Revista Cinema/1963 — 1979/1970/008-CINEMA-anul-VIII-nr-12-1970

nr. 12 


ANUL VIII (96) 


revistd lunara 


de cultură | ! ( 1 


nematogratica 
Bucuresti-decembrie 1970 


F. BRUNEA-FOX: 


La intrebarea dvs. de anul viitor, sá pot 
exclama: ce film! 
Sá nu regreti c-ai stat la coadă! 
Că hai văzut nu fuse o corvoadá 
Ehei, i-ar sade bine şi-n apus 
Pst, nu ai un bilet in plus? 


BRÁDUT COVALIU: 


Să realizeze mai multe filme despre arla 
plastica 


CORNEL DINU: 

Doresc cinematografiei noastre, in 1971, o 
victoria de prestgw intr-una din competițiile 
internationale ale filmului Si, implorind să nu 
fiu luat drept specialist in sfaturi. mi-aş permite 
aluşi unul, desprins din aspra noastră luptă de 
pe gazon: să se lase de-o parte complerele si 
mitatide! Forţa unei creaţa de răsunet se afiă 
inauntru, aici, şi stă in originabtatea şi specifi- 
cul vieţii românesti 


DAVID ESRIG: 


o Organizare sermasá, respomsablla s 
competentă. Restul va urma în mod firesc 


JEAN GEORGESCU: 


Cinematografiei românești îi urez zile fru- 
moase şi chiar şi «Nopți furtunoase» 


TASCU GHEORGHIU: 


Dacă ne gindim la exceptionala calificare a 
unora din cameramani, dacă ne gindim ca 
documentarul, filmul de animaţie, reportajul 
social primesc consacrare și lauri la multe 
din festivalurile de prestigiu din străină 
tate, dacă socotim că pelicula, tfondurile şi in 
genere întreaga asistență pe care cu mare grijă 
statul nostru o oferă creatorilor sint cu totul 
neprecupefite, dacă nu ducem lipsă de scenariști 

şi dacă există, după cum s-a dovedit. regizori 
(Lucian Pintilie, printre alții si în primul rind) 
care să știe să-l! facă pe spectator a urmări două 
ceasuri cu atenție ceea ce se proiectează intr-o 
sală, și considerind că subiectul ori acțiunea 
trebuie să fie, si sint, in afară şi in noi, ca o 
aceeași răsfringere a visului multiform şi unic 
— atunci augurii filmului românesc pe 1971 n. 
pot fi decit incurajatori, ca o filă rosie care anunţă 
data fixă şi (cu un fior de speranță mirată) obli 
gatorie a unei sărbători de calendar 


CONSTANTIN C. GIURESCU: 


Să facă filme reușite, de circulație mondiala 
—tel realizat. de altfel. in alte sectoare ale arte: 
româneşti 


Acad. IORGU IORDAN: 


Să fie veridic sau mai veridic. Asa cum 
cunosc eu, filmul românesc n-ar putea serv 
decit intr-o slabă măsură ca izvor de informatie 
pentru un străin care ar dori serios să abè o 
imagine, măcar relativ bogată şi în orice caz 
fidelă, a preocupărilor oamenilor noşin de an, 
sau, altfel spus, a aspectelor celor mai impor- 
tante din viața României actuale. După părerea 
mea, problemele mari ale viepi sociale şi 
individuale sint, in esență, aceleaşi în {ärile 
care nu diferă mult sau prea mult între ele din 
punctul de vedere ale evoluției lor economice şi 
politice. Deosebirea constă in modul cum le 
pun şi cum incearcă să le rezolve scriitorii, in 
cazul nostru autorii de scenarii, cu ajutorul, as 
zice, mai mult tehnic si artistic (acesta din 
urmă in ce priveşte jocul actorilor) al regizorului 

Problemele fundamentale sint. mi se pare, 
raporturile dintre individ şi societate (la noi, 
atitudinea fată de interesele generale, văzule cu 


ochiul cetățeanului dintr-o țară socialistă, ati- 
twine față de muncă, cu toate aspectele ei) si 
raporturile dintre indivizi. unul faţă de altul 
ntre primele raporturi amintite mai sus și 
acestez exisia. prin forta lucrurilor, o intrepá- 
tundere, care duce la consecințe și pentru 
unele si pentru celelalte Aș face precizări 
numa cu privire la două probleme extrem de 
importante: aceea a lineretului, de care se 
vorbeşte mereu, si aceea a femeii. extrem de rar 
atinsă 

sfirgit. aş mai spune că ideologia noastră 
actuală să rezulte din modul de prezentare si de 
tratare a temei scenaristului, să fie numai 
simbilá. bine si just. de spectatori, nu «impusă» 
direct sau indireci cum se face de obicei. 


Acad. ¡ON JALEA: 


Cinematografia este cea mai tinără artă. 

Îi urez un viitor strălucit si doresc tinerilor ei 
regizori să înțeleagă că arta este o chestiune de 
calitate 


GYORGY KOVACS: 


Numai superficialitatea şi necunoasterea 
greutăților ar putea sa ne facă să credem că 
schimbarea calendaristică a unui an poate 
preface in bine toate carentele industriei noastre 
cinematografice. Totuşi, cred, sper şi doresc ca. 
inarmată cu mai multă responsabilitate, cine- 
matografia noastră să intre pe marea şosea 
internaţională nu ca ultima, ci numai ca a 7-a 
artă 


LIA MANOLIU: 
Să facă un film adevărat! 


Prof. ing. dr. doc. DORIN PAVEL: 


Să inchege o şcoală naţională şi de educație 
naţională, in care filmul istoric să aibă un rol 
de cáláuzá 


IRINA PETRESCU: 


Ca in fiecare an, cu această ocazie urez 
cumematografiei un an bun, prolific şi prosper. 
ealizár de popularitate şi prestigiu 


CARMEN STĂNESCU: 


Doresc cinematografiei noastre ca în anul 
1971 să realizeze acel film căruia arta interpre 
tativá românească să-i asigure succesul si 
circulația mondială 


Prof. dr. SORIN STATI: 


Doresc Marelui film românesc al anului 
1971 să fie transparent: să pol vedea dincolo de 
el fără să simt ecranul. pelicula să nu-mi rețină 
privirea nici cit geamul cel mai curat. Un fiim 
atit de transparent, incit dialogul să nu se audă 
şi imaginea să nu se vadă Nu vreau un film 
caligrafic — pentru că scrisul frumos se vede; 
nu vreau nici antifilme, in război deschis cu 
arta — pentru că şi scrisul urit se vede. 

Nu țin la filme ce cemonstrează «căutările» 
artistului Mi-a spus cineva că adevăratul artist 
nu caută el a găsit Nu sint nici pentru «esen- 
balizare» (Entuziasmul se traduce prin excla- 
mata «Fenomenalí»; nimeni nu strigă: «Esen- 
bal») în operele de artă oamenii-simbol sint 
totoeauna nişte «pallentes umbrae», cum vedea 
Aeneas in plimbarea sa prin infern 

Nu-l iubesc pe regizorul-mentor, in faţa 
căruia mă simt elev, nici pe regizorul-demiurg, 
care mă obligă să vad ce a fabricat el Îl prefer pe 
regizorul-călăuză, care mă invită la o plimbare 
prin lume. Dar hici «călăuză» nu-i bine, pentru 
că o călăuză ¡fi arată şi această deisis (arătare 
cu degetul) e vecină cu ostentatia Mi-as dori 
atunci un regizor-filozof. care să descopere 
lumea din admiraţie şi uimire. alături de mine 


D.I. SUCHIANU: 


Ceva joarte ușor de realizat Să devină în 
citiva ani prima cinematografie din lume 


Acad. NICOLAE TEODORESCU: 

Pentru anul 1971, cu atit mai mult pentru 
lotueauna, doresc şi urez cinematografiei roma- 
neşti— ca şi milioanelor de spectatori prezumali 
ai filmelor ei — să realizeze in producție dictonu/ 
strămoşilor noştri romani, «Non multa sed 
multum», sub semnul vorbei din bátrini, rā- 
masă poate de la strămoşii nostri daci, «Omul 
cinsteşte locul» 


| 


| 


li 


i 


| 
i 


| 


| 


77 
Se 
Ll rr? 


ALE 


ZZ `Z, E 


ERE 


Jubileele sint sárbátorile memoriei. Tintuiti prea 


sistematic si prea strins de priponul agendei diurne, 


ne pomenim deodată inundati de trecut. Si, smulsi 
de sub măruntul imperiu al lui «sá nu uit», lăsînd 
in urmá rada de serviciu, navigám... Sau, cel putin, 
sîntem invitați sá o facem căci nimic mai neprielnic 
marilor croaziere decit mecanismul meschin — 
dintat al lui «să nu uit». Mărturisesc această anchi- 
loză de inadaptare la îndemnul de a călători 75 de 
de ani, practic dintr-un salt, spre izvoarele cinemato- 
grafului. Bine, să iau drept vehicul un sentiment. 
La alegere: nostalgie, gratitudine. duiosie, entuziasm, 
venerație. Merge. Pinzele încep să se umfle. Și, 
brusc, îmi dau seama că acest cinematograf — vechi 
de cînd lumea sau fără virstă pentru cei foarte tineri 
— s-a născut, de fapt, o dată cu tatăl meu. $i că a 
început să vorbească o dată cu mine. Mai mult că, 
o dată cu a treia generatie, ne-a intrat în familie, că 
sîntem rude mai fidele si mai apropiate decit sint 
unchii si verii primari. Asa da... Pe acest fir genealo- 
gic e mai uşor de navigat. ÎI avem acest fluviu cu mii 
de braţe între noi, îl ținem la mijloc, nici vorbă de 
vreo apă moartă. Cu aceste repere nimic nu ne mai 
inhibă. E de-al nostru, ni-e familiar si prin virstă. 
Şi pe urmă, bátrinelul acesta — după acte — prea e 
viguros și fecund, e prea teribil si popular, într-un 
cuvint prea e seducător ca să aibă virsta declarată de 
arhive. Într-un fel aproape că nu-mi vine să-l sărbă- 


ly 


ZZ 
/ 


SX Yeso 


Toastám 


pentru 75 de ani 

de cinematograf 
si 20 de ani 

de film románesc 


toresc asa cum, fără îndoială, n-aş cumpăra miine 
dimineaţă piinea de la brutărie cu vreun alt senti- 
ment dacă aș afla:că de la inventarea piinii s-au împli- 
nit exact 10.000 de ani Prea e de-a noastră și de toate 
zilele... 

Cinematecile vor dovedi prin retrospective și 
retroexpozitii că acest fabulos cinematograf are 
aproximativ virsta avionului și automobilului. Dar 
oare sint acești trei frați mai bătrîni sau, dimpotrivă, 
mult mai tineri. Decit acum 75 de ani? Cred, aşadar, 
că în aceste zile noi îi sărbătorim cinematografului 
mai degrabă tinereţea si contemporaneitatea lui. 
Şi, totodată, faptul că de două decenii a devenit de-al 
«nostru», că ni-e conational, că în venele lui circulă 
singele artelor si gîndirii românești și că, cu această 


ee ee CGO S 


WY LE: 
Y N $ 
Ss . 2 ASS 

Š] 


7, 


tht, 
SL AA 


(Mul 
pe si 


YY 


Z 


ANS - 
===> 


Z 


, 


WH 


V RA 
Vti. DA 


Zzu: Ey 


A 


WU 


| 


incšrcšturš ce poate fi, desigur, mai bogatá in globule 
rosii — cinematografia noastrš a inceput si ea sš se 
infštiseze si sš ne infštiseze in lume. ° 

Bštrinului si mereu nou-nšscutului sšrbštorit (din 
care nu putem desprinde realitatea filmului romá- 
nesc) li aducem asadar ofranda omagiilor si urári- 
lor dar știind gi că si cit ne aparţine, putem să-l gratu- 
lam perfect demitizat, să-l încununăm și... să-l punem 
la treabă. 

La 75 de ani cinematograful e sărbătorit în întreaga 
lume, această lume în care la peste patru veacuri 
de la Gutemberg mai există milioane de analfabeți, 
dar cărora filmul li se deschide cu alfabetul său 
irezistibil, instantaneu. 

Grecii vechi, inventatorii acelui fantastic serial 
în culori carea rulat milenii pe ecranele sensibilităţii 
umane — Mitologia — se pricepeau, cred, la scenaris- 
tică si ar fi otios să trecem la argumentare. Un singur 
exemplu: Hebe, zeiţa tinereţii veşnice s-a măritat, 
după zeificarea lui, cu Hercule, simbol al eroismului 
şi trudei de excepție. E mariajul profund semnifica- 
tiv al tinereţii fără bátrinete și alfortei finalizate, 
simbol deplin caracteristic pentru acest prodigios 
tînăr la 75 de ani care este cinematograful și pe care 
în aceste momente jubiliare îl doresc toastat și 
pentru filmul românesc. 


Mircea SÎNTIMBREANU 
3 


panoramic 
"70 


Scriitorul 
Nicolae Breban 
autor 


de 
«filme de autor 


Y N În seara aceea, trenul ple- 
case dintr-un București ce- 

nusiu, pătruns de răceala 

` ploii. Dintr-o frumoasá si 
seniná doamná, toamna de- 

venise brusc o bátriná mohoritá si 
neprietenoasă. În gări, la luminile strá- 
lucitoare de neon sau la cele mai palide 
ale becurilor solitare, fulgi rebeli, mi- 
rati parcă de graba cu care au pornit 
la drum, se topeau înainte de a ajunge 
pe pămînt. Puţinii şi somnorosii vilegia- 
turişti coboriti în stația Călimăneşti 
erau intimpinati de un autobuz rece. 
Străzile erau pustii. Vehicolul le străbă- 
tea în cadenta obișnuită. Cálimánestii 
s-au terminat pe nesimţite. La fel si 
Căciulata. După puține minute, auto- 


W 


buzul a ajuns la capšt de linie cu un 
singur pasager. Ne mai despártea un 
singur kilometru de motelul «Cozia», 
popasul oltenesc al echipei «Printre 
colinele verzi». Şoseaua era spălată 
de ploaie. Mă gindeam că dimineața 
trecută, la telefon, șeful de product 
al echipei îmi spusese glumet: «Să 
aduceți și soarele cu dumneavoastră!» 
Dar astrul, fiindu-i frică probabil, se 
ascunsese înainte de a-l putea băga eu 
în geamantan. 


În așteptarea soarelui 


Ziua aceea, cind frigul se strecura 


Moment de confesiune 


Luptă dramatică pe grohotis 


instantan 


Anita — un personaj celebru 


v, 
- 


— 
— 


riscurile 


Cred că puţini sint cei care, cind aud 
numele Margăi Barbu, nu-i asoci 
¡medial cu imaginea ei pe peliculă, cu 
temerara Anita din seria «Haiducilor» 
În timp ce-mi aşteaptă amabilă intrebá- 
rile, nu mă pot impiedica, la rindul meu, 
să nu fac, involuntar, aceeași asociaţie. 


— Acum, la stirşitul celor 6 serii, 
spuneti-mi, vă rog, Marga Barbu, 
ceva despre Anita Ce-ati indrágit 
la ea, ce greutáti ati intimpinat in 
realizarea 


— Lipsa dificultatilor ar fi ultimul lucru 
de care m-as plinge in legătură cu Anita. 

n primul rind, pentru nimeni nu e 
neglijabilă problema varietátii reperto- 

ului. Nu este foarte incintátor să joci 
de-a lungul a citiva ani mereu acelaşi 
rol. Aici insă m-a susţinut grozav publi- 
cul. Primesc incă şi astăzi scrisori care 
încep cu «dragă Anitá». Oricum, már- 
turisesc că asta mă bucură. Cind știi 
că personajul pe care l-ai creat «a 
prins», că place, parcă ili creşte incre- 
derea in tine, in ceea ce faci. Apoi, un 
motiv în plus care m-a făcut sá tin şi mai 
mult la Anita, a fost finalul ultimei serii. 
Pină atunci, fiecare episod se termina 
«cu bine». Dar in ultima serie, Anita 
are parte de o evoluţie neasteptatá. 
Rolul se dramatizeazá, páráseste le- 
gendarul, devenind mai real, lar sfir- 
situl e chiar amar, asa cum sfirsesc nu o 
datë in viatá marile povesti de luptá si 
dragoste. 

— Pe lingá problemele psihologice 
pe care vi le-a pus rolul, am avut 
impresia cà v-a cerut si mari eforturi 

Ati fácut antrenamente spe- 
e? 


— Bineinţeles, mai ales de călărie 


Dar asta mi-a dat numai îndeminare, 


a 


lor $ serii, 
ga Barbu, 
© îndrăgit 
mpinat in 


(imu! lucru 
Fë cu Anita. 
meni nu e 
i reperto- 
Bor să joci 
Feu același 
foray publi- 
erisori care 
cum, măr- 
E Cind ştii 
Ë creat «a 
peste incre- 
m. Apoi, un 
să tin si mai 
ftimei serii. 
se termina 
ere, Anita 
ewasteptatá. 
Faseste le- 
el, lar stir- 
firsesc nu o 
de luptá si 


isihologice 
L am avut 
ari eforturi 
mente spe- 


de cálárie 
indeminare 


meseriei 


fără a mă scuti de eventualele accidente. 
Nu ştiam niciodată cind plecam dimi- 
neata, cum má voi intoarce seara. Fina- 
lul seriei intii l-am făcut cu niste vinatai 
cit pumnul, o zi după ce má lovise un cal. 
La filmarea unei secvenţe din ultima 
serie, inainte de a incepe, unul din grăj- 
dari mi-a spus: «Trebuie să vă spun că 
vi s-a schimbat calul. E un cal bun; are 
doar un mic păcat, dă uneori cu capul» 
Un mic păcat: în plină goană, a dat usor 
cu capul, atit de uşor că m-am mirat 
cind am văzut că scuip numai singe. 
Ce să-i faci?... Riscurile meseriei. 

O ascult şi am senzaţia ca, desi po- 
vestește intimplári care pe alţii i-ar spe- 
ria, le povestește cu o ascunsă bucurie, 
cu o anume satisfacţie. Si, ca si cind 
mi-ar fi auzit gindurile, continuă: 

— Adevărul este că oricit as risca, imi 
place. Și, de altfel, sint o fire sportivă. 
M-am temut mai mult cind a trebuit sá 
filmez cintind pe vocea Mariei Tănase. 
Nu ştiu să cint. Nu e meseria mea. 

— Anita, cu peripetiile si pasiunile 
ei, pare sá fi umplut din plin un 
numár de ani de meserie, de ani de 
viatá. 

— Tocmai de aceea am si incercat 
să-i transmit date etern omenești, in 
care fiecare temeie sá se poatá recunoa- 
ste. Dorinta mea cea mare a fost dintot- 
deauna să joc un personaj de astăzi, 
În lipsa acestuia, am actualizat-o cit 
am putut pe Anita. 

Constat că, tot vorbind despre filme 
și filmări, despre rol şi datele lui, am 
ajuns în cele din urmă să discutăm nu 
atit despre Anita cit despre Marga 
Barbu. Şi e normal să ti fost așa, pen- 
tru că orice personaj care trăiește, 
poartă în sine o părticică din viata ac- 
torului care-l întruchipează. 


EH. 


treptat in oameni, si cind sentimentul 
cá nu se va putea filma devenise gene- 
ral, a fost foarte tristá. Cine n-a urmárit 
o echipá de filmare pindind o zi frumoa- 
sá, cine n-a vázut-o renáscind o datá cu 
cea mai timidá razá de soare, nu-si 
poate imagina exact starea sufleteascá 
prin care treceau pseudovilegiaturistii 
de la Cozia. Oamenii se mutau dintr-o 
cameră în alta, își făceau de lucru cu te 
miri ce, rămineau minute întregi în 
fața aceleeași pagini de carte. Doar 
privirile ridicate spre ferestre cuprin- 
deau luciri de speranță. Poate-poate, 
masa compactă de nori se va sparge 
undeva, poate-poate se va lumina. Fie- 
care membru al echipei avea dialogul 
său cu natura, fiecare o apostrofa sau 
o lingusea în felul său. «Şi cit de bine 
ne-a mers pină acum , spune regizorul 
secund Constantin Vaeni. Aici la Călimă- 
nesti arn filmat și cite 120 m. pe zi.» 
Cind prinzul trecuse de mult, cînd 
speranțe nu mai erau, actorul Vasile 
Niţulescu se pregătea pentru o goană 
de 200 km cu mașina pentru a ajunge 
la Bucureşti. Seara avea spectacol. Pe 
fata sa se așternuse oboseala, acea 
oboseală pe care o dă timpul irosit, 
ziua care s-a scurs fără s-o fi împlinit 
cu ceva. Cuprins de acest spleen de 
toamnă, l-am găsit și pe Mircea Albu- 
lescu care aştepta zadarnic de două zile 
să poată filma. Astepta și se pregătea 
cu emoție. Fiindcă el, Arion, avea să 
înceapă să existe cinematografic cu 
sfirsitul personajului, cu moartea sa 
dramatică. Fiindcă trebuia să aducă 
acum sumumul de trăsături ale eroului, 


O stranie Irina (Emilia Dobrin ) 


să dea nota finală a caracterizării unui 
personaj. Albulescu, pentru a-l con- 
tura pe Arion, caută să realizeze felul 
de a fi al acestuia, caută liniile de forță 
ale personajului. Am stat în camera de 
motel și am vorbit despre eroii pe care 
i-a jucat pină acum în film. Despre rolul 
pe care l-a realizat la o înaltă ținută 
artistică în «Prea mic pentru un război 
atit de mare», despre avocatul din 
«Canarul și viscolul», despre popa 
din «Mihai Viteazul». Albulescu ştie să 
descifreze universul intim al filmului, 
să-l analizeze şi să se analizeze lucid, 
adesea ironic. El revenea obsedant 
la o idee: «Un rol se compune nu 
numai din ceea ce vede spectatorul, din 
ceea ce i se pune ostentativ în fata, ci 
mai ales din zecile de detalii pe care 
actorul se stráduieste sá le topească 
în personaj, pentru a-i reda nota parti- 
culară». Simteam că Arion este, deo- 

(CONTINUARE ÎN PAG. $) 


Ultimul 
film 

al lui 
Ciobotăraşu 
ist 

asteapta 
premiera 


epilogul . 
„asteptăru 


Risul lui inimitabil 


¿ va NI A fost o vară grea pentru echipa «Asiep- 
tării». Arsitá în timpul exterioarelor din 


Vilcea, lipsă de apă la Piteşti, apoi, la 
`A Z| jumătatea filmărilor, moanea fulgerătoare 
d a imerpretului principal, Ştefan Ciobo- 
tarasu — a fost, a fost o vară foarte grea peniru imreaga 
echipă. Doar ambitia de a termina filmu! — devenit oma- 
gial — promptitudinea cu care au reconstruit dramatur- 
gia periclitată de dispariția lui «nea Fane» — pe care se 
baza totul — au salvat «Asteptarea», Doar ambitia si 
priceperea tinerilor autori (scenaristul Horia Pătrașcu, 
regizorul Şerban Creangă) de a crea suspens cinema- 
tografic acolo unde fatalitatea presărase semnele ei 
de intrebare... 

Ne convertim suferința în artă. Mai lucid, mai imelec- 
tual, autoanalitic, la Wajda în «Totul de vinzare» (di- 
secție a cruzimii cu care ne scotocim dramele sá le mă- 
surám abisurile) simplu, omenesc, la «Asteptarea» 
noastră mai de toate zilele. Nu ştiu cit ar fi sporit ca 
emoție, în sală, pre-genericul propus de autor la un 
moment dat, dar ştiu cit de emoţionantă a fost intim- 
plarea pe care au vrut s-o transpună în film. Dimineaţa 
zilei de 26 august; întreaga echipă în pregătire febrilă 
de lucru, o zi splendidă, trebuia să se filmeze o scenă 
importantă: surpriza pe care vrea să i-o facă pensionarul 
soției, la aniversarea nunții lor de argint. Nea Fane că- 
táral pe casă pindeste sosirea prietenului cu surpriza: 
o mașină de cusut. Parcă-i văd voioşia copilărească, 
risul jenat și hitru cu care s-ar fi prezentat în dimineața 
aceea Stefan Ciobotărașu daca... Risul lui inimitabi!, 
tandru și bun,cu care ne întimpină din alte citeva sec- 
venje tilmate, secvenţe devenite document pentru gene- 
rațiile care n-au avut fericirea să-l cunoască. 

Orele treceau, mașina trimisă după nea Fane s-a ina- 
poiat tirziu cu cea mai incredibilă veste... 

Ultima secvenţă, trasă în ajun, conţine un prim plan 
de o valoare estetică gi umană tulburătoare: obosit să 

mai intervină in neînțelegerile celor tineri, nea Fane se 
întoarce in casă, se așează cu greu pe scaun, încercînd 
să-și ascundă o chinuitoare durere de inimă. Ochii lui 
se tulbură o clipă, şi apoi încearcă să se destindă într-un 
zimbet ce se vrea linistitor pentru fată, pentru soție. 
Scena magistral jucată ori presimtirea morții — tot de 
inimá— care-l va lua dintre noi în aceeași noapte — cine 
mai știe? Cit e viata, realitate ascunsă si cit genială mi- 
mare a ei, pentru ca noi să plingem și să ridem în sala 
de spectacol? «Asteptarea» va fi omagiul artei și al 
vieții, inseparabile. Omul și artistul, definitiv contopiti 
«Asteptarea» va fi legenda meșterului ceferist a cărui 
creație materială gi morală va înfrunta generațiile. Sta- 
feta o preia cuplul tînăr, Duţu si fata lui nea Fane (Vla- 
dimir Găitan — Nina Zăinescu), cei în care omul și ar- 
tistul Ștefan Ciobotărașu a aprins scinteia de adevăr 


Alexandra BOGDAN 


5 


"URMARE DIN PAG. 5) 


camdatá, un subiect tabu. Personajul 
se adună în Albulescu: actorul caută 
să şi-l definească în tot ceea ce are el 
specific. Mi s-a părut o impietate să 
împing ușa sufletului și să pătrund acolo 
unde doar propriul eu creator al actoru- 
lui avea voie să intre. 


Febra filmării 


Şi cind a doua zi toamna a devenit 
iar o frumoasă si senină doamnă, si 
cind astrul care se ascunsese pe alte 
meleaguri a revenit pe la noi, echipa 
filmului «Printre colinele verzi» era 
stăpinită de o bucurie aproape copilá- 
reascá. Ea a părăsit în zori motelul. 
l-au venit întăriri din Călimăneşti. Kilo- 
metrii de șosea care ne despárteau 
de locul de filmare, kilometrii de-a 
lungul cărora şerpuia Oltul şi deasupra 
cărora stăpineau dealuri ce mai purtau 
incă culoarea anotimpului pierdut, au 
fost parcurși cu repeziciune. Şi însoțit 
de soarele blind al zilei, ne-am despărțit 


Regizorul în acţiune. ` 


Ce filme ati face 
dacă ati fi 


de Olt si am intilnit între coline apele 
Lotrului, cind repezi, cînd liniștite. 
Aici ne-am oprit. Locul de filmare era 
pe o insulă, mai degrabă o limbă de 
piatră și nisip, cu cîteva tufe pe margini. 
Si echipa s-a desfășurat cu o viteză 
demnă de luat în seamă. Din două scin- 
duri a fost improvizat un podet peste 
un brat al apei. Citiva oameni au trecut 
prin apă purtind cablurile reflectoare- 
lor, practicabilele, sinele de travelling. 
Cu grijá a fost trecut si aparatul peste 
podetul de scinduri. În autobuz fetele 
de la machiaj lucrau febril. Dan Nutu, 
Mircea Albulescu, Vasile Niţulescu luau 
chipul lui Paul, al lui Arion, al lui 
Miloia. Operatorul Aurel Kostrakie- 
vici măsura din timp în timp intensita- 
tea luminii. În mijlocul tuturor, regi- 
zorul Nicolae Breban; i-am regăsit 
aceeași fermitate, aceeaşi precizie în 
indicaţii pe care i le descoperisem 
la Brașov. De-a lungul zilei de filmare, 
aveam să-i descopăr însă si altă însușire. 
Intre Breban și colaboratorii săi princi- 
pali s-a creat acel flux al privirilor care-și 
spun totul. Se vorbește mai putin, se 


explică mai puțin, se merge direct la 
miezul lucrurilor. Breban a adăugat 
acum un plus de sigurantă, siguranta 
profesionistului 


În apa înghețată 


Îl urmăresc pe Mircea Albulescu, 
scuturat de oboseala zilelor plumburii 
si ajuns să trăiască clipa cind va deveni 
Arion. Asta se intimplá cu un prim- 
plan. E un prim-plan în care actorul 
trebuie să concentreze pe chipul său 
tot ceea ce este esențial in persona; 
Alt cadru: Arion este atacat de Miloia. 
Se repetă de mai multe ori, pină cind 
regizorul obține acea senzaţie de elibe- 
rare, pe care o doreşte de la uriașul 
Arion cind se debarasează de Miloia 

Şi acum va urma marea scenă: lupta 
din apă și moartea lui Arion. Dintr-oda- 
tă, surpriză. Soarele, mult rivnitul 
soare, s-a ascuns după un nor. Lumea 
nu se alarmează. E un nor mic, o baga- 
telă care se va duce curind. Dar norul 
nu se grăbeşte. Pe insulita dintre cele 
două fire de apă, s-a făcut frig. Oamenii 
au strîns citeva uscături si au făcut un 
foc care le inroseste fețele. Si incepe 
așteptarea și după așteptare, vinătoarea 
de soare. Echipa lucrează febril. Profi- 
tind de soarele care iese din cind în 
cind din nori, se filmează marea scenă 
Breban o repetă încă o dată pe mai 
Şi apoi Arion intră în apa rece ca gheata 
ll urmează Miloia. Se inclesteazá unu 
de altul, se prabusesc în undele neprim: 
toare. La aparat, Sandu David îi urmă- 
reşte cu încordare (un cameraman 
excelent, care n-a precupetit nici un 
efort pentru a găsi unghiul de filmare 
cel mai favorabil, dubla cea mai bună) 
S-a tras o dată. Actorii ies din apă cu 
hainele lipite de trup, tremurind. Cine- 
va aduce niște halate. O sticlă de 
coniac «Zarea» se agită prin aer. Actorii 
nu se ating nici de băutură, nici de 
halate. («As bea un pahar de lapte cald» 
murmură Albulescu). Dar nu e timp. 
Vinătoarea sonrelui continuă. Încă puțin 
si norul îl va cuprinde din nou. Arion 
e din nou în apă. Ceva din frigul apei 
s-a strecurat si în cei de pe mal. S-a 
terminat si dubla asta. S-a dus si soare- 
le... Privind chipurile celor doi actori, 


PRODUCATOR? 


toți cei de acolo și-au dat seama că 
scena aceasta a cerut mai mult decit o 
simplă interpretare, a cerut o dăruire 
totală. lar propoziția banalizată «arta 
cere sacrificii» a căpătat aici un sens 
concret, imediat. 


Dialog cu Paul 


Plecăm spre București. O Volgă con- 
dusă de un șofer care a apucat să doar- 
mă 2—3 ore îl duce pe Dan Nuţu la 
spectacolul de seară de la Teatrul Mic. 
(Tot dăruire, tot dragoste de film se 
cheamá si acest maraton al actorilor). 
inchegám, la peste o sutá de kilometri 
pe oră, un dialog despre Paul. 

— Care este imaginea dumneavoastră 
despre personaj? 

— Mă obsedează eroul din romanul 
lui Nicolae Breban. Sigur că în scenariu 
personajul a căpătat altă înfățișare. 
Dar mie imaginea din carte mi se pare 
cea ideală. Şi atunci voi încerca să dau 
o ipoteză asupra lui Paul, o fateta a 
personajului, un Paul al meu. 

— Ce trăsături ae caracter v-au re- 
tinut atentia la Paul? 

— Ambiguitatea, starea de dedublare 
a personajului, alternañta de concret 
si abstract, trecerea de la fapte la zborul 
gindului, la zborul imaginaţiei. Asta 
e mai uşor de realizat în scris, mai greu 
în film. Mă tem de personaj și în acelasi 
timp îl iubesc foarte mult. 

— Cum vă realizați concret perso- 
najul pe platoul de filmare? 

— Nicolae Breban îmi lasă libertatea 
de joc, libertatea de a construi un per- 
sonaj si în același timp ştie să mă frineze 
atunci cind dau prea mult, cind exage- 
rez, cind trec dincolo de limitele perso- 
najului. 

Apoi Dan Nuţu a reinceput să-și 
citească rolul din «Emigrantul din Bris- 
bane» pe care-l juca doar pentru a doua 
oară. Pentru publicul din acea seară, 
el va trebui să fie proaspăt, odihnit, cu 
totul si cu totul în rol. lar Paul va ră- 
mine, pentru o vreme, în soarele 
palid de pe malul Lotrului, unde o 
bătrînică oferea fructe de toamnă tirzie: 
mere aurii si nuci. 


Al. RACOVICEANU 
Foto: M. HANCIAREK 


cumentar de scriitor, «Geo Bogza 


Henri WALD: 


George IVASCU: 
M-as subsuma 
regizorului 


De-as fi producátor de filme (dar 
nu sint), n-as face (zic eu) filmele 
care se fac si cum se fac (la noi) 
Afirmatia asta (conditionalá) se ba- 
zeazá pe o prejudecatá — teribil 
de frecventá si de banalá in toate 
cinematografiile (şi mai vechi si 
mai înaintate):efilmul de autor». 

Adică: 

1) Autorul oricărui film de artă 
cinematografică este REGIZO- 
RUL. 

2) Acestuia — personificind te- 
lentul (uneori geniul) cinemato- 
grafic, cu concepția lui («ideolo- 


Un 


„Meşterul Manole“ 


Orice act de cultură este un mij- 


loc prin care societatea se autore- 
gleazá, isi corectează atrofiile si 
hipertrofiile ei. Primejdiile care pin- 
desc omenirea la sfirşitul veacului 


gico-artisticăn), in viziunea lui (cine 
matografică), cu mijloacele (cine- 
matografice) pe care el le alege şi 
de care el răspunde (pină la capăt) 
—i se subsumează tot ceea ce 
constituie <fonduls si ciorma» fi- 
mului respectiv, i se subsumeară 
n primul rind scenariul, al ciru 
autor poate îi — şi de obicei şi este — 
el însuşi, «după o idee» din cutare 
carte literară sau a cutărui autor de 
idei cinematografice (autor care, 
eventual, poate fi şi scriitor). sau 
isi caută (deci determinat şi apre- 
ciat ca atare de el) un «scenarist 
(sau si un adialoghista) dintre os- 
menii de această meserie (care, in- 
timplător, cu totul întimplător, pot 
fi şi ceea ce noi numim ascriitori» 
3) Prin urmare, un asemenea re 
gizor are (trebuie să aibá) un pro 
ducátor care (el, cel dintă ) cons 


sint: tehnologismul si dog smut 
Tehnologismul se indreaptá spre 
o omenire fără oameni, iogismu 
vrea oameni fără omenire. Primu 
exagerează importanța raţiunii care 
i unește pe oameni, celălalt exacer 
bează afectivitatea care ñ desparte 
Ambele «unidimensionalizári» a 
jung la același rezultat: înjumătă 
firea omului şi pauperizarea cul- 
turii. 
Aş face, deci, filme care să rein- 


derá că filmul este o artă intru totu 
specifică (a şaptea?), că deci nu « 
aici operă, nici operetă, nici circ 
mici teatru, nici Meraturá filma! 
(secranizatá»), ci o sinteză (sa 
) de categorii s 
totui ale sale 


4) Consecintá (ntre altele): nu 
conosc nic un mare scriitor care să 
& devent — el — creatorul vreunui 
mare film (afară de cazul, confir 
mima regula de pină acum, cind un 
mare scriitor se proiectează pe el 
sui îm carne si oase, ca un do- 
cument caracterologic, precum Eu 
gen lonesco sau Geo Bogza: pri 
mel ca autor si interpret principal al 
dramatizării propriei sale nuveley«La 
vase», celálalt intr-un savuros do- 


tregeascá omul, să-i restabilească 
unitatea contradictorie dintre ratiu- 
ne si afectivitate, fara să-i anuleze 
distanța dintre ele, cucerită în de 
cursul istoriei culturii, să-i rafineze 
atit mintea cit si sufletul. Rațiunea 
fără pasiune este goală, iar pasiunea 
fără rațiune este oarbă. Marile idei 
izvorăsc din prea plinul trăirii afec 
tive. As face nişte filme care să-i 
învețe pe oameni cum să-şi trăiască 
viata. Si, deoarece a trăi omeneste 


cu trásura prin New York»).Cunoas- 
tem, in schimb, cu toții numele unor 
Griffith, Chaplin, Eisenstein, Pudov- 
kin, Fritz Lang, René Clair, Renoir, 
Buñuel, Fellini, Antonioni, Visconti, 
Orson Welles, Bergman etc., etc., 
mari sau mai putin mari, toți celebri, 
ei (si.numai ei) fiind autorii («crea- 
torii») care punctează istoria cine- 
matografiei, care au inscris-o si o 
inscriu ca o nouă dimensiune în 
istoria culturii contemporane a uma- 
nitatii. 

5) Concluzia concluziilor: regi- 
zorului, acestui regizor, i se sub- 
sumează (ca fiind direct interesat) 
in primă și ultimă instanţă (deci si 
pe parcurs) producătorul însuși. 

Dar toate astea sint opiniile unui 
cu totul ipotetic (la noi) producător 
Restul e tot... literatură! 


inseamnă a crea — creaţia fiind sin- 
gura modalitate de dezalienare —, 
as face filme în care sá se vadă şi să 
se înțeleagă că singura fericire la 
care poate ajunge omul se realizează 
prin creaţie. 

Ne îndreptăm spre o epocă în 
care cea mai mare parte a produc- 
tiei va fi preluată de maşini, iar omul 
va avea un răgaz din ce in ce mai 
mare pentru creație. Aş vrea un 
film despre «Meşterul Manole». 


| 
l 
l 


— ae ee 


seama că 
it decit o 
o dăruire 
fata «arta 
i un sens 


folga con- 
£ să doar- 
» Nutu la 
atrul Mic. 
ie film se 
actorilor). 
kilometri 
1 

megvodstra 


$ romanul 
n scenariu 
înfăţişare. 
mi se pare 
rca să dau 
> fațetă a 
L 

r v-au re- 


dedublare 
le concret 
e la zborul 
tei. Asta 
mai greu 
i în același 


ret perso- 


| libertatea 
Fui un per- 
mă frineze 
ind exage- 
tele perso- 


put să-și 
sl din Bris- 
tru a doua 
bea seară, 
odihnit, cu 
Paul va ră- 
îm soarele 
ñ. unde o 
meni tirzie: 


CEANU 
ÍANCIAREK 


Hoelebri, 
Macrea- 
ña cone- 
Ho sio 
une in 
ha uma- 


E regi- 
Be sub- 
Meresat) 
[deci si 
susi. 

Me unui 
Wucăto' 


Bind sin 
mare —, 
Bš și sá 
Eicire la 
palizează 


ipocă în 
produc- 
far omul 
h ce mai 
wrea un 
pole» 


generatia 
viitoare 


Ca in sport si în toate artele, mişcarea amatorilor 
vine mereu să improspáteze rindurile profesioniștilor, 
după o prealabilă ucenicie. Dar inamicul principal a! 
acestor amatori este însuşi amatorismul, pentru că 
numai dorința sau pasiunea de a deveni creator nu echi- 
valează cu devenirea, adică nu garantează și opera de 
creație. 

Amatorismul nu funcționează ca frină numai în pura 
creație, dar si în celelalte sectoare ale ei, care în artele 
complexe, cum este arta filmului, se precipită într-o 
serie de inconveniente de natură tehnică și economică, 
insurmontabile pină la urmă pentru un autor care nu are 
posibilitatea de replică pe un teren atit de alunecos. 
Este de aceea extrem de important ca acolo unde pr 
ductia de filme intră in componenţa imediată a politi 
culturale a unui stat, această politică să fie concepută 
și realizată de elemente care și-au facut mai inti o «uce 
nicie» serioasă în materie, de profesioniști in sensu! 
bun și international al cuvintului. (Circumstantele devin 


PROBLEME 


Inamicul 
principal 

al amatorilor 
este Însuși 
amatorismul 


agravante atunci cînd politica culturală a statului şi-a 
creat școli de cadre de specialitate de mai multă vreme, 
insă repartizarea profesioniştilor este insuficient chib- 
zuită sau, pe alocuri, total neglijată.) 

Una din principalele însuşiri ale unei politici judici- 
oase în cinematografie este dezvoltarea apetitului au- 
torilor de filme pentru valoarea culturală a creaţiei lor 
profesionale și nu limitarea ei prin forța «cointeresării 
materiale» care nu totdeauna acționează ca un ferment 
revoluționar în propasirea societății actuale. 

Valoarea producției diminuează şi costurile cresc 
tocmai atunci cînd educația estetică si politică a produ- 
cătorului este plafonată de amatorism sau influențată 
în mod nefast de impostura falsului profesionism. O 
bună politică culturală va face tot ce depinde de ea, pen- 
tru ca forța morală si socială a artistului conștient de 
telul său să fie protejată în folosul culturii nationale și 
al societății, si nu irosită în lupta cu morile de vint ale 
situațiilor de conjunctură şi cu poziţiile birocratice, 


consolidate. Aceasta e o luptă totdeauna absurdă 
si retrogradă care trebuie cu orice pret evitată. 

Cinematogratia a fost de la început o artă revolutio- 
nară și ea nu poate propási în afara principiilor revolu- 
tionare. Stabilizarea ei în tarcurile, sertarele și dosarele 
birocrației culturale, îi consumă esentele dialectice, 
preschimbind-o într-o industrie neinsufletitá de con- 
serve de idei. Modificarea artei în industrie e un proces 
gingaș ale cărei febre preocupă sociologia viitorului, 
în seria de temeri despre simptomele dezumanizării și 
ale alienării omului 

La intilnirea recentă pe care italienii au organizat-o 
la Sorento cu cinematograful american, Jack Valenti 
constata că, după lunga experiență monopolistă trans- 
oceanică, cinematografia mondială și-a descoperit in- 
terdependenta în sensul că, «intr-un climat compar- 
timentat, de societăți închise, lumea cinematografului 
nu poate supraviețui», și exemplitică spunind că romanul 
«Logodnicii», capodopera clasică a lui Manzoni, s-a 
născut in Italia, dar că geniul scriitorului aparține lumii 
intregi si în consecinţă, o bună ecranizare a unui scrii- 
tor străin nu cunoaște frontiere. Cu același prilej însă, 
Eitel Monaco, președintele producătorilor italieni, re- 
marca importanţa ce trebuie acordată studierii gustului 
publicului american, a preferințelor lui filmice din care 
decurge, conform statistici lor, miliardul de dolari de 
încasări (pe 1969) ale sălilor de cinema din S.U.A. Cum 
eu cunosc destul de bine aceste două personalități ale 
filmului occidental, nu mă pot împiedica să observ că, 
vorbind despre limbajul international al filmului, primul 
se gindea la problemele pietii mondiale, iar secundul, 
referindu-se la specificul pietii americane, trimitea, cu 
anxietate, la limbajul propriu al filmului italian în curs 
de despersonalizare (fenomen dirijat de cointeresarea 
producătorilor mercantili). 

