Revista Cinema/1963 — 1979/1975/Cinema_1975-1666897506__pages201-250

Odiseea filmului 2000 


Apropiata aniversare a opt- 
zeci de ani de la inventarea ci- 
nematografului găseşte cea 
de a șaptea artă într-o pe- 
rioada indiscutabil fasta. Si 
aceasta nu atit sau nu numai 
prin ceea ce ea poate oferi 
astăzi, dupa opt decenii de existenţă, ca 
realizare și influenţă, ci mai ales prin aceea 
că amintita aniversare se petrece într-un 
moment de efervescenţă creatoare, de ex- 
pansiune și reinnoire ale cărei proporții 
apar, indiscutabil, drept impresionante. 

Am amintit și altă dată despre creşterile 
sensibile înregistrate în ultimii doi ani în 
ce priveşte producția şi difuzarea. Desigur, 
nimeni si nimic nu ne poate garanta că miine 
sau poimiine nu se vor ivi pe alocuri sau 
peste tot noi flexiuni, determinate de con- 
dițiile economice, condiţii care joacă, în pri- 
vinta cinematografiei, un rol nu numai im- 
portant, ci hotăritor. Dar dincolo de aceste 
eventuale avataruri, cel puţin două conclu- 
zii optimiste pot fi trase de pe acum. În 
primul rind, dificultăţile pe care le-a cunos- 
cut cinematografia timp de un deceniu și 
jumătate s-au dovedit a nu fi ineluctabile; 
arta ecranului și-a manifestat capacitatea 
de a se adapta la tot felul de mutații inter- 
venite în societate si in gustul spectatori- 
lor, de a găsi in sine forța unei continue 
regenerări. În al doilea rind, dificultăţile 
convietuirii dintre cinematografie şi tele- 
viziune, dificultăţi care au stat într-o bună 
măsură la baza declinului prelungit al in- 
dustriei filmului și care i-au determinat pe 
unii să tragă concluzii ultra -pesimiste cu 
privire la viitor, sint astăzi in bună parte 
depășite și posibilitatea coexistentei şi co- 
laborării cinema-tv apare tuturor drept 
evidentă. 

În ultimii ani — si aceasta este deosebit 
de important — cinematografia a devenit 
cu adevărat o artă mondială, nu numai în 
sensul răspindirii ei planetare, ci și prin 
faptul că a prins rădăcini şi a rodit în cele 
mai variate culturi şi medii naţionale. O 
evoluție abia schițată spre sfirsitul perioa- 
dei filmului mut și apoi brusc stopată de 
apariția sonorului a fost reluată astăzi în 
ritmuri şi proporţii de mare anvergură. Ci- 
nematografia sud-americană sau cea afri- 
cană, cea arabă, elvețiană, canadiană sau 
elenă nu mai sint fenomene exotice, ci 
componente majore ale artei contempo- 
rane. 

Procesul de reinnoire se manifestă in 
același timp și prin apropiata finalizare a 
unor îmbunătăţiri tehnice radicale — prin- 
tre altele se studiază într-o fază avansată 
găsirea unui alt suport decit clasica peli- 
culă — capabile să amelioreze captarea rea- 
litatii în mişcare, să permită un joc mai liber 
al fanteziei creatoare și să asigure o conser- 
vare îndelungată și stabilă a operelor cine- 
matografice. 

Dar, mai important este probabil faptul 
că, în ultimii ani, s-au dezvoltat şi rafinat 
mijloacele de expresie cinematografică, s-a 
extins considerabil sfera de cuprindere a 
artei filmului. Se știe că, dintotdeauna. ci- 
nematogratul are tunctii deosebite. Pelicula 


Nu competiţie, 
dar coexistenta pașnică între arte, 
stimulare avantajoasă, 
iată concluzia Si 
a opt decenii de cinema 


s£ 


Arta imaginii sub semnul artei plastice 
(Zsa-Zsa Gabor, José Ferrer si Suzanne Flon în «Moulin Rouge») 


este nu numai purtătoare a unor opere ar- 
tistice, ci si a unor mesaje servind comuni- 
carea de masă. Transmiterea de informa- 
tii, de mesaje cu un caracter instructiv si 
educativ direct, popularizarea si explicarea 
fenomenelor stiintifice si tehnice, comuni- 
carea de mesaje utilitare si publicitare fo- 
losesc filmul drept vehicul de primă insem- 
nătate. Ceea ce e nou in ultima vreme e 
faptul că, paralel cu amplificarea si diversi- 
ficarea acestor activități extra-artistice, a- 
sistăm la integrarea tot mai intensă în sfera 
propriu-zisă a artei cinematografice a unor 
tematici si chiar modalități care țineau de 
domeniul filmului neartistic, al filmului — 
mijloc de comunicare de masă. Folosirea 
în filmul artistic a mijloacetor de expresie 
documentariste, asimilarea gindirii sau pro- 
blematicii științifice în țesătura unitară a 
structurii artistice (să ne gindim, de pildă, 


la foarte lunga secvenţă din Odiseea spa- 
tiului 2001 a lui Stanley Kubrick în care se 
demonstrează printr-un joc cromatic ab- 
stract, de pură esenţă artistică, teoria rela- 
tivitatii a lui Eistein sau la dramatica moarte 
a ordinatorului din același film); noua ma- 
nieră de realizare a filmelor politice sau 
sociale prin folosirea unor mijloace gazetă- 
rești: document, informatie, reportaj, in- 
terviu, moda filmelor de montaj sau a cita- 
telor de cultură cinematografică, etc., ne 
vorbesc, toate, despre acest proces sem- 
nificativ. 

Treptat, cinematografia contemporană 
tinde să-și extindă sfera tematică si asupra 
celorlalte arte. Ecranizările după romane, 
nuvele, piese de teatru constituie demult o 
direcție majoră a artei filmului. Folosirea 
muzicii ca acompaniament, limbaj, perso- 
naj sau temă fundamentală are de asemeni 


Două puncte 


o lungă tradiție și cel putin două reuşite 
excepţionale (care impun, aproape, folosi- 
rea calificativului de genial) pot fi inregis 
trate în acest domeniu: musicals-urile lui 
Berkeley din deceniul al patrulea și filmele 
lui Ken Russel din anii 60 și 70. Vraja pictu- 
rii stă de asemeni la baza unor opere pur 
ciematogratice de la Rembrandt! lui 
Korda, pină la Van Gogh-ul lui Minnelli sau 
Toulouse Lautrec (Moulin Rouge) al lui 
Huston. Complexe si dificile au fost rapor- 
turile cu teatrul si opera din pricină că ele- 
mentele comune — de spectacol — consti- 
tuiau o sursă de primejdii pe linia pierderii 
specificului cinematografic al filmului rea- 
lizat după o piesă sau după o operă. Nu 
vom aminti aici — desi se subsumeaza ace- 
luiaşi demers — despre încercările fără per- 
spectivă de a realiza filme-spectacol, utile 
poate doar din punct de vedere documen- 
tar. 

Integrarea celorlalte arte in marele uni- 
vers filmic rămîne însă o problemă de strin- 
gentă actualitate, atît din punct de vedere 
estetic cit și sociologic, prin modificarea 
uriașă, cantitativ și calitativ, a cutiei umane 
de rezonanţă. În acest sens, organizarea 
în 1975 la Cannes, cu prilejul festivalului 
cinematografic, a unei manifestări care a 
primit un titlu eluard-ian, «Les yeux ferti- 
les». este aeosebit de simptomatic. Au fost 
prezentate cu acea ocazie două tlime-opere: 
Flautul fermecat de Mozart în regia lui 
Ingmar Bergman și Moise și Aron de 
A. Schoenberg în regia lui J.M. Straub 
(unul din cei mai străluciți reprezentanți 
ai noii şcoli vest-germane), un film-teatru: 
Galileo Galilei de B. Brecht în regia lui 
J. Losey si un film-expozitie: Georges 
Braque, In regia lui Fr. Rossif. Calificată 
drept o încercare de «inserare a cinemato- 
grafului într-o cultură mai largă», manifes- 
tarea amintită continuă să suscite comen- 
tarii şi discuţii. 

Ca să ne referim doar la creaţiile lui Berg- 
man si Straub, comentatorii au subliniat 
că ele întorc hotărit spatele inovatiilor teh- 
nice facile, menite să spargă rigurosul spa- 
tiu scenic, că ele nu merg nici pe linia con- 
siderării operei inițiale drept un simplu pre- 
text. Filmele lui Bergman si Straub pornesc 
de la acceptarea convenție! operei, ae ia 
integrarea lucidă, dar si emoţionantă în 
jocul artificial desfășurat între trei pereţi, 
pe un podium de lemn, în mijlocul unor 
decoruri de mucava, într-o lume ireală în 
care vorba e inlocuita cu cintecul. S-ar pu- 
tea vorbi de crearea unei dimensiuni feerice 
si aceasta nu numai în cazul Flautului care 
aparent s-ar preta mai ușor unei asemenea 
interpretări, ci și în cazul lui Moise și Aron, 
drama aspra a contlictului dintre absolut și 
contingent. Dimensiunea feerică nu este 
dată de conţinutul operei, ci de jocul rapor- 
turilor operă-spectator, de acceptarea unei 
convenții miraculoase. Ceea ce oferă filmul 
lui Bergman, de pildă, este o lectură dinăun- 
tru, aparent în pas cu spectatorul operei 
— el însuşi personaj al filmului — dar des- 
făşurată pentru spectatorul filmului cu o 
clipă mai devreme. 

Toţi cei care au văzut creaţia lui Bergman 
vorbesc despre un film şi nu despre o operă 
filmată. E aceasta o reușită, probabil reu- 
şita principală în complicatul proces pe care 
l-am evocat in rîndurile de mai sus. 


H. DONA 


arhiva studiourilor «Columbia», s-a găsit si 
s-au recopiat bobinele care lipseau. Aşa 
s-a procedat, de altfel, cu mii de pelicule 
realizate în perioada copilăriei și tinereții 
filmului, în condiţii tehnice depășite, 
pelicule considerate nerentabile și lăsate 
să se deterioreze de către casele producă- 
toare si de către distribuitori. La «apelul de 
salvare» lansat de George Stevens jr. (fiul 
regizorului George Stevens, unul din gag- 
man-ii filmelor cu Laurel și Hardy, regizorul 
unor filme cu Fred Astaire, al Femeii anu- 
lui cu Katharine Hepburn, al unui Loc 


Operația - Salvare 


La 3 mai 1924, D.W. Griffith, 
pionierul filmului american, 
pionier al cinematografului 
lumii, scria: «Cinematogra- 
ful e un copil care s-a năs- 
cut o dată cu generația 
noastră Noi, bieti contem- 
porani, abia dacă reusim să imaginăm 
sau să visăm posibilitățile de dezvol- 


istorie a cinematografiei), ci şi realizări de 
seamă, considerate capodopere şi lucrări 
de referință. Semnalul de alarmă era dat 
în 1967 de AFI (Institutul american de film). 
AFI este unica instituție americană din 
domeniul cinematografiei care nu are ca 
scop beneficiul, ci are ca scop principal 
să servească arta filmului, să salveze și să 
conserve cit mai multe din realizările cine- 


tare ale acestui copil. Trebuie să ne 
purtam așadar cu toată solicitudinea 
față de el, incit, la maturitate, să nu-și 
regrete copilăria...» 

Dacă ar fi privit azi lucrurile, în perspectiva 
celor opt decenii scurse, Griffith ar fi adre- 
sat cineaștilor din Statele Unite reproşuri 
vehemente. Nu cu privire la felul cum s-au 
purtat cu cinematograful pe cind era copil. 
Ci cu privire la grija pe care au manifestat-o 
faţă de realizările pionierilor, creatori pres- 
tigiosi, între care si Griffith. 

Abia in 1967, cineastii americani consta- 
tau că jumătate din totalul peliculelor pro- 
duse de la sfirsitul veacului trecut si pina la 
acea dată fuseseră pierdute sau deterio- 
rate. Între acestea, nu numai realizări ano- 
dine (importante si ele, dacă ne gindim la o 


matogratiei, să pregătească şi să promo- 
veze tineri realizatori de talent, să educe 
publicul. 

În 1967, circa 250 de pelicule considerate 
clasice și produse nu numai în anii copilă 
riei, ci chiar şi in anii adolescenţei filmului, 
nu se aflau în nici o arhivă și în nicio colecție 
particulară din SUA. De pildă, Diligenta, 
realizat în 1939 si considerat drept western- 
model, drept capodopera genului, Dili- 
genta lui John Ford era definitiv pier- 
dută. În urma apelului lansat de AFI, 
actorul John Wayne a găsit o copie în 
garajul său și a donat-o Institutului. Ori- 
zontul pierdut al lui Capra, altă peliculă 
celebra, ajunsese să dureze & minute. 
Negativul era atit de deteriorat, încit nu se 
mai putea copia. S-a căutat originalul în 


sub soare după Dreiser, al Jurnalului 
Annei Franck) au răspuns o seamă de 
actrite și actori, printre care Mary Pickford, 
steaua filmului mut american. Ea a donat 
propriul ei 
zate de Griffith. Astăzi, dupa opt ani de la 
lansarea apelului, cercetările continuă si 
donatorii apar în continuare. După princi- 
piul lui Charlton Heston, preşedintele sec- 
tiei de fonduri-AFI, «nu mai are nici un 
rost să căutăm și să salvăm doar clasicii; 
Keaton n-a fost recunoscut ca atare 
decit la 10 ani după moarte; generațiile 
viitoare pot aprecia filme care nouă, 
azi, nu ni se par prea meritorii. Așa că e 
de datoria noastră să salvăm totul». 


stoc de scurt-metraje reali- 


Laura COSTIN 


În 1973, Ross Hunter realizează 
versiunea muzicală a «Orizontului pier- 
dut» (Liv Ullmann si Peter Finch) 


de vedere 


sondaj in cineunivers 


Revirimentul ? 


Peste două luni, mai precis 
la 28 decembrie, filmul va 
sărbători 80 de ani de exis- 
tenţă. Urmașii lui Lumiere 
nu-și pot ascunde o undă de 
amărăciune gindindu-se la 
epoca de aur a cinemato 
grafului și la «paradisul pier- 
dut» provocat de apariţia televiziunii. Ani- 
versarea aceasta va fi mai puţin festivă ca 
altădată si, mai mult ca sigur, producătorii 
marilor companii o vor petrece în pace și 
reculegere, fără caviar si fără șampanie, 
fără recepții fastuoase și fără declarații 
delirante. Cu foarte puţine excepţii, vremea 
opulentă a vedetelor de un milion de dolari 
si a bugetelor de film ce costau cit un cuira 
sat a apus. Hollywoodul eminamente cine 
matografic trăiește astăzi sub constelația 
televiziunii. 

Televiziunea nu s-a născut la o dată 
anume, ea nu are ca cinematografia un 28 
decembrie 1895 al ei, cu certificat în ordine 
și cu atestare istorică. Ce se cunoaște 
exact este că a apărut după război si a 
explodat în timp de pace, în lumea specta- 
colului, ca o paşnică bombă a Hiroşimei. 
Cit de copleșitoare a fost influența noului 
venit o dovedesc cifrele. Statistici oficiale 
din S.U.A. înregistrează 30.000 de televi- 
zoare în 1946, 1.200.000 în 1949, 47.000.000 în 
1955 si, în sfirşit, saturatia din 1961 cu cele 
56.000.000 receptoare declarate. Contestată 
de muze, detestată de cineasti, blestemată 
de proprietarii de săli și pulverizată de este- 
ticieni, televiziunea s-a dezlănțuit peste 
noapte și cind a pătruns în case a fost prea 
tirziu să se mai dea diagnostic şi să se pre- 
scrie o anume terapie. După spusele unui 
gazetar de peste ocean, un aparat tv. costă 
în medie 125 dolari;un bilet de cinema 
costă în medie 1,88 dolari. Concret, asta 
înseamnă că un receptor este amortizat în 
65 bilete de film. Ce film, oricit de măestrit 
si fabulos, poate rezista la o asemenea 
concurență? 

