Revista Cinema/1963 — 1979/1974/Cinema_1974-1666897506__pages201-250

filme de pe vremea cind marele 
Fred era numai nerv şi ritm! 

ese Robert Hossein, eclip- 
sat în urmă cu ani de năbădă- 
ioasa marchiză Angëlique, va 
pune în scenă la Comedia Fran- 
ceză piesa «Hernani» de Victor 
Hugo. 

eseCary Grant a implinit 
şi el virsta de 70 de ani, dar 
a refuzat să fie sărbătorit în 
mod public, pentru că «in lu- 
me sint alte evenimente cu mult 
mai importante». Asta e! Cu 
cit inaintezi in virstă, cu atit 
intelegi mai bine cë sint lu- 
cruri mai importante decit tinel 


Cornel Cristian 


, după 
a Man- 
ilmului 
inten- 
«Con- 
Şi fără 
1 că-și 
zalitate 


ovietic 
ază ca 
Dreptul 
ductie 
scena- 
atic al 
cident 
capăt 
"brului 
ăritura 
nu va 
grafic. 
«trăs- 
va fi 


John 


Cristo 


(rëtër o rove) 
Pi 


Pe cînd avea doar 62 de ani... 
(Cary Grant cu soţia) 


Specialiștii și publicul larg, 


Haugh, intitulat «Mary nespa- 
lata, Larry trăsnitul». Curatel 
titlu! Curatel și cuminte! 

ese Cetăţeanul Marlon Bran- 
do a apărut în fața Curţii fe- 
derale din Minnesota în calitate 
de martor in procesul indie- 
nilor de la Wounded Knee. Ac- 
torul Marlon Brando pregătește 
filmul «Cronică apașă», în ca- 
re sprijină revendicările indie- 
nilor din S.U.A. Producător și 
interpret: Marlon Brando. Par- 
tener, prietenul lui, Paul New- 
man. 

ese Pus pe fapte mari, ac- 
torul și cintëretul Serge Gains- 
bourg declară că a venit tim- 
pul să facă si el «ceva serios 
în viață». Ce? Să scrie un ro- 
man! A și scris primele 50 de 
pagini, iar editura Gallimard 
i-a si oferit un contract. Cartea, 
intitulată «Incredibila poveste 
a lui Xy, va fi un «roman filo- 
zofic» adică «istoria unui pic- 
tor mizantrop, misogin, ruinat 
de o boală incurabilă». Dar par- 
că am mai auzit noi de povestea 
asta?... 

ee Miguel Dominguin, fiul 
celebrei actrițe Lucia Bosë şi al 
nu mai puțin celebrului to- 
reador Miguel Dominguin, a 
debutat alături de mama sa 
în filmul lui Francisco Rey, «A- 
devărul». Şi cu mare scandal 
la premieră. Se pare că po- 
vestea, povestea din film, e cam 
licentioasa. 

ese Florinda Bolkan («A- 
nonimul venețian») va juca rolul 
unei călugărițe, luptătoare pe 
baricadele emancipării si fe- 
minismului, în filmul lui Gian- 
franco Mingazzi, al cărui titlu 
n-a fost încă fixat. Regizorul 
optează pentru «Flavia musul- 
manilor», iar producătorul pen- 
tru «Călugărița musulmană». 
Aceeași Mărie, altă pălărie. 

eseAleksandr Alov și Vla- 
dimir Naumov, mereu în tan- 
dem, vor aduce pe ecran pe le- 
gendarul erou al lui De Coster, 
Tili Eulenspiegel. 

ee În colecția «De la subiect 
la imagine», a editurii italiene 
Capelli, a apărut cartea «Înti- 
iul Antonioni», cuprinzind de- 
cupaje regizorale ale filmelor 
din perioada «de tinerețe» a 
celebrului regizor («Povestea 
unei iubiri», «Invinşii», «Doam- 


bibliorama 


lectiona din noianul de filme, din nesfir- 


Partenera fiului ci... 
(Lucia Bosé) 


O stea pe firmament 
(Jan Novicki) 


na fără camelii», «Tentativa de 
sinucidere» și «Dragoste in o 
raş») 

ese «The 20-th Century Fox» 
si «Studiourile de film din Le- 
ningrad» au semnat un acord 


pentru coproductia filmului «Pa- 


sărea albastră» după Maurice 
Maeterlinck. 

ese Jan Novicki (Anatomia 
dragostei») va fi protagonistul 
noului film polonez «Rugămin- 
tea», în regia lui Henryk Kluba. 

ese Roger Vadim şi-a in- 
temeiat propria lui casă de pro- 
ductie cinematografică intitu- 
latë «Paradox film», titlu cit 
se poate de potrivit pentru cine 
cunoaşte agitata biografie a 
cineastului. Primul film pe ca- 
re-l va face, în calitate de pro- 
ducător și de regizor, se va numi 
«Tinăra asasinată», o istorie 
inspirată de un fapt divers au- 
tentic. 

ese Dino Martin, 22 de ani, 
fiul celebrului actor Dean Mar- 
tin, s-ar putea së infunde pus- 
căria pentru vreo 10 ani. El a 
încercat së vindă şapte mitra- 
liere si un tun antiaerian. Ar- 


mele faceau parte dintr-o co- 
lecție personală, începută incă 
de cind era copil, cu binecuvin 
tarea tatălui. Cind Dino a ob 
ținut permisul de conducere 
auto, Dean Martin i-a făcut ca- 
dou... un tanc Sherman. In bu- 
nă stare. 

ese Regizorul francez Phi- 
lipe Esnault va realiza un do- 
cumentar în patru părți, dedicat 
lui Marcel Proust, care va cu- 
prinde amintiri si mărturii des- 
pre marele scriitor, o cronică- 
document despre locurile în- 
drăgite de Proust, un reportaj 
despre pregătirile regizorului 
Joseph Losey în vederea ecra- 
nizării ciclului «În căutarea tim- 
pului pierdut». 

esse Premii, premii, premii... 
Asociaţia criticilor de film din 
Londra a decernat premiul său 
anual lui Lindsay Anderson, 
pentru filmul «O, norocosule!» 
Premiul pentru cel mai bun 
film străin a fost împărțit între 
«Strigăt și șoaptă» de Ingmar 
Bergman și «Farmecul discret 
al burgheziei» de Luis Buñuel. 

În Franța, Marele premiu a- 
cordat de Societatea pentru 
încurajarea artei și industriei 
a revenit filmului «Proiecţie par- 
ticulară» de Francois Leterier. 

eee Regizorul bulgar To- 
dor Dinov va realiza filmul 
«Dragonul», o alegorie popula- 
ră transpusă pe ecran cu mij- 
loace care imbină filmul de ani- 
matie si filmul cu actori. 

ese Robert Mitchum și Ken 
Takakura sint vedetele filmu- 
lui «The Yakuza», coproducție 
americano-japoneză, pe care 
Sydney Pollack a inceput s-o 
turneze la Tokio. 

ese Celebra Lana Turner 
revine pe platouri. Ea va juca in- 
tr-un tilm nu numai polițist, ci 
şi de groază, intitulat «Perse- 
cutian,in regia lui Don Chaffey. 

ese Academicianul Renë 
Clair va fi preşedintele juriului 
celui de al XXVIl-lea Festival 
international al filmului de la 
Cannes. 


Rubrica «Cinerama 
redactată de 


N.C. MUNTEANU 


E RE E 


autorii in prefata (scrisă in 197111)... 


Bujor T. Ripeanu 


Dictionar 
cinematografic 


CORNEL CRISTIAN 
BUJOR T. RIPEANU 


DJ ion 


E 


38 


cei legaţi de cinematograf 

prin preocupări directe sau 

numai prin pasiune se află 

acum in posesia «Dicţio- 

narului cinematografic» a- 

părut la Editura Meridiane (redactor: Vio- 
rica Matei; tehnoredactor. Elena Dinu- 
lescu). Împrejurarea trebuie considerată 
ca un remarcabil și plăcut eveniment, căci 
este vorba de prima lucrare de acest gen 
din România. Apariţia ei satisface nece- 
sitati de obligatorie si utilă informaţie 
in materie de cultură cinematografică, 
relevind totodată capacitatea cercetării 
noastre de film de a alcătui dificile, pre- 
tentioase sinteze. Cornel Cristian si Bu- 
jor T. Ripeariu sint cei doi autori ai dic- 
tionarului, iar iniţiativa lor, ca si marele 
volum de muncă ce îl vor fi depus, stir- 
nesc stima și prețuirea noastră. Au mai 
colaborat (dar nu ni se precizează cit 
şi în ce fel): ing. Coloman Ondrejcsik, 
Cristina Corciovescu, llya Ehrenkranz, 
Gheorghe Miletineanu, Mircea Mușatescu. 
Cum spuneam, dicționarul se adresează 
atit specialiștilor, cit şi (indeosebi) publi- 
cului larg. Cei dintii îl pot oricind consulta 
cu folos întru împrospătarea memoriei 
sau pentru aflarea cine ştie cărui detaliu. 
În ce privește publicul larg, el găseşte în 
paginile dicționarului o veritabilă «istorie 
în fişe» a cinematografului (străin şi ro- 
mânesc) în ceea ce are el definitoriu. 
Aici trebuie, de altfel, descifrate princi- 
palul merit și, de cele mai multe ori, iz- 
binda alcătuitorilor: în efortul de a se- 


șitul şir de nume de realizatori (regizori, 
actori, operatori) care alcătuiesc istoria 
cinematografului, pe cit posibil valoarea 
— in aga fel încît la sfirșitul lecturii «pa- 
noramei» (căci dicționarul acesta poate 
fi la fel de bine citit de la un cap la altul 
sau numai consultat) imaginea comunica- 
tă cititorului să reflecte cît mai fidel, axio- 
logic vorbind, domeniul de ieri şi de azi 
al celei de-a șaptea arte. Selecţia valorilor 
e judicioasă în linii mari, severă fără a 
deveni parcimonioasă, trădind nu doar 
solida informaţie a autorilor, ci și bunul 
lor gust, cultura lor cinematografică. Si- 
gur ca se pot face unele observaţii, căci, 
cum se întimplă de obicei, valorile mai 
«vechi», validate de timp, au fost mai ușor 
de reliefat, în timp ce acelea mai «noi», 
în evoluție încă, au ridicat, evident, di- 
ficultăți autorilor. Un exemplu posibil: 
în rindul personalităților actoricești ale 
cinematografului, Gian Maria Volontë nu 
şi-a găsit, deocamdată, in această primă 
ediție a dicționarului, locul; alt exemplu 
posibil: în rindul personalităților e mi 
rale, Andrei Tarkovski figurează, e drept, 
însă cu numai citeva rinduri, strict infor- 
mative, fără vreo apreciere, în timp ce 
(totuşi) oarecarele Bernard Borderie (o- 
mul cu Angelicile) ocupă aproape o co- 
loană de pagină, insirindu-i-se multe filme, 
apreciindu-i-se în general activitatea. Ră- 
mine, pentru acest ultim exemplu, în sar- 
cina cititorului să aprecieze dacă e vorba 
de o eroare de gust sau de unul din acele 
«compromisuri» despre care amintesc 


alte exemple, depistabile destul de ușor 
(există de pildë,normal,un «capitol» teo- 
retic, intitulat film polițist, dar nu există 
unul intitulat filmul politic), vin in spriji- 
nul ideii că eforturile de a aduce in sub- 
stanta sa dicționarul «la zi» nu și-au găsit 
intotdeauna implinirea, probabil si din 
motive obiective. Întrucit lucrarea are o 
ținută sigură atit timp cit alege si lumi- 
nează valorile «clasice», dar e șovăilenică 
atunci cind se apropie de valorile ime- 
diate, din contemporaneitate. 

Asemenea observaţii, ca si altele ce 
se vor mai face, desigur, sint inerente în 
cazul oricărei lucrări de pionierat, şi ele 
nu-i umbresc citusi de puțin valoarea de 
ansamblu. O valoare venind atit din deo- 
sebitul serviciu pe care dicționarul îl 
aduce în materie de informație și de edu- 
catie cinematografică publicului nostru, 
cit si din maniera serioasă, sobră şi con- 
cisă, intelectuală, în care ştie să se adre- 
seze, cu fiecare din «articolele» sale 
acestui public. După cum nu se poate 
trece neobservată nici deosebita și 
programatica atenție acordată in context 
de autori cinematografului românesc. Lui 
îi este dedicată aproape a zecea parte 
din întregul număr de «articole», rezul- 
tatul fiind o veritabilă și, cel mai adesea, 
edificatoare sinteză, prin intermediul va- 
lorilor reprezentative, a mişcării noastre 
cinematografice. 


Aurel BĂDESCU 


VIZITAŢI: 


Complexul muzeal Brukenthal din Si- 
biu, cu toate unitățile și expoziţiile sale 
permanente și sezoniere: 
— în PALATUL BRUKENTHAL, Piaţa 
Republicii nr. 4: 
Galeria de artă 
Artă populară 
Arheologie — istorie — lapidariu 
— în TURNUL SFATULUI, Piaţa 6 Martie nr. 
Expoziția «Din istoria orașului Sibiu» 
(deschisă între 1 mai — 1 octombrie). 
— în CLĂDIREA DIN STR. CETĂȚII nr. 1: 
Expoziţia «Sistematica lumii animale» 
— în STR. ȘCOALA DE INOT nr. 4: 
Expoziția «Arme și trofee de vînătoare» 
— în PIAȚA 6 MARTIE nr. 26: 
Expoziția «Istoria farmaciei» 
— în DUMBRAVA SIBIULUI: 
Muzeul tehnicii populare (deschis între 1 mai — 1 octombrie) 
Expozitiile funcționează cu programul | 
de vizitare zilnic 10-18. Luni, închis. Personal de îndrumare cu înaltă calificare. 
Informații și programarea grupurilor, zilnic, la Sectorul de pedagogie și populari- 
zare din Palatu! Brukenthal, telefon 13349. 


Cadrele din filmele româneşti au fost realizate de: Rapu BĂNICĂ, Alexandru 


Prezentarea artistică i BILU, Mary CATARGIU, Stefan CIUREA, Constantin DABIJA, Eugen GHEORGHIU, Prezentarea grafică: 
ANAMARIA SMIGELSCHI ~ Gheorghe DUMITRU, Mihai HANCEAREC, Paul MATEI IOANA MOISE 
E aia E ——— — E a 
Cititorii din străinătate pot face abonamente adresindu-se întreprinderi: CINEMA, Piaţa Scinteii nr. 1. București Tiparul executat la 


A 


«ROMPRESFILATELIA» — Serviciul import-export presă — Exemplarul 5 lei 41017 Combinatul poligrafic 
Bucuresti, Calea ivitei POR — Bau 200 


Q p4—hh 


- PP 


vistă lunara 


“e $: oë x DE pd 
SE PA pla e 


— 


ta 


E AN 


NM A it E 


- 
Dai 
3 
> 
o 
o 
o 


nr. 5 
Anul XII (137) 


revistă lunară 


Nu numai „Cidul“, 
dar si „Păcală“ se joacă la 
„n-aveţi un bilet în plus?“ 


da cultură 


Ei West o g te sic 3 
București - Mai 1974 


Spectatori, nu fiti numai spectatori? 


lată ce vă întrebăm 


Scrisoarea semnată de N. lancu în nr. 11/ 
1973, care punea în discuție cu seriozitate 
şi exigentë multe din problemele acute ale 
filmului nostru continuă să suscite atenția 
corespondentilor. Deci... 


e De ce nu continuăm? 


G. Brucmaier, Calea Unirii 27-31, Su- 
ceava «Ceea ce ne dezamăgesc în multe 
dintre filmele noastre sînt sinuozitëtile ca- 
litative înregistrate în creația noastră cine- 
matografică, necontinuarea unor succese 
certe sau ratarea unor filme care aveau 
datele unor realizări depline («Dragostea 
începe vineri», «Despre o anume fericire») 
Mi se pare că nu numai o «răbdare de sfinti 
trebuie să fie replica noastră, a publicului, 
ci participarea tot mai activă, responsa- 
bilă la dezbaterea filmului românesc». 


@ Unde e limita? 


M. Georgescu — str. Cpt. Bulugea 7, 
Bucureşti: «Scenariștii, regizorii noştri au 
mers, au trăit printre oameni, le cunosc do- 


decit în limita întinderii lui interioare...» 


6 Ce arătăm? 


loan Georgescu — Sos. Alexandriei 7, 
Giurgiu: «Nu vom avea filme de actualitate 
bune pinë cind nu vom aduce pe ecrane, 
alături de marile, nobilele succese politice 


noastre, ci și de visele noastre, că sintem 
deci puternici». 


6 Ce așteptăm? 


Emilia Bogdan — București: «Stimaţi 
regizori! Credeti-ne, așteptăm și altceva 
decit pac-pac şi bum-bumi Credeti-ne, ne 
plac si filmele psihologice! Credeti-ne, ştim 
së ridem, putem să și plingemi Credeti-ne, 
ştim să vedem, putem înțelege! Totul e să 
aveți încredere în noi, spectatorii». 


8 Dar femeia-mamaë”7 


Victoria Dumitrescu — Drobeta Turnu- 
Severin: «Avem filme istorice. filme de dez- 
batere politică, filme de actualitate, come- 
dii, etc. Multe dintre ele, bune. Dar, de ce 
oare în majoritatea filmelor noastre cele 
„ cele mai întinse, 
mai bune revin doar bărbaţilor? În viața 
României contemporane, în realitățile vieții 
noastre, rolul femeii este de netăgăduit. 


teptăm să vedem femeia zilelor noastre 
așa cum este ea: femeia-casnică, femeia- 
mamă, femeia-muncitoare, femeia-artist, fe- 
meia-intelectuală, temeia-om politic». 


e De ce țărani de muzeu? 


M.H. Schwartz — str. Livezilor 2, Piteşti: 


nazuintele lui, cu temerile si prejudecățile 
lui mărunte. Este penibil să vezi cum unii 
mai încearcă să-l «spele» şi să-l «calce» 
cu grijă pe țăranul nostru, înainte de a-i 
permite intrarea în cinematograf, practică 
ce nu mai are demult vreun credit chiar 
si la cel mai neinitiat dintre spectatori...» 


@ Ce ne datorati7 


T. Bradu — str. 23 August 4, Cluj: «Vifor- 
nitan lasă impresia generală a unei ilustrări 


volantă, simplă și ușoară, cuprinzind mici 
întîmplări care s-ar putea pierde fără pagube 
pentru Arhivă. Vorba lui Călin Căliman, 
«filmul românesc continuă să-și păstreze 
datoriile față de satul de azi». 


lată ce credem 


«Păcală» 


6 «Din frinturi de poveste regizorul 
a reușit së inchege un film destul de 
cursiv, in care actiunile se succed re- 
pede, personajele se Intlinesc pe neastep- 
tate, ca aduse de o apă curgătoare în ace- 
easi albie... Filmul e românesc prin peisa- 
jele arătate, prin satele arătate, cu oameni 
in costume naţionale, frumos colorate» 
(R.J., studentă, București); e «...şi barza 
zboară, zboară și-l aduce pe Păcală în 
satul lui, si el pleacă în lume, dar de fapt 
nu pleacă nicăieri, fiindcă se învirtește în 
acelaşi loc, în același sat, cu aceiași 
oameni (...} și ne prezintă coroanele co- 
pacilor şi peisajele, și dealurile pe care 
umblă sau nu umblă nimeni (...), că părea 
un serial,intrerupt din zece în zece minute 
de reclame pentru turism (...), totuşi filmul 
merită să fie văzut, fiindcă Păcală este al 
nostru și el izvorăște din nesecatul folclor 
românesc» (Valentina Galkin, str. Gră- 
dina Bordei 7, Bucureşti); e «dar, mai cu 
una,mai cu alta, a reuşit să mă păcălească, 
rău de tot» (Curpăn Luca, Oradea); e «la 
premieră, lume a fost destulă, s-a ris mult, 
în sfirșit un film bun, că eu cunosc o come- 
die bună, dar m-a enervat (nu m-a supă- 
rat) faptul alegerii Păcăliței» (loan Gardi- 
ciuc, str. Coşbuc 19, Galaţi); 8 «Personal, 
am fost dezamăgit de film, de această 
suită de întimplări și glume, fără a se urmări 
vreo idee, deși, recunosc, am zimbit de 
vreo citeva ori» (lonel Graif, str. Tutora 
10-12, laşi). 

N.R.: Bëtrinul lup de mare al Curierului, 
cititorul N. lancu, din Bucuresti str. Plut. 
Petre lonescu 7, s-a instituit în reporter 
ad-hoc (uzurpare de funcție, decil), si a 
întreprins o anchetă pe cont propriu printre 
spectatorii filmului «Păcală». A obținut 35 de 
răspunsuri, toate negative. Ei, nici chiar 
așa să n-o luăm. Nici o părere de bine? 
Paciliti, nepăcăliți, aflaţi că filmul a fost 
văzut în citeva săptămini, si numai in Bucu- 
resti, de vreo jumătate de milion de oameni. 
Cifrele «vorbește!». Da, da! 


«Un comisar acuză»: 


e «Mi-a plăcut acest film, chiar dacă am 
tresărit pentru fiecare glonț scuipat din re- 
volverele de calibrul 32, chiar dacă am tre- 
murat pentru viaţa lui Moldovan. (...) Dar de 
ce, stimate Sergiu Nicolaescu, ne-ati lăsat 
neputinciosi în fața unui Moldovan străpuns 
de gloanţe și cu groaznica idee că toată ban- 
da aceea a învins? De ce măcar lui Moldo- 


nalitate, cu elemente noi nu numai în fap- 
tele istorice, dar şi în tipurile de eroi, în 
gesturile și atitudinile lor, ca si în plastica 
filmului. «Un comisar acuză» poartă marca 
personalității regizorului Sergiu Nicolaescu, 
dar ne reamintește cu prea mare insistență 
de «Cu mlinile curate»; (Lavinia Constan- 


Bordea, str. Desisului 116, București). 


«La Porţile albastre ale orașului» 


e «Da, e Marin Preda, Moromete junior. 
Marin Preda care gindeste cu voce tare. E 
scrisul lui sfătos, ironic, ascuns și hazliu 
care amintește complicata gindire, dar si sin- 
ceritatea omului de la tarë. Un tilm intere- 
sant, un film bun». (Aurora inoan, st. 
Valeriu Branişte 56, București)e«Filmul este 
foarte sincer și pentru cë e sincer e și 
credibil. În niciun moment nu poți spune 
că ceea ce vezi e fals. N-am mai văzut de 
la «Pădurea spinzuratilom un film mai 
adevërat ca acesta, mai omenesc, mai plin 
de idei si de semnificatii. Personajele sint 
adevărate, uman adevărate, oricum le-ai 
privi». (Olga Vasilisia, C/uj). 


«Proprietarii» 


6 «M-am dus cu încredere la acest film 
și am plecat încovoiată ca un semn de 
întrebare. Oare chiar așa se petrec lucrurile 
într-o întreprindere socialistă? sînt chiar 
atitea dimensiuni, chiar atitea conflic- 
te? (...) Oare nu e cazul să facem o com- 

aratie între secretarul de partid din 
iimul «Dragostea incepe vineri», întruchi- 
pat de Toma Caragiu, între secretarul acela 
omenos, vesel, puțin sever şi cu toate 
acestea atit de apropiat nouă, și exempla- 
rul arogant şi incapabil pe care ni-l oferă 
pelicula fraților Creangă?» (Aurora Inoan, 
sir. Valeriu Branişte 56).e 


scrisoarea lunii 


„S-ar putea să fiu prea realistă!...“ 


«S-ar putea să fiu prea realistă, ceea ce nu ar fi prea bine, dar nu cred nimic 
din poveștile de genul «Roșu şi negru», «Minăstirea din Parma» și altele de genul 
acesta, adică in care un bărbat este atit de sentimental incit să iubească ca un zeu 
și să moară ca un șoarece, de viu, întru totul si întru Domnul. 


Dati-mi realitatea! Familii serioase, cu copii în care sint și certuri şi nepotriviri, 
si despërtiri şi dragoste tirzie, si greșeli pedepsite sau iertate. Dati-mi duduitele 
«de la pantofi», figura lor în gros și prim-plan cind le ceri cizme 37, mai din piele, 


ca să nu treacă H,O prin ele. 


Sau, dati-mi realitatea postului vacant pe care tu l-ai cerut primul, dar ti s-a 
refuzat ca mai pe din dos să fie liber pentru nepotul și nepoata... Dati-mi laboranta 
cu 8 clase, frumoasă și înaltă, care nu stă în satul ei la cooperativă, ti vine gi ocupă 


locul absolventei... 


Vă rog mult de tot, dati-mi gros planul si prim-planul gospodinei a cărei demni- 
tate (şi poate nu numai demnitatea) e călcată în picioare. 


Dati-mi doi oameni care se iubesc și se căsătoresc. Dati-mi prietenia adevărată 
și iubirea adevărată. Dati-mi mama eroină, soțul si soția, muncitori harnici, oameni 
de nădejde, dati-mi femeia, «văduva tînără» cu doi copii care reușește totuși, prin 


cinste și curaj, să-și educe copiii. 


Of, cite ar trebui së ne daţi, stimati oameni ai artelor!» 


«Lucrez într-o întreprindere cu 400 de mun- 
citori. Şi ei muncesc la utilaje mai mult 
sau mai puțin complexe, si ei fac inovații 
si rationalizëri, si ei produc bunuri mate- 
riale necesare societății, dar situaţii asemë- 
nătoare celor din «Proprietarii» sau «Despre 
o anume fericire» noi le rezolvăm parcă 
altfel și nu cu atit de multe replici triviale. 
Oare fără ele nu putem pricepe adevărata 
stare de lucruri din uzina «Proprietarilor»? 
Vă rog să mă înțelegeți, critic doar un 
anume aspect al filmului și nu mă refer la 
celelalte aspecte cărora nu am nimic să le 
reproșez. Doresc de altfel din ce în ce mai 
mult să văd astfel de filme, cu asemenea 
teme pasionante din munca noastră de 
zi cu zi».(Rusu Kolea str. D. Gherea 8, Vas- 
lui) 


Divergente pe «Luna 


furioasă)» 


9006 «Bunăoară, de par egzamplu, din- 
tr-un nu știu ce, ori ceva, cum e nevricos, de 
curiozitate... eroul din «Luna furioasă» de- 
vine paralitic. De aici încolo, regizorul mi- 
zează pe înduioșarea spectatorului, într-o 
foarte înduioșătoare dragoste doi invalizi 
care mănincă pe rotile se plimbă prin parc 
și se fugăresc pe rotile, cumpără verighete 
pe rotile și intenționează să se căsătorească 
pe rotile, deși «oameni ca noi nu fac copii». 
(G. Gaiducov, str. Fraţii Golești 25, Piteşti). 


099 «De ce oare la scenele de dragoste 
dintre cei doi,atit de normale, atit de dra- 
matice prin absurdul situației și totuși atit 
de omenești, de ce oare la aceste scene 
s-a făcut atita haz și atitea considerații 
sonore improprii? De ce tineri si bătrini 
laolaltă au ris, au ris în hohote?» (L.L, 
Bucureşti.) 


099 «Așez filmul «luna furioasă» 
alături de «Anonimul venețian», și-i so- 
cotesc «mare» fără rezerve. De ce? Pentru 
că personajele filmului nu sint oameni 
care merg într-un fel sau altul, ci oameni. 
De aceea nu mai are nici o importanţă că 
lor nu le este accesibil drumul drept, că viata 
lor se desfăşoară pe orizontală și pe planuri 
înclinate. important e că aparţin unei lumi 
a lor. Asta-i ajută în momentele cind pierd 
imens, fără să se întrebe «de ce». Am luat 
filmul cu mine». (loana Adrian, Cluj). 


po 
a 
2 
a 
— 
Z 
< 
o 
5 
9 
u 


«Păcală» de D.R. Popescu 
şi Geo Saizescu 


—— — 


Redactor şef: 


Florica C. MIHAI 
str. 19 Noiembrie 29 ,Caransebes 


În două vorbe 


Marga Gaţu (Corod, Galaţi), Colea Cure- 
liuc (Mëriteia mică, Suceava): După cum 
vedeți, Curierul există, dar încercăm să 
fim mai scurți. Şi mai cuprinzători; Maria 
Bereș (Pecica, Arad): Amănunte despre 
interpreții filmului «Pe aripile vintului» în 
«Cinema» nr. 1/1973; Cristina Georgescu- 
Jantă, (București): Aveţi dreptate, foto- 
grafia aceea a lui lon Dichiseanu e din 
«Frumoasele vacanțe» și nu din «O sută 
de lei»; Vasile Crăciun (Galati): «Dreptul 
de a te naște» are două versiuni, una mexi- 
cană, alta braziliană. Egipteană, nu. Eliza 
Plăcintă (lasi): Adresati-vë Arhivei Natio- 
nale de film, Bd. Gh. Gh. Dej 65, Bucuresti: 
Luca lonel (Copșa Mică); Topa lonel 
(Bucuresti), Pavel Constantin (Bacëu): 
Regretăm, dar nu mai avem spațiu pentru 
caricaturi si benzi desenate; Bratu Doina 
(str. Tinganului 16,Bucuresti): Răspunsul il 
găsiți chiar în acest numër, la «Cinerama»; 
Ani Moraru (Vaslui): James Dean a făcut 
doar trei filme. «La est de Eden» a rulat și la 
noi. «Rebel fără cauză» se află în atenţia 
televiziunii. Cit despre Tino Rossi, alte 
vremuri, alte cîntece; Băietu Geta (str. Bu- 
chetului 4, Ploieşti), Ana Beldea (str. De- 
lavrancea 5, Baia Mare): Cu scenarii, pro- 
iecte sau idei de scenarii, adresati-vë celor 
patru case de filme existente. Adresa: 
Casa Scinteii, M. Adam (Bucureşti): A- 
veti dreptate, 1) în ceea ce privește «Ma- 
gazinul cinematografic», dar e prea tirziu; 
2) si în ceea ce privește interpretul princi- 
pal al filmului «Un om în sălbăticie» care 
e Richard Harris si nu Robert Redtord. 
Camelia Olteanu (str. V. Lenin 16, Brad): 
Ideea unui film despre viața lui Eminescu 
le-a mai venit și altora. Totuşi filmul nu s-a 
făcut, și nu numai pentru că nu s-ar găsi 
interpretul potrivit; Marinela Godium (str. 
Plăieşilor 1. laşi): Prea multe probleme 
pentru o scrisoare atit de mică. Nina Gher- 
ghisan (B-dul Oituz 28, Municipiul Gh. 
Gh. Dej): Consultaţi «Dicţionar cinemato- 
grafic» de Cornel Cristian și Bujor T. Ripea- 
nu; Storian Alexandru (Lipia, llfov): Pro- 
punerea dv. ca,revista «Cinema» së pri- 
mească lunar scenarii și idei de film de la 
scriitori si de la toţi cei care vor së cola- 
boreze în acest sens, să le selectioneze 
pe cele mai bune și să le propună regizori- 
lor” nu e realizabilă. Pentru asta există 
casele de filme. 


cinema 


Anul XII nr. 5 (137) 


Mai 1974 


Ecaterina Oproiu 


Filmul istor ic 


in contemporaneitatea 
românească 


Au trecut săptămîni de 
la întîlnirea tovarăşului 
Nicolae Ceaușescu cu ci- 
neaștii, în practica muncii 
noastre (poate e mai po- 
trivit să spunem în ceea ce 
inspiră munca noastră) s-au produs de- 
cantări, s-au conturat planuri mai îndrăz- 
nete, s-a instalat un sentiment tonic de 
încredere în arta noastră, în utilitatea 
noastră, în direcţiile dezvoltării noastre, 
în direcţiile depësirilor necesare şi innoi- 
toare. 

Resimtim la modul cel mai personal da- 
toria de recunostintë fatë de Secretarul 
general al Partidului, tovarășul Nicolae 
Ceauşescu, pentru analiza pe cit de rigu- 
ros exactă, pe atit de pătrunsă de căldură 
a muncii noastre și pentru perspectivele 
mobilizatoare pe care indicaţiile cuprinse 
în  cuvintarea tovarăşului Nicolae 
Ceaușescu la întilnirea sa cu creatorii din 
cinematografie le deschid muncii noastre. 
Această datorie a fiecăruia din noi nu poa- 
te fi onorată altminteri decit printr-o anga- 
jare a tuturor lucrătorilor cinematografiei 
care să conducă rapid nivelul realizărilor 
din acest domeniu câtre o treaptă nouă, 
mai ales calitativ nouă. Aș vrea să propun 
două premise dezbaterii pe care o sugerez: 
prima, constatarea că cinematografia noas- 
tră este, azi, unul din domeniile cele mai 
dinamice, politic și artistic, din cultura 
românească; a doua, că profesia noastră 
continuă să sufere de o capacitate auto- 
critică limitată. Reflexe întirziate a diverse 
complexe de inferioritate, transferate în 
demagogie, un fel de adolescenţă pre- 
lungită care se ofensează fie și numai la 
absența complimentelor galante. Nu vreau 
să fac psihanaliza profesiei, dar afirm că 
e timpul să fim serioşi, maturi, tocmai 


inema 


pentru cë avem succese, tocmai pentru 
că sintem cu adevărat puternici. 

Printre filoanele de mare generozitate 
care au fundamentat creşterile filmului 
românesc, filmul istoric deține un loc de 
prim plan. 

Să încercăm să privim, de pe poziţii 
mature, stadiul in care ne aflăm si perspec- 
tivele acestui film. După părerea mea, 
filmul istoric, așa cum l-am practicat 
pină acum, nu ne mai poate satisface. 

N-aş vrea să micșorez cu nimic valoarea 
cu totul excepțională pentru perioadele 
în care au fost realizate,filme ca Tudor, 
Lupeni 29, Dacii, Mihai Viteazul, ca 
și altele. Continuăm să iubim aceste filme; 
cărora le datorăm în mare măsură cuce- 
rirea unui public larg și cărora le datorăm, 
mai ales, sudura în jurul unor înalte idei 
patriotice între film și spectator. 

Cu astfel de filme, noi am deschis o 
epopee naţională cinematografică și am 
pus bazele unei şcoli, dar bazele nu în- 
seamnă încă școală, iar dezvoltarea epo- 
peii cere cu siguranță accente mai pro- 
funde decit începuturile ei. 

Dacă imi ingëduiti o sugestie pentru o 
încercare de definire a ceea ce am realizat 
noi în filmul istoric, atunci am zice că, 
prin cele mai bune dintre ele, noi am rea- 
lizat filme-monument. (Nu mă gindesc la 
«monumental», ci la «monument», adică 
statuie, adică operă a mişcării interioare 
împietrite într-o singură ipostază, chiar 
dacă revelatoare). Oricit ar fi rămas ele 
în inima noastră şi în conştiinţa publicu- 
lui, trebuie să recunoaștem că monumen- 
tele sint obiectul unei alte profesii artis- 
tice. 

Cred că, fără să ne dezicem de nimic 
din ceea ce am făcut, sintem îndreptățiți 
să tragem concluzia că între a ilustra 


istoria si a interpreta istoria, nouă ne-a 
reușit mai pregnant ilustratia și mai puțin 
interpretarea, dezbaterea istoriei. 

Perspectivele noastre ideologice, în fil- 
mul istoric, au fost juste, trebuie doar să 
le aprofundăm, să ne orientăm nu numai 
către teze, ci către dezbaterea lor. Dar 
unde se cere un efort de depășire,obligind 
la o mult mai mare cantitate de inteligenţă, 
talent și inspirație, este zona perspective- 
lor estetice, a mijloacelor noastre artis- 
tice. 

Marii nostri voevozi meritë mult mai 
multe monumente decit le-am ridicat pinë 
acum, dar cinematografia este datoare 
memoriei lor şi semnificației lor contem- 
porane, mult mai mult decit monumente. 

Noi sîntem lucrătorii singurei arte care 
poate realmente face dintr-un mare voe- 
vod al secolului XV un om viu, capabil să 
dialogheze cu oamenii acestui secol. Pen- 
tru asta se cer mai puţine brocarturi și 
căciuli cu panaș, și mult mai multă carne 
vie, dureroasă, mult mai puţine încrucișări 
de sabie si mai multe ginduri adevărate, 
mai puțini tătari şi mai multă tragedie, 
mai puțină figuratie și mai mult destin, 
mai mult caracter, mai mult adevăr ome- 
nesc. 

Propunem pentru filmele viitoare nu 
demitizarea eroilor noştri, ci coborirea 
lor de pe soclu, astfel încît să nu ne învir- 
tim noi în jurul lor, ci, ei înșiși, eliberaţi 
de convențiile statuare să treacă ecranul 
şi să stea de vorbă cu noi despre nevoile 
și speranţele acestui neam. 

Dintre multe alte consideraţii care ar 
putea fi supuse reflectiilor noastre în 
acest domeniu, as vrea să mai evidentiez 
doar una singură: oricît de diferite ca 
tipologie ar fi talentele actorilor interpreți, 
oricit de ingenioase soluţiile de scenogra- 


fie şi costume, eroii filmelor noastre riscă 
să semene între ei, peste secole, nu pen- 
tru că reprezintă continuitatea acelorași 
idei patriotice, ci pentru că avem tentatia 
să-i construim, artisticește, sumar, din 
materiale cărora le lipsește individuali- 
tatea, natura intimă a destinului lor. 

Construind o epopee, nu avem dreptul 
să repetăm aceiași eroi în ipostaze bio- 
grafice diferite, fie și pentru că publicul 
nu ne va urma cu același entuziasm cu 
care a făcut-o pinë acum. Pe de altă parte, 
cinematografia trebuie să răspundă, mai 
ales în domeniul filmului istoric, unor în- 
trebări grave cu privire la participarea sa 
la afirmarea locului României în lume. 

Am exportat foarte puţin filmul nostru 
istoric. Sînt convins că, dacă eroii filme- 
lor noastre istorice ar fi construiți, în 
acord cu adevărul timpurilor, ca niste 
individualități artisticeste cuceritoare, fil- 
mele noastre ar vorbi în mult mai mare 
măsură lumii despre noi. 


În concluzie, la filmele inspirate de is- 
toria îndepărtată, aș vrea să propun mai 
puține monumente și mai multe destine 
artistice, angajate în dezbateri politice. 


O altă zonă de care s-a ocupat filmul 
nostru istoric a fost trecutul de luptă al 
clasei noastre muncitoare, al țărănimii, al 
glorioasei ilegalităţi comuniste. Si în acest 
domeniu, minus săbiile și coifurile, am 
suferit de monumentalism, căruia i s-au 
adăugat uneori şi unele scenarii sau inten- 
tii cu tendinţe către suspense. Pentru a 
nu mai reveni la monumentalism, mă voi 
bate doar cu suspense-ul. 


Eugen MANDRIC 


(Continuare in pag. 23) 
3 


in dezbatere, filmul românesc 


condiţia femeii în film 


Actriţa 
nu este 
un „decor“ 


Pentru crimele morale nu 

există cod penal, deși con- 

secintele lor pot fi la fel de 

grave ca si gestul aducător 

ci de moarte. Pentru crimele 

së morale nu există decit răs- 
cumpărarea față de cel lezat. 

S-a răscumpărat oare cinematografia 
noastră pentru prejudiciul de a le fi răpit 
celor mai bune actrițe ale noastre dreptul 
la mari creaţii pe ecran? S-au răscum- 
părat oare regizorii noștri, pentru că, în loc 
să aibă încredere în valorile deja consa- 
crate, au tot alergat după speranțe noi? 
Şi măcar dacă ar fi descoperit adevărate 
staruri și nu doar palide steluțe căzătoare... 

Că, pentru roluri de adolescente, era fi- 
resc să se apeleze la neprofesioniste, am 
înţeles (deşi și aici s-ar fi cuvenit mai mult 
discernămint întrucit, cu excepţia cazului 
fericit al lrinei Gărdescu, rezultatele au 
fost deplorabile). N-am mai înțeles însă 
de ce pentru partituri de anvergură, ca în 
«Domnișoara Nastasia», «Străzile au a- 
mintiri» sau «Neamul Şoimăreştilor» a 
trebuit să asistăm crispati la debuturi căz- 
nite, în timp ce actrițe ca Margareta Pogo- 
nat, loana Bulcă, Dana Comnea, ca să nu 
cităm decit citeva nume, așteptau cuminţi 
ca cineaștii să-și aducă aminte de exis- 
tenta lor. 

Că,pentru străbunele noastre din «Dacii» 
şi «Columna» a fost nevoie de participarea 
unor vedete de pe alte meleaguri, am 
înţeles; coproductia obligă. N-am mai 
înțeles însă de ce apriga Vitoria Lipan a 
trebuit să fie întruchipată de o actriță de 
alt neam, cind la noi erau atitea excelente 
candidate, dacă ar fi să ne gindim doar la 
Olga Tudorache. 

Dar comedia? Oare cit a trecut de la 
«Alo, ati greșit numărul!»? și de cite ori 
le-am mai văzut pe Rodica Tapalagă și pe 
Stela Popescu? Dar pe Vasilica Tasta- 
man sau Draga Olteanu, care ar merita 
fiecare în parte un film anume scris pentru 
ele? Şi pentru că a venit vorba, oare citi 
scenariști și-au gindit vreodată proiectele 
în funcție de o interpretă anume? E drept 
că de la o vreme au apărut semne imbucu- 
rătoare. Silvia Popovici a avut noroc cu 
Malvina Ursianu, Irina Petrescu cu Lucian 
Pintilie, Margareta Pogonat cu Petru Po- 
pescu (nu este de-a dreptul ciudat că a 
trebuit să vină un tinăr debutant ca să 
demonstreze că despre femeia zilelor 
noastre se pot scrie povești tulburătoare, 
autentice?). Totuși, privite în ansamblu, 
filmele românești continuă să nu acorde 
personajelor feminine decit un rol auxiliar, 
decorativ, as spune. Simplificind, iată care 
sint cele două ipostaze fundamentale ale 
femeii pe ecranul românesc: gratioase si- 
luete unduitoare printre personajele mas- 
culine, care se ocupă cu îndeletniciri seri- 
oase, sau, dimpotrivă, vajnice gospodine 
care traversează întreg filmul spălind vase 
sau așteptind si stringind masa. 

Am văzut zilele trecute «Un comisar 
acuză» şi m-a frapat absenţa totală a per- 
sonajelor feminine. Nu am să-l acuz pe 
regizor de misoginie. Dimpotrivă. Mi se 
pare mai cinstit să faci un film fără pre- 
zente feminine, decit să le acorzi un rol 
pur convențional în cadrul acţiunii. 

Tot zilele trecute am revăzut-o pe loana 
Bulcă în «Moara cu noroc». Şi am sperat 
ca drama ei şi a colegelor ei de generaţie 
să nu se mai repete. Să nu mai treacă 15 
ani între două mari roluri. 


Manuela GHEORGHIU 


«Dumneavoastră știți 
că şi o idee bună, dacă e 
prezentată într-o formă 
plictisitoare, poate avea, 
citeodată, o influență mai 
rea decit dacă n-ar fi pre- 


zentată deloc. 


Pe lingă 


conținutul de idei care tre- 
buie să stea permanent în 
atenţia noastră — este ne- 
cesar să avem în vedere că 
filmul îşi are legile lui ar- 
tistice». 


Nicolae CEAUSESCU 


Chemare la o artă 
patetica si armonioasă 


Cred că nu s-a putut pune 
mai precis, mai sintetic și 
mai binefăcător un diagnos- 
tic în una din cele mai du- 
reroase probleme ale artei 
noastre cinematografice ca 
in memorabilele fraze ale cuvintării to- 
varësului Nicolae Ceaușescu la intilnirea 
cu conducerea Asociatiei cineastilor: 

«Dumneavoastră știți că și o idee 
bună, dacă e prezentată într-o formă 
plictisitoare, poate avea, citeodată, 
o influență mai rea decit dacă n-ar 
fi prezentată deloc. Pe lingă continu- 
tul de idei care trebuie să stea perma- 
nent în atenția noastră — este necesar 
să avem în vedere că filmul își are 
legile lui artistice.» 

Chemarea aceasta — de o extremă sin- 
ceritate, de o intensă claritate asupra 
ansamblului, dar si asupra nuantelor sale, 
de o salutară vehementa proprie esteticii 
marxist-leniniste în dezvăluirea unei mal- 
formaţii deloc benigne — îmi apare plină 
de consecințe și implicaţii pentru etica 
şi estetica filmelor şi a criticii noastre 
cinematografice. E o chemare — cred 
că trebuie subliniat îndelung și apăsat 
— nu numai la întronarea legalității ar- 
tistice, la justificarea unei estetici a fil- 
mului ca lege, dar și la introducerea unei 
morale a acestei estetici, a acestei ar- 
monii între fond şi formă, niciodată ce- 
rută mai răspicat, fără menajamente sau 
echivoc. 

În acest climat de severă exigentë, 
n-ar avea nici un rost să ne automenajăm, 
autori şi critici, uitind (sau ocrotindu-ne 
uitarea cu fel de fel de false nuanţe si 
false motivații) de cite ori am cedat — 
si s-a cedat șantajului cu «idei bune» 
în forme vizibil plicticoase. Fără a ne 
pune cenușă pe cap, dar nici jucindu-ne 
de-a vinovatii fără vină, cred că foarte 
multe suflete ale suflării noastre cinema- 
tografice au simțit bătind asupra lor aripa 
aceasta de gheață a «ideii bune» de 
care spui mai tirziu cë mai bine n-ar 
fi fost, cind o vezi ce formă a luat pe 
ecran. Îngrozitoare durere pentru un crea- 
tor cinstit care ştie că tot ce are în cap e 


curat, drept, trumos, armonios, util — 
si care vede, deodată sau incet-incet, 
cum din inspirația sa sau a altora, (căci 
o «formă plictisitoare» nu se pogoară ca 
un duh) ideea dreaptă nu mai are nici 
un farmec, nici un sens protund, nici «o 
idee» si se îndreaptă cu pasi siguri spre 
cel mai pernicios dintre genuri — genul 
plicticos. 

Nu voi merge mai departe de propria 
experiență — pentru că nu e cazul acum 
si mi se pare de bun gust a evita să formu- 
lezi acuzaţii reciproce, dezvăluiri de subiec- 
tivitëti agresive care nu așteaptă decit 
culpa confratelui ca să obțină un alibi 
salvator pentru constiinta-i artistică. Îmi 
voi aminti însă că e mai mult de un de- 
ceniu — dar «practica», remarcată de se- 
cretarul general al partidului, stăruie, no- 
civă — de cind am avut de întors pe dos 
un scenariu bazat pe idei indiscutabil 
bune, care au dus la un film («Cinci oa- 
meni la drum») dintre acelea ce ar fi 
fost mai bine «să nu fie prezentate deloc», 
cum spunea atit de tranșant tovarășul 
Nicolae Ceaușescu. 

Căci ce folos mai aveau ideile bune 
— cum ar fi solidaritatea unor muncitori 
cinstiţi, spiritul lor de abnegatie, dilemele 
lor patetice între confort și datorie — 
dacă, prin propria noastră cedare în fața 
unor obiecții mai mult sau mai puţin în- 
dreptëtite, mai mult sau mai puțin pre- 
luate de conştiinţa noastră, nu lipsite de 
demagogie, de prudență mic-burgheză 
(acest amestec subtil de supralicitare a 
unor lozinci revoluționare cu teama de a 
fi prea «inteligent» față de presupus 
înapoiatul spectator — amestec cu totul 
străin tocmai de arta revoluționară, so- 
cialistă), «reușisem» să găsim exact acele 
soluții nefericite, acea «formă plictisi- 
toare» cu care s-a compromis dintot- 
deauna orice «idee bună»? 

Firește, nu sint deloc dispus să mă 
pling de alţii, cind eu, cu mina si cu capul 
meu, am găsit «acea formă plictisitoare»... 
E nedemn pentru un artist cu «idei bune» 
să dea vina, fie si pe diavol, pentru «forma 
plictisitoare» pe care o găsește, chiar dacă 
viața îl face să treacă, nu o dată, tocmai 


în calitatea lui de artist, prin infernul par- 
dosit,după cum se știe, cu intenții bune. 
El trebuie să suporte cu fruntea sus nu 
numai povara cununii de lauri — care te 
împodobește cind ai găsit forma potri- 
vită, bună la ideea bună, cum ar fi ex- 
emplarele «Moara cu noroc», sau Pă- 
durea spinzuraţilor», pentru a invoca ceea 
ce e clasic în filmul nostru, clasic și re- 
zistent — ci si apăsarea propriilor culpe, 
propriilor căderi, propriilor cedări, pro- 
priilor erori, chiar dacă realitatea — gene- 
roasă dar și vicleană — îi dă dreptul de- 
seori de a-și împărți greșelile cu alții. 

Din ele, din aceste greșeli, el trebuie să 
extragă nu blazare, nu poftă de noi com- 
promisuri, nu plictis,ci tot ce e mai greu, 
adică puterea de inspirație, puterea de 
a lupta pentru a găsi la ideea bună — 
expresia bună, cuvintul, scena care ex- 
primă adevărul și numai adevărul, forța 
de a rezista ispitelor, acea putere ascetică 
de a te dărui cu totul pentru a obține un 
gram de uraniu din tone de stincă rece. 
E, firește, un chin, o întreprindere dificilă, 
plină de riscuri şi durere, pindită de cele 

mai controversate impulsuri și vorbe — 
dar cum altfel au trăit și au creat marii 
artişti, în cinema, de la Eisenstein la 
Welles, de la von Stroheim la Wajda? 
Unde au găsit fericirea de a ridica opera 
dacă nu aici, în puterea de a găsi forma 
bună, la ideea bună, «potrivirea» — cum 
numea Caragiale, cu simplitate, «secre- 
tul artei», al tendinței cu artă? 

O asemenea fericire nu se plăteşte. 
Se trăiește. Nu se discută. Se consumă. 
Te consumă. Te devorează. 

Spre o asemenea artă lipsită de min- 
ciună, de conventionalism, de compro- 
misuri trindave, de lene intelectuală si a 
simtirii, o artë care respectë inteligenta 
spectatorului, o artă fierbinte, pătimașă, 
incandescență, în cele din urmă devoratoa- 
re, în care artist si spectator se puritică 
împreună, profund emotionati de adevăr 
și frumos — ne cheamă, cu patima-i 
inflexibil revoluţionară, secretarul gene- 
ral al partidului nostru. 


Radu COSASU 


in dezbatere. filmul romanesc 


Sigur că da, cinematografia 

noastră nu mai e tinără. 

Ne stau mărturie succesele, 

puține cite sint, eșecurile, 

multe cite sint, cineastii cu 

păr alb, ne stau mărturie 
morții noștri. 

Pină mai ieri toți citi formam cinemato- 
grafia românească, incăpeam pe culoarul 
acelui minuscul prim studio, grandioasă 
pistă de decolare a viselor noastre. Nici o 
cută nu ne incretise încă fruntile, nici o cir- 
cumvolutie nu ne innobilase încă obra- 
zul. Aproape ca nu aveam trecut. Aveam 
un prezent si mai ales aveam un mare 
viitor. Si viitorul acesta a venit. Pentru 
fiecare in felul său. Viitorul acela a de- 
venit ziua de azi, cucerită cu atitea lupte. 
Le-a dat fiecare în felul său, ca orice 
bătălie, pe un front care angajează nu 
eroi, ci personalități. 


În această bătălie unii au fost răniți 
dureros. Au fost dintre cei care s-au pier- 
dut. Dar cei mai mulți trăiesc sau, dacă au 
pierit, au murit de moarte bună, adică la 
datorie. 


Ca Jean Mihail, Victor lliu, Gabriel 
Barta, Ateodoresei Răducanu şi alții. 


Sigur, generația noastră nu a dat ci- 
nematografiei statuile de care o artă are 
nevoie. A dat numai soclul peste care tal- 
pile celor care vor nemuri arta noastră 
cinematografică vor trebui să calce cu 
sfială. Sub ele, sub tălpile acelor nemuri- 
tori, o generaţie de gineasti a făcut ce 
face orice primă generație. Cineva tre- 
buia totuși să înceapă, adică să defriseze, 
să are, să semene, să facă dintr-un pă- 
mint al nimănui, unul ospitalier. 


E adevărat, în istorie rămin numai con- 
structorii. 


Poate că nu am avut reculul necesar 
pentru marea imagine a Prezentului. 


Schițăm fragmente, fragmente de frescă, 
fragmente de portret, unele chiar bune, 
unele chiar admirabile. Compoziţia, con- 
structia perfectă lipsește încă. Pelicula 
nu se transformă într-un material nobil 
«aere perenius» rămine hirtie de concept, 
pe care o mină mai abilă sau mai puțin 
abilă schițează proiecte de edificii monu- 
mentale. Şi, ca in orice schiţă, cite ceva 
lipseşte. Turnurile par menite să se înalțe 
pinë la cer, dar uneori nu au bază, alteori 
sumare schițe de fundament par së as- 
tepte colosi arhitectonici. Un braț de 


Şi legea filmului e dură, 
dar e lege! 


statuie pare să țină cu un efort inutil, 
un obiect imaginar. 

De ce regizorii noștri reuşesc să reali- 
zeze doar admirabile secvenţe și nu filme 
admirabile? lată o intrebare. O propunem 
spre dezlegare criticilor, publicului larg, 
tuturor. 

Cineastii noștri ignoră ei oare calculul 
rezistenței materiei? Sau a spiritului? 

Sigur că da, noi toți preferăm unui 
«obladi-oblada», executat pe patru voci 
cu acompaniament de orgă, simplele vo- 
calize care denunţă o voce bună, matură, 
cultivată, pregătită pentru asaltul unei 
posibile opere. 

De aceea şi vocalizăm. 

Să ne păstrăm vocea. Să ne ameliorăm 
vocea. Să mai cucerim o notă. Să mai cu- 
cerim o octavă. 

Vocalizăm, vocalizăm, dar pină cind? 

Sigur că da, opinia publică se ingrijo- 
rează, admonestează. «Atiția banil» — 
auzi spunindu-se în jurul unui eșec. (E- 
securile sint de mai multe feluri. De 
altfel ca şi succesele) 

Atita timp! Aș mai adăuga eu. Mă simt 
mult mai puțin responsabilă pentru cei 
4 lei sau 1 leu cit costă în unele locuri un 
bilet de cinematograf, cit pentru cele 
două ore din viață, pe care spectatorul 
mi le acordă. 

Aceste două ore, acest timp imens din 
viața unui om, mă cutremură de spaimă. 
Pentru cutezanta gestului de a aduna 
citeva sute de mii, uneori milioane de 
oameni care imi dăruiesc fiecare cite 
două ore din viața lor. Ne-a spus secre- 
tarul general al partidului la întilnirea cu 
cineaștii: «Pe lingă conținutul de idei 
care trebuie să stea permanent în aten- 
tia noastră — este necesar să avem în 
vedere că filmul își are legile lui artisti- 
ce» 


Cu gindul acesta trebuie să începem 
fiecare film. Cu emoția aceasta trebuie 
să-l sfirșim. 


Acum, ca de fiecare dată după termina- 
rea unui film, pășesc în mod firesc înainte, 
în direcția acelor de ceasornic și mă uit 
înapoi să-mi măsor umbra, dar mă aflu 
împreună cu generația mea la ceasul 
de apoteoză a soarelui si n-avem umbră. 


Merg ferm inainte către filmele viitoare, 
mă uit înapoi și le interoghez pe cele tre- 
cute, un telefon sună, casa de filme 
numărul... îmi cere proiectul viitorului 
film, şi am să-l dau. 


Malvina URSIANU 


prezenţe româneşti peste hotare 


Sub semnul lunii mai 


În soarele Africii 


Luna aceasta se desfășoară 


la Tunis «Zilele filmului ro- 

mânesc». Vor fi prezentate: 
«Serata», «Drum în penumbră», «Nunta 
de piatră», precum si documentarele «Rit- 
muri româneşti» şi «Bucureşti». 


Trei filme în țara celor 1000 de lacuri 


Finlanda — ţara celor o mie de lacuri — 


organizează în luna mai un Festival al fil- 
mului din țările socialiste. România va fi 
reprezentată de filmul artistic «Explozia», 
desenul animat «Parada cifrelom şi do- 
cumentarul de artă «Colibaba». 


«Mihai Viteazul» la Beaune 


La Beaune, in Franţa, între 1 si 6 mai 
s-a desfësurat Festivalul international al 
filmului istoric. «Mihai Viteazul», docu- 
mentarele «Suflet în sufletul neamului 
său» (N. Bălcescu) si «Dimitrie Cante- 


Atenţie mărită 
tinerilor ! 


Cel mai bun film al 
festivalului de la Cluj 
al cinecluburilor stu- 
dentesti — citat primul 
pe una din listele de evi- 
dentieri, dar fără a fi nu- 
mit ca atare —a fost «Repartizat in pro- 
vincie». Realizat de Vasile Moise, în 
fruntea unui colectiv al cineclubului 
«Gaudeamus» din Timişoara, filmul 
a fost o plăcută surpriză — de la idee 
și ținuta tehnică a imaginii color, pină 
la umorul care străbate cadrele. Lau- 
da o merită realizatorii, dar și produ- 
cătorii, care au acordat studenților 
latitudinea de a rezolva o temă actuală, 
importantă — plecarea absolvenţilor 
în producție — intr-un mod deloc 
convențional, deci convingător. 


Cea mai bună selecție prezentată 
la festival a aparținut însă Centrului 
universitar Craiova, care n-a adus 
doar un film deasupra liniei de plu- 
tire, ci şase, adică toate cele prezen- 
tate in concurs. Performanţa nu este 
anonimă: trei din cele şase filme au 
avut ca autor principal pe George 
Obrocea — «Marea dragoste», «E- 
den» și «Dacă». Cultivind forme ab- 
stracte («Marea dragoste» este un 
dans simbolic al formelor arhitectonice 
în dialog cu muzica, «Eden» este fuga 
omului după o sferă), filmele craio- 
vene se vor meditații ilustrate patetic, 
in timp ce timişorenii ne cuceriseră 
cu acuitatea detaliilor, într-o istorioară 
realistă și accesibilă, 


S-ar mai putea cita și alte citeva 
pelicule, meritorii, realizate la Petro- 
șani, București și Tirgu-Mureș. Dar 
mai util ni se pare së evidentiem si 
unele constatări critice. 


În primul rind, inegalitatea frapantă 
a filmelor. În al doilea rind, lipsa de 
continuitate. În al treilea rind, ambiția 
slabă a multora. Cinecluburile stu- 
dentesti din principalele centre uni- 
versitare — Bucuresti, Cluj, lasi — 
par së fie indiferente fatë de compe- 
tiția pentru intiietate. Deși sintem si- 
guri că resursele de talent și inițiativă 
nu lipsesc. Atenţie mărită, deci, față 
de talentul tinerilor! 


Val. S. DELEANU 


mir un mare precursor» au fost filmele 
prezentate de noi în această competiţie. 


Filmul și preocupările producției 


Că filmul este un preţios ajutor în cerce- 
tare și în producție știam, dar că există 
un festival așa de «specializat» cum este 
cel ce se desfășoară la Sofia, «Festival 
al filmului pentru organizarea și automati- 
zarea producției și gestiunii» — nu mai 
ştiam. Filmul documentar «Banca de in- 
formaţii» (regia: Doru Cheșu) a fost de- 
semnat să participe la această confrun- 
tare. Tinind cont de faptul că luna trecută 
la un festival asemănător, desfășurat în 
Cehoslovacia filmul «Feritele și magne- 
tismul» a primit o medalie de bronz, putem 
spera într-o recompensă, desigur foarte 
tehnică, pentru filmul lui Doru Cheșu. 


lulian GEORGESCU 


Să nu uităm 
documentarea! 


999 O aniversare plină de 

semnificaţii: se implinesc 20 

de ani de la primele filmări 

pe platourile de la Buftea. 

Cineaștii mai virstnici, care 

au lucrat în condiţiile grele 
ale inceputului, să-și aducă aminte; cei 
mai tineri să ia aminte! 


vesUn distins specialist si un 
mare iubitor al filmului romë- 
nesc, dr. ing. lon Dumitriu-Të- 
tëranu din Bucuresti, ne scrie 
si ne semnaleazë unele inad- 
vertente florale din filmele ro- 
mâneșşti. În ultima producție 
«Fraţii Jderi», semnată de Mir- 
cea Drăgan, pe cîmpul de luptă 
și în curtea interioară a mănăs- 
tirii Neamț se pot remarca cu 
ușurință cîteva plante inexis- 
tente pe vremea lui Ştefan cel 
Mare: Chamaecyparis Lavyso- 
niana-chiparos de California in- 
trodus in Europa după 1850, mus- 
catele Pelargonium rëspindite 
dupë 1700, porumbul adus in 
Europa in sec. XVI. Colac peste 
pupăză, lonut Jder bea cafea, 
deși delicioasa plantă pătrunde 
în imperiul otoman în 1554-1555 
pe vremea sultanului Mahomed 
Magnificul. Stimaţi realizatori, 
atenție la documentare, fie ea 
şi florală, că ne arată lumea cu 
degetul... 


ese Filmul «De bună voie și nesilit 
de nimeni», scenariul Domokos Geza, 
regia Maria  Callas-Dinescu, cunoas- 
te febra ultimelor lucrări de sono- 
rizare si laborator. Aplaudăm cu căldură 
reuşita regizoarei debutante Dinescu, în 
care ne punem speranța unei... Maria 
Callas a ecranului românesc. 999 Re- 
gizorul lon Popescu Gopo a fost ales la 
conducerea Asociaţiei Cineaștilor. Îi u- 
răm succes în greaua şi nobila misiune. 
Habemus papam! 999 O vizitë la cămi- 
nul cultural din comuna Ciocënesti, ju- 
detul lalomita, ne-a prilejuit o constatare 
tristă: în perioada sezonului rece, numă- 
rul spectatorilor la film este minim, deși 
sala este modernă şi spațioasă. Cauza? 
Lipsa de încălzire. Şi uite așa, parcă am 
ajunge la concluzia că educaţia nu se 
poate face fără «căldură» 999 Tehni- 
cienii dela Televiziunea franceză recep- 
tioneazë la Buftea copiile de emisie ia 
serialul tv. în culori «Doi ani de vacanță» 
după Jules Verne (4 episoade a 9% mi- 
nute), produs în 1973 de studioul nostru 
în colaborare cu societățile Technisonor- 
Paris si TeleMinchen-R.F.G., regia Gilles 
Grangier şi Sergiu Nicolaescu. Versiu- 
nea românească pentru cinema va fi rea- 
lizatë de scenaristul Francisc Munteanu 
şi experimentatul regizor Nicolae Corjos, 
care semnează independent primul său 
film după «20 de ani de vacanță», neo- 
bosită in studio 99 In numărul trecut 
al revistei «Cinema», Marcel Përus se 
plinge că «arhiva sentimental-gastro- 
nomică a caselor de filme s-a umplut 
cu idei-poale-n briu, rezumate-cirnăciori 
oltenești», etc. Spre consolare, îl înştiin- 
tëm că, prin grija cooperatiei locale, la 
intrarea în studioul Buftea funcționează 
în aer liber un grătar cu mititei și la ini- 
tiativa micilor producători s-a improvizat 
o piață cu legume de sezon. Pastoral- 

gastronomică. 
Constantin PIVNICERU 


5 


noi filme românesti. in dezbatere 


rei serisori 
secrete 


Pe urmele unui caz particular, 
în căutarea unor adevăruri generale 


În ultima vreme, filmul 

românesc ne poartă tot 

mai des și mai direct, 

în inima problemelor la 

ordinea zilei. «Despre o 

anume fericire», «Proprie- 
tarii» sint filme care atacă frontal actualita- 
tea, urcind pe urma unor conflicte și pro- 
bleme, in care le recunoaștem cu ușurință 
pe acelea de care se intimplë să ne izbim în 
traiul nostru de zi cu zi. Un asemenea film 
este și «Trei scrisori secrete» făcut de 
Virgil Calotescu după un scenariu de 
Platon Pardău. Nume nou pe lista scena- 
riştilor noștri, ziarist de formaţie, deci 
om cu pasiunea faptului de viață, Platon 
Pardău și-a construit scenariul pe baza 
unui caz real. Moruzan, eroul principal 
al filmului, a existat cu adevărat, nu sub 
acest nume, nu pe un șantier naval, ci la 
Hunedoara, in persoana unui meşter care, 
asemenea celui din film, nu ştia să mena- 
jeze susceptibilități, nu știa să cultive 
amicitii utile, nici së flatëze orgolii, in 
schimb credea în adevăr și avea obiceiul 
să spună totdeauna ce gindeste. Ca si 
Moruzan, acel mester si-a pierdut slujba 


din pricina acestor «defecte», si a fost 
nevoie de timp ca să i se facă dreptate. 
Platon Pardău și Virgil Calotescu au folo- 
sit însă acest personaj cu existenţă reală, 
numai ca punct de plecare într-un fel de 
pasionantë expediție în căutarea adevăru- 
lui. În căutarea vinilor mari sau mici pe care 
le comitem fiecare la un moment dat față 
de adevăr, din grabă sau din comoditate, 
dintr-o prea zeloasă ascultare sau prea 
pripită suspiciune, acele vini care sigur 
lovesc în cineva, dar care, la fel de sigur, 
lovesc în primul rînd în noi, atacă si pun 
in pericol calitatea noastră de oameni, 
acea omenie de care vorbim atit, darul 
nostru de ființe ginditoare. Pentru acest 
dar pledează mai ales Platon Pardău și 
Virgil Calotescu, și este, cred, o pledoarie 
care merită toată atenția. De altfel, filmul 
lor este chiar construit ca un proces 
Există un «impricinat», există probe și 
martori, acuzare și apărare, există chiar și 
«martorul de ultimă clipă», care răstoarnă 
spectaculos rolurile de acuzat și acuzator. 
Un proces mai special însă, pentru că 
el se deschide în interiorul unor conștiințe 
nu tocmai împăcate, stirnite cu un simplu 


și tulburător: de ce? De fapt, de ce a fost 
dat afară meșterul Moruzan? Prin decizia 
cui? «Eu nu anchetez nimic, am citeva 
zile concediu și am venit să te văd», spune 
cui vrea să-l creadă secretarul de la județ, 
sosit «intimplător» pe șantierul naval, dar 
ca un făcut, discuţia alunecă mereu spre 
cazul Moruzan şi acel «de ce?» apare de 
fiecare dată ca de la sine şi începe să func- 
tioneze asupra oamenilor, declansind o 
reacție în lanț, pentru că fiecare «trezit» 
la adevăr și realitate, acționează asupra 
celuilalt. Lanţul reacției descoperă astfel 
un lanț al vinovëtiilor, care, din aproape în 
aproape, duc la veriga principală: Obreja. 
Un foarte orgolios inginer, impecabil din 
punct de vedere profesional și infam ca 
om, exact tipul în stare să calce pe cadavre 
fără să clipească, dacă asta-i satisface 
ambiția, bolnavă aproape, de a fi «cel care 
are întotdeauna dreptate». Astfel «cazul 
Moruzan» se dovedește a fi o simplă 
răfuială personală. Dar o răfuială care 
n-ar fi fost posibilă, dacă cei din jur ar 
fi fost un pic mai atenți la ceea ce se 
întimplă cu unul de-al lor, dacă ar fi fost 
mai puțin grăbiţi să «execute», dacă ar 
fi privit cazul Moruzan ca pe propriul lor 
caz. Calotescu stăruie tot filmul pe aceas- 
tă idee pe care o şi subliniază în final, 
într-o frumoasă secvență de suspens psi- 
hologic. Ne aflăm în sala de ședință în care 
se petrece ultimul act al «procesului Mo- 
ruzan», ni se spune că meșterul (pe 
care nu l-am văzut pină acum) tocmai 
a sosit, aparatul fixează o uşă intredeschi- 
să, apoi culoarul dintre scaune, fețele 
oamenilor întoarse spre cel care a intrat, 
privirile care îl urmăresc pină la scaunul 
pe care se va așeza. Dar scaunul acela 
rămine gol. Gol, pentru că oricine se 
poate așeza pe el, Gol, pentru că oricine 
poate fi Moruzan. Şi brusc, nu mai e 
vorba de o răfuială personală, ci de o 
problemă care ne privește în egală măsură 
pe fiecare dintre noi. 


