Revista Cinema/1990 — 1998/009-CINEMA-anul-IX-nr-1-1971

nr. 1 
ANUL IX (97) 
1 revistă lunara 


p 


E de cultură | ; ( ) 


inematograticet 
Bucureşti ianuarie 1971 


CINEMA 
——— ÁÁ— 
ANUL IX NR. 1 (97) IANUARIE 1971 
Redactor şef: Ecaterina Oproiu 


COPERTA 1 COPERTA IV 
Septimiu SEVER, din nou Michéle MERCIER, marcată 
pe ecran їп filmul lui Sergiu de un personaj care, astăzi, a 
Nicolaescu, «Mihai Viteazul», in cam Început s-o stinjenească: 
rolul lui Radu Buzescu. Marchiza îngerilor. 
(Foto A. MIHAILOPOL) (Foto: UNIFRANCE) 


FILMUL LUNII 


«Mihai Viteazul». Participă la masa rotundă: Virgil Cândea, D.I. Suchianu, Ov.S. 
Crohmălniceanu, Mircea Mureșan, lulian Mihu, Ecaterina Oproiu, Mircea Alexan- 
drescu şi autorii. filmului, scenaristul Titus Popovici și regizorul Sergiu Nicolaescu 


«Mihai Viteazul» în fapte si cifre — Constantin Pivniceru 


EPOCA NOASTRĂ 


Actualitatea: Fraternitatea fotografilor — Radu Cosasu 

Însemnările unui spectator temperat: Spaima de anonimat — Teodor Mazilu 
După ce s-au aprins luminile: Frumoasele suedeze — H. Dona 

Deceniul 8: Prejudecata culorii — Constantin Pivniceru 


SR 


PANORAMIC ROMÂNESC 71 


Primul tur de manivelă: «Facerea lumii» 

Ultimul tur de manivelă: «Serata» la ora recitalurilor actoriceşti — Eva Sirbu 
Oaspelii nostri: Christian Jaque 

Imaginea: stramm la ora operatorului 

Un documentarist: Slavomir Popovici 


CE FILME ATI FACE DACÁ ATI FI PRODUCÁTOR? 


Dina Cocea: «Filme de la care oamenii să plece rizind». Silvia Popovici 
în 


CRONICA «Serata». 


«Amintiri bucureștene» — Jon Cantacuzino 

Cuvintul realizatorului: O obligație morală — Radu Gabrea 

«Cintecele mării» — А/. Racoviceanu 

Filme străine: «Bătălia pentru Alger», «Ursul si păpuşa», «Crimă si pedeapsă» etc. 


PROFIL 71 


Mitologie XX: Fericitul Bourvil — DI Suchianu 
Prim plan: Un anonim celebru: John Schlesinger — Save! Stiopu! 
Bucurestiul 


TTE de 
OPINII altădată. 


Faţă în față: «Facerea unui film e o confesiune» — dialog Liviu Ciulei— Radu Gabrea 
Cronica cineideilor: Variatiuni pe tema King-Kong — Ov.S. Crohmălniceanu 
In direct: Hollywood-ul ca o navà — Elisabeta Bostan 


FILM SI LITERATURÁ 


Convenţie: Cavalerul tristei figuri — Romulus Rusan 
Bibliorama: «Un idol pentru fiecare» de Ecaterina Oproiu 


Cer Ciulei şi ^ Ў | 
CINEMATECA Gabrea, 

чайыр. жч faţă in fatê. | 
Profil: Clair sau optimistul x z E 
Antologie: Duminică la ora 10 4 i 
Letopiseţ: Edward G. Robinson 


TV 


Teleglob: Dinastia Forsyte 
Telecinemateca: Două filme, o temă — Adina Darian 
Tele-eveniment: Lumina intimă 

: Este un non sens! — A/. Mirodan 
Tele-sfirsit de săptămină: Ness în acțiune 


CINEMA 


Redacţia şi  administragio: 
Piata Scinteii nr.1—Bucurest: 


Tiparul executat la Combinatul poligrafic «Casa Scinteii» — București а 
Cititorii din străinătate se pot abona la această publicație adresind comenzile la Cartimex, P.O.B. 134—135, Bucureşti, România = 
41 017 Exemplarul 5 lei 


| ЧЕЙ ÎN nt RR تھ‎ 


Un succes al filmului nostru istoric: 


Noul film al lui Sergiu Nicolaescu, 
închinat uneia dintre cele mai luminoase figuri ale istoriei românești, 
nu este doar prilej pentru o premieră cinematografică. 
El este un eveniment care trebuie discutat 
nu numai în cadrul relativ strimt 
al unei cronici. 
Am preferat de aceea 
o masă rotundă la care au participat 
istorici, regizori, critici: 


Dr. Virgil Cándea, D.I. Suchianu, Ov.S. Crohmálniceanu, Mircea Mureșan, lulian Mihu, Sergiu Nicolaescu, 
Ecaterina Oproiu, Mircea Alexandrescu. 


Virgil CÀNDEA: Urmárind filmul cu 
atentie, mi-am dat perfect de bine seama 
cà atit dumneavoastrá, Sergiu Nicolaescu, 
cit si ceilalti care au participat la imaginarea 
filmului ati cunoscut, probabil exhaustiv, 
literatura care s-a scris despre personalita- 
tea și epoca lui Mihai Viteazul. Eu as porni 
însă de la o întrebare. În raport cu această 


documentație — inclusiv numărul de con- 
troverse existente în legătură cu Mihai și cu 
intențiile lui — dumneavoastră ati operat, 


fără îndoială, o anumită selecție. Aţi vrut ca 
din toate aceste date să realizați un Mihai 
Viteazul. Acest Mihai Viteazul era — care? 
Pentru că filmul trebuie judecat în raport cu 
criteriile de selecție pe care le-aţi avut. 


Un film, 
nu un tratat oficial 


Sergiu NICOLAESCU: Mă bucur că 
dumneavoastră priviți astfel lucrurile. Fiind- 
că acest film l-am făcut pentru un public 
foarte larg, pornind de la citeva milioane în 
sus. M-a interesat acel Mihai, acel erou natio- 
nal care, prin faptele sale, s-a sacrificat unui 
ideal: neatirnarea și unirea ţărilor române. 
Important pentru Titus Popovici si pentru 
mine a fost să nu trădăm — nu adevărul 
istoric de detaliu, ci să nu trădăm personajul, 
aşa cum a rămas el în amintirea oamenilor, 
în cel mai pretentios tratat de istorie sau. 
în legendă. 

Virgil CÂNDEA: Înţeleg, deci, că ati 
vrut să reprezentați personajul si momentul 
istoric, dar simbolul pe care-l reprezintă 
Mihai — e vorba doar de momentul unirii 
celor trei țări românești, al «refacerii Da- 
ciei» — ráminind însă în limitele conștiinței 
generale pe care o avem despre ceea ce a fost 
Mihai. Procedeul dumneavoastră a fost ca 
atare in primul rind artistic, si filozofic, si 
moral, și în ultimă instanță documentar. 
Lucrul acesta am impresia că trebuie spus 
din capul locului, pentru că uneori ni se 
creează sentimentul că o operă de artă, 
cum este un film istoric, ar reprezenta un 
fel de capitol de tratat oficial. Or, eu am 
convingerea că un atare film trebuie socotit 
ca o realizare a unui om sau a unei echipe, 
care pot să aibă viziunea lor — în marginile 
viziunii general-acceptate de şcoala istorică 
a momentului. Nu văd așadar de ce cineva 
n-ar încerca peste cinci ani un alt «Mihai 
Viteazul», insistind asupra altor aspecte ale 
personajului. 


Epopee 
şi dramă 


Acum, în raport cu intenţiile declarate, 
se poate vedea ce este reușit si ce ar fi putut 
să lipsească sau să fie altfel în acest film. 


4 


Călugăreni inaintea luptei 


Primul sentiment pe care-l am este că 
personalitatea lui Mihai e bine reliefată. In 
sensul că, independent de condițiile obiec- 
tive în care a avut loc acțiunea, epopeea si 
drama lui Mihai, întregul «film» al epocii 
respective a fost dominat de o serie de per- 
sonalitáti care s-au dovedit a fi la înălțimea 
şi pe măsura acelor evenimente sau în urma 
lor. Or, e limpede că, dintre toti «actorii» 
— personalitățile care au dominat aceste 
evenimente — singurul la înălțime si mai 
sus decit vremea sa a fost Mihai. Asupra a- 
cestui aspect filmul trebuia poate să insiste 
mai mult. De la lipsa de reputație, de la 
anonimatul pe care-l reliefează bine scenariul 
atunci cind are loc discuţia cu Sigismund 
(«Cine esti tu? Jumătate om, jumătate urs !»), 
Mihai ajunge la o faimă europeană care ar fi 
putut să apară mai puternic în film. Pentru 
că el a fost cel dintii om politic român despre 
care s-a vorbit mult în literatura epocii. 


Sergiu NICOLAESCU: Lope de Vega 
scrie piese despre el, iar regele Spaniei sau 
regina Angliei îi cunosc numele și faptele 


Portret 
în epocă 


Virgil CÂNDEA: Eu văd deci filmul 
dumneavoastră, în primul rînd, ca un film- 
portret. Prezentindu-se bine celelalte per- 
sonaje — fiindcă, într-adevăr, inconsistenta 
lui Sigismund apare clar, felonia lui Andrei 
Bathory, la fel, са şi caracterul «aerian» al 
lui Rudolf — Mihai este în fond figura cen- 
trală; cu toate torturile lui interioare, cu 
toate dramele lui de familie, cu toată nesigu- 
ranta asupra acțiunilor viitoare, imprevizi- 
bile in jocul de forte în care era prins. 


În al doilea rind, găsesc că atmostera este 
bine realizată. Vedem epoca, vedem con- 
trastul dintre modul de viață al unor ţări 
sărăcite de dominaţia otomană, cum este 
Tara Românească, cu toti oamenii aceia fa- 
melici, disperaţi — si strălucirea din Europa 
Centrală, marcată de fastul Renaşterii. Din 
acest punct de vedere, episoadele cu turni- 
ruri, cu dansuri la curte ș.a.m.d. colorează 
adaugă note de autenticitate în realizarea 
ambiantelor. 


În ceea ce privește reacția populației din 
Transilvania, care ar putea să pară cuiva 
forțată — faptul că țăranii, iobagii români 
l-au recunoscut pe Mihai ca fiind al lor — 
poate fi atestată documentar. Este absolut 
autentică. În momentul în care Mihai intră 
în Transilvania, la iobagii români apare un 
climat insurectional. 


Sergiu NICOLAESCU: Aveţi dreptate. 
Unele din aceste lucruri le-am filmat. Dar 
ele lungeau filmul — chiar si acum filmul este 
lung — așa că am preferat să ne oprim la 
ceea ce reprezintă chintesenta faptei lui 
Mihai — Unirea. 


«Pohta 
ce-am pohtit-o eu» 


Virgil CÂNDEA: În legătură cu unirea, 
întrebarea care se pune pe plan istoric este 
dacă Mihai — dincolo de ceea ce îi dicta 
strategia luptei impotriva turcilor: necesi- 
tatea unei unități de comandament în cele 
trei țări române — dacă el avea în același 
timp conștiința unității de neam, de limbă, 
dacă el avea imaginea umanistă a vechii Dacii, 
pe care o dezgropaseră pentru noi umanis- 
mul italian și dacă el se bătea în numele 
acestui ideal. 

D.I. SUCHIANU: lorga a scris, citez: 
«El se tinea la ideea nouă a stăpinirii ambelor 
țări româneşti, rezultat al unei conştiinţe 
naturale, în sensul modern, iar pe de altă 
parte, el se simțea domn al Ardealului, în 
sensul dacic, pe care i-l dăduseră ideile Re- 
nasterii trecute prin mintea lui Sigismund». 

Sergiu NICOLAESCU: Un detaliu m-a 
făcut pe mine să mă conving că în mintea 
acestui om a existat ideea unirii. Este acea 
comandă pe care el o face în Transilvania 
pentru emblema celor trei țări românești 
Pe mine această medalie mă interesează mai 
mult decit orice alt document. Mihai știa că 
este pindit de toti, de străini și de propriii 
lui boieri, şi trebuia să vorbească și să scrie 
tinind seama de această imprejurare. Dar 
gindul pe care el l-a comunicat unui meşter 
pentru o medalie — era gindul lui intim. 
Eu după acest gind m-am condus. Unirea 
era «pohta ce-a pohtit-o» el. 

Vilrgil CÂNDEA: Chiar dacă nu alt- 
minteri si altcindva, în mediul de cultură 
care exista in Transilvania se putea găsi ușor 
un umanist, român, sas sau apusean, care 
să-i fi spus lui Mihai că ţinuturile peste care 
domnește el acoperă fosta Dacie. Să nu uităm 
că un cronicar de la curtea lui Matei Corvin 
— Bonfinius — vorbise deja despre lucru- 
rile acestea. 


Un climat 
propriu 


În ordinea aceleiași rigori ştiinţifice, ob- 
serv că s-a rezistat cu succes la ispita unui 
mesaj anti-otoman. Filmul este făcut într-un 
climat propriu poporului nostru şi propriu 
interpretării noastre istorice asupra Balca- 
nilor. De aceea unul din personajele pe care 
le-am apreciat cel mai mult a fost Selim — 
prietenul lui Mihai de la Constantinopol. A- 
cestea erau relațiile reale: pe fundalul con- 
fruntărilor seculare dintre români și turci 
existau în realitate relații umane, pozitive, 
care sint bine redate in film. De aceea filmul 
poate fi vizionat, după părerea mea, și la 
Istanbul, fără să jignească. De altfel, la ultimul 
Colocviu internaţional despre Mihai Vitea- 
zul, un istoric turc, T. Gokbilgin, a venit si 


a adus omagiul științei turcești de astăzi 
pentru Mihai Viteazul, spunind că astăzi ei 
inteleg ce a vrut Mihai. 

Ecaterina OPROIU: Personajul Selim 
acoperă deci realitatea istorică. Dar eu vreau 
54-1 intreb pe Sergiu Nicolaescu dacă acest 
personaj, pe care el l-a si interpretat, aco- 
регі si detaliul istoric? A existat un aseme- 
nea personaj? 

Sergiu NICOLAESCU: Nu, el e creat 
de Titus Popovici. Dar, în orice caz, Mihai 
Viteazul avea relații foarte bune la Istanbul 
$i as spune că toate relaţiile dintre oameni 
sint în acest film, din punctul meu de vedere, 
relații de fair-play. 

Mircea Mureșan: Relaţii bărbătești. 

Sergiu NICOLAESCU: În western, 
doi insi se așază la distanță, față în faţă, și 
așteaptă să vadă care trage primul. Acest 
gest m-a impresionat intotdeauna și va ră- 
mine mereu pentru mine un exemplu, cind 
voi face filme eroice sau filme de bărbați. 
Aceste relații, cu un adversar care există ca 
adversar, eu le admir. Ce nu admir si ce , 
demasc? Acele relatii — vezi Sigismund — 
cind celălalt te sărută si-ti spune: «Eşti prie- 
tenul meu» — dar în realitate ai de-a face 
cu un besmetic care nu știe ce vrea. 


Doamna Stanca la Curtea Domnească 


V 


Ov. $ 
vrea să 
Cándea, 


al istoric 
să privim 
dacă e ж 
care abü 
cativă. f 

Noi as 
pe filmul 
sul natio 
Nicoles 
privința 
de cinem 
indreptk 
după mi 
sursă pe 
mod tra 
evocare | 
din trec 
de a pri» 
ochi con 
indemnu 
tru sufe 
filmul «f 
mers cu 
pur doc 
moment 
vrea cu | 
adoptind 
cercind | 
ele in huj 
mate ex 
putinţa | 
drum. $ 
este act 


sensul а 
acest se 
mult ma 
ordinară 
pendent 
egalitate 
reselor f 
cul romá 
vorbeşte 
centrul ¢ 


И VITEAZUL 


le astázi 
astázi ei 


ul Selim 
eu vreau 
ică acest 
tat, aco- 
з aseme- 


| e creat 
æ, Mihai 
Istanbul 
t oameni 
vedere, 


i față, si 
û. Acest 
И va ră- 
plu, cînd 
bărbați. 
există ca 
Wr şi ce 
mund — 
gti prie- 
lea face 
ва. 


Domneascá 


H 


Două căi 
pentru filmul istoric 


Ov. S. CROHMĂLNICEANU: Eu aș 
vrea să introduc — cu voia tovarăşului 
Cândea, care a vorbit din punctul de vedere 
al istoricului — un alt plan de discuție. Hai 
să privim filmul acesta ca un film, să vedem 
dacă e vorba de o operă artistică reușită și 
care abia astfel poate avea și o valoare edu- 
cativă, patriotică. 

Noi am mizat foarte mult în anii din-urmă 
pe filmul istoric chemat să reconstituie epo- 
sul național. Şi poate că dacă nu făcea Sergiu 
Nicolaescu acest film, satisfacțiile noastre in 
privința acestei căi — una din căi — alese 
de cinematografia noastră, nu erau atit de 
indreptátite. Fiindcă există două moduri, 
după mine, de a folosi istoria națională ca 
sursă pentru subiecte de film. Există un 
mod tradiţional — în care se urmăreşte o 
evocare pur și simplu a marilor figuri si fapte 
din trecut luate ca atare — și există un mod 
de a privi istoria națională realmente cu un 
ochi contemporan, de a căuta în ea sensuri, 
îndemnuri, pilde de o mare actualitate pen- 
tru sufletul român de astăzi. Eu găsesc că 
filmul «Mihai Viteazul» are meritul de a fi 
mers cu succes pe această cale și nu pe cea 
pur documentară sau spectaculară. La un 
moment dat, filmul nostru istoric părea că 
vrea cu orice pret să placă mai ales altora, 
adoptind maniera superproductiilor si în- 
cercind in chip cam pueril să concureze cu 
ele in lupte, isprávi, aventuri, fast si costu- 
matie exotică. Filmul «Mihai Viteazul» ne dà 
putinţa să vedem cit interes prezintă alt 
drum. Şi prima mare calitate a acestui film 
este actualitatea sa. 


Un mit 
național 


incontestabil că viața lui Mihai constituie, 
dincolo de faptele si documentele certificate 
istoric, un mit national care, ca orice mit, 
are facultatea de a iradia în diferite momente 
istorice şi a mişca straturi foarte profunde 
ale conștiinței naţionale. Dumneavoastră, 
tovaráse Suchianu, l-ați citat ре lorga. Dar 
el a scris despre Mihai Viteazul înainte de 
1918,cu dorința expresă de a pregăti poporul 
român pentru actul desăvirșirii unității na- 
tionale. Mitul lui Mihai a lucrat atunci în 
sensul acesta. Mitul mai lucrează și astăzi în 
acest sens, dar implicind și alte aspecte, 
mult mai contemporane: importanța extra- 
ordinară pe care o are lupta pentru inde- 
pendentá, pentru unitate națională, pentru 
egalitate socială, lupta pentru apărarea inte- 
reselor poporului. Prin filmul de față, publi- 
cul românesc are satisfacția să constate că i se 
vorbeşte despre probleme care se află în 
centrul conștiinței sale. Şi le dăm și străinilor 
o ocazie în plus de a înțelege care sint datele 
experienţei istorice româneşti. 


TITUS POPOVICI: 


Scenaristul filmului «Mihai Viteazul» — 
a cărui filmografie, de la «Moara cu noroc» 
la «Dacii», este impresionantă — se dove- 
deste foarte parcimonios cu confesiunile 
Înaintea premierei filmului «Mihai Viteazul», 
Titus Popovici ne-a oferit insă privilegiul 
unei declarații în exclusivitate, din care am 
reținut următoarele: 

— Personalitatea lui Mihai este cu 
totul uluitoare şi e foarte limpede că 
un film — şi mai ales un prim film — 
nu o poate epuiza. Pe de altă parte, cel 
puțin Іа o primă abordare, mi s-a părut 
că nici nu te poti opri la un moment 
din cei şase ani de domnie, pe care să-l 
consideri esențial si care să-l conțină pe 
erou in ceea ce are el mai semnificativ, 


DL SUCHIANU: Interesant este că 
acest caracter de mit naţional reprezintă 
firul roșu al filmului. Pentru că tot timpul 
ni se arată ce agasati, ce inciudati erau toti 
de acest «nimeni» de care toată lumea vor- 
beste. Va-să-zică Mihai devenise mit de la 
inceput şi filmul sugerează foarte bine 
această idee. 

Ov.S. CROHMÁLNICEANU: Şi sub- 
liniază și aspectul eroic şi tragic al luptei 
care nu contenește niciodată fiindcă româ- 
nilor nu li s-a dat răgazul să stea liniștiți: 
chiar în pregenericul filmului, luptătorul de 
la Călugăreni se ridică din noroi strigind: 
«Victorie!» — dar în aceeași clipă două 
săgeți îl străpung. 

D.I. SUCHIANU: Amară victorie! 

Ecaterina OPROIU: Nu numai atit! 

Mircea MUREȘAN: E ilustrarea unui 
destin secular. 


Jocul 
simbolurilor 


Оу.5. CROHMÁLNICEANU: În ge- 
nere, se poate vorbi despre o anumită 
simbolistică a filmului. Există un joc intere- 
sant al simbolurilor pe care scenariul 1-а fur- 
nizat şi pe care regizorul a ştiut să-l valorifice. 
Am citat strigătul de victorie din generic. 
De fapt întreg finalul bătăliei de la Călugă- 
reni e o luptă pe viață si pe moarte la nive- 
lul cel mai de jos al solului, în noroi. După 
această variantă eroică, noroiul reapare în 
varianta sa jalnică — tirirea în noroi a lui 
Sigismund. Sint simboluri realiste, crude, 
dar folosite cu o inteligentă rigoare. Foarte 
frumoasă mi s-a părut scena încoronării din 
Moldova, in biserică. Găsim aici o serie de va- 
lori plastice impresionante, care compun i- 
maginea civilizației române: arhitectura ca 
atare, soborul de preoți, frestile si Doamna 
cu feciorul care... 

DL SUCHIANU: «Fac icoană». 

Оу.5. CROHMÁLNICEANU: E un 
mod discret de a aráta cá, in ciuda a ceea ce 
spun unele personaje trufase din film şi pare 
о evidență tristă pentru alții, tara aceasta 
avea o civilizaţie, o cultură străveche, avea 
frumuseţile și măreția ei. Scena intrării in 
Alba-lulia este nu mai puțin emoţionantă 

DL SUCHIANU: Are multă specta- 
culozitate. 

“Mircea MUREȘAN: Cu toată respira- 
tia cuvenită, apoteotică. 

Ecaterina OPROIU: Mi-a plăcut aici 
si unghiul de filmare. De ocicei, triumful se 
filmează de jos, ca să se sublinieze măreția. 
Sergiu Nicolaescu a filmat însă de sus, ceea 
ce a dat măreției un plus de umanitate. Si 
calul alb, și mantia albă, şi baba cu un dinte, 
care spune: — să ne trăiască! 

Ov.S. CROHMÁLNICEANU: Ceea 
ce m-a emotionat pe mine a fost mai ales 
mantia albă. 

Sergiu NICOLAESCU: lar crucea de 
pe manta e roşie, pusă pe umăr, ca o gheară. 

Ecaterina OPROIU: Ca o pată de 
singe. 


un personaj istoric, 
un erou legendar, 
un simbol national. 


Un destin fárá «fericire personalà» 


Sergiu NICOLAESCU: Acesta si e 
simbolul — al sacrificiului, al destinului de 
luptă. 


Mit 
şi dramaturgie 


Ecaterina OPROIU: Їп definitiv, toate 
filmele istorice au de ales una din cele două 


optiunile scenaristului 


Pentru cá toate momentele traiectoriei 
sale se conditioneazá si se succed sub 
forma unei fatalit&ti istorice compara- 
bile doar cu destinul lui Napoleon: o 
victorie uriașă, o singură infringere 
mare, o revenire fulgerătoare și prăbu- 
șirea. Într-un film despre Stefan cel 
Mare, ne puteam opri, să spunem, la 
bătălia de la Valea Albă, care-i rezumă 
epopeea de 47 de ani. Pentru «Mihai 
Viteazul», ritmul și anvergura eveni- 
mentelor m-au obligat la cuprinderea 
întregii domnii. 

Deși foarte scurtă, domnia lui Mihai 
nu se poate însă înfățișa fără unele, 
fatale, simplificări. Am avut deci de 
ales între fidelitatea faţă de intimpla- 


rea și amănuntul istoric și fidelitatea 
faţă de esenţa si sensul faptelor istorice. 
Se stie, de pildă, că, înainte de bătălia 
de la Călugăreni, Mihai și-a dat seama 
că nu poate sta singur si în nesiguranță 
în fata năvălirii. De aici și paradoxul 
tragic din viața acestui mare apărător 
al independenței, nevoit să devină vasal 
al lui Bathory. În realitate, tratatul de 
vasalitate a fost însă semnat de boierii 
їшї Mihai. Pentru film a prezenta acest 
episod «întocmai» însemna a introduce 
în dramaturgie un filon uriaș, cu noi 
personaje și noi momente. Eu mi-am 
luat atunci libertatea de a ilustra para- 
doxul tragic al istoriei punind direct, 
faţă în faţă, pe cei doi protagonisti: 


căi: demitizare sau, dimpotrivă, întreținere 
a unui mit. 

Mircea ALEXANDRESCU: Eu cred 
că sintem în fata altei ipostaze: aceea de 
transformare a personajului istoric într-un 
personaj dramatic credibil. Pentru că filmul 
istoric, vrind de obicei să cuprindă epoca, 
plimbă personajul central în prim-plan, fără 
a-l defini. La invoca insă pe Shakespeare 
care, în cronicile lui istorice, a privit de 
fiecare dată o epocă printr-un om. Şi cred 


Mihai si Sigismund. 

Asemenea soluții mai există în film. 
Nu m-a interesat, de pildă, în timpul 
de care dispuneam, anturajul lui Mihai, 
ca entități bine definite documentar, 
după cum boierimea militară din jurul 
lui m-a preocupat doar ca simbol, fără 
a-mi propune să epuizez ilustrarea re- 
lațiilor feudale complicate ale timpului. 

п mod deliberat deci, pe deplin con- 
ştient — si nu în virtutea unor erori 
sau inadvertente — am sacrificat unele 
momente, fapte și detalii ale adevărului 
de tip documentaristic, în favoarea uni- 
tátii dramaturgice, pentru potentarea 
artisticá a sensurilor, pentru adevárul 
de esentá al istoriei. 


un examen 
pena 
posibilităților 


că Mihai Viteazul este — dacă imi ingáduiti 
această paralelă — un Hamlet care-și depă- 
seste epoca. Dar spre deosebire de Hamlet, 
Mihai îşi permite să ignoreze cu bună știință 
viitorul apropiat, priyind foarte departe, 
poate pină in vremea;noastrá. Nou, deci. 
in filmul lui Sergiu Nicolaescu mi se pare 
faptul cá acest personaj istoric este deter- 
minat din punct de vedere dramatic. Am, 
oricum, sentimentul cá filmul istoric, pen- 
tru ca să devină mai mult decit operă de 
ilustrare, trebuie să-și depășească însăși 
condiția de film istoric. Ceea ce cred că 
«Mihai Viteazul» a încercat și a si reușit 
în bună măsură. 

Mircea MUREȘAN: Şi eu cred asta. 
E în primul rind portretul lui Mihai Viteazul, 
cum spunea și tovarășul Cândea, un portret 
complet, multiplu dimensionat prin insusi- 
rile umane, de obicei eludate în filmele 
istorice. Mihai Viteazul acceptă, de pildă, 
momentan, umilirea, din raționamente di- 
plomatice 

Ov. S. CROHMÁLNICEANU: O ac- 
ceptá pentru rațiuni de stat şi n-o acceptă 
in momente care-l implică personal, ca om, 
ca bărbat — și asta este semnificativ: i se 
spune să nu participe la turnir impotriva 
lui Sigismund, dar el răspunde totuși la 

rovocarea acestuia. 

DL SUCHIANU: Spunea Mureșan câ 
Mihai e multidimensionat. Istoriceste, sin- 
tem în plină Renastere. Eroul Renașterii 
este polivalent, și Mihai Viteazul este în- 
tr-adevăr pictat ca un personaj din Renas- 
tere: el vorbește bine, se luptă bine, gin- 
dește bine, este un abil diplomat. 


Omagiu actorului 
şi regizorului 


OV. S. CROHMÁLNICEANU: Adu- 
cind omagiul nostru regizorului si scenaris- 
tului, merită să spunem un cuvint foarte 
cald de laudă şi pentru Amza Pellea care a 
întrupat admirabil personaiul. 

DL SUCHIANU: Are o figură tasci- 
nantă. 

Ov.S. CROHMÁLNICEANU: Real- 
mente, Amza Pellea s-a confundat cu perso- 
najul si, dincolo de prezența sa fizică, a pus 
in joc suflet si a realizat un rol pentru care 
merită toate felicitările. În deosebi prim- 
planurile sale sint impresionante. 

Mircea MUREȘAN: Are o febră în 
privire... 

D.I. SUCHIANU: Imobilitatea lui are, 
totuși, o varietate de expresii. 

lulian MIHU: Е mult mai bun decit în 
«Dacii». Pentru că Sergiu Nicolaescu a știut 
să la din datele lui Amza Pellea, ca actor și 
ca om, pe acelea necesare rolului. 

Оу.5. CROHMĂLNICEANU: Cu alte 
cuvinte, actorul e şi foarte bine condus de 
regizor. 

lulian MIHU: «Mina» regizorului se 


de ce? 


De cite ori văd un film vechi la 
Cinematecá sau  Telecinematecá, 
nu-mi pot stăpini un gind si o mare 
tristețe prilejuite de destinul atit de 
diferit pe care îl are arta actorului 
de teatru față de aceea a actorului de 
film. Revedem periodic chiar primele 
filme din perioada «eroică» a cinema- 
tografiei, pe cind, atunci cind e vorba 
de un spectacol de teatru de răsunet, 
de acum zece sau douăzeci de ani, 
sau de o creație a unuia din таги 
noștri actori, nu mai avem alte posibi- 
litáti decit a ne aminti unele impresii, 
de a reciti o cronică (acest lucru, pa- 
re-se, ar trebui să dea de gindit cro- 


simte. Și trebuie să avem în vedere întreaga 
complexitate a montării — masele de figu- 
ranti, trupele în bătălie — şi multiplele ra- 
mificații ale dramaturgiei — cu atitea locuri 
de filmare și cu o distribuție numeroasă. 
În alte filme istorice toate acestea la un loc 
sfirsesc de obicei prin a-l conduce ele pe 
regizor, îl coplesesc, il fac de recunoscut: 
Luaţi, de pildă, «Cleopatra». Cine mai re- 
cunoaște in acest film mina regizorului 
Mankiewicz, cel care a semnat anterior 
«Totul despre Eva»? Pe cind în cazul nostru 
eu m-aș incumeta să afirm că avem de-a face, 
totuși, cu un film de autor. Chiar unele mici 
naivitáti sau greşeli din «Mihai Viteazul» 
sînt în felul lor fermecătoare, pentru că sint 
incluse unui stil personal. Bătăliile, de pildă, 
nu seamănă unele cu altele. 

Sergiu NICOLAESCU: În legătură insă 
cu mitul lui Mihai, sint momente în film 
cînd as putea fi acuzat de demitizare. Mihai 
se tirăște pe jos ca să-și caute sabia, se tiriie 
— nu prin nămol, atenţie! — prin apă si 
printre crengi. De multe ori îl vedem pră- 
bușit. Cit despre Selim, care are o compor- 
tare cavalerească față de Mihai, față de 
Sinan-Pașa nu e de loc la fel: el speculează 
fiecare moment, aruncă steagul sultanului 
în timpul luptei de la Călugăreni și-l sal- 
vează pe Sinan numai pentru că acesta i-a 
promis sprijin. Vreau să spun că există o 
construcție şi o gindire, în scenariu și in 
film, în privința fiecărui personaj și a fiecărui 
moment. 

Ov.S. CROHMÁLNICEANU: Recu- 
noscind aceste merite ale scenariului si ale 
filmului, ceva m-a deranjat totusi in parti- 
tura prietenului meu Titus Popovici. 


Cum sint táiate 
replicile 


Într-un film care, așa cum am convenit, 
are o dimensiune mitică, contează foarte 
mult cum sint tăiate replicile. Fiindcă, in 
astfel de filme, personajele nu au un limbaj 
curent, cotidian, cuvintele lor par, dimpo- 
trivă, gravate în piatră. Dar dacă replicile 
lui Mihai sint în unele momente construite 
astfel, și dacă si alte apariţii — Buzestii, de 
pildă — sint tratate într-un stil adecvat, 
în unele locuri, mai ales în discuţiile de la 
curțile împărăteşti, se vorbește cam mult 
şi inutil. 

DL SUCHIANU: La curte е totdea- 
una vorbărie. 

Ov.S. CROHMÁLNICEANU: Da, 
dar cred că aici vorbăria trebuia sacrificată, 
pentru cite o replică decisivă, memorabilă. 

Avem însă satisfacția că putem discuta 
tot timpul în interiorul unui film important 
Я reușit — afirmind aceasta fără sentimentul 
că-i acordăm o primă de încurajare — si ast- 
fel putem să remarcăm în linişte şi ceea ce 
eventual ne-a plăcut mai puțin sau ceea ce 
socotim că putea să fie altfel. 


memoria 


nicarilor) sau de a vedea o fotografie 
sau două... Datorită progresului mij- 
loacelor tehnice, pelicula va putea 
păstra mai bine decit «marmura» 
— cum spunea poetul — marile rea- 
lizări ale cinematografiei. Nu știu 
dacă chiar toate redate periodic pu- 
blicului, vor mai putea reveni cu 
adevărat în conştiinţa artistică a spec- 
tatorilor unor vremuri viitoare... Dar 
cert este că ele vor rămine bunuri 
permanente pentru cultura cinema- 
tografică, ceea ce este de o mare 
însemnătate pentru progresul aces-* 
tei arte. 

În această privință, filmul ar putea 


Clisee 
şi vicisitudini 


Ecaterina OPROIU: Filmul nu este 
lipsit, de pildá, pe alocuri, de amintirea unor 
clisee si de grija de a preciza din cind in 
cind schema istoriei, prin aparté-uri expli- 
cative. d 

Mircea MUREȘAN: Ei, da! Acestea 
sint vicisitudinile filmului românesc. 

Ecaterina OPROIU: Acestea sint, în- 
tr-adevăr, vicisitudini şi le-am simțit aproape 
post-apărute. 

Mircea MUREŞAN: Un aparteu, două 
aparteuri, trei aparteuri, ca să se explice 
situaţia istorică! 

Ov.S. CROHMĂLNICEANU: Sint 
unele episoade — cum e acela cu secuiul 
Tompa — bine prinse, pentru a sugera un 
anumit context. Dar apar apoi nişte preci- 
zari, după părerea mea, inutile, cam cusute 
cu aţă albă. Spectatorul înțelege foarte bine 
ce a vrut să spună regizorul, fárá să mai fie 
nevoie de atitea aparteuri lămuritoare. 

Ecaterina OPROIU: Aș vrea să mai 
semnalez alte două clișee. Primul este în- 
tilnirea lui Mihai cu mama, la începutul fil- 
mului: într-o scenă realistă, pe ulitã — de- 
odată o apariție alegorică. Ea este mama, el 
este fiul, ea este statuară, înveșmintată so- 


veni în ajutorul artei teatrale, din- 
du-i posibilitatea de a reveni, fie in 
circuitul valorilor artistice, fie chiar 
şi numai de a rămine, integral, la 
indemina amatorilor pasionați ai spec- 
tacolului de teatru, a oamenilor de 
teatru și mai ales pentru a pulea 
fi un factor de bază în cultura tea- 
trală a studenţilor de Іа L.A.T.C., 
atit prin realizarea unor filme-spec- 
tacol, cit si prin înregistrarea pe 
peliculă a celor mai reprezentative 
spectacole de teatru românești. Am 
căutat de curind, trecind peste mari 
dificultăţi organizatorice, să recons- 
titui «Scrisoarea pierdută», pentru a 
o mai reda, pentru o ultimă dată, 
spectatorilor. «Reedilarea» acestui 
spectacol, după ani de întrerupere, 
a stirnit un ecou imens. Vine însă un 
timp cind un teatru, oricite eforturi 
ar face, nu mai poate realiza o asttel 


Moldovenii îl primesc pe Mihai cu piine şi sare 


lemn, el îngenunchează la picioarele еі 
s.a.m.d. Al doilea clișeu este despărțirea lui 
Mihai de Stanca și luarea copilului. Compo- 
zitia şi interpretarea scenei amintesc de 
tradiția Teatrului Naţional: ea este femeia, 
el îi vorbeşte într-o sală boltită, apare apoi 
copilul, pe scară, copilul este obligat să 
aleagă între mamă și tată, copilul îngenun- 
chează: «Binecuvintează-mă, mamă!» s.a. 
m.d. Toate aceste scene nu au autenticitatea 
si stilul, uneori chiar iconoclast, al filmului in 
care intervine asprimea, ritmul nervos. Tot 
ce este atitudine statuară, extatică, nu e 
propriu acestui film. În privința aceasta, eu 
aș face un repros si costumelor, pe care nu 
le-am simtit purtate. Sintem in 1600, cind 
se dádeau de zestre rochii purtate timp de 
generatii — nu exista civilizatia de consum 
atunci. Chiar la acele baluri de epocă, prin- 
tre somptuozitáti, se simțea ceva murdar 
pe la volanele de la tiv. 

Ov.S. CROHMÁLNICEANU: Scena 
aceea a despărțirii — chiar dacă are intr-a- 
devăr ceva teatral şi conventional în ea — 
se justifică, din punctul meu de vedere, cel 
puțin prin decorul ales. Si aici, ca şi în scena 
încoronării — unde Doamna şi fiul intrau 
parcă ei înşişi în frescă — ne sint sugerate 
elemente ale unei civilizații autohtone. Pen- 
tru că, în afară de luxul curților princiare 
austriece, în afară de fastul oriental, exista 
o civilizație locală si, după mine, legarea 


de acţiune şi atunci valorile specta- 
colului dispar pentru totdeauna. Înre- 
gistrarea pe peliculă a unor astfel 
de spectacole este deci nu numai o 
operă de pioasă păstrare a memoriei 
unor actori, regizori, scenografi, ci 
o acțiune absolut necesară, un act 
de cultură de о mare însemnătate. 
Desi nu-mi plac cuvintele mari, cu- 
tez să spun că ат da cu toții dovadă 
de o neingăduită nepăsare față de 
cultura românească (si se va vedea 
din ce în ce mai clar că această no- 
liune nu va însemna pe viitor numai 
cărți) dacă nu vom încerca să reali- 
zăm o astfel de bibliotecă teatrală 
vie, prin astfel de filme-spectacol, 
prin înregistrarea pe peliculă a tot 
ce are mai valoros mişcarea teatrală 
românească într-o anume perioadă. 


Radu BELIGAN 


5888 


ЗЕГЕ | 


SR 


$5383. 


ge 


| 4 


H 


picioarele ei 
despărțirea lui 
llului. Compo- 
| amintesc de 
m este femeia, 
КЗ. apare аро! 
Ше obligat să 
pilul ingenun- 
| mamá!» ș.a. 
autenticitatea 
t al filmului în 
ul nervos, Tot 
xtaticá, nu e 
Ма aceasta, eu 
M. pe care nu 
în 1600, cind 
tate timp de 
Йа de consum 
e epocă, prin- 
ceva murdar 


ANU: Scena 
Ki are intr-a- 
ional în ea — 
le vedere, cel 
‚©з şi in scena 
# fiul intrau 
sint sugerate 
tohtone. Pen- 
Йог princiare 
Mental, exista 
mine, legarea 


momentelor dramatice cruciale de un cadru 
de ctitorie, cu o costumatie reprezentativă, 
corespunde simbolisticii filmului, chiar dacă 
acuză o anumită teatralitate. 


Un «Călugăreni» al 
cinematografiei româneşti 


Mircea MUREȘAN: Eu as spune că 
filmul «Mihai Viteazul» se poate discuta sub 
multe aspecte. Mi se pare însă că acum este 
esențial să consemnăm acest «Călugăreni» 
al cinematografiei romaneşti, adică o vic- 
torie, chiar dacă ea este amară. Prima mea 
senzaţie, văzind filmul ca profesionist, a fost 
de uimire: ce cantitate imensă de efort s-a 
putut concentra în acest film! Fiecare cadru 
a însemnat o felie de existență a unui om, 
care este regizorul,si a multor oameni, care 
sint colaboratorii regizorului. 

«Mihai Vitezul» înseamnă un «Cilugi- 
reni» pentru cinematografia noastrá, sub 
toate aspectele, inclusiv acela al probárii 
posibilităților. Filmul românesc suferă de 
altfel, de multă vreme, un proces de depre- 
ciere — mai mult sau mai puțin justificat, 
după părerea mea mai degrabă nejustificat, 
dacă raportăm cele 150 de filme realizate 


de noi în 20 de ani la producţia altor cinema- 
tografii care fac tot atitea filme într-un an. 
ŞI eu n-aş subscrie complet la ideea tovară- 
şului Crohmălniceanu, că filmul nu este 
spectaculos. 

Ov.S. CROHMÁLNICEANU: Eu am 
spus că nu s-a urmărit expres acest efect. 

Mircea MUREȘAN: Este şi spectacu- 
los si el poate rivaliza cu orice film de acest 
gen, din oricare studio, fie că se numeşte 
Hollywood sau Cinecittà sau oricum alttei. 

Ov.$4 CROHMÁLNICEANU: Este 
adevărat. 

Virgil CÂNDEA: În ceea ce mă priveşte, 
as mai vrea să subliniez puternicul efect 
didactic si patriotic pe care o să-l aibă filmul. 
Aş putea să afirm că, după acest film, mili- 
oanele de spectatori nu vor mai rămine in 
minte doar cu un portret aproximativ, li- 
vresc, al lui Mihai, din manualele de școală, 
ci vor rămine cu imaginea eroului din acest 
film. 


Examen 
al posibilităților 


Mircea MUREȘAN: Pentru că s-a vor- 
bit şi despre costume, eu aș afirma că filmul 


«Festinul» lui Alexandru cel Rău 


IVITEAZUL 


acesta a fost un examen pentru cinematogra- 
fia noastră — un examen trecut cu brio de 
către toate sectoarele. Despre scenariu s-a 
vorbit, ca şi despre regie. Distribuţia e de 
înaltă clasă, cu excepția unei inadvertente, 
apariția lui Secăreanu în rolul lui Sinan- 
Pașa, care introduce o notă falsă în secvența 
bătăliei de la Călugăreni. Rolurile sint bine 
scrise si bine interpretate — iată-l, de pildă, 
pe Sigismund, din care Besoiu face cel mai 
izbutit rol al său. Chiar și celelalte persona- 
je — de la Doamna Stanca si pină la Rudolf — 
sint bine construite și exprimate. loana 
Bulcă are o participare neobişnuită, prin 
rolul Doamnei Stanca, atribuind personaju- 
lui o frumusețe de portret votiv. Ceva mai 
puţin bun e dialogul scris pentru Irina Găr- 
descu, dar personajul e bine plasat, în mo- 
mentele necesare și apariția actriţei este, 
ca alură şi ton, fermecătoare. 

Ov.S. CROHMĂLNICEANU: Pini si 
зона lui Sigismund e... foarte bine făcută și 
putem să apreciem aceasta, ca să spun așa... 
cu dovezile cele mai concludente. 

Mircea MUREȘAN: Sint numeroase 
apariții care colorează filmul cu momente 
de particularitate umană și de particulari- 
tate a epocii. 

Putem apoi vorbi despre imagine, care 
este excepțională, și din punctul de vedere 


al compoziției cadrului — se vede evoluția 
ochiului regizoral de la «Dacii» pînă aici — 
# din punctul de vedere al creației operato- 
ricesti ca atare, a lui Gheorghe Cornea. 

Ecaterina OPROIU: Brueghel-ul acela 
pe care l-am descoperit într-un cadru: 
cimpia după luptă, văzută de sus, albă, 
imensă, plină de leșuri negre. 

Sergiu NICOLAESCU: Alături de 
Gheorghe Cornea, am avut doi cameramani 
excelenți: Sandu David si W. Kriegler. 

Mircea MUREȘAN: Muzica, ti se pare 
că n-o simţi si deodată iti dai seama cá emo- 
çia ţi-a ajuns în piept. ŞI atunci auzi şi muzica. 

Sergiu NICOLAESCU: În general, noi, 
regizorii, nu sintem mulțumiți cu muzica 
filmelor noastre... 

D.L SUCHIANU: Şi pe bună dreptate. 

Sergiu NICOLAESCU: Dar eu cred 
că Tiberiu Olah este aici un compozitor de 
muzică de film de talie mondială. 

Ov.$. CROHMÁLNICEANU: Putem 
deci spune cá, dincolo de efortul si exerci- 
tiul profesional de mare anvergurá, avem 
de-a face cu o operă de artă care, prin cali- 
tátile sale si prin efectul educativ pe care-l 
va avea în rîndurile publicului celui mai 
larg, corespunde telurilor principale ale 
cinematografiei româneşti si contribuie la 
formarea conştiinţei socialiste. 


omagiu 


„Mihai Viteazul” 


în fapte şi cifre 


Scriu aceste rinduri în semn de omagiu pentru echipa și regizorul Sergiu 
Nicolaescu care ne-a dat filmul «Mihai Viteazul», pentru toți cineaştii studioului 
«Bucureşti» care au contribuit direct sau indirect la realizarea lui; 

Scriu aceste rînduri pentru spectatorii care au văzut sau vor vedea filmul, 
cu dorinţa de a-i face să priceapă efortul uriaş uman și material ce stă la temelia 
lui; 

Scriu aceste rînduri pentru toți cei care, din indiferență, necunostintó sau 
lipsă de înțelegere, au confundat adeseori studioul cu insuccesul unor pelicule, 
i-au contestat valoarea de instituție și mai ales l-au sprijinit puțin ca să se 
autodepăşească. 

«Mihai Viteazul» este un film mare, prin mesaj, amploare si efort material. 
Realizarea acestui gigant, o adevărată demonstrație de forță a cinematografiei 
româneşti, vine să ateste calificarea si efortul conjugat a peste o sută de spe- 
cialități artistice, tehnice si de producţie. 

lată citeva fapte şi cifre: 

o Decorurile exterioare şi interioare au necesitat un impresionant volum 
de muncă pentru documentare, construcţie şi amenajare a locurilor de filmare. 
S-au proiectat şi construit 32 decoruri interioare, 10 tabere de luptă si s-au 
amenaiat 37 locuri de filmare. Un singur decor exterior, Bucureştiul anilor 
1593—1594, echivalează in materiale cu toate decorurile construite în studio 
în intervalul 1967—1968. 

© Recuzita de decor de o diversitate ieșită din comun cuprinde, printre 
altele, peste 30 tunuri, 20 turnuri de observație, care de luptă, 150 garduri 
şi coşuri de luptă, peste 5 000 sulițe de 4 m, 2 000 harnagamente pentru cai, 
sute de steaguri, etc. 

e Costumele de epocă, de o rară frumuseţe plastică, însumează 1 000 uni- 
forme de soldaţi ale armatei germane, 1 500 pentru armata transilvăneană, 
3 000 pentru soldații și ofițerii turci, 2 000 de costume ale armatei moldovene, 
2 500 uniforme pentru armata valahă, 1 000 costume de ţărani, etc. Dacă ne 
gindim că fiecare costum este compus дїй cisme, căciulă sau cască, pantaloni, 
manta, tunică, pieptar, armură, plasă, minecare etc. — reiese limpede că 
dificultățile de confectie au fost deosebit de mari. 

Adăugaţi la toate acestea costumele unicat pentru sutele de actori din film, 
cele 15 costume ale personajului principal şi costumele speciale pentru amorti- 
zarea loviturilor in cădere a zecilor de cascadori $i veți aprecia că munca de 
concepție si efortul de realizare la compartimentul costume echivalează cu o 
veritabilă întreprindere de confecții. 

© S-au studiat si creat zeci de prototipuri de armuri pentru oameni si cai, 
pistoale, puşti, cartuşe, fumigene, încărcături de tunuri și un întreg arsenal 
de arme speciale ca săbii pliante, sulițe pe suporturi, săgeți de sirmă, etc., care 
au oferit o securitate deplină luptătorilor. 

o Efectele pirotehnice depăşesc în materie tot се s-a realizat ріпд în prezent 
in filmul românesc de gen. S-au imaginat si pus la punct metode ingenioase 
pentru a simula explozii la sol, în apă, rupturi de ziduri, săgeți de foc, oameni 
cuprinși de flăcări, toate la un înalt nivel de autenticitate şi spectacol. 

© 240 de actori şi 10 teatre din Bucureşti şi provincie au susținut 
distribuția filmului de o varietate tipologică remarcabilă. Pentru fiecare rol 
în parte s-au experimentat si ales formulele de machiaj cele mai convenabile, 
confectionindu-se sute de peruci, bărbi, mustáti, meşe etc. 

© Pentru filmarea secvenfelor de luptă a fost specializat un grup de 80 
de cascadori selecționați din citeva mii de sportivi prezenți la trialuri. Timp de 
aproape doi ani acest corp de cascadori a fost pregătit temeinic în săli de gim- 
nastică special amenajate sau sub cerul liber pe terenuri cu obstacole la Buftea, 
sub îndrumarea unor profesori de specialitate de scrimă, călărie și acrobație. 

o Marile bătălii ale istoriei — Călugăreni, Şelimbăr, Gorăslău, Mirăslău, 
Kerezteş — s-au transformat in film în marile bătălii ale echipei pentru orga- 
nizarea si filmarea scenelor de luptă. Ziua de lucru începea la 4 dimineaţa, 
cind se pregătea filmarea, se făceau repetițiile cu armata, se verificau recuzita 
şi costumele, se executa harnagarea cailor. Turul de manivelă se dădea la ora 
8 dimineaţa, iar filmările continuau pină la apusul soarelui. În tabăra de luptă, 
«stingerea» se dădea tirziu către miezul nopții. 

© De pe dealurile Amnaşului si pină pe malul Dunării s-au deplasat circa 
365 membri ai echipei de filmare (aproape un sfert din personalul studioului), 
1 000—7 000 militari ai forțelor noastre armate, 300—700 de cai, 100—200 
căruțe, 100 de ingrijitori de cai din hergheliile statului, mii de kilograme de 
furaje, sute de camioane şi maşini. Filmul «Mihai Viteazul» reprezintă din 
acest punct de vedere o şcoală si un exemplu de organizare, calm şi precizie. 

De notat că, în paralel, studioul avea în producţie alte 8 filme ale anului 1970. 

e În momentele dramatice ale inundaţiilor, cineaştii și ostașii au dat dovadă 
de un înalt spirit de abnegatie si sacrificiu. În tabăra de la Șelimbăr, actionind 
prompt şi curajos, ei au salvat de furia apelor 3 500 de costume de epocă şi 
o herghelie de 100 de cai, iar la Călugăreni, într-un veritabil final de film. 
au stat în apă 11 ore pentru a pune la adăpost costisitoarea zestre a echipei. 

° 

Fapte lapidare si cifre succinte... 

Mai presus de toate, filmul «Mihai Viteazul» constituie o profundă expe- 
riență umană. A fost o probă de foc în care s-a muncit extenuant, cu dăruire, 
inteligență şi pasiune. 

Pentru a nu ştiu cita oară s-a demonstrat că meseria de cineast, indiferent 
de eșalonul la care se practică, rămine un crez de viață, o profesiune de cre- 
dintá. 

A sosit momentul să o pretuim! 


Constantin PIVNICERU 


Se spune : 
Hollywood-ul 
este orașul 
cel mai scandalos 
din lume. 

ө 


Se spune : 
Hollywood-ul 

este orașul 

* cel mai trist 
din lume. 


Se spune : 
Hollywood-ul 
este orasul 

care trăieşte 

sub ochii tuturor. 


Dar Hollywood-ul 
rămîne, 

în ciuda 
avatarurilor lut, 
un simbol. 


Hollywoodu! müzical 
Streisand — Hello Dolly") 


Mai intii a fost 

un stejăriş — 
Holly-wood. 

Apoi un cátun de 

200 de suflete. 

Astázi, cind spui 
Hollywood, 

se intelege 

«cea mai mare fabrică 
de vise din lume». 


Mai întîi e soarele. 

Mereu prezent, liniş- 

titor de prezent și 

soarele acela te face 

să înţelegi de ce i-a 
fost dat tocmai Californiei să găz- 
duiască o cetate a filmului... Pe 
urmă te intilnesti cu Hollywoodul 
şi- senzațiile încep să circule cu 
viteza unei pelicule filmată cu mai 
puţine imagini. Cînd pui piciorul 
prima dată la Hollywood, ti se pare 
cá acuși-acuşi se vor deschide în 
fata ta porţile unei cetăți fabuloase 
şi seducător de strălucitoare, Poate 
că senzaţia asta vine din filmele 
făcute acolo între anii ‘40 și '50... 
Poate e un reflex a ceea ce știm 
despre vechiul Hollywood. Pentru 
că dacă te apropii, dacă pătrunzi 
cît de cît în procesul de lucru al 
studiourilor, iti dai seama că la 
temelia acelei cetăţi strălucitoare 
stă o muncă uriașă si serioasă și, 
mai ales, un mare respect pentru 
această muncă, căreia i s-au dedicat 
cu toţii. Toti sînt preocupaţi si 
frámintati, dar nimeni ca producă- 
torii — care-și investesc acolo са- 
pitalul şi visează să și-l scoată în- 
zecit — şi ca regizorii, care se luptă 
pentru cucerirea unui loc sub soa- 
rele gloriei. Privit asa, Hollywoodu!” 
începe să arate ca o mare navă pe 
care s-au îmbarcat o mulțime de 
oameni și navighează, într-o lume 
a mirajului, către un orizont pe 
care și-l doresc plin de succese... 
Mi-aduc aminte cît de mult se dis- 
cuta în ultima vreme despre „fali- 
mentul“ Hollywoodului, Şi-mi dau 
seama că nu despre faliment era 
vorba, ci mai degrabă de o criză, 
care de altfel se apropie de sfirșit. 
Pentru că, după perioada filmelor- 
mamut, a super-super-productiilor, 
ca o reactie poate la aceastá perioa- 
dă, publicul a început să vrea și 
altceva. Un altceva însemnînd filme 
mai apropiate de viața de toate 
zilele. Pe de altă parte, există acea 
concurență a televiziunii, care a 
captat atenţia publicului pe cele 
13 canale alimentate permanent 
(acum și color) și care oferă specta- 
torului posibilitatea de a fi informat 
prompt si „la domiciliu”. Nu e de 
mirare cá foarte multi producători 
au început să se orienteze spre 
filmul de televiziune, dar, în același 
timp, fiecare rezervindu-si spaţiul 
necesar producţiei de filme pentru 
circuitul normal. Marea bătălie du- 
cîndu-se acum pentru recoltarea 
celor mai bune scenarii, celor mai 
interesante idei, toate cit mai 
aproape de noile cerinţe ale publi- 
cului, Concurența televiziunii n-a 
făcut decit să stimuleze imaginaţia 
tuturor, începînd, bineînţeles, cu 
aceea a producătorilor, întru găsirea 


ЭШ HOLLYWOODUL | 


са 


unor t 
profes? 


ráspum 
undă 

de cre 
eliberă 
mici în 
zorul | 
Ce est 
mele а 
teză fi 
e Scris 
„Intels 
felul în 
De alt 
пе din 
pregăti 
toate | 
țin în! 
de la 4 


Intimpl 
nu та 
o act 


filmulu 
lume a 
nerăbd 
pe pa 
acolo, 
glorie. 
figuri 1 


de 


‚ fabricá 
ie». 


e soarele, 
теті. linis- 
prezent și 
mia te face 

de ce i-a 
Wei să găz- 
nului... Pe 
tollywoodul 
circule cu 
"i$ cu mai 
| piciorul 
L Û se pare 
deschide în 
ДЇ fabuloase 
pare. Poate 
din filmele 
чо si '50... 
wa ce stim 
08. Pentru 
că pătrunzi 
de lucru al 
ата că la 
trălucitoare 
serioasă și, 
sect pentru 
iau dedicat 
ocupați şi 
са producă- 
| acolo ca- 
| scoată în- 
are se luptă 
ӨС sub soa- 
dollywoodu!" 
pre navă pe 
mulțime de 
intr-o lume 
orizont pe 
€ succese... 
mult se dis- 
espre „fali- 

Şi-mi dau 
Miment era 
de o crizá, 
e de sfirșit. 
da filmelor- 
iroductiilor, 
astă perioa- 
să vrea și 
mind filme 
a de toate 
există acea 
Й. care a 
ui pe cele 
permanent 
feri specta- 
| fi informat 
". Nu e de 
producători 
teze spre 
ir, În același 
şi spaţiul 
lime pentru 
bătălie du- 

recoltarea 
|, celor mai 
B cît mai 
ја ale publi- 
iwiziunii n-a 
imaginaţia 
sințeles, cu 
tru găsirea 


e m 


+ 


unei soluții, a unei ieșiri din impas, 
De aceea spuneam că n-a fost un 
faliment, ci doar o criză; de aceea 
spuneam că acea criză se apropie 
de sfîrșit. 


Marca fabricii: profesionalismul 


Chiar dacă stai numai o lună 
cum a fost cazul meu, chiar dacă 
nu ai timp sá*intelegi şi să vezi 
tot, şi încă te simţi tentat să încerci 
să pătrunzi în tainele acestei cetăţi, 
să arunci ofprivire în modul*de 
funcţionare a celei mai mari %febri 
devise" din lume.-Şi cred că se- 
cretul funcționării ei fără greş stă 
în primul rînd, în organizarea pro- 
ductiei şi în profesionalismul celor 
care lucrează la Hollywood. Filmul, 
se ştie, se compune dintr-o mulţime 
de meserii. lar la Hollywood fiecare 
meserie e onorată prin prezența 


rege 
Hollywoodul rămine 


E Hollywood, 


pentru că nimeni 
ca cineagtii de acolo 
nu stie mai bine 
să mobileze 
în mod agreabil 
eternul dreptunghi 
al ecranului. 
(Charles FORD) 


unor oameni de înaltă calificare 
profesională. Oricit de mic ar fi 
compartimentul în care muncește, 
fiecare e convins de importanţa 
lui, e convins că reprezintă” un 
şurub de care depinde buna func- 
tionare a masináriei, Este de-a drep- 
tul impresionant acest simt de 
răspundere, care se propagă ca o 
undă binefăcătoare asupra actului 
de creaţie propriu-zis. Pentru că, 
eliberat де -toate grijile mari și 
mici inerente oricărei filmări, regi- 
тоги se poate concentra pe ceea 
ce este esenţial, adică pe proble- 
mele artistice ale filmului, În paran- 
teză fie spus, pe ща lui Hitchcock 
e scrisă cu litere mari deviza lui: 
„Înţelepciunea regizorului stă în 
felul în care-şi alege colaboratorii"... 
De altfel, la școala de cinematogra- 
fie din Los Angeles, cursurile care 
pregătesc cadrele viitoare pentru 
toate compartimentele filmului, se 
ţin în tot timpul anului. Am asistat, 
de la distanță, la un asemenea curs 
susținut de Natalie Wood. Asta se 
întîmpla într-un parc. Natalie Wood 
nu mai avea nimic de vedetă, era 
o actriță, care comunica experiența 
ei de actriță unor viitori actori. 
De fapt aveai senzaţia cá asiști la 
o confesiune, Atmosfera „era atit 
de intimă încît ne-am îndepărtat 
în grabă, de teamă să nu o tulburăm. 


Hollywood by night 


Am vrut să văd Hollywoodul 
noaptea. Era ca un miraj, ca o Fata 
Morgana de neatins, ca orice Fata 
Morgana. Dar şi asta era numai o 
primă. senzație... Am descoperit 
strada principală, bulevardul care 
duce la studiouri, strălucitor $i el 
sub lumina neonului, și animat, la 
ora aceea, de o întreagă lume a 
filmului în care circula viitoarea 
lume a filmului. Foarte multi tineri, 
nerăbdători să intre cît mai repede 
pe porţile cetăţii şi să-şi cistige 
acolo, între zidurile ei, mult visata 
glorie, Fete frumoase, băieți cu 
figuri interesante, compunindu-si cu 


Hollywoodul de toate zilele 
(Audrey Hepburn — „Doi la drum") 


toţii fizionomia cea mai avantajoasă, 
în așteptarea ochiului „care ştie să 
vadă”... Cafenelele pline, ticsite şi 
agitate de conversații de artă sau 
de afaceri cu artă, în care regizorii 
intrau înarmaţi cu privirea aceea 
profesională în stare să vadă din- 
colo de fizionomia compusă cu 
grijă acel ,ceva" numit putere de 
fascinatie fără de care nimeni nu-și 
poate imagina o viitoare vedetă... 
De fapt, ре acel bulevard te întil- 
nesti cu întreg Hollywoodul: de 
ieri, de azi și de miine. Pentru că 
tot pavajul e încrustat cu stele care 
poartă numele marilor vedete — 
actori sau regizori — саге şi-au 
cucerit aici faima şi au construit 
împreună faima Hollywoodului. 


a ne E FETEI POE аччы FE PET 
Da, Hollywoodul 
s-a schimbat. 
El nu mai e triumfător 
са pe timpuri, 
dar е departe 
de a 

se prábusi. 
(George ZUKOR) 
vaz amr ERSTE TERETE 
Acolo te reîntîlneşti cu Greta Garbo: 
Bette Davis, Marilyn Monroe, So- 
phia Loren, Charles Chaplin, Mau- 
rice Chevalier... Mergi pe bulevar- 
dul acela şi ai senzația cá nu ai-sá 
dai niciodată de capătul gloriilor 
apuse sau abia răsărite, Din loc în 
loc, cite o stea liberă care-şi asteap- 
tă numele, te convinge că la Holly- 
wood mai e loc de vedete... lar în 
fata teatrului, acolo unde fiecare 
vedetă îşi primeşte botezul, sînt 
imprimate în “asfalt miinile, picioa- 
rele și iscălitura celor  ,bote- 
zati". Era aproape unu noaptea, 
şi încercam la lumina  neonului 
să descifrám  iscáliturile. Fiecare 
trezea o cohortă de amintiri legate 
de filmele pe care le-am văzut, de 


stelele care au strălucit în ele și 
au căzut, sau continuă să strălu- 
cească şi azi, fie și numai în chip 
de stele încrustate în pavaj. Par- 
curgind Hollywoodul, esti obligat 
să cobori la începuturile lui si de 
acolo să urci spre ziua de azi, pen- 
tru că mărturie a istoriei lui stau 
nu numai Bulevardul Stelelor, ci 
şi uriașele decoruri exterioare, În- 
cepind cu străzi întregi din New 


Hollywoodul cu suspens 
(Faye Dunaway-, Bonnie şi Clyde") 


Yerk sau Veneţia, si sfirsind cu Place 
Pigale sau Texas, Dar astanu mai tine 
de nici un fel de ratiuni sentimentale 
ci de acea organizare pe unsistem de 
maximă economicitate, care este 
una dintre legile de aur ale Holly- 
woodului, Aici decorurile exterioare 
nu sînt dárimate odată filmul ter- 
minat, ci păstrate şi folosite și re- 
folosite, ori de cite ori se ivește 
ocazia. lată de ce, dacă cineva m-ar 
întreba care e cea mai puternică 
impresie pe care mi-a lăsat-o Holly- 
woodul, aș răspunde: buna organi: 
zare și seriozitatea profesională care-şi 
pun amprenta peste tot şi peste 
toate, 

Şi abia pe urmă aș vorbi despre 
strălucirea Hollywoodului şi despre 
bulevardul încrustat cu stele de 
ieri, de azi și de miine, 


Elisabeta BOSTAN 


Hollywoodul sexy 
(Marilyn Monroe—,„Unora le place jazz-ul") 


variatiuni pe tema 


Tom Mix, Nosferatu, 
King- Kong 
continuă 
să trăiască 
de la un episod 
la altul. 
e 
Succesul filmelor cu ei 


nu denotă 
o: apreciere 
estetică, 


ci o: obsesze 


eet. 


În ciuda faptului că 

o revistă serioasă cum 

e „Contemporanul” а 
1 prevenit: publicul să 

mu facă prostia de a 
se duce la filmul „King-Kong: eva- 
deazá", casa cinematografului. Lu: 
ceafătul” a fost luată cu asalt. Aver- 
tismentele s-au. dovedit zadarnice, 
lumea. a dat buzna ca să revadă 
faimoasa gorilă pentru care zgirie- 
norii sint nişte biete cutii de chi- 
brituri și oamenii niște sürmane 
furnici. Dar aceasta nu e încă totul! 
În timpul spectacolului, sala, entu- 
ziasmată, aplaudă, succesul de pur 
blic at filmului întrece orice aștep- 
tări. 

Ce se întîmplă? Au mai dat iarăși 
cronicarii noștri cinematografici cu 
oigtea-n gard? E ,King-Kong eva- 
deazi" un film reușit în genul lui, 
dar pe care snobii intelectuali nu-t 


(ING-KONG 


gustá fiindcă: reclamă o sensibili- 
tate copilărească dispusă a se lăsa 
vrăjită de basme moderne? Nu, de 
astă dată am impresia că lucrurile 
sint mai complicate, cronicarii cine- 
matografici. au dreptate. „King- 
Kong. evadează” e realmente un 
film. destul de imbecil. Atunci de 
ce se bate lumea să-l vadă? 


Cinematograful 
ore monștrii lui sacri 


Prima. explicație pe care mă 
simt îndemnat să mi-o dau tinê 
de mitologia cinematografului. Exis- 
tă o categorie de personaje intrate 
datorită lui în legendă: Tom Mix, 
Tarzan, Nosferatu,  King-Kong, 
$,4.m.d. Ele au căpătat prin magia 
ecranului o viaţă de sine stătătoare; 


filmele care le-au făcut celebre se 
termină, dar personajele continuă 
să trăiască dincole de un episod 
sau altul. Reacţiile publicului sint 
dictate de această existență care 
nu cunoaște moartea $i se derulează 
într-un timp mitic, incoruptibil: 
Pe o masă de laborator părăsit, Fran- 
tenstein a rămas în stare catalep- 
tică; e deajuns să se producă însă 
о. descărcare electrică violentă, са 
monstrul să reînvie, ba să-și găsească. 
și o iubită. Cum să rezistăm tenta- 
ме de a da iarăşi ochi cu, el? Tar- 
тап revine; cine are puterea să 
lipsească de la intilnire? Exact 
acelaşi lucru se petrece și. cu. Kings 
Kong. Ni se.spune că a evadat dim: 
insula. lui? ^ Formidabil!  Alergăm: 
într-un suflet “să-i admirăm noile 
isprăvi. 

Bine, veţi spune, înțelegem această 
curiozitate, Dar dacă filmul tare 
făgăduieşte: asemenea reintílniri cu 
personajele mitice ale: cinematogra= 
fului e efectiv. prost, nu provoacă. 
o profundă dezamăgire? De unde 
ies aclamatiile, de unde aplauzele? 


Între prostia banală 
și cea enorma 


Aici, dati«mi voie să adaug o com- 
pletare  explicaţiei mele. „King- 
Kong evadează“ nu este un simplu 
e" mediocru, neizbutit. În 
caz ne-ar fi lăsat o senzație 
sălcie, fiindcă ne-ar fi oferit nişte 
imagini: pălite ale reprezentărilor 
cu care imaginaţia. noastră s-a hra- 
nit atita: vreme,  „King-Kong eva- 
deazá" e un film foarte prost. Tin 
să subliniez apăsat deosebirea. Mai 
exact spus, „King-Kong evadează” e- 
un film atît de prost; încît nu poate 
provocă o cruntă dezamăgire, dim- 
potrivă, reușește chiar să. devină 
amuzant, Afirmația: sună. paradoxak. 
dar mă. voi grăbi să. o lámuresc 
îndată: prostia modestă. plictiseste; 
cea. fudulă are haz. „KingKong 
evadează” e o imbecHitate ambi- 
ticasá. Toate trucajelé- sînt: mobi 
lizate ca să potenteze la maximum- 
tema. Filmul nu se mulțumește. cu: 
o gorilă uriașă. mai înaltă. ca bios 
curile- dintr-o: metropolă: modernă 
și. simte nevoia: unui robot. metalice 
de talie epală, ba îi obligă pe cer 
боі monştri să se ia la trint& — şi 
unde credeţi? — nu. în altă. parte 
decit pe platforma construcției din 
Tokio. copiată după turnul Eiffel! 
Nu-i suficient сй. giganticul тайпа" 
toi se face cirpà cînd frumoasa 
doctoriță care i-a cucerit cu o pri» 
vire inima îi poruncește сема, dar 
trebuie: să-l vedem. luptindu-se să 
înfrîngă. o influență. hipnotică. exer- 
citată asupra lui de-o minte crimi» 
nală. Vechea schemă a filmului, 
fiind găsită prea simplă, e compli- 
cată cu o istorie de spionaj Inter: 
continental à la James Bond, cu- 
prinzind un misterios. „element X", 
o agentá ,sexy" demonică, însă. de 
fapt, fată bună si patrioată; o expe- 
аце ONU, niște fantastice labora- 
toare subterane la Polul Nord 
în sfîrşit, a conspirație împotriva: 
intregii Gen, 


Idei 
King-Kongiene. 


Filme de acestea foarte proaste 
au meritul transparenţei; prin: ele 
anumite: obsesii  socio-psibologice: 
ies cu o pregnantà deosebită d 

D 


m 
e 
M" 
в 
е 


Saco тга” 


se 


ln episod 
lui sint: 


ta сале 
derulează 
ptibil. 
Wt, Fran- 
catalep- 
ucá însă 


dim- 
devină 


alta parte 
racer din 
Emu! Eiffel 
maimur 

@ frumoasa 
m o pri 
Е ceva, dar 
se să 
exer- 

crimi- 
filmulai, 

е compli- 
Nona inter- 
i Bond, cu- 
جاع‎ €. 
Md. însă de 
MIX: o expe 
labora- 

d Моге 
Impotriva 


ie proaste 
prin ele 
ibologice: 
а d 


Strămoșul. Godzilei: 


iveală, ca unei canapel 
uzate. Sau dacă preferaţi o terr 
nologie mai savantă și mai modernă, 
astfel de producţii prezintă o vastă 
„polisemie“ ușor „decodabilă”. 
bolurile unei gindiri colective aici 
sar în ochi şi nu la Antonioni sau 
Bergman, unde viclenia talentului 
le ascunde. Am auzit cu surprin- 
dere că filmul „King-Kong evadează" 
a fostacuzat că nu аге idei, Doa 
Dumnezeule, ce aberaţie! 
Filmul are, dimpotrivă, prea 
multe idei și foarte gros subliniate. 
Care scenă credeţi cá e aplaudatá 


Sim- 


mne 


Lupta cu Tirenozaurul din 1933... 


King-Kong 


Monstrii-an?mali sint în general 
mai puțin interesan;  King-Konz, 
cel mai celebru dintre ei, apare din 
1933 în filmul realizat de E.B. Schoed- 
sack și Merian C, Cooper. lată cîteva 
opinii despre acest film; 


„King-Kong** — o capodoperă a 
trucajului în care sint utilizate toate 
etectele fizice şi optice. Secretele 
unora dintre procedae n-au fost 
dezvă niciodată de specialiștii 
care le-au pus la punct 


(GEORGES CHARENSOL) 


„King-Kong”, -povestea gorilei 
uriașe care terorizează Wew-York- 
ul oscaladiad zgirio-norii, marchează 
o dată importantă în tehnica fil 
mului: se “folosește un truc no: 
transparenţa. 


(GEORGES SADOUL) 


„King-Konz” nu urmărește decit 
83 tie o atracţie de bilcrîn-stil mare. 


JEAN FERRY) 


După  ;King-Kong" s-au făcut 
mumoroase remako-uri.., „Fiii dui 
KingKong". „Mr. loc, „Gorgo, 
Konga”. Printre descendenții lui 
mai mul: sau mai puțin degitimi se 
numără şi japoneza  Godzila, dra. 
gonul lui inoshiro Honda. 

Dar niciunul nu și-a “egalat mo- 
delul. Frumuseţea tarmală şi emo- 
șia care au impregnat „King Kong’ 
nu au mai fost regăsite $i — 
locul -machetei și parodiei. 


care a 
facut „posibilă realizarea lui Kiog- 
Kong, а 8-a minune a lumii, 


(MICHEL САЕМ) 


Gertie, dinozaurul (1909) 


mai cu foc? Aceea cînd păroasa 
gorilă o prinde gingaş in palmă pe 
ată de la o înălțime ame- 
fitoare! Forța brută şi bestială, 
subjugati de farmetul feminin mini- 


eroina pi 


jupist, ce simbol mai transparent 
vreti? Ma 
ürie uma 


le public-e plin de mîn- 
; că o făptură delicată, 
су mutrişoară de ingenuă și gambe 
svelte, poate face din colosul simiesc 
un şcolar îndrăgostit, îl încîntă, 
Altă idee: gorila, de la început mä- 
nifesti vizibile simpatii față de oa- 


meni; mai ti 


in lupta cu copia 
sa mecanică, ia iarăşi parte асеѕ- 


tora. Lucr 


ză a 


„Vrea să suge- 


filmul, un instinct secre 
speţă.  Maimuţoiul ante 
recunoaşte ‘Obscur urmașii, 
de piperniciti au ajuns. 
Mi-am dat seama apoi, revăzindu-l 
pe King:Kong, de ce japonezii 
manifestă o predilecție specială pens 
tru filmele cu monştri uriași care 
strivesc sub călcătura for tancurile, 
camioanele şi trenurile ca pe nişte 
jucării, Celebra gorilá vine după 
nenumărate povești cu Godzila sí 


re 


.. nu ge sfirşește nici în 1970 


alte animale fabuloase de aceleași 
proporţii. Sufletul nipon, am Senti- 
mentul că nutreşte un puternic 
complex .,;guliverian", dacă pot să-l 
numesc “astfel, Mici ge statură, 
japonezilor le place să-și imagineze 
omenirea redusă la dimensiunile 


gingániilor, în raport cu vietăţile 
uriașe pa care închipuirea le poate 
crea, Apare aici o imagine compen- 
satoare; faţă de 'Kimg-Kong sau 
Godzila, comple» 
generalizează, chiar şi americanul cel 
mai înalt devine un pitic. Fantezia 
realizează secrete visuri de egalitate 
biologică sub o formă naivă, îndaio- 
şătoare, 

Mai putem descoperi si alt su 
strat inconştient: neîncrederea în 
soliditatea a tot ce construieşte 
civilizaţia -pe un sol zguduit de repe- 
tate cataclisme. geologice. Trebuie 
să ai о îndel. 
friabilitátii 
prezenta 
pindu-se ca hirtia și otelu! 
du-se ca tabla. тее japoneze cu 


m поре i 


guliverian se 


ată experienţă a 


materici spre a-ţi re- 
atit de uşor betonul ru- 


colosali sint: obse de 
acest spectacol: orasele se pulveri- 
zează sub ochii nostri, zidurile se 
espică, podurile -me se prá- 
busesc, avioanele pică asemenea 
muştelor. 


ri colosi sau vampiri? 


Dicţionarul 
monstrilor 


Serialul a fost la începuturile sale 
vehicolu! ideal al fricii. Mulțimea 
venea са să tremure pegtru eroina 
desplatiti, urmărită incontinuu de 
criminali perversi şi de monștri. 


1913 La Gaumont Palace, 
publicul parizian venea să-l vadă 
pe maiestrul groazei — Fantómas 
eroul negru al lui Marcel Allain gi 
Pierre Souvestre cáruia Feuillade i-a 
dat chipul lui René Navarre. 

1915 — iralianu! Emilio Ghione 
realizează serialul „Arhanghelul mor- 
sii violente". 

1919 — „Caligari”, „Cabinetul doc 
torului Caligari” (Robert Wiene) 
deschid drumul mesfirftei legiuni 
de savanţi nebuni $i de ucenici-vrá- 
jitori. 


1922 — „Doctorul Mabuse" (Fritz 
Lang) a continuat cu „Testamentul 
doctorului Mabuse“ (1932) și „Dia- 
bolicul Mabuse” (1961), Invizibilul 
Mabuse” și „Reintoarcerea dr. Ma- 
buse”. 


1926 — În „Месгоройз" apare 
Dr.  Rothwang — savant nebun. 
1931 — Frankenstein" (după ro- 
тапи! scris de Anne Mary W. Shelley, 
a intrat În legendă sub trăsăturile 
lui Boris Karloff (r. James Whale), 


1935 — „Logodnica lvi Fran- 
kestein", Monstrul se umanizeazá 
într-atie, incit se sinucide, Numeroși 
regizori îi redau monstrului viața 
şi trupul mort este reanimat de un 
fulger (are un fiu —1939, un spec- 
tru — 1942, o casă — 1944). Filme'e 


cu Frankenstein sint reabilitate, 
reinnoite estetic de regizorul Te- 
rence Fischer, cu „Frankenstein a 
evadat" (1957) şi „Revanşa lui Fran- 
kenstein" (1958). 


Dincolo de asemenea imagini ca- 
tastrofice, publicul se dovedeşte 
sensibil “la un. vechi mit naturist. 
Undevi, pe o insulă necunoscută, 
pámintui mai păstrează înfăţişarea ” 
vîrstei sale preistorice, Ea conservă 
antidotul demenţei hipertehnicizate ; 
într-o altă producție similară, fio- 
resul Gotizila era sc din muntele 
în mãruitaitêle căruia zăcea, ca să 
răpună el un monstru trimis de pe 
o planetá strâină-spre a facilita in- 
vazia- globului terestru. Şi King- 
Kong distruge teribilul robot, 'сгеа- 
tie a nebuniei mecanice, destinată 


5 


Un nou personaj mitic: Robotul... 


Lista 
vampirilor 


(printere care cei mai vestiți sint 
Dracula și Nosteratu), a mumiilor, 
a zombis-ilor (personaje ale  fotelo- 
ului haitian, învelișuri carnale insu- 
(ерге printr«o-vrajá.si cápátind ai 
renta mecanică ıa vieţii), esto 4 
miră. 

Nu se poate vorbi de monștrii 
din cinema fără să nu se semnaleze 
filmele inspirate de Е.А. Poe. Incă 
din 1928 jean Epstein a ecranizat 
Căderea casei Usher”. Roger Cor- 
man, regizorul-recordman care tur 
neazá un film în două zile si jumătate, 
a adus pe ecran un ciclu impresio- 
nant despre lumea lui Poe, in ei 
se întilnesc personajele lui Poe cu 
altele importate din mitologia cine 
matograíului de groază, ca vestitele 
gorile. 


Dracula 


BELA LUGOSI inter- 
pretul lui „Dracula“, îmbătat 
pină la demenţă de legenda 
lui, s-a identificat cu perso- 
najul. El refuza să se pri 
vească in oglindà — ca 
orice vampir. De altfel el 
a fost încurajat pe drumul 
nebuniei de publiciştii care 
au reconstituit pentru €l, 
lingă Los Angeles, castelul 
lui Dracula. Cei mai buni 
decoratori * din Hollywood 
i-au tapisat interioarele cu 
damasc negru şi au decorat 
sălile cu schelete si pinze de 


păianjen. , In parc au fost 
instalate morminte false. 
Producătorii lui Lugosi i-au 


cerut să vină la premierele 
filmelor într-un sicriu purtat 
de şase „vampiri. 

Ultimele cuvinte ale lui 
Bela Lugosi: „Eu sint 
Dracula”! 


CR, 


m 


a-i. asigura unei super-puteri male- 
fice dominația pămîntului. După ce 
şi-a îndeplinit datoria se îndreaptă 
cu pași egali prin oceanul Pacific 
са tot omul care are de străbătut 
un drum lung, catre insula lui. 


Vedeţi, așadar, că nu de idei 
duce lipsă filmul. Sint atitea încît, 
sincer vorbind, mă doare „capul 
cînd mă gîndesc la ele. 


Ov. S. CROHMĂLNICEANU 


Frica 


Esenţial la „Balul vampirilor” este că nimeni nu crede în intim- 
plările de pe ecran. E atit de plăcut să ai о astfel de frică. Cred 
că spectatorilor le place să le fie frică: dovada e că plătesc bilete 
de cinema. Oamenilor le place să le fie frică fără pericol real și 
în „Balul vampirilor“ constată că frica este destul de aproape de 


umor. 


ROMAN POLANSKI 


i 
| 
| 


Un го! de monstru 


Frankenstein 


BORIS KARLOFF (1887 — 1969) 
omul căruia publicul nu i-a cunoscut 
niciodată faţa, spunea: „Am turnat 
duzini de filme, unde, cel mai adesea, 
aveam roluri modeste. Abia ajungeam 
să mă descurc cu banii, pină în clipa 
cind mi s-a propus un rol de monstru, 
Frankestein, în scenariulinspirat de ro- 
manul lui Mary Shelly. Era toarte chi - 
nuitor, pentru că machiajul îmi lua zilnic 
ore intregi și timp de sáptámini de-a rin- 
dul a trebuit să sulăr acest supliciu, 

Ca să tiu sincer, acest monstru a fost 
cel mai bun prieten al meu, El mi-a sta- 
bilit reputaţia mea de actor, De atunci, 
bineînţeles, cînd ` Hollywoodul avea 
nevoie de un erou spectaculos de filme 
de groază, producători i si regizorii fä- 
сези coadă la ușa mea. Am fost întrebat 
dacă aceste roluri m-au nemulțumit. 
Cituşi de puţin! Oamenilor le place să 
le fie frică și sint încintat că le-am pro- 
curat o doză maximă de fior. 

Inceputá in 1919, cariera mea de 
monstru n-a cunoscut niciodată șomajul. 
Lucru curios, moda monstrilor nu trece 
niciodată, ei Îşi schimbă doar numele 
şi înfăşişarea...“ 


instantaneu 


Bă, nene! 


Nu vom avea fotografie -aşa 
că voi descrie cadrul: bulevard 
larg deschis în fața bătrinului 
Colțea. Un cinematograf numit 
„Luceafărul” în care „cobori în 
jos" ca în versul poetului. Dar 
în seara la care mă refer — se 
dădea ca’ film un fel de King- 
Kong — ca să pătrunzi In sală trc 
buia „să cobori în sus" dus pe 
braţe (sau în pumni -dacă dădeai 
de binevoitari). Euforia se curma 
repede în fata unui Goliat іт- 
placabil controlor de bilete sau 
doar de spectatori, care încerca 
să pună ordine la.casa de bilete. 

Dialog platonician: 


Сотго!оги!: — Unite bagi mă? 

Spectatorul: — Vreau şi io! 

Controlorul: — Ai răbdare că 
e pentru toți, 

Spectatorul: —  Lasá-md nene! 

Controlorul: —  Nene-i tactu" 


(restul replicii a fost onomatopeic, 
după care s-a aşternut tăcerea). 

Un adversar este răpus deci. 
Se retrage din fata casei de bilete 
și о apucă direct spre holul sălii. 
Aici alt asalt. О avangordă mai 


juvenilă încearcă să „alerteze” 
trorea. Doi controlori [âră ovon- 
fizice. ale predecesorului 
j o discuție de principiu 
i! spectatorilor, 


entre 


гш: — Bái nene, eu 
ies din papuci! 
voce : $i ce-mi spui miel 
Controlorul: — Dei cui? 
Altă | voce: Alături (adică 
spitalului... (n.n) 
Spectatorul de 
tigase însă o 
„tearetizau” situația iar el ajun- 
sese direct în hol (fără bilet!). 
Citeva  spectatoore cu biletele 
în mină — păreau că ar vrea 


să renunte lo plăcerea de a mai 
“vedea filmul. Tirzie. revelaţia asta. 
Nu. se mai putea nimic, Privită 
de sus îmi închipui că scena 
— asemănătoare unui —suvoi 
соте ar încerca să pătrundă 
printr-o ţeavă fi fost bună 
eventual pentru un film -cu tema 
educativă: „Arta de a fi specta- 
tor şi eventual cu o trimitere şi 
la „arta de a fi controlor de bilete”. 


M. Al. 


12 


Cinematograful e artă sau iluzie? 
(„Un cuib de nobili") 


convenţie 


cavalerul tristei figuri 


Singurul punct nevralgic al credinței mele în film îl constituie faptul 
că-mi dau seama prea des că acesta se bazează pe o convenție. Prea 
repede se destramă firescul unei proiecţii, la cel mai mic gind al meu sau 
la cel mai mic semnal exterior, pentru ca să nu suspectez: e artăsaue 
doar o iluzie? e viaţă trăită, cum părea, sau e magie mecanică, cum a 
devenit dintr-odată? О fluierătură într-o sală de cinema introduce dintr- 
odată un alt plan de viaţă între tine si viata de pe ecran. Саге е viața 
adevărată: mişcarea, brusc sleită și dezarticulată de pe pinzá sau fluieră- 
tura grosolană din urechea ta? Desi anestetică, deși nedorită, aceasta din 
urmă ti se insinuează în timpan, în singe, in nervi: e a ta, e din lumea 
reală, pielea ţi-e mai aproape decit cămașa, şi astfel cămașa artei iti 
devine, in ciuda refuzului tàu de a înregistra violenta vieţii, c cămaşă de 
împrumut, o cămașă de nylon, cu însăilările prea evident marcate, o 
cămașă prin care frigul din jur se strecoară, advers dar mai adevărat decit 
cămașa. 

Cu literatura e altfel: un zgomot în timpul lecturii îl înregistrezi 
doar ca pe un accident, ре care curind il și uiţi. Cu muzica e altfel: tusea 
vecinului de la concert e tot un accident, al cărui plan, recunoscut де 
fa început ca puternic, unanim, isi găseşte loc automat, fără nici o discu- 
tie, în afara spaţiului dintre tine și artă. Convenţia, aici.nu se des- 
tramă, pentru că e о convenţie pur estetică, pentru cá nu e o con- 
ventie completă şi ambițioasă ca în cazul filmului, pentru că ea nu con- 
curează cu viata, pentru că ea nu întărită viața, pentru că e с сопуеп- 
tie exactă їп care nu funcționează intimplarea. 

Filmul, prin orgoliul sáu de a reproduce viaţa, de a re-naste viața, 
îşi asumă toate riscurile. E cavalerul tristei figuri, care merge tot timpul 
pe muchea dintre sublim si ridicol, El se incápátineazá încă să lupte cu 
viata. punindu-i în față, cu toată candoarea, o oglindă stingheritoare. 

Mă întreb uneori ce s-ar fi întimplat dacă forța electricităţii ar fi fost 
descoperită înaintea forţei aburului. Bineinteles că n-am mai fi avut Icco- 
motive cu abur, ci din capul locului locomotive electrice, si с întreagă 
epocă tehnică, plină de mizerii, ar fi fost evitată. Mă intreb ces-ar fi întim- 
plat dacă un anume procedeu medical ar fi fost pus la punct în timpul 
vieţii lui Beethoven. Bineinteles că simfoniile lui Beethoven n-ar mai fi 
fost aceleași şi o întreagă epocă muzicală, plină de dramatism, dar şi plină 
de glorie, ar fi fost pierdută. 

Dar noi convenim că totul a apărut la timpul său șicănimic nu putea 
fi altfel. Viața întreagă e o convenţie, întreaga istorie a omenirii e un şir 
de convenţii. dar firescul rezidă din convenţia că ne facem anu obserya 
convenția. Nu cumva forţa si slăbiciunea filmului față de celelalte arte 
vin tocmai de la faptul că, tînăr şi bătăios fiind, viața sceptică și arțăgosă, 
plină de complexe si complexitate, nuvreasă-i acorde dreptul la convenţie? 
Nu cumva sîntem vinovaţi față de el pentru că, nici o clipă măcar,nune-a 
dat prin cap că ar fi putut apare în Renaștere? 


Romulus RUSAN 


Lume sau basm? 
(„Vrăjitorul din Oz“) 


Viaţă. trăită sau magie? 
(„Povestiri extraordinare" 


eos 


и 


şi plină 


putea 

e un sir 

U observa 
d arte 
Agosi, 
entie? 

Е ло ne-a 


RUSAN 


Bătălia 
pentru Alger 


x 


Coproductie italo-algeriană. Regia: 
Gillo Pontecorvo. Scenariul: Franco 
Solinas. Imaginea: Marcello Gatti. 
Cu Jean Martin, Jacef Saadi, Brahim 
Haggiag, Tommaso Neri, Fawzia El 
Kader, Michele Kerbash, Mahomed 
Ben Kassen. Film distins la Bienala 
de la Veneţia 1966: Leul de aur 
San Marco, Premiul FIPRESCI, Pre- 
miul OCIC, Premiuloraşului Veneţia. 


Prin filmul politic,  cinemato- 
graful își definește condiţia sa de 
artă socială - şi contemporană. Şi 
dacă uneori are aerul să. o spună 
ca pe un adevăr recent descoperit, 
marile filme” politice ne amintesc 
că el privește doar cu un ochi mai 
pătrunzător ceea ce a fost dintot- 
deauna cinematograful: o artă revo- 
паса. Peste parantezele (poate 
esare sau în orice caz fireşti) 
de estetism, de evaziune, de deca- 
denţă, cineaștii politici de astăzi, 
Rosi, lancso, - Solanas, Straub, Rocha, 
îşi dau mîna cu cineastii politici de 
ieri, Eisenstein, Dovjenko, Vertov, 
Pudovkin şi, indiferent dacă pe 
aceştia de astăzi îi deosebesc nuanţe 
de ideologie în cadrul unui curent 
de atitudine puternic de stinga, 
forța cu care exprimă un angaja- 
ment fundamental social-artistic 
ne obligă pe noi înşine, ca spectatori 
ai acestor filme şi personaje ale 
propriilor noastre existente, la o 
analiză lucidă, 

Stilul filmelor politice contem- 
porane este diferit. El inovează 
sau scutură de deruetudine for- 
mule vechi, el se, substituie eveni- 
mentului real sau îl analizează, el 
se obligă să-i descrie amploarea 
sau se mulțumește numai cu sim- 
plul enunț. Dar si căderile şi mo- 
mentele de plenitudine se circum- 
scriu unui gest politic, acum si 
aici, într-o actualitate fierbinte, 
convulsivă, zguduită de evenimente. 
Între „Roșii si albii“ (lancso) şi „Sal- 
vatore Giuliano" (Rosi), _ între 
„Leul are șapte capete" (Rocha) 
şi „Othon“ (Straub) între „7“ 
(Gavras) şi „Gheaţă” (Robert Kra- 
mer), între „Ora cuptoarelor“ (So- 


lanas) diferențele arată cum reāli- 
tatea politică a lumii nu poate fi în 
definitiv- cuprinsă într-o unică 
formulă. 

Ce loc ocupă printre acestea 
marele “premiu al festivalului de la 
Venetia 1966, „Bătălia pentru Alger"? 
Film  politiceîn cel mai co t 
înțeles al noțiunii, el însea 
același timp o lecţie de istorie 
temporană. © În ultimă in 
noţiunile sî echivalente, 
expresia moment concret: 
lupta enilor pentru indepen- 
dentá şi strategia Frontului de 
eliberare națională care a condus-o. 
Subiectul filmului este scris așadar 
de însuși evenimentul real, dar 
scris cu o peniță care amestecă sin- 
ceritatea cu pasiunea analizei, argu- 
mentul cu exactitatea documentară, 
implicarea cu  distanțarea — toate 
descriu trezirea conştiinţei unui 
popor şi transformarea unor indi- 
vizi în eroi. Avind perspectiva 
istoriei — ca spectatori ştim că 
triumful este al cauzei algeriene — 
filmul se oprește asupra tragismului 
unor infringeri temporare: deci- 
marea organizaţiei clandestine a 
FLN în capitala algeriană, Faptul 
că forțele care se înfruntă sînt atit 
de sigur analizate în interesele, 
mobilurile şi poziţiile lor politice, 
transformă conflictul într-o dezba- 
tere mai amplă, generalizindu-l, De 
o parte este poporul algerian si 
FLN, de cealaltă parte trupele de 
elită ale parașutiștilor; de o parte 
Ali la Pointe, de cealaltă parte 
colonelul Mathieu. De o parte lumea 
a treia luptind pentru libertate, 
de cealaltă colonialismul uzind de 
ultima lui şansă — exterminarea. De 
o parte înţelegerea ratiunilor isto- 
riei, de cealaltă ignorarea lor. 

Ali la Pointe ajunge din, lumpenul 
dezorientat, din vînzătorul de suve- 
niruri turistice, unul din conducă- 
torii FLN; colonelul Mathieu, din 
fostul luptător împotriva naziștilor, 
şeful trupelor de intervenţie folo- 
sind arma foştilor săi duşmani — 
tortura, Faţă în față se confruntă 
un popor şi o armată de represalii, 
confruntarea dintre exponentii aces- 
tora depășește simpla semnifica- 
tie dramaturgicá, Filmul implică 
permanent în construcția sa toate 
înțelesurile si manifestările unui 
fenomen, anonimi şi conducători, 
trădători şi eroi, victorii şi infrin- 
geri. 


A înțelege ratiunile istoriei! 


„Bătălia pentru Alger“ 


O asemenea complexă şi dificilă 
sarcină este desăvirşită printr-o 
organizare - multiplă a planurilor, 
printr-o dramaturgie în care deta- 
şarea analitică de realitate se regă- 
seste laolaltă cu tensiunea ei emo- 
țională, Unindu-| ре Rossellini 
(din „Roma oraș deschis“) cu Brecht, 
Pontecorvo alătură spiritul- docu- 
ntar, realist al neorealismului cu 
a teatrului didactic brech- 
într-o operă căreia nu-i 
te nimic pentru a fi un ideal 
inema. Tonul aparent obiectiv 
ului întîlnește o singură dată 
fora — în final: o femeie dan: 
sează și cîntă cu steagul algerian 
în fata tancurilor, mereu alungată 
şi mereu revenind mai hotărită în 
timp ce vocea rece, oficială a crai- 
nicului anunță proclamarea Algeriei 
libere. O concluzie lirică încheie 
un film aspru şi violent. 


lulian MEREUTÁ 


ro sau Contra 


Din într-adevăr multitudinea 
planurilor, obiective $i subiective, 
din care Pontecorvo urmăreşte re- 
constituirea acestei pagini din istoria 
poporului algerian,  lulion Mereuţă 
s-a oprit osupra acelora care pot da, 
fie şi succint, o idee asupra filmului; 
asupra acestui gen de filme pentru 
care politica zilelor noastre a -deve- 
nit materie primă a artei, Fizionomii, 
tipuri, interpretare, montoj, muzică, 
fiecare compartiment al acestei 
compoziții ar merita notat aparte, 
Pontecorvo utilizează toote argu- 
mentele esteticii filmului cu mare 
precizie şi си о extraordinară efici- 
entd. Nu adesea ne este dat să vedem 
un film atit de răscolitor emoţional 
despre fapte care s-au petrecut sub 
ochii noştri. Deci, să-l vedem. 


A.D. 
ak aer кес" E С 
Ursul 
si pápusa 
Kk 


Productie a studiourilor franceze. 
Regia: Michel Deville. Scenariul: 
Nina Companeez, Michei Deville, 
Imaginea: Claude Lecomte. Cu: 
Brigitte Bardot, Jean-Pierre Cassel, 
Daniel Ceccaldi, Xavier Gélin, Geor- 
ges Claisse, Patrick Gilles. 


О цены: ча саган HESE 


Brigitte Bardot este Brigitte 
Bardot. E suficient pentru un film 
să o aibă în distribuţie, Michel 
Deville, regizorul, este si el nimeni 
altcineva decit Michel Deville — şi 
nu Jacques Demy sau Jacques Tati 
— ceea ce este iarăși suficient, dar 
de data aceasta la figurat, În filmul- 
divertisment, „suficient” ` înseamnă 
însă тий, гта аі dacă, dincolo 
fteva puncte de atracţie $i de- 
conectare, regizorul are, în felul 
lui, ceea ce s-ar putea numi un stil, 
E tocmai cazul lui Deville. 

Pe o schemă de comedie burs 
4, el se ambiţionează să reţină 
va tradițională, să  atenueze 
efectele aşteptate, să renunțe la 
ritmul lesne de obținut, așteptind 
ca din această discreție să nască 
un-fluid mai subtil; un fel de come- 
de sentimentală lejeră, agreabil de- 
suetă, ca un peisaj din secolul XVIII, 
ilustrat cu arii de Rossini. Acesta 
şi este decorul in care Pápusa (B.B.) 


le 


Comedie sentimentáló 
„Ursul şi păpuşa” 


aduce Ursul (Jean-Pierre Cassel) sau 
invers, ursul fiind totuşi gazdă, 
Fluidul scontat de regizor se 
produce la un tonus minim şi eu 
intermitentá. Evident, Păpuşa 
călătorește într-un. Rolls-Royce şi 
vine dintr-un - mediu sofisticat și 
snob, în timp ce Ursul, un violon- 
celist interiorizat și cu copii, merge 
la O.R.TLE, cu „doi cai putere” 
— si astfel se întimplă să se cioc- 
nească. Dar — Deville nefiind Tati 
— parodia hotelului — particular 
ultraelegant din саге descinde 
В.В, este atit de filtrată, încît reti- 
nem, cu un soi, de complicitate 
amuzatá, doar obiectul paradiei — 
о imagine-chintesentá a societății 
de consum care a devenit ,permi- 
sivă”: la fiecare etaj al clădirii este 
un alt club excentric, în fiecare 
din ele întîlnim un alt fost soț al 
Păpuşei, înainte de a о însoţi în 
intimitate — ce-i drept, prin 
intermediul unei oglinzi aburite 
— într-o baie somptuoasă, de unde 
B.B îşi fixează, telefonic, viitorul 
rendez-vous. Cursa sentimental- 
moralist-comică în care cei doi 
sofisticati se angajează — pentru 
a scápa, unul de prea multá inte- 


lectualitate, > celălalt de prea multă ; 


frivolitate — cursă în care se mai 
prind şi un ing pufos, o. pisică 
somnoroasă, patru copii  inopor- 
tuni, o ploaie perpetuă, o cafea 
sărată un telefon decuplat, un taxi 
si alte asemenea — este destul de 
pigmentată în detalii, dar cam depig- 
mentată în umor. Peste orice text, 
xt, pretext, fie că mecanismul 
funcționează sau nu, planează 
însă — şi ne încînță să redesco- 
perim, după o oarecare eclipsă — 
farmecul incomparabil .al Brigittei 
Bardot, cea mai modernă dintre 
Eve, dind iluzia transparentă a 
păcatului răscumpărat prin- ino- 
centi seninătate. De unde si ima- 
ginea finală, infátisind cuplul îmbră- 
țişat într-un cadru bucolic, cu 
pajiști verzi, ape cristaline și vaci 
helvetice, presupuse a vorbi engle= 
zeşte. 


Valerian SAVA 


33 


wai 
16 


| 
| 


Seceră 
vintul sălbatic 


kk 


Producţie a studiourilor americane 
(1942). Regio; Cecil B. de Mille. 
Imaginea: V. Milner si M.V. Skall Cu 
Ray  Milland, Paulette Goddard, 
John Wayne. 


Un film de Cecil B. de Mille este 
totdeauna plăcut de văzut. | s-a zis, 
acestui om, cá e „Cuceritorul Lumii 
Noi", Într-adevăr, el a adus lumii 
vechi toată impetuoasa putere de 
viaţă a noului, tînărului continent. 
Independent de subiect (western, 
pirați, Roma antică, Biblia, Crucia- 
dele, luntraşii de pe Volga). poves- 
tile sale sint, mai presus de toate, 
uriașe aventuri. „Reap the Wild 
Wind" (Seceră . vintul să 
1942, tehnicolor) ne transportă în 
mările Sudului, în lumea hrăpăreață 
a cuceritorilor a căror armă e deo- 
potrivă banul şi pumnalul, dar care 
găsesc în calea lor un adversar pu- 
ternic: legea. În filmul acesta ni se 
zugrăvește sub o formă nouă un 
vechi fenomen american: complici- 
tatea guvernanţilor la fără-de-legile 
clasei dominante.  Gindiţi-vă са 
acesta e leit-motiv-ul multor wes- 
ternuri: o mină de oameni care se 
socot lege supremă. Dar (si ta 
face frumusetea acestei lumi ameri 
cane), legea cea adevărată, slujită 
cu sînge rece şi dirzenie de un om 
singur, sfirgeste prin a birui. Per 
sonajul serifului, al omului singur, 
care. restabilește morala tuturor 
este o figură care pe drept a impre- 
sionat (si mai impresionează încă}. 
În filmul nostru, eroul nu e serit, ci 
avocat (Ray Milland), Nu cu pisto 
lul, ci cu cuvintul, cu argumentul 
juridic, salvează el dreptul şi drep 
tatea. -Răufăcătorii aici erau, cum 
ar spune Caragiale, „poliția în per- 
soaná", in speță, era vorba de un 
jaf banditesc al unor vapoare sub 
pretextul de a le salva de la un nau- 
fragiu, Cam aceeași operaţie ca 
aceeea care l-a ispitit pe Hitchcock 
cînd a făcut „Taverna din Jamaica” 
(cu Charles Laughton). Fructuoasa 
afacere a banditilor va fi însă dárima- 
tă în numele legii şi cu ajutorut 
legii, adică cu mijlocul pacifist prin 
excelență а! luptei în fata instantes 
judecătorești; nu cu sabia, nici cu 
biblia, ci cu Codul, În cursul acestei 
lupte, Ceci! B. de Mille, ca tot- 
deauna, introduce episoade spec 
taculoase, ca de pildă duelul sub- 
acvatic între John Wayne $i un mons- 
tru marin, o sepia uriașă, cu cerne 
liri atroce și ventuze sinistre. Tot 
în ordinea spectaculosului, nu lip 
sesc nici intriga amoroasă cu pre 
zenja eminamente agreabilă a două 
femei frumoase: Paulette- Goddard 
şî Susan Hays h 

Ori de cite ori vedem un {Ит бе 
acest autor, să nu uităm cá el la 
începutul veacului era flăcău de 25 
de ani. Cà decia trăit epoca cea mai 
patetică a continentului american. 
Epocá in care populatia Statelor 
Unite a crescut, în două decenii, de 


Rubrica „Pe ecrane“ a fost în- 
tocmită în urma programării 
comunicate de  D.R.C.D.F, 
la data încheierii numărului, 


la 30 la 90 de milioane, în mijlocul 
unui tumult, unei efervescente, unei 
іпсоегепќе, cărora Legea, pînă la 
urmă, le venea de hac, „Seceră vin- 
tul sălbatic“, unde frumoasul cava- 
ler e un jurist, un avocat, este о 
poveste tipică a pionieratului ameri- 
can. 


0.1. S. 


Primul 
curier 


xx 


Producţie a studiourilor din RP 
Bulgaria. Regia; Vladimir Тапсеу. 
Scenoriul: Konstantin Isaev. Imao- 
ginea: Anatoli Kuznetov. Cu: Stefan 
Danailov, Janna Bolotova, Vanelin 
Pehlivanov, Vladimir Retepter, Ev- 
gheni Leonov. 


і 


Un eroism ce toate zilele 


Drumurile bătitorite sînt cele 
mai dificile în artă. Zone albe pe 
harta inspirației mai găseşti cu pu- 
țină trudă, dar ca să rezişti tenta- 
tülor poncifelor gravitaţiei locurilor 
mune pe teme de largă circulaţie 
— e o bravu $i as numi brav 
acest „Prim cu nu numai pentru 
ce reprezintă: curajul unor tineri 
de a înfrunta vigilenta poliţiei ta- 
riste si a difuza ziarul ilegal „iskra“ 
sub nasul ei — ci mai ales pentru 
ace! farmec, discret, proaspăt și 
liniștit, pe care-l respiră. E un film 
de viaţă, nu de laborator, cu tot 
bagajul de vesel-amárui, grav și 
superficial totodată, ce însoțește 
nul eroic la 20 de ani. Față de 
„Şi ei au fost tineri” al regizoarei 
buigare Vassa Jeleskova, noua co- 
producţie sovieto-bulgară nu e sub- 
stantial diferită decît prin unda de 


umor, de gratie și ușoară parodie . 


a acţiunii — dacă termenul nu vă 
nelinisteste. 

Transportul ziarului ilegal pe slep, 
în capacele unor cuști cu giște „vor- 
bárete", care-i distrag atenţia copo- 
iului îmbarcat să supravegheze sus- 
pectii, e de un haz care culminează 
cu beţia celor doi inamici în cabină, 
imprieteniti la toartă sub accesele 
de furie ale polițaiului superior. 
Spirituală acea pereche  picarescá 
(„baronaşul” şi acolitul său) care 
preiau transportul numai ca să-și 
salveze amicul-student afiat la anan- 
ghie, ori toată secvența burlesc con- 


cepută prin parcurile Odesei, ames« 
tec amuzant de „slapstic Şi sus- 
pens polițist. E un eroism mai de 
toate zilele, nu solemn și conven- 
tional descris ca în atitea pelicule 
convenţionale. Devenim mai suphi, 
mai multilateral-umani $n comer- 
tarea istoriei şi prin asta nu scádem 
cu nimic, dimpotrivă, imaginea con- 
temporanilor nostri despre ea. 

Actorul principal (ca de altmir 
teri întreaga galerie tipologică di- 
versă şi colorată in acest frumos 
film alb-negru) are toate datele 
exterioare şi interioare са să CS: 
tige simpatia spectatorului 

Restul f! face tactul $i finetea 
scenaristului şi regizorului. 


Crimă si 
pedeapsă 


** 


Productie a studioului Maxim Gorki. 
Regio: Lev Kulidjanov, Scenariul; Lev 
Kulidjanov şi Nikolai Figurovski (după 
romanul lui Fedor Dostoievski). ima- 
pinca: Viaceslav Sumski. Cu: luri Ta- 
ratorkin, Viktoria Fedorova, Irina 
Goseva, Evgheni Lebedev, Efim Ko- 
pelian, Maia Bulgakova, Tatiana Be- 
dova, Aleksandr Pavlov, Vladimir 
Basov, Innokenti Smoktunovski. 


Nu-i adevărat că ecranizarea e 
act artistic, ci strict informațional. 
Chiar dacă atinge valori autonome 
ca „Mantaua“ în viziunea lui Batalov, 
ea tot vehicul de informati: despre 
opera-princeps rămîne. Momentul 
de artă e ideea originală. Re-cre- 
erea e copie si oricît de fericită 
(din fondul de copii de autor. 
cum li se spune in grafică) nu- 
poate emofiona decît pe profani. 
Miracolul s-a produs o singură 
dată în istoria artelor şi s-a chemat 
Dostoievski. *Să nu vorbim așadar 
despre mă şi pedeapsă”, e 
despre Kulidjanov şi fetul în care-i 
vede e! azi pe Dostoievski. 

Să mulțumim  decenței  regizo- 
rului care ne restituie nu atit crima 
cît pedeapsa ei, fascinația jocului 


in carei antrenează studentat 
perspicace pe urmăritori, pe naivul 
Razmetov si pe rafinatul psiholog 
Porfiri. În virtuozitatea cu care 
creează tensiunea acelui v-ati-ascun- 
selea, impecabil suspens psihologic, 
se simte regizorul modern. Foarte 
cuminte din partea lui că a lăsat 
mai departe aspectul acela dificif 
al justificării teoretice а crimei. 
Prea conducea la Gide si la apolo- 
gia  legitimitátii actului gratuit, 
Pentru ce-a accentuat el: autope- 
deapsa,  autobănuiala, avea nevoie 
mai in de actori-rezoneuri, cit 
de puri  chinuite. Si le-a găsit. 
În interpretul lui Raskolnikov se 
conjugă, rafinat, candoarea şi mor- 
bidetea. Luciditatea şi inconștiența. 
E un aliaj de preț acest tînăr actor, 
capabil — cred cu — și de Alioga 
Karamazov dar si de Mişkin. Cu 
timpul!... Aici a intuit cu о rară 
fineţe pragul de nebunie lucidă, 
de fantastic prozaic al lui Raskol- 
v. Mai puţin în acţiunea fizică 
n reflexul ei interior, în răceala 
confuză cu care-și contemplă și 
justifică fapta, într-o scenă de 
ceturi și limpezimi, admirabilă me- 
taforá: monologul de pe pod, cînd 
ideile devin fluide, ambigue, mobile. 
Ca orice lector de formaţie clasică, 
regizorul pune preț pe tipologie 
şi pe ambianfá, Porfiri în viziunea 
lui  Smoktunovski e de o inteli- 
gentà mai mult vicleană decit spe- 
culativá, ca cea a personajului dos- 
toievskian, Sistemul de relații în 
care intră Raskolnikov (cu familia 
lui, cu bătrina —cámátáreasá, cu 
Marmeladovii, сч judecătorul, cu 
Lujin etc). e desenat cu precizie, 
discret şi sugestiv, Rolul studen- 
tului în diversele drame din jur 
se conturează energic, în scenele 
cu Sonia şi văduva lui Marmeladov, 
în discuțiile scolastic-copilărești cu 
Razumihin, în fronda continua a 
tînărului faţă de Svidripailov. Ras- 
kolnikov-ul lui Kulidjanov e mai 
activ social decit ce! al lui Dosto- 
ievski, dar nu dintr-o concepţie 
regizorală, ci ca efect al compri- 
mării romanului la fapte, la atitu- 
dini. E, fatalmente, ce se întimplă 
cu orice carte ajunsă pe ecran, în 
limitele unei ilustrări cuminţi, ones- 
te, 


Alice MĂNOIU 


Bucurii, petrecere, isprăvi extravagante: „Hugo și Josefina" 


f 


*- 


vá recomandăm: 


capodopera 
neapărat 


pe răspunderea noastră 


pe răspunderea dumneavoastră ж ` 


nu vă deranjati 


Hugo 
si; Josefina 


kk 


Regia: Kjell Grede. 
Cu: Frederik Becken, Marie Ohman, 
Beppe Wolgers.] 


Film suedez. Cum foarte ades 
se întimplă în Suedia, filmul e 
fermecător. Un băiețel orfan se 
împrietenește cu un grădinar 
bărbos (bătrîn, dar orfan și el). 
n casa de alături locuiește o fetiță, 
Orfană şi ea. Orfană mai specială. 
Orfană cu părinți. Părinți com- 
pleti. Și tată si mamă, Dar care 
nu se vád, Adicá pe mamá o mai 
vedem, însă vorbind infinit la 
telefon. Fetiţa trebuie să se 
mulțumească cu ea însăși, face 
și ea ce poate, adică lucruri cît 
mai extravagante, cît mai fisti- 
chii: se plimbă pe acoperișul 
casei, se duce în pădure, şi se 
costumează în sperietoare de 
păsări, fură maică-si din picior 
un pantof din doi şi o lasă, de 
cite ori poate, pe maică-sa să 
şchiopăteze cu un singur papuc. 
Dar în curind fetița: noastră va 
găsi fericirea, Se împrietenește 
cu băieţelul de peste drum şi, 
implicit, cu prietenul acestuia, 
grădinarul. Tustrei împreună.duc 
o viaţă de bucurie, petrecere, 
isprăvi extravagante, de joacă 


permanentăși conștiincioasă, Prin- 
cipala lor distra e că se iubesc 
unii pe alţii. Că formează, clă- 


desc o lume bună în mijlocul 
vastei lumi proaste. Seamănă cu 
o evadare, dar nu-i. Căci eroii 
nu emigrează într-o ţară ima- 
ginară, ci se instalează, serios, 
în ţara tandretei și a faptelor 
prietenești, a  vorbelor  afec- 
tuoase. 

Dar piaza rea nu iartă. Bătrînului 
îi expiră contractul. Dulcea lor 
treime se sparge. Sfirşitul fil- 
mului este un fel de banchet de 
adio, solemn şi tandru ca un 
basm, 

Povestea e cu atît mai fascinantă 
cu cît cei doi copii sînt mai degra- 
bă uritei. Nu sînt Bebe-roz-Ca- 
dum. Gratia, drăgălășenia lor 
provin nu din bucligoare-n păr 
şi gropite în obraz tip Shirley 
Tempie, vine din simplul si 
marele fapt că se iubes с. 

Hotărit lucru, suedezii știu să 
facă îiime. 

DIS. 


Căpitanul 
Florian 
m 
Regie: Werner W. Wiallroth 


Cu: Manfred Krug, Regina Beyer, Gisela 
Bestehron. 


Aventura cinematograficá atrage 
pe oricine; farsa de asemeni 
oferă o îndelung verificată garan- 
fie de succes, farsă de сара si 
spadă, filmul era deci sortit de 
realizatorul său, Werner W. 
Waliroth, succesului. Dar... Ne- 
numărate fire secundare îmbic- 


am mai văzut 


sesc aventura fără a colora farsa; 
nesfirsit de multe personaje, mai 
mult sau mai puţin simpatice, 
intră neîncetat în acțiune, reu- 
sind doar s-o bruieze pină la 
ininteligibi!; în plus, o mulţime 
de mici și inutile eșecuri ale 
eroilor sufocă și bruma de sus- 
pense existentă. Spectatorului 
Nu-i rămîne altă soluţie decit să 
aştepte „cu sufletui la gura" 
imaginea unui văl de mireasă, 
pentru ca, o dată cu împlinita 
fericire a eroilor, regizorul să-și 
poată termina împăcat filmul. 


Pe luciul 
gheții 


* 
Regio: Franz Antel. Scenariul: Kurt Na- 
chamann 
Cuz Marika Kilius, Hans-Jürgen Băumier, 


Peter Kraus, Paul Hörbiger, Mady Rahi, 
Peter Frölich, Marlene Warrlich. 


Atunci cînd patinele lunecá pe 
luciul de gheață, urmărești cu 
plăcere supletea, gratia, fante- 
zia acelor balerini sportivi. Fie 
că ni se înfățișează dansul clasic 
sau modern, un cvartet de comici 
sau de muzică ușoară, fie că 
asistăm. la -clovnerii pe patine 
— spectacolul de varietăți e pre- 
zent cu obisnuitele sale luciri de 
paiete, reflectoare tehnicolore, 
surisuri darnice. Patinatorii sînt 
fără dubiu, de elită. Mai putin 
decoratorii ai căror viziuni fas- 
tuoase nu coincid totdeauna cu 
bunul gust şi mai puţin cu cel 
rafinat. Intriga e cea obișnuită: 
el şi ea se iubesc, se despart, se 
reintilnesc, dar pe patine, Un 
pretext cam firav, cam şablonard 
şi în special prea stingaci realizat. 


A. D. 
Omul 
din Sierra 
* 
Regio: Sidney Furie. Scenoriul: james 


Kies Rolan Kibee, pă romanul lui 
R, Mac Leod. 

Cu: Marlon Brando, Anjanette Comer, 
John Saxon, Emilo Fernandez, Frank Sil- 
vora. 


,Appalosa^ este numele unci 
rase de cai rari $i foarte frumoși, 
Filmul lui Sidney Furie poartă 
în versiunea originală acest nume 
ca titlu. Așa e drept, pentru că 
personajul principal este un cal. 
În jurul lui se iscă certurile, din 
pricina lui se doboară oamenii. 
„Omul din Sierra" este doar un 
am oarecare, nici prea viteaz, 
nici. prea îndemînatic. Interpre- 
tat de un Marlon Brando mai de- 
grabă apatic, neplăcut de urmărit 
n poncho-ul său, fără să iasă 
nici o clipă din placiditatea ano- 
nimatului, lăsînd astfel pretn- 
sul western fără erou. E drept 
că western fără cai nu se poate, 
dar nici un western pegtru un 
cal nu e o soluție. Oricum, nu a 
fost fn acest film, 


ЕН, 


| 
J 


În curînd: „Hello, Бойу" (B. Streisand si L. Armstrong) 


şi dituzarea e o artă 


De la festival la tîrg 


Pînă la sfirsitul anilor 20, cinematograful mut beneficia de marele 
avantaj de a nu avea nevoie de traducere. Introducerea sonorului 
a ingreunat oarecum intélczerea filmelor în diverse limbi, dar soluţiile 
de înlăturare a acestui neajuns n-au întirziat să apară: subtitrarea sau 
dublajul. 

Filmul a ajuns în toată lumea spectacolul cel mai accesibil, cu cea 
mai largă audiență de public. Spectatorii unui singur film au început 
să se numere cu milioanele, producția cinematografică a crescut enorm, 
atrăgînd după sine o intensificare a circulației filmelor de la o ţară 
la alta, de la un continent la altul. 

Filmele s-au înmulțit în asemenea măsură, încît practic nici o rețea 
cinematografică nu mai putea difuza tot ce se producea anual. Producția 
de filme, depășind cu mult posibilităţile de consum, a creat implicit 
necesitatea unei selecții. Aşa au apărut: 


Festivalurile internaționale 


locurile de competiţie artistică, cu jurii alcătuite din personalități de 
prestigiu ale artei filmului, care prin premiile acordate aveau scopul 
să recomande distribuitorilor si publicului filmele de valoare, opu- 
nindu-le puzderiei de producţii comerciale. Verdictele juriilor festiva- 
lurilor au intrat repede în dezacord cu interesele producătorilor de a-şi 
vinde filmele si cu cele ale distribuitorilor de a leselectiona după gustul 
şi nevoile Юг. Au apărut atunci: * 


Secţii comerciale pe lingă festivaluri 


(marché du film) întîi la Cannes, apoi si la celelalte festivaluri. Dar 
nici marché-urile de pe lingă festivaluri nu mai erau suficiente. Trebuia 
ca producătorii şi distribuitorii să se întilnească între ei, fără jurih 
fără vedete, fără scandaluri de presă, fără cocktailuri și recepții, nu 
in fracuri, ci în haine de lucru. A apărut, atunci: 


Tirgul de filme 


un loc în care producătorii și distribuitorii, avînd la dispoziție filme 
si săli mici de proiecție, prezintă si selecrioneazá filme, alcătuind astfel 
ceea ce în mod curent denumim program de difuzare şi repertoriu 
cinematografic. 

Printre asemenea tirguri de filme, cel de la Brno (Cehoslovacia) 
care se desfășoară întotdeauna în luna noiembrie, este de departe 
locul cel mai important din ultimii ani pentru selecționare, achizitio- 
nare şi vinzare de filme. 

Timp de 2 săptămini, în 8 săli de proiecţie pe 35 mm și alte citeva 
pe 16 mm se proiectează de dimineaţă pină seara filme pentru cinema- 
tografe și pbntru televiziune. 

Desigur in cele mai multe cazuri, filmele selecționate nu pot fl 
tranzacţionate pe loc: motivul e simplu dar foarte important: PREŢUL, 
care numai în timp şi cu răbdare se mai poate micşora. La acest ultim 
tirg am achiziţionat pentru ecranul nostru două filme. Am vrea să le 
anuntám pentru primul semestru al anului 1971. 

LE GENDARME EN BALLADE, ultimul din seria jandarmilor, în 
care spectatorii nostri se vor reîntilni cu Louis de Funès. 

HELLO, DOLLY, un musical de peste două ore și jumătate, pe 
ecran panoramic, în regia lui Gene Kelly. În acest film publicul va face 
cunoștință cu două dintre vedetele cele mai „en vogue" din ultimul 
timp ale cinematografului de peste ocean: Barbra Streisand și Walter 
Mathau.. 

Sintem siguri, criticii vor umple multe pagini la adresa acestul 
film, vor vorbi de rafinamentul decorurilor, vor menţiona că numai 
pentru ele „20-th Century Fox"ea cheltuit mai mult de un milion de 
dolari; dar sperăm să nu întrebe de ce nu l-am luat înainte sau în loc 
de „Sunetul muzicii”, 

Mikal- DUTA 


35 


oye 


neinstruit 

superioare, 

corupt de 

> ce destul 
plátor făcusem un film 
tehnica strálucitoare era tocmai ex- 
presia ignoranței mele orgolioase 
şi — să zicem — inspirate, ignorant 
deci, nici măcar autodidact, e ade- 
vărat că nu mai mult decit al 
ignorant, dar cu conştiinţa igno- 
rantei mele cel putin, asa am ince- 
put eu, foarte tirziu, să văd filme. 
(De atunci mi-a rămas o imensă 
tandrete pentru cei care necom- 
plexati de ignoranță, neintimidati 
de tehnică, se apucă 
graf la virste la care 
Splendidă nebunie - 
eficace — azi, cind їп occ 
adolescenţi de 17 ani, ca Phil 
Garel, străbat apele incerte, febrile, 
ale pubertăţii, agátati са de o plută 
de micuțul lor aparat de fi! 
micuțul lor aparat calma 
peutic, prin care е! devin 
micuțul lor aparat cumpărat 
părinţi burghezi cu suma ech 
lentă celei care altă dată se investea 
in femeia de serviciu pen 
varea aceluiași tip de nelir 
să nu spunem necesități.) 
Necomplexat deci de ignoranță, 

pentru că lipsindu-mi cri 
bánuiam Întinderea, asa am inceput 
printr-o altă nplare, să văd 
filme 1n marile cinemateci ale lumii. 
Ат. început deci să judec cinema- 
tograful nu cu criteriile cinemato- 
grafului, ci cu criteriile unei culturi 
normale, poate mai aprop 
literatură decit una obisnu 
aceea mai obiectivă, ma! г 
mai prudentă faţă de m 
de copilăroasă a imaignii. 
decátile" mele literare m-au 


astfel — grațios, sponta 
ping ceea ce in mod obisnu 
respinge la capătul unui epuizant 
efort selectiv. 


16 


e de șase luni — in marile 
cinemateci ale lumii — (si o pre- 
judecată comună, aceea că cine- 
matograful este o artă, a șaptea 
la rind, dar, mă rog, o artă — ne 
face să pronuntám „marile cine- 
mateci ale lumii cu aceeași evlavie 
cu care pronuntám" „marile biblio- 
teci ale lumii” sau „marile săli de 
ert ale lumii”) — în aceste mari 
ateci deci am văzut tot sau 
tot din ceea ce cinematograful 
produsese mai reprezentativ, mai 
ambițios in justificarea desperată a 
existenţei şi a autonomiei sale. O 
stare de tristețe, dar o tristeţe 
plăcută, fără profunzime repede 
modificată într-o veselie vitală m 
cuprins la capătul celor șase luni 
de studiu sirguincios. 
Cinematograful, de fapt, nu avea 
nici o istorie — întregul efort de 
a-i organiza o istorie și implicit o 
estetică era absurd pentru că nu 
exista explicaţia legală a operelor. 
(În sfirsit nu era ceva foarte trist, 
ma! văzusem eu asemenea conspi- 
raţii de fantome; fantoma estetică 
scotind din dărimături fantoma ope- 
rei, apoi amindouă inaintind într-o 
infirmă solidaritate, spre eternitat 
și o singură clipire de soare. dizol- 
vindu-le). Din prima clipă a exis- 
tenței sale — blestemul era conținut 
în prima sa fotogramă — trebuia 


să fie o investiţie, o af 
de ordinară, care, ps 
bizuia pe o reactie-cheie, primor- 
dialá — reactia descoperitá de Lu- 
miére — spaima in fata trenului care 
se nápustea din ecran spre sală. 
Acest prim tip de iluzie consolidat, 
intervenea un al doilea tip de iluzie 
(după impactul cu'realitat inter= 
cepiat numai ca un sot, fără valoare 
de cunoaştere, urma transfe 

imediată a spectatorului din zona 
„dinamitată” a realității — in zona 
mistificatà de ficţiune grosolană 
spre care atitea tăinuite aspirații 


ale sale il impingeau). Aceste două 
tipuri de iluzii acționau ca un flux 
şi reflux asupra spectatorului, dro- 
gindu-l, idiotizindu-l, S-a exploatat 
imediat setea sa nu de lumi imagi- 
nare, ci de lumi legendare, misti- 
ficate, folosindu-se acest șoc, al 
unei tehnici care in mod miraculos 
făcea ca realitatea să fie egală cu 
imaginea ei însăși... Paradoxal, lumea 
legendară devenea reală tocmai pen- 
tru că era investită cu toate apa- 
renteie realității. A fost una din 
marile, monstruoasele afaceri ale 
acestui secol $i cinematograful 
aproape niciodată nu a depăşit con- 
ditia acestei nașteri mizerabile. Din 
inceputul lui, descopeream eu, el 
a fost înrobit și, programatic, meto- 
dic, a anulat formidabila forță de 
cunoostere pe care o descoperis 
din început el a promovat iluzia, 
mistificarea, drogul — a profanat 
și trădat realitatea (astăzi majori- 
tatea capitalurilor americane isi 
retrag fondurile din film si le tran 
{ега in investitii mai functionale: 
electronică, aviație etc. Rochi 

Ritei Hayworth, carul 
Hur”, corabia din „Vasul 
se vind la licitaţie... Fie ca această 
corabie din ul fantomă”, in 
al cărei pintec transformat În imens 
şi sinistru bar un miliardar ameri- 
сап ciocneste un pahar de bere 
cu fantoma lui Wallace. Berry, să 
fie simbolul căderii depline a cine- 
matografului autoritar, burghez, 
paternalist, care а constrins $i ex- 
pulzat artiști, care a drogat popoare, 
dar care are t și ambiția de a 
avea о estetică. Artiştii devin in 
toate ţările occidentului propriii 
lor producători... Asta e admirabil. 
Poate cinematecile viitorului nu vor 
mai fi dezolante сіті Cum e 
posibil, mă întrebam eu şi cu acest 
prilej, iată, vă întreb si*pesdumnea- 
voastră, pe cei dintre dumneavoas- 
tră care prea rapid aţi trecut de 
la- “dezinformaţia cea mai sumbră 
la snobismul cel mai activ, cum 


Adolescenta 


descoperă cinematograful. 


Maturitatea, 
capodoperele lui. 


posibil ca ea filme celebre 
ie in fond at upide, copi- 
reşti, mitocân elodramatice, 


& haz, alit de nedemn 


filmele celebre. contemporane cu 
Proust, cu Joyce, cu Brâncuşi, să 
nu dea nici o secundă nici o foto- 
gramă măcar iluzia unei posibile 
Coexistente, consubstantialitatii? Nu 
există nici o „artă” ca cinematograful 
care sá fi produs opere mai siste- 
matic respinse de ideea de ete 
nitate. 

Audienta operei se extinde brutal 
pină la dimensiunea unei mase in 
forme — criteriile operei nu se mai 
stabileau în biblioteci ci în porturi 
şi anarhica democraţie capitalistă 
încălca domenii care păreau invio- 
labile, 

Prohodind astfel! cinematograful, 
intr-o stare relaxată, deloc sumbră, 
mă gindeam că totuși el există, că 
de citeva ori, de foarte puţine ori, 
totuşi de citeva ori in viaţa mea, 
plecasem iîmpleticit din săli de 
tograf, plingind şi spriji- 
-mă de ziduri; erau filme care 

loviseră in stomac, in măduvă 
din măduva mea fulgerată 
ieșea un strigăt de extaz. Nu era 
nici o legătură între dezgustul meu 
plictisit, tolerant de fapt, si acel 
strigăt cumplit de extaz pe care 
mi-l smulsese de pildă „Rapacitatea” 
de Stroheim. 

Atunci mi-am dat seama că ísto- 
гіа cinematografului ar trebui re- 
dusă la istoria acelor capodopere 
care l-au mintuit, a acelor capodo- 
pere care s-au salvat fie mimind 
„regula jocului” — impingind _con- 
ventia pinà la metafizică [„Crinul 
sfărimat” — „Regula ` jocului” (sic!) 
— ] fie negind prin explozie toate 
automatismele comerciale (şcoala 
sovietică). Dar mai presus de orice 
istoria cinematografului era istoria 
unor spirite de elită, singuratice, 
era de fapt istoria citorva creatori 
care din interiorul lui — ou negat 
cinematograful. Bineinteles, sper că 
nimeni nu identifică negația cu 
protestul minor de avangardă. Este 
vorba de negația pe care marile 
opere clasice, constructive, o aduc 


în artă. 


Lucian PINTILIE 


«Regula jocului» 


D E Se gem E pe 0 em a omg ge me Ree e e pen eme e m Am wm —— 


OM»M"5b2099«*cuY9?97az9»5375»7»voro 


zogoaogneeoeoea 


Jj 
| 
! 
| 


| 


Escenta 


praful. 
fita tea, 


Ме lui. 


ide, tof 
gedramatice, 
We nedemt 
[ЁЁ роз!!! ca 
ane ‹ 
Шаси, să 
BG o foto- 
posibile 
taţi? 
Eatogra 
Mai siste- 
de eter- 


inde bruta! 
b mase in 
[xm se ma: 
Ма porturi 
capitalistă 
Bau invio- 


* Nu er: 
Estul me: 
Rapacitatea" 


- că isto- 
trebui re- 


plozie 1c 
Ийе (școala 
Е de orice 
Era istoria 
Ninguratice, 
“чо creo 
— ou negat 
les. sper că 
берга cu 
ada. Este 
sare marile 
Wee, o adu 


im PINTILIE 


gui» 


pe ecrane: 


amintiri 
bucurestene 


Film artistic de montaj, producție a studioului cinematografic «București». Scenariu! si regia 
Radu Gabrea. Filmári In Bucureștiul de azi: Ovidiu Gologan, Dinu Tănase. Comentariul: George 
Macovescu. Muzica: Constantin Alexandru. Montajul: Margareta Anescu. Sunelu/: Ing. Andrei 
Papp. Porestitori: Valeria Gagialov, Mihai Pál&descu. 


«Amintiri bucureștene» e o realizare 
bine venită în peisajul tematic al produc 
tiei noastre, in care filmele de montaj au 
o pondere destul de redusă. În genere 
ele s-au inscris in preocupările realiza- 
torilor doar cu ocazia unor aniversări ce 
solicitau recapitularea evenimentelor. Din- 
colo de această finalitate de ordin istoric 
şi cultural, filmul de montaj posedă insă 
si valente artistice. El nu este numai o 
excelentă școală de tehnică cinemato- 
grafică, dar și o prețioasă posibilitate de 
a invedera sensibilitatea autorului, capa 
citatea sa de distantare, puterea de a re- 
nunta la inutil, arta de a grada ansamblul 
şi de a echilibra părțile, știința de a crea 
suspensul de idei — mai dificil decit cel 
de fapte — de a pregăti și lansa imaginea 
şoc care răscoleşte si emotioneazà, de a 
stabili raporturile cele mai fericite intre 
cuvint şi imagine şi cite altele. După cum 
se vede, sintem departe de a considera 
genul ca minor şi de aceea ne pare bine 
că experimentul lui Radu Gabrea a dat 
răspunsuri pozitive la majoritatea acestor 
probleme spinoase. Şi credem că «Amin 
tirile bucureștene» pe care el le oferă 
spectatorilor au tot ce trebuie ca să in- 
cinte: inedit și senzaţional, multă curio 
zitate şi puțin ridicol, duiosie şi ironie, 
imagini frapante si emotionante. Trebuie 
să adăugăm si comentariul scris de Geor- 
ge Macovescu, comentariu care susține 
elementele vizuale, atit in pasagiile in care 
textul le completeazà, subliniind o semni 
ficatie sau definind o atmosferà, cit si in 
in cele in care isi joacá, in contrapunct 
cu ele, rolul 

Un film de montaj se constituie pe doua 
coordonate inexorabile: alegerea materia 
lului documentar si compoziția lui. Ale- 
gerea presupune o dificilă muncă de de- 
pistare și de selecție a imaginilor, după un 
plan preconceput, dar și cu un dram de 
noroc. În materia aceasta, sarcina lui 
Radu Gabrea nu a fost uşoară, căci docu- 
mentele ce mai există din cite s-au filma! 
in Bucureștiul de altădată sint destul de 
puține. Е! a fost uneori obligat să comple 
teze cu fotografii și desene ceea ce no 
rocul nu i-a oferit, din tot ce planul lui 
preconceput de scenarist căuta să afle, 
dar aceste fotografii au tost inspirat ex 
ploatate și redate vieții. Alteori a găsit 
unele scene de mare expresivitate — sec- 
venta filmului de familie în grădină este 
excelent prezentată, ca idee, grupaj si 
comentariu,sau altele de o protundă sem- 
nificatie, cum este senzaționalul cintec 
al Mariei Tănase la Mosi, ráscolitoare 
scenă ce s-ar preta la o exegeză dureroasă 
asupra condiției artistului in epoca res- 
pectivă = 

Față de această bogăție de material, 
n-am inteles de ce Radu Gabrea a mai 
simtit nevoia 5а utilizeze si documente 
culese nu din cronica bucureșteană a 
timpului, ci din montaje străine. Încer- 
carea de lansare cu parașuta de la primul 
etaj al turnului Eiffel, soldată cu o moarte 
tragică si surprinsă de un operator pari- 
zian, nu-si afla loc in amintirile bucures- 
tene, chiar «adusá din condei», cu expli- 
catia probabilei sale prezentári pe ecra- 
nele noastre. Dupá cum nici prezentarea 
de modă la Paris, din aceeași sursă, nu 
era nevoie să completeze aspectele mon- 
dene autohtone, si aşa destul de eloc- 
vente. 

În ce privește compoziția unui montaj 
ea presupune în primul rind structurarea 
documentelor după o idee — sau un grup 


de idei directoare — pe care scenaristul 
vrea să le reliefeze in special. Filmul lu: 
Radu Gabrea incepe cu o trimitere inspi 
rată la cel care, cu atita har, a trecut «cu 
bastonul prin București». Tudor Arghezi 
privind orașul, aşa cum arăta pe vremuri, 
de pe ceea ce era atunci o înălțime, e o 
imagine de pregeneric care iși găsește 
un fericit corespondent metatoric in cea 
de la final, cind urcușul lent, spre ceea 
ce este azi cel mai inalt punct al Bucureş- 
tiului, descoperă treptat amploarea ora- 
sului nou. Această trimitere literară, ca 
şi traversarea ritmată a filmului de chipu- 
rile unor mari scriitori care au trăit și lucrat 
aici, începind cu cei care au dus in le- 
gendá «Academia» de la Terasa Otete- 
leşanu, pină la imaginile atit de pline de 
viață in care lon Minulescu trece pe stră- 
zile orașului, părea să constituie un leit- 
motiv, care nu este insă susținut cu con- 
secvență. După cum nu este susținută 
nici altă metaforă frumoasă, cea a tinerilor 
care işi creează amintiri pentru miine, 
intilnindu-se in grădinile de azi ale Bucu 
reştiului 

Pină la urmă n-am putut intui cu preg- 
nantà ideea directoare in jurul căreia au- 
torul vrea să-și compună filmul. Sau poate, 
fiind vorba de amintiri, a vrut să ne suge- 
reze cursul lor fluid şi neorganizat? În 
orice caz, lipsa de claritate a firului con- 
ducător in compoziție duce la o organi- 
zare a imaginilor lipsită de rigoare, in 
care nu tí se impun drumurile pe care 
scenaristul vrea să le deschidă regizoiu 
iui. Aceste drumuri revin pe propriile ior 
urme. se intretaie şi se repetă, reluind 
parcă de mai multe ori cu alte argumente 
aceeași demonstrație. Lucrul apare evi- 
dent atunci cind imaginile unei manifes- 
taţii în sala «Dacia» din 1912 sint utilizate 
din nou pentru ilustrarea unor evenimenie 
dintr-o decadă ulterioară Sub influenta 
acestei situaţii, comentariul reflectă şi 
el fluctuații analoage, cu treceri de la o 
tonalitate la alta, prea bruște ca să nu le 


Bucureștiul reclamelor 


resimti. Citeva inadvertente de informatie 
s-au strecurat pe alocuri, cum este afir- 
matia cá pinà azi a rámas necunoscut 
autorul si regizorul filmului «Gogulicà 
ceferist», din care s-a utilizat o secvență 
sau prezentarea romantei cintată de Dina 
Cocea їп filmul «O noapte de pomină» 
din 1939, cu simpla mențiune «un film de 
epocă», ceea ce il plasează in mod ne- 
justificat într-o zonă nedefinită. Sint ob 


Bucureştiul Lipscanilor 


servații de detaliu, care credem că nu 
ştirbesc valoarea filmului, ci se plasează 
la nivelul in care cronica trebuie să fie un 
dialog între critic şi creator 

Nu putem termina fără a sublinia faptul 
că toate fragmentele de «documentar bu- 
cureștean» alese din filmele realizatorilor 
noștri dintre cele două războaie au un ton 
de autenticitate, care le face să nu disto- 
neze lingă documentele fotografice și 
«actualitátile» contemporane, ceea ce este 
cu totul spre onoarea pionierilor. Prin 
această probă de foc a adevărului ima- 
ginii, se dovedeşte că ei au oglindit cu 
sinceritate realitățile vremii lor 


lon CANTACUZINO 


D au contra 


lon Cantauzino este un prea atent și 
exersat cunoscator şi observator al fenome 
nului cinematografic pentru a-i fi scăpat 
din aceste «Amintiri bucureştene» o inad- 
verten(à de informaţie, o fluctuație, o fluc 
tuatie in dinamica filmului. Cronica apare la 
rindul ei ca о «cronică de montaj», minu 
[ioasà, exactă. Dar filmul regizorului lui 
«Prea mic pentru un război atit de таге» 
are, atunci cind renunțăm la o virtuala 
riglă de calcul, mult farmec. Un farmec nås- 
cut din poezia imaginilor de odinioară dar şi 
din inteligența cu care regizorul a inlántuit 
argumentele vizuale, din ironia prezentă 
in subtextul acestora. Acest film de montaj a 
insemnat pentru Radu Gabrea un excelent 
teren de exercițiu 
Adina DARIAN 


Două completări. Filmul este făcut, (si 
asta se simte in fiecare cadru) cu o plăcere 


17 


tinerească de a lucra, de a regăsi la masa de 
montaj, din fotograme si fotografii vechi, 
chipul orașului de altădată. Apoi Gabrea a 
ştiut să privească bătrinele imagini cu їп{е- 
legere, dar fără o exagerată melancolie. O 
notă de ingăduitoare ironie pluteşte peste 
acele pasagii care altfel ne-ar fi părut de- 


fost «o dificilă muncă» pentru un tinăr 
regizor. A doua: că e greu de intuit «ideea 
directoare» a acestui montaj de fotografii, cu 
citeva cadre filmate, parcimonios alese şi 
folosite. Mai cred că Valeria Gagialov şi 
Mihail Pălădescu trădează şi accentuează, 
prin interpretarea dată textului, un exces 
de răceală complice cu zeflemeaua. 


am stat In picioare tot timpul. Nu era un loc 
liber unde să mă аѕег. A propos de acest 
film, mă gindesc că și noi, cei de azi, cu cele 
de azi, vom fi, mai mult sau mai puţin, pen- 
tru generaţiile viitoare, alte amintiri in cine- 
mateca naţională. Să ne străduim, deci, са 
amintirile epocii actuale să le pară cit mai 
frumoase. 


suete 
AL RACOVICEANU 


Sint de acord mai ales cu douá dintre 
remarcile lui lon Cantacuzino. Prima: cà 


Jean GEORGESCU 


In ciuda sáráciei de imagini Inregistrate 
pe peliculă, filmul este emofionant in multe 


Gheorghe VITANIDIS 


Valerian SAVA 


Filmul lui Radu Gabrea,pe care l-am văzut secvenţe ale sale. 
acest gen şi această temă a Amintirilor au a doua zi după premieră,m-a obosit teribil: 


Împreună cu Margareta Anescu, monteur-ul filmului «Amin- 
tiri bucureştene», am văzut toate filmele documentare si artis- 
tice în care puteam regăsi, într-un fel sau altul, imaginile Bucu- 
reştiului. Am descoperit pelicule extraordinare — datorate 
abnegatiei şi eroismului operatorilor si regizorilor noștri. Asa 
sint peliculele semnate de unul din veteranii cinematografului 
românesc — Constantin Ivanovici, așa este secvența «scenei 
de familie», filmată de un operator, C. Rissler, sau peliculele, 
prătuite ce e drept, filmate în timpul primului război mondial 
Din păcate insă, în foarte puține pelicule se vede viața orașu- 
lui, viața oamenilor lui, cu bucuriile și durerile lor. Şi dacă 
aplecarea spre cotidian, spre portretul locuitorului anonim al 
orașului, la muncă sau acasă, la veselie ca si la necaz, puteau 
să constituie pentru operatorul de altădată un vis temerar, 
atunci pentru cinematografia noastră de astăzi, aceasta este 
о terma obligație тара за ne gindim totdeauna, dincolo 
de hirtii si aprobări, dincoto-de forme mai mult sau mai putin 


organizatorice, toți cei care lucrăm în cinematografie: даса 
cineva, peste 30 de ani, va încerca să facă un film despre Bucu- 


locuitorilor lui? Despre muncitorul, despre savantul, despre 
doctorul sau muzicianul care fac gloria sau mindria prezen- 
tului? Să ne gindim cu respect că numai datorită lui Paul 
Anghel se află astăzi în arhiva noastră imaginea lui Tudor 
Arghezi. Desigur, noi nu putem sti niciodată care din poeții 
de astăzi va fi pentru literatura noastră, miine, un Arghezi 
De aceea sintem datori să fim mereu prezenți cu aparatul de 
filmat şi să nu uităm că principalul merit al filmului este capaci- 
tatea de a surprinde viața în curgerea ei. Prin aceasta cinema- 
"tograful este deasupra artelor. Şi numai așa vor putea cineastii 
noştri să realizeze un film de montaj despre zilele noastre de 
azi. Pentru că, cu amărăciune, trebuie să infrinez entuziasmul 
unui cronicar al filmului «Amintiri bucureștene» care işi exprimă 
dorința de a merge la Arhivă să vadă mai multe Maria Tănase, 
mai multe «Gogulică CFR», sau mai multe imagini ale Bucu- 
reștiului de altădată în film. Pentru că acest «mai тий» nu 
prea există. Și pentru ca pe viitor să existe, trebuie să facem 
tot ce depinde de noi. 


Radu GABREA 


confesiuni 


un rol 
secundar 


Evenimentul care a ocupat la sfir- 
șitul anului trecut Întreaga atenție a 
opiniei publice a fost dezbaterea pre- 
vederilor proiectului de plan cincinal 
pe perioada 1971—1975. Cuprinză- 
toare privire a realizărilor economiei 
noastre pină azi şi judicioasă consi- 
derare a noilor sarcini care vor trebui 
să fie îndeplinite de aici înainte. 

În urma acestei analize profunde, 
а reieșit în mod evident că «sensul 
fundamental si constant al politicii 
statului nostru, preocuparea primor- 
dială a Partidului si Guvernului este 
creșterea bunăstării materiale 
şi spirituale a celor ce muncesc şi 
ridicarea nivelului de civilizație a în- 
tregii societăţi». 

n fiecare paragraf al expunerii to- 
varășului Nicolae Ceauşescu, sectoa- 
rele de creaţie artistică vor trebui să 
găsească indicaţia de esență a inca- 
drárii lor în acest uriaș proces de dez- 
voltare. 

Este momentul in care obligaţia artei 
ar trebui să înceteze a fi numai una 
de principiu. 

Este momentul in care cel puțin li- 
teraturii, teatrului şi filmului va fi 
normal să li se pretindă mai mult. Efi- 
cientà ideologică, spirit creator pus 


reştiul de azi, vor exista oare imagini suficiente despre viata 


Bucureştiul intelectualilor 
meditații „inocente“ 


L-am intilnit într-o cabană. În cabana aceea nu ne aflam — ce fericire — decit 
noi doi, din pricina depărtării și a drumului anevoios. Era un tip astenic, cu ochi 
pătrunzători, purtind un splendid tricou norvegian. Ar fi putut să ia o cameră dind 
spre pădure sau spre torentul ce se scurgea albastru din ghețarul muntelui. Toate 
camerele erau goale. El luase o cameră prin a cărei fereastră nu vedea decit o stivă 
de lemne de bucătărie — şi atit. 

— Natura n-am nevoie s-o văd, mi-a spus învăluit în fumul țigării. (Fuma numai 
țigări Stuyvesant). O simt prin toti porii ființei mele, de fraged copil. Mà si plictisesc 
să mă uit tot timpul la iarbă sau la copaci. Ştiu cum arată. Îmi imaginez în schimb 
iarba şi copacii mei. pricepi ce vreau să spun. 

(Ca să fiu cinstit, nu prea pricepeam, dar m-am făcut că pricep, aruncindu-i o 
căutătură entuziastă). L-am întilnit apoi la gară: tocmai cobora dintr-un vagon inter- 
național de dormit, cu o pipă stinsă în gură, cu gitul Infágurat într-un violent fular 
scoțian. Părea plictisit. 

— Vin din Elveţia. O lună de Geneva și Sainte Croix... te miri că umblu cu trenul? 
Dragă, m-a apucat cu familiaritate de braț, avionul nu-mi spune nimic. Si p-ormă, 
zburind la înălțime, iti pierzi condiția, ponderea de от, devii tu însuți o pasăre. Si 
mie nu mi-a plăcut niciodată să zbor sau să fiu pasăre. Chiar pasăre Phoenix, a ris 
Тага rost. 

L-am mai întilnit de citeva ori şi mereu întimplător. într-o tutungerie, unde cumpăra 
niște fiole cu benzină, prilej ca să-mi mărturisească întristat că nu poate suferi 
gazul din brichete, benzina provocindu-i însă o stare de ciudată angoasă, fiindcă îi 
aduce aminte (prin miros) de milurile geologice din care provenim cu toții, cu mic, 
cu mare; l-am intilnit într-un restaurant de lux, masticind cu aplicație o friptură de 
vacă pe mazăre boabe. Nu bea vin. Bea lapte. 

— Laptele e tonic si contine vitamine. Toţi obișnuiesc la restaurante să bea 


în slujba noului, cistigarea unei audi- 
ente din ce in ce mai largi, referitor la 
teatru şi film, folosirea rațională a 
"capacității de producţie, In sfirsit, 
reflectarea critică si personală a reo- 
тарі. 

S-ar părea cá in acest uriaş spec- 
tacol de ansamblu actorului li revine 
un гоі secundar, de рај. Obişnuit cu 
aplauzele, cu hainele de gală ale suc- 
cesului, ale popularității și ale celui 
mai direct contact cu spectatorul, tris- 
tețea nemărginită a actorului — in- 
grădit de legile specifice ale artei sale 
— se explică prin aceea că, aparent, 
de el nu depinde nimic. Este poate 
singura profesiune care la o privire 
de ansamblu nu pare a fi implicată 
în mod direct. Cu toate acestea, indi- 
ferent de rezerva circumspectă a co- 
legilor noştri scenariști, dramaturgi, 
regizori, directori de instituții cultu- 
rale, actorul va trebui să-și asume 
de aici inainte răspunderea dreptului 
de a cere — în numele obligaţiei sale 
cetăţeneşti şi a publicului său — lu- 
crări originale, scenarii de calitate, 
idei generoase, adevăr. 

Să ceară {і să impună renunțarea 
la compromisuri, la demagogie, la 


istificare. 
mistificare. дпа PETRESCU, 


^ 


Bucureştiul comedienilor 


un om interesant 


vin — e ceva de-a dreptul ruinător, pentru pungă si pentru sănătate. Spune cinstit: 
nu face frumos paharul ăsta cu lapte alb, pe fața de masă albă? Şi mi se asortează 
și la batista de la piept. E şi chestie de estetică. 

L-am mai întilnit la un spectacol de teatru. Nu sta în sală. Trei acte, inclusiv pau- 
zele, a stat in foaier, fumindu-si cu ochii închiși Stuyvesant-urile sale semi-parfumate. 

— Teatrul e interesant de înțeles de aici, din foaier, de unde începe adevătatul 
spectacol ce se va continua pe scenă: forfota oamenilor, a plasatorilor, soneria — 
apoi liniștea si, dincolo de liniște și de ușile închise, poti să mergi cu imaginaţia 
atita de departe, incit efectiv să rescrii tu însuţi o altă piesă, s-o rescrii mental, dega- 
jat şi în afara oricăror legi. Asta-i absolutul, vraja, miracolul: antiteatrul. 

Interesant om, ce mai. Si cu idei diferite de ale celorlalți muritori de rind. Ce me- 
serie s-ar fi putut să aibe? Nu-mi dau seama, în cenusiul bietei mele existente răsar 
atit de puţine scintei care să-mi încălzească cu strălucirea lor sufletul amărit! Între- 
barea și-a găsit un răspuns recent, într-un ziar de după-amiază. l-am găsit foto- 
рала pagina а doua (о poză superbă şi foarte boat, ce-i drept), însoţită de un 

rviu: 

— ..«Pentru mine, (sta scris sub poza aceea superbă), filmul este un început 
şi un sfirşit de existenţă. Mă consider obligat Іа frumos, așa cum soarele este obligat 
la lumină și frunza la fotosinteză. Mă consider obligat la frumosul incandescent 
саге să ne ridice deasupra banalului cotidian. Natura, omul, strada, păsărelele, 
iată ce vreau să caligrafiez pe peliculele mele, lucruri simple, nealambicate și fără 
farafasticuri. Într-un cuvint: viața în care cred,o iubesc şi pe care o voi arăta аза 
cum e, viața noastră, bună, românească...» 

Si mai scria în interviul acela şi multe alte lucruri la fel de frumoase si pline de 
mie, Într-adevăr, interesant, interesant om. 

Al. STRUTEANU 


В rcossoz2z£252" 


TI аж 


EPRE ETERS] 


F 


4858988252525 #2202 


RE 


KR 


х геч "S Wy үрү. я, 


T CL Y 


- 
- 
e 


SZ TZ ру ee 


< NL 2L 


Coproductie a Studioului Cinemato- 
grafic «București» si a Studioului «Mos- 
film». Regia: Francisc Munteanu; sce- 
nariul: Francisc Munteanu și Boris Las- 
kin; imaginea: Alecsandr Selenkov si 
lolanda Cen; muzica: Temistocle Popa; 
decoruri: Giulio Tincu. Cu: Dan Spătaru, 
Natalia Fateeva, Ștefan Bănică, lon 
Dichiseanu, Dumitru Chessa, Reka Na- 
£y, Peter Paulhoffer, Emil Hossu, Şte- 
fan Sileanu, Valea Malinova, Marina 
Lobișeva, Anca Pandrea. 


El: Acum ar trebui 
să spun 

lucruri inteligente 
Ea: Nu neapărat ! 


4 М Divertismentul muzical ci- 
| nematografic are și el le- 
MN gile sale, rigorile specifice. 

Genul e numai in apa- 


rentà uşor şi, atunci cind e tratat cu 
uşurătate, nu poate duce la mare lucru. 

«Cintecele mării» e un film pestriț, 
un cocktail în care autorul său, Fran- 
cisc Munteanu, a amestecat de toate 
pentru toți: puţină comedie, puțin 
mister, puţin peisaj, puţine fete (puţin 
frumoase) si puțini băieți (puţin crispati) 
şi multă muzică. Dorind să pară dezin- 
volt, regizorul s-a avintat pe un teren 
care nu-i era prea familiar. 

De la început, popularul actor Ştefan 
Bănică ne spune pe sleau cum stau 
lucrurile. Zimbindu-ne complice, Bă- 
nică zice: «Uite, cam așa se face la noi 
un film muzical». Şi dă-i cu rețeta. 
Poţi să mai spui ceva? Poţi să mai 
ridici pretenții, cînd autorii au fost atit 
de sinceri, cînd au dat cărțile pe față 
de la primele cadre? 

Firește că pretextul e pretext si 
criticilor — ca si autorilor de altfel — 
nu le dă prin gind că trebuie să-l ia 
în serios. Nina e delegata festivalului 
de la Soci (dar tinerii află asta mai 
tirziu), Mihai e solistul unei formaţii 
studențești de muzică ușoară (care-i 
face curte Ninei, întii din inimă — 
cartonașul ne atrage atenția: «dra- 
goste la prima vedere» — apoi din 
obligație, s-a aflat cine e persoana, 
apoi iar din inimă — drept pentru care 
mai solicită cigiva metri de peliculă 
regizorului, spre a-și săruta tandru 
iubita pe obrazul drept — aici carto- 
nașul nu mai apare). Şi ceilalți? O 
studentă cu ochelari, îndrăgostită pină 
peste cap de Mihai (care am văzut noi 
pe cine iubește), trei băieți veseli 
(unul prolix, altul eliptic, și al treilea 
cu voce gravă), mister Ganea (qui pro 
quo: ei cred că el e delegatul de la 
Soci, dar el e din alt film), urmăritorii 
săi, Bănică si Chessa, care încurcă ce- 
lelalte personaje si se încurcă pe ei 
insisi. Ca in orice comedie, in «Cinte- 
cele márii» si obiectele isi au partitura 
lor: avem două valize negre două, care 
sint substituite, un calorifer, care este 
smuls de la locul lui, una pereche pan- 
tofi Romarta, care lasă urme, si o 
bunică automobil, cu care eroii călă- 
toresc pe aripile visului. 

1 am sorry — vorba lui Ganea din 
film — dacă a încurcat, a uitat sau a 
adăugat si cronicarul cite ceva. 


Lăsînd la o parte pretextul si buclu- 
casele cartonașe, să vedem ce-i cu mu- 
zica «Cintecelor mării». Prin melo- 
diile sale, compozitorul Temistocle Po- 
pa a devenit personajul numărul unu 
al filmului. El a știut să îmbine armonios 
ritmurile, cînd line, cind sincopate, a 
încercat să dea o oarecare atmosferă 
filmului. Păcat că textul cintecelor nu 
e la înălțimea melodiilor. Ar mai fi de 
adăugat la muzica lui Temistocle Popa, 
agreabila -melodie compusă de Mark 
Fratkin (cîntecul pentru concursul de 
la Soci). Dar vedeta muzicală a filmu- 
lui, Dan Spătaru? Cintáretul este cel 
pe care-l ştim cu toții. Fără îndoială 
că admiratorii lui au fost mulțumiți să-l 
vadă si să-l asculte în nu mai puţin de 
14 melodii. Pe macara, pe cal, pe puntea 
unui vapor, pe chei, cintáretul își des- 
făşoară vocea cunoscută, ráminind însă 
cam același. Poate că în afară de cin- 
táretul Dan Spătaru, există şi un actor 
Dan Spătaru. Din păcate, pînă acum 
nu s-a văzut. Regizorul nu l-a eliberat 
solist de stingácie, de o înțepeneală 
în mers, de privirile excesiv galeşe sau 
excesiv incruntate. 

Partenera sa — Natalia Fateeva — 
aduce în film un zimbet cald, cuceritor, 
o privire senină de vară, o siluetă gra- 
ţioasă. Se simte însă că actriţa, de al 
cărei talent real ne-am dat seama din 
alte filme, nu prea a avut ce face în 
«Cintecele mării». 

Şi apoi baletul filmului (si mai ales 
dansatorii și dansatoarele cam de mina 
a doua) care seamănă mai mult cu pre- 
textul dramatic decit cu muzica: e 
sărac, puţin inventiv, fără personalitate. 
Poate cá si unele din momentele de 
dans ar fi trebuit comentate prin car- 
tonasele salvatoare, fiindcă așa nu ne 
rămine decit să le consemnăm ca pe 
nişte numere de revistă de o calitate 
destul de precară. 

Francisc Munteanu s-a străduit să-i 
determine pe actori să facă «mimici» 
de tot felul între două cîntece. Dichi- 
seanu se joacă de-a personajul misterios 
și e trist că nu poate cinta, Bănică isi 
consumă giumbuslucurile şi ochiadele 
obişnuite, trio-ul Peter Paulhoffer — 
Emil Hossu — Ştefan Sileanu face ne- 
cesara gălăgie tinerească, iar figuratia 
isi caută, zadarnic, un punct dc sprijin 
pentru priviri și mişcări. 

Regretele noastre se extind $i asupra 
felului cum e avăzut» peisajul. Marea 
abia o záresti printre macarale. Doresti 


imensitatea cerului albastru si te mul- 
tumesti doar cu un petec. Vrei să vezi 
Bucureştii și nu afli pe peliculă decit 
un pliant turistic. 

În loc de concluzii, un dialog între 
Nina și Mihai: 

El: Acum ar trebui să spun lucruri 
inteligente. 

Ea: Nu neapărat! 

Vocea cronicarului (care nu se aude 
în film): Dar cind, cînd, o să fie «nea- 


árat»? 
pris AL. RACOVICEANU 


Pro sau contra 


Părerea mea exactă despre «Cintecele mă- 
гії»?... Părerea mea despre acest film este 
proastă. Chiar dacă nu aș lua ca nivel de com- 
paratie realizările reprezentative ale genului, 
să spunem filmul american «Cintind în ploaie», 
ci ag aminti de românescul si atit de negativ 
comentatul «Împuşcături pe portativ», și tot 
aş fi dezamăgită. 

„Baletul este inexistent. Ba nu, există 
penibil, sărman. 


„„„Cintă în film doar Dan Spătaru — adevă- 
rat, fermecător ca Întotdeauna, dar cintà mult, 
mult, foarte mult... Nu și-a amintit nimeni că 
actorii Ștefan Bănică și lon Dichiseanu sint şi 
buni cintăreți? 

...De ce o actriţă, atit de talentată ca Natalia 
Fateeva, e pusă să clipească gi să-și mijească 
ochii, minute și minute în şir, ascultind niște 
texte muzicale demne să furnizeze material 
pentru cel mai acid articol de critică, în do- 
meniul acesta si aga destul de criticat? 

..De ce atitea fete urite, sau poate urit 
filmate? 

E adevărat că povestea filmului am urmărit-o 
destul de greu, sau poate deloc, dar probabil 
sint eu de vină şi nu scenariul core imi in- 
chipui că a fost citit inainte de începerea 
filmărilor. 

În macara, in maşina antedeluviană, in 
sanie, in salonul de ebocă, totul e déjà vu,connu, 
dar probabil că asta s-a urmarit. De ce? 
Tot eu sint probabil de vină că nu am înțeles. 

Frumoasă și melodioasă muzica lui Temis- 
tocle Popa, dar neservită intotdeauna de o 
orchestrație interesantă. În genere, filmul este 
atit de «necomedie muzicală», incit muzica, 
repet, frumoasă, a lui Temistocle Popa, nu-l 
putea salva. 

Camelia DĂSCĂLESCU 


dar publicul? 


Am revăzut «Cintecele mării» în seara de 12.1.a.c., la Luceafărul. Adică 


am vizionat publicul din sală. Și m-am întrebat, fără să am o sensibilitate 
de mimoză, vă asigur, cum este cu putință ca într-un locaș de cultură — 
sau nu așa ceva este un cinematograf? — să se dezlántuie instinctele seme- 
nilor noștri, doar la excitatia provocată de citeva melodii de muzică uşoară, 
interpretate de un cintáret la modă? Ce le îngăduie să uite orice urmă de 
bun simt — pentru că de civilizaţie nici nu poate fi vorba, asta ar cere, pentru 
cei văzuți de noi, їп seara de 12 ianuarie la Luceafărul (si în seara de 11 ia- 
nuarie, la Melodia, unde se proiecta «Sarada»), cel puțin încă un secol de 
educație — să uite, așadar, că sint fiinţe cit de cit ginditoare. Pentru modica 
sumă de 4 sau 2,50 lei, ei îşi permit să se distreze ca pe maidan. Am impresia 
că, prin voia noastră şi poate prin neatentia Directiei Difuzării filmului, 
am creat în mal multe puncte din Capitală, si chiar în plin centru, un vad 
pentru — iertat fie-mi cuvintul — golani. 

Ce este de făcut? 

Știm că nu se poate cere la casă, o dată cu preţul biletului, și un certi- 
ficat de bună cuviinţă. Știm — deşi nu ar fi atit de aberant — că nu se poate 
ca plasatoarea de cinematograf să fie dublată de cite un îndrumător al ordi- 
nei publice, în drept să intervină, eficace,măcar atunci cind «spectatorii» 
încep să se incaiere, dar dacă noi, ăștia cu condeiul, nu putem face practic 
nimic. putem scrie în revista «Cinema». Putem face pe această cale — 
chiar riscind să devenim patetici — un apel la opinia publică. 

Dragi tovarăși, potoliti-i pe cei care fac scandal; dati-i afară pe cei care 
vociferează; luati-i de guler ре cei care mănîncă seminţe şi le proiectează In 
capul celor de la parter. Vă rugăm, stáruitor, nu stati indiferenți, nu vă 
manifestati revolta în surdină, nu dati din cap cu distinsă reprobare. Să 
opunem un «scandal» (în numele bunei cuviinte), scandalului provocat de 
necuviinţă! Pentru că, sintem convinși, cei multi nu sint scandalagiii! 


Rodica LIPATTI 


un anonim celebru: 


Dupá 10 ani 

de anonimat, 

un Mare Premiu 

la Veneţia. 
e 

«Terminus» 

şi începutul celebrității . 
e 

«Billy» 


impune eleganța unui stil. 


e 

«Darling». 

rampa de lansare 

pentru Julie Christie. 
ё 

«Cow-boy-ul : 

cel mai bun 

film american 


al anului 1969, 


Oscar-ul 

pentru scenariu, 
Oscar-ul 

pentru regie. 


20 


BIOFILMOGRAFIE 


John SCHLESINGER s-a 
náscut la Londra: 1926 


1950-1956 debutează ca actor 
in filmele: «Ah! Rosalinda»; 
Cumnatii», Bătălia de pe 
riul Plate» si “Şapte trăz- 
nete 


1956-1960 regizează şi produce 
filme anchete și reportaje 
pentru B.B.C. si T.V 


1961 — Scurt metrajul .Ter- 
minus» care obtine Marele 
Premiu la Venetia 


1962 — «Оп fel de a iubi» — 
primul sàu lung metraj rea- 
lizat dupá romanul lui Stan 
Barstow — anchetà senti- 
mental-lucidă, recompen- 
satá cu “Ursul de Aur» la 
Berlin 


1963 — «Billy mincinosul» du- 
pă amuzantul roman al lui 
Keth Waterhouse 


1965 — «Darling»: fluentă, stil 
și о mare revelatie: Julie 
Christie 


1966 — Departe de multi- 
mea dezlàntuitá» după ro- 
manul lui Thomas Hardy, 
despre care Schlesinger 
spune: „Ceea ce imi place 
la această carte sint lucru- 
rile simple care se supra- 
pun cu lucrurile dramatice, 
ca-n viată 


1968 — :Cow-boy-ul de la 
miezul noptii»; dur, tandru, 
spectaculos, distins cu Os- 
car-ul anului pentru regie, 
pentru scenariu (Walter 
Sald) 


1969 — “Conceptia domnului 
Soames 


О ambianţă rustică: «Departe de mulțimea...» 


SCHLESINGER 


Un nume care s-a impus opiniei 
publice a cinefililor noştri pe calea cea 
mai neașteptată: succesul de public! 
Nici o pregătire — bombardament de 
articole teoretice, nici un fel de zvo- 
nuri excitante, nici un scandal, nici 
măcar o singură fotografie! Lui Godard 
îi cunoscusem chipul cu mult înainte 
de a-i vedea vreun film, dar acest 
incintátor Schlesinger se păstra într-un 
anonimat îngrijorător. Abia tirziu, după 
patru succese unanime și mondiale, 
reuşesc să-l identific într-o fotografie 
grăbită de lucru. Aflu totodată că acest 
«furios» al anilor '60 a avut o carieră 
din cele mai banale: după o tatonare a 
unei reale vocaţii se face actor, desigur 
de teatru și de film, fără realizări re- 
marcabile, apoi producător si regizor 
de filme-anchetă sau reportaje pentru 
televiziune. În această calitate scrie si 
regizează «Terminus», care ia marele 
premiu la Veneţia în 1961. Fără a avea 
un ecou deosebit, autorul reușește 
totuşi să realizeze imediat primul lung 
metraj artistic, «A Kind of Loving», 
recompensat imediat cu Ursul de aur 
la Berlin în 1962. O oarecare tandrete 
în raport cu individul, un sentiment 
sincer de amărăciune în raport cu o 
explorare sinceră și atentă a vieții 
cotidiene se detașează din această primă 
operă de oarecare ambiţie, în fond tot o 
anchetă sentimentală şi totodată lucidă. 

Înrudit prin apetitul descriptiei me- 
diului social cu «furiosii» epocii, Schle- 
singer nu ajunge totuși la violenta 
conținută in unele opere caracteristice 
noului val britanic, pástrind un echi- 
libru armonios între sentiment şi idee, 
între observaţie și fantazare. 


Billy mincinosul 


Schlesinger adaptează pentru ecran 
povestirea «Billy Mincinosul» de Keth 
Waterhouse, mult legată de preocupă- 
rile intime ale regizorului. Subiectul — 
animat şi nostim, capătă în tratarea lui 
Schlesinger o tentă de farmec trist, o 
tandrete care relevă aceeaşi inclinare 
umanistă a regizorului, atit de nobilă, 
dar şi atit de rară în zilele noastre. 
Poate de aici succesul la publicul cel 


mai divers, poate de aici și eleganța 
scriiturii cinematografice amintind de 
gratia şi măiestria marilor clasici ai 
filmului vorbit dintre cele două răz- 
boaie. 

Nu ştiu întru cit se datorește forma- 
tiei sale de actor excelenta îndrumare 
a lui Tom Courtenay și a debutantei 
Julie Christie în «Billy Mincinosul», dar 
partitura actoricească e servită la cea 
mai înaltă ținută. Nimic din teatra- 
lismul jocului aflat la «Priveşte înapoi 
cu minie» (T. Richardson), din exage- 
rarea expresionistă din «Această viață 
sportivă» sau «Singurătatea alergătoru- 
lui de cursă lungă» (Karel Reisz), ca 
să ne referim la opere oarecum sin- 
crone cu «Billy.»O armonie subtilă 
se degajă din evoluția eroilor dînd 
spectatorului acea senzaţie plăcută de 
«trăit» si totodată de «agreabil». Schle- 
singer isi dovedeşte cu acest film c 
vocație de mare realizator, al cărui 
stil Las așeza in familia unui Elia Kazan 
sau William Wyler. 

Intocmai acestora, el discerne latura 
filmică a unor medii și a unor persoane, 
lansind în cinematograful mondial per- 
sonalitatea seducătoare a Juliei Christie, 
eroina citorva dintre fimele sale. 

Mai important în acest film e transfe- 
rul de valoare de la o analiză — des- 
criptia unui caracter sau mediu — la 
generalizarea mentalității unei gene- 
гаці si unei societăți, a unei păreri pro- 
prii asupra contradictiilor si destinului 
unei categorii sociale de loc lipsită de 
importanță. Bovarismul și lipsa de ac- 
tiune si in fond de orizont la Bill sint 
sugerate in filmul lui Schlesinger ca 
fiind о carentà a unei importante părti 
a tineretului englez din clasa de mijloc 

Descriind cum un tinăr provincial vi- 
sează să cucerească Londra, cum avind o 
mică slujbă se dezice de ea, se ceartă cu 
părinţii, minte succesiv pe toată lumea, 


O iubire imposibilă 


E si eleganța 
E amintind de 
Wor clasici ai 
ele două răz- 


toreste forma- 
Bta îndrumare 
| a debutantei 
Incinosul», dar 
mwervità la cea 
le din teatra- 
cv inapoi 

exage- 
sAceastă viață 
lea alergătoru- 
wel Reisz), са 
Oarecum sin- 
monie subtilă 
eroilor dind 
Ше plăcută de 
preabil». Schle- 
| acest film c 
mtor, al cirui 
mui Elia Kazan 


йзсегпе latura 
snor persoane, 
Й mondial per- 
шне! Christie, 
ele sale. 

film e transfe- 
inaliză — des- 
u mediu — la 
D unei gene- 
nei păreri pro- 
Sr si destinului 
t loc lipsitá de 
şi lipsa de ac- 
ont la Bill sint 
Schlesinger ca 
iportante párti 
lasa de mijloc 

f provincial vi- 
a, cum avind o 
a, se ceartă cu 
e toată lumea, 


inclusiv iubitele sale, dedublindu-se 
mental în ipostaze flotante si revenind 
în chip radical la brutala realitate pentru 
el fără ieşire, Schlesinger investighează 
nu atit un ins pitoresc si mediul aces- 
tuia, cit tendințele obscure ale unei 
generaţii către evadare, către o liber- 
tate chiar în zona fantasticului, tendință 
care avea să se concretizeze mai tirziu 
cu beatnicii și hippiesii de diferite 
tendinţe. 


Darling 


Martor nu numai atent dar şi medi- 
dativ al epocii sale se definește Schle- 
singer şi atunci cînd investighează lu- 
mea sofisticată şi contradictorie a inal- 
tei societăți în «Darling». O atitudine 
de caldă umanitate în raport cu eroina, 
o fată fermecătoare atrasă în virtejul 
celebrității propriei frumuseți si apoi 
respinsă de contradictia conținută in 
raportul cu o lume căreia nu-i aparține, 
dar şi o privire satirică asupra mediului 


O mare revelație: Julie Christie. 


social prin care autorul face o incizie 
revelantă o dată cu eroina. 

Măiestria lui Schlesinger se împlineşte 
aici cu o vervă acidulată, cu o vivacitate 
a observării mediului şi a unei multi- 
tudini de caractere. Atracția sa mărtu- 
risită către operele de început ale lui 
Fellini se vádeste fructuoasă. Aspectul 
de frescă a unei societăți e atractios, 
niciodată static sau greoi, tipologia 
expresivă şi fluentă. Mina sa de regizor- 
pedagog se vádeste din nou, implinind 
lui Julie Christie nu numai un rol de 
înaltă performanţă ci si o culme a unei 
cariere. Talentul actriţei se mişcă liber, 
farmecul ei se degajă spontan, senzația 
dezagreabilă de «făcut» lipseşte, desi 
stilizarea, căutatul unor formule noi 
nu lipsește, tema impunind acestora 
(secvenţa «pariziană»). 

Desigur recunoaștem rezultatele 
practice ale programei realizatorului 
care declara: «Nu privesc actorii ca pe 
niște marionete. li las să-și exploreze 
liberi rolul pe care-l interpretează. 


Actorul aduce el însuși o importantă 
contribuţie la rol». Cit de departe 
merge Schlesinger cu această metodă, 
vedem în mărturia adusă asupra lucru- 
lui la ultimul său film, «Cow-boy-ul de 
la miezul nopţii». Bazindu-se pe prie- 
tenia și colaborarea strinsă între cei doi 
interpreti (Van Voizt, Dustin Hoffman, 
iarási doi actori lansati de Schlesinger), 
el improvizează — în timpul turnării 
— scene între cei doi eroi, le înregis- 
trează pe magnetofon cu scenaristul 
de față si apoi, utilizindu-le, le introduce 
în scenariu. Schlesinger rămine, orice 
am spune, un autor epic bazat pe un 
story ferm. 

Nu am vrea in urma acestei sumare 
analize să se excludă poezia, lirismul 
operei lui Schlesinger. Acesta este 
intrinsec operei sale,asa cum face parte 
din orice operă de artă veritabilă. 
Numai că el nu e căutat, nici progra- 
matic, ci e rezultatul unei stări de poe- 
zie proprie realizatorului unei anume 
contemplatii si investigații. Autorul 
раге să-și fi păstrat o zonă de copilărie 
intactă, o puritate provenind dintr-o 
copilărie fericită, asa cum a avut-o, 
dintr-o atitudine morală pe care o 
cultivă. 

Din această atitudine izvorăște de- 
sigur umanismul profund și invariabil 
al autorului, căruia «nimic din ce-i 
omenesc nu-i e străin»—de aci predi- 
lecţia pentru o temă atit de umană ca 
singurătatea. O regăsim la începuturi 
în «Terminus» si la ultimul film care 
parcă reia tema pe alt plan și altă scară, 
«Cow-boy-ul de la miezul nopții». O 
regăsim in «Billy» si in «Darling» 


Departe de lumea dezlántuità 


Sentimentul singurátátii strábate per- 
sonajele centrale ale filmelor sale,con- 
ferindu-le dramatism şi poezie. 

Un asemenea personaj e desigur $i 
Batsheba, eroina din «Departe de lu- 
mea dezlănțuită», romanul lui Thomas 
Hardy în viziunea originală a regizoru- 
lui. Dornică a-și găsi un tovarăș de 
viață potrivit, еа încearcă diferite ipos- 
taze ale singurătăţii, ale incomunicabili- 
tátii, pînă ajunge să se unească cu cel 
care de mult o așteaptă, de fapt cel 
hărăzit. În acest film animat de o ase- 
menea fertilă temă, dramatică şi poetică 
totodată, Schlesinger isi dă întreaga 
măsură a talentului său ajuns la deplina 
maturizare. Descriptii de mediu, poe- 
zia spaţiilor naturale largi, libere, ca- 
sele engleze ale secolului trecut, o 
tipologie umană diversă dar si foarte 
personificată, același joc actoricesc atent 
condus, cu oarecare înclinare poate, 
acum pentru prima oară, către un, 
tetralism de bună calitate. «Am o 
părticică de teatralism în mine», re- 
cunoaşte Schlesinger parcă spre a se 
scuza, parcă spre a se explica. Opera 
aceasta majoră de amplă respirație e 
poate una din cele mai frumoase adap- 
tări pentru ecran din cite s-au făcut. 
Simțul proporţiilor, al interesului vi- 
zual și de sentiment, ritmica bine 
condusă, suspens-ul acordat cu destin- 
derea, culoarea folosită cu eleganță, 
fac ca această Saga a tribulatiilor unei 
femei singure către fericire, să aibă suflu 
poematic, noblețe si spirit. 

Dacă unii ar reproşa acestui film 
unele înclinații către melodramă și 
unele lungimi justificate poate de stilul 
operei literare care a stat la baza 
ecranizării, în schimb ultima operă a 
realizatorului, «Cow-boy-ul de la mie- 
zul noptii», este purificatá de orice ten- 
dinte de acest fel. Aici, inspiratia auto- 
rului s-a hránit din belsug si indelung 
cu viziuni culese chiar din viața reală 
(vezi femeia care hrăneşte micul pui 
de marmotă în bufetul-bar), povestirea 
care l-a inspirat fiind doar pretextul 
narațiunii cinematografice. 


Cow-boy-ul de la miezul nopții 


Acea povestire simplă în care, de- 
clară Schlesinger, s-a regăsit pe sine 
însuși, a fost transformată într-o dez- 
batere etică violentă in expresia ei 
realistă, între conceptele de bine si 
rău. S-ar spune o enuntare directă, 
trăită a meditației: cit de uşor е să fii 
onest sau o căzătură morală. 

O conştiinţă nelinistitá, un ochi ac- 
tiv şi lucid, incintat şi demascator, un 
meditativ poet al firii umane, un lup- 
tător pentru demnitatea omului, pen- 
tru conceptul de om, un filozof al 
raportului interdependent între bine 
și rău, așa apare Schlesinger în ultimul 
său film. 

Peregrinările în New-York-ul tutu- 
ror straturilor sociale, a unui spirit 
candid format după tipajul propus de 
presa convențională (un «cow-boy» 
provincial, un «Billy» american ce a 
luat-o din loc),parcurgerea unui mediu 
pentru el străin și nociv pînă la impli- 
catiile cele mai de jos ale existenţei, 
dau totodată ocazia unei mărturii asu- 
pra unei epoci şi a unui mediu, care con- 
tine în el semnele alarmante ale unui 
destin posibil al umanității. 

Dintre autorii importanţi,Schlesinger 
se remarcă poate ca unul dintre cei mai 
sociali ai epocii noastre după acest 
film-mărturie. Privind retrospectiv o- 
pera lui Schlesinger, оЬзе@ йт cum 
latura de analiză si critică SE dē 
vine preponderentă, fără Жа această 


tendinţă să impieteze asupra expresiei 
artistice, care în acest «Cow-boy de la 
miezul nopţii» devine exuberantà si 
rafinament. Nici măcar latura senzuală, 
sexuală a filmului, prezentă; nu dă 
caracterul dominant al filmului. Mă- 
iestria autorului discerne, sensibil, sen- 
surile sociale ale faptelor, destinul uman 
al personajelor în anume condiţii de 
epocă şi mediu. Faptul că aici Schle- 
singer jongleazá cu expresia filmicà 
(viziunile cow-boy-ului conjugate cu 
realitatea) nu poate surprinde pe nimeni 
care a urmărit atent înclinația monta- 
jistă a autorului. Dedublare: lui Billy, 
secvența pariziană din «Darling», ob- 
sesia Batshebei — jocul cu sabia, re- 
manentele din altă existență ale cow- 
boy-ului, toate exprimáo încredere pro- 
gramatică in potenţele expresiei pur 
filmice si dau operei sale un farmec 
straniu și puternic. Este poate forța și 
calitatea filmului adevărat de totdea- 
una căruia Schlesinger îi este un demn 
continuator. 

Personalitatea lui John Schlesinger 
ridică din nou problema falsei autonomii 
între artistul novator şi tradiționalist. 
Personalitatea lui Schlesinger e dintr-a- 
celea menite să consolideze, să continue 
o tendință perenă si fructuoasă a artei. 
Filmele sale fixează un limbaj și niște 
experiențe pe suportul rezistent al 
ideilor sociale și umane. Prin aceasta 
ele au prestanta și, credem, durata 
clasicismului, atita cit aceasta poate fi 
de сорсер іп cinematograf. 


Savei STIOPUL 


O scenă antologică: «Duelul» 


pe secvența „jocul cu sabia“ 
din „Departe de lumea dezlănțuită“ 


Atit de puternic gravată in memorie... 
Atit de perfect realizată această secvență а 
«Indrágostirii» Batshebei! 

Acea femeie liberă alergind în imensitatea 
peisajului fără sfirşit... Aleargă disponibilă 
pentru fericire, parcă spre a se dărui.Planuri 
largi. Culorile: verdele imens si albul flu- 
turind al bluzei.. 

Apoi, el: roşu (uniforma aceea elegantă) 
si statuar (suplefea aceea virilà). 

Omul unei singure voca[ii: a invinge. 
Suplu, frumos într-o bărbăţie agresivă s! 
iritantà. О lucire a ochilor, a dinților carna- 
sieri, a sabiei sale alb-strálucitoare în soare 
Iritant strălucitoare... în mina lui, o prelun- 


gire-flacără a fiinţei lui. 

Batsheba adoră acest om care-i grăieşte 
plenar despre bărbatul mult aşteptat. Nu 
cuvintele vor exprima dorința ci fluturările 
acestei săbii, oh, da, glasul armelor, singura 
limbă vorbită de acest bărbat al violenței 
tandre. Un bărbat al gestului dur tradus in 
mingiiere. Sabia taie aerul sculptind-o parcă 
in neant pe cea cu adevărat dorită; primej- 
dia de moarte devine abandon. Jocul devine 
obsesie. Montajul senzaţiilor directe, al 
viziunilor, dorințe sau refulări, simbolica 
unor apariţii, strălucirile acestei săbii care 
se incrusteazà pe memorie... Care graveazà 
o pasiune dintre acelea care rămin pe viață... 


21 


RADU GABREA: 


Inginer cons.ructor, 
absolvent al LA TC, 
secția regie de film, în 1968 


Scurt metraje: 
«Usa» (1966), 
"«tCadente» (1967), 


distins cu premiul Ill 
la Salonul International 
'de là Lausanne ; 
«Suspectii» (1968), 
«Argintul viu»-(1969). 


Lung metraje: 

«Prea mic pentru un rázboi 
atit de mare» (1969), 

distins cu Premiul Juriului 

de tineret — ex aequo — 

la cel de-al 23-lea festival 

de la Locarno; 

«Amintiri bucurestene» (1970). 


«Тага vacantelor pentru tineret» (1968), 


Radu Gabrea 
stá de vorbá cu 
profesorul sáu de o singură zi, 


Liviu 

Radu Gabrea: Cind am intrat la Insti- 
tutul de Cinematografie, dumneavoastră, 
Liviu Ciulei, erati președintele comisiei de 
admitere. 

Liviu Ciulei: Un profesor de o singură zi. 

R.G.: După aceea, cind eram student in 
anul IIl, am venit să vizitám Buftea. În cabina 
de montaj se monta prima secvență din 
«Pădurea spinzuratilor». De atunci am stat 
multe ore în întunericul cabinei privind 
ecranul luminos al Prevostului. N-am să uit 
niciodată acea senzație unică pe care am 
avut-o in fata imaginii cenușii a secventei, 
privindu-i pe Bologa, pe Klapka... Am astep- 
tat apoi să văd filmul. Cred că filmul «Pă- 
durea spinzuratilor» trebuia continuat.. 

LC.: Eu nu cred că «Pădurea» trebuia 
continuată. 

R.G.: Dar ceea ce a urmat, consacrarea 
dumneavoastră în exclusivitate teatrului, 
a fost ca o îndepărtare de cinematograf. 

LC.: Nu eu m-am îndepărtat de cine- 
matograf, cinematografia a reușit să mă în- 
depărteze pe mine... 

R.G.: Cind m-am referit la continuarea 
«Pădurii spinzuratilor», mă gindeam la о 
anumită linie, la o activitate, la o concepție 
de creație care trebuia continuată în filmul 
românesc, «Pădurea...» îi dăduse acestuia 
o soliditate, o stabilitate, pe care istoria lui 
presărată, ıe adevărat, de scintei de talent, 
nu o avusese pinà la acest film. Eu socotesc 
«Pădurea...» şi un rezumat şi un program, 
mai puțin stilistic cit mai ales moral, pentru 
cinematografia noastră. Chiar dacă personal 
“nu sint un adept al acestui gen de cinemato- 
praf. 

* LGC: Nici eu. N-am fost nici cind l-am 
făcut, şi nu sint nici acum. 

R.G.: Atunci, cunoscindu-vă ca artist, 
nu-mi pot explica de ce l-aţi făcut așa, si nu 
altfel. «Pădurea...» este un film al unei ferme 
poziții stilistice. Sau cel puțin așa mi s-a 
părut mie atunci. 

LC.: Lucru curios! Am făcut filmul asa 
cum e, din motive de producție. Stilul fil- 
mului a fost determinat de lentoarea proce- 
sului de filmare. Mişcările de aparat lente, 
multiple, au fost pentru mine o posibilitate 
dea învinge lentoarea timpului de producție 
Voiam să fac un film foarte clasic, cu cadre 
statice. Așa pornisem de la decupaj. Dar fie 
că n-am reușit, fie că materialul literar nu 
mi-a dat voie; cert este că turnarea unui 
prim plan de 2 т dura 4 ore si o secvență de 
60 m, trasă într-un singur plan foarte mişcat 
se filma în 8 ore; e normal că am ales cea 
de-a doua modalitate și asta a influențat 
nemijlocit stilul filmului. 

R.G.: Se vorbeşte despre.un specific 
cinematografic. De anumite trăsături care 
fac ca cinematograful să fie în mod evident 
o artă a timpurilor moderne (şi asta nu 
numai din punct de vedere istoric). El ar 
fi. pe scurt, arta cea mai aptă să redea viața 
omului modern. 


Ciulei. 

‘LC: Mie mi-ar fi greu să fac o clasificare. 
Cred că artele. cele șapte, sint ca șapte cai 
pe o pistă. Potoul este foarte departe şi a- 
ceastă întrecere — fără sfirsit. Mi-ar place 
aici să-l citez pe Eminescu: «Și-a lor între- 
сеге/ Veşnică trecere». În cursă artele trec 
pe rînd în frunte și exprimă mai bine un 
anumit moment. De pildă, acum la noi con- 
duce teatrul. În S.U.A., în clipa de față, 
conduce pictura. Şi asta se întimplă uneori, 
aparent inexplicabil, pentru că S.U.A., ca să 
ráminem la exemplul de mai sus, nuaredeloc 
o tradiție picturală, Si, cu toate astea, pictura 
este acolo arta care exprimă cel mai puternic 
fenomenul social american contemporan. 

R.G.: Dar cum ar fi, mă întreb, dacă la 
noi ar fi acum «Momentul cinematografic»? 
Care ar fi acel film ideal care ar putea să dea 
cinematografiei această poziţie, acest rol 
atit de important? 

L.C.: Eu nu cred în filmul ideal, după 
cum nu cred în pictura ideală. Nu cred în 
pinza ideală. Nu cred în Mona Lisa! Cred 
intr-o sumă ideală de manifestări. Dar accep- 
tind totuși termenul, un fel de film ideal ar 
fi cel care ar exprima cel mai intens intele- 
gerea unui om, de fapt o înțelegere a epocii 
de către un singur om. Cred în importanța 
înțelegerii fenomenelor istoric determinate. 
Această înţelegere trebuie să fie tipică, 
contemporană. 

R.G.: Există, așadar, un fel de «egalitate 
în drepturi» a temelor; ceea ce dă contem- 
poraneitatea, actualitatea unui film, este 
unghiul din care privim o temă, poziția față 
de ea a subiectului și a creatorului, 

LC.: Am avut un proiect, un film după 
“Bacantele». Sint convins că ar fi fost cel 
mai contemporan film care se putea face.. 

R.G.: Un astfel de film ar fi foarte inte- 
resant si pentru că una din cele mai serioase 
obiecţii care se aduc filmului în general e 
aceea că este o artă aculturală — la periferia 
culturii. Că el, ontologic, nu poate intra în 
legătură cu cele mai profunde tradiții cul- 
turale, că nu poate atinge nivelul înalt de 
semnificații pe care îl atinge literatura, mu- 
zica sau pictura. Că el nu s-ar putea apropia 
de mit sau de tragedia antică... De asta mi 
se pare, de altfel, foarte interesantă şi expe- 
rienta lui Pasolini... 

L.C.: Am văzut un singur film al lui 
Pasolini, «Teorema». Totul era aici de un rafi- 
nament estetic uluitor în tratare, contra- 
balansat aproape pină la vulgar, pină la or- 
dinar, în dramaturgie. O schemă de roman 
foileton. 

R.G.: Nu cred că ar fi ceva condamnabil 
în asta. După cum schema «romanului foi- 
leton» a dat în literatură un Balzac sau un 
Dostoievski, să zicem, tot astfel și filmul 
modern datorează enorm schemei foileton. 
Dar, în fond, schema subiectului este doar 
o haină, un pretext. 

L.C.: Nu e vorba de subiect. Nu subiectul 
era de roman foileton, ci exista o vulgaritate 


8 al lui 
tun rafi- 

contra- 
3 la or- 
e roman 


lamnabil 
iului foi- 
с sau un 
и filmul 
foileton. 
ste doar 


ubiectul 
igaritate 


Trebuie 
să vorbim 
despre noi, 
dar în 
orchestra mare a 
culturii mondiale. 


© 
Ne lipsește 


cineastul, 
omul care să aibă 
intuiţia necesară 
ideii cinematografice. 
© 
E o meserie 
care trebuie făcută 
Іа 42° temperatură, 
şi cu mult, 
foarte mult 
stoicism. 


a schemei de tipul celei a romanului foileton. 

R.G. : Spuneați mai inainte, că la noi con- 
duce acum teatrul. N-am înţeles niciodată 
şi nici calculul probabilităților, de pildă, 
nu-mi poate explica, de ce regizorii de tea- 
tru și film, care au constituit o generație 
la sfirșitul deceniului al şaselea, au evoluat 
atit de diferit. - 

L.C. : Cum se explică că ungurii, de pildă, 
care au la ora actuală un cinematograf atit 
de dezvoltat, au un teatru rămas mult în 
urmă? Eu cred că acest decalaj valoric între 
teatru si film s-a datorat pină acum condi- 
tiilor cinematografiei. Cred că a existat о 
inabilitate și un dezinteres in crearea unui 
climat. Pentru că, chiar şi acele citeva palide 
personalități care au încercat ceva în cine- 
matografia noastră, si uneori au quasi-reușit, 
printre care mă număr şi eu, s-au simţit din 
ce in ce mai instráinati de cinematografie. 
Şi se mai pot cita cazuri. Eu, de pildă, 
am avut pină acum trei propuneri. Una a 
fost aBacantele», alta a fost «Baltagul». Cu 
prima, de exemplu, nu a existat niciodată 
nici un refuz, dar nu a existat nici o accep- 
tare. Problema era deosebit de actuală, atit 


pe plan omenesc si social,cit si pe plan artis- 
tic. Trebuia să fie un răspuns estetic si de 
fond la «Satyriconul» lui Fellini. Făcut mai 
tirziu, filmul nu va mai avea nici o virulență. 

În privința celui de-al doilea exemplu, eu 
am fost cel care poate am greșit sau, poate, 
n-am fost destul de bine sfătuit. Poate tre- 
buia să fac filmul așa cum mi-a propus sce- 
naristul italian Amidei, scriind un alt per- 
sonaj decit Vitoria Lipan: un personaj Anna 
Magnani. Scenariul avea, dealtfel, o lovitură 
de maestru, în sensul în care personajul care 
nu apare niciodată, Nechifor Lipan se schim- 
ba caracterologic în timpul filmului de trei 
ori. Respectul meu faţă de Sadoveanu m-a 
împiedicat să fac filmul așa. Dar poate ar fi 
existat un film care, chiar dacă nu era 
«Baltagul», ar fi fost o punte foarte solidă 
pentru a impune filmul nostru pe plan 
artistic si cultural. 

Apoi am vrut să fac «Visul unei nopți 
de vară». Propunerea a fost privită mult timp 
ironic şi n-a fost încurajată. Abia după 5 ani, 
mi s-a apus: De ce nu faceți «Visul unei 
nopți de vară»? Dar Visul ріегіѕе! 

R.G. : Există o oportunitate a subiectului 
din punct de vedere al cinematografiei in 
general, dar si din punctul de vedere indi- 
vidual, al autorului filmului. Acest lucru e, 
din păcate, mai totdeauna trecut cu vederea. 
Necesitatea interioară trebuie să preceadă 
sau în orice caz să fie in armonie cu necesi- 
tatea exterioară a producătorului. Ar tre- 
bui poate să începem cu subiecte mai simple. 
Cred că avem o nejustificată teamă de sim- 
plitate, teama de subiectul banal... 

L.C. : Cred că cinematografia noastră tre- 


buie să abordeze teme mari. Nu în suprafată, 
ci în adincime. Nu numai în vorbe, ci și în 
fapte, căci dacă noi pe plan politic venim la 
ONU, de pildă, cu propuneri care stirnesc 
interesul lumii întregi, atunci de ce s-ar 
complăcea artiştii noștri în teme minore și 
n-ar interveni în mod major în competiţia 
ideologică? 

R.G. : Senzatia mea, care sint mai tînăr in 
cinematografie, este cá nu am reușit să fim 
sincroni, in esență, cu tot ceea ce se intimplă 
la noi, cu mutatiile, cu prefacerile din con- 
știința oamenilor, cu filonul major al poli- 
ticii noastre, toate elemente definitorii, în 
fond, ale prezentului, Cred că ne lipseşte 
adevăratul film politic. 

LC: Мике din lucrurile astea au rămas 
din păcate în afara filmului. 

R.G.: Nu cumva se datoresc toate aces- 
tea unei anumite rámineri în urmă a este- 
ticii filmului? Faţă de cea a literaturii, de 
pildă? Sfera tematică a lui pare mult mai 
restrinsă. Sau poate asta se întimplă pentru 
că sint prea puţine filme si există tendința 
ca fiecare film să fie exhaustiv. La limită 
idealul pare a fi un singur film unic, imens 
atoatecuprinzátor si mai ales in care să 
găsim răspuns la orice întrebare. 

L.C. : Cred că ar trebui să se facă mai mult 
pentru încurajarea inițiativei individuale a 
creatorilor. Şi cred că numai printr-o ini- 
țiativă şi pornire personală a creatorului 
poate ieși un film de valoare, reprezentativ 
pe plan naţional şi internaţional. Mi se pro- 
pune să fac acum un film după George Căli- 
nescu, dar nu ştiu dacă voi putea. Încă nu 
îmi dau seama dacă acest material poate fi 
interesant în contextul cinematografiei in- 
ternationale. Or eu,cred că, de la început, 
trebuie să fim foarte actuali, să vorbim 
despre noi, dar în orchestra mare a culturii 
mondiale, pentru că filmul în special este o 
artă internaţională. 

R.G.: Am fost recent în străinătate cu 
primul meu lung-metraj. Peste tot unde am 
fost, am remarcat un interes deosebit pentru 
ce facem și mai ales cum facem. Fiecare gest 
cinematografic al nostru este așteptat. 

LC.: E foarte important că teatrul ro- 
mânesc intră acum într-o etapă nouă: intră 
in momentul saltului dramaturgiei originale 
româneşti si face acest lucru cu nişte nume 
remarcabile: Mazilu, Sorescu... Acest lucru 
nu s-a întimplat încă în cinematografie. Sigur 
că e mai importantă aici realizarea filmului 
decit scrisul scenariului. Cred că așa cum 
arta spectacolului teatral a stimulat dra- 
maturgia (artă a spectacolului care, în mod 
paradoxal, a fost stimulată de scenografie), 
ar trebui să existe un element — ideal ar 
fi ca acesta să fie regizorul — care să deter- 
mine o autodepásire a filmului românesc. 
Dar cred că în fond, el trebuie să fie produ- 
cătorul! Da — cred că numai el poate 
fi acela! 

R.G.: Dichotomia regiei scenariului nu 
mi se pare justă. Cind te apropii de o po- 
veste cu intenţia de a o transforma în film, 
povestea de care te-ai apropiat te trădează 
ca regizor de film. Te trădează si te defineşte. 
De aceea nu sint de acord că ne lipsesc sce- 
nariile mai mult decit regia, dar cred că ne 
lipseşte cineastul, omul care să albă intuiţia 
necesară ideii cinematografice. 

LC.: Facerea unui film mi se pare un act 
foarte serios. E în primul rînd un act de con- 
fesiune totală. Am făcut primul film la 14 ani, 
ca amator ; visam să devin regizor. Mult mai 
tirziu mi-am dat sema cit de angajant, cit de 
dezvăluitor, cit de indecent poate fi actul 
turnării unui film. E adevărat că poti să te 
eviti, să te disimulezi, dar atunci intră între 
cele 2980 de filme anonime care se fac în 
lume si care au foarte puțin comun cu arta 
cinematografiei. Acest act de confesiune 
este şi un cumplit de intim şi de profund 
articol de fond asupra unei perioade a 
creatorului, a concepției lui. 

Din păcate acest lucru se întimplă foarte 
rar în istoria cinematografiei. Se întimplă 
rar, pentru că foarte mulți dintre cei ce fac 
filme nu-și pun această problemă. Cu cit 
şi-o pul mai mult,cu atit faci mai puține 
filme. 

R.G. : De aceea filmele «ideale» sint atit 


de puţine. 
LC: Filmul ideal — cum își place 52-1 
питер — e determinat de adincimea, 


sinceritatea şi personalitatea aceluia care-l 
creează. El e fi oricum, nu intere- 
sează genul. Poate exista un ideal al musi- 
calului, ca şi un ideal al filmului de aventuri, 

E o meserie care trebuie făcută la 42" 
temperatură si cu mult,foarte mult stoicism. 


Convorbire consemnată de 
RADU GABREA 
Foto: EDMUND HOFFER 


VIU CIULEI: 


Arhitect, “regizor de teatru 
şi de film, scenograf, actor 


Regizor: «Erupția» 1957), 
«Valurile Dunării» (1959), 
laureat cu .un Mare premiu la 
Karlovy-Vary; 
«Pădurea spinzuratilor». (1964) 
distins cu Premiul de regie ` 
la Festivalul de la Cannes: 


Scenograf: «Mitrea Cocor» (1952) 
«Nepotii gornistului» (1953), 
«Răsare soarele» (1954). 


Interpret: «În, sat la noi» (1951), 
«Valurile Dunării» (1959), 
«Soldați fără uniformă» (1960). 
«Cerul n-are gratii» (1962), 
«Pădurea spinzuraților» (1964) 


Pui 


ME V3 — 


Da ştiam că întregul decor e Algerul — 
eu simţeam că intru în acel parc englez. Desi 
ştiam că e vorba de o țară cu totul și cu 
totul alta decit Anglia — eu intram într-un 
parc londonez. Era linişte. Veneam de la un 
magazin de antichităţi. Cumpărasem un fel 
de elice lungă, de lemn. Parcul somptuos 
era in pantă. Ciripeau păsărele. Altfel era 
linişte. Tremura un vint ușor prin boschete. 
Şi deşi pe ecran totul se petrecea între 
bărbați, dialoguri între militari, dialoguri 
între poliţişti, încăierări între stinga şi 
dreapta, lovituri violente în cap, mai ales în 
cap, cum numai huliganii ştiu să aplice inte- 
lectualilor — eu descopeream deodată, în 
parcul pustiu, о femeie... 


N: se va putea replica imediat: «Z» e un 
film politic. Pur politic. Critica franceză a 
fost fascinată că, în sfirgit, în Franța s-a 
produs un film politic serios, în timp ce 
«Blow-Up» e în afara politicii, el nu imparte 
lumea in dreapta și în stinga, e şi ceva 
social acolo, firește, dar înainte de toate e o 
crimă pasională, cu un bărbat şi o femeie și cu 
încă un martor. Filmele cu un bărbat și o 
femeie pot fi sociale, dar nu politice ... 
ş.a.m.d. Cine ne-a învățat să gindim astfel, 
să despártim atit de necugetat (desi logica 
asta a intrat de mult in cugetul spectatoru- 
lui), atit de strimb, atit de nerod filmele 
lumii? De unde si cine ne-a dat schematismul 
acesta fără moarte de a împărți filmele in 
acu dragoste», «cu politică», acu gangsteri» 
ş.a.m.d.? Nu marii artişti, nu Dostoievski, 
nu Stendhal, nu Eisenstein, nu, niciunul din- 
tre ei, ei ne-au dat cîntece de dragoste şi de 
moarte, cu dragoste și cu politică, balete cu 
revoluționari, opere cu gangsteri politici 
şi cu îndrăgostiți pe baricade. Ori de cite 
ori a încercat să capteze adevărul, să-l 
developeze — filmul a făcut politică şi dra- 
goste, și a descoperit în patimi «socialul» 
şi în «social» — politica. Doar filmele, 
multe, extrem de multe care au minţit 
neruşinat atit în dragoste cit si în politică — 
ne-au dezgustat, fie de una, fie de alta, ne-au 
făcut alergici, fie la subiectele prea politice, 
fie la amorurile prea apolitice. Enorm de 
multe filme au trigat în politică, mințind, 
deformind, dezinformind, dind albul drept 
negru (sau descriind totul doar în alb și 
negru), făcind din dreapta stinga sau invers 
— $i a minți in acest domeniu esențial al 
vieţii noastre e la fel de grav ca a minţi în 
amor. Poate și mai grav, fiindcă politica a 
ajuns azi să decidă destinul amorurilor. lar 
atunci cind pare а nu decide, atunci cind se 
pare că dragostea e indiferentă la politică 
sau caută a se abstrage de la ea — drama e si 
mai acută. Încit «Z» (in pofida unor naivități 
şi enunturi sumare, care nu ne interesează 
acum) și «Blow-Up» — filme care nu mint 
nici în politică nici în amor, filme de analiză 
rece şi exactă a unor patimi esențiale — 
sint, cel puțin pentru mine, comunicante, 
osmotice și nu mă mir — aga cum nu mă mir 
cind descopăr într-un vis elementele altui 
vis — că le pot vedea simultan, prelungin- 
du-ie, amestecindu-le, luind de la unul si 
dind celuilalt, intr-un lung joc al subcon- 
stientului meu de cinefil politizat pînă în 
măduva caselor, deloc uimit de noul mit al 
occidentului, deloc vrăjit de această nouă 
axiomă: filmul politic. Fiindcă, la naiba — 
cum ar zice Sancho — ce alt chip să ia pati- 
mile sociale și pasiunile individuale decit 
chipul politicii? Pentru mine, la această 
răscruce de vinturi, a devenit axiomatic a 
face filme politice (fie ele semipolitiste ca 
acest «Z», căci nu o dată politica si politia 
și-au dovedit mai mult decit o rădăcină 
comună lingvistică), dar esentialul e ca aceste 
filme să nu mintă în politică. 


E atare, femela era superbă. Femeia 
chema la dinsa un bărbat. Bărbatul venea spre 


26 


Рппаеп-1 
și apûrafi-l! 

El vrea 1 
să developeze 

adevárul. 


S-a mințit deajuns 
în dragoste şi în politică. 
«Z» și «Blow-up» caută adevărul 
în dragoste $i în politică. 
«Z» cheamă în minte 
parcul londonez. 
lar în parcul londonez, 
de ce nu credeți că s-a comis 
o crimă politică? 


ea, о Imbrátisa, ei se jucau printre copacii 
bătrîni, se rezemau de un stejar și se sărutau, 
iar eu — captivat de această pereche care 
uitase de lume — am început să-i fotografiez. 
Pas cu pas, ca la vinătoare, 11 căutam, îi 
adulmecam şi declangam aparatul de foto- 
grafiat, ascunzindu-mă, grijuliu la soarta 


lor. Un alt fotograf, tot de virsta mea, la fel 
de nebun ca şi mine după orice diră a vieții, 
fie ea singe, fie ea vint — fixa febril mulțimea 
dezlănţuită, în grupuri, în chipuri, їп spasme, 
in gesturi, călăi şi victime, organe şi organi- 
zatori, măciuci și cranii, huligani şi intelec- 
tuali, posesori şi posedati. Omul făcea poli- 


tică. Toţi cei din jurul său făceau politică. 
Parcul meu englez probabil că nu-i interesa, 
jocurile dintre o femeie și un bărbat sub 
stejar și prin iarbă le erau străine în acea 
clipă, doar victima — un bărbat frumos, 
fost campion olimpic, mai avea înainte de a 
fi asasinat o viziune a ceea ce înseamnă 
mingilerea unei femei, privind vitrina unui 
coafor. Tandretea, са un refuz al morții. 
După care el se îndreaptă drept spre moarte. 
El cere ca o nouă imaginație să guverneze 
faptele lumii. Pentru acest discurs, ca şi 
pentru cele anterioare, şi mai ales pentru 
cele viitoare — el va fi ucis. În parc femeia 
îmi cerea aparatul de fotografiat. Bărbatul 
nu mai era cu ea. Ea alerga după mine, se 
tinea după mine, vroia să-mi smulgă apara- 
tul — nu, doamnă, nu așa se discută cu un 
fotograf din ziua de azi. Azi, fotograful e 
unul din stăpinii vieții pe pămint. El, chiar 
dacă nu deține uraniu, e o mare putere, 
fiindcă poate poseda dovezi. Si azi — la 
capătul atitor secole de rafinarea minciunilor 
şi pentru perpetuarea altora — fără dovezi 
nu se mai poate trăi, muri, ataca şi ucide. 
Íncit — în timp ce pe ecran se desfășurau 
radiografiile craniene ale celui ucis — eu 
mă duceam acasă și developam filmul din 
parc. Pe ecran, politia ar vrea — în fata 
radiografiilor — ca asasinatul politic să fie 
considerat un accident apolitic. Nu se poate. 
«Nu se poate» — îmi spun si eu, constatind 
prin developări turbate că am dovada unei 
crime pasionale, săvirşite în parc. Femeia 
îmbrățişind bărbatul, jucindu-se cu el, să- 
rutindu-l,îl îndrepta spre un revolver ascuns 
într-un boschet. lată-l! — exact în clipa 
cind oficialitățile şi poliția oraşului mergeau 
la un spectacol de balet. Crima politică 
(aceasta e o situatie-cheie in «Z») se să- 
virşeşte odată cu un «apolitic» spectacol 
de balet, iar ceea ce părea in parc o idilă — 
tot «apolitică» — fusese o crimă. Dar cine 
m-ar putea asigura că acea crimă pasională, 
nu era de fapt o crimă politică? Oricum, în 
fotografiile developate aveam criminalul,dar 
nu găseam victima. Am fugit în parc, noap- 
tea, am descoperit boschetul — în timp ce 
pe ecran, ziua, la antipod, celălalt fotograf 
avind victima căuta criminalul. Fotografia 
casă cu casă, prăvălie cu prăvălie, om cu om. 
M-am simțit deodată frate cu fotograful din 
decorul algerian. Nu am găsit victima dar 
deodată mi-am descoperit o fraternitate 
întru căutare — căutarea dovezii, a adevă- 
rului. Într-o ultimă sinteză, Ingenunchiat 
în parcul londonez am întins mina, am pipăit 
iarba şi am găsit un aparat de fotografiat, rece 
ca o mitralieră, ca o armă. ŞI l-am strîns la 
piept. «Z», «Blow-Up» sint frati, sint con- 
sanguini nu numai prin fotografiile lor, ci 
prin patima cu care vor să developeze, să 
capteze si să fixeze cea mai ciudată ciută a 
lumii: adevărul. 


Si ca să merg mai departe, pînă la capătul 
parcului, ai nopții din «Z», pînă in pinzele 
albe ale imaginaţiei cinefile — voi spune că 
prin mine celebrul final din «Blow-Up», cu 
acea pantomimă a sentimentelor definitiv 
înghețate, nu e altceva — prin puterea sa de 
asociație — decit finalul din «Z» cu imensa 
listă a interzigilor, a inculpatilor — de la 
Dostoievski şi Marx pină la Molière şi Eschil. 
Așa va arăta omenirea, sub ochii noștri 
de fotografi, în саге pină şi spaima si groaza 
vor fi devenit indiferente, dacă huliganii — 
militari, politicieni sau chiar intelectuali — 
ar izbuti să ne interzică mișcarea vie, re- 
volutionará a spiritului, Si dacă omenirea 
s-ar supune. ŞI dacă omenirea s-ar teme. 
Atunci ea va deveni mută, rece, un panopti- 
cum în care s-ar mima — cu o ultimă tandrete 
inutilă — viața pierdută, paradisul luptelor 
de pe pămint de unde a fost alungată. 

Dar cu filme ca «Z», noi, vinătorii de ciute 
ciudate, dovedim că nu ne temem. E supre- 
ma sa frumusețe. 

Radu COSAȘU 


insemnàrile = 
spectator 
de LII 


temperat 

Dupá felul perfid in care este exploatat si comercializat 
subconstientul uman, inclinám să credem că cinematograful 
s-a născut din inițiativa Diavolului. Prea sint exploatate cu 
abilitate nevoile, spaimele si aspirațiile individului ca să sim 
tim pe aceste meleaguri aripa vreunui înger... E desigur doar 
o biată metaforă, misticismul e la fel de plicticos si de fără sens 
ca şi alcoolismul... 

Spaima de anonimat a unor indivizi e adeseori cumplită 
Puţini oameni, poate numai filozofii si țăranii au curajul de a 
admite anonimatul. Pe noi ceilalți, mai slabi de inger, anoni- 
matul ne sperie mai rău ca moartea. Încercăm să ne eviden- 
tiem cu orice pret, să se știe ceva despre noi... Spaima de 
anonimat poate duce pină la crimă. Am citit undeva că un 
asasin iși justifica bestialitatea prin dorința de a fi cunoscut, 
de a apare în prima pagină a ziarelor. «Am vrut să mă impun 
lumii făcind o capodoperă» — mărturisea asasinul. «Nu-mi 
stătea in puteri, atunci am ucis». 

În orice caz cinematograful a deschis — cel putin teoretic — 
pentru mulți indivizi posibilitatea de a scăpa din anonimat 
Gloria în cinematografie e rapidă și violentă Nu-i nevoie de 
ani de zile de așteptare sau de discuții în contradictoriu; dacă 
zimbetul tău place, nu-ți mai trebuie nimic... Cinematograful 
e prea tinăr, prea sălbatic ca să aibă răbdarea de a aștepta 
verdictul timpului... De fapt, cinematograful are o teamă atroce 
de timp, el știe că timpul il macină, de aceea se grăbeşte să-și 
asigure gloria imediat... Cinematograful nu trăiește din volup- 
tatea eternității, el vrea bani, el vrea glorie, si le vrea pe toate 
imediat. Aşa că, cinematograful e poate singura artă care-şi 
face gloria cu mina lui, nu așteaptă să-i fie dată Numărul 
impresionant de festivaluri internaționale demonstrează această 
nerăbdare aproape isterică. E limpede pentru toată lumea că 
în cinematografie sint mai multi lauri decit fruntile hecesare 

Cu toate astea — cînd e vorba de glorie, cinematograful n-are 
simțul ridicolului... Putin îi pasă că unii esteti vor strimba din 
nas a exigentá și plictiseală. El ştie că asemenea esteti sint 
puțini, cinematograful n-a pretins niciodată să hrănească 
timpul liber al filozofilor. O cinematografie «aristocratică» 
este, cred eu, practic, imposibilă... Democraţia aparține inevi- 
tabil de cinematografie, dacă ar nega-o, s-ar prábusi... Chiar 
filmele mai dificile au totuși un public relativ numeros, rafinatul 
Antonioni a devenit repede un cineast popular. 

Cine vrea să cucerească gloria, nu se gindeste să zdruncine 
legile chimiei, nici să scrie un roman tulburător... Cei care 
doresc gloria imediată se reped spre cinematografie, în spe- 
ranfa că vor da lovitura. Cineva chiar imi mărturisea cá o să 
«dea lovitura»... Nu mi-a fost clar de la inceput dacă vrea să 
comită o spargere sau un film de lung metraj 

Cinematograful înseamnă pentru mulți gloria imediată, gloria 
posibilă. Cine are curajul să reziste acestei ispite a Diavolului? 

Poate doar țăranii și filozofii 


Teodor MAZILU 


Desen de CIK 


frumoasele 
Suedeze 


„Prințesa“ 


Mitologia — fie ea şi contemporană — nu este numai 
domeniul fanteziei eliberate de lanțurile condițiilor 
terestre, a visurilor, a iraționalului afirmat, în mod 
paradoxal, in plăsmuiri de o concretete uluitoare. Mai 
mult poate decit banala lume reală, ale cărei conexiuni 
sint atit de dificil de sesizat, lumea miturilor pare gu- 
vernată cu rigoare de tainice legi, de curente subterane 
cu viabilitate îndelungată, de persistența tenace a cite 
unei tipologii bine marcate. 

De citeva decenii, în filmul occidental sint căutate 
suedezele. De la apariția pe firmamentul astrilor cine- 
matografici a celei care a fost si va rámine pentru tot- 
deauna simbolul neegalat al perfecțiunii, al feminitárii, 
al grației, de la apariția unicei Greta Garbo, cota fiicelor 
Nordului n-a încetat să crească. Lexicoanele cinemato- 
grafice au inregistrat la loc de cinste numele unor actrițe 
ca Ingrid Bergman, Zarah Leander, Viveca Lindfors, 
May Britt, Anita Ekberg, Ingrid Thulin, Bibi Anderson, 
Liv Ulman, Ann Margaret, Britt Eklund, Anita Sanders, 
iar alături de ele alte sute şi sute de compatriote cu 
nume mai puțin notorii populează an după an peliculele 
produse pe ambele maluri ale Atlanticului. Mai ales în 
țările meridionale (si în primul rînd în Italia și Spania) 
imaginea blondelor Walkirii s-a impus ca o permanenţă 
tipologică cu o mare valoare mitică și comercială. 

Succesul frumoaselor suedeze nu are nimic de-a face 
cu răsunetul internațional al filmului scandinav. Cind 
Greta Garbo cucerea ecrânele sălilor obscure, epoca 
de aur a filmului suedez luase sfirșit ; stelele anilor post- 
belici sînt venite numai rar din universul bergmanian 
şi şi-au cîştigat notorietatea dincolo de hotarele Sue- 
diei. 

Fetele înalte, blonde, statuare şi-au impus prezența 
şi dincolo de lumea filmului, în elita manechinelor de 
modă, printre reginele concursurilor de frumuseţe, 
printre modelele pictorilor parizieni, printre egeriile 
poeților din Chelsea sau a artiștilor contestatari din 
Greenwich Village. Cind în urmă cu cîțiva ani (scena a 
putut fi văzută şi într-o emisiune a televiziunii noastre) 
Aznavour îl prezenta pe Sammy Davis Jr. în fata a ceea 
ce se cheamă ale Tout-Paris» adunat în sala Olympia, 
el ținea să sublinieze, cu orgoliul temperat de ironie, 
za un semn al apropierii şi ca un indice al succesului 
mondeno-artistic, că «fiecare dintre noi doi isi are sue- 
deza sa». În cea mai ráüspinditá și mai influentă dintre 
revistele destinate elitei intelectuale africane, «jeune 
Afrique», se publică, număr de număr, un «story» în 
bande desenate, a cărui eroină este o bizară si fascinantă 
«Miss Sahara» care, prin mijloace jamesbondice, face 


praf, în fiecare săptămină, un număr mereu crescind 
de perfizi agenti ai imperialismului, dușmani odioși ai 
mişcărilor de eliberare arabe și negre. Ei bine, această 
Sahară,de origine berbero-bantu după tată, este suedeză 
după mamă. O asemenea descendență facilitează, in- 
discutabil, sarcina desenatorului; Sahara apare dotată 
cu toate calitățile fizice pe care două decenii de cinema 
şi de «comic-strips» le-au impus ca model al seducţiei 
şi al reușitei. 

«Fenomenul suedez», cum l-au denumit unii socio- 
logi americani, corespunde unor mutații profunde în 
mitologia idealului feminin. Timp de multe secole, fe- 
meia-model se caracteriza prin gingășie, slăbiciune fizică, 
delicateţe a trăsăturilor, nevoia de a fi ajutată și chiar 
dominată de partenerul masculin. Cînd în primele de- 
cenii ale secolului nostru, cinematograful si literatura 
de colportaj au creat așa-zisa femeie fatală. «vampa», 
aceasta era, înainte de toate, o ființă exotică, venită 
parcă de pe marginile realității, suficient de stranie 
pentru a-i sublinia raritatea şi a nu їтріеса, in fond, 
asupra schemelor tradiționale ale idealului feminin. 
Pină și culoarea părului avea o semnificație mitică insti- 
tuționalizată. Părul blond era simbolul angelismului, 
al purității, inocentei, fidelității în dragoste si căsnicie. 
Eroinele romantice și personajele pozitive din melo- 
drame erau blonde, precum Krimhilda. Părul negru, 
în schimb, era simbolul sensualitágii, al patimii cloco- 
titoare (Carmen, de ex.),al agresivitátii, dacă nu chiar 
al satanismului. Condiţiile contemporane au schimbat 
radical rolul femeii în societate și au destrămat vechile 
simboluri. Mitologia zilelor noastre s-a resimţit, de 
asemeni, profund,de creșterea ponderii populare anglo- 
saxone în cultura de masă (cinematograf, muzică uşoară, 
dans, literatură), care au impus alte tipuri de eroine 
populare. În locul femeilor mignone, la modă au devenit 
femeile înalte, erotismul contemporan 151 găseşte tran- 
scriptia mitică mai degrabă in blonde decit in brune, 
sportul a determinat un nou model fizic și o nouă teh- 
nică a mişcării. Pe aceste coordonate, «frumoasele sue- 
deze», beneficiind şi de larga popularitate în toată lumea 
occidentală a ceea ce a fost numită alibertatea scandi- 
navă a moravurilor», au reuşit să se impună. 

Si de data aceasta, filmul s-a dovedit nu numai un fa- 
bulos generator de mituri, ci şi un instrument incompa- 
rabil pentru a transforma dorinţele, iluziile, gusturile 
difuze ale mulțimilor în idoli de o tulburătoare reali- 
tate 


H. DONA 
27 


ATENTIE 
STOP! 
CULOARE! 


deceniul 


«Este mai greu 
să dezintegrezi o prejudecată 
decit un atom 


EINSTEIN 


Greşim cind o judecăm ca pictură statică 
În film culoarea e «mişcare». 


De cind a apărut culoarea pe film, cinematograful a 
intrat într-o lungă dispută cu sine și cu alții. 

În epoca pionieratului alb-negru (1897—1910), artiştii 
şi-au dorit culoarea si în lipsa unor mijloace adecvate au 
asternut-o pe peliculă cu pensula, imitind pe maeştrii 
picturii. 

Cind după decenii de stáruintá și inteligentă tehnica 
a fixat culoarea pe banda transparentă de celuloid prin 
reacții savante de laborator (1936—1940), artiștii au incer- 
cat-o cu interes, oamenii au îndrăgit-o și critica a trecut 
la atac împotriva noului mijloc de expresie lipsit de... 
expresivitate. ` 


La 60 de ani, cinematografia se fardează 


Cind prin 1955 a împlinit 60 de ani, cinematografia s-a 
fardat violent, MaxFactorizindu-si fata obosită, s-a tra- 
vestit in nuante stridente si adeseori de un gust discuta- 
bil, făcînd din culoare o chestiune superficială de ambalaj. 
Oamenii au ridicat din umeri, multi artisti s-au convertit 
la alb-negru, iar critica a respins culoarea în totalitate 
ca pe o formulă neartistică. 

Acum, mai presus de toti si toate, peste capul cineasti- 
lor si indiferent de ce gindesc criticii, 90°, din filme se 
confecționează în culori din comanda si pentru Măria Sa 
televiziunea, care a decretat fără drept de apel: La couleur 
c'est moi! 

În anul de gratie 1971, ecranele, fie ele mari sau mici, 
de pinză sau de sticlă, sint literalmente invadate de cu- 
loare; artiștii au intrat în derută nemaistiind cum să o 
folosească, oamenii au început să nu mai meargă la ci- 
nema «din principiu», iar criticii se ceartă între ei pe consi- 
derente estetico-cromatice. 

Şi iată-ne ajunși la miezul problemei: dacă culoarea 
este doar o rețetă de argument vizual, fără echivalent 
emoțional în film și contestată ca functionalitate artistică, 
de ce nu renuntăm la ea? 

Foarte simplu, fiindcă nu se poate! 

Ochiul individului modern și-a însușit educația culorii. 
Dacă am lua de bună statistica care afirmă că vederea 
este simțul care percepe 60”, din informaţiile ce ne parvin 
prin exterior, atunci culoarea ocupă desigur o poziţie 
dominantă în universul nostru sensorial. Într-o civilizație 
care tinde să o ia înaintea adaptării fiziologice, culoarea 
este într-un anume fel un agent de poluare optică. 

Semnalizările colorate de tot felul, vestimentația de 
un colorit viu și mozaicat, revistele, afişele, diapozitivele 
și instalațiile industriale colorate diferențiat din rațiuni de 
exploatare, caroseriile mașinilor, reclama luminoasă, de- 
coratiile interioare, ambalajele, toate sint variaţii pe a- 
ceeași temă — curcubeul elementar al celor șapte culori. 
Rápiti omului modern culoarea cea de toate zilele și va 
reacționa ca si cum i-ati suprima telefonul. 


Culoarea, un drog vizual? 


O parte din lume trăiește o existență excesiv colorată, 
în care culoarea este un drog, drog vizual. Televiziunea 
a înteles această realitate înaintea cinematografului si o 
exploatează fără complexe estetice și fără procese de con- 
stiintă. Cultura vizuală a omului, adică caracterul percep- 
пе: sale asupr realitátilor înconjurătoare s-a deplasat 
spre culoare și progresează o dată cu evoluția ei. 

„ aceasta evolutie cinematograful nu mai poate face 
cale intoarsă spre imaginea alb-negru, ce-i drept mai 
subtilă, mai rafinată, dar anacronică şi ruptă de realitățile 
de mediu. Într-o lume colorată, filmul este obligat să se 
hotărască ireversibil pentru culoare, chiar dacă pe mo- 
ment descurajăm fiindcă nu i-am deslusit sensurile și nu 
i-am intuit pe deplin forta de comunicare. 

În cinematograful contemporan, excesul de culoare a 
„us la o criză estetică a culorii. Nu-i prima și nici ultima. 
Să ne-o amintim doar pe cea a sunetului, cînd Chaplin 
denunta că «vorbele nimicesc marea frumusete a їасеги». 
Abia după ce sunetul a învățat filmul să vorbească, s-a 
recunoscut şi adevărul că a trebuit să apară sunetul sin- 
cron pentru ca să ne dăm seama de infirmitatea tăcerii. 
Si are perfectă dreptate Jean Mitry cind sustine cà în 
epoca filmului mut «tăcerea nu avea nici un sens și nici 
o forță; unul din avantajele sonorului a fost tocmai faptul 
că a valorificat-o». 

Desi pe un alt plan s: cu апе imp.icatu, această expe- 
rientá se poate extinde si asupra valorilor cromatice. Nu- 
mai in clipa cind vom sti sá asternem pe ecran pata de 
culoare, vom constata cá reprezentarea alb-negru a fost 
în realitate tot un fel de boală a copilăriei si că meritul 
incontestabil al culorii este tocmai acela de a fi vindecat-o. 

În momentul de fată ne mulțumim să acuzăm culoarea 


lent 
tica, 


lorii. 
erea 
irvin 
zitie 
zatie 
area 


a de 
vele 
ni de 
, de- 
e a- 
ilori. 
şi va 


ratà, 
unea 

510 
соп- 
'сер- 
lasat 


face 
mai 
ане 
а se 
то- 
si nu 


are a 
tima. 
aplin 
еги». 
, s-a 
| sin- 
cerii. 
:а în 
| nici 
aptul 


xpe- 
. Nu- 
ta de 
| fost 
eritul 
at-o. 
area 


că este forțată si artificială, că filmul în culori este agreabil 
dar nu si adevărat si cá nuanțele par exagerate și adaptate 
doar genului spectacular. După părerea noastră impasul 
se datorește in general faptului ca cinematograful și-a 
însușit culoarea doar ca element tehnic, fără a-și fi funda- 
mentat ideologia ei de perceptie și emotionare. In lipsă 
de altceva a apelat la pictură, din care s-a inspirat, a stu- 
diat, a imitat si a reprodusă la maniere de... Gresim profund 
cînd facem educația imaginii de film bazindu-ne exclusiv 
pe legile si armonia picturii statice, inrámate și suspendate 
de perete, percepută calm și meditativ — deci tot static — 
si mai ales receptată în conditii de lumină ambiantă. 


Lanterna magică a culorilor 


Pentru că cinematograful este o condiție de perceptie 
nouă, aparte, nenaturală si deformantă, dar tocmai prin 
aceasta hipnotică, iluzorie și magică. Nicăieri și niciodată 
în mediul nostru geo-biologic ochiul nu este pus în situa- 
tia specială de a fi confundat în somnolentá ca viziune 
periferică și totodată excitat, șocat, pe axul central al 
vederii, de o lume vie, puternic luminată și colorată. 

In întunericul sălii culorile par mai stridente si mai sa- 
turate decit cele din natură, din care cauză chiar perspec- 
tiva geometrică este accentuată; in această ambiantá de 
obscuritate sintem transportati într-o lume mai depăr- 
tată de realitate și ca urmare sintem prea severi,dacă cerem 
o fidelitate absolută a culorilor. Am putea chiar spune cà 
goana după fidelitatea de reproducere a fost o frină, fiindcă 
in cinematograf, si în artă in general, ceea ce contează 
nu sint realitățile știintifice, ci numai impresia și emotia 
creată. 

Culoarea va deveni modalitate de expresie după се ii 
vom fi descoperit secretul percepției psiho-fiziologice în 
condițiile cinematografului, cînd îi vom codifica emoțiile 
în funcție de lungimea de undă a radiatiei şi vom înțelege 
mecanismul atit de delicat al cibernetizării vibratiilor de 
lumină in stări de spirit si de suflet. 

Pentru a ajunge aici va trebui să repctim o experiență 
de mult uitată: cercetarea atentă a ochiului; căci toate 
procesele moderne de înregistrare şi reproducere ale cu- 
lorii prin amestecul a trei selecții de culoare isi au originea 
în observația făcută de Young la începutul deceniului tre- 
cut, după care ochiul vede culorile spectrului prin trei nervi 
optici specializaţi la cele trei culori de bază — roșu, verde 
și albastru. Tehnica culorii de astăzi a plecat de la studiul 
fiziologiei organului nostru vizual, pe care l-a copiat intoc- 
mai si l-a transplantat în pelicula cu trei straturi sensibile 
la aceleași culori fundamentale. 


Să-i căutăm emotia în ochi 


Emotia culorii va trebui căutată tot în ochi si in reactia 
individului față de excitatia cromatică. Cunostintele noas- 
tre actuale după care categorisim culorile in calde si reci, 
calmante si iritante,sint primare, naive si simplificatoare. 
Laboratoarele marilor concerne de peliculă au început să 
acorde o atenție mai mare cercetărilor științifice cu privire 
la reacția umană la culoare decit perfecționării însăşi а 
procedeelor tehnice de fixare a culorii. 

Pentru o bună bucată de vreme regizorii si operatori! 
au mai multă nevoie pe platouri de colaborarea oftalmolog 
lor decit a celor ce ştiu să aranjeze culoarea. pentru ca 
dozarea combinațiilor si asocierile de culoare să fie orga- 
nizate pe principii sensoriale și emotionale, pe atracții, 
predilectii si atitudini reflexe fată de culoare si nu pe în- 
cadratură cromatică de ordin pictural. Paralel cu aceasta 
va trebui să aprofundăm decupajul și montajul de culoare 
după criteriul succesiunii culorilor, fiindcă cinematogra- 
ful este efect vizual în timp si nu numai în spațiu, ca pictura. 

Culoarea trebuie reinvátatà de la începutul începutului 
Dificultățile vor fi mari, ca atunci cînd reiei studiul meto- 
dic al unui instrument după ce ai invátat să cinti după 
ureche. Am vaga impresie că mentalitatea noastră despre 
culoare este atit de falsă, incit uneori comitem erori grave 
in interpretarea ei perceptională. 


Sintem într-adevăr «Gata pentru finis»? 


Nu demult un confrate reprosa in paginile revistei 
«Cinema» că cinematografia românească face din culoare 
o problemă de meșteșug și afirma optimist că sintem 
«gata pentru finis, gata pentru start». Departe de așa ceva. 
În lupta pentru cucerirea universului de culoare, abia dacă 
calculăm traiectorii, construim rachete si ne pregătim 
pentru instalarea rampelor de lansare. Zborul către cosmo- 
sul sensorial, afectiv și emoțional al culorii rămine încă o 
chestiune de timp, iar artiștii de pretutindeni abia dacă 
fac exerciţii de acomodare la imponderabilitatea cromatică. 

Important este să avem conștiința că prin studiu şi 
experiment culoarea va trebui să fie domesticită și pusă în 
slujba artei filmului. 

Numai așa putem spera că într-o zi vom fi în stare să 
aplicăm și filmului în culori cele spuse de Oscar Wilde și 
anume că «in istoria omenirii două momente sint impor- 
tante: aparitia unei arte noi si apariția unor oameni care 
să o stăpinească». 


Constantin PIVNICERU 


Da! Există un cod al culorii. 
Există sensualitateă roșului! 


90°, din filmele de azi 
sînt «în сиот» 
Planeta e ameninţată de 
«poluarea optică? 


"Vom lire йокы? 4 
Dar atum sintem la. anul zero: 


mitologie 
XX 


Cu o luná inainte de a muri (la 53 de 
ani), marele artist francez dădea un 
interviu în care spunea: 

«Da! Sint fericit! Ar trebui să fiu 
nebun dacă m-aș plinge de cel mai mic 
lucru. $i nu sint nici superstițios» | 

ŞI reporterul era fascinat. «Tare plă- 
cut este (zicea el) într-o epocă de 
contestaţie si de scrisniri din dinți, să 
intilnesti un om care iti declară, fără 
cea mai mică paradă, pur si simplu că 
este fericit. Acest cetățean plin de bun 
simt se numeşte Bourvil. A jucat multă 
vreme roluri de idiot, ceea ce,o ştim 
cu toții, cere o certă inteligență. În 
«Zidul Atlanticului», declară Bourvil, 
«fac pe un zăpăcit, da, pe un zugrav 
care din greşeală ia printre sculele sale 
şi planul faimosului zid construit de 
nemți. Cu un astfel de titlu, nu ne-am 
aştepta la un film comic. Totuşi, asta а 
făcut Marcel Camus.» 

Întrebat de Régine Dabert dacă feri- 
cirea lui o datorește vieții sale private 
sau celei profesionale, Bourvil zice că 
«amîndorura împreună». «Meseria mi-a 
dat cele mai mari bucurii. De pildă 


30 


Cupa Volpi, la Venetia, pentru «Stră- 
bătind Parisul» (de Autant Lara, în rol 
secund, rolul principal fiind magistral 
interpretat de Gabin). Boussinot pre- 
tinde că, aflind de acel premiu, Bourvil 
ar fi exclamat: «Ei, asta-i bună! Mie, 
premiu? Dar atunci, lui Gabin, ce să i se, 
dea?» 

«Cit despre existența mea particu- 
lară , zicea el, nu cred să mai am ceva 
de dorit. Am doi băieți mari si zdraveni, 
o nevastă perfectă, care mă răsfață. 
Cit despre loviturile de ghinion, nici 
alea nu-s rele. Dimpotrivă, mă împie- 
dică să adorm pe lauri, ca să zic așa. 
Şi apoi e o ocazie ca omul să-și spună: 
data viitoare ai să te silesti să faci 
mai bine». 

Farmecul, originalitatea lui Bourvil 
este firea lui de ţăran. Şi încă normand. 
Nu-l chema Bourvil, ci André Raim- 
bourg. Bourville era numele unui sat 
din apropierea celui unde se născuse. 
«Personajul lui (spune un critic so- 
vietic) are două fațete: țăranul prost 
şi țăranul şiret». René Clair, in «Tot 
aurul din lume», îi dă chiar un dublu 


rol, tată si fiu, în care întruchipează si 
pe prostănac şi pe smecher. La şcoală 
nu învăța nimic și chiulea mereu fugind 
acasă, la fermă. Părinţii îi găsesc, la 
oraș, o treabă de ucenic la brutărie. 
Slujba lui era să ducă chiflele și brin- 
zoaicele la clienti acasă. Cu această 
ocazie se distra distrind pe mușterii cu 
tot soiul de ghidugii şi clovnării. Au 
fost primele sale performanţe actori- 
cești. Aproape contemporane cu primii 
pași în cariera muzicală. Brutarul era 
trompetist în fanfara municipală. Pus- 
tiul se apucă să înveţe şi el trompeta si 
acordeonul. Renuntá la brutărie şi se 
face instalator de canale. Pe cînd își 
făcea armata, la Paris, nu o ducea prea 
rău. Mergea pe la balurile de cartier 
şi le cinta dansatorilor din acordeon 
(pe bani). Сіпа s-a eliberat, a rămas la 
Paris si a continuat să cinte. Ba chiar 
a cîştigat un concurs radiofonic. Începe 
atunci seria neagră. Războiul din 1939. 
Cade prizonier. Dar evadează. Își schim- 
bă numele. Va purta numele fals de 
Bourvil, ca să poată trăi clandestin, sub 
nemți, la Paris. Capătă un angajament 


ca acompaniator pe lingă o actriţă, iar 
în 1941 semnează primul său contract 
de artist de cabaret. Patru ani mai tir- 
ziu, se va afla în fruntea artiștilor de 
varieteu : trompetă, acordeon, cuplete, 
clovnării. Abia în 1945 capătă un rol 
de film: «Ferma spinzuratului»; doi 
ani după aceea, Barthomieu îi dă un 
rol în «Nu-i chiar așa timpit». Un rol 
interesant, rolul său tipic de ţăran 
dublu, aparent prostănac, în realitate 
dat dracului. Criticul sovietic A. Bra- 
ghinski spune că ceea ce a făcut Bourvil 
din acest personaj era mult mai intere- 
sant şi mai original decit ce se găsea în 
scenariu. Scenariul a fost așa de mare, 
încît Barthomieua transformat filmul 
intr-un serial, adăugindu-i două alte 
episoade in care Bourvil e «Alb ca 
Zăpada», iar apoi «Le coeur sur la 
main ». La sfirşitul acestui film, iubita 
eroului, Marie, îl fură şi-l lăsă fără 
$fant. Atunci el se angajează clovn. Si 
în această ultimă parte a filmului, 
Bourvil se arată un clovn de prima 
mină. O recunoaște și viitoarea lui 
parteneră (din «Tot aurul din lume»), 


BIOFILMOGRAFIE 


quemare, 1917. 


Cu urmátorul film, 


si spadă al lui Bourvil. 


interpretare si Steaua de cristal. 
1956 — 


naj odios: Thénardier. 
1958 — «Oglinda cu două fete 


gia lui Cayatte. 
1959 — «Cocosatul 


TV impreună cu Jean Marais. 
196! — «Tot aurul din lume 


Rene Clair. 
1962 — «Cauze drepte»; 
patetic: judecătorul de instrucție 
1966 — «Hoináreala cea mare 
popular al reputatului cuplu comic 
de Funès.) 
1969 — «Creierul 
Pomul de Cráciun 


vázut de curind pe ecranele noastre. 


1970 — «Zidul Atlanticului» — cel din urmá 


film al sáu, regizat de Melville. 


Anni Fratellini, membră a ilustrei fa- 
milii de clovni francezi Fratellini. Dar, 
lucru curios (adicá nu chiar aga de 
curios), desi adora circul si clovnária, 
nu s-a lăsat convins de prieteni să-și 
facă şi din asta o specialitate. Anni 
Fratellini spunea despre el: «Am fost 
uimită cît de melancolic e Bourvil in 
viață. E la fel ca și clovnii printre care 
mi-am petrecut copilăria. 

Aşa se explică simplitatea și siretenia 
populară a personaielor sale». 

Melancolia si tristețea acestora vin 
de la caracterul satiric al unora din 
comediile jucate de el. Asa a fost nos- 
tima, ігопіса poveste filmată de Alex. 
Joffé («Casa de bani»). Un controlor 
de metro, mare amator de romane 
politiste, scrie si el unul, in care descrie 
cum banditii jefuiesc vagonul de metro 
care transportă sumele de bani adunate 
de la toate vagoanele. Editorii găsesc 
istoria neverosimilă. Atunci autorul in 
furiat se adresează unor gangsteri ade- 
várati și-i pune să execute operația amă- 
nuntit descrisă în manuscris. Hoţii reu- 
şesc, dar pînă la urmă tot sint prinși, 


BOURVIL (Andre Raimbourg), Pertrot-Vic- 


1945, debut cu “Ferma spinzuratului 
Jean Gréville) în rolul unui țăran prostănac 


1946, «Nu-i chiar atit de prost», portretul tára- 
nului se completează cu atributul siret. Perso- 
najul va avea un asemenea succes, încit regi- 
zorul, Berthomieu, realizează un secondo tempo 


Pentru prima 


intitulat: 

1947, «Cu sufletul în palmă». 

1949, «Miquette si mama sa». 
dată, Bourvil evoluează sub regia sigură a lui 
Clouzot. 

1953 — «Cei trei muschetari» (regia 


belle), mare succes popular, primul film de сара 


1955 — «Traversind Parisul»:in compania cele- 
brului Gabin, Bourvil obține Cupa Volpi pentru 


Mizerabilii»; Jean-Paul Le Chanois il 
distribuie pentru prima datá in rolul unui perso- 


— un personaj 
josnic si egoist (soțul Michélei Morgan) sub re- 


— primul din tandemul 
popular pe care-l va forma ulterior într-o suită 


rol dublu, scris 
specia! pentru Bourvil, performantă actoricească 
valorificată de inteligența cinematografică a lui 


in compania lui Bras- 
seur şi Marina Vlady, realizează un personaj 


(mare succes 


(un policier modern care-i 
aduce drept partener pe Jean Paul Belmondo) 

1 (unul dintre ulti- 
mele sale filme, un rol dramatic,(pe care l-am 


(regia 


Hunne- 


Bourvil- 


controlorul nostru e condamnat ca 
autor moral la un an inchisoare, dar 
între timp romanul se publică, face mare 
vilvă şi autorul se îmbogățește. 
Bourvil este un mare actor nu din 
cauza hazului şi naturaletei cu care se 
descurcă în comediile de zăpăceală si 
de qui pro quo. Un comic nu e mare 
decit dacă îmbină umorul cu idei grave, 
cu idei patetice, fie chiar odioase. 
Astfel, unul din rolurile lui cele mai 
serioase, mai originale, este acela al 
judecătorului din «Les bonnes causes» 
(Cauze drepte), unde magistratul e 
învins de coaliția avocaților excroci. 
Această infringere, aşa cum o priveşte 
si o trăieşte el, este o magnifică victorie 
morală. E curios ce puțin caz se face 
de acest admirabil rol. Tot așa şi de 
personajul din «Oglinda cu două fete» 
de Cayatte, personaj odios, personaj 
iginal, căci pentru prima oară ni se 
zugrăvește cel mai hid aspect al amo- 
rului mic-burghez. Ca şi marele burghez, 
burghezul sărac socotește femeia ca un 
bun, ca o marfă utilă. Dar în locul 
vanitátii de mare proprietar care vrea 


O pasiune constantă 


ca bunul său să fie cel mai frumos si 
toată lumea să crape de invidie, mic- 
burghezul, dimpotrivă, vrea ca ne- 
vastă-sa să fie ceva mai uriîțică, aga ca să 
nu poftească toți la ea, iar el să nu fie 
mereu cu frica-n sin că i-o ia altul. 
Această curioasă concepție are ocazia 
să se materializeze în chip tragic, căci 
un doctor de chirurgie estetică trans- 
formă pe urită într-o femeie splendidă. 
Domnul sot, departe de a se bucura, 
este furios. Dumnealui o vrea pe а lui, 
aia slută pe care o cumpărase el de la 
agenția matrimonială, pe văzute. Va 
începe să budeze, apoi să nu mai vor- 
bească cu nevastă-sa, apoi, turbat, va 
ucide pe medicul care o operase şi va 
sfirşi la ghilotină. Această evoluţie: 
consternare, demenţă, crimă, moarte 
pe eșafod, acest rol dramatic îndepli- 
nit de un pirlit de mic burghez, profesor 
de liceu, care duce pină la paroxism 
instinctul de posesiune — un asemenea 
rol curios reclama din partea actorului 
o interpretare nuanțată, pe care cred 
că numai Bourvil putea s-o dea. 

Astăzi, ca un omagiu de recunoştinţă 


adus acestui mare dispărut, să uităm 
rolurile de paiatá în care producătorii 
i-au exploatat talentul, şi să ne 
readucem aminte, cu adincă admiraţie, 
de cele trei roluri grave, tulburătoare 
şi atit de originale,incit cred că numai el 
era in stare să le interpreteze: judecă- 
torul de instrucție din «Cauze drepte», 
profesorașul mic burghez, dement din 
meschinărie, criminal din murdărie su- 
fletească, idiot din abjectie de pro- 
prietar («Oglinda cu două fete»), în 
sfirgsit, secătura, licheaua din «Stră- 
bătînd Parisul». Bourvil,acel om fericit, 
glumet, mincáu, gospodar potolit și 
simpatic tuturora, a știut, prin talentul 
său, să dea viață la două personaje 
odioase, simboluri abjecte ale senti- 
mentului de proprietar. 

Cu puţină vreme înainte de a muri, 
veselul Bourvil spunea scriitoarei Ré- 
gine Dabert: «Và rezerv o surpriză: 
am inregistrat un disc erotic cu Jacque- 
line Maillan. Un text umoristic». 


D.I. SUCHIANU 
31 


e ЧА 
* KENNETH MOORE 
pentru milioane de tele 


„vei vor rámine ШОМ 
Jung Jolyon: Irene Forsyte. 


e ce 


nis 


telegiob 


dinastia 
forsyte 


X 


Cînd în 1906 Galsworthy publica 
primul său volum din Saga ce va 
purta numele Forsyte, nu putea 
bânui, atunci cînd cinematograful 
părea o minune fără prea mult 
viitor, că peste 60 de ani personajele 
sale vor cunoaște o nouă tinereţe, 
un val de popularitate aproape 
fără precedent. Într-adevăr, ecranele 
televiziunii din- toată lumea au 
găzduit cea de-a doua sagă a dinastiei 
Forsyte. 

Difuzat mai întîi în Norvegia, 
foiletonul a fost mutat de sîmbătă 
seara pe luni seară, pentru că, 
se pare, sălile de cinema rámineau 
absolut goale. În Statele Unite, 
pe canalul cultural, serialul britanic 
a fost reluat de cinci ori. În Elveţia, 
scriau ziarele occidentale, în serile 
în care Eric Porter, Kenneth f 
Susan Hampshire si Nyree Da 
Porter apăreau pe ecranul-de-ca- 
тега, pe sosele se inregistrau mai 
puţine accidente, După Spania, Po- 
lonia, Cehoslovacia; Uniu 
Sovietică, și după cum ştiţi t 
noastră, epopeea Forsyte a apă 
în sfirsit și pe ecranul francez, obti- 
pind același record de audiență. 
Acest succes al televiziunii britanice 
a fost recunoscut, pe alocuri cu 
invidie, de colegii lor de la O,R.T.F, 
Librăriile au reeditat romanul-flu- 
viu în Livre de poche iar criticii 
s-au lansat în comparații cu „Come- 
dia umană” a lui Balzac şi au pus 
faţă în fața portretul Irenei Forsyte 
cu cel al lui Odile Swan. Ceea ce 
pentru un francez nu e puţin lucru. 

Donald “Wilson, directorul emi- 
Siunilor dramatice de la В.В. 
regizorul acestui superspectacol de 
televiziune, a fost cel care in 1965 
a remarcat primul o tînără 
pe nume Nyree Dawn 5 
venită nu demult din Noua Zeelanda 
să facă teatru la Londra. O distri- 
buie în rolul doamnei Bovary. 
Nyree avea însă să ajungă cu adevă. 
rat una dintre cele mai cunoscute 
actrițe din lume atunci cînd și-a 
aliat personalitatea şi talentul cu 
un personaj al literaturii engleze: 
Irene Forsyte.  Consacrată printre 
puţinii „monştri sacri“ născuţi de 
televiziune, trupele de teatru şi-a 
dispută cu insistență, Interpreteazá 
la Oxford „Unchiul Vania“ al lui 
Cehov şi „Sfinta loana" a lui George 
Bernard Sha Acum, reface acel 

* drum, abia de curînd posibil, de la 


و تة 


micul la marele ecran, urmînd să 
apară în culori și pe cinemascop 
ca Jane Eyre al lui Emily Brontë. 

Acest succes a fost însă construit 
de eforturile unei întregi echipe: 
18 luni de lucru au fost necesare 
la adaptarea romanului-fluviu, s-au 
folosit 30.000 cuvinte pentru dialo- 
guri, au fost scrise 1500 pagini de 
scenariu, s-au croit 50 de costume 
pentru fiecare episod, au apărut 
150 de personaje de prim plan 
și s-au cheltuit 250,000 de lire ster- 
line. 


A.D. 
Cei 13 Arséne Lupin 


Companii cinematografice si de 
televiziune din mai multe țări euro- 
pene au colaborat la realizarea 
serialului tv în culori „„Arsâne Lu- 
pin” care va cuprinde 13 episoade 
de cite o oră. Filmul este semnat 
de Marcello Baldi și interpretat 
de Raffaella Carrà, Nerio Bernardi 
$i Vittorio Sanipoli. 


Concure nte 


Din cele 5 ore zilnice de tim 
liber, un locuitor din REG îşi 
3—5 ore televiziunii, ra= 
lecturii ziarelor, Televi- 
jumătate din timp. 
ama că televiziunea va trans- 
mulţi cititori de ziare în 
„s-a dovedit a fi n 
61% dintre cei -anchetați 
nuntat în favo 
Numai 1895 au declarat 
pot lipsi de televiziune. 


Greta Garbo 


—————— 

Vechea luptă a B.B.C.-ului pentru 
a programa pe ecranele tv. filme 
cu Greta Garbo, s-a înc t cu o 
victorie. După cinci ani, M.G,M. 
a consimțit să vindă B.B.C-ului 
drepturile de transmisie pentru 
cinci filme interpretate de Divina 
printre” care ^, Ninocika", „Anna 
Karenina” şi „Regina Cristina", 


O altă concepţie despre interpretare. 


(Barbara 


с 
telecinemateca 


Kraftowna — Zbigniew Cybulski) 


doud filme, 
о temă 


V 


Miercuri seara la ora 8, televi- 
ziunea prezintă una dintre cele 
mai populare emisiuni din program: 
telecinemateca, Filme de altădată 
— în reluare sau chiar în dean 
dar binevenite, premiere pe {ага — 
actori al căror farmec nu a fost 
atenuat de scurgerea anilor, ne 
aduc sfidarea уеѕпісеї tinereti. 

lată de ce ne propunem să con- 
semnăm în cursul anului care începe, 
într-o rubrică aparte, programul 
telecinematecii. Pentru început 
simţim nevoia să aruncăm o privire 
de” ansamblu asupra titlurilor si 
autorilor. ce ne-au. fost propusi în 
ultimele luni ale anului încheiat. 
Am. văzut în premieră pe ţară „Vi- 
sul unei nopţi de vară” a lui Rein- 
hardt. Am văzut Dovjenko, Kazan, 
Huston, Stroheim, Has, Milestone 
si încă multi alti autori care au 
marcat pietre de hotar pe drumul 
artei filmului, Am încercat să sta- 
bilim o traiectorie a programului, 
Am observat atunci că el stă sub 
semnul variației. Acest criteriu are 
avantajul de a ne asigura, de la o 
săptămînă la alta, intilniri cinemato- 
grafice. dintre. cele mai diverse, 
menţinînd un fel de stare de „sus- 
pense-cultural", Cu ce actori, cu 
ce regizori ne vom їпїїїпї? Cu ce 
producție sau cu ce perioadă а 
filmului vom” lua cunoştinţă? Ре 
de altă parte, însă, acest criteriu 
periclitează. urmărirea mai siste- 
matică a unor idin viaţa de 75 de 
ani a filmului. S-a fácut totusi o 
astfel de încercare, tot anul trecut, 

d Florian Potra ne-a prezentat 
într-o cronologie bine | documen- 
tată unul dintre cele mai intere- 
sante momente ale cinematografu- 
lui ` post-be neorealismul. Sá 
acceptăm însă drept criteriu variaţia 
atita timp cit ea asigură o таі mare 
maleabilitate la gustul fiecăruia. 54-1 
acceptăm cu atit mai mult cu cit 
televiziunea ne-a propus alte două 
emisii specializate: „Filmul pentru 
cinefili” (din păcate s-a renunțat 
la dialogul de specialitate care îl 
pre sau post fata) şi „Istoria filmu- 
lui" fh comentariul lui Ол. Suchianu, 

Să urmărim acum' două dintre 
filmele care au fost prezen- 
tate după o temă comună: cea 


7 


de-a dou conflagrație mons 
dială, Doi autori diferiți, americanul 
Lewis Milestone si polonezul Voj- 
tech Has au dedicat, la interval 
de 19 ani, două filme: „Hotarul 
întunericului” (1942) si respectiv 
„Dragoste n plinită” (1963), aces- 
tei pagini istorice de tristă amin- 
tire. Cele două filme prezentate la 
intervale de cîteva săptămîni au 
prilejuit un interesant față în faţă 
regizoral, Ele ne-au ajutat să ob- 
servăm evoluția limbajului filmic şi 
a stilului de interpretare. 

Milestone relatind, la numai 
cîteva luni distanţă, evenimente real 
petrecute într-un sat norvegian sub 

ia nazistă, transmite-acel fior 
idicului pe care numai adevă- 
rata istorie îl po. imprima. Avem 
în față un document slujit de reto- 
rica, de generoasa inspiraţie a celui 
ştie de partea cui stă dreptatea 
şi crede în victoria 'cauzei sale chiar 
atunci cind speranța era pierdută. 
Pe de altă parte, Milestone plătește 
tribut momentelor de stringentă 
actualitate în care și-a realizat filmul, 
pie ndu-se într-o povestire prea 
amănunţită, într-o subliniere prea 
ostentativ  pateticá a fiecărui amă- 
nunt. 


Vojtech Has,  fortat de reculul 


dere continuă între tre 

care conturează ^ perspectiva, su- 
biectivă a p najelor asupra 
timpului în misc upra felului 
cum acesta modulează afectele, si- 
tuatijle de à, modifică optica 
asupra realităţii. Stilul este mai 
concis, eficienţa dramatică mai sus- 


e asemeni comparaţia între fac? 
tura jocului primului cuplu, Ann 
Sheridan — Errol Flynn și cel de 
al doilea, Barbara — Kraftowna — 
Zbigniew Cybulski este extrem de 
gráitoare pentru felul in care a 
evoluat măsurat dar - consis- 
tent concepția despre interpret şi 
interpretare in film. 


Adina DARIAN 


33 


„lumina 
intimă“ 


Sfişietoarele  plictisuri 
(„Lumină intimă“) 


Studioul nostru TV a realizat 
unul din cele mai temerare acte de 
cultură cinematografică, proiec- 
tind nu demult, filmul cehoslovac 
„Lumină intimă”. Chiar dacă re- 
даса nu a fost conștientă de fapta 
sa — dovadă lipsa unei prezentări 
cit de cit substanțiale — cred că 
noi trebuie să salutám această 
„Lumină intimă” la televizor, ca pe 
un eveniment, 

Fără a fi ermetic, fără a fi eliptic, 
abstract, abscons — filmul lui Passer 
(cunoscutul scenarist al lui Forman) 
e cert un film dificil, condamnat 
— deocamdată nu din vina sa şi 
nici din a publicului — să nu aibă 
oameni în sală și cu atit mai puţin 
in casă, în jurul aparatului, cázind 
in zona aceea blestemată numită 
“umar „film de artă", adică fără 
public, L-am văzut cu суа ani în 
urmă, la Cinematecă, eram 15—20 
de persoane, 2—3 au plecat, cei 
care am rămas pină la sfirsit ne-am 
ridicat într-o tăcere de confesional 
şi am ieşit privind în jos. Filmul 
ajunsese la lumina intimă a fiecă- 
rula dintre noi, Nu e o temă cu- 
ceritoare, fermecătoare — lumina 
intimă a fiecăruia dintre noi. A o 
sesiza, a o capta, e încercarea de 
chin și de caznă a oricărui artist 
conştient că nu a venit pe lume 
doar pentru a se amuza: Dificultă- 
file filmului vin tocmai din acest 
Chin al lui Passer de a sesiza in- 
sesizabilul, de a capta „raza morții”, 
Frumuseţea se pogoară din subli- 
marea acestui chin intr-o prelungá 
şoaptă, intr-o linişte si o seninătate 
uluitoare, ca menuetul de Boche- 
rini între două canonade. 

Nu fortez deloc visind la Boche- 
tinh, la violoncele, la muzică, Nici 
o. secvență a filmului — absolut 
niciuna! — nu se desfășoară în 
afara muzicii, Prima tie — la 
primul nivel, al subiectului care 


34 


DE 


pare atit de simplu Inclt zici cà e 
de nepătruns — prima impresie 
te duce la a identifica lumina noas- 
tră intimă cu melodia pe care o 
purtăm peste tot, cu noi, în con- 
certul nu o dată deplorabil al vieții. 
Un violoncelist sosește de la Praga 
са să dea un concert cu orchestra 
amărită a unui orăşel oarecare, 
El va fi găzduit — impreună cu 
tinăra sa prietenă — de un vechi 
de conservator, azi biet pro- 
fesoraş, om cu familie și casă grea, 
copleșit de grijile cotidiene, mā- 
runte, enervante, care toate la un 
loc formează acea metafizică insu- 
portabilă definită de un mare filo- 
zof german drept „a doua cădere 
din rai a omului — căderea în 
cotidian”. Filmul e ziua petrecută 
de violoncelistul praghez, aici, 
la margine de lume, printre oameni 
derizorii, printre evenimente mi- 
nore — de la o Inmormintare la 
masa de prinz, de la masa de prinz 
la siestă si apoi la somnul de noapte. 
Oameni tristi, oameni cenușii, in 
care simţi însă pilplind trist o lu- 
mină — melodia. Miezul filmului 
e in indelunga secvență (lungă cit 
un ,bal" la Forman) a „Micii Sere- 
nade" mozartiene executată, după 
masă, în salon de patru bărbaţi — 
violoncelistul si fostul violonist, so- 
crul acestuia şi farmacistul tirgului 
„acum pensionar”... Se cîntă fak, 
intrările sint anapoda, corzile 
scirțiie, ginerele il boscorodeste 
pe socru pentru un dovgresit, far- 
macistul se plinge de un reumatism 
la deget, dar toti „cîntă din plăcere”, 
toti — obosiţi şi necăjiţi, mici şi 
mărunți — sint ai lui Mozart, „Mica 
Serenadá" devine deodată un imn 
al disperării tăcute şi in acest timp 
femeile isi văd de ale lor, soția 
culcă copiii „care au polipi”, soacra 
explică tinerei pragheze ce exerci- 
tii de gimnastică a făcut pe vremuri, 
ріпа n-au apucat-o durerile de 
şale, ре urmă tinăra — îngrozită de 
plictis — pleacă să se joace cu 
pisicile, şi în acest timp bărbații 
sint tot la mica si amărita lor Sere- 
nadă,.. Poate doar în Cehov să 
mai existe o asemenea tușă magis- 
trală în desfoierea banalului pentru 
a ajunge la marile tristeti, la sfisie- 
toarele plictisuri. lar noaptea, fie- 
care lăsindu-şi femeia să doarmă, 
cei doi foști colegi beau în salon, 
cáutind o explicație, evitind orice 
declarații, visind din nou la muzică 
şi la altceva, dezgustati de propria 
ratare, nespus de tandri unul cu 
celălalt, ca în clipa cea mai fraternă 
să le vină ideea cea mai grotescă: 
să asculte sforăitul celor ce dorm. 
„Nimeni nu sforăie ca socrul meu”..., 
spune  Bambas. lar violoncelistul 
Praghez, fascinat, va bate măsura 
şi va da ritm acelui sforăit, cutre- 
murător într-adevăr, de parcă 
„Mica serenadă” şi-ar da — calm, 
suveran sí armonios — duhul. 
„Lumina intimă” e visul „Micii 
serenade”, conectat la sforăitul vital 
şi inconştient al omului din ce in 
ce mai obosit. E tandrefea mereu 
alertată de grotesc, grotescul care 
visează si atentează mereu la o tan- 
drete, o ultimă tandrete inainte de 
a adormi... Cinematograful nu a 
dat film „mai cehovian" ca această 
bijuterie lucrată in lacrimă șoptită 
de Passer. 
Sceptic, tot ca in Cehov, та 
tem cá sint multe șanse ca agest 
eveniment să treacă neobservat, 


mulți апі... 
BELPHEGOR 


televiziunea la ea acasă 
serialul 
în 


+ 


Ca-ntr-un film polițienesc „си 
cărţile pe masă”, trebuie să curmi 
acest flux de intrări, ieşiri, scuze 
politicoase, sunete, strigăte, ţiriituri, 
care se împletește cu interviul, ru- 
gind politicos pe gazde să incuie 
uşile si să închidă telefoanele, 

Astfel sintem față în faţă, noi 
tsi intenţiile noastre, aici la etajul 9 
al televiziunii: Cornel Todea („direc- 
orul artistic ol producției de film”), 
Athanasie Toma („șeful de rubrică” 
al producției). şi reporterbl; aici, 
în cetatea virtual rivală cu Buftea. 
Sofiia și Animefilm la un loc, under 
pentru uzul micului ecron, s-ar 
produce în 1971 (am tras pină ocum 
cu ochiul în hirtoogele de pe masă) 
6 filme seriale, 3 lung-metraje, 6 
filme de metraj mediu, 15 scurt- 
metroje, 25 documentare, 20. filme 
ştiinţifice, 15 filme muzicale și 5 filme 
de onimojie.., Regretul  interlocuto- 
rilor pare a fi, piná la urmá, acela 
de a nu vorbi decit in ordine, neames- 
tecat sí metodic; deocomdotă despre 
serialul românesc în 1971... 

— Sintem aserviti imensului nos- 
tru public, care se pare că preferă 
cu vehement? serialul — zice regi- 
zorul Todea.  Ciciurile cu o frec- 
veniá săptăminală par să ţină de 
un specific al televiziunii. Acest 
specific ne obligă şi pe noi să facem 
nu numai să importăm. lată cum 
s-a ajuns la ideea de a introduce 
în planurile noastre produsul care 
ar putea deveni pe lingă o bună 
cină pentru familia de milioane 
de suflete, şi o valoroasă monedă 
de schimb. În clipa aceasta, mai 
multe astfel de seriale sînt în plin 
proces de fabricație: Paul Anghel si 
Sergiu Verona se precipită cu 
finisarea unui serial, „Planeta se 
grăbeşte”, care va fi un serial 
de  montaj о  enciclopedie a 
mutatílor dih structura geo- 
politică а planetei în deceniile 
contemporane cinematografiei. Cele 
10 serii a 30 minute ne vor plimba 
prin cele mai bizare compartimente 
ale vieţii terestre, de la modă la 
războaiele secreta şi de la artă la 
războaiele adevărate... 


— Cu ce mijloace tehnice reolizoti 
oceste seriale? 


- Cu un extzem de redus per- 
sonal (e rindul lui Athancsie Tomo): 
cei pe care ne vedeţi şi încă vreo 
citiva. In rest, obișnuita trupă teh- 
nică a Televiziunii — operatori, 
monteuse, sunetisti, electricieni 
— şi colaboratori externi. Se pare 
că entuziasmul e o calitate care 
suplineşte cantitatea, uneori... Sti- 
lul efoic e propice oricărui inceput... 


71 


— Sperăm să observe „ acest 
lucru (sau, mai degrabă, să nu-i 
observel) si spectatorii noştri de 
seară, şi piața mondială dêl tele- 
viziune, Căci, continuind сй enu- 
merarea, mai avem destule planuri... 
revine Cornel Todea. ў 

— Ne-oti fücut curiosi. Vreti să 
continuăm enumerarea? (Din acest 
moment, vocile ` interlocutorilor se 
vor impleti atit de des, completate 
cu răsfoirea hirtiilor, incit vom 
reproduce doar, pe puncte, fesența 
lor generică); d 

„Urmărirea“, serial în 2j părți 
а 52 minute, pe un scenariu de 
Eugen Barbu si Nicolae Mihail, 
In regia lui Radu Gabrea. În! rolu- 
rile principale George Constantin, 
Toma Caragiu, Ştefan Mihăălescu- 
Brăila, Marga. Barbu, Gheorghe Mi- 
háità, Alexandru Drăgan, Ovidiu 
Schumacher, Stefan Radof, Jean Con- 
stantin şi... o tinără interpretă depis- 
tată prin... mica publicitate. Confrun- 
tare plină de tensiune a unor des 
tine, în timpul urmăririi unui post 
de radio-emiţător ilegal şi a ute- 
ciştilor care-l insufletesc. 


„Anonimus“, serial in 26 de 
părți (abia primele 6 vor fi ter- 
minate în 1971), despre isprăvile 
pícaresti ale unui reporter candid 
şi justițiar care se izbeste în dru- 
murile sale de felurite situaţii ne- 
gative pe care le rezolvă în chip 
neprevăzut, Scenaristul Titus Po- 
povici şi regizorul Corne! Todea 
sint încă absorbiți de preocuparea 
găsirii unui interpret atit de fer- 
mecător incit, potrivit unei rețete 
celebre, „să bucure copiii, să lase 
femeile amorezate şi să-i facă pe 
bărbaţi gelos", 

„Învingătorii“!, serial ino 0 
episoade, inspirat din activitatea de 
contraspionaj: peripetiile unui om 
de ştiinţă român aflat peste hotare, 
care devine ţinta unor activități 
oculte, Scenaristul Ştefan Berciu 
şi regizorul Ştefan Roman au termi- 
nat decupajul, se fixează acum 
asupra distribuției si vor începe 
turnarea la sfirşitul verii... 

In sfirşit, marele „serial | de 
familie” al televiziunii romê 
ne$ti: după dilematice discuţii, al 
căror ecou încă nu s-a stins, s-a 
optat „pentru ecranizarea dilogiei 
călinesciene „Bietul loanide'" — 
„„Scrinul negru''. Nimic nu e mai 
sigur decit numărul de serii: două- 
zeci şi şase, În rest, producătorii 
t.v. păstrează un total secret, pro- 
mitindu-ne detalii pe parcursul fap- 
telor... 


OBSERVATOR 


К; 


tele-: 


rialul. 
Simbăta, | 
Ben 
așteptăm 
„Incorui 
un serial 
cu infrunt 
Sintem di 
late, de € 
rile mira 
„Incorul 
gangsterili 
seamná | 
şi alta rel 
de confe 
Există 1 
un stil 
inflorituri 
pens ai. 
la maxim 
la exploz 
„Incorupti 
numbră, 
populate 
lumii inte 
ale capilo 
depozite, 
ascund b 
Dacă ne 
episod di 
decît о i 
Dar varia 
tată. lar | 
are pe ger 
nume de 
puterea d 
în cite er 
un marto 
pentru do 
de un fabr 
ce trebuie 


nu-l 
mojiri de 
mon 
kc ў tele- 


Lob enu- 
E phnuri... 


Ме să 

Olin acest 

Iprilor ze 

Bompletote 

WT vom 

esent 
# 


| E párti 
Sarju de 
Mihail, 
rolu- 
antin, 
ihallescu- 
he Mi- 
Ovidiu 

jean Con- 
depis- 
Confrun- 
unor des 
ui post 

a ute- 


46 de 
К fi ter- 
isprávile 
Ег candid 
în dru- 
2111 ne- 
in chip 
Hus Po- 
| Todea 
Këacuparea 

de fer- 

i rețete 
Wi, să lase 
F 


bi facă pe 
| 


р 
LE 


d 
f 


E m0 
, wtatea de 
unui om 
Sie hotare, 
| activităţi 
Man Berciu 
gu termi- 
ă acum 
incepe 


rial de 
i ^ romá- 
discuţii, al 
stins, s-a 
f dilogiei 
panide'' — 
E nv e mai 
ect: două- 
producátorii 
secret, pro- 


arcursul fap- 


IBSERVATOR 


D 


k: 
m 
i 
RI 
i 
1 


Precum legea, ei sint implacabili. 
(„Incoruptibilii”) 


r 


tele-sfirsit de săptămînă 


ness 


^ 


in 


Simbáta avem rendez-vous cu se- 
rialul, Simbáta e seara lui „va urma”. 
Simbáta, după Simon Templar, după 
Ben Quick, după john Steed, îi 
așteptăm acum ре „incoruptibilii”. 

„Incoruptibilii“ este um seria! dur, 
un serial cu secvente-soc, un serial 
cu înfruntări pe viaţă și pe moarte. 
Sîntem departe de aventurile însăi- 
late, de eroii fâră teamă, de finalu- 
rile miraculoase. 

„Incoruptibilii” înseamnă lumea 
gangsterilor. „Incoruptibilii“ în- 
seamnă lumea prohibiţiei. Si una 
şi alta refuză bătăile cu flori, jocul 
de confetii, gluma de carnaval. 

Există un stil al „Incoruptibililor“, 
un stil sec, cvasi-documentar, fără 


înflorituri de prisos, Există un sus- 


pens al „Incoruptibilitor“”, tensionat 
la maximum, dus mestesugit pină 
la explozie, Există o atmosferă a 
„Incoruptibililor”, cu străzi in pe- 
numbrá, cu baruri de noapte 
populate de figuri pitorești ale 
lumii interlope, cu săli de întilnire 
ale capilor de bandă, cu nesfirșite 
depozite, trenuri sau camioane care 
ascund băuturile prohibite. 

Dacă ne gindim bine, fiecare nou 
episod din „Incoruptibilii” nu e 
decît o variaţie pe: aceeași temă, 
Dar variația este strălucit execu- 
tată. lar regizorul (fiindcă serialul 
are pe generic nu unul, ci mai multe 
nume de realizatori) își pune toată 
puterea de invenție în joc. Fiindcă 
în cîte episoade n-a fost vorba de 
un martor care trebuie păstrat 
pentru dovedirea gangsterilor? Sau 
de un fabricant clandestin de whisky 
ce trebuie reținut? Sau de un spár« 


acțiune 


і 


gător de bancă care trebuie prins 
asupra faptului? Şi totuși nici o 
clipă serialul nu e monoton. Bătălia 
dintre bine și rău e dusă de fiecare 
dată cu aceeași încordare, 

„Incoruptibilii” ^ sint Legea. Şi 
precum Legea sînt  implacabili. Si 
precum Legea nu zimbesc. Și pre- 
cum Legea nu pot accepta echivo- 
cul. Serialul acesta are ca erou 
echipa polițiștilor. Bineînţeles, 
echipa are creierul ei, motorul ei, 
personajul ei nr. 1: Eliot Ness, 
Stilul filmului este respectat și în 
portretul acestuia. Ness este omul 
de acţiune prompt, hotărît, inte- 
ligent, N-are extravagante (nu-și 
poate permite să aibă), n-are velei- 
táti de super-man, n-are chip de 
irezistibil don Juan, desi nu-i lip- 
seste atracția masculină. Odată crea- 
tă imaginea lui Ness, actorul (Ro- 
bert Stack) știe s-o păstreze, Ness 
şi echipa sa trec dintr-un episod 
în altul fără schimbări esenţiale 
de structură sau comportament. 
Ei sint mereu aceiași. Se schimbă 
însă de la un episod la altul perso- 
najele din lumea gangsterilor. Ele 
dau culoarea, pitorescul serialului, 
Durii au fizionomii colțuroase sau 
șirete, au ticuri (un ris forțat, un 
fe! gijiit de a vorbi), au un fel parti- 
cular de a acţiona. La acest serial 
bărbătesc și de bărbaţi, femeia e 
puţin prezentă, mai mult ca perso- 
па} de plan doi (in baruri, 1n locuin- 
tele gangsterilor) si devine rar o 
identitate aparte (ca ín episodul 
„Cognacul de: Bouvrais"). 

Pe măsura lumii pe care o re- 
constituie, pe măsura acțiunii, în „În- 


coruptibilii” replica este economică, 
strict funcţională. Personajele (şi 
actorii care le interpretează) n-au 
timp de jocuri de cuvinte. Există 
însă cuvîntul comentariului care 
comprimă timpul, spațiul, care ne 
introduce în acţiune și care con- 
chide asupra ei. E acea sacadată, 
unică „incoruptibilă voce" (cum a 
numit-o Radu Cosaşu). Ea este 
dimensiunea sonoră a serialului. 
„Incoruptibilii” ^ mai înseamnă 
simțul imaginii (acțiunea este exce- 
lent vizualizată) și simțul montaju- 
lui (povestirea n-are lucruri de 


» 
telesport 


prisos, este ritmată pe cadre și pe 
ansambtul episodului). 

Şi în fiecare sîmbătă И vrem pe 
Eliot Ness infruntind temutele 
gang-uri ale lui Capone, Nitti şi 
ale multor altora. Şi în fiecare sim- 
bătă sîntem alături de acest neso- 
fisticat apărător al legii. Deși un- 
deva, secret, nemárturisit, în mine 
mijește nostalgia după ironicul şi 
dezinvoltul John Steed. Dar aceasta 
e o altă poveste care nu stirbeste 
cu nimic atracţia ,Incoruptibililor". 


Al. RACOVICEANU 
^ 


este 
un non-sens! 


Cronica reportajului sportiv la TV 
esie — trebuie s-o spunem dintru 
inceputul acestei rubrici — un non- 
sens. (Motiv pentru care, de altfel, 
am primit cu plăcere să o susțin іп 
coloanele revistei „Cinema”). Ea este 
un non-sens deoarece obiectul по. 
a! analizei, adică reporterul (pentru 
că imaginea meciului de football, 
oricit de notabile ar fi diferenţele 
de ochi sau inteligenţă ale regizo- 
rului si operatorului e condámnatà 
9095 măcar din timp, la redarea 
fotografică, ,naturalistá" a jocului) 
este inutil. 

Să propunem o experienţă. Dacă 
prin accident!, crainicul radio isi 
intrerupe relatarea, noi nu mai 
aflăm nimic despre desfășurarea 
jocului: fondul: sonor al tribunelor 
este incapabil să ne ajute a urmări 
fazele intrecerii, Aşadar, prezenţa 
craînicului este indispensabilă re: 
portajului-radio. Dacă însă, dato: 
rită aceluiași tip de accident, comen- 
tatorul tv. 151 suspendă activitatea 
orală, noi vom înţelege tot ce se 
petrece pe gazon: imaginea posedă 
facultatea de ane ajuta să urmărim 
fazele. meciului, E ca şi cum am asista 
la un film fără cuvinte, din catego- 
ria „Insulei” japoneze sau (punind 
in paranteză realitatea sonoră a 
stadionului) a peliculelor din era 
filmului-mut, deoarece asa cum in 
„Goana după aur" timpul şi spaţiul 
sint indicate prin inserturi, ceasul 
stadionului arată momentul acti- 
unii, iar tabela de marcaj ne infor- 
mează despre mișcarea scorului Ra- 
pid-F.C.Milan 5-0; România — Bra- 
zilia 7-22. |n asemenea condiții, 
eliberat adică de obligativitatea de a 
furniza informaţii primare (Lucescu 
a pasat la Tufan, Ghiţă prinde min- 
gea trasă de Dumitrache) și de a se 
transforma într-un om-pleonasm, co- 
mentatorul tv. işi poate (și de 
fapt, pentru a supraviețui trebuie) 
să ne ofere informaţii despre planul 
doi al faptelor. inutilitatea sa 
congenitală se transformá-n privi- 
legiu. Scutit să arate ceea ce se vede 
pe ecran, comentatorul tv. este 
chemat să ne arate ceea ce nu 
se vede: 

a) Viaţa de dincolo de jocul spor- 
tiv, Crainicul radio este, cum spu- 
neam, legat de descripfia terestră 
a meciului, şi de aceea, ori de cite ori 
incearcă să fugă pe dimensiunea 
cealaltă, poate fi blocat de-o fază 
tocmai atunci ` et: .., Radu 
Nunweiller — demarează el pro- 
fitind de-un moment de lincezeală 
a partidei — are 24 de ani şi s-a că- 
sătorit alaltăieri la Sfatul Popular 
al sectorului Il cu... dar iată cà Do- 
mide preia o pasă de la Broşovschi 
și șutează cu stingul.. dar scuzafi, 
voi reveni, deocamdatá asistám la 
о lovitură liberă de la 16 metri”. 

In schimb, reporterul tv. poate 
vagabonda în istoria lui Nun- 
weiller IV, „oferindu-ne, așa cum 


1) Răguzală, infarct etc, 
2) Dat mt voie... 


J 
face Cristian Topescu, puncte car- 
dinale din viața sportivului; poate 
vorbi despre voluptatea lui 
Dan Coe de a lansa luminări in 
careu, ca şi cum s-ar juca cu moartea; 
poate informa despre nelinistile doc- 
torului Tomescu în legătură cu 
fractura lui Dinu. Dacă speakerul- 
radio se comportă asemeni -unui 
romancier comportamenteist (beha- 
viourist) саге devine ` ,imperso- 
nal" notind numai ceea ce observă, 
reporterul tv. este precum pro- 
zatorul psiholog, cunoscind - istoria 
personajelor și ştiind ce gindesc ele, 

b) Evenimentul. Orice intilnire 
sportivă declanșeazăaparițiaunuieve= 
riment (inclusiv meciurile -emina- 
mente plictisitoare, care dăruiesc ast- 
fel subiecte de analiză şi pamflet). 
Evenimentul meciului de feotbali de 
la Ploieşti dintre „Petrolul“ si 
„Dinamo” t-a constituit după cum 
ne amintim (si ne vom aminti multă 
vreme) eliminarea portarului di- 
namovist Constantinescu pentru o 
violență fără brutalitate: enervat, 
portarul bucureştean a aruncat cu 
mingea în Dridea. Hotărirea arbitru- 
lui Zaharia Drăghici a fost un fapt 
de natură să hotărască soarta par- 
tidei. Un fapt rarissim pe terenurile 
de football. Un fapt, poate unic. 
Comentatorui, Aristide Buhoiu, a 
inregistrat оси} provocat fireşte 
de decizie, amintindu-i atent şi co- 
rect din timp în timp. Dar nu la tem- 
peratura necesară. El, dacă nu gre- 
sesc, ar fi trebuit să intuiască urgent 
caracterul de eveniment al eliminării 
și să sară, mult mai western decit a fa» 
cut-o, pe uluirea născută: — Ce spu- 
ne regulamentul în legătură cu a- 
semenea sancţiuni distrugătoare? 
— Cînd, cum si unde s-au mai dictat 
asemenea pedepse capitale? — Ce 
spun gazetarii-colegi aflaţi lingă mi- 
crofon? Apoi, in pauză, ce ne de- 
clară pe ecran arbitrul intrat in 
istorie, ca un Lo Bello al Ploieștiu- 
lui? — Dar portarul Constantinescu 
ce zice? — Dar antrenorul echipei 
Dinamo? Hotărirea arbitrului Za- 
haria Drăghici era. pentru repor- 
ter unul din din acele trenuri care 
nu trec prin faţa glasului decit о 
singură dată în viaţă. 

<) Starea de spirit. O intrebare 
sportivă are două stări de spirit: 
una aparținind celor ce ţin cu 
viitorii învingători, alta instalată în 
sufletul suporterilor răniţi de per- 
spectiva înfringerii.  Comentatorul 
se va pune așadar la priza de cu- 


viintá, devenind mai ales la meciu- ' 


rile internationale purtător de 
cuvint al maselor tremurinde... 
Am ascultat mai de mult relatarea 
din Olanda a meciului Eindhoven- 
Steaua la football. Gazdele inscriau, 
conduceau, învingeau, iar reporterul. 
aflat intr-adevür pe aceeași lungime 
de undă cu noi, recepta loviturile cu 
tinguiri autentice. Eftimie (Mache) 
lonescu — despre dumnealui e vorba 
— ştie să plingă pentru 20.000.000 
oameni. 


` A. MIRODAN 


"тшн — 


G 


ine 
mateca 


profil 


Clair 


sau optimistul 


Privind peisajul operei lui Clair, 
am revelaţia unui „deja vu”. Da, 
aceeași detaşare, aceeași încredere 
programatică si profilactică în om, 
aceeași privire ironică, malițioasă, 
intelegátoare chiar cînd satirizează, 
aceeași succesiune rapidă -de întîm- 
plări, toate cu latura lor amuzantă 
— desi, “uneori, fă sine, oribile — 
același rezon moralizator, același op- 
timism funciar deci. Aceeaşi formă 
elegantă, elaborată, unde chiar peni- 
bilul devine element decorativ. Aceea- 
și artă de a place. Şi, mai ales, acea 
manieră de a spune dn afara lucru- 
rilor, care nu e răceală, nici dispreț, 
ci metodă a analizei și sintezei 
unul filozof. Desigur, acesta e: desi- 
gur, Voltaire din „Candide“! - Si 
imi^apare în minte o afirmaţie а 
acestui ciudat. cineast: „Cel mai 
frumos timp pentru mine-ar fi fost, 
desigur, secolul al Swit les 2 

Dar là Clair plăcerea deducției 
logice, deloc lipsită de nuanță, sub- 
tilitate, ironie (îndoiala nu e izvo= 
rul întrebării?) e și plăcerea urmá- 
ririi acţiunii propuse ca pretext al 
unei meditații active, lucide, E un 
fel de degustare a claritátii, „Tot 
ceea ce nu e clar, nu e francez" 
= spunea Rivarol, iar opera acestui 
„Clair“ (clar) este cea mai clară din 
toatá cinematografia francezá, fiind 
fn același timp seducătoare prin fars 
mec și umor subtil. Autor complet, 
el se relevă un autentic cineast de 
structură moralist-literará. Astfel 
cel mal tradițional francez dintre 
regizorii avangardisti și ai „sonoru- 
lui", cel mai stilizat cartezian $i cla- 
sic, reușea a fi profund original 
pe calea sa proprie, a acestei ironii 
detasate, si totodată cel mai mare 


creator comic al epocii de după 
Chaplin. Filmele „S-a întîmplat 
miine”, „Tăcerea e de aur", „Frumu- 
setea diavolului”, „Marile manevre“ 
se adaugă capodoperelor artei cine- 
matografice devenită clasică. și de 
sine stătătoare, stápiná a constiinte- 
lor și a unor mijloace de producție 
considerabile, Faptul că, trecînd 
prin încercările comerțului şi ale 
concurenței celorlalte arte, filmul 
se salva pástrindu-si noblețea şi 
chipul sáu propriu, se datora ge- 
niului lui Clair, în mare parte. Dar 
fermecat de „barbaria acestei arte"; 
a sfirșit prin a o-„civiliza“, a o alinia 
în rind cu celelalte. Cistig? Victorie, 
dar victoria sa umbrea si nedrept 
tea mari creatori de artă film 
zvirliti înainte de vreme -în uitare. 

Acest lucru 11 ştia bine Clair cind 
cu amărăciune, la o vîrstă tînără, se 
alarma că în cinematograful cu o 
evoluție atît de'rapidă „geniularde”, 
observind cum un Abel -Gance sau 
Erich von Stroheim sînt depășiți în 
propria lor viață de mașinăria pe 
care ei înșiși au pus în mișcare; 
Beneficiind de un sănătos simț al 
existenței, Clair se salvează pe sine, 
salvind în fond însuși cinematogra- 
ful. Dar îndoiala artistului rămîne 
mare: „„Astăzi cinematograful pe care 
l-am iubit e atît de departe de noi... 
Incertijudinea ne cuprinde pentru 
viitorul cinematografului“, Poză? 
Sinceritate? Oricum, aga spunea 
într-un cuplet: „Le temps passe 
malgré tes cris/Le compteur en 
marque le prix" (Timpul trece 
orice-ai spune, Contoarul marcheazá 
Sume). 


Savel STIOPUL 


тосар АЛАГ RO RC сы eR 
antologie 


duminică 


la ога 10 


Cinemateca de duminică dimineaţa, 
Destinaţiat tineret, 


Scopul: cultură cinematografică prin 
intermediul celor mai reprezentative 
filme de ieri şi де azi, 

Specificul: filmologie comparată, nu 
numai ieri cu azi, dar şiieri cu ieri 
şi azi cu azi, inclusiv po: tatea de 
a prelungi comparaţiile cu tot ce 
oferă ecranele cinmatografelor la zi. 


Primul program pe luna decem- 
brie a pus alături „Criminalul* 
(1960) şi „Accidentul“ (1967) de 
Joseph Losey, Împreună cu „Pentru 


Aceeași artă de a place (Gina Lollobrigida si Gérard Philipe) 


»Arcul de Triumf", triumful unor intilniri 


țară şi rege" asta poate da, dacă nu 
un portret complet Losey, cel puţin 
o idee despre complexitatea creaţiei 
lui și despre cinematograful pe care-l 
practică. Un cinematograf sobru, 
cu emoțiile reținute, cu senzatiena- 
lul copleșit de adevăr. Pentru că, 
atunci cînd Losey alege o închisoare 
drept loc de acțiune și niște deti- 
nuti drept eroi — ca în „Crimina- 
lul" — asta nu are nimic de-a face 
cu spectaculozitatea obişnuită, ci 
este un prilej la fel de bun ca ori- 
care altul de a face analiza psiholo- 
gică a unui mediu. „Criminalul“ 
este о radiografie perfectă, făcută 
de un mare specialist care nu are 
nici un dubiu asupra locului în care 
s-a format tumora. O astfel de radio- 
grafie este și „Accidentul“, numai 
că pacientul este altul, este mediul 
obişnuit, este societatea engleză din 
zilele noastre în care, ca în orice 
societate de altfel, destinele genera- 
tiilor se întîlnesc si se influențează 
reciproc. „Accidentul” este „La dol- 
ce vita", coboriîtă din sferele înalte 
ale societăţii înalte pe pămîntul de 
toate zilele. 


Avant la lettre 
EE 


„Speranța” (André Malraux — 
1937 — 1938) şi „Arcul de Triumf” 
(Lewis Milestone — 1947). „Speranţa“ 
este unicatul. Nu numai în sensul în 
care „Апи! trecut la Marienbad" este 
un unicat, dar si privit ca singura 
experiență cinematografică a ипи 
mare scriitor. Fácut chiar în timpul 
războiului civil din Spania, nepro- 
iectat pa ecrane — din cauza izbuc- 
nirii celui de-al doilea război mondial 
— decit în 1945, „Speranţa“ e filmu 
politic „avant la lettre", Putea să 
aparțină foarte bine cinematogra- 
fului sud-american al anilor 1965— 
1970. Construit pe un singur episod 
din roman — de altfel Malraux nici 
n-a dorit o ecranizare, ci versiunea 
cinematografică a aceluiaşi eveni- 
ment = ,Speranta" e un film stra- 
niu şi derutant, în egală măsură 
anti-ecranizare Са și anti-cinema. 
Senzatia de eveniment înregistrat 


pe loc, de la organizarea materialu= 
lui $i pînă la interpretarea actorilor, 
este copleșitoare. Ceea се trădează 
totuși cinematograful este imaginea 
compusă pe alocuri în tradiţia vechii 
Şcoli r se de cinema — mă gindesc 
la Eisenstein sau la Pudovkin — și 
banda sonoră, de mare subtilitate 
și atmosferă. Un film făcut în 1938 
si în condiţiile unui război. Poate 
că după „Speranța“, ar trebui vă- 
zut „Z“ și nu „Arcul de Triumf“, 
pentru că, deși făcut cu 11 ani 
înaihtea „Arcului/de Triumf", „5ре- 
гапа" are un aer proaspăt, de 
ultimă oră, în timp ce „Arcul de 
Triumf" este o operă închisă în tim- 
pul ei. Și dacă ,Speranta" este-uni- 
catul, „Arcul de Triumf“ reprezintă 
seria. Seria deschisă de Lewis Miles- 
tone cu „Nimic nou pe frontul 
de vest", seria filmelor despre răz- 
boi sau cu acţiunea plasată în timpul 
războiului, Din aceeași familie cu 
„Drumul spre stele”, realizat cu doi 
ani mai devreme de Anthony Asquith. 
De reținut: tripla întîlnire Ingrid 
Bergman — Charles Boyer — Charles 
Laughton. 


Voluptatea cinematografului 


„Napoleon” (Abel Gance — 1926) 
este, dincolo de naivitatea  poves- 
tii, o formidabilă demonstrație de 
cinematograf. E adevărat că după 
Griffith, dar cu mult înaintea altora, 
Gance sparge tiparul ` poveștilor 
cuminţi, legate după o logică sim- 
plistă și se aventurează cu bucurie, 
/oluptate aproape, în domeniul 
ui cinematograf al legăturiler de 
idei și al metaforelor. „Napoleon“ 
e o beţie de lumini, de mișcare şi 
de compoziţie, toate puse în slujba 
acelui cinematograf metaforic de 
mare încărcătură emoţională, Va- 
lurile care clatină barca naufragia- 
tului Napoleon (Albert Dieudonné) 
clatinà în cadrul următor sala Con- 
ventiei; corabia pe care se salvează 


. se numește „Întimplarea”; enchainé- 


urile şi supra-impresiunile nu func- 
tioneazá doar ca mijloace tehnice, 
ci fac parte din dramaturgia filmu- 
lui, aşa cum permanenta mişcare în 


cadru i 
tarea а 
este г 
putea 
n-a sch 
mut. D 
de ris, 
imagini 
mată fi 
pului | 
spun a 
la zi f 
Ат) 
cinema 
prograi 
pentru 
este се 
sufletul 
terii:1 
ospital 
- neut 
mes. jr. 
decit í 
torul € 
nu nui 
comedi 
Viitorul 
jumata 
nu ridi 
nu priv 
Etaix $ 
să nu. 
nu s-au 
atita м 
cietate, 
încuraji 
decit p 
gic, näs 
menteli 
Keaton 
ar fi m 
de Tati 


m са mar 


poate . 
perman 
ușor В 
cursoar 
vreme 
el se 

Tati sai 
cu uni! 
putinel 


materialu- 
actorilor, 
trădează 
imaginea 


E. vechii 


mă gindesc 
Bac — şi 
We subtilitate 
t în 1938 
boi. Poate 
trebui vă- 
Triumf”, 

cu 11 ani 
of", Spe- 
spát, de 
„Arcul de 
биза in tim- 
i este uni- 
reprezintă 
Lewis Miles- 
pe frontul 
despre răz- 
Să în timpul 
familie cu 
lizat cu doi 
оосу Asquith. 
Mnire Ingrid 
— Charles 


paintea altora, 
| poveştilor 
logică. sim- 
cu bucurie, 


în domeniul 
legaturilcr de 
fă „Napoleon“ 
Se miscare si 


use în slujba 
imetaforic. de 
botionalá, Va- 
Rea naufragia- 
t Dieudonné) 
Мог sala Con- 
[е se salvează 
Ba"; enchainé- 
nile nu func- 
loace tehnice, 
taturgia filmu- 
Ма mişcare în 


cadru este menită să redea frámin- 
tarea acelei epoci. Mimica actorilor 
este ridicolă, firește. Nici nu se 
putea altfel. Nici Sarah Bernhardt 
n-a scăpat acelui ridicol al filmului 
mut, Dar vreau să aud hohotul acela 
de ris, саге nu se opreşte în fata 
imaginilor din sala. Conventiei ani- 
mată încetul cu încetul, în fata cim- 
pului de luptă, mobilat (cum să-i 
spun altfel?) după legile celui mai 
la zi film istoric. În 1926... 

Am lăsat la urmă „Operatorul de 
cinema“, nu pentru că el a închis 
programul pe luna decembrie, ci 
pentru că un film cu Buster Keaton 
este cea mai mare sărbătoare pentru 
sufletul oricărui cinefil. Anul nas- 
terii: 1928. Ultimul din seria: „Legile 
ospitalităţii”, „Navigatorul“, „Ме- 
„canicul generalei", „Sherlock Hol- 
mes jr.", dar cu nimic mai prejos 
decit oricare dintre ele, „Opera- 
torul de cinema” deschide porțile 
nu numai către virsta de aur a 
comediei, dar și spre prezentul și 
viitorul ei. Dacă stai un ceas şi 
jumătate în compania „omului care 
nu ride niciodată”, nu se poate să 
nu priveşti altfel filmele unui Pierre 
Etaix sau Jacques Tati, nu se poate 
să nu descoperi că legile comediei 
nu s-au schimbat și nu se vor schimba 
atîta vreme cît există indivizi şi so- 
cietate, Si nu există nimic mai 


încurajator pentru viitorul comediei 
decit prelungirea acelui umor tra- 
gic, născut din lupta omului cu ele- 
mentele vieții cotidiene, de la Buster 
Keaton pînă în zilele noastre. Poate 
ar fi momentul să revedem un film 
de Tati, pentru ca să ne convingem 
că marea comedie n-a murit. Este 
poate doar uşor, descumpănită de 
permanenta esenței ei. Este poate 
ușor handicapată, de geniile pre- 
cursoare, Dar ea va exista atita 
vreme. cit un om singur — fie că 
el se cheamă Malec sau Chaplin, 
Tati sau 'Etaix — va sta față în față 
cu universul. Și asta este una din 
puținele noastre certitudini, 


Eva SÎRBU 


letopiset 
edward g. 
robinson 


demonstrația 
unei cariere 


© mare enciclopedie italiană, în 
articolul amplu pe care l-a consa- 
crat acestei autetice valori a ecra- 
nului american, îi caracteriza astfel 
activitatea artistică: „solidă. dura- 
bilă, coerentă; o carieră exemplară”, 

Acest remarcabil realizator de 
„tipuri americane" s-a născut la 
București, la 12 decembrie 1893, 
şi a urmat aici școala pînă la virsta 
de 10 ani, cînd familia 5а — tatăl, 
mama $i şase copii — a emigrat 
in America. Probabil că micul 
Emanuel a vădit calităţi aparte de 
ordin intelectual, pentru că a ajuns 
pe băncile de la Columbia Univer- 
sity. Şi-a luat acolo licența în litere; 
cu gîndul de a ajunge un onorabil 
profesor. Dar soarta a vrut altfel. 
În încercările de amatori de teatru, 
curente în cadrul oricărei univer- 
sități, el își descoperi o vocaţie de 
actor pe care ai săi n-o bănuiau, 
Obtinu prin concurs o bursă si, 
după terminarea universităţii, intră 
— în 1912 — la Academia Ameri- 
cană de Artă Dramatică. 

În 1913, tînărul care adoptase 
pseudonimul de Robinson îl trans- 
formase pe Emanuel în Edward 
— fiindcă ambele sunau probabil 
mai anglo-saxon — Edward G. Ro- 
binson ajunge în 1915 un actor 
cunoscut pe Broadway. 

În primul război mondial a fost 
înrolat în cadrul flotei și repartizat 
la serviciul de informații, fiindcă 
vorbea curent franceza, italiana, 
germana, spaniola și bineînțeles ro- 
mâna. Dar armistițiul intervine la 


timp spre a-l reda scenei, În 1919 
joacă pe Satin din Azilul de noapte, 
în 1925 repurtează un mare succes 
în Androcle şi leul de G. B. Shaw, 
iar în anul 1927, la teatrul „Guild”, 
joacă pe Smerdiakov în Fraţii Kara- 
mazov (spectacol pus în scenă de 
Jacques Copeau).*In acel an 1927 
ajunge in fine un autentic stor al 
scenei, o dată cu ? marele succes 
repurtat în, rolul %gansterului. Nick 
Scarsi, din pi&sa* The” Rocket, 

Acest rol atrage asupra lui ochii 
producătorilor de film şi Edward G. 
Robinson debutează pe ecran în 
1930, În anul următor va cunoaște 
un adevărat triumf, tot într-un rol 
de gangster din filmul lui Merwyn 
Le Roy, Little Caesar. De acum încolo 
creațiile sale se succed într-un ritm 
vertiginos, toate importante, toate 
în filme girate de regizori de talia 
unui John Ford, William Wellman, 
Orson Welles sau John Huston, si 
totdeauna alături de cei mai celebri 
actori ai Hollywoodului. Între 1930 
si 1950, de exemplu, el joacă aproa- 
pe 60 de filme, adică o medie de 
trei pe an. Voi aminti dintre ele 
doar Key Largo, alături de Humphrey 
Bogart şi Tot orașul vorbeşte al lui 


John Ford, în care Robinson reali- 
zează turul de forță de a juca un 
rol dublu, intruchipind: şi pe un 
gangster fără milă și pe un gazetar 
timid care are nefericirea să semene 
leit cu cel dintii. Este demons 
cea mai strălucită a capacităţii aces- 
tui actor inteligent, cult şi sensibil, 
de a caracteriza prin compoziţia 


tratia 


*,dinduntru" personajele cele mai 


diferite са psihologie si comporta- 
ment, acordindu-le deopotrivă vi- 
goare și autoritate. 

În mai multe rînduri, Edward G. 
Robinson s-a reîntors pe meleagu- 
rile bucureștene pe care se născuse, 
Recent l-am văzut și auzit vorbind 
despre ele în interviul acordat lui 
Tudor Vornicu pentru „Studioul N“ 
al Televiziunii române, 


lon CANTACUZINO 


varia 


memento 


În cadrul unui program excelent 
compus, Cinemateca ne-a prezentat 


Un emotionant omagiu artistului şi omului (,,Moara. cu noroc'') 


Întotdeauna simteai arzind în el o flacără de omenie (Edward G. Robinson) 


un ciclu închinat filmului românesc: 
„А doua premieră”. 

Acest ciclu marchează un dublu 
eveniment. Împlinirea a 20 de ani 
de la primul nostru film artistic 
turnat după 23 August si împlinirea 
tot a 20 de ani de cînd au fost cons- 
tituite studiourile București și Alex. 
Sahia, După primele trei premiere 
la a doua ediție — „Răsună valea”, 
„Desfâşurarea”, „Directorul nostru“ 
— am asistat în seara zilei de 1 decem- 
brie la: filmul lui Victor Iliu, „Moara 
cu noroc”, Actorii loana Bulcă, 
Colea Răutu, Gheorghe Ghitulescu, 
Vasile Boghitá au retrait pe scenă 
emoţiile premierei. În sală, publi- 
cul a avut prilejul să reverifice auten- 
t valori artistice ale cinemato- 
grafului lui Шу, Ovidiu Gologan, 
autorul imaginii, a adus prin cîteva 
cuvinte un emotionant omagiu artis- 
tului şi omului care a fost Victor 
Hil; Ne-am adus aminte tot atunci 
că dintre cei care au colaborat la 
această operă de prestigiu a fil- 
mului românesc mai lipsesc dintre 
noi și Benedict Dabija; și compozi= 
torul Paul Constantinescu, 


37 


Scrisoarea 
lunii 


Sint atît de singur... 


„Nu ştiu cum li se spune 
celor care 'devorează filmele, 
eu mă omor după filme. Ci- 
tesc „Cinema” cu o regulari= 
tate matematică şi mai sint 
de acord cu unele articole, 
iar unele nu le pot suferi. 
Să vă explic de Cronicarii 
de cinema şi unii cititori din 
bravadă fac praf filmele cu 
Angelica, cu comisari, cu nu 
mai since BB. eau polițiste. 
Sint distruse -westernurile si 
cite si mai cîte. D-apoi cred 
că le convine tovarășilor din 
Bucureşti “sau din vreun oras 
mare al ţării care au la dispo- 
ziţie cinematografe de artă, 
au cinematecá, au mii de 
posibilitáti de a vedea filmele 
саге le plac, 'să facă critica 
filmului ai “să strige împo- 
triva “Angelicăi sau împotriva 
filmului „100 ge carabine”. 
Dar stimati tovarási, ce pot 
face eu, locuitor al satului 
Máriteia Mică, comuna Där- 
mănești, jud. Suceava? Vă 
întreb се pot face, deoarece 
eu nu am posibilitatea de a 
vedea un film, Vine din.cind 
în cind aici “operătorul din 
Dănila'sau Márifeia Mare. Fil- 
mul se proiectează într-o 
sală necorespunzătoare, se 
furmează, filmul e decimat pur 
și simplu. De aceea, stimati 
tovarăși, împreună cu vărul 
meu Mazurea lonel, ne ducem 
destul de des în orașul Su- 
ceava (20 km?) ca să vedem 
un film. Imaginati-và că atunci 
cînd mà duc Яп Suceava și 
nimeresc peste „Un pumn de 
dolari”, „Angelica și :sultanul" 
sau „100 de carabine" sint 
fericit (vărul nu e acasă și 
merg singur la Suceava). În 
ultimul timp şi posibilitatea 
vizionării în Suceava a unui 
film e îngrădită. Am. serviciu 
In alt sat, tot departe de 
Suceava și ca un fă servi- 
ciul îl am după masă... Deci, 
ce părere aveţi? Ce aveţi cu 
şerifii, cow=boy-ii sau inge- 
nuele, dumneavoastră care 
aveţi posibilitatea de a face 
nazuri?,.. În ultimul timp am 
văzut „Patricia și muzica”, ei 
bine, sint împotriva acestui 
film. E vulgar... Îmi plac 
serifii şi tot ce bun în 
cinematografie... asa de 
singur incit numa 1 imi 
descreteste frun 

Cureliuc Nicolai 
sotul  Mărițeia-Mică 


Întrebările 
cititorilor 


Alături de „scrisoarea lunii” - 
inaugurăm astăzi o nouă rubrică 
consacrată acelor scrisori care ridi- 
că întrebări, dacă nu totdeauna 
«тајоге", in orice caz expresive, 
solicitind cel puţin o clipă de reflec- 
tie inainte de răspuns. Fireşte am 
dori ca răspunsurile să nu vină 
din partea noastră, ci mai ales din 


partea cititorilor noştri, perpetuind 
acel dialog intre corespondenți la 
care ţinem atit de mult: 

Ф ina Ferer — Timişoara: m... 1л 
fond ce và “place dumneavoastră, 
domnilor cronicari? „Splendoare în 
iarbă” — confectie de duzină, „Vă 
place Brahms" — idem. „Sunetul 
muzicii” — idem. Si astea nu sint 
decit trei... Oare de ce intotdeauna 
cind intentionind să mergi la un 
film şi citesti înainte cronica fil- 
туші, constati că criticii nu fac 
altceva decit să-ţi închidă pentru 
totdeauna apetitul cinematografic? 
Oare de ce, luind cronicile filmelor 
din ultimii cinci ani, constati (nu 
fără uimire) că 95%, din ele sint 
calificate „filme de -duzinà"?" 

© irina Jianu — București: ,...Cind 
sint atitea deficiente 1n privinţa 
culturii universale și “naționale 
clasice, nu găsiți că este nelalocul 
lui să se vorbească despre necesitatea 
introducerii filmului în școală?” 

Ф Р.А. — Craiova: a... Cine- 
matograful a devenit un mijloc sigur 
de evaziune din lumea în care trăim. 
Nu avem decit së plătim 3 lei si 
să intrăm la o productie americano- 
franco-itato-spaniolà. Nu vi-se pare 
prea periculoasă această evaziune? 
Nu credeți că vor trebui depuse 
eforturi “deosebite pentru а arăta 
tineretului nostru calea cea adevă- 
rată?” 

OAP. — Oradea: „e Film 
românești au fost si sint “prea cri- 
ticate, Actorii mostri nu au fost 
încurajați niciodată. De ce? Oare 
noi, spectatorii, nu am fost prea 
preocupați de aspectele negative 
ale unui film de-al “nostru iar pe 
cele pozitive le-am ignorat aproape 
întotdeauna? Aș vrea să cunos 
părerea dumneavoastră,  stimaţi 
tovarăși”. 

Ф Dr. Mabuse 
me са „Procesul” sau 
unei cameriste" se bucură în orașul 
nostru de un bine-cunoscut trata- 
ment din partea forurilor de resort: 
programare scurtă, cit mai scurtă, 
în săli obscure. Îmi permit să fac, 
jumătate în glumă, jumătate în 
serios, remarca: dat fiind faptul că 
doar filmele românești se mai bucură 


- Reșița: wes Fil- 
urnalul 


Un film ,, mare" la Măriţeia-Mică 


de un asemenea tratament, înseamnă 
că noi nu facem decit filme de 
artă?” 

Ф Violeta  Sorelina — Caran- 
sepes: „... "As dori să aflu la ce lu- 
crează Șerban Creangă și Liviu 
Ciutei. De la aceste două talente — 
singu pentru rr T 
tept demne de arta cinema- 
tograficá şi mă întreb la ce lucrează 
Mihai lacob. Cred că ar fi cazul 

serios. de filr 


NR: Șerban ‘Creangă a terminat 
filmul ,,Asteptarea''. Liviu Ciulei nu 
are deocamdată nici un proiect cine- 
matografic cert, Mihai lacob lucrează 
cu Eugen Mandric și Cornel Omescu 
la “definitivarea à “două scenarii de 
actualitate. 


Dialog 
între cititori 


Abundentă, ca de obicei — mult 
mai substanțială decit „Cronica spec- 
tatorului" de -pildă — această ru- 
brică ne sileste să-i acordăm un 
spaţiu din ce in ce mai mare, spre 
sincera noastră satisfacție, „Capul 
de afiș” l-au deținut cronicile sem- 
nate de cititorii noştri la filmul 


„Procesul“,..o trădare a lui Kafka (N. Dumitr 


„Procesui” (Nr. 10/1970) și unele 
afirmaţii ale prolificului -nostru 
corespondent din Galaţi, lon Manea, 
la filmele „Pentru ţară și rege" si 
,Intrusa". 


De ce ați lăudat „Procesul“? 


„Cu toate că înțelegerea sa е 
dificilă, sau poate tocmai de 

afka a devenit azi o modă. 

numai Kafka. dar tot ce e 
kafkian, We desfătăm cu 'ambigui- 
tatea, ne scăldăm in incomunica- 
bilitate, mincám alienare cu piine. 
Cum altfel s-ar putea explica cele 
două scrisori superlative pe care 
le-aţi publicat In nr, 10/1970 pri- 
vitoare la „Procesul” |ui -Orson 
Welles-Kafka? Autorii acestor scri 
sori nici nu se gindesc să pună în 
discuţie vatoarea filmului, „Proresul" 
lui Kafka — ca de altfel şi celelalte 
apere ale acestui scriitor — nu poa- 
te fi e Nu-i mici locul să 
discutăm despre caracteristicile prin- 
e ale lite 7 kiene —dar 

un “exemplu edificator, 
Persor e t nu au deseori 
me, nu au identitate, nu au chip. 
um le -putem “arăta pe ecran? 
Acoto, numele e putin impor- 
iant, dar identitatea $i chipul sint 
esenţiale. Aducind o anumită fi- 
ră pe ecran, excludem infinitatea 
cetorialte “posibilități — și-l trădăm 
astfel pe Kafka. Aşa a făcut Orson 


d peste tot 
In favoarea unor interpretări vulgare 
attuale. „Ce inseamnă această actua- 
lizare “forțată a finalului? Ce are 
Kafka cu bomba atomică? Ce are 
Kafka со acest „mesaj“ subliniat 
grosolan şi filmat în podul Palatu- 
lui de Justiţie din Paris?" 


N. DUMITRESCU 


Bucureşti 


©... „Tovarăşul lon. Manea дїп 
Galaţi face їп nr. 10/1970 ипе 


ideratit ta adresa fiirnului.„Pro= 
cesi din care deduc faptul că 
dommia-sa a fost foa impresionat 
de respectiva ecranizare. Dar fina- 
lul scrisorii “este cu totul si cu totul 
n discordanjá cu sensibilitatea pe 
саге o “afișează autorul pe parcurs, 
vezi doamne, pomădații şi imbibaţii 
и ulei de nucă nu sint în stare să 
nțeleagă operele ge artă, nu Ori- 
ime аге “chemare pentru заза сема. 
Aflaţi că „acest film nici “mie nu 
misa “plăcut, Nu spun “că “eu aș fi 
о „persoană care ar pu constitui 
un “etalon in ceea ce privește icali- 
tatea producţiilor nematogra- 
fice, dar eu știu că arta “este viață 
si, Să-mi fie cu iertare, să mi se 
arate și me un loc pe suprafaţa 
globului unde se petrece сета ce 
se petrece în „Procesul"—şi "atunci 
mă plec. Dar, e boala aceasta care 
macină secolul și care se numește 


,snobism",.. 


Simion SILVIAN 
student “anul 11 
Filologie — București 


NIR.: Nu știm care va fi replica 
aitor cititori, бог -mürturisim că 
pentru un Student în anul 11:3] :unei 
facultăți :umaniste, "punctul de vedere 
cu “privire le raportul -dintre artă 
și "realitate “ni -se рате foarte ciuda, 
ca să 'nu-spunem-alițe!. Şi pe urmă 
e “arunca cu “epitetul збе „snobism” 
în “toți cei care sînt “de “părere că 
între artă și realitate există e relaţie 
foarte complexă -— ier parcă e сот 


simplist, 


"9.P228 989* 1 


| şi unele 
И nostru 
in Manea, 
rege" gi 


geruf? 


erea sa e 
cmai de 
© modă. 
tot ce e 
ambigui- 
tomunica- 
cu piine. 
plica cele 
pe care 
1970 pri- 
Й “Orson 
itor scri- 
| pună în 
Procesul” 
| celelalte 
- nu poa- 
locu! sá 
icile prin- 
ime. —dar 
sdificator, 
ju deseori 
au chip. 
е ecran? 
in impor- 
hipul sint 
umit& fi- 
infinitatea 
| trádàm 
мї Orson 
ипе tipic 
peste tot 
iri vulgar- 
Иа actua- 
Се аге 
2 Ce are 
subliniat 
al Palatu- 


TRESCH 
Bucuresti 


lanea din: 
770 unele; 


lui „Pros 
faptul са 
presionat 
Dar fina- 
$i cu totul 
litatea pe 
® parcurs, 
i1mbibatii 
п stare să 
h nu ori- 
sa сема. 
i mie nu 
“eu as fi 
constitui 
wegte cali- 
ematogra- 
este viaţă 
să mi se 
suprafaţa 
ceea ce 
“şi atunci 
easta саге 
* numește 


|! SILVIAN 
тапш! |! 
- Bucureşti 


Fi replico 
grisim că 
11 al unei 
de vedere 
intre ortă 
rto :ciudoi, 
{фе urmă 
„snobism” 
părere că 
д зо relație 
red e com 


„Cheia tuturor 
ştiinţelor este, 
fără discuţie, 


semnul. de întrebare: ... 


Honoré de Balzac 


————— H—— — ——— 


E ЕЕЕ. 
„E nevoie de filme de razboi!” 


——————————É 


їп nr; 10/1970, scriind despre 
filmul lui Losey- .Pentru. țară şi 
rege", lom Manea —-după citeva 
observaţii. aspre la adresa filmului 
— spunea: foarte: deschis. că „s-a 
săturat de asemenea producţii pe 
tema războiului”. Remarcám două 
replici: 

9... lată şi un от: care 5-а să” 
turat „sincer” de tema. războiului 
căci — vedeţi dumneavoastrá.— e o 
„temă. care a adunat cam multe 
muște” ai azi; cind: nu. mai e: rázbor 
(се inseamnă comoditatea și pielea 
pusă la adăpost) de ce să mai fie 
torturați bet noștri tineri cu 
filme de război? Atenţie, oameni 
buni, în lume circulă astenia. E 
boala secolului. Deci, nu mai inne- 


NR: Ne-numai că nu- và: scuzăra 
dor уй şi mulțumim pentru. obser- 
vapiile- critice — dintre: care; ultima, 
e perfect: îndreptățită. Im privința 
celorlalte; vă: rugăm. încă o dată 
să ne ințelegeţi; Ne-am făcut datoria 
cum neam priceput. 


Pro Gemma, pro Clint 


Ф:.... Ceva-ii scapă coresponden- 
tului C. Lucretiang („Cinema” 
nr. 9/1970). Та: filipica: sa: impotriva 
westernuiui- european. Cred că nu 
violenta. westernurilor- face: sală 
plină (sînt: destule- filme hidoase. 
cu scene violente; care nu fac plan 
de casă), ci o anumită violență — 
violenta care reprimă răul. Lasitate 
existà. Lácomie de asemenea. De 
ce să refuzăm existența lui Clint 


„Canarulti..* alb-negru — cum: аг fi trebuit: să fie filmul... (Fleur) 


buniţi. tinerețea cu război, bombe; 
cu. suflete sfirtecate- şi Ча} ceva 
anti-astenic, să fie și еа: mulțumită... 
Nu. ter mai duce- omule, ia filme cu 
rüzboi, dacă nu. le mai suporţi, 
în felul acesta nu vei mai fi obligat 
şi la alte suplicii. O.K., boy?” 
VER: 
Bucureşti 


Ф:.... Să nu afirmi niciodată 
domnule „metaforel”, alias loa 
Manea, că te-ai săturat de atitea 
filme cu și despre război. Poate 
nu toţi au, cum ai dumneata, pā- 
rinti care să le povestească despre 
„biciul groaznic”. Generaţia de 
azi are nevoie de astfel de filme 
pentru: a- vedea. cite: s-au dat pentru 
ea, pentru a o trezi din amortealà, 
din falsa impresie de cunoaștere 
a vieţii. Bine ar fi ca războiul să 
existe doar în filme și. D:D:F-ul să 
nu cumpere азе! de filme. Dar 
războiul, din păcate...” 

Ulise VINOGRASCHI 
str. Vesile Lupu 21 


Galați: 


sau Gemma: cavaleri „sans peur et 
sans reproche" — chiar dacă: nu 
sint Wayne: sau. Newman? Poate 
că. ceva. din meschinăria noastră 
se elimină după: un astfek de film. 
Intre paranteze; imi. pare rău cà 
in ochii. corespondentului wester- 
nul european este coborit: la nivelul 
lu: Winetou.'* 

Gheorghe GAIDUCOV 

str. Fr. Gol 25 A 


Cronica. 


spectatorului 


„Canarul și viscolul* 


Q9 Retin din acest film: о melo- 
die, up interior, um» viscol „ţipat” 
de-sacali-si.in rest fabulatie. Ofabu- 
laţie salvată: de jocul: 10 Gabrea; 
„Canaral şi viscolul" e liniştea: ee" 


te cuprinde înainte de moarte, e 
starea de reverie, de vis, o. trecere 
conștientă dozată de multumirea 
faptului împlinit. Un film care va 
da de gindit — în timp". 


Toma CORNEL 
Sibiu 


* @ „Inadvertenţa cea mai frapantă 
е cea dintre subiect și modul^ de 
tratare... Nu sintem nişte inocente 
necuvintátoare, am văzut și „Fragii 
sălbatici”, unde o manieră asemá- 
nătoare era pusă în slujba: unei 
i bine organizate. Violentarea 

i nu este in sine un lucru 

să socheze publicul actual, 
obişnuit demult cu. o: grămadă. de 
experiențe insolite, cu condiţia de 
a se păstra o citime din acest story 
sau altceva care ar putea explica 
raţiunea de a fi a peliculei respec- 
tive. Or, біп: cite ştiam pină acum, 
rațiunea de a exista а produsului 
artistic este comunicarea. Ce co- 
munică aceste film? Incursiune psi- 
hologicá-abisalà? Pretext pentru un 
colaj suprarealist? Prilej pentru ope- 
rator de a-și da. examenul de stat? 
(Filmul are- o. imagine superbă...) 
DÄ Suchianu scria cá -ипеог! e 
suficient un moment, o secvență cu 
multiple semnificaţii, pentru a face 


„un film să trăiască, fie el cit de 


slab. În ipoteza că ar fi așa, această 
secvență: există aici: este prim- 
planul ciinelui lup. Merită să medi- 
äm la acest cadru. Presupun că 
majoritatea. spectatorilor acestui 
film îl vor reţine”, 


Dan VLASIU 
București 


e. Va spun pe: șieau, filmul 
a dezamăgit aproape total. N-a 
avut. up fier de acțiune cit de cit 
inteligibil. Nici- interpretul nu e 
ta ináMime. Filmul' e de o abstrac- 
tizare extremă... Oare aga se face 
un film despre grevele: petrolisti« 
lor? Nu»și avea: locul: pe: ecran me- 
lodia „Canarul” $i nici nu. trebuia 
lucrat în culori. Trebuia» acel ай» 
перги: sumbru. care-să ne transpună 
im fü mea: petroliștilor dm urmă cu 
35—40' de ani. Au fost mai reușite 
acele scene cu viscol si zăpadă. 
După cum. vedeţi, păreri їп con- 
tradicție: cu. cronica. din. „Cinema? 


FLEUR 
Lupeni 


А 


Precizare 


Dintr-o  inadvertemtá regreta- 
bilă — finalul  convorbirii dintre 
ing; Dan lonescu şi Alexandra 
Bogdan (vezi „Cinema” nr. 10/1970, 
lăsa să se înţeleagă că autorul cu- 
vintelor cunoscutei melodii „Cana- 
rul” ar fi preopinentul nostru. 
Adevărul este că în FINALUL 
filmului, DOAR IN FINAL, melo- 
dia are alte cuvinte decit cele im- 
primate pe: disc şi anume — cuvin- 
tele propuse de Ing; D. lonescu 
interpretilor care, de altfel, le-au 
acceptat și le-au interpretat în 
deplin: acord. cu. realizatorii filmu- 
lui. Facem această precizare răs- 
punzind numeroaselor scrisori. care 
ne-au sesizat, рех bună dreptate, 
inadvertenga. 


dezacord 


Ce e un 
cinematograf? 


Asadar, ce e un cinema- 
tograí! Dacă e o unitate 
comercială de. desfacere. a 
peliculei cu  de-amănuntul, 
atunci nu trebuie să aibă 
alt statut decit al unei lăp- 
tării, adică să etaleze marfă 
proaspătă: în condiţii igie- 
nico-sanitare  corespunzătoa- 
re,  respectind orele de 
program: $i preturile. Con- 
sumatorii sint pasageri, са 
atare au dreptul numai la 
spațiul necesar achiziţiei de 
produse, im timpul strict 

esar- acestei achiziţii. Dacă 
însă e o unitate de difuziune 
culturală, atunci trebuie să 
aibă un standard de civili- 
zatie а! cărui etalon primar 
e spațiul teatral, spațiul 
muzical, spațiul bibliotecar, 
Un program cinematografic 
normal durează 2—3 ore. 

Un concert simfonic durea- 
ză aproximativ: două ore. 
Un spectacol dramatic, 2—3 
ore, Nu vei vedea însă nici- 
odată la teatru, la concert; 
la. muzeu, oameni cu căciulă 
în cap si galosii în picioare, 
mincind semințe ori citind 
ziarul pînă începe acțiunea 
culturalá, În această privință, 
discriminările- vizind: publicul 
sînt false. E mereu același 
public pretutindeni. Condi- 
tia locului și сеа. à; modului 
de integrare în actul cultural 
sînt diferite, 

Am fost? în străinătate la 
un cinematograf de premie- 
ră. Nu era mai mare. decit 
„Patria,  Oferea trei pros 
grame zilnice: publicitate 
(foarte. nostimă si colorată), 
jurnalul de actualități, un do¬ 
cumentar, um: film artistic 
în două serii (patru ore). Cu 
un.ceas. înainte de începerea 
acestui program, hol-ul 
enorm era: plin. Oamenii 
lăsau hainele la garderobă. 
În stînga. aveau un bufet- 
restaurant care: vindea: nu 
napolitane cu. gust: de săpun 
de rufe si citronadă vărsată, 
ci aproximativ treizeci de 
feluri: de produse: preamba- 
late: și douăsprezece feluri 
de băuturi calde şi reci, 
putind fi servite la citeva 
foarte. cochete măsuțe.. În 
dreapta, o. expoziţie de 
acuarele și îmbietoare сапа» 
pele şi fotolii pentru odihnă, 
Prin. megafoane, în surdină 
diafană, muzică ușoară, La 
fiecare: ușă: de intrare: în sală 
(erauopt)un-plan uriaș, clar şi 
simplu cu indicaţiile tocurilor, 

Dece să nu fie astfel con- 
cepute- și cinematografele 
noastre. noi? De ce să nu 
manifeste o exigentá cultu- 
rală beneficiarul, adică. Cen- 
trul national de cinemato- 
grafie, ori — sub. el — Di- 
rectia difuzării filmelor, ori 
primăria. orașului? De ce să 
se ia în primire cu indiferen- 
tá, hangare: inospitaliere, cu 
holuri de autogară  prevă- 
zute cu hîrdaie- cu oleandri, 
numite: atit de impropriu 
„cinematograf? 

Cindva. nu se-putea-altfel; 
Sau nu se stia. cum altfel. 
Si Virgiliu a. compus. Eneida 
întîi în. prozá, dar pe urmă 
a rescris-o- în. versuri. N-a: 
sosit şi pentru arhitecţii cine- 
matografelor vremea ver- 
sului? 

Valentin SILVESTRU 


Orar MIC 


primul tur de manivelă 


Eugen Barbu, 
Gheorghe Vitanidis, 
Irina Petrescu, 
Ilarion Ciobanu, 


cu ce sentiment 
incepefi 
„facerea lumii? 


ri. şi pentru reg 
ului comp! 
ambițiilor de care 


Liviu 


Gheorghe Vitan 
omplex d ir 


idis: Cu un ens Irina Petrescu: Mă te 


E prea dev 


lumii", sub 


Vitanidis, dup 
Barbu. In distri 
Liviu Cu 
Răul 


Bertola, 


Vitanidis c 
accesibile 


lonescu de D 
Cu ce sentiment  incepeti i cá el 5t ro- : Marion Ciobanu: 
„Facerea lumii”? unei lumi ranspara eler un оі. гта! avantajos 

Eugen Barbu: Prive f — priritr-un jespre felul cum ro pină acum. şi — mai ale 


această lume. timul. 


ingrijorare, pentru 


ultimul tur de manivelă perioadá erau micro-recitaluri acto- 
———————— riceşti susținute de unul singur, 


d era-vorba de Cornel Coman, 
in doi sau trei, cind era vorba de 


“ 
serata Silvia Ghelan si Gyórgy Kovacs, 
37 Silvia Popovici Şi George Motoi, 


lon Roxin şi George Motoi. Unii 
lintre ei, ca Silvia Ghelan, Cornel 


la ora Coman sau lon Roxin, se aflau pen- 
tru-prima dată în fata арага ji 


e filmat, aproape toti se intilneau 
prima dată pe un platou, 


LI LU ent 
recitalurilor i tot atia de corp comun, 
de perfectă înțelegere între ei a 
între ei şi regizor era, în mod mira 
actoricesti 
Шил 


prezentá. Exista pe а 
filmare ale 


t altfel improvizat d 
ste rațiuni pe care nu reușe 
înțeleg, la Sala Sporturil 
ul 23 August 
construieste) 
rá de eatie с: 
permite celui venit din afară să 


şi pa 1 
Atunci pătrundă misterul naşterii unui 


Un ‘pas mai departe, în desc 
acelui mister nu putea fi 
decit cu concursul interp: 


tilor. Ce crede fiecare despre rolul ` 
și definesc sáu, despre film, despre colaborarea 4 
De- obice а egizorul. Р 
nimic spectaculos | = را و ب‎ 4 
d S s 2 al Iss be. György Kovacs — = 
) KE profesorul 


a m 
t : › le 
i i | t b. a a bine. M a f П е 
1 nuit era a | Y și ar . 
t d t 1 Dă D 3 timp ca 
- tacul | să moară și dincolo de acest 
municării în r i - uiu timp nimic nu 1 mai fi putut 
vărat a unor р! | dat de piti. Nici o c ră nouă, 
tc de mai are puțin E 
tür evitat pe 7 Alexandra, fiica profesorului 


sătură, pornind fi pînă la 


mai in viatá nuse eusi să spun mi place perso 
e 1 rînd pe rînd ochiulu mai ai o zi, un reintoarcerea 2 à e concent la maxi- 
tului de filmat, De fapt, šit: Profesorul fie înseamnă şi o partitură, de altfel, 
dintre filmările ,Seratei" în acea pe care generația zoare pentru. Îmi place, pentru că în 


` 
4 
` 
{ 
` 
x | 
оста 
| 
{ 
| 


40 


de decla- 
$à con- 
să inven- 
cu incre- 
Bptimism. 
Bicertitudini 

trei luni 


Ез fie 
Mit cele de 
_ nu Ok 


| 


AEN 


p amd 


György Kovacs: evitînd vulgaritátile... 


Foto: Evellei LÁSZLÓ şi Sanda ВА$А 


spatele lui există o biografie în- 
treagă, pe care Malvina Ursianu a 
ştiut să mi-o descrie și să mi-o 
amplifice. Tot filmul fiind o frescă, 
un fel de peisaj uman în mișcare, 
personajul meu i se integrează 
perfect, este și el o fereastră des- 
chisă înspre acest peisaj. De altfel, 
chiar dacă rolul, ar fi fost mai mic, 
chiar dacă aş fi avut doar o trecere 
prin cadru, tot aș fi primit să joc, 
numai pentru bucuria de a mă re- 
intilni cu un regizor ca Malvina 
Urşianu. E un regizor remarcabil 
şi e pasionant să lucrezi cu ea. Fie- 
care moment pe care îl filmează 
trece prin ea și e si explicabil: 
personajele sînt creația ei şi acum 
le trăieşte încă o dată, împreună 
cu noi. Cu Malvina Urşianu simţi 
bucuria creației şi mi-ar fi părut 


rău să mă lipsesc de o asemenea, 


bucurie, 


Silvia Ghelan — 
doctoriţa lulla 


— Pentru mine, lulia e primul 
rol int-run film și mărturisesc că 
nu mi-e ușor. Nu-i vorba de acea 
lipsă de libertate pe care o pre- 
supune filmul, ci mai degrabă de 
o atenţie care se cere distribuită 
pe mai multe planuri deodată. 
Dar rolul e foarte frumos și, deg 
mic са întindere, foarte сот- 
plex, alcătuit dintr-o mulțime de 
stări sufleteşti și din permanente 
planuri duble. În asta stă si frumu- 
setea, dar şi greutatea lui. Sigur 
că m-am mai întîlnit cu asemenea 
personaje complexe, dar pe scenă, 
ceea ce e puţin altceva... Poate că 
aici greutatea s-ar putea numi: 
spaima mea de aparat. Şi mai e 
ceva: mimica. Mimica de film, se 
ştie, trebuie să fie mult mai dis- 
cretă. Asta mă obligă să mă supra- 
veghez tot timpul, dar nu ştiu cît 
reușesc. Dacă voi reuși totuși, se 
va datora în primul rînd Malvinej 
Urşianu, care a ştiut să-mi inspire 
şi interes şi dragoste pentru film. 


George Motoi: 


George Motol — Cristea, 
un persona] misterios 


— După părerea теа — pot 


fi subiectiv, firește — Cristea este 
eroul cel mai complex pe care-l 
dă filmul românesc. Este un comu- 
nist lipsit de artificiile de structură 
cu care ne-am obișnuit piná acum. 
Un personaj cu atit mai plin de 
farmec, cu cit nimic nu e pus cu 
tot dinadinsul în carnea lui ca să 


pará comunist, ci e construit pe 


o structură foarte adevărată si deci 
foarte credibilă. E un erou care 
îmbracă haina și spiritul unui inte- 


lectual şi ne permite astfel să cu- 


noastem prin el aportul pe care 
intelectualitatea acelei epoci l-a adus 
luptei antifasciste. Din păcate, nu 


nu desconspir secretul... 


pot vorbi prea mult despre el, 
pentru că ar însemna să desconspir 
secretele filmului. Ar însemna ca 
publicul să afle de pe acum, ceea 
ce în film se află abia la urmă... 
Pot spune însă, că deși nu am virsta 
care să-mi permită să fi cunoscut 
tipul de om din propria mea expe- 
rientá, am reușit să mi-l apropii, 
prin studiu și prin lucru cu regizoa- 
rea. Malvina Urșianu posedă acea 
capacitate rară de a contopi psiho- 
logia interpretului cu aceea a per- 
sonajului, de a scoate, printr-un 
fel de investigaţie psihologică, eroul 
care dormitează în actor, Acest 
lucru mi-a permis să-mi găsesc acea 
linişte creatoare, fără de care nu 
"pot merge niciodată mai departe 
în elaborarea unui personaj. 

E.S. 


ce filme ati face dacă ati fi producător? 


DINA COCEA: 


„filme de la care 


oamenii să plece 


rizind" 

M-a uimit întotdeauna, si má ui- 
meste în continuare, golul inexplicabil, 
în cinematografia noastră, al filme- 
lor vesele, optimiste, pline de umor 
reconfortant. 

Într-o ţară in care Caragiale a 
inveselit numeroase generații de spec- 
tatori, fiind, prin verva satirică, o 
puternică expresie a spiritualităţii 
poporului nostru, este îngrijorătoare 
tendința spre denaturarea optimis- 
mului autentic. 

Dacă aș fi producător — cu riscul 
de a aduce o notă discordantă — 
aș îndrăzni, deci, să fac un film de la 


care spectatorii să plece rizind, in 
loc să părăsească sălile de cinemato- 
graf posomoriți sau chiar... nedu- 
meriti. 

Poate m-aş incumeta chiar să re- 
iau ideea pe care am avut-o cu citiva 
ani în urmă, a unui scenariu muzical. 

Ceea ce pot afirma insă, cu certi- 
tudine, este că din pleiada talentelor 
actoricești pe care le avem, aş izbuti 
cu siguranță să ofer spectatorilor un 
film în care harul comic și buna 
dispoziţie să fie notă dominantă. 


oaspetii nostri 


christian Jaque 


—m quer 


T ~ 


Christian Jaque cu Michele Mercier, într-o filmare la «AI II-lea adevăr». 


L-am întilnit pe acest veteran al cinema- 
tografiei franceze la studioul «București», 
cu o jumătate de ceas inainte de a pleca 
înapoi la Paris. Pină atunci fusese de 
negăsit. O săptămină, cit a stat în țară, 
a fost tot timpul pe drumuri, în prospect. 
Din nou în prag de drum, a avut bună- 
voința să-mi acorde un interviu-fulger. 

— Se vorbeste de mult despre intentia 
dumneavoastră de a veni in România 
Incert ráminea doar prilejul. 

— Asa este. Doresc de mult să vin за 
filmez aici. Mă si hotărisem asupra subi 


primit formidabil. Cred că, asemenea ma 
rinarilor, ei formează un fel de confrerie 
internațională. Se simte o rară frátie 
între ei. 

— Dacă nu mă insel, titlul viitorului film 
este deocamdatà «Petrol în soare». 

— Da. Va fi un film de bărbați. In distri- 
butie există o singură femeie. Ceva oare- 
cum în spiritul lui «MASH». Un grup de 
bărbați izolaţi, aventurieri cu personalități 
debordante. Un film dur și brutal, totodată 
plin de umor. 

— Pentru că ati pomenit de aventurieri, 


Sergiu Nicolaescu a scris o poveste 
Am citit-o şi iată-mă ! 


ectului: voiam să ecranizez «Castelul din 
Carpaţi» de Jules Verne. Dar după ce am 
lucrat aproape 4 ani la scenariu, am ajuns 
la concluzia cá nu este o foarte bună idee 
filmicá. Apoi, intr-o buná zi, prietenul meu 
Sergiu Nicolaescu mi-a spus cá a scris 
о poveste despre petrol. Am citit-o, si 
iată-mă. S-au făcut foarte puţine filme ре 
această temă, la dumneavoastră două, la 
americani încă unul, și cam atit, din cite 
ştiu. Deși se mai lucrează încă la scenariu 
am și fost în căutare de exterioare. Am 
găsit un peisaj de-a dreptul extraordinar 
în preajma Buzăului, iar petroliştii m-au 


vor avea aceștia ceva comun cu fermecă- 
toru dumneavoastră aventurieri de odi- 
nioară? 

— Cite ceva. Veţi regăsi probabil ceva 
din tandretea pe care am pus-o în «Dacă 
toți oamenii din lume», o parte din violența 
ce caracterizează un film mai puțin cu- 
noscut pe care l-am făcut despre inven- 
tatorul «Crucii roşii», Henri Dunant, şi, 
în sfirşit, ceva din umorul lui «Fanfan ıa 
Тийре». Sint foarte eclectic în genuri, dar 
pun întotdeauna un strop de umor. Sper 
să încep lucrul prin mai sau iunie. 


Ciné-vérité într-un cămin cultural. 


George Calboreanu şi Ilarion Ciobanu într-un decor rustic 


imaginea 


, fratii’ 


25 de ani si 3 filme 
Hollywood'38 si ciné-vérité "20 


Dinu Tănase nu are încă 25 de ani 
impliniti. Dupá ce a semnat, ca secund, 
imaginea «Reconstituirii» si, ca opera- 
tor-şef, recentul premiat la Locarno 
«Prea mic pentru un război atit de 
mare», a realizat imaginea filmului 
«Fraţii» (care s-a numit pe platouri 
«Înaintea unei ploi de vară»). 

— Una din marile mele bucurii — ne 
spune el — este că, fiind la al treilea 
film la Buftea, am avut posibilitatea 
să-mi pun în practică niște ginduri 
vechi, din institut. Încerc cu fiecare 
prilej să fac o imagine în sensul unui 
cinematograf direct, angajat, cu pro- 
funde rezonanţe în actualitate, elibe- 
rată de elementele de film de ficțiune 


gen Hollywood "28. Astăzi este mai 
eficace și parcă mai firească o imagine 
fără artificii, mai apropiată de imaginea 
realității. 

«Frații» este un film de actualitate. 
Se petrece in 1969. De aceea, pentru a 
fi cît mai aproape de adevăr, am filmat 
aproape totul în decoruri naturale şi, 
cit s-a putut, pe viu. Cele citeva secven- 
te cu figuratie le-am tras stind cu 
aparatul ascuns. Actorii s-au amestecat 
printre tárani, actionind si provocin- 
du-le reactiile. N-a fost nimic aranjat. 

Dinu Tánase vorbeste despre me- 
seria lui concentrat, dar fără șovăială, 
calm şi sigur, ca un veteran al aparatu- 
lui de filmat. 


Concentrat şi sigur, operatorul insuşi. 


ET 


i 


«ws | aree, 


românesc '71 


Я este mai 
i o imagine 
de imaginea 


actualitate. 
=. pentru a 
Б am filmat 
naturale si, 
eva secven- 
% stind cu 
i amestecat 
i provocin- 
mic aranjat. 
despre me- 
ră goviiali, 
al aparatu- 


d 


un documentarist 


Slavomir 
popovici 


Slavomir Popovici, regizor la stu- 
dioul «Al. Sahia», nu se află la primul 
său film despre artă. Constant şi decla- 
rat iubitor al artelor plastice, el şi-a 
ales de astă dată ca subiect un motiv 
ornamental din arta populară: «Sem- 
nul bradului». L-am rugat să ne dea 
citeva date despre fiimul sáu. 

— Mă întrebaţi de ce tocmai Bra- 
dul... Poate că din intimplare... Dincolo 
de exprimarea prin forme antropo- 
morfe si zoomorfe, arta noastră popu- 
lară cuprinde o foarte rar întilnită 
bogăție semantică. În clipa în care în- 
Merci să te apropii de ea, însăși această 
bogăţie te obligă la o selecție. M-am 


oprit la brad; este unul dintre cele 
mai frecvente semne, denumite, din 
lipsa unei terminologii mai adecvate, 
motive ornamentale. Poate că nu chiar 
din întimplare, pentru că gama de 
simboluri a acestui motiv mi s-a părut 
deosebit de darnică. E pasionant să 
urmáresti cum un semn se încarcă, în 
timp, de sensuri... Și apoi, e la fel de 
pasionant să urmáresti cum, tot în 
timp, acelaşi semn sáráceste, își pierde 
subtextul, răminind doar gest, orna- 
ment. Bradul, cetina, ca însemn al 
vieţii sau ca simbol al morții, revine 
în ritualurile legate de naștere, nuntă, 
înmormintare. Şi toate aceste prezențe 
ale lui nu pot fi privite decit prin pers- 
pectiva scurgerii timpului. Oricit risc 
să par simplist, această trecere imper- 
turbabilă a timpului pe lingă noi, peste 
noi, este o veche obsesie a mea. Tra- 
tind subiectul cu o doză de detaşare, 
cu o umbră de umor si ironie, cred că 
va merge. Să vorbeşti despre brad, 
despre viață și despre moarte, la care 
se adaugă senzația acută, concretă a 
trecerii timpului, cred că este suficient 
pentru zece minute de proiecție. Mai 
mult, nu ştiu ce v-aș putea spune acum; 
să spună, sper, filmul, cînd va fi gata. 


E.H. 


miniaturi subiective 


Jean 
geor- 
gescu 


Nu știu ce-ar fi fost filmul comic românesc fără «O noapte furtunoasă», «Schifele» 
sau «Directorul nostru». Clasic, Jean Georgescu? În sens valoric, da. Ca perso- 
пај, e commedia dell'Arte. Inventiv, efervescent, ironic. Stilul lui? Gratia. Prima 
poruncă: invenția comică. A doua: logica acțiunii comice. Nu-l văd cultivind 
absurdul. Poate doar din necesitate comică. Dar atunci n-ar mai fi elevul lui 
Clair, ci al lui Keaton. Între ei îl preferă pe Caragiale. Dar, preluat cu umor galic, 
aluziv nu abuziv, ca alte interpretări. Un campion al maliției elegante, al finetei 


satirice «fin du siécle». 


— După 40 de ani, «Maiorul Mura» 
impresionează încă prin prospetimea 
gag-ului, neprevázutul qui-pro-quo-u- 
rilor ca sá nu mai vorbim de perfecti- 
unea clasică a ecranizării după о 
«Noapte Furtunoasá».. Cum vă păs- 
trati tinerețea, maestre? 

— Tinereţea vine cu virsta. Una din 
primele mele comedii, «Năbădâile Cleo- 
patrei» — în care jucam un Marc Antoniu 
călărind un «Ford» — era o parodie mai 
bătrină decit «Noaptea...» și mai ales de- 
cit «Directorul nostru», pe care eu îl con- 
sider cel mai bun film al meu. Pentru că 


aici nu-l mai aveam pe Caragiale cu «angel 
radios», nu-l aveam decit pe Jean Geor 
gescu. 

— şi pe Birlic. 

— Si pe Birlic. Într-o comedie, ori te 
bazezi pe principalul gag — actorul comic 
(Fatty, Malec, Stan şi Bran,la care se ride 
numai cind apar), ori pe situațiile comice. 
Cu omul-gag nu mergi intotdeauna la si- 
gur, cu situațiile, da. De adus lumea în 
sală o aduce însă omul-gag, nu situația 
La noi Tănase era un asemenea om-gag 

— Îmi pare că vi s-a propus o biogra- 
fie «Tănase». 


— Un film fără Tănase nu are rost. Ac- 
torul care l-ar interpreta ar trebui să aibă 
el insusi hazul cu care Tănase își spunea 
cupletele, chipul lui, nasul lui. Sint oameni 
si filme care nu apar decit o singură dată. 

— Nu credeți că «Noaptea furtunoa- 
să» e un asemenea film? 

— Dacă Las face azi, Las face comedie 
muzicală, cum aș face și «D-ale carnava- 
lului» sau «Scrisoarea pierdută». «Scri- 
soarea...» o văd ca pe o farsă cu recita- 
tive, intitulată «S-a găsit scrisoarea» — 
asta ar interesa mai mult. Dar, înainte de 
toate, e Zoitica. Cea mai bună Zoificá 
din lume, la ora asta, e Sophia Loren. 
Cu ea as face filmul. Mie imi trebuie acto- 
rul ca personalitate, il iau pentru cà stiu 
exact ce poate face. Gabin, de pildà, pare 
că nu face nimic în cadru. Şi tocmai asta-l 
pun să facă. Actorul e prezență, imagine 


De dragul cifrelor exacte 


Cu părere de rău, citind «Almanahul 
Cinema 1971», în care multe pagini mi-au 
tăcut plăcere, am constatat că lucrurile se 
schimbă cind.e vorba de filmele mele: 
adică, m-am întristat. 

La rubrica «Culise '70», în articolul «Ce 
nu ştie spectatorul?» filmul «Mihai Vitea- 
zul» este prezentat prin numărul de săbii, 
de armuri, de copite şi de pene la pălărie 
Să presupunem că, fiind vorba de un al- 
manah, ceea ce interesa erau tocmai citre- 
le si curiozitátile de amănunt. Din păcate 
insă, nici cifrele nu sint exacte. Se spune, 
de pildă, că la o singură bătălie, cea de la 
Călugăreni, «s-au înfruntat patru armate 
— valahă, turcă, germană și transilvană», 
cînd se ştie că la Călugăreni au fost două 
armate: cea turcă si cea românească a lui 
Mihai. 

În același almanah, vorbindu-se despre 
deceniul trecut, se compune un clasament 
al filmelor care au rulat pe ecranele noas- 
tre, precizindu-se că el se face «după 
numărul de spectatori». În mod surprin- 
zător, se fixează însă următoarea ordine: 
1 «Tudor» Il. «Neamul Soimárestilor» 111 
«Dacii» IV. «Spartacus». După citrele de 
spectatori (și nu după alte date — să spu- 
nem, după numărul biletelor, care e dublu 
în cazul filmelor în două serii) clasamen- 
ful este însă altul: |. «Dacii» — 8.236 426 
spectatori (premiera in 1968). Il. «Tudor» 
— 4.848.963 spectatori (premiera — 1964) 
DI «Neamul Soimárestilor» — 4.363.387 
(premiera — 1965). Filmul «Dacii» este de 
asemenea pe primul loc la export peste 
30 de tări de pe toate continentele. În fine, 
dacă se ia drept criteriu cistigul raportat 
la cost, pe primul loc se află «Haiducii», 
urmat de «Dacii». Dacă ținem să vorbim 
de cifre — fie. Dar să vorbim exact 


Sergiu NICOLAESCU 
Debuturi uitate 


La foarte apreciata rubrică de informaţii 
din «Contemooranul» (în numărul din 20 
noiembrie), sub titlul «Debuturi», am citit 
că, în fine, debutează și la noi «filmul- 
scheci semnat de mai mulți realizatori» 
Ar fi vorba de «Vintul si ploaia», susținut 
de tinerii regizori Mircea Veroiu si Dan Pita 
În aceeași notă se mai afirmă că asistăm 
la «debutul pe ecran al scriitorilor din care 
se inspiră tripticul: Geo Bogza şi Zaharia 
Stancu». 

La noi s-au mai făcut însă filme-scheci, 
iar unul din ele era «semnat de mai multi 
realizatori»: «De trei ori Bucureşti» de lon 
Popescu Gopo, Mihai lacob și Horea 
Popescu. În ceea ce îl priveste pe autorul 


Cind îmi iau un uritel pirpiriu care se in- 
foaie şi-mi spune: «Mama-mi zicea că-s 
frumos. Şi nevastá-mea.. Dar a plecat 
cu altul... Aşa e ea, turistă...» — replica 
nu are haz citită, ci văzută, în funcție 
de cine o spune... Cu timpul, ajungi să 
cunoști mai bine oamenii, actorii, dar o 
cunoaștere logică, nu sentimentală, ca 
în tinerețe. Eu, de pildă, îmi imaginez exact 
cum cutare actor se va scula de pe fotoliu 
în momentul cutare, ce va face cu miinile 
cînd va rosti replica X si atunci ii caut cu- 
vintul care i se potrivește cel mai bine 
Totul e să știi să vezi, meseria asta a noas- 
tră e imagine «avant toute chose». 

— Si talent аў indrázni sá spun, cind 
e vorba de dumneavoastră. 

— Talentul e primul gag. Restul il scrii 


singur... 
Alexandra BOGDAN 


«Morţii lui lacob Опізіе», el a «debutat 
pe ecran» cu cîțiva ani în urmă, in dome 
niul documentarului, nu numai ca scena- 
rist, dar si ca... interpret: «Tăbăcarii» de 
Mirel lliesiu 


Al. Т. 
După «Pielea catifelată» 


«Săptămina culturală a Capitalei» din 
20 noiembrie 1970 scrie: «Pielea catifelată» 
constituie ultima apariție cinematograficà 
a talentatei actrițe Francoise Dorléac» 
Or, Truffaut a făcut «Pielea catifelată» in 
1964. Tragicul accident care a pus capăt 
remarcabilei cariere a Frangoisei Dorléac, 
sora Catherinei Deneuve, s-a petrecut la 
26 iunie 1968. În acest interval, ca să cităm 
numai trei dintre cele mai valoroase filme 
pe care le-a interpretat actrița, menționăm 
«Cul de sac» de Roman Polanski, «Dom- 
nisoarele din Rochefort» de Jacques 
Demy si «Omul din Rio» de Philippe de 
Broca. 

Cam asprá amputarea operatà din fuga 
condeiului asupra filmografiei acestui pa- 
sager dar unanim recunoscut talent al 
ecranului care a fost Françoise Dorléac. 


E.H. 
Timpuri vechi 


Că cinematograful «Timpuri Noi» con- 
tinuá să fie o inospitalieră gazdă a filmului 
documentar s-a mai spus (deși nimeni 
din cei în cauză nu vrea să audă). Mai râu 
este că indiferența se manifestă și la cei 
care achiziționează (mai exact care ar tre- 
bui să achiziționeze) filmele documentare 
«Timpuri Noi» este o sală cu repertoriul 
alcătuit la intimplare, fiindcă jocul intim- 
plării pare să hotărască ce documentare 
ajung în programare. Ne facem că nu știm 
că există festivaluri specializate (Leipzig, 
Oberhausen, Cracovia şi altele), că în 
lume se produc o mulțime de reportaje 
realiste sau exotice și anchete senzatio- 
nale. lgnorám cu bună ştiinţă un gen de 
acută actualitate. Asta se adaugă la o 
anumità neglijare, in reteaua cinemato- 
graficá, a productiei nationale (programe- 
le sint alcătuite fără să se țină seama de 
varietate, de atractivitate, de interesul 
publicului; prezentarea filmelor care rulea- 
ză în sală lipseşte aproape cu desăvirşire 
din vitrina cinematografului). Şi atunci, 
de ce să ne mai mirăm că la «Timpuri Noi» 
punctul forte îl constituie tot «Hatari» sau 
«Tarzan, omul-maimuţă». Curat «Timpuri 
Noi»! 


ALR 


Trucurile 


«Regele trucurilor» din Holly- 
wood, William Castle, a abdicat 
de la acest titlu si intenționează 
sá facá doar filme serioase. «Spec- 
tatorii au devenit mult prea 
sofisticati», spune el. «Nu mai 
putem continua cu ideile de 
exploatare a filmelor de pînă 
acum ». Trucurile lui Castle in- 
cludeau: sirene electrice fixate 
sub scaunele din sala de cinema 
şi care realmente «ѕосаи» pu- 
blicul în momentele critice; în- 
treruperea filmelor la scenele de 
suspens pe timp de un minut — 
pentru ca publicul să se hotă- 
rascá dacá poate rezista clima- 
tului de groază sau să închidă 
ochii ; oferirea de tranchilizante 
persoanelor nervoase şi garan- 
tarea transportului la domiciliu 
a celor lesinati după proiecție. 
«Azi», spune ex regele trucuri- 
lor care în 30 de ani a realizat 
104 filme, «azi, publicul e mult 
mai subtil. El nu se mai sperie 
de nimic ». 


«Cei 7» 


Vestitul regizor Joseph Losey 
a înființat împreună cu la fel de 
vestiti săi colegi Richard Lester, 
Lindsay Anderson, Ken Russell, 
John Bohrman, Karel Reisz si 
Tony Richardson o asociatie de 
luptă împotriva producătorilor 
— pe care ii acuză de lăcomie. 
Losey spune: «noi cei șapte 
sîntem foarte diferiți, dar avem 
comun un lucru: sîntem mai 
interesați să facem filme decit 
să cîştigăm bani». 


Grevă 


Actorii profesionişti italieni 
au hotărît să facă grevă în 
semn de protest împotriva an- 
gajării în filme a actorilor străini, 
a artiştilor amatori si a oameni- 
lor de pe stradă, 


Western saloon 


Pe cea mai «occidentală» stra- 
dă din Viena, Kărntnerstrasse, a 
cărei iluminatie nocturnă concu- 
rează cu Las Vegas și ale cărei 
vitrine concurează cu vitrinele 
de pe Champs Elysées, cinema- 
tograful «Kárntner» si-a schim- 


filmul e o lume 
iar lumea e un film 


bat profilul: el a fost transformat 
într-un western-saloon. Func- 
tionarele sálii, tinerele vieneze, 
vestitele «Mitzi», vor renunta la 
portul lor traditional cu sortu- 
lete si tiroleze si se vor imbráca 
à la șerif, cu cizme cu clopoței si 
stele de metal prinse in piept. 
Bineinteles vor rula filme wes- 
tern, iar dupá vizionare specta- 
torii vor putea intra într-un 
«saloon» pentru a comenta filmul 


M.G.M. 


Studiourile «M.G.M.» din Cul- 
ver City, avind o suprafață de 
28 ha au fost vindute pentru 
7000000 dolari. Ele au fost 
parcelate si vor servi ca teren de 
constructii pentru un centru 


rezidential cu apartamente de 
lux. 


Baraiul 


Unul din cei mai inteligenți și 
mai talentați gazetari din Euro- 
pa, Francoise Giroud, directoa- 
rea sáptáminalului «L'Express»a 
dat un interviu revistei «Le 
Nouvel Observateur» în care 
citim cu uimire si melancolie: 
«M-am simtit profesional de- 
favorizată în comparație cu băr- 
batii, pe vremea cînd am fost 
script-girl si am devenit prima 
asistentá a unui regizor. Atunci 
bărbații au făcut o adevărată 
revoltă. S-a strigat că așa ceva 
nu s-a mai văzut, cá nu e o 
meserie de femeie. În situația 
mea actuală nu am probleme 
profesionale, dar dacă aș fi fost 
bărbat, cred sincer că ar fi fost 
cu totul alta cariera mea. Aș fi 
făcut regie de film. Nimeni nu 
m-a împiedicat, dar n-am în- 
drăznit. Exista un baraj, un baraj 
interior la nivelul creației ». 


Cinemateca Poloneză 


Cinemateca poloneză consti- 
tuie un important centru de 
documentare științifică consa- 
crat celei de-a șaptea arte. 
Colecţia cinematecii cuprinde 
7 200 de filme, 7 000 de volume 
de istorie, teorie și estetică 
cinematografică, peste 2 000 de 
scenarii printre care manuscrisul 
la «Frumoasele nopţii» de René 
Clair, 250 de mii de fotografii si 
afişe si 200 de aparate de pro- 
iectie vechi, dintre care unele 
sint unicate. 


in cáutarea 
lui... Rimbaud 


Misteriosul Rimbaud 


celebra 
plachetă in proză a lui Arthur Rimbaud 
pe care poetul n-a avut bani s-o ráscum- 
pere de la editor si a cárei tiraj a fost 


«Un anotimp in infern», 


aproape în întregime ars, a dat titlul 
unui film închinat marelui poet sim- 
bolist. Autobiografia morală e baza 
biografiei cinematografice pe care o 
realizează regizorul Nelo Risi. Poetul 
care la 19 ani și-a încheiat pentru tot- 
deauna aventura scriitoricească și a 
început o stranie viaţă de aventurier si 
comerciant de fildeș și arme, va fi 
interpretat de Terence Stamp. Deo- 
camdată se fac prospectii pentru ale- 
gerea exterioarelor. Terence Stamp 
impreună cu regizorul au plecat din 
Etiopia, de la Assuan la Harrar (unde 
au regăsit casa lui Rimbaud) si apoi in 
Sudan, unde populațiile primitive tră- 
iesc din vinatul crocodililor. 

Cu Stamp si Risi au călătorit si 
invitatii lor de la rubrica tv. italianà 
Cinema'70, care au realizat un docu- 
mentar despre pregătirea «Unui ano- 
timp în infern». 


regina ecranului ceh, eroina «Arcului re- 
ginei Dorothea», este puntea de legătură 
între cele trei scheciuri din care e alcătuit 
filmul. Ecranizind trei povestiri de Vla- 
dislav Vancura (autor care 1-а inspirat si 
pe Jiri Menzel în «Vară capricioasă») Jan 
Schmidt a conceput un film pe două pla 
nuri: cel al acțiunii propriu zise şi cel al 
comentariului autorului, o îmbinare de 
secvențe de film sonor şi de film mut 

Cineaştii învaţă că uneori ești mai eloc- 
vent atunci cînd taci 


un western 
shakespearian 


Nu numai prinții Danemarcei işi pun 
intrebarea chinuitoare «a fi sau a nu fi» 
ci și văcarii simpli din Far-West, pe care 
pină acum i-am cunoscut ca oameni emi 
namente de acțiune. Westernul «Hamlet 
'71» e o transpunere a dramei shakespea- 
riene printre cow-boy-ii din preerii. «Ham- 
letul-vácar» e interpretat de Daniel Beretta, 
iar mama de Maria Schell, care este si 
(vai, iesim din aura artisticá) producá- 
toarea filmului. 

lată-l pe nefericitul filozof cu pălăria 
pe ceafă și pistolul în mină între mama lui 
si Ofelia (o coVer-girl daneză). 


Hamlet à la Far-West 


\ 


de trei ori 
Brejchova 


Regizorul ceh lan Schmidt, se preocupă 
de eternul feminin şi de mijloacele de 
cucerire a unei femei. Jana Brejchova, 


Nedezminţita vedetă 


— 


un western 
contestatar 


Atacind mitul westernului, producátorii 
propun un,nou stil: realist, precis, corect 
pină la miligram în reconstituirea adevă- 
rului istoric. Eroii legendari Wyatt Earp 
şi Doc Hollyday nu mai sint eroi ci nişte 
betivi bătăuși. lar Katy Elder o banală si 
hrăpăreață prostituată. 

Încă un simptom pentru Hollywoodul 
care îşi sfişie singur miturile. Miturile 
pe care s-a creat Hollywoodul 


Bonnie în Far West 


Eului re- | 


emu | un western 
РГ: 

E: in jupoane 

|i») Jan 

aus pla Westernurile-spaghetti se servesc a 
Şi cel ai cum cu un nou sos picant. În «Minia vin 
Bare de tului» eroul e o femeie, frumoasa Maria 
BE mut Grazzia Bucella. Apelind la gratia femi- 


niná, westernurile italienesti nu au renun- 
tat insá la atu-ul lor principal, violenta 
Dimpotrivă, l-au completat, l-au betonat, 
l-au «gradat» cu agresivitatea erotică. 


й 


\ 


Un candidat cow-boy 


epidemia de 
«respectuoase» 


— 


Divina Garbo a reabilitat-o pe Dama 
| cu camelii; Giulietta Masina pe Ca- 
biria, fata strázii; descoperind resursele 
lor de puritate si de dragoste. Cinema- 
tograful nu a evitat tema delicati a 
«p... respectueuse». Dacă ne indreptám 
acum însă flashul pe platouri,luminám o 
adevărată epidemie de «p...respectuoa- 
se». 


1 
- 


roducátorii 
icis, corect 
gea adevă- 
Wyatt Earp 


fol ci nişte 
0 banală și 


lollywoodul 
e Miturile 


HN à 


Barbra, «Sexploitation motocycliste» 


ROMMY SCHNEIDER, cu pyolesionala 
țigară în colțul gurii şi haina [ipátoare de lac, 
aşteaptă clienții (Claude și gangsterii). 


Editorul revistei «Playboy» şi proprie- 
tarul cluburilor Playboy — Hugh Hefner — 
a înființat recent o companie cinematogra- 
іса «Playboy Productions» Primul sáu 
film, «Macbeth», va fi turnat de Roman Po- 
lanski. Regizorul polonez dorea de mult 
să filmeze o piesă a lui Shakespeare: el 
e incredintat că marele dramaturg eliza- 
bethan poate pasiona spectatorul mo- 
dern «fără trucuri și fără renunțarea la 
savoarea limbajului original; singurul lu- 
cru de făcut este convertirea dialogului 
în acţiune, acolo unde tehnica o permite» 

Polanski va utiliza actori necunoscuți 
pentru rolurile principale — deoarece el 
dorește ca interpreții să fie muli mai tineri 
decit cei din teatru 


regele 
Scofield 


Octogenarul rege Lear va fi interpre- 
tat de un Paul Scofield de nerecunoscut, 
cu barbă albă și față de cadavru (machia- 
jul durează zilnic patru ore). Legendara 


indiferență a lui Scofield față de viata 
publică s-a intensificat în condițiile ieșite 
din comun impuse de regizorul Peter 
Brooks: se turnează la minus zece grade, 
in nordul înghețat al lutlandei, iar platoul 
de filmare este un desert cu dune de nisip 
peste care urlá nepotolit vintul. 


Imediat дирё scandalul cu «Novicele», В.В. 
are din nou un го! de prostituată, de data 
aceasta Intr-un mediu exotic, (Bulev. Ro- 
mului). 


un Hamlet 
traditional 


Televiziunea britanicá a creat un Ham- 
let «într-o manieră tradițional-romantică» 
Melancolicul print al ceturilor este exce- 
lentul actor Richard Chamberlain, (il cu- 
noaștem dintr-un serial englez văzut pe 
micul nostru ecran, «Portretul unei doam- 
ne», unde Chamberlain il interpreta pe 
várul eroinei principale) 


sexploatare 


Dacá, pe baza titlurilor de filme, un computer ar face portretul anului '70, am vedea 
silueta unui fel de Mr. Hyde (principiul ráului din om). Singe, urá. Aberatii sexuale. 
S-ar párea cá oamenii normali au dispárut sau s-au refugiat in cavernele supraetajate 
ale blocurilor. Pámintul nostru cel rotund ca márul pácatului este populat exclusiv 
de sadici, de perechi-nepereche (Liz Taylor şi Mia Farrow:«Ceremonie secretă», Richard 
Burton si Rex Harrison: «Scara», Rod Steiger si John P. Law:«Sergentul») de crimi- 
nali, drogati si prostituate. Presa franceză, care, se stie, e departe de a fi pudibondà 
şi să ardă pe rug pe pácátosi, sau măcar să-i ajute cu un ciocan in cap; presa franceză 
care a susținut spectacole contestatare ca «Hair», «Oh, Calcutta» sau «More», în care 
actorii apăreau pe scenă goi; toată presa franceză s-a cabrat de dezgust faţă de «noul 
val» de vulgaritate. «Novicele» cu Brigitte Bardot și «intelectuala» Annie Girardot — 
spune Alexandre Astruc în Paris Match «e filmul cel mai josnic, cel mai insultător, cel 
mai vulgar, cel mai repugnant și abject care poate fi văzut azi la Paris; nu e proiectat 
clandestin în vreun lăcaș deocheat din Pigalle. Nu, el poate fi văzut in jumătate de duzină 
de săli de pe marile bulevarde şi Champs Elysées. Acest film de cel mai mare profit 
pentru traficantii de carne vie si de droguri», e doar unul din lunga serie care a fácut 
ca in lexic să apară un nou termen: «sexploatare». Lexicul s-a îmbogățit, dar cel mai 
mult s-au îmbogăţit «sexploatatorii». Afacerea aceasta complexă în care filmul e un 
raion important a adus numai în S.U.A. un venit де 2 miliarde dolari. Е! nu e concurat 
decit de afacerea drogurilor 

Proiectate pe ecranele mari, si mici, si cele minuscule ale retinei, filmele care-l ignoră 
sistematic pe Dr. Jeckyll din om (principiul binelui) şi-l arată, obsesiv, doar ре Mr. Hyde. 
devin un mare pericol social. Președintele Nixon a intervenit personal ca să nu se rea- 
lizeze un film despre Charles Manson, ucigașul lui Sharon Tate. Chiar obiectiv, chiar 
document, filmul ar obişnui cu imaginile violente şi sadice. Pericolul nu e ca, ieșind 
din sală, spectatorii să se ducă direct să spintece o Sharon Tate, să se drogheze, sau 
să se expună goi in vitrine de sexploatare, ca în St. Pauli. Mai subtilă, cu efecte în timp, 
ca radiațiile atomice sau poluarea, este degradarea indirectă. Un studiu al UNESCO 
despre «mijloacele de informare în societate» o denumeşte desensibilizare. Să te obis- 
nuiești cu gustul singelui, cu mizeria morală, cu exploatarea şi sexploatarea 


Maria ALDEA 


Un Hamlet romantic 


nu mai există 
un fir de iarbă 


Este un film cu o temă, din păcate, 
foarte la ordinea zilei: lupta pentru 
supraviețuire pe un pămint poluat pe 
care nu mai crește nimic. Bazat pe un 
roman de John Cristopher și plasat 
într-un viitor despre care autorul crede 
că nu e prea depărtat, filmul arată un 
exod impresionant: oamenii fug ca 
nomazii, într-un decor apocaliptic. Ei 
trebuie să facă față nu numai nenorocirii 
pámintului ars, ci şi hoardelor de gang- 
steri, de «huni motorizati». Un film 


соўтаг. 


Un film со$таг 


CINCI arma 


Andrei Tarkovski — autorul dis- 
cutatului film «Andrei Rubliov», a 
cărui acțiune se petrece în Rusia 
secolului al 15-lea,pregăteşte un nou 
film. De data aceasta, unul proiectat 
in viitor, un stiinfifico-fantastic inti- 
tulat «Solaris», după nuvela scriito- 
rului polonez Stanislav Len. — «Nu 
mă pasionează latura fantastică — 
explică Tarkovski bizara sa alegere 
Mă interesează in continuare pro- 
blemeie moral educative ale omului 
— de data aceasta faţă cu noile 
descoperiri ale ştiinţei. Nici măcar 
ca decor și tehnică nu vreau ca filmul 
meu să fie sau să pară exotic ca 
«Odiseea Spațială 2001» a lui Stan- 
ley Kubrick 


Jean Marais a depus armele. E- 
ternul Făt Frumos, cel ce l-a inter- 
pretat pe Christian, rivalul lui Cyrano 
va fi de data asta insuşi Cyrano cel 


Pele va juca film. Va juca chiar 
in două filme: într-unul artistic. în 
care întruchipează un țăran brazi- 
lian sărac care-şi pierde si petecul 
lui de pámint, si într-un film co- 
lumbian autobiografic 


Rosana Schiaffino si Giuliano 
Gemma vor juca impreună pentru 
întiia oară în filmul «La Betia» al re- 
gizorului Giantranco de Bosio, o 
adaptare liberă după comedia omo- 
nimă a lui Ruzante. Această come- 
die picarescă nu a mai fost reprezen- 
tată din 1.500, cînd a produs un mare 
scandal. Apoi scandalul s-a stins 
ca toate scandalurile — și opera a 
căzut în uitare aproape cinci secole 


Julio Garcia Espinosa, directo- 
rul Institutului de cinematografie 
din Cuba, realizator al filmelor «Ti- 


— Care e virtutea dumneavoastră fa- 


«vds b, C, Cassel si px erm 
XY. Xx chestionarul Proust Ocupatie favorită? 


— Care ar fi cea mai mare nenorocire 


pentru dumneavoastră? 


— Să nu mai am chef de viaţă. 
— Eroii dumneavoastră din viaţa reală ? 


— Regizorii mei. 


— Ce caractere istorice uriti cel mai 


mult? 
— Dictatorii. 


— Ce eveniment militar admirati cel 


mai mult? 
— Niciunul. 


— Ce reformă admirati cel mai mult? 


— Abolirea sclaviei. 


— Deviza dumneavoastră in viață? 
— Cine ride la urmă, ride mai bine. 


debutul 
unui cuplu 


Simone Signoret și Jean Gabin, cei 
doi actori absoluti ai cinematografului 


urit, dar cu sufletul frumos. nárul rebel» si «Aventurile lui Juan francez, joacă pentru prima oară im- a 
= заар а Б act erh, AE г eiie 
Warren Beatty va juca in filmul а terminat in Vietnam filmările pen- enge arena d Seed e 
«Dolari» pe care îl va pune în scenă tru documentarul «Revolutionarii lu- i peste > i zi 
Richard Brooks, autorul «Profesio- Mii a treia». intre ei numai prin Ык өш: in cida 
niştilor», а! lui «Lord Jim» și al fil- e aparentelor, e vorba insă de un cuplu a bi 
mului «Cu singe rece». e foarte unit: nimic nu leaga atit de Ar 
e Goldie Hawn si Elliot Gould mult ca ura, sustine Simenon. е | 
sint «stelele anului», апип(а asocia- ^ 
OrsonWelles si Catherine De- tia americană a proprietarilor de săli 2 ( 
neuve luet S cinematografice. ` 
sătorită în viitorul film al lui Claude i " 
Chabrol. e Entuziastul Cassel 5. 
e Jerry Lewis si Lisa Minnelli 
impreuná cu alte vedete ale fimului Е 
John Osborne, unul din «tinerii şi music-hall-ului american au ve- — Care e pentru dumneavoastrà cul- Kë 
furiogi» аі condeiului englez, dra- nit la Paris să monteze o gală co- mea mizeriei? Ek а? 
— Boala. : | 


maturgul care a scris príntre altele 
«Priveşte înapoi cu minie», va apare 
pe genericul unui nou film, «Carter», 
într-o postură nouă: de actor. Va 
juca rolul lui Cyril Kinnear, un bandit 
elegant și sardonic care conduce 
un sindicat al crimei în nordul An- 
gliei 
е 


Edita Pieha, cunoscuta cintárea- 
D sovietică de muzică de estradă, 
care a prezentat în repetate rinduri 
cintecul sovietic peste hotare, joacă 
pentru prima oară într-un film. Regi- 
zorul Veniamin Dorman i-a propus 
un rol în filmul de aventuri «Soarta 
rezidentului». Filmările se fac in 
Uniunea Sovieticá si in R.D. Ger- 
тапа, 


Margarit Nikolov este un nume 
nou în cinematografia bulgară: pri- 
mul lui film, «Versuri», după un 
scenariu al cunoscutului scriitor Pa- 
vel Vehzonov, e o poveste tristă de- 
spre război şi copii, despre maturi- 
zarea prin durere 


Fraţii Lumière, Jean Harlow și 
Marilyn Monroe vor apárea pe o 
ediție de timbre editată în Repu- 
blica Mali. 


Charles Aznavour, care si-a ter- 
minat de scris amintirile, scrie un 
scenariu pentru un serial politist pe 
care il va interpreta el si-| va pune 


mică la «Olympia». 
a 


Ginger Rogers a părăsit Parisul 
fără să poată realiza comedia mu- 
zicală «Mame» a cărei vedetă ar fi 
urmat să fie. Se va înapoia însă 
curind ca să filmeze pentru televi- 
ziunea franceză în regia soțului ei, 
Bill Marshall, fostul soț al Michelei 
Morgan, si anterior soțul Miche- 
linei Presle. 

e 


Vagyóczky Tibor este primul 
operator ungur care și-a pus nu 
numai piciorul ci si aparatul de 
filmat pe Point Barrowra, unul 
din așa-numitele capete ale lumii 
din Alaska, cea mai de nord ase- 
zare a continentului american. El 
a filmat aici împreună cu o echipă 
americană un film pentru copii, în 
care urşii polari și-au «jucat rolul» 
în mediul lor cel de toate zilele. 


Anatoli Golovnia, marele ope- 
rator rus care a semnat imaginea 
filmelor «Mama», «Sfirșitul St. Pe- 
tersburgului», «Furtună deasupra 
Asiei», etc., a împlinit de curind 
70 de ani. Cu cinci ani mai puțin 
decit cinematograful. Din 1926, de 
la primul său film, el a turnat zeci 
de mii de metri de peliculă. Ince- 
pind din 1934 este profesor, si 
incă unul dintre cei mai iubiţi ai 
institutului de cinematografie, pre- 
cum şi unul dintre cei mai stimaţi 
teoreticieni ai imaginii de film. 


— Pentru care greșeli aveţi cea mai 
mare indulgență? 

— Pentru ale mele. 

— Ce calitate o preferați la un bărbat? 

— Sănătatea morală. 


un idol 
pentru 
fiecare 


bibliorama 


intilnire Signoret — Gabin 


Cartea Ecaterinei Oproiu por- 
neste de la următoarea idee: 

«Cind oamenii n-au mai avut 
curajul sá creadá in viata de jos, 
cînd n-au mai avut candoarea să 
creadă în viața de sus, au început 
să creadă în viața ca-n filme. 

Starul a fost întruchiparea u- 
nui eden intermediar, unde Eva 
poartă bikini, iar șarpele își 
petrece vacanța pe un iaht per- 
sonal. 

Bine sau rău — așa a fost. 

Pentru o bună parte a lumii, 
filmul a fost într-adevăr o uzină 
care producea conserve de vise. 
La început, vise sepia. Pe urmă, 
vise tehnicolore, iar spre dimi- 
neatá, înainte de ora trezirii — 
coşmaruri...» 
. Credinţa autoarei este cá «vra- 
ja din jurul ecranului nu trebuie 


in scenă regizorul său preferat Ser- E risipită. Dar stelele trebuie des- 
gio Gobbi. («Vremea lupilor si «Fru- e un idol füsurate de mituri. Candoarea 
mósul monstru»), Yakim Yakimov regizeazá la So- trebuie ferită de desertáciune. 
ә fia filmul «Naşterea unui om», un pentru Romantismul nu mai trebuie 
Ousmane Sembene — regizorul tilm alcătuit din patru nuvele inde- » hrănit cu himere». 
senegalez cunoscut prin filmul «Man- ^ pendente, unite printr-o idee comu- fi eca re y 


datul», pregăteşte un Dim despre 
eroul legendar african: Samori. 


nă: dezvoltarea eticii din secolul 
cinci pină în anul două mii 


EDITURA MERIDIANE 


Rep. 


sastră fa- 


nenorocire 


de viață. 
vieta reală ? 


îşi cel mai 
admirati cel 
mai mult? 


în viaţă? 
mai bine. 


u 


a Gabin, cei 

tografului 
ma oară im- 
Georges Si- 


bütrini pe- 
И comunică 
. În ciuda 
de un cuplu 
aut de 


oiu por- 
idee 
d avut 
a de jos, 
Darea să 
i Început 
Rime. 
рагеа u- 
ande Eva 
"ele isi 
laht per- 


| fost. 

a lumii, 
Fo uzină 
! de vise. 
Pe urmá, 
we dimi- 
rezirii — 


E că gyra- 
з trebuie 
buie des- 
andoarea 
rtăciune. 

trebuie 


Rep. 


си 

NIMIC 

MAI PREJOS 
DECIT 
BIJUTERIILE 
VERITABILE...... 


ANUL IX (97) 


revistă lunara 


de cultură 


In numărul viitor: 


Actorii. si 


{