Revista Cinema/1990 — 1998/009-CINEMA-anul-IX-nr-2-1971

de cultura 


nematog 


Bucuresti - februari« 


i Actorul! 


- Se poate folosi 
talentul său 

mat cu talents 
Dale 
ISe poate! q 


gt 


Coperta |: 


AVA GARDNER 
Una din rarile actrite care 
izbutesc să «tráiascà» mai mult 
de 5 ani cit este de obicei viata 
unei vedete internationale 


Coperta IV: 


MARLON BRANDO 
declara nu demult: «Sint anti- 
rasist. Am decis să cedez 12% din 
onorariile mele fundaţiei Martin 
Luther King». 


CINEMA 


ANUL IX Nr. 2 (98) FEBRUARIE 1971 


Redactor sef: Ecaterina Oproiu 


585855 


LA ORDINEA ZILEI: 


Actorul: Marga Barbu, Dina Cocea, Irina Petrescu, Silvia Popovici, Ilinca Tomoroveanu 
Mircea Albulescu, lon Besoiu, lon Caramitru, Virgil Ogásanu, Amza Pellea, Florin Piersic, 
Colea Răutu — față în față cu Mircea Sintimbreanu, directorul general al Centrului 
Naţional al Cinematografiei. 


EPOCA NOASTRĂ 


Actualitatea — Istoria la nivelul publicului — Radu Cosaşu 

Însemnările unui spectator temperat — Violenţa și plictiseala — Teodor Mazilu 
Sondaj în ciné-univers — Regula jocului — H. Dona 

Secvente afective — Tinere cane — Dorina Rădulescu 


PE ECRANE, FILMUL ROMÂNESC 


Documentarul: «Emotii», «Virtuozii», «Pe meridianele muzicii», etc. 
Animatia: «Bun sosit», «Cimpul», «Piraţii cosmosului» etc. 
Filmul de circulație: «Spaţiul de oprire», «Vinovatii au cuvintul», 
«Combustibil interzis», etc. 


OPINII 


Fata in faţă: Jean Georgescu — Savel Stiopul — Lumea nu mai stie să ridă 

Cinemateca personală: «Rapacitate» — Lucian Pintilie 

Romulus Rusan întreabă: «lubiti filmul, Miron Nicolescu?» 

Dezacord: Iscálituri animate — Valentin Silvestru 

Confesiunile unei actrițe: Păstrind distanța — /rina Petrescu 

De ce? — Dificila alegere — Radu Beligan Georgescu 
Ce filme ati face dacă ati fi producător? — răspunde arh. Cezar Lăzărescu si Stiopul, 
Scuzati, vă rog — Pragul — Mircea Muresan față in față 
Film şi literatură: — Eternul feminin — Gelu /onescu 


PROFIL 71 


Actorii noștri: Radu Beligan — interviu de Eva Sirbu, portret de lon Popescu Gopo 


ÎN DIRECT DIN 


Miron Nicolescu, 
Moscova: «Arzi, arzi, o, steaua mea» — Marghit Marinescu iubiți 
Paris: O «deschidere» optimistă — A/bert Cervoni filmul? 


PANORAMIC ROMÂNESC 71 


În fata scenariului regizoral: Gh. Vitanidis despre «Facerea lumii» 
«Serata» la ora decoratorului: Fie chiar și din carton — arh. Nicolae Drăgan 
Avanpremieră la «Asteptarea»: Veţi plinge sau veti ride — Serban Creangă 
Animatia: Avertisment — Ștefan Munteanu 

Foto(d)grame 


Tele-teatru foileton — Spini pentru o coroană — Adina Darian 
Telecinemateca — Cărțile si hiena 

Telesport — Timpul dispretului — A/. Mirodan 

Televiziunea la ea acasă: Cine ne sint spectatorii? 


CINEMATECA 

Profil — Ophüls damnatul — Save/ Stiopul 

Antologie — Luna bárbatilor 

Letopiset — Genica Athanasiou, muza lui Artaud — /on Cantacuzino 
PE ECRANE,FILMUL STRÁIN 


«Băieți buni, băieți răi», «Ultimul samurai», «Îngerii negri», «Ceaikovski», etc 5 
Si difuzarea e o artă: Ce filme vom vedea în '71 — Mihai Duţă romantism 


CINEMA 
Redacţia și administraţia: 
Piata Scinteii nr.1—Bucurest: 


Tiparul executat la Combinatul poligrafic «Casa Scinteii» — București 


Cititorii din străinătate se pot abona la această publicaţie adresind comenzile la Cartimex, P.O.B. 134—135, Bucufest. Romania 


Exemplarul 5 lei 


actorul!.. 


. Se poate folosi talentul său mai rational? 
. Se poate folosi talentul său mai economic? 
. Se poate folosi talentul său mai demn? 

... Se poate folosi talentul sáu mai cu talent? 


DA! 
se poate! 


asa reiese din masa rotunda 
la care revista ,, Cinema“ 
a avut cinstea sa aduca 


fata-n fată 


pe 


Mircea Albulescu 
Marga Barbu 
Ion Besoiu 

Ion Caramitru Mircea Sintimbreanu, 
Dina Cocea director general 
Virgil Ogdsanu 
Amza Pellea 
Irina Petrescu 


a 
Centrului National 
al Cinematografiei 


Florin Piersic 
Silvia Popovici 
Colea Răutu 
Ilinca Tomoroveanu 


LA ORDINEA ZILEI: 


ACTORUL 


CUVINT ÎNAINTE 


Ecaterina OPROIU: Poate că in 
momentul de față condiţia actorului 
nu este chiar, pentru cinematografia 
noastră, problema problemelor. În orice 
caz, ea a fost și este o problema 
importantă. Dumneavoastră, actorilor, 
vă datorăm multe din succesele filmu- 
lui românest. Dumneavoastră sinteti 
florile și stelele cinematografiei. Aici 


lon BESOIU: Să ne grăbim 


e totuși un sector dificil, care are încă 
multe neajunsuri. E bine să discutăm 
despre aceste neajunsuri, deşi dum- 
neavoastră, ca și mine, știți bine că 
numai prin discuții nu putem să urnim 
din loc tot ce trebuie să fie urnit. 

De altfel, nu este pentru prima dată 
cind ne intilnim la o asemenea masă 
rotundă. Dar cred că este prima dată 
cind, Intilnindu-ne, putem spune efec- 
tiv că cinematografia a devenit o pro- 
blemă de interes național, că ea se 
bucură de cea mai largă audienţă, la 
cel mai înalt nivel. Ea a făcut în ultimii 
ani obiectul a două reuniuni ale foru- 
lui suprem al vieții noastre culturale, 
la Comitetul Central al Partidului. 

Ştim că ne vom intilni cu probleme 
pe care le-am mai discutat, ne dăm 
seama $i de dificultatea deosebită a 
discuţiei noastre, fiindcă actorul este 
acel punct nevralgic in care se întilnesc 
uneori, într-un mod incomod, toate 
firele unei cinematografii — scenariul, 
regia, imaginea, organizarea s.a.m.d. 
Dar nu este în spiritul publicisticii 
noastre să evite punctele nevralgice. 
Dimpotrivă, mai devreme sau mai tirziu, 
ele trebuie abordate si în cinematogra- 
fie, In același spirit critic, ascuţit și 
constructiv, cum au fost sì sint aborda- 
te in celelalte domenii ale vieții noas- 
tre economice, sociale, culturale. 

Coiea RAUTU: Am înţeles cá nu 
ne invitați să facem un bilanţ, nici să 
ne improvizăm în causeuri sau critici 
de film. De aceea, fara introduceri... 


4 


PRINCIPALUL: 
SĂ SE 
ASIGURE 
PORTOFOLIUL 


Mircea SINTIMBREANU: De aici 
pornesc foarte multe. Este, întradevăr, 
«pămintul care arde» sub picioarele 
realizatorilor noştri. 

Mircea ALBULESCU: Din cite sin! 
informat, scenariștii nostri scapă din 
vedere un aspect. Ei caută o poveste 


«despre» sau «despre» sau «despre». 
N-am auzit o dată spunindu-se să 
facem un film «cu» cutare actor sau 
actori. O singură dată s-a spus să 
facem un film cu Ciobot&rasu.. Or 
ţinîndu-se seama de faptul că, în 
momentul de faţă, România posedă un 
grup de nu ştiu cite zeci de actori deo- 
sebit de valoroși, ar trebui să se scrie 
si pentru ei. 


actorul, 


sursà de inspiratie 


Florin PIERSIC: Eu am avut la 
«Haiducii» o experiență pe care vreau 
să v-o relatez. Eram la Rucăr cind a 
venit Eugen Barbu la filmare. El nu mă 
voise în distribuţie. S-a vizionat mate- 
rialul. S-a terminat proiecția. Mă duc la 
Barbu. — Trebuie să schimbăm scena- 
riul, zice. — Cum să-l schimbăm? — 
Da. Nu-i bine, ai mai imbátrinit, e 
adevărat, merge, dar ești altfel decit 
rolul. Trebuie să-ți schimbăm si nu- 
mele. Și au schimbat numele, filmul 
incepe acum altfel, au creat alte relații, 
au construit alte scene, din mers, fără 
să anuleze ceea ce se filmase. 

Ecaterina OPROIU: Deci, l-ai in- 
spirat. 

Florin PIERSIC: Oricum, părerea 
mea este că — sigur că n-o să vedeți 


Virgil! OGASANU: Vreau 


decit un film de aventuri — dar perso- 
najul meu, dacă trăiește, trăieşte prin 
faptul că scenariul s-a schimbat cum- 
va, a fost adaptat putin după mine. 

Amza PELLEA: Dar este inimagi- 
nabil să se creeze o cinematografie 
națională — și nimeni n-a procedat 
astfel — scriindu-se scenarii de dragul 
scenariilor, fără a se porni de la actorii 
existenţi. Aici un critic ar putea să 
adauge argumente, în sensul că filmul 
nu e piesă de teatru, el e și scriitură 
literară, dar In același timp e și chip 
concret, tipologie specifică si de cel 
putin 50 de ani si americanii si suedezii 
şi sovieticii și francezii constituie case 
de producție, scriu scenarii și fac film 
pornind de la actorii existenți. De 
obicei, la noi se scriu însă scenarii 
ideale pentru niște actori care nu 
s-au născut încă. De aceea nu rareori 
avem mari diticultăți In munca de reali- 
zare a rolurilor. Ni se dau texte greu 
de rostit, cu relații între personaje care 
nu conving. cu situați false, printre 
altele pentru cà se intimpià ca scena 
ristul să nu ştie cu ce regizor va lucra 
sau, dacă scenaristul cunoaşte regizo 
tul, nici unul nici altul nu ştiu ce actor: 
vor avea. Or, altceva este cind scenaris- 
tul si regizorul ştiu de la inceput cu cine 


wa 


un scenariul 


vor face filmul. Regizorul ii poate spune 
scenaristului fie si un detaliu: — Stil 
că Albulescu fluieră frumos sau cintà 
din frunză şi dacă ll distribuim... — 
Atunci in scena cutare să nu cinte la 
mandolină, să cinte din frunză, sā 
schimbâm scena, să o mutâm în altă 
ambiantà Şi asa mai departe 

Virgil OGASANU: Ştii cum ince- 
pe colaborarsa noastră la un viitor 
film, care ni se anunță de obicei 
telefonic? Te duci la Buftea, intri in- 
tr-o sală în care nimeni nu ştie cum 
te cheamă si, după ce aștepți un timp 
degeaba, pina la urmă intrebi: — Dar 
despre ce e vorba? Vreau un text de 
scenariu. Tì se răspunde: — Nu, pen- 
tru că acum le batem la mașină. 
ie RR ES a 
profil... 

Mircea ALBULESCU: Eu chiar 
acum mă duc la Buftea. Mă așteaptă 
mașina jos să mă duc să dau o probă 
pentru un film despre care n-am citit 
măcar un rind şi nu ştiu despre cee 
vorba. Se spune: să avem vedete! 
Dar cum? 


actorul, 


corp al metaforei 


lon CARAMITRU: Aşa cum se 
spune in toate materialele revistei 


«Cinemas da bass ow cinematogratii 
de caltate g Ge sini international stà 

dec venga Inciusà in faptele 
de ai Steet nostru intelec- 


de fapt trăim azi gi bineinteles visăm 
pentru miine. Rolurie noastre nu au 
altfel de unde să-și extragă substanța 
si cum să capete corp. Filmul de actua- 
litate trebuie deci să fie expresia nive- 
lului spiritual al societății noastre de 
azi, care a evoluat $i dramatic şi com- 
plex si spectaculos. Filmul bun trebuie 
să fie expresia dorințelor, nemărturi- 
site incă cinematografic, ale genera- 
tillor de oameni care «se agită», care 
creează, care gindesc, care trăiesc 
intr-un anumit fel. Filmele noastre sint 
schematice fiindcă noi nu avem încă 
puterea sau priceperea să infàtisàm 
toate aceste lucruri 

Eu am tâcut filme in care m-am plăcut 
foarte putin. Vazind însă curios cam 
toate filmele româneşti, mi-am dat 
seama că foarte rar pofi crede ceea ce 


se intimplă pe ecran. Or, de la aceasta 
trebuie pornit. Neorealismul italian a 
murit sau a lăsat un gol pentru un timp, 
ca să nască pe urmă marele film felli- 
nian sau antonionian, dar cinematogra- 
fia italiana a avut nevoie de acel realism 
crud, de ‘viata care a spart canoanele 
conventionalismelor. Deci, làsati viata 
asa cum e, mai bună sau mai rea, sà 
pătrundă in film. E un adevăr simplu, 
ca un ou al nu ştiu cui... 


Mircea ALBULESCU: Discutind 
despre roluri și despre scenarii, sigur 
că n-o să ne apucăm acum, noi, să 
indicăm surse de inspirație, si cu atit 
mai putin metode de lucru pentru 
scenariști. Dar, ca oameni care citim 
și uneori mai și interpretăm ceea ce 
citim, nu putem să nu observăm că 
presa noastră, romanul românesc con 
temporan sint mult mai legate şi mai 
inspirate de ceea ce se întimplă astăzi 
în tara, de oamenii printre care circu- 
lăm. Cu un plus de efort și, probabil, 
de metodă, e de presupus că aceasta 
ar fi posibil si în cinematografie. De 
aceea eu cred că este inadmisibil 
ca să nu existe scenarii suficiente si 
o serie întreagă de regizori să stea 
Şi, implicit, regizorii stind, stau si 
actorii. 


Silvia POPOVICI: Ar fi bine, poa- 
te, să ne explice tovarășul Mircea Sin 
timbreanu, ce se întimplă cu vechea 
idee a constituirii... 


serios 
tuim n 
avem 
viitorii 
Eu vă 
dintà 
indica! 
Din. 
care ti 
Mirc 
prin te 
si clar 
derium 
să tra 
realita: 
legisla 
tuirea 
bilitate 
biecte 
integra 
intra p 
altfel e 
de a 
fie ca 
l-am di 


VE FREREFIEISI53? 


È 


sigur 
oi, să 
su atit 
entru 
citim 
ea ce 
im că 
e con- 
j| mai 
astazi 
circu- 
babil, 
;easta 
e. De 
nisibil 
nte si 
stea 
au şi 


 poa- 
a Sin- 
echea 


UNUI CORP 

DE ACTORI 

AI 
CINEMATOGRAFIEI 


Mircea SINTIMBREANU: Trebuie 
să spun că este vorba despre o cerință 
care astăzi se află exprimată sub for- 
ma unei indicaţii a conducerii de partid. 
Avind în vedere numeroasele defec- 
tiuni în rentabilizarea filmelor noastre, 
se înțelege că nu se poate planifica 
nimic In activitatea noastră fără a avea 
la dispoziţie actorii. 


actorul, 


elementul mobil 


Actorul de teatru, solicitat şi de radio 
si de televiziune, este elementul cel 
mai mobil şi unul din elementele cele 
mai incerte care, așadar, influențează si 
subrezeste capacitatea contractuală a 
studioului. Dar părerea mea este că ar 
fi uşor utopic ca, pentru 15 filme anual, 


Irina PETRESCU: Sute de așteptări 


chiar cu tendința de creştere spre 18, 
să constituim un corp de actori sala- 
riati ai cinematografiei. La o producţie 
de 15 filme anual, corpul de actori 
specializați n-ar putea, după părerea 
mea, să rezolve problemele puse în 
discuţie, printre altele și datorită dorin- 
tel fireşti a spectatorilor de a vedea și 
alte figuri, de a vedea cit mai diverse 
fizionomii în filmele noastre. Vreau să 
spun că problema ne preocupă, dar 
rezolvarea ei necesită un studiu foarte 
serios. Trebuie intii și întii să ne consti- 
tuim noi un portofoliu de scenarii, să 
avem certitudinea planurilor pentru 
viitorii doi ani ai producţiei, cel putin. 
Eu văd această preocupare ca o ten- 
dință care trebuie urmărită, pe baza 
indicatiei despre care am vorbit. 
Dina COCEA: Deci este o indicație 
care trebuie luată ca o tendință? 
Mircea SINTIMBREANU: Înţeleg 
prin tendință ceva extrem de practic 
şi clar și tenace, nu un «pium desi- 
derium». Noi am început și continuăm 
să transformám tendința aceasta in 
realitate. Am deslegat niște băieri ale 
legislaţiei contractuale, privind consti- 
tuirea portofoliului. Avem acum posi- 
bilitatea de a plăti idei, sinopsisuri, su- 
biecte, precum si de a plăti aproape 
integral un scenariu care ştim că va 
intra peste doi ani in producţie. De 
altfel eu nici nu văd soluţia în sensul 
de a trece actorii in cinematogra- 
fie ca salariaţi. În sistemul pe care 
l-am discutat si care va fi pus la punct— 


devreme ce același Comitet conduce 
şi cinematografia și teatrele — se pune 
problema detașării unor actori în ci- 
nematografie, cu contracte ferme, de 
un an sau doi, ceea ce nu exclude 
posibilitatea ca alti actori să fie angajaţi 
in continuare, după vechiul sistem, la 
realizarea unor roluri, în timp ce con- 
tinuă să joace in teatru. Trebuie 
să tindem insă să creăm acele con- 
ditii necesare, ca să nu ratăm ceea ce 
în principiu ni se pare normal. 

Dina COCEA: Eu cred că sistemul 
care s-a propus, al unui grup speciali- 
zat de actori, este in favoarea cinema- 
tografiei. Fie că este vorba de rentabi- 
litatea propriu-zisă, fie că este vorba 
de rentabilitatea artistică, această so- 
lutie nu e numai bine găsită, e și 
imperioasă. Adică să nu rămină o 
utopie și nici o simplă «tendinţă», ci să 
se finalizeze practic. 

lon BESOIU: Stiti că studioul 
«București» n-a putut să scoată din 
activitatea de la teatru pe Amza Pellea 
pentru «Mihai Viteazul», sau pe mine, 
dar a plătit cu regularitate zeci de mii 
de lei pentru fiecare din spectacolele 
suspendate din cauza reţinerii acto- 
rilor la filmări. E cazul, cred, să ne 
grăbim cu crearea acelor condiţii... 


actorul, 
lucrător cu sufletul 


Amza PELLEA: Ne-aţi chemat aici 
ca actori. Facem o meserie care se 
cheamă artă. lucrăm cu sufletul, cu 
sensibilitatea O să vi se pară că 
schimb tema, dar de fapt, eu vorbe=c 
în aceeași ordine de idei. Este inadmi- 
sibil ca un actor care joacă rolul prin- 
cipal să fie adus la 7 dimineata la 
filmare şi să tragă primul cadru de 
film la 11 seara 

Minca TOMOROVEANU: Eu am 
jucat in «Războiul domnitelor». Fa- 
ceam naveta Bucuresti-Brasov, jucind 
aproape in fiecare searà la Bucuresti. 
Eram dusà la Brasov la 2 noaptea si la 
6 dimineaţa plecam la Rupea, in virful 
dealului. Şi stăteam toată ziua si nu fil- 
mam un cadru şi plecam la 3 si jumătate 
după amiaza înapoi la Bucureşti să joc 
seara şi noaptea veneam iarăşi la 
Brașov şi iar stăteam toată ziua de- 


geaba. 

Marga BARBU: Şi nu e singu- 
rul caz. 

Mircea SINTIMBREANU: Dar, co- 
mandantul, acolo, era un regizor. De 
ce nu filmati? 

Minca TOMOROVEANU: Pentru 
că la Buftea nu prea există planificare 

Silvia POPOVICI: Pentru că, pro- 
babil, regizorului îi trebuiau aparatele 


pe care le lua altă echipă 

ilinca TOMOROVEANU: Pentru 
că n-au fost caii! 

Mircea SÎNTIMBREANU: Si dacă 
n-au fost cali, de ce v-au chemat? 

llinca TOMOROVEANU: Pentru 
că n-au fost anunțați cá nu au ca! 
E un cerc vicios 

Mircea SINTIMBREANU: După 
cum vedeti nu este vorba numai de 
specializarea actorilor, ci si de profe- 
sionalitate, disciplină și răspundere 
pină la ultima verigă. 


actorul 
și minutul de gîndire 


Mircea ALBULESCU: Să ştiţi că, 
în anumite condiţii speciale, s-a dove- 
dit că doleantele noastre se pot re- 
zolva. Într-o anumită situație, cind 
împrejurările erau extrem de ferme și 
am fost invitat să-mi părăsesc teatrul 
aflat în turneu si să merg la filmare 
am spus: — Nu, nu vin! Atunci s-a dez- 
lántuit cea mai mare melodrama din 
lume. — Bine, am spus, vin, dar stau 


Florin PIERSIC: Am mai Imbátrinit, da 


numai trei ore pe platou. Şi am plecat 
noaptea la 12 din Galaţi cu o mașină 
ONT, costind mii de lei, am fost dimi- 
neata la 8 și jumătate la Șelimbăr, si 
cind am ajuns acolo, dublura era la 
locul meu, sub reflectoare, se trăseseră 
deja, cu dublura, cadrele din spate, to- 
tul era pregătit, am intrat, am filmat 
primplanurile, ca Belmondo, m-am suit 
în maşină şi am plecat înapoi Că aveam 
spectacol. Este cea mai bună scenă a 
mea din film. M-am simțit ca un dum- 
nezeu 

Mircea SINTIMBREANU: Se poa- 
te, dar este solutia eroicá si cea mai 
costisitoare 

Mircea ALBULESCU: Dar de ce 
trebuie să fie organizatorii strinsi tare 
cu usa, ca sà gindească un minut mai 
mult? 

Mircea SINTIMBREANU: Este 
perfect adevărat, asa este. Devenim 
practici numai sub presiune. 

Mircea ALBULESCU: Nu stiu daca 
cunoasteti povestea mea de la «Dacii» 
Am venit la 6 dimineața la Buftea 
m-au machiat şi mi-au spus: — Stai, 
că te chemăm. Din cind în cind, mai 
întrebam: — Filmez? — Stai, domnule, 
în cabină, ce vii să ne bati la cap? Se 
filma marea scenă in care, după cum 
îmi spusese Sergiu Nicolaescu, eu, cu 
pieptul meu, apăram Argidava. Am 
visat scena asta de la Argidava zi și 
noapte. Şi stau așa, machiat în cabină, 
pina la 6 seara. Atipisem chiar putin, 
asteptind să vină cineva să mă cheme 


Speriat, la 6 seara; cobor. Era o femeie 
care mătura. Zic: — Unde-s ăştia cu 
filmul? — Nu ştiu, domnule. M-am dus 
pe platou — nimeni. M-am dus pe cimp 
— nimeni. Am rămas singur la Buftea! 
A doua zi, mă duc la Nicolaescu şi-i 
spun: — Marea mea scenă de la 
Argidava, ce-i cu ea? — Măi băiete, 
zice, ce vrei? Dacă nu treci și tu pe 
aici? 

In altă ordine de idei, mai gravă, să 
ştiţi că meseria de actor de film este 
atit de specifică. incit... 


NU SE POATE 
STAPINI 

DECIT 

DACA FACI FILM 


Silvia POPOVICI: Degeaba joci in 
teatru, degeaba joci la televiziune. Este 
cu totul altceva. Eu a trebuit sà astept 
trei ani ca, după «Gioconda fără surîs», 
Malvina Urşianu să facă un nou film, 
«Serata». 


t 


Minca TOMOROVEANU: £ un cerc vicios 


actorul 
si timpul 


Dina COCEA: Citi ani au trecut de la 
«Darciée»? 

Silvia POPOVICI: Imi pare rau cà 
trebuie s-o spun: 15. Atunci eram 
oprită pe stradă si mă întrebau multi 
spectatori: Ce lucraţi? Ce va mai turna 
cinematografia cu dumneavoastră? 
Cred că oricine dintre noi poate ceda 
oricind locul altor interpreti, dacă ci- 
nematografia are nevoie de asta. Nu- 
mai să se lucreze, să fie folosite, in 
folosul filmului românesc, acele posi- 
bilitáti care au fost oferite cinemato- 
grafiei: studiouri, cadre, fonduri. Dar 
atita timp cit nu se fac filme sau se fac 
doar citeva — iar de la un timp numărul 
anual al filmelor a scăzut în loc să 
crească, incit uneori nu aveţi ce scrie 
în revista dumneavoastră despre cine- 
matografia românească — evident că 
nu vom putea să formăm un grup de 
actori, nici vedete, nici anti-vedete, 
nimic. 

Dacă nu putem face filme, nu facem 
Spunem din capul locului că inchi- 
riem Buftea pentru nu ştiu citi ani si 
obținem în felul acesta nişte venituri 
şi renuntém să facem filmele noastre 
proprii. Sau facem, dar acceptăm ris- 


cul de a cheltui si uneori chiar de a 
pierde ceva pentru propagarea ideolo- 
giei noastre, a vieţii noastre contempo- 
rane şi a artei românesti. 

Arta, ştim foarte bine, nu este renta 
bilitate sigură. Dacă vrem s-o facem, 
bine. Dacă nu, mai construim un la- 
minor în plus şi mergem poate la 
rentabilitate sigură. Dar avem tot inte- 
resul să avem o cinematografie na- 
tionalà, fiindcă filmele noastre sint 
cu adresă. Noi facem film politic, film 
popular şi film de artă, apreciate pen- 
tru conținutul lor si pentru calitățile 
lor. 

Amza PELLEA: Lipsa de perspec- 
tivă a unui actor într-o cinematografie 
evoluată este si ea greu de imaginat 
Eu am jucat pe Mihai Viteazul timp 
de doi ani. Dar, în tot acest timp, n-am 
știut dacă mai joc în vreun film vreo- 
dată și, dacă am să joc, ce-am să joc 
N-ar fi oare foarte important pentru 
noi, actorii, să știm că la anul avem de 
jucat cutare rol, din cutare scenariu, 
făcut după romanul cutare? Eu n-as 
avea nici atunci linişte, dar probabil că 
rezultatul muncii mele ar fi mult mai 
bun. 


actorul 


și planificarea 


Mircea ALBULESCU: Nu vreau să 
dramatizez lucrurile, dar ele insele 
sint foarte aspre. Cu corp, fără corp 
special de actori — nu asta este pro- 


: Vedete! Dar cum? 


blema. În cazul meu si al actorilor de la 
Teatrul de Comedie, directorul a spus 
așa: — Spuneti-mi cu un an de zile 
înainte sau cu 6 luni cine va lucra în 
cinematografie — și vă dau drumul: 
pe un an, pe doi, pe trei. Dar să știu! 
Dar să-mi spuneți din timp! Dar dacă 
îl întrebi pe un regizor: — De ce nu 
lucrezi? — Păi, zice, n-am scenariu. 
Sau: — N-am terminat discuțiile cu 
scenariul. lată deci că toată discuția 
se intoarce din nou asupra celor doi 
vinovaţi esentiali: pe de o parte — 
scenariul, pe de alta — organizarea, 
sistemul de lucru. 

AI. STRUTEANU: Dar scenariul 
acela care n-a intrat era foarte bun? 
Era un scenariu care merita să intre în 
producţie? 

Mircea ALBULESCU: Da. Sint sce- 
narii care au așteptat la redacție 4-5 ani 
de zile. lulian Mihu, ca să dau doar un 


6 


exemplu, a scris mai multe scenarii. A 
intrat vreunul? N-a intrat. Numai re- 
dactia ne poate apoi răspunde, de 
pildă, de ce in cinematografia noastră 
nu se folosește sistemul de compune- 
re şi de finisare a scenariilor prin con- 
tributii specializate, sistem generalizat 
în cinematografia modernă. 

Valerian SAVA: Nu numai «idei» 
si «sinopsisuri», dar și colaborări la 
dramatizare, la adaptarea cinemato- 
grafică, la dialog, gag-uri şi așa mai 
“aparte. 


actorul 


si nasul în farfurie 


lon BESOIU: Dumneavoastră știți 
că Petre Gheorghiu trebuia să joace 
în filmul pe care l-au făcut Mircea Mol- 
dovan și Gică Gheorghe — «Fraţii»? 
Nu știu cine si cum s-a ocupat de acest 
scenariu şi nici cum era. Cert este că, 
pe parcurs, lucrul s-a sistat de citeva 
ori, în aşa fel incit, asteptind, Petre 
Gheorghiu n-a jucat un an de zile la 
Teatrul Bulandra si pină la urmă nici 
în tilm n-a mai jucat. Nu e o pierdere 
pentru Petre Gheorghiu în primul rind, 
ci pentru teatrul şi filmul românesc, că 
e vorba de un actor excelent Acesta 
este un aspect 

Alt aspect. Pe mine mă invită Dinu 
Cocea să fac «Haiducii» şi-mi spune 
că după aceea vom face seria a doua 
şi a treia. Perfect. După o perioadă, 
mă intilnesc cu Malvina Ursianu care 


Marga BARB 


îmi propune să joc în «Gioconda fără 
suris». Mă duc ia Cocea: — Uite, 
Malvina vrea să fac un rol. — Nu, n-ai 
timp deloc, zice. Trebuie să faci seria a 
doua şi a treia la «Haiducii». — Bine. 
li spun Malvinei Ursianu că nu pot. 
După citeva săptămini, auzind că seria 
a doua a filmului a intrat în producție 
si văzind eu că nu mă cheama nimeni la 
o probă de costum sau de machiaj, 
mă duc la Buftea, cu un amic care avea 
mașină. Sii intilnesc pe Dinu Cocea 
stind cu directorul filmului la o masă, 
la bufet, cu nasurile în farfurie. Zic 
— Bine, dar pe mine nu mă chemaţi? 
— Ştii, noi te stimăm foarte mult ca 
actor, dar ne-am gindit că nu faci bine 
pereche cu an actor din seria a doua. 
Şi atunci n-o să mai joci în filmul nos- 
tru. M-am întors la Malvina Ursianu: 
— Ştii, zic, nu mai joc în «Haiducii»... 
Era prea tirziu, luase pe altcineva 


actorul 


și angajamentele 


Silvia POPOVICI: Am iscalit anul 
trecut un contract. Modul în care arată 
contractele noastre este greu de cali- 
ficat. Nu din punctul de vedere al 
încadrării financiare — aceasta este 
altà chestiune pe care dumneavoastrà, 
Centrul National al Cinematografiei si 
Studioul «Bucuresti» ar trebui s-0 
mai analizati. MA refer insa la redacta- 
rea acestui contract care este inadmi- 
sibilă pentru relația cinematografiei 
cu actorii: noi avem numai obligații 
fată de cinematografie, cinematogra- 
fia n-are nici un fel de obligaţii fata de 
noi. 

Colea RĂUTU: E, de fapt, un fel de 
angajament. 

Silvia POPOVICI: Însuși tonul 
redactării este inadmisibil pentru... 

Dina COCEA: Pentru demnitatea 
noastră. 

Silvia POPOVICI: Deci trebuie 
schimbat ceva, trebuie schimbată în- 
săși mentalitatea cinematogratiei în 
ceea ce ne privește. Să discutăm 
despre relația scenariu-actor sau regi- 
zor-actor? Relaţiile noastre cu regi- 
zorii sint bune. Adevărata relaţie de 
discutat este: cinematografie-actor! 

Mircea ALBULESCU: Această re- 
latie — Silvia are dreptate — este abso- 
lut penibilă. Au nevoie de tine, te aduc 
cu autobuzul cum te-aduc, după care, 
cind s-a terminat filmul, te lasă acolo. 


Silvia POPOVICI: Astepti ceasuri 
întregi. 

Marga BARBU: Stiti, dacă un cal 
se pierde sau moare, studioul «Bucu 
reşti» plătește 70 000 lei. Dar dacă un 
actor pateste ceva în timpul filmării, 
contractul nu prevede nimic. 

Amza PELLEA: În legătură cu con- 
tractele, eu vin cu o propunere de 
comunist si spun asa: să se plătească 
rolurile pe zile de filmare, conform unui 
tarif. Eu sint de acord să termin rolul 
principal dintr-un film în 15 zile sau în 
5 zile. Am făcut rolul, mi-am făcut me- 
seria, studioul a cîștigat. Dar nu sint 
de acord să fiu ținut doi ani de zile, cu un 
film, încurcat din toate punctele de 
vedere. 

Mircea SINTIMBREANU: Cu to- 
tul de acord. Contractele cu actorii 
sint în momentul de față în studiu si 
vor fi schimbări fundamentale. 


actorul 


si brinza dată cu gaz 


Amza PELLEA: E într-adevăr loc 
suficient pentru schimbări, din toate 
punctele de wedere, fără prea multe 
dileme; deocamdată actorii unui film 
reprezintă 3%; din cheltuielile de trans- 
port ale echipei unui film de mare 
amploare, o superproductie etc. Și mai 
este un aspect. Să spunem că regizo- 
rul şi actorul au contracte și vor să 
termine filmul repede. Dar pe un al 
treilea, de la Buftea, ll trimiti după un 
ciocan si el are salariu şi indemnizaţie 
pentru toată perioada filmărilor și vine 
cu ciocanul poimiine. 

Dina COCEA: Trebuie să adaptati 
sistemul din construcții: să răspundă 
intreaga echipă de terminarea la dată 
fixà a lucrării. 

Silvia POPOVICI: Eu và mai dau 
un exemplu. La o filmare, trebuia să 
păşesc pe un covor. Covorul acela — 
o mochetă obișnuită — costa 3 000 lei. 
Eu, de exemplu, nu ştiu cit ag fi putut 
strica acest covor dacă aș fi mers pe 
el. Dar au preferat să mă pună să 
umblu pe podea, descultà, sucind 
covorul ca să nu se uzeze. 

Mircea SINTIMBREANU: Sint sau 
nu sint bune relaţiile cu regizorii? 

Marga BARBU: Regizorii n-au nici 
un amestec în aceste treburi. 

Silvia POPOVICI: Sint bune rela- 
tile cu regizorii, dar există la Buftea 
o mulțime de funcționari puși să pă- 


zească obiectele. Dacă avem nevoie 
de o bucată de brinză la filmarea res- 
pectiva... 

fon BESOIU: O dau cu gaz! 

Silvia POPOVICI: Da, o uda cu 
gaz, ca sà nu se mănince. Dar brinza 
e pusă acolo ca să se mánince. E o 
economie stupidà, banală, ordinară. 

Amza PELLEA: Dumneavoastrà în- 
trebati de regizori. Dar oare nu stiti 
cum începe lucrul la un film, de la pro- 
be? Este jignitor cum sînt chemati 
actorii la probe. Se fac niste haine 
si ne iau pe rind, sà vada cui li se 
nimeresc mai bine. Ne filmează, dupa 
care vin 7-8-15 tovaràsi care au 15 pà- 
reri. Zice:— Da, dar are nasul cam lung. 
— Mie mi-ar place, zice, dac-ar avea 
ochii verzi... lar regizorul, care se 
cheamă că este autorul, că cinemato- 
graful este arta lui, e prins între aceste 
15 păreri. 


— 


—— 


lá cu 
irînza 
HE 0 
nara. 
ra în- 
ı ştiţi 
| pro- 
amati 
haine 
li se 
dupa 
5 pa- 
lung. 
avea 
e se 
nato- 
ceste 


Florin PIERSIC: Tovarase Sintim- 
breanu, credeți dumneavoastră că. 


ESTE POSIBIL 

SĂ SE 

ÎNDREPTE 
UNELE LUCRURI 


la care s-au referit colegii mei, aici? 

AL STRUTEANU: Îmi dati voie, 
înainte de a -vorbi tovarășul Sintim- 
breanu, să tragem o preconcluzie. 
Printre problemele care s-au ridicat, 
sint unele foarte grave, dar altele foarte 
mărunte — foarte mărunte. Există un 
principiu latin exprimat într-o frază 
care este foarte lapidară și foarte 
frumoasă. Spune: «De minimis non 
curat praetor» — de lucrurile mărunte 
nu se ocupă pretorul. Doleantele dum- 
neavoastră, parte din ele, sint justifi- 
cate. Tovarăşul Sintimbreanu v-a răs- 
puns că există în privința asta o studie- 
re amănunțită a acestor probleme 
Eu, personal, sint de acord cu dumnea- 
voastră, într-un singur punct: nu cred, 
într-adevăr, că în cinematografie, pină 
acum, s-a făcut un scenariu pe un 
actor. S-a făcut unul singur. L-ati 
citit. Dar restul problemelor... 

Colea RĂUTU: Imi dati voie să vă 
spun că eu, chiar aseară am plecat cu 
autobuzul la ora 6 de la Grădina Icoa- 
nei, dar am tras primul cadru de-abia 
la ora 3 noaptea? 

AL STRUTEANU: Dar toate aceste 
probleme nu depind de acest nivel de 
sus. 

Marga BARBU: Dar cuvintul orga- 


Dina COCEA: Bogăția noastră — actorii 


nizare şi cuvintul administrare de cine 
depind? 

Mircea SÎNTIMBREANU: Să nu 
dramatizám, desi acestea nu sint pro- 
bleme minore. Din aceste constatări, 
care de fapt sint incidente de zi cu zi, 
noi trebuie să tragem niște concluzii 
care tin de capacitatea sau incapacita- 
tea organizatorică a studioului si de 
capacitatea sau incapacitatea noastră 
de a crea pentru întreaga activitate 
cinematografică cadrul legislativ pro- 
pice. Şi aş mai spune ceva: de moravuri 
şi disciplinar. 

Silvia POPOVICI: Nu vă supăraţi, 
noi sîntem în cinematografie de 15-18 
ani și noi raminem în continuare și s-ar 
putea să ne lovim de aceleași proble- 
me. Dorim ca dumneavoastră, actuala 
conducere, să nu schimbaţi o cheie 
dintr-o uşă în altă ușă, ci să schimbaţi 
lucrurile esențiale. 


Al. STRUTEANU: Eu insumi, ci- 
tind și spunind că de lucrurile mărunte 
nu se ocupă pretorul... 

Ecaterina OPROIU: Se ocupă și 
Cezarul, nu numai pretorul! 

Irina PETRESCU: In biografia per- 
sonală a fiecăruia dintre noi s-au în- 
timplat sute de așteptări si de intim- 
plări ca acele relatate aici. Nu asta este 
important. Noi, toti cei de aici, putem 
să nu facem încă zece ani film. Nu va fi 
nici o tragedie, dacă în locul nostru vor 
fi alții, tineri sau bătrîni, care să facă. 
Important este să nu ne furăm căciula, 

Amza PELLEA: Cind m-au luat să 
joc Mihai Viteazul, am fost cel mai 
fericit om. Şi sint că l-am făcut. Am 
simţit, ca cetățean, ca om, că trebuie 
să fac acest rol. Dar am fost chemat la 
filmare și uitat, interpretul principal, 
pe cimp, la Șelimbăr. Am venit 12 km. 
pe jos. Nici asta nu este problema. Pro- 
blema e că a doua zi, în hall, trebuia să 
găsesc un tovarăș din echipă care să 
zică: — A fost o întimplare, iartă-mă. 
Pentru că sintem artişti! Sintem «flo- 
rile» cum ziceati dumneavoastră. Dar 
o grădină, pentru ca să ai niște flori 
in ea,. trebuie s-o uzi, trebuie s-o 
sapi, trebuie să ai grijă. 


actorul 


si studioul 


AL STRUTEANU: Dacă aș fi la o 
ședință cu oameni de aceeași meserie, 
discutind aceleași probleme, ar fi sim- 


plu de răspuns. Dumneavoastră sinteti 
actori. Adică îmi jucaţi aici — pe drept 
sau pe nedrept — imi jucaţi o piesă 
foarte frumoasă, cu patetism, cu fel 
de fel de lucruri. Tovarăşul Amza... 

Amza PELLEA: De ce nu filmăm? 

AL STRUTEANU: Tot ce ati invo- 
cat dumneavoastră din punctul de vede- 
re al Buftei este adevărat. Dar le cu- 
noastem de foarte mult timp si le-ati 
spus probabil de 17 ani incontinuu şi le 
spuneți si acum. Se notează şi o să se 
încerce. Să ştiţi că intrăm în nişte pro- 
bleme mult mai grave, care nu duc la 
nici un rezultat. Nu există, din punctul 
meu de vedere, o opoziție a studioului 
care să vă jignească... 

Amza PELLEA: Decit în fapt, 

Al. STRUTEANU: În fapt? Dum- 
neavoastră sinteti creatori. Eu întreb 
— din momentul în care consideraţi 
că această relație a dumneavoastră 


este, ştiu eu, jignitoare — de ce conti- 
nuati să lucraţi? Eu n-am văzut un 
actor care să refuze, în cinematografie, 
să joace un rol. 

O VOCE: Eu am refuzat. 

AL STRUTEANU: Dumneavoas- 
tra? 

VOCI: Si eu! Eu am refuzat 5 rolyri! 

Al. STRUTEANU: Si dumneavoas- 
tra? 

Mircea SINTIMBREANU: Solu- 
tia, după părerea mea, nici nu este însă 
aceea ca actorii sà refuze roluri. Aceas- 
tà idee reprezintà o abatere totala de la 
esenta muncii noastre. Solutia, e, dim- 
potrivă, să se facă scenarii cu roluri 
care să nu poată fi refuzate. 

Al. STRUTEANU: Asta vreau să 
spun și eu. Se va remedia. 

Valeria SAVA: Dar care este pro- 
gramul dumneavoastră concret? 

Mircea SINTIMBREANU: Uite ca- 
re trebuie să fie platforma: 


DA! 

EXISTĂ 
RESURSE 
NEFOLOSITE 


«din lipsa aproape totală a contro- 
lului. Eu nu cunosc un singur caz in 
care un «dezorganizator» de trudă si 
climat, un asemenea «profesionist al 
haosului» să fi fost chemat la ordine și 
dat afară. Or, trebuie să răspundă ci- 
neva. Cineva care se cheamă produc- 
tie, coordonare sau oricum. Există o 


Silvia POPOVICI: Am așteptat 


anumită dezordine pe care sistemul 
contractual, pe care-l vom generaliza, 
o va pune neindoielnic în evidenţă. 
Dar e clar că nu ne putem opri la 
această «luare de cunostintă». 

Dina COCEA: Cinematografia ro- 
mână cunoaște aceste fapte de 17 ani 
şi lucrurile merg așa cum merg, chi- 
purile în virtutea unor «condiţii obiec- 
tives. Eu nu cred în aceste «condiţii 
obiective». 

Silvia POPOVICI: Noi vrem să ne 
solidarizăm cu studioul şi, împreună, 
să realizăm filmele aşteptate. Şi să se 
ştie că şi noi sintem oameni de opinie, 
că nu jucăm «teatru» si că pe cuvintul 
şi devotamentul nostru se poate conta. 
Trebuie să ne luăm reciproc în serios 
— creatorii, producătorii, critica. 

Mircea SINTIMBREANU: Noi, de 
aici, într-adevăr, trebuie să reținem o 
serie de lucruri: 


e Există doleante de ordin admi- 
nistrativ pe care nu ne putem angaja 
să le rezolvăm peste noapte. 

œ Ceea ce se poate face şi ceea ce 
se poate și trebuie să reținem cu toată 
colegialitatea, este ca atentatul fizic 
la timpul și demnitatea actorului să 
înceteze, inclusiv atentatul la profe- 
siunea sa, prin nefolosire sau omi- 
siune. 

e Este adevărat, pe de altă parte, că 
într-o foarte mare măsură actorii își 
contracarează ei înşiși creația, în sen- 
sul că defecţiuni importante din munca 
echipelor se datorează actorilor. Tre- 
buie introdusă disciplina contractuală 
şi față de actor. De aici ideea grupului 
specializat pentru a elimina centri- 
fugarea aceasta permanentă a răspun- 
derii. 

Eu găsesc că resurse există. 

e Lectura planurilor de teme si sce- 
narii — blamate ani de zile — arată că 
au existat intenţii și că unele scenarii 
chiar nu trebuiau total abandonate, 
se mai putea lucra cu ele, se putea 
aplica sistemul co-autorului, al or- 
ganizării unor colaborări specializate 
s.a.m.d. Cu măsurile deja luate în 
privința activității scenaristice, acum 
aproape totul depinde de studio, de 
redacţia de scenarii. 

@ Cit priveşte resursele actoricești, 
filmele intrate în ultimul an în pro- 
ductie dau satisfacţii certe. Mă refer 
în primul rind la «Serata», care vadeste 
mari calități de meșteșug. Este aproape 
o bijuterie, de la portretul Silviei Popo- 
vici sau cel al lui lon Fintesteanu, pina 
là apariţiile episodice, tinind de funda- 


Colea RĂUTU: Fi/marea? La 3 noaptea! 


lul filmului. Mă refer apoi la filmul 
acesta care ne-a creat un timp mari 
dificultăți, «Fraţii» — sau «Inaintea 
unei ploi de vară» — care părea să fie 
un film de serviciu cu o tematică țără- 
neascà, dar in care toti actorii, Ema- 
noil Petrut si Ilarion Ciobanu si toti 
ceilalți se comportă cu incrincenarea 
adevărului. Ne putem de asemeni re- 
feri-la filmele intrate mai demult in 
productie, in primul rind la «Mihai 
Viteazul», o creatie frumoasá, la care 
imi dau total adeziunea sau la «B.D. in- 
tra in actiune», ambele antrenind pleia- 
de intregi de mari actori. Mà refer la 
faptul că sintem hotăriţi să luptăm in 
spirit partinic pentru acest adevăr al 
artei di'mneavoastră, care vă onorează. 
Dar există un filtru constituit din inex- 
perientà și dintr-o anumită ineficaci- 
tate cu care de asemenea trebuie să 
luptăm. 


7 


WT hk 
WM. M cl 
| a acum) là matur 


Vesea i el 


ate 


o adevărată = 


= 


Cu Ana-Maria (12 ani), Lamia (4 ani), Raluca (2 ani şi jumătate), Alexandru (7 luni) şi soția sa, Marica Beligan 


actorii 
nostri 


“carieră cinematografi¢a 


j 


fişă aproape personală 


S-a născut la 14 decembrie 1918, în satul Galbeni din judetul 
Bacău. Galbeni, anagramá de la Beligan, sau mai curînd vice-versa. 
Primul contact cu teatrul: ca spectator, la galeria Teatrului Natio- 
nal din lași, alături de alti elevi — interni. (Nu toti au ajuns actori, 
nu toți au ajuns Beligan). 

În 1937-38, Radu Beligan studia Dreptul si Filozofia la Bucu- 
resti, folosind bursa oferită de facultate, pentru a-și plăti la Conser- 
vator taxele. Pe timpul acela, visa să ajungă actor de dramă. La 


“finele primului an de conservator în vacanță, o telegramă venită 


de la Victor lon Popa: «Veniti neapărat Bucuresti duminică dimi 
neata. Angajament», face ca primul an de conservator să rămină 
și ultimul. Radu Beligan devine actor. Dar nu de dramă cum visa 
ci de comedie. Asa a început o carieră care tine de 32 de ani. 

32 de ani, 72 de roluri pe scenă, 11 roluri in film. 

Între cele 72 de roluri pe scenă trebuie amintite 

Abram din «Cuadratura cercului» de V. Kataev — rol care l-a 
determinat pe criticul Carandino să scrie: «Acest tinăr actor poartă 
in ranitá bastonul de mareșal»; Vincenzino Esposito din «Banii 
nu fac nici două parale» — un mare succes al vremii şi o mare expe- 
rientá pentru Radu Beligan, pentru că juca alături de lon lancovescu 
(stagiunea 1940-1941); Miroiu din «Steaua fără nume» — rol care 
a însemnat un fel de prefati la un viitor teatru poetic (stagiunea 
1943-44); vagabondul din «Omul care a văzut moartea» de Victor 
Eftimiu; Dubedat din «Medicul in dilemi» de Bernard Shaw; 
Doctorul Knock din «Knock» de Jules Romains; Dudu din «Vis 
de secătură» de Mircea Ştefănescu ; Gabriel Lamy din «Clasa B-a 
B» de Roger Ferdinand — un alt mare succes de public al stagiunii 
1947-1948; Tommy din «Tommy, Helen si joe» — de james Thur- 
ber. 

Apoi galeria personajelor caragealesti deschisă in stagiunea 


8 


1948-1949, cu: 

Dandanache in «O scrisoare pierdută» — continuată cu Rică 
Venturiano în «O noapte furtunoasă» — și catindatul din cD'ale 
carnavalului». 

Din 1950, repertoriul lui Radu Beligan incepe să devină mai 
complex: 

Tuzenbach din «Trei surori» de Cehov; Hlestakov din «Re- 
vizorul» de Gogol; Cavafu din «Mielul turbat» de Aurel Baranga; 
Doctorul Smil din «Apus de soare» de Barbu Ştefănescu Delavran- 
cea; Filipetto din «Bidiranii» de Carlo Goldoni; Trinculo din 
«Furtuna» de Shakespeare; Horace si Frédéric în «invitazie la 
castel» de Anouilh; Cheryl din «Celebrul 702» sì Gore si șeful 
in «Seful sectorului suflete» — de Al. Mirodan; Béranger in 
«Rinocerii» de Eugen lonesco; Cirivis din «Capul de ritoi» de 
Gh. Ciripan; Chitlaru in «Opinia publică» de Aurel Baranga; 
Béranger in «Ucigas fără simbrie» de Eugen lonesco si în sfirsit: 
George in «Cui ii e frică de Virginia Woolf?» de Edward Albee. 

Filmografia lui Radu Beligan este,din păcate, mult mai săracă: 
«O noapte furtunoasă» (1943) — regia Jean Georgescu; «Visul 
unei nopți de iarnă» (1945) după Tudor Mușatescu, regia 
lui Jean Georgescu; «Rásuná Valea» (1948) în regia lui Paul 
Călinescu; «Bulevardul văzduh» — scurt metraj (1950), regia 
Jean Mihail; «Lanţul slăbiciunilor» (1952) după Caragiale — 
regia |. Georgescu;«O scrisoare pierdută» (1953), regia Sică 
Alexandrescu si Victor lliu; «Afacerea Protar» (1955) după Mihail 
Sebastian — în regia lui Haralambie Boroș; «Celebrul 702» (1962) 
după Al. Mirodan, regizor Mihai lacob; «Pasi spre lună» (1964) — 
intilnire cu lon Popescu Gopo; «Castelanii» (1967) în regia lui 
Gheorghe Turcu; «Șeful sectorului suflete» (1968) in regia lui 
Gh. Vitanidis. 


-——— 


Rica Venturiano 
«O noapte furtunoasà» (1949) 


Catindat in „D'ale carnavalului“ 
de Caragiale (1950) 


dialog 


Hazul nu e 


— Mi-ar piace să vorbim despre haz, Hazul 
e doar meseria dumneavoastră, 

— Da’ de unde. Vocatia comică mi-a desco- 
perit-o Victor lon Popa. Şi pentru că reper- 
toriul vremii consuma mai mult comedia, am fost 
împins, ca să zic asa, în brațele comicului. In 
primul şi unicul meu an de conservator, jucam 
dramă şi nici prin cap nu-mi trecea că voi juca 
vreodată comedie, Dintotdeauna am crezut des- 
pre mine că sînt un actor grav şi abia acum încep 
să devin ceea ce știam că sint. E adevărat, nu pot 
să-mi repudiez biografia teatrală comică, pentru 
că ea a însemnat un minunat mijloc de contact 
cu masele largi de spectatori, dar-nu e mai puţin 
adevărat că sînt însetat să joc şi alte roluri cu 
sens mai profund, roluri da „personaje contem- 
porane puse în fața marilor probleme ale exis- 
tentei" (ca să mă exprim în termeni de speciali- 
tate). Ele au și început de altfel cu „Rinocerii“, 
$i chiar în film, dacă aș mai dori să fac film, tot 
asemenea roluri mi-ar place să joc. 

— $i cum s-a desprins “publicul de imaginea 
pe care şi-o crease în ani de zile despre dumnea- 
voastră? 

— Greu. Am trăit o perioadă de prestigiu 
comic atit de mare, încît ajungea să pisesc pe 
scenă ca lumea să rida, Eram etichetat si a tre- 
buit să duc o luptă destul de serioasă ca să des- 
prind eticheta asta de pe numele meu, ca să şterg 
din concepția publicului imaginea de actor violent 
comic, Lupta a început, cred, cu „Steaua fără 
nume", „Medicul în dilemă" şi „Trei surori” care 
erau, de fapt, introducere la un teatru poetic, 
Apoi ,Ziaristii”.., De altfel Moni Ghelerter a 
făcut un act de mare curaj distribuind, la ora 
aceea încărcată de prejudecăți, un actor cu repu- 
tatie de comic într-un rol de erou pozitiv, 

— Dumneavoastră nu aveți prejudecăți? 

— Nu numai cá nu am dar sînt un inamic 
înverșunat al lor... Virgiliu spune: „Poţi abandona 
totul, exceptind nevoia de a înțelege“, Or, pre- 
judecata este dușmanul nr. 1 al înțelegerii, Din 
fericire, n-am fost niciodată robul vreunei pre- 


Doctor în „Apus de scare” 
de Barbu Delavrancea (1955) 


meseria mea 


judecăți. Am o curiozitate veşnic schisă și 
poate că în asta stă secretul tinereţii mele inte. 
rioare, De pildă, acum, foarte multă lume e re- 
voltată aprioric de ideea că se face un musical 
după „Steaua fără nume". lar eu, care sînt afec- 
tiv legat de această piesă, si as avea deci și o scuză 
la revoltă, abia aștept să-l văd si as fi foarte fe- 
ricit să-mi placă. lar dacă n-o să-mi placă, nu va 
fi în nici un caz pentru că e „musical“, 

— E atita vreme de cind n-aţi mai făcut film, 
încît asta seamănă aproape a divorţ. De ce? 

— Pentru că în nici un mariaj nu există dra- 
goste în sens unic, Eu am fost gata să ofer oricind 
cinematografului amorul şi resursele mele, dar 
el nu mi-a oferit niciodată rolurile pe care le 
visam, De altfel, cred că- nici nu se poate vorbi 
despre mine ca actor de film. Cu trei excepţii 
„Răsună valea” „Castelanii“ și ,Pasi spre lun 
— toate celelalte au fost ecranizări după pie 
de teatru. Aș putea spune că n-am fost încă în- 
cercat ca actor de film. 

— Si ce miracol ar trebui să se întimple pen- 
tru ca sà reveniti in conditii fericite pentru 
toată lumea? 

— Să-mi cadă în mînă un scenariu ca „Z“... 
Yves Montand, care este» senzaţional în acest 
film, m-a făcut să mă gîndesc încă o dată la faptul 
că un actor cîştigă imens cu virsta, Atunci cînd 
poartă în spate si întiparità pe figură o întreagă 
biografie. O fata netràità nu are nici un dumnezeu. 
Uitaţi-vă la toti foştii juni-primi: Alain Delon, 
Belmondo, De-abia acum încep să devină cu ade- 
vărat interesanti, Pentru că au trăit si pe fețele 
lor se vede asta. Mai ales în film. 

— Deci tot am vorbit putin si despre film, 
desi se pare cà marea dumneavoastra dragoste 
e teatrul. De altfel o dragoste cu acte in regulă: 
sinteti directorul Teatrului National. 

— In mod fatal te atașezi de copilul cu care-ţi 
pierzi cel mai mult timp. lar la ora asta viata 
mea se consumă între teatru si familie. Cele 


Béranger In „Ucigaș fără simbrie" 
= de Eugen lonescu (1964) 


două familii ale ‘mele... La mine cred căteatrul 


e mai mult decit o vocație. E o intoxicație. Pina 
şi copiii mi-i privesc în perspectiva de viitori 
actori, Ca pe vremea celebrelor familii de actori 
care-şi transmiteau meseria din tată în fiu, Nu 
am deloc prejudecata părinţilor de azi, care se 
gîndesc să dea copiilor o meserie mai sigură și 
mai bănoasă decit aceea de actor, Dar n-am nici 
prejudecata meseriilor intelectuale. Dacă copiii 
mei nu vor avea vocații artistice, îi voi îndrepta 
spre. meserii manuale, Oricum, o. croitoreasă 
bună e mai de respectat decit o actriță dubioasă. 

— Si iar am vorbit despre prejudecăți. Ca 
să schimbăm subiectul, ce planuri aveţi cu Tea- 
trul Naţional? 

— Va fi o mare instituție, cu rolul pe care-l 
merită în cultura noastră, pe care l-a avut din- 
totdeauna și pe care sper să-l aibă si de azi înainte, 
Dar voi veghea cu strășnicie să nu se „instituţio- 
nalizeze" niciodată. 

— Ce credeţi despre discuţiile care s-au pur- 
tat în jurul spectacolului „Regele Lear", De ce 
au fost atit de infocate? 

— Ruperea bruscă cu un anumit stil conven« 
tional al spectacolului shakespearian a fost, bine= 
înțeles, o cauză, mai ales că fenomenul se pe- 
trecea pe scena oficială, ca să spun asa... ȘI pe 
urmă, pentru că, probabil, spectacolul merită 
să fie discutat, nu? 

— Fără îndoială că da... Orice interviu se 
termină cu; „ce planuri aveţi pentru viitori”. 
Eu v-aș propune cinci minute de visare. Să înce- 
pem cu visurile imediate. 

— Să trec cu bine examenul greu al intrării 
în noua sală a Teatrului Naţional. Ceea ce pre- 
supune o toaletă spirituală specială a ansam- 
blului şi pregătirea unui repertoriu demn de 
una dintre cele mai bune clădiri de teatru din 
lume... Printre visurile personale: „Shylock“, 
„Richard. al lil-lea” şi „Cyrano de Bergerac’... 

— Şi visurile îndepărtate? 

— Să pun în scenă „Trei surori” de Cehov, cu 
cele trei fiice ale mele, 

— Nici un vis legat de film? Chiar niciunul? 

— Visez să fac, ca Jean Gabin — la maturi- 
tate si după o lungă întrerupere — o adevărată 
carieră cinematografică. Toutes proportions 
gardées, bineînţeles. 

Eva SÎRBU 


portret 


sonaje abstracte care apăreau şi tind la o floretá sigură, Cascador 


Beligamul 


Eram deja muşcat si bolnav de 
cinematografie, de la cursuri mă 
duceam glonţ la studiou şi ascun- 
zindu-mi ghiozdanul printre reflec- 
toare, priveam holbat facerea lumii 
din peliculă, Încercam să fiu util, 
să aprind un reflector, să mut un 
decor si era o deosebită cinste dacă 
regizorul Jean Georgescu mă trie 
mitea după ţigări. Pe Radu Beligan 
l-am cunoscut mai tirziu, intl i-am 
lipit mustata lui Rică Venturiano 
şi pe urmă am auzit cá e un tinăr 
foarte talentat. De atunci, Radu 


Beligan aparține vocabularului meu, 
Mă interesează tot ce face, il admir 
cum gîndeşte si cum foloseşte această 
gindire în arta sa. 

Si într-o zi băiatul cu ghiozdanul 
s-a făcut mare şi-a început să facă 
filme... L-a invitat pe fostul tinăr, 
dar tot talentat, să joace rolul prin- 
cipal in „Paşi spre lună”. Era un film 
foarte greu. O temerară interpre- 
tare a unei aspirații: zborul, omul 
zburind. Erou! filmului, omul, era 
lipsit de legile clasice de dramatur- 
gie, era singur, inconjurat de per- 


dispăreau pe-o scară lungă, fără 
sfirsit, care se sprijinea doar pe 
memorie, Ideia unui scenariu inde- 
pendent de legile clasice mă atrage 
si mă însoţeşte în călătoria fantastică 
şi riscantă spre necunoscut, 

Aveam in centru pe Beligan, 
construiam în jurul lui, îi prelun- 
geam privirile, li sroiam decorurile 
pe dimensiunea pasilor lui, umbream 
şi luminam şi căutam să-i conturez 
gindurile pentru că nu-i permiteam 
să vorbească! Beligan era, intr-ade- 
văr, un actor total. 

Este cunoscută tuturor vocea. lui 
Beligan, timbrul, umorul şi ironia ei. 
El a acceptat totuși să interpreteze 
un film de o oră și jumătate, renun- 


îndrăzneț, plin de fantezie, zboară 
pe mașinării fantastice, se impodo- 
beste cu pene, sare in apă, se plimbă 
pe covoare fermecate sau dansează 
pe fire de lină. 

Cineva îmi spunea că în acest film 
Beligan a dat un recital de măiestrie 
actoricească. Aş avea multe de spus, 
dar nu cred să pot cuprinde tot 
.Beligamul" actorul, opera sa în 
teatru, în școală, cetățeanul şi 
românul, 

As dori lui Beligan, visul oricărui 
mare artist, după toate meritele şi 
aprecierile primite, un loc, intr-un 
coltisor, pe-o pagină din Abecedarul 
copiilor. 


fon POPESCU-GOPO 


actualitatea 


Istoria 


publicului 
Lumea n-a început 

C o. 

dar ,Z* 

e martorul principal 
intr-un nou proces: 

filmul politic 

nu mai poate trai 

fara filmul politist. 


Sint interogat presant, cam in stilul 
filmului: 

— Cum ti s-a părut ,Z"? Nu te-a 
întors pe dos? 

— Nu. 

— De ce? 

Ca om de specialitate, mă duc la specialisti: 
.Télé-ciné (nr. 151—152, martie-aprilie 1969) 
discutà pe larg cu Costa Gavras: 

— „Există in „Z“ © conjunctie uimitoare. 
Filmul e mai intii pasionant fa nivelul interesului 
dramatic, să zicem 4,polifist’... După aceea la 
alt nivel. Nu e ceva nou în cinema? Înainte de „Z“ 
au mai fost filme cu caracter politic, dar cărora, 
se pare, je era ruşine să cadă în spectaculos. 

Costa Gavras: — În Franța, da, dar nu în 
America, S-a putut observa asta în multe filme 
cu conținut politic (sau social, căci sînt noţiuni 
foarte bine legate). Aceasta e foarte important 
fiindcă e singurul mijloc de a soca oamenii pe 
care nu poti să-i sochezi altfel, Un ricoseu, de- 
sigur, dar un ricoșeu necesar pentru a avea o 
anume. audienti, 

— su Aţi făcut „Z“ ca un film captivant sl 
spectaculos, pentru că asa l-aţi simţit sau pentru 
rațiuni de eficatitate? 

Costa Gavras: — Wu ştiu cine a spustà regi- 
zorul este primul spectator al istoriei. El trebuie 
sà vadă istoria la nivelul publicului...” (s.n.) 


Tutungeria si cinemateca 


Ca om între oameni, mă duc la nivelul a ceea 
ce se numește public. Sînt într-o tutungerie, pe 
Bd. Hristo Botev. O doamnă bătriioară către 
tutungioaici:" — Si mor toți, moare procurorul, 
doamnă, mor martorii, mor toţi... Nu se mai dă 
de nici o urmă... Procurorul și doctorul sînt 
grozavi... — Şi onde joacă? — La „Patria”, doam- 
na, e grozav că nu se mai poate...” Sint în auto- 
buzul 34, vin din Vitan, unde m-am dus să plătesc 
abonamentul de telefon, dar un afiș mare m-a 
trimis din nou în Calea Victoriei, de unde ple- 
casem, Doi tineri, la 28—29 ani tehnicieni după, 
straie, luni dimineaţă, eu citind ,Sportul"...: 
» — leri am fost la ,Z". — Am auzit cá e tare. 
— Nu e cine ştie ce, dar are nişte poante locale 
formidabile. € unul care pleacă să fie martor 
la poliție și se trezeşte la spital“... etc., etc., ha, 
ha, ha, omul povestește episodul martorului 
agresat pe stradă, accentuind pe chestia betiei, 
tinind minte replica-pivot: „Totdeauna cînd ești 
beat trece o mașină pe lingă tine“. Ha, ha, ha, 
etc., eic... 

Ca om de cinema mă duc duminică la cate- 
drala, la Cinematecă, să văd „Espoir“ al lui Mal- 
raux. („Unul din primele zece, dacă nu unul din 
primele cinci filme ale lumii“ — Claude Mauriac), 


„Procesul de la Nürnberg" — judecata politică, dar cu asasini 
conduși de ministrul -justiției (Burt Lancaster) 


Scriitorul Malraux (1933) — * înaintea 
»Sperantei^, 30 de ani înaintea lui „Z“ 


Film făcut cu 30 de ani înaintea lui .Z". Și la doar 3 


10 ani după „Octombrie” al lui Eisenstein. Nu 
ştiu citi oameni sint în sală, nu știu cit înțeleg, 
nu știu și nu mă interesează dacă, cum se zice, le 
place, nu știu dacă sint la nivelul lor, ştiu că eu 
sînt da nivelul meu — am dreptul să fiu la nivelul 
meu? Eu nu sînt public? Dacă Gavras susține că 
el ca regizor e primul spectator al istoriei, atunci 
eu ca spectator mă socotesc primul regizor al 
istoriei, căci eu — conform definiţiei — o faue 
resc, ba mai mult: o și suport. 


„Octombrie“ și „Speranţa“ 


Pentru a face „Octombrie“, în 1927, film cone 
sacrat aniversării unui deceniu de la revoluția 
din octombrie, film eminamente politic, Eisenstein 
a folosit o figuratie demnă de orice superpros 
ductie Dino de Laurentiis-Bondarciuk: 11.000 
oameni. Bugetul lui ,,Octombrie" a fost enormt 
jumătate milion de ruble, Armata Roșie i-a pus 
la dispoziţie tancuri și artilerie, Pentru ca filmās 
rile să aibă curent electric s-au lăsat în întuneric 
cartiere întinse. „Octombrie“ e un film politie 
căruia „nu i-a fost deloc rușine să cadă în specta- 
culos", Spectacolul-e grandios — măceluri, boms 
bardamente, asalturi se tin lant ca-n orice super- 
producţii, „Octombrie“ e un mare spectacol 
cinematografic care prefigurează tot ce va fi 
spectacol în arta filmului, peste ani: e o supers 
producţie experimentală, cu toate furiile fil 
mului experimental, prima si unica superproduc- 
tie experimentală. O superproductie în monta] 
Godard — „Pierrot le fou". O superproductie 
cu toate obsesiile lui Antonioni (şi Malraux) 
privitoare la arhitectură şi integrarea obiectulul 
în dinamica imaginii, O superproductie istorică 
în ritm de western galopant, în ritm dement 
de comedie americană dementă. O superproduc- 
fie cu suspens-uri mai suspendate decît în Hit- 
chcock si cu întrebări politice mai răspicate decit 
în ,Z": Lumea îl va urma sau nu pe Lenin? Kerense 
ki va rezista sau nu? O superproductie politico- 
istorică atingînd visul şi halucinatia suprarealistă: 
un cal alb trage o trăsură pe un pod arcuit peste 
Neva, Podul se desface, o parte a podului — rl- 
dicindu-se spre cer — rupe calul de trăsură sid 
ia cu ea în cer. Lui Eisenstein nimic din ceea ce 
e spectaculos nu-i era străin, 

Zece ani mai tirziu, în plin războl civil, ta 
Spania, André Malraux regizează cel mai politie 
film artistic (nu documentar, nu jurnal de actuas 
litáti!) care se putea atunci realiza în lume: „Spes 
rant" Cu un an înainte apăruse „L'espoir 
(„Speranţa“), romanul celui mai adînc strigda 
antifascist, romanul pentru care şi azi mi-aş 


nir-eni n 
Eu nu @ 
după cus 


Malras 
romanul | 


sintetic 


neană, c6 
ciarš. Dr 
genere, e 
citire, lar 


» 


tintea 
Ez" 


i la doar 
sin. Nu 
Înţeleg, 
f zice, le 
iu că eu 
a nivelul 
aine că 
i, atunci 
sgizor al 
ro fiu 


P 


Rim cons 
revoluția 
isenstein 
aperproa 
£ 11.000 
| enormt 
t i-a pus 
ca filma. 
intuneric 
a politic 
n specta- 
ri, bom- 
be super- 
ppectacol 
te va fl 
© supers 
pile fils 
Pproduc- 
p montaj 
Iroductie 
Malraux) 
Biectulul 
I istorică 
dement 
Pproduc- 
Ein Hit- 
mie decit 
LEKerens- 
politico- 
grealistát 
uit peste 
ui — ri- 
ăsură sil 
i ceca ce 


civil, ta 
ai politic 
de actua- 
ne: Spee 


extrage un episod si centrează in jurul lui o po- 
veste cu cifiva actori anonimi și cu zeci și zeci 
de non-profesio 
filmau între două atacuri si două ret 
studioul din Barcelona filmările sint 
rupte de alarme. Curentul electric e tăiat ori 
de cite ori avioanele fasciste bon leazi orașul, 
Exterioarele sint turnate între două bombarda- 
mente. © noapte întreagă, în ciuda ordinului de 
camuflaj, colina de la Monjuich e iluminată intens 
si riscant pentru a se filma o decolare nocturnă, 
moment-cheie al spectacolului. Mai mult — cu 
acel destin straniu care i-a acordat dreptul de 
a se fi întîlnit cu cele mai patetice întimplări 
ale secolului său — Malraux are de făcut feta 
(în primul si singurul său film) unei situaţii, unică, 
după știința mea, în viața unui regizor: „Noi 
filmam privirile oamenilor ridicate spre avioanele 
de pe cer. Dar, conform subiectului nostru, aceste 
avioane ar fi trebuit să fie escadrile aliate. În 
realitate însă, ocaziile de a filma asemenea scene 
ne erau oferite de apariţia avioanelor franchiste. 
Ce se intimpla sistematic? Chipurile alor nostri 
se încordau, se înăspreau, în loc să capete acea 
bucurie senină pe care o doream, Ei recunoșteau 
inamicul... Nimic nu-i putea împiedica să se 
întunece la față, Ne-a fost foarte greu să-i silim 
să simuleze speranţa si în locul urii, fraternitatea", 
Adevărul e că spectacolul superb al acestui film 
sînt tocmai chipurile celor aflați în luptă, chipu- 
rile lor la o oră înaintea morţii, aş zice, dacă mă 
gindesc cá Malraux sustine în roman că „doar 
cu o oră după moarte, de pe masca omului în 
să răsară adevăratul lui chip." Or, prin film, am 
impresia că Malraux a încercat să comprime aceas- 
tă oră „de dupa" cu ora dinaintea morţii, pentru 
a capta adevăratul chip de sub m. „ Această 
planare a morţii peste chipuri, peste întregul 
material, dă filmului spectacolul cel mai grav, 
spectacolul cel mai profund la care lumea, pu- 
blicul larg ajunge cu greu. Tot așa cum, după 
© expresie a lui Hernandez în roman: „Pentru 
a înainta cu un centimetru în domeniul libertăţii, 
omului fi sînt necesari multi morţi” — tot aşa 
pentru a avansa cu un milimetru în înțelegerea 
filmului ca artă a surprinderii chipului omenesc 
la răscrucea dintre ora dinainte și ora de după, 
ca artă a dificilei speranțe la capătul fricii, ne 
sînt necesare multe „Speranțe“, multe filme ca 
„Octombrie“, 


De la A la „Z“ 


Dar asemenea filme nu se mai fac azi în lume. 
Şi dacă le evoc, e din clasica plăcere de a arăta 
că lumea n-a început cu ,Z", ci cu A, Nu e un 
secret că la Cinemateca ele fac sală goală si rece, 
Imputarea evidentă e lipsa spectacolului, Cei 
care rămîn fascinati în fata podurilor care se 
ridică peste Neva si duc cu ele cai in zer, sau în 
fata unui stol de porumbei care se înaltà pe locul 
unde cîtiva cameni distrug un tun fascist intrind 
în el cu o mașină de piață — asemenea cinefili 
sînt socotiți fie anacronici, fie „un grup de elită”, 
rupti fireşte de nivelul publicului care se înghe- 
suie totuşi la „Z“, la „Procesul de la Nürnberg", 
la „Procesul maimuțe lor” — filme de bună seamă 
politice la care se stă ca la evanghelie, căci publi- 
cul e departe de a fi apolitic, în care se vorbeşte 
enorm, cu dialog la fel de abundent cît în vechile 
şi repudiatele „filme cu şedinţe”, dar cărora 
nimeni nu pare a le imputa lipsa de spectacol, 
Eu nu cred că publicul e nebun sau că greseste 
după cum nu cred că pe Eisenstein îl interesa 
mai putin decît pe Gavras cum să socheze multi- 
mea, Firește, peste 30 de ani, „Z“ s-ar putea să 
aibă la Cinematecă — dacă va ajunge film de 
cinematecă — soarta filmului lui Malraux. Dar 
pind atunci trebuie să ne întrebăm ce însemnă 
azi „a înțelege istoria la nivelul publicului”, for- 
mula aceasta atit de secretoasă cu care Costa 
Gavras se laudă că a priceput mai mult decît alţii 
cum să şocheze doamne, domni şi domnişoare, 
Ingineri, tehnicieni, tutungioaice, şi pînă la urmă 
intelectuali, 


Politica şi poliţia 


Malraux spunea despre Faulkner că a introdus 
romanul polițist în tragedia greacă, „Z”, păstrind 
toate proporțiile, nu e străin de formula aceasta 
sinteticá, „Z“ este o dramă politică meditera- 
neană, condusă si structurată ca o anchetă judi- 
ciară. Drama politică, crima politică, politica în 
genere, e veche în teatru, de la Shakespeare 
citire. lar de la „Potemkin“ sau „Naşterea unei 


naţiuni”, politica domină cinematograful, dacă 
nu este chiar cinematograful (si va veni o vreme 
cînd se vor scrie studii despre „Politica în western” 
şi „Politica la Malec"). Cinematograful s-a născut 
politic și politic va muri. 

„Cel mai mare spectacol al lumii” filmul 
despre circul acela nemaipomenit al lui Cecil 
B, de Mille, meșterul meșterilor în grandios, 
pare un flecustet fata de „Octombrie“. Dar între 
»Octombrie" si Cecil B. de Mille — azi e preferat 
„Z“, după cum ieri „Procesul de la Nürnberg". 
Ce stă la baza acestor filme ca spectacol? Se 
vede cu ochiul liber: un proces, Filmul lui Kramer 
e static, frizind teatralul. dar nimeni din public 
— „la nivelul publicului“, cum ar spune Gavras 
— nu-i va imputa că regizorul filmează chipuri 
și iar chipuri, ca Malraux în ,Espoir", La „Procesul 
de la Nürnberg" ca si la acela al maimutelor s-a 
stat nu ca la evanghelie, ci ca la proces, Căci 
procesele, ancheta judiciară, procurorii detec- 
tivii, sînt spectacolul cel mai frapant al secolului 
XX. Nimeni — de la tutungicaice pina la marele 
filozof Gyórgy Lukacs — nu mai poate trăi azi în 
afara lui. Kennedy şi Maigret, Martin Luther 
King si săptăminal Incoruptibilii, Lee Oswald 
simultan cu colecția „Aventura“, „Enigma“, „Série 
Noire", „Ben Barka şi „Răzbunătorii”, procesul 
soților Rosenberg și al multor altor Rosenbergi 
simultan cu Hitchcock — iată ce a înțeles foarte 


bine Costa Gavras că este „istoria la nivelul pu- 
blicului” si nu avem nimic a-i imputa, căci în acest 
proces el vine ca martor esenţial. „Z“ e mărturia 
icefutabilă că pentru noi, azi, spectacolul cel mai 
captivant a devenit tehnica descoperirii unei cri- 
me, ,Z" e martor că oriunde apar un procuror, 
un cadavru, fotografi şi experti în criminalistică 
— lumea se adună fastinatà, lumea vibrează, 
lumea arde să afle „se s-a întîmplat” şi „cine a 
fest"? Politica abordată ca un story poliţist; 
politia politizată pînă la saturație, ideile cele mai 
grave ale lumii trecute prin libretul anchetei: 
numele, pronumeie, profesiunea, „aceasta a de: 
venit foarte important, e singurul mijloc de a 
goca oamenii pe care nu-i mai poti soca altfel”, 
Dar de ce? Gavras nu o mai spune, E totuși o 
întrebare, $i înainte de a o dezlega, înainte dea 
o analiza, cred că e necesară o enormă psihanaliză 
a lumii: pe ce traumă întimă a omenirii s-a con- 
solidat această ,noutite"? Cum a ajuns lumea să 
fie dominată de asasinate, detectivi, procurori, 
asasini şi expertize judiciare? Tăcere. Lumea 
deocamdată tace si mă întorc încă o dată la „Es- 
poir” unde un bărbat spune: „Nimic nu-i mai 
greu decît să-i faci pe oameni să se gândească la 
ce au de făcut”. Si un alt bărbat îi răspunde; 
„Şi totuși nimic nu-i mai serios decît asta”. 


Radu COSASU 


»Z", o dramă politică mediteraneană 


sondaj in 
cine-univers 


regula 
jocului 


Abundenta de filme cu te- 
matică politică, inclusiv fil- 
me cara contestă la modul 
cel mai radical modul de viata 
capitalist în aspectele sale 
esenţiale sau mai putin esen- 
tiale, nu trebuie să ne facă 
să uităm unele coordonate 
fixe ale activității cinemata- 
grafice, 

Că un număr tot mai mare 
de artişti (regizori, scenariști, 
actori etc,) se revoltă împo- 
triva alienării valorilor umane 
în societatea de consum, îm- 
potriva falsilor idoli, a ine- 
galitàtii si a asupririi, îm- 
potriva bestialitàtii politice 
şi a umilirii ființei omeneşti, 
nu trebuie să mire pe nimeni. 
În definitiv, de ce ar simţi 
şi ar gîndi altfel artiștii filmu- 
lui decît colegii lor scriitori, 
pictori, muzicieni, oameni 
de teatru, decit majoritatea 
intelectualitàtii creatoare din 
occident? Dar să nu uităm 
(banalitatea banalitatilor!) că 
pentru a crea un film nu e 
deajuns să posezi un creion 
si un top de hirtie sau o 
pînză şi o pensulă, că pentru 
realizarea celui mai modest 
film e nevoie de numeroase 
forţe şi mai ales de fonduri 
importante, de capitaluri, Ci- 
nematografia este — nu-i așa? 
— nu numai o artă, ci si o 
industrie, Și atunci. apare 
fircască întrebarea: De unde 
aceste capitaluri? Cine fina- 
ţează filmele politice, inclusiv 
pe cele contestatare? 
Tocmai din cauza indepen- 
dentei absolute față de deti- 
nătorii de capital, cinemato- 
graful a evitat, decenii de-a 
rîndul, temele sociale, cele 
mai acute, reprezentarea di- 
rectă a luptei de clasă. Excep- 
tiile pot fi numărate pe 
degete: ,Plinea noast;á cea 
de toate zilele" al lui 
Vidor, „Timpuri 
al lui Chaplin si incá 
(care, ce-i drept, nu depă- 
seau din punct de vedere 
ideologic, o pașnică platfor- 
má general-democratică). Ger- 
minal-ul lui Zola a apărut 
acum o sută de ani, dar pină 
nu de mult, pe ecransle occi- 
dentale n-a putut fi văzută 
o grevă şi doar foarte; 
foarte rar, muncitori  auten= 

r în filmele neorea- 

iene), Lumea munci= 
torilor putea fi, cel-mult, o 
bolgie a lașității, trădărilor 
şi violenţei, ca în „Pe frontul 
docurllor al lui Elia Kazan, 
marcat pe frunte - pentru 
eternitate de stigmatul dela: 
tiunii. 

Documentare si scurt-me- 
traje de stinga se mai realizau 
din cînd în cînd, cu un buget 
extrem de restrins (consti- 
tuit din subscrip(iile — fatal- 
mente limitate — złe unor 


12 


intelectuali generosi) şi bucu- 
rindu-se de o difuzare cvasi- 
confidențială, Dar, atit, Or, 
astăzi, dacă circulă pe ecra- 
nele lumii atîtea filme pcli- 
tice, e pentru că o bună parte 

(cea mai mare parte) dintre 
ele e produsă de marile 
case de filme. 

Cum e posibil acest lucru? 
Răspunsul nu e, desigur 
simplu. 

Există, în primul rînd, o 
anumită logică a societăţii de 
consum, o. anumită presiune; 
mai tare uneori decit impes 
dimentele politice şi ideolo- 
gice. O piaţă atit de mare și 
atit de fiamîndà fsi dictează 
legile si asupra producției 
(doar într-o- economie de 
penurie ignorarea sau sub- 
aprecierea pietii este posi- 
bilă). Or, piața, respectiv 
cerinţele milioanelor de spec- 
tatori, e puternic orientată 
spre fenomenul politic, Într- 
o formă mai conştientă sau 
mai confuză, mase tot mai 
largi înţeleg cá politica este 
întruchiparea- contemporană 
a destinului, Şi, sub presiunea 
cererii de piață, au început 
să se producă lunga serie 
de pelicule de „politică-fic- 
țiune“ (de la „Ultimul țărm“ 
şi „7 zile în luna mai" încoace), 
sau imaginile contestării con= 
temporane de la „Chineza“ 
lui Godard la „Ultimul Leo"; 
de la „China e aproape“ 
la „Anchetă cu privire la un 
cetățean mai presus de orice 
bănuială”, de la „Dacă“ la 
„Woodstock“ si „Z“, ca să nu 
cităm decît cîteva din marile 
succese de public (si ca să 
nu amintim de cinematogra- 
fia sud-americaná, sau de 
atitea pelicule suedeze, vest- 
germane si. chiar franceze), 
S-ar putea spune că reali- 
zarea unor asemenea filme 
de către marile case capita: 
liste e un semn al tăriei sis- 
temului. Constiinta noastră 
progresistă se grăbeşte si 
replice cu indignare la o 
asemenea insinuare: Nu! Dar 
onestitatea noastră profesio- 
nalá nu-se poate abtine să 
nu recunoască existența unei 
firime de adevăr. Sau, mai 
bine spus, nu “atit sistemul 
(burghez) e tare, cît contes- 
tația occidentală are încă, 
În bună măsură, un caracter, 
în fond, inofensiv, Filme (sau 
alte produse artistice) zgos 
motos radicala pot să joace 
în aceste condiții un-rol de 
catharsis, de sublimare a 
miniei populare. 
Indiscutabil -că producția 
cinematografică violent poli- 
tizată are, pe undeva, si un 
caracter diversionist (nu nea- 
părat în sensul grosier al 
termenului), Mai bine spus, 
într-o asemenea viziune, viata 
cu problemele ei cele mai 
acute, devine spectacol, iar 
camenii din marea multime 
devin (in sensul bun, dar si 
ráu al cuvintului) spectatori. 
E, in fond, exact reversul 
conceptiei rinascentiste des- 
pre lum» văzută ca un teatru. 
În fine, să nu uităm că într-o 
societate atit de intens si coms 


plex dezvoltată cum este cea 
occidentală, sistemul are o 
capacitate colosală de a înghi: 
ti si asimila totul, inclusiv 
propria sa contestare (exclus 
siv, însă, demersurile esenţial 
revoluționare), Această asi- 
milare și modelare privește, 
mai ales, regulile jocului, Nes 
am permite, în această ordine 
de idei, să evocim o întîmplare 
autentică, În cursul anului 
trecut, un important partid 
muncitoresc dintr-o tara scan- 
dinavă se pregătea pentru 
alegerile generale. Or, în 
zilele noastre, şi, mai ales, 
într-o țară dezvoltată, o cam: 
panie electorală costă teri: 
bil de scump, iar fondurile 
de care dispunea partidul; 
fonduri rezultate din contri 
butiile muncitorilor erau, fi- 
reste, anemice, În aceste con= 
ditii, conducerea partidului 
s-a adresat uneia dintre cele 
mai mari bănci, solicitind un 
credit rambursabil în cîțiva 
ani, cu dobinda corespunză= 
toare, Proprietarii băncii nu 
s-au arătat uimiti de această 
cerere a inamicilor lor de 
clasă, ci au cerut doar să li 
se acorde un scurt termen 
pentru a putea examina à 
fond implicatiile economice 
ale solicitării, A fost comandat 
un temeinic sondaj de opinie 
pentru a vedea ce șanse are 
partidul în alegeri, a fost 
examinată dinamica subscrips 
tiilor şi cotizatiilor, a fost 
calculat cuantumul diurnei 
pe care ar putea s-o încaseze 
eventualii viitori deputati. 
Aceste socoteli şi altele ase: 
mănătoare au dus la concluzia 
că este rentabilă acordarea 
creditului, Drept care a fost 
semnat un cec în valoare de 
mai multe milioane de coroane, 
Datorită lui, a doua zi, din 
rotativele  tipografiilor, ies 
şeau primele afişe, chemînd 
populația muncitoare la lup= 
tă pentru lichidarea capitas 
lismului, 


H. DONA 


secvente afective 


tinere cane 


însemnările 
unui spectator temperat 


violenţa 
şi plictiseala 


Nu-mi plac filmele polițiste, nu-mi plac filmele de groas 
ză si din această pricină am foarte mult de suferit., Că 
sînt privit cu ironie, asta n-ar fi cine stie ce, Sint acuzat de 
snobism şi de ipocrizie, toți oamenii sînt convinşi că, de 
fapt, le ador, că fug la cinematografele de cartier sì acolo, 
nevăzut de nimeni, înghit unul după altul cele mai cumplite 
filme, cele mai teribile împușcături si cele mai pedante vio- 
luri... Alţii mă acuză de trădare, ca si cum cine nu se dă 
în vînt după „Incoruptibilii” se pune în afara societății. 
Sint si unii care, citindu-l pe Freud, sint convinşi că dispre= 
1ulesc violenta din artă fiindcă o practică in realitāte, Ce 
nevoie mai are bestia asta, de ficti une? Fictiunea e pentru 
noi, ăștia, cusuflet de copil, Alții văd în acest refuz al meu 
© infirmitate, un îngrijorător proces de devitalizare, 

— Cum se poate, domnule, si nu-ți placă „Incoruptibilii"? 


— Nute deconectează? 


Pasiunea pentru filmele politiste ar fi, asa, un fel de 
impozit pe care trebuie să-l! plătim cu toții, Eu, ce pot să 
fac? Dau din umăr evident rusinat,., Dacă nu mă deconet- 
tează, nu mă deconectează.., N-am înțeles niciodată cum o 
impuscáturá în noapte te poate relaxa, n-am înțeles 
niciodată cum o crimă bine organizată te ajută să te 
trezesti dimineaţa mai bine dispus, 

S-ar putea ca pe unii — foarte multi de altfel! — filmele 
polițiste să-i deconecteze, să le echilibreze metabolismul 
bazal — nu e cu păcat, dar nici faptul că pe mine mă plic- 
tisesc de moarte nu poate constitui un păcat de neiertat. 
Cînd vad cum nişte bieti oameni caută cu disperare — în 
schimbul unor onorarii substanțiale — sà ne provoace 
groaza, cînd văd că alti oameni, la fel de onorabili, 
se lasă cuprinși de groaza aia fictivă, trasă de păr, 
tăvălită prin toate retetele, mi se face o milă nesfirsità. 
Habar n-au săracii actori și regizori ce e moartea și totuși se 
joacă drăgălaș cu ea, e atita zburdălnicie stupidi, e 
atîta inconstientà, încît nu se poate să nu te întrebi ce-o_ 
să se întîmple cu acești oameni cînd, în loc de-o moarte 
fictivă, o să dea cu ochii de una al dracului de autentică?... 
Si, ca să fiu si mai sincer, să pun degetul pe rană, mă 
supără la filmele polițiste, de groază, lipsa de emoție 
în fata morţii. 

Dar cine vrea să se deconecteze, n-are decît să se decos 
necteze cît timp e tînăr și moartea există numai pe pelicula... 


Teodor MAZILU 


Cinematograful e singurul loz pe care-l joc la risc. 
Era lumină cind ne-am așezat amindoi, pe scaunele alăturate. Ti-am zimbit. Nu 
tie, tinere, ci perfecțiunii naturii, la care ar trebui, poate, să tindă artiștii. 


Cine esti 


jete?... Cel mai bun copil al părinţilor, nepotul preferat al bunicilor, 


cel mai bun student din serie, absolvent cu o diplomă binemeritată care işi va deschide 
porţi pe trepte din ce în ce mai înalte? 
Esti tînăr, esti frumos, esti puternic, idealul la care tinde orice părinte pentru 


copilul lui, 


Ti-am zimbit. Nu-ţi zimbeam gie, să știi. Zimbeam bucuriei mele de a fi zărit, a 


nu ştiu cita oară în viaţă, 
Si filmul a început... » 


fecsiunea, 
ndo Cane"... Fiecare scenă demasca dureros, trăsătu- 


rile cele mal brutale la care poate fi supus omul în lupta lui pentru existență, intr-o 
lume nedreaptă, într-o orinduială de exploatare. = z < 
Do, re, mi, fa, sol, la, si erau notele reprezentate de cei șapte insi cu portativele 


pe piept, 


Muzicantul trăgea palme, Din obrajii pălmuiţi ieșeau sunetele— note. Intii, si-ului, 
mai puţin rezistent, i-a dat borşul pe nas. Apoi solidului do si pe rind această „gamă” 
de oameni scoteau melodia barbară din palmele date cu dexteritate pe obraji. 

Era mai mult ca perfectul creierului isteric la care poate duce un sistem. 

Chiar dacă te-ai născut pașnic, ocolind asperitasile, ajunge să vezi acest film ca 
să devii revoluționar, revoluționar sadea, 

În întuneric nu mai era nimeni, numai pelicula si revolta care creștea in noi. 

Deodată un hohot nestăpinit, la fiecare palmă o exclamatie, un ris discordant, 
ca o coardă plesnită într-un mars funebru, Era tinărul de lingă mine, căruia aceste 
scene fi dezlántuiau o stare euforici. = 

N-am înţeles, k-am privit prin întuneric. Nu înţelege bine? Ba da, înţelege... 
Din păcate înțelegea prea bine, pentru că numai la scenele de tensiune maximă pal- 


pita, se bucura... 


— Cine esti tinere?... De ce esti în sală? De ce nu erai printre marii inchizitori 


din film, acolo-si şedea bine, tinere canel 


Dorina RĂDULESCU 


é 


tbili“? 


fel de 
Epot să 
Beconec- 
cum o 
înțeles 


să te 


- filmele 
ibolismul 
"mà plic- 
lertat. 
= în 
Dvoace 
rabili, 
par, 
esfirsità. 
Diusi se 
ipidă, e 
ce-o 
B moarte 
tică?... 
ind, mă 
emoție 


decos 
pelicula... 


MAZILU 


"XS 


EDS ITT TAS Lt LT 
Băieți buni, 
băieţi rai 


* x 


Produs de Warner Bross-Seven 
Arts. Regio: Burt Kennedy. Sceno- 
riul: Ronald M. Cohen, Dennis 
Shryack. !mogin Harry Stran- 
dling. Cu: Robert Mitchum, George 
Kennedy; Martin Alabam, Douglas 
V. Fowley, David Garradine, Tina 
Louise, 


Un western care respectă regu- 
lile clasice, un western traditional, 
aceasta este înainte de toate filmul 
lui Burt Kennedy „Băieți buni, 
băieţi răi”, Dar structurindu-si ope- 
ra pe datele stiute, regizorul şi-a 
ingăduit nuanţări în plus si in ta- 
bara Binelui și În tabăra Răului, 
Aşa se face că „Băieți buni, băieţi 
răi” impune atenției dova portrete 
cinematogra cel al serifului și 
cel al banditului, imb&iriniti. Seriful 
în retragere — personaj dacă nu 
inedit, in orice caz demn de retinut— 
are pe chipul sau_ob 
în care a i s Fat 
dată de cute, zimbetul său os 
tresărirea sa la zgomotele ne 
vazute, gestul reflex de a- aputa 
pistolul — toate definesc un perso- 
naj, o indeletnicire, Aparatul de 
filmat a stăruit pe fata acestui serif 
care, la sfirsit de carieră, are pute- 
rea să vină, atunci cind e nevoie, 
incă o dată în ajutorul Legii. Si 
poate că Robert Mitchum a izbutit 
in rolul şerifului unul din cele mai 
frumoase portrete cinematografice 
din lumea westernului. În cealaltă 
tabără, un alt „old man" al aitei 
profesii — banditul care a păcălit 
o viaţă legea, banditul de mare 
anvergură, ajuns şi el aproape de 
capătu! drumului. E și acesta un 
fel de bandit de altă dată, care nu 
infelege cruzimea jefuitorilor mai 
tineri, pe care-i părăseşte, George 
Kennedy — actor cu o evoluție 
permanentă în ultima vreme, actor 
care a trecut de la excelente roluri 
episodice la personaje de prim plan, 
are meritul de a fi conturat cu grijă 
pentru detaliile realiste, dar nelip- 
sindu-și personajul de necesarul aer 
pitoresc, chipul banditului scos la 
pensie. Cei doi veterani se află 
pentru un timp alături (pacte de 
acest fel s-au mai văzut in western), 
devin „băieţii buni” care vor să 
aducă la ordine pe „băieţii răi”. 
O dată lucrul indeplinit, pactul nu 
mai funcţionează, Lumea wester- 
nului nu admite compromisul. Şeri- 
ful în retragere ii repune cátusele 
banditului in retragere, Datoriile 
faţă de Lege trebuie plătite chiar 
cu intirziere. 

Regizcrul Burt Kennedy a ştiut, 
analizind relaţiile dintre aceste două 
perscnaje, să le pună în situația de 
a opta, de a discerne între datorie 
și prietenie. 

Dar filmul său are și alte calităţi, 

„Băieți buni, băieţi rái" confine 
scene de mare spectaculozitate, bine 
realizate din punct de vedere regi- 
zoral (de pildă, urmărirea trenului 
făcută cu masini de altă datà, pe 
cai sau pe o drezină, o goană fantase 
tică filmată și montată adecvat). 
O anume destindere prin ris, după 
momentele de tensiune, este și ea 
binevenită, da spectatorului rese 
piro-ul necesar. 


„Băieți buni, băieţi răi” nu are 
pretenţie de capodoperă sau de 
unicat. Dar are, cum am văzut, 
suficiente atribute pentru a fi vizio- 
nat ca o bună si profesională lu- 
crare a genului, 

Al. RACOVICEANU 


FR POIL FI REPEDE SE E 


Ultimul 
samurai 


kx k 


Producţie Toho-Mifune — Japo- 
nia. Regio: Masaki Kobayashi. Sce- 
noriul: Yasuhiko Takiguchi. Ima- 
ginco: Kazuo Yamada. Cu: Toshiro 
Mifune, Yoko Tsukasa, Tsuyoshi 
Kato, Shigeru Kamiyama, Masao 
Mishima, Isao Yamagata. 


Pentru a gusta poveștile cu sa- 
murai nu e atit nevoie de a cunoaște 
istoria - Japoniei ca atare, cit de a 
intelege ce au adus tradiţia filozo- 
fie si culturii nipone in peisajul 
naturii uni l-umane. 

„Ultimul samurai" e o produztie 
japonezi de calitate, care se adre- 
sează unui public ce a văzut ,Ras- 
homon”, «Harakiri", „Cei 7 samu- 
rai", „Poarta infernului” şi deci este 
obişnuit „să vadă” dincolo de intriga 
poveştilor cu samurai cu spade, 
care luptà si mai ales mor pentru 
onoare, Ceea ce trebuie să rămină 
însă — şi rămine — după ce dăm 
la o parte „story-ul” (adevărată 
tragedie cu iz cornellian: ea, el, 
dragoste, luptă intre -onoare şi da- 
torie, sacrificiu, etc.), este ceva ce 
depăşeşte aşezarea istorică şi pican- 
teria sentimentală. Rămine atmos- 
fera care-o impun filmele mari. 
Acea atmosferă ce apare exotică 
sau bizară doar pentru cei ce nu 
intuiesc logica firească si foarte echi» 
libratà a Japoniei, ce depăşeşte cu 
mult semnificaţiile unei simple ati- 
tudini estelice fata de realitate, 

Dacă am putea-o descompune 
pentru a o explica, ‘atmosfera s-ar 
datora in primul rind concepţiei 
japonezului despre lucruri, obiecte 
și a semnificației acestora (japonezul 
acceptă existenţa lumii inconjură- 
toare, fără să-i acorde, prin moarte, 
o finalitate neapărat tragică, de 
unde și controlul absolut pe care 
il are: atit asupra realităţii cit" și 
asupra propriului său eu). Stitul 
filmului s-ar mai datora și tradițiilor 
de cultură (ca de exemplu: teatrul 
in formele sale No, Kabuki, Bun- 
raku, de unde reținem predispo- 
zitii pentru rigurozitate in decora- 
tie, pentru» picturalizarea. scrierii, 
de unde familiarizarea spectatorilor 
din tara de la soare-răsare, cu semni» 
ficatia imaginii) si gustului rafinat 
in arta plastică (vizibil în fiecare 
cadru de film, deschis, la nivelul 
ochiului, compus pe orizontală, fără 
verticalitati, fără ruptu:i sau imagie 
ni-soc). 

Acestea şi altele sint componen- 
tele atmosferei de care vorbeam, 
treapta noastră de înțelegere si 
comunicare cu filmu! japonez-operă 
de artă. Revedem samurai incles- 
taţi în lupte ce-par dansuri simbo- 
lice, ritual urmărit cu strictețe, 
eleganță şi respect. Revedem si pe 
Toshiro. Mifune, şi aici la fel de 
stăpin pe fiecare gind, gest, pas, 
sunet. 


Rodica ALDULESCU 


Înfruntind- moartea. la virsta iluziilor 
(Îngerii. negri“) 


A limito filmul jap lo exerciții 
de rofinoment plestic într-o otmesferà 
specifică (fie ea si exterlorizareo 
unei prea dezinvolt formulate concep- 
tii filozofice) pore a fi cel putin 
arbitrar, 

„Ultimul “sam poartă în el 
durerea absurdă e westernurilor in 
care, drumurile “s-au -osfoltat, ior 
coli, parcă veniţi din chë lume, sint 
depăşiţi de maşini. Lumea măreției, 
în rău ca și în bine, a cpus. Antica 
şi înțeleapto filozofie  orientelă a 
intrat In solda forţei, e poziţiei sociale. 
Dimensiunea umană a noțiunii de 
samurai s-a restrins Ia un termen 
limitat, cu sensul utilitar ierarhic de 
castă. Adevăratul samurai a devenit 
astfel anacronic. deci sortit pieirii. 
Go stil şi tematică. deopot và, filmul 
lui Kobayeshi este unul dintre cele 
moi ,,europenizate'’ filme japoneze. 
Tristejeo. însăși iz orăşte din aceast 
conştientă corupție. Și tot. de cici se 
naște neobişnuita umbră de speranță 


din final: forte a învins dreptatea * 


recutul hotar, 
să existe, o 


dar, dincolo de n 
există poote, trebuie 
dreptate a celor drepți. 


E.H. 


Producţie a studiourilor din 
R.P. Bulgaria. Regio și scenariul: 
Vito Radev. Imasinec: Atanas Tasev, 
Cu: Stefan Danailov, Doroteia Ton- 
ceva, Violeta Ghindeva, Dobrina 
Stankova, Marin Mladenov. 

Film distins cu premiul al II-lea 
la Karlovy-Vary 1970. 


ce EE E 


„imi place să lucrez cu personaje 
ieşite din comun care sint puse in 
situaţii excepționale”, spunea Vilo 
Radev, regizorul acestor Ingeri ne- 
gri”, în timpul filmaritor. Intr-zdevà 
eroii. săi sint confruntati, in p. 
trecerii de la adolescență la matu- 
ritate, cu fapte neobișnuite pentru 
virsta lor, Sase tineri, trei băieţi 
şi trei fete fac parte în timpul 
luptei de rezistență antifascistă, 
dintr-o organizație iiegală. O suită 
de atentate și de acțiuni de sabotaj 


: probează forța de dăruire a. fiecă- 


rui membru al acestei echipe-soc, 


careu învață, atunci cînd alti tineri 
trăiesc virsta iluziilor, cum. să se 
gătească să moară. 

Aventura este parte integrantă 
a scenariului, legat faptic de o serie 
de acţiuni care au ca scop atacarea 
dictaturii fasciste, menţinută în Bul- 
garia în anii- războiului cu ajutorul 
nemijlocit al naziștilor, Nu urmărim 
însă modalitati noi. Uneori din 
dorința de a sustine o stare pre- 
lungitá de suspens, autorul contra- 
zice înlânțuirea logică elementară, 
În final, de pildă, “urmărirea din 
tribunal, cind ultimii trei supravie- 
iuitori ai grupului de acţiune să- 
virsesc minuni de curaj. pe culoarele 
şi holurile pustii ale tribunalului. 
Nimeni nu trage un semnal de alar- 
mă, oponenții sint invizibili, ceea ce 
te-ar putea face să crezi că poliţia 
era inexistentă și deci organizarea 
acţiunilor patriotice, un joc de capii. 

Filmul lui Radev este insă cu 
adevărat valoros atunci cînd isi 
propune să diferentieze, o dată cu 
derularea evenimentelor, compor- 
tamentele contradictorii ale celor 
şase, Tinerii au aceeași virstá, şi-au 
închinat tinerețea aceluiaşi ideal, 
dar sint totuși șase personalități 
diferite, cu temperamente proprii, 
ce nu reacționează la unison în fata 
acelorași impreiurari. Romantismul, 
candoarea, poezia sau luciditatea, 
uneori cu accente de cinism, fac 
parte din dispoziţiile naturale ale 
celor șase ale căror destine s-au 
intilnit la o aceeași răscruce, Radev 
interceptează nuanțele apropiindu- 
se cu maturalete si profunzime de 
virsta tuturor sperantelor, a tuturor 
posibilităţilor. 

Unul dintre cele mai vibrante 
episoade este cel al morţii tinărului 
care, hăituit de poliţie, fură un 
tramvai si începe să-l gonească pe 
străzi, în timp ce pasagerii înspăi- 
mintati sar din mers. Goana con- 
tinu3. Un glonte, aducător de moar- 
te, îl lovește. Tramvaiul îşi prelun- 
geste din ce in ce mai încet luneca- 
rea pe sine, în timp ce viaţa se stinge. 

Filmul are un autentic suflu tra- 
gic, chiar dacă, pe alocuri, se lasă 
strangulat de sabloanele de gen ale 
filmului de rezistentà, Modernizarea 
e discret’. prin costume, machiaj. 
Ceea ce rămine însă ca semn parti- 
cular al filmului este pasiunea auto» 
rului pentru idealul ce a marcat 
tineretul din anii războiului, 


Adina DARIAN 


Rubrica „Pe ecrane“ a fost întocmită 


conform programării comunicate de 
D.R.C.D.F. a data încheierii numărului 


Un italian 
în America 


* * 


Regia: Alberto Sordi. Scenariul: 
Sonego — Sordi. Imaginea: Benito 
Frattari. Cu: Alberto Sordi, Vittorio 
De Sica, Alice Condon, Lou Perry, 
Gray Frederikson, Bettina Brenna. 


În dubla ipostază de actor si 
realizator — inedită, aceasta din 
urmă — Alberto Sordi se dovedește 
a fi un Dino Risi placid. Nu fără 
calităţi însă, dar lipsit de incisivi- 
tatea, sarcasmul chiar, al celui care 
semnează „Operaţiunea San Gen- 
naro", „Tigrul” sau „Monştrii”. 

Convertit întru ale regiei, Sordi 
nu abandonează, fapt previzibil, ge- 
nul care i-a adus, ca interpret, con- 
sacrarea: comedia, Filmul său se 
inscrie într-o tradiție cultivată cu 
predilecție de italieni, anume aceea 
a satirei de moravuri, condimentată 
cu elemente ale comediei de caracter. 

Numai că de astă dată obiec- 
tivul satiric se strămută de pe bă- 
trinul continent in Statele Unite, 
In asa fel incit „Un italian în Ameri- 
ca” este exact ceea ce sugerează 
titlul sau, altfel spus, America 
văzută de un italian. Aș adăuga: 
America văzută de italianul de 
condiţie submedie, in cazul nostru, 
un umil funcţionar la o staţie de 
benzină, atras si respins în cele din 
urmă, de o lume mirifică, de uni- 
versul fabulos al unei civilizații care 
i se va revela treptat bietului sluj- 
bas, teribil de complicată şi ostilă 
nechematilor la compromisuri. 

Este putin probabil ca Alberto 
Sordi să fi intenționat a face în 
acest film operă de sociologie pro- 
fundá, „Un italian în America” 
este o glumă, nu întru totul ino- 
fensivă, la adresa „țării tuturor 
posibilităţilor”, în care, spune re- 
gizorul, In ciuda acestor posibili- 
tati nu poți parveni la o situație 
înaltă fără puțină excrocherie si 
mult noroc. America din filmul fui 
Sordi este America reclamei și a 
zgirie-norilor, America mașinilor sus 
perbe, a cabaretelor și cazinourilor, 
tara publicității colosale. a magna- 
tilor petrolului și a gangsterilor de 
toate categoriile. Sordi face aici 
mai degrabă o operă de „demiti- 
zare”, operaţie care, parţial, li 
reuşeşte cu aportul personal nu 
numai al său ca regizor, ci și al exce- 
lentilor actori: Alberto Sordi si 
Vittorio de Sica. Drumul eroului 
său, care traversează Atlanticul în 
căutarea fericirii, se desfăşoară în 
cerc. Fericirea era ‘de fapt acolo, 
la stația de benzină. O va regăsi 
dincolo de ocean tot la o benzi- 
nărie, alături de o văduvă cu ochi 
albaștri. Filmul, cu dubla lui morală 
(America e o iluzie; omul potrivit 
la locul potrivit), este o invitaţie 
la modestie, la viata trăită modest 
dar cinstit, departe de lumea dez- 
lantuita. 

O peliculă curată si cuminte, 
fără mari defecte, dar si fără stra- 
lucirea pe care, virtual, i-o putea 
conferi amploarea temei. Ar fi 
insă nedrept să-i reproșăm lui 
Alberto Sordi ceea ce nu a inten- 
fionat să facă, 


Petre RADO 


14 


Colegul Petre Rado foce o analiză 
exactă o acestui italian pornit, fără 
vole, să cucereoscă pămintul Făgă- 
duintei, pe parcursul căruia recu- 
nooste, de fapt, certele atu-uri ale 
filmului. De aceea înțelege moi putin 
de ce incepe prin a compara autorul 
său cu un Dino Risi placid. O men- 
fiune pentru fermecătorul recital, 
de cutenic si ini il cobotinaj, 
în core isi dau replica De Sica si 
Sordi, 


A. D. 


Strada 
làturalnicà 


* Xx 


Productie a studiourilor din R.P. 
Ungară. Regio: Tamas Rényi. Sce- 
nariul: Akos Kertész și Tamas 
Rényi. Imaginea: Ottò Forgács. Cu: 
Mari Töröcsik, Gábor Koncz, Sán- 
dor Horváth, Istvan Dégi 


Viața, asa cum e, nu întotdeauna 
limpede, nu intotdeauna | zică, cu 
aerul ei de intimplare, alunecind 
tainic si iremediabil pentru a se 
topi in timp si a se pierde. Viața 
deci se strecoară in filmuf maghia- 
rului Renyi Tamas de la primele 
imagini si depăşind premeditarea 
ficţiunii isi lasă aerul tare de adevăr 
gi autentic In fiecare gest si privire, 


Regizorul a evitat orice tic cinema- 
tografic, orice procedeu in caracte- 
rizarea personajelor. Muncitorul si 
fata își trăiesc povestea lor banală 
și in același timp intortocheatá şi 
obscură, fără a reuși să o domine, 
să o influenţeze. Nestatornicia fetei, 
nehotăririle muncitorului vin să le 
tulbure existentele si semnul din 
adincul propriilor lor conştiinţe, 
impulsuri in care se amestecă cauze 
materiale explicabile şi date carac- 
terologice in proporţii greu de 
delimitat, În incercarea lor de apro- 
piere, lupta principală se dă in eul 
fiecăruia, luptă cu propriul său 
necunoscut, afectiv și spiritual. Ac- 
torii nu creează tipuri anume şi 
evoluţia lor surprinde mereu, prin 
contraziceri si reveniri, fără ca 
vreodată să dispară complet zonele 
de umbră ale profilurilor lor. Po- 
a se termină in fapt dive 
ul se sfirgegte, dar C 
v nu s-a spus. lubirea sau at 
ssu poate doar câutarea dintre 
muntitorul singuratic şi tăcut și 
fetiscana care avea copil, vibrează 
neimplinită şi totuși reală, ceva 
independent de ei, dincolo de 
întimplările lor, ca o chezásie a lun- 
gilor priviri pe care le schimbaseră, 
priviri care voiseră să spună multe 
dar nu reușiseră. 

Peste 

tonur 
m 


pra timpului şi istoriei, 
Sintem la începutul deceniului cinci, 
undeva într-o vitrină intrezărim 
o clipă fotografia lui Stalin, alte 
detalii fugitive, aparent oarecare 
fes in filigran o epocă. O resimtim 
aproape cum o resimt si perso! 
jele, firesc, nu dinafară, nu agre: 
sau declamatoriu. Aș sublinia in 
sensul acesta, momentul unei intil- 


Înțelegerea privirilor: „Strada láturalnicá" 


niri dintre muncitor și fată, pe 
fundalul sfirsitului unei defilări, gru- 
puri de oameni costumati sarbato- 
reste, cu steaguri, trecind încoace 
şi incolo, în tăcere, intr-o zi cenușie, 
Este povestea unor ani. 

Sint, în acest interesant film gi 
stingăcii care nu ar apare nici in 
filme de studenţi. Mă refer la unele 
cadraje care prind şi elemente din 
armamentul tehnic(un microfon! etc). 

Dar dacă ne gindim la atitea 
filme ireprosabile din punct de 
vedere tehnic si lamentabile ca 
substanță, putem trece peste aceste 
erori. 


Dan COMŞA 


EC a] 
Ceaikovski 


kk 


Producție a studiourilor Lenfilm. 
Regia: Igor Talankin. Scenariul: Isac 
Glikman şi Roman Tikhomirov. Ima- 
gineo; Aleksandr Cikov. Cu: Inno- 
kenti Smoktunovski, Antonina Su- 
ranova, Maia  Plisegkaia, Vladislav 
Strjelicik, Alla Demidova, Evgheni 
Evstigneey. 


Biografiile celebre par predesa 
tinate să nu depășească, atunci cînd 
sint filmate, anumite tipare, Viaţa, 
şi creaţia de-o viata sînt turnate în 
forme fixe care uniformizează totul, 
care Împiedică reliefurile particus 
are, Variatiunile sint minime, efor« 
tul de inventie este si el minim, 
Biografiile titanilor. muzicii n-au avut 
© soartă mai bună (un singur exems 


i 

i 

È 

E 

| < 

i 

1 

i - 

* Í 

€ 

- 

E 

1 

+ È 

E 

È 

L 

È 

f 

i D 
i 

| 4 


à 


nu vä deranjati 


va recomandam: 


capodopera KIA 
neapărat 3c* 
pe ráspunderea noastrá ** 


pe răspunderea dumneavoastră x _ 


plu: „Rebelul magnific”). Şi ele au 
fost romantate, confecţionate după 
legile succesului efemer. Şi ele au 
trădat nu de puţine ori adevărul 
despre cel în cauză. Şi ele s-au refu- 
giat în clişeele melodramei. Igor 
Talankin a încercat, în dimensiunile 
uriaşe ale panoramicului, să refacă 
portretul lui Ceaikovski, să închege 
cinematografic dialogul  artist-mu- 
zică. Talankin a avut ambiția să dez- 
văluie resorturile intime ale crea- 
tiei. A vrut să ne facă să reținem 
nasterea- unor. capodopere: „Lacul 
lebedelor“, „Dama de pică”. Reusita 
este numai parțială, pe fragmente, 
pe secvențe de atmosferă, pe mo- 
mente strafulgerate de inspirație. 
Fiindcă portretul totalai lui Ceai- 
kovski la care a tins regizorul se 


f 


SS O 
Tripla 
verificare 
* 


Regia: Alois. Brenci. Cu: 
Ledogorov, Viktor Cekmarev, 
Viadimirov, Paul  Butkevici, 
Artmane 


Un alt film de război al regizorului 
care a semnat si ,24—25 nu se 
înapolază”. Sintem în septembrie 
1943, Leningradul rezistă cotropirii 
naziste. Recuzita insufletita si nes 
insufletità a frontului e prezentă, 
Dar „Tripla verificare” urmăreşte, 
în deosebi, 
secret, 


a avut eroii şi trădătorii ei, a decis 
soarta războiului, Convenţia si sa- 
bloanele genului sint adincite, dar 
nu, întru nimic, modificate, Pentru 
amatorii de a bătători drumurile 
unui suspens deja văzut, filmul 
poate reinnoi sentimentele bărbă- 
testi ale curajului si devotiunii in 
luptă, 


Genoveva 
de Brabant 


Regio: José Luis Monter, Cu: Maria 
sé Alfonso, Alberto Lupo, Angela 
hu, Stephen Forsayt. 


Legenda sentimentali, de origine 
ermanică medievală, despre fide- 
itate si calomnie, a Genovevei de 
Brabant, este de astà datà pretextul 
unei jalnice compilaţii cinemato- 
rafice. Decorurile unui castel ita- 
fan si costumele din epoca primelor 
cruciade sint singurele, şi prea 
săracele, atu-uri ale filmului lui 
José Luis Monter, lipsit altfel de 
cea mai primară personalitate, Un 
joc melodramatic si retoric slujesc 
intriga naivă. Un alt fel de „Călugă- 
rita din Monza”, minus vulgaritatea 
de care ne-am fi lipsit bucuros, 


AD. 


adună cu greu din imagini, Grandis 
locvent, încărcat cu detalii de epacá 
(necesare pind la un punct, pentru 
definirea eroului, dar împovărătoare 
dincolo de acest punct) filmul 
firîmiteazi biografia compozitoruls 
lui, Ecranul panoramic copleseste 
totul, Uneori eroul se pierde în 
aglomerația din cadru; alteori ace: 
laşi erou este scos ostentativ în evi» 
dent, transformatin „monumentviu“, 
Ochii săgetători, expresivi, jocul de 
o rară sugestie al ‘lui Innokenti Smok= 
tunovski rămîn însă o solidă punte 
de legătură cu personalitatea 
reală a personajului, dau contururi 
pregnante, vii, dincolo de scăderile 
viziunii regizorale. 


Orologiul 
Kremlinului 


x 


Regia: Viktor Gheorghiev, Gui 
luri Kaiurov, Anatoli Falkovici, Vas 
lentina Serova, 


Filmul lui Viktor Gheorghiev este 
— in modul cel mai evident — o 
ecranizare, Sursa e bine cunoscută: 

jesa de teatru cu același titlu a 
ui Vsevolod Pogodin. Punerea strict 
funcțională In cadre color a perso» 
najelor stiute are cursivitate si 
relief, grație concursului unor actori 
consacrați şi citorva inserturi cu 
peisaje autentice din jurul Kremli- 
nului. Un anumit efort de detea- 
tralizare s-a făcut, fără a se inde- 
părta însă de litera teatrului, Lenin, 
întruchipat cu aplicaţie de către 
luri Kaiurov, este văzut coborind 
incognito din cetatea ruginie cu 
zid crenelat, schimbind o replică 
„cu o bátriná moscovită — moment 
remarcabil de firesc, iar apoi intil- 
nindu-se cu lucrători de la tramvaie, 
pe o stradă reconstituită, sub lus 
mina artificiali a aparatelor de 
sudură. Figura ,visátorului de la 
Kremlin”, surprinsă mai puţin ca 
atare în cinematograf, are — în 
fata primelor hărţi de electrificare 
a Rusiei — cind precizia unui ta» 
blou in ulei, cind prestanta unui 
bronz, În celelalte roluri — o ple 
jada de actori emeriti. 


V. S. 


Ochi 
ageri 


* 


Regio: Han Sen Sun. Cu: Kim 
Ken Hak, Ten Du En — artist 
al poporului, 


Un film pentru, despre si cu 
copii. Lupta plină de curaj şi im 
geniozitate a unui grup de copii 
ce prind o bandă de spioni pătrunsă 
pe teritoriul Republicii Democrate 
Coreene este prilej pentru regi- 
zorul Han Sen Sun nu numai de 
a compune un film de aventuri, 
ci şi de a investiga universul copie 


am mai 


Un alt film inspirat de o viaţă 
Mustrá — cea a lui Cehov — iz- 
butise să fie firesc, delicat, de o mare 
sensibilitate artistică. Mă gîndesc la 
„Subiect pentru o schiţă“ în regia 
lui Serghei lutkevici. Dacă Talankin 
ar fi încercat o astfel de cale în 
abordarea biografiei lui Ceaikovski, 
avind la dispoziţie un interpret 
extraordinar cum este Smoktunov- 
ski, ar fi reușit, poate, portretul 
complet al compozitorului, asa cum 
a dorit-o, Nu e puţină însă nici 
bucuria de a reasculta muzica lui 
Ceaikovski pe care ne-o oferă fil- 
mul. 


R. POPOVICI 


văzut... 


láriei, Primul erou al peripetiilor, 
un băiețel cu „ochiul ager", asa 
cum o indică titlul, este cel ce con- 
duce o serie de momente polițiste 
palpitante, O face cu firesc, adu- 
cind un nou argument în favoarea 
mirajului creat de interpretii-copii 
pe ecran. Totuşi rezolvări, nu ra- 
reori banale, aduse pe peliculă 
într-un stil grandilocvent-eroic, slă- 
besc  incontestabilul tonus dra- 
matic al povestirii, 


Monica STANCIU 


Ambasador al 
Uniunii Sovietică 


xx 


Regia: Gheorghi Natanson: Cu: 
lulia Borisova, Anatoli Ktorov, Gu- 
nar Tilinski 


In ciuda titlului foarte general, 
gi cu toate cá se evita orice trimi- 
teri documentare exprese, ne aflam 
In fata unui film biografic sau cel 
putin inspirat din biografia unui 
personaj istoric real. Este un gen 
in care cineastii de la Mosfilm au 
o experienţă îndelungată, De data 
aceasta, eroul nu e Nahimov, Su- 
vorov, Uşakov sau alții, nic Mij- 
ciurin sau Popov, ci o femeie cele- 
bra — Kolontai rebotezată Koltova), 
care a intrat în istorii prin activi- 
tatea ei revoluţionară şi prin servi- 
ciile aduse statului sovietic, Indeo- 
sebi în preajma celui de-al doilea 
război mondial, locul marilor 
războinici sau al marilor inventatori, 
urmărim deci o mare ambasadoare, 
căreia interpretarea luliei Borisova 
fi atribuie o incontestabilă graţie, 

Prima inovaţie dramaturgică este 
renunţarea la insiruirea tuturor epi- 
soadelor unei biografii. Asistăm la 
un moment, suficient de amplu 
insă pentru a sugera biografia in 
ansamblu. În orice caz, finalitatea 
nu lipsește, ambasadoarea fiind de 
față în ultimul cadru la celebrarea 
zilei Victoriei, în Piaţa Roşie, lingă 
tribună (citate bine marcate din 
jurnalele vremii), ca o recunoaștere 
supremă a serviciilor aduse, 


Cred cá fürimitorea pe care o 
contestă cronicorul abia că sub: 
liniază idiosincrazia regizorului faţă 
de clișeu și romontare. Talankin 
a ecruisat tiparele anecdoticului si 
le-a semănat, cu gesturi degajate, 
aproape imprudente, pe un cimp 
plastic de funcțională frumuseţe. Dacă 
vom căuta oxele filmului aici si 
nu în parametrii biogrofici impusi 
oricum de tirania genului, dacă vom 
face abstracție de monumentalitatea 
tehnică si vom fi la relaţia 
subtilă dintre personaj și simbolis- 
tica plastici, vom ajunge la cu totul 
alte concluzii, k 

Sint însă de perfect ocord cu- pri- 
vire la Smoktunovski, RR 


Filmul se recomandă de asemenea 
printr-un, dialog fluent, bine lucrat 
ca replică şi cursivitate şi prin 
jocul modern al interpretilor. Alā- 
turi de lulia Borisova, citām pe 
Anatoli Ktorov, in rolul regelui 
pe lingă care ambasadoarea e acre- 
ditată, 


Val. S. DELEANU 


Trimis 
extraordinar 


* * 


Regia: A. Kamraev. Cu: S. Ciokmo- 
rov, A. Djigarhanian, $. lakovlev, 
N. Rahimov 


Asistăm la o vibrantă lecţie de 
eroism revolutionar In aceastá trans- 
punere cinematografică a conjuc- 
turii social-politice a anului 1919— 
1920, moment al desăvirşirii cuceri 
rilor revoluționare în Uniunea Sovie- 
tică, Unii spectatori poate vor consi- 
dera filmul de la bun început o 
nouă versiune a unei teme mult 
dezbătute, Este adevărat. Dar să nu 
uităm că omenirea nu-și poate uita 
trecutul, chiar dacă prezentul o 
interesează în mai mare măsură, 
astfel că, filme de război, despre 
înfringerea nazismului, despre lupta 
popoarelor pentru autodeterminare 
s-au făcut sau se vor mai face, 

Vulnerabilitatea filmului constă 
însă in didacticismul cu care se 
abordează momentul istoric amintit, 
în verbiajul personajelor, în con- 
ventionalism. Am reţinut ca reuşite 
secvențele lucrate în stilul jurnalului 
documentar alături de citeva mo- 
mente bine tensionate, de pildă 
confruntarea comisarului special cu 


şeful basmacilor, si citeva portrete 
umane care au o forţă realistă, 
impresionantă. 


Medeea IONESCU 


T MÀ —— IT TE 


Re — film blestemat 
al unui autor blestemat — mutilat, 
desfigurat- de -cenzura - americană, 
redus de producitori de la 18 bo- 
bine-la 9 bobine, străluceşte astăzi 
— chiar în -coudițiile stei -mon- 
struoase mutilüri — ca una din 
capodoperele fundamentale ale ci- 
nematografici, Film-manifest, film 
arhetip a! întregului cinematograf- 
adevăr, cinematograf-constiintà — 
el- neagă; din interiorul acestei 
„Mașini de fabricat cirnati" care 
era Hollywood-ul — cinematogra- 
ful-drog. Soarta autorului este bine 
cunoscuta: dupa citeva disperate 
încercări de a compune opere cum- 
plite, prin sinceritatea si cruzimea 
lor, opere al căror punct culminant 
este ,Rapacitate", Stroheim- este 
suspendat definitiv din activitatea 
de creație de mafia producătorilor, 
moare, deci, împrumutind masca 
sa mortuară cinematografului co- 
mercial, pînă la cea de-a d moarte 
a sa, cea fizică, cea nesemni vă, 
Cinematograful comercial a 
mat imediat masca lui 
într-una din mas 
mului său manicheist 
monstrului cinic, 
„Reprezentarea exactă a vieţii — 
este scopul suprem al realizărilor 
mele, Cel mai mare handicap al 
cinematografiei americane este acest 
manicheism moral care impune per- 
sonaje cu totul virtuoase sau cu 
totul antipatice, primele triumfind 
întotdeauna, cele din urmă pri- 
mind o severă sanctiure. De aceea 
prezint sau încerc să prezint pu- 
blicului :merican imzginca exactă a 
vieţii“ — scria Stroheim în perioada 
fn care realiza ,Rapacitate", În per- 
spectiva acestui text, destinul său 
de actor, ‘de mască, pare o farsă 
macabră, Dar de fapt, -în această 
junglă a unei arte constrinse, 
chipul său a fost doar un ostatic, 
încredințat. producătorilor, pentru 


: masca 


í 


Stroheim: realismul vizionar, sumbru, atroce. 


Îl cunoaşteţi? Priviti-i cu atenție! 


mată mereu. (atunci, azi) — aceea 
de a arăta, cum spunea Andre 
Bazin, ,Rapacitate" inaugurează rea- 
lismul vizionar, sumbru, atroce, 
acel tip de realism inacceptabil, 
de fapt, pentru că denunţă în fie- 
care fotogramă drogul. ,Rapacitate” 
inaugurează cinematograful bles- 
temat, agresiv, în fond acesta e, 
după atitea cuvinte căutate, cuvin- 
tul cel mai activ pentru a defini 
filmul, da, ,Rapacitate" inaugurează 
filmul agresiv, Primul gest al acestei 
înversunate contestări este elimi- 
narea decorului iluzionist de tip 
Méliès. „Un film facut în studio nu 
poate fi decît de studio, viata nu 
se reconstituie, se captează. Ade- 
văratele filme realiste nu pot fi decît 
acelea turnate pe locurile directe 
ale acțiunii”, Secventele cabinetu- 


siune peniru convenție, Stroheim 
combină monstruozitatea cu -can- 
doarea, obtinind savante si. cutremu- 
rătoare amestecuri, Monstruosul, 
pentru Stroheim, e o condiție uma- 
na firească, comună, nicidecum o 
condiție excepţională. Un animal 
chinuit, sinistru, zace- în oameni 
şi se trezește desteptat de lumina 
unor stele nefaste. Monstrii pe care 
nu-i cunoaștem și care urlă în noi, 
sfişiindu-ne cînd intrăm în unghiul 
acela de lumină neagră, In condiţiile 
unei societăți nedrepte, absurde, 
somnul monstrilor nu poate fi 
controlat, Această convietuire obli- 
gata (si ignorată) cu monstri explică 
la Stroheim imensul val de senti- 
mentalitate pentru oamenii-victime; 
solidaritatea lui celulară cu oamenii- 
victime, 


e „Rapacitate“ e un film blestemat al unui autor blestemat. 

e £/ e cinematogaf-constiintà. 

e El neagă, din interiorul acestei „maşini de fâbricat cîrnaţi“ 
care era Hollywood-ul, cinematograf ul-drog. 


ca spiritul său să rămînă liber, 
chiar dacă neproductiv, Şi această 
libertate, nesupunerea spiritului său, 
este una din puţinele lecţii de dem- 
nitate și artă în istoria cinemato- 
grafului — istorie minjitá de atitea 
şi atitea compromisuri. 

Ce este într-adevăr revoluţionar 
în „Rapacitate“? De ce este — după 
părerea mea — cel mai stimulant 
film din istoria cinematografiei? 


oa dinamiteazi toate 
bazele cinematografiei convenţionale. 
Niciodată pina la ,Rapacitate" con- 
testa(ia mistificării nu a. căpătat 
forme atit de integrale si de inver- 
sunate. ,Rapacitate" restituie Rea- 
lititii chipul ei înstrăinat, mecanis- 
mele, semnific — iar cinemato- 
grafului, funcţia sa esenţială — supri- 


16 


lui dentar au fost realizate într-un 
veritabil cabinet dentar din Polk 
Street; Stroheim a închiriat o mină 
de aur pentru începutul filmului, 
scena finală este filmată chiar în 
Valea Morţii, într-un aer fiert, ires- 
pirabil. Actorilor “care se tirau pe 
jumăta prin cenușa fier- 
binte a , el le strig í 
teţi-vă,.. urîti-và... încercați 
Urîti, așa cum ma urfti pe mine", 


B ds este apoi contesta= 
rea psihologiei primitive manicheis- 
te — negarea măștilor, Personajele 
se scurg unul în celălalt — o magmă 
amestecată circulă prin ele. Reani- 
mate, eliberate din ace! muzeu de 
ceară el caracterelor, personajele 
descoperă caracterul miraculos, 
imprevizibil al existenţei, Din aver- 


J 


Boom Inseamná apoi con- 
testarea formelor matice- tradi- 
gionale, curse mizerabile în care 
artistul mediocru vrea să capteze 
fluxul vieţii, înțelept și misterios, 
înseămnă dispreţ deci pentru acel 
manicheism al situațiilor dramatice 
tradiționale, înseamnă evlavie pen- 
tru Existenţă. Cea mai frumoasă 
scenă de dragoste pe care am văzut-o 
vreodată este scena indragostirii 
dentistului Mac Teague de Trina, în 
timp ce-i perforează dinţii cu freza. 
Ej, Stroheim, pentru prima oară 
— el, cel mai mare dușman al calo- 
filiei din istoria cinematografului 
— descoperă cum poti adora o fe- 
meie pe a cărei bărbie se prelinge 
un fir de scuipat și de sînge. cum 
doi îndrăgostiţi pot. să-și spună 
înfricoșăteare, dulci timpenii, coco- 


iati pe un canal de scurgere, iar în 
spatele lor zace o baltă imundă, 
oxidată de reziduuri, 


E nici un artist mare al filmului 
nu a existat o asemenea sete demen- 
tialà de concret, Concretul la Stro- 
heim vibrează, se descompune in 
unde de semnificatii — devine ma- 
gic. (Asa cum ghetele lui Charlot 
devin două ghete magice. De le-am 
privi sub o vitrină de sticlă, le-am 
privi ca pe ghetele unui sfint). 
Această acumulare de concret e 
cunoscută sub numele de naturalis- 
mul grotesc al lui Stroheim şi a fost 
calul de bătaie al-criticilor americani, 
ani de-a rîndul. Ei nu au înţeles, 
asa cum în general nu se înțelege 
de altfel nici azi, ce fond neexploatat 
de revelații există în acest tip de 
tehnică şi de viziune, 


N, unartist al filmului nu s-a 


împotrivit cu asemenea frenezie 
şi înverșunare minciunii — nimeni 
nu a propus vreodată în film atitea 
adevăruri sfisietoare și neplăcute, 
atitea adevăruri inavuabile, Produ- 
cătorii-se fereau să-i dea să ecrani- 
zeze pind și „Văduva veselă“, în- 
tr-un asemenea grad avea Stroheim 
forța magică de a transforma sche- 
mele cele mai banale în revelații 
cumplite despre existență. Dar tea- 
ma lor nu mai era îndreptatità, 
Stroheim, obosit, renuntase. Ceva 
mai tîrziu, el va spune despre „Vă- 
duva vesela:" „De cind cenzura a 
mutilat ,Rapacitate", unde mi-am 
pus tot sufletul, am abandonat idea- 
lul meu de a crea o artă veritabilă 
din film. Am fost constrins să aban- 
donez total realismul. $i dacă mă 
întrebaţi, totuşi, pentru ce am făcut 
un astfel de film, nu-mi e ruşine să 
và spun adevărul; am.o familie de 
hrănit“. Apoi, pentru a nu mai trăda 
niciodată, el și-a vindut chipul. 
Restul vieţii si l-a trăit în spatele 
măștii. Pe patul de moarte, masca 
lui a fost decoratà cu Legiunea de 
Onoare, lată masca lui salutind. 
Publicim fotografia. Priviţi-o atent; 


Lucian PINTILIE 


5 


las i 


FS5RRES"EFESGFESERaSSIE A em | | 


I LOLI iii ninm 


TEES FPG) | 


>, iar în 
imundă, 


fiImului 
demen- 
la Stro- 
june in 
ine ma- 
Charlot 
le le-am 
á, le-am 
sfint). 
ncret e 
aturalis= 
şi a fost 
nericani, 
înteles, 
înțelege 
xploatat 
t tip de 


ui nu s-a 
frenezie 
- nimeni 
m atitea 
plăcute, 
 Produ- 
ă ecrahi- 
eli", în- 
'troheim 
na sche- 
revelații 
Dar tea- 
eptátitá, 
e, Ceva 
re „Vă- 
nzura a 
e mi-am 
nat idea- 
eritabilà 
sà aban- 
daca ma 
am facut 
rușine să 
milie de 
nai trăda 

chipul. 
spatele 
e, masca 
iunea de 
salutînd. 
-atent 


JNTiLIE- 


pe ecrane 


animatia 


Bun 
sosit 
Xx 


Regia: lon Gânescu. Scenariul: lon si 
Benedict Gănescu. Desene: Benedict 
Gănescu. /maginea: Sandu Stefan. 


Bună parte din filmul de animaţie con- 
temporan trăiește cu obsesia Incifrarii 
reflex, probabil, al unui nejustificat complex 
de «artă minoră». Acuza de superficialitate, 
animația o repudiazá, in ultima vreme, cu 
deosebită vehementa. Riposta este un sur- 
plus de gravitate. Animatia «se problema- 
tizeazá». La Animafilm, contaminarea este, 
uneori, evidentă. Filmul fraților Gánescu, 
ingenios grafic, prin geometrizarea forme- 
lor, comportă riscul incomprehensibilitatii. 
«Bun sosit» este o parabolă, cred, despre 
omenirea supertehnicizată, care, în expan- 
siunea ei către cosmos, uită propria plane- 
tă. intrăm sau putem intra in contact cu 
extratereștrii dar neglijăm semenii noștri 
și dramele pămintene. Nu e rea istoria, 
chiar dacă nu cu totul nouă, desenul ni s-a 
părut cu adevărat frumos plastic, dar, difi- 
cultatea în a înțelege filmul vine de la con- 
centrarea mult prea aglomerată de simbo- 
luri grafice. De aceea, «Bun sosit» riscă, 
deși nu merită, să rămină un film neinte- 
les. Vina, totuși, nu e a publicului... 


P.R. 


Pro sau contra 


Justificata exigenta fala de neimplinirile 
unui film cu pretentii, cu atit mai mult cind 
ținem seama de cartea de vizită a realizatori- 
lor. În ciuda neimplinirilor sale, filmul frati- 
lor Gănescu este viu și personal în grafică, 
inventiv In crearea formelor si minuirea sim- 
bolurilor vizuale si bine animal. Am credinta 
că revenirea realizatorilor asupra sa, intr-un 
moment de inspirație, ar pulea aduce ace! 
grăunte de excepțional, care azi lipsind, 
filmul rămine ratat. 

B.T.R. 


Confuzia vine din viziunea plastică (pa- 
radoxal, nu?) unde sint incă multe nere- 
zolvári sí greutăți, unde linia nu are decit 
rareori tensiunea necesităţii. Dar, sint con- 
vins, studioul ar trebui să acorde, în conti- 
nuare, atenție echipei. 

LM. 


Pisica, iepurele 
şi nevăstuica 
* 


După o fabulă de La Fontaine. Regia 
şi scenariul: Horia Ştefănescu. Animatia 
Dan Dumitrescu. /maginea: Anca Barbu. 


Cu neincredere ascunsă in vocaţia filo- 
zolică a filmului animat, tresar la clipa de 
umor, la mișcarea cursivă şi coerenta, la 
culoarea frumoasă si desenul alegru. E 
atit de puţină originalitate în filmul de ani- 
matie, incit simtu: măsurii echivalează tot- 
deauna cu o performanţă și trebuie aplau- 
dată. Ceea ce si fac în fata filmului lui Horia 
Ştetănescu, «Pisica, iepurele și nevăstui- 
ca». Respectul pentru condiția acestui gen 
— care nu e alta decit divertismentul tintind 
uneori o morală — ciștigă in acest film un 
galon de nobleţe printr-o meserie de bună 
calitate. Tot preambulul fabulei este exce- 
lent, cu discordia aceea dintre neamuri 
sfirsitá cu dueluri si crime. Personajele se 
mișcă cu haz, au reacţii spontane si acțiuni 
fulgerătoare. Preambulul se continuă firesc 
cu fabula, gagul sare sprintar din fie- 
care cadru, asa incit densitatea giumei per 
centimetru patrat de pelicula este destul de 
ridicat. m 


Cimpul 
* 


Regia si animatia: George Sibianu. Sce- 
nariul: Renée Reggiani si Luciantonio 
Ruggieri. /maginea: C. Iscrulescu. 


La nivelul exigentelor primului contact 
pe care spectatorul-copil, foarte copil, il 
are cu cinematoaraful de animatie, la nive- 
Iul exigenţelor unei «cărți cu poze», «Cim- 
pul», lui G. Sibianu poate să placă integral. 

Filmul lasă pauzele de respirație necesare 
recunoașterii personajelor, lasă timp pen- 
tru ca micul spectator să identifice jucăriile 
vii de pe ecran cu propriile sale jucării, cele 
de acasă sau cele din dorințele sale. Si 
totul curge pe comentariul sonor, ciripire 
copilărească permanentă, topită în muzica 
gratioasá. La acest nivel de exigente ce se 
cere luat în consideraţie, avem de-a face cu 
un film din acelea care ar trebui să ocupe 


documentarul 


Emotii 


KEE 


Hegia si scenariul: Mirel lliegiu. /maginea: 

Paul Holban, Dorian Segal, Constantin 

lonescu-Tonciu, Stefan Fischer, Petre 
Gheorghe. 


Prima bucurie pe care ne-a facut-o acest 
film este bucuria cliseului sfărimat. Am 
văzut atitea «concursuri Enescu» în care 
aparatul de filmat era spectator modest si 
indiferent, Incit ne temeam că se putea 
filma numai asa. Mirel Iliesiu refuză să 


accepte tiparele, refuză comoditatea. E! 
pătrunde pe ușa de serviciu a concursului 
şi ne dă a doua bucurie, cu nimic mai re- 
dusă decit prima: bucuria sinceritàtii. Re- 
gizorul si echipa de operatori «tură» ima- 
gini insolite, surprind emoția manifestată 
spontan, nemascată de luminile rampei. 
Emotia In gest (violonista care-și încălzeşte 
la nesfirsit miinile, solista care-şi caută 
cadenta respirației), emoția In umblet (pa- 
sii Inceti, nesiguri, apoi paşii brusc hotàriti, 
paşii celor Intorsi victorioși si pașii in- 
frintilor), emoția în contact cu obiectele 
(un pahar cu apă care trece din mină în 
mină, un instrument abandonat pentru o 
clipă, o ușă care se trinteste). În fine — 
bucuria muzicii, unică, solemnă, pregătită 
de milioanele si milioanele de clipe ca ace- 
lea pe care le-a reținut pelicula. Spunea 


VĂ RECOMANDAM SĂ VIZIONATI: 


3X3-X- capodoperă a genului 
**% neapărat 
** pe răspunderea noastră 
* de dragul genului 
m ... dacă rulează în completare 


Maci, clopoței, girgarite si o sperietoare («Cimpul») 


nouă sute din cele «o mie si una» de seri 
ale copilului, pentru cà restul de o sutà una 
le-am rezerva povestilor minunate, pline de 
fantezie, vervă si har, care aparțin altui 
domeniu decit fiimul «Cimpul». 

' B.T.R. 


Soricelul 
si stridia 
m 


Dupà o fabulá de La Fontaine. Regia, 
scenariul şi desenele: C-tin Crismàrel. 
Imaginea: Rad Codreanu. 


Şi această coproducție are ca subiect o 
fabulă de La Fontaine. Dacă am crede insă 
că fabulistii fac filozofie în fiecare vers, ar fi 
din partea noastră o prejudecată. Snoavele 
acestea versificate, cu morala la sfirsit, sint 
bune dacă știi să fugi la timp de ele. Deci, 
fabulistul gindeste incă medieval — con- 
damnind un biet şoarece care-şi părăsește 
domiciliul vrind să cunoască lumea — și 
uită că experiența este mama științei. Ob- 
scurantist (luati-o cu mai puțină rigiditate) 
şi casnic, La Fontaine eșuează cu morala 
lui în agorafobie. Filmul lui Constantin 
Crismárel înfruntă handicapul cu mai pu- 
țină imaginaţie. Prologul — după cum se 
vede, ca i: jazz, improvizatia contează mai 
mult decit tema — este destul de banal si 
excesiv de Jung. Si, desigur, cind nu sint 
gaguri, nici n-ai ce să ritmezi. Doza de 
umor este mică, iar însușirile desenului 
(intelegeti eficacitatea lui) lăsau loc pentru 
mai mult. 

LM. 


tnescu: «Să visezi In mod rodnic, să ur- 
máresti un vis activ — iată către ce trebuic 
să tindă un artist». Începutul acestui «vis 
activ» Ml consemnează pentru istoria de 
miine a marilor solişti, filmul lui Mire! 
Iliesiu, 


Virtuoz 
Cei trei B 
Cerul meu-muzica 
xk 


Hegia şi scenariu! Mirel Iliesiu. Imaginea. 
Paul Holban, Petre Gheorghe, Stefan 


Piraţii 
cosmosului 
L 


Regia si scenariul, desene, animație: Mir- 
cea Toia. /maginea: C-tin Iscrulescu. 


Umbrela James-Bond-ului desenat de 
M. Toia în maniera satirică a revistei 
«Crocodil» este singurul personaj care 
prezintă interes In aventura pe care ne-o 
propune filmul. Mai Intli, pentru că această 
umbrelă ne aminteşte că avem de-a face 
totuşi cu un film de animaţie. Si apoi, 
pentru ca de ea sint legate cele citeva pu- 
tine si anemice — gaguri ale filmului. 

M-am întrebat mereu cărei nevoi reale li 
răspunde prezenta filmului de pseudo- 
aventura, pseudo-politist. nseudo-western. 
pseudo-stiintitic, senai şi unicat, parodie 
sau «în serios» — în producţia unui studio 
pentru care un film slab e un lux, de vreme 
ce mobilizează același efort de producţie 
ca si unul bun (sau mijlociu). Acolo unde 
maría «de serie» este si un produs de serie, 
iar ieftinătatea artistică echivalează prețul 
de cost scăzut, există pentru asemenea 
filme o rațiune de întrebuințare firească, cea 
comercială. Altfel... 

B.T.R. 


P.S. In aceasta situatie, ne vedem obligati 
să preferám, la acelaşi nile! artistic, orice 
fabulă moralizatoare sau banda publicitară 
puerilà, tipuri de filme ce-şi au, cel putin, o 
justificare utilitară. 


Fischer, Constantin lonescu-Tonciu, 
Dorian Segal. 


ŞI celelalte filme dedicate Festivalului 
Enescu — anunţate în titlu — dovedesc 
propria opțiune a cineastului, strădania de 
a reflecta,nu doar de a ilustra cinemato- 
grafic evenimentul artistic, incercarea me- 
rituoasá de a pátrunde într-un univers par- 
ticular, universul muzicii. Filmele acestea 
ne dezváluie un regizor receptiv, ráscolit 
de muzica dar refuzind in acelasi timp sá 
se manifeste patetic. Mirel lliesiu și-a pro- 
pus, răminind discret în umbră, să lege un 
dialog Intre confesiunea de creaţie a lui 
George Enescu si muzică. Cele trei filme 
devin o sinteză izbutită Intre mărturisirea 


—> 


pe ecrane 


artistului, între lumea intimă a compozito- 
rului și muzică care, în interpretarea vir- 
tuozilor, redevine atotputernică. Cinema- 
tograful ne oferă astfel posibilitatea nu 
numai de a vedea și a asculta, El explică 
fără didacticism muzica unui Bach, unui 
Beethoven, unui Brahms, unui Enescu prin 
cuvint (rostit fără ostentatie, dar cu nece- 
sara vibraţie de lon Marinescu). Muzică 
plus imagine plus gind — iată ce a vrut 
si ceea ce a reușit Mirel Iliesiu. Şi muzica, 
«cea care dă glas strigătelor sufletului», 
cum scria Enescu, trăiește din plin în aceste 
filme. 

ALR. 


Pe meridianele 
muzicii 


* 


Regia: Mirel Iliesiu. 
Scenariul: Dan Negreanu. 