Și de data asta Virgil Calotescu a mizat 
pe actori, pe capacitatea lor de a insufleti 
litera scenariului, pe farmecul lor personal, 
și nici de data asta nu s-a înşelat în ale- 
gere. Mircea Albulescu, poate în cea mai 
bună formă a sa de la «Puterea şi Adevă- 
rul» încoace, realizează cu nerv si fante- 
zie portretul acelui inginer cu aparență 
de om integru, în fond arivist feroce, 
Nucu Păunescu, foarte bun în rolul secre- 
tarului de partid, obsedat de ideea bătri- 
netii, confruntind mereu operativitatea cu 
pripeala și experiența cu rutina: Toma 
Caragiu, meșterul Dărăban, personaj în- 
rudit cu cel din «Dragostea începe vineri», 
dar mai profund și mai bogat decit acela; 
Emanoil Petrut — Pantiru, om dintr-o buca- 
të, prea dintr-o bucatë, defect pe care 
Emanoil Petrut știe să-l punë in valoare; 
Cornel Coman, foarte potrivit pentru acel 
liniştit și echilibrat tovarăș Dirdea de la 
judeţ; Marcel Anghelescu, meșterul Bo- 
cancea, un rol făcut din vorbe puține si 
înțelesuri multe; Lazăr Vrabie, dur și 
principial în chip de cumnat al lui Moruzan, 
și, în sfîrşit, Hamdi Cerchez, o adevărată 
revelaţie în partitura comică oferită de 
rolul tovarăşului Froicu, pe cit de zelos pe 
atit de periculos slujitor al lui Obreja, 
destinul lui negru... Deși rolurile feminine 


din film sînt de mică întindere, împărțirea 
lor este și aici fără cusur. Astfel, Margare- 
ta Pogonat, concentrat patetică și tulbu- 
rătoare în rolul soției lui Moruzan, Violeta 
Andrei în rolul bătăioasei și frumoasei 
tovarășe Maria, și în sfirșit, cele două 
femei din viața lui Obreja, soția — Reka 
Nagy, și amanta — lrina Gărdescu, bine 
alese mai cu seamă în sensul acelei vagi 
asemănări fizice care le dă un aer de fami- 
lie, ce subliniează perfid ideea de «pro- 
prietăți» ale tovarăşului Obreja. 

«Trei scrisori secrete» nu este un film 
«de imagine», nici de «decoruri», deci nu 
s-ar putea spune decit că Nicu Stan și 
arhitectul Aureliu lonescu şi-au făcut 
meseria la cota unui profesionalism guver- 
nat de bun gust și de simt artistic. O notă 
specială aduce muzica lui Laurenţiu Pro- 
feta, gindită pe un leit-motiv ușor melan- 
colic, care creează o atmosferă de medi- 
tatie, în armonie cu spiritul filmului. 

Nu ştiu de ce, dar n-aş compara «Trei 
scrisori secrete» cu filmele despre care 
pomeneam la început, nu l-aş compara 
adică pe Calotescu cu Mihai Constanti- 
nescu sau Şerban Creangă, ci cu el însuși, 
cel care a făcut «Subteranul», pentru că 
există între aceste două filme ale sale 
asemănări evidente. Dar, dacă «Subtera- 
nul» era ajutat să ajungă la public printr-o 
poveste spectaculoasă și spectaculos rea- 
lizată din punct de vedere cinematografic, 
«Trei scrisori secrete» îndrăzneşte să se 
bizuie numai pe ceea ce are de spus, si 
reușește să fie pasionant exact prin ceea 
ce și nu prin cum spune. Este ca și cum 
Virgil Calotescu ar fi făcut acest film cu 
o mare încredere in sensibilitatea și re- 
ceptivitatea noastră față de adevărurile 
brute. Şi se prea poate ca acesta să fie 


atu-ul său cel mare. 
E Eva SIRBU 


DIDI i BO DAR PIPI STIE NR ma rea 

O producție a Casei de filme patru. 
Regia: Virgil Calotescu. Scenariul: Platon 
Pardău. /maginea: Nicu Stan. Decoruri și 
costume: arh. Aureliu lonescu. Muzica: 
Laurențiu Profeta Cu: Mircea Albu- 
lescu, Cornel Coman, Nucu Păunescu. 
Violeta Andrei, Toma Caragiu, irina 
Gărdescu, Marcel Anghelescu, Emanoil 
Petrut, Lazăr Vrabie, Margareta Pogo- 
nat, Grigore Gonta, lexandru-Virgil 


Platon, Hamdi Cerchez, Reka Nagy. 
NT i TA AT KP SA LL ES IE area 


urmăriţi aceste documentare 


Direcţia: inima publicului 


Am aflat cu plăcere, și lirică 
și administrativă, că filmul 
realizat după romanul meu, 
«Bariera», a implinit într-un 
an de la prezentarea lui pe 
ecrane, cifra de un milion 
de spectatori, cifră pe care n-a atins-o 
tirajul tuturor cărților mele scrise timp de 
aproape 20 de ani. Ştiu foarte bine că filmul 
işi poate permite luxul să considere cifra 
de 1000 000 spectatori nu un triumf, ci 
doar ca pe un succes destul de modest. 
Aşa şi este bineinteles. Au fost filme româ- 
nesti care au atins cifra de zece milioane 


de spectatori. De aici, de la aceste cifre 
impresionante pe care trebuie să le atingă, 
fie şi numai pentru a-și scoate cheltuie- 
lile, se află grandoarea, riscurile si limitele 
filmului. Dar, oricum, cinematogratul e 
obligat să aibă succes de public. De suc- 
cesul de critică se mai poate, la nevoie, 
dispensa... O sală goală nu inseamnă 
neapărat o capodoperă neinteleasa. Un 
confrate mi se lăuda chiar cu indiferența 
publicului, văzind în refuzul acestuia, sem- 
nele genialității operei sale. Dar nici o 
sală plină nu înseamnă nimic din punct 
de vedere estetic, o doamne, la cite stupi- 


ditati nu găsești cu greu un bilet. Am văzut 
filmul japonez «Insula», un film de mare 
rafinament artistic, într-un cadru foarte 
intim, cred că erau vreo zece insi in sală. 
Deci, prezența sau absența publicului 
nu are în primul rind o semnificaţie este- 
tică. Dar chiar făcînd abstracţie de sem- 
nificatia estetică, filmul e obligat să aibă 
succes de public. Dacă aș fi producător 
n-aş face decit filme la care să se inghe- 
suie lumea... 

Totuși, de-abia de aici începe problema 
să se complice. Creatorul de film și pro- 
ducătorul n-au numai obsesia rentabili- 
tatii, ci şi obligaţii morale... important este, 
cu ce anume captăm publicul. Am auzit că 
în America și apoi la Londra are mare 
succes de public un film care descrie 
povestea unei adolescente stëpinitë de 
dracul. Ce poate fi mai inuman decit să 


Lungul drum al pîinii... 


Constantin Vaeni continuă, pe o temă 
nouă, mai concentrat, dar și mai linear, 
discursul său patetic din «Play-Cupa Da- 
vis» si «Începuturi». De fapt, nu-i vor- 
ba de ceea ce titlul ne promite atit de 
retoric ci, mai simplu, de evocarea, succin- 
tă şi energică, a operațiilor de recuperare, 
pentru agricultură,a bălții Brăilei. 

Fidel devizei sale «cinema oricind si din 
orice, dar nu oricum!», regizorul pune ca de 
obicei în priză întreg arsenalul de mijloace 
de care dispune, la tensiunea maximă și 
cu toate elementele în alertă continuă. 
Drept care vedem: peisaje bintuite de vint. 


supui un copil, sub pretextul unor forte 
oculte, tuturor degradărilor fizice și mo- 
rale? Au avut dreptate criticii care 
au ironizat interesul publicului pen- 
tru o asemenea fărădelege. Sigur că 
filmul a avut succes de casă, sigur că 
producătorii s-au umplut de bani, dar un 
asemenea succes echivalează mai curind 
cu îndrăzneala de a sparge o bancă din 
centrul Londrei, decit cu aceea de a crea 
o operă de artă. Un asemenea triumf, 
ducă-se pe pustii... Am tras cu urechea, 
cu ani în urmă, pe vremea cind lucram si 
eu la Buftea, la discuția dintre doi produ- 
catori, italieni sau francezi, nu-mi amintesc 
prea bine, si nici n-are importanţă, e atit 
demult de atunci... O inteligenţă reală se 
amesteca la aceşti oameni cu un dispreț 
total față de public. Se certau ca la usa 
cortului pentru numărul violurilor care 


noi filme românești. in dezbatere 


Filmul istoric,o datorie 
de onoare a cinematografiei noastre 


Stagiunea în curs, după o 

serie de filme care acoperă 

o gamë largă ca gen si te- 

inema matică, ne oferă si un film 
ce se adaugă unei preocu- 

pări constante a cinemato- 

grafiei noastre — constituirea unei epopei 
naționale. Nu putea, desigur, sa lipsească 
— pe această linie de preocupări — un film 


ăpada spulberată, ape învolburate, bălți 
'ăzute din elicopter, noroiul contemplat în 
»lan-detaliu, screpere care mușcă pămin- 
ul, buldozere care-l dizlocă... Pauză pentru 
espiratie: un cor de glasuri bărbătești 
naltë o scurtă exclamatie metalică de prea 
nărire a efortului viril. Şi din nou mecanis- 
ne care se zbat, se agită, se frămintă, se 
'glittie, monștri metalici dărimind arbori, 
lăcări care ard stuful, roți care se învirt — 
) adevărată frenezie a genezei, etalarea unui 
sult al materiei în mișcare si transformare 
sontinuë, nestăpinită — decit de incapëti- 
sarea omului, 

Retorismul lui Constantin Vaeni este de 
in tip aparte — epurat, comprimat, redus 
a strictul necesar. S-ar putea însă ca aceas- 
'a să fie numai o primă mişcare în definirea 
unui stil propriu. Care va fi următoarea? 


Val. S. DELEANU 


urmau să apară în film; unul pleda pentru 
cantitate, altul pentru calitate. N-are rost 
să înşirăm toate divergentele lor, vreau 
doar să subliniez grija lor financiară de a 
capta interesul publicului pe care-l dis- 
pretuiau. 


Este important desigur succesul la pu 
blic, dar importante sint si mijloacele prin 
care acest succes se realizează. Nu sint 
de acord cu acei autori, cu acei producă 
tori, care se cred specialiști în psihologia 
publicului și confundă opera de artă cu o 
rețetă împotriva asteniei. Obsedati de 
succesul la public, cu disperarea cu care 
visează măritișul o fată bătrină, ei renunţă 
la orice scrupul moral şi artistic, cauta 
«cirlige» si «găselnițe» — ce cuvinte urite 
— şi astfel arta iși pierde noblețea, raţiunea 
ei supremă. Credeţi că o comedie care s-a! 


sau mai multe despre Ştefan cel Mare, 
despre această figură proeminentă, a cărei 
atit de îndelungată domnie pe tronul Mol- 
dovei întruchipează exemplar întreaga 
voinţă a unui popor și a unei tëri dea trăi 
independent, de a-și apăra neatirnarea. 
Pentru că politica lucidă și patriotismul 
neabătut au făcut din Domnul Moldovei un 
erou de o dimensiune legendară a întregii 
noastre istorii naționale. Alături de Mihai 
Viteazul, evocarea acestui mare Ștefan 
nu putea, deci, să nu se înscrie pe firma 
mentul cinematografiei. Exista, de altfel, 
sursa literară de o incomparabilă anver- 
gură și densitate faptică și dramatică ce 
putea să inspire o realizare in film: opera 
sadoveniană, prin «Fraţii Jderi» și «Viața 
lui Ştefan cel Mare». 


Regizorul Mircea Drăgan, care nu pentru 
prima oară parcurge filele istoriei noastre 
(«Columna», «Neamul Şoimăreştilor» si 
«Lupenii» abordează trei momente des 
partite între ele de veacurile existentei 
poporului român), şi-a propus să aduci 
pe ecran chipul lui Stefan cel Mare, sau 
mai exact, în această primă încercare de- 
ecranizare a operei sadoveniene, şi-a pro- 
pus să redea epoca domnitorului moldo- 
vean. Şi spun anume epoca, pentru că 
primul film, «Fraţii Jderi»,ne apare domi- 


numi eBoroboata domnişoarei» n-ar avea 
succes de public? Ar avea, sigur că da. 
Dar ce valori morale sau artistice ar putea 
incorpora o asemenea glorioasă parasco- 
venie? 


Nu trebuie să uităm insă că păstrarea 
marilor valori ale culturii este în primul 
rind meritul publicului. Dacă oamenii nu 
l-ar fi înțeles pe Shakespeare, acesta ar fi 
fost demult uitat. În materie de gust ar 
tistic, oricine poate greşi; se știe că pina 
si genialul Tolstoi strimba din nas cind 
auzea de la fel de genialul Shakespeare 
Important este să venim în fața publicului 
cu probleme reale, adinci, umane, să-l 
convingem, nu să-l cucerim, nu să-l a- 
magim 


Teodor MAZILU 


nat de preocuparea de reconstituire a 
vremii lui Ştefan. Aici se înmănunchează 
în jurul figurii voevodului firele a nenumă- 
rate acţiuni, unele aventuroase, altele ex- 
primind faptele si gindirea politică a dom- 
nitorului si sfetnicilor lui, alături de fapte 
de arme, alături de tragedia înfruntărilor 
pe viaţă și pe moarte pentru a supravieţui, 
pentru a păstra independenţa, pentru a 
trăi liber. Realizatorul filmului pare o clipă 
că este tentat să exploateze cu precădere 
ceea ce ar sugera acele acțiuni aventu- 
roase impregnate de romantismul unui 
roman de capă și spadă. Mai ales în prima 
parte, «Ucenicia lui lonuty, unde se oferă 
prilejul unei montări cu acțiuni palpitante, 
alerte şi, bineînțeles, spectaculoase. Dar 
acest aspect are în film o întindere episo- 
dică. El este urmat de alte episoade, fie- 
care invocat pentru a da nota de ansamblu 
a epocii reconstituită din fragmente. Ac- 
centul cade deci, în film,pe ilustrarea isto- 
riei, care devine astfel o trecere în revistă 
a locurilor şi personajelor în veşminte 
mai mult sau mai puțin festive, deobicei 
mai mult festive, o succesiune de portrete 
dintre care,din păcate, niciunul nu devine 
memorabil. Mircea Drăgan demonstrează 
şi de astă dată slăbiciunea sa pentru 
marea montare care presupune mase de 
tiguranti în costume de epocă. Spre re- 
gretul nostru abundența mijloacelor ex- 
terioare nu izbutește să dea nici pregnanta, 
nici strălucire și nici rezonanță contem- 
porană. Nici chiar acele pagini din opera 
sadoveniană ce sint, s-ar zice, anume 
scrise pentru cinematograf — ambuscada 
în care cad lonut și Alexăndrel după fuga 
lor pripită de la lonășeni — nu dobindesc 
expresia atit de profundă a vremurilor de 
băjenie din roman. Regizorul pare, la un 
moment dat,covirşit de propria sa mon- 
tare. Așa se face că marea luptă, marele 
moment al bătăliei cu tătarii, clipă de urgie 
pentru moldoveni,lasă pe ecran o imagine 
difuză, de mişcare amorfă, dar nu de în- 
cleștare pe viață si pe moarte. Nu știm 
astăzi cît de «spectaculos» s-au bătut 
moldovenii lui Stefan, dar ştim că acea 
năvălire a tătarilor a lăsat peste secole 
un sentiment de mare încercare pentru 
popor si de aprigă luptă întru supravie- 
tuire. Filmul rămîne doar spectacolul aces- 
tui sentiment. 

Nu-i contestă nimeni regizorului dex- 
teritatea de a face distribuții mari, distri- 
butii in care actori de prima minë ai sce- 
nelor noastre sint adusi in roluri care le 
pot demonstra calitëtile actoricesti. O 
asemenea distributie a fëcut si de astë 
datë, incredintindu-i lui Gheorghe Cozo- 
rici rolul lui Stefan. Pentru cë Gheorghe 
Cozorici ştie să fie o prezentë impunëtoa- 
re, vocea lui are inflexiunile romantice ale 
marilor conducători, prezenţa lui însufle- 
teste sentimente nobile și animă constiin- 
tele. Dealtfel, cele mai bune scene din 
film sînt cele în care Cozorici-Stefan cel 
Mare-se adresează mulțimilor. Regizo- 
rul l-a ales bine si pe George Calbo- 
reanu în rolul lui Nichifor Căliman, 
sau pe Sebastian Papaiani în rolul lui 
lonut (rol în care actorul este de astă dată 
intr-o ipostază nouă, dominată de sobrie- 
tate). Ştefan Velniciuc în Alexăndrel face 
un debut demn de reținut, izbutind să 
sugereze toată duplicitatea și nestator- 
nicia lui Alexăndrel, sugerind complexi- 
tatea personajului. Emanoil Petrut (Ni- 
coară), lurie Darie (Simion, singurul care 
reușește, împreună cu Gogolea — Colea 
Răutu, o scenă într-adevăr spectaculoasă 
în acea încercare de furt a armăsarului 
domnesc), Florin Piersic, Carmen Stă- 
nescu, Geo Barton, Sandina Stan, Draga 
Olteanu, Gheorghe Dinică, George Mo- 
toi, impun prin simpla lor prezentë ,chiar 
dacă personajele încredințate nu benefi- 
ciază de partituri dramatice de o amploare 
demnă de cei chemaţi să le interpreteze. 
Se poate vorbi în filmul lui Drăgan de o 
contribuţie corectă a imaginii semnată de 
Nicolae Mărgineanu și Mircea Mladin, 
dar se poate imputa scenografiei lui C. Si- 
mionescu ca si costumelor lui Horia Po- 
pescu obsesia muzeală. Pe scurt, «Fraţii 
Jderi» rămine un film care ne face să ne 
întrebăm cu oarecare grijă despre partea 
a doua închinată lui Stefan cel Mare şi, 
totodată, să formulăm speranţa că filmul 
următor închinat domnitorului moldovan 
va păşi dincolo de cadrul exterior al epocii, 


spre adevărul si rezonantele ei profunde 
și actuale. 
Dinu KIVU 


O producție a casei de filme 5: Regia: 
Mircea Drăgan. Scenariul: Protira Sado- 
veanu, Constantin Mitru, Mircea Dră- 
gan. Imaginea: Nicolae Mărgineanu, Mir- 
cea Mladin. Muzica: Teodor Grigoriu. 
Decoruri: arh. Const. Simionescu. Cos- 
tume: Horia Popescu. Sunetul: ing. Ca- 
mil Silviu gi ing. A. Salamanian. Mon- 
tajul: lolanda Mintulescu. Cu: Gheorghe 
Cozorici, Sebastian Papaiani, George 
Calboreanu, Toma Dimitriu, Geo Bar- 
ton, Sandina Stan, lurie Darie, Emanoil 
Petrut, Florin Piersic, loana Drăgan, 
George Motoi, Stefan Velniciuc, Vale- 
ria Marian, Lucia Ripeanu, Marcel An- 
ghelescu. 


Documentarele 
anului XXX 


Ce filme va realiza studioul «Ale- 
xandru Sahia» în cinstea celei de a 
XXX-a aniversări a eliberării Ro- 
mâniei de sub dominaţia fascistă, 
în anul celui de al XI-lea Congres 
al Partidului? 

e «România, cronică a elibe- 


rării». Din peliculele existente în 
arhivele studioului, la care se vor 
adăuga și secvenţe filmate astăzi, 
se va alcătui o amplă frescă a In- 
surectiei naționale armate antifas- 
ciste si antiimperialiste, a partici 
pării României la războiul antihi- 
tlerist. (Regia: lon Moscu si Du- 
mitru Done). 

e «Şoimii Carpaţilor». Un film 
despre lupta antifascistă, despre 
eroismul grupului de partizani «Car- 
patin. (Regia: Pompiliu Gilmeanu) 

e «Scrisoarea a doua». Avind 
ca punct de plecare pateticul film 
al lui Victor lliu «Scrisoarea lui 
lon Marin către Scînteia», docu- 
mentarul va urmări marile transfor- 
mări survenite în viața satului ro- 
mânesc în ultimul deceniu. (Regia: 
Nicolae Cabel) 

e «Timp și anotimpuri». Para- 
lelă sentimentală între imaginile 
de azi si cele filmate în urmă cu 
vreo 15 ani la Fabrica de confecţii 
si tricotaje «București». (Regia: 
Jean Petrovici). 

e «Un minut în 1974». Replică 
peste ani la filmul lui lon Bostan, 
realizat în 1950. (Regia: Doru Che- 
su). 

e «România, azi». Film de sin- 
teză, care va înregistra pe peliculă 
momente și aspecte semnificative 
care au marcat în ultimele trei de- 
cenii adincile și revolutionarele pre- 
faceri din viața politică şi econo- 
mică a României socialiste. (Re- 
gia: Octav lonitë si lon Visu). 

e «Itinerar danubian». Chipul 
nou al României anului XXX între 
cele două adevărate arcuri de tri- 
umf ale economiei noastre socia- 
liste, complexul hidroenergetic de 
la Porţile de Fier si Combinatul si- 
derurgic de la Galaţi. (Regia: Mirel 
lliesu). 

e «Arhitectura românească 
modernă». Cele mai interesante 
edificii arhitectonice (litoralul, con- 
structii industriale sociale și cul- 
turale) vor face obiectul unei incer- 
cări de a releva trăsături specifice 
ale arhitecturii românești. (Regia: 
Mirel lliesu). 

e «Aparenta nemiscare a unui 
transatlantic». În prim-plan, Uzi- 
na de alumină de la Tulcea. (Re- 
gia: Erich Nussbaum). 

e ciscusinta n-are vîrstă». E- 
roii acestui documentar sint tinerii 
muncitori din cea mai tînără indus- 
trie românească: industria de tran- 
zistoare. (Regia: Titus Mesaroş). 


epoca. 
noastră 


Komaki Kurihara: 


o balerină care 


După 
Hiroshima... 


0 
..Cum zice poetul: «Unde am mai 


văzut noaptea asta de cretă?».. O 
balerină japoneză cucereşte un mare 
premiu la Tokio, pleacă să studieze si 
să se perfecționeze la Moscova, la 
«Bolșoi». Fericire. Dragoste. Un băr- 
bat minunat — sculptorul moscovit 
Volodia. Fulgerare în plin zbor: Yuriko, 
nipona, e bolnavă de leucemie. Mama 
ei a murit în bombardamentul atomic, 
la Hirosima, mon amour. Nevers-Hiro- 
șima-Moscova — via Love Story. O 
luptă tragică a unei ființe tinere cu 
moartea — «spațiu larg pentru autorii 
filmului (sovieticul Alexandru Mitta și 
niponul Kenji loshida) să reflecteze 
asupra vieții, asupra artei, asupra da- 
toriei omenești în fața unei nenorociri 
fără soluție»... — după cum afirmă 
revista «Filmul sovietic». 


Cronica 
afacerilor 


Aceea care a însemnat în deceniul 6 
«visul imposibil» al milioanelor de 
cinefili, aceea pe care Fellini a lansat-o 
pe orbită pentru a semnifica nebunia 
unei «dolce vita», aceea purtată pe 
brațe de Adriano Celentano, aceea 
numită nici mai mult nici mai puțin 
«un bloc de gheaţă arzător», aceea ca- 
re-l trimitea în miez de noapte pe 
Marcello să aducă lapte pentru o 
pisicutë rătăcită pe lingă Fontana di 
Trevi, aceea căreia un Moravia îi con- 
sacrase un studiu, femeia felliniano- 
beaudelairiană, enormă si superbă, 
la picioarele căreia se îngrămădeau 
miile de fotografi, aceea care într-un 
roman celebru de science-fiction 
era preferata unui inteligent delfin, ca 
toți delfinii, la o conferință de presă 
delfinul-erou răspunzind unui ziarist 
că dintre artistele lumii, el o preferă pe 
Anita Ekberg avind în vedere «formele 


nu uită Hiroshima 


«Spaţiu larg» — pentru noi ca să nu 
uităm «nu uita Hi-ro-și-ma...», scanda- 
rea aceea nemuritoare, melodia aceea 
sfisietoare din Francis Lai, si de ce 
le-am uita? Boala îngrozitoare si te- 
roarea atomică dau dreptul oricărui 
oraş din lume să-și adauge, ingindurat, 
apelativul fără de moarte «mon a- 
mour» 


Oleg Vidov:tinărul moscovit, 
în plin dove story» 


ei acvatice», Anita Ekberg — din cauze 
diverse, printre care unii nu ezită a-i 
sublinia «proporțiile» — a fost părăsită 
de regizori, producători, manageri, im- 
presari, cite cineva dacă-i mai trimite 
cîte un scenariu pe care diva îl aruncă 
intr-un sertar, trăieşte retrasă la 40 de 
km depărtare de Roma, într-o vilă în- 
conjurată de ziduri mari, groase, sin- 
gură si ambetată... Ah, nici o grijă 
sfisietoare: Anita Ekberg nu moare de 
foame. Doamna lasă, din cînd în cind, 
să-i scape gindul unei revanse, un film 
în care să arate «că e o veritabilă ac- 
tritë şi nu o sculptură», că «în curind, 
dacă va avea prilejul, va ridiculiza anu- 
mite actrițe care se cred specialiste în 
Shakespeare»... Dar pină atunci — 
grandoare și decadentë, ca-n Shakes- 
peare — Anita Ekberg e directoarea 
unei importante companii comerciale, 
specializată în închirieri de mașini! 


Rubrica «Filmul e o lume, 
lumea e un film» 
este realizată de Radu COSASU 


Filmul e o lume, 
lumea e un film 


Secolul 20 decupat 
de Lelouch 


«Găsesc că e o prostie să te arunci in 
alt secol, cind îl ai la dispoziție pe acesta, 
al 20-lea...» 

«M-am pus în poziția unui domn care 
ajuns pe altă planetă e întrebat de un 
marțian: «Şi secolul ăsta 20, al vostru, 
ce era?» 

«Filmul meu nu e un documentar. Am 
lăsat cu bună știință erori involuntare de 
istorie. Am realizat un fel de autobio- 
grafie deghizată în divertisment. O su- 
perproductie intimistë. Un bărbat si o 
femeie de-a lungul secolului. Veţi avea 
Verdunul, Vietnamul, Algeria, Mai '68 
şi viitorul, un viitor pe care am încercat 
să-l dibuiesc cu ajutorul a zece futurologi 
internaționali. N-am fost avar în filmul 
meu. «O viață întreagă» sint trei filme. 
Povestea unui bărbat (Andre Dussolier). 
Povestea unei femei (Marthe Keller). Po- 
vestea unui secol. Şi în aceste trei filme, 
subiectele a încă 20 de filme. De fapt am 
organizat o salată mare, dar o salată vi- 
zuală foarte clară. Detest să plictisesc 
oamenii.» 

«M-am dus în diverse tëri pentru a fil- 
ma un singur plan. Secventele din Turcia 


Istoria 
nu face estetică 


Un film care a pasionat Franţa: «La- 
combe Lucien», ultima realizare a lui 
Louis . Malle. Cronici entuziaste — pină 
la «capodoperă» — lingă articole distru- 
gătoare. Povestea unui tinăr țăran din- 
tr-un sat aflat sub ocupația hitleristă, în 
'44, care intră in rîndurile gărzilor sluj- 
bașe ale Gestapoului; rol odios, subiect 
dificil, care a împărțit opinia spectatorilor 
în două tabere pătimașe. Pentru eroul 
său, Malle a ales un neprofesionist, un 
tăietor de pădure, Pierre Blaise, 18 ani, 
tinăr care habar n-avea ce e aceea un 
personaj. Unanimitate a criticii: «acto- 
rul» e desăvirșit. După filmări, puștiul 
s-a întors acasă, la ai lui, într-un sătuc 
oarecare, cumpărindu-i tatălui său, din 
retributia la film, un tractor, reluindu-si 
meseria lingă ceilalți zece copii din fa- 


Gall 
refuză izolarea 


Cu «Natură moartă», Istvan Gall (cunos- 
cut nouă din remarcabilele sale filme kŞoi- 
mii» și «Anii verzi») și-a cucerit consacra- 
rea internaţională, criticii «Ecranului» fran- 
cez neşovăind să plaseze autorul «acestui 
film admirabil» lîngă Miklos lancso, adică 
printre marii realizatori de talie mondială. 
Istvan Gall își explică filmul: 


«Un fapt divers a slujit ca bază scenariu- 
lui meu. S-a anunţat că un sat unguresc 
s-a depopulat în întregime... (N.R.: În 
film, chiar la început, o voce se amuză să 
anunţe în difuzorul satului: ...«Avind în 
vedere plecarea populației, satul e șters 
din lista localităţilor»). La 8 kilometri de 
șoseaua departamentală, satul era locuit 
de vreo 30 de familii. Într-o bună zi, a de- 
venit evident că sătenii nu mai voiau să 
continue viaţa asta izolată, tinerii nu voiau 


epoca. 
noastră 


vor fi probabil cele mai tari: 2 000 figuranti 
(N.R: Bugetul filmului: 30 000 000 franci), 
50 de maşini care-i aduceau la locurile 
de filmare, șapte orășele din jurul loca- 
lității Zelve, unde filmam, private de elec- 
tricitate pentru grupurile noastre electro- 
gene. Ziarele anunțau că e «o datorie 
națională să fii figurant în filmul meu...» 

„Modest, Lelouch, în aceste decla- 
rații zgomotos smulse de reporter in 
timp ce-și monta superproductia, cu acea 
febrilitate binecunoscută. Modest? «Nu 
cred în regizorul modest. El se preface 
modest, e onuanţă!».. 


Lelouch si Marthe Keller 
in al 74-lea an al lui 1900... 


milie. Filmul nu va fi niciodatë meseria 
lui. Numai cë oamenii din sat nu-l iartă, 
se uită urit la el, ca să evităm a descrie 
scene mai violente... Tinerii — invidioși 
pe soarta acestui Pierre, om ca şi ei, 
ales din 200 de «mutre»... Locuitorii mai 
virstnici — iritati cë un băștinaș a putut 
juca rolul unei «cozi de topom hitleriste: 
«Oamenii nu mai vor să audă de ocupație», 
explică proprietarul cafeului din Mois- 
sac. 

Dar nici de estetică? Oamenii nu mai 
deosebesc între ficțiune si real? Se pare 
că nu... 

«C'est curieux»... ar spune același ca- 
fegiu din orășel. 

Curios — și nu numai curios: forța 
filmului a devenit cumplită, fiindcă isto- 
ria însăși a căpătat o fortë cumplită. Oame- 
nii fac din ce în ce mai greu estetică, cind 
e vorba de istorie, preferind o etică, des 
partindu-le,fie şi cu brutalitate, chiar dacă 
unii esteticieni au obiecții. Nu e deloc 
cea mai gravă «lipsă teoretică» a vieții 
de azi. Antihitlerismul nu se poate uita 
— nici în ficțiune. Foarte bine. 


să se mai întoarcă în sat iar bëtrinii şi-au 
urmat fiii la oraș. Cînd m-am dus să văd 
acest «sat-fantomă», am încercat să-mi 
închipui cum ar fi arătat viața unui cuplu 
care s-ar fi hotărit să trăiască singuratic, 
aici. La uşa Casei de cultură, am găsit 
un bilet cu orarul bibliotecii, la ușa CEC- 
ului — orele de serviciu. În afară de asta, 
n-am mai găsit decit urme de oi pe ulița 
principală, singura, ierburi sălbatice prin- 
tre case, cîteva animale sălbatice si ele, 
croncănitul corbilor. Niciodată în viață 
n-am simțit o asemenea neliniște. Probabil 
că acest sentiment m-a îndemnat să trans- 
mit imaginilor mai ales această angoasă. 
Vroiam, pur și simplu, să încerc și să 
silesc şi pe ceilalți să încerce ceea ce 
înseamnă să trăiești fără un contact uman. 
Căci este evident că omul nu poate trăi 
decit în societate și că numai în această 
comunitate, în aceste relații, el își poate 
cuceri propria demnitate si libertate. E 
ceea ce numesc integritate — interesul 
meu fundamental se îndreaptă către oa- 
menii care, în condiții sociale date, se 
luptă să-și păstreze această integritate 
umană...» 


Semnat: lon Băieșu 


1965 — «Camera albă» (regia: Vir- _ 
gil Calotescu) 

1966—67 — «lubirea e un lucru 
foarte mare» (serial t.v., 
regia: Titi Acs) 

1967 — «Maiorul și moartea» (re- 
gia: Alexandru Boiangiu) 

1972 — «Astă seară dansăm în 
familie» (regia: Geo Sai- 
zescu) 

1974 — «Un om vine din Buzău» 
(scenariu în lucru la Casa 
de filme nr. 4) 


Unul din cei mai buni drama 

turgi ai noștri, lon Bëiesu 

(aureolat, ca atare, cu cele 

mai prestigioase premii — 

al Uniunii Scriitorilor si al 

Academiei), este un scriitor 
a cărui logodnă cu cinematograful mai 
stă sub semnul întrebării. Nu a semnat 
încă scenariul care să-l acrediteze, irevo- 
cabil, printre maeștrii genului; de altfel, 
«profesioniștii» (în sensul lucrătorilor de 
zi cu zi în această meserie) îl întrec — 
deocamdată — mai ales prin numărul 
genericelor în care le-au apărut numele, 
căci Băieșu nu are la activ decit trei sce- 
narii de lung-metraj și unul pentru un serial 
de televiziune. Cam puţin, în aparenţă; 
în realitate, grație acestui din urmă serial, 
numele lui Băieșu are o rezonanță specia- 
lă în public, şi e mai cunoscut decit cele 
ale multor autori cu vechi state de serviciu. 
Pentru acest public, Băieșu este înainte 
de toate — fie că situaţia îl măgulește sau 
nu — părintele lui «Tanţa și Costel». 


Mai presus de Tanta și Costel 

TREPET I SEE E E EEEE, 

«lubirea e un lucru toarte mare» — a 
decretat într-o zi, cu gravitatea-i caracte- 
ristică, acest ziarist, dramaturg, cronicar 
sportiv și pescar amator, și de-atunci, la 
fiecare sfirsit de săptămină, milioane de 
telespectatori s-au înghesuit în fața apa- 
ratelor ca să-i vadă pe Coca Andronescu 
si Octavian Cotescu rostindu-si incredi- 
bilele lor replici. «Tanța» și «Costel» au 
fost, la vremea lor, un adevărat fenomen 
social. Toată lumea ridea la Tanta și 
Costel, toată lumea vorbea ca Tanta si 
Costel (unii realizind umorul situaţiei, 
alții nu), toată lumea «mai vroia» Tanja 
si Costel; Băieșu își scria episoadele pe 
bandă rulantă, între un gol al lui Dumi- 
trache și o repetiție la Teatrul Mic — cred 
că noaptea avea coşmaruri cu Tanta și 
Costel — ajunsese să scrie finalul unei 
părţi, în timp ce actorii înregistrau începu- 
tul ei — în fine — Tanta și Costel era parola 
la ordinea zilei, se transformase într-un 
fel de avalanșă care părea că nu mai poate 


Framintarile vesele 


fi oprită. Pina cind însuşi Băieșu (patri- 
cidul!) a spus în altă zi «stop», «iubirea nu 
mai e un lucru foarte mare» și s-a prezen- 
tat spășit în fața spectatorilor consternati 
cu o tragedie intitulată «lertarea». În 
Băieșu biruise exorcistul. 

Lăsindla o parte orice glumă, trebuie să 
recunoaștem că «lubirea e un lucru foarte 
mare» a fost un caz unic în istoria televi- 
ziunii noastre. Critica literară a primit 
destul de rece volumașul care relua, în 
proză, aventurile cu Tanta și Costel. Dar 


serialul reușise să impună două per 
sonaje, a căror audiență la public 
rivaliza cu cea a super-man-ilor din 
serialele străine de sîmbătă seara, 


Nu se poate trece ușor pe linga acest 
argument: el semnalizează o realitate pe 
care sintem datori s-o analizăm cu obiec- 
tivitate. 

Doar primele episoade ale serialului 
aveau un «story» unitar. Cele care le-au 
urmat erau doar variații pe o temă datë. 
Dar acele prime episoade acreditaseră 
două caractere memorabile care — o dată 
lansate — puteau să reapară în orice situa- 
tie: importantă era doar încărcătura de 
satiră pe care o transportau și care conti- 
nua — prin replici — să fie omniprezentă. 
Universul psihologic al celor două per- 
sonaje este binecunoscut: se amestecă 
în el candoarea rudimentară cu o sarlata- 
nie de doi bani, un apetit neostenit pentru 
căpătuiala mediocră cu o mirare timpă în 
fața progresului uman. Şi toate acestea, 
altoite pe un semidoctism enorm şi îngim- 
fat, în care clișeul şi ilogicul au rang de 
axiomă și paradox. 


DE ZE SPER PIESEI a III 
Nimic din ce e omenesc 
ID ARE NSE AES E TE 


«Tanţa si Costel» l-au acreditat pe lon 
Băieșu — nu numai în ochii publicului 
— ca pe un umorist prin excelență. «Astă 
seară dansăm în familie» — (un puzzle de 
întîmplări comice, printre care si reluări 
din «Tanţa si Costel») era un film care 
intërea această părere, etichetîndu-l poate 
prea repede şi definitiv pe autor. 


ale unui moralist grav 


Dar primele sale scenarii, «Camera 
albă» și «Maiorul și moartea», erau scrise 
in cel mai curent registru grav, se subinte- 
legea în ele dezbaterea etică implantată 
în actualitatea imediată. În «Camera 
albă» — un accident de muncă provoacă 
un acut conflict de conștiință. «Maiorul 
și moartea» (scenariu inspirat din excelen- 
ta nuvelă cu același titlu) discută — în 
termenii filmului polițist — despre com- 
promis şi sacrificiu, despre intransigenta 
care se poate învecina cu inumanul, despre 
ideea de principiu moral reflectată în cele 
mai contradictorii categorii umane (hoţii 
și justitiarii). Filmele, ca și scenariile, nu 
erau perfecte (îmi pare rău, mai ales, pen- 
tru «Maiorul și moartea», care, dintre filme- 
le «scrise» de Băieșu, se apropia cel mai 


nu-i e străin» pentru a sancţiona, prin 
orice mijloace, inumanul, exagerarea dog- 
matică, opacitatea. Judecind după ce a 
scris pină acum, s-ar părea că — în film — 
îi place mai mult să o facă precum altădată 
latinii: «ridendo castigat mores». 


Inamicul public din Buzău 


E DE 205 

Fie-mi îngăduit să fac, de această dată, 
o abatere de la canoanele (nescrise) ale 
«portretelor de scenariști» şi să scriu 
citeva cuvinte despre un scenariu de lon 
Băieșu, pe care publicul încă nu are cum 
să-l cunoască, un scenariu aflat în stadiul 
«discuţiilor» la Casa de filme nr. patru. 
Se numește «Un om vine din Buzău» 
(chiar și lon-Guţă-Băieșuavenit cîndva din 
Buzău!) şi — s-ar zice — este tot un scena- 
riu de comedie cinematografică. S-ar 
zice „pentru că — de data aceasta — regis- 
trul este cu mult mai greu de definit. Aven- 
turile omului. din Buzău care nimereste 
— credul şi inocent — într-un București 
plin de contraste, supus unei anume po- 
luări (fizice si morale), specifică oricărei 
mari aglomerări umane, sint nişte aventuri 
comice, nimic de zis; dar există în spatele 
lor o melancolie (stare de bază a mora- 
listului) care era mult mai greu percepti- 
bilă în alte scenarii. Acțiunea este rotundă, 


„„„Impreună cu mari actori de comedie: Dem Rădulescu, 
Sebastian Papaiani şi Vasilica Tastaman in «Astă seară dansăm...» 


mult de condiția spinoasă a operei de artă, 
dar căruia un happy-end neinspirat adău- 
gat — și neexistent în nuvelă — cobora cu 
citeva grade temperatura gravă a proble- 
maticii). Dar există în aceste filme un numi- 
tor comun care — paradoxal — poate fi re- 
găsit si in «Tanţa și Costel» sau «Astă 
seară....». Este această aplicație a scena- 
ristului de a scormoni în actualitate, de a fi 
un ochi lucid deschis spre realitatea în- 
conjurătoare pe care o disecă și o judecă, 
fie ingindurat pinë la încrincenare, fie 
rizind detaşat și malitios. Dar, în ambele 
ipostaze, Bëiesu își dezvoltă argumenta- 
tia cu sufletul unui moralist care pornește 
de la premiza că «nimic din ce e omenesc 


precis conturată. Eroul principal este un 
caracter cu valențe miraculoase, în el 
subzistă adevăratele reminiscente din su- 
fletul lui Păcală, cel care nu ezită nici- 
odată să aplice sistemul «păcăliciului 
păcălit». Acest «Un om vine din Buzău» 
este. probabil, cel mai bun scenariu al lui 
lon Băieșu. Dacă regizorul care va avea 
șansa să-l transforme în film nu se va 
mulțumi să facă din el o colecţie de gaguri, 
atunci poate vom vedea o replică româ- 
nească la filmele lui Etaix. Şi atunci, 
poate, vom descoperi că lon Băieșu me- 
rită, din partea cinematografului, lucrul 
numit «o iubire foarte mare». 

Dinu KIVU 


telex Animafilm 


Ps 


Es 


Fără pret — nepretuit 2 


e Un omulet de plastilină 
animată, caraghios și fas- 
cinant în același timp, se 
aruncă în pămint și înoată 
ca într-o apă adincă sau, 
dind din miini ca din aripi, 
zboară. Nëelinistit, face totul încercînd 
să cunoască totul. Animus, acest per- 
sonaj imaginat de Mihai Bădică și mulat 
din plastilină, așteaptă un condei inspi- 
rat care să traseze într-un scenariu traiec- 
toria drumului său extraordinar spre cu- 
noastere. O La intrebarea: ce este o 
găină? s-ar putea da o mulțime de răs- 


inema 


punsuri exacte. Zoologii ne-ar spune cum 
se înmulțește, un orășen ne-o va descrie 
ca pe o friptură foarte gustoasă, o mo- 
distă o va cataloga printre zburătoarele 
furnizoare de penaje, psihologii vor pre- 
ciza că nu este prea inteligentă, motiv 
pentru care epitetul «creier de găină» 
a venit să îmbogăţească limbajul colorat, 
etc. Filmul cu păpuși «Oaspeţii», după 
un scenariu de Tita Chiper, în regia lui 
George Sibianu, aduce completări de 
fond în problemă. Trebuie văzut, ca să 
puteţi aprecia aportul său în materie. 
Cit despre frumusețea si hazul filmului, 


asta este desigur o altă giscă, ca să 
nu spun găină. 

@ Ce este masa de montaj? O ştie 
toată lumea. Dar pentru animatori, ea 
este ceva în plus; un mic ecran pe care 
se poate învăța de la școala filmului mut. 
Gestica, mersul, improvizatiile de geniu 


6 Cu citeva pene, mărgele, 
două-trei flori de hirtie, cîțiva 
centimetri dintr-o broderie ve- 
che, cîteva sirme asociate unor 
obiecte (cum ar fi trompeta- 
claxon a unui automobil vechi) 
și mai ales înglobate unui mare 
număr de desene, loana Stur- 
dza va recompune într-o suită 
de filme de colaje și cartoane 
animate, lumea momentelor și 
schițelor lui Caragiale. Din ima- 
ginile aidoma unor fotografii 


ale lui Chaplin sint tot atitea sugestii 
pentru omuletii nemaipomeniti cărora ani- 
matorii le dau viață. Chiar si derularea 
în sens invers a peliculei poate sugera 
efecte dintre cele mai comice. 

Au trecut atitia ani și filmul «mut» 
continuă să ne vorbească... 


vechi, cu patină, vor învia, pen- 
tru o clipă, faimoasele lui per- 
sonaje. Aceste filme ne vor cos- 
ta foarte ieftin, pentru că ma- 
teria primă consumată nu in- 
tră în calcule. imaginaţia, in- 
ventia nu pot fi măsurate de 
economisti. 


Ceea ce nu ne costă pe noi, 
îl costă însă pe autor. Cît? 

Prea adeseori uităm că «fără 
preț» poate însemna «neprețuit» 


Lucia OLTEANU 
9 


Cine este pentru? Cine este 


tribuna spectatorului 


Psihologia ser 


ii de simbata 


În ultimul numër al inte- 

resantei dumneavoastrë re- 

viste (nr. 3, martie 1974), 

privirea mi-a fost atrasë de 

un articol al lui Teodor Ma- 

zilu, articol pe care, in par- 
te, nu pot să nu-l dezaprob. 

Nu pot spune cë astept cu spaimë se- 
rialele de simbătă seara. Nici cë më în- 
treb cu disperare (fie ea și fermecătoare), 
«ce film se dă azi?» Şi nici n-am filozofat 
vreodată pe tema «nocivităţii» fericirii si 
relaxării pe care ne-o oferă cinemato- 
graful și televiziunea. Pentru mine, mu- 
ritor de rind, așteptarea serialului de sim- 
bătă seara nu este deloc un «sentiment 
straniu», nici o «nevoie ridicolă» de a 
evada. 

Mi se pare foarte normal, omenesc, 
acest «sentiment» de nerăbdare cu care 
aştept serialul de la sfirșitul săptămînii, 
dar poate că tinerețea mea judecă greșit 
lucruri care tovarăşului Mazilu i se par 
grave, adevărate probleme. 

Pe domnia-sa îl revoltă faptul că tre- 
buie să asistăm la astfel de seriale. Dar 
de ce să nu asistăm? Nu spun că toate 
serialele de simbătă seara au fost bune. 
«Brett și Danny» era un model de stupi- 
ditate și am rësuflat ușurat cînd «Colum- 
bo» i-a luat locul. Ce importanţă mai 
avea faptul că actorii se numeau Tony 
Curtis şi Roger Moore, dacă serialul era 


nereușit? Nimic captivant, nimic inteli- 
gent, doar schimb de pumni și gloanţe. 
Daca articolul lui T. Mazilu ar fi apărut pe 
vremea lui Brett 8. Danny, aş fi fost de 
acord cu opinia domniei sale. Dar acum 
e vremea lui «Columbo», care, sint sigur, 
place publicului mai mult decit cei doi 
sus-numiti «eroi». Să nu spuneți, stimati 
tineri contemporani, că nu vă atrag ro- 
manele polițiste, filmele de aventuri, si, 
în general, tot ce se adresează inteligen- 
ei, puterii de judecată, perspicacitëtii. 
mi închipui că multi dintre telespectatori 
încearcă acel «blestemat sentiment» de 
sîmbătă seara, îmi închipui cë multi din- 
tre telespectatori urmăresc cu interes 
rafionamentele lui Columbo, dezlegarea 
enigmei, şi sper ca serialul să nu dispară 
prea curînd de pe ecranele noastre. 

«Pe lumea asta mai există și flori, mai 
există si iubiri, mai există și inteligență»... 
scrie tovarășul Mazilu. 

E adevărat. Şi televiziunea și regizorii 
noștri ar putea să se gindească mai des 
la asta. 

Dar o oră pe săptămină, o simbătă 
seara, să-l lăsăm și pe Peter Falk să-și 
spună cuvintul. Cred că nu cer prea mult. 
As fi curios, de asemenea, să cunosc 
părerea contemporanilor mei în «pro- 
blemele» de care am amintit în misiva 


DOR i. ROMANO 
București 


Cu încredere în „Viitorul“ 


Un cititor — sau poate o cititoare — 
nu ştim din ce cauză anonim(ă), ne scrie: 
«De cite ori merg la cinematograful «Vi- 
itorul», ştiu dinainte că nu voi regreta. 
Prezenţa unui film pe ecranul lui este 
un certificat de calitate. Cred că respon- 
sabilul acestui cinematograf este mai 
mult decit un inimos, este un om de cul- 
tură». 


Aveţi dreptate! Este! Cu încetul și a- 
proape pe neobservate. el a transformat 
o sală obscură «de cartier», într-un pres- 


tigios cinematograf de reluări a celor mai 
bune filme care au rulat pe ecranele noas- 
tre. Şi, lucru curios pentru cei ce susțin 
că unele filme nu sînt «de public», sala 
cinematografului «Viitorul» este intot- 
deauna plină, fie că pe ecranul ei rulează 
«Rubliov» sau «Solaris», «Doi pe un 
balansoar» sau «Unchiul Vania», sau 
«Moara cu noroc». 

Împărtășim deci, stimate anonim sau 
anonimă, atit entuziasmul cit si încrederea 
dumneavoastră față de cinematograful 
«Viitorul». 


Copii, educati-va părinţii! 


Dornic să vadă un film de aventuri, 
cititorul nostru Bogdan Cristian Cucu 
din Bucureşti, a intrat într-un cinemato- 
graf la care rula un foarte palpitant wes- 
tern. Intimplarea a făcut ca alături de el 
să se afle un «băiețel vioi și blond», un 
copilaș frumos, cu ochii albaștri și lim- 
pezi ca azurul, venit la film cu tatăl său, 
un bărbat cu care semăna leit. La momen- 
tul «tare» al filmului (fără de care wes- 
tem nu există), s-a făcut auzită şi vocea 


dingerasuluin blond rostind suav: «Tăti- 
cule, cînd o să bat şi eu așa?» La care 
răspunsul a venit prompt, liniştit gi încura- 
jator: «Cînd ai să cresti mare». 
Corespondentul nostru ne întreabă total 
uluit: 1) «Ce fel de tată este acesta dacă 
face copilului său o astfel de educaţie?» 
Răspuns: Probabil un tată vitreg. 
Si, 2) «Ce căuta copilul la un astfel 
de film?» 
Răspuns: Ce? 


„Lumina“ fără lumină 


Într-un semianonimat mai lesne de 
înțeles, C.I. din București ne scrie: «Dacă 
nu sinteti în stare së vizionati un film 
in timp ce in salë se face conversatie cu 
voce tare, se fluierë, se injurë ca la ușa 
cortului, peste capul dumneavoastră zboa- 
ră cotoare de mere, iar de la balcon plouă 
cu coji de seminţe, dacă deci nu aveți 
nervii foarte, foarte tari și, mai ales, dacă 
sinteti femeie, nu intrați pentru nimic în 
lume la cinematograful «Lumina», pen- 
tru că acolo așa e programul. Un program 
despre care responsabilul de sală pare 
să nu ştie nimic, şi pe care spectatorii il 


” 10 


acceptă ca pe un destin. Din cind în cind 
cineva, probabil un nou venit care nu 
cunoaşte obiceiul casei, încearcă să pro- 
testeze, şi este repede chemat la ordine, 
cu o înjurătură bine simțită. 

Mă întreb și eu ca omul: oare chiar nu 
se găsește nimeni să tempereze zelul 
de «animatori» voluntari ai acestor pierde- 
vară care s-au aciuit la cinematograful 
«Lumina»? Oare va trebui să venim la 
acest cinematograf însoțiți de un mili- 
tian?» 

Să vă spunem drept, stimate C.l., pen- 
tru o dată poate n-ar fi rău... 


aventura scenariului 


Vivat incompetenta! 


— Vă propun un scenariu 

despre substanța morală a 

raporturilor de dragoste in 

condițiile formării unei noi 

mentalități etico-sociale şi 

a unei noi psihologii indi- 
viduale in rindurile generației tinere, în 
conflict cu mentalitatea veche, retrogradă 
conservatoare. 

— Foarte interesant! Despre ce e vorba 
în film? 

— Despre substanța morală a rapor- 
turilor... 

— Nu m-ati înțeles, ori nu m-am expri- 
mat eu destul de limpede. Ce se întimplă 
în film? 

— Se înfruntă cele două mentalități, 
prima, retro... 

— Cum se înfruntă? 

— Printr-un proces dialectic in care sint 
implicate forte etice şi psihologice. 

— Cine sint forțele etice și psihologice? 

— Mentalitatile. 

— Bine, bine, dar mentalitatile astea de 
către cine sînt reprezentate? 

— De către forțele respective. 

— Şi cine sint forțele? 

— A, vă referii la o materializare a lor... 

— Exact. 

— Ar fi cele două generații. 

— Generatii, pur și simplu? 

— Nu pur şi simplu, ci complexul de 
valori moral-spirituale caracteristice fie- 
cëreia in parte. 

— Am inteles despre ce e vorba in sce- 
nariu. Spuneti-mi însă despre cine e 
vorba. 

— Despre raporturi. 

— Dar, stimate tovarëse, raporturile nu 
vorbesc, nu mănincă, nu gesticulează, 
nu sint blonde, înalte, nervoase si așa 
mai departe... 

— Bineinteles. Raporturile sint rapor- 
turi... 


— Şi oamenii? 

— Care oameni? 

— Oamenii, personajele, eroii, cei care 
întruchipează aceste raporturi. 

— Ei, asta-i! Doar n-o să vă fac eu şi 
distribuția actorilor. Luaţi și dumnea- 
voastră pe cine se potrivește. 

— Nu se potrivește nimeni. 

— Nici Florin Piersic? 

— Nici. 

— Nici Papaiani? 

— Nici 

— Şi ce pot face eu? Eu am scris un 
scenariu, dumneavoastră aveţi datoria să-l 
filmati. 

— N-ati prefera să daţi acest eseu la 
un ziar? 

— Da? Nu m-am gindit. Si se plătește 
tot atit? 


Dumitru SOLOMON 


Un glas propune... 


Cititorul Tugulea Nicolae din Con- 
stanta are o idee, nu lipsită de interes, 
în legătură cu serialul «Un august în 
flăcări», pregătit de Televiziunea Română 
în cinstea Aniversării a treizeci de ani de 
la eliberarea țării noastre și care va fi 
difuzat în preajma zilei de 23 August 1974. 
Cititorul nostru propune să se realizeze 
din acest serial două sau trei filme de 
cite 120 minute, destinate circuitului nor- 
mal. 

În măsura în care concepția de ansam- 
blu a scenariului ar permite acest lucru, 
concretizarea ideii e desigur posibilă. 

Ce-ar fi ca cei în drept să se gindească 
la ce propune cititorul Tugulea Nicolae! 


agrafă 


De ce ridem? 


Bun e risul (ha-ha-ha!), dar 

nici chiar așa, fiindcă, de 

la o vreme, asemeni lui Lu- 

cian din Samosata, ridem 

de ceea ce nu există. Um- 

blăm în sertărașele noastre 
cu flacoane colorate și ne imaginăm si- 
tuatii absolut imposibile, cum ar fi: o 
peliculă proastă (bată-ne së ne bată!) 
avind la bază nu un scenariu, ci o insce- 
nare, interpretată de unchi, veri, cumnati, 
logodnice, vecini, etc. (din etc. fac parte 
pilele ferme de tipul rubedeniilor ierar- 
hice), cintatë de niste cuscri armoniosi- 
filarmonici, dansată de copilașii-minune 
ai tovarësei X, pusă in scenă de un bu- 
nic din partea Fondului literar, montată 
de verișoara operatorului, filmată de ne- 
poata scenaristului, mixată de cumnata 
regizorului, regizată de unchiul interpre- 
tului principal, dialogată de mătușa mon- 
teuzei (cunoaște viața), dublată de un 
agronom, văr cu verișoara, postsincro- 
nizată de un frate vitreg, dialogată de 
«şase meşteri mari, calfe și zidari» (coau- 
tori, vezi bine), animată de medicul fa- 
miliei (specialist in reanimare), consiliată 
de un cumëtru O.O.V.L.F.ist (scena cu 
zarzavaturile), machiatë de o fină, esen- 
tializatë de un socru mic (al fratelui vi- 
treg), gag-izatë (sic!) de o soacrë mare 
(nu importë a cui), propulsatë de nea 


Cutare (Al de-a scris şapte biblioteci, 
doamne), aplaudatë la premieră de..... 
Lume, lume, soro, lumel... 

«Așadar, vor povesti lucruri pe care 
nici nu le-am văzut, nici nu le-am pëtit, 
nici nu le-am aflat din gura altcuiva, lucruri 
care nu există în nici un fel şi nu pot 
exista citusi de puțin. Astfel, cititorii mei 
nu trebuie să le acorde nici o crezare» 
(Lucian; Poveste adevărată). 

Bine ne face anticul tacitum din Sa- 
mosata cind ne dă această lecţie, că 
prea, de la o vreme, ridem de ceea ce 
nu există! 


Marcel PARUS 


Așadar, se poate! 


Am scris adeseori despre lansarea 
necorespunzătoare a premierelor roma- 
nești. lată că, în cel puțin două cazuri, 
sintem contraziși și ne bucurăm să con- 
semnăm acest lucru. 

Programarea pe ecrane a filmului «Un 
comisar acuză» a fost precedată de un 
«tentant» forspan proiectat în sălile de 
cinema și la televiziune, de anunţuri de 
ziare, de anunțuri publicitare la radio, de 
o întilnire a realizatorilor cu publicul 
la «Casa filmului». Să nu uităm cele trei 
afişe, dintre care două excelente (sem- 
nate de A. Mihailopol). Í 

De o publicitate excelent orchestrată 
s-a bucurat și filmul «Păcală». În plus, 
cei doi protagoniști în calitate de prezen- 
tatori ai emisiunii tv «Album duminical», 
s-au prezentat unul pe altul și, împreună, 
secvențe din film și, implicit, filmul. 


contra” Cine se abtine? 


Acest bărbos de regizor 


Podoabele capilare, cu cit 

sint mai bogate, cu atit cre- 

ează în jurul lor un cîmp 

electric mai intens; orice 

cimp electric invers, avind 

o sursă biologică, este mai 

receptiv la semnale exterioare și produce 
perturbații chiar asupra sursei, adică asu- 
pra individului; se poate observa, cu aju- 
torul unei indelungate cazuistici, că acele 
animale, dovedind că «presimt» fenomene 
diverse, sint animalele cu o blană bogată, 
ba chiar, la un studiu mai atent al istoriei 
apariţiei O.Z.N.-urilor, se poate vedea că 
observaţiile cele mai pertinente asupra 
formelor de manifestare a acestor obiecte, 
le-au făcut numai indivizi përosi, cu o 
podoabă capilară adică, foarte dezvoltată. 
Așadar: într-o dimineaţă insoritë, cu- 
prinsă între apariția penultimului număr 
al revistei noastre și al celui prezent, 
Bărbosul, pieptănindu-și energic barba, 
simţi ciudate furnicături în propriul blin- 
daj epidermic. La început nu dădu nici 
o atenţie presimtirii, punind-o pe soco- 
teala îndelungatei cure cu suc de roşii 
(un pahar și jumătate), pe care hotări 
brusc s-o întrerupă. Dar, in tot cursul 
zilei, datorită desei repetări a gestului 
autofelativ de mingiiere a bărbii resimti 
șocant, fizic, prezența obiectului. Seara 
îl prinse la Buftea. Deasupra lacului, 
luna apărea dintre nori,rar, dar brusc, 
părind că vrea să se arunce în apă, sinu- 
cigașa naibii, noroc că o împiedicau me- 
reu norii. Atunci simți el, mai puternic, 
ciudata furnicătură care-l obligă să-și 
scarpine energic barba. Cimpul electric 
deja existent deveni astfel mai sensibil 
la undele centimetrice și Bărbosul mai 
intii știu (și abia pe urmă văzu) că lingă 
el, pe apa liniştită a lacului, se așezase 
tăcut obiectul. ÎI privi liniștit. Lumina orbi- 
toare pe care o emitea nu se stinse, ci 
pilpiia mai demol și barba sa se linisti 
şi chiar mincărimea netratată de multă 
vreme, încetă. Din obiect cobori un uma- 


noid care incepu să pășească sigur pe 
suprafața apei, venind spre el. «Bancuri» 
işi spuse bărbosul. «Are încălțări cu 
pernă de aer», 


Arătarea se opri în fața sa. Bărbosul, 


după cum își aminti mai tirziu, cînd s-a 
trezit din leşin, nu o vedea, cit lua act 
de prezenţa ei. Ființa din obiect întinse 
un membru la capătul căruia ținea, da, 
un fel de exponometru. ÎI măsură pe Băr- 
bos, apoi cu un gest îl invită să-l urmeze 
spre Obiect calcind pe apă. Bărbosul nu 
resimti nici un tel de impuls restrictiv, 
inhibitor și călcă pe apa aceea, știind 
totuși că lacul e o prezenţă reală, aflată 
în stricta lui actualitate, in contempora- 
neitatea lui imediată. Și călcă alunecind 
pe apa care nu-l înghiți. Nu auzi, dar știu 
că Ființa din Obiect îi spune: «Vezi că 
actualitatea concretă nu-ți face nici un 
rău? Totul e să ai curaj, să ai incredere 
în tine». Dar nu curajul, ci curiozitatea 
descoperirii îl mina pe Bărbos peste su- 
prafata apei. Cind ajunse în preajma 
Obiectului, acesta își schimbă brusc infë- 
tisarea si Bărbosul știu, mai mult decit 
văzu (și tot în acea clipă își aduse aminte 
de o întilnire pe care o avusese la o uzină, 
în cursul căreia i se reproșase că n-avea 
ochi să vadă actualitatea), deci știu că 
înfățișarea cea nouă a Obiectului (care 
își deschisese in fața sa o intrare de 
basm) este tocmai Realul, Actualitatea 
aflată la indemina lui. Călcă curajos pe 
prima treaptă (și scara parcă se ducea 
în sus spre infinit), realiză mental că 
niciodată nu se simtise mai sigur pe 
picioarele sale, inregistrë experienta ca 
fiind demnă de sugerat și-i păru rău că 
pinë atunci nu crezuse in existența Obiec- 
tului. Cind se trezi din leşin, îşi aminti 
că văzuse un film la sfirșitul căruia pe 
ecran apăruse insertul: Un film de actua- 
litate de... (și urma numele lui). Şi leșină 
iar. De plăcere. 


Radu GEORGESCU 


Liniste! 


Apelativ? Poruncă? Rugă- 
minte? Fiecare dintre ele 
şi toate la un loc. Fie că 
este rostit, afișat pe uşi 
sau pe pereți, pulsind în 
chip de semnale luminoase, acest cu- 
vint revine cu insistenţă în toate locurile 
unde se plămădește, se elaborează spec- 
tacolul. Şi, desigur, nu numai acolo. 
Pretutindeni, unde munca unor oameni, 
în desfășurarea ei, cere concentrare. 
Inginerii de sunet, acești vrăjitori «ai 
urechilor noastre, care aduc în film nu 
numai replica sau muzica, ci si paşii, 
vintul, ropotul ploii și tropotul cailor, 
bubuitul tunului și zăngănitul săbiilor, 
foșnetul frunzelor sau fișiitul mătăsii, mai 
au în arsenalul lor şi liniște. Şi chiar de 
mai multe feluri. Liniştea ocupă în fono- 
teca lor un sertar aparte la care apelează 
de multe ori, după talentul și inspirația 
lor. Aceasta este liniștea din film. Dar 
celelalte? De pildă, liniştea de pe pla- 
toul de filmare în timpul și dinaintea fil- 
mărilor? Şi, mai cu seamă, cealaltă! 
Liniştea aceea interioară, generată de si- 
guranta că tu, partenerii tăi, toți oamenii 
din echipă, au ales drumul cel bun că- 
tre inima şi mintea spectatorilor. Această 
linişte este greu de definit si mult mai 
greu de dobindit. Ea se caută în vacarmul 
ideilor care se incrucișează, dincolo si din- 


coace de aparat, atit în prezenţa lui, cit mai 
ales în absenţă, în discuţiile pe marginea 
scenariului, purtate cu mult înainte de ziua 
filmării. Ea se caută in suvoiul tumultuos 
de încredere care trebuie să-i unească 
pe toți cei care participă la realizarea fil- 
mului. Ea se află, ca toate lucrurile mari 
şi bune din viața noastră, undeva, la 
îndemină. Trebuie doar descoperită. 


Poate că în viitor vom putea citi, 
locurile din preajma acestor oa- 


meni, un afiș, un anunţ, un semnal lu- 
minos care să ceară, să roage, să porun- 
ceascë: LINIŞTE! 