Preşedintele ANICA-ei avea dreptate totuşi decla- 
rind că liberul schimb de valori cinematografice a creat, 
prin comparație, un stimulent estetic şi mora! eficace 
în rîndul creatorilor de film, această competitie capita- 
listă avind deci şi ea «părțile ei» — cum zicea Gore Pirgu 
despre Montaigne. DI. Monaco avea insă dreptate gi 
pentru că, în planul de producție al producției italiene 
pe anul in curs și viitor, valorile culturii nationale nu sint 
înlăturate de dragul dolarilor, ci promovate de citiva 
autori mari si talentați. 

Nu vom insista asupra acestei probleme, a speciticu- 
lui national intr-o artă cu un pronunțat caracter interna- 
tional. Acesta (tehnicile audiovizuale de creație și de 
comunicație) și altele au făcut obiectul primei confe- 
rinte interguvernamentale asupra politicilor culturale 
organizată de U.N.ES.C.O. la Venetia, care a avut in 
vedere și aspectele instituționale, administrative şi fi- 
nanciare ale formării şi difuzării patrimoniului cultural 

Raportul Astoux asupra industriei cinematografice 
franceze (publicat în «Le Monde» din 30 septembrie 
1970) se ocupă pe larg de faptul că cinematograful tre- 
buia să devină o instituție guvernamentală pentru orice 
stat preocupat de cultura națională şi că e necesar să 
fie tratat ca atare. Riscul reușitei sale trebuie preluat și 
împărtășit de toate sectoarele profesiunii de cineast, 
rezultind atit din opțiunile lui artistice și sociale, cit 
si din dispoziţiile contractuale ale realizatorilor şi dis- 
tribuitorilor de filme. În raportul său, directorul general 
al Centrului national al cinematografiei franceze ar- 
gumenteazá importanța trecerii Institutului de studii 
cinematografica (IDHEC) si a Cinematecii franceze sub 
conducerea directă și la bugetul statului. O importantă 
parte a acestui document e ocupată de analiza raportu- 
rilor cu O.R.T.F., considerate anormale și dăunătoare 
în condițiile actuale şi prevede stabilirea bazelor unei 
colaborări strinse şi trainice cu televiziunea in viitorul 
cel mai apropiat. 

Situaţia cinematografiei franceze nu e deci lipsită 
nici ea de invátáminte şi previziuni îngrijorătoare pen- 
tru întreaga poziție actuală a filmului european supus 
fluctuatiilor cererii şi ofertei de pe piața internațională, 
atita vreme cit o politică culturală de stat nu-i vine intr- 
ajutor la ea acasă, ca parte integrantă a culturii natio- 
nale. 

Problemele sint aproape aceleași pretutindeni: pro- 
ductia, difuzarea comercială, internă și externă, învă- 
támintul si presa de specialitate, asociațiile de realiza- 
tori, relaţiile cu străinătatea din punct de vedere cultural 
si propagandistic și, in sfirgit, reașezarea cooperării 
anistice si economice cu televiziunea (internă si ex- 
iernă) pe criterii practice mai realiste. 

Datorită unor eforturi îndelung susținute și nu fără 
sacrificii personale sau colective, cinematografia noas- 
irá a avut sansa de a-și clarifica pozițiile si de a-și re- 
zolva cîteva probleme fundamentale în anii din urmă. 


Dacă se mai încurcă în ele, asta nu înseamnă că struc- 
turile create nu sint principial corespunzătoare (Centrul 
National al Cinematografiei, Asociaţia Cineastilor, Insti- 
tutul de Artă Cinematograticá, Cinemateca, publicațiile 
noi de specialitate, etc), dar că eficiența şi buna lor func- 
tionare n-au putut depăsi etapa demarării spre un stadiu 
superior, în conformitate cu cerințele statului care le 
îndrumă si le protejează și cu speranțele cineagtilor 
Fiindcă marile probleme, cite vor fi ele, ale artei si teh- 


„nicii noastre cinematografice, ar trebui să răspundă 


marilor speranţe ale şcolii nationale de film şi alor noas- 
tre, ale tuturora. Mihnea GHEORGHIU 
Profesor Dr. Docent 

Membru al Academiei de Ştiinţe 

Sociale si Politice 


7 


ee 


aprins 
luminile 


Cind pe la mijlocul deceniu- 
lui al şaselea televiziunea se 
dezlántuise în toate țările 
dezvoltate, în cursa ei frene- 
tică spre cucerirea opiniei 
publice, iar producția şi mai 
ales distribuția filmelor cine- 
matografice începea să mani- 
feste primele semne de obo- 
seală, problema unei apărări 
eficace a ciñematografiei îm- 
potriva tinárului și vigurosu- 
lui ei înscris cu 
pregnantá pe primul plan al 
ordinei de zi. 


Măsurile de 


rival s-a 


ordin, să le 
zicem “organizatoric (dintre 
care mai importantă 
era stabilirea „unui decalaj de 
3—5—10 ani, între data apa- 
ritiei unui film și momentuj 


cea 


în care el putea fi transmis pe 
micul ecran) nu puteau avea» 
fatalmente, decit rezultate li- 
mitate şi puteau opri 
dezertarea sălilor de cinema. 
În mod log impus “ideea 


unei anumite împărțiri a 


nu 


s-a 


între cei doi co 
sigur n-au existat 


existat în foarte mic 


convenţii scrise și inte 


asemenea filme trebuie să se 
îndrepte cinematografia, dacă 
vrea să înfrunte concurența 
televiziunii. Cam acesta a fost 
raționamentul care a mobili- 
zat, acum vreo cincisprezece 
ani, atenţia producătorilor 
spre așa-numitele supra-pro- 
ductii, 

Filmele-mamut, inspirate 
dintr-o aproximativa evocare 
a trecutului istoric sau a 
subiectelor biblice şi mitolo- 
gice, aveau în spatele lor o 
lungă și deloc neglijabilă tra- 
ditie care a reuşit chiar în 
anumite perioade (filmul mut 
italian dinaintea primului răz- 
boi mondial, creaţiile lui Ce- 
cil B. de Mille etc.) să se 
interfereze cu realizarea artis- 
tică autentică. 

Lansarea în anii 50a unui 
nou val de supraproductii, 
mai întîi în studiourile italiene 
şi americane, iar apoi şi în 
se baza în calculele 


filme au 


Meciul nu ë încă terminat... 


contractuale, Dar, de pe urma 
tuturor analizelor şi interpre- 
tărilor elaborate de cei mai 
diverși specialiști, a rezultat 
o cvasi-evidentá: televiziunii 
i s-ar potrivi mai bine temele 
intimiste, bazate pe o mai 
fină nuantare a motivelor 
psihologice, interpretate de 
un număr restrîns de actori 
și necesitînd un cadru sceno- 
grafic relativ simplu, în timp 
ce cinematografia ar trebui 
să-şi îndrepte atenţia spre 
temele spectaculoase, antre- 
nînd distribuții numeroase si 
decoruri impresionante. Ase- 
menea filme nu „încap“ ușor 
pe .micul ecran, asemenea 
filme sînt căutate de masele 
largi ale spectatorilor, spre 


sat 


generației tinere (şi nu 
al ei) și, în același timp. un 
anume interes difuz 
cultură, pentru instruct 
măsura în care evocă mo- 
mente de vîrf ale istoriei 
îndepărtate — în timp si în 
spațiu — sau ilustrează marile 


epopei), că asemenea filme 
permit folosirea ingrediente- 
lor în general căutate: un 


minimum de violență (după 
cum se ştie, nu se face, în 
acest caz, economie de hemo- 
globină) și un minimum de 
sexualitate (în limite rezona- 
bile, spre a nu antrena niscaiva 
interdicții și limitări de vizio- 
nare) că, în sfirsit, ca și 
western-urile, supra-produc-. 


esecul operatiei 
„peplum ” 


tiile sau „peplum“-urile, cum 
le spun italienii, vehiculează 
numai sentimente nobile: 
triumful binelui, dreptății si 
al dragostei, cultul strămoși- 
lor, solidaritatea celor bravi 
şi drepți etc., etc. A fost pu 
la contribuţie istoria grecilor 
şi a romanilor, dar $ 


a barba- 


rilor năvălitori, a populaţiei 
pre-columbiene și orientale, 
a Evului Mediu timpuriu si 
a Bizanțului, s-a creat o 
mitologie specială în care 
intrau de-a valma Hercule, 
Maciste, Cresus, Elena din 


Troia, Spartacus, Regele Ar- 
thur, Sinbad marinarul şi Gin- 
gis Han, au fost mobilizate 
toate forțele actoricești, de 
la Michèle Morgan la Brigitte 
Bardot si de la Sir Laurence 
Olivier la ‘Richard Burton, 
n-au fost uitaţi nici estetii 
rafinati care au compus subtile 
analize structuraliste cu pri- 


vire la Cottafavi si Freda, 
sau ausrelevat — in Cahi 
du Cinéma — 

metafizice“ din „Mongolii“ lui 


Andre de Toth. Între 
$i 1963 au fost produ 


tale, mai mentinindu-se — 
sporadic — în producțiile 
unor ţări în curs de vol- 
tare. , 

De ce a eşuat „Operația 


Peplum" ? Pentru că spectacu- 
loasele supraproductii, cu nai- 
vitátile și retorica 
logica lor manicheiană, cu 
eroii lor muşchiuloși și eroi- 
nele lor planturoase, nu mai 
corespund, din păcate, de loc 
cu gusturile și preferințele 
spectatorului contemporan. 


lor, cu 


chiar a celui mai putin preten- 


tios. de 


bat pin 
fizice, 
Cine și-ar | 
Olimp popu 
Robert Stack, Ve 
Marlene Jot 

Una dintre p 


Uc 


ale meciului Nne- 
matografie s-a terminat astfe 
în dezavantajul celei de-a sap- 


tea arte. Dar n „ca atare, 


H. DONA 


însemnările 


unui 
spectator 
temperat 


Desen de CIK. DAMADIAN 


numele actorilor 
partin unor oameni fericiţi, 
icit, tînăr, frumos, sănătos, 
olegisíde cadrele didactice, 
apropiate, se poate dedica filmului. 
eusita în cinematografie echivalează cu victoria 
împotriva morţii. Totdeauna genericul unui film 
lăsat impresia unei cetăţi stranii şi feerice 
care apără pe atatii destinului de boală, de 
riduri, sărăcie, carii dentare — și pînă la urmă 
chiar şi de moarte. Totul e să ajungi pe generic. 
Dacă ai ajuns acolo, nu ti se mai poate întîmpla 
nimic. De aceea lupta pentru glorie e atit de 
acerbă în cea de a șaptea arta, O dată ajuns pe 
generic, o dată numele și prerfumele scris cu 
litere mari, direct şi solemn sau tremurat şi enig- 
matic, numai impozitele te mai leagă de simplii 
muritori. E interesant de. remarcat că numai 
actorii se bucură de acest privilegiu sacru, regi- 
zorii oricît s-ar strădui, oricît de mări ar fi, nu 
dobindesc această iluzie de eternităte. 

În cinematograf omul s-a ambiflonat să-și reali- 
le mai se aspirații, Chiar şi pe cele 
bile... De a „el nu adrhite ca idolului 
i orice, îi admite sà divor- 
elozie în marile restaurante, 
imbatrineasca 
ie sá moară. Mai ales junii- 
° a cei mai multi actori parcá 
ci dispar sau mor treptat-treptat... 
um moartea n-ar putea fi acceptatá brusc 

actorul moare treptat, joacá putin, se 
etrage si apoi se stinge si numai anonimatul îi 
creează posibilitatea de a muri, 


atorului, 


Spectatorul de film are cruzimea si ingenuitatea 
¡nui copil... El crede că actorul care moare și-a 
trădat vocatia. El crede — pînă aici se merge cu 
naivitatea și cruzimea — că un actor care moare 
nu mai are talent... Căci dacă avea talent, moartea 
nu-l zdrobea,., În mitologia naivă și sălbatică, 
moartea e un fel de critic teribil care hotărăște 
să pună capăt carierei unui actor... Uneori se 
consideră moartea actorilor ca o extravagantá, 
o metodă de a uimi din nou publicul. Cum să 
moară un actor? Gloria filmului e atit de mare 
încît moartea pare ca o dezertare, ca un rasfat. 
De aceea, mortile actorilor, chiar a celor incarcati 
de glorie, trec atit de neobservate.. 


Teodor MAZILU 


N 


I 


Avem un. public evoluat. 

Avem cronicari si cinefili. ; 
Avem. Cinemateca: st cinematogra}u 
Avem grădini. de vara. şi cinematog 
Cartier. 


Dar, 


a” 
[i 


sF 
“A 


lumea 
spectatorului 


apunem' să se numească: Bule- 
vardul Filmulni: pentru œ jumitate 
e cei. 200. de metri: dintre 
atei si berăria „Gambri- 
unde alături de: 


O. ofarmacie; o librărie; oceasore 
nicárie; um aprozar,, œ frizerie, un 
onosport, o tutungerie, 
@ de: diverse magazine. de: cons 
stofe; articole: tehnico»sania 
, foto și alimentare, 
O deo plăcintărie, trei baruri: și 
două cofetării 
e află, 
în ordine alfabetică, 
cinematografele: „BUCUREȘTI“, 
“CAPITOL”, „CENTRAL', „FEST 
VAL", „LUMINA“, TIMPURI NO!" 
si „ VICTORIA", 
în total! șapte 
respectiv: 


ta 


1. un cinematograf comercial (pas 
dii: cu saw fără voie, westernur i, 
e polițiste, de aventuri: si. muzis 
h 


2. un cinematograf de artá, 


un fost cinematagraf de artă 
(astazi, artă și comerț bine-ameste- 


4. un alt cinematograf comercial 
(parodii cu: sau” fara voie, wester- 
nuri, filme polițiste,. de aventuri și 
muzieale), 


5. um cinematograf-supapă. (refu» 
giu: de-ultimă-oră pentru spectatorii! 
rămași! fără loc; prețul 2,50 lei, 
filme: dubioas filme fè 
ere: ind 
ematogra 


raf pentru amo- 
ilzire centrală; 
entare), 


f ambiguu (pre- 
ări tre de 


la 


Motivare (în cifre): 


ă e locul cel mai aglomerat din 
Capitală, este în primul rînd din 
> arătate mai sus. Un gard 
„ destul de înalt, separă de 
trotuarul cinematografic de 
carosabilă a străzii (în urmă 
tiva:ani, noul repertoriu făcuse 
încăpătoare fișia de falt din 
trinelor doli; atunci, mul- 
se revársa printre maşini, 
nd circulația 


bloc 


116 salariaţi, timp de 14 ore pe 
zi, lucreazá pentru ca toate cele 
4406 scaune din cutiile de iluzii 
artistice să funcţioneze normal. 

Socotind 6 spectacole pe zi, în- 
seamnă că, în mod IDEAL, Bulevar- 
dul Filmului e vizitat în cele 14 ore 


O de 26.436 spectatori, 


O de 793.080 spectatori pe lună, 
sau 
O de 9.649.140 spectatori-pe an, 
ceea ce înseamnă că fiecare cetățean 
al Bucureștiului ar trece pe aici 
cam de 6 c în timp ce Pámintul 
se învirte d o dată în jurul Soares 
lui, 


LL A —_ — 


pa- 
uri, 
Uzia 


Un cinematograf comercial : dep 


Cine sint, totuși, spectatorii? 


O uriașă piramidă i-ar reprezenta 
grafic: 

O cu baga formatá din se 
cinematográfelor 
tival", „Lumină 
(2:906 loauri); 

O cu virful clădit din stalul si 
balconul (adesea gol) de ‘la „Capitol 
(632 locuri); 

@ cu restu! materialelor oferite 
de „Central“ şi , Victoria” (868 
tocuri); 

Ocupantii bazei s-ar numi (te 
menul e singurul decent) bulevar 
dişti (sau, eufemistic, amatori de 
filme distractive): locuitorii virfului 
sar nu cinefili, cievati, :cri- 
tici etc.; locuitorii mijlo i 
sar numi onesti, indiferenți, .co- 
mozi, conformisti etc morta- 
rul, piramidei îl. formează asa-nu- 
miţii spectatori intimplátori (de- 
legați, clienţi ai magazinelor de 
peste drum, vizitatori de duminică 
ai Bulevardului), 

Atenţie! Cind un scaun e ocupat 
din greșală de un spectator din altă 
zonă se pot produce fenomene 
secundare: ‘tipete de nerăbăare 
anomatopee, scaune trintite, apo: 
trofe la adresa idolilor virtului 
(dacš- migrarea se produce 
spre vîrf); oftaturi distinse, 
viri ironice către figurile 
qumite din jur, aere de sac 


i", whe 
mpuri Noi? 


ficat 
(dacă migrarea s-a produs înspre 
bază). 


Domnul Cinema (D I. Suchianu) 
isi amintește: 


— Matra dinematografeior bucu- 
reştene n-a fost «de ‘la Ibun început 
aici, Prin 1903 (fin -eu minte), un 
domn ‘Ghenghel își angajase un ¡pro- 
tactioniat «care dădea 'reclame-diapo- 
zitive [pe wn ecran plasat deasupra 
casei .,,. V6rSK" din Piaţa Teatrului. 
Cam upa wn ceas si ceva de iastep- 
tare, mula şi cite un film de stii şi 
alurá ¿Wélies pentru mulțimea de 
gurú-cascá din strad. 

¡Maitirajmauapárut citeva cinema- 
tografe: în hotelul „Victoria“ de azi 
Hótel «de France"), pe tocul actua- 
i staurant „Berlin“ (cinema 
lériot" — aici am văzut, în 1909, 
inundaţiile din Franţa) și în sfirsit 
— maimulte — în perimetrul:strazii 
Doamnei. ¡La „Volta-Doamnei“, cînd 
rula o “chestie cu cai, se “striga încă 
„Dă-i înainte!" lar eu, licean, fugeam 
de ¡la scoala și plăteam cu 15 bani 
biletul, 


` Flash-back interbelic 


“Trianon! Clasic! Arpa! Pax! Fe- 
mina! 'Bulevard-Pallas! Victoria! Co- 
voare de pluș! Loje! Sonerii la 
intrare! 20—80 lei biletul! Plasa- 
tori! , — Service”! Pompierul! ijan- 
darmul! Mica publicitate! Pianistul! 
Orchestra perfect adaptată!“ -An- 
tractul! 'Qdicoloni Vinzătorul de 


mboar 


Două inimi într- 


Senny+boy”! Willy 
Fritsch! Acrobatul! -Cu 
n vals”, 


Domnul Cinema isi aminteste: 


război au început 


să apară cinematografele din 'Bule- 


vand. ‘Intiiul a fost 


Chi 


asic” (,;Capi- 


dez lănțuită 


kotusi, filmele de averte 


iri nu 


rulau în mot special pe Bulevard 


care era al melodramei 
făcuseră public 


Moșilor... 
Gusturile se despártiserá 
cesa ce Bulevardul azi une 


zonele Lips 
(cinema „Zăharia”), Doamnei (7 


amestecă, în acea perioadă era diie 


renfiat strict (chiar și geogr 


celelal 


aventuriaapirutnotiune 
s-au născut Cinematogra 


ferie și, în replică 
cinematografele d 
non”, „Bucure 


cinematogref-supapă: lumina în umbră 


actual) unde au rulat „Nibe- 
lui Fritz Lang i 


r 


Flash-back postbelic 


de aer condiționat, Prețul 2-4 
lei. Inebuneste fotbalul. Apare cine- 
mascopul, Se înmulțesc autoturis- 
mele. Apare panoramicul. Fiat. 


„Cleopatra“ Guada: „Sune- 
tul muzicii.“ Apare week-end-ul. 
Ramin spectatorii de duminică. 


interzis sub 18 ani, Accesul copiilor 
sub ‘5 ani interzis. Televizorul. 
Cinerama. Televizorul. Cinemateca. 
Televizorul. Se vorbește în sală. 
Televizorul, Cinematografe de artă. 
Reclame «de neon. Mini, midi, maxi. 
Trei premii „Oscar“. Opt premii 
Oscar". Cincisprezece premii „Os- 
*. Bulevardul Filmului. 


s "s 
Replici pe Bulevord 


———— ]s>ssƏÇw=-— `. 


1. (în fata afisului pentru filmul 
„De şapte ori şapte“ 3) 
L-ai văzut? 'E mişto sau e 
ușurel, siropos? 
Păi, ai văzut „Șapte băieţi 


de aur”? 
2. (in ‘fata afigului pentru „Omul 
ras în “> 
Sila a i-am citit cronica! 
Oenă! 


3. (ieșind de la ¿Departe de lumea 
deztănțuită” 3 
- Ala cu mustață mi-a plăcut 
mai multi! 

4. (un copil în fate unei vitrine: 

E cu bătăi, nene? 

& (replica rázleajá 
— .. M impuscat-o pe gagica, 
$i, 

6, (unul din cei şapte responsabili 

de cinematograf.) 

— Publicul nostru «e amestecat, 

electrogen... 


Cum au evoluat spectatorii? 


(SONDAJ LA CINEMATOGRAFUL 
DE ARTĂ) 2 
Numărul lor a crescut enorm, 
rîndurile lor s-au ingrosat la toate 
nivelele, Dar noi nu observăm decît 
pe inculții filmului care, la modul 
s-au înmulțit cel mai mult. 
7 au rămaş neschim- 
ani. (Prof. Mircea 


Ghitulescu) 
Nu s-au înmulțit spectatorii, 
e pare “dumneavoastră, Din 70 
tografe mai avem 46; 
i la care ne gindim cu 
mai ne plinafi, ştiu 
simțită prezența, Ei strigă, 
er de unde impresia de 
pleşito Nu sînt o "primejdie, 
(Marian Vodiveanu, profesor pen- 
sionar) 


nefil. Ge 


ea 


e dife t de context, e totul. 
Ing. Puiu Crăciun) 

ot «ce pregăteşte filmul în 
materie < nefili, fură televizorul. 
(Ing. Vlăduţiu) 

Spectatorii «de azi au rămas 


ași ca acum treizeci de ani. 

á le dupá subiect. Vor 
nu istor nu%cunosc sugestia, 
Habar n-au ce-i aia regizor, Vin la 
n sá se distreze, nu să se educe. 
ntrebaţi-i ce e cu regizorul si veți 
onstata ce cred ei despre artă. 
(Paul Bors, student) 


Un fost cinematograf de 


— N-avem incá spectatori luci 
nu trebuie nici sá dis 
nici să respectă 
amorfă, Mai degrabă s-ar lucra 
asupra ei. (Vasile Popescu, student) 

Între extremele spectatorilor 
e abisul dintre ,Intoleranta" al lui 
Griffith. şi „Patricia si muzica” 
(Marcel Barbulescu, tehnician, mem- 
bru cineclub) 

Priviti-i odata 
rid in sala, unde trebuie $ 
trebuie: surfsuri surde, atotstiu 
surisuri complexate 
toase, surisufi ghiortáit 
înțeleg ceva, strigă. Cu cît e fi 
mai bun, cu atit nu te lasă să-l vezi 
(1. Săvulescu) 

De ce nu se introduce filmul 
în școală? De ce sîntem aduși cu 
școala doar la filme “istorice? (Un 
elev care preferă anonimatul). 

— Pentru citi din sala cu pistoale 
filmul nu e decit contravaloarea 
unei baclavale de peste drum? 
(Anonim) 

- De altfel, filmul nici nu e arta. 
E prea popular. Produs al bilciurilor 
$i circurilor. Nu pot să uit ca nue 
moment unic, cí multiplicare de 
emoţii, Publicul său va fi totdeauna 
acesta (Un cunoscut scriitor) 

Publicului care preferă gloan- 
tele oarbe la cinema „București“ 
îi face rău autopsia din filmul lui 
Delvaux! (Dr. Nedelcu) 

- Publicul e identic cu cei ce-l 
primesc. (Amelia Savu, studentă) 

- Ginditi-v 
pentru film în 
deja un public, < 
Avem tot timpul să 
Mircea Ghitulescu) 

- Vreti sá impuneti gustul une 
minorități de aleși, aia 
teorie că nu-ţi mai tihneşte så 
ca lumea un film după tot 
scrie în presă! Toată lumea pl: 
bilet, toată lumea are dreptul la 
replică! (Un spectator fără i- 
denti'a e) 

Ce-ai cu mine, domnule ? Nu pot 
vedea un film fără teorie? (Un alt 
spectator neidentificat) 


S- 


Y 
Or 


: extaz $i agonie 


Ce parere aveti despre spectatori? 


(SONDAJ ÎN CULISELE SÁLILOR 
DE PE BULEVARD) 


Lumea e mai impulsiva, mal 
nervoasă. Dar are cultură, judecă, 
pretinde. Timpule mai puţin și mai 
scump. „Am plătit bilet“, cu această 
replică te dau gata. E greu să-i scoţi 
din papuci și halat, trebuie să ai 
argumente puternice. Mai sînt me- 
ciurile, week-end-ul, programele TV, 
„Sala Palatului”... (Roman Roman, 
responsabil la „Timpuri Noi" 

Disciplina s-a mai îndreptat în 
| timp. Opinia publică a 
început să-i sperie pe vagabonzi şi 
linati. Replicile veciniloríi 
fac să tacă pe bădăranii ce se vor 
solişti la’ adăpostul întunericului. 
Dar, ca preferinţe, spectatorii au 
rămas aceiaşi : vin doar să se distreze. 
(Vasile Popa, responsabil la „Lu- 
mina“) 

Eu v-aș putea spune ce fel de 
film a rulat doar văzînd cum arată 
sala de proiecție. Sala îmi vorbește 
despre spectatori, iar spectatorul 
despre filmul la care a venit. După 
un film prost poți g sub scaune 
chiar oase de găină! (Michel Ler- 
ner, şef de sala la Festival”) 

Publicul nostru e pestrit, în- 
timplátor. Unii spectatori te în- 
treabă ce film rulează după ce le-ai 
rupt biletul. (Valeria Tomescu, 
controloare la , Festival”) 

Unii tineri vin și mă întreabă 
dacă „filmul are bătăi“. Adulții 
apreciază orice film. (Penelopa 
Floraru, controloare la , Central”) 

În treizeci de ani de cinemato- 
grafie am observat mari schimbări în 
rîndul spectatorilor. Tinerii de azi 
studenţi sau chiar din producţie) 
merg spre filmele mai grele. Ama- 
torii de capă şi spadă sînt neesen- 
tiali, să ne ghidăm după nivelul de sus. 
De altfel acesta este şi trebuie să 
fie, publicul cinematografului nostru 
de artă. Noi ne selectionám specta- 
torii atit prin repertoriu, cit şi prin 
faptul că le pretindem o ţinută civi- 


lizatá, (Vasile Sandu, responsabi! 
la Capitol”) 


Spectatorii delermina filmul sau 
filmul îi determină pe spectatori? 


(CONTINUAREA SONDAJULUI 
ÎN CULISE 


va, s t trat rásit 
(Gh. Tomescu, responsabil la , Bu- 
curesti 


mat. Mic à 
vrem să reintrod 
reclamă 
editám, o 
program de 
revistă. F 
prestigiu 
Fiecare 
ei, dar porn 
proprii, nu de 
torilor. (Vasile San 


Epilog deschis 


(UNDE NE VOM ÎNTREBA DACĂ 
ARTA A ȘAPTEA ESTE PRODU- 
SUL SAU  PRODUCĂTOAREA 
PROPRIULUI PUBLIC...) 


ară bucuresteaná pe Bulevardul 
E ər dezinvolt, indife 
ele cinematografului. 
t de troleibuze, animație 
> obosite, rumoare hotá- 
irá în baruri. A început 
H spectacol şi, doar în marea 
dă de capete absorbite de 
il dirijat al filmului, planeazá 
cá misterul care de 75 de ani 
rámine nerezolvat, si pe care însuși 
epilogul nostru îl mărturiseşte. 


Anchetă de Romulus RUSAN 


Fotografiile autorului 


pe măsură“... 


Nu s-ar putea 
încerca o ,civili- 
zare“ a amín- 


durora? 

e , N-avem încă 
spectatori  Íncizi, 
Nu disperam... 
Dar ce facem? 

© „De ce nu se 
introduce filmul în 
şcoală? 
Într-adevăr, de 
ce? 

O „Am creat un 


public, cantitativ 
vorbind“... 


Cum îl educăm? 


e „Publicul tre- 
buie îndrumat... 


Cine si cum il 
A a? 
indruma? 


i 
întrebări finale 
e ,Cinematogra- 
fele  neospitaliere 
atrag un. public 
| 
2 


Ç 


2 


ale 


gra- 
aliere 


ublic 


utea 
vili- 
nîn- 


A v 
încă 
cizi: 


Cum să vă descriu 
această discuție care 
are darul să îmbrace 
totul în farmec si să 
lase apoi, ca prin far- 
mec, vorbe despuiate pe hîrtie? 

Ce stilou sau magnetofon ar putea, 
oare, transcrie acest ris tînăr in 
care silabele se implintá ca într-o 
vază, această sigură seninátate a 
gestului, această agilitate cucernică 
a afirmației, acest proaspăt voal al 
gindirii care se şi topeşte, evanes- 
cent, de cum îl atingi? Din păcate 
nu pot fi transcrise si, comparativ 
cu această clipă, Miliţa Petraşcu 
va rămîne, poate, pentru dumnea- 
voastră o personalitate din sculptură 
intervievată în nr. 12 al revistei 
„Cinema, iar pentru noi fragila 
apariție dintr-o amiază de toamnă, 
cînd ne întrebam ce e veselie și ce 
e tristețe în copilárestile priviri 
aruncate tavanului. 

„A veni aici înseamnă a te izbăvi 
dă complicaţii. Om al pietrei si al 
spiritului totodată, artista cinstește 
vorbele cu tăceri care ar putea 
părea zimbitoare, dacă n-ar fi 
descurajante mărturisiri ale sinceri- 
tatii; cinstește liniştea cu vorbe 
exacte, care ar putea părea seci 
dacă n-ar fi scăldate în acea familiară 
bucurie de lume redescoperită. 


„lar crezul ei este scris în sine 
atit de afund, incit tot ce se întimplă 
în fata noastră si a statuilor albe 
din atelier, toate aceste mici epi- 
soade verbale ce vor urma, nu par 
decit semne într-o carte scrisă 
demult — si atit... 


— De ce sá vorbiti DESPRE 
FILM? „Pentru că există”. DE CÎND 
există știți, DE CE există nu stim 
nici noi, astfel că, impreună, poate... 


- Nu e specialitatea mea, și apoi 
nici nu prea vad filme în ultimul 
timp... 


— De ce nu vedeți filme? 


— Pentru că nu pot să stau la 
cozi fără sfîrşit, pentru că má tem 
de aglomeratii, pentru că n-aș vrea 
să fiu strivită odată de acele mulțimi 
viguroase, 


— Aceştia sînt factori extraeste- 
tici:einu vá pot impiedicasá ginditi 
despre film. 


— Să gîndesc, ce? 


— Bine sau ráu. Ca slujitoare a 
Unei arte milenare, îl admiteti in 
familia artelor? 


- Bineinteles. E o intrebare care 
demult nu má mai pune pe gînduri. 


- Există oameni serioşi — sau 
chiar foarte serioşi — care nu-l 
admit. Şi mai există alţii care-l 
admit, dar spun: „nu e specialitatea 
mea” (vă sinteti martoră!) De ce 
atita retinere? Despre sculpturá 
vorbeşte toată lumea (chiar cei 
neintrebati); despre literatură vor- 
beste toată lumea) chiar cei ne- 
pans U nimeni nu spune „nu 

e «specialitatea mea”. E un semn de 
respect sau de dispreț, în cazul 
filmului? 


— Cred că e un semn de respect, 
poate de teamă. E, încă, o noutate, 
nu e o artă așezată, dă dureri de 
cap chiar maestrilor ei, care încă 
nu ştiu de cine să asculte: de Ea 
sau de ei înșiși? Cesă mai zică, atunci, 
spectatorii? 

— Spectatorii sint mai descatusati, 


iată de ce filmul are nevoie de avizul 
or. 


` — Mai am retineri fata de film 
şi pentru că — fiind atîtde populară, 
de la indeminá — arta aceasta te 
poate subjuga. Avind diferențe de 
valori. abisale, îngăduind prea ușor 
maniera, te poate timpi tot atit de 
ușor pe cit te poate duce spre sublim. 


“Are un magnetism tiranic — ajungi 


întreabă: 


iubiti filmul, 


Miliţa 


PETRASCU? 


sinteti printre 


intii 


contemporani 


să nu mai poti deosebi cu luciditate 
antele, ci doar 
e mai poti desprir 
„ lar, cînd o faci, 


e cu uşurinţă 


° desprinzi total. | 


— Care a fost ultimul film văzut? 


— Da. De exemplu în ce priveşte 
tipul de frum 
că tot ce e 
și timp, id 
Un cap necine 


il de 


ac 


şi 


Am retineri fata 


film, 


pentru ca arta aceasta 
te poate subjuga 


— „Reconstituirea“, 
— $i care a fost penultimul? 


— N-aş putea să spun cu preci 
Ştiu doar’ că am început să sin 
filmul ca artă odată cu Laurence 
Olivier. Poate e o deformatie profe 
sionala: i-am privit filmele cu oct 
sculptorului, prin prizma înrudir 
cu sculptura. Sugestia volumelor, 
expresia jocurilor sînt (în „Richard 
al lll-lea") net sculpturale. 

- 


— Aţi mai găsit înrudiri între 
celedouă arte, de ordin mai general? 


. Pe Greta Garbo o revad 
o pe unul din familiarii 
ei eroi de lut, Pielea ei transpira 
] nă așa cum îmi place mie, 
sprafetele, atitudinile ei erau 
ideale. 


Ea a prezidat perioada dvs. 
de „subjugare“ fata de film? 


— Exact. De unde stiati? 
— Nu putea fi altfel. 


. Între cele două războaie, îm- 
preună cu toată redacția, Contimpo- 


ranului”, mergeam seara la cinema: 
pe Bulevard. Si, cum pe âtuncinu se 
prea scria critică de film, discutam 
acolo pînă tirziu, printre mincáruri 
și, cafele, despre Chaplin, despre 
Greta Garbo, despre Marléne Die- 
trich si mai tirziu despre Alida Valli. 
Márturisesc cá pe atunci filmele 
erau văzute mai mult pentru actori 
decit pentru regizori. 


— Bătălia a fost ciştigată de 
regizori mai ales după ultimul 
război. Ceea ce, fata de tînăra 
vîrstă a filmului (45 de ani din 75) 
înseamnă TÎRZIU. Dar, fata cu 
eternitatea, va însemna DEVREME. 
La fel, în ce priveşte apariția sonoru- 
lui. Cu ce sentimente l-ați intimp- 
pinat? 


— Cu cea mai mare naturalete. 
Cu sentimentul cá vocea umaná va 
face filmul mai puternic, că-i va da 
viață, Acum, însă, am sentimentul 
că filmul vorbitor încă nu şi-a găsit 
vocabularul. Filmul mut nu se pre- 
ocupa de ,vocabular”, dar avea geniu 
nativ și asta salva totul: a reuşit sá 
fie o antiteză între brutalitatea vieții, 
pe de o parte, $i nevinovăția, puri- 
tatea ei, pe de alta. 


— Dar cum ati întimpinat filmul 
color? 


— Cu temeri pe care le am și 
astăzi. Se întîmplă atît de rar să 
devină film de lumină (nu doar de 
culoare) că mă întreb dacă acest 
procedeu nu s-a autocondamnat de 
la bun început... 


— Primul film, vă mai amintiți 
cînd si unde l-aţi văzut? 


— Nu. 


— La Paris, în timpul uceniciei 
din atelierul lui Brâncuşi? 


— Fără îndoială că nu. Parizianul 
era mult mai unilateral decît ni-l 
închipuim: fiecare artist îşi vedea 
de treaba lui, detesta sofisticările. 
Tăierea firului în patru e speciali- 
tatea noastră... 


— ...Pe care o atribuim parizieni- 
lor... gindindu-ne poate la viata 
atit de agitată, multiplă, a avangar- 
dei... 


— Nu e cum credeţi. Era o viata 
mult mai austeră. Brâncuși, de pildă, 
n-a văzut, vă asigur, nici un film în 
toţi cei patru ani cît am stateu acolo 

20). Și cred că n-a 


c 1 y cineast. Cît privește 
relatiil lui cu o 


meni din alte arte, 
n l-a vizitat odată 
noscut compozitor 
lutárile de rigoare 

— „Bine”, a răspuns 
. — „Cum merge treaba?“ 
rez să nu mă anchilozez"), a 
t o cafea, făcută de maestru 
la bucătărie (timp în care oaspetele 
a rămas singur să-i privească lucră- 
rile), apoi lunga descriere a unor 
rețete culinare, Pentru Brâncuși 
arta ráminea un sanctuar. din care 
vorbele erau excluse. Bineînţeles 
că m-am străduit să fac și eu așa. 
Nu vreau să dau sfaturi nimănui, 
nu-mi plac pretiozitátile, cînd însuși 
harul meu mi-e o taină. 


— Asta s-a văzut din recentul 
film de televiziune a cărui eroină 
ati fost. Naturalete intruchipata. 


— Am fost eu însumi și atita tot. 
Nu înţeleg de ce a plăcut atit. 


— Evident, tocmai de aceea! 

„Pentru că (desi vá aparati etic 
de dirz de această ,nespecialitate” 
a Dvs.) aţi înţeles cum nici nu vă 
inchipuiti esenţa filmului. 


— Aceasta era o esenţă a vieţii. 
— Uneori e totuna. 


Fotografia de lon MICLEA 


13 


Şoimii 


k kx 


Producţie a studioului Matilm-Budapesta, 
Regio si scenoriul: Istvan Gaal, după romanu 
lui Miklos Mészoly. Imaginea: Elémer Ragályi 
Cu: divan Andonov, György Bántiy, Judi: 
Meszléri. Film distins cu Premiul Special al 
juriului (ex-aequo) Cannes-4970, 


Doi oameni, merg călare pe un 
drum de cîmpie. Deasupra capetelor 
lor sirmele dintre stîlpii de telegraf 
cîntă o litanie nesfirsita, cu rezo- 
nante metalice, stinse. Mai sus, se 
Ingrámádesc norii înalți ai zilelor de 
vară. 

Povestea e simplă: unul din cei 
doi — scriitor sau reporter — mer- 
ge să cunoască viața într-o crescă- 
torie de soimi. Acolo trăiesc cinci 
bărbaţi şi o femeie, izolaţi de lume, 
singuri cu păsările de pradă pe care 
le cresc și le învață să distrugă orga- 
nizat şi la comandă. Mai sînt ploile 
repezi, și nopţile fără o adiere, și 
miezul fierbinte al zilelor, și lumina 
întovărășind orele într-o mereu ace- 
eagi schimbare... La sfîrșit, scriitorul 
va pleca pe același drum ca la venire, 
singur și obosit de oameni, în liniștea 
adincá a serii. Va pleca pentru că în 
acel colt de viata topită în ritmul 
naturii, la acei oameni care păreau 
puri, simpli — în sensul purificării 
şi simplificării voluntare — scriito- 
torul va afla căite care duc la excese, 
excesele care duc la fanatism. O 
comuniune bărbătească, a cuvintelor 
puţine şi a înțelegerii mute îl vor 
atrage la început, Se degajă forță 
din aceste vieţi dure, uscate, închi- 
mate perfecțiunii păsării ucigașe, 
deşi folositoare. Şoimii, impenetra- 
bili și amenintátori, le sînt scop în 
viață acestor oameni. Șoimii, pre- 
cizia zborurilor lor právilite, efi- 
cienta mortală a loviturilor lor. Fe- 
meia ce îi îngrijește le este tuturor 
amantă, fără preferinţe și discri- 


minări. Sentimentele au dispărut 
absorbite de o lentă dezumaniz: 


sub semnul soimului tăcut şi crud. 
Zilele trec și scriitorul va pătrunde 
încet-încet într-un univers fals unde 


valorile umane au fost înlocuite de 
un cod primitiv. Șoimul a de 
nu un mijloc de a dis 
dăunătoare, ci scop în. ine, idol, 
prețios şi unic, căruia i se închină 
cei ce l-au făurit. 


ruge pasar 


Teoria lui nu este nouă. Este însă 
palpabilă și amenințătoare in cli- 
matul crud și dur al filmului. Șoimul 
torturează și ucide celelalte soiuri 
de păsări cu o aroganță falnică și 
rece. Forța brută și viclenia culti- 
vată, îl fac aproape conștient că se 
află deasupra. Oamenii au reușit să 
mumanizeze“ pasărea de pradă pina 
la nivelul dezumanizării lor. 


4 


Îmi pare de o rară calitate cine- 
matografică momentul pîndei pen- 
tru a prinde un șoim sălbatic, într-o 
groapă mascată de ierburi, din care 
ies în afară doar braţele nemişcate 
ale vinátorului, bine învelite în piele, 
si care tin un porumbel viu drept 
momeală. Soimul se apropie şi po- 
rumbelul se agită neputincios, primă 
victimă oferită viitorului ucigaș orga- 
nizat. Un panoramic continuu, ameție 
tor, sîntem în cîmpia netedă cu zarea 
albăstrită de căldură, cu zumzetele 
mărunte și persistente de prin ierburi, 
şi apoi toată această lume plată se 
dimensionează brusc în apariţia înal- 
tá și neagră a şoimului, Porumbelu! 
captiv filffie cu disperare şi în căl- 
dura zilei de vară planează violenţa 
şi cruzimea. 

Un șoim mort va fi îngropat în 
rezervaţie cu ritualuri şi reculegeri 
sacre. Timpul pare să se fi dat mult 
înapoi, într-un ev mediu sălbatic şi 
orb, 

Undeva, filmul lui István Gaál nu 
e departe de lumea lui Miklos lancse. 
Aceleași universuri concentrationa- 
re, periculoase. 

Dan COMSA 


Sarada 


x* 


Producţie a studiourilor americane. Regia: 
Stanley Donen, Scenariul: Peter Stone, după 
nuvela lui Peter Stone şi Mare Behm. Imagi- 
nea: Charles Lang. Cu: Cary Grant, Audrey 
Hepburn, Walter Matthan, James Coburn, 
George Kennedy. 


Cu siguranță Stanley Donen a 
învățat cite ceva de la Hitchcock. 
A învăţat unde să taie cu foarfeca 
pelicula de celuloid, ca o dată cu 
ea să ghilotineze și respirația specta- 
torului. A învățat cum să facă din 
rís antidotul spaimei, din spaimă 
concluzia comicului. A adăugat apoi 
la alchimia filmului acel umor bri- 
tanic al atitudinii, cuvîntului sau 
gîndului ce-l poartă în sînge — și 
iață-l semnind cu acest „Șarada” o 
excelentă comedie politis 


tă, 


Poate că ales 


rea lui Cary Grant, 
favorit al lui Hitct 


în rolu 


prim, să ne fi dete a ne gîndi 
atît de des la m 


Cary Grant, a c 


| suspensului 
tá, inte- 


ligenta, spontane „ deta- 


sare si participare la rol au fost 


conectate cu inteligenţa, 


spontaneitatea, v detasarea si 
participarea la rol a lui Audrey 
Hepburn. Audrey Hepburn prezen- 
tată în viziunea lui Givenchy — cele. 
bra casă de modă pariziană. 