În numărul său din noiembrie 1974, revista 
«Uni cinema» reamintește dezastrul cine- 
matografiei din citeva tari occidentale, com- 
parind frecvenţa medie pe cap de locuitor 
inainte şi după apariția televiziunii. In An- 
glia, numărul de bilete scade de la 25 la 
2,5 pe an; în R.F.G.de la 15 la 2,3 pe an; in 
Franța dela 9 la 28 pe an; in Italia dela 16.8 
la 9,9 pe an; in Benelux, dela 18 la 2,8 pe an 

In fata acestei situaţii, chiar cele mai 
autorizate gazete comerciale n-au ramas 
imune şi au publicat reportaje fataliste; 
clasicul necrolog conchidea cu logică pă- 
trunzătoare că vom vorbi despre cinemato- 
graf ca despre «lumina ce s-a stins». Si, 
totuşi, filmul n-a murit, lumina lui fasci- 
nantă nu s-a stins. Contrar tuturor eviden- 
telor, impotriva tuturor pronosticurilor unor 
cronicari ce prohodeau la căpătiiul artei a 
șaptea, cinematograful a continuat să exis- 
te. În raportul său asupra «stării cinemato- 
grafiei» pe 1974, Jack H. Valenti, preşedin- 
tele lui Motion Picture Association o! 


Casa de film | 


Orașul 
văzut de sus 


099 Luna noiembrie pro- 
gramează a treia premieră 
a casei Unu —Orașul văzut 
de sus (scenariu D. Solo- 
mon şi Marcel Păruș, regia 
Lucian Bratu). 

@@@ S-au incheiat filmările la Dincolo 
de pod (scenariul și regia Mircea Veroiu, 
după «Mara» de loan Slavici), la Sere- 
nadă pentru etajul 12 (scenariul Tudor 
Popescu, regia Carol Corfanta) şi la Mere 
roșii (scenariul lon Băieșu, regia Al. Ta- 
tos), primul, producție a anului 1975, ul- 
timele două numărindu-se printre titlurile 
anului viitor. 

099 Făceam public în numărul trecut 
un proiect de film despre Unirea Princi- 
patelor sub Mihai Viteazul; azi putem 
anunța că Buzduganul cu trei peceti 
(scenariul Eugen Mandric, regia Constan- 
tin Vaeni) a intrat in producție. Interpretul 
rolului principal: Victor Rebengiuc. 


inema 


America (MPAA), a anuntat o stire ce a 
trecut ca un fior pe sira spinării dintre Hol- 
lywood şi băncile din Wall Street: în anul 
trecut cifra totală a retetelor încasate in 
S.U.A. se ridică la 1.908.500.000 dolari, 
record absolut al tuturor timpurilor dacă ne 
gindim că precedentul„din 1946, se cifrase 
la 1.692.000.000 dolari. Tările Pietii comune 
nu pot vorbi încă de o redresare a cinemato- 
grafiei postbelice, dar, și în cazul lor, sta- 
tisticile financiare sint incuraiatoare, iar 
recesiunea filmului pare a fi fost evitată. 

S-a intimplat, într-adevăr, un miracol, 
un reviriment greu de explicat în citeva 
cuvinte. Unii vorbesc despre publicul sătul 
de programele publicitare ale televiziunii. 
Alţii atribuie succesul reconsiderării spec- 
tacolului cinematografic în săli mici, diver- 
sificate pe genuri, grupate în locurile de 
afluentaé si agrement. Sociologii și econo- 
miştii atribuie interesul spectatorilor in- 
flatiei si lipsei de carburanţi (cine n-are 
bani si benzină să plece in week-end, merge 


După opt decenii, 
cinematograful “e 
îşi pune intreba 
«a fi sau a nu fi? 
Bineinteles: a fit 
Dar cum? 


la cinema). Nimeni, sau aproape nimeni, 
nu suflă o vorbă că așa-zisa «insănătoșire» 
a cinematogratului rezidă, în principal, in 
repertoriu, un repertoriu perfid ce atita 
străfunduri freudiene ale subconstientu- 
lui, un repertoriu care excelează în filme 
de groază și erotice. Ecranele au fost acapa- 
rate de filme de spaimă cu vampiri, filme de 
teroare cu droguri, filme de tortură cu ka- 
raté si dragoni, filme erotice de o sensuali- 
tate ce le plasează pe tărimul pornografiei. 

Există un indice care dă măsura reperto- 
riului. Acest indice reprezintă restrictia ca 
filmele să fie vizionate, integral sau parțial, 
de tineri. În America, din totalul de 522 
filme clasate de MPAA, 46,4%, fac parte din 
categoria «R» (in limbajul distribuitorilor 
— filme cu audienţă limitată) si 4,8%, filme 
«X» (complet interzise tinerilor sub 17 ani). 
În Anglia, filmele clasificate pe 1974 de 
«Cinema TV Today» însumează 277 de 
titluri, din care 140 au fost considerate in 
categoria «X» (filme interzise sub 18 ani) 
si 46 in categoria «AA» (filme interzise sub 
14 ani). La Paris, luxuoasele cinematografe 
de pe Champs Elysées sint literalmente 
invadate de pelicule ce odinioara se strecu- 
rau doar în săli obscure din Montmartre 
si Place Pigale. Titlurile unor filme rulate 
pe ecrane în primul semestru 1975 sint pe 


cit de amuzante pe atit de semnificative. 
lată citeva esantioane: «Visuri porno», «Cri- 
me în extaz», «Erotismul la adolescenţi», 
«Confidentele erotice ale unui pat», «Sinii 
de gheaţă», «Orgiile reginei Cleopatra» 
şi multe alte orgii mai mult sau mai puţin 
princiare. 

Acesta este prețul revirimentului. Un 
reviriment financiar, pentru că de cel artis- 
tic, filozofic şi spiritual nici nu poate fi 
vorba, atita timp cit sala de spectacol are 
iz de speluncă sau bordel. În Statele Unite, 
unde cinematografia are o frumoasă tra- 
ditie pentru aşanumitele «filme de familie», 
se iau atitudini care îndeamnă la rațiune. 
Biroul de sesizări de pe lingă MPAA infor- 
mează presa că în 1974 a primit din partea 
spectatorilor cele mai multe scrisori de 
protest din ultimii trei ani; dintre acestea, 
1617 epistole depling cruzimile săvirșite 
în filme împotriva animalelor. Sintem tare 
curiosi să aflăm dacă au fost luate în consi- 
derare și acele scrisori care pledează pen- 
tru «protecţia», în ordine firească, a oame- 
nilor. Nu de alta, dar s-ar putea la un mo- 
ment dat să nu mai știm cine-s unii și care-s 
celelalte. 


Constantin PIVNICERU 


TECHNICOLOR® 


LE GRAND Meli NTOCK A PANAVISION® 


O reclamă soc pentru un western traditional. Sau: cum consideră negustorii că 
3 £ . . 
poate fi cucerit publicul 


@@@ Unul din cei mai cunoscuți re- 
gizori de televiziune, Alexandru Bocanet, 
isi pregăteşte debutul in filmul artistic 
de lung-metraj cu comedia Gloria nu 
cîntă de Dumitru Solomon. 


lon BUCHERU 


Casa de filme Patru 


Alexandra 
si infernul 


999 Din nou un film inspi- 
rat din viața satului contem- 
poran, Puntea — scena- 


inema 


f rişti: lon si Alexandru Brad. 


D Regizor: Virgil Calotescu. 
Primul tur de manivelă «s-a 
tras» chiar in prima zi a acestei toamne. 
Platoul de filmare: comuna Văleni, județul 
Dimbovita, în apropierea Cimpulungului- 
Muscel. Se pare că cineastii s-au înca- 
drat perfect in marea familie a colectivis- 
tilor. Să aşteptăm recoltele! 
@@@ La Buftea, iarăși pe platouri, lon 
Popescu Gopo. 


De data aceasta, reputatul cineast, în- 
torcindu-se la clasici, redescoperă in Po- 
vestea dragostei, lumea mirifică a ne- 
muritorului lon Creangă. 

999 Atit pentru luna octombrie. După 
cum se vede, două filme intrate in pro- 
ductie și o posibilă premieră, Alexandra 
și infernul, în regia lui lulian Mihu. 


Marin THEODORESCU 


La start: 
Patima 


999 O data cu instaurarea 
toamnei în drepturile sale 
legitime, casa noastră și-a 
reluat «in plin» activitatea. 
Recolta de toamnă a filme- 
lor noastre se şi află in 
atenţia spectatorilor: premierele româneşti 
ale lunii octombrie — Cantemir, Mus- 
chetarul roman, Mastodontul —au des- 
chis seria unor noi intilniri cu prietenii 
noștri. 


J 


nema 


- 


@@@ Tot in octombrie s-a dat startul 
altor două noi producții: la Baia Mare re- 
gizorul Mircea Moldovan a realizat primele 
cadre ale baladei cinematografice închi- 
nate eroului maramuresan Pintea Vitea- 
zul (alături de Florin Piersic vor apare în 
acest film: Constantin Diplan, Nae Gh. 
Mazilu, Maria Ploae, Aristide Teică etc.). 


099 Pentru Sergiu Nicolaescu trece- 
rea de la vară la toamnă a însemnat tot- 
odată trecerea de la Zile fierbinţi (filmă- 
rile de curind terminate la Casa Trei) la 
Osinda — noul film pe care-l realizează 
la casa noastră. Din distribuție: Amza 
Pellea, Ernest Maftei, Mihai Mereuta, Em- 
merich Schaffer). 


@@@ La ora cind citiți aceste rinduri, 
în laboratoarele Buftei se lucrează de zor 
la realizarea copiei standard pentru filmul 
Patima (este noul titlu, fost «cine ride la 
urmă») sub care vi se va înfățișa tentativa 
actriței Draga Olteanu-Matei și a opera- 
torului George Cornea de a face «figură» 
de scenarist și — respectiv — regizor). 
Cit despre Tufă de Venetia... 


Dumitru FERNOAGA 


La o intreprindere, se con- 
stată cu ocazia bilanţului 
trimestrial (titlul original al 


NEMA filmului) o lipsă. 
Acest concret punct de 
pornire se reflectă metatoric 
= într-un alt bilanţ ce nu se ma- 
terializează în citeva cifre, ci printr-un 


mare zbucium sufletesc. O tinără con- 
stată după 7 ani de căsnicie că viata îi e 
circumscrisă monoton între soneria des- 
teptătorului din zori si suieratul ceainicului 
de la cină. Între aceste două seminale so- 
nore, ea parcurge parcă zilnic aceleași dru- 
muri, repetă aceleaşi gesturi, aude şi dă 
aceleași replici. Copilul merge la scoala, 
ea merge la servici, bărbatul lucrează mult, 
lucrează în afara orelor de program, ador- 
mind seara tirziu cu o carte în mină, după 
un stereotip sărut de noapte bună. 

Zanussi nu se dezminte si asa cum îl ştii: 
din filmele sale anterioare — deşi acum el 
restringe spațiul investigaţiilor sale la viata 
de familie — rămîne același nuanţa! explo- 
rator al sufletelor exprimindu-se nu o dată 
prin sugestii pur poetice. (Amintim momen- 
tul valsului nu lipsit de parfumul Cenușei și 
diamantului lui Wajda sau saltul eroinei, 
mereu mai sus, din sala de sport.) Într-o zi 
intimplarea deschide tinerei temei poarta 
către evadarea din perimetrul acestei feri- 
ciri ce-i pare prea îngustă. O intimplare ade- 
menitoare pentru că promite dragostea 
neștiută — dar care, sugerează autorul, 
inchide si o capcană. Capcana dezertării 
de la răspunderi, şi în final capcana deza- 
măgirilor. 

Pentru Zanussi e limpede că plăsmui- 
rile ei sentimentale nu au acoperire în 
planul realităţii, dar rătăcirea e inteleasa 
ca o experienţă de viata, ca o imposibilă 
dar necesară căutare ce duce, pe drumuri 
ocolite, redescoperirea fericirii de 
lingă ea. 

«Este — cum însuși regizorul spunea — 
filmul unei victorii, nu al unei infringeri». 
Scena începută cu un suris, cu o atingere 
de mină si sfirsité intr-un nestavilit hohot 
de plins — susținută magistral de tempera- 
mentul artistic complex al Majei Komo- 
rowska — este scena acestui hotăritor act 
de conștiință. 


către 


Zanussi ne propune portretul unei femei, 
nu unei alte «soții a lui Jean», ci al unei 
femei moderne cu drepturi egale — ea nu 
mai luptă demult pentru emancipare — dar 
pentru care lumea sentimentelor a rămas 
încă la fel de greu de descifrat. 


Adina DARIAN 


Producţie a studiourilor poloneze. Regia și sce- 
nariul: Krzysztof Zanussi. Imaginea: Slawomir 
Idziak. Muzica: Wojciech Kilar. Cu: Maja Komo- 
rowska, Piotr Franczewski, Marek Piwowski, Halina 
Mikolajska, Zofia Mrozowska, Barbara Wrzesinska, 
Mariusz Dmochowski 


A descoperi fericirea de lingă 
tine (Maja Komorowska) 


Noaptea artificiilor” 


Citeodată doar un pas, un singur pas 
greşit, desparte starea de libertate de cea 
de nonlibertate. Acest pas îl face un in- 
giner aflat in plină afirmare socială si pro- 
fesională. Obligat să facă un drum nepre- 
văzut de la petrecerea la care-și aniversa 
45 de ani, inginerul se urcă la volan după 
cé băuse citeva pahare. Pe drum acci- 
dentează grav un pieton. Militia constată 
excesul de alcool. Condamnarea e inevi- 
tabilă. Verdictul: 14 luni de detenție. Aces- 
ta este preambulul expus în primele mi- 
nute ale filmului. Ce urmează este o dez- 
batere de conştiinţă a celui aruncat fără 
avertisment din universul echilibrat ce-i 
asigura stima celor din jur si un statut 
material corespunzător, în lumea delinc- 


| două filme dintr-o lună | 


Conflicte... 


Filmul lui Yannick Bel- 
lon», «Soţia lui Jean», este 
un film «activ», adică un 
film care nu se mulțumește 
să «arate», ci «combate» 
şi «propune». Fără a fi tezist 
propriu-zis, secvențele lui au o anumită 
tensiune a demonstrației, a unei de- 
monstratii lente aflate la opusul ostenta- 
tiei care pulverizează pe nesimţite citeva 
prejudecăți, citeva convenții, citeva rutine. 
Pornind de la o oarecare dramă de familie, 
autorul abordează din mai multe unghiuri 
condiția femeii, cu tuşe exacte chiar dacă 
nu foarte profunde, căutind şi reuşind 
să evite sentimentalismul sau concesiile. 
Deși în centrul acțiunii se găseşte o femeie 
anume (portret bine caracterizat si bine 
interpretat de France Lambiotte), cel putin 
tot atit de pregnantă e prezența unei 
menajere, cu un destin în raccourci, deose 
bit de sugestiv, alături de care se insira 
si alte femei şi fete, din medii variate, cu 
sugestii sociale și psihologice precise, 


Nema 


într-o atmosferă de subtil realism. Nu e 
vorba nici o clipă de o «defilare» de tipuri 
feminine, ci de implinirea lor în firescul 
vieții, în mulțimea de toate zilele, în activi- 
tatea oraşului, în relațiile muncii si ale 
sentimentelor (de altfel, o reușită este si 
fiul eroinei, reprezentativ pentru o parte 
a tinerei generații si, în acelaşi timp, puter- 
nic individualizat). 

