Revista Cinema/1990 — 1998/009-CINEMA-anul-IX-nr-6-1971

nr. 6 
Anul IX (102) | 


revistă lunara 


de cultură 


„nematoaraț:c 


Bucureşti - iunie 1771 


ai‏ دیا E‏ ال 


CINEMA 


Anul IX, Nr. 6 (102) IUNIE 1971 
Redactor şef: Ecaterina OPROIU 


0 i 
Coperta | Coperta IV 
«LOVE STORY». Cea mai curată Pe Irina GĂRDESCU, după rolul 


poveste de dragoste, cel mai  Rosanei din «Mihai Viteazul», 
mare succes al deceniului. o vom revedea în «Puterea» 


Foto: PARAMOUNT PICTURES Foto: A. MIHAILOPOL 


EPOCA NOASTRĂ — DOSARUL DRAGOSTEI 


و پيتیتت يت 
Sondaj: «Dragostea în filmele noastre ۷3 7 Răspund: Maria Banuș,‏ 

Aurel Baranga, Eugen Barbu, Marga Barbu, Radu Beligan, Ana Blandiana, 

lorî Caramitru, Dina Cocea, loana Creangă, Dana Dumitriu, loan Grigorescu, 

Szasz lanos, lon Marinescu, H. Mălineanu, Mariana Mihuţ, Dan Nuţu, D.R. Popescu, Dragostea, 
Victor Rebengiuc, Marcela Rusu, Valentin Silvestru, Marin Sorescu. în filmele noastre, 
Cronica cine-ideilor: «Amor, eros şi cinema» — Ov. S. Crohmălniceanu ۷86 7 
Mitologie XX: «lubirea, vechea poveste» — D.I. Suchianu 

Opinii: «Străini de dragoste» — Nina Cassian 

Actualitatea: «Moartea bărbatului balerin» — Radu Cosaşu 

Sondaj în cine-univers: «Nu căutaţi femeia» — H. Dona 

Un spectator temperat: «Filmul și iubirea» — Teodor Mazilu 

lubirea în alb-negru: «Minute de adevăr» — Adina Darian 


با یت یر ابع ئ ۀ 


PE ECRANE, FILMUL 6 


«FACEREA LUMII»: scriitorul Eugen Barbu și regizorul Gheorghe Vitanidis față în 
față cu criticii: Ecaterina Oproiu, Mircea Alexandrescu, Florian Potra și Valerian Sava. 
«Apa ca un bivol negru» 

«Zestrea Domniței Ralu» 

Documentarul 

Animaţia 


«Facerea lumii» 
OPINII 


Romulus Rusan întreabă: «lubiți filmul, lorgu lordan?» 
Dileme: «O artă în căutarea autorului» — Ana Blandiana 
Film şi literatură: Shakespeare în travesti (lI) — Gelu /onescu 
Dezacord: Ce ţi-a plăcut mai mult? — Valentin Silvestru 


PROFIL "71 


Actorii noștri: Amza Pellea — interviu de Eva Sirbu lorgu lordan, 
Actorii noștri, ieri și azi: Tanti Cutava-Barozzi — interviu de Florin 5 iubiți 


filmul? 


TV 


Teleeveniment: «Răsună valea» — Belphégor 


38 

38 Telecinemateca: Serile de miercuri 

39 Telesfirşit de săptămînă: Trei lecții de morală — A/. Racoviceanu 

39 Telesport: De pe poziții de forță — A/. Mirodan : 

40 | Televiziunea la ea acasă: Acea uzină: numită televiziune — Simona Darie După 

40 Insula — Felicia Antip F poe 
eazu 


CINEMATECA 


Profil — Buñuel — Savel Stiopul 
Secvența: Lang — George Littera 

Un document — /on Cantacuzino 
Amurgul zeilor 


PANORAMIC ROMÂNESC 7 


Ultimul tur de manivelă: «Zece secunde» 
Confesiuni: «Aş vrea să rămină zimbetul. cald» — /rina Petrescu 
Oaspeții noștri: Francesca Coluzzi . 

Micreprofil: Ada Pistiner 


Foto(d)grame «Asediul» 
În exterior: «Echinox» în zori în 
Mărturii de platou: «intuiţia mea îmi aparține» ultima noapte 


38843458 


„Nu există om, oricît de las, 
pe care iubirea să nu-l transforme 


într-un erou“. 


PLATON 
În filme istorice, 
în filme de actualitate, 
în filme de artă , 
în filme comerciale , 
în filme-dezbatere, 
în filme deconectante 


există 
dragoste! 


cum o ۷3٩٧٩ 37 


O cale de evaziune 

sau de cunoaştere ? 

O cale de prăbușire 

sau de reînălțare ? 

O cale de izolare 
sau de sohdaritate ? | 


DOSARUL 
DRAGOSTEI 


...În pagina 24 


Eugen Barbu: 


„Nu s-a atenuat nimic. 


N Ecaterina OPROIU: Așa 
' cum am explicat și cu prile- 
۱ jurile precedente, redacţia 


noastră crede că o discuţie 

la care participă 4-5 critici, 
în prezența autorilor filmului, poate fi o 
formă de cronică mai eficientă decit ana- 
liza solitară a unui recenzent, fie el oricit 
de dotat. Prezenţa autorilor nu o socotim 
deloc un factor inhibitor. Eugen Barbu are 
— ştim cu toții, am simţit asta și pe pielea 
proprie — plăcerea polemicii şi sint con- 
vinsă că el are gustul polemicii nu numai 
cind ea pornește din condeiul său. 

În atară de aceasta am sentimentul că 
Eugen Barbu este creatorul unui film 
solid, despre care se poate discuta des- 
chis și cu mult interes. 

Faptul că pentru mai multe zile regizo- 
rul filmului, Gheorghe Vitanidis, participă 
la premierele filmului, în diferite oraşe din 
țară, ne-a lipsit de avantajul de a-l avea 
acum de față. Dar replica şi opinia lui — 
pe marginea spuselor noastre — le publi- 
căm la inchiderea ediţiei, in finalul acestei 
discuţii. 


Romanul este mai viguros. 
mai aspru, mai tăios 


Florian POTRA: Eu simt nevoia unor 
delimitări preliminare. «Facerea lumii» es- 
te un film care pleacă de la o carte. Cel care 
semnează scenariul este însuși autorul 
cărţii. Nu vreau să ridic aici vechea pro- 
blemă a ecranizării și nu sint nici partiza- 
nul comparaţiilor roman-film, luate punct 
cu punct. Ridic insă problema, particula- 
ră, a «drentului de împrumut» — în acest 
caz un «auto-imprumut» — ia care se 
reterea Aristarco, intr-un articol scris 
pentru «Secolul 20», vorbind despre con- 
diția însăşi a cinematografului, raportată 
la condiția literaturii. Ca o constatare 
generală, introductivă, sint obligat să ob- 
serv că romanul «Facerea lumii» este mai 
viguros, mai tăios, mai aspru, mai precis 
în definirea mediului, în definirea caracte- 
relor, în ciocnirea dintre ele, in atmosferă 
etc., Într-un cuvint a «lumii», a universu- 
lui cu care ne pune în contact. Se leagă 
oare aceasta de faptul că,in general,sau 
la noi, în mod special, ceea ce își permite 
prozatorul nu îi este îngăduit cineastului? 
Pentru că există credința că în cinemato- 
gratie nu se pot spune, cu aceeași fran- 
chete, cu aceeași forţă, cu aceeași ascu- 
time, lucrurile care se exprimă în literatură. 


Ecaterina OPROIU: E o credinţă con- 
juncturală, de coloratură locală... 


Florian POTRA: ...care devine aproape 
un principiu. Se știe foarte bine că se fac 
și calcule, observindu-se că poezia e 
publicată în 3 000 exemplare, iar romanul 
în 15 000,că teatrul e frecventat de 200 000 
de spectatori, iar un film de 2 000 000. 


Ecaterina OPROIU: Sint calcule a 
căror putere de inhibiţie se restringe de la 
an la an. Ele vor dispărea. Trebuie să dis- 
pară. Depinde de noi să dispară. Deşi, 
la drept vorbind, nu numai de noi... 


Eugen BARBU: Eu, spre deosebire de 
tovarășul Potra, cred că filmul este foarte 
reușit. 


Florian POTRA: Dar eu nu m-am pro- 
nunţat încă asupra filmului ca atare. Pot 
să vă spun că părerea mea este pozitivă. 
Raportat însă la carte, nu ca valoare strict 
estetică, stilistică, ci la forța cu care e 
exprimat un univers uman... 


Eugen BARBU: Eu nu vreau să fac o 
comparaţie intre film și carte. Fa ar fi şi 
riscată, fiind vorba de lucruri deosebite. 
Din 500 de pagini, care nu aveau nici 
măcar spatii de dialoa. am făcut un sce- 
nariu de 60 de pagini. De fapt, scenariul a 
devenit altceva. Sigur că sint tot eroii 
cărţii, dar unii din ei au trebuit comprimaţi, 
poate chiar escamotaţi și, în această pri- 
vință, am şi eu nemulțumirile mele. 


4 


Dimpotrivă!“ 


A trebuit să am curaiul de a renunţa la 
ambitia de a face o frescă sau la tentatia 
de a realiza un film în două serii. Am ales 
numai conflictul dintre tată și fiică, ca 
element esenţial, lăsînd alte părţi pe un 
plan secundar, pentru că acel conflict mi 
se părea caracteristic şi actual. M-a inte- 
resat să fie un film foarte viu şi, într-un fel, 
cred că Vitanidis a reușit să-l facă așa. 
Filmul este foarte bine ritmat, dacă excep- 
tăm un moment sau două, ritmat în dialog, 
ritmat în prezentarea personajelor, a bio- 
grafiilor lor. Ceea ce este deja 6 
mult, pentru că la noi, în general, nu se 
prea știe ce este acela un dialog, ce este 
acela un personaj. Am văzut recent un 
film, n-am să spun cum se numește, o să 
ghiciţi, în care timp de două ore sint adu- 
nati niște oameni la un loc şi, pină la 
sfirşit, nu ştii nici măcar care este eroul 
principal. Putem observa, în schimb, că 
în orice cinematografie din lume — mă 
refer la 1111616 mari — toate lucrurile sint 
explicate sau datele impiicate sint, pină 
la urmă, fie evidente, fie luminate ca sens, 
chiar cind e vorba, ca în «Anul trecut la 
Marienbad», de sondarea memoriei. Re- 
venind la problema ridicată, eu nu cred că 
filmul a trădat cartea. Cartea avea o mai 
mare extensiune şi mai multe implicaţii, 
într-un fel mai proprii titlului: «Facerea 
lumii». Dar filmul valorifică bine o parte a 
cărţii — acea problemă de familie între 
muncitorul ilegalist Filipache şi fiica sa, 
Eva. 

Florian POTRA: Aspect care permite 
ceea ce remarcam la inceput, adică o 
anumită atenuare a vigorii în expresie. 

Eugen BARBU: Nu s-a atenuat nimic. 
Dimpotrivă, eu cred că în film s-au spus 
unele lucruri mai direct și mai violent. 

Florian POTRA: Vorbesc de o impre- 
sie generală. Cartea dă o senzaţie de 
forță pe care filmul o dă mai puţin. 

Eugen BARBU: Această impresie poa- 
te să vină și din modul tehnic modest în 
care au trebuit rezolvate unele momente. 
Fiindcă în cinematografia noastră se chel- 
tuiesc uneori zeci de milioane — și une- 
ori e normal să se cheltuiască, fiindcă sint 
filme bune, care «iși scot banii» — dar 
pentru alte filme se taie fără justificare din 
bugete mult mai reduse, deși temele 
abordate nu sint mai puțin pretenţioase. 
A se vedea consecința în manitestaţiile 
ușor meschine din acest film. Mie mi se 
pare inexplicabil că aceeași direcție a 
cinematografiei care cere cu insistență 
filme actuale, politice, cind are scenarii 
măcar onorabile și premiza realizării unor 
filme foarte bune, face economii tocmai la 
aceste filme și exact la acele secvențe 
care puteau fi un ecou foarte puternic al 
evenimentelor descrise. 

Florian POTRA: Eu aş mai adăuga un 
exemplu, de altă natură, povestea roman- 
tică, patenca, a dragostei dintre Eva şi 
tinărul activist Matei. Fără să consider ne- 
reușită această ramificaţie a filmului, mi se 
pare că ea nu atinge preonanţa şi nu redă 
cinematogratic atmosfera și farmecul pe 
care episoadele in cauză le presupuneau. 
Sint o mulţime de date «reconstituite» 
la acel sediu al tineretului progresist, unde 
ei se intilnesc: se scot la licitație obiectele 
vechi, se freacă dușumeaua, se spală 
geamurile, ş.a.m.d., dar totul este putintel 
îndulcit, edulcorat, văzut de la distanță — 
fără relieful necesar și deci fără emoție sufi- 
cientă. 


Un film de poveste, 
un film al simplităţii? 


Ecaterina OPROIU: Da, o anumită 
lipsă de densitate a autenticităţii, in 
această secvenţă și în altele, și eu am re- 
simţit-o. Dar eu nu vreau să judec filmul 
sub zodia cărții. În consecință, mi se pare 
că ne aflăm în fața unui film reuşit, a unui 
film de poveste, care are conștiința condi- 
ției sale de film de poveste și nu recurge 
la „incursiuni sofisticate, la sondaje în 
memorie, la unghiuri subiective şi la alte 
metode din acestea care fac deliciul filmu- 
lui psihologic modern, intr-o anumită 


viziune. Acest film, avind conştiinţa că tre- 
buie să spună o poveste, o poveste a 
epocii respective, o face cu simplitate, 
cu claritate, cursiv și alert. 

Acest film, in general, refuză șabloane- 
le și reprezinta o incercare realistă și 
protund convingătoare de a intra in sub 
518012 omenească a unui conflict istoric 
Fiindcă toată această «facere a lumii» ins- 
piră, nu numai prin latura ei dramatică, 
dar chiar şi prin ceea ce conține inălță- 
tor, un sentiment de durere tipic oricărei 
«nașteri». Actele de eroism nu sint numai 
«frumoase», sint şi dramatice, dureroase. 
Filipache. de oildă. e tipul eroului canabi! 
sa construiască fericirea lumii, dar nu e 
capabil să ia cunoștință de problemele 
propriei sale vieți. Poate să determine des- 
tinul unei lumi, dar nu poate determina des- 
tinul unei copile. Dăruirea socială, abne- 
gaţia — iată! — sint analizate de data aceas- 
ta în termeni mai complicaţi decit fusesem 
obișnuiți. implicaţiile de ordin personal 
dau conflictului social, istoric, un senti- 
ment puternic de adevăr. Dacă ne referim 
la personajele care părăsesc arena,mi se 
pare de asemenea că am intilnit o notă de 
subtilitate pe care o salut cu mare bucurie. 
În locul acelei înnegriri compacte a perso- 
naielor pe rare istoria le aruncă peste bord 
și fără să diminueze verdictul istoric (re- 
simţim toată repulsia față de fostele clase 
dominante!), dar sesizăm şi o privire uma- 
nă asupra indivizilor care compun aceste 
clase: Manicatide, de pildă, — interpretat 
de Liviu Ciulei — este, da! — cum se spunea 
pe vremuri — «un j negativ», dar 
acest personaj nu este lipsit deloc de far- 
mec, un farmec trist şi maladiv, şi farme- 
cul acesta, deși acţionează şi asupra noas- 
tră,a spectatorilor, nu anihilează convin- 
gerea necesităţii dispariției clasei din 
care tace parte personajul. Panea lui de 
vrajă explică și legătura dramatică, dispe- 
rată, fără iesire, care apare Între el si fiica 
lui Filipache. Pentru ca aici nu e o vulgară 
poveste de iubire, în care un fost boier ar 
intra într-o mezalianţă, iar fiica unui munci- 


tor ar comite un act de trădare. Chiar 
dacă această iubire nu are toată frumuse- 
tea cinematografică pe care am fi putut 
să i-o pretindem, autorii au reușit să suge- 
reze acel tip de iubire imposibilă, care nu 
poate să nu ٥٨6 6 


Eugen Barbu: Eu aș vrea să intervin 
pentru a protesta împotriva unor vechi 
învinuiri care se aduc la ceea ce scriu eu — 
intr-o formă mai mult sau mai puţin voalată. 
S-a vorbit aici de «povestea simplă», s-a 
vorbit de «realismul cursiv» în care ar fi 
descriși eroii filmului. Eu cred că se face 
o eroare pornindu-se, in mod formal, de la 
aparenţe. Eu practic o proză de comporta- 
menit care implică întotdeauna partici- 
parea celui către care se trimite observa- 
ţia scriitortlui. Prezint personajele în ac- 
țiune şi psihologia lor se desprinde din 
acțiune. Mie mi se pare că personajele 
Eva și Filipache sint foarte complexe, iar 
actorii au intuit, în film, această complexi- 
tate, inefabilul unei stări de spirit, suprex- 
tul situaţiilor şi al dialogurilor. Amintesc, 
de pildă, jocul, zimbetul ambiguu, privirea 
Irinei Petrescu la prima intilnire cu tînărul 
Matei, sau în momentul cind ea află că ela 
murit. Aşa că eu refuz complimentul 
«simplităţii», ca şi pe cel că aş spune lu- 
crurile «direct». 


Ecaterina OPROIU: Simplitate nu în- 
seamnă, cred eu, simplicitate. Ea e o cali- 
tate plină de noblețe. Ea nu exclude nicio- 
dată nuanţarea. Dimpotrivă, sint evidente, 
cel puţin în cazul personajelor principale, 
unele nuanţări subtile. Dar sint și perso- 
naje în care nuanțarea este slabă. Ele sint 
prezențe decolorate și uneori conven- 
tionale. 


Eugen BARBU: Asta se poate. 


Ecaterina OPROIU: Mă refer la perso- 
najele de plan doi, la tovarāsii lui Filipache: 
Anghel, președintele sindicatului, care 
apare coruptibă ما‎ nişte ispite ușor pre- 


NEGARI NHN ie] اح‎ HRE 


ajele 
B iar 
hezi- 
Ber- 


HH 


FHF, 


1 


Ei: 


vizibile — báni, temei, petreceri — apoi 
muncitorul interpretat de Ilarion Ciobanu, 
care apare și dispare parcă fără să ne 
lase nici un detaliu memorabil. 


Autenticitatea prin cuvînt, 
dar nu și prin decor 


Mai departe. De unde vine senzația 
lipsei de forță artistică despre care s-a 
vorbit aici? Eu cred că această senzație 
vine, uneori, dintr-o insuficientă autenti- 
citate plastică a cadrului. Tot ceea ce s-a 
putut obține, ca autenticitate, prin cuvint 
sau prin gestul actorilor, a fost obținut 
într-un mod convingător. Cind intervin 
insă elemente plastice de decor şi de 
costumaţie, care trebuie să vorbească 
despre epocă, filmul mi se pare uneori 
mai puțin convingător. O clipă care mi-a 
plăcut, din punctul de vedere al decorului 
şi culorii de epocă a fost coborirea din 
tramvai a Evei — irina Petrescu Era un 
tramvai rablagit, cu vopseaua roasă, cu 


unui anumit moment istoric. Era credibil. 
În clipa aceea te credeai «atunci». Îţi 
aminteai de stambele de pe puncte şi 
mărfurile pe cartelă. În schimb, tipografia 
nu mi-a transmis senzaţia de plumb și de 
abur înnecăcios şi toxic; străzile au fost 
parcă lipsite de atmosfera epocii. Lipsesc 
micile dughene şi tutungeriile acelea cu 
tutungii invalizi, prăvăliile devastate de 
război; cabinetul lui Bazilescu de asemeni 
are — după părerea mea — un aer directo- 
rial abstract, nu se simte apropierea fa- 
bricii; salopetele muncitorilor sint poate 
prea albastre şi prea călcate, cămășile 
conducătorilor muncitorilor din fabrică 
nu au niciodată gulerele strimbe; nu m-au 
trapat reverele largi, costumele in dungi, 
pantalonii cu croiala specifică momentului, 
adică toată acea costumaţie care te aruncă 
de la inceput in epoca. Această «facere a 


lumii» trebuia să-și găsească un cadru 
plastic de mare autenticitate, de mare și 
expresivă răvășeală. 


Regizorul este apt 
pentru o opţiune 


Valerian SAVA: La noi există o tradi- 
ție, în critica de film, de a discuta separat, 
succesiv, intii despre scenariu, apoi des- 
pre personaje, ajungind la decor. 

Mă supun acestei tradiţii și vreau să 
spun citeva vorbe despre scenariu, dar in 
perspectiva construcției însăși a filmului. 
Romanul lui Eugen Barbu așteaptă de 
foarte multă vreme să intre in atenția 
studiourilor. În mod deosebit, din materia 
lui epică şi analitică, am reţinut, ca punct 
de mare interes cinematografic, povestea 
de dragoste dintre fiica ilegalistului și 
proprietarul de cai de curse, poveste care 
cred că şi literar era punctul de rezistență 
al romanului. Acesta era nucleul în jurul 
căruia se putea face de multă vreme un 
film excelent. Pentru că nu e o poveste de 
dragoste atemporală, ci e una care implică 
socialul, implica momentul de răscruce ts- 
torică, implică relaţii cu alte personaje, in- 
clusiv spectacolul luptei politice de stradă, 
implică o dezbatere existențială asupra 
destinului acestor doi indivizi și al claselor 
lor. Personal, nu știu dacă construirea 
filmului sub forma unei retrospective, 
prilejuită de o discuţie dintre tată și fiică, a 
fost cea mai bună soluție de prelucrare 
cinematografică a romanului. S-a ales 
soluția retrospectivei — încă frecventă la 
noi — socotindu-se câ ea va permite, prig 
paranteza pe care o deschidea, o cuprinde- 
re mai largă şi mai obiectivă a faptelor, a 
episoadelor Cred insă că aceasta a dus 
la scăderea tonusului virtual al filmului, 
care nu era acela al unei confesiuni între 
„tată şi fiică. 

In planul realizării strict cinematografice, 
putem spune că Gheorghe Vitanidis este 


un bun profesionist şi, în acest film, în 
partea lui finală, el atinge un punct de 
maturizare certă. În ultimele 3-4 secvenţe, 
cind eroii se află într-un moment de ruptură 
istorică şi sentimentală, filmul intră pe un 
făgaș de mare densitate și, paradoxal, 
de mult firesc. Toţi eroii, respectiv actorii, 
par să aibă acum revelaţia unui moment 
istoric care îi depășește și care îi ajută să 
se adune în ei înșiși, să se regăsească. 
Vreau să evoc aici şi performanţele pe 
care le realizează Ovidiu Gologan, atit în 
cit și în valoarea decorului, 
de pildă în penultimul cadru din film, cind 
Eva coboară in fugă pe scările văzute de 
sus — e acolo o întreagă orgă de tente de 
lumini, o gamă de degradeuri în gri, ex- 
trem de expresivă, Acestea sint momente- 
le de virf, care ar face parte din versiunea 
cinematografică ideală a acestui scenariu. 
Ele reuşesc să emoţioneza, îl fac pe spec- 
tator să iasa ain sală ducind cu el ceva 
din sutiul aramauc ei epocii evocate. 
În alte momente, cred că Vitanidis este 
cu citeva trepte mai jos, uneori poate chiar 
la un nivel minim. El nu reușește atunci să 
descopere tonul virtual al secvenţelor — 
cum cred că se întimplă ۱١ unele scene de 
dragoste Manicatide-Eva, pe care le tra- 
tează, nu numai sonor, într-un stil impro- 
priu, de muzică ușoară estivală — după 
cum riscă alteori salturi și rupturi striden- 
te in reacţiile personajelor. Bazilescu e 
pus să se înfurie intempestiv ridicindu-se 
brusc de la birou și perorind cu un ton 
care nu i se potriveşte, Marga îl pălmu- 
ieşte pe Anghel și se lansează apoi gra- 
tuit într-o lungă tiradă, crudă și totodată 
explicativă, Filipache o pălmuiește pe Eva, 
o dată şi incă o dată, inainte de a morali- 
za părinteşte, Eva, la rindul ei, o pălmuieşte 
pe doamna Manicatide... Sint gesturi, 
izbucniri şi momente demonstrative că- 
rora regizorul nu știe să le pună o surdină 
— surdina firescului, a timpului real în 
care se produc reacțiile umane, compromi- 
tind destul de mult intenţiile. E vorba deci, 
cind de o tendinţă de edulcorare, cum spu- 
nea Florian Potra — vezi scenele de dra- 
goste — cind de un gen de violenţă stinga- 
ce, fără valenţe expresive, tinind de un 
temperament— fiindcă regizorul are «nerv» 
— care trebuie strunit şi acordat. Toate 
aceste momente, de un fel sau altul, se 
deosebesc atit de evident de cele pome- 
nite la inceput, unde regizorul se dovedeşte 
apt de nuanţări și de semitonuri, incit cred 
că nu-i va fi greu să facă o opțiune, de 
formulă și de ton, pentru filmele sale vii- 
toare. 


În dezbatere: 
umanitatea și adevărul 


Mircea ALEXANDRESCU: Eu am un- 
ghiul meu de vedere in a privi acest film. 
La ora actuală, vedeta in cinematografie 
este filmul itic. După mine, filmul lui 
E Barbu şi Gheorghe Vitanidis este 
un fim politie. ar nu pentru că ar dezbate 
o problemă politică, ci pentru că, în con- 
textul cinematografului românesc — care 


şi adevărul. 

Nu cred că avem de-a face cu o povestire 
foarte simplu spusă. Filmul este simplu — 
din punctul de al mijloacelor regi- 
zorale. Dar, dramaturgic, scenaristul nu 
s-a sfiit să cuprindă lumea personajelor 
în toată complexitatea sa. Am recitit car- 
tea cu prilejul filmului și pot să spun că 
ea te subjugă printr-un farmec, o nuanţare 
și o atmosferă a ei, inconfundabile, in 
timp ce filmul poate fi privit cu o anumită 
detașare, scenă după scenă — unele sce- 
ne 11100 mai bune, altele mai stingace — 
fără ca in totautatea lor sa te convinga. 
Pentru că între momentele de reușită ale 
filmului există o mare de rezolvări cinema- 
tografice convenţionale, care nu pot tra- 
duce în imagine ideatica și suflul romanu- 
lui. Chiar un rol atit de interesant, ca acela 
al lui Manicatide, interpretat foarte bine de 
Liviu Ciulei, este frustrat de regie prin 
expedierea și prin amputarea unor scene, 


cum este de pildă aventura la ţară, cu Eva. 


Valerian SAVA: Scena este faisificată 
şi de tratarea muzicală... 


Mircea ALEXANDRESCU: ...excesi- 
vă! Eu, în locul dumneavoastră, m-aș 
fi opus acestei prezențe muzicale... 


Florian POTRA: ...care este aproape 
tut timpul excesivă. 


Mircea ALEXANDRESCU: În schimb, 
dacă unele personaje principale sint deza- 
vantajate, altele, episodice, cum e cel 
interpretat de Toma Caragiu, rup filmul, 
pentru a face din apariţiile respective cite 
un număr de efect strict actoricesc. 

Ascultind filmul, am fost pus în fața 
unei cantități de idei și de adevăruri pe 
care nici un alt film românesc nu ni le-a 
comunicat despre această epocă. Moda- 
litatea in care filmul le-a comunicat nu a 
fost însă la inăltimea ideilor. 


Florian POTRA: Aici ne intilnim cu 
ıimitele regizorului, după ce i-am recunos- 
cut din plin calităţile. Eu l-aş apropia pe 
Vitanidis de Lelouch, nu numai pentru că 
el a făcut «Răutăciosul adolescent», des- 
pre care s-a spus că e «lelouchizant»... 
Cred că acesta e tipul de regizor cu care 
dovedește anumite afinități — atit în ceea 
ce are el bun, cit și în ceea ce are mai limi- 
tat. Fiindcă el flatează mereu construcția 
regizorală a cadrelor şi a sceneior ca pe o 
coafură linsă, îi atribuie o anumită cumin- 
tenie, de lucru bine făcut, dar... Şi aşa, 
insă, e vorba de un ciștig important pentru 
cinematografia noastră și a fixa media 
producţiei românești la o asemenea an- 
vergură e foarte bine. 


Eugen BARBU: Eu nu vreau să-l scuz 
pe Vitanidis, dar cred că el a făcut un lucru 
destul de bun, tinind seama de condiţiile 
în care a lucrat. Nu vorbesc de termenul 
de filmare scurt, pentru că de fapt așa ar 
trebui făcute toate filmele noastre. Vor- 
besc de imposibilitatea de care s-a lovit 
uneori de a obține ceea ce-i trebuia. 
Incepind cu actorii, disputaţi tot timpul 
de teatre și de alte filme, și terminind cu 
reducerile de buget la care m-am referit. 


O sugestie convingătoare 
despre farmecul actorului 


Valerian SAVA: În ceea ce-i privește 
pe actori, cred că, in general ei au fost 
foarte bine aleși, demonstrind o bună 
intuiție a regizorului in privinţa tipologiei și 
a valențelor actoricești. O singură eroare 
de distribuţie cred că există în acest film: 
Colea Răutu în rolul lui Filipache. Acesta 
sra un personaj care, prin dramaturgia lui 
Eugen Barbu, era sortit să apară consumat 
de o idee, dăruit şi pierdut pentru o cauză, 
ars pe dinăuntru de o flacără care-l im- 
piedică să mai simtă plăcerea căldurii 
casnice. În timp ce Colea Răutu — actor 
foarte bun, excelent dotat pentru film şi 
care ar fi putut să facă mai multe roluri în 
cinema decit a făcut pină acum, sper să 
mai facă și altele, ca in «Moara cu noroc» 
sau «Desfășurarea» — el nu mi se pare, 
aici, potrivit pentru un rol ca cel al iui 
Filipache. Colea Răutu apare mai degrabă 
ca un tată de familie cuminte, așezat, și 
atent la problemele casnice, exact contrar 
intenției dramatice. Filipache trebuia să 
fie un fel de Matei-Ogășanu, la o vîrstă 
mai inaintată, incă incandescent. Erau 
două tipuri — Filipache şi tinărul Matei 
care, in viața Evei, trebuiau să se continue 
într-un fel. Ea îi şi asemăna, într-o replică, 
îi vede pe amindoi «fanatici». Şi Colea 
و‎ nu a putut realiza rolul in acest 
el. 


Ecaterina OPROIU: Filmul acesta a 
fost unul din puţinele filme româneşti 


(CONTINUARE ÎN PAG. 14) 
5 


Romulus 
Rusan 
întreabă: 


Erei سم‎ m 


e In filmul românesc 
personajele prea seamănă 


între ele. 
e Oamenii şi întîmplările 
nu prea par de la noi. 


e Nu mă supără stereotipia temelor, 
ci tratarea lor. 


e Să nu ne mai temem atita 
că vom greşi. 


Iubiti filmul 
IORGU IORDAN ? 


— Nu mai e nevoie, cred, să repet: 
aceste replici — pentru întrebări, de- 
pun jurămiînt! — nu-și propun să fie 
contribuţii la estetica filmului ori teste 
de cinefilie (ar fi absurd!), ci doar să 
întocmească dosarul unei generații. 
Dosarul atitudinii față de film a gene- 
rației de spectatori care s-a născut şi a 
existat în parale! cu această artă. وا‎ 
țelege generația Dv. filmul ca pe o 
artă, ca pe o tehnică, ca pe o exhibiţie, 
ca pe o distracție, ca pe o destindere, 
ca pe un rău necesar? 

(..O asemenea conversaţie — des- 
pre tiim, cu un spectator elevat, dar 
pasiv, al lui — se duce de fapt după 
toate legile şuetei: cu mari, cu nece- 
sare digresiuni. Dar bigotismul revis- 


— ...Aş vrea să încep, deci, cu o in- 
trebare puțin speculativă: credeți, ca 
lingvist, că filmul are un limbaj specitic, 
sau că اه‎ împrumută limbajul altor 
arte, folosind de fapt un fel de espe- 
ranto artistic? 


— Pentru film, imaginile sint ceea ce 
e cuvintul pentru literatură. Dar filmul folo- 
sește și cuvintul, luindu-l exact așa cum 
este el utilizat în teatru. Deci, cred și nu 
‘cred într-un limbaj specific... 


— Răspunsul cere altă intrebare. Po- 
وا‎ față de film a unui spectator poa- 


cã el trebuie sã fie subordonatul, «exe- 
cutorul» unui scenariu? 


— Cred, tără să ştiu dacă e bine sau nu, 
că specificul cinematografului îl pune pe 
regizor în situația de a acţiona cu prea 
mare libertate față de scenariu. De aici 
rezerva mea in raport cu înțiia parte a in- 
trebării. Mă refer, de fapt, la filmele care 
au subiectul luat dintr-o operă literară 
cunoscută, dintr-o operă dramatică sau 
din istorie. Evident, asta se expiică prin 
preocupările mele protesionale. E adevă- 
rat câ eu nu sint critic literar şi nici istoric, 
dar am consumat foarte multă literatură 
de-a lungul vieții mele şi acest lucru in- 
tervine, fără să-mi dau seama, în 
Este drama omului (dacă vreți, a genera- 
ției) care s-a născut Intr-o perioadă de 
cult, de domnie şi idolatrie a literaturii. 
Şi ar mai fi o explicaţie, poate mai aproape 
de adevâr, proprie şi ea generației mele: 


n-am nici un fel de cunoştinţe directe des- 


pre munca regizorului, despre partea 
tehnică a muncii la un film, care cred că 
trebuie să se imbine cu cea artistică în 
așa fel ca spectatorul să nu observe ce e 
pur tehnic și pur artistic și să-şi închipuie 
că totul e artă, că tehnica nu poate fi un 
scop, ci doar un mijloc pentru marcarea 
cu forță a unor momente artistice. 

Dar, poate, Imi cereți prea mult: eu mă 
așteptasem mai degrabă la nişte întrebări 
privind trecutul filmului, decit la niște în- 
trebări teoretice... 


— Tocmai, numai că asemenea in- 
trebări trezesc în mulți susceptibilită- 


tile vîrstei, orgoliul de a nu vrea să 
răsfoioască, pur și simplu, paginile 
unui album... 


— Nu e cazul cu mine, eu am curajul 

conștiința virstei. 

Amintirile mele despre film sint, măr- 
turisesc, prea recente pentru un om care 
are o virstă mai mare ca a cinematogratu- 
lui. Pină la întiiul război mondial n-am, 
propriu-zis, nici o amintire în acest aome- 
niu. Atita tin minte— şi nu din cauza 
memoriei mele care ar fi deticitară — că 
„în 1912-1913 exista la Galaţi, unde eram 
profesor, o sală de cinema. Aceasta in- 
seamnă că o asemenea sală ar fi trebuit 
să existe și la laşi, unde am fost student, 
şi totuşi nu-mi aduc aminte să fi fost la 
un film... 


— Din austeritate? 


— Da, dar nu din cauza profesiei mele 
«docte», ci dintr-un fel de pavăză care 
pornea de la faptul că filmul se deosebea 
de teatru prin aceea că era un produs 
tehnic, iar eu am avut totdeauna (şi măr- 
turisesc că şi azi continui să am) o anu- 
mită rezervă fată de tehnică, atunci cînd 
nu mi se pare că existenţa ei ajută la dez- 
voltarea calităților umane, ba chiar ajută 
la înstrăinarea de ceea ce eu numesc 
omenie... 


— Este și cazul filmului? 


— Bineînțeles că nu, o să vedeți... Este 
curios că nici la Bonn, unde mă găseam 
în 1921—22, la studii de specialitate, n-am 
prea frecventat cinematograful. Asta din 
cauză că preferam concertele (să nu uităm 
că e orașul lui Beethoven!) și spectacolele 
de teatru (de altfel, totdeauna, chiar azi, 
între teatrul bun și cinematograful bun 
prefer teatrul bun). 


— De cind datează, totuși, primele 
Dv. amintiri? 


— De după întiiul război mondial, cum 
am spus deja, cind, socotind după situa- 
ţia de la lași, majoritatea filmelor erau 
italieneşti și germane. Interesant este, 
pentru mine, amănuntul că, din filmele 
italiene, am reținut pină azi nu numai 
numele, dar și figurile ACTRIȚELOR, pe 
cind din filmele germane, numele اډ‎ figu- 
rile ACTORILOR. Actriţele italiene erau 


په 


„Conrad 046 


măcar un titlu de fiim din acea perioadă. 

Printre primele titiuri care mi s-au im- 
primat în amintire se numară (o fi un semn 
al începutului conștiinței mele de cinefil!) 
«Furtună deasupra Asiei» de Pudovkin. 
Este, în orice caz, filmul-şoc, filmul care 
a produs asupra mea mea cea mai puter- 
nică impresie. Mai tirziu am început să 
cunosc şi filmele americane, inclusiv pe 
cele ale lui Chaplin, pe care însă eu nu le 
consider americane decit în formă, al 


— N-a fost, pentru mine... Probabil că o 
uşoară surpriză mi-a produs... Dar nu-mi 
amintesc să fi reacţionat foarte deosebit... 
Fapt este că am continuat să văd filme 
Chaplin, mute, la fel de natural cum am 
continuat să văd filme sonore... 


— ~O altă mutație, dar foarte latentă 
şi greu de sezisat, a fost apariția no- 
țiunii de regizor şi adoptarea ei de către 
spectatori. Cind afi surprins-o Dv.? 


— Mărturisesc că abia după al doilea 
război. Şi mărturisesc că, plină în acel 
moment, exproprierea actorului mă e- 
nerva, expresii ca: «filmul lui X» mă ne- 
dumereau, acel posesiv mi se părea ne- 
drept. Abia acum aveam să înțeleg că 
actorul era elementul iluzie, modă, în 
timp ce regizorul era adevăratul creator, 
ginditorul, filozoful, omul din umbră care 
te face, în cazurile fericite, să reacționezi, 
să iei poziție, să-ţi ieși din tine. 


Nu 

tii, veridice. Chiar eu, ca român, n-am prea 
i ia că oamenii și întimplările 
sint de pe la noi. Dacă n-ar fi limba şi 
unele aspecte fizice (străzi, case, palatul 
de la Mogoşoaia), aș putea spune că tot 
ce se întimplă acolo s-ar putea petrece 
oriunde (oriunde sau nicăieri). Mă mai 
supără o anume stereotipie, nu atit în 
alegerea temelor, cît în tratarea lor. N-aş 
putea spune că s-a exagerat în abordarea 
unei tematici politice contemporane, dar 
şablonizarea excesivă a personajelor poa- 
te să dea această impresie neadevărată. 
Personajele pozitive seamănă prea mult 
unele cu altele, personajele negative sint 
şi ele, parcă, frați și surori. Adică apare 
prea direct învăţătura pe care spectatorul 
e invitat s-o tragă din înfăţişarea laturilor 

favorabile și nefavorabile ale acţiunii. 


— Cum vi se pare că vorbesc eroii 
noștri de film? 


— Ca اډ‎ atitudinile, dialogurile lor mi se 
par cam simpliste. Se vorbeşte apodictic, 
sacadat, «ca din carte», vorbitorii îşi lasă 
unul altuia vorba, ca la ședințe, aproape 
că nu îndrăznesc să se întrerupă unul pe 
altul... Deși mulți eroi sint intelectuali, 
felul cum pun ei problemele și cum vor- 
besc nu mi se pare diferit de acela al unui 
muncitor ridicat. Şi invers. Bineinţeles 
că egalizarea la care se ajunge este pro- 
fund artificială. Cei ce lucrează în prezent 
ia redresarea filmului nostru trebuie, cred, 
sa-şi amintească şi străvechea zicală 
populară: «Ori vorbeşte cum ţi-e portul, 
ori te poartă cum ţi-e vorba...» Şi, mai 
ales, să nu se mai teamă atita că vor 
greşi... 


dileme 


O artă 
în căutarea autorului 


Nici o artă nu este individuală, chiar dacă, așa cum se întimplă de cele mai 
multe ori, caracterul colectiv e dat numai de prezența celui ce emite sugestia 
şi a celui ce o receptează. În cazul muzicii și al filmului, acestei relații fatale 
oricărei arte (arta este putere de sugestie) i se adaugă o verigă intermediară, 
menită să complice și să sublinieze specificul plural. Între creator şi receptor 
apare interpretul. Din acest punct de vedere, paralelismele între muzică și film 
sint perfecte: dirijorului şi interpretului îi corespund exact regizorul şi actorul. 
Filmul este artă colectivă într-o măsură nu mai mare decit muzica. Nu condiția 
colectivității este deci nenorocirea filmului, ci lipsa ierarhiei între creatorii săi, 
lipsa unui unic element primordial, aşa cum în muzică este compozitorul, care 
creează opera pentru a o oferi apoi oricitor interoreti, oricitor dirijori. Astfel se 
satisfac in mod ideal şi nelimitat valenţele nelimitate ale operei, asttel tiecare 
dintre artiștii acestei arte, care nu poate exista decit în colectiv, este independent. 

insuficiența congenitală a artei cinematografice izvorăște din faptul că fil- 
mul, opera, se naşte pe parcurs (ca şi cum partitura s-ar scrie pe măsură ce 
este interpretată şi nu ar dura mai mult decit interpretarea), că nu există un 
creator primordial decit, cel mult, unul principal, care poate fi scenaristul, sau 
regizorul, sau chiar interpretul. Ceea ce îi lipseşte filmului pentru a deveni egalul 
celorlalte arte este în primul rind un autor şi toate exemplele de artă cinema- 
tografică de pină acum dovedesc etortul marilor lui spirite de a evada de sub 


Nu sînt, oare, 
metafora şi artistul, 
părți ale aceluiași 

mister? < 


imperiul acestei fatalități: Stroheim, Eisenstein, Chaplin, Bergman, Bresson, 
Fellini, Antonioni. Nu se cunoaște nici un singur exemplu de mare film colectiv, 
de mare film ai cărui autori să nu poată fi delimitați, să se fi topit pină la con- 
fundare. 

ŞI totuși, de șaptezecişicinci de ani, filmul se încăpăţinează să rămină o 
artă în căutarea autorului. 

Pe de altă parte, superioritatea muzicii asupra filmului vine din nesfirşita 
posibilitate a interpretării. Într-un plan mai linear, adică numai pe relația dintre 
artist şi public, această reinterpretare, această re-Ințelegere, re-naştere, re-creare 
are loc şi în poezie, și în plastică, la nesfirşit. Doar filmul nu beneficiază de drep- 
tul care este și singura șansă de supraviețuire. Filmele, chiar cele foarte bune, 
revăzute după ani, par demodate, par depășite. Explicația stă, cred, în concre- 
tetea excesivă a acestei arte, unde, văzindu-se totul, nu mai rămine nimic de 
completat, unde arătindu-se totul, nu mai rămîne nimic de sugerat. Arta, marea 
artă, este o țesătură rară, o canava pe care să se poată broda mereu altceva, în 
timp ce filmul nu are spații albe care să poată fi populate. Despre rochia de bal 
a Anei Karenina, Tolstoi spune doar că este de catifea neagră, foarte decoltată, 
cu o garnitură de dantele venețiene. Nu sint decit coordonatele între care citi- 
torul îşi imaginează, în felul lui propriu, totul, în timp ce pe ecran aceeași rochie 
va avea o cusătură anume, conformă unei anumite mode trecute, deci mai mult 
sau mai puțin ridicole. O moarte poate să fie, în literatură, sublimă; poate să fie 
numai enunțată şi să declanșeze revărsări de sentimente şi idei; poate să fie 
descrisă in ceea ce are ea transcendent, prin ceea ce sugerează ea. În film, între 
idee şi sugestie stă Intotdeauna imaginea clară, în mod fatal realistă, şi chiar 
naturalistă, care barează drumul ideii sau îl îngreunează. Îmi amintesc ce neplă- 
cut m-a impresionat în film scena fugii lui Alioşa după moartea părintelui Zo- 
sima. Ecranul era umplut de o pădure de primăvară. Chiar dacă Dostoievski 
nota anotimpul şi drumul fugarului, nu realiza decit un fundal estompat, un 
acompaniament care nuanța fără să coloreze, în timp ce crengile arborilor, lu- 
mina, soarele erau în film reale, mai reale decit expresia interpretului, decit 
suferința eroului care nu putea, în mod fatal, străbate spre spectator cu forța 
formelor concrete. 

Ceea ce îi lipsește filmului este implicitul, este vagul. Poate că asta se va 
rezolva printr-un simplu procedeu tehnic. Mă îndoiesc, deși au fost voci care 
au susținut, că marele farmec al «Elvirei Madigan» venea de la filmarea cu trans- 
focatorul. Nu știu, dar știu că filmul trebuie să accepte metafora pentru a intra 
în rindul celorlalte arte, trebuie să adopte sugestia pentru a nu se mai zbate 
între îndrăzneli puerile și explicabile complexe de inferioritate, trebuie să accepte 
imaginea ca relaţie între viaţă și idee, nu ca fotografiere a vieții. Filmul are nevoie 
de metatoră,pentru că are nevoie de interpretarea multiplă şi repetată, de valen- 
tele rămase mereu nesatisfăcute. Dar cine ştie dacă fiimul nu va găsi metafora 
căutindu-şi autorul: nu sint,-oare, metafora şi artistul, părți ale aceluiaşi mister? 


Ana BLANDIANA 


La el acasă, pur şi simplu Amza Pellea... 


fişă aproape personală 


Ziua, luna, anul, locul nasterii 


7 aprilie 1931, Băilesti-Doli Jiul de 
Jos (a nu se contunda cu Gori, Jiul 
de Sus ). Urmează scoala medie elec- 
trotehnică din Craiova, drept care 
incepe prin a ti: «tehnician in calcul 
si constructii de aparate de inaltă 
si joasă tensiune». Lucra la uzina 
electrică din Timişoara, cind a des- 
coperit un afiş care anunta ultima zi 
a examenelor preliminare la Insti- 
tutul de Cinematogratie. A intrat să 
se intereseze de soarta unei prietene 
care dăduse examen la actorie. Nu 
se ştie de ce — Amza Pellea pretinde 
că din plictiseală — membrii comi- 
siei au inceput să-i pună întrebări şi 
i-au dat chiar şi un exercițiu de acto- 
rie. Pe urmă i-au cerut adresa. Peste 
un timp a fost anunțat că a reuşit la 
examenul preliminar, drept care tre- 
buie să se prezinte la Bucuresti pen- 
tru examenul final. S-a prezentat cu 
intenția să urmeze regia de film. 
Comisia l-a propus pentru actorie. 
Actorie nu vroia el. Avea 21 de ani 
şi era foarte timid. Probabil că tot 
din timiditate s-a supus hotăririi co- 


misiei. În institut l-a avut profesor 
pe Mihai Popescu, omul care l-a 
marcat pe viață. 

In 1954, Mircea Drăgan ii dă rolul 
ivi neica Stamate din filmul sâu vin 
vreme de război». 

În 1956, interpretează Lae Cordo- 
van, în «Cordovanii», in regia lui 
Constantin Nezgu. Şi tot pe atunci 
incepe seria voevozilor, cu tatăl 
Blancăi in filmul lui Mihai lacob 
“Blanca». 

Intre 1956—1959 joacă pe scena Tea 
trului National din Craiova, peste 
30 de roluri, din care 25 principale 
Cele mai importante, incepind cu 
debutul: 

Hlemnikov — in «O chestiune per- 
sonală» de Simonov 

Jack Waiting — in “Bumburry” de 
Oscar Wilde 

Farfuridi — in «O scrisoare pier- 
dută» de Caragiale 

Horaţiu — in «Hamlet» de Shake- 
speare 

Esteban — in «Fintina turmelor» de 
Federico Garcia Lorca 

Otto Katz — in „Sveik' de Hasek 


Bepe Gurâ-cască — in 6 

din Chioggia» de Carlo Goldoni 

În 1959 se intoarce in Bucuresti pe 
scena teatrului Constantin Nottara 
unde joacă 

Ailincii— in «Secunda 28» de Dorel 
Dorian 

Wilhelm de Orania — in «Egmont 
de Goethe — rol care-l aduce un pre- 
miu de interpretare. 

In aceeaşi perioadă isi incepe si 
cariera de actor de film cu 

Adam Adam. in “Setea» — regizor 
Mircea 7 

Din 1960 joacă pe scena Teatrului 
de comedie şi devine, rind pe rind: 

directorul inchisorii din Alcatraz — 
in „Celebrul 702» de Al. Mirodan 

câpcăunul — in Umbra de 
Schwartz: 

comisarul — in 
de Gh. Ciprian; 

Horaţiu — in «Şeful sectorului su- 
flete» de Al. Mirodan; 

protesorul de scrimă — in 80 
zul gentilom» de Moliere 

Platonov — în «Un Hamlet de pro- 
vincie» de Cehov 

Basarab | — in “Croitorii cei mari 


din Valahia» de Al. Popescu, 
Inginerul Mirău — in «Nic-Nicn de 
Anca Birsan si Gh. Pabco; 


Capul de rătoi 


Tata Noe — in «Arca Bunei-Spe- 
rante» de I.D. Sirbu 

Între timp continuă să tacă film 

Căpitanul Girbea, in «Tudor» — 
regizor Lucian Bratu; 

Simion Birnoavă, in «Neamul Şoi- 
mărestilor» — regizor Mircea Drăgan 

Căpitanul, in «Răscoala» — regizor 
Mircea Muresan; 

Sirbu, in «Haiducii» — regizor Dinu 
Cocea; 

Simion, in «Camera Albă» — regi- 
zor Virgil Calotescu; 

Decebal, in «Dacii» 
giu Nicolaescu; 

Plâies in «Războiul domnitelor 
— regizor Virgil Calotescu 

Decebal, in «Columna» de Mircea 
Drăgan 

Mihai Viteazul, in «Mihai Viteazul 
— regizor Sergiu Nicolaescu. 

15 ani de carieră incepută absolut 
din intimplare, roluri pe cit de multe 
pe atit de diferite in teatru, roluri mai 
putine şi mai putin diterite ۴ film 
Vorba lui: «M-am suit pe cal la “Tu: 
dor» şi de atunci nu m-am mai dat 
jos decit foarte rar». 

Prima coborire mai substanțială, 
se numeste Petre Petrescu, in filmul 
lui Manole Marcus, “Puterea”, rol 
pe care tocmai l-a terminat 


regizor Ser- 


„poate am ji mai senini 


— Spune-mi Amza Pellea, cum 
și se pare azi meseria de actor pe 
care acum 20 de ani nici nu vroiai e 
s-o incepi? 


rie d 


frumos. 

Există un moment precis în 
care ai inceput să-ţi iubeşti meseria, 
să ai incredere in ea? 


. H pă 
odă i și i Hamlet, H j 
deo i a m ixi are incheie p imp 

€ e ante € tam, am tit dint dată 
٤ y 7 ehrească a sălii. Ştiam că 
apre ă plică orată exclusiv 
a liberă elo- ele ntelegea 
dramele suf s tatorilors.. q 


Si spe . un spe‏ د 
Pui foarte mult preț pe sen-‏ 
sibilitate, văd.‏ 


În orice ea narea forță a cuv t de pe 
êste cor j enă, să înțeleg legăturile secrete 
intelege e se incheagă între noi și enii 
situații c sală, psihologia spe: lui 


ului, Forța și 


deauna a "spectac 

deauna artei... Oamenii se nasc, şi 
bine. or copii. Au nevoie de 

incă de modele, şi le caută — de fapt se 
sesc. dr « aută pe ei inşiși, așa cum s-ar dori 
gine pe.care mi-o formasem. despre buni și frumoși, într-o imagine ide- 
un personaj. e ală — pe scenă, De aici cred ine 
interioare ca 5 naţia pentru spectacol. Pen- 
ficațiilor p : u că , 56 întimplă lucruri 
în aşa să mai senzaţionale pe stradă, dar oa» 
fie viabil at, să emo nemi nu se caută în ele, ci vin la 
neze- der sensibilita- r Sau la film. 

lea spec -am că - Şi actor de film? Cind crezi că 
omul care r pe v st ai devenit cu adevărat actor de film? 
profesorul meu din 1 ai $ J dacă sint actor de film? 


