Revista Cinema/1990 — 1998/009-CINEMA-anul-IX-nr-10-1971

(106) 
lunară 


Anul IX 
févisti 


de cultură 


ală 


(A 


BUCUREȘTI-OCTOMBRIE 1971 


A | on 


| 


CINEMA 
Anul IX, Nr. 10 (106) OCTOMBRIE 1971 
Redactor şef: Ecaterina OPROIU 


Coperta | Coperta IV 

JULIE CHRISTIE: una din cele ma CORINA CHIRIAC, incă o cintăreață 
afirmate actrițe ale anului 1971, re- de muzică ușoară pe platourile de 
velatia Festivalului de la Cannes, în filmare. O vom vedea în curind. in 
filmul lui Joseph Losey, «Mesagerul» «Aventuri la Marea Neagră». 


Foto: WORLD FILM SERVICE LTD Foto: A. MIHAILOPOL 


FILMUL ȘI COMANDA SOCIALĂ 


Editorial: A fi cineast militant 
Sondaj în cine-univers: O artă datată — H. Dona 


Permanente ale filmului românesc: Eroul comunist — Călin Căliman 


IMPERATIVUL REALISMULUI Constiinta artistului 
și 

Actualitatea: Lungul joc al fricii și al iubirii — Radu Cosașu facerea lumii 

Faţă în față cu Lucian Bratu: Un dialog moral despre «Drum în penumbră» — Valerian Sava 

Un spectator temperat: Magia faptului divers — Teodor Mazilu 

Dezacord: Pe cînd festivalul national de film? — Valentin Silvestru 


OPINII 


Romulus Rusan întreabă: «lubiți filmul, Demostene Botez?» O mere 
Film și literatură: Malec cel Mare — Gelu lonescu cke 


in benumbrd 


PANORAMIC ROMANESC 71 


Prim tur de manivel3: Din nou Titus Popovici şi Sergiu Nicolaescu 
Avanpremieră: Din nou despre «Aventuri la Marea Neagră» 
Debuturi: Otilia — Julieta Szönnyi şi Felix — Radu Boruzescu 

Atenţie, se filmează: «Pădurea pierdută» de Andrei Blaier 

Ultim tur de manivelă: «intoarcerea fiilor risipitori» de Cornel Todea 
atena unui cascador: Cartoanele — Aurel Gruşevski 


«Pădurea pierdută» 
cu Adriano lonescu şi 


ala de cinema: Trăiri şi celofan PE 


Confesiuni: Numai zece procente — İrina Petrescu 
Cronica nespecialistului: «Alas, poor Yorik ip — Mircea Albulescu 
Oaspeţii noștri: Liv Ullman (interviu) — Eva Havaş 


PE ECRANE, FILMUL ROMÂNESC 


«Fraţii» — Cronica de Valerian Sava gel 


Despre regie: Savel Stiopul Publicul 
Despre imagine: Mirel İlieşiu 
Pro sau contra?Răzvan Popovici 
Petre Rado 
Alice Mănoiu 
«Aşteptarea» — Cronica de Ana Halasz 
Ciobotăraşu — Alexandro Bogdan 
Despre imagine: Mirel İlieşiu 
Pro sau contra? de Petre Rado 
Adina Darian 
Al. Racoviceanu 


De Funös, 
geniala 
grimasă 


Documentarul 


PROFIL 71 


Actorii noștri: Emanoil Petruţ — interviu de Eva Sirbu 
Mari actori: De Funès — D.I. Suchianu 


CORESPONDENTE 


Moscova: «Esenin» — Marghit Marinescu 

Sofia: «Optimism» — Florica Ichim 

Hanoi: «A filma = a lupta» — Tron Ngoc Liu 

Havana: «Maestrul nostru: documentarul» — Octavio Gomez 
Stockholm: «A ști să trăieşti, talentul suprem» — Bo Widerberg 


Teleeveniment: Să fie neplăcut! — Belphégor 

Telecinemateca: Două filme-eveniment — Adina Darian 

Telesfirşit de săptămînă: Peisaj cu Guliveri — Călin Căliman 

Telesport: Reporterul nu-i magnetofon — Al. Mirodan 

Am reținut: György Kovacs Ea 
Pe ecrane: «Voi sări din nou peste băltoace», «Şansa», «Floarea de cactus», «Romanticii», şı 
«Aeroportul», «Cermen», «Omul-orchestră», «Steaua de tinichea» etc. «Floarea de coctus» 


„Libertate înseamnă a înţelege necesităţile societății şi a acţiona 


în sensul intereselor societății, ale națiunii tale. 


fii cu adevărat liber Jr 


Aceasta inseamnă sd 


NICOLAE CEAUȘESCU 


din cuvintarea ținută la Plenara lărgită 


a Comitetului Municipal Bucureşti al Partidului Comunist Român 


a fi 


cine ast 
militant 


L Wao cinematografie socialistă este, ina- 
inte de toate, o arta militantă A fi 

artă militantă in tara noastră nu 
A 7 este numai o datorie. Într-un fel, 
este un privilegiu. Nu in toate col- 

turile pămintului cineaştii beneficiază nestinghe- 

riti. ba chiar stimulati, de dreptu! de a se face 

purtătorii de cuvint ai popoarelor din care se 

trag. Cunoastem exemplu! unor mari cineaşti 

care au trebuit să se exileze din ţările lor. Sint 

tilme care n-au putut fi arătate la ele acasă. pen- 

tru că scoteau la lumină ceea ce trebuia tinut la 

întuneric. Cineastul văzuse viaţa cu ochii celor 

multi şi oficialitatea acelor țări nu putea trece 

cu vederea delictul de solidaritate cu poporu 

Cineastul român are şi dreptul, are şi datoria 

de a privi viaţa prin ochii celor mulți. Partidul 

ne cere să facem filme care să apere interesele 

poporului nostru, filme în care poporul nostru 

să se recunoască, filme care să arate lumii in- 

tregi, ceea ce noi ştim foarte bine. pentru că 

noi trăim acest adevăr: adevărul că ţara noas- 

tra se află acum in cea mai innoitoare şi ma 

strălucită epocă din istoria sa. Poate vreun ar- 

tist să-și imagineze o menire mai nobilă? 


o 2 
— 


Ne invioreaza ideea că vom face filme mai 
multe. Filme mai mu'te inseamnă mai ales o 
imbunătăţire de climat. O parte din fortele 
cinematografiei nu vor mai sta pe tuşa meseriei 
lor. Din ce in ce mai mülti oameni care şi-au 
dedicat viata meseriei de cineast vor putea 
sa-şi verifice vocaţia. să trăiască in conformi- 
tate cu idealul profesional a! vieții lor, adică 
să facă filme, să scrie pentru filme. să regizeze 
filme, să joace în filme. O atmosferă de muncă 
laborioasă va purifica şi climatul cinematogra- 
tie: noastre, care are atita nevoie de purificare 
Oamenii care muncesc nu mai sint disponibili 


pentru îndeletniciri parazitare. Munca dezvoltă 
sentimentul responsabilităţii şi breasla noastră 
are nevoie de a cultiva sentimentul responsa 
bilitatii permanent, nu numai in anumite pe- 
rioade, în toate straturile ei, nu numai la 
nivelul «factorilor de decizie», pe tot parcursul 
elaborării unui film, nu numai în clipa vizei 
finale. 

Ne inviorează ideea că vom face filme mai 
multe, deși intelegem din capul locului că nu 
toate filmele acestea vor putea fi la fel de bune 
E firesc. Ceea ce este nu numai firesc, ci şi im- 
perios necesar este ca toate filmele pe care le 
vom face, indiferent de gen, să stea sub semnul 
unei conştiinte artistice si cetățenești vii şi 
profund responsabile. Or, a fi responsabil 
pentru un cineast inseamnă, credem noi, a in- 
telege — printre altele — că lucrează într-o 
artă in care nu numai beneficiile, ci şi preju- 
diciile pot avea implicaţii incomparabil mai 
largi şi mai profunde decit in oricare altă parte 

A fi responsabil inseamnă deasemeni a in- 
telege că arta militantă inseamnă arta marilor 
emoţii. Filme militante inseamnă filme care 
trezesc şi luminează în constiinta multimilor 
marile probleme ale existenţei noastre concret- 
istorice. Fără acest larg dialog emoțional nu 
poate exista o artă mare. O sală goală nu este 
numai. aşa cum s-a vorbit adesea. un esec 
financiar (trebuie să ne preocupe și aceste ese- 
curi, pentru că facind filme la care nu vin spec- 
tatori, autorul nu-si cheltuiește onorariu! şi 
economiile. Acești bani nerecuperati ar fi 
putut să fie cheltuiţi cu folos in alte direcţii, 
in bucurii sigure, de pildă in construcţia de 
locuinţe. in locul unei triste pelicule anonime, 
colectivitatea ar fi putut in felul acesta să imbu- 
nătăţească viaţa a citorva zeci de familii, şi 
aceasta nu-i poate fi nimănui indiferent. pentru 


că, deşi — știm cu toţii — am inregistrat mari 
succese economice, existența foarte multor 
membri ai societății noastre nu e incă usoară 
Putem să ne ingăduim să risipim un cistig pe 
care nu noi l-am produs?) Dar o sală goală nu 
este numai un eșec bănesc. O sală goală este şi 
un esec ne-bănesc, «Nu sint înteles de public 
nu poate fi o lamentatie induiosatoare, ci un 
certificat de paupertate artistică. O asemenea 
afirmaţie se leagă de una din cele mai păgubi- 
toare prejudecăți care au bintuit cinematogra- 
fia. Această preiudecată impartea autorii în 
cineaşti de elită — cu filme de succes de cri- 
tică. şi cineasti «de duzină» — cu filme de 
succes de public. Dacă unii critici desconsideră 
succesul! de public, cu atit mai rău pentru ei 
Este adevărat că succesul de public nu acoperă 
intotdeauna succesul de critică. Acest fapt face 
parte din realitatea fiecărei arte, dar aspiraţia 
fiecărei arte trebuie să fie aceea de a identitica 
cele două forme de recunoastere a valorii ar- 
tistice. Istoria fi mului şi viața care ne in- 
conjoară ne-au invatat de altfel demult că, 
in pofida unui anumit decalaj al judecăților de 
valoare, nu au existat şi nu pot exista capo- 
dopere anonime. Noi nu credem şi nu putem 
să credem in filmele fără spectatori (ceea ce nu 
inseamnă că toate filmele cu spectatori sint 
marile filme). Nu orice film cu succes de public 
este neapărat un film de mare talent. Dar 
orice film de mare talent este, neapărat, un 
film care nu poate să treacă neştiut 

A avea talent inseamnă mai ales a te face 
ințeles. inseamnă a influenţa publicul, nu 
micu! public personal, ci «marele public» 
inseamnă a-ţi intelege epoca şi a-i face şı pe 
alţii s-o înțeleagă 


CINEMA 


coma 


Si 


filmul 


ə 
ə 
E: 


nanda soc 


2 


əə MU: 


filmul si comanda socială 


Ni se mai întimplă să uităm un film sau 
altul, să pierdem din memorie acțiuni cit 
de spectaculoase, dispute dramatice cit 
de incrincenate, situații cit de veridice pe 
care ni le-au propus, de-alungul timpului, 
filmele românești. Nu ne referim la acele 
producţii pe care le uităm aproape in- 
stantaneu, la ieșirea din sala de spectacol, 
şi nici la acelea pe care, vrind-nevrind, 
le risipesc în neant adierile timpului. Dar 
ni se mai întimplă să pierdem din memo- 
rie, nu atit din vina filmelor, cit din vina 
noastră (dacă se poate numi «vină» acest 
atribut atit de omenesc al uitării), acțiuni 
bine închegate din creații valoroase ale 
cinematografiei naționale. Mai greu uităm 
chipul, prezența unor oameni. Impune 
nu numai prezența fizică a unor personaje 
care au izbutit să învingă timpul (prezență 
care se identifică, adesea, cu chipul unor 
binecunoscufi actori ai scenei și ai ecra- 
nului) ci, mai ales, prezența lor morală, 
exemplul de viaţă pe care il propun prin 
fapta, gindul şi năzuinţele lor. O secvență 
ca aceea din «Lupeni '29», în care Varga — 
Ştefan Ciobotărașu, iese in stradă, in- 
fTruntind toate interdicțiile şi represiunile 
unei societăți ostile, inainteaza calm, căl- 
cind apăsat și cu fruntea sus pe ulița 
principală a Lupenilor, rămine în memo- 
ria noastră ca un simbol fără moarte al 
demnității umane, al eroismului comunist, 


Personajul — exemplu moral 


Citeva din filmele care şi-au propus să 
evoce anii ilegalității au izbutit să contu- 
reze astfel de portrete morale, convingă- 
toare indeosebi prin forța exemplului. 
İndividualitati angajate, eroi comunişti, 
care, in funcţie de sensibilitatea fiecăruia, 
de capacitatea fiecăruia de a se dărui, au 
dovedit o forță lăuntrică de atracţie greu 
de explicat în cuvinte: aceea de a deter- 
mina pe cei din jur să le fie alături. Nu 
numai pentru filmul românesc, astfel de 


Meşterul rou or adevarate 
(Ştefan Ciobotorosu in uAştebtoreov) 


reuşite artistice pot echivala cu o perfor- 
manta. Dacă ne gindim la importantul 
rol educativ al cinematografului (şi nu 
putem să nu ne gindim), să avem in ve- 
dere un fapt — cred — deosebit de semni- 
ficativ: cu cit un personaj izbutește să mo- 
difice mai convingător, mai adevărat desti- 
nul personajelor din jur, cu atit exemplul 
său va acționa mai firesc, mai eficient 
asupra spectatorului. Or, a reuși intr-ade- 
văr să contribui, fie şi printr-un singur 
gest moral, la devenirea spirituală a unor 
milioane de spectatori, acest fapt nu este 
deloc de neglijat, vorbește de la sine 
despre puterea şi nevoia stringentă de 
adevăr a cinematografului. Exemplul viu 
al unor personaje cinematografice insu- 
fletite de idealurile comuniste şi străbă- 
tute de fiorul unor pilduitoare adevăruri 
social-morale, animă, la rindul lui, şi va 
anima, generaţii întregi de spectatori. 
Astfel de personaje, chiar dacă pe răbojul 
producției naţionale de film au fost in- 
crustate destul de rar, există în creaţiile 
cineaștilor noștri, şi ni le reamintim in- 
totdeauna cu satisfacție. 


Personajul — vocație spirituală 


Datorită in primul rind unui personaj 
ca Varga, de care aminteam mai sus, 
filmul lui Mircea Drăgan, consacrat grevei 
minerilor din Lupenii anului 29, depăşeşte 
simpla descrierea unui fapt istoric și poate 
acționa asupra conștiinței oamenilor de 
azi cu forța de convingere a unui exemplu 
moral mereu viu. În «Duminică la ora 6» 
film pe care Lucian Pintilie La consacrat 
unor episoade din lupta tineretului ute- 
cist, in anii ilegalităţi, convingător este, 
înainte de orice, tipul de eroi propus de 
cineaşti (inspirat, desigur, din realitățile 
epocii): personajele principale ale filmu- 
lui, Radu și Anca, fac parte din acea ca- 
tegorie de existență umană dominată de 
vocaţia unor convingeri înalte. Aici rezidă, 


EROUL 
COMUNIST 


"e 


Eroul 
comunist, 
o preocupare 


esențială 
a filmului 
românesc 


cred, principala forță a filmului, de aici 
fascinația exemplului etic pe care pelicula 
o transmite, generos, tineretului de azi 
Este semniticativ faptul că protagoniştii 
se maturizează, învaţă să se stăpinească, 
işi înving spaimele sub ochii noștri. Mo- 
dul în care se destăşoară devenirea lor 
umană constituie un alt exemplu moral pe 
care il oferă filmul; dincolo de imprejură- 
rile concrete ale acțiunii (mai puțin sub- 
stantiale citeodată), dincolo de gesturile 
celor doi tineri simțim permanent atracția 
familiei spirituale din care ei fac parte. 
Prejudecata «eroului fără pete» primește, 
în astfel de cazuri, lovituri decisive. 


Personajul — destin uman 


Cinematograful ne-a demonstrat, nu 
o dată, că un destin uman modificat «la 
vedere», in dinamica unor intimplari cu 
valoare de argument (ne gindim, neapă- 
rat, şi la argumentele artistice), poate 
constitui un mai bun exemplu moral decit 
prezenţa pe ecran a unor eroi «perfecţi». 
alcătuiți din citate perfecte, dar fără seva 
unor trăiri autentice. Este foarte firesc să 
fie aşa, nici nu poate fi altfel. Oamenii 


Forţa exemblulu: moroi 
„George Motoi in «Serata» 


nu sint şi nu pot fi «albi» din cap pină 
în picioare şi, adesea, curalirea de zgură 
constituie un proces complicat de arderi 
interioare. Dacă ne gindim la un film ca 
«Valurile Dunării», al cărui mesaj uman 
a rămas intact și s-a potentat chiar de-a 
lungul anilor, vom putea verifica cu 
promptitudine afirmațiile de mai sus. În 
cazul unui personaj ca Mihai (unul dintre 
primele «prim-planuri psihologice» pe 
care le-a izbutit cinematografia noastră), 
autorii au gradat cu multă nuanţă evoluția 
eroului, punind în valoare pregnant cali- 
tatile umane care au facilitat transforma- 
rea sa etică. Cel de-al doilea personaj 
important din filmul lui Liviu Ciulei, co- 
munistul Toma, a cărui disciplină inte- 
rioară și capacitate de acţiune se impun 
atenției, are mai puțină forță de convin- 
gere morală,pentru că universul său inte- 
rior este prospectat mai superficial. Şi 
creaţii ale altor regizori, ca Manole Marcus 
(«Cartierul veseliei», «Străzile au amin- 
tirib, «Canarul şi viscolul») sau Francisc 
Munteanu («La patru paşi de infinit»), 
pentru a nu mai aminti decit două nume, 
izbutesc să transmită peste timp mesajul 
unor eroi călăuziți de nobile țeluri comu- 
niste. Devotamentul unora a mers pină la 
sacrificiul de sine, ecoul exemplului lor 
moral, desigur,este incă viu in spectatori 


Personajul — exemplu uman 


Am ales intenţionat exemplele din di- 
ferite etape evolutive ale filmului romă- 
nesc tocmai pentru că există o semnifi- 
cativă permanenţă a eroului comunist în 
creația cinematografică națională. Şi dacă 
urmărim de pildă ansamblul filmelor con- 
sacrate evenimentelor insurecției din 
august '44 şi primilor ani ai puterii popu- 
lare — indiferent cind au fost produse 
aceste filme — vom putea desprinde o 
suită întreagă de personaje a căror sub- 
stanță umană transmite mesaje pildui- 


tretia 
mor 


ip pină 
> zgură 
) arderi 
film ca 
j uman 
ar de-a 
ica cu 
sus. În 
I dintre 
en pe 
oastra), 
voluția 
nt cali- 
storma- 
ersonaj 
ei, co- 
à inte- 
impun 
onvin- 
u inte- 
ial, Şi 
arcus 
amin- 
ancisc 
finit»), 
nume, 
nesalul 
comu- 
pină la 
ului lor 
ctatori 


din di- 
roma- 
emnifi- 
nist in 
i dacă 
r con- 
i din 
popu- 
roduse 
inde o 
r sub- 
pildui- 


filmul si comanda socială 


toare de dăruire, abnegafie şi eroism. 
Putem intoarce inapoi filele producţiei 
naţionale pină la «Mitrea Cocor» şi la 
«Desfășurarea», putem răsfoi filele de- 
ceniului al şaptelea pentru a reintilni filme 
ca «Setea» sau «Cind primăvara e fier- 
binte», «Procesul alb» sau «Străinul», 
putem să ne oprim la pagini cinemato- 
grafice recente precum «Serata», «Face- 
rea lumii», «Asediul» — din toate aceste 
filme, şi din altele, vom reține profiluri 


umane semnificative pentru timpul unor” 


substanțiale şi spectaculoase innoiri. Din 


iureşul evenimentelor framintate ale 
augustului de foc ni se adresează Dumi- 
trana sau Cristea, eroul «seratei», din 
tumultul anilor ce au urmat se desprind, 
prin forța exemplului lor moral, chipuri 
reprezentative de comunişti precum Mitru 
Mot şi Ardeleanu, ne atrag atenția pildui- 
toare deveniri morale cum este aceea a 
ţăranului sărac llie Barbu. (Nu intentio- 
nam, in rindurile de față, recapitulări 
exhaustive, inventare, astfel incit oprim 
«listele de nume» aici.) 

Ce a determinat in principal forța de 
convingere a acestor personaje? La 
această intrebare, da, intentionam citeva 
răspunsuri. İn cazul unui Mitru Mot, de 
pildă, care parcurge un revelator drum al 
cunoașterii, inainte de a deveni conștient 
de adevăratul său rol in noua societate, 
asistăm la o revelatoare evoluție spiri- 
tuală. Am pomenit pină acum de citeva 
ori de forta exemplului. Şi vom mai po- 
meni, Pină a deveni el insuşi un exemplu 
moral («Setea» mizează, în mare măsură, 
pe relația eroului cu oamenii din jur), 
Mitru Mot — Ilarion Ciobanu — a trecut 
prin «școala» de viață a comunistului 
Ardeleanu — Colea Răutu, un om curajos 
şi dirz, bun şi incercat cunoscător de 
oameni. Relaţia dintre cele două perso- 
naje capătă, cum se spune, tcheag» de 
viață, nu ramine la stadiul declarativ; era 
firesc, in aceste condiţii, ca cele două 
personaje, in ciuda unor schematisme mai 
mult sau mai puțin conjuncturale in por- 
tretizarea lor, să domine — prin prezență 
morală — pelicula. 


Personajul — şablon 


S-a scris mult de-a lungul timpului 
despre calitățile unor filme româneşti mai 
vechi, în realizarea unor portrete psiholo- 
gice de tipul acelei intreprinse de Paul 
Călinescu in «Desfăşurarea», unde llie 
Barbu, eroul lui Preda, parcurge un semni- 


Un semnificativ drum al demnităţii 
( Colea Răutu in «Desfășurarea») 


Un mesaj rămas intact 


(Liviu Ciulei şi Lazăr Vrabie in «Valurile Dunării») 


Vocaţia inaltelor convingeri 


(İrina Petrescu şi Dan Nuţu in «Duminică...») 


ficativ drum al demnității, al eliberării de 
inerții morale. Nu s-a scris niciodată 
destul, insa, despre şabloanele care au 
minimalizat forța de convingere a multor 
personaje din istoria filmului românesc. 
Despre şablonul «omului cu şapcöb, de 
pildă, care apărea la sfirşitul cite unui 
film, așa, ca din senin, pentru a-l aresta 
pe chiabur; despre «patima discursuri- 
lor» care s-a tăcut simțită chiar în filmele 
de mare acuratefa psihologică, cum ar fi 
“Comoara din Vadul Vechi»; despre texte- 
le scrise spre a fi citite, şi nu vorbite, puse 
in seama unor personaje cu rol major in 


economia conflictului, menite, în intenții, 
să reprezinte noul, 

N-am face aceste mai puțin plăcute 
incursiuni într-un timp cinematografic re- 
volut, dacă filme mai recente nu ne-ar 
trimite gindul intr-acolo. Filmul românesc 
s-a eliberat, fapt cert, de tirania unor şa- 
bloane cum sint cele mai sus amintite: 
pe scara maturizării sale, intervin însă, in 
portretizarea eroilor, schematisme la ră- 
dăcina cărora, undeva departe, intuim 
umbra unor vechi şabloane 

«Facerea lumii», filmul lui Vitanidis, 
este un film cu reale calități S-a scris 


despre el ca atare. Dar în înfăţişarea unuia 
dintre personajele cele mai importante ale 
conflictului, muncitorul tipograf Filipache, 
comunist cu vechi «state de serviciu», nu 
intervin, oare, scăderi de nivel datorate 
tocmai schematizării relațiilor sale cu 
unele personaje din jur? Nici filmul lui 
Mircea Mureșan, «Asediul», nu este lipsit 
de virtuți în înfățișarea atmosferei tulburi 
şi agitate a primelor luni de după elibe- 
rare. Dar secretarul de partid din film, 
Alexe, al cărui destin dramatic joacă un 
rol important în economia acţiunii, ră- 
mine una dintre cele mai palide prezențe 
umane. Mesajul politic şi spiritual al fil- 
mului, în mod inevitabil, are de suferit de 
pe urma acestei carenfe. 


Unde e personajul-om? 


Prezenţa eroului comunist în filmele 
inspirate din actualitate trebuie să ne 
preocupe în mod deosebit. Hotărit lucru, 
omul contemporan, in ceea ce are el mai 
caracteristic, ca exponent al unei condiţii 
morale superioare, a fost foarte palid in- 
fatişat în filmele noastre. Nu sintem primii 
care constatăm acest decalaj evident intre 
personajul uman care ne înconjoară în 
realitatea de fiecare zi, şi peisajul uman 
al filmelor care işi propun să infafişeze 
această realitate. Nu sintem primii care 
subliniem o idee nefructificată inca de 
cineaști;niciodată faptele de eroism n-au 
fost mai profund umane, mai convingă- 
toare ca în zilele noastre. Aceasta, pen- 
tru că semenul nostru, omul contemporan, 
constructor devotat al socialismului, are 
profund înrădăcinată credinţa în ceea ce 
face, este un om al lucidității, care trece 
prin filtrul gindirii şi personalității sale nu 
numai faptele sale spectaculoase, ris- 
cante, de eroism (există atitea și atitea 
astfel de exemple în jur, ajunge să ne 
cunoaștem mai bine uhii pe alţii), dar şi 
cele mai «cotidiene» gesturi ale muncii 
de fiecare zi. Filmul românesc are, în 
acest sens, multe indatoriri încă de îm- 
plinit, 

Dintre toate artele, filmul este cel mai 
indicat să opereze in actualitate. Şi to- 
tuşi personajele cinematografice inspi- 
rate din realitatea imediată n-au izbutit să 
atingă nivelul de adevăr şi forța de exem- 
plu pe care o au mulți eroi ai prozei post- 
belice, filmul nostru nu s-a apropiat de 
seva de viață a unor eroi comunişti de 
dimensiunea morală a unui Cerchez din 
«Ziariștii» sau a unui Anghel Dobrian din 
xŞtafeta nevăzută», pe care li are «la 
activ» dramaturgia originală. Rareori, la 
filmele noastre, apare cite o siluetă care 
reține atenţia prin forța exemplului moral: 
un vechi ilegalist în «A fost prietenul 
meu», un inginer d'r şi combativ in 
«Subteranul», o «Giocondă» fără suris, 
un bătrin ceferist ajuns la anii pensiei în 
«Așteptarea»... Chiar şi atunci cind pro- 
filurile umane devin exemplare (cum se 
întimplă cu eroul acestui din urma film, 
personaj a cărui existenţă se confundă in 
mod tulburător şi fascinant cu aceea a 
interpretului («meşterul» de neuitat al 
atitor şi atitor roluri adevărate, Ştefan 
Ciobotărașu), eroii contemporani sint lip- 
sifi de dimensiunea unor conflicte speci- 
fic contemporane. Pentru a deveni ade- 
vürati şi convingători pe ecran, eroii con- 
temporani nu pot fi lipsiți de conflicte 
adevărate de viaţă, care să lumineze ple- 
nar frămintările lor, poezia şi generozita- 
tea lor sufletească. Prea adesea, in fil- 
mele noastre, eroii nu sint altceva decit 
spectatori ai propriilor lor fapte. Prea 
adesea, în filmele noastre, eroii sint doar 
eroi. İn lipsa componentelor umane spe- 
cifice oamenilor prezentului socialist, nu 
este de mirare că multe pelicule nu izbu- 
tesc să depășească stadiul de hibrid, 

Da, prezența eroului comunist în fil- 
mele inspirate din actualitate trebuie să 
ne preocupe, pe toți, în mod deosebit. 
Aceasta şi datorită faptului că filmul de 
actualitate a fost, este și va fi intotdeauna 
determinant pentru calitatea de ansamblu 
a oricărei cinematografii... 


Călin CĂLIMAN 
Li 


Lech Partenerul meu 
principal: 


Autoportret 


Aş putea să incep să mă laud. Car pentru că tot ce-i bun la mine, cunoaş- 
teti, am să vă spun ceea ce nu cunoaşteti. Adică, ce e rău: Nu mai sint tinăr. 
Părul mi s-a rürit. Am şi riduri. Şi una dintre marile mele supărări este provo- 
cată de Ministerul Industriei Uşoare: nu prea face pantofi 46... Vă daţi seama, 
poate, cit de greu e să inăr fără să mai fii, să fii un june-prim buclat, cu păr 
din ce in ce mai puțin, să zimbeşti, fără ca fata să devină o arătură, să joci 
marea scenă a vieții in pantofi numărul 44... Dar eu de mic am învățat să fiu 
disciplinat. Deși cred că n-am ajuns nici azi la acea disciplină pe care gindesc 
că trebuie s-o am 

Tot de mic mi-a plăcut — şi-mi place incă — să invat. Dar nu ştiu de ce, 
şi atunci, şi acum, am avut şi am impresia că n-apuc să aflu cite şi cit aş vrea. 

Gindesc mult la ceea ce am de făcut şi poate de aceea imi rămine prea 
putin timp să fac tot ce am gindit 

Sint comod, dar nu din lene, ci din nerăbdare. Plonjez lung, ca să ajung 
cit mai repede pe malul celălalt. Dar poate că ceea ce era important, se afla 
pe jumătatea de lac peste care am sărit... 

Toată lumea crede că sint foarte bun. De fapt, sint numai foarte egoist 
Să fac bine e plăcerea mea cea mai mare. Ceci, forma mea de egoism. 

N-am conștiința harului pe care-l am —dacă-l am — drept care mi se 
intimpla să mă vind şi pe bani mărunți. Deci, nu ştiu, şi probabil n-am să aflu 
niciodată, ce fel de actor sint 

Am îndoieli de tot felul și în tot ce fac. Chiar şi acum, mă indoiesc că-i 
bine că .m-am spus 


Emanoil PETRUT Elevul Petrul 


£ 


— o 


Fișă aproape personală 


€ Ziua, luna, anul, locul naşterii: 8 februarie 1932, Mărășești. 

e Copilăria: Şcoala primară şi liceul le face la Focșani. Cariera 
de actor o începe însă cu mult înainte, încă de la grădiniţă. 

e Prima apariţie în public are loc în biserica din Mărășești, 
unde e pus să spună „Tatăl nostru”, „Toate bătrinele plingeau — 
spune el — iar eu am fost convins că nu pling de ale lor, ci pentru 
felul in care am spus „poezia“. Mai tirziu, a jucat, ca toți copiii, 
„teatru la domiciliu”, interpretind tot felul de oameni, dar şi 
obiecte, „O dată am fost un dulap — spune — dar n-am jucat 
bine, pentru că la premieră, de emoție n-am putut să scîrții.“ 

e La Focşani, ca elev, continuă să joace, Trece repede la „ro- 
luri de compoziţie“. 

e La 12 ani face parte dintr-o trupă teatrală de amatori, al 
cărei animator și “regizor era judecătorul Gheorghe Ghenuchi 
care, de altfel, îl şi sfătuieşte să se facă actor, 

e Adolescenta: joacă, pe scena teatrului „Pastia“ din Focşani, 
Kostea Galuşkin din „O zi de odihnă" de Kataev și fiul, din „Fiul 
meu" de “Sandor Görgölly, rol pe care-l juca-și George Vraca, pe 
aceeași scenă, în turneu la Focșani. După un spectacol de la matineu 
în care jucase Emanoil Petrut, George Vraca îl chemă la el şi îl sfă- 
tui, ca şi judecătorul Ghenuchi, să se facă actor, 

e În 1948 este trimis, pe cheltuiala orașului, la lași, la Facul- 
tatea de teatru, După un an, este transferat la Bucureşti, în anul 
H al Institutului de artă cinematografică, pe care-l absolvă în 1953, 

e Debutul: încă din Institut, pe ecran și pe scenă aproape în 
acelaşi timp. Pe:eeran, în 1951, în filmul lui Jean Georgescu, „În sat 
la noi“; pe scena Studioului actorului de film „Constantin Nottara“, 
în 1952, în piesa „Nepoţii gornistului“, cele trei roluri: Oprea, 
Pintea şi Cristea, roluri pentru care primeşte Premiul de Stat. 

e Maturitatea: după absolvirea Institutului, între 1953—1957, 
joacă pe scena Nottara-ului, gar şi pe aceea a Teatrului Naţional 
— unde este şi angajat, începînd din 1957. O carieră teatrală de 
18 ani, aproximativ 100 de roluri — cele mai multe principale — 
dintre care: Peer, în „Cei din Dangaard", de Andersen Nexö; 
Arbore, în „Apus de soare“, de Barbu Delavrancea; Ofiţerul alb, 
în „Tragedia optimistă“, de Vişnevski: Nehludov, în „Învierea“, de 
Tolstoi; Torvald, în „Nora“, de Ibsen: Diatlov, în „A treia, Patetfca", 
de Pagodin: Simon Hahava, în „Cercul de cretă caucazian”, de 
Brecht; Răzvan, în „Răzvan şi, Vidra“, de B.P, Hașdeu; Slim, în 
„Oameni şi şoareci", de Steinbe Paul, în „Al patrulea anotimp“, 
de Horia Lovinescu; Arbure, în „Săptămîna patimilor”, de Paul 
Ang 

e Cariera cinematografică: deși începută cu doi ani înaintea 
celei teatrale, cariera cinematografică a lui Emanoil Petrut este 
mai puțin bogată. După „În sat la noi“ au mai urmat doar: „Brigada 
lui lonut" — în regia lui Jean Mihail; „Porto-franco“ — în regia lui 
Paul Călinescu; „Secretul cifrului”, „Tudor“ gi „Sărutul“ — în 
regia lui Lucian Bratu; „Merii sălbateci“, — în regia lui Alecu Croi- 
toru? „Amintiri din copilărie” şi „Tinerețe fără bütrinete" — în 
regia Elisabetei Bostan; „Bătălia pentru Roma" — în regia lui Ro- 
bert Siodmak; „Răpirea fecioarelor“ şi „Răzbunarea haiducilor“ 
— în regia lui Dinu Cocea; „Fraţii“ — în regia lui Gică Gheorghe 
şi Mircea Moldovan. 

— 13 filme în 20 de ani, e mult sau puţin, Emanoil Petruç? 
— Întotdeauna e loc de mai mult... Şi de mai bine... 


PUBLICUL 


Debutantul Petrut 


ən 


Partenerul men ` 


— Stimate Emanoil Petrut, te nu- 
meri printre puţinii actori care au 
făcut Institutul de artă cinemato- 
grafică, care s-au pregătit să devină 
în primul rind actori de film. Asta 
presupune că iubeşti filmul. 


— Am simțit întotdeauna nevoia 
să rămînă ceva după mine, iar fil- 
mul imi oferă posibilitatea asta. 


— Numai pentru atit? 


— Nu. Esenţialul a fost şi seste 
pasiunea. Pasiunea de a spune mai 
mult decit se poate spune prin re- 
plici, 

— Presupun că ti-au rămas foarte 
multe lucruri nespuse încă. 


— Nam 'spus— pentru că nu 
mi s-a cerut — tot ce e mai puţin la 
suprafaţă şi mai mult înăuntrul meu, 
Pentru că cei care fixează distribu- 
piile nu ştiu încă să scormonească 
sub ceea ce actorul — care e şi el 
om —are dincolo de ceea ce se 
vede, Există o stereotipie de viziune 
regizorală care te fixează pe un anume 
tip; și pe urmă, cînd ajungi să faci, 
din întîmplare, altceva, să zicem un 
rol ca cel din „Fraţii“, îi apucă mi- 
rarea. ç 

— Ce crezi că ar descoperi un 


ochi care te-ar” privi cu mai multă 
atenție? 


Actorul Emanoil Petru 


— Tocmai ceea ce arată mai bine 
la mine, 


— Adică? 


titatea spirituată. 


— Nu te-ai întilnit niciodată cu 
un personaj care să-ţi permită să 
te arăţi şi aşa? 


— În toate e am scos 


cîte puţin la iveală şi din ceea ce nu 
mi se cerea să arăt. Poate de aceea 
eroii mei nu se usucă nic 
Trunchiul lor dă lăstari. 


— O întrebare stupidi de tip 
„pe cine iubeşti mai multi: ce 
ti se pare mai important — să faci 
film sau să joci pe scenă? 


— Idealul ar fi fiu pe scenă în 
timp ce la „Patria“ e în pri 
filmul pe care-l visez de 


sien 


— Şi cum arată filmul acela? 


— Un film fn care persona)ul meu 
să fie, de la început pînă la sfirşit, 
alt „acelaşi personaj”. Să pară rău 
şi să fie bun, să zici că-i bun şi să fie 
intrigant, să-l accepti ca intrigant 
şi să-l descoperi candid, să fie candid 
ca un copil și, în fond, bătrin ca pä- 
mintul, să fie iubit din ură şi urit 
din dragoste, să fie laș din prea mult 
curaj şi dur din prea multă bifndete, 
să fie cu capul în nori, pentru că 
merge pe pămînt, să fie senin din 
prea mare disperare şi, paradoxal, i 
să fie un erou din zilele noastre, 


— Ce fel de actor crezi că eşti? 


— Născut iar nu făcut. Și în orice 
caz mai complex decît îţi închipui, 
şi din pricina asta am şi complexe. 


— Născut iar nu făcut, asta ar 
fi egal cu: cred în talent. 


— Nu cred decît în talent. 
— Ce definiţie ai da talentului? 


— Puterea de a reprezenta o 
galaxie, individualizind fiecare stea, 


— Şi ce crezi despre ceea ce se poate 
învăţa de la alţii, întru desăvirşirea 
talentului? 


— De la regizori înveţi ce nu 
trebuie să faci, de la spectator 
înveţi ce trebuie să faci. Receptivi- 
tatea asta împărțită, dublată de 
străduinţă şi renunţări duce la desă- 
virşicea talentului, 

— Înseamnă că pui mare Pret 
pe aprecierea publicului. 


— Pentru mine el este marele 
examinator, Fără public n-ar exista 
artă, n-ar exista actori, n-ar exista 
succes, 


— Crezi în succes? 


— Este - singura posibilitate de 
înțelegere cu partenerul meu prin- 
cipal: publicul, 


— Ce mai socoteşti foarte impor- 
tant pentru un actor? 


— Fiind foarte sigur de el, să se 
îndoiască veșnic, Fiind puternic, 
să-şi cunoască slăbiciunile, Fiind foar- 
te sensibil, să nu-l doară prima lo- 
vitură, Fiind invulnerabil, să-şi afle 
călctiul lui Achille. Şi dacă toate 
aceste lucruri foarte importante 
nu le ai din naștere, nu-i nimic, ele 
se învaţă... 


— Ce alte calități se mai cer unui 
actor dincolo de talent? 


— Toate, dar mai ales a 
şti să facă din calităţi, def 
calitate, atunci cînd e -nev 


— Spune-mi, Emanoil Petrut, ti-ar 
place să-ţi începi cariera, azi, ĉa 
„tinăr actor"? = 

— Da. Pentru cš mi-ar place să. 
m spui, „tînăr actor" într-o 
natografie matură (sic). Ar fi 
t mai comod. 


— Dar regizor? Te-ai gindit vre- 
odată ce-ar fi dacă ai face film? 

— Şi nu o dată, Mi-ar place foarte 
mult. Poate că aşa m-aș descoperi 
ca interpret al acelui rol de care-tr 
vorbeam. Deşi, mi-e teamă că şi 


eu aş fi subiectiv şi aş distribui pe 
altcineva, 
Şi tu, Brutus? 
— Şi eu. 
Eva SİRBU 


9 


pe ecrane 


filmul românesc 
210 M10 DI bu 


Pamintul 
şi şarpele 


Sc iul : G. lonescu-Slavomir 
Popovici; Regia: Slavomir Popo- 
vici; Imaginea : Vasile Minăsti- 


reanu, C. lonescu — Tonciu. 
sə............. 


i, Slavomir Popovici 
ada unor virtuţi cinema- 
toprafice ieșite din comun, De 
data aceasta, investigind (impre- 
ratori care 
iliari: Gabriela 
lonescu, V. Minăstireanu, C. 1o- 
nescu-Tonciu) universul generos 
în “sugestii al ornamentelor po- 
pulare, regizorul di inde sem- 
nificaţiii de rară spectaculozitate, 
ideile sale au inte ţi solare, 
H preocupă în mod specia! doar 
două din reprezentările plas- 
tice foarte fr r 
tatie popular 
pele. Tot ce 
sprijinul 
mic n 
de p 
de pe covoare, de pe ş 
transmit sentimentul pă 
Șarpele care sus İv 
unor vechi case țărănești este 
un simbol. percutant al trecerii 
timpului. Şi timpul trece pe 
nesimţite în filmul său: naşterea, 
ea puterii, ai i 


ocolul ros- 
Da, vedem 


şi rău, pe pamintul ars a! 
. Da, vedem 
Y de pe bita 
sprijină bat 
al înțelep: 
nelor se înmu 


spuse noi. 


copilăriei 

sgid: Jean Petrovici 
a: Gheorghe Petre. Comen 
Eva Sirbu 


ilme ale sale au fi 
consacră: Ine iuni, P 
nile 
trecut mulți ani 
nat pe peliculă portretul e 
rului de cale ferată dintr-un 
canton „ui pu! meteorolo- 


Le-am dus dorul. Îl regăsim 
pe regizor, mai „în formă“ dech 
oricind, în „Virstele copilăriei”, 
printre cei 70 de visători între 
4 şi 14 ani ai cercului de pictură 
din comuna Vultureşti, alături 
de inimosul învăţător al acestora, 
lon Mărgescu. Desenele copiilor 
sînt mici tratate de fantezie şi 
ingeniozitate. Dar filmul nu tră- 
ieşte numai prin forta desenelor, 
Trăieşte prin forța filmului, S-a 
simţit foarte în largul lui, regizo- 
rul, acolo, printre copiii cufun- 
daţi pînă-n coate în borcănaşele 
cu vopsele. Se simte aceasta per- 
manent, Din modul în care le-a 
intuit inocenta viselor... Din mo- 
dul în care i-a însoțit în aventura 
desenelor, printre case şi pomi, 
şi flori, printre oamenii cu frun- 
ze, cu flori şi rădăcini... Din mo- 
dul în care i-a însoţit în călători- 
ile lor cosmice, acolo unde se 
poate ajunge şi cu. o glastră, 
şi de unde se poate reveni pe o 
scară... Comentariul -Evei Sirbu 
este strălucit, 


Ceasornicul 
universului 


—— —s nF O 
Scenariul si regio: Zoltan Terner; 
Imagi: Claudiu Soltescu. 


