Revista Cinema/1990 — 1998/013-CINEMA-anul-XIII-nr-9-1975

nr. 9 
Anul XIII (153) 


Revistă a Consiliului 
Culturii si Educaţiei Socialiste 
Bucureşti septembrie 1975 


i E rE] 
E a (i mi ERES i 
o Na at 


În actualitate: filmul de actualitate. 


Mai intli, cine și ce se in 
fruntă în filmele noastre de 
actualitate? Pentru ce luptă 
ei, eroii de pe pinză, pentru 
ce ni se propune deci să 
luptăm în ideea că ei, eroii, 
personajele filmelor noastre, 
sint sosii fidele, aduse şi fixate în dreptun- 
ghiul ecranului, exact ca să ne vedem mai 
bine, şi din afară, şi de la acea distanță 
care face privirea mai cuprinzătoare şi în- 
țelegerea mai adincă. 

În mare, firește, lupta este de fiecare dată 
aceeași: clasica, veșnica, neobosita luptă 
dintre bine și rău. Filmele noastre cele de 
altădată, oglinda actualității de acum 20-25 
de ani, ba chiar și unele de dată mult mai 
recentă, merg mai departe întru esenţiali- 
zare, astfel incit binele este în mod indis- 
cutabil nou, iar răul, cum e și firesc, vechiul. 


u fata spre viață 

Ani de zile, lupta s-a purtat aprig între 
acel vechi, indiscutabil rău, şi acel nou, in- 
discutabil bun, cu biruința și ea indiscuta- 
bilă a noului, deci a binelui. Esenţa esen- 
telor a fost suprapunerea noțiunii de nou, 
aceleia de viață: tot ce era nou era viață, 
tot ce era vechi era putred, ca orice putre- 
gai sortit pieirii în cel mai scurt timp. 
Ne-au trebuit ani — de viaţă și de tilm 
ca să aflăm că doar în filme putregaiul 
moare la prima suflare de aer proaspăt, că 
doar arta ne poate crea iluzia că noul în- 
vinge atit de categoric și rapid vechiul. Au 
trecut ani pină ce filmele actualității noas- 
tre, unele minunate tocmai prin patima și 
candoarea cu care întrețineau această ilu- 
zie, s-au întors cu fața spre viaţă şi au în- 
ceput să caute acolo modelul întruntării 
lor. Acolo, și nu în aspiraţiile noastre pe 
cit de nobile pe atit de optimiste. Căci da, 
acele filme minunate, cu iluziile lor născă- 
toare de miracole, reprezentau exact do- 
rința noastră fierbinte de a vedea cit mai 
curind binele învingind răul, noul supunind 
vechiul. Sint greu de stabilit ora, ceasul, 


2 


i ma 


Și calitatea lui. 


Clasica luptă dintre bine şi rău. 
Neobosita luptă 
dintre vechi şi nou. 


Dar şi lupta, nu mai pu 


grea, 


nu mai puțin istovitoare, 
a omului cu el însuşi 


filmul, scena, imaginea, în care pentru pri- 
ma dată noțiunile de bine și rău asimilate 
celor de nou și vechi, au început a se nu- 
anța, a se subția. Prin sensul lor devenit 
străveziu, adevărul devenea clar și lim- 
pede: nu tot ce ținea de trecut era odios, 
nu tot ce ținea de prezent era minunat și 
pur ca lacrima. Nu eram cu toții așa cum 
ne-am fi dorit să fim, nu eram toți perfecţi. 
nici măcar toți «pertectibili». Aspiram, da, 
din toate puterile și dintotdeauna spre 
pertecţiune. Dar asta era cu totul altceva. 

Poate că într-un moment numit Erupția 
sau O mică intimplare, Desfășurarea 
sau Reconstituirea, Dimineţile unui bă- 
iat cuminte sau Ultima noapte a copi- 
lăriei sau Gioconda fără suris (şi iată 
cite filme «vechi» dar bune și cit de noi 
încă apar la o scurtă și succintă trecere în 
revistă), în unul din «momentele» cinema- 
togratiei noastre, lupta între bine şi rău a 
început să se nuanţeze, să se diferențieze. 
să se «individualizeze», să capete o formă 
și o forță anume exact prin nuanţare, prin 
apropiere de multele linii ale binelui și ale 
răului, de multele detalii ale noțiunii de bine 
şi de rău. Dar mai cu seamă, prin mutarea 
cimpului de bătălie dinafara, înlăuntrul nos- 
tru. În binele și răul din noi. În vechiul şi 
noul din noi. Înfruntarea inceta, deci, a 


mai fi exterioară nouă. Înfruntarea era în 
noi. Cu binele și răul din noi. Calea cea 
mai sigură, de altfel, către perfecțiunea la 
care aspirăm, căci ea, pertecțiunea, nu 
poate veni numai dinafara noastră... 


Așa au apărut filmele în care, aparent, 
nimic nu se înfruntă cu nimic şi nimeni. 
Filmele în care eroii trăiesc pur și simplu, 
iar lupta este, ca și în viaţă, conținută în 
actul trăirii. Filmele care au născut tipul de 
conflict interior, conflictul între individ și 
ființa lui morală. Un asemenea film a fost 
Ilustrate cu flori de cimp. Aici înfruntarea 
Incepe exact atunci cind totul pare a fi «in 
regulă», clar, rezolvabil, ca şi rezolvat. Po- 
vestea pare foarte simplă: o fată trebuie să 
scape de copilul nedorit, ca să nu-i strice 
«lui» viața. Se poate? Pe o cale lăturainică, 
la început pare câ se poate, dar abia după 
ce zarurile au fost aruncate, abia după ce 
totul se poate, lucrurile se arată în adevă- 
rata lor lumină: tulburi, nelalocul lor şi cu to- 
tul în afara ordinii. Din toate punctele de ve- 
dere in afara ordinii. Etic, moral, social. Ade- 
vărata problemă, adevărata infruntare se 


mută, din acel moment, in oameni. În con- 
ştiinţa celor două fete; in relația dintre cele 
două complice. Două lumi, două tabere, cu 
prelungire firească în viată, adică la nuntă 
(aici nunta este exact simbolul vieții), la 
acea nuntă-viaţă în care fiecare tabără are 
reprezentanții ei: fetele, perechea de nuntaşi 
şi logodnicul Irinei; bătrinele, perechile îm- 
buibate şi zaharisite prematur, cu tigura 
«pitorească» a responsabilului de Alimen- 
tara mișunind printre ele. 


Paralelismul este tulburător în această 
confruntare aparent inconștientă, pentru 
că el comunică, dincolo de sine, pericolul 
alterării celor tineri, pericolul anchilozei 
sufletești inconștiente, inconștient molip- 
sită și molipsitoare. În final, acest lucru 
este subliniat cu o infinită grijă. Pentru că, 
după ce Laura a murit, în timp ce Irina este 
pe cale să moară, tinerii căsătoriți adorm 
zimbitori, logodnicul Irinei îşi aruncă ne- 
atent haina tocmai peste scrisoarea ce-l 
anunţa că ea moare, alături se simte chiar 
mirosul de gaz venind din magazinul de 
jucării, dar nu, nu se poate Inchide gazul 
pentru că nu putem opri grătarul cu mititei 
şi exact lingă acel grătar EI, cel pentru care 
s-a întimplat totul, El, căruia Laura n-a 
vrut «să-i strice viața», culege piesă cu 
piesă ceasul Laurei, probă materială și ne- 
îndoielnică a grozăviei ce s-a petrecut. În 
momentul acela, moment ce coincide cu 
cel în care Irina moare dincolo de peretele 
subțire, la un pas de toată lumea, la un pas 
de oameni, aflăm cine și ce s-a înfruntat 
în filmul acesta: prejudecățile din noi cu 
prea marea lipsă de prejudecăţi; dragostea 
cu lipsa de dragoste; nevoia de puritate cu 
negura morală și sufietească, cu opacitatea; 
nevoia de certitudine cu bănuiala născută de 
incertitudine; nevoia de înțelegere, mai cu 
seamă nevoia de Intelegere, cu indiferența. 
Acestea sint de fapt personajele filmului, 
numite de circumstanţă Irina, Laura, mama, 
Victor, arhitectul, moaşa etc. Căci în acest 
film cu întruntările duble între om şi el 
însuși, între oameni şi neoameni, persona- 
jele sint noțiuni și noțiunile devin perso- 
naje. Toate variante ale binelui și ale rău- 


Am intrat în anotimpul pleni 
tudinii, dar și al judecății 
lucide, al gestului sigur de 
măsura sa, cu care culegă- 
torul îşi cintăreşte roadele. 
Anotimpul în care satisfacția 
pentru rezultatele muncii este 
însoțită de cel mai amplu exercițiu social al 
exigenței, cu gindul la mai mult și mai bine. 
cu gindul la viitor. 

Astfel s-a definit, pentru intreaga noas- 
tră natiune, această toamnă, încă din prima 
sa zi, cind la sediul Comitetului Central a 
avut loc o constătuire de lucru condusă 
de secretarul general al partidului, preşe 
dintele Nicolae Ceaușescu. Toţi cei care 
gindesc şi creează în România socialistă, 
indiferent de profilul lor protesional. au 
putut descoperi în cuvintele rostite la 1 sep- 
tembrie, în încheierea acestei consfătuiri 
de lucru și simbolice în același timp, nu 
numai trimiteri precise la obligaţiile opera- 
tive ale diferitelor sectoare de activitate, 
ci şi semnificaţii de interes general și per- 
manent. Mereu la postul de veghe al desti- 
nelor țării, conștiința noastră comunistă și 
patriotică, opusă prin definiţie inerției şi 
rutinei, ne solicită, metodic și mobilizator, 
să realizăm «în condiţii optime», «la cel 
mai înalt nivel» și «in mod exemplar» 
toate lucrările în care sintem angajați. 


lui. Toate, trepte ale drumului dinspre 
vechi spre nou. 

O la fel de subtilă substituire de perso- 
naje-noţiuni personajelor în carne și oase, 
mai bine spus o asemenea împuternicire 
pe care autorii o acordă unor personaje 
de a reprezenta, de a îi noţiuni anume, se 
întimplă și în Filip cel bun. Ca și în Ilus- 
trate cu flori de cimp, aparent povestea 
este simplă, rezolvabilă, lipsită de conflicte 
grave, grele, pasionante și spectaculoase. 
Ca şi în Iustrate..., lucrurile par clare și 
în ordine: un băiat n-a intrat la facultate. 
Ei bine, nu-i nimic, el își va găsi o slujbă, 
iată, cumnatul lui îl va ajuta, chiar îl ajută, 
da, slujba nu este chiar ce și-a dorit el 
dar nu-i nimic, se poate căuta alta, şi dacă 
nici aceea nu este bună există alta, si alta, 
toate slujbele posibile în afară de una, căci 
tata, fost muncitor, «cadru de nădejde la 
viața lui» dar înțepenit sufletește într-o am- 
biție de «intelectualizare» a familiei prin 
fiul său, tata deci, a spus «nu, la uzină 
nul». Acest scurt detaliu furnizat sec, 
într-o discuție, înseamnă începutul înfrun- 
tării nu numai între tată și fiu, ci și între 
Filip şi Filip. Între Filip cel care ascultă 
docil imperativul patern şi se supune unor 
slujbe pentru care nu simte nici cea mai 
mică chemare, și Filip cel care va sfirși 
prin a-și implini vrerea, şi se va duce acolo 
unde dorea de la bun început, adică exact 
în uzină. Este, da, o înfruntare între vechi și 
nou (noul este binele și răul este vechiul, 
nu ?), dar nu numai între Filip, ca reprezen- 
tant al noului și tatăl său, cel-căzut-pradă- 
unor-vechi-prejudecăţi, ci și între ceea ce 
este funciarmente nou și vechi în Filip. Ca 
si în Mustrate..., important începe să fie aici 
ceea ce se intimplă dedesubtul con- 
flictului vizibil. Nuanţele. Conflictele in- 
tre vechi şi vechi. Conflictele între nou şi 
nou. Faţetele, amănuntele, punctele şi vir- 
gulele noțiunilor respective. În mijlocul lor; 
ca un simbure, conflictul între Filip şi Filip, 
înfruntarea acestui personaj — reprezen- 
tant al noțiunii de puritate, de dragoste, de 
simț al dreptăţii, de nevoie de dreptate, de 
nevoie de dragoste, de dragoste și de co- 
municare. Şi așa cum lustratele se in- 
cheie cu acea scrisoare-apel a Irinei către 
logodnicul ei, scrisoare prin care «li spune», 
scrisoare prin care îl roagă să facă el 
dreptate în numele ei, scrisoare prin care 
mai comunică pentru ultima dată cu el, 
aici, în Filip cel bun, și tot în final, Filip 
lansează acel «vreau să vă spun ceva», 
către tinăra din autobuz, cea pe care a 
întiinit-o tot timpul, dar căreia nu a îndrăz- 
nit să-i adreseze cuvintul pină în momentul 
în care nu a devenit el însuşi. Pină în mo- 


Inainte de a ajunge la cerințele specific: 
şi unice ale creaţiei noastre, printr-o simili- 
tudine datorată soarelui, care favorizează 
în egală măsură, vara. roadele cimpului şi 
filmările în exterior, cineaștii pot afla în 
apelul adresat celorlalți culegători ai roa- 
delor toamnei racorduri de mare utilitate 
cu imperativele actuale ale activității lor. 
A ne propune și a ne strădui să ducem la 
bun sfirsit, «fără nici o pierdere», cele 
23 de filme de lung-metraj, serialul de tele- 
viziune şi cele peste 300 de scurt-metraje 
ale acestui an inseamnă, în acest moment, 
a asigura, in faza de montaj — sonorizare 
in care se află cele mai multe filme, «val 
riticarea superioară a intregii producții». 
Fără îndoială, se impun «măsuri corespun- 
zătoare in funcție de starea tiecărei 
culturi», în afara oricăror echivalențe sim- 
pliste, tinind seama de faptul că recordul 
cantitativ realizat prin cele 12 premiere cu 
filme de lung-metraj din prima jumătate a 
anului şi sporurile calitative marcate de 
unele dintre ele obligă la mai mult, în mo- 
mentul deschiderii noii stagiuni, mai ales 
sub raportul calității. 

Vorbind despre «viitoarea recoltă» cine- 
matogratică, putem semnala drept un fapt 
pozitiv că, la data de 15 septembrie, peste o 
treime din producţiile de lung-metrai ale 
anului 1976 se află în filmare sau într-un 


mentul în care nu s-a găsit. Acel «vreau să 
vă spun ceva» este însă şi dorință violentă 
de a se explica, de a comunica, de a se 
comunica. Nevoia de comunicare şi pu- 


Pentru împlinir 


Pentru certitudine, împotriva incertitudinii («Hyp 


«Cred că nu mai putem spune acum că avem o cinematografie nouă sau tînără. Orice 
tinereţe are o limită. Cinematografia românească a ajuns, cred, la anii maturității. Ea nu 
mai poate avea scuzele tinereții invocate în trecut, nu mai poate apela la o astfel de indulgență. 
Lucrul acesta este valabil atit pentru scenarişti, cît şi pentru regizori sau actori — pentru 
toți cei ce concură la realizarea filmului». 


stadiu inaintat de pregătire a filmărilor 
Din acest punct de vedere, rezultatele casc- 
lor de filme sint însă inegale: 3 filme în lucru 
pentru 197% la Casa Trei, cite 2 la Casele 
Unu şi Cinci şi numai 1 film la Casa Patru. 
Săptăminile și lunile care urmează devin 
astfel decisive pentru ritmicitatea produc- 
tiei anului viitor, dar mai ales pentru calita- 
tea acestei producții, definită în bună parte, 
după cum se știe, de la primele opțiuni ale 
producătorului: regizorul căruia i se incre- 
dințează opera cinematografică, modul în 
care acesta coordonează scenarizarea su- 
biectului, definitivarea concepției şi stilului 
tuturor compartimentelor de lucru ale echi- 
pei, de la dialoghist la etaloneur. 
Adoptarea și generalizarea unei metodo- 
logii calificate în toate sectoarele cinema- 
tografiei, şi în special în domeniile de maxim 
interes ideologic ale scenaristicii, sint obli- 
gaţii care decurg direct din indicaţiile con- 
ducerii de partid, ale tovarăşului Nicolae 
Ceaușescu, la repetatele sale intilniri cu 
cineaştii, precum şi din cele referitoare la 
dezvoltarea generală a vieții noastre spiri- 
tuale, la activitatea politico-educativă, la 
conceptul nostru de umanism. Tematica 
importantă, atit a actualități socialiste, cit 
și a continuității dublu milenare a poporului 
nostru, a luptei sale pentru unitate și inde- 
pendenţă, într-o |ume mai bună și mai 


tinta sau neputința noastră de a ne-o îm- 
plini naște, în ultima vreme, mari întruntări 
— şi confruntări — în filmele noastre de 
actualitate. 


potriva anchilozei («Filip cel bun») 


ion») 


Nicolae CEAUȘESCU 


dreaptă, solicită «opere mari», «tilme 
într-adevăr valoroase» și nu «filme de 
ocazie». Mesajul educativ al productiilor 
noastre va fi potentat prin concertarea su- 
perioară a celor mai autentice talente și 
vocaţii şi nu prin simplificări expeditive 
de minimă rezistenţă. În interviul acordat 
ziarului belgian «Vers l'avenir» şi reprodus 
de intreaga presă la 4 septembrie, tovarășul 
Nicolae Ceausescu preciza că societatea 
noastră socialistă «creează un umanism 
nou care pune pe primul plan întreaga 
națiune, dar și fiecare persoană, omul cu 
năzuințele, cu cerințele sale». Nimic 
mai străin, deci, pentru concepția și politica 
artistică a partidului nostru, decit unifor- 
mizarea şi «tipizarea» birocratică a perso- 
najelor sau a acțiunii. Dimpotrivă, cineaștii, 
producătorii și realizatorii, au a răspunde, 
asemeni tuturor celorlalți oameni de artă, 
prin fapte inspirate de creaţie şi de Indru- 
mare, la chemarea pe care tovarășul Nicolae 
Ceauşescu a adresat-o, la Congresul al 
XI-lea al Partidului, literaturii — una dintre 
componentele sintezei cinematografice: 
«Este loc pentru o literatură care să se 
atirme, într-adevăr, nu numai pe plan 
național, ci și pe plan internaţional! şi 
care să depășească realizările inainta- 


şilor». 
«CINEMA» 


Dinspre individ inspre societate 


Hyperion. Dacă este vorba de comuni- 
care şi nevoia de comunicare, şi de infrun- 
tările pe care le provoacă, şi de marile 
bătălii ce se poartă intru cucerirea ei, 
atunci Hyperion mi se pare exemplul de 
«ultimă oră». 

Înfruntarea se poartă aici între diferitele 
forme de singurătate şi la fel de diferitele 
posibilități de a o infringe. În mod mai net, 
şi poate mai vizibil decit oriunde, funcțio- 
nează aici acea procură dată personaielor 
întru reprezentarea unei noțiuni anume. 
Ele sint aproape reduse la simboluri. Sim- 
bolul singurătăţii şi al suferinţei, Thea; 
simbolul siguranţei, al concretului, al pă- 
mintului ferm sub picioare, colegul ei; sim- 
bolul idealului, greu de atins sau de neatins, 
ca orice ideal, cel dispărut. Între aceste 
trei personaje-simbol nu există de fapt o 
înfruntare, ci o confruntare. Și este logic, 
pentru că suferința nu poate lupta cu idealul 
și cu ideea de siguranță, ele se pot cel mult 
măsura, confrunta și, finalmente, echilibra. 
Din această confruntare între nevoia de 
vis şi cea de certitudine, dintre ce vrem 
şi ce putem, dintre posibil şi imposibil, 
omului îi este dat să aleagă posibilul, certi- 
tudinea, așezarea. Confruntarea din Hy- 
perion este de ordin filozofic, dar în mod 
firesc ea atinge tensiunea confruntărilor — 
și înfruntărilor — vii, directe, ale vieţii, ale 
trăirii. În mod firesc, pentru că, între lumea 
ideilor şi lumea vie nu există alte granițe 
decit acelea pe care singuri ni le stabilim. 
Aşa se face că, iată, două filme de fierbinte 
trăire directă și unul de sobră speculație 
filozofică pot răspunde deopotrivă și cu 
aceleași vorbe ia întrebarea: «cine și ce se 
înfruntă în filmele noastre de actualitate ?». 
Omul cu sine. Omul. în multele ipostaze 
ale noii lui existente. 

Conflictele nu sînt numai în afara noastră, 
ci şi în noi. Lupta se poartă și în noi. Pentru 
noi. Pentru acea imagine asimilabilă no- 
țiunii de bine, înțeleasă ca față a noului. 
Pentru ca s-o putem construi solid și așa 
cum se cuvine: dinăuntru inspre înafară. 
Dinspre individ înspre societate. Căci dacă 
este adevărat că societatea işi modelează 
oamenii după chipul şi asemănarea ei, la 
fel de adevărat este şi că ea, societatea, este 
alcătuită dintr-o infinitate de individualităţi. 
Procesul de modelare devine astfel reci- 
proc. El trebuie să fie însă şi reciproc avan- 
tajos. 

lată, deci, pentru ce înfruntarea... 


Eva SÎRBU 
3 


Veneţia '75 


Se pare că formula de anul 
trecut a festivalului venețian 
— aceea de a prezenta fil- 
mele seara, în piețe publice, 
iar ziua, prin săli din toate 
cartierele — n-a fost decit 
argumentul pentru a reveni 
anul acesta la vechiul sediu din Palazzo dei 
Festivali de la Lido. E drept, s-a asigurat 
reluarea filmelor şi prin alte săli din oraș, 
dar nu mai trebuia nimeni să alerge cu ghi- 
dul orașului în brațe să descopere sala 
sau piațeta unde se improviza o vizionare 
şi apoi o dezbatere cu public. 

Ceva s-a schimbat, totuşi, la Lido. Imen- 
sele panouri de afişaj din fața sălii erau 
acum năpădite de reclame comerciale: Ne- 
gozzi Buitoni, Lancia, Birra Dreher, Ver- 
mouth Cora, etc. Doar unsprezece din ca- 
targele de pe frontispiciul sălii arborau dra- 
pele ale țărilor participante. Celelalte, vreo 
25, imense port-drapele proaspăt vopsite, 
așteptau parcă resemnate o altă ediție sau 
altă manitestare mai generoasă în partici- 
pări, Standurile, altădată pline de materiale 
publicitare ale studiourilor de filme, erau 
acum pustii. Nimic festiv, agitație mai de- 
loc, atmosferă netensionată, placidă, pu- 
blic puţin și parcă blazat. 

Cele 2—3 simpozioane anunţate se des- 
tășurau în cercuri restrinse la care străinii 
trebuiau să-și demonstreze, în primul rînd, 
cunoștințele de limbă italiană și apoi să 
caute să pătrundă sensul și conținutul dis- 
cuţiilor propriu-zise. Lente și parcă în cău- 
tarea unei idei de discuţie, ședințele aces- 
tea păreau mai degrabă întilniri de cineclub 
(cu deosebirea că acolo oamenii se cunosc 
între ei, participarea cineclubiștilor este în- 
deobște recunoscută prin animația ei, iar 
obiectul discuţiei Il cunoaște toată lumea ). 

Vizionări de lucru, geci, tără aparat, 
fără pompă, aceasta pare să fi fost ideea 
motrice a actualei ediții venețiene a Mostrei 
cinematogratice. O retrospectivă Grittith, 
pusă în centrul interesuiui programării, și 
pe marginea ei un simpozion, ale carui iu- 
crări, în ziua cind s-au pornit, n-au depășit 
stadiul căutărilor de a defini tema menită 
să facă obiectul contruntărilor. Cineva a 
sugerat că ar fi util să se discute «unde 
trebuie stabilită, în mod real, graniţa dintre 
filmul mut şi cel sonor?».Apoi alte discuţii 
despre industria cinematografică şi arta 
cinematografică, despre industria ameri- 
cană de film a deceniilor doi și trei, despre 
influența produsă de film în conştiinţa ce- 
tățeanului. Lucrările pregătitoare ale unor 
asemenea discuţii erau doar schițate, scon- 
tindu-se probabil o contribuție masivă a 
auditoriului în dezvoltarea acestor teme și 
în încropirea, astfel, a unor deducții teore- 
tice. 

Ca program de vizionări, totul s-a pus 
sub semnul de «propuneri» «proposta di 
nuovi film». Aceasta presupunind selec- 
ționarea, încurajarea şi chiar propulsarea 
unor autori și a unor filme realizate de de- 
butanţi sau de cineaști încă necunoscuți. 
Deşi o inconsecvență sau pur și simplu 
o licenţă auto-acordată i-a inclus în aceste 
programări și pe un lancso, Straub, Belloc- 
chio, Cassavetes, Gyângyâssi, Monte Hell- 
mann, Michaelian si încă alți realizatori, 
chiar dacă nu de primă dimensiune, în orice 
caz departe de a fi debutanţi sau necunos- 
cuți. Toată lumea a acceptat că spiritul 
acestor «propuneri» viza în primul rînd un 
conținut nou al filmelor. Deci 


Propuneri 


de noi filme 


Să Incepem, Intr-adevăr, cu cei necunos- 
cuți, cu filme care nu ar avea o lansare asi- 
gurată, cu realizatori care ar exprima «un 
punct de vedere nou». 


Povero Gesii («Sărman isuse»), al ita- 
lianului Pier Carpi, ar fi primul dintre aces- 
tea, dar nu tocmai lipsit de publicitate, nici 
de o anume energie de lansare, nici de 
fonduri de realizare și nici de forțe de im- 
pulsionare. 


Un film-«anchetâ», o structură polițistă, 
dar nu pentru depistarea vreunei banale 
sau mai puţin banale infracțiuni, ci pentru 
aflarea unui răspuns la o întrebare conside- 
rată aoasantă, «provocatoare», mult prea 
des pusă și mult prea rar dindu-i-se un răs- 
puns care s-o anuleze: «dacă credeți în 
Isus, ce dovadă concretă aveţi că el a exis- 
tat, așa cum se spune ?».Pier Carpi, regizo- 
rul, porneşte printr-o lume imaginată după 


4 


Fostul prim festival 
cinematografic al lumii 
şi-a încheiat un ciclu. 


Acum se înce 


rcă deschiderea altuia. 


Dar cum? 


Feliini — o lume de «tipuri», de la magnat 
la cersetor, colindind printre proscriși, fte- 
mei de stradă, desmoșteniţi ai soartei, atleți 
şi degenerați, uriași şi pitici, cu un pitoresc 
imprimat de o compoziție plastică, totul 
plasat într-un cadru de astă dată ă la Anto- 
nioni: decorul natural «ajutat» scenogratic 
prin pictarea străzilor, caselor, etc., spre 
a se obține un efect cromatic al cadrului, 
căruia i se adaugă copaci de butatorie, cu 
coroane alcătuite din zdrențe, pictate și ele, 
trimițind mai degrabă la un decor de teatru 


de milioane de lire dacă poate aduce o cit 
de mică probă materială a existenţei lui 
Isus). Tînărul caută deci și investighează 
tot ce îi iese în cale. Şi cum regizorul n-a- 
vea nici el o idee și o soluție la această 
căutare, finalul filmului, al acestei prome- 
nade de coșmar, devine o scenă «ex ma- 
china» de o ipostaziere mistică, în care 
personajul central detectivo-mușchetar are 
«o revelație» și ajunge la concluzia, fără 
demonstraţie prealabilă, că «isus e în fie- 
care om». 


Dispariția lui Casanova. «Evenimentul» cinematografic cel mai 
discutat în timpul Mostrei venețiene a fost o răpire: negativul la ceea 


ce a filmat pină acum Fellini la C 
lizare a lui Pasolini, Cele 12 
Damiano Damiani. Un 


in laboratorul de prelucrare a peliculei, 
ne dolari. 
In negativul ace 


ducători la aproximativ 7 milio 
declara cu disperare ziariştilor: 


„ 12 bobine din ultima rea- 

Sodomei, şi întreg filmul lui 
tere şi un poru aflate 
aguba se ridică pentru pro- 
Producătorul lui Fellini 
se afla sec 


unei furtuni pe care Federico a improvizat-o cum numai el se pricepe 
s-o facă. Decorul folosit atunci a și fost distrus de altfel, și așa cum 


lucrează Felli 


puit». Vinăt la față de furie, disperat, Fellini n 
interpretului său, Donald Sutherland, decit atit 


mai poate nici trăi 


ştiu foarte bine că repetarea scenei ar fi de neinchi- 


a reușit să-i spună 
«În ţara asta nu se 
nici munci». 


(În fotografie, Fellini și Sutherland - Casanova) 


plasat pe caldarim. Nu lipseşte din acest 
film, de intenții şi idei confuze, nici «Cina 
cea de taină», adusă nu o dată, ci de trei 
ori, și nu cu tenta parodică a lui Buñuel din 
Viridiana, ci într-o concepție naivă, can- 
didă, de tablou vivant de inspiraţie biblică. 
Şi printre toate aceste măşti și artificii, 
trece ca,un «detectiv — cavaler al adevăru- 
lui», un Vinăr cu chip de Hristos, înveşmin- 
tat în mușchetar ajuns cerșetor. Şi caută, 
caută mereu, neobosit și halucinant (pen- 
tru că un simbolic personaj interpretat de 
Curt Jürgens şi vrind să exprime acea in- 
stanță a «corupţiei terestre» îi oferă o sută 


Acesta este «traseul meditativ» al filmului 
care se desfășoară în cadrul amintit, cu 
«tipologia» descrisă, într-o atmosferă de 
sarabandă misticizantă pusă în scenă de 
un discipol complexat, răzvrătit probabil 
împotriva unor maeștri care nu l-au luat 
niciodată sub aripa lor şi nu i-au dat cer- 
tificat de aptitudine artistică. 

Încă o propunere, de astă dată franceză: 
Omul care doarme de Bernard de Quey- 
sanne. O poveste presupus amară despre 


decepțiile unui tînăr ce se simte pierdut 


în imensitatea unei metropole. Încă un film 
despre anenare, incomunicabiinate, izola- 


rea individului într-o colectivitate în care 
dispare acel acut imperativ al relaţiilor 
umane, înlocuit acum cu lupta coffdiană, 
singură și devoratoare, pentru existenţă. 
Temă vastă, atit de des abordată. Mai ales 
de cinematograf. 


Polemică 


bilingvă 


Dar cum este primit și ce valoare are 
acest film, aș prefera să las cititorii să-și 
facă o idee, din relatarea unei discuții cu 
publicul, în sala venețiană «Modern» unde 
s-a petrecut. 

După proiecție, din cei aproape o mie de 
spectatori rugați să rămînă la discuție, au 
răspuns cam jumătate. Un animator al dez- 
baterilor, împreună cu regizorul, au urcat 
pe scenă. Regizorul s-a adresat în franceză 
spectatorilor, cerindu-le să-i pună intre- 
bări. Conducătorul discuţiilor făcea, cum 
se pricepea şi el, şi funcția de translator. 
Queysanne cu un aer foarte sigur de el 
părea călit în focurile acelei veri a lui '68. 
Prima întrebare e timidă dacă filmul e auto- 
biografic? Nu este autobiografic, dar folo- 
sește o relatare autobiografică. Apoi o tt- 
nără de 17—18 ani işi ia inima în dinți și-l 
învinuiește pe regizor de existențialism, şi 
încă de o înţelegere vulgară a acestuia. 
Regizorul respinge acuzaţia: «Filmul meu 
nu este existențialist, pentru că respinge 
una din soluțiile preferate ale existenţialis- 
mului: sinuciderea. Singurătatea persona- 
jului meu e cu atit mai profundă, cu cit el 
fuge tocmai de soluția sinuciderii». Şi ce 
soluţie oferiţi? N întreabă cu insistență 
tinăra. «Eu nu după soluții alerg, ci după 
discutarea acestei stări de fapt. Fiecare 
să-și găsească soluția». Punct marcat de 
spectatoare, pentru că răspunsul provoacă 
rumoare. Regizorul umple timpul cu specu- 
laţii despre singurătate și non-comunicare 
între oameni. Animatorul discuţiei nici nu 
le traduce. Atmosfera devine un fel de 
happening cinematografic. 

«Filmul dumitale e prea livresc. Aşa că 
nu-i bun de nimic» — tună o voce exersată 
la şcoala canțonetei. «Filmul meu, răspunde 
regizorul, nu e livresc decit în măsura în 
care aceeași temă este tratată și de scrii- 
tori. EI are o problematică care interesează 
spectatorul». Nu se ia act de această preci- 
zare. Regizorul se enervează Interlocutorul 
său se enervează și el. Nu-și mai alege cu- 
vintele și conchide: «Nu-i bun de nimic. 
Ti-o spun eul». Nu se mai respectă ordinea 


nostri 


Mircea 


|D jrăgan 


e Cu cele 12 filme de lung metraj reali- 
zate din anul 1961 pină în prezent (dintre 
care 5 în cite două serii), Mircea Drăgan 
este regizorul cu cea mai bogată filmografie 
din cinematografia noastră. 

e Tematica filmelor sale cuprinde o pa- 
letă foarte variată: viața satului transilvă- 
nean (Setea), mișcarea muncitorească 
(Lupeni '29), comedia polițistă (serialul 
B.D.), filmul de actualitate (Explozia), 
filme istorice (Neamul Șoimăreștilor, 
Stefan cel Mare) 

e Pentru Mircea Drăgan, filmul este în 
primul rind un spectacol destinat unui pu- 
blic foarte larg. Spectatorii care i-au vizio- 
nat filmele se numără — cum se vede din 


tabelul alăturat, cu zecile de milioane. 

e Ín creaţia regizorului Mircea Drăgan 
există citeva personaje de film memorabile, 
cum ar fi Mitru Mot și Ardeleanu, interpre- 
taţi de Ilarion Ciobanu și Colea Răutu în 
filmul Setea, Varga (Ştefan Ciobotărașu) 
în Lupeni '29, Gerula (liarion Ciobanu) în 


luărilor la cuvint. Vorbește toată lumea. În 
dialect venetian. E clar că nu place nici fit- 
mul, dar nici discuţia. În sfirșit,un tinăr cu 
figură palidă, calm și demn, reuşeşte să se 
impună peste gălăgia din stal. «Filmul du- 
mitale, domnule, nu este lipsit de unele 
calități plastice, nu e presărat cu turpitu- 
dini atit de frecvente astăzi, dar este — 
cum să-ți spun? — un fel de exercițiu de 
stil, fără o temă clară. Şi apoi este un fel 
de a face cinematograf de modă veche. 
Adică tributar unei anumite viziuni impro- 
vizate a anului '68 despre problematica so- 
cială. Toate astea amestecate cu o manieră 
Resnais, poate și cu o undă poetică à la 
Truffaut. Dar eu cred că asemenea «revi- 


«Eu am făcut tot ce am pu 


filmul românesc 
în cifre 


vals» n-ar mai trebu făcute. Aşa că, în 
esenţă, nici «Omul care doarme» n-ar mai 
fi trebuit să fie trezit la cinema». Regizorul 
se pierde in contra-replici. Nu neagă in- 
fluenta lui Resnais, ba chiar mărturisește 
că o cultivă, dar respinge — și n-am înteles 
de ce, cu atita incăpătinare — orice influență 
a lui Truftaut. Poate că îl simte undeva pre- 
zent şi pe Godard, dar nu prea sigur. Lumea 
din sală este foarte pasivă la aceste destăi- 
nuiri. Autorul se enervează de unul singur, 
se explică, revine asupra explicațiilor, în- 
cearcă niște lămuriri suplimentare, se an- 
gajează în nişte speculații de ordin estetico- 
filozofic, în timp ce sala, incet-incet, îl lasă 
în singurătatea ei. 


Courcel 


„ spunea Nicole 
despre filmul unui începător francez. 
Regizorul se numeşte J. Dion iar filmul, Thomas 


At interpreții 
scenariului principali 


Mircea Drăgan, 
după o idee de 
Petru Vintilă 


Titus Popovici 


Un alt film francez, Thomas, de Jean- 
Frangois Dion, pe o temă asemănătoare — 
de altfel pare obsedantă această preocu- 
pare de singurătate a insului în sinul mari- 
lor colectivități și lipsa lui de perspectivă 
— a fost în unanimitate socotit atit de slab, 
atit de pastișat după acelaşi Alain Resnais, 
încit întrebarea de ce a fost invitat la Mostra 
suna ca o acuză. 