Popescu, El mi-a făcut, o- Poate am inceput să devin. Dar nu 
ment dat, următoarea teorie: „Dacă intr-un moment anume, ci pe par- 
dumnezeu, sau natura, sau i încetul cu încetul, Pe la „Hai- 
rezi, ţi-a dat posibilitatea să azul“ 
adunare de oameni să t 


ge concentrat 
două ore de ei i 
f eria ast 


Neliniştitul 


O privire tristă, cearcăne puternice, o frunte boltită, un rictus 


nervos în jurul buzelor, neimpăcat cu el, de multe ori  neimpăcat cu 
Așa a început prima mea colaborare cu Amza Pellea... 


inter- 


cei din jur 
Dincolo de numeroasele personaje statuare pe care le-a 
pretat în filmele de pină acum, am descoperit un ti cu înclinații 
lirice intr-o stare permanentă de neliniște, un actor riguros şi exigent 
cu munca lui, un colaborator cald, atent, prinzind din zbor ; orice 
nuanţă, orice intenţie, tot ce mă străduiesc să-i sugerez in construirea 
rolului pe care-l interpretează in filmul meu, rol care se deosebeşte 
fundamental. de tot-ce a făcut el pină acum, 
atit de bun încit facem impreună efor- 


în actoria de film, întii 


Foarte bun profesionist 
turi de desprofesionalizare.... Ca și in pictur. 
trebuie să ştii tot, pentru ca, după acea, uitind, 
ce se cheamă. spontaneitate. 

Amza se află pe drumul cel bun şi sint convins că rezervă 


să poţi trece la ceea 


ecranului românesc mari surprize. 


Manole MARCUS 


Ti-au mai rămas multe? 


1 nu n ge 
فا‎ 5ta ea ea 
De exemplu? 
â f ۳ piace 
i mă 
Citeodată nu strică. 
Bine. Şt 3 ea 
ea 1 al 
"ult un regret c ă 


Că a 
film nu ci. 
Nici r să 
faci ni ă 
si ia ۱ 
á je ȘI 
tac u 

tă! 2 
e po ro- 
fesionist. uza 

ardul aces ic. Dar eu 
am 40 de tiu măcar 
pentru urr 1 rei ani 1 de 


făcut. Dacă am. Dar as 
un plan de perspe į 
grafiei noastre, 
foarte complicat. 


incă foarte ait 
tului că in pra 
noastre nu există c 
creație din punct 
dere, al actorilor, 


teribil să fac un 
planificare fixă, 1 
gurul criteriu să 
a actorului, mor 


ıt pin t sufletulut că ard, 

ome un poate d 
totul din el, pină la limita nebuniei 
şi chiar dincolo... i asta nu se 


va intimpla niciodată. 
Amza Pellea, cum içi explici 
că atiţia actori de teatru buni, cu- 
noscuți și iubiți de pe scenă, în film 
dispar cu desăvirțire sau devin pe- 
nibili? 

- Nici măcar un croitor nu aj 
ge mare dacă nu taie — și chiar st 
că — o cantitate de stofă bună. Dar 
unde sint marile subi film 
stricate de actori? Mai am 
văzut scene oase” in mod onora- 
bil din nimic. Nici Laure 


cit e el de mare, pus in . 
n-ar putea face mare $ 
indrăzni să spun că e de preferat să 


rel au f 
vut de cintat 
u avut part 


je. CAREI 
acele date care dau posibili 


tatea unul actor să ze un perso- 


Pentru că ai adus vorba de 
„Mihai Viteazul“, probabil știi, că 
de la el incoace, cu sau fără barbă, 
pentru majoritatea spectatorilor ai 
rămas Mihai Viteazu 

Asta e soarta no 
pr 


viață şi răminem 
două... Pe mine în 
ăreşte pe str 
avut norocul asta mare 
gata. inţeleg foarte bine menta» 
spectatorului e se ata- 
e o imagine și m-am fi 
} putut 
at să impac p 
pe scenă şi 
De asta am spus și bancuri 
„la radio. Pe unii s-ar putea 
ā-i fi pārat foarte tare, Alții 
poate că au simțit că aici se ascunde 
opvoie a mea de a face lucruri foa 
e. Nu pot, oricit de tare mi-ar 
ut rolul, să n toată viata 
Viteazul. Mai r 1 
ş fi fericit dacă 
nerecunoscut. de 


Viteazul” 
ma spus 
cu Decebal... . 
- Acum pot să-ţi spun şi eu ci 
aveam de gind să port toată dis- 
cuția asta cu Mihai Viteazull 

Da, dar acum stai de vorbă cu 
Petre Petrescu din filmul lui Ma- 
nole Marcus, „Puterea“, Erou con- 
temporan și fără bar 

il iubeşti? 

— Incerc să-l înţeleg. 

Să sperăm că la rindul lui, 
publicul, va încerca să te inţeleagă. 
Să vă înțeleagă. 

Să sperăm, 


Eva SÎRBU 


actorii 
noștri, 


ieri 
şi azi 


10 


La cinema 
nu mă prea pricep, 
dar 


imi place să văd filme. 


În 4937, 


D_și sinteţi actriță de 
teatru, preocupată, 
deci, mai mult de spe- 
cilicul genului dramas 
zic decit de cel filmic, 
m-ar interesa să cunosc 
citeva din preocupările dumneavoas= 
tră legate de cinematografie, cu- 
noscută fiind atracţia pe care o 
exercită filmul asupra oricărui actor 
de teatru. 7 


کا 


na nu 


Drept să-ţi j 
dar imi plate să 


mă prea pricep, 


Să vedeţi, dar să și jucaţi, 
După cite imi amintesc, aţi apărut 
in filmul românesc „Anotimpuri”. 


— "Exact. „Anotimpuri, Mă mir 
că m-ai remarcat. De fapt, m-a rez 
marcat și presa, deși rolul era de 
mică întindere, Să știi că eram foarte 
supărată cînd l-am făcut... 


- Dece? 


— Trebuia să faci totul mutește 
şi pe urmă să te duci într-o sală şi 
să sincronizezi vorbele. N-am putut 
să joc așa, Le-am Spust — Mie daţi-mi 

a să vorbesc cind îl fac! Păi zău 
1 Cum vine asta? Să joci 
utește, și apoi să-ţi pctri- 
buze cuvintele, cu ceea ce 
inainte pe muteşte... ŞI 
i un actor care a 
jucat intr-o anumită stare sufletească 
pe muteşte, poate să retrăiască o 
stare sufletească identică atunci cind 
imprimă textul? Nu mai tes inflexi- 
unile vocale, Trăirea nu mai este 
aşi. Pentru mine este un „puz- 


2 De aceea nici nu intelegi ni- 
mic cînd fi asculti pe actorii noș- 
tri vorbind în film. Eu creg că acesta 


ROZZI 


e motivul pentre care filmele noas- 
ire au mai mult succes in străină- 
tate, pentru că, acolo, spectatorii 
citesc -pe lor ceea ce spun 
actorii și -i interesează Cum vor- 
besc. $ 


— Cum v-aţi simtit alături de 
ceilalți actori români in filmul „Ano- 
timpuri”, cunoscut fiind faptul că 
aţi lipsit mult timp din tară? 


i" n-am jucat 
p 0ه واه‎ 


— În „Anotim 
decit cu Brabore 


— De cinematografie nu vă leagă 
numai acest film, cred, ci şi faptul 
că aşi jucat cu Jean Georgescu. 

— O, desigur, Ce bun regizori 


— L-aşi cunoscut bine? 


— Da, ca actor, A jucat multe 
piese împreună cu mine. Era thf 


Dacă! 


„Noag 
purile 


0 


filmic, 
cunosc 
سنا‎ 


ie, -cu- 


care o 


i actor 


tinea nu 
T place să 


: 


jucaţi, 
apărut 
ri“. 


Mă mir 


re-‏ سنا 


era de 
foarte 


mutesște 


sală şi 
putut 
dati-mi 


. 
at 


În 1933, 
aşa cum a văzut-o Verneuil 


cind jucam în „Marea ducesă şi chel- 
nerui“, Eu făceam pe marea ducesă, 
el făcea pe prinţul. Doamne, ce mai 
dansa.«s Parcă-! văd, Era plin de viață. 
Cam de pe atunci se ocupa el și 
cu cinematograful... 


Asta unde se petrecea? În‏ سه 
străinătate!‏ 


= Nu. La noi. Teatrul nostru era 
vis-ă-vis de palat, li spunea „Tea= 
trol Mic”, Alături era o sală de ci- 
nema. Omul ăsta avea o mare pasi- 
une pentru film. Îmi spunea adese- 
ori: „Vai, coană Tanti, hai să te „fac“ 
şi pe dumneata“, Nu ştiu cum m-a 
„luat“ el... Cind a proiectat și m-am 
văzut cu un cap ma-a-are, am închis 
ochii şi am ieşit din sală... Zic: 
„Ce-o fi făcut Jean?!" Dupăaia l-am 
intrebat? „Ce-mi făcuşi, dragă, cu 
capul ăla mare?» Poate că era inte- 
resant, dar eu m-am speriat și de 
atunci n-am mai vrut să fac film, 


— Acel „gros-plan” era o see 
venţă dintr-un film? 


= Da" de unde? El făcea probe, 
Încercări. Ce vrei? De-abia incepuse, 
Dacă ar mai păstra acel cadru, cred 
că acum m-aş uita altfel la el. Nu mi-ar 
displace prea mult. Atunci eram prea 
tinără, Cind loi vedea, am să-l 
intreb dâcă-l mai păstrează. Acum 
m-ar interesa. 


— După aceea, Jean Georgescu a 
realizat filme importante. 


— Mi-au plăcut „Momentele” şi 
„Mofturile“ lui Caragiale. Barem 
„Noaptea furtunoasă” e clasică. Ti- 
purile erau așa de bine prinse. n 


În 1963, 727 
pe sceno 9 9 9 9 ۲ 


— V-aș ruga să-mi spuneţi: după 
acel cadru care v-a... speriat, aţi 
mai avut propuneri pentru film? 


— -Plecind in străinătate, m-a ab- 
sorbit teatrul, Am făcut și acolo o 
probă de film, şi pe urmă a venit 
războiul. A fost dramă mare cu cine» 
matoarafia în Anglia, așa că n-am mai 
avut tind... 


— Deși nu vi s-a mai dat posibi- 
litătea de a face filme, ați urmărit 
totuşi activitatea cinematografică? 


— Am urmărit şi o ufmăresc, 
Am Văzut, nu de mult, „Romeo şi 
julieta", Ce lucru încintător! Parcă 
te purified. Ceva i frumos n-am 
văzut. Julieta, Romeo, vai ce minus 
nafi erau. Nici n-ai nevoie să citeşti 
textul, aşa de limpede vorbesc engle- 


” zeste copiii acela, Şi cel care a jucat 


pe Mercutio era foarte bun. Ce joci 


— Observ că actriţa dramatică 
Tanti Cutava Barozzi este o pasio- 
nată spectatoare de cinema. 


— Îmi. place cinematograful. De 
curind am. văzut „Mihai Viteazul“. 
Am rămas uimită. E unul dintre cele 
mai bune filme de acest gen. Bătă- 
liile erau foarte bine regizate, foarte 
clare. Ştiam precis cine cu cine se 
bate. Asta chiar în multe filme stră- 
ine, cu pretenţii, nu reușește. Și Amza 
Pellea mi-a plăcut, 


— Au fost totuşi şi lucruri care 
nu v-au mulțumit? 


— Da. Pe generic, numele actori- 
lor sint date cam în fugă. De ce n-ar 
fi scris şi personajul în dreptul acto- 
rului? Nu toată lumea cunoaște toli 
actorii, 


Aş vrea să-mi numiti un film‏ ه 
din ultimii ani, care v-a lăsat o‏ 
puternică impresie.‏ 


=- Delicios a fost „Rolls-Royce-ul 
galben“. Fata ala, Shirley Mc, Laine, 
în scena cu sterul, era ceva mie 
nunat. Rideai ea şi te înduioșai. 
Aşa cum seria Maximilian în cartea 
tui despre mine; „ridea, și deoda 
tă ti dădeau lacrimi...” 


ŞI... ce mai scria?‏ به 


=— Eh, nu-mi place să mă laud. 
Ai cartea? Mai bine citește dumneata, 


= V-a§ ruga să-mi faceţi o mär- 
turisire: care e regizorul de film 
pentru care aţi ieși din casă chiar 
pe vreme de viscol, pentru a-i ad- 
mira măiestria artistică? 


= Cine-mi place mie? Im place 
Dino Risi, E atit de amuzânt! Mi-a 
plăcut mult „Tigrul“ cu Vittorio 
Gassmann. Are un haz nemaipome- 
013. 


ri Dar Antonioni, de pildă, vă 
place? ` 


- Eu nu må prea omor după 
marele lor Antonioni. Rămin așa, 
rece, la el. Nu-mi intră în suflet. Mai 
degrabă Fellini. A fost un film, nu-mi 
aduc aminte cum se chema.., Era 
vorba- de o fată ușuratecă.,, 


— „Nopțile Cabiriei“ poate? 


—  Aşavașa... Cu Giulietta Masina. 
Ce minunată era! 


= Cum vedeți deosebirea actor 
de teatru — actor de film? 


= ta film = înainte de toate — 
poate să te ajute, sau să te trădeze, 
regizorul. Depinde cum face el legă- 
tura între o scenă și alta, Regizorul 
trebuie să aleagă actorul care să se 
poţrivească cu rolul, Actorul tres 
bufe să se simtă în largul lui, nu si 
vorbească pe mutește, iar după 
aceea să potrivească cuvintele, așă 
cum am păţit eu... Cind îmi 6 
aminte... Oare în străinătate se lue 
crează tot așa, pe 1 


— Cred că nu. Am auzit că acolo 
se Înregistrează simultan sunetul și 
imaginea. 

Li 


— Crezi, dar nu ești sigur... la 
te rog s-o întrebi din partea mea pe 
Ecaterina Oproiu. că e faţă deşteaptă 
şi le știe pe toate... Dar să nu uiţi! 


— Vă promit că am s-o întreb. 
Florin COLONAȘ 


e S-a născur la Turnu Măgurele. A urmat 
liceut la Școala Centrală din București. A 
absolvit Facultatea de litere din București 
și Conservatorul de Artă Dramatică, clasa 


Lucia Sturdza Bulandra. 


e 1915, studentă fiind, e angajată în 
arioara 


Compania dramatică Bulandra — 
Voiculescu, unde debutează în „Kiki“ 
André Piccard. 


e 1916; e angajată la Teatrul Naţional 


din Bucuresti, 


0 1919, ia propunerea academicianului 
şi dramaturgului Robart de Flers, pleacă 
la Paris, unde iși continuă studiile de artă 


dramatică, 


e Din 1921, reintoarsă in çar 
, joacă atit pe scena teatrulu 


„Alhambra”, „Fantasio”, 


landra, 
cit şi pe scenele teatrelor „Eforiei“, „Mic, 


În anul... 


joacă la Lyon pe scena‏ ,1924-1925 و 
„Theâcre des Câlâstins". în „La femme du‏ 
jour” de Pierre Weber.‏ 


devine  Sociatară de onoare‏ .1929 و 
a Teatrului Naţional din Bucureşti, În timp‏ 
ce joacă la Naţional „Noaptea regilor” de‏ 
Shakespeare, „Cărarea“ de Paul Prodan,‏ 
„Romanţioșii” de Edmond Rostand, ete.,‏ 
apare într-o serie de roluri principale în‏ 
piesele:‏ 


„Soţul ideal“ şi Bunbury” de Oscar Wilde, 
„Păianjenul” de A.de Herz, „Frumoasa aven- 
tură” de Robert de Fiers, „Dacă aș vrea“ de 
Paul Gâraldy, „Dama cu camelii” după Dumas, 
„Roșcovanul” de jules Renard, n alion", 
de Bernard Shaw, pe scena teatrului Bulandra; 


„Fructul varde" şi ,„Iluzionistul" de Sacha 
Guitry, „Vezi de Amelia" de Georges Fey- 
deau, „Madame  Sans-Gâne“ de Victorien 
Sardou, la Teatrul Eforiei; 


Cutava le-a dat ceva din 


taleâtulei, 


lată d iteva din piesele cărora Tanti 
ată doar citeva op E 7 : 
@ 1933, pleacă în Anglia unde apare pe 


scena teatrului „Embassy“ din Londra, 
condus de Ronald Adam. 


se intoarce la Bucureşti și e anga- 1‏ ,1934 و 


jată la Teatrul ٧٨. zi 


0 1935, se căsătorește cu Ronald Adam, 


stabilindu-se în Anglia. 


e 1936, interpretează cu succes la Lon- 


dra, pe scena ceatruiui „Embassy, „Heads | 
win” 


e 1958, e invitată în România de câtre 


Asochaţia oamenilor de Teatru și Muzică. 


e 1960, se reintoaree în ţară. 
و‎ 1963, apare pe scena teatrului „Lucia 


Sturdza Bulandra” in „Mamourer” de Jean 
Sarment, 


. film și literatura 


Shakespeare in travesti (ID 


Spuneam luna trecută că viaţa pe ecran a operei shakespeariene abia 
incepe. Deşi, cel puţin in filmele din ultimii douăzeci de ani, poţi număra 
mai multe eșecuri decit izbinzi. Eșecuri interesante, uneori eșecuri de 
succes, 

Bunăcară, am văzut trei variante la „Othello"; "Orson Welles, Lau- 
rence Olivier, Serghei. Bondarciuk, Primul şi cel mai izbitor lucru a fost 
incredibilitatea, cea mai simplă incredibilitate: aceea a grimei. Olivier, în 
cel mai neizbutit (cred) rol al său, făcea tot ce putea pentru a ne apărea 
nouă in chipul unui om de culoare (mers, gest, ris). Dar dacă „Othallo“ 
este tragedia geloziei = oricit ar fi de asemănătoare gelozia scoțianului 
cu cea a papuașului, cazu! lui Othello este cel al geloziei unui om de altă 
culoare. Oricit de mare ar fi înțelegerea teoretică a complexului rasial 
de către un actor, el rămine „jucat“, Nenatural. Bondarciuk ca și Orson 
Welles n-au reuşit nici ei mai mult. Erau în travesti. 

lată deci un alt exemplu al „naturismului” pe care filmul il reimprima 
spectacolului shakespearian. 7 

Să răminem încă la eşecuri. Dacă filmu! face credibil şi natural cı 
ce pe scenă reprezintă partea cea mai slabă a convenției (masele, locurile, 


luptele, decorul), tot filmul poate exagera propriile avantaje, transfor 
mindu-le in greșeli. Aşa cunoaștem falsificarea prin superproducție: în 
„Antoniu şi Cleopatra" (un film scump și inutil) bătăliile din Egipt şi cea 
de la Actium s-au transformat din pretexte pentru infruntare de carac- 
tere în spectacole inutil costisitoare, Ce este drept, filmul nu urmărea 
scenariul  shakespearian, ci era o tratare „americană“ pentru cele 40 de 
toalete ale lui Liz Taylor... Dar păcatul rămine operant chiar şi în cazuri 
nobile: acel „Richard al ۱۱١۱۵۵١ al lui Olivier avea încă prea multe și prea 
frumoase armurării şi turniruri. Marea sa performanță actoricească era 
umbrită de ușurința regizorală a recurgerii la o spectaculozitate nu neapărat 
necesară. 

Fără a fi pedant, cred că filmele lui Olivier după- piesele shake- 
speariene, inclusiv decisivul său „Hamlet“ vechi de aproape 25 de ani, erau 
concepute cu o viziune simplistă a cinematografului: ecr era doar un 
„teatru“ mai liber. Dar încă un teatru, „Hamlet'-u! lui Kozințev ora 
poate mai integrat filmului — ceea ce reproşam Într-o cronică la apariţia 
lui era... lectura cam simplistă a piesei, „soluția“ dată personăjului, tranșat 
in chip schernatic şi aş spune chiar dehamletizat. N-aş vrea insă să inchei 
lăsind impresia că din memoria noastră s-ar putea șterge acel blond şi 
halucinant prinţ al Danemarcei întruchipat de Olivier. În sclipirea ochilor 
săi, niciodată un alt personaj shakespearian nu a tresărit mai puternic, 
mai enigmatic şi mai rănit de nedumerirea supremă ce cutreieră conști- 
ințele noastre în ceasurile. de cumpănă dintre lumi. Pașii noștri către 
moarte trec prin pinzele adinci și dilematice de #ا‎ 77 


Gelu IONESCU 


1 


id 


apa ca un bivol 


o experiență 
singulară 


Filmat pe viu, în tensiunea ascuţită a momen- 
tului, sub impulsul senzaţiilor, impresiilor ime- 
diate, incă nedecantate, filmul acesta e dictat de 
realitate, aș zice, și scris cu un condei grav şi 
calm, care asociază exactitatea reportericească 
cu pasiunea reflecției, documentul crud cu vi- 
brația lirică, descrierea voit rece a faptului cu 
emoția copleșitoare a confesiunii, constatarea 
cu implicarea. „Apa ca un bivol negru" mi se pare 
o experiență singulară în contextul cinemato- 
g'afului nostru de pină acum, şi o experiei 
rodnică — incercarea de a transcrie o realitate 
găsită, incercarea de a restitui aparatului de fil- 
mat o demnitate fundamentală — cea a mărtu- 
riei. Şi, nu mai puţin, acest film, izvorit din sen- 
sibi itatea autorilor lui la o tragedie colectivă, 
născut din conștiința nevoli lor de a fi prezenți, 
acest film pornit din inimă reprezintă un gest de 
angajare morală veni! din partea celei mai tinere 
generaţii de cineaşti de la noi, dornică să respin- 
gă evazionismul şi Vechile superstiții locale, hotă- 
rilă să vorbească despre viata celor în mijlocul 
cărora trăieşte, acum, aici. Să aplaudăm călduros 
acest inceput, acest semn de bun augur, 


George LITTERA 


un cult 
fecund 


Mai intii un generic deconcertant. O înşie 
vaire de nume, cu litere mărunte, egale, fără 
nima dis tincție a funcțiilor, intr-o ordine care 
nu este nici măcar alfabetică. Criticul nu are cum 
să incerce disocieri in contribuţiile profesionale 


Șocul imaginii-simbol 


O producţie a studiou- 
rilor cinematografice „Bu- 
cureşti” 

Film realizat de Andrei 
Cătălin Bălean”, Petr 
kor, Stere Gulea, Roxana 
Pană, Dan Pita, Mircea 
Veroiu, Yossulf - Aidaby, 
losif Demian, Dinu Tănase 
Dan Naum, ing» Bog 
Ca vadia, 


(situaţie încomodă pentru -mania noastră “de a 
discuta filmul pe compartimente), după cum 
rămine istoricului şi recenzențiior unor lucrări 
viitoare să clasifice vocaţiile -individuale care işi 
au aici punctul de start, să innoade şi să diferen- 
țieze filiațiile (care, sint convins, vor fac ce din acest 
titlu un punct frecvent de referinţă). 
Deconcertante imagini! Par, la inceput, do- 
cumentarul cel mai pur, prin modalitatea directă 
de filmare, sortit să ne stirnească, estetic vorbirid, 
emoția cea mai impură, din șocul! faptului brut: 
orașe și cimpii inundate, o cotă a apei marcată 
pe zidurile caselor și data fatidică — 14 mai 4970. 
Şi totuşi, pe nesimţite, toate elementele acestor 
imagini — oamenii, casele, apa, -animaleie, firele 
de porumb, lacrimile, cuvintele — par să se-fi 
rupt, sub imperiul catastrofei, din “legăturile 
lor fireşti, din gravitaţiile lor virtuale, pentru a 


O baladă lacustră 


ne face martorii unui ritual care ascultă de-o 
muzică inaudibită a -destinului, despărţindu-se, 
regăsindu-se, fără să se recunoască: oamenii 
care ne privesc neutru, o dată cu ferestrele- și 
porţile caselor lor spulberate, trecătorii impae 
اظ‎ curioși „şi «apa pe care abia o simtim undeva, 

cind 'din nou în albia rîului: fetiţa care nu mai 
pri privi peisajul şi o bătrină coborită din 
„ care pare să-i preia privirea pentru 
de sub umbrela ei neagră; cuvin- 
te albe, de cine-veri é banal („Îşi face casă acum, 
are copii..."), urmate de dezvă- 
de albă a tragediei (Am avut şi 
e sint tăiate, trecind surd 
aprdă,-a نه‎ ame- 
de la nivelul 


in, mişcarea mecanică 
țindu-ne cu fuga ce Sien cosmică, 
solului pe carecresc firele verzi de porumb, 


iftarte, ca o vegetaţie incredibilă, pe o planetă 
ultată; .şi alte cuv dintr-o baladBterifiantă 
a speranței („Și a venit o:barcă mart... J, trecind 
in ir aginea numai bănuită a unui tren care aleargă 
nebun und mprăștie şuierul in spațiul 


pusi te, dintr-o baladă lacustră, 
in fata infinite de ape, sclipind în 
lumina a serii („Pășteam oile pe vale...) 
şi egri, păscind resemnați pe noul 


širinu care vorbeşte despre o 
e era scris tot ce va săfie şi-a 
care, despre fabrici și sere, 
tradițional al elegiei cu credinţa, 
a suprafață, că de fapt nimic nu s-a 
pät care să-i depășească puterea ٥۵8 ۰ 
re şi de rezistenţă. 
ft fecund.al formei. la rindul lui decon- 
ce tant, pentru c n coniextu! unei anumite 
nerţii şi in ignorarea oricăror simplisme, filmul 
măr tur iseş orilor, cenzurată de 
uf autentic rafi ulge imaginii, mişcă 
ilui ceea ce ele pot 
și faplica după cis-i 
stii e ascunse ale rea- 
1 conținut aprioric, in- 
formă. şi fără a recurge la formele 
ect consactat. Cită formă ten- 
— atita-artă, atita prezență reală 
١ este impostură. lată crazul 
în acest mediu-metraj realizat, 
pr oprie inițiativă de către echipa de 
ai LA.T.C. Ei ne teamintesc că cinema- 
e اه‎ de 24 ori pe secundă, dacă 
mula lui Godard în sensul că artistul, 
tele lui intime fa destinul unei umanități, 
e tu, cu puterea lui de a recrea realul, 
este parte int mā din adevăr. 
Totuși, un cineast care nu văzuse fiimul spunea 
că e vorba d2 . de documeniar, deci nu 


mar 


eva! 


negru 


0 încercare de a restitui 


aparatului de filmat 


o demnitate fundamentală : 


cea a mărturiei 


tocmai de cinema. Ne-am îndepărtat prea mult 
de sursele și vocaţia reală a acestei arte! De aceea 
Întoarcerea la ele ne uimește. Filmul 6 
prin certitudinea talentului, prin evidența ade- 
vărului, prin claritatea concepției, prin promp- 
titudinea gestului civic însoţit de discreție şi 
acoperit in întregime de interesul estetic, EI 
uimeşte, in context, ' prin normal, 

Ţin să adaug că de 15 ani, de cind lulian 
Mihu și Manole Marcus au realizat scurt-metrajul 
„La mere”, așteptam un alt film care să reco- 
mande cu asemenea elocvență talentul și vo- 
cala unei noi serii de absolvenţi ai Institutului, 
Acest film a apărut. El cere exegeze ample, din- 
colo de nişte însemnări de premieră, Cred că 
ele vor veni, cum sper că vor veni, în alt ritm 
decit pină. acum, şi noile filme ale absolvenţilor. 
Pentru că este mai ales deconcertant destinul 
acestei cinematografii, care face sporadic demon- 
strația strălucită a unor virtuți excepționale, dar 
întirzie să se constituie ca şcoală națională de 
artă. 

Valerian SAVA 


film de 
generație 


Stima pe care o porți unui om se exprimă prin 
actul de a-i spune adevărul. Despre adevăr s-a 


vorbit prea des în cinematografia noastră — și-am 
constatat, de atitea ori, că tocmai de adevăr n-a 
avut ea parte. Se cuvine să spunem adevărul 
unor oameni tineri care incep acum o carieră şi 
care, dacă vrem să ajungem acolo unde ne proe 
punem de atita vreme (şi nu reuşim), trebuie 
obișnuiți cu drumul greu (dar singurul pentru 
artist) al adevărului, Căci sub acest semn ei debue 
tează acum. Filmul „Apa ca un bivol negru“ a 
stat un an în cutii; din toate peliculele care s-au 
făcut despre catastrofa inundaţiei și despre cone 
valescența demnă şi grea prin care au trecut mii 


` dê oameni, acesta este, de departe, cel mai bune 


El este patetic, artistic patetic, fără a deveni 
vreodată melodramatic, sforăitor, formal sau 
cerșetor de milă. El este un film matur, matur în 
gindire şi in expresie — cum am avut prea rareori 
ocazia să vedem. El conţine mai multă gindire 
cinematografică, mai multă tehnică de sugestie 
şi mai multă dorinţă de exprimare originală decit 
tot restul filmelor noastre de actualitate la un loc 
(cu excepţia „Reconstitujrii”), 

Sigur că se poate spune că el a beneficiat de o 
situație unică — unul din cele mai dramatice 
momente prin care a trecut țara noastră în ultimii 
25 de ani. Dar de ce ei, şi nu alții mai virstnici, 
mai „experimentaţi”, au pornit să il facă? De ce 
au scăpat ocazia „apologeţii” filmului de actualitate 
care fac declaraţii lungi şi convenționale în gazete 
şi, cind e vorba de film, lasă publicului gustul amar 
al unor producţii invalide, schematice, adeseori 


lipsite chiar de rutina pe care cele 5—6 filme ce 
le-au produs ar fi putut-o, măcar, presupune? 

Filmul debutanţilor (care s-au declarat de la 
generic o echipă, nevoind să forțeze prin semnarea 
părților, parcelarea unei proprietăți — așa cum 
debutanţii sint de obicei ispitiți să o facă pentru 
a „scăpa" de debut și a se și vedea pe „căile con- 
sacrării”) e închegat, construit; faptele filmate şi 
banda cu glasuri de om necăjit nu „vorbesc de 
la sine", ci se ordonează în citeva procedee stilisa 
tice prin care filmul artistic se deosebește, radical, 
de filmul-document. Aşa sint „pozele“ luate sinise 
traților, aşezaţi pentru memoria unei naţiuni 
(dar fiind „făcute“ ca şi cum ar fi fost „de familie”); 
așa este contrapunctul între imagine şi relatare 
— între memoria omului şi cea a peliculei — aşa 
sînt planurile lungi, care sint lungi pentru a te 
ispiti să meditezi o secundă şi să te infiori, ca 


apoi vocile şi mişcarea să-ţi stirnească din nou 


curiozitatea. Curiozitate şi nu uluire, nu groază. 
Autorii au evitat un efect care era cunoscut ţării 
întregi. L-au evitat (semn de adevărată inteligență 
artistică), pentru că au ştiut să ne dea altceva: 
faptul că oamenii au privit cu gravitate războiul 
lor cu natura, cu o natură cu care se Obişnuiseră 
demult să o învingă, să o ignore. Filmul nu poves- 
teşte o reacţie primară (cum au făcut toate cele- 
lalte), ci una superioară — care se apropie de 
meditaţie asupra soartei şi fatalităţii. Pelicula a 
captat uneori, în părţile cele mai fine ale acestui 
film virtuos, sensibilitatea oamenilor traurnati- 
zati: evoc, între multe altele, secvența unei banale 
treceri asurzitoare de tren ce descoperă, ca după 
dezastru, o casă distrusă, ca un organ mincat de 
cancer — şi mai cu seamă scena lungă și antolo- 
gică pentru noi a intrării șoselei in treptata 
stăpinire a apelor, pină cind relieful işi pierde 
relieful și ajungem în diluvii. Vreau să cred că n-o 
voi uita niciodată. 

Tipurile umane şi existenţa „plastică” a fapte- 
lor sint de asemeni de excepţie. Fără tentaţia 
pitorescului (în care se căzuse) aceste mijloace 
de expresie trădează nu numai un simț fericit al 
decu pării realului pină cînd ajunge să fie o semni- 
ficaţie ci, mai cu seamă, o pregătire profesională 


de care, sincer să fiu, am fost mirat. Profesorii , 


au de învăţat de la elevii lor... 

Se văd, limpede, citeva temperamente dife- 
rite: unul mai crud, mai apt să arate mizeria și 
cruzimea soartei, altul mai liric, mai intimist și 
sensibil la amănunte (dar nu cele de recuzită 
obişnuită), un altul poate mai-epic, mai atent la 
„caz" şi încadrarea lui; se poate observa o stilis- 
tică uneori aplicată către estetizant, de bună 
calitate însă, o alta care tinde către „şocul” و‎ 
ginii-simbol, 

A fost o şcoală? Poate, dar clasa a păstrat o 
„frăţie de arme” pe care trebuie să o lase intactă 
pentru a izbindi, chiar — sau mai cu seamă atunci — 
cînd fiecare va fi singur un autor. Cinematograful 


ei e modern, valid construit și — ceea ce mi se 
pare esenţial — cu o disciplină cinematografică a 
gindirii. 


Nu știm, firește, ce va .da fiecare din autori 
atunci cînd vor lucra cu ficţiunile, cu actorii, cu 
scenarii date, ştiute de acasă, Dar dincolo de 
speranțe există aci o: demonstrație de talent 
neintilnită încă în cinematografia noastră. 

Acest debut prin adevăr este cel mai frumos 
pe care l-am avut. El nu trebuie uitat niciodată, 


de niciunul din cei care au contribuit la nașterea 
lui, Dacă cinematografia română va da ceea ce 
acest film promite, atunci să botezăm această 
generație: generația inundației. Să sperăm În ea 
şi mai ales în faptul că ei vor ști să privească 
adevărul și să-l primească, la succes sau la eșec, 
şi din partea celor cele judecă filmele, numai și 
numai in speranța că ele vor fi filme adevărate, 


Gelu IONESCU 


credit 
unanim 


„Apa ca un bivol negru” nu poate fi povestit 
şi nu poate fi nici măcar descris, tot așa cum nu 
se poate spune exact ce fel de film este. Este 
doar un film care trebuie văzut, 

Desigur, trebuie vorbit despre reportajul 
la fata locului, printre ape şi noroaie, printre 
dărimături și lacrimi. Acesta este adevărul păs- 
trat neatins în film, condiţia lui de existenţă. 
Dar trebuie vorbit mai ales despre altceva, despre 
o anume calitate cinematografică şi umană, care-l 
străbate, care impune. Unul dintre realizatori 
spunea, nu mult după ce se intorsese din regiu- 
nile sinistrate: „Italienii au trecut prin război 
ca să poată crea neorealismul. Perioada aceasta, 
cred că a fost războiul nostru”, Filmul este nu 
numai o demonstrație de profesionalism, ci una 
de gindire şi de maturitate artistică, Fiecare 
cadru este,filmat sub impulsul clipei, al senza- 
tiei, niciunul însă nu e grăbit sau nesigur: toate 
au o cutremurătoare frumusețe, o frumusețe 
în care vibrează trăirea și semnificația, care ampli- 
fică în fiecare minut mai mult, intensitatea şi 
rezonanţa întregului. Lacrimile nu curg pe ecran, 
ci în sală. Pentru că filmul e pătruns de o calmă 
înțelepciune ancestrală, înțelepciunea oamenilor 
care au văzut multe, care se impotrivesc, care 
povestesc. Povestirile se urmează, doinind parcă 
urgia și lupta, iar dincoio de cuvinte, privirile par'să 
ştie dintotdeauna că apa curge dar oamenii rămin. 
Imaginile sint neașteptat de liniștite, eliberate de 
agitația şi spaima primului moment. Puhoaiele au 
trecut, măturind în calea lor munca și viaţa unor 
oameni, Puhoaiele vin și revin. Filmul se alcătu- 
iește insă intre puhoaie, in perioada de pustiită 
acalmie ce urmează marilor nenorociri, o dată cu 
inceputul luptei, cu reintoarcerea la viață. Ima- 
ginea de fundal este un plan lung, apăsător ce 
lung, înaintind pe o nesfirşită întindere de ape, 
pogorit parcă din visul unei feerii nedorite — atit 
de frumos totuși in măreţia lui, acea măreție supra- 
omenească pe care natura nu și-o pierde nicio- 
dată, Pe alunecarea majestuoasă a apei apar însă 
nişte puncte negre. Se mişcă incet, anevoie, șovă- 
ielnic. Dar se mişcă, înaintează. Întreg. filmul 
este, de fapt, apropierea de acești oameni, Punc- 
tele negre devin siluete, siluetele capătă chipuri, 
chipurile prind glas. Glasurile şi privirile dea- 
pănă fuiorul aspru al necazurilor. Şi din gesturi 
simple, cotidiene, ei egalează, firesc parcă, în mă- 
reţie, natura; o egalează, o depăşesc, o înving. 

Acest film a reușit, cred, prin deosebitul acces 
la semnificaţii şi esențe al autorilor, să spună 
despre omul de astăzi mai mult decit majoritatea 
filmelor noastre de actualitate. Critica a fost 
totdeauna avidă de prilejuri pentru a-și investi 
creditul. Ocaziile ce i s-au oferit sint puţine. De 
data aceasta, eveniment de asemenea rar, crilica 
poate să-și acorde creditul său unanim. 


Eva ۹۶5 


13 


(URMARE DIN PAG. 5) 


care mi-au dat o sugestie con- 
vingătoare asupra a ceea de poate 
să facă farmecul actorului român, 
Sint citeva surprize reale in „Facerea 
lumii“, Una din ele este Liviu Ciulei. 
Dacă m-aş fi limitat la filmele în 
care l-am văzut pină acum, niciodată 
nu mi l-aș fi închipuit pe Ciulei intr- 
un rol de seducător. L-am văzut în 
roluri de chiabur, cu cuțitul în 
dinți, l-am văzut lup de mare, în 
„Valurile Dunării”, l-am văzut ما‎ 
rolul dramatic a! căpitanului Klapka 
din „Pădurea spinzuraților“, dar 
seducător — şi nu un seducător care 
să-ți inspire compasiune, ci un se- 
ducător fascinant — astfel! nu mi 
l-am putut inchipui, El are aici o 
durere metafizică în priviri, o de- 
zinvoltură puţin cunoscută în fil- 
mele noastre, a omului de lume care 
ştie să comande la restaurant, cu 
tonuri joase; fără. nici un fel de 
ostentatie, fără - nici © infatuare 
ciocoiască; el are o bucurie ingenuă 
în a-i arăta Evei lumea lui, caii lui, 
bunurile lui pe care nu pune nici 
un preţ. El știe să poarte haina de 

, fularul, minușile... Pe urmă, 

rul Dan lonescu,. وز‎ rolul 


riţie este cu-totul marcabilă: se- 
mitonuri, eleganţă și o 
ținută intelectuală care incbilează 
personajul, fără a-i şterge marca de 
clasă. Într-un ro! secundar, Sebas- 
tian Papaiani joacă doar un minut, 
dar sugerează o imensă delicateţe, 
o delicateţe inventivă şi stingace, 
Mă gindesc la momentul in care vrea 
să ciștige timp, înainte de a-i co= 
munica Evei vestea morții lul Matei. 
Toma Caragiu face intr-adevăr un 
mic show Caragiu, însă el realizează 
aici un ro! foarte specific de ofițer 
deblocat, cu tot tipicul și cu tot 
dichisul, cu toate invirtelile, ticurile, 
matrapazlicurile acelea pline desa- 
voare, Virgil Ogăşanu este un exce- 
lent actor, dar el nu cred că a fost 
servit de un decupaj potrivit. A fost 
lăsat, de la un capăt la celălalt, în 
același ton de precipitare, deo fer- 
voare verbală, fără accente, fără 
relief. Ogășanu așteaptă încă, după 
părerea mea, filmul in care să doves 
dească „cit e de mare”, Pe Marga 
Barbu am revăzut-o acum într-o 
alură nouă, cu ochelari subțiri, 
într-o postură care mi-a plăcut 
foarte mult. Dar eu cred că și Marga 
Barbu, carea fost Anita în serialul 
cu haiduci; care a fost dansatoare 
în alte filme, care a făcut acum un 
rol episodic de o factură nouă, are 
toate posibilitățile să pornească pe 
o linie mult mai interesantă, care 
Să-i pună in valoare personalitatea 
artistică, mult mai bogată decit au 
reușit să ne-o arate filmele în care 
am văzut-o pină acum. Irina Petrescu 
este foarte bine fotografiată. Ea are 
un aer de adolescentă perpetuă și 
aduce in cinematografia românească 
© distincție extrem de necesară. E 
6 prezență rasată, inteligentă. Este 
o actriță care „are stil”. 

Eugen BARBU: Irina Petrescu este 
foarte economică in joc, mie mi-a 
plăcut foarte mult; 

Mircea ALEXANDRESCU: Foarte 
economică şi foarte bogată, in același 
timp. Jocul ei este tot ce poate fi 
mai antidogmatic ca interpretare 
deși pare extrem de reținut, 

Eugen BARBU: Este singurul mod 
cinematografic dè a juca. 

Și cred că ar trebui să repetăm, 
în final, numele lui Ovidiu Gologan, 
care s-a intrecut pe sine în imaginea 
color — aş aminti, de pildă, cimpul 
acela de curse, care este magni 


14 


Florian POTRA: Gologan mi-a 
procurat o dublă sathfacţie: pe de 
o parte, prin valoarea intrinsecă a 
imaginii — aș cita doar momentul 
în care mașina lui Manicatide se 
opreşte in cimpul acoperit de zăpa- 
dă; pe de altă parte, prin faptul că 
acest mare operator a rămas... ma- 
re. Auzisem, la un moment dat, voci 
care sugerau că Gologan ar bate 
pasul pe loc, că ar fi „depășit“. Or, 
Gologan a „depășit“ cu brio tocmai 
aceste voci maliţioase. 


Pe platouri — oamenii 
şanselor 56 


Ecaterina OPROIU: Dacă vrem 
să tragem o concluzie a discuţiei 
noastre, trebuie să spunem că cines 
matografia noastră, deși nu mai 
este tinără, trebuie să recunoaștem 
că nu e nici matură, Ea dispune: însă, 
cum o arată Şi acest fiim, ce maturi- 
tatea unor personalități, unele din- 
tre ele călite pe alte fronturi decit 
pe frontul cinematografiei. Un om 
călit „pe alte fronturi“ este Eugen 
Barbu. E momentul ca -cinematogra= 
fia noastră să ştie să-l convingă pe 
Eugen Barbu să ajute acolo unde 
nevoile ne ard cel mai tare, în filmul 


ualitate. Spun asta pentru că 
uneori am resia că cinemato= 
grafia noastră lucrează impotriva 
instinctului ei vital, Dacă am aduce 
pe platouri pe oamenii 67 
maxime, eu cred că nu am imbrățişa 
atit de ușor mediocritatea. Dimpo- 
trivă! Am trece peste sicfieli — pen- 
tru că de ce n-am recunoaște: چا‎ 
lentaţii produc organizatorilor »انم‎ 
te siciieli, sînt dificili, sint așa şi pe 
dincolo — dar am trece peste sictieli, 
căci ce contează ele in raport cu 
rezultatele. 


cuvîntul regizorului 


Gheorghe  Vitanidis: 
„Există un spirit de renaştere 
în întreaga noastră existentă“ 


— Am luat cunoştinţă, „post-fese 
tum", de cele dezbătute la această 
masă rotundă, 

Încerc să fiu foarte laconic pentru 
a nu „frustra“ redacţia revistei „Ci- 
nema" de dreptul de a face, poate, 
o „masă rotundă“ și cu realizatorii 

ului: regizor, operator, actori, 

nografi, compozitor, ete. (că, 
280, sint personalităţi care n-ar 
compromite coloanele. revis 


Ramin recunosc 


nu pot dezonora. Există și aluzii 
cu privire la locul pe care l-ar ocupa 
in contextul cinematografiei noastre. 
Mai timide, e drept. Poate multiple» 
le referiri la dramaturgia filmului 
ar fi reclamat măcar cunoașterea 
scenariului — să fiu bine înțeles, sint 
impresionat de “pasiunea cu care 
Eugen Barbu a participat 4a realis 
zarea acestui film, de la proiect la 

tandard, Dintre participanţii 
la această masă, Eugen Barbu este 


ticipanţilor, care s-au străduit 
analizeze acest film, chiar dacă 
spun și unele inexactităţi care țin 
mai mult de o vizionare neatentă = 
vezi scena Anghel-lrma'sau Marga, cum 
o numește Valerian Sava, in care 
palmele nu preced „tirada“, ci invers, 
încheie scena. Dar să nu ne cobo» 
rim la detalii, 

Oricum, e bine că filmu! prile- 
juiește asemuiri şi comparații care 


Farmec actoricesc 


Margo Barbu — o alură 


* singurul care cuncaşte bine procesul 
facerii acestui film, de aceea preciză. 
rile lui mi se par preţicase, 

Se pun multe pe seama colabora- 
torilor mei. Noroc că publicul ştie 
că filmul are un autor, iar. în cazul 
meu, un autor fără vanități și orgo= 
lii maladive, încit pot să mă bucur 
pentru toate calitățile şi meritele 
atribuite interpreţilor, operatoru- 
lui — să știți că au fost om işi foarte 
mulți: monteurul, inginerul de sunet, 
maistru! de lumină Valerică, مه‎ 
ratorul Girardi, venit ca un mare 
coleg în funcție de 
— după ce semna cu autoritate 
imaginea filmului „Serata“, etc, = 
după cum ar fi incorect să mă dis- 
culp, să nu fau și asupra mea, să 
nu învăţ şi eu, din unele greşeli 
care, la prima vedere, par a nu fi 
ale regiei. 


cameraman 


În speranța că „Facerea lumii 
merită un spațiu în revista „Cinema” 
unde să fie solicitați și ceilalți cola- 
boratori ai mei (Gologan, Ciulei, 
Dan lonescu, Clody Berthola, Irina 
Petrescu, Marga Barbu, Colea Răutu, 
Virgil Ogășanu, Tomita, Matei, Vera 
Proca etc.) sint nevoit să mă opresc 
aici. 

Și sint la acest film, multe, foarte 
multe lucruri de spus, care ar putea 
da noi dimensiuni sensurilor. lui; 
căutărilor noastre pe calea unui 
film sincer, adevărat. Este o de 
monstrație de profesionalism și crez 
artistic demnă de semnalat, 

Există un spirit nou, creator, ing- 
vator — de renaştere, aş zice eu 
— care se manifestă in intreaga 
noastră existenţă și ar fi trist ca 
noi. cineaşţii, să ne trezim prea 


tirziu, 


0 singură 


O Toole: 
sNu am 
decit 


coardă, 
nu sint 
decit 
actor“. 


0° Toole 
domină 
totul, 
nu 
sufocă 


pe toți. 


pe nimeni, 
îi stimulează 2 


Peter de Irlanda 


Arborele genealogic al. lui Peter 

O'Toole, uns Henri de Englitera 

și Lord Jim — este bine stabilit: 

in vine ii curge cel mai pur singe 

irlandez. Tată! lui, bookmaker la 

cursele de cai, i-a transmis un regat de vise şi 
buzunarele” goale. 

Băiat “bun la toate intr-o redacţie, Peter 
O'Toole face cunoștință cu oameni de teatru 
şi-şi descoperă chemarea vieţii, Și astăzi el spune: 
„Dacă aș avea posibilitatea, m-aș muta cu soția 
şi copii) pe scena unui teatru, Nici un alt loc nu 
mă fascinează atit de- puternic”, 


Fericirea e pe scenă 


. Nu e o simplă butadă د‎ spiritualului conce- 
11636 at-lui Shaw; devenit vedetă de cinema, 
Peter O'Toole se intoarce regulat, între două 
filmări, „spre fericire“ (cum spune el teatrului), 
Şi va juca fericit in spectacolele puse în scenă, 
special pentru el, chiar de Laurence Olivier. 
Filmul următor poate să aștepte. Şi lucru curios 
in această industrie severă, chiar îl va aştepta, 

De ce? $ 

Ce forță stranie sugerează silueta 
în care intuieşti boxerul campion? 
- Prima lui apariție pe ecran in- „Lawrence al 
Arabiei” a fost.aproape incredibilă, În jurul de- 
butantului de 27 de ania fost adusă bateria grea 
— mari personalități ale ecranului, ca subtilul 
Sir Alec Guinness și Ru eul Anthony Quinn, 
sau „frumoşi“ ca Omar Sharif. Ei au fost pulve- 
izaţi, atomizaţi de Incandescența acestui zeu 
blond al pustiuluia Fără îndoială că primul cuvint 
care le-a venit în minte celor ce l-au văzut a fost 
afascinatie". Ochii albaștri au hipnotizat criticii, 
publicul larg şi pe estaţi, Pe toţi. Cum? Prin 
ce dozaj alchimic? Printr-un straniu aliaj de foc 
şi gheaţă, de frenezie și calcul: 

gate că aici am descoperi şi noi „cheia“ acestui 
magician care știe să descompună lu mina în spec- 
tru solar, în culori şi să o recompună la loc. 
Henric al Il-lea din „Becket” e insăși efigia imobi- 
litãtii — ba despot, ba slab-ca un copil, ba şiret, 
ba încrezător, ba tandru, ba crud, Urmărim elec- 
trizaţi slalomul ameţitor printre sentimente 
extreme, incintarea de adolescent poznaș cu care 
face o fersă clerului alegindu-l pe Becket arhie- 


de liană 


piscop. gelozia cind- favoritul il preferă lui. pe 
Dumnezeu. jocul continuu de tumini pentru a-l 
sur prinde pe Henric în cite ون‎ unghi nou e atit 
de orbitor, intit restul devine tern şi insipid 
Chiar un actor de masivitate», vitrlitatea şi viri- 
litate: lui Burton pare fără vlagă. şi culoare în 
fața acestui curcubeu strălucitor. 

Pentru că O'Toole este vitalitate spirituali- 
28157 Spiritul vitalității. 


Recital 


Dar poate cel mai pasionant spectacol O'Toole 
este să-l urmărești în mai multe roluri. În „Noap- 
tea generalilor”, ca şi cind și-ar fi propus să creeze 
un anti-Henric,. O'Toole este de o  imobilitate 
psihică şi fizică, de o rigiditate neliniștitoare. 
Generalul Tanz nu pare alcătuit din carne şi 
singe, ci. dintr-o materie nepăminteană, stranie 
și paralizantă. Privirea lui fixă, obsedantă, pă- 
trunzătoare şi depărtată, este-o cortină de otel 


. magnetic care-i ascunde gindurile tot așa cum, 


ta Henric al II-lea privirea transparentă îi oglindea 
cursul capricios al ideilor şi sentimentelor. O 
dată sau de două ori generalul nazist se trădează 
— şi vedem după cortina de otel deschizindu-se 
trapa neagră, abisală a nebuniei, a maniacului 
distrugerii, “pentru care-și bucuria se identifică 
cu distrugerea. 1 

Cum ştie Peter O'Toole să-și pună- în valoare 
silueta subțire او‎ înaltă, înaltă! Cit de neprevă- 
zute, de neastimpărate sint mişcările capricio- 
sului- Henric; cit de inanimat, de inuman e trupul 
de marionetă al lui Tanz? și cit de rasată, de ele- 
gantă e nonșalanța rafinată cu care se mişcă și 
poartă costumele în „Cum să furi un milion”. 
Acelaşi Peter O'Toole care nu se bărbiereşte 
decit cind are spectacole și e încălțat cu veşnicii 
fui ciorapi-fatiș verzi ca pajiștile Irlandei! Tra- 
gedianul. s-a, lansat cu dezinvoltură in- comedia 
sofisticată „ă P'americaine” și, chiar dacă nu near 
fi spuse, tot am fi ghicit (prea era la el acasă 
in acest rol neaşteptat), actorul a văzut de zeci 
de ori inainte filmele vechi cu Cary Grant «nu 
casă copiez, cica să inteleg magnifica lor 77 

Ce a rămas neinţeles i O'Toole? Se aruncă 
în virtejul «crazzy” al farsei enorme (Pussycat). 
rală, irumpe în plin 


Apoi. printr-o volută magis 
„Adio; Me Chips". 


muzical: 


Duel 


Cine se mai bucură atit de total, cu uimirea 
copilului, a- indrăgostitului, -de fiecare scenă, 
replică a spectacolului vieţii? Fiecare clipă e o 
minune şi o degubtă — cu un apetit pantagruelic 
— ca şi cind ar fi ultima sau prima clipă. lar- tu, 
spectator, ieși clarvăzător şi ameţit de atita inten- 
sitate, de atitea esențe, atita Viaţă în stare pură. 