Zoltan Terner şi Claudiu Sol- 
t ) ne propun un joc de um- 
bre şi lumini de-a ipotezele cos- 
ice. intrăm în oc şi jocul 
, pentru că zutorii tin 
zaască interesul. Nu nù- 
prin ipotezele propuse — 
dilatarea şi comprimarea univer- 
sului, timpul zero,- întîinirea 
dintre timpul plus și timpul minus 
ci, îndeosebi, prin. forța asoci- 
Realizatorii gin- 
„le sim- 
Jocul 
imaainilor 

ca captivantă. Print 

şi himere, însă, 
rătăcim 


Omagiu 
Scenariul şin : Erich Nuss- 


baum; Ir , donescu — 
Tonciu: Co i lon Frun- 


ts 7 
eral însă, prea 
rt cu concretețz=a 

imaginilor. n up hiatus. 
L-am fi do parcă, mai perso- 
nah pe autorul comentariului, 
aşa cum ne-a dovedit de atitea 
A poate fi. Oricum, filmul 
atenția prin ritmul de 

prin imagini reprezen- 


tative. Autorii s-au dovedit in- 
spirati în selecția efectuată, 


Sugestie ` 
și psihoterapie 
Scenariul şi regie: Paul Cojocaru; 


Ima a : Laurenţiu Mărculescu 


Un film ştiinţific inte 
că tematică, despre uti 
hipnozei în scopuri terapeutice, 
despre stadiul actual al cerce- 
țărilor întreprinse (la noi) în acest 
domeniu, Filmul urmează o-sche 
mă cunoscută: puțină isto 
Citeva experienţe, cîteva dech 
ratii. Regizorul Paul Cojocaru nu 
vădeşte suficientă personalitate 
în -ordonarea unui bun material 
filmat, 


O vacanţă 
surpriză 
Scen şi regia: Paul Orza; 


imaginea : Milutin Obradovici 


Surpriza principală este con- 
stituită de prezența regizorului 
Octav loniti în calitate de... 
actor. Realizatorii peliculei (la 
cererea Centrocoopului) au urmat 
un frumos itinerar din Nordul 
Moldovei, cu spectaculoase peisaje 
şi monumente arhitectonice, fără 
a avea răgazul să se oprească mai 
mult într-un loc sau altul, pe 
principiul (comandat?): un ca 
ping, încă un Camping, o m 
tire, altă mănăstire, un castron 
cu cas... 


Călin CALIMAN - 


,SAHİA“ PRODUCE: 


FILME SOCIAL 


„Două cetăţi“ 


La 6 august 1959, în timp ce 
se săpa temelia noilor blocuri 
din Piața Ovidiu din Constanţa, 
o lovitură de tirnöcop a dat la 
iveală prima dali din mozaicul 
vechii cetăți Tomis. De la acea 
dată încoace, fiecare lovitură de 
tîrnăcop dată pentru construirea 
noului oraș aducea la lumină alte 
vestigii ale cetăţii Tomis, înce 
cu basilica şi sfirşind cu dep 
tul celor 24 de statui, Edilii or 
şului si constructorii s-au aflat 
în fața. unei dileme ce părea de 
nerezölvat: să constru 
noului oraș sacri 
cetate, sau să scoată la lumină 


FILME DE ARTĂ: 


vechea cetate, sacrificind inte- 
resele și necesităţile locuitorilor 
ei de azi, În cele din urmă s-au 
găsit soluţii — ridicarea - blocu- 
rilor pe piloni este una dintre 
ele — pentru ca nici prezentul 
să nu sufere, nici trecu să nu 
fie di: İşa se face că azi, 
vitură de tirn p con- 
te noua Constant3 şi res- 
taurează vechiul To 
Regizorul Titus Mes 
semnat această dublă 
filmu! său, „Două ce 
care a:teapti să f 
pe ecranele noastre. 


„Magdalena Popa“ 


De a regizoarea Florica 
Holban 


că asiduă (carac- 
aparține rezizoarei), 
tuafš în jucru. Fil- 


a or 
FILME DE: ȘTIINȚĂ: 


mul va prezenta 
ctacole sus 


minute şi 


„Delta necunoscută“ 


Cete 13 filme-a cite 26- de mi- 
nute fiecare, care alcătuiesc se- 
riatul „Delta necunoscută", se- 
rial pentru televiziunea în culori, 
contractat cu D :D.F.-u! -de către 
casele de filme , Beta-Film” din 
Republica federală a Germaniei 
și ,Corona-Film" din Walia, au 
fost terminate. Şase dintre ele 
au fost realizate de ion Bostan, 
două de Ladistau Karda şi cinci 
de Dona Barta Cei trei regi- 


zori s-au străduit 
Delta sub toate asp 
de la cel social la cel 
ştiinţific — de la viața oamenilor 
la viața microorganismelor. Doi 
ani şi jumătate de muncă intensă 
af căror rezultat s-ar putea să 
ne rămînă necunoscut; filmele 
pășesc baremul de durată sta- 
rimetraje la ma- 
inute. 
ce face o excepție... 


E. S, 


LE 


_„ pe ecrane 
filmul românesc 


Producçie a studioului cinematografic 


„Bucureşti“. Regia: Mircea Moldovan, 


Gică Gheorghe, Director artistic: Gheorghe Vitanidis, Scenariu!: Nicolae Tic, 
Constantin Bordeianu. Imaginea: Dinu Tănase, Muzica: Liviu Dandara, Deco- 
rurile: Guţă Sçirbu. Cu: Ilarion Ciobanu, Emanoil Petrut, George Calboreanu, 
Ştefan Mihăilescu-Brăila, Draga Olteanu, Dem. Răduiescu, Florina Cercel, 
Dumitru Furdui, Violeta Andrei, lon Besoiu, M. Niculescu, Mihai Mereuţă, 


Într-un interviu publicat la sfir- 
șitul turnării filmului, regizorul Mir- 
cea Moldovan, întrebat ce îşi doreşte 
cel mai mult, răspundea: un debut. 
Dar să nu iuăm nici modestia prea în 
serios. Adevărul e că Mircea Mol- 
dovan şi-a consumat debutul (sem- 
nind pe un generic foarte complicat 
împreună cu  co-regizorul Gică 
Gheorghe şi cu un director artis- 
tic — Gheorghe Vitanidis), Mal mult, 
după părerea mea, acest debut este 
mai edificator decit multe din pu- 
ținele debuturi ale ultimilor ani, 
Am spus „cel mai edificator“ — nu 
„cel mai promițător”. Fiindcă există 
debuturi care promit (unui ochi 
avizat sau cel puţin dispus la iluzii) 
totul, deşi momentan, ele în sine, 
nu reprezintă nimic, Filmul „Fraţii” 
nu face însă parte din acestea. El 
ne tulbură mai puţin cu promisiu- 
nile nebulos sau sofisticat-naive, în 
schimb ne oferă mai multe date 


hisəsi şi certe, 

, în primul rînd, o percepere 
sensibilă a realului, în unghiulații 
şi compoziții care. disimulează pre- 
zenta aparatului: imaginea uliței de- 
zordonat-animate, în care mişună 
zgomotos.. şi natural, sub lumina 
difuză a dimineţii, oameni şi patru- 
pede, fețe bărbierite sau nebărbie- 
rite, sculptate de agitația grijilor 
zilnice sau împietrite în cele perma- 
nente, o costumatle deja purtată şi 
firesc purtată (costumele naționale 
au fost lăsate batrinilor — azi pen- 
sionari — care le arborează cu cuve- 
nita solemnitate, în zilele de sărbă- 
toare), întregul amestec colorat de 
recuzită locală — autobuz și docar, 
tractoare și Oameni călări, camioane 
și biciclişti, combine şi străbunele 
coase, seceri, furci, sape, televizorul 
şi fintina veche, cu ciutura roasă. 

Este, apoi, sugestia discretă a 
unui senzualism rustic, autentic (aici 
aparatul îşi modulează participarea, 
imaginea devine evanescentă), un 
senzualism încărcat de patimă, ca 
al femeii care şi-a așteptat bărbatul 
de la închisoare — sau inocent, pre- 
Cum al fetelof care au revelaţia 
colectivă a dessous-urilor de nylon 

i caldă în rîu — dar nu într-un 
peisaj clasic, ci lingi podul din mijlo- 
cul satului. 

Eroul e un fel de, haiduc atempo- 
ral şi inoportun. care, întors de la 
„Pirnaie”, recunoaște şi se laudă în 
gura mare, la circiuma din sat, că 
a furat — „dar pentru doamna meal“, 
Fapt absolut uimitor, oamenii vor- 
besc omeneşte si în acord cu locul se 
exprimă verde, fără a fi prea neaoşi, 
dar nici triviali. („Vacile nu zbiară 
— numai tincli zbiară și femeile, 


știi tu cînd"). Vorbirea, ca în orice 
lucrare despre ţărani car se respec- 
tă, trece İn fixații lexicale, lar formu- 
lele verbale trimit la rindul lor 
la o stare de fapt latentă în revela- 
ţia foarte specifică a unui. univers 
nou, 

Evident, nu de puţine ori, mai 
ales la început, filmul, şi în primul 
rînd scenariul, fac impresia unei 
cunoașteri mai mult reportericești 
a satului dintr-o primă descindere, 
Unghiul de observație este acela al 


ulitei, cu puţine incursiuni într-o 


curte sau alta, la niscaiva ședințe 
sau la inevitabila cramă, pe unde trec 
Ë inspectorii veniti de la centru, 
ar ochiul reporterului este viu şi 
intuiţiile sale, uneori fulgurante. 
Ele compun, finalmente, o rețea 
densă de sugestii, în care se încurcă 
destule convenţii stridente şi rezi- 
duuri ale inexperlentei cineaştilor 
(vezi vorbirea ţăranilor în şedinţe, 
vezi întregul fir cu inspecția inopi- 
nată), echilibrate însă şi, pînă la 
urmă, dominate de unda de adevăr, 
de vibrația dramatică sau lirică a 
altor momente. 

impun, îndeosebi, vitalitatea ti- 
pologiei şi precizia distribuţiei, nu 
numai pentru rolurile principale 
(Emanoil Petrut compune primul 
său personaj contemporan memora- 
bil), dar şi pentru figurile de plan 
secund (iată, de pildă, agronomul 
tînăr — intelectual asimilat — o gri- 
masă învinsă pe figura asprit3, 
taciturn dar brusc familiar, privirea 
dură sub pleşuvia prezoce, vorbind 
despre Spare şi vint). Nu lipseşte 
un anumit simţ al paradoxului: 
țăranii în faţa televizorului, în noap- 
tea primei debarcări pe lună, Dar 
importantă aici nu e poanta de efect 
reportericesc, ci vocaţia neindolel- 
nică a autorilor de a face cadrul să 
trăiască şi secvența să respire, atit 
plastic (luna e văzută în parale! la 
televizor în ` plan-detaliu, dar și 
printre ramuri), cît şi prin dimen- 
siunile gindului sugerate cu o re- 
marcabilă finețe şi economie de 
mijloace, İn fața ecranului lunar şi 
a aventurii cosmice, dramele umane 
terestre continuă! bătrînul imobili- 
zat întreabă de fiul său rătăcitor, 
tînăra doctoriță e între două chemări 
de dragoste. Aici şi în alte asemenea 
momente — mai mult decit în tri- 
miterile la -context — ni se pare 
acest debut revelator şi preţios. 

Filmul işi propune prea multe 
ca să-şi poată realiza toate inten- 
tile: vrea și un portret de preşe- 
dinte, nu- lipsesc membrii. consi- 
liului, doctor există, agronomexistă, 
pensionari “avem, - tineri recalci- 


tranti sînt, problemele economico- 
organizatorice se discută... Ochiul 
reporterului a cules, din treacăt, 
enorm, probabil şi în contul filme- 
lor care au lipsit pînă acum în această 
zonă tematică şi tinind seama de 
faptul că încă sîntem la nivelul uni- 
catelor atotcuprinzătoare. Nu avem 
decit o şansă: ca asemenea filme cu 
mai puţine “probleme pe agendă, 
să se facă des, multe, -iar regizorii 
— mai ales aceia cu vocația demon- 
strată — să filmeze continuu. 


Valerian SAVA ` 


Lösind la o pore discuția despre 
caracterul debutului: „e edificator”? 
„e promițător“? (eu cred că filmul 
„Fraţii” morchează şi un debut 
edificator — în sensul că nu ne lasă 
incertitudini asupra vocației regizo- 
rului şi un debut promiţător, pentru 
că ne edifică într-o direcție optimistă. 
După acest film, da, îl vom aştepta 
be Mircea Moldovan cu interes, El 
se dovedeşte incontestabil un talent 
și curiozitatea ne-a fost trezită: cum 
se va dezvolta acest talent în viitor? 
Cum își va onora promisiunile pe 
care cu voia sau fără voia lui ni le 
face în filmul Frot" — iată între- 
bürl core ne vor urmări pînă la 
proxima lul producţie, 

Las la o parte şi procentul de arti- 
ficlolitate care există în unele scene 
(mai puţin decit în muke filme ro- 
mâneşti) dar există. Există în sceno 
moartea tatălui. E o moere teatrală 
cu replici rotunde, rostite frumos, 
cu ocele „replici finala" pe care ac- 
torul le spune ca să iasă din scenă, 
aici din scena vieţii, dar deși lumea 
e o scenă, şi deşi natura imită orta, 
aşa se duc semenii noştri dintre noi? 
Cu pletele căzînd frumos pe umeri, 
cu surisuri fotogenice şi cu „replici, 
Există un coeficient de „făcut" şi lo 
ședință unde oamenii nu preg vor- 
besc normal, Există un coeficient 


de falsitate și la unele personaje 
(mai ales la soto, din film, a lui 
Emanoil Petrut, Tinăra actriţă ore 
o frumuseţe remarcabilă şi s-ar putea 
ca plasat în alt context talentul ei 
să dea rezultate uimitoare: cici însă 
vocea ei de Electră răsună discor- 
dont printre glosurile acelea cu in- 
fiexiuni rurale, fer tipul pe care l-a 
construit — o vam bö hollywoodiană în 
costum naţional — o face de osemeni 
puțin credibilă. Aici- cum spuneam, 
de vină este şi costumaţia, Nu aşa, 
ne îngăduim să spunem noi, nu aşa 
ca o păstoriță se îmbracă o spărgă- 
toare de inimi, care „vrea lux”. Dar 
fireşte aceasta e o problemă secun- 
dară), 

Cronica lui Valerian Sava este — 
cred eu — exactă In judecata ei 
fundementală. Cronicarul are dreptate 
în aproape toate brivintele, dar păcă- 
tuleşte prin. omisiune. Trece uşor 
peste actori, core sint şi aici foarte 
Sp (eüşitc filmulai- tine în bună 
măsură de prezenţa lar) şi trece moi 
oles cu ușurință peste rolul lui Ema- 
noil Petrut. Petrut înscrie cu „Fraţii” 
— zic eu — marele rol “al carierei 
lui cinematografice. De asemeni nu 
putem să ultöm nici sadovenicna pre- 
zentö q moistrului Calboreani, nici 
pe Ilarion Ciobonu, şi aici excelent; 
nici apariţiile de un comic savuros 
ele unor talentați ne-actori (regizorii 
Dinischiotu şi Naghi), numele: Mihöt: 
lescu-Brăila, Dem. Rădulescu, Drago 
Olteanu, Dumitru Furdul şi Mereuţă 
nu pot lipsi nici ele dintr-un comen- 
tariu la „Fraţii”. 

Răzvan POPOVICI 


„Fraţii este „edificator”- In sensul 
că regizorul cîştigă ceva din ce s-o 
pierdut n oke pelicule similare: 
puțin firesc, puţină autenticitate tipo- 
logică, evitare a clişeelor mai vechi, 
puţină nuantore. Este, prin compora- 
ție, o calitate. 

De ce facem tot timpul comparații? 
Pentru că, şi îmi permit să „i 
pretez" cronica lui Valerian Sava 

— 


Doi actori prin excelență, de film: Ilarion- Ciobanu şi Mihai Merzuţă. 


critica poate mai mult decît publicul, 
urmăreşte un proces de devenire. 
Ne aflăm deci, cu „Fraţii“, pe primele 
trepte ale urcușului spre ceea ce am 
dori să fie un film românesc: o operă 
autentică, sinceră, problematică. Sin- 
tem, deocamdată, la confluenta cu- 
noașterii ,,rebortericeşti" - cu ceo 
„internă“. Rezultatul este un „hibrid“. 
Nu un „surogat“, ceea ce e bine, dar 
nici un „soi pur”. a 
Cronica exactă, atentă, suficient 
nuanțată pentru o angaja implicit 
o opinie clară. Mi-am permis a o 
preciza pentru mine însumi, adău- 
gind ceea ce Valerian Sava, cred, 
subinfelege: că trebuie, deocamdat: 
să ne comparăm cu noi, cei de ieri. 
Pe cînd însă o comparaţie favora- 
bilă nouă, cu alții, cei de azi? 
Petre RADO 


Pro „Fratii. cu toată inima. Am 
cîștigat, fn fine, acel autentic pe 
metru pătrat la care rİvneam de 
atîta amar de vreme. 

De acord cu cronica-(deși e uneori 
com pretențioasă în exprimare). Da, 
pentru fiecare intonatie” justă, just 
sesizată, pentru fiecare. detaliu de 
ambianță convingător şi mai ales 
pentru distribuţia aleasă cu o rară 
intuiție a adevărului tipologic, Deza- 
măgită însă de construcția, cam fürd 
finalitate, a momentelor aşa-zis dra- 


matice-ale filmului: tensiunea “dintre 
fraţi, transformată treptat într-o gil- 
ceavă măruntă, furtul nepotului stin- 
geci escamotat, ciocnirea de idei 

re bătrinul olar şi fiu, lăsată în 


A.M, 


Lo primul film ol unui autor (in 
cazul de față sint doi), critica are 
inima mal uşoară. Nimic nu este încă 
hotăritor, fiecare observație critică, 
chiar de substanță, poate fi infirmată 
mei apoi de un al doilea film, iar 
constatarea calităților evidente sau 
incipiente e prilej de deplină bucurie. 
Portretul regizoral se oferă cu tona- 
lităţi distincte de alb și negru, In care 
albul e totdeauna viitorul, iar negrul 

invizibil. E firesc şi e bine aşa. 
Trebuie totdeauna să ai curaj ca să 
reîncepi, şi în cinematograf parcă 
moi mult ca oriunde. 

Tocmai curajul este ceea ce seduce 
la această opera prima. Şi nicidecum 
curajul inconștienței, deoarece la ase- 
menca temă şi scenariu cum ore 
„Frații“, luciditatea e obligatorie. O 
miză incertă şi livrescă, o tratare 
fără tendinţă. şi dramaturgie, o lume 
însă interesantă in sine, ca aspect 
tipologic, carocterologic, social, Aces- 


Un actor care se redescoperă: 
Emanoil Petrut 


to era-pentru reolizatorii noștri căl- 
ctiul lui Achile ce li se oferea, şi ei 
au ştiut să tragă profit din această, 
deși parțială, gtneroasă ofertă 

Entuziasmul începutului este mare, 
şi iată-i pe cei doi autori (Mircea 
Moldovan și Gică Gheorghe) depis- 
tind cu o rivnă acerbă orice element 
favorabil întruchipării unei realităţi 
credibile, uneori seducătoare. 

În primul rînd tipologia: o distri- 
butle aleasă cu un rar simţ al veri- 
dicului, o dirijare atentă către com- 
portamente definitorii pentru o men- 
talitote şi un mediu, o ştiinţă a lu- 
crului cu ectorul în acel chip precis 
şi detaşat care e marca unei certe 
vocaţii. Apoi descripția de ambianţă, 
— decor, costum — o mărturie a 
unui moment dintr-o evoluție. Şi, 
mai ales, acea țesătură difuză de 
tendințe, destine, idei, posiuni — une- 
ori cu contradicții conştiente, alteori 
de limpezire lăuntrică, alteori de 
incertitudine, aşa cum uneori e însăși 
viața. 

Chiar sfirşitul acestui film, care 
se voia atit de programatic, oferă 
senzația unei detașări şi delicateţe 
a autorilor în raporturile cu oamenii, 
cu existența... Ceea ce, İn fond, e 
chezășia unui realism de calitate, 
G unui realism promiţător. 


Savel STIOPUL 


Imaginea 


Ce produce filmul! 

prin ce devine el o crt r 

nouă in principiile sole fundamen- 
tale? La această întrebare Belo Balösz 
răspundea că cel “mai important 
produs e un nou efect psihologic pe 
care cinematog roful îl realizează cu 
ajutorul tehnicii sale specifice: IDEN- 
TIFICAREA. 

S-ar părea că imaginea filmului 
„Frații a fost creată tocmai pentru 
a demonstra adevărul acestei ipoteze. 
Dinu Tănase, autorul imaginii, reu- 
şeşte prin tehnica sa specifică (exce- 
lent. documentaristi) să IDENTIFICE 
Talsu unor situaţii tocmai prin ima- 
gineo de o but ernică cutenticitate şi 
o reală poezie a unui sat românesc. 

Cu olte cuvinte, valoarea imaginii 
lui Dinu Tănase stă, în ofara calită- 
tilor ei plastice, şi în opera sa critic 
pe core eo (imaginea) o realizează 
implicit; pentru că, docö ne-am. re- 
intoarce la întrebarea lui Bela Bo- 
lâsz, om putea conchide că Dinu 
Tănase a produs frumosul odev vărului 
documentar si a reprodus falsul 
invenției dromoturgice. 

lotă, deci, cum Dinu Tănase nu e 
numai un operator pe care şi l-ar dori 
cel. mai exigent realizator de filme 

documentare, dar și un excelent 
critic cinematografic. 


Mirel ILIEŞIU 


Un debut fotegenic: 
Florina Cercel 


77 rea 


` Producţie a studioului cinematografic „Bucureşti“, 


Scenariul: 


Horia Pătrașcu, Imaginea: losif Demian, Dragomir Vilcov, Mu 


Richard Oschanitzky. Decorurile: arh. Radu Călinescu, Cu: Ştefan Ciobotărașu, 


Vladimir Găitan, Nina Zăinescu, 


Ernest Maftei, Aurel Giurumia, Coca 


ndronescu, Sabina Muşatescu, Cornelia Lazăr-Tumianu, Alexandru Vasiliu, 


Florin Zamfirescu, 


rimul rînd printr-o 


„ Pentru Şerban Cr 
"o ES 
, de multe o 
pe viu, cu apari ratul ascunt, 


in alte roluri, ai spune că totul e făcut cu 
sti. Regizorul stie să-şi aleagă actorii, care nu num i 


stilul 35 de joc aduc pe e 


n ceva din sufietul 
itiei ceremo! 


na cu pepenele cu 


în filmul nostru 
zorul nu face însă cin€-vörit6, 


familiar în filmul do: 
el reconstituie cotidi 


artistic, dar cu atît m 


mentar ri Kach 
Nu-l şar sazi, 


it-1 pune în scenă, ci îl retröleşte. Creangă reconstituie mediul cu metodele 


poetului lir 


Şi nu odată reușește să creeze micro-poeme: hîrjoana celor doi 


îndrăgostiți pe malul riului, plecarea în „călătoria de nuntă" (cu cami ionul 


icleta care-i tot face turul, cu cei doi bătrîni 
ai îndepărtați, cu lacrimile nevă j i 


in care bătrinul Fane, mem 
chioşcul din grădina publi 
tită pe o bancă şi-l ascultă, 

Bineînţeles, nu-trebuie să 
special pentr protagonistul său 
forta crudă a împrejurărilor — u un 
E foarte ponas ca filmul să 


afirmat doar c 


poartă, tot 
Es finala, 
lo cu trompet i în 


, dar bătrina emotionata ca o pisi pia 


rtret şa realiz 
ntru Ştefan” Clobotărașu, 
cauza-mort 


Nu din c 
Patraşcu s 
eck 


naristul 


m, Autorii, 


puternice, esențiale, hotărltoare, de cotiturile mari, de întilniri şi despirtiri, 
de alergii decisive. De acele viltori interioare care — odată acceptate de autor 
— ridică viaţa înfăţişată în opera de artă, la rangul de destin. 

Nu e vina tinerilor cineaşti. Nume prea răsunătoare l-au tot combătut pe 
Aristotel, considerindu-i poetica depăşită. De aceea, azi, unii nici nu mai 
îndrăznesc să caute reprezentări inedite, concrete, ale conflictelor, ale în- 
fruntărilor, ale izbinzilor, ale infringerilor. Abuzul, în filmele comerciale de 
conflicte false, deplasate, exagerate, depășite sau fals rezolvate, nu anulează 
însă conflictul ca piatra de încercare a oricărei lucrări dramatice. Pentru că 
filmul, oricum, este o modalitate ridicată la o nouă putere a străvechiului 
act teatral, Filmul nu-i doar imagine, montaj, prim-plan, gros-plan, ci dramă 
exprimată prin ele. Şi „Aşteptarea“ începe ca o'adevărată dramă. Momentul 
în care foștii colegi, tinerii, îi cer bătrînului Fane uneltele, jefuindu-l incon- 
ştient de simbolul vieţii sale active, promitea un fel de „Umberto D” original. 
Dar promisiunea nu va fi împlinită, De aici filmul alunecă spre pictura de 
gen, autentică, simpatică, uneori amuzantă, alteori poetică. Dar asta-i prea 
puţin. Filmul nu-i pictură de gen. Desigur, pensionarul cu căsuţa şi grădina 
lui, cu bütrinetea asigurată, nu e o victimă a soartei, dar îndepărtarea de 
fluxul vieţii şi apropierea de moarte este oricum, în orice condiţii, tragică. 
lar actorul deosebit care a fost Ciobotărașu, actor al cărui farmec autentic 
popular a fost exploatat în multe filme, actorul care a găsit în sfîrşit, în „Aştep- 
tarea", ambianța spirituală adecvată pentru firescul său, pentru sinceritatea 
sa neșarjată, neafişată, ostentativ, este ə în aşteptare... Aşteaptü marile 
situaţii în care să se dezlănţuie. Punctul de pornire a fost ideal, Dar nu s-a 
mers mai departe. Aşteptarea a fost întreruptă. Marele recital nu a mai avut 
loc. 

De menţionat imaginea de o frumuseţe inedită — realizată, fără peliculă 
Eastmancolor, de către losif Demian şi Dragomir Vicov şi postsincronul ro- 
lului Fane, o performanţă a lui Mihai Mereuţă, care-l interpretează pe Ciobo- 
tărașu, îi reconstituie dictiunea, stilul, personalitatea sonoră, deşi timbrul 
îi lipseşte. 

Anna HALASZ 


tizote, İn care nu au loc conflicte 
spectaculoase, dar în care viaţa, ob- 
servată cu amănuntul, în mărunta ei 


Prin forța împrejurărilor, „Aştep- 
torea" devine un film „circumstan- 
tial", fapt de neignorat într-o analiză. 
Nu pot fi deci de acord cu afirmația 
Annei Halasz: „E foarte pbösibil ca 
filmul să fie neterminat din €üuza 
morții protagonistului; nu contează“, 
Ba contează, cred, foarte mult, pentru 
că dispariţia protagonistului ø pus 
regizorului şi scenaristulul serioase 


probleme, „Aşteptarea” este un film" 


nefinisat şi se simte asta, mal ales din 
absența unor scene de aprofundare, 
de „țesătură“, a acelor scene care ar 
fi urmat să „îmbrace“ armătura 
scenariului. Autorii au trebuit să facă 
o. adevărată echilibristică pentru a 
rotunji filmul, pentru a-l face coerent 
şi de sine stătător. 

M-au deranjat unele pasaje apre- 
ciate de cronicar: momentele de la 
berărie, apariția soțiilor, scena cu 
pepenele, momentele “lirice — toate 
prea căutate. Ce este, cred, bun în 
„Aşteptarea” se datorează simțului 
pe care îl are Creangă pentru, cum 
scrie Ana Halosz, „cotidianul nespec- 
tüculos", Ce e nerealizat se datorează 
tocmai căutării prea grăbite a acestei 
autenticităţi, cu rezultate mai puţin 
reușite. Tibtii, pos cu bos, Creangă 
sa apropie de ceea ce a lipsit şi Hip- 
seşte încă filmului românesc: simțul 
firescului, al “adevărului de viaţă, 

P. R. 


Gindul te duce la modelul filmelor 
cehe, la acela filme aparent dedrama- 


matcă, te conduce către abisurile 
şi înălțimile eternului omenesc. Aces- 
tea par a fi fost intenţiile autorilor 
wÂşteptării”. Existau şi premizele 
finalizării lor; drama omului care, 
după ce a dat întreaga măsură a 
capocitățiilor sale, nu-i rămine, o 
dată cu prima pensie, decit să aştepte 
moartea. Şerban Creangă pare însă 
că s-a temut să privescă banalitatea 
drept în față. S-a ferit să se lase şi 
să ne lase învăluiţi în plictisul diurn 
al zilelor egale cu ele însele, care 
numai privit cu extremă sinceritate 
poate declanşa, prin efect. contrar, 
dramatismul, Astfel, miraculoasele ex- 
plozii ce au loc în nucleul intimităţii 
flecărula rămîn promisiuni neatinse, 
Regizorul a preferat să apeleze lo 
citeva conflicte exterioare: rivalitatea 
celor doi tineri la mina Isoldei, tra- 
tată rudimentar, sau să valoreze ac- 
tlunea cu clteva momente comice 
care nu pot atinge hotarul amarului, 
ca secvențele de la berea de duminică 
dimincoța. 

Să spunem însă că fatala suprapu- 
nere dintre destinul personajului şi 
al interpretului său o” îngrădit posi- 
bilitățile regizorului de a-și termina 
filmul, obligîndu-l la concesii şi 
rezolvări fortuite. Aşteptăm cit de 
curînd filmul prin care să-i putem 
judeca personalitatea. 

A.D. 


Cronica generoasă semnotă de 
Anna Halasz suportă, cred, citeva 
omendamente. De acord cu onesti- 


omagiu 


melor frămintări, nelinişti, presentimente. 


Încă un debut: Nina Zăinescu 


tatea regizorului, “cu btențio pe care 
acesta o manifestă față de „cotidianul 
nesbectoculos". Nedumerirea -pe care 
mi-o provoacă filmul este nu atit 
în privința locunelor dramatice care 
există în conturarea portretului lui 
Nea fane, cit în stingăcia cu care sint 
tate relaţiile dintre tineri. Aici 
ăpineşte artificialul, aici nota poe- 
ziei este forțată, aici acţionează prea 
mult convenţia. Creongă descrie un 
tineret care trăleşte la o temperatură 
sufletească călduță, care nu are semne 
de întrebare, core: nü. aparține. unei 


generații. Creangă face cinemato- 
graf pe fragmente de viaţă, dar nu 
izbutește să İnchege un onsamblu, 
să-l ritmeze, să-l dezvolte, să-i dea o 
finalitate. Regizorul nu şi-a găsit 
încă stilul. 

Astfel „Aşteptarca” oscilează între 
cinematograful poetic (fntflnireo: din- 
tre nea Fane și locomotivă, undeva. 
între vis și realitate, este într-adevăr 
edificatoare) şi cinematograful pros 
zaic, fără a fi găsit echilibrul artis- 
tic necesar. H 

Al R. 


După imaginea frustă, nervoasă şi 
plină de sensurile şi frumusețile do- 
cumentulül cinematografic, realizată 
de Dinu Tănase, în filmul „Fraţii“, 
iată că filmul „Aștepterea“ consacră 
(cred că aprecierea nu e deloc ha- 
zardată) obt “dol reprezentanți ai 
aceleiaşi generaţii: losif Demion şi 
Dragomir Vilcov. 

De data aceasta, însă, selecția spon- 
tană, inteligentă, uneori crudă, pe 
care Dinu Tănase a operat-o în reali- 
tatea satului din „Frații, e înlocuită 
de Demian şi Vilcov cu elaborarea 
minuțioasă şi rafinată a fiecărui 
cadru. Încadraturile insolite, croma- 
tica lipsită voit de orice fel de crianţă, 
tonurile pastelate şi desenul neho- 
törit al teleobiectivelor, totul demon- 
străăză cultură plastică şi cinemato- 
grafică, 

Dar — pentru că aşa se cuvine, să 
existe și un „dar“... — tot ce am apre- 
ciat moi sus se referă exclusiv lo 
filmările exterioare de zi. Pentru in- 
terioare şi filmările de noapte am 
două mari rezerve. 

Prima nu se referă la “potentele 
autorilor imaginii, ci la calitatea 
peliculei. Pentru că nu cred să se 
fi născut operatorul care să reușească 
(la Interioare) o imagine -măcar 
corectă, folosind pelicula cu care au” 
lucrat. Deficiențele tehnice ole peli- 
culei fi pot absolvi însă numai de 
brutalitatea contrastelor şi de balen- 
sarea cromatică. Ceo de-a doua re- 
zervă cu privire la întertogre H 
priveşte personal; pentru că core i 
tudinea şcolărească, lipsită de imagi- 
nație, a încodraturilor, n-a fost deter- 
minată de performanțele tehnice ale 
peliculei. Mai mult chiar, dacă or 
fi avut curajul să folosească, ca $i 
la exterioare, teleobiectivele, cu oce 
eşi stăruință şi ingenio. te, poate 
că și cromatica și contrastul ar fi 
avut ceva de cîștigat. 


Mirel ILIEȘIU 


Ciobotdraşu 


Crezusem că va fi rolul vieţii lui Ştefan Ciobotărașu. A fost doar ultimul rol, rolul ulti- 


İl crezusem pe Ciobotăraşu un vital, respingind 


cu energie ideea sfirşitului, sau un olimpian acceptind-o, dar nu resemnat, ci poate curios, 
analitic, Și deodată nea Fane îi obligă la scormonire, meditaţie exteriorizată, nu discret mas- 
cată în versuri — singurele care-i trădaseră neliniştea. Ciobotăraşu mai murise o dată în film, 
neașteptat — nea Cioba din „Dimineţile unui băiat cuminte”. İn „Aşteptarea”, pregitirea,e 
lentă, minuțioasă, aproape gospodăroască şi asta e $i mai dureros de redat. lată-l, întors cu fata 
spre marea călătorie; cintărind timpul ce-i şopteşte parcă: „Pleacă-te Ştefane, tot mai adinc, 
pină-n pămînt". Cintürind distanțele care cindva n-aveau nici un mister pentru el, dar astăzi... 
E singur, chiar cînd e înconjurat de prieteni, de familie. Un lung monolog în mezzo-voce, simplu 
şi aspru, monolog cind ilustrat de planuri-portrete, amare cintece fără cuvinte (Nea Fane 
rămas derutat, fără să știe încotro s-o apuce, în prima zi de pensionare; nea Fane obosit pentru 
că nu-și mai înţelege copiii, nea Fane tulburat de presentimentul morţii, în scena dinaintea 
mesei, după cearta cu Duţu), cînd contrapunctat de veselia, indiferența celor din jur. 

Retragerea din viață e discretă, generoasă. În prim plan, magnetofonul urlă o muzică 
veselă la nunta fetei; intors cu spatele, bătrinul se depărtează încet, se piorde în noapte. Întu 
nericul preia misterul trecerii, apoi trombonul acela trist şi tot cadrul — omagiu adus actoru- 
lui, adus omului în plină glorie care s-a dus să moară puţin... 


Alexandra BOGDAN 


kunaka ERIE? E ZX EREI SEE 
Voi sări din nou 
peste băltoace 


Producţie a studiourilor cehoslo- 
vace. Regia: Karel Kachyna, Scena- 
riul: Otto Hoffman, Karel Kachyna, 
imaginea: Josef İllik, Muzica; Zde- 
nek Liska; Cu: Vladimir Diouhy, 
Zdena Hadrbeölcov3, Karei Hlusicka, 
Vladimir Smeral, Darja Hajská. 


De la ,Mesagerul" lui Losey — 
marele premiu anul acesta la Cannes, 
la ,Oliver", musical de mare succes 
premiat la Moscova, neuitind de 
„Copilul sălbatic“ al lui Truffaut, 
-filmele din ultimul timp redescoperă 
copiii şi copilăria, tentatie parado- 
xală într-o epocă violentă, refugiu 
subiectiv în amintirile şi senzațiile 
acestei alte vieți a fiecăruia, 

Filmul lui Karel Kachyna este tot 
povestea unui copil, dar rareori am 
zărit zugrăvit cu mai mare forță 
expresivă "şi subtilitate cele două 
direcţii fundamentale ale copilăriei 
din care cresc - oamenii: visul şi 
speranța. 

Karel Kachyna și Otto Hoffman 

au adaptat un roman al -australia- 
nului Allan Marshall, plasînd acţiunea 
filmului undeva în Boemia, pe la 
sfirşitul secolului trecut. Timp ales 
nu întîmplător — copilărie încă 
inocentă şi estompată, depărtată 
de istoria contemporană, gravuri şi 
imagini din albume vechi, conden- 
sare in memoria noastră a Unul 
trecut vag familiar, răsfrînt in oglin- 
zile sparte al amintirii. Filmul își 
desfăşoară astfel prezentul Imagi- 
nilor ca pe niște evocări, pline de 
farmecul tremurător al verii, încăr- 
cate de parfumul transparent al cti- 
pelor conjugate cu lumini, eliberate 
să zboare, Contre- jours-uri, unghiuri 
surprinzătoare, dilatate, ralentiuri, 
reușesc să scape din măruntele lor 
date tehnice și formale, devenind 
în mîna cineastului mijloacele dense 
și misterioase ale poeziei, 
„Tatăl îmblinzeşte cai nărăvași şi 
liberi, pa un domeniu regal, și 
micul Adam, cocotat pe palisadele 
ce Tmpreimulesc pajiștile, îl priveşte 
prin ochelari de hirtii colorate, îl 
admiră, cali se cabrează, işi răstoarnă 
călăreţul, apoi sfirsesc prin a-l 
accepta, învinşi de voinţa acestora 
şi primind cu noblețe prietenia 
omului, Lumea e un mister fără 
hotare şi în înfruntările voinței -şi 
curajului se află ascunse etentele 
tari şi înălțătoare, 

Adam — nume de inceput de 
drum — se smulge continuu de sub 
dragostea tiranică şi neliniștită a 
mamei, atras de chemarea irezisti- 
bilă a libertăţii şi luptei, Trebuie să 
rezist pur şi simplu tentatiei de a 
povesti aici sute de imagini, com- 
plexele legături între ele, sensurile 
multiple care apar, dispar, se trans- 
formă, 

Marele elan al lui Adam se va 
lovi de o paralizie infantilă, de doc- 
tori, de 'spitale, de chinuri, de sin- 
gurătate, de căruciorul de invalid. 
Nu e un elan prăbușit, ci un elan 
sfredelind prin toate, fără un mo- 
ment de oprire, Asistăm cu răsu- 
flarea tăiată la lupta dintre omulet 
şi natură, luptă fără îndoieli şi re- 
nunțări, luptă totală, spre: lumină, 
În final vom vedea un copi! cu o 
cîrjă atirnată în spinare, călare pe 
un roib, galopind navalnic prin. 
albastruf verii, Tainice resorturi ale 
poveştil, totul se încheie şi am vrea 


să putem afla, descifra miraculoasa 
învățătură, dar înțeleptul a dispă- 
rut, amintirile se sting, învăluite în 
lumină, O inepuizabilă speranță abu- 
reşte în noi, ca roua dimineţii, pe 
cîmpie... - 

al e în film o fanfară, acum 
realš, acum visatš de copil si ara- 
bescurile geometrice ale muzicii. ei, 
mă tot trimiteau cu gîndul la năs- 
truşnica tPiştețe a lui Fellini, figuri 
care rămîn în urmă zimbind, înainte 
de a dispare. Unde o fi micuțul 
Adam? 