O data cu pre-genericul,cind un 
bărbat elegant, călătorind singur cu 
trenul. este aruncat peste şine, in- 
triga ia necontenit turnante neas- 


teptate, organizind o adevărată sa- 


radă între raporturile dintre per 
naje “care-și schimbă identitățile, 
aparent și intenţiile, de la o scenă 
la alta. Cu acest virtual tintar al po» 
sibilitátilor, spectatorul este antres 
nat pe nenumărate piste false, des- 
mintite apoi și iar reluate 


Să cităm cîteva dintre abundentele 
momente de comed Audrey Hep- 
burn, forțată să devină spioană ama- 
toare, acosteazá un pașnic bătrinel 
ce-și sorbea liniștit cafeaua pe 
Champs» Elysées pentru a-i servi 
drept alibi la ocazie; sau înmormiîn= 
tarea caricaturizatá, cu apariția celor 
trei oameni din bandă (excelent 
James Coburn) veniți să „verifice“ 
moartea răposatului; fiecare scenă 
în care Cary Grant e descoperit a 
fi altcineva decît fúsese. 

La capătul tuturor acestor epi“ 
soade rămii cu certa convingere că 
ai fost condus cu rafinament şi 


bun gust pe un itinerar comico- 
polițist bine ales, 


Adina DARIAN 


Atenţie, 
broasca 
ţestoasă! 


xk 


Producţie a studioului Mosfilm. Regio: Rolan 
Bikov. Scenariul: S. Lunghin, I. Nusinoy. 
Imaginea: Anatoli Mukasei. Cu: Aleksei Ba- 
taloy, Irina Azer, Lila Malkina, Galia Buda- 
nova, Aleja Erşov, Andrei Samotolkin, Mişa 
Martirosian, Lena Riabuhina, Galia Verbig- 


Filmul acesta este modest si vrea 
să fie modest. Dar talentul lui Rolan 
Bikov este remarcabil. De aceea mi 


se pare că modestia sa disimulează 
o ambiție secretă și, anume, revelația 
jumii copilăriei dintr-un unghi ine- 
dit. Deci un film interesant prin 
experimentul sau de concepție, tra- 
dus într-o re 


e formală origi- 
nu se poate trece 
fara a o remarca. Aparent avem de- 
a face cu o comedioară pentru copii, 
jucată de copii, pe suportul unei 
povestiri mediocre. Dar Bikov, sub- 
til virtuos al baghetei regizorale, 
îşi cîntă propria sa melodie, închi- 
puind o imaginară lume a copilăriei, 
refuzind toate șabloanele de pind 
acum. Spre a ma face inteles voi 
apela la o comparaţie tot de proves 
nientá ginematografică. În filmul „O 
călătorie în lumi necunoscute” niște 
savanți se transformă miraculos în 
ființe microscopice spre a putea 
explora, cu. ajutorul unui submarin 
microscopic, organismul uman, pe 
dinlăuntrul său, aparatul de filmat 
oferind astfel ochiului imposibila 
priveliște a unei lumi niciodată. di- 


nalá, pe lingă care 


Lumea copilăriei... 
(„Atenție, broasca țestoasă!) 


rect palpabile. Spre a pricepe ceea 
ce a încercat Bikov, sá ne închipuim 
că el şi echipa sa s-ar fi transformat 
miraculos în copi! $i, cu aparate mi- 
niaturale, ar fi făcut primul film 
dirijat de un regizor-profesionist 
copil si interpretat de actori-profe 
sionisti-copii! Dar putem oare vib- 
lenta misterul unei lumi închise? 
Putem oare să ne întoarcem în copi- 
lărie? Nu este această metamorfo- 
zare a lui Bikov în regizor-copii o 
falsă reîntoarcere? Reușita este aici 
doar parțială. 

Bikov vrea să ne convingă că vede 
și ştie tot despre copilărie. Dar o 
literatură de calitate, deja clasică, 
ne arată că nu se poate ști totul des- 
pre copilărie. Să ne reamintim de 
„Micul Print", de copilul tui Lamorisse 
din „Balonul roșu"? Universul lor 
rămîne închis. Noi îl privim doar din 
afară. 

Meritul lui Bikov este însă evident 
în acele scene în care reușește să 
surprindă puritatea comportamen- 
tului infantil, candoarea virstei în- 
trebărilor. Meritul filmului rămîne 
în filmările directe, pe viu, care 
completează cîmpul cinematografie 
cu zone de investigație inedite. Asta 
reținem în primul rind, împreună 
cu dorința de a urmări viitoarele 
realizări ale talentatului regizor. 

Să notăm că titlul adoptat în tra” 
ducere directă de versiunea româ- 
nească (poate în original sună maf 
bine) deservește filmul prin neatrac- 
tiozitate și mi se pare, chiar, printr-o 
notă de ridicol. 


Save! STIOPUL 


fesionist 
ori-profe: 


3 este aici 
bes că vede 
ie. Dar o 
da clasică, 
totul des- 
tim de 
> Lamorisse 
ersul lor 
doar din 


l 
= evident 
euseste să 
o men- 
tei in- 
rámine 
viu, care 
stografie 
ite. Asta 


în neatrac- 
Er, printr-o 


Vagabondul 
* 


Rogie; Raj Kapoor. Cu: Nargis, Raj Kapoor, 
Leeta Chitnis, K.N, Singh Shashiraj 


Blamat de critică pentru că s-a 
| mh în stagiunea estivală la Ci- 

ematecă (cu „Articolul 420"), Raj 
Kapoor și-a reînceput: cu „Vaga- 
bondul” peregrinarea pe ecrane. 
Publicul, consecvent în simpatiile 
sale, i-a făcut aceeași bună primire. 
Oricit am protesta, oricît am acuza, 
orictt am vrea să negăm evidenţa, 
faptele sînt fapte. Care e secretul 
tur Raj Kapoor? Prin ce a cucerit, 
prin ce a rămas în memoria multB- 
“ra? Ce i-a facut pe atitia spectatori 


să rispun prezent la rendez- 


vous-ul cu eroul preferat? Raj 
Kapoor, nu sînt primul care o spune, 
are farmecul sáu. „Vagabondul“ ca 
film nu e nimic mai mult decit o 
melodramá. Dar din această melo- 
dramă răzbate Raj Kapoor care 
ştie unde e locul zimbetului, unde 
e locul lacrimii, unde e locul tan- 
dretei, Se duce dar publicul să-l 
regăsească pe Raj, vagabondul sim 
patic, eroul generos (dincolo de 
lişee, dincolo de lungimi, dincolo 
de artificial, filmul indian — și 
Vagabondul" confirmă acest lucru 

e străbătut de o notă de gene- 
rozitate umană), pe Raj pátimind 
pentru Nargis. La „Vagabondul 
nimeni nu vine să vadă altceva. 
Sal privim şi noi destinşi, fara 
inutile aere de pedagogi care strică 
plăcerea elevului. 


Al, R. 


Într-adevăr, 
„än succes fără precedent“, 


VAGABONDUL 


- După 15 ani de la premieră: 


O reluat la 5 cinematografe din capitală 


e sáli pline ochi 


O „azi nu mai sînt bilete” 
e bilete vindute, vai, la suprapret. 


La cinematograful „Melodia“, luni 14 XII, 
| prima zi în care fusese anunţat filmul, 
‘| coada s-a format la ora 2 noaptea. 

A doua zi, doar la 5 dimineața. 


e Publicul exultă. 


O Critica inmármureste. I 
e Ce concluzii trebuie trase? 


Au trecut 15 ani de cind „Vaga- 
ibondul“* a fost prezentat in premi- 
eră pe ecranele noastre. „Ne mai 
„aducem aminte de sălile arhipline 


"făcute atunci timp de trei-patrur 


imi, După ani de zile și-a reluat 
odiseea, simultan, la cinci cinema- 
tografe bucureștene: Victoria, Fe- 
roviar, Melodía, Modern, București. 
Săptămini în şir a ținut afisul cu 
săli pline-ochi și cu faimosul „azi 
nu mai sint bilete”, și cu. bilete 
vindute — vai! — la suprapref.. 

Am plecat astfel pe urmele , 
gabondului* să lămurim, dacă se 
poate, misteriosul succes, Dacă 
trecerea anilor nu a modificat apre- 
ea criticii care plasează filmul 


Pt, același teren al artei comer- 
fiale, ei bine, nici publicul nu s-a 
lăsat citugi “de puţin induplecat, 


Ipăstrindu-și intactă atracţia pentru 
acest film, Public care reprezintă 
astăzi, la distanță de o generaţie, 
+de fapt un altul decit'cel ce a apla- 
udat filmul la premieră, ; 


| Un sondaj- “fulger “făcut la -cele 
«inci cinematografe amintite în 


după-amiaza zilei de 


a.c. ne-a pus fata în reali- 
tatea publicului. lată con- 
statări 

1) În proporție 95%, spectatorii 
int între 17 si de ani 


Responsabilul 
„Melodia” ne 5 
1000 de aborati ai săi, .mai muit 
camen in etate, nu au venit fa 
acest film. In schimb le nu 

5 pentru t rii solicrtanti, 
Dovadă stăteau barele metalice in- 
fipte in postameniul de ciment 


-au aju 


din dreptul casei, ċe erau aplecate 
cu 20 de gm, 

I) Mai mult de jumătate din specta- 
torii trebe veneou pentru a doua, 


y var pentru a cincea 


ncertat, să deducem, fie și 
parțial, cauza acestei neobisnuite 
afluente, adresind la aproximativ o 
sută de tineri (studenți, muncitori, 
etevi la licee și, scoli profesionale, 
uceniti, lucrători în comerț urmă 
toarea intrebare: 
- 


capodopera 
neapărat 


nu vá deranjati 


CE VÁ PLACE LA 

» VAGABONDUL"? 

DE CE DORIŢI SÁ-L 
REVEDETI? 


Incercind un cla 
ráspunsurilor, ele s-ar grupa astíel: 
1) Ne ploce pe 
joritatea intertoc 


argument 
kam primi tudent 
in anul | la ice care 
spune că a ul pentru 
prima oară cind era copil. De atunci 
nu a putut uita intilnirea dintre 
Raj şi Nargis. Astăzi, cind la rindul 
său iubește, a venit 


alți ochi, dragostea lor an. 
Lingá el, timidă, fata icina 
venea pentru prima oa aca 


„Vagabondul 

3) Ne plac tristeteo, mel a 
filmului / 

Asa spun a 
coadá, sparg lau ci 
filmele cu un dolar in plus sa n 
minus, filmele cu “n 


e Brig 
fa public este ca 

sau nu îl ai. Explica; 
post-factum. 


Citiva dintre a 
fuseseră trimişi la 
părinţi. Aceștia v 
bondul“ cu ani în má, nu-l vita 
será, vorbiserá de atunci me 
el și acum isi trimiteau copri sá 
vadă și ei filmul incrăgit în prima 
lor tinereţe. 

Un lucrător din construcţii ñe 
spune că s-a invoit două zile de la 
şanti cuperindu-le în două du- 
minie secutive, pentru a putea 
veni să facă coadă de la ora patru 
sá gá- 
Era 


> 


Acum, „încerca 


u  suprapr 
oară pe urmele 


va recomandăm: 


pe răspunderea noastra kk 
pe răspunderea dumneavoastră x 


> "n 
kkkk 
KIA 
1 
a z 
Festivalul 
filmului indian 
u 
In condiţiile existenței a peste 
4000 de cinematografe, a unei » 
producţii anuale de 300 filme artis- 
tice și mai mult de 500 de scurt- 
metraje osibilitățile  cinemato- 
gr ui indian sint nelimitate. 
narea celor cinci filme artis- 
lung trai din cadrul 
festivalului organizat la București 
ne-a dat sentimentul că asistăm 
la o producție de un bun nivel 
profesionist, dar prea mult supusă + 
tentației melodramei. Acţiunea $i 
caracterele, determinate de un 
schematism moral, opunind mul 


tiple variații ale dipticului: victima 
virtucasá st infringerea celui rău 
si fără scrupule; gustul pentru 
ul tradiției, dorința de a 

exactitatea locului, cos- 


pitoresc 


espec 
tumului, | bajului, căutarea .cu- 
grii loca ublic avid 
e mişcare ție. Mui- ! 
icitatea teatru 
ite si a aventurilor sfisietoare 


perficial sen- 


gáeste atit 
inea Maha 
generoasă, 
o banală 

intre povestea 
i care tu preţul 
iritul demnității 
mpii şi tirguri” 
eria de intim- 
e Ramu, copilui 
pierde mama, aproape 


că deosebiri. Desi am 
retinut ntinutul de itică 
socială, erarea ente 
artificiale si pers Jer Osie 
nite dau filmelor n caracter mat 


mult expozitiv, 


Da 
ne N 
anti S. Vazma, „beela? 
vind Saraieja și „A journey 
NLS. Thapa. Scopul fiecărui 
ar este acela dea captarea- 
itatea, pentru a informa spectatorul 
despre viata Indiei de ieri şi de azi. s 
„Akbar” este un extras din co- 
lecţia de picturi rare din timpul 
Marelui Mogul. Un comentariu 
auster lăsind imaginile să vorbească . 
de la sine, , 
jucăriile, ca parte integrantă a 
tradiției culturii indiene, consti- 
thie subiectul filmului Leela” („Artă 
şi tradiție”). Al treilea scurt-metraj, <a 
un ci érité, surprinde in cursul Ç 
traversării Indiei cu trenul de la 
nord pind la sud, imagini contem- 
porane completind imaginea. unei 
milenare. civilizatii. = + d 


Monica STANCIU 


45 J 


Se 


Incineratorul 


Regia: Juraj Herz; scenariul: Ladislav Fuks 
și Juraj Herz; imaginea: Stanislav Milota: cu 
Rudolf Hrusinsky, Vlasta Chramostová, Jana 
Stehnová, Ilja Prochar, Jiri Menzel. 


SS Ol ce 
Citigi cronica in nr. 1/1970 
AIN CS PIE REEL: A AER 


Fantasme 


* . 


Regia: Stanley Donen; cu: Peter Cook, 
Dudley Moore, Eleanor Brown, Raquel Welch 


Un al doilea film semnat Donen 
$i programat in aceasta 
rior insá ca data de fabricatie) ‘ne 
obligă la o critică mai severă. De- 
sigur, Donen este un regizor al 
cărui profesionalism este pe 
confirmat dar, cu aceast 
variantă britanică pe te 
Faust XX, el nu mai gásest 
pentru a internationaliza umorul 
Albionului (exprimat în special prin 
dialog şi printr-o prea subtilă ironie 
la adresa politetei tradition a 
insulei britanice). „Fantasme” își 
pierde astfel suculenta în momentul 
în care este exportat în traducere 
sau dublat, filmul 
mai firav. Donen 
să-și creeze mon 
vizita la barul lui 
gărirea forta 
acestea rámir 
aparte cu o 
între ele. S 
doar pentri 
fea perfectă 


lună (ante- 


calea 


Faust 


Sechestrul 
de persoaná 


* 


Regia: Gianfranco Mingozzi; cu: Franco Nero, 
Charlotte Rampling, Frank Wolff, Margarita 
Lozano. 


Acest „Sechestru de persoană” ni 
se pare cu totul tipic cu ceea ce 
numim film-de-serie. Nici un repros 
profesional nu i se poate aduce. 
Actorii siat pe rolul potrivit; dra- 
maturgid*se derulează strins, punc- 
tată ritmic de suspensul 
pe viata și pe 
Corsicei se inte 
tiunii; planul do 
doritá; culoar 
mai depart 
vin sá într 
a filmului, făcîndu- 
dar obișnuita conce 
lui. Un film-de-serie slujit de 
netismul temei (un alt fel d 
diti din Orgosolo, însă în slujba 
Mafiei oamenilor de afaceri, seches- 
trind fiii latifundiarilor pentru a le 
propune in schimb tro 
viață și pămînt). Filmul se poate 
vedea oricind cu plăcere, el des- 
tinde și tensionează doar atita cit 


armáririlor 


peis 


jul 


gea 


intre 


trebuie, pástrindu-se in limita po- 
liticoasă a genului. Dar filmul nu 
aduce nimic, nimic din acea notá 
personalá a unui creator, nimic care 
sá te facá sá regreti — dacá ai cit 
de cît o inimă cinefilă — dacă l-ai 
pierdut la cinematograful de- car- 
tier. 


A.D. 


Ku 
Fablio magicianul 


* 
Realizatori: Georges de la Grandiére, Attila 
Dargai, Radka Badcharova, Victor Antonescu 


(după fabulele lui La Fontaine). Animagia 
în studiourile din Budapesta, București, 
Sofia. 


Walt Disney este astăzi în anima- 
tia mondială categoric depășit. 
Specialiștii l-au renegat definitiv, 


spectatorii continuă să-l iubească. 
Oricum însă, numele lui revine 
mereu, iar stilul lui rămîne o ine- 


puizabilá sursă de idei. Acest lung 
r raj de animație este un tipic 
exemplu de epigosnim disneyan, 
fácut conform comenzilor, de cátre 

orii din Bulgaria, Ungaria si 
El cuprinde cinci para- 


pă fabulele lui La Fontaine, 

lucrate cu meșteșug și inventivitate, 
fără prea multă personalitate. 
reținut interpretarea la zi dată 


u binecunos- 
rh rele si furnica”. 
reușite momente, pline 

s haz, 


Nu știu cine sint is 
în ceea ce mă priveşte, cred că 
Disney reprezintă o inepuizabilă 
sursă de autentică fantezie, inteli- 
genä artistică, umanism, la care, 
ca si la ori $i ce adevărată sursă 
de creaţie, ne întoarcem din cind 
în cind. Disney a creat personaje 


Am mai văzut... 


mărului. 


în. istoria 
în viaţa “copiilor de 


A. D. 


Răzbunarea 
Sfîntului 


* 


Regia: Jim O Connolly; Roger Moore, 
lan Hendry, George Pastell, Rosemary Dex- 
ter. 


Domnia de sfirsit de 
a televiziunii a începu 
În fiecare simbătă sea 
pustiau, cine 
toţi urmă 
fiecare nc 


táminá 


fintu 


imbatrinit un pic și 
Sfintului” se mișcă p 
ceva mai putin 
reușește decit să-ș 
priul pe Să fim îns 
nu e numai de vină. Acţiunea 
filmului este construită artificial, 
pe un pretext inexistent, lungit 
fără motiv timp de o oră și jumă- 
tate, si desfășurat în decoruri unde, 
cu toată bunăvoința, este greu să 
nu le observi butaforia. Pină și 
secvențele de suspense pretind ace- 
eași bunăvoință spre a nu observa 
trucurile mult prea vizibile. 


drepţi, 


E.H. 


Pomul de Crăciun 


* 


Regia şi scenariul: Terence Young (dupáro- 
manul „lui Michel Bataille); cu: William 
Holden, Virna Lisi, Bourvil, Brook Fuller, 
Madeleine Dmien, 


Un copil moare contaminat de 
radiaţiile unei bombe căzută din 


Disney magicianul („„Fabl'o-magicianul**) 


e 


Rubrica pe ecrane a fost întocmi- 


e ecrane) : 


tá conform programárii comunicate 
de D.R.C.D.F. la data încheierii nu- 


Din nou cu Roger Moore 


ealá dintr-un avion militar. Tema 
este legatá de pericolul 
ce existá azi ín lume datoritá 
ei  înarmărilor. Din păcate, 
Young se bizuie mai puţin pe dra- 
matismul adevărului și preferă sá 
facă concesii melodramei. Filmul 
beneficiază fără îndoială de o dis- 
tributie de primă mind. Doi mari 
comedieni, William Holden (tatăl) 
care nu precupeteste nimic pentru 
a da copilului iluzia vieţii, mimează 
comedia fericirii cu o rară sobrietate 
şi cu mult umanism; regretatul 
Bourvil aduce și el măsura talen- 
tului său, reprezentind verva şi 
temperamentul francez în acest film 
>n. El este prietenul, prie- 

dar care există si care 


anglo-s 


nbolizează cea mai frumoasă le- 


ră dintre oameni. Din păcate, 


despre Virna Lisi nu putem spune 
decît că e frumoasă. Copilul, inter- 
pretat de Brook Fuller, cunoscut 
de noi din ,Ghepardul" lui Visconti, 
aduce o frumuseţe și o sensibilitate 
cu totul aparte. 

În final, sunetul straniu ce per- 
sistă mult timp după dispariția 
ultimei imagini, ne lasă gustul amar 
al unui tragic avertisment. 


M.ST. 


J 


mi- 


nu- 


La 28 decembrie 1895 fraţii Lumiere 
prezentau la Paris, in subsolul unei 
cafenele obscure, primele fotografii 
mișcătoare din lume, proiectate cu un 
aparat inventat de ei și denumit cine- 
matograph. Ziua aceasta poate fi soco- 
titá ca dată certă a nașterii cinematogra- 
fiel mondiale — artă nouă care s-a ex- 
tins cu repeziciune pretutindeni, de- 
venind, în scurt timp, genul de specta- 
col cel mai agreat de către marele 
public. Printre primele tari care au adop- 
tat invenția Lumiere s-a aflat și Romania. 
La aproape exact cinci luni de la marea 
premieră mondială de la Paris, cinema- 
tograful și-a făcut apariția şi la Bucu- 
resti. 


Prima reprezentatie 


Documentul care atestá prezenta ci- 
nematografului in Capitalá il gásim la 
Arhivele Statului, in fondul Primáriei 
Municipiului Bucuresti (mapa 12337— 
23 289/1896/). Este o cerere scrisá de 
miná si semnatá de proprietarul apara- 
tului. latá-i textul integral: 


la 29 mai 1896 Bucuresti 


Domnule Primar, 

Subsemnatul, venind in Capitala spre 
a reprezenta aparatul meu Sinematograf, 
pe care l-am expus in sala L'INDEPEN- 
DANCE ROUMAINE, am fost taxat a 
plăti de fiecare seară suma de lei 30. 
Deoarece acest aparat intră in categoria 
panoramelor, taxa prevăzută de legea 
timbrului, la nr. 152, este 5 lei. Pe viitor 

să nu ni se pună mai mult. 
Cu stimă, 
André Farése 


Pe aceastá cerere un «cap de birou» 
de la primárie a pus urmátoarea rezo- 
lutie: «Vederile ce se aratá publicului, 
noaptea, prin aparatul Cinematograph, 
pot fi considerate ca Panorame si ce- 
rerea poate fi admisibilá.» 

Alte documente nu mai gásim in 
mapele de la Arhive, dar ziarul L'IN- 
DEPENDANCE ROUMAINE ne relatea- 
ză cum a decurs prima reprezentație 
de cinematograf organizată în Bucuresti 
În numărul din 26 mai 1896 se anunță 
«Astăseară, simbătă, cinematograf la 
ora 9, la marele salon al ziarului nostru. 
Tot Bucureștiul elegant şi-a dat intil- 
nire pentru a gusta această premieră. 
Intrarea 5 franci pentru high-life. De 
miine, 3 franci». Sint anunţate şi filmele 


programate — zece la număr. Din aces- 
tea unele erau «mari», avind aproape.. 
30 de metri lungime, iar altele «normale», 
de cite 15 metri. După premieră,acelaşi 
ziar face următoarea cronică: «leri seara 
o parte din publicul bucureștean a 
putut trece citeva ore agreabile la prima 
reprezentaţie de cinematograf. Salonul 


Cinematograf Lumiére 


de la etajul | era plin-de spectatori si a 
trebuit să se facă două reprezentații cu 
această noua lampă magică ce a uimit 
pe toți curiosii. La 9 1/2, intr-o obscurita- 
te completă, ședința incepe. Primele 
tablouri reuşesc bine, publicul fiind 
impresionat de ceea ce se detaşa foarte 


ad 1 ae 


bine pe pinză — apoi un accident de 
lumină, provenit de la uzina Teatrului, 
intrerupe reprezentatia... Această primă 
incercare n-a reuşit perfect, dar publicul 
şi-a putut da seama de această invenție. 
Cinematograful nu este inca perfectio- 
nat nici la Paris. Punerea lui la punct 
este foarte dificilă... nu s-a găsit încă 
procedeul de a împiedica oscilatiile, 
care obosesc ochiul. Totuşi reprezenta- 
tia a făcut plăcere»... 


Primul cinematograf permanent 


La 13 octombrie 1896, L'INDEPEN- 
DANCE ROUMAINE anunţa triumfător: 
«Bucureştiul va poseda, incepind de 
astăseară, o nouă distracție care i-a 
plăcut deja. Cinematograful Lumiăre, 


a sosit si va inaugura din astăseară o 
seamă de spectacole. În marele salon 
de la etajul | al ziarului nostru (Piaţa 
Teatrului Naţional), vor avea loc aceste 
reprezentatii-sarbatori ale fotografiei vi- 
vante. Aparatul domnului Lumiére este 
deja cunoscut în lumea întreagă — este 
cel mai perfecționat. Inventatorul a găsit 
mijlocul de a pune viata in fotografie. 
Personajele se mişcă, merg, se agită, 
numai vorba lipsește. Vintul, cerul, toa- 
te elementele, au mișcările lor normale. 
lată programul pentru astăseară: Tarul 
si tarina la Paris, Copii si jucării, 
Artileria spaniolă, Masa pisicilor, 
Furtună pe mare (senzaţie, emoții), 
Curse in saci (noul sport sarmant), 
Tigri (oroare), Stropitorul stropit (ila- 
ritate), Intrare: 50 de bani» 

Acesta a fost primul cinematograf 
permanent din Bucuresti — si, binein- 
teles, din România. El a funcţionat piná 
la sfirgitul anului 1897, în localul ziarului 
L'INDEPENDANCE ROUMAINE, aflat 
atunci pe calea Victoriei, cam vis a vis 
de actualul palat al telefoanelor. Repre- 
zentatiile pentru «onor publicul major» 
aveau loc în fiecare seară, iar pentru 
copii se organizau matinee, joia si 
duminica, În afară de filmele cunoscute 
la premieră, mai erau reprezentate, din 
cind în cind, noutăţile aduse de la Paris 
«expres pentru Bucureşti»: (Șarpele, 
Dentistul, Fotograful, Voiajorul, Pá- 
lăria și altele). 


Primele jurnale românești 


Începind din luna iunie 1897 au fost 
prezentate in această sală primele filme 
făcute In tara noastră, autorul lor fiind 
«domnul Menu, operatorul». E vorba 
de Paul Menu, fiul proprietarului maga- 
zinului «A. Menu &Comp.», de pe calea 
Victoriei 69, care invátase special mes- 
tesugul filmării. Printre realizările sale 
sint peliculele: Terasa cafenelei Cap- 
șa, Bufetul de la șosea și Tirgul 
Moșilor. Apoi, el s-a deplasat la Galaţi, 
la sfirgitul lunii iunie,unde a făcut primele 
jurnale de actualități, gen ediție specia- 
lă, avind ca subiecte inundațiile petre- 
cute recent în această regiune. La 28 
iulie 1897 el a prezentat publicului bucu- 
restean, in atará de «documentarele» 
arătate mai sus, si jurnalele: inundaţiile 
de la Galati, Flotila de pe Dunáre si 
Exerciţiile Flotilei — acestea două din 
urmă fiind deci primele filme militare 
românești. 


17 


acum trel 
sferturi 
de veac... 


Electrobioscopul si Fotoplasticul 


Cinematograful a plăcut, a emoţionat, 
a stirnit admiraţie; dar n-a prins dintr- 
odată. La inceputul anului 1898 aparatul 
lui Lumiére nu mai funcţiona la L'IN- 
DEPENDANCE ROUMAINE si nici in 
altă sală nu-l mai întilnim. Timp de 
citiva ani, noua minune tehnică este 
trecută pe planul al doilea, în locul său 
apărind Electrobioscopul și Fotoplas- 
ticul care prezentau publicului «Vederi 
mişcătoare în culori și mărimi naturale», 
«Vederi de pe natură din întreaga lume» 
şi «Povestiri din toate țările». Despre 
Electrobioscop găsim la Arhivele Sta- 
tului (Primăria Municipiului București, 
mapa 29/45387/1904), următorul docu- 
ment, scris și adnotat de mină: 


1 noiembrie 1904 


Domnule Primar, 
Subsemnata Caterina Schonberger, pro 
prietară a cinematografului electrobioscop 
ce-l am actualmente instalat pe bulevardul 
din Ploiești... si care a avut mare succes 
in mai toate orașele mari din Europa... vin 
respectuos să binevoiti a-mi acorda cuve- 
nita autorizație de a-l așeza aici in Capita- 
lá, pe locul viran de pe strada Brezoianu, 
col! cu bulevardul Elisabeta... Instalaţia 
este din fier, tablă şi stilpi de lemn și este 
acoperită cu pinză impermeabilă de-i zice 
muşama ... 


În mapa menţionată se află la Arhive 
si fotografia pe care o reproducem — 
baraca Electrobioscopului, gata insta- 
latá pentru functionare. Desigur cá ma- 
dam Schonberger a avut succes la 
Bucuresti cu spectacolele sale; asa se 
explică înființarea, in continuare, a altor 
instalații similare, cu titluri exotice deo- 
sebite, dar cu programe asemănătoare 
În anul 1905 erau în București patru 


Primele filme — Bucureşti 1896 


Maidanul lui Duca Neguţătorul 


Y AN La o aniversare, 75 de 
ani venerabili, omagiile 

2 mele, stimate domn! Pri- 

`A Y meste sinceritatea ce- 
lor mai bune sentimente 


ale unui ucenic ce s-a dorit sirguincios, 
ori dacá nu, ale unui vechi si consec- 
vent admirator. Primeşte inchinarea 
respectuoasă a unui pahar. 

Ai venit pe lume în faptul unei seri 
de Crăciun, ca o jucărie minunată, 
oferită omenirii de un părinte generos 
cu numele de Lumină. O jucărie pentru 
oameni mari, pentru oameni mici, mi- 
raculos preschimbată în ființă vie cu 
bucurii, cu dureri, cu tristeti si melan- 
colii, cu sentimente răscolitoare, cu 
lacrimi și surisuri şi hohote de ris, 
cu violenţe si gingásii, cu lecţii amare, 
cu creşteri tulburătoare si tulburări de 
creştere, cu dureri de dinți şi scrisnete 
de másele, cu intervenții chirurgicale 
si operaţii estetice, cu sincope,cu boli 
molipsitoare, și cite altele... 

Ai venit pe lume si citi nu s-au bucu- 
rat? Cite ursitoare nu ti-au stat la cá- 
pătii prevestindu-ti viitorul strălucit, 
medalii de aur si bani, carieră mare, 
inteligență și talente nemăsurate. să 
redescoperi lumea cu ochiul ciclopic 
primit ca zestre la naștere, Citi nu 
te-au botezat? «Minunea secolului», 
strigau in cor entuziaștii cind te arátai 
pe întuneric întruchipat în umbre și lu- 
mini fermecate. Și citi n-au fost scep- 
tici? Citi n-au strimbat din nasul lor 
aristocratic, socotindu-te biată jucă- 
rie de mosi, menită distracţiilor vul- 
gare. Citi nu te-au defăimat? Că n-ai 
fi intelectual, că n-ai fi ceea ce pari 
a fi, adică un artist, că n-ai fi nu mai 
știu ce. Citi nu te-au declarat decedat 
chiar, vărsind lacrimi de glicerină la 
inmormintári care n-au avut niciodată 
loc, prezentindu-se în frac la incinerări 
care chiar dacă au avut loc, le-ai jucat 
renghiul și ai renăscut din cenușă ca 
pasărea aceea din basme. Drept e că 
ne-ai dat citeodată destule emoții cu 
crizele dumitale cardiace, devenite ul- 
terior cam simulate. Pentru că, nu 
ştiu dacă recunoasteti, stimate domn, 
sinteti un pic și cam farseur. 

Te rog a mă scuza dacă iti spun şi 
tu şi dumneata. Dar te ştiu de atita 
vreme, aproape de-o viata, aproape 
am crescut împreună, în același car- 
tier. Sintem și colegi pină la un punct; 
nu ştiu dacă ai aflat. În ceea ce mă pri- 
veste, eu iti sint loaial, nu te trădez chiar 
daca-ti descopăr trăsături de carac- 
ter... urite, am vrut să spun dar imi 
retrag cuvintul și zic — slăbiciuni. 
Pentru că, stimabile, ti-as reproşa că 
esti cam influentabil. Ti se intimplá să 
n-ai discernamint. Pici în sfera de in- 
fluentá a unora care nu te știu, nu te 
înțeleg, nu te iubesc sau pur şi simplu 
nu vor nimic de la tine, dar te conduc 
pe drumuri aiurea iar, pe deasupra, 
mai si cirtesc pe socoteala ta. Mă miră 
că nu-ţi dai seama! Că nu te razbuni! 
De fapt, nu poti fi atit de naiv să nu-ți 
dai seama. Şi, de fapt, te răzbuni, dar 
nu tocmai pe cine trebuie. În chestia 
asta cam gresesti adresa. Dar să n-o 
luăm în tragic; pete se află si in soare; 
citiva pasi scilciati nici că se bagă in 


La 0 aniversare, 
75 de am 
venerabili, 

omagiile mele, 
stunate 
domn! 


Serifu ta justitiars 


riolente 


rsare, 
mi 


Miresele tale indoliate 


Femeile tale fata Miturile tale pasagere 


BATRINE 
PEHLIVAN! 


seamă, mai ales dacă ținem seama 
de imensul tău prestigiu mondial. Ci- 
teva mici buturugi ocazionale nu răs- 
toarnă carul mare de pe cer. 

Eu iti rámin loaial și n-am să te pá- 
răsesc niciodată. N-am absurda pre- 
tentie să-mi promiti același lucru, nu 
pentru că as fi modest, ci pentru ‘cad 
eu sint unul si indivizibil, ca fiecare 
din noi, modeștii tăi colegi, iar tu eşti 
ca zeița aceea indiană cu o mie de 
braţe și de fiecare brat atirnă o mie de 
destine ca al meu. Dar chiar dacă, să 
admitem, mă vei abandona, află de la 
mine că tot am să-ți rămin credincios. 
Voi sta, singur şi mărunt, retras într-un 
colț de intuneric și voi trăi ca intotdea- 
una miracolele tale zilnice. Pe undeva 
am rămas un pur și un naiv care crede 
în miracole. la cum vrei această con- 
fesiune pe care n-am mai făcut-o ni- 
mănui, nici celui mai intim prieten. 
Poţi să şi zimbeşti cu zimbetul tău 
acela semi-cinic, semi-ingăduitor, pen- 
tru care te admir atit de mult. Cine 
ştie mai bine decit tine să-și bată joc 
de sărmanii pasageri pe acest pămint, 
si, în acelaş timp, să-i inteleagá. Ti 
s-a intimplat să fii tolerant cu unii foarte 
mari intelectuali, acceptind toleranța 
cu exigenţele spiritelor inalte, cu inte- 
ligenta filozofului care ştie să vrea 
sau să nu vrea moartea păcătosului. 
Vezi, acesta ar fi miracolul la care aș 
dori să asist din ungherul meu in fie- 
care seară. Mărturisesc, mai sint atitea 
alte minuni pe care le ador. De exem- 
plu, istoriile. Se spune că Dumnezeu 
a tăcut lumea numai pentru că ii plă- 
ceau istoriile. Cit de iscusit ştii tu să 
istorisesti cind vrei. S-ar zice că ti s-au 
insuflat puteri demiurgice. Faci si des- 
faci lumi și vieți și destine precum cel 
mai mare Creator. Pe urmă, tot de exem 
plu, mie îmi plac și frivolitátile tale. Să 
luăm moda. Mai că n-aș fi capabil să 
susțin critic cine pe cine influențează: 
moda pe tine sau invers. Sau miturile 
Cite figuri mitice n-ai înălțat si cite n-ai 
doborit, cu aceeași dezinvoltură home- 
rică. Vezi numai colecția revistei «Ci- 
nema» si ai sá fi de acord. Ce exemple 
sá mai produc, că n-o sá le ingir pe 
toate, doar le stie piná si un cronicar 
de la ziarul de tineret. «Suspensul», 
femeile superbe şi impuscáturile su- 
perprecise, cavalerii fără frică şi fără 
prihană, decolteurile adinci, sau, fără 
ipocrizie, «sinii tari şi coapsa fină», 
duelurile cu frişcă si urmăririle in au- 
tomobile, cele două orfeline si culoa- 
rele lungi, baroce, din Marienbad, ve- 
derile din helicopter, inaccesibile pie- 
tonilor si bătăile ca in «Şapte păcate», 
etc., etc., etc. Simt frisoane anticipate 
numai la gindul că de astfel de mici 
bucurii voi putea fi privat numai cu 
mari greutăți. De aceea iti promit con- 
secventă credință de spectator. 

Salut, tinere bard, acum la 75 de ani, 
la o clipă dintr-o eternitate! Şi atunci 
«cind noi vom fi demult apuşi», vă 
rugăm transmiteti celor care vă vor 
mai sărbători și mesajul nostru; ca o 
mărturie a trecerii unora prin aceste 
locuri, pe sub furci şi arcade. 


Mircea MUREȘAN 


acum tre! 


sferturi 


de veac... 


«stabilimente» de acest fel: Foioplasti- 
cul Imperial pe calea Victoriei, sub 
hotelul Continental, Fotoplasticul 
instalat în casa Cretianu, tot pe calea 
Victoriei, vis a vis de Palat, Cosmo- 
plasticul de pe calea Victoriei 36 (denu- 
mit şi «România Pitorească») și Mutos- 
kopul American, pe bulevardul Elisa- 
beta. 


Cinematograful ambulant 


În 1904 regăsim cinematograful in 
Bucuresti ca spectacol ambulant, in 
programele circurilor sau în barăci im 
provizate în special; iar în anii următor: 
in grădinile restaurantelor, ca atracție 
pentru consumatori, O astfel de baracă 
se afla instalată, in primăvara anului 
1904, pe maidanul lui Duca Neue 
vis a vis de grádina Cismigiu. In anii 
1907 si 1908 «Gradina Populará Mitica 
Georgescu» — fostá Blanduziei — din 
strada Doamnei 7, era una dintre marile 
atracţii ale Capitalei, datorită reprezen- 
tatiilor de cinematograf «însoțite de 
berea Luther» și de concertele muzicii 
Regimentului Dragoș. Intrarea la aces- 
te reprezentații era liberă, dar consuma- 
tia obligatorie — cel putin o halbă. Fil- 
mele erau proiectate pe o pinză întinsă 
între mese, seara, dupa asfintitul soa- 
relui. Reprezentatiile nu durau decit 
citeva minute şi se făceau cu filme scur- 
te, cu capetele lipite, aşa incit să poată 
trece de mai multe ori prin aparat, ca o 
roată — deci puținele scene proiectate 
se repetau de mai multe ori. 

În anul 1906,un anume Petre Ganciu 
facea senzație la expoziția de la Filaret 
cu «Cinematograful vorbitor». Erau pre 
zentate pe ecran trei mari cintárete al 
timpului — Regina Paccini, Gemma Be- 
lincioni şi Selma Kurtz — care miscau 
din gurá, in timp ce un gramofon le re- 
da vocile. După inchiderea expoziției 
acest cinematograf avea să facă un 
turneu prin toată fara, fiind bine primit 
pretutindeni. Întreaga recuzită a «mi- 
nunii secolului» era formată dintr-un 
mic aparat de proiecţie, o lampă cu 
carbid şi trei discuri de gramoton. 

În anul 1910, cinematograful ajunsese 
la noi într-o fază de dezvoltare mai 


CNS net s = ret 


EUSTA, CINEMATOGRAFICA 


ORCAS AL ROSTER TOCAR, —— 


= A E 


Revista cinematograficá. 1912 


a PA pe 


air ie bre 1912 


Femne 
ANO 
Lescaut 


ear Dramă de artă în 3 acte 


Hill Romane 


Un afis cinematografic din anul 1912 


Cinematograful románesc, la expo- 
zitia internaţională de la Leipzig, 1913 


acum trei 
sferturi 
de veac... 


însemnată. Functionau atunci în Bucu- 
resti șapte săli cu programe perma 
nente de cinematograf: Pathé Freres 
(sub Hotel de France, pe calea Victo 
riei), Minerva (pe bulevardul Acade 
miei), Blériot (pe Sárindar), Volta (sub 
hotel Bristol), Apollo (pe strada Doam- 
nei), Liedertafel (pe Academiei) si 
Oeser (în sala Eforie). Programul aces- 
tor cinematografe era format din 8—10 
tilme, care másurau în total cel mult 400 
de metri, dar reprezentațiile, cu între- 
ruperile pentru schimbări si cu perma- 
nentele «chixuri», acompaniate de fluie- 
rături şi de tropăituri, durau cel puţin 
o oră. Dintre filmele anului 1910 cităm 
pe cele de succes: Un român în Cali- 
fornia, Vinătorul de ursi. Lansarea 
unui vapor în Italia, Un voiaj în Spa- 
nía, Insula Ischia, Ce mai cal. Razele 
X. Insulele Canare, Rochia la modă, 
Răzbunarea morţii, Istoria unui săr- 
man copil, În cursa amorului, O călă- 
torie pe fluviul Mekony, Tontolini 
toreador, Insulele Scandinavice, Ho- 
ful de ghete. 


Prima revistă cinematografică 


Nu la Bucureşti, cum ar fi de crezut, ci 
la... Rimnicu-Vilcea. Ecoul Artistic din 
Rimnicu-Vilcea. Primul număr purta 
data: Mai 1909 și conţinea, in exclusivi 
tate, stiri si reclame cinematografice 
latá una dintre reclame: «Directia tea 
trului cinema Pathe Fréres Paris 
sucursala Rimnicu-Vilcea, a închiriat 
frumoasa grădină a berăriei Azuga, 
pentru tot sezonul de vară. Reprezenta 
tiile cinematografice cu cel mai bogat 
si variat program. Filmuri speciale: Mo- 
rarii din țările civilizate, Marile cala- 
torii din țările necivilizate, Marile 
drame. Deseori comic. Totdeauna mo 
ral. Citeodatá tragic. În pauză orchestră 
și artişti clovni muzicali. Cheta interzisă» 

La 15 octombrie 1912, apare la Birlad 
Revista cinematografică anuntind în 


PRN cart 
Aare alee Cuwaasktogratire p heabiune de tine 


Reclama unui cinematograf din 
Bucureşti, în 1914 


Revista Cinematograful 
care apărea la București, în 1915 


om 


omo 
w m. 


FIICA BRION YL AI. 
20 


note 


pentru un 
dictionar 
de film 
romanesc 


Jean Georgescu continua seria Caragiale 
(«Lanţul slăbiciunilor») 


— O 
Rindunica unui anotim, 
(«La mere») 


1950 


e Octombrie. Premiera «primului film realizat in Republica 
Populară Română»: «Răsună valea» — omagiu documenta- 
ristic-muzical adus brigadierilor de la Bumbesti-Livezeni, primul 
șantier al socialismului. «Ne-am adunaţ Din tirguri si din sate/ 
Să făurim republici Un drum de fier» cintau brigadierii, în timp 
ce Radu Beligan, în rolul unui fecior de bani-gata, susținea cuple- 
tul satiric: «Domnişoară, domnişoară! Nu ne-am intilnit la bai/ 
Noi, astă vară?» Regia: Paul Călinescu, care se făcuse remarcat 
la Veneţia, înainte de război, cu documentarul său despre Tara 
Motilor. 

e 1 decembrie. Intră in vigoare hotárirea privind organizarea 
activității cinematografice in cadrul studioului «București» — 
pentru filmele cu actori — si al studioului «Alexandru Sahia» — 
pentru jurnale si reportaje de actualități, documentare si filme 
științifice. 


