Revista Cinema/1963 — 1979/1970/Cinema_1970-1666897506__pages501-550

şi face pe magul... Dar această demas- 
care nu răcește zelul celor patru (adică 
cinci) călători. Mai ales că fetița (care 
e din Kansas) află că și bătrinul escroc 
și mag e tot din Kansas și că le poate 
spune exact pe unde s-o ia ca să se 
intoarcă acasă la «home, sweet home». 
pentru că (și acesta e cintecul final) 
«Nici un loc pe lume ca acasă». Acest 
dulce fior patriotic yankeu e încă o ino- 
vaţie în genul basmului, în felul și pe 
linia cea mai ortodoxă a basmului. 
Celălalt cîntec, devenit șlagăr durabii 
şi universal, este cintecul Over the Rain- 
bow, Peste curcubeu, dincolo și mai sus 
de curcubeu, pe care îl cîntă eroina. 
Este (și am lăsat aceasta ca o surpriză 
de sfirșit), eroina este marea, inimita- 
bila,neînlocuibila Judy Garland, în rolul 
ei de debut care a făcut-o brusc vedetă 
mondială (născută în 1924, avea atunci 
14 ani!). Văzind-o în «Vrăjitorul din 
Oz», proaspătă ca un fruct ce dă în 
pirg, veselă, inimoasă, prietenoasă, in- 
trepidă, ne aducem aminte că avem 
în fata noastră pe aceea care în cei trei- 
zeci de ani care vor urma, avea să se 
sinucidă de patru ori, iar a cincea oară 
avea să izbutească să moară. 

Autorul filmului este Victor Fleming 
(1883—1949), autor al celui mai mare 
succes de public, autor al filmului «Pe 
ıripile vintului». Autor, de altfel, al 
multor filme pe care, grație Arhivei 
noastre, le-a putut vedea spectatorul 
român: «Căpitani curaioși», «Pilot de 
incercare», «Dr. Jekyll și Mr. Hyde.» 


«Un american la Paris» 


O altă piesă de antologie este «Un 
american la Paris» (1950) de Vincente 
Minnelli (născut în 1902); interpreti: 
Gene Kelly și Leslie Caron. Minnelli e 
marele maestru al iilmului muzical. a 
mestec de operetă, revistă și operă. A 
folosit art: lui Ziegfeld, dar mai ales 
extrema virtuozitate a celor mai mari 
dansatori de pe Broadway și de pe 
ecran: Fred Astaire și Gene Kelly. 
Acesta din urmă nu are eleganța celui 
dintii, dar îi e poate superior ca măies- 
trie şi acrobație coregrafică. In «Un 
american la Paris», el ne istorisește 
pur și simplu o poveste cu picioarele. 
Pașii lui de step sint ca niște silabe de 
cuvint, ca niște cuvinte de discurs. Şi 
mai are un dar vrăjitoresc. Acela de a 
preface spațiul, de a ne readuce tot 
timpul aminte că spaţiul e prin natura 
lui infinit. Gene Kelly zugrăvește cu 
picioarele cele două infinite ale spatiu- 
lui, infinitul mare și infinitul mic, Îl 
vedem pe un pian, pe o mas”, pe 
un colt de odaie, că face atitea lucruri, 
incit bucăţica pe care lucrează pare un 
univers, un univers infinit prin multipli- 
care, prin diviziune la nesfirșit. Alteori, 
îl vedem făcind un pas gigantic care în- 
ghite distanţele, care dilată universul 
călcat de picioare, un univers ca cel 
adevărat, și ca cel de astăzi pe care 
Einstein îl numea «un univers în expan- 
siune». 

Aceste impresii mă fac să găsesc dife- 
renta dintre el și Fred Astaire. Gene 
Kelly spuneam că «preface» spaţiul; 
Fred Astaire «il suprimă», îl anulează, 
il desființează. Spaţiul se eclipsează, lă- 
sind în urma lui doar hierogiiie cine- 
tice descrise de dansator, figuri existind 
în sine și parcă neavînd nevoie de nici un 
fel de spaţiu purtător. 


D.I. S. 
41 


wY 


KK آسکے‎ 


Cei mai mari dansatori de pe Broadway («Broadway Melody») 


întrecute, nici măcar egalate, ba nici 
măcar încercate în tot răstimpul acesta 
de 40 de ani — americani nebuni după 
virtuozități şi după depășiri de virtuozi- 
tate. 

Unul din numere este «Rapsody 
in blue» de Gershwin, dirijată de Paul 
Witeman în persoană, cu o orchestră 
imensă. De altfel Paul Witeman, cu 
silueta lui de balon, cu față de lună plină, 
cu subțirica lui mustăcioară în formă 
de virgulă, e nu numai capelmaistru, 
dar și actor activ. Intervine cu tot felul 
de șolticării, inclusiv un număr de «step» 
indrăcit executat personal și surizător. 
Ba chiar și un număr de desen animat. 
Pe generic, îl vedem fugărit de un leu, 
și această vinătoare reciprocă este o 
cascadă de gaguri și un model de cari- 
catură schematizată așa cum, cu ifos, 
avea să ceară «noul val» al animației 
de azi. 


«Vrăjitorul din Oz» 


«Vrăjitorul din Oz» e mai recent. 
E din 1938. Dar tot e vechi de peste 
treizeci de ani. Şi, ca și «Regele jazz- 
ului, n-a fost încă egalat. Este în același 
timp un basm și un vis. O fetiță de 12 
ani, căreia i s-a pierdut cățelul, doarme 
şi visează. Visează o călătorie în străi- 
nătate. Adică în singura străinătate 
care nu-i este ei străină, și anume: în 
lumea basmului, adevărată a doua patrie 
a oricărui copil, mai ales cind are onoa- 
rea de a fi fetiță. 

Cum aci basmul nu e făcut de adulți 
pentru copii, ci de un copil pentru el 
insuși, un plus de bunătate și 06 
străbate întreaga poveste. Bietul Om 
de Paie n-are creier! Bietul Om de Ta- 
blă n-are inimă! Bietul Leu n-are curaj! 
Fetiţa noastră îi va duce, pe cei trei 
prieteni, la Vrăjitorul din Oz, care le 
va da creier, inimă și curaj. Inedit este 
şi vrăjitorul. Căţelul trage cu dinții de 
o perdea, dindărătul căreia vedem un 
bătrin escroc care vorbește la microfon 


7 


şi ca ingeniozitate in măiestrie. Tot cea 
urmat după, toate ansamblurile core- 
grafice ale lui Ziegfeld, revistele feerice 
pen «Strada 42», «Căutătoarele de aur», 
«Broadway Melodyy-ile fastuoase, toa- 
te acestea au folosit în mod strălucit, 
dar nu au întrecut (poate chiar nici 
egalat) această operă unică de acum 40 
le ani, al cărei titlu adevărat ar trebui 
ă fie «Posibilitatea imposibilului». De 
pildă, unul din dansatori are miini și 
picioare mlădioase ca o sfoară de bici, 
ondulind ca niste fire, fără nici un trucaj 
și fără metaforă, căci realmente, in car- 
ne și oase, vedem perechea de picioare 
ale protagonistului formind dintr-o sin- 
gură mişcare două-trei unde care-și 
trec una alteia valea devenită deal la 
unda următoare, toate astea alternind 
cu înţepeniri tot atit de miraculoase. 
Deasemenea neegalate sint acrobaţiile 
cu scripca și arcușul făcute de un violo- 
nist comic, care mai e și virtuoz in 
pompa de automobil, cu care cintă o 
intreagă bucată graţie unor zeci de 
feluri de astupare cu degetul a bortei și 
ilte multe zeci de feluri de a apăsa pe 
manetă. Avem la un moment dat un 


'solo de tobă, executat cu picioarele de 


un bărbat atletic, un fel de zeu nud de 
culoarea bronzului oxidat. Loviturile 
de talpă și călciie pe tobă sint ca să 
zicem «cheia de sol» a operei, «cheia 
de fa», acompaniamentul fiind zecile 
de atitudini statuare și contorsiuni de 
dans pe loc. lar acest solo este oarecum 
dublu, căci simultan vedem aceleași 
mișcări executate de umbra dansatoru- 
lui proiectată pe zid, umbră care evocă 
totodată ideea de suflet însoțitor de 
trup și ideea de inger păzitor. 

Păcat că din copia salvată de cehi 
lipsește numărul poate cel mai uluitor, 
acel al păpușii de cirpă. O dansatoare 
vie și adevărată reușește să se lase 
fleașcă, inertă, în zeci de poziţii dezar- 
ticulate, ascultind numai de legea căde- 
rii corpurilor, a unor căderi în toate 
direcţiile. Asta, ca și celelalte perfor- 
manţe citate mai sus, n-au mai fost nică 


De ce oare nu se mai fac asemenea minunate filme? 


Arhiva națională a adunat un mare 
număr de filme apartinind genului aṣa- 
zisei comedii muzicale şi ne oferă un 
ciclu bogat şi variat. Aşa de variat încit 
aproape că ne întrebăm dacă filmele se 
mai pot integra toate, într-un ciclu 
Unele sint adevărate spectacole de 
operă ca «Rosemarie» (cu Jeanette Mac 
Donald şi Nelson Eddy); «Vrăjitorul 
din Oz» este un tipic basm, «Regele 
Jazz-ului» este o tipică revistă de music- 


hall: «Un american la Paris». operetă, 
ele sase filme ale lui Mark Sandrich, 
unde avem fericirea vedem cuplul 


Fred Astaire — Giger Rogers, sint tipi- 
ce comedii americane zi:e sofisticate, 
povești trăznite (crazy stories) gen Lu- 
bitsch sau Capra, opere unde opereta 
nu e gen dramatic, ci stare sufletească, 
o stare de iubire de sine care obligă pe 
orice om onest să cinte in loc dea vorbi 
şi să danseze in loc de a umbla. 


«Regele Jazz-ului> 


«Regele Jazz-ului» a fost făcut de 
John Murray Anderson în 1929. E prin- 
tre primele filme în tehnicolor și tot 
printre primele filme sonore-vorbitoa- 
re. Înregistrările au fost făcute pe disc! 
Este imensul merit “al Cinematecii 
cehe de a fi transpus plăcile de gramo- 
fon pe bandă sonoră modernă. Copia pe 


care au recondiționat-o,  întinerit-o, 
renă;cut-o cineaștii cehi are un co- 
mentariu debitat de un  «com- 
père» şi o  «comere»ă în lim- 
ba franceză, pe care cehii l-au 
transpus în limba cehă. Comentariu 


foarte spiritual pe care (speram) tra- 
ducătoarea noastră nu Íl va masacra. 

Acest film este uluitor. Făcut acum 
peste patruzeci de ani, este un film 
spectacol de music-hall despre care ne 
vine tot timpul să spunem: «de ce oare 
nu se mai fac آ۶‎ astăzi asemenea minuna- 
te lucruri?» Minunate nu numai ca 
«idei», dar și ca virtuozitate materială 


prezenţe româneşti 
peste hotare 


De la primul buchet de flori... 


Viena 


Într-un oraş echilibrat, egal cu 
el însuşi, semnul unei zile de săr- 
bătoare este surisul. În septembrie, 
soarele are căldura zimbetului. 
Conturează frunzele de piatră ale 
palatelor, statuile de bronz călare, 
tramvaiele cu roţi de cauciuc și ul- 
timele flori. Trecători blajini își 
mișcă umbra cu grația fluturilor. 

În mai, Viena este la fel. Oamenii 
ştiu să primească și să salute la 
fel. Fără ostentaţie, elegant, blind, 
reverențios și cald. Timpul s-a 
oprit aici în biblioteci, in sălile de 
concert, în muzee și in casele 
oamenilor. Timpul s-a oprit și se 
odihnește aici. O săptămină de 
film înseamnă, ca oriunde în altă 
parte, o conferinţă de presă, cite- 
va gale in orașele programate, în- 
tilniri oficiale. dineuri oficiale, vizi- 
te. Numai că în Austria micile cor- 
vezi ale programului sint îndepli- 
nite în ritm de vals. Jurnaliștii sint 
interesaţi cu adevărat de dezvol- 
tarea miraculoasă a economiei și 
a culturii româneşti, persoanele ne- 
oficiale tin totdeauna să-și amin- 
tească un concediu încintător pe- 
trecut in România, stringerile de 
mină sint ale unui prieten pe care 
îţi face bine să simţi că ori de cite 
ori vei avea nevoie de el, îl vei găsi 
in același loc, cu același zîmbet 
adevărat și deschis. 

Zilele «Culturii românești» care 
au premers vizitei Preşedintelui 
Nicolae Ceaușescu în Austria au 
stabilit un contact efectiv direct, 
depășind cu mult curiozitatea obiș- 
nuită pe care o stirnește o excelen- 
tă expoziție de tapiserie şi covoare 
românești, un concert de muzică 
populară sau o săptămină de film. 
Atenţia cu care a fost urmărită 
fiecare manifestare a verificat incă 
o dată seriozitatea acestor oameni 
care nu-și îngăduie să fie superfi- 
ciali și fanfaroni. 

De la primul buchet de flori care 
ne-a întimpinat, pină la ultimul 
semn de rămas bun, aceeași soli- 
citudine profundă şi egală. Aca- 
să, urmărind — citeva zile mai tir- 
ziu — rezumatul filmat al vizitei 
tovarăşului Nicolae Ceaușescu, 
m-am întors la Schânbrun, în piaţa 
Palatului Hoffburg, în gara de la 
Salzburg, printre acei prieteni fără 
nume care au primit solii poporului 
român cu piinea şi sarea lor, cu 
cîntecele și dragostea lor blindă 
ca soarele lunii septembrie. 


Irina PETRESCU 


special scrise pe măsura lui. Cea mai subtilă exegetă 
a cinematografului acestei epoci, Lotte Eissner, spu- 
ne precis: «Kammerspiel»-ul, aşa cum l-a conceput 
creatorul său, Lupu Pick, încă din 1921, cu filmul 
«Scherben», este filmul psihologic prin excelență». 
lar Marcel Martin subliniază că «impotriva expresio- 
nismului» filmele lui PickuScherben' (1921) şiuSyl- 
vester” (1923) «restaurează analiza psihologică in 
profunzime, descrierea precisă a mediilor sociale, 
transcrierea ambianţei morale prin mijloace simple, 
personalitatea actorilor ca ființe vii şi nu numai ca 
figuri simbolice. Este reapariția realismului în uni- 
versul fantasmagoric al cinematografului german». 

E vorba deci de un mare creator, de un adevărat 
revoluționar al filmului anilor '20. În dreptul numelui 
său, toate enciclopediile notează «născut la lași, la 
2 ianuarie 1886», iar Lotte Eissner subliniază «rezis- 
tenta față de orice modă» a lui «Pick, român care 
lucra în Germania». 

Dar dincolo de aceste date unanim admise, încep 
să se acumuleze, în jurul personalităţii lui Lupu 
Pick, misterele și contradicţiile. 

Contradicţii în datele asupra vieții sale. «Acest 


român din tată austriac, care debutase in 1914 ca 


actor de cinema în țara sa, emigrează în 1915 și se 
fixează în Germania» spune Boussinot. Te întrebi 
ce e adevărat cu tatăl austriac, fiindcă în ce priveşte 
restul, este cert că Pick n-a jucat în nici un film ro- 
mânesc din 1914 (e de văzut în ce măsură va fi jucat 
măcar teatru aci, acest viitor actor de compoziție 
în trupa lui Reinhardt), iar data emigrării trebuie să 
fie anterioară, căci în 1914 debutase alături de Henry 
Porten pe ecran. Cercetătorii noștri vor lămuri poate 
aceste semne de întrebare privind origina şi începu- 
turile activității sale. 

Contradicţii în ce privește creația lui. Frapaţi de 
faptul că în filmografia lui Lupu Pick, printre multe 
filme oarecare răsar citeva capodopere. unii autori 
au susținut că meritul acelora revine integral sce- 
naristului Carl Mayer. Este cert că e vorba de o feri 
cită întilnire între doi mari creatori, dar tot atit de 
cert este că filmele n-ar fi izbutit să fie ceea ce au fost 
dacă regizorul n-ar fi fost la nivelul excelentului său 
scenarist. Şi desigur că nu Carl Mayer — scenaristul 
filmului «Doctor Caligari», capodoperă a expresio- 
nismului cinematografic — a putut imprima filmelor 
«Scherben» şi «Sylvester» caracterul lor direct opus 
stilului expresionist, ci tocmai Lupu Pick, actorul 
de compoziție cu predilecție pentru nuanțarea psi- 
hologică, mărturisită deopotrivă şi în chipul ا‎ 
nului birjar din «Ultima brişcă din Berlin» (în foto- 
grafia de mai sus) şi în fiqura misterioasă a diplo- 
matului japonez din «Spionii» lui Fritz Lang. Aceeasi 
predilecție pentru psihologie a adus-o Lupu Pick și 
în film şi meritele celor doi nu pot fi despărțite. 

Mister, în fine, şi în moartea lui. Unii o fixează la 
Londra, alții la Berlin, în 7 sau în 9 martie 1931, in 
orice caz în urma unei otrăviri. Dar nu se știe nici azi 
dacă a fost sinucidere, accident sau asasinat politic, 
asupra celui care era animatorul primului sindicat 
al muncitorilor de film din Germania, DACHO. 

Această apariție românească în anii de glorie ai 
filmului german, cu aura ei de mister, cu întrebările 
care iși așteaptă răspuns și cu analiza estetică te- 
meinică pe care o merită, nu ar trebui oare să consti- 
tuie obiectul unei monografii, sub semnătură româ- 
nească, la împlinirea — în 1971 — a patruzeci de ani 
de la dispariția sa prematură? 


lon CANTACUZINO 


letopiseț 


În «Ultima brişcă din Berlin» 


8 
lupu pick 
sı citeva 
mistere 
(2 سے سس سر‎ 
hS J cis cu sfirșitul primului război mondial 


și al cărui apus a fost determinat de 

instalarea nazismului, în anii in care 
drumul de la expresionism la realism e jalonat de 
creaţiile lui Robert Wiene, Paul Leni, G.W. Pabst, 
Fritz Lang, E.A. Dupont, F.W. Murnau, numele lui 
Lupu Pick se înscrie în istoria cinematografului mon- 
dial în aceeasi filieră și pe același plan cu ei. 

Toate istoriile cinematogratiei îl citează ca pe 
creatorul unui gen de film intimist și psihologic, pe 
fond social, «Kammerspielfilm»-ul, nume derivat 
din cel pe care regizorul Max Reinhardt — sub a cărui 
conducere Lupu Pick se afirmase ca actor de teatru 
— il dăduse teatrului său de 300 de locuri şi pieselor 


raccourci 


în studiourile maghiare 


lupta pentru apărarea uneia din ulti- 
mele cetăți libere în fața asaltului tur- 
cilor. Om urgisit de soartă,el a pribe- 
git prin toate ţările Europei răsăritene, 
îndrăgind popoarele vecine mai ales 
prin cîntecele lor. Trecerea lui pe 
pămîntul românesc este imortalizată 
prin poezia «Rusandra, frumoasa din 
Moldova». Filmul scris de binecunos- 
cutul poet Garay Gâbor și regizat de 
Banovich Tamas, cu toate meritele sale 
artistice, este contestat de critică, pen- 
tru că oscilează între biografia roman- 
tatã și meditaţia asupra condiţiei de 
poet în condiţiile secolului XVI. S-ar 
putea ca publicul să nu fie atit de in- 
transigent, mai ales datorită distribu- 
ţiei interesante: Sztankay Istvan în 
rolul poetului, actrița româncă Ana 
Szeles în rolul soției nefericite, și 
actrița poloneză Beata Tyszkiewicz în 
rolul marii dragoste neimplinite a e- 
roului. 


Jancsó Miklós turnează noul său film: 
«Mielul ceresc», cu echipa lui obișnuită. 
«Mielul ceresc» reeditează epoca fil- 
mului «Liniște și strigăt», personajul 
central fiind un preot obsedat, care îi 
ațiță pe țărani împotriva revoluției 
proletare (este vorba de evenimentele 
din 1918 din Ungaria). Revoluționarii 
îl cruță totuși, ca după eșuarea revolu- 
ţiei, «obsedatul» să se dovedească a 
fi un agent contrarevoluționar cit se 
poate de lucid, de perfid și de necru- 
țător. În acest rol îl vom revedea pe 
Madaras J6sef, țăranul persecutat din 
«Linişte și strigăt». 


De curind a avut loc la Budapesta 
premiera filmului «Frumoasa comedie 
maghiară», dedicat personalității tul- 
burătoare a luptătorului și poetului 
renascentist’ Balassi Bálint, căzut în 


42 


cinerama 


rol istoric pe care îl turnează în «Scipio 
Africanul». 

Mastroianni vrea să-şi captiveze specta- 
torii exclusiv prin talentul său. 


Amorezul latin nr. 1 vrea altceva. 


să-i cinstim 
pe veterani 


«Regele jazz»-ului a împlinit anul acesta 
70 de ani. Pentru 24 de ore, barierele 
rasiale au fost doborite și întreaga Ame- 
rică l-a sărbătorit pe «Sfintul Louis Gură 
de aur». Louis Armstrong a cunoscut 
succesul cu S mare pe toate scenele lumii 
și pe ecranele Hollywood-ului unde a 
turnat 8 filme. 


O săptămînă în șir au durat în Mexic 
sărbătorile prilejuite de o aniversare 
ieșită din comun: 45 de ani de activitate 
în «meseria de vedetă». Performera se 
numește Dolores del Rio. A debutat, 
firește, în perioada filmului mut, în «Pre- 
tul gloriei» și continuă să fie regina ecra- 
nului mexican (și după cum se vede, nu 
e o apariţie care să ne sugereze anii de 
pensie). Filmul pe care-l pregătește acum 
se numește «Los motivos del Lobo» și e 
în regia lui Juan Ibanez. 


În preajma nunţii de aur cu... gloria 


ا 


o flacără 
pe Vistula 


Electra în versiune poloneză. 


Frumusețea brună și fatală din foto- 
grafie nu seamănă cituși de puțin cu 
Wanda Neuman din realitate, fata de 20 
de ani, blondă, albă și discretă. Doar gura, 
violent plină și glasul adînc şi vibrant o 
trădau pe cealaltă Wanda Neuman. 

— Vă rugăm să vă prezentaţi singură 
cititorilor revistei «Cinema». 

— Am terminat acum doi ani școala de 
stat de teatru și cinematografie din Lodz; 
am debutat în filmul «lulia, Ana, Geno- 
veva», am jucat un rol tot psihologic 
într-un film închinat celei mai cumplite 
singurătăți, «Singurătatea în doi». În 
«Flacăra olimpică» întruchipez pe cea 
mai cunoscută schioară poloneză, Helena 
Marusarz, care în timpul ocupației a dus 
o activitate conspirativă şi a fost împuşcată 
de fasciști. De altfel și «Meridianul zero», 
la care tocmai am terminat filmările, are 
tot un caracter documentar. 

— În teatru, ce factură de roluri inter- 
۳۴۰۶م‎ 

— Clasice. Schiller (Elisabeta din «Don 
Carlos», Zeromski «Prepelița» și So- 
focle — «Electra»). Cu «Electra» care a 
fost destul de rece primită de critică, 
am obţinut premiul | de interpretare la 
Festivalul teatrelor din Kalisz. 

— Care e după dvs. criticul ideal? 

— În teatru, profesionistul care cu- 
noaște istoria rolurilor și înţelege ce 
aduce nou un actor într-un rol cu o tra- 
diție bogată de interpretare. În film, pro- 
fesionistul cu care poţi discuta meserie. 

— Faceţi parte din generația cea mai 
tînără de actori. Sperăm să vă vedem 
curind în filme, despre generația dvs., 
ca pe Daniel Olbrychski. 

— Sper și eu. Dar să nu uităm că Daniel 
Olbrychski e un actor de teatru și că 
«Hamlet>-ul lui e un moment crucial al 
scenei poloneze. Poate, tot clasicilor le 
datorează actorul modern, forța de a-și 
înțelege contemporanii. 


Mastroianni în 
«Scipio Africanul» 


Acest bărbat urit este cel mai frumos 
actor al ecranului italian: Marcello Ma- 
stroianni. El nu a ezitat să devină chel şi 
lipsit de sex-appeal pentru un important 


filmul e o lume 
iar lumea e un film 


Cinescoape cu ecran plat 


La fabrica de televizoare «Ekra- 
nas» din Panevejis (Lituania) s-a 
fabricat primul lot de cinescoape cu 
ecran plat, de formă dreptunghiu- 
lară, cu diagonala de 61 cm. Pro- 
iectanţii uzinei au pregătit docu- 
mentaţia tehnică respectivă în co- 
laborare cu specialiștii de la Fabrica 
de cinescoape din Lvov. 


Pensiile vedetelor 


La cel de al Vil-lea Congres fe- 
deral al Asociaţiei artiștilor, mem- 
bră în sindicatul artei din R.F.G., 
s-a discutat mai ales problema pen- 
siilor. Cei 18 delegați vor să obțină 
ca și la angajamentele cu ziua o 
parte corespunzătoare a gajului să 
fie trecută în contul Asigurărilor 
sociale, așa cum se obișnuiește la 
angajamentele cu luna. Artiştii, care 
depind atit de mult de capriciile 
publicului, trebuie să aibă bătrine- 
tea asigurată. Chiar și staruri ger- 
mane ca Freddy Quinn și Caterina 
Valente, sint membri ai sindicatului 
care se ocupă de reglementarea 
tarifelor contractelor și cu drep- 
turile de concediu. 


Vedetism ă la Sharif 


Omar Sharif care a terminat filmul 
«Cavalerii» şi-a cumpărat ultimul 
tip de Rolls-Royce: argintiu, cu 
ferestre negre, cu telefon, bar, fri- 
gider și televizor color. 

Omar Sharif susţine că visul lui 
e să treacă pe stradă neobservat... 


«Șofaţi înăuntru» 


Cam așa s-ar putea traduce cu 
aproximaţie «drive-in», denumirea 
grădinilor-cinematografe americane 
special amenajate pentru automo- 
biliști (aceștia pot vedea filmul fără 
să coboare din automobil). Sistemul 
a început să se extindă în Franţa. 
Deocamdată există două «drive-in»- 
uri la Nisa și Marsilia, iar lingă Paris 
a fost amenajat al treilea, la Rungis. 
Capacitatea drive-in-ului de la Run- 
gis este de o mie de mașini. Ecranul 
«cineparcajului» (să încercăm să-l 
botezăm pe limba noastră) de la 
Rungis are 600 m.p. (cel mai mare 
ecran cinematografic din lume) și 
condiţiile de vizionare sint optime. 
Vinzătoare de înghețată, dulciuri, 
băuturi răcoritoare, îmbrăcate în 
uniforme fosforescente, se depla- 
sează în permanență pe motociclete 
printre mașini. 

În viitorul apropiat se prevede 
amenajarea a încă 15 drive-in în 
Franţa. Să fie oare metoda specifică 
secolului XX, de a revitaliza difu- 
zarea celei de-a 7-a arte? 


Procesul Peter Fonda 


Peter Fonda a fost dat în judecată 
de Dennis Hopper, de prietenul și 
colegul său, colaboratorul cel mai 
important al filmului «Easy Rider». 
Actorul-regizor Hopper l-a acuzat 
pe actorul-producător Fonda că nu 
a împărțit corect profiturile — ne- 
așteptat de mari — ale acestui film 
contestatar. 

Nu demult, Fonda și Hopper au 
declarat că ultimul lucru din lume 
care îi interesează sint banii. 


Napoleon va vorbi 


Claude Lelouch se ocupă cu re- 
editarea celebrei opere a lui Abel 
Gance «Napoleon». Filmul va dura 
trei ore și jumătate, va cuprinde 
unele secvențe pe care Gance nu 
le-a montat niciodată și va deveni 
din mut, sonor. 


Profit și pierdere 


Vinzarea la licitație a depozitelor 
de recuzită ale casei Metro-Gold- 
wyn-Mayer s-a termin: 

Profit: 3 milioane de dolari. 

Pierdere: cea mai mare colecție 
de costume, mobile și accesorii din 
lume. 


Cinematograful lui papa 


Trei regizori vor fi actorii fil- 
mului «Cinematograful lui papa» 
(realizat nu așa cum ne-am aștepta, 
de un actor, ci de Claude Berri). 
Ei sînt: Philippe de Broca, Yves 
Robert și chiar Claude Berri. 

Pasiunea pentru actorie i-a cu- 
prins chiar pe producători: Francis 
Cosne va apare într-o scurtă scenă 
din «Un Condé», 

E contraofensiva la atacul acto- 
rilor, deveniți producători și regi- 
zori? Există în Franţa un sindicat al 
actorilor, altul al regizorilor, altul 
al producătorilor. Ce se va întimpla 
acum? Se va crea un sindicat al ac- 
torilor-regizori-producători? 


Clubul misoginilor 


În Franța s-a înființat un club al 
misoginilor. Președinte: Roger Va- 
dim. Vice-președinte: Alain Delon. 
Domnul vice-președinte își argu- 
mentează poziţia în modul următor: 

1. Femeile au devenit agresive 

2. Femeile sint cele puternice. 
Nu bărbaţii. 

3. Bărbaţii sint sentimentali. Nu 
femeile. 


CINCI arma 


obiect», frumoasă, inexpresivă și inani- James Coburn: Am o cameră «do 


mată. Frumoasa care este — pe drept muzică», în care am o colecție de gonguri 

cuvint frumoasă se numește... Michele si tobe. Cint la ele. 

Mercier. Liz Taylor: Cel mai bun antidot al 
Păpușa în film dirijată de alții — e în supărărilor e o masă bună. 


realitate factotumul care controlează şi 
trage sforile filmului: Michele Mercier 
e şi producătoarea lui «Macedoine» 


„cu  Femeia-obiec! 


antidotul 
descuraJării 


Cum combat actorii 
descurajare? 


momentele de 


Bing Crosby: Mă ascult cintind şi asta 
mă face să rid. 3 

Vanessa Redgrave: li chem la telefon 
pe tata sau pe mama, sau pe sora,sau pe 


fratele meu și — pur și simplu — le spun 
tot ce am pe inimă, fără să le ascund 
nimic. 

Melina Mercouri: Dansez dansuri din 
tara mea. 


Maximillian Schell: Cint la pian. 

Anthony Quinn: E deajuns să mă gin- 
desc la perioada cînd nu aveam un ban și 
eram şomer, ca să-mi dau seama că nu am 
dreptul să cirtesc. 

Paul Newman: Mă duc să văd un meci, 


O masă bună 


Ann Margret: Soțul meu şi cu mine 
ne luăm motocicletele și mergem să 
luăm o îngheţată. 

Omar Sharif: Joc bridge. 

Joanne Woodward: Slavă domnului, 
am copiii. Ei mă fac să uit orice necazuri. 
Rod Taylor: Sporturile violente. 

Joan Crawford: N-am avut niciodată 
timpul ca să-mi pot permite luxul să fiu 
deprimată. Am muncit toată viata și 
muncesc și acum. 


Dansurile din țara mea 


reclamă de trei minute». Acum ia lecţii 
de dicțiune ca să-și atenueze accentul 
cockney și să poată începe turnările. 
S-ar putea deci ca în 1971 s-o vedem 
intr-un lung metraj. 


argumenie 
publicitare 


Acum vreo doi ani, o casă publicitară 
londoneză a avut ideea să lanseze un nou 


tip de manechin — nu hiper — frumosi 
sofisticaţi, ci urîti. «Uriţii» — chiar așa 
a numit agenţia. Nu a durat prea mult 


această modă, dar casa publicitară și-a 
atins scopul: a atras atenţia. Căutarea 
disperată de idei noi, de «cirlige» pentru 
publicul care obosește atit de repede — 
aceasta este tema filmului «Macedoine» 
Preluind ideea casei «Uriţii», in film se 
lansează ca manechin o femeie-maimuțţă, 


Femeia-maimuţă. 


A, 


care altădată ar fi fost evident prezen- 
tată la circ. Ideea realizatorului Jacques 
Scandelari e încă mai puţin bătătoare la 
ochi decit credea el. Într-adevăr, iat-o 
pe femeia-maimuţă interpretată de eroina 
piesei «Hair», Betsy Beer. Bărbatul-mai- 
mutã din fotografia alăturată nu e un alt 
actor machiat din film, ci e însuși soţul 
Betsy-ei Beer, cu propria lui pieptănătură 
și propriul lui chip pre-uman din viata 
de toate zilele. 


„„cu Bărbatul-maimuţă... 


Tot în «Macédoine» există, ca în viață, 
și tipul opus de manechin: «femeia- 


8 
9ؤ 


Ca după greva foamei 


manechinul 
fără trac 


Mofturi — cum ar spune nenea lancu. 
E un moft să spui că publicul nu vrea 
vedete și un și mai mare moft e să-ți 
inchipui că producătorii nu vor fabrica 
atiția idoli cinematografici cit suportă pia- 
ta. Azi se folosește o metodă nouă, ra- 
pidă și economică. Se iau de-a gata nume 
cu priză la public. Bărbaţi celebri — fot- 
baliști și femei celebre — manechine. 
Ca Twiggy, manechinul nr. 1 al societății 
de consum, care arată ca după greva 
foamei. Twiggy pe care dacă o vezi, 
într-adevăr n-o poți uita, va fi vedeta 
filmului «Prietenul», o reeditare a unui 
mare succes de pe Broadway. Ea mărtu- 
risește că nu are deloc complexe în fata 
camerei: «Am mai turnat un film de 


44 


demistificarea 
lui Hallyday 


Cind Johnny Hallyday a debutat la 
Alhambra în 1960, publicul de premieră 
l-a fluierat și l-a huiduit tot timpul spec- 
tacolului: în istoria music-hall-ului nu s-a 
mai asistat la o asemenea manifestaţie 
ostilă. Dar — a doua seară — publicul 
de la galerie l-a ovaţionat ca pe Cintă- 
rețul său. A trecut de atunci un deceniu: 
mitul lui Johnny Hallyday nu găsește egal 
azi în Franţa decit mitul Bardot. Cintă- 
rețul-idol care e pe lista box-office-ului 
la mare distanţă de toți ceilalți idoli mai 
mititei (și nu e egalat decit de... Sylvie 
Vartan!) s-a apropiat cu seriozitatea şi 
puterea de muncă care-i sint proprii şi 
de film. A jucat în «De unde vii Johnny?». 
«Căutați idolul». «Les ponyes», «A tout 
casser», «Specialistul» și «Armele mi- 
niei». Robert Hossein, care i-a oferit 
rolul principal din filmul său «Punctul de 
cădere» își justifică astfel alegerea: «Cred 
că el este personajul ideal și vreau 3 
demistific o dată mitul Johnny Hallyday !». 


Cuplul nr 1 al filmului francez? 


Un costum romantic pentru M. Vlady 


cei din 
umbră 


Angajată după terminarea Institutului 
de cinematografie, ca pictor-decorator 
al studioului Mosfilm, Ludmila Kusakova 
a realizat șapte filme «grele» printre 
care: «Brățara de granate», «Anna Ka- 
renina», «Subiect pentru o schiță» (cu 
Marina Vlady) și,cel mai recent, «Ceai- 


kovski». 
Kusakova, scenografa care a invâțat 


să introducă inteligent costumul în to 
nalitatea dramatică a peliculei, işi doreşte 
pentru una din urmatoarele producții, 
o confruntare cu epoca lui Petru cel 
Mare — aflată la limita stilului rusesc 
tradițional și a costumului europenizat. 


CINCI ANNA 


viata 
În roz 


Viaţa cineaştilor nu e intotdeauna 
roză — poţi să ai talent cu carul, idei cu 


tona — dar trebuie să ai și bani ca să le 
poţi valoritica. Pentru a putea realiza 


filmul «Elise sau viața adevărată», regi- 
zorul Michel Drach și soția sa Marie- 
Jose Nat și-au ipotecat toate lucrurile: 

Filmul e o poveste de dragoste trăită 
la Paris între un algerian și o franțu- 
zoaică. Acţiunea se petrece în timpul 
războiului din Algeria, o transpunere a 
unui adevăr violent și grav. Actriţa pro- 
tagonistă e Marie-José Nat «eterna des- 
coperire, eterna necunoscută a filmului 
francez». 


Marie-José Nat... eterna descoperire 


un complex 
de superioritate 


«Veniţi să rideţi» cu Goldie 


Goldie Hawn a avut întotdeauna un 
teribil complex de inferioritate: «Sint o 
fată urită» — spune ea acum, cu indife- 
rență. Nu am nimic de zină, dar am înţeles 
că farmecul modern e altceva decit un 
nas perfect». 

Angajată — doar pentru trei săptă- 
mini — să joace în foiletonul TV «Veniţi 
să rideți», la început a fost pe cale să 
fie dată afară (de emoție își uita sistematic 
replicile), apoi a entuziasmat pe toată 
lumea. E «crazy», e nostimă, e cara- 
ghioasă. Billy Wilder a văzut-o și a re- 
comandat-o pentru rolul din «Floare de 
cactus»; debutul în cinema i-a adus 
Oscar-ul. 

Tot Billy Wilder scrie acum un scenariu 
special pentru Goldie Hawn, care deocam- 
dată e ocupată cu turnarea filmului «O 
fată în supa mea». 

Cu un succes ca al ei, Goldie Hawn riscă 
să capete un complex de superioritate. 


2000 vom fi 7 miliarde de oameni 
milioane de muritori de foame 


bombele 


Rita Hayworth — efigia bombei atomice. anul 


și 7 


Şi n-am mai putut scrie despre Viva 


Am vrut să scriu despre «Bomba cu 
părul roșcat» Rita Hayworth, a cărei 


45 


siluetă atomica a fost pictată pe bomba 
Hiroşimei, dar am 31ا٦٤‎ că există un film 
al Hiroșimei încuiat în seif de un sfert de 
secol. Filmat de niște cineasti care au 
riscat să fie iradiați — şi au şi fost — 
pentru a lăsa omenirii documentul apo- 
calipsului. Adevărul a fost tăinuit în 
seif alături de lingouri. La expoziția 
Osaka s-au dat pentru prima oară frag- 
mente din el. Doar fragmente «care nu 
şochează pe albi». Adevărul a fost «aran- 
jat», documentul ras, tuns și frezat. 
Filmul, mijlocul de informare cel mai 
obiectiv, cel mai fără de replică, filmul — 
chiar el — poate deveni și un mijloc 
de dezinformare, de minţire. 

„Şi iată de ce n-am mai putut scrie 
despre grațioasa bombă cu forme ato- 
mice, Rita Hayworth 


Maria Aldea 


tiel, unde au fost filmate pe ascuns de 
realizatorii «Orei furnalelor» — ima- 
ginile unei halucinante explozii demo- 
grafice și de mizerie 

„Şi n-am mai putut scrie despre Sa- 
rita Montiel. 


Am vrut să scriu despre «Bomba 
Hippy», Viva, cea pornită în pelerinaj la 
Kathmandou... 

S-a turnat recent chiar un film «Dru- 
murile spre Kathmandou». Aparatele 
cinematografice au alunecat insă peste 
străzile-dormitor, străzile-sufragerie, 
străzile-lazaret, — străzile-latrine. Au 
căutat grandoarea palatelor de poveste 
şi pitorescul celor 18۷۵ء‎ hippies în 
zdrente dar avind, bine ascuns într-un 
buzunar, un CEC de la papa. Au urmarit 
aventurile de amor ale tinerilor blonzi 
cu ochii imbecilizaţi de droguri. Nimeni 
n-a avut curajul să se oprească asupra 
milioanelor de priviri arse de foame, și 
care cresc, se dublează, se triplează: în 


Bombele cinematografice sînt pline 
de graţie. 

Am vrut să scriu despre «Bomba la 
tină», Sarita Montiel, care a iradiat cu 
privirea ei un continent — cel sud- 
american... 

Dar mi-a căzut in mină o carte despre 
o cu totul altă bombă, «Bomba popula- 
ției», şi am citit cel mai zguduitor sce- 
nariu de film. Pornea de la nişte cifre, 
în 1850 eram un miliard de oameni: in 
1930, 2 miliarde; în 1970 peste 3 mi 
liarde jumătate. Dacă s-ar face un film 
de anticipare strict știinţifică,am vedea 
intregul glob, uscat și ape, acoperit de 
o clădire uriaşă continuă, inaltă de 
2 000 etaje, în care vor locui cele 60 de 
milioane de bilioane de păminteni. Peste 
citeva sute de ani. 

Asta e încă departe. Dar azi, acum, 
chiar în timpul în care ați citit aceste 
citeva rînduri, PATRU oameni au murit 
je foame. Majoritatea copii. Unii de pe 
continentul sudamerican al Saritei Mon 


La 15 ani a început lucrul în mină, ca 
fiu de miner cu 14 copii. 

Charles Bronson a pătruns în cinema 
datorită musculaturii sale, dar a rămas 
prin prezenţa lui fizică copleșitoare, prin 
privirea lui stranie, oblică și neliniști- 
toare. Pentru că, așa cum spune regizorul 
Howard Hawks, el are mai mult decit 
un obraz. Are o figură. 


in memoriam 


Remarque 


Erich Maria Remarque, celebrul ro- 
mancier german persecutat de naziști, 
al cărui mare roman antirăzboinic «Pe 
frontul de vest nimic nou» a oferit ci- 
nematografiei subiectul unei ecranizări 
nu mai putin consacrate, a murit în 
Elveţia în virstă de 72 de ani. Văduva 
lui este Paulette Godard, fostă vedetă 
hollywoodiană și fostă soție a lui Chaplin. 


Theo Sarapo 


Într-un accident de automobil a murit 
Theo Sarapo, coafor de vedete, cintă- 
ret, actor de cinema, dar cunoscut în 
special ca soț al Edithei Piaf. Într-adevăr 
marea cintăreață s-a îndrăgostit de el și 
l-a lansat. La Olympia, unde a debutat, 
Theo Sarapo s-a lovit însă de un zid de 
ostilitate din partea publicului care nu-i 
ierta că e «Monsieur Piaf». Curind, Piaf, 
vedeta naţională a Franţei,s-a îmbolnăvit 
grav și a murit, lăsindu-i datorii imense. 
Théo Sarapo n-a izbutit să se impună 
ca actor sau cintăreţ. De-abia în ultimul 
timp a avut un rol important în filmul 
«Un Condé» și a fost invitat la gala ar- 
tiștilor francezi de la Circul Bouglione, 
(care a fost retransmisă și de televiziu- 
nea noastră). Presa franceză i-a consem- 
nat decesul nrezentindu-l drept «un 
ghinionist». 


A , 


AE 


Voga Bronson 


gloria vine 
la 50 de ani 


Dacă chelia cea mai fotogenică e a lui 
Yul Brinner, fără îndoială că ridurile cele 
mai fotogenice sînt ale lui Charles Bronson. 
Are ceva din Colea Răutu al nostru, un 
aer vag oriental în pliurile feței expresive. 

La 50 de ani Bronson cunoaște gloria; 
îl așteaptă pe platou patru jurnaliști și el 
nu primește decit unul iar acasă 11 noi 
proiecte de filme 

La 40 de ani, Bronson a jucat primul 
rol într-un film important: «Cei șapte 
mercenari», dar numele lui era încă scris 
pe genericul filmului cu caractere mici. 

La 30 de ani a intrat în teatru ca om 
la toate: actor, mașinist, decorator. 

La 20 de ani a fost docher, lucrător la 
terasamente, hamal. 


Prin tipărirea acestei cărți, Editura «Meridiane» face un act de cultură deloc lipsit 


bibliorama 


femeia cea mai 
curajoasă 


din lumea filmului e Nicole Vesper. Ea 
are curajul anonim și prost plătit al cas- 
cadorilor. Îndrăzneața care își riscă viaţa 
în locul Mylènei Demongeot în «Fan- 
tomas», este o corsicană de 24 de ani. 
Concetăţeana lui Napoleon e acum pe 
punctul de a ieși din anonimatul solda- 
tilor și de a căpăta un grad superior: va 
juca primul ei rol important alături de 
Peter O'Toole și Peter Sellers. 


Cascadorița... 


j : | گی‎ ai 


de importanţă. Rapiditatea cu care s-a epuizat tirajul dovedeşte că, în ciuda scepti- 
cismului manifestat de unii, publicul nu este indiferent faţă de cartea de film, că știe 
să reacționeze prompt atunci cind un lucru îl interesează efectiv. După traducerea 
făcută cu ani în urmă din Andre Bazin («Ce este cinematograful?»), apariţia cărții 
lui Henri Agel este un alt moment marcant în pregătirea estetică a spectatorului 
de film (textul este pus în valoare și de traducerea competentă, în deplină cunos- 
tintă de cauză, a tilmăcitorilor Aura Puran şi lordan Chimet. 

Cartea lui Henri Agel nu este speculativă, nu are nimic cu critica impresionistă 
la adresa filmului. Henri Agel se adresează celor care vor să înțeleagă cinematograful 
în tot ceea ce are el specific, care vor să facă o deosebire între valoare și nonvaloare. 
Agel vrea să-l scoată pe spectator din indiferență, din acea «lene intelectuală» care-l 
face să vadă în film numai un mijloc de evaziune. Autorul nu se teme de situarea 
analizelor sale cinematografice într-o «perspectivă pedagogică». El recunoaște 
astfel cinstit caracterul oarecum didactic pe care-l au textele integrate aici. Di- 
dactic în sensul bun al cuvîntului. Fiindcă evitindu-se formulările ambigue și inter- 
pretările subiective, se izbutesc caracterizări pregnante ale elementelor mai impor- 
tante ce compun cea de a șaptea artă. Şi are dreptate lordan Chimet cind vede in 
acest volum «o carte totală, un laborator comprimat care te introduce cu farmec în 
secretele artei filmului.» 

Întiiul și cel din urmă capitol («Cinematograful și societatea» și «iniţiere în ci- 
nematograf») merită o menţiune specială. Primul este o deschidere sociologică 
absolut necesară, riguroasă, bine comentată, ultimul este foarte util în privința 
ideii că și cinematograful trebuie învăţat în cineclub, în școală, în familie). «Miezul» 
cărții (capitole dedicate limbajului filmului: imagine, sunet, culoare, interpreți) 
cuprinde texte excelente care explică și justifică cu analize, tabele comparative, 
citate semnificative tot ceea ce ține de tehnica și de estetica celei de a șaptea arte. 
Deși tonul rămine profesional, cartea lui Agel este și în această parte a ei accesibilă, 
nu se închide într-un limbaj care ar putea fi înțeles numai de inițiați. 

Prefaţa lui lordan Chimet, este ea însăși o meditație asupra cinematografului, o 
meditaţie melancolică, cu semne de întrebare, cu îndoieli, cu nedumeriri. Este 
prefața unui poet, a unui om care a iubit și a fost dezamăgit de cinematograf. E, dacă 
vreți, o prefață contra-punct la textul lui Agel, care exprimă încă increderea în 
cea de a șaptea artă. 

Un citat fundamental, care rezumă intr-un fel intenţiile autorului cărții ni se 
pare cel mai bun final: «in ziua în care cultura cinematografică va fi indeajuns de 
răspindită pentru ca spectatorii să-și abandoneze pasivitatea lor tradițională, ei vor 
înţelege că filmele frumoase fac mai mult decit să istorisească doar o poveste; vor 
înţelege că la fel ca muzica, poezia sau dansul, cinematograful este o meditaţie or- 
chestrată într-o manieră anumită de exprimare și că rolul său fundamental este de 
1 transmite visarea sau firul gindirii unui creator». 


AL R. 