Propuneri 


tără sperantă 


Selecţia de «propuneri italiene» n-a fost 
scutită nici ea de rigorile criticii. Într-o ci- 
nematogratie care oferă astăzi unul dintre 
cele mai impresionante contingente de fil- 
me de valoare și de realizatori de talia unor 
Fellini, Antonioni, Visconti, Pasolini, Zef- 
firelli, Damiani, Bertolucci, Rosi, Lattuada, 
etc,, e greu de presupus existența paralelă 
a unei cinematografii care se reclamă de- 
butului, dar care se manifestă printr-o pre- 
dilectă confuzie, printr-o deficiență de pro- 
fesie, printr-o evidentă lipsă de vocaţie, a 
ideilor în primul rind. Zilele Himerei de 
Franco Corona, Terminal de Paolo Brec- 
cia (un film livresc, dar mai ales decadent, 
un fals «thrille» care se pierde în labirin- 
tul unei filozofii veleitare și incerte despre 
existenţă, fericire, plăcere), Nu se scrie 
pe zidurile Milan-ului de Raffaello Maiel- 
lo, care ar vrea să fie o rapsodie a tinereții 
ce se consumă sau, dimpotrivă, incearcă 
să reziste tentaţiilor unei metropole indife- 
rente (filmul pare mai mult un pretext ca 
să arate în cite moduri se poate consuma 
o tinereţe), toate aceste «propuneri» au 
trezit dezamăgirea și nimeni nu se așteaptă 
ca ele să fie reluate. 


Însăşi noțiunea de «propuneri» n-a în- 
semnat, desigur, decit o formulă de o oare- 
care abilitate organizatorică, evitind o res- 
ponsabilitate directă în proiectarea filme- 
lor menţionate pe ecranul Mostrei. 


Ele au avut poate o singură funcţie pozi- 
tivă: şi anume, pe aceea de a fi scos din 
această grupare filmele care nu aparţin 
unor necunoscuţi, unor improvizaţi, fil- 
mele unor creatori care, invitaţi aici, au sal- 
vat într-o măsură blazonul pe care de fapt 
nu-l apăra nimeni în actuala ediție a festi- 
valului venețian. Dar despre ele, în cores- 
pondenţa ce urmează. 


Mircea ALEXANDRESCU 


Colea Răutu, Flavia Buref, 
Constantin Lipovan 


George Calboreanu,Colea 
Răutu, Flavia Buref, Ilarion 
(Ciobanu, Jules Cazaban 


Asociaţia cineaştilor 


Schimburi 
de experienţă 


0900 Un grup de 

30 de spectatori, 

NEMA prieteni ai filmului 

din orașul Pitești, 

au vizitat studiou- 

rile de la Buftea, după care au 

avut, la sediul Asociaţiei cineaş- 

tilor, o discuție cu lon Popescu 

Gopo, preşedintele Asociaţiei, 

Dumitru Fernoagă, directorul 

Casei de filme cinci, regizorii 

Doru Năstase, Bob Călinescu, 

Alecu Croitoru și actorii George 
Mihăiță și Ștefan Velniciuc 

099 in cursul lunii august, la 
Tabăra internaţională a tine- 
retului de la Năvodari, orga- 
nizată sub patronajul C.C. al 
U.T.C., s-a desfășurat Concursul 
cultural artistic al elevilor, inti 
tulat «România socialistă, ţara 
mea de glorii». Au participat 
aproximativ 7 000 de tineri. Cu 
acest prilej, actorii Ștefan Velni- 
ciuc, George Mihăiţă şi regizo- 
rul lon Stanciu, membri ai Aso- 
ciaţiei cineaştilor, au avut întil- 
niri şi discuții pe marginea reali- 
zărilor cinematografiei româ- 
nești. S-a prezentat filmul «Co- 
medie fantastică». 

099 |n cinstea celei de a 31-a 
aniversări a zilei de 23 August, 
în R.P.D. Coreeană a fost pre- 
zentat filmul artistic Pe aici nu 
se trece. Din delegația care a 
întreprins cu acest prilej o vizită 
în Phenian au făcut parte regizo- 
rul filmului, Doru Năstase,și ac- 
torul Ştefan Velniciuc 

999 Ín cadrul înţelegerii de 
colaborare dintre Asociația ci- 
neaştilor din țara noastră si U 
niunea cineaștilor din U.R.S.S 
plecat la Moscova, pentru docu- 
mentare și schimb de experien- 
ță. o delegație de realizatori de 
filme documentare de la Stu- 


Lupeni '29 (2 serii) 


Nicolae Ţic, 
Eugen Mandric, 
Mircea Drăgan 


Colea Răutu, George Calbo 
reanu, Ştefan Ciobotărașu, 
Ilarion Ciobanu 


diou! «Al. Sahia», formată din 
regizorii lon Visu, Alexandru 
Sirbu, Dona Barta și Nicolae 


Columna, Salamandră (Gheorghe Dini- 
că) în Explozia si Ştefan cel Mare inter- 
pretat de Gheorghe Cozorici. Dar poate că 
personajul cel mai reușit este acela al ma- 
selor populare din Lupeni '29, film de refe- 
rință în epopeea cinematografică a mișcării 
muncitorești din România. 

e Cele mai importante filme ale sale sint, 
nu întimplător, și cele care au fost distinse 
cu premii în competițiile internaţionale: 
Setea, Medalia de argint la Festivalul de 
la Moscova, 1961; Lupeni '29 — Medalia 
de argint la Festivalul de la Moscova (1963) 
şi diploma de onoare a Uniunii scriitorilor 
sovietici pentru cel mai bun scenariu; Co- 
lumna — premiul de onoare la Festivalul 
de la Adelaide, Auckland — Australia, în 
1970; Explozia — Premiul de aur la Festi- 
valul de la Cartagina, 1974 şi la festivalul 
oraşelor-porturi, Odesa 1974. 

e De asemenea, filmele lui Mircea Dră- 
gan au cunoscut o bună carieră internaţio- 
nală. Recordul in această privinţă l-au bătut 
Neamul Şoimăreştilor, vindut in 22 de 
țări şi Explozia, distribuit pe mai muite 
continente. Ultimele două fiime istorice — 
Ştefan cei Mare — Vaslui 1475 și Fraţii 
Jderi sint abia în curs de a fi oferite distri- 
buitorilor străini. 

@ La inceputurile carierei sale de cineast, 
Mircea Drăgan a fost și critic de film — doi 
ani titularul rubricii de cinema a revistei 
«Contemporanul». Din 1964, este profesor 
la I.A.T.C. 

@ Filmul la care lucrează în prezent se 
numește Cuibul salamandrelor, pe un 
scenariu scris de loan Grigorescu. 


Mihai DUȚĂ 


Cabel. Cu acest prilej, s-au pre- 
zentat filmele documentare ro- 
mânești «Simfonie în re ma- 
jor» de lon Visu, «Geometria 
ascunsă» de Alexandru Sirbu, 
«Urme pe nisip» de Dona 
Barta și «Meseria luminii» de 
Nicolae Cabel 

099 lon Popescu Gopo, îm- 
preună cu producătorul Dumi- 
tru Fernoagă şi Marin ianu 
director al Casei filmului, s-au 
intilnit cu o delegație a Comite- 
tului cinematografiei din U.R.S.S 
condusă de A. Nikolski, director 
general al Departamentului eco- 
omic, prilej cu care s-a efect 
in schimb de experiență privind 
cele două 


Neamul Șoimă- 
reștilor (2 serii) 


Al. Struțeanu, 
C-tin Mitru, după 
M. Sadoveanu 


George Calboreanu, Ştelan, 
Ciobotărașu, Vasile Boghiță 
Colea Răutu, Dina Cocea 


Nicolae Tic, 


Draga Olteanu, loana Drâ- 
Mircea Drăgan 


gan, Viorica Farcaș, Gheor- 
ghe Dinică 


Columna (2 serii) 


B.D. in acţiune 
niade a Sa 


B.D. la munte și 
la mare 


Titus Popovici Richard Johnson, Antonella 
Lualdi, Ilarion Ciobanu, 


Ştefan Ciobotărasu 


Nicolae Ţic, 
Mircea Drăgan 


Toma Caragiu, Sebastian 
Papaiani, Puiu Călinescu, 
Dem Rădulescu, Jean 
Constantin 


Nicolae Ţic, 
Mircea Drăgan 


Toma Caragiu, Dem Rādu- 
lescu, lon Finteșteanu, Puiu 
Călinescu 


Nicolae Ţic, 
Mircea Drăgan 


Toma Caragiu, Dem Râd 
lescu, Sebastian Papaiani, 
Puiu Călinescu 


c nematogratiile din 
ţări 

099 |: Primorsk, n RP 
Bulgaria, 26 august și 2 sep- 
tembrie a avut loc un concurs 
Gheorghe Cozorici, Sebas al tinerilor cineaşti. La această 
tian Papaiani, Valeria Maria; manifestare, țara noastră a par- 
loana Drăgan 

cipat cu filmul «Muntele as- 

cuns» de Andrei Cătălin Băleanu 

de pictorița scenografă Adria- 
a Păun 


loan Grigorescu | Gheorghe Dinică, Radu Beli- 
gan, Draga Olteanu, Jean 


Constantin 


Fraţii Jderi (2 serii 


Constantin Mitru, 
Mircea Drăgan, 
Valeria Sado- 
veanu 


Ştefan cel Mare 
Vaslui 1475 (2 serii 


Gheorghe Cozorici, Gheor 
ghe Dinică, Violeta Andrei 
Toma Caragiu 


Marin PIRÎIANU 


Jocul cu moartea” 


La Paltinul, pe malul Dofta- 
nei, într-un peisaj ciudat, pră- 
văliş vag acoperit de arbuști, 
bolovani și colți de stincă, 
se filmează una din secven- 
tele spectaculoase — dar și 
foarte grele — ale filmului 
«Jocul cu moartea». Ecranizare de Zaharia 
Stancu, după romanul lui Zaharia Stancu, 
în regia lui Andrei Blaier, filmat de Dinu 
Tănase (din nou pe post de operator, după 
acel minunat film de televiziune numit 
«Concert din muzică de Bach» realizat 
ca scenarist și regizor), cu Gheorghe Di- 
nică și Gabriel Oseciuc în rolurile princi- 


ale. 

Ne aflăm deci în anul 1917, undeva, in 
Muntenegru, acolo unde soarta și voia auto- 
rului i-a dus pe cei doi eroi principaii ai 
filmului, spun «ne aflăm» pentru că, invi 
taţi de echipă, la această filmare, sintem 
prezenţi patru oameni din redacţie: redac- 
torul şef, redactorul șef adjunct, Aure! 
Mihailopol! şi subsemnata. Invitaţi, dar nu 
«in vizită», aşa incit, în timp ce se machia- 
ză morții turci şi austrieci, în timp ce se 
incearcă a se adormi un cal ca să pară și e! 
mort, în timp ce regizorii secunzi, Edith 
Mandel și Gheorghe Ghinghidis pregă- 
tesc tot ce mai trebuie unei filmări de răz- 
boi, incerc să aflu de la Andrei Blaier cum a 
ajuns de la filmul de actualitate la acest 
film de și cu oameni în război. 


Andrei 


aler 


O constantă de omenie 


— Demult doream să ecranizez Jocul 
cu moartea. Am fost prins Insă cu alte 
treburi, chiar cu scenariul meu de actuali- 
tate Rideți tovarăși ca-n viață, aşa 
incit abia acum i-a venit rindul. În genera 
consider ecranizările drept datorii de onoare 
față de literatura noastră clasică. Şi fată de 
actori, căci în literatura noastră există o 
sumedenie de roluri scrise parcă anume 
pentru ei. În cazul de față, de pildă, Diplo- 
matul din Jocul cu moartea pare gindit 
chiar pentru Gheorghe Dinică. De altfel, 
mă simțeam obligat fată de Gheorghe Di- 
nică cu un rol pe măsura lui. 

— De ce tocmai Jocul cu moartea? 

— Mi s-a părut că-mi permite un dialog 
mai amplu, de respiraţie internaţională, pe 
tema dreptului la existență al națiunilor 
mici; că atinge probleme filozofice, politice, 
sociale, specifice nouă, dar și cu forță de 
extrapolare. Apoi cartea are și o latură poe- 
tică foarte atrăgătoare pentru mine... În- 
cerc să scot un film «de oameni», despre 
oameni, niște oameni surprinși într-o si- 
tuaţie specială. Este un prilej minunat de 
introspecție în mai multe teritorii sufle- 
teşti deodată. Şi de a crea relații omenești 
şi de a pune în discuţie ginduri despre uma- 
nitate, ginduri general-valabile și rezistente 
în timp, aplicabile chiar și zilei de azi... Mă 
preocupă în continuare starea de prietenie. 
Cred în condiţia pură a omului şi nu în 
caractere date. Oamenii se dezvoltă într-o 
direcţie sau alta, evoluează, se influen- 
ţează, se intercondiționează. 

— Senzaţia mea — la citirea decupaju- 
lui —a fost că cei doi nu se intluențează. 
Dimpotrivă, fiecare rămine consecvent 
felului său dea fi. În special, Diplomatul... 

— În acest film, prietenia e o valoare care 
se oferă, dar nu se ciștigă. Ceea ce nu mă 
face să cred mai puţin în ea... E adevărat, cei 
doi nu se influențează foarte tare și totuşi ei 
se aleg dintr-o mulțime și nu întimplător 
rămin impreună, ci pentru că iși datorează 
reciproc viața. Fiecare simte că ţine in 
mină viaţa celuilalt, că i-o poate curma in- 
tr-o clipă. Este totuși o senzaţie de natură să 
lege doi oameni... În ce priveşte consecven- 
ţa Diplomatului aşa este şi il iubesc foarte 
mult tocmai pentru această consecvență. 
Căci ea imi confirmă ideea că omenia este 
un dat al tuturor, care se poate cultiva sau 
altera, pierde sau reciştiga, după condiţiile 
de existență date. Şi tot Diplomatui po- 
tenţează în Darie tot ce e forţă a binelui și 
rezistență la rău. Căci alături de el, Darie 
cunoaște răul și tentaţia lui, dar află şi cum 
să-i facă faţă și cum să-l învingă. În fond, 
gindurile care m-au apropiat de carte și pe 
care mi le-am apropiat sint tocmai acelea 
despre obligația omului de a-și păstra o 
constantă de omenie. Acesta aș dori să 
fie şi mesajul filmului. 

— La prima vedere, Diplomatul este 
un «negativ». Nu ţi-e teamă să mizezi pe 
un personaj — chiar dacă numai la pri- 
ma vedere — negativ? 


6 


— Nu. Dar hai să credem că și Diplomatul 
este o victimă. Cu cit calitățile lui vor fi mai 
evidente, cu atit condiţiile in care e nevoit să 
existe vor fi mai vizibil vinovate de acțiunile 
lui. Prin această discrepanţă dintre calita- 
tea umană și condiţiile ce i se oferă spre 
împlinire, vreau să iasă ideea că el este o 
victimă. A timpului. A societăţii. În ochii 
mei, Diplomatul este un fel de Satin din 
«Azilul de noapte». Tipul care se refuză 
societăţii, deoarece consideră că nu a mai 
rămas nimic bun de făcut în ea... E greu, dar 
pentru mine nu din punctul de vedere al 
relaţiilor dintre oameni, ci al dificultăţilor 
pe care le presupun filmările ample, desfă- 
urate, care nu-mi sint foarte familiare. Pe 
mine, de pildă, intr-o deraiere de tren mă 
interesează mai degrabă ce se întimplă cu 
oamenii din tren decit spectacolul deraierii 
in sine. Din păcate, nu mă pot lipsi nici de 
latura spectaculoasă a filmului. Am insă o 
echipă de colaboratori excelenți cu care 
mă înțeleg și care mă înţeleg, incepind cu 
operatorul filmului, Dinu Tănase, al cărui 
debut regizoral în filmul de lung metraj i! 
aștept cu bucurie și cu deplină incredere in 
harul lui regizoral. 


Eu cred în Diplomat 


— Viziunea lui Andrei Blaier asupra 
personajului interpretat de dumnea- 
voastră este foarte complexă și, din 
cite am înțeles, o împărtășiţi în întregime 

— Un personaj atit de complex, cum este 
Diplomatul, obligă la o viziune pe măsură. 
Este bogat în resurse interioare. Nu poți 
spune despre el: e negativ sau pozitiv, 
pentru că le conţine pe amindouă deodată și 
tot timpul. Pentru mine este unul din cele 
mai interesante roluri pe care le-am jucat 
în film, prin multiplele posibilităţi de inter- 
pretare ce le oferă. Mă pasionează. Este 
foarte greu dar frumos. ÎI lucrez alături de 
Andrei Blaier, fapt care mă bucură şi mă 
ajută să trec mai uşor peste toate diticultă- 
tile. Deasemenea, prezenţa la aparat a lui 
Dinu Tănase, îmi dă toată increderea. 

— Mi s-a spus că ați refuzat să fiți 
dublat în scenele dificile. Poate v-ar fi 
fost mai ușor. 

— Poate, dar n-ar fi fost bine pentru 
acest personaj — la care datele fizice joacă. 
Îi recunoști după mers, după cum ţine 
capul, umerii, miinile. De alttel,pe parcursul 
filmului, el nici nu are momente atit de 
depărtate în cadru, incit să poată fi dublat. 
Dar, aşa cum am mai spus, rolul mă pa- 
sionează şi merită orice efort. 

— După dumneavoastră, Diplomatul 
suferă sau nu o modificare, o «imblin- 
zire» a liniilor sufleteşti în toată această 
călătorie alături de Darie? 

— Despre o schimbare radicală nu poate 
ti vorba. Întimplarea l-a trimis, împreună cu 
Darie și ceilalți, pe un drum plin de peripe- 
ţii. În acest «joc cu moartea», structura lui 
bogată. se manifestă in toată plenitudinea, 
demonstrind o formidabilă capacitate de 
adaptare. 

Diversele atitudini în comportamentul 
său sint determinate de dorința de a exista. 

— Blaier spunea că aţi gindit persona- 
jul chiar pe ipostaza lui de fost diplomat. 
Mie mi s-a părut că finalul spulberă 
această ipostază, prin dezvăluirea ade- 
văratei lui identități. 

— Nu mi se pare. El poate fi foarte bine și 
un fost diplomat, acum decăzut. Dar nu 
asta este important. Diplomatul aduce cu el 
o lume. În film el își divulgă un trecut bogat 
în întimplări, credibile sau nu. Eu, ca inter- 
pret, trebuie să găsesc mijloacele prin care 
diplomatul meu să fie cit mai convingător în 
fața lui Darie,a celorlalţi parteneri de drum 
şi, în ultimă instanţă, în fața spectatorilor. 

— Am certitudinea că va fi marele ro! 
al carierei dumneavoastră de pină acum. 

— Personajul merită toată strădania și 
sper ca, alături de Blaier, să ajung cit mai 
aproape de ce trebuie să fie. 

Deocamdată atit. 


Gabriel Oseci 


Sint un om fericit 


— Întii vreau să vă spun că m-am îndră- 
gostit de munții noştri... 


Diplomatul şi Darie: 
(Gheorghe Dinică și Gabriel Oseciuc) 


— Sint dealuri... 

— Măninci două piini pină le urci... aşa ar 
fi spus Darie. 

— Tocmai despre el aș vrea să-mi 
vorbeşti. 

— Darie... Un copil fără virstă. Nu. Un 
copil bătrin. Născut bătrin. Se teme de 
clipa pe care o trăiește, dar nu de cea de 
miine, E adinc, ca o apă lină. Lină și largă. 
Mă uitam la apa asta repede din spatele 
dumneavoastră şi mă gindeam că ea este 
Diplomatul, învolburat, agitat, diametral! 
opus lui Darie și poate de aceea, în tandem 
cu el, compensațţia există. Mă bucură şi mă 
doare că joc Darie. Eu am o legătură mai 
veche cu el. Ştiţi, am intrat la Institut cu un 
colaj din «Desculţ». Cu Darie am intrat și 
mi-a adus nota maximă. Şi una mai nouă şi 
aceasta este mai tristă. Bucuros de viaţă, 
bucuros de mine, bucuros de victorie, am 
vrut să mă duc la Zaharia Stancu să-i spun, 
să-i impărtășesc bucuria mea, să-i mulţu- 
mesc că «l-a făcut» pe Darie. Nu m-am dus 
dintr-un sentiment copilăresc de jenă. Sau 
de frică. El era ZAHARIA STANCU, iar eu 
unul din zecile de ucenici ai IATC-ului 
Acum imi pare rău. Poate l-aș îi bucurat. 
Mai ales acum simt regretul, acum cind îl 
joc pe el însuși tinăr... 

— Îi şi semeni puțin. 

— Voia naturii... Sint blond şi crescut pe 
mal de apă ca şi el... 


— Trebuie să te consideri un om 
norocos. După un debut ca cel din 
«Zidul», Darie... 

— Sint chiar mai norocos decit credeți 
Am avut parte in Institut de doi dascăli 


un tragic joc de-a moart 


Un film «de oame 


despre oameni 
și potenţialul lor 
de omenie 


a Şi de-a via 


minunaţi — Zoe Anghel-Stanca şi Moni 
Ghelerter. lar acum, sub bagheta lui Andrei 
Blaier, alături de Gheorghe Dinică, îl joc pe 
Darie. Sigur că sint norocos. Ce să-mi do- 
resc? Eu am un principiu de viaţă şi cred că-i 
sănătos. Strins într-o maximă, ar suna cam 
asa: «un soldat care toată viaţa lui și-a dorit 
să ajungă general și n-a ajuns decit loco- 
tenent, e nefericit». Dar eu nu mă gindesc 
la epoleți și galoane, pentru că sint un soldat 
în plină bătălie, iar bătălia mea se cheamă 
acum «Jocul cu moartea». 


Între timp, filmul... 


„„se face, în condiţiile obișnuite. E ne- 
voie de nor, şi soarele străluceşte în toată 
splendoarea. Calul — care a primit o doză 
peste cea numită chiar «de cal», refuză să 
adoarmă. Este lăsat în plata domnului şi se 
repetă scena Diplomatul-Darie descope- 
rind cimpul de luptă presărat cu morţi 
turci și austrieci, — ceea ce presupune un 
coboriș abrupt şi un urcuș așișderea după 
fiecare repetiție pentru Dinică şi Oseciuc, 
pină la scoaterea sufletului. «Morţii» au 
întepenit de-a dreptul pe pămintul ud și 
rece al văioagei. Şi nu se poate filma decit 
mult după apusul soarelui, după ce umbra 
cuprinde nu numai valea, dar și dealul se- 
mănat cu ostași... Între timp, a adormit şi 


calul. Inutil, firește, aşa încit miine, alt 
cal — altă distracţie. Ne cățărăm cu chiu 
cu vai pină pe mal și mai avem, da, mai avem 
puterea să stăm de vorbă. Despre viitorul 


Eva SÎRBU 


film «Jocul cu moartea». 


Urmare la 
„Cine ride 
la urmă“ 


Reportajul nostru Incepe in- 

tr-o  tăbăcărie a unei 

cooperative meșteșugărești 

din Sibiu. O tăbăcărie, după 

cum se ştie, nu prea are vizi- 

tatori, nu prea descoperi ama- 

tori care vor să vadă cum 

arată, cum se muncește în astfel de locuri, 

simțul mirosului fiind acela care parcă 

alterează pe cel al văzului. Şi cum pieile în 

plină preparare chimică nu ajung aici po- 

şete, cisme, mănuși, haine sau simple blă- 

nuri de decor, niciodată astfel de interioare 
nu incintă. Dar cinematografic? 

Orele şapte dimineaţa. Echipa e prezentă 

de la nod la ac. Din fişa de la «Cine ride la 


urmă?» reiese că aceasta e ultima zi. Se pre- 
vedea (din scenariu) şi se prevede (şi ia 
faţa locului) o zi de muncă dificilă, bătăioasă, 
indirjită, cu toate că echipa pare obosită 
după o perioadă de aproape o lună de fil- 
mări exterioare. Mai există oare în aceste 
clipe acea picătură magică de expulzare a 
oboselii, de efort al spontaneității? 
În plină vară, ard sobele (așa e intr-o 
), ard razele soareiui (care trans- 
mit prin terestre canicula de afară), ard re- 
flectoarele... E o căldură sufocantă, ustu- 
rătoare, seacă, venită pe zeci de canale invi- 
zibile. Dar trebuie să ardă și replicile actori- 
lor, vuietul de nemulțumire al figuraţiei, Dra- 
g Olteanu, Emanoil Petruţ, Mircea Cojan, 
rigore Gonţa, Emil Mureșan, Romulus 
Bărbulescu, Andrei Bursaci și alții, repre- 
zentind diferite personaje, formează nu- 
cleul actoricesc al unei scene tăioase, cu 
dialog viu, în mijlocul unei mase de munci- 
tori tăbăcari de-acum aproape treizeci de 
ani, 
Pelicula e pe terminate, atrag atenţia ope- 
ratorii Mircea Mladin și lon Radu. Depășește 
cu puţin metrajul bănuit al celor două duble 


Autorul filmelor «Mihai Viteazul» 


şi «Cu miinile curate» 
la prima confruntare 
cu actualitatea... fie 


Metodicele noastre convor- 
biri cu autorii, la locul de 
filmare, nu sint, în cazul de 
față, o soluție potrivită. Spec- 
1 tacolul filmării face inutile 
întrebările. anticipind răspun- 
i surile. Oricit am evita repor- 
tajul «pe platou», realitatea, care de data 
aceasta nu a fost imaginată şi construită 
pentru aparatul de filmat, își afirmă priori 
tatea suverană. 
Aflat la primul său film de actualitate, 
Sergiu Nicolaescu a găsit, vorba sa, «fără 
doar sau poate». intrarea cea mai specta- 


Realitatea, nu ceva imaginar (Sergiu Nicolaescu, Zephi Al 


culoasă pe acest târim. 


Jules Verne in cine-vdrite 


Noul șantier naval din incinta portului 
Constanţa, cu cele două docuri uriașe, sub 
nivelul mării, pe care o zărim clipocind 
undeva deasupra, in așteptare, cu imen- 
sele hale pe cheiul din față, în întregime 
îmbrăcate în metal strălucitor, dind oameni- 
lor care ies pe porțile lor senzaţia de Gu- 
liveri în ţara unor uriaşi computerizați, 
ne transportă cu violență la margine de 
ocean cosmic. În acest peisaj, distanța 
dintre Jules Verne și jurnalul de actualități 
dispare, distincţia dintre «science-fiction» 
şi «ciné-vérité» e lipsită de sens. Avind — 
dedesubt — abisul în adincul căruia con- 
stănțeni miniaturizaţi fixează elicea minera- 
lierului de 55 mii tone şi — deasupra — ma- 
caralele rulante care se mişcă o dată cu 
cerul, Sergiu Nicolaescu, bineințeies expe- 
ditiv şi surizător sau de o gravitate extremă, 
face semne pentru noi absolut cabalistice, 
dar cu efecte imediate: cerul nu mai vine 
spre noi, s-a oprit și o porneşte invers. 


Autorul presupus al acestei mișcări este 
Sebastian Papaiani, care nu mai e actorul 
Sebastian Papaiani, ci macaragiul Guriţă 
(«trăiesc pe picior mare, adică pe piciorul 
macaralei de 200 mii tone»). De fapt, nici 
semnele nu erau ale regizorului, ci ale inter- 
pretului Sergiu Nicolaescu. în rolul direc- 
torului de șantier Coman, care dirijează miş- 
carea unei piese reale, şi ea de mii de tone, 
spre vasul în construcţie, fără îndoială de 
altă fabricaţie decit a atelierelor de la Buftea. 

Pentru a clarifica lucrurile, iată şi citeva 
explicaţii, mai întli din partea regizorului 
care a intrat aşa de bine în pielea directoru- 


lui de șantier, încît are aerul că dă lămuriri 
pentru emisiunea din această seară a tele- 
jurnalului. 


Nicolaescu 


Mai mult 
decit se poate 


— În momentul de față, pe acest șantier 
se lucrează la mineralierul de 55 mii tone. 
La apariţia reportajului dumneavoastră, po- 
trivit unui angajament luat în cinstea zilei 
de 23 August, mineralierul va fi gata. Eu 
filmez exact acest moment: terminarea mi- 
neralierului şi lansarea lui la apă. Ceea ce 
ne preocupă pe noi este să ținem pasul cu 
ritmul şantierului: timpul cinematografic al 
acțiunii din film e de trei zile, iar filmarea 
durează 20 de zile, nu mai mult. Erou princi- 
pal este directorul șantierului — Coman se 
numește, pe care-l şi interpretez. El vrea să 
facă mai mult decit prevede angajamentul, 
adică mai mult decit se poate. Tipul este 
de o energie rară. Poate de aici îi vin şi de- 


necesare. Regizorul George Cornea e opti- 
mist. Speră ca acel rest să-l folosească 
pentru citeva prim-planuri. Se repetă con- 
tinuu, se fac retușuri de mișcare, de lumină, 
de replică, etc. Regizorul colaborează afec- 
tiv şi rodnic cu actorii. Din cind în cind se 
dau scurte pauze, apoi se reiau repetițiile cu 
năduf, la năduf. În toată această pregătire 
intensă, cel mai calm e travellingistul, omul 
care cunoaşte cu ochii închiși ritmul mişcă- 
rii căruciorului cu patru roti pe șenile. Minu- 
tele se scurg greu. La nivelui orelor. Totuşi 
repede. În zadar incearcă machiajul să 
pudreze licăririle de sudoare de pe fe- 
tele celor ce se allă în cadru. Zăpușeala, 
mirosul sutelor de piei suspendate sau 
care plutesc în tocitori, te sufocă. 

— Vă rog, concentrare maximă, una- 
nimă! Filmăm! spune regizorul... Replică 
Tie (adică Petruţ), replică Gonţa, replică 
Păuna (adică Draga), replici ale celorlalți 
actori. Replici care se bat in săbii, replici 
care fulgeră ca oţelul de Toledo. 

Degeaba incearcă Draga Olteanu, în cali- 
tate de patroană, să potolească suflul 
muncitorilor din fabrică, făcind oferte și 


promisiuni. Aceşti tăbăcari întrezăresc eve- 
nimentul naţionalizării din 1948 din tara 
noastră şi devin mai aprigi, mai hotăriți. În 
această densitate verbală apare in final 
Sabina (Mariana Buruiană, studentă IATC) 
cu o contrareplică, omenească, dureroasă: 
«Mamă, hai că moare nenea Dionisie». A- 
ceste cuvinte curmă scena creind o tăcere 
semnificativă. Ceea ce se credea uluitor de 
dificil, s-a filmat. O undă de fericire s-a așe- 
zat ca o adiere răcoroasă pe chipurile tu- 
turor. Mulţumirile sint reciproce. Îmbră- 
țişările de asemenea. Totula decurs «nespe- 
rat» de bine. Regizorul se indoieşte de fap- 
tul de a mai trage o dublă. li e teamă... de 
peliculă. Dar cei prezenţi o cer. Travelling- 
istul zimbeşte și zimbetul lui e o declaraţie 
de optimism. Se mai trage una. Drept care 
pe toți îi apucă pofta să ridă. Rid poate 
nervos, poate au ceva din risul de la incepu- 
tul secvenţței, poate subțiaţi de oboseală, 
dar rid din inimă... și rid la urmă. 

Dar nu la urma urmei. La urma urmei 
sperăm ca publicul să urmărească cu sim- 
patie, cu bucurie, cu interes, filmul. 

Ştefan GEORGESCU 


tectele pentru care este criticat, din dorința 
de a face mai mult, trece ca un tăvălug peste 
ot. 

— În film există şi o dramă? 

— Există, bineințeles. Acest om plin de 
energie, plin de forță, care are o idee fixă 
— să monteze la acest mineralier o elice 
românească în care nu are încredere nici 
ministerul, nici centrala și pe care pină la 
urmă el o montează, împotriva tuturor — 
acest om care pare perfect sănătos și ex- 
trem de comunicativ este un tip singuratic 
şi nu numai atit... Dar nu vreau să vă răpesc 
plăcerea de a vedea filmul. 


e, Vladimir Găitan şi constructorii de nave) 


— Drama se produce tot pe șantier? 

— Tot filmul «se produce» pe șantier, în 
jurul docurilor, pe chei, în hale, în birourile 
șantierului. Filmăm în stil ciné-vérité, am 
împrumutat haine de la muncitori ca să 
îmbrăcăm actorii şi, în general, las totul 
neschimbat în decor, nu scot nici un obiect 
din cadru, nu pun nici un carton decorativ 
şi urmez, în filmare, procesul tehnologic 
normal. Zi de zi filmez ceva ce se Intimplă 
într-adevăr în procesul de producţie și în 
permanenţă avem în cadru muncitori au- 
tentici, actori neprofesioniști. Interpretind 
pe directorul şantierului, eu intru în atelier 
şi mă îndrept spre inginerul care este în 
realitate şeful atelierului. Oamenii de pe 
şantier au impresia că fac un documentar 
despre ei înșiși, toți discută despre asta, 
nici nu se gindesc că e un film de «ficțiune». 


— E prima noastră experienţă de acest 
fel. 

— Nu-mi dau seama de ce alţi regizori 
n-au procedat la fel, pentru că, altfel, unde 
mai este actualitatea? Este greu, este impo- 
sibil să concurezi actualitatea, să o înlo- 
cuiești cu altceva, imaginar. Pe acest ṣan- 
tier nici n-aş putea, de fapt, să Incerc «alt- 
ceva», pentru că oamenii aceştia nu pot fi 
înlocuiți de nimeni și pentru că aici totul este 
funcțional şi «altceva» ar fi cu totul palid 
tată de ritmul şi proporţiile realității. 

— Nu vă temeți de riscul tehnicismu- 
lui? 

— Nu, pentru că tocmai în acest context 
apar meritul şi dramele omului care se adap- 
tează acestei viteze uluitoare şi acestor 
construcţii fabuloase. Şantierul pe care-l 
vedeţi a început să lucreze cu puţin timp 
în urmă, cind în jurul mașinilor şi instalații- 
lor nu existau ziduri, şi nici deasupra nu era 
acoperiş. E un șantier-erou din acest punct 
de vedere şi eu apreciez lucrul acesta ca 
fiind mai interesant decit orice produs al 
imaginației. N 

— Probabil că vă e greu să încadrați 
filmul într-un gen anume. 

— Da, sint curios şi eu să văd ce va ieși 
din această imbinare a documentarului cu 
ficțiunea, a actorilor profesionişti cu munci- 
torii de la fața locului. E de altfel prezumțios, 
e chiar un nonsens să afirmi că ştii totul 
dinainte cind lucrezi la un film de actualitate. 
La «Mihai Viteazul», aveam 5 000 de oameni 
la dispoziţie, pe care i-am dirijat în scenele 
de bătălie. Ştiam totul dinainte. Dar cum aş 
putea să dirijez «cinematografic» un şan- 
tier care are lucruri mai importante şi mai 
urgente de făcut decit să asculte de noi? 


Poate rostul adevărat al filmului este să ne 
invete a «asculta» realitatea. 


> Girardi 


cadru 


Fiec: € 
un unicat 


— Ce impresie aveți, ca operator, in 
acest decor de șantier? 
. — Oriunde te întorci, poți să vezi ceva 
interesant, care se află acolo din raţiuni 
mult mai importante decit cele ale unui 
scenograf. Pentru ca să nu fi derutat de 
această noutate continuă, ai nevoie de o 
anumită familiarizare. Eu am făcut 10—15 
filme scurte numai despre hale, docuri, 
șantiere — filme documentare şi utilitare, 
ca să nu mai vorbesc de cele citeva filme 
cu actori pe care l-am realizat in medii 
industriale, alături de regizori ca Gheorghe 
Vitanidis, Malvina Urşianu, Virgil Calotes- 
cu. Ce-i drept însă, filmul pe care-l reali- 
zează Sergiu Nicolaescu întrece, prin pro- 
porţiile grandioase ale ambianţei, toate fil- 
mele noastre de actualitate anterioare, şi e 
prima dată cind mediul industrial nu apare 
doar în citeva secvenţe, ci constituie ambian- 
ta permanentă a filmului, de la început pină 
la sfirşit. În aceste condiţii, fiecare cadru 
este pentru operator un unicat şi fiecare 
dublă la fel. Pentru că, integrind actorii in 
fluxul tehnologic normal, nu poți întilni 
niciodată de două ori în cadru acelaşi lucru. 


Popovici 


A vedea 
a auzi, a învăţa 


— Cum suportați, cu sensibilitatea 
dumneavoastră muzicală, în calitate de 
inginer de sunet și de interpret de muzică 
ușoară, aceste zgomote de șantier 
naval? 