1951 


e Se turneazá «in sat la noi», film dramatic în regia lui Jean 
Georgescu si Victor lliu. Cadrul cel mai izbutit — un lent travelling 
Inainte spre figura de unches moldovan a lui Constantin Rama- 
dan, care susținea cu multă căldură monologul-confesiune al 
unui țăran sărac, seara pe ulitá, după ieșirea de la prima ședință 
a gospodăriei colective. În umbră, aștepta Liviu Ciulei — perso- 
najul negativ odios, cu grimase rău prevestitoare. 

e O secție nou creată a studioului «Bucureşti» realizează 
primele desene animate. Ele se intitulează «Albina si porumbe- 
lum şi «Rátoiul neascultător», ambele de lon Popescu Gopo. 


1952 


e Jean Georgescu turnează trei schițe comice după Caragiale 
(«Arendașul român», «Lanţul slăbiciunilor», «Vizita»), re- 
confirmind fineţea simțului cinematografic din «O noapte furtu- 
noasă» (1942), simţ ilustrat si de alegerea distribuţiei; Radu Beli- 
gan, Gr. Vasiliu-Birlic si alții. 


1954 


e Nuvela «Destăşurare» a lui Marin Preda, redind implicaţiile 
dramatice şi de psihologie ale luptei Partidului Comunist Român 
pentru transformarea socialistă a satului, prilejuieste lui Paul 
Călinescu realizarea unui film de o autenticitate sobră, austeră. 
Lui Colea Răutu, Gratielei Albini și lui Ernest Maftei nu le lipsește 
nimic pentru a deveni vedete de film. 

e Documentarul «Viscolul» de Mirel lliegiu obține premiul | 
pentru reportaj la Karlovy-Vary — una din cele 116 distincţii culese 
de studioul «Alexandru Sahia». Publicistica sa militantă, opera- 
tivă, diversá,cistigá an de an In profesionalitate si stil datorită 
lui lon Bostan, Mirel lnesiu, Al. Bolanaiu, Titus Mesaros, Virgil 
Calotescu, Slavomir Popovici, Eric Nussbaum, Dona Barta, 
Nina Behar, Gabriela Barta, Florica Holban, I. Moscu, Jean Petro- 
vici, Erwin Szekler, Doru Cheșu, |. Visu s.a. 


1955 


e Se realizeazá 7 filme artistice de lung-metraj intr-un an. 

e Unul din primele obiective ale industrializării socialiste: 
Centrul de producție cinematogratică de la Buftea, cu cele 4 
platouri, cu cabinele și anexele sale, a intrat în funcțiune, 

e institutul de Artă teatrală și cinematografică — și el creație 
recentă, unul din puținele institute cinematografice de invátámint 
superior din Europa — promovează o nouă serie de regizori. 

e «La mere»,scurt-metraj realizat în institut de lulian Mihu şi 
Manole Marcus, cu Silvia Popovici și Nicolae Praida (Enache) în 
rolurile principale, este rindunica unui anotimp al speranţei. 

e Generaţia virstnicá se arată gata să intre în dialog cu noul 
val: Jean Georgescu realizează «Directorul nostru», în care 
Gr. Vasiliu-Birlic si Al. Giugaru interpretează rolurile principale, 
demonstrind viabilitatea satirei pe teme actuale. 

7 e Se turnează primul film color, «Nufărul roșu» de Gheorghe 
obias. 


19056 


e Este anul in care replica primei generaţii de regizori ramine 
cea mai elocventă: «La moara cu noroc» de Victor lliu. Imaginea: 
Ovidiu Gologan. În rolurile principale: loana Bulcă, Constantin 
Codrescu, Geo Barton, Colea Răutu. În locul unei ilustraţii de 
epocă a textului lui Slavici, filmul este o coborire fără echivalent 
în mitologie. El creează pe ecran spațiul baladei, îi captează lumina. 
îi alege și-i compune peisajul, ii surprinde vibrația. 

e Contribuţia noilor serii de regizori este ilustrată de sonori- 
zarea, la studioul «Bucureşti», a unui scurt-metraj cu copii: «Ora 
H>, realizat în Institut de Sinisa lvetici și Andrei Blaier. 


1957 


e Se atinge cifra de 9 filme de lung-metraj anual. 


din 


| 75 


în Republica 
| documenta- 
rezeni, primul 
Fi si din sate/ 
Serii, în timp 
estinea cuple- 
istinit la bay 
mse remarcat 
¡despre Tara 


š organizarea 

uresti» — 
Gru Sahia» — 
stare si filme 


=gia lui Jean 
lent travelling 
fantin Rama- 
ontesiune al 
rima ședință 
pei — perso- 


în realizează 
si porumbe- 
pescu Gopo. 


pá Caragiale 

ita»), re- 
soapte furtu- 
= Radu Beli- 


f implicațiile 
nist Roman 
ste lui Paul 
bra. austeră. 
me le lipsește 


e premiul | 
Emctii culese 
antá, opera- 
st! datorită 
saroş, Virgil 
dona Barta, 
Jean Petro- 


într-un an. 
. socialiste: 
„ cu cele 4 
Bune. 

5i el creație 
Hinvăäțămint 
regizori, 
san Mihu si 
fEnache) în 
pantei. 

log cu noul 
mm, în care 
principale, 


t Gheorghe 


tori rámine 
Imaginea: 
Constantin 
lustratii de 
echivalent 
sză lumina. 


de sonori- 
opii: «Ora 
her. 


Un an al debuturilor: 

e Debuteazá, cu un film de actualitate, actorul, decoratorul si 
regizorul de teatru Liviu Ciulei: «Eruptia». Este abordarea realistá, 
pateticá, a unei drame contemporane, într-un peisaj original: o 
regiune petroliferă secătuită. Un filon tematico-stilistic care se 
cerea susținut consecvent. 

e Debutează, cu un film de evocare, absolvenţii din 1955 ai 
LA.T.C., Mircea Drăgan si Mihai lacob: «Dincolo de brazi» — 
genul dinamic, spectaculos, eroic. 

e Debutăm — cu două filme într-un an — în domeniul copro- 
ductiilor: «Citadela sfárimatá» de Marc Maurette și Haralambie 
Boroș și «Ciulinii Bărăganului» de Louis Daquin. 

e Debutează și premiile de aur — dar în desenul animat. După 
«Rátolul neascultător», lon Popescu Gopo realizase «Doi iepu- 
rasi» si pe aceeaşi linie se situaserá în anii următori atit veteranii 
genului — Constantin Popescu și Pascal Rădulescu, cit și noii 
animatori — Rad Codreanu, Bob Călinescu, lulian Hermeneanu, 
Matty Aslan, Olimp Várásteanu, George Sibianu. Saltul îl prile- 
juiește numai o tematică inedită și o viziune proprie asupra genu- 
lui: «Scurtă istorie» de lon Popescu Gopo, căruia Premiul de aur 
obținut la Cannes îi deschide o carieră de laureat. 


1958 


e «Viaţa nu iartă» de lulian Mihu şi Manole Marcus — eseu 
elegiac asupra condiţiei intelectualului dintre cele două războaie 
— marchează o considerabilă extindere a registrului expresiv. 

@ O nouă serie de absolvenţi se recomandă si ea prin sonori- 
zarea în studio a unui scurt-metraj de diplomă: «Doi vecini», 
schiță comică după Tudor Arghezi, de Geo Saizescu. 

e «Sapte arte» de lon Popescu Gopo repetă performanțele 
«Scurtei istorii». 


1959 


e «Valurile Dunării» de Liviu Ciulei, după un scenariu de 
Titus Popovici şi Francisc Munteanu, cu debutanta Irina Petrescu 
si Liviu Ciulei în rolurile principale. Film de acțiune și film dra- 
matic, film spectaculos, psihologic si de reconstituire realistă de 
asemenea, tratind pentru prima dată ca atare — prin intermediul 
a trei personaje de pe un slep dunărean — un episod din insu- 
rectia patriotică eliberatoare condusă de Partidul Comunist 
Român. Filmul a fost distins în anul următor cu un Mare Premiu 
la Karlovy-Vary. 

e Debutează genul polițist, la un nivel de individiat: «Secretul 
cifrului» de Lucian Bratu. 


1960 


Un an al diversificării posibilităților. 

e «Setea» de Mircea Drăgan, după romanul lui Titus Popovici, 
continuă filonul inaugurat de «Valurile Dunării»: primăvara eroică 
a lui 1945, într-un sat ardelean; autenticitatea plină de culoare a 
scenelor de masă, o distribuţie forte, bine condusă; în rolurile 
principale — Colea Răutu, Ilarion Ciobanu, Flavia Buref, George 
Calboreanu. 

e Provenit dintre documentariștii de la studioul «Al. Sahia», 
Mircea Săucan propune pentru aceeași temă un film de suspens 
psihologic: «Cind primăvara e fierbinte». 

o «Aproape de soare» de Savel Stiopul este apropierea de 
actualitate sub o formă liric-documentaristică: întilnirea unui fiu 
de țăran cu miracolul industrial. 

e «Darcide» de Mihai lacob — cu Silvia Popovici în rolul titu- 
lar — primul film biografic-muzical. 

e După o pauză de un an, lon Popescu Gopo isi reia seria: 
«Homo sapiens». 


1961 


e «Poveste sentimentală» de lulian Mihu — un unicat: film 
de actualitate, dramatic, din lumea intelectualilor. 


1962 


e Prin «Tudor» de Lucian Bratu, după un scenariu de Mihnea 
Gheorghiu, se inaugurează suita filmelor istorice spectaculoase 
— în cite două serii — care-şi propun să compună o epopee 
naţională. George Vraca — memorabil în rolul banului Brinco- 
veanu, Emanoil Petrut susține, cu prestantá, rolul titular din acest 
film patriotic, care devine, în 1963, cel mai mare succes de public 
al cinematografiei românești. 

e Se află pe platouri «Lupeni '29» de Mircea Drăgan — o 
amplă experienţă In pictarea mediilor sociale și evocarea dina- 
mică a luptelor muncitorimii. 

e O nouă tentativă în filmul de actualitate, o dezbatere etică 
între tineri muncitori: «Partea ta de vină» — film de debut al lui 
Mircea Mureşan, interpretat de Sebastian Papaiani, lon Besoiu, 
Gheorghe Cozorici. 

e La un interval de doi ani, după un intermezzo în filmul cu 
actori («S-a furat o bombă»), lon Popescu Gopo oferă încă 7 
minute de desen animat: «Alo! Hallo!» 

(continuare în pag. 22) 


retrospectivă 


incompletă 


Cea mai elocventă replică 
(«La moara cu noroc») 


Primele încercări 
de film românesc 
s-au făcut 
în veacul trecut. 


În ultimele două decenii 


s-a creat 
o scoala naţională. 


Autenticitatea eroului colectiv 
(«Setea») 


acum trei 


sferturi 
de veac... 


tre altele reprezentarea in localitate 

a filmului Pasiunea fatalá — «mare 
dramá in lungime de 1000 de metri», 
precum si Sarlatanul înșelat («să 
te tăvăleşti de ris») si Ochi pentru ochi 
(«să rizi sá nu mai poți»). Aflind despre 
această dramă lungă de un kilometru, 
intelegem că din anul 1912 începuseră 
să apară filme într-adevăr mari. In 1914 
soseau la noi și primele «westernuri» 
ale timpului sau filme de amploare ca 
Spartacus și Copiii căpitanului Grant 
— fiecare avind cite 3.000 de metri. 


Leipzig — 1913 


Cinematograful, ca mijloc de propa- 
gandă națională peste hotare, a fost 
folosit, pentru prima dată în lume, de 
către români, în anul 1913, cu ocazia 
expoziției internaţionale de construcții 
organizată in orașul Leipzig. Iniţiativa 
a fost a arhitectului bucureștean Simion 
Vasilescu. Acesta a construit In incinta 
expoziției un pavilion românesc care 
avea două secții, un restaurant si un 
cinematograf. Fiind ceva neobișnuit, 
autorizația de funcţionare a cinemato- 
grafului i-a fost acordată cu multă greu- 
tate; se credea pe atunci că acest gen de 
spectacol este necorespunzător pentru 
o expoziție internațională. Dar spre sur- 
prinderea generală, după o lună de 
succese ale cinematogratului românesc, 
directiunea expoziției a înființat un al 
doilea cinematograf, oficial. Din presa 
germană şi din cea românească aflăm 
citeva titluri ale filmelor prezentate de 
întreprinzătorul Simion Vasilescu: Horă 
țărănească, Portul Constanţa, Pa- 
tinoarul Cișmigiu, Manevrele arma- 
tei române, Culesul viilor, Cultura 
inului în România, Ma ulevarde 
din București, Regiunea petroliferă 
de pe ‘Valea Prahovei, Dansurile 
societății «Chindia», toate realizate 
de operatori români, în România. Este 
de recunoscut că o propagandă mai 
eficace nu se putea face cu alt mijloc 
decit cinematograful. 


A RS 


Primul ziar cinematografic, apárut 
in mai 1909 la Rimnicu-Vilcea 


«Războiul de la 1877» cu Nottara, 


Toneanu, Soreanu, Demetriad, etc. 


Anunţul cinematografului vorbitor 
de la expoziția din 1906 


"ode w vor convinge de adevăr. 


25 R a se Ds 


acum trei 


sferturi 
de veac... 


Acestea au fost inceputurile cinema 
tografului In România, începuturi por- 
nite, acum trei sferturi de veac, cu o 
singură sală în Bucuresti si cu «zeci si 
zeci de spectatori», pentru a ajunge, 
in 1914, la 300 de cinematoarafe «tixe, 
in afara celor nomade», iar în zilele 
noastre, la 6 500 de săli afectate exclu 
siv acestui gen de spectacol, cu pro- 
grame permanente, care sint vizionate, 
anual, de peste 210000 000 de specta 
tori. 


lon MUNTEANU 


Louis Lumière, in 1934, lucrind la 
perfecționarea cinematografului 


Imobilul din Calea Victoriei, în care 
a functionat primul cinematograf 


Una dintre cronicile făcute de 
L'INDEPENDANCE ROU MAINE 


m. 


Garnet du Bigh-iăje |; 


La deuxióme stance donnée hizr soir par 
le cinemstogrephe dans le grand salon de | tri 
notre jonmal a eu un trie grand succós. | Cor 
Catia foty la rhussite a de compidie et tou- | de 
les los vues sont sorties à point. Le public, | me 
trás content, a relemandé la sortir de mese | sul 
de Noire Dawe des Victoire, l'avenue do | no 
VOpéra el la irgun de bicycles, Parmi les | | 


“ 
ue 
n 


pi 
jet 


jui 


Arion, Miles Marguerite et Vio | che 
m Arion, Mas Marie Alexandrescu, Y. f vol 


F 
A 
P 


E 


> 
ea 
a 
de 

t Mine olacupne, 
ot | dur oe at Mate Mario Falcoyano, M. an 
m 


a 
cr 
bo 
[i 
Me, 


por taire gonira) de 


Un succes internațional 
(«Pădurea spinzuratilor») 


| „dă 
A P io 
Gopo dincolo de animaţie 
(«De-aș fi Harap Alb») 


Se deschide seria reconstituirilor istorice 
(«Dacii») 


Un an al căutărilor tematice și al șanselor egale. Desi 
lucrările de performanță intirzie, iar constantele tematico- 
stilistice nu se impun nici ele, titlurile cita! se inmultesc. 
Fără a putea fi grupate sau gradate, ele trebuie insiruite 
unele după altele: 

e lon Popescu Gopo, care a părăsit desenul animat, prefigu- 
rează deschiderea erei cosmice înainte de lansarea primilor sput- 
aici ai astfel debutám si în filmul stiintifico-fantastic: «Pasi spre 
ună». 

e Autorul filmului «Darcléen isi schimbă genul și turneazá cel 
mai meritoriu film al său — «Străinul», cind adolescentin-nostal- 
gic, cînd spectacular-eroic, personajele lui Titus Popovici fiind 
intruchipate de Irina Petrescu, Stefan lordache si Şerban Canta- 
cuzino. În rolul tatălui: Stefan Ciobotárasu, mai plin de adevăr 
si vervă decit oricind, 

e Geo Saizescu dă măsura vocației sale pentru comedie prin 
«Un suris în plină vară» (Sebastian Papaiani). 

° Savel Stiopul propune formula filmului scheci: «Anotim- 
puri». 


e Henri Colpi izbutește cea mai fericită dintre coproductiile 
noastre: «Codin». 

e În timp ce Jean Georgescu simte nevoia să facă un bilant 
care, din păcate, se opreşte la 1940: «Lanterna cu amintiri». 

e Un bilanţ mai cuprinzător și riguros al cinematogratiei însăși 
și o precizare a criteriilor ar fi impiedicat instalarea tradiției insuc- 
ceselor previzibile: «Lumina de iulie», «Pisica de mare», «La 
virsta dragostei» si altele. 

e Apare revista «Cinema». 


1964 


e Anul realizării «Pădurii spinzuratilor» de Liviu Ciulei, cu 
imaginea lui Ovidiu Gologan, după scenariul lui Titus Popovici. 
În rolurile principale: Victor Rebengiuc, Liviu Ciulei, Ştefan Ciobo- 
tárasu, Gina Patrichi, Ana Szeles, Emeric Schătter. Desi pornește 
de la o sursá literará, efortul conceptual si de expresie al regizoru- 
lui este impresionant si filmul rámine ca unicat, nu prin traducerea 
barocă a unui text, ci prin citeva secvenţe in care «cinematogra- 
ficul» tráieste integral si de sine-státátor. 
e Continuind seria filmelor inspirate din lupta ilegală, «La 
patru pași de infinit» de Francisc Munteanu și «Cartierul vese- 
liei» de Manole Marcus, ultimul după un scenariu de loan Grigo- 
rescu, sint pină la această dată lucrările cele mai reprezentative 
ale celor doi regizori. 
© Lumea povestirilor istorice ale lui Mihail Sadoveanu: «Nea- 
mul Şoimăreştilor» de Mircea Drăgan. Interesul spectatorilor 
este considerabil: un nou record de public. 

e lunie: Primul festival national al filmului românesc de la 
Mamaia. Marele Premiu: «Tudor». Premiul criticii si al revistei 
«Cinema»: «Un surts în plină vară». 


1965 


Un an al virtuozitatii regizorale. 

o Mai: La Cannes, «Pădurea spinzuratilor» obține premiul 
pentru regie. 

e lunie: Al doilea festival national al filmului românesc de la 
Mamaia. Marele premiu: «Pădurea spinzuratilor». Marele premiu 
pentru filmul de scurt-metraj: documentarul «Spre cer» de Titus 
Mesaroș. Premiul criticii și al revistei «Cinema»: documentarul 
«Cazul D» de AL Boiangiu si Mihai Stoian. În presa română si 
străină se vorbeşte despre o şcoală a documentarului românesc. 

e Pe platouri, «Duminică la ora 6» de Lucian Pintilie și «Pro- 
cesul alb» de lulian Mihu inovează structurile narative. 

e lon Popescu Gopo realizează cel mai bun film al său cu 
actori, prin transpunerea modern-somptuoasă a unui basm cla- 
sic: «De-aș fi Harap Alb». 

e Evocind anul 1907, după «Răscoala» lui Rebreanu, Mircea 
Muresan se revendică de la tradiția cinematogratului epic ilustrat 
de Victor lliu si Liviu Ciulei. 

e Încep filmările la serialul «Haiducii», pe motivele eposului 
popular, după scenarii la care colaborează Eugen Barbu și Mihai 
Opriş, în regia lui Dinu Cocea, 

e Elisabeta Bostan, care se ilustrase cu citeva scurt-metraje 
pentru copii, riscă, atacind fondul clasic : «Amintiri din copilă- 
rie» de lon Creangă. Filmele sale se bucură de succes printre 
micii spectatori, ca şi la festivalurile internaţionale specializate; 
unde obtin nu mai putin de 29 distincţii. 


1966 


Recorduri de producție: 

e 15 filme de lung-metraj într-un an. 

e «Dacii», în regia lui Sergiu Nicolaescu, după un scenariu 
de Titus Popovici, deschide o nouă serie: reconstituirile de mare 
montare din istoria noastră antică. Decebal: Amza Pellea. Marele 
preot: Emil Botta. ineditul și temeritatea întreprinderii, trimitind 
la datele primordiale ale trecutului nostru, ca si abilitatea înscenă- 
rilor de efect, atrag un număr record de spectatori. 


egale. Desi 
e tematico- 
tinmultesc. 
pe insiruite 


mat, prefigu- 
irimilor sput- 
= «Pasi spre 


neazá cel 
entin-nostal- 
lepovici fiind 
prban Canta- 
im de adevăr 


zomedie prin 


= «Anotim- 


coproductiile 


sca un bilanț 
a amintiri» 
grafiei însăşi 
Bcitiei insuc- 
mare», «La 


me Ciulei, cu 
has Popovici 
Stefan Ciobo- 
desi porneste 
© al regizoru- 
im traducerea 
pmematogra- 


Begala, «La 
rtierul vese- 
E loan Grigo- 
sprezentative 


panu: «Nea- 
ipectatorilor 


îmesc de la 
F al revistei 


Mine premiul 


manesc de la 
larele premiu 
pers de Titus 
ecumentarul 
ka română si 
Bl românesc. 
pe si «Pro- 
atve. 

m al său cu 
ii basm cla- 


anu, Mircea 
epic ilustrat 


ele eposului 
bu si Mihai 


ri-metraje 
in copilă- 
eces printre 
specializate; 


un scenariu 
me de mare 
Mea. Marele 
mi, trimitind 
lea inscená- 


© «Meandre» de Mircea Sáucan, «Diminetile unui băiat 
cuminte» de Andrei Blaier, «Ultima noapte a copilăriei» de 
Savel Stiopul propun trei tormule şi trei medii de investigatie 
pentru filmul de actualitate din lumea intelectualilor. 

e Record, totodată, de dispersare tematică, cu multe filme sor- 
tite previzibil eşecului «Castelanii», «Corigenta domnului pro- 
fesor», «Fantomele se grăbesc» gi altele. 

e lunie: Primul festival Internaţional al filmului de animaţie 
de la Mamaia, al cărui co-organizator este studioul «Animafilm», 
nou creat. Printre laureați, Sabin Bălașa, cu «Picătura». 


1967? 


@ Se produce o sensibilă mutație spre prezent a centrului de 
atenţie al cineastilor: 12 filme de actualitate din 14, 

e «Gioconda fără suris», film de debut al Malvinei Urgianu, 
cu Silvia Popovici și lon Marinescu, este o invitaţie la a gindi lucid, 
polemic, asupra destinului uman. 

© «Subteranul» de Virgil Calotescu beneficiază de experienţa 
de documentarist a regizorului, receptiv totodată la mijloacele 
analitice ale filmului modern: o confruntare de caractere într-un 
peisaj industrial, după scenariul lui loan Grigorescu, 

e Prima incercare de a reuni mai multi regizori în realizarea 
unui film scheci pe motive contemporane: «De trei ori Bucu- 
resti», semnat de lon Popescu Gopo, Mihai lacob, Horea Popescu. 


1988 


Precizarea unor direcții de preocupări: 

e Filmul șantierului, cu care cinematografia nouă a si debutat, 
isi găseşte în Andrei Blaier un sustinátar constant: «Apoi s-a 
născut legenda». 

e Mircea Drăgan face o sinteză a experienţei acumulate prin 
«Columna». O expresivitate lapidară, vibrantă, demonstrind 
capacitatea de a trece examenul unei superproductii pe temele 
epopeii naţionale. 

e După «Serbările galante», «Steaua fără nume», «Sapte 
băieţi si o strengáritá» (coproductii cu Franţa), «Tunelul» 
(coproducție cu studioul Mosfilm) şi «Frumoasele vacante» 
(realizat în colaborare cu cineasti unguri). Mihai lacob si Ovidiu 
Gologan contribuie la extinderea coproductiilor ecranizind, din 
Mark Twain, «Aventurile lui Tom Sawyer» și «Moartea lui Joe 
indianul». Studiourile de la Buftea infrunté exigenţele com- 
petitivitatii mondiale, angajindu-se în noi coproductii si prestări de 
serviciu, etc. 


1969 


e O primăvară de bun augur: la Cannes, in mai, documentarul 
«Cintecele Renașterii» de Mirel lliesiu obține «La Palme d'Or» 

e La Sinaia, se filmează în decoruri naturale «Reconstitui- 
rea», film contemporan de Lucian Pintilie, după un scenariu 
scris împreună cu Horia Pătraşcu. Este filmul nostru de actuali 
tate asupra căruia discuţiile critice nu s-au încheiat." 

e Intra pe platouri, direct din institut, o nouă serie de regizori 
absolvenţi, care nu se mai recomandă doar prin lucrări de diplomă 
sonorizate. Ei manifesta un interes viu pentru actualitate: «Cál- 
dura» de Şerban Creangă si «Prea mic pentru un război atit 
de mare» de Radu Gabrea, ultimul distins cu Premiul special al 
juriului la Locarno. 

e Gheorghe Vitanidis, care a realizat pînă acum comedii spor- 
tive şi drame liceale, se autodepășește, încercind un poem etic- 
dramatic, după Nicolae Breban, «Răutăciosul adolescent» cu 
Irina Petrescu, lurie Darie si Virgil Ogáganu în rolurile principale. 
Irina Petrescu obține la Festivalul de la Moscova premiul de inter- 
pretare. Schimbare de formulă în colaborarea regizorului Manole 
Marcus cu scriitorul loan Grigorescu: «Canarul si viscolul» 

e Motivele originale ale folclorului românesc gi ale mitologiei 
nationale inspiră peliculele: «Tinerețe fără bátrinete» și «Virs- 
tele omului» de Elisabeta Bostan si, respectiv, Alecu Croitoru. 


1970 


o Se incheie filmările la cele două serii din marea frescă isto- 
rică «Mihai Viteazul» de Sergiu Nicolaescu, după scenariul lui 
Titus Popovici: 

o Apropierea celei de a 50-a aniversări a Partidului Comunist 
Román este intimpinatá prin intrarea in producţie a mai multor. 
filme: «Puterea» de Manole Marcus, după un scenariu de Titus 
Popovici, «Facerea lumii» de Gheorghe Vitanidis, inspirat din ro- 
manul cu acelaşi titlu al lui Eugen Barbu, «Serata» de Malvina 
Urişanu, «De miercuri pind vineri» de Andrei Blaier si altele. 

e Un scriitor convertit pentru cinematografie: Nicolae Breban 
transpune, In regie proprie, motive din romanul său «Animale 
bolnave», in filmul care se va intitula «Printre colinele verzi». 

e Ultimul film cu Stefan Ciobotărașu: «Așteptarea», regizat 
de Şerban Creangă. 

e Filmul de montaj solicită atenţia prin «Amintiri bucureste- 
ne» de Radu Gabrea. (Comentariul George Macovescu). 

e Fără a socoti jurnalele (76 anual), fişele de lucru ale studiou- 
lui Al. Sahia au ajuns la O citra rotunda: documentarul nr. 1500. 
El este dedicat participării Preşedintelui Nicolae Ceauşescu la 
sesiunea jubiliară a Organizaţiei Naţiunilor Unite. 

Valerian SAVA 


note 
pentru un 
dicţionar 


de film 
românesc 


Tinerii lui Andrei Blaier... 
(«Diminetile...») 


IIA PE 4 


..$/ intelectualii lui Sáucan 
(«Meandre») 


Un poem etic-dramatic 
(«Rautaciosul...») 


LZ, 


O dezbatere aprinsa 
(«Reconstituirea») 


románul 
paul menu, 


operatorul 
lui Lumière 


În epoca in care invenţia lui Lumiére se afirmă si se 
dezvoltă există un curent dublu în circulația primelor 
filme. De la Lyon spre toate țările lumii, in care «cinemato- 
aratul Lumiére» se răspindește fulgerător dar si din di- 
verse tari spre Lyon, unde operatorii trimişi special de 
Lumière sau formaţi ad-hoc trimit filmele ce completează 
treptat stocul de «vederi» care va circula pe toate ecranele 


lumii 

Încă de la inceput, România e prezentă in acest curent 
centripet. Printre cele 1300 de subiecte care au fost cu- 
prinse în «catalogul vederilor cinematografice pozitive» 
ale Societăţii Lumiére, publicat pentru prima oară in mo- 
nografia dedicată creatorului cinematografiei de către 
Georges Sadoul, figurează — sub nr. 551 şi 552 — și două 
subiecte turnate la Bucuresti, dar cărora Sadoul nu le 
putuse identifica autorul. 

Cercetárile filmografice intreprinse in ultimii ani de 
Institutul de istoria artei au permis acest lucru. Subiec- 
tele sint datorate operatorului bucurestean Paul Menu 
si fac parte dintr-un număr de 17 subiecte de actualități 
sau, cum se spunea in programele de pe atunci, de «ve- 
deri româneşti», filmate între 10 mai şi 27 iulie 1927, cu un 
aparat Lumiăre cumpărat special în acest scop, şi deve- 
lopate la Lyon în laboratoarele acestei Societăţi. Premi- 
era primelor trei subiecte de actualități a avut loc la 8 iunie 
1897, fixind astfel data de naștere a cinematografiei ro- 
mânești. 

Paul Menu, născut în 1877, era în acea vreme un tinăr 
de 19 ani, dintr-o familie franceză stabilită la București 
mai de mult si care poseda un magazin de optică pe Calea 
Victoriei. O specialitate oarecum predestinată apropierii 
de cinematograf. Stăpinit de o vie curiozitate pentru toate 
noutățile tehnicii moderne, excelent fotograf — a cărui 
colecție de lucrări cu vederi bucureștene din ultima de- 
cadă a veacului trecut constituie și o operă de artă și un 
remarcabil document al Bucureştiului de atunci — Paul 
Menu a fost solicitat de ziarul L'indépendance roumaine» 
să susțină interesul pentru spectacolele de film date în 
saloanele ziarului printr-o serie de subiecte locale. Ast- 
tel s-a ajuns, dintr-o inițiativă autohtonă și nu prin man- 
datari ai firmei Lumière, la aceste începuturi de «film ro- 
mánesc». 

Trebuie sá spunem cá operatorul s-a dovedit un exce- 
lent reporter, stiind sá aleagá, din viata cotidianá a Bucu- 
reştilor, subiecte variate, pitoreşti, demne de interes: o 
paradă militară, cursele de la hipodrom, «bufetul» de la 
şosea, Calea Victoriei la «Capşa», tirgul Mogilor. Cu pri- 
lejul unor inundaţii ivite în acea vreme la Galaţi, Paul 
Menu se deplasează acolo de urgenţă si după ce filmează 
aspectele inundatiei, profită de prilej spre a filma si citeva 
scene cu flotila de vase românești de pe Dunăre, ceea ce 
dovedește un temperament de reporter, la pindă pentru 
a exploata orice subiect îi iese în cale. Calitatea lucrărilor 
sale e atestată de însăşi Includerea lor printre subiectele 
catalogului lui Lumiăre, care le considerase deci demne 
să circule sub firma sa. Dacă ne putem permite o figură 
de stil, s-ar putea spune că este prima contribuţie româ- 
nească pe planul cinematografiei mondiale. 

Paul Menu şi-a petrecut 70 de ani din viata la Bucuresti, 
iar apoi a revenit în tara sa de origine, împreună cu fiica 
sa, măritată cu un român. În apartamentul lui, în care foto- 
grafiile bucureștene de altădată stau la loc de cinste, m-a 
primit la inceputul acestui an un domn viguros, căruia 
oricine i-ar fi refuzat cei 93 de ani pe care îi purta, drept 
ca o luminare, cu pasul tot atit de sigur ca si mina cu care 
a. scris un mesaj de salut frátesc adresat «cineastilor 
din România de către decanul lor din secolul XIX», 
Este probabil singurul dintre operatorii Lumiăre încă in 
viață, o prezenţă vie a începuturilor cinematografiei, 


lon CANTACUZINO 


Schitá de aparat semnată Menu 
37 lic; 


2 [asuma de cinema, cuvinen 
Lar ore da k 
< SA L. Ok plat ab 
„Tae hots A ami” eta. paita 
Geek; 
sla Manda, 2 
etar 


— L objeti kh laqa d sont 
u — “i 


< 


u i pp aeai fated) 
4 


i seat” G jenise las bust ~ 


matt?) Sinn se fe itos 


cinemato- 
graful 
văzut de... 


@ Michelangelo ANTONIONI: 
Nu, cinematogratul abstract,asa cum 
il concepem azi, nu e calea de urmat 
pentru cinematograful de miine. În sen- 
sul pe care-l dau eu cuvintului artă 
(nu ştiu exact care va fi funcția sa in 
viitor) cred că ea trebuie să existe nu 
mai într-un dialog cu spectatorul, 


@ Alain RESNAIS: 


Un film trebuie sa fie un fel de sonerie 
de alarmá care sá-i ajute pe oameni 
sá observe mai bine viata din jurul lor: 
care nu le aduce intotdeauna soluţiile 
pe care ei ar fi in drept sá le astepte, 
dar care-i forțează să-și ascută privirea. 
Am urmărit în «Muriel» un fel de critică 
a unei «civilizaţii a fericirii». Societatea 
noastră este astăzi pradă unor trans- 
formári latente. Mie mi se pare intere- 
sant sá-i arát nu atit pe transformatori, 
cit pe cei care opun rezistentá transtor- 
márilor... Un cinematograf care sá des- 


e 
- 
+ R 
° 
Cinematograful — magie 
(«Anul trecut la Marienbad») 


chidă ochii spectatorului confruntin- 
du-l cu un erou care să nu-i spună 
«imită-mă», ci dimpotrivă: «ce-ai fi făcut 
in locul meu»? Consider că rațiunea 
poate fi şi ea o sursă de emoții 


O Josef Von STERNBERG: 


Cinematogratul n-a avut niciodata nici 
cel mai mic efect psihologic asupra 
individului, si singura lui calitate este 
de a permite oamenilor sá se relaxeze, 
în adevăratul înțeles al cuvintului. Este 
o artă atit de dificilă, incit e la fel de 
greu să faci un film bun ca şi un film 
prost. 


@ Ricciotto CANUDO: 

Epoca noastra a sintetizat intr-un elan 
divin multiplele experiențe ale omului. 
Noi am insumat toate realizările vieții 
practice si sentimentale. Am logodit 
Stiinta cu Arta, adică descoperirile şi 
nu datele științei, cu idealul artei, con- 
topindu-le pentru a capta și fixa ritmu- 


rile luminii, Acesta este cinematogratul... 


@ Abel GANCE: 


Existá douá feluri de muzica: muzica 
sunetelor si muzica luminii, care nu 
este altceva decit cinematograful; pe 
scara vibratiilor, ultima este situatá mai 
sus decit prima. Nu inseamná aceasta 


26 > 


Aniversarea unei arte 
se face 
prin evocarea 
întemeietorilor. 


Cinemateca isi face azi o da- 

torie serbind a 75-a aniver- 

sare a artei cinematografice 
hs Am spus a artei cinematogra 

fice, nu a cinematografului 
nu a simplului spectacol de imagini mişcă 
toare fotografiate pe bandă de celuloid 
Cinemateca a înțeles că o asemenea sărbă 
torire înseamnă mai întii de toate o pre- 
zentare a fundatorilor. Lumiére sau Méliés 
au fundat meșteșugul; arta însă au desco- 
perit-o alţii. Desigur, se pot da, cu titlu 
de curiozitati, citeva pelicule de Lumiére 
sau Méliés, sau citeva filme care au marcat 
indrázneata, migăloasa operaţie a pictării 
cu pensula, pe un cadru de citiva milimetri, 
a imaginilor filmate. Arhiva a reușit să-și 
procure citeva din rarele lucrări de acest 
soi. S-ar putea adăuga și citeva scurte 
exemple luate din uimitoarele invenții mes- 
tesugáresti ale lui Mc Laren. Dar, încă o 
dată, serbarea de 75 de ani a artei filmului 
cerea o prezentare a intemeietorilor ei. 
Arhiva i-a ales. Ne va prezenta un număr 
cit mai bogat și mai semnificativ de filme din 
opera lui Griffith, Chaplin, Stroheim, Trnka 
Eisenstein. În privinţa primilor trei, ale- 
gerea e perfectă. Ei sint, incontestabil, 
fundatorii. N-am zis: fundatori, ci funda- 
torii, cu doi «i». Un Thomas Ince sau un 
Mack Sennett fac parte din ceea ce nemţii 
numesc «die kleine grosse Meister». Nu-s 
ctitori. 


Faptele 


Atrag atenţia. Nu-i vorba aici să decer- 
nim premii à la Cannes sau Venetia, nici 
să dăm belfereste note la clasificatie. Aici 
lucrăm pe fapte. Se ştie ce a făcut unul și 
ce a facut altul. Clasificatia o face de la sine 
cititorul. Simt însă o amară plăcere să re- 
produc acel pasaj din Delluc, după care s-au 
extaziat atitia semidocti ai cinematografiei. 
Vorbind despre un film destul de mediocru 
(dacă judecăm după faptul că nici nu figu- 
rează în dicționarul lui Sadoul), vorbind 
despre «Cucerirea aurului», Delluc scria 
așa: «Acest film reprezintă ceea ce arta 
cinematografică a realizat mai surprinzător. 
Acest magnific poem vizual este un joc per- 
petuu și miraculos, totuși natural și just, 
dar niciodată rembrandtian (!) al luminii si al 
vieții. Uitaţi-vă la primplanurile lui dato- 
rite unui Goya, unui Besnard sau unei 
Blanche al Lumilor de Dincolo (!). Priviţi 
mişcarea scurtă-scurtă care ne face să ne 
sară inima din loc. Galopuri nebune — dar 
noi (!) pe drumuri luminoase, în aburi li- 
rici (!) de praf, într-o precizie sălbatică si 
ardentă de verdeață, vint,: soare, care te 
face să urli de admiraţie... Toate filmele lui 
Ince ne-au obişnuit cu procedeele lui, cu 
geniul său. (Grozavă descoperire. N.n.) 
Spectatorul «Cuceririi aurului» se simte 
invadat de sinceritatea unui poet, unui gin- 
ditor, unui om. Acest om cu adevărat 
creează și filmul său, ca o simfonie, ca o pinză 
de pictură, ca o carte, ca o statuie (ca o, 
ne permitem noi să adăugăm, ca o sufra- 
gerie, ca o locomotivă, ca o frizerie, ca o 
piscină, ca o motocicletă — căci în fond, 
odată porniţi pe enumeratii, de ce ne-am 
opri? N.n.) ...este (ea, lucrarea lui Ince) 
este o operă si nu o istorioară. Este opera 
unui cineva. Poetul ăsta e mondial. Thomas 


Ince este stăpinul artei cinematografice». 

Am crezut că e bine, la o aniversare ca 
aceasta, să amintim şi de acea categorie mai 
specială de «clasici» care, cu gargariselile 
si superlativele lor, au indus odinioară in 
eroare publicul. Ba chiar si pe cel de azi. De 
curind, în cartea mea despre Stroheim, spu- 
sesem (51, bineinteles aritasem de ce) Griffith, 
Chaplin și Stroheim sint dătătorii sintaxei 
celei de-a şaptea arte. Un critic român de- 
clară că, avind în vedere trecutul meu glo- 
rios, mă «iartă» că am spus o asemenea 
prostie. Si mă ajută amintindu-mi că in 
lista fundatorilor l-am omis pe Ince si pe 
Mack Sennett. Reper: meritul lui ince e de 


a fi fost un bun elev al lui Griffith și de a 
fi avut buna idee de a cultiva genul western. 
Aceste westernuri erau destul de supor- 
tabile, ceea ce — zice Sadoul — nu era 
cazul de îndată ce-și imbraca actorii in 
surtuc sau în smoking. De altfel nici nu era 
regizor, ci scenarist şi supervizor. Cu regia 
se ocupau alții. Cit despre Mack Sennett, me- 
ritul lui de a fi inventat echipa de femei în 
costume de baie (care femei, de altfel, nu 
se imbáiau niciodată) si echipa de polițiști 
burlesti, acest merit este considerabil, dar 
pe linia comicului de circ. Singurul merit 
oarecum artistic al lui Mack Sennetta tost 
de a-i fi dat mină liberă lui Chaplin, care 
astfel a putut crea o artá unicá in lume si 
cu bogate urmári (urmári care s-au numit: 
Buster Keaton, Harold Lloyd, Laurel, Har- 
dy). Curios e insá cá, aláturi de Ince si Mack 
Sennett,nu ni se propune și Eisenstein ca 
fundator al artei filmuli. Cred că el ar 
merita asta mai mult decit genialul (real- 
mente genialul) impresar care a fost Mack 
Sennett. Voi arăta de ce. Dar înainte vreau 


Comicul, categorie estetică: Chaplin 


Unităţi de frumusețe si adevăr: Stroheim 


DU 
MIN 


897383 


IT FONDATORII‘ 


h şi de a 
western 
le supor- 
— nu era 
kctorii in 
ici nu era 
Cu regia 
ett, me- 
femei in 
altfel, nu 
b poliţişti 
rabil, dar 
ral merit 
Betta 10st 
plin, care 
h lume si 
ps numit 
grei, Har- 
te si Mack 
Emstein ca 
că el ar 
ul (real- 
fost Mack 
te vreau 


să arăt de ce Griffith este părintele acestei 
arte și de ce Arhiva are dreptate să-i pre- 
zinte astăzi toate filmele pe care le are. 


Griffith — ctitorul 


În 1908, compania «Biograph» îl numeşte 
regizor şi scenarist. În şase luni el face 
150 de filme de 250 de metri. În «The adven- 
ture of Dolly» inventează flash-back-ul (de 
care avangardistii de azi fac mare caz). In 
«For Love of Gold» introduce planul ame- 
rican, adică «cadrajul personajului văzut 
pină la mijlocul corpului». Tot în acel film 
(citatele sînt luate din lexicoane, dicționare, 
tratate) «începe să alterneze planuri dife- 
rite în scop de dramatizare». În «Backed at 
the Altar» angajează ca actor pe Mack Sen- 
nett, iar în 1910 angajează pe Ince și pe soția 
acestuia, actori pentru mici roluri. Citez: 

In «After many Years» (1908) creează prin- 

cipiul adevăratului scenariu, redactat și di- 
vizat în secvenţe detaliate» — adică decu- 
pajul. E drept că elevul său, Ince, va face 
si el scenarii detaliate. Cu diferența că 
acestea le va da altora să le pună în scenă. 
pe cînd maestrul Griffith executa asta per- 
sonal. În 1909 turnează 144 de filme ceva 
mai lungi. În «Edgar Allan Poe» INTRO- 
DUCE FOLOSIREA DRAMATICĂ A LU- 
MINII artificiale. În «The lonely villa» are 
premonitia suspens-ului. Tot acolo inven- 
teazá faimosul «montaj paralel», pe care-l 
va aplica în mod exhaustiv în «intolerance» 
și care și astăzi se numește «montaj ă la 
Griffith». În «When Pippa passes» (după o 
poezie de Robert Browning) «inventează 
flu-ul». În 1910—1913 (citez) «Griffith in- 
ventează luárile de vederi mobile, adică 
travelingul (ba încă fără macara, de pe o 
locomotivă), precum si alternarea de flash- 
uri rapide si planuri lungi». Superviza debu- 
turile lui Mack Sennett și Ince. Prin «Oil and 
Water» (zice Mitry) «inventează comedia 
sofisticată care îi anunţă pe Lubitsch și pe 
Capra». 