HENRI AGEL 


edituro 
HENRI AGEL 


DIN TAINELE 
CINE- 
MATOGRAFULUI 


Editura Meridiane 


ہہ DC‏ ہے 
a HE‏ 


Danny Kaye s-a reîntors dupã 28 de 
ani pe Broadway pentru a juca şi cînta 
în «Doi cite doi», un musical creat după 
romanul lui Clifford Oddets, «Piersicul în 
floare». a 

Laurence Olivier și-a supraestimat for- 
tele. Pe cele fizice,evident, pentru că talentul 
lui e fără limite: doctorii i-au interzis să 
pună piciorul pe scenă citeva luni. Tocmai 
cind marele Olivier vroia să încerce o nouă 
experiență — să joace la Londra într-o co- 
medie muzicală ! 

+ 

Mireille Darc a acceptat, nu de mult şi 
din prietenie pentru Alain Delon, un rol 
de figuratie în «Borsalino». Drept care 
Alain Delon a făcut acum figuratie alături 
de Mireille Darc, vedeta filmului «Fantasia 
chez les Ploucs.» 

+ 

Jean-Pierre Cargol, copilul-vedetă al 
filmului lui Truffaut «Copilul sălbatic» va 
turna un film în familie: cu tatăl său, actorul 
Hyppoliyte Baltardo, şi unchiul său, ghi- 
taristul Manitas de Plata. Regizor e un de- 
butant, Lucien Clergue. 

* 


Robert Hossein a prins gust pentru 
lucrul cu criticii cinematografici. După ce 
a jucat în piesa «Jumătatea de plăcere», al 
cărui autor este criticul Robert Chazal 
(de la «France-Soir») va juca în piesa «În- 
chisoarea» pe care Louis Chavet de la 
«Figaro» a adaptat-o după romanul lui 
Georges Simenon. 

+ 

Alfred Hitchcock: «Socot cã scenariul 
oferă principala premiză a unui film intere- 
sant; finisarea și punerea în scenă sint pe 
planul al doilea... Cu toate acestea, trebuie 
să mărturisesc că la «Păsările» am deviat 
de la proiectele iniţiale. În timp ce realizam 
filmul, am resimţit un fel de emoție care 
mi-a răsturnat planurile. Tema însăși era 
cauza. Nu găseam elemente în substanța 
dramatică, și m-am apucat să improvizez 
pe platou... În mod obișnuit, cînd e vorba de 
o ecranizare, citesco dată povestirea origi- 
nală ca să-mi fac o idee, pe urmă nu mă mai 
preocupă de loc. Încep să lucrez doar cu 
mijloace cinematografice. În povestirea lui 
Daphné du Maurier, «Păsările», apar un 
fermier şi soția lui, oameni simpli, țărani. 
Mie nu-mi ajungeau aceste personaje, așa 
că am populat filmul. Am schimbat și cadrul, 
l-am mutat la San Francisco, într-o așezare 
de pescari situată la nordul orașului și 
numită Bodega-Bay, loc de odihnă dumini- 
cală pentru locuitorii San Francisco-ului. În 
felul acesta am putut folosi oameni care să 
se comporte şi să se exprime mai plastic în 
condiţiile catastrofei care avea să se abată 
asupra lor.» 

+ 

Kim Novak, văzută de Bertrand Taver- 
nier în cartea «Treizeci de ani de cinema 
american». 

«Ea nu a putut fi judecată decit în absență, 
în contumacie; era absentă de pe platouri, 
din personaje şi, poate, chiar din ea.» 

* 


Elke Sommer — pictează, scrie şi se 
ocupă de cosmetică. Cartea ei «Cum să 
slăbești cu Elke» a ieșit de sub tipar în ziua 
în care și-a deschis, la Hollywood, un salon 
de frumuseţe pentru domni și doamne! 

* 


Annie Cordy, cîntãreata şi fantezista 
care «ține în mină» cu aceeași ușurință o 
sală cu 2000 persoane, un amfiteatru cu 
25 000 de spectatori în picioare și publicul 
larg de TV, a fost descoperită și de marele 
ecran în «Pasagerul ploii». Ea a promovat 
cu «magna cum laudae» în tragedie şi — 
cum rol la rol trage —a lucrat imediat și 
în filmul lui Chabrol «Ruptura». Acum se 
pregătește să joace şi în «Ţărmul frumos», 
Despre cinema și cineaști, iată ce povestește 
Annie Cordy: «Din fericire Chabrol e omul 
cel mai fermecător. Cu capul lui mare și 
ochelarii lui imenși el îți spune: «O să te 
storc ca pe o lămiie» — și pe loc te simți 
bine și liniştit. 


46 


F RER ۱ 0 


me TT‏ ا 
کت ا و 


Qe = f 0 ۱ it ial E 
سے‎ A ٩ 1 ۸ 
i Sad = | 


Eh‏ ا 
A‏ ا 1 ji‏ 
A‏ 111 
0 


LINISTIT * ELEGANT * CONFORTABIL 


Unitate a cooperației de consum 
din judetul Vilcea, 
vă oferă conditii agreabile 
de odihnă si cazare 


—. 
> 
ہ4 


ANU 


2 NR P- 


revistă 


nr. 12 


ANUL VIII (96) 


revistă lunară 


de cultură 


EDEEM fu ca‏ رہم اہ 
București-decembrie 1970‏ 


ochiul cetățeanului dintr-o ţară socialistă, ati- 
tuăine față de muncă, cu toate aspectele ei) ہو‎ 
raporturile dintre indivizi, unul față de altu! 
intre primele raporturi amintite mai sus Şi 
acestea există. prin forța lucrurilor, o întrepă- 
trundere. care duce la consecințe şi pentru 
unele şi peniru celelalte. Aş face precizări 
numai cu privire la două probleme extrem de 
importante: aceea a tineretului, de care se 
vorbeşte mereu, şi aceea a femeii, extrem de rar 
atinsă 

sfirşit, aş mai spune că ideologia noastră‏ ما 
actuală să rezulte din modul de prezentare și de‏ 
tratare a temei scenaristului, să fie numa;‏ 
simțită, bine şi just. de spectatori, nu «impusă»‏ 
direct sau indireci cum se face de obicei.‏ 


Acad. ION JALEA: 


Cinematografia este cea mai tînără artă. 

li urez un viitor strălucit şi doresc tinerilor e: 
regizori să înțeleagă că arta este o chestiune de 
calitate 


GYORGY KOVACS: 


Numai superficialitatea şi necunoașterea 
greutăților ar putea să ne facă să credem că 
schimbarea calendaristică a unui an poate 
preface in bine toate carențele industriei noastre 
cinematografice. Totuşi, cred, sper şi doresc ca 
înarmată cu mai multă responsabilitate, cine- 
matografia noastră să intre pe marea şosea 
internaţională nu ca ultima, ci numai ca a 7-a 
artă 


LIA MANOLIU: 
Să facă un film adevărat! 


Prof. ing. dr. doc. DORIN PAVEL: 


Să inchege o şcoală naţională اج‎ de educatie 
națională. în care filmul istoric să aibă un rol 
de călăuză 


IRINA PETRESCU: 


Ca în fiecare an, cu această ocazie urez 
cinematografiei un an bun, prolific și prosper. 
realizări de popularitate şi prestigiu 


CARMEN STĂNESCU: 


Doresc cinematografiei noastre ca în anul 
1971 să realizeze acel film căruia arta interpre 
lativă românească să-i asigure succesul Si 
circulația mondială 


Prof. dr. SORIN STATI: 


Doresc Marelui film românesc al anului 
1971 să fie transparent: să pol vedea dincolo de 
el fără să simt ecranul, pelicula să nu-mi rețină 
privirea nici cit geamul cel mai curat Un film 
atit de transparent, încit dialogul să nu se audă 
şi imaginea să nu se vadă. Nu vreau un film 
caligrafic — pentru că scrisul frumos se vede; 
nu vreau nici antifilme, în război deschis cu 
arta — pentru că şi scrisul urit se vede. 

Nu tin la filme ce demonstrează «căutările» 
artistului Mi-a spus cineva că adevăratul artist 
nu caută, el a găsit. Nu sint nici pentru «esen- 
țializare». (Entuziasmul se traduce prin excla- 
maţia «Fenomenal!»; nimeni nu strigă: «Esen- 
tiall») In operele de artă oamenii-simbol sint 
totdeauna nişte «pallentes umbrae», cum vedea 
Aeneas în plimbarea sa prin infern 

Nu-l iubesc pe regizorul-mentor, în faţa 
căruia mă simt elev, nici pe regizorul-demiurg 
care mă obligă să văd ce a fabricat el. || prefer pe 
regizorul-călăuză, care mă invită la o plimbart 
prin lume Dar nici «călăuză» nu-i bine, pentru 
că o călăuză iţi arată și această deisis (arătare 
cu degetul) e vecină cu ostentaţia Mi-aș dori 
atunci un regizor-filozof, care să descopere 
lumea din admiraţie şi uimire. alături de mine 


D.I. SUCHIANU: 


Ceva roarte uşor de realizat. Să devină în 
citiva ani prima cinematografie din lume 


Acad. NICOLAE TEODORESCU: 


Pentru anul 1971, cu atit mai mult pentru 
lotaeauna. doresc şi urez cinematografiei roma- 
neşti — ca şi milioanelor de spectatori prezumaj; 
ai filmelor ei — să realizeze în producţie dictonu/ 
strămoşilor noştri romani, «Non multa sea 
multum». sub semnul vorbei din bătrini, ră 
masă poate de la strămoșii noștri daci. «Omui 
cinsteşte locul» 


F. BRUNEA-FOX: 


La intrebarea dvs. de anul viitor, să pot 
exclama: ce film! 
Să nu regreți c-ai stat la coadă! 
Că l-ai văzut nu fuse o corvoadă 
Ehei, i-ar şade bine şi-n apus 
Pst, nu ai un bilet în plus? 


BRĂDUŢ COVALIU: 


Să realizeze mai multe filme despre arta 
plastică. 


CORNEL DINU: 


Doresc cinematografiei noastre, in 1971, o 
victorie de prestigiu într-una din competițiile 
internaţionale ale filmului. Şi, implorind să nu 
fiu luat drept specialist in sfaturi, mi-aş permite 
totuşi unul, desprins din aspra noastră luptă de 
pe gazon: să se lase de-o parte complexele şi 
imitaţiile! Forța unei creații de răsunet se află 
înăuntru, aici, şi stă în originalitatea și specifi- 
cul vieţii româneşti 


DAVID ESRIG: 


O organizare serioasă, responsabilă și 
competentă. Restul va urma în mod firesc 


JEAN GEORGESCU: 


Cinematografiei româneşti ii urez zile fru- 
moase şi chiar şi «Nopți furtunoase» 


TAŞCU GHEORGHIU: 


Dacă ne gindim la excepționala calificare a 
unora din cameramani, dacă ne gindim ca 
documentarul, filmul de animaţie, reportajui 
social primesc consacrare şi lauri la mult» 
din festivalurile de prestigiu din străină 
tate, dacă socotim că pelicula, "fondurile şi in 
genere întreaga asistență pe care cu mare grija 
statul nostru o oferă creatorilor sint cu totul 
neprecupeţite, dacă nu ducem lipsă de scenariști 

şi dacă există, după cum s-a dovedit, regizori 
(Lucian Pintilie, printre alţii şi în primul rînd) 
care să ştie să-l facă pe spectator a urmări două 
ceasuri cu atenţie ceea ce se proiectează intr-o 
sală, și considerind că subiectul ori acţiunea 
trebuie să fie, și sint, în afară şi în noi, ca o 
aceeași răsfringere a visului multiform şi unic 
— atunci augurii filmului românesc pe 1971 nu 
pot fi decit incurajatori, ca o filă roşie care anunță 
data fixă şi (cu un fior de speranță mirată) obli- 
gatorie a unei sărbători de calendar 


CONSTANTIN C. GIURESCU: 


Să facă filme reușite, de circulaţie mondiala 
— {el realizat. de altfel. în alte sectoare ale artei 
româneşti 


Acad. IORGU IORDAN: 


Să fie veridic sau mai veridic. Asa cum îl 
cunosc eu. filmul românesc n-ar putea servi 
decit intr-o slabă măsură ca izvor de informaţie 
pentru un străin care ar dori serios să aibă o 
imagine. măcar relativ bogată și in orice caz 
fidelă, a preocupărilor oamenilor noștri de azi, 
sau, altfel spus, a aspectelor celor mai impor- 
tante din viața României actuale. După părerea 
mea, problemele mari ale vieții sociale şi 
individuale sint, în esență, aceleași ما‎ ţările 
care nu diferă mult sau prea mult între ele din 
punctul de vedere ale evoluţiei lor economice şi 
politice. Deosebirea constă în modul cum le 
pun şi cum incearcă să le rezolve scriitorii, în 
cazul nostru autorii de scenarii, cu ajutorul, aș 
zice, mai mult tehnic şi artistic (acesta din 
urmă în ce priveşte jocul actorilor) al regizorului 

Problemele fundamentale sint, mi se pare, 
raporturile dintre individ şi societate (la noi, 
atitudinea fată de interesele generale, văzute cu 


nostru 


A 


ہے ۔ ہش جمسے ہے مس — 


> 


CIN 


4 


AM 


2 4 ر۶ 


pe 


4 


7 


f 
f 


نرک 


încărcătură ce poate fi, desigur, mai bogată în globule 
roşii — cinematografia noastră a început și ea să se 
înfãtişeze şi să ne înfățișeze în lume. 

Bătrinului și mereu nou-născutului sărbătorit (din 
care nu putem desprinde realitatea filmului romã- 
nesc) îi aducem așadar ofranda omagiilor şi urări- 
lor dar știind şi că și cît ne aparține, putem să-l gratu- 
lăm perfect demitizat, să-I încununăm și... să-l punem 
la treabă. 

La 75 de ani cinematograful e sărbătorit în întreaga 
lume, această lume în care la peste patru veacuri 
de la Gutemberg mai există milioane de analfabeți, 
dar cărora filmul li se deschide cu alfabetul său 
irezistibil, instantaneu. 

Grecii vechi, inventatorii acelui fantastic serial 
în culori carea rulat milenii pe ecranele sensibilităţii 
umane — Mitologia — se pricepeau, cred, la scenaris- 
tică şi ar fi oțios să trecem la argumentare. Un singur 
exemplu: Hebe, zeița tinereţii veșnice s-a măritat, 
după zeificarea lui, cu Hercule, simbol al eroismului 
și trudei de excepție. E mariajul profund semnifica- 
tiv al tinereții fără bãtrînete şi alforței finalizate, 
simbol deplin caracteristic pentru acest prodigios 
tînăr la 75 de ani care este cinematograful și pe care 
în aceste momente jubiliare îl doresc toastat şi 
pentru filmul românesc. 


Mircea SÎNTIMBREANU 
3 


ری / 


/, 


PH 
ES 


~ 
= 
7 


01 
/ 7/۷ 


IN یں‎ TR 


Toastăm 


pentru 75 de ani 

de cinematograf 
și 20 de am 

de film românesc 


7 


toresc așa cum, fără îndoială, n-aş cumpăra miine 
dimineață piinea de la brutărie cu vreun alt senti- 
ment dacă aș afla:că de la inventarea pîinii s-au împli- 
nit exact 10.000 de ani Prea e de-a noastră și de toate 
zilele... 

Cinematecile vor dovedi prin retrospective și 
retroexpoziţii că acest fabulos cinematograf are 
aproximativ virsta avionului şi automobilului. Dar 
oare sînt acești trei frați mai bătrîni sau, dimpotrivă, 
mult mai tineri. Decit acum 75 de ani? Cred, așadar, 
că în aceste zile noi îi sărbătorim cinematografului 
mai degrabă tinerețea şi contemporaneitatea lui. 
Și, totodată, faptul că de două decenii a devenit de-al 
«nostru», că ni-e conaţional, că în venele lui circulă 
sîngele artelor și gîndirii românești și că, cu această 


1 


1 


۰ 


— 
— 
سی 
= 


iji 


SE 


YALL 
2/1 


گر 
1 


Jubileele sînt sărbătorile memoriei. Tintuiti prea 
sistematic și prea strîns de priponul agendei diurne. 
ne pomenim deodată inundați de trecut. Și, smulși 
de sub măruntul imperiu al lui «să nu uit», lăsînd 
în urmă rada de serviciu, navigăm... Sau, cel puţin, 
sîntem invitați să o facem căci nimic mai neprielnic 
marilor croaziere decit mecanismul meschin — 
dințat al lui «să nu uit». Mărturisesc această anchi- 
loză de inadaptare la îndemnul de a călători 75 de 
de ani, practic dintr-un salt, spre izvoarele cinemato- 
grafului. Bine, să iau drept vehicul un sentiment. 
La alegere: nostalgie, gratitudine, duioșie, entuziasm, 
venerație. Merge. Pinzele încep să se umfle. Și, 
brusc, Îmi dau seama că acest cinematograf — vechi 
de cind lumea sau fără virstă pentru cei foarte tineri 
— s-a născut, de fapt, o dată cu tatăl meu. Şi că a 
început să vorbească o dată cu mine. Mai mult că, 
o dată cu a treia generatie, ne-a intrat în familie, că 
sîntem rude mai fidele și mai apropiate decit sînt 
unchii şi verii primari. Aşa da... Pe acest fir genealo- 
gic e mai ușor de navigat. ÎI avem acest fluviu cu mii 
de brate între noi, îl ţinem la mijloc, nici vorbă de 
vreo apă moartă. Cu aceste repere nimic nu ne mai 
inhibă. E de-al nostru, ni-e familiar şi prin vîrstă. 
Şi pe urmă, bătrinelul acesta — după acte — prea e 
viguros și fecund, e prea teribil și popular, într-un 
cuvînt prea e seducător ca să aibă virsta declarată de 
arhive. Într-un fel aproape că nu-mi vine să-l sărbă- 


riscurile 


Cred că puţini sint cei care, cind aud 
numele Margăi Barbu, nu-l asociază 
imediat cu imaginea ei pe peliculă, cu 
emerara Aniţă din seria «Haiducilor» 
in timp ce-mi așteaptă amabilă intrebă- 
rile, nu mă pot impiedica, la rindul meu, 
să nu fac, involuntar, aceeași asociaţie. 


— Acum, la stirșitul celor 6 serii, 
spuneți-mi, vă rog, Marga Barbu, 
ceva despre Anita. Ce-aţi îndrăgit 
la ea, ce greutăți ati întimpinat în 
realizarea ei? 


— Lipsa dificultăţilor ar fi ultimul lucru 
de care m-aș plinge in legătură cu Anita. 
In primul rind, pentru nimeni nu e 
neglijabilă problema varietăţii reperto 
riului. Nu este foarte încintător să joci 
de-a lungul a 1۱۷8ء‎ ani mereu același 
rol. Aici însă m-a susţinut grozav publi- 
cul. Primesc incă şi astăzi scrisori care 
incep cu «dragă Aniţă». Oricum, măr- 
turisesc că asta mă bucură. Cind știi 
că personajul pe care l-ai creat «a 
prins», că place, parcă iţi crește incre- 
derea în tine, in ceea ce faci. Apoi, un 
motiv în plus care m-a făcut să ţin și mai 
mult la Anita, a fost finalul ultimei serii. 
Pină atunci, fiecare episod se termina 
«cu bine». Dar in ultima serie, Anita 
are parte de o evoluție neașteptată. 
Rolul se dramatizează, părăsește le- 
gendarul, devenind mai real, lar ٠ 
șitul e chiar amar, așa cum sfirșescnuo 
dată în viaţă marile povești de luptă și 
dragoste. 


— Pe lingă problemele psihologice 
pe care vi le-a pus rolul, am avut 
impresia că v-a cerut şi mari eforturi 
fizice. Aţi tăcut antrenamente spe- 
ciale? 


— Bineinteles, mai ales de călărie 
Dar asta mi-a dat numai indeminare 


Luptă dramatică pe grohotiş 


Aniţa — un personaj celebru 


instantanee 


buzul a ajuns la capăt de linie cu un 
singur pasager. Ne mai despărtea un 
singur kilometru de motelul «Cozia», 
popasul oltenesc al echipei «Printre 
colinele verzi». Şoseaua era spălată 
de ploaie. Mă gindeam că dimineața 
trecută, la telefon, șeful de producție 
al echipei îmi spusese glumeț: «Să 
aduceți şi soarele cu dumneavoastră!» 
Dar astrul, fiindu-i frică probabil, se 
ascunsese înainte de a-l putea băga eu 
în geamantan. 


În așteptarea soarelui 


Ziua aceea, cind frigul se strecura 


panoramic 
'70 


Scriitorul 
Nicolae Breban 
autor 

de 

(filme de autor» 


ra <٦ În seara aceea, trenul ple- 
case dintr-un Bucureşti ce- 

nuşiu, pătruns de răceala 

AY J ploii. Dintr-o frumoasă și 


senină doamnă, toamna de- 
venise brusc o bătrină mohorită şi 
neprietenoasă. În gări, la luminile stră- 
lucitoare de neon sau la cele mai palide 
ale becurilor solitare, fulgi rebeli, mi- 
rați parcă de graba cu care au pornit 
la drum, se topeau înainte de a ajunge 
pe pămînt. Puţinii şi somnoroșii vilegia- 
turişti coboriți în stația Călimăneşti 
erau întimpinați de un autobuz rece, 
Străzile erau pustii. Vehicolul le străbă- 
tea în cadența obișnuită. Călimăneștii 
s-au terminat pe nesimţite. La fel și 
Căciulata. După puține minute, auto- 


Moment de confesiune 


aa // 


Risul lui inimitabil 


A fost o vară grea pentru echipa «Așiep- 
tării». Arşiţă în timpul exterioarelor din 
Vilcea, lipsă de apă la Pitești, apoi, la 
` jumătatea filmărilor, moanea fulgerătoare 
j a imerpretului principal, Ştefan Ciobo- 
lărașu — a fost, a fost o vară foarte grea pentru întreaga 
echipă. Doar ambiția de a termina filmul — devenii oma- 
gial — promptitudinea cu care au reconstrui! dramatur- 
gia periclitată de dispariția lui «nea Fane» — pe care se 
baza totul — au salvat «Așteptarea», Doar ambiția şi 
priceperea tinerilor autori (scenaristul Horia Pătrașcu, 
regizorul Şerban Creangă) de a crea suspens cinema- 
tografic acolo unde fatalitatea presărase semnele ei 
de intrebare... 

Ne convertim suferința în artă. Mai lucid, mai intelec- 
tual, autoanalitic, la Wajda în «Totul de vinzare» (di- 
secție a cruzimii cu care ne scotocim dramele să le mă- 
surăm abisurile) simplu, omenesc, la «Așteptarea» 
noastră mai de toate zilele. Nu știu cit ar fi sporit ca 
emoție, în sală, pre-genericul propus de autor la un 
moment dat, dar ştiu cit de emoţionantă a fost întim- 
plarea pe care au vrut s-o transpună în film. Dimineaţa 
zilei de 26 august; întreaga echipă în pregătire febrilă 
de lucru, o zi splendidă, trebuia să se filmeze o scenă 
importantă: surpriza pe care vrea să i-o facă pensionarul 
soției, la aniversarea nunții lor de argint Nea Fane că- 
15۲81 pe casă pindeşte sosirea prietenului cu surpriza: 
o mașină de cusut. Parcă-i văd voioșia copilărească, 
risul jenat și hitru cu care s-ar fi prezentat în dimineața 
aceea Ştefan Ciobotărașu dacă... Risul lui inimitabil, 
tandru şi bun,cu care ne întimpină din alte citeva sec- 
vene tiimate, secvențe devenite document pentru gene- 
rațiile care n-au avut fericirea să-l cunoască. 

Orele treceau, mașina trimisă după nea Fane s-a îna- 
poiat tirziu cu cea mai incredibilă veste... 

Ultima secvenţă, trasă în ajun, conține un prim plan 
de o valoare estetică şi umană tulburătoare: obosit să 

mai intervină în neînțelegerile celor tineri, nea Fane se 
întoarce în casă, se așează cu greu pe scaun, încercînd 
să-și ascundă o chinuitoare durere de inimă. Ochii lui 
se tulbură o clipă, şi apoi încearcă să se destindă într-un 
zimbet ce se vrea liniştitor pentru fată, pentru soție. 
Scenă magistral jucată ori presimțirea morții — tot de 
inimă— care-l va lua dintre noi în aceeaşi noapte — cine 
mai știe? Cit e viață, realitate ascunsă și cît genială mi- 
mare a ei, pentru ca noi să plingem și să ridem în sala 
de spectacol? «Așteptarea» va fi omagiul artei şi al 
vieții, inseparabile. Omul şi artistul, definitiv contopiţi 
«Așteptarea» va fi legenda meşterului ceferist a cărui 
creație materială și morală va înfrunta generaţiile. Şta- 
feta o preia cuplul tînăr, Duţu și fata lui nea Fane (Vla- 
dimir Găitan — Nina Zăinescu), cei în care omul şi ar- 
tistul Ştefan Ciobotărașu a aprins scinteia de adevăr. 


Alexandra BOGDAN 


TA 


epilogul 
„asteptaru 


Ultimul 
film 

al lui 
Ciobotăraşu 
își 

așteaptă 
premiera 


treptat în oameni, şi cînd sentimentul 
că nu se va putea filma devenise gene- 
ral, a fost foarte tristă. Cine n-a urmărit 
o echipă de filmare pindind o zi frumoa- 
să, cine n-a văzut-o renăscind o dată cu 
cea mai timidă rază de soare, nu-și 
poate imagina exact starea sufletească 
prin care treceau pseudovilegiaturiștii 
de la Cozia. Oamenii se mutau dintr-o 
cameră în alta, işi făceau de lucru cu te 
miri ce, rămineau minute întregi în 
fata aceleeași pagini de carte. Doar 
privirile ridicate spre ferestre cuprin- 
deau luciri de speranță. Poate-poate, 
masa compactă de nori se va sparge 
undeva, poate-poate se va lumina. Fie- 
care membru al echipei avea dialogul 
său cu natura, fiecare o apostrofa sau 
o linguşea în felul său. «Și cît de bine 
ne-a mers pină acum , spune regizorul 
secund Constantin Vaeni. Aici la Călimă- 
neşti arn filmat si cite 120 m. pe zi.» 
Cind prinzul trecuse de muit, cînd 
speranțe nu mai erau, actorul Vasile 
Niţulescu se pregătea pentru o goană 
de 200 km. cu mașina pentru a ajunge 
la București. Seara avea spectacol. Pe 
fața sa se așternuse oboseala, acea 
oboseală pe care o dă timpul irosit, 
ziua care s-a scurs fără s-o fi împlinit 
cu ceva. Cuprins de acest spleen de 
toamnă, l-am găsit și pe Mircea Albu- 
lescu care aștepta zadarnic de două zile 
să poată filma. Aștepta și se pregătea 
cu emoție. Fiindcă el, Arion, avea să 
înceapă să existe cinematografic cu 
sfirşitul personajului, cu moartea sa 
dramatică. Fiindcă trebuia să aducă 
acum sumumul de trăsături ale eroului, 


O stranie Irinã (Emilia Dobrin) 


să dea nota finală a caracterizării unui 
personaj. Albulescu, pentru a-l con- 
tura pe Arion, caută să realizeze felul 
de a fi al acestuia, caută liniile de forță 
ale personajului. Am stat în camera de 
motel şi am vorbit despre eroii pe care 
i-a jucat pină acum în film. Despre rolul 
pe care l-a realizat la o înaltă ținută 
artistică în «Prea mic pentru un război 
atit de mare», despre avocatul din 
«Canarul şi viscolul», despre popa 
din «Mihai Viteazul». Albulescu știe să 
descifreze universul intim al filmului, 
să-l analizeze şi să se analizeze lucid, 
adesea ironic. El revenea obsedant 
la o idee: «Un rol se compune nu 
numai din ceea ce vede spectatorul, din 
ceea ce i se pune ostentativ în față, ci 
mai ales din zecile de detalii pe care 
actorul se străduiește să le topească 
în personaj, pentru a-i reda nota parti- 
culară». Simţeam că Arion este, deo- 


(CONTINUARE ÎN PAG. 6) 


meseriei 


fără a mă scuti de eventualele accidente. 
Nu știam niciodată cind plecam dimi- 
neaţa, cum mă voi intoarce seara. ۰ 
lul seriei întii l-am făcut cu niște vinătăi 
cit pumnul, o zi după ce mă lovise un cal. 
La filmarea unei secvențe din ultima 
serie, inainte de a începe, unul din grăj- 
dari mi-a spus: «Trebuie să vă spun că 
vi s-a schimbat calul. E un cal bun; are 
doar un mic păcat, dă uneori cu capul» 
Un mic păcat: în plină goană, a dat usor 
cu capul, atit de ușor că m-am mirat 
cind am văzut că scuip numai singe. 
Ce să-i faci?... Riscurile meseriei. 

O ascun și am senzaţia că, deși po- 
vestește intimplări care pe alţii i-ar spe- 
ria, le povesteşte cu o ascunsă bucurie, 
cu o anume satisfacție. Şi, ca şi cînd 
mi-ar fi auzit gindurile, continuă: 

— Adevărul este că oricit aș risca, Imi 
place. Și, de altfel, sint o fire sportivă. 
M-am temut mai mult cind a trebuit să 
filmez ciîntind pe vocea Mariei Tănase. 
Nu ştiu să cint. Nu e meseria mea. 

— Anita, cu peripețiile și pasiunile 
ei, pare să fi umplut din plin un 
număr de ani de meserie, de ani de 
viaţă. 

— Tocmai de aceea am şi încercat 
să-i transmit date etern omenești, în 
care fiecare femeie să se poată recunoa- 
şte. Dorința mea cea mare a fost dintot- 
deauna să joc un personaj de astăzi, 
În lipsa acestuia, am actualizat-o cit 
am putut pe Anita. 

Constat că, tot vorbind despre filme 
şi filmări, despre rol și datele lui, am 
ajuns în cele din urmă să discutăm nu 
atit despre Anita cit despre Marga 
Barbu. Şi e normal să fi fost aşa, pen- 
tru că orice personaj care trăiește, 
poartă în sine o părticică din viata ac- 
torului care-l întruchipează. 


E.H. 


toţi cei de acolo și-au dat seama că 
scena aceasta a cerut mai mult decit o 
simplă interpretare, a cerut o dăruire 
totală. lar propoziţia banalizată «arta 
cere sacrificii» a căpătat aici un sens 
concret, imediat. 


Dialog cu Paul 


Plecăm spre Bucureşti. O Volgă con- 
dusă de un şofer care a apucat să doar- 
mă 2—3 ore îl duce pe Dan Nuţu la 
spectacolul de seară de la Teatrul Mic. 
(Tot dăruire, tot dragoste de film se 
cheamă şi acest maraton al actorilor). 
Inchegăm, la peste o sută de kilometri 
pe oră, un dialog despre Paul. 

— Care este imaginea dumneavoastră 
despre personaj? 

— Mă obsedează eroul din romanul 
lui Nicolae Breban. Sigur că în scenariu 
personajul a căpătat altă înfățișare. 
Dar mie imaginea din carte mi se pare 
cea ideală. Şi atunci voi încerca să dau 
o ipoteză asupra lui Paul, o fațetă a 
personajului, un Paul al meu. 

— Ce trăsături ge caracter v-au re- 
ținut atentia la Paul? 

— Ambiguitatea, starea de dedublare 
a personajului, alternața de concret 
şi abstract, trecerea de la fapte la zborul 
gindului, la zborul imaginaţiei. Asta 
e mai ușor de realizat în scris, mai greu 
in film. Mă tem de personaj și în acelasi 
timp îl iubesc foarte mult. 

— Cum vă realizaţi concret perso- 
najul pe blatoul de filmare? 

— Nicolae Breban îmi lasă libertatea 
de joc, libertatea de a construi un per- 
sonaj şi în același timp ştie să mă frineze 
atunci cînd dau prea mult, cind exage- 
rez, cînd trec dincolo de limitele perso- 
najului. 

Apoi Dan Nuţu a reinceput să-și 
citească rolul din «Emigrantul din Bris- 
bane» pe care-l juca doar pentru a doua 
oară. Pentru publicul din acea seară, 
el va trebui să fie proaspăt, odihnit, cu 
totul și cu totul în rol. lar Paul va ră- 
mine, pentru o vreme, în soarele 
palid de pe malul Lotrului, unde o 
bătrînică oferea fructe de toamnă tîrzie : 
mere aurii şi nuci. 


Al. RACOVICEANU 
Foto: M. HANCIAREK 


explică mai puţin, se merge direct la 
miezul lucrurilor. Breban a adăugat 
acum un plus de siguranță, siguranta 
profesionistului. 


În apa înghețată 


Îl urmăresc pe Mircea Albulescu, 
scuturat de oboseala zilelor plumburii 
şi ajuns să trăiască clipa cind va deveni 
Arion. Asta se întimplă cu un prim- 
plan. E un prim-plan în care actorul 
trebuie să concentreze pe chipul său 
tot ceea ce este esențial în personaj. 
Alt cadru: Arion este atacat de Miloia. 
Se repetă de mai multe ori, pină ء٤‎ 
regizorul obține acea senzaţie de elibe- 
rare, pe care o doreşte de la uriașul 
Arion cind se debarasează de Miloia. 

Şi acum va urma marea scenă: lupta 
din apă și moartea lui Arion. Dintr-oda- 
tă, surpriză. Soarele, mult rivnitul 
soare, s-a ascuns după un nor. Lumea 
nu se alarmează. E un nor mic, o baga- 
telă care se va duce curind. Dar norul 
nu se grăbeşte. Pe insulița dintre cele 
două fire de apă, s-a făcut frig. Oamenii 
au strîns citeva uscături și au făcut un 
foc care le înroșește fețele. Şi începe 
așteptarea și după așteptare, vinătoarea 
de soare. Echipa lucrează febril. Profi- 
tind de soarele care iese din cind în 
cind din nori, se filmează marea scenă. 
Breban o repetă încă o dată pe mal 
Și apoi Arion intră în apa rece ca gheara 
il urmează Miloia. Se incleștează unu! 
de altul, se prăbușesc în undele neprimi- 
toare. La aparat, Sandu David îi urmă- 
rește cu încordare (un cameraman 
excelent, care n-a precupețit nici un 
efort pentru a găsi unghiul de filmare 
cel mai favorabil, dubla cea mai bună). 
S-a tras o dată. Actorii ies din apă cu 
hainele lipite de trup, tremurind. Cine- 
va aduce nişte halate. O sticlă de 
coniac «Zarea» se agită prin aer. Actorii 
nu se ating nici de băutură, nici de 
halate. («Aș bea un pahar de lapte cald» 
murmură Albulescu). Dar nu e timp. 
Vinătoarea soarelui continuă. Încă puţin 
şi norul îl va cuprinde din nou Arion 
e din nou în apă. Ceva din frigul apei 
s-a strecurat și în cei de pe mal. S-a 
terminat şi dubla asta. S-a dus și soare- 
le... Privind chipurile celor doi actori, 


PRODUCATOR? 


de Olt şi am întîlnit între coline apele 
Lotrului, cînd repezi, cind liniștite 
Aici ne-am oprit. Locul de filmare era 
pe o insulă, mai degrabă o limbă de 
piatră şi nisip, cu citeva tufe pe margini 
Şi echipa s-a desfășurat cu o viteză 
demnă de luat în seamă. Din două scîn- 
duri a fost improvizat un podeț peste 
un braț al apei. 1۷۸ oameni au trecut 
prin apă purtînd cablurile reflectoare- 
lor, practicabilele, șinele de travelling. 
Cu grijă a fost trecut și aparatul peste 
podețul de scinduri. În autobuz fetele 
de la machiaj lucrau febril. Dan Nutu, 
Mircea Albulescu, Vasile Niţulescu luau 
chipul lui Paul, al lui Arion, al lui 
Miloia. Operatorul Aurel Kostrakie- 
vici măsura din timp în timp intensita- 
tea luminii. În mijlocul tuturor, regi- 
zorul Nicolae Breban; i-am regăsit 
aceeași fermitate, aceeași precizie în 
indicații pe care i le descoperisem 
la Brașov. De-a lungul zilei de filmare, 
aveam să-i descopăr însă și altă însușire. 
Intre Breban și colaboratorii săi princi- 
pali s-a creat acel flux al privirilor care-și 
spun totul. Se vorbeşte mai puţin, se 


Ce filme ați face 


URMARE DIN PAG. 5) 


camdată, un subiect tabu. Personajul 
se adună în Albulescu: actorul caută 
să și-l definească în tot ceea ce are el 
specific. Mi s-a părut o impietate să 
imping ușa sufletului și să pătrund acolo 
unde doar propriul eu creator al actoru- 
lui avea voie să intre. 


Febra filmării 


Şi cînd a doua zi toamna a devenit 
iar o frumoasă și senină doamnă, și 
cind astrul care se ascunsese pe alte 
meleaguri a revenit pe la noi, echipa 
filmului «Printre colinele verzi» era 
stăpinită de o bucurie aproape copilă- 
rească. Ea a părăsit în zori motelul. 
l-au venit întăriri din Călimăneşti. Kilo- 
metrii de șosea care ne despărțeau 
de locul de filmare, kilometrii de-a 
lungul cărora șerpuia Oltul şi deasupra 
cărora stăpineau dealuri ce mai purtau 
incă culoarea anotimpului pierdut, au 
fost parcurși cu repeziciune. Şi însoțiți 
de soarele blind al zilei, ne-am despărţit 


cumentar de scriitor, «Geo Bogza 
cu trăsura prin New York»).Cunoaș- 
tem, în schimb, cu toții numele unor 
Griffith, Chaplin. Eisenstein, Pudov- 
kin, Fritz Lang, Rene Clair, Renoir, 
Buñuel, Fellini, Antonioni, Visconti, 
Orson Welles, Bergman etc., etc., 
mari sau mai puțin mari, toți celebri, 
ei (și.numai ei) fiind autorii («crea- 
torii») care punctează istoria cine- 
matografiei, care au inscris-o şi o 
înscriu ca o nouă dimensiune în 
istoria culturii contemporane a uma- 
nităţii. 

5) Concluzia concluziilor: regi- 
zorului, acestui regizor, i se sub- 
sumează (ca fiind direct interesat) 
în primă şi ultimă instanță (deci și 
pe parcurs) producătorul însuși. 

Dar toate astea sint opinule unui 
cu totul ipotetic (la noi) producăto' 
Restul e tot... literatură! 


inseamnă a crea — creaţia fiind sin- 
gura modalitate de dezalienare —, 
as face filme în care să se vadă şi să 
se înțeleagă că singura fericire la 
care poate ajunge omul se realizează 
prin creaţie. 

Ne îndreptăm spre o epocă în 
care cea mai mare parte a produc- 
tiei va fi preluată de maşini, iar omul 
va avea un răgaz din ce în ce mai 
mare pentru creație. Aş vrea un 
film despre «Meşterul Manole» 


că filmul este o artă întru totul‏ ق1۲" 
specitică (a şaptea?), că deci nu e‏ 
nici operă, nici operetă, nici circ,‏ 
nici teatru, nici literatură filmată‏ 
(mecranizată»), ci o sinteză (sau,‏ 
poate, o evoluţie) de categorii și‏ 
mijloace devenite întru totul ale sale,‏ 
cu o estetică și, implicit, o tehnică‏ 
proprie cu un limbaj caracteristic‏ 
toate cinematografice.‏ 

4) Consecinţă (intre altele): nu 
cunosc nici un mare scriitor care să 
fi devenit — el — creatorul vreunu: 
mare film (afară de cazul, confir 
mind regula de pină acum, cind un 
mare scriitor se proiectează pe el 
însuși în carne şi oase, ca un do- 
cument caracterologic, precum Eu 
gen lonesco sau Geo Bogza: pri 
mul ca autor și interpret principal al 
dramatizării propriei sale nuveleg«La 
vase», celălalt într-un savuros do- 


tregească omul, să-i restabilească 
unitatea contradictorie dintre ratiu- 
ne și afectivitate, fără să-i anuleze 
distanța dintre ele, cucerită în de 
cursul istoriei culturii, să-i rafineze 
atit mintea cit şi sufletul. Rațiunea 
fără pasiune este goală, iar pasiunea 
fără rațiune este oarbă. Marile idei 
izvorăsc din prea plinul trăirii afec 
tive. Aş face nişte filme care să-i 
învețe pe oameni cum să-şi trăiască 
viața. Şi, deoarece a trăi omeneşte 


gico-artistică»), în viziunea lui (cine 
matografică), cu mijloacele (cine- 
matografice) pe care el le alege și 
de care el răspunde (pină la capăt) 
se subsumează tot ceea ce 
constituie «fondul» și «forma» fil- 
mului respectiv; i se subsumează 
in primul rind scenariul, al cărui 
autor poate fi— şi de obicei şi este— 
el însuși, «după o idee» din cutare 
carte literară sau a cutărui autor de 
idei cinematografice (autor care, 
eventual, poate fi și scriitor), sau 
iși caută (deci determinat şi apre- 
ciat ca atare de el) un «scenarist» 
(sau şi un «dialoghist») dintre oa- 
menii de această meserie (care, in- 
timplător, cu totul întimplător, pot 
fi şi ceea ce noi numim «scriitori»). 

3) Prin urmare, un asemenea re- 
gizor are (trebuie să aibă)un pro- 
ducător care (el, cel dinții ) consi- 


sint: tehnologismul şi ilog'smul. 
Tehnologismul se indreaptă spre 
o omenire fără oameni, ilogismu 
vrea oameni fără omenire. Primu 
exagerează importanța rațiunii care 
îi uneşte pe oameni, celălalt exacer 
bează afectivitatea care îi desparte. 
Ambele  «unidimensionalizări» a- 
jung la același rezultat: înjumătă 
firea omului şi pauperizarea cul- 
turii. 
Aş face, deci, filme care să rein- 


dacă ați fi 


George IVAŞCU: 
M-aș subsuma 
regizorului 


De-aş fi producător de filme (dar 
nu sint), n-aş face (zic eu) filmele 
care se fac şi cum se fac (la noi). 
Afirmația asta (condițională) se ba- 
zează pe o prejudecată — teribil 
de frecventă şi de banală în toate 


cinematografiile (și mai vechi și 
mai înaintate):<filmul de autor». 
Adică: 
1) Autorul oricărui film de artă 
ہک‎ este REGIZO- 
RUL. 


2) Acestuia — personificind ta- 
lentul (uneori geniul) cinemato- 
grafic, cu conceptia lui («ideolo- 


Henri WALD: 
Un 
„Meşterul Manole“ 


Orice act de cultură este un mij- 
loc prin care societatea se autore- 
glează, îşi corectează atrofiile şi 
hipertrofiile ei. Primejdiile care pîn- 
desc omenirea la sfirşitul veacului 


consolidate. Aceasta e o luptă totdeauna absurdă 
şi retrogradă care trebuie cu orice pret evitată. 

Cinematografia a fost de la început o artă revoluțio- 
nară şi ea nu poate propăşi în afara principiilor revolu- 
tionare. Stabilizarea ei în țarcurile, sertarele şi dosarele 
birocrației culturale, îi consumă esențele dialectice, 
preschimbind-o într-o industrie neinsuflețită de con- 
serve de idei. Modificarea artei în industrie e un proces 
gingaş ale cărei febre preocupă sociologia viitorului, 
în seria de temeri despre simptomele dezumanizării si 
ale alienării omului 

La întilnirea recentă pe care italienii au organizat-o 
la Sorento cu cinematograful american, Jack Valenti 
constata că, după lunga experiență monopolistă trans- 
oceanică, cinematografia mondială și-a descoperit in- 
terdependenţa în sensul că, «într-un climat compar- 
timentat, de societăți închise, lumea cinematografului 
nu poate supravietui», și exemplitică spunînd că romanul 
«Logodnicii», capodopera clasică a lui Manzoni, s-a 
născut în Italia, dar că geniul scriitorului aparține lumii 
intregi și în consecinţă, o bună ecranizare a unui scrii- 
tor străin nu cunoaște frontiere. Cu același prilej însă, 
Eitel Monaco, preşedintele producătorilor italieni, re- 
marca importanţa ce trebuie acordată studierii gustului 
publicului american, a preferințelor lui filmice din care 
decurge, conform statisticilor, miliardul de dolari de 
încasări (pe 1969) ale sălilor de cinema din S.U.A. Cum 
eu cunosc destul de bine aceste două personalități ale 
filmului occidental, nu mă pot împiedica să observ că, 
vorbind despre limbajul internațional a! filmului, primul 
se gindea la problemele pieții mondiale, iar secundul, 
referindu-se la specificul pieții americane, trimitea, cu 
anxietate, la limbajul propriu al filmului italian în curs 
de despersonalizare (fenomen dirijat de cointeresarea 
producătorilor mercantili). 

Preşedintele ANICA-ei avea dreptate totuşi decla- 
rind că liberul schimb de valori cinematografice a creat, 
prin comparație, un stimulent estetic și mora! eficace 
în rîndul creatorilor de film, această compe.'iie capita- 
listă avind deci şi ea «părțile ei» — cum zicea Gore Pirgu 
despre Montaigne. DI. Monaco avea insă dreptate și 
pentru că, în planul de producție al producției italiene 
pe anul în curs şi viitor, valorile culturii naţionale nu sînt 
înlăturate de dragul dolarilor, ci promovate de cîțiva 
autori mari și talentați. 

Nu vom insista asupra acestei probleme, a speciticu- 
lui național într-o artă cu un pronunțat caracter interna- 
tional. Acesta (tehnicile audiovizuale de creație şi de 
comunicație) și altele au făcut obiectul primei confe- 
rinte interguvernamentale asupra politicilor culturale 
organizată de U.N.E.S.C.O. la Veneţia, care a avut in 
vedere și aspectele instituționale, administrative şi fi- 
nanciare ale formării şi difuzării patrimoniului cultural 

Raportul Astoux asupra industriei cinematografice 
franceze. (publicat în «Le Monde» din 30 septembrie 
1970) se ocupă pe larg de faptul că cinematograful tre- 
buia să devină o instituție guvernamentală pentru orice 
stat preocupat de cultura națională și că e necesar să 
fie tratat ca atare. Riscul reușitei sale trebuie preluat şi 
împărtășit de toate sectoarele profesiunii de cineast, 
rezultind atit din opțiunile lui artistice și sociale, cit 
şi din dispozițiile contractuale ale realizatorilor şi dis- 
tribuitorilor de filme. În raportul său, directorul general 
al Centrului național al cinematografiei franceze ar- 
gumentează importanţa trecerii Institutului de ştudii 
cinematografica (IDHEC) și a Cinematecii franceze sub 
conducerea directă și la bugetul statului. O importantă 
parte a acestui document e ocupată de analiza raportu- 
rilor cu O.R.T.F,, considerate anormale și dăunătoare 
în condiţiile actuale și prevede stabilirea bazelor unei 
colaborări strinse şi trainice cu televiziunea în viitorul 
امہ‎ mai apropiat. 

Situația cinematografiei franceze nu e deci lipsită 
nici ea de invățăminte şi previziuni îngrijorătoare pen- 
tru întreaga poziție actuală a filmului european supus 
fluctuațiilor cererii şi ofertei de pe piața internațională, 
atita vreme cit o politică culturală de stat nu-i vine într- 
ajutor la ea acasă, ca parte integrantă a culturii națio- 
nale. 

Problemele sint aproape aceleași pretutindeni: pro- 
ducția, difuzarea comercială, internă și externă, învă- 
tãmîntul şi presa de specialitate, asociațiile de realiza- 
tori, relaţiile cu străinătatea din punct de vedere cultural 
și propagandistic şi, în sfirșit, reașezarea cooperării 
artistice și economice cu televiziunea (internă și ex- 
ternă) pe criterii practice mai realiste. 

Datorită unor eforturi îndelung susținute și nu fără 
sacrificii personale sau colective, cinematografia noas- 
tră a avut şansa de a-și clarifica pozițiile și de a-și re- 
zolva citeva probleme fundamentale în anii din urmă. 