În fine, o singură formula de film lipsea 
din suita de pelicule inspirate de festivalul 
Enescu, pentru ca grupajul să fie atotcu 

rinzător: un film documentar monografic 
n ordinea cronologică și nu numai crono 
logică a realizării, el este ultimul, dar filmu! 
acesta Indeplineste funcţia unei cărți de 
vizită si ca atare poate sta în fruntea gru 
pajului, în cazul unei vizionări In suită. 

Ca orice carte de vizită, filmul este rezul- 
tatul, firesc, al unei comenzi, în cazul de 
față din partea organizatorilor directi ai 
festivalului, răspunzind unor exigente pre- 
cise şi multiple, atit în conținut, cit si în 
«paginatie». Si trebuie avut în vedere că o 
carte de vizită se oferă nu pentru a îi supusă 
unei aprecieri si unei judecăţi în sine, ci 
pentru a informa si a fi luată în considerație. 
Ce este festivalul Enescu, cine a partici- 
pat la ediția din 1970, de pe cite continente, 
din cite zone si din cite țări sint participantii, 
cum au sosit aceștia la aeroport sau la gina, 
cum a început, cum s-a desfășurat si cum 
s-a încheiat festivalul (în ordinea reală a 
faptelor, fără artificii de compoziție), cine 
a fost la tribună și în jurii, cine a luat cu- 
vintul (fragmente fono pe viu), cum s-au 
succedat etapele concursului şi concertele 
de gală (fără pierderi de timp, fără ambiante 
şi peisajistică — e doar de la sine înțeles că 
festivalul s-a desfășurat in Bucurestil), 
care au fost premiile si premiantii, cum s-a 
desfăşurat festivitatea de premiere. Punct. 
Fără «și aşa mai departe», fiindcă o carte 
de vizită nu uzeazá de aproximatii. lar 
această carte de vizită este impresionantă, 
prin faptul că, desi de dimensiuni duble 
fata de cele obişnuite, nu are nici un spatiu 
alb. Pe întinderea a două acte (600 m pe- 
liculă), într-un ritm riguros, în așa fel Incit 
comentariul explicativ de-abia reuseste să 
țină pasul cu imaginea, se insiruie toate 
capetele de afiș și toate titlurile care com- 
pun blazonul acestei importante manifes- 
tări culturale naţionale şi internaţionale 

Este un film introductiv care, cum spu 
neam, poate deschide o serată cinemato- 
gratico-muzicală sau poate foarte bine sta, 
ca material prețios, în arhivă, oricind uti- 
lizabil. Ag fi vrut să spun că el poate fi si 
un bun mesager, pentru a purta departe 
faima muzicii noastre și a festivalului. 


Val. S. 


Marmura 


* 


Regia si scenariul: Titus Mesaros. 
Imaginea: Petre Gheorghe. 


O femeie coboará niste trepte croite 
Intr-un munte... Cindva, regizorul Titus 
Mesaroș a mai utilizat metafora treptelor 
in «4000 de trepte spre cer», incercind — 
şi reuşind — să ne ofere o imagine grăi 
toare despre lupta dură, dusă pe verticală 
a oamenilor cu stinca, la vremea de începu! 
a Hidrocentralei de pe Argeş. Ne-am bucu- 
rat să reintilnim motivul simbolic al trep- 
telor în creația documentaristului Titus 
Mesaros. Nu de alta, dar metafora acestuia 
are, mereu, girul realității. Acum, în «Mar- 


18 


mura», treptele conduc spre o carieră de 
marmură, si ea «clădită» în trepte. «Sarea» 
filmului (ca să nu spunem «marmura» 
filmului) o conferă oamenii. Cei care scot 
la iveală, din structurile Terrei, această 
piatră solemnă și gravă, străbătută de ner- 
vurile vieţii si ale morții. Oamenii sint ei 
înşişi, necontrafácuti, si tocmai de aceea 
filmul are adevăr. li vedem și îi ascultăm 
privind și comentind o «ilustrată»: statuia 
lui David «intocmită» din marmură de 
Michelangelo. Gindul lor este viu, spontan, 
nealterat de conveniente. Si îi vedem, apoi, 
la jumătatea zilei de muncă, așezați pe 
blocurile de marmură pe care le-au răpit 
muntelui, mincind în tăcere. Cu gesturi 
simple, ei omenesc marmura statuilor si 
cavourilor ulterioare. Acesta este filmul: 
un contrapunct. De aceea nu-și mai avea 
rost «montajul» într-un acelaşi cadru a 
unei cutii de conserve (rămasă de la prin- 
zul mărmurarilor) cu fotografia statuii lui 
David. Ideea trecuse «rampa» 

c.Cn. 


Ciclul 
Brancusi 
* 


«Atelierul» si «Ovoidul». 
Regia si scenariul: Pavel Constantinescu 
Imaginea: Constantin lonescu-Tonciu. 


Ultimele douà pelicule din ciclul Brancusi 
i-au cerut lui Paul Constantinescu mai 
puţine dificultăți decit primele, intrucit de 
data aceasta nu avea a se confrunta direc! 
cu exigenţele stricte ale filmului de arta 
(de analiză a unor opere de artă). «Atelie- 
rul» este In mare măsură si in mod justifi- 
cat un reportaj «en passant», cu citeva 
imagini de bună calitate din atelierul care 
a aparținut sculptorului, în timp ce «Ovoi- 
dul» este în întregime «un documentar de 
fictiune», fiind dedicat unei opere pe care 
Brâncuși n-a apucat s-o realizeze. Filmul 
ne prezintă planse ale proiectului si chiar 
un ou uriaş construit la studioul «Sahia». 
Totul fără performanțe de decupaj sau 
sugestii de subtilitate. Deși comentariul 
pe care regizorul și l-a rezervat siesi nu 
ne spune prea mult (în fraze precum: «era 
un sculptor cu totul deosebit») interesul, 
și meritul intormativ-cultural al acestei am- 
ple serii de documentare este incontestabil. 


Val. S. 
SEES e e RI WR DE UU 


Sportul 
si scoala 
n 


Regia si scenariul: Florica Holban. 
Imaginea: Paul Holban, Romeo 
Chiriac. 


Studioul «Sahia» executà, adesea, «co- 
menzi» ale unor întreprinderi si instituţii, 
şi foarte bine face, deoarece filmul are o 
forță de convingere care nu mai trebuie 
demonstrată. Foarte bine a procedat, de 
asemenea, Incredintind un subiect precum 
«Sportul și școala» Floricăi Holban, stiutà 
fiind pasiunea regizoarei pentru subiectele 
prilejuite de virsta școlii. Imaginile filmului 
sint, de altfel, concludente: este bine, e 
necesar, e recomandabil să facem cit mai 
mult sport încă din anii primei tinereti, $i 
ar fi bine, necesar, recomandabil să avem 
la dispoziție cit mai multe baze sportive 
adecvat amenajate. Astfel de filme însă 
suferă de o boală cronică: comentariul 
plin de «gogorite», de fraze umflate, care, 
chiar dacă — sau tocmai pentru că — sint 
rostite de o voce pură de copil au darul să 
ne trezească, brusc, îndoieli și neliniști. 


C. Cn. 


al. S. — Valerian SAVA 


Val. 
C. Cn. — Călin CĂLIMAN 
A 


L R. — Al. RACOVICEANU 
LM. - lulian MEREUTA 
P.R. - Petre RADO 

B.T.R. - B.T. RIPEANU 


Spatiul 
de oprire 


cu rotile scirtiind de frina 

prea brusca, cel de la volan isi face cruce 
in gind și-și spune; «Am scăpat si de data 
asta!» V bil, evident, numai în 
care Fortuna a avut amabilitatea s 
ruiascà si pe din spate cu ac 
reflexe prompte. Avind de a face 
șofer tinar, orice sofer bătrin va declara 
cui le une că cel mai important lucru 
la o masina pleacă in cursă, este, 
oricit ar părea de ciudat, sistemul de fri- 
nare. Puţini însă vor fi cei ce isi vor argu- 
menta afirmatia cu datele pe care le expune 
Erich Nussbaum. Pe baza unor calcule 
științifice filmul demonstrează imposibili- 
tatea frinării instantanee. Pentru ori 
prire, este n sar un timp de react 

tru conducători şi un al doilea timp de 

onare a frinelor si de invingere a inertiei 
vehicolului (acesta din urmă fiind în funcţie 
de viteză). Pentru a concretiza, acești timpi 
inseamnă de fapt distant anta la 
rindul ei, că este tratată cu indiferenta 
poate insemna accident, pentru că oricit 
de bune ar fi reflexele celui de la volan, 
legile fizicii rămin legi 


Vinovatii 
au cuvintu 


Farà c t d pt la tintà, 
aspru, r ortajul-reconstituire, 
lui lo a à dentului de pe so 


care au 


scuzati, va rog... 


dus la tragicul deznodamint: doi morti 
ferul inchis, un camion si un trailer 
2 praf. Intrei ile se inlàntuie logic 
si eficient, odatà cu ancheta intreprinsa de 
"organele miliției: «ce căuta noaptea la 
drum, fără semnalizatoare luminoase, trai- 
lerul de care s-a izbit camionul?» Par- 
curgem în imagini elocvente un itinerar a 
ăsării si iresponsabilitàtii, al spiritului 
birocratic al unor oameni și al unor intre- 
prinderi. Justificările lor sună fals; ca un 
om al legii obiectivul le surprinde i ntiile 
de a-si ascunde, sub ploaia de vorbe, cul- 
pabilitatile. «Dar soferul? De ce n-a încer- 
cat sà frineze chiar în ultima clipà?» So- 
ferul, abulic, schitind un plins nervos,nu-si 
mai amintește. «işi amintește poate care 
au fost ultimele cuvinte schimbate cu vic- 
timele?» — Nu discut niciodată cind sint 
la volan — răspunde morocános si aspru 
vinovatul cu circumstanțe atenuante. O 
insingurare dușmănoasă, deși justificată 
planează ca o fatalitate asupra acestor 
ultime momente de viata, cu atita pricepere 
si finețe psihologică surprinse post-factum. 
E mai mult decit un film de circulație rutieră 
e un film de circulație umană, de tristețe 
şi neputinţă, clipă de artă, deci adevăr 
semnat lon Moscu 


Combustibil 
interzis 


Asta da, pilulă moralizatoare. Concisă, 
amuzant desenată, pe ideea: conducătorul 
care bea mult, ajunge departe... Drept în 
ceruri. Gagul e simplu, inteligibil: vinul in- 
roseste nasul şoferului și-l transforma în- 
tr-un termometru de măsurat alcoolul. O 
animaţie alertă, amestecind comicul cu 
tragicul, exact in dozajul în care isi face 
efectul 


pragul 


Luati loc, aniversarea a trecut, 75 de ani 
de 3 ori 25, o viatà sau 2 cariere implinite 
frumos, cità strălucire, cit fals, atitea um- 
bre atitea căderi, multe vorbe, unele scri- 
se, cerneală, altele în vint, unde, rădăcini 
rătăcite, ploi plouate, zăpezi zadarnice, 


* Num proprii nu sint reale, sint simple 
proiecții imaginare ale propriilor realităţi, de alt- 
fel ca tot restul. 


iluzii cojite, ciorapi cirpiti, vise inmultite cu 
3 126.114.699, cosmarul unei nopți de vara 
si de toate zilele, o Viatà de Maupassant 
fii cuminte fiul doamnei Bovary, si tu si voi, 
sinteti în prag, treceti fara teamà, un pas 
mic si vA asteaptà dincolo, aici sau în 
lună, un nou pătrar de veac... 

nu fiti defetisti, colegi, nu e ultimul, 
2001... 2002... vitezele cresc, cereti din 


ni morti 
trailer 
tuie logic 
prinsà de 
aptea la 
ase, trai- 
?» Par- 
tinerar al 
spiritului 
nor intre- 
fals; ca un 
ntentiile 
rbe, cul- 
n-a incer- 
pă?» $o- 
vos, nu-si 
ate care 
te cu vic- 
cind sint 
si aspru 
jante. O 
stificatà, 
acestor 
pricepere 
factum 
tie rutieră 
de tristete 
adevar 


jil 


Concisà, 
ducatorul 
Drept in 
vinul in- 
forma in 
aicoolul. O 
micul cu 
sì face 


multite cu 
ipti de varà 
upassant 
$i tu si voi 


e ultimul 
cereti din 


Filmul 
de 
circulatie, 
un film 
necesar, 
un film 
de văzut 


cu atentia 
mărită! 


timp centurile de castitate, supapele de 
siguranță, baloanele captive și săpun 
Camila, treceţi mai in față, prin urechile 
acului, sint locuri libere, cine ia cuvintul 

gheaţa s-a spart, jur să spun adevărul, nu 
interpretati, s-au mai înscris alţii, nu rostiti 
în deșert numele domnului din fata, de ce 
imagini cenusii, caractere perimate, obi- 
ceiuri lalîi, unghiuri viciate, atmosferă 
obtuzá?, dar aveți dreptate, niciodată, 
nici de două ori nu e prea tirziu, conflictul 
a rămas nerezolvat, problematica diluatà 
pentru că la cinema nu se îmbatà cu apă 
rece, fumatul e interzis, nu deranjati pe 
cei aşezaţi, nu ridicați tonul, nu và roadeti 


Ginditi-va 
la... 


Sint si cazuri cind cineastul nu se mul- 
tumeste să fie un corect executant al te 
mei de circulatie date. lon Moscu, de pilda, 
in «Ginditi-va la mutarea urmatoare», do- 
edeste cà filmul comanda se poate face 
$1 cu fantezie. Ideea sa de a compara jocul 
de sah cu jocul mult mai grav al circulației 
rutiere este ingenioasă. Ca în orice joc de 
sah, pe stradă ori pe șosea, avem impre- 
vizibilele salturi ale calului, ca și în sah 
banda de asfalt cunoaşte mișcările nepre 
văzute ale nebunilor (care la peste 100 km 
sint nu de puține ori fatale). si tot ca in sat 
regele (fericitul stăpinitor al automobilului) 
trebuie să știe să stăpinească regina (mi- 
nunata mașină). Ca unul dintre numeroșii 
pioni (adică pietoni) care străbat zilnic stră- 
rile, am urmărit cu atenţie lecţia de circu- 
latie predată de Moscu. Morala ei evidentă: 
viata de automobilist sau de pieton n-ai 
vole să te joci cu mutarea următoare 


Depasirea 
si fortuna 


Depásirea este o chestiune de orgoliu 
Umilit sau mágulit, in orice caz la o depa- 
sire orgoliul a doi conducători intra în joc. 
Se pune însă intrebarea: «Cit de joc este 
jocul?» Din nou părerea plină de curaj a 
celor de la volan pare să se bazeze pe re 
flexe. Părerea celor care au făcut filmul 
insă (regia G. Horvat), este mai putin 
metatorică. Jocul nu există. La ruleta vo- 
lanului nu se poate pierde decit o singură 


unghiile, purtați mănuşi glasate, intrati 
la ora permisă, pericolul de incendiu 
înlăturat, există pompieri şi ieşiri, nu vă 
uitaţi demnitatea în sală, nu vă uitaţi înapoi 
cu minie, consumul crește, apele rămin 
incápátinate, mîinile nu ajung, nici brațele 
încrucișate, poate firul de nisip sau virgula 
de temeritate, în ochiul de plasă căzut 
singur în mare, prinzind stele căzătoare, 
Brigitte Bardot, nimeni nu rezistă, sirenele 
cheamă, ceara s-a epuizat, inutil faceți 
cozi, banul ca talentul, nu-l mai ai nicio 
dată,cheltuieşte cit ti se dă, fa-ti plapumă 
vara, perie în toate sezoanele, fotoliul din 
rindul întîi e mai bun, la cinema strică 


dată. Deci, soferi, asigurati-và, semnalizat 
si angajati-và, sau nu và angajati in depa 
Sire; gestul de a vă asigura nu và obligă să 
si depășiți. Credeti-i pe cei ce vă vor binele 
mama vitregá a soferilor este Fortuna 
Cea bună se numeşte Prudenta 


Prudenta 
nu are vacanta 


Concediu, vacan munte, mare, irezis 
tibila atractie a peisajelor zgomotos colo: 
rate, strident sonorizate, ca sà vada tot 
omul ce bine e sà te recreezi... «Prudenta 
nu are vacanță» de Gh. Horvat nu scapă 
de poncite; aceleași cadre conventional 
imbietoare ca să justifice graba cu care se 
avintă unii spre odihnă, periclitindu-si a 
lor şi a familiei lor, Scurt, convingător, acci 
dentul fatal te pune pe ginduri. Dar si 
ușurința cu care divagheaza uneori autori 
pe imagini zbintuite. de dans. Nu, n-a 
rost aici parantezele aşa-z spectaculoase 
electul e departe de cel scontat: veselia 
pe care o visăm şi moartea care ne pin 
deste. Ne-ar fi mulțumit cu mult mai muit 
comentariul sec si prin asta dramatic, pe 
imaginea roților maşinii sfárimate învir- 
tindu-se în gol: «pentru ei vacanta s-a 
sfirsit inainte de a incepe». 


Semnalizarea 
rutieră 


Ar ti nedrept să cerem unui asttel de film 
să fle altceva decit işi propune. Adică 


altceva decit un corect film de educaţie 
rutieră. Autorii săi vor să ne invete, temeinic 
dacă se poate, pe noi automobilistii sau pe 
noi pietonii, insemnatatea semnelor de 
circulatie. Pentru a face acest lucru ei nu 
se feresc de tonul didactic, de accentele 
instructive. Limbajul semnelor, de pe tà- 
blite sau de pe asfalt, ne este astfel desci- 


De data asta este truca; 


frat, dacă nu-l stiam, sau repetat, dacă ne 
mai intilnisem cu el. Aparatul de filmat este 
de data asta un personaj cuminte si ascul 
lator care inregistreazá tot ceea ce este 
necesar fara nici o miscare de prisos. Poa- 
te că lectia despre semnalizarea rutieră pe 

are ne-o dă pe peliculă regizorul Dumitru 
Done putea să fie mai ingenioasă. Dar 
chiar in monotonia ei, in stereotipia ima- 
ginii, ea servește cauza. 


copiii dumneavoastră? 


Filmele-placat sint un fel de cărți cu 
poze pentru adulti. Fantezia nu are voie să 
tulbure claritatea, precizia, concizia idei 
morală. Un film-avertisment de genul «ma 
me, aveți grijă unde se joacă copiii vostr 
primejdiile îi pindesc la tot pasul», trebui 
să arate asta și atit. Tema devine idee 
ideea-subiect, într-un asemenea S.O.S. fil 
mat. Dar regizorul pierde multă vreme cu 
descrierea minuțioasă a tandretei fetițe 
față de păpușă şi — Induiosat de gesturile 
ei materne — uită să strecoare spaima 
care ar trebui să ne taie nouă, mamelor 
respirația. Camionul ce se pregătește de 
plecare exact cind fetița vrea să-și ada 
postească sub umbra lui pápusa, e arătat 


vederea, citeodată sezutul, craniul aple- 
cat briciul nu rade spuma nu moaie 
ciinii nu latră, nimic nu se pierde, nimeni 
nu plinge, nimeni nu ride, pietrele ramin, o 
dată, de două ori, pină în nouă, deci 
copacii mor cînd în picioare, cind în 
hirtie, mai rar în drapele, şi vinturile bat din 
emisfera boreală, din sus, din jos, din tot 
atitea direcții, direcții generale, ciclonul 
Mary, taifunul Gospodina, furtuna Vespe- 
ralá. Scribe, adică Paharul cu apă, tusea 
seacă, canarul şi mareele, prea mic pentru 
un lighean atit de mare, Barbăcot-Păcală 
parametri proiectati, proiecte paratrăz- 
nite, pietoni pasageri prin subterane cau- 


doar In citeva cadre neutre, ritmul e desii- 
nat, primejdia nu ne ingheată sufletele. 
Exact în momentul care ar fi trebuit să de- 
vină culminant, operatorul taie, stingaci 
maginea, multumindu-se doar să ne asi- 
re în comentariu: cine stie ce s-ar fi 
intimplat dacă nu revenea, la timp, mama. 
Un deus ex machina fortat, care micso- 
rează etectul psihologic, deci moralizator, 
asupra mamelor ce-şi lasă copiii singuri. 
Nu zic că ar fi fost necesar să se reconsti- 
tuie un accident, dar cred că asa cum e 
conceput, filmuletul nu ne convinge de gra- 
vitatea drobului de sare ce amenință cape- 
tele micutilor nostri. 


¢ 


dine, in faptul zorilor, in fapt de apus, 
caft cotidian, cu coatele, cu umerii barba- 
testi, fluierat în careu, 11 metri, fluierat 
în templu, 3 x 11 m/sec. Nimeni la centru, 
inaintasi la tusà, buestru dupa poartà 
gool! f, f, film, fotbal, lumea începe cu f, 
lumea sfirseste cu f, gool!, înainte si 
dupà ecran, ff urgent cu primul tren, di- 
rectia cunoscutà, destinatia indiferentà 
sà nu ne facem probleme, cine mai are 
intrebări?, intră cine vrea, rămine cine 
poate, pragul liber, taxa de intrare, o idee 
clară. Luaţi loc, reprezentatia a început 


de 75 de ani 
Mircea MUREŞAN 
19 


asl 
difuzarea 
eo 


ară 


ea mai frumoasă poveste a tuturor me 


(«Romeo si Julietta») ; 
F 


Una din cele mai 
gigantice montari 
din istoria filmului 
(«Watterloo») 


CE VOM VEDEA IN 


In liniile lui mari, repertoriul anului 1971 
a fost pregătit încă din 1970 si,pe măsură 
ce se vor mai selectiona și achiziționa alte 
filme, el va fi completat. Dar atit prin nu- 
mărul cit și prin valoarea lor, filmele de 
care dispunem la acest inceput de an 
formează scheletul repertoriului pe anul 
în curs. Am pornit de la ideea că spectato- 
rul de azi nu mai merge doar «la cinemato- 
graf», ci îşi ia dreptul de a merge la cine- 
matograf numai dacă știe că are de văzut 
«un film». Nici o vedetă mare nu mai sal- 
vează astăzi un film dacă filmul propriu- 
zis nu interesează. Indiferent dacă e dra- 
mă sau comedie, muzical sau de proble- 
matică socială, filmul își atrage specta- 
torii dacă răspunde condiției de a fi un 
film bun. Asttel că în alcătuirea reper- 
toriului nu ne-a preocupat atit ideea de a 
selectiona anume categorii de filme, ci 
în special de a putea programa cu pre- 
cădere filme bune și foarte bune. 

O simplă enumerare — fără preocupare 
de gen, şcoli etc. — vorbește, credem, 
destul de elocvent. 


Vom vedea deci: 
@ ROMEO ŞI JULIETA, cea mai fru- 


+ moasă poveste de dragoste a tuturor 


timpurilor. Filmul lui Zeffirelli va fi difuzat 
încă în primul trimestru al, anului. Este 
cea mai recentă versiune cinematografica 
a nemuritoarei capodopere shakespea- 
riene. Franco Zeffirelli este de altfel cu- 
noscut la noi prin «Femeia îndărătnică» 
vizionat în 1969. Pentru prima dată, Ro- 
meo (Leonard Whiting) si Julietta (Olivia 
Hussey) au virsta personajelor indicatà 
de Shakespeare. Succesul enorm de care 
s-a bucurat în toată lumea i-a creat popu- 
laritatea 


o FLOAREA SOARELUI, coproductia 
sovieto-italiană, realizată de Vittorio De 
Sica, avind ca interpreți pe Sophia Loren, 
Marcello Mastroianni si Liudmila Save- 
lieva, va însemna cu siguranță un moment 
din viata spectacolului cinematografic al 
noului an ca si... 


e BĂTĂLIA PENTRU ALGER — o co- 
producție de astă dată italo-algerianà in 
regia lui Gillo Pontecorvo. Filmul a fost 
premiat cu «Leul de aur» la Festivalul de 
la Veneţia și este socotit drept unul 
dintre cele mai convingătoare filme poli- 
tice. 


Ne vom intilni cu doi mari actori, Peter 
O'Toole şi Katharine Hepburn, într-un 
film ca 

* LEUL ÎN IARNĂ, realizat anume pen- 
tru ca ei să ofere un recital actoricesc pe o 
temă de amploare shakespeariană. Filmul 
a fost distins cu 3 premii Oscar în 1968; 


Seria marilor filme va continua cu: 

e CRIMA ȘI PEDEAPSA, ecranizarea 
romanului omonim al lui Dostoievski, în 
regia lui Lev Kulidjanov. 


e GRAND PRIX, în regia lui John 
Frankenheimer, cu James Garner, Yves 
Montand, Toshiro Mifune — distins cu 
trei premii Oscar; 


e CORTUL ROȘU — coproducție so- 
vieto-italiană, cu Claudia Cardinale, pe 
tema celebrei expediţii în dirijabilul spre 
Polul Nord a generalului italian Nobile; 


e BUNĂ SEARA D-NA CAMPBELL, 
coproducție italo-americană, în regia lui 
M. Frank, cu Gina Lollobrigida; 


® FLOAREA DE CACTUS, dupa piesa 
cu acelasi nume a lui Barillet si Gredy 
cu Ingrid Bergman, Walter Mathau si 
Goldie Hawn, pentru care tinăra actriță 
Goldie Hawn a primit premiul Oscar 1969, 
pentru cel mai bun rol secundar. 


Doi mari comici Bourvil si Louis de 
Funès s-au intilnit in 


Spectatorul de azi 
îsi ia dreptul de a merge 

la cinematograf numai dacà 
stie cà are de vazut «un film. 


film si literaturà 


e MAREA HOINAREALA (La grande 


eternul feminin 


Se fac, «se poartă» — cum ar zice un 


inului 1971 
pe másurá vadrouille), in regia lui Gérard Oury. Este glas frivol — filme cu suveniruri din anii 
titiona alte o comedie pe care astăzi o vedem însoțită «la belle époque». Subiecte lungi, fru- 
BR prin nu- si de 0 nostalgie, nostalgia lui Bourvil moase, tihnite, colorate cu nostalgii de 
E de pe care-l vom mai revedea in inteles. Dramele, usor subtiate de o mi- 
e an . i ii a 
ii pe anul e CREIERUL, tot în regia lui Gerard angina rece pi abita 
| spectato- Oury, alături de Belmondo si David Niven, lucrate cu acea măiestrie a manufactu- 
Eros ca si in rilor de care aproape cá ne-am dezo- 
cine- : i bisnuit. Cad ierni groase si vin primá- 
je de văzut MM TE AtertcuLtA în regia lui veri suculente printre oameni eleganti, 
iu mai sal- E cu o vitalitate moderată si estetizată, iz- 
wi propriu Urmează: bucnesc cruzimi scurte care declansea- 
lacă e dra e FATA CU PISTOLUL în regia lu: ză procesiuni nepatetice, mondene si 
de proble Monicelli, cu Monica Vitti: sensuale. Privim aceasta frumoasi bur- 
pe specta 7 e ghezie cu gindul la ce-a urmat, ne place 
Se a fi un e URSUL SI PAPUSA, regia M. Deville să n-o vedem atit de «odioasi», ci mai 
Fea reper- cu Brigitte Bardot: degrabă dezarmată de un fel de umani- 
ideea de a e SECRETUL DE LA SANTA VITTO tarism demodat. Sintem departe de ea 
è filme, ci RIA, ultimul film al lui Stanley Kramer $i nu ne putem refuza clipa de muzeu 
ha cu pre- cu Anthony Quinn, Anna Magnani, Virna care, chiar dacà nu ne face mai buni, 
ne. Lisi, Hardy Krüger. nu ne face nici mai vigilenti. Sint, de fapt, 
weocupare Apoi: mai departe de noi chiar decit Faraonii... 
e, credem, e CROMWELL cu Richard Harris si «La belle &poque» se poate vedea zilnic 
Alec Guiness; la Operetă, într-o formă falsă — așa 
e D'ALE VIEŢII (Les choses de la vie) cum îşi închipuiau fetele din cor (venite 
în regia lui Claude Sautet, cu Rommy cu tramvaiul la spectacol) că erau cu- 
| fru- Schneider, Michel Piccoli, Lea Massari; coanele pe vremea strabunicilor. Se mai 
E tuturor em bovis CONJUGAL, regia fac, tot acum, si filme-suvenir din alta 
m fi difuzat rancois Truffaut, cu Jean Pierre Leaud epocă, vecină cu 20 de ani, sau cu 10 — 
Rall. Este («Cele 400 de lovituri») si Claude Jade; cit a durat prima războire mondială... 
yraficá e ARANJAMENTUL, în regia lui Elia «Les années folles», intre pacea de la 
^" ET Bon: Kazan (ecranizarea propriului sáu roman) m EN Versailles si criza mondială, între anii 
4 cU. cu Kirk Douglas si Faye Dunaway; Cel mai costisitor film al Frantei unei «Europe a patriilor» — cum a zis 
a IM ici» e ULTIMUL SAMURAI, producție japo- («Creierul») Generalul — şi anii prohibiției ameri- 
Bs, Ro- neză, cu Toshiro Mifune în rolul princi- cane, cînd încă ameninţarea următoarei 
letta (Olivia pal; conflagrații nu apăruse, cind cei vechi 
Be indicata e UN OM NUMIT CAL, cu Richard sperau să se reintoarcă si cel noi să 
Bia de care Harris (filmul a fost semnalat cititorilor schimbe lumea. 4 s 
Bou! r revistei Cinema în numărul din octombrie Ann expresionismulul, ai avangardei, 
popu 1970): ai dislocàrii burgheziei împărțită in anti- 
e ADEVARATUL CURAJ, in regia lui .burghezi si proburghezi. Mai dinamice, 
productia Henry Hathaway, film cu care John Wayne mai scandaloase, mai impudice, dramele 
Vittorio De a primit premiul Oscar pentru cea mai se aşează pe nebunia modernității, pe 
phia Loren bună interpretare masculină: extravagante gi multiplu experimenta- 
illa Save. e BULLIT cu Steve Mc Queen. tilm, lism. Iubirea, iubirea... generațiile ştiu 
omen distins cu premiul Oscar pentru cel mai că iubirea moare in război, în revoluții. 
Mografic ai bun montaj. Sampania nu mai curge în valuri, valsul 
Şi în sfirsit westernul care a facut a căzut sub parchetele dancingurilor — 
atita vilvă: eleganța e contrariată de charleston, de 
E... e A FOST ODATĂ IN WEST, in regia bruschete, de franchepe. Nu se mai 
nă în italianului Sergio Leone, cu Claudia Car moare la Davos — guri de pistol fumegă 
ia fost dinale. Henry Fonda si Charles Bronson peste manuscrise. Amanti si finanţe, ar- 
estivalul de e LINGA PLANETA MAIMUTELOR cu tisti şi reforme, lumea isi privea rănile 
drept unul Charlton Heston, este continuarea filmu cum Anglia îşi privea coloniile, multu- 
| filme poli- lui «Planeta maimutelor», film difuzat pe mită ck le mai are. 
ecranele noastre: LA Faser pce e ce ua 
"n 1 m Li oa! umea ştie azi ce lega 
ONDE e CAII SINT ÎMPUŞCAŢI, NU-I ASA? tură fatală și profundă, săptăminală og 
este într-un fel filmul cel mai dramatic si istă între film si modă). Es a 
im, într-un mai discutat in 1970. Realizat de Sidney bein nate iape i? S. a 
Pollack, filmul are ca interpreti pe dane rectie a men sii maxi? Sau e care o 
1241 n " manevră a diabolicilor producători, re- 
anume pen- Fonda și Michael Sarrazin și i-a adus un chini-canalii, care au sesizat că moda are 
pricesc pe o premiu Oscar lui Gig Young, pentru cel i, epi i 
Filmul inal bun vol eecundar stilul ei, epicitatea ei, gustul ei pentru 
E 1968 s B viață, aparte, psihologia ei abisală. Să ne 
La Patria și în celelalte cinematograte reîntoarcem la... D.H. Lawrence (mare 
mtinua cu: panoramice din tara noastrà vor vedea în Unul din ultimele succese Bardot scriitor 1) după, cs kam AN MU 
lranizarea 1971 lumina ecranului unele filme de mare («Ursul si păpuşa») uitat în och rotti Se Frangoise 
Htolevski, in spectacol, reconstituiri cinematografice Sagan! t nu stim oare ci ne place 
ale unor momente cruciale din istoria Cel mai discutat film al anului Strauss? Să fie, oare, atit de mare pri- 
omenirii. («Caii sint împuşcaţi, nu-i asa ?») pastia Wie ee 
BS John ' $a! ne place, simţim altfel, de la un an la 
E Yves În afară de producția noastră altul? Să nu vedem autobuzele de la 
atins cu e MIHAI VITEAZUL, despre care spec- 7 dimineața, să uităm de computere, să 
tatorii au fost pe larg informaţi pe parcursul i ecoexistenga pașnică» si luno- 
realizării filmului. vom mai vedea: hodul? Să uităm că bunul Pascal a spus 
Bductie so- e WATTERLOO. Această fresca isto- ci omul e trestie ginditoare? (printre 
wdinale, pe rică monumentală este rezultatul colabo- altele). Da, da, să nu vi se pară uguratec, 
jabilul spre rării dintre studiourile sovietice şi produ- etern feminin — stiutà fiind intuiţia fe- 
lan Nobile; catorul italian Dino de Laurentiis. Scenele meilor — dar să știți, da, da, că in modă 
è grandioasei batalii de la Watterloo au există ceva profund, ca fata ascunsă a 
"AMPBELL fost turnate in Ucraina, fiind folositi lunii... Să ne suim in turnul Eiffel si să 
Bi regie lui 16 mii de figuranti, machiati cu toată grija gindim mai departe, pină dincolo de 
È; pentru autenticitatea istorică. Dintre cete volane si cătărămi, să ne gindim, bună- 
peste 40 de roluri principale, menţionăm oară, la FARMEC! 
iapă piesa doar pe cele mai importante: Rod Steiger Vom zice atunci: nu e oare farmecul 
M si Gredy — Napoleon, Christopher Plummer — delicioasa poleială cu picitele a unei 
Mathau si ducele de Wellington, Serghei Zahariadze fecunde iubiri de sine? 
mira actriță («Tatal soldatului») — generalul Blücher. Ráspunsul vine numai din coasta a 
‘Oscar 1969. Realizat de Sergei Bondarciuk, filmul șasea a zeiţei Virferi. 
br. Ă «Watterloo» reprezintă una dintre cele mai 
Per montări din istoria cinemato- Gelu IONESCU 
grafului. 
n de Mihai DUTÁ 


JEAN GEORGESCU 


| ACTOR: «Tigáncusa de la iatac» (1923), «Milio- 
nar pentru o zi» (1924), «Năbădăile Cleopatrei» 
(1925), «Maiorul Mura» (1927), «Asa e viata» 
(1928). 
SCENARIST: «Milionar pentru o zi» (1924), 
«Asa e viata» (1928, cu Marin lorda), «Se potri- 


: x veste» (Ca Colle- 1933). «O noapte furtunoasă» 


(1942), «Visul unei nopti de iarnà» (1946, cu Tudor 
Musatescu), «Douà lozuri» (cu Gh. Nagy si Aurel 
Miheles), «Mofturi 1900» (1964), «Pantoful Cenu- 
şăresei» (1968, cu Alex. Culescu). 

REGIZOR: «Milionar pentru o zi» (1924), «La 
Miniature» (Miniatura — 1932) «L’heureuse a- 
venture» (Fericita aventurà — 1935), «Les com- 
pagnons de St. Hubert» (Prietenii Sf. Hubert — 
1937), «O noapte furtunoasà» (1942), «Visul unei 
nopți de iarnă» (1946), «Petrolul», «Pădurile» 
(1949 — documentare), «In sat la noi» (1951 — 
cu Victor Iliu), «Arendasul roman», «Vizita», 
«Lantul slabiciunilor» (1955), «Directorul nostru» 
(1955), «Lanterna cu amintiri» (1963), «Mofturi 
1900» (1964), «Pantoful Cenusáresei» (1968). 


Regizorul Jean Georgescu stă de vorbă 


cu elevul si prietenul său, regizorul Savel Stiopul. 


nu mai ştie 
sa rida! 


Savel STIOPUL: Maestre Georgescu, 
am avut șansa să vă fiu student, apoi asistent, 
și acum am cinstea să mă număr printre 
prietenii dumneavoastră. Vă cunosc aproa- 
pe de-o viaţă. V-aș întreba, de ce iubiți 
atit de mult filmul? 

Jean GEORGESCU: Nu știu; imi plă- 
cea încă din Conservator. Era poate voga 
imaginii în mişcare... Mă simt foarte bine la 


cinema şi făcind cinema. Cind văd un film, 
uit repede de preocupările meseriei și devin 
spectator. Un spectator total. 


S.S. : Nu înseamnă toate acestea că filmul 
corespunde unei nevoi cu totul personale 
de autoexprimare? 

J.G.: Probabil. Într-adevăr, la mine pre- 
dominà vizualul. Citesc o carte, imi ramin 
doar imaginile. Nume, strazi, le uit. Altul 
reține tocmai asta. Mie imi place enorm să 
merg, să privesc. Sint un mare hoinar. 
Îmi place să văd străzile, cum se construiește 
ceva, imi place să văd oamenii, cum gesti- 
culează, cum sint îmbrăcați. 

S.S.: Eu cred că mai există și un alt fel 


Un scenariu 

e 

mai degrabă 
o confesiune 
vizuală 

decit 

o reconstituire. 


Dacă reușesc 
sau nu 

un detaliu 
de film 

e în joc 
toată 

viața mea. 


de realizator, cel la care predomină partea 
dramatică, povestea, literatura. La autorii 
de acest tip, intruchiparea filmului apare pe 
parcursul realizării. 

J-G. : Pentru mine filmul e gata o dată cu 
decupajul. Il văd pe de-a-ntregul în minte ina- 
inte de a-l vedea pe ecran. De aceea sint, 
poate, atit de pretentios la realizare. 

S.S.: Cred că ăsta e primul lucru pe care 
l-am învățat de la dumneavoastră: rigoarea 
şi respectarea imaginii inițiale, mental elabo- 
rate. Unii, neintelegind o asemenea struc- 


tură filmica, sint tentaţi să vă considere un 
maniac pedant, un exagerat. 

). G.: Ce e drept, mi se întimplă uneori 
să fiu sfătuit de cei din jur, cind persist în 
obținerea unui anume lucru: «Lăsați ma- 
estre, ce vă chinuiti, e foarte bine!» Ei nu 
pricep că aici imi joc eu toată viata mea; 
dacă reușesc sau nu, dacă-mi iese sau nu, fie 
si un detaliu, toată viata mea personală e 
în joc. 

S.S.: Cred că o asemenea prefigurare a 
filmului, pina la detaliu, înseamnă de fapt 


RY a<crisi3i B22 ST35228>ot 


Sr8e098 0223>0a8 


„aan on r a 


^ 


«Milio- 
opatrei» 
e viata» 


(1924), 
je potri- 
tunoasá» 
cu Tudor 
si Aurel 

Cenu- 


24), «La 
euse a- 
es com- 
ubert — 
sul unei 
adurile» 
1951 — 
Vizita», 
nostru» 
Mofturi 
968). 


si un anume fel de a scrie scenariul, apoi 
decupajul. Fiecare realizator are un fel per- 
sonal de a intruchipa viitorul film, foarte 
diferit de felul de a imagina al literatului. 
lată, la mine predomină memoria afectivă. 
În funcție de ea imaginez partea vizuală şi 
sint condus mai putin de comportamentul 
cotidian, de reminiscentele acestuia. Cred 
că, vizual vorbind, actionez mai degrabă eu 
însumi, condus de plasa propriilor mele 
sentimente. lar expresia vizuală corespunde 
acestui fel personal de a imagina acțiunea 
Un scenariu pentru mine, e mai degrabă o 
confesiune vizuală, decit o reconstituire. 
Poate e mai uşor așa... 

4.G.: Uşor cred cá nu e pentru nimeni. 
Mărturisesc că eu am foarte mari greutăți 
cind fac un scenariu, un decupaj. Cind mă 
duc pe platou, dau impresia că totul e 
foarte simplu, că-mi «vine» ușor. Dar ceea 
ce ajunge pe platou, e rezultatul unor chi- 
nuri teribile. La realizare, în schimb, nu 
prea mai am probleme. Nu-mi place lipsa 
de logică. Chiar în cea mai teribilă lipsă de 
logică cer să existe o logică. 

S.S. : Repetati într-adevăr mereu aceasta 
la cursuri sau pe platou, în special referin- 
du-vă la genul comediei cinematografice al 
cărui entuziast sinteti. Pretindeati mereu 
logică, rigoare. 

J.G.: Comedia e ceva foarte special si 
foarte greu. Cel mai important este scena 
riul. Trebuie să ştii să-l întocmești. Totul 
trebuie să fie calcula 

S.S.: N-ati făcut niciodată dramă. Vi se 
pare o problemă încă discutabilă astăzi, deli- 
mitarea rigidă dintre dramă şi comedie? 

|. G.: Nu mai este cazul. Cel care înțelege 
comedia poate face foarte bine dramă, 
fiindcă simte comicul şi astfel nu greseste 
simte ridicolul. Să nu faci rău, că binele iese 
singur la iveală — iată o axiomă pe care o 
propun. 

S.S.: Ce inseamnă să «simţi» comicul? 

J-G.: Comicul izvorăşte din felul cum iti 
trăieşti viata, cum treci prin viață. Să vezi, 
să te bucuri, să te simți bine, chiar dacă ai si 
necazuri. Să nu uiti să rizi. Chiar, aș spune, 
să te simți comic. Să enzatia comicului 
personal. Un om care zimbeste e mereu 
tinăr. Omul mincat interior, otrăvit, îmbă- 
trineste. Multi spun: «la te uită la Georgescu, 
mereu tînăr!» Asta fiindcă zimbesc, răspund 
totdeauna cu o glumă. E mai bine, mai ușor 
aşa. Din păcate nu reusesti același lucru cu 
un scenariu. Nu te înțelege toată lumea cind 
citește. Trebuie să aibă o dispoziţie specială. 
Nu se poate scrie totul în text. Trebuie să 
si subintelegi, să-ți imaginezi. Efectul iese 
din nuanță sau din nerespectarea nuantei. 
Asta ne-au învățat pe noi,cei vechi, filmul 
mut, comedia americană. Totul depindea de 
perfecțiunea execuţiei. Dar şi lumea era 
mai doritoare să ridă. lubea comedia. Am 
impresia că astăzi, lumea nu mai știe să 
ridă. Sint atitea lucruri de care ne putem 
bucura. Dar nu! Lumea e gata sà plingă din 
te miri ce. 

S.S. : Credeţi că filmul este astăzi o artă 
necesară, corespunde cu precădere nevoilor 
epocii? 

JG. : Cred că cinematograful e iubit mai 
mult de oamenii tineri. Aici găsesc mai multă 
viață, aici află lucruri noi. Oamenii mai în 
vîrstă sînt sedentari, se deplasează mai greu 
la cinema, mai ales de cind cu televizorul. 
Vedeţi, eu nu am televizor. Urăsc sedenta- 
rismul. 

S.S.: Fiindcă veni vorba despre tineri si 
preferinţele lor,ce acceptie dati termenului 
atit de utilizat de «film modern?» 

}.G.: Sint foarte atent la ceea ce se denu- 
meste «film modern». Sint epoci cind pro- 
ducătorii pierd si atunci lansează altă modă. 
Asa numitul ciné-vérité de exemplu, nu s-a 
realizat decit foarte rar. Totdeauna trebuie 
24 aranjezi cite ceva, si atunci nu mai e 
ciné-vérité. lar interesul real pentru acest 
gen de film apare foarte rar si numai in 
cazul cind nu se observă intervenția. Aceeași 
e situația si cu filmul erotic. Mode din 
acestea au fost multe si au trecut. Ceea ce 
rămine e filmul profund realist, realist în 
substanță. 

S.S.: Opera de artă cinematografică ar fi 
deci un fenomen prea puţin frecvent. 

}.G.: Chiar un fenomen de excepţie, desi 
în fiecare film făcut cu cit de cită aplicaţie 
găsești o sclipire, un moment de arta. E 
foarte greu în cinema să se facă artă. Arta 
presupune perfecțiunea. Or, în cinema, 
depinzi de prea multi factori. Cred că cine- 
matograful e mai curînd un spectacol, o 
artă a spectacolului. Artă poate fi numai o 
imagine finită şi nerepetabilă, un tablou, o 
compoziție, o poezie. Teatrul poate fi doar 


uneori artă, pentru că nu poti presupune, 
realist vorbind, că e posibil ca în fiecare 
seară să se reproducă fenomenul artistic 
realizat o dată. Filmul, de asemenea, e fi- 
resc să fie uneori artă, cel mai ades însă, 
parte din imensa producție a industriei 
cinematografice. lată, în «Sunetul muzicii» 
— un mare succes. M-am întrebat, ca şi alții, 
de ce. O povestioară banală, melodramatică, 
totul deja văzut. Dar, plin de sentimente 
frumoase pe care le doreşte fiecare, de 
copii frumoși, de cîntece, munți, castele. 
Ca un pom de iarnă: globuri, steluțe. Se 
uită toti, le place. Peste citeva zile e un 
copac uscat, pe care îl azvirli. Astfel de filme 
îți plac, te distrezi si le uiti. Sigur că nu 
sint artă. În meseria noastră realizezi atit 
de rar o operă de artă adevărată. 

S.S. : La acest nivel de exigentà, care ar fi 
filmul dumneavoastrà de arta? 

4.G.: Filmul acela ar fi «Lanţul slăbiciu- 
nilor»... Cred că e un lucru la care am pornit 
cu ideea de a face ceva de bună calitate și 
am reuşit în mare parte. 

S.S.: Sinteti nedrept fata de cealaltă 
schiţă, «Vizita», care,după mine, e un giu- 
vaer de artă cinematografică. Ca să nu mai 
vorbim de «Directorul nostru». 

J.G.: Acolo am avut si norocul să lucrez 
cu niște actori formidabili. In ce priveşte 
«Vizita», vedeam de fapt, un alt gen de 
personaj în locul celui interpretat de Birlic 
Dar am făcut un compromis pentru public. 

S.S.: Cind faceți un film, vă ginditi la 
cel care va plăti biletul de intrare? 

}.G.: Numai la el. Afară de citeva mici 
amănunte pe care le fac pentru mine. 

S.S.: Cum acordati viziunea unei lumi 
care nu e cea reală, cea în care trăim, ci a 
dumneavoastră proprie, cu pretențiile omu- 
lui de la casă? 

|. G. : Amestec ce doresc eu cu ce se cere. 

S.S.: Faceţi compromisuri? 

}.G.: Fac. Fac compromisuri în favoarea 
spectatorului. 

S.S.: Vă supără că faceţi compromisuri 
sau e ceva necesar? 

j.G.: E necesar. 

S.S.: Aţi face un film în care să nu existe 
nici un compromis? 

J.G.: As face... Aș vrea... 

S.S.: Ar avea aceeași audiență? 

}.G.: Nu ştiu. Devreme ce nu am facut, 
nu știu. E un risc, dar mi-ar place să incerc, 

S.S. : Cind sinteti pe platou, ce atrage in 
deosebi privirea aparatului dumneavoastră 
de filmat? Ce vă interesează? 

J-G. : Pornesc mereu de la ideea că apara- 
tul nu vede ca la teatru, dintr-un singur 
unghi. Asta schimbă totdeauna totul. Ase- 
zarea personajelor, a obiectelor, poate res- 
pecta logica reală. Cistigi în primul rind 
aspectul de realitate. Apoi, dacă mi s-a dat 
în mînă un aparat de filmat, umblu eu după 
actori: sint curios. Nu-i las pe actori să 
umble pentru aparatul meu. Intru si sub 
masă dacă e nevoie, pentru că vreau să văd. 
Vreau să văd de aproape ce gindeste eroul, 
vreau să-l văd și de departe. Vreau să văd 
tot, și mai ales ceea ce se ascunde ochilor 
mei, dincolo de personaje, de obiecte. 

S.S.: Nu faceţi, deci, o punere în scenă 
specială pentru aparat? Întreb asta, fiindcă 
în ultimul timp eu practic un dialog, mai 
ales prin mişcare, între cameră si perso- 
naje, obiecte. Caut să obțin o expresie pur 
filmică, pe care, de altfel, cred că o obti- 
neti și dumneavoastră, doar că pe altă cale. 

J-G. : Da, pe altă cale, pentru că eu nu fac 
punerea în scenă pentru aparat, ci pentru 
situație. Aparatul să vadă așa cum este 
Consider că în film convențiile sint aproape 
inadmisibile. Vreau să spun acele convenții 
ale raportării ` lucrurilor la aparat, com- 
parabile cu convenţia teatrală (vorbirea la 
spectator, așezarea mobilelor către scenă), 

S.S.: Se confundă uneori stilul cu ceva 
mult mai rar si mai prețios, cu acea lume 
personală a autorului, pe care numai el o 
trăieşte si o exprimă prin opera sa. Cred că 
opiniile formulate mai sus sint chiar cele 
ce duc la puritatea stilului dumneavoast 
riguros și moralist, și in același timp repre- 
zintă şi felul dumneavoastră propriu de a 
vedea. 

J.G.: Nu ştiu prea bine ce înseamnă felul 
meu propriu de a vedea. Am văzut tot felul 
de lume, am trăit tot felul de bucurii. Mi-a 
rămas cite ceva... Cu toate defectele lor — 
iubesc oamenii; cu toate greutățile ei — 
iubesc viața. Da, imi place să trăiesc... 
Dar, tot ce ti se dă, incepind chiar cu viata, 
e doar provizoriu. 

Convorbire consemnată 
de Savel STIOPUL 
Foto: A. MIHAILOPOL 


SAVEL STIOPUL 


SCURT METRAJE: «Bogatii ascun- 
se» (1953), «Bucureşti, oraş înflorit» 
(1955), «Amintirea unei artiste» 
(1957), «Şcoala muncii» (1958), «Fru- 
mosul ne însoteste paşii» (1959), «O 
călătorie in tari nemaipomenite» 
(1961 — film de păpuși), «Flăcăul si 
focul» (1962), «Contrapunct în alb» 
(1964), «Cu acul si ata» (1965), «Stà- 
pin pe sine» (1967), «Zborul în alb» 
(1968), «Echipajul» (1969), «Triun- 
ghiul performantei» (1970). 

LUNG-METRAJE: «Cu fata spre 
public» (1956), «Aproape de soare» 
(1960), «Anotimpuri» (1963), «Ulti- 
ma noapte a copilariei» (1966). 


V4 Dupá ce ai trecut de portarii si 
secretarele Academiei, drumul spre 
IN. profesorul Miron Nicolescu abia 
VA începe. Şedinţe, simpozioane, au- 
diente, comunicări, oaspeţi străini, teze de 
doctorat, colaborarea la revista, invidiată, «Ar- 
ges», televizorul, activitatea de savant, acea 
tînără populație a familiei care se cheamă ne- 
poti — iată numai citeva motive apte să îngri- 
joreze speranțele oricărei reviste de cinema, 
chiar dacă ea își spune «de cultură cinemato- 
grafică». 

„„„Pentru ca într-o seară, mai firească decit 
ai fi putut bănui, să te trezesti, mai firesc decit 
ai fi putut spera, in fata unui spectator, al cinema- 
tografului dar si al tău. Ce-ai vrut să-i ceri? 
Păreri despre film? Amintiri? Dorinţe? Toate 
aceste vorbe ti se par deșertăciuni, pentru că 
ele presupun de obicei din partea subiectului 
fie o oarecare desprindere de arta filmului, fie 
o prea pasionată apropiere deea. Acade- 
micianul Nicolescu este un spectator ideal, 
echilibrat. Nu-i vom putea cere, fata de film, 
uimirea pe care ar avea-o fata de matematicile 
superioare, să zicem, colegul său René Clair 
de la Academia Franceză. Pentru d-sa, filmul 
e activitate umană, intelectuală, artă şi știință 
a secolului XX si a eternității în același timp. 
Un film e nici mai presus, nici mai prejos decit 
o carte, o simfonie, o teoremă, o experiență 
de biologie, o ipoteză arheologică: este un 
termen in această lungă serie a umanității 
victorioase; a scoate filmul din această serie 
ar fi nici a-l exalta, nici a-l umili — ar fiamindoua 
aceste lucruri la un loc: forțarea firescului... 
Întrebările pregătite cad, deci, neputincioase, 
notesul devine inoportun, vom asista la o dis- 
cutie fără stilou pe care Dumnezeu știe cum 
vom mai reconstitui-o vreodată... 


^ Ceva mai adevárat decit adevárul? 


Primele filme vazute? E greu sa le stabilim. 
E mai usor sá vorbim de primele filme remarcate, 
de atmosfera in care au fost vázute, de aerul ace- 
lei epoci. Paris, 1925-1926, un cinematograf 
ciudat, pe strada Ursulinelor, un fel de Cinema- 
tecá in sensul de azi. Invazia vedetelor, lumea 
pretuind un zimbet mai mult decit o inovatie, 
si deodatà un asemenea straniu cinematograf 
de fanatici si un zimbet mai trist si mai adevă- 
rat decit celelalte, si un nume nou intr-un rol, 
Greta Garbo, si un titlu, «La rue sans joie»... 
Povestea filmului acela... Ce aducea el nou? 
Era o capodoperá? Nu neapárat. Era triumful 
unui nume? Nici asta. Era un film, unul din acele 
filme in care seriozitatea autorului (Pabst) 
si a vedetei aveau sà se uneascà fericit. Unul din 
acele filme pătrunse de adevăr si conştiinţă, 
care aveau să rămină cariatide pentru capodo- 
pere. 

Alte filme, Jannings, Chaplin, Gerard Philipe. 
Aceeași cinematecá, vizitată si azi, une- 
ori, în drumurile la Paris. Cinematogra- 
ful «Select» din București în anii interbelici. 
«Roşu si negru» cu Mario Bonnard, părăsit după 
seria a doua pentru că se indepartase de ro- 
manul rămas prea viu în mintea cititorului lui 
Stendhal. Acelaşi film, cu Gérard Philipe — 
acceptat. Era mai fidelă ecranizarea sau era mai 
depărtată lectura? Dar în fond ce-i cerem unei 
ecrânizări? Adevăr fata de originea literară? 
fata de viata? fata de spiritul autorului? sau 
fata de spiritul vieții? De ce «Blow-up», în 
fond şi el o ecranizare, devine o culme a filmu- 
lui din toate timpurile? Pentru că in el se intil- 
nesc spiritul cărţii, spiritul regizorului și spiri- 
tul epocii? Sau pentru că adevărul său este atit 
al artei, cit și al vieţii? In fond (cine spunea asta? 
Anatole France?), «există ceva mai adevărat 
decît adevărul, si acest adevăr este frumosul». 
Ce intelegem prin «frumos», in această accep- 
tie? Tot adevărul este cel mai frumos. Filmele 
neorealiste nu ne arătau o lume prea frumoasă, 
dar ele ne făceau să simțim această lume, să ne 
integrăm în această lume. Uneori ai impresia că 


26 


Romulus Rusan întreabă: 
tubiti 
filmul, 
miron 
nicolescu? 


pr 


«Blow up? 
m-a mişcat ca o operă 
shakespeariană 


Tehnica? 
nu de sonor 
sau de ecranul lat 
pinde gradul de artă 
al filmului. 


ştii mai multe despre italieni decit despre pro- 
priii tai concetateni, decît despre strada pro- 
priului oraş, tocmai pentru că acest cine- 
matograf îți dădea senzația participării. Era 
un cinematograf care infirma prejudecăți. Mai 
rămîn italienii, după «Rocco...», poporul de 
boemi incurabili a cărui imagine ne-o acredi- 
tasera legendele si cantonetele? Neorealis- 
mul a fost o epopee fara subiect. In fond, a 
«povesti» macar un film din aceasta serie este 
aproape o absurditate. Fiecare film e un ton, 
o nuantà dintr-o vastà opera care e psihologie, 
istorie, politicà si artà în acelasi timp... 


Si astfel, întrebări si răspunsuri contopite, 
discuţia (să-i spunem «convorbire» ar fi nepo- 
trivit pentru că liniutele de dialog se întretaie 


prea tinereste, prea «neacademic»!) alunecă 
mai departe. Cu înflăcărări cenzurate de mo- 
mente de luciditate, cu afirmaţii topite de 
îndoieli. «Credeţi că filmul isi datorează popu- 
laritatea faptului că e o artă-comprimat, ca- 
pabilă să dea spectatorului într-o oră şi jumă- 
tate ceea ce o carte, de pildă, ii dă abia in mai 
multe ore de lectură?y... «Depinde cine e 
spectatorul. Un spectator ideal trăiește un 
film ideal timp de o viata întreagă. El revede 
filmul în nenumărate situaţii neașteptate ale 
vieţii sale. El poate modifica felul cum a recep- 
tat filmul intiia dată, în funcţie de experienţele 
de viata și de artă cu care între timp s-a imbo- 
gatit. Persuasiunea filmului, provenită din 
capacitatea lui de a adinci timpul şi spațiul pe 
moment. este, cred, reversul calitativ al popu- 
laritàtii sale, care este strict cantitativă»... 
«Ca umanist al unei ştiinţe exacte, credeți 
că filmul, fruct al dragostei dintre artă si teh- 
nică, se poate emancipa acum de tehnică? 
Încercările de a-l perfecționa tehnic — sonorul, 
culoarea, ecranul lat, televiziunea — îl mai 
pot modifica, în sens artistic, ori sînt divagatii 
ara lui, care nu-i mai pot schimba esența, 
estetica ?»... «Cred că filmul a apărut, ca sinteză 
a celorlalte arte, exact în momentul cînd acest 
lucru a devenit omeneste posibil. Bineînţeles 
că, fara a se fi copt condiţiile necesare nas- 
terii lui, acest lucru n-ar fi fost posibil. Dar, 
o dată apărut, el şi-a creat o existență proprie, 
care acum ni se pare foarte firească, «de cînd 
lumea». Prin strămoşii săi, el este o artă mile- 
nară și nu una care are în urmă doar 75 de ani! 
Toate modificările de care vorbeati le putem 
pune pe același plan cu «inventarea» sau, 
dacă vreţi, «reinventarea» lui. Ele sînt, ca şi 
nașterea lui, ferestre pe care tehnica le-a des- 
chis spre o artă-sinteză, si prin care putem ve- 
dea din ce în ce mai bine această artă. Faptul că 
aceste condiţii noi sînt, sau nu, folosite spre 
binele filmului, depinde exclusiv de creatorii 
filmului, de felul cum ei ştiu să se lase văzuți 
prin aceste ferestre...» 


Unghiurile dintre artă și viata 


«Totuşi filmul este mereu atacat, pus in 
discuție — dacă e artă sau nu — de sceptici, 
pe motivul schimbării prea dese a veșmintelor. 
Multi puristi se întreabă dacă aceste perfectio- 
nări tehnice nu apropie prea mult filmul de 
veridicitatea vieţii, dacă nu au doar rolul de a 
face din film o oglindă prea exactă»... «Eu 
cred că, asa cum pun ei problema, e fals pusă. 
Nu de sonor sau de ecranul lat depinde gra- 
dul de artă al filmului, ci de felul cum autorul 
potrivește unghiurile dintre arta sa și viata. 
Filmul trebuie să lase deschise spectatorului 
aspirațiile spre el. Fiecare privitor trebuie să-și 
găsească pe ecran aspiraţia lui spre ideal, și 
atunci opera e ideală. Asta înseamnă sinteză, 
esență. Revin la «Blow-up» și spun că această 
operă înseamnă ceea ce este tocmai pentru că, 
fiind o metaforă a raporturilor dintre om și 
realitate, a lăsat fiecărui spectator posibilitatea 
să-şi reintilneascá in ea întrebările proprii. A 
fost un film pe ecran normal sau pe ecran lat? 
lată că nu mai ştiu și nu mă interesează. A fost 
artă? Da, din moment ce ea m-a mișcat ca 
o operă shakespeariană. Astfel văzînd existența 
filmului în rîndul artelor, mizantropia acelor 
purişti mi se pare a ţine direct de imperiul 
sofismelor...» 


„Întrebări si răspunsuri contopite, discu- 
tia curge mai departe, întreținută de spiritul 
tineresc al conlocutorului, şi dacă n-am deduce, 
în bătaia silabelor, cadranul invizibil al unui 
ceas arătind aproape miezul nopţii, ne-am 
lăsa purtați, de impolitetea noastră de vizitatori 
interminabili, poate şi mai departe. Aşa, ne 
cerem ipocrite scuze pentru deranj si dispă- 
rem în întunericul care ni se pare acum al unei 
săli de proiecție venită pina la noi din ves- 
nicia artei... 


dificila 
alegere 


Sint un foarte asiduu spec- 
tator al filmului si nu numai criza 
de timp, in care ma aflu deseori 
aidoma unui jucător de sah, mà 
face s& caut a alege cu cit mai 
multă grijă titlurile. Alegerea 
aceasta insă e foarte grea. Ori- 
cite informații aș avea despre 
valoarea sau platforma (a nu 
se confunda!) regizorului, a ve- 
detelor, operația aceasta a de- 
venit pentru mine analoagă unei 
loterii, la care filmul foarte bun, 
sau (de ce nu?) opera de artă, 
sint poate mai rare decit lozul 
care il face ciștigător pe acela 
care l-a cumpărat. Cind zic 
«operă de artă» nu spun neapă- 
rat capodoperă. Dar producția 
cinematografică (e vorba fără 


spre film şi televiziune şi, in- 
tr-o măsură mult mai mică, spre 
teatru. Situaţia aceasta, după 
părerea mea, este prin ea insasi 
dăunătoare. Astăzi, incă mai 
există oameni, și chiar tineri, 
pentru care cărțile constituie 
baza culturii şi experienței lor 
de viață. Dar numărul lor scade 
pe zi ce trece și faptul este, în 
mod evident, ingrijorător. Sigur 
că această tendinţă spre «vizua- 
lizarea» receptării culturii tre- 
buie să fie în primul rind com- 
bătută prin școală, Dacă, din 
școală, tinărul prinde gustul 
cărților, al literaturii bune, în 
mod normal pornirea aceasta 
îi rămîne pentru toată viata si 
deci această primejdie îl pin- 
deste mai putin. Dar am fi prea 
optimisti dacă am socoti că 
acesta e singurul mijloc de a 
evita acest rău social al timpu- 
rilor noastre. Un alt mijloc — 
foarte important — pentru a4 
combate, ar fi desigur un pro- 
cent mult mai ridicat al filmelor 
bune, al filmelor artistice, căci 
aşa se numesc. Desigur că 
producătorii de filme din alte 
țări pot fi mai greu convinși să 
aibă în vedere criteriul artistic 
şi nu pe cel comercial. Pentru 
noi însă, situația este mai fa- 
vorabilă. În primul rind, prin 
D.D.F., putem alege filmele cu 
adevărat artistice și omite pe 
cele «artistice» pur și simplu. 
În al doilea rind, producătorii 
noștri au mai multe posibilități 
de a se gindi şi la criteriul ar- 
tistic, decit cei străini, fiindcă 


Mai există oameni, pentru care 
cărțile constituie baza culturii. 
Dar numărul lor scade 


și faptul este, 
evident, îngrijorător. 


îndoială nu numai de cinema- 
tografia românească) este can- 
titativ imensă si ea constituie 
astăzi un element esențial al 
culturii omului contemporan și 
al experienței lui de viață. Este 
ştiut, dar nu e inutil să revenim, 
că experiența de viață, omul nu 
şi-o extrage numai din rela- 
fille lui personale cu ceilalți. 
Ar fi mult prea restrinsă, chiar 
dacă e vorba de omul cel mai 
social. Ea se extrăgea altă- 


dată într-o extrem de mare mă 
sură din cărți, acum balanţa se 
înclină din ce în ce mai mult 


sint subventionati de stat. A- 
tunci, de ce n-o fac? 

Faptul asupra căruia aș vrea 
să atrag atenţia este că un film 
prost ajunge mult mai ușor în 
circulația bunurilor culturale și 
este mai greu să fie ocolit 
decit o carte proastă si un spec- 
tacol prost. Noi incă n-am ajuns 
la acel stadiu la care repertoriul 
sáptáminal al filmelor să con- 
tina si «filme clasice», aşa incit 
amatorul de filme nu are po- 
sibilitatea amatorului de cărți 
sau de spectacole de a avea 
garanția unui mare scriitor cla- 
sic. În afară de aceasta, chiar 
cind e vorba de scriitori con- 
temporani, amatorul de carte 
sau de teatru are suficiente ga- 
rantii: celebritatea este în cazul 
scriitorilor, al regizorilor de tea- 
tru, al actorilor, in mult mai 
mare măsură, o garantie, decit 
celebritatea unui regizor de film 
sau a vedetelor de cinema. ŞI, 
in sfirsit, practica alegerii a- 
tente a filmelor este mult mai 
putin obișnuită... 

Toate acestea fac într-adevăr 
ca alegerea unui film să fie 
foarte greu de făcut. Şi în acest 
domeniu sint încă multe de 
tăcut. Revistele noastre, și în 
primul rind revista «Cinema», 
pot face incă foarte multe lu- 
cruri pentru a înlesni această 
alegere. Nu-mi plac cuvintele 
mari, dar această posibilitate 
de a alege este pentru amatorul 
de filme un factor hotăritor în 
formarea unei culturi cinema- 
lografice autentice. 


Radu BELIGAN 


mai 
bine 
mai 
tîrziu... 


Angela 
Chiuaru 


Depășind pericolul cochetelor 
(cu Jules Cazaban şi Radu Beligan in «Celebrul 702) + 


La nu mai putin de trei dintre 
spectacolele de gală ce au co- 
memorat 20 de ani de film ro- 
mânesc am intilnit unul si ace- 
laşi nume: Angela Chiuaru. Con 
stant cap de afiş în perioada de 
pionierat a cinematografiei 
noastre, în ultimii ani acest 
nume a fost — uitarea este 
omenească, dar totuși... — din 
ce in ce mai rar pomenit. Între 
timp, acest nume a devenit, 
dintr-o studentă ce-și începea 
viata si cariera cu dreptul, o 
actriță consacrată. Numeroase 
roluri de prestigiu i-au împlinit 
maturitatea artistică. «Micii bur- 
ghezi» şi «Patriotica română», 
urmate, printre altele, de «Zboa- 
ră cocorii», «8 femei», «Peer 
Gynt», sint doar citeva din titlu- 
rile ce atestă marea disponibi 
litate a actriței de teatru Angela 
Chiuaru. Cit despre actrița de 
film, cele 6 titluri ale filmogra- 
fiei sale vorbesc singure despre 
treptele unei afirmări. 

A debutat o dată cu cinema- 
tografia socialistă, in «Răsună 
valea». Era incă studentă si 
avea virsta lrinei, eroina pe 
care-o interpreta. «Ca orice per- 
sonaj neapărat pozitiv — işi 
amintește ea — era un personaj 
oarecum simplist, cam schema- 
tic în vehementa si entuziasmul 
său. Totuşi, simțeam că el tre- 
buie să aibă neapărat umanita- 
te, viață si, cum pe vremea 
aceea nu se ştia incă prea bine 
ce înseamnă să construieşti 
un personaj de film, am incer- 
cat sà mă joc pe mine ins&mi». 
A urmat apoi Maria Popescu 
din «Directorul nostru», o par- 
titură plină de ironie, cu replică 
scurtă, de factură modernă. 
Avind şansa de a lucra sub 
bagheta regizorală a fostului 
ei profesor, Jean Georgescu, 
deși într-un gen cu totul nou, 
ea a realizat un adevărat suc- 
ces de presă si de public, in- 
trunind unanime aprecieri. Du- 
pă mai putin de trei ani, noro- 
cul — vorbă goală îl sfidează 
unii, dar niciodată aceștia nu 
sint actorii — i-a suris din nou: 
a primit, in «Viaţa nu iartă», 
rolul mamei, care va rămine 
pină astăzi rolul ei preferat. 
Este un rol de compoziție, dra- 
matic și dificil, pentru că are 
text putin si pretinde o măiestri- 


tă dozare a expresivitàtii, fără 
a oferi sprijinul replicii. «In 
teatru jucam pe atunci diferite 
cochete — povestește cu since- 
ritate și cu nedisimulată ironie 
Angele Chiuaru. Eram conside- 
rată o «frumoasă» și eram pur 
şi simplu «exploatată fizic». 
Eram luată în seamă ca prezen- 
tà, nu ca actriță. Nici nu indraz- 
neam să visez la o compoziție, 
necum la una ca această mamă 
atit de zbuciumată, intruchipare 
a eternului feminin de sacrificiu. 
Satisfacţiile însă au fost pe 
măsura dificultăților». Au ur- 
mat după aceea alte două roluri 
de compoziție: dublul rol de 
«aparent tárancá, de fapt spioa- 
nà» din «Secretul cifrului», si 
cel de demimondenă la virsta 
critică, din «Poveste sentimen- 
tală», personaj pe care l-a con- 
turat cu fortà, relief și culoare, 
depăşind mizele initiale ale au 
torilor. In «Celebrul 702» insa, 
după cum spune ea insási,«pe- 
ricolul ce m-a páscut mereu in 
teatru, cel al cochetelor, m-a 
ajuns din urmà si in film». 
Ceea ce n-a impiedicat-o să-și 
lucreze partitura cu elegantă 
migală și cu nescontată vervă. 

Toată această listă de titluri 
precum și amplitudinea de ti- 
pologii realizate, sint firesti 
intr-o carieră de strălucire. Ceea 
ce este mai putin firesc şi mult 
mai rar intilnit insă este acti- 
vitatea de om de litere a An- 


Spioana în travesti 
(«Secretul cifrului») 


gelei Chiuaru. De ani de zile, 
ea publică versuri în numeroase 
reviste de prestigiu; a obținut 
un premiu de poezie al Consi- 
liului naţional al femeilor și, 
de curind, a terminat prima sa 
piesă de teatru intitulată «Sora 
Luceafărului». lar ceea ce este 
de-a dreptul rarissim şi de in- 
vidiat la o personalitate artis- 
tică atit de multilaterală — An- 
gela Chiuaru susține şi o ru- 
brică permanentă în «Urzica», 
deci a avut și are umor. 


E. N 


În plină maturitate artistică 


(Foto:Edmund Hóffer) 


| 
| 


în 
direct 


din 
Moscova 


Nu poti să vorbeşti 


de promisiuni si certitudini 


fără să pomenesti 
de Aleksandr Mitta 


Oleg «mic» (si Elena Proklova) in rolul lui Iskremas 


Este putin probabil ca, 
stind de vorba acum cu un 
cineast sovietic despre 
promisiuni şi certitudini 
în rindurile tinerei generaţii de regi- 
zori, să nu pomenească numele lui 
Aleksandr Mitta. 

Primul său film, realizat independent, 
«Sună, deschideţi usa», a apărut în 1965 
si este o pledoarie pentru păstrarea 
nealterată a uneia din cele mai fragile 
şi vulnerabile insușiri omeneşti — can- 
doarea — o pledoarie făcută cu o fer- 
mecătoare prospeţime juvenilă. 

Anul acesta un nou film al lui Mitta a 
ieşit pe ecrane — «Arzi, arzi o steaua 
mea!» — apreciat unanim în U.R.S.S. 
ca o mărturie indiscutabilă a unui 
talent matur. 

Acţiunea acestui film se petrece în 
plin război civil, în anul 1920, într-o 
mică localitate din Ucraina, care trece 
de citeva ori din miinile bolșevicilor in 
cele ale albgardistilor, iar din cînd în 
cind mai pustiesc ţinutul și bandele 
anarhiste. 


Isk-re-mas 


In aceastà localitate soseste un tinàr 
artist din Moscova, hotărit să se con- 
sacre educării estetice a maselor in 
spiritul ideilor revoluţiei. «Arta revo- 
lutiei pentru mase», acesta este sensul 
vieţii sale şi pentru ca toată lumea s-o 
afle nemijlocit isi ia numele de Iskre- 
mas — obţinut prin alăturarea primelor 
silabe ale celor trei cuvinte care alcă- 
tuiesc deviza sa (în rusă «Iskusstvo 
revoluții massam»). La Krapivnite (asa 
se chema localitatea), Iskremas consta- 
tă însă cu stupoare că nevoile estetice 
ale populației — atunci cînd nu este 
terorizată de trecerile vijelioase ale 
bandelor albgardiste și anarhiste — 
sînt total captate de un iluzionist, ne- 
gustor de distracţii artistice, care-i 
vrajeste pe săteni cu un film — ultima 
cucerire a secolului — despre o dramă 


din lumea bună, de o vulgaritate fără 
seamăn. 

Indirjirea lui Iskremas de a monta. 
în piața satului, un spectacol cu un su- 
biect revoluționar — care să însemne 
începutul trezirii gustului țăranilor pen- 
tru adevărata artă, piedicile de tot felul 
pe care trebuie să le învingă, prietenia 
dintre el si Fedia, un sătean-pictor 
naiv cu sclipiri de geniu, timidul roman 
de dragoste dintre Iskremas si o tárán- 
cuta care trebuie să fie interpreta 
principală a spectacolului său, încer- 
carea anarhistilor de a folosi spectaco- 
lul pentru a-i extermina pe bolşevicii 
din sat, încercare dejucată de Iskremas 
şi, în cele din urmă, moartea eroului 
nostru — iată povestea acestui film, 
în care zimbetul alternează cu lacrima, 
duiosia cu sarcasmul, si romantismul 
revoluționar cu spectaculosul şi fante- 
zia strălucitoare din filmele bune de 
aventuri. Dar despre neobişnuita bo- 
gatie de sensuri a acestui film, despre 
intensa poezie a atmosferei sale, am 
socotit că poate vorbi mai elocvent 
regizorul. 


Am mizat pe emotie 


— In timp ce în primul meu film 
acțiunea se scurge ca si cînd însăși 
viata și-ar depăna povestirea, ne măr- 
turiseste A. Mitta, aici am lucrat pe 
baza unuia din principiile lui Eisen- 
stein — foarte folosit in cinematografia 
clasică sovietică: montajul momentelor 
de atracție. Asta înseamnă nu desfă- 
surarea logică a faptelor, ci alăturarea, 
cu ajutorul montajuiu: noer, a unor 
momente, poate alese arbitrar, dar care 
tocmai prin aceasta exercită o puter- 
nică influență asupra gindirii și emo- 
tiilor spectatorului. 

Dacă vă amintiţi, în «Crucisatorul 
Potemkin», apariția obsedantă a scării 
sau în «Octombrie» calul alb mort; 
sînt exemple ale aplicării acestui prin- 
cipiu foarte rodnic pentru stimularea 


fanteziei regizorului. Marele lui avan- 
taj constă și în aceea că, dacă atrac- 
tiunea este convingătoare în cel mai 
mic detaliu, tot ce a fost înainte și mai 
ales tot ce urmează devine pe deplin 
credibil. «Arzi, arzi, o steaua mea!» 
se bazează în același timp pe o schemă 
foarte strictă: trei tipuri umane și trei 
destine în raport cu arta și revoluția. 
Eroul principal, Iskremas, este ceea ce 
trebuie să păstrăm din noi ca să ne 
putem respecta, Fedia, pictorul, re- 
prezintă ceea ce názuim cu totii — noi 
cei din lumea artei: să film daruiti si 
incoruptibili, iar iluzionistul este ceea 
ce trebuie să detestăm si să extirpàm. 
Faptul că aceste ginduri,pe care le-am 
purtat in minte citiva ani, au reuşit să 
fie conturate într-un scenariu,se dato- 
reste in mare măsură celor doi colabo- 
ratori ai mei, scenariștii Dunski si 
Frid, iar un- merit extrem de mare in 
reusita filmului il au actorii — în primul 
rind cei doi Oleg — Oleg mare si Oleg 
mic, cum li se zice la teatrul Sovre- 
menik, adică Oleg Efremov în rolul 
fără text al lui Fedia şi Oleg Tabakov 
in rolul lui Iskremas. 

— S-a vorbit mult despre atmo- 
sfera filmului care pare să redea 
inimilor spiritul acelei epoci. 
Cum ati izbutit acest lucru, dvs., 
care faceţi parte din generaţia ce- 
lor născuţi la aproape un sfert de 
veac după revoluție? 


Am mizat pe caractere 


— Trebuie să mărturisesc că nu 
ne-am preocupat prea mult de reconsti- 
tuirea atmosferei pe baza unei docu- 
mentări amănunțite istorice. Ceea ce 
ne-a interesat au fost caracterele, au- 
tenticitatea si veridicitatea lor si dacă 
se consideră că am izbutit să recreăm 
atmosfera epocii, înseamnă că perso- 
najele filmului sint cele care aduc cu 
ele parfumul vremii. 

Probabil că la redarea atmosferei a 


contribuit şi faptul că pentru picturile 
lui Fedia am pornit de la lucrări de 
Pirosmansvili, de la ucrainienii primi- 
tivi, în general de la picturi care aveau 
ceva din puritatea si incandescenta cre- 
zurilor vremii. 

— Una din cele mai memorabile 
secvențe din film este cea a uciderii 
lui Fedia. Într-o noapte de vară, cu 
lumină sidefie de lună, în care tot 
aerul pare să vibreze de iubire și 
bucuria de a trăi, un soldat alb- 
gardist îl împușcă, într-o livadă cu 
meri, pe Fedia. În momentul în 
care Fedia se prăbușește lovit de 
gloanțe, peste el un copac își scu- 
tură merele ca nişte uriașe lacrimi. 

Modul în care ati insistat, cu mij- 
loace cinematografice, asupra a- 
cestui moment are evident o sem- 
nificatie, mai ales că prima intil- 
hire a lui Iskremas cu Fedia are loc 
in fata unui copac pe care o mina 
rea l-a retezat, iar ale cărui mere, 
necoapte, Fedia le-a pictat cu cele 
mai strălucitoare tonuri? 


La mari dimensiuni 


— Realizind acest film am avut do- 
rinta să-l omagiez pe unul din profe- 
sorii mei, care m-a impresionat prin 
extraordinara sa demnitate. Este vorba 
despre un mare regizor al nostru, 
A. Dovjenko, care ne-a învățat pe noi, 
toți elevii lui, să gindim «la mari 
dimensiuni». In creaţia lui Dovjenko 
tema maselor este una din temele care 
revine mereu, iar in personajul Fedia 
eu l-am văzut pe Dovjenko. 

* 

Evident, nici o convorbire cu un 
regizor nu se poate incheia fara clasica 
întrebare in legătură cu preocupările 
sale actuale. 

Mitta lucrează acum, cu aceeași echipă 
de scenariști, la o tragicomedie din 
vremea lui Petru | și din viața unui 
strămoș al lui Puşkin, a acelui strămoș 
a cărui obirşie trebuie căutată în epo- 
peile africane — a etiopianului de la 
curtea marelui tar. 


Marghit MARINESCU 


Oleg «mare» în rolul fără text al lui Fedia 


esti 
dini 
esti 
itta 


cturile 
ari de 
primi- 
aveau 
ta cre- 


rabile 
iderii 
ră, cu 
re tot 
ire si 
t alb- 
dă cu 
tul în 
vit de 
ji scu- 
crimi. 
u mij- 
ra a- 
) sem- 

întil- 
re loc 
mină 
mere, 
u cele 


ut do- 
profe- 
it prin 
vorba 
vostru, 
pe noi, 
| mari 
vjenko 
le care 
| Fedia 


y lui Fedia 


V4 RW Stagiunea cinematografică 
franceză din această toamnă 
SAAS a anului 70 a început bine, 
~ dacă n-ar fi decit cu aceste 
trei titluri: «Ruptura» de 
Claude Chabrol, «Le Condé» de Yves Bois- 
set si «Casa familiei Borie » de Jacques 
Doniol-Valcroze. 

Este vorba de trei filme bune, datorate 
fiecare cite unei personalități distincte. 
Chabrol, fost critic de cinema, actualmente 
regizor, Doniol-Valcroze, considerat și azi 
mai mult ziarist decit realizator și Yves 
Boisset. Acesta din urmă făcuse două filme 
care nu semănau unul cu celălalt şi care ne 
dădeau o speranță ce nu se confirma niciodată 
in intregime. Erau acuzate de lipsă de expe- 
rienta a debutantului şi condiții grele de pro- 
ductie. Rămine evident că Boisset avea si 
talent și personalitate, dar ii era imposibil 
să reușească cu un roman polițist prost, 
chiar dacă întrebuința citeva din retetele 
cinematografului fantastic si tot prestigiul 
exotic al peisajului turcesc. Era de asemenea 
evident că al doilea film confirma calitățile 
celui dintii, dar era construit tot pe un sce- 
nariu mediocru. La al treilea film însă, nu 
mai există nici o îndoială: Boisset a ales cu 
curaj un subiect greu — poliția, functia si 
condiţia ei intr-o tara ca Franta — si se ser 
veste de e! cu maturitatea pe care a ciștigat-o 


A doua carieră a lui Chabrol 


Chabrol și-a inceput cariera ca realizator 
în 1958, cu un film despre provincia franceză, 
despre mediul rural, «Frumosul Serge» — 
de care mi-aduc aminte că Jean Renoir spu- 
nea că avea «o frumoasă sevă de autenticitate» 
Putin mai tirziu, Chabrol părea să reediteze 
— dar nu atit de reuşit — primul său succes 
și să se orienteze spre un anumit cinema 
«de gen», privind noua generație («Verii», 
«Les godeluraux»); a mai făcut si alte 
citeva filme foarte respectabile dar — din 
nefericire — condamnate sà rămînă necu- 
noscute publicului din cauza timorării dis- 
tribuitorilor si exploatatorilor de săli. «O- 
felia», «Ochiul dracului» au avut într-adevăr 
calități meritorii, dar fuseseră făcute in 
niște condiții materiale precare și au rămas 
necunoscute. Atunci, Chabrol s-a lansat în 
fabricarea filmelor comerciale. În felul acesta 
marele public i-a aflat numele, dar nu i-a 
acordat un prea mare credit, în timp ce criti- 
ca începea să-i întoarcă spatele. Între timp 
însă s-a schimbat ceva. De la «Scandalul» — 
cronică destul de aspră a mediului marei 
burghezii și de la «Ciutele» mai ales, Chabrol 
a început o a doua carieră, fiind cu fiecare 
film în progres vădit fată de precedentul 

Citez din memorie: după «Ciutele», «Fc 
meia infidelă», «Să moară bestia», «Mace- 
larul». În toate este vorba de același mediu 
burghez sau mic burghez pe care Chabroi 
îl cunoaște foarte bine, fiind mediul din 
care el însuși a ieșit (a ieşit — in toate se. u- 
rile cuvintului). Referitor la aceasta, sint 
tentat să citez frumoasa formulă a lui Marx 
pe care Buñuel a intrebuintat-o ca motto 
la tilmul său «Vîrsta de aur»: «Sub apele 
înghețate ale egoismului burghez». In fapt 
toate aceste pelicule alcătuiesc un fel de 
roman ciclic, urmărit film cu film, dar de 
fiecare dată tonul, maniera, mai mult decit 
fondul, se schimbă. În «Ruptura» apare un 
foarte frumos portret de femeie liberă 
care Încearcă să-și trăiască viata, să-și sal- 
veze copilul, să muncească, în pofida cons- 
tringerii exercitate de socrul ei, un mare 
industrias, bine situat, cu nenumărate po- 
sibilitáti de presiune, economice si morale. 

Dacă portretul. acestei femei este pasio- 
nat si pasionant, lucrul se datorește și 
interpretei lui — Stephane Audran — 
soția lui Chabrol — care si în «Femeia infi- 
delă» și în «Măcelarul» a întruchipat, atit 
pentru regizor cit si pentru public, un anu- 
mit arhetip de femeie independentă, inse- 
tată de libertate. 

Cu «Ruptura», Chabrol adaugă o nouă 
dimensiune filmelor sale precedente, un 
anumit sens, mai sigur, al încărcăturii carica- 
turale, pe care nu trebuie, fireşte, s-o luăm 
«ad litteram», ci trebuie s-o traducem 
Astfel Chabrol conjugă un realism imediat 


A 
a» 
Sa. | 


0 DESCHIDERE 
OPTIMISTA 


Trei filme bune, 
trei buni regizori, 
un bun început 
de stagiune. 


cu anumite momente de cinema-direct re- 
constituit (confidentele Stephanei Audran 
făcute avocatului, despre tinerețea ei) cu 
melodrama atit de importantă în estetica 
populară franceză, regizorul punind în evi- 
dentà acest caracter melodramatic prin 
planuri foarte compuse, care realizează i- 
magini aidoma celor mai proaste «chro- 
mos» din Saloanele de Pictură 1900, de un 
academism frenetic şi grandilocvent. Ca 
să rişti acest lucru trebuia să ai un curaj 
nemaipomenit. Chabrol a avut acest curaj, 
a riscat si a cîștigat. Filmul său are un stil, 
el trebuie descifrat și merită să fie. «Rup- 
tura» este o realizare care nu trebuie pri- 
mită în mod pasiv. 


Maturizarea lui Boisset 


Yves Boisset ne povestește o intrigă po- 

litistà deajuns de complicată si pe care nu e 
cazul s-o rezumăm. Ceea ce are importanță 
în acest film — care are probleme serioase 
cu cenzura și despre care nu se ştie încă 
dacă va scăpa fara tăieturi — este faptul că 
nu se mulțumește doar cu un rasism moral 
(«polițistul rău» împotriva bietelor sale 
victime), ci stabileşte în ce mod funcția po- 
litistà, într-un regim burghez, este o funcție 
cu puteri discretionare, deci in mod obli- 
gatoriu o muncă «murdară», oricare ar fi 
„intențiile morale iniţiale ale celor ce o 
practică. Descriind înfruntarea dintre poli- 
tisti si gangsteri, Boisset face o relatare de 
un realism cvasi-clinic, fara nici o preferintà 
afectivă manifestă pentru unii sau ceilalți 
Singele cind curge, este la fel de viscos, 
rictusul muribunzilor la fel de atroce, la 
fel de sincer si într-o tabără si in cealaltă. 
Ne găsim în fata unui angrenaj, în fata unui 
mecanism social, Ne găsim in fata unei so- 
cietáti care generează o para-societate mar- 
ginală (poliţişti si gangsteri) după chipul și 
asemănarea sa. Prin acest aspect Boisset 
ne trimite la citeva dintre cele mai bune 
filme reformiste americane, care fac pro- 
cesul mecanismului polițist și judiciar, la 
acele filme al căror erou a fost adesea 
Bogart, la filmele care au fost semnate de 
cei mai buni dintre cei buni: Huston, 
Kubrick, Wise. 


Cehovizarea lui Doniol-Valcroze 


«Casa familiei Borie» de Jacques Doniol- 
Valcroze ne poartă într-o cu totul altă lume. 
O atmosferă pașnică, o casă frumoasă de ta- 
ră în Haute-Provence, un intelectual rafi- 
nat, elegant, geolog reputat, soția și copiii 
săi. $i dintr-o dată, sosirea unui tinăr se- 
cretar german, cu pasionanta sì seducătoa- 
rea lui sinceritate de care tinăra femeie se 
simte atrasă. O dragoste nouă pare să se 
nască, dar impotriva ei se apără fiecare în 
felul său. Și apoi, reîntoarcerea la viață 
obişnuită, dinainte. 

Subiectul unui scenariu n-a restituit nicio- 
dată realitatea unui film. În cazul de față, 
povestirea n-ar putea reda arta de a trăi 
într-un anume fel (cu critica respectivă), 
un trai burghez, de intelectuali burghezi, 
incintarea in fata frumuseţii unui peisaj, 
citeva modalități răscolitoare pentru a reda 
intensitatea pasiunii carnale, a asteptàrii ei, 
ca atunci cînd tinăra femeie si foarte tinărul 
secretar se regăsesc singuri, fiecare în came- 
ra lui, dar gesturile si atitudinile trupurilor 
lor par să-şi răspundă, să se completeze, 
să formeze imbratisarea — în fapt, imposibilă. 

Marie Dubois si Matthieu Carriére (care 
pe vremuri a jucat pe elevul Toerless în fru- 
mosul film al lui Volker Schlóndorf), Mau- 
rice Garrel în profesorul universitar, doct 
si savant, respectind pe altii pentru a putea 
avea pretenția să fie și el respectat — au 
servit în mod magnific filmul care. la rindu-i 
1-a servit in mod magnific. Doniol-Valcroze 
ne mărturisea cu sensibilitate, nostalgia sa 
după bucuriile copilăriei, ataşamentul său 
la o regiune şi la un mod de viață pe care-l 
iubește si pe care-l critică în același timp 

Vizionind «Casa familiei Borie» te gindesti 
farà să vrei la Cehov. Si acesta este un mare 


sm Albert CERVONI 
29 


exclusivitate 


VA RW Asteaptá, cu gindul aiurea. Îl 
O "z zăresc si má-ndrept intr-aco- 

lo, dar după doi pași mà 

IN VÀ opresc sovàind; m-am inselat 
oare? Parcă este mai înalt de- 

cit era in «Lumina de vara». Parca e mai slab 
decit in «Porte des Lilas». Ma linistesc cind 
se apropie: aceeași statură impunătoare, 
aceeași voce de neuitat, aceleași mișcări 
majestuoase. Desigur timpul trece, dar fără 
indoială «monstrul sacru» al anilor '40 nu 
poate fi confundat. Doar citeva riduri in plus, 


Gabin? 

Cind aveam eu 6 ani 
și el 8, 
ne băteam 


La 17 ani 
jucam 

un mosneag 
într-o piesă 

de 

Victor Eftimiu. 


în culisele unui spectacol 


în care jucau 


tatăl lui si mama mea... 


o expresie mai aspră, o privire mai tăioasă 

Abia ne așezăm că se şi grăbeşte să-mi 
arate ziarul pe care-l are în mină. 

— L-ati citit? De-abia a sosit. E plin de 
vorbe bune la adresa generalului De Gaulle. 
Adevărul e că oricum ar fi fost, oamenii 
iubit... au avut si de ce... $i eu l-am iubit 
Încă putin și se fac 50 de ani de cînd joc. Am 
jucat și înainte de război, și după război... 
Am trecut prin vremuri de tot felul. De 
Gaulle insă a fost unul din capitole, unul 
din marile capitole din viaţa mea. Povestesc 


destul de multe despre președinte si despre 
omul De Gaulle în cartea de amintiri pe 
care o am sub tipar. Se cheamă «Împrăș- 
tiată, viața mea» (Ma vie en vrac). Sint 15 
ani de cînd o pregătesc. Dar pină nu de mult, 
nu m-am simțit încă suficient de pregătit 
ca s-o scriu. Nu eram încă destul de detașat 
pentru o atit de lungă privire în urmă. 


— Din cite ştiu, nu e prima dată că 
puneţi mina pe condei. 


— Prima dată... Nici nu-mi mai amintesc 
bine cind a fost această primă dată. Primul 
rol de teatru l-am jucat la 17 ani. Fiindcă veni 
vorba, era un rol de compoziție — jucam un 
mogneag intr-o piesă de Victor Eftimiu — 
xAkim». Primul rol de film l-am primit la 
20 de ani. Dar de scris scriu de pe la 14. 
Cu scrisul mi-am aflat loc în Montparnasse-ul 
anilor "20. Cite întîmplări formidabile am 
trăit în anii aceia... Într-o seară m-am dus la 
Modigliani, să bem un pahar de vin. Era 
grozav de frumos acest Modigliani. În jurul 
lui, pretutindeni, desene, tablouri. Tot ce 
ieșea din mîinile lui era frumos, ciudat de 
frumos. Tot în perioada aceea am cunoscut 
un american, solid, impozant. Uneori ne 
aduna pe toti cei ce ne gáseam prin preajmă 
si ne invita la masá. Nu prea aveam noi bani 
pe atunci. Pustiam ca lácustele tot ce se 
gasea. Pe atunci abia incepuse sá publice, nu 
purta încă ochelari. 


— Cine? 


— V-am spus doar, Hemmingway. Mai 
găsisem si o altă sursă de hrană. Era un hotel 
în cartier, hotelul «Lutecien» care organiza 
nunți și baluri. Aflam din vreme cînd erau 
astfel de evenimente, mă îmbrăcam prezen- 
tabil — aveam o cămașă cu care se putea 
ieși în lume — mai luam un prieten si ne 
duceam. Mincam tot şi eram fericiţi. Aşa 
eram siguri că mincám măcar de două-trei 
ori pe săptămină. Scriam mult pe vremea 
aceea. Scriam și puneam în sertar. Pină 
cind, intr-o bună zi, un prieten m-a întrebat: 
«Stai vis-a-vis de Breton. De ce nu te duci 
să-i arăţi ce-ai scris?» Si m-am dus. Le-a 
plăcut, dar asta n-a fost tot. Vă imaginati 
probabil că oricine avea chef bătea la ușă 
şi era imediat cooptat de suprarealişti. 
Nici vorbă. A urmat un fel de examen. Pe 
rind, Breton, Aragon si Eluard m-au invitat 
în oraș, la cite un restaurant, să stea de 
vorbă cu mine, să mă încerce. Mi-amintesc 
şi acum cá Aragon m-a' dus la Turnul Eiffel. 
Vă place Turnul Eiffel? Eu îl detest. Are un 
aer îngrozitor de învechit, parcă ar fi o 
dansatoare bătrină si întepenità. De altfel 
povestesc aceste trei episoade si în carte. 


ll urmăresc ca pe un spectacol rar, spec- 
tacolul uneia din virstele de aur ale secolu- 
lui nostru. Mă întreb dacă s-a pornit asa 
dintr-odată pe depănat amintiri pentru a se 
apăra de întrebările eventual plictisitoare şi 
banale ale anungatului interviu, sau pur si 
simplu pentru că avea chef de vorbă, şi 
încerc să mă scuz într-un fel pentru faptul 
că încă n-am pus niciuna: 


— N-aveti de ce să vă scuzati. Nu pot să-i 
sufăr pe gazetari, cu aerele si cu întrebările 
lor prefabricate, Au de fiecare dată mereu 
aceleași curiozit&ti anoste. Îmi vine să le fac 
un rezumat pentru uzul tuturor. Da, am 
făcut peste 80 de filme, am jucat în peste 
50 de piese de teatru. Rolurile mele prefe- 
rate sint cele din «Lumină de vară» și 
«Porte des Lilas», si mai putin — regret 
dacă dezamăgesc — cel din «Copiii paradi- 
sului», de care îmi amintesc cu plăcere doar 
din cauza condiţiilor de nedescris în care 
s-a turnat. Era în timpul războiului și toate 
erau false. Costumele erau din hirtie, pan- 
tofii din lemn si toți se uitau cu groază la 
noi, nu cumva să mincám cele puse pe 
masă pentru filmare. Era o atmosferă formi- 
dabilă. Şi apoi, cînd în cele din urmă aud 
invariabila întrebare: «Ce preferați, teatrul 
sau filmul?» simt că explodez. Așa că le 
răspund si eu invariabil: «Dar dumnea- 
voastră, pe cine iubiți mai mult, pe tata sau 
pe mama?» Nu pot să-i sufăr pe gazetari. 
De altfel, la Paris, și ei se cam tem de mine. 
Se spune că sint artagos. Probabil că sint. 


— Bine, dar probabil că știți cá nu e 
de loc ușor să pui o întrebare, una ade- 
vărată. Dumneavoastră nu puneţi nici- 
odată întrebări? 


— Rar. Din ce în ce mai rar. Una din 
întrebările mele care a rămas de pomină 
am pus-o cînd eram încă elev; eram la 
şcoală și l-am văzut stind pe culoarele inter- 
natului pe cel mai vestit aviator al nostru 
din timpul primului război mondial. Pentru 
noi, el era un erou, un idol. M-am oprit, 
am îngenunchiat, i-am sărutat mina şi l-am 
întrebat cu o voce pierdută: «E plăcut să 
omori oameni?» Am fost bineînteles luat pe 
sus de un profesor înainte de a căpăta 
vreun răspuns. L-am aflat mai tirziu, pe 
pielea mea, in Rezistență. 


| amintesc 
i. Primul 
indcă veni 
ET un 

imiu — 
primit la 
pe la 14. 
&rnasse-ul 
dabile am 
am dus la 
| vin. Era 
È În jurul 
Mi Tot ce 
ciudat de 
| cunoscut 
imeori ne 
n preajmă 
= noi bani 
tot ce se 
mblice, nu 


pray. Mai 
a un hotel 
e organiza 
cind erau 
m prezen- 
| se putea 
eten si ne 
riciti. Asa 
"două-trei 
> vremea 
mar. Pind 
i întrebat: 
mu te duci 
dus. Le-a 
imaginati 
tea la usi 
prarealisti. 
amen. Pe 
«nu invitat 
Š stea de 
amintesc 
mul Eiffel. 
st. Are un 
3 ar fio 
De altfel 
| în carte. 


rar, spec- 
the secolu- 
pornit asa 
entru a se 
lisitoare si 
sau pur si 

vorbă, si 
stru faptul 


du pot să-i 
intrebárile 
mi mereu 
e să le fac 
= Da, am 
t în peste 
sele prefe- 
| vară» si 
— regret 
x paradi- 
icere doar 
* în care 
wi şi toate 
îrtie, pan- 
„groază la 
| puse pe 
erà formi- 
armi aud 
gi, teatrul 
Asa ci le 

dumnea- 
ye tata sau 
! gazetari. 
> de mine. 
M că sint. 


jc nue 
una ade- 


neti nici- 


. Una din 
le pomină 
; eram la 
rele inter- 
al nostru 
al. Pentru 
wm oprit, 
ima si l-am 
plăcut si 
les luat pe 
a căpăta 
tirziu, pe 


Îmi amintesc doar cu plăcere 
de «Copiii paradisului» 


— Ati luptat In maquis? 


— Dar pentru ce credeți că mi-au dat 
Legiunea de Onoare, pentru merite acto- 
ricesti?! 


— Mă întreb ce v-a mai rămas de 
încercat. În materie de repertoriu in- 
terpretativ — evident nimic. Proză ati 
scris și scrieți. Scenarii de film — de 
asemenea. Dramaturgie — ajunge să 
cităm două din piesele d-voastră de 
succes: «A trecut un Inger» și «Femeia 
noastră care ești în ceruri». 


—Nu-i asa că sint frumoase titlurile? 
Mie îmi plac. 


— Am văzut într-o revistă mai veche 
o reproducere a unui tablou făcut de 
dumneavoastră. Se chema «Ultimul 


Starul, personalitatea şi fostul star, azi om politic. 
(Jean-Paul Belmondo, Pierre Brasseur, Shirley Temple) 


bai» si părea a fi in stil Fauve. Mai 
pictati? 


— Fauve? Da' de unde. Probabil din 
cauza reproducerii. Este de fapt un colaj. 
Urit si amuzant. Un cap de femeie care are 
în loc de ochi — nasturi, în loc de pàr — 
alge. A fost expus cu ani în urmă la Cannes. 
Se pare că a plăcut... Mai pictez, uneori, 
cînd imi vine... In ultima vreme însă prefer 
să scriu. Am atit de multe de pus pe hirtie... 
Îmi completez cartea, termin un scenariu, 
mai fac nişte mici modificări la «Femeia 
noastră care esti în ceruri», care se va pune 
în curînd la Paris. Am zile cînd nici nu ştiu 
de ce să mă apuc mai repede, după ce 
termin filmarea. 


— Spuneti-mi, în această viaţă, atit 
de plină, atit de aglomerată de eveni- 
mente si preocupări, aveţi prieteni? 


— Nu. Nu prea... Nu simt nevoia să fiu 
înconjurat de oameni, să am mereu în 
preajmă cite un prieten, cite un amic. Nici 
nu-i prea suport. Nu mă interesează. Mi-au 
rămas totuși vreo 2-3 dintre cei foarte 
vechi. Unul din ei este Gabin. Ne cunoaștem 
de mici copii. Aveam 6 ani, el 8, si ne băteam 
în culisele unui spectacol, în care jucau 
tatăl lui și mama mea. Cei din jur se căz- 
neau, fără succes, să ne astimpere. Astăzi 
însă, dacă-l întrebaţi, o să vă spună că el 
avea 6 ani si eu B. Să știți că nu e adevărat... 
Abia mult mai tirziu am priceput ce pustiu 
de bine le făceam bietilor actori cu bătaia 
noastră. Am priceput pe pielea mea. Tot- 
deauna se găsește cineva să te deranjeze 


înainte de intrarea în scenă, sau în cadru. 
E de nesuportat. Așa nu se poate lucra. Nu 
poti să joci fără sà te gindesti la ce faci. 
Eu cel putin nu pot. 


— Îngàiduiti-mi totuși să vă pun cea 
mai stupidă gazetărească intrebare cu 
putință: ce preferaţi, teatrul sau fil- 
mul? (Văd că nu explodează). Scuza- 
ti-má a fost o glumă... Mi-am amintit 
că iau in interviu. 


— Ba nu e glumă de loc. În ultimă instan- 
tá, categoric prefer teatrul. Acolo fac ce 
vreau și cum vreau. Eu aleg piesa, eu de- 
semnez regizorul, eu îmi hotărăsc parte- 
nerii. Mă simt mai în largul meu pe scenă. 
Într-un fel, scena e împărăția mea. 


— O ultimă rugăminte — servitutiile 
meseriei mă obligă. Aveţi cumva poze 
din rolurile dumneavoastră? 

De data asta am reuşit să-l supăr. 

— Dar ce vă inchipuiti? Că umblu cu 
poze prin toate buzunarele, ca orice star- 
letă ce-a apucat să-şi vadă surisul pe ecran. 
Mă si văd zimbind și oferind poze în dreapta 
şi-n stinga. Asta ar fi culmea. Eu nu sint un 
star. Sint un actor. 

Îmi cer pentru a treia oară scuze. Multu- 
mesc, primesc un zimbet vag, parcă fără 
adresă, și mă retrag, gindindu-mă impresio- 
nată că a avut perfectă dreptate: nu am stat 
de vorbă cu un star şi nici cu un simplu 
actor. Am avut rara ocazie să intilnesc o 
autentică personalitate. 


Eva HAVAŞ 


Unul din filmele mele preferate, «Porte des Lilas»... 


(Georges Brassens, Pierre Brasseur, Henri Vidal) 


E 


Dis 


BIOFILMOGRAFIE 


e 1905 — s-a născut la Paris, Pierre- 
Albert Espinasse, alias Pierre Bras- 
seur- 

€ Foarte, tinár debutează in teatru 
sub indrumarea lui Harry Baur si 
Dorival. 

1924 — debut cinematografic in 
«Fiica apelor» de Jean Renoir cu 
Catherine Hessling. 

e 1927 — scrie prima piesă de tea- 
tru, «Cerneala neagră». 

tre anii 1924 şi 1931, face cam 
un film pe an. o capodoperă. 

e 1931 — an extenuant. Apar «In- 
vingătorul», «Un vis», «Cintec de 
noapte», «Quick», «Calatorie de nun- 
tà», «Tata fara sà s M 

e 1934 — face, printre altele, «O pa- 
sáre rará» si «Cadrilul dragostei». 

€ 1936 — se naște din căsătoria lui 
cu Odette Joyeux, Claude Brasseur. 

e 1937 — «Quai des Brumes» de 
Marcel Carné. Se considera antolo- 
gicà secventa in care vechiul sau 
prieten Jean Gabin il pàlmuieste 
«Schpountz» de Marcel Pagnol si 
«Verdi» de Carmine Gallone. 

@ 1943 — scrie piesa «A trecut un 
înger». Este si anul in care face unul 
din filmele sale preferate, «Luminà 
de vará» de Jean Grémillon, cu 
Madelaine Renaud. 

e 1944 — Se reintilneste cu Marcel 
Carné pentru «Copiii paradisului». 

1946 — acelasi Marcel Carné il 
di: uie in «Portile noptii. 

@ 1948 — «Amantii din Verona» de 
André Cayatte, cu Anouk Aimée. 

e 1949—50 — două filme de Chris- 
tian Jaque: «Amintiri pierdute» si 
«Barba Albastră ». 

e 1952 — Un rol neobişnuit — vocea 
păsării — in «Pástorita si cosarul» 
de Prévert si Grimault. 

e 1954 — «Rasputin» de G. Comb- 
ret, «Turnul din Nesle» de Abel 
Gance, «Napoleon» de Guitry. 

e 1956 — «Porte des lilas» de René 
Clair. 

@ 1958 — «Marile familii» de Henri 
Verneuil, din nou cu Jean Gabin 

@ 1962 — «Cauze drepte» de Chris- 
tian Jaque. 

e 1963 — «Comoara Josephinei» 
de Claude Autant-Lara, cu Anna 
Magnani. 

e 1965 — lar un an de virf: «Aurul 
ducelui» cu Danielle  Darrieux; 
«Umor negru»; «Metamorfoze» cu 
Lino Ventura; «O lume noua»; «Nu e 
caviar pentru mătușa Olga»; «Fără 
panică»; «Viaţă la castel» primul 
film al lui Jean-Paul Rappeneau, cu 
Catherine Deneuve. 

e 1966 — «Regele de cupă» — de 
Philippe de Broca, cu Alan Bates. 

@ 1968 — «Gotto, insula dragostei» 
de Walerian Borowczyk. 

e 1970 — Din nou distribuit de Jean 
Paul Rappeneau alături de Jean- 
Paul Belmondo si Marléne Jobert, 
in «Mirii anului doi». 


Vidocg 
un joc 
galant 


...de-a urmărirea 
..de-a evadarea 
...de-a aventura 


Simbátà seara televiziunea ne-a propus, 
printr-o simplă schimbare de buton, un 
salt din lumea «Incoruptibililor» în lumea 
lui Vidocq. Simbătă seara s-au înfruntat 
pe micul ecran două stiluri de serial, fie- 
care realizat după legile sale proprii 

Nu l-am iubit de la inceput pe Vidocq. 
Foiletonul mi se părea conventional, lipsit 
de fantezie. În plus, am privit serialul cu o 
anume prudenţă, cu o anume neincredere 
pe care le lăsase in mine acel fals şi melo- 
dramatic «Rocambole». Nici azi n-aș putea 
spune că serialul m-a ciștigat întrutotul. 


Vidocq = Bernard Noé! 


Dar l-am acceptat pentru ceea ce are el 
interesant, pentru farmecul aparte al erou 
lui său. 

«Vidocq» e un joc, un joc de-a urmărirea, 
un joc de-a evadarea, un joc de-a aven 
tura. Personajele intră în cadru, se prind 
în horă, isi spun replica, trag spada, arun- 
că o ocheadă și apoi părăsesc cadrul 
pentru a fi inlocuite de altele, care respec- 
tă și ele regulile date. 

«Vidocq» pune jocul sub semnul inte 
ligentei, al nedesmintitului spirit galic. Si 
aceasta este poate principala calitate a 
serialului. «Duelul lung» dintre evadatul 
Vidocq și inspectorul Flambar, firul con- 
ducător al întregului serial, nu este o 
simplă goană, o hăituială lipsită de va- 
riatie. Vidocq apelează la viclesuguri care 
de care mai fanteziste. La rindu-i, inspec- 
torul Flambar, desi nu lipsit de o anume 
naivitate, caută să-i intindă curse cit mai 
imprevizibile. Fiecare dintre protagoniști 
se bucură cind a putut să-i tragă o nouă 
păcăleală celuilalt, cind a izbutit să-I pună 
într-o situație de inferioritate. Între cei doi 
s-a stabilit un adevărat cod etic. Vidocq 
ştie să fie loial cu urmăritorul său, chiar 
și atunci cind il are la mină; iar Flambar 
îi oferă o șansă de a-și dovedi nevinovă- 
tia, ori de cite ori are ocazia. 

Jocul e dus nu numai inteligent ci, la 
rigoare, si galant. 

«Vidocq» nu e lipsit de un anume ton 
romantios. ÎI duc spre acesta epoca, ne- 
număratele lovituri de teatru cu care este 
presărată acțiunea, povestea de dragoste 
a eroului şi cite altele. Dar autorii au 
știut să nu se lase copleșiți de acest ton, 
să iasă cu ușurință din el, să nu dea po- 
vestirii o nefirească rigiditate ci, dimpo- 
trivă, s-o depene amuzant si nu de puține 
ori însoţită de o vorbă de duh. 

Fiindcă «Vidocq» e si un serial de re- 
plică. «Vidocq» își tine la respect urma- 
ritorii nu numai cu spada, ci si cu vorba. 
Întilnirile sale cu inspectorul Flambar fac 
deseori sA scapere cuvintul. Replica istea- 
tà invioreazá fiecare episod. 

Dar «Vidocq» n-ar fi fost ceea ce este 
farà interpretul sàu, farà Bernard Noél. 
Actorul a stiut sà dea imaginea unui erou 
generos, bogat sufleteste, cu mintea age- 
ră, drept la faptă. Vidocq-ul său are haina 
romantică a eroului, dar nu este străin nici 
de arma ironiei. Și prin chipul, prin gestu- 
rile, prin zimbetul lui Vidocq, Bernard 
Noël, deși s-a dus in lumea fără de întoar- 
cere, a rămas totuși printre noi. 


Al. RACOVICEANU 


tele-teatru - foileton: 


Mu- 


Margarei 


de la tin 


batrina profetà 


războiul 
celor două 
roze 


Henric al V-lea a murit. Inceputul domniei 
lui Henric al VI-lea, fiul său, se anunţă furtunos 
Regele, cu vocaţie mai curind de sfint decit de 
conducător, este prea slab pentru a curma 
rivalitatea caselor York şi Lancaster. Pose- 
siunile engleze din Franţa sint puse In pericol 
de bătăliile conduse de loana d'Arc. 


IL Margareta de Anjou 

Margareta de Anjou devine regina lui Henric 
ai Vi-lea si iubita contelui de Suffolk. Pacea 
incheiată cu Franţa face timp si loc vrajbei 
de acasă. Războiul civil izbucnește între repre- 
zentantii rozei roșii — Lancaster gi rozei albe. 
— York, 


ML Lordul protector 

Gloucester, unchiul regelui gi lordul pro- 
tector te îndepărtat de la putere de câtre 
regină si Suffolk. York convinge pe puternicul 
Warwick de dreptatea casei sale si ciștigă 
spirijinul acestuia In lupta pentru coroană. 


IV. Consiliul 

Cei ce îl Inláturaserá pe Gloucester nu-i 
supravietuiesc. Suffolk e omorit de cetățenii 
Londrei. Răscoala lui Jack Cade este Inábu- 
sità. York îşi reface armatele în Irlanda de 
nord. 


V. Regele tomător 

York şi Warwick lau cu asalt Londra. Henric 
ai Vi-lea isi desmosteneste fiul, promitind 
succesiunea lui York. Margareta de Anjou 
retuză să accepte această umilință, stringe o 
armată si ciștigă pentru casa Lancaster bátà- 
Ha de la Wakefield (1401) unde York este 
omorit. Cei trei fii ai lui York vor continua mai 
departe lupta. 


VL Făcătorul de regi 

Edward de York infringe pe regina Margareta 
la Towton si se incoronează ca Edward al 
IV-lea. Fraţii săi, Clarence gi Gloucester sint 
făcuți duci. Regina fuge In Franța, Henric 
al Vi-lea e inchis în faimosul Tower. Regele 
Edward calcă promisiunea de a lua în căsătorie 
pe sora regelui Franţei si o face regină a Angli- 
ei pe lady Elisabeth Grey. Actul său Il deter- 
mină pe Warwick, trimes in petit la curtea 
franceză, să părăsească clanul York. 


VIL Edward de York 

Clarence, refugiat în Franţa iși uneşte arma- 
tele cu ale lui Warwick si debarcă în Anglia, 
Edward e detronat, dar scapă si in bătălia de 
la Tewkesbury (1471) Infringe si omoară pe 
Warwick şi pe fiul Margaretei. Henric al Vi-lea 
si regina Margareta devin prizonierii săi, 


VIII. Profeta 

Regele Henric e omorit de Gloucester. 
Susţinătorii reginei Elisabeta se Infruntá cu 
frat regelui. Gloucester are ca ţintă coroana. 
Pentru aceasta peteste pe Anne, văduva 
fiului Pra Henric Vi-lea si plănuieşte moar- 
lea lui Clarence. Bătrina regină Margareta se 
reintoarce din exil la curte si face profeţii 
sumbre pentru casa York. 


IX. Richard of Gloucester 

Gloucester pune la cale moartea lui Claren- 
ce. Edward al IV-lea moare si Gloucester 
ajutat de Buckingham fi inchide fiii In Tower. 
Ordonă executarea fratelui reginei gi răspin- 
deste zvonul că Edward al IV-lea şi copiii săi 
sint bastarzi. 


X. Regele Richard 

Opoziția lordului Hastings In susținerea 
ambițiilor lui Gloucester li costă viaţa. Primarul 
şi cetățenii Londrei sint indugi in eroare si 
determinaţi să aleagă la domnie pe Gloucester. 
EI se Incoroneazá Richard al Ili-iea in 1481. 
Buckingham nu e de acord să omoare fiii iu 
Edward și cade In dizgrație. Fapta e sávirsità 
de sir James Tyrrel. 


XI. Henry Tudor 

Henry Tudor, conte de Richmond, descen- 
dent al iui John of Gaunt, deci din casa Lan- 
caster, debarcă In Anglia şi reclamă tronul. 
Buckingham este executat. Richmond infringe 
si omoară pe Richard al Ili-lea la Bosworth 
(1485), cind acesta a rostit celebra frazà: 
«Un cal... un cal... dau un regat pentru un 
Cai...» 

Contele de Richmond devine regele Henric 
ai Vil-lea si prin căsătoria sa cu Elisabeth 
de York uneste cele douà case vrájmase si 
pune capăt astfel războiului celor două roze. 


gini a Angli- 
siu ll deter- 
la curtea 


pp 


————— 


— 


T e 


| 


spini 
pentru 
0 coroană 


Cit de des ne convingem că Sha: 
kespeare e contemporanul nostrul 
Fiecare confruntare cu dramaturgul 
din Stratford ne confirmă acest 
adevăr, Acum verificarea ne-a fost 
prilejuită de excelenta alegere fă- 
cut’ de televiziunea noastră, atunci 
cînd s-a oprit asupra „Războiului 
celor două roze” produs de B.B.C.- 
TN. 

Chiar cînd roata istoriei este 
dată înapoi cu o jumătate de mile- 
niu, sub armura de zale aflám ace- 
leasi eterne simtiri omenești, Dra- 
gostea, ura, mila — setea de răzbu- 
nare, frica —setea de putere, loiali- 
tatea — trădarea, neputinta în fata 
morţii — toate au călătorit paste 
veacuri intacte, închise în cugetul 
şi trupul omenirii. Dacă pentru o 
clipă te sustragi derulării faptice 
ale fratricidului război dus pentru 
coroană de casele Lancaster și 
York, tilcul textului shakespearian 
pătrunde. înțelesuri ale tuturor tim= 
purilor, 

John Barton este cel care a lucrat 
adaptarea, extrăgind din piesele 
istorice „Henric al Vl-lea^ (cele 
trei părţi), „Eduard al IV-lea“ și 
„Richard al fil-lea", șirul trădărilor, 
răzvrătirilor, execuțiilor ilegale, în- 
coronărilor și detronărilor fulgeră- 
toare cuprinse între moartea lui 
Henric al V-lea si încoronarea lui 
Henric  Tudoral  Vil-lea, și care 
poartă în istorie poeticul nume de 
„războiul rozelor“. Roze ale căror 
spini au decimat într-atita nobili- 
mea britanică, încît la sfîrșitul mä- 


celului se spune că mai rămăseseră 
numai cîteva familii nobile! 

Peter Hall, unul din cei trei di- 
rectori ai Companiei de la Strat- 
ford, a supervizat cele 11 episoade 
lucrate însă de diferiţi regizori: 
Robin Midglay, Michael Hayes, 
Michael Barry. Asigurind unitatea 
spectacolului prin text, interpre- 
tare si o aceeași concepţie asupra 
teatrului filmat. 

Acest ciclu de teatru-foileton a 
fost gîndit la confluenţa scenei si 
a ecranului. Întinderile cimpurilor de 
luptă, numărul războinicilor nu de- 
págesc cu nimic cadrul strimt al 
teatrului, sentimentul grandorii se 
naște din simplitate. Realizatorii au 
urmărit recomandarea dată de în- 
suși Shakespeare în prologul piesei 
„Henric al V-lea": „Să zicem .că-n 
cuprinsu-acestor ziduri/ Stau două 
monarhii de vlagă pline.../ Plinigi 
cu gîndul lipsurile noastre/ Şi-n 
fiecare om văzînd o mie/ Ostiri 
închipuite plizmuiti/ (trad, lon Vi. 
nea). 

În schimb, aparatul de filmat 
ne aduce în detaliu fiecare cută a 
fetelor, nesfiindu-se să scormonească 
expresia interpretilor în prim-pla- 
nuri fixe, lungi, cît şi monologurile, 
Actorului | se dă astfel rolul de 
onoare, Si întîlnirea cu actorii de 
la Shakespeare Royal Company ră- 
mîne pentru noi cea mai de seamă 
virtute a acestui serial de teatru 
cinematografiat, Au fost oaspeţii 
noștri pentru cîteva seri Peggy 
Ashcroft, Donald Sinden, Brewster 
Mason, Eric Porter, William Squire 
si încă alti citiva din acei actori 
englezi, pe care, cu drept cuvint 
îi putem numi  profesionisti-Sha- 


kespeare, 
André Maurois făcea astfel por- 
tretul regelui Henric al Vl-lea: 


„Nefericitul nu era făcut pentru 
vremuri atit de aspre. Citusi de 
putin prost, citusi de putin rege, 
era un sfint si, in privinta socote- 
lilor acestei lumi, era un copil... 
Trăind printre oameni care se 
urau, el încerca să-i împace, Căsă- 
torit cu isterica Marguerite d'An- 
jou, el i-a arătat doar răbdare si 


afecțiune.” Pe acest monarh al 
Angliei, tare trăind războiul fra- 
tricid al Angliei a refuzat să pună 
mîna pe spadă și a preferat să ri- 
dice una din cele mai prestigioase 
instituții de cultură britanică, şcoala 
de la Eton, ca și celebra capelă 


King's College de la Cambridge, 
— pe acest: monarh îl portreti- 
zează David Waren, El — despre 


care ziarul Times scria: „De fapt 
a inventat un nou erou shakespea- 
rian” — ne-a adus revelaţia unor pro- 


Donald Sinden 
Ducele de York 


Brewster Mason 
Contele Warwick 


The Family Tree of the House of Plantagenet 


E Katherine 
1| Swynford 


Duke of 


Clarence 


RICHARD 
PLANTAGENET 
OUKE OF 
YORK 


funde trăiri, exprimate 
de o infinită diversitate. 
prin forţa si discretia interpret 
cel mai interesant personaj al ciclu- 
lui. Mai putin lan Holm în Richard 
al lil-lea — ace! „monstruos, curajos 
şi strălucit rege", cum il definea 
același Maurois — în special dato- 
rită imaginii de neşters, ce poartă, 
pentru cei care l-au văzut. numele, 
chipul: și vocea lui Sir Laurence 
Olivier, 


A, D. 


Eric Porter 
Contele de Richmond 


William -Squire 
Ducele de Buckingham 


THE WARS 
OF 
THE ROSES 


—————— x 


fv 


tele-medalion 


Paul 
Newman 


Dulcea pasăre 
a talentului... 


Un medalion la cinematecă 
înseamnă citeva zile de vizionare 
la rind. Un medalion la telecine- 
matecă e o chestiune de gazetàrie, 
Într-o oră si jumătate trebuie 
să paginezi inteligent (in prin- 
cipiu) şi semnificativ, o biogra- 
fie artistică. 

Medalionul Paul Newman a fost 
o emisiune bună. Previzibilă ping 
la un punct, ea a debutat cu o 
succesiune de patru fragmente 
din „Cineva acolo sus mă iubeşte“, 
„Dulcea pasăre a tinereții“, 
„Aventurile unui tînăr“ și „Hom- 
bre”. Le știam pe toate, se puteau 
adăuga și altele, e bine totuși 
că ni le-am amintit. Micro-mono- 
grafia a fost completată de un 
alt fragment, dintr-un documen- 
tar despre Newman și s-a inche- 
iat cu o secvență în premieră din 
4Ultragiu", remake-ul lui Martin 
Reed după „Rashomon " Păcat 
de spaţiul totuşi redus al emi- 
siunii, amenintind s-o transforme 
într-un digest. Oricum, gestul 
e destul de rar. Un ciclu de me- 
dalicane? Unde am mai auzit 
asta? 


telecinemateca 
en 
Cartile 
Li LJ] 
si hiena 


Ca orice arivist, 
pentru a intra 
in high-lif e-ul 

artelor, 
filmul are dreptul 
sa calce 
peste cadavrul 
unut Julien Sorel 


J 


Poate că în sfirsit telecinemateca, 
dacă nu chiar toate filmele tele- 
viziunii, căci în fața lor ne petrecem 
mai multe ore decît la cinema — 
ne vor da binecuvintatul dezvat ca 
la filmele după cărți, la așa-numitele 
ecranizări, să privim uitînd de cir- 
tile născătoare de film. instinctul 
nostru de oameni culti, cu lecturi 
la bază, ne face sistematic să ne 
uităm la ecranizarea unui roman 
celebru căutînd incápitinati cartea, 
eroii ei, autorul ei, stilul lui: „filmul 
ăla nu e Gogol“, „Visconti acela nu 
e Proust", „vai, aseară nu l-am găsit 
pe Dostoievski”, „regizorul acela 
şi-a bătut joc de Balzac“ — toate 
aceste strigăte de critici literari 
în cinematografie sînt stupide, La 
nenorocirea ancestrală că mergem 
la cinema ca să citim mai comod — 
se adaugă astfel si blestemul de a 
căuta o carte anume în imaginile 
unui film, Cinematograful nu s-a 
născut ca să slujească literatura, 
Literatura se poate sluji si singură, 
Dar din cînd în cînd, el se poate 
sluji de ea, pentru telurile lui ego- 
tiste, poate chiar carieriste, si ca 
orice arivist, pentru a intra în high 
life-ul artelor de sine stătătoare, 
are și el dreptul să calce peste 
cadavrele unui Julien Sorel sau 
Miskin, ceea ce se numește ecra- 
nizare infidelă. Dar asta-i altă mîns 
care de peste... 

Dacă priveşti „Mantaua” lui Lat: 
tuada obsedat de nuvela — e ade- 
vărat, obsesivă — a lui Gogol, nu 
prea ai ce vedea, Volubilitatea și 
pitorescul mediteranean, cliseele sa- 
tirizante ale lui Zavattini, ucid 
un personaj care în enormitatea 
durerii lui nu mai avea glas, cuvinte, 
si se ducea la croitor, incapabil 
să-i spună acestuia că vrea o man- 
ta: „Te rog să-mi faci asta"... Dar 
dacă ne hotàrîm să uităm că eroul 
se numea cîndva Akakle Akakie- 
vici — filmul devine acceptabil sì 
apar chiar unele frumuseți, cum ar 
fi cîte ceva din partea feerică a 
noului palton care culminează cu 
un citat nemuritor din Chaplin: 
Valsul unui amárit în brațele unei 
femei frumoase, inaccesibile și bo- 
gate. E „Goana după uur” — care 
aici se potrivește mai bine decit 
orice referință la Gogol, Dar esen- 
tial e să uiti de Gogol si să rămți 
— fidel, infidel, cum vrei — la aceas- 
tă poveste nemaipomenită: viata 
unui om începe cu un palton nou 
şi se sfirşeşte în clipa cînd i se fură 
acest palton, Sfarimarea umană a 
găsit rareori 0 asemenea metaforă, 

Nu altfel stau lucrurile cu „Zæ 
pezile din Kilimandjaro”. Mitologia 
hemingwayană mai copleseste mins 


tile oamenilor citiţi ai acestui de- 
ceniu. „Zăpezile...“ e una din capo- 
doperele acestui om, care pentru 
a fi scriitor şi-a transformat viata 
într-unul din cele mai patetice 
reportaje. Filmul e departe de ca- 
podoperă, ca și de Hemingway, 
Dialogul e permanent artificial, în- 
toarcerile-inapoi sint permanent 
telefonate si, intr-o ordine crono- 
logică ucigător de clară, obsesia cla- 
rităţii atacă toate verigile acestui 
monolog al omului în fata morţii, 
ca să nu mai vorbim de happy-end- 
ul dezas:ruos, Dar dacă lăsăm nu- 
vela de o parte, descoperim fluxul 
unei întrebări de care avem cu 
toţii nevoie („de unde ratarea? de 
ce ratarea?") si citeva situații de 
cinema bun, sănătos — cum ar 
fi ruptura dintre un barbat care se 
crede puternic $i o femeie care se 
vrea şi mai puternică, Ava Gardner, 
care știe să-i spună bărbatului de 
lingă ea că un alt bărbat se uită 
la ea, ţigările îndrăgostiţilor, o 


hienă.., Mai ales această hienă care 
dă ocol şi se apropie încet-încet de 
omul în agonie, atrasă de cangrenà 
ca într-o vrajă — scena acestei re- 
latii între sălbăticiune și om e cruntă 
şi fascinantă, ca într-o bună pagină 
de Hemingway, cînd vinătorul 
înțelege fiecare gînd al animalului 
din față. E atit de exactă aceasta 
hienă în adulmecarea bandajului 
însîngerat, încît e de mirare cum 
regizorul n-a simţit că aici trebuia 
si se sfirseascá filmul. Dar el s-a 
oprit la acest final — „trădare a 
lui Hemingway!” cum ar striga 
literaţii — spanac, cum am zice 
noi, cinefilii, 

În fond, singurul spectator care 
a înţeles ce-i cu literatura şi ce-i 
cu hiena, a fost americanul Faulkner, 
căruia putin ti păsa cum se ecrani- 
zează cărțile sale. El nu se ducea 
la acele filme. El lua banii producă- 
torilor și se ducea să scrie alte 
cărți. 

BELPHEGOR 


televiziunea la ea acasă 


Cine ne sint 
spectatorii 


= 
Emisiunile 
preferate: 
„Steaua 
— fără nume“, 
» 1 elecinemateca“, 


» Tele-enciclopedia“. 
M. J 


Într-un ungher al televiziunii, pe 
lîngă care treceam pina acum adesea 
fără să ne întrebăm ce reprezintă, 
se află Oficiul de Studii si Sondaje 
al cărui conducător, doctorul Pavel 
Cimpeanu, nu pare mirat cind îi 
spunem că, în trei ani de functio- 
nare, N-am avut de unde să aflăm 
de existența sa. Într-adevăr, Ofi- 
ciul nu pretinde a avea mai mult 
decit o funcțiune de uz intern, 
adică un rol consultativ în alcătuirea 
programelor. (Desi depozitul său 
de informaţii acoperă o arie mult 
mai largă.) 

— Noi pornim de la convingerea 
— ne spune doctorul Cimpeanu — 
că prin sondaje îndeplinim o ele- 
mentară datorie democratică fata 
de publicul nostru, care, spre deo- 
sebire de cititorii unei reviste, 
prezintă o pronunțată notă de 
mister, O revistă observă cum e 
citită şi apreciată după rezultatul 
din chioșcuri, Noi nu ne putem 
ghida după nimic, abonamentele 
fiind permanente... Atunci, căutăm 
să aflăm părerile nevazutilor, necu- 
noscutilor noștri spectatori... Sin- 
gurul nostru indiciu e că le ştim 
adresa... 


— Asta o faceţi prin 
denzi sau prin contact direct? 

— Prin ambele mijloace, de la 
caz la caz. În primul rind, „baro- 
metrul" lunar al emisiunilor îl efec- 
tuăm prin corespondenţă, și anume 
prin „corespondența provocată”, 
(Corespondenta spontană, care nici 
ea nu ne lipseşte, dă o imagine 
infidelă, ea- fiind practicată mai 
mult de anumite categorii: eleve, 
pensionari, casnice). Scriem lunar 
unui număr de 2000 abonaţi, pe 
care fi alegem din listele oficiilor 
poștale după criteriul mediului (ur- 
ban-rural) și profesiunii, proporţiile 
fiind acelea din anuarele statistice, 
li rugăm. să ne indice emisiunile 
vizionate si pe cele preferate, 

— Cite procente din cei solicitați 
vă răspund? 


— Vreti, adică, „indicele de diss 
ponibilitate"! Publicul nostru e neu- 
zat, „disponibilitatea“ sa atrage 70% 
(pe plan mondial, media fiind abia 
de 3095. 

— Structura demografică se va 
reflecta acum fidel? 

— Nu, din nou se c a 
dezechilibru: anumite cat 
mai ,harnice" la-scris decit altele, 
Dar noi am avut grijă să ne asigu- 
ram un excedent, așa că operim 
© nouă corecturá prin eliminări 
succesive, pînă cînd, în cadrul unui 
eșantion de 500 subiecți, vom avea 
toate proporțiile asigurate. Abia 
apoi prelucrăm răspunsurile, stabi- 
lim indicii de audiență și satisfacţie 
ai diferitelor emisiuni și clasamen- 
tele lunii respective, pe bază cărora 
sugestiile noastre, adresate condu- 
cerii televiziunii, capătă mai multă 
concretete, 

— După sondajele de pina acum, 
care ar fi ordinea emisiunilor pre- 
ferate? 

— 1, „Steaua fără nume", 2. „Tes 
lecinemateca" 3, , Teleenciclopedia' 

— Mergeti si mai departe, ocu- 
pindu-va in detaliu de anumite 
emisiuni? 

— Partea ultimă a scrisorii de 
sondaj cere părerea celui chestio- 
nat asupra unei singure emisii, (Dacă 
a fost vizionată parţial sau integral, 
care din protagoniști a fost mai 
bine apreciat, dacă spectatorul e 
de acord cu concluziile unei mese 
rotunde etc., etc.) 

— Pomeneati si de sondaje reali- 
zate prin ieşirea pe teren... 

— Da, sondajele prin corespon- 
denjà le facem o dată pe lună. Din 
cînd în cînd, mai rar, organizăm 
anchete de teren, cum a fost aceea 
— amplă — de la începutul toamnei 
trecute, în care am angrenat 8000 
subiecţi din 19 judeţe și din Capi- 
tali, printre colaboratorii care 
ne-au ajutat în teren fiind patru 
universități si 200 de investigatori 
externi, Am investigat de asta data 
nu numai domeniul nostru tradi- 
tional, relaţiile dintre televiziune şi 
spectatori, dar și pe acelea dintre 
spectatori si alte surse de infor- 
mare şi cultură: teatru, film, presă 
(mai puțin carte). Am vrut să ştim 
cine ne sînt spectatorii, dar si cine 
nu ne sint spectatorii, adică ce alte 
canale ni-i absorb, Din uriașa noastră 
magazie de informaţii culese, putem 
oricind prelucra la mașina de calcul 
tot ce vrem să aflăm. De pe acum 
ştim, de exemplu, cine (ce catego- 
rie) vede filmele acasă si cine le 
vede fa cinematograf, cine ce filme 
vede si ce filme preferă, s.a.m.d..., 


ae is apo irc Ana a Seren een si mada a 


t 


i 


ee 


25 


Li 


$285 


Fir 


Cine preferă piesa de teatru citită, 
auzită la radio, văzută in sală sau 
— pe micuf ecran etc., etc. Ajungem 
astfel la performanta de a cunoaste 
nu doar pe propriii nostri abonați, 
dar și pe spectatorii altor instituții, 
mult mai bine decît au încercat si 
reuşit ele să o facă pînă acum... 

— Veti fi dispuşi, în viitor, să 
comunicaţi, prin intermediul re- 
Vistei noastre, unele din aceste 
date? 


— De ce nu? Cu piacere! 


OBSERVATOR 


-  Colpi si 
— Miss Noëlle 


í d Pi 
Modesta miliardará: 
Anne Jolivet: 


latá tn sfirsit un domeniu fn care nu 
se poate spune cá televiziunea face 
concurență cinematografului, Pentru că 
niciodată cineastii nu vor reuși, oricit 
de formidabil ar fi filmul lor, să-i aducă 
pe spectatori la cinematograf de 36 de 
ori pentru a urmári aventurile erou- 
lui preferat. Interesant de remarcat 
este însă diferența de concepţie între 
foiletoanele produse de studiourile 
americane și cele din Europa. Americanii 
au adoptat serialele cu episoade inde- 
pendente (Evadatul, Incoruptibilii, etc.) 
în timp ce pe continentul nostru, dim- 
potrivă (cu rare excepţii, ciclul Miss 
Peel sau  Vidocq) foiletoanele sînt 
astfel structurate încît să-l oblige pe 
telespectator să urmărească fiecare 
episod, întrucît, dacă a pierdut unul 
singur, nu le va mai înțelege pe urmă- 
toarele. 

De la o vreme tot mai multi reputați 
regizori de film au început să colabo- 
reze cu Televiziunea, punindu-si semnă- 
tura prestigioasă pe genericul unor 
seriale, á 

Henri Colpi, de pildă, după o absență 
îndelungată din studiourile cinemato- 
grafice, a acceptat oferta ORTF de a 
transpune pe micul ecran un serial 
radiofonic care se bucurase de mare 
succes cu doi ani în urmă: „Noălle 
aux quatre vents" (Zvăpăiata Noëlle). 
L-am întîlnit pe Colpi la studiourile de 
la Rambouillet, unde filma ultimele 
Interioare. Tocmai se întorsese cu 
echipa de interpreţi — Pierre Mondy, 
Rosy Varte, Anne  Jolivet — dintr-un 
lung periplu din Grecia, unde se petre- 
ce.o parte din acțiunea filmului. Colpi 
era sigur de succesul foiletonului fiind 
vorba de o poveste foarte sentimental- 
lacrimogenă; or, în momentul de fata, 
ştiut e că melodrama a revenit la modă, 

Cuprinzînd 42 de episoade, foileto- 
nul lui Colpi e difuzat actualmente, 
în fiecare seară, înaintea jurnalului de 
actualități, în Franţa si Belgia, sì s-a 
vindut deja și altor tari, Milioane de 
tele-spectatori vor lăcrima deci pe 
glob pentru biata Noëlle, miliardara 
modestă, 


Manuela GHEORGHIU 


telesport 


timpul disprețului - 


3 
De cîte ori se 
transmit spectacole 
„numai pentru a- 
dulti”, televiziunea 
franceză 
aplică pe ecrane 
un „pătrat alb“. 


V J 


Telespectatorii sînt adulti. Cu 
toate acestea, reportajele sportive 
sînt tratate de către regizori și 
crainici asemenea emisiunilor pentru 
copii. 

Acum două săptămini, într-o du- 
minică, se înfruntau pe stadionul 
23 August două echipe de fotbal, 
Numele team-urilor n-are importan- 
ta, deoarece ele pot fi înlocuite cu 
alte două din aceeaşi categorie A, 
după cum întîmplarea despre care 
voi vorbi este transferabilă în luna 
retto "70 sau miine, în martie 

Mijlocaşul stinga bucureştean îl 
loveşte pe interul dreapta musafir. 
Victima cade la pămînt si începe 
a se zvircoli. Jocul e oprit. Arbi- 
trul s-a repezit la locul accidentului, 
Colegii victimei s-au adunat în 
jurul acesteia protestind împotriva 
brutalitàtii. Medicul sprintează cu 
trusa chirurgicală. Mijlocaşul vino- 
vat protestează împotriva protes- 
telor. Trei fundaşi bucureșteni si 
trei din echipa oaspe se imbrincesc 
reciproc. Tribunele urlă. E urit, 
fără îndoială, E ,nesportiv". E îm- 
potriva indicatiilor de săptămîna 
trecută a Federației. a dorințelor 
noastre cele mai sincere și a uma- 
nismului înaintat. Dar este un fapt 
nu numai real, ci şi semnificativ 
pentru adevărul campionatului de 
fotbal, E un eveniment. Ce fac 
autorii reportajului în momentul 
cu pricina? Năpădiţi de panică sau 
de altceva, răsucesc camera de 
luat vederi înspre poarta de vis- 
a-vis, unde Răducanu mestecă li- 
nistit chewing-gum, fie spre băieţii 
de minge, fie în direcția tribunei 
l-a, fácindu-ne să citim două minute 
pe-ndelete reclama „Abonaţi-vă la 
ziarul „România Liberă”. În timpul 
acesta, crainicul tace (dacă nu cumva 
s-a dus la telefon să primească in- 


dicatii), sau după ce declară: „păcat, 
asemenea atitudini n-au ce căuta 
pe terenurile noastre de sport”, 
începe să comenteze situația exis- 
tentă în grupa ll-a a Campionatului 
european de fotbal, Atitudinea re- 
porterilor seamănă cu oh-ul dom- 
nișoarei de' pension în fata primei 
lecţii (serioase) de anatomie. 
Intrind într-o parantezá» radio- 
fonică vom nota că stilul, de altfel 
corect, atent şi uneori vioi al emi- 
siunii, iubită ca o obişnulnță, „Fot- 
balul minut cu minut“ (ori „Sport 
şi muzică”), se prăbușește în gro- 
tesc atunci cînd apar (și apar!) 


întîmplări precum acelea numite 
mai sus, 
— Crainicul meciului de la Pi- 


testi: „Neagu e la pămint, zvirco- 
lindu-se de-durere. Arbitrul Limona 
se îndreaptă spre-punctul de la-11 
m. Va indica penalty, Jucătorii âr- 
geseni protestează, Publicul pro- 
testează, Din tribune au năvălit 
pe teren, sărind gardul, cîțiva"... 

— Crainicul-dispecer de la Bucu- 
resti: „Mulţumesc Ghiţulescu, Să 
trecem la Bacău"... 

— Crainicul meciului de la Bacău: 
».. unde tnttinirea dintre Sport- 
Club din localitate si Jiul Petroseni 
se desfăşoară într-o stare de plicti- 
seală deosebită. Pase lente, mingi 
aruncate cu regularitate în out. 
Spectatorii cască şi încep să pără- 
sească tribunele, cu atit mai mult 
cu cit ploaia se apropie amenintá- 
tor." 

Nu sînt sadic (desi la ora aceasta 
a contemporaneitàtii învăţăturile 
marchizului sînt semne de intelec- 
tualitate autentică), 

Nu sînt consumator de mari- 
juana, morfină sau L.S,D. (desi 
pentru unii alimentarea cu droguri 
e semn de trăire a modernităţii). 

Nu sînt băutor de sînge (deși 
absorbţia de violențe e simptomul 
cert al sincronizării cu subtirimea 
momentului), 

Dar ideea de a fi tratat la modul 
corespunzător infantilismului si de 
a mi se sugera cu ,diplomatie" că 
pruncii vin pe lume în ciocul berzei 
— mă jigneste. 

P.S. Televiziunea franceză aplică 
pe ecrane, ori de cîte ori se transmit 
producţii „numai pentru adulţi”, 
un faimos „pătrat alb” ce vrea să 
avertizeze că prezența copilului este 
inoportună. Ce-ar fi ca Telesportul 
să utilizeze aceeași metodă? 

Atunci, la ivirea pe gazon a cli- 
pelor brutale, ecranul va comanda 
pătratul de rigoare şi tatăl res- 
ponsabil va spune băiatului: 

— „Vasile, fugi în dormitor pin-ce 
trage Dumitrache penalty-ul..." 


Al. MIRODAN 


Premiul Martini pentru cea mai bună fotografie sportivă a anului: 
Meciul 


Tulle-Fumel 


cineclub 


în obiectiv: 
Bucureştiul 


Activitatea cinecluburilor stă, 
în prezent, sub semnul parti- 
cipării- la cel de al doilea 
festival national al cineamato- 
rilor, care va avea loc la 
primăvară, în cinstea aniversă- 
rii semicentenarului Partidu- 
lui. Este, acesta, ca şi preocu- 
parea mai atentă pe care in 
ultimul timp ACIN-ul o arată 
față de mișcarea de cineamato- 
rism, un stimulent pentru o 
mobilizare susținută în lucrul 
cu aparatul da filmat. Cei 
care, pind acum, lincezeau in 
discuţii sau In improvizații de 
filmări tărăgănate şi nesemni- 
ficative, au trecut la „ofen- 
sivă” cu toate forţele. Con- 
cret, asta înseamnă că aproape 
fiecare cineclub are în lucru, 
într-o fază sau alta, cel putin 
o Raina competitivi. De 
pildă, cineclubul IDEB (Între- 
prinderea de distribuire a 
energiei pr are ambitia 
realizării unui film documen- 
tar monografic-istoric, despre 
evoluția iluminatului în Bucu- 
resti, ‘de la primul felinar 
cu gaz, în 1870, pină la recla- 
mele cu neon ale anului 1970. 

La cineclubul „Griviţa Ro- 
sie", intenţiile nu sint mai 
puţin frumoase: pe lingă un 
film de ficţiune si un film 


despre  ritmicitatea pro- 
ducziei, acl se pregătește 
un documentar, „Sirena de 


aur”, despre momentul istoric 
al grevei din 1933, juxtapus 
prezentului. Numai că, de 
data aceasta, mijloacele mate- 
riale sint neindestulătoare: un 
singur Mar de filmat, un 
magnetofon si lipsà de pelicu- 
la, lipsă acută, cum am intilnit 
peste tot. Chiar si la „Cetatea 
lui Bucur” — cineclubul sin- 
dicatului Municipal. 

Se spune că un aparat și 
puţină peliculă sint suficiente 
pentru un cineamator, Da, 
pentru un cinemator, Dar 
pentru un cineclub, format 
din mai multi cineamatori? 

Este insă la fel de adevărat 
că numai aparatura tehnică 
nu poate garanta buna func- 
tionare a unui cineclub. Pen- 
tru cà iată: studenţii de 
la Casa de cultură „Grigore 
Preoteasa” sint in posesia 
unui singur aparat de filmat 
— e adevărat. foarte bun — 
care le-a prilejuit printre 
altele, realizarea unui repor- 
taj despre participarea stu- 
dentilor la lupta impotriva 
inundaţiilor si a unui film 
despre ansamblu! sculptural 
Brâncuși, de la  Tirgu-Jiu. 
Dar cu acest singur aparat, 
ei reușesc să desfăşoare o 
activitate net superioară celei 
de la Ecran-Club. lar Ecran- 
Clubul este și bine utilat, 
și bine organizat, și bine 
indrumat profesional. Şi to- 
tuși, activitatea lui se rezumă 
la citeva reportaje și docu- 
mentare manieriste sau insai- 
lari de filme de ficțiune. 
Cauzele principale ni se 
par a fi lipsa unei ori- 
entări programatice clare. 
şi insuficienta cunoaștere a 
mestesugului, dublată de o 
pripealà. in alegerea temei. 


Sergiu SELIAN 


35 


J 


damnatul 


Se pare în efortul de autode- 
finire ca artă, cinematogralul avea 
nevoie de martori. „Artistul“, per- 
sona} insolit și neînțeles, victimă 
a gustului comun si glorificat după 
moarte, iată ce a făcut adesea aloria 
artelor de tradiţie şi crea ce, de 
nu putea lipsi artei umbrelor, 
mult confundată cu divertismentul 
și bursa. Si ,damnatii^ 7 
rind pe rind cinematograful, 
jertfa lor întregind o aureo! 
adus fa 
n Implinit, un Vigo abe 
Welles inde bil si, de 
Max Ophüls care a t 
nostalgia unei arte a 
şată şi nobi 


Ta ; ^ 
Punctul culminant 
al lunii ianuarie 


a fost 


medalionul 
Max Ophuls 


Acolada de cavaler credincios al 
artei a primit-o Ophüls în urma 
unor probe silnice ale destinului său 
de artist damnat. Silit să se exi leze de 
trei ori şi lucrind aproape în toate 
țările europene cit de cit cinemato- 
grafice (Germania, Austria, Olanda, 
Anglia, Belgia, Elveţia, Ita i 
cît şi în Statele Unite; cu 
rupte, reluate, remontate 
tate de alții, cu mutilări și v 
sens, opera lui se reconstituie 
ochii noştri într-o puritat f 
sie și fluentà a gindirii, care s 


Amestec de farmec, 


autenticului ‘artist. lar cine- 
aful anilor sai avea nevoie de 
re a se salva $i purifica, 


uia, jerta a unei desprin- 

cnicie. Caci, ca si Eisen- 
stein, Ophüls a murit de cord redac- 
tind proteste împotriva mutilérii 
ultimei sale opere, ,,Lola-Montes", 
întregind șirul. lung. de- mucenici. a 
căror inimă plesnea cedind efortului 
supraomenesc de a face din cinema- 
tograf o artă. Epstein, Vigo, Delluc, 
Pudovkin, Dovjenko etc, etc. 

Dacă nu „inventa“ cinematograful 
descoperind noi mijloace expresive, 
în schimb Ophüls credea în aceste 
expresivititi, temperamentul sáu de 
artist autentic exprimîndu-se plenar 
prin ele. Căci a fost unul din acei 
artisti care fac permanenta si con- 
tinuitatea unei arte, şi prin asta 
noblețea şi puritatea ei. | s-a repro- 
şat caracterul eclectic al viziunii 
sate; aş putea spune că tocmai acest 
aliaj era cel apt să străbată bariera 
rutinei şi a indiferentei epocii sale, 
să întoarcă privirile- blazate către 
adevăratul cinematograf. Există, ast- 
fel, în arta sa acel spirit vienez fer- 
mecător şi nonsalant (vezi Lubitsch), 
dar si obsesia crudă a unui expresio- 
nism german decantat (Murnau, 
Lang), dup& cum ceva din vagul 
cetos și aluziv al nordicilor, naiv si 
misterios ca la Stiller, sau din ele- 
ganta aluziv ironică, discretă a fran- 
cezilor (Feyder). 

Citatele sînt pure aluzii, căutind 
să dea repere, căci nimic mai perso- 
nal decit arta -lui Ophüls. Acest 
european chinuit de o dramă euro- 
peană =- obsesia permanentei și a 
a lucrurilor, melancolia unei 
tii în declinul de dincolo de 
pogeu, a unor sensibilitati umane 
ireroase şi frămîntate, specifice 
estei zone — are un timbru al 
propriu, un fel de a vedea exis- 
ta care relevă un univers închis 
si nepenetrabil; poate de aceea e 
dificil de pătruns și greu de urmărit 
în subtilitatea specificului său. Pen- 
tru a-l diferenţia, vom alege elemen- 
tul cheie, după părerea noastră, 
al acestui discurs filmic: mişcarea. 
Cînd Alexandre Astruc a inventat 
expresia ,camera-stilou", era deja 
exegetul lui Ophüls căruia îi reve- 
lase scriitura. S-a vorbit de abun- 
denta mișcării, de dansul aparatului, 
comparat nu fără ironie -chiar cu 
valsul, cu excelentele deplasări ale 
personajelor și aparatului în „jurul 

bucligoarelor vedetei”. În realitate 
este vorba de o detaşare de contin- 
gent, de o transpunere într-o lume 
a fantasticului, a acestei realități pe 
care doar cinematograful putea s-o 
surprindă (,Caruselul" e. exemplul 
clasic), Relaţia cameră-erou — năs- 
cută din mişcare şi prin mișcare — 
revelează noi sensuri și subtilitati ale 
trăirii pe care nici un alt mijloc 
al investigării umane nu le poate 
discerne.  Revizind mental ultimele 
secvenţe: din „Doamna de...“, sim- 
tim din nou acest vertige subtil si 
crescendo în care sîntem tiriti pe 
nesimţite o dată cu eroii surprin 
şi trapismul cel mai acut al existenței, 


Savel STIOPUL 


sobrietate: si sarcasm (F.Gravey și O. Joyeux) 


antologie 


luna barbatilor 


„Fundătura“ — cui 


i-e frică de Polanski? 


Paul Newman si Marlon Brando, 


Yves Montand si 


Montgomery Clift: 


luna tanuarie, duminicà la ora 10, 


a fost un regal de 


X 


Programul abonamentu 
luna ianuarie pare sì 
pe ideea unui regal de 
culine: Marlon Brando in ,,Barbatii" 
Paul Newman în „lLuke-mină c 
Yves Montand in „Marele premiu“, 
Montgomery Clift in „Freud“, Alan 
Bates în „Un fel de dragoste”. Si- 
gur, „Bărbaţii“ e-un bun film de 
Fred Zinneman — desi foarte de- 
parte de „Un om pentru eterni- 
tate" — dar spectacolul acolo este 
Marlon Brando, jucind un ceas si 
jumătate intr-un- scaun de parali- 
tic, Sigur, John Huston este un 
foarte bun si spectaculos regizor 
— stim asta încă de la „Moulin 
Rouge", ,Moby-Dick" și „Noaptea 
lguanei" — și ; Freud" este 
monstratie perfectă de 
nalism, dar spectacolul acolo este 
Montgomery Clift, Spectacolul e in 
ochii aceia, deschişi, avid si 
nant, către lumea interioară a-omu- 
lui. “Sigur, „Luke-mină rece“ aste 
ceea ce numim cu atita pasiune „un 
film extraordinar de bine făcut“, 
dar mă întreb în ce măsură am mai 
fi observat cît e de bine făcut, fără 
Paul Newman, i mbetul lui 
de copil mare, fara in a acelor 
priviri transparente, fara aerul lui 
de vagabond tandru si nevinovat,.. 
Si nici John Schlesinger, cu „Un 
de dragoste", nu scapă de tirania v 
detei lui, masculine, Alan Bates. 
$i nici Frankenheimar, cu atit de 
spectaculosul său „Marele premiu“, 
nu poate depăși farmecul obosit 
și amărui a! lui Yves Montand. Luna 
ianuarie, duminică la ora 10, a apar- 
tinut fara îndoială marilor actori, 
mai mult sau mai puțin cunoscuți 
la noi, dar, oricum, mari, 

Trei filme se sustrag 
gim de tutelă actoriceasc 
tura" de Roman Polanski (cit de 
tare începe să semene cu Hitchcock 
acest Polanski, un Hitchcock tinar 
și tráznit al. timpurilor noastre 
trăznite, un Hitchcock care nu cu- 
noaste aprelişti atunci cînd își pune 
în cap să ne înspăiminte cu bau- 
bau-ul lui de celuloid), „Fundătura“ 
deci, „inocentă fără protecție” si 
„Puştile”, ,Inocentà fără xc 
filmul sîrbului “Dusan Mak 
al treilea după „Omul nu. e pasăre”: 
şi „O afacere de-inimă”, e Un poem 
cu tandretea plină de umor, cu 
metafora continutà si sensurile ei 


vedete masculine. 
2 


interpretabile la nesfirsit. Aparent 
e un film omagial! despre. acrobatul 
Aleksić, personaj foarte cun 
ra lui, Dara 
capatinat, min- 
T care se lupta cu 
sárácia si cu necazurile, si reuseste 
să le învingă finalmente în ciuda 
tuturor, îmbracă atit de bine tra- 
săturile specifice poporului iugoslav, 
încît devine, încetul cu încetul, 
însăși lugoslavia. lar în momentul 
acela ,Inocentá fără protecție" de- 
vine un film despre lugoslavia, 
Un film tandru, spuneam;- si plin 
de o ironie binevoitoare, atit de 
binevoitoare că seamănă a_autoiro« 
nie. Dar și un film de mare fantezie 
regizorală. 

.Pustile", filmul tînărului brazi 
lian Ruy Guerra, vine dintt-o c 
totul altă lume, căreia îi aparţină 
însă cu aceeași fidelitate cu care 
,Inocentá fără protecţie“ aparține 
lumii în care a fost făcut. O lume 
copleşită în egală măsură de foame, 

violență si de misticism. De o 
si sfisietoare _poezie, „Puștile” 
r t „Inocență farà 
pratec o dar un poem 
violent si tragic. si acea violentá 
$i acel tragic sint coplesitoare, pen- 
tru cà nu apartin unui individ, ci 
unei societăți. S-ar putea ca sensi- 
bilitatea noastrá de europeni civi- 
lizati să fie socatà în fata acelui 
final — fabulos, de altfel — în care 
mulţimea de credincioşi înfometați 
sacrifică animalul sfint ca ză si po- 
toleasca fosmea după ce sia 
istovit răbdarea — cu carnea lui. 
Simţul nostru estetice s-ar putea să 
fie revoltat în fata acelui cuplu 
de 1 stili care se devorează 
cu o foame de goste la fel de 
mare ca foamea adevărată. Sufletul 
nostru de oameni liniștiți s-ar putea 
să cutremure de scirbă în. fata 
spasmelor de durere ale unui soldat 
în fata cadavrului prietenului ucis, 
Avem voie orice, avem dreptul la 
orice r e. Nu avem însă dreptul 
să închidem ochii în fata unei oglinzi 
care reflectă. adevărul despre o 
lume necunoscută nouă. lar „Puş- 
tile" este o asemenea oglindă. Și 
nu e singura, pentru că filmul lui 
Ruy Guerra nu e decit unul — nu 
știu si nici nu mă interesează dacă 
cel mai mare — dintre filmele nou- 
lui cinema brazilian, 


Eva SÎRBU 


4 


è drenante 


si 
* 


-ongvutrtvor$3*" 


oo 3 


“Aparent 
pecrobatul 
Beunoscut 
ar acest 


i reușește 
în ciuda 
Bine tră- 
“iugoslav, 
P încetul, 
momentul 
je" de- 
pslavia, 
şi plin 
atit de 
sutoiro= 
t fantezie 


brazi 
Bt*-o c 
apartin& 
Cu care 
aparține 
© lume 


Centi fără 
un poem 
E violență 
pen- 
divid, ci 
Ta sensi- 
+ civi- 

Ma acelui 
în care 
Diometati 


ESufletul 
f putea 

M in fata 
N soldat 
ui ucis, 
reptul la 
i dreptul 
oglinzi 
spre o 
ir „Puș- 
indi. Si 
ul lui 

NH — nu 
ES dacă 
nou- 


a SIRBU 


letopisst 


Genica Athanasiou 


În istoria unei arte nu sint în- 
scrise numai figuri de mari creatori 
sau de mari interpreti. Și în arta 
filmului se pot găsi asemenea exem- 
ple. Unul dintre ele a fost readus 
în actualitate de apariția în 1969, 
In reputata editură „Gallimard” de 
"la Paris, a unei compacte culegeri 
intitulată „Antonin Artaud, scrisori 
către Genica Athanasiou“, -pe care 
Anca Costaforu a comentat-o- și 
în publicistica noastră, cu multă 
competență. 
Cei doi eroi ai acestei corespon- 
dente, în care o dragoste incan- 


| descenti se Impleteste cu gînduri 


despre artă tot atit de pasionate, 
nu: mai trăiesc decit în amintiri. 

Antonin Artaud, actor de teatru 
şi de film, scenarist și animator, 
dar mai ales teoretician de artă, 
a putut fi văzut recent, ca actor, 
pa ecranul Cinematecii, în rolui 
lui Marat din „Napoleon” de Abel 
Gance. Masca sa impresionantă e 
prezentă şi în capodopera „Pasiunea 
loanei d'Arc" de Carl Dreyer, Dar 
el e mai ales prezent în cea mai 
pregnantà actualitate ideologica prin 
teoriile sale despre teatru și film, 
exprimate în cartea din 1938, „te 
théitre et son double", -pe~ care 


^ 


O 
româncă, 
muza 

` lui 


Artaud. 


A 


Jean-Louis Barrault o cuprinde intre 
cele cinci cárti de căpătii ale omului 
de teatru modern. 

Genica  Athanasiou, născută la 
Bucureşti în 1897, a murit în 1986, 


Ea a plecat la Paris în 1920, cu do- 


Di RE 


rinta de a se dedica acolo teatrului 
şi a studiat cu Charles Dullin, din 
a cărui trupă a făcut parte ani 
de-a rîndul. Vom aminti, dintre mul- 
tiplele sale roluri importante, doar 
pe cel din „Antigona” lui Cocteau, 
care. i-a "dedicat ei. piesa “(muzica 
de scenă era de Honegger, iar de- 
corurile gle Picasso). Pe ecran ea 
a jucat în „Contele Kostia",- în 
filmele- lui Grémillon, „Maldonne” 
si: „Gardiens de phare", şi. în cele- 
brul. „La coquille-et le clergyman", 
realizat de Germaine Dulac, pe 
scenariul lui Antonin “Artaud. 

În actele de stare civilă româneşti, 
Genica Athanasiou se numea Eu- 
genia Tanase. E a treia oară cînd 
acest nume neaos se. înscrie în pa- 
ginile istoriei unei-arte. Si_e semni- 
ficativ faptul” că. simțind nevoia 
unui nume mai. adecvat afigului 
francez, Eugenia Tánase a ales, fn 
fond, tot un nume românesc, orto» 
grafiat pe frantuzeste. 

Colegi in trupa lui Dullin de la 
teatrul Atelier", între Antonin Ar- 
taud si Genica Athanasiou s-a născut 
o dragoste intensă, o pasiune adesea 
dureroasă, datorită neliniştii nein- 
cetate a marelui chinuit care a fost 
Artaud. „În dragoste nu există 
tocmeală, totul ori nimic. Mie însă 
îmi trebuie totul”, îi seria el într-o 
scrisoare din 1923, iar în alta, din 
aceeași epocă: „Un an de dragoste, 
întreagă, absolută. E frumos. Sint 
fericit si datorită ţie...” lată tona- 
litatea sentimentală, Dar, dincolo 
de ea, corespondența lor arată şi 
comunicarea de gînduri care îi lega 
si neindoielnica influență spirituală 
a. unuia asupra celuilalt, Ginduri 
despre teatru si film, comparații 
între fraţii Marx şi Fratellini, rolul 
înnoitor al filmului burlesc -pentru 
arta spectacolului plasează . aceste 
pagini, _ dincolo. de interesul lor 
pur uman, în zona unor portrete 
intelectuale, 


lon CANTACUZINO 


Ea treia oară cînd acest numeintră in istorie 


Filmele de la Găttingen nu urmăresc. decit să creeze o mărturie. 


agenda 


o enciclopedie neobişnuită 


r 


Profesorul Mihai Pop 
ne vorbeste entuziast 
despre o iniţiativă ademenitoare 


is 


Enciclopedia de la Gottingen este 
© originală instituție care urmareste 
să imortalizeze, să clasifice şi să 
tezaurizeze, dar nu prin interme- 
diul literelor, al clasicelor sigle, cl 
al peliculei, noţiuni și fenomene 
ale continentului nostru. Este în 
fapt un gen de cinematecă a filmelor 
ştiinţifice, cu deosebirea că aceste 
filme sînt produse de propriul 
ei depozitar, după un plan bine 
determinat. Pină acum au și fost 
create 5000 de astfel de filme, de- 
dicate unor noțiuni de pe acum 
foarte diverse, tinind de natura 
şi societatea europeană: de la bio- 
logia si microbiologia planetei la 
tehnică si etnologie, de la cel mai 
umil comportament animal la com- 
portamentul uman derivat în spe- 
cificuri naţionale. Cui se adresează 
această senzationala inițiativă, după 
ce criterii este întocmită ea? 

— Unul din principiile Encicto- 
pediei — ne spune profesorul Pop 
— care-i va asigura şi în viitor 
noblețea asumată, consistă în aceea 
că filmele ei nu pot, nu au dreptul 
să ruleze pe ecranele comerciale, 
Ci doar (in scop de cercetare, de 
demonstrare) in învățămint, în Caz 
drut unor conferinţe sau la tefe- 
viziune, Filmele @ sint “exclusiv 
filme ştiinţifice, organizatorii  }i- 
nind cu strásaicte la acest caracter 
absolut", la evitarea oricărei ssi 
biectivitaty, = 

— Vä referizi la posibila intilnire 
cu filmul documentar? În ce credeți 
că ar consta diferența dintre ele? 

= Filmul documentar interpre- 
tează realitatea, o pune sub semnul 
personalității unui creator, Acesta 
poate, are căderea de a scoate (prin 
decupaj etc.) un anume sens cin 
fenomenul inspirator, care este po- 
lisemantic. Ek poate atrage atenţia 


2 


asupra unor adevăruri ascunse în 
realitate, luînd realității obiectivi. 
tatea proprie și dîndu-i o direcţie, 
adevărată, dar și subiectivă prin 
partialitatea «i. 

Filmele de la Göttingen — ştiin= 
tifice, cum spuneam — nu urmăresc 
decît să creeze o mărturie asupra 
realității, Dacă operează și ele 
asupra realităţii? Într-un fel, da. 
Însă numai printr-un fel de stili- 
zare, adică prin eliminarea a ceea 
ce este redondant într-un fenomen. 
Filmul despre „coptul ptinii în 
Europa" (o să revin asupra lui) nu 
poate dura cit însăși pregătirea unei 
pîini şi coacerea ei in. cuptor, ci, 
evident, se va restringe la-defini- 
rea fiecărei faze a fenomenului. 
Ca să mă fac mai bine înţeles asupra 
deosebirii, încă un exemplu: filmul 
asupra trecerii păstorilor peste 
munţi, din Elveţia în Austria, va 
putea fi, în. cazul filmului documen- 
tar, un film al efortului, care va 
putea reveni -de nenumărate ori 
asupra greutăților. drumului; in 
schimb, filmul științific va reda pur 
şi simplu tehnica acestei traversări... 

— Spuneati de „coptul piinii în 
Europa"... 

— Da, prin acest capitol al Enci- 
clopediei (de care ne ecupăm noi, 
Institutul din București) vroiam să 
ilustrez o altă „dimensiune a ini- 
fiativei: simultaneitatea. Practic, fie- 
care ,articol" al Enciclopediei "in- 
m multiplicare. de—atttea ori 
cite tari are continentul nostru, 
Mai mult, în cazut citat vor fi 40-de 
filme, unele pari producing variante 
regionalesr 

— Care e, practic, limita: acestel 
Enciclopedii? 

— Practic, ea e nelimitatá, 

— Ca viata? 

— Ca stil 


| 


dezacord 


Iscàlituri 


animate 


Nu e bine să căutăm intot- 
deauna cauza ultimă a lucrurilor: 
intii că aflarea ei e incertă; al 
doilea, căutarea poate fi uneori 
atit de îndelungată, încît rezul- 
tatul să nu mai aibă nici o insem- 
nătate ; si al treilea, se prea poate 
să nu fie recunoscută unanim, 
ca ataré şi atunci cercetarea 
intră în zodia zădărniciei. Acum 
cîțiva ani am avut impresia că 
filmul nostru de desen animat se 
surpă incetigor, dar infatisind 
Într-o discuție publică, ceea ce 
mi se părea o motivaţie, caren- 
ta literar-dramaturgică a acestei 
producții, am primit răspuns din 
partea unui redactor-șef sures- 
citat şi a unui regizor flegmatic, 
că chestiunea „nu importi" si 
discuția s-a stins din lipsă de 
combustibil, 

Privesc acum cu luare-aminte 
ultimul palmares de la Mamaia, 
citesc tot atit de atent genericele 
celor 28 de pelicule ieșite din 
studio în 1970 şi capăt impresia 
că acea carengi s-a lățit. Nu zic 
că, din cînd în cînd, foarte ara- 
reori, nu apare la ,Anima" si 
cite un celuloid drăguţ, dar ma- 
Joritatea sint hotărit anodine, ori 
tixite, ori clorotice si cred ne- 
zmintit că aceasta se întîmplă de- 
oarece — parafrazindu-| pe în- 
teleptul Panurge — studioul cu- 
noaste șaizeci şi trei de mijloace 
de a obține scenarii, dar ştie alte 
două sute patrusprezece moduri de 
a le face inutilizabile fără să mai 
socotim ceea ce aruncă, 

Printre autorii acestor scenarii 
nu se află, în 1970, nici un scrii 
tor, fie el poet, autor pentru 
copti, dramaturg, libretist, tex- 
tier, prozator, epigramist sau 
măcar traducător dintr-o limbă 
necunoscută. Pare a fi, așadar, 
o poziţie de principiu. Cine în- 
deplineste, în schimb, cu caznă 
transpirată şi aplicație imagistică, 
teribilul travaliu care i-a săltat 
in posteritate pe Virgiliu ca si pe 
Edmondo de Amicis, pe Corneille 
ca si pe Dimitrie Țichindeal? La 
mai toate filmele (cu una-doua 
excepții) gloria literară e rivnita 
de regizorii cumularzi: scenariul 
şi regia, Florin Angelescu; sce- 
nariul și regia, Gelu Mureșan; 
scenariul si regia, Luminița 
Cazacu ; scenariul și regia, Mircea 
Toia... Scriu scenarii graficianul, 
atit de talentat în profesia sa, 
Benedict Gănescu, regizorul, atit 
de prețuit în profesia sa, Savel 
Stlopul, caricaturistul, atit de 
notoriu în profesia sa, Nell 
Cobar — dar cine nu scrie sce- 
narii de desene animate? Scrii- 
torii; numai ei nu scriu. 

E posibil ca persoanele evocate 
să aibă si talent literar, sau ca 
Adrian Nicolau, Francisca Stoe- 
nescu, Dana Crișan, Ileana Filip 
şi alte iscălituri de scenariști ani- 
mati să fi apărut $i sub proze sau 
rime cărora numai ignorança 
noastră le refuză deocamdată 
recunoaşterea. 

Dar tot atît de posibilă e şi 
situația inversă. 

lar după ce vezi filmele, parcă 
spre această alternativă înclină 
balanța judecății. 

+.» Fireşte, e bine să nu ne 
pripim şi să aşteptăm şi judecata 
viitorului. 

Sau măcar a viitorului Festival 
de Animaţie. 


Valentin SILVESTRU 


ET a O a 8àéEl/EV l 


scrisoarea lunii / 


Virsta 
si plictisul 


»sIntalarmat. Nu-mi mai plac 
filmele. Eu, care sufeream 
dacă scăpam vreun film, am 
ajuns ca acum, cînd aud de 
cinema, să mă gindesc în altă 
parte. 

„Freddy si cîntecul preeriei" 
m-a dezgustat. La „Misteriosul 
X din cosmos"am regretat tim- 
pul pierdut. 


Am intrat la „Această fe- 
meie" dar nu mi-a plăcut, m-am 
dus la „Vinătorul de cépri- 
eare" dar m-a plictisit enorm. 

$i atunci ce sò foc? Imi aduc 
aminte de filme ca: „Denunţă- 
torul“, „Femeia îndărătnică”, 
„Noaptea generalilor”, „Opera- 
tiunea Crossbow", ,,Viridiana” 
s.a.m.d. care mi-au plăcut. 
Oare acum m-ar satisface aceste 
filme? 

Poate si filmele care m-au 
deceptionat sînt acceptabile, nu 
om gusturi deocheate, dar mà 
gindesc cu teamă că am început 


să îmbătrinesc (am aproape 25 
de ani) $i de aceea nu-mi mai 
plac filmele. 

Sau poate am devenit mai 
pretentios? Nu știu ce se 
întîmplă cu minel 

În orice caz, tPébuie să aflu 
urgent de la ce vîrstă încep să 
ne plictisească filmele. 

Cinstit să fiu, mi-e teamă că 
filmele nu mă mai vor preo- 
cupa, vor deveni neinteresante 
pentru mine, și atunci, ce mă 
fac fără filme?" 


Ambăruş Alexandru 
Tg. Ocna 


free ee I 


DOSARUL 


MAYERLING 


Oare cronicarul 


nu are inimà? 


Asa cum am promis în numărul 
trecit, acordăm un anumit spațiu 
contestării — neașteptat de viguroase 


iova, ceva mai circumspectă în fata 
criticii de specialitate: 

Gabriela STANESCU:... _Recu- 
nosc! Aceasta nu e decît o slăbiciune: 
faptul că mi-a plăcut (atit de mult!?) 
,Mayerling".... Am văzut filmul, am 
fost emotionati profund, însă gi- 
sind într-o revistă „Cin " nişte 
articole frantuzesti în care filmul 
era criticat, mai m-am dus odată 
cu gîndul să-i găsesc defectele, M-am 
dus înarmată cu mult sînge rece și 
spirit critic, Nu numai că nu m-am 
plictisit, dar i-am găsit alte frumu- 
seti, E adevărat, este prea -mult 
fast, discuțiile sînt cam lungi... însă 
e frumos, Nu pot să spun că e un 


un prea bun meșteșugar instruit la 
şcoala story-ului perfect proportio- 
nat si bine colorat, acel hibrid care 
oscilează între marfă si artă dar 
este atit de rotund încît induce în 
eroare si creează confuzii... Totuşi 
găsesc că filmul are o anume fru- 
musete care vine din sugerarea (voi- 
ti sau nu) a unei anume oboseli 
vitale — sugestie dincolo de intrigă, 
dincolo de conventionalismul dialo- 
gului si de desuetudinea întimplării, 
Această sugestie fnnobileazá faptul 
de scandal descoperind unele latente 
poetice, în pofida unui caracter prea 
exterior si prea melodramatic". 
lată o scrisoare care înclină spre 


„Mayerling“ nu va intra, probabil, în istorie. 
El ne-a dovedit însă încă o dată că, înainte de a intra 
în istorie, un film intra în jocul plin de necunoscute 
al sensibilităţii publicului. 
Rindurile alăturate arată că ,Mayerling a fost o supapă 
a romantiozitatii cinef ile. 
EE A SS ee a ie 


— la care a fost supusă cronica 
filmului „Mayerling“ semnată de 
criticul Dan Comsa în nr. 9/1970 
al revistei noastre. Cronica — după 
cum se ştie — nu e deloc favorabilă 
filmului. Cu o singură excepţie, 
(G. Brucmaier-Suceava) numeroasele 
scrisori n-au fost deloc favorabile 
cronicil, Conform tradiţiei, oferim 
cuvîntul — fie si concis — acestor 
cititori, ,inovind" în final prin 
publicarea replicii date de croni- 
carul nostru: 


P. PAUL — Cluj:... „Nu este o 
poveste siropoasă — cum sustine 
Dan Comşa — este o poveste de 
iubire si, dacă iubirea este sirop, 
înseamnă că la tot pasul noi ne 
scăldăm în sirop și bietii de noi nu 
simţim acest lucru. Terence Young 
a făcut acest film mizind tot | pe 
sensibilitatea oamenilor si nu a gre- 
sit... Catherine Deneuve si Omar 
Sharif au fost doi îndrăgostiți fru- 
mosi, la înălțimea rolurilor. James 
Mason, un împărat care nu şi-a 
uitat problemele familiale. Ava Gard- 
ner, mamă bună dar supusă legilor 
aspre ale etichetei imperiale"... 

După aceste opinii atit de senti- 
mentale, iată o părere din Cra- 


film bun, nu pot să-l definesc decit 
astfel: un film frumost.., 
P. S: Nu sînt romantică,“ 

Mai mult decit romantică — foar- 
te, foarte patetică această scrisoare 
din Bacău: 

ACIDALIA:,.. „Am citit mai tntti 
articolul şi apoi am văzut filmul. 
Mă aşteptam să văd marionete şi 
am văzut ochi, puri şi nevinovaţi sau 
micinati de pasiune. Am ieșit din 
cinema contrariată. În sufletul meu 
se dădea o luptă uriașă între două 
reacţii: una cauzată de ceace 
citisem, cealaltă de ceea ce văzusem. 
Oare cronicarul nu are inimă? 
Oare el nu a fost niciodată îndrăgos- 
tit? Oare în „secolul furiogilor" 
n-a dansat niciodată un vais? Oare 
nu a simţit niciodată dorința să 
vadă o dragoste puternică și curată 
— deci nereală, măcar în filme? Oare 
nu este convins că aceste filme îl 
fac pe om nobil si deci îşi îndeplinesc 
misiunea? Oare nu-i place Eminescu, 
care nu este romantic?,..“ 

După această cascadă de întrebări 
clocotiteare, iată o scrisoare mai rece: 
Lena LIVEANU — Bucureşti: 
uv Mai mult ca sigur că nu Terence 
Young era chemat să facă un mare 
film despre dragostea unică, el fiind 


opinia lui Don Comşa: 


Irina NEICU — Bucureşti: .., „a) 
Filmul m-a deceptionat (pe ici pe 
colo), Catherine Deneuve nu m-a 
deceptionat dar nici nu mi-a facut 
© impresie deosebită, b) Am verificat 
zicala cu pomul lăudat, ca adevărată. 
€) Culori, muzică, husari. si atit! 
Pe Terence Young îl consider un 
bun profesionist care ştie precis 
cum se face un film bun, metodic, 
fără a avea sclipiri de geniu... „Ma- 
yerling* ar fi putut să fie un film 
care să ne facă să medităm... Dar nu 
mai e nevoie, plecăm perfect lamuriti, 
filmul e prea explicit ca să-l mai 
framintam si noi“, 

Şi, în sfîrşit, un punct de vedere 
straniu: 

Ing. Remus MAERUSAN — Piața 
Unirii 6, lagi:,,.., Admitindargumen- 
tele din cronică, rămîne un element 
ce nu a fost sesizat „timp de două 
ore şi mai bine" de cerebralistul 
Dan Comşa: tema lui Haciaturian 
care străbate întregul film. Măcar 
pentru a. asculta această muzică 
merită să pierzi două ore si mai bine", 

În fata acestui foc de opinii, cro- 
nicarul nostru, după cum se va vedea, 
își va păstra atit mintea cît si sîngele 
rece, lată răspunsul lui; 


EET FELII LEITA TEN 


pe. 
“n 


> se 


FELE 28% 


e 
F1 


SRE TER ES Sess 


»- Niciodată vreun spectator, fie el virstnic sau tînăr, 
n-a ieşit din cinema mai rau decit a intrat. Mai bun, da“. 


CONSTANTIN FLORIN 
Com. PRODULESTI — Dimbovita 


Contra replica 
criticului 


A iubi sau nu un film este în 
ultimă instanță un gest subiectiv și 
spontan, motivarea şi argumentarea 
venind abia după aceea. 

Ceea ce criticul încearcă este a 
afla mecanismul, metodele de con- 
Structie care duc la emoție sau la 
demonstrarea unei idei. Cum se 
leagá în scenariu evenimentele, ges- 
turile, vorbele, unele de altele și 
de viata vie din care se trag. Cum se 
articulează ele în imagini care, din- 
colo de ilustrație, să exprime un 


timp și un spaţiu determinat, Cum ` 


actorii reușesc să se topească în 
incandescenta unor alte existente 
și tipuri umane, cum muzica reușește 
să nu fie acompaniament ci legătură 


_ Între cadre, subtil ecou al unor 


stări de spirit. 

Terence Young, care l-a lansat 
gi pe James Bond, a poposit, o esca- 
la printre altele, si în lumea melo- 
dramei. Nu resping genul, nici un 
gen nu e de respins în bloc, dar mi 
se pare că pornind de la scenariu 


se pot rupe cei doi termeni. Inter- 
pretii sînt frumoși, La ce bun filmul 
atunci? Ne-am putea mulțumi cu 
fotogratiile lor. 

Acidalia din Bacău se întreabă 
dacă am inimă, dacă nu am cunos- 
cut femeia pură după ochi, etc. 
Greu, foarte greu de răspuns, Şi 
parafrazind, mă întreb şi eu cînd 
oare, cînd vom şti să deosebim dia- 
mantele de márgelele de sticlă? Între- 
bare în tonul scrisorii, bineînţeles, si 
fără pretenţie impudică de răspuns, 

Irina Neicu din București se arată 
a fi dezamăgită de film (pe ici-pe 
colo), iar din punct de vedere al 
mestesugului lui Terence Young, 
„nimic de reproșat, nimic de subli- 
niat". Într-adevăr, O formulare 
excelență și care pare să exprime 
un adevăr ceva mai dur t mediocritate. 
Subscriu si la formula si la subtext. 

Mi se pare interesantă si aprecie- 
rea Lenei Liveanu din Bucuresti cu 
privire la „acel hibrid care oscilează 
între marfă si artă, rotund pina la 
a induce în eroare și crea confuzii“, 
Filmul, spune tovarășa Liveanu, sus 
gerează „oboseala sfirșitului de secol, 
oboseala unui timp crepuscular, pro- 
pria lor oboseală (a protagonistilor)". 
Ar fi putut fi, ar fi trebuit să fie 
asa. Dar nici măcar n-a tins spre 


„Cronicarul nu a ținut seama că lucrurile nu se petreceau ín nevrozatul secol 20%,.. 
M. CORNESCU (Bd.Gh. Gheorghiu-Dej 60, Bucureşti) 


— neconvins si vag — şi pînă la clin- 
chetul mise-en-scenei, filmul nu-și 
atinge nici măcar scopul propus: de 
a fi o melodrama. 

Cei doi îndrăgostiți, ne scrie 
tovarășul P, Paul, s-au sacrificat 
cu singe rece. Este oare posibil 
asa ceva? Renuntarea la viata și la 
speranță într-un mod indiferent și 
calm? Ceca ce l-a dus pe corespon- 
dentul nostru la această concluzie 
sint, cred, chiar erorile filmului, 
indiferența absolută cu care cel 
doi interpreţi principali au scăpat 


de viata fictivă si de obligaţiile | 


platoului. james Mason, ne mal 
scriu tov, P. Paul și U.P. din Cluj, 
nu uită că e tată de familie și are 
îndatoriri. Ava Gardner e o mamă 
bună, dar supusă etichetei. lată, 
cred, cele mai bune caracterizări 
făcute jocului celor doi actori, care 
în alte filme, sub alte baghete, reu- 
şiseră să creeze tipuri umane de 
mare forță, și nu două fantose de 
foileton ilustrat, 

Pentru Gabriela Stănescu din 
Craiova, „Mayerling” nu e un film 
bun, E frumos şi atit, Nu cred că 


aşa ceva. „Mayerling” e doar povesa 
tea de la Mayerling. Atit. 

Ing. Măeruşan Remus din lași ne 
scrie despre o tema a lui Haciatu- 
rian prezentă in muzica filmului, 
Şi, scrie dinsul, „măcar pentru a 
asculta această muzică care se cîntă 
atit de rar la noi, merită să pierzi 
două ore si mai bine", Este un punct 
de vedere la care, e drept, nu ne 
prea gindisem, dar care se justifică 
pe deplin în cazul unui film ca „Ma- 


yerling". 
Dan COMSA 


N.R.: In ce ne priveste, nu soco- 
tim  „Mayerling” un film mare, 
sintem convinşi ci ,Mayerling" nu 
va intra în istorie — dar el ne-a 
dovedit încă o dată că „mare“ sau 
„Mic“, un film, înainte de a Intra 
in istorie, intră în jocul plin de 
necunoscute al sensibilităţii specta- 
torilor. „Mayerling“ a fost, probabil, 
osupapàainvincibilelromangiozitàzi. 


* 


In numărul viitor al ,Curierulul", 
vom publica numeroase scrisori 
care comentează „Păsările”, 


Dialog 
între cititori 


Spre satisfacția noastră, dialo- 
gul cititorilor se menţine viu şi 
aprig. În acest număr, publicăm 
replici [a două corespondențe — 
respectiv la aceea semnată de stu- 
dentul lon Lăcustă (..Cinema" nr. 9/ 
1970) şi la scrisoarea Monei Manu 
(„Cinema" nr. 11/1970). 


Cum e cu telenocivitatea? 


Studentul lon Lăcustă ne-a scris 
foarte alarmat de nocivitatea fil- 
melor vi: te proiectate la televi- 
ziune şi Cinematografe. lată o re- 
plică dintre cele mai semnificative; 

».Nu, tovarăşe Lăcustă, Tele- 
viziunea și cinematograful, dacă au 
o influență (şi o au) în nici un caz 
nu pi fi nefastă. E pur educa- 
tivi, Dacă puştiul de pe stradă te 
va „ucide“ cu pistolul lui cumpărat 
de la Băzarul Copiilor, asta nu în- 
seamnă influență nefastă, Asta în- 
seamná că el e eroul pozitiv, e 
binele împotriva răului. Noi, tinerii, 
trăim cu picioarele pe pămînt şi 
cu capul pe umeri, Si nu uita: nici 
odată vreun spectator, fie el virstnic 
sau tînăr — n-a ieşit dintr-o sală 
de cinematograf mai rău decit a 
intrat, Mai bun, da. Avem noi, oa- 
menii, o facultate înnăscută si mai 
apoi cultivată, Aceea de a desprinde 
binele de rău și de a urma exemplul 


pozitiv,“ 
Constantin FLORIN 
Com. Produlesti, jud. Dimbovita 


..Dar cu snobismul? 


În corespondența ei intitulată 
„Flagelul secolului“, Mona Manu 
arunca aspre acuzații la adresa 
snobilur, şi cum era de așteptat, 
replicile n-au întirziat: 

wes Mi-am cam ieșit din pepeni 
vüzind cum vine o adolescentă 
non-conformistă (vail) şi ostraci- 
zează pe toţi bietii spectatori, 
minimalizindu-i, desfiintindu-i: „Nu 
maj există spectatori, există doar 
nişte amariti de snobi, vai de capul 
lor!” S-a găsit salvatorul, un spec- 
tator autentic (17), care aruncă în 
aer pe toți și pe toate cu o vervă 
teribilistă de copil-minune, care 
crede, punindu-si palmele la ochi, 
că a redus lumea la propria sa per- 
soani... Se aduce © acuzaţie pe 
care © acceptăm doar pentru sas 
voarea formulării: sînt acuzaţi de 
mimetism toti cinefilii în devenire, 
toţi cei care aduc prin ,curierul* 
revistei, adăugiri mai mult sau 
mai putin inedite la interpretarea 
unui film. Este suspectat orice biet 
cutezător care a avut curajul opi- 
niunilor sale, E suspectat că ar fi 
un admirator formal al lul Buñuel 
sau al lui Antonioni, cînd de fapt, 
în realitate, el s-ar extazia în fata 
pozei lui Giuliano Gemma, sau ar 
intra în smiorcăiala universală, få- 
cînd Dunăre șapte batiste la fil- 
muletele Saritei Montiel. (Fie vorba 
între noi, eu bag mina în foc că 
tovaraga Mona Manu i! soarbe din 
privire pe Gérard Barray, admi- 
rindu-| pe furiș în timpul orei de 
chimie...). Eu zic să nu fim mai cas 


tolici decît Papa, epatarea prin 
mijloace quasi-originale e cam ris: 
canta. Dacă totuși, tov, Mona Manu 
jură cu mina pe inimă că a rupt 
absolut toate futografiile cu chipul 
lui Montgomery Wood, că filmele 
cu Elvis Priestey îi provoacă aler- 
fie si că pe Antonioni l-a înţeles 
din clasa | primară, eu sînt gata 
să-mi scot pălăria ca să salut un 
asemenea fenomen rarissim de spec- 
tator ideal", 
George VLAD 
Com. Scultenici, Jud; Buzău. 


m. Sint abonatul revistei „Cinema“ 
de șapte ani,'dar nu am găsit un 
articol atit de bine compus şi care 
conține numai şi numai adevărul 
ca „Flagelul secolului” de Mona 
Manu. Am rămas pur și simplu 
trăznit de bucurie că s-a găsit un 
om care vede lucrurile așa cum se 
cuvine si tine cu marele public, 
nu cu snobii," 

Nica JULA 
str. Eminescu 11b., Turnu-Severin 


: | in douà vorbe | 


Ing. Silviu Zimel — str. Horezu 
nr. 18, Craiova: Nu mingim deloc 
cînd spunem că sinteti primul co- 
respondent care se arată indignat 
de felul cum l-am publicat, Vi se 
pare prea putin că am fost de acord 
cu opinia dumneavoastră? Vi se 
pare prea puțin că am citat cuvin- 
tele dumneavoastră cu litere groase, 
ca motto al curierului din acea lună? 

LV. GABRIEL — str. Sfinţii 
Apostoli 70, Bucuresti: Poezia e 
facilă. Ideea din al doilea plic nu 
e ,ineptá" — cum sugerati — dar 
nici n-are geniul pe care-l presu- 
puneţi. Serviciu la redacție n-avem. 

Coca NICOLAE — com. Bran. 
Jud. Brașov: Chiar şi cu întirziere, 
credem că veti avea plăcere, din- 
du-vă dreptate. Filmul va rula în 
curind. Scrieţi-ne ce părere aveţi. 

Ghiţă IULIAN — București: Ar- 
ticol plin de elan. Mult lirism, Prea 
mult chiar. Dar reveniti, căci aveţi 
şi stil şi cultură cinematografică, 

Mihaela PETCU — București: Liz 
Taylor nu e fiica lui Robert Taylor. 

Cringaru CONSTANTIN, str. 
Alexandru Cuza 88, Birlad: De ce 
ne citiți ca pe o literă de evanghelie? 
Bine că v-a plăcut cronica noastră. 
Alţii ne-au dat în cap. 

Dan BĂRBULESCU — Bd, 1848 
nr. 2, Hunedoara: Scrieţi regizoru- 
ful Sergiu Nicolaescu pe adresat 
Studioul București, Bd.Gh. Gheor- 
ghiu Dej nr. 65, București. 

Gică MUNTEANU — str, Zore« 
lelor nr. 88, Tulcea: Actorul Peter 
Van Eyck nu a jucat în acel film. 

Prof. Sisu VASILE — Com, Sos 
varna, jud. Mehedinţi: Sintem de 
acord cu majoritatea celor scrisa, 
Am publicat scenariul filmului „Un 
bărbat și o femele“ în Almanahul 
1971. 

Mirea STEFAN — str. Unirii 114 
Segarcea: Scrieţi regizorului Dinu 
Cocea pe adresa studioului „Bucu 
resti“, amintită mai sus. 

Alexancru LAZAR — Bd. Chia 
miei, Piatra-Neamţ: Caricaturile 
sînt corecte, dar nimic mai mult, 

Vasile CRIŞAN — str. Orsovel, 3 
Oradea: Filmul „Dreptul de a te 
naşte“ e o producție mexicană și 
a mai rulat pe ecranele noastre. 


39 


là ora scenariului 


facerea 
lumii” 


Înainte de a de- 
vent film, romanul 
lui Eugen Barbu 
a fost tradus de 
Gheorghe- Vita- 
nidis într-un sce- 
nariu regizoral. 


Irina Petrescu, din nou şcolăriță 


— Gheorghe Vitanidis, vi anga- 
jati foarte serios în direcția fil- 
mului dramatic. Dumneavoastră, 
care ati pornit de la comedie — 
,Báietii nostri", trecind apoi la 
filmul liric, cu elemente mai tem- 
perat-dramatice — „Răutăciosul ado- 
lescent", ne puneţi acum, prin 
»Facerea lumii", in fata unor con- 
fruntári acute de caractere, de 
psihologii — un tablou istoric adinc 
evocator. 

- Împreună cu Eugen Barbu noi 

nc propunem, de fap 
ent un film-frescă, Sigur 
va lipsi latura epicà si dramaticà 
de altfel extrasă cu destulă mă- 
iestrie dintr-un roman de 500 de 
pagini. Dar, în fond, filmul rămîne, 
cum spuneati, un film de incursiune 
psihologică, în mai multe categorii 
si zone sociale, cu atît mai greu 
de infátigat, cu cit e vorba de ani 
fundamentali din istoria nu foarte 

îndepărtată a țării: 1943—1948, 

— Aţi răspuns — mi se pare mie 
— putin evaziv: care au fost mo- 
mentele de suspens, întrebările care 
v-au preocupat in această modifi- 
care de profil — de la comedie 
la lirică şi de aici la drama istorico- 
psihologică? 

ilmul este dificil pentru noi, 
ndcă ne- propunem să vorbim 
o perioadă istorică foarte 
atorilor, despre 


ni 


făcut referiri. Noi ne propunem 
n, detaşaţi oarecum de eve- 
itele ca atare, să le readucem 
în fata marelui public, nu numai 
din tara, dar si de peste hotare. 
Noi am avut eroi profund legati 
oameni care s-au 

è — fie într-o 


A propos de aceste tabere şi 
poziții care separă caracterele — 
chiar pe tată de fiică, cele două 
personaje principale — ce probleme 
diferite, chiar sub raportul tehnic 
al decupajului, v-a pus această rea- 
litate necunoscută, dramatico-psi- 
hologică? 

— Mie mi se pare că de fiecare 
dată un regizor, cînd pornește la 
realizarea unui film, se află de fapt 
în fața unei lumi noi, tocmai pentru 
că eroii prezintă un univers nou, 
care reclamă un anumit mod de 
abordare. Fiecare poveste cere o 
tratare aparte 

Aici v-aş contrazice. Un artist 
îşi formează propria sa „tradiţie“. 
De pildă, experiența pe care ati 
avut-o în materie de umor sau 
de lirism, ar putea să evite o rup- 
tură — în acest salt către un gen 
de confruntări dramatice, care riscă 
poate să devină declarative cînd 
subtextul sau o anumită pacienta 
a decupajului ar fi sacrificate. 

— Eu am un răspuns clar în 
această privință. Am senzaţia că 
umorul, lirismul, simțul veridicului, 
capacitatea de a te apropia de un 
personaj nu {in de un meșteșug 
însușit. Ele aparţin artistului: ori 
le are si ele apar pe peliculă, ori 
nu le are si atunci zadarnic va în- 
cerca să le aducă pe ecran. Dar 


Liviu Ciulei pe platou, ca actor. 


Vitanidis — Gologan. 


ti, atunci cînd încă 
r 1 din filmul 


bun film d T 
. Acum, la primul tur 
am certitudinea cà 
re premiza sa nu 
it filmele pe care 
rior, Sper să nu 
t cele pe care le-au 
ei înainte, Pornesc 
vingerea că voi ob- 
jin substantial din partea 
parte din 
nematogra- 
i, operatorul 

ginerul de sunet 
Irina Petrescu, picto- 


un număr mare de actor 
bili; Colea Răutu, Ma 
Clody Bertola — cu 
tilnese după „Ciulinii g 
şi. am convingerea că va realiza o 
atie remarcabilă — Toma Cara- 

. Marion Ciobanu şi alţii. Preci- 
zarea pe care vreau s-o fac este 
ea că acest film, dedicat unei 


glorioase jumătăţi de secol de luptă 
revoluționară, face parte din cate: 

ria acelor lucrări pe care eu — 
nu e pretentios spus — ca 
t, am datoria să le fac si real- 
le fac cu plăcere, Si vom face 


totul ca filmul să sati nu numai 
dorinţele ci si exigenţele noastre. 


ime Florina Tomescu, AI. TROFIN 
sSerata“ la ora decoratorului 
= 
=, | 


30 de camioane pentru o ruină. 
Un palat de o searà. 


Arhitectul Nicolae Dragan a dus 
la bun sfirsit una dintre dificifele 
sarcini” scenografice ce s-au ivit 
în ultima vreme în studioul „Bucu- 
resti"; ambiantele atit de numeroase 
si de deosebite intre ele in care 
$-a turnat filmul Malvinei Ursianu, 
„Serata”. L-am rugat să ne dea 
citeva amănunte despre problemele 
pe care le-a solutionat, despre di- 
ficultàzile intimpinate. 