Un amestec aparte de ciné-vėrité şi de 
artificiu declarat dă personalitate acestui 
film care-si dorește, in mod evident, pres- 
tigiu si nu succes de casă. Numeroase 
cadre se desfăşoară in intunecime sau 
semi-intuneric (poate de vină e copia 
noastră), banda sonoră suportă frecvente 
momente de vacarm — amplificind la 
maximum zgomotele străzii, muzica, scris- 
netele oamenilor — răspindind totuşi o 
o vrajă vitală, ca în romanele lui Simenon 

Un foarte vag didacticism în final nu 
alterează impresia că Yannick Bellon a 
izbutit să facă un film de substanţă $ 
de ținută, cu puternice rădăcini în actuali- 


Procese de conştiinţă 
în cetate şi acasă 


Legea, scut pentru fărădelege 
(Franco Nero) 


ventilor. Un înger s-a prăbușit în infern. 
Aici izbucnește focul nu de artificii, ci 
al conflictelor interioare ce pune în lu- 
mină valorile morale si sociale, drept 
sau greșit înțelese pină acum. Cel con 
damnat la recluziune află aici un răgaz 
forțat pentru a arunca o privire asupra 
întregii sale existente dar și asupra celor- 
lalti. El va găsi în convingerile sale de 
vechi comunist forța supraviețuirii fata 
de umilintele și constringerile ce i-au 
răsturnat peste noapte statutul de viață 
O temă îndrăzneață într-o realizare ar- 
tistică corectă. 


A.D. 


Producţie a studiourilor Barrandov. Un tilm 
de Zbynek Brynych. Cu: Svatopluk Matyas, Jiri 
Lebus, Vaclav Svorc, Josef Mixa, Zdenek Kryzánek 
Otto Lackovic. 


De ce se ucide 
un magistrat 


Un bun film de serie, ṣi anu- 
me din seria peliculelor jus- 
titiare, specialitate italiană 
la fel de prestigioasă ca spa- 
ghetele si cantoneta. Cu abi- 
litate si farmec (se mizează 
pe ochii albaștri ai lui Franco 
Nero și pe ovalul distins al obrazului Fran- 
coisei Fabian), Damiano Damiani reia ob- 
sesiile genului. Căutătorul adevărului este 
de data aceasta regizor de film. Magistra- 
tul care îi servise de model, un model si- 
nistru pentru un film demascator, e ucis 
întocmai ca personajul din film şi cineastul 
începe să se întrebe dacă nu cumva el 
este autorul moral al acestui asasinat, 
cu alte cuvinte dacă nu cumva viata a in- 
cercat si de această dată să imite arta. 
implicaţiile Mafiei si ale agenţilor ei de 
toate calibrele, suprimarea martorilor sint 
motive cunoscute, ca și simpatia, ca și 
atracţia eroului pentru soția abjectului ina- 
mic (femeile chiar cînd sînt în tabăra opusă 
sint tratate de împărțitorii de dreptate cu o 
îngăduință specială, adeseori tandră). Gra- 
dat cu tact, interpretat cu acurateta, filmat 
nu pentru a tăia răsuflarea, dar pentru a 
demonstra virtuțile bunilor profesioniști — 
filmul depășește cadrul tradițional în ulti- 
mele cinci minute, căci ultimele planuri 
supradimensionează totul răsturnind brusc 
datele problemei: o crimă care fusese de- 
clansatorul unei anchete politice, o crimă 
in jurul căreia se invirteau toate interesele 
politicienilor unui oraș de provincie, o crimă 
care părea să fie o nouă probă la dosarul 
abjectiilor comise de dreapta, prin urmare 
o crimă care devenea în mina stingii «o 
nouă armă», se descoperă a fi o banală 
poveste cu un triunghi conjugal, adică o 
afacere de drept comun. 

Politicienii de dreapta jubilează pentru 
că si de data asta au scăpat. Citiva mili- 
tanti de stinga, care se antrenaseră într-o 
febrilă si pe deplin justificată campanie de 
demascare politică, nu pot accepta infrin- 
gerea. Ei doresc să escamoteze mobilul 
amoros al dramei și să-și continue campa- 
nia. Una dintre cele mai marete replici din 
cinematograful politic contemporan este 
cea pe care o dă în final Franco Nero, tova- 
răşilor săi de luptă. Este acea frază scurtă 
pe care le-o spune la plecare. Protagonistul 
este într-un fel înfrint. Victoria politică pe 
care scontase nu s-ar putea realiza decit 
dacă justitiarii ar accepta «să corecteze» 
realitatea, să meargă pe firul ideii că «sco- 
pul scuză mijloacele». Scuză? Protagonis- 
tul dă din cap negativ și se îndepărtează 
îngindurat, dar nu înainte de a le spune 
prietenilor săi acele sublime cuvinte: noi 
nu putem să acceptăm asta. Dacă am accep- 
ta prin ce ne-am mai deosebi noi de ei? 


Ecaterina OPROIU 


men 


Producţie a studiourilor italiene. Regia: Damiano 
Damiani. Scenariul: Damiano Damiani, Gicca- 
Palli, Enrico Ribulsi. Imaginea: Mario Vulpiani. 
Cu: Franco Nero, Françoise Fabian, Pier Luigi Apra. 


O subtilă demonstrație feministă 
(«Soţia lui Jean») 


tatea societății și a mentalităţii franceze. 

Un film foarte specific italian, de 
asemeni izvorit din actualitate şi, de ase- 
meni, cu dorința de a «demonstra» şi de 
«a combate», este «Delict din dragoste» 


al lui Luigi Comencini. Din păcate, deşi 
vizind să continue solida școală neorea- 
listă, rezultatul este mai degrabă ne-realist 
cum ne-realistă, adică lipsită de plauzi- 
bilitate, este orice operă nerealizată, ori- 


Piciul 
Trintorii 


Chaplin, genialul autor de 

melodrame, este din nou pre 

zent pe ecranele noastre cu 
inema o peliculă semnificativă: «Pi 

ciul», realizată in 1921 (in 

completare «Trintorii»). 

Regăsim trăsăturile majore 

ale operei chapliniene. 

— patetismul, înțeles insă nu ca atitu- 
dine spirituală, ci ca una temperamentală. 
Nu se meditează patetic asupra unei rea- 
lităţi, ci este «pusă în pagină» patetic acea 
realitate. Nuanta sesizabilă. 

—redundanta de gradul zero pe lungi 
porțiuni de film (redundanté=abundenta 
inutilă de cuvinte, de figuri retorice, de ima- 
gini pentru redarea unei idei). Distanta de 
la gind la imagine e suprimată, ceea ce nu 
înseamnă întotdeauna o gindire în imagini 
ci, mai curind, o traducere în imagini a 
unor idei. 

— caracterul popular al metaforelor ci- 
nematogratice, atunci cind apar (în absenţa 
redundantei de grad zero). De aici, extraor- 
dinara capacitate de influenţă a filmelor lui 
Chaplin asupra spectatorilor. Aceștia sint 
în egală măsură solicitati la o reacţie directă, 
elementară (am văzut oameni serioşi și 
în toată firea tresărind cind «piciul» e lua! 
brutal, cu forța, de acasă) și mulţumiţi ca 
înțeleg foarte repede ce vrea să spună cine 
astul atunci cind, de pildă, isi lasă persona 
jul să se viseze zburind cu aripi de Inger 
într-un paradis în care, oricit ar fi el de para- 
dis, îngerul riscă totuși să primească o 
scatoalcă din partea «omului rău». Acce- 
sul la metaforă pare foarte ușor, iar această 
senzaţie e flatantă. 

Varianta filmului urmărită pe ecranele 
noastre este îngrijită din punct de vedere 
sonor de realizatorul ei, care semnează o 
partitură muzicală continuă, scrisă special 
ulterior. Nu mai puţin celebrul compozitor 
Chaplin ne oferă astfel, și aici, o mostri 
de virtuozitate, reluind in altă cheie motive 
demult știute din creaţia proprie, precum 
şi — suav modificate — fragmente din «Pa- 
tetica» lui Ceaikovski. 

Aurel BĂDESCU 


Producţie a studiourilor americane. Regia, sce- 
nariul şi muzica: Charles Chaplin. Imaginea: 
R. H. Tothroh. Cu: |. Charles Chaplin, Jackie Coo- 
gan, Edna Purviance, Sydney Chaplin II. Charles 
Chaplin, Edna Purviance. 


cit de «rupte din viata» i-ar fi temele și 
motivele. Filmul ar fi putut să fie dur, 
dacă ar fi lipsit destule momente de umor 
indoielnic; ar fi putut să fie liric, dacă 
psihologia eroilor ar fi fost mai puțin 
puerilă, mai putin rudimentară; ar fi putut 
să «arate», pur şi simplu, o situaţie gravă 
și dramatică, folosind expresivitatea repor- 
tajului, dacă ar fi renunțat la sublinierile 
facile şi inutile din dialog. «Conflictele» 
din dragoste sau nu, aglutinate cu 
superficialitate, au ca rezultat un film 
de serie, în care Giuliano Gemma şi 
Stefania Sandrelli joacă la nivelul unor 
debutanţi care nu «promit». 

La Soția lui Jean, publicul, în majori- 
tate adulţi, asistă fără entuziasm, ener- 
vindu-se cu voce tare din pricina prea 
multelor cadre întunecate, ceea ce e 
regretabil, pentru că, urmărit cu atenție, 
filmul se dovedeşte bun și adevărat. 

La Delict din dragoste publicul, în 
majoritate tineri, ride cu mare poftă la 
diversele momente uşurele, ceea ce e 
regretabil, pentru că filmul nu-şi atinge 
telurile problematice. 

Dar poate că, în zilele în care am fost 
prezentă, nu am avut parte de publicul 
cel mai semnificativ. 

Nina CASSIAN 


Trei comedii romantice 
şi un western casnic 


Mireasa lui Zandy 


şa 

«Domnisoară onorabilă vrea să tră- 
iască in Vest și caută un sot...» De 
fapt, «Mireasa lui Zandy» se poate spu- 
ne ca tot western este. Dar un western 
in care eroul principal este o eroina. 
Este ea, domnisoara care vrea să tra- 
iască în Vest. Este ea, femeia care a 
putut să supraviețuiască în Vest. Fe- 
meia care a avut tărja să-i tina piept lui, 
văcarului, care a putut să-și cultive 
varza și să-și crească o capră. Să mă- 
nince în farfurii și să pună pe masă o 
floare. Femeia ca pionieră în Vestul ne- 
domesticit. Un film-comandă, deci, des- 
pre rolul femeii în formarea societăţii 
americane, despre matriarhat în Far 
West. O poveste pe placul oricui, cu 
un cow-boy oarecare, fără batic la git 
și fără ochi albaștri, care-și alege ne- 
vasta la mica publicitate. El nu frecven- 
tează saloon-urile si nu trage cu pușca 
decit pentru a omori un urs. O poveste 


Portret de familie 


(Liv Ullmann şi Gene Hackman) 


romantica despre cum se încheagă o 
căsnicie, despre cum se leagă o dra- 
goste. dar, mai ales, despre cum se clă- 
dește o gospodărie. Despre cum s-a 
clădit o anumită societate. Pentru că, 
repet, asta este «Mireasa lui Zandy»: 
un film de propagandă bine dirijată spre 
inimile spectatorilor, deci atingindu-si 
scopul propus. Un film despre viata 
străbunicilor americanilor de azi, des- 
pre viata lor aspră si despre caracterul 
lor ferm. Despre dorinţa lor de a lăsa 
urmaşi, despre dragostea lor de pămint 
și de fermă. Cu alte cuvinte, despre dra- 
gostea lor «de acasă». Excelenti Liv 
Ulimann în rolul miresei şi Gene Hack- 
man în rolul lui Zandy, cow-boy-ul an- 
tierou. Văcarul cu ochi căprui și în- 


ceput de chelie. 
Rodica LIPATTI 


Producţie a studiourilor americane. Regia: 
Jan Troell. Scenariul: Marc Norman după 
«Străinul» de Lillian Bos Ross. Imaginea: 
Jordan Cronenweth. Cu: Gene Hackman, Liv 
Umann. Eileen Heckart, Susan Tyrell, Harry 
Dean Stanton. 


Gala filmului din R.D. Germana 


A spera înseamnă a trăi 
(«lacob mincinosul») 


tema universului 
(«lacob mincinosul») t 
ghetou din Polonia ocupată de naziști 
Sansele supravietuir 
j zi. Umilinta 


se frase 
o datac 


sperant 


Unde a disparut 
compania a 7-a? 


Cine iși mai amintește de 
Robert Lamoureux, junele 
prim al unei comedii hazlii de 
acum douăzeci de ani, «Tata, 
mama, bona și eu»? Acelasi 
Robert Lamoureux, initial cin- 
tăret de music-hall, apoi au- 
tor si actor de piese de bulevard (in această 
stagiune el interpretează redutabilul rol ti- 
tular din «Doctorul Knok» de Jules Romains, 
creat înainte de război de Louis Jouvet) s-a 
apucat din 1960 si de regie de film, realizind 
comedii a căror valoare constă mai ales 
în caracterul sprintar al dialogului și în 
jocul actoricesc. 


Pentru cei care vor să-l cunoască si în 
această ultimă calitate, filmul «Unde a dis- 
părut compania a 7-a?» constituie un prilej 
bun. 


Este vorba de o comedie a cărei actiu- 
ne se petrece in primii ani ai celui de-al 
doilea război mondial. Pe atunci hitleristii 
invadaseră Franța si nimănui nu-i venea să 
rida. Acum, însă, ne putem amuza privind 
aventurile celor trei soldați despărțiți prin- 
tr-un accident de compania lor, căzută pri- 
zonieră. Dar tot răul spre bine. Această 
intimplare le oferă celor trei prilejul de a 
hoinări prin pădure, incercind să-și ama- 
gească atit burta chinuitor de goală, cit și 
conștiința oarecum încărcată, bucurindu-se 
în sinea lor de această permisie neoficială. 
Vine apoi rindul citorva isprăvi mai mult 
sau mai puţin îndrăzneţe, printre care și 
eliberarea propriei lor companii. 


O tramă simplă, pe alocuri previzibilă. 
Procedee clasice ale comicului, dintre care 
reținem qui-pro-quo-ul din scena cu băca- 
nul colaborationist și diversele boroboate 
ale telefonistului. 


Aventuri eroi-comice, reluate pe tonul 
unei cronici amuzante, tandre si fanteziste, 
pe care autorul a dorit-o autentică: «N-am 
pretenţia să compun o frescă istorică, dar 
povestirea mea este veridică, faptele sint 
exacte. Am ținut la o oarecare autentici- 
tate, poate pentru că atit eu cit și unii 
dintre actorii mei am trăit exodul». 


Nouă filmul ne rămine în minte mai 
ales pentru comicul său verbal și pen- 
tru cele două reușite actoricești ale lui 
Pierre Mondy si Jean Letebvre, calitatl ce 
nu-l așează însă pe aceeași treaptă cu citeva 
dintre reuşitele genului: «Viaţă la castel», 
«Fuga e sănătoasă» sau «Babette pleacă 
la război». 


Cristina CORCIOVESCU 


Coproductie franco-italiană. Regia și scenariul: 
Robert Lamoureux. imaginea: Marcel Grignon 
Muzica: Henri Bourtayre. Cu: Jean Lefebvre, Pierre 
Mondy, Aldo Marccione, Robert Lamoureux, Pierre 
Tornade, Robert Dalban, Alain Doutey, Jacques 
Marin, Eric Colin. 