Dacă se mai încurcă în ele, asta nu înseamnă că struc- 
turile create nu sînt principial corespunzătoare (Centrul 
Naţional al Cinematografiei, Asociația Cineastilor, Insti- 
tutul de Artă Cinematogratică, Cinemateca, publicațiile 
noi de specialitate, etc), dar că eficiența și buna lor func- 
ționare n-au putut depăsi etapa demarării spre un stadiu 
superior, în conformitate cu cerințele statului care le 
îndrumă şi le protejează și cu speranţele cineaștilor 

Fiindcă marile probleme, cîte vor fi ele, ale artei și teh 

nicii noastre cinematografice, ar trebui să răspundă 
marilor speranțe ale școlii naţionale de film şi alor noas- 


tre, ale tuturora. Mihnea GHEORGHIU 
Profesor Dr. Docent 

Membru al Academiei de Științe 

Sociale și Politice 


7 


Ca în sport şi în toate artele, mişcarea amatorilor 
vine mereu să împrospăteze rîndurile profesioniştilor, 
după o prealabilă ucenicie. Dar inamicul principal al 
acestor amatori este însuși amatorismul, pentru că 
numai dorința sau pasiunea de a deveni creator nu echi- 
valează cu devenirea, adică nu garantează şi opera de 
creație. 

Amatorismul nu funcționează ca frină numai în pura 
creație, dar şi în celelalte sectoare ale ei, care în anele 
complexe, cum este arta filmului, se precipită într-o 
serie de inconveniente de natură tehnică și economică, 
insurmontabile pină la urmă pentru un autor care nu are 
posibilitatea de replică pe un teren atit de alunecos. 
Este de aceea extrem de important ca acolo unde pro- 
ducția de filme intră în componenţa imediată a politicii 
culturale a unui stat, această politică să fie concepută 
şi realizată de elemente care şi-au făcut mai întîi o «uce 
nicie» serioasă în materie, de profesioniști în sensu! 
bun şi international al cuvîntului. (Circumstantele devin 


generația 
viitoare 


OBLEM 


“ 


agravante atunci cînd politica culturală a statului şi-a 
creat școli de cadre de specialitate de mai multă vreme, 
insă repartizarea profesioniştilor este insuficient chib- 
zuită sau, pe alocuri, total neglijată.) 

Una din principalele însușiri ale unei politici judici- 
oase în cinematografie este dezvoltarea apetitului au- 
torilor de filme pentru valoarea culturală a creației lor 
profesionale și nu limitarea ei prin forța «cointeresării 
materiale» care nu totdeauna acționează ca un ferment 
revoluționar în propășirea societății actuale. 

Valoarea producției diminuează şi costurile cresc 
tocmai atunci cînd educația estetică și politică a produ- 
cătorului este plafonată de amatorism sau influențată 
în mod nefast de impostura falsului profesionism. O 
bună politică culturală va face tot ce depinde de ea, pen- 
tru ca forța morală și socială a artistului conştient de 
telul său să fie protejată în folosul culturii naționale și 
a! societăţii, şi nu irosită în lupta cu morile de vint ale 
situaţiilor de conjunctură și cu pozițiile birocratice, 


Inamicul 
principal 

al amatorilor 
este însuşi 
amatorismul 


mitologie XX 


S 


| 01 e pă 

a ac a, N 3 

+30 Bı 0 arte! 
0 1 


val, 
morțile 
actorilor... 


însemnările 
unui 
spectator 
temperat 


Desen de CIK DAMADIAN 


În imaginația spectatorului, numele actorilor 
care apar pe generic aparţin unor oameni fericiţi. 
Căci numai un om fericit, tînăr, frumos, sănătos, 
iubit de părinţi, de colegi, de cadrele didactice, 
de rudele apropiate, 'se poate dedica filmului. 
Reușita în cinematografie echivalează cu victoria 
împotriva morții, Totdeauna genericul unui film. 
mi-a lăsat impresia unei cetăți stranii şi feerice 
care apără pe răsfățații destinului de boală, de 
riduri, sărăcie, carii dentare — și pînă دا‎ 
chiar şi de moarte. Totul e să ajungi pe generic. 


Dacă ai ajuns acolo, nu ti se mai poate întîmpla 5f 


nimic. De aceea lupta pentru glorie e atit de 
acerbă în cea de a șaptea artă, O,dată ajuns pe 
generic, o dată numele şi prenumele scris cu 
litere mari, direct şi solemn sau tremurat și enig- 
matic, numai impozitele. te mai leagă de simplii 
muritori, E interesant de remarcat că numai 
actorii se bucură de acest privilegiu sacru, regi- 
zorii oricît s-ar strădui, oricît de mari ar fi, nu 
dobindesc această iluzie de eternitate. 

În cinematograf omul s-a ambiţionat să-și reali- 
zeze cele mai secrete aspirații, chiar și pe cele 
imposibile... De aceea, el nu admite ca idolului 
să-i cadă părul, Îi admite orice, îi admite să divor- 
teze, să facă scene de gelozie în marile restaurante, 
dar nu-i admite să îmbătrînească. 

Dar actorii n-au voie să moară, Mai ales jugii= 
primi şi divele. De aceea cei mai mulţi actori parcă 
nici nu mor, ĝi dispar sau mor treptat-treptat... 
Ca și cum modrtea n-ar putea fi acceptată brusc 
şi total, actorul moare treptat, joacă putin, se 
retrage și apoi se stinge și numai anonimatul îi 
creează posibilitatea de a muri, 

Spectatorul de film are cruzimea şi ingenuitatea 
unui copil... El crede -că actorul care moare și-a 
trădat vdcația. El crede — pînă aici se merge cu 
naivitatea şi cruzimea — că un actor care moare 
nu mai are talent... Căci dacă avea talent, moartea 
nu-l zdrobea... În mitologia naivă și sălbatică, 
moartea e un fel de critic teribil care hotărăște 
să pună capăt carierei unui actor,., Uneori se 
consideră moartea actorilor ca o extravaganţă, 
o metodă de a uimi din nou publicul. Cum să 
moară un actor? Gloria filmului e atît de mare 
încît moartea pare ca o dezertare, ca un răsfăț. 
De aceea, morțţile actorilor, chiar a celor încărcaţi 
de glorie, trec atît de neobservate.. 


Teodor MAZILU 


esecul operaţiei 
„peplum ” 


tiile sau „peplum'“-urile, cum 
le spun italienii, vehiculează 
numai sentimente nobile: 
triumful binelui, dreptății și 
al dragostei, cultul strămoşi- 
lor, solidaritatea celor bravi 
şi drepți etc., etc. A fost pusă 
la contribuţie istoria grecilor 
și a romanilor, dar și a barba- 
rilor năvălitori, a populaţiei 
pre-columbiene şi orientale, 
a Evului Mediu timpuriu şi 
a Bizanțului, s-a creat o 
mitologie specială în care 
intrau de-a valma Hercule, 
Maciste, Cresus, Elena din 
Troia, Spartacus, Regele Ar- 
thur, Sinbad marinarul și Gin- 
gis Han, au fost mobilizate 
toate forțele actoricești, de 
la Michèle Morgan la Brigitte 
Bardot și de la Sir Laurence 
Olivier la Richard Barton, 
n-au fost uitaţi nici esteții 
rafinați care au compus subtile 
analize structuraliste cu pri- 
vire, la Cottafavi și Freda, 


sau au relevat — în Cahiers 
du Cinema — „frumusețile 
metafizice“ din „Mongolii“ lui 
André de Toth. Între 1953 


și 1963 au fost produse cîteva 
sute de asemenea filme; după 
aceea, ritmul a început să 
scadă rapid, pentru ca, înre- 
pînd din 1966—1967,. ele să 
dispară complet din reperto- 
riul cinematografiilor occiden- 
tale, mai menţinîndu-se — 


sporadic — în producţiile 
unor țări în curs de dezvol- 
tare, 

De ce a eșuat „Operația 


Peplum"? Pentru că spectacu- 
loasele supraproducții, cu nai- 
vitățile și retorica lor, cu 
logica lor manicheiană, cu 
eroii lor mușchiuloși și eroi- 
nele lor planturoase, nu mai 
corespund, din păcate, de loc 
cu gusturile și preferințele 
spectatorului contemporan., 
chiar a celui mai puţin preten- 
țios. Viața a devenit mai 
complicată, a crescut — orice 
s-ar zice — nivelul de exigență 
intelectuală (explicarea mari- 
lor evenimente istorice prin 
gelozia vreunei curtezane nu 
mai convinge pe nimeni), au 
căpătat alte dimensiuni noțiu- 
nile de „aventură“, de „vio- 
lentã“, de „erotism“, s-a schim- 
bat pînă și idealul frumuseţii 
fizice, masculine și feminine. 
Cine și-ar putea imagina un 
Olimp populat cu Belmondp, 
Robert Stack, Veruschka sau 
Marlène Jobert? 

Una dintre primele manșe 
ale meciului televiziune-cine= 
matografie s-a terminat astfel 
în dezavantajul celei de-a șap- 
tea arte. Dar meciul, ca atare, 
nu e încă terminat. 


H. DONA 


asemenea filme trebuie să se 
îndrepte cinematografia, dacă 
vrea să înfrunte concurența 
televiziunii. Cam acesta a fost 
raționamentul care â”îhobili- 


zat, acum vreo cincisprezece 
ani, atenția producătorilor 
spre așa-numitele supra-pro- 
ducţii. 

Filmele-mamut, inspirate 
dintr-o aproximativă evocare 
a trecutului istoric sau a 
subiectelor biblice şi mitolo- 
gice, aveau în spatele lor o 
lungă și deloc neglijabilă tra- 
ditie care a reușit chiar în 
anumite perioade (filmul mut 
italian dinaintea primului răz- 
boi mondial, creaţiile lui Ce- 
cil B. de Mille etc.) să se 
interfereze cu realizarea artis- 
tică autentică, 

Lansarea în anii '50a unui 
nou val de supraproducții, 
mai întîi în studiourile italiene 
și americane, iar apoi şi în 
alte țări, se baza.în calculele 
producătorilor pe convinge- 
rea. că asemenea filme au 
găsit totdeauna audienţă la 
un larg public popular, că ele 


după ce 
s-au 


aprins 
luminile 


Cînd pe la mijlocul deceniu- 
lui al șaselea televiziunea se 
dezlănțuise “în toate ţările 
dezvoltate, în cursa ei frene- 
tică spre cucerirea opiniei 
publice, iar producţia şi mai 
ales distribuţia filmelor cine- 
matografice începea să mani- 
feste primele semne de obo- 
seală, problema unei apărări 
eficace a cinematografiei îm- 
potriva tînărului și vigurosu- 
lui ei rival s-a înscris cu 
pregnanță pe primul plan al 
ordinei de zi, 

Măsurile de ordin, să le 
zicem organizatoric (dintre 
care cea mai importantă 
era stabilirea unui decalaj de 
3—5—10 ani, între data apa- 
riției unui film și momentuj 
în care el putea fi transmis pe 
micul ecran) nu puteau avea» 
fatalmente, decit rezultate li- 
mitate și نہ‎ puteau opri 
dezertarea sălilor de cinema. 
În mod logic, s-a impus ideea 
unei anumite împărțiri a pieţii 
între cei doi concurenţi: De- 
sigur n-au existat (sau au 
existat în foarte mică măsură) 
convenţii scrise şi înţelegeri 


Meciul nu € încă terminat... 


satisfac gustul de javentură al 
generației tinere (și nu numai 
al ei) și, în același timp, un 
anume interes difuz pentru 
cultură, pentru instrucție (în 
măsura în care evocă mo- 
mente de vîrf ale istoriei 
îndepărtate — în timp și în 
spațiu — sau ilustrează marile 
epopei), că asemenea filme 
permit folosirea ingredientes 
lor în general căutate: un 
minimum de violență (după 
cum se știe, nu se face, în 
acest caz, economie de hemo- 
globină) şi un minimum de 
sexualitate (în limite rezona- 
bile, spre a nu antrena niscaiva 
interdicții și limitări de vizio. 
nare) că, în sfîrşit, ca și 
western-urile, supra-produc- 


contractuale. Dar, de pe urma 
tuturoranalizelor și interpre- 
tărilor elaborate de cei mai 
diverși specialiști, a rezultat 
o cvasi-evidență: televiziunii 
i s-ar potrivi mai bine temele 
intimiste, bazate pe o mai 
fină nuantare a motivelor 
psihologice, interpretate de 
un număr restrîns de actori 
şi necesitînd un cadru sceno- 
grafic relativ simplu, în timp 
ce cinematografia ar trebui 
să-și îndrepte atenţia spre 
temele spectaculoase, antre- 
nînd distribuții numeroase și 
decoruri impresionante. Ase- 
menea filme nu „încap“ uşor 
pe micul ecran, asemenea 
filme sînt căutate de masele 
largi ale spectatorilor, spre 


lumea 
spectatorului 


Avem un public evoluat. 

Avem cronicari şi cine ili. 

Avem Cinemateca şi cinematograful de artă. 
Avem grădini de vară şi cinematografe de 
cartier, 

Dar; să nu uităm, avem si.. 


Propunem să sa numească Bule» 
vardul Filmulni pentru o jumătate 
de oră, cei 200 de metri dintre 
Casa Armatei și berăria „Gambri= 
nus”, unde alături de: 

e o farmacie, o librărie, o ceasore 

ìr 


7 un aprozar, o frizerie, un 
>nosport, o ţutungerie, 


O da diverse magazine da cone 
fecii, stofe, articole tehnico-sanhe 
tare, foto şi alimentare, 

© deo plăcintărie, trei bar ri şû 
două colețării 


se află, 
în ordine alfabetică, 
ematografele „BUCURESTI 


„ CAPITOL", „CENTRAL', FESTI 
VAL", „ LUMINA", „TIMPURI NOI 
și „VICTORIA", 

în total șapte| 

respectiv: 


un cinematograf co al {pas 
rodii cu sau fără voie, vwesternuri, 
filme polițiste; de aventuri și muzie 


a 


2 


2. un cinematograf da artă 


2 


un fost cinematograf de artă 
astăzi, artă şi comerț bine amestea 


4. un alt cinematograf comercial 
(parodii etu sau fără voie, wester- 
nuri, films polițiste, de aventuri şi 
muzicale), 


5. un cinematograf-supapă (refu- 
giu de ultimă oră pentru spectatorii 

imaşi fără loc; prețul 2,50 lei, 
filme dubioase, filme fără ecou, 
premiere indezirabile, reluări de 
la cinematografele 1 și 4), 


6. un cinematograf pentru amos 
rezi şi fanatici (încălzire centrală 
și filme documentare), = 
un cinematograf ambiguu (pre- 
re și reluări sigure de 


ri 
şi 3 


Motivare (în cifre): 


Dacă e locul cet mai aglomerat din 
vitală, este în primul rînd din 
zele arătate mai sus. Un gard 

c, destul de înalt, sgpară de 
trotuarul cinematografic de 
partea carosabilă a străzii (în urmă 

cîțiva ani, noul repertoriu făcuse 
neîncăpătoare fișia de asfalt din 
nci, mul- 


fața vitrinelor cu idoli ; 


ea se r a maşini, 
t nd latıa 
é ایا‎ ۹ ore pe 
za p u te cele 
4 ne d cuti luzii 
ad e ad 4 ON 2 1 € 
tind 6 spectacole pe zi, în- 
sea 1 că, în mod IDEAL, Bulevar 
dul Filmului e vizitat în cele 14 ore 
9 de 26.436 spectatori, 
5 
9 de 793.080 spectatori pe lună, 
sa 


@ de 9.649.140 spectatori pe an, 
ceea ce înseamnă că fiecare cetățean 
al Bucureștiului ar trece pe aici 
cam de 6 ori, în timp ce Pămîntul 
se învirte doar o dată în jurul Soares 


lui, 


10 


+ 


de aer conditionat, Preţul 2—4 
iei. Înebuneşte fotbalul. Apare cint- 
mascopul. Se înmulțesc autoturis- 
mele.. Apare  panoramicul. Fiat. 
„Cleopatra.“ Guadalajara. „Sune- 
tul muzicii.“ Apare week-end-ul. 
Rămin spectatorii de duminică. 
interzis sub 18 ani, Accesul copiilor 
sub 5 ani — interzis. Televizorul. 
Cinerama. Televizorul. Cinemateca. 
Televizorul. Se vorbește în sală, 
Televizorul. Cinematografe de artă. 
Reclame de neon. Mini, midi, maxi, 
Trei premii „Oscar“. Opt premii 
„Oscar“. Cincisprezece premii „Os- 
ca”. Bulevardul Filmului. 


Replici pe Bulevard 
کے‎ 


1. {în fata afișului pentru filmul 
„De șapte ori șapte“:) 
- L-ai văzut? E mişto sau e 
uşurei, siropos? 
— Păi, ai văzut „Șapte băieţi 
de aur“? 
2. (în fata afișului pentru „Omul 
ras în cap" :) 
- Şi la ăsta i-am citit eronieal 
Ocnă! 
3. (ieşind de la „Departe de lumea 
dezlănţuită“:) 
- Ala cu mustață m!-a plăcut 
mai multi 
4. (un copil în fata unei vitrines) 
- E cu bătăi, nene? 
$ (replică răzleață:) 
-...A împuștat-o pe gagica, 
Și... 
6. (unul din cei şapte responsabili 
de cinematograf:) 
— Publicul nostru e amestecat, 
electrogen... 


Cum au evoluat spectatorii? 


(SONDAJ LA CINEMATOGRAFUL 
DE ARTĂ) 

- Numărul lor a crescut enorm, 
rîndurile lor s-au îngroșat la toate 
nivelele. Dar noi nu observăm 91 
pe inculţii filmului care, la modul 
absolut, s-au înmulțit cel mai mult. 
Proporțiile, însă, au rămas neschim- 
bate de zeci de ani, (Prof. Mircea 
Ghiţulescu) 

Nu s-au înmulțit spectatorii, 
vi se pare dumneavoastră, Din 70 
cinematografe mai avem 46; 
plus, cei la care ne gîndim cu 
otii sint cei mai nedisciplinaţi, ştiu 
să-şi facă simțită prezenţa. Ei strigă, 
de unde impresia de 
opleșitor. Nu sînt o primejdie. 
(Marian Vodiveanu, profesor pen- 
sionar) 

— Exigența virfurilor a crescut. 
A apărut noţiunea de cinefil. Ceea 
ce, indiferent de context, e totul. 
(ing. Puiu Crăciun) 

— Tot ce pregătește filmul în 
materie de cinefili, fură televizorul. 
(Ing. Vlăduţiu) 

- Spectatorii de azi au rămase 
aceiași ca acum treizeci de ani. 
iudecă filmele după subiect. Ver 
numai istorii, nu cunosc sugestia. 
Habar n-au ce-i aia regizor. Vin la 
fiim să se distreze, nu.să se educe. 
Întrebați-i ce e cu regizorul și veti 
constata ce cred ei despre -arţă. 
(Paul Borş, student) 


n 


oi tăcem 


Un cinematograf comercial: departe de lumea dezlănțultă 


Totuşi, filmele de aventuri nu 
rulau în mod speciai pe Bulevard — 
care era al melodramei — ci îsi 
făcuseră publicul în zonete Lipscani 
(cinema „Zaharia”), Doamnei („ter- 
rs”), Moșiler... 

Gusturile se despărțiseră net și, 
ecea ce Bulevardul azi uneșie și 
amestecă, în acea perioadă era dife- 
rențiat strict (chiar şi geografic). 


bomboane!  „Seonny-boy”! ۷۸۷۸۲۷ 
Fritsch!  Acrobatul!  Cupletietul ! 
„Două inimi într-un vals“. 


Domnul Cinema iși aminteste: 


După primul răzbei au început 
să apară cinematografele din Bule- 
vard. Intîiul a fost „Clasic“ („Capi- 


Un cinematogrof-supapă: lumina în umbră 


Flash-back postbelic 


Filme de război. „Floarea de piatră”. 
Prețul 2 lei. Reclame de carton. 
Dispar antractele. Apar filmele de 3 
ore. Dispar cupletiștii. Apar cronica- 
rii. Dispar soneriile. Reclame PFL. 
„Vagabondul“. Scaunele de lemn stir- 
liau. Plasticul traăspiră. Instalaţii 


Un lăcaș de cultură și credincioșii săi 


je 


toi"-ul actual) unde au rulat „Nibe- 
lungii" lui Fritz Lang. Apoi, pe rind, 
toate celelalte săli de azi. În plus 
mai erau „Bizantin” (în Casa Arma- 
tei) şi „Nissa“ (pe strada Zalomit). 
Odată cu filmele sentimentale și -de 
aventuri a apărut noţiunea de public; 
s-au născut cinematografele de peri- 
ferie şi, în replică, s-au special 
cinematografele de premieră 
non“, „ Bucureşti” etc.) 


Cine sint, totuși, spectatorii! 


O uriașă piramidă i-ar reprezenta 
grafic: 

@ cu beza formată din scaunele 
cinematografelor „București“, „Fes- 
tival", „Lumina“, „Timpuri Noi“ 
(2.906 locuri); 

© cu virful clădit din stalui şi 
balconul (adesea gol) de la „Capitol“ 
4632 locuri); a 

@ cu restul materialelor oferite 
de „Central“ şi „Victoria“ (868 
locuri); : 

Ocupenţii bazei s-ar numi (ter- 
menul e singurul decent) bulevar- 
dişti (sau, eufemistie, amatori de 
filme distractive); locuitorii virfului 
s-ar numi  cinefili,  eievaţi, cri- 
tici etc,; locuitorii mijlocului 
s-ar numi oneşti, indiferenți, co- 
mozi,  conformişti etc.; morta- 
rul piramidei îl formează așa-nu- 
miţii spectatori Întimplători (de- 
legaţi, clienţi ai magazinelor de 
peste drum, vizitatori de duminică 
ai Bulevardulul). 

Atenţie! Cînd un scaun e ocupat 
din greșală de un spectator din altă 
zonă se .pot produce fenomene 
secundare: ţipete: de nerăbdare, 
ațiomatopee, scaune trîntite,, apos- 
trofe la adresa idolilor vîrfului 
(dacă migrarea se produce în- 
spre vîrf); oftaturi distinse, pri- 
viri ironice către figurile mul- 
4umite din jur, aere de sacrificat 
(dacă migrarea s-a produs înspre 
bază). : 


Domnul Cinema (D.I. Suchianu) 
își amintește: 


— Vatra cinematografelor bucu- 
reştene n-a fost de la bun început 
aici. Prin 1903 (ţin eu minte), un 
domn Gherghel își angajase un pro- 
iecționist care dădea reclame-diapo- 
zitive pe un ecran plasat deasupra 
casei „Török" din Piaţa Teatrului. 
Cam după un ceas şi ceva de aștep- 
tare, rula și cîte un film de stil și 
alură Méliès pentru mulțimea de 
gură-cască din stradă. 

Mai tirziu au apărut citeva cinema- 
tografe : în hotelul „Victoria“ de azi 
(„Hôtel de France“), pe locul actua- 
lului restaurant „Berlin“ (cinema 
„Bicriot" — aici am văzut, în 1909, 

` inundațiile din Franţa) şi în sfîrșit 
— mai multe — în perimetrul străzii 
Doamnei. La „Volta-Doamnei”, cînd 
rula o chestie cu cai, se striga încă 
„Dă-i înainte!”. lar eu, licean, fugeam 
de la școală şi plăteam cu 15 bani 
biletul. 


Flash-back interbelic 


Trianon! Clasic! Arpa! Pax! Fe- 
mina! Bulevard-Pallas! Victoria! Co- 
voare de pluș! Loje! Sonerii. la 
intrare! 20—80 lei biletul! Plasa- 
tori! „ — Service"! Pompierul! jan- 
darmul! Mica publicitate! Pianistul! 
„Orchestra perfect adaptată!" An- 
tractull Odicoloni Vinzătorul de 


îi نان‎ Cutie SE 


3 

întrebări finale 

9 „Cinematogra- 

fele  neospitaliere 

atrag un public 
pe măsură“... 


Nu s-ar putea 
încerca o „civili- 
zare“ d amîn- 
durora? 

e , N-avem încă 
spectatori  Încizi. 
Nu disperăm... 


Dar ce facem? 


© „De ce nu se 
introduce filmul în 
școală: 
Într-adevăr, de 
ce? 

e „Am creat un 
public, cantitativ 
vorbind... 


Cum îl educăm? 


e „Publicul tre- 
buie îndrumat“... 


Cine şi cum îl 


îndrumă? 
5 


Planetă peritru film 


Dita 00‏ 7 یچ چو ATP‏ رج ید 


Mizată. (Vasile Sandu, responsabil 
la „ Capitol“) 


Spectatorii determina filmul sau 
filmul îi determină pe spectatori? 


(CONTINUAREA SONDAJULUI 
ÎN CULISE) 


Cinematograful adincește trăsă- 
turile spectatorului. Nu le poate 
inventa. Fiecare spectator își a- 
lege din film ceea ce-i place. Dacă 
și-a ales ca model eroul negativ, 
înseamnă că este el însuși din 
capul locului un element discutabil. 
Dacă-şi va alege, critic, binele 
și răul, înseamnă că s-a născut şi a 
fost educat în spirit sănătos. Dacă 
o familie are șase copii și abia unul 
face parte din întîia categorie, nu 
înseamnă să le luăm și celorlalți 
cinci dreptul la alegere (Roman 
Roman) 

—, Spectatorul îşi alege singur 


filmul. La filmele serioase vin oameni 
serioşi.. Le caută singuri. Uneori 
primim telefoane: «— Cinema, Festi- 


val"? La dvs. rulează filmul cutare? 


— Da. — Dar cum se ajunge la 
Dvs.?» Din păcate, nu avem prea 
des asemenea ocazii, Într-o vreme 


eram un cinematograf frecventat 
de artiști. Îi văd acum tot mai rar 
și le regret absenţa. Avem alt profil. 
Avem acum un public întîmplător, 
care-și are însă şi el constantele lui. 
La filmele polițiste vin tineri și în 
general bărbaţi. La filmele, de dra- 
goste și muzicale, femei. La filmele 
„serioase“ (cum a fost cazul „Păsă- 
rilor“), spectatori adulţi („tinerii“ 
noştri au rămas mai puţin mulțumiți 
de acest film pentru că, obiectau ei, 
nu le dădea o soluţie deslușită). 
Această specializare a făcut să scadă 
viaţa filmului. Cîndva, un film bun 
rula la noi o lună: acum nu depășește 
două săptămîni. În schimb, se întîm- 
plă să „reînvie”, în vecini, la cine- 
matograful „Lumina“, unde preţurile 
sînt altele. (Michel Lerner) 

— Publicul, pe cît e de, 6 ٤۰ 
pe atît e de suveran. Preferă sălile 
elegante. „Departe de lumea dezlân- 
țuită“ a făcut la noi un succes mijlo- 
ciu, în vreme ce la „Patria“ rulează 
cu săli pline. Publicul cinematografu- 
lui nostru a sperat să întilnească, în 
cazul dat, un film de aventuri și 
muzical. A văzut că e vorba de altce- 
va, s-a simţit frustrat şi ne-a părăsit. 
(Gh. Tomescu, responsabil la „Bu- 
cureşti ”), 


— Publicul trebuie totuși îndru- 


mat. Micile atenţii îl cuceresc. No! 
vrem să reintroducem în vitrine o 
reclamă mai nuanţată. Vrem să 
edităm, o dată pe trimestru, un 
program de sală interesant, o mică 
revistă. Pentru că esenţial rămîne 
prestigiul sălii, cartea ei de vizită. 
Fiecare sală să-și cultive spectatorii 
ei, dar pornind de la exigenţele 
proprii, nu de la slăbiciunile specta- 
torilor. (Vasile Sandu) 


Epilog deschis 


(UNDE NE VOM ÎNTREBA DACĂ 
ARTA A ȘAPTEA ESTE PRODU- 
SUL SAU  PRODUCĂTOAREA 
PROPRIULUI PUBLIC...) 


Seară b''cureşteană pe Bulevardul 
Filmului. Exterior dezinvolt, indife- 
rent la dramele cinematografului. 
Fîşîit anost de troleibuze, animaţie 
în magazinele obosite, rumoare hotă- 
rîtă și clară în baruri. A început 
ultimul spectacol și, doar în marea 
piramidă, de capete absorbite- de 
mirajul dirijat al filmului, planează 
încă misterul care de 75 de ani 
rămîne nerezolvat, şi pe care însuși 
epilogul nostru îl mărturisește. 


Anchetă de Romulus RUSAN 


Fotografiile autorului 


Un fost cinematograf de artă: extaz și agonie 


Ce părere aveți despre spectatori? 


(SONDAJ ÎN CULISELE SĂLILOR 
DE PE BULEVARD) 


— Lumea e mai impulsivă, mal 
nervoasă, Dar are cultură, judecă, 
pretinde. Timpule mai putin și mai 
scump. „Am plătit bilet”, cu această 
replică te dau gata, E greu să-i scoţi 
din papuci și halat, trebuie să ai 
argumente puternice. Mai sînt me- 
ciurile, week-end-ul, programele TV, 
„Sala Palatului”... (Roman Roman, 
responsabil la „Timpuri Noi" 

— Disciplina s-a mai îndreptat în 
ultimul timp. Opinia publică a 
început să-i sperie pe vagabonzi și 
nedisciplinaţi. Replicile vecinilorii 
fac să tacă pe bădăranii ce se vor 
soliști la adăpostul întunericului. 
Dar, ca preferinţe, spectatorii au 
rămas aceiași : vin doar să se distreze. 
(Vasile Popa, responsabil la „Lu- 
mina") 

Eu v-aș putea spune ce fel de 
film a rulat doar văzind cum arată 
sala de proiecţie. Sala îmi vorbește 
despre spectatori, iar spectatorul 
despre filmul la care a venit. După 
un film prost poţi găsi sub scaune 
chiar oase de găină! (Michel Ler- 
ner, şef de sală la „Festival') 

Publicul „nostru e pestriţ, în- 
timplător. Unii spectatori te în- 
treabă ce film rulează după ce le-ai 
rupt biletul. (Valeria Tomescu, 
controloare la .,„, Festival") 

— Unii tineri vin și mă întreabă 
dacă „filmul are bătăi”. Adulții 
apreciază orice film. (Penelopa 
Fioraru, controloare la „Central') 

În treizeci de ani de cinemato- 
grafie am observat mari schimbări în 
rîndul spectatorilor. Tinerii de azi 
(studenţi sau chiar din' producţie) 
merg spre filmele mai grele. Ama- 
torii de capă şi spadă sînt neesen- 
tali, să ne ghidăm după nivelul de sus. 
De altfel acesta este şi trebuie să 
fie publicul cingpmatografului nostru 
de artă. Noi ne selecționăm specta- 
torii atît prin repertoriu, cît și prin 
faptul că le pretindem o ţinută civi- 


— N-avem încă spectatori lucizi; 
nu trebuie nici să disperăm, dar 
nici să respectăm această masă 
amorfă. Mai degrabă s-ar lucra 
asupra ei. (Vasile Popescu, student) 

— Între extremele spectatorilor 
e abisul dintre „Intoleranța“ al lui 
Griffith şi „Patricia și muzica" 
(Marcel Bărbulescu, tehnician, mem- 
bru cineclub) 

— Priviţi-i odată, pe ascuns, cum 
rid în sală, unde trebuie și unde nu 
trebuie: surîsuri surde, atotştiutoare, 
surîsuri complexate, surisuri sfă- 
toase, surîsuri ghiorţăite. Cînd nu 
înțeleg ceva, strigă. Cu cit e filmul 
mai bun, cu atit nu te lasă să-l vezi, 
(|. Săvulescu) 


— De ce nu se introduce filmul 
în şcoală? De ce sîntem aduși cu 
şcoala doar la filme istorice? (Un 
elev care preferă anonimatul). 

— Pentru cîţi din sala cu pistoale 
filmul nu e decit contravaloarea 
unei baclavale de peste drum? 
(Anonim) ۰ 

— De altfel, filmul nici nu e artă, 
E prea popular. Produs al biiciurilor 
şi circurilor. Nu pot să uit că nu e 
moment unic, ci multiplicare de 
emoţii. Publicul său va fi totdeauna 
acesta (Un cunoscut scriitor) 

— Publicului care preferă gloan- 
tele oarbe la cinema „București“ 
îi face rău autopsia din filmul lui 
Delvaux! (Dr. Nedelcu) 

— Publicul e identic cu cei ce-l 
primesc. (Amelia Savu, studentă) 

— Gîndiţi-vă. S-a făcut tnorm 
pentru film în general. Am creat 
deja un public, cantitativ vorbind, 
Avem tot timpul să-l educăm. (Prof. 
Mircea Ghiţulescu) 

— Vreţi să impuneţi gustul unei 
minorități de aleși, aia e! Atita 
teorie că nu-ți mai tihneşte să vezi 
ca lumea un film după tot ce se 
scrie în presă! Toată lumea plătește 
bilet, toată lumea are dreptul la 
replică! (Un spectator fără i- 
denti:a e) i 

— Ce-ai cu mine, domnule ? Nu pot 
vedea un film fără teorie? (Un ٤ 
spectator neidentificat) 


12 


“ranului“, mergeam seara la cinema’ 


pe Bulevard. Și, cum pe atuncinu se 
prea 'scria critică de film, discutam 
acolo pînă tîrziu, printre mîncăruri 
și cafele, despre Chaplin, despre 
Greta Garbo, despre Marlène Die- 
trich și mai tîrziu despre Alida Valli. 
Mărturisesc că pe atunci filmele 
erau văzute mai mult pentru actori 
decît pentru regizori. 


— Bătălia a fost cîștigată de 
regizori mai ales după ultimul 
război. Ceea ce, față de tinăra 
vîrstă a filmului (45 de ani din 75) 
înseamnă TÎRZIU. Dar, față cu 
eternitatea, va însemna DEVREME. 
La fel, în ce priveşte apariţia sonoru- 
lui. Cu ce sentimente l-aţi 114 
pinat? 


— Cu cea mai mare naturaleţe. 
Cu-sentimentul că vocea umană va 
face filmul mai puternic, că-i va da 
viață. Acum, însă, am sentimentul 
că filmul vorbitor încă nu și-a găsit 
vocabularul. Filmul mut nu se pre- 
ocupa de „vocabular“, dar avea geniu 
nativ și asta salva totul: a reușit să 
fie o antiteză între brutalitatea vieţii, 
pe de o parte, și nevinovăția, puri= 
tatea ei, pe de alta. 


— Dar cum ati întîmpinat filmul 
color? 


— Cu temeri pe care le am şi 
astăzi. Se întîmplă atit de rar să 
devină film de lumină (nu doar de 
culoare) că mă întreb dacă acest 
procedeu nu s-a autocondamnat de 
la bun început... 


— Primul film, vă mai amintiţi 
cînd și unde l-aţi văzut? 


— Nu. 


— La Paris, în timpul uceniciel 
din atelierul lui Brâncuși? 


— Fără îndoială că nu. Parizianul 
era mult mai unilateral decit ni-l 
închipuim: fiecare artist își vedea 
de treaba lui, detesta sofisticările. 
Tăierea firului în patru e speciali- 
tatea noastră... 


— „Pe care o atribuim parizieni- 
lor... gîndindu-ne poate la viața 
atit de agitată, multiplă, a avangar- 
dei... 


— Nu e cum credeţi. Era o viață 
mult mai austeră. Brâncuși, de pildă, 
n-a văzut, vă asigur, nici un film în 
toți cei patru ani cît am stat eu acolo 
(era după 1920). Şi cred că n-a 
cunoscut nici un cineast. Cît privește 
relaţiile lui cu oameni din alte arte, 
îmi amintesc cum l-a vizitat odată 
Erich Saty, un cunoscut compozitor 
al epocii. După salutările de rigoare 
(„Ce faci?“ — „Bine“, a răspuns 
Brâncuși. — „Cum merge treaba?" 
— „Lucrez să nu mă anchilozez”), a 
urmat o cafea, făcută de maestru 
la bucătărie (timp în care oaspetele 
a rămas singur să-i privească lucră- 
rile), apoi lunga descriere a unor 
rețete culinare. Pentru Brâncuşi 
arta rămînea un sanctuar din care 
vorbele erau excluse. Bineînţeles 
că m-am străduit să fac și eu aşa. 
Nu vreau. să dau sfaturi nimănui, 
nu-mi plac preţiozităţile, cînd însuși 
harul meu mi-e o taină. 


— Asta s-a văzut din recentul 
film de televiziune a cărui eroină 
aţi fost. Naturaleţe întruchipată. 


— Am fost eu însumi și atîta tot. 
Nu înțeleg de ce a plăcut atit. 


— Evident, tocmai de aceea! 

/... Pentru că (deși vă apăraţi tit 
de dirz de această „nespecialitate“ 
a Dvs.) ati înţeles cum nici nu vă 
închipuiţi esenţa filmului. 

— Aceasta era o esență a vieţii. 
— Uneori e totuna. 


Fotografia de lon MICLEA 


13 


Romulus 


Rusan 


întreabă: 


iubiti filmul, 


Miliţa 


PETRASCU? 


sinteti printre 


intii 


contemporani 


— Da. De exemplu în ce privește 
tipul de frumuseţe. Am observat 
că tot ce e cinematografic e, în 
același timp, ideal pentru sculptură, 
și invers. Un cap necinematografic e 
imposibil de redat şi în sculptură, 
Domnește un mister, o relaţie stra- 
nie, şi cred cănu numai între aceste 


să 


să nu mai poți deosebi cu luciditate 
nuanțele, ci doar extremele... Să 
nu te mai poţi desprinde cu uşurinţă 
din mreje. lar, cînd o faci, o faci cu 
totul, te desprinzi total. Într-o astfel 
de fază sînt eu acum. 


— Care a fost ultimul film văzut? 


Am reţineri față 
de film, 
pentru că arta aceasta 
te poate subjuga 


două arte. Pe Greta Garbo o revăd 
oricînd ca pe unul din familiarii 
mei eroi de lut. Pielea ei transpira 
o lumină așa cum îmi place mie, 
suprafeţele, atitudinile ei erau 
ideale. 


— Ea a prezidat perioada dvs. 
de „subjugare“ față de film? 


— Exact. De unde ştiati? 
— Nu putea fi altfel. 


— ... Între cele două războaie, îm- 
preună cu toată redacția,, Contimpo- 


— „Reconstituirea“. 


— Şi care a fost penultimul? 


— N-aș putea să spun cu precizie. 
Știu doar că am început să simt 
filmul ca artă odată cu Laurence 
Olivier. Poate e o deformaţie profe 
sională: i-am privit filmele cu ochii 
sculptorglui, prin prizma înrudirii 
cu sculptura. Sugestia volumelor, 
expresia jocurilor sînt (în „Richard 
al Ill-lea”) net sculpturale. 


— Aţi mai găsit înrudiri între 
cele două arte,deordin mai general? 


Cum ڈو‎ vă descriu 

această discuţie care 

are darul să îmbrace 

totul în farmec şi să 

lase apoi, ca prin far- 

mec, vorbe despuiate pe hîrtie? 
Ce stilou sau magnetofon ar putea, 
oare, transcrie acest ris tînăr în] 
care silabele se împlintă ca într-o 
vază, această sigură seninătate a 
gestului, această agilitate cucernică 
a afirmației, acest proaspăt voal al 
gîndirii care se şi topeşte, evanes- 
cent, de cum îl atingi? Din păcate 
nu pot fi transcrise și, comparativ 
cu această clipă, Miliţa Petrașcu 
va rămîne, poate, pentru dumnea- 
voastră o personalitate din sculptură 
intervievată în nr. 12 al revistei 
„Cinema, iar pentru noi fragila 
apariţie dintr-o amiază de toamnă, 
` cînd ne întrebam ce e veselie şi ce 
e tristeţe în copilăreștile priviri 

aruncate tavanului. 


A veni aici înseamnă a te izbăvi 
de complicaţii. Om al pietrei şi al 
spiritului totodată, artista cinstește 
vorbele cu tăceri care ar putea 
părea  zimbitoare, dacă n-ar fi 
descurajante mărturisiri ale sinceri- 
tăţii; cinsteşte liniștea cu vorbe 
exacte, care ar putea părea seci 
dacă n-ar fi scăldate în acea familiară 
bucurie de lume redescoperită. 


„lar crezul ei este scris în sine 
atît de afund, încît tot ce se întîmplă 
în fata noastră şi a statuilor albe 
din atelier, toate aceste mici epi- 
soade verbale ce vor urma, nu par 
decit semne într-o carte scrisă 
demult — şi atit... 


- De ce să vorbiti .DESPRE 
FILM? „Pentru că există“. DE CIND 
există știți, DE CE există nu știm 
nici noi, astfel că, împreună, poate... 


— Nu e specialitatea mea, și apoi 
nici nu prea văd filme în ultimul 
timp... 


— De ce nu vedeți filme? 


— Pentru că nu pot să stau la 
cozi fără sfîrşit, pentru.că mă tem 
de aglomeraţii, pentru că n-aș vrea 
să fiu strivită odată de acele mulțimi 
viguroase, 


— Aceștia sînt factori extraeste- 
tici :einuvă pot împiedica să gîndiţi 
despre film. 


— Să gîndesc, ce? 
— Bine sau rău. Ca slujitoare a 
unei arte milenare, îl admiteți în 


familia artelor? 


— Bineînțeles, E o întrebare care 
demult nu mă mai pune pe gînduri, 


— Există oameni serioşi — sau 
chiar foarte serioşi — care nu-l 
admit. Şi mai există alţii care-l 


admit, dar spun: „nu e specialitatea 
mea” (vă sînteţi martoră!) De ce 
atita reținere? Despre sculptură 
vorbește toată lumea (chiar cei 
neîntre bati); despre liceratură vor- 
beşte toatã lumea) chiar cei ne- 
chemați); nimeni nu spune „nu 
e specialitatea mea“. E un semn de 
respect sau de dispreț, în cazul 
filmului ? 


— Cred că e un semn de respect, 
poate de teamă. E, încă, o noutate, 
nu e O artă așezată, dă dureri de 
cap chiar maeștrilor ei, care încă 
nu știu de cine să asculte: de Ea 
sau de ei înşişi ? Cesă maizică, atunci, 
spectatorii? 

— Spectatorii sînt mai descătușați, 


de ce filmul are nevoie de avizul‏ عو 
or.‏ 


. — Mai am reţineri față de film 
şi pentru că — fiind atît de populară, 
de la îndemină — arta aceasta te 
poate subjuga. Avînd diferențe de 
valori „abişale, îngăduind prea ușor 
maniera, te poate timpi tot atît de 
uşor'pe cîtte poate duce-spre sublim. 
Are un magnetism tiranic — ajungi 


Lumea copilărie!... 
(„Atenţie, broasca țestoasă!“ ) 


rect palpabile. Spre a pricepe ceea 
ce a încercat Bikov, să ne închipuim * 
că el și echipa sa s-ar fi transformat 
miraculos în copii și, cu aparate mi- 
niaturale, ar fi făcut primul film 
dirijat de un regizor-profesionist- 
copil și interpretat de actori-profe- 
sioniști-copii! Dar putem oare vio- 
lenta misterul unei lumi- închise? 
Putem oare să ne întoarcem în copi- 
lărie? Nu este această metamorfo- 
zare a lui Bîkov în regizor-copil o 
falsă reîntoarcere? Reușita este aici 
doar parțială. 

810۷ vrea să ne convingă că vede 
şi ştie tot despre copilărie. Dar o 
literatură de calitate, deja clasică, 
ne arată că nu se poate şti totul des- 
pre copilărie. Să ne reamintim de 
„Micul Prinţ”, de copilul tui Lamorissa 
din „Balonul roșu“? Universul lor 
rămîne închis. Noi îl privim doar din 
afară. 

Meritul lui Bikov este însă evident 
în acele scene în care reușește să 
surprindă puritatea comportamen- 
tului infantil, tandoarea vîrstei” în- 
trebărilor. Meritul filmului rămîne 
în filmările directe, pe viu, care 
completează cîmpul cinematografic 
cu zone de investigaţie inedite. Asta 
reținem în primul rînd, împreună 
cu dorinţa de a urmări viitoarele 
realizări ale talentatului regizor. 

Să notăm că titlul adoptat în tra” 
ducere directă de versiunea româ- 
nească (poate în original sună mal 
bine) deservește filmul prin neatrac- 
ţiozitate și mi se pare, chiar, printr-o 
notă de ridicol. _ 


Savel STIOPUL 


FIFE 2 pr De اید‎ EGE rah e [کھر سی کر پر اتا‎ 


radă între raporturile dintre perso- 
naje care-și schimbă identitățile, 
aparent și intențiile, de la o scenă 
la alta. Cu acest virtual tintar al po» 
sibilităților, spectatorul este antres 
nat pe nenumărate piste false, ہ6ل‎ 
minţite apoi şi iar reluate. 

Să cităm cîteva dintre abundentele 
momente de comedie: Audrey Hep- 
burn, forțată să devină spioană ama- 
toare, acostează un pașnic bătrînel 
ce-și sorbea liniștit cafeaua pe 
Champs» Elysées pentru a-i servi 
drept alibi la ocazie; sau înmormina 
tarea caricaturizată, cu apariția celor 
trai oameni din bandă (excelent 
James Coburn) veniţi să „verifice“ 
moartea răposatului] fiecare scenă 
în care Cary Grant e descoperit a 
fi altcineva decit fusese. 

La capătul tuturor acestor “امہ‎ 
soade rămii cu certa convingere că 
ai fost condus cu rafinament și 
bun gust pe un itinerar comicos 
polițist bine ales, 


Adina DARIAN 


Atenţie, 
broasca 
ţestoasă! 


DI 


x 


Producţie a studioului Mosfilm, Regia: Rolan 
Bikov. Scenariul: S. Lunghin, I. Nusinov. 
Imaginea: Anatoli Mukasei. Cu: Aleksei Ba- 
talov, Irina Azer, Lila Malkina, Galia Buda- 
nova, Aleşa Erşov, Andrei Samotolkin,, Mişa 
Martirosian, Lena Riabuhina, Galia Verbiş- 
kaia. 


Filmul acesta este modest și vrea 
să fie modest. Dar talentul lui -Rolan 
Bîkov este remarcabil. De aceea mi 
se pare că modestia sa disimulează 
o ambiție secretă și, anume, revelaţia 
jumii copilăriei dintr-un unghi ine- 
dit. Deci un film interesant prin 
experimentul său de concepție, tra- 
dus într-o rezolvare formală origi- 
nală, pe lîngă care nu se poate trece 
fără a o remarca. Aparent avem de- 
a face cu o comedioară pentru copii, 
jucată de copii, pe suportul unei 
povestiri mediodre. Dar Bikov, sub- 
til virtuos al baghetei regizorale, 
își cîntă propria sa melodie, închi- 
puind o imaginară lume a copilăriei, 
refuzînd toate şabloanele de pînă 
acum. Spre a mă face înţeles voi 
apela la o comparație tot de proves 
niență cinematografică. În filmul „O 
călătorie în lumi necunoscute“ niște 
savanți se transformă miraculos în 
ființe microscopice spre a putea 
explora, cu ajutorul unui submarin 
microscopic, organismul uman, pe 
dinlăuntrul său, aparatul de filmat 
oferind astfel ochiului imposibila 
privelişte a unei lumi niciodată di- 


ê "a je Ciad iii FIA P ae TIPI TOL دے :ےچ مود رت ونود ہے‎ 
o 3 d : 72-2 i E 


Îmi pare de o rară calitate cine» 
matografică momentul pindei pen- 
tfu a prinde un șoim sălbatic, într-e 
groapă mascată de ierburi, din care 
ies în afară doar brațele nemişcate 
ala vînătorului, bine învelite în piele, 
și care ţin un porumbel viu drept 
momeală. Șoimul se apropie şi po- 
rumbelul se agită neputincios, primă 
victimă oferită viitorului ucigaș orga- 
nizat. Un panoramic continuu, ameţte 
tor, sîntem în cîmpia netedă cu zarea 
albăstrită de căldură, cu zumzetele 
mărunte și persistente de prin ierburi, 
și apoi toată această lume plată se 
dimensionează brusc în apariția înal- 
tă și neagră a șoimului. Porumbelul 
captiv fîlfîie cu disperare şi în căl- 
dura zilei de vară planează violenţa 
și cruzimea, 

Un șoim mort va fi îngropat în 
rezervație cu ritualuri și reculegeri 
sacre. Timpul pare să se fi dat mult 
înapoi, într-un ev mediu sălbatic şi 
orb, 7 

Undeva, filmul lui István Gaál nu 
e departe de lumea lui Miklos lancşe, 
Aceleași universuri. concentraționa- 
re, periculoase. 

