Revista Cinema/1963 — 1979/1969/Cinema_1969-1666897506__pages501-550

f estivalul 
filmului 


sovietic 


Manitestare devenită tradițională, festivalul fil- 
mului sovietic atrage în fiecare toamnă atenția 
publicului cinefil din tara noastră. 

Un succint «jurnal de cronicar» ne-ar da urmă- 
toarea imagine a festivalului: 

Ziua 1011 — ziua dezbaterii etice. Asta îşi pro- 
pune să fie filmul «Să trăim pină luni» al regizo- 
rului Stanislav Rostotki. Desfásurindu-si actiu- 
nea in mediul scolii, filmul este bogat in notatii 
psihologice, prezintá o galerie variatá si interesantá 
de tipuri din rindul profesorilor si elevilor. Inter- 
pretul favorit al lui Rostotki, Viaceslav Tihonov, 
contureazá aici chipul unui profesor cu un bogat 
univers sufletesc, cu mari disponibilitáti lirice. 
Aláturi de el, ne retine atentia, prin farmec si prin 
naturaletea jocului, o tinără actriță, Irina Pecerni- 
kova. 

Ziua a doua — ziua suspense-ului. Filmul «Sezon 
mort» al regizorului Savva Kulis ne poartă în 
misterioasa lume a contra-spionajului. Deși regu- 
116 genului sînt respectate, deși tensiunea la care 
se desfășoară acțiunea se menţine ridicată, prin- 
cipala calitate a acestui film este atmosfera. Re- 
gizorul știe să sublinieze 51 să întrețină misterul 
prin intermediul ambianţei. Orașul lipsit parcă de 
viaţă, micul bar în care se adună mai toti eroii 
acțiunii, camerele de hotel, străzile întortochiate 
de unde simţi cá te pindește primejdia, toate 
acestea și încă altele alcătuiesc atmosfera parti- 
culară a filmului. 

Ziua a treia —zi de război. Filmul «La război 
ca la război» ne readuce parcă în nări mirosul 
prafului de pușcă și al benzinei tancurilor. Filmul 
se menține intr-o tonalitate corectă, cu unele epi- 
soade interesante dar și cu unele locuri comune. 
Personajele conturate fugar prind treptat viață si 
contribuie la crearea unor momente mai atractive. 

Ziua a patra — ziua copilăriei. În «Oraşul visu- 


rilor» facem cunoştinţă cu o copilărie lipsită de 
bucurii, o copilărie care trăiește sub spectrul foa- 
metei si al morții timpurii, in condiţiile unei tări 
rávásite în care se dă lupta decisivă pentru puterea 
sovietică; micul Mihailo, eroul principal, gonește 
după pîinea cea de toate zilele pentru a salva viaţa 
sa și a familiei. O poveste emoţionantă şi drama 
tică, fără nimic facil și gratuit în ea. 

Ziua a cincea — ziua aventurii. Filmul «Noile 
aventuri ale razbunatorilor» ne poartă în anii plini 
de tensiune ai războiului civil. Eroii sint un grup 
de patru adolescenți care indeplinesc cu mult 
curaj o importantă misiune revoluționară. 

Ziua a șasea — ziua risului. «Mina cu briliante» 
este un film care de la generic si 0108 la ultimul 
cadru stă sub semnul umorului. Comedia de aven- 
turi a lui Leonid Gaidai este explozivă, se desfá- 
soará intr-un ritm indrácit, de la un capát la altul. 
Dacă adăugăm că rolul principal este susţinut de 
cunoscutul comic luri Nikulin, înconjurat de cîțiva 
actori nu mai puțin comici, ne dăm seama de re- 
sursele nestăvilite ale umorului din acest film. 

Ziua a saptea — ziua tragediei. «Fraţii Karama- 
zov», filmul regretatului regizor Ivan Piriiev, ne-a 


ZILE DINTR-UN A 


Ziua întii — ziua dezbaterii etice 
(«Să trăim pină luni») 


Ziua a treia — zi de război 
(«La război ca la război») 


(«Noile aventuri ale răzbunătorilor») 


evocat în tonuri tragice lumea eroilor lui Dosto- 
ievski. Existentele dramatice ale celor trei frati, 
încleștarea cu destinul și cu dumnezeirea, toate 
acestea sint cuprinse în substanţa intimă a fil- 
mului, toate acestea îi dăruiesc fiorul tragic. O 
distribuție alcătuită pe măsura eroilor dostoievski- 
eni sporește valoarea acestui film care încheie la 
un înalt nivel artistic Festivalul filmului sovietic 
din acest an. Al. R. 


7 zile de confruntári 
cu cele mai recente productii 
ale studiourilor 

sovietice 


Ziua a doua — ziua suspense-ului 
(«Sezon mort») 


Ziua a patra — ziua copilăriei 
(«Oraşul visurilor») 


Ziua a şasea — ziua risului 
(«Mina cu briliante») 
Ziua a şaptea — ziua tragediei 
(«Frații Karamazov») 


BASME 
PENTRU 
ADULTI? 


Tehnica icoanelor pe sticlă în «Petre Cenuşă» 


Nu ştiu cît anume se vor 
bucura copiii. Mai sigur cred 
că cele două basme, «Petre 
Cenusá» si «Fata babei si 
fata mosneagului», vor avea 
ceva mai mult de spus oame- 
nilor mari. Avem nevoie să 
ne împrospătăm din cînd în 
cînd mica noastră rezervă de 
ingenuitate și să ne întoar- 
cem într-o lume care nu co- 
noaşte viciul alienării si ob- 
sesia incomunicabilităţii. In- 
trăm cu plăcere pentru zece 
minute pe tărîmul miraculos 
al personajelor năzdrăvane, 
acolo unde răul e totdeauna 
învins şi virtutea totdeauna 
răsplătită. Ne face bine o 
scurtă întîlnire cu natura 
mamă, văzută prin ochiul pic- 


torului primitiv si al mesteru- 
lui iconar. Le mulțumim deci 
Letitiei Popa si Lilianei Ghi- 
gort cá ne-au condus cátre 
aceste bucurii uitate. Dar, se 
stie, bucuriile oamenilor mari 
nu rámin multá vreme in 
stare purá. Vedem filme, dar 
trebuie să si vorbim despre 
ele. Și iată unde ajungem 


«Petre Cenusá»si unitatea 
lui de conceptie 


Sună pretentios ca un titlu 
de prelegere. Și totuși despre 
unitatea stilistică a acestui 
film vreau să vorbesc, despre 
acea rară armonizare dintre 
idee şi imagine, dintre desen 
si culoare, dintre cuvint si 


animaţie; despre umorul cu 
care e scris scenariul, despre 
umorul expresiei plastice, de- 
spre umorul interpretării vo- 
cale; despre economia res- 
trinsá a acestui film, care 
reușește să spună atit de mult 
despre un întreg univers al 
creaţiei noastre populare. 
Letiţia Popa folosește din 
basm atit cit trebuie. Citeva 
replici, citeva «trimiteri» la 
subiect și povestea lui Petre 
Cenusá, feciorul de împărat 
care salvează de la prăpăd 
ogoarele părintești ne mută 
într-o realitate artistică nouă, 
autonomă. Şi surprinzătoare 
nu e atit acţiunea de valori- 
ficare a unor vechi mijloace 
de expresie plastică. Tehnica 
icoanelor pictate pe sticlă a 
mai stat în atenţia filmului 
nostru de animaţie. Revela- 
toare de data aceasta sint 
efectele de mutație, de sub- 
stituire. Lumea laică a lui 
Petre Cenusá intră în con- 
turele desenului și în legile 
de compoziţie ale icoanelor 
pictate pe sticlă, izgoneste 
sfinții si le păstrează doar 
expresia ochilor si culoarea 
veșmintelor. Statul împăra- 
tului cu stetnicii săi e un fel 
de sobor ceresc din care au 
dispărut nimburile aurite şi 
gestul hieratic, iar ospátul din 
final e un fel de cina cea de 
tainá la care se petrece. Leti- 
tia Popa lasá insá icoanele 
la locul lor, cu semnificatia 
lor cunoscută. Dar rapelurile 
sînt mereu prezente. Şi cu 
atit mai hazlii cu cit coinciden- 
tele par mai întimplătoare. 
Pentru că filmul are hazul 
lui de la început și pină la 
sfirsit, de la pictura exterioa- 
relor si pină la portretizarea 
personajelor. Un haz naiv, 
integrat cu rafinament in toa- 


tá structura acestui film care 
se termină prea repede. şi 


poate că la asta m-am gîndit 
cînd mă refeream la «unitatea 
de concepţie» a lui «Petre 
Cenuşă». 


Un test pentru 
memoria afectivă 


Cine n-a citit la vremea 
lui poveștile lui Creangă? 
Cine își poate mărturisi ig- 
noranta fără să plece privirea? 
Desigur, așa s-a întrebat și 
Liliana Ghigort care semnea- 
zà grafica si regia filmului 
«Fata babei si fata mosneagu- 
lui», dispensindu-se de cu- 
vint, pentru a se sprijini ex- 
clusiv pe forta de sugestie a 
imaginii si pe un comentariu 
muzical adiacent. Pentru cine- 
va care, sá zicem, a uitat 
toate peripetiile prin care 
trec pe rind cele două fete 
piná ce ajung in ograda Sfintei 
Duminici si inapoi acasá, sau 
pentru un copil care nu cu- 
noaste incá povestea, filmul 
e mai putin lizibil, firul na- 
rativ se pierde. Nici un insert 
lámuritor, nici o replicá de 


sprijin. Sá contám deci pe 
memoria noastrá afectivá pen- 
tru a recompune tílcul fabu- 
lei. Liliana Ghigort ne pro- 
pune doar ilustratia povestii, 
în secvențe scurte, într-un 
ritm egal, fără grabă. Puține 
elemente de decor, puțină 
culoare. Activă e numai forţa 
liniei trasate, uneori violent 
caricaturală, alteori cu totul 
enigmatică. Un desen precis, 
un alfabet al semnelor gro- 
testi si fantastice. Tipuri de 
oameni si forme de animale. 
Aici face Liliana Ghigort sal- 
tul in ireal, aici incepe magia 
unei alte lumi prin care alu- 
necá serafic fata mosneagului 
cea cuminte. Antropomorfis- 
mul nu mai pare dictat de 
poveste. «Bestiarul» Lilianei 
Ghigort are ceva din intepe- 
neala figurinelor de turtă 
dulce care se vind prin iar- 
maroace sau ceva din fixitatea 
măștilor animaliere din jocu- 
rile de Anul Nou. În organi- 
zarea spaţiului si in compozi- 
tia imaginii se simte influența 
acelorași străvechi surse de 
inspirație folclorică. Legile 
perspectivei sint neglijate si 
ignorată este 51 logica firii. 
Vaca e mai mică decit cocoșul 
şi pisica e mai mare decit 
omul. Calul are coada rotată, 
ca o corolă de floare și în 
pomi înfloresc păsări cîntă- 
toare. Universul imaginat de 
Liliana Ghigort are propria 
lui vrajă și in acest univers 
se integrează minunile din 
povestea lui Creangă. Si acum, 
revenind la relația dintre sce- 
nariul literar și expresia lui 
plastică: poate că ne-a lipsit 
vorba de duh a marelui po- 
vestitor, poate că unele epi- 
soade ale basmului au rămas 
neclare, dar mi se pare, că, 
aşa cum e făcut, filmul Lilianei 
Ghigort sapă mai adinc la 
temelia unei lumi de mituri 
in care se pierd îndepărtatele 
începuturi ale basmului nos- 
tru popular. 


Compartimentări 
arbitrare 


După cum se vede, nue 
întotdeauna pentru cine se 
pregătește. Tematic, se fac 
distincţii nete între filmele 
pentru copii și filmele adre- 
sate adulților. Teoretic, in- 
tentiile sint bine delimitate. 
De multe ori însă, una începi 
şi alta iese. «Colosul», de 
exemplu, filmul lui Ladislau 
Labancz ne introduce cu pri- 
mele cadre într-un univers 
plastic plin de fágáduieli. Un 
virtej de culoare într-o dina- 
mică continuă, o materie flu- 
idă în mișcare sau poate nu- 
mai traiectoria unui astru ne- 
văzut. Un loc unde s-ar putea 
întimpla totul, începind cu 
facerea lumii. Apare în sfirsit 
omul. Neobisnuit este si per- 
sonajul. Un desen eliberat de 
tirania sabloanelor, un desen 
gindit. «Personajul» are per- 


Íntr-adevár, nu e 
întotdeauna 
pentru cine 

se pregáteste 


sonalitate. Si mai departe? 
Mai departe incepe actiunea 
si de aici se incurcá lucrurile. 
Un fel de trudă de Sisif în 
luptă cu «Colosul», pentru 
obținerea pietrei prețioase. 
Simbolul e clar şi optimist, 
piatra sclipeste acum ca un 
bec electric in mîinile omului 
atotbiruitor. Si pe urmá? Pe 
urmá e finalul care ne aratá 
cum se poate vulgariza defi- 
nitiv o idee si cum pot in- 
volua formele de expresie 
in mîna aceluiași creator. Pă- 
cat pentru cît de ușor se 
poate schimba destinul si des- 
tinatia unui film. 

Tot pe o idee cu semnifi- 
cații larg generalizatoare a 
fost fácut si filmul lui C. Mus- 
tetea. «Eu doresc, tu do- 
resti...» Toti dorim să fim 
mai buni decit ceilalti, toti 
dorim sá ne depásim condi- 
tia de muritori dé rind. Fie-mi 
iertată impietatea, dar imi 
vine sá cred cá autorul filmu- 
lui a fost sedus înainte de 
orice alte grave preocupări, 
înainte de ideea filozofică, de 
metafora plastică a unei vi- 
ziuni animate. Invingerea le- 
gilor gravitației e o treabă 
posibilă, după cum bine se 
stie, dar nu tocmai la înde- 
mina oricui. Demonstrația e 
mult mai simplă în fil- 
mul de animaţie şi foarte 
spectaculoasă. De ce să duci 
un căţel în lesă pe trotuar, 
cînd poti să-l plimbi prin 
aer? Mai ales dacă pe lingă 
tine trec în sus si în jos o 
mulțime de oameni care în 
loc de baloane au la capătul 
sforii, suspendate, cele mai 
năstrușnice solide din regnul 
domestic si mineral. De ce 
dacă toti pot, tu să nu fii în 
stare? Nu e o problemà de 
echilibristicá si nici una de 
hipnozá. Filmul ne convinge 
de acest lucru. Nu ne con- 
vinge însă că în această com- 
petiție de eventuali pietoni 
ai aerului, învinge cine e mai 
puternic, sau cine face ceva 
în plus față de ceilalți. Filmul 
pune în mișcare mai curînd 
o mecanică a hazardului sau 
a predestinării. De unde și 
stupoarea finală a bietului om 
care nu înțelege de ce altul 
şi nu el să-și poată plimba 
liniștit cățelul prin cer. Că 
mai mult, nu vrea. Si pînă 
la urmă, mai mult nu vrea 
nici spectatorul. Pentru că 
nu mai tine nimeni la idee, 
nimeni nu mai vrea sá dez- 
lege enigma. Sintem captati 
de jocul liber al imaginatiei, 
de hazul desenului, care pal- 
pitá in pete de culoare, de 
ritmul cuceritor al acestui 
film care-si gáseste un exce- 
lent aliat in muzica lui Radu 
Serban. 

Filme pentru adulti? Filme 
pentru copii? Încă o dată 
compartimentările sînt arbi- 
trare. 


Letiţia GiTÀ 


Cipnerama 


O lume este filmul, 
iar filmul e o lume 


e O anchetá efectuatá printre 
manechinele caselor de modă din Spa- 
nia stabileste cá actritele cele mai prost 
imbrácate sint in ordine: Massiel, Ro- 
cio Durcal, Sara Montiel (!!), Lola 
Flores si Marisa Medina. 


e Festival al trubadurilor in Ita- 
lia. Printre filmele prezentate în palatul 
gotic al «Plăcerii»: «Cucerirea lunii», 
«Delictul de la Viarreggio», «Sciziunea 
socialiștilor» si «Tragedia din Biafra». 


e Barurile, «bombele» și disco- 
tecile Londrei vor fi decorul filmului 
«Veţi trebui să cádeti sub masă», avin- 
du-i ca interpreţi pe Tomy Trinder, 
Peter Murray și Fred Emmery. 


e Paul și Thomas Ferguson, asasi- 
nii lui Ramon Novarro (la 30 octombrie 
1968) au fost condamnați la închisoare 
pe viaţă. Paul Ferguson, în vîrstă de 
23 de ani, era pasibil de pedeapsă cu 
moartea, condamnare care nu putea 
fi pronunțată împotriva fratelui său, 
care în momentul crimei nu avea decit 
17 ani. 


e O echipă de cineasti sosește în 
Grecia pentru a filma scenele subma 
rine ale filmului «Mediterana în flăcări», 
a cărei acțiune se va desfășura în golful 
Scaramanga unde se găsește un mare 
arsenal militar. Oameni-broaste si sub- 
marine grecești participă la turnaj 


e Domnul Verner von Braun, 
«tatăl» superfuzeelor Saturn V, direc- 
torul centrului spatial de la Huntsville 
(Alabama) va fi comentatorul filmului 
de lung metraj, distribuit de «Fox»: 
«Pasi pe lună — Apollo XI». Documen- 
tarul va cuprinde în afara filmelor si 
fotografiilor luate pe lună de Armstrong 
și Aldrin, emisiunile televizate în cu- 
lori si în direct retransmise pe pămînt 
în timpul călătoriei tur-retur, precum 
și imagini ale construcţiei vehiculelor 
«Apollo» si ale preparativelor de zbor. 


e «Călugărul din Monza va putea 
oare rezista tentatiilor carnale?» a- 
cesta este titlul filmului lui Gianni Gri- 
maldi, avînd-o ca eroină principală pe 
Igli Villani, verişoara Sophiei Loren. 


e La premiera londoneză a 111- 
mului «Bătălia pentru Anglia», premi- 
eră mondială totodată, au fost prezenţi 
300 de piloti și ofiţeri superiori ai For- 
telor aeriene engleze, invitati să retră- 
iască peripetiile luptei cistigate in 1940 
impotriva aviatiei hitleriste. «Strálu- 
cirea medaliilor pe hainele participan- 
tilor era mai mare decit aceea a stele- 
lor de cinema... Lordul primar al Lon- 
drei cu jaboul lui de dantelă și-a făcut 
o intrare remarcată printre cele două 
rînduri de tineri aviatori» (Ziarele) 


e Un nou furt în vila «La Madra- 
gue», proprietatea Brigittei Bardot la 
Saint Tropez: două tablouri și două 
carnete de cecuri apartinind vedetei 
au dispărut. În timp ce actrița discuta 
cu poliția, prietenii ei au trebuit să 
respingă cu ajutorul furtunurilor foto- 
grafii care încercau să intre în grădină. 


e La Toulon a fost dezvelit un 
bust în memoria lui Raimu, decedat 
în urmă cu 23 de ani. Au fost de față 
primarul Toulon-ului. si Franck Arnal, 
presedintele «Comitetului de prieteni 
ai lui Raimu.» 


Peter Sellers — «o călugăriță» care va 
cinta acompaniatd de Beatles 


o Peter Sellers, Yul Brynner si 
Warren Beatty au oferit o recom- 
pensá de 25 000 dolari pentru orice 
informatie susceptibilă de a demasca 
asasinul sau asasinii lui Sharon Tate 
şı a prietenilor ei!KCineva trebuie să 
aibă nişte bănuieli pe care nu îndrăz- 
neste să le mărturisească...» a declarat 
Sellers. Toate indicaţiile urmează a fi 
trimise la o cutie poștală din Los An- 
geles. 


«Hitch» visează 
cabine telefonice 


Într-o seară, cineva va telefona: «Alo, 
aici e...» 


Bine dispus, bonom, dar cu ochiul la pin- 
dă — Alfred Hitchcock a trecut prin Paris 
cu prilejul terminării filmului «Cleștele» 
În jurul unei mese copioase au fost invitati 
Catherine Deneuve, Francois Truffaut, pre- 
cum si Michel Piccoli, Frederick Stratford, 
Claude Jade, vedete ale filmului. S-a toastat 
copios pentru veteranul de la Hollywood, 
urindu-i-se bineînțeles să realizeze noi si 
noi filme. 

— Nu am nici un proiect deocamdată, a 
mărturisit Hitchcock. Visez să fac un film 
care se va desfășura in întregime într-o 
cabină telefonică. Cum aceasta e imposibil, 
nu mai spun nimic... 


Truffaut 
sálbaticul 


Francois Truffaut lucrează la un film 
care a creat multă vilvă chiar din timpul 
turnărilor. Eroul este un copil monstru, 
un copil-lup, în stare de sălbăticie — 
caz binecunoscut clinic în istoria me- 
dicinei. Truffaut explică: 

— Cu toate că am fost crescut prin- 
tre oameni, m-am numărat printre cei 
instabili, am fost catalogat ca un copil 
dificil. Eram atras de singurătate. Si 
azi mai am impresia că semăn cu un 
copil sălbatic. Astfel faptul că nu ajung 
să învăţ engleza înseamnă că in tem- 
peramentul meu există unele puncte 
de rebeliune. Cred că pot înţelege 
reacțiile eroului meu și voi putea să 
le fac acceptate, deși comportarea lui, 
neîndoielnic, vă va surprinde... 


Chytilova si 


arborii 


Vera Chytilova — o permanentă căutare 
a adevărului 


Publicul Cinematecii noastre cunoas- 
te primul film al excelentei regizoare 
cehoslovace Vera Chytilova — «Despre 
altceva», povestea paralelă a două exis- 
tente feminine. In filmul recent ter- 
minat, intitulat «Noi mincăm fruc- 
tele arborilor din Paradis», regi- 
zoarea continuă investigaţiile «para- 
lele» analizind viața a două cupluri — 
soțul si soția, amantul si Blonda. Criticii 
se pare că sint de acord în a considera 
filmul o operă prestigioasă, de incon- 
testabilă forță cinematografică. Actiu- 
nea se petrece într-un mediu stilizat, 
in care viața cotidiană e amplu transfi- 
gurată. Dialogurile sint reduse la stric- 
tul necesar, accentul se pune pe ima- 
gine, pe metafora cinematografică. Chy- 
tilova încearcă să pătrundă în criza 
sentimentală și spirituală a eroinei, 
în primul rînd prin imagini. Filmul are 
ca tensiune o îndelungă căutare a ade- 
vărurilor sentimentale, a acelor ade- 
văruri care apar pentru o clipă,pentru 


a se pierde pentru alte citeva clipe, 
fete-morgane între dunele de nisip ale 
existenței omenești. Unde este ade- 
vărul, unde este minciuna în dragostea 


Evei? — se întreabă permanent regi- 
zoarea. «lartá-mà Joseph — mărtu- 
risește eroina la sfirsitul filmului — te 


rog nu încerca să cunoşti adevărul, asa 
cum nici eu nu vreau să-l cunosc şi 
poate că vom fi fericiți ca înainte». 


De Funes 
un nou ciclon 


Un premiu pentru cei care ne vor spune 
cum se numeşte acest domn cu barbă 


Un nou «recital Louis de Funes» în 
regia aceluiași Molinaro, regizorul «Os- 
car»-ului, se desfășoară în ultima co- 
medie care «bubuie» la Paris — «Hi- 
bernatus». 

După o hibernare de 60 de ani în 
gheturile Groenlandei, un naufragiat 
revine la viață sub trăsăturile unui 
tînăr, adică așa cum era în ziua dispa- 
ritiei. Nestiind ce i s-a întimplat, omul 
gheturilor își ia nepoata drept mamă 
şi face curte logodnicei strănepotului 
său. Din ordinul medicilor, familia este 
obligată să joace într-un decor de 
«belle époque» repede reconstruit, 
ceea ce provoacă o cascadă de qui- 
pro-quo-uri și «malentendu»-uri în mij- 
locul cărora Louis de Funés nu ince- 
teazá o clipá sá penduleze intre delirul 
isteric si falsa veselie. Critica scrie: 
«Recitalul lui Funès este atit de perfect 
pus la punct incit doar monotonia pare 
a fi singurul pericol care il amenintá. 
Dar nu sîntem acolo»... 

Interpretarea e de asemenea apre- 
ciată foarte bine: «Claude Gensac, 
Michel Lonsdale si Paul Préboist nu se 
lasá de loc sufocati de ciclonul Funés». 
Se mai remarcă prezenţa fiului — Oli- 
vier de Funés. 

Cronicarul ziarului «Figaro» isi în- 
cheie astfel cronica: «Ciclonul trece. 
Rafalele urmează. Rafalele de ris, bine- 
înțeles. 10 faţa unui asemenea fenomen, 
se deschid trei posibilități: să fugi, să 
te adápostesti sau să participi. Eu cred 
că știu ce fac cei mai multi». 


4^ 


ciner arma 


Trans- 
trav 


e Jean Paul Belmondo şi Alain 
Delon detin rolurile principale in fil- 
mul «Borsalino» — intitulat initial 
«Carbone si Spirito». 

e Beatles-ul John Lennon si soția 
lui Yoko Ono au prezentat in Festiva- 
lul cinematografic de la Edinburg douá 
filme ale lor: «Surizi» si «Luna de mie- 
re». 

e Rita Hayworth a filmat la Las 
Palmas în rolul unei doamne in virstă, 
personaj din filmul «Drumul din Sali- 
nas». 

e Johnny Hallyday filmează, după 
«Specialistul», în «Armele furiei». 
alături de Henry Silva 위 Margaret Lee. 

e Liz Taylor a semnat un contract 
pentru rolul principal în viitorul film 
al lui Franco Zeffirelli — «O treaptă 
în plus». Partener: Rossano Brazzi. 

e Asociaţia Naţională americană a 
proprietarilor de săli cinematografice 
a ales pe Steve Mc. Queen și Joanne 
Woodward (soția lui Paul Newman, 
eroina din «Rachel-Rachel») drept «ve- 
detele anului 1969». Premiul va fi de- 
cernat in ziua de 13 noiembrie. Anul 
trecut, aceastá distinctie a revenit lui 
Sidney Poitier si Barbra Streisand. 

e — Cum s-au desfăşurat filmările 
dumneavoastră în western-ul regizat 
de Bil Fraker? — a fost întrebată 
Jeanne Moreau la întoarcerea ei din 


Statele Unite. 
— Am jucat mai ales în studio sce- 


nele de interior cu Lee Marvin. E un 
autentic actor profesionist. Ne-am în- 
teles atit de bine încît dorește să mă 
aibă din nou parteneră într-un film. 

— Deci acest rol marchează înce- 
putul unei cariere americane? 

— George Cukor mi-a propus un rol, 
ca şi Mike Nichols... Dar mai întîi voi 
înregistra în Franţa două discuri, unul 
cu cîntece scrise de Trenet, altul cu 
cîntece noi. 

e Rex Harrison reapare după zece 
ani pe scena teatrală londoneză. 

e Pentru o coafură cu părul scurt, 
Claudia Cardinale a chemat la Roma 
pe celebrul coafor francez Alexandre. 

e William Klein — prodigiosul re- 
gizor de documentare si filme de «fic- 
tiune-documentare» — urmează să 
realizeze pentru leader-ul celebrei 
mișcări a «Panterelor negre», Elridge 
Cleaver, un film despre mișcarea re- 
volutionará a negrilor americani. El a 
fost angajat de asemenea pentru a mon- 
ta cei 80 000 de metri de peliculă fil- 
mati de 12 echipe de operatori pe stră- 
zile si in sálile de spectacol din Alger ir 
timpul ultimului festival pan-american 


e Claude Chabrol nu a renuntat 
la filmarea unui «musical» cu Fred 
Astaire, dar a renuntat la a realiza 
«Vicarul» din lipsá de atractie fatá de 
celebra piesá de teatru. 


Anouk 
si Garbo 


— Am citit romanul lui Lawrence 
Durell, «Justine», pe nerăsuflate. L-am 
devorat. Sub trăsăturile eroinei, seducă- 
toare și misterioasă, am văzut-o pe Ava 
Gardner, una din actrițele mele preferate. 
Si totuşi, Cukor pe mine m-a ales pentru 
Justine — iată ce a declarat cu mo- 
destie Anouk Aimée. Povestea Justinei 


Cukor dixit: «Anouk Aimée e din rasa 
Gretei Garbo». 


se desfăşoară în oraşul egiptean Ale- 
xandria, prin anii "930. Justine, soţia 
marelui bancher Nessim, fascinează un 
tinăr poet englez, care nu va ajunge 
niciodată să înțeleagă viața stranie a 
eroinei, în veşnică rătăcire prin oraşul 
fabulos, căutînd un copil imaginar. 
Cu «Justine», George Cukor, autorul 
lui «My Fair Lady», «specialistul in ve- 
dete feminine», isi face reintrarea în 
lumea filmului dupá o tácere deajuns 
de lungă. O declarație a lui a făcut vilvà 
«Anouk Aimée e din aceeaşi rasă cu 
Greta Garbo». 


Mastroianni 
în Ucraina 


Vittorio de Sica a filmat în orașul u- 
crainean Poltava numeroase secvenţe 
din filmul «Floarea soarelui», o copro- 
ductie italo-sovietică, avînd la bază un 
scenariu semnat de Zavattini, Tonio 
Guevaro si dramaturgul sovietic Gheor- 
ghi Mdivani. E o poveste a unui tînăr ita- 
lian, Antonio (Marcello Mastroianni), 
cázut prizonier in timpul celui de-al 
doilea rázboi mondial in Ucraina. Con- 
vins că soția lui a murit in timpul răz- 
boiului, el se hotărăște să se căsătoreas 
că cu o tînără rusoaică (Ludmila Save 
lieva) şi să rămînă cu ea în Uniunea 
Sovietică. Dar soția lui (Sophia Loren) 
nu e moartă. Ea află din întîmplare că 
Antonio trăieşte şi vine să-l caute în 
Ucraina... 


Aznavour 
scrie memoriile 


isi 


Charles Aznavour a terminat «Timpul 
lupilor» — al patrulea sáu film in 14 
luni: 

— Voi păstra o bună amintire despre 
acest film. De ce? Pentru că regizorul 
Sergio Gobbi stie ce vrea. Ca si mine. 
Pentru că interpretam pină acum per- 
sonaje cu o virstă nefixată: de data asta 
am patruzeci de ani si sint foarte sa- 
tisfácut. Nu am mai avut nevoie sà 
trisez si nici sá compun... 

În săptămîna următoare, Aznavour 
a plecat la Hollywood pentru a exa 
mina cîteva propuneri interesante. Zia- 
riştii l-au întrebat: 


— Vreti să urmaţi exemplul lui Si- 
natra? 

— Nu, mai de grabă pe cel al lui 
Maurice Chevalier. 

În timpul liber, Aznavour mărturi- 
seste că isi scrie memoriile. 

— Titlul? Ar fi prea uşor să fie acela 
al unuia din cîntecele mele, ar fi prea 
uşor să-mi îndop manuscrisul cu anec- 
dote. Vreau să evoc ascensiunea unui 
om, doresc să-mi exprim visurile, gin- 
durile, deceptiile. Primul volum va 
acoperi perioada de la naștere pină la 
«Olympia», în urmă cu 15 ani. Al doilea 
volum îl voi redacta mai tîrziu, dar tot 
în timpul liber. 


Liv-May 
și Malraux 


«Fruntea degajată, gura sensuală, 
ochii mari», scrie Malraux 


«Fruntea foarte degajată avea, și ea, 
ceva masculin. Acest obraz trăia prin 
gura sensuală și prin ochii foarte mari, 
transparenti şi destul de limpezi pentru 
ca intensitatea privirii să nu pară dată 
de pupilă ci de umbra fruntii în orbi- 
tele prelungite.» 

Asa o descrie André Malraux pe May, 
eroina principalá a celebrului sáu ro- 
man «Condiţia umană». Pentru ecra 
nizarea sa, Fred Zinnemann a ales-o pe 
Liv Ullman, artista preferată de Ingmar 
Bergman în filmele sale. Se zice că Andre 
Malraux n-a avut nici o obiectie la ho- 
tárirea regizorului. 


Femeia Îndărăt- 
nică si.. anonimă 


Înregistrăm ca un punct luminos 
aducerea pe ecran a «Scorpiei imblin- 
zite». Operativitatea cu care s-a adus 
acest film o inregistrám ca pe una dintre 
cele mai agreabile surprize ale «Difu- 
zării». Aceste motive sporesc mirarea 
noastră în legătură cu felul in care este 
prezentat filmul pe ecranul cinemato- 
grafului Patria. Identitatea filmului e 
cufundatu in cel mai dens anonimat. 
Nici un generic. Nici o indicație. Nici un 
cuvint care să ne spună cinea făcut 
regia, cum il cheamă pe El, cum o cheamă 
pe Ea, cine sint ceilalți actori, cine a 
semnat acea impresionantă partitură mu- 
zicală. Pe penultimele fotograme ale 
filmului se trage repede perdeaua $i nu 
avem posibilitatea sd descifrámt prin 
transparența tesáturii decit că e vorba 
de o producție Burton-Zeffirelli. E păcat. 

E păcat cd un act de cultură să fie 
diminuat de un gest incult. 


Brialy în sensul 
lui Racine 


Jean Claude Brialy va fi contele 
d'Orgel — într-o ecranizare după ce- 
lebrul roman al lui Raymond Radiguet 
(roman tradus recent la noi, în «Bibli- 
oteca pentru toti). Partenerii săi sint 
Sylvie Fennec şi Bruno Garcin. Francoi- 
se Sagan a participat la adaptarea dia- 
logurilor. Operatorul şef este cele- 
brul Christian Matras. Regizorul Marc 
Allegret declară: — «Balul contelui 
d'Orgel», la epoca aparitiei sale, a fost 
un roman impotriva curentului,fiindcá 
încerca o întoarcere bruscă la clasicism. 
Filmul meu va fi de asemenea împotriva 
curentului. Nu evocă el oare o poveste 
de amor platonic în clipa cînd la modă 
este erotismul? Mergem împotriva tra- 
diţiei teatrului de bulevard si dacă 
trio-ul este identic (soțul, soția si a- 
mantul), cuvîntul amant păstrează aici 
sensul dat de Racine. Amorul nu este 
decit în intenţii, şi nu-i arătat decit 
prin elipse. Sper că vom şti să tradu- 
cem în limbaj cinematografic frazele- 
cheie cu care se pătrunde în această 
개 

n timp ce regizorul își mărturiseşte 
aceste intenții clasice — decorul e mar- 
cat de afișe ale pictorilor moderni 
Braque, Picabia si Miro. Sintem într-un 
bar. Lampadare în formă de clopot şi 
orchestră care cîntă slow-fox-uri 위 
charleston-uri... 


Brialy îndrăzneşte un amor platonic 
în plină modă erotomană. 


Un duo 
cu Delon 


Inainte de cel de-al doilea război 
mondial, cinematograful francez avea 
ca scenarist-vedetă pe Jacques Com- 
paneez. Regizorii se báteau pentru co- 
laborarea lui, numele acesta era o ga- 
rantie a calitátii si a cantitátii de franci 
incasati. Azi, fiica sa, Nina Companeez, 
i-a luat locul. Nina Companeez este 
un nume în scenaristica franceză, desi 
scenariile ei n-au apartinut piná acum 
decit filmelor semnate de regizorul 
Michel Deville. De la primul lor film 
«Astáseará sau niciodatá» duo-ul lor 
e fárá fisurá. Cu «By-by Barbara», a 


'avut loc o mare surpriză. Leimotivu! 


muzical al filmului era semnat de sce- 
naristă. Melodia a avut un mare succes, 
fiind editată de celebra casă de discuri 
Barklay: 

— Am scris cintecul şi apoi muzica 
pentru ambiantá. Am arătat-o lui Jean 
Jacques Debout, cel ales pentru a scrie 
muzica si, spre marea mea surpriză, 
mi-a spus că nu ar putea compune ceva 
mai bun decit melodia mea. Am decis 
să păstrăm cuvintele mele, melodia 
mea, am înregistrat-o chiar în engleză.. 
Cit pentru plăcerea mea încă din copi- 
lărie, am mai scris cîteva cîntece, Ma- 
rina Vlady a interpretat o melodie de 
a mea în «Adorabila mincinoasă». Ci- 
teva case de disc mi-au făcut deja pro- 
puneri; am scris o melodie pe careo 
voi înregistra în curînd împreună cu 
Alain Delon... 