Ferma lui Cameron 


Îndată după războiul dintre nordisti si 
sudisti, un american arătos vrea să-și ridice 
o fermă în Texasul ciuruit de gloanţe si îm- 
bibat de whisky. Îl ajută Ava Gardner, pe 
post de soţie. Da, dar nu apucă ei să-şi 
facă ferma mult visată că apare Anthony 
Quinn și-i dă foc. El si banda lui de mexi- 
cani jerpeliti se opun în principiu, asa vor 
ei, ceea ce pare a fi un argument destul de 
solid pentru film. Ce-i drept el este ajutat 
la rindul său de Robert Taylor, un gringo 
teapan, acoperit cu ţinte de sus si pina jos, 
altfel crescut din fragedă pruncie de mama 
lui Anthony Quinn. In final, lucrurile se re- 
zolvă cum se cuvine, cu gloanțe, intre cei 
doi fraţi de lapte, cu care prilej ei si trec 
în lumea celor drepți. Arătosul american 
si frumoasa lui soție vor reconstrui ferma 
si impreună vor porni spre un minunat vii- 
tor. În plus, Ava Gardner, pe atunci mai 
mult frumoasă decit actriță, își poartă cu 
multă demnitate iubirile prin colbul preriei, 
precum şi o serie de toalete de toată frumu- 
setea. În timpul liber va asista la frumoase 
serbări folclorice date în cinstea ei de mexi- 
canii ceva mai pasnici. Cine-şi închipuie 
că va putea să doarmă la acest film se în- 
sala. Nu va putea. N-o să-l lase muzica 
care inundă filmul și comentează bubuitor 
tot ce fac si ce nu fac eroii. 


N.C. MUNTEANU 


Producţie a studiourilor americane. Un tilm 
de Stephen Ames. Cu: Robert Taylor, Ava Garaner, 
Howard Keel, Anthony Quinn, Kurt Kasznar. 


13 


© 
Ay 


oC 


Atitor filme de război ale cinematografie: 
sovietice li se adaugă astăzi Flacăra (regi 
zor Vitali Cetverikov), inspirata, impresio 
nantă reconstituire a istoricei operațiuni 
de pe frontul bielorus care a marcat în- 
ceputul înfringerii fascismului. Moment ho- 
tăritor, moment de maximă încordare, voin- 
ta si curai a ceea ce numim în viata si pe 
ecran actele de suprem sacriticiu al eroilor 
anonimi. Eroii aceia neidentificati, presarati 
în pămintul patriei ca semințele rodnice pe 
care (într-o secvenţă antologică de forta 
lirică a unui Dovijenko) un bătrin colhoznic 
le presară cu grijă în cimpul deminat metru 
cu metru, ca să asigure piinea de miine. 
Uriașul cu barbă înaintind în fruntea se- 
mănătorilor printre explozii, solie de viata 
în haosul morții, pomenește cu voce linis- 
tită numele țăranilor ce cad în iurul lui, 
ciuruiti de grenadele fasciste. Fiodor, Ste- 
pan, Volodea... Pomelnicul lui se înalță 
tragic și amenintator pentru dușman cu 
atit mai amenintator cu cit rindurile semă- 
nătorilor se răresc. În urma lor însă ogorul 
rămine presărat cu viata. 

n cele mai bune momente ale sale — si 
sint multe aceste dovezi de inspiraţie și 
fortă cinematografică — Flacăra se inscrie 
în tradiția școlii sovietice clasice. Moderne 
sint mijloacele tehnice ale reconstituirii 
(culoare, ecran panoramic, sunet stereo, 
ample unghiuri de filmare din macara sau 
elicopter). Suflul epic și lirismul, forța de 
particularizare, detaliul psihologic, alter- 
nanta sugestivă a zgomotului cu tăcerile, 
a clipelor de tensiune cu cele de relaxare 
(un copil devenit agent de legătură după 
ce-și îndeplinește misiunea dificilă, se joa- 
că senin cu o corăbioară de hirtie) descind 
direct din marea şcoală a deceniilor doi 
şi trei. Lecţie de artă revoluționară care a 
marcat întreaga istorie a cinematografului. 


Alice MĂNOIU 


Fiice şi mame 


O mamă, nu ni se spune din ce motive, 
isi părăsește fetița abia născută. Aceasta 
crește la un cămin, bine îngrijită, dar lipsită 
de căldura dragostei materne. Peste ani, 
ajunsă la virsta adolescenței, se gindește 
că poate acea mamă care a abandonat-o 
cîndva, are acum nevoie de ea și porneşte 
s-o caute. Pe acest drum propus de regi- 
zorul Serghei Gherasimov, pătrundem în- 
tr-o lume de personaje-simbol, personaje- 
replică, personaje-pretext pentru dezvălui- 
rea unui univers sufletesc zbuciumat în 
care nu o dată se aud ecouri cehoviene. 

Regizorul Gherasimov, și el interpret al 
unui personaj, a distribuit în rolurile prin- 
cipale pe doi dintre cei mai mari actori ai 
filmului sovietic: Tamara Makarova si Inno- 
kenti Smoktunovski. Alături de ei joacă 


trei tineri, trei studente de la clasa Maka- 
rova-Gherasimov, care prin naturalete si 
intensitatea trăirilor ne fac să ne gindim 
la talentul magister-ilor. 


Ana şi comandorul 


Pierderea fetitei și moartea soțului au 
tăcut ca pentru Ana viața să-și piardă orice 


Moscova — Kasiopeea 


Un grup de pionieri hotărăște să 
pornească într-o lungă și aventu- 
roasă expediție spre constelația 
Kasiopeea. Un personaj misterios, 
plin de haz şi înzestrat cu darul 
ubicuității (interpretat cu mult 
farmec de Smoktunovski) ii 
ajută să-şi ducă la îndeplinire planu- 
rile. Este doar inceputul unui sir 
de peripeții care se vor desfăşura 
pe parcursul mai multor serii şi în 
care realul se îmbină cu fantasticul, 
comedia bufă cu suspensul drama- 
tic. Ansamblul nu este prea omogen, 
dar regizorul Viktorov are meritul 
de a fi incercat fuziunea a două ge- 
nuri — filmul stiintifico- fantastic 
şi cel pentru copii. 


C. CORCIOVESCU 


Zilele 
filmului sovietic 


se pe ecran. 


O lecţie de artă revoluționară («Flacăra») 


O fată care refuză să fie orfană («Fiice si mame») 


sens si lumea să înceteze să mai existe. 
ntr-o zi un reporter se hotărăște să spargă 
claustrarea în care ea se refugiase. Cu 
tact, desi temindu-se mereu că nu îl are, 
reporterul pătrunde în universul dureros al 
amintirilor ei pentru a arăta că dacă, din 
doi oameni care s-au iubit, unul supra- 
vietuieste, iubirea lor există si ea. O fru- 
moasă şi tulburătoare poveste de iubire 
care știe să nu obosească, să nu se bana- 
lizeze sub povara gestului cotidian; o iubire 
tandră și pătimașă, jucăușă și gravă, po 
veste unică și infinit repetabilă între un 
bărbat si o femeie care impart munca si 
bucuriile vietii. Una dintre secvente amin- 
teste o alta, la fel de emotionanta din 
«Zboară cocorii». Asemeni Veveritei lui 


Kalatozov, o altă femeie, aici Ana, spăla 
si ea rufe cind i se anunță vestea mortii 
celui iubit. Ea rămîne impietrita cu cirpa 
udă în mină. Strigătul izbucneste mult mai 
tirziu. În rolul principal actrița Alisa Freund- 
lih, un nume mai putin cunoscut la noi, 
realizează o mare performanță actoricească; 
alături de ea, în rolul comandorului, Vasili 
Lanovoi, sobru și interiorizat; iar reporterul, 
cu farmecul și discretia-i obişnuite — Inno- 
kenti Smoktunovski. 


Rapsodie nordică 


Prilej de prezentare a frumoaselor dan- 
suri și cîntece ale folclorului atit de parti- 


Zilele filmului 


din R.P.D. 


Ca intotdeauna o intilnire cu cine- 
matografia din Republica Populară 
Democrată Coreeană este revelatoa- 
re pentru angajarea cineaștilor față 
de realitatea social-politică a ţării lor. 
Pămintul coreean — devenit din nou 
la cinci ani după sfirsitul celui de 
al doilea război mondial, datorită agre- 
siunii imperialiste, poligon de luptă 
— a cunoscut nu numai ororile răz- 
boiului, dar şi multiple consecințe 
răsfrinte dramatic în vieţile atitor familii 
despărțite de paralela 38 . Filmele pre- 
zentate în premieră Soarta Aurei și 
Argentinei, Linia de înaltă tensiu- 
ne, Pentru tinăra generaţie cit și 
cele cunoscute deja publicului nostru 
Fiul mecanicului de locomotivă și 
ntoarcerea în satul natal — ne-au 
tradus in imagini artistice pe de o 
parte experiența tragică a trecutu- 
lui, şi eforturile și realizările actualei 
epoci paşnice de construcţie a unei 
societăți socialiste înfloritoare. Filmele 
prezentate au o trăsătură comună: o 
undă de poezie-amestec de sentiment 
şi patetism — atit de specifică artei 
filmului coreean. Poveştile de război 
sint întotdeauna îngemănate cu o po- 
veste de dragoste —dragostea părinți- 
lor pentru copiii lor, dragostea copiilor 


Coreeană 


pentru cei ce îi cresc și ei educă, dra- 
gostea dintre frați sau aceea dintre 
un bărbat și o femeie. Această 
dragoste poartă intotdeauna amprenta 
unui devotament dus pină la sacrificiu, 
a dăruirii de sine pentru binele celui 
iubit şi pentru gloria patriei. Să nu 
uităm că ultimele generații au crescut 
si s-au format marcate (in aceste trei 
decenii) de tragedia despărțirilor și a 
morţii. Semnificativ in acest sens este 
că în toate cele cinci filme povestirea 
se deagă de destinul unor orfani, de 
soți despărțiți, de fraţi şi surori sepa- 
rati în mod fortuit, de războiul care 
a lăsat urme pină astăzi. 

O altă dimensiune comună filmelor 
văzute este felul în care cineastii co- 
reeni pătrund şi redau vibrația naturii. 
Tumultuoasă, dezlănțuită, docilă sau 
idilică, aceasta devine o prezenţă per- 
manentă, o prezență amplă si nuan- 
tata, care participa cu o intensitate 
romantică la destinele personajelor, 
înțelegindu-le stările “ufleteşti ca 
în arta populară. 

Îmbinarea aceasta dintre ideile filme- 
lor şi adagiul lor afectiv, oferă cheia 
pentru receptarea filmului coreean. 


Simona DARIE 


Traditionalele Zile ale filmului sovietic în tara 
noastră prezintă si în acest an o selecție interesantă 
prin diversitatea tematică și stilistică, prin profun- 
zimea investigaţiilor sufletești ale personajelor adu- 


cular din regiunea Murmansk. Avina ca 
pretext o tramă convenţională — o tinără 
talentată vrea să plece la Moscova unde 
speră să aiungă o stea a dansului popular 
— filmul impleteste momente comice des- 
prinse din buna tradiţie a burlescului, a 
pantomimei și a gagurilor clasice cu umo- 
rul popular. Cintece cu accente nostalgice 
creează o atmosteră de basm ce se insi- 
nuează firesc în planul realităţii. Totul pe 
fundalul poetic al peisajului nordic cu soare 
rece și vinturi veșnice, caldul-rece nord, Fil- 
mul pledează pentru morala expusă în re- 
frenul unui cîntec «Cind vrei ceva cu toată 
inima, dorința se împlinește». Noi petrecem 
- ne ae calatorie dincolo de Cercul 
olar. 


Marina CONSTANTINESCU 


Anna Karenina 


Un film coregrafic, conceput si dansat 
de Plisetkaia nu mai are nevoie de nici o 
altă recomandare. Plimbindu-si pașii pe 
urmele destinului zbuciumat al eroinei lui 
Tolstoi, marea balerină se desprinde parcă 
de pămint pentru a pluti ca pasărea cerului, 
pentru a se undui ca flacăra focului, pentru 
a se zbuciuma ca valurile mării. Este firesc 
ca zborul ei ireal să umbrească pe ceilalți 
dansatori, oricit de buni ar fi ei şi de ase- 
menea să ne facă să ignorăm concepția 
spectacolului. Plisetkaia te convinge că 
secretul artei e într-adevăr — cum spunea 
Voltaire — să corijezi natura. 


S.D. 


Călina rosie 


Ce poate să facă un om ajuns la capăt 
de tot, acolo unde nu te mai afli decit tu 
însuți si tie ai a-ti da socoteală ce faci, 
cum trăieşti. Ce poate să facă un om căruia 
i se oferă sansa să «trăiască altfel», i se 
oferă tîrziu, la mijloc de viata, tot ce poate 
obține un om mai de pret într-o viata: un 
loc curat sub soare, un umăr alături, piine 
si dragoste, tandrete si-un dram de respect. 
Ce poate face omul acela pe care-l cheamă 
Egor sau Gheorghe și spune că-i contabil, 
atunci cînd femeia din fata lui, femeia care 
i-a scris acolo, la închisoare, îi spune: 
«De ce m-ai mințit, i-am scris șefului tău 
si el mi-a răspuns»,Ce poate face el, Ego- 
ruska, cel care vrea să-și odihnească putin 
sufletul, decit să încerce şansa ce i se 
oferă, să încerce să trăiască acel «altfel» 
despre care i s-a tot vorbit. Să-l trăiască 
atît cit tine, chiar dacă știe că mult n-o să 
țină, că ceilalți nu-l vor ierta, nu-l vor lăsa 
să scape dintre ei cu mîinile curate. Si ce 
putea face un om numit Vasili Suksin, 
decit să privească adinc în sufletul acelui 
Egoruska ce știe să stea de vorbă cu mes- 
tecenii, si să-l lase să moară. Apoi, peste 
puțină vreme,sa-! urmeze si el... 

Călina rosie este un film crud despre 
blindete, un film aspru despre duiosie, un 
film rău despre bunătate. Dar el este si 
mesajul rar al unui artist rar numit Vasili 
Suksin. Regizor, scriitor, poet, interpret. 
Interpretul lui Egor, de pildă, din Călina 


Roșie... 
Eva SÎRBU 


Despre Vitea, Masa 
şi infanteria marină 


Nu e uşor să fii cel mai mic. Să 
fii cel căruia toţi îi dau lecţii si, cu 
sau fără rost, îi trag cite o bătaie. 
Este constatarea pe care micuțul 
Vitea o face pe pielea lui într-o 
tabără unde este ținta glumelor 
răutăcioase ale camarazilor săi. Dar 


Vitea e fiu de marinar. Acolo, pe 
puntea vasului, el asistase nu o dată 
la exerciţiile infanteriei marine si 


deprinsese cite ceva din tactica 
luptei corp la corp. Ce ar fi să le 
aplice acum? Idee salvatoare care 
li asigură peste noapte (intr-ade- 
văr o noapte de pomină pentru copiii 
din tabără) respectul și admiraţia 
colegilor. Filmul este un agreabil 
intermezzo în lumea celor mici. 

M. 


sala de cinema 


La cinemateca, 
la Grosi 


Pornim din Baia Mare, să asistăm la o 
seară cinematografică obișnuită la Tirgu 
Lăpuș, în inima Maramureșului, si mai de- 
parte, într-o comună pierdută între coline, 
la Groși, pe meleaguri unde,curind, o echipă 
de filmare va veni să evoce legenda lui 
Pintea Viteazu. Şoseaua serpuieste în roto- 
coale nestirșite, printre livezi dulci si roșii 
‘ae meri, prin tinete dospite la tot soarele 
verii, prin pajisti mirositoare a ierburi şi 
tăcere, unde în dunga desișurilor se opresc 
o clipă, ginditori, iepuri mari cu blana sură. 
E un peisăj tăcut si aproape pustiu, în pra- 
gul serii, cu cite o casă răzleață sus, pe un 
dimb, vopsită într-un albastru intens, ireală 
ca o ameteala a privirii, cu văi largi ce se 
deschid de-o pane și alta a drumului; 
văi largi străjuite și petrecute mai departe 
de alte coline, intr-o unduire rotundă de 
mare. Ici și colo, ocolite de brazi sau de 
plopi, se înalță clopotnite ascuţite, pe-o 
gură de rai, în ocrotitoare împrejmuiri de 
plaiuri. E o călătorie afară din timp, şi pri- 
virile se alină în această împlinire, și sufle- 
tul se alină în aceste locuri unde s-au năs- 
cut dintr-o înserare, dintr-o răsuflare li- 
niştită a pămîntului cald si bun, toate miori- 
tele nostalgiei româneşti. La Groşi ajungem 
pe lună plină, într-o lumină albastră care 
lasă să se vadă toate amănuntele depărtării, 
cu umbre netezi pe pămintul argintat. E o 
comună mică, strinsă și ea în jurul clopot- 
nitei înalte, dar sala Căminului cultural cu 
nu mai puţin de 400 de scaune este arhi- 


aventura scenariului 


Serial 


— Da, ati înţeles. E vorba de un serial. 