— Ele depășesc, într-adevăr, toate recor- 
durile de intensitate, dar mie mi se par nu 
numai suporțabile, ci şi foarte interesante 
și originale. Încă din prima zi de filmare, 
am auzit aici niște zgomote care, ca să mă 
exprim în termeni strict muzicali, păreau 
niște clopote care sună din terță în terță, 
din ce în ce mai grav sau mai acut, la inter- 
vale perfect egale. Nu m-am întlinit nici- 
odată cu asemenea ambianţă sonoră. Am 
fost la Reşiţa, de exemplu, și zgomotul de 
acolo mi se pare, în raport cu acesta, prea 
uniform, poate și pentru că munca siderur- 
giştilor urmează un ritual bine stabilizat. 
Aici muncile sint mult mai variate, se exe- 
cută tot felul de operaţii — sudură, tăieturi, 
se aud ciocane de toate calibrele, soneriile 
şi roțile macaralelor, o varietate de sunete 
foarte, foarte frumoase. Cred că un muzi- 
cian care ar ști să asculte aceste sunete, 
ar putea compune numai din ele muzica 
unui întreg film, bineinteles dacă dramatur- 
gia ar fi omogenă şi n-ar necesita compen- 
sații muzicale şi sublinieri excesive. Sune- 
tele reale nici n-ar mai trebui să fie «pre- 
parate», ele au şi ecoul necesar, nu mai 
trebuie nici «inalte», nici «joase», nici re- 
verberaţii. De altfel toată această ambianţă 
m-a surprins foarte plăcut și mi-a dat mult 
de gindit. Astăzi nu am filmare, dar am 
venit pentru că îmi place să văd, să aud și 
să învăţ, pentru că vreau ca rolul meu, prin- 
cipalul rol feminin din acest fi'm, să fie «de 
aici». Mă uit foarte atentă la feiu! de com- 
portare al oamenilor, al fetelor care sint în 
număr mare pe şantier. 

— Aţi putea defini «personajul» dum- 
neavoastră, în măsura în care rolurile 
din «Reconstituirea», «100 de lei», «Filip 
cel bun» și «Zile fierbinți» au ceva co- 
mun? K 

— La prima vedere sint niște fete ușurele, 
dar cărora eu am căutat să le descopăr un 
crez. Ceea ce pare ușurință am vrut să devi- 
nă o ‘cale de înţelegere, de apropiere mai 
rapidă de omenia lor, in așa fel incit uşurinţa 
apare mai aproape decit s-ar crede de reala 
profunzime. Am avut totdeauna de-a tace 
cu caractere «in formare», cu fete aflate 
«la prima întiinire», stăpinite de o mirare 
perpetuă. Dar, chiar dacă în scenariu lip- 
sea o concluzie, eu am căutat să le dau o 
definiție, o finalitate. Ce-i drept, un rol care 
să aibă şi început și sfirșit n-am întiinit 
pină acum. Dar sper încă. 


Valerian SAVA 
Fotografiile panoramicului 
de A. MIHAILOPOL 


7 


Înţelepciunea 

în acțiune 

(loana Bulcă 

şi Alexandru Repan) 


Mușchetarul 
român 


| | Eroi de epopee naţională, te- 
| merari eroi de acțiune au 
apărut în filmul românesc. 
nema Şi incă dintre aceia pe care 
| şi istoria cinematografului i-a 
preluat ca valori specitice, 
de referință. Dar un cărturar 
care să innobileze cu spiritul său ales gin 
direa veacului — și nu numai a veacului 
său — un prinț al culturii — și nu numai a! 
celei românești — într-un moment cind Eu- 
ropa trăia în plin secol al luminilor — și nu 
numai la curtea regelui Soare sau a marelui 
Petru — n-am mai avut pe ecran pină la 
Cantemir. Meritul îi aparține scriitorului 
Mihnea Gheorghiu, minte pasionată, aple- 
cată asupra unui trecut toarte prezem ca 
semnificații morale, cercetător al zestrei 
spirituale căreia li desprinde interesante 
permanenţe, continuităţi, ecouri. 
Cantemir e o operă de reflecţie activă 
asupra unui ieri cu prelungiri fertile in zilele 
noastre, e motivaţia istorică şi filozofică, 


bine întemeiată, a multora din acţiunile 
noastre contemporane de anvergură, avind 
rădăcini în condițiile istorice, geogratice și 
spirituale ale unui popor — cum spune un 
personaj al filmului — «azvirlit la răspintia 
marilor furtuni, infipt ca un cui în papucu: 
a trei mari imperii», dar dornic să trăiască 
in pace demnă cu toată lumea. 


Pace demnă. lată una din ideile foarte 
sugestiv concretizate într-o secvenţă im- 
portantă a filmului: vizirul Mehmet, trimisul 
Porții, prieten cu Cantemir, caută cumva 
să-i forțeze mina viitorului domn, amintin 
du-i recunoştinţa pe care ar trebui s-o arate 
puterii otomane pentru că n-a făcut nici- 
odată Moldova pașalic turcesc. 


Cantemir: «E adevărat. Aşa e cinstit. Noi 
am plătit tributul ca venețienii şi voi ne-aţi 
respectat hotarul, limba și legea. Dar nu 
uita că atunci cind sultani trufași au trecut 
Dunărea cu război, românii i-au biruit». 
Dialogul scenariului sună firesc şi simplu, 


ca în Scrisoarea treia, alteori viu colorat 
ca în cronicile lui Neculce. El însuși perso. 
naj în acest film, ușor de recunoscut după 
frumoasele vorbe pe care le rostește în 
divan, cind află de intenţiile domnului Can- 
temir de a crea o academie la lași: «Slo- 
bozește, doamne, că a inceput şi pentru 
noi veacul luminilor». Idei de seamă care 
asigură materia spirituală a filmului, cuge- 
tări în genul «cel mai mare păcat al omului 
e neştiința», iși găsesc o exprimare con- 
vingătoare, plastică, firească, nepreţioasă, 
potrivită momentului ori caracterului ilus- 
trat. Un exemplu: Suitanul: «Prinţui român 
e mintea cea mai luminată care a căicat 
lespezile acestea. E puntea de aur dintre 
Orient şi Occident. Dar e ghiaur. Trebuie 
bine păzit... Eu îi voi oferi ce nu-i poate da 
nimeni: scaunul Moldovei. Sau poate că-i 
voi tăia capul. Ce zici, vizirule?» Vizirul, 
care lăudase pină atunci calităţile priete- 


O epope 


un cărturar luminat al ve 
int al culturii românești şi universale. 


un Į 


lalte principate, atragerea cărturarilor dar 
şi a răzeşilor către treburile ţării, suprima- 
rea unor biruri în dauna boierilor și in fa- 
voarea poporului. Aparatul înregistrează 
atent uimirea şi ostilitatea unora dintre 
boieri ori satisfacția altora. O galerie suc- 
cintă de portrete foarte convingătoare pen- 
tru tipologia şi moravurile vremii. 
Interpreţi ca Alexandru Repan şi George 
Constantin găsesc — în general în film şi 
în special în prima secvență amintită — 
teren propice pentru destășurarea talentu- 
lui şi iscusinţei lor profesionale. Prietenia 
dintre Cantemir și vizirul Mehmet, atit de 
diferiți ca fire, dar asemănători prin lucidita- 
tea vederilor lor, reprezintă una din cele 
mai convingătoare relații omenești ale fil- 
mului, o relaţie încărcată de neprevăzut și 
complexitate. Mai monotonă, în ciuda di- 
namismului ei exterior, e prietenia domnu- 
lui cu Mihut cel a toate întreprinzător. Cu 
toată graţia lui lurie Darie, cu toată multi- 
tudinea situațiilor cascadoricești în care e 
pus, mai ales în partea-spectacol a filmu- 
lui, Mușchetarul român. Aici, realizatorii 
parcă au scăpat din mină frinele povestirii, 
care Inaintează ca o trăsură fără conducă- 
tor, în goana cailor imbătați de peisaje 
toarte spectaculoase. 


avind ca erou 


ului XVIII, 


Două filme istorice datorate lui 
Mihnea Gheorghiu şi Gheorghe Vitanidis 


nului său, Cantemir, neințelegind intenţiile 
sultanului, devine precaut: «Numai lumi- 
năţia ta ştie cum e mai bine». 

Raporturile foarte complicate dintre per- 
sonaje și state din acea vreme (care ii 
obligă pe Cantemir la o politică prudentă, 
de cumpănă între marile puteri) apar pe 
ecran limpezi dar nu simplificate, schema- 
tizate. O epocă tulbure, agitată de tendin- 
tele de expansiune ale marilor imperii (ten- 
dinte uneori greu de descifrat, cum ar fi 
planurile sultanului care-i îngăduie la un 
moment dat inamicului său, Petru |, să ciș- 
tige Nordul Europei numai pentru că pe el 
ii interesa maiamult centrul ei), e sintetizată 
cinematografic cu rigoare şi claritate, fără 
tendinţe de vulgarizare istorică (acestea 
apar numai cind unele din marile persona- 
lităţi ale vremii sint aduse în scenă cu o 
familiaritate exagerată). 

Dramaturgia are acea precizie și armo. 
nie a argumentaţiei fără ostentaţie, acea 
eleganţă a demonstraţiei la care pot tinde 
multe din peliculele noastre. Şi nu numai 
cele istorice. Ea reprezintă o armătură so- 
lidă a filmului regizat de Gheorghe Vitani- 
dis (spun filmului, adică lui Cantemir, 
pentru că Mușchetarul român iese oare- 
cum din cadru! discuţiei, el propunindu-și 
să fie cu totul altceva: o povestire de capă 
şi spadă, un «Pardaillan» locai, pe aiocuri 
amuzant ca spectacol), 

Intilnirea dintre calmul, sobrietatea sce- 
naristului şi impetuozitatea de obicei lirică 
a regizorului, mi se pare fericită, primul tem- 
perind oarecum acel patetism care-l dusese 
pe Vitanidis la un Cipnan cam retoric. 
În noul fiim, febrilitatea regizorală se tra- 
duce matur printr-o mizanscenă nu lipsită 
de nerv, foarte la obiect, strict colată pe 
caracterul unor personaje. Ca Mihut, 
de pildă, zis Vintură lume. Şi-n unele 
situaţii Cantemir. Mai ales în discuţia cu 
vizirul, discuţie pe muchie de cuţit, osciiind 
intre admiraţia sinceră pe care i-o poartă 
trimisul porţii şi perfidia cu care acesta 
vrea să-l ciștige neapărat pe viitorul domn 
în jocul diplomatic riscant, şi de care Can- 
temir e foarte conștient. Secvența e subtil 
lucrată regizoral, Vitanidis e atent la cel 
mai mic ton şi semiton din partitura com- 
plicată a personajelor sale antrenate într-un 
joc de-a v-ati ascunselea, sinceritate și di- 
simulare, încredere şi suspiciune totodată. 
O suită de prim planuri le urmăreşte in- 
deaproape reacţiile. Ca să-și mascheze 
emoa și să Nize un răspuns de care 
depinde nu numai soarta lui ci a ţării in- 
tregi; Cantemir se aşază la un moment dat 
ginditor la masa de lucru şi răsuceşte - 
aparent absent — globul, în timp ce vizirul 
se plimbă prin cameră, agitat. Tăieturile de 
montaj sint fie nervoase, pe replică, fie 
lungi, pîndă reciprocă, tatonare a prieteni- 
lor deveniți inamici cind au de apărat in- 
terese diferite. Regizorul găseşte nu numai 
cheia psihologică a secvenţei, nu numai 
tonalitatea ei discretă și totuși pregnantă 
pentru înțelegerea fiecărui personaj, dar și 
acel stil sobru, concis, ce dă filmului ținută 
şi rigoare. O altă inspirată secvenţă: primu! 
divan ţinut de domnitorul căruia nu-i place 
pompa («să aminăm firitiselile pentru cind 
le vom merita») şi cu gesturi energice, ur- 
mărite în planuri scurte, sacadate, Cante- 
mir-Repan ajunge la esenţă. Rostește mă- 
surile prin care-și concretizează politica 
înțeleaptă: cale liberă negoţului cu cele- 


Revenind la interpreţi. Cred că Alexandru 
Repan s-a achitat mai mult decit onorabil 
de un rol deosebit de greu pentru orice 
actor, cu oricită experienţă. Prinţul său are 
ardoarea şi neastimpărul de spirit al căr- 
turarului care se ocupa în acelaşi timp de 
istorie, şi filozofie, de lingvistică, literatură, 
astronomie sau cartografie. Actorului îi 
reuşeşte mai bine acest freamăt juveni! in- 
telectual şi mai puţin latura de profundă 
erudiție a savantului, aplecarea sa migă- 
loasă către cercetarea de arhivă din care 
va izvori monumentaiul tratat despre isto- 
ria marin și decaderii imperiului otoman. 
Înconjurat de zeci de personaje ce-au ocu- 
pat un loc mai mult ori mai puţin important 
în biografia domnitorului, Cantemir capătă 
in filmul nostru relieful unei adevărate per- 
sonalități istorice ce se definește în pri- 
mul rind în relaţiile, uneori contrariante, 
cu epoca și oamenii ei. Calm și prudent 
fată de reprezentantul porţii, amical dar 
neangajant, cu un aer ușor protector față 
de extravaoanțele lui Petru cel Mare, reti 
cent şi cu replică faţă de insolentul baron 
austriac, abil și derutant cind încredinţează 
unui boier ostil lui (Russăt) o slujbă de 
mare răspundere. Acest portret complex 
a fost compus cinematografic mai mult din 
ceea ce spun cei din jur despre Cantemir, 
din cum se comportă faţă de el şi din reac- 


filmul românesc 


La sfirşit d 


Mesajul prieteniei 


Stirșitul lunii august și primele săp 
tămini din septembrie au fost marcate 
de numeroase manifestări cinemato- 
grafice în străinătate, închinate celei 
de a 31-a Aniversări a eliberării Roma- 
niei de sub dominaţia fascistă. În URSS 
au fost prezentate la Moscova, Lenin- 
grad și Kiev, filmele Un comisar acuză, 
Nemuritorii, De bună voie şi nesilit 
de nimeni, Actorul și sălbaticii, Filip 
cel bun, Ilustrate cu flori de cimp. 
În R.S. Cehoslovacă, la Praga și Bratis- 
lava, filmele Actorul și sălbaticii, Ne- 
muritorii, Agentul straniu. În R.P. 
Polonă, Zidul, Nemuritorii, Ilustrate 
cu flori de cimp. În R.P. Bulgaria, Tatăl 
risipitor, Stejar, extremă urgență, 
Nemuritorii. În R.P.D. Coreeană, Pe 
aici nu se trece, Zidul În alte ţări so- 
cialiste au avut loc gale ale filmului ro- 
mânesc: în R.D. Germană, Nemuritorii. 
În R.P Albania, Stejar, extremă ur- 
genţă. În R.D. Vietnam, Pe aici nu se 
trece. În R.P. Mongolă, Nemuritorii. 
Săptămini sau gale ale filmului romă- 
nesc (alcătuite din filme care au și fost 
achiziționate în ţările respective) au 
mai avut loc în Libia, Irak, Siria, Sudan, 
Vuia Bangladesh, Venezuela şi 
Italia. 


Ilustrate spaniole 


La festivalul internațional al filmului 
de la San Sebastian (Spania — 13-24 


peste hotare 
vacanță 


țiile lui subtile şi ințe epte fată de ceilalti, 
decit din vorbe, din declaratii despre sine 

Nu este, de altfel, pentru prima oară că 
George Constantin (Mehmet) reușește să 
impună cu acea știință a compoziţiei (la 
îndemină doar marilor actori) un personaj 
care, fără abile nuanțări de interpretare, 
n-ar depăși limitele unui exotism sugerat 
intens de cadru, de costum, de atmosferă. 
George Constantin subsumează aceste ele- 
mente exterioare universului interior al 
unui personaj care încarcă momentele filmu- 
lui prin însăsi apariţia sa. 

Din distribuţia numeroasă şi în genere 
bine repartizată tipologic, merită menţio- 
naţi pentru contribuţia lor mai mulți inter- 
preţi decit ne permite spaţiul. Ciţiva numai: 
Amza Pellea în rolul ferm conturat al sul- 
tanului, Dan lonescu foarte convingător 
sub înfățișarea colțosului boier Russăt, 
loana Bulcă — aceeași și totuşi mereu alta 
în rolurile credincioaselor soții de domn 
(aici Casandra), Emanoi! Petruţ — bătrinul 
sfetnic răzeş, Victor Rebengiuc, Ilarion 

vobanu și alţii. În citeva apariţii episodice 
dar memorabile: Dina Cocea, Liliana To- 
mescu, Mariana Mihut, Carmen Stănescu, 
Stela Popescu. 

O mare răspundere i-a revenit in acest film 
istoric scenografiei. Remarcabile prin bo- 
găția şi diversitatea lor, decorurile lui Liviu 
Popa și costumele — strălucite, ca de obi- 
cei cind poartă girul Hortensiei Georgescu. 
Foarte dificil de executat, copleșit pe alocuri 
de multitudinea perucilor și a măştilor de 
epocă (dintre care unele prea ceiebre ca 
să nu ne șocheze cind recunoaștem sub ele 
înfăţişarea unor populari interpreți), ma- 
chiajul fiimului. 

Imaginea lui Nicolae Girardi, cu fru- 
moase străluciri în exterioare, cu sobrietate 
și măsură în filmările interioarelor (atît de 
diverse dar eiegant adaptate stilului gene- 
ral al filmului), rimează armonios cu inten- 
tiile regizorului. Inspirată, discretă, impri- 
mind atmosferei căldură și graţie interioară, 
partitura muzicală a lui Richard Oschanitz- 
ki. Cu excepţia acelui cîntec prea «de 
lume» şi prea din această lume, de azi, 
care însoţeşte escapadele mușchetarului 
moldovean. Aici, laitmotivul accentuează 
stilul oarecum parodic al personajului. (Dar 
oare chiar parodie au intenţionat să facă 
din acest «Mușchetar», realizatorii ?). Fi- 
nalmente însă eforturile întregii echipe sint 
încununate de succes. Un succes sigur, 
de ţinută artistică la Cantemir, unul mai 
uşor, de o cu totul altă factură la Mușche- 


= Alice MĂNOIU 
SEES E SEE 


Scenariul: Mihnea Gheorghiu. Regia: Gheorghe 
Vitanidis. imaginea Nicolae Girardi. Muzica: Ri- 
chard Oschanitzky. Decoruri: Arh. Liviu Popa. 
Costume: Hortensia Georgescu. 

În distribuţie: Alexandru Repan, lurie Darie, 
Ioana Bulcă, Irina Gărdescu, Emanoil Petrut, George 
Constantin, Amza Pellea, Victor Rebengiuc, Ilarion 
Ciobanu, lon Popescu, Emil Coșeru, Liviu Ciulei 
Dina Cocea, Marcel Anghelescu, Carmen Stânescu. 
lon Besoiu, lon Dichiseanu, Petrică Vasilescu 

Producţie a Casei de filme 5 Director: 
Durau Fernoagă. Producător delegat: Nicolae 

iş 


septembrie) țara noastră va fi prezentă 
cu filmul lustrate cu flori de cimp 
de Andrei Blaier. 


Filme închinate științei 


Intre 3—10 septembrie a avut loc la 
Plovdiv, în Bulgaria, o «Săptămină a fil- 
mului ştiinţific şi tehnic». Studiourile 
noastre au fost prezente cu documenta- 
rele Lumina numită Laser de Zoltan 
Terner şi Ferite şi magnetism de 
Doru Cheșu. 


Filme militare 


Realizat în studiourile cinematogra- 
fice ale armatei, un film documentar ro- 
mânesc despre tehnica complexă de 
luptă şi de manevrare pe uscat, în apă 
şi sub apă a tancului, a fost răsplătit 
cu Diploma de onoare a Festivalului ci- 
nematografic militar de la Versailles 
(Franţa). După o medalie de aur, pri- 
mită tot la Versailles, această diplomă 
este o confirmare a nivelului deosebit 
— atit instructiv cit şi cinematogratic — 
la care se plasează filmele noastre 
militare. 


Intermezzo new-yorkez 


La Festivalul internaţional al filmelor 
de animaţie de la New York (30 septem- 
brie — 4 octombrie) vom fi prezenţi cu 
o semnătură de prestigiu: Intermezzo 
pentru o dragoste eternă de lon 
Popescu Gopo. 


lixirul tineretii 


Pe tema 


«tinereţii fără bătrînete», 


un basm modern 


în care fantasticul a 


De la început filmul Elixi- 
rul tinereții apare dominat 
de o dublă orientare: este 
un basm-parabolă pe tema 
tinereţii pierdute și regăsite, 
brodind pe marginea unor 
leit-motive mult cintate, şi în 
acelaşi timp o comedie, unde temele şi 
motivele evocate apar în lumina și culorile 
parodiei. Poate fi interesantă această apro- 
piere de subiect prin distanțare umoristică, 
această abordare a unei teme grave cu 
metode glumeţe, dar oricum, e o apro- 
piere dificilă ce se cade a fi perfect contro- 
lată. Controlată în sensul neabandonării 
cu nici un preţ a ideii în esența ei, indiferent 
de modalitatea prin care este ilustrată (în 
sensul formei de viață cinematografică și nu 
al ilustrativismului). Mai cu seamă, pentru 
că atit ideea cit si tema filmului sint o pre- 
zentă statornică în imaginația și visele de 
totdeauna ale oamenilor. Stau mărturie în 
acest sens folclorul şi filozofia. Totul e 
străbătut de nostalgia omului față de tine- 
rețea lui pierdută. Totul stă sub întrebarea: 
ce ai făcut cu viața ta? «Amintiri din altă 
viaţă» — spunea poetul vorbind de tinerețea 
sa, și reîntoarcerea pe acest tărim imposi- 
bil i-a făcut pe mulți să viseze. Faust își 
vindea sufletul pentru o cupă de tinerețe, 
pentru acea clipă care să-și oprească zbo- 
rul, să rămînă suspendată, să ne ierte. 
Și dacă în toate basmele, copilărești şi 
sublime, improvizînd în jurul acestui motiv, 
apar semnificaţii morale (sau filozofice), 
dind sens trecerii fireşti a vieţii, este pentru 
că înțelepciunea înseamnă Intelegere şi 
acceptare a condiţiei umane. Jocurile fan- 
teziei nu sint gratuite. Tinereţea şi bătri- 
nețea nu înseamnă doar realităţi fiziologice. 
Există o tinerețe a sufletului și a cugetului, 
și ea poate păstra omului acea mirifică- 
«tinerețe fără bătrineţe» a basmului. 
Aceste idei și multe altele constituie ar- 
mătura pe care scenariștii Alexandru An- 
drițoiu, Nicolae Ştefănescu și Beno Meiro- 
vici, precum şi regizorul Gheorghe Naghi 
şi-au construit filmul. Improvizația lor pe 


de acord? 


Critica a diagnosticat, cred, exact 
Elixirul tinereții, astfel că nu despre 
valoarea sa va fi vorba aici. Relev unul 
din aspectele interesante ale prezențe- 
lor actoricești, crearea rolurilor de com- 
poziție. Florin Piersic, Marin Moraru, 
Mihai Fotino, Ştefan Tăpălagă, Melania 
Cirie, Cioranu au a infăţişa într-o parte a 
filmului oameni bătrini şi o fac excelent, 
cu intuitie a senectuții, mișcărilor, privi- 
rilor, glasului, atitudinii, pozei necesare. 
Fireşte, machiajul (și procedeul special 
de machiere) a avut o anume însemnă- 
tate în operațiunea Imbătrinirii. Dar 
ceea ce impresionează e calitatea în- 
truchipării: toți aceşti actori, din gene- 


luat chipul comediei 


aceste teme clasice a luat tonul degajat al 
umorului şi farsei: or, această opțiune a 
veseliei trebuie salutată, cu atit mai mult cu 
cit cinematografia noastră este încă destul 
de zgircită cu comediile şi comediile, ştim 
bine, sînt mult dorite de spectatori. Actori 
de comedie, cunoscuţi şi îndrăgiți ca cei 
de pe genericul «Elixirului», alături de care 
apar fulgerător în citeva prim-planuri su- 
gestive cunoscuți scriitori Eugen Barbu, 
lon Băieşu şi Fănuş Neagu (motiv de în- 
sufieţire în sală pentru cei care îi recunosc), 
dau filmului atractivitate şi ne conving că 
risul şi surisul sint binevenite, oricînd, în 
peisajul cinematografiei noastre. 

Pe de altă parte,se poate vorbi de o nepo- 
trivire între ideile pe care filmul le ridică 
şi modelarea povestirii cinematografice în 
jurul acestor idei. O nepotrivire în sensul 
că glumele şi, în general, construcţia filmu- 
lui exprimă o viziune schematică, «la prima 
mină», asupra fabulei povestite. Parodia 
pare să provină dintr-o insuficientă valori- 
ficare a mizei etice, morale şi filozofice a 
poveştii. 

Întinerirea personajelor (pretextul faus- 
tic) dă loc, ce-i drept, la adevărate scheciuri 
comice pe bază de qui-pro-quo-uri şi de 
efecte de machiaj. Povestirea începe într-o 
gamă fantastică, dar se continuă în specu- 
latii vodevilești care păcătuiesc printr-o 
viziune cam nepotrivită cu noțiunile de 
«tinăm şi «bătrin» în 1975. În ipostazele lor 
de bătrinețe, aceşti oameni de 60—70 ani 
poartă grimări cu aluri centenare. La virste 
la care se pot face mari descoperiri știin- 
țifice, se pot scrie cărți majore, se pot 
conduce popoare, eroii filmului nostru dau 
semnele unei senilități avansate, fiind con- 
cepuţi excesiv de caricatural, ca nişte fosile 
amuzante. O dată deveniți tineri (sau mai 
bine-zis adulți), ei se comportă ca şi cum 
n-ar avea 30—40 de ani, ci sub 18. Unul 
dintre ei e savant geriatru, altul fotbalist; 
unul e director de muzeu, altul lutier (lutier 
era Stradivarius) ş.a.m.d. Langajul, relațiile 
şi comportările lor nu se întîlnesc prea 
convingător cu aceste profesiuni. Cu toții 


par a fi niște școlari în vacanță, şi astfel 
filmul se apropie de un joc al măștilor — 
uite-l bătrin, uite-l tînăr — cu încurcăturile 
de rigoare ivite într-un astfel de carnaval. 
Mutaţia petrecută este urmărită doar în 
consecințele ei mecanice. Ce li se poate 
întimpla unor personaje plasate într-o astfel 
de situaţie? Orice! Absolut orice fel de 
năzdrăvănii, mai mult sau mai puţin originale 
şi trăznite, în funcţie de imaginaţia crea- 
torilor. Peripeţiile filmului (de altfel de multe 
ori amuzante) se constituie în scheciuri 
cultivind un umor estradistic, uneori satiric, 
asemănindu-se: cu momentele teatrului 
scurt sau ale emisiunilor de divertisment. 
Ceea ce creează impresia că realizatorii sint 
dispuși să micșoreze excesiv miza filozofică. 
Această predispoziţie este evidentă mai 
ales în dialog. Momente ca acela în care un 
băieţel îi vorbeşte unuia din întineriți despre 
«cîntecele populare urcind împreună cu 
seva pămîntului în trupul copacilom stre- 
coară un aer artificial şi pompos. 

Florin Piersic, Melania Cirje, Marin Mo- 
raru, Mihai Fotino, Ştefan Tăpălagă, Aurel 
Cioranu sint tinerii bătrini (sau bătrinii 
tineri) ai filmului. Sint desigur actori exce- 
lenți. În alte roluri, Ana Szeles (reportera 
de la TV) îl priveşte pe profesorul geriatru 
(Florin Piersic) cu o căldură care face ab- 
solut necesară revenirea acestuia în tine- 
rețe. Ştefan Mihăilescu-Brăila este un poş- 
taş atins numai superficial de elixirul mi- 
nunat, iar Stela Popescu închide și deschide 
filmul pe notele unui cunoscut șlagăr: 
«La noi nu-i nimenea bătrin». 

Scenografia arhitectului Marcel Bogos, 
ca și costumele loanei Sturdza sint la nive- 
lul general bun atins în aceste domenii de 
filmele noastre, iar imaginea lui lon Anton 
are momente de o reală reușită: de pildă, 
secvența baletului. 

Dincolo de non-confluenţa film-dialog, 
Elixirul tinereții rămine un divertisment cu 
momente agreabile pe o temă gravă. 

Dan COMȘA 
e ES EEE A ICE SPRE 

Regia: Gheorghe Naghi. Scenariul: Alexandru 
Andrițoiu, Nicolae Ştefănescu, Beno Meirovici. Ima- 
ginea: lon Anton, Scenografia: arh. Marcel Bogos. 
Costumele: /oana Sturdza. Muzica: Vasile Vasi- 
lescu Jr. 

În distribuţie: Florin Piersic, Ana Szeles, Melania 
Cirje, Stela Popescu, Marin Moraru, Ştefan Tăpă- 
lagă, Mihai Fotino, Aurel Cioranu, Aura Andritoiu, 
Ştefan Mihăilescu. Brăila. 

Producţie a Casei de filme Patru. Director: 
Corneliu Leu. Peliculă: Eastman color. Montajul: 
Eugenia Naghi. 


A îmbătrîni cu artele 


rația tinără şi cea mijlocie, n-au avut 
pină acum prilejul să joace pe scenă 
ori în film (cu o excepție) personaje 
care să le ceară compunerea unei iden- 
tități flagrant diferite de datele lor per- 
sonale. lată că, oferindu-li-se acest 
prilej, ei trec cu strălucire examenul, 
lucrind cu întregul lor talent, cu veridi- 
citate minuțioasă și Intr-un mod cit se 
poate de plauzibil. Bătrinul Marin Mo- 
raru e excepțional prin umorul tipic 
vîrstei Inaintate, Florin Piersic își obo- 
seşte într-un chip admirabil glasul, Me- 
lania Cirje işi păstrează inegalabilu-i 
zimbet și întreg farmecul personal sub 
masca ridată, fără a deteriora etatea 


înaintată, Mihai Fotino. şi Ştefan Tăpă- 
lagă observă meticuloși comportamen- 
tul trebuincios, reuniunea bătrinilor (de 
la începutul filmului) are o savaare 
deosebită. 


E, deci, de afirmat, încă o dată, că 
școala națională de artă dramatică poate 
satisface orice cerinţe teatrale și cine- 
matografice moderne în condiţii optime, 
nerăminind celorlalți (autorilor, scena- 
riștilor, regizorilor, întreprinzătorilor pro- 
ducători) decit sarcina de a-i da idei pe 
măsura uriașelor ei posibilități. 


Valentin SILVESTRU 


marile probleme mici 


filmele poetului 


La început a fost genericul... | | Comicul are toate culorile curcubeului 


Tuar 


Orice film incepe cu un 
generic. În afară de cele 
care încep cu un prege- 
neric. Cind în sală se 
sting luminile, această 
amplă carte de vizită a 
realizatorilor — de la 
creatori la tehnicieni — se derulează 
prin fața ochilor noştri. Este momentul 
semnăturilor. Numele scrise mai sobru 
sau mai fantezist prezintă: echipa. Este 
momentul recompensei și al răspun- 
derii publice nu numai pentru cei ce 
au stat în lumina reflectoarelor, ci şi 
pentru cei din umbra lor. Dacă aceas- 
tă prezentare, devenită tradițională, a 
avut la început un scop pur intormativ, 
ea s-a integrat cu timpul filmului, căpă- 
tind adeseori o funcție dramatică. 

În intenţia de a sonda eficacitatea 
artistică a genericelor filmelor noastre, 
am revăzut citeva dintre premierele anu- 
lui. Am imaginat apoi un montaj al 
genericelor, montaj care ne-a oferit o 
foarte plăcută surpriză, sugerindu-ne 
chiar ideea unei posibile caracterizări. 

Zidul impune de la primele cadre 
stilul regizorului, montajul său so- 
bru, alert. Vaeni ne-a propus genericul- 
biografic. În cele citeva minute cite îi 
sint acordate, aflăm o dată esenţială 
din biogratia eroului copil, e a asistat 
la executarea tatălui său în timpul gre- 
velor din '33. Numele realizatorilor ur- 
mează sobru ca titlurile unor articole 
la ziar. La stirșitul genericului ne aflăm 
deja cu 10 ani mai tirziu. Copilul de ieri 
este acum un tinăr la începutul vieții, 
dar drumul său va fi marcat de acel 
eveniment din copilărie. 

Un generic-locativ este cel din Mun- 
tele ascuns. El fixează cadrul acţiuni: 
casa-cabană. Obiectivul aparatului de 
filmat o cuprinde dintr-o rotire exterioa- 
ră, apoi pătrunde în interior. Acolo e 
întuneric. Simţi răcoarea. Prin uşa larg 
deschisă către lumină, către pădure, se 
decupează în plan depărtat: familia, 
Familia — personajul filmului. Apoi 
încet, pe măsură ce genericul curge pe 
ecran, aparatul aduce în plan apropiat 
pe eroii povestirii ce se pregăteşte să 
înceapă. 

În Hyperion ne-am intilnit cu gene- 
ricul-atmosteră. Deși ne aflăm în inte- 


Începe comedia! 


riorul unui apartament din zilele noastre 
și urmărim pregătirile de plecare în 
oraș ale unei femei trecute de prima 
tinerețe, dar cochete și foarte agrea- 
bile — deci o scenă în ansamblul ei 
banală, felul în care aparatul îi urmă- 
reşte mișcările încete, lumina abia fil- 
trată și un «ceva» ingescriptibil în cu- 
vinte, dar bine surprins în imagine, 
creează de la bun început acea atmos- 
feră de mister, de incertitudine, de 
apăsare nedefinită care va domina in- 
tregul film. 

Genericul-sugestie l-am întiinit în 
Tată de duminică — tranc, deschis, 
ca și întregul film. Pe pavaj, cu cretă, 
este desenat carelajul unui șotron. Doi 
băieţi de virstă școlară dau cu banul 
cine să ducă ghiozdanul fetei. Unul 
dintre ei pierde, dar parcă trece usor 
peste acest mic ghinion. E obișnuit el 
cu altele mai mari, pare să-i spună cni- 
pul. În cadrele următoare însoțim băie- 
țelul în drumul lui spre casă. Ajunge. 
Deschide ușa cu cheia, scoasă de sub 
preș. Nimeni nu- întimpină. Pe masa 
gata pregătită, doar un bilet cu «indi- 
cații». lată genericul-sugestie. Fără să 
fie rostită nici o replică, am aflat doar 


în citeva minute foarte multe lucruri 
despre condiția, dar mai ales despre 
starea sufletească ale acestui băiat. 
Cind genericul se sfirșește, spectatorul 
e deja pus în temă. Filmul poate să 
înceapă 

Genericul-șaradă, mai puțin utilizat 
in filmul nostru, ne este propus de 
Toamna bobocilor. Introducerea la pe- 
ripeţiile «bobocilom din primele ior luni 
de muncă ne este făcută printr-o pilulă- 
animată. Răţoi şi mașini se decupează 
în șarade animate, pregătindu-ne pen- 
tru ris. Începe comedia! 

Un generic sobru, potrivit cu tema, 
este cel din Pe aici nu se trece. Este, 
i-am spune, genericul-idee. În timp 
ce citim numele realizatorilor, urmărim 
coloana tinerilor ostași intonind cu foc 
un refren popular: «Suflecată pin-la 
briu, ducea-ducea, rutele la riu...» Cuvin- 
tele melodiei ne duc cu gindul la satele 
de unde fuseseră recrutați mulți dintre 
elevii-ostași. Dar acești tineri plini de 
viață, care se pregătiseră pentru front 
dar nu-l cunoscuseră încă, străbat în 
marşul lor vesel potecile unui cimitir. 
Genericul prefigurează tragicul final. 

Actorul și sălbaticii se bucură de o 
prezentare cu totul ieșită din, comun. 
Este genericul-spectacol. Nu numai 
pentu câ imaginile din fundai sint 
scene dintr-un spectacol cu fast ci, mai 
ales, pentru felul în care sînt tratate în 
pete de culori violente ce se răspindesc 
pe negativul imaginii într-o explozie 
spectaculoasă. Ele ne pregătesc să 
intrăm în atmosfera colorată și vivace 
a filmului. 

În sfirşit, un generic-de-autor. Gopo 
nu-și dezminte vocaţia interplanetară. 
Pe fundalul galaxiilor, undeva, ghicim 
pămintul. Pină cind Dem. Rădulescu 
apare pe ecran, Gopo ne-a și propulsat 
într-o scurtă călătorie pe orbita ideilor 
lui. Genericul la Comedie fantastică 
este un adevărat film-pilulă, o maxi-idee 
într-o mini-odisee, în care am fi recu- 
noscut chiar și fără semnătură stilul 
autorului. 