Stop — 
cadru 


e Stanley Kramer, după ce a ecra- 
nizat «Cyrano de Bergerac» cu Jose 
Ferrer, turnează o comedie muzicală 
inspirată tot de Edmond Rostand. Par- 
titura va fi semnată de Michel Legrand 
— compozitorul «Umbrelelor din Cher- 
bourg» si al «Domnisoarelor din Ro- 
chefort». 


e Nelo Risi a inceput filmárile pen- 
tru «Pinocchiaccio» (pejorativul de la 
«Pinocchio») avindu-l ca interpret prin- 
cipal pe cintáretul Adriano Celentano. 


e Luis Buríuel a părăsit Parisul 
pentru Spania, unde va pregăti turnă- 
rile viitorului său film «Tristana». Cat- 
herine Deneuve e prima vedetă aleasă 
pentru film. 


e «Noul meu film va fi o coserie des- 
pre femeie. Tema filmului e vagă și în 
consecință foarte atrăgătoare...» a de- 
clarat Fellini despre episodul care-i 
revine în filmul «Duo de dragoste», 
pe care-l va semna împreună cu Berg- 
man. Filmările vor începe la sfîrșitul 
lui noiembrie. 


e La patru ani şi jumătate după 
«Hamlet»-ul său, regizorul sovietic Gri- 
gori Kozintev lucrează la o nouă adap- 
tare a unei piese de Shakespeare: «Re- 
gele Lear». În rolul titular, actorul 
estonian luri larvet. Muzica: Sostako- 
vici. Principalele episoade vor fi fil- 
mate în vechea fortăreață de la lvan- 
gorod. Textul rusesc: traducerea sem- 
nată de Boris Pasternak. 


» Jacopetti (regizorul lui «Mondo 
cane») a filmat pe Mississippi filmul- 
anchetă «Adio, unchiule Tom». 


e Pierre Mondy face regie; Napo- 
leonul lui Gance ecranizează o come- 
die pariziană de mare succes («Răpirea»), 
care pentru cinematograf si-a schim- 
bat titlul in «Spuneti-mi Mathilde». 
Argumentul initial: rápirea sotiei unui 
bogat industrias. Distributia dovedeste 
oricum «meserie:» Robert Hirsch, Guy 
Bédos,Jacaues Dufilho si Bernard Blier. 


e Peter Hall, fostul director al 
Companiei teatrale «Royal Shakespe- 
are»,va semna regia filmului «O per- 
fectă zi de vineri» cu Ursula Andress 
si David Warner. 


e Dino Risi continuá fresca sa asupra 
societăţii italiene, cu «Tînărul normal» 
Tînărul va fi Lino Capolicchio, actor 
format la celebrul «Piccolo Teatro» din 
Milano. 


Impreund cu Peter O'Toole, ne-a învățat «cum sd furám un miliom 


La sfîrşitul acestui an, vă va învăța cum să cistigati un milion (de cunos- 
tinte, fireşte) citind Almanahul «Cinema. 


mă 


Din 
off 


e Alfred Hitchcock: «În filmele 
mele nu vor apare scene erotice. Cred 
că s-a mers prea departe în această pri- 
vintá si spectatorii au obosit»... 

e Philippe Noiret: «Termenul 
«carieră» mi se pare cam pretentios. 
Nu-l folosesc. Dar cred că nu avem 
dreptul să turnăm filme neinteresante. 
Viaţa e prea scurtă și ne dăm prea multă 
osteneală realizind lucruri proaste»... 

e Senta Berger: «Prea mulți cred 
că au un spirit original,dacă se deghi- 
zează în niște costume de necrezut. 
Nu-mi place să mă joc de-a falsul beat- 
nic, să mă îmbrac în zdrente si să mă 
2562 pe trotuar, imbrácind nişte blue- 
jeans murdari, închipuindu-mi că re- 
încep povestea lui Adam și-a Evei». 

e Gene Kelly: «Vreau să revăd tot 
ce-am făcut pină acum, să fac un fel 
de montaj al activităţii mele artistice, 
pentru a înţelege clar punctul la care 
am ajuns. Aşa voi putea să știu mai bine 
ce-mi rămîne de făcut». 

e Arthur Rubinstein (în filmul 
documentar realizat de Francois Rei- 
chenbach): «A fi trist e un alt fel de a 
vorbi». 


e În urmă cu 20 de ani, fiind la con- 
servator, în clasa condusă de marele 
Louis Jouvet, Frangois Perrier juca 
o scenă din «Vicleniile lui Scapin». 
Jouvet i-a spus: «Dacá Moliére te-ar 
vedea, s-ar rásuci in mormint». Perrier 
a ripostat: «Amintindu-si cum l-ati 
jucat dumneavoastrá, s-ar intoarce la 
loc». 


Sárbátoarea 
panterelor 


Anatole Litvak (regizorul «Noptii ge- 
neralilor» si al lui «Và place Brahms») 
a turnat la sfirsitul lunii septembrie, la 
Saint-Maxime, in Franta, ultimele sec- 
vente ale filmului «Doamna din ma- 
şină, cu ochelari si o puşcă», al cărui 
scenariu are la bază un roman semnat» 
de Sebastian Japrisot (scenaristul, prin- 
tre altele, al «Compartimentului uci- 
gasilor»). Nimeni nu a vrut să dezvă- 
luie ziariştilor suspense-ul acestui film 
în care «doamna cu ochelari si pușca» 
este Samantha Eggar. Litvak a fost 
însă mai volubil în ce privește urmă- 
torul său film: 

— Da, am cumpărat drepturile cărții 
lui Robert Asprey, «Sărbătoarea pan- 
terelor». E o poveste «tare» petrecută 


înaintea primului război mondial, adică 
între 1913—1914. 

— Puteţi să ne rezumati subiectul? 

— In cîteva cuvinte, e vorba de un 
scandal personal care angajează moartea 
unui milion de oameni. Mi se pare că e 
o problemă socială de mare actualitate. 
Nu? 


3.5.6. 
SE 


e «Serios, dar...» este o farsă despre 
politicienii englezi în regia lui David 
Frost. e Fiul lui Kirk Douglas, Mike, 
deține rolul principal într-o satiră la 
adresa războiului intitulată «Strigati-l 
pe erou». e Omar Sharif, Michael 
Caine și Per Oscarson filmează în Aus- 
tria «Ultima vale». e Richard Wid- 
mark va interpreta rolul principal în 
«Război la lumina lunii». e Dino de 
Laurentiis, după ce-a lansat două prin- 
tese pe ecran (Soraya si Ira de Fürsten- 
berg) mizeazá pe sansele unei a treia, 
printesa Mirta Barberini Sciarra. e 
Tino Rosi se reintoarce pe platourile 
de filmat, cu «Mágarul lui Zigliara» — 
«un poem sensibil, delicat si veseb,după 
expresia regizorului Jean Canolle. e 


Filmul algerian «Infernul are zece ani» 
a obtinut «Gazela de aur» si primul 
premiu al criticii la Festivalul Medite- 
ranean al filmului. e Romina Power 
(fiica lui Tyrone) a cintat la curtea im- 
perială a Iranului, invitată de împără- 
teasa Farah. O soră a Rominei, Tyrina, 
debutează la Roma în filmul «Ginduri 
de dragoste». e Republica Congo cis- 
tigá pentru a doua oará un premiu la un 
festival cinematografic: filmul «Tam- 
tam-urile lui King Malebo» a fost 
premiat in Cehoslovacia. e Ofiterul de 
aviatie englez F. Abingdon a scris o 
carte despre activitatea lui in rázboi, 
intitulatà «Simbátá la M. 19». Casa 
de filme «Willis World Wide» ecrani- 
zeazá volumul. e Anthony Delon, 
Christian Vadim, Liza Todd, Marie 
și Nicolas Charrier,ca si alti cîțiva 
copii ai unor celebrităţi cinematogra- 
fice sînt membri ai unui mini-club: 
«Clubul copiilor», inventat de mode- 
listul Jean Pierre Soimaud, rezervat 
celor sub 12 ani e Mae West a deprins 
din nou gustul cinematografului si va 
juca aláturi de Raquel Welch in «Myra 
Breckinbridge» — o poveste axatá pe 
o inversiune a sexelor e Trei nume noi 
s-au impus fulgerátor la Venetia: Ma- 
gali Noël, Capucine si Max Born 
(19 ani), toti interpreti in «Satirikon-ul» 
lui Fellini.e Claudine Auger a incheiat 
filmárile in Italia pentru «Pásári aleamo- 
rului», in regia lui Mario Caiano. 


Constat cá diferitele edituri specializate in 
cárti de cinema isi stabilesc, cu timpul, un mod 
propriu de abordare a preocupárilor tematice 
specifice pentru care opteazá. Apar astfel co- 
lecţiile cu formule fixe (despre unele din 
acestea am mai scris). Dar am acum în față 
citeva exemplare dintr-o serie editorială — 
«International Film. Guide» — publicată sub 
îngrijirea lui Peter Cowie de către editurile 
A. Zwemmer, London si A.S. Barnes & Co., 
New York — al cáror interes mi se pare cá ar 
consta în varietatea formulelor adoptate. În 
afara unor volume dedicate cite unui cineast, 
apar aici altele care se ocupă de o anume 
problemă: fie o cinematografie naţională (de 
exemplu cea suedezá: «Swedish Cinema» de 
Peter Cowie), fie un gen cinematografic (fil- 
mul de animatie, filmul muzical, cel «de groazá» 
sau westernul). Ceea ce mi se pare interesant 
aici este faptul cá fiecare domeniu e cercetat 
cu alte mijloace. M-as opri la trei dintre acestea: 


Ralf STEPHENSON: 
Animation in the Cinema 
(ANIMATIA IN CINEMA) 


A. Zwemmer Lin ! Londor 
$ York 


Metoda folosită de autor este cea clasică. 
Stephenson urmărește filmul de animație cro- 
nologic, pe planul diferitelor școli nationale. 
Informaţia este bogată mai ales pentru filmul 
de animaţie postbelic. Cunoscind bine operele, 
fiind informat asupra festivalurilor speciali- 
zate (Stephenson dă de exemplu date precise 
despre Festivalul de la Mamaia) — autorul oferă 
un fel de catalog comentat al realizatorilor și 
al diferitelor şcoli. Spre deosebire de alte lucrări 
similare, cea de față cuprinde date si comentarii 
mai largi despre filmul de animaţie românesc. 
După o prezentare detailată a lui Gopo, Stephen- 
son — care constată atit interesul pentru pro- 
ductia genului în România, cit si numărul mare 
de realizatori — aminteşte de autorii celor două 
desene animate care i s-au părut cele mai 
bune la Mamaia: Virgil Mocanu și Liviu Ghigort. 


Trei cărti 


bibliorama 


Baedecker 


ANIMATION 
IN THE CINEMA 


Pb by RALPH STEPHENSON 


Opera lui Bob Cálinescu este si ea apreciatá 
favorabil. «Numárul filmelor este izbitor pentru 
o ţară de această mărime, scrie Stephenson; 
la Mamaia a fost menţinut un bun standard 
profesional și stimulul unui festival bianual 
poate încuraja producţia în viitor». 


Douglas McVAY: 
The Musical Film 


(FILMUL MUZICAL) 


Spre deosebire de prezentarea cronologic- 
geografică a cărţii despre animaţie, volumul 
lui Douglas McVay despre filmul muzical este 
o cronologie sui-generis. Fenomenul filmului 
muzical este urmărit după criteriul strict cro- 
nologic. Capitolele cărţii reprezintă pur şi 
simplu ani. În cadrul fiecărui an,autorul ana- 
lizează producția mondială a genului. Se naşte 
astfel o carte care oferă avantajele unei crono- 
logii, dar se citește cu plăcerea unui eseu. 


Allen EYLES: 


The Western, an illustrated guide 
(WESTERNUL) 


Volumul semnat de Allen Eyles si dedicat 
westernului are o structurá aparte. Este un ghid 
conceput in vederea unei consultári rapide si 
care contine atit material informativ, cit si 
scurte comentarii. Un ghid al realizatorilor, al 
vedetelor si al actorilor secundari, al scena- 
ristilor, operatorilor si compozitorilor care au 
contribuit la numeroase filme ale acestui gen 
atit de popular. Poti gási informatia necesará 
atit la secțiunea (ordonată alfabetic) care cu- 
prinde numele celor ce apar pe generice, cit 
si trimiterile de rigoare intr-o sectiune in care 
sint consemnate 2 200 de filme (tot alfabetic). 
Informaţia este biografică si filmograficá, in 
timp ce scurtele comentarii definesc fiecare 
personalitate artisticá. 

Genurile cinematografice amintite — ca si 
altele — devin lumi aparte si spectatorul este 
indrumat in cercetarea lor asa cum cálátorului 
i se oferá diferite Baedecker-uri. Turismul 
acesta in lumile cinematografice devine atit 
de frecvent incit iatá cá apar si metode dife- 
rite in alcátuirea ghidurilor: cea a lui Eyles se 
deosebeste de cea a lui Stephenson sau a lui 
McVay,asa cum un «Michelin» este altceva 
decit un «Guide Bleu». Esenţial rámine, in 
ambele cazuri, faptul că ti se stimulează pofta 
(şi priceperea) pentru investigația proprie. De 
aceea mi se pare că asemenea cărți sint nu 
numai informative, ci şi stimulative şi prin 
aceasta foarte utile. Mult mai utile decit ceea 
ce aș numi cărțile — tur de orizont, care fără 
a ridica vreo problemă,simulează doar că le-ar 
rezolva pe toate. Editura noastră specializată 
n-ar fi interesată în traducerea unor «piese» 
de mare interes pentru publicul nostru, atit de 
pasionat pentru genurile acestea? 


lon BARNA 


4 CREOLA, OCHII-TI ARD CA FLACĂRA - 
Re admirínd aceste modele puse la dispoziția dv: 


ar 


paltoane fete, taioare fantezi, 


= 


pardesie din țesături fantezi, 
fi » x 
croteli si țesături moderne, . 


` ex 
k LASS 


ANUL VII (83) 


wisi lunara 


Ati văzut „Cum să . 


În curind 
0060 „Cum se cîștigă un milion 


. cunostinte Der tmd: 


——— 


—ÓA 


nr.12 


ANUL VII (84) 


revistă lunara 


de cultură 


€ ':5re m atog rat ic 
BUCURESTI DECEMBRIE 1969 


- 
~ 


“stăruito 
pa fi n | 
fericiti. N n 


- 7 


E E 
"ommo Vo mp 


CINEMA 


ANUL VII NR. 12(84) DECEMBRIE 1969 


Redactor șef: Ecaterina Oproiu 


E a Xe UE cad Rl 
'69 pe platouri Corespondenţă | 
| din Paris | 
Coperta | Coperta IV 
| «PE «DOARME 
Margareta Pislaru si Florin Piersic, France Anglade in «Clémentine | URMELE CINEMATOGRAFIA 
un posibil cuplu al filmului românesc chérie», reeditind personajul creat de HAIDUCILOR» FRANCEZÁ?» 
pe anul 1970 ? Martine Carol. 
Foto: Aurel Mihailopol Foto: Unifrance 
NES de Mircea Mohor de Marcel Martin 
7 


Miniaturi Ancheta noastră 


«ELISABETA BOSTAN» 


CE de Alice Mănoiu 

V-A 

ADUS «A H ACTOR, 
is 

"£9? lE A FI CONTEMPORAN» 


unui posibil cineast 


"ILME PENTRU COPil» | 


de Marin Sorescu | de T.: Caranfil 


Shu 10 


Publicul 
| «Si ANTONIONI 
$1... MONTIEL?» 
de Ana-Maria Narti 
Actualitatea 


Cronica cineideilor Filmele anului 


«COCINA» 


de M. Alexandrescu 


«FILMUL $I 
«COEUR-FICTION » CRITICA ORALÀ» 
de Radu Cosașu 
| Actorii noştri 


OCTAVIAN COTESCU: 
«EU SINT VINOVAT !»] de Ov, S. Crohmălniceanu 


a4 de gia €— 46 18 19 b 
Filmul lunii Opinii | Corespondentá Corespondenţă din Pécsi 
din Londra 
A FOST LA VIRSTA RAŢIUNII 
| UN AN FAST? de Eva Sirbu 
ESTE SAU NU ESTE | 4 Călin Călimea «LA- O CEAŞCĂ 
PORA 27| CU CEA 
« 
DOMNITELOR»? CU CROMWELL» 


| 
| de Adina Darian 
it . 7020 


de Mircea lorgulescu 
22 ES 


Tribuna cinefilului 


i Pe ecrane T.V. 
| Cinemateca posue 
«ÎN AŞTEPTAREA «PREROGATIVE MILION 
«CĂLDURA» ki 
| UVERTURII» 위 VACUITÁTI» de Dan Ozeranski a 
«LINIȘTE ŞI STRIGĂT», 
"xr Suchan 32 de Valentin Silvestru 


«FEMEIA ÎNDĂRĂTNICĂ», 


«GALILEO GALILEI» SERVITUTILE 
«VALEA PÁPUSILOR» SERVITOR 
de Rodica Sfintescu 
35 | 36 37 


CINEMA 


| Redacția şi administrația: 
" s edid: Piata Scinteii nr.1—Bucuresti Prezentarea grafică: 


Tiparul executat la Combinatul poligrafic «Casa Scinteii» — Bucureşti 


Cititorii din străinătate se pot abona la această publicație adresind 


Exemplarul 5 lei comenzile la Cartimex, P.O.B. 134—135, Bucureşti, România. 


PE URMELE HAIDUCIL 


* “ 
해 
" 
- 


Mo» 


Marga Barbu, Florin Piersic, Toma Caragiu şi Dinu Cocea, atenți... la obiectivul foto-reporterului nostru 


In valea Coman,la aproape 30 de kilo- 
metri de Rucăr, într-un cadru de o ului- 
toare frumusețe, am întilnit echipa lui 
Dinu Cocea care isi completează serialu! 
cu două noi filme: «Haiducul Sapte-cai» 
si «Săptămina nebunilor». 

De-a lungul șoselei, ca izvoriti din legen- 
de, se insirau arnáuti călări, cascadori-hai 
duci, cai, maşini, costume, aparate de 
filmat si din loc în loc asistenți înarmat 
cu mici aparate de radio-emisie-receptie. 

11 descoperim si pe Dinu Cocea care 
din virful unei ridicături de teren cuprinde 
cu ochii, asemeni unui general, întreaga 
panoramă. Îl auzim comandind: moto:! 

Apare o caleascá. În urma ei o nume 
roasá trupă de poterasi. În caleascá, 
haiducul Angheljnterpretat de Florin Pier- 
sic. Haiducul e legat fedeles. Alături, 
negru ca un corb, cu priviri sumbre, ame- 


4 


nintátoare, Mamulos, care a imprumutat 
chipul lui Colea Răutu. În faţa lor, Caliopi, 
rol în care debutează Carmen Strujac. 

Un arnăut călare opreşte caleasca. Ma- 
mulos coboară. Arnăutul îl ia deoparte. 

- Haiducii pindesc drumul, Arhonda 

Am zărit o iscoadă de-a lor. 

Mamulos cade pe ginduri. Dinu Cocea 
care a condus totul cu calm opreşte 
filmarea şi se declară mulțumit 
Profităm de răgaz şi ne apropiem de 
caleaşcă. 


Piersic e fericit 


Nici nu aşteaptă să-i punem vreo întrebare. 


— Eu am fácut institutul de cinemato- 
grafie ca sá joc roluri de cow-boy — ince- 
pe Florin Piersic. Era visul vietii mele 
La cinematograful «Rio» din Cluj vedeam 
«Zorro», «Omul cu mascá» si altele. Eram 


elev pe atunci, si-mi doream sá joc intr-un 
film de aventuri cu cavalcade, impuscátu 
ri si inclestári spectaculoase. Am ter 

minat institutul cu «Peer Gynt». În teatru 
am jucat roluri exceptionale fárá cai s 

fără impuscáturi. Cu timpul mi-am dat 
seama cá totul a fost un vis care tinea de 
copilárie. Si tocmai cind ajunsesem la 
concluzia asta, hop si Dinu Cocea cu caii 
si cu impuscáturile lui. 


— Si nu l-ați intrebat cum a răsărit asa, 
dintr-odată ? 


— L-am intrebat de ce nu m-a distribuit, 
pină acum. As fi un mare mincinos dacă 
as spune cá n-as fi vrut sá fiu unul din 
haiducii lui Besoiu sau ai lui Petrut. Mi-a 
ráspuns cá prea aveam fatá de copil. 
Poate cá fata asta s-a mai schimbat, cu 


anii. Poate si faptul cá pe lume a mai venit 
un Florin Piersic,să-l fi convins pe Dinu 


Cocea că într-adevăr anii au trecut peste 
not. 


— Ce deosebiri există intre Anghel si 
Amza? 


— Cred că Anghel este un personaj mai 
conturat. El trece prin situaţii mai diferite, 
mai colorate. Este mai dur, mai aspru. 


Despre parteneri ? 


— doc pentru prima oară cu Marga Bar- 
bu, Toma Caragiu și Colea Răutu. Mă 
impac foarte bine cu toti trei. De haiducii 
mei, Constantin Guriţă, Florin Stroe, Ma- 
nea Enache, Ernest Maftei, Dorel lacobes- 
cu, Vasile Boghitá, cu toții colegi si par- 


Piersic — douăzeci de ani după ce l-a văzut pe «Zorro» 


teneri admirabiline leagă un destin comun. 

Toţi au la fel ca şi noi spectacole în 
Bucureşti. Cu toții plecăm spre Căpitală la 
13,30, la 19,30 jucăm, la orele 23 cind se 
termină spectacolul pornim înapoi spre 
Rucăr, unde ajungem la 2,30 pentru ca 
la 7 dimineaţa să reincepem filmările 


— Ne puteți semnala o intimplare iesità 
din comun? 


— Da, una formidabilă. Calul pe care-l 
călăream în «Harap Alb» se numea Gazal 
Întimplarea a făcut ca aici, in aceste 
filme, să călăresc pe fiul lui Gazal. Asta 
mă face să cred, şi sper din toată inima 
să fie asa, că într-o zi o să-l întîlnesc si pe 
nepotul acestuia 


intilnire cu aventura 


Drucman si lliut, cei doi operatori ai 
echipei, au instalat aparatele de filmat in 
alte locuri si acum sint din nou gata sá 
«tragá». Dinu Cocea si-a schimbat si el 
locul. Stá lingá unul din aparate, pe 
malul unui piriu, intr-un punct care ii 
ii permite să cuprindă dintr-o privire so- 
56848. O comandă scurtă. Caleasca isi 
reia drumul printre stincile masive. Mamu- 
los călărește acum în fruntea convoiului. 
Pe capră, Dobre, unul din haiducii prinşi 
împreună cu Anghel,izbuteşte să-și dez- 
lege miinile. Drumul coboară către un 
pod de lemn. Arnáutii urmează caleasca. 
Dobre dă un brinci vizitiului care se pră- 
buseste peste cai, alunecind apoi in ripă. 
O clipă am închis ochii de teamă să nu-l 
văd pe cascadorul Pascu Mircea, care 
a executat această figură, strivit sub 
copite si roti. 

Se pare insă cá echipa noastră de casca- 
dori este foarte buná,(ni s-a relatat ceva 
mai tirziu că, la o altă echipă de filmare, 
doi dintre ei, Mihai Dănescu și Gheorghe 
Cheresteș au schimbat roata unui ataş 
de motocicletă, din mers, la viteza de 


100 de kilometri pe oră). 

Îl văd pe Dobre cum ia háturile si mină 
caleașca în goană, distantindu-se de ar- 
náuti. Pe pod, un haiduc in careil recunoaș 
tem pe Vasile Boghiță aprinde fitilul unui 
butoi cu pulbere. Cind fitilul incepe 
să ardă stiriind si fumegind, haiducul o 
rupe la fugă. Caleașca trece peste pod 
aproape zburind. În uraga ei podul sare 
in aer oprindu-l pe Mamulos cu arnáutii 
lui. Acestia se inválmásesc neputinciosi 
printre grinzile sfárimate, inváluiti in fu- 
mul exploziei 

Ne apropiem de Mamulos. 

— Ce aveți cu haiducii? 


Cea mai bună distribuţie 


— Mi-au strivit cindva piciorul pentru 
cá i-am trádat. De atunci haiducii sin! 
dușmanii mei. Mai intii am fost arnăut. 
Pe urmă Vodă m-a ridicat în rang. Acum 
mă răzbun pe haiduci. Vreau să-i fiu pe 
plac lui Vodă și dacă voi izbuti, Vodă o să 
mă facă Aga a! arnàutilor. O iubesc pe 
Anita. As face orice pentru ea, dacă ar 
avea un sentiment pentru mine. În rest 
sint un om ráscolit de pasiuni, crud, 
feroce. 


Anita si femeile de azi 


Si pentru cá un film de haiduci nu se 
poate concepe fárá Anita, am cáutat-o 
pe Marga Barbu, neobosita ei interpretă 


— Care este cea mai mare satisfacție 
pe care a dat-o Ani(a interpretei sale? 


— Odatá, intr-un sat de munte,un copil 
m-a vázut si a strigat «Uite-o pe Anita!, 
Uite-o pe Anita!..7 Poate nici nu stia că 
mă numesc Marga Barbu, dar strigătul 
acela a însemnat pentru mine mai mult 
decit cea mai elogioasă cronică. 


— Ce aduce nou Aniţa în aceste 0000 
filme? 


— Schimbarea relațiilor, a imprejurári- 
lor in care este pusă eroina,vine să adauge 
unele accente noi trăsăturilor eitundamen- 
tale de caracter. lubesc foarte mult acest 
personaj. Aş dori să-i accentuez nota 
de umor, acolo unde este posibil, astfel 
încit, deşi acțiunea se petrece în alt secol, 
femeile zilelor noastre să se poată re- 
cunoaște in Anita. 

HO ELEME E JP TRU Ene LP 
Cocea si «Haiducii» lui 


Caii si cáláretii, operatorii, masinistii, 
párásesc imprejurimile podului. Trec pes- 
te o creastă spre o altă porțiune a şoselei. 
Ne apropiem de Cocea. 


— Prin ce se deosebesc aceste două filme 
cu haiduci de realizările dvs. anterioare? 


— Caracterele sint mai viabile, mai pu- 
ternice, ele se manifestă într-o mai boga- 
tă gamă de împrejurări. Relaţiile dintre 
eroi sint mai dramatice. Ele definesc o 


a serialului nostru 


turnează 
contra cronometru 


structură socială anormală care exprimă 
artistic dimensiunile epocii. Tot aici am 


Și cea mai bună distribuție din întregul 
serial. 


— Și un debut despre care ar trebui spus 
ceva? 


— Da, Carmen Strujac debutează în 
Caliopi. Am ales-o destul de greu dintre 
șapte candidate. 

Deși n-avea calități fizice ideale a de- 
monstrat, cu ocazia probelor, că are auten- 
ticitate şi forță pentru a exprima datele 
lăuntrice ale eroinei. Cred că poate fi 
socotită drept una dintre speranțele fil- 
mului nostru. 


— Ce rațiuni au stat la baza alegerii 
acestei regiuni ca loc de filmare? 


— Pe aceste păminturi a trăit haiducul 
Radu Anghel. Rucărenii și-l amintesc pe 
poterasul care l-a prins. Cind ei erau 
copii, iar el foarte bătrin, îl huiduiau de 
fiecare dată cind ieşea pe uliţă. Acolo 
jos se văd niște ruine. Sint ale cetății lui 
Negru Vodă. Deasupra lor, pe pantele 
muntelui, a avut loc o bătălie între 
Mihai Viteazul și turci. Zilele trecute 
filmam cu Piersic intr-un loc in care se 
aflau urmele vechilor noastre transee din 
1916. Pentru a acoperi un stilp am insta- 
lat aparatul intr-o asemenea fostă tranşee. 
Săpind, am găsit cranii și căști. E ca și 
cum întreaga noastră istorie s-ar fi stra- 
tificat aici, iar noi, noi încercăm să scoa- 
tem la lumină un astfel de strat. 

Am ajuns pe șosea. Pregătirile sint 
gata. Din nou incepe febra filmării. 

Regizorul şi operatorii se află acum într- 
o mașină. Gonesc pe șosea tirind în urma 
lor, ca pe o imensă trenă, coloana de ar- 
náuti călări. Este un cadru scurt. După 
citeva minute mașina se opreşte. Călăreții 
urmă galopul, dar caii, niște armăsari 
răi, bine hrániti, supăraţi cá nu sint lăsaţi 
să galopeze in voie,se incaierá. Cáláretii 
se cáznesc să-i despartă. O vreme 
cai 51 călăreți par să execute un dans 
bizar, exploziv, apoi treptat, totul se linis- 
16516. O zi de filmare, cu frigul, oboseala 
dar si satisfactiile ei, ia sfirşit. O parte 
din actori se intorc la hotel,altii se aruncă 
în maşină pentru a ajunge, la timp, în 
București,la spectacolul de seară. 


Mircea MOHOR 
Foto: A. MIHAILOPOL 


Anifa (Marga Barbu) fericită ca după o cronică elogioasă 


corespon- 
dentá 

din 

Paris 


Grecul 
Costa Gavras 
& 


A mericanul 
Willam Klein 
E 


Olandezul 


Joris Ivens 
e 


„„sînt autorii 


filmelor «politice» 
franceze. 


AS 


O problemă la ordinea zilei: 
cinematograful 
politic 
şi eficacitatea lui. 


Dormea, în tot cazul. Si acest lucru 
s-a observat cind a explodat bomba 
evenimentelor «revoluționare» din mai 
1968: s-a produs o trezire bruscă. 
Singur Godard, graţie sensibilităţii sale 
foarte vii și a inteligenţei lui în veşnică 
acţiune, simtise venind ceva, «ceva» 
mărturisit în «La Chinoise», dar nu în 
mod direct, ci mai mult intuitiv, la 
nivelul îngrijorării și al întrebărilor. 

Timp de o lună, cinematografia fran- 
ceză a fost în plină revoluție, pe bari- 
cade si la mitinguri în același timp, 
cu citiva cineasti, filmind cu camera 
în mînă, ca o pușcă, si aproape toti 
cineastii participind activ la lungile 
discutii ale Statelor Generale ale Cine- 
matografiei, pentru a pune la punct 
un proiect de reformă privind produc- 
tia si distributia fimelor. Si apoi, cind a 
sosit ceasul bilanturilor si al dezamăgi- 


rilor. cind unii au reluat lucrul si 
pentru alţii a venit vacanţa, toată lu- 
mea părea să fi adormit la loc — în mod 
oficial. cel puţin. 


Francezii cu sufletul... 


Dar iată că şase luni mai tirziu, explo- 
dează o altă bombă: «Z» — filmul lui 
Costa Gavras. Succesul său comercial 
fantastic (700.000 spectatori în primele 
8 luni de exclusivitate numai la Paris) 
demonstrează că publicul este intere- 
sat de problemele politice care-i sînt 
prezentate într-o manieră spectaculoa- 
să şi dramatică, Lucru care lui Godard 
nu i-a izbutit niciodată, cu tot talentul 
lui. Şi nu trebuie să uităm că Costa 
Gavras este de origine greacă şi că a 
pus în scenă o problemă care-l priveşte 


mai direct decit pe majoritatea france- 
zilor; si nu trebuie uitat, de asemeni, 
că cel mai bun film politic francez inain- 
te de «Z», «Războiul s-a sfirsit» al lui 
Resnais, tratează tot o problemă în 
parte exterioará contextului national 
şi cá. celelalte filme politice «franceze» 
au fost făcute de către străini, deveniți 
parizieni prin adoptiune: americanul 
William Klein («Mister Freedom») — 
un pamflet viguros si burlesc împotriva 
imperialismului american — si olande- 
zul Joris Ivens («Poporul si pustile lui») 
— un film asupra rázboiului de elibe- 
rare din Laos, un model de cinemato- 
graf politic. 

Acesti doi francezi cu inima partici- 
paserá înainte la realizarea colectivă 
a filmului «Departe de Vietnam», pe 
care ar fi nedrept să-l uităm. Dar, în 
afară de faptul că pelicula a reprezentat 


un eşec comercial total (ceea ce nu-i 
pune însă în discuţie calitatea, ci eficaci- 
tatea), trebuie să recunoaștem că trăsă- 
tura sa de caracter foarte «intelectua- 
lism de stinga», foarte «parizian de pe 
malul sting al Senei». l-a făcut mai 
degrabă un instrument de meditație 
decit de luptă si că fără îndoială. marea 
sa probitate intelectuală şi subtilitatea 
sa dialectică,sint cauza ineficacităţii sale 
practice relative. «Z» este însă tocmai 
„opusul: o operă spectaculoasă şi dra- 
matică, un film de aventuri polițiste 
pe o temă politică, mai mult decit un 
film politic propriu-zis. Nu e cazul 
să discut aici despre noțiunea de film 
politic, totuşi pot să spun că, într-o 
perspectivă marxistă pînă acum strălu- 
cit reprezentată în teatru de Brecht, 
o operă politică trebuie să facă apel 
la luciditatea spectatorului şi nu la 
pasiunea lui, la meditaţia conștientă 
şi nu la imboldurile sentimentale. 
«Rázboiul s-a sfirsit» al lui Resnais se 
apropie fără îndoială mai mult de acest 
ideal. 


..francezii de baştină... 


Desigur că în cazul unui cinema care 
vrea să fie politic, noțiunea de eficaci- 
tate are o importanță realá: e mai 
important — se pare — un film discu- 
tabil (la nivelul specificitátii) cum este 
«Z», care să fie vizionat de nenumărați 
spectatori de toate opiniile, decit un 
mic film militant, care va rámine clan- 
destin, din cauza cenzurii sau din cauza 
condițiilor mizerabile de producţie. 
Drama cinematografiei franceze este 
că între aceste două categorii nu mai 
există nimic sau aproape nimic, în 
afară citorva filme sociale oneste si 
onorabile care denunţă. în esenţă, fără- 
delegi individuale din societatea de 
consum: este-cazul lui «Pierre şi Paul» 
al lui René Allio, şi mai ales al filmului 
«Timp pentru a trăi» al lui Bernard 
Paul, care, amindouá, denunţă aliena- 
rea muncii; al «Copilăriei goale» allui 
Maurice Pialat, emotionant tablou din 
viaţa unui mic orfan ; al filmului «Şapte 
zile în altă parte» de Marin Karmitz 
meditaţie asupra dificultății de a trà: 
în lumea modernă, al filmului «Cal- 
cutta», acel teribil documentar al lui 
Louis Malle asupra mizeriei din marele 
oraş indian. Poate că ar trebui inclus 
în această categorie 위 filmul lui Claude 
Lelouch, «Viaţa, dragostea, moartea», 
care stabilește un rechizitoriu viguros, 
dar confuz, împotriva pedepsei capi- 
tale. Se așteaptă cu oarecare curiozitate 
şi noul film al lui Michel Drach, «Eliza 
şi viața adevărată». care adaptează un 
roman în care se povesteşte dragostea 
dintre o tinără franceză si un militant 
politic algerian din timpul războiului 
cu Algeria. dar acest film, chiar reuşit, 
va suferi fără îndoială de handicapul 
de a veni prea tirziu. 


„si, bineinteles. Godard... 


Si, bineînţeles, Godard. Oricum ar fi 
apreciate lucrárile lui, trebuie sá-i re- 
cunoastem meritul de a fi aproape 
unicul cineast francez care abordeazá 
direct problemele politice. Ultimele 
sale filme sint deliberat concepute ca 
anti-spectacol, s-ar putea spune chiar, 
anti-public. Sint construite pe baza 
unei alternante dintre două linii drama- 
tice paralele, una — oarecum docu- 
mentară, cealaltă — o meditație de or- 
din politic. in «Un film ca altele» există 
o alternanță între actualitatea «eveni- 
mentelor» din mai şi o discuţie dintre 
studenti şi muncitori; în «Una plus 
una», o paralelă între o repetiție a 
grupului «pop» englez, Rolling Stones 
şi preparativele revoluționare ale unui 
grup de militanti din Black Power. Re- 
zultatul: ambele filme sint neconvin- 
gătoare şi chiar plicticoase. Ne stră- 
duim să pricepem că Godard a vrut 


să obţină o «distantare», după maniera 
brechtiană, dar trebuie să constatăm 
că felul în care el a conceput-o nu este 
citusi de puţin eficace. Evoluția lui însă 
demonstrează hotárirea de a refuza 
cinematograful-spectacol şi de a face 
din acesta o armă de luptă ideologică: 
el nu mai vrea să fie un «artist», ci nu- 
mai un militant revoluţionar a cărui 
armă să fie camera de luat vederi, după 
cum alţii se luptă-cu pușca; el ar dori 
ca ultimele sale filme să nu mai fie 
prezentate în săli comerciale obişnuite, 
adică date spre consum, ci exclusiv 
în uzine, licee, universităţi, întruniri 
politice, iar proiecția lor să fie urmată 
de o discuţie asupra temei dezbătute 
în film. În acest sens, oricare ar fi luci- 
ditatea şi eficacitatea filmelor sale, 
trebuie să recunoaştem că Godard 
este, poate, singurul cineast francez 
care a rămas credincios spiritului re- 
volutionar din mai, făcînd din filmele 
sale altceva decit simple bunuri de 
consum. 