— Cite episoade ar urma să aibă? 

— Cite doriţi. Eu am pregătit o sută două- 
zeci. Dar putem merge pină la cinci-şase 
sute. Sau mai multe. 

— Aveţi o fantezie prodigioasă! 


— De ce să mint, am. Mă gindesc lao 
chestiune mai universală, mai cosmică. In 
fond, si serialul nostru national ar putea să 
contribuie la problemele cosmice. 


— Cum vedeţi contribuţia? 

— Simplu. Avem un centru de luptă im- 
potriva OZN-urilor la București. Sau mai 
bine la Buftea. Conducătorul centrului ar 
putea fi Florin Piersic. 

— Florin Piersic? 


— E înalt și blond. Principalul e să fie cit 
mai convingător, cit mai credibil. Comanda- 
mentul ar fi amplasat sub pămint, să zicem 
chiar sub studioul cinematografic de la 
Ruftea. 

— Sau sub fabrica de vata... 

— Nu are importanţă. În primul episod, se 
anunţă apropierea unui OZN 

— De Buftea? 

— De Pămint. Comandantul dă ordin să 
fie interceptat. Navele de luptă decolează 
şi trec la atac. După o luptă spectaculoasă, 
OZN-ul este lovit în plin! 

— Original! 

— Nu-i asa? Pe urmă, vine episodul doi. 
Comandantul e anunţat că se apropie de 
Pămint două OZN-uri. 


filmul şi literatura 


Comedii 


O tele-emisie de sîmbătă seara (dupa 
ce, greșind consultarea programului, mă 
așteptasem la Columbo și dădusem cu 
ochii de Şeriful nating) m-a bine dispus 
cu frumoase comedioare din clasicii ro- 
mini ai genului de altădată. Mai muzicale, 
mai naive, mai decorative — dar a fost 
plăcut și inspirat. 

Şi dintr-o dată mi-am adus aminte de 
Coana Chiriţa, farmazonul de la Hirlău — 
de pionierii genului de la veacul nouăspre- 
zece, cînd nu exista nici urmă de Keaton, 
frații Marx, Tati sau Jerry. Epocă de co- 
medie bonomă, voioasă — ca și cum am 
fi rămas cu toţii într-o seară la Union. 

Am recitit atunci citeva «scenarii» de 
Alecsandri, Negruzzi, Facca, încercînd 
să-mi închipui cum ar putea arăta ele pe 
ecran. Fireşte, dramaticul nu e prea în- 


plină, si toate «locurile» în picioare sint 
vindute. De unde a apărut atita suflare 
omenească? La cinema, la ora 9 seara? 
Luna toarce, afară, peste tăcute coline, 
înăuntru publicul așteaptă cuminte să în- 
ceapă filmul. Miroase a curăţenie în sală 
si oamenii te privesc în ochi, cu figurile 
lor deschise si primitoare. Pe pereți sînt 
năframe vopsite în toate culorile vii ale soa- 
relui în livezi şi oamenii sint îmbrăcaţi în 
portul lor alb. Sala are un mare ecran cine- 
mascop, are instalaţii pe 35 si pe 16 mm., 
perfect întreținute, o sonorizare clară de 
bun cinema din Capitală. Se vede în seara 
asta «Haiducii», un film mai vechi, pe care 
oamenii îl ştiu de altădată, dar aici, la Groşi, 
din timp în timp, întreprinderea cinemato- 
grafică județeană organizează retrospective 
ale filmului românesc sau reluări de succe- 
se din trecut. Filmul a început, condiţiile 
vizionării sint perfecte, în sală au reușit 
să mai intre si alti Intirziati. E lume multă, 
dar nu îngrămădeală, e animaţie, dar nu gă- 
lăgie. O clipă mă gindesc la cinematogra- 
fele de pe «Bulevardul filmului», cu pardo- 
seala acoperită de hirtii, cu aversa de se- 
minte de la balcon, cu junii aceia galagiosi. 
Şi nu numai atit. 


Afară se aude de undeva sopotul proas- 
păt al unei ape. Peste coline scinteiază în 
mii de focuri stelele, în aerul curat. Cinema- 
tograful din Groşi îl poți găsi în orice co- 
mună maramureșeană. Sediul Întreprin- 
derii județene cinematografice Baia Mare 
este o clădire modestă si retrasă, dar in- 
fluenta ei, influența pasiunii pentru cinema 
a unor oameni ca directorul Gavrilă Băr- 
busi se face simțită pina departe, în organi- 
zarea, demnă de invidiat — și de luat model 
— a cinematografelor sătești din Maramu- 
reş. 


Dan COMȘA 


— Dă ordin... 

— Exact. Navele pornesc și OZN-urile 
sint nimicite. 

— Din ce în ce mai interesant! Şi episodul 
trei? 

— Comandantul anunţă că de Pămint se 
apropie... 

— Trei OZN-uri. 

— De unde știți? 

— Bănuiesc. 

— Vă felicit. Ozn-urile se apropie, deci 
navele decolează, se dă o luptă aprigă... 

— Şi OZN-urile sint distruse. 

— Văd că ati intuit ceva din sistemul meu 
de gindire. 


— Numai într-o mică măsură. Ar fi si 
greu, dacă nu chiar imposibil să-i pătrund 
întreaga complexitate... Mă trec fiorii cind 
mă gindesc la episodul al 589-lea... 


— O, bineînțeles! Lucrurile se complică 
de la un episod la altul. Şi fiindcă v-aţi reie- 
rit la episodul al 589-lea, nu știu dacă vă 
puteţi imagina ce se întimplă... 


— N-as îndrăzni. 
— Ei bine, comandantul se află, firește, la 
postul său... 


— Sub studioul de la Buftea. 

— Da. Si, deodată, este anunţat că se 
apropie de Pămint 589 de OZN-uri, 

— Extraordinar! Cum aţi ajuns la această... 
la această... 

— Complexitate? 

— Nu. La această cifră... 


— Prin adăugare. Ce părere aveţi, ne 
oprim la șase sute de episoade? 

— Pentru nimic în lume! Pind nu distru- 
gem toate OZN-urile, nu ne oprim! 


Dumitru SOLOMON 


zestrat, dar e — poate tocmai de aceea — 
loc pentru multă inventivitate, fantezie și 
divagatie. Chiritele și O repetiție mol- 
dovenească rămin cele mai darnice — 
și un frumos joc de-a teatru în film ar 
putea naște cel putin o producție plină de 
farmec. Epoca — atit de interesantă — 
nu a stimulat nici un regizor român pina 
acum. O comedie cu giubele şi bonjou- 
rişti, cu generația care se aduna la Ciş- 
meaua Roșie sau în Dealul Copoului pen- 
tru a pune bazele teatrului românesc, o 
comedie despre Millo director ne-ar place, 
sînt sigur. Succesul Actorului și sălba- 
tecilor, a modei retro în genere, face priel- 
nică încercarea — şi înainte de contribu- 
tia regizorului, un scenarist foarte abil si 
decoratori de experiență ar aduce jumă- 
tate din asigurarea succesului. Nici viața 
lui Anton Pann, atit de atrăgătoare, nu-şi 
are filmul. Ce să mai spunem de Cara- 
giale, pentru care actori străluciți îsi aş- 
teaptă distribuirea... 


Gelu IONESCU 


travelling-avant 


Protagoniști 
în figuratie 


in general, si cine nu știe, calitatea 
tuturor filmelor noastre are de cistigat 
întotdeauna de pe urma talentului una- 
nim recunoscut al majorității actorilor. 
Spre deosebire de teatru însă, unde 
unui director de scenă îi stă la indemina 
toată echipa de interpreţi ai scenei 
respective, un regizor de film n-are 
oricind posibilitatea (datorită unor greu- 
tati obiective) de a distribui în roluri 
episodice sau de figuratie actori de prim 
rang ai scenei și ecranului nostru. 
Ceea ce, nu de puţine ori, duce la incre- 
dintarea de asemenea roluri unor ne- 
profesioniști sau unor actori care, lip- 
siti fiind de experienţă, nu reușesc să se 
ridice la valoarea «virfurilor de pe gene- 
ricul respectiv. În citeva filme, însă, au 
putut fi remarcate, tocmai în apariţiile 
foarte scurte (mai rar în roluri princi- 
pale) «actori» care sint regizori. Sigur 
că publicul îi cunoaște pe actorii Sergiu 
Nicolaescu. Geo Saizescu, Gheorghe 


cineclub Piatra-Neamţ 


„Producţia“ 
ca vocație 


În limbajul cineamatorilor, «film de 
producţie» se numește documentarul, 
reportajul, filmul tehnic sau filmul-an- 
chetă care, într-un fel sau altul, reflectă 
aspecte ale procesului de producţie, ale 
muncii din diferite întreprinderi sau 
instituţii. El intră în sfera de preocupări 
a tuturor cineastilot amatori, dar atitu- 
dinea lor față de asemenea filme este 
deosebită. Unii îl fac cu seriozitate și 
mestesug, cu conștiința realizării unui 
lucru necesar și util. Alţii îl fac in pripă 
si superficial, sau cu minimă-exigenţă 
față de calitatea imaginii si a montaju- 
lui. Mulţi dintre cineamatori îl consi- 
deră foarte greu de realizat si fără multe 
șanse de afirmare în festivaluri. 

Poate de aceea am ascultat cu oare- 
care scepticism afirmaţia foarte transan- 
tă cu care a debutat recenta mea convor- 
bire cu Dumitru Luca, responsabilul 
si animatorul cineclubului «Petrodava» 
al Casei de cultură a sindicatelor din 
Piatra Neamţ. «Noi ne-am specializat 
în filme de producţie. Este genul nostru 
preferat. Altele, deocamdată, nici nu 
facem!». M-am îndoit — recunosc — de 
sinceritatea afirmației, pind cind le-am 
văzut filmele. După aceea, m-am con- 
vins că cineamatorii din Piatra Neam! 
manifestă nu numai un susținut interes 
fată de această sferă tematică, ci o ade- 


de acord? 


Întrebări 
întimplătoare 


@ Articole pertinente făcind suma 
creaţiilor cinematografice observă (cu 
surprindere sau mat, așa, pur şi simplu) 
că regizorul cu cele mai puţine filme 
este Liviu Ciulei (3). 

Dar cine e regizorul cu cele mai 
multe filme? 

@ Un distins regizor matur, referin- 
du-se la realizările tinerilor, formulează 
propozitiunea: «Încă nu am văzut acel 
film care să ne creeze complexe, nouă, 
celor mai vechi». 

Regizorii tineri ar putea spune, în 
schimb, că au văzut acel tilm vechi 
care să le creeze complexe, lor, 
celor mai noi? 

@ O remarcabilă personalitate regi- 
zorală, conspectind stagiunea expira- 
tă, afirmă: «...un pas pe loc este rămi- 
nerea la o povestire încă sumară, cu 


posibilități posibile 
Ba poate! 


Mi s-a spus ca dialogul de mai jos 
nu poate fi punct de pornire pentru un 
film documentar. 

— Dumneavoastră ati semnat docu- 
mentul acesta? («Prin prezenta vă adu- 
cem la cunoştinţă că intrucit ati decedat 
pe data de 15 iunie a.c. cu data de 26 


Naghi, Horea Popescu, ș.a., dar acelaşi 
public a văzut deseori, fără să-i recu- 
noască, în roluri de mai mică întindere, 
pe alti regizori de film. Fără îndoială 
că acești regizori au tăcut unii filme bune, 
alții mediocre, alții submediocre (sau 
fiecare a făcut de toate). Dar n-am văzut 
incă pină acum nici un regizor care 
să nu se fi achitat foarte bine, în orice 
fel de rol pe care i l-ar fi încredințat 
vreun coleg de breaslă. Acest lucru este 
normal: oare se poate descurca un 
anonim neprofesionist (e adevărat, mai 
sint și excepţii) într-un rol oarecare 
mai bine decit un regizor a cărui primă 
condiţie de profesionist este aceea de a 
şti ce se cere unui actor si ce trebuie să 
facă un actor pentru a-și duce la bun 
sfirşit sarcina de interpret? 

După cite știu, chiar dacă destule 
filme semnate de regizorii noştri n-au 
întrunit întotdeauna unanimitatea aplau- 
zelor, în schimb niciodată nu s-a decla- 
rat cineva nemulțumit total de presta- 
tiile actoricești ale realizatorilor. S-ar 
putea afirma, deci, că apariţia într-un 
rol sau altul, a unui regizor sau altul, 
este o garanţie de calitate. Personal, 
în filmul pe care-l voi face curind, mi-aş 
dori să pot încredința toate rolurile 
prietenilor mei, regizorii. 

Radu GEORGESCU 


vărată vocaţie. Un film — și documentar 
şi tehnic — despre munca forestierilor, 
te tine cu atenţia încordată prin modul 
interesant în care sint expuse faptele 
şi prezenţi oamenii care le înfăptuiesc, 
iar imaginile sint de o frumuseţe demnă 
de un admirabil poem cinematografic. 
O ancheta prin unități comerciale și ge 
alimentaţie publică, «Responsabilitate 
cu derogări», atrage prin calități filmice 
ieşite din comun. Momente de ciné- 
verite selecționate și filmate cu veritabil 
profesionalism, secvenţe transante, de 
o forță indiscutabilă, suspens în stabi- 
lirea responsabilitatilor, un scurt in- 
terviu care definește, mai ales prin 
imagine, un personaj obișnuit să minu- 
iască critica doar împotriva altora; un 
montaj alert, un comentariu clar, cu 
adresă precisă. Autori: Dumitru Luca 
și Constantin Alupului se mindresc 
mai ales pentru eficiența deosebită a 
peliculei. Multe lucruri s-au îndreptat 
de cind filmul a fost văzut de un mare 
număr de spectatori și mai cu seamă de 
cei ce lucrează în comerț. 

Cu citva timp în urmă, pe ecranul 
celui mai mare cinematograf din Piatra 
Neamţ, rula cite un scurt portret cine- 
matografic al unor truntași în întrecerea 
din întreprinderile oraşului, realizat de 
cineamatorii de la «Petrodava». Acum, 
ei pregătesc o altă suită de scurt-me- 
traje, pe care le vor prezenta spectato- 
rilor prieteni: portrete cinematografice 
sau, dacă vreţi, monografii filmice ale 
unor colective de muncă care au inde- 
plinit cincinalul înainte de termen. 


Lucia BOGDAN 


puţine nuanţe cinematografice». Şi ime- 
diat, in continuare: «Un cistig al acestei 
stagiuni este și tendința către o po- 
vestire cu un grad mai mare de dificul- 
tate»... 

E vorba oare de aceleași povestiri, 
sau în fiecare caz de altele? 

@ Se pare că lon Luca Caragiale, 
scriitor de la sfirsitul secolului trecut 
si începutul secolului nostru, autorul 
citorva comedii si al unui număr rela- 
tiv mare de schiţe, a fost radiat defini- 
tiv de pe lista scenaristilor posibili, 
deoarece, cu excepţia unui succes an- 
tebelic, provenind din adaptarea uneia 
din piesele sale, n-a prea avut ulterior 
izbinzi cinematografice ieșite din co- 


mun. 

fatiuctt însă regizorii respectivi 
n-au tost radiati de pe lista protesio- 
nală, n-ar ti drept ca scenaristul să 
aibă parte de un tratament diteren- 
tiat? 

Mai cu seamă că multă lume, de la 
noi şi de aiurea, consideră că e vorba 
de unul din geniile literare străluci- 
toare ale lumii, un umorist extraordi- 
nar, inepuizabil... 


Valentin SILVESTRU 


iunie a.c. vi se desface contractul de 
muncă»). — Da, eu l-am semnat. — Aţi 
avut vreun moment de remuscare? — 
Remuscare? De ce? — Credeţi că hir- 
tia era necesară? — Nu. — V-aţi gindit 
la reacţia celor apropiaţi în momentul 
primirii acestei hirtii inutile? — Eu n-am 
timp de reacţii, tovarășe! 

Mi s-a spus că dialogul de mai sus 
nu poate fi punct de plecare pentru un 
film documentar. Ba poate! 

Alexandru STARK 


Filmul 
in viata unui scriitor 


In 1958, cînd a apărut «Djamilia», Aragon 
a salutat la Paris nuvela scriitorului kir- 
ghiz Cinghiz Aitmatov ca pe un eveniment 
literar, socotind-o una dintre cele mai fru- 
moase povești de dragoste din cite s-au 
scris In lume. Şi a tradus-o imediat. «Dja- 
milia» — cint al femeii care înfringe toate 
prejudecățile în numele judecatii-de-inima 
— s-a tălmăcit în zeci de tari și a impus 
lumii întregi talentul unui prozator care 
transformă totul în poezie a realului. O 
dată cu Primul învățător — debutul cu 
totul excepțional al regizorului Andrei Mi- 
halkov-Koncealovski — Aitmatov s-a lan- 
sat ca unul dintre cei mai dotați scenariști 
sovietici. Miracolul cinematografului kir- 
ghiz — recunoscut in prestigioase festi- 
valuri internaționale — îi aparţine în măsură 
decisivă. Ideile lui de mare simplitate si 
rafinament al sentimentelor, ochiul său 
liric, sensibil la tot ce vibrează în sufletul 


cronica 
sondajelor 


— 


Reclamele, 
femeile si barbatii... 


Cinematograful publicitar — ceea ce am 
numi mai pe scurt «reclamele», reclamele 
dinainte de proiectarea filmului — nu pasio- 
nează publicul francez. Un sondaj recent 
— prilejuit de festivalul filmului publicitar 
(Venetia, 23—28 iunie )— constată că doar 
12 spectatori francezi dintr-o sută privesc 
«foarte atenţi» reclamele; 26 — «cu oare- 
care atenţie»; 48 — «mai degrabă distrati»; 
14 — «nu se uită». Femeile, oricum, par 
mai interesate decit bărbații: 15% sint «foar- 
te atente» față de 10% masculi «foarte 
atenţi»... 


Ora frumuseții simple ? 


Surpriză — ale cărei semnificaţii sint 
atent studiate de producători — la capătul 
unei anchete organizate de un «magazin» 
de specialitate american pe o temă frivolă: 
«Care-s cele mai frumoase actrițe din 
lume?» Dar care a dus la o concluzie se- 
rioasă. E ora frumuseţii simple, a femi- 
nitatii sănătoase, sportive, fără mari mis- 
tere, dar cit mai departe de mizeriile por- 
nografice... Pe primul loc: Jennifer O'Neil 
— o actriță talentată, lansată într-un bun 
film, Vara lui '42 A doua, totuși, e Raquel 
Welch... A treia — întruchiparea perfectă 
a sportivitatii feminine, a sănătăţii înflori- 
toare: Candice Bergen. Uimitor — pentru 
multi — e Insă al cincilea loc: după Maud 
Adams, a patra, vine Barbra Streisand, 
actriță într-adevăr extraordinară, dar, ca 
să spunem așa, nu dintre primele care-ţi 
vin în minte pentru un asemenea clasament. 
Analizatorii anchetei înclină spre explica- 
tia foarte inteligentă că, în cazul ei, publicul 
a «confundat» — cum de multe ori se si 
întîmplă... — frumusețea fizică cu talentul 
autentic! 


s-a filmat... 


\ miine 
~ -< 


lată citeva «tăieturi de ziare» care 
n-ar fi imposibil ca miine să le vedeţi 


naturii si în natura sufletească, au modelat 
filmele unui popor de o mare vitalitate si 
înțelepciune. La rindul ei, arta literară a lui 
Aitmatov — hranita din experienţa unei vieţi 
de muncă simplă, ca zootehnician, secre- 
tar de soviet sătesc, calculator într-o echipă 
de tractoristi, ba chiar agent fiscal! — s-a 
îmbogățit considerabil prin experienţa cine- 
matografică. Aitmatov nu pregetă să ridice 
o odă celei de a șaptea arte: 

«...Filmul tace parte din viata mea... 
Nu-mi pot imagina viitorul în afara cine- 
matografului... Nici o artă nu se poate com- 
para cu filmul, prin popularitatea sa în orice 
loc din lume. Poate un scriitor să nu tina 
seama de această putere? Şcoala cinema- 
ului îi ascute privirea, îi dă o exactitate 
deosebită, o capacitate de concentrare a 
materialului în sensul unei maxime eco- 
nomii, o măiestrie în arta dialogului. Une- 
ori nici nu-ți dai seama de aceste foloase, 
de acumularea si consecinţele lor. Nu cred 
in necesitatea unei metode unice în creaţia 
scenaristică. Mă îndoiesc chiar că o ase- 
menea unică metodă poate fi fertilă pentru 
creaţie. De aceea, de cite ori încep munca 
la un nou scenariu, pornesc cu sentimentul 
că trăiesc prima experienţă în acest dome- 
niu... Sint convins că esentialul in arta ade- 
vărată este realismul. Aspiratia spre rea- 
lism a devenit un principiu al vieții spirituale 
pentru fiecare popor. Așa îmi doresc să 
fie tratate si viitoarele mele filme: ca o 
pictură sinceră, pasionată și cinstită a 
omului. A datoriei sale faţă de ceilalți și 
faţă de sine însuși.» 


Frumuseţea 
nesofisticată 
creşte 

la bursa valorilor 
(Jennifer O'Neil) 


pe ecran ca sujeturi de drame sau co- 
medii, ca eroi în care x sau y au avut o 
mare creaţie, ca gaguri care fac deliciul 
publicului, ca mari ingeniozitati de sce- 
nariu, etc... 


...$i maşinile lor zburătoare... 
The Guardian anunţă că «Asociaţia 
de aviație ușoară» a reinnoit oferta sa 
de a premia cu 1000 de lire sterline prima 
trecere a Canalului Minecii în «zbor de 


«Primul învățător» : 
primul film semnat 
Aitmatov-Koncealovski. Pa 
«O pictură sinceră, d 
pasionantă si cinstită 

a omului în revoluție» "SS 


PS 
ae 


sy 


Frumusetea 
«confundata» 

cu talentul 
(Barbra Streisand) 


Feminitatea 
«fair play 

isi înmulțește 
sufragiile 


pasăre». Adică trecerea peste apă cu 
o maşină (care poate să aibă .şi motor, 
şi pilot, și nepilot, indiferent de dimen- 
siuni), dar neapărat să bată din aripi, 
ca pasărea pe cer! Oricare i-ar fi modul 
de propulsie —dar să bată din ari- 
pioare, în sus și în jos... Nimeni încă 
nu a incercat să ciștige premiul. 


Un bărbat (ca) și o temeie... 
Un om cu totul rezonabil, un profesor 


filmele 
din ziare 


Ultimul țărm 


„Putem socoti depășită ficțiunea lui 
Kramer din «Ultimul țărm» — filmul din 
urmă cu un deceniu în care se descriau 
ultimele zile ale ultimilor oameni adunaţi pe 
continentul australian, după un pustiitor 
război atomic? Un nor se indrepta spre ei, 
populaţia şedea la «coadă» să ia de la far- 
macii otrava necesară scurtării agoniei 
Mulţi au socotit filmul panicard... Din păcate, 
din păcate la 30 de ani de la Hiroshima, cu 
toate avertismentele solemne şi responsa- 
bile ale celor mai înțelepte personalități, 
«Ultimul țărm» nu și-a pierdut cu totul 
actualitatea. 

Aşa stind lucrurile, nu e chiar de mirare 
că apar elemente dintr-un nou scenariu pe 
care l-am putea numi «Ultimul adăpost». 
Un grup de promotori californieni au fondat 
clubul de la Scott-Meadows, pe 300 de hec- 
tare de pădure fertilă, destinat supravietui- 
torilor unui al treilea război mondial. Pe 
baza unei cotizatii anuale, membrii clubului 
sint asiguraţi cu un «spațiu locativ» în 
«Clădirea de securitate» unde pot stoca re- 
zerve de alimente deshidratate pentru un 
an de zile. 50 de familii au aderat la această 
idee bănoasă. Se speră la 300 de familii 
aderente, se scontează mai ales pe ade- 
ziunea unor medici, agronomi și dentişti 
atit de necesari vieţii aceleia la care stai 
şi te gindești cum de se pot gindi cu atita 
«calm» oameni ce-și zic «semeni» de-ai 
nostri... Cu cine or semăna dacă, intr-un 
pustiu atomic, ei se gindesc să-și trateze 
cu grijă plombele? Dar și ce satiră poate 
ieși, incă de pe acum, pe această te(a)mă 
tragică... 


Rubrica «Filmul, document al epocii, 
documentul.sursă a filmului» 
este redactată de Radu COSASU 


japonez dorea cu atita aprindere ca 
fiica lui să fie admisă la facultatea 
Tsuda din Tokyo, că-i veni ideea de a 
da examen în locul ei. Tatăl se imbraca 
deci in femeie, işi puse o perucă chib- 
zuită, se machie corespunzător şi se 
prezentă la facultate. Eşec —o să ri- 
deti... lrezonabile, picioarele prea mari 
si corpolenta prea masivă au stricat 
totul, ca-n comediile cele mai schema- 
tice. 


Documentul.sursa a filmului 


ED 


Un inflexibil 


Puțini regizori de celebritate dovedesc o 
consecvență patetica si politică, o inflexibi- 
litate de crez estetic, ca Francesco Rosi, 
autorul lui «Salvatore Giuliano», al «Miinilor 
pe oras». al «Afacerii Mattei». Cindva asis- 
tent al lui Visconti, Rosi e singurul care con- 
tinuă experiența unică a maestrului din «La 
terra trema» — conflictele sociale cele mai 
acute, demontarea mecanismelor exploa- 
tării capitaliste, contradictiile luptei dintre 
putere si supuşi, expuse «pe viu», in drame 
netrucate, in studiou, neromantate in «fic- 
tiuni», solicitind spectatorului, inaintea ori- 
cărei adeziuni, o maximă luciditate: «Fac 
filme pentru a deschide ferestre... Dacă 
n-as avea credința, chiar fragilă, că lucrurile 
pot fi schimbate, aș tace. Şi mai trebuie să 
ştii a rezista la orice, la dogme, la scheme, la 
rigiditate». Ultima «fereastră» deschisă de 
Rosi e familiară universului său de proble- 
me: oameni ai justiţiei, înalți magistrați 
italieni sint asasinați ciudat în citeva orașe 
(«fapt divers» autentic), un inspector de 
poliție — «nici excesiv de inteligent, nici 
deosebit de suspicios, un om cinstit și 
exact în meseria sa» — începe anchetarea 
crimelor. Pistă de film polițist clasic — nein- 
teresantă pentru Rosi, nici pentru interpret, 
Lino Ventura (care a preferat rolul acestui 
inspector Rogas, refuzind propuneri de 
milioane ale lui Coppola și Friedkin...) 
Neispitit de politism și comercial, Rosi 
descoperă pasionat si neabătut politicul 
afacerii. Crimele sint, toate, o afacere a 
unor grupuri de mari potentati politici care 
urmăresc un complot politic pentru a para- 
liza puterea justiției, folosind-o la fiecare 
pas, manevrind-o fără scrupul dar inteli- 
gent. Drama lui Rogas e aceea a omului 
care, acționind in numele legii, constată că 
legea nu mai are nume, conţinut, sens, jus- 
titia legiferind o lume tocmai fără-de-lege 
«Filmul meu e o lungă călătorie de-a lungul 
monstruozitâțiior puterii, o oglindă a tuturor 
aberatiilor făptuite de o putere politică 
degenerată»,... — explică Rosi între două 
filmări scrupuloase, în care nimic din ceea 
ce-i real nu îi e străin, de la plasarea ordina- 
toarelor la un centru electronic pină la 
reconstituirea unei ciocniri de stradă, în 
cele mai mici amănunte. Alături de «Casa- 
nova» al lui Fellini și «1900» al lui Bertolucci, 
«Cadavre de soi», filmul lui Rosi e așteptat 
ca un eveniment major al anulu: cinema- 
tografic italian. 


Francesco 
Rosi: 
«Fac 
filme 
pentru 

a 
deschide 
ferestre» 


hronicul 
virstelor 


Senectutea 
cuplului nemuritor 


La 40 de ani distanté de «Quai des 
brumes» — Lelouch a convins-o pe 
Michéle Morgan să-și pună din nou 
bereta neagră a lui Nelly, cea aducatoa- 
re de noroc și nemurire, si să joace in 
«Pisica şi şoarecii». Michele Morgan 
nu a mai filmat de 8 ani. Ea a acceptat 
rolul încredințat de Lelouch. La 55 de 


Sfirşit de carieră 
ă la James Dean 


@ idee de groază: În tristul avint al filmu- 
lui occidental cu și de senzaţii tari, o copro- 
ductie italo-americană («Cine esti tu?» — 
titlu italian, «Îndărătul uşii» — pe engle 
zește) atinge o nouă nebunie: cind dracul 
se manifestă pe ecran, două mari dulapuri 
— instalate în colțurile sălii — incep, prin- 
tr-un efect special, să se zguduie cu atita 
intensitate,că geamurile cabinei de proiecţie 
sint gata-gata să se spargă! Reclama sună 
asa: «Avind în vedere sălbăticia nemai- 
întilnită a anumitor scene, aduse la paro- 
xism printr-un echipament sonor revolu- 
tionar, acest film e recomandat doar spec- 
tatorilor perfect echilibrati fizic si moral»... 
Dar realizatorii cum or fi? 


@ idee sotiota: Pentru filmul său, «O zi 
de neuitat», avind ca erou principal un an- 
trenor de fotbal — regizorul bulgar Peter 
Donev a «mobilizat» cei 11 jucători de la 
Slavia Sotia, nu numai pentru scenele me- 
ciurilor (tratate în stil documentar) ci și cu 
actori, în filmul de ficțiune propriu-zis... 
Fotbaliştii au uimit ca artiști! 


@ idee Justice: A dispărut din viaţă, la 
70 de ani, una din cele mai pitorești figuri ale- 
filmului englez, Sir James Robertson Jus- 
tice (trecut, cu corpolenta lui masivă, prin 
70 de filme: «Ziua cea mai lunga», «Mobby 
Dick», «Tunurile din Navarone», «Mihail 
Strogof»). Inventator al unei metode de 
vinat păsări prin lansarea laturilor cu ajuto- 
rul unor fuzee. De două ori rector al Uni- 
versitatii din Edinburg. 


e Ultima idee: Descoperit de ochiul lui 
Louis Malle într-un sătuc trancez, fiu de 
agricultori, pădurar, Pierre Blaise avea să 
cunoască la 18 ani gloria imediată jucind 
rolul principal în «Lacombe Lucien», film 
care anul trecut a împărțit Franţa în două 
tabere. Talent natural incontestabil, băiatul 
ajunsese — la al patrulea film — lingă Mas- 
troianni! | se prevedea o mare carieră. Nu 
o va mai avea. Ea a luat sfirșită la James 
Dean. Într-o mașinuţă oarecare, plecat cu 
doi amici — un zidar și un agricultor — 
Blaise la volan, tineri cu nebunia vitezei, 
au nimerit într-un platan de pe șosea, noap- 
tea, o explozie care semăna mai mult cu un 
accident de avion decit auto... Viaţa lui 
Pierre Blaise — un scurt metraj. 