Mircea ALBULESCU 


film şi televiziune f 


Libertatea de a fi 
telespectator 


Mai multi cititori, dintre fericitii care pot 
vedea ambele programe ale televiziunii, 
ne scriu despre «paralelismul» celor două 
programe tv, de difuzarea la aceleași 
ore de emisiuni foarte bune pe ambele 
programe. Si, vai, din această cauză sint 
siliți să opteze pentru una si s-o piardă, 
inevitabil, pe cealaltă. 

Sintem întrebaţi «ce-i de făcut?» și 


Merita 
o soartă mai bună 


Scurt metrajul, un gen foarte 

eficace în munca de pro- 

pagandă și cultural-educa- 

tivă. Dar cu o condiție: să 

fie difuzat cum se cuvine, 

adică să ajungă la categoria 

de spectatori adecvată, la cit mai mulți 
spectatori. Ceea ce nu se intimplë tot- 
deauna (ca să ne exprimăm eufemistic). 
lată, de pildă, traseul integral, în pro- 
gramarea bucureșteană, al filmului «Ma- 
nuscrise eminesciene» — film științific, 
de cercetare, cu alese calități artistice și 
în același timp de larg interes cultural 
(autor, Al. Sirbu). Premiera — la 11 februa- 
rie, la cinematograful pentru copii «Doina» 
în cadrul unui grupaj de scurt metraje 
pentru cei mici. După o săptămină, filmul 
dispare din programare, nefiind reluat la 
nici un cinematograf. Apoi reapare, între 
25 februarie și 3 martie — stingher, la un 


singar cinematograf, «Lumina», drept com- 
pletare, în compania unui film de desen 
animat cu titlul edificator: «Păcălici ursul». 
În următoarele săptămini, ineditul eseu 
cinematografic despre personalitatea poe- 
tului nostru national este trimis la îndepăr- 
tate săli de cartier, mult mai puțin semete 
decit denumirile ce le poartă: «Dacia», 
«Bucegi», «Viitorul»... După acest turneu 
in obscuritate, la 31 martie, «Manuscri- 
sele...» dispar din nou din difuzare, de 
data aceasta pentru două săptămini. Apoi 
reapar, la un singur cinematograf, și tot 
la «Viitorul», cerut probabil din nou, din 
disperată solidaritate de breaslă, de către 
poetul luga, responsabil al acestui cine- 
matograf. În fine, ultima săptămină de 
viață bucureșteană a filmului «Manuscrise 
eminesciene» se incheie la cinematograful 
«Popular». 

De la 28 aprilie, nimeni nu mai știe 
nimic despre acest film. 

Dar citi sint, în genere, cei care au apucat 
să afle ceva despre el, adică să-l vadă? 
Nu dispunem încă de cifrele respective. 
Poate că serviciile de specialitate de la 
«România-film» ni le vor pune la dispoziție 
pentru un număr viitor, cind promitem să 
revenim, cu noi date privind valorificarea 
pentru public a filmelor de scurt metraj. 


Răzvan POPOVICI 


Bun venit, 
reluare! 


Excelentă inițiativa Centralei România- 
film de a reprograma pe ecrane filme care 
au rulat la noi în urmă cu ani sau dea 
programa în premieră citeva din valorile 
cinematografiei mondiale, filme vechi, așa- 
zise de cinematecă, neprezentate pu- 
blicului din ţara noastră. 

Alături de «O noapte furtunoasă», «Moa- 
ra cu noroc», «Setea», pelicule de re- 
ferintë pentru cinematografia românească 
vor fi reluate citeva din cele mai bune pro- 
ductii din țările socialiste, cum sint «Al 
41-lea», «Balada soldatului», «Doamna 
cu cățelul» (U.R.S.S.), «Cavalerii teutoni» 
şi «Cenuşă și diamant» (Polonia), «Hoţul 
de piersici» (Bulgaria), «Joe Limonadă» 
(Cehoslovacia), etc. 


Vor fi reluate și citeva «mari» filme 
cu nume celebre pe generic: «Contesa 
Walewska» si «Dama cu camelii», cu 
Greta Garbo; «Lady Hamilton» si «Ri- 
chard al III-lea», cu Sir Laurence Olivier; 
«Inamicul public nr. 1», cu Fernandel, 
«Apartamentul», cu Shirley MacLaine și 
Jack Lemmon; «Cleopatra», cu Liz Taylor. 
Nu vor lipsi cîteva ecranizări de calitate 
(«Război şi pace» — S.U.A., «Ruy Blas» 
— Franţa), cum şi citeva foarte bune 
succese de casă: «Șapte mirese pentru 
şapte frați», «Cei șapte magnifici», «Bu- 
fonul regelui», «Moulin rouge», «Verdi». 
În lista reluărilor figurează si un Hitchcock 
cu «Vertigo», un «thriller» excelent. 

Şi, «pour la bonne bouche», acel rege 
al comediei numit Charlie Chaplin, cu 
trei dintre cele mai bune filme ale sale: 
«Luminile orașului», «Goana după aur» 
şi «Timpuri noi». Dacă n-ar fi decit aceste 
trei filme şi tot s-ar cuveni să aplaudăm 
inițiativa «României-film». 


Traduceţi 
corect! 


După aproape o jumătate de secol de 
la premieră, «Luminile orașului» dialo- 
ghează cu spectatorii de absolut toate 
virstele spre satisfacția acestora. Ce ar 
trebui să spunem însă despre cele citeva 
foarte sumare inserturi de text ce au fost 
traduse cu maximum de erori posibile. 


sfatuiti să facem noi «ceva». Dar ce anume? 
Cind e vorba de transmiterea unor emi- 
siuni similare pe ambele programe, lucru- 
rile nu stau prea bine, monotonia e ine- 
vitabilă. Dar asemenea potriveli sint to- 
tusi rare. În altă ordine de idei, credem că 


nici cel mai optimist coordonator de 
programe nu-şi face iluzia că cineva ar 
putea sta zilnic 7—8 ore la televizor, pen- 
tru ca nu cumva să-i scape ceva. Chiar 
dacă ar folosi cele mai moderne mașini 
de calcul, tot n-ar reuși să obțină schema 
ideală de program, care să mulțumească 
pe toată lumea. Existenţa a două programe 
nu înseamnă necesitatea de a le vedea pe 
amindouă și în acelaș timp (!), ci posibi- 
litatea de a alege. lar «libertatea de a fi 
telespectator» implică nu numai capaci- 
tatea de a opta, ci și pe aceea dea re- 
nunta. Pentru că mai sint și cărți, și spec- 
tacole de teatru, si ziare, si reviste, și filme, 
şi excursii, și cite altele. 


lată citeva dintre ele: Back from Europe= 
înapoiat din Europa — tradus: înapoiere 
din Europa; | have to beat it = trebuie 
să o șterg—tradus: îl voi bate; Late = 
intirziat (Charlot vine tirziu la lucru şi e 
concediat) — tradus: mai tirziu; l'Il see 
you home =te voi conduce acasă — 
tradus: te voi mai vedea; Viennese 
doctor cures blindness —un medic 
vienez vindecă orbirea — tradus: medic 
vienez vindec orbirea (ca și cum ar fi 
fost vorba de un anunț la Mica Publicitate; 
etc., etc. Traduttore tradittore, dar aici e 
vorba de tradittore pur și simplu. 


Tovaragul 
de la cabina 


Filmul «lubire» de Karoly Makk, pe pro- 
gramu! | tv., vineri 17 mai. inițiativă remar- 
cabilë, mai ales că această capodoperă 
a trecut neobservată pe ecranele normale. 
De ce, însă, nu ducem binele pină la ca- 
păt? De ce la fiecare schimbare de bobină 
proiectionistul se grăbeşte spre finiş şi 
întirzie startul Nu e prima oară cind pe 
micul (ca și pe marele ecran) tovarășul de 
la cabină zăpăceşte sfirșiturile și incepu- 
turile de acte, morfolind replicile, ciopir- 
tind dialogurile. Chiar dacă s-ar risipi 
cartofi ar fi păcat. Dar aici, nu de cartofi 
e vorba. 


11 


a NË 


“Fata cu cei mai mari ochi albaştri» 
(Goldie Hawn ) 


Dacă mașina de produs ve- 

dete a cinematografului a- 

merican impune o necru- 

tatoare selecţie tuturor celor 

ce se avintă pe drumul spre 

stele, cu atit mai de excepție 
sint reuşitele în lumea comediei. 


O astfel de excepție se numește Goldie 
Hawn. Ca multe fete din generaţia ei (s-a 
născut în 1948), ai căror părinți aveau de-a 
face într-un fël sau altul cu lumea specta- 
colului, Goldie Hawn a interpretat pentru 
prima dată un rol la virsta de 3 ani. Fusese 
un heruvim cu bucle blonde și cu o pe- 
reche de aripi mari în loc de orice alt 
costum, într-un spectacol de music-hall 
in care tatăl ei făcea parte din orchestră. 
Deci, cu un tată muzician — violonist, 
saxofonist sau clarinetist, după nevoie — 
găsind de lucru, ce-i drept, mai mult în 
orchestrele specializate în campaniile e- 
lectorale și mai rar în spectacole, Goldie 
Hawn s-a aflat destul de aproape de lu- 
mea dansului și a jazzului. Un curs de 
balet, citeva luni la o școală de artă dra- 
matică, i-au dat o experienţă ciștigată 
mai mult pe furate, fără un program ri- 
guros de studii. Debutul ca dansatoare 
îi e prilejuit, așa cum se intimplë adesea, 
de o intimplare. La o expoziție federală 
de la New York, pavilionul statului Texas 
angajează o mică trupă de balet pentru 
un număr de french-cancan. Goldie Hawn 
se numără printre dansatoare. De aici, 
la un contract pentru ansamblul unei com- 
panii de music-hall, care monta în diferite 
oraşe binecunoscutele musicaluri «Să- 
rută-mă Kate» și «Băieți și fete» nu era 
decit un pas. Cum tot un pas era de aici 
la boema viață a artiștilor din cartierul 
new-yorkez Greenwich-Village, un fel de 
echivalent al parizianului Saint Germain 
des Près. Acești pasi, Goldie Hawn ii 
face fără efort si fără să-i dea in gind ca 
aşa începea cariera ei de vedetă. În acest 
mediu, cunoștințele se leagă repede și 
se desfac la fel. Loviturile par intotdeauna 
aproape și gloria pare despărțită de tine 
doar de o singură zi. Miine, mereu miine, 
va aduce cu siguranță afirmarea. Cu a- 
ceastă credinţă în suflet, sute de veleitare 
se angajează pe acest drum al speranţei, 
adesea rămase neimplinite. 


În aşteptare ești nevoit së cistigi o 
piine. Goldie Hawn acceptă să danseze 
la unul dintre miile de cluburi de noapte 
de la Las Vegas. Cine-ar fi crezut atunci, 
că o dată pierdută în uniforma de paiete 
și pene ale cohortelor de dansatoare din 
cel mai vestit oras din lume pentru jocu- 
rile de noroc si viata de noapte, Goldie 
Hawn va răsări ca o stea, ca o vedetă, 
ca o mică «regină a comediei», cum este 
astăzi socotită în film și în teatru? 


12 


Atunci a inceput al doilea început. 

Un prieten impresar o solicită pentru 
o probă la un serial de televiziune. Los 
Angeles o intimidează. Filmarea pe un 
platou de asemenea. Ca să se apere, 
izbucnește într-un ris nervos, isteric a- 
proape, și execută scena de probă repede, 
foarte repede. «Da, este exact risul de 
care avem nevoie» — a auzit un glas și 
contractul pentru mai multe episoade era 
semnat. Serialul care a rulat timp de doi 
ani, s-a numit «Laugh in» — un fel de 
«Rideţi cu noi». Din acea clipă telespec- 
tatorii i-au asigurat celebritatea. Asemeni 
lui Roger Moore, sau lui Robert Stack, 
sau lui Peter Falk, micul ecran i-a rezervat 
lui Goldie Hawn aproape 'peste noapte, 
un loc în lumea vedetelor. Ziarele o pro- 
clamau «fata cu cei mai mari ochi albaştri 
de la Hollywood» și, ceea ce era mult mai 
mult, «revelația comică a anului». Si cum 
tot un pas desparte micul de marele ecran, 
primul rol în film îi este propus de către 
regizorul Gene Saks în «Floarea de cactus. 
Parteneră si în intriga dramatică, rivală ii 
era Ingrid Bergman. Nu este greu să ne în- 
chipuim ce poate să simtă un tinăr, un 
foarte tinăr actor, într-o astfel de compa- 
nie. Dar probabil, de cite ori se intimidea- 
ză, Goldie Hawn reușește. Cum astfel să 
ne explicăm Oscar-ul «pentru cel mai bun 
rol secundar» al anului 1969 acordat pen- 
tru acest film? 

Oscar-ul nu este numai o consacrare 
artistică, ci reprezintă pentru producător 
și o garanție a succesului comercial. 
Goldie Hawn e aleasă imediat să inter- 
preteze pe ecran rolul lui Gill din «Fluturii 
sint liberi», piesă care cunoscuse un mare 
succes pe Broadway. Este greu s-o uiţi 
pe Gill, fata aceea generoasă, sinceră si 
credulă, fermecătoare in inconstienta ei, 
care redă increderea în viață tinărului 
muzician orb. 

Doar citeva roluri si Goldie Hawn și-a 
stabilit un statut de vedetă și e recunoscu- 
tă ca o excelentă actriță de comedie. Dar 
dacă înainte de inceput exista incertitudi- 
nea, riscul de a nu fi niciodată remarcată, 
după o consacrare prea rapidă, apare un 
alt soi de pericol, acela ca producătorii, 
in dorința de a merge intotdeauna la un 
ciștig sigur,să specializeze un actor în- 
tr-un anume gen de roluri. Este ceea ce se 
intimplă cu această fată «căzută», nici ea 
nu ştie azi prea bine cum, în constelatia 
starurilor hollywoodiene. Este pericolul ca 
firescul si dezinvoltura ei, dispoziţia ei 
mereu entuziastă si ghidușă să fie intre- 
buintate exclusiv pentru a da sare si piper 
unor melodrame, limitind astfel incon- 
testabilul talent al actriței la un unic 
registru. 


Adina DARIAN 


Da! Ne interesează si ii pretuim pentru ci 


Un actor fără de care nu se poate imagina o cinematografie 
( Daniel Olbrychski ) 


«Eu nu vreau să semën cu 
el, nu pot să semăn cu El» — 
(să mai spunem cine este 
EL?) — strigă la un moment 
dat Olbrychski în «Totul de 
vînzare», apărindu-și înver- 


şunat propria personalitate și, mai ales, 
dreptul de a o avea. În numele acestei 
credinţe, actorul s-a ținut departe de um- 
bra copacilor înalți, s-a înclinat în fața 
celor doboriti, dar și-a văzut de drumul 
său, convins fiind că în artă, ca și în istorie, 
ca si în viață, timpul lucrează pentru cei 
care nu ezită. În interiorul unei cinemato- 
grafii care dintotdeauna și-a iubit şi ocro- 
tit actorii, numele lui Daniel Olbrychski a 
devenit în ultimii șapte ani nu numai 
prestigios, cum obisnuim a spune, ci 
unul în stare să se confunde cu o dimen- 
siune a acestei cinematografii. Există 
actori fundamentali, fără de care nu ne-am 
putea inchipui la un moment dat filmul 
unei națiuni, al unei epoci, aşa cum nu 
ne putem imagina o țară fără fluviile si 
munții ei. Acest destin, hărăzit îndeobște 
creatorilor, dar mai puțin histrionilor, ființe 
care vin si pleacă, apasă pe umerii citorva 
aleși. Este deajuns să ne întrebăm, cum ar 
fi arătat «Pădurea de mesteceni» şi «Nun- 
ta» fără lacrimile lui Olbrychski, cine ar fi 
putut să-l înlocuiască «În totul de vinzare», 
ca să ne dăm seama că el este unul dintre 
aceștia. 

Olbrychski este de fapt un alt nume dat 
acelei neliniști care a insotit mereu filmul 
polonez așa cum alte nume au fost Munk, 
Cybulski, cum este neclintitul Wajda sau 
Zanussi. Ştiu, actorul protestează ori de 
cite ori are prilejul impotriva unei identi- 
ficări cu un anumit tip de personaj, vrea 
(dar cine nu-și dorește ?) să fie mereu altul; 
se pare insă că libertatea cinematogratu- 
lui de a-și alege eroii este mult mai mare 
și mai perfidă decit aceea a actorilor de 
a-și alege rolurile. Chipul său de adoles- 
cent crescut la tarë, in bătaia vintului şi 
a soarelui tare de cimpie, cu ochii ce caută 
mereu linia orizontului, este o materie 
ideală aflată la dispoziția acelui cinemato- 
graf lacom să modeleze, să reinventeze 
imagini, nesfirșitele imagini ale incordării 
umane. 

Să nu fi observat oare Daniel Olbrychski 
că intelectualii, prinții, studenții și țăranii 
pe care i-a interpretat nu sint străini unii 
de alţii, cë Rafael Olbromski din «Cenușă» 
nu se află la ani-lumină distanţă de mirele 
poet din «Nunta», că Boleslaw din «Pă- 
durea de mesteceni» a trecut prin expe- 
rienta insingurërii inaintea fiului rătăcitor 
din «Viaţă de familie», că Azia din «Pan 
Wolodjowski» si Andrej Kmicrc din «Po- 
topul» sint purtătorii aceleiaşi cruci? Nu 
cred. Sau, altfel spus, nu are importanţă. 
Olbrychski aparține cinematografului nu 


prin simpla disponibilitate si elasticitate 
a talentului (s-au văzut actori care să 
joace dimineața îngeri și seara demoni 
fără ca prin asta să fie neapărat mari 
artisti) ci, în primul rînd, prin puterea de 
a aduce la lumină din negura care zace 
in orice personaj, adevărurile tăioase ale 
existenței, adevăruri care nu fac niciodată 
viața mai ușoară, ci doar mai curată. Nu 
întimplător filmele de virf ale carierei sale 
(începută modest în 1964, la 21 de ani, cu 
o dramă de Janusz Nasfeter, «Rănit în 
pădure») sint semnate de Wajda și Za- 
nussi, cineaști ai întrebărilor grave, răs- 
colitoare; pentru Olbrychski, experiențele 
de viață ale eroilor au preț în măsura în 
care ele sint experienţele unor cunoașteri 
pentru care plătim conștient sau nu, pen- 
tru care pierdem iluzii, prieteni, viață. Mai 
toate personajele actorului își răscumpără 
dureros autenticitatea. 

Rafael («Cenuşă») bijbiie orb prin pu- 
stiurile de gheaţă pentru că a confundat 
istoria cu aventura romantică. Bărbatul 
închis în durere din «Pădurea de meste- 
ceni» se reintegrează în circuitul vital 
doar după ce a trăit șocul morții fratelui 
său. Tinărul din «Viaţă de familie» se 
regăsește ca ființă socială doar după ce 
fuge din casa-cavou a unui clan care nu 
acceptă sfirșitul. Poetul din «Nunta» se 
va trezi vinovat din somnul așteptării și 
primul semn sint acele boabe de cristal 
care-i curg din ochi, lingă calul alb, căzut 
ca ofrandă, într-o scenă de vis. Olbrychski 
a plătit, nuo dată, cu lacrimi, adevărul. 
Să ne amintim o altă secvenţă antologică, 
aceea în care pădurarul Boleslaw, răvășit 
de plins, va surpa zidul de piatră dintre el 
și fetița cu chip de ceară. Această scenă 
(pe care Lucian Pintilie o considera mo- 
mentul cel mai frumos din «Pădurea de 
mesteceni») li aparţine ca idee interpre- 
tului, așa cum fuga besmetică și elibera- 
toare, printre cai, in «Totul de vinzare», 
a fost filmată de Wajda la sugestia acto- 
rului. Daniel Olbrychski nu este un pur- 
tător supus al unor destine de eroi, ci 
unul care le descoperă. 


Magda MIHĂILESCU 


„VERII îi E E TT 
Goethe, erou de serial 


Pentru sărbătorirea a 225 de ani de la nas- 
terea lui Johann VVolfgang Goethe, care 
va avea loc la 28 august 1974, televiziunea 
din R.F. Germania va realiza un serial do- 
cumentar de 13 episoade. Primele două 
episoade vor fi difuzate încă în acest an si 
vor fi consacrate creării primei părți a poe- 
mului «Faust» și apariției romanului «Sufe- 
rintele tinërului Werther». Întregul serial 
va fi difuzat incepind cu luna ianuarie 1975. 


actorii sint cronica vie S 


i prescur 


. 


Actorul — un posibil sfătuitor 
(Sebastian Papaiani) 


— Dumneata, Sebastian 
Papaiani, esti in primul 
rind un actor de comedie, 
deci foarte legat de soar- 
ta acestui gen. De ce crezi 
că avem atit de puține comedii? 


inema 


— Mi-e teamë cë regizorii — unii, nu 
toți — consideră comedia un gen ușor și 
deci de succes efemer. Alţii poate chiar 
nu au nimic de spus în acest gen. Sau nu 
sint înzestrați pentru el. Comedia cere un 
talent special, nu «talent» în general. Sint 
puțin regizori la noi care au acest talent 
special. Pe urmă, cred că nici scenariștii 
(şi poate cu ei trebuia să încep) nu consi- 
deră comedia un gen pe măsura talentu- 
lui lor. Oricum, situația comediei este 
întristătoare, așa cum întristător este fap- 
tul că atitia actori de comedie pe care-i 
are țara stau degeaba. 


— Despre ce crezi că s-ar putea face 
o comedie bună?  Dumneata, dacă 
ai fi regizor, din ce ai scoate hazul 
unei comedii? 


— Aş opta pentru comediile in care 
nu se ride doar de defectele omului, care 
uneori sint mai curind de plins decit de 
ris, ci tocmai de niște calități ale lui care, 
exagerate, devin caraghioase. Uite, cum 
ar fi excesul de zel, prost înțeles... Aveam 
un coleg contabil care, exact din exces 
de zel, obișnuia să-și ia lucrările acasă. 
Numai că, lucrind, uita de timp, uita și de 
bilanț, si de balanţă, uita termenele la 
care trebuia să le dea, așa incit, deşi lucra 


pe brinci, el era mereu in intirziere, mereu 
mustrat şi sancționat. Zelul este o calitate, 
nu? Excesul de zel se mai întimplă să 
devină si defect, ca orice exces... Deși, 
ca să spun adevărat, dacă ar fi să fac film, 
aș face tragedie. Dar cum știu că acest 
microb mare al comediei nu mă lasă, 
pariez cu mine însumi cë în acea tragedie 
as strecura măcar un zimbet... 


ui 

— Personajele dumitale comice de 
pinë acum oglindesc aproape același 
Păcală în devenire, cu hazul mai de- 
grabă melancolic decit exuberant. Cit 
din acest haz melancolic îți aparține 
si cit ti se oferă gata fabricat de litera 
scenariului sau viziunea regizorului? 
„DEE E UI LE S EE 


— Într-adevăr, personajele intrate in 
mina lui Geo Saizescu și încredințate mie, 
incepind cu Fënitë, Papă si terminînd cu 
Păcală, s-ar putea numi: personajele tristei 
comedii. Cred că asta ține mai mult de 
Saizescu care poartă cu el, ca pe o amin- 
tire din copilărie, o ușoară tristețe comică 
a satului. Ca sentiment însă, acest gen 
de personaj mi se potrivește, înclin cu 
bucurie spre el, cu atit mai mult cu cit 
trag nădejdea că odată drumul mă va 
purta şi spre tragicomedie... Majoritatea 
personajelor mele au fost niște «pierduţi 
în spațiu», oameni fără biografie care vin 
de niciunde si se duc incotrova. N-au 
mamă, n-au tată, nimic... Hazul lor era un 
haz de necaz. Un ris cu fata, nu cu sufletul. 
Dar nu, să nu crezi că mă pling. Odată 
și odată o să rid așa de tare incit o să mi 
se audă și sufletul. 


Un șef contabil cu har 


eS-a născut la 25 august 1936 la Pitești 
Acolo absolvă liceul comercial și de- 
vine şef contabil la Centrofarm. Cu 
totul întimplător — cineva din brigada 
artistică se îmbolnăvește — ajunge să 
joace într-o scenetă. După spectacol, 
regizoarea Crina Cojocaru îi sugerea- 
ză să se înscrie la institut. Ceea ce 
si face în 1956. @ 1960: absolvă institu- 
tul, îşi dă examenul de promoție cu 
Hippolyte din piesa «Nu-i totdeauna 
praznic» şi este repartizat la Teatrul 
Naţional din Cluj. În același timp este 
solicitat de teatrul din Sibiu, şi acolo 
se si stabilește pe perioada 1960—1971. 


9 1962 — debutează în film cu Brad din 
«Partea ta de vină». Urmează Făniţă din 
«Un suris în plină vară», prima întîlnire 
cu Geo Saizescu, roluri episodice în 
«Gaudeamus igitur», «Golgota», «Di- 
minetile unui băiat cuminte», apoi re- 
întîlnirea cu Saizescu, deci din nou rol 
principal în «Balul de simbătă seara», 
i- «Astă seară dansăm în familie». 
ntre timp devenise caporalul Căpșună 
din seria «B.D.»-urilor. QO 1973 — Pă- 
cală, rol indelung visat și pregătit impre- 
ună cu Geo Saizescu. Ultimul rol: lonut 
din «Fraţii Jderi». 


tată a vremurilor» 


A » 1 
SË 


Ultimul rol: o mamă fericită 
(Margareta Pislaru) 


Da) 
— Te pregătești, Marga- 
reta Pislaru, cum zicea 
«Săptămina», pentru un 
rol de mamă. Asta a în- 
semnat o pauză lungă, o 
vacanţă de la meserie. Ce-ai făcut în 
timpul ăstă, la ce te-ai gindit? 

EEE BE PET PESTE SEE 


— Pină la Anul nou, am făcut chiar 
înregistrări... Pe urmă mi-am pus casa 
la punct, așa că am stat mai mult catëratë 
pe scară, am bătut cuie pentru afişele și 
diplomele pe care le vezi pe pereți, am 
răspuns, în sfirsit, la scrisorile care se 
adunaseră, n-am stat o clipă. Şi nici min- 
tea — zic eu — nu mi-a stat deloc. Mi-am 
făcut planuri pentru reaparitie — e ca un 
nou debut după o asemenea absență — 
m-am gindit ce repede au trecut acești 
15 ani, cîte am făcut și cite mi-au rămas 
de făcut. Si sînt foarte multe. M-am gindit 
că tare aș dori să fac un film, dar un film 
serios, în care să nu fiu «Pislăriţa», în care 
să nu cint, ci să interpretez. Așa cum a 
fost «Această fată fermecătoare». Eu cred 
că în asta stă secretul unui actor: să-l 
vezi într-o ipostază nebănuită de ceilalți. 
Şi aici Elisabeta Bostan a fost formidabilă 
cînd m-a distribuit în «Veronica» schim- 
bindu-mi total genul... Ce-am mai făcut? 
M-am uitat la televizor. La Telecinematecă, 
în special, și mi-am dat seama că filmele 
acelea vechi, așa cum erau ele, oglindeau, 
din punct de vedere social, politic, uman, 
epoca în care erau făcute. Le vezi și spui: 
uite, ăştia erau «anii nebuni», ăsta era 
războiul, aşa se trăia pe timpul bunicii... 
Și m-am gindit: ce vom lăsa noi în cine- 
matecă pentru nepoții noștri peste 50 de 
ani? Care sînt filmele acelea care oglin- 
desc modul nostru de a trăi, de a gindi, 
timpul nostru de azi? De fapt, noi trăim 
într-o pagină de istorie. Cit din ea trans- 


nema 


mitem celor care vin după noi? Ştii ce mă 
uimește pe mine la «Columbo»? (iartă-mi 
apropierea cu filmul de actualitate)2Diver- 
sitatea mediilor sociale pe care le stră- 
bate. Asta-i și dă atita viață, cred... Am 
mai văzut, tot la televizor, serialul acela 
sovietic «17 clipe ale unei primăveri», 
care mi se pare nemaipomenit. E un mijloc 
de cunoaștere şi de apropiere a istoriei 
formidabil. Pauza asta a fost bună şi în 
alt fel: mi-a dat un dor năpraznic de me- 
serie. Sint momente cînd oboseala sau 
niste necazuri îţi mai taie elanul. Pauza 
asta m-a făcut să spun că aș prefera să 
cad pe jos de oboseală, decit să stau de- 
geaba. Si încă o dată m-am întrebat cum 
fac tinerii aceia (tot la televizor i-am văzut) 
care stau așa, fără să facă nimic. E de ne- 
înțeles. 


e, LEI 

— Ai făcut turnee si în tarë si în lume. 
Ce experiență umană ai adunat de pe 
urma lor? 


— Destul de amară. Oamenii au pierdut 
din sinceritate, din candoare. Dar e și o 
problemă de temperament. În Anglia şi 
Canada, de pildă, unde oamenii sînt foarte 
reci, se ştie, nu i-am dezghetat decit cu 
muzică populară... Şi atunci mă gindesc 
că n-o fi intimplëtor că cel mai frumos 
recital din viața mea l-am dat într-o comu- 
nă, Marghita se cheamă, cu o sală mică 
de o sută de locuri. Cortina o trăgeam 
singuri. Dar cum au participat, cum au 
trăit muzica aceea, cu cîtă dragoste și 
recunoştinţă ne-au înconjurat! O fetiță, 
tin minte, mi-a adus bomboane şi seminţe. 
Asta avea ea, şi împărțea cu mine. Îmi 
doresc şi acum astfel de turnee în locuri 
izolate, în locuri în care oamenii sînt 
proaspeţi și sensibili, și o dată și o dată 
le realizez eu... 

Interviuri de Eva SÎRBU 


Turnee cu muncă, premii cu muncă 


S-a născut la 9 iulie, 1943 în Bucu- 
resti. Studii: şcoala medie de arte 
plastice, balet și pian, cursurile de 
perfecționare de pe lingă CSCA, cla- 
sa Camelia Dăscălescu Q 1958: de- 
but în muzica ușoară pe scena Casei 
de cultură a uzinei «Grivița Roșie», ur- 
mat foarte curind de debutul pe micul 
ecran, la radio și la casa de discuri 
«Electrecord» @ 1964: din nou debut, 
de data asta în teatru. Liviu Ciulei o dis- 
tribuie în Polly în «Opera de trei parale». 
400 de reprezentații. e 1965: primul rol 
în film — «Tunelul» de Francisc Mun- 
teanu — rol care-i aduce premiul de 
debut la Festivalul national al filmului 


de la Mamaia. Urmează: «Această fată 
fermecătoare» de Lucian Bratu, cim- 
pușcături pe portativ» de Cezar Gri- 
goriu, «Veronica» si «Veronica se 
întoarce» de Elisabeta Bostan. Între 
timp: turnee în peste 20 de tëri, printre 
care Anglia, Canada, Japonia, Franța, 
Spania, Turcia; participări la festiva- 
lurile internationale de muzică usoară 
de la Split, Atena, Havana, Bratislava, 
Sopot, Tokio, etc.; 7 premii internatio- 
nale de interpretare, printre care Tro- 
feul MIDEM, Discul de marmoră la 
Cannes, 138 melodii de muzică uşoară şi 
populară imprimate pe discuri. Peste 
25 de filme TV. 


Fata 
de pe hosmaj 


Lupta dintre partizanii iugo- 
slavi si cotropitorii fascisti, 
trezirea la constiinta revolu- 
ționară a unei tinere fete, 
iată un subiect cunoscut și 
care totuși de data aceasta 
e nou, deoarece realizatorii au căutat să-l 
imbogateasca atit epic, cit si ca tehnică 
cinematografică. Una din noutăţile subiec- 
tului ar putea să fie povestea de dragoste 
a acestei tinere fete cu un cetnic pe cit de 
frumos pe atit de crud si de nemilos. Si 
aici s-ar putea găsi oarecari similitudinii 
cu clasicul «Al 41-lea», dacă tipologia, 
atmosfera, modalitatea aleasă nu ar fi 
atit de specific iugoslave. Ulitele sătești, 
atmosfera micului oraș în care fasciștii 
spinzură luptătorii sirbi spre a intimida 
populația, natura în care se desfășoară 
cea mai mare parte a acţiunii, care este 
deopotrivă leagăn al sentimentelor pure de 
dragoste cit si hëtis de nepătruns pentru 
cotropitori — sint unice. Maluri de apë- 
nflorate, pieptişuri stincoase, luturi aride 
imuiate de ploi si de singele celor ce au 
cëzut in lupta pentru eliberarea de sub 
fascisti, toate astea se găsesc în imaginea 
filmului care folosește culoarea într-un 
mod cit se poate de fericit,alternind sim 
plitatea cu multe exerciții cromatice. Ima- 
gine care, fără să violenteze privirea, reu- 
seste să devină unul din personajele filmu- 
lui, purtător de cuvint și idei. 
Sentimentele eroinei, de exemplu, ale 


inema 


acestei fete care aproape cë nu vorbeste 
in film si a cërei tëcere pare ca 0 plutire, 
sint preluate de imaginea filmului, fiecare 
cadru rostind el ceea ce ea nu putea spune 
din prea multă tinerețe, din prea multă 
pudoare; pină în final, cind tot natura 
rostește mai bine decit ea actul de acuzare 
și dreptul la viață. 

Aș putea spune că mai mult decit un 
film de război, filmul acesta este un film 
al sentimentelor unei fete simple și pure, 
care în numele libertăţii trebuie să lupte 
şi chiar să ucidă. Scena aceasta, în care 
eroina ucide pentru prima oară, în numele 
luptei, una din cele mai frumoase ale filmu- 
lui, este realizată cu o mare sensibilitate, 
sugerind cite zone noi si nesondate există 
în temele nesfirșite ale războiului. În mare 
măsură (există și scene rezolvate comod, 
care lipsesc filmul de omogenitate), filmul 
acesta pare să aducă un suflu nou în 
tematica filmelor de război, prin transferul 
de la planul epic la cel psihologic, susținut 
printr-o interesantă viziune plastică. 


losif NAGHIU 
GJ E e E SII ROC ST 5 


Producţie a studiourilor iugoslave. Re- 
gia: Dragovan Jovanovic. Scenariul: Djor- 
dje Labović, Dragovan Jovanović. Ima- 
ginea: Jirzi Vujcek. Cu: Ljudmila Lisina, 
Misa Janketic, Mihajlo Kostić. 


Cinematografia sovietică 
ne-a obișnuit cu acest gen 
de opere simple,tandre, ade- 
vărate. Imi vin în minte «Ta- 
tăl soldatului» și «Ah!, acest 
tineret!» si «Căldura miini- 
lor tale», și nu întimplător tandemul Suliko 
Jgenti și Rezo Ciheidze, autori ai filmelor 
amintite, știe să surprindă cu discreţie si 
subtilitate tot ceea ce, în mod cbişnuit, 
scapă privirii grăbite, avide numai de fapte 
şi de dinamica lor exterioară. Jgenti și 
Ciheidze nu sint niciodată interesaţi de 
subiect în sine, de ceea ce ar putea fi 
exploatat «dramatic» din naratiune,ci de 
felul în care trebuie priviți oamenii, 
eroii filmelor lor, pentru a face să iasă la 
iveală ceea ce este mai prețios mai adevă- 
rat, în destinele lor. lată de ce văzînd 
«Arbuştii» si amintindu-ti, fără îndoială, 
si de celelalte, nu poți să nu constati că 
lumea văzută prin ochii celor doi cineaști 
are in ea ceva nou, pasionant, miraculos, 
deși nimic din ceea ce se întîmplă nu este, 
în cazul filmelor lor, miraculos. 

Un bunic hotărăște, într-o bună zi, să 
plece într-o lungă călătorie. Spre a nu fi 
singur își ia ca însoțitor un nepot. Bătrînul 
se lansează în această «aventură» urmă- 
rind două scopuri. Primul și cel mai impor- 
tant este acela de a găsi undeva în Gruzia 
citiva puieti de păr dintr-o varietate aproa- 
pe dispărută, într-un fel, poate, o amintire 
materializată despre strămoșii săi și, mai 


nema 


apoi, de a-l face pe nepot să cunoască 
lumea și minunëtiile ei. 

Proiectele bătrinului nu par grandioase 
și nu ascund în ele nimic extradordinar. 
Extraordinară este convingerea acestui 
bătrîn țăran că nimic din ceea ce a fost 
creat prin truda omului nu trebuie să piară, 
că trebuie să vezi prezentul ca pe un amal- 
gam dinamic dintre trecut şi viitor. Arbustii 
— simbolul acestei continuitëti necesare 
— vor fi aduşi acasă, dar ei nu vor ajunge 
la capătul drumului... Un accident — 
evident metaforic — va obliga bunicul să-i 
sacrifice, pentru că nimic nu poate fi 
realizat fără dăruire. 

Există în acest bătrin un nu știu ce, 
care il împiedică să se insele asupra 
esentialului. Sint înțelepciunea şi 
fidelitatea față de marile valori umane . 
Această înțelepciune și această fidelitate 
sint redate prin gesturi simple, fără pate- 
tism, într-o atmosferë de mare puritate — 
care emotioneazë și indeamnë la medi- 
tatie. 


lulian GEORGESCU 
(TD 2 AIBE Ti LA AT 27 E 
Productie a studiourilor sovietice. Regia: 
Rezo Ciheidze. Scenariul: Suliko Jgenti. 
Imaginea: Abesalom Maisuradze. Cu: Ra- 
maz Cihikvadze, Misiko Meski, Meri 
Koreli, Sesilia Takaisvili, Zeinab Bot- 
vadze. 


—  — ———————— 


Am mai vazut... 


ËS PN ET PË 
Omul potrivit 
la locul potrivit 


Producţie a studiourilor Mostilm. Regia: 
Aleksei Saharov. Scenariul: Valentina 
Cernih. Imaginea: Mihail Suslov. Cu: Vla- 
dimir Menșov, A. Vertinskaia, A. Djigar- 
hanian, L Durov, V. Avdiusko, N. Men- 
sikova, G. Burkov, Ka. Zabelin, V. Sul- 
ghir, O. Efremov, V. Filippov, F. Odio- 
nokov, D. Orlovski. 


Titlul concluziv nu lasă spaţiu pentru 
îndoieli şi neliniști. Vom urmări, cu mai 
mult sau mai puţin interes, lupta unui 
personaj, sigur de sine și de rostul său 
sub soare, pentru a dovedi celor din jur 
că el este omul ce şi-a găsit vocaţia şi 


14 


locul unde să și-o manifeste. «Ceilalţi» 
nu înseamnă neapărat oamenii ce nu-l 
înțeleg, ci doar sătenii aspirind să trăiască 
aşa cum se pricep, fără să facă salturi 
spectaculoase, cu iz de primejdie, în 
viitor. În schimb, tînărul inginer pus pe 
fapte mari şi urbanizări rapide, fascinat 
de propriile visuri, realizabile de altfel, 
se constituie ca portret ideal de om al 
zilelor noastre. Regizorul Aleksei Saharov 
se dovedește și de această dată preocupat 
de gindurile și problemele tineretului; 
pe lingă capacitatea de a crea atmosferă 
el mai vădește si un simţ al măsurii, tradus 
aici îndeosebi prin sănătoasa teamă de 


elan demagogic. Florica ICHIM 


larna fierbinte 


Producție a studiourilor din Barrandov. 
Regia: Karel Kachyna. Scenariul: Vladi- 
mir Bor, Karei Kachyna. /maginea: Jiri 
Macák. Cu: Petr Hanicinec, Bronislav 
Krizan, Ladislav Trojan, llja Prachar, 
Alexei Gsõlhofer, Juraj Sarvas, Marian 
Kleis, Maria de Riggovă. 


Karel Kachyna, unul din marii regizori 
ai cinematografului cehoslovac, își în- 
cearcă mina într-un film pe tema luptei 
de partizani din munții Slovaciei, în timpul 
ocupaţiei fasciste, fără să-și dezmintă 
înclinațiile sale poetice. 


Un activist, socotit de superiori prea în 
virstă pentru a putea lupta în munți cu 
arma in mină, se încăpăținează să intre 
într-o unitate de partizani și cind totul 
pare pierdut, së inchege o nouă unitate 
într-un ținut «pieptănat» de fasciști. Su- 
biectul, reluat aproape în fiecare an și în 
diferite modalităţi, este realizat aici de 
Kachyna cu mijloacele reveriei, ale nostal- 
giei, nu lipsite de o undă de lirism. Filmul 
este discret, principala lui calitate constind 
în lipsa patetismului discursiv, obișnuit 
în asemenea ocazii. Fără scene tari, fără 
înfruntări singeroase, avem ocazia să 
vedem un film uman, simplu, în care discre- 
tia regizorului relevă virtuțile pe care i le 
cunoaștem. Personajele construite fără 
eforturi, cu un comportament de toate 
zilele, deşi acele zile erau fierbinţi, reușesc 
să convingă tocmai din cauza asta. 


Acţiunea focul 


Producţie a studioului cinematografic 
Albania Nouă. Regia: Muharrem Feizo. 
Scenariul: Mark Dodani. Enver lusfi, Mu- 
harrem Feizo. Imaginea: Petraq Lubonia. 
Cu: Llazi Serbo, Ndrek Loutsa, Tinka 
Kourti, Enver Plaku, Ymer Bala, Sheri 
Mito. 


Filmul regizorului Muharrem Feizo a fost 
prezent pe ecranele bucurestene cu pri- 
lejul Galei filmului din Republica Populara 
Albania din decembrie 1973 (cronica in 
nr. 12/1973). Reamintim pentru cei ce nu 
l-au văzut că este vorba de un episod din 
lupta partizanilor albanezi, care, imediat 
după sfirșitul războiului și eliberarea țării 
de sub dominaţia fascistă, au trebuit să 
lichideze citeva bande teroriste care actio- 
nau in munți, punind viața oamenilor 
pașnici în pericol. Un film despre aventu- 
rile eroice din epoca noastră. 


S.D. 


Zilele filmului cehoslovac 


Zilele filmului cehoslovac din acest 
an se deschid cu o peliculă dedicată 
luptei de rezistență antifascistă: «Va- 
lea», în regia lui Ştefan Uher. În ciuda 
numărului absolut imens de filme pe 
această temă, «Valea» ne stirnește 
emoții inedite. Motivele de atitea ori 
întilnite nu lipsesc — povestea primei 
iubiri dintre doi ilegalisti, scena morții 
care nu crutë pe cei curajoși, prefigu- 
rarea victoriei finale în momentele 
grele — dar acum în acest sat slovac, 
ascuns într-o vale albită de zăpadă, 
descoperim, parcă pentru întiia dată, 
că fiecare sacrificiu si fiecare izbindë, 
că fiecare act de curaj și fiecare moarte 
au fost trăite atunci de fiecare în parte, 
si, deși se aseamănă, ele au fost de 
fiecare dată altele. 

Cu «lubire», cel de al doilea film 
prezentat, Karel Kachyna ne conduce 
în lumea sa secretă de visuri și jocuri, 
aşa cum de curind a făcut-o cu «Trenul 
spre stația Cer». Ce e iubirea? Are 
ea virstă? Părinţii mai au dreptul la 
dragoste atunci cind copiii au ajuns 
la virsta potrivită pentru a iubi? În- 
trebările sint lansate de regizor prin 
intermediul unor melodii care se con- 
stituie drept voci ale raţiunii și ale con- 
ştiinţei mai tinerei sau mai virstnicei 
generaţii din zilele noastre. Părinții, 
aflați la cea de a doua tinereţe, sint 


Bani 
de buzunar 


Producţie a studiourilor americane. 
Regia: Stuart Rosenberg. Scenariul: 
Terry Malick — după romanul «Jim 
Kane» de J.P.S. Brown. /maginea: 
Laszlo Kovacs. Cu: Paul Newman, 
Lee Marvin, Strother Martin, Wayne 
Rogers, Christine Belford, Kelly 
Jean Peters, Fred Graham, Hector 
Elizondo. 
De USA TE BIE 


Sint asocieri miraculoase de nume 
de actori, care contează mai mult decit 
orice alt argument estetic în ochii 
spectatorilor de film. Printre aceştia 
mă număr și eu, și de aceea — cind 
văd pe generic Paul Newman și Lee 
Marvin — nici nu-mi trece prin minte 
că filmul ar putea fi prost. Ei sint dintre 
cei aleși, dintre cei care ştiu să facă 
din orice fleac de povestioară, un mo- 
ment fascinant de adevăr. O povestioa- 
ră corectă este şi cea din «Bani de 
buzunar» într-un angrenaj de mari 
escrocherii în lumea cowboy-lor mo- 
derni, doi pungasi mai mărunți (cuplul 
mereu miraculos) incearcă să 
culeagă si ei citeva fărimituri. Reușesc 
rar, răsplata e mai totdeauna derizorie. 
Însă încăpăținarea lor în a construi 
tot felul de planuri abracadabrante — 
să vindă sare colorată, de pildă — are 
in ea ceva induiosëtor și uman. Ei sint 
visătorii lumii în care «peștele cel mare 
înghite pe cel mic... și numai citeodată, 
din întimplare, peștele cel mic înghite 
pe cel mare...» Dar acest «citeodată și 
din întîmplare» nu se nimereste si in 
filmul lui Stuart Rosenberg. Un film 
altfel făcut cu meserie, un film prin 
excelenţă «de actori», dar pe care ac- 
torii nu l-au putut salva de platitudine. 


Dinu KIVU 


judecaţi fără menajamente de copiii 
lor, mai lucizi și mai exigenti cu ei 
înșiși decit fuseseră odată cei ce tre- 
buiau azi să-i educe. Lui Kachyna, 
tinerii îi apar astfel mai degrabă răs- 
coliti de hamletiene întrebări decit 
de pilda dragostei lui Romeo şi a 
Julietei sale. 

Nu știu dacă această viziune a lui 
Kachyna corespunde întru totul rea- 
litëtii, dar talentul său de a se juca cu 
zmee și cioburi colorate (într-un film 
in care cotidianul e redat in alb si 
negru) — vrind parcă să picteze sen- 
timente și dorințe ce se sustrag re- 


“prezentării concrete — ne poartă ase- 


menea unei zine inspirate prin uni- 
versul fără vîrstă al unei imaginatii 
de poet. 

«Inima pe fringhie», cel de-al treilea 
film din prezentul grupaj de filme ale 
cineaștilor cehoslovaci, face o incursi- 
une tot printre părinţi și copii, dar de 
astă dată prin cele mai reale situații. 
Își cunosc şi-şi înțeleg părinţii propriii 
lor copii? Citeva pilde din viața de 
fiecare zi vor dezlega răspunsul, in- 
vitind totodată la o mai atentă ocrotire 
față de cei la virsta începutului de 
drum. Fiţi atenţi — pare a spune acest 
fiim — copilăria e fragilă! 


Simona DARIE 


văzut... 


Afacerea 
Prinţul Negru 


Producţie a studiourilor Mosfilm. 
Regia: Anatolia Bobrovski. Scenariul: 
V. Kuznetov. Imaginea: G. Kuprianov. 
Cu: Ghennadi Korolkov, Vsevolod 
Sanaev, Nikolai Gritenko, Tamara 
Siomina, Raisa Kurkina. 


Într-un apartament are loc o sparge- 
re. Ancheta stabilește că mobilul fur- 
tului nu ar fi cele citeva lucruri ce lip- 
sesc din casă, ci un obiect misterios, 
ascuns aici fără știrea proprietarilor. 

Alibiuri de netăgăduit sau evident 
false, personaje pitorești aparjinind 
unei lumi interlope, un asasin — în fine, 
o intrigă complicată,poate chiar prea 
stufoasă, din moment ce, în final, se 
simte nevoia unei «recapitulări» , toate 
duc. la descoperirea «prințului negru» 
— acest diamant de o inestimabilă va- 
loare. 

Trama polițistă, cu momentele ei de 
suspens,de real umor,oferă nenumă- 
rate surprize. Autorii ştiu să întrețină 
o anume ambiguitate, dovezile pro și 
contra anulindu-se reciproc, culpa 
stind astfel tot timpul sub semnul in- 
certitudinii. Cunoscuta temă «a fost 
cîndva hoț» capătă noi rezonanțe pline 
de umanitate prin strădania celor doi 
ofițeri de miliție care au curajul să 
acorde credit moral unui fost condam- 
nat. O singură greșală nu trebuie să 
pecetluiască pentru totdeauna o exis- 
tentë. Cei doi ofițeri vor reuși să dove- 
dească nevinovăția unui om care, pen- 
tru o clipă, şi-a pierdut încrederea în 
justiție temindu-se că o fostă condam- 
nare poate atrage după sine o alta. 


Marina CONSTANTINESCU 


ee ——- 


— —— 


pe - 1 — ai 
QE RE,“ 
- aam h - Pady, 


extraordinar 


Ca intenție satirică, filmul a- 
cesta seamănă destul de 
bine cu un altul, mai vechi, 

Inema al lui René Clair: «Fantome 

de vinzare». Acolo, sufletul 

rătăcitor al unui tinăr nobil 
scoțian era condamnat la veşnică ne- 
odihnă de blestemul unui aspru părinte, 
jignit în onoarea sa militară de lipsa de 
apetit războinic a fiului, dedat în exclusi- 
vitate aventurilor galante. Condiţia izbăvi- 
rii de păcat a nedemnului june era o victo- 
rie obținută pe cîmpul de luptă. Ce a urmat 
se ştie, căci filmul lui Rene Clair a fost, nu 
o dată, reluat de Cinematecă sau de tele- 
viziune. 

n «Marinarul extraordinar», istoria se 
repetă, puțin schimbată: nu mai e vorba 
de astă dată de persiflarea tradiției răz- 
boinice a scotienilor, ci de ironizarea 
orgoliului marinăresc al englezilor care 
nu uită să se mindrească cu faptele de 
«vitejie» navală ale lui Francis Drake, 
celebru mai mult ca pirat independent 
decit ca învingător cu soldă al Invincibilei 
Armade. Şi aici, în filmul lui John Franken- 
heimer, e vorba prin urmare de o datorie 
de onoare. Descendentul unei familii de 
marinari innobilati pentru strălucite bătălii 
purtate cu glorie și sacrificii în slujba 
coroanei britanice, moare stupid, prăbuşin- 
du-se beat critë în apa de pe puntea vasului 
său, E «reînviat» însă de glasul porunci- 
tor al familiei, care îi cere, fie o ispravă 
demnă de urmașul atitor amirali emeriti, 
fie o moarte la datorie, pe măsura tradiţiei 
imaculate, nepătate de culoarea lașității. 

Pretextul e fără îndoială amuzant, nu 
însă în aceeași măsură și filmul, în ciuda 
cîtorva excelenți actori, între care David 


Niven e de tot hazul în rolul nobilului căpi- 
tan de vas, pe care îl interpretează cu per- 
manentë autoironie, denuntind cu multă 
fineţe toate ticurile din care se compune 
celebra morgă britanică. Dacă «Marinarul 
extraordinar» nu reușește së ne distreze 
decit parțial, faptul se datorează unor 
prea lungi pasaje placide, unde regizorul 
nu a știut să inventeze situații comice pe 
măsura subiectului. Frankenheimer nu 
pare dotat în mod special pentru comedie, 
niciunul din filmele sale anterioare (vă 
mai amintiți de «Trenul» sau de «Grand 
Prix»?) nu-l recomandă drept ipotetic 
comediograf al ecranului. El e aici povesti- 
tor cuminte, fără verva necesară genului 
pe care se străduiește a-l ilustra. Rareori 
filmul regăsește drumul cel bun al filonu- 
lui comic, exploatat la maximum doar în 
secvențele în care, alături de peripetiile 
eroilor sint montate imagini documentare 
din timpul ultimului război mondial, efec- 
tul contrapunctic fiind cu adevărat amu- 
zant. 

Cu «Marinarul extraordinar», John Fran- 
kenheimer a trecut, asemeni personajului 
său, pe lingă o victorie. Trebuie că cineva 
l-a obligat să-şi răscumpere păcatul prin- 
tr-o izbindă într-un alt gen, căci, din 1968, 
anul în care a fost făcut filmul acesta, 
Frankenheimer a abandonat comedia. 


Petre RADO 


Producţie a studiourilor americane. Re- 
gia: John Frankenheimer. Scenariul: Phil- 
lip Rock, Hal Dresner. /maginea: Lionel 
Lindon. Cu: David Niven, Faye Duna- 
way, Mickey Rooney. 


Revedeţi! 


Luminile orașului 


Nu toţi istoricii cinematogra- 

tului văd în acest film o capodo- 
peră a lui Charlie Chaplin, dar 
toți sint nevoiţi să admită că- 
«Luminile orașului» constituie 
unul din cele mai mari succese 
de public ale celebrului Charlot. 
În acest lung-metraj, datind din 
1930, Chaplin reușește un a- 
mestec spectaculos de melo- 
dramă şi comic burlesc. Gagu- 
rile, mai ales, se inlëntuie scli- 
pitoare, în secvențe cu totul 
memorabile Filmul este — 
într-un fel — și un «musical», 
fără să fie vorbit, el este însoțit 
de muzica romantică compusă 
chiar de Chaplin 


Contesa Walewska 


Unul din ultimele (1939) și cele mai reprezentative 
filme ale «divinei Garbo», în regia lui Clarence Brown. 
O poveste de dragoste cu personaje celebre (Maria 
Walewska și Napoleon), care nu a încetat să suscite 
interesul şi imaginația cineastilor, noi am văzut, 
acum citiva ani, un «remake» polonez, «Maria și 
Napoleon». 


Doamna cu catelul 


Cehov, acest titan al dramaturgiei universale, a 
fost foarte rar ecranizat într-o manieră multumitoare. 
«Doamna cu cățelul» (1959), filmul regizorului sovie- 
tic |. Heifit este unul din rarele excepții. Argumentele 
lui sînt în primul rînd jocul sensibil si discret al acto- 
rilor (la Savina si Alexei Batalov),apoi o înțelegere 
exactă a poeziei cehoviene, acest dozaj atit de greu 
de decantat între nostalgie și umor, între amărăciune 
şi resemnare... 


15 


pe ecrane 


lată, un alt exemplu ne de- 
monstrează — din nou —că 
un film cu un mare actor nu 
7 se demodează. «Cat Bal- 
A lou» — filmul — are 10 ani si 
5 pe alocuri, in ciuda unui 
incontestabil antren, virsta se vede; Cat 
Ballou — personajul, interpretat de Jane 
Fonda nu are virstă și probabil nu va avea 
vreodată. Pe atunci abia la primele roluri 
care-i statorniceau statutul de vedetă de 
sine stătătoare, independent de celebrita- 
tea tatăului, Jane Fonda aducea în peisa- 
jul actorilor americani, fizionomia unui 
talent unic, confirmat acum de la «O du- 
minică la New York» pinë la «Şi caii se 
împușcă, nu-i aşa?» 

Filmul își precizează intenţiile parodice 
și comice cu prima imagine din pregene- 
neric. Westernul, genul cu legi inamovi- 
bile, își ia acum libertatea unui autocomen- 
tariu ironic și muzical. Doi trubaduri 
(Stubby Kaye și mai ales Nat King Cole, cu 
vocea sa de neînlocuit, într-un rol ce avea 
să fie ultimul pe ecran) fredonează balada 
lui Cat Ballou, fata care a înfruntat Orașul 
Lupilor. Proaspătă absolventă model a 
unui colegiu de domnișoare, Cat desco- 
peră repede că pumnul și pistolul sint cu 
mult mai utile în vestul îndepărat și cam 
sălbatic de la sfirşit de secol trecut, decit 
cadrilul sau versurile victorianului poet 


Alfred Tennyson. Obligată, tot de legile 
vestului să răzbune moartea tatălui ei, Cat 
se va adapta la nevoile vieții, si ale story 
ului, trecind cu ușurință de la credulitatea 
domnișoarei de pension la neinfricata 
luptătoare, de la ingenua îndrăgostită ca- 
re de fapt era,la rolul curtizanei de Far 
West. Farmecul și temperamentul, dezin- 
voltura și siguranța actriței sînt de-a drep- 
tul fascinante. Ea este cea care asigură o 
veşnică tinerețe acestui western muzical 
și umoristic, consfintind cu succes ames- 
tecul genurilor. 

Şi mai este Lee Marvin în dublu rol de 
dur, tandru-betiv-justitiar și de dur, cinic- 
simbrias-al-mortii — ambii la fel de buni 
trăgători, amalgamind nu genurile, ci cele 
două eterne ipostaze ale eroului pozitiv 
și ale eroului negativ sub o singură mască. 
Ego şi alter-ego ale aceluiași personaj 
ce dau realității de șablon a westernului 
un aparte contrapunct de mister. 


Adina DARIAN 


Producție a studiourilor americane. Re- 
gia: Elliot Silverstein. Scenariul: Walter 
Newman, Frank Pierson, Roy Chanslor. 
Imaginea: Jack Marta. Cu: Jane Fonda, 
Lee Marvin, Nat King Cole. 


Plimbare în ploaia 
de primăvară 


Tinerețea este ca ploaia de primăvară; 
năvalnică, proaspătă, cit de repede trecă- 
toare. O dată risipită și pierdută, amin- 
tirea ei dăinuie ca un miros de cimp, ca o 


16 


undă de neliniște adusă pe o pală de 
vint, speranță ce nu se hotărăşte să fie 
nostalgie și resemnare. Un bărbat și o 
femeie merg sub ploaia de primăvară, 


Lady 


nema 
L ] 


După unii, protund noncon- 
formistă şi nespus de dreap- 
tă, iubind adevărul cu ace- 
easi patimă cu care ura min- 
ciuna, după alții, doar excen- 
trică, melodramatică și ca- 


Caroline 


canoanele unei melodrame istorice « 
salon, cu intrigi și conflicte de salon, 
rămine să supraviețuiască exclusiv pr 
prezența absolut uluitoare a Sarahei N 
les. Exclusiv, pentru că Richard Chambe 
lain, în rolul lordului Byron, este depar 


pricioasă, unanim recunoscută însă drept 
femeie de mare spirit și sensibilitate, Lady 
Caroline Lamb si scurta ei viață răvășită de 
iubirea nemăsurată pentru Byron, a inspi- 
rat scenaristului şi regizorului Robert 
Bolt un film în egală măsură excentric și 
melodramatic, capricios și patimas, ca și 
cum fascinat de personalitatea ciudatei 
Lady Lamb, Robert Bolt ar fi făcut totul 
ca filmul să-i semene cit mai mult cu 
putință. De fapt, este un film deosebit de 
frumos din punct de vedere plastic, reali- 
zat cu o mare fidelitate față de ceea ce se 
cheamă «spiritul unei epoci », dar total 
lipsit de o linie dreaptă, oscilind perma 
nent între un extrem rafinament si o 
extremă brutalitate în exprimare. Acea 
lipsă a liniei drepte se simte și în ce pri- 
veste stilul. Nehotărit, bijbiind parcă, arti- 
culat cu greu din secvențe ce trimit pe 
rind la filmul englez de bună tradiție sau la 
viziunea felliniană, la filmul modern francez 
sau la vechea melodrama americană «Lady 
Caroline Lamb» esuează finalmente in 


de a fi o revelație, iar restul distributi 
în ciuda unor nume ca Laurence Olivie 
John Mills, Jon Finch, Margaret Leighto 
rămîne în limitele corectitudinii. O corec 
tudine de stil englezesc e adevărat, d 
corectitudine totuși. Ca și cum Robe 
Bolt ar fi dorit să se plece de la filmul së 
cu 0 singură imagine: aceea a Carolin 
Lamb. Ceea ce de altfel se și întimp 
Este și aceasta o performanță, si ini 
una pe care, să recunoaștem, n-au reușit 

multe filme biografice 
Eva SIRB 


Coproductie anglo-italiană. Regia si sc 
nariul: Robert Bolt. /maginea: Oswa 
Morris. Cu: Sarah Miles, Jon Finch, R 
chard Chamberlain, John Milis, Marg 
ret Leighton, Pamela Brown, Silv 
Monti, Ralph Richardson, Laurence OI 
vier, Caterina Boratto, Peter Bull. 


dar tineretea lor e o poveste de altëdata, 
dar dragostea lor miroase a toamnă, a 
fum de frunze uscate care ard mocnit, 
a Înserări timpurii în care pilpiie frigul. 
Se vor despărți, pentru că fiecare are fa- 
milie şi îndatoriri, și afecţiuni mai durabile 
ca iubirile, și intelepciuni mai tari ca ela 
nurile. Sentimentele lor sînt ca o flacără 
în noapte pe care mii de curenți vor s-o 
stingă, și care, cu disperare,incearcë së 
supraviețuiască, măcar o clipă, ecou lu- 
minos al unor dimineti solare. «Te voi 
aștepta mereu — sînt ultimele cuvinte ale 
bărbatului la despărțire — te voi aștepta 
mereu, si să știi că n-am să mor niciodată». 
Crepusculară declaraţie de dragoste, exor- 
cism aruncat timpului potrivnic, şi în a- 
celași timp banală constatare, căci cine 
pe lume își închipuie că va muri vreodată! 

Filmul dă glas acestei frumoase întim- 
plări sufletești prin doi mari actori — 
Ingrid Bergman și Anthony Quinn. Per- 
sonajele sînt intruchipate cu o reținută 
intensitate, cu o pudoare care lasă să se 


vadă eleganța și măiestria unui stil. Regi- 
zorul Guy Green, din păcate, nu face decit 
să urmărească, docil și neutru, evoluția 
atit a actorilor, cit și a poveștii în sine. 
Mizanscena (ca şi imaginea filmului) sînt 
doar instrumentele unei relatări distante 
și plate. Trăirile sensibile ale personajelor 
sînt parcă prizonierele unui decor conven- 
tional. Emotia povestirii scade ade- 
seori din cauza lipsei de strălucire a poves- 
titorului. 
Şi totuşi e vorba de o frumoasă poveste, 
şi de doi mari, foarte mari actori. 
Dan COMSA 


Productie a studiourilor americane. Re- 
gia: Guy Green. Scenariul: Stirling Silli- 
phant — după un roman de Rachel Mad- 
dux. /maginea: Charles B. Lang. Cu: 
Anthony Quinn, Ingrid Bergman, Fritz 


Weaver, Katherine Crawford, Tom Fiel- 


ding, Virginia Gregg, Mitchell Silber- 
man. 


CINEMATECA 


La o recentă întilnire de la 

o casă de cultură, la care 
nema discuția (pe teme cinemato- 
grafice) începuse să alu- 
nece spre proferarea de sa- 
vantlicuri menite să epateze 
auditoriul, un student din anul | a pus o 
întrebare foarte simplă: «Ce trebuie făcut 
pentru a căpăta o bună cultură cinemato- 
grafică?» 

Că întrebarea e foarte simplă e doar un 
fel de a vorbi. Toată lumea știe — măcar 
în linii generale — cum îți poți forma o 
cultură literară sau muzicală. În primul 
caz, citind sistematic cit mai multe dintre 
cărțile fundamentale ale literaturii natio- 
nale și universale, tinindu-te la curent cu 
tot ce e mai valoros în actualitatea literară, 
revenind în lecturi succesive și, implicit, 
tot mai avizate asupra operelor-cheie, 
trecînd de la lecturi disparate la dialogul 
cu opera integrală a marilor creatori. În 
al doilea caz, frecventind cu regularitate 
concertele, urmărind sistematic emisiu- 
nile atit de bogate și de variate ale radiou- 
lui, ascultind cit mai multe discuri, etc. 
Dar în ce priveşte cultura cinematografică? 
Nici cei mai ferventi admiratori ai politicii 
de difuzare a filmelor nu vor putea pretinde 
că, frecventind cîțiva ani sălile de premieră 
(chiar în Capitală, în provincie, după cum 
se ştie «mai sînt și lipsuri»), te poți consi- 
dera un cunoscător informat și avizat al 
artei cinematografice. 

O privire mai atentă e suficientă pentru 
a-ți da seama că instrumentele culturii 
cinematografice sint (nu numai la noi, ci 
si în alte părți sau, mai corect, cam peste 
tot) destul de derizorii. Mai în glumă, mai 
în serios, am fi putut răspunde la întreba- 
rea studentului că una dintre căile cele 
mai lesnicioase pentru asimilarea unui 
minim de cultură cinematografică este 
încadrarea în rindurile cineaștilor profe- 
sioniști sau, eventual, a criticilor de film, 
singurii, după știința noastră, care bene- 
ficiazë de posibilitatea vizionării unui nu- 
măr mare de opere cinematografice dife- 
rite, ca şi de un acces mai facil la depozi- 
tele Arhivei Naţionale de Filme. Aceasta, 
dacă nu ţinem seama de faptul că intrarea 
în categoria sus-amintită (din care fac 
parte în total citeva sute de oameni) pre- 
supune, cel puțin in teorie, o cultură cine- 
matografică prealabilă. 

Dar, lăsînd gluma la o parte, trebuie să 
recunoaștem că situația este realmente 
dificilă. Spre deosebire de alte arte, care 
permit o abordare individuală, după gustu- 
rile, preferințele şi în timpul și condiţiile 
dorite de consumator (literatura prin in- 
termediul cărţii, muzica prin intermediul 
discului, pictura prin intermediul reprodu- 
cerilor), filmul, ca și teatrul, nu poate fi 
contactat decit pe baza unei programări 
(şi deci, a unei voințe) exterioare. Dar 
spre deosebire de teatru, în al cărui re- 
pertoriu figurează masiv (ne referim la 
situația pe ansamblu) operele cele mai 
reprezentative din toate timpurile, cinema- 
tograful oferă spectatorului, în proporție 
de peste 90%, numai creaţiile ultimilor 
ani. Un cinefil în virstă de 40 de ani sau 
mai bëtrin a văzut aproape sigur «Hamlet» 
ul lui Laurence Olivier, unul de 25 de ani 
are extrem de puţine șanse să cunoască 
această operă. 