De la un generic la altul am descoperit 
ritm, culoare, variaţie. Într-un ` cuvint: 
inspirație. Am descoperit acea potri- 
vită, uneori chiar excelentă introducere. 
Dar filmul ce urmează este intotdeauna 


pe măsura acestui inceput? Poate, ghi- 
lotina timpului, măsurat in secunde, 
la care e constrins genericul, obligă 
autorul ia maxima concizie, şi această 
concizie îl investește cu o reală forță 
de sugestie. Genericul și respectiv 
lundalul de imagini: pe care se derulează 
numele echipei, sau chiar pregenericul, 
sint obligate să meargă drept la ţintă. 
Dar uneori sintem nevoiţi să constatăm 
că «sprintul» — și orice alergător de 
cursă mai mult sau mai puţin lungă ştie 
unde îi e locul — apare paradoxal la 
început. Un generic reușește cu argu- 
mente mult mai cinematografice (favo- 
rizează Intotdeauna imaginea față de 
cuvint) să «ne spună», proporțional cu 
timpul său, mult mai multe despre 
biografia personajelor, starea lor de 
spirit, locul acțiunii sau tonusul filmului, 
decit o fac mai apoi secvențe întregi, 
sufocate de dialog, lungite fără să știi 
prea bine încotro sau de ce. Poate că 
asemeni domnului acela care făcea 
proză fără să ştie, unii dintre regizorii 
noştri fac fără să ştie mai mult cinema 
într-un singur generic decit într-un în- 


treg tilm. 
Adina DARIAN 


Comicul are aproape toa- 

te culorile curcubeului, 

plus cea neagră. Împără- 

ţia comicului este nemăr- 

ginită, esteticienii vor- 

besc adeseori despre gro- 

tesc, umorul funebru, 
umorul macabru, despre comicul de si- 
tuații; și despre cel mai năpăstuit, co- 
micul gratuit și influenţa lui asupra celei 
de a șaptea arte aș vrea să discutăm în 
puţinele noastre rinduri. Ce înțelegem, 
la urma urmei, prin comicul gratuit pe 
care îl admonestăm cu atita dezinvoltu- 
ră. E adevărat, sarcinile comicului gra- 
tuit pot părea multora dintre cele mai 
modeste. El nu are ambiţii justițiare, nu 
vrea să infiereze, nu-și propune să de- 
maște păcatele mari și mici ale contem- 
poranilor noștri. El nu este populat 
de birocrați, aventurieri, escroci, vă- 
duve celebre, ci de o lume de oameni 
inocenți, de uituci, de îndrăgostiţi, de 
zăpăciți şi In cel mai rău caz de gur- 
manzi, Un asemenea comic care dezvă- 
luie o iume de oameni firești, nevinovaţi, 
lipsiți de păcate, căci mai sint și din 
aceștia, poate fi numit, cu mina pe inimă, 
un «comic gratuit»? Să nu uităm că 
fermecătoare comedii cinematografice 
din «epoca de au» s-au sprijinit pe 
mijloacele «comicului gratuit». Comicul 
«gratuit» poate fi numit la fel de bine și 
comicul poetic, el nu-și propune să 
demaște, să țintuiască la stilpul infa- 
miei, ci să irumpă, să ne copleşească şi 
să ne incite cu o extraordinară dra- 
goste de viață. Mai gratuite mi se par, la 
drept vorbind, comediile care demască 


păcate imaginare... Sint destule cele 
autentice — de ce trebuie să mai inven- 
tăm şi altele pe deasupra? 

Fiecare regizor român visează o co- 
medie. E drept, face el filme grave, de 
analiză psihologică, însă visul cel mare e 
comedia. Comedia, spre deosebire de 
egala ei, tragedia, e și o necesitate vi- 
tală, nu numai estetică. Cine nu ride 
îmbătrinește, se urițește. Un regizor 
mi-a spus într-o bună zi: 

— Aş vrea să fac o comedie. Dar să 
mă ia dracu dacă ştiu ce să demasc. 
Dacă demasc birocratismul, deghizez 
nepotismul, dacă demasc carierismul, 
estompez familiarismul. Să demasc eşe- 
curile din viața conjugală? Sau egois- 
mul? Sau parazitismul, tu ce spui? 

Eu, care mi-am petrecut cei mai fru- 
moși ani ai tinereții, criticind păcatele 
contemporanilor, îl ascultam fără en- 
tuziasm. 

— Şi ce dacă am face de data asta, în 
mod excepțional, o comedie în care 
n-am demasca și n-am înfiera pe ni- 
meni, să fie o explozie de viaţă, de bucu- 
rie, de tinereţe, de frumusețe. 

— Nu e puţin? Să ridem numai de 
dragul de a ride? Să ne bucurăm fără să 
ştim de ce? 

— Trebuie și astfel de comedii, i-am 
replicat eu cu riscul de a fi superficial. 
Le iubesc foarte mult copiii şi oamenii 
curați. 

— E puţin — se crampona regizorul. 

Dacă a reda bucuria și încrederea 
vieţii i se pare regizorului «puțin», 
atunci unde o fi greul cel mare? 

Teodor MAZILU 


Comedia cu cel mai mare număr de spectatori («Păcală») 


travelling avant 


Etica la premieră 


Filmele românești au premiere, de 
obicei, luni seara. În aceste zile, obi- 
ceiurile pămîntului se răstoarnă, în 
locul lor sint întronate tradiţiile pre- 
mierești. Ele sint cam următoarele: 
1) majoritatea spectatorilor nu prea au 
de-aface cu filmul în cauză; 2) mulți 
dintre ei sint rude sau prieteni ai ac- 
torilor şi ai celorlalți membri ai respec- 
tivei echipe de filmare; 3) multe dintre 
aplauze pornesc tocmai de la acest 
public și, de cele mai multe ori, izbuc- 
nesc fără temeiuri cinematografice; 
4) pe rindul de locuri rezervat în serile 
obișnuite presei (cu abonamente și 
legitimaţii), la premieră rindul fiind 
cedat (deci, în principiu, ocupat), gă- 
sești deseon un «gazetar» care a avut 
pe vremuri o oareșicare idilă cu filmul, 
dar pe care lumea de celuloid l-a 
respins demult ca necorespunzăto 
și ar mai îi citeva asemenea trad 
dar să ne oprim, deocamdată, la urmă- 
toarea: 5) în publicul de premieră, 
atit de eterogen, dacă poţi vedea pe 
oricine-nu-te-aștepţi, în schimb nu- 
mai printr-un miracol ai să zărești 
regizorii, colegii celui care se prezintă 
în acea seară cu un nou film în fața 


examenului public. l-aș zice «lipsă de 
colegialitate» (pentru că m-am obiș- 
nuit să vorbesc blind), nu i-aș zice 
însă «lipsă de interes», pentru că aceşti 
«colegi» (sau o bună parte dintre ei) 
pot fi zariți intrind ia respectivul film 
în zilele următoare, la ore cind riscul 
de a fi recunoscut e mult redus... Dar 
unde sint regizorii, colegii, în serile de 
luni? Se află la ACIN, la vizionarea 
oricărui film străin, vizionare pe care 
n-o pot pierde, doamne-ferește, pe 
cind acea nouă premieră românească 
au tot timpul s-o vadă... 

Nu e, desigur, nici o nenorocire în 
treaba asta, dar cineva ar putea să 
creadă (și acel cineva poate fi tocmai 
regizorul care-și prezintă noul film), 
că nu se bucură de stima și de dragos- 
tea colegilor săi... Dar mai e in joc şi 
demnitatea breslei, și mai e în joc şi 
respectul pentru ultimul rezultat al 
muncii colegului: «Respectă-i pe cei- 
lalți, dacă vrei să fii respectat»,sună un 
vechi dicton, iar respectul și etica 
profesională nu tac niciodată casă 
bună cu invidia, cu disprețul, cu în- 
gimfarea şi nici măcar cu «neutrali- 
tatea». Dacă pe noi, cineaștii, nu ne 
interesează munca noastră, atunci de 
ce avem pretenția ca marele public 
să ne acorde un interes și un respect 
pe care noi înșine ni-l retuzăm? 


Radu GEORGESCU 


— Tocmai am asistat, tovarășe di- 
rector adjunct Gheorghe Tătaru, la 
semnarea statelor de plată ale Între- 
prinderii cinematografice a muni- 
cipiului București. După timpul care 
v-a fost necesar, înseamnă că aveti 
un colectiv amplu de colaboratori. 

— Pentru cele 46 de cinematografe 
ale noastre, plus 14 grădini de vară, cu 
întregul personal care asigură activita- 
tea acestora — operatori, controlori, 
casieri, oameni de serviciu, adminis- 
tratori — plus aparatul întreprinderii, cu 
o multitudine de funcțiuni şi o multitu- 
dine de posturi, ajungem la peste 700 de 
oameni, dintre care aproximativ 620 în 
unitățile cinematografice. 

— A crescut, în ultimul timp, nu- 
mărul cinematografelor din Bucu- 
rești? 

— Nu, în ultimii şapte ani, nu. Dar, în 
acest an, am realizat două noi grădini 
de vară, la stadionul Steaua şi la pati- 
noarul 23 August. Putem, deasemenea, 
să anunțăm publicul cinefil că au inceput 
iucrările de amenajare a unui nou cine- 
matograf, în plin centrul Capitalei, pe 
strada Eforiei, la nr. 2, cindva sala 
Libertatea sau teatrul Nottara. Va fi un 
cinematograf cu 400 de locuri, gata în 
primăvara următoare. Este, deasemenea, 
aprobat de către Comitetul Executiv ai 


sala de cinema 


Bulevardul filmului 


urmare, ca să dau un exemplu, acele 
«sarcotage», cum le-aţi numit dumnea- 
voastră, din fața liceului Lazăr, au fost 
inlocuite cu vitrine de aluminiu moderne 
și atrăgătoare. Din păcate însă, acest 
început şi aceste eforturi ale noastre 
sint adesea umbrite de gesturi şi de- 
prinderi incalificabile din partea unor 
spectatori sau trecători. Mi-e ruşine să 
vă spun că, în fața liceului Lazăr, unde 
acum două, luni am instalat aceste vi- 
trine moderne, din cele cinci geamuri 
n-a mai rămas întreg decit unul, al doi- 
lea fiind spart, iar celelalte trei complet 
distruse. La cinematograful Gloria, unde 
am instalat recent 800 de scaune im- 
brăcate cu pluş de lină — material ob- 
ținut cu mare greutate și satisfăcind cele 
mai exigente gusturi — au apărut deja 
numeroase tăieturi și jupuiri care ne 
atrag atenţia că nu numai fondurile sau 
eforturile personalului nostru definesc 
condiţia sălii de cinema, ci şi compor- 
tarea publicului. 

— Ce mijloace de apărare aveți 
impotriva acestor vandalisme? 

— Niciunul, decit munca de lămurire. 

— E la fel ca și cum l-ai critica pe 
hoț și apoi l-ai lăsa să fure în con- 
tinuare. 

— Eu am văzut în tramvaie şi autobuze 
decizii ale Consiliului popular ale muni- 


se poate numi 
«spectatorul» 


care taie pluşul fotoliului 
cu lama? 


Consiliului popular al municipiului un 
proiect spectaculos de transformare ra- 
dicală a cinematografelor de pe aşa-nu- 
mitul Bulevard ai filmului — Lumina, 
Festival și Capitol — într-un complex ci- 
nematografic cu holuri şi case de bilete 
comune, care să deserveasca și alte 
două săli ce vor fi construite în acelasi 
perimetru. Aceasta va schimba structu- 
ral «Bulevardul filmului», in sensul mo- 
dernizării şi al elevaţiei culturale. La 
sfirșitul anului 1976 sperăm să fie aproa- 
pe gata un nou cinematograf în cartierul 
Berceni, lingă magazinul Big, iar ulte- 
rior alte patru cinematografe în Balta 
Albă, Colentina, Militari și Drumul Ta- 
berei. 

— S-ar părea că, după ce ani de 
zile am lansat S.0O.S.-uri, asistăm 
în prezent la un reviriment în ceea 
ce privește condiția medie a sălii 
de cinema din București, deși ea 
rămine vizibil inegală de la sală la 
sală. O serie de renovări, unele fun- 
damentale și reușite sub aspect plas- 
tic și decorativ, s-au făcut remarcate 
în ultimul timp. 

— Este vorba de aplicarea unui plan 
al nostru de acțiune și aș zice de suflet, 
plan care, din fericire, a fost susținut și 
impulsionat substanţial în ultimii 3 ani, 
grație preocupării Consiliului popular al 
municipiului București și, în cadrul aces- 
tuia, a Comitetului pentru cultură și 
educaţie socialistă al municipiului. Am 
primit un fond de aproximativ 5 milioane 
lei anual pentru renovarea şi moderni- 
zarea sălilor, pentru îmbunătățirea con- 
dițiilor de vizionare şi culturale din cine- 
matografele noastre. Drept rezultat, să- 
lile Victoria, Cotroceni, Aurora, Timpuri 
Noi, Excelsior, Melodia, Griviţa, Feroviar 
şi altele și-au schimbat aproape total 
fața şi interiorul, calitățile tehnice și de 
confort. Este adevărat însă că nu întot- 
deauna reuşim să facem tot ceea ce do- 
rim, intrucit fiecare cinematograf are pre- 
văzută o perioadă destul de lungă, de 
15 ani, de la o reparaţie generală la alta, 
dacă ținem seama de procesul mai mult 
sau mai puțin firesc de uzură, cu 6 
spectacole pe zi si cu mii de spectatori. 

— In acest interval, aveţi totuși 
unele resurse interne pentru întreți- 
nerea și modernizarea sălilor. 

— Este adevărat că, în urmă cu doi 
ani, am luat exemplul altor instituţii și 
ne-am adresat direct uzinei din Slatina, 
de unde am obţinut o cantitate de bare 
de aluminiu pe care am incercat și am 
reușit să le transtormăm, în atelierul 
nostru, în rame pentru vitrine sau pentru 
expunerea materialului publicitar. Drept 


cipiului, în care se prevăd sancțiuni şi 
amenzi pentru cei care deteriorează 
bunurile ITB-ului, pentru cei care cir- 
culă fără bilet sau Incalcă regulile de 
bunăcuviință. La fel există decizii pri- 
vind contravențţiile din localuri, din 
parcuri sau de pe şosele, Ar fi bine dacă 
s-ar emite o asemenea decizie și pentru 
cinematografe, atit pentru deteriorări, 
cit și pentru deranjarea spectatorilor 
prin fluierături, scandaluri, înjurături, 
expresii sau comentarii vulgare ș.a.m.d. 


— Unele cinematografe bucureş- 
tene suferă insă vizibil nu numai de 
ască sau nefirească provo- 
fluxul spectatorilor, ci și de 
pe urma neglijenței unora dintre 
cei 700 de salariați despre care era 
vorba la început. 

— După cum unele cinematografe 
arată mai îngrijit şi mai frumos tocmai 
datorită personalului care lucrează aco- 
lo. De pildă, cinematografele Griviţa, 
Favorit, Gloria, în ultimul timp Melodia 
sau, în centru, Capitol — au săli primi- 
toare, curate... 


— Cu atit mai neplăcut este însă 
să descoperi, chiar la Capitol, cite 
un afiş uitat pe un panou din aprilie 
pină în august, iar alâturi de o vitrină 
modernă, alta în care fotografiile sint 
prinse cu pioneze și programul săp- 
tăminai pus într-o ramă de lemn 
sculptată și vopsită cu bronz, dintre 
acelea care servesc la expunerea 
picturilor de gang în unele dormitoare 

— Sint rame care se află încă in 
inventarul cinematografelor și schim- 
barea lor este legată de foarte multe 
forme, dacă vrem s-o facem înainte de 
reparația generală. 


— Dar nu cred că trebuie să treacă 
15 ani pentru ca o ramă să fie scoasă 
din inventar. 

— Nu, dar dificultăţi există — sperăm 
să le depășim prin mai multă insistență 
şi atenţie din partea noastră. În domeniul 
acesta am luat, de pildă, legătura cu 
unitățile»de creaţie şi unele școli de artă, 
cărora le-am pus la dispoziție holurile 
noastre, pentru organizarea de expoziţii 
şi micro-expoziţii care să creeze o am- 
bianță adecvată unei instituţii de cul- 
tură. Nu-i însă mai puţin adevărat că, 
mai ales cinematografele de cartier, ca 
Lira, Drumul Sării, Pacea sau Cosmos, 
ar putea deveni mult mai primitoare prin 
străduința colectivelor lor. 


Val. S. DELEANU 


aventura scenariului 


0 nouă formulă 


— Scenariul dumneavoastră suferă de un 
defect capital. El spune... ea spune... Celă- 
lalt zice... ea ţipă... se aude un scirțiit de 
uşă... un mieunat de pisică... tună... un co- 
pil scinceşte... o sirenă de locomotivă... 
tic-tac-ul ceasornicului... muzică de vioară... 
Se aude totul. 

— Vi se pare prea mult? 

— Ba prea puțin. 

— Dacă se aude totul... 

— Dar nu se vede nimic. 

— Păi se vede ce se aude. 

— De pildă, un mieunat de pisică. Sau un 
scirțiit de vioară. 

— De uşă. 

— De ușâ. Vă cer scuze. Dar ce se vede? 

— În filmul mut se auzea ceva? 

— Din moment ce era mut... 

— Totuşi s-au făcut filme mute. 

— Chiar mari. 

— Vedeti? 


Artă şi industrie în același timp, filmul 
este in esenţa lui o creaţie colectivă, chiar 
dacă ne-am obișnuit să subsumăm creaţia 
unui singur nume, de cele mai multe ori 
regizorul, vedeta cutare sau casa producă- 
toare. Un reputat regizor spunea odată că 
fără travelling-istul X — meserie și nume 
care nici nu apar pe generic — nu-și poate 
realiza filmul şi asta din simplul, dar şi com- 
plexul motiv că mișcarea aparatului în ca- 
dru este o treabă la fel de complicată ca și 
alegerea protagoniștilor, de exemplu. 
Într-o măsură mai mare sau mai mică, 
iși aduce contribuţia şi sint situaţii cind 
însăşi calitatea finală a filmului depinde de 
o serie de factori aproape imponderabiii: 
grimă, recuzită, figuraţie, sunet, prelucrare 


În clasa l-a — 4 elevi. În clasa Il-a — 3. 
În clasa Ill-a — 1. În clasa IV-a — 2 elevi. 
Total — 10. Cătunul Subcoastă n-are decit 
11 fumuri. Şi zece copii de virstă școlară. 
lar şcoala cea mai apropiată e la foarte 
mulți kilometri. Mină de la mină, cele 11 fu- 
muri şi-au construit o școală (păcat că acest 
substantiv nu are și el un diminutiv mai 
gingaș). Ca să nu bată zilnic copiii kilo- 
metrii dus şi întors, îi bate de mulţi ani 


— Asta era situația. S-au făcut fiindcă 
nu exista sonor. 

— În filmele alea nu se auzea nici «pis». 

— Nici «pis». 

— Atunci de ce nu s-ar face și filme în 
care să nu se vadă nici «pis»? 

— Nu asta ar trebui să se vadă. 

— Dar ce? 

— Oameni, străzi, case, viață, luptă, zim- 
bete, priviri, cer... 

— Mi se pare inutil. Cuvintul e totul. 

— Doar nu vreţi să inauguraţi epoca fil- 
mului orb... 

— Ar fi o idee! Pentru asta se intră cumva 
în istoria cinematografului? 

— Categoric. 

— Perfect. Să mi se facă filmul, 

— Mai întii intraţi dumneavoastră în isto- 
ria cinematografului și pe urmă să facem 
cite filme doriți. Oarbe. Surde. Surdo-mute. 


Dumitru SOLOMON 


Spiritul de echipă 


de laborator, etc. 

O echipă de filmare nu e bună şi nu func- 
ționează ca un tot unitar decit atunci cind 
rezultatul, opera este şi ea bună, unitară, 
exemple în acest sens fiind cu duiumul. 
Extinzind termenii, putem spune că un film 
mare este creaţia unei echipe aşişderea, 
la fel ca într-o bătălie — nu mă refer neapă- 
rat la filmul istoric — în care de la genera! 
la ultimul soldat fiecare și-a făcut datoria. 

La noi, ca şi pretutindeni în lume, se fac 
și filme bune şi filme proaste, iar echipele 
de filmare se impart in aceleași categorii. 
Echipa, spiritul de echipă, este adevăratul 
nod gordian al problemei. 


Marcel PĂRUŞ 


posibilități posibile 


Şcoala cu un singur învățător 


dascălul lor, (Într-un an, valea dinaintea sa- 
tului s-a inundat. Părinţii au construit un 
fel de litieră și-l treceau zilnic apa pe învă- 
țător, pe umerii lor) Dascălu! îi învaţă carte 
fără rabat. Toţi copiii mergind mai departe 
în clasa V-a, la școlile de la oraș, se prezintă 
la fel de bine, dacă nu mai bine pregătiți 
decit colegii lor. E un subiect de film docu- 


mentar? 
Alexandru STARK 


cineclub 


„Explozia“ băcăuană 


De vreun an și mai bine la toate competi- 
tiile naționale sau zonale ale cineamatori- 
lor, se impune cu consecvență numele unui 
cineclub: «Unirea», al Casei de cultură a 
sindicatelor din Bacău. Premiile s-au adu- 
nat unul după altul. De două ori la rind la 
«Ecran 5» — festivalul reşițean, și la «Sec- 
venţa timișană», deci pe terenul «veterani- 
lor», băcăuanii au cules cele mai înalte 
trofee. Cineclubul «Unirea» iși datorează 
vertiginoasa ascensiune calitativă unei len- 
te dar temeinice organizări, unor acumulări 
succesive de experienţă, unui colectiv echi- 
librat şi unui climat propice creației. Un 
economist, pătimaş indrăgostit de arta fil- 
mului, Constantin Perianu, un electro-acus- 
tician inventiv şi talentat, Vladimir Luca- 
vețchi, au căutat şi selecționat cu răbdare 
pe concetățenii lor, mai tineri sau mai 
virstnici, cu înclinații spre a şaptea artă. 
l-au pregătit, pe specialităţi, familiarizindu-i 
deopotrivă cu problemele de tehnică şi de 
cultură cinematografică. Apoi au început 
să lucreze... Documentare, reportaje, anche- 
te, desene animate, filme de ficțiune... 
«Secvenţe constructive», «Cinci, numai 
cinci din anii unei cronici», «Primăvara» 
(de mai multe ori premiat), «Ce este munca», 
«Jocul», «Județul Bacău in constelația so- 
cialistă a patriei», «Brazda» etc. 

Între timp au apărut şi alte cinecluburi 
ia Bacău: la Casa -Pionierilor, la Institutul 
pedagogic, la Şcoala generală nr. 5, la 


Direcţia județeană de poștă și telecomu- 
nicații. Fiecare dintre ele este instruit de 
către unul din cineamatorii de la «Unirea», 
realizindu-şi Insă filme proprii, în funcţie 
de necesităţile și dorințele membrilor săi. 
Dar baza materială a fost grupată în între- 
gime la Casa de cultură a sindicatelor, unde 
s-a amenajat un adevărat micro-studio. 
De curind, a fost instalată și o trucă pentru 
desen animat, construită de membrii cine- 
clubului. 


Din dorința de a conferi un grad de atrac- 
tivitate sporit filmelor-anchetă, băcăuanii 
au născocit un personai inedit: ghemotocul. 
Filmau la Buhuşi, la Fabrica de postav, 
aspecte privind risipa de materie primă, 
folosirea timpului de lucru, disciplina, etc. 
Ghemotocul s-a născut dintr-un pumn de 
deșeuri de lină, este o păpușă-observator 
atent, un «vede tot şi nu iartă pe nimeni». 
care a dobindit o uriașă popularitate în 
Buhuși și nu numai acolo. De altfel, emble- 
ma lui străjuieşte intrarea în fabrică... Şi 
fiindcă a devenit atît de popular, Ghemo- 
tocul va fi, în septembrie, «gazda» primului 
festival al filmului de animaţie din lumea ci- 
neamatorilor, festival ce se va desfăşura, 
cum se și cuvine, la Bacău. 


Lucia BOGDAN 


al 


Soția 
lui Jean 


«La femme de Jean»,zice tit- 
lul francez. În românește ar 
fi «Nevasta lui lon» sau cum 
se zice pe la țară «A lui lon». 
Numele filmului subliniază 
ideea de aparținător și apar- 
ținut. El e Jean. Dar ea nu e 
Nadine. Ea e soţia lui Jean. Filmul urmă- 
rește traiectoria unei vieti feminine atit de 
stilizate încît, pină la un anumit punct, ea 
nu pare altceva decit o ilustrare de bun 
gust, cu multe finețuri, dar o ilustrare a unei 
teze fundamentale din literatura feministă. 

Soţie dizolvată în personalitatea bărba- 
tului care i-a devenit soț, ea a fost totuși 
la început egala lui. Învățau la fel de bine, 
se prezentau în faţa vieții cu egale șanse. 
Dar s-au cunoscut, s-au iubit şi, cum zice 
cintecul, s-au luat. De fapt nu s-au luat. 
El a luat-o pe ea şi și-a văzut mai departe 
de învățătură, de profesiune, de viață. Ea 
s-a lăsat luată și a devenit casnică. mena- 
jeră. mamă, decor, cuvertură, tapet, tele- 
vizor, calorifer, guler scrobit, «unde-mi sint 
butonii?» 

El a rămas Jean, dar ea a devenit soția 
lui Jean. 

Începutul filmului sugerează trecerea fe- 
meii de la starea de subiect la starea de 
obiect. intelegem că a fost o trecere relativ 
ușoară. Eroina și-a asumat noul statut fără 
zbucium și fără împotrivire, ca pe o meta- 
mortoză firească. Mai mult. O metamorfoză 
dorită. Drama și filmul propriu-zis încep in 
clipa în care eroina este nevoită să stră- 
bată drumul invers, adică de la obiect la 
subiect, în clipa în care o femeie aflată în 
pragul unei virste — 40 de ani! — o virstă 
socotită, dacă nu a socotelilor definitiv în- 
cheiate, în orice caz o virstă la care nu se 
mai deschid conturi noi. Drama izbucnește 
deci, odată cu trezirea, odată cu șocul. 

El, Jean, pleacă de acasă. Soţia lui Jean 
nu mai este nici soție, nu mai este nici a 
lui Jean. Brusc, dureros Intelege că ne- 
maifiind soţia lui Jean, ea a devenit, de 
fapt, nimeni. Filmul urmărește drumul unei 
femei în căutarea propriei identități şi de- 
scrie etapă cu etapă acea faimoasă şi ne- 
cesară «prise de conscience». În primele 
secvențe avem de-aface cu o făptură dis- 
trusă, înspăimintată, dezorientată, în pra- 
gul autodistrugerii. Ultimele cadre sint stră- 
bătute cu pas calm de un personaj pe pi- 
cioare proprii. Acest personaj are, în sfir- 
şit, revelația că poate să reprezinte ceva 
prin sine însuși. Femeia-obiect devine deci 
temeie-independentă. Formula nu trebuie 
pronunțată cu un suris. Lucrat de o femeie- 
feministă, influențat în mod evident și des- 
tul de apăsat de cărțile Simonei de Beauvoir 
şi ale lui Betty Friedan, filmul amestecă in- 
drăzneala și sfiiciunea, refuzul și accepta- 
rea, le amestecă într-un mod atit de ingenuu, 
de fermecător și de gingaș, incit dunga din- 
tre luciditate şi amăgire se pierde printre 
momente de adevăr, printre schiţe şi por- 
trete complementare, admirabile schițe fă- 
cute cu intenţia de a contrapuncta. De pildă, 
vecina. Ea a trecut de jumătate de secol 
şi vrea să-şi încheie cariera de femeie de 


serviciu, cu toate că acest serviciu nu e 
oriunde. E la televiziune. Întiinirea sub un 
abajur de agenție matrimonială a unui țăran 
în haine de sărbătoare și a unei false pari- 
zience, care vrea să se întoarcă acolo unde 
a tras-o intotdeauna aţa, adică la țară, are 
o duioșie cu miros de fin, dar o duioșie 
nebucolică. Ea reprezintă blindeţea ataşa- 
mentelor patriarhale, așa cum algeriana 
studentă în medicină reprezintă refuzul 
acestor ataşamente, un refuz cu dinţii strin- 
și de minie. Dal În cocioaba aia, în zgomo- 
tul ăla infernal, în orașul ăla ostil va învăța 
ziua și dacă nu se va putea ziua, noaptea, 
va învăţa zi și noapte și nu se va mai in- 
toarce la starea dinainte, la mizeria dina- 
inte. Vecina e contrapunctul unor valori 
sentimentale tradiționale. Algeriana e con- 
trapunctul social. E confruntarea, fugitiva 
confruntare cu un context care depășește 
soarta femeii și a feminismului. Puștiul,bă- 
iatul eroinei, este contrapunctul unei alte 
generaţii, cu o mentalitate mai puţin ipo- 
crită, deci infinit mai generoasă. Toată, a- 
proape toată lumina filmului vine de pe fi- 
gura acestui adolescent inteligent și tan- 
dru. EI își învață mama să zboare și e greu 
de imaginat ce ar fi fost filmul fără lecţiile 
pe care puiul le dă păsării-mame. 

Sigur că, privind acest film mai minu- 
tios, ne putem întreba dacă realizatoarea 
(una dintre putinele femei-cineast ale Fran- 
tei. Yannick Bellon) nu a confundat adese- 
ori realitatea cu propriile-i visuri. Dacă rea- 
litatea n-a fost infrumusețată, în sensul că 
regizoarea a pus totul pe seama voinţei te- 
meii. Femeia a vrut să iasă din cercul strimt, 
din condiția de «femeie-la-bărbat» şi a fost 
suficient ca ea să vrea pentru ca viaţa să-i 
ofere o slujbă interesantă şi plină de învă- 
țăminte. Femeia a vrut să-și reia studiile 
universitare întrerupte cu aproape 20 de ani 
în urmă, pentru ca viața s-o repună în fața 
unui prieten devotat și nu numai devotat, 
dar și apt să-i creeze condițiile trecerii 
peste covirșitorul handicap. Femeia a vrut 
să se elibereze de povara unui Sentiment 
devorator și a fost suficient ca ea să vrea, 
pentru ca regizoarea să-i scoată înainte un 
bărbat fermecător, cu accent britanic și cu 
un trenci ă la Bogart, un bărbat plin de poe- 
zie, de mister şi de idei avansate. 

Supus radiogratiei şi tomogratiei s-ar 
putea ca filmul să ne apară un vis prea fru- 
mos. Frumos sau mai puţin frumos, acest 
vis trebuia visat și dacă vreuna dintre noi 
avem obiecţii, realizatoarea filmului ar avea 
tot motivul să ne spună ce a spus pe vre- 
muri marele humuleştean...: «unde-i vidă că 
nu-ți vin la socoteală ie pana în mină și 
dă tu altceva mai bun la iveală, căci eu 
atita m-am priceput si atita am făcut» 


Ecaterina OPROIU 


Producţie a studiourilor franceze. Regia şi sce- 
nariul: Yannick Bellon. imaginea: Georges Barsky 
și Pierre-William Glenn. Muzica: Georges Delerue. 
Cu: France Lambiotte, Claude Rich, James Mitchell, 
Tatiana Moukhine, Régine. Mazella. 


El e Jean. Ea nu e Nadine. Ea e soția lui Jean. 
(Claude Rich şi France Lambiotte) 


Femeia ca obiect? 
Nu. Femeia ca subiect! 


Pentru noi, Comencini era, 
pină nu demult, mai ales 
Cu toţii acasă, adică vervă 
caustică, ritm captivant, co- 
medie populară în cele mai 
bune tradiţii ale cinemato- 
gratului italian. Zilele filmului 
italian din primăvară ne-au îmbogăţit tabloul 
cu Jocul de cărți, ce ne relevă o latură a 
regizorului mai puțin cunoscută la noi, 
tentația melodramei, şi Delictul din dra- 
goste. Tot melodramă socială dar cultivată 
cu inteligență şi măsură de un cineast pe 
care scopul — adică adresa critică precisă 
— nu-l face să-și uite mijloacele emoționale 
prin care ciștigă adeziunea spectatorului. 

Delictul din dragoste — acest «love 
story» de uzină cum l-au numit unii, se 
deosebește de melodrama sentimentală 
prin atitudinea autorului, dacă nu prea 
mult prin mijloacele artistice. Poziţia cine- 
astului nu maie aici de compătimire în gene- 
ral a unui cuplu separat de fatalitate, ci 
urmărește o analiză fină și complexă a 
cauzelor sociale și psihologice multiple 
care grăbesc deznodămintul dramatic. Car- 
mela, o tinără siciliană, venită cu familia la 
oraș să-și ciștige existenţa într-o fabrică, 
devine ea însăși — ca individ sensibil, greu 
adaptabil, plin de complexe, de tabu-uri și 
prejudecăţi moștenite ori formate de mediu, 
de istorie, de geografie chiar — terenul viu 
al confruntărilor dramatice. Un pro şi contra 
totodată al fericirii ei şi a logodnicului ei, 
Nullo, muncitor milanez dintr-o familie cu 
o veche tradiție a clasei. Rare filmele care 
să trateze mai dinlăuntru, cu atita înţelegere 
și subtilitate fenomene sociale ale Italiei 
de azi (neadaptarea emigranților din sud 
în nordul industrial), prin intermediul unei 
poveşti atit de simple, de emoţionante, fără 
nimic rigid, ostentativmoralizator, ca acest 
«Delict din dragoste». 

Mai inspirat în partea sa de comedie, cu 
situaţii insolite de mare finețe psihologică 
(cererea de căsătorie venită din partea 
fetei, la spălător, sau întiinirea de dragoste 


Love story, nu în Verona de 


(Stefania 


Aţi chemat 
doctorul? 


În fiecare an ies noi promoții univer- 
'sitare: ingineri, arhitecţi, medici, pro- 
tesori. Fapt curent şi banal. Pe de altă 
parte. ceilalți, adică cei deja mari de- 
mult (uneori foarte demult), absolvenți 
şi instalaţi în slujbe, se dedau la o seamă 
de conduite bine cunoscute: unii se 
pizmuiesc, se invidiază, alţii admiră pe 
colegii talentaţi, alții se străduiesc să ti 
întreacă; unii se ajută, alţii se sapă. 
Toate acestea au fost cu prisosință 
"folosite de arta dramaturgică. Filmul 
de care ne ocupăm aici a avut însă o 
idee nouă. 

A imbinat cele două serii de pro- 
bleme semnalate mai sus: proble- 


Delict 


„din dragoste 


de acasă de la Carmela), Comencini ne 
prezintă un film onest care nu se stiește să 
spună lucrurilor pe nume cu căldură şi o 
prospețime ce fac farmecul acestui Delict. 
Tonul regizorului e familiar, cind uşor ironic 
față de inchistările provinciale, faţă de efor- 
turile ei de a părea în ochii iubitului eman- 
cipată, cind dramatic spre patetic, în final, 
atunci cînd fata intoxicată de aerul nociv ai 
uzinei moare in bratele logodnicului şi în 
prezența familiilor, în sfirşit reunite (tea- 
trală cădere de cortină asupra unui film 
care ne impusese tocmai prin firesc şi 
degajare). Carmela ne apare ca o dublă 
victimă a condiţiilor exterioare (uzina capi- 
talistă cu lipsa ei de grijă față de om) şi a 
celor interioare: tragicele neconcordante 
ale mentalității medievale a cadrului din 
sud cu condiţiile materiale şi spirituale 
moderne ale orașului. Acesta e și aportul 
lui Comencini, care îmbogățește cinemato- 
gratul critic social italian din ultima vreme, 
obișnuit să privească puțin cam schematic, 
maniheist victimele și pe responsabilii lor. 
Delictul e un film angajat direct,dar subtil 
angajat, în critica binecunoscută a socie- 
tății de consum. 

Despre interpreți: Stetania Sandrelli nu- 
mai gratie, ingenuitate, forță şi viclenie 
feminină. Giuliano Gemma: tact, eleganță. 
discreție a sentimentelor și un umor cam 
morocănos. 

O melodramă, desigur. Dar o melodramă 
care înnobilează genul discreditat de sab- 
loane. O comedie, desigur. Dar o come- 
die cu sfirşit trist, pentru că viaţa, regizor 
fără diplomă, n-a învăţat să-şi separe «ge- 
nurile». Le cam amestecă la intimplare și 
de aici «defectul». Şi efectul. Adică uimirea 
noastră, mereu alta, ca în ziua cea dintii. 


Alice MĂNOIU 


Producție a studiourilor italiene. Regia: Luigi 
Comencini. Scenariul: Ugo Pirro. Imaginea: Luigi 
Kuveiller. Muzica: Carlo Rustichelli. Cu: Stefania 
Sandrelli, Giulianno Gemma. 


altădată, ci în Milano de azi 
Sandrelli) 


mele noilor adolescenți, ale «bobocilor», 
şi problemele ne-bobocilor. Aceste 
două serii au fost impreunate într-o 
problemă nouă și tot atit de dramatică. 
Boboaca,aici, este o proaspătă doctoriță 
distinsă în timpul studenției şi plină de 
avint hypocratic. 

Dar acolo unde e repartizată, colegii 
nu o iau În serios. Ceea ce pentru o ființă 
cu merite și temperament este dureros, 
aproape tragic. 

E de la sine înțeles că tema, intere- 
santă, nu este deloc facilă. Trebuie 
tratată în limbajul intenţiilor, aluziilor, 
nuanțelor. Filmul nostru realizează 
Lu Eu cred că, într-o oarecare măsură, 

a. 


D.I. SUCHIANU 
Producţie a studioului «Lenfilm». Un film de: 


V. Gauzner. Cu: Natalia Popova, Aleksandr 
Ovcinnikov, Oleg Basilașriii, Leonid Bronevoi. 


Lai 


Fluviul 
fără întoarcere 


O prea frumoasă și prea blon- 
dă fată Kay, adică Marilyn 
Monroe, își caută norocul în 
lumea aspră a căutătorilor 
de aur. Adică tocmai in lu- 
mea în care numărul neno- 
rocoșilor e covirşitor. O lume 
de bărbați duri, cu minţile înceţoșate de 
febra aurului sau de tăria whisky-ului. Me- 
reu puși pe arțag, ei nu e a o clipă să 
scoată pistolul și să tragă. În lumea asta 
de bărbaţi, Kay caută, și asta cîntă tot timpul, 
un bărbat de vreo doi metri pe care să-l 
înconjoare cu un gard făcut din dragostea 
ei, un bărbat adevărat, s-o scoată de acolo 
şi s-o ducă într-un oraș frumos și indelung 
visat. Numai că bărbatul găsit, tocmai ca 
în viață, nu-i omul potrivit. N-are doi metri, 
în schimb are pe puţin doi litri de briantină 
în păr. ŞI, pe deasupra, e cartofor și trisor, 
un fel de play-boy de prerie. care nu 
pregetă să șterpelească banii păstraţi la 
ciorap, direct pe picior, de o fată cum este 
ea, Kay. Inutil de adăugat, pină la urmă 
pomădatul individ primește ceea ce merită. 
Privit dinspre partea vedetei, cam acesta 
este filmul Fluviul fără întoarcere. Dinspre 
partea realizatorului, lucrurile par oarecum 
alttei. Pentru că regizor este Otto Premin- 
ger. lar Fluviul fără întoarcere este primul 
și singurul său western, datat 1954. Un tel 
de western. Din schema tradițională a genu- 
lui lipsesc situaţii și personaje, iar altele 
sint ușor modificate. Desigur, există veşni- 
ca luptă dintre cei buni şi cei răi, victoria 
fiind de partea primilor; există cai, Impuș- 
cături, peisaje magnifice, cavalcade, există 
chiar și indieni, toţi răi și fioroşi. Citeva 
lucruri sint, totuși, altfel. Privit aşa, filmul 
ar putea să fie o poveste despre un bărbat 
(Robert Mitchum) căruia i se tură pușca și 
calul, şi ce face el pentru a supraviețui în 
prerie și pentru a-l pedepsi pe ticălos. 
Ar mai putea fi şi povestea aceluiași bărbat 
care s-a săturat de hoinăreală, de făcut 
fapte bune în dreapta și în stinga și vrea 
să se stabilească într-un loc, să desţele- 
nească pămintul, să se facă fermier și să-și 
crească băiatul în cinste şi onoare. Și-ar 
mai putea să fie povestea aceluiaşi bărbat 
care încearcă să explice fiului ce lucru mir- 
şav e să Impuști un om pe la spate și de ce 
totuşi el a fost silit să facă acel lucru. ŞI 
pentru că e un film de Preminger, iată, în 
final, fiul e obligat, aşa e viața, să Impuşte 
şi el un om pe la spate pentru a-și salva 
tatăl. ŞI încă ceva frumos în acest film, o 
parafrază la basmul cu Cenuşăreasa. Tot 
filmul, Kay, adică Marilyn, își păzeşte ca 
ochii din cap o pereche de pantofi de satin 
roșu care în ultimul cadru vor fi abandonaţi 
în colbul din fața eternului saloon. Nu pen- 
tru a fi găsiţi de un prinţ, ci pentru a fi uitaţi. 
Fluviul fără întoarcere e un film simplu, 
pe alocuri simplist, şi de citeva ori trucajele 
sint prea evidente. (Cinemascopul era pe 


Agonia şi reînvierea 


star- 


Ultima logodnică a Americii 
(Marilyn Monroe) 


atunci la început și,tehnic, insuficient pus 
la punct). Darun film de Preminger e un tilm 
de Preminger, chiar cind nu e cel mai bun, 
şi pentru asta merită să fie văzut. Și mai 
trebuie văzut pentru Marilyn, pe atunci în 
culmea gloriei. Veţi descoperi o actriță, o 
actriță şi o femeie care era altceva decit 
încerca s-o impună star-systemul. Era ca 
o vietate frumoasă și plăpindă, ca o tandră 
sălbăticiune rătăcită în jungla nevropaților 
de la Hollywood. După toate cite știm că 
s-au întîmplat, ea vă va părea, și chiar este, 
de o. simplitate și de o naturalete emoțio- 
nante. Ea cîntă patru melodii. Foarte frumoa- 


Gala filmului bulgar 


«Acest bărbat adevărat» 

este debutul în filmul de fic- 

PMA țiune a unui cunoscut regi- 

zor-documentarist bulgar, 

Alexandr Obreşkov. Tema 

aleasă este dintre cele mai 

dificile şi în același timp necesare, întru- 

cit plasează în obiectiv: tinerii. Tinerii nu 

așa cum ar trebui să fie, ci așa cum, de 

multe ori, sint. Precizarea nu implică o 

abordare critică din partea realizatorilor, 

ci dorința lor — în mare parte finalizată — 

de a urmări trecerea de la viața lipsită de 

griji a adolescenţei la momentul asumării 
răspunderilor sociale şi familiale. 

Povestea începe cu dragostea la prima 
vedere dintre o fată, abia ieșită de pe băn- 
cile școlii, și un student. 

Dragostea lor e pură şi explozivă, copi- 
lăroasă şi debordantă, şi e filmată ca atare, 
ca un zbor ameţitor. Fără a se fi desmeticit 
din bucuria imbrăţișărilor, cei doi se căsă- 
toresc și string în brațe primul născut. 
Totul părea o joacă. Dar viaţa poate fi 
doar o joacă? Tinărul tată, tandru şi iubi- 
tor, crede că se poate trăi numai din vise 
și iluzii. EI va fi cel mai mare arhitect, va 


uimi lumea, va da iubitei totul, soarele și 
luna... Se spune că iadul e pavat cu bune 
intenţii. Tot aşa poate deveni un infern 
chiar viața, cind vorbele nu devin fapte. 
Visele lor se spulberă. Fata se vede ne- 
voită să-și asume răspunderile materiale 
ale căsniciei, să muncească pentru toți 
trei și, treptat, universul ei se limitează 
la măruntele activităţi cotidiene. 


Autorii — cum spuneam — nu-și propun 
un arbitraj între cele două moduri de a 
concepe viața — nu condamnă nici pe cel 
ce prea mult visează, nici nu apără prea 
mult pe cea ale cărei idealuri sint prea 
mărunte. Dar viața? Viaţa își va cere drep- 
tul cu mai multă intransigență Ea va fi în 
final instanța supremă care nu uită și 
nu iartă erorile. 


Neașteptatul deznodămint al filmului o 
demonstrează. Filmul are aerul proaspăt 
și tonic al tinereții, dar reușește să tragă 
un discret și convingător semnal de alar- 
mă pentru cei ce cred că tinerețea este o 
lună de miere fără de sfirşit. 


A.D. 


istemului 


Un imprudent apetit comercial 
(Agostina Belli) 


se. Una se numeşte «Fluviul fără intoarcere» 
Opt ani mai tirziu Marilyn Monroe va pleca 
de una singură în susul unui alt fluviu fără 
întoarcere, plătind scump, prea scump, 
iluzia de a fi acceptat să întruchipeze toate 
iluziile unei lumi de celuloid. 


N.C. MUNTEANU 


A ——— 
Producţie a studiourilor americane. Regia: Otio 
Preminger. Scenariul: Frank Fenton, după o poves- 
lire de Louis Lentz. Imaginea Joseph La Shelle. 
Muzica: Cyril! J. Mochridge. Cu: Marilyn Monroe, 
Robert Mitchum, Rory Calhoun, Tommy Relting, 
Murwyn Vye. 


Calvarul 


unei femei 


Un prea imprudent apetit co- 
mercial riscă să atenueze e- 
fectul prea bine calculat al 
succesului, cum pare să fi 
| fost cel scontat de prezenta 
_] peliculă italiană. Pe la mij- 
locul secolului al XVIII-lea, 
o posibilă Genoveva de Brabant apare în 
filmul lui Aldo Lado în interpretarea gra- 
țioasei şi vanilatei Agostina Belli, sub sem- 
nul unor caligrafii mai moderne. Cristina- 
Genoveva suportă, în primo tempo, aproape 
indoielnic de bine pentru o fiică de pescar, 
viața la curtea unui prinț bucălat și bunicei 
la suflet, zic suportă, intrucit această meza- 
lianţă nu înduioșează și pe ceilalți curteni; 
iar în secondo tempo suportă persecuțiile 
menite să-i vitregească soțul de putere iar 
pe ea de viață. Evenimentele ne obligă să 
Inclinăm spre simpatie deliberată pentru 
frumoasa Cristina şi să preterăm politețea 
indiferentă sau indignarea pentru ceilalți. 
Așa se face că vom fi solidari pină la lacrimi 
cu binele şi, din cînd în cînd, furati de undui- 
rile camerei de filmat (minuită de un valoros 
în ale imaginii cinematografiei italiene — 
nu de tot tinărul Mario Vulpiani, colabora- 
tor al lui Pier Paolo Pasolini), ne vom re- 
fugia compensatoriu într-o lume feerică 
în care pierroți şi colombine se arcuiesc 
elegant printre cai albi şi pajiști verzi, în 
clar-obscururi misterioase — calităţi ce 
atribuie filmului identități romantice. 


Constantin ZLIBUȚ 


Producţie a studiourilor ilaliene. Un film de: 
Aido Lado. Cu: Agostina Belli, Maurizio Bonuglio, 
Fred Robsam, Dominique Darel. 


rumuri albe 


Un muncitor-linior străbate singur nă- 
meții, tăind cu piciorul drumuri albe prin 
văile şi dealurile împădurite, pentru a resta- 
bili circuitele telefonice avariate de furtună. 
Filmui este dedicat acestor oameni ne- 
știuţi, muncii lor de fiecare clipă, curajului 
lor de fiecare zi pentru ca oamenii să poată 
comunica unii cu alţii. Alo! alo! — un caz 
grav, avem nevoie... alo, alo! — expediţia 
geologică a descoperit... — ia ora cinci ne 
intilnim la cinema... Mesaje, mesaje — tot 
atitea ginduri aleargă de la om ia om, leagă 
satele de orase, biruind singurătatea, alun- 
gind teama, impărtășind bucuriile. Pentru 
ca această muzică a vocilor omenești să 
nu se întrerupă, cineva cutreieră prin viscol, 
legind firele de parcă ar iega o viaţă cu o 
altă viaţă O poveste simplă, emoțţionant 
realizată, dovedind sensibilitatea regizoru- 
lui Viktor Gika. A.D. 


Producție a studiourilor albaneze. Un fiim de: 
Viktor Gika. Cu: Rikard Liarya, Elida Cangonji, 
llia Shyti. 


Zilele filmului polonez 


Zilele filmului polonez ne 
prezintă trei creații cinemato- 
grafice care ar onora orice 
mare festivai internaţionai. 
Deschiderea a avut intreaga 
semnificaţie a unui film sem- 
nat Wajda: Pămintul tăgă 
duinței după romanul cu același nume al 
lui Wiadislaw Reymont, laureat al premiului 
Nobel. Wajda apare din nou in ipostaza 
creatorului unei lumi artistice in care zu- 
grăvește realitatea istorică a inceputurilor 
capitalismului în Polonia. Pămintui făgăduit 
este răscolit şi insingerat de patimile, dra- 
mele celor minaţi de obsesia vițelului de aur. 
Dincolo de aceste drame sint sugerate 
conflicte cu mult mai ample: suferințele și 
lupta unei lumi de umilinți şi obidiţi. 


Filmul lui Kutz se numește O anche- 
tă Este ancheta vieţii unui comunist in- 
vestit cu răspunderea de secretar ai unei 
regiuni. Reușita acestui film. evident politic, 
stă în arta de a recompune din sutele de 
fapte ale activistului de partid nu numai efi- 

i | realizărilor materiale 

structura sa sufle- 
tească, trăsăturile sale morale. Prin obiec- 
tivitatea partinică cu care se desfăşoară 
ancheta, descoperim, în liniștitul oraş de 
provincie, clocotul unei complexe și adesea 


contradictorii realități sociale şi umane. 
O viaţă a zilelor noastre, care nu se con- 
tormează intotdeauna cu rigorile planificării, 
e urmărită sensibil de către regizor. Kutz 
nu se erijează nici un moment în judecător 
al faptelor, lăsind acest rol spectatorilor. 

Zanussi ne dă din nou măsura sa artistică 
în Rătăcire. Acţiunea e restrinsă acum 
la cercul strict al problemelor de fa- 
milie. Mai exact, sub lupa autorului 
stau acum «doar» simțămintele unei tinere 
femei. Căsătorită de mai mulți ani, viaţa ei 
se derulează, de la soneria deșteptătorului 
pină seara tirziu, pe căile bătute, părind că 
obiceiurile de zi cu zi au încremenit așa 
(copilul cu şcoala, ea cu serviciul, un 
bărbat mereu ocupat, cumpărăturile). Dar 
sentimentele? O intimplare deschide într-o 
zi tinerei soții poarta evadării. Antrenată, 
fără să ştie nici ea prea bine cum, pe calea 
unei noi experiente, tinăra femeie va fi 
supusă, de fapt, unui exigent examen de 
conștiință. Riscul acestui bilanţ se face 
simțit la tot pasul. Uluitoarea spontanei- 
tate şi torta sentimentului la Maja Komo- 
rowska (actrița lui Zanussi, dar și a lui 
Wajda, iar în teatru a lui Grotowski) dă 
viață unui personaj pe cit de omenesc pe 
atit de fascinant. 


Adina DARIAN 


Se mai 
întîmplă minuni 


} Este filmu! unei catastrofe 
| aeriene reale petrecută la 
A ! sfirşitu! anului 1971. Dar nu 
Inema catastrofa ca atare intere- 
sează cineaştii porniţi să re- 
constituie accidentul, ci peri- 
peţiile unicului supraviețui- 
tor, o tinără americană de șaisprezece 
ani ce călătorea împreună cu mama sa 
înspre o localitate pierdută in hăţișurile 
junglei peruane, unde erau așteptate de 
tatăl, naturalist, trimis să exploreze o zonă 
virgină a pădurilor Amazonului. 
Norocoasa supraviețuitoare a accidentu- 
lui are de indeplinit o foarte dificilă misiune, 
aceea de a se salva incă o dată de la moarte 
prin propriile-i forțe. Tărimul norocos al 
supraviețuirii este un ținut sălbatic, miste- 
rios, clocotitor de vitalitate, năpădit de vie- 
tuitoare ciudate sau primejdioase. Păsări 
minuscule și viu colorate, maimuțe cara 
ghioase și agile, anaconde leneşe, crocodili 
solzoşi și insecte ucigașe apar prin hâtisu- 
rile salvării. E o călătorie periculoasă in 
care amenințarea morții ia rind pe rind 
chipul foamei, setei, singurătăţii sau al 
adversității naturii, capcană superbă şi 


Comedie cu lacrimi, 
comedie cu suspens 


Timpul 
s-a oprit o clipă 


Tema este de o originalitate şi de o bana- 
litate egale. Este vorba de acea conduită 
curentă care se numește a întirzia. A veni 
mai tirziu acolo unde lucruriie încep la oră 
fixă. Asta produce încurcături, supărări. 
Nu prea mari, totuși supărări. Eroul nostru 
este un muzicant toboșar care sosește, 
regulat, după ora cind, orchestra din care 
face parte trebuie să inceapă. Dar intere- 
sant e de ce el tot întirzie. Foarte simplu. 
Este amorezat. Nu de o fată, ci de genul 
uman în general. Nu poate rezista să nu stea 
niţel! de vorbă cu toți cunoscuțţii întiiniţi în 
cale, de la vecinii de palier, la toţi locuitorii 
străzilor pe unde trece cind se duce «la 
treabă». Cu timpul şi graţie acestor zilnice 
conversații, a ajuns să cunoască pe toţi 
oamenii din cartier. Îl fascinează diversita- 
tea lor și cea a problemelor care îi frămintă. 
ÎI incintă incintarea interlocutorului mulțu- 
mit că şi celuilalt li pasă de păsul lui. Şi așa, 
zilele trec. Nu prea multe. Căci într-o bună 
2k... 

Filmul se numea în original A fost odată 
un brebeneac. Brebeneacul e o pasăre 
cintătoare din familia mierlelor. interpretu! 
se numește Ghela Kandelaki, iar regizorui 


Otar Poseliani. 
OE D.I. SUCHIANU 


Producție a studioului «Gruzia film». Un film de: 
Olar Poseliani. Cu: Ghela Kandelaki, G. Ciheidze. 
D. Kahidze, M. Karļivadze. 


Omul din Londra 


Omul din Londra doreşte să fure o co- 
moară; dar în calea abilității hoțului se iveş- 
te pe neaşteptate curiozitatea, ba chiar şi 
cinstea foştilor săi camarazi. Voința comică 
a cineaştilor complică veşnic evoluția po- 
vestirii, înlănţuind vizibil, prea vizibil, în- 
curcăturile născute din «intimplare» cu cele 
compuse spre a dezvălui ironic aspiraţiile 
amoroase ale unui cuplu îmbătrinit în ridi- 
col. 

Detaliile se aglomerează, structura umo- 
ristică alcătuindu-se mai mult teatral, decit 
cinematografic; situaţiile şi personajele au 
tente hazlii, reliefate șarjat de actorii ce se 
străduiesc să parodieze arhetipurile genu- 
lui polițist. «Noul Vavra» — aşa îl numesc 
cu admiraţie colegii săi pe regizorul care 
a realizat pină acum doar ecranizări, Hynek 
Bocan — debutează parcă, din nou, cu 
Omul din Londra. LC. 


Producţie a studiourilor cehoslovace. Un film de: 
Hynek Bocan. Cu: Jiri Sovak, Kveta Fialova, Lubomir 
Pishy, Vaclav Babka. 


nemărginită. Copacii sînt nesfirșit de înalți, 
de străini, dar fetița știe că undeva, printre 
ei, o așteaptă unul familiar şi drag, bradul 
de anul nou pregătit de tatăl ei. Lupta cu 
piedicile naturii este crincenă, dar cel mai 
greu de înfruntat este propria-i frică. Aler- 
gind, înotind, cățărinduse sau tirindu-se, 
ea ajunge, după zece zile de pericole, să 
vadă pilpiind printre hățișuri focul prietenos 
al unei aşezări omenești. Este semnalul 
salvării, al victoriei finale asupra morții. 

Se mai intimplă minuni este un film 
optimist despre condiția unui personaj 
dator să infrunte adversitățile naturii şi 
propriile limite biologice. Mesajul stenic al 
continuității vieţii răzbate emoționant, cu 
simplitate, neacoperit de văluri pastelate 
de duioșie. 


Dana DUMA 


Producţie a studiourilor din S.U.A. Regia și sce- 
nariul: Giuseppe Scotese. Imaginea: Giorgio Toni 
Muzica; Marcello Giombini. Cu: Susan Penhaligori 
Gratiella Galvani, Paul Muller. 


Întoarcerea 
lui Colț Alb 


Printr-un capriciu de programare sin- 
tem invitaţi la palpitantele aventuri pro- 
vocate de intoarcerea lui Colț Alb, inainte 
de a ști cind, cum și unde a plecat şi de 
ce s-a întors. Dar, dus sau întors, n-are 
nici o importanţă ordinea în care vom 
vedea seria de filme despre prea bine 
cunoscutul cîine lup. Oricum, Jack Lon- 
don se va fi răsucit în mormint văzind 
ce a mai rămas din eroii săi şi mai ales 
de ce li se pune în spinare. Ca și în cazul 
westernurilor spaghetti, italienii au pre- 
luat cu nonşalanţă dintr-o carte celebră, 
ştiută de toate generaţiile de copii, 
titlul, cadrul, adică peisajul, cîteva per- 
sonaje din lumea căutătorilor de aur şi, 
evident, cîinele. În rest, au pus de la ei, 
din belșug, căldări de singe, incendii, 


Vieţuiri 
şi supraviețuiri 


În jungla Amazonului 
(«Se mai întîmplă minuni») 


Copii mai mici 
şi mai mari 


bătăi crincene, rele (lipsite de cavale- 
rism), avalanşe (aici povestea nu le-a 
prea reuşit, trucajele sint copilăroase, 
vizibil fiind şi transplantul peisajului 
american în. ogrăzi europene). Intactă 
rămine doar lupta dintre bine şi rău. 
Binele învinge, slavă domnului, Ciinele, 
deși seamănă cu o mie de alţi cîini lupi, 
este un interpret remarcabil, plin de 
personalitate. Franco Nero face pe scri- 
itorul, Virna Lisi pe o soră de caritate 
Fără efort. Şi fără importanță. 


N.C. 


Producţie a studiourilor italo-franco-germane. 
Un film de: Lucio Fulci. Cu: Franco Nero, 
Virna Lisi, John Steiner, Raymond Harmstor!. 


Pe urmele lui Jack London 
(«Colț Alb») 


Un copil cu înclinații tehnice, școiar 
silitor dar şi poznaş, e poreclit «Luna- 
ticul», pentru că are un ideal tare neobiș- 
nuit să doarmă. Pentru ce? Pentru a 
reîntilni, acum, în timp de pace, măcar 
în vis, pe generalul său, idealul său de 
eroism din poveștile de război ale pă- 
rinților. Imaginaţia se insinuează astfel 
în cotidian, reveria devine argument 
esenţial al realităţii, visurile nopții între- 


pătrund faptele zilei. Invenţia dramatur- 
gică ne captivează, dar regăsim prea 
adesea automatismele diferitelor genuri 
cinematografice de la filmul de război 
la cel destinat celor mici. Morala, con- 
cluzia senină, demnă de reținut, se im- 
pune totuși în final, punind în valoare 
subtilul amalgam de poezie și umor 
imaginat de cineaştii lituanieni. 


loana CREANGĂ 


Producţie a studioului lituanian. Un film de: 
Arunas Jebriunas. Cu: Darius Bratkayskas, 
Daiva  Dauetite, Arturas Veghis, Zigmas 
Vişnianskas 


Domnișoara 
Robinson 


Domnișoara Robinson e o fetiţă a cărei 
mamă moare în timpul unei nașteri. Rămin 
în grija ei tatăl, nou născutul și toată gospo- 
dăria. lar ea face totul, dar absolut totul, 
şi ca şi cum ar fi un alt Robinson Crusoe, 
pe o altă insulă, pe care trebuie să 
supraviețuiască. Mereu în marginea reali- 
tătii, mereu în marginea fanteziei. O 
copilărie poate pe alocuri melodramatică 
și simpluță, dar admirabil, admirabil fil- 
mată. Kachyna știe să filmeze. Şi filmează 
ce-i place. În Domnișoara Robinson se 
află cea mai frumoasă scenă de dragoste 
adolescentină pe care am văzut-o vreodată: 
o fetiță şi un băieţel se plimbă la nesfirşit 
pe bicicletă, şi există o mie de feluri ca doi 
copii să se afle împreună și să meargă pe o 
bicicletă, secvenţă montată fără racorduri, 
într-un carusel nebun al bucuriei, al feri- 
cirii, înfiorate de tainica descoperire a pri- 
melor sentimente, incerte și tulburi, de dra- 
goste. O secvență remarcabilă care face 
ca filmul să merite să fie văzut, N.C.M 


Producţie a studiourilor cehoslovace. Un tilm de: 
Karel Kachyna. Cu: Miroslava Safrankova, Pelr 
Kostka, Jaroslava Obermaierova, Vladimir Dlouhy. 


A-l reîntîlni. Măcar în vis 
(«Lunaticul») 


rme fierbinţi 


S-au făcut multe filme despre spiritul 
de imitație al copiilor ai căror părinți 
au meserii spectaculoase. Copiii, se 
ştie şi asta, sînt plini de fantezie, mereu 
dornici de aventură. Tatăl eroului din 
această producţie DEFA, un puşti blond, 
grăsuț și pistruiat, este ofițer de miliţie. 
Normal, puştiul este acreditat ca detec- 
tiv al clasei și pe unde merge, pe unde 
umblă, vede și descoperă numai oameni 
gata să facă fel de fel de fapte rele, 
ceea ce provoacă numai încurcături. 
Detectivismul pustiului li innebuneste 
pe toţi, părinţi, colegi, învățători, vecini 
şi, în general, pe oricine fi iese în cale. 
La un moment dat descoperă chiar un 
furt, un caz fără importanță, dar pentru 
el, pentru asistenta lui şi pentru cățelul 
lor este o afacere plină de mister, cu 
un număr nesfirşit de suspecți. În cele 
din urmă totul se termină cu bine în 
acest film supraintitulat «comedie cri- 
minală» (crime nu există, dar nici prea 
multă comedie). Devenite din cale afară 
de transparente. intentiile moralizatoare, 
didactice, pedagogice, educative, ies 
imediat la suprafaţă, lăsînd descoperită o 
intrigă anemică uneori prea de tot in- 
fantilă. 


Producţie a studiourilor din R.D.G. Un film de: 
Wolfgang Hübner. Cu: Dieter Franke, Micaela 
Kreissler, Winifried Giatzeder, Agnes Kraus. 


pda 


- 


lupta 
cu sabloanele 


Visăm 
la eroi 
care 
să-şi dea 
şi cămaşa 
de pe ei 
pentru 
fericirea 
semenilo 
lor. 
Dar nu prea 
filmăm 
cămaşa 
aceea... 


Nu haina face pe om, dar... 


„Intr-o duminică de vară. 

am văzut la televizor filmul 

acela foarte ingenios al lui 

Duvivier, care povestea cum 

se amestecă un frac în viața 

a nu ştiu citor oameni. Pen- 

tru cei care știu și țin ca la 
lumina ochilor la neclintitul adevăr că «hai- 
na nu face omul», scheciurile acelea, legate 
de nenorocirea care cădea pe capul fiecărui 
personaj îmbrăcat în fracul blestemat, pu- 
teau părea doar amuzante, superficiale şi 
bine jucate, «un recital de actori» cum se 
spune cind subiectul e mic, deşi în cazul 
de față sujetul ajungea la grandioasa scenă 
a lui Charles Laughton-dirijor, momentul 
în care fracul atinge tragicomedia acută; 
silind toate fracurile din jur să se renege, 
să se lepede de aparența lor și să ridice o 
odă cămăşii pe care atiția înţelepţi o şi 
leagă de fericirea netrucată a omului. Mie, 
unuia, povestea mi s-a părut însă foarte 
substanţială: haina n-o face ea omul, dar 
cite nu poate face ea din om? Balzac — fără 
de care e greu să faci cinema —o ştia ca 
nimeni altul, insistind pină la saturație pe 
inventarul jabourilor şi redingotelor. Sha- 
kespeare o știa dinainte de Balzac — dar 
pentru a nu face pe deștepții să nu ne ducem 
pină acolo și, răminind la cinema, căruia 
«asceţi» ai esteticii nu-i acordă deocam- 
dată statut ae existenţă în marea culturi, 
să nu păşim în demonstraţia noastră fără a 
aminti iar şi iar cea însemnat maioul murdar 
al lui Massimo Girotti în Obsesia viscon- 
tiană pentru lansarea neorealismului. În 
lumea de Cartagine cartonate care luau 
foc la ordinul piroman dat de Carmine 


telex Buftea 


Între 
start şi finiş 


9909 Regizorul Mircea Daneliuc și echipa 
lui de interpreţi şi colaboratori au terminat 
într-un timp record operaţiunile de post- 
sincronizare la filmul Cursa Normal, fiind 
vorba de o «cursă», timpul și mai ales 
finișul contează. 99e La primul tur de ma- 
nivelă dat la Serenadă pentru etajul XII, 
s-a filmat, pe bulevardul lon Şulea, o mu- 
tare. Cei mutaţi erau actorii Coca Andro- 
nescu, Boris Ciornei şi Teofil Vilcu de la 
Teatrul Naţional din laşi. Noroc bun în 
casă nouă! 999 Regizorul Gheorghe Naghi 
a descoperit, în apele liniștite ale bazinului 
de înot de la clubul sportiv «Dinamo», pe 
cei doi copii care vor interpreta rolurile 
principale în filmul Alarmă în Deltă Se 
numesc Sorin Vasiliu şi Dan Popescu. 
999 Regizorui Mircea Moldovan, impreună 
cu secundul și asistenții săi au consultat 
peste 5 000 de fişe de actori profesioniști, 


Gallone, în universul acela de zale romane 
togi și coroane de tier care iustiticau delirul 
fasciilor mussoliniene, Visconti aducea un 
bărbat muncitor, sărac, asudat, al anului 
"42, care îmbrăţişa o femeie, stringind-o la 
piept, punindu-i capul pe maioul lui înnegrit 
de fum... Lumea clipeşte încă și azi uimită 
ta acea sarmană trumuseţe descoperită de 
ochiul ducelui de - Modrone, ca și cum 
n-ar fi ştiut pină la el că pe lume există 
maiouri pe care poate să plingă o femeie. 
Cinematograful — ca nici o altă artă a seco- 
lului 20 — are această putere somptuoasă 
de a reda omului obiectele sale neinsufle- 
tite, investigindu-le cu o putere de bles- 
tem şi destin, explicind o revoltă printr-o 
bucată de carne viermuită («Potemkin»), 


un urlet de durere printr-un cărucior de ` 


copil coborind dement pe scări (tot în acea 
Scriptură a tuturor script-urilor cinemato- 
grafice), un amor dedus dintr-un maiou de 
bărbat sau dintr-o haină pe care un bărbat 
o dă unei necunoscute, într-un parc, vara, 
cind se porneşte o ploaie torențială (neui- 
tata Ploaie de iulie a lui Huţiev). Neoreali 
mul n-a consacrat doar domnia străzii, ci 
şi a rufelor puse la uscat în plină stradă, a 
hainelor de maximă semnificaţie umană, a 
îmbrăcăminţii care polarizează existenţe. 
cum ar fi blănița mincată de molii a Cabiriei 
și întilnirea ei «istorică» cu garderoba lui 
Amedeo Nazzari, într-o scenă fără de care 
azi — o cred nesmintit — nu se poate înainta 
în cinema... 


Smintită sau nu, cinemateca mea perso- 
nală consacră drept scenă-de-neuitat în til- 
mul românesc una din marile lui scene, ace- 


cascadori şi neprotesioniști pentru a a 

cătui distribuţia noului lor fiim, Pin- 
tea După toate probabilitățile, interpre- 
tul roiuiui titular va fi Florin Piersic. 
La aflarea veștii, se spune că popularul 
actor ar fi declarat: «E rolul vieţii mele». 
Așa să fie! 999 Echipa filmului Dincolo 
de pod a terminat filmările la Sighișoara 
şi s-a întors la Buftea pentru a trage ultimii 
600 de metri de peliculă. Arhitectul Nicolae 
Drăgan, care semnează scenografia filmu- 
lui, se declară foarte mulțumit de calitatea 
materialului tras pină în prezent. O ușoară 
stringere de inimă are totuși. Trebuie să 
distrugă, evident pentru nevoile filmului, 
un decor care a ieșit foarte frumos pe pe- 
liculă. În fiecare artist se află un Meşter 
Manole! 999 Sergiu Nicolaescu filmează 
neobosit. Recent și-a terminat colaborarea 
la serialul Căutătorii de aur, producţie a 
casei de filme Tele-Mănchen, imediat a 
început la Constanţa filmările la Zile fier- 
binţi. Actualmente echipa continuă fil- 
mările în București. Viitorul film de pe agen- 
da sa de lucru se intitulează Osinda, o 
ecranizare după romanul «Velerim și Veler 
Doamne» de Victor lon Popa. 999 Pe ușa 


ea dintr-un film vechi de două decenii pe 
care multe minţi netede îl consideră «depă- 
șit» şi «schematic», dar pe care — ca naiba 
— nici o complexitate antischematică din 
anii care l-au urmat n-a reușit s-o depăşeas- 
că în semnificatie şi patetism. lată scena: in- 
tr-o dimineaţă cu soare, un țăran trebuie să 
se decidă într-o problemă de viață și de moar- 
te; dacă intră sau nu în colectivă, dacă-și dă 
calul «acolo»... Un om sărac nu ia hotăriri 
prea ușor. Cum vedem asta în cinema? 


El dă să plece spre agora Statului Popular, 


cînd nevasta îi spune să stea jos, pe prispă, 
să-i dea o altă cămașă, curată, fiindcă asta-i 
murdară. Omul o ascultă. Gol pină la briu, 
el aşteaptă ca femeia lui să-i coasă ceva la 
cămaşa albă, proaspăt spălată. Cămașa 
aceea — în clipa aceea de tăcere în soare — 
devine, cum numai arta știe s-o facă, altceva 
decit o cămaşă. Ea devine o axă a unei lumi 
de om, adică în tăcerea acului care coase 
auzi foarte clar cum se răsuceşte un destin. 
Omul o îmbracă şi ca dovadă că nu ne-am 
înșelat în simţire, el spune atit, imediat: 
«e udă la subţiori»... E tot ce trebuia spus 
pentru a înţelege cum o bucată de pinză a 
absorbit deodată toată puterea de viață 
a unui om aflat la o răscruce a existenţei. 
Îndrăznesc să afirm că de la Desfăşurarea 
lui Paul Călinescu şi Colea Răutu încoace, 
în tilmul despre ce se întimplă cu noi și ai 
noştri azi în lume nu s-a mai spus şi nu s-a 


` mai arătat nimic similar ca intensitate a exis- 


tenţei în ceea ce purtăm pe noi. După cum 
tot acolo, în filmul de la '54, au apărut, ca 
nicăieri altundeva după aceea, bocancii unui 
om, cu fascinanta lor putere de semnificație. 
În ultimul film în care țăranul român mai mer- 


birourilor de la filmul Mere roșii (scenariul 
lon Băieșu, regia Alexandru Tatos) un 
hitru pus pe șotii a scris cu creionul în 
dreptul cuvintului «producţie» — «produc- 
ție proprie». Doar atit. 999 Actriţele Silvia 
Popovici şi Violeta Andrei vor apare în 
chip de cosmonaute în filmul Tem-4, pro- 
ducţie a studioului «Defa»-Berlin. Primul 
tur de manivelă a fost dat la Berca, lingă 
Buzău. Cosmonautele vor «ateriza» pe o 
planetă necunoscută, unde-i vor întilni pe 
planetarul Mihai Mereută, altfel pămintean 
de-al nostru. N.C.M 


Casa de filme Unu 


099 Relativă sărăcie de noutăţi la casa 1; 
o echipă așteaptă premiera de gală, a doua 
îşi finisează filmul, alte trei filmează, iar a 
șasea intră în producţie. Dar cum despre 
toate aceste titluri v-am vorbit în numerele 
trecute, să ne oprim astăzi asupra unuia din 
proiectele foarte avansate: «Buzduganul 
cu trei peceți», scenariu scris de Eugen 
Mandric şi încredinţat regizorului Constan- 


gea în picioarele goale, se poate vedea 
cealaltă scenă fără de moarte în care, după 
ce s-a hotărit să treacă la altă viaţă, cel 
numit Ilie Barbu işi cumpără, în sfîrșit, prima 
pereche de încălțări grele, din piele, la care 
visase o viaţă. «E bocanci buni, e fără moarte, 
dai oaia, iei bocancii» — vorbeşte cum nu 
s-a mai vorbit în filmul nostru, mai natural 
și mai «specific» cinematografic, proprie- 
tarul... Eroul îşi șterge laba piciorului cu 
evlavie — de parcă ar intra într-o pagodă — 
și încalță bocancii. Un nod i se leagă și îi 
joacă blestemat şi crud în git. 