Eroii «cheiului în ceață», la lumina virstei de aur 


ani — pe care nu numai că nu-i ascunde, 
dar îi și glorifică, după ce a trecut prin 
două crize: aceea de la 33 de ani, cind 
a înțeles că tinerețea s-a incheiat... 
cealaltă — în dimineața cind s-a trezit 
spunindu-si: «Am devenit bunică». La 
50 de ani. Din aceste două crize, s-a 
născut un nou echilibru — a-și accepta 
virsta și a nu-și deplinge cariera; a 
respinge gindurile negre, invidia, rău- 
tatea, gelozia. «Toate acestea iti uri- 
tesc privirea». Dar ce bogăţie de senti- 
mente iti descoperă virsta aceasta! Si 
ce păcat — susține actrița — că aceas- 
tă seninătate interioară, această lucidi- 
tate nu vin la 25, la 30 de anil... Regrete? 
Da, acela de a nu fi indeajuns de ambi- 
tioasa. De a fi refuzat rolul principal din 
«Noaptea» de Antonioni — «nu am in- 
teles importanta operei lui»... Dar feri- 
cirea? Fericirea nu mai e o poveste cu 
zine, cu cer senin și alte absoluturi. 
Fericirea este puterea cu care depă- 


. 


sesti momentele grele. Fericirea este o 
problemă de echilibru. «Viata e bine 
făcută — apreciază Michèle Morgan (un 
recent sondaj al preferințelor publicului 
francez o plasează, in 1975, pe primul 
loc cu 35% din sufragii, Brigitte Bardot 
si Jeanne Moreau fiind «departe», cu 
18%, şi respectiv 11%...); această filozo- 
fie a existenței este, la urma urmei, o 
compensație pentru îmbătrinire». 
Partenerul lui Nelly din acelaşi «Quai 
des brumes» — numitul Jean Gabin — 
pare-se că trăieşte o senectute mai 
putin senină. «Monsieur» vede roşu. E 
nervos. E supărat. Are o problemă care-i 
otrăvește plăcerile de proprietar de cai 
de curse... Fata sa vrea să se căsăto- 
rească și alesul nu e deloc pe placul 
tatălui ei. Parcă l-am mai văzut pe Gabin 
intr-un asemenea film... Cu Fernandel... 
Parcă acolo era pe pinză... Dar de multe 
ori ce-i afară, pe pinză, se nimereste a 
fi şi-n viață, înăuntru, viu si natural. 


Un comis voiajor care se crede Gauguin 


(Jean Pierre Marielle 


@ Un Gauguin cu umbrele. În Franţa. 


filmele ă la Marcel Pagnol, populare 


și populiste, cunosc un succes cu 
nimic diminuat astăzi de valul de porno 
grafie care a invadat cinematografele 
nici de fastul modei retro venite de peste 
ocean. Un exemplu poate fi şi Pietrele 
din Pont Avon de Joël Seria, cu Jea 

Pierre Marielle, Andrea Ferréol si Ber 

nard Fresson («Nu iese foc fara fum») 
Eroul principal este un comis-voiajo: 
specializat in umbrele, care-si descope 

ră, la 45 de ani, pasiunea pentru pictură 
Nu pentru orice fel de pictură: Gauguin 
este modelul și inspiratorul lui. Toat: 

monotonia ploioasă a vieţii lui de vinză 

tor de umbrele este răzbunată de pofta 
cu care aşterne pe pinză culori şi lumini 
exotice. Odată cu pictura, el îi descoperă 
si pe ceilalţi, oamenii din jurul lui, desco- 
peră femeile şi dragostea. O comedie 
al cărei succes — spun ziarele — este 
ca o sfidare adusă de bunul simţ şi 
bunul gust exceselor erotice și violente 
care imbicsesc cinematograful francez 


Hollywoodul se preg: ; 

ultima supraproductie: Midway. Este 
povestea bătăliei din Pacific, moment 
decisiv in 1942 al infruntarii americano- 
nipone. Un specialist al filmelor-catas- 
trofa, Jack Smight (a regizat «Boeing 
747 in pericol») s-a ocupat de reconsti- 
tuirea, enorm de costisitoare, a bătăliei. 
Au fost masiv utilizate aviația si marina 
SUA, precum şi o echipă actoricească 
de aur. Charlton Heston, Henry Fonda, 
Glenn Ford, Robert Mitchum, James 
Coburn, Robert Wagner, Cliff Robertson 
— reprezintă (cinematografic) Marele 
Stat major din Pacific, amiralii si gene- 
ralii care au condus bătălia. De partea 
japoneză, Toshiro Mitune («Cei şapte 
samurai») interpretează rolul amiralului 
Yamamoto, comandant al flotei impe- 
riale japoneze si «autor» al dezastrului 
american de la Pearl Harbour. Filmul 
este turnat după procedeul sonor «sen- 
surround», inaugurat la premiera «Cu- 
tremurului»: sunetul stereofonic este 
combinat cu vibrații ale scaunelor din 
sală pentru a amplifica senzaţia de ten 
siune, în cazul de față, a canonadelor s: 
bombardamentelor, a avioanelor în pi 
caj şi a vaselor ce se scufundă. 


N În jungla imaginaţiei. Un tinăr ci- 
neast belgian, Jean-Paul Walravens, 
a concretizat o lungă ședere în Statele 
Unite într-un desen animat — Tarzun, 
ruşinea junglei, farsă monumentală 
unde totul se transformă în caricatură 
acidă, armata si pornografia, moda eco- 
logiei şi mitologia plină de clişee a 
cinematografului de aventuri holly- 
woodian. Tarzun este un înapoiat mintal, 
iar iubita lui, June, este ameninţată de 
o aventurieră cheală care vrea să-i fure 
coafura și terorizează jungla dintr-o 
navă aeriană de tip science-fiction. 
Verva si inventivitatea, libertatea formei 
şi spiritului fac din acest cineast o 
revelație — spun criticii — în lumea 
desenului animat. 


@ Un personaj de 2 m si 40. La Cine- 


città, în decoruri baroce evocind un 
orăşel turcesc sau o piscină venetian: 
Fellini, magicianul, își «scrie» ultimul 
film: Casanova. După toate necazurile 
cu producătorii, regizorul n-a scăpat 
nici de o «kiddnapare» a filmului. Copia 
negativă a unor secvenţe a dispărut si 


«Pietrele din Pont 


i moda catastrofelor. 


gangsterii răpitori de peliculă vor cere 


probabil răscumpărare. Pină una alta, 


Fellini continuă filmările. Actorul ame- 
rican Donald Sutherland, machiat si 
transfigurat după viziunea cineastului, 
dă chip celebrului seducător, şi o tinără 
de 2, 40 m(!) îi dă replica într-una din 
secvențele filmului. Fellini declară că 
citind «Memoriile» lui Casanova, a ajuns 
să urască acest personaj «fara secret si 
pudoare, incomod ca un cal într-un 
apartament. Are o sănătate de cal. E un 
cal» Filmul? «Va fi o operație putin 
isterică impotriva lui Casanova — spune 
Fellini. Îmi satisfac o obscură răzbu- 
nare. Am să fac un film crispat, un balet 
mecanic frenetic, într-un muzeu al sta- 
tuilor de ceară electrizate. Îl abordez pe 
Casanova în stare de răzvrătire si de 
alergie. Rup paginile scenariului pe 
măsură ce le transform în imagini». 
Care va fi rezultatul acestei confesiuni? 
Un nou Fellini, desigur. 


Vedeta ca instituție 
(Charlotte Rampling în 


@ Goana după stele. Revenirea la 


star-system pare să fie definitivă: pro- 
ducătorii sint dispuși să plătească orici! 
pentru a întruni pe generic cupluri sau 
tandemuri actoricești cu nume cit mai 
răsunătoare.  Hollywoodul retrăiește 
acea epocă a sa, cind numele unui 
actor putea eclipsa nu numai regizorul, 
dar chiar şi filmul în întregime. Publicul 
nu venea la o anume poveste, venea 
s-o vadă pe Garbo. Astfel, intr-un re- 
make după un Hitchcock notoriu — 
Notorious (cu Cary Grant și Ingrid 
Bergman) vor fi distribuiți Paul Newman 
şi Faye Dunaway. Marlon Brando și 
Jack Nicholson vor apare in filmul 
Missourri Breaks de Arthur Penn. 
Peter O'Toole si Charlotte Rampling 


sint pe afisul unui film intitulat Foxtrot 

Numele devin automat garanţia suc 
cesului comercial al filmului. Ele repre 
zintă o investiţie. Vedetele sint cotate 
intr-o adevărată bursă; pentru aface- 
riștii-producători numele unui Marlon 
Brando e sinonim cu GENERAL ELEC 
TRIC, de pildă, sau STANDARD OIL 
OF CALIFORNIA. 


@ Film de capa şi Karaté. Într-un 
amestec de umor şi aventură, de banda 
ilustrată si de ştiinţifico-tantastic, regi- 
zorul Christian Jaque încearcă în filmul 
Doctorul Dreptate să-și amintească 
de un fost mare succes al său — «Fan- 
fan la tulipe». John Phillip Law îl inter- 
pretează pe doctorul trimis de Organiza- 
tia Mondială a Sănătăţii să lupte impo- 
triva răului în lume. Este vorba de un 
rău nu de natură medicală ci socială și 
dr. Dreptate va folosi pentru eradicarea 
lui tratamente pe bază de karate, box şi 
mitralieră. Eroina (mereu in primejdie) 
este interpretată de Nathalie Delon, iar 
sumbrul ucigaș Wang, plătit să-l răpună 
pe doctor, are pe generic un nume 
absolut parizian — Roger Paschy. A 
fost ales pentru înfățișarea lui exotică 
și pentru îndeminarea cu care imită 
personajele negative din filmele nipone. 

m A fost odată neorealismul, Ur- 


mind exemplul lui M.G.M. («A tosi 
odată un Hollywood»), firma italiană 
Titanus a produs un film intitulat Un 
suris, o palmă, un sărut sau fabuloșii 
ani '50, in regia lui Mario Mora. Este 
vorba de un montaj al celor mai semnifi- 
cative secvenţe din filmele realizate la 
Titanus între 1946 si 1964. Au fost vizio- 
nate circa 200 de filme și selecționate 
pentru «citate» vreo 80. 


E Debutantii. Trei absolventi ai 


V.G.I.K. (Institutul de regie de film 
din Moscova) — Natalia Bondarciuk, 
Igor Kutiev si Nikolai Burliaev — reali- 
vează un triptic cinematografic după 
trei povestiri ale scriitorului rus Saltikov- 
Scedrin, intitulat Vechea viaţă a Poce- 
koniei. Este interesant că doi dintre 
regizorii debutanţi sint deja cunoscuţi 
publicului ca actori: Natalia Bondarciuk 
din «Solaris», «Cerul e cu mine», «Tu 
si eu», iar Nikolai Burliaev din «Copila- 
ria lui Ivan», «Andrei Rubliov» si «Jucă- 
torul». Ei interpretează de altfel roluri 
principale in povestirile cinematogra- 
fice pe care le realizează. 


m Aventurile Californiene ale dom- 
nului Tati. După esecul comercial al 
timului «Piaytimen nimeni nu mai spera 
într-o revenire cinematografică a lui 
Jacques Tati, in virstă acum de 68 di 
ani si dator vindut. Si totuși se mai 
întimplă minuni; un tinăr producător 
american, Steven North, entuziasmat 
de «Vacantele domnului Hulot» şi con- 
siderind că Hollywoodul, pe unde s-au 
perindat toţi regii risului, nu-l poate 
ignora pe Tati, i-a oferit acestuia posibi- 
litatea de a-și continua activitatea. 
Debutul californian al lui Tati se va 
chema Confuzie, iar producătorul 
speră să poată prezenta filmul la Can- 
nes in 1976. | ali-Hulot nu și-a pierdut 
odată debarcat In viltoarea studiourilor 
americane — nici calmul, nici increde- 
rea, nici (lucru esenţial) umorul. «Sint 
gata — spune el — să lucrez cu orice 
actor, chiar și starurile sint binevenite. 
Desi ştiu bine că prima găină luată din 
primul cotet poate fi — dacă este bine 
indrumată — la fel de hazoasă ca cea 
mai vestită vedetă comică». 


E Film pe note. Ultimul numa: al 
revistei franceze Ecran '75 este consa 
crat unei teme, pe cit de importante, pe 
atit de rar discutate: «Cinema și muzică 
— 1960-1975». Un tabel cronologic al 
marilor succese muzical-cinematogra- 
fice — de la tema din «Alamo» de 
Dimitri Tiomkin pină la «Umbrelele din 
Cherbourg» de Michel Legrand sau 
«Un bărbat și o femeie» și «Love Story» 
de Francis Lai — este urmat de o masă 
rotundă cu cineaști ca era ate Demy 
(«Cred că filmul este o artă înrudită cu 
muzica. Montajul are o structură pur 
muzicală») şi compozitorul Georges 
Delerue. Urmează o serie de eseuri — 
«Ocaziile pierdute» (sau întilnirea Jazz- 
ului cu filmul), «O negresă face cit două 
albe» (despre muzica «soul» în filme), 
«Sărbători frumoase, sărbători nebune» 
(despre întilnirea dintre două genuri în 
esență populare: filmul si muzica pop) 
— schitind o posibilă analiză în pro- 
funzime asupra interdependentei dintre 
două arte, precum și un dicţionar inti- 
tulat sugestiv: «Citeva zeci de muzi- 
cieni». 


E Şantierul. Regizorul iugoslav Jovan 
Acin a realizat un film de actualitate a 
cărui acţiune este plasată pe un mare 
șantier de construcții la Belgrad si la un 
baraj din Muntenegru. Eroii filmului 


sint constructorii acestor monumente 
ale civilizației. Trandafirul din beton 
«ste titlul filmului. 


N Stirşitul unei epoci.Asasinatul 
de la Sarajevo este titlul unui 


iugoslav de Velijko Bulajic, reconstituire 
a evenimentelor care au dus la declan- 
șarea primului război mondial, în august 
1914. Este vorba de atentatul impotriva 
arhiducelui Franz Ferdinand de Habs- 
burg. Bomba aruncată asupra trăsurii 
oticiale a fost ca un semnal al istoriei: 
sfirşitul unei ere, dezmembrarea impe- 
nului Austro-Ungar, războiul, izbucni- 
rea revoluției din 1917 au fost eveni- 
nimente determinante ale secolului XX. 
Arhiducele Franz Ferdinand şi soţia sa 
sint interpretati în film de Cristopher 
Plummer («Sunetul muzicii») si de 
Florinda Bolkan. Rolul lui Djuro Sarak, 
instigatorul atentatului. este interpretat 
de Maximilian Schell, iar asasinul Irfan 
Mensur de actorul iugoslav Gavrilo 
Princip. 


Două personaje 
istorice a căror moarte a insem- 
nat sfirsitul unei epoci (Cristopher 
Plummer si Florinda Bolkan 
in «Asusinatul de la Sarajevo» 


@ Conversatia. Un scriitor-scenarist 


(interpretat de Innokenti Smoktunovski) 
se hotărăște să cunoască trecutul unei 
temei, încă tinără, dar distrusă de o 
dublă tragedie: moartea copilului ei și 
apoi dispariţia soţului ei într-un acci- 
dent. Cu tact, cu înțelegere, într-un 
lung și dificil dialog, scriitorul intre- 
prinde călătoria în trecut, în fericitele 
zile de odinioară ale femeii. Alternind 
dialogul de azi si amintirile despre ieri, 
speranţele vii de atunci şi resemnarea 
ofilită de acum, filmul regizorului sovie- 
tic Evgheni Kriniuk — Anna si coman- 
dorul — este o meditatie nostalgică de- 
spre fericire, despre misterele unei inimi. 