Dan 2 


Sarada 


+ + 


Producţie a studiourilor americane. Regia: 
Stanley Donen. Scenariul; r Stone, după 
nuvela lui Peter Stone și Marc Behm, mogi- 
nea: Charles Lang. Cu: Cary Grant, Audrey 
Hepburn, Walter Matthan, James Coburn, 
George Kennedy. 


Cu siguranță Stanley Donen a 
învățat cîte ceva de la Hitchcock, 
A învățat unde să taie cu foarfeca 
pelicula de celuloid, ca o dată cu 
ea să ghilotineze și respirația specta- 
torutui. A învățat cum să facă din 
rîs” antidotul spaimei, din spaimă 
concluzia comicului. A adăugat apoi 
la alchimia filmului acel umor bri- 
tanic al atitudinii, cuvîntului sau 
gîndului ce-l poartă în sînge — şi 
iată-l semnînd cu acest „Sarada“ o 
excelentă comedie polițistă, 

Poate că alegerea lui Cary Grant, 
favorit al lui Hitchcock, în rolul 
prim, să ne fi determinat a ne gîndi 
atit de des la maestrul suspensului. 
Cary Grant, a- cărui eleganță, inte- 
ligenţă, spontaneitate, vervă, deta- 
şare şi participare la rol au fost 
conectate cu eleganța, inteligenţa, 
spontâneitatea, verva, detaşarea şi 
participarea la rol a lui Audrey 
Hepburn. Audrey Hepburn prezen- 
tată în viziunea lui Givenchy — cele. 
bra casă de modă pariziană. 

O dată cu pre-genericul,cind un 
bărbat elegant, călătorind singur cu 
trenul, este aruncat peste şine, 'in- 
triga ia necontenit turnante neaş- 
teptate, organizind o adevărată şa- 


Soimii 


kkk 


Producție a studioului  Matilm-Budapesta: 
Regia تو‎ scenariul: Istvan Gaál, după romanu 
lui Miklos Mészoly. Imaginea: Elémer Ragályi 
Cu: Ivan Andonov, György Bánfly, Judit 
Mesziâri. Film distins cu Premiul Special ai 
juriului (ex-aequo)  Cannes-1970. 


Doi oameni merg călare pe un 
drum de cîmpie. Deasupra capetelor 
lor sîrmele dintre stîlpii de telegraf 
cîntă o litanie nesfîrșită, cu rezo- 
nanțe metalice, stinse. Mai sus, se 
îngrămădesc norii înalți ai zilelor de 
vară. 

Povestea e simplă: unul din cei 
doi — scriitor sau reporter — mer- 
ge să cunoască viaţa într-o crescă- 
torie de șoimi. Acolo trăiesc cinci 
bărbați și o femeie, izolați de lume, 


-singuri cu păsările de pradă pe care 


le cresc și le învață să distrugă orga- 
nizat și la comandă. Mai sînt ploile 
repezi, și nopțile fără o adiere, și 
miezul fierbinte al zilelor, și lumina 
întovărășind orele într-o mereu ace- 
eași schimbare... La sfîrșit, scriitorul 
va pleca pe același drum ca la venire, 
singur şi obosit de oameni, în liniştea 
adîncă a serii. Va pleca pentru că în 
acel colt de viață topită în ritmul 
naturii, la acei oameni care păreau 
puri, simpli — în sensul purificării 
şi simplificării voluntare — scriito- 
torul va afla căile care duc la excese, 
excesele care duc la fanatism. O 
comuniune bărbătească, a cuvintelor 
puține și a înțelegerii mute îi vor 
atrage la început. Se degajă forță 
din aceste vieți dure, uscate, închi- 
mate perfecțiunii păsării ucigașe, 
deși folositoare. Șoimii, impenetra- 
bili şi amenințţători, le sînt scop în 
viață acestor oameni. Șoimii, pre- 
cizia zborurilor lor prăvălite, efi- 
ciența mortală a loviturilor lor. Fe- 
meia ce îi îngrijește le este tuturor 
amantă, fără preferințe şi discri- 


minări. Sentimentele au dispărut, 
absorbite de o lentă dezumanizare 
sub semnul șoimului tăcut și crud. 
Zilele trec și scriitorul va pătrunde 
încet-încet într-un univers fals unde 
Valorile umane au fost înlocuite de 
un cod primitiv. Șoimul a devenit 
nu un mijloc de a distruge păsări 
dăunătoare, ci scop în sine, idol, 
prețios și unic, căruia i se închină 
cei ce l-au făurit. 

Teoria lui nu este nouă. Este Însă 
palpabilă și amenințătoare în clí- 
matul crud și dur al filmului. Șoimul 
torturează și ucide celelalte soiuri 
de păsări cu o aroganță falnică şi 
rece. Forţa brută și viclenia culti- 
vată, îl fac aproape conștient că se 
află deasupra. Oamenii au reușit să 
mumanizeze“ pasărea de pradă pînă 
la nivelul dezumanizării lor. 


14 


ر 


pe răspunderea noastră 
pe răspunderea dumneavoastră 
nu vă deranjați 


„RIA DISPO DA se POCE من مہ کے سر رج یر‎ 
Festivalul 


fiimului indian 
سج ہے یچچ شش‎ ARD کے ہر‎ 


În condiţiile existenței a peste 
4 000 de cinematografe, a unei 
producţii anuale de 300'filme artis- 
tice şi mai mult de 500 de scurte 
metraje, posibilitățile  cinemate- 
grafului indian sint nelimitate. 

Vizionarea celor cinci filme artise 


tice de lung metraj «din cadrul 
festivalului organizat la Bucureşti 
ne-a dat sentimentul că, asistăm 


la o producție de un bun nivel 
profesionist, dar prea mult supusă 
tentaţiei melodramei. Acțiunea și 
caracterele, determinate de un 
schematism moral, opunind mul 
tiple variaţii ale dipticului: victima 
virtuoasă şi infringerea celui rău 


și fără scrupule; gustul pentru 
pitorescul tradiţiei, dorinţa de a 
respecta exactitatea locului, cos- 
tumului, limbajului, căutarea „cu= 


lorii locale” satisfac un public avid 
de mișcare, fabulă şi emoție. Mul- 
tiplicitatea loviturilor de teatru 
gratuite și a aventurilor sfişietoare 
mizind pe cele mai superficial sen- 
sibile corzi ale sufletului dau ciș- 
tig de cauză moralei, printr-un 
deznodămint în favoarea celor buni. 
Juxtapunind risul cu lacrimile, poe- 
zia cu duritatea, filmele aduc un 
amestec ciudat de genuri, s„Bine- 
cuvintarea” (scenariul şi regia Hris 
hikesh Mukherjee), melodramă tipie 
indiană, reia tema eroului care 


caută pacea pentru el însuși și- 


fericirea pentru cei din: jur. „Le 
caută neincetat, dar le găsește atit 
de greu și rar”, cum spunea Mahat- 


ma Gandhi. Tema e generoasă, 
rezultatul este insă 0. banală 
melodramă-fluviu. Intre povestea 


doctorului devotat care cu preţul 
va salva spiritul demnității 
din filmul „Prin cimpii şi tirguri” 
(regia Asil Sen), și seria de intime 
plări prin care trece Ramu, copilul 
mut care-şi pierde mama, aproape 
că nu există deosebiri. Deşi am 
reținut conținutul de critică 
socială, aglomerarea de elemente 
artificiale şi personaje neverosi- 
mile dau filmelor un caracter mai 
mult expozitiv. 

intr-un astfel de context, fil 
mul „Bhuvan Shome! (scenariul şi 
regia Marinai Sen) poate fi apre- 
ciat ca un experiment interesant, 
care aduce ceva inedit, îndrăzneţ, 


imprimind o autentică sete de 
viață. 
Dar cele mai autentice momente 


cinematografice ne-au fost oferite 
de scurt-metrajele: „Akbar” — re- 


‘gia Shanti S. Vazma, „Leela” — re- 


gia Govind Saraieja și „A journey" 
— regia N.S. Thapa. Scopul fiecărul 
documentar este acela de a capta rea» 
litatea, pentru a informa spectaterul 
despre viata Indiei de ieri şi de agl. 

„Akbar” este un extras din ce 
lecţia de picturi rare tin timpy 
Marelui Mogul. Un  comentarių 
auster lăsind imaginile să vorbească 
de la sine. 

jucăriile, 


tradiţie! 


ca parte integrantă a 
ulturii indiene, consti 
tuie subiectul filmului „Leela” („Artă 


„şi tradiţie”). ل۸‎ treilea scurt-metraj 
. ün ciné-vérité, surprinde in cursul 
! traversării 
nord pină la sud, imagini conteme 


Indiei cu trenul de la 
porane conipletind imaginea unel 
milenare civilizaţii, 


Monica STANCIU 


45 


care fac 


„vieţii 


CE VĂ PLACE LA 
„VAGABONDUL? 
- DE CE DORIŢI SĂ-L 
REVEDEŢI? 


Îneercind un clasament ad-hoc al 
răspunsurilor, ele s-ar grupa astfel: 

1) Ne place povestea 

Majoritatea . interiocutorilor sint 
atrași de destinul vagabondului, 
de suferința și înțelegerea ome- 
nească pe care o transmite și de 
recompensa  sfirșitului fericit. 

2) Ne place întilnirea de dragoste 

Cel mai. induioșător argument 
Lam primit din partea unui student 
în anul | la Ştiinţe Economice care 
ne spune că a văzut filmul pentru 
prima oară cînd era copil. De atunci 
AU a putut uita intilnirea dintre 
Raj şi Nargis. Astăzi, cind la rindul 
său iubește, a venit să revadă, cu 
alți ochi, dragostea lor pe ecran. 
Lingă el, timidă, fata cu pricina 
venea pentru prima oară să vadă 
„Vagabondul''. 

3) Ne plac 
filmului 

Aşa spun aceiași tineri 
coadă, sparg geamuri și iau cu asalt 
filmele cu un dolar în plus sau în 


melancolia 


+ ricratea 
tris 0 


minus, filmele cu cinci morți pe 
minut. 
4) Ne place muzica 


Nu puţini au fost aceia care re- 
veneau să asculte muzica. (S-o fi 
gindind vreo casă de discuri la 
acest posibil succes?) + 

5) Ne place Raj 

Raj Kapoor întrunește cele mai 
populare date ale unei vedete, El 
e Brigitte Bardot-ul Asiei. Appeal-ul 
la public este ca și talentul. İl ai 
sau nu îl ai. Explicaţiile sint, oricum, 
post-factum. 

* 


Cițiva dintre acești juni spectatori 
fuseseră trimiși la cinema de către 
părinți. Aceștia văzuseră  „„Vaga- 
bondul* cu ani în urmă, nu-l uita- 
seră, vorbiseră de atunci mereu de 
el şi acum îşi trimiteau copiii să 
vadă şi ei filmul îndrăgit în prima 
lor tinerețe. 

Un lucrător din. construcții ne 
spune că s-a invoit două zile de la 
şantier, recuperindu-le în două du- 
minici consecutive, pentru a putea 
veni să facă coadă de la ora patru 
dimineața, Acum încerca să gă- 
sească bilete cu suprapreţ: Fra 
pentru a treia oară pe urmele va- 
gabondului... 

Tot la cinematograful „Melodia“, 
luni 14 decembrie, prima zi în care 
fusese anunțat filmul, coada se 
formase la casă de la ora 2 noaptea. 
În zilele următoare doar de la ora 
5 dimineaţa. 

Ne place, nu ne place, vrem, nu 
vrem — aceasta-i situaţia. Întrebarea 


este ce concluzii decurg de aici? 
A.D. 


El e BB.-ul Asiel 


vous-ul éu eroul preferat? Raj 
Kapoor, nu sînt primul tare o spune, 
are farmecul său. „Vagabondul“ ca 
film nu e nimie:mai4tnult "decit e 
melodramă. Dar dinftaceastă! melo- 
dramă răzbate Raj Kapoor? care 
știe unde e locul zimbetului, unde 
e locul lacrimii, unde e locul tan- 
dreţei. Se duce: dar publicul să-l 
regăsească pe Raj, vagabondul sim- 
patic, eroul generos (dincolo de 
clișee, dincolo de lungimi, dincolo 
de artificial, filmul indian — și 
„Vagabondul“ confirmă acest lucru 
— e străbătut de o notă de gene- 


rozitate umană), pe Raj pătimind 
pentru Nargis. la „Vagabondul“ 
nimeni nu vine să vadă altceva. 


Să-l privim şi noi destinși, fără 
inutile aere de pedagogi care strică 
plăcerea elevului. 


Al. R. 


Vagabondul 
* 


Regia: Raj Kapoor. Cu: Nargis, Raj Kapoor, 
Leela Chitnis, K.N. Singh Shashiraj 


Biamat de critică pentru că s-a 
rătăcit în stagiunea estivală la Ci- 
nematecă (cu „Articolul 420"), Raj 
Kapăor și-a reînceput cu „Vaga- 
bondul“ peregrinarea pe ecrane. 
Publicul, consecvent în simpatiile 
sale, i-a făcut aceeași bună primire. 
Orleit am protesta, oricît am acuza, 
oricît am vrea să negăm evidența, 
faptele sînt fapte. Care e secretul 
lui Raj Kapoor? Prin ce a cucerit, 
prin ce a rămas în memoria multo- 
ra] Ce i-a făcut pe atiția spectatori 
să răspundă prezent la rendez- 


Într-adevăr, 


„un succes fără precedent“, 


VAGABONDUL 


După 15 ani de la premieră: 
e reluat la 5 cinematografe din capitală 


e săli pline ochi 


e „azi nu mai sînt bilete” 
e bilete vindute, vai, la. supraprel, 


La cinematograful „Melodia“, luni 14/XII, 
prima zi în care fusese anunțat filmul, 
coada s-a format la ora 2 noaptea. 

A doua zi, doar la 5 dimineața. 


e Publicul exultă. 


e Critica înmărmureşte. 
e Ce concluzii trebuie trasee 


după-amiaza zilei de 17 decembrie 
a.c. ne-a pus față în față cu reoli- 
tatea publicului. lată citeva con- 
statări: - 


i) În proporţie de 95%, spectatorii 
sint între. 17. și 25 de ani. 

Responsabilul cinematografului 
„Melodia” ne spune că aproximativ 
1000 de abonați ai săi, mai mult 
oameni in etate, nu au venit la 
acest film. În schimb biletele nu 
i-au ajuns pentru tinerii solicitanţi, 
Dovadă stăteau barele metalice in- 
fipte in postamentul de ciment, 
din dreptul casei, ce erau aplecate 
cu 20 de cm, 


11) Mai mult*de jumătate din specta- 
torii intrebati, veneau pentru a doua, 
o trema sou chiar pentru o cincea 
carû. 

Am încercat să deducem, fie și 
parţial, cauza acestei neobișnuite 
afluente, adresind la aprgximativ o 
sută de tineri (studenţii fnuncitori, 
elevi la licee și școli profesiohale, 
ucenici, lucrători im comerț) urmă- 
toarea intrebare: 


Au trecut 15 ani de cind „Vaga- 
bondul“ a fost prezentat în premi- 
stă pe ecranele noastre. Ne mai 
aducem aminte de sălile عنام اج‎ 
făcute atunci timp de trei-patru 
luni. După ani de zile și-a reluat 
odiseea, simultan, la cinci cinema- 
tografe bucureştene: Victoria, Fe- 
roviar, Melodia, Modern, Bucureşti. 
Săplămini In șir a ținut afișul cu 
săli pline-ochi și cu faimosul „azi 
nu mai sint bilete”, și cu bilete 
vindute — vai! — la suprapreț... 

Am plecat astfel pe urmele „Va- 


gabondului“ să lămurim, dacă- se 
poate, misteriosul succes; Dacă 
trecerea anilor ‘nu a modificat apre- 
cierea ticii care plasează filmul 
pe același teren āf artei comer- 
ciale, “ei. bine, nici publicul nu s-a 
lăsat cituși de puţin înduplecat, 
pastrindu-și intactă atracția pentru 
acest film. Public care reprezintă 


astăzi, la distanță de o generație, 
de fapt un altul decit. cel ce a apla- 


udat filmul la premieră. 
Un 'sondaj fulger făcut la cele 
cinci cinematografe amintite în 


Rubrica pe ecrane a fost întocmi- 


tă conform programării comunicate 
de D.R.C.D.F. la data încheierii nu- 


Din nou cu Roger Moore 


greșeală dintr-un avion militar. Tema 
abordată este legată de pericolul 
real ce există azi în lume datorită 
cursei  înarmărilor. Din păcate, 
Young se bizuie mai puţin pe dra- 
matismul adevărului și preferă să 
facă concesii melodramei. Filmul 
beneficiază fără îndoială de o dis- 
tribuţie de primă mînă. Doi mari 
comedieni, William Holden (tatăl) 
care nu precupeţește nimic pentru 
a da copilului iluzia vieţii, mimează 
comedia fericirii cu o rară sobrietate 
şi cu mult umanism; regretatul 
Bourvil aduce şi el măsura talen- 
tului său, reprezentind verva şi 
temperamentul francez în acest film 
anglo-saxon. El este prietenul, prie- 
tenul rar, dar care există și care 
simbolizează cea mai frumoasă le- 
gătură dintre oameni, Din păcate, 
despre Virna Lisi nu putem spune 
decît că e frumoasă. Copilul, inter- 
pretat de Brook Fuller, cunoscut 
de noi din „Ghepardul" lui Visconti, 
aduce o frumuseţe și o sensibilitate 
cu totul aparte. 

În final, sunetul straniu ce per- 
sistă mult timp după dispariţia 
ultimei imagini, ne lasă gustul amar 
al unui tragic avertisment. 


۰+ 


mărului. 


de neuitat care au intrat în istoria 
filmului, ca şi în viața copiilor de 
pretutindeni, 

A. D. 


Răzbunarea 
Sfintului 


* 


Regia: Jim O Connolly; cu: Roger Moore, 
lan Hendry, George Pastell, Rosemary Dex- 
ter. 


Domnia de sfîrșit de săptămînă 
a televiziunii a început cu „Sfintul“, 
În fiecare sîmbătă seara, străzile se 
pustiau, cinematografele se goleau; 
toți urmăreau cu sufletul la gură 
fiecare nouă aventură a „Sfintului“, 
alias Roger Moore. „Sfintul” deve- 
nise un personaj de legendă mo- 
dernă, Roger Moore îl slujise cu 
abnegaţie; dar” iată că acum a mai 
îmbătrînit un pic şi în „Răzbunarea 
Sfintului“ se mișcă puţin mai greoi, 
are ceva mai puţin farmec şi nu 
reușește decit să-și desființeze pro- 
priul personaj. Să fim însă drepţi, 
nu e numai el de vină. Acțiunea 
filmului este . construită artificial, 
pe un pretext inexistent, lungit 
fără motiv timp de o oră și jumă-, 
tate, şi desfășurat în decoruri unde, 
cu toată bunăvoința, este greu să 
nu le observi butaforia. Pînă și 
secvențele de suspense pretind ace- 
eași bunăvoință spre a nu observa 
trucurile mult prea vizibile. 


EH; 


DESI NEI, CT LOTES L: EEE I ۔‎ S IC لے‎ 
Pomul de Crăciun 


+ 


Regia şi scenariul: Terence Young (dupăro- 
manul lui Michel Bataille); cu: William 
Holden, Virna Lisi, Bourvil, Brook Fuller, 
Madeleine Dmien. 


Un copil moare contaminat de 
radiațiile unei bombe căzută din 


Disney magicianul (,,Fabl'o-magicignul*) 


Am mai văzut... 


trebuie, păstrîndu-se în limita po- 
liticoasă a genului, Dar filmul nu 
aduce nimic, nimic din acea notă 
personală a unui creator, nimic care 
să te facă să regreți — dacă ai cit 
de cît o inimă cinefilă — dacă l-ai 
pierdut la cinematograful de car- 
tier, 


A.D. 


„DPI PPE 2 اااي صما ا فز‎ 
Fablio magicianul 


+ 


Reglizatori: Georges de la Granditre, Attila 
Dargai, Radka Badcharova, Victor Antonescu 
(după tabulele lui La Fontaine). Animaţia 
în studiourile din Budapesta, Bucureşti, 
Sofia. 


Valt Disney este astăzi în anima- 


tia mondială categoric depăşit. 
Specialiştii l-au renegat definitiv, 
spectatorii continuă să-l iubească. 


Oricum însă, numele lui revine 
mereu, iar stilul lui rămîne o ine- 
puizabilă sursă de idei. Acest lung 
metraj de animație este un tipic 
exemplu de epigosnim' disneyan, 
făcut conform comenzilor, de către 
animatorii” din Bulgaria, Ungaria şi 
România. El cuprinde cinci para- 
fraze după fabulele lui La Fontaine, 
lucrate cu meșteșug și inventivitate, 
dar fără prea multă personalitate. 
Am reţinut interpreţarea la zi dată 
de Victor Antonescu:  binecunos- 
cutei fabule „Greierele şi furnica”. 
Cele mai reușite momente, pline 
de poezie și de surprize cu haz, 
rămîn cele de legătură dintre sche- 
ciuri, datorate lui Attila Dargai. 


E.H. 


Pro sau Contra 


Nu știu cine sînt specialiştii, dar 
în ceea ce mă privește, cred că 
Disney reprezintă o inepuizabilă 
sursă de autentică fantezie, inteli- 
la care, 
ca $i la ori şi ce adevărată sursă 
de creație, ne- întoarcem: din cind 
în cînd. Disney a creat personaje 


„gență artistică, umanism, 


Incineratorul 


kkk 


Regia: Juraj Herz; scenariul: Ladislav Fuks 
şi Juraj Herz; imaginea: Stanislav Milota; cu: 
Rudolf Hrusinsky, Vlasta Chramostová, Jana 
Stehnová, Ilia Prochar, Jiri Menzel. 


Citiţi cronica în nr. 1/1970 


Fantasme 


* 


Regia: Stanley Donen; cu: Peter Cook, 
Dudley Moore, Eleanor Brown, Raquel Welch 


5 


Un al doilea film semnat Donen 
și programat în această lună (ante- 
rior însă ca dată de fabricaţie) ne 
obligă la o critică mai severă. De- 
sigur, Donen este un regizor al 
cărui profesionalism este pe deplin 
confirmat dar, cu această nouă 
variantă britanică pe tema unui 
Faust XX, el nu mai găsește calea 
pentru a internaţionaliza umorul 
Albionului (exprimat în special prin 
dialog şi printr-o prea subtilă ironie 
la adresa politeței» tradiţionale a 
insulei  britanice).: „Fantasme"” îşi 
pierde astfel suculenta în momentul 
în care este exportat în traducere, 
sau dublat, filmul rămînînd mult 
mai firav. Donen știe unde și cind 
să-și creeze momentele de comedie: 
vizita la barul lui Scaraoschi, călu- 
gărirea forțată, Faust-miliardar, dar 
acestea rămîn -o suită de scene 
aparte cu o prea largă respiraţie 
între ele. Să reținem, deși apare 
doar pentru cîteva clipe, frumuse- 
{ea perfectă a lui Raquel Welch. 


.س 
Sechestrul‏ 
de persoană‏ 


+ 


Regia: Gianfranco Mingozzi; cu: Franco Nero, 
Charlotte Rampling, Frank Wolff, Margarita 
Lozano. 


Acest „Sechestru de persoană" ni 
se pare cu totul tipic cu ceea ce 
numim film-de-serie. Nici un reproş 
profesional nu i se poate aduce. 
Actorii sînt pe +_lul potrivit: dra- 
maturgia se derulează strins, punc- 
tată ritmic de suspensul urmăririlor 
pe viață şi pe «moarte; peisajul 
Corsicei se integrează perfect ac- 
țiunii; planul doi slujește ambianța 
dorită; culoarea e corectă și aşa 
mai departe. Pină şi „unele lungimi 
vin să întregească calitatea „de tipic” 
a filmului, făcîndu-se astfel şi mica 
dar obișnuita concesie comercialu- 
lui. Un film-de-serie slujit de mag- 
netismul temei (un alt fel de ban- 
diti din Orgosolo, însă în slujba 
Mafiei Oamenilor de afaceri, seches- 
trînd fiii latifundiarilor pentru a le 
propune în schimb trocul între 
viață și pămînt). Filmul se, poate 
vedea oricînd cu plăcere, el des- 
tinde şi tensionează doar atita cît 


16 


٣ 


a sosit și va inaugura din astăseară o 
seamă de spectacole. În marele salon 
de la etajul | al ziarului nostru (Piaţa 
Teatrului Naţional), vor avea loc aceste 
reprezentaţii-sărbători ale fotografiei vi- 
vante. Aparatul domnului Lumiêre este 
deja cunoscut în lumea întreagă — este 
cel mai perfecționat. Inventatorul a găsit 
mijlocul de a pune viață în fotografie. 
Personajele se mișcă, merg, se agită, 
numai vorba lipsește. Vintul, cerul, toa- 
te elementele, au mişcările lor normale. 
lată programul pentru astăseară: Țarul 
și țarina la Paris, Copii şi jucării, 
Artileria spaniolă, Masa pisicilor, 
Furtună pe mare (senzație, emoții), 
Curse in saci (noul sport șarmant), 
Tigri (oroare), Stropitorul stropit (ila- 
ritate), Intrare: 50 de bani» 

Acesta a fost primul cinematograf 
permanent din București — şi, binein- 
teles, din România. El a funcționat pină 
la sfirşitul anului 1897. în localul ziarului 
L'INDEPENDANCE ROUMAINE, aflat 
atunci pe calea Victoriei, cam vis a vis 
de actualul palat al telefoanelor. Repre- 
zentaţiile pentru «onor publicul major» 
aveau loc în fiecare seară, iar pentru 
copii se organizau matinee, joia și 
duminica. În afară de filmele cunoscute 
la premieră, mai erau reprezentate, din 
cind în cind, noutățile aduse de la Paris 
«expres pentru București»: (Şarpele, 
Dentistul, Fotograful, Voiajorul, Pă- 
lăria şi altele). 


Primele jurnale românești 


Incepind din luna iunie 1897 au fost 
prezentate în această sală primele filme 
făcute în tara noastră, autorul lor fiind 
«domnul Menu, operatorul». E vorba 
de Paul Menu, fiul proprietarului maga- 
zinului «A. Menu &Comp.», de pe calea 
Victoriei 69, care învățase special meș- 
teșugul filmării. Printre realizările sale 
sint peliculele: Terasa cafenelei Cap- 
șa, Bufetul de la șosea și Tirgul 
Moșilor. Apoi, el s-a deplasat la Galaţi, 
la sfirșitul lunii iunie,unde a făcut primele 
jurnale de actualități, gen ediție specia- 
lă, avind ca subiecte inundațiile petre- 
cute recent in această regiune. La 28 
iulie 1897 el a prezentat publicului bucu- 
reștean, in atară de «documentarele» 
arătate mai sus, și jurnalele: inundaţiile 
de la Galaţi, Flotila de pe Dunăre și 
Exerciţiile Flotilei — acestea două din 
urmă fiind deci primele filme militare 
românești. 


17 


bine pe pinză — apoi un accident de 
lumină, provenit de la uzina Teatrului, 
întrerupe reprezentaţia... Această primă 
incercare n-a reușit perfect, dar publicul 
şi-a putut da seama de această invenţie. 
Cinematograful nu este încă perfecțio- 
nat nici la Paris. Punerea lui la punct 
este foarte dificilă... nu s-a găsit incă 
procedeul de a impiedica oscilaţiile, 
care obosesc ochiul. Totuși reprezenta- 
tia a făcut plăcere»... 


Primul cinematograf permanent 


La 13 octombrie 1896, L'INDEPEN- 
DANCE ROUMAINE anunţa triumfător: 
«Bucureștiul va poseda, începînd de 
astăseară, o nouă distracţie care i-a 
plăcut deja. Cinematograful Lumiăre, 


programate — zece la număr. Din aces- 
tea unele erau «mari», avind aproape... 
30 de metri lungime, iar altele «normale», 
de cite 15 metri. După premieră,același 
ziar face următoarea cronică: «leri seara 
o parte din publicul bucureștean a 
putut trece citeva ore agreabile la prima 
reprezentație de cinematograf. Salonul 


Cinematograf Lumière 


de la etajul | era plin de spectatori şi a 
trebuit să se facă două reprezentații cu 
această noua lampă magică ce a uimit 
pe toți curioşii. La 9 1/2, intr-o obscurita 
te completă, ședința incepe. Primele 
tablouri reușesc bine, publicul fiind 
impresionat de ceea ce se detașa foarte 


+ 


La 28 decembrie 1895 frații Lumière 
prezentau la Paris, in subsolul unei 
cafenele obscure, primele fotografii 
mișcătoare din lume, proiectate cu un 
aparat inventat de ei și denumit cine- 
matograph. Ziua aceasta poate fi soco- 
tită ca dată certă a nașterii cinematogra- 
fiei mondiale — artă nouă care s-a ex- 
tins cu repeziciune pretutindeni, de- 
venind, în scurt timp, genul de specta- 
col cel mai agreat de către marele 
public. Printre primele ţări care au adop- 
tat invenţia Lumière s-a aflat şi România. 
La aproape exact cinci luni de la marea 
premieră mondială de la Paris, cinema- 
tograful şi-a făcut apariția şi la Bucu- 
reşti. 


Prima reprezentație 


Documentul care atestă prezenţa ci- 
nematografului în Capitală îl găsim la 
Arhivele Statului, în fondul Primăriei 
Municipiului București (mapa 12337— 
23 289/1896/). Este o cerere scrisă de 
mină şi semnată de proprietarul apara- 
tului. lată-i textul integral: 


la 29 mai 1896 București 


Domnule Primar, 

Subsemnatul, venind in Capitală spre 
a reprezenta aparatul meu Sinematograf, 
pe care l-am expus în sala L'INDEPEN- 
DANCE ROUMAINE, am fost taxat a 
plăti de fiecare seară suma de lei 30. 
Deoarece acest aparat intră in categoria 
panoramelor, taxa prevăzulă de legea 
timbrului, la nr. 152, este 5 lei. Pe viitor 

să nu ni se pună mai mult. 
Cu stimă, 
André Farăse 


Pe această cerere un «cap de birou» 
de la primărie a pus următoarea rezo- 
luție: «Vederile ce se arată publicului, 
noaptea, prin aparatul Cinematograph, 
pot fi considerate ca Panorame și ce- 
rerea poate fi admisibilă.» 

Alte documente nu mai găsim în 
mapele de la Arhive, dar ziarul L'IN- 
DEPENDANCE ROUMAINE ne relatea- 
ză cum a decurs prima reprezentaţie 
de cinematograf organizată în București 
În numărul din 26 mai 1896 se anunță 
«Astăseară, simbătă, cinematograf la 
ora 9, la marele salon al ziarului nostru. 
Tot Bucureștiul elegant și-a dat întil- 
nire pentru a gusta această premieră. 
intrarea 5 franci pentru high-life. De 
miine, 3 franci». Sint anunţate și filmele 


۲ <٦ La o aniversare, 75 de 
= ani venerabili, omagiile 

mele, stimate domn! Pri-‏ گ 

hs J meşte sinceritatea ce- 
lor mai bune sentimente 


ale unui ucenic ce s-a dorit sirguincios, 
ori dacă nu, ale unui vechi și consec- 
vent admirator. Primește inchinarea 
respectuoasă a unui pahar. 


> 
Ai venit pe lume în faptul unei seri 3 ٦ 
de Crăciun, ca o jucărie minunată, 
oferită omenirii de un părinte generos 1 4 y ÎN 


cu numele de Lumină. O jucărie pentru 
oameni mari, pentru oameni mici, mi- 
raculos preschimbată in ființă vie cu 
bucurii, cu dureri, cu tristeti și melan- 
colii, cu sentimente răscolitoare, cu 
lacrimi şi surisuri şi hohote de ris, 
cu violențe şi gingăşii, cu lecţii amare, 
cu creşteri tulburătoare si tulburări de 
creștere, cu dureri de dinți şi scrișnete 
de măsele, cu intervenții chirurgicale 
şi operaţii estetice, cu sincope,cu boli 
molipsitoare, şi cite altele... 

Ai venit pe lume și ciţi nu s-au bucu- 
rat? Cite ursitoare nu ti-au stat la că- 
pătii prevestindu-ți viitorul strălucit, 
medalii de aur și bani, carieră mare, 
inteligență și talente nemăsurate. să 
redescoperi lumea cu ochiul ciclopic 
primit ca zestre la naştere, Ciţi nu 
te-au botezat? «Minunea secolului», 
strigau în cor entuziaștii cind te arătai 
pe intuneric întruchipat în umbre şi lu- 
mini fermecate. Şi ciți n-au fost scep- 
tici? Ciţi n-au strimbat din nasul lor 
aristocratic, socotindu-te biată jucă- 
rie de moși, menită distracțiilor vul- 
gare. Ciţi nu te-au defăimat? Că n-ai 
fi intelectual, că n-ai fi ceea ce pari 
a fi, adică un artist, că n-ai fi nu mai 
ştiu ce. Ciţi nu te-au declarat decedat 
chiar, vărsind lacrimi de glicerină la 
înmormintări care n-au avut niciodată 
loc, prezentindu-se în frac la incinerări 
care chiar dacă au avut loc, le-ai jucat 
renghiul și ai renăscut din cenuşă ca 
pasărea aceea din basme. Drept e că 
ne-ai dat citeodată destule emoții cu 
crizele dumitale cardiace, devenite ul- 
terior cam simulate. Pentru că, nu 
ştiu dacă recunoașteţi, stimate domn, 
sinteţi un pic și cam farseur. 

Te rog a mă scuza dacă iți spun și 
tu şi dumneata. Dar te știu de atita 
vreme, aproape de-o viață, aproape 
am crescut impreună, în același car- 
tier. Sintem şi colegi pină la un punct; 
nu ştiu dacă ai aflat. În ceea ce mă pri- 
vește, eu iți sint loaial, nu te trădez chiar 
dacă-ţi descopăr trăsături de carac- 
ter... urite, am vrut să spun dar imi 
retrag cuvintul și zic — slăbiciuni. 
Pentru că, stimabile, ti-aş reproșa că 
ești cam influenţabil. Ti se intimplă să 
n-ai discernămint. Pici în sfera de in- 
fluență a unora care nu te știu, nu te 
înţeleg, nu te iubesc sau pur şi simplu 
nu vor nimic de la tine, dar te conduc 
pe drumuri aiurea iar, pe deasupra, 
mai și cirtesc pe socoteala ta. Mă miră 
că nu-ți dai seama! Că nu te răzbuni! 
De fapt, nu poți fi atit de naiv să nu-ți 
dai seama. Şi, de fapt, te răzbuni, dar 
nu tocmai pe cine trebuie. În chestia 
asta cam greșeşti adresa. Dar să n-o 
luăm în tragic; pete se află și in soare; 
cițiva paşi scilciaţi nici că se bagă în 


„„Amorurile tale romantice 


La o aniversare, 
75 de am 
venerabili, 

omagiile mele, 
stimale 
domn! 


„Evadările tale baroce 


Aventurieri tăi 5 


Șerifii tă: [۱ 


acum trei 
sferturi 
de veac... 


Electrobioscopul și Fotoplasticul 


Cinematograful a plăcut, a emoţionat, 
a stirnit admirație; dar n-a prins dintr- 
odată. La începutul anului 1898 aparatul 
lui Lumière nu mai funcționa la L'IN- 
DEPENDANCE ROUMAINE și nici în 
altă sală nu-l mai intilnim. Timp de 
citiva ani, noua minune tehnică este 
trecută pe planul al doilea, în locul său 
apărind Electrobioscopul și Fotoplas- 
ticul care prezentau publicului «Vederi 
mișcătoare în culori și mărimi naturale», 
«Vederi de pe natură din întreaga lume» 
și «Povestiri din toate țările». Despre 
Electrobioscop găsim la Arhivele Sta- 
tului (Primăria Municipiului București, 
mapa 29/45387/1904), următorul docu- 
ment, scris și adnotat de mină: 


1 noiembrie 1904 


Domnule Primar, 
Subsemnata Caterina Schonberger, pro 
prietară a cinematografului electrobioscop 
ce-l am actualmente instalat pe bulevardul 
din Ploiești... şi care a avut mare succes 
in mai toate oraşele mari din Europa... vin 
respectuos să binevoiti a-mi acorda cuve- 
nita autorizaţie de a-l așeza aici in Capita- 
lā, pe locul viran de pe strada Brezoianu, 
colt cu bulevardul Elisabeta... Instalaţia 
este din fier, tablă şi stilpi de lemn şi este 
acoperită cu pinză impermeabilă de-i zice 
muşama ... 


În mapa menționată se află la Arhive 
și fotografia pe care o reproducem — 
baraca Electrobioscopului, gata insta- 
lată pentru funcționare. Desigur că ma- 
dam Schonberger a avut succes la 
Bucureşti cu spectacolele sale; așa se 
explică înființarea, în continuare, a altor 
instalații similare, cu titluri exotice deo- 
sebite, dar cu programe asemănătoare. 
În anul 1905 erau în București patru 


ESET 


Primele filme — Bucureşti 6 


Maidanul lui Duca Neguţătorul 


acum trei 


sferturi 
de veac... 


«stabilimente» de acest fel: Foioplasti- 
cul Imperial pe calea Victoriei, sub 
hotelul Continental,  Fotoplasticul 
instalat în casa Creţianu, tot pe calea 
Victoriei, vis ă vis de Palat, Cosmo- 
plasticul de pe calea Victoriei 36 (denu- 
mit şi «România Pitorească») și Mutos- 
kopul American, pe bulevardul Elisa- 
beta. 


Cinematograful ambulant 


În 1904 regăsim cinematograful in 
București ca spectacol ambulant, în 
programele circurilor sau în barăci im- 
provizate în special; iar în anii următori, 
in grădinile restaurantelor, ca atracție 
pentru consumatori. O astfel de baracă 
se afla instalată, în primăvara anului 
1904, pe maidanul lui Duca ید‎ pere 
vis à vis de grădina Cișmigiu. In anii 
1907 şi 1908 «Grădina Populară Mitică 
Georgescu» — fostă Blanduziei — din 
strada Doamnei 7, era una dintre marile 
atracţii ale Capitalei, datorită reprezen- 
tațiilor de cinematograf «insoţite de 
berea Luther» şi de concertele muzicii 
Regimentului Dragoș. Intrarea la aces- 
te reprezentații era liberă, dar consuma- 
tia obligatorie — cel puţin o halbă. Fil- 
mele erau proiectate pe o pinză întinsă 
între mese, seara, după asfinţitul soa- 
relui. Reprezentaţiile nu durau decit 
citeva minute şi se făceau cu filme scur- 
te, cu capetele lipite, așa incit să poată 
trece de mai multe ori prin aparat, ca o 
roată — deci puţinele scene proiectate 
se repetau de mai multe ori. 

În anul 1906,un anume Petre Ganciu 
făcea senzație la expoziția de la Filaret 
cu «Cinematograful vorbitor». Erau pre 
zentate pe ecran trei mari cintăreţe ale 
timpului — Regina Paccini, Gemma Be- 
lincioni şi Selma Kurtz — care mișcau 
din gură, în timp ce un gramofon le re- 
da vocile. După inchiderea expoziţie: 
acest cinematograf avea să facă un 
turneu prin toată țara, fiind bine primit 
pretutindeni. Întreaga recuzită a «mi- 
nunii secolului» era formată dintr-un 
mic aparat de proiecție, o lampă cu 
carbid şi trei discuri de gramofon. 

În anul 1910, cinematograful ajunsese 
la noi într-o fază de dezvoltare mai 


AL Me b bemi asia 


00 
= ESI 


N EC IP 


Revista cinematografică. 1912 


PATIL. m e‏ دہ 
...ہد —— 


۲۸۰ 


Mius 
ANO 
Lescaut 


_Sgudultoarä Dramă de artă în 3 acte 


0 ۷ 


Un afiş cinematografic din anul 72 


Cinematograful românesc, la expo- 
ziția internaţională de la Leipzig, 1913 


BATRINE 
PEHLIVAN! 


seamă, mai ales dacă ținem seama 
de imensul tău prestigiu mondial. Ci- 
teva mici buturugi ocazionale nu răs- 
toarnă carul mare de pe cer. 

Eu iți rămin loaial și n-am să te pă- 
răsesc niciodată. N-am absurda pre- 
tenție să-mi promiţi același lucru, nu 
pentru că aş fi modest, ci pentru 'cã 
eu sint unul si indivizibil, ca fiecare 
din noi, modeștii tăi colegi, iar tu ești 
ca zeița aceea indiană cu o mie de 
brate şi de fiecare brat atirnă o mie de 
destine ca al meu. Dar chiar dacă, să 
admitem, mă vei abandona, află de la 
mine că tot am să-ți rămin credincios. 
Voi sta, singur și mărunt, retras într-un 
colț de întuneric şi voi trăi ca intotdea- 
una miracolele tale zilnice. Pe undeva 
am rămas un pur şi un naiv care crede 
în miracole. la cum vrei această con- 
fesiune pe care n-am mai făcut-o ni- 
mănui, nici celui mai intim prieten. 
Poţi să şi zimbești cu zimbetul tău 
acela semi-cinic, semi-ingăduitor, pen- 
tru care te admir atit de mult. Cine 
știe mai bine decit tine să-şi bată joc 
de sărmanii pasageri pe acest pămint, 
și, în acelaș timp, să-i ințeleagă. Ti 
s-a intimplat să fii tolerant cu unii foarte 
mari intelectuali, acceptind toleranța 
cu exigenţele spiritelor inalte, cu inte- 
ligenţa filozofului care știe să vrea 
sau să nu vrea moartea păcătosului. 
Vezi, acesta ar fi miracolul la care aş 
dori să asist din ungherul meu în fie- 
care seară. Mărturisesc, mai sint atitea 
alte minuni pe care le ador. De exem- 
plu, istoriile. Se spune că Dumnezeu 
a tăcut lumea numai pentru că îi plă- 
ceau istoriile. Cit de iscusit știi tu să 
istoriseşti cînd vrei. S-ar zice că ti s-au 
insuflat puteri demiurgice. Faci și des- 
faci lumi şi vieți și destine precum cel 
mai mare Creator. Pe urmă, tot de exem 
plu, mie îmi plac şi frivolitățile tale. Să 
luăm moda. Mai că n-aș fi capabil să 
susțin critic cine pe cine influențează: 
moda pe tine sau invers. Sau miturile 
Cite figuri mitice n-ai înălțat şi cîte n-ai 
doborit, cu aceeaşi dezinvoltură home- 
rică. Vezi numai colecția revistei «Ci- 
nema» şi ai să fi de acord. Ce exemple 
să mai produc, că n-o să le înşir pe 
toate, doar le știe pină și un cronicar 
de la ziarul de tineret. «Suspensul», 
femeile superbe și impușcăturile su- 
perprecise, cavalerii fără frică și fără 
prihană, decolteurile adinci, sau, fără 
ipocrizie, «sinii tari şi coapsa fină», 
duelurile cu frişcă și urmăririle în au- 
tomobile, cele două orfeline și culoa- 
rele lungi, baroce, din Marienbad, ve- 
derile din helicopter, inaccesibile pie- 
tonilor şi bătăile ca în «Şapte păcate», 
etc., etc., etc. Simt frisoane anticipate 
numai la gindul că de astfel de mici 
bucurii voi putea fi privat numai cu 
mari greutăți. De aceea îţi promit con- 
secventă credință de spectator. 

Salut, tinere bard, acum la 75 de ani, 
la o clipă dintr-o eternitate! Şi atunci 
«cind noi vom fi demult apuşi», vă 
rugăm transmiteţi celor care vă vor 
mai sărbători şi mesajul nostru; ca o 
mărturie a trecerii unora prin aceste 
locuri, pe sub furci şi arcade. 


Mircea MUREŞAN 


„Femeile tale fatale Miturile tale pasagere 


note 
pentru un 


dicționar 
de film 
românesc 


1950 


e Octombrie. Premiera «primului film realizat în Republica 
Populară Română»: «Răsună valea» — omagiu documenta- 
ristic-muzical adus brigadierilor de la Bumbești-Livezeni, primul 
șantier al socialismului. «Ne-am adunat/ Din tirguri și din sate/ 
Să tăurim republicii/ Un drum de fier» cintau brigadierii, în timp 
ce Radu Beligan, în rolul unui fecior de bani-gata, susținea cuple- 
tul satiric: «Domnişoară, domnişoar Nu ne-am întilnit la băi/ 
Noi, astă vară?» Regia: Paul Călinescu, care se făcuse remarcat 
la Venetia, înainte de război, cu documentarul său despre Tara 
Moților. 

o 1 decembrie. Intră în vigoare hotărirea privind organizarea 
activității cinematografice în cadrul studioului «București» — 
pentru filmele cu actori — și al studioului «Alexandru Sahia» — 
pentru jurnale și reportaje de actualități, documentare și filme 
științitice. 


1951 


e Se turnează «În sat la noi», film dramatic în regia lui Jean 
Georgescu și Victor Iliu. Cadrul cel mai izbutit — un lent travelling 
înainte spre figura de uncheș moldovan a lui Constantin Rama- 
dan, care susținea cu multă căldură monologul-confesiune al 
unui țăran sărac, seara pe uliţă, după ieşirea de la prima ședință 
a gospodăriei colective. În umbră, aștepta Liviu Ciulei — perso- 
najul negativ odios, cu grimase rău prevestitoare. 

e O secție nou creată a studioului «București» realizează 
primele desene animate. Ele se intitulează «Albina și porumbe- 
lum și «Rățoiul neascultător», ambele de lon Popescu Gopo 


1952 


o Jean Georgescu turnează trei schițe comice după Caragiale 
(«Arendașul român», «Lanţul slăbiciunilor, «Vizita»), re- 
confirmind fineţea simțului cinematografic din «O noapte turtu- 
noasă» (1942), simţ ilustrat şi de alegerea distribuţiei; Radu Beli- 
gan, Gr. Vasiliu-Birlic și alţii. 


1954 


e Nuvela «Destășurare» a lui Marin Preda, redînd implicaţiile 
dramatice și de psihologie ale luptei Partidului Comunist Român 
pentru transformarea socialistă a satului, prilejuiește lui Paul 
Călinescu realizarea unui film de o autenticitate sobră, austeră. 
Lui Colea Răutu, Graţielei Albini şi lui Ernest Maftei nu le lipsește 
nimic pentru a deveni vedete de film. 

o Documentarul «Viscolul» de Mirel llieșiu obține premiul | 
pentru reportaj la Karlovy-Vary — una din cele 116 distincţii culese 
de studioul «Alexandru Sahia». Publicistica sa militantă, opera- 
tivă, diversă;ciștigă an de an în protesionalitate și stil datorită 
lui lon Bostan, Mirel lieșiu, Al. Boianaiu, Titus Mesaroş, Virgil 
Calotescu, Slavomir Popovici, Eric Nussbaum, Dona Barta, 
Nina Behar, Gabriela Barta, Florica Holban, |. Moscu, Jean Petro- 
vici, Erwin Szekler, Doru Cheșu, |. Visu ș.a. 