Deseori unele publicaţii din provincie, 
dar și din Capitală, se fac ecoul nemultu- 
mirii iubitorilor de film care nu înțeleg 
de ce Cinemateca funcționează numai la 
București. Nemulțumirea este cum nu se 
poate mai justificată: faptul de a locui la 
lași sau la Arad sau la Constanţa nu tre- 
buie să antreneze penalizări în domeniu! 
accesului la cultură. Şi totuși această 
situație nefericită nu se datorește nici 
relei voințe a unor responsabili din 
Bucureşti, nici indolentei unor foruri, 
ci unor reglementări juridice foarte 
stricte. Potrivit convențiilor internaţionale, 


Ce trebuie făcut 
pentru a căpăta o bună cultură cinematografică? 


Directorul Arhivei explică: 
E Într-o tari nu pot exista 
două cinematografe de arhivă 


6 Un film cu licența expirată nu poate fi 
prezentat decit de două ori într-o stagiune 
e Chaplin nu permite prezentarea filmelor 
sale nici în cinematografele de arhivă, etc. 


Dv., care aveți 25 de ani, ati văzut acest film? 
(«Hamlet» de şi cu Laurence Olivier) 


retrospectivă Wajda 


C ji 
Vizionind la Cinematecă 
retrospectiva Wajda, sec- 
vente disparate ale filme- 
lor sale ne-au trimis cu 
gindul, în mod neastep- 
tat, la Tarkovski. Sigur, 
relaţia e oarecum inver- 
sată temporal, căci mai firesc ar fi fost 
ca tocmai acesta din urmă, la timpul 
potrivit, să ne fi sugerat o posibilă aso- 
ciere cu arta marelui maestru polonez, 
dar acestea sint capriciile memoriei şi, 
implicit, foloasele unei Cinemateci care 
o incită. 

Între cite obsesii comune vor fi apro- 
piind cinematograful lui Wajda de acela 
al lui Tarkovski — și sint destule, prea 
multe pentru a fi detailate aici — fra- 
pantă ni s-a părut secvenţa care revine 
în opera lor;imaginea-simbol a cailor. 

Fantoma unui cal albtraversează în- 
treg cinematograful lui Wajda. Este Lot- 
na, animal superb si mindru, rivnit in 
filmul care-i poartă numele de toți ofi- 
terii unui anacronic detașament de ca- 
valerie, luptind absurd și fără speranță 
împotriva Panzerelor nemtegti. Lotna e 
calul-simbol al libertății, ucis in final 
într-o bătălie sortită eșecului. Lotna sint 
toți caii din «Cenușa», gonind sălbatic 
prin cimpiile pirjolite ale Spaniei, către 
o libertate iluzorie, promisă polonezilor 
de Napoleon într-o campanie a speran- 
tei. Lotna e calul care cutreieră pëduri- 
le din «Nunta», într-o altă cavalcadă 


simbolică, întors apoi acasă fără cor- 
nul de aur al speranţei. Lotna e toată 
herghelia de cai din finalul acelui film 
adevărat și crud care se numea «Totul 
de vinzare», e sentimentul freneticei 
sete de viaţă a lui Olbrychski, actorul silit 
să poarte povara unei amintiri, a unui 
om care, şi el, iubea viaţa: Zbigniew Cy- 
bulski. Lotna e calul care-l intimpinë pe 
Maciek într-o capelă pustie, prevestind 
tragicele evenimente ce aveau să urmeze 
într-o tulbure dimineaţă a istoriei, cind 
diamantul zace încă îngropat sub ce- 
nusë. 

Dar Lotna ar putea fi calul de vis al 
«Copilăriei lui Ivan». Lotna sint caii 
onirici care mănincă mere pe o plajă 
pustie, splendidă imagine a unei copi- 
lării cîndva fericite și libere, prea brusc 
racordată unui război cumplit. Lotna 
e gi calul alb care apare în biserica macu- 
lată de noroi a călugărului iconar Ru- 
bliov, e animalul trist și solitar care pri- 
veste resemnat printre coloane spec- 
tacolul atroce oferit de un ev mediu 
barbar și imund. Caii de pe plaja lui Ivan 
sint caii din finalul lui «Rubliov», izo- 
lati pe o limbă de pămint între ape, spă- 
lati de căldura unei tinguitoare ploi de 
vară. Galopind spre libertate printr-o 
pădure de mesteceni ori asteptind-o 
imobili in ploaie, caii lui Tarkovski 
sint caii lui VVajda, metatoră a aşteptării 
si speranței. 

Dar caii se împușcă, nu-i așa? Şi 
totuși, fantoma unui cal alb traversează 
liber ecranul în filmele acestor doi ci- 
neaști reuniți pentru o clipă in imagina- 
tia noastră de un destin comun. 


Petre RADO 


la a căror elaborare presiunea producă- 
torilor de filme a jucat un rol considerabil, 
o arhivă cinematografică nu are voie să 
prezinte filme a căror licență de exploa- 
tare a expirat (în practică, filme mai vechi 
de 5 ani) decit de 2 ori într-o stagiune și 
numai în cadrul unui singur cinematograf 
necomercial, situat într-un sediu al Arhi- 
vei. Nici în București nu pot exista două 
cinematografe de arhivă şi confuzia pe 
care unii spectatori nepreveniti au făcut-o 
în legătură cu noua și frumoasa sală a 
ACIN-ului (Casa filmului) este, în toate 
privintele, regretabilă. Situaţia este aceeași 
in toate țările lumii. Într-o tarë cit un con- 
tinent, cum e Uniunea Sovietică, tunctio- 
nează un singur cinematograf de arhivă, 
la Moscova, alte oraşe mari, cum ar fi, 
de pildă, Leningradul, important centru 
al culturii europene, fiind private de aceas- 
tă posibilitate. Nici în Franța nu există 
cinemateci la Lyon sau Marsilia sau la 
Strassbourg (singura excepție constitu- 
ind-o orașul Toulouse în care functionea- 
ză o arhivă de film, total independentă 
de celebra «Cinémathèque francaise» a 
lui Langlois din Paris), nici în Anglia nu 
există cinematografe de arhivă in afara 
Londrei. Exceptiile le această severă re- 
glementare merg mai ales în direcţia 
înăspririi. E cunoscut, de pildă, faptul că 
Chaplin nu permite reprezentarea nici în 
cinematografele de arhivă, în condiţiile 
draconice ale convențiilor internaţionale, 
a filmelor al căror proprietar este. Ele pot 
rula numai în cinematografele din rețeaua 
comercială, desigur după cumpărarea (cu 
bani multi) a licenţelor. Unele tolerante 
tacite tind și ele să dispară, de cind în 
Occident a apărut voga reluării pentru 
circuitul comercial a multor filme vechi. 
O intimplare este, în această privință, 
edificatoare. Pentru actuala stagiune a 
Cinematecii bucureste s-au dus tratative 
indelungate în vederea organizării sub 
egida Institutului Britanic al Filmului şi a 
Arhivei Naţionale de Filme din București 
a unei retrospective a perioadei engleze 
din creaţia lui Hitchcock. Cu toată bună- 
voința partenerilor britanici, retrospectiva 
n-a putut fi programată, căci proprietarii 
filmelor nu vor să permită vizionări neco- 
merciale în condiţiile în care au posibili- 
tatea să vindă, pentru sume importante, 
licenţele peliculelor în chestiune. Exem- 
plele s-ar putea inmulti. 

După cum am văzut mai sus, ceea ce 
era considerat de mulți drept principalul 
instrument de răspindire a culturii cine- 
matografice, cinemateca, are, cel puțin 
din punctul de vedere al razei de acţiune, o 
valoare limitată. Dar dificultățile nu se 
opresc aici. Să ne închipuim, pentru ne- 
voile demonstraţiei, că un cinefil micro- 
bist, pentru a beneficia de Cinematecă, 
îşi abandonează casa şi rosturile, se mută 
la București, își ia o slujbă cu jumătate 
de normă pentru a putea fi la ora 2 la cine- 
ma (după cum se vede, numai lucruri 
foarte ușor de realizat!) și incepe să 
frecventeze zi de zi Cinemateca. Cele 200 
de filme pe care le va putea ingurgita anual 
reprezintă, fără îndoială, un capital pre- 
tios, dar totuși insuficient. În colecţiile 
Arhivei se găsesc foarte multe filme, dar 
şi lipsesc foarte multe, între care și opere 
fundamentale, creații semnificative pen- 
tru diferiți autori, diferite stiluri, școli sau 
momente istorice. De altfel — trebuie să 
subliniem — nici o arhivă din lume nu 
posedă o colecție care ar putea fi decia- 
rată pe deplin satisfăcătoare. Problema 
bazei materiale a unei veritabile culturi 
cinematografice rămîne incă, în vremea 
noastră, o chestiune deschisă. 

Ne vom permite într-un număr viitor 
să ne oprim asupra altor aspecte și să 
examinăm posibilele modalități de re- 
zolvare. 


H. DONA 
17 


Mireasa era prea frumoasă 
în «Ultimul celibatar» 


maticul personaj nu se poate trezi: «se 
făcea că o droaie de mirese — relatează 
regizorul — îl atacau pe tinărul nehotărit 
implorindu-l să le ia de nevastă. lar el îşi 
apăra cu dirzenie «libertatea». Mirese 
frumoase sau nu prea, tinere sau nu prea, 
îl asaltează, îl capturează și-l duc în fața 


Melodrama 


comică 


Nu trageti 
in delfini ! 


Măcar pentru o dată spectatorii și criticii 
sint la unison în a aprecia că «Ziua delfi- 
nului» este un film fascinant, un film care 
scapă tuturor clasificărilor. Cu toate că 
ceea ce se vede în filmul lui Mike Nichols 
se știe și s-a mai văzut. Creierul delfinului 
este mai greu decit al omului (1,7 față de 
1,4 kg), are de două ori mai multe circum- 
volutiuni si cu 50% mai multi neuroni. 
S-a vorbit mult despre inteligenta delfini- 
lor si aproape cë nu mai uimeste faptul 
că biologul si oceanologul Jake Terrel 
(George C. Scott) reușește să-l facă să 
vorbească pe delfinul Alpha, între om și 


delfin stabilindu-se extraordinare căi de 
comunicare, raporturi pline de afecţiune. 
Să ne mai mirăm, deci, că anumite cercuri 
belicoase se interesează de «posibilită- 
tile» militare ale delfinilor sau cë niste 
complotiști intenționează să arunce în 
aer un yaht, la bordul căruia se află o 
importantă personalitate politică, cu aju- 
torul unui delfin purtător de mine sub- 
marine? Cite nu se pot intimpla într-un 
film! Ceea ce ridică filmul lui Mike Nichols 
deasupra unui banal produs de serie care 
mizează pe senzaţional, este vehementa 
demonstraţie că, în anumite condiţii, fran- 
chetea raporturilor dintre om și animal 
pune într-o lumină penibilă raporturile din- 
tre oameni înșiși. Ceea ce e cam trist 
pentru oameni. În fine, succesul filmului 
se datorează strălucitei interpretări a lui 
George G. Scott și mai ales evoluţiei sen- 
zationale a delfinilor Alpha si Beta care, 
spun cei care i-au văzut, merită toate 
Oscarurile din lume. 


George C. Scott, un actor care a refuzat Oscar-ul, si Alpha, 
un delfin care merită toate Oscar-urile 


lată un nou dozaj artistic în care apar 
două genuri antagonice: melodrama și 
comedia. Si nu se luptă între ele, ci co- 
există. Experienţa o face regizorul bulgar 
Vladimir lancev în filmul său «Ultimul 
celibatar». lancev consideră că e demn de 
plins «celibatarul», care adoptă această 
poziție, pentru că de fapt este un meschin, 
un calculat si un bătrin sufletește. Şi atunci 
ce este de ris, ce este comic în «Ultimul 
celibatar»? Cosmarul din care melodra 


ofițerului stării civile. La început, el nu 
vrea să aleagă, apoi incepe să nu știe pe 
care s-o aleagă, și in sfirșit.... se trezește 
din coșmar obosit ca după alergarea unui 
maraton. 

De fapt, lancev crede, și în filmul său 
pe asta a pus accentul, că ideea cea mai 
prețioasă este «ca o căsătorie să nu se 
facă din interes, ci numai din dragoste». 
Si noi, cu toată dragostea, sintem de 
aceeaşi părere! 


IC 


Un titlu tonic: «Salut, artistule!» (Françoise Fabian si Mastroianni) 


Viaţa între 


două machiaje 


Sint la modă filmele despre lumea fil- 
mului. Regizorul Yves Robert aduce pe 
ecran, cu talent și umor, viața imposibilă 
a lui Nicolas (Marcello Mastroianni), ac- 
tor în toate ocaziile, în meserie ca si în 
viață. Eroul filmului «Salut artistule!» nu 
e o vedetă, dar nici un simplu figurant. 
El e un foarte bun interpret de roluri se- 
cundare și episodice. Face față cu greu 


nevoit să le semneze. lată cum arată o zi 
din viața lui: dimineaţa filmează la Ver- 
sailles în rolul Regelui-Soare, apoi are 
repetiție la teatru, urmează o înregistrare 
de zgomote într-un studiou de desene 
animate, după amiaza filmează în rolul 
unui pescar care cade în apă, seara apare 
citeva minute pe scena unui teatru, exact 
atit cit să schimbe o replică și să moară 
împușcat, după care are un număr comic 
pe scena unui cabaret. Marii lui dușmani 
sint contractele și stopurile. Aşa stind 
lucrurile, lui Nicolas îi mai rămine foarte 
puțin timp pentru a mai și trăi, prilej con- 
tinuu de încurcături și nefericiri. De exem- 
plu, cum poți spune «te iubesc» unei femei, 
cind ea te-a văzut prostindu-te ca să imiti 
un papagal,sau cum poți să-ți educi fiul 


solicitărilor şi 


contractelor pe care e 


în timp ce te bălăcești în noroi ca un idiot? 


ochii şi 
urechile 


lumii 


9 9 È Editura «Iskusstvo» a 
scos volumul «Cea mai impor- 
tantă dintre arte. Lenin despe 
cinema», alcătuit de Alexandr 
Gak. Sint reunite texte cunoscu 
te pe această temă (corespon 
dente, rapoarte si intervenții ale 
lui Lenin, amintiri ale contem 
poranilor), precum si documen 
te de arhivă care n-au fost ni 
ciodată publicate. 

99 6 Viitorul film al lui Ivo 
Toman, cimpuscëturi la Mari- 
anske Lazne», va aduce pe ec- 
ran implicatiile unui asasinat 
politic in Cehoslovacia anului 
1933. 


18 


9 9 9 in apus... a apus moda 
telefoanelor albe. Asta jude 
cind după titlul viitorului film 
al lui Eduardo Molinario, «Te 
lefonul roz». Dar povestea e 
alta. Citiva americani vor să 
cumpere uzina unui patron pro- 
vincial (Yves Montand). Pentru 
a adormi vigilenta francezului, 
americanii îi aruncă în brațe 
una din fetele alea grozave care 
apar pe coperţile revistelor (Mi- 
reille Darc). Numai că provin- 
cialul, orgolios, se crede mare 
seducător si sfirseste prin a 
se îndrăgosti. În concluzie se 
zice că «va fi o comedie veselă 
pe un fond de mare gravitate». 
99 & Robert Aldrich și 
Burt Reynolds țin foarte mult 
ca pe genericul viitorului lor 
film, «Oraşul îngerilor», să figu- 
reze şi Catherine Deneuve. 
Au făcut chiar şi un voiaj spe- 
cial la Paris ca s-o convingă. 
«Îngerul» i-a întrebat scurt «cit» 
şi a cerut un timp de gindire... 


Pentru ea, pentru ei... 
© 096 Oscar Verner va juca 
rolul lui Chopin în filmul pe 


care Jean-Claude Brialy îl va 
realiza după un scenariu de 
Jean Anouilh. Jeanne Moreau 
o va interpreta pe George Sand. 
99 9 Noul film al regizoarei 
maghiare Livia Gyarmathy se 
intitulează «Opriţi, opriţi» si 
este o comedie «rea» despre 
gesturi «frumoase». O dată cu 
ieşirea la pensie, un muncitor 
este sărbătorit cum se cuvine, 
cu discursuri, cu vorbe de pre- 
tuire și cu un banchet în toată 
legea. A doua zi,festivitatea este 
retransmisă la televiziune, cu 
care prilej se constată că orga- 
nizatorii, în euforia lor festivă, 
uitaseră să-l invite la banchet 
si pe sărbătorit! 

9 9 9 «Mostiim» si «Film- 
studio» (Iugoslavia) vor reali- 
za în coproducție «Unicul drum» 
in regia lui Vlade Pavlović Fil- 
mul va evoca lupta partizanilor 


iugoslavi si a unor ostași sovie 
tici, evadați din lagărele hitle 
riste în timpul celui de-al doilea 
război mondial. 

O 9 e Societatea« American 
Film Theatre», creată de pro- 
ducătorul Ely Landau, iși pro- 
pune să aducă pe ecran opt 
piese de succes. Fondurile ne- 
cesare vor fi strinse prin sub- 
scriptii publice în rindurile spec- 
tatorilor viitori si potentiali. |- 
deea a prins şi s-a dovedit 
si» foarte rentabilă. Trei filme 
sint deja în exploatare. E vorba 
de «Soseste vinzătorul de ghea- 
tën de Eugene O'Neill, regizat 
de John Frankenheimer (cu Ro- 
bert Ryan, în rolul principal), 
de «The Home Coming» de 
Harol Pinter, in regia lui Peter 
Hall (cu Paul Rogers, Cyril 
Cusack si Vivien Merchant) si 
de «Echilibrul fragil» de Ed- 
ward Albee, realizat de Tony 
Richardson (cu Katharine Hep- 
burn, Lee Remick si Scofield ). 


666 in filmul «Ucigaș cu 
simbrie», scenaristul Dalton 
Trumbo și regizorul David 
Miller propun o versiune pro- 
prie a asasinării fostului prese- 
dinte Kennedy, inspirată din 
ancheta întreprinsă de cunoscu- 
tul avocat Mark Lane, care de 
altfel a și colaborat la realiza- 
rea scenariului. Concluziile fil- 
mului sînt în totală contradicție 
cu cele ale faimosului raport 
Warren. Conform filmului, care 
cuprinde documente de arhivă 
si scene reconstituite, J.F. Ken- 
nedy a fost impuscat de trei 
ucigasi profesionisti (interpre- 
tati de Robert Ryan, Burt Lan- 
caster si Will Geer), plătiți de 
citiva miliardari reactionari, le- 
gati de cercurile de dreapta, 
ostili politicii liberale a fostului 
președinte. «Ceea ce susține 
filmul, scrie «Times», este mai 
plauzibil decit concluziile co- 
misiei Warren». 


Celebrul incoruptibil cu milioane de ad- 
miratori si admiratoare, Eliot Ness, nu 
mai reprezintă nimic pentru omul care i-a 
dat chip și viață. Pentru actorul al cărui 
nume era confundat de milioane de tele- 
spectatori cu numele personajului pe 
care-l juca, pentru Robert Stack, incorup- 
tibilul Ness a însemnat citiva ani de glorie, 
trecătoare totuşi, si multi, foarte multi 
bani. lar acum, la 55 de ani, Robert Stack 
așteaptă un rol. Şi e greu de prevăzut că 
va si veni. În anuarul actorilor de la Holly- 
wood, un fel de ghid pentru uzul producă- 
torilor, în dreptul numelui său scrie doar 
atit: «Actor uşor de condus, dar incapabil 
să se elibereze de imaginea rolurilor pre- 
cedente. Asteaptë un nou rol». Atit si 
nimic mai mult. lar o astfel de caracteri- 
zare e o adevărată lespede pe cariera unui 
actor. El continuă totuși să spere și sa 
aștepte. 


«Bătrina doamnă» este 
Elisabeth Taylor 


O reţetă 
de 24 carate 


Aur! Cuvint magic care stirneste pofte, 
dezlëntuie pasiuni, stă la baza atitor tran- 
zactii dubioase, justifică atitea masacre 
oribile. lată o treabă numai bună pentru, 
să zicem, un Simon Templar sau James 
Bond. Încit te si miri cum naiba de n-au 
descoperit producătorii mai devreme a- 
ceastă mină de aur. În cele din urmă, slavă 
domnului, au dat totuși peste ea. Așa se 
face că Rod Slater, adică Roger Moore, ca 
din întîmplare fostul Simon Templar și 
recentul James Bond, este desemnat 
să-și înlocuiască superiorul, care a căzut 
victimă prăbuşirii unei galerii într-o mină 
de aur din Africa de Sud. Si astfel va ti 
amestecat, fără voia lui desigur, în ma- 
nevrele unor afaceristi care intenționează 
să distrugă o importantă mină pentru a 
provoca creşterea prețului aurului pe piața 
mondială. Sfintul, viteazul si bătăiosul 
Rod le va da planurile peste cap. Desigur, 
nu fără a fi ajutat de o fată frumoasă 
(Susanah York), ca din întimplare nepoata 
unui magnat al finantei. Şi-au încălecat 
pe o şa... Inutil să vă mai spunem că fil: 
mul se intitulează chiar «Aur». Dar nimic! 
nu-i aici de 24 carate. Nici rolul nici inter- 
pretarea si nici chiar filmul. «Mare» e doar 
contractul lui Roger Moore... 

Şi încă un prilej de a-și pune la bătaie 
pe marele ecran gloria atit de ușor ciști- 
gată pe micul ecran. Care a și început să 
dea semne de oboseală. Gloria. 


Ca pasărea 


Phoenix 


A fost odată, demult, o femeie mai mult 
decit frumoasă. Seducătoare. Vreme de 
peste trei decenii nici un nor n-a întunecat 
cerul senin al fericitei ei căsnicii cu Mark 
(Henry Fonda), un avocat celebru. Dar ea 
are acum cincizeci de ani, timpul a făcut 
ravagii pe chipul atit de frumos altădată. 
Pentru a salva o poveste de dragoste 
care, demult, părea a fi eternă, femeia 
are curajul să suporte o operaţie de 
chirurgie estetică. Operația izbutește, dar 
noul chip al femeii nu mai spune nimic 
bărbatului. Şi astfel, într-o miercure cenu- 
sie, o femeie rămine singură, frumoasă ca 
nicicind şi nefericită ca niciodată. Așa se 
termină filmul lui Larry Peerce. «Miercurea 
cenușii». 

Privind imaginea alăturată, rămine ca 
dumneavoastră să ghiciţi cine este actrița, 


„Sfintul“ atacă 
bursa aurului 


Rubrica «Cinerama; 


redactată de 
N.C. MUNTEANU 


„amurgul“ zeilor 


Solomoniană 


Un interviu cu Evelyn Keyes, inter 
preta lui Suellen O'Hara din «Pe aripile 
vintului», aduce amănunte nestiute 
despre felul cum, după nesfirşite de- 
liberări, rolul lui Scarlet a fost distri- 
buit lui Vivien Leigh. Acum aflăm ca 
opinia publică locală (filmul a fost tur 
nat în orașul Atlanta) i-a interzis produ- 
cătorului să aleagă pentru acest rol 
o «yankee» din Nord. Astfel s-a ajuns 
la compromisul ca interpreta să nu fie 
nici «nordică», nici «sudică», ci să 
fie o englezoaică. 


Trist, dar adevărat 


O sinteză a cinematografului francez 
făcută de corespondentul la Paris al 
ziarului New York Times: «Pentru 
moment, cei mai reputați regizori fran- 
cezi sint şomeri: Jean-Luc Godard se 
află într-un autosurghiun impus. 
Jacques Demy este cin libertate», ca 
și soția lui, Agnes Varda. René Clair 
n-a mai făcut film de mai multi ani. 
Jean Renoir trăiește liniștit în Cali- 
tornia. Alain Resnais face primul său 
film după cinci ani, «Cazul Stavisky». 


Scenariu muzical 


Pe căi ocolite, Leonard Bernstein a 
ajuns... scenarist. In 1971, el termina, 
pentru inaugurarea centrului de spec- 
tacole J.F. Kennedy, Messa — piesă de 
teatru pentru cintëreti, actori si dan- 
satori. Lucrarea, cuprinzind într-un a- 
mestec modern fragmente din serviciul 
religios catolic și mozaic susținute de 
un pretext dramatic, a fost preluată de 
Filarmonica universității din Yale, an- 
samblu de 200 persoane, condus de 
John Mancese, care a şi făcut cu 
spectacolul un lung turneu în Europa. 
În urma marelui succes obţinut, spec- 
tacolul a fost pe urmă imortalizat pe 
peliculă. 


in memoriam 


Lazăr Vrabie 


Pentru că avea fața osoasă, aspră, 
făcută mai aspră de tăietura subţire a 
gurii și de cutele adincite între sprin- 
cene; pentru cë avea o privire dreaptă, 
scormonitoare care știa la nevoie să 
se plece, să ascundă gindurile; pentru 
că prezenţa lui degaja o stare de încor- 
dare permanentă, de tensiune inte- 
rioară ce-i răzbea pină în luminile o- 
chilor, o tensiune ce se fringea cite- 
odată pe neașteptate într-un suris 
timid, stinjenit, în total contrast cu 
figura aceea aspră cu privirile scor- 
monitoare; pentru că avea mișcări iuți 
si agile, dar stăpinite, precise, de om 
gata së se apere, îi «mergeau» mănușă, 
personajele dure si incapatinate, co- 
recte pinë la.fanatism, întransingente 
pinë la eroare. li mergeau personajele 
cu existența predestinat complicată și 
periculoasă. Așa l-am descoperit în 
«Valurile Dunării», așa l-am regăsit în 
«Puterea și Adevărul», așa era în toate 
filmele în care a jucat, pentru că el, 
Lazăr Vrabie, era dintre acei actori 
care se împlintă pe ei, întotdeauna 
pe ei, cu tot ce au şi sint, în carnea 
unui personaj. Personajele lui, oricît 
de fugare în kilometri de peliculă ai 
unui film, aveau stil, aveau prezenţă, 


0 stea secundă 


Valentina Cortese, cunoscută mai 
ales ca stea de roluri secundare în 
filme italiene si americane («Amicele», 
«Julieta spiritelor», «Frate soare, soră 
lună») a debutat în 1948, la Hollywood, 
și a primit 25 ani mai tirziu premiul 
criticilor newyorkezi pentru interpre- 
tarea din «Noaptea americană» (pre- 
miul Oscar pentru cel mai bun film 
străin) a lui Truffaut.O carieră greoaie, 
amestecată cu roluri de teatru si cu 
lungi pauze. Acum actrița joacă în 
filmul unui debutant, Gianluigi Calde- 
rone, rolul unei pianiste care își ra- 
tează cariera din dragoste pentru soțul 
său, 


Ramineti acasă 


Luaţi citeva din cele mai mari scene 
din cele mai mari filme; adăugaţi co- 
mentariul citorva mari actori și veti 
obține, după rețeta cronicarului de la 
Los Angeles Times, Joyce Haber, 
unul din cele mai mari evenimente din 
istoria televiziunii. 

Este vorba de Filmele, o peliculă 
de patru ore, împărțită în două serii, 
cuprinzind secvențe din 110 opere ale 
cinematografului, produse între 1915 
şi 1973, comentariul fiind citit de John 
Wayne, Rosalind Russell și Fred As- 
taire. 


Paramount și elefanții 


Un alt cocteil de secvenţe a prezentat 
Bob Hope, de curind, sub titlul «Lumea 
mare a distractiilor.n Antologia a fost 
de fapt un mic compendiu al societății 
Paramount, sărbătorită unanim pen- 
tru cea de a 60-a aniversare. De la 
Rudolph Valentino în «Şeicul» pinë la 
Robert Redford in «Marele Gatsby». 

Şi, pentru că actorilor le place, de 
la o vreme, să fie comentatori, David 
Niven a comentat recent un film, 
«Trăim printre elefanți», despre păzi 
torii unei rezervaţii speciale din Tan- 
zania. 


aveau mister, aveau demnitate, pen- 
tru că el, Lazăr Vrabie,era un om cu 
stil, cu prezenţă, cu mister, cu demni- 
tate. 

Era. Avea. Era... 

La 25 august, Lazăr Vrabie ar fi avut 
50 de ani. 50 de ani și foarte multe 
roluri înaintea lui. Filmul românesc 
avea nevoie de el. 

Filmul românesc îi resimte cu durere 
lipsa. 


` SH HA ti he A ~- 
` si +? sd ; Dy ` 
Sa AS m sh R, j e 


lumea 


văzută 


cu ochi de 
cineast 


O legendă... 


Nema 


...povesteşte că un dumne- 

— zeu al americanilor, poate 
Marele Manitu, poate altul, lucrurile nu 
sint clare, pe vremea cind isi bëtea capul 
cu impartirea teritoriului Statelor Unite 
in zone geografice cit mai echilibrate 
ca profil de dezvoltare economico-cul- 
turală, dintr-o trăsătură de condei ar 
fi decis ca la Chicago să se sacrifice, 
în abatoare uriașe, vitele păscute în pre- 
rii, ca la Pittsburg să se preschimbe 
minereuri subpămintene in oțeluri a- 
liate de înaltă calitate, ca la Reno să 
divorțeze lejer cel care s-a străduit inutil 
prin alte parti, ca la Detroit să se clădească 
acele care, numite automobile, ca la Las 
Vegas să se consume milioane de kilo- 
vvati-orë in cascadele de scintei ale fir- 
melor luminoase, iar pe mesele cazinouri- 
lor de joc să curgă in torente sutele de 
mii de bancnote a cite o sută dolari, si 
altele de acest gen. Se spune că acel 
dumnezeu, aruncind o ultimă privire de 
ansamblu asupra nesfirsitelor păminturi, 
a clipit mărunt din geana lui de argint, 
mirat că a scăpat din vedere.coltul de sud- 
vest şi ar fi murmurat în barba lui incilcitë: 
«uite, locurile astea să le binecuvinteze 
soarele, adică tot soarele economisit de 
ici de colo să pice aici, şi să se cultive 
legume, adică celebrele legume de Cali- 
fornia...» Zis si făcut. Numai că niste 
ingerasi neconformişti şi-au luat cimpii 
din minunata împărăție a cerurilor şi au 
cerut un fel de azil artistic prin grădinile 
legumicultorilor, ceea ce li s-a acordat. 
Îngeraşii şi-au pus in păr floricele de pe 
razoare si s-au asternut pe jocuri, nevino- 
vate in felul lor, dar cam ciudate, si pe cin- 
tece vesele, dupë gustul unora cam prea 
zgomotoase. Cicë Preainaltul, privind in- 
tr-un astintit la ei cam piezis, incit le ob- 
serva mai mult umbrele jucăușe alergind 
peste colinele molcome înverzite de ier- 
buri mătăsoase, si peste întinsele plaje 
de la marginea oceanului presărate cu 
nisipuri de sidef, ar fi rostit cumva supă- 
rat, incit nu se ştie nici pinë azi ce a vrut 
să fie, blestem sau binecuvintare: «păi, voi 
umbre să fabricati pe fața pămintului». 
Mult mai tirziu, locurile acelea au fost 
botezate, in amintirea ingerilor, Los An- 
geles, iar ceva și mai tirziu, jocul umbrelor 
de care am pomenit s-a chemat Cinema... 


TRAA I E 
Credeti, nu credeti... 

E e 

in legende, dar ceea ce e sigur e sigur. 


20 


cetatea 


— 


k bee e" 


umbr 


Hollywoodul şi -filmul- său 


çë 


elor 


de cinema 


se află azi, 


dacă nu în eclipsă totală 
într-o nu se ştie cit de lungă fază 
de penumbră 


In California cresc cele mai frumoase si 
mai bune legume din America si impreju- 
rimi, iar la Los Angeles, în cartierul numit 
Hollywood, sint situate cele mai mari 
studiouri cinematografice din America si 
imprejurimi. Americanii, suferind putin de 
gigantomanie, susțin că ar fi cele mai mari 
din lume. In ceea ce priveste calitatea pro- 
duselor, adică a filmelor, dacă sint la fel 
de bune ca legumele, rămine să discute, 
să dea note si puncte şi steluțe, să guste 
sau să fie sătui, sau să prefere pe cel care 
a fost Jean-Luc, cronicarii din țară si de 
peste hotare. 


Ceea ce-mi pare a fi sigur este că per- 
soanele care s-au apucat să fabrice filme 
acum mai bine de 70 de ani, cind au ales 
California ca sediu, s-au condus după 
aceleaşi considerente climaterice ca şi 
grădinarii. La Hollywood, soarele stră- 
luceste 11 luni pe an. Restul de o lună se 
imparte între cer acoperit și ploi slabe, 
ceea ce este neglijabil pentru producția 
cinematografică. S-ar mai putea adăuga, 
la condiţiile naturale prielnice, că filmele 
se realizează mai ușor decit legumele, 
adică n-au nevoie de apă, care se scoate 
cu oarecare trudă mecanică din abunden- 
tele pături freatice. În schimb, filmele au 
nevoie de un climat special,la care concură 
multe coordonate și multi parametri, cli- 
mat numit de unii, cu un termen generic 
uzat, climat spiritual. În decursul de- 
ceniilor istoriei cinematografiei americane 
climatul spiritual a cunoscut fluctuații, 
seisme, inegalităţi, ca şi clima cu ploile. 
Adică, de obicei plouă cam o lună pe an, 
dar în acest ianuarie s-a întimplat să plouă 
cum nu s-a mai văzut de 60 de ani, că au 
început să alunece terenuri, să îngroape 
șosele cu automobile cu tot, să se inunde 
localități, să fie evacuate mii de persoane. 
Tot așa se petrece și cu climatul spiri- 
tual, mai crește, mai scade... Dar la acest 
subiect vom mai reveni. Cred că la acest 


de soare, 


punct al conversatiei se simte nevoia pre- 

cizării a două-trei... 

SP a a REC EEE EI NS i NS 
coordonate geografice... 

zi ca më ND e ci 


ale locului de pe glob numit fascinant: 
Hollywood. 

Deci sintem în sud-vestul Statelor Unite, 
pe malul Pacificului, în localitatea Los 
Angeles. Paralela aproximativă 34. (Ro- 
mânia se află între paralelele 44—48). Los 
Angeles e un oraş destul de original în 
felul lui. Cam contrazice concepția noastră 
a europenilor despre centre urbane. Nu 
e ca Piteștiul. Se întinde și se risipește 
pe o arie uriașă de forma unei plăcinte 
romboidale. Cind spun uriaș, nu apelez 
la nici o figură de stil. Diagonala lungă a 
rombului are peste 100 de kilometri, iar 
cealaltă vreo 50. Virfurile rombului se 
cheamă San Fernando, Santa Ana, Pasa- 
dena, San Diego. În interiorul celor patru 
laturi ale rombului, din care două se rea- 
zimă pe ocean, găsim numeroase denu- 
miri datorate unor nași spanioli, pentru că 
sintem foarte aproape de Mexic, precum 
Santa Monica sau San Bernandino, dar 
și Long Beach, Redondo Beach, Glendale, 
Westwood, Inglewood, etc., toate acestea 
fiind cartiere ale marelui oraş, care din 
cine ştie ce motive de răzvrătire, formează 
oraşe separate, un fel de oraş in oraş, 
așa cum se practică teatru în teatru sau 
film în film. Poate că n-a fost nici o răzvră- 
tire. Primarii s-or fi gindit că nu sint ca- 
pabili să curețe un oraș de la Giurgiu la 
Ploieşti, aşa că s-au înmulțit prin impăr- 
tirea sarcinilor. Un astfel de oraş plasat 
in inima Los Angelesului este Beverly 
Hills. Nu cred că l-aţi intilnit in lecţiile de 
geografie, dar se bucură de o anumită noto 
rietate. Dean Martin, fiind intrebat într-un 
spectacol la TV, in prezența unei mari 
cintërete de operă, ce arie preferă, a răs- 
puns: aria Beverly Hills. City of Beverly : 


Hills este o arie celebră prin aceea că dă 
adăpost milionarilor locali, cei din in- 
dustria cinematografică. Adică producă- 
torii, citiva actori şi foarte puțini regizori. 
Regizorii nu prea sint milionari, eventual, 
sint tolerati in Beverly. În acest oraș se 
află drumul numit Bel Air. E o cărare în- 
tortocheată, îngustă, incit abia încap două 
mașini, care suie o colină înflorită pină se 
infundë in prăpăstii. Bel Air poate vă amin- 
teste de moartea tragică a actriței Sharon 
Tate, de acum citiva ani. În Beverly Hills, 
vilele sint ascunse dincolo de garduri vii, 
înalte, printre palmieri, chiparosi si mag- 
nolii, incit nu se arată ochiului muritoru- 
lui de rind care plătește biletul la cinema 
cu 2 sau 3 dolari. În Beverly Hills, poliția 
este particulară, salariata localnicilor, gră- 
dinarii sint japonezi, bucătarii chinezi, 
gorilele sint albe, iar automobilele, Rolls 
Royce... 

Ei bine, Hollywood-ul nu se bucură de 
privilegii similare, este pur și simplu un 
banal cartier al marelui Los Angeles. Şi 
nici măcar un cartier mai cu față ca West- 
wood, unde locuiesc intelectualii de mijloc 
și mai sus. Adevărat, citeva din cele mai 
mari studiouri cinematografice iși întind 
zidurile împrejmuitoare, înalte, lungi, ce- 
nuşii, prevăzute cu sirmă ghimpată, în 
Hollywood, dar acest fapt, n-aș putea zice 
că imprimă vreo notă spirituală specifică. 
Poţi trece liniștit pe Melrose Boulevard 
fără să bagi de seamă că acolo se află 
instituția de cultură numită «Paramount». 
Studiourile nu imprimă nici măcar vreo 
notă arhitectonică specială. Sau, poate, 
eventual una foarte urită. Studiourile pot 
părea la fel de bine fabrici de amidon sau, 
ceva mai uman, pușcării. De fapt, stu- 
diourile, cu toată proporția lor respecta- 
bilă, sint pierdute în Hollywood. Mai ales 
astăzi cind sint mai degrabă inanimate. 
Dar despre studiouri, în numărul viitor. 
Cum spuneam, Hollywood este un cartier 
comun, împărțit în dreptunghiuri cuminţi 
de bulevarde şi avenide care, dealtfel, vin 
de departe si se duc undeva departe. 
Hollywoodului, însă, îi aparține un bule- 
vard în exclusivitate: bulevardul cu același 
nume, astăzi nu prea bine famat. Puteţi 
găsi o mulțime de magazine de pantofi cu 
tocuri si talpa înalte, de diferite culori, 
aurii sau mov, pentru bărbaţi care tin să 
le poarte. Există și citeva mari magazine 
de discuri, anticariate și librării, dintre care 
«Pickwick», în memoria lui Dickens, poate 
face onoare marelui scriitor din ţara de 
limbă maternă a Statelor Unite. Pe Holly- 
wood Bl. se află citeva cinematografe, 
nu prea multe, dintre care două sint 
celebre... 


PR FRM; DIE PSR EDEN E, 
«Chinese Theatre»... 
UTER AOA T R II DE Z 


„al lui Graumann si, prin mimetism 
exotic, «Egiptian Theatre» al nu știu cui. 
(in America, cinematografele se cheamă 
theatre).La «Chinese...» au avut loc ma- 
joritatea premierelor din anii de brianta 
ai cetății viselor, iar Graumann, patronul, 
este cel care a avut ideea, propusă pentru 
premiul eternității, de a imprima în cimen- 
tul trotuarului de la intrarea în sală, sem- 
năturile, dedicatia și amprentele miinilor, 
alături de efigia pantofilor marilor vedete 
ale cinematografului american. Turiştii 
pësesc mai mult sau mai puţin miscati 
printre urmele apuse, ale lui Ray Milland 
din 1939, ale lui Shirley Temple din 1935, 
ale lui Douglas Fairbanks și chiar a lui 
Cecil B. de Mille. Unii îşi incearcă mărimea 
încălțămintei personale cu mărimea urme- 
lor glorioase ca și cum şi-ar încerca no- 
rocul. Spectatorii obișnuiți se grăbesc spre 
intrare neatenti, de parcă ar călca peste 
morminte. Premiere monumentale nu au 
mai prea avut loc. Se rememorează o ten- 
tativă din urmă cu ani, cu prilejul lansării 
filmului «Călătorie fantastică». Pavoazare 
cu franjuri roșii, paradă somptuoasă a 
fanfarelor școlare, a majoretelor cu fustite 
scurte, a automobilelor din 1920... Au par- 
ticipat citeva staruri de mărime mijlocie 
angajate pe traiectoria de asfintit, notabi- 
lități, oameni de cultură, ziarişti şi un 
numeros public... Succesul a fost mare, 
dar ceva parcă a lipsit. Greu de definit 
ce anume. Poate jocul de artificii, mirajul, 
fascinația de altă dată a cinematografului. 
Pentru că se poate constata ușor — și de 
ce nu,cu tristeţe și melancolie? — cë Holly- 
woodul și filmul său de cinema se găsesc 
azi, dacă nu in eclipsă totală de soare, 
intr-o nu se ştie cit de lungă fază de 


penumbră. Mircea MUREŞAN 


cronica unui necineast 


Se poate muri 
și în picioare! 


Am văzut filmul «Un 
comisar acuză» nu 
într-o sală de vi- 
zionare mică, liniș- 
titë si capitonata, 
destinată criticilor 
sau creatorilor, de obicei mai re- 
zervati, mai stëpiniti, ci într-un mare 
cinematograf bucureștean, la o 
oră nu prea comodă și la o dată 
nu prea apropiată de premieră. Si 
totuși şi ultimul loc era vindut, spec- 
tatorii stăteau chiar si pe jos, sala 
fremăta, ofta, se intrista sau se 
bucura copilëreste, cu comentarii 
spontane, exclamatii admirative si 
aplauze la scenă deschisă. 

Incontestabil, comisarul care 
acuză, Moldovan, cucerește. Este 
o apariție stenică de la care spec- 
tatorul așteaptă dreptatea şi lumi- 
na, mai ales că începutul filmului, 
acel carnagiu înspăimintător, 587 
de gloanțe scuipate de 9 pistoale 
în miinile a nouă călăi în haine de 
piele, spasmele morții, mormane 
de cadavre, gloanțe, mereu gloanţe, 
atitea gloanţe, a fost un început 
macabru, întunecat. Pomeneam o- 
dată, tot în această rubrică, de ma- 
rele har al lui Sergiu Nicolaescu, 
«de a-i veni» o sumedenie de roluri 
total diferite, toate, ca o mănușă 
(nu ştiu ce s-ar putea face cu vocea 
lui, pentru că uneori — iată si o 
lipsă — are stridente). 

Acum trebuie să rectific: cel 
mai bine îl prinde rolul de comisar, 
dar nu unul oarecare, ci un comisar 
al dreptății, un fel de destin impla- 
cabil pentru cei care au comis fără- 
delegi, care în cele mai dramatice 
momente, cind gloantele șuieră pe 
la ureche, se teme doar să nu-și 
piardă pălăria, care insuflë punga- 
şilor nu numai teamă, ci si respect. 

Cind ne gindim la rece, povestea 
apare adeseori neverosimilă, unele 
situaţii forțate, chiar incredibile, 
altele în care pistolul se folosește 
exagerat de mult, prea mulți cad 
strafulgerati (chiar dacă uneori o 
fac «au ralenti» și chiar dacă mor 
pentru că sint vinovaţi), prea ade- 
seori îsi face dreptate singur un 
comisar sau poate tocmai pentru 
că e comisar. S-ar putea răspunde, 
desigur, că niste crime atit de 
oribile ca cele ale legionarilor tre- 
buiau pedepsite oricum, cit mai 
repede, cit mai din rădăcină, că 
dacă n-ar fi făcut-o el, Moldovan, 
totul s-ar fi mușamalizat de către 
potentatii de la cirmă și diavolii în 
haine de piele ar fi continuat să 
mențină «ordinea» cu mauserul 
întins. Dealtfel este singurul răs- 
puns care să justifice oarecum, 
dar desigur în afara rigorii de drept, 
de ce comisarul Moldovan este în 
același timp anchetator, judecător 
şi executant al propriilor lui sen- 
tinte. 

Toate aceste întrebări nu se mai 
pun, toate aceste indoieli se topesc 
însă acolo, la cinematograf in față 
cu ecranul și alături cu toți cei care 
participă, lacomi si satisfëcuti, la 
desfășurarea acțiunii. Acolo totul 
este credibil, este fascinant, acolo 
Moldovan are dreptate, «marea» 
lui dreptate. Pentru că filmul se 
inlëntuie într-o logică a lui specială, 
pentru că creează un asemenea 
suspens care iți oprește inima în 
loc, pentru că este alert, pentru că 
treci de la o acţiune la alta într-un 


chip zăpăcitor și tu, spectator, 
nu-ți mai pui nici o întrebare, îi 
semnezi o poliţă în alb comisarului 
Moldovan, si mergi alături de el 
«coûte que coûte». Moldovan moa- 
re pină la urmă, dar moare de o 
moarte grandioasă, spectaculoasă 
(dacă o moarte poate fi spectacu- 
loasă) în picioare, neinfrint parcă 
pînă în ultimul moment. 

Bună idee cinematografică: ulti- 


Comisarul Moldovan 
face dreptate 


ma imagine il prinde, il fixează nu 
ca pe un învins, ci ca pe un simbol 
al dirzeniei și curajului. 

Fără îndoială, filmul este bine 
tăcut, este un excelent film polițist. 
Creaţie de autor în chip plenar, 
mai plenar ca de obicei cind folo- 
sim această caracterizare, pentru 
că Sergiu Nicolaescu, acest feno- 
men (dati-mi voie să-l numesc așa), 
acest fenomen, zic, al cinemato- 
grafiei noastre, în afară de idee 
(şi ce ne-am face dacă n-ar fi intii 
ideea) semnează și regia si dă prin 
jocul lui acel farmec bărbătesc 
și cuceritor dragului lui comisar. 

Dar Sergiu Nicolaescu este se- 
condat în filmul lui de o serie de 
actori remarcabili, capete de afiș, 
care aduc masivitate și omogeni- 
tate peliculei. 

M-aș referi la Amza Pellea, im- 
pecabil în rolul comunistului Pîrvu. 
Limbă, pungașul de buzunare, ti- 
ganul din Plumbuita care e în stare 
să fure și oul de sub găină, colo- 
rează savuros pelicula. Reușit, foar- 
te reușit Jean Constantin. 

Mircea Pascu (cu mult talent), 
nemaipomenit de negativ într-un 
personaj negativ (legionarul, fost 
proxenet, Tănăsescu). Gheorghe 
Dinică este fără cusur, într-un per- 
sonaj infiorator. lon Besoiu, Emme- 
rich Schăfter, Marin Moraru, Va- 
sile Niţulescu, Şt. Mihăilescu-Bră- 
ila în roluri uneori episodice, alte- 
ori mai de întindere, onorează fil- 
mul. 

lar «echipa» propriu-zisă a lui 
Sergiu Nicolaescu, Alexandru Da- 
vid — operator, Marcel Bogos — 
scenograf, Richard Oschanitzky — 
compozitor, au intrat atit de bine 
in atmosfera care trebuie să fie 
atmosfera unui film polițist, încit 
«Un comisar acuză» este o deplină 
reușită a genului. 


Sanda GHIMPU 


fața nevăzută a telesportului 


Numărul mare de scrisori 
primite pe adresa rubricii 
de față (sportul rămine un 
subiect veșnic tinăr, iar te- 
lesportul nostru o sursă de 
întrebări și, să recunoaștem, 
de nemulțumiri, multe indreptëtite), mă 
determină să folosesc, de această dată, 
spațiul acordat pentru... 

Elena Sfichi, profesoară, Suceava: 
Aveţi dreptate. Este o problemă greu de 
rezolvat, cea a pronunțării corecte în toate 
limbile. Intrind in contact cu comentatori 
sportivi din multe tëri, am aflat că ei se 
descurcă cu ajutorul «serviciilor de pro- 
nuntarer ale studiourilor. Noi nu avem 
așa ceva și, totuși, trebuie să pronuntëm 
corect nume proprii, poloneze, olandeze, 
belgiene (valone sau flamande), ungurești, 
portugheze, suedeze, ca să nu mai spun 
de cele africane, care apar tot mai des în 
informaţiile sportive. Să vă dau un exem- 
plu: Cum credeţi că se pronunţă corect 
numele echipei poloneze de fotbal «Za- 
glebie Walbrzych»? Am aflat-o și eu de la 
un telespectator binevoitor: Zaguembie 
VVaubjihi 

Stefan Apetrei, pensionar, lași: În- 
trebarea dumneavoastră iese din sfera 
telesportului. Totuși... Crainica are anumi- 
te avantaje. Fiind atrăgătoare, îşi asigură 
sufragiul publicului masculin, care o pri- 


Al ohunuoneta, Cu vli au Toptoca 


telesfirsit de săptămînă 


vește si o ascultă cu simpatie. Ea poate 
folosi mici artificii pentru a se scuza cind 
face o greșeală, ceea ce un crainic nu 
poate face, fiindcă ar părea ridicol. Există 
însă dezavantajul că atunci cind crainica 
apare pe micul ecran, femeile încep să-i 

analizeze pieptănătura, cerceii, rochia și 
să discute despre viaţa ei particulară. Cind 
au terminat de vorbit, a încheiat şi crainica 
ceea ce avea de spus. 


lon Hohoianu, muncitor, Baia Mare: 
Studioul în sine, ca incăpere, nu are deloc 
darul de a-i inspira pe prezentatori. Dim- 
potrivă, aş spune. O cameră de luat vederi, 
citeva reflectoare care, uneori te orbesc, 
un regizor de studio care de multe ori iti 
distrage atenţia de la ceea ce ai de pre- 
zentat, acesta e decorul. 

Ai nevoie de multă imaginaţie, ca să-ţi 
închipui publicul ce se află dincolo de 
studio. Cu ochii minţii vezi pe cineva care 
te ascultă, suride sau nu la gluma pe care 
o faci, aprobă sau nu punctul tău de ve- 
dere. Imaginaţia este o condiţie sine-qua- 
non a muncii prezentatorului tv, ca și a 
tuturor strădaniilor creatoare din televi- 
ziune. Căutaţi-mă cînd treceţi prin Bucu- 
resti. Poate voi reuși să obțin aprobarea 
de a vă arăta acest «univers fascinant», 
cum numiți dumneavoastră studioul tv, 
exagerind, vă asigur, foarte mult. 


Cursul unor concursuri 


În practica micilor ecrane 

concursurile, cu public sau 

fără, in trei, în șapte, sau 

în șaptezeci și șapte, cu 

flori de grădină sau cu stele 

fără nume, cu ambasadori 
ai pionieriei sau cu embleme de tinereţe, 
cu prezentatori simpatici sau fără, cu 
top-uri sau fără, cu învingători merituosi 
sau fără, cu «cel mai bun continuă» 
sau fără, concursurile s-au încetățenit 
ca un element constant al programelor, 
de la începutul începuturilor, sau cam 
de pe atunci. 

Printre aptitudinile profesiunii de tele- 
spectator este si aceea de «jurat». Fie- 
care concurs își are juriile sale, care 
dau note și bile albe cu felicitări, dar 
parcă tot mai sigure sînt notele tale de 
telespectator-jurat, de arbitru suprem al 
concursurilor in trei, in sapte sau in 
șaptezeci si șapte. Cred cë această apti- 
tudine gospodărească din ființa telespec- 
tatorilor stă la baza proliferării «genului», 
nu numai la noi, ci pe toate tele-meridia- 
nele. Ideea lui «cine ştie cîștigă» n-a in- 
ventat-o televiziunea, dar televiziunea a 
preluat-o, a coafat-o în diferite moduri 
(de la «qui risque gagne» la «șapte con- 
tra șapte», de la «quitte ou double» la 
cel mai bun continuă») și o produce azi 
pe bandă rulantă, atribuindu-i uneori lim- 
pezi finalitati instructive, sau utilizind-o 
altădată ca simplu mijloc de agitaţie vi- 
zuală. 

Printre cele mai recente «invenţii» se 
numără concursul lui «cel mai bun con- 
tinuă». Trei cite trei, combatanții au de 
sărit obstacolele unei curse de «cultură 


generală şi pregătire multilaterală» Stră- 
bat adică, felurite itinerare turistice în 
imagini, şi fiecare popas coincide cu o 
întrebare despre locuri vizitate și, de 
obicei, cu un răspuns. Întilnesc apoi cite 
un personaj — literar sau scenic — și se 
străduiesc să-l ghicească (jocul acesta 
de-a ghicitul este și o specialitate a tele- 
spectatorului-jurat), deobicei cu bune re- 
zultate. În sfirşit, să sărim peste alte 
probe ale sexatlonului culturalo-sportiv, 
pentru a ajunge la «civica», însă o sec- 
ventë palpitantă a concursului: din nou 
este «de ghicit», de ghicit ce erori de 
comportament în societate s-au strecurat 
într-un anume reportaj filmat, cu un per- 
sonaj demonstrativ. Aici, toți cei care 
au ştiut la perfectie ani, cifre, titluri, nu 
ştiu cum se face, se impotmolesc tocmai 
cind nu li se cere altceva decit să observe 
pe un ecran că un om trece strada prin 
loc nemarcat. De unde și ideea că omul 
(îndeobște «omul de concurs», ca să 
nu spunem nimic despre «personalitatea 
de concurs») este o ființă foarte complicată. 
Am insistat asupra acestui «cel mai 
bun continuă» pentru că — dincolo de 
toate formulele sale telegenice, care de 
care mai ingenioase sau voit ingenioase 
— ultima descoperire în materie de con- 
curs a micilor ecrane cuprinde și o de- 
monstratie de viață. Oferă concurenţilor 
— spre deosebire de atitea alte emisiuni, 
si cu toată emoția competiţiei — prile- 
jul unor reacţii spontane. Prilejul de a fi 
ei înșiși. De «ei înșiși» (indiferent în ce 
gen de emisiuni) televiziunea va avea 

întotdeauna nevoie. 
Călin CĂLIMAN 


21 


Eminenta Eneida 


Acum citiva ani, într-una din însemnă- 
rile de la această rubrică, spuneam că 
unul din cele mai generoase și mai 
gata-făcute subiecte pentru un serial 
îl constituie poemele epice ale antichi 
tatii și medievalitatii, că, uneori, decu 
pajul e, în mare, gata făcut — poemele homerice 
părindu-mi exemplare din acest punct de vedere 
Văzusem însă «Nibelungii», capodopera lui Fritz 
Lang (1924) și «Patimile după Matei», capodopera lui 
Pasolini (1964). Aflăm acum că Franco Zeffirelli 
începe uriașa întreprindere a filmării unei «Divine 
Comedii»; ce multă vreme am crezut că o va face 
Fellini! 
lată că serialul duminical «Eneida», pasat în chip 
deplasat între divertismente, dovedește cele spuse 
mai sus. Operă de rară distincţie și forță cinemato- 
grafică, filmul lui Franco Rossi urmărește episoadele 
uneia dintre operele ce stau la baza civilizației și 
spiritualității europene. Varianta în alb-negru pe 
care o vedem mi se pare de o stranie frumusețe, căci 
plutește peste acute imagini calcinate, mediteranee- 
ne, secetoase, o palidă ceață albă ce estompează 
contururile şi dă un aer de halucinare acelei antichi- 
tëti albe pe care Winckelmann o propunea (greșit) 
acum două secole Europei neoclasice. Antichitatea 
a fost intens colorată, dar timpul a vrut să şteargă 
culorile, multe din ele, pentru a satisface o iluzie 
a clasicitatii. 
Ceea ce este remarcabil în serialul de excepție 
il constituie faptul că pericolele de care e amenințată 
îndeobște o astfel de întreprindere au fost evitate 


pompierismul «evocator», asezonat cu un erotism, 


de gust subindoielnic, tratarea muzeistică, fadă sau 


didactică, modernizarea violent anecdotică si priza- 
bilă de cititori semidocti. 

Peregrinările lui Enea si ale troienilor dislocati de 
invazia aheeană stau sub semnul unei vointi de pace 
și evitare a violenţei pe care eroul încearcă și reușește 
să o impună unui popor de învinși, ce-și cunoaște, 
prin complicitatea mitico-istorică a poetului Vergi 
lius, viitorul strălucit. Operă de sacră intentionali- 
tate, «Eneida» tace elogiul romanitatiçadicë a sensu- 
lui pe care Roma l-a căpătat, prin milenii, pentru 
turopa timpurilor moderne. 

Libertăţile pe care si le ia ecranizarea sint admira- 
bile prin spiritul lor: totul e sugerat — incepind cu 
arderea Troiei, cu voiajul în tenebrele Sibillei din 
Cumae — pentru că o masivă concretete mitică ar fi 
devenit fastidioasă. Aparatul alunecă perpetuu, 
montajul joacă insistent prim-planul într-o căutare 
și o găsire a tensiunii. Glasul «aedului» dialoghează 
cu imaginea într-o savantă impreunare. Stilul plastic, 
frumos și «sărac», adică lipsit de aglomerare, se 
desenează cu o rafinată modernitate. 

«Eneida» este o operă cinematografică profund 
cultă. Ea ar putea fi subiectul unui seminar în care 
profesori de literatură, artă plastică, teatru si regie- 
film ar putea analiza, episod cu episod, scenă cu 
scenă, această lecție. Lecţie ce ne-ar feri — nu numai 
pe noi spectatori și cineasti de aci, dar si pe cei ce-au 
făcut acea stupidă «Elena din Troia» hollywoodiană 
— de avatarurile pompierismului, muzeisticului şi 
modernizării (toate la un loc și fiecare în parte) semi 
docte. 

Serialul «Eneida» a fost numai un eveniment. 
A fost o necesitate. 

Gelu IONESCU 


Cu complicitatea poetului Vergilius 


Pentru cine n-aude 


Televiziunea italiană transmite un program expe- 
rimental pentru surdo-muti. Emisiunea durează trei- 
zeci de minute, dintre care zece sînt afectate unui 
buletin de ştiri. Dialogurile și explicaţiile se reali- 
zează cu ajutorul gesturilor gi mimicii surdo-mutilor, 
realizatorii fiind siliți să folosească un bogat si foarte 
elocvent material ilustrativ. S-a constatat că aceste 
emisiuni sînt de un real folos, constituind o sursă 
bogată și rapidă de informare a celor lipsiți de facul- 
tatea vorbirii. 


Televizor sau cinematograf? 


La Stockholm s-a deschis primul cinematograf cu 
casete din lume. Filmele sint înregistrate pe videoca- 
sete și spectatorii își aleg ei înșiși titlurile într-o 
videotecă. Noul complex cinematografic dispune de 
trei săli de proiecţie cu cîte cinci, șapte și respectiv 
treisprezece locuri. Fiecare sală este echipată cu 
un ecran mai mic decit într-un cinematograf obișnuit, 
dar mult mai mare decit ecranul unui televizor. 


Destepti, 
dar muti 


Cine spunea cë televiziunea are citeva 
milioane de spectatori muţi? Robert 

nema Escarpit, mi se pare, intuind fenomenul 
la el acasă, in Franţa, intristindu-se, se 
întreba ce-i de făcut pentru lichidarea 
infirmitatii. 

Să ne întrebăm si noi. 

Pornind însă de la constatarea că viciul sus-amintit 
pare congenital și că mutizarea individului contem- 
poran la domiciliu e direct proporțională cu dezvol- 
tarea televiziunii. La începuturi, cînd, aici sau aiurea, 
programele erau doar bisăptăminale si întinse pe 
numai trei sau patru ceasuri, tăcerea din gură func- 
tiona limitat. Odată insă cu extinderea tv-ului pinë la 
cotidian și a orelor de program pină la multe (iar 
miine — inevitabil — pină la foarte multe) fenomenul 
a dobindit proporții de natură să modifice felul de 
viață al telespectatorului. Si, renuntind la valenţele 
noastre umoristice (soacra tace din gurë) sau la 
acelea de ordinul intelepciunii (tëcerea e de aur) — 
trebuie să notăm că dezvoltarea vertiginoasă a tăcerii 
constituie o problemă demnă întru totul de atenția 
responsabililor televiziunii și cercetătorilor în mate- 
rie. Pentru că această tăcere (a nu se confunda 
cu liniştea) diferențiază esenţial genul tv de alte 
categorii de spectacol, prin aceea că nu îngăduie 
publicului să răspundă mesajului de pe scenă. 
Posesorul de tv. este, datorită posibilităților de a 
vedea din fotoliu imaginea lumii, cel mai privilegiat 
dintre spectatorii istorici — și, datorită neputinței de a 
intra în contact cu această impresie, cel mai lipsit 
de drepturi dintre toți. 

Cum poate fi realizată demutizarea telespecta- 
torilor? 

În primul rînd, prin extinderea pină la maximum 
(adică, practic, cvasigeneralizarea) a comunicării 
dintre creatorii emisiunilor și public, pe ecran. 
Transmiterea spectacolelor din săli reale sau imagi- 
narea, conectarea concertelor, recitalurilor, momen- 
telor de umor, etc. cu aplauze și reacții autentice, dar 
mai cu seamă verosimile, pe scurt,un mare transfer 
al acțiunilor tv din studio, în afară, ca dintr-un univers 
închis în celălalt (strada, fabrica, școala, clubul, sta- 
dionul), ar permite nu numai participarea oamenilor 
implicaţi (citeva zeci sau sute) direct în emisiunile 
respective ci, esențial, participarea (greu analiza- 
bilă, dar lesne perceptibilă) a tuturor. E vorba de o 
trăire prin «reprezentanți», prin trimisii noştri ne- 
cunoscuți și nealeși, dar tocmai de aceea asemeni 
nouă, prin vocile, întrebările, oh-urile: răspunsurile 
delegaților. E o trăire fără îndoială specială, fără în- 
doială crunt discutabilă, eventual echivocă, dar, 
depășind nimicul: oricit de puțin si orisicum e funda- 
mentalë diferenta de la zero la unu... In al doilea 
rind, prin extinderea la maximum a singurului mijloc 
de comunicare intre orice spectator (egal milioanele) 
si emisiune: telefonul. 

De aceea, in după amiaza cind — în plină febră de 
Cupă Davis — Țiriac a răspuns telefonic cîtorva 
întrebări ad-hoc și nepregătite, am simțit că intrarea 
publicului pe fir echivala cu intrarea în funcţiune a 
unei țevi de eșapament, într-atit de necesar părea 
atunci cuvintul spectatorului, sufletește participant 
la eveniment. De aceea hotărirea autorilor emisiun- 
nii «Mai aveți o întrebare?» de a conecta telefonic, 
amatorii de savanți, invitaţi în studio, si de a stimula 
formarea numărului de pe Calea Dorobanţi trebuie 
nu numai salutată cu entuziasmul de cuviinţă, ci și 
indemnata «să-și dea drumul» fără timiditëti in direc- 
tia ultimelor consecințe. Al. MIRODAN 


„Vinerea moartă“ 


Timp de 8 ani, în fiecare joi, între orele 22 şi 23, show- 
ul Dean Martin ocupa canalul unei mari companii ame- 
ricane de televiziune (N.B.C.) Dar, din motive necu- 
noscute, cota popularității lui a scăzut catastrofal. 
În consecinţă, în 1973, emisiunea Dean Martin a fost 
mutată pe același canal, la aceeaşi oră, dar vineri seara. 
Prilej de reflecții amare pentru Martin, deoarece vine- 
rea e considerată «ziua moartă» a televiziunii, cînd 
majoritatea telespectatorilor sint ocupați cu pregăti- 
rile de week-end. 


sd 


panoramic românesc 


România XXX si filmul românesc 


lată proiectele, 
iată speranţele noastre! 


Recenta intilnire a tovară- 
sului Nicolae Ceaușescu cu 
membrii noului Consiliu al 
Asociaţiei cineaștilor a pus 
in fața creatorilor de film 
din țara noastră un program 
complet și armonios de teme și criterii, 
care se cer transpuse în opere cinemato- 
grafice de înaltă calitate. 

În lumina acestor indicaţii, permiteti-ne 
ca la jumătatea anului cinematografic '74 
(care a început, de fapt, pe platouri încă 
din '73), să aruncăm o privire de ansamblu 
asupra planurilor caselor de filme. 

Deci... Ce-am făcut? Ce vom face? 


hema 


Filme istorice 


În faza finală: 

999 «Ştefan cel Mare». Regizorul Mir- 
cea Drăgan, care semnează şi scenariul, 
impreună cu Constantin Mitru și Valeria 
Sadoveanu, intenționează să aducă pe e- 
cran figura legendară a voievodului gospo- 
dar si diplomat, minte luminată care a 
dorit linişte si pace pentru ţara lui. 

În producție: 

999 Dimitrie Cantemir» și «Muşche- 
tarul român». În viziunea scriitorului Mih- 
nea Gheorghiu şi a regizorului Gheorghe 
Vitanidis, copleșitoarea personalitate a lui 
Dimitrie Cantemir, domn şi cărturar de 
prestigiu european — un Leibniz al româ- 
nilor, cum îl considera un învățat german 
— ne va apare ca «un contemporan al 
nostru», într-o subtilă osmoză de istorie 
si ficțiune. 

999 Viaţă fără de moarte». Film is 
toric, dar si film de aventuri, despre oștenii 
lui Mihai Viteazul, care se întorc în Valahia 
cu dorinţa de a reface oastea munteană 
si de a lupta pentru ca țara să nu fie inchi- 
nata turcilor. Astfel regizorul Sergiu Nico- 
laescu se reintoarce la colaborarea sa cu 
scenaristul Titus Popovici. Un cuplu de 
succes recunoscut. 

Toate aceste filme sint inscrise în pla- 
nurile Casei de filme 5. 


Filme despre lupta comuniștilor 
în ilegalitate 


În producție: 

ese «Zidul» (Casa de filme 3). Un sce- 
narist cu experiență, Dumitru Carabăţ in 
colaborare cu operatorul Costache Ciu 
botaru, au elaborat un scenariu despre 
un grup de comuniști care au scos un 
ziar de partid in asprele condiţii ale luptei 
ilegale. Şi un debut artistic de lung metraj. 


al unui tinăr regizor care «și-a făcut mina» 
ca documentarist, Constantin Vaeni. 


Filme despre insurecție și despre 
lupta antifascistă 


În producție: 

099 «Stejar, extremă urgență» (Casa de 
filme 5). Un film a cărui acţiune se destă 
șoară în cadrul febril al evenimentelor pre- 
mergatoare zilei de 23 August 1944. Citiva 
ofițeri ai armatei române în colaborare cu 
comuniștii luptători din gărzile patriotice 
vor dejuca planurile hitleriste de ocupare 
a ţării. Sub îndrumarea regizorală a lui 
Dinu Cocea, personajelor imaginate de 
Horia Lovinescu și Mihai Opris, le vor da 
viață actorii Constantin Diplan, lon Cara- 
mitru, lrina Petrescu, Amza Pellea. 