Operă matură, elegantă şi İumi- 
noasă, lucrată cu fi de bijutier, 
suprafață după suprafață, nebănuite 
reflexe şi transparente profunzimi, 
joc secret al luminii și umbrei, al 
dragostei şi lucidităţii, revărsare în 
prezent a amintirii și în amintire 
a visului, filmul lul Karel! hyna 
se plasează sus, pe culmile deschise 
spre zare, ale artei adevărate, 


Dan COMŞA 


ro sau Contra? 


Încearcă! 


Nu te lăsa niciodată, Spora mereu, dar 


d, atunci prin acoperiş, 
Lumino se ei greu. Încearcă... Vrel să 
—— .—. ea tău, See “üə 
ni mare it altele — şi nu te çin picisa- 
rele, Încearcă, Nu te lăsa, Cati-nu ze Imblin= 
2e5c cu loarele, Cati se Imblinzesc cu dorința 
de o-i İmblinzi şi cu voința ta. Cu o voinţă 
mal mare. decit a lor, Cu o voimă de OM, 

Frumoasă replică dată fataliştilor, pesimiş- 
titor, înfrimilor incă din fază, 

Nu pot să flu decit pentru acest „Voi sări 
Incă o dotğ peste băltaca“ chiar dacă i-om 
simit lungimile, timpii marţi,  sentimemelis- 
mele nu Intotdeauna cu acoperire În cur, Sint 
pentru neputind fi, nici cum, Impotriva a 
ceea ce spume el. Pontru că spune, dincolo 
de toate culmile ortei, atevărul, zü 

“ 


Forţa rațiunii 


Dintre „sutele do Imagini cu complexe 
legături Între ele, cu sensuri multiple ce opar, 
dispar, se transformă”, ve core pomeneste 
Kid Ki exact da a să reținem pe 
cea din final: galopada lut pe colul cel 
alb, Sint citeva clipe de o emoția ce sinte- 
tizează întregul crez ol fifmutul, Este crezul 
în forja raţiunii omului, în mersul umanităţii 
în bofide obstocoleloe câtre mal bine, Sint 
clipe care au în imagini ceva din tăria ocore 
durilor simfoniei bestlicvenlene închinate 


omului. 
AD. 
2. 
Şansa 


Producţie a studiourilor cehoslovace. 
Scenariul: Iva Gertikova, Ranghel 
Vilceanov. Regio: Ranghel Vilcea- 
nov, Muzica; Zdenek Liska. Cu: 
Jirina Triebitka, lozef Abrham, 
Gustav Nezval, Jiri Krampol. 


Ranghel. Vilceanov, acest talentat 
regizor, a reușit să facă în Bulgaria 
filme care ne-au uimit in 1958 
(„Voci în insulă”) şi le-am apreciat 
în 1962 („Soare şi umbră”), şi ne 
prezintă acum un film realizat în 
Cehoslovacia, un film adevărat des- 
pre © realitate adevărată, adică 
verosimilă, existentă (chiar dacă nu 
esenţială, poate, şi ce grav mi se 
pare acest ocru, chiar dacă pare 
modest, dar nu e, sigur nu e), 

Eroii principali sînt do? actori: 
o femeie și un bărbat. Şi tema este 
dragostea. Pentru o mie de filme 


diferite se poate găsi un asemenea 
loc comun. Filmul lui Vilceanov e 
unul dintre ele şi e unul bun pentru 
simplul motiv că acest om sensibil, 
inteligent şi talentat, exprimîndu-și 
gîndurile, realizează pe ecran situaţii 
adevărate, momente din intimitatea 
şİ drama (nu tragedia, numai drama) 
unor oameni, şi spectatorul îl crede 
pe actori şi atunci cînd spuno pros- 
tie şi atunci cînd sint deştepti, 
pentru că, de fiecare dată, par să 
spună ce gîndesc ei şi nu frazele 
unui rol învăţat pe dinafară, = 

Poate că unele secvenţe sînt mai 
lungi decit altele, în mod nejustifi- 
cat, poate că drama care se consumă 
în decorul unic-al unei camere nu e 
suficient de gravă pentru spectatori, 
încît să justifice lungimea: scenei, 
poate că au fost mai multe finaluri: 
Dar niciun moment nu s-a trişat 
nici ca joc și nici ca idee. 

Si îmi place la filmul „Șansa“ că, 
indiferent de păstrarea sau pierderea 
sansei care i se oferă la un moment 
dat, datele problemei nu se pot 
schimba pentru ea. Virsta în mod 
esențial se poate schimba, Timpu] e 
ireversibil, 

Mi-au plăcut o mă ac de amă- 
nunte, de gesturi, de intonaţii care 
reuşesc să spună cîte un gind. 

Mi-a plăcut şi însoţitorul regizoru- 
lui străin care achită nota de la 
restaurant cu ştampil3 şi o lscšH- 
tură... şi că actorul, bine făcut, în 
haină da piele, umblă în mînă cu o 
poşetut3 de lac pe urmele persoa- 
St pentru că a iubi înseamnă să 
doreşti să al mereu în preajmă pe 
cineva anume, 

Întrebată de redacție dacă aş tri- 
mite cititorii revistei să vadă acest 
film pe răspunderea revistei sau 
pe a lor, ştiu ce să răspund: Gustu- 
rile oamenilor. sînt atît de diferite! 
În orice caz, pe prietenii mei i-aş 
trimite pe răspunderea mea. 


Ada PISTINER 


1. 
Floarea 
de cactus 


Producţie a studiourilor ameri- 
cane. Regio: Gene Saks, Scenariul: 
LA.L. Diamond, după piesa lui 
Barillet şi Gredy, / möpinea: Charles 
E. Lang, Cu: Ingrid Bergman, Walter 
Matthau, Goldie Hawn, Jack Wes- 
ton. 


Premiul Oscar 1969, lui Goldie | 


Hawn pentru cöl mai bun rol se- 
cundar, şi Globul de aur pe 1969, 


Abundenta și mai ales rețeta de 
public pe care o realizează adapt 
rile cinematografice ale unor texte 

de succes ar putea da 

afirmației lui Marcel Pag- 

olul teatrului filmat: „Fil- 

mul vorbit “este arta de a imprima, 
de a fixa şi de a difuza teatrul”. 
Rațiunea operaţiei de transformare 
a unui text dintr-un sistem drama- 
tic într-altul este însă succesul 
pe care l-a avut reprezentatia tea- 
trală, Punerea in „cutie“ nu jus- 
tifică opera regizorului Gene Saks, 
specialist în comedii agreabile dar 
cam de acelasi fel („Desculţ în parc”, 
„Cuplul ciudat"): Piesa tui Barillet 
şi Gredy, o rețetă a bulevardelor 
pariziene. şi nu numai a tor, con- 
strulti pe vechea formulă, a sub- 
stituiril, a plăcut datorită faptului că 
încurcătura comică înlesnea o mutație 
la capătul căreia un personaj lua dis- 


cret cunoştinţă de lungimea pro- 
priului nasi 

Filmul ñu se îndepărtează de 
morala piesei şi nici de procedeele 
comice, İn éapcana pe care inşel3- 
torul o İntinde victimei cade bine- 
înţeles cel ta a săpat groapa, San- 
cţiunea împlineşte o lege a firii, 
restabilind un echilibru moral. Un 
artificiu intervine independent şi 
va oferi „păcălitorului” ceea ce 
avea deja, dar nu fusese în stare să 
observe, 

S-ar putea, greşit, înțelege că ne 
aflăm în fata unui spectacol foto- 
grafiat. Chiar şi aşa reproducerea 
nu poate echivala originalul şi nici 
nu poate constitui o altă operă. 
Grija permanentă a celui ce a trans- 
-pus piesa pe ecran a fost de a da 
impresia de cinema, graţie liber- 
tății de acţiune a camerei în o pə 
cu spațiul scenic consacrat, Filmul 
rezultat din această injectare cu ci- 
nema face de nerecunoscut chiar şi 
modelul care l-a inspirat. Cînd esența 
dramatică este puternică, dispare însă 

¿orice invenţie de mizanscenă, orice 
artificiu” cinematografic. Scenele se 
desfășoară în interior, iar decupajul 
folosește exclusiv sistemul cimp — 
contracimp pentru a pune în valoare 
dialogurile, pentru a nu pierde 
efectul provocat de cuvint. Ceea ce 
se vede are în acest caz foarte pu- 
ţină importanţă lar dunga neagră 
care delimitează dreptunghiul alb 
al ecranului se simte întocmai ca 
dreptunghiul convenţional al scenei. 
Obiigatoriile peripeții pe care 
trebuia să le depășească cuplurile 
pentru a se-echilibra în final, con- 
form legilor nescrise ale vieţii. 
capătă o savoare aparte datorită 
misterioasei prezenţe a sacrei Ingrid 
Bergman care, orice s-ar spune, İşi 
apără cu graţie şi dezinvoltură tre- 
cutele Oscaruri şi a nu mai puţin 
priceputului Walter Matthau, vulpo; 
bătrin, ce te face să crezi că este 
chiar personajul sub haina căruia 
se ascunde. Revelația filmului rămîne 
de departe creaţia „tinerei Goldie 
Hawn, mobilă, sensibilă şi explo- 
zivă, de drept laureată a unui Oscar 
pentru rolu! secundar din acest film. 
lulian GEORGESCU 


Pro sau Contra? 


Verva unei comedii 


viață pe c 
uml fort 
rind, u că ingrid Berg 
Hawn umplu fiecare secyem cù p ră 
hə re, Măcor pengu ded calltd;i 
fitmul .Floorer de coctus” se 


dy își 
tură tre- 
puţin 

, vulpoi 
că este 
căruia 
rămîne 
s Goldie 
explo 
İ Oscar 
st film 


Cayara PASA SII EI EDER TY EY: 
Aeroportul 


Producție a studiourilor ameri- 


cane. Scenariul și regia: George - 


Seaton după nuvela lui Arthur Hailey. 
Imaginea: Ernest Laszlo. Cu: Burt 
Lancaster, Dean Martin, Jean Se- 
berg, Jacqueline Bisset, George Ken- 
nedy, Helen Hayes, Van Heflin. 
Premiul OSCAR 1970 lui Helen 
„Hayes pentru cea mai bună actriţă 
Într-un rol secundar. 


„Aeroportul” este un film care 
n presa internațională — deși nu 
se înscrie decit în producția medie, 
dar acea producție care asigură 
funcționarea a multe mii de săli ce 
nu sînt nici de gală şi nici de artă — 
a stirnit o destul de puternică încor- 
dare critică. Unii, cu ditirambul mai 
facil, au văzut în el o mare realizare 
confundind meşteşugul cu arta şi 
seductia numelor actoriceşti cu emo- 
ţia artistică. Alţii, dimpotrivă, i-au 
negat totul, l-au categorisit drept 
“O făcătură de duzină", o improvi- 
zatle de mucava, etc,, etc. 

Drumul de mijloc pare, în cazul 
de față, cel mai anevoios, Pentru că 
„Acroportul“ nu şi-a propus să fie 
un film mare şi mal ales nou, ci 
doar un film care să-l țină pe spec- 
tator cu'sufletul la gură întru urmă- 
firea unei întîmplări perfect posi- 
bile, una dintre acelea despre care, 
din păcate, zlarele lumii vorbesc atît 
de des și atît de dureros uneori, 
Aşadar e drept că el nu deschide un 
orizont creaţiei cinematografice, dar 
ceea ce face el bine este să folosească 
cu artă meșteșugul filmului din pro- 
ductla de serie. „Aeroportul“ e un 
film util în măsura în care, de duzină 


flind, reuşeşte să-și intereseze spec: 
tatorul, mai întîi să-l atragă spre 
sală şi apoi să-l ţină în scaun cu 
sufletul Palpitînd pentru soarta pasa: 
gerilor acestui Boeing, în care des- 
tinul unula se răsfrînge asupra tutu- 
ror celorlalți. Nimic nu este desigur 
nou: ştim de la bun început că 
avariat, primejduit, cu răniţi la 
bord, nemaidispunind de întreaga 
lui aparatură, avionul va ateriza 
pină la urmă; ştim de asemenea că 
celălalt avion, care bloca pista de 
aterizare, va fi cu o secundă înainte 
de momentul suprem scos de pe 
pistă (altminteri de ce ar fi fost 
distribuit un actor de forța şi far- 
mecul lui Kennedy în rolul specialis- 
tului în deblocarea pistei de ateri- 
zare?). Dar „Aeroportul“ fiind tot 
ceea ce știm şi ne aşteptam, ne în- 
cearcă emoția de parcă ne-ar oferi 
surprize şi, deși este prea lung pentru 
ceea ce ne povestește, el nu plic- 
tisește pentru că acoperă timpul cu 
farmecul unor creaţii actoricești: 
una chiar exemplară: aceea a cele- 
brei Helen Hayes (deținătoarea unui 
Oscar de interpretare), care în rolul 
unei bătrine pasagere clandestine 
— un rol la graniţa dintre poezie şi 
grotesc, un rol parcă venit din lumea 
pitorească a westernului, schimbind 
doar diligenta cu avionul — oferă 
actriţei prilejul de a face o uluitoare 
demonstraţie de farmec actoricesc, 

Din păcate, la capătul vizionării, 
spectatorul, asemenea stewardessei 
rănite (rol interpretat de Jacqueline 
Bisset), simte şi el nevola unui oftal- 
molog din tauza copiei dată în 
proiecţie, o copie care pare trecută 
printr-o bale de acid sulfuric şi 
stropită apoi cu anilină ca să mai 
aibă nişte umbre pe ea. 


Mircea ALEXANDRESCU 


Actori buni, buni oriunde („Aeroportul“) 


Gala 
filmului 
vietnamez 


Arareori un personaj cinematografic reu- 
goşte să sugereze trăsăturile de caracter ale 
unui popor intrağ, ale istoriei sale dramatice, 
concrete, particulare ca această fragilă 


Nhung, tinăra vietnameză cu ochi de copil 
şi suflet de bărbat curajos. Misiunea ei ar 
putea ceprezerita actul eroism al unei 
grupo de ostași încercați: se strecoară abil 
İn spatele unui tanc inamic şi-l distruge 
pentru a elibera calea patrioçilor vietname: 
Vitejia se consumă firesc, fără gestu: 
patetica şi fraze da prisos, cu modest 
disereşia dar îndirjirea acestui popor ce şi 
cucerit admiraţia lumii întregi prin deosebita 
lui forţă morală, prin rezistenţa lui demnă 
într-un război de atita durată. Biografia 
micuçei Nhung e schiţată în citeva imagini 


concentrata ca dramatism: uciderea părin- 
pilor, corvoada tăcută a fetiţei ce înfruntă 
insolença stăpinilor cu zimbetul timid, cu 
o tristeţe reţinută dar ou resemnată; İntil- 
nirea cu invăţătorul-partizan şi intuiţia copl- 
lulu? de nouă ani ce-l salvează din miinile 
pu pe patriot, Şi apoi, peste ciçiva ani, 
inteligenţa femeii care uzează do graţie şi 
farmec pentru a străbate liniile păzite şi a 
putea dinamita tancul, Cela citeva flash- 
back-uri sint povestite de inviçicorul-parti- 
zan care mergo acum ş8-) încredinţaze tine- 
rei Nhung" o altă misiune importantă. Con- 


strucçla e armonioasă, trimiterile Înapoi au 
dramatism şi poezie, amplificate de muzica 
devenită. comentariu liric, Nu numai 
portretul lui Nhung e realizat cu graţie şi 
prospețime de o interpretă ce-şi merită ps 
deplin disticţia primită la Festivalul dela 
Moscova (tinăra actriță Ai Vin care spune 
eu ochii zeci de vorbe ce nu sa aud), dar 
Intregul film e conceput în această tonali- 
tate discretă și sinceră ce face din „Misiunea 
tinerei Nhung" unul din cela mai frumoase 
filme-poem închinate eroismului, 


Gala 
filmului 
coreean 


Inițiativa de a oferi spectatorilor români 
eu ocazia sirbitoririi celei de a 23-a aniver» 
sări a proclamării Republicii Populare Demo- 
crate Coreene — filmul studiourilor coreene 
urmărind vizita delegaţiei de Partid şi Guver- 
namentale condusă da tovarășul Nicolae 
Ceauşescu la Phenian şi în alte oraşe, 
e un gest plin de semnificaţii pentru 
istoria relațiilor de prietenie a celor 
două giri socialiste, “impresionează de 


la Început atenţia, căldura şi talentul 
cü care cronica corevană reface în imagi 
călătoria „oaspeţilor dragi veniţi tocma 
la Marea Neagră la noi, İn marea răsăr 
teană, să ne aducă mesajul lor de priotenio" 
(extras din comentariul original). 
İatimpinati cu deosebită căldură pe aero- 
port, de cătra conducători de partid şi stat 
ai Republicii Democrate Coreene în frunte 
cu Kim Ir Sen, delegaçla noastră străbate 
în uralele entuziaste ale zecilor de mii de 
locuitori ai Phenian-ului strizila împodobite 
pentru marea sârbătoare. Operatorii coreeni 
ştiu să surprindă în planuri generale de o 
mare frumuseça plastică, sag în planuri- 
portret, freamătul festiv al marilor mani- 
festări populare, bucuria oamenilor, bogata 
armonie de culori a portului tradişional, 8 
steagurilor sau a ghirlandelor de flori altă- 


tuind arcade mobile. O grijă a detaliului, 
devenit simbol al sentimentelor ce-i animă 
deopotrivă pe gazde şi pe oaspeţi, punctează 
documentarul de momente da reală emoție. 
Schimbul de drapele dintre conducătorii celor 
două state socialiste, urlaşele mitinguri de 
la Hamhin, al doilea mare oraş al Coreei, 
mindria industriei socialiste, reconstruit in 
întregime după cele 2.000 de bombardamente 
suferite în timpul războiului; interesul cu 
care tovarășul Ceaușescu analizează cîteva 
din cele 40.000 de exponate de la expoziçis 
industrială şi agricolă, imagine aambiţioasei 
dezveltări a unui stat ce şi-a luat soarta in 
miini seuturindu-şi jugul coloniza! ; aprecieroa 
unul produs original de fibre sintetice „vina- 
fonui” care valorifică resursele locale de 
calcar şi antracit; un moment de relaxare a 
oaspeţilor pe malul mării răsăritene sau o 


plimbare eu vaporul — toate dau cronicii 
filmate căldură, pitoresc, farmec, evitind 
+olemnitatea rigidă a unui reportaj oficial. 
O discuție prietenessci a tovarişei E 
Ceauşescu cu femeile coreene, gestul ei de 
tandreţe maternă față de copiii unei grădi- 
nise din Phenian; încintarea cu care delegaţia 
noastră aplandă cîntecele românești execu- 
tate cu virtuozitate de către artişti coreeni; 
insufleyitele saluturi de bun venit şi marile 
manifestări populare ce-au însoţit pretütin- 
dani vizita delegaçici noastre, totul vorbește 
convingător despre stima şi dragostea de 
care se bucură poporul nostru în frunte cu 
tovarășul Ceaușescu in acest „avanpost orien- 
tal al socialismului” — cum denumeşte 
zomentatorul filmului Republica Populară 
Democrată Coreeană, 


Alice MANOİU 


Gala 
filmului 
bulgar 


Cu prilejul cele! de a 27.a aniversări a 
revoluţiei bulgare au avut loc la cinemato- 
raful „Capitol” din Capitală „Zilele filmului 
ulgar”, manifestare prestigioasă pentru cea 
da a 7-a artă din gara vecină şi prietenă, 

În cadrul acestor Zile s-au prezentat pù- 
blicului spectator româa trei filme: „Încre- 


derea” (film care a svut premiera mondială 
la Bucureşti), „Adio, prieteni” şi „Aricii se 
nasc fără ţepi”, Privind în ansamblu pro- 
gramu} cinematografic al celor trei zilə 
(program care a fost reluat după Capitală 
şi în orașele Galaţi şi Focșani) trebuie s5 
remarcim in primul rînd unitatea tematică 
a filmelor: dous dintre pelicule se ocupă 
de viaţa tineretului bulgar (.İncrederes, 
„Adio, prieteni”)şi una de viaţa cophilor, Aris 
cii se nasc fără ţepi”), 
rindurilo ce urmează, ne vom referi 
numai la filmul „Încrederea, deoarece cele- 
lalte două filme din selecția bulgară su mai 
fost prezentate în paginile revistei noastre, 
Filmul regizotului Borislav Savalev (care 


ne-a fost şi oaspete în cadrul delegaţiei de 
cineaşti bulgari) este interesant, demn de 
văzut da la început şi pînă İs sfirsit. Ajuns 
İz cel de al 10-lea film de lung-metraj, regi- 
zorul se simte stipin po profesiunea sa, Trei 
sînt calitățile care se impun atenţiei: mai 
Tneli modul original în care este tratată reli- 
şia dintre două generaţii — generația mai 
virstnicilor şi generaţia adolescenților (pe 
cara regizorul o aducea în focarul oblecti- 
vului de filmat şi în „Adio prieteni”); în al 
doilea rind, umorul, cind duios cînd nonşa- 
lant care /nsoteşte povestirea cinematogra- 
fici, în al treilea rind, distribuţia excelent 
alcătuită: Kosta Tonev şi Maya Dragomiaska 
susţin cu brio partiturile principale. Primul 


în rolul unui soţ trecut de primas tinereţe, 
dar nelipsit de amintirea ei, cea de s doua 
în rolul unei zvâpăiate fatişcana care nu s-a 
despărțit Inci de adolescenţă. 

Trebuie subliniate inci o dată sinceritatea 
şi naturalețea filmului. Relaţiile dintre oa- 
meni sint normale, cole de fiecre zi, Lecţia 
de morală pe care ne-o dă filmul „Încrederea“, 
deloc didactică, esta inchinată ideii: să ai 
încredere in om, İn puterea de educaţie a 
socletiçi i socialiste, 

„Încrederea” are in plus oneobositivervăa 
dialogului dintre-cele două generaţii, Replica 
vie, jetul de cuvinteironic, replica distantă sau 
cea apropiată imbogüçesc yi colorează filmul. 

Al. RACOVICEANU 


15 


pe ecrane 


—— £ 


Omul 
orchestră 


Producție a studiourilor franceze 
Regia: Serge Korber. Cu: Louis de 
Funès, Olivier de Funès, Noëlle 
Adam, Puck Adams 


Partitura „pentru hohote de ris 
şi orchestră", pe care regizorul 
Serge Korber a încredinţat-o „omu- 
lui-orchestrá" Louis de Funès, nu 
are darul să captiveze, dimpotrivă, 
este destul de sárácutá cu duhul. 
Louis de Funès știe însă să ne amuze 
din nimic. A probat-o adesea, O 
probează şi acum, cînd, în dipsa 
unei naraţiuni consistente, este în- 
conjurat de un foarte, bun ansamblu 
de balet modern pe care îl „tero- 
rizează” cu perceptele austeritafli. 
Dintre prilejurile de rîs ale pelicu- 
lei reținem două: de Funés istori- 
sind balerinelor o poveste, așa, ca 
la „noapte bună, copii”, numai prin 
sunete nearticulate și semne, vor- 
bind- prin priviri; şi de Funös, „dic- 
tatorul" ansamblului, pus în pos- 
tură de doică a doi bucălați copii 
din flori... N-avem ce face în astfel 
de împrejurări şi rîdem, chiar dacă 
simţim mereu debilitatea povestirii 
cinematografice, Toate ar fi bune 
şi frumoase, în ultimă instanţă, 
dacă însuși omul-orchestră n-ar sări 
din cînd în cînd peste cal. 

Cn. C. 


Are şi nu are dreptate 


Omul orchestră” cronicarul are şi nu 
ote, E drept că unele filme trăiesc 
sînt parcă serise pentru el, 
ace dor pentru că işi 
nu că o văzut un 


ni Í com 
İn ceea ce 
Apare ceva nou, o din 
şi mecenismul filmului cu de Funès, 

Acest „Ceva” este concretizat Într-o scenă 
pesto core n-0ş trece cu atita clemenţă pentru 
că este de fapt o demonstraţie de forge re 
toare a talentului lui de Funès), scene povest 
spuse de către actor, folosind grimose şi o 
mimică atit de expresivă, încît se dispenscază 


fiind mol grăitoare decit acestea, 

Aici o vedeo ineditul ultimului film. cu 
de Funès, văzut de noi, Şi de aici trebuie sd 
em să-l judecăm şi pe de Funès şi chiar 
filmul care ne-a prilejul aceostă revelație, 
M. AL 


Romanticii 


Producţie a studiourilor poloneze 
Regia: Stanislaw Rozewicz. Cu: Ol- 
gierd Lukasewicz, Ignacy Gogolew- 
ski, Wladyslaw Hancza, Marta Li- 
pinska, Malgorzata Leasniewska. 


Întimplarea după care s-au inspirat 
scenariștii se pare că s-a petrecut 
aevea în Polonia acum 120 de B 
Totuși întreaga atmosferă surprinsă 
către re ul Rözevvicz la co- 

fami je nobili polonezi 


și secrete, de elanuri patriotice, de 
idealurile de independenţă ale po- 
poarelor Europei, Unul dintre cei 
doi fraţi, pe care-l întîlnim prima 
dată străbătind cu piciorul întinde- 
rile de zăpadă şi pădurile desfrun- 
zite de iarna Nordului, trece granița 
ruso-poloneză în dorinţa de a se 
declara voluntar în rîndurile gene- 
ralului Bem care lupta în Ungaria. 
Dar la conacul unde poposeşte, ela- 
nul său romantic va suferi primele 
deceptii, încrederea sa în umanitate 
va măsura primele îndoieli, atunci 
cînd se va ciocni de ambițiile me- 
diocre ale gazdelor sale ce se stră- 
duie în zadar să le ascundă sub apa 
renta unor idealuri nobile. Pomii 
din pădurile seculare retezati 
din apropierea conacului ca şi 
filele prăfuite ale albumului fami- 
liei devin simbolice pentru soarta 
acestor dezrădăcinaţi romantici, Rea- 
litatea seamănă prea puţin cu poe- 
mele patriotice și baladele decla- 
mate de către doamna Nawrocka în 
salonul său, 


PN amıma var rm x APERE a 
Cermen 


Producție a studiourilor sovietice 
Regia: Nikolai Sanişvili. Cu: B. Ba- 
taev, V. Thapsaev, Tereza Kante- 
mirova, K. Slanov, M. Abaev 

EIERE EEN 


Cermen este unul dintre eroii 
poporului gruzin care şi-au închinat 
viața luptei pentru libertate şi 
dreptate a neamului lor. Regizorul 
a folosit cadrul basmului pentru a 
ni-l înfățișa ca pe un legendar Fat 
Frumos, Şi reuşeşte, Cermen e 
frumos, neînfricat, dăruit, bun, iubit 
şi iubitor. Acţiunile sale sînt cele 
ale unui viteaz iar dragostea sa 
pentru fiica bogătașului asupritor, 
pură şi pătimașă, Dar spre deosebire 
de basme, sfîrşitul nu aduce feri- 
cirea; Moartea sa va fi preţul vic- 
toriei, 

Fără să fi putut observa nici o 
adăugire originală la trama cla- 
sică a acestui gen popular de epopee 
cinematografică, notăm totuși felul 
în care autorii (imaginea: Dudar 
Marghiev) au integrat elementele 
decorului natural în acţiune. Cerul, 
povîrnișurile munţilor sau goana 
tumultoasă-a apelor participă firesc 
la destinul oamenilor. Cermen moare 
dar încrederea sa în fericirea oa- 
menilor, în dreptul lor la dragoste, 
libertate, pace a fost lăsată moşte- 
nire celor din jurul său. 


Start 
là mostenire 


Productie a studiourilor engleze 
Regia: Duncan Wood. Cu: Ronnie 
Corbett, Thora Hird, Michael Hor- 
dern, Barbara Murray, Leslie Phil- 
lips, Wilfrid Brambell, Dennis Price, 
James Robertson. 


„Risete în paradis“ de Jack Davies 
şi Michael Pertwee este pentru a 
doua oară adaptat pentru ecran — 
cu egal succes de către studiourile 
britanice. Cunoscutul pretext al 
„moştenirii” aduce la start echipa 
completă: donjuanul de profesie, 
umilul funcționar de bancă, bă- 
trina cicălitoare și aşa mai departe, 
toți fiind obligați să execute un 
act contrar firii lor pentru a fi 
admiși la parte din bunurile terestre 
ale unchiașului decedat. Încurcă- 
turile suferite sînt generatoare de 
un ris stenic, nu în paradis, ci chiar 
aici, pe pămînt. Mai ales că, odată 
angajaţi în acest labirint de comedie, 
alcătuit de fapt din momente se- 
parate însăilate cap la cap, întîlnim 
o serie de actori ai teatrului englez 
întru totul la înălțimea reputației 
acestuia. Farsa final sporește 
buna -dispozitle şi în același timp 
determină pe participanţii acestui 
turnir și implicit pe spectator să 
descopere sensul bucuriei de a trăi. 

Simona DARIE 


Tabla 
viselor 


Producţie a studiourilor poloneze 
Regia: Zbigniew Chmielewski. Cu: 
Julia Luczkowska, Andrzel Pstrag, 
Zofia Truskowska, Janusz Bukows- 
ki, 
əə ——nə FER 
Un film despre şi pentru ado- 
lescenti, gen în care reuşitele sînt 
rare şi prețioase. Prezentarea perso- 
najelor, elevi în ultima clasă de 
liceu, İn fata dirigintei, într-un 
tipic dialog de tipul: „tu ce vrei 
să devii?”, ne scuteşte de surpriză 
Toate celelalte „întîmplări“ sint 
variațiuni pe tema alegerii ade- 
văratului drum İn viață, Fireştile 
„erori“ ale eroinei şi prietenei sale, 
determinate de pornirile impulsive 
ale vîrstei, sînt fixate la limita ad- 
misă de regulament. Ne gindim 


Un film de bărbați 
(„Steaua de tinichea") 


la „Cinci fete la braţ“, 1 cehosia- 
vac ce ataca aceleași preocupări edu- 
cative, dar pentru care regizorul 
găsise atîtea şi atitea nuanţe pentru 
a crea portretul vîrstei iluziilor. 

Ne mai amintim doar de frumu- 
sețea imaginii, cu.-deosebire in 
secvențele. finale unde universul 
adolescentin îşi găsește un cadru 
propice în poezia întinderilor largi, 
a luminilor cenuşli transparente, a 
lacurilor nordice poloneze. 


lov RUSS 
„PAIN Ee 1 
Steaua 


de tinichea 


Producţie a studiourilor Paramount 
Scenariul: Dudley Nichols după po- 
vestirea lui Barney Slaterși Joel Kane. 
Regia: Anthony Mann. Imaginea: 
Loyal Griggs. Muzica: Elmer Bern- 
stein. Cu: Henry Fonda, Anthony 
Perkins, Betsy Palmer, Michael Ray, 
Neville Brand, John Mcintire, Mary 
Webster. 


LE ENEE ATƏT 


„Steaua de tinichea”, un film mai 
vechi, producție 1957, dovedeşte 
cü westernul acesta, în ciuda timpului 
care a trecut peste el, îşi păstrează 
prospetimea. 

„Steaua de tinichea" este un wes- 
tern de factură clasică, foarte apro- 
piat ca structură de „My darling 
Clementine" al'lui John Ford. „Steaua 
de tinichea" este un film de acţiune, 
şi de atmosferă. Este un western 
psihologic. „Steaua de tinichea” este 
un titlu metaforic, metafora fiind 
aici arhicunoscuta stea de metal 
pe care o poartă șeriful. Avem de-a 
face în cazul de față cu un film de 
bărbaţi, de bărbaţi dtrzi și curajoşi, 
femeile apărind doar ca elemente 
de coloratur3, 

Şi în acest film lupta se dă între 
bun şi rău, între drept şi nedrept, 
între lege și forță. Un tînăr dintr-un 
orășel din vest caută cu orice preț 
să păstreze steaua de şerif, deşi 
aceasta pare a nu fi făcută pentru el. 
Un alt om al vestului, un fel de 
„old man“ al “șerifilor. vrea să-i 
desăvîrșească acestui tînăr educaţia. 
Acesta este tot filmul, aceasta este 
narațiunea, aceasta este finalitatea 
sa. Şi acesta este regizorul care-i 
realizează; Anthony Mann. 

Regizorul şi-a construit filmul cu 
grijă pentru atmosferă (nelipsitul 
„Saloon“ este foarte pitoresc, foarte 
pestriţ populat), cu atenţie la per- 
sonaje şi cu o notă discretă de 
umor, (Lecţia de tras la ţintă la care 
iau parte înivățăcelul. şi învățatul). 
Dar principala victorie a regizorului 
este felul cum și-a alcătuit distribu- 
ţia. „Steaua de tinichea” are pe 
generic două nume ilustre: Henry 
Fonda și Anthony. Perkins, EI duc 
tot greul filmului, ei sînt eroii 
noştri iubiți, ei deţin secretul süçce- 
sului acestui film. Perkins, tînărul 
şerif- neîndeminatic, “traversează” în 
film o adevărată existe 
ă la maturizarea sa. 
aduce cu el un personaj 
genului;  fustitlarul “care 
fiecare dată cînd să scoată Colt 
din patul pistolului. 

r pe lîngă toat 


ste calităţi, 


amount 
ipi po- 


m, 
ed w a 
/ acu Q. arta pitorea: 


„i > 


IMPERATIVUL REALISMULUI 


Într-un interviu acordat în primăvară 
«Express»-ului francez — interviu, după 
opinia mea, mai interesant decit romanui 
său, căci se poate intimpla şi așa! — dl, 
Erich, celebrul domn Erich Segal, autorul 
si mai celebrului roman «Love Story», 
avea de răspuns, de la bun inceput, la 
această întrebare care cred că stătea 
pe buzele inlăcrimate ale tuturor celor 
ce au sorbit povestea aceasta nemuritoa- 
re: domnule, — il intreba frantuzul cult, 
uimit dinspre partea sa de succesul unui 
roman atit de simplu şi simpluf, străin 
de toate căutările pariziene în jurul buri- 
cului robbegrilletist — domnule, în epoca 
asta a noastră,cind toată lumea vrea să 
ridà, vrea să se bată sau să vadă bătăi 
s: singe, cind amorul şi-a pierdut orice 
Trumusefe, cind toți spectatorii deştepţi 
se bălăcesc în cinism şi pornografie, 
cind tinerii se esclafează la orice sărut 
"ai curat, domnule, d-ta ai premeditat 
povestea asta duioasă şi lăcrimoasă? 
Dumneata ai mers cu bună știință impo- 
triva curentului? Dumneata ai vrut să 
reinvii romantismul ? 

La care di. Erich Segal a răspuns foarte 
frumos: 


— 


17 


IMPERATIVUL REALISMULUI 


lungul joc al fricii și al iubirii 


— Nu, deloc, n-am premeditat nimic, 
m-am aşezat să scriu «Love Story» în 
timpul vacanței de Crăciun... — răspuns 
pe care-l socotesc foarte sincer, fiindcă 
într-adevăr romanul acesta, prin fiecare 
rind al său, mărturiseşte franc că nu putea 
fi scris decit în această perioadă a anului 
cind începe să ningă şi să sune zurgălăii, 
cind copiii răi sint corupți la bunătate, 
îşi pun patinele, mănincă prăjituri pufoase 
și colindă din tată în tată și din unchi în 
unchi, cind in fiecare dintre noi — scriitor 
și lector totodată — se trezesc din somnul 
cel de moarte (in care i-au ţinut tot anul 
Faulkner şi Simenon, Hegel şi Petru 
Popescu) — bunii şi dreptii Dickens, 
frații Grimm, SelmaLageriătf, cu poveștile 
lor feerice de la gura sobei care-ţi inmoaie 
sufletul şi-ţi aburesc privirea. Numai de 
Crăciun putea scrie un om — altfel lucid 
şi citit la școala aspră a tragediei eline 


şi mai lată, din punct de vedere teoretic, 
spunind următoarele: «Cind filmul a ieșit 
pe ecrane, în Statele Unite, o parte a 
criticii La găsit prea sentimental... Știu 
pe dinafară ingrozitoarea cronică din 
«Newsweek», revistă cu milioane de citi- 
tori, Totuși, un coleg, profesor de greacă 
— după ce a citit cronica — a venit la mine 
și mi-a spus: «Toate literaturile, chiar 
cele vechi, au drept scop să emofioneze 
lectorul sau auditoriul. E catarsisul lul 
Aristot — inainte de orice, la asta trebuie 
ajuns și tu tocmai asta ai realizat. Nu da 
nici o importanţă la ceea ce pot indruga 
criticii»... Această frază nobilă l-a liniştit 
pe di. Segal, ceea ce e de mirare, căci 
existența catarsisului, a acelei purificări 
şi inălțări sufletești realizate prin opera 
de artă, nu e deloc semnul valorii estetice, 
ca să nu mai vorbim că un catarsis au 
sau tind să aibă și cele mai negre, si 


Neorealismul: 6 arrivato Zampanol 


şi a scepticismului latin — o poveste 
bună de adormit copiii mari, și odată cu ei 
spiritul critic, incoruptibila inteligenţă și 
alte noțiuni fundamentale în fata cărora, 
de-a lungul anului, tremuri intimidat. 


Protesorul de greacă 


Eu nu vreau să discut dacă acest basm 
e bun sau rău, dacă dl. Segal a avut 
parte sau nu si de inspirație într-o noapte 
binecuvintată. Problema nu mă fascinea- 
ză — deşi am avut de dat socoteală, in 
holul Uniunii Scriitorilor, unui foarte bun 
amic de la «Secolul 20» care m-a interpelat, 
afitat, pentru afirmația mea într-o revistă 
«..«Love Story» e o carte de citit între 
două stații de metro»... 

— Bine, dragă — mi se spuse verde 
in fata — te-ai dat şi tu cu snobii? 

La care am impresia că m-am descurcat 
deajuns de bine: f 

— Între două stații de metro, poți citi 
şi «Monde»-ul, asta nu inseamnă că «Le 
Monde» e un ziar prost, nu? 

Celor cărora li se pare că n-am fost 
prea convingător, le voi răspunde că in 
acelaşi interviu de bun simţ, dl. Segal 
— în orgoliul său inteligent — a făcut-o 


cele mai degradante, şi cele mai crude, 
şi cele mai sălbatice filme sau cărţi cărora 
li se opune — cu atita naivitate şi confor- 
mism — cumințenia, blindetea şi duloşia 
acestui «Love story», ca un model, ca 
un copil bun față de copiii răi ai clasei 
Eu n-aş dormi liniștit şi nici nu mi-aş lua 
dreptul de a privi disprețuitor criticii care 
n-ar observa că un film sau o carte de 
a mea au un incontestabil catarsis. Pro- 
blema— demnă de lungi insomnii—e cum, 
din ce, de unde vine de se înalță această 
purificare și mai ales — încotro mă indreap- 
tă, unde mă duce sau unde conduce. 
De cind ştiu că şi Hitler visa la o artă a 
cărui catarsis să dea elan in purificarea 
rasei — rog a-mi fi lertate aceste 
brutale asociaţii in plin «Love storyy — de 
atunci nu mai pot concepe acest catarsis 
cu logica liniștită şi olimplană a profeso- 
rilor de literatură greacă. Nu-s profesor 
de literatură greacă, din păcate. Sau din 
fericire? Şi nici nu-mi trece prin cap 
— aceasta din motive independente de 
mine — să scriu o poveste ca «Love 
story», deşi un alt amic imi demonstra 
că asta ar fi marea lovitură, o poveste 
de amor simplă — simpluță, romantică, 
cu care să rupem inima tirgului şi toate 
celelalte inimi însetate de «love not war», 
şi impietrite sub vraja samurailor, denun- 


tatorilor şi atitor alți sărmani flăcăi. 