1955 


o Se realizează 7 filme artistice de lung-metraj într-un an. 

e Unul din primele obiective ale industrializării socialiste: 
Centrul de producţie cinematogratică de la Buftea, cu cele 4 
platouri, cu cabinele și anexele sale, a intrat în funcţiune, 

e institutul de Artă teatrală și cinematogratică — și el creație 
recentă, unul din puţinele institute cinematografice de ۱)۶ 
superior din Europa — promovează o nouă serie de regizori. 

e «La mere»,scurt-metraj realizat în institut de lulian Mihu și 
Manole Marcus, cu Silvia Popovici şi Nicolae Praida (Enache) în 
rolurile principale, este rindunica unui anotimp al speranţei. 

e Generaţia virstnică se arată gata să intre în dialog cu noul 
val: Jean Georgescu realizează «Directorul nostru», în care 
Gr. Vasiliu-Birlic și Al. Giugaru interpretează rolurile principale, 
demonstrind viabilitatea satirei pe teme actuale. 

2 e Se turnează primul film color, «Nufărul roşu» de Gheorghe 
obias. 


1936 


e Este anul în care replica primei generaţii de regizori rămine 
cea mai elocventă: «La moara cu noroc» de Victor iliu. Imaginea: 
Ovidiu Gologan. În rolurile principale: loana Bulcă, Constantin 
Codrescu, Geo Barton, Colea Răutu. În locul unei ilustrații de 
epocă a textului lui Slavici. filmul este o coborire fără echivalent 
in mitologie. El creează pe ecran spațiul baladei. îi captează lumina. 
ii alege şi-i compune peisajul, ii surprinde vibrația. 

e Contribuţia noilor serii de regizori este ilustrată de sonori- 
zarea, la studioul «Bucureşti», a unui scurt-metraj cu copii: «Ora 
H», realizat în Institut de Sinișa lvetici și Andrei Blaier. 


1957 


o Se atinge cifra de 9 filme de lung-metraj anual. 


Prima «premieră» in R.PR. 
(«Răsună Valea») 


Jean Georgescu continuă seria Caragiale 
(«Lanţul slăbiciunilor») 


Rindunica unui anotimp 
(«La mere») 


acum trei 


sferturi 
de veac... 


însemnată. Funcţionau atunci în Bucu- 
rești șapte săli cu programe perma 
nente de cinematograt: Pathé Freres 
(sub Hotel de France, pe calea Victo 
riei), Minerva (pe bulevardul Acade 
miei), Blériot (pe Sărindar), Volta (sub 
hotel Bristol), Apollo (pe strada Doam- 
nei), Liedertafei (pe Academiei) și 
Oeser (in sala Eforie). Programul aces- 
tor cinematografe era format din 8—10 
filme, care măsurau în total cel mult 400 
de metri, dar reprezentațiile, cu intre- 
ruperile pentru schimbări şi cu perma- 
nentele «chixuri», acompaniate de fluie- 
rături şi de tropăituri, durau cel putin 
o oră. Dintre filmele anului 1910 cităm 
pe cele de succes: Un român în Cali- 
fornia, Vinătorul de ursi. Lansarea 
unui vapor în Italia, Un voiaj în Spa- 
nia, Insula Ischia, Ce mai cal. Razele 
X. Insulele Canare, Rochia la modă, 
Răzbunarea morții, Istoria unui săr- 
man copil, În cursa amorului, O călă- 
torie pe fluviul Mekony, Tontolini 
toreador, Insulele Scandinavice, Ho- 
tul de ghete. 


Prima revistă cinematografică 


Nu la Bucureşti, cum ar fi de crezut, ci 
la... Rimnicu-Vilcea. Ecoul Artistic din 
Rimnicu-Vilcea. Primul număr purta 
data: Mai 1909 și conţinea, în exclusivi 
tate, ştiri şi reclame cinematografic: 
lată una dintre reclame: «Direcţia tea 
trului cinema Pathé Frères Paris 
sucursala Rimnicu-Vilcea, a închiriat 
frumoasa grădină a berăriei Azuga, 
pentru tot sezonul de vară. Reprezenta 
tiile cinematografice cu cel mai bogat 
și variat program. Filmuri speciale: Mo- 
rarii din țările civilizate, Marile călă- 
torii din tările necivilizate, Marile 
drame. Deseori comic. Totdeauna mo 
ral. Citeodată tragic. În pauză orchestră 
i artişti clovni muzicali. Cheta interzisă» 

La 15 octombrie 1912, apare la Birlad 
Revista cinematografică anuntind în 


۶ 


te Ciment grafice şi kx ajiune de hins 
نم مم جھ سد وس ید‎ 


TMU 1 


Bucureşti, in 1914 


Revista Cinematograful 
care apărea la București, in 1915 
٤ E sa سے‎ 


$ یلیٹ‎ noma ia | 
panti f e 

FIICA SPIONULUI ی٘5‎ a ا‎ at 
واس‎ | 


20 


«Războiul de la 1877» cu Nottara, 


acum trei 
sferturi 
de veac... 


tre altele reprezentarea în localitate 

a filmului Pasiunea fatală — «mare 
dramă în lungime de 1000 de metri», 
precum şi  Șarlatanul înșelat («să 
te tăvăleşti de ris») şi Ochi pentru ochi 
(«să rizi să nu mai poți»). Aflind despre 
această dramă lungă de un kilometru, 
înțelegem că din anul 1912 începuseră 
să apară filme într-adevăr mari. În 1914 
soseau la noi și primele «westernuri» 
ale timpului sau filme de amploare ca 
Spartacus și Copiii căpitanului Grant 
— fiecare avind cite 3.000 de metri. 


Leipzig — 1913 


Cinematograful, ca mijloc de propa- 
gandă naţională peste hotare, a fost 
folosit, pentru prima dată în lume, de 
către români, în anul 1913, cu ocazia 
expoziţiei internaţionale de construcții 
organizată în orașul Leipzig. Inițiativa 
a fost a arhitectului bucureștean Simion 
Vasilescu. Acesta a construit în incinta 
expoziției un pavilion românesc care 
avea două secții, un restaurant și un 
cinematograf. Fiind ceva neobișnuit, 
autorizaţia de funcționare a cinemato- 
grafului i-a fost acordată cu multă greu- 
tate; se credea pe atunci că acest gen de 
spectacol este necorespunzător pentru 
o expoziţie internațională. Dar spre sur- 
prinderea generală, după o lună de 
succese ale cinematogratului românesc, 
direcțiunea expoziţiei a înființat un al 
doilea cinematograf, oficial. Din presa 
germană şi din cea românească aflăm 
citeva titluri ale filmelor prezentate de 
întreprinzătorul Simion Vasilescu: Horă 
țărănească, Portul Constanţa, Pa- 
tinoarul Cișmigiu, Manevrele arma- 
tei române, Culesul viilor, Cultura 
inului în România, Marile bulevarde 
din București, Regiunea petroliferă 
de pe Valea Prahovei, Dansurile 
societății «Chindia», toate realizate 
de operatori români, în România. Este 
de recunoscut că o propagandă mai 
eficace nu se putea face cu alt mijloc 
decit cinematograful. 


Primul ziar cinematografic, apărut 
în mai 1909 la Rimnicu-Vilcea 


iei Aig a XR 
Toneanu, Soreanu, Demetriad, etc. 


Anunțul cinematografului vorbitor 
de la expoziția din 1906 


retrospectivă 


incompletă 


> ~ 
Cea mai elocventă replicà 
(«La moara cu noroc») 


Primele încercări 
de film românesc 
s-au făcut 
în veacul trecut. 
În ultimele două decenii 
s-a creat 
o şcoală națională. 


Autenticitatea eroului colectiv 
(«Setea») 


X 


Un an al debuturilor: 

e Debutează, cu un film de actualitate, actorul, decoratorul și 
regizorul de teatru Liviu Ciulei: «Erupția». Este abordarea realistă, 
patetică, a unei drame contemporane, într-un peisaj original: o 
regiune petroliferă secătuită. Un filon tematico-stilistic care se 
cerea susținut consecvent. 

o Debutează, cu un film de evocare, absolvenţii din 1955 ai 
L.A.T.C., Mircea Drăgan și Mihai lacob: «Dincolo de brazi» — 
genul dinamic, spectaculos, eroic. 

e Debutăm — cu două filme într-un an — în domeniul copro- 
ducțiilor: «Citadela sfărimată» de Marc Maurette și Haralambie 
Boroş şi «Ciulinii Bărăganului» de Louis Daquin. 

e Debutează și premiile de aur — dar în desenul animat. După 
«Rățoiul neascultător», lon Popescu Gopo realizase «Doi iepu- 
rași» și pe aceeași linie se situaseră în anii următori atit veteranii 
genului — Constantin Popescu şi Pascal Rădulescu, cit şi noii 
animatori — Rad Codreanu, Bob Călinescu, lulian Hermeneanu, 
Matty Aslan, Olimp ۷5۲56800, George Sibianu. Saltul îl prile- 
juiește numai o tematică inedită şi o viziune proprie asupra genu- 
lui: «Scurtă istorie» de lon Popescu Gopo, căruia Premiul de aur 
obţinut la Cannes îi deschide o carieră de laureat. 


1958 


e «Viaţa nu iartă» de lulian Mihu și Manole Marcus — eseu 
elegiac asupra condiţiei intelectualului dintre cele două războaie 
— marchează o considerabilă extindere a registrului expresiv 

e O nouă serie de absolvenți se recomandă și ea prin sonori- 
zarea în studio a unui scurt-metraj de diplomă: «Doi vecini», 
schiță comică după Tudor Arghezi, de Geo Saizescu. 

e «Şapte arte» de lon Popescu Gopo repetă performanțele 
«Scurtei istorii». 


1959 


o «Valurile Dunării» de Liviu Ciulei, după un scenariu de 
Titus Popovici şi Francisc Munteanu, cu debutanta Irina Petrescu 
şi Liviu Ciulei în rolurile principale. Film de acţiune și film dra- 
matic, film spectaculos, psihologic şi de reconstituire realistă de 
asemenea, tratind pentru prima dată ca atare — prin intermediul 
a trei personaje de pe un șlep dunărean — un episod din insu- 
recția patriotică eliberatoare condusă de Partidul Comunist 
Român. Filmul a fost distins în anul următor cu un Mare Premiu 
la Karlovy-Vary. 

e Debutează genul poliţist, la un nivel de individiat: «Secretul 
cifrului» de Lucian Bratu. 


1960 


Un an al diversificării posibilităților. 

o «Setea» de Mircea Drăgan, după romanul lui Titus Popovici 
continuă filonul inaugurat de «Valurile Dunării»: primăvara eroică 
a lui 1945, într-un sat ardelean; autenticitatea plină de culoare a 
scenelor de masă, o distribuţie forte, bine condusă; în rolurile 
principale — Colea Răutu, Ilarion Ciobanu, Flavia Buref, George 
Calboreanu. 

e Provenit dintre documentariştii de la studioul «Al. Sahia», 
Mircea Săucan propune pentru aceeași temă un film de suspens 
psihologic: «Cind primăvara e fierbinte». 

e «Aproape de soare» de Savel Stiopul este apropierea de 
actualitate sub o formă liric-documentaristică: întilnirea unui fiu 
de țăran cu miracolul industrial. 

o «Darcide» de Mihai lacob — cu Silvia Popovici în rolul titu- 
lar — primul film biografic-muzical. 

e După o pauză de un an, lon Popescu Gopo își reia seria: 
«Homo sapiens». 


1961 


e «Poveste sentimentală» de lulian Mihu — un unicat: film 
de actualitate, dramatic, din lumea intelectualilor. 


1962 


e Prin «Tudor» de Lucian Bratu, după un scenariu de Mihnea 
Gheorghiu, se inaugurează suita filmelor istorice spectaculoase 
— în cite două serii — care-și propun să compună o epopee 
națională. George Vraca — memorabil în rolul banului Brinco- 
veanu, Emanoil Petruț susține, cu prestanţă, rolul titular din acest 
film patriotic, care devine, în 1963, cel mai mare succes de public 
al cinematografiei românești. 

e Se află pe platouri «Lupeni '29» de Mircea Drăgan — o 
amplă experienţă în pictarea mediilor sociale şi evocarea dina- 
mică a luptelor muncitorimii. 

e O nouă tentativă în filmul de actualitate, o dezbatere etică 
între tineri muncitori: «Partea ta de vină» — film de debut al lui 
Mircea Mureșan, interpretat de Sebastian Papaiani, lon Besoiu, 
Gheorghe Cozorici. 

e La un interval de doi ani, după un intermezzo în filmul cu 
actori («S-a furat o bombă»), lon Popescu Gopo oferă încă 7 
minute de desen animat: «Alo! Hallo!» 


(continuare în pag. 22) 


1963 


Un an al căutărilor tematice și al șanselor egale. Deși 
lucrările de performanţă întirzie, iar constantele tematico- 
stilistice nu se impun nici ele, titlurile citabile se înmulțesc. 
Fără a putea fi grupate sau gradate, ele trebuie îinşiruite 
unele după altele: 

e lon Popescu Gopo, care a părăsit desenul animat, pretigu- 
rează deschiderea erei cosmice înainte de lansarea primilor sput- 
a... astiel debutăm și în filmul științitico-tantastic: «Paşi spre 

ună». 

o Autorul filmului «Darclée» își schimbă genul și turnează cel 
mai meritoriu film al său — «Străinul», cînd adolescentin-nostal- 
gic, cind spectacular-eroic, personajele lui Titus Popovici fiind 
întruchipate de Irina Petrescu, Ştefan lordache şi Şerban Canta- 
cuzino. În rolul tatălui: Ştefan Ciobotărașu, mai plin de adevăr 
şi vervă decit oricind. 

e Geo Saizescu dă măsura vocației sale pentru comedie prin 
«Un suris în plină vară» (Sebastian Papaiani). 

e Savel Stiopul propune formula filmului scheci: «Anotim- 
puri». 


e Henri Colpi izbutește cea mai fericită dintre coproducțiile 
noastre: «Codin». 

o În timp ce Jean Georgescu simte nevoia să facă un bilanţ 
care, din păcate, se opreşte la 1940: «Lanterna cu amintiri». 

e Un bilanţ mai cuprinzător și riguros al cinematografiei însăși 
și o precizare a criteriilor ar fi impiedicat instalarea tradiției insuc- 
ceselor previzibile: «Lumina de iulie», «Pisica de mare», «La 
virsta dragostei» și altele. 

o Apare revista «Cinema», 


1964 


o Anul realizării «Pădurii spinzuraților» de Liviu Ciulei, cu 
imaginea lui Ovidiu Gologan, după scenariul lui Titus Popovici. 
În rolurile principale: Victor Rebengiuc, Liviu Ciulei, Ştefan Ciobo- 
tărașu, Gina Patrichi, Ana Szeles, Emeric Schătter. Deși porneşte 
de la o sursă literară, efortul conceptual și de expresie al regizoru- 
lui este impresionant şi filmul rămîne ca unicat, nu prin traducerea 
barocă a unui text, ci prin citeva secvenţe în care «cinematogra- 
ficul» trăiește integral şi de sine-stătător. 
e Continuind seria filmelor inspirate din lupta ilegală, «La 
patru pași de infinit» de Francisc Munteanu și «Cartierul vese- 
liei» de Manole Marcus, ultimul după un scenariu de loan Grigo- 
rescu, sînt pină la această dată lucrările cele mai reprezentative 
ale celor doi regizori. 
© Lumea povestirilor istorice ale lui Mihail Sadoveanu: «Nea- 
mul Şoimăreştilor» de Mircea Drăgan. Interesul spectatorilor 
este considerabil: un nou record de public. 

e iunie: Primul festival naţional al filmului românesc de la 
Mamaia. Marele Premiu: «Tudor».Premiul criticii şi al revistei 
«Cinema»: «Un surfs în plină vară». 


1965 


Un an al virtuozității regizorale. 

o Mai: La Cannes, «Pădurea spinzuraților» obține premiul 
pentru regie. 

e lunie: Al doilea festival naţional al filmului românesc de la 
Mamaia. Marele premiu: «Pădurea spinzuraţilor». Marele premiu 
pentru filmul de scurt-metraj: documentarul «Spre cer» de Titus 
Mesaroș. Premiul criticii și al revistei «Cinema»: documentarul 
«Cazul D» de Al. Boiangiu şi Mihai Stoian. În presa română și 
străină se vorbește despre o școală a documentarului românesc. 

o Pe platouri, «Duminică la ora 6» de Lucian Pintilie și «Pro- 
cesul alb» de lulian Mihu inovează structurile narative. 

e lon Popescu Gopo realizează cel mai bun film al său cu 
actori, prin transpunerea modern-somptuoasă a unui basm cla- 
sic: «De-aș fi Harap Alb». 

o Evocind anul 1907, după «Răscoala» lui Rebreanu, Mircea 
Mureșan se revendică de la tradiția cinematogratului epic ilustrat 
de Victor Iliu şi Liviu Ciulei. 

o Încep filmările la serialul «Haiducii», pe motivele eposului 
popular, după scenarii la care colaborează Eugen Barbu şi Mihai 
Opriș, în regia lui Dinu Cocea. 

e Elisabeta Bostan, care se ilustrase cu citeva scurt-metraje 
pentru copii, riscă, atacind fondul clasic : «Amintiri din copilă- 
rie» de lon Creangă. Filmele sale se bucură de succes printre 
micii spectatori, ca și la testivalurile internaţionale specializate; 
unde obtin nu mai putin de 29 distincții. 


1966 


Recorduri de producție: 

o 15 filme de lung-metraj într-un an. 

o «Dacii», în regia lui Sergiu Nicolaescu, după un scenariu 
de Titus Popovici, deschide o nouă serie: reconstituirile de mare 
montare din istoria noastră antică. Decebal: Amza Pellea. Marele 
preot: Emil Botta. ineditul și temeritatea întreprinderii, trimiţind 
la datele primordiale ale trecutului nostru, ca şi abilitatea înscenă- 
rilor de efect, atrag un număr record de spectatori. 


Un succes internațional 
(«Pădurea spinzuraților») 


Gopo dincolo de animație 
(«De-aș fi Harap Alb») 


Se deschide seria reconstituirilor istorice 
(«Dacii») 


filmul la 


acum tre! 
sferturi 
de veac... 


Acestea au fost inceputurile cinema- 
tografului în România, începuturi por- 
nite, acum trei sferturi de veac, cu O 
singură sală în Bucuresti şi cu «zeci si 
zeci de spectatori», pentru a ajunge, 
în 1914, la 300 de cinematografe «fixe, 
în afara celor nomade», iar în zilele 
noastre, la 6 500 de săli afectate exclu- 
siv acestui gen de spectacol, cu pro- 
grame permanente, care sint vizionate, 
anual, de peste 210 000 000 de specta- 
tori. 


lon MUNTEANU 


„d 


Louis Lumière, în 1934, lucrind la 
perfecționarea cinematografului 


Imobilul din Calea Victoriei, în care 
a funcționat primul cinematograf 


Una dintre cronicile făcute de 
L'INDEPENDANCE ROU MAINE 


ea‏ متعم 


2| amet du ۲زظ اواق‎ |; 


La deuxitme séance donné hizr soir par 
le cinématographe dans le grand salon de | trè 
noire journal a cu un trós grand succès. | Co 
Celle fois, la ٭انصلہ‎ a été complète et tou- | de 
tos los vues sont sortiisă point. Le public, | ma 
três content, a ل۱ حمہاحہ‎ la sortie مل‎ messa | mu 
de Noire Daime des Vitioires, l'avenue de | no 
POpera et la leçon de bicycleite, Panui lea | | 
um Dous avons recvanu: M le go- f t 
méral Mano, Mine et Miles G. Mano, Mme fà + 
la générale Arion, Miles Marguerite et Vios | ch 
mea Arion, Mas Marie پوثجۃ:امیسسا۸‎ A. f oi 
et Mme G. Cantacunine, M ei Mme Bul- f tra 
dur Voi Mme Marie. Falcoyano, Mme | un 
Caiberine Lahosaiy, M. le ministre de L | let 

ter E ہیی‎ Maralamb, me Ansi. 

e Uiubeana, M. st Mme 
D. Calinaes, Mil O Marian, Yne Suzo I 

Da Baicoyano, Mme F. Xano; ol, Me B « 

w ` +‏ ق١‏ س31 ہس 7 


- M ia 


S?‏ و ع ع ع وچ pr Sefo‏ 0ع وہ 


t 


românul 


paul menu, 


operatorul 
lui Lumière 


În epoca în care invenţia lui Lumière se afirmă şi se 
dezvoltă există un curent dublu în circulația primelor 
filme. De la Lyon spre toate ţările lumii, în c to- 
graiul Lumiere» se răspindește fulgerător dar şi din di- 
verse țări spre Lyon, unde operatorii trimiși special de 
Lumière sau formaţi ad-hoc trimit filmele ce completează 
treptat stocul de «vederi» care va circula pe toate ecranele 


lumii. 

Încă de la inceput, România e prezentă in acest curent 
centripet. Printre cele 1300 de subiecte care au fost cu- 
prinse în «catalogul vederilor cinematografice pozitive» 
ale Societăţii Lumière, publicat pentru prima oară în mo- 
nografia dedicată creatorului cinematografiei de către 
Georges Sadoul, figurează — sub nr. 551 și 552 — și două 
subiecte turnate la București, dar cărora Sadoul nu le 
putuse identifica autorul. 

Cercetările filmogratice întreprinse în ultimii ani de 
Institutul de istoria artei au permis acest lucru. Subiec- 
tele sint datorate operatorului bucureștean Paul Menu 
și fac parte dintr-un număr de 17 subiecte de actualități 
sau, cum se spunea în programele de pe atunci, de «ve- 
deri românești», filmate între 10 mai și 27 iulie 1927, cu un 
aparat Lumière cumpărat special în acest scop, şi deve- 
lopate la Lyon în laboratoarele acestei Societăţi. Premi- 
era primelor trei subiecte de actualități a avut loc la 8 iunie 
1897, fixind astfel data de naștere a cinematografiei ro- 
mânești. 

Paul Menu, născut în 1877, era în acea vreme un tinăr 
de 19 ani, dintr-o familie franceză stabilită la București 
mai de mult și care poseda un magazin de optică pe Calea 
Victoriei. O specialitate oarecum predestinată apropierii 
de cinematograf. Stăpinit de o vie curiozitate pentru toate 
noutățile tehnicii moderne, excelent fotograf — a cărui 
colecţie de lucrări cu vederi bucureștene din ultima de- 
cadă a veacului trecut constituie și o operă de artă și un 
remarcabil document al Bucureştiului de atunci — Paul 
Menu a fost solicitat de ziarul L'independance roumaine» 
să susțină interesul pentru spectacolele de film date în 
saloanele ziarului printr-o serie de subiecte locale. Ast- 
fel s-a ajuns, dintr-o inițiativă autohtonă și nu prin man- 
datari ai firmei Lumiăre, la aceste inceputuri de «film ro- 
mânesc». 

Trebuie să spunem că operatorul s-a dovedit un exce- 
lent reporter, știind să aleagă, din viața cotidiană a Bucu- 
reștilor, subiecte variate, pitorești, demne de interes: o 
paradă militară, cursele de la hipodrom, «butetul» de la 
şosea, Calea Victoriei la «Capşa», tirgul Moșilor. Cu pri- 
lejul unor inundaţii ivite în acea vreme la Galaţi, Paul 
Menu se deplasează acolo de urgenţă și după ce filmează 
aspectele inundaţiei, profită de prilej spre a filma şi citeva 
scene cu flotila de vase românești de pe Dunăre, ceea ce 
dovedește un temperament de reporter, la pindă pentru 
a exploata orice subiect ii iese in cale. Calitatea lucrărilor 
sale e atestată de însăși includerea lor printre subiectele 
catalogului lui Lumiăre, care le considerase deci demne 
să circule sub firma sa. Dacă ne putem permite o figură 
de stil, s-ar putea spune că este prima contribuţie româ- 
nească pe planul cinematografiei mondiale. 

Paul Menu și-a petrecut 70 de ani din viață la Bucureşti, 
iar apoi a revenit în țara sa de origine, împreună cu fiica 
sa, măritată cu un român. În apartamentul lui, în care foto- 
grafiile bucureștene de altădată stau la loc de cinste, m-a 
primit la începutul acestui an un domn viguros, căruia 
oricine i-ar fi refuzat cei 93 de ani pe care îi purta, drept 
ca o luminare, cu pasul tot atit de sigur ca şi mina cu care 
a. scris un mesaj de salut frățesc adresat «cineaștilor 
din România de către decanul lor din secolul XIX». 
Este probabil singurul dintre operatorii Lumiăre încă în 
viață, o prezenţă vie a începuturilor cinematografiei. 


lon CANTACUZINO 
Schiţă de aparat semnată Menu_ 
ات‎ 0 ana lina du cinema tirinn 3 5 nlm ee + 
La AAA ZK am beu. 
ھا ہا ے‎ tak biai ali 
Nre بمسل‎ Ami” ole patti 


Cusa a urtirlaa ا‎ 
ا۔‎ mom, 2 
slart dap oni: ٦ 
ہے ەا‎ huut 1 دای‎ 
b Bit 


ھم TE‏ مم 
ب کک 
et‏ ےق 


„ma... 


dot‏ مگ ٦ھ‏ ات )06 اح 


Caie gune wo ۰ 


ہ ہی یام د 


(e)‏ سے ۸ح 2 گید ا اهر 


tes DE f‏ سن fa‏ ہت میق 


note 
pentru un 


dicționar 
de film 
românesc 


Tinerii lui Andrei Blaier... 
(«Diminetile...») 


...şi intelectualii lui Săucan 
(«Meandre») 


Ji‏ سس 6ھ 


Un poem etic-dramatic 
(«Răutăciosul...») 


O dezbatere aprinsă 
(«Reconstituirea») 


o «Meandre» de Mircea Săucan, «Dimineţile unui băiat 
cuminte» de Andrei Blaier, «Ultima noapte a copilăriei; de 
Savel Stiopul propun trei formule şi trei medii de investigație 
pentru filmul de actualitate din lumea intelectualilor. 

e Record, totodată, de dispersare tematică, cu multe filme sor- 
tite previzibil eşecului «Castelanii», «Corigența domnului pro- 
fesor», «Fantomele se grăbesc» și altele. 

e lunie: Primul festival Internaţional al filmului de animație 
de la Mamaia, al cărui co-organizator este studioul «Animafilm», 
nou creat. Printre laureați., Sabin Bălașa, cu «Picătura». 


1967 


o Se produce o sensibilă mutație spre prezent a centrului de 
atenţie al cineaștilor: 12 filme de actualitate din 14. 

o «Gioconda fără suris», film de debut al Malvinei Urșianu, 
cu Silvia Popovici și lon Marinescu, este o invitaţie la a gîndi lucid, 
polemic, asupra destinului uman. 

e «Subteranul» de Virgil Calotescu beneficiază de experienţa 
de documentarist a regizorului, receptiv totodată la mijloacele 
analitice ale filmului modern: o confruntare de caractere într-un 
peisaj industrial, după scenariul lui loan Grigorescu, 

e Prima incercare de a reuni mai mulți regizori în realizarea 
unui film scheci pe motive contemporane: «De trei ori Bucu- 
rești», semnat de lon Popescu Gopo, Mihai lacob, Horea Popescu. 


1968 


Precizarea unor direcții de preocupări: 

o Filmul şantierului, cu care cinematografia nouă a și debutat, 
iși găsește în Andrei Blaier un susținător constant: «Apoi s-a 
născut legenda». 

o Mircea Drăgan face o sinteză a experienţei acumulate prin 
«Columna». O expresivitate lapidară, vibrantă, demonstrind 
capacitatea de a trece examenul unei superproducții pe temele 
epopeii naţionale. R 

o După «Serbările galante», «Steaua fără nume», «Şapte 
băieți și o ştrengăriță» (coproducţii cu Franța), «Tunelul» 
(coproducție cu studioul Mosfilm) şi «Frumoasele vacanțe» 
(realizat în colaborare cu cineaşti unguri). Mihai lacob și Ovidiu 
Gologan contribuie la extinderea coproductiilor ecranizind, din 
Mark Twain, «Aventurile lui Tom Sawyer» și «Moartea lui Joe 
indianul». Studiourile de la Buttea iîntruntă exigenţele com- 
petitivității mondiale, angajindu-se în noi coproducţii și prestări de 
serviciu, etc. 


1969 


e O primăvară de bun augur: la Cannes, în mai, documentarul 
«Cintecele Renașterii» de Mirel llieşiu obține «La Palme d'Or» 

e La Sinaia, se filmează în decoruri naturale «Reconstitui- 
rea», film contemporan de Lucian Pintilie, după un scenariu 
scris împreună cu Horia Pătrașcu. Este filmul nostru de actuali 
tate asupra căruia discuţiile critice nu s-au încheiat.” 

e Intră pe platouri, direct din institut, o nouă serie de regizori 
absolvenţi, care nu se mai recomandă doar prin lucrări de diplomă 
sonorizate. Ei manifestă un interes viu pentru actualitate: «Căl- 
dura» de Şerban Creangă și «Prea mic pentru un război atit 
de mare» de Radu Gabrea, ultimul distins cu Premiul special al 
juriului la Locarno. 

e Gheorghe Vitanidis, care a realizat pină acum comedii spor- 
tive și drame liceale, se autodepășește, încercind un poem etic- 
dramatic, după Nicolae Breban,«Răutăciosul adolescent» cu 
Irina Petrescu, lurie Darie şi Virgil Ogășanu în rolurile principale. 
Irina Petrescu obţine la Festivalul de la Moscova premiul de inter- 
pretare. Schimbare de formulă în colaborarea regizorului Manole 
Marcus cu scriitorul loan Grigorescu: «Canarul și viscolul». 

e Motivele originale ale folclorului românesc şi ale mitologiei 
naționale inspiră peliculele: «Tinerețe fără bătrinețe» şi «Virs- 
tele omului» de Elisabeta Bostan și, respectiv, Alecu Croitoru. 


1970 


o Se incheie filmările la cele două serii din marea frescă isto- 
rică «Mihai Viteazul» de Sergiu Nicolaescu, după scenariul lui 
Titus Popovici: 

© Apropierea celei de a 50-a aniversări a Partidului Comunist 
Român este întimpinată prin intrarea in producţie a mai multor 
filme: «Puterea» de Manole Marcus, după un scenariu de Titus 
Popovici, «Facerea lumii» de Gheorghe Vitanidis, inspirat din ro- 
manul cu același titlu al lui Eugen Barbu, «Serata» de Malvina 
Urişanu, «De miercuri pînă vineri» de Andrei Blaier și altele. 

e Un scriitor convertit pentru cinematografie: Nicolae Breban 
transpune, În regie proprie, motive din romanul său «Animale 
bolnave», în filmul care se va intitula «Printre colinele verzi». 

o Ultimul film cu Ştefan Ciobotărașu: «Așteptarea», regizat 
de Şerban Creangă. 

e Filmul de montaj solicită atenţia prin «Amintiri bucurește- 
ne» de Radu Gabrea. (Comentariul George Macovescu). 

o Fără a socoti jurnalele (76 anual), fişele de lucru ale studiou- 
lui Al. Sahia au ajuns la O citra rotundă: documentarul nr. 1500. 
El este dedicat participării Preşedintelui Nicolae Ceaușescu la 
sesiunea jubiliară a Organizaţiei Naţiunilor Unite. 

Valerian SAVA 


Lia 
3 
3 
4 


i 


CINE SINT 


a fi fost un bun elev al lui Griffith şi de a 
fi avut buna idee de a cultiva genul western. 
Aceste westernuri erau destul de supor- 
tabile, ceea ce — zice Sadoul — nu era 
cazul de îndată ce-și îmbrăca actorii în 
surtuc sau în smoking. De altfel nici nu era 
regizor, ci scenarist şi supervizor. Cu regia 
se ocupau alții. Cit despre Mack Sennett, me- 
ritul lui de a fi inventat echipa de femei în 
costume de baie (care femei, de altfel, nu 
se îmbăiau niciodată) și echipa de polițiști 
burlești, acest merit este considerabil, dar 
pe linia comicului de circ. Singurul merit 
oarecum artistic al lui Mack Sennetta tost 
de a-i fi dat mină liberă lui Chaplin, care 
astfel a putut crea o artă unică în lume și 
cu bogate urmări (urmări care s-au numit: 
Buster Keaton, Harold Lloyd, Laurel, Har- 
dy). Curios e însă că, alături de Ince şi Mack 
Sennett,nu ni se propune şi Eisenstein ca 
fundator al artei filmuli. Cred că el ar 
merita asta mai mult decit genialul (real- 
mente genialul) impresar care a fost Mack 
Sennett. Voi arăta de ce. Dar înainte vreau 


7 


Aniversarea unei arte 
se face 
prin evocarea 
întemeietorilor. 


Ince este stăpinul artei cinematografice». 

Am crezut că e bine, la o aniversare ca 
aceasta, să amintim și de acea categorie mai 
specială de «clasici» care, cu gargariselile 
și superlativele lor, au indus odinioară în 
eroare publicul. Ba chiar şi pe cel de azi. De 
curind, în cartea mea despre Stroheim, spu- 
sesem (și, bineînțeles arătasem de ce),Griffith, 
Chaplin şi Stroheim sint dătătorii sintaxei 
celei de-a șaptea arte. Un critic român de- 
clară că, avind în vedere trecutul meu glo- 
rios, mă «iartă» că am spus o asemenea 
prostie. Şi mă ajută amintindu-mi că în 
lista fundatorilor l-am omis pe Ince și pe 
Mack Sennett. Repet: meritul lui Ince e de 


Comicul, categorie estetică: Chaplin 


Unităţi de frumusețe și adevăr: Stroheim 


Cinemateca își face azi o da- 

torie serbind a 75-a aniver- 

sare a artei cinematografice 
`A Am spus a artei cinematogra 

fice, nu a cinematografului, 
nu a simplului spectacol de imagini mișcă- 
toare fotografiate pe bandă de celuloid 
Cinemateca a înțeles că o asemenea sărbă- 
torire înseamnă mai întii de toate o pre- 
zentare a fundatorilor. Lumière sau Méliès 
au fundat meșteșugul; arta însă au desco- 
perit-o alții.. Desigur, se pot da, cu titlu 
de curiozități, citeva pelicule de Lumière 
sau Méliès, sau citeva filme care au marcat 
indrăzneața, migăloasa operație a pictării 
cu pensula, pe un cadru de cîțiva milimetri, 
a imaginilor filmate. Arhiva a reușit să-și 
procure citeva din rarele lucrări de acest 
soi. S-ar putea adăuga și citeva scurte 
exemple luate din uimitoarele invenții meş- 
teșugărești ale lui Mc Laren. Dar, încă o 
dată, serbarea de 75 de ani a artei filmului 
cerea o prezentare a întemeietorilor ei. 
Arhiva i-a ales. Ne va prezenta un număr 
cit mai bogat şi mai semnificativ de filme din 
opera lui Griffith, Chaplin, Stroheim, Trnka 
Eisenstein. În privința primilor trei, ale- 
gerea e perfectă. Ei sint, incontestabil, 
fundatorii. N-am zis: fundatori, ci funda- 
torii, cu doi «i». Un Thomas Ince sau un 
Mack Sennett fac parte din ceea ce nemţii 
numesc «die kleine grosse Meister». Nu-s 
ctitori. 


Faptele 


Atrag atenţia. Nu-i vorba aici să decer- 
năm premii à la Cannes sau Veneția, nici 
să dăm belferește note la clasificație. Aici 
lucrăm pe fapte. Se știe ce a făcut unul și 
ce a făcut altul. Clasificația o face de la sine 
cititorul. Simt însă o amară plăcere să re- 
produc acel pasaj din Delluc, după care s-au 
extaziat atiţia semidocți ai cinematografiei. 
Vorbind despre un film destul de mediocru 
(dacă judecăm după faptul că nici nu figu- 
rează în dicționarul lui Sadoul), vorbind 
despre «Cucerirea aurului», Delluc scria 
așa: «Acest film reprezintă ceea ce arta 
cinematografică a realizat mai surprinzător. 
Acest magnific poem vizual este un joc per- 
petuu și miraculos, totuşi natural şi just, 
dar niciodată rembrandtian (!) al luminii si al 
vieții. Uitaţi-vă la primplanurile lui dato- 
rite unui Goya, unui Besnard sau unei 
Blanche al Lumilor de Dincolo (!). Priviţi 
mișcarea scurtă-scurtă care ne face să ne 
sară inima din loc. Galopuri nebune — dar 
noi (!) pe drumuri luminoase, în aburi li- 
rici (!) de praf, într-o precizie sălbatică și 
ardentă de verdeață, vint, soare, care te 
face să urli de admiraţie... Toate filmele lui 
Ince ne-au obișnuit cu procedeele lui, cu 
geniul său. (Grozavă descoperire. N.n.) 
Spectatorul «Cuceririi aurului» se simte 
invadat de sinceritatea unui poet, unui gin- 
ditor, unui om. Acest om cu adevărat 
creează și filmul său, ca o simfonie, ca o pinză 
de pictură, ca o carte, ca o statuie (ca o, 
ne permitem noi să adăugăm, ca o sufra- 
gerie, ca o locomotivă, ca o frizerie, ca o 
piscină, ca o motocicletă — căci în fond, 


odată porniţi pe enumerații, de ce ne-am : 


opri? N.n.) ...este (ea, lucrarea lui Ince) 
este o operă și nu o istorioară. Este opera 
unui cineva. Poetul ăsta e mondial. Thomas 


cinemato- 
graful 
văzut de... 


@ Michelangelo ANTONIONI: 
Nu, cinematograful abstract, aşa cum 
ii concepem azi, nu e calea de urmat 
pentru cinematograful de miine, În sen- 
sul pe care-l dau eo ای ری‎ artă 
(nu ştiu exact care va fi funcția sa în 


viitor) cred că ea trebuie să existe nu 
mai într-un dialog cu spectatorul. 


@ Alain RESNAIS: 


Un film trebuie sã fie un fel de sonerie 
de alarmã care sã-i ajute pe oameni 
sã observe mai bine viata din jurul lor: 
care nu le aduce întotdeauna soluțiile 
pe care ei ar fi în drept să le aștepte, 
dar care-i forțează să-şi ascută privirea. 
Am urmărit în «Muriel» un tel de critică 
a unei «civilizații a fericirii». Societatea 
noastră este astăzi pradă unor trans- 
formări latente. Mie mi se pare intere- 
sant să-i arăt nu atit pe transformatori, 
cit pe cei care opun rezistență transtor- 
mărilor... Un cinematograf care să des- 


’ 
Cinematograful — magie 
( «Anul trecut la Marienbad») 


chidă ochii spectatorului confruntin- 
du-l cu un erou care să nu-i spună 
«imită-mă», ci dimpotrivă: «ce-ai fi făcut 
in locul meu»? Consider că rațiunea 
poate fi și ea o sursă de emoții 


@ Josef Von STERNBERG: 

Cinematograful n-a avut niciodată nici 
cel mai mic efect psihologic asupra 
individului, şi singura lui calitate este 
de a permite oamenilor să se relaxeze, 
in adevăratul înțeles al cuvintului. Este 
o artă atit de dificilă, incit e la fel de 
greu să faci un film bun ca şi un film 
prost. 


@ Ricciotto CANUDO: 

Epoca noastră a sintetizat intr-un elan 
divin multiplele experiențe ale omului. 
Noi am insumat toate realizările vieții 
practice şi sentimentale. Am logodit 
Ştiinţa cu Arta, adică descoperirile şi 
nu datele ştiinţei, cu idealul artei, con- 
topindu-le pentru a capta și fixa ritmu- 


rile luminii. Acesta este cinematograful... 


@ Abel ۰ 


Există două feluri de muzică: muzica 
sunetelor şi muzica luminii, care nu 
este altceva decit cinematograful; pe 
scara vibraţiilor, ultima este situată mai 
sus decit prima. Nu inseamnă aceasta 


26 > 


Orson Welles 


cinemato- 
graful 
văzut de... 


oare că ea poate să influențeze sensi- 
bilitatea noastră cu aceeași forță şi 
cu aceeași finețe? 

Să nu contundăm cinematograful cu 
arta cinematografică care nu şi-a creat 
incă neologismul său. 


O Akira KUROSAWA: 
Cred că cinematogratul are același 
caracter cotidian ca și presa. Altfel nu 


CARAY 
Cinematograful — ochi 
(«Cetăţeanul Kane») 


şi-ar justifica existența. Cinematogra- 
ful nu trebuie să fie o piesă de muzeu. 
El trebuie să-și oglindească cu fideli- 
tate epoca și să fie înteles de contem- 
poranii săi. 


@ Orson WELLES: 


Un film nu e realmente bun decit 
dacă aparatul e un ochi în capul unui 
poet. 


@ François TRUFFAUT 


In cinema trebuie sã fii «adevãrat» 
plus încă ceva. 


@ Tudor VIANU: 

Cinematogratul cere o literatură pro- 
prie, care să țină seama numai de condi- 
tia sa, care să creeze un conţinut sufle- 
tesc din simpla prezentare a evenimen- 
telor și să folosească ritmul său alert 
şi surpriza nesfirșită a varierii scenelor. 
Drama concepută în presto cu ecoul 
scurt și precis, poignantă, ținind o 
cumpănă înțeleaptă între aventură şi 
fantastic, pentru a nu deveni nici sen- 
zaţională nici extravagantă... Prezenta- 
rea trebuie să fie într-adevăr dramatică 
și nu cumva epică... O literatură așa- 
dar care se adresează numai imaginaţiei 
fără nici un intelectualism, o ultimă 
oază a unei naive contemplaţii populare 
în arta problematică a timpului. O artă 
de limpezi apariții izbucnind din umbră 
și recutundindu-se în ea, prezentind 
în strînse înlănțuiri de fapte pasiunile 
simple și esenţiale ale sufletului ome- 
nesc. 


@ Luis BUNuEL: 


Cinematograful e o fortã uriaşã cînd 
știi cum s-o manevrezi. Ar fi deajuns 
ca pleoapa albă a ecranului să reflecte 
lumina care ii e proprie, pentru a face 
să sară în aer universul. 


@ Federico FELLINI: 


Cinematograful poate şi are dreptul 
să spună tot. Cei care-i refuză acest 
drept și-l refuză, de fapt, lor înșile. Cind 
ni se arată o lume deschisă, delirantă, 
exigentă, zgomotoasă, multiplă, contra- 
dictorie — fie că e o farsă sau o tragedie 
— nu are niciun sens să spunem că e 
mai puţin accesibilă decit o lume închisă 
în convențiile la ordinea zilei... Genero- 
zitatea e mai bună decit restricția și 
precauția. Oricum, eu o iubesc mai mult. 


@ zuste: KEATON: 


Un film comic trebuie asamblat cu 
aceeaşi precizie cu care asamblezi ro- 
tile unui ceas. Lucrul cel mai simplu, 
făcut prea repede sau prea Încet, poate 
avea efecte dezastruoase. De multe ori 
scene de cel mai mare efect comic au 
fost ratate fiind jucate prea repede. În 
interpretarea oricărei comedii burleşti 
concură deci un înalt simț psihologic și 
o știință a ritmului pe care niciodată 
nu le vom putea sublinia îndeajuns. 


27 


de șoc, de senzațional. Cu alte cuvinte, me- 
ritul acestei opere pure e de a fi repudiat 
prima teorie proletkultistă a «montajului 
de atracții).  Amintindu-ne de «Nevski» 
şi de «lvan cel Groaznic», care erau un fel 
de mare și wagnerian spectacol de operă, 
ne întrebăm dacă este un merit de fondator 
întoarcerea la «Quo vadis» şi la «Cabiria». 

n schimb, acest epitet este deplin meritat 
de celălalt elev al lui Griffith, de Erich von 
Stroheim. Îngrijirea detaliilor, la el se face 
cu un rafinament superior, cu o adincime, 
cu un patetic și o amărăciune remarcabile. 
E drept că aceste calități se găsesc și în unele 
lucrări ale lui Griffith, de pildă în «Broken 
Blossoms» (Muguri zdrobiți) sau în «Way 
down West» (Furtuna), unde nici un deta- 
liu nu e de prost gust sau tras de păr, cum 
ele abundă în alte opere ale acestui, totuși, 
titan. Cele două filme pomenite, Arhiva 
noastră le are și ni le va prezenta în cadrul 
aniversării sărbătorești. 


Ștafeta lui Stroheim 


Cum spuneam, în filmele lui Stroheim, 
detaliile sînt artisticește perfecte, adunind 
laolaltă calități de finețe și de șoc, combi 
nație paradoxală de brutalitate şi subtilitate. 

Meritul de fundator al lui Stroheim mai 
are un aspect. Este rolul său de ștafetă între 
Griffith şi alți peste o sută de mari regizori 
americani şi europeni cărora el le-a trans- 
mis mesajul maestrului și i-a învăța: cum să 
folosească arma făurită de acesta pentru a 
salva arta cinematogratică, pentru a o crea 
a doua oară, pentru a o renaşte. Am expli- 
cat amănunțit cum cultivarea detaliilor era, 
în acea epocă, singurul mijloc de a păcăli 
pe patroni, pe producător și finanţator. 
Graţie acestor detalii, se introducea în film 
un scenariu-bis, așa de frumos, încît masca 
scenariul timpit cerut de «boss». Aceasta 
a fost a doua fază de creație a sintaxei celei 
de a șaptea arte. Mitry spune că în prima 
ei formă ea a fost creată de Griffith. În etapa 
a doua, ea va îmbrăca două aspecte: aspec- 
tul Chaplin, şi aspectul Stroheim. Acesta 
din urmă, va fi, cum spuneam, o a doua 
naștere. 

Dar să revenim la Cinematecă și la Arhivă 
pentru a constata că n-a fost prima oară și 
probabil, nici ultima, cînd spectacolele sale 
au fost bine chibzuite şi perfect potrivite 
scopului urmărit. 

D.I. SUCHIANU 


Lecţia lui Griffith: «Intoleran{ã» 


baza tot efortul estetic pe detalii. Asta a 
fost lecţia dată de el tuturor cineaștilor 
pe glob. Asta este și astăzi ABC-ul cinema 
tografului. Eisenstein, care își zice singur. 
elev al lui Griffith, s-a inspirat de la Griffith 
în teoria sa a montajului de atracţii, adică 
garnisirea unei povești cu amănunte fra- 
pante, cu scurte momente de șoc. Tot de 
la Griffith (din «intolerance») a luat el mon- 
tajele paralele folosite în «Greva» unde, de 
pildă, alternau scene cu muncitori măcelă- 
riti de slujitorii tarişti cu scene de vite 
injunghiate la abator. Montaiele de atracţii 
fuseseră la inceput toarte incoerente (de 
pildă, într-o piesă serioasă de Ostrovski, 
introducea scene cu intrări de clowni, nu- 
mere de acrobați, dansatori pe sirmă etc.). 
Pe urmă aceste detalii senzaţionale au de- 
venit metafore aluzive, cel mai adesea însă 
încă destul de trase de păr. 

Cine a preluat lecţia lui Griffith și a ame- 
liorat-o, rafinat-o,a fost Stroheim. Şi el își 
baza succesul filmului pe scurte amănunte 
izbitoare, dar a căror funcție simbolică era 
mult mai subtilă, mai adincă decit în po- 
veștile lui Griffith. 