099 «Pe unde nu se trece» (Casa de 
filme 5). Film inspirat din actele eroice, ime- 
diat după insurecție, ale detașamentului 
«Păuliș». Pe generic, un scenarist cu ex- 
perientë „Titus Popovici,si lon Năstase, 
debutant ca regizor, dar cu o indelungata 
experientë ca secund. 


Alexandra si infernul» (Casa de 
film 4). Un scenariu dupë romanul lui Lau- 
rentiu Fulga, despre lupta armatei române 


împotriva cotropitorilor fascisti pentru eli- 
berarea unor localităţi din Ardeal. Regi- 
zor: lulian Mihu. 

999 «Actorul și sălbaticii» (Casa de 
filme 4). «Actorul» e Constantin Tănase. 
«Sălbaticii» sint cei pe care genialul inter- 
pret i-a biciuit fără crutare în celebrele lui 
cuplete antifasciste. Pe generic: TitusPo- 
povici în calitate de scenarist, Manole 
Marcus ca regizor și Toma Caragiu ca 
protagonist. 


Filme de actualitate 


În fază finală: 

999 «Filip cel bun» (Casa de filme 3). 
Regizorul Dan Pita a dat ultimul tur de 
manivelă la un film al cărui scenarist este 
Constantin Stoiciu și care pune în dezba- 
tere probleme ale tinerei generaţii, ale 
opțiunilor sale. Aşteptăm ca «Filip» să fie 
nu bun, ci foarte bun. 

099 «Nu filmăm să ne amuzăm» (Ca- 
sa de filme 1). lulian Mihu procedează la ulti- 
mele tușe de montaj ale filmului care, în 
ciuda titlului — sau tocmai de aceea — 
va fi o comedie caustică despre năravuri 
estivale, susținut de citiva dintre cei mai 
buni actori de comedie, printre care Toma 
Caragiu, Gina Patrichi, Gheorghe Dinică, 
și alții. 

999 «Agentul straniu» (Casa de filme 
4), Regizorul Savel Stiopul şi scenaristul 
Horia Lovinescu pe atișul unui film de ac- 
tiune cu mult suspense, despre vigilenţă, 
despre necesitatea de a ne apăra liniștea si 
cuceririle acestei tari. 


În curînd, filmul de actualitate «Filip cel bun». 
Să sperăm că va fi nu bun, ci foarte bun! 


În producție: 

0999 «ilustrate cu flori de cîmp» (Casa 
de filme 3). Scenarist și regizor, Andrei 
Blaier va aduce pe ecran o dramă etică 
izvorită din nevoia de a apăra puritatea 
dragostei. Tot despre dragoste deci, dar 
nu cu parfum de roze... 

999 «iubire» (Casa de filme 3). Un de- 
but în filmul artistic de lung metraj al tină- 
tului regizor Andrei Cătălin-Băleanu. Sce- 
nariul lui Mihai Creangă își plasează actiu- 
nea in decorul hidrocentralei de pe Lotru, 
unde se înfruntă două generații de con- 
structori: părinţi și copii. Realizatorii nu 
se înfruntă, fiind din aceeași generatie. 

999 «Un zîmbet pentru mai tirziu» 
(Casa de filme 3). Un film despre lupta din- 
tre nou şi vechi în tehnică, dar și in viața so- 
cială in anii de inceput al construcției so- 
cialiste. Acţiunea e plasată în Hunedoara 
anilor '50. Regia este semnată de cunos- 
cutul documentarist Alexandru Boiangiu, 
coautor si al scenariului împreună cu Mi- 
hai Caranfil. 

999 «Pasărea Phoenix» (Casa de fil- 
me 5). O comedie «aproape» stiintifico-fan- 
tastică, dar nu fără implicaţii în contem- 
poraneitate. Şi o revenire a lui lon Popescu 
Gopo, în calitate de scenarist şi regizor, 
după o îndelungată absenţă. Să sperăm 
că va renaşte ca «pasărea phoenix»... 
din propriile-i succese. 

În proiect: 

999 Hyperion» (Casa de filme 4). Re- 
gizorul Mircea Veroiu lucrează la decupa- 
jul scenariului iscălit de scriitorul Mihnea 
Gheorghiu. Va fi un film psihologic des- 
pre viața unei femei de știință, dar si un 
film romantic, un film stiintifico- fantas- 
tic si, deopotrivă, povestea unei imposi- 
bile iubiri. 

999 «Casa de la miezul noptiin(Casa 
de filme 4). O poveste «foarte sentimenta- 
lën imaginată de Fănuș Neagu într-un de- 
cor hibernal. Regizorul va fi Gheorghe Vi- 
tanidis, dar nu înainte de a fi terminat «Can- 
temir». 


Ecranizări 


În fază finală: 

099 «Tatăl risipitor» (Casa de filme 4). 
Eugen Barbu reia destinele lui «Oaie și 
ai săi» într-un film realizat de Adrian Pe- 
tringenaru, cu fapte și întimplări din lumea 
satului, imediat după terminarea celui 
de-al doilea război mondial și înainte de 
reforma agrară. În distribuție: Marga 
Barbu, Toma Caragiu, Gheorghe Dinică, 
Leopoldina Bălănuţă, Vasile Niţulescu, 
Mircea Albulescu, Octavian Cotescu. ' 

În pregătire: 

999 «Aur» (Casa de filme 1). Dan Pita 
și Mircea Veroiu din nou împreună, ecra- 
nizind pe Agârbiceanu. După «Nunta de 
piatră» e de dorit, desigur, încă un film 
de 24 carate. 

În proiect: 

999 «Scrinul negru» și «Bietul loani- 
de» (Casa de filme 5). Binecunoscutele ro- 
mane ale lui George Călinescu vor fi aduse 
pe ecran În versiunea scenaristului Eugen 
Barbu. Regizorul va fi probabil lulian 


Mihu. N.C. MUNTEANU 


Filmul istoric în contemporaneitatea românească 


(Urmare din pag. 3) 

Firește că, activind in ilegalitate, comu- 
nistii si antifascistii din România s-au in- 
fruntat deseori cu Siguranta, jandarmeria 
si alte instrumente represive detinëtoare 
de accesorii din recuzita Hitchcock. Totuși 
este regretabil (în această direcţie, spre 
deosebire de filmele din istoria îndepărta- 
tă, trebuie să folosesc cuvintul «regretabil») 
că noi n-am reușit decit cu totul timid să 
abordăm ceea ce a fost marea fortë şi marea 
frumusețe a comuniștilor din ilegalitate, și 
anume, o dată cu înălțimea idealurilor lor, 
capacitatea lor de a mobiliza masele, in- 
fluenta lor cuprinzătoare şi pinë la urmă 
determinantă în societatea românească. 

În filmele noastre (și nici măcar nu sim- 
plific prea mult), comuniștii îşi dovedesc 
eroismul la poliție şi devotamentul făcînd 
pe misterioşii. Este drumul cel mai ușor, 
dar nu ne-am făcut datoria față de mişcarea 
noastră muncitorească, față de cei peste 


50 de ani ai partidului și faţă de tradițiile 


CINEMA, Piața Scinteii nr. 1. Bucurest 
Exemplarul 5 lei 41017 


noastre socialiste, comuniste, printre cele 
mai vechi din Europa și din lume. 
Conspirativitatea era o coordonată a lup- 
tei ilegale, rezistența la represiune o altă 
coordonată, eroismul intiinea tragedia pe 
aceste coordonate. Dar esența luptei par- 
tidului nostru, în ilegalitate, a fost munca 
de la om la om, analiza si dezbaterea poli- 
tică, organizarea maselor, determinarea pro- 
ceselor de clarificare ideologică, determi- 
narea unui nou raport de forte, pornind de 
la clasificări, organizare și alianțe. Esenţa 
a fost politică, o politică a cărei originali- 
tate, clarviziune și tenacitate stau la baza 
victoriei definitive a socialismului în țara 
noastră. Cu excepția filmului «Puterea și 
Adevărul», consacrat cu strălucire unei 
perioade istorice recente, la ce ne-am pu- 
tea referi privind filmul de istorie politică? 
Ca scenarist, dacă-mi îngăduiţi şi în 
orice caz ca producător, sugerez că tre- 
buie să adoptăm faţă de realizările noastre 
din această zonă tematică o poziție sever 


Cititorii din străinătate pot face abonamente adresindu-se intreprinderii 
ROMPRESFILATELIA» — Serviciu! import-export presă — 
Bucureşti, Calea Griviței nr. 64—66, P.O.B. — Box 2001 


autocritică. 

Aș vrea să mai rețin atenția asupra a două 
aspecte privite din unghiul producătorului. 

Unul din ele este că indicaţiile tovarësu- 
lui Nicolae Ceauşescu privind un plan de 
perspectivă pe cinci ani își găsesc o apli- 
care cu totul și cu totul specială în dome- 
niul producției de filme istorice: un plan 
clar în acest domeniu ne va permite să 
mobilizăm rațional mijloacele noastre ma- 
teriale, pentru a face filme bogate, fără 
cheltuieli disproportionate cu dotările pe 
care le putem, iarăși, rațional, pretinde. 

Pentru a exemplifica ce înțeleg prin a- 
ceasta, vreau să arăt că, la Casa de filme 
«trei» am luat măsuri, mobilizind istorici, 
scenariști gi tatonind mobilizarea unora 
dintre regizori pentru realizarea, cu aproxi- 
mativ aceleași mijloace, a unui film despre 
Unirea Principatelor sub Cuza Vodă, ur- 
mat de un film despre crearea primului par- 
tid muncitoresc din România, la 1893, ur- 
mat si acesta de un film care să se inspire 


Prezentarea grafică 
IOANA MOISE 


Prezentarea artistică 


ANAMARIA SMIGELSCHI 


din frëmintërile și frumuseţea mișcării mun- 
citorești din România, din primii ani ai a- 
cestui secol, cu, probabil, punctul de în- 
tilnire în jurul redacției «Contemporanului» 
și a cercurilor «România muncitoare». 

Avem în producție filmul «Zidul», de la 
care sintem indreptëtiti, cred, să sperăm, 
o realizare cinematografică în care tensiu- 
nea dramatică să se iste din tensiunea idei- 
lor politice. 

În fine, pentru a încheia, asigur că, la 
Casa de filme «trei», aşteptăm cu nerăb- 
dare sugestii si propuneri concrete, cu atit 
mai bine venite cu cit vor fi mai politice 
si cu atit mai utile cu cit vor veni mai repede. 

Şi o precizare: am încercat să creionez 
citeva idei despre filmul istoric, fără să uit 
o clipă că, cel puţin în ceea ce ne privește, 
prioritatea priorităţilor o deţine filmul de 
dezbatere contemporană, filmul despre anii 
construcției socialismului multilateral dez- 
voltat. 

Eugen MANDRIC 


Tiparul executat la 


Combinatul 


poligrafic 
Casa i : esti 


DY — 


Bun venit, tinara debutant? 


Sint foarte multe dome- 

niile in care femeile îsi 

nema fac loc cu greutate și 

cind spun asta nu mă 

refer la îndeletniciri du- 

re, care cer forță de hal- 

terofil, ci la treburi aparent delicate. 

pentru că vor har, nu mușchi de oţel, 

“or inteligență, nu schimb de noapte, 

deși, dacă stau së mă gindesc puțin, 

noaptea nu este deloc exclusă. Ea 

poate fi socotită materie primă pentru 

astfel de meserii. Meserii să le spu- 

nem? Meserie să se numească prelu- 

crarea, forjarea, laminarea visului si a 
insomniei? 

O astfel de meserie,pretinzind con- 
comitent ingenuitate — ingenuitatea 
celui care numără norii — dar si curaj 
— curajul care străbate jungla — este 
meseria de regizor. De regizor de film 
in special. 

Pe toate meridianele lumii regia de 
film este o profesiune masculină. Îna- 
inte de război, excepţiile echivalau cu 
extravaganta. În ultimii zece ani, ele 
incep să se înmulțească. Caracterul 
general masculin nu se pune încă în 
discuție, dar citeva nume feminine 
care apar, care se afirmă, care se im- 
pun ne fac să credem că istoria cine 
matografiei, ca domeniu rezervat crea- 
torului de sex masculin, este o afirma- 
tie destul de șubredă în fața viitorului. 

Dar si în fața prezentului? 

Prezentul nu ne dă motive de incin- 
tare, dar nici de pesimism. Bineinteles 
că femeile care se azvirlă (azvirlă nu 
avintă este verbul) pe frontul regiei nu 
pot fi ferite de niciuna din dificultățile 
mai mult sau mai puțin inerente. De 
nici un suris. De nici o ricanare. Dar 
producătorul român a dovedit şi do- 
vedeste o atitudine antimisoginë. El se 
comportă ca un responsabil normal, 
care pune în balanţă, așa cum e nor- 
mal, calitățile artistice iar nu prejude- 
cățile seculare. Slavë normalului! 

Acest normal a îngăduit să pronun- 
tëm numele Malvinei Urșianu, regizor 
intelectual — militant, care s-a pre- 
ocupat și se preocupă pină la obsesie 
de condiţia femeii nu din epoca mala- 
coavelor, ci în perioada acestor prefa- 
ceri, a acestor răspunderi. Acest nor- 
mal a îngăduit să pronuntëm numele 
Elisabetei Bostan care isi consolidează 
o carieră internațională în domeniul fil- 


Foto: A Mihailopol - 


Un Romeo pe autocamion. O Julietă la C.A.P. 
Dragoste. Prejudecăţi. Sete de puritate. 
De bună voie şi nesilit de nimeni , 
filmul românesc promovează tineretul 


Cannes '74: după Fellini, nici o surpriză 


- e Nici o surprizë la Cannes. 
După «Amărcord», imensă 
frescă felliniană a Italiei di- 
naintea războiului — nimeni 
nu se mai aștepta într-ade- 
văr la un film-eveniment, la 

festivalul de pe croazetă. N-a fost o sur- 
priză nici scandalul devenit tradițional 
pe tema selecției franceze. Criticii au 
aruncat și de astă dată cu consecvență 
vina pe «cei din comisie care-și fac de 
cap pentru ca Franţa să fie prost repre- 
zentată». Fiecare critic (francez) era de 
părere că el însuși ar fi făcut o selecţie 
mai bună. 


inema 


e Amărăciune a fost şi «Afacerea Sta- 
visky», filmul lui Resnais. Regizorul a re- 
deschis dosarul unui caz celebru — cel al 
excrocului de pe malurile Senei. Și a 
făcut un film «nu ca să spună ceva despre 
implicaţiile lui sociale, ci numai ca să 
placă». Un film — spun comentatorii — 
lipsit de atitudine, un film de un obiecti- 
vism obosit. Un insucces,deși joacă Bel- 
mondo, deşi regizează Resnais, deși a 
costat cit a costat... 

e N-a fost o surpriză nici filmul lui Car- 
los Saura, «Verișoara Angelica», pentru 
că cineastul spaniol se afla de mai multi 


ani în atenția generală. Filmul prezentat 
acum — spun la unison judecătorii de pe 
croazetă — este expresia unei personali- 
tăți cu o viziune si un univers propriu. 
Fostul discipol al lui Buñuel s-a emancipat. 

e N-a fost o surpriză nici filmul ameri- 
canului Spielberg, «Sugarland Express» 
pentru că Spielberg este autorul unui alt 
tilm memorabil, «Duelul». Şi nici faptul că 
actrița Goldie Hawn, care joacă în acest 
film, este — cu sau fără laurii de la Cannes 
— considerată o mare actriţă a lumii. Se 
știa de la Oscar... 


e N-a fost o surpriză nici filmul lui 
Comencini, «Delictul de dragoste», un 
fel de investigaţie neorealistă în existența 
unor muncitori milanezi. Regizorul s-a 
apărat: «Nu este vorba de neorealism aici, 
este vorba de un film pătruns de un spirit 
civic foarte acut. Este filmul unei constiin- 
te, nu filmul unui profesionist». Italienii 
fac nu de azi de ieri film de atitudine și nu 
de modă... 


e N-a fost o surpriză nici «Parada» lui 
Tati, film realizat în străinătate, într-o co- 
producție fără nici o participare franceză. 
Se știe, la el acasă, Tati e deocamdată pe 
banca falitilor. Nici «Play Time», nici 
«Trafic» n-au acoperit cheltuielile de pro- 


ductie și cum părintele lui Hulot nu face 
concesii cu arta sa, nimeni nu i-a încre- 
dintat bani pentru «Parada», această nos- 
talgică revenire a «unchiului» în arena 
circului de odinioară și de totdeauna. 


e N-a mai fost o surpriză nici «Viorile 
balului» al lui Michel Drach. ÎI ştia toată 
lumea de luni de zile, de cînd rulează pe 
ecrane. Să fi fost poate o surpriză că a 
rulat și la Cannes... 


e Nici o surpriză, prezenţa lui Daniel 
Schmid, cu filmul «La Paloma», un acid 
comentariu despre societate, făcut în sti- 
lul unei melodrame siropoase. Dar la 
Daniel Schmid se așteptau mulți să facă 
o demonstrație de «cinematograf inteli- 
gent». 


e Dar — ştie toată lumea — într-un 
festival internaţional nu pot lipsi surpri- 
zele, singurul combustibil care îl alimen- 
tează. Dacă nu apar ele singure, trebuie 
fabricate. Așa că cele mai mari surprize 
le produce deobicei anunțarea palmare- 
sului. Pentru că,fără o surpriză supremă, 
un festival nu se poate încheia, fotografii 
de pe croazetă n-ar avea ce fotografia, 
conferințele de presă n-ar fi decit ceea ce 
spunea despre ele Fellini, în prima zi a 
festivalului, adică «repetarea în mai multe 
limbi a unor prostii greu de suportat chiar 
într-o singură limbă». Cannes însă tră- 
iește an de an din propria lui festivitate. 
Și aceasta înseamnă mizanscenă, iar în 
materie de întruniri cinematografice, pro- 


mului de basm şi feerie. Acest normal 
ne face să vorbim de Florica Holban, 
conştiinţă efervescentă a unor docu- 
mentare exemplare. Acest normal a 
făcut posibil să aflăm de Cristiana Ni- 
colae, autoarea acelui poetic si nuan- 
tat debut numit «Întoarcerea lui Ma- 
gellan». 

În curind va apărea pe ecranele noas- 
tre încă un nume feminin. E un nume 
celebru, Maria Callas, căreia autoarea 
îi adaugă pentru o mai fermă precizie: 
Dinescu. Filmul său se numeşte«De 
bună voie și nesilit de nimeni». Titlul 
sugestiv, peliculă de pionierat pentru 
că multe dintre numele de pe generic 
sint la prima lor mare răspundere ci- 
nematografică. Chiar și autorul sce- 
nariului, talentatul scriitor și excelen- 
tul editor Domokos Geza, care, ce-i 
drept, a fost coscenarist la coproduc- 
tia «Sentința», și el se află, propriu-zis, 
tot în poziția unui debutant. 

Nu vreau să anticipez cronica filmu- 
lui, deși sint convinsă că nici publicul 
și nici critica nu vor rămine insensibili 
în fața acestei suave povești de iubire, 
cu un Romeo șofer pe autocamion, 
cu o Julietă fiică de președinte C.A.P., 
cu o mare iubire și o mare ură, ură de 
familie ca in modelul lui Shakespeare, 
o ură care întunecă mințile celor bă- 
trini şi-i aruncă in tragic pe cei tineri. 

Nu vreau să vorbesc nici de bucuria 
estetică pe care ne-a dat-o Ana Szeles 
pe care am reintilnit-o, în sfirșit! după 
o atit de lungă absenţă într-un rol la 
început de liceană (cit de bine i se 
potrivesc coditele, sosetele, ghiozda- 
nul). 

Nu vreau së vorbesc nici de cusu- 
ruri și nici de unda aceea tandrë de 
poezie pură, care trece peste peliculă 
dindu-i un aer duios, dar nedulceag 
În această rubrică,aș vrea doar să sem- 
nalez că încă o sensibilitate —așa-zisă 
feminină — încă un tînăr — o tinără! — 
își face loc cu har si temeritate într-o 
meserie care cere rezistență de marato- 
nist și pumni de boxer categoria grea. 

Unii surid. Alţii se posomorăsc. Dar 
eu cred că sub cerul cinematografiei 
noastre e loc pentru toți. Şi cînd zic 
toți, mă gindesc la cei care luptă cu 
talentul, nu cu aranjamentul. La cei 
care sint preocupați de conflicte de 
conștiință, nu de intrigi de coridor. 

Ecaterina OPROIU 


ducătorii sint cei mai mari regizori. 

e Cannes '74 și-a avut totuși «surpri- 
zele» lui. Multe. După primele aprecieri, 
cea mai amară surpriză — asta este sigur 
— a fost cea oferită de un realizator care 
se bucura de un imens prestigiu: Ken 
Russel. Filmul său «Mahler» a fost pilula 
pe care n-a inghitit-o nimeni. Si n-a fost 
singura. Mai dulci sau mai amare, pe 
toate le-a umbrit Fellini, așa cum anul 
trecut le umbrise Bergman, așa cum altă- 
dată le umbrise Buñuel, De Sica sau chiar 
Alain Resnais — altul decit cel de astăzi. 


Anul XII (138) 


revistă lunară 


f de cultură | K ) 


cinematografică 
Bucuresti - lunie 1974 


România XXX 


Filmul istoric, o dimensiune 
a prezentului nostru 


«Filmele cu caracte 
istoric cer, după cu 

se ştie, o bună si des 
tul de îndelungată do 
cumentare. Dar şi cu 
noaşterea istoriei pe 
care o trăim acum ne 
cesită documentare 


România Filmul istoric, 
99 o dimensiune 
a prezentului nostru 


poate chiar mai pro 


fundă decit cea din hri 
soave. Prezentul cerg 
artistului să studieze 
si oamenii — numa 
astfel îi va înțelege 
va putea reda felul lo 


1. Ce credeţi că este mai preţios 
în experiența acumulată de filmul nostru istoric? 
2. Care îi sînt limitele? Cum pot fi depășite? 


3. Ce propuneţi pentru îmbunătăţirea 
filmului nostru istoric? 


Lucian Bratu: 


Filme care să nu fie 
simple evocări 
de epoci îndepărtate, 
ci să capete 
un caracter 
de tulburătoare 
actualitate» 


1. Cind am realizat filmul «Tudor», 
nu dispuneam de nici o experiență per- 
sonală, nici chiar de cea a cinematogra- 
fiei româneşti, pentru că acest film 
începea un drum în sfera acestui gen. 
Între timp au apărut și alte filme isto- 
rice româneşti bune, astfel că acum ne 
putem referi la o experiență. 

Cel mai prețios element al acestei 
experienţe mi se pare a fi dovada de 
netăgăduit că avem la ora actuală forțe 
de creaţie care pot fëuri opere si mai 
însemnate și o cinematografie care în 
repetate rînduri şi-a relevat maturitatea 
prin capacitatea ei organizatorică si de 
producție, trecînd cu succes examene 
dificile cu prilejul realizării unor ase- 
menea filme. 


2-3.4 nu ne lăsa copleșiți de per- 
sonalitatea istorică pe care o abordăm, 
adică a nu ne înşela să credem că simpla 
prezenţă pe ecran a unei mari şi intere- 
sante personalități din istorie poate 
aduce de la sine succesul filmului; a nu 
confunda filmul «pentru public» sau 
filmul de «succes comercial» cu aglo- 
merarea de bătălii în care uneori spec- 
tatorul discerne cu greu cine se bate 
cu cine, sau mai ales de ce; a avea mai 
multă încredere în mijloacele Filmului 
şi mai multă pasiune în a le căuta (crea- 
tor si în substanță), nemultumindu-ne 
doar de-a rămine buni istoricieni, psi- 
hologi, moralisti, demografi etc: a esen- 
tializa structurile acestor filme pinë la 
adîncimea acelor zone de adevăruri 
care pot convinge si emotiona pe con- 
temporanul nostru, determinind ca un 
film să nu rămînă doar la stadiul evo- 


IDE PPP PIE ACI, PIEDONE POSE REED II A IE IDR Di A at TI PPR IE DEE A DD RE IE, e E PER N E E EI A IES TR SURE DP 


2 


cării unei epoci îndepărtate (oricit de 
tentant ar fi insolitul ei), ci să capete un 
caracter de tulburătoare actualitate 
deşi ne înfăţişează vremuri demult 
apuse. 

Pentru aceasta, în afara marilor mo- 
dele ale genului produse de alte cine- 
matografii, ne stă la dispoziție posibili- 
tatea de a dezbate în cadrul oferit 
de organizația obștească a cineastilor 
români toate problemele devenirii si 
promovării filmului istoric românesc. 


| Dumitru Fernoagă: 


«Filme care să facă, 
în mod artistic, 
educația patriotică 
a spectatorilor 
și 
în special 
a tineretului» 


1. Aducerea pe ecran, in cadrul epo- 
peii nationale a filmului romënesc a 
unor personalități cu valoare de simbol 
din trecutul nostru, a unor momente 
ale luptei poporului nostru pentru 
libertate şi dreptate socială, pentru 
independența naţională, a constituit un 
pas hotërit menit să afirme cinemato- 
grafia noastră, atit in tarë,cit si peste 
hotare. 


2. Filmului de evocare a trecutului i se 
cere — pe lîngă scrupuloasa reconsti- 
tuire a epocii — o mai largă dimensiune 
socială, umană și psihologică, proprie 
momentelor și personalităților mari ale 
istoriei. „Trebuie să depășim limitele 
unui anumit ilustrativism, a montărilor 
dominate de elementul spectaculos, în 
favoarea unei adinciri filozofice cu pro- 
funde rezonanțe în contemporaneitate. 


zS Ca şi pentru alte genuri cinemato- 

grafice şi în această categorie de filme 
trebuie să pornim, în primul rînd, de la 
scenariu. 


Plecind de la această cerință de bază 
și pentru a depăși limitele actuale ale 
filmului istoric, am promovat în pro 
ductie filmele: Cantemir — scenariul 
Mihnea Gheorghiu, regia Gheorghe 
Vitanidis și Ștefan cel Mare (Bătălia 
de la Vaslui) — scenariul Valeria Sado- 
veanu, Constantin Mitru şi Mircea Dră- 
gan, regia Mircea Drăgan. 

Sînt convins că aceste filme vor înfă- 
tisa, în imagini artistice de o factură 
superioară, lupta de veacuri a poporului 
român pentru neatirnare, pentru păs- 
trarea ființei naționale, dirzenia, erois- 
mul unor personalități strălucite ale 
istoriei noastre. 

Cred că aceste filme vor sta cu cinste 
alături de Dacii, Columna, Mihai 
Viteazul si Tudor, constituind un 
mijloc de seamă în educația patriotică 
a spectatorilor, în special a tineretului. 


Mihnea Gheorghiu: 


«Filme pe măsura 
politicii culturale 


a României 
și a poziției 
țării noastre 


în lumea de azi 
si de mîine» 


1. Sint mai bine de zece ani de cind 
cinematografia noastră socialistă a reu- 
şit să depăşească etapa filmului istoric 
descriptiv și decorativ, trecînd la nuan- 
tarea genului în lumina datelor contem- 
porane ale interpretării trecutului, adi- 
că în justa lumină a materialismului 
istoric și dialectic. Această trăsătură de 
participare a peliculei la cronica vie a 
neamului, la politica națiunii noastre 
socialiste, cu argumentele rațiunii, ale 
logicii istoriei și ale psihologiei maselor, 
şi într-o viziune modernă a rolului per- 
sonalitëtii, mi se pare că ar putea con- 
stitui aspectul pozitiv la care vă refe- 
riti. 


Resin, din păcate, destule, ca să me- 
rite o nouă atenție. Este ingerinta per- 


de a gîndi.» 


Nicola 
CEAUSESC 


petua a falsei valori in această materie, 
atit de sensibilă la vetust și ridicol, incit 
exagerările in ambele sensuri (decorativ 
si monumental cit și vulgarizatorul «ac- 
tual») ar putea sfirși prin a îndepărta 
publicul tocmai de acest gen preferat 
de el pină acum. 


3.0 exigentë din cele mai acute la 
propunerile întimplătoare, ca si față de 
artizanatul vulgarizator aflat in plin 
proces de grafomanie serialë. Së se reia, 
cu toată seriozitatea ştiinţifică necesară, 
discuţia asupra planului epopeii natio- 
nale cinematografice, spre a se decide 
ce filme së se facă si cum si de către 
cine. Sintem într-o etapă de dezvoltare 
pozitivă a filmului istoric românesc, în 
care se pot evita semnele decadentei lui 
artistice (ce apar mai înainte de a fi 
dat tot ceea ce putea și ar trebui să 
dea) și trece la o etapă superioară în 
care să i se folosească puterile pe măsura 
nevoilor politicii culturale a României 
şi a cerinţelor poziţiei țării noastre în 
lumea de azi și de miine. 


Dumitru Ghise: 


«Filme care 
să prelucreze 
datul istoric, 


dar încărcîndu-l 
nu numai cu emoție, 
ci și cu materie 
pentru o reflecţie 
contemporană» 


1, Însăși abordarea temelor istorice 
de mari proporții şi semnificaţii, de care 
se leagă desfășurarea unor mijloace 
cinematografice de amplitudine, îmi 
pare a fi o achiziție de pret a experienţei 
noastre cinematografice în general. Mi 
se pare apoi valoros faptul că unele din 
filmele istorice realizate, pe lîngă di- 


mensiunea lor educativ-patriotică. re- 
prezintă și o reușită artistică. Prin 
ceea ce au ele mai bun, aceste filme 
prelucrează datul istoric, transfigurin- 
du-l și încărcîndu-l nu numai cu emoție, 
ci şi cu materie pentru o reflexie con- 
temporană. Filmul istoric bun devine 
în acest fel un bun film de actualitate. 


Beure: factologia și didac- 
ticismul! 

«Istoria» în sine văzută ca o aglome- 
rare de întîmplări, ca o grămadă de 
grăunţe pe care stă cocotat cineastul, e 
lipsită de interes și har. Istoria poate 
deveni şi este interesantă în măsura în 
care o percepem, fără a deforma lu- 
crurile, cu ochiul zilelor noastre, sur- 
prinzind nexul faptelor, descoperind 
ratiunile lor adinci și frumuseţea luptei 
şi ascensiunii umane pe treptele istoriei. 
Așadar, o «scurtă istorie» plină de 
poezie si filozofie. 


3. O selecție tematică pe liniile direc- 
toare înfăţişate de curind în fața cineas- 
tilor de tovarășul Nicolae Ceaușescu, 
secretarul general al partidului. Muncă 
intensă și exigentă a scenariștilor și 
regizorilor pentru transfigurarea artis- 
tică a temelor alese. O viziune contem- 
porană, adică marxistă, asupra istoriei. 


Mircea Mureşan; 


«Filmul istoric 
trebuie să cultive 
sentimentele 


patriotice şi 
să educe spectatorul 
în spiritul dragostei 
faţă de eroismul 
poporului nostru) 


1. Cred cë experienta acumulata ar 
putea avea două aspecte: unul (si nu 


Pe platouri 
două filme 
despre 
Dimitrie 
Cantemir 


neapărat in ordinea importanței, deși 
ea nu e de neglijat) ar fi de ordinul 
organizării producţiei. Prin încercările 
maxime la care a fost supus centrul 
de producție de la Buftea de unele 
filme de mare anvergură, cum a fost 
«Mihai Viteazul» sau «Columna», s-a 
introdus o disciplină a pregătirii filmă- 
rilor, a programării lucrului, care a 
avut etecte pozitive asupra întregii 
structuri a sistemului de producție 
cinematografică. 


Al doilea aspect este de ordin artistic. 
Volumul imens de reconstituire pe 
bază de documentare, de consultări 
ştiinţifice largi, a implicat o rigoare pro- 
fesională, o obligație morală de a nu 
irosi o muncă uriașă și, fireşte, valori; 
obligație care a condus la o anumită 
ţinută de spectacol «frumos». Pe de altă 
parte, filmele istorice realizate au de- 
monstrat implicit necesitatea lor în- 
tr-un repertoriu cinematografic alcă- 
tuit cu menirea evidentă de a cultiva 
sentimente patriotice, de a educa spec- 
tatorii, în special pe cei tineri, în spiri- 
tul dragostei față de eroismul trecutului 
poporului nostru. 


2. Dacă există limite, firește că ele 
sint mai degrabă subiective; tin de o 
anumită concepție asupra filmului isto- 
ric. Cred că realizatorii de fim istoric 
şi-au propus pentru realizările lor o 
anumită viziune estetică și,din punctul 
lor de vedere, filmele sînt reușite po- 
trivit intentiilor. 


De obicei se spune că filmele noastre 
istorice sînt în mod exagerat ilustrative 
(prin aceasta patetige) în dauna unei 
laturi interioare a fenomenului istoric 
tratat, a unor trăsături mai personale. 
mai umane ale eroilor. 


Cred că ambele viziuni — și cea 
practicată, si cea mai mult critică — 
sînt valabile. 


3. Cred că avem obligația morală, 
politică și profesională să continuăm a 
face filme din trecutul istoric al ţării 


noastre. Aceasta e problema principală. 
Nu știu dacă sugestii anume, teme sau 
subiecte propuse de mine, aici, ar avea 
vreo urmare. De aceea nici nu propun. 
Repet, tematica filmului istoric trebuie 
să intre în politica curentă, consecven- 
tă, cu o perspectivă îndelungată, a pro- 
ducătorilor, a caselor de filme. 


Sergiu Nicolaescu: 


«Filme 
care 
să răspundă 
imperativelor 
actualității 
si 
așteptărilor 
publicului) 


1. in primul rind aș vrea să fac o 
diferenţiere între filmul istoric apro- 
piat și filmul de epocă. Simt nevoia să 
fac această diferențiere pentru că fil- 
mul nostru a obținut rezultate diferite 
si ele, în funcție de această împărțire. 
Filmul de epocă — «Tudor», «Dacii», 
«Columna», Mihai Viteazul» (ca să nu 
citez decît pe acestea)—s-a impus ca 
gen nu numai la noi în tarë, ci si peste 
hotare. Este de fapt, pînă acum, sin- 
gurul gen de film din producția noastră 
care și-a cîștigat recunoașterea pretu- 
tindeni. 

Mai vreau să precizez un lucru: fil- 
mului istoric nu i se pot impune niște 
canoane, indiferent de epoca pe care 
o abordează. De asemenea vreau să 
precizez un lucru important de reținut 
şi anume că acest gen de filme repre- 
zintă momentul în care au fost făcute 
şi susțin cu fermitate ideea că ele sînt 
o comandă socială a actualități. 

Rëspunzind, deci, la întrebarea primă 
tin să spun că filmul istoric îmi apare ca 
o necesitate si că așa cum s-a făcut pinë 
acum (cu unele excepții și cu unele 
rezerve pe care nu este locul să le ana- 
lizez aici)yel a permis acumularea unui 
profesionalism și a unei specializări 
care nu puteau fi dobindite decit cu 
multă muncă și cu mulți bani. 


1 


2. Dacă ar fi vorba de performante 
sportive,aş putea răspunde toarte ușor 
la această a doua întrebare. Așa cum 
spuneam mai sus, filmul istoric repre- 
zintă momentul în care a fost el realizat. 
lată de ce n-aș putea să spun cum aș face 
astăzi un film care să depășească în va- 
loare «Mihai Viteazul», pentru că nu 
știu dacă am să mai fac vreodată un 
film ca «Mihai Viteazul». Termenii 
creației cinematografice sînt mereu 
alții si ei se amplifică în mai multe di- 
rectii. Implicatiile sînt tot mai nume- 
roase, iar îndatoririle realizatorului 
de asemenea. Așa încit o nouă abordare 
a unei teme istorice — chiar dacă din 
aceeași epocă cu a unui alt film — ne 
apare astăzi mai încărcată din punct 
de vedere problematic. 


3. Teoretic, mai nimic. În momentul 
de față fac un film istoric. Dar încep 
acest film covirsit de o constatare ui- 
mitoare: publicul s-a schimbat enorm. 
Nu mai e același. El cere altceva și 
așteaptă altceva de la filmul istoric 
românesc. Exigenta publicului imi pare 


că a evoluat mai repede decit abilitatea 
noastră artistica. 

Cu noul meu film am să încerc să 
spun același lucru ca în «Dacii» sau 
«Mihai Viteazul», dar într-o formă 
nouë,cu care să mă pot reapropia de 
spectatori. Filmul istoric, după părerea 
mea, nu există și nu poate exista fără 
un public foarte numeros și fără o ieșire 
mondială. Fără aceste două coordonate 
el este un act inutil. Filmul istoric este 
prin esența sa politic. Primele lui înda- 
toriri sînt sociale, patriotice, iar planul 
artistic este supus acestor două co- 
mandamente. Scopul nostru este astăzi, 
cred eu, să facem ca toate aceste ele- 
mente să meargă minë în mînă. 


Gheorghe Vitanidis: 


« Filme care să discute 
într-o viziune 
contemporană, 


despre personalități 
sau perioade 
importante din 
istoria 
neamului nostru> 


1. Paradoxal, dar prestigiul cinema- 
tografiei românești post-belice se bi- 
zuie cu precădere pe filmele istorice si 
nu pe cele de actualitate. Realizarea 
unui film istoric este un act de curaj si de 
cultură. De la «Tudor» și «Mihai Vi- 
teazul», la «Ştefan» si «Cantemir», cred 
că s-au scris scenarii interesante, cu 
trimiteri în actualitate, dezvăluind pe- 
renitatea poporului român pe aceste 
meleaguri, cinstea si hărnicia lui, dra- 
gostea lui de glie și de libertate, dorința 
lui de pace și bună înțelegere cu toți 
vecinii, jertfele lui pentru apărarea 
acestor idealuri, pentru împlinirea uni- 
tății dintre fraţii tuturor ținuturilor 
românesti. 

Noi, regizorii și colaboratorii noștri, 
am impus un spectacol cinematografic 
de prestigiu. Putem afirma așadar că 
am învățat și știm să facem filme isto- 
rice, că avem pentru asta și actori 
remarcabili (atunci cînd sînt liberi si 
pentru film). 


2,Nu este ușor să operezi, să mi- 
nuiesti, să lucrezi cu «idoli» sau cu 
«monştri sacri», care nu de puţine ori 
te copleșesc. De aici o oarecare crispare 
a expresiei cinematografice. Limita cea 
mai mare şi pericolul cel mai greu de 
evitat sînt monumentalitatea exagerată, 
o anume pretiozitate, o oarecare an- 
chiloză a multor pelicule istorice; o 
limitare exagerat monocordă a genu- 
rilor cinematografice în domeniul fil- 
mului istoric. Sînt prea timide experi- 
mentele cinematografice, inovaţia lim- 
bajului de expresie. 

Prin filmele noastre istorice nu este 
suficient să închinăm doar imnuri, ode 
sau oratorii; alteori operăm cu mijloa- 
cele discutabile ale filmului de aventuri. 
Cum s-a mai spus, trebuie să coborim 
eroii istorici de pe soclu. 


3, Să extindem aria genurilor cinema- 
tografice — chiar dacă este vorba de 
personalități sau perioade istorice im- 
portante. Să facem filme istorice mai 
adevărate. 


3 


filmul 
românesc 


de actualitate 
'74 


e Inginerul lon Mușat (Ovidiu Moldo- 
van) 


Este proaspăt absolvent, dar aerul stu- 
dentiei nu l-a părăsit încă. Aerul studen- 
tiei, adică un aer de tinerețe, adică un aer 
unde certitudinile sint vesele si visele 
sint grave. Este proaspăt absolvent și, ce 
curios, nici un moment nu se gindeste la 
căpătuială, la comoditate, la aranjamente. 
Vrea doar, prin munca lui, să-i ajute pe 
ceilalți, simplu, fără emfază, fără a-și face 
din asta un merit, merit din acele merite 
imediat convertibile în avantaje si privi- 
legii. Datoria pentru lon Mușat nu este 
datorie: ea înseamnă pur și simplu a trăi. 
lubirea lui pentru actrița Liana Popa este 
ca și calea pe care a ales-o în viață: simplă, 
statornică, directă, sinceră. Şi totuși nici 
o clipă clișeul caracterizării de «personaj 
pozitiv» nu i se potrivește. Mai curind, 
dacă e să găsim o formulă, lon Mușat 
este un revelator intens al slăbiciunilor 
celor din preajma lui. Așa după cum un 
chip foarte tinăr accentuează parcă ridu- 
rile figurilor pe lingă care trece. 

e Actrița Liana Popa (Tamara Cretu- 
lescu) 


Este proaspătă absolventă, la teatru, 


Le cunoaşteţi? Le ı 


Va recunoastet 
Șase filme dintr-un an. Personajele lo: 


Despre o anume fericire 


si crede mai mult în cariera de vedetă 
decit in meseria de actor. Un teatru de 
provincie nu poate fi decit o etapă obosi- 
toare, fără importanţă, o corvoadă. Un 
mare rol acolo? Mai bine o apariție de o 
clipă la televiziune. E și ea îndrăgostită, 
dar nu de lon Mușat, ci de colegul lui 
Mușat, care și-a făcut drum în centrală, 
care are maşină, care «are viitor». Ea nu 
stie însă că un carierist își păstrează tot 
viitorul doar pentru el, că cei care-și fac 
drum cu coatele sau cu pumnii n-au ne- 
voie de tovarăși de drum. Nu ştie, dar o 
va afla, pentru că totul se află pină la urmă, 
chiar şi faptul că «exilul ei provincial» 
nu e decit începutul unei anume fericiri. 


e Inginerul Liviu Filimon (lon Cara- 
mitru) 


Este proaspăt absolvent, dar minuie cu 
îndeminare și profesionalism tot felul de 
sfori și de pile prin care să se plaseze 
acolo unde e mai comod si mai bine. Nu 
e atit cinic cit superficial, nu e atit detes- 
tabil cit inconsecvent. Pseudoprincipiile 
lui de viață provin dintr-o amoralitate 
uneori chiar naivă. Nu putem decit să-l 
compătimim 


O actriță «din provincie», un inginer din fabrică, un inginer 
«de la centru»: trei concepții despre prezent si viitor 


Proprietarii 


e Inginerul Teodor Dan (Stefan lor- 
dache) i 

Pentru acest tinăr inginer, cam închis în 
sine, cam singuratic, uzina este un uriaş 
pariu si o chezășie. El nu este un salariat, 
ci un luptător; munca lui este mai intii 
de toate o bătălie crincenă cu orice inerție, 
cu orice umbră de compromis, cu orice 
abdicare si renunțare, cit de mică, de la 
scopul propus. Teodor Dan duce o cru- 
ciadă personală, totală și capitală împo- 
triva birocratilor evazivi și a carieristilor 
fatarnici. Rănile primite in aceste infrun- 
tëri le suportă cu stoicism, victoriile le 
primeşte cu o firească convingere. E un 
adevărat constructor și un pionier fără 
` teamă în fața noului, riscului sau oboselii. 
Singura amintire, pe care o are dintr-o 
familie şi o casă distruse în vremea răz- 
boiului, este o pendulă, care pentru el 
nu bate decit la timpul viitor. 


e Secretarul Roates (George Constan- 
tin) 
Secretar la judeteana de partid, răs- 


4 


punzător de soarta marii uzine, Roateș 
este un om corupt. E vorba de o curioasă 
corupție, în care nu intră nici un element 
material sau personal. Roates este corupt 
de propria lui intransigentë, de autoritatea 
mare care i-a fost încredințată, și care, 
folosită principial, dar rece și distant, l-a 
rupt de ceea ce se cheamă omenie. Uzina 
mijloacelor de producţie merge, si merge 
bine. Asta e tot ce-l interesează pe Roateș. 
Tulburările, fluctuațiile care se petrec in 
uzina vie, între «proprietarii» ei, el le so- 
lutioneazë fără multe discuţii, cu sancti- 
uni şi sentințe. Izolarea lui în spatele pro- 
priei autorităţi și puteri este mai mult 
insă decit o sancțiune: este o sentință 
definitivă. 


e Prim-secretarul Mușat (Amza Pellea) 

Muşat este prim secretar al județului. 
Dacă, în cazul lui Roates, puterea a deve- 
nit o formă rigidă de incomunicabilitate, 
la Muşat, ea înseamnă înțelegere, dăruire, 
neobosită apropiere de oameni. Autori- 


Sînt aceste personaje adevărate? 
Sînt memorabile? 

În ce măsură reprezintă ele 
societatea românească de azi, 
dinamica ei revoluționară, idealurile ei? 
Aşteptăm opiniile dumneavoastră! 


Un constructor singuratic, 
un secretar despotic: trei 


tatea lui Mușat este sfătoasă si in conti- 
nuu dialog cu ceilalți, intransigența sa 
motivată si într-o continuă dezbatere. 
Direcţiile pe care au mers cei doi vechi 


6 Sanda Dobrescu (Adina Popescu) 

Dincolo de cazul particular — o tinără 
nu intră la facultate pentru că a sufe- 
rit o deceptie sentimentală — din- 
colo de farmecul unui personaj făcut din 
lacrimi şi zimbete, Sanda Dobrescu poartă 
cu sine mesajul unei tinereţi «cu pro- 
bleme». Ea este reprezentanta celor care 
dintr-un motiv sau altul nu reușesc să 
intre la facultate, și trebuie să-şi schimbe 
total direcţia vieții. Ea răspunde practic 
la întrebarea: «și acum încotro?» Un 
răspuns sincer și direct al unei tinereti 
care nu se pierde cu firea, care ştie să 
caute și să găsească soluţia cea mai bună, 
o tinerețe perseverentă, ambițioasă şi răz- 
bătătoare. Uneori enervant lucidă, uneori 
coplesitor naivă, întotdeauna cu capul 
în nori și cu picioarele bine, dar bine 
înfipte în pămint. Tinereţea de azi, de 
aici, de acum. 

6 Meșterul Panait (Toma Caragiu) 

Este secretarul de partid al uzinei, deşi 
nimeni nu-l numeşte vreodată astfel. | 
se spune tovarășul Panait, dar pentru 
toată lumea e clar că el este «tovarășul 
secretar». Meşterul Panait nu deţine o 
funcție, ci funcția aceea face parte din 
el. Ca încruntările nemultumite sau a- 


Dragostea începe vineri 


un prim-secretar luminat, 
concepții despre proprietate 


prieteni şi activiști de partid constituie 
împreună o exemplară lecție morală. Lec- 
tie ale cărei argumente sint doi oameni 
ai zilelor noastre. 


muzat-candide. Cu mustata care-i aco- 
peră zimbetul sau lasă să se strecoare 
pe sub ea acel: «amin», cu care pune 
punct și diagnostic unei situații. Umorul 
lui ascunde, ca acela al țăranilor, sanctiu- 
nea unui viciu sau a unei nedreptăți. 
Candoarea lui e de suprafaţă, și sub ea 
se ascunde o mare siguranță de sine, o 
încredere în instinctul lui de om, cunoscă- 
tor de oameni. Graţie acelui instinct mai 
ales, meșterul Panait este omul cel mai 
temut, dar și cel mai iubit din uzină, este 
«omul lor», este secretarul. 


6 Tovarășa Marieta (Margafëta Po- 
gonat) 


Tipul de muncitoare foarte priceputa, 
foarte capabilă, despre care toată lumea 
știe că «se descurcă» oricum, în orice 
situație, oricite i s-ar da de făcut. lute 
si precisă, ca maşina pe care o minuieşte 
si aproape la fel de rece, de înghețată ca 
ea. Aprigă, colțuroasă, aspră cu ea însăși 
și cu cei din jur. Ea este muncitoarea 
model. Model de constiinciozitate, de com- 
petentë, de eficiență. Ea este de fapt 
Marieta, pur si simplu Marieta, o femeie 
foarte dreaptă, foarte dintr-o bucată si 
foarte singură, pentru că «nu se poate 


Cunoasteti? 


in ele? 


ne reprezintă? 


trăi oricum». Inițial «personaj de culoare 
locală», această Marietă devine un per- 


sonaj-lectie, o lecție avertisment pentru 
Sanda, fetișcana înșelată în dragostea ei 


Un meşter înțelept, o tînără cu probleme, o femeie 
dintr-o bucată: trei destine contemporane 


Trecătoarele iubiri 


Un inginer orgolios, un secretar devotat, un activist model: 
; trei unghiuri ale adevărului 


este vorba lui obișnuită, și-l caracteri- 
zează perfect. Sincer îndrăgostit de me- 
seria lui, sincer interesat de bunul mers 
al şantierului, dar la fel de sincer iubin- 
du-se pe sine și cariera sa. Personaj 
complex, pe muchea de cuțit intre bine 
și rău, un toarte interesant «negativ» cu 
încărcătură pozitivă, ratat din păcate prin- 
tr-o răsturnare brutală în tiparul unui 
negativ de duzină. Credibil şi deci con- 
vingător, atita vreme cit acel faimos «eu 
am întotdeauna dreptate» funcționează 
cu acoperire. 

6 Tovarășul Dirdea (Cornel Coman) 

Secretarul de la judeteana de partid. 
Tipul activistului ideal. Calm, ponderat, 
omenos si foarte drept. Îşi cunoaște 
bine oamenii. Problemele lor sint şi pro- 
blemele lui. Este respectat și respectă 
la rindul lui pe cei din jur, chiar și pe 
Obreia pentru ceea ce are bun si valoros 
in el. Nu ţine «să facă dreptate» in cazul 
Moruzan, ci «să se facă dreptate», in 
ideea că cei care au greșit trebuie să-și 
repare singuri greşeala. Ca tip uman, 
Dirdea este exact opusul lui Obreia: 
modest, lipsit de orgolii şi ambiţii perso- 


nale, preocupat de o singură idee — 
să-și facă datoria. În cazul de față, da- 
toria lui fiind să miște oamenii din în- 
tepeneala respectuoasă, in care i-a fixat 
Obreja. 


6 Tovarășul Vasilescu (Nucu Pău- 
nescu) 

Muncitor vechi și vechi secretar de 
partid, deci cu experiență. Om de bună 
credință, devotat șantierului și oricui se 
zbate pentru bunul lui mers. Obisnuit 
să fie activ, este speriat de batrinete. 
Obisnuit să fie util, îl sperie ideea inuti- 
litëtii Fascinat de Obreja, de energia 
lui, de ideile lui noi, își face o sarcină de 
onoare din a-l ajuta să și le pună în apli- 
care, drept care greșește cot la cot cu 
el, dar convins că totul e spre binele 
șantierului. Relaţiile lui cu oamenii sint 
şi ele duble: de suflet, dar ușor despotice; 
principiale, dar mereu dirijate din um- 
bră de Obreja, căruia îi acordă credit și 
ascultare fără limită. Pină la proba con- 
trarie. Dar acea probă contrarie îl transfor- 
mă pe Vasilescu într-un incredibil erou 
pozitiv, înşelat în buna lui credință. 


De bună voie si nesilit de nimeni 


e Arhitectul Andrei (George Motoi) 


A-ti regăsi țara, locurile şi chipurile ei, 
după o lungă absenţă, este ca și cum te-ai 
regăsi pe tine însuți după o lungă tăcere. 
A reveni acasă, în momentul în care o 
boală incurabilă pune un punct viitorului, 
nu poate decit să facă regăsirea mai acută, 
mai semnificativă. Andrei și călătoria lui 
in pran de noapte sint o definiţie si în 
acelaşi timp o dilemë:detinitie a «dorului», 
chinuitoare intrebare pusă unor iubiri 
mult mai puţin trecătoare decit însăși 
viața. Oarecum înstrăinat — nu de lunga 
lui absenţă fizică din tarë, ci de apropierea 
morţii — personajul percepe pulsul vieții 
pe aceste meleaguri, ca pe o speranţă 


difuză în nemurire. 


e Inginera Lena (Silvia Popovici) 


Neliniştea unei iubiri pierdute, senti- 
mentul ratării sentimentale, senzația timpu 
lui si a tot ceea ce, iremediabil, se pierde 
în fuga lui, toate aceste stări sint subli- 
mate de-o majoră pasiune a meseriei ei 
de arhitect: Lena construieşte, visează 
construind, ordonează peisaje, creează. 
Peisajul interior al personajului, bintuit 
de regrete si de temeri, își estompează 
liniile în fața acestui elan vital, îndreptat 
în afară, al utilității, participării şi integrării 
într-o lume. Valoarea morală a acestui 
eian e cu atit mai mare cu cit îşi trage rădă- 
cinile şi seva dintr-o fragilă nefericire. 


Un bărbat care s-a întors să moară acasă. O femeie 


care s-a realizat 


în meserie, dar a eşuat în dragoste 


Trei scrisori secrete 


ə Inginerul Obreja (Mircea Albulescu) 


inginerul șef al șantierului, director- 
adjunct. Om al noului, excelent din punct 


de vedere profesional, foarte muncitor 
şi tenace, dar plin de sine și de conștiința 
valorii sale. «Eu am întotdeauna dreptate» 


O Julietă modernă, un 
un părinte sufocat de prejudecăți 


6 Agnes (Ana Szeles) 

Are 18 ani și iubește, dar între ea si 
dragostea ei, stă,ca o mlaștină de netrecut, 
dușmănia veche dintre tatăl ei şi tatăl 
celui iubit. Are 18 ani şi e crescută in 
teama față de capul familiei, căruia ştie 
că-i datorează, prin datină, totală ascut 
tare si supunere. Are 18 ani și nici o șansă 
de partea ei. Niciuna, în afară de ea însăşi. 
Pentru că numai ea poate să rupă lanţul 
acelei dușmănii, trecindu-se pe sine de 
partea «dușmanului», ca o garanție de 
pace. Dar pacea aceea e plătită prea 
scump ca să-i mai aducă și fericire. 
Victoria acestei Juliete moderne asupra 
prejudecatilor din toate timpurile este 
o victorie amară care seamănă foarte 
bine cu înfringerea. 


e papi Matei Cleian (Romeo Pop) 

oarte curat și sincer, dar mai ales 
foarte prea tinăr ca să aibă întreaga cu- 
noastere de oameni și destula experiență 
a vieţii, Matei e convins că ajunge să fii 
cinstit şi curat pentru ca totul în jurul 
tău să fie cinstit și curat. Dușmănia bă- 
trinilor i se pare un joc de copii mari, 
pe care-l va sparge precis dragostea lui. 
Matei este un tinăr pentru care lucrurile 
sint drepte, clare și definitive. Căsătoria 


tînăr 


încrezător în oameni, 


cu o altă Agnes, infirmă și modificată 
sufletește, acel gest de uriașă răspundere, 
făcut cald, cu dragoste și cu durere, îl 
definește perfect, vine de fapt în prelun- 
girea unui personaj de mare limpezime 
și frumuseţe morală. Este semnul lui de 
maturizare. 

e Preşedintele de colectivă Barta-baci 
(Fabian Ferenc) 

Cindva nedreptăţit și neputind să uite 
acea nedreptate, cindva umilit și nedorind 
să uite acea umilință, Barta-baci își poartă 
starea socială de azi ca pe o dovadă 
asupra celui care l-a nedreptăţit ieri. 
EI, Barta-baci, este azi preşedintele co- 
lectivei pe care celălalt, Clejan, a înfiin- 
tat-o, el este azi cel tare iar celălalt, dus- 
manul de atunci, un nimeni, un infrint. 
Și iată că feciorul acelui înfrint îi cuce- 
reste fiica, si iată că acolo unde se cu- 
vine, crede el, să existe doar ură, înflo- 
rește dragostea, iar el Barta-baci începe 
să se simtă învins, din nou învins, și în 
altă bătălie pe care nici măcar nu se 
pricepe s-o ducă. O bătălie pe care o 
pierde jalnic și cumplit în egală măsură: 
bătălia cu propriile-i prejudecăţi, cu pro- 
priile-i resentimente, cu propria-i vio- 
lenţă interioară. 


5 


MA fascineazë ceea cc 
pe alții îi sperie 
(Domokos Géza) 


Scriitorul Domokos Geza, di- 
rectorul editurii «Kriterion», co- 
autor al scenariului la filmul 
«Sentința», scenarist al unui film 


-monografie a județului Covasna, 
scenarist al filmului «De bună 
voie și nesilit de nimeni». 


— «De bună voie si 
nesilit de nimeni» re- 
prezintă prima dum- 
neavoastră colabo- 
rare ca scenarist cu 
studioul «Bucureşti». 
Sub ce auspicii a început această 
colaborare? 

— Incurajatoare. Scenariul s-a apro- 
bat repede, filmul s-a realizat în timp 
scurt și a costat foarte puțin. Cred că 
am fost un debutant norocos. Pe de 
altă parte, profesional vorbind, am fost 
si sint încă fascinat de caracterul com- 
plex al acestei arte, de interferentele 


inema 


de gusturi, experiente, convingeri, de 
tot acest joc al potrivirii unor elemente 
care la prima vedere par së nu se po- 
trivească. Ma fascinează adică, exact 
ceea ce pe alţii îi sperie: caracterul co- 
lectiv al acestei arte. 


— Scenariul dumneavoastră e 
inspirat dintr-un fapt real. Prin ce 
anume v-a atras el atenţia? Ce în- 
cărcătură de idei și de probleme ati 
intrevëzut în el? 


— Drept să spun, la început m-a 
impresionat faptul că băiatul acela s-a 
căsătorit totuși cu fata invalidă. M-a 
impresionat noblețea, frumusețea mo- 
rală a acelui gest. Pe urmă am fost 
preocupat de faptul că toată această 
poveste este in fond consecinţa unei 
realități sociale, de care trebuie să 
ținem seama. Căci iată: noi nu mai a- 
vem clase sociale antagonice dar a- 
vem, în cadrul aceleiași clase, deose- 
biri de stare socială. Asta duce, ca în 
filmul nostru, la o inegalitate a șanse- 
lor în făurirea unei vieți personale, 
chiar și în lucruri atit de intime cum e 
dragostea... M-a interesat și o altă 
idee, sugerată de existența celor două 
personaje adverse: Clejan și Barta. Ei 
sint exponentii a două etape din evo- 
lutia societăţii noastre. O primă etapă 
de luptă, de cucerire a puterii, care 
cerea un anume stil si un anume tip 
uman, etapă în care au fost foarte utili 
oameni de genul lui Clejan — și o a 
doua etapă, de așezare, de stăpinire a 
bunurilor cucerite, și care cerea, firește, 
alt tip uman. Astăzi, aceste două tipuri 
trăiesc alături și muncesc pentru ace- 
leași idealuri. Sigur că fiecare are în 
felul său dreptate, dar această drep- 
tate se integrează într-o realitate con- 
tradictorie, în evoluţie, deci în perfec- 
tionare. Acest lucru este firesc și util 
în viața societăţii, dar poate avea une- 
ori consecințe personale dramatice. 


— Cu ce sentiment ati dori să se 
plece de la acest film? 


— Cu un dram de încredere în plus 
in capacitatea oamenilor de a iubi, 
in puterea lor de dăruire, în frumuse- 
tea lor morală. 


noi filme românesti. in dezbatere 


)e bună voie 
si nesilit 
de nimeni 


Tinëra regizoare Maria Cal- 
las-Dinescu, la primul ei 
tilm, pe o pajiste cunoscută 
dar plină de capcane: melo- 
drama clasică. Ea ajunge cu 


pacitatea emotiei de a învinge prejudecata 
estetică. Tonul e cald și liniștit, fără tracul 
debutului, cu siguranța pe care i-o dă un 
scenariu bine povestit și o echipă de co- 
laboratori cu grijă aleși. O melodramă cal- 


bine ia liman, adică la sufletul spectato- 
rului, datorită unei senine încrederi în ca- 


mă, în ciuda violenţei sentimentelor, și mai 
ales a resentimentelor, sanctionind eroa- 


Ana Szëles are 20 de filme 
la activul ei (dintre care 6 
realizate in Ungaria) si 30 
A de roluri pe pë JË 
Maghiar din Cluj. In film 

ACTORII a jucat tot timpul adoles- 
SS cente suave si vag nefericite, semënin- 
du-i toate întru grație și sensibilitate. Pe 
scenă, a început cu Julieta, visează și 
azi la Ofelia, joacă în «Școala femeilor» 
de Moliere si în «Hangița» de Goldoni, 
dar şi Vera în «Cei din urmă» şi Ania 
din «Livada cu visiniv, si nimeni nu ştie 
încă să spună dacă i se potrivește mai 
bine comedia sau drama. Ea însăși osci- 
lează între un gen și celălalt nevrind să 
renunțe la niciunul. Are 32 de ani și este 
incredibil adolescentinë, incredibil si jus- 
tificator pentru cei ce o distribuie încă 
şi mereu în roluri de fetișcană. În ultimul 
ei film, «De bună voie și nesilit de nimeni», 
are 18 ani. Şi îi are cu adevărat. Cam atit 
cred că avea şi llona din «Pădurea spinzu- 
raţilor», acea llonë greu de uitat care 
pregătea cu gesturi solemne ultima masă 
pentru bărbatul iubit şi apoi răminea, 


ca o încremenire a durerii, să-l privească 
mincind, așezată cuminte într-un colț, 
cu miinile încrucişate în poală. Îi amintesc 
de acea llonë și mărturiseşte că pinë acum, 
pină la întilnirea cu Agnes din «De bună 
voie și nesilit de nimeni»,și ea a trăit sub 
pecetea acelui personaj. Acum a de- 
venit Agnes. Se scuză zimbind: 

— Nu o spun de formă. Nu pentru 
că este rolul cel mai proaspăt despre 
care întotdeauna se spune că este 
și cel mai bun. Cu adevărat îl iubesc 
foarte tare. E un rol frumos, făcut din 
vorbe puține “şi sentimente adinci, 
dintre acelea care se exprimă cu ochii 
doar... Poate e și puțină recunoștință 
la mijloc. N-am mai făcut film de șase 
ani. Gindeam că m-au uitat cu toții. 
Că nu mai are nevoie nimeni de mine. 
Nici nu mi-a venit să cred cînd scena- 
ristul Domokos Gëza mi-a spus că 
s-a gindit la mine din prima clipă 
cînd a scris scenariul. De fapt, eu 
cred că întotdeauna scenariștii ar tre- 
bui să se gindească la un actor anume 
atunci cînd își scriu personajele... 


Tace si pentru o secundă llona e d 
nou prezentă, gravă și ginditoare, si 
trăsăturile Anei Szeles. O întreb cu 
crede că va evolua cariera ei de acu 
incolo. Cit timp va mai juca fetișcane? 


— Nu știu. Dar mi-aș dori foar 
tare ca regizorii să aibă încredere 
mine și să mă distribuie, în sfirși 
în roluri de virsta mea. Pot să joc 
altceva decit fetiscane. Pot și vrea 
Dar din păcate nu se scriu roluri c 
femei tinere. Nu știu de ce, însă toa 
mamele și nevestele sînt in virst 
si toate femeile din filmele noast 
sînt sub 30 de ani... Şi totuși, pent 
mine, rolul Agnes este foarte impr 
tant, pentru că de el, vreau să spi 
de felul cum îl va primi publici 
depinde tot ce voi face de acum înai 
te. Este o răscruce... 


Si din nou llona aceea sfioasă si tăcu 
se instalează în fața mea, fa ori de cite « 
Ana Széles încetează së mai zimbeasc 
Vreau să știu ce o preocupă, ce o int 
resează dincolo de zidul meseriei ei. 


rea dar fără ifose moralizatoare, cu o tris- 
tete ce se convertește uneori in poezic, 
nu însă atunci cind regizoarea filmează 
prea în prim-plan o lacrimă, ci cînd îi su- 
gerează doar gustul amar, într-o inspirată 
metaforă muzical-literară («cintecul pă- 
durii» poate deveni un șlagăr de succes). 
În genere, tot ce e discret schițat, delicat 
prefigurat, cum e începutul poveștii de 
dragoste, ne impresionează mai mult de- 
cit gesturile tot mai retorice la care autorii 
recurg în partea a doua a filmului (acci- 
dentul, operația, căsătoria precipitată), 
subliniate de zvircolirile mării sau de 
accentele patetice ale orchestrei. 
Autorul scenariului, scriitorul Domo- 
kos Géza, s-a inspirat dintr-o întîmplare 
reală. Dar abia cînd o depășește, cind nu 
i se mai supune fără condiţii, reușește să 
ajungă la semnificații mai profunde și 
atinge firescul dramatic al situaţiilor. Love- 
story-ul nostru aduce ca element nou 
întimplarea într-un sol conflictual spe- 
cific: această Veronă rurală românească, 
in care părinţii invrëjbiti iși hrănesc o duș- 
mănie veche, fără motivaţie în noile con- 
ditii de viață. De aici un tragism aparte, o 


imagine de răspintie a vremii, in care preju- 
decățile vechi n-au murit încă, supravietu- 
iesc,alimentind noi și dureroase conflicte. 
Un cadru al filmului sintetizează simbolic 
drama: fata însărcinată, alungată de fami- 
lie, trebăluiește fără spor în ograda viito- 
rului socru. N-are încă un loc al ei, stă 
derutată între zidul casei vechi şi casa 
nouă care abia se înalță. Cărămizile ne- 
tencuite, ferestrele fără geamuri o sperie, 
prefigurindu-i un viitor incert. De aici în- 
colo, din păcate, limbajul cinematografic 
devine tot mai sărac, rezolvarea se preci- 
pită în secvenţe pur informative (sosirea 
băiatului și oficierea pripită a căsătoriei) 
sau formal-emotionale (citeva chipuri din 
asistență lăcrimind fără convingere). Şi 
cu citë mișcare, viață și culoare pornise 
filmul, cu hirjoana exuberantă de la săniuș, 
unde şi imaginea si montajul se intreceau 
să sugereze euforia, prospetimea dimine- 
tii de iarnă! Calitatea filmărilor e deose- 
bită. Tinerii operatori Costache Dumitru- 
Foni si Cornel Diaconu debutează cu 
nerv, dar își pierd și ei ceva din suflul 
initial. 

Muzica lui Laurenţiu Profeta si versurile 
semnate de Flavia Buref reușesc să sub- 
limeze trăiri, dar și idei într-o armonie lirică 
de calitate. Ne bucură mult revederea cu 
Ana Szëles. Talentul și intuiţia ei artistică 
impun personajului o eleganţă și o graţie 
a durerii, impresionante. E secondată de 
un tînăr interpret la al doilea rol al său, 
Romeo Pop, încă stingherit de aparat, dar 
capabil de un fior liric autentic. 


«Greul» interpretării îl duc trei actori 
maturi, personificind cu multă înțelegere, 
gravele neintelegeri, prejudecăţi, fatale 
poveri ale trecutului pe care le duc cu ei 
părinţii copiilor. Aceşti trei mari actori 
sint: Fabian Ferenc, Emanoil Petrut si Eli- 
sabeta Jar. În roluri episodice dar subtil 
creionate, Rodica Mandache și George 
Mihăiţă. Filmul Mariei Callas-Dinescu de- 
gajă o înțelegere matură. 


lată deci încă o promisiune în astepta- 
rea marelui film de actualitate românesc. 


Alice MĂNOIU 


Producție a studioului «Bucureşti». Casa 
de filme cinci. Regia: Maria Callas-Dinescu 
Scenariul: Domokos Geza /maginra: Costache 
Dumitru-Foni, Cornel Diaconu. Decorurile: Se 
ver Frențiu. Costumele: Nelly Grigoriu-Merola 
Muzica: Laurenţiu Profeta. Sunetul: ing. Oscar 
Coman. Montajul: Maria Neagu. Cu: Ana Sze- 
les, Romeo Pop, Emanoil Petrut, Fabian Fe- 
renc, Elisabeta Jar-Rozorea, Eugenia Bosin- 
ceanu, Rodica Mandache, George Mihăiţă, 
Constantin Codrescu, Paula Chiuaru, Gheor- 
ghe Naghi. 


ata cu rolurile de «fetişcană» 
(Ana Szeles) 


— Totul. Acum, de exemplu, mă 
preocupă spectacolul pe care-l pre- 
gătesc pentru televiziune. Va fi un 
show... Dar i asta-i tot meserie... 
Ce mă interesează? Tot ce se întîmplă 
în jurul meu, dar numai în momentul 
în care sint mulțumită de ceea ce fac, 
de ceea ce joc, de meserie. Dacă nu, 
parcă sînt stinsă, parcă nu trăiesc cu 
adevărat. 

Ana Szëles nu mai zimbeste. Aștept 
imaginea acelei llone care ne-a insotit 
tot timpul, dar nu, rămin doar cu această 
Ana Szëles în varianta ei gravă, drama- 
tică, dar ea însăși. Poate că Agnes va 
fi cu adevărat ultimul ei rol de fetișcană. 
Zred că e timpul. Sub zimbetele de com- 
plezentë si sub aerul adolescentin, s-a 
schițat pe nesimţite portretul unei actrițe 
mature. Cineva trebuie doar să sufle 
asupră-i un pic de viață. Cineva trebuie 
să aibă curajul să o descopere așa cum 
e acum. Ea, Ana Szëles, aşteaptă. 


Interviuri realizate de 
Eva SÎRBU 


noi filme românesti. in dezbatere 


Există si debutanti 
norocosi 


Ma preocupa 
conditia femeii 
(Maria Callas Dinescu) 


Maria Callas-Dinescu, absol- 
ventă a Institutului de artă tea- 
trală şi cinematografică, promo- 


tia 1969; realizatoare de scurt- 
metraje utilitare; debutează in 
filmul artistic cu «De bună voie 
și nesilit de nimeni». 


— Cum vă judecati 
debutul, Maria Callas- 
Dinescu? 

— Îmbucurător. În pri 
mul rînd, pentru cë am 
avut şansa să mi se ofere 
un scenariu de actualitate. Asta mi-am 
dorit. De fapt, cred că debutul meu 
este legat de mai multe șanse: l-am 
intilnit pe Domokos Geza care e un 
scriitor foarte sensibil și al cărui sce- 
nariu mi-a plăcut de cum l-am citit; 
am avut producător-delegat pe Vasi- 
lica Istrati, după părerea mea, reaac- 
torul ideal; am lucrat cu cineasti cu 
vechi state de serviciu, ca inginerul 
de sunet Oscar Coman și monteuza 


inema 


Aici vorbesc spectatorii 


«V-a plăcut sau nu filmul «De bună 
voie și nesilit de nimeni?» Aceasta-i 
intrebarea pe care reporterul nostru a 
adresat-o cîtorva spectatori intilniti la 
ultimele spectacole de la cinematogra- 
tul «Griviţa», în ziua de 13 iunie a.c. latë 
si răspunsurile: 

«Mi-a plăcut acest film, da, mi-a plă- 
cut. Mai ales pentru că e foarte omenesc. 
Şi pentru că ura și dragostea sint senti- 
mente cit se poate de omenești. lar noi, 
de ce să nu recunoaștem, facem filme 
cu fel de fel de probleme, multe dintre 
ele interesante, dar in care atit de puțin 
vorbim despre oameni. Acest film care 
vorbește cu o anume tandrete despre 
tineri e făcut de tineri. E un merit. Dar 
meritul principal e că exista.n (Elena 
Vasilescu. 25 ani) 

«Va să zică ştim și noi să facem filme 
de dragoste. Putem să vorbim despre 
lucruri chiar așa cum s-au întimplat în 
viață. Asta mi-a plăcut cel mai mult. 
Chiar dacă în calea indrëgostitilor stau 
prea multe obstacole și prea multi oa- 
meni neintelegëtori, dragostea tot in- 
vinge, pentru cë tinerii sint seriosi si 
privesc viața cu seriozitate.» (ionel 
Butnariuc,20 ani, muncitor) 


Maria Neagu, oameni care m-au ajutat 
să nu simt aproape condiţia de debu- 
tant. Şi în chip ciudat, a mai fost o 
șansă, total opusă celor de pină acum: 
parte din echipă — scenograful Sever 
Frențiu și operatorii Costache Dumi- 
tru-Foni si Cornel Diaconu — sint și 
ei debutanţi, deci și-au pus tot sufle- 
tul si priceperea în acest film. 

— Dacă ati fi în situația së vă 
aparati filmul, care ar fi argumen- 
tele dumneavoastră? 

— Cred că nu am alt argument decit 
acela că este un film făcut cu bună 
credinţă și cu dragoste. Ştiu că nu am 
făcut un film fără cusur, un film inata- 
cabil. Are foarte multe slăbiciuni ine- 
rente debutului, le știu și care sint, 
dar prefer să nu vorbesc despre ele. 
Ajunge că le știu. 

— Ce fel de filme veti face de 
acum înainte, care sint preocupă- 
rile dumneavoastră tematice? In- 
teleg că iubiți filmul de actualitate, 
dar ce intelegeti prin «film de actua- 
litaten2 

— In nici un caz acel film care numai 
se desfăsoară într-un cadru, într-un 
decor al zilelor noastre. Mă interesează 
problematica de actualitate. Mi-aș dori 
să descifrez şi să aduc pe ecran acel 
specific al preocupărilor oamenilor 
zilelor noastre. Mă preocupă, de exem- 
plu, foarte mult condiţia femeii, locul ei 
in societate, problemele ei... Ştiu insă 
ca,intr-un fel, filmele mele vor fi auto- 
biografice, neintelegind prin asta po- 
vestea vieţii mele, ci filme autobio- 
grafice ca sursă de cunoaştere, pentru 
ca memoria emoțională mă ajută foar- 
te mult să construiesc un subiect 
adevărat. Mi-e foarte greu să-mi ima- 
ginez un lucru care nu mi s-a întimplat. 

— Asta vă obligă să vă scrieți 
singură scenariile, deci să deveniți 
autor total. 

— Este dorința mea cea mai arză- 
toare. Cred că atita timp cit nu te aduci 
pe tine cu tot ce ești și gindesti, cu 
tot ce cunoşti despre lume, cu tot ce 
ai de spus, n-ai făcut nimic. Meseria 
de regizor, după părerea mea, te obligă 
să fii autor total. Altfel, nu cred că te 
poţi exprima pe de-a-ntregul. 


«Filmul e frumos, uneori din cale 
atară de frumos în imagine. Pe alocuri 
ajunge chiar la poezie, deși mai cade și 
în dulcegărie, bunăoară în așa-zisele 
scene de dragoste, cu alergări printre 
copaci, cu îmbrăţișări pe covoare de 
frunze moarte. Sin: multe drame paralele 
în acesi film, dar cea mai interesantă mi 
s-a părut cea a femeii interpretată de 
Elisabeta Jar-Rozorea și nu cea a ti- 
nerilor îndrăgostiți, cum ar fi fost nor- 
mal să fie». (Stănescu Toma, 32 ani, 
inginer) 

«Mi-a plăcut mai puțin decit as fi do- 
rit să-mi placă. Prea multe împrumuturi, 
prea multe lucruri stiute și văzute in 
alte filme. Realizatorii s-au lăsa! prea 
mult incintati de privelişii, de ıma- 
gini frumoase, uneori bëgate fără nici un 
rost în film. Sint si personaje a căror 
prezenţă nu explică nimic, nu se justi- 
ficë prin nimic (inginerul agronom, fata 
care cintë la bal). Şi apoi nu știu dacă 
«spiritele» trebuiau împăcate printr-o 
nenorocire atit de mare, cum e cea care 
i se întimplă fetei. Se prea poate ca 
lucrurile să se fi întimplat chiar aşa in 
viată, dar nu e obligatoriu întotdeauna 
ca aria sa copieze viata», (Pope Enache, 
35 ani, profesor) 


Filmul 
politic 


Destul 
cu moda-retro! 


Pasionantă discuţie in presa fran- 
ceză («Le Monde», «Le Nouvel Obser- 
vateur») în jurul unor filme recente 
care au lansat așa-zisa «modă-retro». 
Retro, adică filme care privesc înapoi, 
la perioada ocupaţiei hitleriste, fără 
minie, fără ură, ci cu o «nouă optică», 
mai mult decit indulgentă față de călăi, 
mai mult decit suspicioasă față de 
victime. Teza acestor filme: victimele 
n-au fost atit de inocente, călăii n-au 
fost chiar atit de fioroși; nu toți au 
rezistat, iar «colaboraționiștii» au fost 
şi ei «oameni»... Teze de un dezgustă- 
tor confort moral, idei care încearcă 
să pună pe același plan de vinovăție 
invadatorii si invadatii, sub semnul 
unor «reconsiderări psihice» care jus- 
tifică toate lasitatile si toate crimele 

Prestigiosul ziar «Le Monde» a lan- 
sat o discuţie sub titlul: «Ambiguitățile 
modei retro» în care redactorii s-au 
afirmat tranşant: 

«...dacă se uită istoria pentru a ni se 
înfățișa citeva cazuri particulare, citeva 
«climate psihologice», se ajunge la 
enorme răsturnări de valori si situatii... 
Îţi vine să strigi: «destul»! (Martin 
Even). «Nu poți să atingi problemele 
nazismului făcind doar pe «artistul», 
pe «modelistul»,fără să aduci la supra- 
faţă idei periculoase, îngrijorătoare. 
E primejdia acestei mode-retro... care 
ar putea fi reflexul, inconștient captat, 
al unei situaţii prefasciste instalate în 
societățile noastre de consum aflate 
pe drumul pierzaniei» (Jacques Si- 
clier). 

O bogată corespondenţă a susținut 
aceste atitudini, în termeni emotio- 
nanti, vehementi și responsabili. O 
actriță: «Bravo! Mulţumesc! Era timpul 
să se strige «atenție, ne rupem gitul!» 
„„Un cititor din provincie cere să nu 
se manifeste nici o ingëduinta față de 
aceste spectacole, avertizind: «Pe a- 
cest drum, peste citva timp, vom fi 
pregătiți să acceptăm un nou fas- 
cism?» ...Un parizian: «Efectul exercitat 
asupra constiintelor tinere și mai 
puțin tinere, fără apărare, de către 
asemenea opere decadente se va face 
simţit in citiva ani»... O profesoară: 
«Paginile d-voastră au stirnit printre 
colegii mei o mare neliniște: Dacă 
fascismul este deja printre noi? 
...E adevărat cë modele sint trecătoare, 
dar eu cred că trebuie să căutăm o 
ieșire din aceste ambiguitëti si să 
indemnëm creatorii să deschidă ochii 
asupra prezentului». 


Marea lume 


a celor mici 


Revista «Filmul sovietic» consacră 
unul din numerele ei problemelor fil- 
mului pentru copii, investigind o pro- 


Filmul e o lume, 
lumea e un film 


Condiţia 
femeii 


„Dacă aş fi 
bărbat...“ 


Liv Ullman, actrița filmelor lui 
Bergman («Bergman e un vizionar, a 
ajuns să scrie ceea ce mi se va intimpla 
peste un an sau doi»), femeia indepen- 
dentă, mamă a unei fetițe: 

«Seara, cind trebuie să mă duc la 
teatru, trebuie să-mi las fetița. Atunci 
mi se spune că-s o mamă rea. Cind 
mă ocup de fetița mea, mi se repro- 
şează lipsa unei conștiințe profesio- 
nale. Dacă aș fi bărbat, lumea m-ar 
considera un erou! Dar cînd discut 


artist este plătit mai bine decit mine, 
mi se spune că are o familie «de ţinut» 
Dar eu nu sint cap de familie? Educaţia 
copiilor, egalitatea salarizării, tin de 
domeniul politic. Femeile trebuie să 
intre în viaţa politică în calitatea lor de 
femei... Si nu numai conştiinţa femeilor 
trebuie să se trezească, ci și aceea a 
bărbaţilor!» 


Liv Ullman: 
«Și eu sînt cap de familie!» 


ductie foarte bogată, cerind părerile 
unor numeroși realizatori pasionaţi de 
marea-lume-a-celor-mici. Retinem 
două poziţii de cert interes: 

Mark Donskoi: «Copilul se naşte 
internationalist. Doar convențiile edu- 
catiei, ale mediului, ale raporturilor 
sociale pot să-i sădească în suflet 
dușmănia față de alte popoare, ura 
rasială, gindul imoral că cel tare îl 
poate strivi pe cel slab». 

Aleksandre Mitta: «Cu copiii se 
poate și trebuie să se discute despre 
tot și toâte, pentru a nu te găsi în 
poziția strutului care-și viră capul in 
nisip ca să nu vadă primejdia.» 


veniturile mele şi întreb de ce cutare 


Obsesia 


istoriei 


e Sidney Pollack (autorul lui «...Și 
caii se împușcă, nu-i așa 77) — despre 
ultimul său film «Aşa am fost», cu 
Barbra Streisand și Robert Redford, 
cotat ca una dintre cele mai bune reali- 
zări americane ale ultimilor ani: «...E un 
love-story politic, desfășurat între anii 
'30 și '40, care explorează pentru prima 
oară cîteva din consecinţele perioadei 
mac-carthyste, a «vinătorii de vrăji- 
toare» de la Hollywood. Sigur, e greu 
să tratezi subiecte politice în film și 


periculos din punct de vedere comer- 
cial. În afară de asta, povestea mea e și 
«intelectuală» — după cum o altă 
dificultate constă în aceea că acţiunea 
desfësurindu-se în trei perioade deli- 
cate (1937—1938, 1944—1947 si 1950), 
actorii au de «acoperit» 14 ani. Dar 
cea mai dificilă problemë a rămas 
aceea de «a combina» politicul cu 
dragostea, lăsînd în prim-plan poves- 
tea de iubire. Pe de altă parte, dat fiind 
că americanii resimt încă mac-carthys- 
mul și tragedia care i-a urmat, nu am 
putut să nu iau o atitudine moralistă, 
de «predicator». Cum să prezinti fap- 
tele în adevărul lor, cu obiectivitate, 
fără să iei o atitudine? Cred că acest 
film nu l-aș fi putut face cu 6 ani în 
urmă — şi l-am realizat acum, fiindcă 
acea vreme a trecut»... 

e Miklos lancsë — într-un inter- 
viu acordat lui Gideon Bachmann: 
«Obsesia mea — nu pot suporta vio- 
lenta, mai cu seamă în societate; nu 
pot suporta asuprirea. Nu pot accepta 
violenţa fizică. Ea reprezintă, în ochii 
mei, un mare pericol. Aceasta e veri- 
tabila rațiune a filmelor mele» 


Perioada mac-carthystă, «vinătoarea de vrăjitoare» într-un love-story 
(Robert Redford si Barbra Streisand) 


Cronica 
afacerilor 


e Casa de filme Paramount a- 
partine, ca filială, lui GulfandW estern 
Industries, societate-gigant care se 
ocupă cu exploatarea petrolului în 
Indonezia și Ecuator, cu producerea 
de piese industriale, cu tutunul şi cu 
zahărul fabricat în Republica Domini- 
cană și Florida. 

e Celebra casă R.K.O e o sucursală 
a lui General Tire and Rubber Co. 
specializată în cauciucărie și avioane. 

e O parte a acțiunilor lui Metro 
Goldwyn Mayer (Casa cu leul ne- 


Tunelul 
timpului 


0 octogenară 
neînduplecată 


Gloria Swanson, la Paris, cu ocazia 
sărbătoririi celor 75 de ani — «75 de 
prăjituri cu 75 de luminări, o idee gro- 


muritor) aparține grupului de presă 
Time-Life, o altă parte, aceea a lui 
M-G.M Distribution, se înscrie în 
averea lui Loew Corporation, com- 
panie care fabrică țigările Kent, pro- 
prietară a unui «lanț» internaţional de 
hoteluri, plus a unei mari industrii de 
divertisment. 

e Case mai mici de filme sint şi ele 
încorporate unor mari societăți care, 
la prima vedere, n-au nici în clin nici în 
minecë cu filmul: Mattel Radnitz 
aparține lui Mattel — jucării, Brut 
Productions e a lui Faberge — parfu- 
muri. 

Profesorul chilian Armand Mattelart, 
de la Universitatea catolică din San- 
tiago, și-a intitulat articolul din care 
am extras aceste date: «Industria cul- 
turală nu e o industrie ușoară»... 


e Criza actuală a industriei cinema- 
tografice japoneze e sintetizată de cri- 
ticul francez Max Tessier, în titlul 
studiului său din «Ecran-aprilie '74»: 
Eros + masacru = faliment. 


zavă, n-am mai văzut asa ceva în nici 
un film, ce-o să fac laa 80-a aniversare? 
O să ies dintr-un tort sau voi cobori 
din cer cu o paraşută?» 

— Dar ce părere aveți despre filmele 
Hollywoodului de azi? 

— Nu le văd, nu-mi place genul ăsta 
de filme... Sint prea brutale, porno- 
grafice. Nu mă interesează. S-ar putea 
să fiu socotită ceea ce se numeşte în 
țara mea o puritană — știu că asta nu 
mai e la modă, dar iubesc bunul gust. 
Cred cë se exagerează tot ce ține de 
sex, ca si cum pinë azi nu s-ar fi știut 
de asta... În acest domeniu trebuie să 
existe o anumită frumusețe, o anumită 
delicateţe». 


Omul care 
trece prin zid 


ese Echipa «Viață fără 


moarte» (titlul inițial 
«După furtună»), sce- 
inema nariul Titus Popovici, 


regia Sergiu Nicola- 

escu, se pregătește să 
primească botezul focului. O parte din 
filmările exterioare sint prevăzute 
pentru luna august, în R.D.G.,in cola- 
borare cu studiourile DEFA din Ba- 
belsberg. Salutăm refacerea cuplului 
Titus Popovici— Sergiu Nicolaescu, 
care «după furtună» s-au decis pentru 
«colaborare fără de moarte și prietenie 
dincolo de mormint» eee Calda pri- 
mire făcută filmului «De bună voie si 
nesilit de nimeni», scenariul Domo- 
kos Gëza, regia Maria Callas-Dinescu, 
ne-a confirmat așteptările. Ne facem 
o profesiune de credinţă în a sublinia 
aportul imaginii (cronicile au expediat 
oarecum atributele plastice ale filmu- 
lui), care s-a dovedit inspirată, origi- 
nală, patetică. Semnatarii ei: debutan- 
tii Costache Dumitru-Foni si Cornel 
Diaconu. Excelsior... 


ese Încă un documentarist 
ia drumul filmului artistic de 
lung metraj: Constantin Va- 
eni cu «Zidul», producție a 
casei de filme nr. 3, scenariul 
Dumitru Carabët si Costa- 
che Ciubotaru. Tînărul cine- 
ast, care a făcut dovada re- 


marcabilelor sale calități re- 
gizorale de documentarist, 
are șansele să treacă cu suc- 
ces peste obstacolele si pre- 
judecëtile ce separă cele 


două genuri. Pînă atunci 
el este «omul care trece prin 
zid». 


eee Baza hipică a studioului s-a mărit 
cu incă 3 cai preluati de la un club spor- 
tiv bucureștean. La intocmirea forme- 
lor de transfer, nobilele patrupede aler- 
gătoare au fost înregistrate în scripte 
drept... «mijloace fixe» eee Surprinde 
consecventa cu care Telecinemateca 
secondează programările de filme ale 
cinematografiei. Cinematografia: pre- 
mieră «Luminile orașului» cu Charlie 
Chaplin; la o săptămină, televiziunea 
prezintă o retrospectivă Chaplin. Cine- 
matografia: premieră la sala Patria 
«Contesa Walewska» cu Greta Garbo; 
televiziunea, la o săptămină «Grand 
Hotel» cu Greta Garbo. Avem o sin- 
gură consolare: prioritatea inițiativei. 
ese Deprinsde la o vreme să joace 
numai în roluri «mari», regizorul lon 
Popescu Gopo interpretează pe țarul 
Petru cel Mare în filmul «Dimitrie Can- 
temir», scenariul Mihnea Gheorghiu. 
regia Gheorghe Vitanidis. lon Po- 
pescu cel Înalt-Gopo cel Mare! ese 
Remarcabilă inițiativa revistei «Cine- 
map de a se ocupa de «condiția femeii 
în film». Sugerăm Manuelei Gheor- 
ghiu, deținătoarea rubricii, să se 
aplece cu interes și înțelegere și asu- 
pra condiţiei femeii din echipa de fil- 
mare. Va descoperi multe cineaste 
anonime, harnice și competente, acti- 
viste de nădejde, mame devotate, care 
trudesc departe de casă și familie a- 
proape 6 luni pe an. Nu e deloc ușor. 
E mai mult decit atit, este aproape un 
sacrificiu. eee Se duc tratative pentru 
realizarea unui nou serial TV în culori 
in colaborare cu Telemuinchen desti- 
nat programului Il al Televiziunii vest- 
germane. Este vorba de «Chemarea 
aurului» după Jack London (4 episoa- 
de a 90 minute), scenariul Walter Ul- 
brich, regia Sergiu Nicolaescu. De 
notat cu satisfacție că toți realizatorii 
principali (regie, scenografie, costu- 
me, imagine, sunet, montaj) vor fi 
cineasti români. 

Constantin PIVNICERU 


$ 


S 


Unde sint 

raţiunile politice 

şi morale 

24 ale gesturilor umane? 


P) ai 


scul povestilor 
inventate 


Estetica cinematografiei 
şi-a creat legi proprii — 
unele indispensabile — din- 
tre care nevoia de «story», 
nevoia de «staruri», adică 
nevoia de povești și de stele, 
de vedete, ocupă locuri de frunte. În legă- 
tură cu nevoia de vedete, mi-am spus 
cindva părerea și cred şi acuin că obsesia 
stelelor e o prejudecată pe cale de dispa- 
ritie. 

Dar nevoia de «story» a filmului e ceva 
mai complicată și necesită atenţia noastră. 
Ceva dreptate au desigur producătorii și 
regizorii... Omul care se așează pe scaun 
într-o sală de cinematograf așteaptă in 
primul rînd «să se întimple ceva». Spec- 
tatorul de film e mai infantil, si deci mai 
puțin supus contemplării, fiind dinamic, 
așteaptă ca și pe pinză să se petreacă eve- 
nimente extraordinare. Nu de puține ori 
spectatorii simt nevoia să colaboreze cu 
personajele, să le inghiontească, sa le 


pledoarie 


Tot ceea ce atinge Wajda — acest 
sclipitor, neliniștit, paradoxal, malitios 
și melancolic Wajda — cu bagheta sa 
de celuloid, se transformă în aur. 

La asta te gindești văzind și revăzind 
capodopera lui, «Nunta». Lăsind de-o 
parte faptul că Wajda ne-a dovedit şi 
aici că e şi un subtil actor, lucid, trist, 
de o superioară ironie, «Nunta» m-a 
făcut să simt, aşa cum de la «America, 
«America, America» lui Elia Kazan 
n-am mai simţit, că cinematograful 
nu e nici pe departe o cenușăreasă a 
artelor, ci o artă soră cu poezia, dacă 
aparatul de filmat și actorii ştiu sa 
asculte artistic dicteul de idei și 
sentimente al unui regizor excep- 
tional. 

Văzind si revăzind «Nunta», acest 
cind febril, cînd nostalgic eseu despre 


inema 


Filmele sint mari 
nu prin 
întîmplările lor, 
ci prin 
semnificaţiile lor 


sugereze mai multă mișcare... Chiar cind 
asemenea reacţii se manifestă mai puțin 
civilizat, işi au semnificaţia lor... Dacă în- 
dragostitii sînt prea timizi, spectatorii îi 
încurajează să se sărute, iar dacă detec- 
tivul își bea prea liniștit și prea îndelung 
cafeaua în timp ce bandiții îşi fac de cap, 
este tras de minecă și pus la treabă. Spec- 
tatorul de film nu admite timp static, urăște 
incetineala, moșmondeala, lipsa de ini- 


conditia umanë, despre demnitate 
și fericire, despre jertfă, mi s-a părut 
că Fellini, Antonioni, Godard (să mă 
ierte condeierii de specialitate!) rămi- 


neau cu fiecare fascinant metru de . 


peliculă semnat Wajda, undeva în 
urmă, într-un constructivism cinema- 
tografic cam cenușiu, în vreme ce, 
constelatia Waida, agresiv de trumoa- 


tiativa, confuzia — el reclamă acţiune. 
Spectacolul de film nu e numai operă de 
artă, ci și o treabă care trebuie făcută — 
indragostitii să se căsătorească, bandiții 
să fie prinşi, pedepsiți, văduvele conso- 
late, etc., etc. 

Defectele filmului se trag din calitățile 
lui... Această nevoie de poveste, de ac- 
tiune, de mișcare,a fost atit de supralici- 
tată, incit această hoardă de evenimente 
pirjolește totul in goana ei nebună, ca 
altădată hoardele lui Atila... Ideile mor 
sfirtecate de avalansa evenimentelor. Nu 
mai ai timp să răsufii. De-abia a murit un 
bandit, pe urmă moare altul, o rudă eva- 
dează, o marchiză cedează, o contesă 
fredonează, o verișoară pedaleazë. Nas- 
tere, moarte, viol, politețe, abjectie, prea 
se prăvălesc deasupra capului spectato- 
rului. Din pricina acestor atitor eveni- 
mente, nu mai există timp pentru intele- 
gerea lor. Faptele există numai în sine — 
lipsite fiind de orice semnificație. 

Filmele reușite n-au fost acelea care au 
aglomerat tot felul de întimplări grozave, 
ci acelea care s-au străduit să desprindă 
o semnificaţie, fie și dintr-un fapt foarte. 
modest. Mai există și alte riscuri impor- 
tante, printre care riscul de a inventa po- 
vești... Inventind poveşti, le uităm pe cele 
adevărate. Aşa au apărut fabricantii, spe- 
cialiștii în «story»-uri, poveştile unor bu- 
nici plicticosi care n-au avut niciodată 
copii. Dinamismul poate să fie și o formă 
de trindăvie spirituală. E mai uşor să te 
arunci in saua calului decit să gindești... 

Am preluat si noi această obsesie a 
poveștilor lungi și aglomerate. Avem si 
noi filme care nu fac nici o pauză între o 
bătaie sau alta, sau chiar între o prostie 
sau alta... Riscul este însă mare, căci 
dispare realismul filmului, problematica 
lui, semnificația lui morală și ideologică. 
Nimeni n-ajunge să pună mina pe un 
pistol fără să aibă motive puternice s-o 
facă, unde sint ratiunile politice si morale 
ale gesturilor umane? 

Eu nu susțin că ideile trebuie aduse cu 
forța pe ecran. Dacă nu sint, nu sint... 
Nici nu cer ca personajele să discute la 
micul dejun despre teoria relativității, sau 
să se întrebe toată ziua bună ce este viața... 
O, sigur că nu... 

Dar putem cere ca, o dată cu prezen- 
tarea faptelor, regizorul să încerce să ne 
sugereze măcar semnificația acestora. 
Căci dacă omului îi e dat să moară, să nu 
uităm că tot lui îi e dat să și înțeleagă viața 
pe care o trăiește. 

Am ascultat la radio, plingind cu la- 
crimi de emoție și de uimire, «Hamlet», 
în foarte buna traducere a lui Mihnea 
Gheorghiu; faptele se succedau ametitor 
ciudate si pline de o logică secretă, da 
faptele erau imediat însoțite de înțelegere: 
lor adincă. Nu se înainta în acțiune pină 
ce fondul nu era înțeles. Fiecare personaj 
era în același timp un filozof. Extraordi- 
nara bogăţie a faptelor nu impiedica deloc 
înțelegerea semnitficatiilor celor mai adinci 
Nu există personaj al lui Shakespeare 
care să nu mediteze asupra faptelor sale. 

Dacă și genialul Shakespeare e de 
aceeași părere cu mine, înseamnă tă 
n-am cum să greşesc... 

Teodor MAZILU 


Dacă n-aţi văzut „Nunta“ 


în care trăim, «Nunta» lui Wajda este 
un film major și angajat, o simfonie 
dinamică şi tulburătoare de adevăruri 
și simboluri. 

Crezind cu fanatism în ecoul creaţiei 
sale, în faptul că marea masă a cine- 
fililor nu e totuşi refractară gindului 
adinc, peren, acest mare Wajda, acest 
minunat Wajda, ne oferă în «Nunta» 


să si de adevărată, sclipea orbitor la o dublă lecţie: de lirism si de filozofie 


orizontul de pinză .al ecranului sălii. 
«Nunta» este o probă de necontestat, 
nestemată, de poezie filozofică de 
care poate fi capabil filmul, un poem 
superb şi obsedant, construit cu șapte 
note tradiționale ale conștiinței: dra- 
goste, moarte, singurătate, bucurie, 
revoluție, memorie istorică, nevoie 
de sublim. 

Confirmind infinita poezie a lumii 


a istoriei. 

Si încă un lucru: marea forță a 
poeziei din filmul lui Wajda, în fond 
emblemă de spirit și trăire a tuturor 
filmelor sale, mi-a părut a fi patriotis- 
mul văzut ca o încercare superioară 
de transvaluare a tuturor valorilor, 
ceea ce mi se pare enorm. 


Dan MUTASCU 


Cine este pentru? Cine este 


Jumătate din spectatorii 
ţării stau la ţară 


Există o psihologie specifică 


a spectatorului rural? 


Mediul rural, important nu 

numai ca număr de specta- 

tori — mai mult de jumătate 

din spectatorii țării — dar și 

ca problematică, a preocu- 

pat si preocupă oamenii de 
artă din cinematografie. Că spectatorul 
urban este mai puțin receptiv la filmele 
din această zonă nu este nici un secret. 
In schimb, țăranul anilor pe care-i trăim 
face vădite eforturi de a fi prezent cu su- 
fletul şi mintea la ultimele producții, mai 
ales naţionale, nu atit dintr-un spirit pa- 
triotic — prezent și el — ci, mai ales, din 
dorinţa de a cunoaște cit mai în amănunt 
cum curge arta și ce-i doare pe consă- 
tenii lor, locuitori ai marilor orașe. Pe 
plan artistic, spectatorul sătesc nu ține 
mortis să fie reprezentat aevea: el cu- 
noaste diferența dintre arta și realitate, 
el vrea să rămină după vizionarea unui 
film de partea cuiva, vrea să adere la ade- 
vărurile de dincolo de îndeletnicirile lui 
zilnice. Spectatorul sătesc este un spec- 
tator urban în devenire, fără complexele 
acestuia, fără tribulatiile lui in materie de 
valoare, nu odată văduvite de o informare 
exterioară. Că bate un vint nou și că ne 
aflăm în fața unui nou spectator, o afirmă 
si statisticile, seci, ce-i drept, dar revela- 
toare. Cinematografia are în curind de 
răspuns unei noi generaţii de spectatori, 
nu ca virstă, ci ca număr, acest număr fiind 
impresionant, o categorie de spectatori 
pentru care abaterea de la adevăr lezează 
mai mult decit o minciună, deoarece, în 
concepția lui, adevărul reprezintă suma 
tuturor lucrurilor. El poate face rabat artei, 
dar lipsei de adevăr niciodată. Mutatiile 
în mediul rural în acești ani de multiple 
transformări au fost imense și ele conti- 
nuă să se manifeste nu numai în domeniul 
enumerărilor pozitive, ci și în adinc, în 
sufletul lui, rămas încă atit de inchis, cu 
greu dispus la exteriorizări. 

Marile orașe înghit, anual, mii și zeci 
de mii de tineri, care continuă să rămină, 
însă, prin tradiție, țărani. Rupti de mediul 
care i-a generat, care le-a vegheat creste- 
rea şi purtările, amestecați dar nu asimi- 
lati, si in imposibilitate de a trece rapid 
pragul înțelegerilor noii vieţi, acest țăran 
devenit orësean doar în imbrăcăminte, 
îşi contrapune mereu practica vieții de 
acasă celei noi si viața nouă,creindu-i un 
surplus de libertate insuficient controlată, 
deseori îl împinge spre un complex de 
superioritate, de cele mai multe ori păgu- 
bitor. Multe sate au rămas fără tineri, multe 


Lăsaţi vedetele 
să joace sotroni 


Un respectabil afiş, respectabil ca mări- 
me, anunţa «Un zimbet și-o floare», cu par- 
ticiparea a fel de fel de vedete ale Estradei. 
La mijloc figura chiar steaua stelelor. Pe 
afiș scria aşa: «Cu participarea extraordina- 
ră a micutei Lulu Mihăescu (Veronica)». 
N-ar fi oare mai potrivit ca această «micuță 
cu participări extraordinare» să fie trimisă 
să joace sotron în loc să joace la Estradă? 
Şi în loc de șlagăre să cinte «Hai la groapa 


10 


sate au rămas fără țărani, multe sate au 
rămas fără bătrîni, multe sate au ajuns 
sateliții marilor întreprinderi, etc. Ceea ce 
spun nu sint teme posibile pentru cinema- 
tografie, ci simple realități enunțate de un 
om pentru care viața satului a rămas o 
preocupare de seamă. Diferenţa dintre 
sat şi oraş nu înseamnă numai un exod 
de influențe ale orașului asupra satului, 
ci ar trebui să presupună și o purificare 
a marilor urbi. Raportul nu este de reci- 
procitate, urbea adeseori anulează, prin 
grabă și indiferenţă, tradiții și comporta- 
mente. Ce nu poate asimila, respinge, din- 
tr-un spirit de apărare, cum (tot dintr-un 
spirit de apărare) acest nou spectator 
ajuns și un nou cëtëtean, înfruntă menta- 
litati si se opune lor, distanţa dintre sat 
si oraş, pe acest tărim al periferiei oraşu- 
lui, crescind vizibil. 

A privi astăzi viața satului prin prizma 
de acum numai cincisprezece ani înseam- 
nă a face o eroare și poate tocmai această 
eroare în operele de artă, fie ele scrise sau 
văzute, este de vină pentru negăsirea ace- 
lui punct comun valabil și pentru orășean 
cit si pentru sătean, chiar dacă tema este 
țărănească. Există puncte de interferență 
dincolo de imbrăcăminte, dincolo de ma- 
sina de spălat și aragaz, există puncte de 
interferență culturală, cum tot așa există, 
în ciuda acelorași civilizații materiale a- 
junse la sat, deosebiri fundamentale de 
mentalitate, deosebiri de care omul de 
artă, permanent în priza marilor transfor- 
mări trebuie să fie conştient. Spectatorii 
oraşelor(nu puţini) văd în film necesitatea 
unui divertisment după orele de trudă, 
spectatorul satelor vede înainte de toate, 
în film, glasul unei chemări spre o lume pi- 
nă nu demult, material și spiritual, refuzat. 
Să se fi blazat spectatorul marilor orașe, să 
fie mai puțin vulnerabil la glasul unei con- 
științe ce începe să se nască în altă parte? 
De obicei, ceea ce pierde o categorie de 
spectatori ciștigă alta, capabilă să-i preia 
şi calitățile pierdute și să le dea și o nouă 
vigoare. Să fie acest nou spectator, spec- 
tatorul pină mai ieri sătesc? Tot ce se 
poate. Dar că acest nou spectator există 
este o realitate, și față de el cinematogra- 
fia noastră are mari datorii de împlinit si 
ea le va împlini doar în măsura în care 
filmul cu o asemenea tematică va fi privit, 
cu înțelegerea și participarea efectivă si 
afectivă de care cinematografia dă în ul- 
tima vreme tot mai multă dovadă. 


luata 
E aa &s 


Petre SĂLCUDEANU 


t îs 


cu furnici»? Ar fi'ceva cu adevărat extra- 
ordinar. Aproape normal. 


Tot Brown, dar altul 


Regizorul Clarence Brown, cunoscut mai 
ales pentru multele filme pe care le-a făcut 
cu Greta Garbo, ar fi cit se poate de indrep- 
tëtit să pretindă o oaie, un miel, un dar 
acolo, orice, de la cei ce se ocupă cu publi- 
citatea filmelor. Pentru că a fost rebotezat 
din Clarence în Cristopher. Noul său 
certificat de botez l-a constituit uriașul afiș 
al filmului «Contesa Walewska» de pe fron- 
tispiciul cinematografului Patria. 


de acord? 


critica 


„Să se pună la lucrare“ 


Cei treizecisisase de cri- 
tici, înregistrați ca atare, 
și-au reconstituit, de curind, 
secțiunea lor, în cadrul Aso- 
ciatiei cineastilor, au ales, 
cu  colegialitate perfectă, 
conducerea acestei secțiuni si au discu- 
tat o bucăţică de vreme, în chilioara de la 
Casa filmului ce le-a fost rezervată, posi- 
bilitatea unui plan de mutcă. În cursul 
voioaselor și (cred) fertilelor discuţii — 
la care, firește, am participat cu tragere 
de inimă, căci unde e discuţie se ivește 
lumina, iar unde nu se discută, adevărul 
are fața întunecată — gindul mi-a zburat 
spre ltalia. Gindul e nestăpinit, el zboară 
unde nu-ți vine a crede, cind nici nu te 
aștepți... 

Vrasăzică, cineva zicea că să nu ne 
pripim, să nu ne-apucăm prea iute si prea 
abitir de treabă, iar eu il vedeam în închi- 
puire pe distinsul scriitor roman Tit-Liviu 
scrijelind pe tăblița cerată, nemuritoarele 


nema 


vorbe: «...audendo atque agendo...», in- 
drăznind si lucrind, nu făcind socoteli 
lenese. Căci ce așteaptă admirabilul — 
şi azi atit de numerosul — conclav al cine- 
astilor2 Ca acești admirabili colegi ai lor, 
criticii, teoreticienii, «să se pună în lucra- 
re» — cum tot în Italia, într-o însorită scri- 
soare, zicea cindva Bălcescu — să gene- 
ralizeze neistovit experiența dobindită de 
creaţie, eliminind zădărniciile, să ratifice 
debuturile, să caute cauzele autentice ale 
esecurilor, së certifice o orientare, un stil, 
o potentë artistică, să dea rivnitul chenar 
teoretic operei cinematografice româneşti, 
la realizarea căreia conlucrează azi atitea 
talente si energii. 

Că altfel, tot cu cite-o cronicutë anti- 
artistică ori cu cîte o macaronadă anti- 
critică se face doar o roată mică, precum 
se făcea, într-un joc toscan de copii din 
evul mediu, asemănător cu ceea ce mai 
tirziu, la noi, s-a numit a bate turca. 


Valentin SILVESTRU 


filmul și literatura noastră 


Surse neexplorate 


Şi altă dată, dar și mai re- 

cent, în presa literară s-a 

discutat despre latura fabu- 

loasă — sau mai bine-zis 

despre direcția fabulos-exo- 

ticë a literaturii române. În 
chip ciudat, cinematograful, tentat pretu- 
tindeni de spectaculozitatea pitorescului, 
a fost la noi mai puţin deschis acestei di- 
rectii care, între alte calităţi, ar avea și pe 
aceea că poate beneficia de o bună lite- 
ratură de pornire, venită probabil în epica 
cultă din tradiţii folclorice (basm, legendă, 
poezie). Dar, în același timp, este ușor de 
văzut că punctul de pornire al acestei ca- 
tegorii literare e foarte generos prin rea- 
lismul abundenței unei tipologii încărcate 
de vitalitate și de o generozitate situatio- 
nală foarte potrivite transpunerii cinema- 
tografice. 

Sint încă foarte multe surse literare ne- 
exploatate: Anton Pan și Nicolae Filimon, 
Caragiale nuvelistul şi Matei Caragiale 
(de curind apărut într-o primă si intere- 
santă interpretare la Televiziune), Galac- 
tion, lon Vinea, St. Bănulescu, Eugen Bar- 


Cinefagii 
Îi vezi în grupuri, stoluri, cir- 
duri, pilcuri, cozi, mulțimi, pe 
vînt și ploaie, ninsoare și la- 
povitë, vara sau iarna, la 
Patria-n colț, la Luceafăru-n 
colț, la Drumul Sării-n col, 
lingă toate colturile-n colţ, la un bilet în 
plus, la un abonament în plus, ciripind: 
n-aveţi un b... în plus, o legitimatie-n plus, 
un unchi casier, o mëtusë responsabilă, 
un controlor de b..., și le citești în ochi 
foamea de Eastman, de acţiune, de Bri- 
gitte Bardot, de Ilarion Ciobanu şi Sergiu 
Nicolaescu, de un El și o Ea care pleacă 
în Texas, la Craiova sau la Polul Sud, via 


bu sau V. Voiculescu (din a cărui nuvelă 
«Alcyon sau Diavolul alb» ar putea ieși 
un excelent film de acţiune halucinanta). 

Există două pericole ce-ar putea ame- 
ninta acest tip de filme: acela al deplasării 
către melodramă (cum s-a întimplat cu 
«Domnișoara Nastasia», după G.M. Zam- 
firescu), sau acel al tratării pitorescului, al 
exoticului în chip strict formal sau chiar 
formalist, ratindu-se astfel posibilitatea 
înțelegerii unui mediu real, istoric sau nu, 
din care operele literare s-au născut. 

Necesara diversitate de stiluri şi su- 
biecte, pe care o cinematografie trebuie 
să le încerce, nu poate neglija o astfel de 
resursă specific-nationalë venită de la o 
literatură, mai precis de la nuvelă, care 
între toate genurile tradiționale, este cea 
mai favorabilă ecranizării. 

Este, așadar, un drum de încercat ci 
mai multe stăruințe. Nu unicul. Din el îns: 
ar putea veni sugestii și stiluri ce-ar face 
mai ușoară recunoașterea acelui dori 
specific. 


Gelu IONESCL 


Vadul Oii, şi te minunezi că jucăria lu 
Lumiëre e formidabilă, cazi în extaz, ir 
idolatrie, in fandaxie, în ergomanie, uit 
că ai treabă, că ai copii şi nevastă, casă ș 
masă, intri-n grup, in stol, în cird, în pilc 
in coadë, in multime, incepi së cauti si ti 
un b... in plus, un abonament in plus, c 
mătușă casier, un unchi controlor... 

Cinefagii sint o mare confrerie mo 
dernă, o armată a tuturor bătăliilor, nu 
mai ochi și urechi, gata să vadă tot 
să asculte tot, în zece acte, în zece 
serii, cu orice, cu oricine, fără zăbavă, cinc 
filme pe zi, sau zece, sau o sută, cite incaj 
pe ecran, pe toate ecranele, filme bune 
filme he-he (proaste?), filme-film, filme 
nefilm, film pe piine, film pe peliculă, filn 
pe coajă de copac, film pe coajă de lămiie 
film pe orice, numai film să fie... 

La judecata de apoi, sfintul Petru are « 
întrebare incuietoare: — la spune, măi su 
flete, ce film ţi-a plăcut mai mult si ma 
mult? — Filme de aventuri, răspunzi ti 
și intri direct în rai. 


Marcel PĂRU! 


contra? Cine se abtine? 


A 
Între 


talent și perfecțiune 


— Ştiu că scenariul meu nu 
atinge perfecțiunea. gen. la 
urma urmèi, nici e- 
nema speare nu-i perfect. 
— Shakespeare nu-i perfect, 
eu nu sînt perfect, deci eu 
sint Shakespeare. 

— Exagerati, nu m-am exprimat chiar 
atit de categoric, în definitiv, Shakespeare 
are calitățile lui, pe care nu vreau să le 
diminuez, i-am văzut filmele, sint destul 
de bune, deși, ca să fiu sincer, prea se 
ocupă, domnule, de tot felul de regi. Dar 
să revenim la mine: v-a plăcut scenariul 
meu? 

— Ca să fiu sincer, nu. 

— Păi, de ce, domnule? Ce nu are? 
Lupte? 

— Dimpotrivă. În scenariul dvs. mor 
citeva milioane de oameni. Mai multi decit 
în cel de-al doilea război mondial. Nu ştiu 
de unde o să luaţi atitia figuranti... 

— M-am gindit și la asta! Dacă fiecare 
figurant moare de două-trei sute de ori, 
n-o să avem nevoie decit de vreo douăzeci 
de mii. Nu vă place dialogul? E foarte vioi. 

— Mai ales cind vorbește cite un perso- 
naj pe trei pagini, iar celălalt îi dă replica 
pe opt pagini. 

— Pe vremea aia se vorbea mult. Aveau 
timp. 

— Dar nu avem noi. 


travelling avant 


— Nu-i nimic. Scot cite două-trei pagini 
din fiecare replică. Tot nu se spune cine 
știe ce. 

— Asta-i adevărat. 

— În fond, ce să se spună? Domnitorul 
spune și el ce spun toți domnitorii, căpi- 
tanii spun: «Am înțeles, Măria Ta», turcii 
spun: «Alah!». Dar, dacă vreți, mai bag 
niște idei actuale, că se poartă. 

— Ce să mai bëgati21 Aveţi destule. Pa- 
harnicul Brazdă infiereazë «imperialismul 
otoman», iobagul Rogojină strigă de ci- 
teva ori: «Fraţilor, să ascutim lupta de 
clasă!» 

— Iniţial striga: «Fraților, së ascutim 
coasa!» Dar m-am gindit că e un unghi 
prea îngust. 

— Si l-aţi lărgit. 

— Exact. Dar de hatmanul Pasăre aveți 
ceva de-zis? E un personaj complex. Cind 
joacă pe domnitor, cind... 

— „cind joacă bridge. Complex, da. 
N-am înțeles insă ce rost are să mai vor- 
bească pe o pagină și jumătate după ce 
i se taie capul. 

— Să nu intrăm în amănunte nesemnifi- 
cative. Scenariul e bun, e foarte bun! În 
orice caz, nu e mai prost decit acela după 
care s-a făcut filmul...ă... 

— Vă rog, fără nume! Să nu intrăm în 
amănunte nesemnificative. 

Dumitru SOLOMON 


Homo Celuloidis (VI) 


0 prospectie infructuoasă 


Era prima zi dintr-o perioadă 
de pregătire intensă, absor- 
bantă, extenuantă, a unui 
viitor film. Pentru această 
primă zi, Bărbosul își pro- 
pusese să fie atent la ceea 
ce se întimplă în jurul lui: 
descoperise în ultimul moment că scenariu- 
lui îi lipseau precizările de plan doi, adică 
exact elementele mărunte care să confere 
veridicitate, autenticitate, naturalete, con- 
cretete, viitoarei sale capodopere cinemato- 
gratice. 

In timp ce se îmbrăca, de pe scări pëtrun- 
seră pină la el o serie de zgomote puter- 
nice. A, îşi aduse aminte Bărbosul, azi se 
mută aici familia aceea cu doisprezece 
copii. În autobuz, iarăşi nu putu fi atent la 
gindurile ce i se învălmășeau în partea su- 
perioară a constituţiei sale anatomice, fiind- 
că o discuţie se derula prea sonor. Un băr- 
bat tinăr fi explica superior altuia mai în 
virstă, se pare tatăl primului, motivele pen- 
tru care nu putea pleca acasă la părinți, 
în satul natal: — Eu, spunea el, îmi termin 
studiile la agronomie aici, în Bucureşti. 
Nu pot fi ingrat cu orașul care m-a adă- 
postit atitia ani. Tot ceea ce am învăţat, 


Cine cumpără 
„poze de actori“? 


Se vind, se vind bine, în București — 
sperăm că si în provincie — fotografii cu 
actori de film, de la noi sau de aiurea. 
Inițiativa tipăririi acestor cărți poștale ilus- 
trate aparține Asociaţiei cineastilor. Si e 
foarte binevenită. Pentru că race o bună 
populatizăre a actorului de film, pe de o 
parte si pe de altă parte, pentru că vine in 
intimpinarea unei categorii de cinefili pen- 
tru care actorul înseamnă de multe ori 
însuși filmul, 

Un sondaj întreprins de revista noastră 
la 30 de debite de tutun și chioșcuri de ziare 


acestui oraş îi datorez şi eu aici voi continua 
să lucrez. Tatăl prinse a fluiera ușor a 
mirare mare şi Bărbosul se surprinse zi- 
cindu-si că argumentul tinărului era in- 
tr-adevër infailibil. Cobori la intimplare 
într-o staţie, vru să traverseze strada, dar 
fu oprit de un orb şi rugat să-l ajute la tra- 
versare. Bărbosul îl luă uşor de cot gi se 
mirë că abia atunci își aduse aminte cit e 
de grăbit. Prin mijlocul părţii carosabile, 
orbul întoarse capul și privi lung după 
o tinără minijupată cam excesiv, dar faptul 
nu-l izbi pe Bărbos decit după citeva ore, 
la o rememorare întimplătoare a faptelor 
zilei. Mai asistă şi la un accident auto destul 
de grav și se uită pierdut după șoferul vino- 
vat care fugea de la locul faptei. Se depărtă 
apoi întristat, gindindu-se că în ziua aceea 
avea ghinion: uite, domnule, are dreptate 
şi scenaristul. De unde naiba să scoţi ele- 
mentele de planul doi? Mai bine făceam un 
film pentru copii. 

În timp ce flana «sur les grands boule- 
vards», în alt loc al orașului, miliția retinea 
pe conducătorul auto care fugise de la 
locul accidentului: era scenaristul lui. Sau 
ar fi putut să fie... 

Radu GEORGESCU 


a arătat că: a) cei mai frecvenți cumpărători 
sint tinerii sub 20 de ani; b) elevii sint cei 
mai constanti dintre cumpărători (unită- 
tile de pe lingă școli si licee fac vinzările 
cele mai bune); c) fetele, sentimentale ca 
întotdeauna, cumpără mai multe cărți poșta- 
le decit băieţii. (lată de ce, actorii au un 
avans bunicel faţă de reprezentantele sexu- 
lui slab, dar frumos); d) actorii români se 
vind la paritate cu cei străini. (Se caută 
Clint Eastwood, dar se vinde foarte bine și 
Sergiu Nicolaescu); e) foarte căutaţi sint 
cintëretii de muzică ușoară, mai ales cei 
care apar des la tv. f) cumpărătorii se inte- 
resează de eroii de seriale, inclusiv Columbo 

Observațiile critice cele mai frecvente: 
nu plac pozele cu figuri intepenite, a la 
«uite păsărica». În unele cazuri, displace 
calitatea tipografică, mai ales culorile cam 
prea sorcovite. 


Publicitatea nu 
înlocuieste calitatea 


Stimate tovarăşe director general, 


De repetate ori redacția noastră a fost 
sesizată verbal sau în scris de unii creatori 
în legătură cu reclama filmelor românești. 
Persistă o anumită opinie după care publi- 
citatea nu ar da prioritate filmelor autohtone. 
Dimpotrivă, filmele de import s-ar bucura 
de o reclamă mai susținută. V-am fi recu- 
noscători dacă am afla gi punctul dumnea- 
voastră de vedere. 


Revista «CINEMA» 


Redactiei revistei «CINEMA» 


Vă voi răspunde nu prin teorii, ci prin 
cifre, pentru că mi se pare că sumele chel- 
tuite pentru publicitatea filmelor româ- 
nești sint edificatoare. 

În anul 1973, repertoriul cinematografic 


a cuprins 177 premiere, dintre care 18 au 
fost românești. 

Pentru publicitatea filmelor românești, 
care reprezintă 10%, din totalul premiere- 
lor, s-au cheltuit 50%, din fondurile exis- 
tente, în timp ce restul de 50%, s-a cheltuit 
pentru reclama celor 159 de filme străine. 

În trimestrul 1/1974, repertoriul a cuprins 
42 premiere, dintre care 7 românești. Pen- 
tru lansarea celor 7 filme românești s-a 
cheltuit peste 60%, din fondurile ae publi- 
citate ale trimestrului, în timp ce pentru 
cele 35 de filme de import s-au cheltuit 
40%, din fonduri. 

Citrele vorbesc de la sine, dar aceasta 
nu înseamnă că domeniul publicității nu 
rămine în continuare deschis tuturor ini- 
tiativelor și măsurilor de perfecționare. 
Centrala Româniafilm va depune eforturi 
pentru îmbunătățirea în continuare a pu- 
blicitatii filmelor românești. 

Evident, aceste eforturi vor trebui du- 
blate de eforturile tuturor cineaștilor în 
veaerea creării unor filme valoroase, pen- 
tru că publicitatea nu este un panaceu. 
Ea nu poate compensa lipsa unor calităţi 
care determină adeziunea maselor de 
spectatori față de opera cinematografică. 

Director general, 
Marin STANCIU 


Din nou „Trei scrisori...“ 


Reclamantul lipsește 


— O temă generoasă, tema 
filmului «Trei scrisori secre- 
te». Un muncitor este dat 
afară abuziv de pe un mare 
şantier naval, dar colectivul 


îl înconjoară cu omenie, cu ' 


intelegere și pinë la urmă va fi repus în toate 
drepturile... 

— Păcat însă că oamenii se mișcă cu 
inimă numai după ce un secretar de la jude- 
teana lasă să se înțeleagă că dreptatea e de 
partea lui Moruzan, victima abuzului... 

— Şi crezi că asta sună cam a lașitate: 
luăm atitudine, numai dacă «cineva»... «de 
undeva»... dă dreptate victimei. Ei, da. E 
mai comod să lupti aşa pentru adevăr! 

— Dacă vrei să fiu sinceră, eu nici nu 
prea îmi explic de ce a fost dat afară Moru- 
zan. Doar pentru că a fost de altă părere cu 
Obreja, directorul-adjunct al şantierului și 
a tinut-o mortis cë o linie de la laminatorul 
de tablă, deși învechită, ar mai putea fi 
utilizată? Să nu më învinuiești că sînt lega- 
listă, dar un contract de muncă nu s-ar 
putea desface disciplinar pentru un aseme- 
nea motiv. Şi apoi, ca să dai pe cineva afară, 
trebuie întii së se parcurgă fazele unei an- 
chete disciplinare, adică altfel spus, Mo- 
ruzan să fi fost ascultat, să i se fi dat posi- 
bilitatea să se apere, si numai dacă s-ar fi 
constatat vinovăția lui, să se treacă la o 
sancţiune disciplinară atit de gravă. - 

— Faci o critică prea «uscată». Filmul nu 
poate să fie o lecţie de dreptul muncii! 

— lartë-më, dar sint de altă părere. Fil- 
mul, ca să convingă, trebuie să fie veridic, 
faptele să fie înfăţişate așa cum se pot 
petrece ele în realitate. Or, în realitate, Mo- 
ruzan, în loc să facă atitea memorii secrete 
sau mai puţin secrete, se adresează jude- 
cătoriei din raza șantierului naval cu o 
plingere, iar judecătorul este în măsură 
să-i admită plingerea gi să dispună reinte- 
grarea lui. ÎI mai obligă gi pe Obreja la niste 
despăgubiri egale cu salariul de care Mo- 
ruzan a fost lipsit pe toată perioada desfa- 
cerii abuzive a contractului de muncă, si 
gata, dreptatea s-a făcut. 


Reluarea unor 
„scurte întîlniri“ 


Se poate spune cë de cind sint săptămi- 
nale. «Virstele peliculei» (emisiune de T. Ca- 
rantilj se mentin la nivelul care le-a adus 
taima. Realizatorii nu și-au scăzut exigenta, 
aceasta e evidentă totuși au fost siliți la 
unele restructurări ale materialului, întins 
altădată pe o orë şi jumătate. E de înţeles. 
Totuşi, citeva oftări ne încearcă și dintre 
ele. una măcar credem că merită a fi expli- 


— Dreptatea ar fi fost făcută, dar s-ar fi 
omorit filmul. 

— De ce? Crezi că n-ar fi fost interesant 
să fim martori cum reacţionează fiecare 
din personajele filmului puse în fața între- 
bării: este sau nu vinovat Moruzan? 

— Autorii au ales altă cale. Vezi, în 
film, e gje oae este un personaj absent, 
ia proportii simbol. El este muncitorul 
intransigent și principial a cărui fortë per- 
sistă, se simte, copleşește chiar în lipsa lui. 

— Adevărat. Subiectul se desfăşoară, 
incontestabil, după o viziune originală. To- 
tuși, dacă aceeași temë ar fi fost notată 
într-o manieră mai puţin «făcută», dacă nu 
s-ar fi căutat conflictul chiar în îngroșarea 
excesivă a personajelor, filmul n-ar fi avut 
decit de ciștigat. 

— De ce vorbeşti de «ingroșarea» perso- 
najelor? Crezi că un Obreja sau un Vasi- 
lescu nu există în realitate? 

— Cei doi sint prea contradictorii. Nu 
mi se par reali. Să mă explic: Obreja este un 
tehnician de înaltă clasă. Este pretentios 
și autoritar, dar el însuși nu se crutë, mun- 
cește cit zece, nu părăsește uzina pinë 
seara tirziu. Este exagerat de ambitios, dar 
toate solutiile tehnice, adoptate in uzinë, 
trec prin creierul lui care este un creier 
foarte bun. Un asemenea creier electronic 
së se preteze la o intrigă jalnică, de alcov, 
numai ca së compromitë un om de talia 
activistului Dirdea? Neconvingător. Neve- 
rosimil. Mai departe: Vasilescu este acti- 
vistul devotat pinë la ultima suflare. San- 
tierul şi el sînt una. Are experienţă politică 
şi iubeşte oamenii. Are suficientă autori- 
late asupra lui Obreja. Şi atunci, de ce să-i 
facă jocul cu Moruzan? Din nou nevero- 
simil. Dar intuiesc că filmul, pentru ca să 
aibă dramatism, ca să existe acel «conflict» 
care să susţină intriga, avea nevoie de un 
cărbune intens de negru lingă o pată intens 
de albă, asta si pentru că, de fapt, ambiția 
creatorilor a fost ca personajul principal 
să fie judecat în lipsă, ceea ce, trebuie să 
mărturisesc, presupune unele riscuri. 

Sanda GHIMPU 


citată: dispariţia rubricii consacrată acto- 
rilor români «faţă în față» cu vechile lor 
roluri. E păcat! Păstrăm o bună amintire 
unei antologice Inttiniri a Dinei Cocea cu 
«O noapte de pomină», unei confruntări 
admirabile dintre Amza Pellea de azi cu 
un Amza Pellea abia ieșit din institut... 
Era în acea rubrică o bună școală nu numai 
a melancoliilor creatoare, dar şi a ochiului 
care descoperea fermecat una din cele mai 
substanţiale legi ale unui talent — evoluția. 
Nu s-ar putea alterna utilele selectări ale 
lui Florian Potra din istoria filmului nostru 
cu asemenea momente de «scurtă intilnire» 
între actorul de azi cu cel de ieri? 

11 


Personajele dramei... 

Cele trei victime: 

Un savant britanic — Jack Drum- 

mond; soția sa; fiica lor de 6 ani. 

Cei implicați: 

Gaston Dominici — francez de ori- 
gine calabreză, proprietarul fermei nu- 
mite «Grand'Terre». 

Sardine, soția sa — trăiește încă 
la Lurs în virstă de 94 de ani. 

Cei 9 copii ai lor, dintre care: Clovis 
— cel mai mare, a depus mărturie 
împotriva tatălui (a murit «de bătrine- 
ten în 1971); Gaston-tiul și soţia sa, care 
au susținut pină la un punct depozitia 
lui Clovis; Gaston a murit de cancer 
la sfirsitul anilor '60, peste 20 de nepoți 
ai familiei Dominici 

Locul dramei: șoseaua națională 
96, în punctul în care traversează satul 
Lurs în regiunea Alpilor din Haute 
Provence 

Timpul acțiunii: 1952 — 15 luni de 
ancheta si ședințe ale procesului. 

Filmările au durat 6 săptămini. 

Verdictul: 1953, Gaston Dominici e 
condamnat la moarte; 1957, pedeapsa 
e comutată în închisoare pe viată 
de către președintele Franţei, Renë 
Coty: 1960 — graţierea e semnată de 
generalul De Gaulle, preşedintele ce- 
lei de a 5-a Republici Franceze. 

Controverse pe marginea filmu- 
lui. 

D-na Delorme, presedintë a Cons. 
general Lurs: «E de nesuportat gindul 
së revedem pe ecran durerosul calvar 
al familiei Drummond, cind martorii, 
judecătorii și toți cei care au parti- 
cipat la anchetă sint prezenţi încă în 
viața publică». 


12 


„Și „dosarul realităţii 


Gaston Dominici(cel adevărat!) 
înainte de arestare 


Consătenii lui Dominici: «Este re- 
voltător că nu s-a ținut seama de mem- 
brii familiei Dominici care au azi o 
reputaţie ireproşabilă și mai ales de 
nepoți care vor afla cu această ocazie 
împrejurările tragice care au marcat 
destinul acestei familii»... «Bătrinul 
a plătit destul. Cinematograful ar face 
mai bine să-l lase în pace..» «Gabin 
ar face mai bine să-și vadă de rolurile 
lui decit să se amestece în viaţa lui 


Filmul judiciar are o re- 

putatie bine stabilită şi un 

public constant. Fie că este 

vorba de marile acte jus- 

titiare ale istoriei («Procesul 

de la Nürnberg») sau, dim- 
potrivă de marile erori judiciare («Afa- 
cerea Dreyfus», «Sacco și Vanzetti») re- 
crearea în sala de cinema a atmosferei 
polemice din marile procese implică în- 
totdeauna spectatorul transformindu-l ne- 
mijlocit în martor sau jurat. Este și cazul 
filmului semnat de Claude-Bernard Au- 
bert care nu face altceva decit să recon- 
stituie piesele unui dosar celebru în Fran- 
ta anului 1952, în urma căruia un țăran 
bătrin, calabrez de origine, Gaston Do- 
minici, a fost condamnat pentru triplă 
omucidere. Fără îndoială, redeschiderea 
procesului pe ecran trădează intenția re- 
abilitării postume a celui condamnat mai 
intii la moarte, apoi grațiat și după șapte 
ani de detenţie eliberat. 

Interesantă este poziţia autorului care 
a optat pentru maxima sobrietate, nu a 
tolosit nici un moment retorica facilă, ilus- 
trind exclusiv cercetările celor 15 luni 
de anchetă. Şi totuși, așa cum cu 22 de 
ani în urmă, în ciuda verdictului, «crima 
de la Lursy a rămas omologată drept 
o enigmă — tot așa, acum, pledoaria de- 
clarată a regizorului rămine fără obiect, 
mărturiile sale în imagini neputind să 
elucideze cazul. Dominici a fost sau nu 
vinovat? Eliberarea sa în cele din urmă 
reprezenta o tardivă îndreptare sau un 
act de clementa față de virsta sa înaintată? 
lată întrebări care nu-și găsesc răspunsul. 
Fireşte, filmul are curajul nobil de a acuza 
o justiție care se grăbește să condamne 
în lipsă de probe suficiente, contravenind 
clasicelor principii de drept roman care 
recomandau mai de grabă să gresesti 
eliberind un vinovat decit să condamni 
un nevinovat. (Să nu uităm însă că în 
procesul respectiv au fost implicate și 
relaţiile cu un alt stat.) Filmul are tensiu- 
nea pe care o produce o anchetă condusă 
cu tenacitate pe urmele adevărului. 


Adina DARIAN 

„SEE Pia IESI SE SED pl ES CEE a IE 
Coproductie francoritalo-spaniolë. Regia 
Claude-Bernard Aubert. Scenariul: Daniel Bou- 


langer, Lou's Emile Galey. /maginea: Ricardo 
Aronovitch. Cu: Jean Gabin, Paul Crauchet. 


Gaston. Toatë treaba asta nu e decit 
o afacere comercială». 


În apărarea filmului vorbește... 


Regizorul Claude-Bernard Aubert: 
«Toate lucrările publicate asupra-aces- 
tui proces ajung la concluzia culpa- 
bilității lui Gaston Dominici. Folosind 
aceleași elemente și aceleași infor- 
mațţii, a fost imposibil să ajung la 
aceeași concluzie. O bănuială nu poate 
niciodată să înlocuiască o probă». 

Interpretul Jean Gabin: «M-am 
gindit mult înainte să accept acest 
rol. Într-adevăr, să interpretezi un per- 
sonaj a cărui tragedie a zguduit Franța 
întreagă și care rămine una din marile 
enigme ale secolului, a fost pentru 
mine un act de mare responsabilitate. 
Dar este o poveste copleșitoare, at- 
mosfera satului, personalitatea ieșită 
din comun a bătrinului Dominici, dra- 
ma, ancheta, procesul, tăcerea, ver- 
dictul, gratierea — sint tot atitea fapte 
care-ţi captează interesul. O mulțime 
de întrebări au rămas nelămurite: lipsa 
de probe, mărturii depuse și imediat 
retractate, indicii neluate în conside- 
rație, amprente șterse, o anchetă su- 
perficială. M-am lăsat pătruns de a- 
ceastă atmosferă și am trăit o expe- 
rientë omenească si actoricească co- 
plesitoare. Am încercat să redau viața 
lui Dominici cu discreție si demnitate». 

Avocatul apărării. d-l Pollak (Jean 
Gabin a acceptat rolul cu condiţia ca 
avocatul să supervizeze întreg filmul), 
apare în final pe ecran pentru a de- 
clara; «Fie ca, niciodată, nimeni să 
nu mai fie subiectul unei astfel de 
tragedii»... 


revedetit 


T pacate 


«Şapte păcate» de Ted Garnet este 
o capodoperă. Să nu vă sperie cuvintul 
capodoperă. O capodoperă se poate 
demonstra cu fapte palpabile, așa cum 
se dovedește adevărul la o curte cu 
jurati. lată numai cîteva dintre «piesele» 
producătoare de «convingere»: 

Personajul vagabondului este, prin 
definiție, tulburător. Darămite un rătă- 
citor sută la sută, pe care nu-l încap 
toate apele pămintului. Bijou (Marlene 
Dietrich) este un asemenea personaj 
maxim. Locuiește în Pacific şi, pe tot 
întinsul Oceanului Pacific, mai are trei 
insule din care să nu fi fost dată afară. 
De ce? Ea nu comite delicte pedepsite 
de cod. Dar este involuntar atit de fasci- 
nantă, incit, oriunde s-ar duce, bărbații, 
toți, încep să se certe pentru ea, să se 
bată, să se rănească, să se ucidă. Si 
autoritățile se văd obligate s-o expulzeze. 

Amiralul. set al flotei din Pacific. toc- 
mai se află pe insula unde momentan 
se atla şi Bijou. O convoacă pentru a-i 
comunica știrea că trebuie să părăseas- 
că insula. l-o spune sub forma unei 
avalanşe de înjurături indignate, ofense, 
insulte — «motivate» — căci această 
femeie își permisese nerușinarea de 
a-i fi sucit capul locotenentului X (John 
Wayne), fală a flotei Statelor Unite și, 
pinë la intilnirea cu Biiou. logodnicul 
fiicei domnului amiral însuși. Innebunit 
locotenentul voia să sacrifice totul, vroia 
neinduplecat să se căsătorească cu 
această otreapă a Pacificului... Care 
otreapă află, cu ocazia asta, miracu- 
loasa întimplare și cade într-un fel de 
transă, extaz făcut din mii de ginduri, 
unde intră uimire, recunoștință, măgu- 
lire, reconciliere cu întreg genul uman, 
şi iubire, iubire, iubire... Este o perlă 
de estetică cinematografică acest dublu 
riu de ginduri care curg paralel, unul 
la suprafață, fățiș și zgomotos, celălalt 
tăcut și subteran, ca acele ape freatice 
care însoțesc apa de deasupra pămin- 
tului. 

Tot în ordinea pieselor de capodoperă 
este bătaia, monstră,de la mijlocul fil- 
mului. Vastele mardeli sint o manie a 
cinematogratului american si chiar a 
cinematografului îndeobste. Citeodată, 
aceste încăierări sint esteticeste inghi- 
tibile. Dar de data asta nu e numai o 
bătaie, ci un adevărat poem simfonic. 
Secvența aceasta e o piesă de muzeu, 
o capodoperă pinë azi neegalată. In 
cursul ei, iată si o replică-miracol! Pa- 
tronul localului, un italian dolofan și 
foarte de treabă se află alături de Bijou, 
cu burta la pămint, adăpostit sub o 
masă. Primise un cuțit în spate. Bijou 
îl întreabă:«Te doare?» si el răspunde: 
«Nu... adică... numai cînd rîd...» 


D.I. SUCHIANU 


Inamicul public nr. 1 


Una din cele mai bune comedii ale 
lui Fernandel. Pornind de la un qui- 
pro-quo — pașnicul Fernandel este 
luat drept un gangster singeros — se 
dezlëntuie o sarabandă de gaguri de 
cea mai bună calitate, a căror intenție 
principală este parodierea filmelor cu 
duri și senzații tari. Regia este datorată 
unui veteran al genului comic, drama- 
turgul și cineastul Henri Verneuil, iar 
in distribuție, alături de Fernandel, a- 
pare și celebra Zsa-Zsa Gabor. 


Joe Limonadă 


Cu ajutorul excelentilor actori care 
sint Olga Schoberova și Karel Fiala 
(pantomimele acestuia din urmă sint 
cunoscute în lumea întreagă), regizor ! 
ceh Oldrich Lipsky a reușit o parodie 
exemplară a westernului. Există toate 
condimentele clasice ale genului: îm- 
pușcături, cai, saloon-uri pline de 
whisky și fum de țigări, temei frumoase, 
cintece de cow-boy și, peste toate, 
umor, umor risipit cu vervă şi inteli- 
gentë in fiecare imagine, umor pentru 
care «Joe Limonadă» a primit «Scoica 
de argint» la Festivalul de la San Sebas- 
tian — 1964. 


Dinu KIVU 


Mama vitregă 


Producție a studiourilor «Mostilm». Regia 
Oleg Bondarev. Scenariul: E. Smirnov, Ta- 
tiana Doronina. /maginea: Igor Cernih. Cu 
Tatiana Doronina, Leonid Nevedomski, Na- 
dejda Fedosova, Vladimir Samoilov, Lena 
Kostreva. Premiu! de interpretare feminină ac- 
tritei Tatiana Doronina — Teheran 73. 


O idee mai veche, cea a titlurilor înșelă- 
toare, Își găsește în cazul de față ilustrarea. 
Căci în acest film nu este nicidecum vorba 
le vreo scorpie si de un îngeras tiranizal 


Nu o mamă, ci un copil vitreg 
(Tatiana Doronina) 


sub ochii unui tată indiferent sau neputin- 
cios, ci de o încercare pe dos care dez- 
minte această idee preconcepută. Perso- 
najele se frămintă si se chinuie fiecare după 
capacitatea sa de înțelegere, în dorința lor 
de fericire. Dar fericirea nu vine de la sine 
Mama, care o clipă și-a văzut căsnicia pusă 
sub semnul întrebării, înțelege să reciștig+ 
armonia familiei cucerind cu răbdare dra- 
gostea fapturii prizărite si încăpăținate a- 
părută deodată în casa ei şi transformind-o 
brusc în ochii tuturor în mamă wvitregă» 
De aici și latura pasionantă a filmului. 


Aura PURAN 


Inima pe frînghie 


Producție a studiourilor cehoslovace: Regia 
Otakar Krvinek. Scenariul: P. Gejdos, Ota- 
kar Krivinek. /maginea: Oskar Saghy. C 
Kveta Fialova, Karol Machate. Viado Takac 


Adulții — cu problemele lor, mai simplu 
sau mai greu de rezolvat, si copiii — re- 
ceptivi la tot ce se intimplă în viata adul- 
tilor, gata să dea amploare necuvenită unor 
fapte sau să se arate neașteptat de întele 
gători în împrejurări dramatice — sînt «su- 
biecții» acestei analize. Fragmentul de viață 
propus meditatiei noastre e judecat de re- 
gizor cu pasiunea devenită meticulozitate 
de a-l lumina din toate unghiyrile — morale 
și psihologice — posibile, ifchegind, pinë 
în final, o lume simplă și adevărată. 

Otakar Krivnek ne oferă, deci, un film 
de actualitate făcut cu simpatie şi căldură 
fată de semeni, un film care aduce în discu- 
tie fără să-şi piardă nici un moment senină- 
tatea, situaţii deloc senine. 


Julieta TINTEA 


A trăi pentru iubire 


Productie a studiourilor iugoslave. Regia: si 
scenariul: Kreso Golik. Imaninea: Ivica Rai- 
koviċ. Cu: Vlasta Knezović, Rade Serbedzija, 
Boris Dvornik, Franjo Maietić. 


Un cuplu tinăr se destramă pentru că ea 
iubeşte, dar el nu prea... și astfel nu pot 
invinge împreună piedicile de care nu duc 


lipsă. De fapt poate că nici nu e vorba de o 
despărțire, ci doar de o restabilire a ade- 
vărului, căci ei au fost tot timpul singuri; 
ea cu ginduri, speranțe, iluzii despre iu- 
bitul ei, cu generozitate greșite; el, cu mi- 
cile lui necazuri și meschine ambiţii. 

Şi mai există în film și alte două cupluri 
de planul doi menite să dea replica primului. 
O femeie iși asteapta soțul și acesta vine 
din străinătate cu dragoste, dar mai ales 
cu o maşină și un televizor ultimul tip. 
Bucuria prosperității se sfirseste cu un 
accident si soția rămine văduvă. Un alt 
cuplu — singurul pe care-l găsim și-l 
lăsăm unit, deși ar fi avut toate motivele să 
se destrame — cel al doctorului,imbătrinind 
lingă o soție nebună,dar pe care o iubește 
si o îngrijește cu sacrificiu — dă măsura 
unei umanitati nestirbite de-a lungul anilor. 


Ada PISTINER 
e POE 


Casă, dulce casă 


Coproductie a studiourilor din Belgia si Fran- 
ta. Regia: Benoit Lamy, Scenariu! si dialogurile 
Rudolph Pauli, Benoit Lamy. /maginea: Mi- 
chel Baudour. Cu: Claude Jade, Jacques 
Perrin, Marcel Josz, Elise Mertens. 


Tineretea nu este doar un datum biologic, 
ci o foarte aleasă calitate sufletească, un 
soi de nobilă încăpăținare în a nu ceda în 
fata scurgerii timpului. Este puterea de a 
te bucura, indiferent de virstă, de un suris, 
de o floare, de soare, de viață. Rondul cu 
aparatul de filmat intreprins într-un azil 
de bătrîni din suburbia Bruxelles-ului este 
mai puțin o anchetă socială, ceea ce ar fi 
fost în intenția autorilor (cum știm, filmul 
francez rămine în ansamblul său tributar 
documentarului de ficțiune inspirat din fap 
tul divers autentic). dar reuseste să fie o 
duioasă comedie pledind in tavoarea ti 
neretii celor cu timplele albe. 


Chitty, chitty, 
bang, bang 


Producție a studiourilor engleze. Recia Ken 
Hughes. Scenariul: Rosald Dahi, Ken Hughes, 
după o nuvelă de lan Fleminy. Imaginea: 
Christopher Challis. Cu: Dick Van Dyke, 
Sally Ann Wowes, Lionel Jeffries, Gert Fröbe, 
Heather Ripley, Adrian Hall. 


După ce a insotit-o pe Mary Poppin 
n “minunatele ei năzdrăvănii, după ce 
invëatat de la ea maaica formulë «superca 
fragiisukexp'alido...», Dick Van Dyke a 
cistigat pe drept diploma de ucenic într-al 
vrajitoriei, Acum, el este cel care ne po- 
vatuieste că atita timp cit stii să cinti, să 
lansezi, să rizi si să iubeşti — totu: e po- 
sibil, E posibil să reinvii basmele cu feti 
frumosi, împărați hapsini și vraci mincători 


Muzicalul ca terapeutică 
(Dick van Dykt) 


KET E që W 


AR i 


Glasul hotilor de tren: 50000 recompensă 
(Ann Margret si John Wayne) 


de copii, cu mașini plutitoare-zburătoare ca 
re înlocuiesc cu succes calul năzdrăvan 
şi pufăie «citi-citi-beng-beng» inspirind re 
frenul unei antrenante melodii; e posibil 
să învingi orice obstacol, së trăiești exu- 


berant si să sfirsesti orice poveste de viață, 


fericit. 

Statornica vocaţie a cinematografului an- 
glo-saxon pentru musical, născută din tra- 
ditia scenică a music-hall-ului, e onorată 
acum cu un nou exemplu plin de fantezie, 
candoare și antren. Musicalul rămine un 
univers miraculos în care un ritm și o melo- 
die produc efecte magice, demonstrind că 
într-adevăr totul e posibil, dacă știi să cinti, 
să dansezi, să rizi si să iubesti. 


A.D. 
RSS ES 


Capitanul negru 


Producție a studiourilor sovietice. Regia: Oleg 
Lentius. Scenariul: luri Lukin, Oleg Lentius, 
Vladislav Stepanov. /maginea: Boris Miasni- 
kov. Cu: Aleksandr Goloborodko, Irina Bori- 
sova, Les Serdiuk, Evgheni Gvozdev. 


Film de aventuri consumate în anii tra 
mintati ai Rusiei prerevolutionare. «Căpi 


Cot la cot cu haiducii 


(Irina Borisova) 


tanul negru» relatează ispravile unui erou 
justițiar pornit së se războiască cu regimul 
tarist prin fapte xhaiducestin. «Căpitanul 
negru» e numele conspirativ al unui răz- 
vrătit plin de bune intenții în acţiunile sale, 
dar revoluționar anarhic, care nu-și pune 
problema integrării sale într-un mai larg 
front de luptă antitaristë. În cele din urmă, 
el va întelege necesitatea subordonării tru- 


pei sale unei autorități superioare, dove- 
dindu-se spriiinitor devotat al cauzei pro- 
letariatului rus, pregătind prin fapte de 
mare curaj terenul revoluției. Filmul e di- 
namic, pasionant pe alocuri, intriga aven- 
turoasë e pigmentatë cu momente de li- 
rism autentic. Un film plëcut, recomandabil 
in primul rind tinerilor. P. RADO 


50.000 dolari 
recompensa 


Productie a studiourilor americane. Regia si 
scenariul: Burt Kennedy. /maginea: William H. 
Clothier. Cu: JohnWayne, Ann Margret, Rod 
Taylor, Ben Johnson, Christopher George, 


Un film cu John Wayne (și nu numai cu el) 
și totuși... Un western, cu impuscëturi si 
cavalcade, dar... Este o încetineală a expu- 
nerii, în acest film, care spulberă toate 
posibilitățile de suspense; un mod inabil 
de a camufla enigmele care pulverizează, 
tot timpul, eventualul interes pentru actiune. 
Filmul trenează, trenează la nesfirșit, ca- 
valcadele sint doar decorative, împușcă- 
turile sint absolut inofensive (pentru «cei 
buni», căci «cei răi» cad cu zecile, împo- 
triva oricărei logici), motivul intrigii e cusut 
cu atë albă, în fine — păcat de timpul pier- 
dut (de spectatori). Cu toate astea... Dacă 
ati apucat să intraţi la acest film foarte plic- 
ticos, atunci duceti sacrificiul pinë la capăt, 
si nu pierdeţi ultima lui secvență. Se do- 
vedeste în ea că patriarhatul este doar o 
dulce iluzie a bărbaților, căci tot femeile 
sint cele care încurcă toate itele, si cë în 
orice film prost există un «hic» pentru care 
merită să avem răbdare. 


IE ES E SIRE ES 
Farsa tragică 


Producție a studiourilor maghiare. Regia: Zol- 
tan Várkonyi., Scenariul: Gyula Maâr, Peter 
Zimre. Imaginea: Tamás Somló. Cu: László 
Mensáros, Péter Huszti, Lâszi6 Tahi Tóth. 


Cliseele filmelor politiste pot deveni pri- 
mejdioase nu numai pentru fanaticii admi- 
ratori ai genului, ci și pentru creatorii lui. 
Eroul filmului, un prolific regizor al genului 
amintit, este acostat de doi indrëzneti tineri 
hotëriti să-i demonstreze «maestrului» lipsa 
de har și previzibilitatea filmelor sale. Ma- 
estrul încearcă să-i pedepsească pe inge- 
niosii denigratori inscenind, cu ajutorul 
echipei sale de filmare, asasinate si furturi, 
de care cei doi sint făcuți vinovati. Prea 
bine cunoscători de solutii ale suspensului, 
cei doi nu se lasă păcăliți si complică situ- 
atia folosind aceeași recuzită. Jocul devine 
insuportabil de echivoc și iritarea jucători- 
lor duce la înfăptuirea unei adevărate crime. 
Intrebarea asupra vinovëtiei celor implicați 
în acest primeidios joc îndeamnă la medi- 
tatie pe creatorii de filme palpitante și la o 
mai mare detașare pe fanaticii spectatori 


Dana DUMA 


Perchezitia 


“Perchezitian incepe ca o 

parodie de film-reclamă pen- 

tru coniac Courvoisier și 

sfirseste ca o farsă tragică 

a nostalgiei după un mod 

de viață străin. Ce impo- 
sibilă intoarcere la tine după ce te-ai otră- 
vit cu parfumuri (exotice) grele, ucigă- 
toare... 

Două femei si un puşti de 10 ani revin 
în tarë după o lungă călătorie de agrement. 
O mașină încărcată cu toate «minunile» 
societății de consum, înregistrate poetic 
de un aparat ce le dezmiardă în irizări 
multicolore, ca atunci cind le contempli 
în marile vitrine ale metropolelor. Obsesia 
design-ului, comerțul folosindu-se de ar- 
tă pentru a-și spori rentabilitatea, hip- 
noza pe care o exercită asupra consuma- 
torului, de la fraparea coloristică la vocea 
muzical-sofisticată, totul fascinează, mo- 
difică pe nesimţite optici, mentalități, prin- 
cipii de viață. Sensul exact al «Perche 
ziției» e tocmai această contrabandă de 
idei străine și nu atit de mărfuri străine. 
Privirea regizorului asupra fenomenului 
de poluare spirituală, de antrenare pe 
calea conformismului, de instrëinare de 
tine şi de ai tăi, e dirză și necruțătoare. 

Cei cinci de la punctul de graniță (in 
final intervine și al șaselea, soțul influent, 
omul care a uitat de unde pleacă și inte- 
resele cui trebuie să le «susțină»...) loc 
unic al dramei «clasice» ca unitate de 
timp şi loc, modernă ca formulă de in- 
ventariere a fiecărei reacții noi, aruncă 
protagoniștii spre zone paroxistice. De- 
marează lent, pregătirea femeilor pentru 
trecerea graniței, apoi formalitățile desfă- 
surate aparent politicos ca o cursă perfid 


întinsă, de ambele parti. De fapt, zarurile; 


sint aruncate, grănicerul înțelege despre 
ce e vorba, cu intuiţia și experiența pro- 
fesională; perchezitia devine o formali- 
tate. Surplusul de bagaje, o talsă pistă 
contlictuala. Încercarea de mită, o cap- 
cană a dramaturgului. Retinerea călă- 
torilor, un fals suspens. O aminare a 
ciocnirii din final. Cei doi bărbați rămin 
singuri să se înfrunte. Unul, incoruptibi- 
lul, ce-și riscă postul, celălalt, învingătorul 
social pe bază de compromisuri. Finalul, 
dramatic şi realist, trage cortina pe un 
episod al luptei revoluționare de fiecare 
zi. Demult, de la «Cuţitul în apă» al lui 
Polanski, n-a mai răsunat un semnal de 
alarmă socială atit de limpede și util. 
Un film care se va memora, desigur. 


Alice MĂNOIU 


Producție a studiourilor poloneze. Regi si 


imaginea: Andrzej Kostenko, Witold Leszczyns- 
ki. Scenariul: Andrzej Bonarski, Andrzej Kos- 
tenko, Witold Leszczynski. Cu: Wieslawa Ma- 
zurkiewicz, Zdislaw Maklakiewicz. 


1150 de filme într-un an 


Siudiourile poloneze au turnat, 
în 1973, 24 de filme de ficţiune de 
lung metraj. S-au remarcat, in ace- 
lași an, apariţia unui nou cvartet de 
regizori debutanţi (Krolikievvicz,Kra- 
use, Halor gi Gebski) și o continuă 
diversificare a genurilor (drame psi- 
hologice, filme istorice, filme de 
război, filme despre copii, filme 
despre teen-agers, filme de aventuri 
şi comedii). Pentru 1974 se prevede 
realizarea a 50 de filme de lung-me- 
traj, 300 de filme peniru televiziu- 
ne si 800 de filme de scurt-metraj 
de toate genurile. 


z tor de istorie 
hondarev 


Nostalgia după un 


western fără pistoale 


Calutul roib 


Imputărilor unei critici se- 
vere și nu totdeauna obiec- 
tive, Steinbeck le-a răspuns 
nema netulburat, apërindu-si cu 
convingere «modeştii» eroi, 
refuzind lucid si deliberat 
cazurile complicate, anormale, aberante, 
care fac atita vogă într-o civilizație «mor- 
bidă și singeroasă» — cum o numește 
autorul. Steinbeck a preferat să rămină, 
aşa cum îl definea cu oarecare ironie 
Lionel Trilling, «un nostalgic al relaţiilor 
sociale și umane din California de la 
stifșitul secolului trecut și la începutul 
secolului nostru, deplingind dispariția lor 
pe un ton reținut, dar care se vrea cu atit 
mai convingător». «Căluțul roib», nuvela 
pe care, iva ani după prima sa apari- 
tie a reluat-o amplificind-o, ilustrează 
foarte bine tocmai acest sentiment nos- 
talgic pe care îl are cind scrie de California 
sa, ţinutul natal pe care il cunoaște şi-l 
simte atit de bine. 

Vestul are legile sale dure, cere ca cei 
ce vin şi rămin aici să fie curajoși și puter- 
nici, gata să ia oricind totul de la capăt, 
oameni care n-au timp de teorii și nici 
de efuziuni sentimentale. Este tocmai ceea 
ce se străduiește fermierul Tiflin să-l 
învețe pe unicul său fiu, aflat la pragul 
dintre copilărie şi adolescenţă. Între ei 
s-a strecurat o răceală cu accese de osti- 
litate din partea copilului care vede în 
tatăl său un om aspru, nedrept chiar, 
de o severitate inghetatë ce-l crispează; 
pe de altă parte, tatăl este exasperat de 
incăpăținarea acestui copil dificil si nein- 
deminatic, incapabil să se adapteze vieţii 
reale și să preia, cindva, povara fermei. 
Spectatorul presimte că, mai devreme sau 
mai tirziu, cineva sau ceva va arunca 


Realizat in anul celei de 


inevitabila punte de legătură între cei 
doi — în acest caz, un minz care va muri 
și mai ales un altul care se va naște — 
dar elementul declanșator şi revelator 
se lasă prea îndelung așteptat. Cele citeva 
intrigi adiacente (clasicul conflict din sa- 
loon sau episodul prieteniei copilului cu 
un bătrin mexican) creează centre de 
interes secundar, fără a izbuti insă së 
înlăture total senzaţia de linearitate și 
lentoare a filmului care rămine tributar 
unor clișee convenţionale ce-l fac să 
oscileze între o poveste reconfortantă prin 
puritatea ei şi o istorioară care nu poate 
ocoli accentele simplist-moralizatoare. 

Realul centru de interes, datorită căruia 
se atinge uneori ceva din vibrația si emo- 
tia pe care filmul le implica virtual, rëmin 
protagoniștii: Henry Fonda și alături de 
el, chiar dacă acum mai puțin tinără si 
frumoasă, dar încă plină de farmec și 
distincție, Maureen O'Hara. 


Marina CONSTANTINESCU 
MORN e i 


Producție a studiourilor americane. Regia: 
Robert Totten. Scenariul: Robert Totten, Bon 
Bishop — după John Steinbeck. Cu: Henry 
Fonda, Maureen O'Hara, Ben Johnson, Clint 
Hovvard. 


John STEINBECK: 


m —— 


«Oamenii au nevoie de suflet, au 
nevoie de minte, au nevoie de o 


adevărată si profundă înțelegere. Nu 
neapărat și de o căldură filantro- 
pică. De asta au nevoie filantropii...» 


Nikola Korabov s-a avintat cu elan în 


a 50-a aniversări a insurec- 

tiei bulgare din septembrie 

1923, filmul (premiul «Tran- 

dafirul de aur» la cel de 

al XII-lea Festival national 
de la Varna incearcă să recompună în 
tonalități majestuoase momentul istoric 
amintit. «lvan Kondarev» se voia însă, 
în același timp, și o ecranizare, egală în 
complexitate și semnificații cu modelul 
literar, romanul scriitorului Emilian Sta- 
nev. Transpunerea cinematografică pier- 
de insă din consistenta romanului 
și din elocventa personajelor. Confrun- 
tările dintre revolutionarul Kondarev (An- 
ton Gorcev) si judecatorul de instructie 
Hristakiev (Ivan Andonov) apar ca simple 
enunturi filozofice, fără substanță emo- 
tionalë, iar lirismul se consumă in ima- 
gini standard. Doar secvențele represiunii 
aobindesc puterea expresivă și autenti- 
citatea tragică a realității. Apelind la 
experiența sa de analist (suita de filme 
pe care le semnează din 1957: «Construc- 
torii din Dimitrovgrad», sint indeosebi 
studii psihologice), ca şi la forța sa de 
narator (a transpus pe ecran în 1962 
«Tutunul» de Dimitri Dimov), regizorul 


căutarea sensului istoric al dramei umane 
a personajelor din acel oraș de provincie, 
drame descrise cu atita strălucire de 
Stonev. Efortului său artistic i s-a alăturat 
actrița Katia Paskaieva (remarcabilă în 
«Cornul de capră») si un operator de talia 
lui Emil Wagenstein, aflat la cel de al 
36-lea lung metraj. 

loana CREANGĂ 
e I NT TT 


Producție a studiourilor bulgare. Regia: Nikola 
Korabov. Scenariul: Nikola Tiholov, Nikola 
Korabov, după romanul «ivan Kondarev» de 
Emilian Stonev. Imaginea: Emil Wagenstein. 
Cu: Anton Gorcev, Katia Paskaleva, Ivan 
Andonov. 


111 premii pentru 208 filme 
pë deh E 


In acest an, filmul de animaţie din 
Bulgaria împlinește un sfert de se- 
col. Cu acest prilej, presa de spe- 
cialitate din țara vecină consacră 
spaţii largi acestui gen cinemato- 


grafic. Se evocă pionierii (Alexandr 
Denkov, Todor Dinov gi alţii), se 
amintesc numeroasele premii obti- 
nute la festivalurile nationale si in- 
ternationale (din 208 filme produse 
din 1948 pinë astëzi, 111 au fost 
premiate). 


Ne-am permis în numărul 
trecut să insistăm asupra 
unui paradox: pe toate me- 
ridianele,toată lumea este 
de acord că trebuie făcut 
totul pentru răspindirea cul- 
turii „oo posi tes nu se poate trăi 


fără o asemenea cultură iar, pe de altă 
parte, posibilitățile reale ale unei astfel 
de activităţi sint foarte mici, iar rezultatele 
întimplătoare si relativ limitate. 

Şi totuși, aşa cum arătam, o bună Cine- 
matecă nu poate satisface necesități de 
masă și nu poate asigura o informare ex- 
haustivă, ea poate, în schimb, deveni un 
centru de iradiere culturală, o bază pe 
care se formează ceda ce numeam altădată 
lideri de opinie, cinefili entuziaşti și com- 
petenti care să ducă mai departe, in medii 
și în activități spirituale diferite, «cuvintul 
cel bun». 

Pe aceeași linie, dar influentind un pu- 
blic incomparabil mai mare, acționează 
așa-numitele cinematografe de artă. Exis- 
tenta unor asemenea instituții nu este, 
cum cred unii, o manifestare de snobism 
aristocratic si nici excludere a celorlalte 
filme din împărăţia artei, ci corespunde 
unei realități sociologice indiscutabile si 
unei necesități pedagogice tot atit de evi- 
dente. Nu există un public, ci mai multe 
publicuri, și apropierea de marile valori 
nu se face instantaneu, prin har divin, ci 
printr-un proces îndelungat și complex 
care cere stăruință și ajutor calificat. 
Există astăzi, în urma acestui proces, la 
noi și pretutindeni, un public care vede 
în film nu numai un mijloc de distracție 
şi deconectare și care este accesibil și 
filmelor mai dificile, cu o încărcătură de 
idei mai mare, un public care vrea să cu- 
noască și ce s-a făcut ieri și alaltăieri și 
nu numai astăzi. Experienţa a numeroase 
țări dovedește cë o rețea dezvoltată de 


nu pierdem 


Televiziunea: 
o vastă 


bibliotecă 
«recitit» 
filme 


de 


cinematografe de artă,cu un program alcă- 
tuit serios și fără concesii contribuie. in 
mod substanţial, la ridicarea nivelului pu 
blicului. Într-un sens asemănător actio- 
nează şi cinecluburile sau rețeaua educa- 
tivă (universități populare, case de cul- 
tură, etc.) și școala (utilă mai ales în fa- 
miliarizarea publicului tinăr cu operele 
fundamentale, clasice ale artei cinemato- 
grafice). 

În sfirşit, două sint căile prin care răs- 
pindirea culturii cinematografice capătă 
realmente un caracter de masă. Una con- 
stă în reprogramarea sistematică și inten- 
să în rețeaua normală de difuzare, a filme- 
lor de valoare produse cu ani în urmă. Am 
semnalat cu alt prilej că tendința spre 
asemenea reprogramări e tot mai evidentă 
azi pe ecranele lumii si am putea adăuga 
că un început meritoriu se observă și la 
noi în ţară (ciclurile Chaplin, Garbo; re- 
luarea «Nopţii furtunoase» etc.). 

Mai mult in această privință şi cu o 
audiență incomparabil mai mare poate 
face televiziunea. Nu e cazul să insistăm 
aici asupra acestui semnificativ paradox: 
principalul «inamic» al cinematografiei, 
televiziunea, este în acelaşi timp și prin- 
cipalul instrument de propagare a culturii 
cinematografice. Graţie televiziunii, zeci 
şi zeci de milioane de oameni, altădată 


Cinematograful merită să fie cunoscut şi altfel decit 


printr-o 


«Floare si doi grădinari» («lubire» de Karoly Makk) 


limitați la vizionarea întimplătoare si fără 
consecinţe intelectuale a filmelor proiec- 
tate în cartierul sau în mica lor localitate, 
descoperă universul cinematografic, se 
familiarizează cu nume de creatori, cu 
stiluri, genuri și modalități de expresie, 
devin, într-o măsură mai mare sau mai 
mică, contemporani ai întregii istorii a 
cinematografiei. Desigur, acestea sint, 
în primul rînd, doar virtualitati: depinde 
de orientarea si capacitatea fiecărei tele- 
viziuni ca ele să devină realități cu eficiență 
deplină. 

Toate formele pe care le-am enumerat 
mai sus — şi la care am putea adăuga 
intçoducerea studierii în școli a unor ele- 
mente de artă cinematografică, editarea 
si răspindirea unui numër important de 
cărţi și publicaţii pe teme cinematografice 
— sint demult cunoscute și, într-o măsură 
mai mare sau mai mică, utilizate. Niciuna 
dintre ele nu poate satisface singură 
imensa sete de cultură cinematografică a 
publicului contemporan. Toate la un loc — 
si actionind coordonat — pot face mult in 
această direcție. De aceea ne este poate 
permis să visăm la o dezbatere amplă, 


serioasă, competentă și responsabilă în 
care să fie antrenați toți factorii interesați 
și care să schiteze programul — cit se 
poate de elastic, bineînțeles — al unei 
activități despre a cărei importanţă nu mai 
e nevoie să insistăm. De nu, într-o tarë in 
care există o autentică efervescenţă spi- 
rituală, tot «O floare și doi grădinari» va 
deţine recordul frecventarii de către public. 

Filmotecile personale, pe bază de video- 
casete, nu sint — primele lansări o de- 
monstrează — pentru miine ci, poate, 
pentru poimiine. Pină atunci, să nu pier- 


dem timpul. H. DONA 
O stagiune f. bună 


Stagiunea Cinematecii se apropie de 
sfirsit. Se incheie ciclul «Lupta antifascistă 
reflectată in cinematografia românească 
si universală». Se incheie ciclurile-medalion 
dedicate lui William Wyler, Howard Hawks, 
Henry Hathaway si cel al filmului finlandez. 
A fost o stagiune dintre cele mai bune. 
Şi pentru a realiza un final în ton, Arhiva 
Naţională de filme ne propune o recapitu- 
lare: timp de două săptămini (incepind 
din 8 iulie) ciclul intitulat: «Din succesele 
stagiunii 1973—'74». 


retrospectivă Hitchcock 


Joaca dea suspensul 


Hitchcock, cineastul acesta 
cu un nume imposibil de or- 
tografiat corect de mai multe 
ori in aceeași pagină — cred 
că si l-a ales singur, cu o 
malitie în care îl recunosti 
desigur pe acela care îi declara lui Truffaut 
că abia aşteaptă ca spectatorul unui film 
al său să spună: «Ah! De acum înainte 
știu ce se întimplă», pentru a-i replica: 
«Credeţi? O să vedem, o să vedem...» — 
Hitchcock deci, care-i spunea tot lui Truf- 
faut: «Eu conduc spectatorii cum aș cinta 
la orgă», prin urmare Hitchcock — mai 
zice el că cin filmele de mister și suspens 
nu se poate face abstracţie de umor» — 
vreau de fapt së spun cë Hitchcock este 
individul acela scund si gras cu figurë de 


nema 


bonom care apare pentru citeva secunde. 


în mai toate filmele lui Hitchcock. «De ce 
ţineţi së apăreți în filmele dumneavoas- 
tră?» îl întreabă Truffaut. «A, e un gag» 
— răspunde Hitchcock. «Dar azi e un gag 
destul de incomod, și pentru a-i lăsa pe 
oameni să vadă liniștiți filmul am grijă să 
mă arăt, ostentativ, în primele cinci mi- 
nutey. Din gag in suspens, din suspens in 
gag, într-o permanentă gradatie drama- 
tică a neliniştii, care se insinuează perfid, 
— nu ştim pe unde, nu stimde unde — în 
fiece fotogramă a filmului, domnul Hitch- 
cock, personajul cu nume de gag, pindește 
şi controlează din umbră fiecare reacție 
a noastră, se joacă cu nervii și sufletul 
nostru, ne conduce de mină pe întuneric 
într-un labirint cu cărări încurcate abra- 
cadabrant, ne părăsește apoi timp de două 
ceasuri, ne împinge usurel de la spate, 


pas cu pas, spre ieșire, unde așteaptă tot 
el, zimbitor, inocent, bonom, nestiutor 
chipurile, mirindu-se candid de zăpăceala 
noastră, de deruta noastră, de angoasa 
noastră: «Ce naiba, doar nu v-aţi speriat? 
Era doar o joacă, un gag». 

Curat gag, domnule Hitchcock, filmul 


Inocentele «Păsări» extermină 
un orășel: unde-i joaca? 


acela «Păsările», unde niște inocente zbu- 
rătoare extermină — de ce oare? — un 
pașnic orășel provincial. Curat gag, til- 
mul «Psycho», unde lui Anthony Perkins 
nu-i place Brahms, ci jocul de-a masacrul 
și dedublarea. Curat gag, «Cazul docto- 
rului Edwards», unde un dement e medic 
psihiatru. Curat gag filmul acela splendid 
numit «Vertigo» — unul din cele mai fru- 
moase filme de dragoste din istoria cine- 
matografiei — în care un detectiv tomnatic 
iubește o moartă, o reinvie și află că fe- 
meia adorată era «doar» o banală crimi- 


nală, pentru a o ucide apoi din nou, defi- 
nitiv. i 

Ştiţi cum se chema pe vremuri «gagul» 
acesta la care dumneavoastră ţineţi așa 
de mult? «Catharsis». Pe grecește in- 
seamnă «eliberare prin milă și teamă». 
E sentimentul de purificare a spectato- 
rului, e baia morală prin care trecem, cu- 
rati, din spectacol în viață. De s-ar fi in- 
ventat cinematograful acum mai bine de 
două mii de ani, cel mai fanatic spectator 
al dumneavoastră s-ar fi numit Aristotel. 


Petre RADO 


primăvara culturală bucureșteană 


A-ti iubi oraşul 

Tramvaiul trece prin fața cinemato- 
gralului «Republica», birjarul în caftan 
de catifea domnește pe capra trăsurii, 
olteanul cu cobilita încărcată traversea- 
ză legănat strada, florëresele stăpinesc 
colțurile de trotuar, în fața catenelei 
Corso s-au scos mesele, Calea Victo- 
riei e foarte plină de maşini și oameni 
ieşiţi la plimbare — trebuie că e du- 
minică, duminică și dimineața, pentru 
că la biserica Stavropoleos lumina cade 
proaspătă și moale dintr-o parte pe 
stilpii rësuciti, Ateneul e scăldat și el 
în aceeași lumină, iar în Piaţa Universi- 
tății statuile lasă umbre prelungi. Pa- 
latul Telefoanelor e cea mai înaltă clă- 
dire din București și domină o Cale a 
Victoriei cu case scunde și rare, pentru 
că sintem în anul 1936 şi în filmul lui 
Paul Călinescu, «București, orașul con- 
trastelom din care s-a prezentat, la 
Casa Filmului, un act. Un act inseamnă 
300 de metri. Am văzut 300 de metri de 
iubire pentru orașul de acum 38 de ani. 


Dys., dragi copii! 


18 mai, sala «Capitol». Gala filmului 
de animaţie pentru copii. Acţiune orga- 


nizată de Întreprinderea cinematogra- 
fică București în colaborare cu Studioul 
Animafilm. Sală plină. 700 de copii. 
Fortotă de cămăși albe cu cravată roşie, 
de sorturi bleu cu fundë roșie (grădini- 
ta), zumzet imposibil de întrerupt. În 
cap de rind, cite un far supraveghetor: 
o profesoară sau o educatoare. Pe scenă 
se face prezentarea realizatorilor. Di- 
rectoarea studioului Animafilm, Lucia 
Olteanu, cald și apropiat către sală: 
«Așa că,dragi copii, uitati-vë bine, dinsul 
e Nell Cobar, care a făcut pentru voi 
filmul «Mihaela». Aplauze. «Aşa că, 
dragi copii, uitati-vë bine, dinsul este 
tovarășul regizor Zaharia Buzea care 
a făcut filmul «10 măgăruşi». Aplauze. 
Liniste. Liniste relativă. Si atunci, de 
pe scenë, a venit vocea cuiva: Filmele 
pe care dumneavoastră o să le vedeți 
aici... Dumneavoastră! Liniste totală, 
desăvirşită. Dumneavoastră, spunea 
regizorul Laurenţiu Sirbu, vorbind 
publicului în cămăși albe și sorturi de 
grădiniță şi domniile-lor, publicul de 
miine, a încetat să se mai foiască in 
scaune, a încetat să mai zumzăie ca 
albinele. Erau în clipa aceea oameni 
serioși veniți la o gală serioasă. Erau: 
dumneavoastră. 


oi 
TA 
LA AS 


Există in Bucureşti, aproape 
de Gara de Nord, o stradă 
atit de liniștită, atit de puţin 
circulată, incit echipa filmu- 
lui «Ilustrate cu flori de cimp» 
n-a fost deloc stinjenită, la 
primul tur de manivelă, de mulțimea curio- 
silor care răsar ca din pămint în astfel de 
ocazii. Curți pline de flori, case vechi, 
patinate de vreme, care ascund grădini 
pline de verdeață. Atmosferă patriarhală. 
Este exact ceea ce au căutat regizorul 
Andrei Blaier, operatorul Dinu Tănase 


si scenogratul Vasile Rotaru, vizitind zeci 
de străzi, zeci de case, pentru a descoperi 
ceea ce le trebuia exact în inima Bucureş- 
tiului, doar cu două sau trei zile înainte 
de inceperea filmărilor. 

Aici, pe strada Lipova, în casa cu numă- 
rul 39, se va petrece o dramă. Drama din 
film. O fată își va pierde iluziile, iar o alta, 
o dată cu iluziile, işi va pierde și viața. 

Sint tineri eroi ai filmului imaginat de 
Andrei Blaier, regizor mereu interesat de 
universul unei generații aflată la virsta 
întrebărilor decisive. Atit de tineri încit 


lumea văzută cu ochi 


| 


1 


— —- RR (nm na jo eee me a pom m 


— -- vene 
E LT zumë veli e pae 
= | i SI pe m E 


o ÎN pr 
ED e 
m 


d do f $ 
LE: Fat ME 

__ Buduriile tinereții. 
Indatoririle tinereții. 
Tineri, 

un noul film 

despre voi! 


orice compromis lasă urme adinci în ființa 
lor. «Ilustrate cu flori de cimp» este un 
film despre dragoste, afirmă regizorul. 
Un film despre sentimente, dar deloc sen- 
timental. Un film despre nevoia de a apăra 
puritatea dragostei. Este, dacă vreţi, un 
«iove story» didactic, da, didactic, nu 
mă sperie acest termen, mai precis un 
anti- love-story. Drama etică pe care o 
vom propune atentiei spectatorilor se 
consumă in vreo două zile si se desfășoară 
pe trei planuri distincte, care se comple- 
tează reciproc, prin intersectare si supra- 


Să spunem că sinteti zia- 

rist. Vă prezentaţi la poarta 

unui mare studio cinemato- 

grafic din Hollywood. O ghe- 

retă, ca la orice poartă de 

întreprindere. Vă iese în cale 
un vlëjgan in uniformă neagră, călcată 
la toate dungile, cu ecusoane, cu caschetă 
firetată, inarmat pină-n dinţi. Cu o imensă 
politețe vă întreabă dacă vă poate fi de 
folos cu ceva. Desigur, ati vrea să vizitaţi 
studioul. Mihniri teribile, așa ceva este 
absolut imposibil: «încercați la direcția 
de relaţii publice!». Sinteti salutat cu reve- 
rente. Să admitem că sinteti un ziarist 
tenace, cunoasteti tertipurile meseriei și 
riscati: «am o întilnire cu domnul — (știți 
un actor în filmare) John Wayne...» Se 
întimplă un miracol. Vlăjganul se apleacă 
asupra unei hirtii, apoi rostește deferent: 
«poftiți pe platoul 36, aleea F. la intersec- 
tia cu aleea Mary Pickford...» Tipul cu 
arma v-a crezut pe cuvint! Americanii 
cred foarte des pe cuvint. Pină la proba 
contrarie. Pe urmă nu mai cred cu nici 
un chip nimic. 


e DEE RE 00 NE n AES EEE: 
Pe aleea F 
PËS i i 


Văzut de afară. un mare studio cine- 
matografic la Hollywood nu lasă nici un 
fel de impresie. Decit, poate, una deza- 
greabilă. Garduri înalte de beton, amorfe. 
O fațadă banală, ceva afişe uşor de trecut 
cu vederea într-un oraș imens, supra- 
încărcat de publicitate. Dar după ce ai 
pășit dincolo de poarta cerberilor cu pis- 
toale la briu, intri ca Alice într-o tarë ipso- 


Fişa filmului: 


„Ilustrate 
cu flori de cîmp“ 


Scenariul şi regia: Andrei Blaier. 
Imaginea: Dinu Tănase. Sceno- 
grafia: Vasile Rotaru. Costume 
ileana Oroveanu-Kosman. Mu- 
zica: Radu Şerban. 
Interpreti: Elena Albu, Carmen 
Galin, Dan Nuțu, Draga Olteanu, 
Eliza Petrăchescu, Gheorghe 
Dinică, George Mihăiţă, Ana 
Ciclovan și alții 

Directorul filmului: Sidonia Ca- 
racas. 

O productie a Casei de filme 3. 
Producëtor-delegat: Radu Leșu. 


punere. E mai intii povestea pasilor gresiti 
ai unei fete, care greseste din prea multa 
dragoste, dintr-o greșită intelegere a dra- 
gostei. Un sfirşit tragic la o virstă cind 
viața abia incepe, cu ecouri profunde 
într-o altă poveste de dragoste care n-ar 
fi trebuit să se sfirşească, ci să continue 
fericit. Totul pe fundalul unei nunți, văzută, 
desigur, ca un ritual al dragostei. Acesta 
vrem să fie filmul nostru». 


Filmul nostru. Pentru că e si filmul ope- 
ratorului Dinu Tănase, care iși propune 
ca, împreună cu regizorul: «să folosim 
tot ce ştim noi despre cinematograf pen- 
tru a găsi solutia cea mai bună pentru 
tiecare cadru, pentru fiecare secvența». 

Filmul nostru. Şi pentru Dan Nuţu, vechi 
colaborator al regizorului, care atirmă că: 
«pur şi simplu, îmi place rolul acesta de 
marinar in permisie». Si pentru actrița 
Elena Albu, care trăiește emoțiile debutu- 
lui cinematografic: «intr-un rol de mare 
interiorizare, un rol în care reverberează 
toate actele celorlalți». Filmul nostru, adi- 
că și al celorlalți excelenți interpreţi care 
figurează pe generic: Draga Olteanu, Eliza 
Petrăchescu, Carmen Galin, Gheorghe 
Dinică, George Mihăiţă. 


lită, fără asemănare, in care se intersec- 
tează paralele geografice, se intilnesc 
epoci istorice pe aceeași stradă. De la 
întretăierea aleilor «1» cu «A» se deschid 
perspectivele unor artere din Chicago 
1930 şi New Orleans 1890. La New Orleans 
cîntă, pașnic, o orchestră. La Chicago, 


Un regizor vizitează 
«uzina de vise» 


şi descoperă 
America 
de butaforie 


animaţie. Automobilele măcăie și, deo- 
dată, impușcături. Dintr-o masină se trage 
cu mitraliera într-o altă mașină. Trecătorii 
se sperie, polițiștii fluieră, mașinile deru- 
tate se tamponează, atacatorii dispar după 
colţ, din portiera găurită de gloanţe curge 
singe, aparatul de filmat se apropie pină 
la detaliu. Se anunţă că turnarea cadrului 
s-a terminat si se intimplă ceva ciudat. 
De prin dosul decorului răsar persoane 
care nu au nimic de a face cu filmul în 
lucru: sint funcţionari, tehnicieni, curieri 
plecați cu treburi prin studio. Înhaţă niste 
biciclete și pleacă grabiti. Atunci observi 
că in spatele fațadelor de carton se as- 
cund clădirile administrative, platourile, 
atelierele, magaziile, laboratoarele studi- 


se filmează: 


Un zimbet 
pentru mai tirziu 


Primul tur de manivelë la 

filmul «Un zimbet pentru 

mai tirziu» s-a dat la Buftea 

inema Dar nu in vreunul din imen 
sele platouri, mai putin so- 

licitate acum, la inceputul 

verii, cind majoritatea echipelor de filmare 
preferë ambiantele exterioare, ci intr-unul 
din birourile administrative ale studiou- 
lui. Loc strimt, in care abia incap opera- 
torul Costache Dumitru-Foni, care se 
mișcă totuși dezinvolt o dată cu aparatul 
său instalat pe un travelling circular, re- 
gizorul Alexandru Boiangiu și cei patru 
interpreţi care apar in secvența respec- 
tivă. Si asta pentru că, atit regizorul, crea- 
tor care practică de vreo două decenii fil- 
mul documentar și cu un succes bine cu- 
noscut, cit și scenaristul Mihai Caranfil, 
ziarist de profesie, și-au propus ca filmul 
lor să se desfășoare, pe cit posibil, în 
ambiante autentice, cit mai apropiate de 


cele autentice. Pentru că acţiunea filmu- 
lui «Un zimbet pentru mai tirziu» se inspi- 
ră din fapte și intimplëri care s-au petrecut 
în realitate, iar eroii acestui film au existat 
și există în realitate. O realitate din urmă 
cu peste un deceniu, desigur, dar nu mai 
puțin realitate. Ne-o spune însuși scena- 
ristul Mihai Caranfil: «Este vorba de un 
fapt autentic, petrecut în urmă cu multi 
ani, la un combinat siderurgic. Persona- 
jul principal al filmului are un corespon- 
dent în van şi este astăzi erou al muncii 
socialiste. Intr-un fel, filmul relatează po- 
vestea foarte dramatică a împrejurărilor 
în care acest om a primit înaltul titlu. Apa- 
rent e vorba de un conflict tehnic, dar care 
nu e decit punctul de plecare într-o dramă 
foarte personală a unui om, cu foarte 
largi trimiteri pe plan social. Intenționăm 
să facem un film de dezbatere etică și po- 
litică». Ideea preluată de regizor, care ada- 
ugă că «filmul trebuie să reflecte o socie- 


Alexandru Boiangiu, Petre Gheorghiu, Mihai Caranfil, 
Mircea Anghelescu, George Motoi şi Costache Dumitru-Foni. 
Şase oameni în căutarea nu a extraordinarului, ci a adevărului 


oului. Totul e îmbrăcat în decor. Toate 
marile studiouri sint la fel. Aici, se tur- 
nează o scenă lirică într-o piață din San 
Francisco, colo, la intrarea unui mare ho- 
tel, trag mașini negre din care descind 
businessmeni în haine negre, dincolo, 
de la un bar cu drugstore, se aude muzica 
unui tonomat. mai apare un cartier rezi- 
dential din Los Angeles unde... Da, sint 
reconstruite in studio pinë si cartiere din 
Hollyvood. Eventual, dacë studioul se 
numește «Universal», nu se află in Holly- 
wood, ci în Burbank, adică spre periferia 
orașului Los Angeles, și are la dispoziție 
şi un munte cu piraie, cascade și stinci... 
«20-th Century Fox» a construit pentru 
«Hello, Dolly» un întreg New York de 
epocă, chiar la intrare, cu biserici şi tre- 
nuri aeriene cu tot. Producătorii ameri- 
cani sint de părere că e mult mai econo- 
micos și infinit mai practic să aibă totul 
la îndemină, să nu iasă pe stradă, să fie 
siliți să blocheze circulația, să fie asediați 
de curiosi, etc. Bineinteles, se găsește la 
fața locului si ceea ce denumim un «sat 
western», cu un «saloon» sau două, cu 
biroul seritului, cu bărbier, cu «First Wes- 
tern Bank», cu staţie de cale ferată «Santa 
Fe», inclusiv un munte din mucava ca 
fundal, mascind un acoperiș de depozit. 
La nevoie, se intinde pe vreo două sute 
de metri un fundal de cer pictat cu nori 
negri. La Los Angeles n-a plouat de luni 
de zile, dar pe ulița satului noroiul înghite 
roțile diligentei pinë la butuci. Se filmează 
în condiţii realiste. Diligenta e întimpinată 
cu entuziasm, toată lumea iese la ferestre, 
în pragul prăvăliilor. O domnişoară îmbră- 
cată în organdiuri apretate și panglici co- 
lorate, de emoție calcă greșit şi cade co- 


pios într-o baltă. Atunci, din diligenta 
coboară el: Clark Gable! Suride în mustă- 
cioară și o ridică pe biata fată ca pe un 
fulg. 


TT AIE ST. TT 
Fantome de vinzare 
Că DT SË BES VESI KR 


Ei da, Clark Gablel Pentru cë sintem 
acum 20 sau 30 de ani la Hollywood. 

Astăzi, marile studiouri sint mult mai 
puțin animate. Se pare că mișcarea pro- 
ducătorilor independenţi a luat pro- 
porţii. Revoltati impotriva Hollywoodului, 
aceștia s-au mutat la San Francisco, la 
New York, la Detroit, considerind ei că 
un film se poate turna oriunde. Marile 
studiouri sint prea costisitoare, susțin ei. 
Dar, poate, mai există și explicaţia că in- 
teresul spectatorilor pentru film a scăzut 
considerabil. Fenomenul poate fi trecător, 
ca in Europa, unde după citiva ani de 
reflux, mulțimea revine la cinema. Cert 
este că astăzi, prin marile studiouri bin- 
tuie mai mult umbrele. Marele studio 
«Columbia» e de vinzare. S-au bătut 
scinduri la ferestre si s-au atirnat anun- 
turi galbene. Columbia s-a mutat cu 
arme și bagaje la televiziune. A creat cel 
mai puternic canal: «C.B.S.», in fapt un 
fel de rețea federală. «M.G.M.» și-a depla- 
sat interesul principal la Las Vegas. Cum 
«M.G.M.» a fost specializat în filme mamut, 
a înălțat în capitala jocurilor de noroc 
cel mai mare cazino. Se crede că banii 
investiţi la ruletă, la «Black Jack», la masi- 
nile cu fise, măr, pară, portocală, au o 
soartă mai sigură decit într-o afacere cu 
film. Pentru patroni cel puţin. «Para- 
mount» produce în principal seriale pen- 


tate în plină mișcare, extrem de dinamică, 
deci şi cu inerentele conflicte determinate 
de nevoia de evoluție rapidă, într-o vreme 
cînd oamenii băteau pilonii pe care s-a 
ridicat industria noastră socialistă, dar 
și pilonii morali pe care se înalță o nouă 
structură socială. Din conflictul în care 
sint angrenati, oamenii vor ieși mai puter- 
nici, mai bărbați, dovedindu-si că pot 
depăși momentele grele, că pot înainta 
spre un viitor pentru care au plătit cu mari 
eforturi, uneori neintelegind imprejură- 
rile, alteori gresind din dorinţa de a sări 
etape, dar în final concentrindu-se în jurul 
unei idei majore care guvernează socie- 
tatea noastră: omenia și dreptatea». 

În prima zi de filmare s-a tras o secventë- 
cheie. Într-un birou, într-o cameră strimtă, 
patru oameni — un maistru otelar (Du- 
mitru Furdui), un director general de 
combinat siderurgic (Petre Gheorghiu), 
un secretar de partid (George Motoi) și 
un ofițer de securitate (Mircea Angheles- 
cu) discută bărbătește, analizind impreju- 
rările, cauzele și consecințele unui acci- 
dent de muncă. Fără zimbete, secvența 
nu e decit un preludiu a ceea ce se va 
filma mai tirziu la Hunedoara şi se va inti- 
tula «Un zimbet pentru mai tirziu», de 
fapt, un zimbet pentru totdeauna. 


N.C. MUNTEANU 


Fişa filmului: 


„Un zîmbet 
pentru mai tîrziu“ 


Scenariul: Mihai Caranfil. Regia: 
Alexandru Boiangiu. Imaginea: 
Constantin Dumitru-Foni. De- 
coruri: Arh. Constantin Simio- 
nescu. Costume: Oltea lonescu. 
nterpreti: Dumitru Furdui, Geor- 


ge Motoi, Petre Gheorghiu, Ma- 
rin Moraru, Octavian Cotescu, 
Mircea Anghelescu, Dora lvan-. 


ciuc, Mihai Mereutë, Costel 
Constantinescu, Ştefan Mihăi- 
lescu Brăila, Mihai Mălaimare, 
Stefan Radoff si alţii 

Directorul filmului 
Săvescu. 

O producție a Casei de filme 3. 
Producëtor-delegat: Marcel Păruş. 


Geta-Vilcu 


tru TV, printre care şi o iubire a noastra 
pierdută: «Mannix». «20-th Century Fox» 
a schimbat destinaţia a trei sferturi din 
terenuri. A dărimat platourile şi a înălțat 
buildinguri zgirie-nori destinate birourilor 
de afaceri, băncilor, cabinetelor medicale 
și la te miri ce altceva, într-un întreg cartier 
denumit «Century Plaza». Mai intentio- 
nează să clădească la Long Beach, acolo 
unde e ancorat în chip de hotel si transat- 
lanticul memorabil «Queen Mary», un 
parc de distracții cu profil marin care ar 
rivaliza cu mult invidiatul Disneyland. 
Se zice că s-ar cheltui cam 400 000 dolari, 
lucrarea urmind să fie terminată în 18 luni. 
Si ca afacerea să se găsească pe mlini 
bune, proiectul a fost încredințat lui Irwin 
Allen, producătorul filmului «Aventurile 
lui Poseidon». În această «insulă a plăce- 
rilor>s-ar reconstrui unele decoruri din 
filme marine celebre, precum ar fi cafe- 
neaua din «Casablanca». Marele studio 
«Universal» oferă tururi turistice. Contra 
unei sume de 6 dolari ești plimbat cu niste 
autobuze deschise de-a lungul și de-a 
latul imenselor teritorii ale studioului. Ti 
se arată decoruri din filme cunoscute, 
citeva trucaje, un platou în care se filmea- 
ză fictiv, eşti tu însuţi filmat, eventual ești 
selecționat pentru un machiaj cinemato- 
grafic; în cele din urmă, un grup de casca- 
dori dă un spectacol «cow-boys in vest». 
Într-o jumătate de oră, instalat într-o tri- 
bună, vezi pe viu, de sus, o bătaie ca în 
filme, impuscëturi ca-n filme, căderi de 
pe cai tot ca-n filme, și tot ce știți din 
filmele western mai spectaculos. E fru- 
mos şi n-ai de ce regreta banii. 


Fără concluzii. 
Mircea MUREŞAN 


`“, 


Asociația cineastilor 


Jubileu XXX 


e Un prim eveniment în 

activitatea ideologică a 

Asociaţiei  cineaștilor, 

după Conferinţa natio- 

nală din aprilie, l-a cons- 

tituit simpozionul inti- 
tulat «Perspectivele ideologice-este- 
tice ale filmului istoric și social-politic 
in lumina cuvintării tovarăşului Nicolae 
Ceaușescu la intilnirea cu membrii 
Consiliului Asociației  cineaștilor». 
Lucrările simpozionului, desfăşurate 
la Casa filmului, au fost conduse de 
regizorul lon Popescu-Gopo, prese- 
dintele Asociatiei. Regizorul Mircea 
Muresan, vicepresedinte al Consiliu- 
lui ACIN, a prezentat o expunere in- 
troductivă. Cu un deosebit interes au 
fost ascultate interventiile invitatilor 
de onoare ai simpozionului, tovarășii 
Gheorghe Vasilichi și Gheorghe Voi- 
cu, vechi activiști ai Partidului Comu- 
nist Român, precum și cuvintul tova- 
rășului Dan Berindei, de la Institutul 
de istorie al Academiei. Au mai luat 
cuvintul directori ai caselor de filme, 
regizori, critici si alti membri ai Aso- 
ciatiei cineastilor. 

6 În timp ce secţiile de specia- 
litate ale Asociatiei. în număr de 
zece, se pregătesc să-și reorgani- 
zeze activitatea, alegind noile birouri 
de secţie, Consiliul Asociaţiei a infiin- 
tat nu mai puțin de șaptesprezece co- 
misii de lucru, permanente sau tem- 
porare. Dintre cele permanente, re- 
marcăm: Comisia ideologică și de 
educaţie estetică (responsabil: Mircea 
Mureșan), Comisia pentru invëtëmint 
si perfecționare profesionalë (res- 
ponsabil: Constantin  Pivniceru), 
Comisia editorialë (responsabil: Eca- 
terina Oproiu), Comisia pentru activi- 
tati culturale la Casa filmului (respon- 
sabil: Lucian Bratu), Comisia de spri- 
jinire a cinecluburilor (responsabil: 
Geo Saizescu), Comisia pentru pro- 
movarea tinerilor cineaști (responsa- 
bil: Dan Pita). Urăm tuturor secțiilor 
şi comisiilor o activitate bogată și efi- 
cienta. 

@ La uzinele «Republica» din Bucu- 
rești, la Turnu-Severin, la Arad și 
Timișoara au avut loc primele intil- 
niri ale cineastilor cu spectatorii, in 
cadrul unei ample suite de manifestări 
consacrate celei de a 30-a aniversări 
a Insurectiei naționale  antitasciste 
armate şi celui de al XI-lea Congres 
al Partidului. 

9 O delegație a Asociaţiei cineasti- 
lor, compusă din scenaristul loan Gri- 
gorescu, vicepreședinte al Consiliului 
ACIN si criticul Valerian Sava a parti- 
cipat la festivalul international al filmu- 
lui din țările Asiei și Africii care a avut 
loc la Tașkent (URSS). Cu această 
ocazie a fost semnată Înțelegerea pri- 
vind colaborarea pe anul 1974 dintre 
Asociaţia cineaștilor din România si 
Uniunea cineastilor din URSS. Intele- 
gerea a fost semnată, din partea ro- 
mână de către |. Grigorescu iar din 
partea sovietică de către G. Mariamov. 

9 Domnul Nicolas Pillat, viceprese- 
dinte fondator si secretar general al 
Comitetului internaţional pentru difu- 
zarea artelor și literaturii prin cinema 
a fost oaspetele Comitetului naţional 
român CIDALC si al Asociaţiei cineas- 
tilor. Cu ocazia marelui jubileu din 
august, la Paris va avea loc, sub 
egida CIDALC.,0 seară consacrată 
filmului românesc. 


Marin PÎRIIANU 


condiţia 


actorului 


Poate că greșesc, dar — 
nentru mine cel puţin — 
filmul lui Robert Bolt, «Lady 
Caroline Lamb» nu repre- 
zintă vreun punct de refe- 
rință pentru cultura cinema- 
tografică (pentru cultura propriu-zisă — 
vezi memoria lui Byron — nici atit!). Argu- 
mentele estetice sint vane în fața redusei 
anverguri a acestui film cam melodrama- 
tic. Cu toate acestea, pentru orice istorie 
sentimentală a cinematografului, «Lady 
Caroline» e un film care (vorba arhivaru- 
lui), dacă n-ar fi existat, trebuia inventat. 
Pentru că orice istorie sentimentală a fil- 
mului, orice istorie care se respectă, nu 
poate face abstracție din momentul (fie 
el nefericit) în care protagoniștii isi fac, 
pentru prima dată, apariția «la față de 
cortină», în plină lumină a reflectoarelor. 
lar «Lady Caroline» consemnează un ast- 
fel de moment; aici, în această producție 
de «serie B», o actriță îndrăznește saltul 
spre condiția nelumească de «star»; aici, 
Sarah Miles (o lady a unui alt timp, o Caro- 
line a veacului nostru) se încumetă să 
iasă singură la rampă, la aplauze, lăsin- 
du-i în culise, in cabinete triste ale dema- 
chiajului, pe Sir Laurence Oliver și pe fru- 
mosul Richard Chamberlain. «S-a născut 
o stea», ar spune istoriograful... 


«Momentul» acesta, absolut imprevi- 
zibil, intangibil, pentru logica noastra co- 
tidfanë, are în el ceva de miracol. Îmi amin- 
tesc o zi de soare îndoielnic, cu ani în 
urmă; pe culoarele Operei Române, ina- 
inte de începerea acelui neuitat «Rege 
Lear» al lui Scofield, două debutante ne 
ajutau — mai erau împreună cu mine 
acolo şi alţii, astăzi notorii nume în teatrul 
si filmul românesc — să intrăm «pe blat» 
în sala magiei lui «Royal Shakespeare 
Company». Cele două debutante se nu- 
meau — am atlat mai tirziu, la cofetăria 
«Tosca» — Julie Christie si Diana Rigg. 
Cind vor fi făcut «saltul»? Cind vor fi ajuns 
să aibă o cotă mai mare decit a lui Paul 
Scofield si Sir Laurence, la un loc? O 
istorie sentimentală ar trebui s-o știe și 
s-o scrie cineva. 

Cred că acesta este și destinul pe care 
şi-l scrie acum, cu litere mari și fără false 
modestii, Sarah Miles. Ani de-a rindul — 
cum de n-am observat-o? — a fost un 
“comparsy, un partener ideal pentru alții, 
cei cu rolurile principale. Este de necrezut 
cit de des nu am băgat de seamă că și ea 
joacă într-un film — în «Ceremonia» 
(Lawrence Harvey), «Mesagerul» (J. Lo- 
sey), «Servitorul» (J. Losey). E drept, ar 
exista (si ar fi trebuit cu toții să ne dëm 
seama că ne aflăm în fața unei viitoare 
vedete) «Blow Up». Un rol aproape fără 
replici — soţia pictorului, bun prieten cu 


inema 


telex Animafilm 


ese Pămintul atit de 
răbdător, pe care trăim 
va fi strigat duios, prima 
oară pe numele său ade 
vërat, «Ma-ma!!» in fil- 
mul dedicat de Gopo,Con- 
gresului mondial demo- 
grafic ce va avea loc la București în luna 
august. eee Juriul de preselecție al 
Festivalului internațional al filmului de 
animație de la Zagreb (ediția 1974) a so- 
licitat românilor să onoreze festivalul 
cu participarea tilmelor «Galaxia» de 
Sabin Bălașa și «Cătălin și Cătălina» 
de Laurenţiu Sirbu. Oare «Galaxia» 
dedicată de Bălașa umanității — născută 
și văzută ca o fascinantă constelație 

va capta şi steaua norocului în compe- 


inema 


O noua 
Cabirie 


Sarah Miles 
la concurență cu Laurence Olivier 


fotograful care distruge toate speranțele 
noastre de a afla adevărul. Dar cită liniște, 
cită siguranță, în acel corp mat care con- 
trazice zbuciumul fără rost al Vanessei 
Redgrave, cîtă calmă acceptare a desti- 
nului era în acel gest furisat al miinii, pe 
care Sarah Miles o așează încet, dibuitor, 
pe umărul chinuit de viziuni al lui David 
Hemmings. Sarah Miles însemna, acolo, 
teluricul, cu toată forța lui primordială de 
atracţie. Trebuie să fii un Antonioni, un 
obsedat al poluării de civilizație, ca să 
descoperi in acest chip — totusi comun — 
șansa germinativă a naturaletii, a non- 
sofisticării! 

Căci singura armă care o salvează pe 
Lady Caroline Lamb este actul normal al 
vieții, refuzul sofisticării lui. Lady Miles 
știe că trebuie să-și protejeze bucuriile, 
cite sint, şi să se sacrifice pentru ele. 


Destide circumstanţele (Julie Christie imi 
face cu ochiul dintr-o secvenţă din «Dar- 
ling», şi-mi dă dreptate), ignoră pecetele 
acelei Anglii fals-moraliste. Lady Caro- 
line zimbeste mereu cu o umbră de tris 
tete in colțul ochilor, ca un rimel pus cu 
fard gros pe obrazul unui clown. Un clown 
trist, cînd se bucură. 

Probabil că ati înțeles despre cine vor- 
besc: despre Cabiria (nu despre Giulietta 
Masina), nu despre Cabiria din anii 
'60 ai lui Fellini, ci despre o Cabirie a anu- 
lui 1974. Nu vă lăsaţi inselati de crinoline 
și de lorzi diabolici. Sarah Miles a jucat, 
în «Lady Caroline», rolul Cabiriei din 
acest de grație al nostru deceniu opt. A 
privit puțin înapoi (la Giulietta Masina) 
cu invidie. Invidie benignă, căci ei îi apar- 
ține viitorul. 