«Hernani» 


Adevăru-i că se mizează azi cu ochii 
inchişi pe o resurectie a romantismului, 
identificat cu tot ce e duios, naiv, simplu, 
chiar lacrimogen, dar opus violentei ab- 
surde, rele, murdare, gratuite, negre. Se 
caută romantismul ca un fel de rai in loc 
de infernul neorealist. Se vorbeşte de 
neoromantism, sătui de lovestory-urile 
neorealiste cu mizerie, cu străzi imunde, 
cu certuri la tot pasul și cu acel blestem 
perpetuu: «Nu-i pace sub măslini»! S-ar 
dori sau se vizează la pace sub măslini 
Succesul cărții lui Segal — la Bucureşti 
numărul 3/71 al «Secolului 20», care a 
publicat romanul, s-a epuizat in citeva 


«Viață sportivă» — sărutarea niciodată demodată a mort: 


zile! — îndreptățește ample teorii în fa- 
voarea neoromantismului. Se socotește 
că acest neo... ar însemna reabilitarea 
si reafirmarea marilor şi mai ales micilor 
candori, a marilor şi chiar micilor acte 
generoase, a gesturilor imaculate — ripos- 
tă pe cit de distrugătoare pe atit de echili- 
brată la adresa atitor fapte satanice, ati- 
tor gangsteri ordinari şi ticăloşi stupizi 
de care, într-adevăr, lumea s-a plictisit 
ca de orice şabloane sufocante. Tot ce 
e suflet şi sufletism, patimă și patetism, 
trece la neoromantism, tot ce e cinism, 
vendetism, aventurism e aruncat cit colo, 
intr-o categorie mai soioasă decit supra- 
realismul... Se pun pe seama acestei 
redescoperiri romantice subiectele tan- 
dre, moi, catifelate, sensibile, nici vorbă 
că lirico-poetice — ca și cum acestea 
ar fi necompatibile cu conflictele dure, 
aspre, problematice, într-un cuvint: rea- 
liste. Florile sint preferate «problemelor», 
grădinarii inocenți sint opuși Cidului cla- 
sic şi contemporan, omului devorat simul- 
tan de pasiune și datorie; mici şi dulci 
neintelegeri sfirşite in fericită «armonie» 
se vor mai interesante decit armonia 
codrului şi omului bătut de ginduri, alte- 
ori bătut de soartă, de cele mai multe 
ori bătut de alți oameni. Se uită că vechiul 
romantism, prima piesă considerată ro- 


mantică de istoria literaturii, în urmă 
cu exact 141 de ani (25 februarie 1830), 
se numea «Hernani», şi avea ca erou 
principal un brigand, iar subiectul — foarte 
nonconformist, avind in vedere bătălia 
celebră declanșată la premieră — e rezu- 
mat de Larousse așa: «Trei bărbaţi, don 
Carlos (viitorul Carol Quintul), bătrinul 
don Ruy Gomez și Hernani se bat pentru 
dona Sol. Gelozia bătrinului va sili pe 
dona Sol și Hernani să se sinucidă»... 
lată un subiect romantic — atunci de ce 
să numim neoromantism hirjoanele idilice, 
rezonabile, exsangue, aseptice cu care, 
nu fără indreptafire, încercăm să ne apă- 
ram azi, de scepticism, mirşövle şi crimă? 
De ce să opunem un neoromantism unui 
neorealism care niciodată nu va fi epuizat. 
İn fond, eu cred că — aşa cum s-a întim- 
plat de multe ori în istoria artelor — o 
greşită utilizare a termenilor duce la in- 
vrăjbirea unor idei care nu se opun cituși 
de puţin in adincul lor. Pentru a se inte- 
lege cit de departe merge această con- 
fuzie a termenilor, în același interviu, 
Erich Segal susținea că personajele care 
i-au inspirat povestea au existat în viaţă, 


de unde concluzia sa că «pe planul per- 
sonajelor, «Love story» e realistă» (17), 
tar «Express»-ul nu ezita să sublinieze 

“Deci, altfel spus, ceea ce a fos! 
socotit romantism, melodramă, este o 
istorie trăită»... Romantismul se confundă 
cu melodrama, iar viața cu realismul! 
Profesorii noştri de estetică — nu numai 
de greacă și latină — n-ar şovăi să trin- 
tească la examen asemenea studenți... 


Hiroshima, insuportabilă... 


Dar eu cred că nu trebuie să ne omorim 
prea mult cu definițiile scrupuloase de 
catedră, fiindcă nu vom ajunge prea de- 
parte. Oamenii nu se duc la cinema pentru 
a studia o bibliografie a unor complicate 
cursuri de estetică sau pentru a ști cum 
să răspundă la seminarii de teoria litera- 
turii. Oamenii se duc la cinema în fiecare 
zi, fiecare din alte motive, dar fiecare 
motiv e în fiecare zi altul, mai mult sau 
mai puţin legat de cultura generală, dar 
niciodată indiferent de ceea ce trebuie 
să numim cultura sentimentelor, o cultură 
sentimentală. Această cultură sentimen- 
tală — formată din viața de acasă, dar 
mai cu seamă din viața străzii, a pieții, 


dată a morții 


ul per- 
b (12), 
linieze 
a fost 
este o 
nfunda 
lismull 
numai 
a trin- 
denti... 


morim 
ise de 
ea de- 
pentru 
plicate 
ti cum 
litera- 
fiecare 
fiecare 
iit sau 
lá, dar 
rebule 
cultură 
timen- 
ă, dar 
pietii, 


IMPERATIVUL REALISMULUI 


a piețelor, din viața politică, cultivată nu 
atit cu cărți, ci cu ziare, afișe — decide 
decisiv viața filmelor, a cinematografului 
şi a tuturor teoriilor sale, după cum la 
rindul său, filmul e azi o sursă esenţială 
de influentare a acestei culturi sentimen- 
ale (vezi și articolul lui H. Dona: «Frumu- 
sețea sentimentelor frumoase», Cinema, 
nr, 7/71). Urmăriţi naşterea şi decesul neo- 
realismului italian. El a avut mari teoreti- 
cieni, dar mie mi se pare că esenţială, 
în secret, chiar dacă prea puțini s-au 
gindit la ea, a fost ideea lui Camus, la 
două zile după căderea bombei atomice 
la Hiroshima — idee profund sentimen- 
tala: «ca să mai înconjuri această ingro- 
zitoare revelație cu o literatură pitorească 
sau umoristică, iată ceea ce nu mai e 
suportabi!»... Şi ani de zile, marea comedie 
americană, și chiar westernurile, au intrat 
într-un con de umbră, mai toate fictiunile 
(ca să nu mai vorbim de marile înscenări 
de carton ă la «Cartagina în flăcări») 
au murit, filmul descoperind strada, pava- 
jul, rufa atirnată la fereastră, acoperișul 
chipul netrucat al actorului neprofesio- 
nist, vörit6-ul, la terra trema... De citiva 


ws Ña 
`Y 


acestei culturi sentimentale, precum la 
baza oricărei culturi — adică in acele 
structuri cu care omul sfidează neantul 
şi nefiinta, după cum ar zice Malraux. 

Cui i se pare că acest instinct colectiv 
nu e un termen prea sigur — să deschidă 
una din cele mai frumoase cărți apărute 
la noi în ultima vreme, «Anul o mie», 
a rationalistului H. Focillon, care se des- 
chide cu capitolul: «Problema spaime- 
lor», început astfel: «Avem dreptul să 
introducem în studiul istoriei fenomenele 
de psihologie colectiva?... Se poate ocoli 
elementul acesta cind e vorba de crezul 
revoluționar? Ar fi periculos să elimini 
actul acesta fundamental al sociologiei 
chiar cind ia, cum se întimplă adesea, un 
caracter fantastic. Niste mari unde afec- 
tive ca iubirea și teama, tulburind un 
întreg popor, nu sint neapărat iluzii roma 
nești»... 


Veșnica frămintare umanistă 


Jocul profund, dramatic, patetic al aces- 


b 
` 


Vx ) 


pendulare a sentimentelor colective — de- 
loc «iluzii romaneşti» — există un punct 
profund de echilibru, şi în lumina lui 
stranie — ca aceea a becurilor roșii care 
indică în orice cinema «ieşirea» — toate 
«modele», toate tendinţele, toate «curen- 
tele», toate ideile, capătă relieful cel mai 
definitoriu. Acest punct de echilibru e 
nevoia — afişată sau secretă, dar secre- 
tată de orice organism moral — a unui 
ideal, a unui sens cu care omul să reziste 
nonsensului şi ispitelor lui. Dacă există 
in noi ceva care nu tine seamă nici de 
romantism, nici de realism, nici de modă, 
nici de comerţ, nici de absurd — aceasta 
ar fi, oricit am nega-o, oricit ni s-ar pare 
că l-am uitat, că ne-am rătăcit, că a dis- 
părut: credința într-o idee care să ne 
organizeze viața. Sintem mereu în situa- 
tia bătrinului pe mare... Căutăm mereu 
un Mobby Dick. Viguros, patetic, deschis, 
sau firav, vag, obscur, nesigur — acesta e 
punctul magnetic, catarsisul spre care 
gravitează fiecare operă, dacă e de artă. 
Restul nu e doar tăcere, ci și furie, şi 
zgomot, dar nu trebuie să ne lăsăm deru- 
tati. 


Neorealism? Neoromantism? Superba «Baladă a soldatului»! 


ani — dacă n-a murit și această «indus- 
trie» — İtalia a devenit mare producătoare 
de westernuri-spaghetti, peliculă cu multă 
hemoglobină pitorească, cu cimpie natu- 
rală in loc de carton, dar cu enorm de 
mult carton sentimentos. Se zice că şi 
aceasta e o moda, aşa cum o modă ar 
fi fost neorealismul, spulberat de «marele 
miracol» economic al anilor '55-'60, ceea 
ce nu explică insă de ce această «modă», 
epuizată in İtalia, a fertilizat cinemato- 
graful, după aceea in Anglia, in Cehos- 
lovacia şi in U.R.S.S. — conform mărtu- 
risirli lui Ciuhrai, prin "61, după neorea- 
listele şi neoromanticele sale «Al 41-lea» 
şi «Balada soldatului». 


«Marile unde afective»... 


Nu, etichetind ca «mode» tot ce e miş- 
care vie în cinema — inclusiv tendinţele 
nocive sau nerodnice, sau pur şi simplu 
comercializante — nu ajungem prea de- 
parte, aşa cum nu solutionam prea multe 
nici categorisind totul in termeni de cate- 
dră. Eu cred că aceste «mode» nu sint 
altceva decit indelungile pendulari ale 
unui instinct colectiv de conservare, dar 
mai ales de echilibrare, care stă la baza 


tui instinct ne dă impresia că ani de zile, 
în artă, omul părăsește vechile opţiuni 
sau noțiuni pentru altele noi, ca deodată 
să constafi că milioane de spectatori se 
întorc la amorul dintii, demitizind, contes- 
tind, refuzind tot ce au îmbrățișat pină mai 
ieri. Sint, de pildă, lungi perioade — chiar 
contemporane nouă, deși au mai fost 
şi altădată — cind o ură crincenă se abate 
asupra oricăror idei umaniste, cind nimeni 
nu mai cumpără la bursa valorilor idei 
care cred in om, in puterile sale creatoare, 
şi «la modă» e pesimismul, scepticismul, 
deriziunea şi nu odată delatiunea că «acest 
regizor e un sentimental umanist, jos cu 
elə... Dar acel extraordinar sfree-cinemap 
englez s-a născut din acest strigăt al lui 
Lindsay Anderson, autorul acelei neo- 
realiste, neoromantice dar mai ales super- 
be €Vieti sportive», care in manifestul său 
din "56, clama: «Nu văd umanismul epuizat 
şi nici nu lipsesc rebelii care să-i apere 
cauza. Sintem în fața unei responsabili- 
tati pe care trebuie s-o acceptăm, știind că 
responsabilitatea nu inseamnă confor- 
mism. Hotărirea de a nu lua totul în serios 
poate deveni un viciu nu o virtute, mai ales 
cind vaporul se scufundă»... Şi iată cum a- 
par intotdeauna rebelii umaniști, de unde se 
credea că umanismul e un conformism! 


Fiindcă în această complicată și eternă 


Acest discutabil «neo»... 


Încit, dacă e ceva care nu poate fi 
bagatelizat in acest fenomen de «love, 
not war», de lovestorizare a conflictelor, 
de idilizare a vieţii și deci a artei, de 
romantiozitate sinceră (reamintesc dis- 
cuția aprinsă de la «curierul» revistei 
noastre în jurul «Mayerling»-ului, acel 
lovestory imperial, in care cronicarul «ci- 
nic» care a negat filmul a fost bruscat 
cu întrebări decisive ca: «d-ta nu ai 
inimă?» «d-ta nu ai valsat niciodată?») 
— dacă e ceva de luat în seamă în acest 
atit de discutabil «neo»... sint aceste 
«mari unde afective ca teama şi iubirea» 
care, tulburind încă o dată lumea şi po- 
porul ei întreg de spectatori, refuză, res- 
ping — fie și naiv, dar salutar — valurile 
de singe, crime, abiectie şi pornografie 
exacerbate iresponsabil. 

Chiar şi numai între două staţii de 
metro ale scurtei noastre călătorii prin 
lume, acesta e un fenomen pe care acum 
trebuie să-l susţinem, cu strategică luci- 


ditate, 


Radu COSAŞU 


dezacord 


Pe cind 
un festival 


național 
de film? 


Nu consider oportună desființa- 
rea, sau, mă rog, Întreruperea vre- 
melnică a competiției cinemato- 
grafice naționale, tot astfel cum nu 
era interesantă nici desfăşurarea 
ei intr-un nor de tămiie, cu un 
pomelnic final al premiilor mai lung 
decit genericul participanților. E 
imperios necesar ca anual, intrea- 
ga producție cinematografică, de 
toate genurile, să fie supusă contro- 
lului organizat al opiniei publice şi 
să fie discutată in esenţă, in liniile 
ei de forță, comparativ cu propriile 
noastre realizări şi cu cele mai pres- 
tigioase ale altora, după cele mai 
ambitioase etaloane. Avem de cin- 
cisprezece ani incoace, un festival 
naţional al teatrelor, trei competiții 
muzicale (două cu participări in- 
ternaţionale), festivaluri folclorice, 
de artă amatoare — în ultima vre- 
me şi o întrecere a cineaştilor ama- 
tori — un festival bienal al filmului 
de animaţie, dar competiţia in do- 
meniul artei cele mai difuzate şi 
care are acum și cele mai serioase 
probleme, dificultăţi şi sarcini, e 
absentă din cimpul manifestărilor 
plenare, de sinteză culturală. 

Evident, festivalul anual al pro- 
ducţiei cinematografice se cuvine 
dublat de un colocviu temeinic, 
critic, organizat conform cu necesi- 
tafile teoretice reale ale momentului 
respectiv şi nu ca o vacuolă mati- 
nală a vizionărilor, în care să răsune 
oratorii dogite şi rătuieli cavernoa- 
se. Într-o asemenea sărbătoare 
cinematografică fundamentală ne- 
am putea vedea mai limpede minu- 
surile şi plusurile şi ne-am coaliza 
colegial mai cu vrednicie, mai efi- 
cace pentru pasul următor. Pro- 
gresul cinematografic nu e şi el in 
funcție, oare, de o stare colectivă 
de preocupare creatoare pentru 
domeniu, ca în toate celelalte acti- 
vitati din tara noastră? Dar cum 
filmul e o artă a văzului, filmele 
trebuie văzute și laolaltă, pentru a 
genera idei despre ele, idei progra- 
matice, de perspectivă. 

Bineinteles, pregătirea pentru o 

eventuală săptămină bilantiera a 
cinematografiei românești are ne- 
voie a incepe acum. 


Valentin SILVESTRU 


față 
în față cu 


Lucian 
Bratu 


— Lucian Bratu, filmografia dumnea- 
voastră incepe cu «Secretul cifrului» ş 
xTudorə, continuind cu citeva filme de 
actualitate foarte diferite ca factură. Nu 
reușim incă să vă descoperim o constantă 
Ce v-a atras, de pildă, spre filmul pe care-! 
realizați acum, după scenariul lui Petru 
Popescu? 


— Constanta pe care vreţi s-o desco- 
perifi s-ar materializa de-acum incolo 
pentru mine în realizarea unei mai vechi 
dorințe de-a face filme care să vorbească 
despre ziua de astăzi. Întilnirea mea cu 
scenariul la care lucrez acum se dato- 
reşte nu întimplării, ci tocmai acestei do- 
rinte. Scenariul lui Petru Popescu m-a 
atras în primul rind prin aceea că relațiile 
omeneşti apar in el pe prim plan, iar 


socialul determină aceste relații, fără a 
transpare direct, gol sau forțat. M-a atras 
apoi faptul că în centrul filmului se găsesc 
figurile a doi oameni din generaţia de 
40 de ani, o generație pe care pot s-o 
inteleg bine, prin prizma propriei mele 
virste. Şi este surprinzător pentru tine- 
rețea scriitorului cit de bine a reușit el 
să-și înțeleagă eroii. În centrul acțiunii 
este o femeie — o femeie simplă din zilele 
noastre, care suportă (a cunoscut) o 
traumă în viața ei particulară. Rămasă 
singură cu doi copii mari, la o virstă cind, 
mai ales pentru o femeie, e foarte greu 
«să-ți refaci viața», cum se spune, i se 
ivește o asemenea ocazie, dar ea opteaz+ 
în cele din urmă, pentru copii, renuntind 
poate la ultima șansă de fericire perso- 
nala. 


= E vorba, deci, de un subiect original, 
oferit de scriitor cinematografiei. 


— Textul a fost scris de Petru Popescu 
special pentru film. Dar acest text a fost 
inițial foarte dezvoltat. Transcriptia lui 
regizorală a recurs pentru transpunerea 
pe ecran, nu numai la o reductie ci şi la 
o recompunere a materialului literar. 


— Care este sensul intimplării pe care 
vreţi s-o povestiti, dincolo de ceea ce ține 
de story, dincolo de faptul cü eroina cu- 
noaşte un bărbat şi in cele din urmă råmine 
cu copiii? 


— Filmul vorbeşte in primul rind despre 
oamenii care se definesc şi se verifică 
numai în confruntarea cu încercările grave. 


Dotată cu o intuiție acută, eroina noastre 
descoperă, către sfirşit, decalajul dintre 
aparenţa şi esența omului de care era pe 
punctul să-şi lege viața. Este deci vorba 
despre seriozitatea, profunzimea cu care 
ne angajăm în acte responsabile, funda- 
mentale 


— At; vorbit despre generația celor de 
40 de anı. İncercafı să-i faceţi procesul 


— Procesul e poate prea mult spus 
Petru Popescu şi Ch mine ne propunem 
analiza unora din relaţiile caracteristice 
acestei generații. Eroul filmului este un 
inginer chimist, realizat pe plan profesio- 
nal, social. Dar acest om care a izbindit 
nu este capabil în cele din urmă de un 
act integral de responsabilitate, 

Eroina filmului, o femeie care aparent 
n-a izbutit (ea este doar o dactilografă 
într-o redacție literară) descoperă final- 
mente că de fapt ea străbătuse drumul 
pina aici, datorită tăriei ei morale, in plină 
lumină. De aici şi titlul filmului «Drum 
în penumbră». 


— Nu există oare riscul une, anumite 
banalitatı atunci cind se urmăreşte o ase- 
menea poveste care pare să reducă proble- 


mele existenţiale la citeva cate sumare? 


— Cu permisiunea dumneavoastră, eu 
aş dori să fac o disociere intre o poves- 
tire care este simplă şi o povestire care 
este banală. Poate să fie vorba de o po- 
vestire foarte complicată, cu cazuri-li- 
mită, excepționale și care să capoteze 
intr-o banalitate iremediabilă. Şi poate sa 
existe o povestire < mplá, care să para 
banală, fără a fi. No: em ca filmul acesta 


enu mbra 


muit spus. 
propunem 
acteristice 
ui este un 
n profesio- 
e a izbindit 
"mb de un 
te 

re aparent 
actilografa 
operā final- 
use drumul 
ale, in plina 
slui «Drum 


d 


ré anumite 
25-55 
„că proble- 


e sumare? 


woastră, eu 
re 0 poves- 
vestire care 
ba de o po- 
u cazuri-li- 
A capoteze 
Şi poate sa 
are sa para 
imul acesta 


e Un bărbat şi o femeie (la 40 de anı) 


e Sacrificiu, resemnare sau laşitate? 


e Regizorul in fata propriei sale generatii 


e Lucian Bratu despre ultimul său film 


să fie foarte clar, atit in ceea ce priveşte 
concepţia lui, cit sı in ceea ce privește 
modul de expunere. Pentru că dorim ca 
la acest film să adere un public cit mai 
larg și, mai mult, dorim să obținem din 
acest mod de tratare un stil propriu al 
acestui film: de o mare claritate, de o 
mare simplitate, ca însăşi viaţa eroinei. 
Nu ne trebuie o discursivitate stufoasa 
sau alambicată. Dar nu va fi nici un film 
verist, cu ambiția de a inventaria tot ceea 


ce există in jur. Va fi un film realist, in 
sensul filtrării datelor realității. De aceea 
încercăm să nu recurgem la decoruri, 
aproape toate filmările noastre se desfa- 
șoară in ambianta reală, tocmai pentru a 
conferi filmului un plus de autenticitate, 
dimensiunea şi factura plastică a zilei 
de azi. 


— Nu tindeţi, deci, spre o stilizare ro- 
mantioasü, gen «Un bărbat şi o femeie». 


— Nu. Romantiozitatea este o exacer- 
bare a unor stări sufleteşti, şi ele reale, 
cu scopul de a anticipa un efect. Dar 
acest gen de filme, ilustrat recent și prin 
«Love Story», s-a impus dintr-o necesi- 
tate intimă a publicului contemporan, 
suprasaturat de filmele modernist-este- 
tice şi de excesele filmelor de violenţă. 
A teri insă filmul de romanfiozitate nu in- 
seamnă a-l văduvi de latura sa afectivă. 
Din contra, noi ne propunem să urmărim 
foarte îndeaproape cum creşte sentimen- 
tul între cei doi eroi. Numai astfel actui 
de opţiune din final va putea căpăta sensul 
şi valoarea lui întreagă. 


— Vreti totuşi un film de emoție. 


— Absolut, şi ne bazăm in acest sens 
pe aportul celor doi interpreți principali — 
al Margaretei Pogonat, o excelentă actriță 
deja afirmată în cinematografia noastră, 
şi al lui Cornel Coman, un actor cu mari 
posibilități pentru film, precum şi al ope- 
ratorului Nicolae Girardi, semnatarul unor 
imagini prestigioase in ultimele pelicule 
românești. 

Bazindu-ne pe marile calităţi de inter- 
pretă modernă ale Margaretei Pogonat, 
am ajuns impreună cu dinsa la convinge- 
rea că pentru a pune mai puternic in va- 
loare drama, suma expresiilor ei nu tre- 
buie să fie expresia dramatică care ar 
anula drama. Actrița poate avea capaci- 
tatea de-a disimula drama, spectatorul 
simțind că undeva, în forul lăuntric al 
eroinei se fringe ceva, că ea se imparte 
printr-o mare dilemă, dar pe fata ei poate 
apare un zimbet sau alte semne ale fe- 
minității sale. În acest sens, «Drum in 
penumbră» ar putea insemna o premieră 
pentru Margareta Pogonat 


Valerian SAVA 
Foto: A. MIHAILOPOL 


IMPERATIVUL REALISMULUI 


Margareta Pogonat 


Există o familie de actrițe pe care le-aş numi doamnele ecranului. Mă 
gindesc la Jeanne Moreau, sau la Simone Signoret, sau la Eva Marie Saint, 
sau... 

Şi mă gindesc și la Margareta Pogonat. 

Este frumoasă, dar nu asta te atrage la ea, ci o anume căldură care emană 
din privire, din intreaga ei ființă. Cind intră în cadru o vezi imediat, dar mai ales 
o simți. li simţi prezenţa. Nu trebuie să vorbească pentru asta, nici să gesticu- 
leze. Nu trebuie nici să zimbească, nici să se intristeze, Ajunge să intre in 
cadru. Pentru că are acel mare dar al aleşilor: prezența. 

Spre deosebire de regizorii noștri, mă gindesc la Margareta Pogonat. Mi-o 
amintesc trecind tristă şi zbuciumată prin viaţă în «Meandre»; mi-o amintesc 
aşteptindu-şi liniştită, inteleapta, soarta, în «Apoi s-a născut legenda...ə. Şi 
apoi nu mi-o mai amintesc... Dar continui să mă gindesc la figura ei, totdeauna 
umbrită. Expresia ei refuză parcă lumina prea puternică; pentru că strălucirea 
ei interioară ar fi anulată de prea multă strălucire exterioară. De aceea lumina 
nu vine să o dezvăluie, ci să o învăluie. Trăirile ei nuantate, profunde, sint 
făcute să trăiască doar la marginea umbrei, acolo unde nimic nu e simplu, 
unde e nevoie de o certitudine. Pentru că silueta ei, privirea ei calmă, apar intot- 
deauna ca o certitudine. 

Mă gindesc cu nostalgie la Margareta Pogonat... 


Eva HAVAŞ 


21 


UMPERATIVUL REALISMULUI 


un 
spectator 


temperat 


Străine mi-au fost superproducțiile de 
mic copil... Fastul mă obosea. Aglomera- 
rea de cai și oameni mă intimida. Aveam 
impresia că producțiile astea gigant, în 
care s-au risipit milioane, tin cu tot dina- 
dinsul să mă strivească. Pină și aglome- 
rarea de capete de afiş te obosea; pina 
la urmă vedetele se inghesuiau una in 
alta, nu puteau să mai respire... De atita 
glorie și fast, de atitea femei frumoase 
care se loveau cu coatele, ti se făcea 
lehamite şi, în asemenea împrejurări, iti 
vine să-ți iei cimpii sau să măninci brinză 
cu roşii. Nu-mi făceam prea mari griji cu 
doamna contesă, știam că, chiar dacă va 
fi violată, găseşte ea o soluție. 


De multe ori realismul unui film este 
inlocuit cu o adevărată desfaşurare de 
forte de la muniţie pină la distribuție, o 
stupidă și gigantică risipă de energie.. 
Producătorul iși joacă ultima carte, ori se 
ruinează, ori dă lovitura... Totul lasă im- 
presia că se apropie sfirşitul lumii... 


Toate astea mă scoteau din sărite, 
fiindcă ştiam că omeneasca noastră viață 
nu este o superproducție, ci mai simplă, 
infinit mai simplă... Nu ne lovim la tot 
pasul de contese... Nu urcăm scările de 
marmoră ale palatelor toată ziua, bună 
ziua. Capodoperele nu s-au născut din 
această aglomerare de forte, ci din desci- 
frarea faptelor diverse, 


Sigur, eu sint scriitor şi e poate firesc 
să mă ducă în ispită filmul care se inspiră 
din miracolul faptului divers... Fraza ba- 
nală pe care o auzim de cind ne știm pe 
lume: «viața mea este un roman», nu e 
numai banală, ci și adevărată. Chiar aşa 
e. Viaţa fiecăruia e un roman, viaţa fieca- 
rula poate inspira o capodoperă. 


Superproducţiile vin şi se duc, nimeni 
nu-şi mai amintește de ele. Rezistă fil- 
mele cu teme mai modeste, mai adevă- 
rate. Cred că nici drogat n-aș mai putea 
vedea «Căderea Troiei», dar «Scurtă în- 
tilnue» chiar aş fi curios să-l mai văd 
odată... N-aş vrea să se creadă că mă 
revolt impotriva filmelor de amploare — 
ar fi o copilărie — o temă istorică nu se 
poate desfășura Într-o garsonieră — dar 
susțin că faptul divers rămine mama şi 
speranţa noastră... Prin faptul divers, nu 
inteleg neapărat povestea unei dactilo- 
grate mai sensibile, care s-a semi-sinucis 
aproape de amor, deși se intimpla şi 
de-astea, ci înțelegerea adincă, poetică, 
inteligentă a vieții de fiecare zi. Or, in 
filmele noastre, aş indrüzni această obi- 
ectie pe cit de timidă pe atit de priete- 
nească, tocmai faptul divers e cu desă- 
virşire izgonit... Sigur, fiecare regim so- 
cial, fiecare țară, işı au «faptele lor di- 
verse» — n-are rost să importăm pro- 
bleme, important e să le înțelegem pe ale 
noastre. Din această pricină o senzație 
de artificial, pină şi locomotivele par trase 
de păr... Problemele nu sint cele pe care 
şi le pun oamenii, ci cele pe care le in- 
ventează regizorii, de aici senzația de 
dietetic, de lacto-vegetarian, de material 


22 


magia 
faptului divers- 


Capodoperele 
s-au născut din descifrarea 


ONR 


atita 
fast... 
(«Cleopatra») 


„„„după 
atitea frumuseți.. 
(Sophia Loren, 
Omar Sharif 
A 


«faptelor diverse». 


iv 


mai de care 


mai «perfecte». 


plastic... Chiar dacă ai avea geniul lui 
Antonioni, dintr-o poveste cusută cu ata 
albă nu se poate face nimic, și e absurd 
să cer bietului actor să fie firesc într-un 
rol care scirfile din toate încheieturile... 
Nu trebuie să ne grăbim să ne ridicăm la 
simbol înainte de a înțelege realitatea, 
intii trebuie sa descifrăm cu modestie şi 
inteligenţă realitatea, n-aveţi grija simbo- 
lurilor, dacă e să vină, ele vin, dacă nu, 
se poate trăi și fără ele... A te ridica la 
ultimul etaj numai fiindcă a pătruns apa 
la subsol, n-are nici un rost.. 


„Să nu certăm niciodată înţelepciunea, 
gravitatea şi miracolul «faptului divers» 


Teodor MAZILU 


(“Rossana Podesta) ) 


— 
— 


film 
şi 
literatură 


A II lil malec 
cel mare 


marchize. 
( «Angelica...» 


Singurul rival 
al Grete: Garbo şı al 
Marlenei Dietrich 


Între precursorii acelei dramaturgii 
actuale care se adună (intr-un chip forța!) 
sub numele de «teatrul absurdului» se 
numără, alături de scriitori — Jarry, Kafka 
Vitrac sau Artaud — şi două personaje 
de film: Charlot şi Malec. Este poate 
pentru prima oara cind literatura invoca 
nume din afara artelor «nobile» in a-și 
stabili filiaţiile. Fenomenul e simptomatic 
în mai multe sensuri, 

Tragi-comedia «absurdă» folosește cas- 
cada de gag-uri pe care a invöfat-o la 
cinema de la doi comici vestiți. Doi comici 
care, in linia genului, fac ultimul mare 
moment de comedie pe care l-au dat ar- 
tele în secolul nostru, Poate că nu numai 
cei doi ar avea acest drept de paterni- 
tate — mă gindesc că şi marele cuplu Stan 
şi Bran ar fi îndrituit să-și revendice o 
influență, dacă nu directă, cel puțin ca 
forță de expresie a reușitei neegalate a 
prezenţei lor «impreună». 

Fiecare din cele două personaje — căci 
personaje au devenit Charlot și Malec — 
reprezintă in spectacolele lor o calitate 
sau un defect care trece dincolo de lo- 
gică, de limita admisibilă şi intră în absurd 
Literatura, care de la Aristotel păstrează 

pi convenția verosimilului, nu are prea multe 
(«Carmen... personaje care să meargă atit de departe 
în schematizare. Un personaj schemati- 
zat, compus astfel cu bună intenţie, nu 
are șansa să se salveze decit dacă sche- 
matismul lui intrece limitele admise şi 
dizolvă, distruge convenția prin care s-a 
schematizat. Don Quijote, de pildă. La 
acest «prag» de rupere a schemei prin 
exagerarea tocmai a schemei, genurile și 
categoriile tradiționale explodează. Se fă- 
rimă. Nu mai știm ce e comic şi ce e 
tragic, pentru că fiecare gest, decupat, 
devine infinit — comic şi infinit — tragic. 
Pe acest joc de pe sirmă, amuzamentul 
iti taie dintr-o dată respirația şi eşti gata 
să te prabuşeşti de ris direct in abisul in 
care se scufundă de obicei personajul 
tragic. Charlot şi Malec sint azi nume 
care se înnobilează cu titlurile de glorie 
ale răscrucii artelor. Între ei, opțiunea 
mea merge clar înspre Malec — alias 
Buster Keaton. Acest mic domn cu figură 
posacă și corp de saltimbanc, această 
4 mască de dincolo de eroare, este poate 
ët vreo A : R singurul rival al Gretei Garbo sau al 
sö mai văd Lé d Marlènei Dietrich. 
odată ` TANE Pr Căci (lăsînd la o parte marii regizori in- 
«Scurtă intilnire» i şi ventatori ai filmului şi cele citeva genuri 
de excepfie) ce alte prezențe ne-a lăsat 
filmul înainte de 1940? Celebra 


figură posacă 


Gelu IONESCU 


/ 


gangen 
OI 


"Əlpəuio2 ul 13 |n3nq3p "“3nqəp un əşsə uu|!J 1532D ‘psu! 
n3səpipo Duli/ N4}UƏd 'n>sajnqipg unuun)suo2 !$ n8pəN $nup4 əp niipuəəs 
un pdnp “pəpol [au109 ın) DI8Ə1 ul “cnoyldisii 201 D34324Do3uj» D| 
pzpəuilıl “uəzəid ul ip) "ulülülə) jos inipdiəulid auriap cinipAəpyə 18 
«D3433Nq» ul `!31u|Ə11d ipul 132 ənnülp Inun 1] !-D şipəəop D-S | /6| nuy 

A "ininəiiqnd)əyiiSoyə 1$ 1121115 a]i431231dp snpo 
D-I atiupdp pnou 310231 '«INZD32A !DUIW> *«1ojriouuuopuo> |njə1sD2> 


GALA op 15 əriqnd op unt 
EN 


"ett Info} p| ədəəul inlə?ə “clətiplidoə p əşdpou pul : Wp? “pilp33 
-Ouuj!] 3p21Duu np-i 32 əllliDə42 ulp DA9113 IDuunu Duoljuatu p nö)üəq '2sau 
DUO. In|nuu|!] Ə|D 3i14320 37041210S IDW ələ? Ə1)uIp DUN şiüə4əp D !Š pZ 
31D un 'IUD /| I2UNID DƏAD N2S3P1D9 DUU `sə|əzç Duy əd 1$ uDbi?ə 
əd əsəsnpp o 3402 nupazunw əsioubpi4 I!ŠD|92D pilə inioyidədoosəq 
`n3səpipoƏ Dul) :403p11U1014 3nqap un np|puuuəs 
corutlut ap i$pd naod D7» injnuujij 1140210042 pul? ap IUD / nən) ny 


26 


DIN NOU: TITUS POPOVICI 
ŞI SERGIU NICOLAESCU 


Ipu: Amza Pellea 


Subiectul amplei nuvele «Moartea 
lui Ipu» de Titus Popovici este extras 
din aceeași epocă, din aceeași sub- 
stanță epică din care au ieșit «Străi- 
nul» şi «Setea». Materialul poartă am> 
prenta aceluiaşi stil analitic, lucid, an- 
gajat. Un plus de culoare, un plus de 
acuitate, o coborire mai in adincul 
dramelor psihologice este ceea ce 
caracterizează de asemenea noua lu- 
crare. Aria de cuprindere este și ea 
extinsă. Axate pe problematica ado- 
lescentei și a primei tinereti, «Străi- 
nul» și «Setea» sint din acest punct 


de vedere deosebite fata de noul su- 
biect, care polarizează naratiunea in 
tre două extreme; un copil și un bătrin 
Aceştia trăiesc impreună intimplări 
dramatice din timpul războiului, reve 
latoare pentru intelegerea proceselor 
de conştiinţă pe care le-a implicat 
lupta contra fascismului și a filistinis- 
mului burghez 


Cuvintul este acum al regizorului 
Sergiu Nicolaescu, al echipei de filma 
re, al actorilor. În rolul titular: Amza 
Pellea. 


avanpremieră 


DIN NOU: AVENTUŞI 
LA MAREA NEAGRA» 


— Acum, cind ati predat copia 
standard a filmului «Aventuri la Ma- 
rea Neagră» spuneti-ne vă rugăm 
ce a reprezentat acest film pentru 
dumneavoastră, Savel Stiopul? 
— Filmul a reprezentat, atit pentru 
echipa noastră cit şi pentru studio, o 
experiență, o incercare de a face cu 
mijloace relativ modeste o producție 
de anvergură. Credem că asta ne-a 
reușit, pentru că toți cei ce au văzut 
materialul tilmat, alcătuit dın perma 
nente efecte, bazate pe acel specilic al 
cinematografului de a crea dintr-o par 
te, dintr-un detaliu, intregul, l-au ase 
muit cu productii mai ambitioase și 
mai costisitoare, realizate aiurea. Ta 
lentul bine stimulat al tuturor colabo 
ratorilor a dus la acest rezultat, care 
e meritul intregului grup de profesio 


nişti ce vor semna «Aventurile la Ma 
rea Neagră» 

— Spunefi-mi — deși o asemenea 
întrebare poate părea de-a drep- 
tul necuviincioasă, fata de un film 
polițist — despre ce este vorba în 
film? 


Colocviu pe platou: regizorul (dreapta) și pictorița de costume, Nelly Merola 


— Foarte simplu: un agent de contra 
informatii intră într-o suită de intim 
plări, de aventuri, incercind să dezlege 
cheia unui mister. Datorită curajului 
şi dibăciei sale, reuşeşte, in cele din 
urmă, să pună mina pe citiva spioni 
care primejduiau realizarea unor pro: 
iecte importante ale oamenilor de sun 
tà de la noi 

— Ce credeți că va atrage în mod 
deosebit publicul? 

— Florin Piersic, inainte de orice 
Are toate caracteristicile şi tot farme- 
cul unui erou de acest tip. Apoi— 
lantul de intimplări, actiunea 

— Ce vă place dumneavoastră în 
mod deosebit din film? 

— Sint momente in care aparatul 
de filmat privește intimplările din un- 
ghiul unui participant secret şi afectiv, 


care ştie tot dar care, pentru delecta- 
rea lui proprie, işi permite să vadă 
numa ceea ce il amuză. E, într-un fel, 
unghiui unui povestitor din umbră, 
aparatul fiind insă mai activ decit 
pentru obișnuita obiectivitate cine- 
matoarafică 


debut 


RADU BORUZESCU: 
FELIX 


Absolvent al İnstitutului de arte 
plastice, sectia scenografie, Radu 
Boruzescu se impune in cinematogra 
fie cu un cuadruplu debut: interpretea 
ză concomitent rolul lui Felix din 

Enigma Otiliei», rolul ceteraşului din 


mul lui Dan Pita și Mircea Veroiu nu 
mi-a pus astfel de probleme. De fapt 
nu mi-a pus nici un fel de probleme 
A trebuit să invăt să mimez cintatul 
din ceteră şi să-mi controlez mai atent 
mișcările. Restul s-a aşezat parcă de 


Felix şi Pascalopol — Radu Boruzescu și Sergiu Nicolaescu 


«Munţii noștri aur poartă» şi lucrează 
paralel şi scenografia ambelor filme, 
colaborind la cel dintii cu loana Can- 
tuniari, iar la cel de-al doilea cu Hel 
mut Stürmer. 


Surprinzătoarea sa lansare actori 
cească nu pare să-l emotioneze in mod 
deosebit. 


«N-am nimic comun cu Felix. Este 
personajul care-mi displace cel mai 
tare din tot filmul. Îmi pare la fel de 
lipsit de orice şansa de-a supravietui 
intr-o lume nouă, ca şi toti ceilalti, 
cu exceptia lui Stănică. Nu are trecut, 
nu are viitor. Există doar, şi existenta 
sa este cu desavirşire burgheză. Pină 
şi iubirea sa pentru Otilia este capri 
cioasă, convențională. Omul de viitor 
din film este Stănică. Felix alcătuiește 
numai o aparentă pozitivă. Am incer- 
cat de aceea o solutie intermediară 
care, cred, in cele din urmă, nu l-a 
deranjat pe regizorul lulian Mihu. Felix 
este totdeauna apatic, nedecis, cu 
gindurile intr-o imprecisă lume a sa, 
un om care nu comunică nimic, cu 
care nu se poate comunica. Reactiile 
lui sint doar schitate, mereu intirziate, 
gesturile — doar sugerate. Dacă am 
reușit sau nu, dacă toate acestea se 
disting pe ecran sau nu, asta incă nu 
ştiu si de aceea imi și displace să le 
discut, pentru ca, dacă toate aceste 
nuante care fac parte din meseria de 
actor nu trec rampa, vor îi destui să 
constate, cu ironie, că nu am făcut 
nimic altceva decit act de prezentă in 
cadru. 


În schimb, rolul ceteraşului din fil 


la sine, in functie de atmosfer, de 
scenariu». 


Am îndreptat apoi discutia asupra 
decorurilor, atit de deosebite in con 
ceptie şi stil, de la un film la celălalt 


«Îmi place in egală măsură să lucrez 
elaborind anterior in numeroase etape, 
sau, dimpotrivă, improvizind intr-o am- 
bianta dată. La «Enigma Otiliei», exista 
clădirea aceasta, o fostă institutie, pe 
care, impreună cu loana Cantuniari, 
am patinat-o şi am decorat-o, incer- 
cind să creez senzatia unei locuinte 
fara intrări, fără ieşiri, a unei lumi in 
care spectatorii să se piardă, să-şi 
piardă geogratia locului. Din incăperi 
se trece in coridoare, apoi in alte in- 
căperi, prin ferestre se văd camere, și 
prin uşi se trece in alte camere. Pe 
nicăieri nu se iese afară, nu se scapă 


La «Muntii noștri aur poartă» a fost 
cu totul altceva. Am avut acolo pri- 
lejul să mă dezbar de niște obişnuinte, 
de niște fixatii profesionale care mă 
urmăreau, de o anume tentatie a unui 
baroc ușor suprarealist care mă inso- 
tea. E mai ușor poate, cind găsești un 
loc atit de pitoresc ca Roșia Montana 
de exemplu, să-l preiei ca atare. Rui- 
nele și-au avut intotdeauna farmecul 
lor, Eu am preferat insă să refac totut 
Să arate ca nou, ca in 1900. Fără in 
cărcătură de detalii, de decoratii; sim 
plu şi functional, aproape ascetic. Şi 
m-am bucurat imens cind lumea mi-a 
spus că am avut un formidabil noroc 
găsind astfel de case, astfel de locuri 
Nimeni nu simtise că totul era refăcut, 
creat. Asta și doream». 


debut 


JULIETA SZONNYI: 
OTILIA 


— Ştim că pentru rolul Otiliei 
s-au făcut probe foarte multe și 
foarte controversate. Cum ai cuce- 
rit acest rol, Julieta Szonnyi? 