Ne întrebăm ce le mai răminea de in- 
ventat celor doi (Ince si Sennett) din lista 
propusă de colegul şi corectorul meu. Și 
de altfel în lungul şir de invenții ale acestui 
Griffith pe care Mitry îl numeşte «primul 
poet al unei arte căreia i-a creat sintaxa 
elementară», n-am vorbit încă de princi- 
pala lui creație, o creație care e pur si 
simplu prima şi ultima condiție, alfa și 
omega a artei a șaptea, anume ideea de a-și 


Lecţia lui Griffith: «Intoleranfá» 


baza tot efortul estetic pe detalii. Asta + 
fost lecţia dată de el tuturor cineastilo 
pe glob. Asta este și astăzi ABC-ul cinema 
tografului. Eisenstein, care isi zice singur 
elev al lui Griffith, s-a inspirat de la Griffith 
în teoria sa a montajului de atracţii, adică 
garnisirea unei poveşti cu amănunte fra- 
pante, cu scurte momente de soc. Tot de 
la Griffith (din «Intolerance») a luat el mon- 
tajele paralele folosite in «Greva» unde, de 
pildă, alternau scene cu muncitori măcelă- 
riti de slujitorii taristi cu scene de vite 
injunghiate la abator. Montajele de atractii 
fuseserá la inceput toarte incoerente (de 
pildă, într-o piesă serioasă de Ostrovski, 
introducea scene cu intrări de clowni, nu- 
mere de acrobati, dansatori pe sirmă etc:). 
Pe urmă aceste detalii senzaţionale au de- 
venit metafore aluzive, cel mai adesea însă 
încă destul de trase de păr. 

Cine a preluat lecţia lui Griffith si a ame- 
liorat-o, rafinat-o,a fost Stroheim, Și el isi 
baza succesul filmului pe scurte amănunte 
izbitoare, dar a căror funcție simbolică era 
mult mai subtilă, mai adincă decit în po 
vestile lui Griffith. 


Gagul lui Chaplin 


Chaplin nu e discipolul lui Griffith, desi 
avea oarecum același crez, adică suprema- 
tia detaliilor impresionante, socotite mai 
importante artisticeste decit măiestria dra- 
maturgicá de ansamblu. Dar la Chaplin de- 
taliul estetic era de o naturá particulará, si 
anume: comicá. De la circ si de la Mack 
Sennett a adoptat el gag-ul. Filmele lui sint 
formal, comedii de gag-uri. Dar acestea nu 
servesc doar clovnáreste la producerea unor 
efecte umoristice de iarmaroc. Pe deasupra 
hazului, ele sint un fel de personaje. Sint 
forțele oarbe ale legilor fizice devenite 
deodată aliat al eroului pentru a-l apăra de 
necazuri și de duşmani. Prin aceasta, Chaplin 
se ridică deasupra nivelului artistic al lui 
Griffith, Dealtfel, căutarea monumentali- 
tátii și montărilor gigantice ca în «lntole- 
rance» aparține genului super-productiei 
pe care Chaplin nu il stima. 

«Potemkin» a fost o capodoperă în sen- 
sul că a aplicat la perfectie, in sensul că a 
aplicat mai corect chiar ca profesorul, ideea 
lui Griffith de a compune un film numai din 
detalii intens evocatoare. Apoi mai avea 
meritul de a fi dat acestor detalii mai mult 
valoare de simbol, de metamorfoză, decit 


de soc, de senzational. Cu alte cuvinte, me- 
ritul acestei opere pure e de a fi repudiat 
prima teorie proletkultistă a «montajului 
de atracții). Amintindu-ne de «Nevski» 
şi de «lvan cel Groaznic», care erau un fel 
de mare si wagnerian spectacol de operă, 
ne întrebăm dacă este un merit de fondator 
întoarcerea la «Quo vadis» și la «Cabiria». 

n schimb, acest epitet este deplin meritat 
de celălalt elev al lui Griffith, de Erich von 
Stroheim. Îngrijirea detaliilor, la e! se face 
cu un rafinament superior, cu o adincime, 
cu un patetic şi o amărăciune remarcabile. 
E drept că aceste calități se găsesc și în unele 
lucrări ale lui Griffith, de pildă în «Broken 
Blossoms» (Muguri zdrobiți) sau în «Way 
down West» (Furtuna), unde nici un deta- 
liu nu e de prost gust sau tras de păr, cum 
ele abundă în alte opere ale acestui, totuși, 
titan. Cele două filme pomenite, Arhiva 
noastră le are şi ni le va prezenta în cadrul 
aniversării sárbátoresti. 


Stafeta lui Stroheim 


Cum spuneam, în filmele lui Stroheim, 
detaliile sînt artisticeşte perfecte, adunind 
laolaltă calități de finețe si de soc, combi 
nație paradoxală de brutalitate si subtilitate. 

Meritul de fundator al lui Stroheim mai 
are un aspect. Este rolul său de ștafetă între 
Griffith si alți peste o sută de mari regizori 
americani şi europeni cărora el le-a trans- 
mis mesajul maestrului și i-a învățat cum să 
folosească arma fáuritá de acesta pentru a 
salva arta cinematogratică, pentru a o crea 
1 doua oară, pentru a o renaşte. Am expli- 
cat amănunțit cum cultivarea detaliilor era, 
în acea epocă, singurul mijloc de a păcăli 
pe patroni, pe producător si finanţator. 
Graţie acestor detalii, se introducea în film 
un scenariu-bis, aya de frumos, încit masca 
scenariul timpit cerut de «boss». Aceasta 
a fost a doua fază de creaţie a sintaxei celei 
de a șaptea arte. Mitry spune că în prima 
ei formă ea a fost creată de Griffith. În etapa 
a doua, ea va îmbrăca două aspecte: aspec- 
tul Chaplin, şi aspectul Stroheim. Acesta 
din urmă, va fi, cum spuneam, o a doua 
naștere. 

Dar să revenim la Cinematecă și la Arhivă 
pentru a constata că n-a fost prima oară si 
probabil, nici ultima, cînd spectacolele sale 
au fost bine chibzuite si perfect potrivite 
scopului urmărit. 

D.I. SUCHIANU 


cinemato- 
graful 
văzut de... 


oare că ea poate să influențeze sensi- 
bilitatea noastră cu aceeași forță și 
cu aceeaşi finețe? 

Să nu contundăm cinematogratul cu 
arta cinematografică care nu și-a creat 
incă neologismul său. 


@ Akira KUROSAWA: 


Cred că cinematogratul are același 
caracter cotidian ca şi presa. Altfel nu 


Cinematograful — ochi 
(«Cetăţeanul Kane») 


și-ar justifica existența. Cinematogra- 
ful nu trebuie să fie o piesă de muzeu. 
El trebuie să-şi oglindească cu fideli- 
tate epoca şi sá fie Inteles de contem- 
poranii săi. 


@ Orson WELLES: 


Un film nu e realmente bun decit 
dacă aparatul e un ochi în capul unui 
poet. 


@ Francois TRUFFAUT 


In cinema trebuie sá tii «adevárat» 
plus incá ceva. 


@ Tudor VIANU: 

Cinematogratul cere o literatură pro- 
prie, care sá țină seama numai de condi- 
tia sa, care sá creeze un continut sufle- 
tesc din simpla prezentare a evenimen- 
telor gi sá foloseascá ritmul sáu alert 
şi surpriza nesfirsitá a varierii scenelor 
Drama concepută în presto cu ecoul 
scurt și precis, poignantá, tinind o 
cumpănă inteleaptá între aventură și 
fantastic, pentru a nu deveni nici sen- 
zationalá nici extravagantă... Prezenta- 
rea trebuie să fie într-adevăr dramatică 
si nu cumva epică... O literatură asa- 
dar care se adresează numai imaginaţiei 
fără nici un intelectualism, o ultimă 
oază a unei naive contemplatii populare 
în arta problematică a timpului. O artă 
de limpezi apariţii izbucnind din umbră 
şi recutundindu-se in ea, prezentind 
în strinse Inlántuiri de fapte pasiunile 
simple si esentiale ale sufletului ome- 
nesc. 


O Luis sunue: 


Cinematograful e o forță uriaşă cind 
stii cum s-o manevrezi. Ar fi deajuns 
ca pleoapa albă a ecranului să reflecte 
lumina care îi e proprie, pentru a face 
să sară in aer universul. 


O Federico FELLINI: 

Cinematograful poate si are dreptul 
sá spună tot. Cei care-i refuză acest 
drept și-l refuză, de fapt,lor înşile. Cind 
ni se arată o lume deschisă, delirantă, 
exigentă, zgomotoasă, multiplă, contra- 
dictorie — fie că e o farsă sau o tragedie 

- nu are niciun sens să spunem că e 
mai puţin accesibilă decit o lume închisă 
în convențiile la ordinea zilei... Genero- 
zitatea e mai bună decit restrictia si 
precautia. Oricum, eu o iubesc mai mult.. 


@ Buster KEATON: 


Un film comic trebuie asamblat cu 
aceeasi precizie cu care asamblezi ro- 
tile unui ceas. Lucrul cel mai simplu, 
facut prea repede sau prea incet, poate 
avea efecte dezastruoase. De multe ori 
scene de cel mai mare efect comic au 
fost ratate fiind jucate prea repede. In 
interpretarea oricărei comedii burlesti 
concură deci un înalt simț psihologic si 
o ştiinţă a ritmului pe care niciodată 
nu le vom putea sublinia îndeajuns. 


27 


AR. 7 Orson Welles 


cinemato- 
graful 
vazut de... 


@ Rene CLAIR: 


Oricine compará arta filmului cu ar- 
tele ale cáror produse pot dura, nu 
cunoaşte natura cinematografului. Ceea 
ce rămine dintr-un creator de filme nu 
este atit opera sa cit inspiraţia pe care 
această operă poate să o ofere celor 
care îi urmează. Umbrele care trec pe 
ecran ciştigă regatul umbrelor mult mai 
rapid decit o fac trupurile care le-au 
dat naștere. Ele ard la focul lămpii 
magice ca fluturii de noapte și ca și ei 
dispar. 

«Gustul publicului pentru aceste ilu- 
zii optice nu este o atracţie provocată 
de modă sau publicitate. Putem vedea 
aici renașterea poeziei, 


Cinematograful — mecanism 
(«Bonnie şi Clyde») 


@Mikios ¡ANCSO: 


Dacá Stendhal si Balzac sint realisti, 
deopotrivă realigti sint si Cehov si 
Dostoievski sau Hemingway. Filmul 
ca gen nu poate fi abstract, pentru că 
prin natura sa el este concret și mate- 
rial, Numai prin artificiu se poate face 
un film «abstract». Alain Resnais insusi 
n-a reuşit decit o singură dată, prin 
intermediul unui trucaj fără precedent, 
in «Anul trecut la Marienbad». Si nu 
cred că ar mai putea reuşi încă o dată. 


O arthur PENN: 


Cinematograful american este o masi- 
nárie minunatá din punct de vedere 
tehnic, care, in miinile unor maeştri ca 
Hitchcock sau Hawks a devenit artá. 
Dar má îndoiesc foarte tare că acest 
cinematograf e în stare să dea și opere 
esențialmente moderne, opere emotio- 
nante, personale, făcute în prezentul 
imediat, opere in stare să surprindă 
partea cealaltă a umanului. Deci, noul 
cinema american va veni probabil din 
zona filmului de 16 mm. Pentru că 


28 


PUBLICUL 


2 II 
este „receptiv 


sau 


Idolii melodramei: Leslie Howard-Merle Oberon 


Nimeni nu se îndoiește că 
psihologia spectatorului ci 
nematografic a evoluat de-a 
lungul vremii. Unul din as- 
pectele acestui*proces sare 
în ochi; nicăieri publicul nu-și înalță ati 
de repede idoli noi ca să-i dărime peste 
noapte; «star-fenomenul» este o imagine 
elocventă a felului cum se schimbă gustul 
spectatorului cinematografic şi, precum 
se știe, o seamă de factori social-morali 
prezidează asemenea frecvente aprinderi 
şi stingeri afective. Corespund ele şi unei 
sensibilitáti artistice tot atit de flexibile? 
lată o întrebare căreia făgăduiam să-i 
căutăm un răspuns, fiindcă a intervenit, 
nu o dată, în cursul discuţiilor noastre 
Practic, problema e următoarea: cită în- 
telegere are spectatorul cinematografic 


pentru evoluția celei de-a șaptea arte? 
Se adaptează el oare relativ ușor la un lim 
baj al ecranului, ori are tendințe pronun- 
tat conservatoare? Sprijină experiențele 
îndrăznețe sau le descurajează? 


Spectatorul 
este 
un îndrăgostit 
autentic si tiranic. 


Curios e că scuna istorie a cinemato- 
grafului ne oferă în această chestiune 
indicaţii cu totul contrariante 


Argumente «pro».-- 


Fiindcă lucrurile par să stea cînd într-un 
fel, cînd într-altul, după cum le priveşti, as 
putea prin urmare, fără multă greutate, 
să procedez ca Panurge. Întrebat dacă 
e bine sá te căsătoreşti, el găsea ime 
diat o grămadă de argumente care 
pledau în favoarea acestei decizii. Cind 
consultantul schița o ezitare, eroul lui 
Rabelais se grăbea să-i arate, cu tot atitea 
dovezi, pentru ce trebuie să se ferească 
a face o asemenea imensă prostie. Şi eu 
poi să vă demonstrez, de exemplu, că nu 
există om mai receptiv, sub rapon estetic, 
ca spectatorul cinematografic. N-au pro- 
orocit o mie de Cassandre că «sonorul» 
va aduce moartea filmului? $i n-a primii 
publicul cu brațele deschise această trans- 


„conservator'? 


Idolul comediei moderne: Audrey Hepburn 


formare revoluționară a cinematografului? 
Cine a acceptat fără lacrimi inmormintarea 
«filmului cu actori» construit după singura 
rețetă pe care Hollywoodul o socotea uni- 
versal valabilă? Tot publicul, săracul, a- 
plaudind producția neorealistă italiană de 
după război. Şi nu s-a împăcat pină la urmă 
chiar cu «dificilul» Antonioni, de vreme ce 
se îmbulzește să vadă un film ca «Blow- 
up»? 

În ultimele decenii, rețeaua cineclubu- 
rilor şi cinematografelor de artă s-a dezvol- 
tat considerabil. Peste tot acest proces 
ilustrează practic cit interes arată publicul 
filmelor care se disting prin mijloace de 
expresie inedite. Spectatorul cinemato- 
grafic are numeroase drepturi să se soco- 
iească în avangarda sensibilităţii artistice 
Ceea ce a admirat el s-a vădit curînd a fi 
jucat un rol de prim ordin în formarea 
«spiritului modern», Ginditi-vá numai la 
Charlie Chaplin; n-a venit silueta lui să 
fixeze «noul stil» al anilor '20? Nu-si des- 
coperă azi tineretul «hippie» în fratii Marx 


niște 
mele 
mode 
grafii 
modi 


poate 
ecrar 
John 
Alain 

Pu 
sá pr 
de si 
laa: 


Dar 
po d 
trariu 
naj în 
mato? 
țuiasc 
a ecra 
fost n 
prin + 
trăias 
se pe 
tea cu 
îngro: 
sacru 
tonul 
preau 
tă efe: 
tatori 
ne să 
se pr 
bună 
super 
acesu 
cinem 
La «B 
să un 
cvadri 
că ar 
patra: 
como: 
băălii 
să pa 
cosm 
ticá I 
«sono 
aspect 
Noul 
impre: 
care p. 
capabi 
ci să- 
a prim 
vatii»: 
va sim 
se va 
iluzori 

Pub 
prin c 
tenta 1 
pie cu 
Oriciw 
contin 
moder 
tograf; 
«Ciine 
se resi 
mácar 
tional 
celeid 
numa 
anumi 
simph 
avang 
ü pres 
o dată 
le reze 
trici ci 
timp c 
dreapi 
muzici 


cinemi 


nişte precursori si aleargă sá le revadă fil- 
mele? Toată lumea recunoaște că romanul 
modern a împrumutat din arta cinemato 
grafică o serie de tehnici narative care i-au 
moditicar profund taciura intimă. Nu se 
poate mindri atunci multimea iubitorilor 
ecranului că ea i-a pregătit pe cititorii lui 
John Dos Pasos, Faulkner și chiar ai lui 
Alain Robbe Grille? 

Publicul cinematografic, așadar, e gata 
să primească oricind, cu o mare lărgime 
de spirit 10a1e inițiativele noi pe care le 
ia a șapiea aná 


«$i «contra»... 


Dar vá spuneam cá asemeni lui Panurge, 
por demonsira tot atit de ușor exact con- 
trariul, În ordine estetică nu există perso- 
naj mai conservator ca spectatorul cine- 
matografic. El se incápátineazá sá pre- 
tuiascá în primul rind puterea ¡luzionistá 
a ecranului. Cinematogratul, atunci cind a 
fost născocit, și-a cucerit publicul mai ales 
prin această facultate. Lumea venea să 
trăiască senzația că lucrurile de pe pinză 
se petrec aevea. O locomotivă se năpus- 
tea cu toată viteza în prim plan și sala sărea 
îngrozită de pe scaune spre a evita un ma- 
sacru. Mata Hari cădea sub gloantele plu- 
tonului de execuție și firilor emotive li se o- 
preau bătăile inimii, avind impresia că asis- 
tă efectiv la fioroasa scenă. Și astăzi spec- 
tatorii obişnuiesc să-i strige lui John Way- 
ne să se ferească de un adversar laș care 
se pregăteşte să-l atace pe la spate. O 
bună pane din succesul de public al 
superproductiilor se datoreste speculării 
acestei atracții iluzioniste inițiale cu care 
cinematograful și-a cucerit popularitatea 
La «Ben Hur», spectatorul se înghesuie 
să urmărească o senzationalá cursă de 
cvadrige, filmată astfel inch dă impresia 
că are loc efectiv sub ochii săi. «Cleo- 
patra» îi îngăduie sá contemple, instalat 
comod într-un fotoliu, cele mai teribile 
bătălii nautice. «Odiseea spațiului» îl face 
să participe la o grandioasă expediție 
cosmonautica. Nu larga receptivitate este- 
ticá l-a împins să imbrátiseze atit de ușor 
«sonorul», ci aceeași preferință peniru 
aspectul iluzionist al invenției lui Lumiere. 
Noul tip de film venea să-i sporească 
impresia că ecranul e o fereastră prin 
care pot fi privite întîmplări reale cu oameni 
capabili nu numai să se miste «ca-n viata», 
ci să-şi vorbească. Din motive identice 
a primii fără nici o rezistenţă si ahe «ino- 
vatii»: filmul color, ecranul lat, iar miine 
va simți sigur o plăcere nespusá daca i 
se va furniza și senzaţia tactilă a lumii 
iluzorii de pe pinzá. 

Publicul cinematografic perpetuează 
prin conservatorismul său estetic exis- 
tenta unor «genuri» bazate pe o stereoti- 
pie cu care numai basmul poate concura 
Orice mode s-ar schimba, «westernul» 
continuă să facă săli pline; experiențele 
moderniste nu prea au «priză» în cinema- 
tograf; publicul a ridicat din umeri la 
«Ciinele andaluz» gi Buñuel a trebuit sá 
se resemneze a face filme care sá respecte 
măcar aparent stilul de expunere tradi- 
tional. Conservatorismul consumatorilor 
celei dea șaptea arte întreține practica aşa 
numitului «remake»; după un anumit timp, 
anumite subiecte de succes sint pur și 
simplu reluate. Dacă tolerează o producție 
avangardistă, spectatorul cinematografic 
îi prescrie o existență marginală, ba, nu 
o dată, chiar subterană; filme ca «Insula» 
le rezervă unor cercuri restrinse de excen- 
trici cu care tine să nu fie confundat; in 
timp ce simpatiile sale adevărate se în- 
dreaptă către «My fair lady» sau «Sunetul 
muzicii». Ce mai incoace-incolo, publicul 
cinematografic e teribil de conservator! 


Idolul westernului: John Wayne 


În loc de concluzie 


Vă mărturisesc însă că exerciţiile 
acestea sofistice, ă la Panurge, nu mă 
amuză. Vi le-am servit ca să constatati 
cît de echivoc se prezintă dosarul istoric 
al problemei pe care am abordat-o. Dacă, 
totuși, nu ne lăsăm amágiti doar de ase- 
menea argumente contradictorii și incer- 
căm să privim lucrurile puțin mai atent 
vom observa că publicul cinematografic 
işi iubește extraordinar arta sa preferată 
O indrágeste atit de mult, incit îi intuieste 
cu un instinct obscur, dar infailibil, natura 
specifică, refuzind să admită orice alterare 
a ei. Să fiu mai explicit: cititorul de romane 
îi tolerează acestuia să se amestece cu 
poezia, cu reportajul, cu documentaris- 
tica brută, cu eseul filozofic; amatorul de 
teatru gustă dramaturgia «epică» a lui 


Idolul «Odiseei spațiale»: Stanley Kubrick 


Brecht. Astfel de atitudini «comprehen- 
sive» trădează secrete infidelitati. Citind 
romane, primul cocheteazá cu genul liric, 
cu jurnalistica sau cu speculatia abstrac- 
tá, ducindu-se la teatru, al doilea tinjeste 
dupa o lungá istorisire. 

Spectatorul cinematografic e insá un in- 
drágostit autentic şi tiranic ca toți cei care 
au o singură, mare iubire. El nu mai găseș- 
te resurse de afecțiune pentru altceva 
Totodată îi reclamă obiectului pasiunii sa- 
le o egală devoțiune. Orice modificare a i- 
maginii pe care cinefilul şi-a făcut-o de- 
spre arta lui favorită, îi apare ca o trădare 
dureroasă și insuportabilă. În schimb, ori- 
ce afirmare a unei astfel de esențe ireduc- 
tibile, o întimpină cu satisfacție și entuzi- 
asm. Dacă aceasta înseamnă «receptivi- 
tate» sau «conservatorism» vá las pe 
dumneavoastrá sinauri sá apreciati 

Ov. S. CROHMALNICEANU 


cinemato- 
graful 
vazut de... 


cinematograful trebuie să fie indivi- 
dualist. Trebuie să existe un autor 
care să aibă o idee si care să facă film 
exact pentru a-şi apăra acea idee. 


@ Robert J. FLAHERTY: 
Aproape că nu má bazez decit pe 
imagini, pentru a-mi exprima gindirea. 


Pe imagine si pe sunet, Sint sigur cá 
intre muzicá (consideratá ca instrument 


Cinematograful — spectacol 
(«Julietia spiritelor») 


sonor) şi imagine există un raport mai 
profund decit între cuvint și imagine. 
Cu imaginea și cu sunetul se poate 
spune aproape totul; cu cuviniul nu se 
poate spune aproape nimic. 


O.uohn Foro: 


Să descoperi exceptionalul in banal, 
eroismul in cotidian, sá gloritici omul 
«în profunzime», iată resortul dramatic 
care-mi place. Sau de asemenea să des- 
coperi umorul în tragedie, căci tragedia 
nu_e niciodată cu totul tragică... Sá 
mergi pe drumul cel mai scurt, cel mai 
direct. Eu caut inainte de toate simpli- 
tatea, reducerea le esenţial printr-o ac- 
tiune rapidă, brutală... Ceea ce mă inte- 
resează sint consecinţele unui moment 
tragic asupra unor oameni diferiti. Să-i 
văd cum se comportă tiecare in fata 
unui caz crucial, sau într-o intimplare 
excepțională... Situaţiile nu sint nici- 
odată decit puncte de plecare. Trebuie 
să le depășești. 


Cinematograful — reflector 
(«Frumoasa zilei») 


cinemato- 
graful 
vazut de... 


O Joseph LOSEY: 


Singurul lucru care să fie o necesitate 
pentru arta care merită acest nume este 
punctul de vedere — cu alte cuvinte 
conţinutul, Nici un punct de vedere nu 
este semn de sterilitate. Sterilitatea care, 
orice haine ar purta, este moartea tea- 
trului şi a filmului. Funcțiunea însăşi a 
artistului este de a «spune» ceva. 


@ ingmar BERGMAN: 


Minuim un instrument atit de rafinat 
incit ne-ar fi posibil sá luminám cu el 


Cinematograful — adevár 
(«Jules si Jim») 


sufletul omenesc cu o lumină intin, 
mai vie, să-l dezváluim brutal şi sá-: 
anexăm cunoașterii noastre noi dome- 
nii ale realului... Poate vom găsi chiar 
o fisură care să ne permită să pătrun- 
dem în clar-obscurul suprarealitátii, sá 
povestim intr-o manieră nouă, tulbură- 
toare... Putem, desigur, să ne consa 
crăm esteticii montajului, să imprimăm 
obiectelor sale ritmuri admirabile, dar 
nu trebuie să uităm că apropierea de 
chipul omenesc constituie certitudinea 
şi noblețea caracteristice filmului... 

Oamenii au nevoie de cineva care să 
le tind o oglindă în fata... Dar trebuie sá 
ştii exact cum să ţii oglinda, cind si 
unde să o pui. Nu sint un pictor al 
societăţii dar indirect eu descriu socie- 
tatea în care trăiesc. Nu sint decit o 
oglindă de fenomene, rupturi, tensiuni 
care există în societate, în educaţie, în 
lumea care e a mea... 


@ Elia KAZAN: 


Arta nu poate fi decit personală. 
Altfel nu mai este artă. Ea nu poate fi 
uniformizata. Prin însăşi natura ei, arta 
trebuie sá incomodeze, sá neliniştească, 
să lumineze si sá «displacă». 


@ Serghei EISENSTEIN: 


Sá eliminám barierele dintre imagine 
si sunet, dintre lumea vázutá si lumea 
auzită! Sá creăm o unitate şi o legătură 
armonioase intre aceste două sfere 
opuse. Ce sarcină pasionantă! Grecii 
şi Diderot, Wagner și Skriabin — nu au 
visat si ei acest ideal?... 

Trebuie să știi sá selectionezi din 
realitatea care-ţi trece prin mină pe 
aceea care, potrivit exigenţelor timpului 
şi epocii tale,furnizează aspecte mereu 
noi și originale ale temei tale personale. 
Aceasta este chezágia că de fiecare 
dată vei aborda cu pasiune înflăcărată 
tema unei lucrări noi. Aici se află feri- 


30 — — 


19 ANI- 


UMIERE 


va De ce acest montaj '25-'40? 
De ce acești 15 ani de film 

și istorie? 
` Pentru cà aici, istoria e bine 


tasalá, clară — cit poate fi 
de clará o istorie— bine marcatá in semni- 
ficatiile ei. Pentru că filmul în aceşti ani are 
istoria lui bine tasată, marcată de trecerea 
de la mut la sonor, de la anonimat la vedetă; 
pentru că ne-a pasionat această coincidență 
dintre «Potemkin» și «Goana după aur», 
in același an '25 şi atitea alte interferenţe 
pe parcursul a 15 ani, cam cit se zice că 
durează o generaţie. N-am urmărit toate 
interferentele dintre film și istorie. Mon- 
tajul nostru abia sugerează cele mai im- 
portante unghiuri de coincidență. Suges- 
tiile se bizuie pe interferența dintre titlu 
și fapt. Titlurile sint ale unor filme care — 
chiar dacă aparțin altei generaţii — aparțin 
totodată memoriei afective a tuturor gene- 
rațiilor de cinefili, oameni care fie că au 
făurit istoria, fie că au suportat-o, ceea ce 
e si mai grav. N-am vrea sá se infeleagá ca 
arta filmului a oglindit pasiv sau mecanic 
evenimentul istoric. De nenumărate ori, 
filmul — fără a ignora, fără a refuza istoria 
— a sfidat-o. Lumea mergea spre război şi 
teroare, dar simultan mergea la «Vrăjitorul 
din Oz», la Fred Astaire şi Ginger Rogers, 
la marile melodrame nemuritoare și la 
«Nevski». Si la Bette Davis. Și la «Maxim». 
Si la «Maxim's»... E unul din elanurile 
obscure ale omului — si am dori ca acest 
montaj să fie interpretat, in cele din urmă, 
ca o radiografie a forței creatoare în cea mai 
tinárá dintre arte, in plină tinerețe a ei, 
la doar 30 de ani de la Lumiere. Căci sint 
aici condensaţi 15 aní-lumibre, care dove- 
desc — in pofida oricăror sceptici — că 
filmul a dat an de an capodopere, opere 
puternice, lucrări solide, care rămîn. 

Acestei puteri de a rămine in constiin 
la istoriei, impreună cu istoria — ii consa 
crăm acest montaj febril, poate prea febril 
(«defect» pentru care sperăm să fim ier- 
taţi in secolul telexului...) 


S.M. Eisenstein: «Crucișătorul Potem- 
kin»; Charlie Chaplin: «Goana după 
Aur»; Abel Gance: «Napoleon»; Fritz 
Lang: «Metropolis»; GW. Pabst: «Uli- 

durerii» (cu Greta Garbo — reve- 
latia anului 1924). — La Locarno, pe 
malui lacului Maggiore, se desfășoară 
negocierile care vor garanta pacea în 
Europa: Germania se angajează să supună 
arbitrajului orice diferend intre ea și Fran- 
ta, Belgia, Polonia sau Cehoslovacia 
Ziarele: «Pacea e asigurată în Europa».— 
Erich von Stroheim: «Văduva veselă»; 
King Vidor: «Marea Paradă» (primul 
mare film american despre războiul din 
1914-1918) 


Buster Keaton: «Mecanicul «Genera- 
lei»; Jean Renoir: «Nana»; F.W. Mur- 
nau: «Faust»; V. Pudovkin: «Mama».— 
Ca urmare a pactelor de la Locarno, 
Germania e admisă in Societatea Natiu 
nilor. — Fred Niblo: «Ben Hur» (cu 
Ramon Novarro). — Ziarele: «Visul fe 
meilor azi este acela de a avea silueta 
adolescentelor... Ultimele modele ale lu: 
Paul Poiret şi Coco -Chanel se supun 
acelorași tendințe: rochii cázind drept de 
la umeri pină la tiv, o centură largă plasată 
sub şolduri, pălării cloş, înfundate pină 
la ochi — seara, rochii perlate sau cu 
broderii»... 


Clark Gable - Claudette Colbert: desc 


operirea gestului 


În ritm de tel 


un montaj febril 


al filmului 


al istoriei 


incoruptibilii 


S.M. Eisenstein: «Octombrie»; Pudov- 
kin: «Sfirgitul Petersburgului», René 
Clair: «Pálária de pai».— Charles Lind- 
bergh realizeazá primul zbor peste Atlan 
tic, la bordul lui «Spirit of St. Louis». — 
Clarence Brown: «Carnea si diavolul» 
(cu Greta Garbo si John Gilbert); Char- 
lie Chaplin: «Circul»; Alan Crosland: 
«Cintăreţul de jazz» (cu AL Jolson) 
primul film sonor si muzical. — Ó 
revoltă comunistă în Indiile Olandeze e 
înăbușită cu greutate; în China, ruptură 
între kuomintang și partidul comunist 
condus de Mao-Tze-Dun 


descoperirea trupului 


Luis Buñuel: «Ciinele andaluz»; Carl 
Dreyer: «Pasiunea loanei d'Arc»: 
Pabst: «Lulu». — Semnarea pactului 
Briand-Kellog care proclamă renunțarea 
la războiul de agresiune ca instrument de 
politicá nationalá. — V. Pudovkin: «Fur- 
tuná peste Asia»; Erich von Stroheim: 
«Regina Kelly» (cu Gloria Swanson); 
Viktor Sjostrém: «Vintul» (cu Lilian 
Gish). — Regimul fascist al lui Mussolini 
se’ consolidează febril. 


Ernst Lubitsch: «Parada dragostei» (cu 
Maurice Chevalier şi Jeanette Mac 


o-Dama cu Camelii: Hitler a plins 


T PRETO 


Donald); Carl Frólich: «Noaptea e a 
noastrá»; Abel Gance: «Sfirgitul lu- 
mii» — Marele crah de la Bursa new-yor- 
keză, izbucnirea crizei economice în S.U.A 
— S.M. Eisenstein: «Linia Generală»; 
A. Dovjenko: «Arsenal»; documentare: 
John Grierson: «Drifters» (Anglia); 
J. Ivens; «Ploaia» (Olanda); Dziga 
Vertov: «Omul cu camera» (U.R.S.S.). 
— La Paris, Serge Litar e angajat prim- 
balerin al Operei nationale 


Joseph von Sternberg: «Îngerul al- 
bastru» gi «Inimi zdrobite» (ambele cu 
Marléne Dietrich); Charlie Chaplin: 
«Luminile orașului»; René Clair: «Sub 
acoperișurile Parisului».— Londra: Con- 
ferinta navalá pentru reglementarea ráz- 
boiului submarin — Clarence Brown: 
«Anna Christie» (cu Greta Garbo). 


Jean Cocteau: «Singele unui poet»; 
A. Dovjenko: «Pámintul»; G.W. Pab: 
«Opera de trei parale»; Jean Renoir: 
«Cáteaua» (cu Michel Simon) — Crahul 
băncii Kredit-Anstalt, la Viena, criză eco- 
nomicá si politicá in Europa — René 
Clair: «Milionul»; Frank Capra: «Blon- 
da platinatá (cu Jean Harlow); James 
Whale: «Frankenstein» (cu Boris Kar- 
loff).— Japonia invadează China, pretex- 
tind că o porțiunea căii ferate din Manciu- 
ria de Sud ar fi fost minatá. — Fritz Lang: 
«M» (cu Peter Lorre); Gerhard Lamp- 
recht: «Emil si detectivii». Ambele filme 
turnate in Germania unde au loc alegeri 
prezidentiale: Hindenburg e ales cu 
18 600 000 voturi, Hitler obtine 11 300 000, 
iar comunistii 4 900 000. 


S.M. Eisenstein: «Que viva Mexico!»; 
Gustav Machaty: «Extaz» (cu Heddy 
Lamar); Jean Vigo: «Zero la purtare»; 
Howard Hawks: «Scarface»; Mervyn 
Le Roy: «Sint un evadat» (cu Paul 
Muni)— Germania suspendă plata repa- 
rațiilor de război, Japonia se retrage din 
Liga Naţiunilor. — Joseph von Stern- 
berg: «Shanghai Express» (cu Marlâne 
Dietrich). 


M. Cooper și E. Schoedsack: «King 
Kong» — Incendierea Reischtagului, Hit- 
ler devine Cancelar al Reichului, inceputul 
terorii naziste. — Leo Mc. Carrey: «Supă 
de rață» (cu frații Marx); Ruben Ma- 
mulian: «Regina Cristina» (cu Greta 
Garbo).— Eforturile Ligii Naţiunilor de a 
limita cursa armamentelor nu duc la nici 
un rezultat concret. 


Fraţii Vasiliev: «Ceapaev». — Asasina- 
tul de la Marsilia asupra lui Barthou și rege 
lui Alexandru al lugoslaviei. — Joseph 
von Sternberg: «Împărăteasa roşie» 
(cu Marlene Dietrich). — Hitler reprimă 
prin măcel, opoziția —Willy Fritch: «Mas- 
carada» (cu PaulaWesseley). — Germa 
nia se retrage din Liga Naţiunilor — 
George Cukor: «David Copperfield» 
(cu Freddy Bartolomew); G. Aleksan- 
drov: «Băieţii veseli». 


1935-1936-1937: 


Chaplin: «Timpuri noi»; Clarence 
Brown: «Anna Karenina» (cu Greta 
Garbo). — Germania declară abolit tra- 
tatu! de la Versailles. — M. Reinhardt: 
«Visul unei nopti de vará»; A. Hitch- 
cock: «39 de trepte». — Italia atacá Etio 
pia. Kozintev si Trauberg: «Tineretea 
lui Maxim». — Începutul războiului civi! 
in Spania. — Fritz Lang (fugii din Ger 
mania in S.U.A., deși filmul său «Nibe- 
lungii» din 1924 era foane apreciat de 
Hitler): «Furie»; Leny Riefenstahl: «Zeii 
stadionului» (documentar al Olimpiadei 
de la Berlin, 1936). — Realegerea lui F.D 
Roosevelt ca președinte al S.U.A. Victoria 
politicii de «New-Deal». — Frank Capra 
(rooseveltian necondiționat): «Extrava- 
gantul Mr. Deeds» (cu Gary Cooper) 
— Axa Roma-Berlin. — Efim Dzigan: 
«Noi, cei din Kronstadt»; George Cu- 
kor: «Dama cu camelii» (cu Greta 


(CONTINUARE ÎN PAG. 32) 


cinemato- 
graful 
văzut de... 


cirea creaţiei, Şi pentru aceasta se 
cere un singur lucru — ca tema «ta» să 
aparțină structurii temelor epocii tale, 
ale țării tale şi ale statului tău, 


@aAndré MALRAUX: 

De la începuturile sale puerile pină 
la ultimele filme mute, cinematograful 
părea să fi cucerit domenii imense. 
Ce a cistigat de atunci? S-a perfectio- 
nat iluminarea și naraţiunea şi tehnica 
pură; dar ca artă... Eu denumesc artă 
expresia raporturilor necunoscute şi 
convingătoare între ființe sau între fiin- 
te si lucruri, domeniu pe care marele 
cinematograf mut nu l-a ignorat. Cine- 
matogratul american din 1940, urmat de 
toate celelalte. se preocupă în primul 
rind (ceea ce este natural din punct de 
vedere industrial) de perfectionarea ca- 
pacitatii sale de a distra si amuza. El 
nu mai este literaturá ci ziaristicá. Dar 
chiar ca gazetárie el regáseste, cu sau 
fárá voie, un domeniu din care arta nu 
poate lipsi pentru totdeauna: mitul... 


Cinematograful — farmec 
(«Contesa din Hongkong») 


Din cauza prim-planurilor publicul cu- 
noaste vedetele cum n-a cunoscut nici- 
odată actorii de teatru. Şi viaţa artistică 
a unora se dezvoltă in sens invers faţă 
de a celorlalți: o mare artistă este o 
femeie capabilă de a incarna un mare 
număr de roluri diferite; o vedetă este o 
femeie capabilă să determine crearea 
unui mare număr de scenarii conver- 
gente. 


@ Roberto ROSSELLINI: 


Cadre frumoase! Asta mă imbolná- 
veste! Un film trebuie sa fie bine regizat, 
este minimum ce se poate cere de la 
un cineast, dar un cadru izolat nu tre- 
buie sá fie frumos. Singurul lucru care 
conteazá este ritmul — aceasta nu se 
invatá, il porţi în tine. 

..Cinematograful este fără indoialá 
si un microscop. El ne poate lua de 
miná si ne poate conduce spre dezvá- 
luirea unor lucruri pe care ochiul n-ar 
putea sá le perceapá (cum ar fi prim- 
planurile, detaliile). Numai romanul, poe- 
zia şi filmul ne permit sá scormonim în 
eroi spre a descoperi reacțiile si mobi- 
lul acțiunilor lor. Acest aspect de micro- 
scop al cinematografului face parte de 
asemenea din neorealism: o abordare 
morală care devine un fapt artistic. 


— 


31 


a a M 


cinemato- 
graful ` 
văzut de... 


Qandré Bazin: 


Pe timpul filmului mut montajul evoca 
ceea ce regizorul voia sá spuná; in 
1938 decupajul descria; astázi, in fine, 
se poate spune cá regizorul scrie direct 
în film. Imaginea, structura ei plastică, 
organizarea ei în timp şi spaţiu, spriji- 
nindu-se pe un realism mai mare, dis 
pune astfel de mai multe mijloace 
pentru a supune, pentru a modifica 
realitatea din interior. Cineastul este nu 
numai concurentul pictorului gi al dra- 
maturgului ci, în sfirşit, egalul roman 
cierului. 


@ Charlie CHAPLIN: 

Secretul meu? Mi-am deschis ochii 
si mintea pentru a prinde toate intim- 
plările pe care le puteam folosi în fil- 
mele mele. Am studiat omul, pentru că 
fără a-l cunoaște n-aș fi putut realiza 
nimic în meseria mea... 

Există un pericol: acela de a voi să fii 
prea comic. Să taci ca o sală întreagă 
să lesine de ris este ambiția multor 
actori, dar eu prefer să presar risul 
Două sau trei hohote serioase valo 
rează mai mult decit un şuvoi continuu 
de amuzament. 

Arta inseamnă ascunderea artificia 
lului... z 


can COCTEAU: 


Pentru anumite suflete — din ce in ce 
mai rare — cinematograful este un mij- 
loc formidabil de a da carne visurilor 
individuale, de a permite unui mare 
numár de oameni sá participe la lucruri 
secrete, sá goneascá si sá orchestreze 
singurátatea. E de la sine inteles cá prin 
visuri nu înțeleg ceea ce se visează 
noaptea, ci spectacolele organizate in 
noaptea omului si pe care cinematogra- 
tul le scoate la lumină. Întunericul săli- 
lor devine atunci asemănător celui din 
corpul omenesc, in care o mulţime de 
indivizi visează impreună acelaşi vis. 


@ Jerzy KAWALEROWICZ: 


Spectatorul contemporan isi dezvoltá 
tot mai mult inclinatia spre meditatie, 
spre fantezie. Imaginatia lui devine mai 
bogatá. Nu trebuie sá oferim specta- 
torului o hraná pe care sá o poatá in- 
ghiti fără s-o mai mestece. Eu mi-l ima. 
ginez pe spectator intr-un leagán ori 
ginal: îi stimulez sau îi frinez zborul 
fanteziei după cerința mea şi lucrul 
acesta il fac imprimindu-i un şoc sau o 
mişcare lină. Dar sint dator să dirijez 
neincetat leagănul său. 


@ Jean-Luc GODARD: 


Noi am pierdut mult din ceea ce ago 
nisise cinematograful mut, si deabia 
acum începem să-l redescoperim, pentru 
că ne întoarcem la simplitate. După 
mine, cinematograful trebuie să fie mai 
poetic — şi poetic într-un sens mai 
larg — şi de altfel însăși poezia trebuie 
să-și extindă sensurile. Noul cinema a 
început ca o reacţie la vechiul cinema. 
Acum el e cu desăvirșire singur, cu 
defectele, erorile și calităţile lui. Pină 
nu demult aveam senzaţia că totul a 
fost făcut, că n-a mai rămas nimic pentru 
ziua de azi. După «Pierrot nebunul» nu 
mai cred asta. Trebuie filmat totul, 
trebuie vorbit despre tot. Totul rămine 
de făcut de acum încolo. 


32 


(URMARE DIN PAG, 31) 


Garbo). — Hitler plinge la acest film 
(deși Cukor e «impur rasial»), se îndră- 
gostește de Greta Gerbo, «Divina» măr- 
turisește unor prieteni ideea ei de a-l intilni 
pe Fúhrer pentru a-l ucide! — Walt Dis- 
ney: «Albă ca Zăpada și cei 7 pitici»; 
Fritz Lang: «Trăim numai odată» (cu 
Henry Fonda, Silvia Sidney); Carmi- 
no Gallone: «Scipio Africanul»; Jean 
Renoir: «lluzia cea mare»; J. Duvi- 
vier: «Pépé le Moko» (cu Jean Gabin). 
— Comisia Peel propune impártirea Pa 
lestinei intre arabi, evrei si englezi. - 
M. Romm: «Lenin în Octombrie». 