Am citit într-o revistă americană, „Films în 
Review”, a cărei cronicară îl „desfiinţase” cindva 
pe acest actor „mult prea frumos“, făcindu-și cea 
mai onestă și voluntară autocritică: „Jocul lui 
O'Toole in „Adio, Mr. Chips“ este- desăvirșit. 
El domină totul, dar, ciudat, nu sufocă, ci dimpo= 
trivă stimulează și inspiră înălțindu-i pe ceilalţi 
spre ell“ > 

Poate e elogiul cel mai mare care i s-a adus 
vreodată acestui actor — am Zice unice, dacă n-ar 
avea echivalent ca tip actoricesc pe Katharine 
Hepburn cu care s-a şi duelat în „Leul în iarnă”. 
Puţini pot rezista jocului spectaculos, ofensiv, 
scinteietor al Katharinei Hepburn: doar Spencer 
Tracy știa să-i țină contraponderea cu simplie 
tatea, discreţia și măsura lui, O'Toole 5 
„fenomenul Kate“ pe propriul ei teren, Rezui- 
tatul e uimitor, ca o întrecere reală intre doi lei, 
între doi regi ai ecranului, 


Un om între 11 


Humphrey, Bogart a spus odată: „Noi, actorii, 
ar trebui să fim cunoscuți aşa cum sintem în rea- 
1181 și nu priviți ca nişte idoli“. 

Poate că aflind că Peter O'Toole este iute چا‎ 
minie şi o circiumă în care a poposit cam prea 
des se numește „La O'Toole”, icoana intelectua- 
lului rasat riscă să fie pingărită 

Poate că aflind că are doi copii și că-i face 
soției declaraţii de dragoste in presă („M-am 
căsătorit cu singura ființă din lume pe care o 
iubesc. Şi ce e mai formidabile că e fe meie!”) 
= magia seducătorului june prim riscă să se 
destrame. 

Dar, desigur, ne va fascina mai puternic Atot- 
proteicul care-i face pe două miliarde de oameni 
să se oglindească intr-un strop de genu. 

Maria ALDEA 


In anul... 


© 1934-2 august: se naşte 
Peter Seamus O'Toole in 
Connemara, Irlanda. 

e 1957 - Devine actor de 
teatru, TV şi film. 

„Lawrence de Ara-‏ .1982 وق 
bia". În deşert, infloreşte‏ 
gloria lui Peter O'Toole.‏ 
e 1963-Revine la teatru:‏ 
„Nouă luni în deșertul ior-‏ 
daniam 4 luni în sudul‏ 
Spaniei, 2 luni în Munţii‏ 
Atlas mi-au părut un paradis‏ 
față de climatul lugubru al‏ 


cetăţii lui Shakespeare cu at- 
mosfera lui de coret etatism 
şi industrie turistică.Şi totuşi 
trebuie să joc teatru. Simt 
o nevoie irezistibilă”. 

„ Becket”: „Burton este un 
actor mare. In Becket" 
ne-am înțeles ca doi cama- 
irazi de școală”. 

„Hamlat”, în teatru. în re- 
gia lui Olivier. Înainte ce a 
intra în scenă Lauieace 
Olivier il întrezbă: „Esti 
gata? Spectatorii te asteaptă 
inarmaţi.  Cucereşte-i!” Ji 
cucereşte. 


„Lord Jim" — uñ rol‏ .1964 ق 
onest după cartealui Conrad.‏ 
„Biblia”, În timpul tur nărilor‏ 
face K.O. un paparazzi care-l‏ 
siciie (e boxer campion).‏ 


@ 1965 Pussycat”, „O 
comedie cu femei frumoase. 
„In fiimele mele sint de 
oticei indrăgostit de Adevăr, 
de Bur ton sau de o cămilă”. 
-Cum să furi 'un milion”, 
„Rectnosc că sint un hoţ. 
Tegi actolii sint hoţi. În 
Ha miet-ul meu وه‎ vrut să-l 
fur pe. Olivier. Burton avrut 
să-mi fure pe John Geilgud. 


In „Law rence..." cheia perso- 
najuiui mi-a dat-o un beduin 
bătr in. lavă. învăţ...” 

© 1966. . Noaptea generali- 
lor”. „Sint cu violenţă un pa- 
cifist. Cred că inseleg violen- 
şa. Poste pentru cão Ur ûãse:” 
91267. Catei ina cea Mare” 
— Pentru prima oară pro- 
ducăror ce film. 

„Adio, domnule‏ .1933 و 
Chips". Prima Iui comedie‏ 


muzicală, Succes imens. 

©1957- Lelia iani". O 
cxpe:ientă palpitantă. Ace- 
laşi personaj Hen ical l-lea 


pecarel-amcreatin Becker” 
văzut printr-o optică nouă”. 
© 1970. „Războiul lui Mur- 
phy". Joacă alături ۵۵ 34 
lui. Numele eî, Sian Philips, 
e scris cu litere la fel de 
mari ca O'Toole. 

Gloria te-a schim-‏ -1971 وي 
bat, Peter O'Toole?‏ 

— Prietenii mi-au rămas ace- 
نا‎ | mi iubesc ta fel nevasta. = 
Nu măsirit nici măcar mai d 
impo! tant. Nu mă văd urcat 

pe un piedestal, Dar am 

ciştigat acum dreptul de a 

0665٨ cu pentru mine. 


ce fi-a 
plăcut 
mai mult 


و 


0 
intrebare 
şi 

11 
răspunsuri 
"Enzo dude ina 


film?" obţinute la ieșirea din c'te- 
va cinematografe bucureştene: 


e jertfa de sacrificiu a spioanei 
care l-a iubit pe ofiţer din obli- 
gatie („Cinci pentru infern" — 
vinzăteare, magazinul“ universal 
Gara de lord). 


„care l-a iubit din obligație 


e Hai, c-a fost t 
mei, o sustă după 
cind să-ţi tragi suf! 
man superdiabolicul 
bilul unei unităţi de 
fructe, 26 de ani, str, 


esponsa= 
gume. și 
Izvor), 


01 


în 1970: „. 
din nas și f 1 
e; aventura e o 


16 


tr-un. articol despre film 
am super-esteților 


a surprins o clipă Gin im 
ca binele să 
ilmulu 


e Atuncea cind il omoară cu 
puşca aceea cu lunetă, deși cred 
că e neverssimil că atuncea 
nu erau puști cu lunetă („Preţul 
puterii” — elev in clasa Xl-a, 
secția umanistă). 


Atuncea cînd îl omoară... 
ا صا و‎ 


e Caftu' dom'le, un caft te- 
ribil („Cei trei care au speriat 
vestul”, student, anul Il — 
construcţii), 


ېي 


Caftu'dom'le | 


mi place chestiile de 
groaz a imi place mie, de aia 
m-am şi deplasat la acest cinema 
(„Întoarcerea dortorului Mabuse” 
— casnică, 23 ani, Piaţa Vitan). 


90 


۹: 
3 
ت 


triumfe: Aici. stă și 
polițist, de aventuri, chiar de 


e Cind vine banditul în casă 
la învățătoare şi-i zice cu pistolul 
să se dezbrace și ea se dezbracă 
dar p-ormă vedem că era aman- 
tul ei; a fost un banc grozav. 
(«Butch Cassidy şi Sundance Kid” 
— elev cl. x-a, școala profesio- 
nală de metalurgie), 


e El! („Răzbunarea Stintu= 
lui — coafeză, 19 ani, cocpe- 
rativa „Higiena'”). 


EI! 


elevă, cl. Ix-a). 


Că se trage fain... 


groază, în f 


năr, căruia îi este proprie as 
tate. Eroul acestor filme 


trage fain, se împușcă 
urmă este protlema 
f staţi să-mi aduc 
aminte... („Omul din Sierra” — 


dezacord 


e Cel mai mult m-a impresio- 
nat moartea lui Alain Celon, aș 
fi preferat să tragă el mai repede 
in Jean Gabin şi să plece cu 
iubita și banii care i se cuveneau 
pe drept, („Clanul sicilienilor”, 
studentă, anul Il, Facultatea de 
ştiinţe juridice). 


Să tragă el în Gabin... » 


e Cind îl apucă cu lațul de 
pe motocicletă, ca la hinghieri, 
nu m-am gindit că se poate, e 
ceva nou, m-a entuziasmat („Dege- 
tul de fier“ — elev, cl. XI-a real). 


Cînd îl apucă cu latul... 


e „ldeia”, „Care idee“? (în- 
trebare supli ideea că 
omul e mai tare ca rr 
(„King-Kong evadează” — profe- 
soară de educație fizică, 27 ani), 


Care idee? 


tientului tî- 
pentru drep- 
i totdeauna pilduitor și, în 


fond, moral, îl va înnobila pe privitor, indiferent de natura 


Valentin SILVESTRU 


رم 


امن سسوم مرم درم ږو EEK‏ 
iubire‏ 


tt 


Producţie a studioului Mafilm-Bu- 
dapesta. Regia: Károly Makk. Sce- 
nariul: Tibor Déry. Imaginea: János 
Töth, Muzica: András Mihály. C 
Lili Darvas, Mari Töröcsik, Iván 
Darvas. 


Filmul lui Makk Károly, după 
nuvela lui Déry Tibor, reprezintă 
un caz rar: transpunerea unei bi- 
juterii literare într-o bijuterie ci- 
nematografică. O fidelitate perfectă, 
ideală, a ambianţei și atmosferei, 
obținută prin : traducerea modali- 
lăţilor de expresie şi de: stil ale 
scrisului, "in imagine. Poezia nuvelei 
lui Céry era ancorată in realitatea 
strictă. Filmul urmează aceeași cale: 
de la punctele fixe, ale acţiunii și 
personajelor către lumea interioară 
a acelora, despre care aflăm fapte 
destul de puţine, dar atit de semni- 
ficative, incit ne putem identifica 
cu ei. Povestea foarte mplă a 
comunistului, deținut politic în vre- 
mea cultului personalităţii, și a 
celor două femei — mamă și soţie 
به‎ care-l așteaptă, ii prilejuiește 
cineastului un emotionant joc cu 
timpul real și ireal, o dezbatere 
pătimașă despre trecut, trecător și 
totuși etern. Mama eroului, doamna 
de modă veche, care trăieşte doar 
printre nălucile tinereţii sale, o 
„belle époque“ de mult apusă, nu 
ştie sau nu vrea să ştie ce s-a in- 
timplat cu fiul ei şi acceptă minciuna 
pioasă a tinerei soţii, cu scrisorile 
venite de la el din America, pe care 
tinăra învățătoare le plăzmuiește tot 
ca pe un refugiu. O transfigurare 
halucinantă a frămintărilor, angoa- 
selor şi visurilor sale, Poate, fiecare 
ştie că cealaltă minte din gingășie. 

Tinăra nevastă este un om cone 
temporan, puternic şi lucid, care 
s-ar putea realiza renegindu-şi soţul. 
Dar ea nu alege calea lașităţii. At- 
mosfera se rarefiază în jurul ei, 
oamenii se feresc de ea, existența 
ei e dureroasă şi umilitoare; totuși 
ea are puterea să păstreze pentru 
bătrina muribundă lumea ei ima- 

inară, atit de străină lumii reale. 
A face asta din dragoste pentru 
cel nedrept pedepsit. 

Regizorul ne infățișează această 
dramă printr-o alternanță a dia- 
logului aspru, cu ciorovăială jucăușă 
dintre cele două femei cu visările 
idilice ale bătrinei şi trăirile sum- 
bre ale tinerei. În jurul acestui 
duet straniu al fidelită citeva 
figuri marcate prin trăsături carac- 
teristice: bătrina ingrijitoare a casei, 
o ţărancă, mama soţiei acceptind 
mindră situația absurdă a fiicei sale; 
un Şofer” de taxi schiţind un gest 
de compasiune față de deţinutul 
eliberat;. şi, la urmă, El, Bărbatul 
Fiul, lubitul, puțin imbătrinit, bol- 
nav sufletește, care regăsește casa, 
dragostea. 

Arta actoricească a lui 7776 
Mari şi Darvas Iván nu ne mai sur- 
prinde; ne copleșește doar a nu 
ştiu cita oară. Marea revelație a 
filmului- este insă Darvas Lili, în 
rolul mamei. Actriţa virstnică, re- 
intoarsă in patrie de la Hollywood, 
după o emigrație de aproape patru 
decenii, atinge culmi nebănuite ale 
expresivităţii, în climatul propice 
al căutărilor artistice din Ungaria 
de azi. 


Un film poetic, un film original, 
un. film angajat, un film umanist. 
Mai mult: un film omenesc. 


Anna HALASZ 


Performanţa regizorului 


Öf, „lubire” este unul din- 
tre acele filme rore care prin cele 
moi nespectaculcase mijloace ~tre- 
rezonanţe răscolitoare. Cinema- 
t fic, interesantă rămine perfor- 
manta regizorului de o crea un per- 
sonaj principal din cel ce nu 6 
pe ecran pind; în ultimele „minute, 
Cel. absent este prezent în fiecare 
cadru; raportat la conștiința și exis- 
tența sa -se reflectă o întreagă epocă, 
se reflectă caracterul moral şi por- 
ic al celor două personaje 
O construcție mai curind 
f în literatură, căreia Károly 
Makk i-a găsit un corespondent ci- 
nematograțic original. 


A.D. 


Un comentariu politic 


In climatul lovestorismului de os- 

zi, iată un film de dragoste în care 

gostea nu este romanțată ci un 

comentariu politic, social şi uman. 

MAI, 

PC E EEE PSI‏ سی نتا 
regele Lear‏ 


اڅ ۸ 


Producţie a studioului Lenfilm. Re- 
gio și scenariul: Grigori Kozînţev, 
după Shakespeare. Imaginea: lonas 
Griţius, Muzica: D. Șostakovici. 
Cu: lura larvet, E. Radzin, G, Vol- 
ciok, V. Sendrikova, O. Dal, K. Se- 
gris. 

PENE RE E A لپ‎ 

După „Hamlet'-ul său magistral, 
Kozînţev dovedește incă o dată pen- 
tru uzul celor neconvinşi, că o 
ecranizare nu este, fatalmente, un 
simplu act informativ, mai mult 
sau mai puţin pios; în anumite 
condiţii, în anumite miini, o adap- 
tare cinematografică poate insemna 
o lectură inspirată, misterioasă, alta 
decit cea știută. 

Acest „Lear“ (ce bine cade el pe 
ecranele noastre azi, cind incă nu 
s-au stins ecourile disputei intre 
„cei vechi și cei noi" pe marginea 
spectacolului inovator al lui Pen- 
ciulescu) pare coborit dintr-un in- 
fern ilustrat de Goya sau de Gustave 
Doré: De altfel, valenţele picturale 
sint pregnante chiar în masca per- 
senâjului principal: regele are un 
chip uscat care seamănă cind cu o 
vrăjitoare, cînd cu unul din acei 
sfinţi cu fețe supte ai lui El Greco. 
Prima sa apariţie (cu bufonul ascuns 
sub pulpana mantalei) şochează, مل‎ 
rutează, cu atit mai mult cu cit 
acest bătrin cu înfăţişare chinuită se 
anunță a fi victima inconștienţei, a 
neputinței de a accepta adevărul. 

Pentru Kozînţev, „Regele Lear” 
este tragedia acestei inconștienie. 
Cei ce au păcătuit sint condamnaţi 
să Îngroașe convoiul urgisiţilor, ce 
urcă un deal care nu se știe unde 
duce. Imaginile fundamentale ale 
filmului, cele ce susțin viziunea 
cineastului, sint lungile șiruri de 
cerşetori şi ologi cărora li se adaugă 
mereu alţii, ca într-un exod spre 
o cetate imaginară. Să fie ei pur 


și simplu  „Camenii în 57 
ignoraţi cindva de Lear sau ființe 
ce au greșit, ca și el, „crezind prea 
mult in stele“? Oricare le-ar fi 
identitatea, chinul este comun. Res- 
pins de Regan și Goneril, incapabil 
să le priceapă ambițiile trufașe, 
Lear se va intilni cu Edgar, cu Tom 
Nebunul pe drumul zdrenţăroșilor. 

Tot filmul stă sub semnul accep- 
tării unei pedepse de dimensiuni 
apocaliptice revărsate peste o lume 
care, dislocată de patimi, a ignorat 
adevărul. Sugestia cineastului poate 
fi discutabilă în sine, dar întruchi- 
parea ei vizuală dobindește, nd de 
puţine ori, o forță in stare să se 
constituie singură in argument. Ma- 
teria participă dezlănțuită la zba- 
terile eroilor. Scena furtunii are 
un cer negru, se simt fiarele săl- 
batice prin apropiere, caii se sperie, 
pămintul se crapă ca in indemnurile 
biblice. Edmond moare zbuciumin- 
du-se in mocirlă. Slujitorii Cordeliei 
pleacă in bejenie, cu vitele după 
ei, dind foc caselor. Incendiul pare 
de proporţii cosmice. Cineva, un 
supraviețuitor rătăcit, printre lem- 
nele arse, incearcă să înalțe o birnă. 
Viata mai poate fi luată de la capăt. 


Magda MIHĂILESCU 


Pro san Contra” | 


icoana laică a prezentului 


Dccă nu ne oprim la veșminte, 
tragedia lui Lear este ca un spec 
ce urmărește umanitatea. 20. 
fi luată de la început de infinite o 
gtita timp cit ea nu-și va propune să 
fie un drum spre cdevăr, docă nu 
chiar al adevărului luot ca punct de 
pornire spre a putea avea un răs- 
puns, o reve a existenței, pe 
care nu o gi decit sub oceostă 
icoonă laică, dar atit de imperioasă. 

Cine poartă vina mersului de 
veccuri pe un drum olături de ode- 
văr? Shakespeore era de părere — 
și nu numai pentru vremea lui — că 
vina o purtăm toţi, vina e în noi. 
Este destăinuireo pe care ne-o face 
Lear, indiferent cind şi unde se joacă. 


MAIL 


Un infern ilustrat de Goya 


adio, prietene 
x * 


دا ما E‏ سم 
Producţie a studiourilor franceze,‏ 
Scenariul: Sebastian Japrisot. Re-‏ 
gjo: Jean Herman. Imoginea: J. Tar-‏ 
bas. Muzica: François de Roubain.‏ 
Cu: Alain Delon, Charles Bronson,‏ 
Olga Georges-Picot, Bernard Fresso,‏ 

Brigitte Fossey. 


E TY: car CEE Dua 

Un film de serie, prin subiect şi 
tratare, tinzind să salte de pe ultima 
treaptă a categoriei pe cea imediat 
următoare, graţie apariţiei celor 
doi protagoniști — Charles Bron- 
son şi Alain Delon. 

Narațiunea se leagă greu. Debar- 
caţi la Marsilia, cei doi foști comba= 
tanţi într-un război colonialist sint 
devitalizați de experienţa trăită şi 
par să-și fi consumat și resursele 
presupuse de vocația lor de spăr- 
gători. Companioni de ocazie, îi 
va uni și de acum incolo doar in- 
timplarea şi sentimentul comun de 
dezabuzare. Vor intra deci, nu 
tocmai in cunoștință de cauză, în 
trena unei afaceri cam banale, pusă 
la cale de două femei, pentru spar- 
gerea unui seif învecinat cu un 
cabinet medical. Căci Alain Delon 
ste şi medic și, in această calitate, 
va înlesni preparativele, indelungi 
și cam plicticoase, pentru lovitura 
scontată. 8 

jean Herman, regizorul, nu are 
nicigpervul, nici rigoarea și cu atit 
mai puţin stilul unui Melville, incit 
Delon, care nu este de loc un actor 
de compoziţie, nu poate, de unul 
singur, decit să-și plimbe figura 
neutru-lotogenică de-a lungul inexe 
presivelor secvențe. Cum lui Char- 
les Bronson, mai dotat ca gamă 
de expresii, i s-a rezervat oricum 
un fol de plan “doi, episodic, in 
prim-plan vor fămine finalmente 
cele două femei, care vor cădea 
sub gloanţele „poliţiei, filmate cu 
încetinitorul, à la „Bonnie şi Clyde", 
Erau însă destul de fade ca perso- 
naje, deși una din ele se numește 
Olga Georges-Picot, pentru ca par- 
tea ultimă a filmului, ceva mai bine 
susținută, să nu ne solicite nici ea 
mai mult. 

Ar fi de adăugat doar doza de 
demagogie a bunelor sentimente 
— prietenul arestat (Charles Bron- 
son) care nu trădează, eroul (Alain 
Delon) care la rindul-lui crede in 
puterea amiciţiei, oarecare suspens, 
locurile comune ale anchetei poli- 
țieneşti (bine susținută de Bernard 
Fresso) şi cam atit, 

Val. S. DELEANU 


Ca samuraii 


„Delon are o figură neutru-fato= 
i Bronson. nu rămine decit 
ul doi, Olga Georges-Picot 
Nu, de trei ori nu. Intr-a= 
devăr Herman nu e Melville. De ce 
am fi cu toţii Melville? Stil însă are 
acest Herman, chiar dacă mai greoi 
şi mai lipsit de strălucire. Aş exem- 
plifica cu bunele mo mente de suspens 
din subsolul în crom și nichel, un 
suspens abil construit cl timpului ce 
stringe, ca în chingi, energiile per- 
sonajelor. Și apoi relaţia ostilă, foarte 
dificil întoarsă spre o prietenie — 


17 


E ral 


EREI‏ تو نوا 


EE 


Hest 


sE 


بت ومو 


LEE‏ ون 


1 
1 


Delon-Bronson 
Newman-Redford din „Butch ) 


În stilul Melville 


deloc demagogică — a bărbăţilor 
tăcuţi ca Samuraii, ce nu-şi preiau 
ca. ștafetă sentimentală, 
(Stai 
final. 


decit ocel 
dezlănțuit -şi eliberator, din 


Ca formec şi finețe de joc, cuplul 
mi-a. amintit - de 


A.M. 


Succesul nu i-a dat timp 


Aceleași. lucruri, același. film gm 


văzut şi eu. In altă ordine de ideit 
Autorul cronicii zice că „Alain Delon 


r 


trèci pragul 
xk 


Regia: Richard Viktorov, Cu: Ev- 
gheni Karelskih, Irina Korotkova, 
Konstantin Koşkin, Natalia Ricia- 
gova, luri Fisenko. 


Să-nsemne, oare, a te maturiza, 
a deveni un altul? Presupune, oare, 
maturitatea, promovarea egoismului, 
inceputul unui proces de falsificare 
a fiinţei tale intime, de mortificare 
a propriilor simțăminte în funcţie 
de interese de moment și de un 
scop ales arbitrar pentru a-ți jus- 
tifica existența? Aceasta e întrebarea 
pe care o lansează filmul. 

Un grup de elevi, trei fete şi 
patru băieţi, la graniţa dintre şcoală 
şi facultate, trăiesc intens momentul 
opțiunii, alegerii viitorului. Filmul 
merge pe urmele traversării acestei 
graniţe pe-cit de invizibile, pe atit 
de reale. Desprinderea de adoles- 
cență scădea treptat coeziunea gru- 
pului. Prietenia ce-i reunise cindva 
se destramă, au loc primele deso- 
lidarizări, primele căsătorii din in- 
teres. Asistăm la retragerea fiecăruia 
pe o poziţie „strategică“, la refluxul 
prieteniei, la Înstrăinarea ce survine 
intre tineri intr-un moment decisiv 
în viață, 

Fără didactiism ni se sugerează 
că fiecare virstă are un prag, care 
trebuie trecut cu demnitate și 


N —————————————————————————— 


18 


n actor. de compo- 
mea -surprins, 
intreba- 


dot 


dotă nu mă 


s 
bobil că are. dreptate — dar poa 
că vă deveni un actor de compozitie, 
pentru că mi se pare că are toate 
resursele. Nici n-a fost Silt" să 
devină un actor dé compoziţie, nici 
n-0.avut timp — succesul nu i-a dat 
timpul. Trebuie să cșteptăm să ۳ 
bătrinească Aloin Delon. Trebuie să 
așteptăm să vedem cum- va imbătrini 
Alain Delon, (Stupidă aşteptare...) 


Gelu IONESCU 


din nou despre 
dragoste 


xi 


Producție a studiourilor Mosfilm, 
Regia: Ghiorghi Natanson, Scenc- 
riul: Edvard Radzinski. Imaginea: 
Vladimir Nikolaev, Muzica: A. Fliar- 
kovski. Cu: Tatiana Doronina, Alek- 
sandr Lazarev, Oleg Efremov, Elena 
Koroleva. 
وب ونیو‎ IT a DETER LTS 
Într-un restaurant, un tinăr se 
urcă pe o estradă pentru a recita 
un poem. Tinărul, ușor timid la 
început, incepe apoi să sè infläcă= 
rez face gesturi largi, ochii ii 
sc, glasul i se amplifică 
ufleţirea poetului, sinceră, are i 
ui aspect comic, ridicol. Peracest 
fundal contrapunctic,. gindit parcă 
în spiritul filmelor cehe din noul 
val, debutează melancolica poveste 
de dragoste despre Nataşa şi El 
Ela, tipul cuceritorului, cu zimbe- 
tul uşor distant e frapat de sensi- 
bilitatea Nataş de admiraţia el 
naivă față de poetul amator. Cei 
doi vor incerca să se iubească. 
Traseul liric suferă insă de o 
expunere cam liniară, Cele două 
exiştenţe sint din ce în ce mai sumar 
caracterizate. Tinerii aceştia prezen- 
taţi cu o psihologie primară par a 
nu avea trecut, viitorul ii preocupă 
prea puţin, iar prezentul e destul 
de lipsit de relief. Dialogul lor e 
plat, denotind o viaţă interioară 
săracă. Nimic nu mai amintește de 
momentul iniţia! al- filmului. 
Bânalitatea vieţii. cotidiene nu 
apare transfigurată artistic pe ecran; 


am mai văzut... 


omenie. Plăcut de urmărit, cursiv, 
filmul alternează cu abilitate epi- 
soade variate. Aș remarca printre 
altele secvența În care cei doi tineri, 
pe malul apei, işi probează unul 
altuia sentimentele. Aparatul ameţit 
parcă îi invăluie cu. tristeţe. Vintul, 
cerul, trestiile, chipurile lor, părul 
lor se invălmășesc într-un dans 
unduios, ca o ultimă fluturare a 
aripilor adolescenței. Finalul ۳ 
sează un optimist apel pentru men- 
ținerea cu orice preț a prieteniei, 
cinstei, demnității, în orice impre= 
jurare de viaţă. 

D.0. 


Esop 


x 


Producţie a studiourilor bulgare. 
Regia: Ranghel Vilceanov. Cu: Gheor- 
ghi Koloiancev, Miroslav Mahacek. 


Despre- figura semilegendară a 
fabulistului Esop nu au rămas multe 
date. De aceea Vilceanov nu a câu- 
tat adevărul istoric. Anacronismele 
transpar- din fiecare imagine, solu- 
tile plastice adoptă o stitizare lic 
beră, simplificatoare, coloritul este 
convențional! muzica comentează in 
spirit pseudo-clasic, Filmul e con- 
ceput mai mult ca o meditaţie poe- 
tica și filozofică asupra valorilor 
eterne ale omului — aspiraţia că- 


tre frumos, armonie, prietenie, în- 
credere, dragoste — aspirație prea 
adesea înşelată şi infrintă. Compus 
din diferite episoade, fiecare co- 
mentat de un Esop contemporan, 
un fel de comper din umbră al 
filmului. Leitmotivul alegoriei, impus 
de tradiția genului, permite re- 
izorului o: reactualizare a sensurilor 
ideologice și psihologice imaginind 
o parabolă modernă la scara istoriei, 
evitind moralismul sentimental-naiv 
al fabulelor, Este parabola spiri- 
tului uman care ştie să domine ac- 
țiunea timpului, care știe să-şi 
afirme dreptul la libertate. Esop 
moare pentru că a îndrăznit să 
creadă in libertatea socială a scla- 
vului,. în libertatea interioară a 
omului. Esop moare pentru că a 
avut îndrăzneala să înțeleagă şi să 
arate și altora demagogia tiraniei. 
Vilceanov _ţintind către sensurile 
adinci ale- operei fabulistului din 
antichitate a evitat să facă din 
„Esop“ o imitație de super-producţie. 
Totuşi- filmul său „rămine static, 
retoric și cu regret trebuie să con- 
statăm că inseamnă de fapt o ambi- 
ţie inşelată pentru autorul său. Nu 
regăsim stilul său original de factură 
lirică, spiritul său analitic cu care 
sonda realitatea socială și umană din 
filmele care l-au consacrat ca o mare 
personalitate: „Voci în insulă”, 

re şi umbră”, „Prima leţ 
cind o reintoarcere la menirea sa: 
fiimul de ar 


Monica STANCIU 


Cu atit mai mult regretăm dăruirea 
cu care joacă Tatiana Doronina, ca 
și expresivitatea ținutei lui Aleksandr 
Lazarev amintind, pe alocuri, de 
silueta lui Yves Montand. 

Uh contur ceva mai definit îl 
au personajele din cadrul secundari 
„Şoricelul”, o stewardessă scundă cu 
fața bosurmflată, cu ochii mici şi 
intunecaţi, neatrăgătoare, invidioasă 
pe succesul Nataşei; scenariul îi dă 
posibilitatea. să. creeze. din citeva 
scene un personaj. De asemenea, 
tinărul obişnuit de mic să f ereu 
încununat prea ușor cu lauri, şi 
căruia viaţa nu-i mai permite să 
obțină la fe! da uşor succesul. 

În final, pentru a-evita un happy- 
end, conform poveştilor de acest 
gen, scenaristul a recurs la o rezolva- 
re artificială, forțat antişablon. După 
„Ocolul“, „Tandreţe“, „Strada. lá- 
turalnică”, ne-am învăţat să cerem 
mai mult de la intilmirile dintre un 
bărbat şi o femeie, 

Dan OZERANSKI 


L] 
sau Contra? 


Doronina 


În atest ro! Doronina îmi amintea 
cu insistență de personajul interpretat 
tot de ea în „„Tandreţe:* — excelentul 
film ol regizoarei Tatiana Lioznova. 
Alăturarea nu se datora desigur doar 
prezenței actriței, ci şi asemănării- 
dintre cele două personaje propuse, 
care au puncte comune în biografia 
lor sentimentală, care au aceeași aură 
de inocență şi aceeași convingere sin- 
ceră în posibilitatea fericirii. Filme- 


x 
E SID CIP 


un loc pentru 
îndrăgostiți 


Xx 


Regia: Vittorio De Sica. Cu: Faye 
Dunaway, Marcello Mastroianni; 
Enrico Simonetti. 
سور‎ E RER E E 

Cu greu mai poate fi dät alt exem- 
plu de film care să compromită 
deodată trei nume de prestigiu: 
De Sica — a cărui personalitate 
artistică complexă este legată de 
istoria a peste 40 de ani de cinema; 
Mastroianni — interpret-artist ce nu 
poate fi despărţit de marile filme 
ale deceniului 7; Faye Dunaway 
— actrița americană de teatru ce 
a ajuns mai tirziu, dar la o celebri- 
tate întemeiată in film, cu și după 
rolul lui Bonnie. Toţi trei eșuează 
intr-o melodrama poleită din: care 
lipsesc cu desăvirșire secventele de 
cinema. Scenariul uzează cu imperti- 
nenţă de una din’ cele mai tragice 
valențe ale lumii contemporane: 
boala pentru care toată lumea aş- 
teaptă ca un Premiu Nobel să-i 
răsplătească pe cei ce-i vor găsi 
leacul. Tratamentul cancerului este 
aici un iubit latin, apărut la comandă 
și ademenitoare extravagante puse 
la dispoziţia aceluia căruia banul nu-i 
refuză. nimica. Sintem atit de de- 
parte de tragismul sobru și sfişietor 
din Printesa"... Pe actori ii -recu= 
noaștem după chip, nu după inter- 
pretare. Pe regizor după nimic, Ai 
impresia că numele i s-a strecurat 
pe generic dintr-o ercare, 


A.D. 
J 


Y 


i rezolva- 
. După 

a lä- 
cerem 
dintre un 


ANSKI 


ra? 


amintea 
erpretat 
icelentul 
|| ۰ 
ur doar 


emănării - 


propuse, 
biografia 
ași aură 
e sin- 
يا‎ Filme- 


N 


5 


Faye 
inni, 


exen- 
ită 
tigi: 
itate 
de 
kinema; 
itce nu 
filme 
naway 
u ce 
celebri- 
după 
sua ă 
care 
de 
perti- 
tragice 
grane: 
aş- 

bel să-i 
T găsi 
i este 
omandă 
puse 
nul nu-i 
de de- 
şietor 

Î recu- 
inter- 
mic. Ai 
istrecurat 


A.D. 


Vă recomandăm: 


capodopera .- 
neapărat 


pe răspunderea noastră 
pe răspunderea dumneavoastră 


nu vă deranjaţi 


le rămin însă destul de distontate În 
realizate. În timp ce filmul Tatianei 
Lioznova integra personajul princițal 
într-o povestire excelent susţinută dra- 
matic și completa nuanţat, prin fiecare 
nouă situaţie, un- personaj feminin com- 
plex, filmul lui “Ghiorghi Notonson 
recurge lo o prezentare destul de sche- 
matică a raporturilor dintre personaje, 
risipind_otmosfera din deschidere ce 
promitea 0-investigare sinceră. si ode- 

raţiei tinerilor; de “azi, 


A.D. 


sprijiniţi-l 
pe șerif 


* 


Producţie a studiourilor din S.U.A. 
Regia: Burt Kennedy. Scenariul: 
William Bowers, /moginea: Harry 
Stradling. Muzica: Jeff Alexander. 
Cu: James Garner. Joan Hackett, 
Walter Brennan, Henry Morgan, 
Jack Elam. 


Burt Kennedy merge şi el pe linia 
dezacralizării -westernului. Persona- 
jele principale din ai săi „Băieți 
buni, băieţi răi" erau tot. şerilul 
şi banditul, prezentaţi însă la virsta 
„pensionarilor“. -Amindoi - tineri și 
faimoşi odinioară, acum nebăgaţi 
în seamă, înlăturați din ما0166‎ 
cirile lor- obişnuite, privind cu 
amărăciune. la tinerii care le iau 
locul. Filmul avea, de asemenea, un 
pronunţat aspect satiric, 

In „Ajutaţi-l pe şerif“, Burt Kene 
nedy privește trecutul cu același 
othi demitizant, dar, de data aceasta, 
pupila sa e mai ghidușă. Propunin= 
du-şi doar 3ã ne distreze, regizorul 
american ne va oferi un western 
blind şi zimbitor, „Frumoasa“ ora- 
șului, fata primarului, e o tinără 
cam neghioabă, zăpăcilă şi uscăţivă; 
şeriful însuși e un omuleţ sfirșit, 
purtind o pălărie uriașă ce-l cople- 
şeşte şi te miri cum mal poate tine 
pistolul în mină, iar ajutorul său 
e un bărbat cam trecut, sperios 
şi năting! Succesele lor se datorează 
adesea nu forței ce nu dă greș, ci 
şiretlicurilor comice ca atunci cind 
apărătorul dreptăţii -dezarmează un 
dușman punind cu dezinvoltură de- 
getul in țeava pistolului îndreptat 
asupra lui, sau cind ţine la respect 
bandiții cu ajutorul unui tun ino- 
fensiv, un fel de monument: istoric 
al orașului, 

Temindu-se însă să nu meargă 
prea departe pe linia parodiei, Būri 
Kennedy foloseşte ca om al legii 
şi un flăcău zdravăn, arătos, inde- 
minatec, cu mina. zvirlugă, ca tipul 
pe care-l cunoaștem din filmele cla- 
sice. El va fi deci singurul căruia 
in mijlocul atitor caraghioşi i. se 
conferă o anumită prestanță. Pre- 
sărind cu  indeminare doze de 
comic binevoitor, Burt Kennedy 
lasă să planeze peste ambianța cla- 
sică o dispoziţie surizătoare, incer- 
cind o altă modalitate de western: 
westernul-burlesc, 

Deşi filmul îşi are slăbiciunile 
lui (o oarecare lipsă de antren, o 
carență a inventivităţii comicului) 
totuși e relaxant şi chiar tonifiant 
ca după atitea crincene, curioase 
şi de multe ori stupide westernuri- 
spaghetti să ai posibilitatea de a 
urmări un western primăvăratic, 
bonom, care-ţi răcorește gura ca 
© pastilă dè mentosan. 


D.O. 


Zilele filmului din Republica 


PES 


w 


cheia 


Scenariul: Vladimir Cech, Kamil 
Pixa, Krystof Topic; regia: Vladimir 
Cech: imaginea: Vaclav Hunka; 
muzica: Stepan Lucky: cu: Frantisek 
Vicena, Wilhelm  Kochooge, Zde- 
nek Kamph, Oldrich Velen, 


„E مون‎ E RP SE سوسحم می وسور‎ 
pe cometă 


Scenariul și regio: Karel Zeman; 
imaginea: Rudolf Stahl; 7 
Liuboș Fişer; cu: Magda Vasaryova, 
Emil Horvath, Frantișek Filipovski, 
Cestmir Randa, Jozef Vetrovek, 
Jirina Jirascova, 


EREI SPT EEE‏ مي هو - لا 
reportaj‏ 
cu ștreangul de git‏ 


Scenariul: Jan Otcenasek, după 
cartea lui Julius Fucik; regla: Jaros- 
lav Balik; imaginea: Vaclav Hanus; 
muzica: lan Rezac; cu: Ilja Racek, 
Libuse Svormova, Ota Sklencka, 
Rudoli Hrusinsky, Zdenek Stepanek 


هووا AIE‏ و« ربورح وو موي 
اک vulpile‏ 


Scenariul și regio: ۷۵۳۵ Plivovă — 
Simkovâ; imaginea: Emil Sirotek ؛‎ mu- 
zica: Zdenek Liska; cu copiii: Zdenek 
Tuma, Jan Kraus, Blazena Hendrycho- 
vă, Milan Bakes, Alena Hartychovă, 
Viadimir Rieger, Zdenek Matys, Kate- 
rina Simková, Sárka Novákova, Yveta 
Buriánkova şi actorii: Vaclan Babka, 
Vladimir Ptăcek, Milos Bilek. 


Socialistă Cehoslova 


Diversitate de stiluri şi tendințe 


„Zilele filmulul din R.S. Ceho- 
slovacă“ au fost un nou prilej de a 
lua contact-cu o cinematografie care 
demult s-a situat printre primele 
din lume prin diversitatea stilurilor 
şi tendinţelor, prin originalitatea 
mijloacelor de expresie, prin matu- 
ritatea și profunzimea probleme- 
lor pe care le ridică. Din păcate 
însă — ca și in cazul „Zilelor fimului 
italian” — au lipsit nume prestigi- 
oase din această selecţie, cineaști ca 
Jan Nemec, iri Mentzel, Vera Chy- 
tilova, Karel Kachina, Ivan Passer. 
Nu e mai puţin adevărat că trebuie 
remarcate seriozitatea și profesiona= 
lismul filmelor prezentate ca şi 
fondul profund umanist al ideilor. 

Film inchinat  semicentenarului 
Partidului comunist cehoslovac, „Ches 
ia” evocă sacrificiile” şi jertfele plă- 
tite de oamenii care se impotriveau 
oprimării naziste. Momentul istoric 
este în zilele atentatului împotriva 
lui. Heydrich. Execuţiile in lanţ, 
atmosfera de teroare ۱١ care Gesta- 
po-ul acţiona, alegerea sfaturilor 

opulare naţionale ilegale, cu spri- 
finni partidului comunist inființat, 
menţinerea cu orice preţ a contac- 
tului patrioților cu Moscova, iată 
liniile centrale ale arhitecturii fil- 
mulgi, Regizorul Vladimir Cech con- 
cepe filmul ca pe un omagiu adus 
celor anonimi sau nu, căzuţi in 
lupta subterană impotriva fascismu- 
lui. Un patetism reținut definește 
secvență după secvență atmosfera 
filmului. Riscul unei asemenea cons- 
trucții, nu totdeauna evitat, era 
alunecarea spre situații limită, spre 
pericolul clişeelor şi schematismului 
în caracterizarea unor personaje, 
Imi amintesc de un film mai vechi 
care fixa tot momentul morţii lui 


Heydrich سه‎ „Atentatul“ de Jerzy 
Passendorfer — și a cărui factură 
dramatică (simplă și obiectivă in- 
şiruire a evenimentelor) reușea să 
ridice pină la paroxism ideea into- 
leranţei oamenilor faţă de cizma 
grea a ocupantului, lupta ات‎ 
moartea chiar — marile chezăşii de 
voință ale unui popor. 

Genericul filmului „Chela” se des- 
făşoară în ritmul căderii mecanice 
۵ ghilotinei cu care, expeditiv, 
Gestapo-ul îşi elimina opozanţii. 
În finalul filmului, o voce gravă ii 
aminteşte pe cei căzuţi (ca și eroul 
filmului) în lupta cu naziștii. Vedem 
un drum mărginit de copaci falnici, 
şi o troiță mai departe. La fiecare 
nume rostit, un copac se prăvălește, 
şi totuși, în-adinc, se simt forţe 
neoprite şi ٥۵68 55 

În „Reportaj cu ştreangul de git“, 
regizorul Jaroslav Bahk transpune 
cu sobrietate şi intr-un ritm grav 
cartea lui. Julius Fucik, alt martir, 
altă chezăşie a viitorului. 

Pornind de la un roman de Jules 
Verne, Karel Zeman incearcă să ne 
spună citeva adevăruri despre absur- 
ditatea lnutilă a războaielor şi asta 
in modul specific acestui regizor, 
juxtapurere. de vechi cărţi poştale, 
joc de trucaje, atmosferă sub semnul 
Hustratiilor de la inceput de-veac. 
Ceva lipsește şi aici, ritmul sau poate 
oboseala unei formule mult folosite. 
Filmul se desfăşoară fără entuziasm, 
plăcerea vizuală şi. simțul grafic 
al cineastulul nereuşind să atenueze 
lipsa de surprize a naraţiunii. 

Filmul „Vulpile şi șoriceii“, scris 
şi regizat de Vera Plivova-Simkova, 
nu ascunde sub titlu nici un mister, 
este doar un film pentru cei mici. 


Dan COMȘA 


5 
3 
3 
1 
1 


8 
د 
= 


difuzarea 


D. D. F. 
şi critica 

S-a spus, s-a scris şi răscris cu 
diverse ocazii că nu avem sufi- 
cienți creatori de filme. 5 
domnului, de prea puțini critici 
nu s-a plins nimeni. 

Din moment ce la film, ca și 
la fotbal, se pricepe toată lumea, 
de ce nu și-ar manifesta această 
pricepere, inainte de orice, cri- 
ticul de film. Şi din toată acti- 
vitatea cinematografică, Difuz 
rea filmelor este “domeniul 
zare cei mai mulţi dintre c 
cred că se pricep cu precădere. 
Aşa stind lucrurile, nu se mai 
critică atit filmele, cit modul cum 
Direcţia difuzării filmelor le dis- 
tribuie. Prima critică: intirzierea 
programării unor filme de renu- 
me pe ecranele noastre. Apoi, 
pentru ca cititorii să-i sesizeze 
erudiţia criticului, el menţio= 
nează incă 1—2 din filmele rea- 
lizatorului pe care publicul nu 
le-a văzut. $i pune un semn de 
exclamaţie. De multe ori cri- 
ticul deţine, din partea serviciilor 
ce resort ale D.R.C.D.F-ului, 
explicația absenței din difuzare 
a filmelor în cauză, dar cititurii 
n-au de unde să știe că el știe, 
şi atunci... 

În sfirșit, încheindu-și critica, 
criticul se ocupă şi de ce s-a 
importat cutare film, dacă nu 
i-a plăcut sau dacă i-a plăcut, 
(şi sint și asemenea cazuri) men- 
ționind totuşi că, difuzind filmul 
respectiv, D.R.C.D.F-ul își recupe- 
rează unele greșeli mai vech 

Cu totul întimplător se amin- 
teşte (nu se insistă)că D.R.C.D.F-ul 
are un plan financiar -de stat. 

În ansamblu, de ani de; zile, 
faptele arată că filmele cele mai 
slab cotate -de critică, realizează 
cele mai mari încasări, iar cele 
care intrunesc etogiile cronicari- 


lor, aduc spectatori mai puţini. > 


Evident, sint şi excepţii, altfel 
regula n-ar fi confirma Și 
atunci vechea poveste: specta- 
torii sint de vină. 

Un alt amănunt, semnificativ: 
filmele care au succes in tara 
noastră au cam același succes 
şi in alte ţări. Atunci de ce să 
punem sub semnul intrebării doar 
gustul publicului nostru? 

În orice caz, critica cinemato- 
grafică face parte integrantă din 
munca de difuzare a filmelor, iar 
conducerea D.D.F-ului a fost şi 
ste destul de receptivă la cele 
mai bune -dintre sugestiile care 
i s-au făcut. Și așa cum critica 
însăși a subliniat în repetate 
rinduri, repertoriul cinematogra- 
fic — îndrăznesc să spun şi eu 
— "s-a îmbunătăţit simţitor نې‎ 
mai ales filmele care sint în curs 
de achiziţionare îi vor spori și 
mai mult calitatea. 

Dar în această perspectivă, 
cind repertoriul se tot îimbunătă- 
teşte, mă întreb ce-or să mai 
critice unii critici? -G -vorba 
unuia dintre ei, „de unde-am mai 
mînca și 66م‎ o piine 
ul n-ar mai avea ş 


Mihai DUTÃ 


20 


„Romeo, Julieta'' 
şi tinerii de azi 


ă la articolul din „Romă- 
rară” referitor la „Romeo 
și Julieta” al lui Zeffirelli, aveam o 
incredere aproape oarbă în opiniile 
lui Dal. Suc u. Admiram fraza 
simplă, nesofisticată a domniei sale; 
expunerea pe înțelesul tuturor şi 
mai ales pasiunea rară pentru film, 
pasiune de om tinăr, faptul că se 
apropie de film cu aceeaşi lipsă de 
prejudecăţi. ca fiecare dintre noi, 
spectatori obişnuiţi (lucru rar. la 
un critic). Dar, iată că dinsul de la 
începutul şi pină la sfirşitul articolu- 
lui consideră filmul, disecindu-l pe 
bucăţi, ca greşit; greșit înțeles 
Shakespeare, prost jucat, culoarea 
peadecvată etc. Şi atunci ce mai 
pot spune eu, simplu spectator, care 
ies din sală cu sufletul la gură, plu- 
tind improspătat de un spectacol 
de mare puritate (nu cred că scenele 
de amor au fost vulgare, cum susține 
D.I: Suchianu), uimit mai ales de 
tumultul tineresc, de apropierea pe 
care regizorul a știut s-o stabilească 
intre tinerii aceia de demult și tinerii 
de azi? (Acest lucru a fost bine ex- 
primat in revista dvs., de A.D., pe 
marginea articolului poetei Nina 
Cassian)." 

S V. A. 
Bucureşti 


9... Îndrăznesc să afirm cu toată 
convingerea că „Romeo și” Julieta” 
lui Zeffirelli e cel mai frumos film 
de iubire al tutror timpurilor. Nu 
mai pot să-mi imaginez o altă Julieta 
şi un alt Romeo întruchipați de 
altcineva decit de Olivia Hussey 
și Leonard Whiting". 


Maria Magdalena DINESCU 
Str. Verşeni nr. 15 — București 


„Bătălia pentru Alger“ 
şi cofetăria și explozia 


e „Bătălia- pentru Alger" mi-a rā- 
mas in minte printr-un moment: 
cofetăria şi barul din timpul de 
dinaintea exploziilor. Fie pentru 
albi, fie pentru arabi, moartea e la 
fel de absurdă. Viaţa de fiecare zi, 
oameni ce discută, tineri dansind, 
copilu! lingind cu poftă un munte 
de ingheţată, totul se va sfărima 
peste citeva momente. Oameni, buni 
sau răi, cu sau fără vină, la un loc, 
dispar, brutal, fără. sens. Căci e 


Naiv şi crud ca natura 


fără sens să jertfeştî vieţi într-o 
încercare atit de absurdă, ca 00 
nerea unui sistem perimat, împo- 
triva cursului istoriei. E remarcabilă 
o replică a unui conducător al răs- 
culaţilor: „Sint “puțini cei care în 
toată mișcarea au un tel precis, 
cei care știu ce vor“; Fără un tone 
ducător, marea masă nu poate 
acționa, mulți dintre cei-ce ies pe 
străzi pentru a demonstra o fac 
doar pentru zgomot. Această imensă 
forță trebuie indrumată, canalizată 
spre un scop: Ceea ce nu e lucru 
ușor, pentru că miile de indivizi “tre- 
buie să fie scoși din raza intereselor 
lor personale imediate și învăţaţi 
să privească mult mai departe decit 
ziua de miine, Chiar dacă ar fi fost 
numai această idee a egalităţii în 
fata morții şi obiectivitatea cu care 
filmul a ştiut să privească faptele, 
fără să umple nimic cu un eroism 
pompos și facil, și ar fi fost suficiente 
motive ca filmul să se impună aten- 
tiei noastre." 

Tony PAUL 


Str, M. Ros 10 — București 


„Ceaikovski“ 
şi melomanii şi melodrama 


e „M-am întrebat deseori (dar 
mai ales după citirea cronicii la 
„Ceaikovski"), dacă disensiunea cri- 
tic-spectator nu-și are explicația 
în confruntarea dintre profesionist 
și amator, În. conflictul dintre non=- 
conformismul criticului și înclinația 
spre superficial și melodramatic’ a 


spectatorului mediu. Filmul de نوم‎ 


sus complică situaţia căci meloma- 
nul face abstracţie dacă producţia e 
sau nu melodramatică, audierea unora 
din cele mai minunate pagini ceai- 
kovskiene fiind o recompensă pen- 
tru orice inadvertență regizorală, 
Pe mine, ca meloman, filmul m-a 
entuziasmat. Pe ecran, acordurile 
maiestuoase ale Concertului pentru 
pian au căpătat o frumuseţe mate- 
rială, dansul Lebedei m-a făcut, 
pentru citeva momente, imponde- 
rabil... Filmul nu e o melodrama. 
Nu, nu, de o mie de ori nu...! Smok- 
tunovski a reliefat genial neliniștea 
ce ţi-o dă muzica, calvarul singură- 
tății și al neințelegerii, ne-a arătat 
cit sintem noi de departe de acel 
tumult adevărat al vieţii. V-aş pro- 
pune o secvență pentru „stop-ca= 
drul” revistei: copilul-Ceaikovski, 
în fuga sa disperată, ținindu-se cu 


Ca meloman, filmul m-a entuziasmat 


miinile da cap. Pianul inchis nu a 
putut înăbuși izvoarele muzi 
E ceva sublim!” 


C. ARDELEANU 
Complexul =stodenţesc „Copou“ 
5 laşi 


© ....Mărturisesc extaziat că am 
văzut „Ceaikovski” in toată splen- 
doarea și măreţia lui și că nu pot să 
mă impac cu gindul că marea mul- 
time de iubitori ai filmului nu im- 
părtăşește entuziasmul meu. O 
troică romantică. lunecă prin mine 
cu cal de spumă, ca mestecenii 
din nesfirșitele păduri ale Rusiei." 


lon CORBU 
Str. Muzelor nr. 35 — Piatra Neamţ 


„Poienel: roşii“ 
și poemul poien:lor 


e ,... Filmul regizorului poet Emil 
Loteanu este indiscutabil una din in- 
cintările cu care ne-a mingiiat D.R.C. 
D.F.-ul. Poate să pară ciudat, dar 
pentru mine „Poienele roșii” face 
parte din categoria filmelor de 
mare fineţe in semnificații ca „Asul 
de pică“, „lubirile unei blonde”, „Un 
bărbat şi o femeie“, ..„Story-ul e 
atit de simplu incit pare inexistent. 
Din lipsă de hrană pentru oi, auto- 
rităţile hotărăsc exterminarea tur- 
mei. Ciobanii insă se opun și purced 
cu turma către un loc numai de ei 
știut, un loc cu nume de poem: 
Poienele Roșii. Această indirjire, la 
acești oameni, are”un tiic al ei: ca și 
meseria lor ce-și are sorginlea inerele 
copilăriei omenirii, şi sufletul lor 
este curat şi simplu, naiv şî crud ca 
și natura cu care se contopesc. Și 
este firesc ca acești oameni să se 
opună, atunci cind această legătură 
vitală cu natura le e ruptă de c 
nişte forte aflate mai presus de inte- 
legerealor dreaptă şi naivă. Ciobanii 
sint izbăviţi de spaimele şi neliniștile 
omului de azi şi regizorul demon- 
strează magistral că astfel de suflete 
ce vin din timpuri îndepărtate sint 
brutal repudiale de; ceea ce noi 
numim azi „modul de viață contem- 
poran". Întilnirea cu reprezentanții 
ordinei curmă brusc și brutal jocul 
acestor oameni candzi, aflaţi intr-o 
lume a florilor și a turmelor ce 
urcă dealuri in lumina roșiatecă a 
unul apus de soare". 