Gagul lui Chaplin 


Chaplin nu e discipolul lui Griffith, deși 
avea oarecum același crez, adică suprema- 
tia detaliilor impresionante, socotite mai 
importante artisticește decit măiestria dra- 
maturgică de ansamblu. Dar la Chaplin de- 
taliul estetic era de o natură particulară, și 
anume: comică. De la circ și de la Mack 
Sennett a adoptat el gag-ul. Filmele lui sînt, 
formal, comedii de gag-uri. Dar acestea nu 
servesc doar clovnărește la producerea unor 
efecte umoristice de iarmaroc. Pe deasupra 
hazului, ele sînt un fel de personaje. Sint 
forțele oarbe ale legilor fizice devenite 
deodată aliat al eroului pentru a-l apăra de 
necazuri și de dușmani. Prin aceasta, Chaplin 
se ridică deasupra nivelului artistic al lui 
Griffith. Dealtfel, căutarea monumentali- 
tății și montărilor gigantice ca în «Intole- 
rance» aparține genului super-producției 
pe care Chaplin nu îl stima. 

«Potemkin» a fost o capodoperă în sen- 
sul că a aplicat la perfecție, în sensul că a 
aplicat mai corect chiar ca profesorul, ideea 
lui Griffith de a compune un film numai din 
detalii intens evocatoare. Apoi mai avea 
meritul de a fi dat acestor detalii mai mult 
valoare de simbol, de metamorfoză, decit 


FONDATORII 


să arăt de ce Griffith este părintele acestei 
arte și de ce Arhiva are dreptate să-i pre- 
zinte astăzi toate filmele pe care le are. 


Griffith — ctitorul 


În 1908, compania «Biograph» îl numeşte 
regizor şi scenarist. În șase luni el face 
150 de filme de 250 de metri. În «The adven- 
ture of Dolly» inventează flash-back-ul (de 
care avangardiștii de azi fac mare caz). În 
«For Love of Gold» introduce planul ame- 
rican, adică «cadrajul personajului văzut 
pină la mijlocul corpului». Tot în acel film 
(citatele sint luate din lexicoane, dicționare, 
tratate) «incepe să alterneze planuri dife- 
rite în scop de dramatizare». În «Backed at 
the Altar» angajează ca actor pe Mack Sen- 
nett, iar în 1910 angajează pe Ince și pe soția 
acestuia, actori pentru mici roluri. Citez: 

În «After many Years» (1908) creează prin- 
cipiul adevăratului scenariu, redactat și di- 
vizat în secvențe detaliate» — adică decu- 
pajul. E drept că elevul său, Ince, va face 
și el scenarii detaliate. Cu diferența că 
acestea le va da altora să le pună în scenă, 
pe cind maestrul Griffith executa asta per- 
sonal. În 1909 turnează 144 de filme ceva 
mai lungi. În «Edgar Allan Poe» INTRO- 
DUCE FOLOSIREA DRAMATICĂ A LU- 
MINII artificiale. În «The lonely villa» are 
premoniţia suspens-ului. Tot acolo inven- 
tează faimosul «montaj paralel», pe care-l 
va aplica în mod exhaustiv în «intolerance» 
şi care şi astăzi se numește «montaj à la 
Griffith». În «When Pippa passes» (după o 
poezie de Robert Browning) «inventează 
flu-ul». În 1910—1913 (citez) «Griffith in- 
ventează luările de vederi mobile, adică 
travelingul (ba încă fâră macara, de pe o 
locomotivă), precum și alternarea de flash- 
uri rapide și planuri lungi». Superviza debu- 
turile lui Mack Sennett și Ince. Prin «Oil and 
Water» (zice Mitry) «inventează comedia 
sofisticată care îi anunță pe Lubitsch și pe 
Capra». 

Ne întrebăm ce le mai răminea de in- 
ventat celor doi (Ince și Sennett) din lista 
propusă de colegul şi corectorul meu. Şi 
de altfel în lungul șir de invenții ale acestui 
Griffith pe care Mitry îl numeşte «primul 
poet al unei arte căreia i-a creat sintaxa 
elementară», n-am vorbit încă de princi- 
pala lui creație, o creație care e pur și 
simplu prima şi ultima condiție, alfa și 
omega a artei a șaptea, anume ideea de a-și 


PUBLICUL 


Dn M 
este „receptiv 


„, conservator’? 


Idolul comediei moderne: Audrey Hepburr 


formare revoluționară a cinematografului? 
Cine a acceptat fără lacrimi înmormintarea 
«filmului cu actori» construit după singura 
rețetă pe care Hollywoodul o socotea uni- 
versal valabilă? Tot publicul, săracul, a- 
plaudind producția neorealistă italiană de 
după război. Şi nu s-a împăcat pînă la urmă 
chiar cu «dificilul» Antonioni, de vreme ce 
se îmbulzeşte să vadă un film ca «Blow- 
up»? 

În ultimele decenii, rețeaua cineclubu- 
rilor şi cinematografelor de artă s-a dezvol- 
tat considerabil. Peste tot acest proces 
ilustrează practic cît interes arată publicul 
filmelor care se disting prin mijloace de 
expresie inedite. Spectatorul cinemato- 
grafic are numeroase drepturi să se soco- 
۱۶۵5۰١5 în avangarda sensibilităţii artistice 
Ceea ce a admirat el s-a vădit curind a fi 
jucat un rol de prim ordin în formarea 
«spiritului modern». 611011-۷۵ numai la 
Charlie Chaplin; n-a venit silueta lui să 
fixeze «noul stil» al anilor '20? Nu-și des- 
coperă azi tineretul «hippie» în frații Marx 


sau 


Idolii melodramei: Leslie Howard-Merle Oberon 


Spectatorul 
este 
un îndrăgostit 
autentic şi tiranic. 


Curios e că scurta istorie a cinemato- 
grafului ne oferă în această chestiune 
indicații cu totul contrariante 


Argumente «pro»... 


Fiindcă lucrurile par să stea cînd într-un 
fel, cind într-altul, după cum le priveşti, aș 
putea prin urmare, fără multă greutate, 
să procedez ca Panurge. Întrebat dacă 
e bine să te căsătorești, el găsea ime 
diat o grămadă de argumente care 
pledau în favoarea acestei decizii. Cind 
consultantul schița o ezitare, eroul lui 
Rabelais se grăbea să-i arate, cu tot atitea 
dovezi, pentru ce trebuie să se ferească 
a face o asemenea imensă prostie. Şi eu 
poi să vă demonstrez, de exemplu, că nu 
există om mai receptiv, sub rapon estetic, 
ca spectatorul cinematografic. N-au pro- 
orocit o mie de Cassandre că «sonorul» 
va aduce moartea filmului? Şi n-a primii 
publicul cu braţele deschise această trans- 


Nimeni nu se îndoiește că 
psihologia spectatorului ci 
nematografic a evoluat de-a 
lungul vremii. Unul din as- 
pectele acestui proces sare 
în ochi; nicăieri publicul nu-şi înalță atit 
de repede idoli noi ca să-i dărime peste 
noapte; «star-fenomenul» este o imagine 
elocventă a felulur cum se schimbă gustul 
spectatorului cinematografic şi, precum 
se ştie, o seamă de factori social-morali 


prezidează asemenea frecvente aprinderi 
şi stingeri afective. Corespund ele şi unei 
sensibilități artistice tot atit de flexibile? 
lată o întrebare căreia făgăduiam să-i 
căutăm un răspuns, fiindcă a intervenit, 
nu o dată, în cursul discuțiilor noastre 
Practic, problema e următoarea: cîtă in 
țelegere are spectatorul cinematografic 


pentru evoluția celei de-a șaptea arte? 
Se adaptează el oare relativ uşor la un lim 
baj al ecranului, ori are tendințe pronun 
tat conservatoare? Sprijină experiențele 
indrăznețe sau le descurajează? 


|: b7 2 1 


cinemato- 
graful 


văzut de... 


e Rene CLAIR: 


Oricine compară arta filmului cu ar- 
tele ale căror produse pot dura, nu 
cunoaște natura cinematografului. Ceea 
ce rămine dintr-un creator de filme nu 
este atit opera sa cit inspiraţia pe care 
această operă poate să o ofere celor 
care îi urmează. Umbrele care trec pe 
ecran ciştigă regatul umbrelor mult mai 
rapid decit o fac trupurile care le-au 
dat naştere. Ele ard la focul lămpii 
magice ca fluturii de noapte și ca și ei 
dispar. 

„Gustul publicului pentru aceste ilu- 
zii optice nu este o atracție provocată 
de modă sau publicitate. Putem vedea 
aici renașterea poeziei. 


4 


١ 
` 
4 
١ 
$ 
۰ 
۰ 
۹ 
r 
a 
" 
"a 
h 
m 
> 


Cinematograful — mecanism 
(«Bonnie şi Clyde») 


@Miklos ۱۸۱۱۳5۶0: 


Dacă Stendhal și Balzac sint realişti, 
deopotrivă realiști sint și Cehov și 
Dostoievski sau Hemingway. Filmul 
ca gen nu poate fi abstract, pentru că 
prin natura sa el este concret şi mate- 
rial. Numai prin artificiu se poate face 
un film «abstract». Alain Resnais insuși 
n-a reuşit decit o singură dată, prin 
intermediul unui trucaj fără precedent, 
in «Anul trecut la Marienbad». Şi nu 
cred că ar mai putea reuși incă o dată. 


@ Arthur PENN: 


Cinematograful american este o mași- 
nărie minunată din punct de vedere 
tehnic, care, în mlinile unor maeștri ca 
Hitchcock sau Hawks a devenit artă. 
Dar mă indoiesc foarte tare că acest 
cinematograf e în stare să dea şi opere 
esențialmente moderne, opere emotio- 
nante, personale, făcute în prezentul 
imediat, opere în stare să surprindă 
partea cealaltă a umanului. Deci, noul 
cinema american va veni probabil din 
zona filmului de 16 mm. Pentru că 


F 


cinemato- 
graful 
văzut de... 


cinematograful trebuie să fie indivi- 
dualist. Trebuie să existe un autor 
care să aibă o idee şi care să facă film 
exact pentru a-și apăra acea idee. 


@ Robert J. FLAHERTY: 
Aproape că nu mă bazez decit pe 
imagini, pentru a-mi exprima gindirea. 
Pe imagine şi pe sunet. Sint sigur că 


intre muzică (considerată ca instrument 


Cinematograful — spectacol 
(«Julietta spiritelor») 


sonor) şi imagine există un raport mai 
profund decit intre cuvint și imagine. 
Cu imaginea și cu sunetu se poate 
spune aproape totul; cu cuvintul nu se 
poate spune aproape nimic. 


@ ohn FORD: 


Să descoper excepționalul în banal, 
eroismul in cotidian, să gloritici omul 
«in profunzime», iată resortul dramatic 
care-mi place. Sau de asemenea să des- 
coperi umorul în tragedie, căci tragedia 
nu e niciodată cu totul tragică... Să 
mergi pe drumul cel mai scurt, cel mai 
direct. Eu caut inainte de toate simpli- 
tatea, reducerea le esențial printr-o ac- 
tiune rapidă, brutală... Ceea ce mă inte- 
resează sint consecinţele unui moment 
tragic asupra unor oameni diteriți. Să-i 
văd cum se comportă tiecare în fata 
unui caz crucial, sau într-o întimplare 
excepțională... Situaţiile nu sint nici- 
odată decit puncte de plecare. Trebuie 
să le depășești. 


Cinematograful — reflector 
(«Frumoasa zilei») 


Idolul «musical»-ului: Julie Andrews 


Idolul westernului: John Wayne 


Brecht. Astfel de atitudini «comprehen 
sive» trădează secrete infidelități. Citind 
romane, primul cochetează cu genul liric 
cu jurnalistica sau cu speculația abstrac- 
tă, ducindu-se la teatru, al doilea tinjește 
după o lungă istorisire. 

Spectatorul cinematografic e insă un in- 
drăgostit autentic şi tiranic ca toți cei care 
au o singură, mare iubire. El nu mai găseș- 
te resurse de afecțiune pentru altceva 
Totodată îi reclamă obiectului pasiunii sa- 
le o egală devoțiune. Orice modificare a i- 
maginii pe care cinefilul și-a făcut-o de- 
spre arta lui favorită, îi apare ca o trădare 
dureroasă și insuportabilă. În schimb, ori- 
ce afirmare a unei astfel de esențe ireduc- 
tibile, o întimpină cu satisfacție și entuzi- 
asm. Dacă aceasta înseamnă «receptivi- 
tate» sau «conservatorism» vă las pe 
dumneavoastră sinauri să apreciați 

Ov. S. CROHMĂLNICEANU 


În loc de concluzie 


Vă mărturisesc însă că exerciţiile 
acestea sofistice, à la Panurge, nu mă 
amuză. Vi le-am servit ca să constatați 
cit de echivoc se prezintă dosarul istoric 
al problemei pe care am abordat-o. Dacă, 
totuși, nu ne lăsăm amãgiti doar de ase- 
menea argumente contradictorii și încer- 
căm să privim lucrurile puțin mai atent, 
vom observa că publicul cinematografic 
işi iubește extraordinar arta sa preferată 
O indrăgește atit de mult, încit îi intuiește 
cu un instinct obscur, dar infailibil, natura 
specifică, refuzind să admită orice alterare 
a ei. Să fiu mai explicit: cititorul de romane 
îi tolerează acestuia să se amestece cu 
poezia, cu reportajul, cu documentaris- 
tica brută, cu eseul filozofic; amatorul de 
teatru gustă dramaturgia «epică» a lui 


Idolul «Odiseei spaţiale»: Stanley Kubrick 


nişte precursori şi aleargă să le revadă fil- 
mele? Toată lumea recunoaşte că romanul 
modern a împrumutat din arta cinemato 
grafică o serie de tehnici narative care i-au 
moditicai protund taciura intimă. Nu se 
poate mindri atunci multimea iubitorilor 
ecranului că ea i-a pregătit pe cititorii lui 
John Dos Pasos, Faulkner și chiar ai lui 
Alain Robbe 67۶ 

Publicul cinematografic, aşadar, e gata 
să primească oricind, cu o mare lărgime 
de spirh 1oae initiativele noi pe care le 
ia a sap'ea ană 


„.„Şi «contra»... 


Dar vă spuneam că asemeni lui Panurge, 
po! demonsira 101 atñ de uşor exaci con- 
trariul. În ordine estetică nu există perso- 
naj mai conservator ca speciatorul cine- 
matografic. El se incăpăținează să pre- 
tuiască în primul rind puterea i/uzionistă 
a ecranului. Cinematogratul, atunci cînd a 
fost născocit, şi-a cucerit publicul mai ales 
prin această facultate. Lumea venea să 
trăiască senzația că lucrurile de pe pinză 
se petrec aevea. O locomotivă se năpus- 
tea cu toată viteza în prim plan și sala sărea 
îngrozită de pe scaune spre a evita un ma- 
sacru. Mata Hari cădea sub gloanțele plu- 
tonului de execuție şi firilor emotive li se o 
preau bătăile inimii, avind impresia că asis- 
tă efectiv la fioroasa scenă. Şi astăzi spec- 
tatoriı obişnuiesc să-i strige lui John Way- 
ne să se ferească de un adversar laș care 
se pregăteşte să-l atace pe la spate. O 
bună pane din succesul de public al 
superproducțiilor se datorește speculării 
acestei atracții iluzioniste inițiale cu care 
cinematograful și-a cucerit popularitatea. 
La «Ben Hur», spectatorul se inghesuie 
să urmărească o senzaţională cursă de 
cvadrige, filmată astfel încîl dă impresia 
că are loc efectiv sub ochii săi. «Cleo- 
patra» îi ingăduie să contemple, instalat 
comod înir-un fotoliu, cele mai teribile 
bătălii nautice. «Odiseea spațiului» îl face 
să participe la o grandioasă expediție 
cosmonautică. Nu larga receptivitate este- 
tică l-a impins să imbrățișeze añt de ușor 
«sonorul», ci aceeaşi preferință peniru 
aspectul iluzionist al invenţiei lui Lumiere. 
Noul tip de film venea să-i sporească 
impresia că ecranul e o fereastră prin 
care pot fi privite 1۱1 ٦۵۱5۲ reale cu oameni 
capabili nu numai să se miște «ca-n viață», 
ci să-și vorbească. Din motive identice 
a primi fără nici o rezistență şi ahe «ino- 
vaţii»: filmul color, ecranul lat, iar miine 
va simți sigur o plăcere nespusă dacă i 
se va furniza şi senzația tactilă a lumii 
iluzorii de pe pinză 

Publicul cinematografic perpetuează 
prin conservatorismul său estetic exis- 
tenta unor «genuri» bazate pe o stereoii- 
pie cu care numai basmul poate concura 
Oricite mode s-ar schimba, «westernu!» 
continuă să facă săli pline; experiențele 
moderniste nu prea au «priză» în cinema- 
tograf; publicul a ridicat din umeri la 
«Ciinele andaluz» și Buñuel a trebuit să 
se resemneze a face filme care să respecte 
măcar aparent stilul de expunere iradi- 
tional. Conservatorismul consumatorilor 
celei de a șaptea arte intretine practica aşa 
numitului «remake»; după un anumit timp, 
anumite subiecte de succes sint pur și 
simplu reluate. Dacă tolerează o producție 
avangardistă, spectatorul cinematografic 
ii prescrie o existență marginală, ba, nu 
o dată, chiar subterană; filme ca «Insula» 
le rezervă unor cercuri restrinse de excen- 
trici cu care ține să nu fie confundat; în 
timp ce simpatiile sale adevărate se în 
dreaptă către «My fair lady» sau «Sunenu! 
muzicii». Ce mai incoace-incolo, publicul! 
cinematografic e teribil de conservator! 


lo ANI- 
LUMIERE 


Potemkin: celebrul cărucior. 


Clark Gable - Claudette Colbert: descoperirea gestului j 


În ritm dè telex 0 


un montaj febril 


al filmului 
şi al istoriei 


între 1925 şi 1940 


Paul Muni: 


Fraţii Marx: incoruptibilii 


۲ De ce acest montaj '25-'40? 
De ce acești 15 ani de film 
şi istorie? 

`, Pentru că aici, istoria e bine 
lasatã, clară — cit poate fi 

de clară o istorie — bine marcată în semni- 

ficaţiile ei. Pentru că filmul în aceşti ani are 
istoria lui bine tasală, marcată de trecerea 
de la mut la sonor, de la anonimat la vedetă; 
pentru că ne-a pasionat această coincidență 
dintre «Potemkin» şi «Goana după aur», 
in acelaşi an '25 şi atitea alte interferenţe 
pe parcursul a 15 ani, cam cil se zice că 
durează o generaţie. N-am urmărit toate 
interferenţele dintre film şi istorie. Mon- 
tajul nostru abia sugerează cele mai im- 
portante unghiuri de coincidenţă. Suges- 
tiile se bizuie pe interferența dintre titlu 
și fapt. Titlurile sint ale unor filme care — 
chiar dacă aparţin altei generații — aparțin 
totodată memoriei afective a tuturor gene- 
rațiilor de cinefili, oameni care fie că au 
făurit istoria, fie că au suportat-o, ceea ce 
e și mai grav. N-am vrea să se înțeleagă că 
arta filmului a oglindit pasiv sau mecanic 
evenimentul istoric. De nenumărate ori, 
filmul — fără a ignora, fără a refuza istoria 
— a sfidat-o. Lumea mergea spre război şi 
teroare, dar simultan mergea la «Vrăjitorul 
din Oz», la Fred Astaire și Ginger Rogers, 
la marile melodrame nemuritoare și la 

«Nevski». Și la Bette Davis. Și la «Maxim». 

Și la «Maxim's»... E unul din elanurile 

obscure ale omului — şi am dori ca acest 

montaj să fie interpretat, în cele din urmă, 
ca o radiografie a forței creatoare în cea mai 
tinără dintre arte, in plină tinereţe a ei, 
la doar 30 de ani de la Lumiere. Căci sint 
aici condensaţi 15 ani-lumière, care dove- 
desc — in pofida oricăror sceptici — că 
filmul a dat an de an capodopere, opere 
puternice, lucrări solide, care rămîn. 
Acestei puteri de a rămine in conştiin 

{a istoriei, impreună cu istoria — îi consa 

crăm acest montaj febril, poate prea febril 

(«defect» pentru care sperăm să fim ier- 

taţi in secolul telexului...) 


S.M. Eisenstein: «Crucișătorul Potem- 
kin»; Charlie Chaplin: «Goana după 
Aur»; Abel Gance: «Napoleon»; Fritz 
Lang: «Metropolis»; GW. Pabst: «Uli- 
ja durerii» (cu Greta Garbo — reve- 
atia anului 1924). — La Locarno, pe 
malul lacului Maggiore, se desfăşoară 
negocierile care vor garanta pacea în 
Europa: Germania se angajează să supună 
arbitrajului orice diferend între ea și Fran- 
ta, Belgia, Polonia sau Cehoslovacia 
Ziarele: «Pacea e asigurată în Europa». — 
Erich von Stroheim: «Văduva veselă»; 
King Vidor: «Marea Paradă» (primul 
mare film american despre războiul din 
1914-1918). 


Buster Keaton: «Mecanicul «Genera- 
lei»; Jean Renoir: «Nana»; F.W. Mur- 
nau: «Faust»; V. Pudovkin: «Mama».— 
Ca urmare a pactelor de la Locarno, 
Germania e admisă în Societatea Naţiu- 
nilor. — Fred Niblo: «Ben Hur» (cu 
Ramon Novarro). — Ziarele: «Visul fe 
meilor azi este acela de a avea silueta 
adolescentelor... Ultimele modele ale lu: 
Paul Poiret și Coco Chanel se supun 
acelorași tendințe: rochii căzind drept de 
la umeri pînă la tiv, o centură largă plasată 
sub şolduri, pălării cloș, înfundate pină 
la ochi — seara, rochii perlate sau cu 
broderii»... 


cinemato- 
graful 


vazut de... 


@ Joseph LOSEY: 


Singurul lucru care sã fie o necesitate 
pentru arta care meritã acest nume este 
punctul de vedere — cu alte cuvinte 
continutul. Nici un punct de vedere nu 
este semn de sterilitate. Sterilitatea care, 
orice haine ar purta, este moartea tea- 
trului și a filmului. Funcțiunea însăși a 
artistului este de a «spune» ceva. 


D Ingmar BERGMAN: 


Minuim un instrument atit de rafinat 
incit ne-ar fi posibil să luminăm cu el 


Cinematograful — adevăr 
(«Jules او‎ Jim») 


sufletul omenesc cu o lumină infinit 
mai vie, să-l dezvăluim brutal și sã-ı 
anexăm cunoaşterii noastre noi dome- 
nii ale realului... Poate vom găsi chiar 
o fisură care să ne permită să pătrun- 
dem în clar-obscurul suprarealităţii, să 
povestim intr-o manieră nouă, tulbură- 
toare... Putem, desigur, să ne consa 
crăm esteticii montajului, să imprimăm 
obiectelor sale ritmuri admirabile, dar 
nu trebuie să uităm că apropierea de 
chipul omenesc constituie certitudinea 
şi noblețea caracteristice filmului... 

Oamenii au nevoie de cineva care să 
le țină o oglindă în faţă... Dar trebuie să 
ştii exact cum să tii oglinda, cind și 
unde să o pui. Nu sint un pictor al 
societăţii dar indirect eu descriu socie- 
tatea în care trăiesc. Nu sint decit o 
oglindă de fenomene, rupturi, tensiuni 
care există în societate, în educaţie, în 
lumea care e a mea.., 


@ Elia KAZAN: 


Arta nu poate fi decit personală. 
Altfel nu mai este artă. Ea nu poate fi 
uniformizată. Prin însăși natura ei, arta 
trebuie să incomodeze, să neliniștească, 
să lumineze şi să «displacă». 


@ Serghei EISENSTEIN: 


Să eliminăm barierele dintre imagine 
şi sunet, dintre lumea văzută şi lumea 
auzită! Să creăm o unitate și o legătură 
armonioase între aceste două sfere 
opuse. Ce sarcină pasionantă! Grecii 
şi Diderot, Wagner și Skriabin — nu au 
visat şi ei acest ideal?... 

Trebuie să știi să selecţionezi din 
realitatea care-ţi trece prin mină pe 
aceea care, potrivit exigenţelor timpului 
și epocii tale,furnizează aspecte mereu 
noi şi originale ale temei tale personale. 
Aceasta este chezăşia că de fiecare 
dată vei aborda cu pasiune inflăcărată 
tema unei lucrări noi. Aici se află feri- 


و 30 


cinemato:- 
graful 
văzut de... 


cirea creaţiei. Şi peniru aceasta se 
cere un singur lucru — ca tema «ia» să 
aparțină structurii temelor epocii tale, 
ale ţării tale şi ale statului tău. 


@André MALRAUX: 

De la începuturile sale puerile pînã 
la ultimele filme mute, cinematogratul 
părea să fi cucerit domenii imense. 
Ce a ciștigat de atunci? S-a perfecţio- 
nat iluminarea şi narațiunea şi tehnica 
pură; dar ca artă... Eu denumesc artă 
expresia raporturilor necunoscute și 
convingătoare între fiinţe sau între fiin- 
te și lucruri, domeniu pe care marele 
cinematograf mut nu l-a ignorat. Cine- 
matograful american din 1940, urmat de 
toate celelalte, se preocupă în primul 
rind (ceea ce este natural din punct de 
vedere industrial) de perfecţionarea ca- 
pacităţii sale de a distra și amuza. El 
nu mai este literatură ci ziaristică. Dar 
chiar ca gazetărie el regăsește, cu sau 
fără voie, un domeniu din care arta nu 
poate lipsi pentru totdeauna: mitul... 


Cinematograful — farmec 
(«Contesa din Hongkong») 


Din cauza prim-planurilor publicul cu- 
noaște vedetele cum n-a cunoscut nici- 
odată actorii de teatru. Şi viaţa artistică 
a unora se dezvoltă în sens invers faţă 
de a celorlalți: o mare artistă este o 
temeie capabilă de a incarna un mare 
număr de roluri diferite; o vedetă este o 
femeie capabilă să determine crearea 
unui mare număr de scenarii conver- 
gente. 


@ Roberto ROSSELLINI: 


Cadre frumoase! Asta mă imbolnă- 
veşte! Un film trebuie să fie bine regizat, 
este minimum ce se poate cere de la 
un cineast, dar un cadru izolat nu tre- 
buie să fie frumos. Singurul lucru care 
contează este ritmul — aceasta nu se 
învață, îl porţi în tine. 

„„„Cinematogratul este fără îndoială 
şi un microscop. El ne poate lua de 
mină și ne poate conduce spre dezvă- 
luirea unor lucruri pe care ochiul n-ar 
putea să le perceapă (cum ar fi prim- 
planurile, detaliile). Numai romanul, poe- 
zia şi filmul ne permit să scormonim în 
eroi spre a descoperi reacţiile și mobi- 
lul acţiunilor lor. Acest aspect de micro- 
scop al cinematografului face parte de 
asemenea din neorealism: o abordare 
morală care devine un fapt artistic. 


چ 


31 


Donald); Carl Frölich: «Noaptea e a 
noastră»; Abel Gance: «Sfîrşitul lu- 
mii» — Marele crah de la Bursa new-yor- 
keză, izbucnirea crizei economice în S.U.A 
— S.M. Eisenstein: «Linia Generală»; 
A. Dovjenko: «Arsenal»; documentare: 
John Grierson: «Drifters» (Anglia); 
J. Ivens; «Ploaia» (Olanda); Dziga 


Vertov: «Omul cu camera» (U.R.S.S.). 


— La Paris, Serge Lifar e angajat prim- 
balerin al Operei naționale. 


Joseph von Sternberg: «Îngerul al- 
bastru» și «Inimi zdrobite» (ambele cu 
Marlène Dietrich); Charlie Chaplin: 
«Luminile orașului»; René Clair: «Sub 
acoperișurile Parisului».— Londra: Con- 
ferința navală pentru reglementarea răz- 
boiului submarin — Clarence Brown: 
«Anna Christie» (cu Greta Garbo). 


Jean Cocteau: «Singele unui poet; 
A. Dovjenko: «Pămintul»; G.W. Pabst: 
«Opera de trei parale»; Jean Renoir: 
«Căţeaua» (cu Michel Simon) — Crahul 
băncii Kredit-Anstalt, la Viena, criză eco- 
nomică şi politică în Europa — René 
Clair: «Milionul»; Frank Capra: «Blon- 
da platinată (cu Jean Harlow); James 
Whale: «Frankenstein» (cu Boris Kar- 
loff).— Japonia invadează China, pretex- 
tind că o porțiune a căii ferate din Manciu- 
ria de Sud ar fi fost minată. — Fritz Lang: 
«M» (cu Peter Lorre); Gerhard Lamp- 
recht: «Emil și detectivii». Ambele filme 
turnate în Germania unde au loc alegeri 
prezidențiale: Hindenburg e ales cu 
18 600 000 voturi, Hitler obține 11 300 000, 
iar comuniştii 4 900 000. 


S.M. Eisenstein: «Que viva Mexico!»; 
Gustav Machaty: «Extaz» (cu Heddy 
Lamar); Jean Vigo: «Zero la purtare»; 
Howard Hawks: «Scarface»; Mervyn 
Le Roy: «Sint un evadat» (cu Paul 
Muni)— Germania suspendă plata repa- 
rațiilor de război, Japonia se retrage din 
Liga Naţiunilor. — Joseph von Stern- 
berg: «Shanghai Express» (cu Marlâne 
Dietrich). 


M. Cooper și E. Schoedsack: «King 
Kong» — incendierea Reischtagului, Hit- 
ler devine Cancelar al Reichului, începutul 
terorii naziste. — Leo Mc. Carrey: «Supă 
de rață» (cu frații Marx); Ruben Ma- 
mulian: «Regina Cristina» (cu Greta 
Garbo).— Eforturile Ligii Naţiunilor de a 
limita cursa armamentelor nu duc la nici 
un rezultat concret. 


Fraţii Vasiliev: «Ceapaev». — Asasina- 
tul de la Marsilia asupra lui Barthou și rege 
lui Alexandru al lugoslaviei. — Joseph 
von Sternberg: «Împărăteasa roșie» 
(cu Marlene Dietrich). — Hitler reprimă 
prin măcel, opoziția —Willy Fritch: «Mas- 
carada» (cu PaulaWesseley). — Germa- 
nia se retrage din Liga Naţiunilor — 
George Cukor: «David Copperfield» 
(cu Freddy Bartolomew); G. Aleksan- 
drov: «Băieții veseli». 


1935-1936-1937: 


Chaplin: «Timpuri noi» Clarence 
Brown: «Anna Karenina» (cu Greta 
Garbo). — Germania declară abolit tra- 
iatul de la Versailles. — M. Reinhardt: 
«Visul unei nopti de vară»; A. Hitch- 
cock: «39 de trepte». — Italia atacă Etio- 
pia. Kozintev şi Trauberg: «Tinerețea 
lui Maxim». — Inceputul războiului civi! 
in Spania. — Fritz Lang (fugii din Ger 
mania în S.U.A., deși filmul său «Nibe- 
lungii» din 1924 era foarte apreciat de 
Hitler): «Furie»; Leny Riefenstahl: «Zeii 
stadionului» (documentar al Olimpiadei 
de la Berlin, 1936). — Realegerea lui F.D. 
Roosevelt ca preşedinte al S.U.A. Victoria 
politicii de «New-Deal». — Frank Capra 
(rooseveltian necondiționat): «Extrava- 
gantul Mr. Deeds» (cu Gary Cooper) 
— Axa Roma-Berlin. — Efim Dzigan: 
«Noi, cei din Kronstadt»; George Cu- 
kor: «Dama cu camelii» (cu Greta 


(CONTINUARE ÎN PAG. 32) 


Luis Buñuel: «Ciinele andaluz»; Cari 
Dreyer: «Pasiunea loanei d'Arc»; 
Pabst: «Lulu». — Semnarea pactului 
Briand-Kellog care proclamă renunțarea 
la războiul de agresiune ca instrument de 
politică națională. — V. Pudovkin: «Fur- 
tună peste Asia»; Erich von Stroheim: 
«Regina Kelly» (cu Gloria Swanson); 
Viktor Sijostrâm: «Vîntul» (cu Lilian 
Gish). — Regimul fascist al lui Mussolini 
se’ consolidează febril. 


Ernst Lubitsch: «Parada dragostei» (cu 
Maurice Chevalier şi Jeanette Mac 


ر 


Heddy Lamar: extazu/ 


muritorii 


A 
i ° 


| 


i 
۲ á ۵ 
حر‎ 


S.M. Eisenstein: «Octombrie»; Pudov- 
kin: «Sfirșitul Petersburgului»; René 
Clair: «Pălăria de pai».— Charles Lind- 
bergh realizează primul zbor peste Atlan- 
tic, la bordul lui «Spirit of St. Louis».— 
Clarence Brown: «Carnea și diavolul» 
(cu Greta Garbo și John Gilbert); Char- 
lie Chaplin: «Circul»; Alan Crosland: 
«Cintărețul de jazz» (cu Al. Jolson) 
primul film sonor și muzical. — O 
revoltă comunistă în Indiile Olandeze e 
înăbușită cu greutate; în China, ruptură 
între kuomintang și partidul comunist 
condus de Mao-Tze-Dun 


pe-a Po 
Marlène; descoperirea trupului 


Jolson: prima melodie 


Sian şi Bran: né 


Nevski: marele război; 


cinemato- 
graful 


văzut de... 


Danut BAZIN: 


Pe timpul filmului mut montajul evocă 
ceea ce regizorul voia să spună; in 
1938 decupajul descria; astăzi, în fine, 
se poate spune că regizorul scrie direct 
in film. Imaginea, structura ei plastică, 
organizarea ei in timp și spaţiu, spriii- 
nindu-se pe un realism mai mare, dis 
pune astfel de mai multe mijloace 
pentru a supune, pentru a modifica 
realitatea din interior. Cineastul este nu 
numai concurentul pictorului şi al dra- 
maturgului ci, în sfirșit, egalul roman 
cierului. 


@ Charlie CHAPLIN: 

Secretul meu? Mi-am deschis ochii 
si mintea pentru a prinde toate intim 
plările pe care le puteam folosi în fil 
mele mele. Am studiat omul, pentru că 
fără a-l cunoaște n-aş fi putut realiza 
nimic in meseria mea... 

Există un pericol: acela dea voi să fii 
prea comic. Să taci ca o sală întreagă 
să leşine de ris este ambiția multo! 
actori, dar eu prefer să presar risu 
Două sau trei hohote serioase valo 
rează mai mult decit un șuvoi continuu 
de amuzament. š 

Arta inseamnă ascunderea artificia Vivien Leigh: pe aripile vintului. Inaintea macelului mondial 
lului... 3 


© Jean COCTEAU: 


p : : 7 (URMARE DIN PAG, 31) președintelui Roossevelt care anunţă o in Hei! Chapi 
entru anumite 8011616 — din ce în ce | s ۱ vazie a marţienilor, încît se creează o pa روما ھت‎ 
mai rare — cinematograful este un mij- Garbo). — Hitler plinge la acest film nică dementă - 2 
loc formidabil de a da carne visurilor (deşi Cukor e «impur rasial»), se îndră- CA Gene ; ar ي‎ 3 
individuale, de a permite unui mare gosteşte de Greta Gerbo, «Divina» măr- 
număr de oameni să participe la lucruri turi t ieteni id id | întî 1939 
secrete, să gonească și să orchestreze USTED UNO PrO ICONA ei de a~ intilni 
singurătatea. E de la sine înțeles că prin pe Führer pentru a-l ucide! — Walt Dis- 
visuri nu înțeleg ceea ce se visează ney: «Albă ca Zăpada şi cei 7 pitici»; 1 aprilie, sfirşitul războiului din Spania 
noaptea, ci spectacolele organizate in Fritz Lang: «Trăim numai odată» (cu (750 000 de morţi) — Jean Renoir: «Re- 
noaptea omului şi pe care cinematogra- Henry Fonda, Silvia Sidney); Carmi- gula jocului»; Victor Fleming: «Pe 
ful le scoate la lumină. Întunericul săli- no Gallone: «Scipio Africanul»; Jean aripile vintului»; W. Wyler: «La răscru- 
lor devine atunci asemănăior celui din R ; 1 : e de vinturi»; André Malraux: «Spe- 
enoir: «lluzia cea mare»; J. Duvi- © ' 
| چو‎ mulțime d A Piz . d i 
eg redare aU, بل متا‎ a vier: «Pépé le Moko» (cu Jean Gabin). rânța» (documentar despre războiul 
— Comisia Peel propune impărtirea Pa. antifascist din Spania).— 1 septembrie: 
@ Jerzy KAWALEROWICZ: lestinei intre arabi, evrei şi englezi. - Germana 27 Polonia. pere şi Franta 
- ف‎ : m n - 
Spectatorul contemporan iși dezvoltă M. Romm: «Lenin în Octombrie». dec وا‎ TOON SOON, CECE ce 
و‎ lui de-al doilea război mondial. — Sam 
tot mai mult înclinația spre meditaţie, Chi 
spre fantezie. Imaginaţia lui devine mai | 1938: | Wood: «Good bye, Mr. Chips». 
bogată. Nu trebuie să oferim specta- 
torului o hrană pe care să o poată în 
ghiţi fără s-o mai mestece. Eu mi-l ima Poiop peste Hollywood, nici o vedetă nu 
ginez pe spectator într-un leagăn ori e ineacă, Marcel Carne: «Quai des Asociatia franceză a criticii de cinema 
pner ti ام‎ pr sau ii frinez price brumes» şi «Hâtel du Nord». La Ber- selecționează cele mai bune 13 filme ale 
ore Prea peek pn اب‎ re th lin se interzice fermoarul la rochii fiindcă lumii prezentate în Franţa, în cursul uhi 
mişcare lină. Dar sint dator să dirijez Germania are nevoie de oțel. — Jean milor 25 de ani: — «Aventura» (M. An- 
neincetat leagănul său. Renoir: «Bestia umană» (cu Jean Ga-  tonioni), «Cetăţeanul Kane» (0.Wel- 
bin); Anthony Asquith: «Pygmalion» les), «Poveștile Lunii după ploaie» 
O Jean-Luc GODARD: (cu Leslie Howard). Austria e anexată (Mizoguchi), «Fragii sălbatici» (|. Berq- 
Noi am pierdut mult din ceea ce ago la Germania. — S.M. Eisenstein: «Alek- man), «Hiroşima, dragostea mea» (A. 
nisise cinematograful mut, şi deabia sandr Nevski», W. Wyller: «Nesupu- Resnais), «81/23(F. Fellini), «lvan cel 
acum incepem să-lredescoperim, pentru sa» (cu Bette Davis). — La München Groaznic» (S.M. Eisenstein), «Lola Mon- 
că ne tape na یو وا لیا‎ er puterile occidentale semnează cu Hitler tes» (M. Ophuls), «Senso» (L. Viscon- 
کو نے جا‎ dna Lb mpa pe agar un pact prin care i se satisfac toate exi- ti), «La Strada» (F. Fellini — singurul 
p i ۹ i 1 gențele teritoriale privitoare la Cehoslova- cu două filme în palmares), «Viridiana» 
larg — şi de altfel insăși poezia trebuie <A AA 
să-şi extindă sensurile. Noul cinema a cia. — S. lutkevici: «Omul cu arma». — (L. Buñuel), «Hoţii de biciclete» (V. de 
inceput ca o reacţie la vechiul cinema. La Londra moda de iarnă va fi in culori Sica şi West Side Story» (R. Wise). 
Acum el e cu desăvirşire singur, cu deschise căci «Miunchenul ne-a reda! Asociatia a desemnat de asemenea 13 
defectele, erorile şi calităţile lui. Pină bucuria „de a trăi», Preşedintele Ceho regizori, dinire care trei nu figurează 
nu demult aveam senzaţia că totul a | E. B | | 
i i Slovaciei E. 560565 e propus la premiu! printre realizatorii filmelor citate: Robert 
fost făcut, că n-a mai rămas nimic pentru Nobel peniru pace, in Statele Unite se e. , 
ziua de azi. După «Pierrot nebunul» nu r Bresson, Jean-Luc Godard și Roberto 
سر‎ transmite scenariul radiofonic «Războiul R llini 
mai cred asta. Trebuie filmat totul, ossellini. Z i 
i luminilor» de H.G. Wells, în care crai- Montaj realizat de 
trebuie vorbit despre tot. Totul rămine , 
de făcut de acum încolo. nicul Orson Welles imită atit de bine vocea Radu COSAŞU 


32 


— EEI EIER EEE E RDI E T ۱ ۱ orga 
Ci ia a Bat 11۰۰۳1 ------ aia Cal a da 
۱ 1 پ سب‎ = A - لی ب8‎ 
2 | ¢ N p $ 
a v 
CORESPONDEN ŢILOR NOŞTRI le urăm. 
un an fericit, ۱ 
cu idei fericite =: 
la filme bune... 
iTA 
Raţiuni legate de sfirșitul anului ٠... Dumneata crezi că există nu- Yi 
și de cei 75 de ani ai cinematogra: mai iubiri eterne ca în „Elvira Ma- 3 
fului. ne silesc să afectăm curierului digan“? Oare crezi că totul e chiar : 
nostru în acest număr doar o sin- așa «de frumos în viață?... Bud nu DES 
gură pagină. Vom consacra acest este o marionetă “cum îl clasifici Si 
spațiu rubricii noastre: „Dialog în- dumneata, Bud e un bun „încasator“, à 
tre cititori" care în lunile de toamnă acceptă chiar cele mai tari lovituri AN 
s-a bucurat de fluxul a numeroase ale vieții, spre deosebire de Diana 4 
scrisori pasionante, provocate mai care cade de la prima lovitură... Îl : 
ales de intervențiile semnate în iubesc pe Bud, îl admir și îl aprob TE 
nr.9,//1970 de către Corneliu Mun- pentru că el e cel lovit și știe să se Ja 
teanu — lași și Denise Popovici din ridice,,.“ 
SCENEI Ora, Mircea CONSTANTINESCU 
B Fac. de construcții, lași 1 
Dialog între Scrisori interesante susținind ace- د‎ 
leași idei favorabile filmului și „mo- F; 
Cititori ralei' sale ne-au mai trimis Angelica 
Aurel (Bd, Republicii 155, Galaţi), 
Tina Andreescu (București), Ady 7 
Pro— Marilena Mancu Arion (Str. Karl Marx 27, Birlad) A 
căruia îi mulțumim totodată pentru 
Corespondentul Corneliu Mun- sugestiile trimise), V.E.P. (București, -4 
teanu contesta dreptul unei eleve, într-o scrisoare plină de un umor 3 
respectiv Marilena Mancu din Bacău, pe care l-am apreciat și căruia îi - 
de a respinge categoric filmul „Pă- solicităm şi în viitor opinii la fel de = 
catul dragostei“, invocînd virsta şi viguroase). 
preocupările elevei care nu i-ar per- sit 3 A P Š 
mite o judecată matură asupra pro- Vera Lizelacova în filmul „Despre altceva“... _ Numeroşilor cititori care -ne-au 3 
blemelor de viață din acel film. („A fi tînăr nu înseamnă nicidecum-a nu fi matur“), trimis contra-cronicile lor la cro- SĂ 
lată replicile cele mai interesante nica filmului „Mayerling“, semnată 
la această opinie: e .... Tovarășul Corneliu Muntea- nu de turnuri de fildeș. Sîntem tineri în revista noastră de criticul Dan ا‎ 
e „Mai întîi: am 16 ani și 7 luni, nu i nu înțelege că se poate plinge dar asta nu înseamnă că trebuie să Comşa, le anunțăm că scrisorile 
în noiembrie. Prima reacţie, după în tine însuţi, e mult mai greu, şi fim feriţi de aspectele întunecate domniilor lor le-am înmînat criticu- 
citirea celor scrise de C.M. — răs- nu la „Păcatul dragostei“, ci la filme ale vieții, că trebuie să ni se ofere lui criticat, al cărui răspuns îl vom - 
foiesc volumul „Mărturii despre tine- hulite de grosul publicului — la „De- pelicule cu eroi model care trec cu publica într-un număr viitor al E, 
rete şi tineret" şi descopăr: „A fi şertul roşu“ de pildă, la „Blow-Up“, nădejde prin toate cursele vieţii şi „curierului“ nostru. A 
tînăr nu înseamnă nicidecum a nu fi la-„Cînd voi fi mort şi livid", dar ies învingători într-un  aureolat E 
matur“ (S.M. Budionți, mareșal al aceasta depinde, cum scria şi dinsul, happy-end. Din fericire, s-a cam în- y 
U.R.S.S.). Cred că ne subestimaţi pe „de o serie întreagă de condiţii, de cetat cu astfel de pelicule. Vă între- Viaţa i 
noi, cei de 16 ani! Credeţi că alt- cunoștințe despre om şi viață“. Unii bati ce cîștigă tinerii dintr-un film 1 
ceva mai bun nu avem de făcut oameni merg la film spre a se destin- ce le lasă un gust amar în suflet. spectatorului 5 
decît să bocim pierderea rechizite- de, prin aceasta înțelegînd pasivita- Dar eu vă întreb, oare ce cîştigăm j 
lor școlare cînd Amanul e-ncins, tea intelectului, de aceea cînd li se cînd ni se deschid porţile spre lumi A 7 پت‎ 
plouă cu deturnări de avioane... Bel- prezintă ite mai încurcate ale su- feerice de basm și ni se spune: mLa „Aşteaptă pînă se întunecă", E 
fast-ul,.. Cambodgia. Care sînt acele fletului omenesc pe care dumnea- „fiți buni şi veti ajunge acolo“? Oare în rîndul din fața mea erau două ri 
„probleme importante" din- „Păca- lor nu le-au mai întîlnit, refuză să nu-i o minciună? Recunosc că e doamne în vîrstă, coborîte parcă din t 
tul dragostei“? Să justific afirmaţia le înțeleagă, se foiesc pe scaun și nevoie și de imnuri înălțate omului, cărțile Agathei Christie, آ۶‎ care i 
mea: „lacrimi inexplicabile udind fluieră. E cazul unor filme ca „Anul pentru că ne place să fim lăudaţi, făceau remarci ca: „este inteligentă 5 
rînduri de batiste apretate“ — spu- trecut la Marienbad", trecute de dar azi ştim atîtea lucruri despre sau „fı, atunci cînd Suzy desco- A 
nîndu-vă că au existat și oameni, obicei pe lista neagră a lui „nu te el, încît nu ne mai încălzeşte imagi- perea de exemplu că sergentul se تنک‎ 
dintre acei oameni sensibili la valo- duce, e plicticos"... (Am văzut „Blow nea unui om perfect, neprihănit "juca cu jaluzelele. Culmea comenta- ۲ 
rile majore ale artei, care au rîs -Up" de trei ori, „Deșertul roșu“ şi-l iubim cred mult mai mult cu riilor a fost spre sfîrșit atunci cînd A 
din plin la „Păcatul dragostei"? E de patru ori, „La dolce vita" de greșelile și necazurile sale.“ Mr. Roat Hunt reuşise să deschidă 7 
firesc, În schimb, la „Corabia nebuni- trei ori). Din „Păcatul dragostei“, ہا الات ا ےا‎ are ușa frigiderului: „O omoară!?“, s-a d 
lor“, o sală întreagă rîdea văzînd care m-a plictisit de moarte, n-am ا‎ pi EP 060س‎ întrebat spectatoarea cu tonul de- ۹ 
: i : پر‎ i , AE ale A iarbă" să taie elanul tinerilor? Din : A a : 
ultima imagine a piticului-om, iar aflat nici o idee mai profundă, to- contra, nimeni nu poate să afirme că tectivului erudit în asemenea cazuri, 
eu plingeam. Plingeam și detestam tul era spus leșinat iar oamenii ضس‎ cazuri nuise mai ivese și La sfîrşit, s-a simțit în sală un fel de 
publicul. Detest falsul. Facilul. Mai plingeau pentru că „ea era atît de astăzi. Ce te faci cînd viaţa îţi pune deconectare pentru că filmul s-a s 
ales în artă, frumoasă și nefericită“. Totul era în față reutăți de felul acestora? terminat cu happy-end și am impresia ala 
i Marilena MANCU atît de ușor de desprins ca o recla- Adòpti prones A f că unii tineri erau convinşi că trebuie وت‎ 
> کی‎ í A pti atitudinea lui Bud sau cauţi i 1 lind= E 
; Bacău mă prost lipită și oamenii care să le învingi? sint ir nom Kos pa inc E 
: تی‎ „Ccunosc"” viaţa se înduioșau pentru ; girl friend“ (o prietenă oarbă), idee _Ţ 8 
او وو ا و و‎ că pe ecran totul era în „realitate“, Călin curg sir aci pe care am auzit-o la ieșire. Fetele EERI 
Vieta este "claudia urii: juste nte- dar o realitate mînjită cu fardul en دا مک‎ normale vor avea de lucru. Am fost 
laseri a: unei: sensibilieati 36 menit să adoarmă minţile. i ٠ supărat de faptul că publicul, în ; 
geri, unei sensibilităţi ce de i „+. Nu cred că scopul filmului urma inversării unor bobine, n-a z 
păşeşte media. Marilena Mancu, cea یل‎ CHIRTAŞ a fost „destinul iremediabil", ci re- înteles momentul în care ecranul : 
de 15 ani, poate (și trebuie) să fie ticeuliMihaj, Eminescu mediul decepției. De ce să nu luăm TIES کی‎ A fil H 
7 واج‎ : . era întunecat pentru că aşa era Til- 
de părere “că lacrimile ei valorează Satu Mare ; کات ام‎ de : A ایپ‎ n 
Azi r lucrurile aşa cum sînt în viață şi mul şi s-a manifestat necivilizat. R 
prea mult ca să le risipească vizio- să nu recunoaștem că iubirile nu i 
nînd diverse combinaţii siropoase(că- În favoarea „Splendoril în iarbă” sînt întotdeauna eterne? Nu scriu Dinu DUMITRU کی‎ 
ا پا اہ‎ Dipa و‎ — asta vrînd „să tai aripile cuiva”... Str. A. Ciurea nr. 7, București ۱ 
motivele invocate în judecarea ele- De mult n-am primit o asemenea i cesti? ا‎ că eta G native c پش‎ Ri ump la unele 1 
vei din Bacău, bănuiesc că aveţi o cantitate de scrisori-— unanime în ا ا ریس ا‎ pi aa lua E DLT OES ای‎ 


cinematografe de cartier ca „Fla- 
căra", „Arta“, „Titan“, „Munca“ s-a 
încetățenit obiceiul neraţional să nu 
se mai prezinte jurnale de actualități. 
Noi ăştia, de la „periferie“, sîntem 
astfel condamnați iremediabil la acea 
situație dea nu putea lua contact cu 
ceea ce se numește actualitatea poli- 
tică a ţării şi a lumii.“ r 
z Virgil DELIU 
Str. Negoiu nr. 27, București 


N.R.: Precizăm că scrisoarea am 
primit-o la sfirşitul lunii august. De 
stunci s-a schimbat ceva în situaţia 
sesizată de corespondentul nostru? 