Toti ceilalţi cineasti au «trădat». De 
la sfîrşitul lunii mai 1968 s-a constituit 
societatea realizatorilor francezi care 
a început să discute cu autorităţile, 
într-o perspectivă «reformistă», ca să 
obţină îmbunătăţiri în industria şi pro- 
fesiunea cinematografică. Majoritatea 
cineaştilor care militaseră în Statele 
Generale au fost total «reintegrati» 
în cercul vicios al productiei-distribu- 
tiei din capitalismul liberal. Si nici nu 
putea fi altfel: aproape jumătate din 
cineastii francezi acţionează conform 
condiţiilor lor sociale. Fie că vor sau 
nu, cá sînt conştienţi sau nu. ei fac 
parte dintr-un sistem (ideologic, eco- 
nomic, estetic) şi suportă sau acceptă 
legile atunci cind se exprimă în cali- 
tate de cineasti: forța acestei presiuni 
este constatată evident şi surprinzător, 
în cazul unui om ca René Allio (moral- 
mente si politiceste ireprosabil), care 
face din munca lui de regizor de teatru 
o avangardă inteligentă, pe cînd in 
filme recurge la o dramaturgie si o 
esteticá pur «clasice». 


„îşi călesc armele în focul acţiunii 


Adevăratele filme politice nu tre- 
buie deci căutate în producţia comer- 
ciaia normală: ele se situează (aproape 
toate) într-un domeniu fără existenţă 
legală, atit din punct de vedere politic 
cit şi economic. Cele mai multe dintre 
ele, inspirate de «evenimentele» din 
mai '68, au rămas «în afara legii», pentru 
că autorii lor n-au vrut, din principiu, 
să ceară viza cenzurii: difuzarea lor este 
deci ilegală, ceea ce nu o împiedică să 
fie foarte largă (în cinecluburi, sindi- 
cate, uzine, adunări. etc.). Multe dintre 
filmele acestea au fost realizate cu 
materialul filmat chiar în cursul eveni- 
mentelor şi astfel numeroşi noi cine- 
asti şi-au călit armele în focul acţiunii. 

Deci se vede limpede, dacă vrem să 
fim impartiali, că cinematografia noas- 
tră s-a trezit cu adevărat în anumite 
sectoare: dar cum aceste sectoare sînt 
mai mult sau mai puțin secrete, mai mult 
sau mai puţin clandestine, această ani- 
mare nu este deloc vizibilă, de unde 
impresia justă şi eronată în acelaşi 
timp, că cinematografia franceză doar- 
me. Și este adevărat că e departe dea 
avea combativitatea cinematografiei iu- 
goslave sau braziliene, că nu are, din 
nefericire, opere puternice (pe plan 
politic) ca «La hora de los hornos» a 
argentinianului Fernando Solanas sau 
«Artiştii sub cupola circului» a vest- 
germanului Alexander Kluge. 

In presa cinematografică franceză s-a 
discutat mult despre noţiunea de cine- 
matograf politic. Să sperăm că acest 
lucru va atrage atenţia tinerilor nostri 
cineasti si îi va incita să dea artei lor un 
caracter mai combativ. 


Marcel MARTIN 


Combativitate stil «malul sting al Senei» 
(«Departe de Vietnam») 


Rechizitoriu viguros 


(«Viata, dragostea, moartea» de 


rov 


LROLELLERIE 
VENI SAUVER LA 


FRANCAISE 


ina LES E 


TRA G! 


3 


4 


EA 


n o 


£s ce ES. ^ o 
68 | eio rts a 


miniaturi 


După 
Gopo, 
regizoarea 
care 

a adus 
tării 

cele 

mai 

multe 
premii. 


cronice 
unul 


posibil 
cineast 


Ts 


ㆍ 


Privind-o, știi ce filme face: 
Senine, echilibrate, de o frumuse- 
te plastică reconfortantă. Doar 
zimbetul subțire trădează neli- 
nisti zăvorîte de ironie. O ironie 
pe care o păstrează însă rezervă 
pentru cînd va fi nevoie s-o arunce 
în urmă, ca peria lui Făt-Frumos. 

Și Gopo plecase de la filmul 
pentru copii, cotind-o spre bas- 
mul filozofic sau eseul miniatural, 
asigurîndu-și succesul tuturor 
vîrstelor prin cheia universală 
numită umor, 

Elisabeta Bostan tatonează deo- 
camdată aceste posibilităţi. Ea 
convertește fabulosul în liric. 
În liric autohton. Ursitoarele 
au voci blinde, de táránci ce-și 
leagáná in copaie pruncii; zína 
zinelor isi cearcá doru! pe un fir 
de romanitfá; voinicul o pedep- 
seste pe vrăjitoare  făcînd-o să 
topáie pe o invirtitáardeleneascá; 
regele mincinoșilor e un lungan 
care sforáie ca după o zi de sapă; 
supușii lui au chipuri mucalite 


Am -găsit și-un 


Care aflu că nu doarme 


Şi-i dispus să 


Polul sud care tot urcă 


ELISABET 
BOSTAN 


Sud-nord 


Sînt cu totul de acord 

Să mai punem sud la nord, 
Un kil-două, cit o fi, 

Pind s-o mai desmorti. 


Vu XR oi Pe 

7 b » > 
-Pe Ap 스비 2000 fy 

e Ze | E R FILS 


^ 


Ea a ínteles, 
ca puțini alți, 
ce fel de film 

îi merge 

cel mai bine; 
a înaintat, 
sirguincioasá, 
dinspre bine 
spre mai bine. 


`~ 


ca măştile noastre din Vrancea; conduse. Autoarea își va cistiga 
„Împărăția vieții fără de moarte de bună seamă, cu ambiția ce o 
e cetatea de scaun a unui domn caracterizează, grația, eleganța 
moldovean. Cronos devine un cu care trebuie să conjuge „a fi” 
sfătos Moş-Vreme învirtind roata și „ar. putea fi“, 

vieţii pe o ciutură din Bărăgan.  Năică reprezintă un personaj 
De aceea te simţi bine, ca acasă, cu farmec si. personalitate în ta- 
adăpostit de primejdii, înfilmele bloul portretisticii noastre cine- 
Elisabetei Bostan, Ea creează matografice, Un fel de. Făniţă- 
basmului un cadru familiar, ca o copil, la care primează poezia 
vacanță la ţară, În schimb, am- și nu hazul. Un copil frumos 
bianta năzbitiilor lui Năică (mai care reușește să nu pozeze, ci să 
mult reverii pașnice decît páta- fie cu adevărat emoționat de o 
nii) e stilizată conventional, po- barzá schioapá ce devine în în- 
trivit opticii copilăriei. Dar si chipuirea lui lebădă grațioasă, 
într-o direcție si în cealaltă, re- iar veverița ciufulità ㅡ visul 
zultatele nu sînt întotdeaunacele proaspăt al unei dimineti de iar- 
scontate. Feeria poate aluneca nă la vinátoare. Rătăcind prin pă- 
spre banalitate diurnă (vezi moa- durea troienită, de mînă cu zgitia 
ra olandeză unde trebăluiește de fată — excelent aleasă —Nii- 
Făt-Frumos sau cușca cu păsări că şi prietena lui par Hânsel 이 
domestice adápostind o stîngace Gret| în dumbrava minunată. 
marionetă cu pene, de muzeu), Concreteţea peisajului românesc 
în timp ce satul serialului „Năică'” se armonizeazá în cele mai reu- 
e pustiu ca un coșmar bergma- şite secvenţe ale filmelor Elisa- 
nian. Trecerile de la vis la reali- betei Bostan cu abstractul, eter- 
tate nu sînt încă destul de abil nul basm al copilăriei, Ea recom- 


FILME PENTRU COPII 


melc cu coarne 


care-n cîrcă la pe borfas 


Si pe polul nord se spurcá. 


pune pentru copiii de pretutin- 
deni, basmele noastre, de peste 


Dunăre, chiar dacă Ispirescu, 
chiar dacă Creangă, în versiune 
cinematografică, pierd confrun- 
tati cu originalul. Dar cite cărți 
filmate se tipăresc azi în lume 
alăturîndu-li-se originalul? 
important e că după ,Aminti« 
ri^, care păcătuiau prin pástra- 
rea anecdoticei nu și a savoarei, 


hazului cărții, regizoarea isi ia ' 


cu ,Tinerete fárá bátrinete" mai 
multă libertate față de text. $i 
procedează ca povestitorii popu- 
lari, seara la sezátoare: fantazea- 
zá pe o temá anume dupá ce a 
asimilat multe basme ale români- 
lor, s-a îmbibat de frumuseţea 
peisajului, a versurilor sau a pic 
turilo anonime. 

O autoare la care întîlnim, 
plăcut armonizate, măsura, am- 
biția, bunul gust şi dragostea 
pentru  fructificarea peisajului 
nostru moral și estetic, 


Alice MĂNOIU 


 Hotul prins 


O spargere aseară: 

Un vierme într-o pară 
Voia să intre, dracul, 
Și folosea șperaclul. 


Dar vrabia, dormind, 
Aude scîrțiind. 


în gheară 


Și îl predă la gară. 


Marin SORESCU 


pe 


시 
Li 


à t TX. e* 


d 


E à " 


~” 


ES 


ancheta 


noastră 


r 


10 


Socotili că modificările limba- 
jului cinematografic modern au 
creat un nou stil de interpre- 
tare actoricească? 


Consideraţi , actorul un instru- 


ment docil in mîna regizorului 
sau un creator de importanță 
egală? 


" g 


Care este stilul de lucru pe 
care-l apreciaţi cel mai fertil 
în experiența dumneavoastră cu 


diferiţi regizori? 


Au binevoit 

să l 

ne răspundă 

opt personalități 
binecunoscute 

în lumea 
ecranului 

din generațiile 
cele 

mai diferite 


+ 


„Astăzi actorul încetează să mai fie un creator" 


LILIAN GISH 


Record de longevitate în filmul american, reușind să reziste pe gene: 
rice de la debutul ei in 1912 pînă astăzi. Actriţă de o rară expresivi 
tate, a atins sub conducerea lui David Griffith apogeul carierei şi popu« 
larităţii ei. Printre alti regizori cu care a lucrat, se mai numără Victor 
Sjöström, King Vidor si — foarte recent — Peter Glenville, în „Come: 


diantii", 


DN N NN a N UD i 


Lilian Gish: Sesizez în cinemato- 
graful modern o tendință tot mai 
accentuată spre o anume imobili- 
tate, o încremenire a expresiei, co- 
relată cu o voce intenționat ştearsă, 
nemodulatá, Actorii din generaţia 
mea încercau, dimpotrivă, să fie 
cît mai aproape de viaţă, de compor- 
tarea cotidiană a omului obişnuit. Să 
nu lași publicul să observe că „joci“, 
să nu-ţi refulezi expresia, să nu stergl 


de pe chipul tău emoția, iată care 
erau obiectivele noastre, Si nu pot 
să nu consider mai aproape de exis 
gentele eterne ale artei actorului, 
maniera noastră „tradițională“, în 
comparație cu această comportare 
la modă, 


Michel! Simon: De cînd există 
teatru pe lume, au existat intotdeau- 
na actori ai firescului si actori sofis= 
ticaji, a căror necesitate nu vreau 
totuşi s-o neg. Interpreţii naturali 
emotioneazá publicul, dar şi cei 
sofisticati îşi au momentele lor de 
justificare. Aici nu poti sá dai retete 
definitive. Opera de artă este aproas 
pe de natură si, ca însăși natura, este 
haoticá, deci nu se supune regulilor 
prescrise, 


Lucyna Wynnicka: Cinematograful * 
modern înseamnă, înainte de toate, 
diversitate. Stilul oricărui actor va 
depinde, deci, de „direcția, de orien- 
tarea estetică a regizorului cu care 
lucrează, Dar oricare ar fi acest 
regizor, actorul să-şi păstreze pers 
sonalitatea! 


Ronald Moody: Mi se pare cá 
întreaga evoluţie a cinematografului 


„ CONTEMPORAN 


„Militarii pot fi comandati, nu actorii..." 


MICHEL SIMON 


„Ei, bine, da, actorul este un instrument“ 


LUCYNA WYNNICKA 


Pe numele său adevărat François Simon, născut în Elveția în 1895, 
ajuns în cinematograf după ce a practicat meserii din cele mai diverse: 
boxeur, fotograf, acrobat etc. Această cunoaștere multilaterală a 
vieții a contribuit — probabil — la formarea lui ca un interpret cáru- 
ia îi sînt posibile toate registrele. Cele mai importante filme: „Răpo- 
satul Mathias Pascal", ,, Cáteaua", „Atalanta“, „Cheiul ceturilor", ,,Frus 


Actritá poloneză născută in 1928, Debutează în filmul „Sub steaua 
frigianà" al tinărului regizor Jerzy Kawalerowicz, care-i va deveni mai 
tîrziu sot. Același Kawalerowicz îi va oferi de altfel si rolul care o va 
consacra pe scară internațională: „Maica loana a îngerilor”, rol pentru 
care primeşte în 1963, din partea Academiei franceze de film, Premiul 
pentru cea mai bună interpretare. 


musetea diavolului“, 


modern conduce spre stilul realist 
şi numai în această manieră se poate 
simţi astăzi actorul cu adevărat ac- 
tor, 


Francoise Arnoul: Dar la ce bun să 
introducem aici atîtea teorii? Prin- 
cipalul este să te stráduiesti să fii 
personajul, şi să fii personajul în- 
raport cu întreg ansamblul filmu= 
lui, pentru că e foarte grav atunci 
cînd un interpret începe <” - 
rolul în raport cu 
despre stil 
ods** 


Gábor Miklos: Am impresia cá 
jocul de platou, ca și jocul de scenă, 
tinde să devină mai puţin sentimen- 
tal, mai puțin patetic. N-aș zice pur 
și simplu mai „natural“, pentru că 
naturalul este o noţiune fluidă, care 
se schimbă de la an la an... Dar con- 
sider semnificativ faptul că mulţi 
regizori preferă să lucreze astăzi cu 
oameni de pe stradă. În ce mă priveş- 
te, cînd joc în filme încerc să învăţ 


SUAR A tn 


d 


timplátor improvizatia lor este atit 
de reușită. Or, în cinematograful 
modern, se improvizează foarte mult, 
Cinematograful alunecă spre docu- 
mentar și, aruncat în acest univers, 
actorul trebuie mereu să se autode- 
păşească, » 


lucrul la scenariu. Nimic nu era scris 
pe hîrtie, Griffith tidluia totul si 
noi trebuia să descoperim singuri 
personajele, comportamentul aces- 
tora, calea spre psihologia eroului, 
masca lui, pînă si costumul. Griffith 
ne urmărea și dacă-i plăceau perso- 
najele noastre, dacă ele se potriveau 
povestii sale, atunci spunea: „Dal“ 
şi pornea camera de filmat. Dacă era 
„Nul“, ne corecta Astăzi, se ia un 


aeta T "^n 


ancheta: 
noastră 


Un mare regizor îşi pune peceteo pe 


jocul actorului"! 


RONALD MOODY 


| Desi și-a inaugurat cariera prin studii de sociologie si psihologie; 
| s-a dedicat în cele din urmă tot vechii sale pasiuni, teatrul muzical. De 
| 12 15 ani joacă în comedii muzicale, şi a și scris cîteva. În ultimul timp s-a 
consacrat activităţii cinematografice, obtinind o faimă internatională 
datorită strălucite! sale creaţii din „Oliver“. La Festivalul cinemato- 
grafic de la Moscova din 1969 a fost distins cu Premiul pentru cea mai 
bună interpretare masculină. 


vie, cu îndoielile sale, Renoir. Am 


grele. Cum vre 


cu clipele 


i dvs. ca un altul săi 
p 


lucrat cu. multi 


. dar nici unul nu-mi dá bucu- 


se substituie și să-i spună ce să facă? tisfactia ofesională pe care 
Dacă regizorul stie mai muite decît mi-o aduce Rengir. Pentru că, spre 
un actor, n-are decit să joace el! leosebire- de" afti re ^j, Renoir 
asigura un schimb pe inent intre 

lucyna Wynnicka: Ei bine. 00. realizator si interpreti. Înaintea tur 
actorul trebuie să se resemneze nărilor, t i o lectură a scenei 
e un instrument Dar în același tim[ la 1 V actor aduce ceva 
lin pe sa. Renoir are 


„Să fie iubit" 


DANIEL OLBRYCHSKI 


Una din cele mai tinere si mai 
promițătoare apariţii ale cinema- 
tografului polonez contemporan, 
| Descoperit de Andrzej Wajda în 
| »Cenusa", s-a relevat ca unul din 
| cei mai dotati elev! ai maestrului 
| polonez. A fost protagonistul fil- 
| mului „Totul de vinzare“ pe care 
| Andrzej Wajda l-a consacrat ac- 
| torului Zbygniew Cybulski. Daniel 
| Olbrychski a devenit si asistentul 
| de regie al lui Andrzej Wajda. 


ilor sale. e foarte bine ca 


í-i.acorde importanţă, dar 


marea t 


regizori 
actorul trebuie să fie; un instrument. 


i cu cit izorul este mai bun, cu 
itit interpretul trebuie sá se strá- 
duiascá s? mai curind un instrument 


luptá, cu 
fo rtele. 


vidualitate în 


risipi 


lecit o indi 
regizorul 


si-ar 


„Este Seniorul.“ 


MIKLOS GABOR 


Debutează imediat după război, 
în teatru, la Budapesta. Prima 
apariţie cinematografică şi-o face 
în celebrul film al lui Geza Radya- 
nyi, „Undeva în Europa". Un alt 
succes important i-l aduce rolul 
din „Alba Regia" unde joacă ală- 
turi de Tatiana Samoilova. Alte 
filme importante în palmaresul lui 
Gabor Miklos: , Erkel", „Cele trei 


nopţi ale unei iubiri”. 


cele mai insignifiante detalii ale mis. 


cárilor sale. Cinematograful este 


unt 


ca artá care poate | spectacolul 


fascinante. 


nei individuglitáti 
. Daniel Olbrychski: Dacă un actor 
de talent nu strălucește prin 
fatal ca 


prea 


inteli- 나크, este regizorul 
De 


^e alegere. 


un instrument. 


「 y | 
~ 


„Principalul e să te străduieşti să fii personajul“ 


| FRANÇOISE ARNOUL 


A început prin a studia baletul, la Rabat, dar a ajuns să joace teatru 
şi film la Paris. A jucat alături de Jean Gabin în filmul „Oameni fără 
importanţă” şi în „French-cancan'“. Personajul din ,,French-cancan" —isi 
amintește Francoise Arnoul — a fost primul rol omenesc din cariera 
mea. Pînă atunci jucasem numai „femei fatale"... 


E. 


Lilian Gish: Stilul lui David Grif- 
fith, pentru cá actorul care avea 
norocul sá lucreze cu el, se simtea 
un creator, 


Michel Simon: Din cele 143 de 
filme pe care le-am turnát, doar 
cîteva mi-au dat satisfaotia cea mai 
adincá,/ Si asta- mulțumită unor oa- 
meni ca. Jean Renoir, Duvivier, Clair, 
Carné, mulțumită unui Sacha Guitry, 
scenărist, dialoghist si regizor pe 
nedrept dat uitării, Acești oameni 


ştiau să respecte actorul, să-l sti- 
muleze, să-i asigure o totală libertate 
de creație. 


lucyna Wynnicka: Pretuiesc mai 
ales acei regizori, care pot încărca o 
peliculă cu tot ceea ce se află într-un 
actor. 


Ronald Moody: Carol Reed şi 
Richard Lester sint singurii mari 
autori de film cu care am lucrat. Si 
cea mai fertilă metodă mi se pare co- 
laborarea si o încredere totală si 
reciprocá, 


Francoise Arnoul: Un film este un 
intreg, este creatia unui ansamblu. 
Si cea mai rodnicá metodá de lucru 
pe platou este colaborarea întregu- 
lui colectiv, strîns unit în jurul unei 
mari personalități, a unui conducător 
receptiv la ideile colectivului, Este 
metoda lui Jean Renoir, i 


Irina Petrescu: În acest sens, exem- 
plul. cere. numele lui Lucian Pintilie. 
lată un regizor „care. îşi-supune total 
actorul, felului său de. a gîndi. Vitanidis 
este incomparabil mai. agreabil pe 
platou. Este omul cáre primește 
sugestii și cultivă o perfectă intele- 


„Actorul face parte din limbajul regizorului” 


IRINA PETRESCU * 


Descoperită de Liviu Ciulei, debutează la 18 ani în „Valurile Dună: 
rii”. A mai jucat apoi în „Nu vreau să mă însor“, „Pași spre luna", „ Po- 


veste sentimentală“, ,Stráinul", „Şeful sectorului suflete” si „Răutăcio- 
sul adolescent“. Rolul din „Răutăciosul adolescent“ i-a adus Premiul 
pentru cea mai bună interpretare feminină la ultima ediție a Festiva- 
lului cinematografic de la Moscova — 1969. ; 


gere cu actorul, Sá nu mă întrebaţi ce 
preferinţe am.., M-am înțeles întot- 
deauna foarte bine cu ambele tipuri de 
regizori! 


Gábor Miklos: Există regizori de 
mare personalitate, a căror valoare o 
recunosc, dar cu care n-aş lucra cu 
plăcere. Sînt conştient că în concepția 
lor despre artă nu poate să-și gă- 
sească loc concepția mea. Îmi place, 
de altfel, ca înainte de a începe tur- 
narea să pot discuta cu regizorul 
construcția întregului film şi chiar 
— în detaliu — a unor scene. Ţin 
de asemenea lajbertatea de a im- 
proviza,, Cred că regizorul poate să 
obţină maximum de la un actor, 
dacă este în stare să-i folosească 
prospetimea  improvizaţiei. 


Daniel! Olbrychski: Actorul este 
un animal căruia îi place să fie iu- 
bit. Asta este 'cel mai evident în 
teatru. Cînd un'actor intră în scenă 
şi simte c& publicul -reacționează viu, 
atunci crește, devine mai mare decit 
éste cu adevărat, prinde atipi Dar 
dacă întîmpină un public de gheață, 
chiar si cel mai bun actor se'simte 


4 


demontat şi joacă prost. Aș zice că 
în cinematograf, pe platou, rolul 
publicului îi preia regizorul. El tre- 
buie să fie, în același timp, cel mai 
bun public al actorului și criticul cel 
mai crud, lubindu-l, trebuie să-i 
ceară mereu mai mult. Wajda, cu care 
am lucrat de trei ori ca interpret 
și odată ca asistent de regie, sinte- 
tizează admirabil ambele ipostaze. 
Cu Wajda, actorul se deschide, dă 
mai mult decît ar fi bănuit el însuşi 
că posedă. Niciodată n-o să-l sur- 
prinzi dînd indicaţii tehnice unui 
actor, spunindu-i: „Fă aga" sau „așa“; 
el nici nu stie măcar cum trebuie 
„să facă“ actorul, el îi dă numai at- 
mosfera în care să se realizeze, 
Wajda este în stare să aprobe 
totul, chiar lucrurile greşite, pentru 
a-i da interpretului încrederea în 
sine, și apoi începe să aleagă: „Asta 
eral Asa să joci!” El nu propune de- 
1311, ci spune: „E munca ta! Ce să 
cauteu acolo? Propunerile le.astept 
de la tine". Şi atunci cînd. își..alege 
actorii bine, rezultatele sînt de 
necrezut; + LE M 


T. CARANFIL 


13 


Cu cîteva numere ale revistei „Ci- 
nema" în față încerc să deslusesc, în 
mănunchiul de mărturii ale cititori- 
lor — scrisori, răspunsuri la sondaje 
— unele linii mai precise, mai cu- 
prinzător desenate din  neștiutul 
portret al publicului. Un lucru, re- 
petat de diferiți oameni, izbește: 
este amestecul de filme foarte bune 
şi foarte slabe din ,palmaresurile" 
alcătuite de multi spectatori. Anto- 
nioni apare așezat cu linişte alături 
de Sara Montiel — 6663 ce din punc- 
tul de vedere al celei mai elementare 
reactii estetice este o aberatie pen- 
tru cá, estetic vorbind, Sara Montiel 
nici nu există, ,Lustragiul", un film 
care nu poate fi calificat nici mácar 
drept slab, fiindcă se situează sub 
normele prime ale meseriei, chiar 
dincolo de regulile realizárii comer- 
Ciale banale, este pomenit laudativ 
împreună cu „Ziua în care vin peştii“, 
lucrare de o impecabilă stápinire a 
profesiei. „Roata vieţii“, „Femeia 
necunscutá", „Comedianţii“, pă- 
trund, în același fel, printre filme 
care au intrat in istoria cinematogra- 
fului, 

Uimitor nu este faptul cá macula- 
tura își are publicul său — se vor 
găsi întotdeauna grupuri de specta- 
tori pentru toate nivelurile produc- 
tiei — dar că același spetactor poate 
iubi în același fel filme care firesc ar 


14 


fi fest să se excludă între ele, Era 
de așteptat ca Sara Montiel să-și gă- 
sească admiratori; dar cum să-ţi în- 
chipui că cineva care a primit cu în- 
cîntare „Noaptea” își va păstra pa- 
siunea pentru melodramele făcute 
anume pentru cintáreata spaniolă? 


Fluxul informativ 
nu ajunge 


Asemenea amestecuri se întîlnesc 
greu în alte arte. Este drept că am 
cunoscut mai de mult o adolescentă 
pentru care „Femeile celebre" si 
romanele lui Dostoievski erau la fel 
de pasionante, dar nu mi-o pot în- 
chipui pe această fată citind, să zi- 
cem, pe Thomas Mann sau pe Samuel 
Beckett. Chiar prin felul în care sînt 
date, treptat, operele citite, pe mă- 
sură ce omul se apropie de maturi- 
tate şi intră în ea, exerciţiul lecturii 
dezvoltă, în conștiințe dotate cu o 
minimă sensibilitate literară, plă- 
cerea alegerii, gustul selecției. Ace- 
lași lucru se întîmplă în muzică sau în 
pictură: nu se poate imagina un iu- 
bitor al concertelor care să rabde 
maculatura sonoră comercială, sau un 
cunoscător al artelor frumoase că- 
ruia tablourile de gang să-i mai, spu- 
nă ceva, Și literatura $i muzica si 
pictura cer — pentru ase lăsa cuce- 
rite — concentrare, efort conştient, 


rr m e a puo dă 


Bc PONTA ZE a EI IP ETER 
DL ae IE LET, =: 
ㆍ 5 i ” 


X 
= 
=- 


| să citeşti cu acelaşi interes 


căutare voitá, Un om care începe să 
se inițieze caută și, maiales, se supu- 
ne firesc, cu bunăvoință, îndrumări- 
lor oferite de istoria și de întreaga 
teorie a acestor arte. El își formează 
ca de la sine puterea de alegere, dis- 
cernámintul; de. la primii pași a 
pătruns într-un sistem de ghidaj 
cristalizat în multe decenii de exer- 
citiu a educaţiei estetice si intoar- 
cerea înapoi, afară din acest sistem, 
spre subprodusul care se pretinde 
artistic, devine imposibilă. 

De ce nu se întîmplă acela;i lucru 
cu publicul cinematografic? 

Pentru că sistemul de îndrumare, 
care s-a constituit ferm în anii de 
existență a culturii filmice, a pă- 
truns încă prea puțin în viaţă, Într-o 
școală de artă cinematografică nu 
este greu să aduni elementele acestui 
sistem, dar dincolo de cercurile spe- 
cializate cărțile se ivesc rázlet, co- 
mentariile se pierd între știrile care 
nu au nimic de-a face cu înțe'ege-ea 
artei. „Fluxul informativ” — ca să 
folosesc un termen la modă — este 
haotic şi dă naștere stărilor haotice. 


Mai trebuie și un 
reflex estetic 


Mulţi spectatori au parcurs la noi 
„Numeroase trepte — cum am mai 


colecția „Femei celebre“ e 


„Muntele magic“ s 


spus o dată în alt articol — în înțe- 
legerea cinematografului și ei au cu- 


cerit mult din foarte puţin. Sînt 
privitori care nu mai resping fil- 
mele „grele“, așa cum au făcut mai 
de mult cu „Insula“, privitori care îşi 
antrenează cu plăcere curiozitatea 
față de nou. Dar pentru că nu și-au 
putut fixa încă puncte sigure de spri- 
jin în atitudinea față de cinematograf, 
aceşti „consumatori“ sováie, dibuie 
încă, N-au izbutit să-și creeze refle- 
xul estetic. Cîteva imagini din „Lus- 
ragiul" sau cîteva secvenţe din „Co- 
mediantii" ar fi fost deajuns pentru 
a declanșa reflexul unui cunoscător, 
făcîndu-l să recunoască afectiv, inain- 
te de orice judecată, prezența pro- 
dusului neartistic. Un spectator bun 
trăiește spontan factura filmului, o 
simte ca pe o sumă de semnale pri- 
mite viu, cu o luciditate aparte a 
sensibilului. Este, de fapt, prima miş- 
care a simțului critic. 

După acceptarea „Nopții“, pasul 
următor va fi făcut în clipa în care 
spectatorul — nu toti spectatorii, 
ci spectatorul care vrea într-adevăr 
să cunoască, să înțeleagă — va re- 
cunoaşte spontan timbrul nonartei 
şi va începe să o respingă instinctiv. 


Ana Maria NARTI 


Cum se poate 


< te 


i 
"3 
= 


probabi) că-o altă judecată decît cea 
omenească ne va dezlega motivul 
misterios pentru care la fiecare sfir- 
şit de an bipezii gînditori si sensibili 
se duc cu mintea la ce va fi peste 10 
ani, peste o sută sau chiar o mie. Se 
zice — lejer — că ăsta-i un semn al 
optimismului neobosit, al poftei de 
viață, al bunătății sufletești, al aspi- 
ratiei la fericire si al altor minunate 
sentimente care, tocmai acum, la 31 
decembrie al fiecărui an, ne năpă- 
desc și explodează în jerbe fastuoase, 
ca o invazie de maci într-un lan de 
„urzici, E un mister de ce nu ne gîn- 
dim cum va fi viaţa peste o sută de 
ani, în ziua de 14 mai a fiecărui an, 
La 12 martie, la 16 iulie, la 20 sep- 
tembrie sîntem cum sîntem, dar în 
noaptea de 31 decembrie, toti în cor, 
sîntem buni, utopici şi facem „coeur- 


fiction“... Rámine de asemenea un ^ 


mister de ce în fiecare 31 decembrie 
ne avintám cu gîndul spre anul 1984, 
'94 si etcetera, în loc să ne gindim 
la 1514, la 1631 sau chiar la 820, 
ani care ar fi putut să arate mai fru- 
mos la față decît cei pe care-i căutăm 
pe pereți. 


La sediul 
organizației umaniste 
55. O.S.- Amiciţie“ 
(secția film) 

| am petrecut 
o noapte de revelion 
teribilă... 


Dar dacă asta-i azi comanda socia- 
18, mă supun și vă voi relata ce mi 
s-a întîmplat în noaptea de 31 decem- 
brie 1969, în calitate de responsabil 
al unei rețele „S.O.S.-Amiciţie“, spe- 
cializată în depresiuni de ordin ci- 
nematografic. Cred că numai o mi- 
noritate de spectatori nu stie ce re- 
prezintă ,S.O.S.-Amicitie" — așa că 
nu mă voi întinde în explicaţii su- 
perflue; ,5.O.S.-Amicitie" e o so- 
cietate de umanism întirziat care şi-a 
propus să vină în ajutorul tuturor 
acelora care, ziua, dar mai ales noap- 
tea, trăiesc mari crize sufletești, 
deprimări, angoase, spaime, ajun- 
gînd chiar în pragul a ceea ce nu are 
prag. În ultima clipă sau în prima, 
poți da un telefon (la Paris, nr. 825. 
70.50) şi la capătul firului vei găsi 
un om care te va linişti, te va obloji 
din punct de vedere nervos, moral, 
etc, Nu e urit deloc, sau dacă e urit, 
fiti siguri cá pe lume există instituţii 
şi idei mai urite, După cum se stie, 
datorită avintului popular spre ci- 

. nematograf, datorită pasiunilor de- 
clanșate de fiecare film în fiecare ce- 
tățean, s-a considerat necesar ca 
»S.O.S.-Amicitie" să creeze o secţie 
specială care să încerce a salva pe cei 
aflați în disperare după vizionarea 
unui film, La această secție se lucrea- 
ză în ture de critici. Sînt cîte doi pe 
fiecare noapte, unul în timpul zilei 
— cînd apelurile sînt evident mai 
puține. Natural, nu lucrează aici toti 
criticii României, Principiul de bază 
a fost cel al voluntariatului. Nu toti 
s-au arătat dispuşi să-și piardă o 
noapte pe săptămînă pentru a pansa 
„psihic şi fizic, Gogule" — cum 
zice Mazilu — pe cei răniți, pradă 


Una din- cele moi recente și mai 
privată a lui Sherlock Holmes“. 


hemoragiilor nervoase. Eu lucrez, 
de pildă, cu T. Caranfil, Ne înțelegem 
în sfîrșit foarte bine. Didacticismul 
lui şi incapacitatea mea de a da lecţii 
se aliază perfect. Dimineaţa, în tura 
noastră, sosește Ana-Maria Narti, 
căci femeile nu fac de serviciu noap- 
tea. Dracu să știe de ce, dumnezeu a 
ajutat-o pînă acum să nu răspundă 
unor telefoane de la adoratorii lui 
Lelouch. Crizele lelouchiene se fac 
dupá 12 noaptea si ele cad pe capul 
nostru, al bárbatilor. Pot spune cá 
noaptea de 31 decembrie a început 
cu un telefon lelouchean. În timp 
ce majoritatea lumii dansa şi își 
ura un an nou, o femeie cu glas su- 
grumat ne-a sunat și ne-a avertizat: 

— Înnebunesc! 

— Doamnă — i-am răspuns eu, 
fiindcă tovarășul meu își ascutea un 
creion — doamnă, vă stau la.dis pozitiel 

— Sînt Candice Bergen! 

— E minunat ceea ce sinteti! 

— Sînt Candice Bergen, în camera 
de alături Yves Montand valsează cu 
Annie Girardot... Nu mai suport, nu 
mai suport. Toată lumea m-a luat 
drept o americáncutá frivolă si să- 
nătoasă, care încerc săsparg un me- 
naj, dar eu... dar eu... - 

— Doamnă, nu vă nelinistiti, vi- 
itorul e al dumneavoastrá: Annie 
Girardot va muri, Yves Montand va 
fi al dvs. și veţi valsa împreună cu 


- inima împăcată, ca în fata oricărui 


fenomen obiectiv... Dispariţia prin 
moarte e un fenomen obiectiv... 
— Credeţi asta sincer, sau...? (E 
uluitor cît de liniştit îi devenise 
glasul auzind de moartea rivalei). 
— Ca să vedeţi cit de sinceri 
sîntem, vă vom trimite dubita noas- 
tră cu însemnele „S.O.S.-Amiciţie“, 
care vă va aduce aici pentru a vă 
destinde. Dafi-mi adresa! . 
Trei minute«mai tîrziu ne sună cine 
prin minte nu-ți dă si prin cap nu-ți 
trece: un responsabil de la D.D.F, 


nestiintifice ficțiuni 
Maestrul și asistentul său, 


engleze — „Viaţa 
Watson. 
4 


— Sint la ora bilanţului financiar, 
domnilor! Sint singurele bilanturi 
serioase... 

— Excelentá formulare! 

— Constat o realitate zguduitoare: 
»My fair lady" nu a fost o loviturá 
de ,casá", ,My fair lady" nu a adus 
banii pe care-i asteptam. „My fair 
lady" poate fi socotită o cădere. 
Or... (si aici demnitatea vocii sale 
ajunse 4a capátul puterilor si fraza 
se tiri ca un ciine rănit), or dacă 
nici ,My fair lady" nu mai place, 
dacă nici Audrey Hepburn... atunci 
eu... noi... 

Am auzit pe fir un declic straniu, 
Să fi fost piedica revolverului? În 
noaptea de revelion, o sinucidere din 
cauza lui Cukor? Dubita, dubita, 
dubita... l-am trimis a doua mașină 
a serviciului nostru, implorîndu-l să 
aștepte încă două minute pini la 
actele fatale. Însuşi T. Caranfil a 
plecat cu șoferul pentru a dovedi 
convingător si cu preţul propriei 
persoane cît greseste D.D.F-ul cînd 
îl acuză de negativism... 