Fără a generaliza pripit, dar și fără îngă- 
duinţi milostive — neavind nici prea multe 
exemple care să ni le ceară — se poate 
spune că de atunci «nodul acela în git» la 
contactul cu o haină sau cu o gheată n-a mai 
apărut la eroii noştri. Firește, viața a evoluat, 
cămăşile sint altele, pantofii sint alţii, nivelul 
de trai nu mai «permite» asemenea scene- 
eveniment în viața unui om simplu. Dar de 
aici, de la această constatare de bun simţ, 
la corectitudinea rece și fără pete cu care — 
în cel mai bun caz — sint îmbrăcaţi eroii 
noştri actuali în filmele lor, este o tristă 
distanță care nu poate fi explicată doar 
printr-o (eventuală, deşi nu cred în ea) lipsă 
de fantezie a costumierilor, nici prin «depă- 
şirea» neorealismului... Nu mă gindesc 
deloc la o popularizare snoabă și demago- 
gică a produselor «Artei modei», după 
cum nu mă ispitește cituși de puţin o dez- 
voltare a unui naturalism sterp pe care un 
regizor foarte dotat s-a grăbit să-l depisteze 
în filme ca «Filip...» sau «iustrate...» — cu 
menite de expresie în această direcție — și 
să-l izgonească, biciuindu-l aspru cu ter- 
menul de «mizerabilism». Mi-ar fi ușor 
să-mi echilibrez poziţia, cerind «nici pole- 
ială, nici naturalism». Problema e însă mai 
serioasă decit găsirea unei formule comode 
de expresie verbală. 


Problema ține de cinema, de contactul 
dintre real și ochi, de forţa cu care e detec- 
tată densitatea umană contemporană, nu 
numai a sentimentelor, ci și a obiectelor ei. 
De naturaletea privirii cinematografice. De 
bogăţia ei. Marele progres realizat prin 
taptul că haina stă corect pe om nu e deloc 
suficient. Ea poate sta corect, dar poate să 
nu spună nimic, să tacă milc. După cum un 
costum prost tăiat poate să semnifice — tot 
în cinema, unde proverbele au altă con- 
junctură — un sens ocult al vieţii. Un balon- 
seide bine filmat poate să ducă direct spre 
înțelegerea unei singurătăți, o cravată-papil- 
lon (cum ştiu eu un caz) e un mesaj, o 
pereche de bretele (deajuns de popuiarizate 
pentru a defini birocraţii!) are și alt sens de- 
cît cel cunoscut, un guler rabatu poate fi 
drumul spre un suflet, după cum un drum — 
de negăsit în vreun film românesc — cu 
femeia iubită să-şi cumpere un cordon de 
catifea neagră la o fustă ajurată e capabil 
să cuprindă mult mai mult decit un sărut ca 
toate săruturile în cinema... Sartre spunea 
de curind că nu-şi cumpără haine, merge 
cu o singură haină în care ţine cam tot «ce-i 
poate defini din exterior personalitatea»: 
bricheta, țigările, tocul de ochelari, stiloul 
şi banii. O lume întreagă se defineşte într-o 
singură haină, chiar dacă nu eşti filozof in 
căutarea veşnică a cămășii fericitului. 


Nu se poate nega că filmele noastre sint 
nobil preocupate de a crea oameni capabili 
să-şi dea şi cămaşa de pe ei pentru ferici- 
rea semenilor lor; ar mai rămine, ca un 
amănunt absolut necesar, să fie capabile 
de a face memorabilă şi cămașa aceea. 


Radu COSAȘU 


tin Vaeni. O reintiinire cu personalitatea 
copleșitoare a lui Mihai Vodă Viteazul, nu 
într-un #ilm-portret (realizat, de altfel, cu 
atita succes de Titus Popovici și Sergiu 
Nicolaescu), ci mai degrabă într-o încer- 
care de a reconstitui istoria ideii centrale 
de gindire și acţiune politică a domnitoru- 
lui: ideea unirii românilor din cele trei prin- 
cipate. Un film politic, deci, una din acele 
tentative (sperăm — izbutită) de a reciti 
istoria într-o optică și cu rezonanţe profund 
contemporane. În numărul viitor sperăm 
să putem oferi amănunte în legătură cu 
distribuția şi calendarizarea filmelor. 000 
Dintre posibilele certitudini ale lunilor vii- 
toare, amintim astăzi «Regăsirea» (scena- 
rişti Anca Arion și Gh. Robu) şi «Ziua 
pescăruşului» (scenariul Cristian Thau și 
Timotei Ursu), ambele filme de actualitate. 
Vom reveni şi asupra lor. 999 Regizorul 
Ştefan Traian Roman anunţă în «Săptă- 
mina» deschiderea casei sale de filme, ne- 
mulțumit — se înţelege din interviu — de 
colaborarea cu casele existente. li urăm 
un colegial succes și așteptăm cu reală 
nerăbdare proxima premieră. 

ion BUCHERU 


cronica 
sociologică 


Da, noi, negrii... 


«Third World Cinema» (cum ar veni 
«Cinema-ul celei de a Treia Lumi») este 
o companie new-york-eză, pe acțiuni, foarte 
originală, născută din pasiune nobilă și in- 
teres imediat, din artă și calcul. Majoritatea 
acțiunilor aparţin minorității negre şi porto- 
ricane, restul — unor albi care au susținut 
aprig lupta împotriva discriminării rasiale. 
Comunitatea neagră din Harlem deține 40% 
din capital. Ideea creării «afacerii» e a unei 
doamne albe, Hannah Weinstein, militantă 
de stinga binecunoscută, fugită din S.U.A. 
pe vremea maccartysmului, întoarsă acasă 
după anii aceia negri. Ce a observat d-na 
w? Că, o dată cu criza «neagră», compa- 
niile mari de cinema «alb» au inceput să 
exploateze tema şi temerile sociale, produ- 
cind filme pentru marele public «negru»... 
Apăruseră aşa-numitele filme «black pic- 
tures» și fenomenul de «blaxploitation film» 
— filme în care negrii şi problemele lor erau 
vedetele şi subiectul. Dar — cu tot succe- 
sul lor la publicul specific — ele nu făceau 
altceva decit să transpună dramele «eroilor 
albi» în interpretarea unor actori «de cu- 
loare». Un pas înainte s-a făcut cu «Soun- 
der» — povestea unei familii negre în criza 
anilor '30, jucată de negri, trăită de ei, care 
a deschis calea unor filme de aceeaşi fac- 
tură sociologică, mai autentică, mai sin- 
ceră. Dar chiar şi în această nouă modali- 
tate — genericul privind realizatorii, tehni- 
cienii şi producătorii, mărturisea încă «do- 
minaţia albă». Noua companie își propune 
în primul rind să formeze tehnicieni de ci- 
nema din rîndurile negrilor şi portoricani- 
lor, impunind sindicalizarea lor (sindicatele 
lucrătorilor din industria filmului neaccep- 
tind multă vreme negrii printre membrii 
lor...); în al doilea rind — T.W.C. s-a hotărit 
să producă filmele ei. Aşa a apărut în apri- 
lie 1974 — «Claudine», «filmul pe care-l 
aşteptam de multă vreme» (scria «Star 
News» din Washington), succes imediat, 
citeva săptămini printre primele filme în 
box-office-ul american (vezi şi «Cinerama», 
nr. 8/75). Povestea unei femei negre cu 
şase copii, singură,care întiineşte, în sfirşit, 
bărbatul vieții, un gunoier. James Earl Jones 
— gunoierul — recunoaște că succesul 
«Claudinei» se datorează tratării comice, 
amabile, «deloc dură», «deloc temerară», 
care nu trezeşte opoziţie. «Dar acum tre- 
buie să trecem la filme care să devină 
«oile negre» ale producției americane și 
poate că vom izbuti în cadrul lui «Third 
World Cinema». Visul lui este un tiim despre 
Malcom X, neuitatul conducător al revoltei 
negre... 


viața 
ca-n filme 


Marea cursă 


Merlebach — mică localitate franceză în 
regiunea Forbach — trei rinduri în Larous- 
se-ul '75: «locuitorii se numesc Merleba- 
chois, sint 7 89% de Merlebachois, se gă- 
seşte huilă». Orăşelul devenit celebru — 
zic ziarele — prin «marea cursă» încoronată 
cu «Trofeul internaţional», deschisă exclu- 
siv mașinilor mici, cu motoare modeste, 
atingind viteza maximă de 65 km/oră. Nu e 
mult. Dar nebunia e mare. Pe o pistă de un 
kilometru, toată numai pămint uscat, se 
prezintă la start 133 de mașini venite din 
lugoslavia, Portugalia, Elveţia, Anglia, Spa- 
nia, bineințeles Franța; spectatori 10 000, 
nu mai puțin decit la clasicul turneu de te- 
nis de la Rolland Garros. Luptă aprigă, ca la 
Monza sau Indiannapolis. 13 răsturnări în- 
tr-o singură noapte — în ciuda unei bune 
iluminări a circuitului. Căci se aleargă şi 
noaptea. 24 de ore din 24 — ca la Le Mans. 
Anul acesta, din 133 de tărtăcuţe, doar 24 


Cronică 
fără ui 
comentarii: 
Proiect de AL 
(de fapt, Pi i 
o copertă 

a Express-ului 

în anul 1975) 

pentru 

o eventuală 
reinterpretare 

modernă 

a 

«Bolnavului inchipuit»3 
piesă scrisă 

de cel 

care susținea 

încă pe la 1600 

că «mai toți 

oamenii 

mor din leacuri 


şi nu din boli» 


au terminat cursa. Dar n-au fost morți. In 
ultimii trei ani, un singur rănit, un braţ rupt. 
Altfel, sănătate, că-i mai bună decit toate... 


Fifi şi alte înaripate 


Firma japoneză Honda a organizat anua- 


Romanţă 
pentru 
wm băiat 
timid 


lul său concurs de invenţii — axat, în '75, 
pe problemele crizei de energie, desigur; 
printre cele 4 935 de propuneri merită reți- 
nute din p.d.v. cinematografic: 

— «pantofii vrăjiți» — dotați cu patru ro- 
tite, cite două pentru fiecare picior, care 
susţin cite un resort ce face posibilă o pro- 
pulsie nostimă, permiţind să-ţi lași greuta- 


scurt — 
metraje 


Idee-Barrandow: «Romanţă pen- 
tru o coroană» — aventurile pragheze 
ale unui tinerel tare timid care într-o 
seară, din întimplare, absolut din în- 
timplare, devine însoțitorul unei prea 
bine cunoscute ciîntărețe de muzică 
pop — Helena Vondrackova. 

idei Leopold Bernstein: O nouă 
comedie muzicală, prima de la «West 
Side Story» încoace — povestea Casei 
Albe văzută, din bucătărie, de către 
o familie de negri. «Vreau să mă con- 
sacru compoziției și înregistrărilor. Nu 
mai compun în taxi, în avion, pe unde 
apucam, ca altă dată... Produc mai 
puţin, fiindcă arunc mult la coș. Îm- 
bătrinind, devii mai exigent... Toate 
muzicile pot coexista. De la Beetho- 
ven la Elvis Presley». 

Idee-Warner Bross: Contract cu 
Irwin Allen, realizatorul «Turnului in- 
ternal» și specializat în tot ce-i catas- 
trofă. Conform contractului, Allen se 
angajează ca, anual, să producă două 
catastrofe sau, dacă nu, orice altceva, 
dar de mare spectacol... 

idei de altădată: În 1913, specialişti 
americani în descoperirea talentelor 
cinematografice apreciau calitățile 
unui anume Charlie Chaplin, astfel: 
«Mai bun în scheciurile dialogate (mute 
dar cu insert scris — n.r.) decit în gag- 
urile vizuale; obligatoriu trebuie să re- 
nunţe la mersul său, la pălăria tare și 
la mustață...» Citeva decenii mai tirziu, 
alți specialişti hollywoodieni apreciau 
primele apariţii ale lui Fred Astaire: 
«li cam cade părul dar la nevoie ar 
putea dansa!» 

Idee Charles Laughton: pentru un 
rol care trebuia jucat cu accent italian, 
actorul a studiat pe Michelangelo as- 
cultind muzică de Vivaldi... 

Idee Truffaut: Din nou viața unui 
copil (deloc sălbatic), contemporan cu 
noi, într-un orășel francez, la 1960, cu 
două luni înainte de marile vacanțe; 
de fapt, o cronică a vieţii unui orășel 
de provincie. 500 de copii imbrăcaţi «de 
duminică» pentru o secvenţă care re- 
constituie matineele la cinema... Ob- 
sesia regizorului încă de la «400 de 
lovituri »:copiii la spectacol! 


Rubrica «Filmul, document al epocii, 
documentul.sursă a filmului» 
este redactată de Radu COSAȘU 


tea cind pe un picior, cind pe altul; un băț 
lung îngăduie frinarea, dacă viteza crește 
periculos... 

— un mini-submarin în formă de pește, 
mare, cu aripioare și coadă pentru «co- 
menzi»; «burta peştelui» e prevăzută cu 
hublouri pentru a uşura turismul submarin. 

— mașina cu trei roţi, dar săritoare! 


Virajul cel mai periculos 
al celor «24 de ore 
de la Merlebach 

micul infern 
la doar 65 km oră 


cronica 
telegenică 


„Piaţa“ scandinavă 


Mare tirg internaţional pentru desfa- 
cerea teleproduselor scandinave (tele- 
viziunile din Suedia, Danemarca, Fin- 
landa, Norvegia şi Islanda), la Stock- 
holm. Impresii, în general, bune. Selec- 
tia suedeză a impresionat prin realism 
social, apropiere de muncă, de coti- 
dianul cenușiu, de oamenii mărunți tra- 
taţi cu tandrețe, cu mai puțină obsesie 
pentru estetic şi întlorituri, o anume de- 
mitizare a decorului «frumos» şi aran- 
jat în studio, o respirație în aer liber, o 
influenţă certă a didacticismului supe- 
rior inaugurat în TV de Rossellini: «Un 
chip fără fard, o voce fără răutate, cu 
probleme mai degrabă de societate de- 
cît sociale»... — caracterizează în «Le 
Monde», Claude Sarraute, producția 
suedeză. Citeva realizări deosebite: 
«Trappe» — un science-fiction foarte 
«tare», pe tema centralelor nucleare, in- 
spirat de o anchetă printre telespecta- 
tori, solicitaţi să desemneze 3—4 
subiecte care le stau la inimă. Probiema 
atomică s-a înscris printre primele în 
această țară care nu cunoaste războiul 
de peste două secole. Un film cu ac- 
tune in secolul trecut, din viața tāra- 
nilor, muncind teribil la curățatul seca- 
rei, spic cu spic, pentru a împiedica for- 
marea crustei de gheaţă în timpul in- 
gheţurilor. Un puşti de 10 ani moare din 
pricina eforturilor acestora sisifice, in- 
tre spice, iarna. Un serial polițist în care 
un tînăr sergent face o depresiune ner- 
voasă, ripostind dur într-o bătaie cu un 
huligan. Eroul va demisiona din poliţie. 
Dialog foarte frumos. Un exemplu. Me- 
saj prin radio: «Alarmă la patrulele 23, 
10, 14, spargere la banca din strada X». 
Tînărul polițist către bătrinul poliţist: 
“Păcatul nu-i să spargi o bancă, ci 
să-ţi faci o bancă». Bătrinul: «De unde 
ai mai scos şi asta?» Tinărul (cel cu 
depresiunea): «Din Brecht...». 


În cadrul aceluiași «tîrg» se mai află 
că: la Oslo, Rejkyavik și Stockholm, 
«indicele de ascultare» cel mai înalt îl 
obţin filmele, urmate de sport și varie- 
tăți. 


Și o uimitoare idee islandeză în actu- 
nea de a «dezintoxica» populația ae 
telesedentarism: în iulie — timpul ma- 
rilor vacanțe — studioul TV nu emite! 
În timpul anului — Islanda are, o zi pe 
săptămină,relâche-tele. Joia! 


marea 
publicitate 


Un rechin bănos 


Succesul filmului lui Stephen Spiel- 
berg, Fălci (povestea unui orășel de 
coastă terorizat de un rechin) este atit 
de grandios, încît emblema filmului — 
botul fierăstruit de dinți al unui rechin — 
a invadat America, imprimată pe bluze. 
pe pachete, lipită pe vitrine, folosită de 
caricaturiști sau de reclamele pentru 
pastă de dinți. Pe plăji. lumea se scaldă 
la mai, nici un înotător nu se hazar- 
dează în larg, fiecare coamă albă de val 
stirnește un val de emoție: oare nu sea- 
mănă cu aripa dorsală a peștelui de 
pradă? lar cinematografele anunță cu 
perfidie: «Rulează filmul «Fălci». Intraţi 


înainte de a merge la plajă». În această ` 


psihoză, care a bintuit toată vara, doar 
realizatorii filmului, îmbogăţiţi, se in- 
dreaptă veseli spre piscinele lor lim- 
pezi. Fără urmă de rechin în ele! 


hronicul 
vîrstelor 


Copii... 


La 1 iulie 1975 s-a deschis în marea 
sală a cazinoului de la La Bourboule 
(Franţa) primul festival internaţional al 
filmelor pentru copii, «un Cannes pen- 
tru cei sub 12 ani» — apreciază un re- 
porter adult. Juriu internaţional format 
din 7 copii, cam toţi înalți cît cei șapte 
pitici... Deliberind în fiecare seară, se- 
rios şi pasionat. Actorul preferat: Bel- 
mondo — «fiindcă e totdeauna vesel și 
caraghios». (Mai puțin apreciat Delon: 
«E frumos dar e cam dur»). Adeziuni 
entuziaste pentru de Funès, Burton şi... 
Jerry Lewys «care cînd nu se strimbă 
poate fi foarte frumos». Actriţa prefe- 
rată: Brigitte Bardot — ue frumoasă și 
rotundă» Filmele preferate: «Marele 
blond». «Teroare asupra orașului», «Ro- 
bin Hood», «101 daimaţieni», «Turnul 
infernal», Stan și Bran, Charlot şi Dis- 
ney-urile... În schimb, juriul regretă că 
«nu cunoaște creaţia fraților Marx». O 
particularitate — toţi 7 știu să cinte 


Gene Kelly: 
«Puteam purta şi eu frac, dar...» 


toate reclamele publicitare de la tele- 
viziune, muzica iaurturilor şi cremelor... 
Fiindcă întreaga lar «cultură» e tele- 
genică. Un membru al juriului o recu- 
noaște lucid: «Întreaga noastră pro- 
blemă e că, în fond, nu prea mergem 
la cinema şi mai toate filmele le vedem 
la tele». 


70 
„Şi bătrini 

„„Dar ce-ar spune aceşti copii — şi 
nu numai, ei, ci și alţii mai măricei, ba 
chiar foarte măricei, văzindu-și «idolii», 
Belmondo, Bardot, Catherine Deneuve, 
în viziunea desenatorului Alexis, pre- 
zent într-un număr al «Express»-ului 
consacrat uneia din cele mai pasionate 
probleme: «virsta a treia», viața oameni- 
lor trecuţi de 60 de ani? Privirea dese- 
natorului care se întreabă «Cum vor 


Memento-$ostakovici 


„Aceste cuvinte ale lui Dmitri Şosta- 
kovici, pe care merită să le cunoască 
orice cineast şi — de ce nu? — orice 
om: 

«Critica, fie şi aceea care ţi se pare 
din prima clipă exagerată (şi-mi închipui 
că e omenesc să apară așa, oricui) — 
te sileşte să-ți faci bilanțul experiențe- 
lor. Ea te obligă să-ți înţelegi propria 
operă, nu aceea care trăiește în tine, ci 
aceea pe care ceilalți o aud şi o înţeleg. 
Ea te face să înţelegi ceea ce ar putea 
deveni în creația ta, ușurință, sistem, 
manieră. Ea e indispensabilă pentru 
că-ți redă elanul spiritului creator, în 
tot ce are el mai viu. Autorul se înșală 
adeseori în această direcţie şi nu apre- 
ciază exact ceea ce e cel mai bun în el. 
Nu se acceptă ușor o critică, ştiu... Aș 
putea spune că nu se acceptă niciodată, 
ușor. Pentru că, din fericire, autorul 
crede întotdeauna în opera sa, altfel 
n-ar putea crea...» 


Kelly despre Ginger, 
Fred și el... 


Gene Kelly, la 63 de ani, trecind prin 
Paris să filmeze — deși nu mai dansea- 
ză! — citeva scene de legătură pentru 
a doua parte a lui «A fost odată un 
Hollywood»: 

«Fără îndoială, modelul meu a fost 
Fred Astaire. Fireşte, n-am avut același 
stil. Nu spun că n-aş fi fost capabil să 
port și eu un frac, pantofi de lac și un 
joben. Dar am vrut să fiu mai aproape 
de viaţă, de oameni. Fred și Ginger, în 
filmele lor, au fost întotdeauna foarte 
bogaţi și eleganți. Ei au domnit timp 
de 10 ani dind un spectacol idealizat, 
irealist, al existenței. Marea mea revo- 
luție a plecat de la ceea ce poate să 
pară un accesoriu: haina. Dacă vroiam 
să joc un șofer de camion, de ce m-aș 
fi îmbrăcat, cum dorea tradiţia, într-un 
maiou academic și-n pantofi de dans?... 
Mi-am pus o cămașă în carouri, mi-am 
sutlecat minecile si am inventat nişte 
mocasini foarte supli care semănau cu 
nişte pantofi, dar îmi permiteau să în- 
doi şi să încordez piciorul, după voie. 
Credibilitatea, iată religia mea». 

La întrebarea: «Ce lipseşte azi come- 
diei muzicale? Imaginaţia? Actorii?» 
— răspunsul a fost net: 

— Muzica — mai cu seamă muzical... 


îmbătrini ei?» poate să pară unora prea 
crudă, șarjată. Specialiştii în medicină 
şi psihologii sint însă categorici: nu 
avem de ce dispera! Virsta nu ucide 
dorințele şi disponibilitățile omului... 
Ei confirmă ideea profundă a unui cele- 
bru moralist francez din secolul 17: 
«Omul se dovedește novice la fiecare 
virstă a vieţii sale». O revistă americană 
stabilește, într-un fel de concis «scena- 
riu», opt reguli de aur pentru a îmbătrini 
bine şi sănătos. Cităm din ele: 1. Tine- 
ți-vă şi mergeţi drept. 2. Renunţaţi la 
orice artificii cosmetice. 3. Povestiţi 
mult, învăţaţi să povestiți. 4. Daţi aten- 
ție semnelor exterioare ale virstei. 5. Nu 
vă plingeți, nu vă smiorcăiți, înturiaţi-vă 
(cind e cazul), furia e sănătoasă. 6. Cău- 
taţi frigul, nu soarele (La Nisa se moare 
de două ori mai mult ca-n Groenlanda...) 
7. Nu încetaţi să munciţi... 


Bardot, Belmondo, 
Deneuve «văzuţi» 
la 60 de ani: 

«a îmbătrîni 

e plicticos, 

dar e singura 
metodă pentru 

a trăi 

mai mult timp» 
(Sainte-Beuve) 


filmele 
din ziare 


Binecuvîntaţi animalele! 


Mare problemă cu elefanții în mica 
republică africană a Ruandei (3 300 000 
locuitori pe 26 338 km.p...) Statul trăiește 
din agricultură. Dar 10% din teritoriu e 
acoperit de marea rezervă naturală a 
Parcuur naţional de la Akajera. Un rai 
pentru pachidermele care — în alte țări 
alricane — sint vinate pe capete avind 
în vedere «boom»-ul fildeșului pe piața 
mondială. În Ruanda însă se constată 
fenomenul «concentrării excesive de 
elefanţi», fericiți să trăiască în linişte, 
fără vinători în jurul ler. Un decret pre- 
zidențial — luînd în considerație starea 
agriculturii, dar şi dragostea băştinaşi- 
lor pentru «cel mai straniu» dintre ani- 
male — a hotărît transplantarea a 26 de 
exemplare tinere (14 temele şi 12 uele- 
fănţei») pe o peninsulă a lacului Thema, 
urmînd a se reproduce acolo în pace și 
onor. Pentru a le evita oboseala, autori- 
tățile au recurs la o operaţie care depă- 
şeşte imaginaţia lui Kipling, Disney şi 
Fellini: elefanții sacri — alți 106 au fost, 
vai, sacrificați! — au avut parte de o aero- 
transportare cu helicopterele! 


Rolurile din «Cadavrul viu», 


«Ceaikovski», 


Pescărușşul 


i-au adus Allei Demidova consacrarea internațională 


N Odiseea violenţei. Regizorul ame- 
rican Paul Bartel iși imaginează, în filmul 
science-fiction Cursa morții 2000, o 
combinaţie între marele premiu de la 
Indianapolis şi arenele singeroase cu 
gladiatori ale Romei antice. Este vorba 
de o cursă New-York — Los Angeles, 
unde cistiaătorul nu trebuie numai să 
ajungă primul, ci şi să realizeze un 
anumit punctaj. Acesta nu poate fi 
atins decit doborind pietoni (fără a in- 
terupe cursa) de-a lungul parcursului. 
Şaptezeci de puncte pentru un student, 
o sută pentru un funcționar din adminis- 
tratie, etc. Această sumbră fantezie nu 
e decit o satiră neliniștită a violenţei 

care domină viața americană. Nu in- 
timplător campionul acestei curse și 
eroul acestei lumi se numește, în film, 
Frankenstein 

m Dreptul la fericire. Prietenia dintre 
două femei — una tinără, una mai puţin 
tinără — lupta lor comună pentru a 
depăși conveniențele vieţii, momenteie 
de singurătate, iubirile neimpărtăşite, a- 
cestea sint premizele filmului maghiar 
Adopţiune al regizoarei Marta Mesza- 
ros. Nu atit un film feminist, cit un tilm 
despre voința unor femei de a nu se lăsa 
copleșite de rutina existenţei, de a nu 
accepta să trăiască fără fericire. Femeia 
mai tinără se va căsători, cealaltă va 
adopta un copil. Un sfirșit care nu e 
decit inceputul unui larg drum în căuta- 
rea implinirii. Filmul a primit la Festivalul 
de la Berlin premiul pentru regie. 


N Ora coproducțiilor. La studiourile 


Mosfilm sint în lucru mai multe copro- 
ducţii. Mate Zalka sau Cavalerul rătă- 
citor în regia lui Manos Zaharias este 
realizat împreună cu studiourile ma- 
ghiare. Este povestea adevărată a unui 
luptător revoluționar, erou al războiului 
civil din Spania. Împreună cu studiourile 
Mosfilm, cineaştii din R.D. Germană 
realizează o comedie muzicală — Cite 
cuvinte. atitea cintece în regia lui 
Michael kngelberger de la DEFA. Actiu- 
nea se desfăşoară în timpul Festivalului 
internaţional al tineretului de la Berlin. 
Regizorul cehoslovac Oldrich Lipsky 
realizează o coproducție Mosfilm-Bar- 
randow — Trăiască circul! Lipsky, 
fost regizor de circ, folosește pretextul 
unei comedii sentimentale, pentru a 
lăsa loc unei adevărate parade specta- 
culoase în arena circului. 


E Un erou de bandă ilustrată. Regi- 
zorul Philippe de Broca («Cartouche», 
«Omul din Rio») recidiveaza în colabo- 
rarea sa năstruşnică cu Jean-Paul Bel- 
mondo. În filmul incorigibilul, Bâbel, 
în postura unui Arsène Lupin — Cas- 
sanova, vinde castele care nu-i aparțin, 
semnează contracte pentru livrări de 
avioane inexistente și plănuiește furtul 
unui tablou de El Greco format din trei 
panouri înalte de trei metri. O fantezie 
unde elementul polițist lasă adesea loc 
burlescului și farsei. Geneviève Bujold, 
Andréa Ferreol și Capucine «asigură», 
în jurul eroului, ronda încurcăturilor 
sentimentale, fără de care o asemenea 
poveste e de neconceput. 


Cine vrea să-l cumpere pe El Greco? 
(Jean-Paul Belmondo în «Incorigibilul») 


N Viaţa în sălbăticie. Sub cocotierii 
insulelor Bahamas, regizorul francez 
Jean-Paul Rappeneau turnează al trei- 
lea film al său în ultimii zece ani: Sălba- 
ticul cu Yves Montand şi Catherine 
Deneuve. Deși primele sale filme — 
«Viaţa la Castel» şi «Mirii anului doi» 
(realizat în România) — s-au bucurat 
de mare succes de public, cineastul nu 
se grăbeşte în acumularea de titluri la 
filmografia sa. «Fac un film — spune 
Rappeneau — doar atunci cind viața 
mea depinde de acest lucru». Cite 
doi-trei ani îi sint necesari cineastu- 
lui pentru a şlefui povestea aleasă ini 

tial, pentru a-i da strălucire şi profun- 
zime. Scenariul lui Jean Loup Dabadie 
a fost lucrat cuvint cu cuvint, precizin- 
du-se fiecare expresie, fiecare mișcare. 


Toate resursele artei dramatice au fost 
exploatate, și nu fără motiv regizorul 
afirmă: «Cineaștii mei preferați sint 
Beaumarchais. Marivaux, Musset, Fey- 
deau și Giraudoux. Im! piace să pornesc 
de la o imagine poetică pe care supra- 
pun temele mele personale — gelozia, 
răzbunarea, urmărirea, disimularea». A- 
ceastă partitură (leit-motivele ei apăreau 
şi în celelalte filme) nu admite improvi- 
zația sau amatorismul. De aceea cineas- 
tul pune mare preț pe calitatea actorilor. 
Catherine Deneuve şi Yves Montand, 
pentru prima oară într-un film, vor 
reface — speră Rappeneau,cuplul co- 
mediei sofisticate americane dinainte 
de război, gen Clark Gable şi Claudette 
Colbert. «Sălbaticul» este o fabulă des- 
pre un om care se izolează pe o insulă 
pentru a-și ciştiga libertatea absolută, 
şi intilneşte, pină la urmă, dragostea, 
în persoana unei aventuriere. O fabulă 
muncită cu frenezie de cineast. El a 
adoptat, se pare, deviza regizorului japo- 
nez Mizoguchi: «În 30 de ani de cinema, 
nici o clipă de liniște». 


Un detectiv particular 
pe urmele lui Humphrey Bogart 
(Claude Brasseur şi Sydne Rome 
in «Trebuie să trăieşti primejdios 


BN În amintirea lui Bogart; Claude 
Brasseur interpretează un rol à la Hum- 


phrey Bo în filmul Trebuie să tră- 
iești primăjdios de Claude Makovski. 
O serie neagră construită după toate 
regulile genului: un detectiv particular 
pornit să rezolve un caz fără impor- 
tanță, care se complică pe măsură 
ce apar personaje noi, cadavre noi, 
minciuni noi. În această joacă cu focul, 
în jurul lui Ciaude Brasseur mai apar 
Annie Girardot, Sydne Rome, Daniel 
iverne! și Mylène Demongeot. 


E Reţeta bogăției. Scriitoarea Jac 

queline Susann («Valea păpusșilor») 
a fost o adevărată maşină de produs in 
serie mari succese de librărie. Ultimui 
ei roman, «Odată nu ajunge», a fost 
ecranizat cu un titlu semnificativ pentru 
notoritatea scriitoarei: Odată nu ajun- 
ge de Jacqueline Susann. Subiectul? 
O fată pe nume lanuarie (Deborah 
Raffin), din dușmănie pentru tatăl ei, 
producător de filme (Kirk Douglas), se 
încurcă cu un scriitor de succes (David 
Janssen), rival pe plan profesional cu 


tatăl ei. Prilej de descriere a «faunei», 
binecunoscută autoarei, a celor care au 
reuşit să afle rețeta bogăției. Care mai 
totdeauna nu e și rețeta fericirii. În film 
apare şi Melina Mercouri în rolul soției 
unui astronaut («Nu m-am înţeles nicio- 
dată cu soțul meu — spunea ea — pină 
n-a ajuns să pună piciorul pe lună»). 
Monden, melo şi modă se amestecă 
într-un cochtail A la Françoise Sagan, 
revăzut în California, preparat la Hol- 
lywood. 


m Să dansezi la Veneţia. Întreg ora- 
șul-lagună este decorul unui film-balet 
semnat de marele coregraf Maurice 
Bâjart. M-am născut la Veneţia este 
— spune Béjart — o comunicare simbo- 
lică a visului cu realitatea, a dansului 
cu viața. Un băiat, hoinărind prin lume, 
descoperă la Veneţia dansul, privind 
un spectacol cu «Simfonia IX-a de 
Bethoven», reinterpretată de «Baletele 
secolului XX». El va avea o serie de 
revelații, de întiiniri, într-o lume la gra- 
nițele fantasticului. În acest film miste- 
rios, cîntăreața Barbara va fi o doamnă 
a nopții, Luna, fără îndoială, pentru că 
Jorge Donn, balerinul-vedetă al lui Bé- 
jart, dă chip Soarelui. Barbara va inter- 
preta un cîntec special compus pentru 
film, «Veneţia», în vreme ce într-un 
colț al cimitirului San-Michele, în largul 
orașului, personaiele principale vor 
arunca un trandafir roşu pe o dală de 
piatră albă pe care stă scris: Igor Stra- 
vinski. În film va apare și Kyra, fiica lui 
Nijinski, jucindu-și propriul personaj. 
«M-am născut la Veneţia» este filmul 
întilnirii tuturor artelor. 

N Omul și aeroplanul. Artistul de 


circ Ivan Zaikin era cunoscut la începu- 
tul secolului ca «omul cel mai puternic 
din Europa». Halterofil și luptător, el 
îndoia în jurul umerilor o șină de fier şi 
ridica 30 de persone pe o platformă. 
Mai tirziu, acest legendar Hercule rus 
s-a dedicat aviaţiei, dind primele specta- 
cole de «balet aerian» cu fragilele aero- 
plane ale anilor 1900. Evocarea acestui 
pitoresc personai, a epocii colorate in 
care a trăit. este povestea filmului 
Acronautul de Natalia Trotcenko și 
Anatoli Vekotko. În rolul lui Ivan Zaikin 
apare un cunoscut actor de teatru, 
Leonard Varfolomeev. 

E Nașul Societate anonimă. Studi- 
ourile de televiziune N.B.C. au cumpărat 
de la Paramount pentru 15 milioane 
dolari filmele Nașul și Nașul, partea 
Mi-a de Francis Ford Coppola, impreună 
cu toate secvențele scoase la montaj 
din cele două filme (insumind mai multe 
ore de vizionare). Eliminind flash-back- 
urile și remontind cronologic povestea 
familiei mafiote, N.B.C., intenționează 
să realizeze o adevărată «saga», cu o 
durată de vreo 10 ore, pe care o va pre- 
zenta în cinci episoade. Se mizează și pe 
audiența publicului care a văzut cele 
două filme, dornic să afle datele noi ale 
unei povești ştiute. Mai interesant e că 
această uriaşă afacere de vinzare a 
vestitei cronici cu gangsteri într-o «edi- 
ţie revăzută și adăugită» şi în «coperţi» 
noi, i-a deschis gustul lui Coppola (cişti- 
gător deja pentru cele două filme a vreo 
16 Oscar-uri), pentru o urmare. Mafioţii 
ajunşi respectabili oameni politici vor 
lupta... împotriva Mafiei. Aşa va începe 
Nașul,partea Ill-a. (Vezi articolul din 
pag. 24) 

N Amintiri fără nume.  Realizatorul 


trancez de televiziune Jean-Pierre Ales- 
sandri a făcut apel la telespectatorii 
posesori de filme pe 8 sau 16 mm., cu 
imagini din viaţa lor particulară, cu ima- 
gini ale copilăriei, vacantelor, evenimen- 
telor lor familiale. Mii de bobine au sosit 
la redacție, filme de amatori, realizate 
intre 1925—1955. O adevărată cinema- 
tecă familială. A fost realizat un montaj- 
serial al acestor filme, intitulat Viața 
filmată Fiecare emisiune, de o oră, va 
cuprinde o perioadă de patru ani și va fi 
comentată de diferiți scriitori — Georges 
Pérec, Jean Freusti. etc. «Sint niște 
emisiuni — scrie revista «Le Nouvel 
Observateur» — ale trecutului in stare 
pură, nepreparat de vreun regizor. Nu 
există personaje, doar siluete fără nume, 
oameni, multimi de oameni, care nu se 
cunosc dar trăiesc vieţi similare. Ei au 
fixat pe peliculă timpul. Şi curios, n-au 
reținut din el decit momentele de fericire: 
căsătorii, sărbători, vacanțe. Restituirea 
unor amintiri niciodată trucate. O învăl- 
mășeală de suveniruri disparate, și to- 
tuşi omogene, pe un ecran unde defi- 
lează, libere, imaginile timpului pierdut». 