33 


nu mai merită osteneala unui răs- 


„, puns". 


Heiaş VALENTIN 

Str. Călăraşilor 5 

Reghin 

„... A nu te gîndi că ești nefericit 
înseamnă lașitate. Dacă aș accepta 
ideea dvs., ar însemna că întreaga 
noastră viață ar trebui să fie un 
univers plin de iluzii, ۳ 
speranțe fragile şi neîntemeiate. 


Pentru ce să nu avem curajul a pri- ` 


vi viata așa cum este?" 
Marilena PĂDURARU 
Calda Mărăşeşti 18 
Bacău 


opinia lor — ca în cazul filmului lui 
Elia Kazan, judecat atit de aspru 
de Denis Popovici în același număr 
9,70. Tot eleva M. Chirtaş din Satu 
Mare „deschide focul“: 


„.+-Dumneavoastră  susțineți cum 
că nimeni n-are dreptul de ane tăia 
aripile, eu afirm că da. Ne revoltăm, 
pentru că asta stă în firea lucruri- 
lor dar în același timp eu.sînt.de pă- 
rere că trebuie să le mulțumim ace- 
lor ce ne înfăţişează momente întu- 
necate ale vieții, pentru ca astfel să 
ne regenerăm aripile. E nevoie de 
șocuri, de aripi rănite, pentru a-ţi 
da seama că trăieşti cu adevărat, 


vîrstă oarecum înaintată, deoarece 
în ceea ce vă privește virsta este 
argumentul suprem. Imi permit de 
ş aceea să vă dau un sfat cu tot respec- 
_tul: lăsați lacrimile să vă alunece 
pe obraji privind-o pe Sara Montiel 
suferindă în calitate de mamă pă- 
cătoasă, dar obișnuiţi-vă cu ideea 
că în ciuda vîrstei poate nu dumnea- 
voastră aveți dreptate ci o elevă 
din clasa a IX-a. În sfîrşit — inte- 
ligenţa și vîrsta-n-au nimic una cu 
„alta, 
Vera C.L. 
Aleea Barajul Sadului nr. 4 
Bucureşti 


کا 0ھ ۰۰۰.5 A‏ 


Cinematograful 

de astăzi 

fabrică gloanţe 

cu Care să-și decime 
spectatorii de miine? 


TV — Cinema, 
nepotrivire de caracter! 


Aşa se face că studiourile cinema- 
tografice au început să producă 
pentru micul ecran seriale şi filme 
publicitare de tot soiul. În întreaga 
lume, calul troian al televiziunii s-a 
instalat confortabil de pe acum pe 
platourile de filmare şi este de aștep- 
tat ca acest proces să continue şi 
să se accentueze. Treptat, marile 
centre ale filmului european și de 
peste ocean vor fabrica pentru TV 
din ce în ce mai multă peliculă 
colorată, violon d'ingres ai consiliilor 
de administraţie, dar nu și al cineaş- 
tior. 

in deceniul 8, cinematografia va 
produce multă artă pe bandă şi 
pe care gurile rele ale unor cronicari 
distinși o asociază, nu fără ironie şi 
malițiozitate, cu fabricarea cîrnaților. 
Evident, marea producție destinată 
televiziunii va scoate din impas 
financiar studiourile, dar criza cine- 
matografului nu va putea fi evitată, 
ci din contră, fiindcă toate filmele 
realizate pentru concurentul elec- 
tronic se vor întoarce pînă la urmă 
tot împotriva cinematografului. Mai 

ulte ore de emisie în eter, maî 
puțini spectatori tereştri ce plătesc 
conştiincios biletul de intrare la 
cinema. Este o experienţă tragică, 
fără ieșire şi fără remedii: cinema- 
tografia de astăzi fabrică gloanţe 
cu care să-și decime spectatorii de 


miine. 


Cinematograful — ر.‎ 
groparul cinematografului ? 


interferența cinema-televiziune va 
cunoaşte şi alte inovații, care de care 
mai inedite și mai non-tradiţionale. 
Se preconizează de pe acum ca 
„premiera” cinematografică să se 
f la domiciliu prin intermediul 
ecranului de televiziune, ce se bucură 
de o video-audienţă (7) mai mare, 
iar importante societăți TV de tipul 
National Broadcasting Company şi-au 
propus să producă filme de cinema. 

Cu toate aceste transformări pro- 
unde, influența covîrşitoare a tele- 
;nii se va manifesta cu precădere 
în zona tehnicii de vehiculare a spec- 
cinematografic sau, mai 
is, în rețeaua sălilor de cinema. 


tacolului 
prec 


F 3 avea pretenții de clasificare 
şi într-o definiție aproximativă şi 
speculativă, sîntem de părere că 
pectacolul cinematografic va Cu- 
noaşte trei direcţii specifice de difu- 
zare: cinematograful la domiciliu, 

nicinematograful și cinematograful 
total 


Primul va fi un cinematograf do- 
mestic, bazat pe video-casete, cine- 
matograful de consum al spectatoru- 
lui sedentar ce-și va cumpăra filmul 


„Norii cei mai negri 


de argint“ 
SIARTRET 


spectacolul se introducea direct la 

domiciliu şi se implanta ta particulari 

cu perfidia unui drog şi cu 1٥1۶161 

unui «intrus, care de-acum încolo 
“devine indispensabil”. 

A atribui televiziunii întreaga răs- 
pundere este însă nedrept şi nereal. 
Grav nu este numai că a apărut 
televiziunea, ci faptul că a surprins 
un cinematograf incapabil să se adap- 
teze fără strategie și fără soluții 
artistice, mai bine zis, declinul nu 
trebuie atribuit exclusiv capacității 
televiziunii, cît incapacității filmului 
de a rezista ca spectacol. 

După o confruntare de mari pro- 
porţii, petrecută chiar sub ochii 
noştri, cei doi goliați moderni ai 
imaginii par să fi dat dovadă de calm 
şi înțelepciune și în momentul ‘de 
faţă asistăm la un dialog de conciliere 


şi colaborare, 


au ciucuri 


omul de afaceri întreprinzător și 
inteligent care a finanţat şi produs 
pe „Aripile vîntului”*, să se destăi- 
nuie că „Hollywoodul seamănă cu un 
Egipt plin de piramide minate, care 
nu-şi va mai reveni niciodată și va 
continua să se mineze, pînă cînd 
vintul va sufla ultima recuzită de 
studiou în nisipul deşertului"? 

Un adevăr mare, mare cît ecranele 
zHelor noastre, justifică în- bună 
măsură temerile şi previziunile de 
coșmar: absența spectatorului din 
sala de cinema. 

Fără doar şi poate, declinul a 
început o dată cu televiziunea, cea 
mai violentă furtună ce a bintuit 
vreodată lumea filmului şi a răvășit 
întreaga structură a cinematografu- 
lui. După expresia lui Charles Ford 
„pentru prima oară în istoria lumii 


Centenarul 
filmului 
va fi 
doar 

o comemorare? 
e 

Se vor 

muta 

studiourile 

pe platourile TV? 
@ 

Se vor vedea 
filme 
acasă, 

la televizor, 
sau va apare 
cinematograful 
total ? 

3 


Deocamdată, 
cinematograf ul 
trăteşte 

o pax romana, 


¬ Încercarea de a scri 

despre perspectiveleci- 

nematografulii, cu oca- 

zia sărbătoririi a 75 de 

ani de existenţă, este 

cît se poate de dificilă şi hazardanta, 

pentru că experiența ultimului pă- 

trar de veac a fost contradictorie și 

gravă în consecinţe pentru spectaco- 

lul de pe pînză, şi ești aproape 

tentat să crezi că aniversarea filmu- 

lui centenar va fi mai degrabă o... 
comemorare. 


Trăim o Hiroşima a 
cinematografului? 


În fond, ce neliniștește într-atit pe 
discipolii invenţiei lui Lumiăre, încît, 
patetic şi dezolant, să vorbească 


despre acest sfirșit de secol ca despre” 


o Hiroşima a cinematografului? Ce-l 
face oare pe David O. Selznick, 


34 


intrat în patrimoniul de cultură și 
civilizaţie, în modul de gîndire și în 
fibra nervoasă a omului modern. 

Dacă nu va mai fi ce-a fost și 
dintr-o artă a mulțimilor entuziaste 
se va schimba într-una particulară, 
la domiciliu, divertisment anti-plictis 
sau șaradă de dezlegat sensuri, în 
clipa aceea arta nr. 7 nu va mai fi 
cinematograf, ci altceva, care se va 
putea numi oricum. 


Constantin PIVNICERU 
5 


7 


nu numai o chestiune de artă, ci și 
de psihologie combinată cu statis- 
tică, filozofie, sociologie și tot ceea 
ce duce la cercetarea constelație: 
spiritului vremii și a posibilităților 
de comunicare printr-o artă vizuală. 

Oricum, putem spera că cinemato- 
graful nu va dispare ca artă, așa cum 
n-au dispărut pictura sau teatrul 
în epoca noastră cosmică şi a calcula- 
toarelor electronice. El va rămîne 
o cucerire a secolului XX, ce a 


Dacă în 1970 populația globului 
este de peste 3 mitiarde, previziunile 
arată că înainte de anul 2000 va 
crește cu încă 3 miliarde de oameni 
şi va continua într-un ritm de un 
milion la fiecare 8 ani. 

Și atunci, de unde teama zilei de 
mîine? Din schimbarea intervenită 
în modul de viață, în mentalitatea și 
gustul spectatorului. Viitorul cine- 
matografului este în ultimă instanță 


r 


serpentine si confetti 


Presupunînd că fiecare e Faulk- 
ner (lucru care rămîne încă dis- 
cutabil) n-aş şti, reducînd din 
prostia întrebării, de ce filme aș 
putea lega cîştigurile noastre de 
formaţie. Probabil că de foarte 
multe. Filmul trebuie luat așa 
cum e, în săli și nu într-o insulă 
pustie — acolo nu ar avea nici 
o valoare. Căci filmul e o psihoză 
colectivă, o mass-media, cum 
spune unul din marii gînditori de 
azi, Marshall Mac-Luham, autorul 
„Galaxiei Gutemberg", Filmul e 
o formă a defulării din nevroza 
cultural-istorică. Filmul e un pro- 
dus al plictiselii și oboselii omu- 
lui mijlociu, e o măruntă per- 
versiune agreabilă. 

Dar lăsînd la o parte și dulcea 
plictiseală, cîte filme vin din 
încleștările omului de azi? Ce 
s-a făcut pentru cinematograful 
politic, bunăoară? Și cum primesc 
oamenii aceste mesaje de durere 
profundă, de încleştare nimici- 
toare? 

În loc să spunem: hai la cinema 
— ar fi mult mai sincer să ne 
adresăm cu: hai să ne alintăm 
de-a filmul. 

Nevoie de afecțiune? Predispo- 
ziţie ludică? Sau produs de larg 
consum, de foarte larg consum: 
pîine şi film! 

x 

Niciodată două arte, decît la 
început de tot, n-au fost mai 
intim legate ca filmul și literatura, 
azi, Dacă nu avem încă perspec- 
tiva deplină (nici n-am avea cum) 
asupra dominantelor, am dedi- 
cat această rubrică tocmai aces- 
tor legături, neștiind încă ce se 
va alege din această simbioză. 
Există mai multe posibilităţi: 

1. Ori cele două arte vor divor- 
ta pentru a-și regăsi libertatea şi 
vor înainta fiecare pe drumul său 
respingîndu-se sau iubindu-se cu 
intermitențe — lege aproape fi- 
rească,,. 

2, Ori se vor devora una pe cea” 
laltă și ne vor lăsa cîteva resturi 
din care cine știe cineva inventa 
„arta viitorului” (frumoasă amă- 
gire). 

3, Ori literatura bătrînă își va 
anexa uneltele prea fragedei 
„copile“  lăsînd-o să cerșească 
firmituri de la ospățul literelor. 

4. Ori, în sfîrşit, filmul cu chip de 
tînără vampă va seca și ultimele 
clipe de glorie pe care cărțile 
le-ar mai putea avea în anii ce vin 
(repede). 

Ca să fiu înțelept ca bătrînul 
din parabolă, voi spune în șoap- 
tă că mai există oa 5-a posibili-. 
tate — pe care n-o întrezăresc și 
care va fi probabil cea adevărată. 
Altfel ne-am fi stins demult mîn- 
dra seminție de logicieni. 

Oricum, așa par azi lucrurile. 
Să așteptăm centenarul ca pe un 
frumos cîntec „milenarist“.. 


Gelu IONESCU 


Ce reprezintă 
75 de ani 


In 


viaja unei arte? 


ce! care s-a născut ieri, Avem sen- 
timentul că, pradă uneia din 
marile suferinţe ale istoriei, va 
trebui să ne despărțim cu înce- 
tul de ele. Nu cei ce scriu acum 
aceste rînduri, nici cei ce le citesc. 
Ci ceilalți, de după. Imaginea va 
face din ei alți oameni, a căror 
structură psihică, obiceiuri, mo- 
rală nu le putem prevedea. Aceş- 
tia vor fi, înainte de toate, copiii 
cinematografului şi ai televiziu- 
nii, Trebuie să pregătim locul 
de muzeu pentru ceea ce am 
iubit mai mult: cartea. Să îngro- 
păm în imense piramide gîndurile 
în forma lor scrisă, Poate vor mai 
folosi cîndva, prin mileniul al 
4-lea, poate mai devreme... Hai 
să nu fim sentimentali ca într-o 


.. 75 de ani de la 
nașterea  cinemato- 
gratului ! Nune dăm 
| seama ce ridicol es- 
= لہ‎ te să aniversezi o 
„artă“ 7 Se poate aniversa lite- 
ratura? Poti sărbători 10 mii de 
ani de la „nașterea” picturii? 
Și admiţind că filmul este, din- 
colo de toate imensele sale pro- 
tuberanțe de „decor”, de indus- 
trie, de afacere, de modă, din- 
colo, în străfunduri, admitînd că 
este o artă — ce reprezintă 75 
de ani de existență? Sint cu si- 
guranţă în viaţă cîteva milioane 
de oameni mai bătrîni decît fil- 
mul, Ars longa, vita brevis... 
Să stăm unii lîngă alţii, cu toţii, 
cei ce mergem sau facem cinema, 


LADIES AND 
ARE CORDIALI 


066 ؤ4‎ 
ARE EVER 


TO. THIS 
NO 


„Doamnele şi copiii 
sînt poftiți cu căldură 
în acest teatru. 1 


arată niciodată 


Aici nu se 


nimic vătămător."* 


„coeur-fiction” — vorba scriito- 
rului sentimental și neîndoit sol- 
dat al cinematografului, Radu 
Cosașu. 

Știu mai mult din auzite, că 
o revistă mare a inițiat o anche- 
tă cu întrebarea: „cu ce filme ați 
pleca într-o insulă pustie“? Una 
din întrebările cele mai proaste 
— vorba românului — care s-au 
pus vreodată. Faulkner spunea 
odată că toată viața n-a citit 
decit Shakespeare, Biblia și Dos- 
toievski. E încă prea mult pen- 
tru o singură viaţă... 


unii lingă alţii, cot la cot, cu ca- 
petele plecate și ochii închiși și 
să ne gîndim o clipă. Numai un 
minut de gîndire și de tăcere. 
Și apoi să vedem cine are cura- 
jul să ridice ochii și mîna și să 
jure: este! 

Aniversările pentru „lucrurile” 
în viaţă sînt ca filele albe dinain- 
tea celor de necrolog. Nu sîn- 
tem însă în acest caz. Căci dacă 
n-am avut încă toate semnele 
artei, avem toate certitudinile 
date de marea invenție a imaginii 
mișcătoare. Omul care se naște 
azi iubește mai puţin cărţile, ca 


Îi iii ا ا‎ 


5 


یں 


în casetă sau pe disc, spre a-l viziona 
la domiciliu pe ecranul cinescopului. 
Cel de al doilea, minicinematograful 
automatizat și de capacitate redusă, 
o sală de cinema fără pretenţii, 
amplasată pe teritoriul marilor car- 
tiere, accesibilă mai ales tineretului 
grație prețului coborit de intrare 
şi cu funcționalitatea unui magazin 
de autoservire. r 


Ecoul unei 
grandomanii apuse? 


O sală încă neinventată dar pre- 
zumtiv posibilă va fi aceea a cinema- 
tografului total, în care reprezenta- 
rea tridimensională este o condiție 
sine qua non. Sală de mari perfor- 
manțe tehnice, cinematograful total 
va fascina pe spectatorul deceniilor 
ce vor veni prin noutatea percepției 
spaţiale combinate cu perfecţionarea 
la superlativ a tuturor celorlalte 
mijloace tehnice: culoare, sunet 
stereofonic, ecrane de mari proporții. 
Ea va mări efectul de participare a 
spectatorului, făcîndu-l părtaş şi 
subiect al experienței estetice de pe 
ecran, Ecou întirziat al unei grando- 
manii apuse, cinematograful total 
va satisface pe moment curiozitatea 
şi goana după senzaţional a publicu- 
lui, dar nu-l va convinge să rămînă 
ferm fidel ecranului. 

Între timp, tehnica cinematogra- 
fică va fi evoluat şi ea, ca o consecință 
firească a progresului marcat de 
alte discipline tehnice de interes 
general. La stadiul actual, tehnica şi 
tehnologia filmului nu au înregistrat 
o transformare fundamentală; cu 
rare excepţii, revoluţia tehnico-știin- 
țifică din ultimele două decenii a 
influențat, relativ puţin, mijloacele 
de realizare a filmului, care con- 
tinuă să se plaseze în categoria 
„tehnicilor clasice", Pe multe planuri, 
cinematografia actuală rămîne tribu- 
tară tehnicilor fotografice de la 
primele începuturi, care i-au permis 
dezvoltarea ca artă, tehnică și știință. 

Este deci de așteptat ca, sub 
influența aceleiași televiziuni, cine- 
matografia să treacă de la categoria 
tehnicilor mecanice şi chimice la 
یا٤‎ electronice sau pur fizice. Înre- 
gistrarea magnetică şi electrică a 
imaginii, controlul cadrului la filmare 
pe monitorul de televiziune, trucajul 
electronic, montajul electronic al 
imaginii şi holografia cu efect tridi- 
mensional vor fi tot atitea metode 
și procedee ce vor conduce lao 
tehnică specifică, care în bună 
măsură va fi o creație a revoluției 
tehnico-științifice. 

După cum se vede, cinemato= 
grafiei viitorului nu-i vor lipsi nici 
realizatorii experimentați și de ta- 
lent, nici studiouri dotate cu o teh- 
nică superioară și nici săli de cinema 
specializate și, adăugăm noi, nici 
virtuali spectatori care să se îmbul- 
zească la casele de bilete, 


Va deveni filmul 
un divertisment anti-plictis ? 


Este de-a dreptul stupefiant să 
constați că supraviețuirea cinemato- 
grafului este legată exclusiv de 
frecvența spectatorilor, într-o pe- 
rioadă în care explozia demografică 
va atinge limite inimaginabile, iar 
dezvoltarea orașelor va merge aproa- 
pe pînă la urbanizarea completă a 
lumii industriale. 


کے ا ا اک کر می یو وک مت 


JUBILEE 


Cronica lunară a teleideilor 


a fost depăşită de evoluția televiziunii. 


Vă propunem, 
începînd cu numărul viitor, 


o nouă formulă de tele-comentariu. 


de. teleemisiune, existîind deci și 
momente șovăielnice în biografia 
adolescentină a televiziunii. 


Principalul însă nu e cine învinge 
în această competiţie, ori concurență, 
ori „luptă care pe care“, ei ceea ce 
se dobindește peste interesele parti- 
culare și de moment etice, estetice, 
comerciale, politice, sociale ale com- 
batanţiior. 


Acest ceva este emulația. O nouă 
emulație spirituală, dacă nu dirijată, 
în orice caz sensibil: orientată de 
către televiziune spre esenţial, spre 
specificitate şi, aș cuteza să spun, 
spre aflarea stilului epocii. 


Căci fiecare epocă își caută stilul 
— prin cele mai noi mijloace de 
care dispune, nu prin cele consacrate 
— pe care, dialectic vorbind, le 
neagă pentru a le absorbi. 

E sarcina unei cercetări extrem 
de minuţioase și de o excepţiorială 
rigoare în vastitatea ei de a depista 
mutaţiile pe care le provoacă tele- 
viziunea în conștiință, în facultățile 
noastre perceptive, în comporta- 
mentul social și cum, prin ele, deci 
mediat, exercită o înrîurire asupra 
uriaşci mașinării a informației diver- 
selor metodici științifice (şi chiar a 
unor ştiinţe — cum ar fi pedagogia), 
culturii literare și artistice. O atare 
cercetare întreprind, deocamdată 
numai pînă la jumătatea drumului, 
adică pînă în domeniul gingaș la 
evoluţiei formelor, cîteva institute 


“italiene de telesociologie (printre 


care „Agostino Gemelli“) UNESCO. 
Mai de curind cîteva organizaţii 
nord-americane și canadiene şi cîteva 
instituții scandinave au început să-și 
propună a parcurge şi a doua, jumă- 
tate. ? 

lată cîteva din ipotezele cele mai 
recente, expuse în sinteze ce se 
bizuie pe un material enorm, asupra 
modului în care televiziunea în 
principal, şi filmul în general, izbu- 
tesc să formeze ori să modifice 
opinii de masă. L, Alberoni pretinde 
că televiziunea a contribuit decisiv 
la stabilirea structurilor trecerii spre 
o industrializare urbanizată („Ikon” 
nr. 6311967); S. Antoine și J. Oulip 
fac un raport despre evoluţia capaci- 
tăţii intelectuale a persoanelor tele- 
spectatoare la scara unei națiuni. 
C.I. Hovland pretinde că gradul de 
emotivitate realizat de televiziune 
poate determina orientarea maselor 
de alegători într-o campanie politică, 
cu o forță mult superioară instru- 
mentelor clasice și naţionale („Effects 
of the mass media of communica- 


a publicității clasice. Se discută 
serios despre eventuala dispariție a 
ziarului. Un moloh nou, înspăimîn- 
tător, pare a înghiți lacom tot 
ceea ce întîlnește constituit în uni- 
versul nostru spiritual, distribuin- 
du-ne din nou, în concentrate con- 
venabile, ceea ce ne-a luat. Unii salută 
această epurare şi distilare. Alţii se 
înspăimîntă, văd aici — ca Malraux— 
primejdia unei subculturi, observă 
rece, ca Mac Luhan, o cale spre 
anulare a umanului, ori, ca Marcuse, 
o posibilitate eteroloxă a unui 
anume tip de civilizație de a domina 
conştiinţele într-un sens restrictiv, 

Și totuși, după douăzeci și cinci 
de ani, televiziunea nu a scos din 
arenă pe niciunul din inamicii ce-i 
fuseseră declarați ca atare. Sînt cozi 
la teatre pe Broadway ca și la Paris 
sau la Hong-Kong; se dau bătălii 
pentru a se viziona filme, la Londra 
ca și la Bucureşti; se realizează 
tiraje-record ale ziarelor, cărţilor; 
idolii poeziei și muzicii se instalează 
mereu pe noi piedestale, ba chiar 
și bătrînul radio își adaugă binișor 
auditori. 

Evident, e o întrecere sinuoasă și 
inconstantă în care, la urma urmei, 
cineva ar putea să observe că, după 
o statistică a unui institut francez 
de opinie, se semnalează și scăderea 
interesului cu aproximativ 3% (în 
cam 80.000 de familii dintr-o vastă 
regiune), în timpul anumitor ore 


care conservă mişcarea.. Sînt 75 de 
ani de atunci. 

Din ce anume imbold al necesităţii 
s-a născut televiziunea? Nu, nu 
pentru a se obţine o distracţie la 
domiciliu — a fost convertită astfel 
mai tîrziu. Nici pentru a transmite 
informații. Ci poate pentru a ampli- 
fica pînă la infinit spaţiul vederii și 
a diminua pînă la zero timpul vederii, 
Lumina a tins totdeauna, prin însăși 
natura, viteza și penetranţa ei, la 
anularea spaţiului și timpului. Tele- 
viziunea a introdus un careu luminos 
în bezna domestică a caselor noastre 
şi a conferit o nouă dimensiune 
cunoașterii universale: instantaneita- 
tea. După cam un sfert de veac de 
existență stabilă ea s-a consacrat 
drept cel mai complex mijloc de 
autocunoaștere a umanităţii, deopo- 
trivă, cel mai definitoriu aparat de 
relație al societății moderne. 

Ea memorează numai clipa, dar 
clipa planetară, 

S-a ajuns încet, dar s-a ajuns, la 
ideea înlăturării cinematografului de 
către televiziune, așa cum se crezuse 
cîndva că fotografia va înlătura por- 
tretul, cinematograful — teatrul şi 
patefonul — orchestrele. Au protife- 
rat telestudiourile și s-au închis kino- 


„studiouri. Au dat faliment puternici 


proprietari de săli de proiecție. Au 
fost biruite teatre. S-au ivit dificul- 
tăți editoriale. Au început să se 
constituie organizaţii de autoapărare 
în lumea sportivă, a music-hall-ului, 


„Şi a zis Dumnezeu: 
Să fie lumină!“ Şi a 
fost lumină. „Și a văzut 
Dumnezeu că e bună 
lumina şi ıa despărțit 
Dumnezeu lumina de întuneric”. 
Aşa începe faimoasa istorie apocrifă 
a omenirii care e Biblia. Deci, prima 
problemă a facerii: distincţia între 
vizibil şi invizibil; a doua problemă: 
calificarea etică a vizibilului, ca bun. 

Ce s-a schimbat de atunci, de 
cînd un om pe care nu-l vom cunoaște 
niciodată, o minte uriașă, a așternut, 
la o flacără mică, într-o seară, 
într-o casă, la o masă, pe un perga- 
ment, aceste cuvinte nemaipomeni- 
te? În fond nimic, Facerea continuă; 
lumina e mereu despărțită de întu- 
neric și noi vedem mereu că e bună 
și că întunericul e rău — atîta timp 
cît avem posibilitatea să le compa- 
răm. Ceea ce se schimbă însă necon- 
tenit e tocmai această posibilitate, 
de a compara, care ne dă nemulțumi- 
rea față de ce este şi nesațul de ceea 
ce ar putea fi. 

Lumina se mișcă, e captată şi scapă 
mereu din lanterne magice, tauma- 
troape, fenakistiscoape, zootroape, 
praxinoscoape, kinetoscoape, vita- 
scoape pînă ce, într-o bună zi, e 
cucerită definitiv de cinematograf 
şi depusă alături de darul prometeic, 
pe altarul cunoașterii. 

Cinematograful deschide un careu 
etern de lumină în bezna cosmică. 
Omenirea dobindește o nouă arhivă, 


Fără cuvinte 
(după „THE NEW YORKER“) 


Fără cuvinte 


(după. PARIS MATCH") 


36 


În scenele de violență care vor urma, bătăile sînt regizate 
şi cind o să vedeţi sînge să știți că e suc de roșii! 


~ 


N 


Nu înțelegeți copii: ceea ce ni se întîmplă e adevărat și nu 
putem întoarce butonul pe alt canal! 7 


(după „THE NEW-YORKER") 


mine a fost un examen de admicere, 

— Dar „pe loc“ a fost succesul 
uriaș, âu fost cronicile elogioase, 
a fost... 

— A fost bucuria, a fost teama, 
întimplările vesele, triumful, acci- 
dentele, interviurile, nervii. Au fost 
bagajele, cafelele, cheiurile gărilor, 
peisajul, pompierii, culisele, Ponte 
Vecchio... Au fost... 

— Şi astăzi? 

— Toate nu fac nici cit un ca- 
pitol al unui jurnal de călătorie: 
Adevărul este închis în clipa unică 
a incediului, cind sala” cu căşti pe 
urechi 'a foc o dată cu tine. 

— Niciodată n-ai voie să spui 
aici mă opresc, am parcurs traseul 
„pină la capăt“. Niciodată. Pentru 
mine fiecare spectacol e o săritură 
cu parașuta. O senzație de gol, de 
descoperit, de primejdie. 

— Dar în același timp de zbor. 

— De aer... de aer. 


Irina PETRESCU 


mai însemnată e de a-și cunoaște 
propriile posibilități (și de a le ex- 
ploata) de a le potenţa la maximum, . 
de a obţine cu alte cuvinte acel 
coâficient despecificitate care semni- 
fică personalitatea“ „Astăzi, am im- 
presia că specificitatea; dacă nu e 


încă o realitate; e o aspirație sigură, 


unanimă și care nu trebuie solicitată 
ei stimulată. Formele de stimulare 
szau diversificat și ele — de la cronica 
Jurnalieră la discuția publică, de la 
ancheta sociologică la dezbaterea 
g4 specialiştii, Acum, Q cronică gas 
zetărească mensuală a tele-ideilor își 
vădește mal precar rostul, atenţia, 
atît a realizatorilor cît și a publicului, 
fiind atrasă de instrumentul de 
măsură imediat (de pildă, cronica 
riguros zilnică, nu e încă nicăieri, 
dar o să apară, cu siguranță, așa 
cum apar cele. hebdomadere) ori 
de studiul competent, de anvergură, 
cu concluzii de durată și cuprindere 
specializată a perspectivelor. For- 
midabila zeitate care deţine o pleni- 
potență a luminii şi în revoluția 
noastră constructivă, a dobiîndit o 
personalitate proeminentă. 

Fără îndoială, sînt, şi vor mai fi, 
alături de izbînzi, nereușite flagrante 
sau prostii agreabile, reculuri şi 
întîrzieri, dar esenţialul s-a realizat 
într-un mod ireversibil. ` 

Cu cugetul liniştit de convingerea 
că s-a aflat măcar cîteodată, dacă nu 
totdeauna, și măcar în principii 
dacă nu şi în fiecare observare, pe 
traectul dezvoltării naturale atele- 
viziunii, în articolele ce i le-a consa- 
crat, cronicarul mulțumește căldu- 
ros gazdei pentru admirabila ospita- 
litate oferită şi pentru atît de prie- 
teneasca stare de colaborare în care 
s-a aflat aici, de-a lungul a cinci ani, 
şi-şi ia rămas bun de la cititori iscă- 
lind pentru ultima oară cronica 
televiziunii din revista „Cinema“. 


Valentin SILVESTRU 


Ce 
E 


í re prin televiziune asup 
prestigiului social al indivizilor. 
Klapper („Gli effetti delle comuni- 
cazioni di massa"), Lazarsfeld, Berel- 
son, Gaudet („The people's choice“) 
avansează mai precaut ideea că 
mesajele televiziunii sînt receptioš 
nate totuși selectiv, dar că atunci 
cînd mijloacele vechi clasice de 
înrturire şi cele noi, ale televiziunii; 
se conjugă, acest dublu flux are o 
putere determinativă considerabilă; 
în unele cazuri absolute, 

Din atari laturi (dar și din propria 
noastră practică) se poate observa 
că televiziunea și filmul intră încă 
împreună în anume sfere de consia 
deraţii. Televiziunea foloseste 1٥1٤ 
minteri o cantitate enormă de pelfeut 
lãşi, cu excepții nu decisive, folosește 
tehnica cinematografiei în luarea 
vederilor ca și în montaj, alternarea 
planurilor, unghiulaţie, cadraj, ۶ 
nare, mișcare a aparatului, simultaa 
neitate imagine-sunet, etc, 

Întimplarea face ca înacest anotimp 
să sărbătorim și 20 de ani de la 
primul film al noii noastre cinema: 
tografii. A fost, este, televiziunea 
o piedică în dezvoltarea cinematogra- 
fiei naţionale? În orice caz, niciunul 
din cusururile acesteia nu-i pot fi 
puse în culpă. Tot atit de certe că 
în sporul general de cultură cinema- 
tografică există o cotă de teleparti= 
cipatie. 

Faza actuală nu solicită încă © 
discuţie de interes substanţial, adică 
în cîmpul interior, al procesului de 
creație, despre multitudinea de as- 
pecte ale relației televiziune-cinema- 
tograf. Dar iarăși, și la noi, problema 
pasionantă e ce cuceriri de folosință 
general-spirituală rezultă, din com- 
petiția reală la care incită televiziu- 
nea prin însăși existenţa ei. Ciștigul 
cel mai vizibil mi se pare a fi ten- 
dinta de individualizare a televiziunii, 
prin delimitări și definiri datorate 
rivnei de specificitate, 


x 


“Acum cinci ani, cînd am deschis 
cronica ideilor televiziunii în pagina 


confesiunile unei actriţe 


Aer. > 


„cealaltă“. Dar nu despre asta e 
vorba acum. 

— Nu, Să revenim la experiența 
aceea fundamentală. 

— „Leonce şi Lena” este într-ade- 
văr pentru mine experiența accea 
fundamentală. 

— Ca şi în film, tot sub direcţia 
lui Liviu Ciulei. 

— Dumnezeiască intimplare. 

— Ciţi ani au fost la mijloc? 

— Zece. Nu-mi dau seama dacă 
e mult. Cred că a trecut exact cit 
trebuia „să treacă pentru a putea 
închide un cerc şi a o lua din nou 
de la capăt. 

— Mai bine? 

— Alrfel. 


— Ce a insemnat turneul din mai 


în lalia şi ۸.۴.6, ~ 
— Ultima oară cind -e-am văzut 
ţi-am spus între două troleibuze că 


un turneu nu poate fi clasat uşor, ` 


cu fişe de impresie acută. Că mai 
mult detir o călătorie este o expe- 
riență, un examen a! cărui rezultat 
nu ti se comunică pe loc. Pentru 


— Habar n-aveam. Aş fi vrut să 
fie. Infidelitatea mea față de film 
pe care nu-l reneg, pe care îl iubesc 
tandru cu toate defectele lui — 
chiar dacă i le recunosc prea uşor... سے‎ 
era bravură. Declarația mea avea 
altă nuanţă. Nu pot să-ţi explic 
exact. Ceva aşa ca un omagiu secret, 
ca o scrisoare de dragoste neexpe- 
diată. Senzaţia pe care bănuiam 
numai că ţi-o poate da scena a fost 
tot timpul prea atrăgătoare ca să 
nu mi-o doresc. 

— Fuga de rutină? 

— Undeva şi asta, dar nu tocmai, 
pentru că filmul chiar atunci cînd 
îţi impune prin publicitate un anumit 
tip, te fereşte de plzfonarc — cred 
eu... sau poate sper... Deci deocam- 
dată numai nevoia de a parcurge 
etapa următoare. Í 

— Spuneai o dată că drumul de la 
film la teatru e mai greu decît cel 
în sens invers. 

— Adevărat dar banal. Pentru că 
esențial nu este gradul de dificul- 
tate, ci momentul în care actorul 
trebuie să acumuleze și experiența 


» 


— Cum te simți? 
— La ce te gindeşti? 
— Cum a fost? 


— Mă gîndesc că niciodată n-ai 
„voie să spui: „Aici mă opresc, am 
O luăm de la 


parcurs traseul”, 
capăt în fiecare zi. 
Mi-a fost dor. 


Astăzi la reluure începe călătoria 


înapoi. Astăzi se face selecţia si se 
fixează. După ani de zile, astăzi 
pricep pentru prima oară că un 
spectacol de teatru adevărat nu 
îmbătrinește niciodată. Şi ştiu de ce. 


E o bucurie mai trainică decit stră- 


lucirea unei premiere,mai generoasă 
decît sublimele ore de chin ale repe- 
tițiiler pe care în general actorii 
le preferă reprezentaţiilor du public. 
Am început prin a şti mai multe 
despre cinema. Teatrul a fost tot- 
deauna locul acela sfint la care se 
ajunge greu, într-un pelerinaj de-o 
viaţă. A fost visul, jindul, spaima 
şi paşii nesiguri. Mă lăudam în 


interviuri că-l prefer filmului. 
— Nu era adevărat? 


rudă, inapt să „comu- 

ce” cu Doja (,„incomunicabilitate” 

care nu are timp să fie elaborată și 
ă devină tema filmului). Un gust 
special al monstruosului diformează 
elalte apariţii din jurul eroului, 
iilmul degene rînd pe mart porţiuni 
ntr-un conglomerat care şi-a pierdut 


genta 8۲۱3 ; 


si ce 


adresa — cind strident (a se vedea 
intoxicarea cu făină a răsculaților 
lămînzi). cînd fad (ca ena senti- 


mentală a lui Doja în care partenerii 
e mişcă şi vorbesc, pe virf de munte, 
a într-un salon). 
impresia noastră este ca schiţa 
e fixează 
într-o mască imobilă, snorizată din 
înd în cînd cu fraze prea generale 
despre dreptate, iar contextul se 
$ fică şi se destramă, pentru că 
iimutui i se 
te a datelor 
) se rostește 
neori, de obicei în pianul al doilea 
te o frază referitoare la participa- 
lor români, 
n magine se 


în virtutea 


de portret a eroului 


torice cunoscute 


oală a 


probabi 


i de stilizare ta pre- 
a răsculați- 
obiceiuri sa 


atitudini particulare, ca o masa 

formă de năvălitori. Or, la anul 
1500, particularităţile popoarelor 
care aveau să se elibereze ulterior 
din închisoarea imperiilor și să se 
constituie în state naţionale erau 
bine marcate şi toate datele or iginale, 


mărturisite de o etnografie care 
avea să reziste cu strălucir e Ei 
ecole de „asimilare“, ofereau o 


ursă semnificativă şi spectaculoasă 
de inspirație. Tocmai aceste date 
dau sens şi savoare marilor filme 
dedicate tumultuoasei istorii a evului 
nediu. 

Răscoala lui Gheorghe Doja, de 
la care am celebrat recent 500 de ani, 
e înscrie în lungul șir al lupteicr 
țărănești pentru eliberarea socială şi 
națională, șir deschis de ridicarea 
tăranilor români de la Bobilna și 
ontinuat de marele război țărănesc 
al lui Horia, Cloșca şi Crișan care, 
ca şi răscoala lui Doja, â întrunit, 
în lupta frățească împotriva asupri- 
torilor, alături de români, și alte 
populații așezate de-a lungul timpului 
pe aceste meleaguri. Sînt capitole ale 
toriei noastre naţionale care re 


his pentru 


Valerian SAVA 


Portrete în linii dure (Bessenyei Ferenc și Clara Sebăk) 


şi a răsc „ de i 
olater i nemărtur : lipsit de orice 
înțelegere a ever ا‎ bl (el trage 
la început cu arcul în Doja pentru 
că răscoala provocase represalii din 
partea trupelor regale), diacul se 
înrolează în răsculaților, dar 
leşină de groază cu torta în mînă, 
după ce dă foc din proprie iniţiativă 
muyi rug uman, este laş, panicard 
și, în cele din urmă, cu limba tăiată 
din ordinul lui Doja (singurul episod 
reluat în montaj de două ori) devine 
paznicul eroului la închisoare și-l 
conduce la execuţie, unde-și găsește 
propriul sfîrșit lamentabil, după o 
criză de isterie, lovit de ostași și 


zul unui pamflet 


tîrît sub nişte scăr Inconsistent- 
verbios şi palid apare și preotul 
Laurențiu, împins de schema 
maturgică spre extrema intransi- 
interpretare. sensibilă (Georg 


său, portretul eroului, care rămine 
partea cea mai meritorie a filmului, 
nu are spaţiul necesar de dezvoltare 
şi clarificare. Cît despre relaţiile 
dramatice ale lui Doja cu principalii 
săi tovarăși de luptă, ele se păstrează 
la nivel i mprovizaţiei. In vădit 
contrast stilistic cu rigoarea gravă 

٦ ele eroului 


a cîtorva din moment 
principal, celelalte personaje și în 
primul rînd diacul (care nu are 
n cunosc o dezvoltare specula- 
tiv-caricaturală, consumînd din film 
un spațiu demn de o cauză mai bună. 
Cu toată interpretarea sensibilă și 
de fineţe pe care o încearcă George 
Motoi, rolul diacului este o aglome 
rare  disproporţionată a tuturor 
slăbiciunilor imaginabile, evocate de 
altfel, în cea mai mare parte, fără o 
legătură evidentă cu soarta lui Doja 


Sentința 


Coproducţie româno-ungaro-slovacă. 
Regia: Kósa Ferenc. Scenariul: Cs6- 
ori Sandor, Kósa Ferenc, în colabo- 
rare cu Nicolae Tic, Geza Domokos, 


Ctibor  Stitnisky. Imaginea: Sára 
Sándor. Cu: Bessenyei Ferenc, 


George Motoi, Koltay János, Radu 
Nicolae, Clara Sebök, Major Tamás, 
Stefan Török, Jan Mildner, Sara 
Kiss, Andrei Csiky, Constantin Rauţ- 
chi. 
ا‎ 
Este de r 
lui Késa Fe 


nut din acest film al 

c în primul rînd schița 
de portret i al lui Doja, în 
linia unei gravuri masive, dure, 
cîteva momente revelatorii. Regizor, 
operator, actor, izbutesc un acord 
de mijloace și stil într-o serie de 
cadre, în deosebi din secve! 
statice ale interogatoriului şi pr 
sului. Kósa știe, aici, să scoată per- 
sonajul în afara timpului real, dila- 
tind secundele, transformînd mişcă- 
rile și vorbele într-un ritual pe 
are-l analizează cu precizie și apa- 
rentă răceală. Torturarea eroului de 
către inchizitori este 


metodic tortura fizică: cu lancea 
înroşită sau or înfometare — şi 
tortura morală: amenințarea cu uci 
derea celor 80.000 de răsculaţ 
Doja este pus să asiste la deliberările 
juraților asupra tehnicii viitoarei 
sale execuţii — prilej de evocare, 
cu o rafinată şi secretă voluptat 

a unui întreg repertoriu al cruzimii 
medievale de descendență barbară: 
arderea pe scaunul de fier înroșit, 
în așa fel încît vic tima să nu suc 
totuşi imediat, ca să poată vedea şi 
executarea fratelui, așezarea pe cap 
a coroanei de metal încins, cu 
prefigurarea revăr 
craniului ȘI îragme! 
a corpului 
tuturor ace 


ent, 


nbe 


p 
senyei care ascultă deliberările nobi- 
tului tribunal: eclerajul de fundai, 
modulat în tonuri de alb, intră 
într-un contrast vibrant cu figura 
în umbră a eroului, forată de 
ochii mari, limpezi, calmi 

Aceeași siguranță a mijloacelor 
am întîlnit-o în pre-genericul, voit 
spectaculos, care înfăţişează jură- 
mîntul cruciaților —  şirurile de 
ţărani şi țărance dezvelindu-şi piep- 
tul spre a s2 lăsa însemnați cu sim- 
bolul creștin, surprinşi într-un imens 
panoramic al disperării albe şi al 


speranţei incerte, panoramic mereu 
reluat „în formă de fugă”, într-o 


iamentul 


expresivă rimă cu acompan 
vuzical, . 
De la acest 
amintitele cadr 
lează între dou 
frescă social-istorică, explicat 
trativă, în manieră clasică 
portret psihologic singularizat, de 
factură analitic-modernă. Se recurge 
însă cu intermitenţă şi la urr 


upa pare noastr 1 
de conf tel ş | Fre 
ne apare uneori arbitrară, poate 
pentru că este prea fragmentată 
e „zale în flash-back-uri. Ea ajun- 
ge la simplificări simbolice fortuite 


(a se vedea, de pildă, scena 105 
hîrtiilor de proprietate 


de către țăranii răsculați). La rîndul 


ale nobililor 


38 


و ا مہ کےا رواب یں BRR‏ 
exprimind sănătate şi echilibru.‏ 


A 77‏ 2 ا ما ا 
Ç hirley are zimbetut larg, generos,‏ 
„J |n general exteriorizează mai puțin din ceea ce o frămîntă şi ai‏ 
sentimentul că trăiește cu program, Carnetul ei de însemnări, mic dar‏ 
parcimonios folosit. găzduiește, pe cît mi-am putut da seama. notițe multe‏ 
Și variate, tot felul de date despre locul pe care-l va vizita, un fel de‏ 
puncte aide-memoire, făcute încă de acasă, cîteva expresii uzuale fără‏ 
de care nu poţi păși într-o altă țară dacă tii să arăţi cît de mult te‏ 
interesează. Portofelul păstrează cîteva documente personale dar în‏ 
mijloc — pentru ca privirea să le întîlnească ori de cîte ori îl deschide —‏ 
fotografiile color ale copiilor puse într-un fel de plic de celofan: fiica‏ 
cea mare a împlinit 22 de ani și îşi dă doctoratul în istoria artelor; cea‏ 
mijlocie, de 16 ani, face pictură; „e leită Brigitte Bardot și trebuie să-mi‏ 
croiesc drum printre admiratorii care roiesc în jurul casei noastre”;‏ 
fiul, abia de 14—15 ani, nu și-a făcut încă opțiunea pentru viață, nu se‏ 
gîndeşte prea precis la o meserie. Mai are ceva timp, dar nu prea mult —‏ 
este de părere mama sa.‏ 

Shirley, cîndva copil-minune prin intermediul ecranului; este acum, 
în afara lui, o mamă foarte grijulie. Susan — adică esteticiana familiei — 
e cam aprigă în părerile ei despre filmele făcute de mama acum... ani, 
pe cînd lucra pentru Twenty Century Fox. 