Nu trec 30 de minute şi sună pro- 
vincia, un glas vădit anormal: 

— Domnilor! Domnilor! S.O.S.! 
M-auziti? Sînt singurul cetățean din 
orașul nostru de pe malul lacului.., 
lac fără lebede... singurul care-l ador 
pe Antonioni! Plasatorii m-au denun- 
tat populaţiei că am fost... am fost 
singurul om în sală la „Deșertul 
roșu“... sînt înconjurat, încercuit 
ca un Cow-boy... Mi s-a trimis în loc 
de șampanie, o cutie infernală care 
conţinea două colturi, trei perechi 
de pinteni și un inexprimabil al 
Angelicăi... Afară, în clipa asta, 
nechează un ca]... auziti? Sub balco- 
nul meu... 

Într-adevăr, aţa era. Prin bunăvoin- 
ta Aviasanului am trimis în 10 minute 
un avion sanitar în acea localitate 
ciudată, 


oe 


Spre trei dimineata m-atrezit un 
glas feminin, suav, dar care márturi- 
sea de la primele silabe o adincá 
neliniste: 

— Domnilor, ag vrea ca în noaptea 
asta să vorbesc cu Buñuel... 

Am pasat receptorul lui T.C. — 
tot ce tine de experimental, ţine de 
el. Suava voia de două luni să discute 
cu Buñuel, pe .marginea acestei 
probleme dureroase: de ce Viridiana 
nu se căsătorește de la bun început 
cu acel unchi minunat, lîngă care ar 


„fi dus o viaţă minunată, pentru cá i 


se vedea în ochi bunătatea? E exact 
drama ei, dar nu cu un unchi, ci cu 
un prieten -mult mai în virstá, cu 
aceeaşi frumuseţe în ochi. 

— Şi ce i-ai spus? 

— Am trimis mașina — îmi explică 
generos tovarásul de noapte. 

Pînă în zorii zilei, serviciul nos- 
tru de ,S.O.S.-film" a mai transpor- 
tat: 

— un critic cinematografic gata 
să se convertească la budism, fiindcă 
nimeni nu-l citește și caracterul său 
nu suportă — din. grădiniţă — 
insuccesul 위 ridiculizarea.,.* _. 

— o fată de 16 ani, traumatizată 
psihologic în urma unei altercatii 
violente — chiar în'noaptea de reve- 
lion — cu o verișoară, conflict tisnit 


-din patima sa pentru Ben Quick... 


(telefon primit din partea mamei 
care a avut timp să ne precizeze că 
idealul ei rămîne Charles Boyer). 
— un bărbat la 50—55 de ani, 
care o căuta prin restaurantele fes- 
tive ale nopţii pe Bette Davis pentru 
a-i spune ce a însemnat în viaţa lui... 
—un adolescent la  paroxism, 
îmbrăcat în togá si cu cuțit dac la 
briu, dînd buzna prin baruri si toca- 
luri lacto-vegetariene, 02 53-1 găsească 
pe Nicolaescu si să-i cadă la picioare, 
rugindu-| să fie făcut cascador în 
„Mihai Viteazul...” 
Aceste patru personaje plus cele- 
lalte trei (căci avionul l-a adus pe 
baricadatul antonionist abia la prînz) 
formau un grup de 7 magnifici; i-am” 
lăsat să se odihnească în fotoliile 
anticamerei noastre spatioase și — 
de comun acord cu T.C. — la orele 
10 dimineaţa, în ziua de 1 ianuarie, 
am telefonat si lui D.I. Suchianu: 
ca de obicei, Suchianu a răspuns 
pozitiv apelului nostru, și-a îmbrăcat 
în două clipe un trening și a sosit 
la ,S.O.S.-film" încărcat de rachete 
pentru tenis. Din magazia noastră 
am dat fiecărui magnific — un 
trening. Femeile — Candice Bergen, 
Viridiana, Ben Quick — s-au schim-. 
bat după un paravan. Bărbaţii — 
„My fair lady”, daco-romanul, Bette 


Davis si criticul — după alt paravan. 
Au apărut în treninguri, au luat cite 
o rachetă, D.I. Suchianu — cu o 


vervă și o eleganţă demne de Anatole 
France — a început să-i înveţe tenis; 
șocul a fost atît de puternic încît 
magnificii au uitat cine sînt, cascado- 
rul a făcut dublu-mixt cu Viridiana 
împotriva lui Candice Bergen şi à 
bărbatului — Bette Davis; eu cu 
Caranfil eram „băieţi de mingi”, 
umili şi modesti, într-un consens 
emotionant, etc., etc, Cînd la prinz 
a apărut, cu părul vilvoi, halucinat, 
antonionistul de pe malul lacului, 
omul a strigat din pragul ușii — 
entuziasmat, superb. transfigurat pe 
dată de spectacolul deconectant al 
meciului de tenis: 
— Blow-up! 


Radu COSASU 


15 


f 


Y 


actori 
noştrii 


또 쏘구 Ig ai 사호 = Acu 


OCTAVIAN. 
EU SÎNT VINOVAT! 


고 ET ET 


r vA AR 1 


încă aja cum trebuie 
| în fata 
obiectivului“. 


- 


— Mergem pe modestie? 

— Adică cum? ^ 

_— Adică pe adevăr. Adică să evi- 
tám. artificiile gazetáresti, din care 
trebuie să iasă bine atit cel întrebat, 
cît si cel care întreabă, Să iesim noi 
rău. Ce-o să se întîmple? 

— Perfect, să iesim.., 

— Din capul locului trebuie să 
spun că am fost, sînt și voi rămîne 
surprins multă vreme, ori de cite 
ori cineva îmi va acorda calitatea de` 
actor de film. 

— Deci mergem pe modestie. Bun, 
mai deporte... 

— Stai puţin. Trebuie să subliniem 
că, dacă ar fi. să caracterizăm cumva 
această discuție a noastră în paginile 
revistei „Cinema”, eu n-aş putea-o 
numi decît surprinzătoare. 

— După trei filme? 

— E o întrebare insidioasă, Ştiu 
ce aștepți-de la mine, N-am să spun 
că cinematografia noastră e proastă, 
că scenariile sînt proaste, că regi- 
zorii sînt nepriceputi; am să dau 
vina pe mine. 

— ASta e al patrulea film? 

— Da, dar consideră că am făcut 
aceste afirmaţii, după ce l-am ter- 
minat și pe al patrulea. 

— Înseamnă că te bazezi pe teatru, 


— Da, Pentru simplul si comodu! 
— dacă vrei — motiv, că în teatru 
am început să 'mă simt profesionist, 
Pe cîtă vreme în film n-am început 
încă nimic, 

-- Asta sună foarte rău, 


— De ce? Pentru că e adevărat, 
nu? 


— E incomod, După „Tengo“, după 
„D'ale carnavalului", după recitalul 
din , Tandrete si abjectie", după „Bie- 
dermann si incendiatorii", după „Nu 
sint Turnul Eiffel”, „O singură viață“, 
„Amooor", etc., e un adevăr cam greu 
de înțeles, Ori filmul are vina lui, 
ori actorul n-a găsit încă modalitatea 

* de a se acomoda unui olt limbaj.Hoi 
sd ne explicăm. 


— Îţi vorbesc foarte sincer. Eu 
nu má simt încă asa cum trebuie în 
fata óbiectivului, Sigur că e vorba şi 
de experiență, pentru că după fil- 


mele lui Blaier am simţit nevoia să - 


fac încă un film; am simţit că am 
acumulat ceva. E vorba de deplina 
libertate a actorului de film, Asta e 
prima treabă. După aceea urmează 
sinteza cinematografică, faptul că 
între interpret si spectatorse inter- 
. pun o serie de factori, care pot ajuta 
sau nu la completarea, la transmite- 
rea emotiei trăite pe platou, Deci, 
după asta am putea să teoretizăm. 
— Capitolul |, paragraful 1, litera o: 
„Condiţiile de lucru", 


— Condiţia mea intimă. 


— Pregătirea rolului, libertatea in- 
terpretului în raport cu textul, nu? 
Asta implică stăpînirea lui, o anumită 
degajare rezultată din studiu si în 
„acelaşi timp libertatea de a improviza. 
acomodarea la condiţiile concrete 
în care se desfășoară acțiunea. Nu e 
„totuna să. joci. într-un gang sou în- 
„tr-un palat. Trebuie să te raportezi 
la mediu.. 


— Teoretic, aceste condiţii îi sînt 
necesare. și actorului. de teatru...Noi 
. avem. capacitatea şi. disponibilitatea 
de a improviza în repetiţii, de aiin- 
venta reacții interioare sau. exte- 
rigare, de -a situa un personaj în 


"46 


Am debutat ocre în film? 


împrejurări care nu sînt conținute 
în dramaturgie pentru a-l descoperi 
în toată bogăţia lui. Dar noi, ca ar- 
tişti, trebuie să obţinem sinteza 
acestor manifestări. 
— Sá selectám, să esentializám. 
— Da, esenţa pusă în slujba unui 
anume scop artistic. O trierelucidă. 
Cum să spun? Elaborarea totală a 
personajului, în care se- include în- 
tregul gesturilor sale fizice și emo- 
tionale. După părerea mea, în cine- 
matografie, această» sinteză, această 
~ esenţializare nu mai stă. la îndemîna 
„astorutui, în film, atunci cînd impro- 
„Nizezi.... improvizezi. definitiv. Cum 
„pet fi'liber improvizindu atita. vreme 
cât știucă -nupot retine numai ceea 
ce e esențial? În; .cinemaţografie, 
sinteza, esența, e deja elaborată. În 


“adevărată, „ară egit 


secvența pe care o filmez, regizorul 
trebuie să obţină, în ziua respectivă, 
în clipa prevăzută, reacţiile, chipul, 
comportarea eroului, conform date- 
lor înscrise anterior în decupaj. Și 
yite că: oricît ar fi de ciudat, impro- 
vizatia e limitată. De asta îi invidiez 
pe interpreţii care depăşesc dezin- 
volt această mare dificultate a pro- 
fesiei de actor de film. 

-E o invidie pozitivă: aşadar, 
limita poate fi depășită. , 
„= Da, asta-mi si doresc, 

— Din păcate, e un lucru core nu se 


- poate realiza decit 19000 film. 


;— E aspiraţia mea modestă si 
— Pind 001 unul, din..noi. . o. ieșit 
bine. Să-l justificóm și pe celălalt, 
Totuşi -mevalioanele asteo. sînt dedi- 


cate în exclusivitate actorilor de film. 
$i încă nu celor mai proști. Cu ce ai 
' debutat? 
— Cu „Pădurea“ 
— Nu, nu. În film? 
— În film? 


lui Ostrovski... 


— Păi, de film era vorba... 
— Da' am debutat oare? 
— Statistic, da. 


> — Aşa sînt de acord. În filmul 
„Portretul unui «necunoscut", 

— Și mai departe?... 

— Filmul lui Horea Popescu, „Dra- 
goste lungă de-o seară“, „Dimineţile 
unui băiat cuminte“ al lui Blaier şi 
„Balul de sîmbătă seara” al lui Sai- 
zescu. 


— În „Dimineţile...“, rolul nu era 
rău, Adică interpretarea. E totuşi 
un personaj care se reţine. 

— Ti-am mai spus, si eu am sim- 
tit acolo cá fac primii paşi, că în 
cîteva momente am atins acea liber- 
tate de-care-ti vorteam. Și apoi, ca 
spectator, m-am descoperit tocmai 
în acele momente într-o înfățișare 
care mi s-a părut convingătoare și 
în care m-am plăcut, 

— În sfirşit, Aşa trebuia sd înce= 
pem. Dar cum niciodată nu e prea tír- 
ziu 51 cum nu cred că un actor care a 
înregistrat nişte succese atit de cine- 
matografice fn teatru — adică nişte 
interpretări foarte neteatrale, foarte 
veridice — nu cred că un osemenea 
actor nu este un virtual foarte bun 
interpret de film. Deci s-o luăm de la 
început, Cînd te-ai- născut? 

— 1931 

— Facultatea? 

= Institutul-de artă din lași, L-am 
terminat la 19 ani, în 1950. Repar- 
tizat la teatrul „Lucia Sturza Bulan- 
dra". 

— Stil cîte roluri ai jucct? 

— N:am început încă să le număr. 

— Bun, Atunci să urmărim puţin 
evoluția artistică a lui Octovigh Co- 
tescu; De la 19 ani. Debutul l-am aflata 
Cu „Pădurea“. Mai departe? SE 

— Mai departe a urmat ucenicia. 
Roluri multe 5i diverse, inspectaco- 
le bure, alături de maestri de talia 
Bulândra, Cazaban, Ciobotărașu, Bot- 
ta, Asta a fost perioada în care, chiar 
dacă tînjeam după „marea lovitură”, 
am acumulat ceva mai preţios decît 
un succes imediat: mi-am însușit o 
bună parte din zestrea mea profe- 
sionalá, Au urmat premii la concur- 

'sul tinerilor actori. . 

— Asteo le-oi numărat, cite erau? 

— Două. Plus unul la maturi. 

— Deci te-ai şi maturizat între 
timp. Sint unul dintre spectatorii care 
pot. confirma- esta. Tango" mi-o 
plăcut foarte mult. Mi se pore o mare 
reușită profesională, $i „D'ale car- 
navalului" ㅡ foarte cinematogrofic. 
Acolo relotia dintre Nae si lordache,. 
complicitatea lor, se dezvăluie dincolo 
de replici, din priviri, din gesturi se» 
lecționate, subtile şi semnificative. 
Personajul era denaturat de falso 
concepție despre „epocă“, deloc sarjat, 
era un individ scos din viață. Lo fel 
de cinematogroficá 'mi se pore inter- 
pretarea din ,Cicatricea" (ciclul, Fan- 
drete şi cbjectie" ), scena din cîrciumă 
în care personajul e urmărit pînă 
la limita unui realism „de film" — 

"deşi acolo tentotia „cirligelor” tea- 
11016 or fi putut pune în pericat mulți 
"actori ‘Incercati, 다스 cete 

; | Mihai 16608 


Tg 


cronica 
cine- 
ideilor 


La ce 
filme 
mergem ? 


La 
«Viridiana 


sau la 
«Mai 
periculoase 
decit 
bărbaţi»? 
Vecinii 

şi prietenii 
dau 
primul 
verdict, 
spunîndu- 
né 

dacá 

le găsesc 
bune 

sau 
proaste. 


Ie 1/05 


, 


, 


£76 * S 0m IUTA 


| 
| i 
237 6) 


606 


£ CUEN 


N 


$9198 
elais sau Kafka au timp s-astepte;«My fair Lady», nu. 


OVOLO /2C- cj 5) 9 2) 73 
2« DE Tei 3€) Y^ 


Incerc de multă vreme să fac la 
această rubrică o mică sociologie a 
cinematografului. Cu alte cuvinte mă 
străduiesc să discut ideile apărute 
in lumea lui mai ales sub o asemenea 
latură, adică traducind reacțiile unei 
anumite mase omeneşti, publicul 
spectator, tatá de a șaptea artă. Nu 
strică, la sfirsit de an, asa cum se 
obisnuieste, să aruncám o privire 
indărăt. Din toate observațiile pe care 


le-am făcut, se poate oare scoate ui.) ' 
(O4 
O 


răspuns !a o întrebare mai generală 
cum se exercită practic critica publi- 
cului asupra producției cinematogra» 
fice? Cred că da şi iată de ce. În pri- 
mul rindfiindcá această critică capătă 
o expresie mai directă ca oriunde; 
nu doar popularea sau nepopularea 
sălilor de cinematograf o face să se 
concretizeze foarte viu şi imediat, dar 
şi altceva. Despre filme, lumii îi place 
să vorbească; lectura rămine un ac! 


singular, spectacolu! cinematografic ' 


e esențialmente socia!. Oamenii citesc 
diferite cărți, fără să se simtă neapărat 
împinși a-şi comunica impresiile a- 
supra lor. Filmul e subiect de conver- 
satie in societate; la cinematograf 
ne ducem cu toţii si vrem să știm 
dacă merită sau nu să vedem 
«Testamentul doctorului Mabuse» ori 


«Viridiana». Pe urmă, judecátile critice - 


asupra filmelor sint de o arzătoare 
actualitate. Rabelais și chiar Kafka 
au timp să aștepte; despre «My Fai: 


Lady» sau «Corabia nebunilor» se 


cere să ne pronuntám «hunc et hoc», 


ele sint acum si nu altădată la ordinea-— 


zilei. 


2 0 vof 
0206 
O) 


i 


CRITICA 


V ad 
- 


eben ete eb nex 


LI 


Gyyroy ay: toy craycioy: oyctey« yvy yc Tet cy toy 3oy y: ay coy cry oye 


Ati observat cá pe lingá aceasta, 
spectatorul cinematografic se arată 
și mai ușor dispus să-și exprime 
chiar în scris părerile despre filmele 
văzute. Revista noastră n-a trebuit să 
facă deosebite eforturi ca un număr 
foarte mare a! cititorilor ei să-i comu- 
nice sistematic asemenea opinii. În 
publicaţiile literare consultări de aces- 
lea se realizează cu greu si nu prea 


e 
X) 
(e 
e 


t 


AISI o Ko ^w fy fo) Xo K9 We Fa XO Ao 00) f a Jp) Vc ( Ya) 
1 7* v v f JI S998) PORE 


«Noaptea generalilor» e Peter O'Toole. Si ajunge. 


«Annă Christie» e Garbo. Și atit. 


au nerv. Pe spectatoru! cinemato- 
grafic nu-l intimidează judecátile «spe- 
cialiştilor», el nu ezită să le conteste, 
fiindcă atunci cînd e vorba de filme, 
se simte «acasă» și nu-l paralizează 
complet inhibitiile culturale. 

Dacă lucrurile stau așa, să cercetám 
puțin pe ce cale se înfăptuieşte a- 
ceastă critică a publicului în cinema- 
tograf. Las !a o parte actul plebiscitar 


* 8 y Y 


' ' 4 
2 ^ "VĂ n 


Li 4 


YA N FA 
CACING; ) M 


j 


위 QUA S (LU) A eR PUI 9X 9 GJ 


UIN 
tM 
$ 


La urma urmei 
topi sîntem spectatori 


mai mult sau mai puţin 


specialişti. 
E că a plictisit-o. Sănde! a venit en- lo 3 : xd» 
exiles DEVA ID 05.6 2) ) tuziasmat de !a «Lupii albi». În astfe! "X ue i 


C X (9 € XOP CAA "t 


(Coe 


- rM 


AON ADV 


CGO VOR 9| Toy 


e 


4 Ta ㆍ 
* NU > 


È K 
STITI ORG 


DNO NOG 


pur. El e mut şi teribil; cu aceasta am 
spus totu! despre caracterul! lui. 
Publicu! face imposibilă circulația la 
anumite ore in fata unor cinematografe. 
Municipalitatea a avut ideia năstruș- 
nică să îngrădească trotuarele cu 
balustrade metalice în aceste puncte. 
Piná si cine umblă cu capul în nori 
va avea astfe! prilejul să ia act de jude- 
cátile cinematografice ale publicului 
sub o formă materializată cum nu se 
poate mai expresiv: ghionti, imbrinceli, 
călcături pe picioare, etc. Dar să ne 
oprim la alt mijloc sensibi! evoluat.» 


Conversatia 


Despre filme se discută, spuneam, 
peste tot, în familie, la birou, in auto- 
buz, la cantină. Repertoriul cinemato- 
grafic săptămîna! e supus unei ano- 
nime şi neobosite acțiuni selective 
prin cuvint. Formule ca «du-te nea- 
părat să-l vezi», «nu cumva să-l! scapi», 
«așa un spanac mai rar», «nu merită 
să-ți pierzi timpul», circulă cu o viteză 
fantasticá în universul vieţii cotidiene, 
lucrind asupra noastră. Publicu! face 
«presă» orală unui film. Față de ea, 
cea scrisă, are o putere infinit mai 
scăzută. Avem aici de-a face cu o 
superioritate pe care i-o dă primei 
mai ales valoarea experienţei comu- 
nicată nemijlocit. Aprecierile citite în 
ziar au ceva abstract. Pe semnatarul 
cronicii cinematografice, spectatorul 
nu-l cunoaște personal. În schimb, 
lonescu,care e un om serios, l-a asi- 
gurat că la «Mai periculoase decit 
bărbaţii» se va distra copios. Tanta a 
văzut «Noaptea generalilor» şi spune 


de cazuri, se operează cu date con- 
crete şi fără riscul surprizelor neplă- 
cute. Ecuația gustului nu cuprinde ' 
zeci de necunoscute; spectatorul se 
mişcă într-un univers familiar. 

Apoi cronicarul! cinematografic re- 


prezintă o părere. Ce spune /umea f. 
exprimă o experienţă colectivă. Critica - 


orală a publicului dă sentimentul a- 


cesta, chiar atunci cînd nu e rezultatu! * 
unei statistici. Prin însăşi natura sa, . - 


ea se prezintă astfel. Despre anumite 
filme se aude cá sint bune, proaste ㆍ 
sau mediocre. 


Aici îşi spune un cuvint hotăritor ~ 


rapiditatea și cantitatea informaţiei. 
Judecátile vin fulgerător din mii de 
direcții, se infiltreazá difuz in constiin- 
ta individuală. Cu cîtă iufealá se pro- 
duce această influență, putem să ne 
dăm seama, fiind atenţi la ce se în- 
timplă cînd se golește o sală de cine- 
matograf. Critica orală a publicului 
incepe să funcţioneze de cum se 
aprinde lumina. Toată lumea comen- 
tează filmul. Părerea asupra lui s-a - 
materializat instantaneu, se revarsă * 
prin uşile de ieşire ale cinematogra- > 


r 


fului. Thibaudet diolingea o critică! $2 


A sy ^ 


literară a «saloanelor». In materie de © 
cinematograf expresia ei e, metaforic 
vorbind, strada. 


Memoria 


Publicul mai are un mijloc de a face 
critica filmelor pe care le vede: să 
le uite sau să le țină minte. Si după ce 
a ieşit de pe piaţă, o creaţie cinemato- 
grafică — se spune — poate continua 
să trăiască; pentru aceasta s-au în- 
fiintat arhive si cinemateci. Dar e 
vorba aici mai mult de o viaţă virtuală, 
comparabilă cu aceea care s-ar păs- 
tra „prin congelare. De fapt, un film 
trăieşte cu adevărat exclusiv în me- 
moria spectatorilor. Ea poate sá-! in- 
morminteze definitiv sau să-i pre- 
lungeascá existenţa. lată o armă cri- 
tică de temut, pe care publicul 
spectator o are la indeminá. Să re- 
marcăm că e! manifestă şi in felu! cum 


Qe 
Oj 


A 


racla Şi (s 


* 


DES G5 o 46 € 


- 


191 populează memoria cinematogra- 
fică destulă independenţă. Panteo- 
nul lui nu coincide cu cel «oficial». 

Publicul îşi permite să uite complet 
un film ca «Regula jocului», dar să 
se induioșeze pînă la lacrimi pomenind 
de altele ca «Sonny Boy» sau «Lilly». 

În critica exercitată sub această 
formă nemiloasă, masa  spectatori- 
lor cinematogratici se revangeazá de 
toate presiunile fácute asupra ei. Ca 
sá folosesc o terminologie psihana- 
liticá, memoria publicului lucrează stá- 
pinitá de numeroasele refulări la care 
gusturile lui autentice au fost silite. 
Eun fe! de revanșă postumă, luată asu- 
pra reclamei ca și a criticii speciali - 
zate. Toate aceste mecanisme tero- 


ya > Ya nY: ~ —» ^5 "23 2» 
SEO VAD PAD ASAAJU LADA S 


Din zeci de filme Gary Cooper fabrică Eroul. X 


rizante, inconştientu! spectatorului !e 
subminează treptat, ca să scoată 
din străfundurile sale preferințele ab- 
solut sincere. Rămine de scris încă o 
istorie paralelă a cinematografului. 
Interesul ei principa! ar consta în 
relevarea actelor necontenite de miti- 
zare sub forma cărora memoria pu- 
blicului se manifestă ca o instanță 
critică pe acest 13001. Spectatoru! 
cinematografic operează în amintirile 
lui despre imaginile urmărite pe ecran 
cu extracte sintetice. Subiectele fil- 
melor le reduce la o scenă cheie, sau 
portretistica morală la figura unui in- 
terpret. «Doamna din Shangai» i s-a 
fixat în minte doar prin halucinanta 
urmărire finală. «Regina Cristina» e 
Greta Garbo si atit. Memoria publi- 
cului spectator are o pronunțată ten- 


- dintá spre reducfia caracterizantă. Din 


zeci de filme ale lui Gary Cooper, fa- 
bricá o singurá imagine rezumativá, 
tipul uman intruchipat de el. Genurile 
preferate sint tocmai acelea care in- 
gáduie prin insási natura lor elabo- 


~ rarea unor astfel de concentrate min- 


tale. Într-o scrisoare foarte inteligentă 
adresată revistei «Cinema», o cititoare 
arată că pe ea o dă gata pura situație 


” arhetipală din western-uri. «Dacă la 


o extremitate a imaginii vizuale e un 
pistol — mărturisea cu umor semna- 
tara — la cealaltă coada unui ca! si la 
mijloc un cavaler negru a! preeriei 
sau un viteaz șerif, mecanismul! re- 
laxării e declanşat, iar din starea de 


~- beatitudine nu mă poate smulge decit 


apocalipsul». 

..9i pe mine,tovarăşe inginer Vir- 
91018 Utá! Pentru că oricite articole am 
scrie la gazetă, public sîntem şi noi 
«specialiștii», că o recunoaştem sau 
nu, și la tipul de critică anonimă, 
spontană, a! spectatorului, participăm 
vrind-nevrind. 


Ov. S. CROHMÁLNICEANU 


filmele 
anului 


Pierre Clémenti cel de acum cîteva secole din pelicula lui Pasolini... 


Într-un 
singur 
film : 

o alegorie, 
o tragedie, 
o satiră 
petrecîndu- 
se 

în 

Evul 
Mediu 

și în 
prezent. 


20 


PASOLINI DESPRE SUBIECT: 


«Un tînăr trăiește prin locuri pustii, aproape sfirșit de 
foame. Un alt tînăr locuieşte într-o vilă somptuoasă lingă 
Bonn şi, deşi se arată spiritual si volubil, el este măcinat 
pe dinăuntru. 

Primul întilneşte după îndelungă singurătate un soldat 
pe care-l ucide si nu rezistă tentației de a-l devora. Cel 
de al doilea, deși iubit de o foarte atrăgătoare fată de virsta 
lui, nu impártáseste acest sentiment si singura plăcere 
sau singurul refugiu al existenței sale este să se rupă 
de mediul în care trăieşte, simțindu-se mai bine in cocina 
porcilor dintr-o curte dosnică. Un prieten de-al tatălui 
său, un mare industriaş, îi descoperă anomalia de care 
ar vrea să se folosească împotriva propriului său prieten. 
Dar tată! tinárului define la rindul său un secret: indus- 
triaşul fusese un notoriu criminal de război. Și astfel, 
argumentele converg spre o tranzacţie în afacerile res- 
pectivilor pe terenul secretelor deținute de fiecare, dar 
cu sacrificiul tinărului abulic si maladiv care, refuzind să 
facă jocul şi să se integreze în această lume, se auto- 
comandă la pieire. Pentru că societatea de consum nu 
acceptă nici abulici, nici insubordona[i, ci numai docili. 

Tinărul din deşert plăteşte la rindul său cu capul vina 
de a fi căzut în pasiuni canibalice pe care le ridicase la 
rangul de principiu al existenței sale. lată așadar că atit 
nesupusul, cit si abulicul, plătesc același preț.» 


Anne Wiazemski si Pierre Léaud două victime: una pentru că iubește 


PASOLINI DESPRE FILM: 


«În acest film, cel mai paroxistic 
din cite am realizat piná acum, vreau 
să mă adresez spectatorului atit pe 
planul sensibilităţii cit și al inteligen- 
lei lui şi aştept ca el să găsească toate 
semnificaţiile posibile. 

Filmul meu este o alegorie, aparent 
condusă pe două planuri, dar care de 
fapt are un teren comun: între episo- 
dul din deşert, ce pare a se desfășura 
cîndva şi undeva în Evul Mediu și cel 
care îl are ca erou pe acest tînăr al 
zilelor noastre din societatea hiperin- 
dustrializată există un personaj și un 
actor care apare și ieri și astăzi, 
adică în ambele episoade. 

De asemenea,cele două episoade se 
întrepătrund printr-un montaj alter- 
nant care dă prilejul să se măsoare si 
scontata diversitate stilistică cu ajuto- 
rul căreia am înţeles că tratez nara- 
țiunea. Alegoria, ca şi referirea la 
realitatea acută, tragedia ca și satira, 
se amestecă, filmul nefiind decit o 
întrepătrundere între trecut şi prezent, 
între alegoric si real ». 


:ealaltá pentru că e incapabilă să iubească. 


După «Oedip» şi «Teorema», 
care înseamnă un moment de coti- 
tură 위, de fapt, inaugurarea unui 
nou ciclu în creaţia lui Pasolini 
(cu «Evanghelia după Matei» el 
realizase în primul rînd un film de 
perfecțiune estetică care aduce poa- 
te cel mai subtil şi mai elaborat 
cadraj și cea mai frumoasă imagine 
a ecranului),autorul italian cunoaşte 
acum, cu filmul prezentat în pre- 
mieră mondială la Festivalul de la 
Veneţia, «Cocina de porci», o cu 
totul altă preocupare şi o cu totul 
altă concepție de film. El pare să 
subsumeze acum estetica proble- 
maticii şi eticii,căutind să forjeze o 
estetică pusă în serviciul poziției 
sale față de fenomenul social. Fru- 
mos sau urit sint limitele filmului 
conventional — pare a se fi convins 
Pier Paolo. Distanta dintre tra- 
gedie si satirá,el o parcurge acum 
prin socuri, prin lovituri date sen- 
timentului confortabil al specta- 
torului placid deprins cu legile 


Pasolini 
contestă totul! 
Chiar 
şi filmul. 


„+ Clémenti cel de astăzi, prezentind filmul 


„COCINA 


devenite imuabile pentru el, ale 
filmului ; alegoriei i se alătură foarte 
realiste scene de canibalism tratate 
cu ajutorul unor mijloace pur natu- 
raliste, în timp ce realitatea din 
film se sublimează într-o finalitate 
exclusiv alegorică, (Este vorba, de 
pildă, de pătimaşa preferință pe 
care unul din eroii filmului o arată 
unor prozaici porci, refuzind în 
schimb oamenii). 


Pasolini și restul lumii 


Eşti obligat vizionind ultima rea- 
lizare a autorului italian sá cauti 
tilcul unei secvenţe foarte realiste 
în refugiul ei simbolistic. Scriitorul 
şi cineastul italian este din ce în ce 
mai greu de urmărit, uneori greu 
de acceptat, tocmai prin ceea ce 
avansează ca punct de vedere spec- 
tatorului. El este vădit preocupat 
să stabilească un raport special 
între sine şi restul lumii revizuind, 
într-o manieră foarte proprie, relația 


Mpd 


artist-public. El cere să fie ascultat 
aşa cum asculti un vizionar sau cel 
puțin să fie considerat un fel de 
creuzot viu al lumii contemporane. 
oferind deocamdată ca orizont al 
meditatiei sale o întunecată imagine 
de coşmar şi ca observaţie imediată 
o transformarea destinelor prozáice 
care le face să atingă zonele unei 
tragedii reci, de o evidentă elabo- 
rare cerebrală. (De pildă, sfirşitul 
unuia din eroii filmului, devorat 
de porci). 


O privire care nu ucide 


Pasolini cultivă dialogul amplu 
şi o exprimare clasicizantă, ritmată 
asemenea versului alexandrin al 
marilor exemplare clasice ale dra- 
mei; cultivă descriptia, naraţiunea, 
printr-un abundent dialog (care 
de fapt tine în loc acţiunea; dar 
dacă ne gindim mai bine, singura 
dinamică a filmului său stă în ceea 
ce se spune şi în construcția argu- 


la Veneţia, au ceva comun: sfidarea. 


mentatiei aduse si de loc în ceea ce 
efectiv s-ar întîmpla pe peliculă). 

Pier Paolo avansează cert spre 
filmul prin excelență de scriitor, 
mărturisind că este vorba de o 
evidentă şi precumpănitoare preo- 
cupare a sa de a face literatură 
care să capete apoi viață prin actori, 
dialogul fiind transmis prin glas, 
atmosfera continind muzică iar în- 
gemănarea ideilor făcindu-se cu 
ajutorul mijloacelor şi tehnicii cine- 
matografice. 


Pasolini aruncă asupra lumii o 
privire de cercetător oarecum dis- 
tant şi chiar superior ce urmăreşte 
parcă forfota într-un insectar viu. 
El animă fauna cu nişte betisoare pe 
sub capacul de sticlă,pe care nu-l dă 
la o parte cu totul. Privirea sa este 
uneori feroce, dar ferocitatea lui 
este literară. 


Mircea ALEXANDRESCU 


21 


Producţie a Casei de filme «București» 
Regia: Virgil Calotescu 

Alecu lvan Ghilia 
Imaginea: Constantin lonescu-Tonciu 
Comentariul muzical: Theodor Mitache 


Scenariul 


filmul 
lunii 


Cu: Stefan Ciobotăraşu, llinca Tomoroveanu, llarion Ciobanu, Amza Pellea, 
loana Drăgan, Matei Alexandru, lon Dichiseanu. 


2? 


Cinematografia românească stă, în 
bună măsură, sub semnul filmului 
istoric. La originile ei străjuiește «Răz- 
boiul independenţei». Tradiţia aceas- 
ta nu este, așadar, de dată recentă, 
trebuia doar descoperită. 

Că este așa, o dovedește și filmul 
lui Virgil Calotescu, film care păstrea- 
ză, în prima jumătate a titlului, o vizi- 
bilă influenţă a strămoșului. Diferenţa 
o dă însă unghiul de tratare: «Războ- 
iul domnitelor» este într-un fe! o pa- 
rodie. Cum ar putea fi de altfe! serios 
«un rázboi al domnitelor»? 

Însă, mai înainte de toate, chiar 
apariția acestui film este un fapt sem- 
nificativ: din moment ce avem de-a 
face cu o parodie.de film istoric, in- 
seamná cá acesta existá si e bine 
consolidat. Apoi, nu trebuie să uităm 
că există si un paradox al parodiei, 


Asediatorii asteptind să spună: «Acum e momentul» 


paradox care rămine — cel mai ade- 
sea — nerelevat. Aparent, parodia ar 
avea o funcţie distructivă, rolul ei 
fiind acela de a surpa din interior, 
imitind adică. Să fie insă chiar aga? 
Mai degrabă efectul parodiei este unul 
tonifiant. Oare nu pentru că a fost 
parodiat de Topirceanu, e astăzi cu- 
noscut Alexandru Depáráteanu? Si 
nu e chiar curios cum o onestă, onora 
bilă și serioasă nuvelă a lui Duiliu Zam 
firescu, deşi îl avea ca erou, nu l-a im- 


Y 


~ 
~” mat galant și cancanier ~ 


m 


pus de loc pe nefericitul poet? 
Marea voluptate a lui Virgil Calotes- 
cu in acest film este de a scoate in 
evidentá o serie de locuri comune, 
de clisee ale filmului istoric. Este ade- 
várat cá nu in putine cazuri este vorba 
de păcate încă neintilnite in producţia 
românească de gen, dar un proverb 
oriental spune că tatăl iși bate copilul 
cînd îl trimite la izvor si nicidecum după 
ce a spart ulciorul. «Războiul domnife- 
lor» are deci si o menire didactică, 


ar loud 


á ~ 


dînd o mulţime de așa-zise «exemple 
negative», atrăgind adică atenţia asu- 
pra unor pericole evitabile. «Războiul 
domnitelor» are de aceea înfățișarea 
unui glosar de sabloane. Cum o enu- 
meratie — chiar succintă — nu strică 
niciodată, iată acum și citeva din cli- 
şeele pe care le dinamitează Virgil 
Calotescu şi Alecu lvan Ghilia în 
acest film. 

Este parodiată, mai intii, însăşi 
structura filmului istoric, de o anumită 
factură, de obicei axat pe un război 
sau o bătălie, prezentate fie esalonat, 
pe etape, fie doar în momentul decisiv. 
In loc de mari desfásurári ostásesti, 
întilnim in «Războiul domnitelor» - o 
armatá muritoare de foame trecind 
operetistic prin Tara Moldovei si care 
va asedia o cetate apáratá de citiva 
țărani, cam dedati la plăceri bachice. 
Titlul chiar dá o sugestie a climatului 
de parodie, un «Rázboi al domnitelor» 
neputind fi altfel decit galant si can- 
canier. 