— Nici eu nu suu bine cum, atit de 
tulgerător s-a intimplat totul. Într-o zi 
un coleg m-a oprit pe coridorul Insti 
tutului: «Du-te repede jos, ca te caută 
regizorul lulian Mihu pentru niște 
poze». Am coborit cu inima indoită 
Nu arătam bine, nu eram pregătită şi 
nu credeam nici o clipă că o s-ajung 


vreodată să ioc Otilia. Cred că pozele 
au ieşit mizerabil şi o vreme n-am mai 


auzit nimic. Apoi m-au chemat pen- 
tru nişte probe filmate. Aveam inainte 
o repetiție care s-a prelungit peste 
aşteptări. Totuși, după aceea, m-am 
suit în autobuz să mă duc la probe. 

Eram font de oboseală şi aveam una 
din zilele acelea in care simți că nimic 
nu-ți iese ca lumea... Şi m-am intors 
din drum. Dacă e să capăt rolul, tot 
o să-l capăt pină la urma — mi-am zis. 
Apoi totul s-a precipitat. M-au chemat 
din nou la o probă, avertizindu-mă cü 
e ultima. Ziua era superbă, eu eram 
odihnită, mă simțeam frumoasă, ca- 
pabilă să tac lucruri formidabile. Am 
dat proba avind senzatia certă că eu 
o să fac rolul. Peste o zi am mai dat 
o probă și peste alte două zile primesc 


un telefon de la lulian Mihu: 

— Ai aflat? 

— Ce să aflu? 

— Vei fi Otilia. 

— Da? Bine — i-am răspuns eu fără 
să pricep prea bine. Abia după ce am 
inchis telefonul am inteles şi am in- 
ceput să zbor prin cameră. 

— Şi cum o vezi pe Otilia? 

— Am citit scenariul, am recitit car- 
tea lui George Călinescu, foarte atent 
Personajul din scenariu e puțin dife- 
rit de cel din carte. În roman, Otilia 
ramine pină la sfirşit o enigmă. În sce- 
nariu, e mai explicită. Cel mai greu 
insă pentru mine este faptul că toată 
lumea are o imagine despre Otilia, 
deci cu orice vin, pornesc de la minus 
Trebuie să şterg intii o imagine ca s-o 
inlocuiesc cu alta. E şi un mare noroc, 
dar şi un mare handicap, o mare răs- 
pundere. Otilia trebuie să iasă astfel 
incit oricine s-o confunde cu mine 
după ce a văzut filmul. 

Totdeauna m-am bucurat cind după 
un examen mi s-a spus: «A fost bine, 
dar şi rolul a fost croit pentru tine» 
Numai eu știu cit de potrivit sau ne- 
potrivit mi-a fost un rol sau altul. Su- 
prema mea bucurie ar fi insă ca și 
despre Otilia să mi se spună la fel, 


„Nu visam s-o joc pe Otilia..." 


Foto: DAN HAYON 


atenție, se filmează! 


PĂDUREA 
PIERDUTĂ» 


— Andrei Blaier, există in sce- 
nariul regizoral, pe care l-aţi scris 
după scenariul literar al lui Mihnea 
Gheorghiu, elemente absolut sau 
relativ noi pentru dumneavoastră, 
cum ar fi suspense-ul, tensiunea, 
acțiunea cu rezonanță mitologică. 


— Nici pină acum nu am făcut, cred, 
filme lipsite de tensiune, dar de data 
aceasta, intr-adevăr, nu mai apelez la 
acea formulă compozită care mă cam 
indepărta de subiect, de narațiune, 
singularizindu-mă. De altfel, acesta 
este un film pe care-l adresez direct 
spectatorilor. Nici pină acum n-am 
făcut filme numai pentru mine și nici 
nu cred că ar avea sens asemenea 
filme. Dar de data aceasta mă pre- 
ocupă in mod deosebit adeziunea spec- 
tatorilor, vreau să-i ciștig, vreau să-i 
cuceresc, in număr cit mai mare 


— Totuși, ce element într-adevăr 
nou va conține, pentru dumnea- 
voastră, acest film? 


— Mai intii, acțiunea nu se mai 
petrece în zilele noastre, ca în toate 
celelalte filme pe care le-am făcut 
pină acum, ci in timpul războiului. 
Dar nu cred că prin asta trădez pasiu- 
nea mea pentru contemporaneitate. 
E vorba de fapt de o idee de actualitate, 
ilustrată printr-o povestire care se 
petrece, intimplător, în 1943, în Delta 
Dunării, 


— Mai precis. 


— Va fi un film despre o prietenie 
inteleasü tirziu, despre o dragoste 
curmată devreme, despre o suspiciu- 
ne timpurie şi totodată anacronică. 
Apropo de suspense, n-aș divulga 
prea multe elemente de subiect, pen- 
tru ca spectatorul să se lămurească 
el insuşi asupra intelesului acestei 
formule. 


— Va fi, pare-se, un fel de baladă 
dunăreană. E prima dată cind vă 
lăsați tentat de mitologie. 


— De fapt, orice element de viață 
cu semnificație artistică poartă in el o 


valoare de simbol. Eu am făcut un film 
pe care l-am intitulat, nu fără intenție, 
«Şi apoi a fost legenda», vrind să 
sugerez că valorile morale, perene, 
ale poporului, constituie in ceea ce 
folclorul deține mai bun, mai consis- 
tent, mai stilizat, există şi se constru- 
iesc mai Ing in realitate. În «Pădurea 
pierdută» există valori mitologice, dar 
eu caut să le descopăr, să le devoalez, 
pornind de la o povestire adevărată — 
și nu invers, cum s-a întimplat într-un 
alt film. Valorile mitologice nu sint 
pentru mine apriorice, ci ele apar ca o 
consecință firească, de cite ori taptul 
de viață, gindul de la care s-a pornit, 
reprezintă exact, conştiincios și cu 
respect, niște adevăruri fundamentale 
ale acestei țări, ale acestui popor. 


— Dacă nu ne vorbiţi de subiect, 
trebuie în schimb să ne mörturisiti 
ideea viitorului film. 


— De cind sint regizor, de cind mă 
gindesc să fiu, mă preocupă anumite 
categorii etice. Eu sint, de fapt, un 
moralist. Mă interesează tema socia- 
bilitatii, a prieteniei. În toate filmele 
mele, de la «A fost prietenul meu» la 
«..„Legenda», prietenia este o stare, 
uneori metaforizatö, alteori personifi- 
cată destul de concret. Este o stare 
care mă urmărește, poate un dat al 
meu personal, in virtutea căruia mă 
formulez, exist. 


— Se putea intilni chiar un exces 
de generozitate la personajele din 
filmele dumneavoastră anterioare, 
în sensul unei curse, al unei ştafete 
de generozități. 


— Da, ceea ce ducea la un soi de 
sentimentalism livresc. Aceasta nu 
reprezenta insă o aspirație a mea, ci 
era rezultatul unei reticente, legată 
de o anumită formație spirituală. Sint 
elemente la care cred că am renunțat, 
cu multă detașare, fiindcă obişnuiesc 
să mă verific pe mine insami, şi ca 
om și ca autor de filme. Altminteri 
sint consecvent, ca artistul lui Elie 
Faure care pictează mereu același 
tablou. 


Atmosferă de baladă 


ultim tur de maniveli 


ÎNTOARCEREA 
FIILOR RISIPITORI 


— Cornel Todea, ca regizor de 
teatru și de televiziune, e prima 
dată cind încercaţi o experienţă de 
acest tip: aveți la dispoziție un sce- 
nariu scris de Fănuș Neagu și Mir- 
cea Bărbulescu și o echipă a stu- 
dioului Bucureşti. 

— Ar trebui să afirm că mă aflu la o 
primă experiență, ca să găsesc argu- 
mente in ideea unui debut continuu. 
Păcat că nu este adevărat, pentru că 
ar fi amuzant ca la virsta mea să con- 
tinui a debuta. Dar seamănă teribil ce 
se intimplă aici cu ceea ce se intimplă 
la televiziune. Diferența constă într-o 
mai mică suplete, intr-o mai compli- 
cată relație intre oameni. Visez, de 
fapt, un sistem in care pelicula să aibă 
o asemenea sensibilitate incit să poată 
inlocui ochiul, să poți vedea, să poti 
surprinde şi iniegistra totul, cu su- 
pletea și cu acuitatea cu care ești in- 
zestrat de la natură. 

— Între timp, ce va fi, totuși, «În- 
toarcerea fiului risipitor»? 

— Este un fel de comedie nu lipsită 
de o anumită notă de răutate, esențială 
fiind insă nota critică la adresa unei 
categorii de tineri, care, ezitind intre 
un drum normal, de angajare in exis- 
tent și altul, in marginea legii — cu 
tot farmecul pe care-l au deseori — 
îşi primesc pedeapsa pentru opțiunea 
lor greșită sau pentru incapacitatea 
lor de a opta pentru un drum precis. 

— Citeva elemente de subiect? 

— Doi tineri și apoi, rind pe rind, alte 
cupluri de tineri sint seduși de un 
anunț de la mica publicitate, prin care 
un tată care și-ar fi pierdut copiii în 
timpul războiului și-i caută pentru a-i 
lăsa moștenitori ai vilei, ai contortului 
pe care și-l crease. İnvitatia aceasta 
de a trăi o existență confortabilă atrage 
mulți amatori de chilipir. Cei care a- 
jung să ocupe primii locurile rivnite și 
care ciștigă această cursă, pină la un 
moment dat — moment pe care n-am 
să-l povestesc, pentru ca să mai rümi- 
na ceva şi de văzut — sint Ştefan lor- 
dache și Mircea Diaconu. Tatăl este 
cunoscutul prezentator de la «Steaua 
fără nume» — eu il știam mai demult, 
ca autor al lui «Lazăr de la Rusca»: 
poetul Dan Deșliu. İrina Gărdescu este 
secretara tatălui. Vasilica. Tastaman 
şi İrina Birlădeanu sint iubitele tineri- 
lor eroi. Mai apar Adrian Georgescu, 
dean-Lorin Florescu, Ştefan Radof, 
Mircea Cosma, Jean Constantin şi 
alții. 

— Nu știu de ce mi-aduc aminte 
de serialul «B.D.»? 


— Eu sper să fac un fel de «B.D.» à 
Venvers. Fiindcă mi s-a intimplat rar 
să văd atita abnegatie și devotament 
in a realiza platitudini, cum am văzut 
in «B.D.» M-aş plictisi foarte tare 
dac-aş lucra aşa şi, cum nu incerc să 
mă plictisesc decit atunci cind n-am 
incotro, incerc să mă amuz, să dau un 
relief şi să caut un sens amuzamentu- 
lui. Într-o comedie, plăcerea este dată 
de invenția continuă, de o aparentă 
dezordine care face deliciul imagina- 
tiei. 

— lar mai departe? 

— Mai departe, m-ar interesa un 
anumit gen de film care să răspundă 
imensei capacități de poezie din jurul 
meu, un film in care universul să fie 
metaforic, inventat, un soi de povestire 
aparent abstractă, in care angajările 
de sentimente să fie traduse in situații 
posibile sau aproape imposibile, sin- 
tetizind totuși intreg mănunchiul de 
detalii ale realității in mijlocul căreia 
ne invirtim continuu. 

— Poate incercafi o precizare, vor- 
bindu-ne despre autori sau filme 
preferate. 

— În filmul contemporan, am citiva 
autori pe care ii respect şi ii iubesc, 
chiar dacă niciodată n-aș dori să le 
semăn. Sint doi: unul este Fellini, a 
cărui forță imensă și a cărui capacitate 
de a-și răspindi propria-i ființă in toate 
personajele pe care le inventă mă 
covirşesc; al doilea este Bergman, a 
cărui rigoare, aș spune, in poezie, mă 
incintă și mă linişteşte. Dacă Fellini 
mă sperie, Berqman mă linişteşte. 

— Dar care ar fi, să zicem, coor- 
donatele dumneavoastră proprii în 
planul ideilor? 

— Una dintre coordonate, care ar 
putea apărea foarte vagă, este ideea că 
omul are ca un dat al lui condiția de 
fericire — dovadă că fericirea nu-l doa- 
re niciodată și că işi refuză nefericirea. 
Mi-ar place să pot descifra mecanis- 
mul nefericirilor, în ideea că, cunos- 
cindu-l, șocul, suferința ar putea fi 
mai mici. 

— Aţi descoperit ceva din acest 
cifru? 

— Eu am convingerea că sursa ne- 
fericirii este neintelegerea, ignoranta, 
spaima de adevăr. Şi dacă ar fi să mă 
socotesc un luptător — şi m-aş dori 
un luptător, atita timp cit energiile mele 
nu se vor istovi — aş lupta impotriva 
acestor spaime. Nerefuzind şi socotind 
de asemenea ca un dat al existentei şi 
efortul, și durerea, şi cazna, dar trăite 
cu luciditate, cu intelepciune. 


A da un sens amuzamentului... 


din jurnalul unui cascador 


DESPRE 
CARTOANE 


Centrala electrică la care mergeam în 
prospectie era ceva mai sus de Săcele. 


Era toamnă, trecuse de prinz și era 
trig. Trebuia filmată o luptă pe acoperișul 
centralei şi un neamt care cade jos. 
Cum am coborit din maşină, regizorul 
Mihai lacob mi-a arătat un virf de cutii 
pliate. 


— Sint destule? 


Destule. Ajung şi pentru trei căzături. 
Nici nu m-am mai apropiat de ele. Am urcat 
sus să văd de unde trebuia să cad. İnal- 
timea — treisprezece metri. Nu-i mult. 
Nu-i foarte mult, mai ales că in faţă era 
un dimb inalt cam de zece metri şi-ţi 
atenua mult senzația de inaltime. 


Am coborit. 
— Ei? Se poate? 


Am vorbit odată cu un scenarist. Îmi 
spunea că totdeauna cind vrea să scrie 
o scenă periculoasă ii e frică dacă o să 
poată sau nu filma. Se poate orice. În 
cascadorie orice se poate. În unele cazuri 
iti trebuie mai mult material de amortizare 
sau o pregătire mai minuțioasă, dar de 
putut se poate orice. 


— Se poate. Eu pot orice. 


Îmi plăcea cum imi răspundea de fie- 
care dată Mihai lacob la asta — zimbea 
și mă bătea pe spate. 


— Bine, bine. 


Ca şi cind ar spune — «hai nu mai 
tace atita pe grozavul». 


Adevărul e că pot orice, şi nu numai eu. 
Sint mulți cascadori care pot absolut 
orice, numai că sint unii cărora trebuie 
să le pregătească altcineva cadrul. N-au 
ochiul format și nu văd posibilitatea de 
amortizare care intotdeauna există. 


S-au dat dispoziții pentru pregătirile 
de a doua zi şi am plecat. În mașină era 
cald și s-a cintat tot timpul. 


A doua zi am plecat de la hotel bine 
dispus. De la «Bătălia pentru Roma» 
nu mai făcusem nici o căzătură în cartoane 


sala de cinema 


şi mi-era poftă. Cind s-a ajuns la centrală 
mi s-au înmuiat picioarele. Kir lorgu, 
regizorul secund, pusese pe citiva băieti 
din figuratie să stringă cartoanele. Le 
făceau cutii. Erau cutii de sodă, cutii 
de inghețată, cutii de pantofi, numai cutii 
mari de televizoare nu erau. Nefericitul 
de mine, nu m-am dus pină la ele aseară 
să văd ce cutii erau. Le-am văzut aşa 
multe şi mă gindeam că, făcute cutii, 
or să aibă un volum de zece ori mai mare. 
Credeam ca sint cutii de televizoare. 
Cutiile astea mititele dacă se făceau prin 
asamblare de trei ori mai mari. Mici și 
tari, cu cartonul gros. Pot orice. Pot pe 
naiba orice! O să-mi rup gitul in ele dacă 
nu cad alături. Ce să fac acum? Nici nu 
pot să le spun că ar trebui alte cartoane 
De ce n-am spus aseară să aducă? Acum 


TRĂIRI 
ŞI CELOFAN 


Uneori, am impresia că oamenii se duc 
la cinema cum se duc la meci. Doar cu 
mai puțină pasiune. Dar cu un egoism 
cel puţin egal. Se duc să se recunoască 
în «minunăţia» de pe ecran, cum se duc 
să-și vadă echipa preferată, ciştigind. Se 
duc, se instalează in scaunele totdeauna 
incomode — cu excepția celor din sala 
Palatului, recunosc — și așteaptă, rontà- 
ind bomboane, alune, ciocolată, nuga, tot 
felul de lucruri bune, pina cind, fericitul 
final, totdeauna fericit într-un fel sau 
într-altul, luminează sala. Această trăire 


este reprezentată printr-un zgomot carac- 
teristic: trosnetul, foşnetul, scrişnetul 
celofanului. Şi bietul celofan nu are nici 
un amestec în faptul că treptat ajungi 
uneori la senzaţia că binedispușii specta- 
tori mestecă pur și simplu ideile, imaginea, 
pelicula. Cu poftă şi cu voie bună. 


Stadionul are avantajul că fiinteaza în- 
deobşte în aer liber. De aceea tot felul de 
rămășițe pot fi lepădate aproape ca pe 
stradă, aproape ca la coșul de gunoi. Sala 
de cinema în schimb are marele avantaj 


de unde să ia la repezeală alte cartoane? 


Am urcat sus pe acoperiș și m-am 
întins lingă mitrâlieră. Eram santinelă ger- 
mană. Pe scara metalică a zidului trebuia 
să urce un soldat român și auzeam 
zgomot. 


— Moton Actiune! 


„Cascadorul poate orice...“ 


inima-mi bătea ca nebună şi mă stră- 
duiam să-mi spun că jos sint destule 
cartoane. Multe. O mare de cartoane. 
Totul e ca şi altădată. De ce mi-e frică? 
Cartoane mari de televizor. Să mă invat 
minte altădată. Ce să mă învăţ minte? 


Totul e bine. Jos sint cartoane muite 
şi mari. 


— Gruşa, ridică-te! 


Ma dirijau cei de lingă aparat. M-am 
ridicat ca şi cind aș fi auzit ceva suspect 
şi mă apropiam tiptil de margine. 


— A ajuns in spatele tău. 


Fără să mişc buzele l-am strigat pe 


al întunericului. Nu numai că rămășițele 
pot fi lepădate, dar operațiunea se poate 
face in mod cu totul anonim. lar după ce 
s-a tăcut lumină, după ce publicul s-a 
scurs, în așteptarea altui public, sala de 
cinema, pardosită cu ghemotocite amba- 
laje vesele și multicolore, arată ca un 
imens coş de gunoi, eventual martor al 
unor colective satisfacţii spirituale, precis 
însă martor al unor individuale satisfacţii 
digestive. 


E drept, imaginea este excesiv de uni- 
laterală, exagerată poate prin generalizare. 
Este drept că majoritatea sălilor de cine- 
matograf sint proaste, neaerisite, inco- 
mode, că proiecţiile sint nu odată ininte- 
ligibile. Dar la fel de drept este că, nu 
odată, cei ce le frecventează nu merg să 
vadă un spectacol cu sentimentul cuvenit 
atit de traditionalei noţiuni de spectacol, 
și nu sint spectatori decit în măsura în 
care își plătesc biletul de intrare. 


Viorel. El era soldatul român. 
— Viorele. 
— Da. 


— Să nu mă loveşti, Doar mă atingi. 


— Bine. Gata. 


Cind a spus «gata», i-am și simțit 
talpa bocancului în spate. 

Mi-am dat drumul ca intr-un coșmar. 
Cubul de cutii părea mic ca un pachet 
de țigări. Aveam impresia că oricit m-aș 
ghemui, tot am suprafață mai mare. 


După ce am făcut contact cu cartoa- 
nele, mi-a strigat Kir lorgu: 


— Nu mișca. Se filmează de jos şi 
intri în cadru. 


Nici nu puteam să ma mişc. Ca să ai 
o amortizare bună, trebuie să intri cel 
puțin doi metri prin cartoane. Eu intrasem 
doar treizeci de centimentri. Am crezut 
c-o să-mi sară plăminii afară. 


Aurel GRUŞEVSKI 


Cercul devine evident vicios. În plus, 
scopul rubricii este să discute sala de 
cinema in favoarea celor ce-o frecven- 
tează, în avantajul spectatorilor. Pentru 
odată insă, facem o excepție, constatind 
că în aproximativ 50% din cazuri, respec- 
tiva sală de cinema, bună sau mai puţin 
bună, cum e ea, adăpostind filme bune 
sau mai puţin bune, cum sint ele, arată 
după spectacol ca un imens şi surizător 
coş de gunoi. Şi totuşi, ramine o sală de 
spectacol. 


Atit despre celofan. Despre trăiri — cu 
altă ocazie. 
Rep. 


ko 


- e EE D - — 
5 -— 7:787877XX7c€qm:.€15$7x555(€5xmxXSX4X55hFh5h"ÖEHÖF5FFTHT — E 


in. 


' mà atingi. 


m şi simtit 


un coşmar. 
i un pachet 
| oricit m-aș 
mai mare. 
cu cartoa- 
5 


de jos şi 


e. Ca sa ai 
să intri cel 
Eu intrasem 
Am crezut 
k 


IUŞEV SKI 


>s. İn plus, 
ute sala de 
o İrecven- 
Mor. Pentru 
, constatind 
ri, respec- 
u mai puțin 
Sime bune 
it ele, arată 
si surizător 
w o sală de 


b trăiri — cu 


Rep. 


| 


confesiuni 


NUMAI 
ZECE PROCENTE? 


Cu fiecare săptămină care trece mă 
gindesc mai mult că datoria noastră 
precisă — şi unică (!) — de a formula 
in imagini teatrale sau cinematogra- 
fice ideea de bază a stării noastre de 
spirit, a momentului nostru de dez 
voltare, stă cu numai 10 procente în 


Desen de Neagu Rădulescu 


mina actorului. Ne manifestam intere- 
sul, adeziunea, bucuria ințelegerii unei 
necesități, dar nu sintem in ultimă 
instanță decit nişte umili executori a 
celor 10 procente de răspundere care 
ne revin in cursul procesului de creație 

Putem să ne spunem cuvintul. Avem 
dreptul și datoria s-o facem, dar numai 
incepind din clipa cind in fata noastră 
stă deja un text, piesă sau scenariu. 

Dacă intr-un teatru — in cadrul 
unui colectiv stabil — părerea fiecă- 


oaspeții noștri 


LIV ULLMAN: DESPRE 


ruia are o greutate, in cinema — unde 
actorul este un simplu invitat — păre- 
rea sa este considerată ori o lipsă de 
politețe, dacă este vorba de o opinie 
critică, ori in caz contrar, o gracilă 
amabilitate. 

Refuzul unui rol este aproape in 
unanimitate privit ca o condamnabilă 
lipsă de tact, dacă nu și mai grav 
Producţia restrinsă nu oteră actorilor 
noștri decit prea rar posibilitatea unor 
creaţii. Din teama de a nu-și pierde 
exercițiul sau popularitatea, majorita- 
tea actorilor sint nevoiți sau obişnuiţi 
să accepte roluri nesemnificative in 
scenarii nesemnificative, crezind cu un 
ultim efort de a se respecta pe sine — 
că se va ivi peste noapte o minune, un 
gind fericit în capul regizorului, o clipă 
de bunăvoință a scenaristului de a 
rescrie pentru el o scenă, un moment 
de inspirație creatoare pe platoul... 

Dar minunile sint asa de rarel. 

E bine să credem in puterile noastre 
şi să suspectăm asemenea minuni 
care chiar dacă par să se producă, 
poartă insemnul intimplării şi inevita- 
bil al... nesemnificativului. 

Mai mult ca niciodată in ultima vreme 
presa a inceput să se ocupe de acest 
fenomen semnalind cu intelegere parti 
ciparea valoroasă a actorilor, indife 
rent de calitatea «intregului». 

Este pentru noi o tandră mingiiere, 
dar dincolo de ea rămine o uriașă tris- 
tete a inutilitatii, a incapacității de a 
răspunde inaltelor exigente ale timpu- 
lui nostru aşa cum se cuvine, aşa cum 
o fac inginerii noştri de la Portile de 
Fier, minerii de pe Valea diului, cons- 
structorii de nave de la Galaţi, țăranii 
de pe valea Motrului, invătătorii și 
profesorii noştri. 


Irina PETRESCU 


BERGMAN ȘI MALRAUX 


În împrejurimile Brașovului s-a filmat 
vara aceasta o nouă colaborare a stu- 
dioului «București» cu studiourile engleze, 
“Papesa loana» în regia lui Michael An- 
derson, după un scenariu de John Brailey. 
Am profitat de ocazie pentru a-i solicita 
un interviu actriței suedeze, Liv Uliman, 
interpreta rolului titular. 

— Ce inseamnă pentru dumnea- 
voastră cinematograful, Liv Ullman? 

— lubesc cinematogratul. Cred ca este 
calea universală de comunicare a zilei de 
astăzi, un real mijloc de contact cu oame- 
nii. Astăzi lumea se grăbește, citește în 
fugă, n-are timp să asculte muzică. Dar 
se adună la cinematograf pentru a stabili 
contacte. Şi eu mă duc la cinematograf 
din același motiv. Prin film poti transmite 
celui mai larg public, iubirea, ura, intele- 
gerea, orice. E drept că depinde de 
public. 


— Nu vi s-a întimplat niciodată să 
constataţi că unul din filmele pe care 


le-aţi făcut nu ajunge la public. nu 
reuseste să-i comunice nimic? 

— Ba da, şi a fost groaznic. Am făcul 
filme din care. cind am discutat cu 
diferiți oameni, am văzut că nu au înțeles 
absolut nimic. Dar nu cred că asta este 
o mare problemă. Cred că situaţia este 
aceeași ca și cu lectura: trebuie să te 
obișnuiești, să înveţi să citeşti. La fel şi 
cu filmele, trebuie să invefi să le priveşti, 
să le intelegi. Şi eu personal cred că e 
bine să existe tot felul de filme, pentru 
tot felul de public. 

— Aţi debutat cu un rol clasic, Anna 
Franck, şi ati ajuns, trecînd prin fil- 
mele lui Ingmar Bergman, la «Papesa 
Ioana». 


— Cred că nu e nimic uimitor. Am in- 
ceput să joc de cind eram foarte tinără. 
La început, interpretam roluri de fete pure 
şi inocente. Ori de cite ori regizorii aveau 
nevoie de un personaj tinăr şi inocent, 
eram automat aleasă şi distribuită. Au 


ronica nespecialistului 


ALAS, POOR YORICK! 


(HAMLET, ACTUL V, SCENA l) 


Mă numesc Yorick. Sint un cal. Unii 
zic că sint bătrin şi bun de nimic. 
Alţii cred că tot mai pot «umple o 
margine de cadrun!... Pentru alții nu 
sint decit... ăla! Dar şi asta tot mai rar 
pentru că, bătrin sau nu, sint totuşi 
de o virstă cu cinematografia. 


l-am purtat in spinare pe toți, pentru 
că toți au inceput cu mine. 


— la-l pe Yorick că nu-ţi face nimic! 


— la-l pe Yorick că te duce singur! 


Apoi, cind intelegeau, pe spinarea 
mea, că un cal nu se conduce ca o 
motocicletă, ei imi intorceau spatele 
scirbiti, căutind alti cai mai nervoși, 
mai răi, mai nu știu cum, mă rog, nu- 
mai alții să fie. Dar mie imi place. ii 
iubesc pentru că-i cunosc, îi ştiu. De 
cite ori n-am auzit pe regizor zicind 
despre mine: 


— Dobitocul ăla n-a venit cind i-am 
spus eu... Dar a venit bine! 


Dar nici asta nu e simplu. Că eu, 
ca un cal bătrin in cinematografie ce 
sint, ştiu ce important e «să vii in 
semne», să nu le strici «compoziția 
cadrului»... «şarful»... Şi-i mai ajut pe 
băieții din spinarea mea, că de m-aș 
lua după cum mă imping ei cu friul 
şi pintenii... 


Bine, bine, o sa mă întrebaţi, dacă 
eşti aşa de bun de ce nu ești o vedetă? 
De ce nu eşti un «cal de prim plan» 
cum se spune? 


Da, dragii mei, trebuie să vă spun 
că am şi eu un păcat. Nu pot să stau 
decit cu capul intors spre aparat. Mă 
uit mereu, mereu la ei. De cind mă 


urmat apoi rolurile tragice. Niciodată însă 
nu am jucat comedie, cu toate că la in- 
ceputul carierei mele asta imi era su- 
prema dorință. Asta insa nu m-a impie- 
dicat ca în toate filmele să fiu ucisă. să 
innebunesc, sau cel puţin să-mi pierd 
iubitul. 

— Aţi interpretat ultimele filme rea- 
lizate de sotul dumneavoastră, Ing- 
sai Bergman. Ce părere aveți despre 
ele? 

— Cred că Ingmar Berqman este dintre 
puținii care încearcă să infatişeze şi ceea 
ce se ascunde sub aparenfe, sub supra- 
fete. Este interesant sa spui nu numai ce 
fac oamenii, dar şi de ce. E interesant 
să știi de ce oamenii nu mai sint roman- 
tici, nu prea mai sint fericiți. Unii il con- 
sideră pe Ingmar Bergman un negativist, 
dar nu cred că au dreptate. Adevărul este 
că nu ne vine totdeauna ușor să trăim 
și că e bine să încercăm să aflăm de ce. 
E ciudat totuși că rareori am cunoscut 
un om cu mai mult haz şi căldură decit 
el, cu un fantastic de cald interes pentru 
oameni. În filmele lui asta nu se prea 
vede. Dacă este să punem în cuvinte sen- 
zatia pe care ţi-o provoacă, ele mai de- 
grabă te zguduie decit te încălzesc. Cu 
toate acestea însă, cred că peste ani 
poate vom afla mai mult despre secolul 
nostru, din filmele lui, decit din multe 
altele 


— Dintre atitea personaje pe care 


știu am stat mereu cu capul spre ei, 
să-i văd. Să-i văd pentru că-i iubesc. 
Îi cunosc. li ştiu. Ei mă bat, mă lovesc, 
mă alungă, dar eu altfel nu pot. Nu pot 
decit așa... cu capul spre ei. Şi acum, 
cind stau mai mult in grajd și nu văd 
soarele cu zilele, treaz sau dormind, 
stau tot cu fata spre studiouri. 


Desen de Neagu Rădulescu 


leri dimineață, Yorick a fost găsit 
in grajd mort, cu capul intors de la 
platouri. 

Unii zic că tocmai de aceea... 

Blestem! 


Mircea ALBULESCU 


le-aţi creat, care credeți că v-a repre- 
zentat cel mai bine? 


— lubesc rolurile cu multiple dimensiuni 
interioare. Cred insă că rolul pe care-l 
fac acum este cel mai aproape de sufle- 
tul meu. Se întinde pe 17 ani. Este rolul 
unei femei moderne și totodată al unei 
fictive personalități de Ev-Mediu. Şi 
xPapesa loana» este o poveste tristă, 
dar plină de speranţă. 


— Se spunea că veți fi interpreta 
principală a ecranizării după «Condiţia 
umană» a lui André Malraux... 

— Este adevărat. Am regretat enorm 
acest rol, dar tocmai cind începuseră re- 
petițiile, M.G.M.-ul şi-a schimbat proprie- 
tarul și totodată și principiile de lucru. 
Dar colaborarea cu Zinnemann mi-a ră- 
mas una dintre cele mai frumoase amin- 
tiri. Este un adevărat artist. Deși aflase că 
filmul nu se mai face, a continuat încă 
trei zile repetițiile, pentru a lăsa eventua- 
lului său urmaș o treabă terminată. Asta 
este diferența între un om care lucrează 
pentru artă şi altul care nu se gindeşte 
decit la bani. 

— Spun , sinteti mulțumită cu 
ceea ce v-a oferit profesiunea, viața 
dumneavoastră pînă acum? 

— Pe deplin. Cred că ar trebui să mă 
consider o aleasă a soartei. 


E.H. 


31 


Romulus 
Rusan 


întreabă: 


— Ati străbătut perioada de glorie 
a revistei «Vieţii românești» de la lași. 
Ne-ar interesa să știm cum era privită 
arta filmului într-o redacție care, prin 
persoana lui Ibrăileanu, întrupa în ega- 
Hi măsură traditionalismul și moder- 
nismul literar al acestei epoci? 


— Ca să fiu sincer, nu era privită in 
nici un fel: nici rău, nici bine. Era ignorată 
Nu cred că cineva din redacţie mergea 
la cinematograf. Adevărat că era mut. 
Membrii redacţiei (în fapt, ai originalului 
cenaclu de zi şi de noapte pe care il re- 
prezenta redacția) erau prea pătimaşi de 
literatură ca să mai aibă disponibilități 
sufleteşti pentru vreo altă manifestare de 
artă, cu atit mai mult cu cit realizările ei 
erau prea puțin concludente. Asta era 
pină prin 1930, în perioada cind condusese 
Ibrăileanu. Dar vă mărturisesc că eu pină 
astăzi am rămas un prea puțin convins 
admirator al cinematografului. Mă intere- 
sează doar ca priveliști, ca interioare, ca 
fizionomii care ating curiozitatea pur și 
simplu, nu emoția artistică. 


— Nu se potrivea, dacă ne gindim 
bine, specificului «Vieţii românești» 
şi, într-un fel, nici «dulcelui tirg»... 


— Nu se potrivește nici unei firi inclinate 
spre analiză. Căci filmul mi se pare mai 
mult o artă a aparenfelor, decit a sub- 
stanfei. 


— Departe de a ne gindi să vă con- 
vingem de contrariu , ne permitem to- 
tuşi să vă contrazicem: nu cumva nu- 
triți asemenea sentimente pentru că 
nu aţi încercat, şi deci n-aţi reușit, să 
vă integrați convenției filmului? 


— Bineinteles. Eu sint refractar la tot 
ce-i convenție. Orice convenţie mi se 
pare a fi in realitate o tentativă de a mă 
înşela. Şi incă filmul este în sinea mea 
protejat, în comparaţie cu teatrul, care 
mi se pare o culme a conventionalismului. 
Nu pot să cred în asigurările unor oameni 
care vor să mă convingă prin gesturi și 
mimică de gerul de pe scenă (să zicem). 
atunci cînd eu știu că ei mor de căldură, 
ca şi mine, cel din stal... 


— Filmul, tocmai că vă dă o ideală 
posibilitate de identificare cu viața 
(unii spun că este punctul lui vulne- 
rabil ca artă)... Ce-i puteți reproşa din 
acest punct de vedere? 


— În film mă supără sărăcia teribilă a 
sentimentelor, sau concretizarea lor exce- 
sivă. De aici, probabil, marea sărăcie de 
subiecte, de senzaţii variate. Încercaţi să 
faceți un bilanț și veţi vedea că totul se 
reduce la citeva scheme de război, dra- 
goste, aventuri, comedie, muzică. Este 
prea puţin (nu credeţi?) după trei sferturi 
de veac! Vreau să spun că filmul ar trebui 
să fie, între celelalte arte, precum este 
avionul între mijloacele de transport: are 
posibilitatea să realizeze orice, totul de- 
pinde de îndrăzneala inventatorilor. Or, 
spre deosebire de aviafie, cinemato- 
grafia n-a dovedit pină acum decit 
că nu stă la inălțimea acestor posibilități. 
E un fel detrupă de infanteriști, aeropurtată. 


— O considerați incă o artă in preis- 
torie? 


— Din păcate, da! 


— O considerați a fi prea subjugată 
tehnicii? 


— Asta nu mă supără excesiv dacă teh- 
nica e bine folosită; în fond, toate artele 


32 


d 


Iubiti filmul , 
Demostene 
Botez ? 


d AN 


r 
D 


| 


v 


` 


i 


Cinematograful nu şi-a atins încă posibilitățile 


Ti pretind adevărurile de care viaţa m-a frustrat 


Filmului românesc îi cer prezentul şi adevărul 


İşi au o parte mai mare sau mai mică de 
tehnică... 


— Literatura are şi ea o convenție la 
bază (e adevărat, milenară)... 


— Poate tocmai de aceea mă fac că n-o 
observ... S-ar putea ca numai noi, lite- 
ratii, să n-o observăm. În orice caz, lunga 
școală a literelor m-a deprins să nu con- 


sider literatura altceva decit un etaj supe- 
rior al vieții, un fel de viață aeriană, între 
cer şi pămint. Filmul, v-am spus, ar putea 
să reprezinte o viaţă a slăvilor, cu intim- 
plări terestre totuși (căci el nu e legat de 
nimic) ...Şi nu este... 


— Ecranizările vi se par ajutoare date 
de film literaturii sau de către litera- 
tură filmului? 


— Mi se par, İn general, impietăţi, cu 
atit mai mari cu cit e mai mare opera ori- 
ginară. Reducind totul la absurd, aş zice 
că procedeul seamănă in esență cu cel 
al «romanelor în fotografii», care, în anu- 
mite reviste ilustrate, își propun să re- 
zume, în 200 de poze, cu actori de mina a 
zecea și cu un text ingăimind la colțul 
străzii, o capodoperă cum ar fi «Anna 
Karenina». 


— Îmi spuneati că filmul care v-a 
impresionat cel mai mult a fost un 
documentar in care l-ați văzut pe Tol- 
stoi. De ce preferați documentarul fil- 
mului de ficțiune? 


— Nu prefer documentarul filmului de 
ficțiune. Prefer insă filmele care imi dau 
adevăruri de care fusesem frustrat. Şi 
filmul de ficțiune care-mi dă asemenea 
elemente imi poate deveni preferat! Dar 
asta se intimplă mai rar. Filmul e artă de 
delectare prin vedere, şi eu il prefer pe 
cel care-mi dă aspecte noi de viață, care 
mă face să cunosc ceva din lumea asta in 
care am trăit citeva decenii și nu am văzut 
aproape nimic. 


— Spunefi-ne citeva filme preferate! 


— «Nopțile Cabiriei», «La strada», fil- 
mele Gretei Garbo... Eu sint un amant 
ratat al Gretei Garbo... 


— Cum explicati succesul acestei 
actrițe in sinul generaţiei dv.? 


— Avea o onestitate față de ea însăși, 
un mare respect faţă de spectator; abolise 
conventionalul: si era, pe deasupra, fru- 
moasă. İn definitiv, din-acest punct de 
vedere imi place și Brigitte Bardot care, 
bine educată, ar fi putut deveni o altă 
Garbo... a generației dv. Regizorii i-au 
speculat, însă, mai mult fizicul decit ta- 
lentul. Mie mi se pare că este o actriță 
de talent. 


— Dar locul ei l-a ocupat altcineva... 
Şi, pentru că ne apropiem de sfirşitul 
timpului și al spațiului nostru, vreți 
să ne spuneți care e cel mai prost film 
pe care Lan văzut? 


— «Prost» nu e bine spus: mai degrabă 
«revoltător». La Bruxelles am văzut acum 
citiva ani o peliculă (i-am uitat numele), 
unde erau arătate vreo şase metode de a 
asasina. Astfel de filme sint cu miile; s-au 
difuzat şi la noi astfel de produse al căror 
singur fond «artistic» e arta violenţei, în 
nici un caz calitatea artistică. E revoltă- 
toare ipocrizia cu care difuzorii se făceau 
a crede că, dacă înving tincoruptibilii», 
filmul devine subit educativ și asasinatul 
e operă milostivă. Dar deprinderea omu- 
lui cu asasinarea facilă, cu minimalizarea 
vieţii, se vede bine unde duce. 


— Aţi semnat 66 de cărți, dar și un 
documentar despre Bucureşti. Din 
această virtuală poziție de cineast, 
ce-i doriţi filmului românesc? Cum tre- 
buie să inceapa, sa reinceapă el re- 
dresarea preconizată în primăvara tre- 
cută? 


— Cu prezentul şi adevărul, 
— Şi ce vă supără cel mai rău? 


— Diligenţele pe care le depun anumite 
filme de-ale noastre de a ne prezenta ca 
pe nişte primitivi. După ce am izbutit (şi 
cu ce eforturi!) să recuperăm, în citeva 
decenii, secole intregi de arierare, unii 
dintre noi se străduiesc-să ne arate străi- 
nătăţii ca pe nişte comitagii... 


s Soto 
= š HPR 


x. 


g 


b HEK bat 


eH 


i 


Hü 


îi 


Să fie neplăcut! 


O anchetă care nu e 


inconfortabild 
are toate șansele ratürii. 