Alex. MARCOVICI 
Bd, |. Piniilie 37 — Bucureşti 


pe ecrane 


Zimbetul 
domniței Ralu 
(Aimee locobescu) 


Producţie a studioului cinematogratic București. 

Regia: Dinu Cocea; scenariul: Eugen Barbu, Mihai Opriș; imaginea: George 
Voicu; muzica: Mircea Istrate; costume: Hortensia Georgescu; decoruri: Ştefan 
Marițan; montajul: Adina Codrescu; sunetul: ing. Silviu Camil. Cu: Florin Piersic, 
Marga Barbu, Constantin Codrescu, Toma Caragiu, Florin Scărlătescu, Colea 
Răutu, Aimée lacobescu, Jean Constantin, Ileana Buhoci-Gurgulescu, Nucu 
Păunescu, Nicolae Gărdescu, loana Ciomirtan, Carmen-Maria Struja, Con- 


stantin Guriţă, Tamara Vasilache. 


Această «Zestre a domnitei Ralu» re- 
lansează mai vinjos serialul haiducesc 
După un episod cam deslinat din punct 
de vedere dramatic, după un episod în 
care predomina pitorescul, după un epi- 
sod cu tipologii fugar schițate («Haiducii 
lui Şaptecai»), «Zestrea» intră, în fine, în 
«subiect». Povestea e mai rotundă, mai 
închegată, aventura are cap și coadă, 
eroii au libertate de mișcare și timp pen- 
tru a fi caracterizați. 

Așadar, iată-ne, pe firul aventurii, de la 
Bucureşti la Viena (o Vienă «aranjată» 
de scenografi într-un burg transilvan), în 
caleașcă și pe cai, luind urma bijuteriilor 
domniței Ralu; iată-ne alături de Anghel 
Şaptecai, în strădania sa de a dejuca pla- 
nurile intrigantului lanuli şi a pune mina 
pe bijuterii. Şi firul aventurii, înnodat cînd 
mai dibaci, cînd mai putin, aducind cu el 
întimplări cînd previzibile, cind nu, ne 
poartă spre deznodămintul fericit și demn 
de un «va urma». 

Temperatura artistică a serialului nu 
devine nici acum foarte ridicată (deși, 
cert, mercurul... cinematografic a urcat 
citeva grade față de «Haiducii lui Şapte- 
cai»). Dar atit cit este ea, ne ajunge ca 
să urmărim cu interes noul episod de la 


un capăt la altul. Dinu Cocea a izbutit 
(avind la dispoziție un scenariu bogat în 
detalii «colorate» şi nu lipsit de umor — 
autori Eugen Barbu și Mihai Opriș) să 
facă din episodul «Zestrea domniţei Ralu» 
un film agreabil, în limitele nepretenţioase 
ale genului. Regizorul ştie să dea haidu- 
cului şi haiduciei mai mult decit în episo- 
dul anterior, să pună în valoare dorințele 
justițiare ale cetei, știe să fie mai atent 
la peisaj (nu însă pină acolo incit să 
ajungă la osmoza dintre acesta și erou), 
să încerce să obțină un ritm alert (filmul 
se dezvoltă totuşi inegal, cu episoade de 
concentrare dramatică nu totdeauna și 
bine punctate cinematografic). 

«Zestrea domniţei Ralu» continuă și 
completează suita portretelor începute de 
«Haiducii lui Şaptecai». Florin Piersic dă 
liniile precise, definitive ale chipului lui 
Anghel Șaptecai. Actorul are deopotrivă 
disponibilitățile fizice şi disponibilitățile 
spirituale pe care le cerea personajul. 
Anghel-ul său, prezență de un farmec 
aparte încă din episodul anterior, capătă 
acum, avantajat de dramaturgie, o direc- 
ție precisă de evoluție. Marga Barbu o 
poartă, in haine noi şi prin locuri noi, pe 
mereu indrăgostita şi atot-săritoarea Ani- 


SUNGER UL UI Ia 


tă. Aimée lacobescu și-a găsit parcă locul 
în film şi personajul: o Ralu năbădăioasă, 
dornică de plăceri lumești, chiar dacă nu 
toate accentele puse de interpretă sint 
cele mai potrivite. Carmen Struja este o 
Caliopi nu lipsită de distincție, care se 
impune ca principala descoperire femi- 
nină a filmului. 

«Zestrea domniței Ralu» are şi un alt 
atu care atrage publicul: umorul (numai 
arareori îngroșat). Protagoniști: Toma Ca- 
ragiu (Răspopitul) şi Jean Constantin 
(Parpanghel). 

Divertisment decent, «Zestrea domni- 
tei Ralu» își are locul său într-o producție 
cinematografică care trebuie să mulțu- 
mească gusturi și preferințe din cele mai 
variate, 


Al. RACOVICEANU 


o sau Contra? 


Amatorii pot fi satisfăcuți 


Cam așa este filmul, cum il prezintă 
cronicarul: nu ştiu exact dacă «mai vinjos», 
oricum mai alert decit prima serie a noului 
triptic, cu mai multă acţiune. Întimplările 
nu sint nemaipomenit de palpitante (cam 


t margo Barbu 


şi Florin Piersid 


ştim, mereu, cu o clipă înainte, ce se va 
petrece în secvența următoare), dar densi- 
tatea evenimentelor pe kilometru de peli- 
culă este destul de mare, așa că amatorii 
de aventură pot fi satisfăcuți. Regizorul 
Dinu Cocea a lucrat «curat» acest film. 
Poate că ar fi momentul să abordeze și alte 
«partituri», după lungile serii haiducești. 
Sintem, e drept, în zodia specializării, dar 
nu ştiu dacă «specializarea în filme haidu- 
cești» îi prinde foarte bine regizorului la 
conturarea reală a personalității sale artis- 
tice... O singură menţiune în plus: pentru 
acest excelent actor de comedie care este 
Toma Caragiu. Cineva, cindva, trebuie să-i 
ofere și «lozul cel mare». 


Călin CĂLIMAN 


Ceva mai mult mister... 


Cind încep haiducii... eu mă predau. Și 
cind Racoviceanu ia temperatura ultimei 
serii atit de judicios nu mai am mare lucru 
de spus, decit atit: cind ai un text copios 
și actori ca aceştia de față, genul cere o 
debordantă fantezie pentru a pune în va- 
loare și un element şi celălalt. Ceva mai mult 
mister şi ceva mai mult suspens n-ar fi 


stricat... MAI. 


VĂ RECOMANDĂM SĂ VIZIONAȚI: 


* * * * capodoperă a genului 
* * * neapărat 
"" pe răspunderea noastră 
* de dragul genului 
® dacă rulează în completare 


Triunghiul de foc 
„Oameni şi oțel“ 
(HUNEDOARA) 


ttt 


Al. Boiangiu și-a propus — în continuarea 
filmului pe care-l dedicase cu o vreme în 
urmă Reşiţei («Prieteni de vatră veche») — 
să completeze investigarea mediului mun- 
citoresc din acele locuri în care oamenii şi-au 
dat întîlnire cu oţelul. Boiangiu a investigat 
cu ajutorul oamenilor realitatea în continuă 
آ‎ complexă mișcare, devenirea lumii de azi. 
n filmul dedicat Hunedoarei, doi oameni, 
doi activiști de partid își amintesc trecutul 
lor, trecutul cetăţii de foc. Comentariul 
lor firesc, sincer, cu ezitările, cu pauzele 
pe care le cere amintirea,reușește să refacă 
istoria unor locuri şi a unor oameni. Din 
cind în cînd, peste cuvintele lor, apar ima- 


folosită și un mod de a investiga specific 
documentarului. Boiangiu ştie să rețină în 
imaginile filmului său nu numai ritmurile 
muzicii, dar și ritmurile vieții de fiecare zi, 
ale existențelor particulare. 


Cuţitul 
+ + 


Regia şi scenariul: Titus Mesaroș; Imaginea: 
Vasile Niţu. 


Un film mai puțin obișnuit. «Cuţitul» 


سو 


KEBS 


0 
Hih 


(scurt-metraj realizat de Titus Mesaroș) اکا‎ 
propune să «taie» în carnea vie a irespon- 
sabilităţii sociale. Cineva, cu patru ani în 
urmă, dintr-o «joacă» a înfipt un cuţit în 
altcineva. Autorii filmului au înregistrat 
atunci pe peliculă (după cite sintem lăsați 
să înțelegem, printr-o simplă întimplare) 
momentul dramatic al aducerii victimei la 
spital. Filmul reeditează suspensul situației. 
Caz de moarte clinică. Intervenţie dispe- 
rată a medicului. În sfirșit, reîntoarcerea 
la viață. Tot acest material filmat nu consti- 
tuie însă decit pretextul peliculei de azi. 
Imaginile înregistrate pe peliculă acum patru 
ani sint înfățișate, azi, celui care a înfipt 
atunci, cuțitul. Reacţiile cuțitarului de ieri, 
care își ispășește și ãzi pedeapsa în închi- 
soare, sint elocvente. Pentru inculpat, ima- 
ginile intervenției chirurgicale, de o bru- 
talitate a adevărului rar întilnită, sint greu 
de suportat. Filmul are, într-adevăr, efectul 
unui «cuțit»... În linii mari, Titus Mesaroș 


nici n-a urmărit altceva... 
C.Cn. 


Triunghiul de foc 
„Oameni şi otel“ 
(GALATI) 


+ + 


Regia şi scenariul: AL Boiangiu; Imaginea: 
Carol Kovacs. 


Acest documentar al lui Boiangiu începe pe 
un ton mai descriptiv. Filmul e mai putin 
viguros decit cel dedicat Hunedoarei. To- 
tuși, cînd scapă de partea coloristic-descrip- 
tivă de la început, Boiangiu simte pulsul 
industrial al Galatiului. Şi asta tot prin 
om, mai exact printr-un inginer venit de 
cîțiva ani la Combinatul Siderurgic. Tehnica 
este asemănătoare cu cea din filmul dedicat 
Hunedoarei: cuvint şi imagine; memorie și 
fapte; năzuințe şi înfăptuiri. Chiar dacă 
convorbirea cu inginerul care reface, prin 
viața sa și a oamenilor din jur, portretul 
Combinatului Siderurgic, este mai puțin 
interesantă decit dialogul celor doi din fil- 
mul dedicat Hunedoarei, ea izbutește totuși 


ecrane 


pe 
filmul romanesc 


Gîndirea matematică 
românească 
tt 


Un film de Zoltan Terner şi Claudiu 
Soltescu. 


Dacă filmul «ştiinţific» ne obișnuise cu 


nilor. Susținută de un contrapunct de defi- 
niții sonore şi imagistice, ideea libertății 
maxime pe care matematica și-o ia în raport 
cu abstracțiunea conferă filmului unitate, 
plasticitate, putere de convingere. Mimetic 


lalte științe. Auzim venerabili savanți vor- 
bind despre ştiinţa lor ca despre o artă 


ascultăm vocea de oracol a academicianului 
Grigore Moisil, leitmotivul și marele Actor 
al acestui film: «Matematica este limbajul 
inteligibil al lucrurilor abstracte». 


RR. 
Semnul 
bradului 
ktt 


Regia: Slavomir Popovici; Scenariul: Ga- 
briela lonescu și Slavomir Popovici; 
Imaginea: Vasile Mănăstireanu 


| دا۴111 1145:11111؛‎ ER) 


Acesta nu este cel mai elocvent dintre 
filmele lui Slavomir Popovici. Nu este filmul 
cu cea mai generoasă şi fascinantă ideatie 
sau construcție. Este un film de observaţie 
folclorică, regionalist într-un fel, aplicat 
asupra unui singur motiv formal, acela al 
bradului, pe care autorul îl descoperă pe 


RS 
O بس‎ 


وچک 
2 
٧‏ 
O‏ 


> 
ها 
با 


Ri 
A 
۹ 
3 
NR 
SG 


1 
A 
NN 

٨ 
O 


تم 
Desen de SEMPE‏ 


carele mortuare sau la ceremoniile de nuntă, 
pe porţi, pe bundițe, în ceramica populară. 
Comentariul, care în alte filme ale lui Sla- 
vomir Popovici structurează metaforele, lip- 
sește de astă dată. Impresionează însă și 
aici obstinaţia reputatului documentarist 
de a acumula spontan sau speculativ datele 
unei demonstrații; reîntilnim cultul regizo- 
rului pentru autenticul dus pină la senzația 
de unicat și bizar, redescoperim dincolo de 
incidental sensul unei meditații existenţiale. 
Sintem deci, ca întotdeauna, deasupra con- 
diției comune a genului. 


Răspunde-mi 
la întrebare 


+ 


Regio şi scenariul: Florica Holban; Imo- 
ginea: Milutin Obradovici și Paul 
Holban. 


Cel puțin aparent, pentru Florica Holban 


la ora de dirigenție. Fiindcă personajele ei 
sînt de regulă copii, dar nu lipsesc nici ma- 
turii, de obicei părinți. Unii se lasă cu greu 
prinşi în joc sau nu ne sînt prea simpatici, 


de care mănmicile şi tăticii comit tot felul 
de erori, din neatenţie şi grabă. 
t Vals 


Trepte 
+ 


Regia şi scenariul: Octav Ioniţă; Imaginea: 
Petre Gheorghe 


Regizorul Octav Ioniță își propune să 
înfățişeze drumurile evolutive a două co- 
mune, Sintana şi Stoicănești, în anii socialis- 
mului. Materialul filmat, «cules» de cineaștii 
studioului Sahia (printre care și Slavomir 
Popovici) în urmă cu zece sau chiar două- 
zeci de ani, îi oferă regizorului prilejul 
unor revelatoare antiteze. Dar regizorul 
n-a izbutit să stăpinească imaginile înre- 
gistrate pe peliculă. Filmul este stufos, con- 
tine mult prea multe relații insuficient de 
particularizante, se pierde în digresiuni, 


«lipită». Cel puțin acele trepte introductive 
(intrupare concretă a metaforei devenirii) 
nu au cum să servească acestui film. Poate, 


altuia... C.Cn. 


* Punctajul a fost obținut prin media note- 
lor date fiecărui film de cronicarii mai jos 


C.Cn — Călin Căliman 
ALR. — AL Racoviceanu 


1 


222585187۶881 | FFl | 


ia | 


miile de nuntă, 
هه‎ populară. 
me ale lui Sla- 
metaforele, lip- 
mează însă și 
jocumentarist 
ulativ datele 
cultul regizo- 
isä la senzația 
îm dincolo de 
f existenţiale. 
deasupra con- 


personajele ei 
psesc nici ma- 
e lasă cu greu 
د‎ simpatici, 
sbservă împo- 
urgă la scene 
b o sentință 
تس‎ hirjoană 
sRăspunde-mi 
rare, prin în- 
= prunci față 
mit tot felul 
bă 

Vals. 


| propune să 
# a două co- 
"anii socialis- 
ها‎ de cineaștii 
e și Slavomir 
w chiar două- 
ului prilejul 
Jar regizorul 
maginile inre- 
le stufos, con- 
insuficient de 
چا‎ digresiuni, 
vorbe», de 
pește o idee, 
k despre me- 
şi banală şi 
introductive 
vei devenirii) 
4 film. Poate, 


C.Cn. 
ت‎ 


hk media note- 
kerii mai jos 


pe ecrane 


a 


Broscoiul nenorocit si pilula fermecată. 


acă‏ ف جنس سنا 
VĂ RECOMANDĂM SĂ VIZIONAȚI:‏ 
capodoperă a genului‏ ۶۶۶ 

8 t 


*** neapăra 

*" pe răspunderea noastră 
*de dragul genului 

E ...dacă rulează în completare 


Insula 


نن 


Regia, scenariul și grafica: Olimp Vărăș- 
teanu. /maginea: Constantin Iscrulescu. 


Pelicula lui Olimp Vărăşteanu, relativ 
modestă în intenții, cîştigă în claritate 
prin simplitatea desenului și printr-o oare- 
care doză de umor. «insula» este o micro- 


filmului: marea e o biată baltă ce putea 


mai gravă: nu drama prostiei, ci tragedia 


Imaginea: Rad Codrean. Grafica: Felicia 
Puran 


Țestoasa lui Ştefan Munteanu nu este 
pur și simplu un personaj veleitar, o ambi- 
țioasă ridiculă, minată doar de absurda 
încăpăținare de a-și nega propria condi- 
ție, precum broasca din fabula lui La Fon- 
taine. De aceea, filmul nu se constru- 
ieşte pe opoziția dintre obsesia zborului 
şi imposibilitatea lui, pe jocul comic din- 
tre invenție şi eșec. Volare necesse est, 
spune subtitiul filmului; zborul este o a 
doua dimensiune a vieții, dimensiunea 


poetică «umană» a existenței (chiar cind 
eşti țestoasă). Personajul nu acționează 
deci obsesiv pentru a dobindi această di- 
mensiune, ci şi-o descoperă în propria sa 
existență, ent dinamică. 

O idee generoasă, în slujba căreia reali- 
zatorul mobilizează un arsenal profesio- 
nal bine stăpinit, experienţă şi talent. Fil- 
mul are o riguroasă construcție grafică 
(chiar cind folosește coduri grafice care 
merg de la «op» la schematismul carica- 
tural și la animația tradițională animalieră), 
un excelent comentariu muzical și citeva 
admirabile rezolvări cromatice. Și totuși, 
filmului acestuia, despre care, nu fără 
acoperire, putem spune că depășește 
«media», îi lipseşte ceva. Să fie tocmai 
secretul care face dintr-o idee «ge- 
neroasă» una «inaripată»? 


B.T.R. 


O mie de zmei 


x 


Regia şi scenariul: Mircea 1 01807 
Constantin Iscrulescu. Grafica: Geno- 
veva Georgescu. 


Cuminte şi corect, filmul lui Mircea 
Toia este, pentru copii un basm, pentru 
adulți o parabolă. Basmul, în varianta tra- 
dițională a luptei dintre bine şi rău, rela- 
tează povestea unui Făt-Frumos în deve- 
nire, copil încă, aflat în conflict cu zmeul 
fioros, crud, megaloman şi prostănac, ca 
orice zmeu. Parabola disimulează un ru- 
diment de «teorie estetică»: arta nu con- 
traface, ci egalează natura. Tinărul in- 
temnițat de zmeul care doreşte să își facă 
chip cioplit, va evada datorită puterii mi- 
raculoase a pensulei sale care transformă 
în obiect real tot ceea ce desenează. 
Zmeul singuratic se va multiplica, prin 
portretele sale, într-o sumedenie de «al- 
ter-ego»-uri, reînviate de năstrușnica pen- 
sulă, operaţie dezastruoasă pentru soarta 
sa de zmeu. Dacă filmul, pe care îl bănuim 
mai pretenţios în intenţii decit în reali- 
zare, nu depăşeşte un plafon valoric me- 
diu, explicația constă, credem, în tradi- 
fionalismul desenului său. în grafica prea 
cuminte în formă şi culoare. Narațiunea 
de tip «clasic» dezavantajează aici inten- 
tia alegorică. Un desen mai stilizat, mai 
sintetic, mai «modern», ar fi imprimat fil- 
mului claritate şi, implicit, substanță. 


P.R. 


filmul românesc 


Frunza şi vrabia 


نما 


Regia: Angela Buzilă. Scenariul: Ileana 
Zelinescu-Filip. /maginea: Anca Barbu. 
Grafica: Ladislau Labancz. 


«Frunza şi vrabia» este o poveste sim- 
plă, cinstită şi sentimentală. În suficientă 
cantitate din fiecare. Filmul este gingaș, 
pastelat și bine animat. Să nu căutăm 
calități cu luminarea dar nici defecte. Şi 
ca să fim drepți, cumpăna bate destul de 
ferm înspre calitate. 


Hello, Dopy! 
2 


Regia şi grafica: Horia Ştefănescu. Sce- 
nariul: lon Popescu Gopo. Imaginea: 
Rad Codrean. 


Desigur că sintem sfioși în fața orgoliu- 
lui desenului animat de a ne transmite 
clar și apăsat opinia sa despre marile 
probleme ale omenirii. Sigur că sintem 
sfioşi, nici nu mai încape în discuţie. Dar 
asta nu ne impiedică să vedem dacă 6 
s-o facă. Aşa că de multe ori — mărturi- 
sesc ca pe un viciu — imi repovestesc 
pentru uz strict personal povestirea prin 
care — mă rog — înghițim pilula binefăcă- 
ioare. Nu e un calambur, deși filmul «Hello 
Dopy» se ocupă de dopping și efectele 
sale nocive. Un broscoi ghitarist — se 
putea altfel — cădea «in love» — cuvin- 
tul mi-a venit singur pe buze — cu o 
foarte cochetă broască. Atit de cochetă 
şi după aceea atit de perversă incit bietul 
broscoi, într-un acces de efuziune muzi- 
cală şi sentimentală, se prăbușește cu 
tot, cu ghitară. Ea fi întoarce disprețui- 
toare capul şi se îndrăgostește brusc de 
un vinjos iepure ciclist. Şi atunci apare 
salvatoare mina neagră, şi la figurat dar 
şi la propriu, care-i dă broscoiului nenoro- 
cit pilula fermecată. Astfel întărit, brosco- 
iul ciştigă detașat cursa şi în acelaşi timp 
pe perversa cochetă. Dar vai, încă odată 
broscoiul cade leșinat pe podiumul de 
onoare şi micuța, atit de înșelată în spe- 


ranțele ei, se îndreaptă către un taur. 
Broscoiul— din nou către mina cea neagră. 
Pastile şi injecții, injecții şi pastile, pină 
cind broscoiul, umflindu-se în mușchi, îl 
face pe bietul taur să se simtă ridicol. 
Din nou broasca... Dar de data aceasta 
drogul neiertător n-a iertat. Și iată-l pe 
broscoi crăpind definitiv. Cine e de vină? 
Desigur broscoiul. Dar bietul om e de 
înțeles: ce altceva ar fi putut el să facă în 
fața gusturilor bizare ale cochetei sale 
iubite. Întrebare: În cele din urmă broasca 
rămine cu taurul? 


LM. 


O idee generoasă 


Punctajul a fost obținut prin media notelor 
date fiecărui film de cronicarii mai jos notați: 
LM. — lulian Mereuţă 
P.R. — Petre Rado 
B.T.R. — Bujor T. Ripeanu 


Fotodrama animației 


Unde rulează filmele de desen animat? Cine se ocupă de 
soarta lor? Cum, cind și pe ce ecrane se pot vedea? Sint întrebări 
legate toate de un singur cuvint: popularizare. Poate doar un 
film: «Povestirile piticului Bimbo» (acesta însă de lung metraj) 
să fi fost scos din anonimat producţia unui studio care se străduie 


să facă mult şi multe. Pentru că altfel... «Timpuri Noi 


amestecă 


din cind în cînd — printre documentare româneşti și străine— 
cite un film de animaţie. Sala «Doina» (cind nu e închisă pentru 
renovare) aduce numai pelicule pentru cei mici, pelicule care 
fac un program de matineu, filme de cele mai multe ori vechi. 
De ce numai atit? De ce, de pildă, cind Olimp Vărăsteanu ia un 
premiu în străinătate, nu putem şti cînd şi unde putem să vedem 
filmul respectiv? De ce nu ştim ce se întîmplă cu debutanţii? 
De ce nu se programează în completare la filme de larg interes 
şi filmele de animaţie româneşti? Este timpul ca Difuzarea să 
ia măsuri eficiente pentru ca să scoată filmul de animaţie din 


stadiul de Cenușăreasă. 


R. POPOVICI 


Epoca noastră 
redescoperă 
filmul de dragoste. 
Dar 


filmul românesc? á‏ پک 
A‏ اا 


DOSARUL I 


z 
> 


ii: 


drag 


„ÎN 
filmele 
noastre 

8 


9 va e 
emolioneaza 


EERTE LHI EEEH ETLE 


T 
4 


> 
e 


RFE Eto 


ي. 


DRAGOSTEI. 


„Nimic nu e mai greu decit să scrii poezii de dragoste, 
pentru că poezii de dragoste au scris toți marii poeți 


cu care ar însemna să te măsori: 


RAINER MARIA RILKE 


MARIA BANU 5 


e 
fals! 


E o falsă punere a problemei. Îmi aduce 
aminte de îndepărtate vremuri cind unii 
poeți erau certaţi că scriu poezii de dra- 
goste, de vremuri mai putin depărtate cind 
criticii îi certau, pe alții, că nu prea scriu 
poezii de dragoste, 

Zidurile chinezești între genuri, specii, 
categorii artistice, au căzut. Se circulă 
liber. Nu ştiu ce-i aia film de dragoste. 
Dragostea, ura, moartea, uriașele presiuni 
și tensiuni psihice sint pretutindeni. Ele 
trebuie captate. Cu condiţia să fie înlă- 
turate stavilele de ordin organizatoric sau 
de alt ordin care mai stau în calea unei 
absolute, nestinjenite creații. Îmi amin- 
tesc dramatice — dar, uneori, nu auten- 
tice pină la capăt — povești de dragoste, 
ca cea din «Duminică la ora 6», «Gioconda 
fără suris» sau «Răutăciosul adolescent». 

În cele mai izbutite realizări ale filmului 
românesc — să-i zicem, totuși, de dra- 
goste — se simte nu ştiu ce inhibiţie, ce 
autocenzură nefastă care le împiedică să 
devină nişte izbinzi plenare. Imaginea nu 
se 02181016. Pe inspiraţia creatorilor de 
film — regizor, scenarist, operator — se 
așează o pulbere cuminte, a străinelor de 
ei prudenţe, a cintarelor de farmacie și de 
birou, nu de artă. 

Cind vom avea un larg evantai de filme 
născute fără forceps, natural, în autenti- 
cele dureri și bucurii ale creației, fără in- 
tervenţii de mamoşi improvizați — vom 
avea şi filme de dragoste, multe și bune, 
senzuale, violente, gingașe, tragice, co- 
mice, cu aventuri, cu suspens, fără sus- 
pens, de atmosferă... şi poate că nici nu 
vor fi filme propriu-zis «de dragoste», ci 
«cu dragoste», pentru că, oricum, ea e 
sarea pămîntului ,dulceata, otrava etc... 


% 


AUREL BARANGA 


e 


alarmant ! 


Cele patru componente principale ale 
artei au fost, sint şi vor rămine: viaţa, 
dragostea, lupta şi moartea. În pofida 
tuturor eforturilor de bunăvoință pe care 
le fac, nu-mi amintesc de vreun film romă- 
nesc închinat iubirii care să mă fi emo- 
ționat. Fenomenul mi se pare cu atit mai 
alarmant cu cit în cinematografiile occi- 
dentale, roase pină la coardă de bruta- 
lități, crime, droguri și sincope morale, 
oamenii se întorc la iubire. Demonstra- 
118 romanului și a filmului «Love Story» 
mi se pare concludentă. E momentul să 
facem un frumos film de dragoste. 


2 


BARBU 


EUGEN 


nu e 
ilicit... 
Nu mă emotioneazã, pentru că, de fapt, 
in cinematografia noastră scenele de dra- 


goste sint rare şi stingace, scrise şi rea- 
lizate de adolescenți întîrziat{i care mai 
cred că amorul este ceva ilicit. Regret, 
de pildă, că nu am văzut o scenă afec- 
tuoasă În filmul «Mihai Viteazul». Marele 
domnitor nu era un sfint în materie. O 
afecțiune trădată pe ecran nu l-ar fi scă- 
zut deloc pe marele ostaş. Regret că în 
filmele făcute de subsemnatul scenele de 
dragoste nu au destulă sinceritate. Cum 
regret că un regizor atit de ascultător cum 
e Vitanidis a ratat scena de la Comana 
din «Facerea lumii», scrisă special pentru 
Ciulei și Irina Petrescu, din considerente 
care-mi scapă (lungimi? pudoare?). 


{k 


MARGA BARBU 


nu cred 


Nu cred că avem un adevărat film de 
dragoste. Poate că sint subiectivă, dar 
mie mi-a mers la inimă dragostea Aniţei: 
zbuciumată, generoasă, amară și adevă- 
rată. Mai ales așa cum apare ea în «Săp- 
tămina nebunilor»... 


RADU BELIGAN 


e jenantă 
întrebarea 


Am văzut recent la Paris filmul «Love 
Story» şi am fost emoţionat și am plins, 
deşi citisem cartea și povestea Îmi era 
cunoscută. Dar fenomenul cel mai inte- 
resant a fost reacţia unei săli in majori- 
tate de tineri — acei tineri despre care 
ne-am deprins să credem că sint anti- 
romantici, contestatari şi cinici. Acei ti- 
neri erau 070110031 pină la lacrimi. 

Cred, am crezut intotdeauna, că nu vom 
putea renunța în cinematograf la senti- 
mentele curate, la oameni care iubesc, se 
bucură şi suferă pentru dragostea lor. 

Întrebarea dv. în legătură cu filmele 
românești e jenantă. Sint obligat să spun 
că rareori am fost emoţionat de o scenă 
de dragoste în filmul nostru pentru că 
există un fel de incapacitate de a exprima 
acest sentiment. 

Analiza acestei incapacități e complexă 
şi depăşeşte cadrul acestei anchete-ful- 


ANA BLANDIANA 


e firesc 
să fie aşa 


Rilke spunea că nimic nu e mai greu 
decit să scrii poezii de dragoste, pentru 
că poezii de dragoste au scris toți marii 
poeţi, cu care, astfel, ar insemna să te 
măsori. La fel, filmul de dragoste: anga- 
jindu-se în acest suav teritoriu intră în 


concurență cu istoria capodoperelor tu- 
turor artelor. Filmul românesc nu are încă 
adevărate filme de dragoste, și e firesc 
să fie așa, e firesc ca accentul să cadă la 
început pe teme îngăduind, paradoxal, 
mai uşor noul şi originalitatea (foarte 
serioase școli cinematografice, cum au 
fost cea poloneză și cea cehă, nu au făcut 
nici chiar ele mari filme de dragoste, 
explorind doar complicate și inedite rea- 
lități sociale). În filmele românești (mă 
refer la cele bune) dragostea rămine, 
atunci cind nu lipsește cu desăvirşire, un 
fundal straniu sau o ciudată pată de cu- 
loare. Mă gindesc la tremurătoarea iubire 
din «Duminică la ora 6», la fascinația 
femeii in negru asupra lui Paul, persona- 
jul din «Colinele verzi», la inconștientele 
treceri ale fetei cu tranzistorul prin «R=- 
constituirea» — fluxuri estompate sau 
scene episodice colorind într-o lumină 
specială migrarea ideilor. Repet, mi se 
pare firesc să fie așa, filmul românesc 
abia dacă a ajuns la ora adevărurilor so- 


ION CARAMIT:RU 


e de domeniul 
viitorului ! 
Dragostea e cam certată cu filmele 
noastre. Un moment de emoție a fost 
acela din «Duminică la ora 6». Este poate 


singura amintire de dragoste din filmul 
românesc. Dar sper, sînt convins, că în 


viitor... 
i 


هوکم مخ لا خا د سا 01:00 9-7 
e‏ 
trist!‏ 


Nu mi-aduc aminte de nici o intilnire 
de dragoste pe care s-o fi văzut în fil- 
mul românesc, deși am văzut multe — 
«Erupția», «Neamul Şoimăreştilor», «Ha- 
rap Alb» — şi cite altele incă. Asta e 
foarte trist. Un singur moment imi revine 
totuși în gind şi anume acela dintre Ti- 
mică și mine în «Noaptea de pomină» de 
acum 40 de ani. Fiind convinsă că tine- 
retul de azi iubește și iubeşte cu pasiune, 
probabil că cineaștii noștri sint prea puţin 
receptivi la acest sentiment. 


2 


IOANA CREANGĂ 


poate 
exagerăm ! 


Dacă mă gindesc că n-am văzut încă 
«Love Story» şi nici celelalte multe și 
foarte recente pelicule ale căror titluri se 
alcătuiesc prin declinarea cuvintului dra- 
goste, încep să mă indoiesc că răspunsul 
meu va fi cel mai documentat... Îmi lip- 


sește genul proxim. În schimb, dacă pri- 
vesc ceva mai în urmă, mă mai liniștesc 
«descoperind» că unele din capodope- 
rele celei de a șaptea arte sint și niște 
povești de iubire. Genul se înnobilează 
ad-hoc, dar îşi pierde contururile, atunci 
cind îndrăznești să afirmi că și in «Aven- 
tura», şi în «Hiroşima, dragostea mea», 
şi în «Balada soldatului», și în «Priveşte 
înapoi cu minie», unul din filoanele dra- 
matice este iubirea. 

În acest context, evident adus la scara 
de valori a cinematografiei noastre, nu mă 
mai pling că nu există nici un film româ- 
nesc de dragoste, ci dimpotrivă, citez ca 
reușite depline: «Pădurea spinzuraţilor», 
«Duminică la ora 6», «Meandre». (S-ar 
putea să mi se reproşeze că prea număr 
mereu, mereu aceleași steaguri; posibil). 
Pentru mine insă secvența antologică 
dinaintea morţii este și o scenă de dra- 
goste; pentru mine Anca și Radu dese- 
nează, în traiectoria lor, și destinul unui 
cuplu de îndrăgostiți; iar cei trei eroi din 
«Meandre» se apropie şi se depărtează, 
revin neincetat către sentimentele lor, cu 
linişte și căldură, plini de contorsiuni sau 
de egoism. 

Invenţia lirică este mai importantă decit 
ilustrarea — fie și în panoramic ori tra- 
veling circular — a unei poveşti de iubire; 
templul creioanelor («Meandre») şi jocul 
din magazinul ce închiriază costume de 
nuntă («Duminică la ora 6») aduc adevă- 
ratul fior poetic, în timp ce sărutul de în- 
tilnire, de despărțire, de happy-end, săru- 
tul — de cele mai multe ori stingaci — 
este doar o formulă banală de a continua 
sau încheia naraţiunea. 

Poate că, dintr-un scenariu gindit nu- 
mai și numai ca o poveste 06 7 
ieși o bună peliculă românească cu suc- 
ces la public (vezi succesul calculat și 
obţinut de «Love Story»). Poate. Nu știm 
insă dacă trebuie să suferim că nu s-a 
facut încă acest film. Prefer să se inmul- 
1685635 filmele foarte bune, care nu se 
supun încadrărilor precise, care îi obligă 
de fiecare dată pe teoreticieni să-şi regin- 
dească definițiile și clasiticările anterioare. 


Je 


DANA DUMITRIU 


estetism 
şi neaoșism 


Se privesc intens, dureros, scrutind 
unul celuilalt conștiința și în ciuda efor- 
turilor lor îi descoperi absolut nelocuiți. 
Cine sint ei, «indrăgostiții»? Situaţia este 
încărcată! Barocă! Decor fastuos, moment 
dramatic: eroul moare, lumea burgheză 
se prăbușește. Mai mult decit atit, el știe 
că va muri, el știe că lumea burgheză se 
va prăbuși (a contribuit cu modeste mij- 
loace la crah, pentru că e un personaj 
demonic). Ea, femeia comisar, l-a iubit. 
Dar căile lor au fost diferite. Schema se 
umple, se umple, simbolurile nu scapă 
nici celor cu inteligenţa precară. Sar in 
ochi. Se mimează nervos subtilitatea pen- 
tru a se îndulci morala. 

Şi personajele recurg la cuvinte, ceea 
ce le este, pur şi simplu, fatal. Dialogul, 
ah, dialogul din filmele românești, adinc 
pătruns de sarcini didactice, dovedește, 
cum spunea Marin Sorescu, un fapt care 


25 


set DOSARUL DRAGOSTEI: 


altfel ar putea trece neobservat, că «omu' 
este poate singurul animal făcător d: 
filme». Ea mărturiseşte că l-a iubit, e 
mărturisește că n-a avut niciodată un 
«sentiment de sensibilitate pentru femei» 
(sic!) şi că nu l-a interesat decit jocul po- 
litic, periculos, riscant. Nici ea n-a fost 
scutită. Textul este hiper-elevat, frazele 
splendid rostite din virful buzelor, cu 
maximă distincție. Conversaţia este atit 
de intelectuală incit nu mai miră pe ni- 
meni că unul din eroi aminteşte, în trea- 
căt, de «nirvana». «Serata» are un fel de 
scenă de dragoste cu eroi absolut nelo- 
cuiţi. Cuvintul este dur, tăios, spune totul, 
șlefuit peste măsură, venit din savante 
tratate de morală. 

Dincolo este scena frustă, cu un băiat 
năbădăios, dornic de căpătuială şi o fată 
cu şort, mulgătoare la cooperativă, care 
vrea să-l aducă pe calea cea bună. Aces- 
tia se joacă de-a proverbul, de-a vorba cu 
tilc, scormone prin Anton Pan fel de fe' 
de zicale, pe care şi le aruncă unul altui: 
într-o avalanșă glumeaţă. Haz în do! 

Nu mai ştiu oamenii să-și facă o decla 
rație de dragoste. Îi devoră estetismul, î 
devoră neaoșismul! 


5 


IOAN GRIGORESCU 


e 
inexistentă ! 


lată o anchetă a revistei «Cinema» la 
care consider că, în primul rind, ar fi tre 
buit să răspundă spectatorii. Adică ce 
care plătesc un bilet de intrare tocma 
pentru a vedea pe ecran o poveste ca 
pabilă să-i emoționeze şi să-i convingă 
prin veridicitatea ei. Dincolo de orice, de 
vocaţie şi destin, de realizarea acelei ple- 
nitudini vitale spre care aspiră orice indi- 
vid, trei momente rămîn esenţiale în viața 
omului: nașterea, dragostea și moartea. 
Faţă de toate trei şi, in deosebi, față de 
dragoste, filmul românesc a manifestat 
întotdeauna o nejustificată timiditate, ca 
şi cind subiectele depânate de ea ar îi 
fost considerate de cineva «jenante», ne- 
concludente pentru determinarea profi- 
lului uman al eroilor, un «tabu» asupra 
căruia toate părțile interesate s-ar fi in- 
teles să păstreze tăcerea, Or, în nimic nu 
apar mai relevante trăsăturile unei socie- 
tăți ca în comportamentul membrilor ei la 
«rendez-vous», în atitudinea lor față de 
dragoste. Apoi oamenii trebuie învățați 
să iubească și, dintotdeauna, artele şi-au 
făcut din «ars amandi» tema de predilecție 

Dragostea în filmul românesc? Aproape 
inexistentă. Eroii trăiesc conflicte, uneori 
«acute», luptă, se zbat, înving sau sin! 
învinși, dar parcă se tem să iubească. Îr 
realitate se tem de aceasta cei ce scrit 
şi cei ce realizează filmele, căci li se pare 
mai convingător pentru producție orice 
subiect care iși extrage acțiunea din alt- 
ceva numai din dragoste nu. lar 67 
cind îndrăznesc s-o ۱118115026, ea apare 
de cele mai multe ori ca simple episoade 
demonstrative, sărace, neconvingătoare, 
lipsite de candoare și pasiune, golite de 
efectul determinant al dragostei asupra 
vieții şi chipului moral al eroilor, 

Nimic nu mi se pare mai trist ca o lume 
fără dragoste şi dacă ar fi să socotim 
cinematografia noastră ca o oglindă fidelă 
a societății, ne-am vedea în ea strimbi, 
nedrept de schematizaţi, de 5878671 sufle- 
teşte. Am găsi insă și citeva «rara avis» 
în pelicule cum au fost: «Duminică la 
ora 6» de Lucian Pintilie, «Răutăciosul 
adolescent» de Vitanidis, în «Zodia fe- 
cioarei» de Manole Marcus, sau în citeva 
episoade din «Străinul» — datorate mai 
mult scenariului decit regiei — în «Sfirşi- 
tul copilăriei» de Andrei Blaier sau ir 
«Gioconda fără suris» de Malvina Urșianu 
În rest, chiar și în filmele pe al căror gene- 
ric se află şi numele subsemnatului, prea 


26 


puțin, prea timid, prea neconcludent, prea 
caricatural. 

Sint convins că, fără dragoste, filmul 
românesc nu va putea ieși in lume, orici" 
de arzătoare ar fi temele și subiectele عم‎ 
care ar indrăzni să le atace realizatori; 
noştri. Aproape că nu pot cita un film 
străin bun, invidiat de noi, din care dra- 
gostea să nu apară ca element esenţial 
în viața eroilor. Noi atingem o perfor- 
manță inversă. Creăm eroi cărora le 
pretindem să ne convingă şi să ne emo- 
ționeze, lipsiţi de cel mai important atri- 
but al ființei lor: dragostea. A arăta lumii 
prin film «cum sint românii?» fără a arăta 
cum au iubit şi cum iubesc, înseamnă = 
spune adevărul numai pe jumătate. Or 
arta a respins dintotdeauna, și respinge 
jumătăţile de adevăr. 


: 


SZASZ ALN OLS 


NIMIC 
memorabil ! 

De ce oare nu-mi vine in minte nic. o 
«scenă» de dragoste dintr-un film romå- 
nesc? 

Memoria mea este bună, şi totuși oare 
de ce? Afară de «Duminică la ora 6» nu 
am înregistrat nimic esențial în acest 
«domeniu». 

Îmi pare rău, mai mult nu pot să spun. 

Cauzele? 

S3 ni le arate cei care se pricep, dacă 
nu la dragoste măcar la cinematografie. 


sie 


LON MARINESCU 


pentru 
subdezvoltați ? 


Dragostea mă emaoţionează întotdea- 
una, oriunde o intilnesc, deci chiar şi în 
filmele româneşti. Bineinţeles, atunci cino 
are o temperatură cit de cit ridicată ) 4 
nu la zero grade); atunci cind nu e tra- 
tată cu prea multă naivitate; atunci cind 
nu e prea contorsionată; atunci cind nu 
are un caracter prea expozitiv; atunci 
cind nu e jucată exterior; atunci cind nu 
e falsă și incă de citeva zeci de ori: atunci 
cind... 

Cu riscul de a părea excesiv de preten- 
tios, adaug, cu tristețe, că în filmele romå- 
nești, problema cuplului e tratată cu des- 
tulă indiferență şi tot cu tristețe ascult 
cit de mult se vorbește în dragostea din 
filmele româneşti... Şi nu numai în dra- 
goste, ci în toate cele, explicăm şi expli- 
căm de parcă am face filme pentru sub- 
dezvoltați mintali (asta e expresia cea ma: 
publicabilă pe care am găsit-o). Desigur 
avem și filme în care nu se ţipă ostentativ 
dar poate că nu asta e marfa care se cere 
Un exemplu din multe altele: dragostea 
«Giocondei fără suris» a avut discreție ṣi 
rasă și a trecut aproape neobservată. Pro- 
babil tocmai pentru că avea discreție şi 


rasa 


HENRI MĂLINEANU 


fuge 
de public! 


Orice perioadă de «teribilism» din zbu 
ciumata istorie a Artei este urmată, fatal- 
mente, de o revenire la Mama-Natura, la 
eternul uman. Deci, personal, nu mă miră 


Contorsionata 
iubire 


deloc succesul cărții şi al filmului «Love 
Story». ÎI aşteptam! 

Ceea ce nu înseamnă că între «Dama 
cu camelii» şi «Love Story» e numai un 
schimb «de la tuberculoză la leucemie!». 
Sint convins că timpul nu trece degeaba 
şi că un progres există; dacă nu în fond, 
cel putin in formă. Ceea ce le unește este, 
desigur, forța şi sinceritatea dragostei 
exprimate, veridicitatea ei. 

Este tocmai ce lipseşte mai mult în 
filmul românesc care, fugind de «melo- 
dramă» și de «banal», sună fals şi fuge.. 
de public! Dragostea... nu iartă! Ceea ce 
nu inseamnă că nu au existat excelente 
momente printre care aş vrea să men- 
ționez impresionantele realizări ale Irinei 
Petrescu din «Duminică la ora 6» şi 
«Răutăciosul adolescent». 

Îmi vine în minte o frază din Saint- 
Exupéry: «On ne voit bien qu'avec le 
coeur!» (Nu vezi bine decit cu sufletul). 


2: 


MARIANA MIHUT 


poate 
doar... 


Dragoste și film? Instantaneu, întot- 
deauna, am imaginea acelei scene din 
gara pustie din filmul numit «Scurtă în- 
tilnire». Din păcate, în filmul nostru nu m-a 
emoţionat nici o asemenea scurtă, sau 
lungă, întilnire. Poate doar cea din «Pă- 
durea spinzuraţilor». Alte poveşti de dra- 
goste nu prea cred să fi existat pe ecra- 
nul nostru, oricum ele nu s-au impus 


iubire 


Tremurătoarea 
iubire 


memoriei. Că mi-aş dori un asemenea 
film, asta e o altă poveste... 


e tot 
vina lui! 


Oricit m-aș gindi, afară de scena de 
dragoste din «Duminică la ora 6» nu-mi 
amintesc o alta. Poate pentru că a fost 
și primul meu rol. Cred insă că «vina» 
este tot a lui Pintilie 


ze 


DR. PO P کا‎ SC لا‎ 


trebuie 
să existe! 


Ca să emoţioneze ceva, în primul rind 
trebuie să existe. Filmele bătrine desco- 
peră o dragoste naivă și poate sublimă 
Filmele imbătrinite descoperă o dragoste 
in fața căreia te prăpădeșşti de ris. 

Şi acum despre «Serata»: Cristea și 
Alexandra se iubesc fără să se iubească 
neapărat pentru spectatori. E o stare tul- 
bure care implică dragostea. Şi ceva poate 
mai mult: responsabilitatea lui Cristea 
față de destinul unei fete venită dintr-o 
lume care a murit — şi responsabilitatea 


Alungata | 


1 


filmului 
urmâărei 


iubeşte 
caută, s 
întreb 
noștri 
realize: 
ritate i 


remurătoarea 
iubire 


emenea 


ena de 
» nu-mi 
a fost 
«vina» 


ul rind 
desco- 
ublimă 
ragoste 


stea și 
bească 
are tul- 
a poate 
Cristea 
dintr-o 
bilitatea 


e: DOSARUL DRAGOSTEI: 


Alexandrei față de destinul unui ins cu- 
noscut fals de către majoritatea oamen.- 
lor şi care incă n-a murit dar ar putea să 
moară, 


a۶ 


CO 


REBENGIUC 


cam 
puțin! 


În afară de «Pădurea spinzuraților» nic 
un moment emoţionant de dragoste nu-m 
vine in minte. Un al doilea, poate, ar f 
cel din «Duminică la ora 6», dar acolo 
dragostea era subordonată construcției 
filmului, stilului său, care, de fapt, el te 
urmărea. Altceva nimic. E cam putin, nu? 


ie 


MARCELA RUSU 


VICTOR 


o întrebare 
somaţie! 


În piesa «Opinia publică» întreb la un 
moment dat publicul: «in tara asta nu se 
iubeşte?». Pentru că ştiu că oamenii se 
caută, se găsesc, se iubesc şi sint fericiți 
intreb de data asta scenariştii şi regizorii 
noştri de film, cînd se vor învrednici să 
realizeze o producţie inchinată cu since- 
ritate iubirii? Este o intrebare-somaţie 


VALENTIN SILVESTRU 


la temperatura 
solară! 


Nu cred că cinematografia mondială re- 
descoperă dragostea, întrucit n-a uitat-o 
și n-a râtăcit-o niciodată. Aceasta a fost 
totdeauna,ca să zic așa, materia sa spi 
rituală primordială. lar azi, Buñuel şi 
Lelouch, Bergman şi Fellini, Resnais și 
Forman, Polanski și Losey confirmă ne- 
contenit aserțiunea. Tulburătoare şi amară 
în neorealistul «Anna Zaccheo», o flacără 
albă și pură, un poem aspru şi simplu în 
«Zabriskie Point», un studiu sociologic 
îndrăzneț in «Copiii lui Marx şi Coca- 
Cola» de Godard, un vulcan în «Hiroşima» 
— dar sub cite măști delicate, brutale, sa- 
vante, groteşti, naive, perverse, aride, ba- 
roce nu intilnim această veșnică față a 
destinului? 

Că filmul românesc o redescoperă rar 
şi o pierde des, e altceva. Căci de la vă- 
paia aceea nimicitoare din «Moara cu no- 
roc» (regizor Victor lliu, secund Liviu 
Ciulei) şi pină la poezia vibrantă din الا‎ 
ma noapte a copilăriei» a lui Savel Stio- 
pul, a trecut un deceniu. Într-un deceniu, 
tema poate fi murdărită, mototolită sau 
prăpădită, in «Afacerea Protar», «Cita- 
dela sfărimată», şi alte zece-cincispre- 
zece cutii cu peliculă; sau tatonată doar, 
sfios, cu surdină şi fondu-uri în momen- 
tele cele mai inoportune ca în «Lumină de 
iulie», «Cerul n-are gratii», «Casa ne 
terminată» şi un lung etcetera. lar cind 
izbucnește iar, năvalnic, pustiitor, ca în 
«Duminică la ora 6», se vorbeşte despre 


realizarea ei mai mult la Mar del Plata 
decit la București. 

Pentru un artist — pretinde, și cred că 
indreptățit, poetul Octavian Goga — dra 
gostea e o necesitate profesională, Nu-i 
vorbă că, judecind după multe date, in 
acțiunea de realizare a unora din filmele 
noastre, atit in exterioare cit şi în inte- 
rioare, se iubește foarte mult şi în foarte 
variate circumstanțe. Dar pe pelicule sen 
timentul trece adeseori prea uscat, ori 
prea jilav. E aceasta in legătură cu nere- 
zolvarea problemei scenariilor, a proble- 
melor retribuţiei, a problemei organizării 
a problemei furcilor caudine printre care 
purismul castității lugubre ar fi una? 
Imposibil. Mai degrabă inclin să afirm că 
o bună parte din realizatorii unei bune 
părți din filmele noastre n-au nici o isto- 
rie trăită, a lor, nici o dramă personală a 
lor, n-au fost permeabili la nici o poveste 
umană şi n-au nimic de comunicat, sint 
goi pe dinăuntru și doar fac filme, nu 
creează, caligrafiază pe văzduh. Cind aces- 


tora li se vor statornici asemenea condiţii , 


incit să nu mai aibă a revendica nimic și 
a mai da vina pe nimeni, va fi pentru ei 
un ceas tragic, de atestare a vidului abso- 


nte afectiv 


lut. 

Dar, desigur, dragostea își va găsi şi 
la noi, prin poeții autentici ai camerei 
obscure, realizarea ei plenară, la tempe- 
ratura solară pe care o trăiește fiecare 


om adevărat. 


MARIN SORESCU 


o formă 
a leșinului! 


Dacă e să judecăm după filmele noastre, 
dragostea e mai degrabă o formă a leşi- 
nului. Eroii nu se prea înghesuie să iu- 
bească, poate doar în «Răscoala». De 
aici poleiala, lipsa de adevăr. 

O cinematografie formată numai din 
probleme-cheie, din care să lipsească 
problema-cheie care constituie obiectul 
anchetei dumneavoastră, devine ea Însăși 
mai mult sau mai puțin problematică... 


: Cu borurile largi ale pălăriilor, prinse magicul «Fine», eroul își sărută lo- 
în curea sub bărbie, cu mijlocul sub- godnica salvată. 


tire strins în chimire ghintuite, cu 


S-au făcut şi se mai fac tot felul 


blue-jean — și înfundaţi în cizmele de western-uri, unele bune, chiar filme 
inalte, ca ale femeilor anului 1971, de artă, altele mai slabe, mai contra- 
cowboy-ii, — centaurii vestului sălba- făcute. Unele realist-istorice, altele co- 
tic — galopează străbătind cimpii, de- mice și unele — din fericire foarte 
şerturi, ape şi munţi 900605, undeva puține — «triste», în care eroul moare 
în America de ieri... sau poate, prin lingă iubita neconsolată. Toate însă 
Italia de azi, prin studiourile Wes- răscolesc în spectatori dorul de aven- 
tern-ului, pline de cascadori, explozii, tură şi de eroism tăinuit sub rutina 
împuşcături, incendii, crime şi mar- cotidianului, ori camuflat sub interesul 


deală. 