Sint apoi ridiculizate coincidentele 
si antinomiile asa de des intilnite in 
unele filme istorice: tiitoarea princi- 
pelui stráin e blondá, fata din cetatea 
asediatá e bruná. Amorul blondei 
pentru un tinăr din tabăra adversă este 
serafic, alcătuindu-se dintr-o suită de 
angelice peripeții, dragostea brunei 
este telurică. Ambele iubiri sfirsesc 
tragic, moartea celor doi parteneri 
ai «domnitelor» este anticipată de 
cite o îngropare de viu. Numai că în 
vreme ce tinărul lon e îngropat maies- 
tuos de o ghiulea vrăjmașă, trădătorul 
Ghindă va fi acoperit cu pămint în 
chip pedepsitor. Nu e uitat nici ele- 
mentul «sexy»: într-un gros-plan ve- 
dem palpitind ademenitor sînul dom- 
nitei stráine, aparatul intirziind cu 
váditá plácere pe medalionul acolo 
aflat, iar in cadrul urmátor — tot un 
gros-plan — ochii lui lon se tulburà 


si se dilatá. Bineinteles, asediatii o 
urmáresc pofticiosi — sint doar ase- 
미라, nu? — pe ispititoarea intrusă, 
prilej de vijelioase izbiri cu pumnii 
intre ei si indrágostitul curat la suflet 
Si sentiment. 

Durerea paternă în fata morții nă- 
praznice a fiului este de asemenea 
parodiată. Vázindu-si urmașul in co- 
má, bátrinul pláies (Stefan Ciobotă- 
rașu) exclamă melodramatic: «Ah!», 
iar cind acesta moare de-a binelea, 


Obiceiurile pămintului înfăţişate cu gravitate 


întristatul părinte rostește în neştire: 
«Asa! Asa!». Desigur tot cu asemenea 
rosturi vor fi fiind investite si scenele 
de început (năvala tătărească seamă- 
nă pină la a se identifica cu prăpădu- 
rile turcilor din serialul haiducesc al 
lui Dinu Cocea) ca şi unele ecouri în 
coloana sonoră a leit-motivelor muzi- 
cale din epopeea dacă. Cam nelalocu! 
ei este perindarea pe cimpu! de luptă 
a unei misterioase temei in negru, 
insá aceastá enigmá potenteazá doza 
de tainá pe care orice emotie o are. 

Dacă «Războiul domnifelor» este 
o parodie de film istoric, aceasta se 
datorește în bună măsură nu numai 
regizorului, ci si scenaristului Alecu 
lvan Ghilia. Am menţionat citeva re- 
plici de efect; să mai adăugăm încă 
una: 10 momentul în care în interiorul 
cetății prințesa străină și junele oștean 
se sărută lung și înfocat, afară,gene- 
ralul comandant al oștirii declanşează 
asaltul cu o vorbă memorabilă: «Acum 
e momentul!». Peste capetele “celor 
doi, transportaţi de amor, se revarsă 
o ploaie de ghiulele, pietre, pămint, 
praf, etc. 

Cei doi autori au ştiut să întrețină, 
cu o abilitate demnă de invidiat, o am- 
biguitatefundamentală petotparcursul 
filmului. Anume că niciodată nu ești 
foarte sigur dacă e într-adevăr o pa- 
rodie sau un film istoric «serios». 
Se ştie însă că glumele cele mai bune 
se spun pe un ton grav, cu oarecare 
solemnitate chiar, contrastul fiind încă 
un element generator de comic. 

Dar dacă nu e parodie? 

Dar dacă am porni de ia ideea initia- 
lá a studioului si anume de a face un 
film istoric propriu-zis, un film care 
să aducă pe ecran un 1801 de vitejie 
străbună? 

Mircea IORGULESCU 


Pro sau contra 


Nu, nu e parodie. Si acesta e lucrul cel 
mai trist, cá filmul cumuleazá o sume- 
denie de poncife ale genului — denun- 
(ate cu fină ironie in cronică — asimilin- 
du-le cu totală seriozitate. Cà autorii, 
din ignoranță sau din condamnabilă 
comoditate, au preferat unei parodii 
(cum şăgalnic califică pelicula Mircea 
Iorgulescu) ori unui film istoric de 
introspec(ie, o naivă insăilare de clisee 
dramaturgice şi imagistice. «Războiul 
domnifelor» a devenit astfel, din păcate, 
nu un argument pentru genul pe care 
pretinde a-l reprezenta, ci un foarte 
discutabil reprezentant al artei filmului, 
indiferent de gen. Discuţia despre filmul 
istoric românesc rămine deschisă... 


Sergiu SELIAN 


Ar fi poate de preferat să ne reprimăm 
pornirea spre ironie, deşi recunosc că, 
involuntar, filmul te împinge spre o 
asemenea pantă prin defectele lui de 
construcție şi de realizare. Este cert că 
în acest «Război al domnifelor» nu a 
rámas mai nimic din sensurile si tonali- 
tàtile legendei care pare să-l fi inspirat. 
Efortul de a da o turnură nouă, specta- 
culoasă si de divertisment, intimplárii 
istorice, desi nu-l văd reprobabil in sine, 
n-a cunoscut dezvoltarea scenaristică și 
regizorală scontată, oprindu-se pe un 
plan intermediar, unde erorile de gust 
si de gen au devenii inevitabile. Cu 
totul nefericită, in acest sens, întreaga 
desfășurare fals-psihoiogizantă şi paro- 
dic-elegiacă, cu șirul de morti şi inmor- 
mintări care coplesesie o.bună parte 
din film şi-l şi încheie. 


Valerian SAVA 
23 


‘DIDA IS D IP JNISIA PAD 2tfoA802DW2U12 2772 0-42u1 0481449 IIVO NU 40120 un PI» 24D]22p 
Ds ‘ppd op *o-1mopf v «oqujpug» pupy '22211pout vs 390f 0 2.47207274 od jnso»onsu[ 'Ppou 
ap uiooupu 02 puizod oif “01 1411-2045 ui oif — pbziadans-udiapdo uid. qnaa 2ui24201. 787 
'H'g ANZUS 1$ 4040 ound ap v2oiuaop p12uipuu vinoua 2d ppuas2] op pu v? v2ipi4 v op 
24D2422u1 0 IDS 2p 2750 jmusuopapg *oppidius ui 10z1]D140U DV-S 20nu 12402 72 222/720 — * 


—————————- 


NS 

Penes 

Ei “% ~ à 
W ~ 19 19 


Y ^ t ena "€ 


LOCUVG 
dM 


, 


v 


opinii 


Vrind -nevrind, decembrie este o lună 
a bilanturilor. Dacă ne punem întrebarea 
din titlu, referitoare la producţia de filme 
documentare a anului 1969, este indeosebi 
pentru a incerca să apreciem în ce măsură 
studioul «Al. Sahia» a răspuns, de-a lun- 
gu! unui an, imperativelor vieţii de toate 
zilele. Pentru că oricum am lua-o, si 
oricit ar vrea unii să facă abstracție 
de această evidenţă, filmul documen- 
tar a fost, este și va fi întotdeauna 
dator vieții, realităților unei vieți în per- 
manentă devenire şi transformare. Spu- 
nind aceasta,nu facem nici o descoperire, 
nu spunem nici o noutate. Dar este bine, 
din cind în cînd, mai ales acum — cind 
încercăm să rememorăm producția de 
filme a unui an întreg,să ne reamintim 
(să privim «cu luare aminte», cum se 
spune) acest adevăr axiomatic care gu- 
vernează insesi rațiunile de existență ale 
filmului documentar. 


Inainte de 


„„„a încerca, însă, un răspuns la intrebarea 
pe care, într-un fel, sintem chiar datori 
să ne-o punem, vrem să aducem în discu- 
tie o anume situaţie, nu tocmai firească. 
Creatorii reproşau pină nu de mult cri- 
ticii că neglijează acest sector important 
de creaţie filmică. Acum s-a ajuns la 
extrema opusă. Mi s-a reproșat, de pildă 
(şi scriu aceasta la persoana 1011, ne 
angajind nici un alt cronicar), că «am 
ceva» cu filmul documentar românesc, 
că-l «forfechez» în toate ocaziile. Dincolo 
de coeficientul de adevăr pe care-l con- 
tin ambele ipostaze ale reproșului (negli- 
jarea si «super-atenţia»), ar fi de menfio- 
nat «amănuntul» cá producția de filme 
a atudioului «Al. Sahia» existá, indepen- 
dent de constatárile mai mult sau mai 
puțin plăcute, mai mult sau mai puțin 
operative, mai mult sau mai puțin exacte 
ale criticii. Periodic (prea adesea prost 
popularizate, şi nesatisfăcător difuzate, şi 
intrind accidental în relaţie cu specta- 
torii) pe ecrane apar noi filme documen- 
tare, mai bune sau mai rele, culeg aplauze 
— cum s-a întimplat, la propriu, în diverse 
săli, cu «Permanente» și, mai recent, cu 
«Quo vadimus?» — sau «se strecoará» 
neobservate, ca si cum nimic nu s-ar fi 
întimplat... Datoria criticii este să parti- 
cipe la acest proces creator, si cînd spu- 
nem «să participe» nu ne gindim la alt- 
ceva, fireşte, decit la utilizarea «aparata- 
jului» critic, pe care î! avem la îndemină. 
lar dacă filmul documentar nu iese tot- 
deauna tocmai bine din aceste «incer- 
cări», de ce să înterpretăm gestul criticii 
drept «act de persecuție»? Oare inter- 
ventiile critice, destul de frecvente din 
ultima vreme, nu dau de gindit documen- 
tariştilor? Oare filmul documentar, azi, 
se înfățișează spectatorilor în cea mai 
bună condiție posibilă? 


Indirect 


ajungem la intrebarea din titlu. Si tot 
«indirect» (nu neapárat din motive diplo- 
matice) sá cáutám ráspunsul cel mai po- 
trivit. A fost — deci — un an fast pentru 
documentarul românesc? Răspunsul! in- 
termediar (cale de acces spre adevăratul 
răspuns) ar fi: n-a fost un an nefast. 
Nu. Anu! 1969 nu a fost un an rău pentru 
documentarul românesc. Argumente sint 
destule. Nu vom relua titluri de documen- 
tare izbutite pe care în mod periodic le-am 
citat și discutat, de-a lungul anului, chiar 
în aceste coloane. Nu vom insista nici 
asupra premiilor obținute de documentaru! 
românesc în competiții internaţionale, deşi 
ace! «Palme d'Or» pe care l-a obținut 
filmul lui Mirel lliesiu «Cintecele renaș- 
terii» la Cannes nu se gáseste pe toate 
drumurile, ba, dimpotrivă, am spune că 
este unul dintre cele mai importante pre- 
mii pe care le-a obținut vreodată filmul 
românesc (de mic, mijlociu sau mare 
metraj). Ne vom referi, concret, doar la 


26 


cîteva filme dintre cele pe care n-am avut 
încă prilejul să le comentăm la această 
rubrică destinată documentarului. Cea 
mai plăcută surpriză a anului a consti- 
tuit-o, cred, filmul lui Mihai Dumitriu 
«Quo vadimus?» De ce «surpriză»? Poate 
pentru că filmele de pină acum ale re- 
gizorului (și îndeosebi mai vechiul «Miine 
începe azi») nu prevesteau această in- 
contestabilă reuşită. Filmul lui Mihai Di- 
mitriu atrage atenţia prin «încărcătura» 
sa meditativă: este un film de reflecţii, cu 
profunde implicaţii filozofice, despre om, 
despre destinele omului, despre condiția 
umană în general. Este un inteligent film 
«de montaj» (şi cit de rare sint aceste 
filme în producţia studioului!), cu un co- 
mentariu subti! şi substanţial, care in- 
cearcă să răspundă unor dileme specific 
contemporane ale omului de pe stradă, 
ale omului din sala de cinematograf. E 
puţin acest lucru? Alt film recent care 
indreptáteste aprecierile criticii este «De 
2x8 minute despre Timişoara». Cerem 
îngăduinţă cititorului să acordăm acestui 
film un paragraf special. 


În acest film 


regizorul Mirel lliesiu face o experiență 
insolită. Împarte «minutele» Timişoarei 
(prin minute intelegindu-se cele opt capi- 
tole aparte ale filmului) in două: jumătate 
le realizează in «stil Sahia», adică așa 
cum documentarul românesc ne-a cam 
obișnuit în ultima vreme — cu generali- 
táti, cu frumoase imagini color, cu fraze 
suprasaturate de cifre; cealaltă jumătate 
o realizează «mimind» creația unor cine- 
aști amatori, adică insuflind peliculei un 
aer tineresc, spontan, dezinvolt, dind aten- 
ție amánuntelor semnificative, «colorind» 
pelicula (ecranul e alb-negru de această 
dată) cu momente de umor degajat, sur- 
prinzind — concluziv — mult mai fidel 
viața. Filmul este consacrat Timişoarei, 
celor 700 de ani de existenţă ai frumosului 
oras de pe Bega şi  izbuteşte să 
poarte pe spectator dincolo de aparente, 
dincolo de crusta de ziduri a orașului, 
spre inima lui. Regizorul! și operatorul 
Doru Segal, amindoi foarte buni profesio- 
nişti, mimează foarte bine creaţia cineama- 
torilor timişoreni (cunoaștem, de pildă, 
filmul lui Sandu Dragoș, «Retrospectivă», 
consacrat aceluiași eveniment, un film- 
metaforă original, poetic şi inspirat), 51 — 
cigtigati probabi! de ideea bună pe care 
au avut-o — merg pină la inducerea pre- 
meditată în eroare a spectatorului, lăsind 
senzația că o parte din «minutele» Timi- 
soarei este realizată de cineamatori. Unii 
spectatori si unii critici (printre care si 
subsemnatul) au și fost — ori s-au lăsat 
premeditat — indusi în eroare. Faptul in 
sine nu mi se pare de importanță capi- 
tală. Mult mai importantă mi se pare o 
anumită concluzie, firească: ieșirea din 
anumite «tipare», dintr-o rutină care 
a cam plafonat și sclerozează produc- 
tia studioului «Al. Sahia», nu poate 
fi decit de bun augur. În cazu! de mai 
sus, meritele revin — integral — echipei 
de cineaști a studioului Sahia (şi nu cine- 
amatorilor timişoreni, cum am apreciat 
cu alt prilej, lăsindu-ne furati, cu bună 
și rea știință deopotrivă, de «jocul» pe 
care-l! propune regizorul); din păcate,acest 
film tineresc şi spontan este o «floare 
rară», alături de alte citeva «flori rare», 
în producția pe '69 a Studioului A!. Sahia. 


Ca să obținem 


adevăratul răspuns la intrebarea pe care 
ne-am pus-o în titlu, am vrea doar să 
enumerăm (fără comentarii) alte cîteva 
realități din producția pe anul 1969 a 
documentaristilor nostri. Cu riscul de a 
ne repeta, acest inventar de fapte ni se 
pare neapărat necesar discuţiei. Deci... 
Si în anul acesta, ca si anul trecut, în 
producția studioului Al. Sahia au predo- 


FOST... n FAST? 


„De 2X 8 minute despre Timişoara“: dincolo de aparente. 


minat copios filmele etnografico-peisa- 
gistice (nu discutăm acum calitatea lor; 
am avea destule alte prilejuri de nemul- 
tumire). Nici in anul acesta, şi nici în anii 
din urmă, filmul-anchetă n-a căpătat pon- 
derea cuvenită 10 ansamblu! producţiei. 
Nu avem nici un exemplu la îndemină 
(deşi am «parcurs», după calculele noastre 
cam 80% din filmele realizate în 1969) 
pentru a evidentia o intervenție activă, 
directă, eficientă a documentarului româ- 
nesc, în angrenajul vieţii sociale (aceasta 
in timp ce, cum spuneam şi cu alt prilej, 
prezentind spectatorului un adevăr brut, 
direct, epidermic — e drept — citeodată, 
televiziunea a redat spectatorului gustul 
autenticităţii, a! transpunerii mai imediate 
si mai izbitoare a realității). Cineastii re- 
prezentativi ai studioului au lipsit pur şi 


„Quo vadimus?" 


simplu la intilnirea — dorită, aşteptată, 
impusă — cu spectatorii. Să concretizăm. 
Alexandru Boiangiu nu a fost de mult 
prezent pe «piața cinematografică» cu 
vreun film nou, deși numele său este 
legat de citeva dintre cele mai interesante 
documentare din producţia anilor trecuți. 
Aşteptăm de mult — şi știm de ce — un 
film nou, semnat de Slavomir Popovici. 
Regizoarea Nina Behar, personalitate 
autorizată pe tărimul filmului de artă, a 
fost prezentă pe ecranele lui" 69 printr-o 
creație de acum cifiva ani. Operatorul 
Doru Sega! — care şi-a certificat cu brio 
aptitudinile regizorale — n-a mai realizat 
de mult vreun film în calitate de regizor. 
Am aşteptat zadarnic în ultima vreme un 
«film de autor», semnat lon Moscu. Sau 
Gabriel Barta,sau Dona Barta, sau Pavel 


-- un film de reflecţii,.., 


„dincolo de crusta de ziduri a orașului... 


Constantinescu. (Ni se va putea replica 
că unii dintre regizorii amintiţi, si alții, 
pe care i-am putea aminti, au colaborat 
la filmele pe care studioul Al. Sahia le-a 
consacrat momentului festiv a! celei de 
a XXV-a aniversări a eliberării. Ştim a- 
ceasta. Am scris, nu de mult, tot aici, 
despre această contribuție. Referirile 
noastre vizează, însă, producția întregului 
an — oferită ecranelor pină la începutul 
lui noiembrie — şi mai vizează de aseme- 
nea, indicele de personalitate a! creației 
documentaristilor.) Alti cineasti, la fe! de 
reprezentativi, sau pe cale să devină, au 
realizat creații sub nivelul obișnuit. 
Nu este acesta motiv de reflecţie? 
Poate fi comparat ultimul film al lui lon 
Bostan cu pelicule ale sale din anii tre- 
cuti, precum «Sub aripa vulturului» sau 


despre om,... 


«Histria, Heracleea și lebedele»? Jean 
Petrovici s-a îndepărtat mult de «stilul» 
filmelor care l-au consacrat, pierzindu-si 
pecetea originalității. «Anu! trecut la Bra- 
sov», film-hibrid de Octav 10013, poate 
rivaliza cu «Izvoare»? Titus Mesaros, desi 
prolific, a mai fácut vreun film de talia 
acelui mult si pe drept citat «4000 de 
trepte spre cer»? «Páulestii» Floricái Hol- 
ban nu reprezintá, cumva, un pas inapoi 
1313 de cele mai bune filme-anchetă ale re- 
gizoarei? Să trecem însă peste aceste 
concretizări, revenind la consideraţii de 
ordin mai general. Nu este greșită oare 
tendinţa de a ajunge la abstractizare cu 
ajutorul abstractiunilor (si generalităţi!or), 
deși — îndeosebi în filmu! documentar — 
faptul concret de viaţă trebuie să consti- 
tuie «materia primă»? Nu este cazu! să 


S-a spus că «am ceva» cu documentarul nostru. 


Da! 
«Am cevo. 


Am o mare încredere în el. 


BA EEE PETICE EI - 


7 


= 
LUN [개 
E 
|: ARS 
ras 
m 
$ 


4 


sa 
să 


...Spre inima lui 


deplingem absenta sau slaba reprezen- 
tare in ansamblul! producției a documen- 
tarului satiric, de pildá, a altor genuri (cu 
trecut şi viitor), precum reportajul propriu- 
zis, sau «publicistica în imagini»? Sau, 
în altă ordine de idei: citi regizori tineri — 
deși studioul! are multe forțe proaspete — 
au debutat în 1969? Hotărit lucru, cele mai 
multe din observaţiile noastre critice nu 
sint reproșuri la adresa regizorilor. De- 
ficientele tin de un anume mod rutinier 
(si depásit) de a concepe «repertoriul» 
tematic si stilistic al producției, de o inte- 
legere unilaterală a rosturilor filmului 
documentar. 

N-aş vrea ca aceste considerații critice 
să fie interpretate drept o nouă «forfe- 
care» abuzivă. Dacă «am ceva» cu filmul! 
documentar românesc, şi «am ceva», 


atunci acest «ceva» e departe de a fi 
ceva supranatural. Este o încredere în 
capacităţile si talentul creatorilor de la 
studioul Sahia, în posibilitatea documen- 
tarului românesc de a-și depăși condiţia 
actuală, printr-o ancorare mult mai di- 
rectă, promptă, decisă în realitățile com- 
plexe ale României socialiste. Şi mai este 
o încredere (fără margini) in virtualitátile 
genului. Poate de aceea, acum, în prag 
de nou calendar, tin să inchei aceste su- 
mare consideraţii — cerind consimtámin- 
tul şi asentimentul cititorilor, al redacto- 
rului șef şi al secretarului general de re- 
dactie — cu un sincer «La multi ani!» pe 
adresa tuturor «locuitorilor» casei de !a 
șosea unde se fáureste viitorul filmului 
documentar románesc. 


Càlin CÁLIMAN 


...despre destinele lui. 


Det. 
b t co^ 


exclusivitate 


4 


La 


Shepperton 
$-au 
turnat : 
«Richard 
al III-lea», 
«Moulin 
Rouge», 
«Camera 
în formă 
det-2 L». 
şi 


multe altele. 
Iar 
acum 


«Cromwelb 


corespondenţă 
din 


Londra 


LA O CEASCA 
CEAI 


„Am ajuns la Shepperton o zi după ce 
Carol | Stuart, rege al Angliei, Scoției, 
Walles-ului și Irlandei fusese executat in 
Piaţa Parlamentului iar Anglia se declara- 
se republică. Nu mi s-a părut însă deloc 
ciudat să-l văd pe monarhul decapitat 
ieri, plimbindu-se astăzi maiestuos prin- 
tr-o reşedinţă regală, care, mi s-a spus, a! 
fi cea de la Oxford. Nu mi s-a părut ciudat 
nici să văd cit de mult semăna Carol | cu 
mitomanul colonel din «Comediantii», cu 
nefericitul colonel din «Podul de pe riul 
Kway» si cit de mult aducea cu silueta 
aceea prelungá si distinsá din «Marile 
sperante». Trásáturile erau aceleasi, dar 
mersul, vocea, gesturile se articulau dife- 
rit. Alec Guiness semána de fapt cel mai 
bine tot cu Carol |, asa cum îl văzusem 
cu citeva zile in urmá in galeria portretelor 
de lingá Trafalgar Square. 


Moda se repetă 


ir imensul hol de marmură (de hirtie) 
construit pe unul dintre cele patruspreze- 
ce platouri de la Shepperton, Alec Gui- 
ness îl acuză pe prințul Rupert — Tim 
Dalton — de o dezastruoasá infringere. 
Scena este gravá, dramaticá, dar nu-mi 
pot retine un zimbet gindindu-mă că dacă 
printul Rupert, sáturindu-se de filmare,ar 
pleca astfel costumat pe strázile Londrei, 
nimeni, absolut nimeni nu s-ar mira. Cos- 


tumul sáu albastru, ornamentat cu flori si 
fireturi, párul lung si cam murdar, il fac 
teribil de asemánátor cu unii dintre tinerii 
de pe străzile londoneze care, în ciuda 
ideilor lor pretins avangardiste, arborează 
costume inspirate din garderoba stră- 
străbunicilor. Să-mi fie iertată această 
paranteză necinematografică, dar atunci 
cind strada 10 sine se travestește, este 


greu să nu te gindești cit de fără savoare 
trebuie să li se pară acum bietilor actori 
costumele, la care pină ieri numai ei aveau 
dreptul 


—————————————————— 
Istoria se repetă 


Ken Hughes — regizor cunoscut mai 
puțin la noi, iar în lumea filmului mai ales cu 
citeva documentare din anii '40 şi printr-o 
versiune cinematografică a mult discuta- 
tului «Proces al lui Oscar Wilde» — con- 
duce acum aici, de la Shepperton, conti- 
guratia politică a Angliei din anii războiului 
civil (1642—1649). Devenit arbitrul artistic 
al destinelor lui Carol | (Alec Guiness) şi 
ale viitorului lord protector (Richard Har- 
ris), Ken Hughes este prea ocupat cu 
istoria pentru a mai avea timp de interviu- 
ri în linişte, așa cum sint învățați gazetarii. 
Din frinturi de conversație înțeleg că mai 
bine de zece ani regizorul a dat tircoale 
marelui subiect care a fost revoluția 
engleză. Lipsea insă— ca adesea aici 
— producătorul. Omul cu bani care să 
spună: de acord. În sfirşit, el s-a ivit în 
în persoana lui Irving Allen, același care 
a finanţat si pe Fred Zinnemann la «Un 
om pentru eternitate» (filmat tot la 
Shepperton). Allen este foarte adesea 
prezent pe platou si se ocupá sá dirijeze 
echipa a doua de filmare. 

Ken Hughes nu mi s-a párut atras doar 
de mantia singeroasá a acelei epoci din 
istoria Angliei, epocá care a deschis zorile 
— cu 147 de ani inaintea Revolutiei France- 
ze — lumii moderne. Mi s-a arátat mai ales 
fascinat de cei doi oameni care au jucat 
cele douá roluri-cheie in rázboiul civil. 
Unul semnificind trecutul, celálalt viitorul. 
Si astfel acesta din urmá a dat chiar nume- 
le filmului: «Cromwell». Doi oameni cov- 
vinsi fiecare cá luptá pentru cauza cea 
dreaptá. Hughes cautá sá lase sá vorbeas- 
cá cu precádere ce e omenesc in persona- 
jele sale, de mult celebre, mai cu seamá 
in tara de baștină. Spectatorul va putea 
sá judece singur — mi-a accentuat regi- 
zorul — ce e bine si ce e ráu in cáile alese 
de fiecare. Filmul incearcá de asemenea 
o proiectare a destinului lor la dimensiuni- 
le marilor tragedii antice. A 


Recuzita din Turnul Londrei 


in timp ce Alec Guiness il mustrà pe 
platou pe printul invins, echipa a doua 
filmeazá sub cerul liber, cáci de multe 
sáptámini la Londra cerul este complet 
senin. 

Cromwell are statura unui campion 
olimpic. Armele, scutul, coiful sint cele 
de la muzeul din Turnul Londrei, iar chipul, 
cit se mai poate zări, aduce cu cel al lui 
Richard Harris. În timp ce părul său. 
destul de lung, e ascuns sub peruca tot 
blondă, Harris repetă replica. Apoi se 
agită călare în Piața Parlamentului unde 
mă aflu. si în sfirsit se filmează. «În toată 
credinţa, jur in fata lui Dumnezeu, să asez 
mai presus de orice datoria mea față de Par- 
lament, de Dumnezeu si de țară». O voce 
aspră, pătrunzătoare. O privire albastră 
cu străluciri metalice, ca și sabia pe care 
jură. O clipă și te poţi crede într-adevăr 
un personaj din Mark Twain, descins, 
datorită unei vrăjitorii, în Britania de la 
mijlocul secolului XVII. 

Dar în afară de magnetismul actorului, 
perfect potrivit cu datele personajului pe 

care-l trăiește în aceste zile la Shepper- 
ton — ceea ce este hotăritor în a te face 
să te crezi proiectat parcă aievea în trecut 
este decorul. Piaţa Parlamentului, cu enor- 
mele fațade de la Westminster Abbey, de 
la parlament, de la turnul lui Westminster 
Hall, replici arhitectonice aidoma origi- 
nalelor, se înalță pe o largă suprafață. 
Bolovani mari de piatră — pe care-i cău- 
tam apoi în adevărata piață a parlamen- 
tului — o pavează. Peste ei, un strat gros 
de zgură neagră e răscolit cu fiecare tre- 
cere a cailor. Zgură, pietre, cai reconstituie 
cred, pină şi mirosul orașului de acum 
trei secole. Decorurile — mamut, intr-o 
execuţie tehnică ireproşabilă, sint una din- 
tre tradiţiile si mindriile studiourilor engle- 
ze ai căror tehnicieni-artiști sint conside- 
rati printre primii din lume. Tot pentru 
«Cromwell» am văzut ultimele finisaje în 
decorurile ridicate pe platou reproducind 
la scara 1/1 Dinning-Hall-ul din Windsor 
Castle sau încăperi din White-hall-Palace. 
Tablourile monarhilor si nobililor din 
trecut sint copii după originalele din 
muzeele londoneze, ca și tapiseriile de 


altfel. Mobilele, o parte din ele originale, 
vechi de patru, cinci sute de ani, sint din 
recuzita studiourilor. Nici cea mai sensi- 
bilá peliculá, nici cel mai atent ochi nu 
ar putea sesiza vreo imitatie. 

Tot aici a fost ridicatá catedrala din 
Canterbury pentru Beckett, ca si palatul 
lui Richard al III-lea. Apoi, dreptul de au- 
tor al fiecărui film cere ca decorul să nu 
mai fie folosit, iar construcția ridicată 
în citeva săptămini este distrusă după 
două sau cinci zile de filmare. 


Cascadoru! recrutor 


Gerry Crampton este un cascador. Este 
cascador de 20 de ani. S-a dat peste cap 
cu automobile de curse, s-a bátut cu pum- 
nii sau cu spada si se poate láuda cà a 
participat la toate marile bătălii ale isto- 
riei din ultimii 2000 de ani. Deși pe ecran 
chipul sáu nu apare niciodată, si îl poti 
ghici sub hainele lui Cromwell doar atunci 
cind ești sigur că nu se vede Richard 
Harris, Gerry Crampton este pentru oame- 
nii din lumea filmului la fel de mare vedetă 
ca și Alec Guiness. În orice caz este la 
fel de greu să-i iei un interviu. În timp ce-și 
tine calul in pinteni, pentru cá un machior 
il vopseste la culoarea pe care o avea cu 
citeva luni in urmá in bátáliile din Spania, 
Gerry Crampton imi povesteste cite ceva 
despre arta meseriei sale. El a fost cel ca- 
re a antrenat cei 3000 de oameni din arma- 
ta parlamentará si regalà care s-au intil- 
nit in lupte, timp de șase săptămini, in 
nordul Spaniei, pe cimpiile de la Pamp+- 
lona. 3.000 de oameni au fost învățați cum 


Pe platourile engleze 
se lucrează ultramodern, 
dar se respectă 

şi tradiția. 


să poarte costumele şi armurile acelu 
timo, cum să minuiască tunurile si artile 

ria acelui timp, cum să lovească, să se 
spintece, să se omoare — fără să se 
rănească. Din luna martie, Gerry Cramp 

ton s-a instalat în împrejurimile Madri- 
dului cu 60 de recruți, care impártiti in 
grupe de cite 20, au primit primele lecţii 
de spadasini. După două săptămîni, alti 
90 veneau să le sporească rindurile. Alte 
două săptămini si alti 150 de figuranti 
învățau aceleaşi mişcări. acum de la cei 
avansati. Acesti 300 de experti ai armelor 
au devenit conducátorii celor 3000 de 
luptători de lingă Pamplona, pe la jumă- 
tatea lunii aprilie. Secvente după secvenţe 
au fost repetate ca într-o piesă de teatru. 
In acelaşi timp 40 de cascadori erau antre- 
nati să minuiască armele călări si să exe- 
cute manevre de călărie. Gerry Crampton 
ne-a mai amintit că alegerea si dresarea 
cailor, confecţionarea armamentului, a 
inceput încă din iarna lui 1968. 

..La ora 5, absolut orice activitate pe 
platouri încetează. Toată lumea bea ceai 
cu lapte la barul aflat în cea mai veche 
construcție de pe teritoriul studioului. 
Un samovar din secolul XVIII-lea, zid de 
cărămidă roșie, ancadramente albe la 
ferestre si mobile care au aparținut regi- 
nei Elisabeta. latá «cadrul» unde se bea 
ceai. 

Muza istoriei isi trăiește aici tăcută 
amintirile, lăsindu-se din cind în cind 
monumental aureolată de filme, în două 
serii, pe ecran lat şi în culori — cum este 
și acest «Cromwell». 


Adina DARIAN 


Cu o zi înainte, în Piaţa Parlamentului, avusese loc scena esafodului 


«Piatra aruncată» — autobiografia unei generații 


f estivaluri 


Prima calitate a celui de-al cincilea 
festiva! a! filmului maghiar de la Pecsi, 
a fost absența producţiilor uşoare, 
goale de conţinut, desi este lesne de 
imaginat că ele trebuie să existe într-o 
oarecare măsură. Nu ni s-au arătat 
însă nici comedioare roz, nici super- 
producţii, nici pasionante filme poli- 
tiste. Principiu! fals al «diversității 
unui program de festival» n-a func- 
tionat, spre binele nostru al tuturor. 
Cu foarte puţine excepții, nu am văzut 
decit acele filme care au ceva de spus. 
Nu ne-am intilnit decit cu acele ade- 
văruri fierbinți, care constituie, de 
fapt, combustibilul necesar mersului 
înainte a! artei si a! societății deopo- 
trivá. Cinematografia maghiará a atins. 
cred, acea virstă a raţiunii, a maturi- 
tátii așezate, la care selecția între 
ceea ce este esenţial şi ceea ce este 
mai puțin, sau deloc esenţial, se face 
de la sine. lar trăsătura ei principală 
la această oră a maturității aşezate, 
mi se pare a fi luciditatea. O luciditate 
ascuţită, o dorinţă fierbinte de a merge 
în profunzimea lucrurilor, de a scor- 
moni şi descoperi ce e important de 
ştiut despre ele. O sinceritate inteli- 
gentă în a se povesti, în a se dezvălui 
lumii, fără menajamente şi fără teama 
de a fi rău înțeleasă. O voluptate 
aproape, în a-și biciui relele, dar nu 
orbeşte, ci cu înțelegerea necesară a 
cauzelor. Poate de aceea nu depri- 
marea dezarmantă este atmosfera 


30 


care se creează în jurul acestei cine- 
matografii, ci un fe! de febră creatoare, 
magnetizantă, constructivă, profund 
pozitivă și vie ca o gindire în perma- 
nentă mișcare. Peisajul pe care-! oferă 
această cinematografie, este acela a! 
unor ochi foarte expresivi, în care 0011 
urmări activitatea fascinantă a creie- 
rului, naşterea unui gind cu mult 
înainte de formularea lui în cuvinte. 


Despre ieri, azi. miine 


Între ciudatu! film a! lui lancsó 
Miklós, «Vinturi strălucitoare» — ciu- 
dat pentru că nici o clipă nu ştii exact 
unde se termină povestea despre Co- 
legiile anilor 1947 din Ungaria și unde 
începe meditaţia asupra mișcărilor în- 
noitoare din toate timpurile, cu toate 
dificultățile lor inerente — şi ace! 
foarte direct şi sobru «Zone interzise» 
de Pâ! Gâbor, organizat limpede în 
jurul unor probleme actuale de etică 
socială, între aceste două modalități 
de a aborda filmic realitatea, registru! 
problemelor socotite demne a fi 
puse în discuţie, este foarte larg. Se 
poate vorbi despre trecut, despre pre- 
zent, despre problemele genera! uman 
valabile, despre cazuri particulare. Se 
poate reconsidera trecutul! prin prisma 
zilei de azi, se poate arunca chiar, 
prin aceeaşi prismă, o privire spre 
ziua de miine. Si totul sub semnul! 


«Vinturi strălucitoare» — între viață şi meditaţie 


acelei luciditáti de care vorbeam mai 
înainte. 

Capu! de serie pe această linie a 
luciditátii mi se pare a fi filmul lui 
Peter Bacsó «Impugcátura». Este un 
film despre tineri, adresat de fapt ma- 
turilor. Pentru că, de toate faptele 
celor trei eroi — doi băieți si o fată — 
soldate cu sinuciderea unuia dintre 
ei, responsabili sînt maturii. Nepu- 
tinta lor de a-şi înțelege si apropia 
copiii, neputinta de a-i tine în mînă, 
neputinta, poate, de a le oferi ceva 
important și pasionant, care să le 
consume energiile greu de consumat 
ale virstei. 

Lucid — dar cu cit altfel lucid! — 
filmu! Liviei Gyarmanthy, «Cunoasteti 
Sunday-Monday?», o pastilă intepá- 
toare, în culori acide, de peisaj indus- 
trial, servită în coaja unei comedii 
tandre. Ca si pe Péter Bacsó, pe Livia 


Gyarmanthy o interesează cei tineri. 


Nu soarta virstnicilor — trăind într-o 
localitate a cărei singură rațiune de a 
exista este uzina chimică pe care o adá- 
posteşte — şi care îşi construiesc un 
simulacru de existenţă, aşa cum își 
construiesc  vaporage teleghidate, 
sculptează portretele jucătorilor de 
footbal, sau igi ocupă duminica cu o 
nouă cucerire amoroasă, ci soarta 
practicantei Juli o interesează. A- 
ceastă Juli, fascinată de ţevile si 
tuburile pe care trebuie să le dese- 
neze o săptămină întreagă, şi mai 


A VIRSTA RJ 


puțin fascinată de ceea ce-i poate 
oferi un băiat, duminica, în groapa de 
la marginea orașului. Ce facem cu 
Juli, care iată, vrea să se întoarcă aici, 
după terminarea şcolii? Filmul Liviei 
Gyarmanthy lansează cu un fel de 
voioşie amară această întrebare ne- 
formulată nicăieri, dar care ti se naşte 
spontan în minte la capătul celor 
90 de minute de proiecție. 