Potop peste Hollywood, nici o vedetă nu 
e ineacă, Marcel Carné: «Quai des 
brumes» si «Hótel du Nord». La Ber- 
lin se interzice fermoarul la rochii fiindcá 
Germania are nevoie de otel. — Jean 
Renoir: «Bestia umaná» (cu Jean Ga- 
bin); Anthony Asquith: «Pygmalion» 
(cu Leslie Howard). Austria e anexatá 
la Germania. — S.M. Eisenstein: «Alek- 
sandr Nevski», W. Wyller: «Nesupu- 
sa» (cu Bette Davis). — La Múnchen 
puterile occidentale semneazá cu Hitler 
un pact prin care i se satisfac toate exi- 
gentele teritoriale privitoare la Cehoslova 
cia, — S. lutkevici: «Omul cu arma». — 
La Londra moda de iarnă va fi în culori 
deschise căci «Múnchenul ne-a reda! 
bucuria de a trăi», Preşedintele Ceho- 
slovaciei E. Beneș e propus la premiul 
Nobel pentru pace, in Statele Unite se 
transmite scenariul radiofonic «Războiul 
luminilor» de H.G. Wells, in care crai- 
nicul Orson Welles imită atit de bine vocea 


preşedintelui Roossevelt care anunţă o in 
vazie a martienilor, încît se creează o pa- 
nică dementă 


1 aprilie, sfirgitul războiului din Spania 
(750 000 de morţi) — Jean Renoir: «Re- 
gula jocului»; Victor Fleming: «Pe 
aripile vintului»; W. Wyler: «La ráscru- 
ce de vinturi»; André Malraux: «Spe- 
ranta» (documentar despre războiul 
antifascist din Spania).— 1 septembrie: 
Germania atacă Polonia. Anglia si Franta 
declară război Germaniei, declanșarea ce 
lui de-al doilea război mondial. — Sam 
Wood: «Good bye, Mr. Chips». 


Asociaţia franceză a criticii de cinema 
selectioneazá cele mai bune 13 filme ale 
lumii prezentate în Franţa, în cursul ulti 
milor 25 de ani: — «Aventura» (M. An- 
tonioni), «Cetáteanul Kane» (O.Wel- 
les), «Povestile Lunii dupá ploaie» 
(Mizoguchi), «Fragii sălbatici» (|. Bera- 
man), «Hiroşima, dragostea mea» (A. 
Resnais), «81/23 (F. Fellini), «lvan cel 


Groaznic» (S.M. Eisenstein), «Lola Mon- 


tes» (M. Ophuls), «Senso» (L. Viscon- 
ti), «La Strada» (F. Fellini singurul 
cu două filme în palmares), «Viridiana» 
(L. Buñuel), «Hoţii de biciclete» (V. de 
Sica şi West Side Story» (R. Wise). 
Asociatia a desemnat de asemenea 13 
regizori, dinire care trei nu figurează 
printre realizatorii filmelor citate: Robert 
Bresson, Jean-Luc Godard și Roberto 


oe Montaj realizat de 
Radu COSASU 


tatorul 


Heil 


Chaplin 


o 


CORESPONDENTILOR NOȘTRI le urăm 


un an fericit, 
cu ide fericite 


la filme bune... 


Ratiuni legate de sfirsitul anului 
si de cei 75 de ani ai cinematogra- 
fului ne silesc sá afectám curierului 
nostru în acest număr doar o sin- 
gură pagină. Vom consacra acest 
spaţiu rubricii noastre: „Dialog în- 
tre cititori” care în lunile de toamnă 
s-a bucurat de fluxul a numeroase 
scrisori pasionante, provocate. mai 
ales: de intervenţiile semnate în 
nr.2/1970 de către Corneliu Mun- 
teanu — lași și Denise Popovici din 
același oraș. 


Dialog între 


cititori 


Pro— Marilena Mancu 


Corespondentul Corneliu Mun- 
teanu contesta dreptul unei eleve, 
respectiv Marilena Mancu din Bacău, 
de a respinge categoric filmul „Pă- 
catul dragostei”, invocind virsta si 
preocupările elevei care nu i-ar per- 
mite o judecată matură asupra pro- 
blemelor de viata din acel film. 
lată replicile cele mai interesante 
la această opinie: 


e „Mai întîi: am 16 ani și 7 luni, 


„în noiembrie. Prima reacție, după 


citirea celor scrise de C.M. — răs- 
foiesc volumul „Mărturii despre tine- 
rete și tineret” și descopăr: „A-fi 
tînăr nu înseamnă nicidecum anu fi 
natur". (S.M.  Budionii, mareșal al 
U.R.S;S.), Cred că ne subestimati pe 
noi, cei de 16 ani! Credeţi că alt- 
ceva mai bun nu avem de făcut 
decît să bocim pierderea rechizite- 
lor. şcolare cînd Amanul e-ncins, 
plouă cu deturnări de avioane... Bel- 
fast-ul,.. Cambodgia, Care sînt acele 
„probleme importante” din. „Păca- 
tul dragostei"? Sá justific. afirmația 
mea: „lacrimi inexplicabile udind 
rînduri de batiste apretate” — spu- 
nîndu-vă că au existat și oameni, 
dintre acei oameni sensibili la valo- 
rile majore ale artei, care au ris 
din plin la „Păcatul dragostei"? E 
firesc, În schimb, la „Corabia nebuni- 
lor“, o sală întreagă ridea văzind 
ultima imagine a piticului-om, iar 
eu plingeam. Plingeam si detestam 
publicul. Detest falsul. Facilul, Mai 
ales în artă. 
Marilena MANCU 
Bacău 
e ,...Tovarășului Corneliu Mun- 
teanu îi amintesc că nu întodeauna 
vîrsta este chezășia unei juste inte- 
legeri, a unei sensibilitáti ce de- 
paseste media. Marilena Mancu, cea 
de 15 ani, poate (și trebuie) să fie 
de părere că lacrimile ei valorează 
prea mult ca să le risipească vizio- 
nind diverse combinatii siropoase(ca- 
rora n-am să le acord nici cînd denu- 
mirea de film). După siguranţa și 
motivele invocate în judecarea ele- 
vei din Bacău, bănuiesc că aveţi o 
vîrstă oarecum înaintată, deoarece 
în ceea ce vă priveşte virsta este 
argumentul suprem. Imi permit de 
aceea să vă dau un sfat cu tot respec- 
tul: lăsați lacrimile să vă alunece 


«pe obraji privind-o pe Sara Montiel 


suferindă în calitate de mamă pá- 
cătoasă, dar obisnuiti-va cu ideea 
că în ciuda vîrstei poate nu dumnea- 
voastră aveţi dreptate ci o elevă 
din clasa a IX-a. sfîrşit — inte- 
ligenta si vîrsta n-au nimic una cu 
alta. 
Vera C,L. 
Aleea “Barajul Sadului nr. 1 
Bucureşti 


Vera Lizelacova în filmul „Despre altceva“... 
(„A fi tînăr nu înseamnă nicidecum a nu fi matur"). 


e .... Tovarășul Corneliu Muntea- 
nu nu înțelege că se poate plinge 
în tine însuţi, e mult mai greu, și 
nu la „Păcatul dragostei”, ci la filme 
hulite de grosul publicului — la „De- 
şertul roșu“ de pildă, la „Blow-Up”, 
la „Cînd voi fi mort şi livid", dar 
aceasta depinde, cum scria si dinsul, 
„de o serie întreagă de condiţii, de 
cunoştinţe despre om şi viață”. Unii 
oameni merg la film spr 
de, prin aceasta intelegind Pasivita- 
tea intelectului, de aceea cind li se 
prezintă ite mai incurcate ale su- 
fletului omenesc pe care dumnea- 
lor nu le-au mai intilnit, refuzá sá 
le înțeleagă, se foiesc pe scaun si 
fluieră. E cazul unor filme ca „Anul 
trecut la Marienbad", trecute de 
obicei pe lista neagră a lui „nu te 
duce, e plicticos"... (Am văzut „Blow 
-Up" de trei ori, „Deşertul roşu" 
de patru ori, „La dolce vita” de 
trei ori). Din „Păcatul dragostei”, 
care m-a plictisit de moarte, n-am 
aflat nici o idee mai profundă, to- 
tul era spus leșinat iar oamenii 
plingeau pentru că „ea era atit de 
frumoasă și nefericită“. Totul era 
atit de ușor de desprins ca o recla- 
mă prost lipită și oamenii care 
„cunosc viata se înduioșau pentru 
că pe ecran totul era în ,realitate”, 
dar o realitate minjitá cu fardul 
menit să adoarmă minţile. 

Monica CHIRTAȘ 
Liceul Mihai Eminescu 
Satu Mare 


În favoarea .Splendoril în iarbă“ 


De mult n-am primit o asemenea 
cantitate de scrisori — unanime în 
opinia lor — ca în cazul filmului lui 
Elia Kazan, judecat atit de aspru 
de Denis Popovici în acelaşi număr 
9/70. Tot eleva M. Chirtas din Satu 
Mare „deschide focul”: 
«..-Dumneavoastna sustineti” cum 
cà nimeni n-are dreptul de ane taia 
aripile, eu afirm ca da. Ne revoltám, 
pentru că asta stă în firea lucruri- 
lor dar în același timp eu sint de pá- 
rere că trebuie să le mulțumim ace- 
lor ce ne înfățișează momente întu- 
necate ale vieţii, pentru ca astfel sá 
ne regenerăm aripile. E nevoie de 
şocuri, de aripi rănite, pentru a-ţi 
da seama că traiesti cu adevărat, 


-nu-i o minciună? Recunosc 


nu de turnuri de fildeş. Sîntem tineri 
dar asta nu înseamnă că trebuie să 
fim feriti de aspectele întunecate 
ale vieţii, că trebuie să ni se ofere 
pelicule cu eroi model care trec cu 
nădejde prin toate cursele vieţii și 
ies învingători într-un.  aureolat 
happy-end. Din fericire, s-a cam în- 
cetat cu astfel de pelicule. Vă intre- 
ce cîştigă tinerii dintr-un film 
lasă un gust amar în suflet, 
eu vă întreb, oare ce cîştigăm 
ni se deschid porțile spre lumi 
feerice de basm şi ni se spune: 
„fiţi buni și veţi ajunge acolo"? Oare 
că e 
fevbie şi de imnuri înălțate omului, 
pentru că ne place să fim láudati, 
dar azi știm atitea lucruri despre 
el, încît nu ne mai încălzește imagi- 
nea unui om perfect, neprihănit 
şi-l iubim cred mult mai mult cu 
greșelile și necazurile sale.” 


m... Cum poate „Splendoare în 
iarbă“ să taie elanul tinerilor? Din 
contra, nimeni nu poate să afirme că 
asemenea cazuri nu se mai ivesc și 
astăzi. Ce te faci cînd viata iti pune 
în fata greutăţi de felul acestora? 
Adopti atitudinea lui Bud sau cauţi 
să le învingi? 

Călin DRAGOMIRESCU 

Str. Olteniei nr. 36 

Constanţa 

Ae Cred că scopul filmului 

a fost , tinul iremedia „ci re- 
mediul decepției. De ce să nu luăm 
lucrurile asa cumgsint în viata și 
a stem cà iubirile nu 
na eterne? Nu scriu 
tai aripile cuiva”... 
despărțirea din motive 
e în 1970 sînt de părere că 


Heiaş VALENTIN 

Str. Călăraşilor 5 

Reghin 

.. A nu te gîndi că ești nefericit 

seamnă laşitate. Daca aș accepta 

ideea dvs. ar însemna “că întreaga 

noastră viaţă ar trebui să fie un 

univers plin de iluzii, renuntári, 

speranțe fragile și neîntemeiate, 

Pentru ce să nu avem curajul a pri- 
vi viața, aşa cum este?" 

Marilena PĂDURARU 


Calea Mărăşeşti 18 
Bacău 


„ Dumneata crezi că există nu- 
mai iubiri eterne ca în „Elvira Ma- 
digan“? Oare crezi că totul e chiar 
asa de frumos în viaţă?,.. Bud nu 
este o marionetă cum îl clasifici 
dumneata. Bud e un bun „încasator“, 
acceptă chiar cele mai tari lovituri 
ale vieţii, spre deosebire de Diana 
care cade de la prima lovitură... Il 
iubesc pe Bud, îl admir și îl aprob 
pentru că el e cel lovit și știe să se 
ridice..." 


Mircea CONSTANTINESCU 
Fac. de construcţii, laşi 


Scrisori interesante sustinind ace- 
leasiidei favorabile filmului si „mo- 
ralei“ sale ne-au mai trimis Angelica 
Aurel (Bd, Republicii 155, Galaţi), 
Tina Andreescu (București), Ady 
Arion (Str. Karl Marx 27, Birlad) 
căruia îi mulțumim totodată pentru 
sugestiile trimise), V.E.P. (Bucuresti, 
într-o -scrisoare plină de un umor 
pe care l-am apreciat și căruia fi 
solicităm și în viitor opinii la fel de 
viguroase), 

* 


Numerosilor cititori care ne-au ` 


trimis contra-cronicile lor la cro- 
nica filmului ,Mayerling", semnată 
în revista noastră de criticul- Dan 
Comșa, le anuntám că scrisorile 
domniilor lor le-am inminat criticu- 
lui criticat, al cărui răspuns îl vom 
publica într-un număr viitor al 
„curierului” nostru. ' 


Viata 
spectatorului 


„La „Aşteaptă pînă se întunecă”, 
în "indul din fața mea erau două 
doamne în vîrstă, coborite parcă din 
cărţile Agathei Christie, și care 
făceau remarci ca: „este inteligentă“ 
sau „titt, atunci cînd Suzy desco- 
perea de exemplu că sergentul se 
juca cu jaluzelele. Culmea comenta- 
riilor a fost spre sfîrșit atunci cînd 
Mr. Roat Hunt reușise să deschidă 
usa frigiderului: „O omoară!?”, s-a 
întrebat spectatoarea cu tonul de- 
tectivului erudit în asemenea cazuri. 
La sfîrșit, s-a simţit în sală un fel de 
deconectare pentru că filmul s-a 
terminat cu happy-end şi am impresia 
că unii tineri erau convinși că trebuie 
să-şi caute de acum încolo „a blind- 
girl friend” (o prietenă oarbă), idee 
pe care am auzit-o la ieşire. fetele 
normale vor avea de lucru. Am fost 
supărat de faptul că publicul, în 
urma inversării unor bobine, n-a 
înţeles momentul în care ecranul 
era întunecat pentru că asa era Til- 
mul şi s-a manifestat necivilizat. 


Dinu DUMITRU 
Str. A. Ciurea nr. 7, Bucureşti 


„Cam de multișor timp, la unele 
cinematografe de cartier ca „Fla- 
căra“, „Arta”, „Titan“, „Munca” s-a 
încetățenit obiceiul neraţional sá nu 
se mai prezinte jurnale de actualități. 
Noi ăștia, de la „periferie“, sîntem. 
astfel condamnaţi iremediabil la acea 
situaţie dea nu putea lua contact cu 
ceea ce se numește actualitatea poli- 
tică a țării și a lumii.” 


Virgil DELIU 
27, Bucureşti 


Str. Negoiu nr. 


N.R.: Precizăm că scrisoarea am 
primit-o la sfirsitul lunii august. De 
stunci s-a schimbat ceva in situatia 
sesizată de corespondentul nostru? 


33 


ia 


— 


— —— 1. — 


filmul la 


Centenarul 
filmului 
va fi 
doar 
o comemorare? 
e 
Se vor 
muta 
studiourile 
pe platourile TV? 
e 
Se vor vedea 
filme 
acasă, 
la televizor, 
sau va apare 
cinematograful 
total ? 
e 
Deocamdatá, 
cinematograf ul 
trăieşte 
o pax romana, 


Indercarea de a scri 

despre perspectivelect- 

nematografului, cu oca- 

zia sărbătoririi a 75 de 

ani de existenţă, este 
cit se poate de dificilă si hazardantă, 
pentru că experiența ultimului pă- 
trar de veac a fost contradictorie și 
gravă în consecinţe pentru spectaco- 
lul de pe pinzá, şi esti aproape 
tentat să crezi că aniversarea filmu- 
lui centenar va fi mai degrabă o... 
comemorare, 


Trálm o Hirosima a 
cinematografului? 


În fond, ce nelinisteste intr-atit pe 
discioolii invenţiei lui Lumière, încit, 
pat şi dezolant, să vorbească 
despre acest sfirsit de secol ca despre 
o Hiroşima a cinematografului? Ce-l 
face oare pe David O. Selznick, 


34 


„Norii cei 


au ciucuri 


omul de afaceri întreprinzător şi 
inteligent care a finanţat şi produs 
pe „Aripile vintului'*, să se destái- 
nuie că „Hollywoodul seamănă cu un 
Egipt plin de piramide minate, care 
nu-şi va mai reveni niciodată și va 
continua să se-mineze, pind cînd 
vintul va sufla ultima recuzită de 
studiou în nisipul deșertului“? 

Un adevăr mare, mare cit ecranele 
zilelor noastre, justifică în bună 
măsură temerile şi previziunile de 
coşmar: absența spectatorului din 
sala de cinema. 

Fără doar și poate, declinul a 
început o dată cu televiziunea, cea 
mai violentă furtună ce a bintuit 
vreodată lumea filmului si a ravasit 
întreaga structură a cinematografu- 
lui. După expresia lui Charles Ford 
„pentru prima oară în istoria lumii 


Cinematograf ul 
de astăzi 
fabrică gloanțe 


Ú F cu care să-și decime 


mai negri 
de argint“ 
SIARTRET 


spectacolul se introducea a 
domiciliu si se implanta la pa ular 
cu perfidia unui drog $i cu insolenta 


unui intrus, care de-acum 
devine indispensabil”. 

A atribui televiziunii între 
pundere este însă nedrept si a 
Grav nu este numai că a apărut 
televiziunea, ci faptul că a surprins 
un cinematograf incapabil să se adap- 
teze fără strategie si fără soluții 
artistite, mai bine zis, declinul nu 
trebuie atribuit exclusiv capacității 
televiziunii, cît incapacității filmului 
de a rezista ca spectaco 

După o confruntare de mari pro- 
porţii, petrecută chiar sub ochii 
nostri, cei doi goliați moderni ai 
imaginii par să fi dat dovadă de calm 
şi înțelepciune și în momentul de 
fata asistăm la un dialog de conciliere 
şi colaborare. 


spectatorii de mîine? 


TV — Cinema, 
nepotrivire de caracter? 


Aşa se face că studiourile cinema- 
tografice au început să producă 
pentru micul ecran seriale și filme 
publicitare de tot soiul, În întreaga 
lume, calul troian al televiziunii s-a 
instalat confortabil de pe acum pe 
platourile de filmare si este de aștep- 
tat ca acest proces să continue şi 
să se accentueze, Treptat, marile 
centre ale filmului european şi de 
peste ocean vor fabrica pentru TV 
din ce în ce mai multă peliculă 
colorată, violon d'ingres al consiliilor 
de administrație, dar nu şi al cineaș- 
tilor, 

În deceniul 8, cinematografia va 
produce multă artă pe bandă si 
pe care gurile rele ale unor cronicari 
distinși o asociază, nu fără ironie şi 
malitiozitate, cu fabricarea cirnatilor. 
Evident; marea producție destinată 
televiziuhii va scoate din impas 
financiar studiourile, dar criza cine- 
matografului nu va putea fi evitată; 
ci din contră, fiindcă toate filmele 
realizate pentru concurentul elec- 
ronic se vor întoarce pina la urmă 
împotriva cinematograiului, Mai 
multe ore de emisie în eter, mai 
puțini spectatori tereştri ce plătesc 
conştiincios biletul de intrare la 
cinema. Este o experiență tragică, 
fără ieșire și fără remedii: cinema- 
tografia de astăzi fabrică gloanțe 
cu care să-și decime spectatorii de 
mîine. 


Cinematograful — 
groparul cinematografului? 


Interferenţa cinema-televiziune va 
cunoaște și alte inovaţii, care de care 
mai inedite şi mai non-traditionale. 
>e preconizează de pe acum ca 
„premiera“ cinematografică să se 
acă la domiciliu prin intermediul 
ecranului de televiziune, ce se bucură 
de o video-audienta (?) mai mare, 
ar importante societăți TV de tipul 
National Broadcasting Company şi-au 
propus să producă filme de cinema. 

Cu toate aceste transformări pro- 
funde, influența covirșitoare a tele- 
viziunii se va manifesta cu precădere 
n zona tehnicii de vehiculare a spec- 
tacolului cinematografic sau, mai 
în rețeaua sălilor de cinema. 
ara a aveaepretentii de clasificare 
şi într-o definiţie aproximativă şi 
speculativă, sîntem de părere că 
pectacolul cinematografic va cu- 
paste trei direcţii specifice de difu- 
zare: cinematograful la domiciliu, 
minicinematograful și cinematograful 
total. 

Primul va fi un cinematograf do- 
mestic, bazat pe video-casete, cine- 
matograful de consum al spectatoru- 
lui sedentar ce-și va cumpăra filmul 


e 


ma 
luca 
¡me 
aga 
| s-a 
pe 
tep- 
E 
rile 
de 
TV 
culă 
ilor 
eas- 


— 


e 


în casetă sau pe disc, spre a-l viziona 
la domiciliu pe ecranul cinescopului. 
Cel de al doilea, minicinematograful 
automatizat şi de capacitate redusă, 
o sală de cinema fără pretenții, 
amplasată pe teritoriul marilor car- 
tiere, accesibilă mai ales tineretului 
grație preţului coborit de intrare 
şi cu funcționalitatea unui magazin 
de autoservire, 


Ecoul unei 
grandomanii apuse? 


O sală încă neinventată dar pre- 
zumtiv posibilă va fi aceeaa cinema- 
tografului total, în care reprezenta- 
rea tridimensională este o condiţie 
sine qua.non, Sală de mari perfor- 
mante tehnice, cinematograful total 
va fascina pe spectatorul deceniilor 
ce vor vent prin noutatea percepție! 
spaţiale combinate cu perfecţionarea 
la superlativ a tuturor celorlalte 
mijloace tehnice: culoare, sunet 
stereofonic, ecrane de mari proporţii. 
Ea va mări efectul de participare a 
spectatorului, fácindu-1 părta$ si 
subiect al experienţei estetice de pe 
ecran, Ecou intirziat al unei grando- 
manii apuse, cinematograful total 
va satisface pe moment curiozitatea 
și goana după senzaţional a publicu- 
lui, dar nu-l va convinge să rămină 
ferm fidel ecranului. 

Între timp, tehnica cinematogra- 
fică va fi evoluat si ea, ca o consecinţă 
firească a progresului marcat de 
alte discipline tehnice de interes 
general. La stadiul actual, tehnica şi 
tehnologia filmului nu au înregistrat 
o transformare fundamentală; cu 
rare excepţii, revoluţia tehnico-stiin- 
tificd din ultimele două decenii a 
influențat, relativ puţin, mijloacele 
de realizare a filmului, care con- 
tinuă să se plaseze în categoria 
„tehnicilor clasice”, Pe multe planuri, 
sinematografia actuală rămîne tribu- 
tară tehnicilor fotografice de la 
primele începuturi, care i-au permis 
dezvoltarea ca artă, tehnică si ştiinţă. 

Este deci de aşteptat ca, sub 
influenţa aceleiași televiziuni, cine- 
matografia să treacă de la categoria 
tehnicilor mecanice şi chimice la 
cele electronice sau pur fizice. Înre- 
gistrarea magnetică și electrică a 
imaginii, controlul cadrului la filmare 
pe monitorul de televiziune, trucajul 
electronic, montajul electronic al 
imaginii și holografia cu efect tridi- 
mensional vor fi tot atitea metode 
și procedee ce vor conduce la o 
tehnică specifică, care în bună 
măsură va fi o creaţie a revoluției 
tehnico-stiintifice. 

Dupá cum se vede, cinemato- 
grafiei viitorului nu-i vor lipsi nici 
realizatorii experimentați si de ta- 
lent, nici studiouri dotate cu o teh- 
nică superioară si nici săli de cinema 
specializate si, adăugăm noi, nici 
virtuali spectatori care să se îmbul- 
zească la casele de bilete, 


Va deveni filmul 
un divertisment anti-plictis ? 


Este de-a dreptul stupefiant să 
constati că supraviețuirea cinemato- 
prafului este legată exclusiv de 
frecvența spectatorilor, într-o pe- 
rioadă în care explozia demografică 
va atinge limite inimaginabile, iar 
dezvoltarea orașelor va merge aproa- 
pe pînă la urbanizarea completă a 
lumii industriale. 


Dacă in 1979 populaţia globului 
este de peste 3 miliarde, previziunile 
arată că înai de anul 2000 va 
creşte cu încă 3 miliarde de oameni 
şi va continua într-un ritm de un 
milion la fiecare 8 ani. 


Si atunci, de unde teama zilei de 
miine? Din schimbarea intervenită 
în modul de viaţă, în mentalitatea și 
gustul spectatorului. Viitorul cine- 
matografului este în uitimă instanță 


Cc 


nu numai o chestiune de artă, ci şi 
de psihologie combinată cu statis- 
tică, filozofie, sociologie şi tot ceea 
ce duce la cercetarea constelația: 
spiritului vremii si a posibilităților 
de comunicare printr-o artă vizuală 

Oricum, putem spera că cinemato- 
graful nu va dispare ca artă, asa cum 
n-au dispărut pictura sau teatrul 
în epoca noastră cosmică şi a calcula- 
toarelor electronice. El va rămîne 
o cucerire a secolului XX, ce a 


intrat în patrimoniul de cultură şi 
civilizaţie, în modul de gindire și în 
fibra nervoasă a omului modern 

Dacă nu va mai fi ce-a fost şi 
dintr-o artă a mulțimilor entuziaste 
se va schimba într-una particulară, 
la domiciliu, divertisment anti-plictis 
sau şaradă de dezlegat sensuri, în 
clipa aceea arta nr. 7 nu va mai fi 
cinematograf, ci altceva, care se va 
putea numi oricum, 


Constantin PIVNICERU 
a 


serpentine si confetti 


Ce reprezintá 
75 de ani 


in 


Viaţa une: arte? 


... 75 de ani de la 
nașterea Cinemato- 
Nema graiului! Nune dam 
seama ce ridicol .es- 
te sá aniversezi o 
„ărtă “ ? Se poate aniversa lite- 
ratura? Poti sărbători 10 mii de 
ani de la „nașterea“ picturii? 


Și admitind că filmul este, din- 
colo de toate imensele sale pro- 
tuberante de „decor“, de indus- 
trie, de afacere, de modă, din- 
colo, în strafunduri, admitind că 
este o artă — ce reprezintă 75 
de ani de existență? Sînt cu si- 
gurantá în viaţă cîteva milioane 
de oameni mai bătrîni decît fil- 
mul. Ars longa, vita brevis. 

Să stăm unii lîngă alţii, cu toţii, 
cei ce mergem sau facem cinema, 


cel cafe s-a născut ieri, Avem sen- 
timentul că, pradă uneia din 
marile suferinţe ale istoriei, va 
trebui-sá ne despártim cu înce- 
tul de ele. Nu cei ce scriu acum 
aceste rînduri, nici cei ce le citesc, 
Ci ceilalți, de după. Imaginea va 
face din ei alți oameni, a căror 
structură psihică, obiceiuri, mo- 
rală nu le putem prevedea. Aceş- 
tia vor fi, înainte de toate, copiii 
cinematografului si ai televiziu- 
nii. Trebuie să pregătim locul 
de muzeu pentru ceea ce am 
iubit mai mult: cartea. Să îngro- 
păm în imense piramide gindurile 
în forma lor scrisă, Poate vor mai 
folosi cîndva, prin mileniul al 
4-lea, poate mai devreme... Hai 
să nu fim sentimentali ca într-o 


„„Doomnele și copiii 
sint poftiti cu căldură 
în acest teatru. 

Aici nu se arată niciodată 
nimic vátámátor.'* 


unii lingă aitii, cot la cot, cu ca- 
petele plecate și ochii închiși şi 
să ne gindimo clipă. Numai un 
minut de gindire şi de tăcere. 
Si apoi să vedem cine are cura- 
jul să ridice ochii si mina si să 
jure: este! 

Aniversările pentru „lucrurile” 
în viata sînt ca filele albe dinain- 
tea celor de necrolog. Nu sin- 
tem însă în acest caz. Căci dacă 
n-am avut încă toate semnele 
artei, avem toate certitudinile 
date de marea invenție a imaginii 
mişcătoare. Omul care se naște 
azi iubeşte mai putin cărțile, ca 


»cOeur-fiction" — vorba scriito- 
rului sentimental şi neîndoit sol- 
dat al cinematografului, Radu 
Cosagu. 

Știu mai mult din auzite, că 
o revistă mare a iniţiat o anche- 
tă cu întrebarea: „cu ce filme ati 
pleca într-o insulă pustie"? Una 
din întrebările cele mai, proaste 
— vorba românului — care s-au 
pus vreodată, Faulkner spunea 
odată că toată viaţa n-a citit 
decit Shakespeare, Biblia și Dos- 
toievski. E încă prea mult pen- 
tru o singură viata... 


Presupunind că fiecare e Faulk- 
ner (lucru care rámine încă dis- 
cutabil) n-aş şti, reducind din 
prostia intrebárii, de ce filme as 
putea lega cistigurile noastre de 
formatie. Probabil că de foarte 
multe. Filmul trebuie luat așa 
cum e, în săli şi nu într-o insula 
pustie — acolo nu ar avea nici 
o valoare. Căci filmul e a psihoză 
colectivă, o mass-media, cum 
spune unul din marii ginditori de 
azi, Marshall Mac-Luham, autorul 
„Galaxiei Gutemberg". Filmul e 
o formă a defulárii din nevroza 
cultural-istorică, Filmul e un pro- 
dus al plictiselii și oboselii omu- 
lui mijlociu, e o măruntă per- 
versiune agreabilă. 

Dar lăsînd la o parte și dulcea 
plictiseală; cite filme vin din 
încleştările omului de azi? Ce 
s-a fâcut pentru cinematograful 
politic, bunăoară? Și cum primesc 
oamenii aceste mesaje de durere 
profundă, de încleștare nimici- 
toare? 

in ioc să spunem: hai la cinema 
— ar fi mult mai sincer să ne 
adresám cu: hai să ne alintam 
de-a filmul. 

Nevoie de afecţiune? Predispo- 
zitie ludică? Sau produs de larg 
consum, de foarte larg consum: 
piine si film! 


x 

Niciodată două arte, decît fa 
început de tot, n-au fost mai 
intim legate ca filmul și literatura, 
azi. Dacă nu avem încă perspec- 
tiva deplină (nici n-am avea cum) 
asupra dominantelor, am dedi- 
cat această rubrică tocmai aces- 
tor legături, neștiind încă ce se 
va alege din această simbioză- 
Există mai multe posibilități: 

1. Ori cele două arte vor divor- 
ta pentru a-și regăsi libertatea si 
vor inainta fiecare pe drumul său 
respingindu-se sau iubindu-se cu 
intermitente — lege aproape fi- 
reascá,.. 

2. Orise vor devora una pe cea” 
laltá si ne vor lăsa citeva resturi 
din care cine ştie cine va inventa 
„arta Viitorului” (frumoasă ama- 
gire). 

3, Ori literatura bătrină își va 
anexa uneltele prea fragedei 
„copile“ lăsind-o să cerșească 
firmituri de la ospátul literelor. 

4. Ori, în sfirșit, filmul cu chip de 
tînără vampă va seca și ultimele 
clipe de glorie pe care cărțile 
le-ar mai putea avea în anii ce vin 
(repede). 

Ca să fiu înțelept ca bâtrinul 
din parabolă, voi spune în soap- 
tă că mai există o a 5-a posibili- 
tate — pe care n-o întrezăresc și + 
care va fi probabil cea adevărată. 
Altfel ne-am fi stins demult min- 
dra semintie de logicieni. 

Oricum, așa par azi lucrurile. 

Să aşteptăm centenarul ca pe un 

frumos cîntec „milenarist”.. 


Gelu IONESCU 


a II  — Sa 


filmul la 


JUBILEE 


Cronica lunará a teleideilor 


a fost depăşită de evoluţia televiziunii. 


Vă propunem, 
începînd cu numărul viitor, 


o noua formulă de tele-comentarin. 


„Și a zis Dumnezeu: 
Să fie lumină!" Şi a 


nema fost lumină. „Și a văzut 


Dumnezeu că e bună 

lumina gi a despărțit 
Dumnezeu lumina de întuneric”. 
Aşa începe faimoasa istorie apocrifă 
a omenirii care e Biblia. Deci, prima 
problemă a facerii: distincţia între 
vizibil şi invizibil; a doua problemă: 
calificarea eticăa vizibilului, ca bun, 

Ce s-a schimbat de atunci, de 
cînd un om pe care nu-l vom cunoaște 
niciodată, o minte uriașă, a asternut, 
la o flacără mică, într-o seară, 
într-o casă, la o masă, pe un perga- 
ment, aceste cuvinte nemaipomeni- 
te? În fond nimic. Facerea continuă; 
lumina e mereu despărțită de întu- 
neric și noi vedem mereu că e bună 
și că întunericul e rău — atita timp 
cît avem posibilitatea sá ‘le compa- 
răm. Ceea ce se schimbă însă necon- 
tenit e tocmai această posibilitate, 
de a compara, care ne dă nemultumi- 
rea fatá de ce este si nesatul de ceea 
ce ar putea fi. 

Lumina se mișcă, e captată și scapă 
mereu din lanterne magice, tauma- 
troape, fenakistiscoape, zootroape, 
praxinoscoape, kinetoscoape, vita- 
scoape-pină ce, într-o bună zi, e 
cucerită definitiv de cinematograf 
si depusă alături de darul prometeic, 
pe altarul cunoașterii. 

Cinematograful deschide un careu 
etern de lumină în bezna cosmică, 
Omenirea dobindeste o nouă arhivă, 


care conservă mişcarea. Sint 75 de 
ani de atunci, 

Din ce anume imbold al necesităţii 
s-a născut televiziunea? Nu, nu 
pentru a se obține o distracţie la 
domiciliu — a fost convertită astfel 
mai tîrziu, Nici pentru a transmite 
informaţii. Ci poate pentru a ampli- 
fica pînă la infinit spațiul vederii și 
a diminua pina la zero tim pul vederii, 
Lumina a tins totdeauna, prin însăşi 
natura, Viteza și penetranta ei, la 
anularea spaţiului si timpului. Tele- 
viziunea a introdus un careu luminos 
în bezna domestică a caselor noastre 
şi a conferit o nouă dimensiune 
cunoașterii universale: instantaneita- 
tea. După cam un sfert de veac de 
existență stabilă ea s-a consacrat 
drept cel mai complex mijloc de 
autocunoastere a umanităţii, deopo- 
trivă, cel mai definitoriu aparat de 
relație al societății moderne, 

Ea memorează numai clipa, dar 
clipa planetară, 

S-a ajuns încet, dar s-a ajuns, la 
ideea înlăturării cinematografului de 
către televiziune, asa cum se crezuse 
cîndva că fotografia va înlătura por- 
tretul, cinematograful — teatrul și 
patefonul — orchestrele. Au prolife- 
rat telestudiourile şi s-au închis kino- 
studiouri. Au dat faliment puternici 
proprietari de săli de proiecție. Au 
fost biruite teatre. S-au ivit dif 
tati editoriale. Au început 
constituie organizaţii de a 


în lumea sportivă, a mu 


a publicităţii clasice. Se discută 
serios de ala dispariție a 
ziarului. Un n 1 nou, inspáimin- 
tător, pa 


tituit în uni- 
distribuin- 


du-ne din nou, in 
venabile, ceea ce r u 
aceastá epurare si distilare. À 
inspáimintá, văd aici — ca Malra 
primejdia unei subculturi, ob 
rece, ca Mac Luhan, o cale spre 
anulare a umanului, ori, ca Marcuse, 
o -posibilitate eteroloxá a unui 
anume tip de civilizație de a domina 
constiintele într-un sens restrictiv, 


Şi totuși, după douăzeci și cinci 
de ani, televiziunea nu a scos din 
arenă pe niciunul din inamicii ce-i 
fuseseră declarați ca atare. Sînt cozi 
la teatre pe Broadway ca şi la Paris 
sau la Hong-Kong; se dau bătălii 
pentru a se viziona filme, la Londra 
ca și la Bucureşti; se realizează 
tiraje-record ale ziarelor, cărților; 
idolii poeziei și muzicii se instalează 
mereu pe noi piedestale, ba chiar 
și bátrinul radio isi adaugă binisor 
auditori, 


Evident, eof 
ns tá i 


cineva ar putea 


aproximativ 
# > familii dintr-o vastă 
regiune), în timpul anumitor ore 


Fără cuvinte 


(după, PARIS MATCH") 


Fără cuvinte 
(după „THE NEW YORKER“) 


i lacom tot. 


de teleemisiune, existind deci și 
momente șovăielnice în biografia 
adolescentiná a televiziunii. 


Principalul însă nu e cine învinge 
în această competiție, ori concurenţă, 
ori „luptă care pe care“, ci ceea ce 
se dobindeste peste interesele parti- 
culare şi de moment etice, estetice, 
erciale, politice, sociale ale com- 
tantilor, 


Acest ceva este emulatia. O nouă 

latie spirituală, dacă nu dirijată, 

în orice caz sensibil orientată de 

către televiziune spre esenţial, spre 

specificitate si, as cuteza să spun, 
spre aflarea stilului epocii. 


Căci fiecare epocă își caută stilul 
— prin cele mai noi mijloace de 
care dispune, nu prin cele consacrate 
— pe care, dialectic vorbind, le 
neagă pentru a le absorbi. 


E sarcina unei cercetări extrem 
de minutioase și de o excepțională 
rigoare în vastitatea ei de a depista 
mutatiile pe care le provoacă tele- 
viziunea în conștiință, în facultăţile 
noastre perceptive, în comporta- 
mentul social şi cum, prin ele, deci 
mediat, exercită o inriurire asupra 
șei mașinării a informaţiei diver- 
odici ştiinţifice (si chiar a 
tiinte — cum ar fi pedagogia), 
literare $i artistice. O atare 
cercetare întreprind, deocamdată 
numai pînă la jumătatea drumului, 
adică piná în domeniul gingaș la 
evoluției formelor, citeva institute 
italiene de telesociologie (printre 
care „Agostino Gemelli") UNESCO. 
Mai de curind cîteva organizaţii 
nord-americane $i canadiene şi cîteva 
instituţii scandinave au început să-și 
propună a parcurge şi a doua jumă- 
tate. 

lată cîteva din ipotezele cele mai 
recente, expuse în sinteze ce se 
bizuie-pe un material enorm, asupra 
modului 'în care televiziunea în 
principal, si filmul în general, izbu- 
tese să formeze ori să modifice 
opinii de masă. L. Alberoni pretinde 
că televiziunea a contribuit decisiv 


la stabilirea structurilor trecerii spre - 


o industrializare urbanizată („Ikon” 
nr. 6311967); S. Antoine si J. Oulip 
fac un raport despre evolutia capaci- 
tatii intelectuale a persoanelor tele- 
spectatoare la scara unei natiuni. 
C.I. Hovland pretinde că gradul de 
emotivitate realizat de televiziune 
poate determina orientarea maselor 
de alegători într-o campanie politică, 
cu o forță mult superioară instru- 
mentelor clasice si nationale („Effects 
of the mass media of communica- 


wn prosa a UPA Ama 


ssn e 


eu 


a A a D A +0 


n- 


A757 A A mn. +. < o 


e 
a 


deci şi 
biografia 


învinge 
scurenţă, 
i ceea ce 
le parti- 
stetice, 
le com- 
O nouă 


dirijată, 


tată de 


al, spre 
53 spun, 


ză stilul 
e de 
sacrate 
nd, le 


extrem 
onală 
a depista 
ci tele- 
uitatile 

porta- 
eje, deci 
upra 
i ver- 
E chiar a 
Eazogía), 
O atare 
Bcamdata 


i cîteva 
t să-și 
E jumá- 
le mai 
ce se 


tion“). L. Ancona („Questiones de 
Psicologia") stabilește tipuri de in- 
fluentare prin televiziune asupra 
prestigiului social al indivizilor, J. 
Klapper („Gli effetti delle comuni- 
cazioni di massa"), Lazarsfeld, Berel- 
son, Gaudet („The people's choice") 
avansează mai precaut ideea că 
mesajele televiziunii sînt receptio* 
nate totuși selectiv, dar că atunci 
cînd mijloacele vechi clasice de 
înrfurire si cele noi, ale televiziunii, 
se conjugă, acest dublu flux are o 
putere determinativă considerabilă; 
în unele cazuri absolute, 

Din atari laturi (dar si din propria 
noastrá practicá) se poate observa 
că televiziunea si filmul intră încă 
împreună în anume sfere de consis 
deratii, Televiziunea folosește dealt- 
minterio cantitate enormă de pelicus 
lăși, cuexceptiinu decisive, folosește 
tehnica cinematografiei în luarea 
vederilor ca şi în montaj, alternarea 
planurilor, unghiulatie, cadraj, lumi- 
nare, mișcare a aparatului, simulta= 
neitate imagine-sunet, etc. 

Întîmplarea face caînacest anotimp 
să sărbătorim și 20 de ani de la 
primul film al noii noastre cinema- 
tografii. A fost, este, televiziunea 
© piedică în dezvoltarea cinematogra- 
fiei nationale? În orice caz, niciunul 
din cusururile acesteia nu-i pot fi 
puse în culpă. Tot atît de certe că 
în sporul general de cultură cinema- 
tografică există o cotă de teleparti= 
cipaţie. 

Faza actuală nu solicită încă o 
discuţie de interes substanţial, adică 
In cîmpul interior, al procesului de 
creație, despre multitudinea de as- 
pecte ale relaţiei televiziune-cinema- 
tograf. Dar iarăşi, și la noi, problema 
pasionantă e ce cuceriri de folosință 
general-spirituală rezultă din com- 
petiția reală la care incită televiziu- 
nea prin însăşi existenţa ei. Ciştigul 
cel mai vizibil mi se pare a fi ten- 
dinta de individualizare a televiziunii, 
prin delimitări și definiri datorate 
rivnei de specificitate. 


x 


Acum cinci ani, cînd am deschis 
cronica ideilor televiziunii în pagina 


de fata, îl citam pe Thales care spuses 
se că lucrul cel mai greu pe lumeea 
se cunoaşte pe sine — si afirmam: 
„se pare că pentru televiziune, în 
momentul actual, dificultatea cea 
mai însemnată e de a-și cunoaște 
propriile posibilități (si de a le ex- 
ploata) de a le potenta la maximum, 
de a obține cu alte cuvinte acel 
coeficient de specificitate care semni- 
fică personalitatea“ „Astăzi, am im- 
presia că specificitatea, dacă nu e 
încă o realitate, e o aspirație sigură, 
unanimă și care nu trebuie solicitată 
ci stimulată, Formele de stimulare 
s-au diversificat şi ele — de la cronica 
jurnalieră la discuţia publică; de la 
ancheta sociologică la dezbaterea 
cu specialiștii, Acum, o cronică ga- 
zetărească mensuală a tele-ideilor îşi 
vădește mal precar rostul, atenţia, 
atit a realizatorilor cît şi a publicului, 
fiind atrasă de instrumentul de 
măsură imediat (de pildă, cronica 
riguros zilnică, nu e încă nicăieri, 
dar o să apară, cu siguranță, așa 
cum apar cele hebdomadere) ori 
de studiul competent, de anvergură, 
cu concluzii de durată si cuprindere 
specializată a perspectivelor. For- 
midabila zeitate care deține o pleni- 
potentá a luminii şi în revoluția 
noastră constructivă, a dobindit o 
personalitate proeminentă, 
Fără îndoială, sînt, si vor ma 
alături de izbinzi, nereușit 
sau prostii agreabile, re 
Intirzieri, dar esentialul s-a 


într-un mod ireversibil. 
Cu cugetul liniştit de convingerea 
că s-a aflat măcar citeodati, da 


totdeauna, 


dacă nu şi î care observa 


traectul dezvoltării naturale a tele- 
viziunii, în articolele ce i le-a consa- 
crat, cronicarul mulțumește cáldu- 
ros gazdei pentru admirabila ospita- 
litate oferită și pentru atît de prie- 
teneasca stare de colaborare în care 
s-a aflat aici, de-a lungul a cinci ani, 
şi-şi ia rămas bun de la cititori iscă- 
lind pentru ultima oară cronica 
televiziunii din revista „Cinema“, 


Valentin SILVESTRU 


confesiunile unei actriţe 


— Cum te simţi? 
— La ce te gindesti? 
— Cum a fost? 


— Má gîndesc că niciodată n-ai 
voie să spui: „Aici mă opresc, am 
parcurs traseul”. O luăm de la 


capăt în fiecare zi. 
Mi-a fost dor. 


Astăzi la reluure începe călătoria 


înapoi. Astăzi se face selecţia si se 
fixează, După ani de zile, astăzi 
pricep pentru prima oară că un 
spectacol de teatru adevărat nu 
imbatrineste niciodată. Și ştiu de ce. 
E o bucurie mai trainică decit stră- 
lucirea unei premiere,mai generoasă 
decit sublimele ore de chin ale repe- 
tiţiiler pe care în general actorii 
le preferă reprezentatiilor cu public. 
Am început prin a şti mai multe 


despre cinema. Teatrul a fost tot- 


deauna locul acela sfint la care se 
ajunge greu, într-un pelerinaj de-o 
viata. A fost visul, jindul, spaima 
și paşii nesiguri. Mă lăudam în 
interviuri că-l prefer filmului. 

— Nu era adevărat? 


În scenele de violență care vor urma, bătăile sînt regizate 
şi cînd o să vedeți singe să știți că e suc de roșii! 


Nu înțelegeţi copii: ceea ce ni se întîmplă e adevărat si nu 
putem întoarce butonul pe alt canol! 


Aer 


— Habar n-aveam. Aş fi vrut să 
fie. Infidelitatea mea fata de film 
pe care nu-l reneg, pe care îl iubesc 
tandru cu toate defectele lui — 
chiar dacă i lerecunoscprea uşor... — 
era bravură. Declaraţia mea avea 
altă nuanţă. Nu pot să-ți explic 
exact. Ceva asa ca un omagiu secret, 
ca o scrisoare de dragoste neexpe- 
diată. Senzatia pe care banuiam 
numai că ţi-o poate da scena a fost 
tot timpul prea atrăgătoare ca să 
nu mi-o doresc. 

— Fuga de rutină? 

— Undeva si asta, dar nu tocmai, 
pentru că filmul chiar atunci cînd 
îți impune prin publicitate un anumit 
tip, te fereşte de plafonare — cred 
eu... sau poate sper... Deci deocam- 
dată numai nevoia de a parcurge 
etapa următoare. 

— Spuneai o dată că drumul de la 
film la teatru e 'mai greu decit cel 
în sens invers. 

— Adevărat dar banal. Pentru că 
esențial nu este gradul de dificul- 
tate, Ci momentul în carc actorul 
trebuie să acumuleze si experienţa 


„cealaltă“. Dar nu despre asta e 
vorba acum. 

— Nu, Să revenim la experienţa 
aceea fundamentală. 

— „Leonce si Lena” este intr-ade- 
văr pentru mine experiența aceea 
fundamentală. 

— Ca si în film, tot sub direcția 
lui Liviu Ciulei. 

— Dumnezeiască intimplare. 

— Citi ani au fost la mijloc? 

— Zece. Nu-mi dau seama dacă 
e mult. Cred că a trecut exact cit 
trebuia să treacă pentru a putea 
închide un cerc şi a o lua din nou 
de la capăt. 

— Mai bine? 

— Altfel. 

— Ce a însemnat turneul din mai 
în tralia si R.F.G.? 

— Ultima oară cind ~e-am văzut 
ţi-am spus între două troleibuze că 
un turneu nu poate fi clasat uşor, 
cu fişe de impresie acută. Că mai 
mult decit o călătorie este o expe- 
riență, un examen a! cărui rezultat 
nu ţi se comunică pe loz. Pentru 


(după „THE NEW-YORKER") 


mine a fost un examen deadmicere, 

— Dar „pe loc" a fost succesul 
uriaș, au fost cronicile elogioase, 
a fost... 

— A fost bucuria, a fost teama, 
intimplárile vesele, triumful, acci- 
dentele, interviurile, nervii. Au fost 
bagajele, cafelele, cheiurile gărilor, 
peisajul, pompierii, culisele, Ponte 
Vecchio... Au fost... 

— Și astăzi? 

— Toate nu fac nici cit un ca- 
pitol al unui jurnal de călătorie» 
Adevărul este închis in clipa unică 
a incediului, cind sala cu căşti pe 
urechi ¡a foc o dată cu tine. 

— Niciodată n-ai voie să spui 
aici mă opresc, am parcurs traseul 
„pînă la capăt“. Niciodată. Pentru 
mine fiecare spectacol e o săritură 
cu parașuta. O senzaţie de gol, de 
descoperit, de primejdie. 

— Dar în acelaşi timp de zbor. 

— De aer... de aer. 


Irina PETRESCU 


` 


37- 


e 


Sentinta 
Coproductie româno-ungaro-slovacă. 
Regio: Kósa Ferenc. “Scenariul: (Csó- 
ori Sandor, Kósa Ferenc, în colabo- 
rare cu Nicolae Tic, Geza Domokos, 
Ctibor Stitnisky. Imagínea: Sára 
Sándor. : Bessenyei Ferenc, 
George Motoi, Koltay Janos, Radu 
Nicolae, Clara Sebók, Major Tamas, 
Stefan Török, Jan Mildner, Sara 
Kiss, Andrei Csiky, Constantin Raut- 
chi. 

A rana rau e PET EA 


Este de retinut din acest film al 
lui Kó nc în primul rînd schița 
de portret plastic al lui Doja, în 
linia mei gravuri masive, dure, cu 


operator, 


de :mijlo: 
cadre, în deosebi din secventele 
tatice a nterogatoriului şi proce- 


ului. K ştie, aici, să 'scoat: 
sanajul în ara timpului ree 
tind sec , transtormind 
rile -şi vorbele 
are-l analiz 
rentă răceală 
către inchi 
netodic — tortura f 


ita sau prin infom 


os o 
tortura morală: amenint 
derea celor 80.000 de 
Doja este pus să asiste la deliberările 
juratilor asupra tehnicii viitoarei 
sale execuţii — prilej de evocare, 
cu o “rafinată si secretă voluptate, 
a «until întreg repertoriu al cruzimii 
medievale de descendență barbară 
arderea pe scaunul de fier inrosit 
în'aşa fel încît victima së nu sucombe 
totuși imediat A vedea 

executarea 
a coro 
prefigura 
craniului 


luluj tribunal: ecleraj 
modulat în tonu 
într-un contrast vibr 
în umbră a eroului, perforată de 
ochii mari, limpezi, calmi. 

Aceeași guranta a mijloa 
am intilnit-o în pre-genericul, voit 
spectaculos, care înfăţişează jură- 
mintul cruciaților — girurile de 
ţărani si fárance dezvelindu-și piep- 
tul spre a sa lăsa însemnați cu sim 
boluk creștin, surprinși într-un imens 
panoramic al disperării albe si al 
speranței incerte, panoramic "mereu 
reluat „în formă de fuga”, 'într-o 
expresivă rrmă cu acompaniamentul 
muzical 


t pre-generic și pind la 
nal, filmul osci- 
lează între două extreme: o sumară 
frescă soc explicatii 
trativă, în manieră clas 
portret psihologic singular 
factură analitic-moderná, Se rect 


amintite 


însă cu intermitentá și la urmărirea 
unor relaţii dramati traditio: 
între două-trei personaje centrale: 
Doja —idiacuk — preotul Laurent 


Din această triplă ambiţie rezultă 


după păr a noastră, o pr rie 
de confuzii de tel si formulă, Fresca 
ne apare uneori arbitrară, poate 


pentru că este prea fragmentat 
expeditivá în flash-back-uri. Ea ajun- 
ge la simplificări simbolice fortuite 
(a se vedea, de pildă, scena mincarii 
mnîrtiilor de proprietate ale nobi 
de către țăranii răsculați), La rindul 


linii dure (Bessenyei Ferenc 


și a răscoalei, 
colateral ne 
melegere a eve 
la început cu arcul î 


retul eroului, care rămîne 
i meritorie a filmului, 
esar de dezvoltare 


nosc o dezvoltare spect din ordinul lui 
ricaturală, cons 
in spatiu-demn.de o cauză mai.bună 
Cu toată interpretarea sensibilă şi 
fineţe pe care o încearcă George 
Motoi, rolul diacului este o aglome 
disproportionatá 
slăbiciunilor imaginabile, evocate «de 
altfel, în cea mai mare parte, fără o 


legătură evidentă cu soarta lui Doja 


reluat în montaj de do 
închisoare 


conduce la execu 
propriul sfirsit lamentabil, 


Inconsistent 


Laurentiu, 
maturgica 


interpretare 


sensibilă (Ge 


A aridă și crudă, inapt yeomu- 
e" cu Doja (,incomunicdbilitate" 
care nu are timp să fie elaborată și 
să deviná tema filmului). Un gust 
special al monstruosului diformează 
lelalte apariții din jurul eroului, 
find pe mari ¡port 

€ pierdut 


ni 


adresa — ci 


partenerii 
de munte, 


e pc sro 
mtr robe a din 
id fraze prea generale 
iar contextul se 


tramă, pentru că 
cit şi Filmului i se 
vitalitate a datelor 
>, În film se rosteste 
planul al doilea, 


ilor români, 

magine se 
în virtutea 
are — la pre- 
ulati- 


> i prir 
, fără mobiluri, 
tudini partic 
de 


i se bereze ulterior 
din închisoarea imperiilor si sá se 

onstituie în ate naționale eraù 
bine marcate si toate datele originale, 
márturisite de y etnografie care 
avea 'să 'reziste cu strălucire multor 

ecole de „asimilare“, ofereau o 
sursă semnificativă şi spectaculoasă 
de ifspirat Tocmai aceste date 
dau sens şi savoare marilor filme 
i istorii a evului 


dedicate tumultuoa 


mediu, 


lu eorghe Doja, de 
lebrat recent 500 de ani, 
| şir al luptelor 
ea socială și 


Bobilna si 
itinyat de m țărănesc 
ria, Cloșca și Crișan care, 
ca si răscoala lui Doja, a întrunit, 
în lupta fráteascá împotriva asupri- 
torilor, alături «de români, si alte 
populații așezate de-a lungul timpului 
pe aceste meleaguri. Sînt capitole ale 
storie! noastre nation care re- 
prezintă un cîmp deschis pentru 


cinematografie, 


Valerian SAVA 


shirley temple 
black 


„Copiii citesc cartea cu povești. Eu le-am jucat. Și-apoi am pus punct... 


7 — A — =e pe +3 ro = oe = -— s Ni 
Shirley Temple de ieri, 
o amintire. 
| Shirley Black de azi, 
o revelaţie. 
AL = - = E ri del ë 
Pentru mine — o întimpină Mircea Albuléscu — tot mică ati rămas. 


“a 


metamorfoze hirley areszimbetu! larg, generos, exprimind. sániitate- sie echilibru. 
- În genera! exteriorizeazá: mai: putin din cesa ce-o frámintá și ai 


sentimentul că trăiește au program. Carnetul'ei deinsemnariy mic dar 
parcimonios folosit, găzduiește: pecit mi-am putut da seama. notite multe 
$ variate, tot felul de date despre locul pe care-l va vizita, un: fel de 
puncte: aide-mâmoire, făcute încă de acasă, citeva expresii uzuale fara 
de care nw poți pasi într-o altă țară dacă ţii să aráti cît de mult te 
interesează... Portolelui păstrează citeva documente personale dar in 
mijloc — pentru ca: privirea sá le întilnească ori de cite ori îl deschide — 
fotografiile color ale copiilor puse într-un fel de plic de celofan: fiica 
cea mare a: implinit 22 de ani si isi dă doctoratul în istoria artelor; cea 
mijlocie, de: 1% ani, face pictură; „e leita Brigitte Bardot și trebuie să 
croiesc drum: printre adiniratorii care roiesc în jurul casei noastre 
fiul, abia de 14—15 ani, nu și-a: făcut încă opțiunea pentru viata, nu se 
gindeste prea precis lao meserie. Mai are ceva timp, dar nu prea mult — 
este de părere: mama: sa. 

Shirley. cîndva: copil-minune. prin intermediul: ecranului; este acum, 
în afara lui, o: mamă foarte grijulie: Susan: — adică esteticiana familiei — 
e cam aprigă în părerile ei despre filmele făcute de mama acum... ani, 
pe cînd lucra: pentru: Twenty Century Fox. 

„Mi-am: pus filmele: undeva în podu! casei și nu le mai arăt familiei, 
nu discutärm despre ele. De altfel, trebuie să-ţi fac o precizare: de obicei 
copiii citesc cart cu basme, — eu am jucat aceste basme. Şi cînd am 
pus punct basmelor, arm pus punct și filmului. Evident, am mai avut 
contact cu: filmul şi; maii tirziu, am făcut citeva filme de TV și chiar am 
produs un fel de filme documentare: cu scop. educativ”. 

Vorbind, înflăcărindu-se în discuție, nu pierde însă nimic din ceca 
ce se întimpiă în jur. Baga de seamă că „Mr. George" — adică șoferul 


„nostru anplicizat pentru circumstantá — a luat cam brusc o cotitură. și 


a avut o clipa de emoție. ÎI face atent că e însurat de curînd si: că ar 
fi păcat... Întreabă unde se pat vedea sondele de la Ploieşti și e curioasă 
să ştie dacă pe munte, sus, e zăpadă la vremea asta. Și bineînțeles, nu 
pierde: pritejul, vázind un autobuz Diesel care scotea fum, să deschidă 
discuţia despre environnement" adică mediul înconjurător și protecția 
lui, problemă care, împreună cu scleroza în plăci, o preocupă și pentru 
care se bate și se zbate în forurile internaţionale ca reprezentantă a 
Statelor Unite, Aici, Shirley uită de Temple și devine doamna Black. 
„Poluarea atmosferei a ajuns la un grad destul de alarmant, a oceanelor 
de: asemenea, cifrele a spun... nu e timp de pierdut”, Interlocutoarea 
mea: vorbește cu farmec şi o contagioasă convingere de primeidia ce stă 
în fața lumii 

intrăm la Sinaia pînă în apropierea castelului. Grupuri de vizitatori 
își așteaptă rîndul. Este recunoscută de unii, le răspunde cu un zimbet 
si salutári prietenoase. Toată lumea remarcă petrecută în jurul cocului 
ei o bandă tricolorá dăruită de cineva la Muzeul Satului din: Bucuresti, 
Mă întreabă dacš e si acum la locul ei, dacă ti vine bine și coboară din 
mașină cu oarecare sfială. Locurile încărcate de istorie şi tradiție par să 
o intimideze putin. Avea să-mi spună mai tîrziu, la Brașov, în fata tipar- 
nitei lui Coresi şi a altor mărturii ale istoriei anterioare descoperirii 
Americii, că multe lucruri s-au născut înaintea Americii. Chiar si ameri- 
canii, i-am răspuns cu oarecare soválalá pînă ce am primit un zimbet 
prelung, şi aprobator. 

„Lucrez enorm cînd sînt în sesiune la Naţiunile Unite. Îmi place să 
mă concentrezasupra treburilor pe care le am de făcut și nu mă întrerup 
pina nu le: termin. Ştii, femeile aduc ceva nou în aceste foruri internatio- 
nale; ele sînt, după părerea mea, mult mai pașnice și mai înclinate spre 
aflarea: soluţiilor rapide. Într-o discuție cu un înalt reprezentant în 
Consiliul de Securitate, i-am împărtășit convingerea mea că s-ar ajunge 
mai repede la soluții pașnice în treburile internationale, dacă reprezen- 
tantii tárilor în; Consiliul de Securitate ar fi femei. După un timp destul 
de lung de gîndire, știi ce mi-a răspuns? Că o asemenea propunere ar 
avea darul să polarizeze instantaneu toate veto-urile masculine!”. 

Se întuneca între timp la Brasov. Am făcut și un turneu prin Poiana; 
am mers mai mult cu mașina decît pe jos, ne-au claxonat admiratori 
de-ai actriței pe şosea, copiii din autobuzele de excursie ale ONT-ulús, 
lumea de pe stradă. Ne-am decis, într-un tirziu să ne întoarcem la 
hotel pentru o relaxare. Coborim și în fata uși schimbă pe loc opinia: 
„Ce-ar fi să mergem ac si putin pe jos, prin oraș? E cel mai bun 
„relaxe” te cu pas mărunt și convins, cu pelerina ei de culoarea 
nisipului adunatá ceva mai strins pe trup și cu o impetuozitate avangar- 
distă. Priveşte în jur fără a cădea în extazuri verbale. Înregistrează. în 
tăcere viața în forrna ei de agitație duminicală, Vechea primărie a Brasovur 
lui, acum muzeu. o face să se oprească; o găsește armonioasă, impună» 
toare. Zidurile Bisericii Negre, cu adevărat negre noaptea, îi impun. 
Promenada pe sub Timpa o reconforteazá. 

— Vedeți multe filme? — o întreb cu reticentá presimtind: ras- 
punsul 

- Nu prea! Ca să te deplasezi de acasă, să infrunti ambuteiajele, 
distanțele, etc. trebuie ca: filmul să merite sacrificiul, Or, din păcate, 
există din ce în ce mat multă maculatură cinematografică în lume. Nici 
la televizor nu mă prea uit. Televiziunea a ajuns un fell de chewing-gum 
pentru ochi. Prefer preocupările mele în legătură cu mediul inconjurá- 
tor, cu poluarea și celelalte de care-má interesez de ani și ani de zile. 
Viaţa nu e preafunga, iar partea ei cea mai bună, acel „time of your 
life”, e destul de scurtă. Si mă căznesc să n-o scap. +. 

La 42 de ani, Shirley mai poartă în ochi o lumină care amintește de 
candoarea de odinioară a micutei Temple, un zimbet de: un farmec care 
nu piere. Dar gestul matur a devenit scurt, rupt, precis, gestul omului 
de acțiune, gestul doamnei Black care: a schimbat platoul de filmare: cu 
forul international și publicul spectator cu un auditoriu cosmopolit și 
foarte avizat. Nu mai rostește replici, nu mai cîntă și nu mai danseazá. 
Studiază, aspecte ale unor probleme sociale, culege rapoarte, face, comu- 
nicári. Scena a râmas aceeași — ca în Shakespeare — întreaga lume. Dar 
Shirley nu mai joacă același rol. 


m 


Por 


Mircea ALEXANDRESCU 


„B.D. IN 


grafic Bucuresti. Regia: 
Drăgan. Scenariul: 


Mărgineanu. 
nescu, Filip Dumitriu. Cu: 
Călinescu, Dem Rădulescu, 
Constantin, lurie Darie, 


Drăgan, Dumitru Furdui, 
Dima, Boris Ciornei. 


ARAS ONE. ADRESE PERII 
D. I. SUCHIANU: 


Odihna 


> : 
intre al noştri 


As fi ipocrit dacă as spune că nu 
mă bucur cind cineva, cu riscul 
de a reuși, incearcă să aibă 
Mai ales că sint eu insumi uneori 
victima unei anumite neintelegeri 
a glumei si zeflemelei. Mi s-a in- 
timplat să spun diverșilor colegi 
de prin redactii și edituri: „Du 
neavoastră,  de-ndată ce omul are 
haz, vă speriaţi ca de Ucigă-l Toaca 
și rosifi ca o fată mare. Intr-o pri- 
vintá, aveţi poate dreptate. După 
informaţiile mele, fetele mari nu 
fac copii. E deci .bine ca fanumite 
persoane să moară fără progeni- 
tură”, Acestea spuse, ei m-au iubit 
de două ori mai tare. 

Filmul de care vr 
m nu este o simplá colecţie de 


ă vorbesc 


ac 
bancuri şi nici u recital 
de stele. Toate aceste 


sint strinse Într-o t 
adică in două, căci av 
vele polițiste distincte. 
Nu numai din 
replicilor 
umoristic, dar şi pentru că el abo 
dează genul rar si greu al ror j 
polițist umoristic, aşa cum il prac- 
ică de pildă faimosul Exbrayat. 
Nu este o parodie, adică O exá 
rare caricaturalá, ci o co identá 
între lucruri foarte serioa edu- 
cative și intimplari ilariante, din 
care tineretul — şi mai ales cei care 
riscă să pornească pe căi greșite 
— nu au decit de cistigat. 
Protestez deci impotriva celor 
ce spun că acest film aparține unui 
gen minor care trebuie judecat cu 
indulgență. In artă nu există indul- 
gentá. În artă nu există genuri ma- 
jore si minore, ci numai opere bune 
şi opere proaste. In acest sens se 
poale spune că lucrarea scriitorului 
Tic și a profesorului. universitar 
Drăgan este o zglobie și înduioșă- 
toare producție tinerească. S-a 
procedat cu exact acea particulară 
măiestrie cu care, dintre "ol, de 
pildă, cercetătorii institutului de 
lingvistică sau dintre toți studenții 
de la drept, s-ar fi ales numai acei 
banuiti a avea un deosebit talent 
şi un haz garantat si li s-ar fi spus: 
fiecare să facă să iasă treaba cit 
mai bine. lar vreunul din profesori 
ar fi ticluit o poveste-liant, care să 
lipească, adică, intr-o unitate dra- 
maturgică micile bucurii individua- 
le. De pildă, o croazieră pe mare, 
sau un incendiu sau o crimă. Exact 
aşa s-a procedat şi in filmul nostru. 
Rezultatul a fost induioșător. S-au 
ales numai acei actori cu gir umo- 
ristic garantat, din aceia care, dacă 
numai apar pe scenă sau ecran, 
stirnesc in sală un frison de bucurie 
viitoare. Marii profesionişti ai ac- 


toriei de la Hollywood iși plătesc 
adesea plăcerea (la aniversări, la 
revelioane) să pună pe toţi cama- 
razii să filmeze, ca niște amatori, 
fiecare cite un număr, cu atita haz 
incit ai jura că de pildă un Cary 
Grant sau o Ginger Rogers sint 
chiar actori de carieră. 

Filmul Tic-Dragan are meritul 
de a trezi această prospeţime a 
climatului de amator. Este o sim- 
palică odihnă colectivă între ai 
nostri. 

in prima poveste, un borfaș fură 
catelusul unei cucoane. Pe de ‘alta 
parte, militienii aflá cá un impor- 
tant functionar al unei importante 
întreprinderi s-a sinucis; ba chiar 
descoperă că acesta fusese in rea- 
litate ,sinucis" de alţii. Ceea ce e 
original şi picant în această poveste 
este că omorul acela nu ar fi fost 
posibil dacă borfașu! nu ar fi furat 
cățelul, și asta absolut indiferent de 
faptele cátelului și ale borfasului. 

Prima „poveste, cea bună, mai 
are o însușire politisto-penalá. Ea 
demonstrează două teoreme cri- 
rima: că cea mai sigură 
metodă să nu te prindă că furi 
este să fure toți. A doua: furtul 
generalizat are si el un cusur. Nu 
n erge la infinit. La un moment dat 


minale. 


trebuie un sá andoseze 
vinovátiile E drept cá 
acest al principiu pare a 
nu fi ori intr-un ro- 
man de et, unde o 
bandš , isese atit 
de multe crime, in 


pe politis 
cu raziile, 
toriile, cee 
rivală (si 


T greutá 
vot) pe unul din 
se declare vinovat 
de păcatele și astfel sá 
liniştească poliția. Vă inchipuiti ce 
mindru va: fi el de acest succes 
electoral! Bineinteles, acceptă, căci, 
totuşi, fi convine. Pledind „guilty”, 
adică „vinovat”, scapă de pedeapsa 
capitală. Ceea ce tot e ceva, că 
doară mai există și evadare pe 
lumea asta! In filmul lui Tic si Dra 
gan, tapul ispasitor nu se predă, 
ci este pur si. simplu ucis de cama- 
razi. 

Celálalt episod penal are unele 
inadvertente. Detectivii noștri an- 
chetează pe un individ suspect 
(Puiu Călinescu), care isi zice 
„profesor de mimicá” şi chel- 
tuiește , mult. mai «multi + bani 
decit ii poate procura bizara sa pro- 


al 


NTRA IN ACTIUNE! 


Producţie a studioului cinemato- 
Mircea 
Nicolae Tic, 
Mircea Drăgan. Imaginea: Nicolae 
Muzica: lon Cristi- 
noiu. Decoruri: Constantin Simio- 
Toma 
Caragiu, Sebastian Papaiani, Puiu 
Jean 
loana 
Cella 


fesiune. El justifică arătind ce 
importante sint lucrurile pe care 
el le predă elevilor. De pildă, îi 
învață să stea ceasuri intregi abso- 
lut imobili. Te întrebi la ce poate 
sluji cuiva să stea absolut fix. Mai 
miliția își pune asemenea in- 
trebări. Şi pină la urmă află răs- 
ul. În cazul nostru, profesorul 
a parte dintr-o bandă de pun- 
care devalizau marile magazine 
tiuni. Își puneau pe fata 
5 e manechin $i incă din 
impul ei, dinainte de inchidere, 
luau locul manechinelor. lar cind 
magazinul se inchidea, ei puteau 
fura liber și nestingherit, 
cem. că în asemenea prăvălii, 
ingă manechinele din galantar, 
se mai postează, ici şi colo, și alte 
citeva în interiorul -pravatiei. Să 
zicem. Dar ceea ce e inadmisibil, 
e că domnul profesor de yogá pe- 
nală, în loc să ţină secret trucul 
care asigură reușita infracțiunii, se 
laudă in gura mare cu arta luide 
a face pe oameni să stea ficși, ba 
chiar cel mai tare se laudă el cu 
asta faţă de milițieni! 

În rezumat, operă de odihnă, 
operă modestă, prudentă şi ino- 
cent 


pun 


ERARIO RIA DAS A 
A. BARANGA: 


Fára 
rude sărace! 
ORL ET IDE AAA 


Ar însemna să repet niște peni- 
bile locuri comune dacă aș începe 
o pledoarie insistentă și convinsă 
pentru filmul comic. Publicul nos- 
tru spectator, ca publicul spectator 
de pretutindeni, adoră genul, cum 
adoră, printr-o firească înclinare 
sufletească, risul, 

Am -aşteptat deci cu o explica- 
bilă nerăbdare ultima producție de 
gen intitulată sibilinic: „B.D. intră 
în acţiune“. filmul beneficiază de 
două promisiuni: polițist, adică 
palpitant, şi comic, adică seducător. 
Nefericirea face că ambele fagadu- 
ieli mi se par a fi ţinute numai pe 
jumătate. Acţiunea este cînd pre- 
vizibilă — păcat de neiertat într-o 
cinematografie care folosește de 
mult tehnica suspensului și a solu- 
tiei la care nu te aştepţi — cînd 
insuficient legitimată din punct de 
vedere logic. Și asupra âcestui punct 
îmi îngădui să insist: într-un film 
de aventuri polițiste logica e mai 
obligatorie decit în oricare alt gen. 
Spectatorul nu admite decît o primă, 
unică — servind ca punct de ple- 
care — convenţie. Tot ce urmează 
ulterior se cuvine să se desfăşoare 
riguros, logic. La acest punct filmul 
în speță e profund deficitar, Aș 


să spun «că scenaristul și 
privit acest film co- 
ientă — obligatorie — 
ce prive 


citar; urm 
fabricat. Nu mă 
de comedie, de multe ori preca 
racă, ci la situația care o produce, 
Ultimii zece ani de cinematografi 
mondială au adus și în aceasta direc- 
tie un spor de calitate: firească, 
replica de comedie surprinde prin 
insolitul ei. Ceea ce s-a numit une- 
ori, cu'un termen impropriu, comic 
absurd, nu este decît o modalitate 
de folosire a neprevázutului, a 
surprinzătorului, a neasteptatului, 
a soluției deconectante. Printr-o 
dialectică fermecătoare şi dintre 
cele mai fertile, filmul modern co- 
mic preia, la o altă scară a spiralei, 
o sumedenie de tehnici folosite în 
filmul mut din epoca în care „risul 
era rege". „B.D. intră în acțiune“ 
ignoră faptul, și de aici, ca şi din 
alte carente, decurge sentimentul 
de lipsă de modernitate pe care 
îl comunică pelicula în discuţie. Am 
obiecţii şi la fotografie: pauperă, 
expediată, 

S-ar putea ca toate rezervele 
mele sá pará exagerate. Le-am 
formulat cu asprime ca să combat 
o gravă prejudecată: filmul poli- 
tist — gi mai ales filmul comic — 
nu sînt niște rude sărace, primite 
în casă pe scara de serviciu, 

Filmul comic nu e o producţie 
pe care să o privești cu indulgență. 


Gen major și dificil — mai dificil, 
poate, decit oricare altul — cere 
fantezie și inteligență, har și mă- 
sură, o „invenţie diabolicá, neisto- 
risită, o maximă capacitate de inter- 
pretare artistică a realității. 
un efort la nivelul acestor 
ite, totul pare un fabricat 

gusturile îndoielnice. Adică 
e mai rău, 


GH. VITANIDIS: 


Avem 
resurse... 


Salut reaparitia genului in cine- 
matografia noastră. Pendulind intre 
comedia de caractere și suspensul 
poliţist, filmul reușește ca, timp 
de o oră și jumătate, să amuze săli 
arhipline, să intereseze. Cu O dise 
tributie mare, cu un ritm dinamic, 
cu o imagine luminoasă care accen- 
tuează veridicitatea naraţiunii, fil 
mul reţine atenţia. Aș fi bucuros 
ca în Mircea Drăgan să avem un 
regizor care să se dedice comediei 
— gen alungat la periferia cine- 
matografiei noastre, ca O cenușă- 
reasá. Filmul demonstrează că avem 
mari resurse pentru acest gen, 
forte in stare latentă care, conju- 
gate cu ingeniozitate, cu talent, 
pot genera un umor actual de cali- 
tate. 


átind ce 
pe care 
pildă, îi 


rofesorul 
de pun- 
magazine 


puteau 


prăvălii, 
galantar, 


trucul 
țiunii, se 
ta lui de 
ficsi, ba 
š el cu 


odihna, 
si ino- 


neisto- 
le inter- 


acestor 
fabricat 
. Adică, 


Ë ° dis- 
dinamic, 
= accen- 


Ei. fil 
bucuros 


m un 
mediei 
cine- 
cenuşă- 
ri avem. 

st gen, ` 
L conju- 
| talent, 


Pde calie 


y 


— 


actorii intra in acțiune! 


Stefan | 
BANICA 


Vi-l inchipuiti pe Ștefan Bănică 
altfel decit zimbind? O fata făcută 
pentru zimbet... Un zimbet ságal- 
nic de băiat chipeș «care știe, dar 
nu spune»... vorba cintecului. 
Popularitatea zimbetului e uriașă. 
Le întrece pe toate. Bănică o are. 
«Îmi acordati...» fără zimbetul de 
rigoare, ce-ar fi fost? Sau excelen- 
tul sáu Figaro? Sau rolul acesta 
din «B.D.» care atestá, incá o datá, 
fotogenia unei anume priviri «pen- 
tru cinema» care, in sfirsit, reapare 
bine speculatá. 


Savel STIOPUL 


Iurie 


DARIE 


lurie Darie, năpăstuit ani de zile 
să fie trumos — o, da, și frumu- 
setea poate fi o năpastă — năpăs- 
tuit ani de zile să fie nonşalant — 
o, da, si nongalanta poate fi o 
năpastă — năpăstuit sá fie «junele- 
prim» — o, da, si junii-primi... a 
scápat, se pare, de unele din aceste 
nápaste si nu-i mai rámine decit 
să fie actor. Şi iată că acestui 
actor li stă bine gravitatea, serio- 
zitatea, zimbetul ironic sau trist, 
duritatea, de-o mie de ori mai bine 
decit fluturarea de aripioare de pe 
vremuri. 

lurie Darie este la virsta la care 
ceea ce contează pe fața unui actor 
de film sint urmele pe care viața 
le-a săpat, an după an, pe acea 
față. Pe fata, si nu numai acolo. 
Dar unde sint rolurile care să pro- 
fite de acest nou lurie Darie? 


Eva SIRBU 


Puiu 
CĂLINESCU 


Un artist comic extraordinar, o 
personalitate poliedrică ce răsfrin- 
ge, in retlectoare, fațete de mim, 
clown, buton, comper, actor dra- 
matic. Asistind la un recital al său, 
mi-am imaginat cum trebuie să fi 
arătat în Parisul secolului XVII 
marii farsori francezi: Turlupin, Ta- 
barin, Bruscambille. Arta sa e al- 
cătuită din convulsiile surprinză- 
toare ale fizionomiei, fracturi de 
gesturi, propozitiuni condensate 
intr-un cuvint, tranzitii deritmate 
intre decizie şi retractie, pinda per- 
petuă față de o primejdie poten- 
tialá ubicuă. 

A intrat în cinematografie foarte 
devreme, cu peste 20 de ani în 
urmă, venind de la Teatrul de re- 
vistă. Fraţii Marx, Fernandel, Tótó, 
Louis de Funès, Sordi, Wisdom 
n-au urmat alt drum: sosiserá fie- 
care, de la music-hall. Deed, Pa- 
tachon, Pierre Etaix fuseseră 
clowni. La circ. Dar pe actorul de 
cinema Puiu Cálinescu l-a desco- 
perit, relativ tirziu, Gopo. 

Azi dimineatá, cind in filmul 
«B.D...» artistul ii spunea sec, ri- 
tos, partenerei: aMamá, deapănă!» 
şi incepea a mima parodistic po- 
vestea vieţii, iar publicul aplauda 
la ecran deschis, am avut impresia 
ca Mircea Drăgan l-a redescoperit 


Valentin SILVESTRU 


Cella 
DIMA 


Cella Dima este una dintre acele 
actrițe a căror trecere pe ecran — 
chiar în roluri nu prea intinse-- 
impune, place, rămine în memorie. 
Cu cită intuiție a conturat portretul 
caragialesc din «Bubico» (doamna 
din tren, cu cátelul...)! In «B.D. in- 
trá în acțiune», Cella Dima apare 
din nou într-o schiță cinematogra- 
fică, și din nou rolul ei (episodic) 
este — printr-o analogie intimplá- 
toare — implicat într-o povestire 
cu un căţel. Coicidenta n-are im- 
portanță. Important este că si in 
acest rol, nu foarte generos, ac- 
trita isi dezvăluie personalitatea, 
firescul, calitățile ei cunoscute, u- 
morul subtil, care o recomandă ca 
o excelentă interpretă de comedie 
cinematografică. 


Laura COSTIN 


Toma 
CARAGIU 


Ne-am obișnuit să vedem in 
Toma Caragiu un Othello posibil 
(deși nu știu dacă a făcut rolul 
vreodată), un «dur» (recomandat 
strălucit de un Bertold Brecht pus 
cindva de Ciulei) și un irezistibil 
TV-ist (protagonistul unor scenete 
in care umorul avea contract-sem- 
nat numai cu notele foarte grave). 
O serie de regizori îl consideră 
(din lene, presupun) arhetipul erou- 
lui voluntar, agresiv, apt să intre 
în acțiune. Dar dacă aș indrázni 
să afirm că Toma Caragiu este in 
stare să realizeze un Hamlet, şi 
încă unul foarte modern, as fi 
privit ca un naiv incurabil. Dacă as 
afirma că acest actor, considerat 
un «rece», este in fapt un incandes- 
cent si un poet si un Romeo, as fi 
și fluierat. De asta şi incerc această 
mini-insemnare. Pentru că Toma 
Caragiu, pentru mine, (poate şi 
pentru alţii) se numără printre cei 
10 actori care incă aşteaptă marele 
rol al carierei... Să aminăm deci 
adevăratul portret. 


Dorel DORIAN 


Sebastian 
PAPAIANI 


Un film intreg, Papaiani isi tine 
umorul in lesá — nu numai ciinele 
politist. Un film intreg, isi daruieste 
poantele, isi numara cu zgircenie 
zimbetele, isi potoleste pofta de 
joacă. Treaba grea și eroica.... În- 
telepciunea si flerul politist trebuie 
s le lase pe seama lui Costel — 
ciinele lup. Pentru el pástreazá 
doar dulcea povară a naivității. 
Numai că Papaiani știe să fie can- 
did ca nimeni altul. În «Omul cu 
cățelul» («B.D.»), Sebastian Papa- 
iani ne convinge cá a trecut de 
fazele sonore ale gugustiucului, 
de cele solare ale «surisurilor in 
pliná vará» gi de ritmurile «baluri- 
lor de simbătă seara»... Putem spe- 
ra că miine scenariștii și regizorii 
îi vor da să interpreteze şi un de 
tectiv de-adevăratelea. 


Sanda FAUR 


loana Drăgan, 
lurie Darie 
| şi trio-ul B.D 


Jean 
CONSTANTIN 


Jean Constantin este actorul 
care colorează orice situație dra- 
matică nu atit pentru că dă textului 
o rezonanță cu farmece dialectale, 
ci pentru că il imbracá in gesturi 
$i il insoteste de o mimicá ce com- 
pletează replica, o edulcorează. 
Personajul aminteşte, pe undeva, 
de un erou al lui Matei Caragiale, 
care se amesteca in discuții fără 
să fie de-acolo, dar avind darul să 
le aducă la sine. În rostirea lui 
Jean Constantin nici un cuvint nu 
rámine neutru si nici un personaj 
încredințat lui nu trece pe planul 
rasi sau iși confundă locul geogra- 
ic. 


Mircea ALEXANDRESCU 


Dem 
RADULESCU 


A fost si este o mare fericire pen- 
tru cultura română de a fi slujitá 
întotdeauna de o pleiadă de actori 
binecuvintati cu geniu sau talent 
de excepție. 

Unul dintre actorii care mă cople- 
seste este Dem Rădulescu, forța 
lui de a produce haz dovedindu-se 
monstruoasă. Fiu al lui Păcală, 
Bibanu e tipul care, făcind pe 
prostul, te obligă sá rizi minzeste 
de propria ta prostie, marile lui 
roluri fiind cele de candizi disimu- 
lati. Actor fără gesturi, talentul lui 
excepțional se hrănește dintr-o vo- 
ce care improascá la fiecare silabă 
jerbe de haz; dă-i să recite «Tatăl 
nostru» — și vei muri de ris. Mai 
are și o mutră rotundă, care ştie sá 
nu se strimbe, și un ris care te scu- 
tură ca un curent electric. Mi-a 
jucat o singură dată un rol şi m-a 
umilit; era prea valoros pentru par- 
titura mea modestă. De-atunci nu 
fac decit să-l pindesc pentru o 
nouă confruntare. 


lon BAIESU 


publicul 


Deva 
preferá 
melodramele. 


Hunedoara 
mai degrabá 
westernurile. 


Publicul 
are 
preferințele 
sale. 


Dar trebuie 
oare 
să le 

considerăm 

definitive ? 


42 


Existá un public pentru Sara Montiel 


Y Ne-am obișnuit cu niste 
vechi conflicte: între cei care 
difuzează filmele (D.R.C.D.F) 
h si critică, intre public si 
critică, intre public si 
D.R.C.D.F. «De ce nu vedem si noi, la 
Suceava, Antonioni?». «De ce ne impuia- 
ti capul cu Antonioni?» «De ce atita Sara 
Montiel?» «De ce spuneti cá filmele care 
ne plac sint proaste?» — se supără publi- 
cul. «De ce nu dati Antonioni la Suceava?» 
«De ce dati atitea Sara Montiel?» «De ce 
dati atitea filme proaste?» — se supără 
critica. lar D.R.C.D.F-ul răspunde prompt: 
«Pentru cà se cere »(Sara Montiel ,bine- 
inteles). «Pentru cá nu se cere» (Anto- 
nioni, bineinteles). lar critica ráspunde 
prompt: «Cum vreti sá ajungem la un 
nivel de cultură cinematografică cel putin 
onorabil, dacá o sá dati tot timpul numai 
ce credeți că place publicului?» 

De la distanță — ba chiar și mai de 
aproape, într-o discuţie cu D.R.C.D.F.-ul 
pe care am publicat-o în revista noastră 
— situația capătă forma unui cerc vicios. 
Dacă te apropii insă, ea incepe să se lim- 
pezească, iar explicațiile, ieşind din cadrul 
generalului, capătă sens şi acoperire. 
Un asemenea prilej de apropiere a fost 
schimbul de experienţă in domeniul activi- 
tatii cinematografice, organizat de Între- 
prinderea cinematografică judeţeană Deva 
cu sprijinul Comitetului județean pentru 
Cultură si Artă și cu participarea D.R.C.D. 
F-ului, prin persoanele directorului adjunct 
Nicolae Zeicu şi Alexandru Gavrilă, seful 
serviciului rețelei cinematografice. Erau 
acolo directori ai intreprinderilor cinema- 
tografice din opt judeţe, responsabili de 
de sală, redactori de presă, lucrători în 
rețeaua cinematografică. Initiatá ca un 
schimb de experienţă și ca un fel de instruc: 
taj — foarte necesar acum, după reorga- 
nizarea rețelei, în 39 de intreprinderi jude- 
tene — intilnirea condusă de directorul 
întreprinderii Deva, Emeric Horovitz, a 
devenit o foarte pasionantă dezbatere pe 
probleme ale difuzării filmelor în tara. 
Dezbatere din care a reieșit limpede că. 


problema alcătuirii repertoriului — nu 
pe capitală, nu pe orașe, ci pe o țară 
întreagă, e departe de a fi atit de simplă 
pe cit ni se pare la prima veaere; 


există o preocupare reală pentru 
atragerea spectatorului către film; 


există oameni pasionaţi, pentru care 
filmul nu e numai o marfá de vindut, 
dar și un bun spiritual de pus în cir- 
culatie; 


în general, «se muncește» cu filmul, 
chiar dacă nu toți înțeleg aceleași 
lucru atunci cînd întrebuințează ter- 


Există şi un public pentru «Căldura» 


menul acesta atit de consacrat. 
munca asta e departe de a fi uşoară. 