Apărători ai celor slabi, mai ales că 


cu care sint citite rubricile de sport. 
Dar la nevoie, dintre acești specta- 


din întimplare «cei slabi» sint mai tori care palpită la western, şi pe care 
totdeauna femei frumoase, eroii noș- nu-i mai poți recunoaște printre pro- 
tri — cavaleri fără prihană ai dreptății zaicii trecători de pe stradă, apar eroii 
şi onoarei și răzbunători neinfricați ai care se sacrifică pentru o idee sau își 
victimelor nevinovate, ne fac supor-  primejduiesc viața salvind pe alții de 
terii bătăliilor şi vendetelor lor, mereu la inec — cind se revarsă apele. 


biruitoare, 


Undeva, sub cuirasa cunoștințelor 


Oftatul plin de fericire ce se aude tehnice, sub poza de blazare a micilor 


în întunericul sălii, 


momentul cind preocupări zilnice,se ascunde în omul 


vinovatul, perfid și fără inimă, primește contemporan un erou virtual, gata să 
în plină mutră o directă care-l dă peste zboare spre lună, sau să apere pe 
cap de citeva ori, în timp ce complicii nefericiți, capabil să trăiască, copilă- 
lui zboară pe rind peste balustradele rește, un basm în care totul se ter- 
balcoanelor de lemn, sau se rostogo- mină cu bine. 


lesc pe scări, vădeşște cit dor de basm 


S-a făcut lumină. Lumea se îngră- 


mai există în tinerii spectatori ce umplu  mădește la ieșire. Nu departe, zăresc 
sălile westernului sălbatic, după ce un cunoscut și exigent cronicar cine- 
au făcut, în mod conştiincios, o coadă matografic. Putin jenat de prezența 


de o oră-două la casa de bilete. 


lui descoperită în această sală în care 


Toţi, chiar netunşii şi bărboșii, chiar rulează un film al «vechiului val», se 
şi tinerele purtătoare de mini ori maxi, apropie de mine: 


palpită cu eroul lor, zboară pe calul 


— Ştii, simţi uneori nevoia să te 


lui fermecat, tremură cind dușmanul  destinzi cu prostii de astea. Dar ce 
îl pindeşte de după o stincă şi sărută spui de ultimul film al lui Polanski? 


cu zgomot aerul, cind în sfirșit, cu 
putin înainte de a apărea pe ecran 


— Nimic. Mie mi-a plăcut Western-ul. 
Dorina RĂDULESCU 


Vajnicii apărători ai celor slabi... 


7 i J [RTINS MIU 7 3 

o ITALIANĂ FILM Df ووه‎ CU PRE MIUR PSCAR NE TENTEI مخت‎ : 

STRI D'ARGENTO 1969 PENTRU REGIE,» RICA. IMAGINE, شت‎ 
٨ h : ٠ 1 | í á > 


ROMEO ȘI JULIETA, 

ANCO ZEFFIRELLĂ; SCENARIUL: FRANCO BRUSATI, MASOLINO و‎ i 

< WILLIAM SHAKESPEARE NN, 

ng ٧ه‎ 1 اف‎ 
i. 


Ja ae 
AA 


z 
٣ 


\ tė د‎ 


IMAGINEA: BB NIIS: MUZICA: NINO ROTA. ÎN DISTRIBUȚIE 
~ 


OLIVIA HUSSEY -LEONARD WHITINC 


“SEA ÎMICHAZI YORK. IOHN MeENERI. PAT HEYWOOD, NATA” 
28 


si 
9 


Epoca noastră 


Ja inventat cinematograful. *, 
i A devenit filmul : 
o mitologie á: 

a amorului? < 

ره 


ې يي 


Tot gîndindu-mă la acest articol pe care trebuia să-l 
scriu,am ajuns ca subiectul lui să mă urmărească și în 
vis. Se făcea că două voci țineau să mă convingă de 
valabilitatea unor teze absolut contrarii şi-şi doborau 
reciproc argumentele cu o incăpăținare persuasivă 
fantastică. Nu reuşeam să disting cine erau persoanele 
care vorbeau; după ceea ce spuneau însă, puteau fi 
tipologic identificate ușor. O voce se arata mişcată de 
o sfintă indignare puritană; cealaltă, dimpotrivă, îi opu- 
nea un calm liberal desăvirşit. Cum nu fac parte din 
școala onirică, n-am împins investigațiile mai departe 
şi m-am mulțumit să fiu atent la ideile exprimate. Mi-am 
zis: iată confruntate două mentalități ale spectatorului 
cinematografic în materie de erotism. Visul mă ajută 
să le sintetizez; dacă voi reuși să le și rețin dialogul, 
articolul e gata. 


Fraţii Lumière ar trebui arşi pe rug 


Prima voce pretindea că cinematograful ne-a perver- 
tit complet sub acest raport. Dar să o las mai bine să-și 
expună singură teza. «Frații Lumière — susținea ea, 
ar merita să fie arşi pe rug. Cu născocirea lor drăcească 
au transformat milioane de oameni sănătoși în nişte 
trişti «voyeuri». Ei aleargă la cinematograf spre a pindi 
pe întuneric clipa cind o mină brutală îi sfișie Ange- 
licăi bluza. Dacă nu-i dă măcar odată eroinei prilejul 
să apară în pielea goală, un film cu Brigitte Bardot 
sau Jane Fonda nu prezintă nici un interes. Am ajuns, 
culmea ororii, să asistăm la evoluția pe ecran chiar și 
a bărbaţilor într-o vestimentaţie mai mult decit sumară. 
«Voyeurismul»a invadat toate genurile şi streap-tease-ul 
se practică sub o formă sau alta, in western, in thriller, 
în comedia muzicală, în filmul ştiințifico-fantastic ca şi 
în cel de spionaj, Nu se mai investesc bani în vreo pro- 
ducție fără asigurări că ea conține un minimum obli- 
gatoriu de scene «sexy». Cinematograful lucrează de 
citeva decenii la sofisticarea sistematică a instinctelor 
umane naturale; lumea va ajunge din cauza lui să-și 
deplaseze pornirile libidinale exclusiv asupra imaginilor 
de pe pinză, răminind indiferentă la ființele vii. Nu este 
o întimplare că unul din primele filme conținea într-o 
expresie rezumată tot programul viitor al cinematogra- 
tului: domnul care se uită pe plajă printr-o gaură prac- 
ticată în peretele cabinei de baie, la o cucoană intrată 
să se dezbrace! 

— «Bati cimpii — intervine a doua voce. Nuditatea 
corpului omenesc e prezentă de milenii în artele plas- 
tice şi faptul acesta n-a avut nici o urmare catastrofică. 
Grecii şi romanii umblau întreaga zi printre statui de 


۱-۸ ه٢‎ ٢ 


٧٤٢ ١٢ ٢ ٢-٢٢ £ 


eg 


trebuia să-l 
hrească şi în 
convingă de 
-şi doborau 

persuasivă 
دا‎ 46 
puteau fi 
mişcată de 
سف‎ îi opu- 
parte din 
mai departe 
mate. Mi-am 
pectatorului 
ul mă ajută 
tn dialogul, 


s-a perver- 
bine să-și 
0811068 ea, 
drăcească 


ap-tease-ul 
in thriller, 


imum obli- 
ucrează de 
instinctelor 
lui să-și 
imaginilor 


. Nuditatea 
artele plas- 
strofică. 
statui de 


zeități goale şi și-au păstrat intacte instinctele fireşti. 
Inaugurind era «streap-tease»-ului la care avea să o 
invite pină şı pe Maica Domnului, pictura renașterii n-a 
provocat detracarea lumii. După tine, omenirea ar fi 
trebuit să dispară demult, tot deturnindu-şi dorințele 
pae influența artei către simulacre ale obiectului lor 
viu.» 

— «ignori cu bună știință puterea iluzionistă a cine- 
matografului — îşi reluă rechizitoriul prima voce. Sta- 
tuiie goale şi nudurile din tablouri nu se mișcau. O 
veche lege a Angliei puritane permitea chiar şi acto- 
rilor să apară despuiați pe scenă cu conditia de a ră- 
mine absolut nemişcati. Cinematograful îi creează spec- 
tatorului iluzia că se uită prin gaura cheii; ecranul nici 
nu este altceva decit o spărtură nerușinată în zidurile 
chemate să apere de priviri indiscrete actele intime 
omenești; faptul că din clipa cînd începe filmul, sala se 
cutundă în întuneric, contribuie la crearea unei atmosfere 
de «voyerism» generalizat. Deoarece ai invocat artele, 
ai fi putut observa un lucru. În urma ivirii creștinismu- 
lui, ele au contribuit tot mai mult ca omenirea să iasă 
din animalitate și să distingă «amorul» de «eros». 
Cinematogratul ne împinge iar înapoi, excluzind orice 
sublimare a sentimentelor. Ai văzut filme cu protago- 
nişti urîti? Te pregăteşti să-mi citezi nişte titluri, «Marty» 
sau «Strada mare»? E un fals grosolan. Și în aceste 
filme eroii sint fiziceşte simpatici, nelipsiți de o evi- 
dentă atracție. A se dispensa de interpreți în stare să 
exercite un sigur magnetism erotic e o îndrăzneală pe 
care nici Godard n-a avut-o. Cinematograful de avan- 
gardă a sfărimat epica filmului, a anulat condiționările 
spațiale și temporale, a chemat imaginaţia liberă la 
putere. De un singur lucru însă s-a ferit ca de dracu 
să se atingă de înfăţişarea fizică a eroilor. Ei au rămas 
obligatoriu bărbaţi chipeși şi femei cu sex-appeal. Pic- 
tura şi sculptura au avut curajul să propună admiraţiei. 
cu secole în urmă, frumusețea sufletească pe care o 
pot ascunde chiar și trupurile schiloade sau figurile 
pocite. Cinematograful, fiindcă n-a cutezat să facă 
aceasta nici pină acum, substituie sistematic «eros»-ul, 
amorului.» 


Cinematograful merită benedicțiunea papală 


— «Te contrazic — replică imperturbabilă cealaltă 
voce. Acuzi cinematograful că lucrează la desființarea 
iubirii, înlocuind-o cu stricta chemare erotică. Înainte 
spuneai că execută o acțiune primejdioasă de sofisti- 
care a pornirilor noastre firești, îndreptindu-ne dorințele 
către nişte pure imagini. Dar nu e aceasta o formă de 
spiritualitate a instinctului sexual? Ce expresie mai 
gratuită poate cunoaşte el decit pasiunea pentru o ve- 
detă cinematografică? Un elev din Călărași îndrăgostit 
de Monica Vitti! O dactilografă din Oklahoma topită 
după Florin Piersic! Unde mai întilnești atita golire de 
materialitate a obiectului afecțiunii? Pină şi cea mai 
sublimată formă pe care a cunoscut-o în istoria ome- 
nirii iubirea reclama măcar simbolic din partea persoa- 
nei adorate, un gest de consimțire. Cevalerii medievali 
aveau dreptul să poarte culorile doamnei aleasă spre 
a fi glorificată prin faptele lor vitejești; ea le dăruia o 
năframă sau un inel, semne discrete de încredere și 
afecțiune. «Fan»-ii stelelor cinematogratice nici nu şi-au 
văzut vreodată idealul amoros în carne şi oase. Su- 
prema lor satisfacție e să obțină de la «Ea» sau de la 
«El» o fotografie cu autograf. Dar nenumărați admira- 
tori primesc, cum se ştie, asemenea dovezi de «aten- 
ție». Acceptind să se lase divizată, devoțiunea «fan»-ilor 
întrece, prin urmare, în dezinteres, amorul cavaleresc.» 

Aici a doua voce porni să se încălzească. «Te înşeli, 
te înşeli, te înşeli grav, protesta ea. Cinematograful 
întronează complet amorul în locul erosului. Ai vazııt 


وه ووچا 


Amorul-fatalitate («Dama cu cameli:») 


= 

«Blow up»? Acolo, în primele secvente, ni se oferă 
un exemplu cit se poate de elocvent. Împins la extrema 
lui 8111866 prin imagine, eroul ajunge să se nege inte 
gral, «artiticializindu-se» şi «estetizindu-se». Pofta se 
mută exclusiv în ochi. Pină la urmă, actul posesiv a 
femeii de pe ecran il îndeplinește nu eroul, ci aparatul 
lui fotografic!» 


Cinematograful și instituția căsniciei 


Prima voce nu păru deloc convinsă. «Cinematogra- 
ful — o auzii continuindu-și filipica — ne face pe toți 
adulterini. Milioanelor săi de frecventatori, el le dă ne- 
contenit prilejul să-şi calce mental jurămintele conju- 
gale. Sub pretextul participării la un spectacol artistic, 
sotul şi soția, alături, urmărind ce se petrece pe ecran, 
se înşală reciproc. Cinematogratul — e lucru dovedit — 
realizează o puternică identificare a privitorilor cu prin- 
cipalele personaje ale filmului. Soțul jubilează strin- 
gind-o în brate pe Gina Lollobrigida. Soţia freamătă 
sub sărutul lui Gregory Peck. Atita imoralitate răspin- 
dită în masă şi ocrotită legal, mă dezgustă» 

— «lar eşti în eroare! — reflectă scirbită a doua voce. 
Dimpotrivă, cinematograful e un factor de consolidare 
a căsniciilor. El descurajează «don-juanismul» mascu- 
lin şi feminin. Bagã-ti bine în cap ce spun! Orice mascul 
cu orgoliu de cuceritor își măsoară la cinematograt 
veritatea ambițiilor sale. Aici face cunoștință cu nişte 
exemplare feminine fată de care toate succesele sale 
îi apar lamentabile. Dacă tot rămine în mediocritate — e 
rezultatul acestei experiente — mai bine să fie fidel. 
Oricărei cochete, Sylva Koscina sau Michèle Mercier 
îi taie cheful să se creadă irezistibilă; şi o învață să-şi 
prețuiască soțul. Cinematograful e o instituție profund 
morală. Deprinde-te insă a gindi dialectic!» 


O concluzie sigură 


Cind mi-am dat seama că dialogul poate să se pre- 
lungească, așa, la infinit, de fapt mă trezisem şi cule- 
geam primele roade ale lucidității. Vocile tăcuseră, imi 
zumzăia în cap numai ecoul lor îndepărtat. Ce concluzie 
să trag din «schimbul de opinii» la care asistasem? 
Una sigură: că cinematograful are o proprietate miracu- 
loasă. Despre el se pot spune, cu perfectă legitimitate 
lucrurile cele mai radical contradictorii. 


Ov.S. CROHMĂLNICEANU 
30 


ze: DOSARUL DRAGOSTEI :#+ 


: دس مي 
Epoca noastră‏ د 


i n-a inventat nimic? ٢ 
4 Trăim acelaşi sentiment £ 
etern uman? Y 

To 


Amorul-sacrificiu («Casablanca») 


Amorul nu e o temă. O situație morală 
nu devine temă decit dacă se constituie 
in problemă; iar problemă înseamnă opo- 
zitie, conflict, Se poate, de pildă, numi 
temă opoziția intre amor şi căsnicie; intre 
amor şi carieră; între dragoste pentru a- 
mant (sau amantă) şi pasiunea pentru o 
mare idee socială, pentru o mişcare poli- 
tică; sau între amor şi prietenie; sau între 
amor pentru o persoană și amor pentru 
ştiinţă, artă, explorare, creație spirituală; 
sau opoziție între iubire și gelozie; sau 
intre amorul fizic şi amorul sufletesc; sau 
între un amor total şi grave piedici sociale 


Amorul-pygmalion («My Fair Lady») 


(familie, clasă, rasă, religie, etc.); sau opo 
ziție intre ceea ce aş numi marele şi micu 
amor. Primul, este dragostea totală, de 
dimensiuni romeo-julietane, fuziune æ 
două suflete, iar micul amor e cel de tip 
proprietar, unde persoana așa-zisă iubità 
e privită ca un bun de consum, ca un o- 
biect de posesiune. Sint multe şi variate 
cazurile cind unul din parteneri practică şi 
aprobă amorul mare, iar celălalt preferă 
amorul mic 

lată din memorie o listă provizorie de 
filme în care se zugrăvește, de fiecare dată 
cu totul altfel, amorul cel mare, amorul 


— - 


1 


<" ول هم پا 


); sau 6 
ele şi micu 
totală, de 
fuziune a 
د‎ cel de tip 
-zisă iubita 
n, ca un o- 
è și variate 
practică şi 


ecare datê 
fe, amorul 


Amorul-doctor («Răutăciosul adolescent ) 


contopire morală, amorul total: «Al 41-lea». 


«Romeo şi Julieta», «Hiroșima», «Anu 
trecut la Marienbad», «Brățara de grana 
te» (de Rom), «Un bărbat şi o femeie» 
«Şeful sectorului suflete», «N-a dansa: 
decit o vară», «Elvira Madigan», «Prinţe- 
sa», «intermezzo», «Casablanca», «De- 
lir», «Aventura», «Vrăjitoarea», «Hôtel du 
Nord», «Casa de lingă țârm»,«Noaptea 
iguanei», «Marile manevre», «Cavalerul 
fără armură».«Orgolioșii» şi chiar «Virsta 
dragostei» a lui Francisc Munteanu, film 
imperfect, dar care aduce un unghi inedit 
de privire asupra dragostei de tip fuziune 
sufletească. Fiecare din aceste filme pri- 
vesc cu totul altfel aceeași problemă a 
amorului total, a amorului unde nu există 
dau şi iau, al meu şi al tău. În fiecare din 
aceste povești, dragostea amanților e le- 
gată de o altă situație, de o altă problemă 

lată acum (tot provizorie, la norocul a- 
ducerii aminte) o listă de filme în care 
obstacolul marelui amor este celălalt a- 
mor, micul amor, amorul de tip proprietar, 
amorul posesiune unilaterală: «Minutul 
de adevăr», «Noaptea», «Şapte ani de 
căsnicie», «Goana vieții», «Răutăciosul 
adolescent», «Vizita», «Jurnalul unei fe- 
mei în alb», «A trăi pentru a trăi», «Oglinda 
cu două fețe», «Zabriskie point», «Vips», 
«Blow up», «Climate», etc. 


Codul lui Napoleon 


Să mă opresc la «Oglinda cu două fețe» 
a lui Cayatte (cu Bourvil şi Michèle Mor- 
gan). Atita vreme cit nevasta era acea 
năsoasă urițică pe care el o cumpărase 
de pe piaţă, adică prin agenţia matrimo- 
nială, pe văzute («pe tăiete», cum se zice 
la pepeni), soțul era liniştit. N-avea nevoie 
să păzească marfa. Nici dracu nu s-ar fi 
uitat la sluta aceea. Dar iată că un medic 
specialist în chirurgie estetică face din 


nasoala doamnă o femeie fermecătoare, 
cum numai Michèle Morgan știe să fie 
Dezastrul Scumpul ei proprietar și soț va 
trăi de aici inainte cu frica în sin că toată 
lumea din lume va încerca să-i fure co- 
moara. Cu o logică perfectă, el va ucide 
pe medic, pe ticălosul care îi stricase ne- 
vasta. اع‎ va păşi pe drumul său de cruce, 
de la disperare la neurastenie, de la neuras- 
tenie la nebunie, de la nebunie la crimă, 
de la crimă la eșafod. 

În «Blow up» de Antonioni concepția 
proprietară ia o formă tot atit de originală 
Eroul e fotograf și are o concepție foto- 
grafică despre filozofia amorului. Într-o 
bună zi, îndărătul unei subțiri perdele de 
voal, el vede o femeie făcind dragoste, ba 
chiar într-un moment oarecum rrucial al 
operaţiei. Cu acea mentalitate de văzător 
prin borta cheii proprie fotografului pa- 
sionat, el se va repezi (nu-i aşa;) ia o 
asemenea ocazie? Ei bine, nu. Căci doară 
n-o să strice el bunătate de peliculă pe 
ceva aşa de banal! Pe el nu-l interesează 
decit amorul făcut de el, fabricat de el, 
înregistrat de el, fotografiat de el, băgat 
în buzunar, ca ceva al lui, pe care nimeni 
nu are dreptul să-l ia. Femeia respectivă, 
ca să fie interesantă, va trebui să devină 
un articol de consum, consumat numai 
de el, din categoria juridică a «bunurilor 
mişcătoare», cu drept de posesiune ex- 
clusivă, așa cum glăsuiește Codul Napo- 
leon, adică: «en fait de meubles posses- 
sion vaut titre» (pentru bunurile ۰7 
toare, posesiunea echivalează cu titlul 
de proprietate). Vă amintiți ce face foto- 
graful nostru. ÎI vedem trăgind, febril, 
patruzeci de instantanee cu o fată pe care 
o pune să ia toate pozițiile, atitudinile, con- 
vulsiile unui trup care face dragoste. O 
dragoste poruncită de el, de la client la 
furnizor. Acest amor e singurul intere- 
sant, căci e numai al lui; îl poate ulterior 
băga în geantă şi nimeni pe lume nu i-i 
va putea lua... 


Urmările erotismului 


La filmele semnalate, mai adăugaţi su- 
tele de filme contemporane unde amorul 
devine simplă acuplare, iar acuplarea de- 
vine pur (dacă se poate spune) erotism 
Sint multe aceste filme și toate la fel. În 
schimb nu s-a făcut încă filmul cu adevă- 
rat artistic, asupra erotismului, filmul în- 
tr-adevăr adevărat, care să zugrăvească 
urmările logice implacabile ale erotismu- 
lui. Este interesant cum exagerările ine- 
rente erotismului sint o nebunie perfect 
logică. Căci aci totul se reduce la acuplare 
şi atunci totul devine cumplit de monoton 
Variaţiile oferite de diversitatea chipurilo 
și a trupurilor posedate sint foarte puține 
la număr. Repede amantul sau amanta va 
fi tăcut turul complet al creaturilor utiliza- 
bile, turul complet al tipurilor şi anatomii- 
lor posibile (blond, brun, gras, slab, nă- 
sos, cirn, lungan, pitic, etc). Pentru a scă- 
pa de monotonie, se va recurge la afrodi- 
Siace, la perversități, la «specialități», la 
practici invertite, la mizanscene incura- 
jante, la şedinţe de exhibitionism şi exe- 
cuții colective la scenă deschisă. Paul 


Morand spunea că «amorul modern e 
ceva atit de asomant incit trebuie să coti- 
zeze mai mulţi pentru a-l putea duce pină 
la capăt». Repede se ajunge la stingere 
la epuizare. Epulzare a unor metode in 
fond destul de puţine la număr, precum 
și epuizarea directă, fiziologică, a intere- 
satului, 

În tot cazul, bilanțul general ai amorului 
în cinematograf este optimist și decent. 
Numărul de filme care zugrăvesc marele 
amor, amorul sufletesc, unde cel fizic e 
doar un ajutător, un complement şi o 
anexă — numărul filmelor decente şi înalt 
spirituale este mare, în timp ce filmele 
erotice, încă la modă astăzi, sint toate la 
fel, ceea ce le anulează insâşi cantitatea 
Ceva mai mult. Se pare că valul de porno- 
grafie este în scădere, ba chiar în curs de 
extincțiune. Ca dovadă filmul «Love story» 
o banală, normală poveste de dragoste în 
stil papa, care, la ora actuală, are un 
succes enorm, amortizind întregul cost 
de producţie în două, în numai două zile 
de încasări, într-o singură gală de pre- 
mieră. 


D.I. SUCHIANU 


Amorul-moarte («Al 41-lea») 


Amorul-viață («Prinţesa») 


“e DOSARUL DRAGOSTEI: 


d 
dragoste 


ai a inventat A 


1 streap-tease-ul. :7 
EN Trăim o atrofiere 
*. a sentimentului? 
Pvy و یت‎ 
Erotism romantic Erotism 0 


PLEINS FEUX SU 


Cel puțin deocamdată, cinematograful rămine arta 
cea mai simptomatică pentru realitatea, psihologia și 
mentalitatea unei societăți. 

Faptul că la un festival internațional, o sală specială 
a fost rezervată vizionării filmelor «erotice» nu m-a 
stupefiat. De mulți ani de zile încoace am înregistrat, 
intii cu titlu de curiozitate, apoi cu un sentiment de 
repugnanță, mai apoi cu tristețe şi îngrijorare, feno- 
mene ale instrăinării de sine, ale înstrăinării de dra- 
goste, prin «erotism». 

Nu cred că fac un paradox afirmind că strip-tease-ul 
este o înstrăinare de nud. Exaltarea frumuseții nudului 
a fost în centrul artei, în timpuri vechi şi noi, de la sta- 
tuie şi pină la fotografie și, implicit, la fotografia în 
mișcare. Scindarea omului, scindare de nuanță creș- 
tină sau nu, în trup și suflet, în pămintean şi ceresc, 
în păcătos și inocent, în rușinos și sublim, a dus la 
ascunderea nudului — şi mă refer aici numai la «ascun- 
derea» lui morală, adică la desconsiderarea lui, la exi- 
larea lui într-o zonă de umbră promiscuă și animalică, 
Strip-tease-ul, departe de a fi o «dezvelire» cum e so- 
lemnitatea inaugurării unei statui, nu face decit să 
«ascundă» și mai mult trupul, adică să-l înfunde şi mai 
adinc într-o obscuritate dubioasă și trivială. 

Nu e de competenta mea o analiză sociologică a cau- 
zelor care au generat valul de erotism în așa-numitele 
societăți de consum, care au făcut din sexualitate pe 
de o parte o obsesie și un coșmar, pe de altă parte, o 
monedă uzată și fără pret. Dar aceste abuzuri mi se 


Erotism hippy 


g مخ‎ 
A شيو‎ 


Erotism cibernetic 


pare limpede că încearcă a compensa o gravă pierdere 
de singe moral, o pauperizare a sentimentelor și chiar 
a instinctelor. 

«Amorul publicitar», cu stilul lui «biciuitor» e menit, 
evident, să spargă o somnolență, să anime o inerție, 
să alunge o dezinteresare — dar mijloacele lui au 
eficacitatea temporară și nocivă a drogurilor. După 
epuizarea efectului imediat, somnolența se reinsta- 
lează mai apăsător, lipsa de apetit se transformă în 
lehamite, amorțirea tinde spre moarte. 

Să revenim la film. Hedy Lamar — trecînd goală prin 
filmul «Extaz» — a provocat un scandal de «cenzură», 
deși apariția ei se înscria în limitele poeticului. Unele 
filme ale lui lgmar Bergman sint erotice, dar nu por- 
nografice — și asta din două motive: înalta valoare 
artistică a operelor lui şi problematica umană care le 
aureolează. Sexualismul unor filme de Buñuel, cu 
substraturile lor psihanalitice, sînt dincolo de vulgari- 
tate prin forta lui de cunoaștere, atitudine și transfigu- 
rare estetică. 


Stop erotismului? 


Nici divertismentul erotic nu trebuie condamnat. 
Există în multe filme italienești o frivolitate benignă, 
bonomă, plină de umor, care aluzionează amorul fără 
a-l converti la semnificație, dar şi fără a-l perverti, un 
libertinaj spiritual care refuză obscenitatea. 


Erotism contra-cost 


Erotism revuistic 


Tristețea pină la disperare începe din clipa în care 
gesturile iubirii devin niște fabricate înșirate pe bandă 
rulantă, o rece stereotipie, o producție în serie de uti- 
litate redusă al cărei sens a fost uitat. Ce dovedește 
industria «sexy» decit că materialul pe care-l vehicu- 
lează și-a pierdut particularitatea? De la «Maja desnuda» 
la «abțibildul» excitant — e drumul abrupt şi degradant 
de la splendoarea şi drama iubirii la «comics»-ul ei 
grotesc, caricatural sau devitalizat. Lung-metrajul artis- 
tic sau documentar, scurt-metrajul, desenul animat, 
sint invadate de formule «sexy», formule-tip, rulind la 
cinematografe speciale sau nu, sub ochii tot mai bla- 
zati ai spectatorilor de toate virstele. 

Artificial și dureros tranșate, «trupul» și «sufletul» 
îşi visează unitatea. Dar aşa cum există perversiunile 
instinctelor, există şi perversiunile ascezei. Sătulă ; 
suprasaturată, retina şi epiderma milioanelor de spec- 
tatori visează culori adevărate, forme vii, conflicte 
autentice. Combaterea puritană a iubirii «dezvelite» ar 
fi de nedorit și nu numai că n-ar purifica moravurile, 
dar ar da, dimpotrivă, un nou impuls artei de gang, de 
culoar sordid, de sugestie poluată. 

Actualmente, se pare că cinematograful reacționează 
împotriva şablonului erotic prin filme cu o tematică 
acut contemporană care zguduie lumea. În căutare de 
ideal și de o activitate revigorantă, marele public occi- 
dental e dornic să participe, aderînd sau contestind, 
la opins politice, la înfruntările etice, care pulsează 
pe glo 


Erotism sportiv 


S-ar putea ca un «nou val» în cinema să păstreze din 
cuvintul nud doar primele două litere. A spune o vreme 
NU, nudului, ar fi o reacție firească — dar nu-i pot 
ignora provizoratul. Nu e nevoie ca un avion cu reacție 
s-o izgonească pe Briggite Bardot de pe ecran. Fil- 
marea unei insurecții populare nu va putea înlocui sau 
contracara problematica iubirii, sub toate aspectele ei. 

E nevoie de altceva. E nevoie ca dragostea să fie 
repusă în echilibrul ei propriu și în echilibrul totalității 
manifestărilor umane. E nevoie să se pună capăt exaspe- 
rării care s-a născut din prea multă oboseală, singu- 
rătate și dezorientare. E nevoie să li se facă loc senti- 
mentelor, stingherite, strangulate de prea multe obiecte. 
E nevoie să vedem filme de dragoste, filme erotice, 
fără prejudecăţi, dar și 18۲٣ 69 

Sint conştientă că, pentru a atinge această armonie, 
se cer profunde și îndelungate şi variate restructurări. 

Oare filmul indică de pe acum simptomele unei astfel 
de restructurări? Oare dragostea, chipul ei desfigurat, 
mutilat, caricat, batjocorit, abrutizat, îmbolnăvit, își va 
recăpăta trăsăturile naturale? 


Nina CASSIAN 


: DOSARUL DRAGOSTEI 


moartea 
barbatului 


Rudolph Valentino, 
invulnerabilul balerin 


Clark Gable, 
«rien ne va plus»... 


F reşte, nu există filme de dragoste 
«Filmul de dragoste» e o expresie 
didactică şi sumară pentru a învăța ma 
bine, pentru a ne orienta la studiul geogra- 
fiei în clasă. La școală, cind avem de 
studiat o țară — protesorul ne ia cu apele, 
munții şi formele de relief ale acelei ţări. 
Filmul de dragoste e o «formă ٥6 
cind ni se predă geografia acelei țări nu- 
mită țara poveştilor, la cinema. Alte forme 
de relief ale acestei țări a poveştilor sint 
(și urmează două puncte): comedia, wes- 
ternul, filmul polițist, filmul muzical, capi- 
tole prin care se inoculează elevilor ideea 
că munții nu trebuie confundați cu apele 
cimpiile cu podişurile. De fapt, şi in ţara 
poveştilor — ca in orice țară — apele se 
confundă cu munții, munții cu văile şi la 


34 


pannassa 


„Epoca noastră a., 

y” a inventat junele prim. : 

: Bărbații din 6 

4 n-au fost decit balerini 
pentru Ulanove 


aa 


"nitip Garbo „a 


rrr 


capătul marilor platouri te poți trezi in 
adincul unor minunate prăpăstii. De fap: 

şi în țara poveștilor — mai ales în tara 
poveștilor — toate sint o apă şi un pămin: 

doar profesorii şi elevii au iluzia că dife- 
rențiază net formele de relief, dar adevăru 

e că filmul de dragoste poate pleca foarte 
bine din filmul polițist, filmul polițist se 
varsă în marea aventură comică, iar a- 
ceastă mare vine de se leagă prin evidente 
Gibraltaruri şi incroaiabile Floride în ocea- 
nul filmului-de-idei, care ocean scaldă! 
țărmul filmului de dragoste care... Fara o 
asemenea privire panoramică, e zadarnic 
să discutăm despre populația acestei țări 
a minunilor 


Hamlet și Lacul lebedelor 

Populaţia «filmului de dragoste» se 
imparte în femei și bărbaţi, din cind în 
cind — catastrofic — apărind și copiii 
Femeile şi bărbaţii se impart la rindul lor 
în amante şi amanți, în logodnici şi logod- 
nice, în soti şi soții, foarte, foarte rar in 
prieteni şi prietene. S-ar putea spune că 
prietenii şi prietenele — fără ghilimele — 
constituie naționalități conlocuitoare, un 
procentaj de 43-4%, şi alții», poporul do- 
minant fiind iubiții şi iubitele care nu se 
pot — din diverse motive numite şi «con- 
flict» — legitima la ofițerul stării civile 
Dacă panoramăm mai departe — adică 
dacă nu ne pierdem in nuanţe și excep- 
ţii — observăm că această formă de relief 
numită «filmul de dragoste» a constituit 
din adincul istoriei şi pină cam prin 1960 o 
formă de a reliefa, de a pune în evidenţă 
formele și fondul iubitelor, amantelor, fe- 
meilor fatale, vampelor, ingenuelor, pri- 
madonelor, traviatelor, aidelor, marlăne- 
lor, marilynelor, madelenelor, margarete- 
lor şi margarinelor. Din «filmul de dra- 
goste» — nu din western sau thriller sau 
comedie macksenettiană — din jalea lu 
s-au întrupat Greta Garbo, Marlène Die- 
trich, Bette Davis, Michèle Morgan, Bri- 
gitte Bardot, Jeanne Moreau, un întreg 
Larousse cu care aş putea să-mi duc ar- 
ticolul şi ideea pină la capăt, numai tran- 
scriindu-le numele, fără să adaug vreun 
adjectiv lingă ele. Nu trebuie să fii miso- 
gin ca să constați — în aceeaşi privire 


سمسسسسما 


panoramică asupra «filmului de dra- 
goste» — că bărbații nu pot da, canti- 
tativ, aici, un asemenea Larousse. Băr 
batili celebri aparțin altor «forme de re 
lief». Bărbaţii vin din western, vin dir 
vest unde nu e nimic nou (decit răz- 
boaie), ei coboară din preerii și din ma- 
şinile comice, mari gangsteri, mari cri- 
minali, mari monștri, mari detectivi — 
dar mari îndrăgostiți? Poate un Rudolph 
Valentino, poate un Clark Gable, poate 
un Ramon Novaro, poate un Douglas 
Fairbanks, un Charles Boyer. În cali- 
tate de indrăgostiți, bărbaţii sint — pano- 
ramic vorbind — mari balerini. Adică de- 
cenii la rind ei au fost puşi în acea situație 
— de neințeles pentru mine — de a ridica 
pe umeri, pe brațe, ca in balet, femeia 
Decenii la rind, «filmul de dragoste» a 
fost o asemenea coregrafie, in care femeia 
dansa și zburda complex pe toată scena 
iar bărbatul indrăgostit avea complexita- 
tea redusă la a o susține, pentru a o pune 
in valoare. Bărbaţii erau eroici sau nu 
femeile erau totdeauna eroine. Sigur cà 
— datorită interferenţei «formelor de re- 
lief», amintite mai sus — bărbații din wes- 
ternuri, între două galopuri şi patru cai, 
sărutau fugitiv cite o iubită, sigur că cei 
cu capă şi spadă, intre două dueluri 
iubeau, sigur că gangsterii, între două 
impușcături, alergau după o fustă — dar 
aceasta nu dovedește decit că baletui 
propriu-zis al filmului de amor nu a fost 
niciodată un cimp de exprimare plenară a 
calităților masculine. În comparaţie cu 
ce ne-a dat literatura în materie de mari 
îndrăgostiți, diferența dintre rolurile lui 
Rudolph Valentino sau Charles Boyer şi 
Fabrice del Dongo sau Werther se poate 
echivala cu deosebirea dintre Hamlet şi 
prințul negru din «Lacul lebedelor» 


Flynn şi Bogart 


Ani de zile, junii-primi şi junii-secunz 
bărbaţii frumoşi de pe pinză şi bărbați: 
normali de pe stradă am trăit intr-o dulce 
armonie, într-o mutuală complicitate, in- 
cintaţi că nimeni — nici regizorii, nici sce- 
nariştii — nu ne descoperă secretele şi ne 
lasă în pace; căci citeva secrete inconfor- 
tabile, greu de mărturisit, aveam. 8 


Bogart, 
vulnerabilul care tace 


Mastroianni, 
vulnerabilul care mărturisește totul 


actori — ca acest Humphrey Bogart, de 
pildă, cu veșnicul lui pahar în plus faţă d+ 
onorata societate, cu tristețea lui vinovate 
cu chipul lui macerat de curajul singură 
tatli — parcă ar fi fost dispuşi să «nə 
toarne»... Spaima trecea repede: Errol 
Flynn, Robert Taylor, Gary Cooper — cu 
farmecul lor irezistibil — il reduceau la 
tăcere pe «Bogey», iar lui Bogey îi plăcea 
enorm să tacă şi să bea, tinind secretele 
doar pentru el... Cultul lui Humphrey Bo- 
gart, după moartea lui, coincide cu revo- 
luția anilor 60, din Europa — şi această 
intimplare e cit se poate de semniticativă 
El a prefigurat asasinarea bărbatului-ba- 
lerin. Doi bărbaţi au săvirșit omorul. Ac- 
tul lor criminal s-a dovedit o revoluție 
artistică şi morală în «filmul de dragoste 


tului cj 


ar vrea 
Imposi 
Trevi 
rizoriu 
în zori 
veni 
va ven 
va gås 
din di 
ducind 
Aşa 


te totul 


ogart, de 
us faţă d: 
vinovat: 

I singură 
şi să «na 
ede: Errol 
oper — cu 
uceau la 
y li plăcea 
secretele 
phrey Bo- 
cu revo- 
i această 
niticativă 
atului-ba- 
orul. Ac- 
revoluție 
ragoste; 


Antonioni şi Fellini 


În 1960, apar «Aventura» şi «La dolce 
vita», două filme după vizionarea cărora 
— așa cum s-a spus — lumea urma să se 
uite altfel la cinema. S-a vorbit şi s-a scris 
enorm despre barocul, feericul, miracu- 
losul, sărbătoarea — la Fellini; despre pre- 
lungirea planului nesemnificativ, prelun- 
girea timpului-mort, caracterul clinic al 
analizei la Antonioni, ba şi mai mult des- 
pre «femeile la Antonioni...» Nu ştiu să 
se ti consacrat studii la tel de consistente 
tipului de bărbat din cele două filme — 
deşi ne aflam într-unul din rarele cazuri 
cind cinematograful dădea eroi de valoa- 
rea și forța celor lansați în literatură. Ca- 
racterul romanesc al celor două filme era 
de netăgăduit (de aici studiile despre 
«cinematograful literar» al lui Fellini şi 
Antonioni), dar mai important decit roma- 
nescul se dovedea omenescul, așa cum 
se întimplă ori de cite ori întilnim o operă 
artistică esențială. lar — cel putin pentru 
mine — omenescul acestor două filme se 
concentra în jurul celor doi eroi: Sandro 
(din «Aventura»), Marcello (din «La dolce 
vita»). Îi văd ca doi frați, ca doi membri 
ai aceleiași grupe sanguine, numită — tot 
din raţiuni didactice — vulnerabilitate. Nu 
slăbiciune — căci numele slăbiciunii îl 
cunosc toți bacalaureaţii — ci vulnerabi- 
litate, adică descoperirea locurilor pe unde 
putem fi loviți, răniți, învinşi, frinţi și re- 
înviați. Niciodată filmul nu adusese în 
lumea sa şi în fața lumii — doi bărbaţi 
mărturisind totul despre ei, fără să ceară 
milă, înțelegere şi iertare. Rataţi — dar 
nu laşi. Laşi — dar lucizi. Lucizi — dar 
permanent șovâielnici. Şovăielnici — dar 
gata să sară în primul tren după femeia 
iubită. 11068905117 — dar gata 58 6 
ispititi de ispită. Sensuali — dar dezgus- 
taţi imediat de aventură. Fără prieteni — 
dar așteptindu-i fie in forfota cafenelelor, 
fie in tăcerea unei insule. Terorizaţi de 
adevărul conformismelor, gata să le ac- 
cepte — dar in ultima clipă, refuzindu-le 
fără speranţă. Egoiști — dar oricind gata 
să fie fulgerați de o generozitate, de 
un gest nobil, de o fugă de Bach, de 
ideea unui act creator în slujba tuturor: 
un roman, o construcție arhitecturală. 
Pentru ca atunci cind apare inspirația — 
să arunce asupra ei privirea lor deznă- 
dăjduită, hăituită, curmind-o. Redesco- 
perind astfel ratarea — fallia, crăpătura, 
locul de moarte prin care pot pătrun- 
de in ei absolut toate sentimentele, strå- 
bătindu-i indelung, pentru a ajunge la 
nimic prin totul. lar ratarea poate avea 
chipul monstrului marin din zori, apărut 
pe plajă din senin, sau poate fi mina femeii 
— ca un păianjen — care urcă de pe umăr 
spre suflet, tot în zori, pe terasa hotelului, 
încercind o înțelegere, inacceptabilă după 
infringere. E evident că tot ce a urmat 
după ei în cadrul acestei «forme de relief» 
a trebuit să țină seama de revoluţia lor 
sentimentală, de  «psihologismul lor 
epic» — cum ar fi spus Stendhal — de 
ceea ce au descoperit ei în vulnerabili- 
tatea lor virilă, noua expresie a celebrei 
«solidarități» din alți ani. E și mai evident 
că asemenea bărbați — prin aventurile 
lor interioare — nu mai au nimic co- 
mun cu balerinii precedenţi. Moartea 
acestora din urmă a fost exaltată de Fel- 
lini într-un episod-cheie al lui «La dolce 
vita»: Anita Ekberg — femeia grandioasă, 
femela-simbol — e purtată triumiai, pe 
sus, în frenezia unei nopți romane, exact 
ca in baletul Şeherazada. Marcello fuge 
după ea, minat de toate instinctele bărba- 
tului cuceritor, ştiut din atitea filme. El 
ar vrea să mai fie o dată bărbatul-balerin. 
Imposibil. Vor face baie în Fontana di 
Trevi şi vor hrăni cu lapte — grotesc, de- 
rizoriul — o pisicuță noctambulă. Apoi, 
în zori, Marcello va lua niște pumni zdra- 
veni de la alți bărbați din filme. Apoi, 
va veni acasă, în virful picioarelor şi îşi 
va găsi soția care incercase să se sinucidă 
din disperare. Şi-i va jura amor veșnic, 
ducind-o la spital... 

Aşa că, «film de dragoste» nu există 


Radu COSAȘU 


Su DR] 


„5 Epoca noastră 
a inventat magia femeii. 
Dar femeia nu are cuvînt 
îi în marile jocuri 


omului.‏ وه که 


Lucrurile serioase ii privesc doar pe bărbați... 


acă demult, în veacurile Renaşterii. 
D nefericitul prinț al Danemarcei pu- 
iea să exclame «Slăbiciune, numele ۷" 
e femeie», astăzi, spectatorul candid şi 
fermecat ar avea, parcă, şi mai mult temei 
pentru a constata plin de o înfiorare de 
care nu e străină adierea 311181031٥ a pă- 
catului: «Cinematograt, numele tău e fe- 
meie». De visurile rătăcitoare pe ecranele 
sălilor obscure sint legate pentru vecie 
chipurile a nenumărate fiice ale Evei: di- 
vine sau diabolice, ingenue sau sofisti- 
cate, băiețoase sau sensuale, blonde sau 
brune, focoase sau languroase, rafinate 
sau fruste. Nicicind vreun Olimp n-a bene- 
ficiat de un atit de variat sortiment de 
Aphrodite, Diane sau Junone (ba chiar 


şi de Minerva) pentru toate gusturile si 
pentru toate anotimpurile, vii (mai vii ca 
viața însăşi) şi totuşi suficient de depăr- 
tate, de inaccesibile, pentru a nu curma 
visul. Pentru prima oară de la începuturi, 
fiecărui om, oricit de modestă i-ar fi fost 
condiția, oricit de neajutorat ar fi fost el 
de soartă, în orice colț uitat al pămintului 
s-ar fi aflat, i se deschideau, pentru un 
bănuț, porțile paradisului, în care se miş- 
cau, trăiau, iubeau şi mureau pentru el 
toate femeile lumii. Şi dragostea? Nu 
este oare, de peste șapte decenii, cine- 
matogratul vehicolul ideal al celor mai 
fascinante poveşti de dragoste, în toate 
registrele și la toate intensitățile? 

S-ar părea, deci, că cel puțin in acest 


Hê: DOSARUL DRAGOSTEI: 


domeniu nu poate exista nici o plingere 

Şi totuși, la o examinare mai atentă, incepe 
să prindă contur și o altă imagine, imagi- 
nea unei direcții majore din arta cinema- 
tografică, din care, paradoxal, femeia este, 
dacă nu absentă, in orice caz redusă la 
rolul de «accident de teren», de «taire- 
valoir», cum spun francezii, utilà doar 
pentru a stimula acțiunea și a scoate mai 
bine în relief incandescenţa conflictelor 
bărbătești. 

Această direcție eminamente masculină 
(şi e interesant că ne-ar fi dificil să găsim 
un fenomen analog și la asemenea pro- 
porții în literatură, de pildă) o vom întilni 
de-a lungul tuturor etapelor esențiale ale 
istoriei cinematografului. 

În comediile virstei de aur, în genialele 
filme ale lui Keaton, Chaplin, Langdon 
Stan şi Bran şi mai tirziu la frații Marx, la 
Fields şi pină la Jerry Lewis (vreau sè 
precizez că impotriva părerii cvasi-una- 
nime a criticii românești de film, adjecti- 
vul «genial» i se aplică, in intregime,şi lui) 
femeia, de fapt, nu participă ca factor 
esențial la declanşarea mecanismului fun- 
damental al comicului (decit uneori, in 
ipostaze anti-teminine: ca harpie mustă- 
cioasă sau ca hipopotamă a-tot-deranja- 
toare). Rolul femeii nu se deosebește, in 
fond, de cel al nenumăratelor obiecte mai 
mult sau mai putin contondente, de care 
eroii comediilor se lovesc, între care se 
încurcă şi impotriva cărora duc o luptă 
niciodată terminată. Chiar poveştile sen- 
timentale nu servesc decit cel mult ca 
liant superficial al unei acțiuni cu alte 
finalități şi cu alte sensuri. Marea artă 
comică este o artă asexuată, 

Şi în western, femeia nu joacă, de fapt, 
decit un rol lateral și secundar (cu foarte 
tare excepții). În circa 5 000 de filme inchi- 
nate vestului, cinematograful n-a reuşit 
să creeze măcar un singur personaj fe- 
minin, realmente central, realmente pla- 
sat în miezul aventurii (nici chiar atunci 
cind s-a inspirat din legendara figură a 
lui Calamity Jane). O singură figură mare 
de west-woman: Mae West; dar trama 
autentică a filmelor ei, dincolo de aparen- 
tele erotice este, în fond, lupta pentru 
putere şi pentru bogăție. Încolo, cintărețe 
de saloon, iubite romantice călătorinc 
în diligențe, neveste apărind căminul a- 
bandonat (vremelnic) de soțul plecat spre 
ndeplinirea dreptății, sint apariţii inciden- 
iale în marea dramă a relațiilor virile, în 
baladele despre solidaritatea bărbătească, 
despre solitudinea bărbătească, despre 
setea bărbătească de justiție. 

Am ales doar două exemple; dar nu sub 
același unghi este privită femeia (şi în 
consecință şi dragostea) în atitea din 
cele mai bune filme ale lui Hitchcock, 
Orson Welles (ne gindim, de exemplu, 
la «Cetăţeanul Kane», la «Mr. Arkadin», 
dar şi la «Procesul»), Melville? Ca să nu 
mai vorbim de atitea filme de război sau 
de multe filme polițiste și de aventuri! 

Desigur, nu uităm, nu avem voie să uităm 
de celelalte filme, de marea artă a lui 
Griffith şi von Sternberg, a lui Stroheim 
şi Bergman, a lui Antonioni și Fellini. 
Dar tendinţa despre care vorbeam există 
și ea se explică, credem, prin caracterul 
mai pronunțat popular al cinematografulu 
în comparație cu celelalte arte. 

Cea mai tinără dintre arte, tocmai pen- 
tru că este cea mai de masă, păstrează 
în contemporaneitate citeva din miturile 
şi prejudecățile societăților neevoluate, 
lipsite de rafinament. A considera femeia 
capabilă de mari sentimente și ginduri 
profunde e o idee (relativ) modernă. Și 
dragostea, să nu uităm, e o invenție abia 
a evului mediu european. În multe din 
filme vorbeşte înțelepciunea arhaică, după 
care de o serie întreagă de lucruri serioase 
sint capabili doar bărbaţii. Dincolo de 
funcționalitatea ei fiziologică, dincolo de 
rolul ei de divertisment (exclusă însă de la 
veritabilele libaţii ale comicului), femeia 
nu are cuvint in marile jocuri esențiale 
ale omului 

Sā nu ne întristâăm. Va trece şi asta. 


H. DONA 
35 


1 وو 
Epoca noastră "4‏ 
r . x‏ : 
a inventat femeia secolului“,‏ 


iias 


پاپ پا پاپ پو و Mda‏ 


Mărturisesc. spre gloria mea, că ni- 
ciodată scenele de amor admirate la cine- 
matograf nu m-au tulburat altfel decit 
estetic. Prea concret e blestemată iubi- 
rea pentru ca anemica peliculă să mă pună 
pe ginduri. Nu m-a obsedat nici o vedetă 
de cinematograf, n-am fost terorizat de 
imaginile halucinante și perfide ale peli- 
culei, cu alte cuvinte, măcar din acest 
punct de vedere, sint imun. Capriciile 
sorții au făcut să trăiesc citeva ore în 
preajma unei mari vedete, visul erotic al 
multor academicieni, soldați, turiști, vir- 
furi administrative, regizori, frizeri,şi m-am 
întrebat cu vulgară mediocritate: «Ce 
dracu'au găsit la femeia asta?» Într-ade- 
văr, marea vedetă, căci într-adevăr, era o 
mare vedetă, avea pe peliculă un farmec 
straniu, o sexualitate atroce, o linişte 
care venea parcă din prima zi a lumii 
dar... vai, în viața de fiecare zi era de o 
stupiditate... la fel de grandioasă... să dai 
și să fugi... Ca toate femeile, se mira şi 
ea de atracția pe care o exercita asupra 
bărbaţilor, avea o modestie care mi-a 
făcut-o simpatică: «În fond, sînt o femeie 
ca toate femeile». Avea și n-avea drep- 
tate. Ea era desigur, o femeie absolut 
normală, terorizată de ideea că s-ar putea 
îngrășa, terorizată de asemeni 06 28 
că soțul s-ar putea plictisi de ea... Dar 
ecranul făcea din ea o femeie stranie... 
Nici ea săraca măcar nu se recunoștea 
în imaginea peliculei... Ciudăţenia este că 
nu din orice femeie stupidă, cinematogra- 
ful face o taină a lumii... Asta înseamnă 
că mediocritatea femeii era înșelătoare. 
Cinematograful nu neapărat denaturează, 
nu neapărat deformează realitatea. Cine- 
matograful poate să imortalizeze esența 
şi să estompeze păcatele neesențiale ale 
unei femei. 

Cinematograful a încercat să ne impună 
o femeie ideală, o femeie de care să ne 
amorezăm cu toții, de la contabili la ma- 
tematicieni, asta m-a scos întotdeauna 
din sărite... Vreau să descopăr eu o fe- 
meie, nu să vină cutare regizor să mă 
tragă de minecă: «Indrăgostește-te de 
dumneaei... Ea e femeia ideală. Ea e fe- 


36 


| Dar ce mă fac dacă femeia ٢ 
1 . sp > 
secolului mă y; 

plictiseşte de moarte 


meia secolului». S-ar putea ca genialul 
regizor să aibă dreptate. S-ar’ putea ca 
dumneaei să fie femeia secolului... Numai 
că eu n-am nevoie de femeia secolului... 
Eu am pretenții mult mai modeste. Eu am 
nevole de o femeie care să-mi placă. Ce 
mă fac dacă femeia secolului mă plicti- 
seşte de moarte? Ce mă fac dacă femeia 
secolului e amorezată pină peste cap de 
Carlo Ponti? Eu n-am nevoie de un ideal 
Eu am nevoie de o femeie vie, de o femeie 
care să fie a mea. Blestemata cea de a 
șaptea artă — că altfel nu pot s-o nu- 
mesc — a născut ideea că putem iubi o 
femeie care nu ne va aparține niciodată... 
Ei bine, nu, pe acest drum nu voi merge 


niciodată... Între o Sophia Loren, abstractă, 


și o dactilografă concretă, voi prefera, evi- 
dent, ultima formulă... A admira ideea 
unei femei ideale pe care cineaştii au 
drăgălăşenia să ne-o impună înseamnă 
a distruge subiectivitatea deşănțată a iu- 
birii ori, dacă admitem asta, putem să ne 
sinucidem... De marile vedete n-au decit 
să se amorezeze partenerii de joc, sce- 


nografii, producătorii, regizorii, toți cei 
care trăiesc în preajma lor; a te îndrăgosti 
prin intermediul peliculei mi se pare nu 
ceva romantic, ci ceva ireversibil morbid. 

Un confrate relata ca pe un amănunt 
romantic, cum o studentă iși punea dea- 
supra patului, fotografia lui Belmondo... 
Doamne, ce trist... Dacă avea deasupra 
capului fotografia unui coleg de an sau 
măcar a unui cadru didactic, era de o mie 
de ori mai romantic... Cinematograful a 
incercat să ne impună bărbați ideali și 
femei ideale, așa cum și-i inchipuie re- 
gizorii şi producătorii, n-am să-i iert ni- 
ciodată acest amestec grosolan în tre- 
burile noastre intime. 

Saturat de sentimente, de ideile roman- 
tice, cinematograful şi-a luat la un mo- 
ment dat şi nobila sarcină de a ne arăta 
misterele amorului fizic. Ce să zic, tre- 
buia să vină cea de a șaptea artă ca să ne 
explice cum să ne dezbrăcăm iubitele... 
Aşa au apărut filmele sexy! Bani chel- 
tuiti de pomană... Doamne,ce plictiseală 
Cedind, ca orice om, ispitelor vulgare, am 


văzut și eu la Londra și la Paris, citeva 
filme pline de personaje obsedate de 
sexualitate... Obsesia sexuală nu m-a în- 
grijorat niciodată, nici n-am roşit, nici nu 
m-am indignat, hai să vedem, mi-am 
spus, ce le trece prin cap acestor fete fru- 
moase și acestor băieţi bine făcuți... Sen- 
28118 fundamentală era de penibil, de ce 
au nevoie de martori nişte oameni care 
se iubesc cu atita frenezie și atita pedan- 
terie? Așa că, din politețe,am părăsit fil- 
mul la jumătate... Le-am promis actorilor 
că am să-i văd din nou cind vor fi îmbră- 
cati... 36028118 mea nu era foarte parti- 
culară, toți spectatorii trăiau un senti- 
ment penibil, ca între musafiri care au 
fost chemaţi în vizită la o oră nepotrivită... 
Scuzaţi de deranj... ne vom vedea altă 
dată... ' 

Dar nu filmele sexy constituie perfor- 
manta celei de a șaptea arte, aici mai sint 
multe de făcut; cinematograful a realizat 
însă o altă mare victorie — cuvintul «per- 
formanță» ar fi aici impropriu — a reușit 
să dea un cadru ideal tuturor iubirilor po- 
sibile. Încadrate în spatele strimt al ecra- 
nului, scenele de iubire capătă o eterni- 
tate posibilă... Ce triste şi pline de gran- 
doare sint despărțirile în plină stradă de 
față cu vecinii, de față cu măcelarul!... 
Minunea asta numai intamul cinemato- 
graf a realizat-o. Cu ce îngindurată ele- 
ganţă își plimbă eroii lui Antonioni sin- 
gurătatea şi eșecul! Eroii lui Antonioni 
au — chiar în momentele de criză — o 
extraordinară pregnanță, despărțirile din 
filmele lui sint frumoase ca un apus de 
soare... 

„ȘI apoi, oamenii de cite ori se amore- 
zează simt nevoia să se ducă la un film. 
Întunericul sălii de cinema exercită încă 
o mare putere de seducţie, o seducţie 
care începe din anii adolescenței... Dar 
nu pe orice femeie poți s-o inviți la film... 
și de multe ori mi s-a reproșat cu vehe- 
mență nu infidelitatea, ci... 

— Cu mine n-ai fost niciodată la un 
film. 


Teodor MAZILU 


 *&EDOSARUL DRAGOSTEI: 


Epoca noastră 
a inventat superproducția: 
Ce se întîmplă cu iubirile 
din filmele fără vedete, 
fără reclame? ` 


Există viaţă fără dragoste? Există 
filme fără dragoste? 
Răspunsurile sint prea bine cu- 
= noscute. Sint filme in care dragostea 
explodează, de pe afiş, cum ar fi 
un. „Romeo şi Julieta“ — revăzut 
recent in_versiur ٤ 3 şi de 
O tumultuoasă tinerețe a lui Zefţi- 
relli — pentru 
tinerilor veronezi, 
dincolo de eternitate, 
efort spectatorul; sint 
cel mai vechi dintre sir 
omului apare- travestit; 
mantia unui muzical bine core- 
grafiat („Sunetul muzicii”, „Hello, 
Dolly”, „My Fair Lady”), fie printre 
lupte politice, de unde se ivește 
timid, dar nu mai puţin convingător, 
ca de pildă in Z", cind neputin- 
cios revoltatele lacrimi ale lrenei 
Papas dau glas statorniciei și devo- 
ţiunii numită tot iubire. 
plele nu au sfirșit. Dragostea i 
rile, toate formele, 
nouă, mereu aptă 
emoții. Nu există 
autor de cinema care să nu fi scris 
prin imagini povestea lui de dra- 
goste, Claude Lelouch este departe 
de a fi singurul care a adus pe pinză 
întilnirea dintre un bărbat şi o 


femeie. 


Dar ce se intimplă atunci cind 
1 


aceste intilniri nu sint slujite de 
numele unei Sophia Loren sau de 
cel al unui Paul Newm de parti- 
turi muzicale celebre sau de reclame 
răsunătoare? Ce se intimplă cu 
le nepoleite, din filmele în 
alb şi negru, dar sub al căr i 


iubiri 


pentru mulți ne 
vedere, se 


Să n 


Un astfel de film cu aparenţe 
modeste a fost „Căsătorie prin 
ica publicitate” al regizorului Fran- 
k Filip, care făcea un sensibil 
portret al virstei nehotărite. E greu 
să-l uiţi pe tinărul Tonda (inter pre= 
tat de Pavel Landovsky), tinărul 
timid plecat în căutarea iubirii; pe 
o intilneşte fără să o recu- 
noască la timp, o pierde și se refu- 
ingurerat in alte braţe, ce 
pot promite mai mult decit o 
monotonă căsnicie. Tandru portret 
al acestei a doua fete venită ea în 
efit la viitoarea sa soacră, cu o 
giscă mare in paporniţă. Pasărea 
dor cită va mai alina lacrimile 
donjuanului pocăit, inecind tot ama- 
rul într-un ospăț. Acest Tonda, 
virtual partener al blondei lui For- 
man — căutind. prin iubirile ej 
cenușii şi: speriate o aceeași, poate 
imposibi 
imi amintesc și de acea tardivă 
încărcată de regretul 
renunțării de odinioară, din „Ocolul 
lui Stoianov și Ostrovski. Sau de 
„Tandreţe”, filmul Tatianei Lioznova, 
cu adevărat tandru, în care Doronina 
dind întregul sens „farmecului slav“, 


=0 3 


3 


fericire. 


reintilr 


trăiește ozi de dragoste, singura ei 
zi de dragoste, cu şoferul moscovite 
care o dată cu străzile necunoscute 
o lasă să intrezărească promisiunea 


şi ea în 
imposibilei fe- 


riciri. Stingace, cu un chip făcut 
parcă să fie mereu ocolit de dragoste, 
ea nu încetează să se avînte în căuta- 
rea iubirii totale, în care crede pină 
la deznădejde, pe care ocere pină 
la umilinţă, şi pe care o pierde de 
fiecare dată fără însă să-și poată 
risipi speranța, încrederea. Candoa- 
rea incorijibilă a acestui personaj 
aflat pe alte coordonate artistice, 
se înrudeşte pe undeva cu acela 
interpretat de Giulietta Masina in 
„Nopțile Cabiriei”, 


Mai de curind momentul de dra- ` 


goste surprins de Emil Loteanu 
în „Poienele roşii”, ne lasă intipă- 
rit chipul Svetlanei Toma, fata 
bătrinului cioban, ale cărei prime 
sentimente se ivesc și se limpezesc 
parcă într-o totală osmoză cu natura. 

Anticipind citeva dintre premie- 
rele acestui an aș vrea să mă opresc 
asupra altor două intilniri de dra- 
goste pe care ni le propune noul 
cinema maghiar. 

Pentru regizorul Szabo 
care reia din alte unghiuri experiența 
anti-eroului său din „Tatăl“ şi „Vir- 
sta iluziilor”, 
un sentiment in afara timpului și 
locului celor ce îl trăiesc. Ea 
poate naşte, se modifică sau se 
fringe după cum pirghiile societăţii 
acționează asupra ei. Acest „film 
de dragoste” al lui Szabo incepe la 
virsta copilăriei, trece pragul ado- 
Yescenţei, depășește virsta iluziilor, 
pătrunde zidul maturității și atinge 
în cele din urmă hotarul uitării. 
Povestea acestui cuplu (Judith Ha- 


Istvan, 


dragostea nu esie 


پټ 


Virsta căutărilor („Pov 


lasz și Andras Balint), care cunoaşte 
toate virstele și toate anotimpurile 
dragostei, este una dintre cele mai 
emoționante trăiri în doi pe care 
vom avea prilejul să le urmărim 
anul acesta pe ecranele noastre. O 
coborire cu săniuţa, intr-un ame» 
titor crescendo, marcind pe cel al 
sentimentelor de-a lungul anilor, o 
ședință da pionieri cu prea timpurii 
şi severe aytocrițici, ocoadă la 
piine printre gloanțele războiului 
sau, după ani, o plimbare intr-un 
orășe! meridional din Franţa, leagă 
şi dezleagă vieţile celor di 
Kâro! în filmul său ٤ه‎ 
„lubire”, așază și 
e! tăria acestui sentiment sub cirma 
vremii, Ciudată apare acea dragosi 
trăită de una singură (interpretă, 
Mari Tö'ö-sik) în aşteptarea bărba- 
tului închis. Fiecare gind, fiecare 
gest, fiecare privire este împărțită 
cu cel absent şi totuşi a: de prezenti 
Revenirea lui aduce şi sfirșitul file 
mului. O dragoste pălimașă pentru 
care gustul sacrificiului și umilințelor 
nu a fost străin, sugerată doar prine 
are surprinsă prin intres 
deschiderea unei uşi. Elocința ima 


tr-o imbr 


r mute conturează ۴ 
srmanența unei "iubiri 
nente “de cinema autentic, 

diamant artistic, ascunse 

sub  aparenţe cenușii, pe 

lingă care iubitorii de frumos şi 

adevăr nu ar trebui să treacă fără 
să le observe, 


Adina DARIAN 


este de dragoste”) 


teleevehiment 


„„Răsună Valea“ 


Nu văd azi regizor 
care să filmeze muncitorul 
cu atita sinceritate! 


Riscind a 
nebun, subversi 
din urmă iron 
pe alb, că teleevenimentul 
luni, dacă nu al ultimului tri 
sau. chiar semestru, a fost „Rău 
valea”, Filmul românesc din 1949, 
primul film de actualitate stringentă, 
primul film care amesteca docu- 
mentarul cu invenția, vérité-ul cu 
ficţiunea, realismul cu’ fotorni 
<upra-realist, comedia 
tipul cu arhetipul, science-ficti 
cu politic-fiction=ul și cu coe 
tion-ul... Dar înainte de toate a 
trebuie să spun că „Răsună valea” 
a fost nu atit un teleeveniment 
cinematografic 

sihologic şi p: 
a acest film cu încordarea pr: 
unei şedinţe la psihanalist, c 
întins pe bancheta freudiană, a 
lzezi un vis pentru a-ţi descop 
din imaginile visate schema 


tendinţele nevrotice, adică 
acele impulsuri primare, bune sau 
rele, nu neapărat nocive, care-ţi vor 
domina viata devenind fie obsesii, fie 
angoase, fie fixaţii de apărare, fie 
„rezistențe“, Privit așa - psihana- 
litic — „Răsună valea“ mi s-a părut 
nici mai mult -nici mai putin, un 
film fundamental! 

La nivelul scenariului (Mircea Şte- 
fănescu) — el împărțea lumea, aşa 
cum urma să se intimple ani și ani 
de zile, in buni şi răi, în muncitori 
şi sabotori, În muncitori și dușmani. 
Muncitorii erau drepţi, simpli, ob- 
sedați de construcţie, de muntă, 
idealişti voluntari care nu muncesc 
pentru răsplată meschină, chipuri 
expresive in piatră şi bronz. Ei 
vorbeau puțin, făceau multe şi 
terminau fiecare frază cu: „noroc, 
tovarăşe!” și cu o bătaie stimula- 
tivă pe umărul celui lingă care 
munceau umăr la umăr. Solidaritatea 
era exprimată prin lozinci intonate 
în cor, dar rupte din suflet: „N-am 
venit ca să privim / am venit ca să 
muncim!" Bum-bești-Li-ve-zeni! Mai 
tirziu a apărut lozinca plată şi cu 
plată. Aici, nu! Moartea eroică اع‎ 
terna armonios cu cupletul satiric 
la adresa dușmanului. Dușmanul era 
bețiv, violent — ăsta era cusurul 
lui — obsedat de instincte murdare 
şi dorința de sabotaj, el privea cu 
othi răi şi. scuipa urit cind munci 
torii se bucurau-și dansau. Duşmanul 


omora, juca poker, era irecuperabil 
şi refuzat de idee. 

La nivelul regiai şi imaginii (Paul 
Călinescu Wieltried Ott) — filmul 
avea vigoare, elan, un schematism 
sănătos și curat, forta puerilă a 
scenelor de muncă anunțind acele 
mari reuşite ale documentarului 

tru investigator- al- şantierelor, 

turii modelate de om"; sint 

eva prim-planuri de brigadieri 
o frumusețe netrucată, oameni 
munciţi și asudați în cămăși peticite, 
= nu-văd azi regizor care să mal 
aibă curăjul de a filma muncitorul 


cu atita. sinceritate şi inspirație, 


privindu-l -drept in ochi şi după 
din cap şi pină în picioare, 
să-i pese cum arată încălță= 
a sau hainele lui ponosite, 
La nivelul jocului actoricesc — 
totul era, de pe atunci, teatru, ac- 
torii toţi veneau din teatru, pecetea 

a pusă ca o tampilă apăsață. 
Nimeni nu se mișca normal în fața 
aparatului, ٥۵ nefiresc esturilor 
răspundea statica privirii —ı dar 
citeva priviri erau memorabile: Tas 
lianu, in bancher care cade zdrobit 
la ea naționalizării, Beligan în 
puşlama de bani gata, Mișu Fotino 
cel de azi, figurant în două planuri 
secundare, un fel de elev cu ochelari 
venit pe şantier. La nivelul monta- 
jului — 2—3 naivități dezarmante 
in simplitatea lor ingenuă: o ședință 
stas la minister, „tăiată“ de un afiş 
cu Danielle Darrieux peste care se 
hpeşte un afiş chemind la muncă 
voluntară; un poker în casa Gogu- 
lenilor peste care radioul aruncă 
marșul brigadierilor. Marşul acesta 
al lui Breslașu e o capodoperă 
absolută. Filmul întreg. se mișcă 
sub semnul lui și muzica — prin 
sinceritatea și patosul ei — salvează 
şi innobilează scene incredibile în 
1971, replici „mortale” ca: stova» 
răși, un grup restrins de tărani"... 
„cunosc importanța” sau dialoguri 
cu nimic mai prejos de discuția lui 
Armstrong pe Lună cu centrul de 
la Huston: 

— Dorul de tine m-a adus.pe șan= 
tier! spune țăranul lon (Marcel Anghe- 
lescu) iubitei sale, Eugenia Popovici, 

— Cum? N-ai venit ca 553 1 
replică ea, minune mare, 

Intindeţi pe bancheta freudiană 
orice film românesc și veți auzi, 
dep în adincul subconştientului 
$ sună vale: 


BELPHEGOR 


telecinemateca 


Serile de miercuri 


Decepţia marelui Gatsby 
Răzbunarea lui Gregory Peck 
Magnatul Orson Welles 


Am. trăit așteptarea şi decepția 
„Marelui Gatsby“. Nebunia --boemă 
şi sclipitoare a anilor numiţi te 
Scott Fitzgerald The /azz Age a 
eșuat pe ecran intr-o stereotipă 
intrigă amoroasă. Unde s-a stins 
„lumina verde“ a marelui Gatsby? 
Interpretat superficial la nivelul ac- 
țiunii, mirajul literaturii lui fitz- 
gerald s-a spulberat. Personajele sint 
doar manechine pentru surisul facile 
hollywoodian. Să ne consolăm doar 
că numele lui Gatsby-Fitzgerald a 
intrat în circuitul larg al spectato- 
rilor telecinematecii? Am fi putut-o 
face dacă un cuvint specializat 
— aici cu adevărat necesar — ar fi 
prefaţat filmul. prezentind celor ne- 
familiarizați pe acest copil teribil 
al literaturii americane, a cărui viață, 
în directă concurenţă cu opera sa, 
a inventat o: generație. 

Oricind preferăm un western. 
Cu vestul sălbatec se merge la 
sigur, Acum ne-a dovedii-o Henry 
King cu „Răzbunarea”, deşi „Jimmy 
Ringo", prezentat Într-o altă seară 
de film, ne-a apărut mai strins ca 
dramaturgie, mai concentrat ca ten- 
siune psihologică. 

Tot solitar, de sub borurile largi, 
țintește pentru dreptate Gregory 
Peck, Henry King dă o întorsătură 
polițistă acţiunii. Cow-boy-ul său, 
după ce singur a ales să condamne, 
să judece şi să ucidă, pentru o 
binemeritată răzbunare, e pus față 
în față cu greșala sa. Vinovat era 
un altul. Legea vestului, care cere 
să-ucizi numai dintr-o rațiune, chiar 
dacă ea e partea binelui sau partea 
răului, este astfel răsturnată. Erou- 
lui nu-i rămine decit să se auto- 
condamne. Motivația psihologică mai 
personalizată, alăturată intrigii poli- 
{iste (construită la rindul ei dintr-o 
urmărire divizată pe etape cu mo- 
mentele ei de suspens, bravură, 
şiretlic şi cruzime) fac portretul 
cinematografic al regizorului King. 
Sentimente elementare, o poveste 
narată simplu în imagini ce urmă- 
resc intotdeauna emoție. După „jim- 
my Ringo“, „Răzbunarea” și „Zăpe- 
zile de pe Kilimandjaro“ poate vom 
vedea într-o seară și „Jesse James” 
(1939) care rămine primul titlu din 
opera de o jumătate de deceniu a 
veteranului de la Hollywood. 

„Dosar secret", 
interpretat montat 
— de Orson Welles, aduce pe ecran 
silueta masivă a talentului său baroc. 

cate au purtat- cindva 
(1941) 


acestui 


dolf Hearst, magnatul presei ame- 
ricane, inspirase acel prim film din 
care nu lipseau notaţiile biogra- 
fice, Acest al doilea potentat din 
opera cinematografică a lui Welles 
reiă traiectoria unei fulminante as- 
censiuni călre putere, ale cărei 
inceputuri dubioase marchează insă 
inexorabil prezentul. Trecutul inu 
poate fi ucis cu preţul  niciunei 
crime, Misterul “planează amenin- 
15107 “asupra destinului acelui om 
care domină atitea alte destine. 
Răzbunarea nu poate răscumpăra 
imensa singurătate. forţa nu poate 


sugfuma propria sa lașitate, Welles 
ne conduce prin labirintul trecutului 
ademenindu-ne la tot pasul cu crea- 
tiile unor halucinante prezenţe. Pe 
ridurile baroanei poţi citi, ca în 
cafea, drumul din tripoul polonez 
în high-lifa-ul decăzut al ٧۳٣ 
tinei; _ticuriie opio-man-ului; filos 
zotul dresor de pureci; propric- 
tarul magazinului de antichități — 
o faună miraculoasă ale cărei fixaţii 
trec din capul rezizorului în cel al 
spectatorului, Ca in „Citizen Kane”, 
ca în „Procesul” și în acest „Dosar 
secret” (recunoscut de autor doar 
in parte pentru că nu a ţinut el 
in mină foarfeca la masa de montaj) 
n Welles eclipsează totul în 
8-1. 


ا 


Fauna lui Mr. Arkadin 


„Marele orologiu” ne-a oferit prine 
tre altele un interesant punct de 
comparaţie. intre filmul polițist de 
ieri și de astăzi, 

Astăzi genul este stăpinit în primul 
rind de ideea eficienței — cit mai 
mulţi morți pe minut, cit mai 
multe rafale de. pistol — şi de de- 
menta violenței. În trecut, cel puțin 
în cinema, o singură crimă ajungea 
pentru 90 de minute de suspens, 
ea era urmărită-cu o mai mare 
grijă pentru logică, cu o mai mare 
eleganță. Ca inacest film, ind omorul 
nu e sâvirșit in mijlocul ecranului 
in văzul spectatorului. Victima دد‎ 
prăbușește discret pe după 5 masă, 
unde aparatul nu mai are curiozi- 
tatea să privească din primeplan, 
cum țişneşte singele., Charles Laue 
ghton și Ray Milland — demon-si 
inger, nu “tocmai angelic — joacă 
cu cărțile pe masă un'cateh-as-catch 
can între acuzat şi acuzator. 

john Farrow, concentrind într-un 
univers inchis vinătearea vinova- 
tului, dă finalului un dramatism- 
susținut, condus cu o abilă intuiţie 
regizorală. 


AD 


telesfîrșit de săptămînă 


Trei lecţii 


de morală 


Morala şi arta, 


puncte 
de reflectie 


T Oe data asta. vā propunem ca 
punct de reflectie morala și arta 
unora din filmele sfirșitului de s 
tămină. 

Fernandel într-o 7 singură seară 
pe-a dat o lecție de inocentă, Într-o 
seară, în fata noastră, el a 
imaginea dur-ului. „Inamicul 
nr, 1" e o comedie de-a gangste 
nu numai atit. Inamicul p 
trunde intr-o lume pe o 
lu! şi whisky-ul au model 
o destramă dinlăur د‎ 6 
public invită la oranjadă și 
in natură. Fernandel e remarc 
aici prin tot ce face. Prin modul de 
a reacţiona (acea „a doua secundă“ a 
lui Fernandel, cind actorul ințelege 
ceea ce pare sănu fi inteles de prima 
dată), prin modul de a privi (cu 
acea țăpăceală simpatică, prin mo~ 
dul څه‎ a ride (risul lui Fernandel şi 
fata lui Fernandel care ride în fel 
şi chip nu pot fi confundate). lată-l 
Într-o: secvenţă ireproşabil construi- 
tă: ancheta. In, zgomotul. cheilor, 
în fumul de țigară, în picătura de 
apă 1 cade obsedant din robinet, 


goe 


Fernahdel e singurul care-și păstrează 
11151402: o linişte amuzală, o liniște 
surprbhzătoare, o liniște care irită, 
„Inamicul public” e un film tonic. 
Tonic pentru noi, tonic și pentru 
regizorul său Henri Verneuil: La 
urrna urmei, e- nevoie să mai او‎ 
scapi de gestul crud; e nevoie să 
timit armele la plimbare, e nevoie 
de priviri candide, 


|| ie a ete Era ete cete. 
Westernul celor bătrini 


Gê trei cercetași ai vestului săl- 
Batic din filmul Cercetasii din 
Texas” ne-au oferit o altă lecţie, 

ctia dreptăţii intelepte. Western-ul 
a inceput să fie populat de bătrini 
care se ridică să apere spiritul legii 
(am văzut și pe marele ecran un 
astie! de film — „Băieți buni, bă- 
feti răi”), Un bunic _venerabil, 
un pensionar de azil, un hoinar care 

„şi-a pierdut locul in toate saloon- 
urile răspund lar chemarea fostului 
ler căpitan. Se dovedeşte că drep- 
tatea se poate obține și prin inte- 
lepciune (plus puţină șiretenie). 
Bătrinii cercetași îi alungă pe cei 
corupți din orășel! și duc la alegerea 


nu e un film egal, -dar 
nţe foarte bune.Una dintre 
e plecarea celor trei cer- 
cetași la luptă, fiecare cum poate, 
cu bani de împrumut sau cu un cal 
de furat, Dacă ar fi avut actori cu o 
personalitate deosebită; „Cercetașii 
din Texas” putea fi un fi mare, 
Nu este. Dar in corectitudinea sa 
suficiente lucruri de -haz şi 
iente lucruri  duioase pentru 


Un evadat perpetuu 


Paul Muni şi Mervin Le Roy ne-au 
dat prin „Sint un evadat“ lecţia su- 
pliciului uman. Reluarea acestei ca- 
podopere a anului 1932, peste care 
nu s-a așezat și- nu cred că se va 
așeza praful timpului, a fost un 
act de cultură cinematografică al 
televiziunii. Om şi socidtate, om 
și destin. Mervin Le Roy priveşte 
cazul lui James Allen nu ca un mar- 
tor indiferent, ci ca un ardent parti- 
cipant. „Sint un evadat" e filmul unui 
calvar, e filmul unei tragedii, e 
filmul omului care și-a redobindit 
libertatea,- și-a regăsit echilibrul سیو‎ 
fletesc pentru a-i pierde apoi de- 
finitiv. „Sint un evadat” e un film 
realist, o radiografie de mediu, o 
condamnare a brutalităţii, a călcării 
in picioâte a omuli (scenele din 
închisoare sint in această privință 
de o forţă cinematografică zgudui- 
toare), „Sint un evadat“ e și filmul 
unei stări care se strecoară incet 
şi neliniştitor: starea de frică, de 
nesiguranţă,  Traumatizatul James 
Alen va rămine un perpetuu eva- 
dat, va căuta doar umbrele nopţii 
(finalul: omul cu faţa ascunsă de 
pălărie şi miinile tremurinde, care 
se topește în întuneric — e o altă 
secvență de antologie). Biografia ar- 
tistică a, lui Paul Muni este legată, 
definită, pecetiuită, aș spune, de 
acest erou damnat al cinematogra- 
fului care este James Allen. 


Al, RACOVICEANU 


Acea a doua secundă a lui Fernandel 


telesport 


De pe poziţii de forță 


Televiziunea: 
creator și ucigaș 
de mituri 


Vorbind despre telesport co 
tatorii se ocupă şi uneori chì 
preocupă de modul in care TV re- 
flectă competițiile și de felul cum 
studiourile işi modelează (sau tre- 
buie să-și modeleze) activitatea de 
reportaj, stilul, orarul, pe potriva 
evenimentelor, Olimpiada din 
xic sau ultimele campionate mon- 
diale de fotba us, de pil 
dincolo de obișnuitale emisiuni 
nocturnă”, inaugurind și în 
televiziunea de noapte și 
vins că, dacă va-fi cazul, tel 
ne va oferi — din pricina dis 
telor intercontinentale și a dorinţei 
oamenilor de a vedea totul „in di- 
rect” — emisiuni de la cinci d 
neatai În anu! 1971, fusul orar mo- 
difică structura ceasurilor noastre. 
E limpede, Pentru toată lumea. Dar 
ceea ce-i mai puţin limpede este 
faptul că, depășind epoca de ince- 

uturi şi maturizindu-se, ecranul de 
a domiciliu nu se mai mulţumeşte 
să interpreteze fidel realităţile sta- 
dionului ci, de la o vreme, a pornit 
să le transforme, TV discută cu 
viața de pe poziţii de forţă, impu- 
nind condiţii, bătind cu pumnul in 
masă și modificind frontiere. 


portul 


uiţi organic pentru 90 de mis 
nute de joc, 

De ce atu (şi cam din 
rea. sistemului? 
Din cauza televiziunii. Dorind şi 
fiind silită să reprod marile me- 
i cană a cerut وی‎ 
a jozului în timp: 
a ul de vedere 
lor. Dacă programez finala 
n de la Madison Square 
x curi după amiază la 
eau să ştiu nu numai cind 
ctacolul -ci și cind ید‎ 
. Pentru că În aceeași seară 
să prezent show-ul. lui 
comentariul politic, 
rnarea premiului Oscar, 
un meci de hockey de la Detroit şi 
vizita. Papel Paul în Ceylon. Dar 
dacă- nu știm cit va dura meciului. 
cama ştim... „Diktat“-ul TV-ului 
odificat legile tenisului deter- 
ind (parale! cu scurtarea duratei) 
i ea tacticii: în - finalu- 


„Toată lumea fotbalistică (adică 
toată lumea) știe că tricourile ma= 
rilor cluburi s-au - preschimbat cu 
anii, în marcă şi — mai mult încă 


Diktat-ul TV a modificat legile tenisului (Năstase = Țiriac) 


Lumea tenisului a remarcat izbită 
că o seamă intreagă de partide se 
temină prin „tie-break“, la seturi, 
Intr-adevăr, ajungind la 6—6, ju- 
cătorii nu mai au posibilitatea ca, 
din avantaj În egalitate și din ega- 
litate iarăși în avantaj 53 58 
seturile pină la 10—8, 11—9, 17—15, 
29, 27 sau infinit — ci, în virtutea 
regulamentului nou (aplicat la ora 
de față in 70%, din turnee) trebuie 
să isprăvească într-un singur şi 
ultim ghem. Inventind astfel se- 
turile ciștigate cu 7-6. ȘI distru- 
gind ca peo Bastilie principiul istoric 
al diferenței obligatorii de două 
ghemuri pentru ciștigarea setului, 
Donald. Budge şi Fred Perry au 
jucat întotdeauna Wimbledon-ul pe 
temeiul legiuirilor clasice și nici o 
regină a Angliei n-a părăsit tribuna 
pină la sfirşitul finalei de simplu, 
indiferent de durata intilniri, Așa 
au jucat mereu și neinchipuindu-și 
că s-ar -putea juca. alifel, Lacoste, 
Cochet, și. Bofotra, adică mușche- 
tarii francezi ai Cupei Davis dintre 
cele două războaie (mondiale), așa 
au jucat după 1944, Drobny şi Hoad, 
Kramer și Rosewall taver, Santana 
şi Pancho Gonzales, Firesc, Ca nişte 


— İn semn, Purtat o jumătate de 
veac de șapte generaţii de jucători, 
echipamentul dobindise o. încărcă= 
tură de istorie și sentimente. (Pen- 
tru bucureşteni, de pildă, pe vremuri 
„Juventus“ era . „roş-albaş{ri 
-Rapid"-ul — vişinii; „Venus"=ul se 
echivalase cu tricourile negre). Dar 
o dată cu venirea la putere a 
televiziunii — şi mal ales a transe 
misiunilor în culori — tricourile-mit 
au fost sacrificate periodic, fie din 
pricină că respectivele culori „nu 
merg“ în sine, fie că nu merg, în 
raport cu tricourile adversarului 
(alb contra galben sau verde contra 
albastru), 

Televiziunea nu este numai cel 
mai marecreator, dar şi cel mai mare 
ucigaș de mituri contemporane. 

Dincolo de bine şi de rău, feno- 
menul atestă existența surselor de 
energie ale televiziunii. 

Sugerind studioului - bucureștean 
să-şi asume cit mai degrabă şi pe 
de-a-ntregul puterea, așteptăm cli- 
pele cind, adunaţi zin ședință, fac- 
torii Telesportului vor mormăi ne- 
mulţumiţi: 

— N-am mai schimbat nimic în 
viata sportului de trei luni de zile. 

Al. MIRODAN 


39 


ty 


la-ea acasă 


- Acea uzină numită televiziune 


O producţie săptăminală: 55 ore 
de program (o ۵215 cu constituirea 
Consiliului Naţional al Radio-Tele. 
viziunii, programele sint indrumate 
lunar, direct de acest for larg re- 
preze v) pentru mai. mult de 
un milion şi jumătate de abonaţi. 

„Mie mi-a plăcut! Mie, nu! Ai 
văzut ce interesant era...? N-am 
văzut!” 

Zilnic ore şi ore de muncă și un 
adevărat flux de idei sint investite 
pentru a prilejui aceste, aparent, 
banâle exclamații. Acestui față în 
față, fiecare dintre noi îi dedică un 
număr important de ore din viaţă. 
Oamenii de la te iune ٤٠ 
mesc- programe, telesepctatorii pri- 
vesc, telecronicarii apreciază sau 
depreciază, 

O dată — promitem să nu fie 
singura — ne-am propus insă să 
abandonăm fotoliul din fata micu- 
lui ecran şi să privim lumea aceasta 
de la ea de aca Să aflăm cu o 
clipă mai devreme intențiile și mo- 
dalitățile lor de împlinire, să vedem 
condiţiile de lucru ale colegilor noş- 
tri, care, chemaţi să-salisfacă toate 
gusturile, se află, poate, cel mai 
mult la indemina criticii. 


Ca la C.F.R. 


Televiziunea, ca şi mersul trenuri- 
lor, are două orare: unul de iarnă 
și unul de vară. Alcătuitorii progra- 
melor pornesc de la criteriul că vara 
este sezonul concediilor. De la 
mare la munte, de prin sate spre 
oraşe, trânshurmanța. pelerinilor estie 
vali nû încetează nici o clipă. Te'e- 
viziunea trebuie să fie deci în fiecare 
zi pregătită să 
relaxeze, să amuze. Cel puţin aşa işi 
propune. Deviza nr. 1 a acestei 
primăveri a fost deci: cit mai multe 
programe distractive! Cine nu ştie 
insă că e mult mai greu să provoci 
risul decit lacrimile. Astfel, zeci şi 
zeci de ore de muncă grea sint 
investite zilnic pentru citeva minute 
de „gen uşor”. Un singur exemplu: 
pentru emisiunea de o oră și ju- 
mătate de varietăţi Serenadă de pri- 
măvară, realizată de Paul Urmuzescu, 
s-a repetat nu mai puţin de 130 ore! 
Printre alte proiecte care stau în 
imediata preocupare a televiziunii, 
relatăm citeva: 


deconecteze, 7 


ncercarea de a lansa la fiecare 
sfirşit de săptămină un program de 
teatru-muzizal,  Realizatori, repor- 
teri, interpreţi au şi început să 
colinde ţara, de la Timișoara la 
Braşov, de la Suceava la Cluj, de 
la Piatra-Neamţ la Constanţa, pen- 
tru a crea şi transmite de la faţa loz 
culu, atunci cind se poate chiar in 
decoruri naturale, show-uri cu un 
prêfil cit mai variaţ și care să antre- 
neze și talente dè la fafa locului. 

Un program special pentru tine- 
ret, care-și propune să transmită ۴ 
fiecare simbătă o emisiune de muzică 
pop şi bea'. Cei interesaţi se pct 
pregăti peniru înregistrare. 

În anasamblu, miza cea mai mare 
rămine evident filmul, teatrul, mu- 
zica uşoară și sportul, Ele vor cons- 
titui programul pivot al fiecărei zi 
de emisie. 

Anchetele-sondaje, pe teme so- 
ciale, politice sau economice se 
află de asemenea printre obsesiile 
pozitive ale televiziunii. Confrun- 
tarea de idei, dezbaterile, discuţiile 
libere ramin și mai departe obiecti- 
vul cel mai mare al televiziunii. 


Șocul TV 


Mulţi dintre realizatorii cu care 
am stat de vorbă la televiziune, mis 
2u părut interesați de a înviora 
detectarea şi prezentarea cotidia- 
nului, prin cit mai multe comen- 
taril-şoc, imagini-șoc, care să ia 
locul informației albe sau șablo= 

Încă unul dintre dezideratele 

unii rămase incă neimplinite, 

este acela de a aduce pe micul ecran 

citeva dintre personalităţile vieţii 

noastre culturale, care nu s-au lă- 

încă contaminate de microbul 

iv,  Incoruptibilul incorupti= 
bililor: Geo Bogza. 

Pentrua lărgi dialogul cu publicul, 
pentru ca telespectatorii să-și poată 
afirma opinia direct În emisie, 
televiziunea își propune să aplice 
și la alte emisiuni sistemul: „Mai 
aveţi o Întrebare?“, 

Televiziunea se afirmă tot mai mult 
ca cel mai eficient producător de 
teatru. Lunar, urmărim trei premie- 
re: două piese dintr-un repertoriu 
divers, și una care ilustrează istoria 
teatrului. Deci sint lansate, aproxi- 
mativ, 40 de premiere pe an. 


Am răsfoit agenda proiectetor. 
O avalanșă de titluri. Ultimele pa- 
tru piese ale lui Ibsen, „Hernani“ 
de Victor Hugo, în montarea lui 
Cornel Popa, care va regiza un spec- 
tacol şi in timpul celor două antr 
te; Spectatorii în costume de epocă 
vor reconstitui scandalul faimoasei 
bătălii a lui „Hernani” — după un 
text propus de Romulus Vulpescu. 
Vom face o incursiune in epoca 
elisabetană cu „Faust“ al lui Marlowe 
in regia Letiţiei Popa, Irina Răchi- 
teanu va fi prima Fedră românească 


„Cînd sărmanu' 


dusă de comunişti în 
scris de Radu  Bădilă, 
„Ultimul dintre noi“. Sorana Coroa- 
mă realizează un serial de teatru după 
trilogia lui Delavrancea, care ar 
dori să reediteze succesul „Răzbe- 
iului celor două roze” prin drama 
Mușatinilor. În rolurile principale 
George Censtantin (Ştefan cel Mare), 
George Motoi (Ștefăniță Vodă) și 
ووا‎ Marinescu (Petru Rareș). 

Se aşteaptă o nouă infuzie de 

i de la concursul de :cenarii de 

ru pentru televiziune. Cele 380 


ilegalitate, 
intitulat 


tăticul mieu Era tînăr cum sint. ieul“ 


(„Alcesta”, în regia lui Cornel-Popa) 


pe micul ecran, în montarea lui 
Petre-Sava Băleanu. Repertoriul rā- 
mine din păcate în afara 
Credem că includerea operelor unor 
dramaturgi contemporani străini ar 
putea da o une mai exactă asupra 
ceea ce nă azi teatrul în 
lume, În pr 

„O 


inse 


distribuție: Octavian Cote 

Patrichi, Vasilica Tastaman, lon Di- 
chiseanu, Ştefan lordache. Aurel 
Baranga va fi prezent nu numai ca 
autor dar și ca regizor cu „Sfintul 
Mitică blajinul'; Geo Saizescu ne 
propune o versiune a „Acestor 
îngeri trişti” de Dumitru Radu 
Popescu: vom urmări o piesă po- 
lista a lui Ștefan Berciu: „Ultima 
intrebare" și un ment din. lupta 


de piese primite dovedesc interesul 
autorilor noştri pentru televiziune. 
Juriu! prezidat de Aurel Baranga 
a ales 30, Î momentut apariţiei 
acestor rinduri, premiile vor fi cunos- 
cute. Tot secţia de teatru își pro- 
pune să continue  telerecitalurile 
icești — acest act de cultură 
de o importanţă inestimaiblă pen- 
tru teatrul românesc — care , ne 
bucură că s-au statornicit in practica 
televiziunii şi care ne propun mes 
ioane cu Elvira Godeanu, Aura 
zescu, lon Finteșteanu, Alexandru 
Ciugaru. 

În această scurtă. vizită, televi- 
ziunea la ea acasă nu ne-a apărut nici 
oclipă lipsită de interes, Aşteptăm 
să putem spune același cuvint o 
dată întorși în fața micului ecran. 

Simona DARIE 


ap E تار کات‎ E UER O a a i => 


Sint puţini, prea puțini. De aceea, 
poate, nu se ceartă intre ei, trudesc 
modest alături, cot la cot. Ogorul 
lor rodește greu. De aceea nu sint 
pretenţioşi. N-au “ajuns să viseze 
la. culturi sofistic دا‎ fructe cu 
parfum exotic, Cită vreme proble- 
ma este orezul cel de toate zilele, ma~ 
re în bob, săţios, indestulător, nu-ți 
zboară gindul la flori de cireș şi 
la alte minunăţii pentru oameni 
bogaţi. Săptămină de săptămină, 
lună de lună, an de an, telecronica= 
rii urcă mereu aceeaşi coastă. Tere- 
nul e lunecos. Citeodată, unuia sau 
altuia îi fuge parcă pămintul de 

„sub „picioare, Se. va prăvăli gare 


doborit de povara sub care de bună- 
voie și-a indoit spinarea? İl vor 
înghiţi nisipurile. mișcătoare? Nu, 
doar o ezitare, poate un pas inapoi şi, 
cu o opintire, din noula drum. 
Suișul acesta dificil, înşelător, i-a 
intrat în singe, Şi o va lua de la 
capăt iarăși, imboldit de speranţa 
naivă că recolta va fi, în sfirșit, 
pe măsura a ceea ce a semănat. Dacă 
va fi destul de stăruitor,.. Dacă nu 
va osteni cărind apă... Aceeași apă, 
mereu aceeași apă, E plictisitor, e 
de-a dreptul siciitor sâ-l urmărești 
cum o cară, Altceva nu mai ştie să 
facă? Ar ști, poate. Dar deocamdată 
de asta e nevoie. Încă, Mai mult. 
Din nou. 

Sint şi clipe de relaxare: după 
atita strădanie, un mic succes. inse- 
ninează frunţile. Răsare — timid, dar 
promiţător — cite un ciclu de emi- 
siuni prezentate de un realizator- 


animator cu - personalitate, pro- 
babil una dintre viitoarele vedete 
cărora televiziunea a înţeles, in 
cele din urmă, să le permită să se 
afirme. Nu e mare lucru. Ţine, ca 
toate cerinţele telecronicarilor, de 
domeniul elementarului, 

mului necesar subzistenţei: E totuși 
un punct ciştiaat, Sau sint semne € 
va înflori o discuţie degajată, neincor- 
setată. Sau se înfiripează un tip 
de divertisment care face uz de mij- 
loacele specifice televiziunii. Sau, 
încă, este pe cale dea lega rod añ- 
cheta socială. 

Telecronicarii işi zimbesc. Acum 
vor putea să rivnească la mai mult, 
la mai bine, să-și propună un obiec- 
tiv mai dificil. Ba nu. S-au bucurat 
prea repede. Un vint rău, aducător 
de secetă, usucă într-o clipită vlăs- 
tarele incă firave. Animatarul dis- 
pare ca şi cind n-ar fi fost niciodată 


sau i se încredințează un text de 
crainic. În locul tele-cine-divertis- 
mentului sau al show-ului jucăuş 
revin sarbedele varietăți, Totul tre- 
buie luat de la capăt. În faţă, ace- 
laşi deal care n-a fost urcat, s-ar 
spune, niciodată, același ogor sărac 
care ţipă după apă. Ridică iar cobi- 
lița! N-ai voie să zăbovești! Datoria 
ها‎ este. să... 

Aşi! fa stal, publicul, și-a pierdut 
răbdarea. Tropăie, ride, fluieră, 
pleacă, Spectacolul e din cale afară 
de monoton, Nu se va intimpla - 
niciodată altceva? Nimeni nu-și plă- 
teşte biletul pentru a vedea o sin- 
gură scenă reluată la  nesfirşit. 
Nu, orice s-ar spune, telecronicarii 
n-au haz, De ce se încăpăţinează? 
Sala e ostilă sau, în cel mai bun caz, 
indiferentă, iar pămintul arat şi 
udat de ei la fel de sterp. 


Felicia ANTIP 


Î.C.A. 


„Cum să nu fiu consternat de gra- 
vele, iremediabilele defecte care-l co- 
pleșesc pe acest tinăr atit de talen- 
tat: căutările perfect inutile, gus- 
tul (prostul gust), complicațiile sis- 
tematice, obsesia efectelor „speciale 
obţinute prin artificii de cameră, 
nefericita inclinație pentru supra- 
impresionări, veşnicele zorzoane..." 

Să nu-ţi vină să crezi. „Tinărul” 
atit de talentat, dar cu atitea tele- 
păcate capitale este Jean-Cristophe 
Averty, unul dintre cei mai origi- 
nali şi mai interesanţi realizatori de 
emisiuni de televiziune. Devizul emi- 
siunilo? sale nu se discută, se aprobă. 
Programele semnate de el sint 
achiziționate inainte dea fi terminate. 
Studiourile americane îi stau la dis- 
poziție, dacă el are vreo idee, dacă 
el poate, dacă el vrea... Mari 
vedete ale cintecului de pretutin- 
deni — Harry Belafonte, Nana Mous- 
kouri, Yves Montand, Gilbert Bé- 
caud, Miriam Makeba și multe, 
multe altele — nu numai că nu-l 
refuză, dar se arată fericite dacă el 
acceptă să lucreze cu ele. 

Cine àr fi crezut că tocmai el, 
cel care și-a intitulat o emisiune, 
orgolios și provocator, „Cu riscul 
de a vă place“, tocmai el care, aidoma 
marilor vedete semnează doar cu 
inițiale: ].C.A. — va stirni nu numai 
indignarea telecronicarului revistei 
„Télémagazine" din care am citat, ci 
şi a numeroși telespectatori! Emi- 
siunea pusă la stilpul infamiei este: 
„Alice în ţara 
Lewis Carroll, realizată în culori, 
Principalul reproș? „Poezia a fost 
ucisă de tehnică! Niciodată grația, 
poezia, umorul ușor al lui Lewis 
Carroll nu-și vor găsi locul în elu- 
cubrațiile intelectuale şi tehnice ale 
lui Averty”. Aceasta nu este „Alice 
in țara minunilor“, ci „Alice în tara 
lui Averty”. 

Capătul de acuzare astfel enunțat 
ar putea fi tot atit de bine conside- 
ratun compliment. lată in acest sens 
contra-replica dată in „L'Express": 

„Alice în ţara minunilor nu are 
nevoie nici de biscuiţi, nici de leacuri 
magice pentru ultima sa metamor- 
foză. Vrăjitoriile din 1970, imprevi- 
zibile în era victoriană, chiar şi 
pentru Lewis Carroll, sint cele 


minunilor” după i 


TV 


teleglob 


ale electronicii. Vrăjitorul de astă 
dată are 43 de ani, se numește Jean- 
Cristophe Averty„ s-a hrănit cu 
sutrealism, a descifrat sensul non- 
sensului, e amator de umor şi a 
sfirşit prin a se lăsa captivat de far- 
mecul lui Alice în țara minunilor...) 
Averty, pentru cei săraci cu duhul 
poate părea ermetic, dar Averty 
are toată libertatea să-l „pună în 
imagini”. 

După cum vedeţi practica lui 
„pro sau contra?“ e cunoscută și 
pe alte meleaguri (Numai la noi e 

rană“!) 


Semnalizare 


Un interesant sistem de semnali- 
zare folosit de televiziunea fran- 
ceză pentru a facilita alegerea de 
către, telespectatori a programelor 
preferate. Cifra 2 apărută în col- 
انا‎ din dreapta de jos al ecranului, 
in timpul unei emisiuni de pe pro- 
gramul |, indică telespectatorilor că 
peste un minut pe programul II va 
incepe o emisiune, pe care vor pro- 
babil s-o urmărească, timp suficient 
pentru a schimba canalul. Acelaşi 
lucru, dar invers, și pe programul 
T 

Ideea nu e rea, s-o reținem şi noi, 
evident pentru, heil... vremurile 
cind emisiunile noastre de pe am- 
bele programe vor fi atit de inte- 
resante, atit de captivante, incit va 
trebui să rupem vraja și să-i amin- 
tim telespectatorului că pecelă- 
latt program vine ceva şi mai şi. 


Pentru ce? 


Organizatorilor concursurilor de 
la Televiziunea română li se repro- 
șează că apelează prea mult la me- 
moria candidaţilor. Dar la televiziu- 
nea franceză, la concursul „Pentru 


moria, inteligenţa, logica, ușurința 
cu care răspunde, rapiditatea, felul 
de exprimare, etc. Un juriu pune 
cardidatului prima intrebare al că- 
rei răspuns este foarte uşor. Un 
alt juriu — 2 istorici, 2 lingvişti și 
2 oameni de știință — apreciază 
răspunsul, Dacă ecorect, primul 
juriu pune o intrebare, bazată pe 


răspunsul precedent, De exemplu: 
„cit este ora?" — „este ora 20" — 
„de ce este ora 20?" — „pentru că 
sintem aproape de meridianul Green- 
wich" — „de ce apropierea de me- 
ridianul Greenwich influenţează cal- 
culul orei?" Numărul întrebărilor 
este limitat, fiecare răspuns corect 
dublează premiul. Concursul e lunar, 


selecția concurenţilor esteextrem . 


de riguroasă. Eg 
Uşor, nu? Vreti să incercăm şi noi 
acest „da' de ce?” pentru oameni 


mari? 


Cine-Căpcâun 


Televiziunea nceză a difuzat 
350 de filme în anul 1969, 150 pe 
programul | și 200 p= programul Il. 
Cel mai mare furnizor este cinema- 
tografia americană cu 169 de filme, 
urmată de cea franceză cu 120 de 
filme şi, la mare distanţă, de Anglia 
(12), R-F.G. (8), Italia (7), Brazilia (4), 
japonia (3). Ungaria (3), Uniunea 
Sovietică (2) ş.a.m.d. 


Academicianul 


Eugen lonescu, cel mai nou mem- 
bru al Academiei Franceze, a apărut 
pentru a doua oară pe genericul 
unei emisiuni a televiziunii daneze. 
Dar nu in calitate de dramaturg, ci 
ca autor al libretului unui balet 
intitulat „Triumful morţii” in 
coregrafia lui Fleming Flindt; 
pe muzica lui Savage Rose. Noua 
ipostază a lui Eugen lonescu nu e 
nici măcar nouă şi nici o simplă co- 
chetărie. Are antecedente se- 
rioase, Flindt este cel care, în 1963, 

e atunci prim balerin al Operei din 
Paris, i-a sugerat lui lonescu să se 
lanseze intr-un domeniu în care vir- 
tuozitatea sa, pină atunci exclusiv 
verbală, nu se afirmase. Rezultatul? 
Opera Comică a prezentat baletul 

ia“, pe muzică de Georges De- 
lerue, care a figurat mai apoi in 
repertoriul mai multor scene euro- 
pene. și americane. Următoarea. co- 
laborare dintre Eugen lonescu şi 
Flindt a fost baletul „Le jeune hom- 
me à marier", adaptare liberă după 
„Jacques sau Supunerea“, prezentat 
de televiziunea daneză şi apoi pe 
scena Teatrului Regal din Copen- 
haga. 


Cu riscul de a vă contraria 
(Jean-Cristophe Averty) 


Bridge 


Dacă Burt Lancaster, pentru un 
onorariu frumușel, a fost crainicul 
meciului dintre Cassius Clay și Joe 
Frazier, o altă mare vedetă interna- 
țională, Omar Sharif, a apărut la 
televiziunea franceză in calitate de... 
campion de bridge. Pasionat de 
acest joc, el a susținut o partidă 
demonstrativă și a prezentat citeva 
variante personale. 


Despărțire 6 


John Steed — Patrick MacNee, 
Tara King — Linda Thorson și Mama — 
Patrick Newell, pentru ultima oară 
impreună in faţă telespectatorilor 
francezi, o dată cu transmiterea 
ultimului episod din „Răzbunătorii” 
difuzat in Franța sub titlul „Chapeau 
melon et bottes de cuir". Regrete 
pe toată linia, despărțire patetică. 
Ziarele: „serial remarcabil“, „me= 
reu cu sufletul la gură și cu zimbe- 
tul pe buze“, „plin de găselnițe haz- 
lii și deopotrivă dramatice”, „rea- 
lizare excepțională", „interpretări 
excelente“, „ne vor lipsi umorul şi 
dezinvoltura lui John Steed, Tara 
King şi drumoşii ei ochi“, etc., etc. 
Ce să mai vorbim, nouă ne spun ei 
chestiile astea?! 