Dinu KIVU 


Non-stop 


titia internațională la care participă cele 
două filme românești? 


ese «Bate și ti se va deschide» 
spune o zicalë În ultimul nu- 
măr al revistei «Cinema», so- 
licitam un scenariu pentru o- 
muletul de plastilină imaginat 
de Mihai Bădică. Si el s-a si 


născut L-a scris lon Dogar 


Marinescu si poartă titlul 
«Non-stop»! Adică non-stop 
eroismului intru progresul 
omenirii. 


eee cClopoteluln de Laurentiu Sirbu 
si «Jobenul» de Virgil Mocanu, avind 
protagonişti un viscol copilăros şi un 
balaur cumsecade si îndrăgostit, sint 
numai două dintre filmele aflate în pregă- 
tire care vor să spună copiilor: «lumea 
e frumoasă și veselă și bună, trebuie 
doar să știm s-o vedem». 999 Sint 
obiecte care nu pot fi concepute fără 
sot. Pantoful cu care atingem pămîntul 
face parte dintre ele. lon Dogar Mari- 
nescu, în filmul «Un pantof, doi pan- 
tofi», se înfioară imaginindu-si doi bo- 
tosei despartindu-se si urmind fiecare 
cite o pereche de pantofi «maturi», cea 
a părinţilor care divorțează. 


Lucia OLTEANU 


cineclub 


Muncă 
egal 
pasiune 


O producție impresio- 
nantë: in 1973, cineclu- 
bul «Vestitorii» din Bucu- 
resti a realizat nu mai 
| | putin de 20 de filme de 

-. fictiune, documentare si 
desen animat. Pentru 1974, cineclu 
bistii din bulevardul llie Pintilie au un 
plan și mai temerar: peste 30 de filme, 
de o mare varietate tematică și de gen. 

Membrii acestui laborios cineclub 
au o activitate, în medie, de zece ani, 
încit se poate spune că avem de-a face 
cu niște cineaști experimentați. Ei sint 
muncitori tipografi, studenţi sau func- 
tionari. Pornind de obicei de la idei si 
Subiecte analizate și chiar elaborate 
în colectiv, «vestitorii» definitiveaza 
de regulă și montajul și celelalte ope- 
ratii tot în colectiv, chiar dacă își 
împart apoi genericele, în aşa fel incit 
pe fiecare dintre ele să apară doar 
două, trei nume. 

Dintre filmele anului trecut, «Mun- 
ca noastră cea de toate zilele», al 
cărui principal semnatar este lon Pet- 
cu, a primit «Pelicula de aur» la Fes- 
tivalul cinecluburilor bucureştene. 
Filmul prezintă imagini din secțiile 
Combinatului Poligrafic «Casa Scin- 
teii», ilustrind modul cum muncitorii 
își infrumuseteazë locul de muncă: 
mozaicuri policrome, geamuri cu imi- 
taţii de vitralii, acvarii cu pesti exotici, 
colivii cu păsări cintătoare, mici «iz 
voare de munte» și mai ales flori si 
plante. Fără a depăși nivelul corecti 
tudinii, filmul probează totuși o sensi- 
bilitate reală și chiar o anumită eloc- 
vență; «Pentru multi — se spune în 
pregeneric — Casa Scinteii înseamnă 
cărți; pentru mai multi, înseamnă 
reviste; pentru cei mai multi, ziare; 
pentru noi, înseamnă casa în care ne 
petrecem a treia parte din viaţă.» 

Mai ambițios din punctul de vedere 
al expresiei cinematografice și mult 
mai condensat este «Băiețică», scurt- 
metraj după un scenariu semnat de 
loan Lăstun. El înfăţişează un perso- 
naj cu alură de boem întirziat, în deco- 
rul unei camere dezordonate, citind 
Codul manierelor elegante, in timp 
ce stă cu picioarele pe masă. Plastici 
tatea imaginii, suspensul mişcării de 
aparat si simțul poantei îi ajută pe 
autori să satirizeze eficace, într-un 
minut si jumătate, atitudinea parazi 
tară, suficiența, «nimicul». 

«Pila», film de animaţie, tinteste 
năravul sugerat chiar de titlu. Tot in 
direcția preocupărilor etice si satirice 
se înscrie «Cheia» de Mihai Mano- 
lescu. «Poveste pescărească» de 
Anton Rogoz și Cornel Militaru eva- 
dează într-un fel din linia tematică su- 
gerată mai sus și încearcă șansele 
alegoriei. În fine, «Marșul» de lon 
Petcu și Alexandru Szabo, «Fabrica 
de timbre la 100 de ani» de Mihai 
Manolescu, E. Burtică și A. Dumi- 
trescu, «Lacuri în Parîng» de Nicolae 
Grigore, Anton Rogoz și Gabriel Mi- 
ronescu sint, după cum se poate 
bănui din titluri, reportaje ale unor eve- 
nimente ale aniversărilor sau ale unor 
excursii. Ele au oferit autorilor posibi- 
litatea de a exersa tehnica cinemato- 
grafică, uneori poate doar cu titlu de 
curiozitate, alteori, nu ne îndoim, din 
dorința de a depăși amatorismele de 
duminică. 

Cine știe citi dintre acești vestitori 
nu vor trece de la hobby la pasiune? 


lon FAGARASANU 


Pentru prima dată în 27 de 
ani»Festivalul de la Cannes 
s-a desfășurat sub semnul 
unei apatii generale. Pentru 
prima dată în 27 de ani,pe 
culoarele Palatului Festiva- 
lului s-a murmurat cuvintul fiasco, chiar 
dacă cifrele statistice par să indice o situa- 
tie mai înfloritoare ca niciodată: în 16 zile 
de maraton cinematografic la populația 
orașului Cannes i s-au adăugat încă 
20 000 de locuitori. Pe ecrane, în ritmul a 
30 de proiecţii cotidiene, au rulat 400 de 
filme însumind 1600 km de peliculă. Dro- 
gheriile au vindut 2000 de flacoane cu 
calmante. Presa a numărat 1 800 de repre- 
zentanti din 30 de tëri, etc. 

Atunci, de unde sentimentul de insa- 
tisfactie și enervare care a planat perma- 
nent peste Croazetă? 

Este adevarat ca Festivalul a inceput cu 
un moment de mare strălucire, menit însă 
să rămină si unicul: prezentarea, in afară 
de concurs, a ultimei capodopere a lui 
Fellini, «Amârcord». Cronică a unei ado- 
lescente trăite în vremea fascismului, evo- 
carea primelor emoții sentimentale, «A- 
mârcord» este o confesiune, în care rea- 
litatea se împletește cu visul, de o magică 
și tulburătoare frumusețe și face parte 
din categoria rară a operelor care îți res- 
tituie încrederea în arta atit de șovăielnică 
a cinematografului. 

Competiţia oficială a fost dublată de 
nenumărate alte manifestări desfășurate 
simultan — săptămîna criticii, chenzina 
realizatorilor si, mai ales, piata filmului 
unde in scurt timp tranzactiile au atins 
sume fabuloase. Or, dacă pină acum, în 
raportul instabil dintre artă și finanțe, arta 
avusese primatul, impresia lăsată acum 
de Festivalul de la Cannes este că el nu 
mai trăiește decit prin și datorită acestui 
tirg al filmului unde se vine în primul rind 
pentru a cumpăra, a vinde, a prospecta, 
a investi. Si, din nefericire, în 1974, tirgul 
filmului, această enormă bursă, a fost 
consacrat aproape în exclusivitate por- 
nogratiei. Poate de aici sentimentul de 
tristețe cu care s-a plecat de astă dată de 
la Cannes, sentimentul că eforturile artei 
autentice sînt neputincioase în fața va- 
lului de vulgaritate și speculare a scanda- 
lului de dragul încasărilor grase. 


Pentru prima dată în 27 de ani, 
pe culoarele Palatului Festivalului 
s-a murmurat cuvintul: fiasco 


Dacă ar fi să spun ce m-a impresionat 
cel mai mult în acest festival, m-aș opri 
la întîlnirea întimplătoare, pe stradă, în 
fața hotelului Carlton — unde trag marii 
magnați ai filmului — cu un mare, foarte 
mare cineast francez care, pentru că 
refuză compromisurile, şomează cea mai 
mare parte a vremii. «Am venit la Cannes, 
mi-a mărturisit el zimbind trist, ca să fac 
trotuarul la Carlton, în speranța că, vă- 
zindu-më, producătorii iși vor aminti de 
existența mea». 

Buletinul de sănătate, stabilit in mai 1974, 
arăta mai mult ca niciodată că filmul mon- 
dial e măcinat de o boală lentă și probabil 
fără de leac. Tendintele generale ar fi cam 
acestea: filmele de calitate și filmele de 
autor bat în retragere in fața filmelor pur 
comerciale, de divertisment, deși, para- 
doxal, comedia pare să fie un gen pe cale 
de dispariție. Pe de altă parte, se observă 
tranziţia de la o generaţie de cineaști,for- 
mată la școala literaturii şi culturii asimi- 
late cu mijloace tradiționale — Fellini, 
Pasolini, Resnais, Saura — la o generaţie 
de tineri si foarte tineri cineasti crescuţi 
în plină efervescenţă a audio-vizualului: 
Coppola, Steven Spielberg, Rainer Fas- 
sbinder, etc. 


E SEE DISEASE a DE ERE SE ai 
Palmares fără istorie 
IDEE IE E ICSI, E E 


Palmaresul n-a produs nici el surprize, 
dovedind că, atunci cînd nu ai de unde să 
alegi, premiile se impun de la sine. Pentru 
o dată sarcina juriului — prezidat de aca- 
demicianul Renë Clair, secondat cu multă 
constiinciozitate de Monica Vitti, a fost 
destul de simplă. Palma de aur a revenit 
deci, în unanimitate, cum era și firesc, 
singurului din cele 25 de filme care isi 
putea permite să aspire la ea: «Conver- 


S-a întîmplat la Cannes 


e Charles Vanel, care în ciuda celor 82 de 
ani a fost prezent la ceea ce el numește 


«întîlnire cu vechii prieteni». e intimpinat 
cu o manifestaţie de simpatie în fața Pa- 
latului Festivalului. Cinefilii au memorie 
bună. 


e Ecranul Cannes-ului a lansat în premieră 
mondială, ultimul film al lui Claude Lelo- 
uch: «O viață». În premieră mondială, dar 
in afară de concurs... 

e Călduros salutat pe Croazetă de către 
admiratoarele sale, Giuliano Gemma. Pa- 


satian, producţie a studiourilor americane, 
în regia lui Francis Ford Coppola, nume 
binecunoscut publicului din lumea în- 
treagă pentru realizarea sa anterioară, 
«Nașul». De astă dată, Coppola, combi- 
nind elemente ale genului polițist cu o 
subtilă și aprofundată analiză psihologică, 
ridică problema, atit de gravă pentru 
epoca noastră, a responsabilității indivi- 
duale, ce ne revine pentru actele pe care 
le savirsim. Eroul filmului «Conversatia», 
magistral interpretat de Gene Hackman, 


Marele premiu de interpretare 
sau triumful antivedetei 


radoxal, «căldura» nu s-a datorat vechii 
faime de signore-spaghetti, ciștigată cu 
filmele lui Sergio Leone, ci demonstrației 
pe care a făcut-o în filmul «O crimă de dra- 
goste». Demonstraţie actoricească, fi- 
reşte. 

e Jack Nicholson (premiul de interpre- 
tare masculină) despre Cannes și despre 
sine: «Îmi face mare plăcere să mă aflu 
la Cannes si asta cu siguranţă pentru că 


este un specialist în ale electronicii care 
își ciştigă existența ca detectiv particular, 
inregistrind pe bandă de magnetofon con- 
versatiile celor pe care este pus ,contra 
unui onorariu, să-i spioneze. Riguros con- 
struit, deși cu un final cam nebulos, impe- 
cabil interpretat și mai cu seamă de o 
largă semnificaţie socială și morală, «Con- 
versația» este în același timp o peliculă 
cu profunde implicaţii politice. 

Dacă Marele premiu a fost primit cu 
satisfacție de presă, nu același lucru se 
poate spune despre Premiul special al 
juriului cistigat de Pier Paolo Pasolini 
pentru ecranizarea sa după «1001 de 
nopți». În ciuda peisajelor si decorurilor 
naturale splendide — filmul a fost tur- 
nat in Nepal, Tunisia, Iran și Etiopia — 
în ciuda unei costumatii fabuloase, a unei 
atmosfere de miraj și convenţie, Pasolini 
a făcut totuși din basmul basmelor un 
film profund plicticos. Şi chiar vizibil în 
ce privește caracterul primar la care re- 
duce relaţiile dintre personaje. Sedus de 
un estetism și de un rafinament demon- 
strativ, Pasolini a anulat sensul filozofic 
al basmului în însăși substanţa lui. 

Nu încape îndoială că acest Premiu 
special al juriului s-ar fi cuvenit mai de- 
grabă producţiei spaniole «Verișoara An- 
gelica», care n-a obţinut decit un simplu 
Premiu al juriului. Regizorul Carlos Sa- 
ura evocă aici, în manieră proustiană, cu 
o remarcabilă forță și poezie, războiul 
civil care a sfișiat Spania anilor 1936. 
Întregul film este într-adevăr o invocare 
a memoriei afective — cu ajutorul flash- 
back-urilor,spre a readuce in actualitate 
o dramă socială vie, ale cărei origini se 
situează în urmă cu 40 de ani. 

Premiul pentru cel mai bun scenariu 
a revenit americanului Steven >pielberg 
pentru filmul său.«Sugarland Express». 
Spielberg nu este un nume necunoscut. 
Anul trecut, la numai 22 de ani, el a debu- 
tat cu un răsunător succes international, 
«Duelul», povestea unei urmăriri, pe viaţă 
si pe moarte, dintre două mașini pe o 
autostradă. De astădată, Spielberg a ima- 
ginat un film cu o naraţiune foarte com- 
plicată, inspirat de o temă mereu acută 
pe multe meridiane — relația sau mai 
exact ruptura dintre generaţii. Este tot o 
«urmărire», dar în planul mai abstract al 
concepțiilor și conștiinței de sine. 


Pa aa a a ee a a ti 
Actorii întilnesc vedetele 
Ca 05 PA 


La capitolul premiilor de interpretare 
Marie Jose Nat (admirabilă în «Viorile 
balului» — Franța — evocare a anilor 
ocupaţiei naziste) a trăit probabil o clipă 
unică în cariera unei actrițe. Palma de aur 
a primit-o pentru un film autobiografic al 
soțului său, Michel Drach, unde ea apărea 
în dublă postură, de soție și mamă, alături 
de fiul lor David, un admirabil puști de 
cinci ani. (Din această cauză de altfel, la 
conferința de presă întrebările ziariștilor 
au avut mai degrabă caracter familial 
decit profesional). 

Premiul de interpretare masculină i-a 
revenit actorului american Jack Nichol- 
son, pentru rolul din «Ultima corvoadă» 
de Hal Ashby. Nu e deloc o coincidență 
ca de la o vreme încoace, la Cannes, ma- 
joritatea premiilor de interpretare le cis- 
tigă americanii. Astăzi, cind domnia gigan- 
ticelor studiouri a apus, și star-systemul 
s-a demonetizat, forța cinematografului 
american stă în admirabila lui pleiadă de 
actori. Pentru că, dacă filmul «Conversa- 
ţia» a luat Marele Premiu, faptul se dato- 
rează în bună parte lui Gene Hackman. 
Nici el și nici Jack Nicholson nu au însă 
nimic din junii primi de odinioară, nimic 
din frumuseţea romantică și tenebroasă 
a idolilor. Gusturile se schimbă. Esenţial 
este ca cinematoaraful să supraviețuiască. 


Manuela GHEORGHIU 


aici pot să trec ușor neobservat. Pot să 
mă plimb pe Croazetă tarë ca cineva să 
mă recunoască. Dacă,din întimplare, aș 
da aici o conferință de presă în fața a o 
mie de jurnaliști, și dacă Marlene Dietrich 
s-ar intimpla să treacă pe lingă mine, sint 
convins că m-ar călca cu toții în picioare 
ca să alerge după ea, și eu aș rămine 
acolo, lungit pe pămint, şi acoperit de 
legitimatiile lor...» 


Televiziunea noastră a 
inaugurat în această lună 
serialul pe care-l vom urmări 
săptămină de  săptămină 
de-a lungul celor 13 episoa- 
de inspirate lui Eugen Bar- 


„Un August | KE 
flăcări” 7 ȘI | 


bu și N. Mihail de perioada de răscruce 
din istoria poporului nostru, perioada care 
a precedat evenimentele de la 23 August 
1944. Este vorba de un film de fictiune, 
evident, ale cërui intimplëri sint menite 
së descrie climatul politic si social, ten- 


siunea in care Partidul Comunist Romën 
a dat lupta pentru a dezmembra masina 
de război antonesciano-nazistă si a de- 
termina actul de importanţă capitală con- 
sfințit la 23 August 1944. 


Pe lingă lupta armată, pe lingă incles- 
tarea pe viață și pe moarte de pe fronturi, 
sintem introduși de astă dată în culisele 
luptei politice. Autorii și-au propus să 
realizeze, paralel cu fresca socială, o ur- 
mărire, episod de episod, a demontării 
aparatului politisto-represiv instaurat de 
Antonescu și aliații lui nazişti. Ei au ur- 
mărit să pună în lumină organizarea de 
către partid a luptei clandestine menită 
să determine înlăturalea acestui regim. 


În culisele gestapoului 


(Marga Barbu 
si Vasilica Vastaman) 


Intimplërile imaginate de autori — dacă 
nu au o valoare strict documentară — 
sint desprinse dintr-un climat și o stare 
de spirit revoluționare, a partidului și po- 
porului nostru. În acest sens,ele au va- ` 
loarea unui tribut de recunoștință plătit 
acestor temerari și devotați fii ai cauzei 
revoluției socialiste. 

Regizorii Dan Pita, Alexandru Tatos 
și Doru Năstase, împreună cu o pleiadă 
formată din cei mai cunoscuţi și iubiți 
actori ai noștri, au realizat cele 13 episoade 
ca pe un poem închinat, în acest an jubi- 
liar, luptei pentru eliberare și indepen- 
dentë naţională, dusă cu un enorm spirit 
de sacrificiu de către Partidul Comunist 
Român .şi de către poporul nostru. 


Misiunea trebuie indoplinita 
cu orice pret 
(Florin Piersic) 


+ 


ml 


tradus din română 


Fără a mai fi nevoie să ape- 
lam la datele oferite de son- 
darea opiniei publice, o con- 
statare se impune de la sine: 
serialul tv. inspirat din ma- 
rile opere ale literaturii a 
constituit adevărata sfidare pe care 
micul ecran a adresat-o panoramicului, 
dovedindu-se nu numai un mijloc de diver- 
tisment ci, înainte de toate, un eficient 
instrument în amplul proces de culturali- 
zare a maselor. Nu facem o descoperire 
afirmind aceasta, deoarece faptul a deve- 
nit aproape un truism. Maturitatea cine- 


matografică a unei televiziuni s-a verificat 
tot mai mult în astfel de producții, indeo- 
sebi atunci cînd ele s-au impus în circu- 
lația internațională. Adevărata ecranizare 
realizată la un inalt nivel artistic prin pro- 
cedee de transiare ingenioasă a imaginii 
si atmosferei literare în imagine și atmos- 
tera filmică, constituie un indiciu al forţei 
și nu al slăbiciunii unei cinematografii, 
indiferent cărui ecran îi este destinată, 
televiziunea reușind, prin succedarea e- 
pisoadelor dintr-un roman-toileton, să 
compenseze handicapul micilor dimen- 
siuni ale oglinzii kinescopului prin asigu- 


rarea continuității unei acțiuni si prin 
inteligenta folosire a suspense-ului în 
fragmentarea punctată de amplasarea, la 
timpul oportun, a formulei contractuale 
dintre realizatorul-tv și telespectator sin- 
tetizată de cuvintele: «va urma». 

Operele unor Tolstoi, Balzac, Flaubert, 
Stendhal, Faulkner, Turgheniev, Zola au 
căpătat în conștiința telespectatorului mo- 
dern dimensiuni noi care, în mod para- 
doxal, nu le-au limitat circulaţia prin vo- 
lume ci, din contră, le-au reimpus lecturii. 

Literatura noastră clasică şi contempo- 
rană oferă producţiei de seriale tv. o ex- 
ceptionalë sursă de inspirație pentru ela- 
borarea unor cicluri de «roman-foileton» 
capabile să se impună circulaţiei interna- 
tionale, contribuind astfel la o mai bună 
cunoaștere a valorilor noastre spirituale. 
Am putea, cred, într-o primă etapă, selec- 
tind cel puţin o duzină de mari romane ro- 
mënesti — care chiar dacă sint luate in 
comparaţie cu cele mai reprezentative 
opere ale literaturii mondiale nu pot apă- 
rea «de duzină» si proceda la adaptarea 
lor, prin rigorile unui înalt profesionalism, 
la specificul de gen cinematografic al 
romanului-foileton tv. 


Dacă ne gindim cu seriozitate la elabo- 
rarea unui plan cincinal cinematografic 
în cadrul căruia filmul istoric și serialul 
tv. de evocare istorică să-și aibă locul lor 
bine stabilit, nu putem să facem abstracție 
de ceea ce ne poate oferi spre ecranizare 
tezaurul nostru literar. De la Filimon la 
Marin Preda si de la Negruzzi la Eugen 
Barbu, o pleiadă întreagă de romancieri 
si nuvelisti, clasici şi contemporani — 
Sadoveanu, Istrati, Rebreanu, Cezar și 
Camil Petrescu, Hortensia Papadat-Ben- 
gescu, Călinescu și Zaharia Stancu — 
invită prin opera lor la marea și irezistibila 
tentatie a încercării forțelor pe un tărim al 
dublei responsabilități: aceea a respec- 
tului față de literatură si, totodată, a de- 
monstrării inepuizabilelor posibilități ale 
artei cinematografice pusă sub semnul 
serialului tv. 

La potolirea insatiabilei «foame» a tele- 
viziunii mondiale de roman-foileton am 
putea contribui şi noi, demonstrind că 
expresia «va urma» este traductibilă în 
orice limbă. Deci și din română. Cind se va 
petrece aceasta, nu depinde decit de noi. 


loan GRIGORESCU 


Acum, după întilnirea ofi- 

cială a primăverii cu vara, 

se poate discuta mai «la 

cald» o problemă ani la rind 

destul de friguroasă, aceea 

a sprijinului și concurenței 
mai mult sau mai puțin reciproce dintre 
film şi televiziune. Problema este demult 
«la ordinea zilei», și va mai rămine, pro- 
babil, încă o bună bucată de vreme, pentru 
că are fel de fel de implicaţii si de compli- 
catii, privind producţia, difuzarea, reperto- 
riul, şi multe altele încă, printre care, nu 
în ultimul rînd, relaţiile specifice cu spec- 
tatorii de toate calibrele. 


20 


N-are nici un rost să reluăm «argumen- 
te» vechi de tipul cciti spectatori a pierdut 
(sau a cîştigat?) cinematograful prin apa- 
riția televiziunii». Eu, unul, am fost tot- 
deauna tentat să consider că filmul — ca 
artă, ca produs artistic — a avut mult mai 
multe de ciștigat decit de pierdut de la 
instituția cu milioane si milioane de mici 
ecrane și, pentru că îmi place întotdeauna 
să privesc înainte, cred că poate avea 
enorm de cistigat argumentul audienței 
«de milioane», nefiind deloc de lepădat, 
după cum toate iniţiativele culturale ale 
micului ecran în domeniul cinematografic 
(«telecinematecaj, «istoria filmului», «virs- 


u 


tele peliculei», feluritele cicluri tematice, 

etc.) sint de natură să recruteze, să for- 

meze și să lanseze pe apele artei a șaptea, 
mereu, alți și alți cinefili, din ce în ce mai 
«buni navigatori»... 


Citeodată se interpretează greşit, cred, 
și se acuză pe nedrept, «concurența» din- 
tre film și televiziune. Să luăm citeva exem- 
ple. Pe marile ecrane a rulat sau mai ru- 
lează însoțit, cum scria un prieten, de 
tremurul frumos al inimii noastre, «Lumi- 
nile orașului». Pe micile ecrane, un Chaplin 
plin și mai «bătrin» decit acesta, atit de 
tinăr după trei decenii şi jumătate, un 
Charlot de acum 60 de ani şi de acum 59 
(da, cam atit a trecut de atunci!), «mar- 
chizul» de la Keystone, «vagabondul» de 
la Essanay, «patinatorul pe rotile» de la 
Mutual, «polițistul» de pe Easy Street... 
Am auzit cite o voce încruntată: de ce 
«concurența» aceasta dintre film si tele- 
viziune? În ceea ce mă priveşte, sint supra- 
convins cë cel putin cite unul sau doi 
dintre spectatorii care au căutat sau mai 
caută cu infrigurare, «un bilet în plus» la 
«Luminile oraşului», s-au asezat la rind 
pentru că l-au văzut pe Charlot neutrali- 


zind cu gingășie (adică prin gazare) na- 
mila de pe Easy Street... Să luam un alt 
exemplu. Marile ecrane sint în plină cam- 
panie de «reluări celebre». La televizor, 
cele «patru sute de lovituri» ale lui Truff- 
aut, într-un matineu pentru tineret (da, 
tinerii de astăzi...) au bătut cadentele unui 
șoc nostalgic... Concurenţă? Poate, dar 
o «concurență» absolut binefăcătoare, 
pentru film si pentru televiziune deopo- 
trivă: a concura la bunăstarea spirituală 
și culturală a spectatorilor, iată un fericit 
prilej de competiţie! 


Ar fi multe de spus, și despre şansele 
pe care micul ecran le oferă, generos, fil- 
melor românești, insutindu-le si înmiin- 
du-le, mereu, spectatorii. Din unghiul 
unor astfel de exemple să privim relaţiile 
filmului cu televiziunea. Astfel riscăm să 
nu vedem pădurea din pricina unor așchii 
sau betisoare de chibrit. Astfel ne impie- 
dicăm de stopuri si uităm de scopuri. 
De fapt, «telescoapele» noastre, inaugu- 
rate acum, după schimbarea de anotimp, 
vor să fie, mai curind, niste telescopuri. 


Călin CĂLIMAN 


Ca telespectator multilate- 

'al evoluat, adică om și al 

foiletonului cult de luni sea- 

fa nu numai al celui «vio- 

lent» de simbătă noapte — 

mărturisesc că m-am obis- 
nuit, în maturizarea mea, să suport chiar 
cu plăcere «șantajul» literar la care ne 
supun ecranizările marilor romane, ale 
marilor Saga scrise de genii care n-au 
văzut niciodată televizor la viața lor. Și 
de ce nu? Dacă lucrurile nu cad la nivelul 
«Doamnei Bovary» filmată de scoțieni (17) 
— tot ce am văzut mai prost în acest do- 
meniu sacru — atunci, de la o anumită 
cotă onorabilă în sus, toleranța mea (poate 
şi semn de teleimbëtrinire) se acomodea- 
ză, suportă slăbiciunile evidente, pără- 
sește unele revolte deplasate («cum dragă, 
asta-i Madame Arnoux?»), acceptă unele 
evidente («da, nu-i Madame Arnoux, dar 
se înțelege si așa in ce constă «Educaţia 
sentimentală»...) si se baricadeazë in une- 
le frumuseti reale — căci si ele există! — 
cum ar fi admirabilul Etienne din «Germi- 
nal», cum ar fi Léaud în Frederic Moreau 
al lui Flaubert, rămas pentru totdeauna 
în sufletul meu sub semnul marii și spon- 
tanei vorbe: «ăsta-i!»... 


După care, bine prins de cele citeva 
frumuseți, mă întorc si zic: de ce nu? De 
ce să nu știe tot omul cine a fost Frederic 
Moreau, cum a pendulat sufletul său între 
trei femei, politică, revoluție, deziluzie, 
prostie, durere, toate inextricabil si atit 


Penuria mondială de hirtie 

a silit factorii responsabili 

din lumea tiparului să adop- 

te măsuri severe de econo- 

mie. Editorii francezi, intru- 

niti într-o consfătuire extra- 
ordinară, propun să publice cu precădere 
romane scurte, enciclopedii de dimensi- 
uni reduse (100—200 pagini). Experții din 
alte țări au recomandat, după cum se știe, 
reducerea numărului de pagini ale zia- 
relor, revistelor etc. si — în consecință — 
micșorarea corespunzătoare a artico- 
lelor. Unii observatori ai fenomenului con- 
sideră că lipsa de hirtie va avea urmări ne- 
gative asupra mișcării intelectuale. Alții 
socotesc că, dimpotrivă, criza va avea 
efecte salutare. Printre aceștia din urmă 
mă număr şi eu, deoarece, potrivit convin- 
gerilor mele vechi, reducerea la minimum 
a cuvintelor determină dezvoltarea la ma- 
ximum a vieții spirituale. interdicția de a 
risipi fără noimă frazele, ca-n vremurile 
cînd hirtia curgea din belșug pe toate dru- 
murile, va îngădui fiecăruia dintre noi să 
înfăptuiască — in sfirșit! — porunca inte- 
leptilor din totdeauna: să ne măsurăm cu- 
vintele. 


cuprinzător) 


de genial legate de scenarist încit la ora 
bilanţului, la ora marilor melancolii, la ora 
părului pudrat de vreme, tinărul nu rămine 
decit cu o suvitë din părul iubitei, iubită 
bătrină şi ea, care vine tirziu în casa lui 
să-i spună că numai pe el l-a iubit si, pot- 
tim, în semn de nu-mă-uita, ia această 
amintire... E bine ca omul să ştie că aceas- 
ta nu-i tema unui tango, ci a unei cărți 
nemuritoare, după care e bine să fugă prin 
librării s-o caute și să vadă cum tangourile 
coboară din marile romane adevărate. 
Poate că astfel va intelege mai bine si 
tangourile — ca «idee tristă care se dan- 
sează» (cum zice Borgës) — și, prin tan- 
gouri, prin Lëaud, prin telerezumat, va 
ajunge, in sfirșit, si la Flaubert, la cartea 
asta pe care atitia intelectuali subțiri o 
subestimează neghiob, «că nu e «Sa- 
lambër... 


Salambë-nesalambë, eu cred cë e foar 
te important ca teleomul să știe că lumea 
de idei si simtire nu se opreste la Columbo 
(pe care subsemnatul l-a elogiat cit a 
putut, printre primii in presë...), cë mai 
existë cite ceva prin cultura si literatura 
lumii care, fie că se numește «Germinal», 
«Casa Budenbrock», «lon» sau «Familia 
Thibault», merită să ne pună pe ginduri, 
luni, la început de săptămină, cind nu e 
lege să fie doar «cintec, joc si voie bună»... 


BELPHEGOR 


Inclusiv pe ecranul tv. cu atit mai mult 
cu cit, prin definiţie, acesta e mic. Si cu 
atit mai mult,cu cit respectivul nu suportă 
(spre deosebire de hirtie, care ea, s-a 
arătat de-a lungul istoriei mai răbdătoare) 


nici abuzul de text furnizat spectatorului 


în chip de lecție de la catedră (ca-n anume 
emisiuni economice), nici fraza pină la al 
cărei capăt trebuie să aștepți două minute 
— sau termenii rarisimi solicitind dictio- 
narul (ca-n anume emisiuni culturale). 
«Scrisul tv — notează Barnes și Noble 
într-o carte despre gazetărie (cartea se 
numește Survey of Journalism) trebuie 
să fie scurt şi la obiect... Elimină excesul 
de vorbe care ametesc. Pur si simplu, fap- 
tele. Fereşte-te de prea multe adjective. 
Lasă vorbele și substantivele concrete să 
ducă în spinare, la ritmul necesar, subiec- 
tul acţiunii». 

Ceea ce înseamnă că, dacă penuria de 
hirtie obligă pe oamenii scrisului să-și 
strunească stilourile, penuria de timp (și 
nervi) a spectatorului obligă pe televizio- 
nişti să-și tinë gura din scurt. 


Al. MIRODAN 


Dosarele secrete ale tezaurelor 


Din toamnë vor fi televizate 7 episoade 
ale coproductiei «Dosarele secrete ale te- 
zaurului» inițiate de O.R.T.F. în colaborare 
cu televiziunea din Bratislava, maghiară, 
română și B.B.C. Regizor: francezul Jean- 
Jacques Sirkis. . lală tema citorva dintre 
ele: «Aurul în exii», aventura celor 1475 tone 
de aur apartinind Băncii Franţei care au 
tost puse la adăpost în timpul ocupației 
naziste; «Cele 7 chei ale orașului Praga», 
un tezaur vechi de peste o jumătate de mi- 


leniu apărat de o poartă cu 7 chei, tragicul 
sfirşit al orașului Lidice nu a fost străin de 
această poveste de rezistență; Ungaria — 
«Falsul tezaur al prințului Windischgraetz», 
povestea falsificării în 1925 a 150 de milioane 
lire sterline, care-și va afla deznodămintul 
abia în 1971 în fundul lacului Toplitzseel; 
si «Tezaurul de la Pietroasa». Peripetlile 
«cloşcăi cu puii de aur» de la descoperire, 
în 1837, pinë în zilele noastre. 


O educaţie esențială: aceea a sentimentelor 


(Jean Pierre-Lësud și Françoise Fabian) 


Wimbledonul este o ihstitu- 

tie a vieții britanice, fără de 

care Albionul n-ar mai ti 

Albion. A juca pe iarba tere- 

nului central de la Wimble- 

don este un vis pentru toți 
tenismenii din lume. 

Este cel mai prestigios turneu din lume. 
Forest Hills si Roland Garros rivalizează 
cu el, dar nu-l întrec în vechime, prestanţă, 
eleganță și importanţă pentru lumea te- 
nisului. Bugetul total al turneului este 
aproximativ 340 000 lire sterline, dintre 
care 67 000 provin din drepturile de tele- 
viziune, 3000 din vinzarea programelor 
si 270 000 din biletele de intrare. 


Administratorii bazelor sportive sint de 
acord că gazonul cel mai bun se găsește 
chiar în patria sa de origine — Anglia — 
iar englezii înșiși declară că cel mai bun 
gazon britanic se găsește pe courts-urile 
de la Wimbledon. Recepţia gazonului, 
efectuată înainte de începerea sezonului, 
se desfășoară cu un ceremonial devenit 
tradițional. Comisia de primire este alcă- 
tuită din patru membri specialiști în ma- 
terie. Prima și cea mai de seamă grijă este 
ca în respectivul gazon, tuns ca peria, să 
nu se afle buruieni sau vreun gunoi oare- 
care. Conform unui vechi obicei, pentru fie 
care gunoi sau buruiană găsite, adminis- 
tratia este obligată să plătească membru- 
lui din comisie cite un șiling! Acest șiling 
este insotit de un document care consem- 
nează performanța de a fi găsit un gunoi în 
cuprinsul pajistii verzi de la Wimbledon. 
Moneda se transformă astfel în raritate 


„numismatică, al cărei pret depășește cu 


mult valoarea ei nominală. 


Cind intri pe poarta lui «All England 
Tennis Club», vechi de peste 100 de ani 
(clubul are actualmente 375 membri, dar 
«lista de așteptare» este atit de lungă 
incit unii părinţi şi-au înscris copiii chiar 
din ziua nașterii, sperind că astfel vor 
avea şanse să fie primiți mai repede), 
parcă ai pășit într-o altă lume. «Tea- 
Shops» — chioșcuri unde se vind cești 
cu ceai — unul lingă altul pe o imensă 
peluză verde pe care oamenii se plimbă 
consumind fragi cu frişcă din mici farfu- 
rioare sau își sorb ceașca cu ceai așezați 
pe iarbă. (În Anglia nu există plăcuţe pe 
care să scrie «nu cëlcati pe iarbă». Dim- 
potrivă). Poşta, banca, librăria sint des- 
chise. Vinzătorii de îngheţată si de pro- 
grame mişună. 


Mulțimea constituie una din curiozită- 
tile Wimbledonului. 15 000 oameni pe te- 
renul central; 7 000 pe terenul nr. 1; 2 000 pe 
terenul nr. 2; 1 000 pe terenul nr. 3; alte mii 
pe terenurile secundare. Cei care nu au 
mai găsit bilete pentru tribune (biletele 
sint numerotate și nu se vind niciodată 
peste capacitatea tribunelor sau două bi- 
lete pe același loc, cum se mai obișnuiește 
pe alocuri). stau în curtea interioară şi 
urmăresc evoluția scorurilor meciurilor 
pe tabele luminoase. În fiecare seară, un 
mesager special pleacă de la Wimbledon 
într-o limuzină neagră cu șofer, îndrep- 
tindu-se spre Buckingham Palace cu rezul- 
tatele zilei și cu programul meciurilor 
de a doua zi. În felul acesta, familia regală 
este prompt informată despre desfășu- 
rarea competiţiei. 


Aproximativ 300 000 persoane asistă 
în fiecare an la acest turneu. La terminarea 
lui, organizatorii au obiceiul de a face, 
printre altele, si un bilanţ al celor mincate 
şi băute de către spectatori. lată bilanțul 
turneului de anul trecut: 45 000 sandvisuri, 
195 000 cești de ceai, 300 000 cafele, 55 000 
pahare cu suc de fructe, 70 000 înghețate, 
41 000 porții de fragi cu frişcă, 45 000 pe- 
rechi de crenvursti si 35 000 sticle cu bere. 


Dacă VVimbledonul este o lume in sine, 
terenul central este o altă lume în această 
lume. Tribunele din beton și din lemn 
verde au văzut de-a lungul anilor pe cei 
mai mari campioni ai tenisului. A avea un 
loc în tribunele «centralului» de la Wim- 
bledon este pentru orice englez o ocazie 
care nu trebuie scăpată. Bineinteles, bi- 
letele se epuizează repede, cu citeva ra «i 
tămini înainte de inceperea turneului. În 
zilele turneului, singura șansă rămin bi- 
letele rezervate la care renunţă, între timp, 
cei care le-au reținut. În 1969, în fața casei 
de bilete rezervate, ultima speranţă a în- 
tirziatilor, domnul Neville Ellis a bătut 
recordul de răbdare, instalindu-se în fața 
ghișeului de joi la ora 6 dimineaţa pentru 
a vedea finala feminină de simbătă după- 
amiază dintre Billie Jean King şi Judy 
Dalton. El a stat la ghiseu 54 ore, petrecind 
două nopţi sub stele pinë cind a intrat 
în posesia mult doritului bilet. La Wimble- 
don, în aceste zile, are loc cel de-al 98-lea 
turneu, iar finalele, oricare ar fi adversarii, 
sint prin ele însele un spectacol. 


Cristian TOPESCU 
21 


- 


Cei tari luptă, speră, se adaptează. Cei slabi... 
(Liv Ullman şi Max von Sydow) 


Cea mai bună 


dintre lumi? 


O gigantică frescă suedeză, două filme, 
aproape cinci ore de proiecţie, datorate regi- 
zorului Jan Troell: «Emigranţii» și «Noua 
lume». O odisee, o saga despre speranța, 
fericirea și nefericirea unei familii de țărani 
foarte săraci din puritana Suedie a seco- 
lului XIX. Un film despre lupta pentru exis- 
tentë a unui cuplu de fermieri, munca ne- 


sfirsitë şi aproape inutilă pe un pămint 
sterp, scurgerea inexorabilă a anotimpuri- 
lor. Şi marea hotărire de a-și căuta norocul 
în America, ţara tuturor posibilităților. Vin- 
turile înșelătoare ale speranţei în pinzele 
unei corăbii cu oameni dezrëdëcinati care 
vor să supraviețuiască înainte de toate. Şi 
multe încercări, multe drame, multe decep- 
tii. Cei slabi, cei bătrini mor. Cei tari, cei 
tineri luptă. Luptă, speră, se adaptează. 
Realismul dur al naraţiunii cinematografice, 
desfășurată în ritmuri lente, majestoase, 
jocul cu totul remarcabil al actorilor Liv 
Ullman si Max von Sydow, au făcut ca 
«Emigranţii» si «Noua lume», apreciate de 
Ingmar Bergman, să fie comparate cu 
marile filme suedeze de altădată. 


Debut 


la 50 de ani 


După o absenţă de aproape șapte ani de 
pe platouri, exceptind o scurtă apariţie ala 
turi de Katharine Hepburn în «Nebuna din 
Chaillot», Giulietta Masina se reintilneste 
cu publicul, dar nu pe marele, ci pe micul 
ecran. Şi asta cind toată lumea era con- 
vinsă că ea a abandonat definitiv filmul în 
favoarea gazetëriei (de șase ani ține o ru 


brică zilnică în ziarul de mare tirai «La 
Stampa»). Giulietta Masina a debutat deci 
la televiziune la virsta de 50 de ani, jucind 
cu succes rolul principal în romanul foile- 
ton «Eleonora», realizat de Silverio Blasi, 
pe un scenariu de Tullio Pinelli, după o 
ideea (atenţie!) de Federico Fellini. Actiu- 
nea serialului se desfăşoară la Milano prin 
anii 1860—1875, iar Eleonora este o femeie 
care are curajul s-o rupă cu lumea în care 
s-a născut, o tamilie de burghezi confor- 
mişti, preferind tovărășia artiștilor, dra 
gostea pentru un pictor de talent. 

«Ţin foarte mult la acest personaj și nu 
ezit o clipă să-l pun alături de Gelsomina, 
Cabiria si Giulietta, cărora le datorez totul 
ca actriță» 


Giulietta Masina, 
sau curajul de a lua mereu totul de la capăt 


Nu mai plinge 


baby! 


Tatum O'Neal, cea mai tinără laureată 
din istoria premiului Oscar, a fost între- 
bată cu ocazia primirii celebrei statuete, 
dacă a fost emotionatë. «Emoționată? Nici- 
decum. Mi-a făcut doar plăcere. Da. Atit. 
Doar nu era să încep să lăcrimez cum a 
făcut plingëretul de Jack Lemmon». O mică 
diferență între succesul la 10 si cel la 49 
de ani! Cu același prilej, Tatum a definit 
astfel lumea filmului: «E un imens circ, cu 
acrobati, paiate, dresori... Platoul are în- 
totdeauna un aer sărbătoresc ca o arenă, 
chiar și atunci cind nimănui nu-i arde să 
ridă». 


Filmele 


străzii 


O cameră de cinema a fost așezată la 
vedere în Piaţa Republicii din Paris. Fără 
nici un trucaj au fost filmati trecătorii, oa- 
meni care vorbesc mai mult sau mai puţin 
sau deloc. Bărbaţi și femei care se confe- 
sează privind fix în obiectiv, spunind ce 
cred despre lume, despre viață, despre 


Ah! Părinții din ziua de azi! 
(Tatum si Ryan O'Neal) 


șomaj, despre rasism, despre boală, despre 
Hitler, etc. A rezultat un remarcabil film- 
document, numit simplu «Piaţa Republi- 
cii». Un alt film, «Uman, prea uman», a fost 
turnat în uzina Citroen din Rennes. Imagini 
din munca la banda rulantă montate in 
paralel cu toate splendorile unui salon 


automobilistic de marcă. Fără comentariu. 
Căci dincolo de ceea ce e «frumos», se 
vede clar infernul monotoniei, al gesturilor 
repetate la nesfirșit, al descalificării unor 
muncitori deveniți roboti. Aceste remar- 
cabile filme-document au fost realizate de 
unul din foști copii teribili ai fostului nou 
val francez, Louis Malle. Două filme politice, 
cu atit mai politice cu cit coboară mai 
aproape de lume, între oameni, pe străzi, 
in uzine. 


Cel mai frumos 


anotimp 


Amintirile revin obsesiv în toate filmele lui 
Andrei Tarkovski: amintiri dintr-un trecut 
apropiat («Flăcări și flori»), amintiri din- 
tr-un trecut îndepărtat («Andrei Rubliov»), 
amintiri dintr-un viitor foarte îndepărtat 
(«Solaris»). Şi copilăria. A lui, a noastră, 
a tuturor. Mereu puritatea și poezia copi- 
lăriei, un mod dea le vorbi oamenilor despre 
ei înșiși. 

Filmul la care lucrează Tarkovski în pre- 
zent are ca titlu un vers dintr-o poezie de 
Arseni Tarkovski, tatăl regizorului și poet 
cunoscut. «O piatră zace lingă iasomie/ 
Sub această piatră se ascunde o comoară/ 
Drept pe cărare tatăl meu stătea/ O albă, 
albă zi...». 

Ce comoară se poate ascunde sub piatra 
de lingă iasomie? «Acest film, zice Tar- 


kovski, este consacrat celui mai frumos 
anotimp din viaţa unui om. Vrem să facem 
un film despre ceea ce înseamnă copilăria 
pentru fiecare dintre noi. Despre nostalgia 
copilăriei care trăiește de-a pururi în noi. 
Despre ceea ce înseamnă mama pentru 
fiecare dintre noi». 

Acţiunea filmului, în care vor exista multe 
elemente autobiografice, începe în 1932 si 
se termină în zilele noastre. Filmul va fi al- 
cătuit dintr-o multitudine de episoade, une- 
le reale, altele imaginare (unele jucate, alte- 
le luate din jurnalele de actualități ale tim- 
pului), aparent fără nici o legătură între ele, 
dar care prin alăturare vor crea o imagine 
poetică și, deopotrivă, concretă despre 
viață, despre lume, despre ceea ce este 
viu, unic şi irepetabil 


Unde eşti copilărie? 
(Andrei Tarkovski) 


ochii şi 


urechile lumii 


ese Documentarele «Con- 
cetățeanul» (R.D.G.), despre 
ultimele zile ale lui Salvador 
Allende, «De Facto» (Bulgaria) 
si cTristetea Dinozaurului» 
(Italia) și-au împărțit «Premiul 
internațional al juriului» de la 
Festivalul international al fil- 
mului de scurt metraj de la 
Oberhausen. 

ese Viitorul film al lui Fede- 
rico Fellini se va intitula «Cas- 
sanova», dar el nu va înfățișa 
o fadă ilustrare a «memorii- 
lor» celebrului aventurier vene- 
tian si nici măcar un tablou de 
epocă cu obiceiuri și moravuri 
din secolul XVIII. «Vreau nu- 
mai să fac un portret psiholo- 
gic unui anume gen de italian 


22 pe 


ce imi pare, chiar și azi, toarte 
actual». Adică un tablou cu 
obiceiuri şi moravuri din seco- 
lul XX. 

ese Jeanne Moreau, critic 
cinematografic, în «L'Express» 
despre filmul lui Georges Cu- 
kor, «Femeile» (1939): «Un film 
fără bărbaţi e ca o natură fără 
copaci. Lupta pentru emanci- 
parea femeilor, acum, în 1974, 
este incomparabil mai nobilă 
decit în filmul lui Cukor, care 
mi se pare anacronic și ireal». 
Şi despre «Bărbaţii preferă 
blondele»: «Marilyn Monroe 
e unică, incarnind acel perso- 
naj care va rămine o autentică 
eroină în lupta pentru indepen- 
denta femeii». Între noi femeile. 


ese Discobolul ceh Oldrich 
Danek, multiplu campion mon 
dial și olimpic, va fi eroul unui 
documentar care se va intitula 
chiar «Discobolul». 


ese Kirk Douglas este pro- 


tagonistul filmului «O dată nu 
ajunge». Şi pentru că numai 
o vedetă nu e nici ea de-ajuns 
pentru succesul unui film, din 
distribuție face parte si Me- 
lina Mercouri. 

ese Franco Nero, victimë 
a unei bande de hoti, nu e aju- 
tat tocmai de cei care ar trebui 
s-o facă, adică de poliție. Drept 
care isi va face singur dreptate 
şi va începe prin a intra şi el în 
bandă. Acesta e subiectul fil- 
mului gJustitiarul anonim» (re- 
gia: Enzo Girolamo Castellari) 
Dar poliția nu mulţumeşte. 

ese Peter Fonda și-a asi- 
gurat dreptul de a ecraniza ro- 
manul «Vei fi cel mai bogat din 
cimitirul tău», carte de debut 
a producătorului si realizato- 
rului Richard Balducci. Pri- 
mele disensiuni au și apărut. 
Actorul vrea să filmeze la Las 
Vegas, o acțiune pe care scrii- 
torul a plasat-o la Marsilia și 
Neapole. 


ese Ingmar Bergman și-a 
aminat sine die proiectul de a 
ecraniza opereta lui Franz Le- 
har «Văduva veselă». Costul 
producției depășește chiar și 
posibilitățile producătorului 
Dino de Laurentis. 

ese Asociația africană a 
culturii a organizat la Onaga- 
dougou (Volta Superioară) un 
seminar cu tema «Rolul cine- 
astului african în renașterea 
civilizației negre». 

ese Joseph Losey va 
transpune pe ecran romanul 
«Voss» al scriitorului austra- 
lian Patrick White, laureat al 
Premiului Nobel în 1973. Eroul 
cărții si al viitorului film este 
exploratorul Ludwig Leich- 
hart, dispărut fără urmă în 
cursul unei tentative de a tra- 
versa continentul australian de 
la est la vest. 

eee Jane Fonda se află in 
R.D. Vietnam pentru a realiza 
un film documentar despre oa- 


menii și locurile unei țări greu 
încercate în ultimele decenii, 
şi care a știut să învingă. 


eee Richard Burton se 
pregătește să intre în istorie 
ca interpret al unui personaj 
istoric, Winston Churchill, 
într-un film care va fi realizat 
de televiziunea britanică, cu 
prilejul sărbătoririi a 100 de ani 
de la nașterea celebrului om 
politic. 


ese Mario Adorf in faţa si 
în spatele camerei de luat ve- 
deri, ca protagonist și regizor 
al filmului «Bolnavul închipuit». 
Se scontează mult pe succesul 
de public al domnului Moliere. 


Rubrica «Cinerama» 


redactată de 
N.C. MUNTEANU 


„— Spectatori, nu fiţi numai spectatori? 


lată ce dorim 


Abundentă corespondență pe o temă 
«la inima» foarte multor cititori: 


Prea puține filme pentru tineret! 


eNițu Victor Octavian, Facultatea de 
Drept— Cluj: «De ce așa de puține filme din 
viața studenţilor? Pînă acum citiva ani 
această întrebare o puteam pune într-un 
alt sens: de ce atit de puține filme de actua- 
litate? Astăzi, cînd numărul filmelor care 
tratează probleme din viața de toate zilele 
a crescut, de ce privirile talentatilor noştri 
regizori nu se îndreaptă mai mult asupra 
noastră, a studenţilor, a tinerilor în general? 
Acel excepțional film «Drum în penumbră» 
a pus în discuție o problemă care ne pre- 
ocupă foarte mult: relația dragoste—res- 
ponsabilitate. Dar era oare un film pentru 
tineri? Această problemë, atit de magistral 
dezbătută în filmul amintit, nu e foarte ac- 
tuală și în rîndurile tinerilor?» 


„Unde ne sint liceenii? 


a Teodor Regina, București: «Noi, elevii 
de liceu, vrem un film al nostru. Gheorghe 
Vitanidis a încercat să se apropie de virsta 
noastră, cu «Gaudeamus igitur», film care 
de altfel s-a bucurat de succes. Dar de ce 


de filmat în viața liceenilor?... 
semnează cu noi această «cerere»?» 


Noi, cei între 14 si 18 ani... 


* Emilian Fometescu, str. Unirii, bil. 3— 
Tg. Jiu: «Am 16 ani și aș vrea să ridic în 
această scrisoare problema filmului care 
ni se adresează nouă, acestei «categorii» 
de tineri, cei între 14 si 18 ani. Consider că 
astfel de filme lipsesc cu desëvirsire de pe 
ecranele noastre. Părerea mea este că edu- 
catia tineretului contemporan nu poate fi 
asigurată doar prin vizionarea de filme cu 
cow-boy şi gangsteri. Îndrăznesc prea mult 
dacă vă scriu că oamenii s-au plictisit se- 
rios de acest gen de filme? Cel puţin aceas- 
ta este părerea mea, strict personală. N-aș 
vrea să credeți că vă scriu doar de dragul 
de a scrie. Nu. În nici un caz. Eu aș vrea 
să văd altfel de filme — v-o scriu cu toată 
sinceritatea». 


Părinţi și copii 


* Nicolae Dobromir, Medgidia: «De ce 
nu se realizează filme despre relaţiile dintre 
copii și părinți? Cit de necesare ar fi aceste 
filme! Nu am văzut încă un film românesc 
în care o fată sau un băiat să fie apropiați 
de părinţii lor, să se sfătuiască — să nu mă 
intelegeti greşit: nu spun că părinții să fie 
niște copii în fața copiilor lor, și nici copiii 
să nu aibă personalitatea lor. Dar relaţiile 
dintre ei cred că trebuie să constituie o 
problemă pentru regizorii noștri. Ce-i mai 
frumos decit un film despre tineret, despre 
preocupările tineretului de azi, despre edu- 
catia comunistă a tineretului? Părerea mea 
este că o opinie publică, formată și prin 
filme bune pe această temă, ar curma atitea 
poveşti de dragoste dureroase...» 


De ce, de ce, de ce? 


e Otilia lonel, e/evă Medgidia: De ce 
privim atit de superficial iubirea in lumea 
tineretului, presërind in filmele noastre 
atitea scene vulgare? De ce persistă atita 
prost gust în descrierea oamenilor tineri? 
De ce un «te iubesc» este rostit ca și cum 
ai spune: «o, cit mi-e de foame!» De ce 
stoarcem cu greu o lacrimă intr-un film ce se 
vrea lacrimogen? De ce am vrut să pling 
la «Ciprian Porumbescu» dar nu am putut 
decit să oftez? Şi cu toate astea, de ce toli 
spun că au plins? De ce cind ne inspirăm 
din viața tineretului ne preocupăm unilate- 
ral numai de munca sa și uităm de atitea 
alte întimplări vitale, chiar și din afara 
cimpului muncii, dar care au bucuriile și 
suferințele lor pline de semnificaţii? De ce 
nu încercăm şi noi un «Love Story» roma- 
nesc, cu fapte reale — căci si în realitatea 
noastră există milioane de love-story-uri ?» 


e Obreja luliana, anu! l, Liceul Lehliu: 
«Am vizionat şi vizionez multe filme pe 
micul ecran. Mai toate sint filme polițiste, 


de aventură, sau tratează viata familiara a 
celor maturi, dar viața şi activitatea celor 
de 15 ani şi chiar sub această virstă sint 
rar, foarte rar dezbătute. De ce? Oare 
această virstă nu are nici o importanță?» 


«Uităm de multe fapte adevărate...» 


* Marilena Goldrun, str. Plăieşilor nr. 1— 

lași: «Sint destui tineri printre noi care nu 
se gindesc să muncească cinstit, destui 
de multi care fac lucruri necuviincioase — 
de ce nu se fac filme serioase, la cinema sau 
la televiziune despre ei? Sint tineri care 
vara, tot timpul sezonului, se ocupă cu 
«negoțul» pe litoral — iarna se întorc acasă, 
căci sînt destui și părinţii care acceptă 
să-i tinë pe mincare! Sint lucruri stiute, 
despre care se vorbește în ziare si în case, 
si nu pot înțelege de ce cineastii noștri nu 
încearcă să-i trezească la realitate prin 
filme de mare valoare estetică și etică. 
Sint fapte reale care cred că nu trebuie 
aruncate peste umăr. Sper că se va găsi 
cineva să facă un film pe aceste întimplări 
incă dureroase, care se petrec și printre 
noi, nu numai pe Coasta de Azur.» 


lată ce propunem 


Ginditi-vë la aceste cărti! 


e Florianda Virlan, Poiana-Cimpina — 
jud. Prahova: «S-a scris deseori că serialele 
româneşti lasă de dorit. S-a realizat totuși 
«Urmărirea» — dintre cele care au cores- 
puns cerințelor — și aștept acum «Un 
august în flăcări»... Dar «La Medeleni»-i lui 
Teodoreanu nu se gindește nimeni? Am 
mai citit ideea asta în «Cinema», mă iertati, 
c-o reiau și eu, poate o s-o găsiţi prea dul- 
ceagă, prea caldutë, eu cred totuși că me- 
ritë să vë ginditi la ea.» 


e Elena Maier, str. Av. Popisteanu nr. 1— 
București: «Aş propune regizorilor noștri 
să facă un musical, primul musical roma- 
nesc, după spectacolul cu «Groapa» de 
Eugen Barbu, care, după părerea mea, ar 
putea fi cu mult mai bun și mai frumos decit 
multe musical-uri străine. Propun de ase- 
menea, încă o dată, un serial după cartea 
lui Radu Tudoran, «Toate pinzele sus». 


e Marga Gaţu, com. Corod—jud. Galaţi: 
«Pină acum în filmele noastre au apărut 
doar crimpeie din viața satului, dar nu satu/ 
cu oamenii, cu preocupările lor, cu transfor- 
mările prin care a trecut. Cu o floare ca «Vi- 
fornita» nu se face primăvara. lată de ce 
tin atit de tare së se ecranizeze «lon» al lui 
Rebreanu. Ah, de-ar mai fi trăit marele 
lliu, sînt sigură că şi-ar fi înscris printre 
proiecte si «lon»!» 


e Stefania Moraru si Adrian Bucu- 
rescu, str. Bujoreni nr. 31— București: «De 
ce nimeni nu se gindește la ecranizarea 
«Ciuleandrei» lui Liviu Rebreanu sau a 
«Concertului de muzică de Bach» a Hor- 
tensiei Papadat-Bengescu? De ce pentru 
ecranizarea lui «Oedip». cutare regizor 
străin apelează la bocetele românești, iar 
regizorii noştri n-au dus încă în lume spi- 
ritul zguduitor al cintecelor noastre?» 


6 Marilena Goldrun: «Am recitit de 
curind «Șatra» de Zaharia Stancu. Nu s-ar 
putea vedea și filmul ei?» 


lată ce credem 


Cum mergem la tilm? 


e Dan lordan, str. Negoi 76 C-— Sibiu 
«A trebuit să merg de două-trei ori la filme 
ca «Anonimul venetian», «Clasa munci- 
toare merge în paradis», «Starea de asediu», 
ca să le pot vedea în conditiuni acceptabile 
si nu pot spune cë am reușit totdeauna... 
Nu putem merge la film (mai ales la un film 
de artă) ca la Aprozar. E nevoie pentru a 
gusta și a întelege un film de un climat spe- 
cial, de o atmosferă adecvată. de liniste. 
Poate că în crearea și în mentinerea unui 
astfel de ciimat spiritual constă marea 
problemă a receptării cinematografului, căci 
de la această atmosferă pornește atitudi- 
nea spectatorului, a publicului. Nu pot ex- 
prima foarte clar aceste idei, dar le intuiesc, 
le simt, deşi știu cë problema este mult mai 
complexă...» 


scrisoarea lunii 


Tot despre... „O anume fericire“ 


„„“Spre diferență de articolul tovarësei Sanda Ghimpu intitulat «Despre o 
anume fericire sau despre trei tineri trişti» — eu pot spune că rar mi s-a întimplat 
să ies din sala de cinema cu gindul şi sufletul alături de personajele pe care le-am 
urmărit timp de două ore într-un film românesc. Şi cu atit mai rar să fiu entuziasmatë 
de autenticitatea situaţiilor create de eroii acţiunii. Incit mă întreb ce poate fi con- 
damnabil în atitudinea unui tinăr inginer, dornic să-și împlinească cit mai grabnic 
nëzuintele legate de profesiunea aleasă? Nu este firesc ca micile neajunsuri si 
greutăţi intimpinate să-l deceptioneze o clipă și să-l indîrjească apoi? Eu nu cred 
că drumul pe care-l alegem este neted întotdeauna si că fețele noastre iradiază 
în orice clipă seninătate și fericire totală. Dar dacă lon Mușat nu ar fi luptat pentru 
idealul său cu tot «arsenalul» său — inteligenţă, putere, sensibilitate, dăruire de 
sine — cred că ar fi fost într-adevăr un erou «trist și suferind» (cum se spune în 
articol) și, aș mai spune eu, incredibil, fals. 5 

Pentru a fi un personaj pozitiv, eu cred cë nu trebuie să fii neapărat volubil, 
să-ți popularizezi gindurile gi sentimentele cu surle și trimbiti, nici să rizi cu gura 
pinë la urechi pentru a fi agreabil celor din jur. Tăcerile, nelinistile eroului nostru 
sint mai presus de toate acestea, ele valorează mai mult decit toate chicotelile și 
teribilismele multor tineri «optimişti» care iubesc cu «băierile inimii dezlegate», 
cum am impresia că i-ar fi dorit tovarășa Ghimpu. Cu o asemenea «privire»,ca aceea 
a autoarei, riscăm multe deceptii, riscăm să ne placă sentimentalismele, nu senti- 
mentele adinci, vorbele frumoase fără acoperire, ghidușiile puerile. Privite la supra- 
tatë, multe dintre acestea sint chiar plăcute si uneori necesare, dar ele nu constituie 
fondul permanent al existenței umane și nici sursele principale ale fericirii...» 


Schematizarea actorului 


e Constantin Manole, si. Muncii m. 3— 
Oraş Gh. Gh. Dej: «Pentru regizorii noștri 
lumea e făcută doar din jad si smalturi cloa- 
zonate? Vrem mai multă bogăţie și mai mult 
inedit! ...Prea se obișnuiește să se schema- 
tizeze tipul de personaj; i se imprimă un 
joc de fizionomie prea eficace, ticuri, manii, 
dacă este necesar, şi personajul devine 
jumătate caricatural. Estetica aceasta «de 
scenă» îi mai face pe regizorii noștri de film 
incă tributari teatrului. Cred că partiturile 
actoricești ar trebui construite sau reparti- 
zate cu un ochi mult mai sensibil fată de 
registrul interpretativ al fiecărui actor. Dis- 
cretia în prezentarea realității. reducerea 
gesticii și mimicii la esenţial sint departe 
de a constitui reusitele filmului nostru. 
Unui temperament artistic ar trebui să-i 
corespundă unul regizoral adecvat. altfel 
totul trage spre exhibitie, în stilul «iată-ce- 
sint-in-stare-së-facy, cum se întimplă nu 
o data cu actorii noștri.» 


Nesăratul și nepiperatul 


e Valentina Galkin, sir. Grădina Bo'dei 
m. 7— Bucureşti: «Nu credeți că s-a exage- 
rat cu mediocritatile, cu serialele pistruiate 
și bretdeniste, cu filmele muzicale nesărate 
și nepiperate, la televiziune...? De ce nu se 
scot chiar si de la naftalină filmele bune si 
foarte bune, care. după cite știu, există! 
Cum se face că,după ce ești extaziat de un 
Kurosawa sau Kramer la telecinemateca 
de miercuri, ajungi să vezi vinerea. simbăta 
si mai ales duminica filme care-ti strică 
buna dispozitie? Ar fi cazul ca filmele si 
serialele să fie alese mai cu grijă...» 3 


Senzatia de «merge»... 


e Daniel Bărbulescu, Com. Milcovul — 
Jud. Vrancea: «Unele filme românesti, de 
cum ai ieşii pe usa sălii, le-ai categorisii si 
ai scăpat de-o grijă; nu vi s-au intimpla: insă 
adesea să iegiti cu o senzaţie ambigua! 
Cu o senzaţie de «merge»...? O scăpare 
ce ține de domeniul secretariatului de pla- 
tou, o «lipitură» ulterioară la post-sincron 
(cele mai enervante!), un clișeu cinemato- 
grafic răsuflat rău (de pildă, «horele des- 
chise» de actori — «Ciprian Porumbescu» 
abundă!) gi multe asemenea mëruntisuri 
mă nemultumesc profund ca spectator cu 
oarecari cunoștințe de «bucătărie» a filmu- 


: A Mihailopol 


Foto 


Regizorii din nou pe coperia revistei 
«Cinema». 

Manole Marcus filmind «Actorul și 
sălbaticii» cu Toma Caragiu şi Car- 
men Petrescu 


Redactor 


Dora H. 
Str. Bucium nr. 11 — Cluj 


lui. Filmul nostru e lipsit de perfecta orga- 
nizare a mecanismului său de producție. 
Să se renunţe la ideea că «mulți văd, putini 
pricep». 


Un tilm senzaţional 


e Andreea Prahoveanu, Bd. Magheru 
34—Bucureşti: «lată un film senzațional: 
«Luminile oraşului» al lui Charlie Chaplin. 
Pentru mine a fost o sărbătoare — si măr- 
turisesc că «senzațional» nu reprezintă 
decit expresia «slabă» a celui care nu a 
înteles filmul în toată profunzimea sa, în- 
credintat însă că nu există critic care să 
poată spune că a descoperit toate semniti- 
catiile acestei capodopere... Poate că era 
normal ca, în 1930, Chaplin să intre în săli 
si să vadă dacă lumea ride la filmul lui. Dar 
cred că multumirea sa ar fi deplină, dacă 
ar vedea spectatorii anilor '70 plingind cu 
hohote, fiindcă asta ar însemna că, în fine, 
sensul artei lui a fost înteles. Aduc un 
omagiu umil, din umbră, mareiu! creator, 
alături de toti iubitorii filmului care s-au 
grăbit să cumpere toate biletele. seară de 
seară. Este ceea ce-i doresc acestui film 
pentru încă o mie de ani». 


În două vorbe 


e Colea Rusu, Vaslui: Am inminat au- 
torilor dicționarului cinematografic scri- 
soarea prin care dezvăluiți citeva nedume- 
riri şi inadvertente. Sperăm ca domniile-lor 
să vă răspundă. 

o Silvia-Terezia Costea, str. Motilor 
nr. 8—Cluj: Giuliano Gemma si Montgo- 
mery: Wood sint unul si același actor. Pu- 
teti să ne puneti si intrebëri mai grave, mai 
serioase. Puteti chiar participa și la dezba- 
terile paginii noastre. Nu vă sfiitil 

e Cornelia Cernătescu, Direcția de Con- 
trol a veniturilor din Departamentul C.F.R. — 
Buc.: Fără a ne ascunde un zimbet, vă co- 
municăm cu toată seriozitatea că,pină la 
ora redactării acesiui răspuns, Mike Con- 
nors n-a murit. 


„Curierul” 
este selectat și redactat 


de Radu COSASU 


cinema 


iunie 1974 


Anul XII nr.6 (138) 


şef: Ecaterina Oproiu 


23