Aceeași preocupare pentru tineri, 
demonstrată însă pe latura ei nega- 
tivă, în filmul Mártei Mészáros, «Ma- 
ria». «Maria» e povestea unei femei, 
mamă a doi băieți mari, care după 
moartea soțului dorește să trăiască 
conform principiilor ei. Căsătoria nu 
fusese fericită, de fapt ar fi trebuit 
desfăcută demult, și numai poziția 
socială a soțului a împiedicat acest 
lucru. Femeia vrea să renunțe la toate 
drepturile pe care i le conferă situația 
de văduvă a unui om important, pentru 
cá moralmente nu are de fapt aceste 
drepturi. Fiul cel mare considerá insá 
aceastá dorintá a ei un gest de frondá 
si de intinare a memoriei tatálui. Prin- 
tr-o subtilă răsturnare de roluri, Márta 
Mészáros face din tinár apărătorul 
convențiilor sociale şi a conformis- 
mului. Filmu! e sobru, despuiat de 
orice artificiu şi poate de aceea are o 
mare forță de transmitere a ideilor 
sale, iar interpreta principală, Mari 
Tóróksik — care cu acest rol a obți- 
nut premiu! de interpretare femininá 


Familia Tót -- un film pentru toate meridianele 


~ mis 


EJ 


po 09 


«Maria» — tinárul mai bátrin ca mama... 


id 


«Cunoașteţi Sunday-Monday ?» — ce facem cu Juli? 


IUNII 


pe anu! acesta — face din personaju! 
său o apariție de mare complexitate 
și adevăr omenesc. 


Pasiunea de a se povesti 


Cred că exemplu! cel mai bun îl 
constituie filmul lui Sandor Sara — 
operator de altfel, şi aflat la primul său 
lung metraj ca regizor — «Piatra arun- 
cată» (Premiu! special al juriului). 
Poate că nu aș greşi prea mult spu- 
nind că e un film autobiografic, dar 
cred cá sint mai aproape de adevár 
dacá spun cá el reprezintá de fapt 
autobiografia unei generatii. «Piatra 
aruncată» este filmul adolescenților 
din anii "50, iar Balász, erou! principal 
(interpretat de un foarte tînăr și foarte 
talentat actor, Lajos Balăzsovits, ne- 
lipsit din nici un film care are nevoie 
de un erou romantic si care, de altfel, 
a obținut premiul de interpretare mas- 
culină al anului), este reprezentantul 
lor. Biografia lui intilneste multe alte 
biografii ale anilor acelora: un tată 
arestat, dintr-o neînțelegere poate, 
studiile întrerupte apoi reluate la un 
moment dat în urma îndeplinirii unor 
sarcini sociale, cu bună credinţă şi 
cu tot entuziasmu! virstei. Studiile 
reluate — acest Balász ca si Sárá de 
altfel — dorește să devină regizor si 
încearcă să reconstituie într-un film 
experiența anilor acelora. Dar oare 
anii aceia pot fi reconstituiti? «Piatra 


aruncată» e un fel de remember. E 
multă tristețe si gravitate în el si mult 
respect tandru. Filmului i s-a reproşat 
frumusețea, caligrafismul fără cusur 
a! imaginii. În ce mă privește nu-mi 
pot închipui «Piatra aruncată» în alte 
imagini decit acelea, într-adevăr foarte 
frumoase, într-adevăr foarte poetice, 
într-adevăr foarte caligrafice, realizate 
de Sándor 5818. 

Aș cita în cadrul «pasiunii de a se 
povesti» şi «Impostorii» de Félix Ma- 
riássy. O satiră politică ascuţită cu 
acțiunea situată în anii Republicii Con- 
siliului, oscilind poate prea mult între 
grotesc si tragic. As cita și filmul lui 
Imre Gyöngyössy, «Paste înflorit», un 
fe! de legendă aproape biblică, pla- 
sată în aceeași epocă, un film plin de 
o poezie grea si ciudată, la care însă 
accesul nostru a fost limitat de impo- 
sibilitatea traducerii foarte exacte a 
textului. Şi 85 mai putea cita tot aici 
filmul lui lancsó Miklós, «Vinturi strá- 
lucitoare», pentru latura lui care tine, 
sau poate credem noi că tine, de 
istorie. 


Vorbind despre cu totul altceva 


Premiul publicului a fost obținut de 
filmul lui Zoltan Fábri, «Băieţii din 
strada Pal». De ce acest film, care e 
o coproducție americano-maghiară, 


Alaltăieri: revelație 
leri: speranță 


Azi: certitudine 


cu majoritatea interpretilor străini — 
și nu un altul, a obținut acest premiu, 
nu se poate înțelege decit dacă ştii că 
e făcut după foarte popularul roman 
cu același nume, scris de Ferenc Mol- 
nár si devenit un fel de carte de căpă- 
tii a cîtorva generaţii de tineri. E un 
film cu o spectaculoasă întorsătură, 
care-! transformă în final — dar exact 
în final — dintr-un film pentru copii 
despre lupta a două grupuri pentru 
supremaţia asupra unui teren de joacă, 
într-un film pentru oameni mari, despre 
eroism si luptă și victorie si singurá- 
tatea conducătorului de oști, după ce 
victoria a fost cucerită. Aș fi crezut 
că această întorsătură este întimplă- 
toare, dacă n-aș fi văzut un alt film de 
Zoltán Fábri, «Familia Tót» după piesa 
cu același nume de István Orkény. 
«Familia Tot» începe ca o comedie 
patriarhală, senină, amuzantă si ușor 
lirică, desfășurată în liniştea unui sat 
maghiar si în cadrul foarte roz a! fa- 
miliei pompierului Tot, respectat de 
lume si adorat de ai săi. Apoi devine 
o falsă comedie, în care familia Tot 
se străduiește — pentru binele fiului 
aflat pe front — să intre în grațiile 
domnului maior, tiran 51 schizofrenic, 
venit să-și refacă nervii în liniştea că- 
minului lor. Apoi, dintr-o dată, spre 
final, te afli in fata unei tragi-comedii 
dureroase si usturátoare, despre umi- 
lintá si inutilitatea ei, despre tiranie si 
demenfa ei, despre răbdarea ome- 


corespondență 


din 


Pecsi 


nească și limitele ei. Devine adică, 
dintr-un film cu specific naţional, un 
film pentru toate meridianele. 


Să-i convingi pe ceilalți 


Festivalurile — ca şi oamenii de 
altfel — pot fi revelații, deziluzii, sur- 
prize, speranţe, certitudini. Cel de-a! 
cincilea festiva! al filmului maghiar de 
la Pécsi a fost o certitudine. Filmele 
prezentate în concurs, şi nu numai 
ele, inspiră încredere în soliditatea 
acestui fenomen numit «cinemato- 
grafia maghiară», care nu cu multă 
vreme înainte era doar o speranţă, 
după ce fusese surpriză și revelaţie. 
Si asta nu e puțin lucru. Pentru că, 
dacă e uşor să «faci explozie»nu mai 
e atit de ușor să păstrezi în spațiu, 
locul, forma, dislocată de explozia ta. 
lar să păstrezi ace! loc înseamnă, 
de fapt, să reusesti să-i convingi pe 
ceilalți de importanţa lui. Cred că fil- 
mul maghiar a reuşit să convingă pe 
toată lumea că existenţa lui este im- 
portantă si are deci dreptul, dacă nu 
la veşnicie, cel puţin la durată. La o 
durată egală cu aceea a problemelor 
pe care le sondează. Ceea ce, pentru 
viața unei arte, este foarte mult. 


Eva SÎRBU 


21 


e dirt ip RR 
canemateca 


De ce nu 

un 
repertoriu 
organizat 


pe teme? 
De ce nu 
un 


«Hitchcock, 


cu 
adevărat 
prezentativ ? 


ÎN ASTEPTAREA 
UVERTURII 


Union se numeste liliputana salá de 200 
de locuri, unde la 3 noiembrie au reinceput in 
Bucuresti spectacolele de arhivá. Ele sint, 
si in tot cazu! trebuie mai mult sau mai putin 
sá fie, o istorie a filmului. Ginditi-và la isto- 
riile altor arte. De pildă, istoriile literare. 
Capitolele lor nu-s decupate după criterii 
de clasificare unice. Materia se împarte și 
în epoci (uneori secole) si în genuri, si in 
şcoli, si în autori, dar, mai ales, în opere. Is- 
toriile filmului (si sint, vai, inuti! de multe) 
vorbesc de regizori, de scoli nationale, de 
curente, dar nu vorbesc aproape nimic despre 
opere, despre filme. Într-o istorie a literaturii, 
biografia autorilor este expediată repede 
(în Lanson ea e relegatá în notă scrisă cu li- 
terute infinitezimale). Textele sint aproape 
numai analize de opere. lar operá inseamná 
temă si stil. Asta mă face să mă gindesc la o 
cinematecă unde ciclurile diverse ar repre- 
zenta, ar ilustra, diterite teme. O temă poate 
grupa opere foarte deosebite între ele. De 
pildă,acea purtare odioasă a filistinului mic- 
burghez (a fortiori a milionarului sau minis- 
trului) față de delincventi, ace! ostracism 
nemilos, acea neindurátoare intoarcere a 
spatelui cátre ce! ce a pácátuit si si-a ispásit 
vinovátia. Aceastá crudá, necrutátoare con- 
duită se poate manifesta prin acțiuni mu!- 
tiple de la o poveste !a alta. lată,de pildá,pa- 
tru filme foarte neasemănătoare pe care o 
cinematecá le poate prezenta reunite sub 
aceeasi temá a filistinismului neiertátor: / am 
a fugitive (Sint un evadat) de Melvin Leroy: 
Adna e sue compagne (Adna si prietenele ei) 
de Pasolini; Confession (Spovedania) de 
Hitchcock; Crainquebille de Jaques Feyder. 
Foarte interesant ar fi ca cinemateca noastrá 
sá poatá da, sub formá de ciclu omogen, 
aceste atit de diferite povesti. 

Același lucru i! poate face, adică totodată 
unitar si divers, omogen si variat, cu opera 
unui anume autor. De pildă, interesant ar fi 
un amplu cic!u Hitchcock (pe baza filmelor 


celor mai reprezentative). Asta ar permito 
să-l cunoaştem pe acest mare cineast. 
Căci nu-! cunoaștem. Despre e! s-au spus 
numai prostii. De pildă,că ideea lui originală 
este aceea a «falsului vinovat». Dar toate 
poveştile polițiste din lume sint pline de 
falsi culpabili, care ne innebunesc de-a lun- 
gu! naratiunii, ne fac sá pariem mereu gres t, 
pentru ca la urmă să ni se servească adevă- 
ratu! crimina!. Hitchcock face și e! asta ca 
toti autorii de filme polițiste (as zice, chiar 
de filme pur si simplu). S-a spus de ase- 
menea că e! este regele «suspense»-ului. 
Dar nu numai filmele polițiste; nu numai fil- 
mele de aventuri, ci toate filmele bune de 
orice categorie sint clădite pe «suspense». 
Poate cá Hitchcock a gásit un soi nou de 
«suspense»? Dar tocmai asta nu ni 
se spune. Tot așa si cu un alt 510- 
gan: «Hitchcock este regele filmului de 
groazá». Sint sigur cá el practicá un fe! per- 
sonal, original, relativ nou dea inspira groazá. 
Că inspáimintarea, la el, are o bază mai gravă, 
mai adincá decit !a sado-masochistele 
secáturi care fac azi filme la modá. Sint in- 
credintat de asta. Si voi spune indatá de ce. 
Dar biografii si criminalistii lui Hitchcock, 
ei, nu o spun. lată rostu! și datoria unei cine- 
mateci. Sá alcátuiascá cicluri, grupe de filme 
in care sá se arate, sá se explice, sá se adin- 
ceascá aceste trăsături originale ale operelor 
si autorilor. 


Temele hitchcock-iene 


De pildá,o primă grupă va invedera cum 
uneori, nu totdeauna, ba relativ rar, in sase 
filme din cincizeci, Hitchcock atacá teme 
politice; in spetá una singurá, si anume: 
nazismul, adică antinazismul, anti-fascis- 
mul. Astfe! sint: O doamnă dispare, Coloana 
cincea, Corabia vieții, Corespondent, Noto- 
rious şi Păsările, acesta din urmă înţeles 
in sens larg, vast si profund metaforic, ca o 


invazie fioroasă de dușmani ai genului uman. 
Dar şi celelalte filme citate sint prezentări 
tot atit de originale ale inamicului fascist. 
Alte filme fioroase ca Fringhia, Străin în 
tren, Fereastra dinspre curte, Psycho 
privesc spaima, oroarea, dintr-un alt punct 
de vedere, extrem de moral, extrem de înalt. 
Este punctul! de vedere indicat de marele 
sociolog francez Durkheim și şcoala sa. 
Ei zic (şi asta a fost ceva foarte nou, foarte 
origina!), că nu trebuie să judecăm greşit 
acea pasiune a maselor pentru crimă. Nu 
este o curiozitate morbidă, ci cea mai sănă- 
toasá atitudine din cite există. Oroarea, zgu- 
duirea, tulburarea in fata crimei este o 
dovadă că societatea reacţionează puternic 
ia ceea ce o lovește, la ceea ce o dărîmă. 
Dacă ar privi crima cu nepăsare, acea soci- 
etate ar muri. 

Asta e ce vrea să zugrăvească Hitchcock. 
Psycho nu are nici subiect prea interesant, 
nici actori foarte buni. nici tipuri de criminali 
prea originale. Este un simplu caz patologic. 
lată. O tînără primește de la patronu! ei 60 de 
mii de dolari ca să-i depună la bancă. Ea ii 
păstrează si fuge cu ei în maşină. Poposeste 
'a un hote! unde tinăru! patron, un june timid 
şi sentimenta!, se plinge că maică-sa, pe 
care o adoră, îi face o viață infernală. Rámasá 
singură în odaie, tinăra se dezbracă şi face 
un duș. Atunci intră în odaie mama băiatului, 
cu un lung cuțit în mînă, şi o taie pe fată in 
vreo zece bucăţi. Peste citva timp, intră în 
odaie si băiatul, urlînd, disperat: singe! ma- 
mă! mamă! Apoi, cu pietate filială, şterge 
toate urmele crimei, stringe fragmentele de 
cadavru, le viră în port-bagaj-u! mașinii vic- 
timei, maşină pe care o împinge in lac. Dis- 
paritia fetei îngrijorează pe logodnicul! ei, 
care alarmează poliția. Dau de urmele hote- 
비비, Hotelieru! se cam fisticește. Cu nici 
un pret nu lasá pe cei doi bárbati sá ia con- 
tact cu maică-sa. Aceștia se incápátineazá. 
Rezultatul? Logodnicu! va fi si el tăiat de 
bátrina maniacá. Misteru! creste cind poli- 
tistu! află cá mama hotelierului murise de 
zece ani. Atunci cine e nebuna? O va afla. 
Căci găsită şi scuturată, lasă să-i cadă pe- 
ruca. Mama si fiu! erau una si aceeași per- 
soaná. 

Acest film a costat numai 800 de mii de 
dolari, si a produs, numai in Statele Unite, 
13 milioane beneficii. Dar victoria cea mare — 
zice Hitchcock — este cá publicu! din salá 
urlă. Spectatorii tipau de groază. Socu! co- 
lectiv, chezăşie a sănătății morale a unei so- 
cietáti, acesta e sensu! groazei cultivate de 
Hitchcock. 

Tot in acest sens, sau incá si mai bine, 
adică in sens invers, este filmul Supárárile 
lui Harry. Harry e găsit mort in pădure. 
Asta nu numai cá nu impresioneazá 
pe nimeni din ace! orăşel, dar toţi 
cei care fuseseră pe acolo în momen- 
tu! morţii se laudă că au fost autorii acelei 
morti. De pildă, unu! din ei vina. Sigur cá un 
glont de-a! lui, in loc sá cadá pe vinat, se 
rátácise pe numitu! Harry. Bineinteles, toti 
caută să ascundă mortul. Un doctor declară 
că decesul fusese urmarea unui atac de cord, 
dar adaugă că faptu! invocat de ceilalţi pre- 
tendenti la paternitatea indirectă a crimei, 
a fost cauza incontestabilă a acelui atac de 
cord. Unu! din personaje,pe cînd transportă 
tirig lesu! defunctului pentru a-! pune un- 
deva mai la adăpost, intilneste pe drum, in 
pădure, o domnisoará bátriná, distinsă puri- 
tană, care îi spune, cu solicitudine foarte 
modernă: «Aveţi supárári, văd, domnule că- 
pitan»; şi işi vede, glacial, mai departe de 
drum. 

Această anestezie la crimă este reciproca, 
reversul, contra-panou! groazei din celelalte 
poveşti. Si este ega! de groaznică cu cele- 
lalte spaime. Poate chiar si mai groaznică. 

Am dat aceste cîteva exemple pentru a 
arăta cum trebuie organizate programele, re- 
pertoriile, ciclurile, grupele de filme prezen- 
tate intr-o cinematecá, astfe! incit specta- 
toru! sá se informeze, sá-si educe gustu! 
şi să beneficieze de cistigurile culturale pe 
care le poate aduce această uimitoare, mi- 
nunată artă a şaptea. 


D.I. SUCHIANU 


Cáldura 


Producţie a Casei de 
filme „Bucureşti“. Regia: 
Şerban Creangă. Scenariul: 
Horia Pătraşcu şi Şerban 
Creangă. Imaginea: Tibe- 
riu Olasz. Decorurile: Şte- 
fan Mariugan. Cu: Vladi- 
mir (Găitan, Emilia Do- 
brin, Nicolae Volez, Se- 
bastian Papaiani, Stefan 
Mihăilescu - Brăila, Elena 
Soltuz, Maria Cumbari, 
Nicolae Secăreanu, Ernest 


Maftei, Mihai Badiu, Geor- 
ge Mihăiţă. 


omm este un film care se 
cuvine nu numai salutat, dar și ex- 
plicat cu precizie, ca unul dintre 
foarte rarele debuturi, atît de nece- 
sare cinematografiei noastre — are 
oate datele, tot farmecul, toate 
naivitátile și toate incertitudinile 
catrenului de debut. Primul! semn 
bun este că, chiar între coperţile 
pretentioase ale unui lung metraj, 
aceste date se prezintă unitar. Ele 
poartă, pecetea vizibilă a regizo- 
rului şi-l reprezintă în acest sta- 
diu. Începînd de la scenariu, al 
cărui co-autor este, împreună cu 
Horia Pătraşcu, scenariu care nu 
„promitea mai mult", cum s-a pre- 
tins. în -virtutea unui automatism 
polemic, ci era, cu diferenţe strict 
cantitative, exact ceea ce este filmul: 
o evocare plină de candori a cîtorva 
crîmpeie în amintirile unui tînăr. 
faptele capitale erau si sînt reușita 
sau nereuşita la examen, înțelegerea 
sau neintelegerea părinţilor față de 
prima.dragoste a junilor eroi, prima 
întîlnire cu moartea, descoperirea 
prieteniei  ş.a.m.d. Toate acestea 
erau şi sînt. văzute în ipostazele lor 
ilustrative: iată cum se întîlnesc trei 
tineri în prima secvență — doi bă- 
eti și o fată — şi fata rămîne cu 
altul decît cu ce! pentru care venite, 
fapt care nu pare să aibă nici un fel 
de implicații, în afara aceleia a unei 
simple informații; iatá-l pe tinárul 
avantajat cáutindu-se zadarnic pe 
lista 'celor reusiti la examen ; iatá-l 
apoi retras la țară, asistind la ulti- 
mele clipe ale tatălui ș.a.m.d. Unele 
zone ale acestor evocări juvenile 
rámineau în scenariu și rămîn si în 
film uniforme, cum sînt scenele de 
militărie,. inserate ` pentru a ilustra 
un. sentiment de camaraderie. cu 
vagi tente de umor bonom său 
de ironie inofensivă.. Là fel sînt: și 
scenele dedicate prieteniei 'civile 
-dintre cei doi tineri care-și disputa- 
seră în surdină fata, pe- ideea priete- 
niei care triumfă, făcînd elogiul unui 
"prieten drag" dispus să ofere „un 


suris, o povatá". Filmul are de altfel 
propriul său refren de muzică ușoară, 
care întrerupe din cînd în cînd dis« 
cursul narativ, pe ideea ca în 아려 
goste și prietenie „să păstrăm ce-am 
cîștigat“, soluţia fiind indicată în 
titlu; căldură! 

În schimb, unele momente căpătau 
și capătă un neașteptat relief dra« 
matic, cum e cererea în căsătorie, 
la care se decide la un moment dat 
eroul, neajutorat în fata unor pă< 
rinti opaci, inabordabili si tiranici. În 
același spirit, afectînd însă de data 
aceasta si un subit snobism, sint sce- 
nele din mediul rural cu tînărul 
cázut la examenul de la facultate si 
devenit director de cámin cultura! 
la ţară, unde sensibilitatea sa fragilă 
se izbeste 06 duritatea ambiantei şi 
a unor cameni care nu-l inteleg si au 
o cinicá si obscură pornire de a i se 
împotrivi, de a-i face rău si a-l lua 
în deridere. Nu lipseşte însă printre 
săteni, undeva în planul doi, tăcută, 
o apariție suavă, blondă care-l urmă- 
reşte pe tînăr cu priviri revelatoare 
— niciodată abordată, dar reprezen- 
tînd într-un fel, prin mutenia sa pier- 
cută în admiraţie, o satisfacţie dată 
orgoliului masculin al eroului oră- 
sean, înconjurat astfel de un nimb 
de inaccesibilitate. 

Dintre toate aceste inocente gen- 
tile — specifice, desi nu toate fatale, 
debutului — «e detașează cîteva sem- 
ne ale unui spirit de observaţie, sen- 
sibil si pe alocuri cu momente de 
acuitate, in deosebi în sensut surprin- 
derii tarelor unor tipuri sau stări 
sociale, Astfel, pe fundalul în genere 
fad al tipologiei de prim plan, cîteva 
apariţii episodice au pregnantá. si 


chiar o savoare aparte, cínd.e vorba ' 


de tipuri pe care, evident, autorul le 
iubește mai puțin şi în raport cu 
care devine incisiv. Este astfel un 
“secretar de  Consitiu” -caracterizat 
printr-o opacitate brutală și onctuoa- 
"să, personaj'caré'are un rol ceva mai 
"Intins, reprezentind “spiritul autori- 


tar rutinier și obtuz. Dar chiar şi o . 


Lirism pur, ingenuu, cu concursul operatorului... 


apariție de un singur cadru, a unui 


„brunet la baia ostăşească, autopre- 


zentindu-se: „Sint din Floreasca, 
báietasl" îi e suficientă autorului pen- 
tru a ne transmite o sugestie de ca- 
racter. Uneori, cînd aceste virtuali- 
táti par să se organizeze mai cursiv, 
prind viață mici tablouri de o anu- 
mită suculentá ironică, desi regizo- 
rul oscilează mereu intre discreţie 
şi grabă, cum e, de ‘pildă, momentul 
tribulatiilor unei bătrine necăjite, 
mutată din casa veche de mahala 
într-un apartament nou, invadat de 
larma copiilor din cartier, cu robi- 
nete defecte şi cu geamurile trîntite 
de curent. În sfîrșit, ca o dovadă că 
riscul unei plafonări a posibilităților 
este încă îndepărtat, Șerban Creangă 
încearcă și sugestii mai de anvergură, 
mergînd pînă la compunerea unei sec- 
vente alegorice — o ședință la țară, 
pe pajiște, cu un ceremonial absurd, 
Masa de ședință, cu cana și paharele 
de apă, devine un personaj impor- 
tant, purtat în postură de năsălie 
și afîndu-și cu greu locul, pînă cînd 
oratorii își încep partiturile scrise de 
scenarist cu un condei acid. Regizo- 
rul se dovedește însă lipsit de exer- 
citiu. Efectele se degajă greoi, decu- 
pajul este aproximativ, reacţiile per- 
sonajelor si ale asistenţei sint orches- 
trate global, in formá de cor, cu 
detalii de comportament  ínserate 
strident. Autorul este incá in stadiul 
cînd i se pare cá simpla trimitere 
polemică e suficientă și procedează 
ca într-o schiță sau un scurtmetraj, 
fiind mai puţin atent la rezonanța și 
dialectica ansamblului. De aceea, 
pus în situația de a-și finaliza suges- 
tiile într-un lung metraj, cade pe 
nesimţite si cu gratie, dar cade în 
conventionalismul: cel mai comun. 
“Transformarea eroului .a -facilitează 
beţia singulară: la care-i ademenesc 
"cu perfidie țăranii de lîngă un cazan 
“eu tutes, prilej pentru. regizor 'de a 
"face:risipá da mijloace expresioniste 
pentru'a arăta toate reverberatiile 
interioare ale acestui. șoc cu alcool, 


44 


Epe 


(„Câldura” ). 


dublat de o criză de conștiință. Inters 
venind și vizita cu povatá a priete- 
nului rămas la oraș, faptul se trans- 
formă, surprinzător, într-o expe- 
rientá crucială de viață, suficientă 
parcă pentru a-l determina pe erou 
să devină sociabil şi să adopte o 


+ atitudine mai comunicativă. 


Rarefiat ca substanţă și incert ca - 
modalitate şi limbaj, „Căldura“ ne 
propune totuşi cu convingere un 
gust și, fără a defini încă un regizor, 
marchează destul de bine o înclinaţie 
stilistică. La un debutant, acestea ni 
se par semne preţioase: o anumită 
fineţe a spiritului de observaţie față 
de diformările în ordine morală şi so- 
cială, oroarea în fata grandilocventei şi 
imposturii, căutarea unui ton scăzut, 
discret, o certă candoare reflexivă 
a tipologiei preferate. Prin distribu- 
ţia aleasă, în care remarcăm debutu- 
rile actoricești ale lui Vladimir Găi- 
tan, Emilia Dobrin, precum si prezen- 
ta unui valoros actor tînăr din teatrul 
nostru Nicolae Volcz, regizorul nu ne 
dă deocamdată prilejul de a constata 
o creație sau o apariţie fulgurantă, 
dar, străin de orice cult convenţional 
al vedetei, el evită,.prin gratia reală 

a actorilor aleși, riscurile și erorile 
바노 În. fine, cu concursul unuia 
dintre cei- mai buni operatori pe 
care-i avem, Tiberiu Olasz, Şerban 
Creangă traduce aceste opţiuni de 
gust în imagini aerate, transparente, 
străbătute de un lirism pur, in- 
genuu. De. aceea credem că, dacă se 
poate merge şi de la formă spre 
conținut, am putea admite şi eviden- 
tia unui bun gust ca un punct de ple- 
care spre artă. Cu condiția ca, la 
rîndul său, studioul să dubleze dis- 
ponibilitatea față de tinerii regizort 
prin diversificarea atentă a căilor de 
acces pe platouri, fără a se neglija, 
îa drumul spre: maturitate, scurt- 


"metrajul, filmul-scheci şi bogata expe- 


rientá- specifică: a 'descbperirii, ton- 
ceperii, 'structurării: 5 „definitivării 
scenariilore --- 


Val. 5, DELEANU 


33 


A 
* 


ae i 


E Linişte 
şi strigăt 


*ckck 시 


O producţie a studiourilor din R.P. Ungaria. 

Regia: Miklos lancs6; Scenariul: Gyula Herna- 

K di și Miklos lancsó; Imaginea: jános Kende 

b Cu: Andras Kozak, Zoltan Latinovits, Mari 
/ Térócsik, Andrea Drahota. 


Filmul se deschide cu un inserte 
punere în temă, din care aflăm că 
acțiunea se petrece la începutul dom- 
niei regimului horthyst, puţin după 
infringerea Republicii Consiliilor. Ca 
o exemplificare imediată urmează 
o execuţie. 

P; Dincolo de această punere în temă 
de o claritate aproape brutală, nu 
ni se mai explică nimic. Sîntem fä- 
sati — ca de obicei în filmele lui Miklós 
lancs6 — în fata unei desfásurári de 
viaţă, cu tot ce presupune ea ca șoc, 
surprizá sau neintelegere de moment. 
년 Personajele ne sint arătate, nu pre- 
* zentate, în plină desfășurare a unei 

vieţi despre care nu ştim nimicşi puse 

în situaţii care, lipsite multă vreme de 

' conflict, nu ne ajută de loc să leiden- 

tificăm. De aici, din acestrefuz al 
prefigurărilor explicative, vine o 

senzaţie de neliniște, de suspense, 

de mister pe care te simți incapabil 

J să-l descifrezi. Apoi, încetul cu 
încetul, începi să reperezi punctele 

E de contact dintre personaje, relațiile” 
şi natura lor: reprezentanţii ordinei 
horthyste, familia de ţărani care se 
află sub supravegherea. lor, revolu- 
2 tionaru! pe care-l ascund. Din mo- 
mentul acela, asupra întregului film 
se instalează albă și copleșitoare 
teroarea. Ea se construiește din 
mișcările oamenilor, din ` gesturile 


Un 


; š = 


Ten 
VORNE 0 


~ 


ㆍ 


lor, frinte, din tácerile lor, din acel 
sentiment de pericol permanent 
care interzice comunicarea obișnuită 
prin cuvînt. Oamenii se înțeleg din 
priviri, din gesturi, din jumătăţi de 
vorbe. Aceeaşi tăcere grea de subtex- 
tul teroarei se întinde asupra spatiu- 
lui în care se desfășoară acțiunea, 
Pereţii albi ai casei, curtea, cîmpul din 
jurul ei, orizontul, totul e o imensă 
tăcere copleșită,  dezarmată, totul 
e un pustiu împietrit, amuţit de 
spaimă. Singura posibilitate de co- 
municare rămîne deci mişcarea. Ges- 
tul. Privirea. Gest și priviri suprain- 
cărcate de sensuri,cu expresivitatea 
exacerbatá de obligaţia de a tine locul 
cuvintelor. Aparatul le înregistrează 
la rîndul lui din miscere, o mişcare 
permanentă, obsedat parcă să nu 
piardă nimic din ceea ce-şi vor co- 
munica aceşti exilați într-un univers 
al tăcerilor. lar mișcarea lui le con- 
turează de fapt biografiile, le dezvălu- 
ie senzațiile, sentimentele. Panica. 
Neliniștea. Dragostea. Destinderea 
de o clipă. Si din nou panica, Simti 
hăituiala și o dată cu ea voluptatea 
vînătorilor și disperarea celui vinat. 
Simti pericolul si o dată cu el încrîn- 
cenarea celui care încearcă să i se 
sustragá. Simti spațiul strîngîndu-se 
neputincios în jurul acestuia, făcîn- 
du-se cerc — ca acela descris de 
plimbarea bătrînei în bătătură după 
ce i s-a dat medicamentul-otravă — 
un cerc din care nu se poate scăpa 
decît prin moarte. Atunci ţi se pare 
că ai înțeles tot. Ti se pare că ai văzut 
o poveste simplă despre un revolu- 
ţionar urmărit de autorități, începi 
să aștepți deznodámintul, aștepți să 
fie prins, să fie executat, În momentul 
acela însă — adică în final — realizezi 
că povestea asta simplă contine 
implicaţii foarte profunde si că ea 
a apucat să-ţi comunice, fără vorbe, 
o mulțime de lucruri despre soarta 
omului prins la răscrucea vremii, 
despre putere, despre umilință, des- 


pre violență, despre relaţiile dintre 


oameni. puşi în situatii-limitá și, 
finalmente, despre soarta unui ,po- 
por într-unul din momentele cele 


mai grave ale existenței sale. 
„Liniştea si strigătul” începe cu o 

execuţie si sfirseste cu două: înainte 

de a fi ucis, știind că va fi ucis, cel 


„urmărit își ucide urmăritorul. Împuș- 


cătura aceea răsună ca un răspuns 
intirziat, ca o replică, singura posibi- 
là, singura adevărată, singura dreaptă 
la teroare. Împușcătura aceea este, 
la capătul a 80 de minute de liniște, 
strigătul, 

E. S. 


Femeia 
îndărătnică 


* * 


O producţie S.U.A. Regia: Franco Zeffirelli; 
Imaginea: Oswald Morris, Luciano Trasatti: 
Cu: Elizabeth Taylor, Richard Burton, Cyril 
Cusack, Michael Hordern, Natasha Pyne, 
Alan Webb, Victor Spinetti. 


Cinematograful l-a redescoperit 
pe Shakespeare. Se vorbeşte şi se 
scrie din ce în ce mai mult în ultima 
vreme despre acest. neasemuit sce- 
narist de acum patru veacuri. Marii 
regizori, ca și marii actori simt ne- 
voia să treacă examenul școlii de 
la Stratford. Laurence Olivier, Orson 
Welles, Castellani, Kozintev, Smok- 
tunovski, Vanessa Redgrave, John 
Gielgud sau japonezul Kurosawa — 
pe toate meridianele, Shakespeare 
devine pentru cinematografie si-cre- 
atorii ei momentul maturității,- mo- 
mentul conștiinței și poate pragul 
universalizării lor, 


univers de gesturi si priviri („Linişte şi strigăt“), 


Zeffirelli a fast mai întîi scenograf 
(precizarea este importantă din toate 
» punctele de vedere). De Shakespeare 
s-a apropiat fără timorare, începînd 
cu opera capitală a acestuia, , Hamlet", 
pe scena teatrului Eliseo .din Roma, 
cu Georgio Albertazzi și Ana Pro- 
“glemer ca principali interpreti. În 
acea montare, Zeffirelli dădea în 
primul rînd un spectacol de sceno- 
grafie. Atmosfera piesei era reali- 
zată din lumini și umbre, în timp ce 
în prim plan eroii trăiau „la rampă” 
o tragedie mai mult „spusă“, rostită; 
în costume neutre (maiouri şi rochii 
negre). Exista însă în embrion ideea 
de a-l citi pe Shakespeare nu neapă- 
rat la înălțimea tragicului unei epoci, 
ci undeva mai jos, întru descoperirea 
unor cauze de un ordin personal, 
intim, generatoare de conflicte dra- 
matice dar nu de tragedie. 

În „Romeo și Julietta“, ㆍ filmul 
realizat în Anglia, Zeffirelli a izbutit 
să integreze acțiunea scenică într-o 
desfășurare mai amplă, în decor 
natural; ceea ce în piesă exista doar 
ca ecou, în film devine participare, 
prezenţă; nu se sugerează tragicul, 
ci se trăiește o dramă, nu se tinde 
la depășirea de sine, ci se coboară în 


- sine — Romeo și julietta- fiind doi 


tineri care descoperă sentimentul iu- 
birii, dar descoperirea lor se transfor- 
mă în dramă din pricină că ‘sînt 
frustrati în împlinirea lui. 

Cu „Femeia îndărătnică”, Zeffirelli 
ca bun italian ce este a ajutat co- 
media shakespeariană care se petrece 
în Italia să devină într-adevăr ita- 
lianá, Și aici n-a greșit, pentru că 
„Scorpia imblinzità" era o piesă ce 
se juca deja atunci cînd Shakespeare 
începuse să scrie (sorgintea ei 
era obscură, poate chiar italiană). 
lar piesa era prilej de spectacol 
popular injghebat prin tirguri și 
ulite. Shakespeare a reluat-o şi a 
ridicat-o pe o altă treaptă prin am- 
plificarea și consolidarea unor carac- 
tere care au devenit exemplare. 
Catarina este astfel unul din. cele 
mai puternice caractere feminine 
din întreaga sa operă. Si apoi Zeffi- 
relli a scos din limitele riguroase şi 
chiar rigide ale scenei si de sub 
luminile rampei o -lume care pe 
vremea lui Shakespeare se mișca în 
alt cadru (mai larg) și mai ales 
în aer liber. Zeffirelli a dat am- 
ploare, mai întîi tot ca scenograf 


$i apoi ca cineast unei comedii 
în care primează caracterele şi 
nu “situaţiile (pe acestea din urmă 
el le-a făcut mai veridice, re- 


fuzind in acest fel o anume tradiție 
teatrală care încetăţenise, ca pe o 
virtuozitate, sarja caricaturală). Re- 
gizorul italian a 5605 spectacolul in 
stradă și a reintrodus personajele în 
mulțimea din jur; ceea ce în piesă 
este apartev, el a transformat'ín co- 
mentariu, în convorbire între erou 
şi publicul din fata sa. Si mai ales 
meritul lui Zeffirelli este de a fi creat 
o lume italiană cu actori englezi. 
Exegetii i-ar reproşa regizorului 
o părăsire a tradiţiei (care este ori- 
cum ulterioară lui Shakespeare), Ca 
cineast, Zeffirelli a făcut fn mare 
măsură “ceea ce trebuia. Desi piesa 
se cheamă „Femeia indárátnicá" iar 
filmul este condus mai mult de Pe- 
trucchio, 


M. Al. 


Vă recomandăm să vizionati: 


capodopera 
neapărat 
pe răspunderea noastră 


pe răspunderea dvs. 