Telecom '71 


Cu ocazia Conferinţei radiocomu- 
nicaţiilor spațiale, de la 17 la 27 
iunie 1971, Uniunea Internaţională 
a Telecomunicaţiilor organizează pri- 
ma expoziţie mondială a telecomuni- 
caţiilor, „Telecorn'71*, cu tema „Me- 
saj secolului 21". Peste 150 de minis- 
tere, organisme de telecomunicații 
şi radiodifuziuni naţionale şi inter- 
naționale, companii de fabricaţie și 
exploatare vor prezenta o mare 
varietate de echipamente de teleco- 
municaţie și sistem de exploatare, 
dar și noutăţi de ultimă oră. Comi- 
tetul interimar al telecomunicaţiilor 
prin satelit (ICSC), al Intelsat, orga- 
nizație internațională care exploa- 
tează sateliții de telecomunicaţii 
geostaționari aflaţi deasupra ocea- 
nelor Atlantic, Indian şi Pacific, a 
oferit gratuit o oră de transmisie 
pentru o emisiune realizată cu 
ocazia expediției „Telecom "71" 


Andrei IRIMIA 


Un „crud“ care degajă tandrete 


există ai intreprinder 
aventuroase pe 
coci omul. 


un Dali 


excepţie ce 
bâtrinului tru lor, precum 
nete Și singu- 
primăvara, - nu 
pë trunchiurile 
hibernare. 
ler al-unei 6 
era ptima voca- 


Li 


filme 


atelor 


rabre 

vizibilă. 

m Nimic de 
care mișună în juryl nostru, că le- 
gile ființei umâne sint cu-nimic mai 
prejos, ca fantastic și n 
decit cele èle oricărei 
emană din fiecare irintură 
culă turnată de Buñuel în 

majore. Arma 
bisturiul” ac 


rezut, 
libelule, 
de peli- 
operele 
investis 
științe al 


un mecanism ob 


moginea devine 


trăite dar f 

ratul de filmat, 
aşa cum pentru 
generație, artă 

și Dali, erau să fie 


camerei de luat 
se transformă in miinile lui 
într-un realism crud și dè- 
iu, care n-are poate, 
in fanatismul unui Rossellini. 
e funciar se  dezlăn- 
tuie şi extinde adevărul pină dincolo 
tele admise” cunoaşterii 
noastre; pins în suprarealism. 
Desigur, suprarealismul e leagă- 
lui Buñuel, dar acesta este la 
în atelaşi timp şi inversul: său. 
Căci suprarealismul, în cinemato- 
graful creat de el, e tautologie, se 
devenind expresie a unei 
unice,- în sine, in 
imaginat se trans- 
— in 
şi invers. Această magie 
se manifestă tocmai prin 
compromis, prin 
celui mai pur, prin 
calea cea mai naturală care invită 
aproape la naivitate, O tandrețe 
ciudată Invăluie cameni, lucruri, 
cruzimi — chiar orori care îl apropie 
de atitudinea afectivă aunui Stroheim 
sau Vigo. 


rival, 


realisn 


refuzul oricărui 
calea stilului 


a 
Long — geniu vizual 


Nimic mai poetic, totuși, decit 
această  sfişietoare identificare cu 
nefeticiţii și cruzii estropiaţi, din 
„Viridiana”, cu soarta tristă şi ri- 
dicolă-a „cameristei" sau a „frumoa- 
sei”, Faptul că autorul descoperă 
toate ipostazele condiţiei umane, 
identificindu-se cu ea, dă un pro- 
generos operei sale 
și aruncă lumina înţelegerii asupra 
unor manifestări ale Omului legate 
de violenţă, cruzime și chiar de un 
erotism. sadic, conţinute, dar 
primate numele unui bine şi unui 
frumos la fel de prezente și puter- 
nice. Este mesajul lui Bunuel, care 
răsună fără disimulare de-a lungul 


fil umanist şi 


re- 


Misterele unei 


„Nibelungii” și aM" —-două filme 
diametral opuse ca spirit şi formulă 
stilistică, propunind fiecare o altă 
imagine a cineastului, făcindu-l enig- 
matic — ne arată cu cea mai mare 
exactitate impulsurile care creează 
cinematograful lui Lang, resorturile 
lui subterane, fiinţa lui interioară, 
aş zice. 

„Nibelungii", rescriere grandioasă, 
wagneriană a mitului, se naşte din 
teroarea plasticii. Geometria ima- 
ginii e aici ţinta supremă a regizo- 
rului, o: pasiune devoratoare care 
izbucneşte in fiecare clipă. Sceno- 
grafie, ecleraj, actor, totul devine 
prilej de stilizare fabuloasă, Spaţiul 
e organizat arhitectural, după o 
savantă simetrie, ritmat -de reveni- 
rea obsedantă a- aceloraşi elemente: 
scara, podul, arcada austeră; lumina 
alcătuiește o veritabilă arhitectură 
dramatică (spune - Lotte- Fisner); 

contează mai 


ținare acestui joc 
și volume, trupul lui nu € ni 
ceva decit o prezență scenografică, 
Compunerea, escompunerea, re- 
compunerea structurilor vizuale intr- 
ûn sens decorativ — iată demonul 
care stăpinește „Nibelungii”. , 

Si în „PM, capodopera lui Lang, 
există geniu vizual; această dragoste 
pălimaşă de imagine nu- devine 
insă forța motrice a operei, meca- 
nismul ei: obscur. Filmul se naște 
dintr-o altă vocaţie, la fel de stră- 
lucită, care va rodi și ea de-a lungul 


calte 


operei sale, de la acest fantastic ṣi 
uimitor „Cline andaluz“, atit de bogat 
în cinematograf incit poate alimenta 
mulți ani încă imaginaţia acestei 
arte alcătuită din realism şi visare, 
pină la opere care sint min- 
dria unui cinematograf solid: „Vi- 
ridiana”, „Jurnalul unei camerista”, 
„Belle de jour“. Buñuel: inimitabil 
prin timbrul său personal, prin 
lum sa, prin atitudinea sa in- ra- 
port cu existența şi, in același timp, 
un. cap de şcoală prin zonele de 
investigaţie defrișate, prin atitudi= 
nea față de fenomenul uman, atit 
de fertilă unei expresivităţi proprii 
artei elevate a filmului, 

Savel 


STIOPUL 


| 


lumi incredibile 


intregii opere a cineastului — vı 
tia realismului psihologic şi social? 
„Mi-am conceput filmul pe: de-a-ntres 


eră. 
in stare de descompune= 
Veracitatea deplină pe cara 
o are, artisticeşte vorbind, cazul 
patologic înfățișat, bogăţia de nuans 
{e a introspecției psihologice — 
iată „substanța” realistă din „M“, pe 
care reminiscențele cinematografu= 
lui expresionist prezente aici nu o 
pot disimula. 

Am văzut in retrospectiva de la 
Cinematecă și alte filme esenţiale 
pentru înţelegerea lui tang; „Fe 
meia din lună“, exercițiu de magie 
plastică amintind „Nibelungii“ și 
„Metropolis „Furie“, analize 
cruțătoare brile-ale spiritului gres 
gar, reluind temele predilecte ale 
regizorului inoc „ „vinovăția, 
ura, justiția, legea, „Irăim numai 
o dată”, r ngind aceleași vechi 
obsesii, nu mai puţin incisiv, nu 
mai puţin a onstruit cine 
tografic Cu مه‎ ie matematică, 
Si am mai vă eva filme alt= 
dată faimoase devenite astăzi piese 
de muzeu, citeva filme ه6‎ 
și ratate, citeva filme oarecare, 
lucrate cu mină expertă dar nici= 
odată iradiate de personalitatea ci4 
neastului, cum sint destule în ope- 
ra lui — opera aceasta violent inegală, 
coerentă și contradictorie totodată, 
proteică, neliniştiloare, fascinantă, 


LITTERA 


nez 


George 


tastic și 
ie bogat 
ilimenta 
acestei 
i visare, 
nt min- 
8: „Vi 
jēriste“, 
imitabil 
|, prin 
în: ra= 
şi timp, 
ele de 
atitudi- 
an, atit 


proprii 


IOPUL 


Nu- știu dacă fotografia 
- prezentată aici este opera 
“Unui reporter fotograf sau 
3 unui amator local. Apărută 
ja „Flacăra“ din 7 sept 
brie 1913, şi figurind azi ir 
muzeul „Aurel Vlaicu”, este 
un înstantaneu luat la Blej 
în luna august 1911, în timpul 
unei demonstraţii de zbor a 
aviatorului. Sigur este insă că 
= profesionist sau amator — 
autorul a realizat o cadrare 
“cinematografică de cea mai 
modernă factură, O sumară 
“analiză ne-o va dovedi. 

n primul rind, insolita, 
pitoreasca, paradoxala Impe- 
rechere a instrumentului de 
zbor modern, cuminte așezat 
pe pajiște; și a forfotei de 
ţărani în straie de sărbătoare 
din jur, oferă ea însăşi o 

T imagine-șoc, Dar cind priveşti 
T mai de aproape calmul și 
echilibrul din atitudinea pri- 
vitorilor, cind realizezi că în 
ei nu apare. nici mirare, nici 
rezervă, ci doar o familiară 
i firească apropiere de neo- 
ișnuita „mașină de zburat”, 
Îți dai seama ce conţinut psi- 
Hologic prezintă primul plan 


nyuans ez: i 
ce — a! fotografiei. Fiecare om de 
* pe aici pare să spună că a văzut 
rafue prea multe, în „generaţiile 
nu a citorva mii de ani, ca să se 

mai mire sau să se sperie de 
je la ceva. lar dacă, apoi, te gin- 
iţiale deşti la sensul acestei- mani- 


festări românești, pe o cimpie 
transilvană, în 1911, înţelegi 
de asemeni că, dincolo de eve- 

î miment, el insuși senzațio- 
Mal, şi de substanţa sa psiho- 
logică, adinc grăitoare, mai 
Există și un al treilea plan 
de semnificații, simbolic. 

T Dar, inapoindu-ne la ana- 
liza imaginii, descoperim în 
a, ca în cadrajele de film mo- 
dern, o neașteptată impor tan- 
fa planului doi. În adincimea 

F cadrului, “dincolo de „aero- 
plan! — cum îi ziceau con- 

î temporânii — apare şi uf aft 
aparat, Ln aparat de filma e. 
| Fotografia de reportaj a unui 
1 Eveniment din acea epocă 
Este şi fotografia de lucru a 
Unei filmări epocale: Lingă 
paratul greoi, pe „trepiedul 
du, barbar”, apare şi opera- 


În planul doi, un domn e 


1911, Cimpia Libertăţii 
Un document 


legant, 


torul, uf domn elegant, in 
haine albe şi cu pălărie pana- 
ma, așa cum purtau pe atunci 
operatorii care filmau la cere: 
moniile- oficiale.. Şi deodată 
pilanu! doi, cu bogăţia lui 
modern cinematografică, ne 
deschide ʻo lume 'ncuă, supli- 
mentară, de ințelesuri şi co- 
mentarii, $ 

Căci domnul acela este unul 
dintre primii “operatori وم‎ 
mâni, Constantin Theodores- 
cu, care şi-a început activi- 
tatea intemeind, in 910, 
împreună cu alt precursor, 
Gheorghe. Ionescu, cel dintii 
laborator “cinematografic din 
țara noastră. Ceva mäi tirziu, 
cei doi s-au despărțit şi au 
inceput să. lucreze separat. 
De Gheorghe lonescu vom mai 
avea prilejul să vorbim. Con- 
stantin Theodorescu a creat 
insă, în 1911, firma „Romania- 
Films” — anticipind o em- 
blemă ce există şi azi — şi 
a realizat; pină prin 1914, 
numeroase actualități, pe care 
le prezenta la cinematograful 
„Naţional“ de pe strada Aca- 
demiei, proprietatea sa. A 
realizat și primele documen- 
tare mai ample: „Cultura 
inului în România” și „Agri= 
cultura în România”, care se 
păstrează la Arhiva națională 
de filme. 

Filmările sale au apărut și 
pe ecranele sălilor „Urania“ 
de la Viena și Budapesta, 
destinate documentarelor. Du- 
pă cum se vede, știa_să fie 
prezent peste tot unde erz 
nevoie. Şi de astă dată era 
la Blaj, lingă Aurel Vlaicu, 
Reportajul realizat de el acole 
a apărut la cinematograful 
„Naţional“ in ziua de 25 au- 
gust 1911, sub titlul „Serbă- 
rile culturale de la Blaj“. 

Acest titlu modest închide 
în el mult mai mult decit 
spune. El mărturiseşte pre= 
26713 activă a cineratogra- 
fului 'rorâxese, încă de p 
atunci, acolo unde trebui: 
martor. pentru posteritate ا:‎ 
faptelor celor mai importante 
din istoria 


lon CANTACUZINO 


țării. 


Cei 8 ani de acasă 

În 1962, Joel McCrea, unul 
din cei mai infocaţi western- 
ani, iși anunța demisia din 
fiim, motivată prin -rațiuni 
familiale (educaţia celor trei 
fii ai săi), lată-l însă din nou 
pe platouri la virsta de 65 
de ani, cind, bănuim, țelul 
său va fi fost indeplinit, 


Posteritate la timpul prezent 


Doamna preşedinte 


Ca și Michèle Morgan, Joan 
Crawford s-a avințat in ul- 
timii ani în lumea afacerilor. 
După moartea soţului său, ea 
a intrat efectiv în conducerea 
firmei „Pepsi-Cola“. Profe- 
siune spinoasă de care, în 
lipsa unor scenari „potrivite, 
marea zeiță a filmului de 
dragoste se achită mai mult 
decit onorabil. 


În mijlocul fiilor adoptivi 


مه 
Non multa...‏ 

A 
La 70 de ani, Mihail Romm 

este sărbătorit pentru cele 
numai 14 filme ale sale. O 
cifră (ultima) care vorbeşte 
despre _intransigența acestui 
maestru a! cinematografului 
sovietic, căruia Grigori Ciu- 
hrai, elevul său, ii închină un 


Spre a deveni tînăr 


Picasso a răs- 

năzi Abel Gance 

revistei „Cin6- 

care îl chestiona asu- 

ra noului său „Napoleon”. 
În fotografiite “alăturate îl 
puteţi vedea pe tinărul e 
din 1 (Saint-just in fil- 
mul poleon văzut,de Abel 
Gnce“) alături de și mai 
Vnărul Abel Gance de azi. 


Saint-Just- 


„„fedivivus 


Anticamera infernului 

Se pare că Ingrid Bergman 
a părăsit pentru totdeauna 
filmul, dedicindu-se teatrului, 
care ii oferă satisfacția unor 


cepția arta sper 
tarolalui, de azi a 

1 la story (declara ea) 
reiunţiid prin asta la unul 
din punctele sale de atracţie, 


tot ea sii mărturisea 
alt reporter, cu o amêz 
ă de umor: 
anticamera- ins 

uam intrat, 


n-a duse 


Da: 


Ipostaze auto-moto 


Actorul. în prim-plan, cu 
figura crispată de efort și 
spasimà, este Roger Moore; 
victir în filmul „Cmut häi- 
tuit “da însuși”, a unui 


spectaculcs accident decals 


el 


mobil. 


Mirajul vitezei 
Paternitate fotogenică 


Nimic nu te împedică însă 
să ai copii chiar după ce ai 
devenit ce mult os clasic al 
filmului și chiar al arhivelor. 
lată în fotografia alăturată 
doi fericiţi părinți; 


à 


e De ce „Hiroşima, dragostea mea“ 
cînd există „Dragă Brigitte“? 


e De ce la Marienbad, 


cînd e mai bine la Acapulco? 


e De ce Resnais, 


cînd el e atit de rău cu noi? 


Scrisoarea lunii 


Da! 
Îmi place Antonioni. 
Sint snob? 


„+ "Filmul, ca artă, l-am simtit pri- 
ma dată cind am văzut „Hamlet“ cu 
sir Laurence Olivier. Apoi l-am cu- 
noscut pe Antonioni; am văzut „Aven- 
tura”. Aveam 16 ani, poate mai ام‎ 
ţin (acum am 19, dar cind voi primi 
răspunsul dumneavoastră voi avea 
20 sau, mai ştii, chiar poate 21 de pri- 
măveri). Ar fi absurd să spun că 
la 15—16 ani am înţeles mare 
lucru din film, dar mi-a rămas in 
minte — o secvenţă pe care nu cred 
că am s-o uit curind: o piațetă în 
oraș; cam în mijlocul ei un scăunel, 
iar pe scăunel planul unei clădiri din 
apropiere lucrat  desăvirșit: alā- 
turi, o călimară. Interpretul prin- 
cipa! (Gabriele Ferzetti) se apropie 
de scăunel, se uită la plan şi, prefă- 
cindu-se neatent, răstoarnă călimara 
peste el. Nu ştiu de ce, am avut o 
tresărire și mi-a făcut impresia că 
eu migălisem la lucrarea aceea şi 
acum trebuia să reiau totul de la 
capăt. Am plecat de la film foarte 
impresionat, deşi, repet, prea multe 
nu înțelesesem din el. Anii au trecut 


Dialog 


„Aş dori să am eleve ca 
Marilena Mancu"... 


Spre surprinderea noastră nu s-au 
stins nici ecourile. „conflictului“ dine 
tre eleva Marilena Mancu şi adul- 
tul C. Munteanu in core liceencei i 
se imputa lipsa de moturitate în- jude- 
carea „acestei femei": lată opinia unui 
profesor, care ne-a bucurot in mod 
deosebit: 

„Vă mărturisesc că “int de 
partea Marilenei Mancu, elevă in 
virstă de 16 ani. Eu am de două ori 
16 și sint profesor de chimie. În 
această calitate am discutat mult 
despre filme şi cu elevi şi cu pro- 
fesori. Îmi dau foarte bine seama 
că preferințele şi gusturile în ma- 
terie de artă nu depind chiar atit 
de mult pe citar dori tov. C. Mun- 
teanu, de virstă., Cred că nu spun 
o noutate afirmind că există adulți 
cu o foarte mare experiență de 
viață care nu citesc altceva decit 
aventuri şi preferă „Păcatul aragos- 
tei”, după cum există adulți cu o 
tot atit de mare experiență de viață 
care citesc Camus sau Proust şi 
detestă „Păcatul dragostai". Dar 
aceșta din urmă nu-şi argumentează 
părerile cu virsta lor! Tot așa există 
elevi fără pic de experienţă care 
preferă, 851 tov. C. Munteanu, „Pă- 
catul dragostei” sau „Această femeie” 
sau „Dreptul de a te naşte“ sau... din 
nefericire, lista e prea lungă. Dar, 
și acest lucru mă incintă, există și 
elevi ca Marilena Mancu și aş dori 


44 


şi pe ecrane au apărut „Noaptea“, 
„Eclipsa“, „Deşertul roșu", „Blow up”. 
Mintea mi s-a mai copt sau cel putin 
așa cred. Am văzut toate filmele 
lui Antonioni şi pot spune că nu 
sint deloc frumoase. Domnul Anto- 
nioni este foarte rău. Cine-i dă 
dreptul să ne spună de la obraz 
lucruri pe care noi le cunoaștem, dar 
de care nu vrem să ştim, de care 
fugim? De ce în fiecare film al său 
există cel puțin o secvență pe care 
n-o uiţi toată viata şi cel putin o 
săptămină te obsedează zi de zi? Nu, 
nu; domnule Antonioni, dumneata 
ești fără indoială foarte rău şi de 
fiecare dată iur să nu mă mai duc la 
filmele dumitale. Îmi fac rău, dar, 
pentru că veni vorba, cind se va 
aduce „Zabriskie Point"? Apoi i-am 
cunoscut pe Resnais, pe Fellini — 
nu, nu, nici ei nu fac filme frumoase, 
Nici ei nu se poartă frumos cu noi: 
de ce să spunem „Hiroșima, mon 
amour", cind ne este mult mai comod 
să spunem „My darling Clementine“ 
sau „Dear Brigitte”. De ce să cunosc 
„Nopțile Cab “, cind pot cu- 
boaște o singură noapte şi aceea a 
generalilor? Mu, filmele dumneavoas- 
trăne'stinjenesc, sint prea incomode. 
De ce să ne scoateţi din carapacea 
în care ne-am închis şi să ne obligaţi 
să vedem Hiroşima, cind noi vrem 
Acapulco? Camenilor le place ui- 
tarea şi asta provine şi din lene; 
lenea de a gindi la ce-a fost și lenea 


să am cit mai mulţi elevi ca ea. Dvs 
trebuie s-o încurajați pe Marilena 
Mancu. E datoria Dvs. Marilena 
Mancu trebuie să știe că sint adulţi 
care tin un regim de dietă spirituală, 
care se hrănesc cu tot felul de spa- 
nacuri și limonadă, fiindcă mintea 
lor, sufletul lor nu poate consuma 
Orson Welles- sau Antonioni sau 
Wajda. Cred că Dvs, ar trebui să 
faceţi mai mult pentru educarea 
spectatorior. Eu imi pot educa 
elevii, pe unii dintre rei i-aș putea 
lansa — hai să zicem — spre ca- 
riera de critic sau estetician, dar 
nu fac totuși acest lucru, fiindcă 
doresc să-i fac chimiști pe toți." 
Francise DRANIK 

str, Lenin nr. 30, Abrud. 


Filmul bun nu e artă a evaziunii 


Au început să ne parvină răpunsuri 
ale cititorilor fo întrebările. publicate 
în ultimele numere ale curierului, la 
rubrica „Întrebările spectatorilor“, 
În nr. 1/1971, P.A. din Craiova se fa- 
treba „dacă cinematograful nu e un 
mijloc de evaziune din lumea în care 
trăim”, 

„Cred că e cel putin nejustificat a 
acorda acest calificativ unei arte 
care a dat filme precum ۹8 
mon amour“, „Fragii sălbatici”, Blow 
Up", „Deşertul roșu“, „Z“ şi se pot 
adăuga foarte multe alte titluri. 
Sint oare aceste filme „mijloace de 
evaziune din lumea în care trăim"? 
E trist dacă, ieșind de la un film ca 
„Z",avem senzaţia că ne-am des- 
prins măcar o clipă din cea mai adin- 
că actualitate. Cred că niciunul din 
buletinele de ştiri sau din laconicele 


a ji sau 


de a gindi la ce este. De aceea nu 
văd de ce vă miră cînd spectaterii 
se indignează la citirea unor cronici 
care ocrilică pe Sarita Montiel 
sau privirea prostită a lui Elvis 
Presley. 

„Un bărbat și o femeie”, „A trăi 
pentru a trăi”, „Domnișoarele din 
Rochefort” — acestea sint filme fru- 
moase, prea frumoase chiar: ea și el, 
ei și ele, se cunosc, se iubesc, se 
ceartă, dar se iubesc şi iubirea 
trebuie păzită cu săbii de-oţel, cu 
zel, şi cu Sarita Montiel. Aşa dorește 
marele public, acela care se inco- 
ronează cu titlul de Măria-Sa. Foate 
sint incă prea tinăr şi vederile mele 
sint prea moderne, de aceea 5 
vrea să pară snotism faptul că-mi 
plac filmele lui Antonioni sau Res- 
nais sau Fellini. Cuvintul „plac“ 
este cam străin, pentru că nu poti 
spune despre „la dolce vita", de 
exemplu, că ţi-a 
avea ce să-ţi placă, dimpotrivă, 
iti făcea silă; de ei, de tine, de tot, 
Prefer aceste filme pe care le nu- 
mesc urite și rele, pentru că sint 
necesare, fac bine și rău în același 
timp. Partea tragică este că,pe lingă 
faptul că spun lucruri urite, aceste 
lucruri sînt și reale şi omul n-a 
iubit prea tare realitatea niciodată...” 


Alexandru DANGA 
str. Ţepeş Vodă 28, Bucureşti 


veşti din ziare nu ne-au convins 
atit de mult ca „Z" (şi ca atitea alte 
filme)că pe pămint e nevoie de pace, 
aşa cum e nevoie de aer și de hrană, 
așa cum e nevoie de cărţile care fi- 
gurează pe lista incredibilă de opere 
interzise, de la sfirşitul filmului... 
Atita timp cit pe pămint oamenii 
se vor iubi, „Un bărbat și o femeie" 
e un film de actualitate. Atunci cind 
dragostea va dispare, abia atunci 
ne va fi permis să spunem că aceste 
filme de dragoste sint „un mijloc 
sigur de evaziune“. Dar „La dolce 
vita“? Dar „Reconstituirea”? „Că 
există și „Misteriosul X din cosmos"? 
Că mai există şi „Argoman, super- 
diabolicul“, seria „Comisarul x" 
și atitea altele? Despre ele, da, se 
poate spune că sint un mijloc de eva- 
ziune din lumea în care trăim. Desi- 
gur, dacă mergem să le vedem. 
Şi dacă nu considerăm un păcat, 
cei trei lei dați pentru a evada din 
realitate...” 

Rosana BIRCERU 


Facultatea de filologie, Timişoara. 


Xx 

O replică foarte dură ٥ primit scri- 
soarea tovarăşului Constantin Pricop 
din Bucureşti (Cinema nr. 3/1971) care 
ne cerea să renunțăm la publicarea 
opiniilor discutabile în curierul nos- 
tru. Dintre scrisorile primite remar- 
căm pe cele semnote de: 

Viorel Pirjan. str. Găgeni, nr. 
29 — Ploieşti: P. Paul — Cluj: G. 
Brucmaier — Suceava; Tudor 
Valeria, Com  Pogoanele— Buzău: 
U.C., str. | Mai nr. 14 — Bacău: 
Dadiana — Bucureşti: Sorin 567۳ 
niceanu, str. Mahmudiei 55 — Tulcea. 


„plăcut“; nu? 


Snobi? Anti-snobi? 
Noroc cu noi, 
moder atii! 


Capul de afiș al „dialogului“ it 
deține discuţia 'stirnită în jurul 
snobismului de 576 scrisoare 
a Monei Manu din Cimpulung (Cine- 
ma nr. 11/1970) şi de replica „cruntă” 
la acea scrisoare semnată de George 
Vlad în numărul 1: 

e ..."Ei bine, ştiţi ce-am făcut 
după ce-am citit articolul Moenei 
Manu? Am inceput să mă gindesc! 
Am început să mă gindesc şi să 
fac clasificări ale cunoscuților din 
cele două tabere: ale snobilor şi 
antisnobilor. Şi ce credeți? O parte 
nu tocmai neglijabilă a rămas pe 
dinafară. Evident, am căutat şi 
răspunsul. Și ştiţi ce-am aflat? Am 
aflat că într-adevăr există şi snobi 
și antisnobi şi că TOŢI sint veşnic 
preocupaţi de același ideal: origina- 
litatea $i modernismul. Însă ce ne 
facem cu moderaţii? Căci dacă nu 
ar fi ei, ne întrebăm (cu teamă, bine= 
înțeles) ce s-ar face putin incăpă= 
toarea revistă „Cinema" cu inevita- 
bila avalanșă de note şi comentarii 
primită atit din partea snobilor cit 
și a antisnobilor? Deci, noroc cu 
moderaţii!“. 

Daniela PREDEȚEANU 
str. Medic Zlătescu 33, București, 


Toţi 1 cititori, opunindu-se 
categoric opiniilor  „contestatare* 
ale corespondentului 50۴0161667 — 
cer cu insistență continuarea publie 
cării curierului în actualul spirit 
democratic, acut, pasionat, chiar cu 
riscul apariţiei unor opinii mai pues 
țin ortodoxe. E inutil a spune cit 
ne-a bucurat oceastă opinie unani- 
mă a corespondenţilor nostri. Nu 
ne permitem a da citate din aceste 
scrisori, Stem pentru o dată atît de 
laconici în spaţiul acordat dialogului, 
dintr-un motiv lesne de înțeles? 
corespondeţii noştri sint mult prea 
laudativi la adresa noostră. Nu ne 
rămîne decit să promitem de a cone 
tinua  „curierul“ nostru, păstrirdu-i 
aceste cararteristici îndrăgite de ci- 
titori. - 


| Întrebări 


9 ....Cum se explică infantilis= 
mul și nefirescul atitor scene din 
filmele noastre? Ce se intimplă cu 
talentaţii noștri actori în filme? Cum 
de-am putut comite o comedie Mue 
zicală (sau parodie?) precum „Cin= 
telece mării”, la o distanţă de 8 
ani de la „Dragoste la zero grade”? 
Recidivismul acesta e induioșător 
şi oare nu demonstrează o dată 
în plus că nici o greşală nu serveşte 
la nimic, nici măcar pentru ciștigae 
rea unei experienţe?“ 

Doina UNGUR — 04 

[Dacă nu doriţi explicaţii la ultima 
dv. întrebare din scrisoare — nu vă 
dăm explicaţii, dar vă rugăm insistent 
să ne mai scrieţi.) 


na‏ دد د کح 


yatoa Zoo 


logului” از‎ 

în jurul 
6 scrisoare 
lung (Cines 
ca „cruntă“ 
de George 


-am făcut 
lul- Menei 
1ã gindesc! 
desc şi să 
cuţilor din 
snobilor şi 
12 O parte 
râmas pe 
căutat şi 
aflat? Am 
tă și snobi 
sint veşnic 
al: origina- 
Însă ce ne 
ci dacă nu 
eamă, binea 
tin încăpă= 
cu, inevita= 
comentarii 
nobilor. cit 
noroc cu 


DEŢEANU 
, București. 


pun iridu»se 
Intestate re 
üresteon — 
irea publie 
alul. spirit 
ș chiar cu 
ii mai pue 
spune cit 
nie unani- 
vostri. Nu 
din cceste 
stă otit de 
diclogului, 
e înțeles: 
mult prea 
û. Nu ne 
de a con- 
păstrindu-i 
jite de ci 


infanțilise 
scene din 
timplă cu 
Ime? Cum 
nedie muy- 
cum „Cin= 
i de ciţiva 
o grade"? 
1duioșător 
i o dată 
u serveşte 
fu ciştigae 


— Oradea 
la ultima 
— nu vă 
m insistent 


"a nu fi snob 


..."5-a acordat un spaţiu ne- 


dă i 


indreptățit de mare coretpon- 
dentului George Viad care nu a 
priceput articolul atit de bine con- 
ceput de Mona Manu. Mona Manu 
nu trebuie pusă să jure cu mina 
pe inimă că a rupt fotografiile cu 
chipul lui Montgomery Wood şi 
nici că l-a înțeles pe Antonioni din 
clasa intii primară. Pentru că nici 
dinsa nu susține aşa ceva. Părerea 
mea este că adevărul rezultă în urma 
confruntării de opinii: contrare, dar 
nu va rezulta niciodată în cazul in 
care ciocnirea are loc între ipoteze 
eronate. Lui George Vlad i se putea 
răspunde „in două vorbe“: „Recititi 
şi incercați să inţelegeţi corect arti- 
colul in care v-aţi simţit atacat: re- 
VEniţi, cări, aveţi stil”. 


Ana LIZA 
Cluj 
: „Snobiştii“ 
: la ٠ 
Î „Vagabondul“ 


rog pe Mona Manu să‏ ند و 
mă scuze că sint și eu „snobist”,‏ 
Domnia sa spune „că toți sintem‏ 
snobi, dar În această direcție tin‏ 
să-i ară! că nu m-am dus să văd şi‏ 
celelalte mizerii despre Winetou şi‏ 
Afigelică, după ce am văzut din fie-‏ 


9....Dys. scoateţi „Cinema“=ul 
pentru șoferii și cizmarii care-și 
pun pozele cu picioarele lui Raquel 
Welch sau B.B. pe pereții locului 
“de: muncă ca să-i ajute la greu, sau 
pentru cei care vor să păstreze prin- 
tre sfintele amintiri ale adolescenței 
fotografiile unor artişti mari care 

T isau impresionat, cindva!“ 
Angela Sanda COSTACHE 
elevă, Bucureșii 

[Noi ne străduim, în limita posible 
lităților, să respectăm și cizmarii 
şi șoferii şi sfintele amini ale ado- 
lescenţilor.] 

9 ....Găsesc că unele comentarii 
la filme valoroase ca „Şoimii“, „Incise 
neratorul” nu sint indeajuns de con- 
vingătoare, nu sint îndeajuns de 
„pe înțelesul” maselor largi. N-ar fi 
bine, oare, să apară în „Cinema“ 
cite un comentariu mai substanţial 
al celui mai bun film al lunii, cu 
ilustrații bogate și chiar „cu un 
vag iz de reclamă“ l. În altă ordine 
de idei, această pată socială pe care 
o numim „delicvent”, nu poate apă- 
rea deci! in comedii sau în filme poe 
fists? 

Valerian M. — București 

[80 da, bo da.] 

9....,Va veni oare timpul cind 
oamenii se vor dute la film numai 
din dorinta de a-l vedea? Aș vrea 
să cred că va veni", 

, C. PETCU—lași 

[Noi credem ce credeți şi dvs.. dar 
de multe ori am văzut ce s-a intim- 
plat cu vremurile și omul de sub ele...] 


Redactorul rubricii „Curier*: 
Radu COSAŞU 


care ciclu primul film. Apoi i-aș 
mai spune că am preferat să văd 
de două ori „Blow up", decit să 
merg la „Intoarcerea doctorului Ma- 
buse", Cea mai recentă pățanie a 
mea cred că-i va da antisnobistei 
Mona Manu o idee despre ce in- 
seamnă a renunţa la un film snobist. 
M-am prezentat dimineața la ora 
5,30" la cinema „Bucureşti“ unde 
rula „Vagabondul“, ca să cumpăr 
bilete, Coada urca pe trotuar pină 
la intrarea in bibloteca Casei Ar matei, 
Pină la ora 8,45'n-am putut cumpăra 
bilet, nu mai erau, așa că am renun- 
tat cind am văzut că-mi lipsesc și 
doi nasturi şi m-am mai dus să mai 
văd odată „Procesul“ lui Orson 
Welles. De atunci nici nu m-am mai 
gindit la „Vagabondul“, văzind acolo 
atiţia snobiști care cumpărau bilete, 
pentru a le vinde apci cu supra- 
pret..." 


¥. ROTARU 


(sau „Cine l-a ucis pe Liberty 
Valence?) Bucureşti 


[Numai pentru 6 nu vă „stiliza“ 
scrisul,acceptăm acest termen de „sno- 
bist", deajuns de vulgar, fie vorba 
între nol. În rest, habar n-avem cum 
puteți intra în clubul misoginilor 
prezidat de Alain Delon. În ce ne pri- 
veste, vă asigurăm că n-avem nici 
„0 0113" ٨4 


cineclub 


Pionerii din laşi.. 


Făcute de „oameni mari" pen- 
tru „oameni mari“, filmele cu 
copii își au asigurat, se ştie, 
un facil succes de public. Inver- 
sind termenii, adică luind in 
discuție filmele făcute de copii 
pentru copii, indiferent dacă 
sint cu sau fără copii, siguranța 
deciziilor ne părăsește, Ne aflăm, 
in schimb, pe un teren mai sä- 
nătos, cel al muncii de creaţie 
desfășurate cu totală seriozitate 
și sinceritate, pe măsura harului 
și pasiunii acestor omuleți ini- 
moși ce-și zic cu mindrie „cine- 
clubişti”, Fie ei copiii de „pri- 
marã" de la „Piticot-film“ sau 
colegii lor, ceva mai mari; de 
la „Reflex-film", cercuri ale Casei 
Pionierilor din lași. Împărţiți, 
cum se vede, pe virste, preo- 
cupările lor nu cunosc însă 
deosebiri. Un  „cineamator” de 
clasa.a IV-a, care n-are noțiuni 
de chimie, poate face de-ris 
mulţi „profesionişti“ cu price- 
perea lui de a alcătui rețete 
pentru developarea peliculei. Sau, 
un băiat de 14 ani care experi- 
mentează jocuri de umbre chi- 
nezeşti în film, poate fi adoptat, 
fără reţineri, de un studio de 
animaţie. O explicaţie a acestor 
lucruri nu foarte banale este, 
desigur, virsta. Mai bine-zis, lipsa 
de virstă, lipsa rutinei şi a bla- 
zării care vin o dată cu virsta. 


e Sint necopt dacă imi pun 


aceste întrebări 


e Sint rău dacă îmi plac 
aceste filme „rele“? 


e Sint snob? 


„Repet: 
snobismul e flagelul 
secolului“ 


Și ictă, pentru încheierea discuţiei, 
replica Monei Manu la scrisoarea 
lui George Vlad: 

„«««Nu, nu mă număr printre ad- 
miratoarele lui Giuliano Gemma, 
nu bizii la filmele Saritei Montiel 
(pentru simplul motiv că nu am 
văzut decit unul singur şi acela 
numai pe jumătate), nu prefer lui 
„Blow up" nici filmele cu Elvis: Pres- 
ley sau cele ale Birgittei Bardot, Şi, 
fie vorba între noi, dacă băgaţi 
mina în foc pentru faptul că in 
ora de chimie il sorb din ochi pe 
Gerard Barray, vă ardeţi, Căci, 
paradoxal, sint studentă la Chimie 
in anul || — Universitatea Bucu- 
rești. Şi pentru că nu vreți să mă 
credeți pe cuvint, o să incerc încă o 
dată ( i:cînd a-i plictisi pe cititorii 
revistei) să-mi argumentez afirma- 
ţiile. Majoritatea celor ce-și scriu 
impresiile la rubrica afectată نام‎ 
torilor SÎNT - SNOB. De ce-o 
fac? Poate pentru a se extazia o 
clipă în fața numelui lor tipărit, 
poate din alte motive. Şi ei nu sînt 
decit un strop din irăensul ocean de 
snobi ai bătrinei Terra. Nu credeți? 
Perfect, vă propun o experienţă. 
leşiți pe stradă și opriţi primul 


Altă explicaţie ar fi înţelegerea 
ți sprijinul Casei de cultură. 
n fine, o explicaţie foarte im- 
portântă se numeşte Paul Liman. 
Îndrumindu-i de doi ani pe copii, 
profesorul Liman are avantajul 
سه‎ pentru ucenicii săi — de a 
fi absolvent al 1.A.T.C. și mai 
ales de a fi dăruit („înrobit” 
chiar) patimii de a face film, 
Patima copiilor, a lui... Există, se 
înțelege, un program bine sta- 
bilit, pe grupe, dar toată lumea 
vine o'icind, adică atunci cind 
se șie că „dom? profesor“ se 
află la club cu diverse treburi 
și, deci, se poate lucra, sau atunci 
cind „platoul” e repartizat altor 
grupe la lucrul cărora se poate 
asista în liniște. lar acestea toate 
constituie, la rindul lor, expli- 
caţii pentru niște satisfacţii, ca 
mențiunea obținută la primul 
festival al cinecluburilor pionie= 
rești, pentru primul lor film ar- 
tistic „laşul meu drag", sau apre- 
cierea favorabilă care li s-a făcut 
vara trecută la Peneascz pentru 
„Prietena mea Gepsy” şi „Strofe 
pentru 280365" Dela'ele și 
pină la tilmele în lucru — „Toam- 
nă ieșeană” (a 75-a aniversare a 
liceului Negruzzi), „Albă ca ză- 
pada şi cei 7 pionieri”, „Urirea“, 
(sensul contemporan al poves- 
tirii cu Moș lon Roată),. „Inimi 
de viteji” (film de evocare a 


trecător. Vinturaţi pe sub nasul 
omului un carneţel şi un stilou, şi 
cu mină demnă de un ziarist سو‎ 
tant, intrebaţi-l: „— Aţi văzut „Anut 
trecut la Marienbad” sau „Blow-up“ 
sau „Răutăciosul adolescent"? Pun 
mina în foc că vi se va răspunde da. 
Continuaţi: „— V-a plăcut?" Acelasi 
ca categoric. „De ce?“ veţi intreba 
diabolic, „— Hii... aaa...eee"..., şi 
așa mai departe, toate vocalele 
alfabetului, numai motivul pentru 
care i-a plăcut chiar așa de mult nu-l 
veţi auzi. De ce? Simplu. Omul a 
văzut într-adevăr filmele, nu i-au 
plăcut pentru că nu le-a înţeles, 
în schimb a citit sau a auzit pe unde- 
va că sint bune. Ce părere aveţi? Nu 
miroase a 500515717... Sint o mie 
de cinefili pasionaţi care 78 
pe nemestecate „Patricia şi muzica“, 
„Dragcste şî viteză“, „Ursul şi pă- 
pușa”, dar afirmă că sint niște „aiu- 
reli“ și „nu merită să-ți pierzi timpul!” 
Tot din snobism. Şi  dumnea= 
voastră spuneți să nu fiu cire 
cumspectă, să nu cintăresc fiecare 
cuvint al corespondenţilor „curieru- 
lui?“ Nu mă lasă inima să fiu de acord 
cu dumneavoastră. Snobismul e un 
pericol public: distruge personali- 
tatea, imaginaţia, favorizează lenea, 
plafonarea. Rămin la părerea mea, 
soohismul e flagelul secolului“, 


Mona MANU 
Sploiul' Independenţei 204, Bucu- 


rești 


activităţii primelor cercuri so- 
cialiste din laşi, cunoscute de 
copii prin publicaţii, documente, 
monumente), drumul nu este 
nici foarte lung şi poate nici 
ieşit din comun, dar, sigur, e 
semnificativ pentru aptitudinile 
și posibilftăţile multiple ale pio- 
nierilor. Dar să nu-i uităm pe 
„Piticoţi": au şi ei filmografia 
lor, care inserează un film color 
de animaţie (păpuşi şi obiecte) 
„Piatra care creşte” și un film 
alb-negru de numai două minute, 
„Cruciada copiilor“, Fireşte, pe- 
licula e puțină, tancul de deve- 
lopare — primitiv, masa de montaj 
lipsește. Dar copiii au învățat şi 
invață operatoria pe... primul 
aparat de filmat al Televiziunii 


` Române, o „Admira" în stare de 


elemente componente. Și incă 
o dată „dar“: la cercul de cultură 
cinematografică „Prietenii filmu- 
lui”, vizionările de „cinematecă“ 
pe 16 mm ale celor 200—300 de 
spectatori-fopii sint precedate de 
prelegeri pe probleme teoretice 
de film, ca „scenariul“, „monta- 
jul", „filmul românesc contem- 
poran", „westernul“, ținute de 
cineclubişti. Recenzenţi: Dana 
Damaschin, Gabriela Sasu, Vasile 
Codrescu, Mihai Barnea, Să re- 
ținem aceste nume. Cine știe... 


Sergiu SELIAN 


45 


ultimul tur de manivelă 


Zece secunde 


Se fac pregătiri pentru secvența 
468, cu dublele respective, și incă 
vreo două scene de racord, fa „Zece 
secunde" (scenariul Corneliu Leu, r 
gia Mircea Mureşan). Momentul se si- 
tuează după cel de-al doilea război 
mondial şi toate elementele de cadru 
sint chemate să-l materializeze. 

Generatoarele de energie incep 
să duduie, ascunse după clădiri, ca 
să nu apară în cadru, cei vreo 900 
de figuranţi localnici vin spre pla- 
tou animați de o bunăvoință care 
mai tirziu avea să strice chiar și 
o dublă (datorită excesului de par- 
ticipare la filmare) și primesc ins- 
trucţiuni din partea regizorului Mir- 
cea Mureşan. Pe peliculă toată scena 
care urmează să fie filmată nu va 
depăși 30 de secunde, dar pregătirile 
se prelungesc și se reiau şi se refac, 
iar cînd mă uit mai bine la ceas 
constat că e 10 fără un sfert. Se 
iace ordine pe trotuare ca să nu se 
trezească în cadru și curioşi neas 
veniţi; se pregătește macaraua cu 
camera de luat vederi instalată pe 
ea; operatorul Cornea „face“ ca- 
drul, stabilește impreună cu Mure- 
şan traiectoria macaralei de la sta- 
tuie pînă ceasupra mulţimii. Has 
rion Ciobanu aşteaptă plin de înţe- 
legere să se sfirşească pregătirile. 

Ju are de spus nicio replică in 
atest cadru, dar simte nevoia să se 


confesiuni 


Să rămină zimbetul cald... 


tea, o delegație stră= citeva săptămini de 
e din film 


ale anului. z ecurat 


ină viziona citeva frapr 


ționistului 


„Facerea lumii” şi s apoi încă 10 mi- 


in cabina 


rupă de forfota şi v mul! din jur. 
figuraţia este „pusă“ cu mina în 
cadru, dar excesul de care pomeneam 
îşi spune cuvintul; fiecare are im- 
presia că pe el n-o să-l prindă apa- 
ratul şi mai face o jumătate de pas, 
un pas, doi și cercul din jurul că- 
ruței a luat structura unei grămezi 
de rugby, destrămată de impetuozi- 
talea jucătorilor. Se reface aran- 
jarea, se dau dispoziţii strigate prin 
megafoane şi fără  megafoame, sa 
reface scena cerindu-se cu insistență 
doar o participare tăcută și gravă. 
Pentru că acolo, sub resturile 
căruţei, a pierit un om, Alexe. lar 
ei au venit parcă pentru a-i aduce 
ultimul lor salut. Se face o repe- 
tiție cu aparatul, apoi că ûne, 
dar un tinăr cu părul blond şi cir- 
lionțat á la Julie Driscol, vrea să 
fie sigur că va fi văzut și se uită în 
parat. Se renunță la el. Altul e 
curios să vadă și el cum se trage un 
cadru de: film, deși e „văzut“ de 
aparat. Se renunţă și lael. Se fil- 
mează. Apoi e descoperit un bă- 
trin uscățiv, cu nasul acvilin şi ochii 
adinci. Are o figură dramatică, 
bună de prim-plan și e adus în față, 
Se filmează din nou, se sting tă- 
ciunii nai fumegă printre ră- 
măşițele căruței, şi platoul se mută 
lingă o casă de pe acoperişul că- 
reia o figură, machiată să arate cit 


mai fioros, trage, undeva, spre 


ciumate, 


Piața Ovidiu. Apoi platoul se mută 
lar pentru o scenă de alte 30 de se- 
unde în care apare numai Ilarion 
Ciobanu. E! nu are altceva de făcut 
decit să consume un încărcător de 
pistol-mitralieră îndreptat către 
obiectivul camerei de luat vederi. 
Ne mutăm din nou pe o stradă ce 
coboară spre mare şi unde o mitra- 
lieră va trebui să tragă cu gloanțe 
adevărate, Scena va fi jucată doar 
de figuranţi, Lucrurile se repun 
destul de. anevoie pe platoul impro- 
vizat, E două noaptea, s-a făcut 
frig şi oboseala pare să-şi spună 
cuvintul. : 

În treacăt, Mircea Mureşan mă 
ia părtaș la truda asta despre care 
spectatorul ştie de obicei prea 
puţin. 


— S-ar zice totuși — constateu— 
că lucrurile au mers destul de repede 
la filmul ăsta? : 

— Da, într-un fel e un recorde 
Am Început filmările acum ? săp= 
tămini; cadrele la care ai asistat 
sînt ultimele şi nu dintre cele mai 
importante. Acum trei nopţi am 
avut pe platou 14.000 de 5 
plus interpreții. A fost o noapte de 
coşmar, dar cred că pe film scena 
va fi excelentă. Mai am vreo: 5 
zile de filmare în Bucureşti și apoi 
trec la montaj. Cind va apare repor- 
tajul dumitale, filmul va fi- probabi} 
gata. 

- Atunci nu-mi mai rămine decit 
să-ţi urez succes, 


Mircea ALEXANDRESCU 


acele zile... 


din unghiul operatorului 


tensiune şi 


„Nu există decit u 2 
matograf:; indiferent ce povesteşte, trebuie să 


Senzaţie — ritm 


ingur adevăr despre cines 


efort, două-trei acroc=uri, satisfacția de a poarte intotdeauna în el un adevăr. Și tocmai 


lucra în tovărăşia citorva mari şi adevăraţi 
prima bobină din artişti, o uriaşă oboseală binefăcătoare a 
incheieturilor şi răbdării. Sint incapabilă să 


asta uităm mereu, din nenumărate motive; fie 
că nu âvem tot ce ne trebuie, fie că nu avem o 
poveste adevărată, cert este că începem să in- 


să emit sub! 
de a citi cron 
prietenii, vre senzaţie 
parfum de visare naivă care inghite şi asimi- 
lează, ca un vier de mătase, catifelate 
zboruri vechi. O răcoare cunoscută de apă 
limpede în care-ţi moi degetele ca să poţi 
cînta -mai departe. 

Cind va apărea acest număr al revistei, pro- 
babil filmul se va fi consumat de mult cu intre- 
gul său cortegiu de cronici, discuţii și planuri 
de încasări. Probabil îl voi fi văzut de mult 
in intregime. Dar oricite distinse. argumente 
obiective vor fi dovedit in prospecţiuni, con- 
tradicţii şi stingăcii, imi va rămine bucur ia asta 
de primăvară din care imi doresc foarte tare 
să bea, ca să se bucure, cit mai mulţi. 


* - 


filmările” şi  post-sincroa- 
lumii”. Citeva luni zbu- 


asculta a 


An terminat 
nele la „Facerea 


mă așez la marginea drumului ca să mă uit 
inapoi şi să mă odihnesc. Mi-e frică. de tr 
tețea aceea rea de dinaintea nostalgiei. 

Cind va apare acest număr al revistei, 
filmul serva fi consumat de mult cu cortegiul 
său de cronici, discuții şi bilanţuri financiare 
Florile livezilor de meri din Mogoșoaia se vor 
fi scuturat. 

Aş dori să rămină din toate, ultimele nopți 
albe, strălucirea ochilor incercănaţi ai Mar ioarei 
Chişe și ai Pantazicăi. Mirosul de acetonă al 
cafelelor, dialogul, profesorul vrăjitor cu capul 
de argint al bufniței de pe bastonul său inte- 
lept, veselia lui Droșceak, zimbetul lui Fery, 
injurăturile cantonierului clacsonat in fiecare 
noapte să ridice bariera... Aş vrea să rămină 
zimbetul calm al regizorului care știe de pe 
acum ce vom afla noi tirziu, cind va apare 
acest număr al revistei. 


ventăm. Invenţia depinzind, evident, de capaci= 

tatea şi talentut fiecăruia, adevărul iese ambiguu. 

Filmele noastre suferă din cauza adevărurilce 

fabricate. „Puterea“ și „Adevărul” au meritul 

că sint foarte aproape de viaţă, poartă în ele 

un adevăr selecționat foarte abil. În această sl 

tuaț i obligat să vii cu'un adevăr echivalent 

să fii atent cur filmezi, cum luminezi, 

zi culoarea, cum o ritmezi.-+ — Spue 

crul Nicu Stan, surprins de noi intr-o 

Imărilor. Fiecare senzaţie a noastră 

m anume. Pentru a o reda, trebuie 

ţia, atmosfera: Dacă îți scapă 

2, adevărul ei va fi incomplet, sărac, fals. De 

aceea, în fiecare zi, la fiecăre filmare, fiecare 

dintre noi riscă totul, Cu pelicula alb-negru, lu= 

crurile sint simple, cing; şti meserie, La cea color 

insă, apar nenumărate imponderabile. Regizorul 

vrea de pildă ca, la un “moment dat ușa să se 

deschidă și prin ea să se vadă în curte. Or, asta 

nu se poate, din o mie și una de motive tehnice, 

Dar .dacă regizorul o cere, şi cu siguranţă știe 
de ce o cere, trebuie să se poâtă!” 


Nicu STAN 


astateu— 
de repede 


Un recorde 
: 9. săpe 
Æ ai asistat 
e cele mai 
nopți am 
figuranţi, 
noapte de 
e film scena 
M vreo două 
Mesti și apoi 
re repor- 
fi probabil 


| ۰ decit 


ANonescu 


pre يملل‎ 
ÎWebuie să 
Şi tocmai 
olive; fie 


همی 
biguu.‏ 
Evărurilcr‏ 
meritul‏ 


nai într-o 
Da noastră 
E, trebuie 
îți scapă 
fals. De 
e, fiecare 
egru, lu- 
cea color 
Regizorul 
i uşa să se 
Or, asta 
6 tehnice. 


ranta stie 
fiscu STAN 


noștri‏ اه مه 


În 1968, Premiul de interpretare 


| fercinină al Festivalului de la Mos- 


cova era obținut, in ciuda concu- 
renţelor consacrate, de o debutantă 
ها‎ Francesca: Coluzzi — pentru ro- 
lut principat din filmul lui Pietro 
| Germi; Serafino". Profitînd de pre- 
ه2661‎ ei în ţara noastră, cu ocazia 
Zilelor filmului italian, am rugat-o 
să ne spună cite ceva despre des- 
tul de neobişnuita ei carieră de 
actriță de film. 


= După cum am cuzit, sînteți de 
fapt, nu actriță, ci pictoriţă. Ce v-o 
atras spre cinemotog rof? 