Oricite obiecţii s-ar putea for- 
mula — din dorința perfecţionării 
binetntetes — forta de şoc a recen- 
telor şi abundentelor teleanchete 
e neindoielnică. Fiecare teleanchetă 
e un eveniment al serii, e imposibil 
să-ţi întorci privirea de la ce se în- 
timplă pe ecran, e — cum se spunea 
pe vremuri — „e imposibil să nu fi 
captivat de Edgar Wallace“... Orice 
investigație critică are atracţia ei 
magnetică, nu există „teme mari” 
şi „teme mici”, trebuie să acceptăm 
că puterea televiziunii este atît de 
mare, încît ea poate transfigura mi- 
norul în major, după cum —atunci 
cînd această putere e ingnorată 
sau prost folosită — probleme de 
căpetenie se compromit în fleacuri, 
Totul pornește — lege bine cunos- 
cută — de la expresia vizuală, de 
la chip, de la imagine, o teleanchetă 
care nu spune nimic ochiului nu 
spune pînă la urmă nimic și e de 
preferat să fie citită în ziare, acolo 
unde ochii minţii combină şi sin- 
tetizează cum ştiu ei. Televiziunea e 
un ochi în plus pentru ochii minţii: 
îmi va fi greu să uit chipul — nu 
spun mai mult — al unui -director 
de institut bucureştean şi fructifer 
care habar n-avea că în Ardeal un 
om al locului obţine o producţie 
frumoasă de pere de vreo 5 ori pe anl 
O idee profundă despre dezgustă- 
torul parazitism social trăia in ca- 
potul înflorat al unei tinere de un 
calm pervers, care la întrebarea re- 
porterului : „Şi din ce vă întreţineţi?”, 
răspundea — picior peste picior — 
„mă privește, e o problemă perso- 
hală”! răspuns deajuns de, solid, 
dacă acel capot înflorat n-ar fi des- 
conspirat-o cu “sugestiile lui deloc 
complicate. De altfel sînt cîțiva oa- 
meni care ştiu prea bine ce înseamnă 
O-teleanchetă puternică, expresivă, 
percutantă: sînt oamenii crescuţi 
în atelierul „Refiectorului“, sînt 
cîțiva „economiști“ iscusiţi precum 


Moment din spectacolul „Com 
concursul. de arii TV)— Ci 


Ciprian Enache, sînt nu o dată 
Rodica Rarău, Anca Arion, cadre noi 
care se ridică pa locurile İösate li- 
bere de maeștrii Carmen Dumitrescu, 
Alexandru Stark, care, ca orice 
maeștri, fie c-au obosit frumos şi 
fac caligrafie, fie că au trecut la 
teorie şi academism. În sfirşit, nu 
oamenii lipsesc, ci... 

Ceea ce mi se pare esenţial pentru 
viitorul anchetelor este respec- 
tarea caracterului lor inconfortabil. 
O anchetă care nu e inconfor- 
tabilă — atit pentru reporter cit 
şi pentru eroi, inclusiv pentru con- 
ştiinţa spectatorului — are toate ṣan- 
sele ratării. Acel spirit ofensiv, mi- 
litant împotriva vechiului-rutinier 
şi lenevos — nu se poate mărgini 
la declaraţii decorative pe margi- 
nea unor imagini placide şi plăcute. 
O anchetă e din capul locului o si- 
tuatie neplăcută şi, pentru a fi efi- 
cace, neplăcerea trebuie să domine 
întregul material, altfel de unde 
să apară în noi acel catarsis, acea 
dorinţă aprigă de a îndrepta lucrurile? 
Sint incintat ori de cîte ori repor- 
terul pune întrebări dificile, rele, 
celui prins cu miîţa-n sac, în ofsaid, 
în neregulă. Sint încîntat cînd ima- 
ginea nu iartă, nu „dozează”, nu drege 
busuiocul şi mă aşează chiar pe 
mine, privitor, în miezul unei si- 
tuaţii care „pute“ — cum a fost odată 
descinderea într-un restaurant, İn 
culisele lui, care într-adevăr trăzneau 
a carne fezandată. Fireşte, nu sîn- 
tem  mazochişti, să ne placă con- 
templarea îndelungă a neplăcutului, 
a uritulul, a murdarului. Idealul 
ar fi să nu mai avem subiecte pentru 
teleanchete tari şi necruțătoare. Dar 
fiindcă nu sîntem în stadiul de a ne 
plictisi într-o lume ideală — trebuie 
să se înţeleagă şi să înţelegem că 
sînt situaţii care nu pot fi drese cu 
apă de colonie. 


BELPHEGOR 


ji" de lon Marina (Menţiune ` la 
Constantin si Emanoil Petruț 


telecinemate 


Două filme — eveniment 


Kalatozov şi Welles, 
după 11 şi după 19 ani 
de la premieră. 


În săptăminile de care ne ocupăm, 
două au fost filmele-eveniment din 
programul „Telecinematecii“: “Scri- 
soarca neexpetiată" a lui Kalatozov 
şi „Othello“ în versiunea lui Orson 
Welles. lată, Telecinemateca îşi în- 
deplineşt6” menirea venind în întim- 
pinarea iubitorilor de film cu două 
dintre creaţiile care au însemnat 
date în arta filmului. Să nu uităm 
că ele reprezintă premiere pentru 
o mare parte dintre telespectatori. 

După 11 ani „Scrisoarea neexpe- 
diată a cîştigat în expresivitate 
artistică şi în forță dramatică, con- 
firmind perenitatea filmului, atunci 
cînd este vorba de o operă de artă. 

Eroica poveste a exploratorilor 
sovietici, İnfruntind natura pentru 
a-i smulge bogăţiile ascunse şi a lé 
pune în sluja omului, capătă astăzi, 
cînd urmașii nu prea îndepărtați ai 
acestor temerari explorează, sacri- 
ficindu-se, spaţiile cosmice, semni- 
ficatii noi. Azi ca şi ieri, ca şi miine, 
„omul trebuie să exploreze”. lată 
un mesaj expediat întregii umani- 
töfi. 

De atunci l-am văzut pe Smok- 
tunovski în „Hamletul” semnat de 
Kozintev sau în „Unchiul Vania” 
al lui Koncealovski, ca să amintim 
doar două din personajele sale le- 
gate de marea literatură, așa încit 
ne-am întors cu sporită admirație 
să-l privim încă o dată în rolul geolo- 
gului care abandonează frontul vieţii, 
doar în clipa în care e sigur că misi- 
unea sa a fost îndeplinită. Actor de 
mare nobleţe, Smoktunovski face 
parte din rasa celor care, trecind 
cu uşurinţă peste granița profesi- 
onalismului, pășesc în împărăţia 
celor ce au marele har al artei. 
Samoilova, nevuitata veveriţă din 
„Zboară cocorii“, îşi trăieşte aici 
rolul pe măsura acelei cauze care, 
ignorind mica sau marea fericire 
a fiecăruia, deține dreptul de viață 
şi moarte asupra celor ce i se consa- 
cră. Şi cît de tulburător răsună cu- 
vintele crezului comsomolist — ru- 
găciune rostită de acest soldat — fe- 
titá în fata naturii. 

Şi acum Uruşevski, 


Un poem scris cu aparatul de 
filmat: „Scriscarea neexbediatd" 


Acest ipoet al aparatului de filmat, 
sub privirile căruia întinderile albu- 
lui de gheață, taigaua, uriaşele fluvii 
siberiene devin personaje. Fiecare 
imagine,fiecare cadru spun povestea 
acelor oameni și locuri, vorbesc 
despre curajul şi bürbötla lor. Un 
secret limbaj de flăcări intregeşte 
acest peisaj halucinant. 

„Scrisoarea” lui Kalatozov a fost 
expediată, Ea a ajuns la sufletele 
noastre. 

Acum doar cîteva cuvinte despre 
a doua prezență marcantă, cea a 
lui Orson Welles care, prin „Othello“. 
a creat una dintre cele mai nobile 
întilniri ale lui Shakespeare cu 
ecranul. 

De data asta eram la 19 ani cupă 
premiera cinematografică, care a 
avut loc la Cannes, ediţia 1952, unde 
i s-a atribuit ex-aequo cü „De doi 
bani speranță“ ai lui Castellani, 
Marele Premiu. 

„Othello“, asemenea tuturor capo- 
doperelor, rămîne un film fără vîrstă. 


Regizor, interpret, producător şi 
cîteodată operator, atunci cînd nu 
avea bani cu care să-şi plătească acest 
colaborator, Welles s-a apropiat 
de Shakespeare (aşa cum o făcuse 
cu cinci ani în urmă cu „Macbeth” 
şi după 14 ani cu „Falstaft”) luîndu-șt 
deplina libertate faţă de textul dra- 
matic, dar pöstrindu-şi nealterată 
fidelitatea față de esenţa filozofică 
a operei. În transpunerea sa, această 
esenţă se exprimă, ca şi în „Hamlet- 
ul" lui Laurence Olivier, prin dezvă- 
luirea întregului mecanism. psiho- 
logic în care „sigiliul unui singur 
defect” întunecă pentru o clipă, 
dar pentru o clipă fatală, toate ce- 
lelalte virtuți ale eroului, transfor- 
mindu-l în erou tragic. 

În timpuria prefigurare a conflic- 
tului rasial din „Othelo“, studiul 
caracterelor este dublat de Welles 
prin viziunea plasticii, Desăvirşit 
contrapunct de alb și negru, imaginea 
continuă parcă explicațiile acti- 
unilor omenești. Othello — Welles 
este un poem ce pledează cauza unei 
umanităţi eliberate de constringeri 
i judecăți, încrezătoare in ra- 
rațiunea şi puterea de autoper- 
r omului. 


Adina DARIAN 


Peisaj cu Guliveri 


Moment atractiv, 
uneori palpitant, 
alteori pueril 


Pisica a apărut mai tirziu... Înainte 
de toate a fost o navă cosmică de 
pasageri, cu vreo șapte-opt ființe 
la bord, care se întorcea — prin 
anul două mii şi ceva sau fără ceva, 
cine ştie? — dintr-o obișnuită cursă 
suborbitală şi se pregătea de ateri- 
zare. Exact în acel moment (pisica 
a apărut mai tirziu) sistemele de 
bord ale navei au intrat, toate, într-o 
panică zgomotoasă şi fumegindă, 
şi aterizarea — vorba vine aterizarea, 
din moment ce Terra, după cum se 
va demonstra, nu prea era pe acolo, 
a decurs în condiţiile unui uragan 
de gradul șaptesprezece. Imediat 
după potolirea zgomotoaselor şi 
fumegindelor mecanisme de bord, 
a apărut Pisica, Dar ceva nu era în 
regulă. Orice pisică respectabilă, 
cînd are chef de joacă, găseşte — 
ştiu eu?—un ghem de lină, un 
ghemotoc de hirtie sau măcar pro- 
pria-i coadă... Pisica no a şi-a gă- 
sit drept obiect de jo 
nava celor șapte (şi cu căţel, opt) 
pasageri spatiali. Da, ceva nu era în 
regulă, Pisica era prea mare pentru 
o navă atit de mică.Faptul n-a trecut 
neobservat, nici de către telespec- 
tatori, nici de către eroii accidentali 
ai serialului tv.: nava ajunsese pe o 
altă planetă — mai bună, mai rea, 
cine mal ştie? — în care: ființele, 
chiar şi pisicile, aveau dimensiuni 
supranaturale, Cu- toții, pasageri 
şi telespectatori, eram pe o planetă 
a gigantilor, 

u ne-am speriat prea tare, spre 
deosebire de călătorii spațiali care 
s-au văzut, dintr-odată, în postura 
unor furnici veşnic  primejduite 
printe giganți cu: ginduri nu 
totdeauna curate, printre pisici, 
imposibil de mari, în păduri cu frun- 
ze de dimensiunea unui om foarte 
normal... Nol mai avem cite un 
antidot. Mai auzisem de Swift, mai 
fusesem împreună cu Guliver într-o 
țară liliputană şi îl mai însoțisern, 
pe acelaşi uriaş, printre Guliveri, 
mal auzisem de fel de fe! de întîmplări 
stranii precum cele imaginate de 
les Verne, de H.S.Welis, de Ray 
Bradbury sau de Stanislaw Lem... 
Şi mai văzusem, tot pe” micul ecran, 


„Planeta giganțilo 


un' desen animat — cum se numea 
cine "mai știe? — în care nişte sim- 
patici marțieni au poposit pe un 
teritoriu necunoscut, populat cu 
schelete de dinosauri şi cu fragmente 
de roci, pentru ca, într-un tîrziu, 
să se demonstreze, „aterizaseră" de 
fapt pe o masă de restaurant de pe 
Terra şi că foarte ciudatele con- 
strucții arhitectonice. din jurul lor 
nu erau decit nişte farfurii, că scheletele 
de: dinosauri erau niște resturi 
dintr-o sarâmură de crap si că frag- 
mentele de roci stîncoase care alcă- 
tulau peisajul nu erau altceva decit 
niste fărămituri de piine pe solul 
unei fețe de masă. Surprize găsim 
la tot pasul în 
speriat prea t 
vizitatorilor in 
tei giganţilor”. 
pentru că tema era d 
nu ne așteptam la pr d 
din partea noului (peatunci) serial TV. 

Am fost cam sceptici iniţial, re- 
cunoaștem: primele episoade ne-au 
încurajat pe panta subestimir i :2veam 
impresia că forta de invenţie a sce- 
nariştilor e cam gituită, că după 
patru-cinci episoade realizatorii au 
terminat ce-aveau de spus şi că încep 
să se repete, în sfirșit,aveam impresia 
că serialul n-are suflu, n-are acea 
„condiție fizică“ necesară pentru 
a ajunge la capătul unei curse lungi, 
aşa cum se anunța a fi cursa omule- 
tilor de pe planeta giganţilor. Reali- 
tățile ne-au infirmat. Serialul a înre- 
gistrat de-a lungul episoadelor d- 
teva ieșiri din schemă“, natura 
poveştilor cinematografice a început 
să difere, printre giganţi au apărut şi 
oameni, astfel încît fantezia autorilor 
a avut mereu alte spaţii de desfă- 
șurare. Remarcabil este şi caracterul 
educativ al serialului; micile intim- 
plari ale cosmonauților au intotdea- 
una un sens moralizator (fără a fi 
plicticos-didacticiste), aşa că avem 
încă un motiv să apreciem prezența 
„Planetei giganţilor“ “în repertoriul 
TV. 

Este un moment atractiv, uneori 
palpitant, alteori cu cite o undi de 
ironie, al tele-sfirşitului de siptamin3. 

Călin CĂLIMAN 


e probleme gigantice — puţini giganţi) 


lolanda Balaş despre marile 
drame- ale “săriturii la înălțime 


În după amiaza aceea de duminică, 
am deschis aparatul tv, ceva mai 
tîrziu. Emisiunea sportivă începuse 
şi eu mă uitam la imagini în felui 
omului care, intrînd în sala de cinema, 
giffind, işi dă seama că a „pierdut 
începutul”. Era o convorbire cu 
olanda Balaş. Despre ea, despre 
Cornelia Popescu, urmașă, despre 
antrenamente. Reporterul (o femeie) 
întreba, iar recordmana mondială da 
săritura în înălțime răspundea. Din 
cind în cînd apăreau pe ecran, aşa 
cum se obișnuiește, fotografii in- 
fatişind-o pe campioant la Olimpiade, 
în ziua ultimului record sau în tre- 
ning, ascultind sfaturile lui Săter. 
Apoi vocea reporterului întreba 
din nou, lar chipul frumos maturizat 
al lolandei apărea din nau, răspun- 
zind. 

Dar, cu toate că discuţia era de- 
centă, ordonată şi fără scîrțiieli, 
mă cuprinse o enervare, mai întii 
inexplicabilă, apoi înţeleasă dintr- 
odată: fata comentatoarei nu apărea, 
nu voia să apară-n ruptul capului 
pe ecran, ţinîndu-se cu o stranie 
îndărătnicie în, cum ar veni, culise 
şi incognito. Cine-i la urma urmei, 
femeia care vorbește un sfert de ceas 
cu İolanda Balaş? N-o vedeam, 
Era ca un lapsus stupid dintr- 
acelea care, cu cît le cauţi mai-crincen 
deziegarea, cu atita rămin mai t3i- 
nuite, scotindu-te din fire şi aruncin- 
du-te în insomnii. Starea de nervi 
a cunoscut apogeul la sfîrşitul trans- 
misiei cînd, deşi-mi. închipulam că 
reporterul va ieşi, măcar acum, 
din: ilegalitatea- vizuală, nu s-a în- 
timplat- nimic: vocea a rostit mul- 
tumescul de rigoare şi tv. a trecut 
la punctul următor din program, 
lar noi la o întrebare: după cum se 
ştie, reporterul nu. este, într-un 
asemenea dialog, glasul functional 
din textele de teatru notat print 
„O voce“, însărcinat de către drama- 


Cine 
ves 
vorbit 
un 
sfert 


de 
ceas 


cu 
Iolanda 
Balaş? 


turg să zică! Deschidel Foc! sau 
Hal Ha! şi interpretat din motive 
de economii, de un electrician dis- 
pus; nu, reporterul este un partener, 
adică un personaj al spectacolului 
numit convorb Un personaj pe 
care spectatorul vrea să-l vadă, să-i 
judece farmecul, ştiinţa grea de a 
pune întrebări, știința şi mai grea 
de a asculta răspunsurile, să-l accepte 
ca „telegenic“ sau să-l refuze ca 
antipatic; atunci, de ce nu s-a fn- 
ceasta de câtre autorii 


in considerentul că gazetarul 
contemporan trebuie să fie modest? 
Calitatea e fără doar şi poate utilă 
cronicarului tele, dar dacă prezența 
abuzivă a comentatorului pe ecran, 
plus pofta cam ades vizibilă de ai 
consuma pe intervievat supără foar- 
te —în schimb extrema de vizavi, 
adică echivalarea ziaristului cu- o 
bandă de magnetofon, nu mai-e 
modestie , ci auto-desființare. 

— din pricini de ordin estetic? 
(falca umflati de pildă); 

— sau din pricină că partenera 
lolandei era sancţionată cu inter- 
zicerea dreptu imagine pe trei 
luni? (vocea s d nepedepsită). 

Nu-mi dau se Fapt este că, aşa 
cum ar exclama Geo Bogza, eu am 
încercat în după amiaza aceea -sen- 
zatia colosală că nu mi-a fost dat s8 
știu, şi poate nu voi şti niciodată, 
cum arată la faţă comentatoarea 
care a vorbit atit de frumos cu 
lolanda Balaş despre marile drame 
ale săriturii în înălțime. 


AL, MIRODAN 


dacă nu mü İnşel? 
Din bau de France") 


2883923944 3567 


Saar” x 530 29590 33962 


= 
o 


cl sau 
motive 
an dis- 
rtener, 
colului 


Singuri cu 
Kovács György 


Monografia „Kovacs György", sem- 
Dan de regizorul a operatorul 
Ştefan Fischer, prezentată în premieră 
la emisiunea de- limbă maghiară, a 

` depăşit cu mult limitele unei infor- 
ma comentind creaţia unui foarte 
mare artist, ceea ce nu înseamnă că 
a căzut vreun moment în extrema 


E opusă, a romanţării. Soluţia adop- 


L 


tatš de regizor a fost cea a repor- 
tajului-eseu,  cuprinzind toate eta- 
pele şi domenlile de lucru ale omului 
- de teatru Kovács György, dar mai 
ales gîndurile lui legate de existența 
teatrului de limbă maghiară din 
fara noastră, de viața lui în acest 
teatru. -Reportajul în sine, cu ba- 
gajul său de date comentate, con- 
stituind scheletul celor trei serii 
` ale filmului, este surprinzător de 
mobil și de bogat nuanţat, pentru că 
discuţia nu o poartă un reporter 
ocazional curios, ci oameni de ace 
eași meserie, cu aceleaşi probleme, 
foști sau actuali studenți ai maes- 
strului (Magda Siet şi Andras Csiky), 
> secondati, din auf, de un regizor 
la fel de bine pus în temă, Între- 
bările se tes astfel! direct, uneori 
familiale şi calde, alteori aspre și 
metalice, Răspunsurile se tes la 
rîndul lor șovăie!nice sau ferme, 
crunte sau sentimentale. Din vorbă 
în vorbă, din amintiri în amintiri, 
Kovâcs reinvie personaje, spec- 
tacole, epoci întregi din activitatea 
unor teatre, generaţii întregi de 
actori, Desigur, toate aceste fantome 
Vii apărate de memorie, susținute 
prin montaj cu material de arhivă 
vizual sau sonor, interesante, pasio- 
inte chiar, în ciuda unor lentori 
a unor porţiuni relativ diluate sau 
prea îndelung statice, Dar ceea ce 
scoate acest film din comun, ceea 
ce ne-a făcut de fapt să-l reținem, 
este eseul cinematografic despre me- 
seria de actor, despre o mare perso- 
nalitate actoricească, pe care datele 
pes cap la cap o conturează treptat. 
š refer la acele momente în care 
aparatul de filmat, şi prin el spec- 
tatorul rămîne singur cu Kovács 


E György, înțepenit cu privirea în 


privirea lui, agăţat de melodia gla- 
sului său, supus forţei şi fascinaţiei 
sale. Mă refer la, acele momente în 
care preumblarea printre fapte 
zăboveşte, în prim plan explodind 
Ideile omuti de teatru Kovács, 
eniul său actoricesc în stare pură, 
g mă refer la acea secvență despre 
succes și despre aplauze, în care ima- 
gini şi lumini dănțuiesc ametindu- 
he, iar vocea, numai vocea tul, se 
luptă să ne explice sensul şi mă- 
.. a de sale, se zbuciumă, 
se convingă, să ne convingă, să-şi 
justifice rostul existenței sale, 
b Eva HAVAS 


TV in U.R.S.S 


Rețeaua sovietică de televiziune, 
care cuprinde 1000 de staţii, este 
una dintre cele mai mari din lume, 
Programele sînt recepționate pe un 
teritoriu care cuprinde 70% din 
populație. În următorii ani, noile 
staţii şi noile linii de radioreleu vor 
permite acoperirea întregului teri- 
toriu al Uniunii Sovietice cu pro- 
gram TV, În multe centre există 
două sau trei programe. La Moscova 
există posibilitatea de a transmite 
“cinci programe simultan, Din 1967 
se transmit cu regularitate. emisiuni 
color, La Moscova, Kiev şi Tbilisi 
există studiouri special echipate 
pentru transmisii în culori. În 1967 
au fost construite 20 de staţii „Or- 
bila“ pentru recepţia. programelor 
prin satelit. Comunicaţiiie spaţiale — 
indiferent de distanţă — folosesc 
o singură staţie intermediară, insta- 
lată pe satelitul Molnia 1. La sfir- 
şitul anului 1970 existau pe teri- 
toriul “Uniunii Sovietice, 36 de 
Staţii „Orbila”. 


 Tele-pirati 
Un milion de englezi “— jumătate 
dintre ei sînt londonezi — urmă- 
resc programele B.B.C-ului fără să 
plătească taxele de abonament, 
Administraţia B.B.C-ului e totuși 
mulțumită, chiar foarte mulţumită, 
Pentru că, pînă nu de mult, au fost 
două milioane, Spectaculoasa redu- 
cere a numărului de contravenienţi 
a fost posibilă datorită punerii la 
punct a unei instalaţii. electronice 
care poate detecta un post receptor 
pe o “razi de 45 metri, Pe toată 
durata emisiunilor, în Anglia, cir- 
culă mașini -echipate cu asemenea 

instrumente. detectoare, 


Dumping 


iaţia americană a industrie 
ctronice. plinge: „Lăcrămaţia” e 
studiată de Tre: a americană, 
O anchetă este în s de desfășu- 
rare. Pirîtul: tele e japoneze, 
Acestea sînt vindute pe piața ame- 
ricană cu sume inferioare preţului, 
lor de cost, adică la preţ de dum- 
ping. Constatarea a fost făcută de 
Comisia Tarifară a Statelor Unite, 
Ce-i de făcut? Să fie supuse uror 
taxe speciale, Pericolul este real, 
Trei sferturi din numărul total al 
impörturilor americane de televi- 
zoare vin din. Japonia, Numai anul 
trecut piața americană a vîndut 
3.300.000 de aparate japoneze în 
valoare totală de 225 milioane dolari. 


Publicitate 

Radiodifuziunea şi televiziunea din 
Republica Federală a Germaniei 
obţin sume importante prin trans- 
miterea unor emisiuni de publicitate. 
Numai anul trecut televiziunea a 
încasat 645,5 milioane mărci pentru 
publicitate, faţă de 641 milioane de 
mărci în 1969. Radiodifuziunea a 
încasat numai 2 rmiliocna, 


TV şi poluarea mentală 


Serviciul de cercetări al O.R.T.F., 
In colaborare cu UNESGO au or- 
ganizat, fa Paris, a cincea întiinire 
din ciclul „Comunicare de masă şi 
poluare mentală”, 


„Probleme? La ce serveşte tele- 
viziunea? La ce ar trebui -să ser- 
vească? Care sînt datoriile şi misiu- 
nile celor care lucrează în domeniul 
televiziunii? Care sînt servitutilelor 
şi cum le fac faţă aceștia? Corn- 
cluzie: „Trebuie ca publicul să fie 
într-adevăr disponibil la ceea ce 
recepționează, în caz contrar am 
considerat întotdeauna că nu are 
nici o semnificaţie calculul de au- 
dienti pe cap de telespectatori!" 

Alarmă! „Publicul apreciază că 
televiziunea este un obiect care 
ise datoreszi,ca și apa de la robinet“, 

e unde o oarecare neliniște, „te- 
leviziunea reprezintš o lume în 
care realitatea și ficţiunea sînt ames- 
tecate prea mult, în care ceca ce 
se vede devine mai important dech 
Viața”, şi nu e bine, 

Plan de bătaie, Să deschidem 
porţile la tot ce este nou, cu riscul 
de a fi uneori împotriva gustului 
publicului, Să nu facem emistuni 
perfecte în ochii noştri de profesi- 
onişti, bine puse în cutii, bine 


etichetate, dar care le sînt total 
indiferente telespectatorilor, A mer- 
ge dincolo de, distracție înseamnă 
să faci ceva care să rămină,,, Să 
facem ceva! 

Propunere, Sociologul Elia Katz 
propune extinderea zilei de pauză 
— măcar o zi pe săptămînă — TV, 
în numele dreptului şi a datoriei 
fiecăruia de a-și alege modul de 
a-și petrece timpul liber, 

Utopică propunere! 


Din nou Rossellini 


Am mai vorbit în această pagină 
despre înalta apreciere pe care Rober- 
to Rossellini o acordă televiziunii, ca 
mijloc de impunere şi comunicare 
în masă şi chiar ca posibilitate de 
a face artă, fireşte artă pentru mase. 
lată că, nu demult, cunoscutul “re- 
pa italian a fost invitat să turneze 
a Universitatea din Huston (Texas) 
o serie de filme destinate televiziu- 
e ae a. vg accesibile marelui 
public o serie cte complicate 
ale ştiinţei “dr ° 


I A 


MATA-HARI (scurt metraj) 


— Găpitane. Ledur, de la contraspionaj; urmează-mă - fără discuții, 


— Aşa da1... Pe tine te interesează ce fac eu, nu ca pe nevastă-mea 1... 


(Din „joies de France") 


crısoarea 
lunii 


„Rolul precipitațiilor 
în căsnicie...“ 


D 
„lubitorilor de film li s-a oferit 
o nouă întîlnire cu o necunoscută, 
la care m-am dus chit că aveam 
experienţa tristă a altei pelicule, 
tot cu o necunoscută (aşa ne avin- 
tăm noi bărbaţii, spre necuno- 
scute!). La capătul a două ore de 
spectacol, ieşeam de la „Scala“ 
cu gîndul la ploile mele şi la peli- 
cula realizatorilor greci pe care 
dacă. o intitulau „Rolul preci- 
pitaţiilor în căsnicie” avea măcar 
mesajul spus mai pe şleau. 
“ Filmul nu este altceva decit 
o anemică incursiune într-o căs- 
nicie devenită insipidă şi mono- 
tonă. Surprins într-un sezon plo- 
ios, mariajul tinerei Cristina cu 
mai puțin tînărul procuror în- 
cepe să devină greu de suportat, 
Motivul, pe lîngă cel de ordin 
meteorologic, pare a fi programul 
cazon al fiecărei zi, Dar cine sau 
ce-o. împiedică pe Cristina să-şi 


Filmele 
romanești 


Stocul cel mai masiv de scrisori 
cuprinde părerile cititorilor noştri 
despre ultimele filme româneşti. 
Filmul nr. 1 este „Mihal Viteazul”. 
Precumpănitoare sînt elogiile. lată 
cîteva „flash-uri“ dintre cele mai 
consistente: 


o 
„Mihai Viteazul” un succes 
incontestabil 


— .....Bravo cinematografiei noas- 
trel Bravo lui Sergiu Nicolaescu, 


cineclub 


Examen de maturitate - 


găsească o mulțime de preocu- 
pări interesante şi utile? (Un om 
titrat n-are voie să-şi plafoneze 
orizontul!). Să zicem că răceala 
soțului ar fi motivul, numai că 
zeci de metri de peliculă nu ne 
oferă nici măcar o acțiune a Cris- 
tinei în scopul de-a împrospăta 
atmosfera căsniciei, căci numai 
în acest caz am fi putut judeca 
comportarea soțului şi înţelege 
eventual intriga acţiunii... 

Să fim inteleşi, multecăsni- 
cii ajung în pragul unor momente 
critice şi tocmai de aceea reali- 
zatorii filmului trebuiau să vină 
cu nişte argumente care să con- 
vingă (or, filmul produce dese- 
ori rumoare în sală prin infan- 
tilismul unor scene). Păi, ce ne- 
am face, oameni buni, dacă la 
fiecare ploaie ceva mai lungă, 
cîte o soție s-ar arunca în braţele 
altuia? 

„Femeia necunoscută” a stors 
cîteva duzini de lacrimi, dar iată 
că o altă „întîlnire cu o necunos- 
cut3” nu a mai impresionat pe ni- 
meni, O fi iar la modă garderoba 
bunicii, dar flaconul cu săruri 
l-am aruncat de mult la coș! Azi 
se leșină mai rar şi mai cu motiv“... 


Ing. Victor BĂTĂLAN 
Sighişoara 


bravo lui Amza Pellea! Toată pleiada 
de actori aleasă pe sprinceană este 
impresionantă şi uluitoare. (Filmul 
are şi defecte? Poate. Sergiu Nico- 
laescu ar trebui să se gindească cui 
încredinţează rolurile feminine...). Un 
spectator întreba: „Ai avea curaj să 
vii.să vezi filmul ăsta a doua oară?” 
Răspuns negativ. „De ce?" Răspun- 
sul; „— Sint epuizat!” Da, e un 
film dur, un film de titani, zguduitor. 
Dar nu am ieșit de la „Miha! Viteazul“ 
cu dureri de cap, cum mă speriau 
„gurile rela“, aceleași care te sfătu- 
iesc la „Genoveva de Brabant“ (filmul 
cel mai slab văzut în cariera mea de 
cinefil) să-ţi iei provizia de batiste... 


Deși am plins la „Mihai...” şi nu 
mi-e rușine s-o spun“, 

Marilena MANCU 
Licey! „Vasile Alecsandri” — Bacău 


e ....Pentru Sergiu- Nicolaescu 
am o felicitare aparte căci realizarea 
filmului e excepțională, Aceeași 
reușită realizare am întilnit-o şi la 
„Dacii“, „Ultimul mohican" sau „Vină- 
torul de căprioare“ (12) „Mihai 
Viteazul" e şi mai reuşit poate 
pentru faptul că realizatorii şi 
actorii sint numai români. Dacă 
filmul „Dacii“ l-am văzut de 6 ori, 
„Mihai Viteazul” Las fi văzut de 
10 ori, întocmai ca scriitorul Marcel 
Achard care a văzut filmul „West 
Side Story” de 10 ori. „Avem și noi 
actori şi regizori foarte buni, dar 
nu ne apreciem destul"... — avea 
dreptate Amza Pellea cind a spus 
acest lucru“, 

Eugenia DRAGOMIR 
str. Splai Bahlui nr. 33 A — lași 


e ....Cred că alegerea lui Amza 
Pellea în go domnitorului müg- 
tean aəfost strălucită, Nimeni nu ar. 
fi putut să-l intruchipeze mai bine. 
„Mihai Viteazul” se nu meşte Amza 
Pellea“, 

Mona MANU 
București 


f.b-ok 


e „S-a spus că„Mihai Viteazul” 
deschide perspective noi filmului 
românesc istoric, că este o mare 
realizare, etc, Pornind de la aceasta, 
credeţi că ar fi eronat dacă am spune 
că Sergiu Nicolaescu trebuie situat 
printre primii deschizători ai acestor 
perspective, că este un mare realiza- 


tor?“ 
Emilian DOBRIN 
student — Bucureşti 


e ....Totul e minunat, de la 
prima pină la ultima secvență. E o 
creaţie gigantică, cu care ne putem 
mindri”. 

Maria ORHA 
str. Cloșca nr. 8 — Satu-Mare 


Mai remarcăm printre scrisorile 
elogioase cele semnate de Angela 
DOHOTARIU (Bd. N. Bălcescu 33— 
București), Maria DODAN . (str 
A. Ipătescu nr. 46 — Ploieşti), 
precum şi o „ilustrată specială” cu 
trei cuvinte telegrafice: „Excelent 
„Mihai Viteazu“, laude” semnată 
Roman BRÎNZĂ (str. Trandafirilor 
nr. 34 — Blaj.) 

. 


İn valul acesta de scrisori elogioase, 
credem că nu este lipsit de interes a 
desprinde cele citeva opinii critice 
la adresa filmului, Fără a fi nume- 
roase, socotim că ele merită atenţie 
în deosebi pentru privirea ascuţită 
cu care unii spectatori privesc fil- 
mele cele mai izbutite: 

— „AM asistat la o demonstraţie 
convingătoare a posibilităţilor (mai 
ales tehnice) de care dispune cine- 
matografia noastră şi care ne in- 
deamnă, chiar în virful bucuriei 
noastre, să ne măsurăm totuși cu 
ceea ce se putea face, În film, stăpină 
totală e lupta: armată și politică. 
Lupta, mai ales cea a Inclestšril 
armate, a devenit, folosind un 
men de bătălie al epocii, „o cursă” 
pentru realizatorii, filmului. Preosu- 
părea pentru imensele şi coslisitoa- 
rele i solicitări a deviat endi 
realizatorilor de la a căuta șia r 
artistic rădăcinile l vi 
armate: Vedem foarte puțin 
film, -sau aproape deloc, felul 
care s-a născut şi s-a sudat această 
vitează armată a lui Mihai Pătraşcu... 
Am văzut nu puţine filme-in care 
războiul era in fiecare „fibră” a 
peliculei, fără ca să asistăm la nici o 
ciocnire armată. Chiar dacă nu am 
cere aşa ceva filmului de față, parcă 
trebuie. spus că un anume metraj 
limitat de bătălie, bine. făcută și 
judicios montată, ar fi lăsat răgazul 
necesar abordării temelor lite 
(de exemplu, legătura lui Mihai cu 
viteji! săi oșteni). A trata o problemă 
istorică de pe poziţii contemporane 
nu poate să se împace cu maniera 
de a scălda aparatul de filmat în 
singele străpunşilor in țeapă sau 
a trupului fără cap şi al capului fara 
trup al lui Bathory”... 

G. BRUCMAIER 
Suceava 


un altceva numit „meserie“, Nu o dată ne-a fost dat să 

nesfirşite prin tot felul de peisaje, la poveşti care se Ç 

şi cu atît mai puțin de ce, nu o dată ne-a fost dat să auzim comentarii fa- 
bulos dezlinate, pline de termeni clüdati, puși alături într-un mod și mai 
ciudat, sau ilustrații muzicale care se puteau lipi pe orice, începind cuima- 
gini de cooperativš agricolš si sfirsind cu cele de uzină, mai cərect spus, 


nu se lipeau pe nimic. Toate ast 
experiență. Dar şi cel al lipsei de îndrumare. Mai ales fil 


ea sînt, fără îndoială, rezultatul lipsei de 


cele de protecția muncii sufereau, într-o majoritate cov 
evidentă lipsă de îndrumare. Și e păcat, pentru că mai ales ele 
să fie o activitate bifatö, ci”una utilă: Altfel nu-şi au rostul. 


Trei zile de vizionări, 143 de filme reprezentînd 51 de cinecluburi 
şi 6 cineamatori individuali (pasiunea nu are întotdeauna nevoie de acte 
în regulă), program tipărit, afişele filmelor expuse în holul Casei de Cul- 
tură din Pitești unde avea loc festivalul, chiar şi un buletin, „Cineclub EL 
scos, nici acum nu pricep prin ce minune, doar de doi oameni — Lucia 
Bogdan şi Nae Cosmescu — pe scurt, cel de-al doilea Festival al Cineama- 
torilor a avut tot ce se cade să aibă un festival, N-au lipsit decit conferințele 
de presă, Sau, ceea ce poate că ar fi fost şi mai util, consfâtuirile, discuțiile 
organizate între realizatori pe marginea filmelor prezentate. 


—o—— ————.— ——— 


Atenţie la meserie 
— 1 — T AO ENA 


Sigur că nu toate cele 133 de filme au fost pasionante. Nu întotdeauna 
am regretat durata stabilită de regulament, la cel mult j ate de oră. 


Nu întotdeauna am avut senzația că mai există şi altceva pe lîngă pasiune, 


———-—.—.————— 
Generozitate sau exigentă 
—-——.———.———.—.——— e 


Poate că, totuși, selecția ar fi trebuit ie mai puțin generoasă. Poate 
criteriul calităţii ar fi trebuit sš funetior mai din pi a că, ceea 
ce numim „incurajarea noilor veniţi“, ar trebui înțeleasă altfel. Pentru 
că nu ştiu cît de încurajați s-au simțit cineclubiştii mai noi, 
menit în competiție cu confrații lor „bătrîni“ de 10—15 ani, Şi la urma 
urmelor, cred căe momentul ca un festival de cineamatori să-suporte 
gile oricărui festival, Pentru că ci atorismul a devenit un luc 
care trebuie luat în serios. S-a terminat cu vîrsta din leagăn 
cü zimbetul înduioșat și îngăduitor față de nişte oameni'care mia te vită 
döm"le, drăguții de ei, fac filme!!!“ Cineamatorii — sigur că nu toţi — 
cinecluburile — sigur că nu toate — au trecut d ala primară, au trecut 
îndrăznesc să spun, şi examenul de maturitate. Sint oameni în toat 


11834 


.i.35571x221806“63$ 


KK sea ve 


ty 


“133 


TTT 


m, stăpină 
şi politică. 
incleștărilor 


soslisitoa- 
Hat atenţia 
LI șia releva 
victorii 


făcută și 
lăsat răgazul 
or ocolite 
Mihai cu 

p problemă 
ie mporane 
maniera 
filmat în 
"cap sau 
pului fără 


IC MAIER 
Suceava 


la plimbări 
Sak cînd 
pentarii fa- 


hu trebuie 


lü că, ceea 
I. Pentru 
re s-au po- 
5 Şi la urma 
uporte le- 
deet serios 
ka terminat 
mia te uită 
nu toti — 
au trecut, 
toată firea, 


După ce remarcă printre reuşi- 
tele majore ale filmului, interpre- 
tarea personajelor principale, ritmul 
epic susținut, scenariul, cantitatea 
de mijloace impresionante cu care 
s-a realizat filmul, Niculae KOS- 
LINSKI (B-dul Ana İpatescu nr. 41 — 
București) face citeva obiecţii, din- 
tre care spicuim: 

„Păcat că „Mihai Viteazul” nu 
este totuși marele film pe care spec- 
tatorii il aşteaptă de atita vreme din 
partea cinematografiei românești. 
Poate că pretind prea mult unor 
studiouri care, cu toată experiența 
şi zestrea lor tehnică, nu sint incă 
in- măsură să rezolve pe deplin 
cerințele unui astfel de subiect major 
şi să se ridice la nivelul unei capodo- 
pere a genului, respectiv cum a fost 
„Aleksandr Nevski”... Dacă „Mihai 
Viteazul“ a fost făcut numai pentru 
cetățenii patriei noastre, el strălu- 
ceste intr-adevăr printr-un mesaj 
Clar, neindoielnic şi evidențiat. în 
chip grandios prin scena din palatul” 
de la Alba lulia. Scenele filmului 


sint însă de calitate artistică inegală, 
"alegerea lor nu a cuprins decit 
unele din momentele-cheie justifica- 
tive pentru acţiunile personajelor, 
a specificul vieții omeneşti din acele 
vremi, cu țărani, boieri, turci, bejenii, 
oști mercenare, nu il simţim “decit 
fragmentar şi filmul in ansamblu 
fu ajunge a fi trăit de spectatori, 
“așa cum trebuie sa fie un film care 


apelează mult la sentiment. Pe de 


altă parte, numărul inadvertenţelor 
fata de istorie mis-a părut exagerat... 
Bătăliile lui Mihai Viteazul, cu tot 
efortul de montare, cu toate scenele 
explicative ale transmiterii de ordine, 
“mu izbutesc să evidentieze arta”.sa 
militară. În toate cazurile se ajunge 


la o repetare mai mult sau mai 
puțin asemănătoare a unei incăierări 
strict limitate spaţial... 


„Facerea lumii“ 
„o refacere” a speranţelor... 