Există un specific local 


Tovarágul Emeric Horovitz îmi spunea 
că la Deva, de exemplu, merg mai cu sea- 
mă melodramele, «povestile frumoase», 
dar aproape deloc westernurile si filmele 
violente. Numai 13 km. mai incolo, la 
Hunedoara, dimpotrivă: westernurile sint 
foarte căutate. Explicaţia: Deva are un 
mediu functionáresc, deci de o anumită 
formatie, la Hunedoara mediul este alcá- 
tuit de tineri (foarte multi bărbaţi) care 
gusta mai putin povestioarele siropoase. 
La Orăștie, filmele «Reconstituirea» și 
«Căldura» nu au avut succes, in timp ce 
la Petroşani au fost foarte bine primite. 
Din nou mediul. Orăștie este un oraş de 
tipul Devei, Petroşaniul — in care există 
si un centru studențesc — e mai apropiat 
de Hunedoara ca structură. În comuna 
llia (responsabil Maria Stoenescu) se 
cer cu insistenţă... basme. 

Există, fireşte, un mediu şi trebuie 
ținut seama de el, dar nu ştiu dacă orbește, 
pină la capăt. Cred, mai degrabă, că acel 
mediu trebuie putin forțat, trebuie, încetul 
cu încetul, obișnuit și cu altceva. Metode 
ar exista. Aşa cum la Petroşani (responsa- 
bil Tudor Catană) s-a organizat un sim- 
pozion cu tinerii in jurul filmului «Helga»; 
aşa cum la Orăștie (responsabil Martina 
Slowenski) s-au organizat acțiuni de 
popularizare a filmelor «Neintelesul», 
«Lustragiul», «Dacii», «Columna», «La 
virsta dragostei», «Amprenta», cred, $i 
nu cred, sint convinsá — cá asemenea 
acțiuni ar putea lansa și filmele greu acce- 
sibile. Şi poate că utilitatea este mai mare 
în cazul acestora din urmă. Mi-ar fi plăcut 
ca alături de titlurile citate mai sus, să 
aflu că pasiunea şi eforturile responsabi- 
lilor de sală s-au consumat pentru atrage- 
rea publicului la filmele lui Milos Forman, 
lancso Miklos, Antonioni, Bergman, Felli- 
ni, Buñuel etc., sau la filmele românești 
mai putin accesibile. Pentru că, dacă e 
să ne dăm osteneala, atunci să ne-o dăm 
cu mai mult folos pentru spectatori. 


Documentarul există 


Este foarte interesantă și lăudabilă 


-preocuparea celor din rețea pentru filmul 


documentar. Documentarul, se știe, are 
problemele lui: prezentat împreună cu 
filmul artistic riscă să fie considerat «o 
completare», în timpul căreia se mai poate 
fuma o țigară pină începe filmul adevărat. 
Prezentat singur, există riscul să nu fie 
văzut. Poate, doar, într-un spectacol în 
premieră, alcătuit numai din filme docu- 


mentare foarte bine alese și foarte variate, 
aşa cum se şi discuta de altfel în timpul 
acestei intilniri. Pind una alta, s-a ajuns 
la formula ingenioasă a spectacolelor 
organizate pe o temă anume. Am asistat 
acolo, la Deva, la trei spectacole de acest 
fel: o seară folclorică în comuna Gothatea, 
un simpozion pe teme educative la Hune- 
doara și un interviu cinematografic, pe 
tema «Ştiinţa şi viața», la Cristur. În ce 
constă aceste spectacole? La Gothatea, 
de pildă, asta a insemnat sala căminului 
cultural plină pina la refuz, o prezentare a 
obiceiurilor folclorice din judeţ tăcută de 
un profesor, exemplificată cu formaţia de 
dubași din comună, după care s-au văzut 
trei filme ale studioului «Sahia»: «Nuntă 
pe valea Izei», «Nedeile» și «Izvoare». 
Fiecare film precedat de o prezentare, mai 
mult sau mai puţin abil susţinută. Rar mi-a 
fost dat să văd o sală atit de caldă și atit de 
vie, atit de disdusá să primească şi sá 
înțeleagă ceea ce vede. M-am întrebat dacă 
ar fi fost la fel fără acea festivitate organiza- 
tá si mi-am răspuns: «Sigur, nu». Oamenii 
au nevoie de un spectacol, documentarul 
în sine nefiind încă pentru ei aga ceva. Au 
nevoie de acele citeva cuvinte care se spun 
înaintea proiecției, de prezența unor oa- 
meni care sá transforme vizionarea într-o 
festivitate. Asta mi-a fost și mai clar la 
Hunedoara, unde prezenţa președintelui 
Comisiei de tutelă, a unei profesoare, a 
unui procuror și a regizoarei Florica Hol- 
ban a transformat vizionarea filmelor 
«Adolescentá» şi «Mi-a spus o vecină» 
într-o adevărată sărbătoare. 


«E loc și de mai bine» 


Cuvintele astea au circulat ca un fel de 
lozincá a celor trei zile cit a durat intilnirea, 
și veneau de fapt nu să justifice, ci să 
explice ceea ce numim «lipsuri». Reclama 
e puţină şi neatractivă, materialele infor- 
mative, prezentárile de filme sint insufi- 
ciente. Sint foarte cerute — considerate 
ca foarte utile — întilnirile realizatorilor 
cu publicul, dar ele sint foarte rare. Sigur 
că nu se poate acoperi toată tara cu pre- 
miere de aală în prezența realizatorilor, 
dar cred că asemenea întilniri ar fi intr- 
adevăr foarte utile, chiar dacă abia peste 
6—12 luni de la ieșirea filmului pe piață. 
Contactul acela direct cu publicul nu 
poate fi inlocuit nici cu zece articole. Mă 
gindeam chiar că acele citeva cuvinte în 
care un regizor incearcă să-și explice în 
fața publicului filmul, ar putea fi inregis- 
trate pe bandă de magnetofon și prezen- 
tate o dată cu filmul, chiar și acolo unde 
el nu mai e de față. Dar problema cea mai 
mare care justifică într-adevăr acel «e loc 
și de mai bine» rămine tot difuzarea filme- 
lor si alcătuirea repertoriului. Ne-am obis- 


SI DIFUZAREA E ( 


Pentru mine 


publicul e un mare mister. 
Niciodatá n-am reusit sá aflu 
ce-i place cu adevărat si ce nu. 


Michelangelo Antonioni 


Brie variate, 
Bi în timpul 
k s-a ajuns 
jectacolelor 
Am asistat 
We de acest 
a Gothatea, 
we la Hune- 
grafic, pe 
istur. În ce 
: Gothatea, 
š căminului 
wezentare a 
3 tăcută de 
formaţia de 
| s-au văzut 
as «Nuntă 
«lzvoare». 
entare, mai 
ia Rar mi-a 
Să si atit de 
ascá si să 
isbat dacă 
E organiza- 
=. Oamenii 
bumentarul 
a ceva. Au 
re se spun 
= unor oa- 
area intr-o 
mai clar la 
Psedintelui 
fesoare, a 
lorica Hol- 
Ë filmelor 
© vecină» 


ps 
— 
tun fel de 
intilnirea, 
ice, ci să 
Reclama 
lele infor- 
nt insufi- 
nsiderate 
fizatorilor 
re. Sigur 
a cu pre- 
izatorilor, 
Ër fi intr- 
bia peste 
pe piatá 
Micul nu 
cole. Má 
winte in 
aplice in 
 înregis- 
| prezen- 
plo unde 
¡cea mai 
el «e loc 
sa filme- 
am obiş- 


Dar unde e publicul pentru Antonioni? 


nuit sá judecăm repertoriul raportat la 
capitală sau la oraşele mari din tara, dar 
problemele alcătuirii lui sint foarte compli- 
cate mai ales in tara. Căci iată: 

în județul Hunedoara există 29 de săli 
pentru film de 35 mm. 

si 186 pentru 16 mm. 

Dar în Hunedoara nu există un cinema 
tograf, ci trei săli care fac, sporadic, și 
oficiul de sală de cinema 

lar cele 184 de cinematografe nu sint 
toate cinematografe, cele mai multe in- 
semnind de fapt căminul cultural, în care 
există si un ecran. 

Filmul trebuie deci să-și facă loc printre 
celelalte activități ale căminului (chiar și 
printre nunți si baluri) ceea ce o dată in 
plus îngreunează munca lucrătorilor din 
rețea. 

Şi atunci ce dăm? 

Filme pe care oamenii le doresc și 
așteaptă, sau filme cu ajutorul cărora s-ar 
putea face mult rivnita cultură cinemato- 
grafică? 

Filmele așteptate, fireşte, dar nu numai, 
acelea. Chiar cu riscul unui insucces de 
casă, adevăratele valori cinematografice 
trebuie văzute. Şi nu văzute: ci prezentate, 
explicate, apropiate de sufietul specta- 
torilor. Rezultatele nu vor fi spectaculoase, 
asta e sigur. Ele se vor obține incetul cu 
încetul, in timp. Pentru că nu se poate 
pretinde spectatorului să fie dintr-o dată 
de acord cu o lume de idei in care un artist 
sau altul există de o viata. El trebuie insă 
familiarizat cu acea lume, trebuie deschis 
inspre ea și asta nu se va intimpla nicio- 
dată dacă speriaţi de insuccesul unui 
gen de filme vom renunţa să-l mai oferim, 
pe criteriul «nu merge la public». Criteriul 
acesta nu poate duce decit la o plafonare 
pe veci a gustului publicului, ceea ce mi 
s-ar părea și nedrept si neconform cu 
dorința noastră de a imbogati cultura 
cinematografică a spectatorului de film. 


«Să nu fim funcţionari» 


A fosta doua lozincă a întilnirii. Respon- 
sabilul de sală, lucrátorul în rețea, si 
chiar proiectionistul trebuie sá se con- 
sidere un agent de cultură si nu un simplu 
funcţionar. Aşa s-a spus, şi e foarte ade- 
vărat. Dar nici aici lucrurile nu sint atit 
de simple. Pentru că pina si în acea intil- 
nire a unor oameni pasionați, animați de 
cele mai bune intenții, s-a vorbit despre 
cu totul altceva. «De ce — spunea cineva 
— criticati filmele româneşti? Cum sá ma 
recomand eu un film pe care «Urzica» il 
desființează în trei rinduri?» Lăsind la o 
parte confuzia între un vers satiric şi o 
cronică de film — contuzie pe care oncit 
m-am străduit, n-am reuşit s-o risipesc 
— problema rămîne întreagă si la locul e: 


nu criticati, că ne goniti spectatorii. Dar 
spectatorul nu trebuie pácálit. Nu trebuie 
atras la film prin promisiunea unei capo- 
dopere, ci eventual explicindu-i-se ce 
l-ar putea interesa in acel film, chiar din- 
colo de părerea critică. Întimplător, exem- 
plul se referea la un film românesc slab 
care, in mediul rural, ar fi putut reține, to- 
tuși, atenţia spectatorilor. 

Sau: s-a prezentat invitaţilor filmul «Ca 
narul şi viscolul». Aproape toți au fos! 
intrigati de formula cinematografică in- 
trebuintatá de Manole Marcus. Ei așteptau 
un film despre lupta în ilegalitate, așa cum 
scrie la carte. «Canarul și viscolul», spre 
surprinderea mea, i-a derutat, deși se 
știe că o asemenea formulă în alte cine 
matografii se folosește demult. E cam 
tristă această necunoaștere.. 


Dar ce să fim? 


Difuzarea este o știință. Ea se calculează 
cu creionul in mină: atitea filme, impartite 
pe atitea genuri, care trebuie să ajungă in 
atitea orașe, comune, sate, tinind seama 


de specificul local, de condiţiile și ele lo- 
cale, etc., etc. 
Dar difuzarea este și o arta — servind 
o altă artă — și acolo nu mai e vorba des- 
pre cum, ci despre co dăm spectatorilor. 
Cei care difuzează filmele sint barome- 
trul care măsoară cresterile si scăderile 
de presiune în atmosfera gustului public. 
Dar ei trebuie să fie în același timp și 
curentul de aer in stare să modifice — nu 
dintr-o dată, ci în timp — presiunea aces- 
tei atmosfere. Cei care nu numai să cons- 
tate, dar sá si îmbunătățească gustul 
publicului, prin ceea ce-i oferă. Publicul 
e acela care plăteste si el nu trebuie inse- 
lat în așteptările sale. Dar acest public 
irebuie obișnuit să vrea si altceva. Trebuie 
să ia cunoștință nu numai de existența 
filmului, ci și de felul in care evoluează el. 
Altfel pasiunea noastră se va limita la 
a aduce omul la cinematograf. Ceea ce 
nu e putin, dar e foarte departe de a fi 
îndeajuns. Mai ales dacă ne propunem — 
și ne propunem — să nu fim simpli func- 
tionari. 
Eva SIRBU 


pina unde 


putem fi criticati? an 


Enorma putere de influență pe care filmul o are 
asupra publicului in sensul cel mai larg al acestui cuvint, 
face ca problema difuzšrii filmelor, a selectionšrii lor 
din productia mondialá, spre a fi apoi prezentate pe 
ecranele noastre, sá preocupe deopotrivá pe specta- 
tori ca si pe critici, presa in genere. Asadar, nimeni nu 
poate rámine indiferent si mai ales nu poate rámine 
indiferent cel ce lucreazá in institutia destinatá achizi- 
tionárii filmelor. 


Ce spune critica? 


În timp ce opiniile critice — justificate sau mai putin 
justificate — sint exprimate in presă, aşadar public, 
instituția de care pomeneam mai sus (pe scurt D.R.C.D.F) 
nu-şi poate face cunoscute constatările si eventualele 
ei reacţii decit în materiale destinate unui circuit inchis 
De aceea este — am socotit noi — binevenită o rela- 
tare, tot publică, în presă, a unor condiţii ce stau la baza 
activităţii instituției care se ocupă cu importul şi difu- 
zarea filmelor, cu selecția lor, mentionind totodată 
şi factorii obiectivi ce condiționează un aspect sau altul 
al activităţii ei. 

Deci, mai întii ce vrea publicul? Pe această temă a im- 
portului și difuzării filmului trebuie spus că ar fi necesar 
un dialog între cei ce achiziționează filmele și cei 
ce le văd. Din acest dialog ar avea de cîștigat, cre- 
dem, întregul nostru spectacol cinematografic. Ar 
mai fi nevoie de încă o precizare: anume că achi- 
zitia de filme trebuie să țină seama de scopul 
educativ căruia trebuie să-i răspundă orice pe- 
liculă si apoi, dar nu mai puțin important, ae eficiența 
economică a spectacolului cinematografic, sarcină de 
asemenea de însemnătate primordială. 


Ce face D.R.C.D.F.-ul? 


Precum se poate lesne bănui, operația de selectionare 
este destul de dificilă mai ales din punctul de vedere 
al operativitatii ei, intrucit de obicei, între momentul 
realizării unui film, într-o tara sau alta, şi al vizionării 
lui în scopul achiziţionării, trece un timp destul de în- 
delungat și o primă preocupare ar fi, şi chiar este, ca 
acest răstimp să fie cit mai scurt; în al doilea rind, vizi- 
onarea trebuie să aibă în vedere un factor, esențial și 
el, şi anume costul vizionării însăşi, apoi costul peliculei 
ce urmează a fi cumpărată. O comisie anume alcătuită 
din oameni de artă şi cultură, critici de film, specialiști 


„şi 


difuzarea 


eo 


etc, alcátuitá de C.S.C.A., functioneazá cu regularitate 
pentru asigurarea vizionárilor si achizițiilor de filme. 
Citeva sumare date pot da o idee despre volumul acti- 
vitátii ei. În tara noastră au loc anual cam 170 de pre- 
miere cinematografice (filme artistice de lung metraj) 
dintre care 150 provin din import (între acestea 85—90 
provin din productia tárilor socialiste.) Se naste deci 
legitima întrebare: de ce nu se pot selectiona 150 de 
filme bune dintr-o productie mondialá anualá de apro- 
ximativ 3 000 cite indicá statisticile oficiale? 

As ráspunde printr-o altá intrebare: cite din filmele 
unei producţii nationale se situează la cel mai înalt 
nivel? La festivalurile cinematografice, dintr-o prese- 
lecție din producţia tuturor ţărilor, se ajunge la un 
mănunchi de 10—12 filme. Dintre acestea juriul fiecă- 
rui festival alege pentru distinctiile ce se acordă cam 
3—4. Festivaluri care consacră într-adevăr filme de 
valoare sint tot vreo trei-patru. Deductia o poate deci 
face oricine. Ar mai fi de amintit că între cele 3000 de 
filme, mai mult de jumătate aparțin unor cinemato- 
grafii — pakistaneză, indiană, sud-coreeană, din Hong- 
Kong etc. — ale căror producţii arareori depășesc sfera 
interesului local și nu ajung în circuitele de difuzare 
internaţională. 

Pe de altă parte, criteriul comercial care își impune 
tot mai mult pecetea pe filmul occidental, face ca o 
bună, o considerabilă parte a producției să aibe doar 
un caracter atractiv, si acesta numai cu îngăduinţă 
recunoscut și de multe ori cu totul în afara criteriilor 
urmărite de noi. 

Ceea ce face ca în relația modestei noastre selecții, 
unele filme care n-au valoare decit de divertisment, chiar 
facil uneori, să fie primite cu asprime de către spectatorii 
şi criticii exigenti care nu acceptă argumentul excelentei 
lor vandabilitáti. 


Aşteptăm cuvintul dvs. 


Scopul acestor rinduri n-ar putea,de aceea,sá fie altul 
decit căutarea unor remedii. şi a unei armonizări între 
ceea ce se aștepta de la un repertotiu cinematografic 
înlăuntrul condiţiilor arătate dar perfectibil si asa. Aș- 
teptăm deci la această rubrică sugestiile cititorilor. Și 
vom încerca să răspundem şi, ceea ce este mai impor- 
tant, vom putea dialoga! 

Mihai DUTÁ 


şeful serviciului Import — Export 
° D.R.C.D.F. 


43 


filmul e o lume) 
lumea e un film 


Pictorul Jean Marais 


La expoziția sa de pictură pe 
care a deschis-o la «Théátre de 
Paris», Jean Marais — azi in 
virstá de 57 ani — a acordat locul 
de onoare tabloului închinat lui 
Jean Cocteau. Se știe că poetul 
cineast i-a deschis lui Jean Marais 
porţile gloriei în 1943. Acesta 
a devenit, datorită «Legendei 
indragostitilor», Tristan şi junele 
prim al filmului francez. Cei doi 
Jean, Marais şi Cocteau, au cola- 
borat si la filmele: «Frumoasa» 
si bestia» (1945), «Vulturul cu 
două capete» (1947), «Părinți 
teribili» (1948), «Orfeu» (1950), 
«Testamentul lui Orfeu» (1959). 


La Hollywood 


a murit cintáreata pop Janis Jo- 
plin, în vîrstă de 27 de ani. Autop- 
sia a constatat că moartea se 
datorează unei doze excesive de 
heroină. 


Comitete de apărare 


Jacques Charrier o va rein- 
tilni pe fosta lui soție, Brigitte 
Bardot,în plutonul de frunte al 
vedetelor membre ale societății 
pentru protecția animalelor. Ac- 
torul devenit preducator, a creat 
un comitet de apărare a vulpilor. 


Proiecte 


Alain Delon. — actorul pro- 
ducător al filmului «Madly» — 
are patru proiecte importante: 
«Proust» de Visconti, «Arstne 
Lupin» de Melville, «Crapă, pa- 
tron, crapă liniştit», film între- 
rupt şi care va fi reluat de Jacques 
Deray, «Montserrat» după Emma: 
nuel Rables. Alt proiect în dis- 
cutie: o piesă de Shakespeare la 
Londra. Acest program a fost 
anunţat de serviciul de presă al 
lui Alain Delon în momentul 
premierei filmului «lesire în caz 
de nevoie», produs de Alain De- 


lon. 
6 


Frangoise Rosay, care are a- 
proape 80 de ani, va pleca in 
turneu pe timp de patru luni cu 
piesa lui Anouilh, «Dragá An- 
toine». «Nu-i nimic, a spus jur- 
nalistilor îngrijorați de sănătatea 
ei. Mă voi odihni cînd mă voi 
întoarce: voi juca într-un nou 
film.» 


Greve cinematografice 


Cu ocazia Zilelor cinematogra- 
fice de la Sorrente, reprezenta- 
tia-clou a filmului «Tora-Tora- 
Tora» nu a putut avea loc din 
cauza grevei personalului. 


vedetele 
și moda 


La începutul deceniului '70,B.B. a lansat 
moda de a nu-și machia buzele. Cifra de 
afaceri a fabricantilor a scăzut la jumătate 
în ultimii ani, pentru cel mai rentabil pro- 
dus de frumusețe. Mini-jupa se acompa- 
nia cu mini-colorarea buzelor. Acum, s-a 
lansat o ofensivă de către marile case, 
care s-a soldat în şase luni cu o creştere 
cu 12% a consumului de rui de buze. Chiar 
Andy Warhol, în. portretul pe care i l-a 
tăcut Elizabethei Taylor, o «vede» în alb- 
negru cu buzele violent colorate. 

E cea mai sigură metodă ca milioanele 
de spectatoare să se grăbească s-o imite. 


Pictorii lansează moda 


voga 
Adamo 


Adamo si moda 


Adamo a jucat — fárá prea mare suc- 
ces — în filmele «Les Arnauds» gi «L'Ar- 
doise». «Insuccesul se datoreazá faptului 
că în primele filme nu eram eu însumi, 
Mi s-au dat roluri de compoziție. În «Insu- 
la macilor», publicul mă va regăsi pe mine, 
cintăretul Adamo». 

În filmul realizat după un scenariu 
propriu, el va încarna un personaj poetic 
şi nostalgic. «Filmul meu, spune Adamo, 
nu este erotic şi nici violent. Pe scurt, 
nu este «a modă». 

Din fericire pentru noi toți. 


autobiogratie 
complicată 


Navigind printre nume şi continente 


Barbel Gânther, născută la Reichenburg 
(Germania), culegátoare de bumbac si 
apoi manechin in America, obtinind pri- 
mul ei rol important in «Sweet Charity», 
aláturi de Shirey MacLaine, turneaza de 
doi ani in Italia, unde se bucurá de un 


succes crescind. Şi totuși, nimeni aici 
nu a auzit de Barbel Gúnther. Pentru că 
actrița germano-americano-italiană şi-a 
ales pseudonimul francez Barbara 
Bouchet. 


bună ziua, 
domnule Ness! 


Cind Ness nu e Ness (in filmul francez «Soarele hotilor») R 


— Bună ziua„domnule Ness 

Eliot Ness a murit acum 13 ani, dar 
pentru marele public el a inceput sá 
trăiască acum mai putin de 10 ani, la 
apariția celor 118 serii ale «Incoruptibi- 
lilor». A început să trăiască in persoana lui 
Robert Stack. lar Robert Stack, deși deti- 
nátor al premiului Oscar incá din 1955, a 
devenit celebru de-abia prin Eliot Ness 
Robert Stack nu şi-a compus personajul 
doar din instinct: campion de tir al Los 
Angeles-ului la 13 ani, campion interna- 
tional la 16 ani — îndeminarea in minuirea 
armelor de foc era un lucru de mult cis- 
tigat. A urmat insă un lung stagiu printre 
poliţiştii din Los Angeles. A învățat cum 
se interoghează un suspect şi cum se 


rezolvă un caz aparent de nerezolvat. 
Apoi s-a tras primul tur de manivelă şi, 
după cum povestește el însuși: «N-am 
lucrat niciodată atit de intens. Ziua, noap- 
tea, pe ploaie și pe timp frumos, se filma 
în fiecare zi și asta timp de trei ani. Nu 
mai ajungeam nici să-mi văd soția și 
copiii. Nu o dată am vrut să abandonez. 
În ultima zi de filmare m-am jurat să nu 
mai joc niciodată pentru televiziune şi să 
rup orice relații cu Eliot Ness...» Ceea ce 
nu i-a prea reușit. Televiziunea l-a con- 
vins să interpreteze rolul unui agent F.B.I. 
într-un alt serial, iar pe stradă, fie strada 
în America, Franța sau Japonia, oamenii 
continuă să-i ureze, «bună ziua , domnule 
Eliot Ness»! 


nimeni aici 
r. Pentru că 
talianá şi-a 
2 Barbara 


srezolvat. 
nivelă si, 
£ «N-am 


sa, noap- 
, Se filma 
i ani. Nu 
soția si 
andonez. 
at sá nu 
une si sá 
Ceea ce 
l-a con- 
ent F.B.I. 
e strada 
oamenii 
domnule 


«Marele combinator» — Ostap Bender 


12 
scaune 


Leonid Gaidai, unul din cei mai fecunzi 
regizori de comedie din Uniunea Sovietică 
(«Prizoniera din Caucaz», «Mina de bri- 
liante» etc) termină filmările la transpune- 
rea pe ecran a romanului «12 scaune» al 
lui lif si Petrov. 

Gaidai ar fi vrut ca în rolul lui Ostap 


Bender — marele combinator — să joace 
Belmondo. Dar Belmondo era ocupat si 
Gaidai a trebuit să caute pe altcineva 
După patru luni de probe, timp în care, 
după cum spune el, ar fi putut face incă 
un film, l-a găsit in sfirsit pe omul potrivit, 
şi anume pe A. Gomlasvili — artist al 
poporului din R.S.S. Gruzină. Cind Gom- 
lasvili a aflat că va juca rolul principal în 
«12 scaune» s-a exprimat în limbaj ostap- 
benderist, imprumutind o frază din «Vi- 
țelul de aur»: «S-a implinit visul unui 
idiot». 

De fapt Gomlasvili avea o uriașă expe- 
rientá in materie de Ilf si Petrov: timp de 
2 ani a jucat într-un spectacol de estradă — 
într-un fel de «one man show», «Vitelul 
de aur» — pus în scenă de el — interpre- 
tind pe rind toate personajele. Şi chiar 
dacă ordinea e inversă, «Vitelul de aur» 
infatisind un Bender trecut prin aventura 
căutării celor 12 scaune, Gomiasvili nu 
a avut, se pare, nici o dificultate să intre 
in pielea marelui combinator din perioada 
goanei după comoara ascunsă într-un 
scaun de Madam Petuhova. Ca orice 
ecranizare care se respectă, filmul va avea 
două serii și va fi colorat. 


doi eroi 
reali 


Mireille Darc a scris scenariul propriei 
ei poveşti de dragoste cu Alain Delon. 
Filmul, care se realizează avindu-i ca 
interpreţi pe cei doi eroi reali, va etala pe 
ecran, in văzul publicului, secretele ini 


mii — si nu numai ale inimii — celor doi 
actori. 

Dar cit pot emotiona sentimentele ex- 
ploatate comercial, intimitátile dezvăluite 
pentru a aduce beneficii? 

De altfel, producătorul acestei poveşti 
de dragoste se numeşte Alain Delon. Ca 
să nu mai fie nici un dubiu. 


UF 


Scenarista Mireille Darc 


Raquel Welch 
are principii 


1). A lucra si a studia temeinic un per- 
sonaj — si a-i fi fidel; 2) A nu-ţi dezvălui 
personalitatea realá; 3) A nu turna nici- 
odatá un serial TV, care ruineazá o carierá 
cinematografică; 4) A nu te menţine într-o 
formă fizică impecabilă prin exerciții cor 


Raquel Welch așa cum nu e în viață 


porale, repetate zilnic; 5) Demnitatea e un 
cuvint magic. A o practica întotdeauna; 
6) A te culca devreme dar si: 7) A lega 
contacte sociale frecvente și diverse. 8) A 
nu accepta un rol decit pentru banii pe 
care-i poate aduce. De această condiție 
depinde reușita unei cariere. 

..Dar talentul? S-ar părea că a noua 
poruncă Raquel Welch evită s-o formuleze 


ciné-vérité 


Ce e un tinár? «O persoană care n-are 


y Ñ incă spiritul copt?» Simbolul cener- 
giei, vigorii, prospetimii»? In La- 
i rousse se găsesc ambele definiții. 


Ce e un festival de filme ale tinerilor? 
Ocazia extraordinară de a constata ce gindeste, 
cum simte tineretul intelectual "70. 

La Mannheim, singurul festival care n-a trebuit 
în acești ani de contestaţii să se reprofileze — 
pentru că fusese dintotdeauna deschis tinerilor 
și preocupărilor lor — trebuia să ai o energie 
supratinerească pentru a vedea toate filmele. 
Programul — de la nouă dimineaţa la două — 
două noaptea! plus conferințele de presă, plus 
discuțiile, plus spectacolele în paralel la un alt 
cinematograf cu filmele neselectionate de juriu 
şi care erau lăsate aprecierii presei și publicului 
— acest supra-program pentru un supra-om a 
fost super-interesant. 

Intii, pentru că, prin comparaţie cu festivalul 
de acum doi ani, iti permitea să constati evoluția 
preocupărilor tinerilor cineasti. Atunci, in «ope- 
rele prime» avea prioritate fascinația tehnicii, a 
culorii, a mişcărilor neverosimile de aparat. 
Acum, grija de a spune frumos sau insolit, tendin- 
ta de a epata prin formă, a dispărut. Intereseazá 
ce spui, iar ceea ce spui — si e plin de semnificații 
sociale — e exprimat cit mai clar, aproape chiar 
didactic. Premierea, acum doi ani, a filmului- 
manifest argentinian «Ora furnalelor» a depistat 
preocuparea ce va deveni dominatoare printre 
tinerii cineasti. 

Revoluția e unul din leit-motive. În «ice» de 
Robert Kramer, se atinge o stranie tensiune de 
politico-fictiune: se imaginează momentul declan- 
şării unei revoluții conduse de un nucleu de tineri 
împotriva statului capitalist. Actiunea-fictiune 
este prezentată in modul cel mai strict documen- 
tar, ca si cind ar vrea să devină un curs despre 
revoluție. Sloganurile violente sint notate in cele 
mai violent-vizuale moduri: de pildă. pe un spate 
gol se scrie: «Uinanitatea nu va $ fericită pina cind 
ultimul birocrat nu va fi dizolvat în singele ultimu- 
lui capitalist». 


t e ee 

Războiul ii preocupă pe tineri. «Prea mic pen- 
tru un război atit de mare» al lui Radu Gabrea 
a avut succes de critică. «Curátirea unui riu» 
urmărește într-o tăcere ireală o operație si- 
nistră de detectare,cu ajutorul bărcilor, a par- 
tizanilor vietnamezi. Regizorul filmului a folosit 
resturi, peliculá cázutá de la jurnalele cinemato- 
grafice. 


alvin 


Intereseazá ce spui, nu cum spui 


Cum se scriu sloganele 


Documentul îi fascinează pe tinerii cineasti 
si primează asupra filmului artistic. Documentul 
despre oamenii '70, despre arta '70. Am trăit, 
astfel, un spectacol al Living Theater-ului. Am 
trăit două ore alături de Joan Baez:am văzut-o 
în timpul arestării soțului ei, militant împotriva 
războiului, apoi în faimosul ei turneu. Arn auzit 
recitalurile ei care nu mai pot fi numite recitaluri, 
adică, așa cum spune dicționarul, «auditia unui 
singur artist la un singur instrument». La un 
moment dat, cind sala a fost «învinsă», Joan 
Baez oferă microfonul spectatorilor, cinta in 
duo, apoi în cor cu ei. Şi cind cîntecele ei de dra- 
goste și revoltă au devenit un bun public, ea 
pleacă, lăsindu-i cintind pe toți, într-o stare de 
tensiune poetico-politică. 

Publicul-urias — de la Mannheim (35.000 de 
tineri în 5 zile) a participat la vizionări — activ 
si chiar mai mult decit activ. Vizionarea lui 
«Othon» de Straub a fost nu suieratá ci fluieratá 
cu fluiere — intreruptá de bátáile de tobe si de 
hora unor tineri urcati pe scená in timpul proiec- 
tiei, de inválmásala la intrerupátoarele electrice, 
de lumina care se stingea si se aprindea rind pe 
rind. De ce? Am aflat la discuția de după vizionare: 
filmului, transpunere pe ecran a unei piese de 
Corneille, i s-a adus învinuirea că nu e legat de 
aspectele direct-sociale ale anului '70. 

Şi în această atmosferă de maxi-intransigentá, 
maxi-plete, maxi-fuste, filmele cele mai aplaudate 
au fost — tinerii sint tot tineri — filmele de 
dragoste romantică. lar cel mai aplaudat a fost 
minunatul «Sfint din Krejcarek» al regizorului 
ceh Petr Tucek, povestea de dragoste a unui om 
bun si blind, o operă profund umană care mar- 
chează o adevărată renaștere a sentimentului în 
filme, a sentimentului total, copleșitor, de o 
puritate absolută. 

Pentru că tinerii cineasti și spectatori ai lui 
'70 sint cineastii si spectatorii absolutului: în 
înțelepciune si în naivitate, în lipsă de sentiment 
si in sentimente. 


Maria ALDEA 


Coperta l-a: 


Beata TYSZKIEWICZ 


Coperta IV-a: 


Alain DELON 
monstrul sacru 
al ecranului francez 


vedeta nr. 1 a 
ecranului polonez 


(Foto: PA!) (Foto: Unitrance) 


CINEMA 
ANUL VIII, Nr. 12 (96) DECEMBRIE 1970 


Redactor şef: Ecaterina Oproiu 


sumar: 


FILMUL LA 75 DE ANI 
Tinerețe și forță 
— Mircea Sintimbreanu 
Acum trei sferturi de veac 
— lon Munteanu 
Salut bátrine pehlivan! 
— Mircea Muresan 
20 din 75 de ani 
— Valerian Sava 
Românul Paul Menu, operatorul lui 
Lumiăre 
— lon Cantacuzino 
Cine sint fondatorii 
— D.I. Suchianu 
Cinematograful vázut de... 
(mari personalitáti despre cea de a 
7-a artá). 
Publicul este receptiv sau «conservator» 
— Ov. S. Crohmălniceanu 
15 ani lumière 
montaj de Radu Cosasu 
A fi sau a nu fi 
— Constantin Pivniceru 
Serpentine şi confetti 
— Gelu lonescu 
Jubilee 
- Valentin Silvestru 
PANORAMIC '70 
Printre colinele verzi 
— reportaj de Al. Racoviceanu 
Instantanee: Riscurile meseriei 
— interviu cu Marga Barbu 
Epilogul «Asteptarii» 
— Alice Mănoiu 
CRONICA 
«B.D. intră în acţiune» 
— DJ. Suchianu, Aurel Baranga, Gh. 
Vitanidis 
«Sentința» 
— Valerian Sava 
CE FILME Ali FACE DACĂ ATI 
FI PRODUCĂTOR? 
George Ivașcu: «M-as subsuma regi- 
zorului» 
Henri Wald: Un «Meşterul Manole» 
GENERAȚIA VIITOARE 
Marile speranțe, marile probleme 
— Mihnea Gheorghiu 
DUPĂ CE SE APRIND LUMINILE 
Eșecul «operaţiei peplum» 


—H. Dona 
ÎNSEMNĂRILE UNUI SPECTATOR 
TEMPERAT 
Neobservate trec mortile actorilor... 

— Teodor Maziliu 
LUMEA SPECTATORILOR 
Bulevardul filmului 

— anchetă de Romulus Rusan 
ROMULUS RUSAN ÎNTREABĂ: 
lubiti filmul, Milita Petrașcu? 
CONFESIUNILE UNUI ACTOR 
Aer 

— Irina Petrescu 
Shirley Temple-Black — o viaţă publică 

— Mircea Alexandrescu 
PUBLICUL 
ŞI difuzarea e o artă 

— Eva Sirbu 
Pină unde putem fi criticati? 

— Mihai Duţă 


Redacţia și administraţia: 
Piaţa Scinteii, 1 — Bucureşti. 


Tiparul executat la 
Combinatul Poli grafic 
«Casa Scinteii» 


profesorul 
de dragoste... 


Profesorul de literatură clasică la Uni- 
versitatea Yale, Erich Segal, la al cărui 
curs despre Plaut si Euripide veneau 
20 de studenti, a obtinut un auditoriu de 
500 de studenti: s-a aflat cá profesorul ele- 
nist este autorul scenariului filmului ai 
cărui eroi sint Beatles-ii — «Submarinul 
galben» 

Același protesor uimitor a scris scena- 
riul şi, după acesta, romanul intitulat 
«Poveste de dragoste», in care nu se vor- 
beşte de droguri, de freudism, de erotism 
si sex, ci despre dragostea dintre doi 
tineri. Această poveste romantică de dra- 
goste a devenit, în ciuda pronosticului 
unei maşini electronice, best-seller-ul ame- 
rican al anului, bătind de la distanță con- 
curenta de literatură erotică, porno si 
violență. 

Segal consideră că tinerii nu dispre- 
tuiesc lectura, ci doar ipocrizia, şi că 
pentru a-i emotiona trebuie să scrii cu 
sinceritatea gi conciziunea cintecului 
popular. Filmul, şi el sincer și în «stilul 
tranzistor» este interpretat de Ali Mc. Graw 
si Ryan O'Neal. 


Eroii filmului-tranzistor: 


..$i profesorul 
Vadim 


Roger Vadim in mediul sáu: pentru 
primul sáu film turnat — in fine! — la 
Hollywood, el se găseşte in mijlocul unei 
clase de fete tinere si, evident, frumoase. 
În culise profesorul atotputernic e Vadim 


bibliorama 


Pe ecran, acesta va fi interpretat de Rock 
Hudson. Filmul, «o cómedie neagră», are 
titlul inspirat de un poem de Raymond 
Queneau: «De crezi, fetițo!» Fetiţa — Mar- 
garet Markhov (in fotografie, cu bărbia 
sprijinită în pumn) e o candidată la star- 
system. 


Vadim și virtualele B.B. 


un cinema 
cu „menu“ 


Pentru că spectatorii părăsesc sălile de 
cinema — gi cele uriaşe de 3 800 de locuri, 
ca Gaumont-Palace,sint goale — se caută, 
se incearcă, se lansează un nou tip de 
spectacol combinat inainte de a viziona 
un film, spectatorii de la Gaumont pot, 
în schimbul unei sume rotunde,să urmă- 
rească un show cu cai, elefanţi, vedete 
de muzică și dansatoare, iar la mesele 
mici să ia cina cu «meniul casei». Cultură 
gastronomică, cinematografică si extra- 
cinematografică dintr-un singur foc. Pen- 
tru cei care au bani. Şi timp (spectacolul 
durează peste patru ore şi jumătate). 


în căutarea 
lui Urban 


DEFA — care produce anual 20 de filme 
artistice pentru marele ecran, 30 de filme 
tv. de lung metraj, și 100 de filme tv. de 
scurt metraj, acordă o atenţie constantă 
filmelor pentru tineret. Ingrid Reschke, 
singura femeie regizor a studiourilor 
DEFA, este specializată în asemenea filme, 


Ea a debutat cu «Daniel gi campionul 
lumii», a realizat «Moș Crăciun se numes- 
te Willi», «Hai sá divortám» (in care copiii 
joacă un rol important deși e un film pen- 
tru adulți) şi recent, «Îl cunoasteti pe Ur- 
ban?» Scenariul, scris de o ziaristă cu- 
noscută în R.D.G., Gisela Karan, aduce 
în prim plan un tinăr care pornește în 
căutarea cuiva care l-a impresionat prin 
forța lui morală. Nu-l va găsi pe Urban, 
dar, spune presa R.D.G.,«va intilni pretu- 
tindeni Urbani, în brigadierul de la cons- 
tructie, în gospodăria din vecini, la locul 
de muncă si acasă.» 


cadoul 
lui Cardin 


Pe Champs Elysées, la Théâtre des 
Ambassadeurs, fluturá un nou drapel: 
al lui Pierre Cardin. Creatorul de mode de 
renume mondial și-a făcut cadou nu un 
Rolls sau o piscină, ci un teatru adevărat, 
cu fotolii albe ca niște corole, care se 
pot scoate ca niște flori, cu o scenă uriașă, 
goală, modificabilá, un teatru mobil şi 
neobișnuit, în care cel mai reușit este insă 
repertoriul: «o sărbătoare muzicală, o 
farandolă veselă și amară, în care coexistă 
risul, emoția, umorul, inteligenţa, grotes- 
cul și fantasticul». 

Responsabilii «bilciului Cardin» sint: 
pentru cinema, Henri Chapier, criticul de 
film, realizator al peliculei «Sex Power»; 
pentru teatru, Jean de Rigault. Costumele 
nu sint semnate de Cardin. 


Cardin şi manechinele 


Un titlu destul de pretentios, un titlu nu lipsit de un anume echivoc (așadar nu două 
din șapte arte, ci două sau șapte arte) a lansat un volum, tipărit de editura «Meridiane», 
ce merită atenția. Ne permitem la rindu-ne să facem o reductie, firească, dacă ne gindim 
la specificul revistei noastre: de la două să răminem la una din șapte — la arta filmului. 

Ne-am oprit, așadar, la cele cinci studii de filmologie. De la început ni s-a părut demnă 
de atenție formula editorială a volumului colectiv: E o cale putin explorată în domeniul 
tipáriturii de film la noi. E o şansă (alții n-au avut-o) pe care editura o oferă unor tinere 


condeie. De salutat deci ideea. 


Rămine de discutat o altă problemă. În ce măsură au știut să-și valorifice şansa tinerii 
critici ale căror studii de filmologie au fost incluse în volum. Girul dat de persoana compe- 
tentă a profesorului Mihnea Gheorghiu (semnatarul prefetei) nu poate fi pus la îndoială. 
Editura n-a greșit în alegere, dar n-a mers pină la capăt, nu i-a ajutat suficient pe aceștia 
să-și valorifice publicistic cercetările. Cu o excepție, studiul lui George Littera dedicat 
lui Dovjenko, celelalte scrieri care tin de partea filmografică a volumului, deși sînt scrise 
cu o netăgăduită seriozitate, păstrează încă un aer didactic. Nu vrem să tăiem elanul nimă- 
nui, dar era necesar să se lucreze mai mult asupra studiilor pentru a le elibera de anumite 
paranteze și explicații mai putin utile într-un volum care se adresează chiar unor cititori 


avizaţi. 


George Littera, cu o mai mare experiență, cu o gindire bine organizată și capabilă 
de sinteze, cu o siguranță demnă de invidiat în afirmații, plastic şi precis in expresie,ne 
dă în «Marginaliile» sale reperele esențiale pentru poetica lui Dovjenko. Celelalte patru 
studii~«Virtuti cinematografice ale spațiului» de Cristina Corciovescu, «Jean-Luc Go- 
dard sau cinematograful contestării» de Manuela Gheorghiu@Antonioni, de la Strigátul 
la Aventura» de Napoleon Toma lancu, «Elemente de subiectivitate în filmul de autor» 
de Florica Ichim — pun in valoare bagajul de cunostinte al autorilor, familiarizarea lor 
cu subiectele abordate, spiritul analitic, conștiinciozitatea cu care au fost redactate 

Pe cind un volum colectiv al unor critici care s-au apropiat de filmul românesc? Nu ar 
fi aceasta o primă deschidere spre o viitoare istorie a unei cinematografii naționale? 


AL R. 


Exemplarul 5 lei 41 017 


— 


Fiti atenti bárbati! 
Ea la CRISTAL se gindeste. 


CRISTAL este colonia discretá si distinsá. 
CRISTAL este un cadou potrivit 


in orice ocazie 
dar mai ales in Cade i] 
CRISTAL tas un cadou dorit 

pentru că ea la CRISTAL se gîndeşte. 


F: 
ex 
S 


de cultură