O Catarina îndărătnică şi un Petrucchio încăpățir.at („Femeia indárdtnicá"). 


Valea 
pápusilor 


* x 


O producţie S.U.A. Regia: Mark Robson; 
Imoginea: William H. Daniels; Cu: Barbara 
Parkins, Patty Duke, Paul Burke, Sharon 
Tate Tony Scotti. 


Faima vedetelor are, se stie, scli- 
piri înşelătoare si reversul gloriei — 
încremenirea singuratică a celebri- 
tátii în propriul ei mit — ia adesea 
chipul dezolant al neurasteniei, dez- 
nădejdei și sinuciderii. E o temă 
care a făcut să se consume multă 
cerneală și multă peliculă. 

Abordind-o, Mark Robson nu re- 
confirmă nici spiritul acid, nici 


umorul şi nici simţul ritmului demon- 
strate în comedia ,Pfttt".. Cu- 
noscător incontestabil al lumii pe 
care o descrie în „Valea păpuşi- 
lor“ (titlului românesc îi scapă al 
doilea înţeles al cuvîntului „dolls“, 
care înseamnă şi cașete cu droguri), 
cineastul a trecut, regretabil, pe 
lîngă o analiză pătrunzătoare și lu- 
cidă, preferind să ia un roman de 
succes și să facă din el o melodramă 
multiplă. Amatorii nu vor avea de ce 
să fie nemulțumiți. Efectiv, filmul 
inventariază toate poncifurile genu- 
lui și toate resursele de compasiune 
dulceag- amăruie” ale temei. Nu 
lipsesc rivalitátile, sforăriile şi cioc- 
nirile dure din mediul - actoricesc, 
toboganul necruţător al virstei pe 
care alunecă mai ales stelele femi- 
nine, indiscretia agresiváa publicită- 
tii care transformá orice detaliu din 
viaţa privată a vedetei în subiect de 
cancan și în fapt de notorietate pu- 
blică, mizeria spirituală, jocul hazar- 


dului şi interesele comerciale guvers 


nînd culisele Hollywoodului, boala, 
necruțătoare care distruge cariere şi 
aruncă în dizgrație pe cei pînă mai 
ieri rásfátati de soartă, capcana pe- 
riculoasă a tratamentului cu calman- 
te și droguri ș.a.m.d. 

Accentele critice ale filmului vi- 
zînd star-sistemul și condiţia artistu- 
lui de peste ocean sînt anihilate în 
sosul lacrimogen al intrigii; momen- 
tele atractioase (cintece, dansuri, 
repetitii, numere de revistá) atenuea- 
ză dramatismul in doze distribuite 
metodic; tensiunea unor confrun- 
tări e imediat destrămată deo scenă 
drágálas-surizátoare; totul e făcut 
de dragul spectacolului și al efectu- 
lui facil. Astfel, cele mai crîncene 
zguduiri rămîn convenţionale ș 
nu ne coplesesc nici o clipă, iar ac- 
fiunea trenează îndelung, desi pre- 
tinde să fie captivantă cu cele citeva 
poveşti care isi tes firele pe parcurs. 

Cu «e ráminem pînă la urmă? 
Cu imaginea straniu-tragicá a fru- 
moasei Sharon Tate, cu aparitia tre- 
cátoare, dar memorabilá a unei ac- 
trite de clasá, Susan Hayward, ju- 
cindu-si într-un fel propriul per- 
sonaj cu o Clarviziune tăioasă si 
explozivá, folosind ambalajul de sta- 
niol care, firește, se aruncă după 
ce bomboanele fondahte au fost con- 
sumate. 


Galileo 
Galilei 


* 


O producţie a studiourilor din R.P. Bulgaria. 
Regio: Liliana Cavani; !mogineo: Alfio Con- 
tini; Cu: Kiril Kusak, Gheorghi Caloiancev, 
Giulio Broggi. 


Despre Galileo Galilei s-a vorbit, 
s-a povestit, s-a studiat si s-a confa- 
bulat; a fost defáimat și preamárit în 
egală măsură; în orice caz nu s-a 
putut plînge de indiferența uitării. 
De fiecare dată personalitatea lui 
reîntrupată a avut ceva de spus, a 
fost privilegiată, purtătoare de sen- 
suri și grele intelepciuni. Excepţie 
face însă, fără retineri sau complexe, 
creația Lilianei Cavani. Ce are de 
spus prin Galileo Galilei e greu de 
aflat; s-ar părea că nimic deosebit; 
vrea doar să povestească despre el. 
Ca urmare, filmul ei se menţine con- 
stant în limitele intenţiei de populari- 
zare — implicit si vulgarizare — şti- 
intificá; informează despre epoca, 
viața și munca marelui savant. Dar 
chiar şi materialul exclusiv faptic îşi 
are servitutile lui, nu îngăduie evi- 
tarea tuturor tangentfelor cu un plan 
filozofic care e parte integrantá din 
subiect. Asa cá Liliana Cavani bijbiie 
stingaci gi nesigur, schematizind cîteva 
idei, cîteva adevăruri ce nu s-au 
lăsat ocolite. Ceea ce reușește să 
pună în imagini se poate rezuma în 
puţine cuvinte, şi anume că cea mai 
retrogradă şi criminală instituţie a 
timpurilor a fost. Inchiziția — în 
prim plan, iar în plan secund, că 
fiecare adevăr s-a plătit scump, 
mult mai scump decît obișnuim să 
ne inchipuim. Plină de bune si senti- 
mentale intenţii ea urăște aprig in- 
chiziția și ale ei ticăloșii, varsă o 
lacrimă pe rugul lui Giordano Bruno 
şi aşează un suspin pe autorenegarea 


Mihail LUPU 


lui Galileo Galilei. Pe criterii peca- 
gogice este cît se poate de util și 
instructiv. Cît despre atitea altele, 
despre adevăratul preţ al adevărului 
care s: întinde de la disperata în- 
doială de sine pînă la disperata renun- 
tare de sine pe tot cuprinsul unei 
vieţi, despre frica de îndoială si frica 
de co litudine, despre curajul de a fi 
i întru certitudine şi puterea da 
a muri singur întru adevăr, cespre 
toate acestea si despre atit 
zinvolt trecute cu-vederea 
film”, doritorilor nu le rămîne decit 
să cugete singuri, după proiecție, 
în pacea propriului lor cămin. 


Eva HAVAȘ 


matineele 
pentru copii 
CIPRU 206 Ea 교우 


Un matineu pentru copii (cinema- 
tograful ,Doina" din Capitală, pro- 
gramul de duminicá, 16 nciembrie) 
prilejuieşte pe lingă observaţiile 
obișnuite vizind programarea întîm- 
plătoare, fără criterii (patru feerii 
lirice şi o singură aventură pseudo- 
marină) sau neconcordanta dintre ce 
anuntá afisul tipárit si ceea ce s-a 
expediat in dimineață respectivă ci- 
nematografului — prilejuiește deci si 
citeva reflecții mai speciale privind 
creația cinematografică autohtonă, 

Primo: filmul nostru de copii 
„Ciine rău” al lui Olimp Vărășteanu 
apărea, în contextul celorlalte filme 
arimate prezentate în acel pro- 
gram, cam fără sare. Solemn, scortos, 
cu toate că se străduiasă povestească 
o întîmplare hazlie cu un cátelus fri- 
cos luat în răspăr de nişte găini iro- 
nice pe care le salvează totuși întîm- 
plátor din gura vulpii... Apărea 
şi fără culoare, în ciuda risipei de 
roz-bombon, verde marin și albastru 
selenar, de o somptuozitate baroc- 
modernă, tip hippy — intenţie sceno- 
grafică poate frumoasă în sine dar 
inoperantă pentru ochiul copilului 
stimulat mai degrabă de tonuri 
delicate decît de extravagante coloris- 
tice. 

În schimb, ,,Gárgárita" poloneză, 
beneficiind de o elegantá'in stilizare 
grafică, de o cromatică aleasă, de 
siluste fragile, sprintare, conduse 
într-un cadril epic limpede si poetic, 
lăsa loc infinit mai mult participării 
fanteziei micului spectator. 

Secundo: Dacă poiana şi casa- 
ciupercă, lacul cu nuferi al „Gărgă- 
ritei" sau tulpina de trandafiri ai 
».Rátustelor"chinezesti devin fami- 
liare copilului prin ingeniozitatea 
decorurilor si filmarea in planuri 
detailate, în filmul lui Várágteanu 
simti tot timpul unghiul rece, neutru, 
din care se înregistrează acțiunea; 
simţi masa de lucru şi pereţii pla- 
toului de la Animafilm, între care sint 
vizibil mînuite siluetele prea greoaie, 
decorurile prea încărcate. 

Terto: Muzica filmului „Cîinele rău“ 
e în cel mai bun caz ilustrativă, şi nu 
se reține, ca acel marş eroic, inteli- 
gent parodiat, care însoțește actiu- 
nile celor doi pirați dé baltă din 
„Căutătorii de comori”, melodie re- 
luată și fredon.tá cu entuziasm de 
sala de spectatori-copii. 


7 


n 


노오 GO Ma ETER eng E 


Ne apro- 


piem 
oare 

de 
clipa 


cînd 


vom putea 


urmări 


bebdoma- 


36 ㆍ 


dar , 
viața 
artelor? 


fear 


~ 


H : 25 HEN "SN IPTE ri TS FrV i 
ar 


PREROGATIVE 


VACUITATI 


Descoperirea 


Un teleast autentic își leagă numele, măcar 
o dată, de o descoperire — căci televiziunea e 
un ținut nou, cu tot atitea pete albe cîte aveau 
hărţile pămîntului în perioada neguroasá a 
evului mediu. 

Descoperirea aduce la lumină un fapt, tri- 
mite un fascicol de lumină pe un chipsau relevă 
un procedeu, dă certificat de naștere unei for- 
mule, etc. 

Simion Macovei și Boris Stegárescu au des- 
coperit într-o „Realitate ilustrată”, Arhiva 
natională de filme. Unii spuneau: „n-am știut 
pînă acum că există o peliculă care arde si alta 
care nu arde“; „habar n-aveam că dispunem 
ce atîtea mii de kilometri de filme românești 
vechi"; , e foarte interesant că o cinematecă 
franceză s-a adresat specialiștilor nostri in re- 
Cuperári" — si asa mai departe, 

Gindindu-te la enorma capacitate a televiziu- 
nii de a explora ineditul, aproape cá-ti vine sá 
parafrazezi, cu numele ei, vechiul proverb gre- 
cesc pomenit de Pliniu: sempex alquid noví 
African offer — Africa aduce totdeauna la ivea- 
lá cite ceva nou — televiziunea descoperá me- 
reu ceea ce nu aflasem încă, 


Gestul 


Cum cei mai multi oameni manifestă pe pla: 
tou, într-o formă sau alta, inhibitii, și cum pre- 
zenta în cadru impune o ţinută, orice gest 
decajat, orice dezinvoltură produce si în sufletul 
telespectatorului o bucuroasă detentá, Căci 
aspirația secretă a privitorului e să aibă în mi- 
raculoasa oglindă a lumii, care e micul ecran, 
lumea cît mai adevărată cu putinţă, 

De aceea, cupa de șampanie pe care abXut-o 
comentatorul nostru sportiv cu ziariștii strši- 
ni, noaptea tîrziu, după meciul cu Portugalia, 
mi s-a părut un gest extraordinar, Totul fusese, 
evident, pregătit și premeditarea nu putea fi 
pusă la îndoială — stăteau mărturie pentru asta 
sticla și paharele, Dar gestul avea oîncărcătură 
de insolit și o valoare de verosimilitate atît de 
mare încît producea încîntare. 

Nemaivorbind de adecvarea la împrejurare 
— care era perfectă, 


Amnezie 


Dacă un neofit, invitat în fata camerei, uită 
la un moment dat unde se află și oferă, de pildă, 
un uriaș căscat, se consideră că a fost un acci- 
dent, Dacă un realizator uită condiţiile elemen- 
tare ale unei transmisii, atunci amnezia trebuie 
să se considere culpă de incompatibilitate. 

După ce simpatica noastră crainică ce arbo- 
rează îndeobște. o jumătate de zîmbet incon- 
venient ne-a informat că vom vedea spectaco- 
lul brașovean „Madame Sans G&ne" de Sardou 
si Maro (de fapt Emile Moreau), actorii au in- 
trat impetuoși într-un asemenea hal cu cizmele 
napoleoniene pe scîndurile scenei încît impresia 
auditivă permanentă era a unui bombardament 
pe o linie apropiată de front. Nu e vina tea- 
trului, firește, dar teleregizorul, apoi persoana 
care stă cu cástile la urechi, n-au putut observa 
în prealabil, fenomenul indezirabil?: 
„Altădată ni s-a înfățișat într-o oarecare emi- 


siune. de variétáti, fabrica de vinuri de la Foc- . 


sani. Am vázut.vinoteca, un.număr.de butoaie, 


„cîteva: medalii, o privelişte:generală a orașului, : ~ 


o firmă, un strugure, o căruţă, un “obraz, un 
cal, un alambicde laborator dar nu ni s-a arătat 


niciodată fabrica, ori măcar procesul de fabri- 
Catie; adică a fost uitat tocmai subiectul. 
Dacă numărul de amnezii ar fi invers pro- 
portional cu numărul celor care privesc cu ochi 
de specialist programele înainte de a le vedea 
noi, laicii... J 


Rubrica 


—————————— 


A fost, în sfirsit, rubricat și comentariul ci- 
nematografic, există un ,carnet" sáptáminal. 
Istoria celor „șapte arte" pe micul ecran e 
foarte complicată, căci printr-o misterioasă 
incoincidentá, cînd se instala în post fix critica 
plastică, dispărea critica muzicală, cînd devenea 
periodic ,Gongul", se volatiliza comentariul 
cinematografic. 

„„„Ne apropiem totuși de clipacind vom putea 
urmări hebdomadar viața tuturor artelor, în- 
tr-un tele-expozeu suplu, informat, operativ, 
divers, expresiv, 

Deocamdată, carnetul cinematografic nu e 
astfel, dar sînt temeiuri să credem că redac- 
torii săi, ajungînd pe un platou unde se tur- 
nează un nou film românesc, nu se vor mulţumi 
doar să ne arate bucătăria filmării, ci ne vor 
prilejui cunoașterea ideilor cineastilor; vor se- 
lectiona mai grijuliu interlocutorii români si 
străini, în cazul interviurilor: vor tria știrile 
prin sita deasă a interesului maxim și vor sonda 
nu numai realitățile cele mai permeabile si 209 
nele mai de adînc ale creaţiei, 

Autonomia unei rubrici obligă la diversitate 
înterioară pe nivele diferite de cuprindere; pe 
de altă parte, solicită o anume continuitate de 
preocupări, o idee unitară si tenace care să-i 
deseneze, cu timpul, fizionomia. 


Conservarea 


Văzînd filmul documentar „Campionatele 
europene de box", mi-am amintit de precautiile 
lui Molière în prefata la „Preţioasele ridicole“; 
necăjit că trebuie să tipărească piesa după ce 
se jucase, comediograful francez se temea să 
nu 1 se aplice zicala „această femeie atît de fru- 
moasă la lumina lumiînării, ziua strică totul“, 


Rațiunea unui atare film nu poate fi strict 
documentară, căci este imposibil să facă altceva 
decît să rezume competiţia, uneori pînă la 
comunicarea — si încă fragmentară — a rezul- 
tatelor finalei. Cine iubește sportul cu mănuși 
și a urmărit toate fazele sau reluările lor copios 
servite în ediții de noapte, nu-i mai pot inte- 
resa segmentele atit de reduse, montate acum 
laolaltă, 

Pentru teleaști ar fi fost însă o posibilitate 
să comunice o versiune proprie, potențată de 
telecultură, a acelor înfruntări bărbătești, 
mixînd momentele de luptă cu cele de pregă- 
tire, aspectele atît de pitorești ale sălii, detalii 
ale personalității marilor sportivi aflați în 
ring, momentele dramatice ale judecății și 
punctárii, clipa singuraticá — pe care nu o mai 
ştie nimeni — de după înfrîngere, tumultul 
şi liniștea, căderea, așteptarea, biruința... A 
existat un asemenea film. Fusese făcut după 
Turul Franţei. De Lelouch. S-a proiectat şi 
pe micul nostru ecran. 

Și ca film, şi ca lucrare.de televiziune, filmul 
de televiziune trebuie să fie potrivnic manierei 
de proces-verbal asupra unui eveniment spor- 
tiv. El e o creaţie autonomă, inspirată de eve- 
niment, nutrită de substanța acestuia, impunînd 
o- viziune sintetică, generalizatoare, lăsînd o 
mărturie nu numai despre fapt ci şi despre re- 
VEFDUFERUS Sia azi POTI RI EA eta 


~ ~ 


Valentin SILVESTRU 


JYNUU UP EEPEDWRDCO ES 


tele- 
corespondentá 


UN GRUP DE CITITORI din 
Orasul Victoria. observá cá sint 
telespectatori, printre ei si criti- 
ci, cárora nu le place serialul 
Lunga vară fierbinte. „De ce atita 
nedreptate?“ sîntem întrebaţi. 
„De ce nu e privit adevărul în 
față?" 

Ne face plăcere să vă informăm 
că si cei care nu gustá serialul 
în cauză — şi îşi manifestă pu- 
blic inadeziunea — susțin că 
privesc adevărul în față, desi — 
după cum vedeţi și dumneavoas- 
tră — nu e simplu să stabilim 
încotro își tine fata acest adevăr. 
Discuţia în jurul unei producții 
ce se supune judecății generale e 
un fenomen pozitiv și n-avem nici 
o posibilitate — evident şi nici 
o înclinare de a stigmatiza si 
„opri“ vreuna din opiniile care 
vizează acea producţie, Propu- 
nerea pe care ne-o faceţi, de a 
initia un fel de plebiscit cu pri- 
vire la serial, e, din păcate, ino- 
perantá, La publicarea rîndurilor 
de față, probabil că lungul film 
se va fi istovit, 


ge 


Un răspuns asemănător și lui 
M. SOLOMON, din București, 
care susține că are încredere, pe 
lume, numai în doi critici cinema- 
tozrafici şi cere unuia din ei, 
stimatului nostru coleg D.l. Sua 
chianu, să-i spună răspicat dacă 
Lunga vară fierbinte e un. film 
bun ori ba. Dacă el îi va răspunde 
că această peliculă „fără prea mari 
pretenţii de culturalizare" e rea, 
atunci corespondentul se anga- 
jează,, să nu mai cricnesc nicio- 
dată în fata criticilor de specia- 
litate". , 

Nu numai pentru a nu vă răpi. . 
sfintu! drept de a cricni in fata 
criticilor, dar si din motivul expus 
mai sus, nu-l deranjám pe reputa- 
tul nostru filmolog în această 
chestiune. ; 

Cit despre dorința dvs. de a 
vă transforma într-un „răzbună= 
“tor” împotriva celor care au 
„impilat“ pelicula cu pricina, ea 
denotă o frumoasă trăsătură de 
caracter, consecventa opiniei, mes 
ritînd, desigur, preţuire, Poate 
că înverșunarea ce o manifestati 
in scris e intrucitva dispropor= 
tionatá in raport cu obiectul ei, 
dar, fireste, faptul rámine fapt 
si e stimabil, 


CORNEL CIUNGU din Plo: 
lesti se oferă să ne povestească 
pe larg viata sa, pentru a servi 
unui serial românesc de televis 
ziune. : 

Vă rugăm să và adresati chiar - 
"Studioului, Bucureşti, str. Mo- 
lière 2, redacţia cinematografică, > 


, 


„Ce să mă fac dacă nu pot su- 
i porta concertul.simfonic pe-micul 
ecran? — întreabă cu vădită pă- 
rere de rău MARILENA DUMI- 


- grădinile 


EA 


"TOTEM ea en 


TRÁCHESCU, studentă, soție 
și mamă. Îmi dau seama că e o 
pierdere de cultură si cá nu poa- 
te fi făcut mai atractiv decit 
este. Cu toate acestea, imaginea 
mă deranjează și prefer să în- 
registrez muzica pe magnetofon 
ca s-o ascult ulterior liniştită”. 
E vorba, probabil, de o idio- 
sincronizare. După părerea mea, 
avantajele televizării concertelor 
sînt importante. Dacă regizorul 
de transmisie, operatorul şi alți 
telelucrători. au oarecare cultură 
muzicală, sau măcar caută să se 
infofmeze asupra obiectului trans- 
misiei, ei vor putea urmări pen- 
tru noi, îndeaproape, creația 
dirijorală, intrările feluritelor in- 
strumente și partide, ne vor dez- 
vălui cu apropiere arta particu- 
lară a solistului, treptele dialo- 
gului său cu orchestra — vor 
face, cu alte cuvinte, și o subtilă 
introducere a telespectatorului 
in materia sonorá si in universul 
specific al acelui concert. 


UN CITITOR din Botoșani, 
T.N., vrea să știe dacă va mai fi, 
în viitor, vreo formă de dialog 
cu telespectatorii pe micul ecran, 

51 noi. 


SABIN CRĂIESCU şi EMIL 
TUDORA din Oradea fac un şir 
de foarte aspre observații asupra 
telecronicilor din felurite publi- 
catii şi ne cer să-i informăm dacă 
telecronicarii au vreun contact 
profesional cu televiziunea „pro- 
priu-zisá", 

Cum sá vá spun? Sigur; adesea 
telecronicarii, mai cu seamă cei 
bucureșteni, vorbesc la televi- 
ziune. La reflectoarele de pe pla- 
tou 20168. Pentru că, oricum, sînt 
şi critici de teatru, de film, zia- 
더티, 


Sugestii pentru programare: 
V. BADEA din Galaţi ar “dori 
O „cronică astronomică”, măcar 
odată pe lună. GRAȚIAN CON- 
STANTIN (Bacău) ar vrea mai 
mult loc pentru sport iar Monica 
Panaghie din laşi mai puţin. 
Trei eleve din Alba-lulia propun 
„un Colt săptămîna! al actorului 
de teatru și film". îÎnvățătorut 
KD. din județul Dimboviţa în- 
treabă dacă nu e posibilă o ru- 
brică „Viaţa mea în sat", rezerva- 
tă intelectualilor .tineri — sub 
formă de confesiuni filmate — 
aflaţi în mii de comune la postu- 
ri de răspundere civică. Cineva 
care semnează „UN TELEPRIE- 
TEN" e mirat că televiziunea 
noastră acordă un atît de sărac 
spațiu vieţii animalelor. și suge- 
rează o serie de filme mixte des- 
pre fauna; domestică — pentru: 
copii — apoi despre păsările și 
fiarele pădurilor carpatine si, 
în sfîrşit, despre ceea ce avem în 
şi colțurile zoologice, 
MĂRIOARA M., clujeancă, vrea să 


se transmită nunţi şi botezuri... 


„in extenso". Cum adică? 
*os VS, 


T 1 E 


Los à à ^. 


i3 "A Dee n 2 f m! > ; ^ 
.. Televiziuna trebui 


t y^ 


“F ups e 


B 3 ră i : ? 
e să 


mereu ceea ce 
nu a aflat 
încă. 


Diana Rigg 


Telespectatorii o cunosc în postura Emmel Peel, 
partenera lui Joho Steed din serialul „Răzbunătorii”. 
în 1964 cu 


prilejul turneului tui Royal Shakespeare Theatre. 


Dar au văzut-o şi pe scenă la Bucureşti 


Alternind scena (unde continuă să joace cu pasiune în 
repertoriul shakespearian) cu platoul, unde a devenit 
noua parteneră à lui James Bond (apárind ,costumatá" 
și aga cum o vedeti în fotografie), ea îşi mai găsește 


timp și pentru televiziune, unde este văzută în diverse 


r 


tribuna 
tele- 


spectatorului 


emisiuni şi filme tv. Se vorbeşte chiar de un nou 


seriat în care va detine rolul principal. Deocamdată... 


doar atit? 


0 $ 


y 


Jocu! în permanență ambiguu al actorilor. 


SERVITUTIILE 
,SERVITORULU!" 


Eroul tragic al romanelor, al pieselor de teatru, al filmelor, 
este foarte frecvent omul depersonalizat $i supus presiunii ci- 
vilizatiei moderne, 

Procesul de alienare a individului în această societate se pro- 
duce în două sensuri, fie prin absorbirea răzvrătitului într-o 
masă amorfă, mediocră și pînă la urmă conformistă ca în 
„Priveşte înapoi cu minie" sau „Epitaf pentru George Dillon". de 
Osborne, sau, dimpotrivă, prin obligarea la revoltă, la acțiune 
protestatară întocmai ca pașnicul Béranger din „Rinocerii”. 
Între acești doi poli se desfășoară o întreagă gamă de drame. 


„Servitorul“ lui Pinter (transpus cinematografic de Losey) „ 


abordează mistuitoarea luptă a individului prins între aceste 
două forte. Farsa crudă a slugii care îşi domină stápinul, care-l 
face să renunțe la idealuri (construcţiile din Brazilia), la dra- 
goste, la demnitate, prefigureazá(schematizind'nsá) acsst conflict 
uman și social puternic. Limitarea filmului la simpia anecdoticá 
însă nenuantatá, limitarea doar la relaţiile fizico-obsesionale între 
un stápin si o slugă atingînd adesea chiar patologicul, nu pot con- 
stitui — așa cum se vede din acest film — o temă în sine pentru 
o dramă a zilelor noastre. Este ce! mult o deshidratare a unui 
real conflict dramatic spre a se obţine simboluri în stare pură. 

De altfel, tot jocul actorilor, și mai cu seamă cel al interpre- 
tului ,servitorului" (Dirk Bogarde), apare în permanență ambi- 
844, insolit, îngrijorător prin nefiresc, stil de joc care 
ne sugerează preocuparea de abstract, de a ilustra o idee precon- 
ceputá, de a pleca de lasimbol si nu de a ajunge la el, pornind 
de la oameni vii cu biografii, sentimente si actiuni concrete. 
Servitorul sare peste persoană spre a deveni un personaj „tipic” 
(în vederile lui Pinter și ale lui Losey, precum se vede), i 

Servitorul, de la prima apariţie rebarbativ și dubios, își cuce- 
reste autoritatea asupra victimei sale-prin grijile de care îl scu- 
teste, prin comodităţile pe care i le creează, fárá să îmbrace apa- 
rențele. caracteristice ale unui adevărat servitor. În această pri- 
vintá costumul personajului, care s-ar putea situa între cioclu 
si borfas, este revelator prin totala contradicție cu funcția celui 
pe care îl îmbracă, costum, care denunță de la bun început in- 
tentiile autorilor filmului de a se menţine în lumea abstractă a 
simbolurilor. De la început şi pînă în final percepem prezenţa 
actorului şi a personajului ca pe a unui vrăjitor care își tese ma- 
gia ca pe'o plasă în care victima trebuie în mod fatal să se prindă 
şi în care, după cîteva zbateri inutile, va fi devorată. 

Astfel mi-a apărut, dincolo de anecdotica aparentă, marea dra- 
mă a omului modern care se chinuie steril întru apărarea idealu- 
rilor sale, a dragostelor şi a demnităţii sale în fata inamiculuiten- 
tacular —. civilizația de consum, o civilizaţie mirifică, plină de 
fâgăduieli de fericire, cărora trebuie să le sacrifici totul, o ci- 
vilizaţie necruțătoare şi sufocantă. j i 
. Această pledoarie constituie şi partea emoţionantă a filmului, 
tare devine un apel alumanității în primejdie, un strigăt în fata 
căruia vibrează orice conștiință. ! i 
* “Dar'umai şi numai în acest fel, se explică prezenţa „Servito- 

i" cranu! televiziunii noastre, 
reis Rodica SFINTESCU 


F 


OHT Aii pai 


5d 


"$6 


+ 


At 


br ir ac 


개 
a 


T. 


but as 


CETT 
UR 


MM ra ăi 


sui 
ii 


19739 


IRL E 
lt 


FA 


y 


zT. 
+ 


ç 


구기 
「 ei 


As 


JAIP 


"CUN 
- k, i ' S m 4 | 


S 


Cronica 
spectatorului 


„Angelica“ neichli dragă... 


e ,..N-am ascultat de sfatul ce 
mi l-a sugerat caricatura prezentă 
în „Informaţia“ cea de toate zilele şi 
sub care (sub caricatură, firește) poti 
citi titlul ispititor, palpitant, sublim: 
„Angelica şi sultanul“. N-am ascultat 
şi nu-mi pare rău; trebuia să-mi iau 
la  mult-discutata, 
mult-hulita și mult-iubita Angelica, 
iar ea la rindu-i nu putea să ne 
dezamăgească tocmai acum. Drept 


să suferim, asemenea celor schingiu- 
iti cu bice muiate nu în venin de 


viperă, ci în narcotice, iar la urmă | 


să privim cu satisfacţie imaginea ca 
o poză de medalion infátisind-o — 
cu-sau fără voie — alături de dragul 
ei Joffrey, capabil s-o răscumpere 
prin dezvăluirea secretului pietrei 
filozofale. } 

Să nu mai fim supăraţi pe 
Angelica: ne-a servit de atîtea 
ori drept țigară, revistă ilus- 
trată, roman de aventuri. 

„Și apoi, totul e bine cînd se 
termină cu bine..." 

THEO DOREANU 

Bucuresti 


€ ,..9i eu socotesc ca si Dan 
landa (vezi ,Cinema" nr. 8/1969) cà 
»Neimblinzita Angelica“ e un film 
mediocru, o înșiruire de scene crude. 
Totuși există o scenă care m-a 
emoţionat — și anume scena întil- 
nirii dintre cei doi soţi, atunci cînd 
el, ignorind imensele sacrificii făcute 
de ea pentru a-l regăsi, crede că a 
fost înșelat. Pentru această rázleatá, 
rătăcită scenă, eu cred — după 
modesta mea părere — că acest film 
nu trebuie hulit atît de mult. Mai 
cred că 
atitea cronici critice asupra 


uro iuli ase aia cb o Re a a 
Angelicăi au avut — cred — 
(obs 네이 mS cas e sa Doe 
un efect diametral opus 


celui dorit: lumea se îmbulzea 
la bilete, convinsă că va vedea un 
film relaxant. Eu n-am intenţia să 
mai vizionez vreo Angelică si nu 
îndemn pe nimeni să o facă, dar cei 
care au făcut-o sau o fac nu trebuie 
să regrete atit de mult şi să dea cu 
pietre în regizor, pentru că au văzut 
2—3 scene bune, ceea ce nu-i puțin, 
Alte filme n-au nici atît. 
RODICA D. 
Lugoj 
N.R.: Mal cu milă, moi cu silă, 
de bine de rău — bine că s-o terminat 
cu bine! Sau mai ştii... 


My fair lady 


€ ..... Socotesc „My fair Lady" drept 
unul din cele. mai mari evenimente 
prrosngettion ale anului. De alt- 
el, 


fără frică pot spune că 1969 
este anul cel mai bogat în 
= tinea ME coa AE mih BR ia. ae T Bh 


filme foarte bune pe care 
l-am apucat eu, sub cerul 
Bucurestiului. 


Ce-aș mai putea spune despre 
„My fair Lady" în afara unui noian 
de superlative, care la un moment 
dat, din cauza abundenței, ar începe 
să sune cam fals? S-ar mai putea ca 
înecîndu-mă în superlative să devin 
sentimental si subiectiv, Multi critici 
şi cititori ai revistei „Cinema“ con- 
sideră că la un film care le-a plăcut 
trebuie să scrie neapărat o recenzie 
cît o zi de post. Personal cred invers. 
Încă o remarcă: în „My fair Lady“ 
există un mare nedreptăţit: Stanley 
Holloway. Acest om îmi aduce aminte 
de desenele animate ale lui Walt 
Disney care te cuceresc prin simpli- 
tatea şi sinceritatea lor, prin veselia 
şi pofta lor de sotii, Cred cá merita 
un Oscar pentru rolul secundar, 
dar cum pînă acum nu m-a consultat 
nimeni în această problemă, rămîn 
mai . departe..." 

G.M.S. 


Bucuresti 


e „... Stiti cît de mult ne bucurăm 
noi, puştimea, de filmele western. 
Dar ce să retii dintr-un film ca 
„Lupii albi” care te îndoapă cu per- 
sonaje grotești, cu capete de diferite 
dimensiuni, cu burţi lăsate peste 
centuri, cu indieni care vorbesc 
într-una de nu ştiu ce „Ochi de 
Soim" sau ,Cutit Lung", dar care 
în realitate nici ei nu știu ce vor. 
Între un western adevărat si unul 
gen „Lupii albi" singura asemănare 
este aceea a folosirii cailor. 51 acum 
o întrebare pe care v-o adresez dvs., 
şi la care vă implor să-mi ráspundeti: 
oare John Ford a văzut vreodată un 
western din acestea? Eu sînt tînăr, 
am doar 17 ani, nouă la școală ni 
se spune să luăm din filme tot ce-i 
frumos și bun, dar ; 

mă gîndesc dacă am să mai 
apuc să văd ceva asemănător 
cu o diligentà care pleacă 
spre E! Dorado pentru a 
prinde „ultimul 3005 de soa- 


re"? 


ALEXANDRU IVANOV 
elev $c. prof. de poligrafie 
București 


N.R.: Să vă ajute John Ford şi 
cine trebuie să mai prindeti „Un 
ultim apus de soare", o ,Diligentà" 
spre E! Dorado. Fiţi optimist, ca orice 
Hombre“, 


Pro Marienbad 
———————— 


Mărturisim că nu ne-am aşteptat 
să descoperim în corespondenţa noas- 
tră cîteva opinii favorabile acestui 
film primit cu atita răceală şi de 
critică şi de public. Totuși: 

- 9. ,... ,Marienbad" m-a impresio- 
nat după „La strada", cel mai mult, 
Am vrut să scriu şi eu revistei „Cine- 
ma“ despre el, dar am prea puțină 
cultură cinematografică pentru a 
îndrăznit din prima clipă, Totuși, 


după părerea mea, la noi în ţară 
nu s-a scris în mod judicios despre 
acest film. Eu cred că s-a depășit 
epoca aceea în care artiștii își expli- 
cau clar ideile, acțiunile, crezul lor. 
Astăzi artiștii pretind să fie intelesi 
dintr-o linie dreaptă pe  pînză, 
dintr-o stridentá în muzică. lar noi 
avem datoria să-i înțelegem. Filmul 
are povestea lui eternă. Bărbatul 
care insistă, femeia care refuză 
sperind să nu facă un pas comun. 
„larăşi usi care se închid“”,. mi s-a 
părut esenţa întregului film. Şi acel 
magnific: „poate ţi-e bărbat, poate 
nu“. „Cei din jurul lor erau statui”, 
vă scrie un corespondent. Și noi 
sîntem statui pentru cei din jurul 
nostru cînd nu-i înțelegem. Sintem 
mult mai puţin receptivi si mult mai 
plini de prejudecăţi decît ne place 
s-o credem. lar cînd iesim din închi- 
soarea egoismului nostru, nu odată 
blamăm anumite relații dintre se- 
menii noștri. Noi nu sîntem statui? 
N-ar strica să împietrim o clipă, 
ca și eroina din ultimele secvențe, 
înainte de-a lua o hotărtre fatală.. 
Vă rog să luaţi măsuri ca filmele care 
nu au succes de casă și care sint 
rea repede considerate proaste 
probabil de personalul de serviciu 
din cinematografe sau de cei care 
[up biletele) să nu fie scoase de pe 
fiș a doua zi. 

. Aici la Bata Mare, la sugestia 
revistei dvs., m-am dus să 
văd „Crăciun cu Elisabeta". 
Exact a doua zi a fost scos 
de pe afis si înlocuit cu 


,Hombre",.." 


VIORICA PAVEL 

Str, T. Vladimirescu 82 

Baia Mare 

N.R.: Si încă at! avut noroc — ce 

s-ar fi întîmplat dacă „Elisabeta“ 

or fi fost înlocuită cu „Omul care 
valora miliarde"? 


e ,... Filmul nu mi s-a părut de 
loc „prea rece și prea dur“. — cum 
îl caracterizează G.M.S. Prefer o 
astfel! de dragoste amorurilor desuete 


"din „Angelica et Co". În „Marienbad“ 


m-a fermecat, m-a fascinat o ima- 
gine: cea a parcului privit de pe 
balcon. Are o extraordinară forță 
de atracție — acea alee dreaptă, 
presărată pe margini cu triunghiuri 
negre și cu niște oameni -nemiscati 
ca niște umbre. Nu știu nici eu prea 
bine de ce, dar simt că n-o voi putea 
uita niciodată“ 
ION CIOBOTARU 
elev. cl. XII, 
Rm. Vilcea 


Poșta cronicii spectatorului 


L. Nagy (str. Clujului 127 — Ora- 
dea): Foarte interesant ceea ce ne 
scrieţi, foarte incisiv, dar a sosit la 
redacție cu o prea mare întîrziare. 
Vă rugăm insistent să reveniti cu 
noi opinii. 