„Mi-am pus filmele undeva în podul casei și nu le mai arăt familiei, 
nu discutăm despre ele. De altfel, trebuie să-ți fac o precizare: de obicei 
copiii citesc cărți cu basme, — eu am jucat aceste basme. Și cînd arn 
pus punct basmelor, am pus punct și filmului. Evident, am mai avut 
contact cu filmul și mai tîrziu, am făcut cîteva filme de TV și chiar am 
produs un fel de filme documentare cu scop educativ“. 

Vorbind, înflăcărîndu-se în discuție, nu pierde însă nimic din ceea 
ce se întîmplă în jur. Bagă de seamă că „Mr. George" — adică șoferul 
nostru anglicizat pentru circumstanță — a luat cam brusc o cotitură și 
a avut o clipă de emoție. Îl face atent că e însurat de curînd şi că ar 
fi păcat... Întreabă unde se pot vedea sondele de la Ploiești și e curioasă 
să știe dacă pe munte, sus, e zăpadă la vremea asta. Şi bineînţeles, nu 
pierde prilejul, văzînd un autobuz Diesel care scotea fum, să deschidă 
discuția despre „environnement“ adică mediul înconjurător și protecția 
lui, problemă care, împreună cu scleroza în plăci, o preocupă şi pentru 
care se bate şi se zbate în forurile internaționale ca reprezentantă a 
Statelor Unite. Aici, Shirley uită de Temple și devine doamna Black. 
„Poluarea atmosferei a ajuns la un grad destul de alarmant, a oceanelor 
de asemenea, cifrele o spun... nu e timp de pierdut“. Interlocutoarea 
mea vorbește cu farmec şi o contagioasă convingere de primejdia ce stă 
în fața lumii. 

Intrăm la Sinaia pînă în apropierea castelului. Grupuri de vizitatori 
îşi aşteaptă rîndul. Este,recunoscută de unii, le răspunde cu un zîmbet 
şi salutări prietenoase. Toată lumea remarcă petrecută în jurul cocului 
ei o bandă tricoloră dăruită de cineva la Muzeul Satului din București. 
Mă întreabă dacă e și acum la locul ei, dacă îi vine bine și coboară din 
mașină cu oarecare sfială. Locurile încărcate de istorie şi tradiție par să 
o intimideze putin, Avea să-mi spună mai tîrziu, la Braşov, în fata tipar- 
niței lui Coresi şi a altor mărturii ale istoriei anterioare descoperirii 
Americii, că multe lucruri s-au născut înaintea Americii. Chiar şi ameri- 
canii, i-am răspuns cu oarecare șovăială pînă ce am primit un zîmbet 
prelung și aprobator. 

„Lucrez enorm cînd sînt în sesiune la Națiunile Unite. Îmi place să 
mă concentrez asupra treburilor pe care le am de făcut şi nu mă întrerup 
pînă nu le termin. Ştii, femeile aduc ceva nou în aceste foruri internațio- 
nale; ele sînt, după părerea mea, mult mai pașnice și mai înclinate spre 
aflarea soluţiilor rapide. Într-o discuție cu un înalt reprezentant în 
Consiliul de Securitate, i-am împărtășit convingerea mea că s-ar ajunge 
mai repede la soluţii pașnice în treburile internaționale, dacă reprezen- 
tanţii țărilor în Consiliul de Securitate ar fi femei. După un timp destul 
de lung de gindire, știi ce mi-a răspuns? Că o asemenea propunere ar 
avea darul să polarizeze instantaneu toate veto-urile masculine!“. 

Se întuneca între timp la Brașov. Am făcut şi un turneu prin Poiana; 
am mers mai mult cu mașina decît pe jos, ne-au claxonat admiratori 
de-ai actriței pe șosea, copiii din autobuzele de excursie ale ONT-ulu, 
lumea de pe stradă. Ne-am decis, într-un tîrziu, să ne întoarcem la 
hote! pentru o relaxare. Coborîm și în fata ușii își schimbă pe loc opinia: 
„Ce-ar fi să mergem acum și puţin pe jos, prin oraș? E cel mai bun 
„relaxe“. Porneşte cu pas mărunt și convins, cu pelerina ei de culoarea 
nisipului adunată ceva mai strîns pe trup și cu o impetuozitate avangar- 
distă. Priveşte în jur fără a cădea în extazuri verbale. Înregistrează în 
tăcere viața în forma ei de agitație duminicală. Vechea primărie a Brașovu- 
lui, acum muzeu, o face să se oprească; o găsește armonioasă, impună- 
toare. Zidurile Bisericii Negre, cu adevărat negre noaptea, îi impun. 
Promenada pe sub Timpa o reconfortează. ) 

— Vedeţi multe filme? — o întreb cu reticență presimţind răs- 
punsul. | 

— Nu prea! Ca să te deplasezi de acaşă, să înfrunţi ambuteiajele, 
distanțele, etc. trebuie ca filmul să merite sacrificiul. Or, din păcate, 
există din ce în ce mai multă maculatură cinematografică în lume, Nici 
la televizor nu mă prea uit. Televiziunea a ajuns un fel de chewing-gum 
pentru ochi. Prefer preocupările mele în legătură cu mediul înconjură- 
tor, cu poluarea și celelalte de care mă interesez de ani şi ani de zile. 
Viaţa nu e prea lungă, iar partea ei cea mai bună, acel „time of your 
life", e destul de scurtă. Şi mă căznesc să n-o scap. 

La 42 de ani, Shirley mai poartă în ochi o lumină care amintește de 
candoarea de odinioară a micutei Temple, un zîmbet de un farmec care 
nu piere. Dar gestul matur a devenit scurt, rupt, precis, gestul omului 
de acțiune, gestul doamnei Black care a schimbat platoul de filmare cu 
forul internaţional și publicul spectator cu un auditoriu cosmopolit și 
foarte avizat. Nu mai rostește replici, nu mai cîntă şi nu mai dansează. 
Studiază aspecte ale unor probleme sociale, culege rapoarte, face comu- 
nicări, Scena a rămas aceeași — ca în Shakespeare — întreaga lume. Dar 
Shirley nu mai joacă același rol. 

y Mircea ALEXANDRESCU 


39 


E E NEE FE 


2 r A - , یی وج‎ te: 


x 


pap: = بوجعچہچے- ےڈ‎ r : ۸ ~ 
t Shirley Temple de ieri, 
o amintire. 
Shirley Black de azi, 
o revelație. 
ثب‎ 


E Pe مس‎ 1 = it, pi 


Pentru-mine — o întimpină Mircéa Albulescu — tot mică aţi rămas. 


a 7?‏ ابر OT E RE‏ پیر 


B.D. INTRA IN ACTIUNE!" 


fesiune. El se justifică arătind ce 
importante sint lucrurile pe care 
el le predă elevilor. De pildă, îi 
învață să stea ceasuri întregi abso- 
lut imobili. Te întrebi la ce poate 
sluji cuiva să stea absolut fix. Mai 
ales militia iși pune asemenea in- 
trebări. Și pină la urmă află răs- 
punsul. În cazul nostru, profesorul 
făcea parte dintr-o bandă de pun- 
gaşi care devalizau marile magazine 
de confecţiuni. Işi puneau pe față 
o mască de manechin și incă din 
timpul zilei, dinainte de inchidere, 
luau locul manechinelor. lar cind 
magazinul se “închidea, ei puteau 
fura liber și nestingherit. 

Să zicem că în asemenea prăvălii, 
pe lingă manechinele din galantar, 
se mai postează, ici și colo, şi alte 
citeva în interiorul prăvăiiei. Să 
zicem. Dar ceea ce e inadmisibil, 
e că domnul profesor de yogă pe- 
nală, în loc să țină secret trucul 
care asigură reușita infracţiunii, se 
laudă în gura mare cu arta luide 
a face pe oameni să stea ficși, ba 
chiar cel mai tare se laudă el cu 
asta faţă de milițieni! 

În rezumat, operă de odihnă, 
operă modestă, prudentă și ino- 


` کا 


trebuie un tap care să andoseze 
vinovãtiile tuturora. E drept că 
acest al doilea principiu pare a 
nu fi original. İl găsim într-un ro- 
man de Dashiel Hammet, unde o 
bandă de gangsteri comisese atit 
de multe crime, incit exasperase 
pe polițiști, care nu mai conteneau 
cu raziile, percheziţiile, interoga- 
toriile, ceea ce deranja şi pe banda 
rivală (și inocentă). Aceasta, ca să 
nu mai aibă asemenea greutăți în 
muncă, alege (la vot) pe unul din 
ai lor care să se declare vinovat 
de toate păcatele și astfel să mai 
liniștească. poliţia. Vă închipuiţi ce 
mindru va fi el de acest succes 
electoral! Bineinţeles, acceptă, căci, 
totuşi, îi convine. Pledind „guilty”, 
adică „vinovat”, scapă de pedeapsa 
capitală. Ceea ce tot e ceva, că 
doară mai există și evadare pe 
lumea asta! În filmul lui Ţic şi Dră- 
gan, ţapul ispăşitor nu se predă, 
ci este pur şi simplu ucis de cama- 
razi. 

Celălalt episod penal are unele 
inadvertenţe. Detectivii noștri an- 


chetează pe un individ suspect 
(Puiu Călinescu), care. işi zice 
„profesor de mimică" şi chel- 
tuiešte mult “mai mulţi bani 


decit ii poate procura bizara sa pro- 


toriei de la Hollywood își plătesc 
adesea plăcerea. (la aniversări, la 
revelioane) să pună pe toţi cama- 
razii să filmeze, ca niște amatori, 
fiecare cite un număr, cu atita haz 
încit ai jura că de pildă un Cary 
Grant sau o Ginger Rogers sint 
chiar actori de carieră. 

Filmul  Ţic-Drăgan are meritul 
de a trezi această prospețime a 
climatului de amator. Este o sim- 
patică odihnă colectivă între ai 
noștri. 

În prima poveste, un borfaș fură 
cățeluşul unei cucoane. Pe de altă 
parte, milițienii află că un impor- 
tant funcţionar al unei importante 
intreprinderi s-a sinucis; ba chiar 
descoperă că acesta fusese in rea- 
litate „sinucis” de alţii. Ceea ce e 
original şi picant în această poveste 
este că omorul acela nu ar fi fost 
posibil dacă borfașul nu ar fi furat 
cățelul, şi asta absolut indiferent de 
faptele cățelului și ale borfașului. 

Prima poveste, cea bună, mai 
are o însușire poliţisto-penală. Ea 
demonstrează două teoreme cri- 
minale. Prima: că cea mai sigură 
metodă să nu te prindă că furi 
este să fure toţi. A doua: furtul 
generalizat are -și el un cusur. Nu 
merge la ihfinit. La un moment dat 


centă. 
Gen major și dificil — mai dificil, 
poate, decît oricare altul — cere 


fantezie şi inteligență, har și mă- 


sură, o invenţie diabolică, neisto- 


risită, o maximă capacitate de inter- 
pretare artistică a realității. 

Fără un efort la nivelul acestor 
exigenţe, totul pare un fabricat 
pentru gusturile îndoielnice, Adică 
tot ce e mai rău, 


GH. VITANIDIS: 


Avem 
resurse... 


Salut reapariţia genului in cine- 
matografia noastră. Pendulind intre 
comedia de caractere și suspensul 
poliţist, filmul reuşeşte ca, timp 
de o oră și jumătate, să amuze săli 
arhipline, să intereseze. Cu o dis- 
tribuție mare, cu un ritm dinamic, 
cu o imagine luminoasă care accen- 
tuează veridicitatea narațiunii, fil- 
mul reţine atenţia, Aş fi bucuros 
ca în Mircea Drăgan să avem un 
regizor care să se dedice comediei 
— gen alungat la periferia cine- 
matografiei noastre, ca o cenuşă- 
reasă. Filmul demonstrează că avem 
mari resurse pentru acest gen, 
forţe în stare latentă care, conju- 
gate cu ingeniozitate, cu talent, 
pot genera un umor actual ge cali- 
tate. 


îndrăzni să spun că scenaristul şi 
regizorul n-au privit acest film co- 
mic cu suficientă — obligatorie — 
seriozitate. În ceea ce privește 
umorul — în pofida cîtorva accente 
de comedie izbutite — se prezintă 
deficitar: urmărit cu asiduitate şi 
fabricat. Nu mă refer la replica 
de comedie, de multe ori precară, să- 
racă, ci la situaţia care o produce. 
Ultimii zece ani de cinematografie 
mondială au adus și în această direc- 
tie un spor de calitate: firească, 
replica de comedie surprinde prin 
insolitul ei.-Ceea ce s-a numit une- 
ori, cu un termen impropriu, comic 
absurd, nu este decît o modalitate 
de folosire a  neprevăzutului, a 
surprinzătorului, a  neaşteptatului, 
a soluției deconectante. Printr-o 
dialectică fermecătoare și dintre 
cele mai fertile, filmul modern co- 
mic preia, la o altă scară a spiralei, 
o sumedenie de tehnici folosite în 
filmul mut din epoca în care „risul 
era rege“. „B.D. intră în acţiune“ 
ignoră faptul, şi de aici, ca și din 
alte carențe, decurge sentimentul 
de lipsă de modernitate pe care 
îl comunică pelicula în discuție. Am 
obiecţii și la fotografie: pauperă, 
expediată, 

S-ar putea ca toate rezervele 
mele să pară exagerate. Le-am 
formulat cu asprime ca să combat 
o gravă prejudecată:” filmul poli- 
tist — şi mai ales filmul comic — 
nu sînt nişte rude sărace, primite 
în casă pe scara de serviciu. 

Filmul comic nu e o producție 
pe care să o privești cu indulgență. 


EIAI E A E O EI OEEO‏ ہد 
A. BARANGA:‏ 


Fără 
rude sărace! 
ABR, Vu SEPOC جیا‎ i اھت .کر‎ DUDE ERIS 


Ar însemna să repet niște peni- 
bile locuri comune dacă aș începe 
o pledoarie insistentă și convinsă 
pentru filmul comic, Publicul nos- 
tru spectator, ca publicul spectator 
de pretutindeni, adoră genul, cum 
adoră, printr-o firească înclinare 
sufletească, risul. 

Am așteptat deci cu o explica- 
bilă nerăbdare ultima producție de 
gen intitulată sibilinic: „B.D. intră 
în acțiune”. Filmul beneficiază de 
două promisiuni: polițist, adică 
palpitant, şi comic, adică seducător. 
Nefericirea face că ambele făgădu- 
ieli mi se par a fi ţinute numai pe 
jumătate. Acţiunea este cînd pre- 
vizibilă — păcat de neiertat într-o 
cinematografie care folosește de 
mult tehnica suspensului și a solu- 
ției la care nu te aștepți — cînd 
insuficient legitimată din punct de 
vedere logic. Şi asupra acestui punct 
îmi îngădui să insist: într-un film 
de aventuri polițiste logica e mai 
obligatorie decit în oricare alt gen. 
Spectatorul nu admite decit o primă, 
unică — servind ca punct de ple- 
care — convenţie. Tot ce urmează 
ulterior se cuvine să se desfășoare 
riguros, logic. La acest punct filmul 
în speță e profund deficitar. Aş 


Producție a studioului cinemato- 
Regia: Mircea 
Nicolae Tic, 
Mircea Drăgan. Imaginea: Nicolae 
Muzica: lon Cristi- 
noiu. Decoruri: Constantin Simio- 
Filip Dumitriu. Cu: Toma 
Sebastian Papaiani, Puiu 
Jean 
loana 
Dumitru Furdui, Cella 


București. 


grafic 
Scenariul: 


Drăgan. 
Mărgineanu. 


nescu, 
Caragiu, 
Călinescu, 
Constantin, 
Drăgan, 
Dima, 


Dem Rădulescu, 
lurie Darie, 


Boris Ciornei. 


; سی سر ES‏ یج یں زین 
D. I. SUCHIANU:‏ 


Odihnă 


۶ $ 
între al noştri 


Aş fi ipocrit dacă aş spune că nu 
mă bucur cind cineva, cu riscul 
de a reuși, incearcă să aibă haz. 
Mai ales că sint eu insumi uneori 
victima unei anumite neintelegeri 
a glumei și zeflemelei. Mi s-a in- 
timplat să spun diverșilor colegi 
de prin redacţii și edituri: „Dum- 
neavoastră,  de-ndată ce omul are 
haz, vă speriaţi ca de Ucigă-l Toaca 
şi raşiţi ca o fată mare. Intr-o pris 
vinta, aveţi poate dreptate. După 
informaţiile mele, fetele mari nu 
fac copii. E deci bine ca anumite 
persoane să moară fără progeni- 
tură”, Acestea spuse, ei m-au iubit 
de două ori mai tare. 

Filmul de care vreau să vorbesc 
acum nu este o simplă colecţie de 
bancuri şi nici un simplu recital 
de stele. Toate aceste ornamente 
sint strinse într-o tramă polițistă, 
adică în două, căci avem două nu- 
vele polițiste distincte. 

Nu numai din cauza glumelor și 
replicilor acest film aparţine genului 
umoristic, dar și pentru că el abor- 
dează genul rar și greu al romanului 
polițist umoristic, așa cum il prac- 
tică de pildă faimosul Exbrayat. 
Nu este o parodie, adică o exage- 
rare caricaturală, ci o coincidență 
între lucruri foarte serioase și edu- 
calive şi întimplări ilariante, din 
care tineretul — și mai ales cei care 
riscă să pornească pe căi greşite 
— nu au decit de ciștigat. 

Protestez deci impotriva celor 
ce spun că acest film aparţine unui 
gen minor care trebuie judecat cu 
indulgență. În artă nu există indul- 
genta. În artă nu există genuri ma- 
jore și minore, ci numai opere bune 
şi opere proaste. In acest sens se 
poate spune că lucrarea scriitorului 
Tic și a profesorului universitar 
Drăgan este o zglobie și induioşă- 
toare producție tinerească. S-a 
procedat cu exact acea particulară 
măiestrie cu care, dintre toţi, de 
pildă, cercetătorii institutului de 
lingvistică sau dintre toţi studenții 
de la drept, s-ar fi ales numai acei 
bănuiți a avea un deosebit talent 
şi un haz garantat și li s-ar fi spus: 
fiecare să facă să iasă treaba cit 
mai bine. lar vreunul din profesori 
ar fi ticluit o poveste-liant, care să 
lipească, adică, intr-o unitate dra- 
maturgică micile bucurii individua- 
le. De pildă, o croazieră pe mare, 
sau un incendiu sau o crimă. Exact 
așa s-a procedat şi în filmul nostru. 
Rezultatul a fost induioșător. S-au 
ales numai acei actori cu gir umo- 
ristic garantat, din aceia care, dacă 
numai apar pe scena sau ecran, 
stirnesc în sală un frison de bucurie 
viitoare. ‘Marii profesionişti ai ac- 


40 


actorii intră în acţiune ! 


Jean 


CONSTANTIN 


Jean Constantin este actorul 
care colorează orice situație dra- 
matică nu atit pentru că dă textului 
o rezonanță cu farmece dialectale, 
ci pentru că il îmbracă în gesturi 
și il însoțește de o mimică ce com- 
pletează replica, o edulcorează. 
Personajul amintește, pe undeva, 
de un erou al lui Matei Caragiale, 
care se amesteca în discuții fără 
să fie de-acolo, dar avind darul să 
le aducă la sine. În rostirea lui 
Jean Constantin nici un cuvint nu 
rămine neutru și nici un personaj 
încredinţat lui nu trece pe planul 
7 sau iși confundă locul geogra- 
ic. 


Mircea ALEXANDRESCU 


Dem 
RADULESCU 


A fost şi este o mare fericire pen- 
tru cultura română de a fi slujită 
intotdeauna de o pleiadă de actori 
binecuvintaţi cu geniu sau talent 
de excepție. 

Unul dintre actorii care mă cople- 
șeşte este Dem Rădulescu, forța 
lui de a produce haz dovedindu-se 
monstruoasă. Fiu al lui Păcală, 
Bibanu e tipul care, făcind pe 
prostul, te obligă să rizi minzeşte 
de propria ta prostie, marile lui 
roluri fiind cele de candizi disimu- 
lati. Actor fără gesturi, talentul lui 
excepțional se hrănește dintr-o vo- 
ce care împroașcă la fiecare silabă ° 
jerbe de haz; dă-i să recite «Tatăl 
nostru» — şi vei muri de ris. Mai 
are şi o mutră rotundă, care ştie să 
nu se strimbe, și un ris care te scu- 
tură ca un curent electric. Mi-a 
jucat o singură dată un rol şi m-a 
umilit; era prea valoros pentru par- 
titura mea modestă. De-atunci nu 
fac decit să-l pindesc pentru v 
nouă confruntare. 


lon BĂIEȘU 


Toma 


CARAGIU 


Ne-am obișnuit să vedem in 
Toma Caragiu un Othello posibil 
(deşi nu ştiu dacă a făcut rolul 
vreodată), un «dur» (recomandat 
strălucit de un Bertold Brecht pus 
cindva de Ciulei) şi un irezistibil 
TV-ist (protagonistul unor scenete 
în care umorul avea contract sem- 
nat numai cu notele foarte grave). 
O serie de regizori îl consideră 
(din lene, presupun) arhetipul erou- 
lui voluntar, agresiv, apt să intre 
în acțiune. Dar dacă aş indrăzni 
să afirm că Toma Caragiu este in 
stare să realizeze un Hamlet, şi 
încă unul foarte modern, aș fi 
privit ca un naiv incurabil. Dacă aș 
afirma că acest actor, considerat 
un «rece», este în fapt un incandes- 
cent și un poet și un Romeo, aș fi 
şi fluierat. De asta şi incerc această 
mini-însemnare. Pentru că Toma 
Caragiu, pentru mine, (poate și 
pentru alții) se numără printre cei 
10 actori care incă așteaptă marele 
rol al carierei... Să aminăm deci 
adevăratul portret. 


Dorel DORIAN 


Sebastian 


PAPAIANI 


Un film întreg, Papaiani iși tine 
umorul în lesă — nu numai ciinele 
poliţist. Un film întreg, işi dăruiește 
poantele, iși numără cu zgircenie 
zimbetele, iși potolește pofta de 
joacă. Treabă grea şi eroică.... În- 
țelepciunea și flerul polițist trebuie 
să le lase pe seama lui Costel — 
ciinele lup. Pentru el păstrează 
doar dulcea povară a naivității. 
Numai că Papaiani ştie să fie can- 
did ca nimeni altul. În «Omul cu 
cățelul» («B.D.»), Sebastian Papa- 
iani ne convinge că a trecut de 
fazele sonore ale guguștiucului, 
de cele solare ale «surisurilor în 
plină vară» și de ritmurile «baluri- 
lor de simbătă seara»... Putem spe- 
ra că miine scenariștii și regizorii 
ii vor da să interpreteze și un de 
tectiv de-adevăratelea. 


Sanda FAUR 


loana Drăgan, 
lurie Darie 
şi trio-ul B.D 


Puiu 
CALINESCU 


Un artist comic extraordinar, o 
personalitate poliedrică ce răsfrin- 
ge, în retlectoare, fațete de mim, 
clown, buton, comper, actor dra- 
matic. Asistind la un recital al său, 
mi-am imaginat cum trebuie să fi 
arătat în Parisul secolului XVII 
marii farsori francezi: Turlupin, Ta- 
barin, Bruscambille. Arta sa e al- 
cătuită din convulsiile surprinză- 
toare ale fizionomiei, fracturi de 
gesturi, propozitiuni condensate 
intr-un cuvint. tranzitii deritmate 
intre decizie şi retracţie, pinda per- 
petuă față de o primejdie poten- 
țială ubicuă. 

A intrat în cinematografie foarte 
devreme, cu peste 20 de ani în 
urmă, venind de la Teatrul de re- 
vistă. Fraţii Marx, Fernandel, Tótó, 
Louis de Funăs, Sordi, Wisdom 
n-au urmat alt drum: sosiseră fie- 
care, de la music-hall. Deed, Pa- 
tachon, Pierre Etaix fuseseră 
clowni. La circ. Dar pe actorul de 
cinema Puiu Călinescu l-a desco- 
perit, relativ tirziu, Gopo. 

Azi dimineaţă, cind în filmul 
«B.D...» artistul îi spunea sec, ri- 
tos, partenerei: «Mamă, deapănă!» 
și începea a mima parodistic po- 
vestea vieții, iar publicul aplauda 
la ecran deschis, am avut impresia 
că Mircea Drăgan l-a redescoperit. 


Valentin SILVESTRU 


Cella 
DIMA 


Cella Dima este una dintre acele 
actrițe a căror trecere pe ecran — 
chiar în roluri nu prea întinse-- 
impune, place, rămine în memorie. 
Cu cită intuiţie a conturat portretul 
caragialesc din «Bubico» (doamna 
din tren, cu căţelul...)! În «B.D. in- 
tră în acțiune», Cella Dima apare 
din nou într-o schiță cinematogra- 
fică, şi din nou rolul ei (episodic) 
este — printr-o analogie întimplă- 
toare — implicat intr-o povestire 
cu un căţel. Coicidenţa n-are im- 
portanță. Important este că și în 
acest rol, nu foarte generos, ac- 
trița işi dezvăluie personalitatea, 
firescul, calitățile ei cunoscute, u- 
morul subtil, care o recomandă ca 
o excelentă interpretă de comedie 
cinematografică. 


Laura COSTIN 


ejan 7 
BANICA 


Vi-l închipuiti pe Ştefan Bănică 
altfel decit zimbind? O față făcută 
pentru zimbet... Un zimbet șăgal- 
nic de băiat chipeş «care știe, dar 
nu spune»... vorba cintecului. 
Popularitatea zimbetului e uriașă. 
Le intrece pe toate. Bănică o are. 
«Îmi acordaţi...» fără zimbetul de 
rigoare, ce-ar fi fost? Sau excelen- 
tul său Figaro? Sau rolul acesta 
din «B.D.» care atestă, incă o dată, 
fotogenia unei anume priviri «pen- 
tru cinema» care, în sfîrşit, reapare 
bine speculată. 


Savel STIOPUL 


Iurie 
DARIE 


lurie Darie, năpăstuit ani de zile 
să fie frumos — o, da, şi frumu- 
setea poate fi o năpastă — năpăs- 
tuit ani de zile să fie nonșalant — 
o, da, şi nonșalanța poate fi o 
năpastă — năpăstuit să fie «junele- 
prim» — o, da, şi junii-primi... a 
scăpat, se pare, de unele din aceste 
năpaste și nu-i mai rămine decit 
să fie actor. Şi iată că acestui 
actor îi stă bine gravitatea, serio- 
zitatea, zimbetul ironic sau trist, 
duritatea, de-o mie de ori mai bine 
decit fluturarea de aripioare de pe 
vremuri. 

lurie Darie este la virsta la care 
ceea ce contează pe fața unui actor 
de film sint urmele pe care viața 
le-a săpat, an după an, pe acea 
față. Pe faţă, și nu numai acolo. 
Dar unde sint rolurile care să pro- 
fite de acest nou lurie Darie? 


Eva SÎRBU 


2٤ 


7 ză 6 NR 


mentare foarte bine alese și foarte variate, 
așa cum se şi discuta de altfel jn timpul 
acestei intilniri. Pină una alta, s-a ajuns 
la formula ingenioasă a spectacolelor 
organizate pe o temă anume. Am asistat 
acolo, la Deva, la trei spectacole de aces! 
fel: o seară folclorică în comuna Gothatea, 
un simpozion pe teme educative la Hune- 
doara şi un interviu cinematografic, pe 
tema «Ştiinţa și viața», la Cristur. În ce 
constă aceste spectacole? La Gothatea, 
de pildă, asta a însemnat sala căminului 
cultural plină pînă la refuz, o prezentare a 
obiceiurilor folclorice din judeţ tăcută de 
un profesor, exemplificată cu formația de 
dubaşi din comună, după care s-au văzut 
trei filme ale studioului «Sahia»: «Nuntă 
pe valea Izei», «Nedeile» şi «Izvoare». 
Fiecare film precedat de o prezentare, mai 
mult sau mai puţin abil susținută. Rar mi-a 
fost dat să văd o sală atit de caldă și atit de 
vie, atit de dispusă să primească și să 
înțeleagă ceea ce vede. M-am întrebat dacă 
ar fi fost la fel fără acea festivitate organiza- 
tă şi mi-am răspuns: «Sigur, nu». Oamenii 
au nevoie de un spectacol, documentarul 
în sine nefiind încă pentru ei aşa ceva. Au 
nevoie de acele citeva cuvinte care se spun 
înaintea proiecției, de prezența unor oa- 
meni care să transforme vizionarea într-o 
festivitate. Asta mi-a fost și mai clar la 
Hunedoara, unde prezența președintelui 
Comisiei de tutelă, a unei profesoare, a 
unui procuror și a regizoarei Florica Hol- 
ban a transformat vizionarea filmelor 
«Adolescenţă» și «Mi-a spus o vecină» 
într-o adevărată sărbătoare. 


«E loc și de mai bine» 


Cuvintele astea au circulat ca un fel de 
lozincă a celor trei zile cit a durat intilnirea, 
și veneau de fapt nu să justifice, ci să 
explice ceea ce numim «lipsuri». Reclama 
e puţină şi neatractivă, materialele infor- 
mative, prezentările de filme sint insufi- 
ciente. Sint foarte cerute — considerate 
ca foarte utile — intilnirile realizatorilor 
cu publicul, dar ele sint foarte rare. Sigur 
că nu se poate acoperi toată tara cu pre- 
miere de aală în prezența realizatorilor, 
dar cred că asemenea întilniri ar fi intr- 
adevăr foarte utile, chiar dacă abia peste 
6—12 luni de la ieşirea filmului pe piață. 
Contactul acela direct cu publicul nu 
poate fi inlocuit nici cu zece articole. Mă 
gindeam chiar că acele citeva cuvinte în 
care un regizor încearcă să-și explice in 
fața publicului filmul, ar putea fi inregis- 
trate pe bandă de magnetofon și prezen- 
tate o dată cu filmul, chiar și acolo unde 
el nu mai e de față. Dar problema cea mai 
mare care justifică într-adevăr acel «e loc 
şi de mai bine» rămine tot difuzarea filme- 
lor şi alcătuirea repertoriului. Ne-am obiş- 


Există şi un public pentru «Căldura» 


menul acesta atit de consacrat. 
munca asta e departe de a fi ușoară. 


Există un specific local 


Tovarăşul Emeric Horovitz imi spunea 
că la Deva, de exemplu, merg mai cu sea- 
mă melodramele, «poveştile frumoase», 
dar aproape deloc westernurile şi filmele 
violente. Numai 13 km. mai incolo, la 
Hunedoara, dimpotrivă: westernurile sint 
foarte căutate. Explicaţia: Deva are un 
mediu funcţionăresc, deci de o anumită 
formaţie, la Hunedoara mediul este alcă- 
tuit de tineri (foarte mulți bărbaţi) care 
gustă mai putin povestioarele siropoase. 
La Orăştie, filmele «Reconstituirea» și 
«Căldura» nu au avut succes, în timp ce 
la Petroșani au fost foarte bine primite. 
Din nou mediul. Orăștie este un oraș de 
tipul Devei, Petroşaniul — în care există 
și un centru studențesc — e mai apropiat 
de Hunedoara ca structură. În comuna 
llia (responsabil Maria Stoenescu) se 
cer cu insistenţă... basme. 

Există, firește, un mediu şi trebuie 
ținut seama de el, dar nu știu dacă orbește, 
pină la capăt. Cred, mai degrabă, că acel 
mediu trebuie puțin forțat, trebuie, incetul 
cu încetul, obişnuit şi cu altceva. Metode 
ar exista. Așa cum la Petroșani (responsa- 
bil Tudor Catană) s-a organizat un sim- 
pozion cu tinerii în jurul filmului «Helga»; 
așa cum la Orăștie (responsabil Martina 
Slowenski) s-au organizat acțiuni de 
popularizare a filmelor «Neinţelesul», 
«Lustragiul», «Dacii», «Columna», «La 
virsta dragostei», «Amprenta», cred, şi 
nu cred, sint convinsă—că asemenea 
acţiuni ar putea lansa şi filmele greu acce- 
sibile. Şi poate că utilitatea este mai mare 
în cazul acestora din urmă. Mi-ar fi plăcut 
ca alături de titlurile citate mai sus, să 
aflu că pasiunea şi eforturile responsabi- 
lilor de sală s-au consumat pentru atrage- 
rea publicului la filmele lui Milos Forman, 
lancso Miklos, Antonioni, Bergman, Felli- 
ni, Buñuel etc., sau la filmele românești 
mai puțin accesibile. Pentru că,dacă e 
să ne dăm osteneala, atunci să ne-o dăm 
cu mai mult folos pentru spectatori. 


Documentarul există 


Este foarte interesantă şi lăudabilă 


-preocuparea celor din rețea pentru filmul 


documentar. Documentarul, se ştie, are 
problemele lui: prezentat impreună cu 
filmul artistic riscă să fie considerat «o 
completare», în timpul căreia se mai poate 
fuma o țigară pină incepe filmul adevărat. 
Prezentat singur, există riscul să nu fie 
văzut. Poate, doar, într-un spectacol in 
premieră, alcătuit numai din filme docu- 


2 2 


es 
$ o 


۲ Ne-am obişnuit cu nişte 
vechi conflicte: între cei care 
difuzează filmele (D.R.C.D.F) 


7 şi critică, intre public și 

critică, între public şi 
D.R.C.D.F. «De ce nu vedem și noi, la 
Suceava, Antonioni ?». «De ce ne împuia- 
ti capul cu Antonioni?» «De ce atita Sara 
Montiel?» «De ce spuneți că filmele tare 
ne plac sint proaste?» — se supără publi- 
cul. «De ce nu dati Antonioni la Suceava?» 
«De ce daţi atitea Sara Montiel?» «De ce 
dați atitea filme proaste?» — se supără 
critica. lar D.R.C.D.F-ul răspunde prompt: 
«Pentru că se cere »(Sara Montiel ,bine- 
înțeles). «Pentru că nu se cere» (Anto- 
nioni, bineînțeles). lar critica răspunde 


prompt: «Cum vreți să ajungem la un 
nivel de cultură cinematografică cel putin 
onorabil, dacă o să dati tot timpul numai 
ce credeți că place publicului?» 

De la distanță — ba chiar şi mai de 
aproape, intr-o discuție cu D.R.C.D.F.-ul 
pe care am publicat-o in revista noastră 
— situaţia capătă forma unui cerc vicios. 
Dacă te apropii insă, ea incepe să se lim- 
pezească, iar explicaţiile, ieşind din cadrul 
generalului, capătă sens și acoperire. 
Un asemenea prilej de apropiere a fost 
schimbul de experienţă in domeniul activi- 
tății cinematografice, organizat de Între- 
prinderea cinematografică județeană Deva 
cu sprijinul Comitetului județean pentru 
Cultură și Artă și cu participarea D.R.C.D 
F-ului, prin persoanele directorului adjunct 
Nicolae Zeicu şi Alexandru Gavrilă, șeful 
serviciului rețelei cinematografice. Erau 
acolo directori ai intreprinderilor cinema- 
tografice din opt județe, responsabili de 
de sală, redactori de presă, lucrători în 
rețeaua cinematografică. Initiatã ca un 
schimb de experienţă și ca un fel de instruc- 
taj — foarte necesar acum, după reorga- 
nizarea rețelei, in 39 de intreprinderi jude- 
tene — intilnirea condusă de directorul 
intreprinderii Deva, Emeric Horovitz, a 
devenit o foarte pasionantă dezbatere pe 
probleme ale difuzării filmelor in țară. 
Dezbatere din care a reieşit limpede că. 


problema alcătuirii repertoriului — nu 
pe capitală, nu pe orașe, ci pe o ţară 
întreagă, e departe de a fi atit de simplă 
pe cit n! se pare la prima vedere; 


există o preocupare reală pentru 
atragerea spectatorului către film; 


există oameni pasionați, pentru care 
filmul nu e numai o marfă de vindut, 
dar şi un bun spiritual de pus în cir- 
culație; 


în general, «se muncește» cu filmul, 
chiar dacă nu toți înțeleg aceleași 
lucru atunci cînd întrebuințează ter- 


Există un public pentru Sara Montiel 


Deva 
preferă 


melodramele. 


Hunedoara 


mai degrabă 


zvesternurile. 


Publicul 
are 


preferinţele 


sale. 
& 


Dar trebuie 


oare 
să le 


considerăm 


definitive ? 


42 


Pentru mine 


publicul e un mare mister. 
Niciodată n-am reuşit să aflu 
ce-i place cu adevărat şi ce nu. 


Michelangelo Antonioni 


de specificul local, de condiţiile şi ele lo- 
cale, etc., etc. 
Dar difuzarea este și o arta — servind 
o altă artă — și acolo nu mai e vorba des- 
pre cum, ci despre ce dăm spectatorilor. 
Cei care difuzează filmele sint barome- 
trul care măsoară creșterile și scăderile 
de presiune in atmosfera gustului public. 
Dar ei trebuie să fie în același timp și 
curentul de aer în stare să modifice — nu 
dintr-o dată, ci în timp — presiunea aces- 
tei atmosfere. Cei care nu numai să cons- 
tate, dar så şi îmbunătățească gustul 
publicului, prin ceea ce-i oferă. Publicul 
e acela care plăteste şi el nu trebuie înşe- 
lat în așteptările sale. Dar acest public 
lrebuie obișnuit să vrea și altceva. Trebuie 
să ia cunoștință nu numai de existența 
filmului, ci şi de felul în care evoluează el. 
Altfel pasiunea noastră se va limita la 
a aduce omul la cinematograf. Ceea ce 
nu e puțin, dar e foarte departe de a fi 
îndeajuns. Mai ales dacă ne propunem — 
și ne propunem — să nu fim simpli func- 
ționari. 
Eva SÎRBU 


nu criticaţi, că ne goniti spectatorii. Dar 
spectatorul nu trebuie păcălit. Nu trebuie 
atras la film prin promisiunea unei capo- 
dopere, ci eventual explicindu-i-se ce 
l-ar putea interesa in acel film, chiar din- 
colo de părerea critică. Intimplător, exem- 
plul se referea la un film românesc slab 
care, în mediul rural, ar fi putut reține, to- 
tuși, atenția spectatorilor. 

Sau: s-a prezentat invitaţilor filmul «Ca- 
narul şi viscolul». Aproape toţi au fost 
intrigați de formula cinematografică în- 
lrebuințată de Manole Marcus. Ei așteptau 
un film despre lupta în ilegalitate, așa cum 
scrie la carte. «Canarul şi viscolul», spre 
surprinderea mea, i-a derutat, deși se 
știe că o asemenea formulă în alte cine- 
matografii se foloseşte demult. E cam 
tristă această necunoaștere.. 


Dar ce să fim? 


Difuzarea este o știință. Ea se calculează 
cu creionul în mină: atitea filme, împărțite 
pe atitea genuri, care trebuie să ajungă în 
atitea oraşe, comune, sate, tinind seama 


43 


„ȘI 
difuzarea 
e ٥ 


etc, alcătuită de C.S.C.A., functionează cu regularitate 
pentru asigurarea vizionărilor și achiziţiilor de filme. 
Citeva sumare date pot da o idee despre volumul acti- 
vităţii ei. În tara noastră au loc anual cam 170 de pre- 
miere cinematografice (filme artistice de lung metraj) 
dintre care 150 provin din import (între acestea 85—90 
provin din producţia țărilor socialiste.) Se naşte deci 
legitima întrebare: de ce nu se pot selecționa 150 de 
filme bune dintr-o producție mondială anuală de apro- 
ximativ 3 000 cîte indică statisticile oficiale? 

Aş răspunde printr-o altă întrebare: cite din filmele 
unei producţii naţionale se situează la cel mai înalt 
nivel? La festivalurile cinematografice, dintr-o prese- 
lecție din producţia tuturor țărilor, se ajunge la un 
mănunchi de 10—12 filme. Dintre acestea juriul fiecă- 
rui festival alege pentru distincţiile ce se acordă cam 
3—4. Festivaluri care consacră într-adevăr filme de 
valoare sînt tot vreo trei-patru. Deducţia o poate deci 
face oricine. Ar mai fi de amintit că între cele 3000 de 
filme, mai mult de jumătate aparțin unor cinemato- 
grafii — pakistaneză, indiană, sud-coreeană, din Hong- 
Kong etc. — ale căror producţii arareori depășesc sfera 
interesului local și nu ajung în circuitele de difuzare 
internaţională. 

Pe de altă parte, criteriul comercial care își impune 
tot mai mult pecetea pe filmul occidental, face ca. o 
bună, o considerabilă parte a producției să aibe doar 
un caracter atractiv, şi acesta numai cu îngăduinţă 
recunoscut și de multe ori cu totul în afara criteriilor 
urmărite de noi. 

Ceea ce face ca în relația modestei noastre selecții, 
unele filme care n-au valoare decit de divertisment, chiar 
facil uneori, să fie primite cu asprime de către spectatorii 
şi criticii exigenţi care nu acceptă argumentul excelentei 
lor vandabilități. 


Aşteptăm cuvintul dvs. 


Scopul acestor rinduri n-ar putea,de aceea,să fie altul 
decit căutarea unor remedii și a unei armonizări între 
ceea ce se aștepta de la un repertotiu cinematografic 
înlăuntrul condiţiilor arătate dar perfectibil și așa. Aş- 
teptăm deci la această rubrică sugestiile cititorilor. Și 
vom încerca să răspundem și, ceea ce este mai impor- 


tant, vom putea dialoga! 
P e Mihai DUTĂ 


șeful serviciului Import — Export 
D.R.C.D.F. 


pină unde 


putem fı criticati? ară 


Enorma putere de influență pe care filmul o are 
asupra publicului în sensul cel mai larg al acestui cuvînt, 
face ca problema difuzării filmelor, a selecționării lor 
din producția mondială, spre a fi apoi prezentate pe 
ecranele noastre, să preocupe deopotrivă pe specta- 
tori ca şi pe critici, presa în genere. Așadar, nimeni nu 
poate rămine indiferent și mai ales nu poate rămine 
indiferent cel ce lucrează în instituția destinată achizi- 
ționării filmelor. 


Ce spune critica? 


În timp ce opiniile critice — justificate sau mai putin 
justificate — sînt exprimate în presă, aşadar public, 
instituţia de care pomeneam mai sus (pe scurt D.R.C.D.F) 
nu-și poate face cunoscute constatările și eventualele 
ei reacţii decit în materiale destinate unui circuit închis 
De aceea este — am socotit noi — binevenită o rela- 
tare, tot publică, în presă, a unor condiţii ce stau la baza 

tituţiei care se ocupă cu importul și difu- 
zarea filmelor, cu selecţia lor, menţționind totodată 
şi factorii obiectivi ce condiţionează un aspect sau altu! 
al activităţii ei. 

Deci, mai întii ce vrea publicul? Pe această temă a im- 
portului și difuzării filmului trebuie spus că ar fi necesar 
un dialog între cei ce achiziționează filmele și cei 
ce le văd. Din acest dialog ar avea de cîștigat, cre- 
dem, întregul nostru spectacol cinematografic. Ar 
mai fi nevoie de încă o precizare: anume că achi- 
ziția de filme trebuie să țină seama de scopul 
educativ căruia trebuie să-i răspundă orice pe: 
liculă și apoi, dar nu mai puţin important, ae eficienta 
economică a spectacolului cinematografic, sarcină de 
asemenea de însemnătate primordială. 


Ce face D.R.C.D.F.-ul? 


Precum se poate lesne bănui, operaţia de selecționare 
este destul de dificilă mai ales din punctul de vedere 
al operativităţii ei, întrucit de obicei, între momentul 
realizării unui film, într-o ţară sau alta, și al vizionării 
lui în scopul achiziţionării, trece un timp destul de în- 
delungat şi o primă preocupare ar fi, şi chiar este, ca 
acest răstimp să fie cit mai scurt; în al doilea rind, vizi- 
onarea trebuie să aibă în vedere un factor, esenţial şi 
el, și anume costul vizionării însăși, apoi costul peliculei 
ce urmează a fi cumpărată. O comisie anume alcătuită 
din oameni de artă şi cultură, critici de film, specialiști 


Dar unde e publicul pentru Antonioni? 


nuit să judecăm repertoriul raportat la 
capitală sau la orașele mari din țară, dar 
problemele alcătuirii lui sint foarte compli- 
cate mai ales în țară. Căci iată: 

in județul Hunedoara există 29 de săli 
pentru film de 35 mm. 

si 186 pentru 16 mm. 

Dar in Hunedoara nu există un cinema 
tograf, ci trei săli care fac, sporadic, și 
oficiul de sală de cinema. Z 

lar cele 184 de cinematografe nu sint 
toate cinematografe, cele mai multe in- 
semnind de fapt căminul cultural, in care 
există și un ecran. 

Filmul trebuie deci să-și facă loc printre 
celelalte activităţi ale căminului (chiar şi 
printre nunţi și baluri) ceea ce o dată în 
plus îngreunează munca lucrătorilor din 
rețea. 

Şi atunci ce dăm? 

Filme pe care oamenii le doresc și 
așteaptă, sau filme cu ajutorul cărora s-ar 
putea face mult rivnita cultură cinemato- 
grafică? 

Filmele aşteptate, firește, dar nu numai, 
acelea. Chiar cu riscul unui insucces de 
casă, adevăratele valori cinematografice 
trebuie văzute. Şi nu văzute: ci prezentate, 
explicate, apropiate de sufletul specta- 
torilor. Rezultatele nu vor fi spectaculoase, 
asta e sigur. Ele se vor obţine incetul cu 
încetul, în timp. Pentru că nu se poate 
pretinde spectatorului să fie dintr-o dată 
de acord cu o lume de idei in care un artist 
sau altul există de o viaţă. El trebuie insă 
familiarizat cu acea lume, trebuie deschis 
inspre ea și asta nu se va intimpla nicio- 
dată dacă speriați de insuccesul unui 
gen de filme vom renunţa să-l mai oferim, 
pe criteriul «nu merge la public». Criteriul 
acesta nu poate duce decit la o plafonare 
pe veci a gustului publicului, ceea ce mi 
s-ar părea şi nedrept și necontorm cu 
dorința noastră de a imbogăți cultura 
cinematografică a spectatorului de film. 


«Să nu fim funcţionari» 


A fosta doua lozincăa întilnirii. Respon- 
sabilul de sală, lucrătorul în rețea, şi 
chiar proiecționistul trebuie să se con- 
sidere un agent de cultură și nu un simplu 
funcţionar. Aşa s-a spus, și e foarte ade- 
vărat. Dar nici aici lucrurile nu sint atit 
de simple. Pentru că pină și în acea intil- 
nire a unor oameni pasionaţi, animați de 
cele mai bune intenții, s-a vorbit despre 
cu totul altceva. «De ce — spunea cineva 
— criticaţi filmele românești? Cum să mai 
recomand eu un film pe care «Urzica» il 
desființează în trei rinduri?» Lăsind la o 
parte contuzia intre un vers satiric şi o 
cronică de film — contuzie pe care oricit 
m-am străduit, n-am reuşi! s-o risipesc 
— problema rămine întreagă şi la locul ei: