
bui schimbate oricum scaunele. 


Ni s-a spus că și aici 
sala va intra în renovare. 
Ar fi bine ca acea reno- 
vare să însemne nu nu- 
mai zugrăvirea pereti- 
lor, ci si remedierea de- 
fectelor de mai sus. Cu 
atit mai mult, cu cît 
din spusele responsa- 
bilei, cinematograful 
are un public de după- 
amiază foarte bun, foar- 
te civilizat — grație ace- 
lui profil de reluări — 
şi care poate ar merita 
un codru mai conforta- 
bil. 


Eva SÍRBU 


[ Chiar in 
| centru: 
| „Republica“ 


Convorbire cu responsabilul sălii. 

— Ati observat că în fato casei de 
bilete se vind bilete „la negru“? 

- Am observat! 

- $i ce faceți? 

- Dar ce n-am făcut! 

— Dar ce-ați făcut? 

- Nici nu am curajul să mai plec 
seara acasă de frică să nu mă bată 
nişte indivizi care... 

- Dar ce-oti făcut? 

- Nu mai vindem mai mult de 
patru bilete. 

— $i altcevo? 

- Ce vreţi tovaráse de la noi? 
De asta trebuie să se ocupe mili- 
tia! Mai bine ne-ati ajuta, ştiţi numai 
să ne ameninţaţi, să ne... 

Nu. tovarășe responsabil. Nu vă 
amenintám. Vă lăudăm panoul pe 
care l-ați instalat deasupra casei de 
bilete. Este o iniţiativă pe care am do- 


ri-o extinsă. Dar cineva— miliția, dvs., 
noi — trebuie să facă ceva ca bilete- 
le să nu se mai vîndă cu suprapret. 
la 5 metri — numai la cinci metri 
— de casa la care „pentru azi nu 
moi sînt bilete”. 


La cinema 
„Progresul“ 
pe șoseaua 
Giurgiului 


Povestire suprarealistă, 
adică prea adevirati, 
în care isi dau întîlnire 
tovarășul Mangiru, Wi- 
nnetou, regizorul lan- 
cso (incognito), o pom- 
pă cu flit, 100 de copii 
În tipete și 80 de bă- 
trini enervati, Sarita 
Montiel eclipsind „Dra- 
gostele unei blonde," 
I.R.C.R., care a luat 
degeaba 100.000 lei si 
redactorul revistei „Ci- 
nema" care are de dat 
un telefon. 


Noi dăm cu parfum 


E zi de duminică si tovarășul Du- 
mitru Mangiru, responsabilul cinema- 
tografului ,Progresul", stă în per- 
soană, relaxat si în ţinută adecvată, 
în boxa controlorului de bilete, care 
are zi liberă. E liniște și pace în hol, 
deşi înăuntru rulează, în program de 
dimineață, „Winnetou în Valea Mor- 
tii". 

Linigte și pace e şi în cugetul to- 
varășului responsabil, desi seara se 
prezintă pe ecranul său un alt film 
— „Linişte și strigăt”, la care vin 
80 —90 de spectatori. Tovarășul Man- 
gîru e chiar surprins că vin si atitia. 
Dinsul se aștepta la mai puțini: 

— E o idee a tovarășilor de la Ca- 
pitală, să ne dea seara un alt film, 
cu conținut ideologic sau de artă, cum 
se spune. 

— Si „Linişte şi strigăt”, cum mer- 
je? 

— Slab. Nu l-am văzut tot... Nu 
mi-a plăcut, 

— Poate dacă státeati 
urmă... 

— N-am putut, nu l-am înţeles... 

— Poate dacă-l vedeati de două 
Ori.. Ştiţi, activiștii cinematogra- 
fiei obișnuiesc. Ati văzut vreun film 
de două ori? 

— Da, sigur, de pildă, .Lustragiul" 
care mi-a plăcut foarte mult. 

— Dar să fi văzut de două ori un 
film care nu v-a plăcut, poate pentru 
că nu l-aţi înţeles? Ca activist al 
cinematografiei, puteaţi să... 

— Nu ştiu, să veniţi si dumneovoas- 
tră diseară și să-mi spuneţi ce-o 
să înțelegeți. 

-— Dar alte filme, din acestea pe 
care le dati seara, v-au plăcut? 

— Uneori, de pildă „Dragostele 
unei blonde" o fost un film destul de 
bun. 

— Destul?! Văd cá , Winnetou" 
are un afiş frumos afară si filmul 
din programul! viitor, cu Sarita 
Montiel, are si el-un afiș „destul“ 
de vizibil. 

— Sînt afişe făcute de mine. 

— Personal?! 

— Da, am experienţă de *^oogrof. 

- Felicitări. Dar nu văd nici un 
afiș pentru ,Linigte și strigăt”, 


pînă la 


Nu s-ar putea, dacă tot aveţi acest 


talent... Poate că nici „Dragostele 
unei blonde" n-a avut afiş. Citi spec- 
tatori făcea zilnic? 

— Tot 80—90. 

— Păcat. Si e păcat și de filmul 
de diseară. Să știți că e un film im- 
portant, chiar dacă nu vă place. 
Dumneavoastră, ca activist al ci- 
nematografiei... 

— Prin ce e important? 

— E realizat de un regizor mare, 
este... 

— Care regizor? 

Și așa mai departe. 

Trecem la probleme de gospodă- 
rie. 

Nu pot să le înşirui acum (le-am 
înregistrat, vi le voi spune mai 
tirziu). Ascultind relatări despre 
nefericitele reparaţii succesive ale 
cinematografului, rămăsesem cu gîh- 
dul la discuţia anterioară şi-mi de- 
fineam interior — pentru a cita 
oară? — acest tip de activist al 
cinematografiei, bun gospodar, om 
inimos, dar care nu înţelege şi nu 
iubește filmele de calitate şi deci nu 
face nimic pentru ele, nu suferă si nu 
e fericit niciodată din pricina lor. 

— În 1968 s-au plătit 100.000 lei 
I.R.C.R-ului, dar vedeţi, reparația 
e ca $i cum n-ar fi fost. Igrasie și pe 
copertină şi în sală, peretele e urit, 
se coșcovește, burlanul ăla tot stri- 
cat e. În 1969 a făcut reparaţii Între- 
prinderea cinematografică a orașului 
Bucureşti, cu mijloace interne, dar... 

Mă retrag în sală. E rece, dar e mai 
bine. „Winnetou în Valea Morţii“ 
e pe sfirşite. 100 de copii de la 7 
la 13 ani, altminteri cuminţi, exultă 
de bucurie, zgomotosi, la fiecare cru- 
zime de pe ecran, sar în sus fericiţi 
cînd o suliță se înfige sîngeros într-un 
inamic doborit la pămînt, ţipă de 
încîntare la fiecare nouă explozie 
de flăcări. Cineva deschide o ușă 
laterală și în sală pătrunde lumina 
zilei, mai sînt două cadre de încheie- 
re, dar copiii se ridică, înțeleg că 
asta a fost. Scirtiit infernal de scau- 
ne. Nimeni nu mai asistă la morala 
finală si nici la cadrul ultim, care în- 
cearcă să-i învăluie pe Winnetou 
şi pe Shatterland într-o aură de 
eroism romantic, la capătul acestui 
film, altminteri oribil. 

Trec din curiozitate pe la insta- 
latiile sanitare şi mă retrag înainte 
de a intra, sufocat, cu imaginea în- 
trezărită a unei uşi rupte, spînzu- 


rînd piezig, deasupra unui covor, 
pestilential, de seminţe. 

— Aţi văzu? mă intimpiná to- 
varásul Mangiru, în fundul silii, 


neverosimil de radios. La noi e curat. 

Tac interzis, luînd-o înainte spre 
ieșire. ` 

— Nu-i aga? Nusi ca la alţii, ce ziceti? 

— Văd acolo un anunț, că dumineca 
dimineaţă, la ora 10, aveţi matineu 
cu filme speciale pentru școlari. As- 
tăzi l-ați suprimat? 

— Nu, -fiindcă avem în program 
„Winnetou”, care e pentru copii si 
atunci l-am dat tot pe ăsta si la 
matineu. Normal. 

— Si cum sint copiii, cum sînt 
tinerii, cum e publicul? Nu se iau 
după cei din filmele acestea „norma- 
le“? Ceva bătăi, scandaluri? 

— Nu! La no? Eu sint aici de 15 
ani și mă ştie lumea din cartier, i-am 
învățat să fie cuminţi, ior la nevoie îi 
dau şi afară. 

Simt un miros nou în holul de la 
intrare, dar mă fac a nu-l remarca. 
Curînd apare si explicația. Omul 


TE £9. RER E se di tul 
? TE ems, 
V sy 


care deschisese ușile în sală înainte 
de terminarea filmului are acum în 
mînă o pompă pentru flit, pe care, 
iată, o și pune în funcțiune, stro- 
pește ceremonios în dreapta și în 
stînga mea, de mă sufoc a doua oară, 
de data aceasta cu... parfum. 

— Noi dăm cu... parfum, explicitea- 
ză tovarășul Mongíru. Mie-mi place 
ca atunci cînd vine omul la cinema 
să aibă plăcerea de a... (gest de in- 
halare apoi, din nou radios, la des- 
pártire:) Nu uitaţi să veniţi diseară 
să vedeți filmul celălalt, poate îmi 
spuneți și mie ce-ati înțeles! Eu n-am 
să fiu aici, dar poate îmi telefonați... 

P.S. Am fost si-am văzut „Liniște 
şi strigăt” seara, la ,Progresul". 
Tovarăşul Mangiru are dreptate. Să 
fim si noi expliciti: cînd am discutat 
cu dinsul în hol, dimineaţa, n-avea 
dreptate. În sală însă, seara, drepta- 
tea era de partea lui. E imposibil 
să vezi „Linişte si strigăt“ la „Pro- 
gresul". Şi încă de văzut poate s-ar 
mai putea, dar de auzit, de înțeles 
— nu, Acest film care trebuie vi- 
zionat şi judecat, într-un fel sau 
altul, neapărat în tăcere, acest film 
al cărui mijloc principal de expresie 
este liniştea, mișcarea imaterială a 
eroilor... Cind orice mişcare ai face 
tu, spectator, în scaun, capătă brusc 
materialitatea cea mai frapantă si 
mai incontestabilă, înzecită, nuan- 
tatá, inginatá continuu de muzica 
nu mai puțin concretă a fiecăruia din 
celelalte scaune ocupate, Dar dacă 
sala ar fi plină... Bine face tovarășul 
Mangiru cá nu pune nici un afiș. 


Valerian SAVA 


Nu departe de 
centru 


| Foraibărul îndărătnic 


Plouá, Am putea spune — baco- 
vian, Stai sub cerul liber şi picăturile 
reci şi mărunte te murează. 

În stația de tramvai care se găsește 
în fata cinematografului „Moşilor“, 
lume multă, înghesuială mare. Te 
întrebi dacă această masă de oameni 
așteaptă să intre la film sausă so- 
sească vreun tramvai... 

— Prea multă suferinţă, pentru o 
„Femeie îndărătnică”, spune un tt- 
năr dintr-un grup, 

— Hai, să vindem biletele! Îi ve- 
dem altădată. Şi-n sală e frig, spune 
un altul (avea dreptate, cele 4 sobe, 
am constatat ulterior, erau aproape 
reci), 

Tinerii din grup au renunțat să 
mai vizioneze filmul, dar ceilalţi 
au continuat să aștepte în ploaie, 
În schimb, holul cinematografului 
era gol-golut. Foraibărul de la ușă 
se incápátina pur si simplusá nu se 
deschidă. 

Situaţie similară la cinematogra- 
ful „Popular”. Spectatorii așteptau, 
cea mai mare parte, în ploaie. Cei 
care au avut posibilitatea să vină mai 
devreme se bucurau de cîte un locșor 
sub acoperișul de deasupra intrării 
sau stăteau sub streșinile clădirilor 
din jur. 'Unii vroiau sâ-şi cumpere 
bilete, dar nu mai puteau pătrunde 
pînă la casă. Același foraibăr sta în- 
tepenit, stápin pe o ordine desă- 
virsitá, între un mare hol, gol-golut, 
$i o înghesuială absurdă, 

Aspecte de acelaşi fel am surprins 
în aceeași zi cu ploaie şi la cinema- 
tograful „Miorița“, 


Da Wer 


Întrebare pentru res- 
ponsabilii de cinemato- 
grafe: Care este func- 
ţia holurilor? Să fie 
admirate, ca nişte vi- 
trine pustii, de către cei 
de pe stradă? Sint ele 
nişte „no man's land", 
care pot fi traversate 
în goonă doar cu ch. 
teva minute înainte de 
începerea proiecției? 


Răbdare și... cinema 


Cinematograful „Aurora“ are o 
așezare destul de generoasă în car- 
tierul respectiv, fiind plasat la 
întretăierea a două artere princi- 
pale — bd. Dimitrov cu sos. Mihai 
Bravu. Deși clădirea este veche, 
sala se bucură, în limita posibilită- 
tilor existente, de o bună gospodă- 
rire. interiorul nu e cu nimic mai pre- 
jos decît la cinematografele centrale. 
În hol, două fotolii — puţine, dar bine 
că sînt — o masă rotundă, cu cîteva 
reviste. Te poti așeza dacă vii mai 
devreme să rásfoiesti o revistă, un 
ziar, să scrii o scrisoare, Responsabi- 
lul, Grigore Gh., nu se plinge de 
spectatori, chiar la filme a. căror 
substanță cinematografică e contro- 
versată de specialiştii celei de-a sap- 
tea arte... 3 

— Am organizat spectacole pentru 
şcolile din jur — Liceul nr. 15, sco- 
lile nr, 64, 56, 9. Am creat colturi 
cinematografice !a  intreprinderlle 
„Mecanica fină”, „Mase plastice", 
„Electroaparataj“, în diferite ins- 
titutii, frizerii, etc. ne spune dinsul, 


Dcr materialele pe care 
le primim pentru reclamă 
sînt insuficiente şi nu la 
nielu! corespunzător 
ceilngslor actuale. Soli- 
citare atenției vizuale 
a spectatorului constituie 
> un mijloc de propagandă 
deosebit pentru cinema- 
tograf şi noi avem sim- 
tămîntul că s-a realizat 
foarte puțin sau aproape 

' nimic la acest capitol. 


Poate dacă s-ar crea un fond per 
cinematograf, fiecare responsabil ar 
şti să şi-l valorifice, să atragă specta- 
torii, să-și facă un public permanent, 
să mărească șansele rentabilitátii 
şi eficiența educativă. 


Totuși... 


Dacă treci seara cu troleibuzul sau 
cu tramvaiul prin fata cinematogra- 
fului, nu ai cum să remarci că aici 
se află o sală de cinema. Firma, cu 
denumirea sălii, desi mare, e invi- 
zibiiá. În schimb, vizavi, privirea 
ţi-o fură o firmă mare, luminoasă, 
de neon, decupindu-se caligrafic 
în noapte: ,Tutungerie", 


Întrebăm si noi D.R.C. 
D.F-ul, de ce ramei me- 
talice a cinematografu- 
lui „Aurora“, executată 
special cîndva ca firmă 
cu neon, nu i se introduc 
lămpi fluorescente? 


Pe cînd o inițiativă salvatoare? 
Să avem răbdare? Va fi greu, deși 
tutun există vizavi. 


Ştefan GEORGESCU 


Tristă 


duminică 
(note de fotoreporter) 


Există o salubritate a sufletului. 
Fără referate, fără procese verbale. 
cind omul apelează, într-o clipă de 
răgaz, la acea „ispășire“ sáptáminalà 
a destinderii. În ocest caz, din 100 
de cetăţeni, 24 rețin un „fotoliu“ 
la cinematograf. Acest miraj pro:ec- 
tat te binză le farmecă atenția 
atita timp cit în sală este întuneric. 
Fiindcă de multe decenii pe om nu-l! 
interesează tehnica fabricării unui 
film, ci faptul că pe pinză totul 
se mişcă, se supraiimensionează şi 
capătă volum. 

insist asupra ocestei introduceri 
incoerente, pentru că este 'radmi- 
sibil ca sute de capete educate să 
muncească pe brinci numai pentru o 
eventuală premieră cu ocazia căreia 
se împart cartoane de invitații. 
Un film trebuie să trăiască intact 
şi cu aceeași prospețime, plec nd 
din centru, adică de la premieră, 
către periferie. Lustrul cîtorva săli 
de cinematograf din centru nu poate 
copta chiar toată atenţia fntreprin- 
derii de resort. . 

Pornind de la „Patria” şi „Re- 
publ ca" (cele două cinemotogrofe 
din Capitală care au un aspect cit 

“de cît cuviincios), am avut trista 
inspiraţie să mă opresc, pentru un 
reportaj fotografic, într-o duminică, 
la cîteva cinematografe mai puţin 
centrale. 

În susținerea acestor idei sint 
necesare, pe lingă fotografii, si 
citeva notițe de buzunar. 


„Bucegi“: Un hol întunecos, o 
sală cu miros de bradolină şi ziduri 
mîncate. de igrasie. Afară, cîteva 
poze lipite, peste care se cerne o li- 
niște totală. Fațada galbenă, mohorită, 

„Dacia“: O clădire în stil vechi 
care, reparată şi frumos zugrăvită, 
ar face cinste unei capitale cu tra- 
ditia construcţiilor. Dar... Cinema- 
tograful fiind plăsat lîngă hotel 
„Nord“, oricare turist este „luat 
de nas“ de ateastă clădire — aș spu- 
ne, după cum arată în realitate — 
disperată. Mă întreb, cum se reu- 
geste prin alte locuri, $i în provincie, 
ca astfel de case să capete, printr-o 
maternă îngrijire, acele pasteluri de 
culori atrăgătoare? Un hol meschin, 
o scîndură de brad nenorocită prin- 
să-n trei cuie, tine loc de prag. Un 
miros straniu de stătut iti înăbușă 
respiraţia. Am mirosit pereţii. Pere- 
ţii sint impregnati cu rînced. Ace- 
eagi. igrasie, cancer al cinematogra- 
felor noastre, anume comandată par- 
că să respingă pe spectatori. Sper 
să nu fiu considerat un năstrușnic 
dacă propun să se cojască zidurile 
care din 1880 au înghiţit atîta trans- 
piratie! Sá se pulverizeze esență de 
brad cu pompa de flit! Să se facă 
ceva! 

„Drumul Sării“: Cu aspectul acela 
gri-dezolant, l-am găsit închis. De 
ce închis? Nu mă interesează! Fapt 
este că era duminică şi era închis. 
Totul părăsit. O tăcere de moarte. 
Greoi, stă înfipt în drum de parcă 
nici n-ar exista. 

„Ferentari“: O alee plină de gunoa- 
ie duce spre același ,stil" de local 
gri-deplorabil. Pe uşă scrie „mati- 
neu", dar cinematograful este în- 
chis. O femeie blondă, cu cîteva pa- 
chete în brațe, mă acostează în mo- 


11 


^W 
j 


su 


NW CRT PII a A a a al j 


DI TERM ODNETLESe AT S 


Pa rae 


DOLO IW ert 


5a aig TS 


incheta 


noastră 


Drumul Sării 


O firmă nearticulató, un cinemato- 
graf cu aspect de siloz, 


Ce-i oforă nu-i nimic. 
Cind treci pragul de lemn... 


Vitan 
Stop! Cinemal 


mentul cînd fotografiam oameni în 
fata cinematografului. 

— Doriţi ceva? 

— Vă rog. de ce-i nchis? 

— Păi, să. vedeţi... N-au venit 
copiii de la școli și atunci l-am 
închis 

Inutil să continuăm discuţia. A 


Lira 


Într-adevăr, crimă în stil personal. 


Flacăra 


Dincolo de ecran. 


Munca 


Propunem un alt nume pentru acest 
cinematograf. 


îmbrăcat decent, ca o gazdă primi- 
toare a clienţilor săi, îmi spune: 

— Am 50 lei fond de rulment. 
Primul referat l-am fácut la 20 fe- 
bruarie 1968 pentru a se repara aco- 
perişul prin care plouă si azi în ci- 
nematograf. Cresc ciuperci pe pe- 
reti! La trei metri trece prin fata 


Rahova 


Pe cind un atelier de reparat cine- 


matografele ? 


Tovarăşul responsabil Stănescu şi 
dosarul de adrese. 

„Flacăra“: Așa ceva n-am întilnit 
decît în descrierile lui Eugen Barbu 
din „Groapa“. Acum le vádsi le foto- 
grafiez cu ochii mei. Un WC desfundat 
lîngă intrare mă deprimă pînă la 
lacrimi. O fetiţă stă închisă în holul 
cinematografului îmi face semn că 
nu pot intra. E închis. 

Mama este responsabilă şi vă 
pofteste la ora 13. 


Tovarășa responsabilă priveşte le- 
gitimatia mea cu un soi de blestem 
in privire. 

— Si in fond, ce vrei de la mine? 

— Sá vád sala! 

— La ora 13. 

— Totuşi, sint în delegaţie... 

Ar fi de dorit ca întreprinderea 
care tuteleazá aceste săli ajunse 
într-un hal de degradare uluitoare, 
unde vezi depozitate prin toate un- 
gherele fel de fel de scări, cartoane, 
lăzi, etc., etc, să se ia puţin cu míini- 
le de cap. 

Aici este necesar însă să mai adáu- 
găm ceva f.f. important. Cum poate 
fi angajat un individ să oblăduiască 
un astfel de local — unde o cultură 
medie este strict necesară, fără a mai 
vorbi de spiritul gospodăresc —, 
cum poate fi angajată, zic, o respon- 
sabilă cu o așa doză de indolentá 
şi de ignoranță? 


„Lira“: 

— Citi spectatori aveţi în sală? 

— 16, 

- 16 X1,50 lei = 24 lei. Cit vă 
costă o proiecție? 

— 100 de lei. 

— $i cum trăiţi asa, din pagubă? 

— Păi, echilibrăm. 

— Spuneti-mi, vă rog, credeţi că 
gunoaiele din fata cinematografului 
au vreo influență asupra eventualului 
spectator care ar vrea să intre? 

— Au! Dar noi nu sîntem cu tro- 
tuarele! 

„Vitan“: Hol strimt, miros de cár- 
buni, conducta de gaze trece si aici 
prin fata cinematografului la circa 
5 metri, Scaune lipsá, Restul, scaune 
de muzeu datînd din anul de gratie 
1938. Etc., etc, etc. 

„Munca“ (Bariera Vergului). :2 

Închis. Cineva se mișcă în hol. 
O tovarásá cu ochelari îmbrăcată 
în negru si o fată în galben. Arăt le- 
gitimatia prin geam. Fata în galben 
vine spre ușă legánindu-se cu miini- 
le depărtate de corp, dind mersului 
o alură de luptător greco-roman. 
Priveşte legitimatia, se strîmbă dînd 
cu tifla într-un gest moale că n-o 
interesează şi pleacă, 

Am făcut cîteva fotografii edi- 
ficatoare pentru cei interesați. 

Lume, lume, asteptind în fata ci- 
nematografului închis. Un vînzător 
de mere chiar în față şi gunoaie, 
enorm de multe gunoaie. 

Mai departe este inu- 
til. Cu vorbe nu se poa- 
te face nimic. 

Trebuie var în culori 
pastelate. 

- Trebuie reclame ade- 
vărate (pur comerciale ), 
responsabili cointeresa- 
ti, avînd o cultură cît de 
cit, care să ne primească 
în hol, îmbrăcați în 
frac, cu floare roșie la 
butonieră. într-o ambi- 
antá plăcută, corespun- 
zütoare si civilizată. 
Dar mai ales trebuie 
aerisire, 0 permanentă 
„aerisire”, 


Aurel MIHAILOPOL 


avea un local cu aparate de proiecție, 
a avea scaune confortabile, aavea un 
film și a ţine un astfel de local 
închis, înseamnă că nsgustorul nu-i 
negustor și ca atare să se apuce de 
țesut prosoape flauşate. 

„Rahova“: Un caz rar. Respon- 
sabilul, tovarășul Stănescu Victor, 


cinematografului conducta de gaze 
naturale. Pivnita este însă plină 
cu cărbuni și lemne. Un permanent 
pericol. in sală te sufocă mirosul de 
cărbuni, gretos: 

Fac și eu ce pot! Si, vá rog să 
mă credeţi, cu 50 de lei nu pot trage 
instalația de gaze. 


contributia Maria ALDEA, Laura COSTIN, Adina DARIAN, Mircea 
MOHOR si Al. RACOVICEANU, au mai fost vizitate cinematografele 
,Patria", „Melodia“, „Viitorul“, „Buzeşti”, „Volga“, , Arta", „Fe- 
roviar", „Floreasca“, „Central“, Flamura“. Constatările noastre 


12 


m EE 
NS ew 


ARES 


$ 


i ST IN MEE 


Concluzii comune si divergente ale 
= revistei „Cinema“ 
si Intreprinderii cinematografice a 
oraşului Bucureşti 


Cinema: Tovaráse director Dima 
lorga, cele mai multe din constatárile 
prilejuite de raidul nostru-anchetá — 
și anume cele mai grave, care nu pot 
fi lămurite pe cale de impresii în- 
tr-un reportaj descriptiv — le-am 
lăsat pentru discuţia cu dumneavoas- 
tră. 

Să tragem deci împreună, clar, 
pe puncte, concluziile acestei anche- 
te. 

Să începem, elementar, cu 


|. Materia primă a 

cinematografelor — fil- 

mele și materialul de 
reclamă 


În această privință avem cîteva 
întrebări. 


Există sau nu un regres 
în „programarea filmelor“? 


De cîtva timp s-a produs un regres 
în ceea ce privește programarea 
filmelor, În loc de cel puţin o lună 
de zile, cinematografele cunosc doar 
cu 3—4 zile înainte ce vor prezenta pe 
ecrane, Consideraţi că acest regres 
împietează asupra rentabilitátii și 
eficienţei cinematografelor sau nu? 


Dima lorga: Aparent ca, dar apa- 
„rent numai, pentru că în fapt reali- 
zările înregistrate de noi în ultimele 
trei luni dovedesc că lucrurile stau 
altfel, Majoritatea cinematografelor 
şi-au făcut planul, iar întreprinde- 
rea... 


Cinema: Nu, nu despre asta am 
întrebat. Dumneavoastră vă referiti 
la cele trei luni de iarnă, cînd „pla- 
nul se face", dar anul trecut, pe Ca- 
pitalá, planul nu s-a realizat. Si cuta- 
re responsabil de cinema ne spune cá 
e întrebat la telefon de cinefilii din 
cartier ce film prezintă săptămîna 
viitoare — și el nu ştie. Un altul face 
o vitrină cu fotografii „în programul 
viitor“, dar nu poate preciza dacă 
acel film vine peste o săptămînă, 
peste trei sau peste patru luni. 


Nu vi se pare că infor- 
marea din timp a spec- 
tatorilor facilitează ale- 
gerea si deci si orienta- 
rea ín alegere si prin 
asta are o anumită im- 
portanță ? 


D. lorga: Fără îndoială! Dar dum- 
neavoastrá, cind vorbiti despre re- 
gres, despre întirzierea cu care 
se anunţă unele premiere, vă refe- 
riti doar la nişte excepţii, la cele 
7—8 cinematografe de premieră... 


Cinema: Dar cinematograful „Fla- 
mura", de pe Şoseaua Giurgiului, 
care nu ştie decît miercuri ce va da 


` 


luni, pentru ca eventual sîmbătă să 
i se dea peste cap şi programarea de 
miercuri — e un cinematograf de 
premieră? 


D. lorga: Cinematograful „Fla- 
mura“ prezintă filme în premieră în 
a doua săptămînă, în reluare de la 
cele centrale. 


Cinema: Deci, în afară de cele 7-8 
cinematografe de premieră, re- 
gresul este valabil și pentru sălile 
din linia a doua. 


D. lorga: Sint de acord cu dum- 
neavoastră că aceste ca- 
rente pot întruni con- 
ditiile unui regres: în 
activitatea noastră de 


programare... 


..dar eu, care sint mai aproape 
de această muncă pe care o face 
forul nostru superior, Direcția 
rețelei cinematografice și a difuzării 
filmelor, și cunosc greutăţile pe care 
le intimpiná în ceea ce privește 
procurarea filmelor si a peliculei, 
prelucrarea ei, desigur, s-ar putea să 
nu fiu suficient de obiectiv, 


Cinema: Consideraţi că toate mo- 
tivele legate de acest 
regres sînt obiective? 


D. lorga: De multe ori, este ade- 
vărat, noi înşine, Întreprinderea oră- 
şenească, observăm că programarea 
lunară este necorespunzătoare. Sîn- 
tem atunci nevoiţi să căutăm alte 
filme la laborator, neprogramate, dar 
care sînt gata pentru reţea. Și 

uneori se găsesc în ul- 
timul moment soluții mai 
bune care puteau fi a- 
flate din timp, printr-o 
prospectare mai ope- 
rativă a pietii străine, 
printr-o cunoaștere mai 
precisă a nevoilor re- 
țelei noastre. 


E normal mai puțin de 1% pentru 
reclama? 


Cinema: Cum explicați dumnea- 
voastrá, tovaráge director, pentru 
a trece la următoarea întrebare, cá 
tovarășul Mangiru, responsabilul ci- 
nematografului ,Progresul", nu stie 
cine este autorul filmului „Liniște 
și strigăt”, pe care îl dă seara, ca 
spectacol de artă? 


D. lorga: Uneori, buletinele in- 
formative editate de D. 
R.C.D.F. sosesc mai tfr- 
ziu, după apariția fil- 
melor pe ecrane. 


Dar, iată, buletinul „Filme noi", 
încă din luna decembrie 1969, 
conţinea subiectul la „Liniște si 
strigăt“, citate din presă și chiar o 
microbiografie a lui Miklos lancsó. 
Deci responsabilul de 'cinematograf 
avea toate posibilitățile... 


Cinema: Dar afişele, fotografiile, 
programele de sală care în ultima 
vreme nu se mai editează? Incă o da- 
tă un regres. De ce cinematograful 
„Aurora“ a rămas fără firmă de neon, 
în timp ce tutungeria de vizavi 
își caligrafiază titlul cu tuburi fluo- 
rescente? 

D. lorga: Trebuie să vă spun că 
spre deosebire de comerț, unde uni- 
titile au dreptul să consume sume 
importante pentru reclamă din fon- 
durile de producţie, 

rețeaua cinematografică 
alocă sume cu totul in- 
suficiente pentru recla- 
mă, sume care, în plus, 
sint înscrise la capitolul 
„investiţii“. 