— În primul rind, a fost problema 
constructiei integrale a noului com- 
plex în care se petrece serata, 
aproape un palat, Am încercat s-o 
rezolv pástrind proporțiile ample 
şi masive ale arhitecturii româneș 
cu elemente de arcadă, coloană si 
capitel, în piatră de asemenea masi- 
vă, plină, În interioare, am păstrat 
frecvent pereți aproape fără deco- 
ratie, goi, pe care am plasat din 


J 


loc în loc mobila, aleasă pentru a 
caracteriza fiecare spațiu în parte, 
în funcție de caracterul personajelor 
ce urmau să-l ocupe. Am lucrat 
fără schițe, numai cu machete. 
N-au fost simple nici punctele de 
control, nici staţia de priză, dar cel 
i dificil de realizat a fost decorul 
ej uriașe ruini, ruina aceluiași 
palat, după bombardar Si astăzi 
sînt oarecum -nemulțumit de ce a 
ieșit, A fost foarte complicat de 
adus 20—30 de camioane de moloz; 
de elemente de ziduri, de grinzi, 
Pina la urmă s-a filmat trunchiat, 
s-au combinat imagini de ruine 
găsite într-un loc cu ,contra-cims 
puri" filmate fn alt loc. Ca arhitect 
însă am avut și o mare satisfacţie; 
pentru că astăzi, rar ai ocazia să 
construieşti un- asemenea amplu 
complex, fie el si din carton, 


U 


decor 


fin cate- 
ge cu — 
e — ca 
E gi real: 
vom face 
mu numai 


(Sastre. 


TROFIN 


sonaj 
m lucrat 
machete. 
ictele de 
E dar cel 
IE decorul 
aceluiasi 
Sì astăzi 
me ce a 
plicat de 
se moloz, 
E grinzi. 


punchiat, 


ms 
E arhitect 
atisfactie, 
Ocazia si 
= amplu 


ton. 


rOMeanesc ‘71 


marturii de platou 


cum 
am debutat 


a 

wi 
+ 

a 


Mărturisesc că nu speram ca, încă 
de la unul din primele mele roluri, să 
mă întilnesc cu un personaj care să-mi 

| semene atit de mult, sau, pentru a fi 
| modestă, să-mi placă atit de mult. Irina 
| este atit de aproape de mine incit, fara 
| 


M-am născut in zodia leului 


* 1565 E^ 9 PL 


«Printre 


colinele verzi, 
o 
experienta 


definitorie 


să uit rolul pe care l-am jucat in «Căl- 
dura», as spune că mă aflu acum la al 
doilea debut. 

Cind mi s-a dat să citesc scenariul, 
m-am gindit totuşi nu la mine, ci la 
Irene Papas. Poate că este, cum se spune, 
un defect al inceputului, să te lași impre» 
sionată de un model. Cert este ci 
pentru mine, cel puţin în primul mo- 
ment, Irina lui Nicolae Breban era 
simbolizată prin ochii Irenei Papas. E 


in ei durere — sau mai mult amără 
ciune, mindrie — mindria de bună cali 
tate — și acel mister care e numai al 


ei. Sint atit de adinci ochii ei, o adinci 
me caldă, catifelată, de care ţi-e teamă 
să te apropii. Eu insámi inlemnesc de 
fiecare dată cind am de-a face cu oameni 
în stare să violenteze o asemenea struc- 
tură sufletească. Reacția mea — pe care 
asemenea oameni o iau drept obrăznicie 
— e o reacţie de apărare. lar în «Coli- 
nele verzi» mă intilnesc mai ales cu 
astfel de oameni sau... mă gindesc la 
ciinele din film. Mi-a plăcut în timpul 
filmărilor mai ales scena în care mă 
mă lupt — dacă pot spune aşa — apă- 
rindu-mă mai mult pasiv, în timpul 
interogatoriului nocturn, luat cin mij- 
locul naturii», mă lupt cu ciinele. Am 
tras şapte duble, voiam să fie cit mai 
veridic. După a patra dublă, tremuram 
ingrozită, nu de teamă — ciinele era 
foarte bun si blind — ci de oroarea ges- 
tului 

Eu m-am născut in zodia leului si se 
spune că bărbaţii din această zodie sint 
nişte oameni care inving — fizic, psihic 
Pentru femei insă, fiind vorba de un 
destin al luptei, este o zodie mai grea 
Pentru că nu accept — și am impresia 
că nici Irina nu acceptă — capitularea 
Înfringerea poate, dar nu capitularea 
şi nu conventionalul. De aceea aș fi 
vrut ca Irina să plece, la sfirsitul filmu- 
lui, aşa cum a venit: singură, pe un 
decovil, îmbrăcată în negru 


Emilia DOBRIN 


instantanee 


„Colinele...“ 


p 


Arion, interpretat de Mircea Al- 
bulescu, este un personaj care adu- 
nà in el o credintà, o filozofie a exis- 
tentei. 


Secventa mortii lui, din care am 
ales acest cadru dramatic, este 
unul dintre momentele de mare 
tensiune din filmul lui Nicolae Bre- 
ban, «Printre colinele vezi». 


si ,Mirii..." 


Ultimele clipe ale lui Arion 


Acostarea unui vapor pare un 
eveniment banal in portul Marsilia 
Precizăm insă că marea pe care a 
strabatut-o vaporul din fotografie 
nu este Mediterana, ci lacul Buftea, 
iar portul e de fapt tarmul lacului. 

In coproductia «Mirii anului doi» 
de Jean-Paul Rappeneau va fi insă 
vorba de acostarea unui vapor ame- 
rican în portul Marsilia. 


Marsilia pe lacul Buftea 


avanpremiera 


veți ride 
sau ven plinge 


Al doilea film al regizorului Şer- 
ban Creangă, «Asteptarea», este 
gata să se înfăţișeze publicului. În 
preajma premierei, i-am cerut regi- 
zorului cîteva rinduri: 

Ascunsă, tăcut, în tot ce ne înconjoară, 
așteptarea pindește fiecare clipă a noas- 
trà. Poti s-o percepi sau nu cit timp te 
deplasezi, dar sigur, absolut sigur, o des- 
coperi atunci cind te oprești, alături de 
mișcarea din jur. 

Momentele-șocuri sau clipele de răs- 
cruce ne coboară rapid într-o stare de 
așteptare, o stare în care totul pare a se 
schimba. Ce va urma, bine sau rău, capătă 
tocmai prin necunoscutul viitor o undă 
de amenințare. Atunci vei încerca să uiti, 
vei ride sau vei plinge, vei dori să regă- 
sesti clipa pierdută; dar trebuie să știi să 
aştepţi, trebuie să te obisnuiesti cu noua 
stare pentru a putea regăsi liniştea Isi 
echilibrul pierdut. 

lar totul se petrece lent, însoțit de fapte 
cotidiene, întimplări care trec încet pe 
primul plan, făcindu-te să regásesti mis- 
carea, un nou drum si noi obisnuinte 

Poti povesti cuiva toate acestea, după 
ce reusesti să redescoperi seninul, iar 
acel cineva poate înțelege sau nu. 

importantă rămine însă regăsirea si 
uitarea așteptării. 


Asteptarea pindeste... (Vladimir Găitan) 


„fiecare clipă a noastră (Nina Zàinescu) 


(foto: AL. BILU) 


filme care să-ți 


pună întrebări 


Ce film aș face? Nu m-am gindit niciodată 
la așa ceva, cu toate că cinematograful îmi 
place foarte mult şi, de fapt, am făcut multe 
filme documentare, de amator, prin toate 
meleagurile pe unde peregrinările m-au 
purtat. 

Mă gindesc în primul rind, cum e şi fi- 
resc, la meseria mea, la preocupările și 
frámintárile ei. Aș face un film despre arhi- 
tectură și arhitecți, un film artistic despre 
viața unui arhitect fictiv, care însă să ne 
poată reprezenta. Şi aș încerca prin acest 
film să evidentiez una din laturile profesiu- 
nii noastre, mai putin cunoscută. 

Cind discuti cu cineva despre arhitectură, 
interlocutorul se referă de cele mai multe 
ori la aspectul ei vizual («cum aratà?»). 
Dacă are cineva preocupări tehnice se în- 
treabă si cum să construiască clădirea res- 
pectivă. Astăzi discutăm foarte mult și cit 
de repede se construieşte si cit de putin 
sau de mult a costat. 

Dar de fapt nu discutăm deloc dacă ea ne 
reprezintă (şi aceasta sub aspectul formei 
generale sau al detaliului), ci dacă fundalul 
vieţii pe care ea îl materializează este in 
adevăr cel al societăţii noastre, dacă arhitec- 
tul a înțeles lumea pentru care încearcă să 
organizeze si să modeleze spaţiul; si, de- 


Mă gindesc la meseria mea 


sigur, dacă încercările lui sint înțelese si 
însuşite de cei cărora le sint destinate. 
Căci acest dialog arhitect-societate si in- 
vers este, cred eu, unul din cele mai impor- 
tante aspecte ale profesiunii noastre. 
* Nu aș vrea deloc ca cineastii nostri să 
interpreteze aceste ginduri ca fiind expresia 
unei lipse de considerație pentru producția 
lor, pe care de altfel o apreciez foarte mult; 
mi-a fost mai ușor să vorbesc de meseria 
mea, căci în domeniul lor mi-ar fi fost mai 
greu să dau sugestii. As dori, însă, să văd cit 
mai des filme de la care, ieşind, să simţi 
nevoia să stai citeva ore singur cu gindurile 
tale răscolite, incercind să ti le aduni poate 
intr-o altă ordine, într-o nouă înțelegere a 
sensurilor vieţii tale. 


Prof. dr. arh. Cezar LĂZĂRESCU 


confesiuni 


pastrind 
distanta 


El vorbeste cu ea despre dragoste. 
Scena incepe cu un cadru general. Ei 
merg. Traveling lung pe trotuar. Ea balan- 
sează o poşetă. El tine miinile în buzunar. 
Prim plan el. Gros plan ea. Pe lăsarea 
pleoapelor ei, ei incepe să vorbească. 
Prim plan el — gros plan ea — nedume- 
rită la început, apoi luminată de sentiment. 
Plan detaliu: geanta nu se mai balansează, 
s-a oprit lingă pantof si se ridică încet. 
Aparatul panoramează lin în sus spre 
mina ei care fixează cureaua pe umăr. 
Reverie. El vorbește. Panoramic lung pe 
virfurile copacilor. Se presupune că amin- 
doi privesc cerul. Viitorul! 

— Trebuie să fie simplu, firesc — gin- 
deste-te prin cite a trecut eroul pind a 
ajunge aici — gindeste-te la... 

— Nu clipi; mergi egal. Păstrează ace- 
easi distanță faţă de aparat, nu se pot face 
prea multe corectii. Esti în gros plan. 
Acum iese un pic de soare. Tragem. Cla- 
chetă! Păstrează distanța egală. Machia- 
jul. Retusati. 


Păstrăm de la inceput, de cind am ince- 
put — aceeași distanță egală fata de viata. 


Nu s-au tăcut corectii prea mari. Nu s-a 
schimbat mare lucru. Ciţiva actori bătrini 
au murit. Citiva actori tineri au imbatri- 
nit — citiva regizori fac «pe contract» 
filme publicitare. Altii nu mai fac nimic 
Citeva produse Max Factor s-au terminat. 

Revista «Cinema» publica declaratii opti- 
miste la primul tur de manivelà, pesimiste 
pe la mijloc si usturătoare cronici la sfir- 
sit. Între două filme, o masă rotundă; o 
analiză general-realistă. O expunere de 
motive. Întrebări. Acuzatii. Plingeri. Co- 
perti cu actori români, coperţi cu actori 
străini. Concluzii statistice: criza generală 
a cinematografului. 

După ce caută bastoane cu măciulie de 
argint și plastroane 1890, la Mica publici- 
tate, un nou film românesc intră în pro- 
ductie. Primul tur de manivelă — stringeri 
de mină, șampanie, presă. 

El vorbeşte cu ea despre dragoste. 
Scena incepe cu un cadru general. Ei 
merg. Traveling lung pe trotuar. El ba- 
lansează o umbrelă. Ea ţine miinile în 
buzunar. Prim plan el, prim plan ea. Pe 
întoarcerea lui, ea începe să vorbească. 
Gros plan el. Ea vorbeşte. Plan detaliu; 
virtul umbrelei scormoneste frunzele moar- 
te căzute pe pavaj, apoi se ridică uşor — 
aparatul panoramează lent în sus desco- 
perind crengile desfrunzite ale copacilor 
din care picură ploaie. 

— Trebuie să fie simplu. Firesc. Nu clipi. 
Păstrează distanța egală față de aparat. 
Nu se pot face prea multe corectii. 

— Gindeste-te prin cite au trecut eroii 
pină a ajunge aici... 


Eram într-o zi la machiaj. O echipă a 
televiziunii filma pe ici pe colo. Am în- 
trebat circumspectà pe cineva: — «Sint 
de la «reflector»? — Nu, de la «PRIM- 
PLAN». 

Am răsuflat usuratà. 


Irina PETRESCU 


animatie 


intre submarin 


st nava spațială 


Unul din filmele așa-numite «de 
idee», în lucru la studioul «Anima- 
film», este «Asteroid», în regia lui 
Ştefan Munteanu. Principalii săi 
colaboratori sînt Felicia Puran, Ro- 
land Pupaza și Tincu Puran. 


— O să vi se pară exagerat poate — în- 
cepe Stefan Munteanu — cind am să và 
spun că este un film pretentios, gen «Sub- 
marinul galben», avind însă și ceva din 
«Odiseea spațiului 2001»; dar ăsta-i ade- 
vărul, oricum l-am privi, este un film pre- 
tentios. Este vorba de un om care este 
captat de un corp zburător, şi dus pe un 
asteroid unde va fi supus unor experiențe 
de analiză psiho-socială. Făcindu-i-se o 
introspectie în sistemul nervos central, 
se descoperă că, transmisă prin soma 
omul are o traumă ancestrală şi subcon 
stient& teama, frica de cataclism. Nu 
folosim caricaturi, ci desene construite/ 


în stilul crochiului artistic. Sintem de ase-\ NS 


menea nevoiţi, pentru a obține spatialita- 
tea, nebulozitatea, sà recurgem la o serie 
de trucuri si de tehnici mai putin utilizate. 

Vi se pare pesimistă ideea? Mie,dimpo- 
trivà, îmi pare profund optimistă. Filmul 
va fi doar un avertisment împotriva unui 
pericol ce nu se poate trece cu vederea. 
Va fi un apel la învingerea acestui pericol 
si nicidecum, la rîndul lui, încă o spaimă. 


(dp) 


TOS 


Corp zburàtor, 
desenat de Stefan Munteanu 


p 
f 
È 
€ 
4 
1 
j 
i 
« 
[ 
L 
‘ 
[ 
E 
l 
j 
: 
: 


românesc '71 


Quinn, Deneuve, Montand, Loren, cu concursul machiorilor 


oaspetii nostri 


sotu Archambault: 
pe sîrmă între pretentu 


li admirám cu toții pe marii actori 
pe marii regizori, pe marii operatori 
Probabil însă că foarte puțini sint 
aceia care s-au gindit vreodată ca 
există si mari machieuri. Monique și 
Alex Archambault fac parte incontes- 
tabil dintre acești aleşi ai elitei machia- 
jului. Ei asigură machiajul principalilor 
interpreti din coproductia «Mirii anulu: 
doi». Mă uit la ei cum trebăluiesc prin 
cabină și, fără să vreau, mi se perindă 
prin minte fete, nenumărate fefe ale 
căror trăsături au fost modelate de mii- 
nile lor: Catherine Deneuve, Anthony 
Quinn, Sophia Loren, Alain Delon, 
Katharine Hepburn, Yves Montand. 
Aflu că Alex își face meseria de 29 de 
ani. Monique de 17, iar de 16 ani lucrea- 
ză mereu împreună. 

li rog pe ei, cei care-i văd zilnic pe 
actori în prim-plan, aproape la micros- 
cop, să ne spună o părere despre aceas- 
tă mult invidiată profesie. 

Alex ARCHAMBAULT: Actorii sint 


Marele mister binecunoscut 
al lui Gogulică ceferist 


Unul dintre elementele care face 
pasionantă munca cercetătorului isto- 
riei filmului în România este «misterul» : 
filme pierdute sau care apar subit, dar 
fără elemente clare de identificare, con- 
troverse de zeci de ani asupra paterni- 
tătii unor realizări, filme despre care 
în presa vremii se vorbeşte elogios pe 
parcursul realizării si cărora li se pierde 
apoi urma, filme păstrate, dar care nu 
se suprapun deloc cu imaginea pe care 
ne-a lăsat-o despre ele critica epocii, 
prezența «inexplicabili» pe genericul 
filmelor a unor persoane anticinema- 


totdeauna hipersensibili, angoasati si ne- 
nistiti. Am văzut foarte rar un mare actor 
care sà nu fie totodatà si un mare nervos. 
De obicei machiajul ii deconecteaza, li 
linisteste. De aceea atmosfera sălii de 
machiaj este toarte importantă. Umorul și 
buna dispoziţie sfirsesc totdeauna prin 
a-i molipsi. Noi folosim de obicei şi un 
fond sonor muzical; neutralizează mai 
plăcut si mai rapid tensiunile, incordarile. 
Mă interesez de gradul de depen- 
dentà sau de independență față de 
regizor, al machieurului. Insotit de un 
zimbet, răspunsul vine prompt: 
Monique ARCHAMBAULT: E foarte 
simplu: regizorul ne spune ce trăsături 
dorește să sublinieze la fiecare interpret 
şi noi ne străduim să-i indeplinim cerinte- 
le. Mult mai complicat insă este să impaci 
pretențiile lui cu cele ale actorului: parcă 
ai dansa pe sirmă. Imi amintesc un detaliu 
amuzant de la «Zorba Grecul»; Cacoyannis 
voia neapărat ca Lila Kedrova să aibă pe 
obraz un neg. În fiecare zi, ea 3l implora sà 


tografice etc. 

Pe măsură ce investigația științifică 
avansează, unele clarificări apar la lu- 
mină. Există însă și o modă a enigmelor. 
Ea are două forme tipice de manifesta- 
re: pe de o parte, sint cei care proclamă 
existența unor enigme, pentru că asa 
e mai «sic», iar pe de altă parte sint 
cei care fac o enigmă dintr-un lucru 
ştiut, pentru a putea apoi să-şi prezinte 
într-o lumină favorabilă calităţile de- 
tective 

Cînd, în 1962, Jean Georgescu folo- 
sea în «Lanterna cu amintiri» fragmente 
din filmul «Gogulică ceferist» (găsit 
în Arhiva noastră sub forma unei copii 
de lucru), comentatorul afirma că ar 
fi fost vorba de lucrarea unor autori 
necunoscuți. Şi avea atunci oarecari 
scuze. Nici Arhiva nu-i oferise date 
asupra realizatorilor, pentru că la a- 
cea dată nu le deținea. Pe bună dreptate 
insă, in chiar anul apariției «Lanter- 


renunţe şi în fiecare pauză pe care o avea, 
«il pierdea». Îmi făcusem o cutie întreagă 
de negi ca să pot să i-l inlocuiesc la fiecare 
jumătate de oră și ori de cite ori îi puneam 
altul îi spuneam în glumă: «Să vezi că 
negul ăsta o să-ţi aducă un Oscar». Cul- 
mea a tost cind, nu ştiu dacă din cauza 
negului, a primit Oscar-ul. Revenind la 
regizor, vreau să spun că el influențează 
foarte mult atmosfera de lucru. Totdeauna 
cind se face un film bun mina lui se simte; 
se simţea la «Zorba...», se simțea si la 
«Cercul roșu» al lui Melville. 

Îmi mai exprim o ultimă curiozitate: 
care ar fi secretul succesului în această 
meserie, rețeta lui? 

Alex ARCHAMBAULT: Orice rețetă 
este o schemă, deci are doar valabilitate 
generală. Încercind totuși această sche- 
matizare, aș spune că rețeta cuprinde cam 
50% meserie propriuzisă şi cam... 

Monique ARCHAMBAULT: ...25% 
psihologie şi 25%, diplomaţie. 


nei ..», realizatorii «necunoscuţi» — 
regizorul Cornel Dumitrescu și inter- 
pretul principal Ștefan lonescu — sem- 
nalau eroarea. Astfel filmul a putut fi 
datat cu precizie si consemnat cu ele 
mentele de generic corespunzătoare. 
El apare ca atare in Catalogul Arhivei 
Naţionale din 1966, precum și în Cata- 
logul Federaţiei Internationale a Ar- 
hivelor de Film. 


Au mai trecut însà citiva ani si un 
alt film de montaj,«Amintiri bucures- 
tene»,foloseste fragmente din «Go- 
gulică ceferist» și, din nou, in 1970, co- 
mentariul susține că «atît regizorul cit 
și interpreţii au rămas pină azi necu- 
noscuti». 


Dar asta n-a fost deajuns. cEnigma», 
odată creată, se cerea «rezolvată». 
Astfel citim în «Informația Bucurestiu- 
lui» din 3 decembrie 1970, că situaţia 
acestui film prezintă de multă vreme 


a muri 
la montaj 


«Fraţii», film realizat de Mircea 
Moldovan gi Gică Gheorghe, a ajuns 
în sala de mixaj. În răstimpul ce a 
urmat ultimului tur de manivelă, 
soarta filmului a stat cu precădere 
în miinile monteurului DAN NA- 
UM. lată ce ne-a spus el, în citeva 
cuvinte, despre munca din această 
perioadă: 


— Din cauza timpului nefavorabil, mai 
ales pentru un film turnat la țară, am 
fost nevoit să lucrez la montaj mai 
repede decit oricind. În loc de timpul 
mediu de o lună și jumătate, am terminat 
lucrul în mai puţin de o lună. Datorită 
modalității de filmare (s-a tras foarte 
mult «pe viu»), am avut de data aceasta 
multiple posibilități de montaj, nepre- 
văzute în scenariu. Asa că, înainte de a 
soluţiona o secvență, a trebuit să mă 
pun de fiecare dată în locul spectatoru- 
lui, în rîndul întîi, să aleg tinind seama 
de el. Am urmărit mai ales acțiunea și 
mai putin perfecțiunea racordurilor de 
montaj. Am tăiat destul de scurt, cău- 
tind un ritm alert, care să nu plicti- 
sească, dar nici să nu obosească. 

De data aceasta, am făcut împreună cu 
compozitorul Liviu Dandara, și montajul 
muzicii. A fost o experiență formidabilă, 
pentru că, pe parcurs, am putut să ur- 
măresc, cu nespusă plăcere, cum muzica 
mi-a pus în valoare tensiunile, sub- 
textele dramaturgice pe care le-am creat 
în montaj. orice caz, a fost încă un 
prilej de a constata că prin montaj se 
împlineşte sau. eventual, moare un film 


| Rubrică redactată de Eva Havas | 


Violeta Andrei — felcerità la tara 


«un mister pentru istoriografia filmu- 
lui românesc», că «nu se stia nimic 
precis, nici în ce condiții, nici de cine, 
nici cînd a fost făcut». Aflăm apoi pe 
trei coloane, încă o dată, lucrurile pe, 
care le ştiam de mult, ceea ce n-ar fi 
nimic grav, dar ni se «vind» aceste 
«clarificări» cu candoarea celui care 
azi le descoperă. 

Şi încă ar mai exista o scuză: dorința 
de a repeta adevăruri cunoscute, pen- 
tru a le fixa în memoria celor care le 
ignoră. Dar ce putem crede despre 
eficiența metodei, atunci cînd, la cinci 
zile după articolul din «informația Bucu- 
restiului», la radio ni se vorbeşte din 
nou despre «acel film ai cărui autori 
sint si azi necunoscuți»... Ce vor fi 
zicînd bietii realizatori «necunoscuți» 
— care sint bine, sănătoşi — ai acestui 
film realizat acum mai bine de patru 
decenii?... 


B.T. RIPEANU 
43 


o lume este filmul 
iar filmul e o lume 


Dupà 30 de ani 


Fapt fără precedent în istoria filmu- 
lui, dar gi în istoria lumii, una dintre 
ultimele producții de război ale cinema- 
tografului, «Tora! Tora! Tora!», este 
rezultatul eforturilor conjugate ale ce- 
lor două naţiuni care au fost adver- 
sare aprige în cea de-a doua confla- 
grație mondială. latà-le, după 30 de ani, 
asociate să reconstituie, pe ecrane, 
unul din cele mai dramatice episoade 
ale tragicului conflict. Pentru a da 
acestei realizări giganteşti maximum 
de autenticitate, secvențele privind Sta 
tele Unite au tost turnate de câtre 
tehnicieni şi actori americani, iar cele 
ce aduc pe ecran Japonia, de către 
tehnicieni si actori niponi. Astfel se 
unesc, pe generic, cele două echipe 
Exterioarele au fost turnate chiar pe 
locurile unde au avut loc luptele 

Japonezii au filmat: 

La bazele aeriene de la Ashiya. pe 
coasta de nora-vest; la Kyushu, la văr- 
sarea fluviului Toga; la Iwabai, pe insu 
la Hokkaido, la 300 km de Sahalin: în 
golful Hogashima, unde aviația japo. 
neză a facut etectiv repetiţia generală 
a raidului asupra Pearl-Harbour-ului 

Americanii au filmat: 

La Battleship Row, în insula Oahu 
chiar în locul unde stationa flota ameri- 
cană din Pacific în anul 1941: la Ford 
Island, bază militară americană care 
a primit primele bombe japoneze la 
7 decembrie 1941, orele 7,55 am; la 
Wheeler Field, o bază aeriană deza- 
fectată pe care scenografii au redeco- 
rat-o în maniera anilor '41; în mai multe 
locuri din insulele Hawai şi chiar la 
Honolulu, pe celebra plajă Waikiki; 
în sfirsit, la Washington în preajma 
Casei Albe, a Departamentului de 
Stat, a Ministerului de Război, a Mini- 
sterului Marinei și a ambasadei japo- 
neze. Reconstituirea istoricei distru- 
geri a celor 177 de avioane americane 
si a morții celor 3.435 de oameni victi- 
me la Pear! Harbour a operaţiei «Tora! 
Tora! Tora!» («Operația Tigrul», in 
limba japoneză) i-a costat astăzi pe 
producătorii americani 25 milioane do- 
lari (care — spun unii critici ai filmului 
— ar trebui adăugați pagubelor de 
război!) 


Cine merge la cinema 


În Franţa: Un recent sondaj făcut in 
rindurile spectatorilor de cinema între 
15 şi 49 de ani, din ultimele 12 luni 
(sondajul s-a făcut in oraşe cu un 
minimum de 10.000 locuitori) a dus la 
următoarele constatări: 90%, din spec- 
tatori merg la cinema din proprie ini- 
tiativà, 75% recunosc că sint influențați 
de diferite mijloace de informaţie, 26%, 
de presă, 15% de televiziune, 17% de 
către prieteni. Dificultatea cea mai 
des menţionată este prețul ridicat al 
biletelor. 34%, dintre spectatori se in- 
dreaptă spre filmele politice sau cu 
probleme sociale; 55%, declară că se 
fac prea multe filme pe teme erotice, 
68% se declară împotriva violenţei, 54%; 
mărturisesc că sint mulțumiți de actua- 
lul repertoriu al ecranului francez. 
Genurile preferate: comedia și filmul 
polițist și de spionaj. 53% dintre cei 
interogati ar dori să vadă filmele in săli 
mai moderne, iar 23%, cer construirea 
de noi săli de cinema. 

In Statele Unite: După o anchetă ame- 
ricană reiese că numai 50 milioane de ame- 


ricani merg doar o dată pe an la cinema, 
ceea ce reprezintă 40% din populatie 
Aceste 50 de milioane se împart astfel: 
27 milioane femei, 23 milioane bărbați 

În Marea Britanie: Numărul spectato- 
rilor a fost în anul trecut 215 milioane. 
Ceea ce reprezintă cu 9% mai putin ca în 
anul precedent.E ste interesant de mentio- 
nat că număru' sălilor de cinema a scăzut 
din 1963 și pină azi de la 2181 la 1581. Numă- 
rul spectatorilor a coborit în aceeași 
perioadă de la 357,2 milioane la 215 milioa- 
ne. In mod paradoxal, încasările au crescut 
de la 55 milioane de lire sterline la 57,7 mili- 
oane de lire sterline în 1969 Paradoxul are 
insă o explicaţie foarte concretă: creste- 
rea prețului biletului de cinema, 


Viaţă particulară 


Sylvie Vartan şi Johnny Hallyday au 
dat în judecată un hebdomadar parizian 
care a publicat, fără incuviintare, fotogra- 
fia fiului lor David, în virstă de 5 ani. Ziarul 
a fost obligat să plătească daune în valoa 
re de 60.000 tranci. O recenta lege dată 
in 17 iulie 1970 a venn să intareasca pe cea 
care din 16 iunie 1858 protejează secretul 
vieții particulare. Pentru prima dată tribu- 
nalul Senei a condamnat prin această 
lege un ziarist care a fotografiat pe come- 
diana Rachel pe patul ei de moarte, fără 
permisiunea familiei. De atunci, numai 
Brigitte Bardot a intentat în 1965 un proces 
impotriva unui fotograf care a surprins-o 
prin teleobiectiv în proprietatea sa de la 
Madrague. Recent, televiziunea franceză 


a transmis un interviu cu Annie Girardot . 


în care actrița deplora neputinta de a 
împiedica ziarele de scandal să uzeze de 
numele şi viața particulară a actorilor 
În urma acestei plingeri s-a instituit un 
«Comitet de Apărare al Actorilor». Primii 
care au cotizat cu cite 100 de franci au fost 
Frangoise Hardy, Jean-Claude Pascal 
Gérard Oury, Claude Lelouch, Anatole 
Litvak, Catherine Deneuve. 


Bombe fumigene 


Miscarea americana «Pentru eliberarea 
femeilor» are din ce în ce mai multi disci- 
poli europeni. Londonezele, de pildă, și-au 
manifestat protestul fată de servitutea 
femeii, de a fi considerată doar un obiect 
de lux, cu prilejul alegerii lui Miss Monde 
1970. Ele au asaltat Albert-Hall-ul, unde 
avea loc festivitatea, ca si pe Bob Hope, 
cel ce dirija ceremonialul, cu bombe 
fumigene 


În slujba sportului 


200 de sali de cinema americane au 


retransmis intilnirea de pe rina dintre 


Cassius Clay si Jerry Quarry. 800.000 de 
spectatori pentru 9 minute de spectacol! 
lată un record cinematografic care are 
toate temeiurile să dea de gindit socio- 
logilor. 


Arta de a fi pápusar 


La Praga a tost creatà o catedrà pentru 
filmul de marionete. Programa cuprinde 
cursuri de animatie si de scenografie 
(decor, creația p&pusilor, arte plastice) 
Numai ultimii doi ani de studii vor fi spe- 
cializati. Primii doi fiind comuni pentru 
studenţii ce se pregătesc pentru teatru 
si respectiv cinema de marionete. Sintem 
siguri cà initiativa va da un nou impuls 
şcolii de animaţie cehoslovace. Seful cate- 
drei este Bretislav Pojar, talentatul anima- 
tor care a fost unul din apropiatii colabo- 
ratori ai lui Trnka. 


din 
întîmplare 


La 14 ani visa sà fie dansatoare spanio- 
lá, la 17 a devenit, din intimplare, manechin, 
Tot din întimplare l-a intilnit pe Claude 
Lelouch și a devenit astăzi Christine Le- 
louch, Mai putin intimplătoare pare să fie 
insă cariera de actriță de film pe care a 
inceput-o acum. Un prim film cu Francois 
Reichenbach, al doilea, «Golanul» cu 
Claude Lelouch. Al treilea? Probabil 
comedia muzicala ce se aflà printre proiec- 
tele aceluiasi Lelouch. Pina atunci ia 
lectii de canto si dans 


Ultima «premierà» Lelouch 
Christine 


dragoste 
si moarte 


Sint cele două extreme care domină 
ultimul film al lui Andrzej Wajda, «Padu 
rea de mesteacăn». După «Maica loana 
a îngerilor» este cel de-al doilea film rea- 
lizat după o nuvelă a scriitorului modern 
polonez Jaroslaw Iwaszkiewicz. Un tinăr 
grav bolnav de tuberculoză vine la fratele 
său ca să-și petreacă ultimele luni din 
viață — o vară fără toamnă, o vară de apo- 
calips. Atmosfera apăsătoare, îngreuna- 
tă de pasiuni sufocante ce explodează 
tirziu, este impregnată deopotrivă de ideea 
morții inexorabile si — patadoxal — de o 


Virsta maturității: 
Daniel Olbrychski 
» Ri NUS 


irezistibilà dragoste de viata. In rolul 
principal, Daniel Olbrychski creeazà pri- 
mul sàu rol de adult, la virsta maturitatii 
amare si dezabuzate. Un film complicat si 
profund despre dragoste si moarte. Un film 
simplu de Andrzej Wajda. 


M 


Un dur şi o pápu$à: 
Ventura — B.B. 


Adica B.B. si Lino Ventura, parteneri in- 
tr-o comedie ce-si propune sà aláture mo- 
da de azi cu moda din anii '20. Ea este o ve- 
detà a filmului mut, iar el un biet marinar 
care in sala de spectacol visează că este 
frumosul cápitan Fury si are mereu ocazia 
sà o salveze de la inec, deci o poartà 
mereu in brațe. Deocamdată ii putem 
admira numai in fotografie. 


O 
ambasadoare 


lulia Borisova: 
a debutat în «Idiotul» 


lulia Borisova este protagonista filmului 
văzut recent pe ecranele noastre, «Amba- 
sador al Uniunii Sovietice». SA amintim 
că debutul în cinema l-a făcut cu Nastasia 
Filipovna din «Idiotul» 


Gerai 
(fiul) si 
Serge | 
De Fur 
titlu: «li 
devar «i 
printre 
Dar ma 
premiei 
efectul 
de Funi 


u 


] 


n rolul 
azà pri- 
ituritáfii 
plicat si 
Un film 


Ec 


neri in- 
ire mo- 
te o ve- 
narinar 
cá este 
ocazia 

poartă 

putem 


Imului 
kmba 

nintim 
stasia 


Tisa, 
sora Miei Farrow 


«La chip aduce cu Mia, dar ochii ei nu 
au acea flacără a căutării. În schimb ei 
sint luminati de o atracție magică intoc- 
mai ca ochii lui Dorothy cînd păşea pentru 
prima dată în tara vrăjitorului din Oz» 
asa o prezintă revista «Life» cititorilor 
săi pe sora celebrei Mia Farrow, pe nume 
Tisa Farrow. La 19 ani, a realizat primul 
film: «Homer» Dar nu sora a indemnat-o 
să facă film, ci mama ei, celebra actriță 
de odinioară Maureen O'Sullivan 


Fiica lui Maureen O'Sullivan 
Tisa Farrow 


un tată 
şi un fiu 


Geraldine Chaplin si Oliver De Funés 
(fiul) sint parteneri în ultimul film al lui 
Serge Korber. Tradiţia comică a familiei 
De Funés igi spune cuvintul sub acest 
titlu: «In pom». Protagoniștii ajung intr-a- 
devár «in pom», cind masina lor capoteazà 
printre palmierii Croazetei de la Cannes 
Dar mai sint «in pom» si la figurat,pină la 
premierá, cind se va verifica la public 
efectul gagurilor inventate in acest film 
de Funés-tatal pentru fiul său 


Tata si fiu: 
Louis si Olivier De Funès 


Tot in familie: John 
virsta: 63 ani, carierá: 41 ani 


alt tatá 
si fiii sái 


După clanul Fonda, clanul Chaplin, 
clanul De Laurentiis si multe altele, iată 
incă o familie care se impune în lumea 
filmului. Pe genericul unui «Furt 
de 1.000.000 dolari» figurează John, Micha- 
el, Patrick şi John Wayne junior. Nu este 
© greşală: primul John are 63 de ani si 
face film de 41 de ani. Ceilalţi trei Wayne, 
inclusiv ultimul John, sint fiii săi, care 
apar alături de tatăl lor pentru prima oară 
în acest film 


si Patrick Wayne 
(primul film) 


un tată, 
un fiu și o noră 


Pe Maigret îl cunosc toti amatorii de 
filme polițiste. Ceea ce știu insă foarte 
puțini, este că, din familia lui, adică din 
familia lui Georges Simenon, face parte 
si Mylène Demongeot. Ea este sotialui 
Marc Simenon, deci nora vestitului scriitor. 
Cei trei lucrează impreună la «Explozia», 
pe un scenariu semnat de Georges, în 
regia lui Marc, avind ca interpretă princi- 
pala pe Mylène 


vise 
de dragoste 


Mari Tórócsik, actrița Teatrului National 
din Budapesta, a găsit timp anul trecut să 
joace si in patru filme. Ultimul se numește 
«Vise de dragoste» și reface biografia 
artistică a lui Franz Liszt. În acest film 
actrița maghiară a colaborat cu actorii 
sovietici Klara Lutsko, Irina Gubanova, 
igor Dmitriev 


eroină 


Pentru a turna coproductia sovieto 
suedeză «Omul de pe țărmul celălalt» tre 
buiau să se găsească vechile locomotive 
suedeze, dispărute de multă vreme. Inves- 
tigatille au inceput. Prima locomotivă 
ES nr. 40—22 a fost descoperită la antre- 
pozitele de la gara Belev, din provincia 
Tula După un timp s-au găsit in provincia 
Vorosilovgrad patru locomotive care fā- 
ceau parte din cele o mie cumpárate odini- 


Locomotiva 40-02: 


oarà de la firma suedezà «Nydkvist & 
Holm». După avizul specialiştilor, locomo- 
tivele nr. 40-02 şi 43-38 au parcurs cel putin 
două milioane de kilometri în 47 de ani 
In timpul bătăliei de la Stalingrad, loco- 
motiva nr. 40-02 transporta convoaie de 
muniții către linia Inti. 

Se poate spune deci că această eroină 
a războiului a ajuns astăzi să fie eroină 
de film 


47 de ani şi 2 milioane km. 


un palmares 
ad-hoc 


Asociaţia franceză a criticilor de film 
a selecționat cele mai bune 13 filme pre- 
zentate în Franța după război. Ele sint: 

Aventura — regia: Michelan- 

gelo Antonioni 

Cetăţeanul Kane — regia Orson Wel- 

les 

Poveştile lunei palide după ploaie 
— regia Kenji Mizo- 

guchi 
— regia Igmar Berg- 

man 
Hirosima, dragostea mea 
— regia Alain Res- 


Fragii sălbatici 


nais 

8 1/2 — regia Federico Fel- 
lini 

Ivan cel Groaznic — regia Serghei Ei- 
senstein 

Lola Montes — regia Max Ophüls 

Senso — regia Luchino. Vis- 
conti 

La strada — regia Federico Fel- 
lini 

Viridiana — regia Luis Buñuel 


Hoţii de biciclete — regia Vittorio De 
Sica 
West Side Story — regia Robert Wise 


To 


«Cetăţeanul Kane» 
(Orson Walles) 


Pe primul loc: 
«Aventura» lui Antonioni 


Michel Bouquet («Mireasa era 
în negru») va uimi spectatorii sai 
cu viitorul sáu film,«intr-o dispozi- 
tie de hoinăreală», după Antoine 
Blondin, în care va interpreta nici 
mai mult nici mai putin de 18 roluri. 


Odette Joyeux,fosta sotie a' lui 
Pierre Brasseur,s-a dedicat în ul- 
tima vreme scrisului. Un roman, 
citeva foiletoane pentru televiziune 
au purtat semnătura partenerei lui 
Jean Marais din «Frumoasa gi bes- 
tia». Actrița nu vrea să se creadă 
însă că a renunțat să joace, așa că 
acum se pregătește să apară pe 
micul ecran în spectacolul «intra- 
rea artiștilor». Şi a declarat că aş- 
teaptă să se scrie și alte roluri 
anume pentru ea. 


Valentino Orsini a obținut drep- 
tul de a realiza un film după roma- 
nul lui Jean Paul Sartre «Dracul si 
bunul dumnezeu». 


Liliana Vavani lucrează împre- 
ună cu actorii Lucia Bosé si Tho- 
mas Milian la filmul «Nici o intimi- 
tate permisă». 


Pier Paolo Pasolini se află 
încă în pline filmări cu inepuizabi- 
lul «Decameron». 


Roger Moore nu mai e arhi- 
cunoscutul «sfint» din serialul TV., 
ci protagonistul filmului «Omul care 
se sperie de el însuşi». În film, 
Moore este în acelaşi timp victima 
unui spectaculos accident de auto- 
mobil şi al frumoasei Julie (Olga 
Georges-Picot). 


Monica Vitti este partenera cin- 
táretului Enzo Jannacci într-un 
scheci realizat de Mario Monicelli. 


Alberto Sordi semnează celă- 
lalt scheci din care va fi compus fil- 
mul (titlul nu e încă cunoscut). 
Fireşte, Sordi va fi si interpretu 
scheciului pe care-l va realiza. 


Sylva Koscina turnează in Fran- 
ta si va apare in pelicula realizatà 
de Jean Dewer, «Unde nu-i cap, 
vai de picioare», o comedie spu- 
moasà, dup& cum se spune. 


Silvana Mangano si Romy 
Schneider au fost alese de regi- 
zorul Carlo Lizzani in distributia 
noului său film, film inspirat de 
obisnuitele compromisuri si intrigi 
din inalta societate contemporanà. 


Anita Ekberg, planturoasa nor- 
dică din «Mongolii» si din «Dolce 
vita», va reapare într-o producţie 
italiană, «Debitul conjugal». Ală- 
turi de proaspăt lansata Barbara 
Bouchet («Casino Royale», «Sweet 
Charity»). 


S.O.S. 


Considerat de mult a fi ruda sáracá a 
filmului artistic de lung metraj, filmul scurt 
se află mereu în criză. De data aceasta 
S.0.S.-ul e lansat în Franţa chiar de către 
Centrul Naţional al Cinematografiei prin 
persoana directorului general André As- 
toux. Pericolul se numește publicitate, 
care tinde să acapareze întru totul acest 
domeniu.  Scurt-metrajul considerat in 
Franța, după cum afirma domnul Astoux, 
a fi avut un rol de prim ordin în afirmarea 
și dezvoltarea artistică a tinerelor talente 
si menținerea unui contact original cu 
marele public, a ajuns astăzi, aproape 
exclusiv, un domeniu al intereselor finan 
ciare. 


Ramses al II-lea 


De formație arhitect, Chadi Abdel Sa- 
lam (40 de ani) s-a lansat în activitatea de 
cineast. Începutul l-a facut cu ani în urmă 
alături de Kavalerowicz, atunci cipd regi- 
zorul polonez turna «Faraonul» în Egipt, 
film pentru care a fost consilier pentru 
scenografie și costume. Datorită ajutoru- 
lui lui Roberto Rossellini, căruia i-a fost 
încredințată sarcina de a reorganiza cine- 
matografia egipteană, Abdel Salam a 
turnat primul său film, «Mumia», inspirat 
după o povestire a eminentului egiptolog 
francez Georges Maspéro, care a trait 
30 de ani in Egipt si s-a ocupat, printre 
altele, de domnia lui Ramses al ll-lea 
Rezonanta internationalà a acestui film 
s-a concretizat în premiul Georges Sadoul 
pe anul 1970, ce i-a fost acordat pentru 
a recompensa aceasta reflectie cinemato- 
grafică de mare profunzime asupra desti- 
nului unei culturi naţionale. 


soricei 


lordan 
Chimet: 


„eroi, 
fantome, 
şoricei“ 


Editura MERIDIANE 


stilul Melville 


Primul premiu Rene-Jeanne: instituit 
după recentul deces al cunoscutului isto- 
ric de film, a fost decernat lui Jean-Pierre 
Melville pentru ultimul său film, «Cercul 
roşu», care bate toate recordurile pietii 
pariziene. Producătorii americani, holly- 
woodieni şi non-hollywoodieni îl asaltează 


cu ofertele lor pe Melville, dar regizorul 
francez e hotărit să rămină fidel Parisului, 
studioului său din strada Jenner. Aici 
intenționează să înceapă în luna martie 
turnările unui nou «Arséne Lupin» cu 
Alain Delon (cu sau fără mustață) ca inter- 
pret. 


EE 


Dupà premiera «Cercului rosu», film 
despre care ziarele franceze cred cà va 
tine afigul pina la primăvară, Jean-Pierre 
Melville i-a pus lui Jean-Luc Godard, care-i 
admira filmul, urmatoarea intrebare: «De 
ce esti adeptul anti-cinema-ului? De ce 
vrei doar să distrugi? Ai pus în mişcare o 


maşină periculoasă, care dacă ar avea 
icistig de cauză, ar distruge nu numai 
cinematograful prost, dar tot cinemato- 
graful». Jean-Luc Godard i-a răspuns: 
«Nu există decit un singur cinema: al 
tău. De ce nu-l practic şi eu? Pentru că 
nu pot». 


Cercul succesului:Alain Delon şi J.P. Melville 


Nu știu citi autori autohtoni a impus editura Meridiane în domeniul tipăriturilor 
despre film. Nu e nici locul, nici cazul să facem o asemenea numărătoare. Un lucru 
trebuie însă precizat de la inceput: lordan Chimet este un autor care și-a dezvăluit 
aderenţa la film prin carte gi nu în paginile de cronică. Refuzind tentatiile publicis- 
ticii curente, mai de efect dar sigur efemeră, Chimet și-a lăsat răgazul meditatiei, 
a văzut multe filme şi a citit mult despre film, a adunat în el o adevărată lume cine- 
matografică. Chimet a gindit, a lăsat impresiile să se decanteze și abia după aceea 
a tipărit. Aşa s-au născut, cred, monografiile despre comedia burlesca şi western. 
Si tot asa — din cunoaștere, acumulare şi dragoste pentru film — volumul complet 
de eseuri, «Eroi, fantome, soricei». 

Cărţile de film scrise de Chimet aduc cu ele pasiunea celui care simte flacăra 
cinematografului. Chimet iubeste și urăște, are amăgiri și dezamăgiri, adoră şi de- 
testă cinematograful. În cartea sa există un permanent regret pentru inocenta, 
pentru naivitatea, pentru puritatea pe care cinematograful le-a pierdut. Autorul ii 
reproșează filmului că a uitat prea repede gustul aventurii, că a pierdut simțul mis- 
teruiui, cá nu mai este «o artă de bilci». 

Paginile volumului «Eroi, fantome, soricei» nu sint scrise nici o clipă cu indife- 
rentà, cu răceală. Paginile cărţii n-au nimic din formulările stereotipe, banale si 
sărace ale cronicarului fără har. Cartea e scrisă de un poet («nu e o carte despre 
film, ci una despre poezie» — scrie Chimet în prefaţă), și la poet fiecare cuvint își 
păstrează forța metaforica. Dar scriind cu poezie despre cinematograt, lordan 
Chimet nu şi-a pierdut spiritui analitic, n-a alunecat in divagatii gratuite. Atunci cînd 
e nevoie, poetul ştie să-și regăsească luciditatea, să facă apel la rațiune. Argumentul 
literar sau argumentul film insoteste fiecare afirmație. Ideile nu rămîn în vint şi sint 
totdeauna demonstrate. 

Ca structură, volumul e împărțit în cinci mari capitole care grupează preocupă- 
rile estetice ale autorului. (Filmul și romanul polițist, westernul, horror-ul, desenul 
animat, comedia buriescă). Fiecare capitol are la rindu-i organizarea lui internă. 
Materialul curge fluent dintr-un subcapitol în altul, luminează ideea din unghiuri 
de vedere diferite, o completează, pentru ca la urmă, fără ostentatie și lăsind lecto- 
rului plăcerea de a trage propria-i concluzie, să închidă cercul. 

A alege una sau mai multe din formulele caracterizante ale autorului, a-i decupa 
metaforele si a i le însirui,mi se pare inutil. Volumul lui Chimet trebuie citit pagină 
cu pagină,pentru a şti lucruri noi despre Hitchcock şi John Ford, despre Dreyer şi 
Fritz Lang, despre Walt Disney, despre Max Linder si Charlie Chaplin si despre 
multi alții. «Eroi, fantome, soricei» e cartea unui scriitor care nu s-a temut să revină 
la motivele preferate (western, comedie burlescá) care a știut să le imbogateasca, 
care a știut să dezvolte excelent teme noi (cea a filmului de groază, de pildă). Cartea 
lui Chimet respiră aerul prozei de bună calitate și de aceea ea se adresează nu numai 
acelora care iubesc imaginea de pe pinză, ci și celor care iubesc cuvintul. 


ALR, 


nr. 2 
ANUL IX (98) 


revistă lunar: 


de cultură 


cinematografica