O entuziastă opinie despre filmul 
„Facerea lumii” ne este trimisă de 
prolificul nostru corespondent G. 
BRUCMAIER din Suceava; 


w„Nu sînt de părerea celor care 
susțin că structura psihică a eroinei 
filmului nu e verosimilă, Pentru că 
ea a moștenit congenital înclinația 
spre adevăr. Tatăl.ei (drama părintelui 
ilegalist) „n-a avut timp" — ce 
substrat puternic de viață are aceăs- 
tă noțiune! — s-o orienteze spre a 
înțelege izvoarele realei mulțumiri. 
Adevărul pare a licări în viața erol- 
nei “prin tînărul utecist, dar cînd 
fetei atit de lipsită de afecțiune i se 
refuză calea spre dragoste — ea 
se îndreaptă acolo unde crede c-o 
așteaptă o anume căldură süfle- 
tească, eronat sau nu. Foarte con- 
vingătoare İn film e atmosfera 
creată de Vitanidis atît în marile 
confruntări sociale, cît şi în relaţiile 
dintre cupluri. 


Episodul naţionalizării e excelent 
realizat atît ca ritm, ca gradatie, pînă 
la nuantele: gesturilor — ca acele 
șovăieli ale noului director de a 
se așeza pe scaunul directorial! 
Excelentă interpretarea. Ni s-a dat 
totul, de la recitalul İrina Petrescu 
— Ciulei (acest Ciulei, veritabil 
„primus inter pares") și surpriza 
noii posturi a inginerului Dan lo- 
nescu, pînă la apariţia episodică a 
lui Fărimiţă Lambru, „Vremurile“ 
au fost reconstituite cu o atenţie 
meritorie. Ce să citez mai întîi la 
acest capitol? Fie și numai cursele 
de cai, ruleta, loden-ul şi cămașa 
pepită fără cravată a utecistului, 
tramvaiul scoroyit... 

Aceste reuşite atît de numeroase 
m-au făcut să uit complicațiile ivite 
din construcţia filmului bazată pe o re- 
memorare a întîmplărilor— procedeu 
cam banal — ca și dominarea muzicii 
în banda sonoră, 


Am asistat la o convingătoare 
refacere a acelor ani de mare ten- 
siune '45 — "48, urmată firesc de 
„refacerea“ sperantelor noastre în 
filme româneşti autentice.” 


Cristea din 
„Serata“ 


Într-o cronică la filmul Malvinei 
Urşianu, bazată pe ideea că „Serata“ 
e „un film mare“, George VLAD 
din comuna Scutelnici, judeţul Buzău, 
insistă în sublinierea succesului ob- 
ținut de George Motoi: 

„Cel mai veridic personaj mi se 
pare a fi comunistul Cristea; fără 
a diminua din forța sugestivă cu 
care-și tratează celelalte personaje, 
aici, regizoarea adaugă o notă de 
discreţie, evitind așadar îngroșarea 
liniilor care ar fi compromis un erou 
remarcabil. Malvina Urşianu a reușit 
ca din Cristea să facă mai ales un 
om viu, nu un „tablou reprezentativ“ 
lozincard sau  superintelectualizat. 
Alungind aici, cred că lui George 
Motoi i se poate oferi (fără nici o 
reticență) mai mult în filmul ro- 
" mânesc, Ar fi păcat ca după un debut 
atît de strălucitor, Motoi să se ali- 
nieze pînă la urmă în batalionul 
suficient de numeros al „marilor 
anonimi“, e 

N.R.: Tot G. Brucmaier din Su- 
ceava — omul care pare că nu 
„iartă” nici un film românesc — ex- 
primă o părere exact opusă celei 
de mai sus: „Cu totul de neînțeles 
rămîne personajul Cristea. Căci 
omul care creează aversiuni oriunde 
se află şi nu lasă să transpară nimic 
uman İn ținuta lui, e prezentat de 
o voce apărută ex-machina drept 
marele erou incognito al noii vieți“, 


B.D. 
şi alte alerte 


„Opinia publică are cuvintul“ a 
fost titlul unei emisiuni tv. -despre 
„Săptămîna nebunilor“ şi „B.D. în 
alertă" (oneste filme de serviciu, 


după părerea mea). Aprecieri una- 
nime, Dar aceste eșantioane au ele 
un caracter reprezentativ? Se pot 
acredita ca judecăţi estetice părerile 
acelui tînăr care nu Tntelesese pur 
şi simplu rostul tablourilor în ultimul 
„B.D.", adică nu intelesese nimic? 
Atunci cum cerem judecăţi de va- 
İoare, „sugestii de transmis cineaşti- 
lor“ unor oameni care nu înţeleg pur 
şi simplu o povestire în imagini? 
Ce urmăresc asemenea sondaje? Nu 
ştiu. Dar ele lasă impresie de fals... 

În „Cinema“ nr. 7/1971, eleva 
Marilena Mancu — care de la o vreme 
îşi dă cu părerea în stînga și-n dreapta 
și pe care vreau s-o cred tot atît de 
activă și la şcoală — încearcă o 
timidă reabilitare a acelei. bilbfiell 
muzicale, de un optimism colorat gen 
cutie de bomboane fondante (,,Cin- 
tecele mării”). Pe cuvînt, tovarăşi, 
nu merita atita oboseală! 


De altfel, nu înțeleg de ce trebuie 
să creăm spectatorului român un 
reflex nefast: ca atunci cînd vrem 
să-i impunem o ţinută ideologică, 
să-i servim filme slabe, Oare „Pa- 
tricia și muzica“ ne face nouă edu- 
catie? Estetic şi politic nu sînt ter- 
meni aflaţi în contradicţie, dimpotrivă. 
Argumente? „Z“, Jane Fonda, „Sera 
ta", „Facerea lumii”... 

Mihai NEGURĂ 
Str. Dr. Lister 44 A, Bucureşti 


Rubrica ,,Curier”” — redactată de 
Radu COSAŞU 


Vignete de Anamaria SMIGHELSCHI 
K n 


— — e Y YR—_- — IVT =n — U _ | 


sint, cei care dădeau semne încă din fașă, artiști, sint, alții, foarte buni 
T meseriași, sînt, oricum ar fi săsi iei „oameni de cinema“, oameni care au 
creat, încetul cu încetul, o școală. Ca în orice şcoală, există clasici și noi 
valuri, curente şi stiluri, reprezentanţi şi animatori, Există, de exemplu, 
© școală foarte puternică şi foarte serioasă la Timișoara, cu animatorul ei, 
dintotdeauna Sandu Dragoș, școală care a dat cîteva personalități în lumea 
cineamatorilor : losif Costinaș, Gelu Mureșan, Adriana Simlovici din vechea 
gardă, Vasile Moise din cea care urmează să se formeze. Există la Caran- 
sebeş — pe timpuri era la Oţelul Roşu — Emil Matelaş. Există în Bucureşti, 
cinecluburile „Cetatea lui Bucur“, „Ecran-Film“ şi ,,Stud-Film”, de unde au 
răsărit un Cornel Militaru, un Emilian Urse, un Cornel Dimitriu. Există 
ja Rimnicu-Vilcea un Romulus Popescu, la Craiova un George Stoica, 
există pretutindeni deci oameni înzestrați şi capabili. La Huși, la lași, la 
Arad, la Tîrgu-Mureş. Nu e loc pentru toate numele consacrate sau pe cale 
de a deveni; nu e loc de citat filmele cu adevărat interesante care s-au 
văzut în acest festival — al doilea — al cineamatorilor, dar tin oricînd la 
dispoziția televiziunii şi — de ce nu? — chiar a studioului Sahia, o listă 
de filme care ar merita să vadă lumina ecranului. A micului ecran, dacă e 
vorba să se vadă așa cum sînt, a celui mare, dacă cineva se va Învrednici 


şă İc transpună pe 35 mm. 


Atenţie la calitate 
WP. U. U te AER e EE, m NE A 


Şi cu asta ajung la punctul încă nevralgic: calitatea tehnică a filmelor. 


Pentru că mi-se pare că nu se mai p 
tehnic. Nu poate să luăm.dreptul arestor oa 


oate să se rămină la actualul stadiu 


de a se prezenta 


competiţii internaţionale (atîta vreme cît au cu ce se prezenta în acele com- 
petiţii), numai pentru că acolo nu se primesc decit filme cu banda sonoră 
incorporată și de o calitate tehnică ireproşabilă, Nu se mai poate ca filmele 
cineamatorilor să sufere de pe urma calităţii peliculei. Oamenii au, cei 
vechi și cei noi deopotrivă, foarte multă, pasiune și inventivitate, Dar nici 
cea mai fierbinte pasiune nu va fi în stare să determine o peliculă expirată, 
să arate ca una nouă, Nici cea mai mare inventivitate nu va putea acoperi 
hirfiala magnetofonului şi decalajul dintre sunet şi imagine. Şi pe urmă, 
poate că a venit momentul să-i lăsăm să-și consume inventivitatea in me- 


serie şi nu în improvizații tehnice. 


E loc de mai bine 


E foarte bine că am putut asista la un al doilea festival al cineamatori- 
lor. E foarte bine, și frumos, şi lăudabil, că forurile tutelare au răsplătit 
cu premii multe şi generoase cele mai bune filme. E foarte bine, dar e loc 
și de mai bine, Întotdeauna, dar acum e nu numai locul, ci şi timpul. Cine- 
amatorii există și sînt öricind în stare să facă dovada, mai mult decit onora» 
bilă, a existenței lor, care nu mai e nic! oarecare, nici întimplătoare, ci o 
existenţă reală la care trebuie răspuns cu o preocupare reală. Nu numai 
în timpul festivalurilor, dar și cu mult înainte şi mai ales după. E timpul 

es f e, în sfîrşit, acea Asociaţie a cineamatorilor. Dar 


Eva SÎRBU 


| 
f 
| 


în exclusivitate 


SUEDIA—Bo Widerberg: 


A şti să trăieşti, 
talentul suprem 


Un om se leagă de o iubită 
cu aceași inimă cu care se leagă 


Bo Widerberg (născut în 1930) a 
făcut pînă acum şase filme: „Păcat su- 
edez" (1963), „Cartierul corbilor“ (a- 
celaşi an), „Amor, '65“ (1965), „Hei, 
Roland“ (1966), “Elvira Madigan“ 
(1967) „Adalen 31“ (1969) şi, Joe Hill“ 


"eyy Yaranma papay moy 


„Elvira Madigan“, 
sau povestea unui asasinat moral 


de colectivul lui de luptă 


1971). Fiecare din ele e o zbatere, 
o contrazicere, o răzgîndire a auto- 
rului lor, o neîntreruptă luptă între 
lirism şi umor, între sarcasm şi 
durere. Dar tocmai această aparentă 
inconseventi este trăsătură de u- 


- 


Bo Widerberg: 
„Nu sînt un iluminator...“ 


nire a creației contestatarului decla- 
rat, pentru care a exprima viaţa, 
în toată contradictoria ei armonie, 
echivalează cu o replică dată cine- 
matografului convenţional, in esen- 
tš, o atitudine politică. 


„Joe Hill“, 


sau povestea unui asasinat pelitic 


Conștiinţa epocii | 


— Care din aceste filme v-a 
interesat mal mult, care a răspuns 
cel mal exact intenţiei dumneavoas- 
tră artistice? 

— Fără falsă modestie, nu -sînt 
sigur dacă vreunul din ele este 
într-adevăr valoros. De altfel, în 

neral, refuz să mă pronunt asupra 
ə creatillor mele, Simplul mo- 

că nu @reez pentru mine îmi 
dă o senzaţie care poate părea 
curioasă: nu öştept ca un lucru ter- 
minat să mă impulşioneze spre 
altele din vlitor, Ar fi, de altfel, 
o mare pierdere de bani şi de timp 
dacă aş proceda astfel, Şi, în defi- 
nitiv, filmele nu mi le adresez mie, 
ci canlenilor..., 

— Aşteptaţi, atunci, verdictele 
din partea lor? 

— Într-un fel, dar numai într-un 


anume fel. Cea mai mare bucurie ` 


o găsesc în faptul de a surprinde 
un spectator neprevenit referindu- 
se la un film al meu: o scenă pe 
care el a retinut-o Înseamnă că e 
o scenă vie, care nu mai e artă, 
ci viață; sint sigur atunci că filmul 
meu a respirat, că el trăieşte, lucru 
esenţial. pentru mine, pentru- că o 
operă care nu respiră nicinu poate 
transmite vreun. mesaj, Unii mă 
critică pentru atenția pe-care o 
dau acestei respirații, lor İl se pare, 
contrar credinței mele, câ prea 
trepidanta respiraţie  estompează 
mesajul sau îl ascunde cu desăvir- 
sire. Dar eu știu sigur; mesajul 
înseamnă a transmite viaţă, MI se 
întimplă chiar mie: privind o pic- 
tură, un film, un spectacot de tele- 
viziune, studiind fără să vreau felul 
oamenilor de a vorbi, de a-şi expune 
experiența, ajung mereu ta conclu- 
zla că, fără excepţie, cei ce au abi- 
litatea de-a exprima viaţa mai logic, 
mai legat, sint şi cei care-mi dau 
mie — ca spectator — cea ma 
mare speranță că viaţa aceasta me- 


CUBA — Manuel Octavio Gömez: 


Maestrul nostru este 
documentarul 


Mă intilnesc cu publicul 
la jumătatea distanţei 
dintre viaţă şi artă 


— Ceea ce uimeste în „Zilele 
apei”, ultimul dvs. film, este liber- 
tarea nelimitată a aparatului, fre- 
rezia cu care el intră în ritmul 
vleţii. Ştim că această frenezie este 
caracteristica filmului cubanez. De 
unde,de la cine ati inv3çat-o, stimate 
Manuel Octavio Gömez? 

— Cred că marele nostru maestru 
e filmul documentar. La școala lui 
ne-am educat cu toţii. Dar pentru 
a mă înțelege mai bine, cred ci e 
nevoie de puţină istorie. 

və: Regizorul e tînăr şi mic de sta- 
tură și, în ciuda celor patru filme de 
lung metraj şi a celor zece documen- 
tare pe care le-a semnat, are numai 


88 


36 ani. Presimti cš e vorba, deci, 
de o foarte recentš istorie. 

— Înainte de revoluţie, Cuba nu 
avea o cinematografie  naflonala: 
se făcea cite un film la trei ani, şi 
chiar acesta era o coproducție cu 
americanii sau mexicanii; comedii, 
musicaluri, încropiri exotice și super- 
ficiale. Cît privește cadrele, acum 
cincisprezece ani aveam abia doi 
regizori: Julio Garcia Espinosa şi 
Tomas Guttierez Alea, care lucraseră 
în italia, dar fâră a fi semnat singuri 
vreun film. Una din primele. legi 
de după revoluţie a fost înființarea 
unui Institut Naţional de Cinemato- 
grafie, care nu e însă o facultate, 


Manuel- Octavio Gómez: 
Nu: ne: simţim sacrificați..." 


cum ar părea (atesta este încă un 
deziderat pe care sperăm să-l înde- 
plinim în curînd) ci un for guverda- 
mental, Împreună cu Alfredo: Gue- 
vara, cei doi „veterani“ ai noștri 
(nu au mai muit de 43—45 ani) au 
strîns în jurul lor un nucleu de tineri. 
Printre ei mă numüram şi eu. Impre- 
ună cu ei, tînăr amator, am avut 
cinsteă să lucrez la primul film al 
Cubei revoluționare, „Acesta este 
pămîntul nostru“ — un documen- 
tar despre reforma agrară. Ca mine 
au început toţi colegii mei. Ceea ce 
este ffumos, e faptul că nu ne-am 
„Specializat“ nici pînă azi, cu toate 
că, unii, avem paimaresuri artistice 


importante. La noi nu există fron- 
tieri între documentar şi filmul 
de ficțiune. Un regizor „artistic“ se 
întoarce oricind cu plăcere la docu- 
mentar, pe care nu-l va considera 
niciodată gen minor. Aş zice chiar 
că documentarul ne oferă senzaţii 
mai plăcute, mai proaspete, Așa se 
explică de ce, în ciuda faptului că 
producția națională nu depăşeşte 
patru-cinci filme pe an, toţi cei 
douăzeci de regizori avem tot tim- 
pul de lucru si nu ne sim im, dituşi 
de puțin sacrificați, Ba, după cum 
vedeţi, acest fapt are şi-o influenţă 
pozitivă asupra stilului nostru ar: 
tistici 

— İn „Zilele apei” ați- condus 
o numeroasă figuraçie. Din ce ca- 
tegorii sociale açi recrutat-o? 

— Toţi cei. 600 de figuranţi sînt 


locuitori ai provinciei Pinar del ` 


Rio, unde este plasată de altfel și 
acţiunea filmului. Ne-au fost sele 
tionati şi recomandati de forurile 
locale, Vreau să-vă spun că aceşti 
Cameni au lucrat cu noi nu numai 
cu un mare atașament, dür şi cu un 
mare romantism. Timp de un an şi 
jumătate, cît am repetat și am filmat 
cu ai, fiecare şi-a îngrijit-și şi-a păs- 
trat costumul dat în custodie perso- 
nală, ca pe un bun abștesc, Cu excep- 
ţia cîtorva roluri. încredințate ac- 
torilor, personajele au fost inter- 
pretate de azești neprofesionişti. 
Am făcut aproape tot filmul pe 
stradă, studioul nostru- fiind extrem 
de mic. 


üaoıspey 


Spe 


 RAEéAtZdE: 


me v-a 
rispuns 
jeavoas- 


nu sînt 
İn este 
Wiel, în 
| asupra 
slul mo- 
ine îmi 
b părea 
ru ter- 
ze spre 
e altfel, 
de timp 
İn defi- 
ez mie, 


erdictele 


i într-un 


i bucurie ` 


ur prinde 
eferindu- 
scenă pe 
mä că e 
e artă, 
că filmul 
jte, lucru 
tru că o 
nü poate 
Unii mă 
> care o 
| se pare, 
că prea 
tompează 
į desăvir- 
į mesajul 
D. MI se 
nd o pic- 
İ de tele- 
reau felul 
şi expune 
4 conclu» 
ce au abi- 
mal logic, 
re-mi dau 
cea mai 
pasta me- 


Get fron- 
şi filmul 
rüstic" se 
e la docu- 
considera 
zice chiar 
£ senzaţii 
le, Aşa se 
;ptului că 
depăşeşte 
„toți cei 
a tot tim- 

cituşi 
EN cum 
j influenţă 
vostru ar- 


gi condus 
jin ce ca- 
itat-o! 

iran tl sînt 
Finar del 


E altfel şi ` 


fost selec- 
2 forurile 


EES aceşti 
“mu numai 
if şi cu un 
E un an şi 
“am filmat 
gi și-a pis- 
We perso- 
Cu excep- 
Enjte ac 
ost inter- 
Dfesionisti. 
fou) pe 


extrem 


rit3 efortul de a o face mai bună. 
Nu ştiu, totul seamănă cu acea 
intimplare pe care fiecare din noi 
a văzut-o, cind unui pui de animal 
i se pune sub nări un obiect dorit, 
să zicem o bucăţică de morcov. 
Animalul inantea?ă pentru a prinde 
morcovul, nu-i ajunge, dar într-o 
bună zi tot İl va ajunge. A da mesaj 
inscamnă a face morcovul destul 
de dorit. Mă străduiesc spre aceasta, 

— De la „Elvira Madigan” la 
,Adalen "31" şi la „Joe Hill“ este 
o uriașă săritură, o schimbare te- 
matică: de la o poveste de dragoste 
aţi trecut la două mişcări revolu- 
şionare. Cum s-a produs această 
mutație! 

— Ea este aparentă, unghiul din 
care imi vad personajele este ace- 
lași — un unghi deschis atit spre 
viaţa cotidiană, cit şi spre eveni- 
mentele sociale în care sint impli- 
cate. İn ultimele filme, evenimen- 
tele sint mai puternice decit în 
primul; dar viaţa cotidiană a perso- 
najelor nu e mai puţin puternică. 
Adevărul este că, aşa cum aţi văzut, 
imi plac camenti care iubesc viața 
şi care au talentul de a trăl; dar 
asta se poate vedea numai în mijlocul 
situațiilor sociale, al conflictelor 
politice care pun la incercare acest 
talent sau îl distrug. Este sublim 
ca omul să știe să trăiască în orice 
Imprejurare. Am văzut atitea fil- 
me în care revoluționarii contem- 
porâni acţionează, dar nu trăiesc, 

ntru că profilul lor moral este 
izolat de interesele simple ale vieții, 
comune omului obişnuit, Acesta nü 
e un lucru firesc. Vă mărturisesc, 
increderea mea față de un personaj 
care vine în revoluție sau într-o 
luptă socială va fi mult mal mare 
dacă ştiu că ieri el a prins pește, 
s-a jucat cu copiii, a iubit, a dansat, 
s-a simțit bine într-a petrecere de 


zo familie. Pentru că tocmai la acești 


oameni se-manifestă, fără excepție 
aproape, şi atracția marilor eveni- 


— Cum ati procedat, practic, 
İn repetițiile cu acești nenumărați 
colaboratori? 

— Înaintea fiecărei filmări, am 
studiat rolurile foarte amănunţit „la 
"masi", dar ñu pentru a impune cuiva 
stilul meu personal, ci doar pentru a 
ajunge la itate- de criterii. Pe 
urmă, am dat fiecăruia o totală ti- 


„Zilele apei”, 
ün film în stradă 


mente sociale... „Politică“ înseamnă 
a vedea oameni vii, oameni care se 
manifestă identic și în evenimentele 
mari şi în viața măruntă; un om 
se leagă de o iubită cu aceeași ini- 
mă cu care se leagă de colectivul 
său de luptă, Astfel văzind lucrurile, 
intre „Elvira Madigan“, povestea 
unui asasinat moral, şi Joe Hill”, 
povestea unui asasinat politic, se 
găsesc foirte multe trăsături co- 
mune, pe deasupra marilor deose- 
biri de ton şi tematică, 

— Vorbeaţi de importanța pe 
care o daţi opiniei spectatorului. 
Ce intelegeti prin „spectator“! 

— Spectatorul meu nu este un 
om care știe tot, ci un om care 
/urmează să cunoască multe. Unii 
suedezi imi acuză filmelö de abun- 
denta glumelor — de pildă — şi 
de puţinătatea declaraţiilor politice 
directe, Dar cu nu mă consider un 
iluminator, Eu mă adresez nu unul 
intelectual, ci unui Sven Svenson, 
om de pe stradă, suedez mijlociu. 

— Ce atitudine aveţi faţă de 
Bergman, omul prin numele căruia 
ne mărgineam să numim pină de 
curind cinematograful suedez? Ce 
atitudine are față de el „noul val" 
suedez? 

— „Noul val” suedez nu e o gru- 
pare, nu e o asociaţie, nu inseamnă 
declaraţii şi manifeste; dar e o 
orientare in sinu! cărela se vorbeşte, 
într-adevăr, mult de wë Mär- 
turisesc, Bergman şi nol vorbim o 
cu totul altă limbă, vorbim-despre 
cu totul alte lucruri, Ingmar Berg- 
man arată lumea care se înrăută- 
teşte, socletatea pe care Dumnezeu a 
Început s-o uite; eroii lui sint inte- 
lectuali nevrozafl, Be departe 
de interesele simple ale vieţii. Spre 
deosebire de el, nol abordăm viaţa 
mai simplu, mai aspru. Spre deo- 
sebire de el, noi ne adresim lui 
Sven Svenson, Între nol nu asem3- 
nările, ci deosebirile contează. 


bertate personală, pentru 3. evita 
încremenirea, simetria, şablonul, Tn- 
tre mine şi ultimul interpret, am 
creat astfel o deplină egalitate, o 
adevărată prietenie  subînțeleasă, 
Principiul meu este că actorul nu 
trebuie să-mi fie neapărat un supus, 
ci doar să-mi înțeleagă intențiile şi 
apoi să rămînă el-însuşi, omul de pe 
stradă, Același lucru se întîmplă în 
relaţiile dintre mine şi operatorul 
cu care am colaborat la aproape 
toate cele 14 filme pe care le m 
semnat. După ce ne-am identifica , 
i-am dat deplină independenţă. Gă- 
sesc că această egalitate romantic3 
este specifică cinematografiei noas- 
tre: am pornit cu- toţii o dată, nu 
simţim nevoia unei autorităţi care 
să ne stratifice preocupările. ` 

— Cum vă identificaţi cu gustu- 
rile publicului cubanez? Cum il 
aflați preferințele şi cum ţineţi 
seama de ele? 

— După fiecare film intru incog- 
nito în sălile de cinematograf și 
caut să aud pe viu opiniile spectato- 
rilor. (Cînd lipsesc de la premieră 
İl rog chiar pe un colaborator să mă 
suplinească printr-un- magnetofon!) 
Publicul nostru e temperamental, 
iubeşte divertismentul, İl înttmpin, 
cu filmele -mele grave, la jumătatea 
drumului, În „Zilele apei" am încer- 
cat să-l! captez prin dialog, pa care 
kam vrut cht mai popular. De cele 
mai multe ori ne întiinim acoto unde 
trebuie — la Jumătatea distanţei din. 
tre viață şi artă, 


- Conștiinţa epocii 


R.D.VIETNAM- Tran Ngoc Liu: 


A filma = 
a lupta 


400 de zile, autorii acestui film 
au coborit în fiecare diminealğ 
în puțurile orașului subteran 


Tran Ngoc Liu este directorul 
studioului cinematografic din Hanoi. 
Redactorul nostru i-a adresat cîteva 
întrebări. < 

— E bine stiut — ne-a ršspuns 
domnia-sa — că înainte, de Revolu- 
ţie, İn Vietnam n-a existat cine- 
matografie, Filmul vietnamez s-a 
păscut în focul Revoluţiei. Dar 
virsta, evident redusă, nu l-a împie- 


Un film plătit cu vieți omenești! 
„Bastionul de otel" 


dicat să facă foarte multe pentru 
poporul, pentru patria noastră, Pri- 
mii noștri cineaşti au fost luptători: 
ei au schimbat doar arma cu camera 
de luat vederi, lată de ce cinemato- 
grafia noastră este una combatantă: 
ea trebuie să reflecte viaţa, lupta 
noastră; ea trebuie -să apere popo- 
rul, să-l ajute în lupta sa. Temele 
noastre principale sînt legate de 
această luptă: pe de o parte, tema 
apărării împotriva agresiunii; pe de 
alta parte, tema construirii socia- 
lismului în R.D. Vietnam, De cele 
mai multe ori, aceste două teme se 
mpletesc, aşa cum cele două aspecte 
se împletesc în viaţa poporului 
nostru, < 

— Ati putea cita un film in care 
spiritul de sacrificiu al cineaştilor 
s-a manifestat cel mai pregnant? 

— În filmul documentar „Bastio- 
nul de otel” este vorba de o locali- 
tate de pe țărmul oceanului, foarte 
apropiată de “Vietnamul de Sud. 
Aici, pe o suprafață de o sută de kilo- 
metri pătraţi, agresorii au azvirlit o 
cantitate de bombe de trei ori mai 
mare decit s-a azvirlit asupra Japoniei 
în tot timpul c de-al doilea răz- 
boi mondial. Schijele de bombe aco- 
peri solul ca firele de nisip o plajă 
S-au comis multe atrocități, dar 
populația se tine bine; locuitorii 
luptă cu arma în mînă, au reuşit să 
doboare multe avioane inamice. Dar, 
pentru a se feri de furia bombelor, 
populația trăieşte, în întregime, sub 


pamint, Sub pămînt a construit 
creșe, săli de cinema, sub pămînt 
se ţin cursuri şcolare. Documentarul 
de cate vă vorbeam s-a făcut în aceste 
condiţii; calitatea lui tehnică nu este 
prea bună, pelicula nu s-a conser- 
vat prea bine, Timp de 400 de zile, 
autorii au trebuit să coboare în 
fiecare dimineaţă în puţurile oraşu- 
lui subteran, ducind în spate apa 
de băut, orezul, aparatele şi chiar 
acumulatorii. Trei dintre ei au murit 
eroic în timpul filmărilor, laro mie 
de metri de peliculă au fost distruși. 
Dar munca a fost reluată de la înce- 
put, cu pr Ri populaţiei și al ar- 
matei. lată de ce cred eu că filmul 
acesta, plătit cu sacrificii şi moarte, 


Un film combatant: 
„Nhung, tinăra. saigoneză" 


š 5 
A filma 
Inseamnë o lupta 


este atît de preţios pentru oo, EI 
închide o părticică din eforturiie 
p& care poporul nostru le dăruieşte 
independenţei şi libertăţii sale. 


š Convorbiri realizate de 
Romulus RUSAN 


39 


| 


EEN 


trinul Samuel Goldwyn de: la 
„Metro“ a scris o carte cu titlul: 
„Publicul nu se înşeală niciodată 
Adevăr în care cred şi eu, cu condi- 
ţia, bineînţeles, ca traducerea să fie 
mai nuanţată, de pildă „Publicul, 
pînă la urmă, are întotdeauna drep- 
tate”. Şi cazul lui de Funès este o 
tipică confirmare. Mai ales o confir- 
mare a acelei întirzieri de care vor- 
beam. Timp de 17 ani, spune acest 
actor, „j'ai bouffă de la vache enra- 
gée", adică „am făcut foame“. Ré- 
cent, pentru „Tatuatul”, el a fost 
plătit cu 150 de milioane de franci 
vechi, în timp ce partenerul său, 
Jean Gabin, nu primea decît 100 de 
milioane, iar premiera pariziană a 
însumat un milion de bilete de 
intrare. l-au trebuit aproape 20 de 
ani şi aproapt 100 de filme publicului 
mondial ca să acorde acestui artist 
cea mai mare zestre divistică. Unul 
din cei care a zăbovit mult pînă să 
i-o acorde, a fost subsemnatul, Şi 
greseam. 

Pentru cei 57 de ani ai săi, Lulu 
şa-i zic prietenii) este de o agilitate 


fice desfăşurate în 
sale filme (seria „Jandarmu- 
ia „Fantâ n 
stça”) sînt ú 


Mai ales 


18 simple ` sme ii corporale, 
irate, grimase: cu 
+ cu tat corpul 


ul lui Charlot nu era gr 
El mima stîng: 
tatea, nesiguFanta, neaiu 


40 


nès hu este nici mim, nici clown. El 
a inventat un teri limbaj, între vorbă 
și gest. Cu o strimbătură el exprimă 
orice gînd, orice faptă, orice senti- 
ment. El avusese această idee încă 
de acum 17 ani, cînd abia începea să 
facă cinema, În filmele lui Le Cha- 
nois: „Mama, tata, bona şi eu" şi 
„Tata, mama,nevasti-mea și cu mine" 
nu folosește deloc limbajul articulat 
ci doar nişte bolboroseli foarte 
expresive care vor culmina în fabula 
din „Omul orchestră”, unde povestea 
e povestită numai din imitații stili- 
vocilor celor două dobitoace 
> contorsiuni care evocă 


„N-am visat 
vreodată 
să fiu 

altceva 

decit actor, 
ca să fac 
lumea 

să ridă“ 

DE FUNES 


atît stilul de mişcare-al celor două 
animale cît şi textul ne-verbal al 
conversației lor de dobitoace. 


Lupul şi mielul 


Criticul francez Guy Braucourt 
numeşte „genială” această scenă, Și 
asta nu e puţin lucru, căci acest 
critic îl detestă pe de Funès; şi 
chiar i-o și spune într-o scrisoare 
deschisă publicată recent, Teoria lui 
e foarte nostimă. El socoate că de 
Fünös are un talent enorm, pe care 
însă nu şi l-a arătat niciodată... Dar 
iată cîteva fraze din această curioasă 
epistolă: 


„Vă scriu de pe aceste maluri foarte depărtate, de pe țărmul cri- 
ticii, unde domnia voastră ajungeţi foarte rar. Încrezător în sufragiile 
populare, campion al democraţiei directe a box-office-ului, nu vă pasă 
de acel biet corp intermediar care se cheamă critica profesională. 
Trebuie să recunoaştem că sinteti unul din rarele exemple de per- 
sonalități cinematografice care fac inoperantă meseria noastră. Faceţi 
pe oameni să ridă, asta e evident, şi tare aş vrea să fiu şi eu de par- 
tea celor care rid, Am impresia că îi gidilaţi, Niciun gag ca lumea 
în filmele dvs, Cit despre grimasele dvs., spre deosebire de confrații 


mei, nu, vi le reproşez, din contra. 


De pildă, fabula cu lupul și 


mielul din „Omul orchestră“ o găsesc genială”. 


Din toate acestea, autorul scrisorit 
pare a trage două toneluzi 
. 1) că de Funès are desigur un 
imens talent, pe care însă n-a avut 
încă ocazia să-l İntrebulnteze, dar pe 
care poate că publicul mare cu d 
rul său sigur, La simţit anticipat; şi 
2) că succesul său îi permite să-și co- 
mande singur scenariile şi regizorii, 
deci să aleagă lucru bun — care 
desigur tot se mai găseşte şi pe piața 
franceză. În așteptarea acestui fericit 
eveniment, încheie Guy Braucourt 
„Vă rog să agreati expresia senti- 
mentelor mele critice și totuși cor- 
diale“, 

Această mărturie de admirație 
înciudată şi indirectă face cît toate 
declarațiile de amor. z 

Louis de Funès este, pare-se, de 
origine portugheză. S-a născut în 
1914 la Courbevoie, lîngă Paris. Încă 
de la vîrsta de 11 ani juca teatru. În 
fața oglinzii. Singur, în odaie. Mai 
tîrziu, împreună cu doi camarazi 
din acelaşi liceu, dădeau reprezen- 
taţii aproape zilnice (în recreații) 
în fata colegilor (și, bineînțeles, 
erau vedete la producţiile şcolare). 
Matematica a fost inamica sa nr. 1. 
İn schimb avea cele mai bune note la 
„recitare“, materie didactică foarte 
prețuită în liceale franceze. Fireşte, 
recitările, declamaţiile sînt mult mai 
des tragice decît comice. Faptul că 
micul colegian se ilustrase în amin- 
două genurile înseamnă că n-avea 
talent numai pentru clovnărie, și că 
alesese, pe bază de vocaţie, acest 
gen din care avea, de altfel, să facă 
un alfabet personal, 

Tot pe cînd era puști învăța, fără 
știrea lui taică-său, să cinte la pian. 
Asta avea -să-l ajute în viaţă, căci 
multă vreme a lucrat ca pianist la 
barul „Ascot” din Paris. Pe atunci 
începuse deja să facă figuratie de 
teatru, circ, sau film, ba chiar şi 
mici rolişoare, Dimineaţa repeta, 
seara juca pînă la 10 jumătate, apoi, 
într-o goană, fugea la local, unde 
munca începea la 11 jumătate și dura, 
pînă în zori. Vă închipuiţi ce rezis- ` 
tență de fier avea omul acesta. De 
aceea, cu atit mai caraghios și mai 
ironic e faptul că fusese, fără ca el 
s-o fi cerut, reformat în armată, 
şi asta în 1940, în plin război. Era pe 
vremea aşa zisei „drôle de guerre”, 
adică a războiului caraghios. Unitatea 
lui se afla la Mailly, unde (cum zicea 
el) „aşteptam, cuminte, ca nemții 
să ne cadi-n spinare”. Cînd l-au 
reformat, era sănătos tun. „Pile“ — 
Ti întrebari camarazii. „Nu — explică 
el; tubibul (adică doftorul) încurcase 
radiografiile”, trimițind mai departe 
pe front pe adevăratul tuberculos.., 

Scăpat de armată şi de război, 
muncind din greu în tot soiul de 
meserii, stringea cureaua ça să-şi 
plătească lecţii de artă dramatică la 
un profesor în vogă pe atunci: 
René Simon. 


Mielul turbat 


Pe cînd se chinuia cu dubla sa 
existență de pianist şi figurant (la 
Circul Medrano, în „La revedere, 
Groğk”, se afla înecat într-un ocean 
de două mii de figuranti) —pe vre- 
mea aceea avu norocul, odată cînd 
aștepta metroul în stația Villiers, 
să-l găsească pe fostul său camarad 
da la cursurile lui Simon, pe Daniel 
Gelin, S-au- salutat, şi-au zimbit, 
în timp ce vagonul se închidea ca 
un capac și-l lua cu el pe Gölin, care 
totuși avu timp să ti sufle: „Telefo- 
nează-mi! Am ceva pentru tinet 
Gelin „parvenise“, și tocmai monta 
o piesă în sala Chopin-Pleyel- 
„Amantul de paie“, în care juca şi 
Bernard Blier, care lipsea din Paris 
şi Funös urma: să-l înlocuiască, La 
premierăasistase şi doamna Darfeuil, 
directoarea teatrului ,Gait6 Mont- 
parnasse", căreia i-a plăcut de Funès 
şi, după 15 zile, l-a angajat în piesa 
„La mica întîmplare“; care, vai, 
„mică" şi „întîmplare fusese!” Căci 
tot după 15 zile, plasa avea să fie 
scoasă de pe afiş. 


n-a avut 
ze, dar pe 
fle 


Pînă in 1943, de Funès a tot incercat 
ici-colo. Sustinut de Pierre Dac şi de 
Francis Blanche, e chemat, din cind 
in cînd, la radio. Prima lovitură a fost 
cind Jacques Becker il angajează in 
«Antoine şi Antoinette», iar Rouleau 
in «Croazieră către necunoscut». Ur 
mează primul său salariu ca lumea şi 
prima lui adevărată vacanţă, la mare, 
cu nevasta și copiii. 

Fiul său este cel pe care l-am văzut 
recent în «Omul orchestră». Tatăl său 
nu se opune ca progenitura sa să facă 
și actorie, dar tine morts ca el să-și 
ia bacalaureatul, 

İn 1952 de Funös era încă ne- 
cunoscut. Începe să devină vedetă 
abia cu filmul «Ca un fir de păr în 
supă», și încă mai mult, cu «Nevăzut 
necunoscut». Dar ceea ce l-a lansat 
definitiv a fost «Pouic-Pouic». «lan- 
sat» în înțelesul cel mai complet al 
cuvintului, căci acest film a «lansat», 
a aruncat în circulație, stilul Funăs, 
care avea să facă săli pline, cum au 
fost serialele «Jandarmul din Saint- 
Tropez» şi «Fantâmas». 


Hoinăreala cea mare 


Ati văzut omagiul acru-dulce pe care 
i-l aduce criticul Guy Braucourt. Este în 
scrisoarea acestuia, o idee care dă 
de gindit. El spune că azi, cind de 
Funès poate dicta și deci işi poate 
alege subiectul, scenaristul, regizo- 
rul, partenerii, a sosit timpul ca alege- 
rile lui să înceapă a fi în beneficiul 
unei arte mai evoluate, a unor filme 
mai subțiri, de-o mai bună calitate 
intelectuală, care să valorifice — în 
sfirşitil — talentul real dar ascuns al 
acestui actor. 

Se înșală domnul Braucourt. Talen- 
tul lui de Funès nu e ținut in friu. Şi 
mai ales este un talent unic, deosebit 
de estetica gagului, a pantomimei şi 
clovnăriei. Strimbăturile lui au ceva 
miraculos, căci nimeni, pină acum, nu 
a reușit să facă cu capul, obrazul și 
corpul atîtea figuri. Uneori avem impre- 
sia că asistăm la un film de desen ani- 
mat, într-atit de netă e impresia de vră- 
jitorie. Mai ales că toate convulsiuni- 
le faciale, manuale, pedestre și vocale 
au toate un tilc, o semnificație, o 
instantanee mică poveste. Să nu caute 
de Funès, așa cum generos îl pofteşte 
d-l Braucourt, să-şi «intelectualizeze» 
maniera. Ea este spiritualizată gata, 
şi încă într-un fel fără, deocamdată, 
nici un concurent. La reprezentatia 
ultimei sale apariții, în «Omul orches- 
tră», pe lingă cele trei piste sonore ale 
filmului, mai era și o a patra: hohotele, 
izbucnirile de ris continue ale specta- 
torilor. 

Acest film a costat multe parale 
căci e plin de grandios, de specta 
culoase trucaje, de fete frumoase și 
impecabile, aproape supranaturale 
dansatoare. Autorii s-au gindit să ne 
dea un fior nou în ce privește volupta- 
tea bogăției şi cantității, ceva care să 
fie altceva decit acea acumulare de 
camlotă aurită şi diamantină din super- 
capodoperele-fast-lux. Autorii nu s-au 
mulțumit să multiplice numărul de 
tete splendide, infinite si infinit de 
diverse — fiecare obraz, in scurta 
clipă cind ne fixăm ochii asupră-i, 
devenind o mică fugară poveste. Au- 
torii au mai inventat şi un alt soi de 
multiplicare: În scenele în care cinci- 
zeci de asemenea variate zeițe dan- 
sează, fiecare din ele este prezentată 
în dublu exemplar, unul mare, altul 
mic; aceeași fată dansează sincron 
și ca lungană şi ca pitică. Este foarte 
nostim. Foarte spiritual. Mai ales că în- 
treg ansamblul coregrafic e drapat de 
gesturile și grimasele lui de Funăs, 
strimbături care ciștigă în valoare artis- 
tică prezentate cot la cot cu vastele 
trucaje. Căci tocmai ce face de Funăs 
nu e trucat. E viu şi natural. Grimasele 
lui seamănă cu scamatoria de desen 
animat. Însă doar seamănă, atit cit 
trebuie ca să ne arate că e doar o 
asemănare. Naturaleta care sporeşte 
impresia de miracol. 