— Pur și simplu, interesul. Eram 
studentă la filozofie și științe sociale, 
cind mi-am descoperit. acest inte- 
"res. L-am urmat și, incetul cu ince- 
sea transformat în pasiune. Între 
„am făcut cam de toate; am وا‎ 


microprofil 


Să încerce și să fie încercat 


ă Francesca Coluzzi 


crat la montaj, am fost cascadoare, 
iar ih cele din urmă, profitind de 
oarecare consacrare pe care o do- 
bindisem ca pictoriţă, m-am apu- 
cat de scenografie şi pină astăzi 
n-am părăsit-o incă, 


ați ojuns să jucaţi 


— Rolul pe care mi-l oferea Ger- 
mi mi s-a părut interesant. Nu 
era pr mul care mi se propunea, a 
fost insă primul pe care l-am accep- 
t Poate pentru că n-am visat 
niciodată să devin actriţă de film, 
am fost totdeauna circumspectă: ori 
de cite ori mi se oferea un rol , mă 
temeam că-l datoram doar aspec- 
tului meu fizic, și-l refuzam, fiindcă 
asta nu-mi era de ajuns. Am refu- 
Zat, printre altele, și un rol destul 


de mare în „Satyricon'-ul lui Fel- 


Pistiner: următorul cerc 


„Cred că adevărata modalitate 
de existență a scurtmetrajului ar- 
tistic, modalitatea lui de a vehicula 
idei, se găsește în concentrare; 
pilulă sau metaforă, asta trebuie 
să fie un scurt-metraj“ — afirma 
odată Ada Pistiner. Şi toate filmele 
ei de Institut sînt într-adevăr niște 
scurte metafore. „Șansa”, după Ivan 
Bunin și „Dictatorul și supusul său“, 
după Romulus Vulpescu, deși filmate 
cu personalitate și dezinvoltură, cu 
ritm şi cu atmosferă, sint poate prea 
citețe, cu o doză de transparenţă, 
poate prea la indemină. Cel mai 
implinit lucru pe care l-a făcut rä- 
mine — după părerea ei şi a noastră 
— primul ei film pe î6 mm, „Por- 


fini. Fellini instrumentalizează 
actorul, لا‎ transformă într-un obiect 
pe care-} utilizează cum crede el 
de cuviinţă, fără nici o explicaţie, 
anulind orice posibilă participare din 
partea respectivului actor, Or, așa 
cva nu mă Înteresează, pentru că 
nu văd prin ce mi-ar fi de folos. Pe 
cind. rolul din „Serafino", departe 
de a mă utiliza doar ca o siluetă în 
cadru, punea, dimpotrivă, o serie 
de problemê de interpretare des- 
tul de dificile, De aceea l-am accep- 
tat. ȘI, din aproape acelaşi motiv, 
âm acceptat şi rolul pe care urmează 
să-l fac curind după intoarcerea mea 
in Halla, rolul unui tînăr băiat, 
deci un rol de travesti, în care voi 
Purta păr scurt, mustăcioară și 
șapca pe-o ureche. 


sou cë dar 
de ٤ 


t, SUCC 


— Ce colitot 
că-v-a adus, ai 


redeți 
sul? 


— Greu de spus, Se pare că am 
un instinct excelent; și se spune 
că asta este foarte important. 


tocala putredă“, Este alcătuit din 
30 de cadre, fiecare cadru separat 
fiind o metaforă, iar filmul în între= 
ime fiind la rindul lui tot o meta- 
oră, a cărei concentrare simplă dar 
inatacabilă se inscrie parcă în nişte 
cercuri concentrice: fiecare privire 
vede filmul altfel, fiecare se opreşte 
unde poate următorul cere نوا‎ 
așteaptă totdeauna. privitorul. Me- 
tafora e perfect rotundă. 

„Dacă un regizor are har — spune 
Ada Pistiner astăzi — singura lui 
datorie este să fie cinstit cu sine 
insuşi, să facă filme bune. Pentru 
asta trebuie să incerce însă şi, deo- 
potrivă, să fie încercat 


animația 


lon Gănescu 


După Incuviințarea scenariului, fil- 
mul de păpuși „Prislea și comoara 
din cetatea uitată” a fost desemnat 
ca pivot de serial, Va fi, se pare, 
primul serial de păpuși al studioului 
„Animafilm“” şi totodată va avea 
În „distribuție“ primele noastre pä- 
puși cu articulații mecanice, 

Scenariul ne sugerează o super- 
producție a genului, cu infruntări 
între oameni marî și oameni mici, 
intre drepţi și nedrepţi, întru vic- 
toria dreptății şi întru cinstirea 
morților. O sumedenie de peripeții 
şi o bătălie în adevăratul înțeles al 
cuvintului îi vor alcătui desfășurarea. 
Cit despre Prislea, „mic de stat, 
mare la fapt“, cred că nu o să gre- 
şim dacă, alături de savoarea fol- 
clorului şi parfumul legendei, fi 
atribuim și o umbră de măreție 
istorică. 


— Cum s-a născut şi cine este 
Prislea, lon Gănescu? 


Cum s-a născut știu şi nu prea,‏ ے 
pentru că nici nu-mi mai amintesc‏ 
de cind il port cu mine, Ştiu doar‏ 
că între timp s-a schimbat, Am‏ 
scris intr-o vreme un scenariu —‏ 
„Fabule cu și pentru măgari“ — în‏ 
care măgarul acționa și Prislea ci=‏ 
milea; am credinţa că românul‏ 
filozofează cimilind. Treptat insă,‏ 
am ajuns la ideea că într-un film,‏ 
fie el şi de păpuși, prea multă re-‏ 
plică firimiţează. importantă e ac-‏ 
țiunea; e limbajul specific cinema-‏ 
tografic ce face accesibil filmul de‏ 
animație pe plan internaţional. De‏ 
ها )د aceea, Prislea cel de astăzi‏ 
nează tot timpul și cimilește doar‏ 
pe ici pe colo...‏ 

Așa cum este, aș dori ca Prislea 
să trăiască deopotrivă în sufletele 
celor mici şi-ale celor mari, readus 
cind legenda în contemooraneitate, 


Ce se întimplă 
cu Jurnalul? 


Mergeam într-un timp la cinema 
„mingiindu-mă uneori cu ideea că, 
dacă voi vedea un film mai slab 
sau dacă va fi en fiim deja văzu 
la care intram din motive de co 
panie, Voi avea totuși plăcerea unu 
jurnal nou. „Actualităţile in 07 
gine“ ale studioului Sahia erau pe 
acea vreme pline de nerv publi- 
cistic, in imagine Şî comentariu, 
incit, cele ce minute iniţiale ale 
proiecției nu le regretam niciodată. 
Evident, voiam mai mult, s-a discu= 
tat la moment dat ca jurnalul 
să se dezvolte la nivelul cerut unui 
periodic săptăminal, deasupra 
formaţiei cotidiene susținută în -coi 
curență de televiziune. Vremea a 
trecut, dar dezvoltarea nu s-a pro- 
dus. În schimb, am pierdut şi ceea 
ce aveam. Rubricile au devenit mai 
convenționale, reportaj mi- 
cro-anchetele și subi sati- 
rice tind să dispară. Ciştigă teren, 
în comentariu, un  verbiaj de 
articol de fond, neadecvat genu- 
lui, iar în imagine plimbări ne- 
utre ale aparatului peste peisaje 
de ilustrată poștală. Ultimul jurnal 
ut, semnat ca regizor de Marcu 
Brătescu, cu comentariul lui Victor 
Birlădeanu, este o eloc- 
yentă a acestei de 
decit să regretă 
mentarii de alt lui Eugen 
Mandric (cu toate -moldovenismele 
lui uneori îngroșate), inexplicabil 
absent de mult timp de pe generi- 
cele jurnalului, după cum nu putem 
să nu ne întrebăm de ce verva pu- 
blicistică a regizorilor şi operato- 
rilor de la „Sahia ai in eclipsă? 

Val. S. DELEANU 


Sublim, 
dar lipsește cu desăvirșire 


Versiunea Jui 
gespre -povestea 
julietei salg a in 
un afiș (vezi pag. 28), a cărui 
poziţie şi cromie concurează plastica 
atit de c 


finat compusă a filmului. 
O tuşă de pictură renascentistă 
destinată unui scop popular: re- 
clama. Probabil că autorul s-ar 
fi bucurat să-și vadă afișul ٤ 

avanpremieră. Nu ar fi fost 
doar o bucurie personală. Ea 
s-ar f 

util prin 
clipă rai 


tator!, pent 


mplicit 


D.R.C:D.f 


pricina f 
pentru 
e arătat 


ferice ur 


48 


Nimeni nu s-a gindit nici în ceasul 
al doisprezecelea. să fie lansat şi 
în locuri centrale,. special destinate 
afișajului, pentru a atrage un public 
şi din alte cartiere. Cum ٥6 7 
cem, cu reclama stăm tot prost, 
Ori nu aveam deloc, orj avem — o 
dată de bună calitate — dar atunci 
nu o expunem. Nu există ieșire 
din acest caragialism? 
A.D. 
P.S. Ne întretăm de ce ofişul nu 
poortă semnătura cutorului. Din mo- 
destie? — neințeleosă de altiel; sau 
pocte din neglijența celor ce s-au 
îngrijit de tipărirea sa? 


De la Shakespeare 
la Los Tarantos 


Nu înțeleg ce caută și, mai ales, 
de ce a fost programat pe ecrane fil 
mul „Los Tarântos” concomitent 
cu acest magnific „Romeo şi Julieta“ 
al lui Zeffirelli. 

Să se fi pornit de la ideea de a ni sê 
acorda posibilitatea să comparăm? 
Ce și cu ce să compari? 

Să nu ni se spună că „Los 7۳7 
tos“ nu se vrea o ecranizare sau o 
adaptare după Shakespeare. 

Să demonstrăm pe scurt (dacă 
mai e nevoie), Două familii ce se 
duşmănesc există? Există. Doi ti- 
neri apartinind celor două familii, 
care se îndrăgostesc tot la o serbare 
există? Da. Un văr intrigant, un 
prieten “generos, o faţă bisericească, 
rog. toţi și întreaga lor recuzită. 


Coincidenţă, desigur! 
Filmul „Los Tarantos” este nu 


numai o nereușită, dar, pe unde 
o profanare a legendarei povestir 
shakespeariene: despre iubirea plină 
de candoare a celor doi tineri din 
Verona. 
cord cu cei care au clasificat 
filmul „Romeo şi Julieta“ al lui Zef- 
felli ca cel mai bun film له‎ acestui 
inceput de an. 
Aurel HOFFMANN 
responsabilul cinemotografului 
„Melodia“ — București 


2 Cinematograf ... 
de copiat acte 


Sint elev la liceul din Baia-Sprie, 
clasa ax lla, şi-mi plac foarte mult 
filmele bu În orașul nostru există 
un cinematograf, nu prea vechi, să 
tot fie 10 ani. de cind a da 
folosință, dar vai da bietul ciner 


cele mai elementare condiţii 
dacă rulează un 
c; uie să tragi bine 
cü urechea să poţi distinge ci 
cuvinte din rep 
apoi să nu mai ami 
care _scirțiie mai 
filmului. 

În orașul nostru există şi un pu- 
blic, e drept, nu prea numeros, 
căruia îi plac f i 


۴ 


ep 
caunele 
sonorul 


le bune. Insă 


- facă) cu grijă pentru e 


cinematograful  „Minerul” s 
otite rentabile doar f 
2u su de casă, fără să se ia in 
considerare faptul că mai există oa- 
meni În acest oraș care ar vrea poate 
să cunoască pe Antonioni, Truffaut 
și alti cineaşti de seamă. În schimb, 
la Baia Sprie am putut vedea toți 
„dolarii, de la cel găurit pină la 
cițiva în plus, la „Adio Texas". Fil- 
mele cu Angelica sint reluate de 
cite ori apate o nouă năzbitie cu 
Michèle Mercier. Crede care 
directorul cinematografului că toată 
lumea -e satisfăcută. de aventurile 
lui Giuliano Gemma și de farmecele 
lui Michèle Mercier? Categoric nu. 
O parte a publicului ar fi dorit 
să vadă „Femeia nisipurilor” sau 
„Blow up”, deoarece citim mult în 
revista dumneavoastră despre aceste 
filme și vrem să vedem concret ce 
a realizat Antonioni. 

Dar ceea ce m-a hotărit să vă scriu 
aceste rinduri a fost un lucru ieşit 
din comun. Pină acum eram ferm 
încredințat că cinematograful e 
un lăcaș -de cultură, unde vii să 
înveţi ceva. Dar să vedeţi, cinema- 
tograful din Baia Sprie face excep- 
ţie de la această regulă. De vreo 
lună, în fata cinematografului din 
Baia Sprie a apărut un tablou cu 
inscripţia „Birou de scris și copiat 
acte”. Ei — imi zic eu dacă ar-fi 
1 aprilie aș crede că e o glun 1 
proastă, de fapt), n 
seama că e o reali 
întrebări, am af 


că cel care scrie 
şî copiază acte e chiar tovarășul 
director al cinematografului. 

Stimată redacţie, v-aș ruga, dacă 
se poate, să interveniţi in cele men- 
ționate i sus. Nu vrem ca la cine- 
matograful nostru să se cuibărească 
tot felul de instituţii care n-au 
nici o tangenţă cu cinematografia. 
Dacă nu puteţi interveni. direct, 
măcar să publicaţi cele menționate 
de mine. 


pr 


Gelu MARINESCU 
prese RRS R 0 Se 
Repertoriu 
de cartier 


Um repertoriu ‘cinematografic s 
face (sau cel puţin ar trebui să s 
ilibrul valo- 
“Şi asta nu numai la cinematogra- 
fele centrale, nu numai la sălile de 
premieră, Acolo lucrurile se : mai 
intimplă cum se mai întiriplă. Dar 
acă ne apropiem de cinematografe- 
le de cartier, lucrurile stau putin 
altfel. lată trei 151: „Feroviar”, „Da- 
cia" și „Buzești”, trei săli c 
bule 5ã asigure într-o săptămină 
posibilitatea de opțiune, detalegere 
după gusturi și preferințe, 
torilor din cartier. Din păcate, nu 
de puține ori, criteriul comercial, cri 
teriul filrmului-divertisment, este si 
gurul -care guvernează: له‎ 
repertoriului acestor trei 
ce ppate să aleagă spe intre 
„Cei trei care au speriat vestul”, 
„Los Tarantos“ și „Trandafiri roșii 
pentru Angelic Şi mai ales, ce 


tumim în gind ofic 


“acasă, altele pentru 


poate să facă el, cum poate să-şi 
dezvolte gustul pentru cinema, dacă 
la o singură sală cum este „Buzești“, 
de pildă, „Vagabondul” este reluat, 
la mai puțin de o lună, a doua oară? 
Şi asta fără să mai aibă mare aflu- 
enţă de spectatori, Sigur, planul 
de casă al unei săli de cinema e 
lucru important. Dar depinde cu 
ce şi cum îl facern.. Nu era mai pro- 
fitabil pentru spectatorii acestui 
cartier să vadă „Romeo şi Julieta” 
decit „los Tarantos"? Nu era mai 
util ca filmul -“„Începutul” să. ru 
fie programat destul de -anonim 
ta un singur spectecol pe zi, fără 
publicitatea necesară? Cred că cei 
care alcătuiesc repertoriul ar avea 
la ce medita, fie şi numei asupra 


acestei zone din Capitală. 


Al. Ri 
Fantezi 
în negru 


لے 


Amurg de primăvară la Istambul: 
roz-violetul apusului răsfrint în Bos- 
for, auriul moscheelor, turcoazul 
mozaicurilor. Încă fascinați de culori, 
intrăm în sala nouă a Cinematecii 
din Istambul pentru a pi 
trospectiva filmului romanes 
batem holul unde gazdele, a 
me fac o surpriză: expun afişele 
filmelor- noastre. Dintr-un -chenar 
indoliat, ne iatimpină „Virstele omu- 
lui” intu a într-o rețea de ۹87 
cini negre, un fel pl 
tăind „elanul” pomului cu 
gume calci ate ca a 
atomic „Legen 
de sumbră — o siluetă fan 
(o fi Harion Ciobanu,, o fi 
Pogonat?) „pe unfun 
maresc. Hustrină parcă „ 
sau „Căderea casei Usher” 
duim; impreună cu. Marga 
gonat care trebi sur! 
grafilor, 58 67 
noastre șarade plasțice. Speci 
trec pe lingă ele, inciferenț 
dacă n-ar fi. abonaţi 
fug: ți din urmă de 
n negru”?) „Balul 

seară” ne mai inviorezz 
pe perete surtde galeş un n 
cu o paporniță, din 6 


mere roşii și pep 
$ 


ă 


publicitate, care dv 
afişele inițiale (le-a 
în America Latină, un 
un festival româr 
face cind Vom ieși mai des pe 
mondială?), ne-au trimis in 
„rezerva de serviciu”... Pent 
am aflat cu această ocazie că același 
film ins سو‎ fr 


irš* la noi f 


afişe, că unele sint bune 


Alice MĂNOIU 


yy 


românesc '74 


mărturii de platou 


„intuiţia imi aparţine“ 


— Ce senzaţie are un «neproftesio- 
nist» — l-am întrebat pe Cornel Patrichi 
— cînd se află prima dată în fața apa- 
ratului de filmat? 


— Drept să spun, nu mai ştiu. Mi se 
pare foarte îndepărtată ziua aceea. Nu 
uitaţi că reflectoarele scenei, ca și ale 
platoului de televiziune, fac parte din me- 
seria mea. Nici măcar colaborarea cu 
Mihai lacob nu e o noutate: am mai făcut 
cu el un rol episodic, pe jumătate dansat. 
în «De trei ori Bucureşti». Deși nu crec 
că există vreun om care să nu fi crezut 
că poate să facă film eu am, totuși, in 
fața acestui rol, o ciudată senzație de 
joacă, de glumă; parcă m-am trezit deo- 
dată inaintea unei realități la care nu mă 
așteptam, pentru care am impresia că nu 
m-am pregătit indeajuns sau, poate, efec- 
tiv nu sint îndeajuns pregătit. Există un 
procent de nesiguranţă, de noutate, care 


mă cam sperie, pe care prefer să-l tratez 
oarecum În glumă. 


— Totuși, cum vă descurcaţi, lipsit 
de muzică și dans, constrins la frag- 
mentarea replicilor și a cadrelor? 


— Plecind de la faptul că nu știu nimic 
din meseria asta, cred că mă descurc. 
Eroul mi se potrivește întru totul. Nu repet 
niciodată înainte de filmare; merg pe 
intuiție, pentru că ştiu că dacă repet de 
cinci ori un lucru, a şasea oară precis 
imi iese foarte prost. Dacă mă voi căzni 
să învăţ, să repet, cu siguranță că orice 
actor de meserie va fi mult mai bun decit 
mine. Pe cind intuiţia mea îmi aparține. 
Bineinţeles că mai şi greşesc; dar Mihai 
lacob are o mare calitate: știe să corec- 
teze, fără să inhibe şi fără să dea rețete. 
Am o incredere desăvirșită în el și asta îmi 
dă o fantastică incredere în mine 


Eroul mi se potrivește — Cornel Patrichi 


i 


y 
٢ 


غه 


Lo masă: Ilinca Tomoroveanu, Alexandru Repan şi Horia Moculescu. 


în exterior 


„echinox‘ 


Prima oră a zilei — ora unu noaptea. 
În holul şi restaurantul hotelului 6 
Palace, liniștea nopții este, paradoxal, 
din ce în ce mai departe. De la distanţă, 
ai impresia că doar un buldozer mai lip- 
sește ca acțiunea de demolare să fie 
completă. La apropiere însă, impresia se 
dovedește inșelătoare: nu se dărimă, ci 
se construiește. În fiecare noapte, timp 
de săptămini, se instalează aceleași pa- 
sarele, aceleași proiectoare, pentru ca în 
fiecare dimineaţă să fie din nou demon- 
tate. În timpul zilei, restaurantul rămine 
un oarecare local public. În timpul nopții 
se transformă într-un local public filmabil, 
ceea ce este departe de a fi același lucru. 
Așa că, pentru o singură secvenţă, se re- 
petă aceeași operație «arhitectonică», cu 
stăruință sisifică, zile în șir. Secvența 
reprezintă o agapă, moment-cheie din 
începutul filmului. Aici se conturează fi- 
rele desfășurării, se sugerează viitoarea 
închegare dramatică. 

A treia oră a zilei — ora trei noaptea. 
Emmeric Schâffer, interpretul persona- 
jului principal — judecătorul Negulescu — 
aşteaptă impasibil ca operatorul Viorel 
Todan să termine de pus și dozat lumina, 
ca regizorul Mihai lacob să se declare 
mulțumit cu așezarea 11901311٨1, cu aspec- 
tul mesei, cu piramida de raci de pe tava 
ce va fi purtată prin primul cadru al sec- 
venţei. (Se pare că racii sint un detaliu 
foarte important.) 


° în zori 


«Spuneti-mi — îndrăznesc eu — rum 
rezistați la acest program matinal?» Pe 
Emmeric Schãffer aproape că îl uimește 
intrebarea mea. Cred că nici nu i-a trecut 
măcar prin minte că ar putea să nu re- 
ziste ». 

&in prima noapte, ce e drept, a fost 
cam obositor. Nu eram obișnuiți. La ter- 
minarea filmării, arătam toți ca nişte figu- 
rine de ceară. Acum. însă, ne-am obis- 
nuit». Mă uit în jur, niciunul dintre csi 
peste douăzeci de actori prezenți nu e 
machiat. Pe fata niciunuia nu <a observă 
vreo schimbare, vreo urmă de osteneala. 
Pe fețele figurantilor, în schimb, cearcă- 
nele inghit, pe minut ce trece, strălucirea. 
Filmarea abia incepe. 

A cincea oră a zilei — ora cinci în zori. 
În sfirşit, atmosfera s-a stabilizat. Pro- 
iectoarele și-au aflat locul, ambianța s-a 
eliberat de agitația instalării. Restauran- 
tul a redevenit plăcut, intim, deşi poate 
oarecum ciudat din pricina atitor obiecte 
ce nu-i apartin. La o masă, înconjurați de fi 
guranti, Ilinca Tomoroveanu şi Alexandru 
Repan discută liniștiți în biziitul apara- 
tului de filmat. La masa festivă se mă- 
nincă, se bea, se glumește, se deapănă 
amintiri. Sub controlul și directivele lui 
Mihai lacob se leagă replici, se intilnesc 
priviri, se filmează cadru după cadru. 
Afară s-a luminat de ziuă. Filmarea e 
în toi. 


ساشسویسسوفووم.- س س مس 


filmul e o lume, 
iar lumea e un film 


care Donald Sutherland (unul din 
protagoniștii filmului «M.A.S.H.»), 
în Carolina de Nord, la Fort Bragg. 


«Almanahul călătoriilor pe peli- 
culă» se intitulează scurtmetrajele 
geografice pe care le realizează Vla- 
dimir Șneiderov la Studioul central 
de filme de ştiinţă popularizată 
din Moscova. Anul acesta a apărut 
nr. 50 şi bilanțul care se poate des- 
prinde ar fi cuprinderea, în cele 50 
de ediții speciale ale «Almanahului», 
a 206 călătorii prin variatele ținuturi 
ale Uniunii Sovietice şi ale întregii 
lumi (pot fi văzute, de pildă, arhi- 
tectura unică a caselor de lemn din 
lakuția, ca şi exponatele artei afri- 
cane din Alger sau pavilioanele Expo- 
ziţiei "70 din Japonia). Fiecare ediție 
are copii trase pe 16 mm, astfel că 
şcolarii, care urmăresc «Almanahul» 
cu aviditate, beneficiază de o mică 
enciclopedie geografică filmată. 


Lordul Olivier 


Laurence Olivier a avansat: de la 
titlul de sir a trecut la cel de lord. 
El și-a ocupat recent jilțul ce i se 
cuvine în Camera lorzilor. Pe bla- 
zonul pe care l-a inaugurat,tot re- 
cent, figurează o lebădă, emblema 
regelui Henric al V-lea, pe care 
Laurence Olivier و‎ incarnat în 
numeroase rinduri şi, evident, em- 
blema teatrului lui Shakespeare de 
pe malul Tamisei. 


Un scor neobișnuit 


Un scor încă neatins vreodată de 
difuzarea filmului la Paris: progra- 
marea concomitentă în 14 săli a 
filmului «Love Story». Nici filme 
de mare succes şi realizate în Franţa, 
ca «Borsalino» şi «Haimanaua», nu 
au fost programate în atitea săli 
deodată. 


Salvati sufletul copiilor! 


Deși turnează fără încetare (1970: 
în Franţa — westernul «În praful 
soarelui», în Spania — «Scade ritmul 
în împărăţia ucigașilor», în Israel — 
coproducția «Hamsin» şi la T.V.-ul 
german serialul «Lilly şi Willy») 
Maria Schell vrea neapărat să rea- 
lizeze la TV emisiuni pentru copii. 
«Deoarece — declară actrița, care 
se gindeşte şi la proprii ei copii 
(Oliver, 9 ani şi Maria-Tereza, 5 
ani) — sint îngrozită la gindul că 
cei mici sint dopati cu emisiuni care 
le imbolnăvesc sufletul. Numai îm- 
pușcături, crime şi jafuri. Am destule 
idei şi trebuie să-mi fac timp şi 
pentru ei». 


Tot S.O.S. copiii! 


Al actor german de talie inter- 
națională, Hardy Kriiger, tatăl unei 
fetițe și al unui băiat, consideră la 
fel de gravă doparea copiilor cu 
filme şi literatură nocive. De aceea 
simte şi el nevoia să se adreseze 
copiilor. Hardy Kriiger a găsit o 
altă modalitate — cea a scrisului. 
Cartea lui de povestiri vinătorești 
se va intitula «Sawimbulu». Actiu- 
nea se petrece în Africa și eroii sînt 
copiii care trăiesc pe lingă ferma lui 
Krüger, la poalele munţilor Kili- 
mandjaro. 


Club, revistă, filme 


În R.D.G. există în schimb un club 
al filmului pentru copii (clubul امل‎ 
Finding» din Berlin), un supliment 
adresat copiilor — foarte îndrăgit 
de altfel de ei — al revistei de cine- 
ma «Filmspiegel» şi o lungă listă 
de lung şi scurt metraje destinate 
copiilor (aflate în distribuție, pe 
platouri sau în proiect). Pe ecrane 
rulează în prezent ecranizarea cele- 
brului basm «Frumoasa din pă- 
durea adormită». 


Sistemul D 


Roger Vadim a dezvăluit amănun- 
te asupra modului cum își turnează 
pe străzile orașelor americane fil- 
mul «Numai fete drăguțe». În timp 
ce caravana tradițională de vreo 10 
camioane a studiourilor «M.G.M.», 
cu tot echipamentul necesar, sosește 
şi atrage atenția curioşilor, el se 
eclipsează cu o echipă puțin nume- 
roasă și cu ciţiva actori, turnind în 
linişte. Sistemul are şi o denumire — 
«sistemul D». 


1 


ALIA 


C 


6 roluri 
în 2 ani 


Jana Sulcovă e o nouă speranţă a ti- 
nerei generaţii de actrițe din Cehoslovacia. 
Debutul pe ecrane i l-a prilejuit comedia 
muzicală a lui Juraj Herz, «Diavolul 
şchiop» (acum 2 ani, cind əra incă stu- 
dentă în anul 3 la institutul de artă dra- 
matică din Praga). Următorul ei film — 
pelicula de succes a lui Herz, «incinera- 
torul». Apoi regizorul francez Yves 
Ciampi i-a încredințat unul din rolurile 
principale din coproducția franco-ceho- 
slovacă «Numai aceste zile». Ultimele ei 
realizări: protagonista «Violonistului», me- 
traj mediu artistic de Vit Olmer şi două 
roluri importante în filmele «Făgăduința 
frumosului dragon» şi «Marea necunos- 
cută». 


P.S. Cind vom putea oare anunţa ase- 
menea scor pentru o debutantă şi la noi?... 


Actrița studentă 
Jana Sulcovă. 


ex 
soț consort 


Cu cota în creştere 
dar cu nervii zdruncinati 


Pe vremea cind era soțul Barbrei 
Streissand și juca teatru la New York, 
Elliott Gould se remarca mai mult ca 
«print consort». De doi ani, de cind a 


divorțat, Gould a devenit, la 31 de ani, 
o vedetă cu cota în continuă creştere. 
S-a lansat în «Bob şi Carol, Ted şi Alice», 
s-a afirmat apoi cu rolul din «M.A.S.H.», 
unde a avut o creație remarcabilă. Au 
urmat, într-un răstimp scurt, cinci filme. 
În momentul de față a terminat colabo- 
rarea cu Ingmar Bergman, în Europa, la 
filmul «Mingiierea». Se pare că Gould se 
resimte de pe urma turnărilor fără pauze, 
avind nervii zdruncinaţi. 


partenerul 
ideal 


După ce a terminat turnările la filmul 
regizoarei Nadine Trintignant, «Asta li se 
întimplă numai altora», unde l-a avut 
partener pe Mastroianni, incontestata ve- 
detă nr. 1 a ecranului francez, Catherine 
Deneuve, a refuzat propunerea lui Claude 
Chabrol, în al cărui film urma să-i aibă 
parteneri pe Michel Piccoli, Orson Welles 
şi Anthony Perkins. Ca să joace în «Me- 
lampo» de Ferreri, unde îl va reintilni pe 
Mastroianni. 


با 
PA i‏ 


Deneuve şi Mastroianni 
în filmul Nadinei Trintignant 


Tati 
spun 


În legătură cu noul său film, 

Traficul», regizorul şi actorul 
comic francez JACQUES TATI 
(cunoscut din filmele sale ante- 
rioare ca dl. Hulot) spune: 

e ideea acestui film mi-a ve- 
nit într-o duminică dimineață, 
observind un şir nesfirşit de ma- 
şini care porneau pe autostradă 
spre vest; 

e O mare parte din mașini a- 
saltau tunelul Saint Cloud. În 
valul de praf şi de gaze de eşa- 
pament, incepea o competiție 
internală 

e Pe o vreme însorită ca În 
acea zi, oamenii ar fi trebuit să 
fie veseli, bine dispuși, fericiţi 
că pot să evadeze din oraş; 

e Dar copiii nu aveau voie să 
ridă şi să se joace, căci părinții 
lor-automobilişti erau prea pre- 
ocupați de depășirea vehicule- 
lor cu mai mulți cilindri decit 
ai lor; 

o Acest fenomen-vehicul il 
întilneşti peste tot — şi în pro- 
vincie şi în străinătate; 

o În concluzie, filmul meu a- 
duce pe ecran foarte mari actori, 
cu haruri pe care nu le bănuiam: 
automobiliştii. Sau, dacă pre- 
feraţi, filmul meu face AUTOP.- 
SIA OMULUI-ȘOFER 


M de ani, 
creştere. 
şi Alice», 
LA.S.H.», 
abilă. Au 
inci filme. 
it colabo- 
:uropa, la 
Gould se 
ră pauze, 


t 


e Gina Lollobrigida debutează... in 
genul western. În regia americanului 
Eugene Martin, alături de James Mason 
şi Lee Van Cleef. Lollobrigida a sem- 
nat şi un contract la Hollywood pentru 
un serial TV. 


O debutantă 
cu vechi state de servici 


e Peter Ustinov se lansează în regia 
de film. În acest scop s-a deplasat în 
Mexic. Actorii săi vor fi Richard Burton 
(un evadat de la un azil de alienați) și 
Liz Taylor (o chelneritã la un bar). 
Titlul filmului: «Hammersmith a eva- 
dat». 


e Cary Grant s-a hotărit să reapară 
pe ecrane; după o absentă destul de 
lungă. Proiectul: «Fața neacoperită» 
după un roman de Sidney Sheldon. 


e Audrey Hepburn a luat aceeași 
hotărire; după o absență de 3 ani. 
Actrița va lucra cu regizorul Terence 
Young, care a realizat și ultimul ei 
film, «Aşteaptă pină 6 57 


e Liudmila Savelieva (protagonista 
din «Fuga») va interpreta rolul prin- 
cipal din «Pescărușul», ecranizare rea- 
lizată de luli Karasik după piesa lui 
Cehov 


® «Aricii se nasc fără ţepi» — lung- 
metraj bulgar, pe ecran lat, de Dmitri 
Petrov. Trei scheciuri: «Fenomene în- 
rijorătoare», «Haimanale» şi «Darul». 
n rolurile principale, copii extrem 
de bine distribuiți şi vădind un talent 
ieșit din comun. Unii critici, scandali- 
zati, au scos în evidență «caracterul 
antieducativ» al filmului. Revista «Films 
bulgares», într-un montaj atractiv, de- 
monstrează valoarea peliculei care dez- 
văluie fermecătorul univers cotidian 
al unor copii zburdalnici dintr-un car- 
tier al Sofiei. 


Arthur Penn («Bonnie și Clyde»)‏ و 
a realizat «Micul om mare», aventurile‏ 
unui tinăr (Dustin Hoffman) ale cărui‏ 
peregrinări 1 poartă de la civilizația‏ 
albilor în triburile arhaice ale pieilor‏ 
roșii. Eroul este prins între cele două‏ 
lumi şi neputincios să aleagă între ele.‏ 
Protagonista filmului, Faye Dunaway.‏ 


o Andre Cayatte, autorul filmului de 
mare răsunet «A muri de dragoste», 
vrea să ecranizeze o nouă atacere 
judiciară. Filmul său se va numi «Che- 
ia enigmei». 


e Edmond Keaosian se numără prin- 
tre regizorii care au ciştigat publicul 
sovietic (în special tineretul) prin rela- 
tarea aventurilor a patru eroi din războ- 
iul civil (în cele 2 filme: «Răzbunătorii 
incoruptibili» şi «Noile aventuri ale 
răzbunătorilor incoruptibili»). Acum, 
la cererea expresă a publicului, con- 
tinuă seria cu «Coroana imperiului 
rus sau iată-i din nou pe incoruptibili». 


e Jean-Luc Godard a hotărit să se 
recicleze. Adică să reintre în sistemul 
cinematografic normal. Cu filmul (in- 
titulat ironic) «Totul merge bine». Pro- 
tagoniștii pe care i-a solicitat: Yves 
Montand și Jane Fonda. 


e Miklós lanscd, regizorul maghiar 
de reputație internațională, revine asu- 
pra aceleiași teme — revoluția maghia- 
ră din 1919 — pe care a abordat-o în 
filmele «Linişte și strigăt» şi «Roșii și 
albii». Noul său film (prezentat la 
Cannes în afara concursului) se inti- 
tulează «Agnus Dei». 


e Alain Resnais nu renunţă la stilul 
său. În martie a început să turneze, 
la Londra, «un documentar imaginar». 
Asta, pentru cassă pot pune în lumină 
contradicţiile eroului pe care vreau 
să-l zugrăvesc, marchizul de Sade». 
Protagonist — Dirk Bogarde, pentru 
care Resnais a și scris scenariul. 


e Auguste Le Breton. scriitor, autor 
al unei întregi serii de romane polițiste 
de succes (intre care seria «Rittiti»), 
îşi va ecraniza cartea «Le buncser» 
(«Fantaronul»). Filmările vor avea loc 
in Canada. Aparatul de filmat va fi 
minuit tot de Auguste le Breton. (Anul 
acesta a rulat pe ecranele noastre, 
«Clanul sicilienilor», ecranizare după 
romanul scriitorului) 


® Jean-Louis Rondi, apreciat critic 
de film, este noul director al mostrei 
anuale de la Veneţia. Se așteaptă, se 
pare, o revitalizare a acestui Festival 
internațional. Bugetul anual al mani- 
festării a fost şi el substanţial mărit. 


e Jack Lemmon, comic american 
care se bucură de o mare popularitate 
și în țara noastră, apare intr-o nouă 
comedie intitulată «Provincialii in 
oraș». Peripeţii multiple, haz și, in 
special, recital Lemmon. 


e Ingrid Bergman debutează în pri- 
mul ei rol comic pe scenă. La teatrul 
londonez Cambridge, în piesa «Con- 
versația căpitanului Brassbound» de 
G.B. Shaw. 


e Sean Connery se reintoarce la 
eroul care l-a lansat, la James Bond. 
Turnările filmului «Diamantele sint 
veșnice» au început la Las Vegas. 
Producătorul Harry Saltzman (produ- 
cător al întregii serii de ecranizări a 
romanelor lui Jan Fleming, în 5 
de «Casino Royale») a ajuns la con- 
cluzia că fără «elegantul actor scoțian 
e imposibil să realizezi ciștiguri cu un 
film James Bond». 


arna 


forşpan 


Alfred Hitchcock: «Actorii au adesea 
naivitaãti care țin de infantilism. Unii sînt 
simpatici, alții sint agresivi, mulți sint 
de-a dreptul stupizi. Îmi amintesc mereu 
de o actriță care mă implora să-i filmez 
în prim-plan «detaliul cel mai intere- 
sant»... — Doamnă, i-am răspuns eu, nu 
pot, deoarece ședeţi pe el.» 


Ld 

Veronica Lake (fermecătoarea prota- 
gonistă cu plete blonde a filmului «Ne- 
vastă-mea, vrăjitoarea» — mare succes al 
anilor '40) are 51 de ani. În memoriile pe 
care și le publică în prezent, face urmă- 
toarea mărturisire: «În timpul războiului, 
Onassis îmi procura vinuri, parfumuri, 


Ot 
Pta 


Veronika Lake (așa arăta) 
face azi mărturisiri 


carne, ciorapi de nylon. M-a cerut şi în 
căsătorie, dar am retuzat. Din pricina 
ochilor lui negri, cu o privire pătrunză- 
toare care mă înspăiminta...» 


O starietă e aleasă să dea plecarea 
într-o cursă sportivă. 


— Tine pistolul, fi spune organizatorul. 
Cind îţi fac semn, tragi. 
— Aha! Bine! În cine să trag? 


Groucho Marx (unul din cei trei frați — 
comici celebri) scrie în memoriile sale: 
«Mă deosebeam total de ceilalți copii. În 
timo ce aceștia se năpusteau în stradă 
la furat mere, eu rămineam acasă să fur 
banane». * 

lar esența comicului pe care l-a impus 
trio-ul Marx reiese — după părerea lui 
Groucho — din acest dialog cu fratele 
său: 

Chico: Aş ucide pe oricine pentru 
100 de dolari... 

Groucho: Şi pe mine? 

Chico: Pe tine? Tu eşti fratele meu, 
prietenul meu, pe tine te-aș ucide pe 
gratis. 


Howard Hawks regizorul veteran,după 
ultimul său western, «Rio Lobo» (al 45-lea 
film al său) răspunde unui reporter al 
revistei «Newsweek»: «Să nu plictisești 
pe nimeni. Ăsta e principiul. Dacă reușesc 
să turnez 5 scene care nu plictisesc pe 
nimeni, am realizat un film bun». 


Mae West declară la 78 de ani, cu de- 
plină modestie: «Mă linişteşte faptul că 
sint idolul tineretului şi că mai marele 
clubului fan-ilor mei are numai 15 ani. 
Recent, la un bal mascat din Los Angeles, 
premiul | l-a obținut masca mea. Recor- 
durile mele nu pot fi întrecute.» 


A apărut «Modoscopul» — calculator 
electronic, hrănit timp de 4 luni cu rete- 
tele date pentru 448 tipuri de femei, de 
către diverşi comentatori de modă. Co- 
baiul a fost Mireille Mathieu, căreia ordi- 
natorul i-a dat următoarele sfaturi: să 
poarte numai costume de. baie întregi, 
fuste écossaise cu polo sau jachete, 
blue-jean cu bluze simple și vestă. 


Ursula, un cow-boy 
şi doi samurai 


Un nou western european, pe care-l 
realizează Terence Young. În Spania, la 
Almeria, unde peisajul, foarte adecvat, 
serveşte drept cadru acestor. producții 
stil tar-west. lată-i pe protagoniștii filmu- 
lui: elveţiana Ursula Andress (mai fru- 


moasă ca oricind), americanul (deci, un 
cow-boy autentic) Charles Bronson, fran- 
cezul (samuraiul european) Alain Delon 
și japonezul (un samurai autentic) To- 
shiro Mitune. 


noul idol 
al vedetelor 


lat-o pe Claudia Cardinale așa cum a 
apărut în «Popsy Pop», filmul lui Jean 
Herman, pe scenariul lui Henri Charriere 
(celebrul spărgător Papillon, devenit sce- 
narist). Costumele Claudiei Cardinale (ca 
şi ale multor alte vedete — Romy Schnei- 
der în «Max نو‎ găinarii», Virna Lisi in 
«Frumosul monstru» etc.) au fost realizare 
de Loris Azzaro, noua vedetă în materie 
de croitorie. 

Actriţele au o iricredere totală în Azzaro, 
care a devenit la rindu-i un idol... al vede- 
telori! 

Fost profesor de franceză în Tunis, el 
concepe o modă fluidă, foarte feminină. 
În plus, are ambiția să creeze modele de 
mare clasă la prețuri accesibile şi pentru 
funcţionarele obișnuite. Deci vrea să im- 
brace atit vedetele, cit şi secretarele, 
conform unei viziuni” proprii. 

Un ultim detaliu: Preşedinta juriului la 
Cannes, actrița Michèle Morgan, ea însăşi 
creatoare de modele, a purtat la deschi- 
derea festivalului o rochie semnată Azzaro, 


O creaţie fluidă mini-midi-maxi 
pentru Claudia 


punere de scenariu «la modă» il dau 
afară în două secunde: ce drâcu mai 
este azi «la modă»?» întreabă, dezo- 
rientat, regizorul-producător american 
Robert Rafelson. 

Moda — standardizarea mărfii şi a 
gusturilor — a explodat în tot atitea 
schije ciți consumatori există: consu- 
matori de imbrăcăminte, de idei, de 
filme. Uniforma zilei e lipsa de unifor- 
mă, strada arată ca o multicoloră alee 
de bal costumat în care se plimbă 
nonșalant șalvarii somptuoşi și şor- 
turile sportive; pudicele maxi şi în- 
drăznețeie mini şi convenționalele cen- 
triste-midi; jabourile dantelate «fin de 
siècle» și pieile de.animale ale oame- 
nilor-cavernelor. 

Ciţi indivizi, atitea gusturi, atitea 
stiluri. Şi aproape, aproape tot atitea 
păreri: în mica Olandă s-au înregistrat 
125 de partide politice! 

În societatea modernă cu un public 
decis să-și satisfacă cele mai perso- 
nale preferințe și necesităţi, cind pro- 
blema nr. 1 a superindustrializării este 
inventarea de noi trucuri, de noi am- 
balaje psihologice pentru seducerea 
consumatorului; cînd, așa cum a re- 
marcat Antonioni (iarăşi Antonioni) 
în «Zabriskie Point», chiar şi agențiile, 


imobiliare se servesc de muzica cea : 


mai rafinată, de posturi tv. cu circuit 
închis, color și în relief pentru a capta 
consumatorul, în această eră a super- 
alegerii și super-pretenției, industria 
cinematografică și-a pierdut 75% din 
public oferindu-i aceeași producţie 
stereotipă, standard, limitată. Se știe, 
au dat faliment marile fabrici de filme 
care hrâneau piaţa culturală cu «cirnaţi 
scoși în serie», cum spunea Stroheim, 
Şi, iar se ştie, Messia cinematogratu- 
lui deceniului 8 este autorul-regizor- 
producător, ale cărui filme personale 
cu buget redus s-au dovedit a fi ex- 
trem de gustate, căutate și deci ren- 
tabile. 

Anecdota din revista poloneză «E- 
kran»: «la un producător american a 
venit un tînăr regizor spunindu-i: am 
o idee, un cuvint. Cu el veti putea ciști- 
ga milioane. Producătorul i-a plătit 
suma cerută şi a auzit într-adevăr un 
singur cuvint — Biblia. Şi cu acest 
cuvint a cîștigat milioane». Anecdota 
a fost depăşită de realitate. Azi, «Co- 
lumbia Pictures» finanţează filmele 
sub un milion de dolari fără ca măcar 


«Dacă cineva vine la mine cu o pro- ci ne-ve rite 


Savelieva 
şi Batalov 


Întilnirea a 
doi mari actori 


Aleksei Batalov (Golubkov) și Liudmila 
Savelieva (Serafima) s-au întilnit în filmul 
«Fuga» de M. Bulgakov (despre care re- 
vista noastră a publicat o corespondență 
specială). Este povestea unor emigranți 
care izbutesc — după lungi peregrinări şi 
decepţii — să adune banii necesari ca să 
se întoarcă în patrie. 


o hippy 
cam tomnatică 


La 62 de ani, veşnic surprinzătoare prin 
vitalitatea ei, Bette Davis s-a îmbrăcat 
hippy şi a condus o motocicletă Triumph 
in filmul «Bunny O'Hare» pe care-i tur- 
nează la New Mexico (S.U.A.) şi care este 
al o sutălea film al actriţei. 

O aniversare cu totul specială! 

actriță a declarat: «Filmările m-au 
cam obosit... lar veșmintele astea hippy 
de pe mine, cred că sint cam ridicole, 
mai ales ما‎ virsta mea...» 


Bette Davis... 
hippy şi motorizată 


ZEII 2 


ce idei se poartă? 


O tragedie la care se ride 
— «Butch Cassidy» 


‘fila 


2222222165527 د2 دبعم Pl‏ 


325 SFE ep 


nar 


35896733F 


cui i-e frică 
de Jean Seberg? 


Filmul văzut la TV, «Bonjour tristesse», 
ecranizarea romanului Frangoisei Sagan, 
l-am reținut mai ales datorită momentului 
actoricesc oferit de Jean Seberg: matu- 
rizarea adolescentei care se privește ٥ 
oglindă. Recent, am revăzut-o în două 
‘filme. Pe marele ecran, cu prilejul Zilelor 
filmului italian, în «Val de căldură», ac- 
trița dădea un adevărat recital de actorie; 
pe micul ecran, într-o producţie foarte 
oarecare, «Jocul de cuburi», Jean Seberg 
reușea totuşi să-şi evidenţieze talentul. 
În momentul de față, după trauma sufe- 
rită de pe urma pierderii copilului نه‎ (a 
născut prematur din pricina unei calom- 
nioase campanii de presă cu caracter 
rasist), Jean Seberg turnează filmul «Pri- 
mejdie mare» (a doua peliculă pe care o 
realizează soţul ei, scriitorul francez de 
renume mondial, Romain Gary). Parte- 
neri: James Mason, Stephen Boyd, Curt 
Jurgens. Tema — lupta împotriva primej- 
diei drogurilor. 


Rubrica CINERAMA. realizată 
de Laura COSTIN 


să-i ceară regizorului să-i prezinte 
scenariul. 

Dar sloganul la modă,«taceţi filme 
ieftine», a fost grațios dat peste cap 
de înșiși spectatorii care, cu același 
interes cu care s-au dus la «Easy Ri- 
der», filmul mini-bugetului, au făcut 
săli pline la maxi-filme care se aştep™ 
tau dezastre economice ca «Patton> 
de 12 500 000 dolari sau «Airport» de 
10 milioane. 

Ce poartă publicul? «Vechile formu- 
le nu mai acționează, noile formule nu 
au fost găsite» spune, dezorientat, 
regizorul Frank Perry. 

Şi nici nu vor fi găsite. Singura for- 
mulă a zilei e lipsa de formule, de ste- 
reotipie. Eroii la modă sînt cei care 
şi-au ciștigat dreptul să nu mai fie 
eroi: Tarzan, însuși Tarzan, îşi per- 
mite să plingă în hohote in copac, ce- 
rind să i se aducă un psihanalist. Dar, 
paralel, «Che» rămine eroul pozitiv 
absolut al filmelor documentare şi de 
ficțiune. Se fac cozi la filmele de un 
erotism rece, nud, anti-emotive şi a- 
sentimentale. Dar «Toată Franta a 
plins» văzina «A muri de dragoste», 
tragedia Ggbriellei Kussıer, protesoa- 
ra îndrăgostită de elevul ei. lar «Love 
Story», «un spanac sentimental», zic 
criticii, a devenit imnul cinematogratic 
al studenţilor americani contestatari 
şi necontestatari, ai tradiționaliştilor 
si hippies-ilor care sădesc în grădini 
flori pentru mormintul lui Jennyter, 
eroina din ncțiunea lui Erich Segal. 

Se poartă orice, pentru oricine, la 
modă e totul, plus încă ceva Se cer 
lucizii sceptici ca Elliot Gould, dar mai 
sint aplaudați proștii ca Norman Wis- 
dom, dar mai stăpinesc ecranul răii 
ca Louis De Funès. Se poartă tragedii- 
le la care rizi, («Butch Cassidy») şi 
comediile la care plingi (premiul pen- 
tru comedie i s-a acordat «Secretului 
din Santa Vittoria»). Piuteşre peste 
filmele, catalogate sau nu drept co- 
medii, surisul samuraiului care, con- 
form codului cavalerilor, zimbeşte în 
timp ce-și face harakiri. 

n singur lucru nu e la modă acum 
cind totul e la modă: comicul naiv, 
candid nabilul care refuză organic 
să devină abil, descurcăreț, deștept 
şi se mulțumește să rămină înțelept. 
Bourvil s-a dus. Tati a dat faliment. 

Dar vorba regizorului: «Ce dracu sa 
caute Candide în deceniul '8?9 


Maria ALDEA 


Vizitaţi magazinul «MARAMA» 
din str. Gabroveni nr. 22, 

în zona curții vechi, 

care vă stă la dispoziție 

cu produse de artizanat realizate 
de meşteri cu înaltă calificare. 


»„MODATOT“ 


magazin unde găsiți cele mai utile 
obiecte vestimentare, 

confecții, încălțăminte şi marochinărie, 
_ pentru bărbaţi și femei. 
Imbrăcaţi-vă la magazinul 
«MODATOT» 

din str. Gabroveni nr. 8 


Nou! 


În str. Gabroveni, în zona curții 
vechi — recent redată circuitului co- 
mercial, vă puteți adresa la unitățile 
cooperației meşteşugăreşti, care vă stau 
la dispoziție cu produse realizate de 
maiștri cu înaltă calificare. 

Adresaţi-vă magazinului «MA- 
RAMA» din str. Gabroveni nr. 22 
pentru produse de ţesături cu alesă- 
tură, bluze brodate, fețe de masă, 
țesute şi brodate, marochinărie artis- 
tică etc. 

La magazinul «MODATOT» din 
str. Gabrovem nr. 8 găsiți produse 
de confecții, încălțăminte, marochină- 
rie, pentru toate sezoanele. 


ADMINISTRAȚIA ASIGURĂRILOR DE STAT 


LRACH 


e 


AAA AAA Ad I u b 1« € 


devãratele simțăminte se exprimă mai bine prin 
fapte decit prin vorbe. 


Dorr să manifestați concret atașamentul dv. față 
de cei ce vă sînt dragi? ADAS vă oferă această posi- 
bilitate: încheiaţi în folosul oricui doriți o ASIGURARE 
CU TERMEN FIX! 


Å sna, dacă sînteți în vîrstă de 50 de ani, 
plătind la ADAS numai cîte 102 lei lunar, 
puteți face ca, după 20 de ani, indiferent dacă 
dv. veți fi sau nu în viață la acea dată, persoa- 
na indicată de dv. să prirnească suma de 
30 000 lei. 


înteti liber să încheiați asigurarea pentru 
orice sumă, în favoarea oricărei persoane, 
aveţi latitudinea să schimbaţi această per- 
soană oricînd în timpul cît durează asigura- 
rea, puteți stabili, între 5 și 20 de ani, orice 
dată pentru plata sumei către persoana de- 
semnată de dvs. 


Informații suplimentare la unităţile locale 
ADAS, iar în București și la telefoanele: 
15.42.64 și 16.76.72. 


X 


is ge FE ¥ 2 : l . 
: Li Li ۰ Li 
EET A EN هه‎ 8 ٥۴ ۵ 8٥ 


CINEMA 
: R 1 
Prezentarea artistică: ANAMARIA ŞMIGELSCHI ze e سه ومهم اظ‎ د٠‎ Prezentarea grafică: CORNEL DANELIUC 
Pentru cititorii din străinătate, abonamentele se fac la: 
Tiparul executat la 
Întreprinderea de comerț exterior «Libri», Bucureşti—România — Exemplarul 5 lei Combinatul poligrafic 


telex 225, Calea Victoriei 126, Căsuţa poştală 134—135. 41 017 «Casa Scinteii» — București 


nr. 6 
Anul |X (102) 


revistă lunara 


de cultură 


“nemateogratică