Cinema: Și afişele, și programele 
de sală tot de investiții tin? 


D. lorga: Nu, dar, tot printr-o 
reglementare mai veche, 


întreprinderea are alo- 
cati pentru reclamă doar 
500.000 lei, la un volum 
de activitate de 70 de 
milioane 


— adicá mai putin de 195. De aici 
putinátatea afiselor, renunţarea la 
programele de sală g.a.m.d. 


Cinema: Aceste reglementári sint 
juste din punctul de vedere al ști- 
intei. economice? 


D. lorga: Sint informat că se află 
in fazá de studiu propuneri care ar 
reglementa problema reclamei $i a 
propagandei cinematografice, ca in 
unitátile comerciale : 295 din realizári 
pentru reclamă. 


Cinema: Dar, în afară de fonduri, 
nu intervin si elemente subiective 
în această operă de popularizare a 
filmelor? lată cîteva „de ce" — uri: 


De ce la cinema „Pro- 
gresul" se face reclamá 
la Sarita Montiel si nu 
se face la „Dragostele 
unei blonde" ? 


D. lorga: Un responsabil de cine- 
ma poate fi un excelent gospodar, 
dar dacá nu este un iubitor al filmu- 
lui... 


Cinema: De ce la cinema „Fe- 
roviar" sînt panouri si 
afişe atrăgătoare, rea- 
lizate pare-se cu mij- 
loace locale, în timp ce 
la altele nu se remarcă 
astfel de inițiative ? 


D. lorge: Și aici trebuie să por- 
nim tot de la responsabilul cinema- 
tografului, 


Cinema: De ce există un decalaj 
atit de mare între am- 
bianta modernă a noi- 
lor cinematografe si mes- 
chinária instalárii vitri- 
nelor, cu fotomontaje 
primitiv executate si diz- 
grațios montate, cu a- 
nunturi urite, murdare 
și rupte, cu praf si. ace 
de gămălie uitate acolo 
de multă vreme? Toate 
acestea nu mai ţin de 
investiţii ! Nu este de 
competenta dumneavoas- 
trä imediată să luaţi mä- 
suri pentru ca, sin li- 
mita posibilităților. exis- 
tente, noile cinematogra- 
fe din Capitală, ca și 
cele. vechi, să arate lu- 
mii altá față? 


D. lorga: E drept. Tocmai asta 
ne-a îndemnat să înființăm-un ate- 
lier propriu de grafică şi să sporim 
capacitatea lui, după cum intentio- 
năm să dezvoltăm și atelierul nostru 
de fotografie, 


Cinema: De ce folosiţi atit de ti- 
mid fotografia ca mijloc de recla- 
má? Este sigur cá fotografiile, inclu- 
siv panourile fotografice de mari di- 
mensiuni si de formatele cele mai va- 
riate, care în toate țările constituie 
principalul element al reclamei cine- 
matografice, ar costa: mult mai ief- 
tin si ar fi mult mai eficace, decît afi- 
sele picturale sau grafice, preten- 
tioase si ca formulá si ca pret. 


D. lorga: Noi vom tine seamă de 
aceastá propunere. Deocamdatá am 
început să îmbunătăţim reclama cu 
mijloacele grafice ale atelierului nos- 
tru, la` cinematografele „ Festival", 
„Luceafărul“, „Capitol“, 


Cinema: Dar dumneavoastră, per- 
sonal, v-aţi dus recent la cinemato- 
grafele mai îndepărtate, să le ve- 
deti? Buzunarul sau soarta cuiva se 
resimte de pe urma indolentei si 
dezordinii, de pe urma dezinformării 
și a incompetentei? 


D. lorga: Se resimte. Noi am or- 
ganizat un concurs de vitrine care 
a dat rezultate, printre cîştigători 
numărîndu-se si „Feroviarul“, şi „ Pro- 
gresul“, și „Gloria”. Concursul a fost 
analizat într-o ședință plenară și au 
fost citate aproximativ zece unităţi 
rămase în urmă cu reclama, al căror -= 
personal a fost tăiat de la primă. 
Aceste fapte au avut un rol mobili- 
zator, deși, vă spun sincer, 


fără speranța de a re- 
genera activitatea în spi- 
ritul dorințelor noas- 
tre, dar cel puțin cu 
speranța de a ajunge pe 
linia de plutire. 


13