Daniel Bărbulescu (Str. Lăpuşneonu ' 


106 — Constonta): Stiti prea bine că 
apelurile dvs. ne s'nt foarte simpa- 
tice, dar de data aceasta ati fost mult 
prea laconic, Reveniti mai pe larg 
și mai pe românește. 


Lupu Toni (Str. Linistei nr. 7 — 
Focsani): Si noi tinem la Bardem ca 
şi dvs., dar „Pianele mecanice“ ni se 
pare un film minor pentru a angaja 
o polemică. Vă așteptăm cu păreri 
la filme mai importante. 

G. Brucmaier (Suceava): Am apre- 
ciat întotdeauna concizia dvs., dar 
în cazul celor ce ne-ati scris despre 
„La dolce vita", concizia nu a fost de 
loc în favoarea calităţii. = 

Suflet de plumb (Bucureşti): Ori- 
cît ne conjurati să nu discutăm des pre 
acel film „că nu merită“, furia dvs. 
ne dovedește totuși că e cite ceva 
de discutat despre el. Reveniţi, fie 
chiar si mai blind, Nu ne vom supăra 
nici dacă veţi rămîne de plumb, 


IDOETUNECYIEOMELI UZLIBETYJC APARITIEI 
Dialog între cititori 


Di 
Conform tradiției, dăm mai jos 
cuvintul cititorulu nostru Stefan 
Kulcsat din Reșița, aspru. criticat 
pentru opiniile sale defavorabile 12 
adresa unui film ca „Noaptea” și-a 
altora în acelaşi gen „greu“. Scrisoa- 
rea d-sale are citeva accente emotio- 
nante, care cer atît atenţie cit și 
înțelegere din partea preopinenti- 
lor: 
,Eram hotárit sá nu vá mai scriu, 
dar condamnarea prea aspră a celor 
cîteva rînduri ale mele de unii cititori 
prea zeloși m-a determinat să iau 


” iarăşi condeiul în mînă. Spectatori 


fideli, buni cunoscători cinefili, nu 
au intirziat să intervină cu obiecţiuni 
contra, unii chiar m-au socotit vul- 
gar. un adevărat analfabet în a 
şaptea artă. Tovarășul Mihai Pre- 
deanu din Bucureşti crede că un film 
semnat de Antonioni e neapărat 
necesar să placă tuturor. Tov. Mircea 
Pop din Cluj, omul cu atita „lucidi- 
tate excesivă” în arta cinematogra- 
fică, are probabil timp să reflecteze 
ore întregi asupra unui film. Eu nu. 
Eu sînt ocupat aproape toată ziua 
cu problemele de serviciu. Un film 
mă distrează, mă recreează. Tov. 
Kelemen Ferencz din Tg. Mureş 
doreşte ca fiecare, cu mic cu mare, 
indiferent de vîrstă $i pregătire 
profesională, să fie de acord la 
unison asupra unui film. Dacă d-sa, 
ca pedagog, crede posibilă o aseme- 
nea situaţie, să mă ierte — dar 
trebuie să-l contrazic, 

Voi spune deschis că nu simt 

nevoia lui Antonioni, 


ca să nu mai spun de álti jongleri 
ai sufletelor care vor sá má educe 
în această direcţie. Revenind la 
scrisoarea mea anterioară, subliniez 
că susţin mai departe tot ce-am 
scris acolo. Doresc totuşi să-mi cer 
scuze pentru unele cuvinte vulgare 
folosite nechibzuit. Citind articolul 
inginerei Virginia Uţă  („Resping 
bon-ton-ul“ — Cinema 8/69) am 
rămas plăcut impresionat. Aprob 


total ceea ce a scris dinsa. În acel 
articol, e scris tot ceea ce aș fi dorit . 
să scriu și eu. Cu stimă şi respect, 
KULCSAR ȘTEFAN 

Aleea Tineretului 1. ap. 31 

Reşiţa. 


FIST PRI 
A EC OPES, TY dd aic 


Midpimim oréspopdbuntor hon pentru seriozitatea yi pentru sinceritatea 
cu care ne-au scris în ‘69, 
Fără public nu există film. 
fi rugăm deci să ne ajute să formăm un public matur, > 


pentru a putea spera mai realist la o mare cinematografie românească. 


# 


Răspuns Rodicăi din Ploiești 


———————————————— 


„În Cinema nr. 9/69, tov. Rodica 
Petrescu din Ploiesti criticá articolul 
lui. Ov. S. Crohmălniceanu „Cît de 
prost poate fi un film“? Din păcate 
sînt încă mii și mii de spectatori în 
lume şi la noi pe care nu poţi să-i 
faci să înţeleagă și să diferentieze 
odată pentru totdeauna un film bun 
de un film prost. E adevărat că 
termenii pe care criticul suspomenit 
fi întrebuințează la adresa lui Nor= 
man Wisdom sînt prea tari. Dar în 
celelalte consideraţii puteți spune cá 
nu are dreptate? Rodica Petrescu 
consideră oare că 


dacă ,Feldmaresala" si „Bună 
ziua, contesă" rulează cu 


sălile pline asta înseamnă că 


sint şi bune? 


„ lar dacă la alte filme sălile nu sînt 
"pline decit pe sfert, înseamnă că 
sînt neapărat proaste? De ce nu se 
face ceva pentru ca astfel de specs 
tatori să fie ajutați în aprecierea 
valorică a unui film, a unui actor? 
Ştiu, o să spuneți că faceți totul, 


„că vă dați osteneala din suflet, dar”, 


“doamne dumnezeule e nemaipomes 
ñit cft de în urmă a rămas o bună 
“parte a publicului nostru... Nu am 
idee ce s-ar putea întreprinde pentru 
astuparea acestor prea multe lacune 
din gustul spectatorului. Poate mai 
multe cinematografe de artă, mai 
multe cinemateci, mai puţin zel din 
“partea D.D.F-ului în achiziţionarea 
filmelor proaste. Nu ati putea să vă 
ádresati fierbinte Difuzării filmelor 
$i s-o rugaţi să nu mai aducă atîtea 
Angelici", cow-boy și vedete de 
Muzică uşoară care deformează gus- 
tul publicului?" 


CĂTĂLIN C. 
Student 
București 
Consonante 


Ə „Sînt de acord cu Nelu Cáruntu 
tare spune că „Papaiani e născut 
e ntru a-l juca pe Păcală.“ Eu cred 

Seb pastian Papaiani și Florin Piersic 
y juca foarte bine rolurile lui Pácalá 

Tândală." 


MARIN DOGARU 
Laborant 
Slatina 


e „Sînt de acord cu tov. Șerban 
Florin: da, filmul nu va deveni 
niciodată un simplu mijloc de relaxa- 
re, pentru că nici o artă n-a ajuns 
pînă acum în acest stadiu. Nu neg 
dorința de relaxare. Eu unul o 
găsesc în parodii și comedii bufe. 
Filmele proaste le ignor chiardacă 
le-am văzut. De aici rezultă direct 
inutilitatea lor.“ 


TUDORA NICOLAE 
Str. G. Șincai 2 
Lupeni 


e „Cred că cele scrise de profeso« 


rul Mihai Spătaru din Rădăuţi ar: 


trebui să le dea de gîndit acelor 
critici care și-au permis să defăimeze 
filmul „Cînd voi fi mort si livid“ 
sau să-l vire într-o oală cu cele mai 
proaste filme. Am impresia că unii 
critici de-ai noștri fug de realitățile 


prea dure“... 
M. IRIMIA 
Constanţa 


N.R.: Restul opiniilor dvs. ni s-a 
părut de o ironie inconsistentd. 


Soarta cinecluburilor 


e „În ,Dictionaire du cinéma" 
de Jean Mitry se afirmă cá cineclubua 


~ 


„Socotesc My fair Lady drept un more eveniment cinematografic". 
Bucuresti) 


rile sint organizatii aleiubitorilor 
de film unde se prezintá si se discutá 
filme de artá care de obicei, mai ales 


„în provincie, nu ajung în circuitul 


comercial. Existența cinecluburilor 
a dus în Franța la crearea unui larg 
public avizat. Poate voi fi considerat 
snob, dar cuvîntul tipărit într-un 
Larousse și care aparține unui profe- 
sor la 1.D.H.E.C. îmi impune respect 
$i consider că are dreptate, Tocmai 
de aceea îmi face impresia că direcția 
de dezvoltare a cinecluburilor din 
tara noastră nu este cea mai bună, 
După cum s-a văzut la ultimul Festi- 
val, toate cinecluburile s-au axat 
pe linia creaţiei de. filme. Înşiși 
organizatorii festivalului au conside- 
rat probabil că acesta este singurul 
lucru important, deoarece în timpul 
celor 6 zile cît a durat festivalul nu 
a avut loc nici o acțiune de cultură 
cinematografică, așa cum se făcuse 


“Nu cred 


mai înainte, în decembrie '67 şi 
aprilie '68. Desigur cá este foarte 
bine ca cei ce iubesc filmul să devină 
şi creatori de film. Este foarte posibil 
ca dintre amatorii talentaţi de astăzi 
să apară profesioniștii buni de miine. 
Dar aceasta nu se poate întîmpla cu 
toti cineamatorii şi nici nu este de 
dorit.. Multi dintre ei sint oameni 
maturi, cu o meserie pe care o 
practicá de mult timp si pe care nu 
au nici o dorință să o schimbe. Ei 
au venit în cinecluburi dornici să 
afle cite ceva despre o artá pe care 
o indrágesc, dornici sá facá si ei 
filme, Dar pentru a fi creatorul 
unei opere de artá consider cá este 
indispensabilă o cultură artistică, 


^. (6,M.$.— 


în talentul spontan, în 
opera de artă care apare în pofida 
oricărei legi artistice şi care nu ţine 


seamă de ceea ce nu s-a mai fácut., 


Ca să se pornească în cinecluburi 
de la gag-uri ca „Stropitorul stropit“, 
să se redescopere poantele comediei 
mute sau legile ciné-vérité-ului pen- 
tru a se ajunge poate la subtilitátile 
filmului psihologic modern ar insem- 
na o risipá zadarnicá de forte, timp 
şi bani, De aceea consider că 


în fiecare cineclub ar trebui 

să existe o largă activitate 

de cultură cinematografică. 
Aceasta cred că ar fi bine să fie 
principala preocupare a tuturor 
cineclubistilor, activitatea de creație 


de filme fiind doar o activitate cola 
terală, existentă numai în măsura 
în care membrii cercurilor de cultură 
cinematografică sînt convinși că au 
ceva deosebit de spus pe calea fil- 
mului," 


ING. SILVIU ZIMEL 
Str, Horezu nr. 18 
- Craiova 


VALERIU PANASIU (Bd, Tineretii 
nr. 9 — Timişoara): Un răspuns la 
scrisoarea dvs. nu intră în compe- 
tenta revistei noastre, Problema 
socotim că ar fi rezolvabilă printr- 


un contact direct cu ACIN-ul. 


PAUL SARPE — (Lic. Bîrca, jud. 
Dolj), Redacția noastră ar fi foarte 
mulțumită să poată publica o pagină 
consacrată cineamatorilor, proble- 
melor lor, dar cu sprijinul acestora. 
Socotiti răspunsul nostru drept o 
invitație la colaborare, 


problema  relaxárii 


a ————— 


„Este o rușine să spui că te duci 
la film ca să te relaxezi, Este o iluzie 
cînd spui că ai fost la film si te-ai 
relaxat. Eu cred că publicul nu cu- 
noaşte ce înseamnă relaxare, Cine 
se poate relaxa la „Becket“, la 
„Hamlet“ sau la filmele lui Chaplin? 
Că tti plac sau nu, e cu totul altceva, 
Și aici e greșala majorităţii celor ce 
v-au scris, Ei confundă relaxarea 
cu plăcerea. Mai toti spun: mi-a 
plăcut cutare film sau cutare, Dar 
constat că unii se relaxează la filmele 
bune și alţii la filmele proaste. Cei 
ce se relaxează la filmele” proaste 
înseamnă că le acceptă mediocrita- 
tea. Alţii se relaxează la filmele 
bune. Dar oare filmele bune nu sînt 
acelea care-ţi pun probleme reale, 
care fac din tine mai mult decît un 
spectator, filme la care stai cu sufle- 
tul la gură două ore şi apoi te mai 
gindesti la ele încă nu ştiu cîtă vreme? 
Se poate numi aceasta relaxare? 
A rulat „Parisul vesel” — cel puțin 


“o săptămînă, am rîs de unul singur, 


A rulat „O chestiune de onoare“, 
Și acum mă întreb dacă trebuia să 
rid sau să pling. A rulat „Hiroşima, 
dragostea mea". Și acum mă întreb 
si caut o interpretare care să mă 
mulțumească. A rulat o serie de 
filme de aventuri şi western-uri — 
şi acum mai îmi pare încă rău de 
bani, 


Mă duc la cinema nu pentru 
a mă relaxa. Pentru asta am 
un pat acasă. Filmul este artă 
şi arta nu-i făcută pentru ca 
să te relaxeze.” 


"SORIN CORBU 
Str. Pictor Andreescu nr.1 
Bucureşti 


39 


"SEP. ZO "W 


Scurte intilniri 


€ „Anul acesta, cînd am fost 
în concediu în tara noastră, am rămas 
surprins de cîte melodii frumoase 
românești s-au creat în ultimul 
timp: „Să nu uităm trandafirii“, „la 
din viață”, „Dacă nu iubeşti“... Trecea 
fanfara militară”, „Băiatul cu ghitară” 
etc., şi mă gîndesc: 


oare nimănui nu i-a trecut 

prin cap să facă un film, o 

comedie în care să introducă 
' aceste melodii? 


Chiar dacă sînt ascultate la radio 
și televizor, eu sînt convins că aceste 
melodii ar avea un mare ㆍ succes 
ascultate și în filme artistice...“ 
(Nelu Căruntu — Str. Lensoviet 55 
— Leningrad), 


e Sînt direct legată de profe- 
sia de aviator. Prin revista dvs., aș 
vrea să comunic că sînt oricînd dor- 
nică să colaborez cu regizori sau 
scenariști interesați în filmele avia- 
tice", (Elena Tudorache — pilot 
sportiv, str, Rosmarin nr, 8, Bucu- 
resti). 


De acord cu 
opiniile cititorilor: 


STEFAN GRUMĂZESCU — Bucu- 
resti (...„Dacă sînt păreri pro 위 
contra în revistă, asta nu-i rău; dacă 
nu ar fi, ar fi rău“). 


C.B. — Bacău: (;,...Vrem să găsim 
pe ecran, filme în care să predomine 
problemele serioase al căror ,fin" 
să nu coincidă cu fatala încheiere în 
bine sau în rău a conflictului”). 


AMATOR — Tg. Mureş: (.... Valsám 
uneori prea superficial prin mean- 
drele filozofice prefabricate, cu esar- 
16 lungi de cuvinte alese și ne cam 
ferim să spunem . lucrurilor . pe 
nume... Să lăsăm regizorii în pace, 
fiindcă noi muritorii de rînd nu le 
pricepem intențiile, căutările şi fil- 
mele? Nu cred că avem acest drept. 
Miraculosul filon al ideii se găsește 
în vibrația marilor prefaceri"). 


Telegrame 


PETRU BÁTRINUL — Com. Păltiniş 
120 — Caraş-Severin: Nu avem nici 
o: posibilitate să vă ajutăm în ceea 
ce propuneţi. În alegerea actorilor 
revista noastră nu poate decide ni- 
mic. Adresati-vá secției de actori a 
Studioului Bucuresti, 


AUREL LASCU, Str. George Cos- 
buc nr. 57 — Făgăraş: Nu ştim ca 
Robert Hossein sá fi regizat vreunul 
din filmele cu Angelica. 


ION MITRU Drumul Taberei nr. 2 
— Bucuresti: Am comunicat celor 
în drept propunerile dvs, Mai scrie- 
ţi-ne, 


40 


arc con 


vem ma en 


WEF 


FT ZI d ur Tene 
AEREI YNO « $- : 


ms munem mum 


uc E 


| CE V-A ADUS ANUL 'eo? 


(răspund protagonisti ai filmelor româneşti '69) 


(în pag. 8, de la stinga la dreapta) 
Emilia DOBRIN: 


Am învățat puțin din ceea ce 
alții ştiu foarte mult. Consider cá 
cel deal doilea rol pe care l-am 
jucat a însemnat în primul rînd 
o- experiență de viață și, după 
aceea, una artistică. Într-un cuvint, 
pentru studenta în anul IlI Emilia 


: Dobrin, 1969 e sinonim cu satisfacţii, 


lon CARAMITRU: 


O experiență uriașă: să ştiu că 
trebuie să am grijă de mine însumi; 
de atunci port ochelari. Cînd se 
schimbă anul, parcă se schimbá'apa 
într-un bazin. E mai limpede. Un 
timp m-aș bălăci retroactiv. 


Sidonia MANOLACHE: 


Tot ce trebuia și nu tot ce ar fi 
fost posibil, În orice caz mai puţină 
ezităre şi mai multă încredere in 


forțele mele — poate fiindcă tárán- 
cuta moldoveancă din „Baltagul“ 
mi-era mai aproape decit tinăra 
dacă din „Columna“, 


Mircea ALBULESCU: 


Filmul terminat cu totul şi cu 
totul în 1969 e „Prea mic pentru 
un război asa de mare", primul 
film în care am avut ca partener un 
copil, iar modul de a lucra cu un 
copil diferă de cel cu un actor sau 
chiar cu.un amator: trebuie creată 
o atmosferă de lucru, de un realism 
total. Relaţiile dintre noi au trebuit 
să existe și în afara platoului, să ne 
cunoaștem, să ne împrietenim, să 
capete încredere în mine. 

1969 mi-a adus și un băiat, Matei 
Albulescu. M-a învăţat deci rolul da 
a lucra cu un copil în film și în viaţă, 


Măria ROTARU: 


Am învățat de fapt doar primele 
noțiuni ale meseriei de actor de 
film. Doar începutul alfabetului, primii 
pași, actoria de film fiind total di- 
ferită de cea de pe scenă. Cred că 
am cîștigat și ca actriță de teatru 
în sobrietate, în arta de a te exprima 
simplu, laconic, datorită muncii pe 
platou. Concret, nu mi-a adus însă 
nimic; filmul nu a apărut încă pe 
ecrane. Numai speranţă, 


Irina PETRESCU 


Un lucru deosebit. Medalia de aur 
pentru cea mai bună interpretare 
feminină la Festivalul de la Moscova. 


lurie DARIE: 


Un rol de factură psihologică (un 
contemporan cu un profil moral 
inedit în „Răutăciosul adolescent") si 
un rol si mai inedit: primul meu rol 
negativ, în filmul iugoslav „Prețul“ 
(nu e coproducție) de Lublja Gheor- 
ghevski, 


lon DICHISEANU: 


Una din cele mai mari bucurii 
pe care le poate avea un actor„de 
vîrsta mea: să joace Othello. Pe 
plan cinematografic a fost un an mai 
sărac pentru că mi-am canalizat 
activitatea pentru acest rol din 
teatru. Totuși mi-a oferit două 
roluri de prinț în „Bătălia pentru 
Roma" şi „Războiul domnitelor" si 
un rol secundar în „Castelul condam- 
natilor", 


Alexandru HERESCU: 


" 

„500 de eleve. Un director de 
liceu şi un colectiv exceptional de 
profesori care a știut să aprecieze 
un cadru didactic tinár — chiar dacă 
acesta joacă si film. 

2 filme terminate: scurt metrajul 
„Anul trecut la Braşov” şi „Războiul 
domniţelor“, 

Si un film în lucru: „Mihai Viteazul” 
în care joc dublu rol; 
Hassan, 

În concluzie 1969 mi-a adus incer. 
carea foarte grea dea echilibra mese- 
ria mea de bază cu cea cinemato- 
grafică și nu mi-a adus nici o clipă 
liberă, 


— Ionică — 


loana BULCĂ: 


Primul rol în costum de epocă 


- (doamna Stanca în „Mihai Viteazul”). 


Dar nu e vorba doar de costum, ci 
de frumusețea, de patetismul şi de 
substanţa rolului, 


Vladimir GÁETAN: 


Libertatea de a nu má mai teme 
de aparatul de filmat, acest monstru 
ce te urmăreşte cu ochi necrutátori. 
Mi-a oferit prima premieră: „Căl- 


„dura“. Un nou film, „Eclipsa de soare“ 


în regia lui Mircea Moldovan și 
pregătirea unui rol frumos pe scena 
teatrului Casandra în „Cartofi pră- 
jiți la orice” de Wesker, 


A 
a... POR 


Mihai PĂLĂDESCU: 


Două roluri. Unul de compoziţie 
(vrăjitoarea din „Tinerețe fără bă- 
trinete"). Altul, care mi-a oferit 
prilejul să joc fără mijloace de ex- 
presie exterioare, un rol pozitiv 
(căpitanul Dima din „Doi domni 
fără umbrele”), Și e enorm. Pe lîngă 
faptul că orice rol constituie o 
experienţă în plus, trecerea-imediatà 
de la un rol negativ la altul atît de 
diferit, îmbogățește mult paleta in- 
terpretativă, 


(in pag. 17, de la stinga lo dreapta) 
Dan NUTU: 


Un plus de prudență. Sá fiu mai 
atent cu anii care vin. În orice caz, 
concret, un. rol într-un film de război, 
„Prea mic pentru un război atit de 
mare"); este o experiență nouă, di- 
ferită, deși am făcut armata. 


Ilinca TOMOROVEANU: 


În teatru: mi-a dat în sfîrșit 
ocazia să ies din tiparele de ingenuă. 

În cinema: primul costum de 
epocă în „Războiul domnitelor", 


Mircea BASTA: 


După ce am întruchipat pe ecran 
oameni din zilele noastre, am avut 
anul acesta prilejul să apar într-un 
rol de compoziţie. Filmul , Virstele 
omului”, pagină vie- de folclor ro- 
mânesc, mi-a prilejuit acest ro! 
de o factură deosebită. 


Virgil OGĂŞANU: 


A fost primul an de contact mat 
intensiv cu platoul de filmare. Două 
roluri deosebit de interesante în 
„Răutăciosul adolescent“ şi „Doi 
domni. fără umbrele”, 


10000 DRĂGAN: 


1969 mi-a întărit convingerea că 
esentialul e să ai încredere în regizo- 
rul cu care lucrezi. Apoi mi-a adus o 
fetiță, loana, şi confruntarea persoas 
najului ioana din „Războiui domnia 
telor" cu publicul. 


Emanoil PETRUT 


©. serie de roluri negative. Și 
în teatru şi pe ecran (Teja din 
„Bătălia pentru Roma") Schimbas 
rea aceasta de gen mi-a îmbogăţit 
paleta interpretativă. Pe lingă nega« 
tivi, un dublu rol în. basmul Elisas 
betei Bostan, i 


s 
x 
8 
bb 
9 
= 
= 


tribuna 
cinefilului 


In loc de 
motto : 


De la 
Adam si Eva 
încoace, 
tot tubim 


si tubim 


si iar iubim... 


Au fost odată... Anouk Aimée si Louis Trintignant... 


Pro sau contra 
Lelouch 


«Un bárbat si o femeie». A fost 
odată ca niciodată; el — automobilist, 
văduv, cu un báietas; ea — secretară 
de platou, văduvă, cu o fetiță. Situaţie 
de o aparentă egalitate. Se cunosc, el o 
place, o doreşte, ea pare că va răspunde, 
dar îi desparte ceva; contactul sincer 
cu un nou bărbat face ca ei să-i singe- 
reze (stingaci, dar frumos) memoria. 
căci ea a avut nesansa de a vedea moar- 
tea celui iubit, pe cînd el... Si totuși. 
pare-se că prezentul va triumfa... 

«A trăi pentru a trăi». A fost 
odată ca niciodată; dar el şi ea într-o 
căsnicie relativ matură (în care, deci, 
el a avut timp să străbată si cîteva 
aventuri) au senzația de stinghereală 
reciprocă, pentru că fiecare din ei s-a 
îndepărtat de celălalt de-a lungul anilor 
de convietuire mai mult sau mai puţin 
comună. Într-o bună zi, ea constata 
goliciunea reală a vieții lor: «Nu mai 
avem ce să ne spunem». In continuare 
el reintilneste o femeie cunoscută în- 
timplător şi. în Africa. are loc apogeul 
acestei noi iubiri. Reintors la Paris, el 
întreprinde împreună cu soția un soi de 
pelerinaj la Amsterdam. călătorie care 
accentuează însă si, mai mult despárti- 
rea spiritual-fizică a soților. În plus, 
şi noua iubire se destramă, nu mai 
sintem în Africa, ci pe continent («Îmi 
plac munții Africii pentru că sint ráz- 


leti» — Antonioni, «Eclipsa»). Dezo- 
rientat, se reintoarce la ea, acum apa- 
rent fericită cu un altul. În final, 
soţia are revelația permanentei legătu- 
rii lor şi-l va aștepta (cu teamă şi 
speranţă) în propria lui maşină, întru 
multumirea lor şi a noastră. 

Aceste două filme — variatiuni des- 
tul de oarecari pe tema dragostei 
(observați lipsa ostentativă de origi- 
nalitate a titlurilor!). 

Evenimentele exterioare coincid în- 
timplátor sau nu cu cele interioare. «Un 
bărbat...» — o cursă automobilistică 
hotăritoare e cistigatá în momentul de 
maximă căutare a celor doi. «A trăi...» 
— Africa e un simbol al iubirii incandes- 
cente ; stațiunea montană poate semni- 
fica aparenta răceală supremă între soți. 
dar zăpada e numai în virf, jos, în vale... 

Lelouch e un magician gingas, elastic 
(relaţiile dintre personaje par a fi 
autentice) şi bagheta lui fermecată e 
imaginea — voluptuoasă, senzuală, fe- 
lină şi de multe ori artificială. E drept 
că euforia coloristică a lui Lelouch 
estompează realitatea, o aureolează 
chiar, dar în felul acesta ea devine cu 
mult mai suportabilă şi Lelouch ne-o 
apropie, dirijind-o pe circuitul cel mai 
pur posibil, de la inimă la inimă (si 
avem nevoie de-o inimă, a noastră, 
personală, de neînlocuit). Viaţa privită 
de Lelouch capătă, într-adevăr, frumu- 
sete de basm, deci de nenatural, de vis 
(«Un bărbat...» începe cu o poveste 
spusă de ea fetiţei), însă dacă ne gîndim 
mai| bine avem nevoie şi de basm. 10 


filmele sale se pot integra armonios 
nu numai serpuielile sambei, dar si 
ondulările lui Debussy sau mingiierile 
lui Adamo; atmosferá predispusá spre 
lirism, parfum de sansonetá, romantism 
de Sena, francezul, marele indrágostit 
dintotdeauna, vinul si femeia (ameri- 
canul — whisky-ul şi maşina), Lelouch, 
un sentimental incurabil (si záu, avem 
nevoie si de dragoste !). Actorii joacă cu 
plăcere (si asta se vede!), noi partici- 
pám cu plăcere (si asta se vede!) 
actritele principale (care nu sint fru- 
museti subjugante) sint avantajate de 
filmele lui Lelouch, ele iau premii de 
interpretare (s-ar putea să má înşel, 
dar cred că Candice Bergen nu o să ia 
niciodată un astfel de premiu!) ; oame- 
nii (bărbaţii mai ales) au ocupaţii spe- 
cifice secolului 20 (în continuare, el ar 
putea să fie cosmonaut, navigator soli- 
tar, operator de film, barman sau re- 
prezentant la ONU); nu pot uita nici 
mácar personajele episodice: fata din 
casá si chelnerul, care au apárut in 
ambele filme si totul e tratat cu suplete 
şi dezinvolturá, într-un fel specific 
francez, amintindu-ne de gratiozitatea 
lirismului lui Ronsard. 

Prin finalurile sale (care-i multumesc 
pe majoritatea $i nemultumesc pe cir- 
cotasi si fiecare tabárá are argumentele 
ei..), Lelouch ne oferă simtámintul 
tonic al optimismului. Îl văd pe Le- 
louch la vinătoare de fluturi, zburdind 
printr-o poienitá surizátoare, in care 
s-au mai rátácit si citeva cioturi. 

Dar mai ginditi-vá, vă rog, si la alte 


d d 
6 


Altădată... Candice Bergen 


filme frantuzesti, fie ele «Fericirea» sau 
«Aventurierii». 


Pro sau contra 
Resnais 


«Hiroşima, dragostea mea» — şi 
în filmul acesta e o situație (bineînțeles 
cu nuanțele respective) de aparentă 
egalitate întrei cei doi parteneri. Brus- 
ca infiltrare a trecutului în prezent îl 
dezavantajează net pe acesta din urmă, 
memoria isi trimite în carnea încă nein- 
chegată a prezentului tentacule vigu- 
roase şi tot mai agresive. O nouă iu- 


..Yves Montand 


bire dislocà straturi aparent consoli- 
date şi continuarea ei, presupunind 
abandon total in prezent, ar insemna 
renuntarea definitivá la un trecut ce 
nu poate fi uitat, cáci aici trecutul, 
purtind numele rázboi. e un trecut 
cu mult mai universal decit cel din 
«Un bărbat...» (O temă aproximativ 
asemănătoare în romanul «Vestibul» 
de Al. lvasiuc). Si totuşi, desi un trecut 
universal, el a fost împărtăşit de eroină 
într-un fel particular (dragostea unei 


frantuzoaice pentru un soldat neamt), 


așadar... Resnais, fateta tragică a me- 
moriei? 

«Anul trecut la Marienbad». Con- 
sider cá un aport considerabil la rea- 
lizarea acestui film l-a avut scenariul lui 
Alain Robbe Grillet; s-au intilnit doi 
morocánosi, doi negurosi, cu voluptáti 
pentru aerul umed, cetos, misterios. 
Bánuiesc cá se aseamáná ca structuri 
psihice, ca dovadá «l'Imortelle» la te- 
levizor. Tandemul acesta ar trebui sá 
incerce si ecranizarea inecranizabilei 
capodopere seci a lui Grillet, «Labi- 
rint». Labirintul ii defineste, de altfel, 
pe cei doi creatori. In «Anul trecut...» 
pe Resnais continuă să-l preocupe me- 
moria. Si ce-i memoria altceva decit 
un labirint, zeci, sute de coridoare — 
sopirlá a pasilor pierduţi, a pasilor pe 
care-i auzi, dar ii poti sau nu recu- 
noaste, a pasilor pe care i-ai auzit, 
dar nu i-ai ascultat, sau i-ai ascultat 
cu sau fără folos, un labirint atit de 
splendid construit dupà repere unice 
ale urmelor lăsate de tine? Aşadar, 
din nou tema memoriei drept suport, 


„Şi Annie Girardot 


slujindu-se de o poveste ambiguá de 
dragoste, in care El intreprinde o 
inepuizabilă cursă de urmărire a Ei, o 
urmárire ondulatá, o tentativá dispe- 
ratà de a reinvia un timp tráit cu 
intensitate. El stráduindu-se sá recom- 
pună fiecare îmbucătură a trecutului, 
pasul şi secunda, gestul şi eternitatea. 
lar Ea? A uitat? Se preface că nu-și 
aminteşte? N-a fost adevărat, nu vrea 
sau nu poate să-și aducă aminte? 

Cu cit plonjează el mai insistent în 
trecut, scormonind nemilos propria sa 
memorie şi indirect. pe a ei, cu atit se 
reinsufleteste acest trecut, pină se 
ajunge în prezent din nou la situația 
din trecut, pină ce trecutul se (re) 
identifică cu prezentul (sau invers). 
Nu se pune nici un moment problema 
personajelor, a psihologiei lor, a actiu- 
011 în sine (dispare astfel latura propriu 
zis umană) şi se incearcă redarea unei 
senzații generale, un fel de experienţă, 
o operaţie originală de disectie, o 
reluare exasperantă a jocului cu betisoa- 
rele în nădejdea de a ciştiga măcar o 
dată. Dar o dată va însemna definitiv. 
Nimic mai optimist decit a afirma capa- 
citatea omului de a înfringe acţiunea de 
perpetuă măcinarea vieţii de către timp. 
triumf realizat prin iubire. simtámint 
uman pe cit de trecător, pe atit de 
etern. («Eternul se coace sub coaja unei 
clipe» — V. Voiculescu). 

Filmul e şi o demonstrație puţin 
bizară, dar concludentă, că soarele stă 
si noi ne invirtim; că timpul e un hău. 
nemiscat, difuz, pe care volens-nolens 
îl strábatem, sperind în eternitatea 


clipei unice de fericire; că timpul nu 
curge, doar noi curgem prin el, fără 
să-i atingem vreodată inexistentele-i 
hotare, dar ca de obicei, vedem invers. 
Viaţa e un strict, dar alambicat ritual al 
parcurgerii. În film, timpul ar putea 
avea o exprimare vizuală bidimensio- 
nală, o îmbinare de verticală încilcită 
(barocul castelului) şi de orizontală 
mult prea limpede ca să nu fie neclară 
(geometria dezarmantă a parcului) ; tim- 
pul (pe care-l subinteleg acum ca me- 
morie, uitare, amintire, deci ca trecut, 
deoarece timpul ne apartine in másura 
in care e trecut) din care cei doi, si 
mai ales el, încearcă să smulgă si să se 
smulgă — metafora statuii. . 

«Anul trecut...» e parcá o inversare 
a unei ciudate conceptii proprii Evului 
Mediu: chiar dacă femeia nu-l putea 
iubi de la bun început pe bărbat, acesta, 
prin insistența dragostei lui, prin perse- 
verenta cu care luptă pentru a cîştiga 
inima dorită, reușea să o determine 
pe ea să-l iubească într-un mod la fel 
de pátimas, cum o iubea el, deci un fel 
de transfuzie a fluidului iubirii. Numai 
că toate acestea se petreceau din pre- 
zent spre viitor, pe cînd în «Anul 
trecut..» transfuzia are loc din prezent 
spre trecut. Recistigind treptat tre- 
cutul, împlinirea nu poate fi departe. 

Si «Anul trecut...» are o atmosferă 
semilesinatá, şovăitoare. buimacă. uşor 
medievală, cu infiltratii de ireal si 
niţel grotesc, cu nuanţe amestecate de 
sumbru-absurd-straniu (comportarea 
stil «la donna angelicata» a Delphinei 
Seyring. aschia mohorită care e Sacha 
Pitoeff ). Filmul, desi devine cam lung 
spre final. pierzindu-si din tensiunea 
iniţială si cea acumulată pe parcurs. 
ajungînd să se cam invirteascá în gol si 
cápátind un aer melodramatic (pseu- 
do-impuscarea ei) e o incercare su- 
premá de a ráscoli haosul aluvionar 
al memoriei. Decorul e savant gindit, 
iar camera are o alunecare de me- 
duză, actorii evoluează într-un uni- 
vers de acvariu. Constat înclinația sa 
persistentă pentru tenta generală de 
cenușiu — total opus lui Lelouch — 
vrind probabil să sublinieze perma- 
nenta fondului său grav. Recompu- 
nerea trecutului e o adevărată tor- 
tură, care o dată începută nu se mai 
sfirseste şi filmele lui Resnais au aspec- 
tul unei lamentatii tragice, sint un fel 
de jupuire lentă. dureroasă, inumană. 
Şi-mi închipui că acesta e motivul pen- 
tru care lui Resnais nu-i scapă nici cel 
mai mic zîmbet (într-un film, nu pe 
chip). căci altfel am certitudinea că 
şi-ar spinteca buzele (pe chip, nu într-un 
film). Mă întreb totuşi dacă nu-i o 
reprimare voită a oricărui impuls de 
vitalitate? 

Recunosc cá după contactul cu această 
superbă monotonie, simţi nevoia să te 
pipăi ca să strigi. exist! să stai peo 
bancă la soare. la şosea, să admiri 
minijupe. să bei bere, să măninci cren- 
vurşti sau chiar să suporţi un meci de 
campionat, dar trebuie să se găsească 
cineva în mijlocul nostru, unul la un 
milion, care să încerce să îndrăznească 
să forțeze poarta neobisnuitului, care, 
de altfel, poate fi întîlnită la fiecare pas. 
scirtiind răbdătoare din balamalele unse 
cu vînt. dar unică totuși. tocmai pentru 
acel unu la un milion. 


Dan OZERANSKI 
Student 
Universitatea din Bucureşti 


—