N Cei trei călăreți ai apocalipsului. 


tribuția unei superproducţii ştiințifi- 
ca-fantastice,  politico-catastrofice — 
Acum, apocalipsul, cel mai taimos 
(şi mai costisitor) trio-de vedete ale 
Hollywoodului: Robert Redford, Paul 
Newman şi Steve McQueen. 


— Nu veți fi, desigur, 
mirat dacă, cu prilejul 
împlinirii a 8 de ani, 
vă voi întreba care e 
secretul veșnicei dum- 
neavoastră tinereți? 
— Un om vesel spunea 
aşa: există două metode de a rămine 
mereu tinăr. Una: să fii totdeauna cu 
conștiința împăcată; alta — mult mai 
practică să n-ai conștiință deloc. 

— Şi dumneavoastră pe care o 
preteraţi? 

— Pe niciuna. Căci socot că eterna 
tinerețe este o prostie sau, mai exact, 
o stupidă păcăleală. Nu e numai părerea 
mea. Este și aceea, foarte autorizată, a 
însuși autorului faimosului basm cules 
de Ispirescu. Atita vreme cit Făt-Frumos, 
fecior de împărat, renunţă la tron. la 
toate deşertăciunile vieţii de la curte și 
pleacă să caute acea țară fascinantă a 
vieţii fără de moarte, atita vreme cit el 
simte nevoia să caute, să afle, să inţe- 
leagă lucruri minunate, el e un personai 
interesant, iar peripetiile expeditiei sale 
li fac onoare. Dar din momentul cind 
găsește ce căuta și nu e decepționat de 
imensa monotonie, stupiditate şi amor- 
țeală a unei vieţi fără evenimente, con- 
damnat la nemurire și la neschimbare, 
ne dăm seama că a fost vrăjit. Din feri- 
cire, își revine. Are norocul să-şi aducă 
aminte de viața cea adevărată, viață de 
căutare și înțelegere și învăţare, viață de 
aventuri și riscuri, viață de bucurii și 
supărări, de planuri și amintiri. Din acel 
moment, o imensă poftă îl cuprinde, o 
nestăpinită dorinţă de întoarcere la uma- 
nitate, 

— Da, el pleacă, dar pentru a se 
intilni cu moarteal! 

— Da. Dar și asta e ceva foarte uman 
şi foarte tinăr. Căci a fi tinăr înseamnă 
a te angaja mereu în noutăți și nesi- 
guranțe. A fi tînăr inseamnă a nu te 
teme de asemenea plecări în necu- 
noscut, minat de o sete nesecată de a 
afla. Baudelaire spunea așa: «Dar călă- 
tori sint nu nai aceia care pleacă! Me- 
reu, și ca să plece. Uşori sint ca un tum/ 
Nepăsători de soarta ce-i vintură şi-i 
joacă Şi înşişi nu știm bine de ce tot 
zic: la drumi». 

— Cu alte cuvinte, a fi tinăr nu e o 
vîrstă, ci o atitudine. Este nevoia 
de a călători, de a descoperi noutăți 
şi de a le înțelege. 

— Da. Inteligența și Tinereţea sint 
surori gemene. A îi inteligent e nevola 
de a pricepe, de a pricepe orice, chiar 
şi (adică mai ales) ceea ce nu-ţi convine. 
A înţelege ce-ţi convine, asta o poate 
tace şi ultimul timpit. Proștii duc stupida 
viață a lui Făt-Frumos, petrecută în tara 
trucată a veșnicei tinereti, care în tond 


«În primele mele 34 de 

filme, am fost omorit de 

13 ori, electrocutat sau 

spinzurat de 12 ori și 

evadam din inchisoare de 

9 ori... Jucam mult mai 

multe scene răsucindu- 
mă în agonie, la pămint, decit pe picioa- 
rele mele. Principalele mele probleme 
constau în găsirea unor modalități de a 
rosti «Aaah» şi de a scuipa singe. Pot 
spune — orice s-ar intimpla — cel puțin 
un lucru în favoarea mea: eu am inventat 
și experimentat mai multe noi modali- 
tăți de a te ține de pintec. Unele se mai 
folosesc și azi.» Bogart rostea aceste 
cuvinte în 1940; mai avea un an pină la 
«Șoimul maltez», al 44-lea film din filmo- 
gratia sa, primul cu care începe să de- 
vină Bogey, unicul, inimitabilul, bărbatul 
care a revoluționat viața și chipul băr- 
batului pe ecran, într-un cinema carac- 
terizat drept matriarhal, dominat de 
dramele femeii indrăgostite de masculul 
frumos, cind călare, cind pe jos, cind 
canalie, cind divin, totdeauna balerin, 
adică purtind în brațe, pe sus, diva 
răvăşită de marile și importantele senti- 
mente. Puterea de sinteză ironică, lucidă 
şi «tehnică» cu care Bogart iși rezumă 
mai sus primele 34 de filme, ne dă, cred, 
dreptul să observăm că în următoarele 
48 — pină la «Prăbușirea va fi și mai 
grea» (ultimul său film, în aprilie 1956, 
decesul la 14 ianuarie 1957) — Bogey 
a inventat o nouă modalitate (să-i zicem 
așa, pentru a ne păstra reci la minune, 
conform stilului lu) pentru a avea 40 
de ani bărbătești în filme. De la el 
încoace, virsta aceasta a devenit esen- 
țială şi fascinantă în cinema, zguduind 
mitul «junelui-prim», al primadonului, 
al «frumosului», al romanticului-cirpă- 
în-amor, etc. Bogart — pe picioarele 
sale, în fulgarinul său obsedant — a 
inventat tipul «tough guy» (tipul oţelit, 
dur), bărbatul care incasează loviturile 
destinului fără să Ingenuncheze, boxeur 
hotărit să rămină în picioare oricare ar 


Autointerviu 
la 80 de ani 
ai LIIAN 


ri 
D.I. Suchianu văzut 
de Victor Iliu 


este o veșnică bătrinete; viata de lăsare 
în voia automatismelor, tabieturilor și 
preiudecătilor imuabile. 

— poate și asta un fel de 
fericire. 


— Nu. Este exact contrariul fericirii. 
Fericirea nu e o vorbă lată, ci un fapt 
precis. Înseamnă a reuși. Dar nu oricum, 
ci mereu. «Fericirea există (spunea 
subtilul Alain), ea trebuie căutată în 
lucrurile mici». Pentru că numai ele iși 
pot permite să tie multe. Succesele mari 
sint puține sau, mai ales, deloc. Închipui- 
ți-vă că aţi cîştigat un milion la loterie. 
Peste citeva luni nu vă va mai face nici o 
impresie că puteți cumpăra orice din 
tirg. In schimb, lucrurile ce nu se pot 
cumpăra rămin intacte. Cu tot milionul, 
nefericitul ciștigător va constata că, 
de pildă, e mai departe urit, timpit și 
nesărat. Pe cind reușitele cele mai mici, 
ele există, există una la indemina oricui. 
Este plăcerea de a face altuia plăcere. 
Prostul, ca de obicei, e și fudul, crede 
că cea mai mare voluptate e să facă rău 
altuia. Prostul se simte atunci foarte 
dumnezeu-tatăl. În realitate, a face rău 
e o proastă afacere. Victima se mai și 
apără. Şi cind victimele se adună, ele 
devin primejdioase. Şi-apoi trebuie să 
pindești ocazia de a tace cuiva rău. 
Nu este aşa ușor. Pe cind a face cuiva 
plăcere, asta cel mai pirlit dintre oameni 
o poate face celui mai ghiftuit dintre 
oameni. Şi asta tot timpul. În orice mo- 
ment. O asemenea îndeletnicire în- 
seamnă că mereu plecăm, mereu ajun- 
gem că, deci, mereu sintem gata pentru 


Arhiva 
de filme propun 


o nouă plecare. La fiecare din aceste 
scurte călătorii, trupul nostru intine- 
rește, mintea noastră Intinerește. 

Cind executăm o acțiune, întreg tru- 
pul nostru se recompune, Își dă un anu- 
mit nou chip. După ce acțiunea a reu- 
şit, dărimăm construcţia, descărcăm ce 
am încărcat, incărcăm la loc ce descăr- 
căm şi revenim la acel zero fiziologic de 
disponibilitate pentru orice nouă ple- 
care, pentru orice nou demaraj. Această 
reaşezare este, după părerea unanimă 
a psihiatrilor, izvor de asuplisare şi de 
sănătate. Şi adaug eu, căci este acelaşi 
lucru — izvor de tinerețe, de Intinerire 
cotidiană. 

— Poate de aceea practicaţi cu 
atita pasiune și regularitate o mub- 
time de sporturi? 

— Desigur. Sportul e o sursă miliar- 
dară de mici succese. O cristiană reu- 
sită, un smeci fulgerător, un craul corect 
făcut, te fac fericit de parc-ai fi apucat 
pe dumnezeu de picior. Dar printre 
sporturi, cei mai interesant este gindi- 
rea, și chiar visarea, 

— Cum? Visul intinerește pe om? 

— Ai să rămii pat cind ţi-oi spune că, 
în ultimii ani, neurologii au dovedit 
experimental că omul care nu visează 
moare. S-a constatat că visăm cam 30 la 
sută din cit dormim. Visuri pe care nu 
ni le aducem aminte, dar pe care apara- 
tele encetalogratice le înregistrează. S-a 
incercat atunci să se întrerupă aceste 
vise. Şi s-a constatat că pacientul care 
dormea fără să viseze se imbolnăvea 
grav şi risca să moară! 

— Credeţi că proștii visează și ei? 

— Da. Sint convins. Căci este un exce- 
lent mijloc de a trișa. De a părea şi ei 
deştepţi, fără riscurile și responsabili- 
tățile inteligentei. 

— În tond dv. păâreţi a avea mai 
mult stimă decit ură pentru proști, de 
vreme ce numiti prostia o tehnică 

— Ceva mai muit. Prostul poate fi 
uneori folositor societăţii. Mi-aduc amin- 
te de ce păţea prietenul meu, Ralea, în 
primii noştri ani de studenţie. O serie de 
gogomani, geloşi de succesele univer- 
sitare ale lui Ralea, încercau mereu să-l 
infunde cu tot soiul de provocări la 
discuție şi obiecții idioate. Cu o candoa- 
re egală, Ralea le lua în serios, zicindu-și 
că poate nu a pus problema destul de 
bine. Şi încerca să o dreagă. O dată, de 
două ori, de zece ori, cu o lăudabilă 
onestitate. Onestitate recompensată. 
Căci făcind aşa. aiungea la concluzii 
noi, mult mai interesante decit cele de 
la care pornise. Şi astea toate grație 
prostului. Neaşteptat colaborator în suc- 
cesele de inteligentă! 


D.I. SUCHIANU 


fi verdictul; tipul de pierzător care cis- 
tigă însă pe dinăuntru revolta unui dez- 
gust; tipul care stinge un bocet în pe- 
numbra unui rictus, o emoție — în 
aprinderea unei țigări; un bărbat care 
nu mai spune «aaah», ci acel miriitor 
şi indescitrabil: «yeah». 

Bogey a introdus tehnica durerilor 
imperceptibile; a gravității îndoită cu un 
pahar de gin; a adultului care, vanitos, 
nu-şi mai poate permite răstățul, copi- 
lăriile, hirjoana și inocența; o nouă 
tehnică a culpei, asumată intotdeauna 
fără discuţii, scincete sau alibiuri; o 
nouă modalitate de a se Indrăgosti, fără 
declarații, cu o disperare demnă şi 
taciturnă, autoritară și tristă; o nouă 
tehnică a sărutului; a salvării; a bucuriei 
mici și a lucidității mari; a inditerenţei 
pentru care cere neruşinat plată; a dis- 
prețului față de frică şi tată de dema- 
gogia sentimentelor frumoase o nouă 
tehnică a exprimării curajului și camara- 
deriei atit cu bărbaţii cit și cu femeile 
devenite lingă el «tough giris» (femei 
dintr-o bucată, supuse lui pentru a ceda, 
a pierde și a cîştiga egal...); un nou chip 
al vulnerabilității — acceptată cu delica- 
tete, cu o sumbră tandrețe, niciodată 
eludată; și un nou tip de replică — anti- 
romantică, antisentimentală, dar și fals 
cinică, Inchizind în ea o formidabilă 
fuziune a resemnări și agri tății, 
ce acestea se mai folosesc și azi, 
în '75... 

Dintre falsurile lui — el, celebru ca 
actor al adevărurilor crude — aș nota 
unul singur, esențiat «...Nu l-aș amuza 
cituși de puţin pe un psihanalist,deoare- 
ce nu există în viața mea lucruri pe care 
să nu le pot spune oricui». De cite ori 
mă uit pe perete, unde- țin cu o pușcă 
în mină sub cuvintele lui de bază: 
«Da' ce-mi pasă!?», mă gindesc clar 
că Bogart n-a spus tot și — ca orice 
bărbat mindru şi intlexibil — el a plecat 
cu un secret al lui, pe care nu-l putea 


spune nimănui. 
BELPHEGOR 


Un personaj militant 
Rosa Luxemburg, în interpretarea 


unei actrițe militante Jane Fonda 


N Despre revoluție. Regizorul italian 


Giuliano Montaldo («Sacco și Vanzetti») 
a ales-o pe Jane Fonda pentru a întru- 
chipa pe ecran personalitatea Rosei 
Luxemburg, luptătoare pe tărim social 
şi membră a Partidului Comunist Ger- 
man În perioada sumbră a începuturilor 
nazismului. Nu demult, un alt fiim 
italian-«Suspectul» cu Gian Maria Vo- 
lonte, făcea o retrospectivă asupra cli- 
matului şi luptei Partidului Comunist 
Italian în anii fascismului. Aceste filme 
stau mărturie a intensei politizări a cine- 
matogratului italian. De altfel. Gian 
Maria Volonté — ales membru al Consi- 
liului regional P.C.-Lazio — declara că 
va refuza orice rol şi orice film lipsit de 
un mesaj politic clar. 


E Aventuri cu indigo. În «Filiera Ii» 


de John Frankenheimer, Gene Hackman 
iși relua personajul din «Filiera fran- 
ceză». În Mușcă glonţul de Richard 
Brooks, actorul preia un alt rol, al lui 
Robert Ryan, din westernul «Protesio- 
niştii» (care a rulat şi la noi). Hackman 
este in postura unui călăreț-aventu- 
rier-suflet-mare-desperado, organizind 
curse de cai, undeva în vestul Nevadei. 
Adversar li este James Coburn, atit 
în învolburarea de praf a cailor gonind 
prin deşert, cit și în grațiile sentimen- 
tale ale eroinei — Candice Bergen. 

m Grecul. «Cine-și poate imagina alt 
actor pentru acest rol? spune producă- 
torul grec Nico Mastorakis. Onassis 
era un Zorba bogat, și cind spun Zorba 
spun Anthony Quinn.» Astfel Quinn 
va interpreta rolul miliardarului grec 
în filmul Magnatul. Cum Jacque- 
line Kennedy-Onassis a respins oferta 
de a-şi juca propriul rol în tilm, producă- 
torul s-a gindit la actrița Julie Christie 
(ve! Filmul, document al epocii, nr. 8/75). 
n rolul Mariei Callas (celebră prietenă 
a magnatului) va apare irene Papas. 
«Pentru scenariu, spune producătorul, 


- am avut nevoie de doi scriitori și de vreo 


duzină din cei mai buni avocaţi». Pentru 
a preintimpina eventualele atitudini ale 
familiei lui Onassis față de meandrele 
versiunii cinematografice a vieții aces- 
tuia. 


N Pășind în oglindă. Regizorul Mau- 


ro Bolognini a ciştigat Premiul special 
al juriului la Festivalul de la Locarno cu 
filmul său Coborind scările de odini- 
oară Locul acțiunii este un azil psihi- 
atric, în Italia anilor 30, un azil unde 
nebuniile și nebunii nu sint decit oglin- 
zile sumbre în care se reflectă lumea 
de afară, bintuită de fascism, pindită 
de război. Marcello Mastroianni, Bar 
bara Bouchet, Lucia Bosé și Françoise 
ieys sint interpreții principali ai fil- 
mului. 


Rubrică 
Dan 


Cine mai incearcă astăzi să 
readucă în discuție teza du- 
pă care cinematograful este 
mai întîi tehnică și apoi artă, 
riscă cel puțin de două ori 
pe de-o parte, să infrunte 
surisul malițios al teoreticienilor de film 
care consideră problema tranșată încă 
de pe vremea lui Giovanni Gentile ş 
pe de altă parte, să stirnească dezapro- 
barea majorităţii creatorilor pe simplul 
motiv că «mașinismul» cinematografului 
a dăunat multă vreme filmului înainte de a 
urca pe piedestalul artelor consacrate. 
Conștient de aceste pericole, nu pot 
rezista tentației de a vă ține la curent cu un 
eveniment, cu totul excepțional, care a 
jit Hollywoodul, la propriu și la 
figurat, readucind în actualitate problema 
raportului dintre tehnică şi artă. În 1974 
studiourile Universal din Los Angeles 
au lansat pe piață un film ieșit din comun 
poate extravagant, cu meritul de a adăuga 
spectacolului o nouă dimensiune: percep- 
ţia tactilă, Filmul în cauză se numește 
«Cutremur», a fost scris de Mario Puzo 
(autorul best-sellerului «Naşul») şi George 
Fox, are ca protagonişti pe Charlton 
Heston și Ava Gardner, a fost realizat 
în regia lui Mark Robson și costă respec- 
tabila sumă de milioane de dolar 
La atita bănet, nu-i de mirare că filmu 
f ințat unui mare şi versat 
pr ātor, Jannings Lang (pe care am 
avut onoarea să-l cunosc personal în 
vizite la Hollywood), vice- 
ompaniei M.C.A. Universal 
Ideea film spectaculoasă, dar deloc 
nouă, este simplă: pe fundalul unui uriaș 
megalopolis se dramatizează furia devas- 
destructivă şi groaza apoca- 
inui seism care lovește Los Ange- 
-l aduce la ruină, Filme-catastrofă 
3 produs și înainte, dar nici unul n-a 
t de asemenea proporții, de ati- 
e speciale ca filmul «Cutremur 


bularul lor adjectivele de «g 
losal» şi «formidabil» s-au intre- 
ecieri superlative, considerind 
peliculă este poate filmul cel ma 
cat realizat vreodată la Hollywood, 
necesitind s le unei armate de spe- 
şti în dor le mai neobiş- 


Pentr 


se 


ost nevoie 


nsionar 


acestora. În t 
vrăjitori 
Frank Bendel, Gle 
Masters 


Gigantic ! Colosal ! 
Formidabil !? 


de etaje care se clatină şi se prābuşesc 
lifturi cu oameni căzind în abis, stilp 
de înaltă tensiune rupindu-se ca nişte 
bețe de chibrituri, inundații, autostrăz 
încolăcite, un mare baraj ce se rupe sub 
furia apelor, pămintul care se deschide 
explozii şi incendii Spectacolul este intr- 
adevăr apocaliptic 

Şi totuși, ineditul și noutatea sînt altele 
Cind consiliul de administrație de sub 
conducerea lui Jannings Lang a hotărit, 
într-o şedinţă secretă de o oră, să cheltu- 
iască cele peste 7 milioane de dolar 
decizia cerea seg specialiștilor din studiou 
rile Universal să imagineze rapid un nou 
procedeu tehnic, imposibil de imprumu- 
tat de către televiziune, care să dea 
spectacolului cinematografic o nouă di- 
mensiune, făcind din film un adevărat 
eveniment. S-a pretins atunci ca specta- 
torul să «simtă» cutremurul, adăugindu-i, 
pe lingă percepția audio-vizuală, simţul 
tactil. Tema a f încredințată şefului 
departamentului sunet, O.W. Watson, care 
în cîteva luni a pus la punct un procedeu 
evoluționar numit Sensurround 
Sensurround înseamn 
ui Şi inconjura ta J 
audibile şi subaudibile, adică sub pragu 
auzului uman. Un sistem special de difu- 
zoare plasate în sala de cinema face 
aerul să vibreze pe corpul și urechea 
spectatorului comparabil cu unda de pre- 
siune a unui cutremur, Sistemul produce 
vibrații audibile de frecvență joasă și 
vibrații subaudibile. Partea subaudibilă 
nu face zgomot, dar mişcă aerul, făcînd 
să vibreze spatele şi diafragma spectato- 
rului şi acționează cu precădere asupra 
cavităţii echilibrului din partea posterioară 
a urechii, la care nervii răspund c 
zaţii de cutremur. Generatorul de cutremur 
creat produce același fel de undă ca şi 
cutremurul Sylmar, care a zd cinat Los 
Angelesul în 1971, omorind 64 de oameni 
distrugind sau avariind mii de case ș 
punind în pericol viețile a 80000 de per- 
an b amenințarea din rezervor 
barajului Van Norman din Hollywood 
Experiențele făcute la celebra sală de 
cinema Chinese Theatre au arătat că 
spectatorul vibrează cu scaun cu tot 
amplificind efectul de cutremur. Senzaţia 
este comandată de o pistă plasată pe 
de film, care orchestrează efectul 
n funcţie de acţiunea filmului, crescind 
n intensitate pină la valorile 10 şi 11 pe 
scara Richter 


Acestea sint faptele. Dacă noua tehnică 
va îmbogăţi arta filmului, rămine de văzut 
Oricum, ea este un pas inainte sp 


de inceperea turnării | 

e 1974, cind un seism 
de 3,5 grade scara Richter a scuturat 
Los Angelesul, cu epicentrul la citeva 
Ca-n filme 


mile de locu! filmăr 


Constantin PIVNICERU 


Strict autentic: la intrarea în cinematografe, proprietarii de săli au 
fost obligați să lipească afişe care sună cam așa: «Persoanele sufe- 
rinde de inimă sint insistent sfătuite să nu participe la spectacol. Pe- 


ricol de deces!» 


sen- 


fve 


telescopuri 


Clipa şi durata 


Am urmărit în ultimele 

săptămini cîteva anchete 

tv de o deosebită valoare 
moral-educativă, pentru 

care realizatorii merită, 

sigur, mai mult decit nişte 

cuvinte (cit de calde) în- 

tr-un colț de pagină. Ei vor răspunde 
probabil, dacă-i cunoaştem destul de 
bine, că vorbele noastre sint cam exa- 
gerate, că ei n-au făcut nimic deosebit, 
că și-au făcut, pur şi simplu, datoria şi 
meseria. Într-adevăr, ei şi-au făcut — 
prin anchete ca «incotro Florentina D»?, 
«Dreptul de a te numi mamă», «Părinţi 
orfani», «Al nostru...I» — datoria şi me- 
seria. Dar au mai făcut ceva (care ține, 
în ultimă instanţă, tot de datorie și me- 
serie, dar care depăşeşte prin semnifica- 
ţii datoria şi meseria fiecăruia în parte); 
au creat un adevărat curent de opinie 
în favoarea unei viețuiri și conviețuiri 
demne şi civilizate, care să răspundă 
ar normelor eticii comuniste, prin- 

lor morale care ne călăuzesc. 

«incotro Florentina D?» — a intre- 
bat-o Anca Arion pe fata de 16 ani, ale 
cărei drumuri s-au rătăcit, dintr-o rătă- 
cire a ei, şi din multe alte rătăciri ale 
altora. Am văzut un tată fără chef de 
tată şi o mamă fără chef de mamă, a- 
runcindu-și unul altuia, într-un «dialog 
la distanță» al iresponsabilităţii, un co- 
pil... al nimănui, «arbitraţi» de o mamă 
vitregă cu vitregia hidoasă, în ochi, în 
glas și în faptă. Am mai văzut o profe- 
soară (vai!) fără chef de profesoară, 
pentru care un om nu însemna altceva 
decit un dreptunghi cu note şi absente 
într-un catalog. Am mai văzut vreo doi 
colegi fără chef de colegi pentru care 
prietenia nu însemna (vai!) decit o ab- 
stracţiune. Şi am mai văzut o bunică, 
cu chef de bunică (bunicile au întot- 
deauna chef de bunice), în vorbele căreia 
era numai durere şi neputinţă. Şi am 
mai văzut un reporter talentat, cu chef 
de reporter, cu pasiune de reporter, cu 
respirație de reporter, cu forță de re- 
porter, care a ştiut admirabil să întrebe 
şi să asculte, care a antrenat opinia 
publică într-un dialog viu şi pasionant 
despre responsabilitate. M-am întrebat 
la rindu-mi: oare tatăl fără chef de tată 
şi mama fără chef de mamă, şi profe- 
soara fără chet de profesoară, şi colegii 
fără chef de colegi și, mai ales, mama 
vitregă fără chet (vai, cu ce chef de 
mamă vitregă) s-au văzut și s-au ascul- 
tat pe ecranele televizoarelor? Dar fata 
de 16 ani fără chet de fată? Dacă s-au 
văzut, sint aproape convins că în viața 
lor s-a intimplat ceva, ceva foarte impor- 
tant, cu şanse de durată. Poate că tot 
Anca Arion odată, cind va avea răgazul 
s-o facă, va încerca să răspundă și in- 
trebărilor noastre. Așa cum am urmărit, 
cu deosebit simţ de responsabilitate, 
destinul altor tineri, despre care se mai 
vorbise pe le ecrane, în «Dimineţi 
ratate». 

Am insistat asupra acestei anchete 
— dintre cele patru menţionate — deoa- 
rece despre ea s-a scris mai puţin în 
presă. Celelalte, fiecare, au la rindul lor 
importante merite civice. Și anchetele 
realiste, pertinente, ale Rodicăi Rarău, 
care au adus în centrul atenţiei probleme 
omenești şi cetăţeneşti de mare impor- 
tanţă socială, precum aceea a «dreptu- 
lui de a te numi mamă» sau aceea a 
«părinților orfani», cu revelații cutre- 
murătoare. Şi exemplele foarte diverse 
reuşite de llie Nedelau sub genericul 
«AI nostru...!», acte de acuzare pe adre- 
sa egoismului, a avariţiei, a necinstei. 
Contuzii între «al nostru» și «al meu»? 
Da, se mai întîmplă... 

Reporterii micului ecran au creat, da. 
un adevărat curent de opinie în favoarea 
unei vieţuiri demne şi civilizate. Şi îşi 
rostesc răspicat adesea mesajul cetă- 
țenesc. investigaţiile lor de o clipă în 
destinul unor existențe au o respecta- 
bilă durată morală. Acesta este și tre- 
buie să fie, în continuare, un tele-scop. 


Călin CĂLIMAN 


tele-melodii 
a a ză 


Tinerețe și soare 


Toată vara televiziunea 
ne-a arătat soare şi tine- 
rete. Aşa e drept. Să nu 
uităm că tinerii, acești 
serioşi constructori, apți 
de mari idei, aceste se- 
tioase repere de eficien- 
tā, aceste eterne subiecte de literatură 
şi sociologie rămin speranţa lumii 
rizătoare speranță a lumii, care, cind 
metafora devine explicită, se însoțește 
cu soarele. Adică, cu muzica. Totdea- 
una tinerii au cîntat, dar parcă niciodată 
ca acum cîntecul nu le aparține. Ei şi-au 
făcut din el un mod de manifestare eloc- 
vent. Ei detestă cîntecele duioase, le 
plac numai cele profunde. sau numai 
cele care-i explică prin ritm. Ce va fi 
avind generaţia aceasta cu ghitara, ce 
vor fi avut precedentele cu trompeta 
sau vioara, vorba cintecului: «Cine poa- 
te ști?». Astfel, aproape nu există co- 
mună să nu posede «formaţia ei», cu 
trei ghitare şi soliști vocali; ciudățenia 
poate fi — de unde la această generaţie 
lucidă şi de o frumoasă frenezie apeti- 
tul pentru această muzică de cabinet, 
aproape camerală? — dar iarăși, «cine 
poate şti?» Persoane docte o numesc 
«neoromantism». Neo sau nu, roman- 
tismul e întotdeauna splendid și cui 
nu-i place, vai de el, a îmbătrinit. Tine- 
retul nu se poate plinge că muzica lui 
nu inundă cu note melancolice sau rit- 
mice micul ecran. lată Clubul T, cind 
e inspirat, aduce în dezbatere sub for- 
ma unui magazin specific tot felul de 
chestiuni care privesc direct tineretul, 
Dar fie că e inspirat sau nu, niciodată 
nu lipsesc formaţiile de băieți sau fete 
care trebăluiesc pe lingă complicatele 
lor instrumente electrice (una din expli- 
caţiile posibile pentru preferință) — și 
apoi încep să cinte în fața unui public 
avizat care-i ştie ca pe apă, care de 
unde vin, din Timişoara sau din Buzău, 
şi dacă «Electronic grup li» are mai 
multe succese în stilul folk decit «Elec- 
tronic grup lil», specializat mai degrabă 
în «underground». Dar cel mai mult și 
mai mult în această vară, nouă perso- 
nal ne-a plăcut «Festivalul Tinereţii» 
de la Amara. Poate pentru că era unul' 
de amatori. Fără sclipici și jocuri de 
lumini, el atingea pe alocuri ținuta unora 
dintre profesioniștii lansați cu mare 
tam-tam; cea mai bună dovadă este 
felul atent şi interesant în care a ținut 
bagheta în mină Sile Dinicu. Acolo 
s-au auzit citeva glasuri de o mare fru- 
musețe. Cea mai mare frumusețe era 
că  glasurile aparțineau unor per- 
soane care-și văd liniştite de meseria 
lor, de băncile de studiu, de pupitrele 
de comandă sau pupitre pur şi simplu 
— păstrindu-și cintecul pentru suflet. 
Angela Ciochină este o fată din Piatra 
Neamţ care cîntă ca pasărea, de drept 
şi de fapt, şi ochii ei limpezi și felul ei 
simplu, neafectat, în care a venit, a su- 
ris, a cintat și a plecat de pe scenă,poate 
duce la oftat multe vedete. Astfel, să-i 
urăm «Amarei» viață dulce şi lungă şi 
televiziunii să nu ne ocolească, dacă 
aude de vreun festival de acesta, în care 
amatorii sint amatori, nu mediocri pro- 
fesioniști mascaţi, și dacă s-ar putea 
să fie şi cîntecele mai frumoase, ar fi 
grozav. 


Smaranda JELESCU 


filme pe micul ecran 


A trăi 


(Akira Kurosawa, 1952). Una din mari- 
le povești spuse de cinematograf. Ce 
înseamnă viața unui om? — se Întreabă 
filmul. Înseamnă, uneori, că acel om 
află într-o zi adevărul: nu mai are de trăit 
decit cîteva luni. Ce poate face un om, 
ce poate face el atunci cînd află că 
nu mai are de trăit decit cîteva luni? — 
întreabă în continuare, încordat, filmul. 
Să trăiască, să trăiască, să trăiască. 
Dar cum? — întreabă mai departe, 
implacabil, filmul — cum trebuie să 
trăiască un om care știe că peste citeva 
luni va muri? Nu cumva — întreabă 
tragic filmul în încheierea demonstraţiei 
— nu cumva adevărata viaţă a acelui 


om începe din clipa în care el află că 
nu mai are decit citeva luni de trăit? 
A trăi este un film zguduitor. 


eSfirsitul zil 


(Julien Duvivier, 1939). Sigur că pu- 
tem vedea în acest film doar povestea 
pe care, elegant și ușor ironic, o spune 
el cu «pana». muiată parcă în călimara 
lui Montherlant: povestea unor bătrîni 
și a unui azil. Atita numai că — așa cum 
atrage atenţia Cabrissade în timpul me- 
morabilei «conspirații» şi «revolte» a 
bătrinilor («muzica! muzical») desfășu- 
rate în scopul obținerii «drepturilor u- 
mane» de care ei se consideră frustrați 
— nu e vorba de niște bătrini obișnuiți. 
Într-adevăr. azilul este unul al actori- 
lor — și sprijinindu-se pe această idee, 
filmul spune — cred — mai mult decit 
o poveste. El este, în fond, un tulbură- 
tor eseu despre condiţia actorului. Nu 
pe scenă insă, ci în viaţă. Condiţia acto- 
rului atunci cind nu mai e actor, ci un 
pensionar al unui azil în care punctul 
dai al regulamentului spune că pensio 
narii acelui azil nu au voie să-şi exercite 
profesia în interiorul lui. Un eseu, de 
asemenea, despre felul în care se pot 
amesteca viața și teatrul («Viaţa mea e 
în teatru» — zice un bătrin. «Şi teatrul 
e în viață» — li șoptește altul), despre 
o anume întunecată, nefastă putere de 
fascinaţie a teatrului (atit asupra prac- 
ticanţilor lui, cit şi asupra privitorilor), 
în stare a-l face să se insinueze pe 
culos în comportamentul zilnic al indi- 
vidului. Film rotund, foarte interesant. 
Două extraordinare interpretări: Michel 
Simon în Cabrissade și Louis Jouvet 
în Sainclair. 


e Ocolul 


(Grişa Ostrovski și T. Stoianov, 1967). 
Un bărbat şi o femeie se reintiinesc 
întimplător după 20 de ani — iată pre- 
textul acestui admirabil film, de revăzut 
cu orice ocazie. În urmă cu 20 de ani 
s-au cunoscut cu prilejul unei ședințe 
în care se discuta avintat și principial 
problema adevăratei dragoste intre doi 
tineri. Numai că problema dragostei 
între doi tineri n-o va putea lămuri în 
vecii vecilor o ședință, ci numai (scu- 
zaţi banalitatea) viața. Care viață a tăcut 
ca acel bărbat și acea femeie să se in- 
drăgostească, deși — sau poate tocmai 
pentru că — polemizaseră în neuitata 
ședință, a făcut ca ei să «ardă» amindoi 
zece, numai zece zile, și apoi... Apoi au 
trecut 20 de ani în care fiecare și-a avut 
viața lui, familia lui. Peliculă de remar- 
cabilă finete a investigaţiei psihologice, 
admirabil «discurs» cinematografic des- 
pre «lucrurile vieții», despre legătura 
secretă dintre «anotimpurile» istoriei 
(tie ea o istorie de numai 20 de ani) și 
cele ale sufletului. 


e Cléo de la 5 la 7 


(Agnès Varda, 1962). Ce face Cléo 
de la 5 la 7? Ce să facă: se plimbă, «fla- 
nează» «sur les grands boulevards», 
mai trece şi pe acasă putin, cintă, iarăși 
«flanează», intră într-un «bistro», bir 
fește cu amicii și cu amicele, cunoaște 
un tînăr, se plimbă și discută cu el, pare 
să se îndrăgostească de el — pare, 
căci nimic nu e sigur în filmul acesta 
Un singur lucru e sigur: anume că ana- 
lizele lui Cléo sînt toarte nesigure, foar- 
te «cum să vă spun, doamnă ?», foarte 
ireversibile probabil. De la 5 la 7 Cleo 
«flanează» în așteptarea rezultatului clar 
al analizelor. Asta e tot ce se întimplă 
în Cléo de la 5 la 7. 


e ...și 
e Un su n plină vară (Geo Sai- 


zescu, 1963). Comedie agreabilă, cea 
mai bună de pină acum a regizorului. 

© Telegrame (A. Miheles și Gh 
Naghi, 1959). Birlic a fost un mare actor 
care, din păcate, a jucat în filme modeste. 

e Am fost tineri (Binka  Jeleazko- 
va, 1961). Evocare patetică a unor epi- 
soade de luptă comunistă în ilegalitate. 
Momente antologice (de pildă, acelea 
în care tînărul ilegalist, fermecat de un 
spectacol de operă, să arunce în 
sală, conform planului, manifestele). 

e Sora cea mare (Gheorghi Natan- 


son, 1969). Tulburătoare «monogratie» 
a sufletului unei femei. Fineţe a notaţiei 
psihologice, un aproape insezisabil abur 
cehovian. 

e Trenul (John Frankenheimer, 1964). 

de acțiune. Colecţie de 
vedete (Jeanne Moreau, Paul Scofield, 
Michel Simon, Burt Lancaster). 

@ Voci in insulă (Ranghel Vilcea- 
nov, 1957). Emoţionantă, aspră «poveste 
de lagăr». Unul din cele mai bune filme 
pe această temă. 