D.L. SUCHIANU 


Biofilmografie 


1945 — Debutează cu mici roluri a 
proape de figuratie in «Tentaţia 
Barbizonului», continuind cu 

1946 — «Ultimul refugiu», in regia 
lui Marc Maurette, «Antoine şi An 
toinette» (frumosul film de dragoste 
semnat de Jacques Becker) 

1947 — «Croazieră câtre necunos 
cut» (cu Sophie Desmartes) 

1948 — «Milionar de o zi» şi “lntil 
nire cu destinul» («destinul» fiind 
Daniele Delorme) 

Acelas an îi prilejuiește intilnirea 
(pe ecran) cu Fernandel în «Bonita 
ciu, somnambului» şi cu Gaby Syl- 
via in «Amantul de paie» 

1951 — An toarte fructuos din care 
reținem doar «Nevastă-mea e for 
midabilă» (cu Sophie Desmartes), 
«Erau cinci», «Agenţia matrimo- 
nială»; unul din scheciuule spiri 
tuale din «Cele 7 păcate capitale», 
«Otrava» în regia lui Sacha Guitry 
1952 — Tot Sacha Gultry il distribuie 
în comedia «Am fost acolo de trei 
ori». Urmează «Ea şi eu» (cu Dany 
Robin), «Domnul taxi», «Weekend 
la Paris» (cu Claire Bloom) 

1953 — «Dormitorul celor mari» i-o 
aduce ca parteneră pe Françoise 
Arnoul, cea care H va acompania și 
in comedia «Tovarăși de noapte» 
1953 — e şi anul intllnirii cu marele 
actor francez Michel Simon in «Stra- 
nia dorinţă a di. Bard», iar «Griul 
In iarbă», frumosul film al lui Claude 
Autant Lara, ñ aduce în preajma 
celebrei vedete Edwige Feuillăre şi 
a tinerei Nicole Berger. Va acompa 
nia in același an trei frumoase ale 
ecranului: pe Rente St. Cyr, pe 
İsa Miranda şi pe Pier Angeli, in 
comediile «Cavalerul nopţii, «Se 
cretul Elenei rimon» şi «Mam 
zelle Nitouche», De Funès «urcă» 
stimulat de compania unor mari 
actrițe ca Micheline Presle (elmpu- 
tin), Jeanne Moreau (alnirigantıı) 
şi Arletty («Uşi inchise») 
«Napoleon» H aduce alături de Ray- 
mond Pellegrin, «Regina Margot», 
din nou o întiinire cu Jeanne Mo- 
reau; «Qaia cu cinci picioare» il pune 
in fata unui «rival» celebru: Fernan- 
del 

1854 — marchează şi inceputul se 
rialului de mare succes «Tata, mama, 
bona şi eu» (de Funès avind-o ca 
parteneră pe Gabv Moriay) 

1957 — In sfirşit primul rol principal 
in comedia lui Yves Robert,aNevă 
zut, necunoscut» 

1958 — «Viaţa in doi» (cu Pierre 
Brasseur) 

1960 — «Candide» (cu frumoasa 
Daliah Lavi); «Căpitanul Fracasse 
(cu Genevive Grad), «Dracul 
cele 10 porunci», într-un scheci ala 
turi de Jean-Claude Brialy 

1961 — «Crima nu rentează» (un film 
polițist. cu Danielle Darrieux 


1962 «Frumoasa americanâ» 
(Dhöty li va servi rolul care-i va 
deveni ulterior «umănușă» — un poli 


tist zelos şi amuzant), «Gentieme- 
nul din Epsom» (İl are ca partener 
pe celebrul Gabin) 
1963 — Cota Incepe să-i urce verti- 
ginos după «Pouic-Pouic» şi mai 
ales după «Jandarmul din Saint 
Tropez» (cu Geneviève Grad), rol 
care-l va antrena pentru compoziția 
comică 
1964 — mai interesantă din «Fanto- 
masə-ul lui Hunnebelle. Criticii spun: 
«De Funès are prudenta să-şi im- 
parta afişul cu Jean Marais», Noi 
am zice, dimpotrivă: Marais devine 
prudent 
1965 — «incornoratul», cu Bourvil 
record de casă. Continuă cu suc 
ces serialele «Jandarmului» şi cele 
ale lui «Fantâmas» 
1966 — «Marile restaurante» (cu 
Bernard Biler — fantezie buriescă 
dezlüntuita) 
1967 — Marchează succesul (bine 
meritat) din «Oscar», «Marile va- 
cantep (în rolul unui tată auster, 
foarte apropiat celui din viaţă). «Hoi 
năreala cea mare» (regizor Gerard 
Qury) 
1968 — «Hibernatus» (in rolul unui 
nepot gelos pe străbunicul său), 
Regia: Mollinaro 
1970 — «Omul-orchestrâ» — savan 
tă risipă de fantezie. 
1971 — «Agățat de un arbore» (cu 
Geraldine Chaplin şi fiul său, Olivier) 


La inceput a fost 
zimbetul malitios 


Glumaidiscutabilă) 
pentru publicitate 


Alături 
Jean Marais 


«Tatuatu 
u Gabin 


A apărut machiajul comi 
(«Frumoasele  bacante») 


İbostozo comică 
(«Cavalerul nopții») 


c 


Spaima comică 


(«Apo core face bâşici 


Primul rol-important 


(«Tr 


«Hoinareala 


Fa'mosu 


care 


aversind Parısu 


cea mare», 
cu Bourvi 


«Jandarm» 
«se insoara» 


ni 


ESENIN 


İn 
direct 
din 
Moscova 


Un film desbre Esenin: 
Esenin şi dragostea lui pentru Rusia 
Esenin și dragostea lui pentru satul rusesc 


Esenin şi dragostea 


«Serghei Esenin», interpretat de Serghei Nikonenko 


Coscenaristul, regizorul, operatorul, pe scurt: Uruşevski 


A trecut aproape jumătate de secol, 
de la moartea lui Serghei Esenin, dar 
opera sa poetică — parte integrantă a 
tondului de aur al literaturii ruse — şi-a 
păstrat, nealterată, prospetimea. E deci 
lesne de înțeles interesul cu care este 
asteptată in Uniunea Sovietică aparitia 
filmului închinat lui Esenin, în curs de 
realizare la studioul «Mosfilm». Acest 
interes este desigur sporit și datorită 
faptului că regia aparține lui Serghei 
Urușevski, cunoscut operator, care ală- 
turi de Mihail Kalatozov a dat memorabi- 
lele pelicule «Zboară cocorii» şi «Scri- 
soare neexpediată». 

Uruşevski și-a făcut anul trecut debu- 
tul ca regizor cu filmul «Fuga buiestrului», 
iar în filmul «Serghei Esenin» numele lui 
apare în triplă calitate: de regizor, operator 
principal şi coautor al scenariului. 

İn fata întrebării: cum anume să fie 
acest prim film sovietic de lung metraj 
despre Esenin?, biografic sau o transcrip- 
ție pe ecran a operei poetului — acestea 
fiind îndeobște cele două formule clasice 
folosite în filmele de acest gen, Urușevski 
şi-a propus o modalitate cu totul originală: 
cu mijloace cinematografice să dezvăluie 
viziunea eseninistă a Rusiei. Deci Rusia 
prerevolutionarğ, cu înapoierea şi misti- 
cismul ei religios, Rusia prinsă în absurda 
încleştare a războiului mondial, Rusia 
răscoalelor ţărăneşti, a soldaților revolu- 
tiei, Rusia lui Lenin, pe scurt Rusia pe care 
Esenin a cintat-o «cu întreaga sa ființă 
de poet». 

Filmul îl va arăta pe poet în trei ipostaze: 
dragostea pentru natură, pentru satul 
rusesc, pentru femeie. 

Sintem într-unul din pavilioanele stu- 
dioului «Mosfilm». Se filmează episodul 
«salon la Petersburg», în care Esenin, 
sfidind toate convențiile «lumii bune», 
apare cu şuba de oaie peste costumul de 
seară, in mijlocul unei asistente stupe- 
fiate. În rolul lui Esenin a fost distribuit 
tînărul actor Serghei Nikonenko — 
cunoscut la noi din filmul «Eliberarea»; 
chipul actorului exprimă o uimitoare ase- 
mănare cu poetul. 

Vorbind despre acest rol, Nikonenko 
spune că, făcind abstracţie de enormele 
dificultăți pe care le implică, acest per- 
sonaj a însemnat pentru el implinirea 
celui de-al doilea vis al vieții sale (primul 
a fost acela de a deveni actor). În ce pri- 
veşte dificultăţile, ele provin din faptul că 
textul — alcătuit exclusiv din versurile 
poetului — trebuie spus în cele mai variate 
circumstante:intr-o izbă țărănească, într-o 
sală new-yorkeză, sau într-un salon din 
Petersburg. 

În film există două roluri mari feminine 
— Ana Sneghina (pe care o interpretează 
Natalia Belohvostikova, o tinără actriță 
care și-a făcut cu mult succes debutul 
în ultimul film al lui Gherasimov, «La 
marginea lacului» ) şi Tanusia, în interpre- 
tarea actriței Tatiana Ignatieva. 

Cum natura rusă ocupă un rol de prim 
ordin în film, Uruşevski-operatorul a so- 
cotit că pelicula trebuie să fie color, pen- 
tru a-i surprinde întreaga frumusețe poli- 
cromă. Filmul urmează să iasă pe ecrane 
la sfirşitul anului acesta. 


Marghit MARINESCU 


İn 
direct 
din 
Sofia 


Un articol despre ce se lucrează in stu- 
diouri la un moment dat este, de obicel, 
un material ce inchide in sine maximum 
de speranță pentru destinul şi calitatea 
peliculelor. Ai în față titluri, mărturisiri 
ale scenariştilor şi regizorilor, parcurgi 
citeva subiecte, asculti opinii despre, de 
la martori oculari, evident îi întrebi, la rîn- 
dul tău, pe cei care se află în plină străda- 
nie, şi optimismul general te va molipsi 
fără scăpare. Se așteaptă cea mai bună 
comedie. Cel mai bun film contemporan. 
Dar și filmul pe teme istorice promite. 
Moment de promisiuni. Moment de opti- 
mism. Să aruncăm deci o privire opti- 
mistă prin studiorurile sofiote. 


În registrul grav 


se inscrie, in primul rînd, scenariul lui Ni- 
colai Haitov, «Cornul caprei», incredintat 
lui Metodi Andronov, scenariu situat în- 
tr-un îndepărtat secol al XVII-lea, dar glă- 
suind în contemporaneitate despre dra- 
goste ca simbol al frumosului și al bine- 
lui, despre pedeapsa ce se abate ineluc- 
tabilă asupra celui care violează legile 
sacre ale naturii. Toate cele trei filme 
turnate anterior după Haitov (şi «Sfirșitul 
cintecului» şi «Conştiinţa goală» — ambele 
regizate de Milen Nicolov, dar şi filmul 
debutantului Gheorghi Dulghenov, «Exa- 
men») sint reale reușite, aşadar optimis- 
mul se justifică integral. Mai aproape în 
timp, imediat după ultima conflagrație 
mondială, dar urmărind tot o bandă de 
«proscrişi», scenariul lui Anton Doncev şi 
punerea in film a lvancăi Gravceva, «Haita», 
depășește aparența filmului de aventură 
prin interesul pentru dinamica interioară, 


Se aşteaptă cea 
mai bună comedie, 

cel mai bun film 

de actualitate, 


cel mai bun film 
istoric 


prin plasarea accentului asupra aspectu- 
lui psihologic al duelului dintre două teze, 
două idei antagonice. 


Un consecvent in cîmpul comediei 


Petre Vasiliev işi continuă seria investi- 
gatiei cu armele satirei şi viitorul său film, 
«Fuga spre tăcere», după scenariul unui 
scriitor considerat toarte serios, Emil Ma- 
nov, care-şi incearcă forțele pentru prima 
oară în comedie, doreşte să examineze 
din caracteristicile şi totodată dezavanta- 
jele civilizației moderne: zgomotul. Per- 
sonajul său principal, încredințat actoru- 
lui Constantin Cotev (premiul pentru in- 
terpretare masculină la ultima ediţie a 
festivalului de la Varna), prigonit de zgo- 
motele orașului, fuge cu disperare pină 
într-un liniştit colț de țară, dar va constata, 
uluit, că el însuși tulbură liniştea altora. 


Să nu uităm copiii 


şi-au zis, cu programatică hotărire, frații 
(literari numai) Mormarev, autori ai peli- 
culei de succes «Aricii se nasc fără ţepi». 
Cu aceiași eroi, aceiaşi interpreți, păstrind 
și regizorul, Dimitri Petrov, scenariștii au 
pornit în această toamnă la realizarea fil- 
mului «Cu copiii la mare», cu încrederea 
că vor avea prilejul unei opere fertile în 
incidente amuzante, construită pe ideea: 
prin natura lor, copiii nu suportă minciuna 
şi luptă instinctiv şi cu succes impo- 


.-nu...——. 5 
Aspirotio spre puritate 
1/etano Maneva şı «Staţia de benzin 


Aspirația de a vorbi deştept despre prostie 


(Donio Donev şi «Cei trei proști») 


triva ei. 

Ceva mai răsăriţi, eroii lui Gheorghi 
Mişev (scenariul) şi Ludmil Krikov (regia) 
au ajuns, în sfirşit, la ultimele zile de 
cursuri liceale; ei știu «cum nu vor să fie», 
rămîne doar acum, la «Sfirşitul școlii», să 
se hotărască «cum vor să fie», 


Primul film de ştiinta-fictiune 


se va numi «Nașterea omului», Nu ştiu 
de ce privirea în viitor poartă un titlu din 
zorii omenirii, dar regizorul Gheorghi Sto- 
ianov işi doreşte să demonstreze, prin 
filmul său, necesitatea unui studiu apro- 
tundat al esenței lucrurilor, fenomenelor, 
lumii, civilizației, universului, a contacte- 
lor din sinul acesteia. Se arată interesat 
şi de principiul fundamental al neinter- 


ventiei in dezvoltarea naturală a omului, 
şi de categoriile morale eterne ale eticii 
umane şi foloseşte, după propria decla- 
ratie, «fantasticul ca pe o proiecție a emo- 
tillor trăite de contemporani în legătură 
cu destinul umanităţii, atit în zilele noas- 
tre, cit şi în viitorul îndepărtat». Se aşteaptă 
ca în scenariul lui Pavel Vejinov să se 
găsească sprijin pentru o asemenea am- 
plă şi atotcuprinzătoare demonstraţie cine- 
matografic8. Oricum, intenţiile cu care se 
pornește la drum sint temerare... 


La ora debuturilor 


în lung metrajul artistic se află regizorul 
de documentar şi televiziune, Nikolai Pe- 
trov, de astă dată ca autor al unei comedii 
muzicale fără conflicte profunde şi .situa- 


(Constantin Cotev şi 


Aspirotio de a privi serios comedia 
«Fuga spre tăcere») 


til critice, cu dans şi dialoguri cintate, vor- 
bind despre aspirația unei existente ideale, 
purificate a doi tineri (eroii filmului) ce se 
intilnesc la o «Staţie de benzină». Pe pri- 
ma pagină a decupajului regizoral stă scris 
«Oamenii trebuie să fie veseli». E un co- 
mandament care nu poate decit să ne 
bucure! 

Despre drama unui medic, care nu pre- 
cupefeşte nici strădanie, nici veghe, nici 
destoinicie,ca să salveze viața unui luptă- 
tor comunist, ne povestește pelicula de- 
butantului Ivan Nicev intitulată «În zori». 
Nu va fı, după mărturia sa, un film trepi- 
dant, de actiune, va fi, in schimb, propice 
reflectiei. De aceea a şi fost gindit într-o 
cadență lentă, pentru a oferi spectatorului 


timpul necesar participării la drama fie- 


căruia dintre personaje. 


Satira animată 


pare a fi preocuparea de căpetenie a lui 
Donio Donev, socotit «cel mai mare ma- 
estru al risului» (în filmele de animaţie 
bulgare), poposind acum în «satul deş- 
tept» (ghilimelele nu sint întimplătoare) 
ai cărui locuitori sint frați buni cu «Cei 
trei proști», premiaţi de curind la Varna. 
Tentaţi de satiră se dovedesc şi Constan- 
tin Peronovski cu «Proprietarul şi pasa- 
rea», un rechizitoriu al egoismului, reali- 
zat cu pöpuşi, şi Hristo Topuzanov in 
«Mesagerul stelelor», o acuză adusă indi- 
ferentei, Cind Ivan Vasilinov semnează, 
fie ca autor deplin, cum s-a întîmplat la 
«O muzică mică de zi», fie doar ca scena- 
rist la «Şoarecele cel mai negru» (regia: 
Stoian Ducov), fie numai desenele ca in 
«Pasiunea» Zdenkăi Donceva (scenariul: 
Pancio Panciov), putem fi siguri că, ală- 
turi de francheţea satirei, vom intilni o 
coloratură poetică, o trimitere filozofică, 
uneori chiar o undă de sentimentalism. 
În aceeași tendință de poetizare, în de- 
osebi în planul vizual, se înscrie şi creația 
regizoarei Radka Biciarova, care pentru 
«Cîntecul păpădiei» îl are ca pictor tot pe 
Vasalinov. 

Mereu în căutare de mijloace novatoare, 
İvan Andonov încearcă în «Melodrama» 
— cronică a frămintărilor unui pictor, o 
nouă versiune a lui Pygmalion — combina- 
rea picturii sub aparat cu cartoane decu- 
pate și animaţie de actori. Oprindu-se doar 
la unul dintre mijloace — cartoanele decu- 
pate — Pancio Bogdanov preamăreşte în 
«Tablou» capacitatea instinctuala de inte- 
legere a copiilor. Cind ne-am interesat la 
ce lucrează cel mai cunoscut regizor de 
animaţie bulgar, Todor Dinov, ni s-a ex- 
plicat: dacă multiplele sale ocupații de 
conducător al studioului îi vor îngădui, va 
termina filmul, inceput mai de mult, «Reac- 
ție în lanț»! 


Florica ICHIM 


filmul e 


o lume 


iar lumea e un film... 


Opinia 
celor 88% 


Un sondaj efectuat de curind în 
opinia publică franceză de către o 
instituție specializată în sondaje, IFOP, 
a dat la iveală că 88%, dintre francezi 
sînt de părere că televiziunea nu este o 
rivală a filmului. Cei 88% dintre subiec- 
ţii consultați sînt de părere că «micul 
ecran este o distracție suplimentară». 
Dar cu acest prilej au pus și ei (tot 
cei 88%) o întrebare celor care-i între- 
bau și au oferit astfel și o sugestie 
pentru o eventuală nouă anchetă 
IFOP-ului: «De ce oare — întrebau 
ei — această distracție suplimentară nu 
s-ar putea ameliora prin programarea 
de filme bune?» 


Cascadorul 
schiului 


Nu s-ar putea spune că cinemato- 
graful are prejudecăți in selectionarea 
viitorilor lui idoli. Citeodată el reu- 
şeşte să aprindă torte care stăteau 
să se stingă: pe a celebrului campion 
de schi al Franţei, de pildă, Jean-Claude 
Killy. 

Schiorul francez a încercat acum doi 
ani să facă un film cu un caracter mai 
mult documentar despre arta de a 
zbura pe pirtia de slalom sau de pe 
trambulină, propulsat doar de cele două 
tălpici de lemn, cît lama cutitului de 
subțiri. Despre acel film nu s-a prea 
vorbit. Şi nu din neglijență. Dar ceea 
ce n-a izbutit să facă acea peliculă, vor 
să incerce acum alții: să-l facă idol al 
ecranului pe Killy, în filmul intitulat 
«Marele cascador al schiului», unde ii 
are ca parteneri pe Danielle Gaubert 
şi peVittorio De Sica (din ce in ce mai. 
inedit in aparitiile lui pe ecran). 


Cascadorul 
ghitarelor 


Nici lumea muzicii nu e ignorată de 
căutătorii de noi mituri. Johnny Hally- 
day, de pildă, a mai încercat să spargă 
ecranul aşa cum și-a spart ghitarele, 
dar pînă acum pinza a rezistat. 

Claude Lelouch l-a flancat însă pentru 
actuala lui realizare, «Aventura-i aven- 
tură», cu Lino Ventura, Annie Girar- 
dot, Charles Bronson şi cu il o 
voce... Jacques Brel. Şi și-a sp ro- 
babil, în cugetul lui de regizor: «dacă 
nici acum...» 


Şomai 
pe platouri 


Din cauza dificultăților considerabile 
şi a reducerii activității de pe plato- 
urile marii companii japoneze Nikka- 
tsu, 300 de salariaţi ai acestor studiouri 
au fost concediati. 

S-a declarat o grevă de solidaritate 
care a paralizat activitatea de pe toate 
platourile acestei societăți. 


Capete 
de afiș 


Între cele 50 de filme al căror loc 
pare că s-a impus cu fermitate la box- 
office-ul din America, primele cinci 
sint: coproductia italo-sovietică regi- 
zată de Serghei Bondarciuk, «Water- 
loo», şi filmele italiene. «Pisica are 
nouă cozi» de Dario Argento, «Con- 
formistul» de Bernardo Bertolucci, 
«Moarte la Veneţia» al lui Luchino 
Visconti şi «Clownii» lui Fellini. 


Hollywood-ul 
muzeu 


Dintre toate ştirile privitoare la 
moartea Hollywood-ului, cea care face, 
realmente, îndoielnică, învierea acestei 
foste Mecca a cinematografului se referă 
la înființarea unui comitet prezidat de 
un om de afaceri, comitet care-și pro- 
pune «salvarea Hollywood-ului în sco- 
puri turistice». 

În realitate se propune transformarea 
cetății filmului într-un fel de «Muzeu» 
al cinematografului pentru a putea fi 
salvate toate localurile şi studiourile 
alminteri amenințate de ruină. Desigur, 
oricine poate să-și propună să aibă 
la el acasă, sau la el în țară, un fel de 
«for roman», dar încercarea de îmbăl- 
sămare a capitalei filmului te face să te 
gindești la cadavru. 


Un film despre 
Dürer 


İn 1971 a fost sărbătorită a 500-a ani- 
versare de la naşterea pictorului 
Albrecht Dürer. Regizorul Gerhard 
Jentsch din R.D. Germană și-a asumat 
misiunea de a infötişa prin intermediul 
peliculei viata și opera marelui artist 
İn filmul lui Jentsch se pune accentul 
in mod deosebit pe relatiile dintre 
Diirer şi contemporanii săi. 


actriţa 
marinar 


O actriță foarte cunoscută pe ecra- 
nele mici si mari din R.D.G.: Regina 


Bayer. Trece cu mare ușurință de la 
rolul unei ducese spaniole la cel al unei 
fete din zilele noastre, sau la cel al unei 
subrete timide. İn ultimul ei film, o 
producție DEFA, i-a avut ca «parte- 
neri»... pe marinarii din armata natio- 
nală populară. Aceştia au afirmat că 
Regina Bayer s-a adaptat cu mare 


ușurință meseriei dificile de lup de mare... 


Mia Farow 
contestatară 


În fotografie o vedem pe actrița 
Mia Farrow, în parcul Victoria din 
Londra, după ce a luat parte la un 
miting de protest. Mitingul a fost orga- 
nizat de 100 de aviatori americani care 
au protestat împotriva războiului din 
Vietnam. Îndreptindu-se spre ambasada 
americană, aviatorii au fost însoțiți. de 
multe personalități din lumea specta- 
colului, între care Mia Farrow și Vanessa 
Redgrave. Mia Farrow a luat parte la 
miting cu unul din gemenii ei, Mathew, 
în virstă de 16 luni. 


«Jule 
«Jule 
Jirin: 


Nec 


| 


serialul 
continuă 


Un serial de televiziune realizat de 
Jiri Sequens s-a bucurat de un real 
succes nu numai in tara de origine 
(Cehoslovacia) ci şi peste hotare. Seria- 
lul, «Bietii pescari ai orașului Praga» 
— o relatare a luptei pe care organele 
securității o duc impotriva criminali- 
lor — este continuat prin filmele 
«Promisiunea frumosului dragon» și 
«Julot și Annie». İn rolul principal din 
clulot și Annie» apare o debutanră, 


e 
GC Jirina Bohdalova. 
—, e. j 


Necunoscuta Bohdolova intr-un serial 
arhicunoscut. 


tentatia 


celebrității 


Autorul cel mai discutat, cel mai 
vîndut, cel mai înjurat, cel mai lăudat, 
autorul celui mai difuzat roman de 
dragoste din ultimul timp, «Love Sto- 
ry», Erich Segal (care a oferit un inter- 
viu în exclusivitate revistei noastre 
— nr, 8/1971 —) este asaltat şi, intr- 
un fel, victima celebrității. Ca alergător 
de maraton se pare că n-a cunoscut 
gloria, ca profesor de latină și greacă 
se pare că a trebuit, în fata clasicilor, 


i totuşi lup 


rinta de la să stea ca-n fata eternității: cu mo: 
; cel al unei destie: cu filmul său de început, «Sub- 
i cel al unei marinul galben» — la care a lucrat ca 
"e film, o scenarist — nu s-a făcut cunoscut pen- 
ca dparte- 

mata natio- 

afirmat. că A E e 

i eu mare cine-verite 

lup de mare... 


tru că gloria a fost instantaneu pola- 
rizată de beatlesi. Cu romanul de 
dragoste «Love story» a irumpt însă 
in lumina crudă a celebrității: candi- 
dează la mari premii literare (pe care 
nu le-a luat încă); e cooptat in jurii 
internaționale (s-a aflat și în juriul 
Festivalului cinematografic de la 
Cannes); işi trăiește, public şi nestin- 
jenit, cu tam-tam-ul de rigoare, proprii- 
le-i povești de dragoste, Acum vrea 
să cinte: a înregistrat — «propria 
voce» cum s-ar spune — melodia fil- 
mului «Love story», în franceză, engleză 
şi germană. Probabil pentru o mai 
promptă difuzare... 


după 
„Hello, Dolly“ 


Barbra Streisand, pe care am avut 
prilejul s-o vedem anul acesta în come- 
dia muzicală «Hello Dolly», este o 
actriță al cărei stil tine de epoca în care 
filmul avea nevoie de «monștri sacri» 
umbrind totul în jurul lor. Aşa a apărut 
Barbra în filmul «Funny Girl», așa 
apare în «Hello, Dolly» și așa va apare 
și în producția, semnată de Vicente 
Minelli. «Într-o zi senină». Partenerul 
ei, Yves Montand, stinienit în ipostaza 
sa hollywoodiană, este umbrit de Bar 
bra Streisand care joară un dublu rol 
in noul ei film. 


Sau o placi așa cum e.. 
sau 


Lelouch ín Bots de Boulogne 


j tasa 


Cei doi specialişti 


“ 


de limbă spaniolă 


de Funès a demonstrat că şi el în acest film, a încercat să țină 
vorbește curent limba spaniolă cu oca- pasul in spaniolă cu de Funès (amintin- 
zia turnării ultimului său film, «Nebu- du-şi de experienta lingvistică pe care 
nia măretiei». Yves Montand, care joacă o făcuse in «Războiul s-a sfirșit»). 


N 
ră 


pe actrița 
fictoria din 
parte la un 
"a fost orga- 
rant care 
gbolului din 
re ambasada 
£ insotiti de 
mea specta- 
ne şi Vanessa 
vat parte la 
ei, Mathevv, 


Lelouch vede tot 


Publicul poate tot: poate dinamita in- 
dustria şi comerțul cinematografic, dacă 
nu întră in sălile de cinema, dacă nu-i 
plac filmele care rulează. 

Pentru a evita să se arunce bani pe 
fime care nu vor interesa publicul, Claude 
Lelouch a inițiat la clubul lui o emisiune 
denumită sDe patru ori zece»: patru rea- 
zator debutanţi prezintă un forşpan de 
zece minute al proiectului lor de film jude- 
căţii publiculw şi profesioniştilor. Unul 
din filmele de succes realizat in urma 
acestui sondaj e sO infinită tandrete» de 
Pierre Juland 
„Ideea excelentă a lui Lelouch nu e cu 
totul originală. Ea se inspiră de la clasi- 
cele previews hollywoodiene. Previow-ul, 
previzionarea, era un sistem hollywoodian 
de avanpremieră de obicei neanuntata 
publicului şi data ca spectacol suplimen- 


tar... şi gratuit. Opinia spectatorilor era 
sondată prin nişte chestionare; scopul 
acestor ședințe era să se descopere «ce 
nu merge în film». Reacţiile publicului 
erau hotăritoare: «Metro Goldwin Mayer» 
refăcea o treime din producția sa după 
previews. Marele regizor Fritz Lang ne 
povestește o anecdotă cu tilc: «O dată, 
intr-unul din filmele mele exista o scenă 
cu İda Lupino şi Dana Andrews care nu 
i-a plăcut producătorului, dar pe care eu 
o găseam foarte amuzantă. Timp de o 
săptămină am discutat, dar degeaba, nu 
l-am putut convinge și pace. Atunci am 
spus: de ce nu lăsăm să hotărască pre- 
vizionarea? Imediat producătorul a orga- 
nizat un preview ca să-mi dovedească că 
el are dreptate. Publicul însă a aplaudat 
scena cu pricina. Enervat, producătorul 
a organizat un al doilea preview. Aceeași 


reacție a sălii. Înfuriat, a comandat al 
treilea, apoi al patrulea preview: publicul 
aplauda intr-una. Şi așa scena a fost 
lăsată în film: publicul poate totul.» 

„Dar publicul care ştie o serie de 
amănunte biografice despre Claude Le- 
louch, care știe exact de cite ori s-a certat 
cu soția, nu poate să-i vizioneze ultimul 
ciné-vérité: «Bois de Boulogne». Lelouch 
a filmat pe înserat ceea ce a văzut în parc. 
Filmul, scandalos, a fost interzis. Eroii 
neaşteptati şi dezgustători ai lui. Lelouch 
sint distinse fecioare şi feciori ai proti- 
pendadei. «inalta societate pariziană de 
azi, avidă de putere și plăceri, nu e cu 
nimic mai prejos de înalta societate de 
ieri, cea din «La garçonne» și «Beaux 
quartiers», comentează presa franceză 


Maria ALDEA 


cinerama 


a. be 
Lo Z 


Serghei Bondarciuk intentio- 
nează să inceapă turnarile unui film 
despre decembrişti. «Va fi o conti- 
nuare logică a reflecfiilor mele des- 
pre mersul istoriei... Dar n-am 
renunțat nici la proiectul de a rea- 
liza «Stepa», o adaptare după Ce- 
hov». 


Andre Cayatte nu mai cedează 
sala tribunalului. După reconsti- 
tuirea în film a cazului Russier 
Gabrielle, în «A muri din dragoste», 
unde a incercat să reabiliteze «o 
mare nedreptatita victimă a preju- 
decatli şi stupiditatii celor din jur» 
— (argumente ce tin, ce-i drept, 
mai mult de un cod afectiv decit 
de un cod penal), regizorul a mai 
descoperit un mare nedreptăţit: un 
fost avocat celebru, acuzat de o 
crimă pe care n-a făptuit-o, dar 
pentru care a fost osindit. Filmul 
se va numi «X contra X» şi Cayatte 
(fost jurist la viaţa lui) va incerca 
de astă dată o demonstrație minu- 
țioasă. «Voi face—a declarat el 
— un cinema algebric». 


Jerry Lewis nu cunoaște pauze- 
le între filmări. El sare de pe un 
platou pe altul. Acum lucrează cu 
regizorul (care e de fapt mai mult 
critic de film cu evaziuni pe platou- 
rile de filmare) Robert Benayoun, 
la un film al cărui titlu pare să fie 
sugerat de un critic: «Voi fi serios 
ca insăși plăcerea!» (Semnul de 
exclamare face parte din titlul fil- 
mului). 


David Hemmings va apare in- 
tr-o lumină nouă in fața spectato- 
rilor, cu alte cuvinte doar cu nu- 
mele, pentru că va fi regizorul unui 
film polițist pe care-l va turna in 
Statele Unite. 


Alfred Hitchcock pregătește 
frenetic turnările la noul său film 
care se cheamă chiar «Frenezie». 


Jacques Demy turnează in pre- 
zent in Bavaria — și pentru că a 
intrat în zodia legendelor inaugu- 
rată de «Piele de măgar», tot des- 
pre o legendă este vorba și de 
astădată, «Legenda flautistului». 
Flautistul legendar ar fi Donovan 
şi pe lingă alti interpreți există şi 
nişte șobolani cu roluri foarte pre- 
cise, poate chiar legendare, dar 
asta rămine să constatăm cind 
vom vedea filmul. 


. 

Irena Szewczyk este la primul 

ei rol de mare amploare; in come- 

dia muzicală «Un milion pentru 

Laura», realizată de regizorul polo- 
nez Heronim Przybyl. ` 


divina 
İn autobuz 


Unul din miturile cinematografice 
in jurul căruia s-a țesut o amplă legendă, 
poate cea mai amplă, a fost şi este 
Greta Garbo. «Divina», cum i s-a 
i s-a spus — fără ca nimeni şi nici 
chiar ea însăși să protesteze — s-a în- 
chis de mai mulți ani într-o adevărată 
asceză a anonimatului. Marea Garbo 
și-a păstrat astfel mitul — pe cel sădit 
în amintirea oamenilor și reținut de 
memoria peliculei — și nu a confruntat 
legenda cu o realitate care uneori 
ar putea-o destrăma. Cind circulă prin 
lume, circulă incognito și încearcă 
să facă din ochelarii fumurii, un scut. 
(Ineficient, de bună seamă, de vreme ce 
unii oameni sint mai ușor descoperiți 
cînd încearcă să se ascundă). lat-o astfel 
descoperită de un fotograf în momentul 
în care lua loc într-un autobuz — cursa 
obișnuită dintre Nisa şi Antibes, 
unde a poposit spre sfirşitul verii, ca 
să-și petreacă o parte din vacanță pe 
coasta franceză. Dar o vacanță pusă 
tot sub semnul anonimatului. Pentru 
că, uneori, legenda e plătită cu tributul 

anonimatului. 


Pentru «divina», după 35 de ani, 
ochelarii fumurii nu sint scut 


două generații, 
chiar trei 


Charlie Chaplin a avut un an plin 
de evenimente: unul din filmele sale, 
păstrate în seif de mulți ani de zile 
și cu mare grijă — «Circul» — a făcut 
înconjurul lumii şi surpriza pe care a 
produs-o a ținut loc de detoate: şi 
de critică şi de elogii şi chiar de lauri. 
Festivalul de la Cannes din 1971 i-a 
făcut lui Charlot o primire triumfală, 
ca oaspete de onoare, o primire pe 
care pelicula de actualitate o va con- 
serva fără îndoială ca pe un eveniment 
cinematografic, căci pe marea scenă 
a Palatului Festivalului, Chaplin a fost 
surprins cu obrajii scöldati în lacrimi, 
în timp ce publicul il ovationa, iar 
oficialitățile îl decorau cu Legiunea de 
Onoare. 

Dar Charlot nu s-a cantonat, la 


«Scenariul e gata. 
Lipseşte doar titlul» 


bötrinete, in mondenism. Mărturisea, 
de curind, că lucrează la un nou scenariu 
lată despre ce este vorba: un condamnat 
la moarte trăiește ultimele zile, în 
celula sa, în aşteptarea executării sen- 
tinçei, asaltat de gînduri, de amintiri 
şi de imaginile existenţei lui de pină 
atunci. Dar în aceste imagini din trecut, 
condamnatul nu e singur. Căci «va fi 


„„„Josephine Chaplin la debut 
(împreună cu Ronet) 


un film despre America — spune Cha- 
plin — şi nu știu dacă va fi comic, 
pentru că, de fapt, astăzi, o tragedie 
americană din care nu lipseşte şi un 
filon de umor s-ar numi «umor negru». 
Scenariul e aproape gata. Nu-i lipsește 
decit titlul». 

Între timp, Geraldine, una din fiicele 
lui Chaplin, şi-a impus propriul ei 
nume în Parnasul filmului (ce-i drept, 
mai generos decit alte Parnasuri). 
Victoria, o altă fiică și-a făcut intrarea 
pe platouri avind pină acum la activ 
două filme. lar cea mai mică dintre 
fetele lui Chaplin, Josephine, măritată 
cu un artist de circ francez, a debutat 
şi în arena circului şi pe ecrane (alături 
de Maurice Ronet în filmul «Se simte 
un iz de sălbăticiune»). 

Cea de-a doua generație Chaplin s-a 
alăturat primei în lumea filmului, iar 
cea de-a treia se pregătește. Pentru 
că Chaplin este şi bunic. 


Veneţia 
e la modă 


Faima Veneţiei este o binefacere 
pentru turism. Şi nu de azi, de ieri, 
ci de multă vreme. După ce-au desco- 


perit-o poeții, pictorii, scriitorii, muzi- 
cienii, turismul, a descoperit-o și filmul. 
Evident nu la «Veneția, luna şi tu» ne 
gindim, ci la alte filme in care cetatea 
Serenissimă și lagunară nu este numai 
un loc pitoresc, ci şi unul de atmosferă 
dramatică. Visconti a străbătut Veneţia 
pe urmele lui Thomas Mann (și poate 
adăugind ceva şi din viziunea prous- 
tiană asupra Veneţiei din acel roman 
atit de imbibat de atmosfera lagunei, 
«Albertina regăsită») în «Moarte la 
Veneţia». Enrico Maria Salerno, mai 
cunoscut ca actor, s-a bucurat de un 
neașteptat succes ca regizor debutant, 


Un succes neașteptat: 
filmul «Anonim venețian» 


cu filmul «Anonim venețian». Commen- 
cini a fost preocupat de reconstituirea 
unei cetăți şi a unei figuri celebre, 
Cassanova (în filmul cu același nume) 
într-o Venetie care nu începuse încă 
să se stingă. 

Comedia cinematografică pe fundal 
venețian nu putea să intirzie: se numeş- 
te «Un mort în vacanță», în regia 
lui Mario Camerini. 

Desigur, nu putem uita o foarte 
veneţian-patriotică manifestare cinema- 
tografică: Festivalul internațional al 
filmului pentru care Veneţia e totul. 


Bardot-Cardinale 
BAG 


Acest ciudat fragment de alfabet in 
majuscule reprezintă, de fapt, o mare 
distribuţie: Brigitte Bardot şi Claudia 
Cardinale — care s-au întilnit într-un 
film a cărui acțiune scenaristică se 
petrece în America pionierilor vestului, 
a cărui acțiune de platou, se desfășoară, 
în realitate, lingă Madrid şi al cărui 
titlu este pe françuzeşte, «Les Petro- 
leuses» (adică ceva în sensul de «incen- 
diatoarele»). 

Presa relatează pe larg despre această 
întîlnire de celebrităti intimplati in 
același film şi afirmă chiar că este un 
EVENIMENT (tot cu majuscule). 


Celebrele «incendiatoare» vor apărea 
in același film... 


torii, muzi- 
t-o şi filmul. 
sa şi tu» ne 
care cetatea 
este numai 
e atmosferă 
itut Veneţia 
nın (şi poate 


mea prous- 
acel roman 
era lagunei. 
sMoarte la 
gerne, mai 
curat de un 
ər debutant. 


va. Commen- 
constituirea 
ben celebre, 
celași nume) 
mcepuse încă 


di pe fundal 
Mt: se numeş- 
is, in regia 


ita o foarte 
stare cinema- 
enational al 
ţia e totul. 


dinale 


de alfabet în 


fapt, o mare ~ 


ot şi Claudia 
iinit într-un 
anaristici se 
rilor vestului, 


kali de «incen- 


lespre această 
intimplată in 
ar că este un 


confecții 
pentru 

toate 
conformațiile 


Și 
sezoanele 


46-58 


e La categoria a: confecții pentru conformatie slabă, măsura 42—54, etichetă galbenă. 

e La categoria b: confecții pentru conformatie normală, măsura 42—58, etichetă verde. 

e La categoria c: confecții pentru conformatie plină, măsura 46—58, etichetă albastră. 

e La categoria d: confecţii pentru conformatie corpolentă, măsura 50—60 etichetă albastră. 


CINEMA 
LA Redacția şi administraçiə: 

Prezentarea artistică: ANA MARIA SMIGELSCHI Piata Scinteii De Bene Prezentarea grafică: CORNEL DANELIUC 
cə $ RE E IC IS CPE PERIE 
Pentru cititori düm străinătate, abonamentele se fac la: 
Întreprinderea de comert exterior «Libri», București—România i Tiparul executat la 

š Exemplarul 5 lei Combinatul poligrafic 
telex 225, Calea Victoriei 126, Căsuţa poştală 134—135. 41017 “Casa Seinteliə — Bucuresti İri 


nr. en 
„Ani oo) BI 


“ə 
“” EN 
"444 à 
F a Ka 
fie mayıl? Vita breed Cep 


et SEA Y “ə 
F ói P/ace mln 


2797” mai bung