© Un om trece prin zid (L. Vaida, 
1959). Pe această temă desprinsă parcă 
din Bulgakov s-ar putea face un film 
adinc, stind sub aripa grotescului și a 
fantasticului. Avem, deocamdată, aceas 
tă onestă comedie cu Heinz Rühmann. 

© Nouă zile dintr-un an (Mihail 
Romm, 1961). Capodopera regizorului 
Fiecare revedere a peliculei confirmă 
rigoarea stilistică şi sobrietatea expu- 
nerii unui subiect de profund drama- 
tism. O «ardere» atent supraveghiată. 

e Tot aurul din lume (René Clair 
1961). Bourvil într-o comedie pur fran 
tuzească, adică ironică, ușor «picantă» 
şi... semnată de René Clair. 

© Prima zi de libertate (Aleksan- 
der Ford,1964). Prima zi de libertate după, 
război e și prima zi în care se vede că 
libertatea poate fi înțeleasă în mai multe 
feluri, dintre care numai unul e cel po- 
trivit. 

e Femei dărătnică (Franco Zef- 
lirelli, 1966). Bună, îndrăcită şi colorată 
ecranizare a piesei lui Shakespeare. 
Cu Elisabeth Taylor și Richard Burton. 

e Cintind în ploaie (Gene Kelly și 
Stanley Donen, 1952). Comedie muzi- 
cală clasică. O perfect pusă la punct 
mașinărie de step și tandreţe, de dans 
si muzică, de... De Gene Kelly, desigur 
(A. Scibor-Rylshi, 1967. Titlul original 
Criminalul lasă urme). Ultimul film 
în care a jucat Cyubiski — și asta e de 
ajuns. 


© A dispărut o navă (N. Taurog, 
1958). Vă place Jerry Lewis? 


e Tony, ti-ai ieşit din minti! (Vera 
Plivova-Simkova și Drahu Kralova, 
1969). «Clipe de viață» din lumea copi- 
lăriei. Multă căldură, mult umor, viata 
«asa cum este». 


e Regina africană (John Huston, 
1952). Admirabile recitaluri actoricești 
susținute de Katharine Hepburn și 
Humphrey Bogart într-o insolită poveste 
de dragoste. 


© Legea e lege (Christian Jaque 
1958). Fernandel într-o comedie amin 
tind izbitor de butada care spune că a 
sta cu un picior în apă fierbinte și cu 
celălalt în apă rece înseamnă a te simti, 
în medie, bine. 


Aurel BĂDESCU 


După piesa lui Tudor Negoiţă, «Al treilea e de prisos», în scenografia 

arhitectului Florin Gabrea, regizorul Cornel Todea a montat un 

spectacol cu eroi ai zilelor noastre, propunindu-ne nu o distribuție 

consacrată, ci una formată din tineri actori. In fotografie, o scenă 
cu Elena Albu şi Eusebiu Ştefănescu 


hi i 
O regină încoronată 


cu Oscar-uri: 
Katharine Hepburn 


Retrospectiva retrospectivelor 


a Scurta vacanţă de la Cine- 
matecă ne îngăduie o suc 

mema cintă retrospectivă a stagiu- 
nii '74—'75. Stagiune extrem 

(556 de filme, faţă 
cite au fost 
proiectate în cei 13 ani de la înființarea 
Cinematec variată (24 de cicluri tema- 
tice, retrospective, portrete de regizori 
actori, comemorări) şi cuprinzătoare ca 
provenienţă a filmelor reprezentind 30 de 


În 13 ani, 
cinemateca noastră a prezentat 1 541 filme. 
Dintre acestea, 


556 au fost proiectate 
într-o singură stagiune: '74—'75 


cinematografii mari şi mici (unele găz 
duite pentru întiia oară pe ecranele noas 
tre), Citre grăitoare pentru strădania, am- 
biția şi competenţa colegilor noștri, inte- 
egind rolul activ pe care îl poate avea in 
opera de culturalizare cinematografică o 
arhivă națională dornică să-și valorifice 
pe scară cit mai largă tezaurul de care dis- 
pune. O arhivă devenită tot mai muit mu- 
zeu real, muzeu viu al filmului, ce nu-ș 
mai așteaptă pasiv abonaţii, ci incearcă să 
vină în întimpinarea lor, să-i atragă prin- 
tr-un repertoriu divers dar de bună cali- 
tate, mereu reînnoit, uneori cu multe efor- 
turi reinnoit pentru a fi la curent cu ce e 
valoros in lumea filmului. O arhivă ce-ş 
propune să lărgească orizontul de cunoaș- 
tere al spectatorului şi cu o serie de date 
nformative asupra filmelor respective (un 
început bun — acele pliante cu numele 
regizorului şi anul producţiei, dar un ir 
ceput insuficient faţă de setea de infor- 
mare a cinefililor noștri), cu expoziţii orga- 
nizate in holul cinematografelor (dar pe 
cind şi acele instructive prefețe, minipre- 
legeri susținute de critici şi istorici, «lecții» 
trăgătoare, care fac faima unor cinema- 
teci cu tradiţie?) 

O valorificare a valorilor cinematogra- 
i cu o judicioasă selecție a pro- 
gramelor. Cu rare excepții putem afirma 
că cele citeva interesante cicluri de isto- 
rie a filmului, cum ar fi «Curente și tendinţe 
în cinematografia ultimilor 25 de ani», «În- 
ceputurile filmului românesc» ori «Drama 
şi melodrama in deceniile trei şi patru 
ridicat la valoarea unor antologii, d 
nd din partea organizatorilor şi o con- 
că,nu numai o intormare cr 


fice 


pție teore 


ep 

tică riguroasă. Dacă unele din ciclurile 
stagiunii erau mai ușor de ilustrat, «Expre- 
sionismul german», de pildă, curent ce 
şi-a spus demult cuvintul în istoria arte: 


sau «Lumea filmului în film» mai restrins 
ca temat n schimb selecția ultimelor 
decenii era pe cit de dificilă pe atit de ris- 
cată. ŞI totuşi, cele 166 de titluri prezen- 
tate au fost (cu mici excepții, neglijabile) 
dintre acele pelicule care au schimbat 
realmente fața cinematografului în ultimu 


sfert de veac. Filme reprezentative pentru 
«noul val francez», pentru cel italian (ma 
puțin cel japonez), pentru «free-cinema», 
alături de citeva din diamantele şcolii po- 
oneze sau cehe moderne, de realizări de 
prestigiu ale cinematografului sovietic 
postbelic sau de opere solitare semnate 
de mari regizori suedezi, spanioli, maghiar 

belgieni, etc. Probabil, dintr-o dificultate 
de a-l obține, a lipsit din vastul tablou a 
tendinţelor contemporane un capitol esen- 


țial: filmul politic al cinematografului la- 
tino-american (explozia cinematogratului 
brazilian, filmul nou argentinian și altele) 

Acţiune interesantă de reevaluare cri- 
tică a unui gen pe cit de popular pe atit 
de compromis prin produsele lui de serie 
a presupus ciclul «Drama și melodrama». 
Din cele 87 de succese ale deceniilor trei 
şi patru n-au fost omise piesele ce fac 
cinste genului prin regizori ca Renoir, 
Clair, Duvivier, Hitchcock sau Wilder, 
dar au figurat din păcate şi citeva pelicule 
pur comerciale exploatind doar clișeele 
sentimental-lacrimogene ale acelor ani 
Cicluri omagiale ca «A 30-a aniversare a 
victoriei asupra fascismului» ori «Socia- 
lismul și personalitatea umană» au fost 
amplu susținute cu realizările pe aceste 
teme aie multor cinematografii naționale 
nclusiv contribuțiile româneșt 

Din cele citeva medalioane de regizor 
şi actori ai stagiunii, citeva s-au dovedit 
întilniri sau reîntilniri prețioase pentru cul- 
noastră cinematografică. Portretele 
unor regizori ca Mizoguchi, Joseph von 
Sternberg, Mark Donskoi, Frank Capra 
sau William Wellman au însumat opere 
semnificative din cariera binecunoscuților 
realizatori 

O adevărată revelație pentru noi a fost 
Mae West — blonda explozivă a anilor '30 
ce ni s-a revelat, prin ineditele filme pre- 
zentate (puține arhive dispun de ele) a fi 
şi o mare actriță. 

Dintre gloriile celebre ieri şi azi, Katha- 
rine Hepburn a strălucit în filme mai vech 
ca «Maria Stuart», «Regina africană», dar 
şi mult mai i. ca «Leul în iarnă». Lăuda- 
bile, incăodată,eforturile Cinematecii noas 
tre de a-și ține abonaţii la curent cu per- 
sonalităţi de film despre care se discută 
astăzi pretutindeni și care-şi retrăiesc pe 
marile ecrane ale lumii o a doua glorie 
Trebuie să remarcâm, de menea, că a- 
proape jumătate din film [i 
această stagiune sînt titluri ed 
miere pe țară. Nobila ambiţie situează 
Cinemateca națională în circuitul de pre- 
ocupări actuale din lumea filmulu 


Alice MĂNOIU 
u 


Documentar 


Emoţiile au cresc 


Excelentă ideea lui Doru Segal de a porni 
pe urmele eroilor din filmul său de acum 
41 ani, «Marile emoții mici» (Premiul 
criticii şi al revistei «Cinema» la Festivalul 
de la Mamaia). Copiii surprinși în 1964,la o 
şezătoare de grădiniță, sint acum elevi în 
clasa a Vill-a la diferite școli din Bucureşti, 
Filmindu-i astăzi, în noul decor al orașului 
(«doar copacii din Parcul libertăţii au rămas 
aceiași»), autorul montează în paralei chi- 
purile lor de pe vremea cind magistrala 
Nord-Sud de-abia începea să se constru- 
iască și Calea Şerban Vodă era artera prin- 
cipală a cartierului. Este adevărat că Doru 
Segal iși amintește el Insusi că «in '64 n-a- 
veam nici un fir de păr alb» și se întreabă 
puţin anxios: «De fapt, ce căutăm, copilăria 
lor sau tinerețea noastră?» Dar nu din aces- 
te note nostalgice vine emoția care ne In- 
cearcă din cind în cind. Este acel miracol, 
pe care numai filmul îl poate realiza, al 
învingerii timpului, perpetuind imaginea 
virstelor ideale. Prin aceasta, paradoxal, 
filmul ne vindecă de reveria trecutului, 
făcindu-ne să ne impăcăm cu avantajele 
creșterii și cu ciștigurile maturității. 


Regia: Paula Segal. Scenariul: Doru și Paula 
Segal. imaginea: Doru Segal. 


După părerea lui Al. Boiangiu, «numai în 
telex Sahia 


Omagiu «dublajului» 


999 Sediul central al Studioului, tul. 
Aviatorilor 106, «la dublaj», spun cei din 
studio şi cei vechi din cinematografie. 
De ce? Fiindcă in 1950, adică acum un 
sfert de veac, la întiințarea studioului, 
in clădirea de la adresa de mai sus, au 
fost puse bazele reale ale dublajului din 
tară. 999 Pe vremea aceea, înregis- 
trările se făceau direct pe bandă optică 
şi, fie că era vorba de film documentar, 
fie că era vorba de bucle de dialog, la ori- 


ce defectiune de ordin tehnic sau artis- 


tic Inregistrarea trebuia luată de la în- 
ceput. se făcea atunci în şase zile, 
se face azi într-una singură. 999 În 
aceşti 25 de ani, secția noastră de du- 
blaj a realizat dublajul sau sincronizarea 
a peste 8 000 de acte din şi în limba ro- 
mână, ceea ce ar reprezenta o bobină 
uriaşă de peste 2 500 000 de metri sau 
1000 de filme artistice de lung metraj. 
029 Citeva titluri de filme dublate în 


Un fitece semn 
i pentru un fitecine 


învingerii 
timpului 


prezența unei flori putem privi în sufletul 
unei fete». Nu este de altfel singura sentință 
plauzibilă din acest film realizat cu tandrețe 
bărbătească și Intr-o stare de disponibi- 
litate speculativă de către autorul filmelor 
«Casa noastră ca o floare», «Cazul D», 
şi «Noaptea bărbaților», cu prilejul Anu- 
lui internațional al femeii. lon Caramitru 
citește cu convingere aproape sentimentală 
textul scris de regizorul Insuşi, plin de for- 
mulări personale, de incontestabilă acuita- 
te: «Timpul zboară, să Invățăm repede a 
trăi!» Învățămintul respectiv se desfăşoară 
în cadrul unor întruniri ale clubului «Fe- 
mina», unde se dezbat cu gravitate teme 
gingaşe: «Cum să ne îngrijim, ca să arătăm 
cit mai plăcut». Detașarea şi umorul auto- 
rului, fără să contrazică importanța socială 
a temei, sint evidente în modul cum este fil- 
mat auditoriul feminin. Acesta apare con- 
vins în unanimitate că «toate femeile pot fi 
fermecătoare», dacă Imbină armonios cos- 
metica cu «participarea la luarea deciziilor». 
Totul ar depinde de ceea ce una dintre re- 
ferente numeşte în grabă «dialogul reciproc 
cu bărbatul», pentru că «reciprocitatea nu 
neagă feminitatea», dimpotrivă, prin ea 
femeile devin «mai vii și în același timp mai 
tulburătoare». «Clubul Femina nu e totul», 
ne spune însă regizorul, care ia din nou 
cuvintul pentru a arăta perechi de tineri 
căsătoriți sau îndrăgostiți cărora le urează 
«să se iubească şi apoi să se suporte», 
adresindu-le și alte sfaturi. utile citate din 
Shakespeare. 


Regia și scenariul: A/. Boiangiu. Imaginea: 
Constantin Teodorescu. 


limba română: «Minerii Doneţului», 
«Neuitatul an 1919», «Floricica roşie», 
«Prințesa Păunița», «Asterix și Cleo- 
patra», «Tu, şi camarazii tăi», «Ade- 
vărata față a fascismului», «Așa se 
nasc cancelarii», «Sabia teutonă», 
«Mondo Cane» i—i, «Nu e loc pen- 
tru animale sălbatice», «Zeul afri- 
can» şi peste 1 200 de filme documen- 
tare și ştiinţifice româneşti dublate în 
limbi străine. 999 Dublarea filmelor 
s-a bucurat de aportul celor mai de 
seamă actori ai scenei româneşti, pre- 
cum și al unei întregi pleiade de tineri 
dedicați cu trup şi suflet artei actori- 
ceşti. În arhiva noastră de filme se păs- 
trează cu sfințenie «vocile» marilor dis- 
păruţi ai teatrului românesc: lon Mano- 
lescu, Sonia Cluceru, Gh. Ciprian. G. 
Timică, Jules Cazaban, Niki Atanasiu, 
lon Talianu, Nae Sireteanu, Nicu Dimi- 
triu, precum și cele ale lui Cezar Rovin- 
tescu, Mircea Constantinescu, Sorin 
Gabor, Benedict Dabija 999 În stu- 
dioul Sahia,de 25 de ani, această muncă 
este condusă de un regizor modest şi 
talentat: Virgil Constantinescu. 


Aristide MOLDOVAN 


Comicării 
pentru 


repetenți 


Coco și Roco 


fac o experiență 


Coco — vă aduceţi aminte — e o cioară 
vopsită în verde care ar putea fi și papagal, 
în timp ce Roco este un patruped-biped 
maro, de specie neidentificabilă. Nu tra- 
vesti-urile stingace şi antipatice ne îngriio- 
rează însă în acest serial (orictt ar fi de 
neverosimil, experiența nu s-a oprit după 
primul film). Ne îngrijorează, ca și în alte 
producții pretinse a fi «pentru cei mici» (pre- 
cum «Găinan») efectul negativ pe care ase- 
menea subproduse scoase în serie îl pot 
avea pentru formarea gustului și educarea 
micilor spectatori. Ca şi în episoadele pre- 
cedente ale acestui serial, comicăriile schi- 
monosite și confuziile de adresă se ba- 
zează pe erori de psihologie şi sfidarea 
bunului gust. 


De exemplu: la Coco și Roco vine o rață 
care le arată un caiet. Pe caiet scrie: 1 mi- 
nut — 1 litru. 5 minute — ? În timp ce 
Coco si Roco se uită derutaţi la caiet, 
in imaginea de pe ecran apare o rață in 
frigare, invirtită de-asupra unui foc de 
către o vulpe. Apoi apar din nou Coco, Roco 
şi rața cu caietui. Asta vrea să spună că 
rața, elevă care nu știe să rezolve o proble- 
mă după regula de trei simplă, le spune celor 
doi că ea va fi făcută friptură de către profe- 
soara vulpe dacă ei nu rezolvă problema în 
iocui ei. 

Exprimat in acest limbaj cinematogra- 
fic, pe cit de ermetic pe atit de primi- 
tiv, şantajul reușește: susținuți de un ritm 
dansant de Charleston, Coco şi Roco încep 
să caute răspunsul la problemă, deși noi 
ştim din episoadele precedente că ei sint 
repetenţi. Ajutaţi de către cucul ceasului 
din perete, care marchează minutele, cei 
doi inundă casa cu ajutorul robinetului din 
bucătărie, vrind să vadă cită apă va curge în 
5 minute; dar nu reușesc să destupe la timp 
o sticlă de un litru, motiv din care apa curge 


în trombonul unui urs de la etajul inferior. 
Comicării pentru repetenți. 


Reg Zaharia Buzea. Grafica: Livia Rusz. 
Imaginea: Oiga Pirlianu 


Din aventurile 


lui Fitecine 


Apariţia numelui unui scriitor de prestigiu 
pe genericul unui film nu inseamnă neapă- 
rat că filmul în cauză are propriu-zis un sce- 
nariu. Pentru că (Animafilm face cit se 
poate de evident acest adevăr demult stiut) 
scriitorii nu compun de obicei scenarii, ci 
povestiri care pot eventual servi drept punc- 
te de plecare pentru realizarea unor scena- 
rii. Intitulindu-se impropriu textul inițial al 
scriitorului drept «scenariu» și trecindu-se 
direct la ilustrarea lui cinematografică, se 
ajunge la rezultatele pe care le cunoaștem 
şi le constatăm și în acest film: avind în 
față doar ideile generos exprimate literar 
de către Al. Mirodan, regizorul Victor Anto- 
nescu a trebuit să improvizeze în timpul 
filmărilor o legătură convenţională neinspi- 
rată între episoade (Fitecine stă cu un pa- 
har în față, iar la altă masă din local alți doi 
băutori Ii vorbesc de rău, iar noi vedem rind 
pe rind în imagine ce spun ei despre Fite- 
cine), cele mai multe dintre episoade, 
disproportionate ca întindere și contradic- 
torii prin tratare, fiind lipsite de articulațiile 
și gagurile care le-ar fi putut concretiza 
ideile şi ar fi făcut din Fitecine un personaj. 
Din această experienţă, studioul rămine cu 
frazele generale despre «lărgirea cercului 
de colaboratori», iar noi cu cele citeva 
poante grafice pe care regizorul le-a putut 
inventa din mers, grație talentului plastic 
de care nu ducem lipsă: alergind după 
hirtii şi aprobări, Fitecine uită uneori să-și 
ia şi capul cu el. Critică demnă a fi reținută 
de către fitecine. 


Un fiim de Victor Antonescu. Scenariul: A/. 
Mirodan. imaginea: Mariana lordan, Stela Ravaş. 


Prea 


vizibila 
încîntare 


Cintece de dragoste 


Citeva portrete sumare, în notă duios- 
elogioasă (de aici şi titlul filmului),ale unor 
femei surprinse la locul de muncă și la ele 
acasă, pe fundalul unor dormitoare-stu- 
diouri, aranjate probabil la indicația Flori- 
căi Holban, cu cearșafurile şi plapuma 
desfăcute şi ornamentate cu bibelouri de 
artizanat asupra cărora aparatul insistă cu 
vizibilă încintare. 


Regia: Florica Holban. Scenariul: Florica Holban, 
lon Visu. Imaginea: Jon Birsan. 


telex Animafilm 


Filme năzdrăvane 


999 Animate cu fantezie, firele sub- 
tiri, lungi, șerpuitoare, din mărgele mă- 
runte verzi, albastre, pot imita flora de- 
licată subacuatică, legănată de valuri, 
dar pot deveni liane, elefanţi, păsări In 
zbor, zmeie cu cozi multicolore. Ta- 
tiana Apahideanu a adunat pentru 
filmul său «Mărgele năzdrăvane» zeci 
de mii de boabe de sticlă, unele transpa- 
rente ca picăturile de ploaie, altele mici 
şi negre ca sămința de mac, sau roșii 
şi de mărimea cireşelor, multe mărgele, 
care adunate în mereu alte forme, să-i 
incinte copii, dar să le sugereze şi 
ideea aceste podoabe pot deveni 
jucării, jucării miraculoase, care să in- 
fățişeze o lume compusă de fantezia lor. 


020 in luna aceasta mai intră pe reie- 
ieie de difuzare incă două episoade din 


Micii meşteri mari 


Justrare a preocupărilor productive ale 
pionierilor din Brașov, Constanţa și alte 
oraşe, în cadrul unor cercuri tehnice unde 
şcolarii «fac cunoştinţă cu specificul unor 
munci specifice», realizind cu mijloace 
proprii piese de schimb pentru autoca- 
mioane și pentru autoturisme «Dacia». 


Regia: Ervin Szek/er. Scenariul: David Reu. 
Imaginea: Gheorghe Feher 


Val. S. DELEANU 


serialul pentru preşcolari «Bălănel». 
intitulate «Clătite cu surprize» (in 
regia lui Sasu Eduard) şi urma 
urmei»... (în regia lui Badea Artin), 
éle vor dovedi spectatorilor că şi în 
universul orătăniilor dintr-o curte gos- 
podărească este loc pentru întimplăr: 


vesele sau triste. 
09w Revista suedeză  «Danges 
semnătura  Ceciliei 


Nyheter» (sub 
Steen-Johnson), comentind filme- 


le inspirate din opera lui Andersen și 
prezentate anul acesta la festivalul da- 
nez de la Odensee, remarca valoarea, 
sensibilitatea de excepție a filmului 
românesc de grafică animată «Carna- 
valul», tratind liber «Fetiţa cu chibri- 
turi» de Andersen (in regia lui lon 
Truică, după un scenariu de lordan 
Chimet). 

099 Filmul «Cintecul caprei» — 
în care cartoanele decupate capătă moli- 
ciune şi tandrețe prin mişcarea a mii de 
desene — este dedicat de regizorul 
Laurenţiu Sirbu sensibilităţii şi ampli- 
tudinii sentimentelor umane. 


Lucia OLTEANU 


| Înainte de a vedea filmul, 
Á | înainte de a citi scenariul, 

Nema mi-a căzut sub ochi o suc- 
| cintă prezentare a «Hype- 
rion»-ului realizat de Mircea 
Veroiu, după scenariul sem- 
nat de Mihnea Gheorghiu. Suna astfel: 
«o meditație despre tinerețea pierdută, 
despre singurătate, despre dragostea im- 
posibilă, despre dragostea mereu posi- 
bilă», Din punctul de vedere al cronicaru- 
lui care şi-a asumat riscul de a se întreba 
în fața fiecăreia dintre noile producții, 
«dar cum se vorbește în filmele noastre»?, 
mărturisesc că o astfel de primă cunoştin- 
ță este de natură să te neliniștească. 
Care poate fi destinul cuvintelor într-un 
tilm ce-şi propune un zbor att de inalt? 
Desigur, ele ar putea urmări, cu o supusă, 
ancilară atitudine, mersul ideilor cinema- 
tografice; resursele propriei lor energii 
creatoare sint însă greu de imaginat. 
Acum, cînd imaginile Hyperionului de 
pe ecran sint pe ecranele ţării, îmi spun, 
pentru a doua oară în acest colț de revistă, 
că unul din rosturile, din multele rosturi 
ale filmelor care au în ele un grăunte de 
adevăr, este și acela de a ne aminti legă- 
turile noastre afective cu cuvintele, mai 
precis starea relațiilor dintre noi și ele. 

Este cum nu se poate mai îimbucurător 
ca, în fața unei pinze albe, să aflăm nu 
numai că ele, vorbele, pot să țină pasul 
chiar şi celor mai ambițioase idei filmice, 
ci să și primim de acolo, de pe continentul 
lor de sunete, oarecare vești despre noi 
înşine, oamenii. Multă vreme, filmele noas- 
tre au lăsat impresia uitării acelor credin- 
cioase «cuvinte de toată ziua», cum le 
omagia Rilke, într-un cunoscut poem. Le 
cîntau poeții, dar le nedreptățeau, în chip 
paradoxal, tocmai cineaștii. Revenirea la 
sentimente mai bune este notabilă şi, cu 
cîtva timp în urmă, subliniam, mai mult 
decit redescoperirea lor, redeşteptarea 
dragostei pentru ele. Adaug acum, după 
acest Hyperion, redobindirea încrederii 
în ele. lată, într-un film care se structu- 
rează, într-adevăr, ca o meditaţie despre 
«tinerețea pierdută, despre singurătate, 
despre dragostea imposibilă, despre dra- 


4 S 


Toamna bobocilor 


@ ...«in miez de vară, un simbure de 
«toamnă» rodnică. Rar am văzut la noi 
astfel de filme, pe deplin reale, pe deplin 
realizate. Aș vrea să subliniez verva pe care 
o dă acestei pelicule, Draga Olteanu. Am 
urmărit-o în multe filme și niciodată nu m-a 
dezamăgit. Ştie să fie țărancă, ştie să fie o 
doamnă, ştie să bea o ceașcă de cafea, știe 
să pună punctul pe «i», ştie să respecte şi să 
onoreze orice cadru de film. Nu spun că 
genul ei se apropie de cel al lui Bette Davis 
sau al Annei Magnani, ci spun doar sus şi 
tare că Draga Olteanu mi-e dragă... Se pot 
naște deci și filme ale zilelor noastre, ale 
trămintărilor și căutărilor febrile. De ce să 
fugim în vise, în cosmos sau în legendă? 
Să nu căutăm prea departe cauza bucuriilor 
noastre »... (lonei Teaha, str. Armatei 
Roșii 23—25, Arad). 


Tată de duminică 


e ...«Cuvintele noastre domestice, ale 
noastre și numai ale noastre, pe care le 
rostim... dar cum le rostim? În rostirea lor 
și nu în sensul lor este hiba. ŞI hibă în- 
seamnă în contextul acesta — ieftin, căutat, 
şarjat, într-un cuvint,artiticial. Cuvintele din 
«Tată de duminică» le-a analizat Magda 
Mihăilescu în unul din numerele trecute. 
Dumneaei iubește cuvintele, pe care le-a şi 
văzut frumoase. Și sint efectiv frumoase, 
doar că nu-s rostite frumos, adică natural. 
Eu reproșez actorilor noştri o lipsă de na- 
turalețe. Ideea unui astru în balans este 
excepțională, ideea unei soții părăsite care 
în fiecare duminică rămine să gătească 
pentru copil şnițel şi nu mai ştiu eu ce, e de 
asemenea excepțională, e dureroasă, e 
sufletistă fără a fi dulceagă. Dar cum ros- 
tim, stimaţi actori, cuvintele? Cum? Că doar 
nimeni nu rostește pe acelaşi ton: «Mă duc 
să aduc niște ceapă din grădină» cu «De-ai 
şti ce bine-mi este lingă tine», nu-i așa? 


Cu «Hyperion»,redobîndim 
încrederea în cuvintele cele mai obişnuite, 
capabile să exprime 
stările cele mai neobişnuite 


gostea mereu posibilă», nu lipsesc vor- 
bele la zi, cele care autentifică adevărul 
că şi despre tinerețe — cauză personală — 
şi despre singurătate, medităm tot în 
mijlocul oamenilor, al prietenilor, al veci- 


pectatori, nu fiţi numai spectatori! j 


(Aurora inoan, str. Valeriu Braniște 56, 
București) 

e «...Ca şi «//ustratele cu flori de cimp» ṣi 
filmul acesta abordează o temă dintre 
acelea valabile oriunde şi oricind. Noi 
vrem însă ca filmele noastre să trateze 
problemele noastre, implicit particularită- 
tile etice generale în specificul românesc 
actual. În «//ustrate...», poate că Irina ar fi 
putut da ceva din ceea ce ne e particular, 
dar ea desminte în final (și chiar înaintea 
acestuia) speranţa cu care o acreditasem. 
În afara ambianţei luminoase, familiară reali- 
tăților noastre (parcuri, bulevarde insorite, 
construcții atrăgătoare, după care în «Filip 
cel bun» am tinjit), cu ce e prezent speci- 
licul nostru în «Tată de duminică»? Greu de 
răspuns. Cred însă că cineva ar fi putut da o 
măsură mai convingătoare a vieţii noastre 
în această povestire, și acest cineva putea fi 
procurorul. El putea să ne convingă că nu 
acționează In numele justiției legate la ochi, 
ci vede cu ochii eticei noastre mai mult 
decit probele de dosar sau cerințele unei 
prietenii de agapă duminicală. Frămintă- 
rile sale pentru înțelegerea substratului 
familiar al cazului, citeva elemente biogra- 


Coperta | 
Actorii din «Cantemir» 


şi «Muşchetarul român»: 
Alexandru Repan, loa- 
na Bulcă, lurie Darie, 
Carmen Stănescu, lon 
Popescu, lon Besoiu, 
Stefan Tăpălagă. 
Scenariul: Mihnea 
Gheorghiu. 

Regia: Gheorghe 
Vitanidis. 


CnNerma 


nilor, care vor găsi oricind vreme să ni 
se adreseze: «Bună dimineaţa, duduie 
Thea. Ai întirziat la birou. Dormi prea 
puțin. lar ţi-ai luat de lucru acasă; 
cărora le poţi spune oricind, în ceasurile 


tice care să ne fi pus în evidenţă caratele 
conştiinţei sale, ne-ar fi fost deosebit de 
utile. (Pe cu totul alt plan, în acest sens, nu e 
de ignorat exemplul de construcţie din 
«Ferma suspiciunilora) Procurorul nostru 
însă ne face o demonstraţie verbală, de 
interes pentru preocupările profesionale 
ale soției; coteşte pueril spre o atitudine 
menită să țină la distanță anchetatul, pină 
mai ieri prieten; dă un diagnostic ex ma- 
china, privind viața particulară a vinovatului. 
Păcat... Nu ştiu cum să facem ca să-i con- 
vingem pe realizatorii noştri că oricind ve- 
nim la cinema nu avem numaidecit gindul 
unui divertisment duminical, ci o activă 
recepție de sfintă zi lucrătoare.» (G. Bruc- 
maier, Calea Unirii 27—31, Suceava) 


Cei mai frumoși ani 


e ...«Nina Cassian («Cinema», nr. 7/75) 
se opreşte la idilismul peliculei, la impresia 
generală pe care ar lăsa-o filmul, referin- 
du-se la dramaticul «$j caii se Impușcă, 


de sinceritate: «iartă-mă că te trezesc din 
somn... fii bun... nu te supăra. Cred că 
se întîmplă ceva rău cu mine şi sînt sin- 
gură. lartă-mă, dar ești unicul om pe care 
pot să-l sun... fără să mă jenez... Bine... 
te aştept». 


Tot de pe frontul cuvintelor înhămate la 
treburile filmului mai aflăm, încă o dată, cu 
intensitatea specifică peliculei, că într-o 
ipostază posibilă, scotocitoarea minte a 
omului contemporan, obsedat de esențe, 
nu se sfiește să cuprindă în ecuaţii exacte 
chiar ceea ce ne place să credem că apar- 
ține teritoriilor inefabilului. «Teoria sem- 
nalelor figurative, a singularităților» revine 
în discuţiile eroilor preocupaţi de taina 
tainelor, atracţia dintre El și Ea sau, ca 
să folosim o expresie consacrată în vre- 
mea din urmă tot de cinematograf, dintre 
«un bărbat și o femeie». «Cind minuieşti 
idei fragile — spunea Roland Barthes — 
este greu să foloseşti o altă sintaxă decit 
cea rațională». Filmul face față acestei 
dificultăţi nu sfidind-o, ci îmblinzind-o. 


În sfirșit, dacă tot ne-am angajat să 
vedem, în filmul de care ne-am ocupat, un 
«dătător de vești», trebuie să spun că 
poate cea mai bună dintre ele este aceea 
care ne întărește convingerea potrivit că- 
reia, ceea ce numim noi cuvinte mari, ade- 
văratele cuvinte mari și de preț, nu sint 
cele pe care le așternem pe drumul dintre 
noi și ceilalți, ci cele presărate pe calea 
mai lină sau mai întortocheată dintre noi 
şi noi înşine. În prelungita proiectare a 
visului Theiei, eroina din Hyperion, numai 
în acele secvențe răsar frazele: «iubirea 
ca şi geniul nu are virstă... ca și moartea» 
sau «...timpul nu a trecut peste tine, ci 
pe lingă tine... abia după aceea vom lăsa 
timpul să treacă peste noi». 


Personalitatea umană își are fondul său 
intangibil, rezerva nesecată a drepturilor 
de a sta de vorbă cu sine însăși şi filmul 
ne poate aminti, chiar și cu o singură pro- 
pozițiune, acest adevăr. 


Magda MIHĂILESCU 


nu-i aşa» al aceluiași regizor. Îmi voi permite 
să nu fiu de acord. Polack îşi califica acest 
film drept un «love story politic». Într-ade- 
văr, aici, deşi dragostea e pe primul plan, 
totuși ea nu se împlinește datorită tocmai 
celor două tabere de viață pe care le repre- 
zintă eroii. Depăşirea idilismului e tot atit 
de vizibilă ca în «A/ 41-lea». Nu introspecția 
interesează aici, nu cauzele şi educația 
eroilor, ci posibilitatea unei atari situaţii... 
Nici artificii, nici lacrimi de prisos. Totul e 
exact, măsurat, dozat, meșteșugit. Nu cred, 
deci, că e locul să facem comparații cu «Şi 
caii se Impușcă...» (Ulise Vinograschi, 
Bd. Republicii 49, Galaţi). 

e ...«Cei mai frumoși ani» e filmul ce 
trebuie apărat nu cu arme de foc (fie ele 
acelea ale criticii), nu cu colți de tigru, ci cu 
sinceritatea adevărului adevărat. Avem în 
fată un «love story» cu implicații politice? 
Cu asemenea filme, cuvintul «politic» tre- 
buie rectificat pentru că ieri, ca şi azi, tot 
ce e zi trăită nu e aitceva decit politică. 
Politică e faptul implinit al unei lecturi 
(«Moartea unui președinte» ca şi «Love 
Story», deopotrivă), politică e simplul fapt 
că mergi la cinema, că doreşti ceva. «Cei 
mai frumoşi ani» e filmul sentimentului, al 
personalității pusă sub pecetea vremii... E 
un memento pentru o generație, pentru 
un timp în care doar simplul fapt că citești o 
carte de dragoste e luat drept un act 
politic...» (Ivan loan, Sir. N. Bă/cescu 372, 
Tălmaciu, Jud. Sibiu) 


CINEMA, Piaţa Scinteii nr. 1, București 


Exemplarul 5 lei 


41017 


Cititorii din străinătate 


pot face abonamente adresindu-se întreprinderii 


Anul XIII (153) 
București 
septembrie 1975 


Prezentarea artistică: 
Anamaria Smigelschi 


Redactor 


Ecaterina Oproiu 


«Casa Scinteii» — Bucureşti 


Rompresfilatelia — Serviciul import-export presă 
Bucureşti, Calea Griviței nr. 64—66 P.O.B.-Box 2201 


Prezentarea grafică: 
Ioana Moise 


B 


Tiparul executat la 
Combinatul poligrafic 


| a ra m 2 Š 
| 
à k d E. h, 
d IÀ y N á ~- ~ RA = J ~ z e E m 
| s | 
iduc ami P._ i = nai 


felliniană 
Im (produ: 


ij 
| 
| A 
| cu instrui televiziune 
dispoziț sară o perio 
i mier 
f 
2 producat 
clusiv í 
` vedere comercial) i 
unui film să 
i 
g 
| = a te ARE 
| Serializar | 
in mărunta și CEI = | 
urile d ] 
| de fiecare 
riziune. 
| ziunei în acest iei | 
| | ! de mar întinde | 
ri 
ij 
| | | 
| | 
a de 
ea dintre 
E 
| cinemat 
| ; tocmai în 
vigorai | 
vede O 
! fenomen. E 
L B 
să renunt | 
renui i 


mult, în € 
operație 


Altman, 


Se reiau ecr: 


(Savelieva în 


t cu încîn- 


ri de mar 


peranti 


e mi T 
;pectatoriloi 


H. NA 
| 
1 
7 m se 
| A j} XIII | 
er 
), în vechi cronici 5 
grafii ingălbenite. p, 
| televiziunii, oria a A 
devine 4 
n re l 
'ensiunii iul 
i biie recons A