Amintirea ca formă a supraviețuirii 
(Alissa Freundlich si Vasili Lanovo 


in «Anna si comandorul» 


În rolul Annei apare o actriță foarte 
cunoscută în teatrul sovietic: Alissa 
Freundlich. În rolul soţului ei (pe care îl 
poreclise comandorul), Vasili Lanovoj 
(a fost Vronski in «Anna Karenina»). 
Trecutul e în noi — pare să ne spună 
acest film — tot asa cum noi sintem in 
prezent. Absentele sint imaginare, amin- 
tirile trăiesc. (Filmul a fost prezentat la 
noi în cadrul «Zilelor filmului sovietic») 


@ Vrăjitorul. Copilăria e ca o țară 
fermecata unde sint posibile visele cele 
mai îndrăzneţe. Pe acest tărim s-a oprit 
regizorul sovietic Roland Bikov, lăsind 
copiii să-şi trăiască feeria propriei lor 
copilării. Un automobil, o vioară și 
ciinele Kliaksa este povestea unui 
oraș al copiilor, unde singura obligaţie 
permanentă este joaca. Pe acoperișuri 
cinta fanfare și doi prichindei se due- 
lează cu săbii de apă. Filmul este con- 
ceput ca o sărbătoare a tuturor năzarii- 
văniilor. 

@ Peisaj şi suflet. La șase ani după 
apara documentarului «Calcutta» de 
Louis Malle, cineastul a grupat celelalte 
materiale filmate în India în șapte epi- 
soade a cite 50 minute sub titlul general 
India fantomă Un adevărat caleido- 
scop al mărturiei subiectiv-obiective a 
cineastului plecat să descopere o lume 
și o civilizaţie diferită, filmul apare ca un 
itinerar (episoadele se cheamă: «Cobo- 
rirea spre sud», «Madras», «Religia», 
«Tentaţia visului», «Castele», «Străinii 
n India», «Bombay») și in acelaşi timp 
ca un semn de întrebare: cineastul fil- 
mează chipul Indiei căutind să afle care 
îi este sufletul. 

@ Dans dublu. Regizorul italian Tinto 
Brass a terminat filmările la Salon 
Kitty, evocare a unei povești adevărate 
de spionaj: in 1939—40, naziștii au folosit 
un cabaret drept punct central al unui 
serviciu de informaţii. interpreţii filmu- 
lui, turnat la Berlin și la Roma, sint 
Helmut Berger, Ingrid Thulin și Bekim 
Fehmiu. 


N Un portret feminin. Scenaristul Ev- 


gheni Gabrilovici si regizorul Yuli Raiz 
man şi-au început colaborarea în urmă 
cu 40 de ani: primul film semnat de ei, 
«Ultima noapte», a apărut în 1936. Cum 
multe din filmele lor («Povestea mame 
mele», «Masenka», «Contemporanul 
tău») au fost considerate evenimente ale 
cinematografiei sovietice, cei doi iși 
continuă activitatea in tandem. Rezulta- 
tul ultimei lor colaborări se intitulează: 
Femeia. Un film-portret, un film-oma- 
giu, un film-eseu. 


N Răscoala. Filmul bulgar Buna este 
povestea unei revolte țărănești la in- 
ceputul secolului XX, într-o comună pe 
care vor s-o jecmănească, pe de-o parte 
o bogată moșiereasă, pe de alta un 
bandit. Deși vremelnică, victoria tara- 
nilor, conduşi de infirmierul din sat, 


este un simbol al puterii populare cist) 
gate prin solidaritate. Regia apartine 
lui Willy Tancov 

@ Despre inocentă Un copil de 9 ani 
prins în capcana războiului — aceasta-i 
tema filmului maghiar Plecare de la 
zero de Imre Feher. Un copil pentru care 
singurul refugiu din cosmarul bombar- 
damentelor și morții este irealitatea vise- 
lor, unde evenimentele se transfigureaza 
fantastic. Regizorul suprapune realita 

tea copilăriei și realitatea istoriei într-o 
dureroasă metaforă cinematografică. 


m Slujitorii revoluției. Două noi filme 
cehoslovace reconstituie momente ale 
biografiilor unor personalități ale isto 
riei contemporane: astfel, Al 29-lea de 
Antonin Kakhlik, cu Jaroslav Matejka, 
are ca personaj central pe Klement 
Gottwald, primul președinte al Ceho- 
slovaciei socialiste și Viaţa in fugă 
de Josef Rezukha, cu Emil Kadnar, 
povestește viata aviatorului Kukorelli, 
erou al mişcării nationale slovace. 


@ Gangster-spaghetti. Un ucigaș 
plătit, m slujba une! Organizaţii crimi- 
nale, primeşte o «comandă»: numai că 
omul ales pentru a fi victimă este cel 
mai bun prieten al său. Această dilemă 
de loc inedită în lunga listă a filmelor 
«cu bandiți» este punctul de plecare al 
filmului italian Capul de șarpe de Jose 
Maesso. Filmul poate fi interesant ca 
ilustrare a unui nou gen-citat, care 
după moda westernului-spaghetti pare 
să prolifereze la Cinecittă: thriller-ul- 
spaghetti. Toate ingredientele filmului 
de serie neagră american, atmosfera 
deprimantă, tema constantă a pri- 
mejdiei, a eroului hăituit — care se 
întimpla să fie Humphrey Bogart, Henry 
Fonda sau Edward G. Robinson — sint 
speculate cu un plus de violență si de 
spectaculos colorat, tipic «reproduce- 
rilor». Distribuţia internaţională (Helmut 
Berger, Sydne Rome, José Ferrer) este 
și ea semnificativă pentru un cinema 
sortit cu obstinatie circuitului comercial. 


Si de astădată, de partea legii 
(Alain Delon în «Poveste polițistă 


@ Un fapt divers. Alain Delon apare 


in ipostaza unui poliţist (din nou!) si 
Jean Louis Trintignanta unui primejdios 
ucigaș evadat dintr-un azil psihiatric 
in filmul Poveste polițistă (Flic story) 
de Jacques Deray. Pornind de la eveni- 
mente reale, regizorul francez a cons- 
truit un film în maniera lui Melville (cu 
asasini hăituiţi, filaturi, interogatorii, 
comisariate în care se strecoară «indica- 
torii», perchezitii, continuă atmosferă 
de teamă.) O distribuţie — după cum se 
vede excelentă—căreia i se adaugă 
Renato Salvatori si Claudine Auger, 
pregătesc filmului o.premiera pariziană 
de răsunet. 


@ Literatură şi film. Un roman de 
succes în Italia, al scriitorilor Lucentini 
si Fruttero — Femeia de duminică, va 
fi ecranizat de Luigi Comencini («Delict 
din dragoste»). Distribuţia îi cuprinde 
pe Marcello Mastroianni, Jacqueline 
Bisset si Jean-Louis Trintignant. 


cartea de film 


min _cautarea_timpului_pierdut. 
Sub forma unei cronici de familie, regizo- 
rul André Téchiné schiteaza portretul 
unei epoci și al unei clase sociale: filmul 
Amintiri din Franţa istoriseste des 
tinul unor emigranţi spanioli, stabiliți 
in sudul Franței prin 1930. Ascensiunea 
lor socială este legată de toate eveni- 
mentele epocii — Frontul popular, răz- 
boiul și rezistența — de-a lungul mean- 
drelor istoriei. Albumul de familie este 
privit în racursi, copiii se nasc, cresc, se 
însoară, secvențele comprimă timpul, 
povestirea înaintează printr-un mozaic 
de tipuri umane și de situaţii, reușind 
să sugereze mutatiile unei lumi. Două 
actrițe — Jeanne Moreau și Marie- 
France Pissier — domină distribuția 
acestui film care încearcă să descopere 
noi modalități de naraţiune și stil. 


Rubrică redactată de 
Dan COMSA 


Istoria westernului 
în imagini 


nală a diferitelor ¢ € 
tati care au dat stralu 


semnata de 
ia film 


doi prestig 


nic 


telex Buftea 


Cincinalul 
a 


inceput 


099 «Niciodată toamna 
nu fu mai trumoasa.. 
Și nu numai frumoasă, 
dar și rodnică. De la în- 
ceputul anului și pină la 
data cînd trimitem la tipar 
aceste rînduri, la Buftea 
au fost predate în copie standard 13 filme. 
dintre care 9 au și fost prezentate publi- 
cului. Alte 10 titluri se află în filmare 
sau în etapa de montaj-sincronizare, din- 
tre care 4 așteaptă doar ultimile vizio- 
nări de lucru, eventualele retușuri si fi- 
nisări pentru a primi «foc verde». În fil- 
mare, se mai află un amplu serial TV și, 
lucru deosebit de important, în diverse sta- 
dii de pregătire și chiar de filmare, 11 titluri 
din producția anului viitor. Cincinalul cine- 
matografiei a început! @@@ S-a intimplat 
la echipa filmului instanța amină pronun- 
tarea, regizor Dinu Cocea. La o filmare 
grea, In mina de la Săsar, din cauze obiec- 
tive, a trebuit să se filmeze încontinuu 
aproape 16 ore. Dar, la un moment dat, 
electricienii echipei n-au mai rezistat obo- 
selii. Singura soluție era întreruperea fil- 
mărilor, ceea ce ar fi creat multe compli- 
catii legate de programul actorilor, de pre 
gătirea locului de filmare. Totuşi filmă- 
rile au continuat graţie inițiativei unei echi- 
pe de electricieni ai minei care, la termi- 
narea schimbului, au rămas încă 6 ore 
peste program pentru a-i ajuta pe cineaști. 
Emotionant exemplu de solidaritate mun- 
citorească! @@@ Si nu e singurul, acest 
exemplu. Grupul electrogen al aceleiași 
echipe s-a defectat. Repararea ar fi însem- 
nat demontarea si trimiterea unor piese la 
București, adică întreruperea filmărilor și 
punerea în pericol a planului calendaristic 
de lucru. Din nou o intervenție a electri- 
cienilor minei din Săsar și după numai două 
zile si jumătate, grupul electrogen se afla 
în stare de funcționare. Instanța amină 
pronunțarea nu și-a aminat filmările. Mun- 
citorii au răspuns prezent. Pentru spriji- 
nu] acordat, pe adresa minerilor din Săsar, 
toate multumirile echipei condusă de Dinu 
Cocea. Ne Ingdduim să le asociem si pe 
cele ale viitorilor spectatori. @@@ Si totuși, 
pentru o dată, după cum ne-a declarat 
chiar regizorul Dinu Cocea, s-a pierdut o 
prețioasă zi de filmare la care se adaugă și 
o deplasare destul de costisitoare. Pentru 
citeva cadre, planificate a fi trase într-o 
singură zi. echipa avea nevoie de aparatul 
de filmare Mitchell. De la baza aparaturii 
de filmare |i s-a spus că aparatul se află la 
echipa serialului tv. Toate pinzele sus 
care filma în acele zile la Varna, în Bulga- 
ria. În concluzie, cei de la Baia Mare să-şi 
facă bagajul și să se întoarcă în capitală. 
Zis şi făcut. Echina s-a întors în Bucuresti 
Ca să descopere, ce? Că aparatul atit 
de necesar se afla de două zile în bază 
D-ale organizării... 999 De la stadiul 
de scenariu la stadiul de copie-standard, 
titlurile unor filme suferă numeroase 
metamorfoze. Actrita Draga Olteanu si 
operatorul George Cornea au semnat sce- 
nariul «Hiena». Care a intrat în producție 
cu titlul «Cine ride la urmă». Care în 
timpul filmărilor a devenit «Banii, banii...» 
Care la ora actuală se cheamă... Patima, 
pare-se titlul definitiv al filmului. Oricum, 
pină la premieră mai este. Odiseea poate 
continua si multe se mai pot schimba... 
@@@ Premiera filmului artistic Mastodon- 
tul a fost cuplată cu premiera documen- 
tarului Transtăgărășanul. Să fie oare o 
simplă coincidenţă că autorii ambelor fil- 
me sint scenaristul loan Grigorescu și re- 
gizorul Virgil Calotescu? Oricum, initia- 
tiva e bine venită @@® Preocupări continue 
pentru diversificarea genericelor filmelor 
noastre. După genericul animat de la Toam- 
na bobocilor, la filmul Tută de Venetia 
ni se va propune un generic... cintat In- 
terpretii se vor cinta, prezentindu-se unii 
pe alții şi toți impreună îi vor prezenta pe 
principalii realizatori. Cu muzică, firește. 
@@@ Acțiunea filmului Operațiunea Mon- 
stru (scenariul: Titus Popovici, regia: Ma- 
nole Marcus) se petrece în Deltă. Pentru 
cadrele în care ambianța Deltei era absolut 
indispensabilă, s-a filmat chiar la gurile 
Dunării. Pentru rest, din rațiuni de eco- 
nomii, echipa s-a strămutat pe lacurile din 
jurul Capitalei. Cu alte cuvinte, au adus 
Delta lingă București. 


N.C. MUNTEANU 


Poate că este o subtilitate 
organizatorică desfiinţarea 

nema palmaresului pentru ca fie- 
care să-și facă propria selec- 

tie fără un reper oficial. În 

definitiv, orice spectator isi 

are criteriile lui, în timp ce 

juriile le au pe ale lor. Şi de multe ori cele 
două rinduri de criterii nu coincid. De exem- 
plu: auzind că în cea mai matinală progra- 
mare festivalieră (8 dimineaţa) s-a anunţat 
un film de Bellocchio (binecunoscut ca rea- 
lizator care lucrează greu, foarte elaborat 
si chiar foarte secret) nu v-aţi duce? Ba da. 
Filmul se numește Sau toți, sau niciunul, 
o anchetă socială prin şcolile de reeducare 
a copiilor handicapati — scoli-sanatorii sau 
pur şi simplu lazarete. Două sute de minute 
de vorbă, fie cu un copil considerat «predis- 
pus la acte de violenţă» şi de la care dincolo 
de o perpetuă neliniște, nestatornicie şi agi- 
tatie (destul de trecvente la copii de 10—11 


Veneţia 
a desfiinţat 
premiile oficiale. 
Pe lagună 
sau oriunde, 


orice spectator 
poate însă 
alcătui 
un palmares 
propriu 


ani) am reţinut nişte răspunsuri de o inte- 
ligenţă precoce și o expresie de netăgăduită 
simpatie; sau discuţii cu părinţii şi mai de- 
parte cu educatorii si apoi cu alti copii, cu 
alti părinţi si alti factori educationali... trei 
ore si 20 de minute. O intrebare «din off» 
(a regizorului) şi răspuns filmat. Desigur 
un film cu destinaţie precisă, util pentru 
cei ce se ocupă de problemele acestea 
Asta mi-am spus şi nimic mai mult. 

Asteptam să văd ultimul film al lui Miklos 
lancs6, Electra, dragostea mea, «o tra- 
tare liberă, foarte liberă — explica autorul — 
folosind trama și mitul antic. Am păstrat 
unele teme — explică in continuare auto- 
rul — pe altele le-am dezvoltat iar pe altele 
le-am inventat pur și simplu. În esenţă este 
vorba de următorul aspect: Electra si Oreste 
urmăresc acelaşi obiectiv și se comportă 
asemănător sub tiranie. Dar cind, în mare 
măsură datorită actelor lor tiranul este răs- 
turnat. drumurile li se despart. Electra ar 
vrea ca cei ce l-au slujit pe tiran să tie pedep- 
siti. Oreste, dimpotrivă, consideră că tre- 
buie să trăiască alături de acesti oameni 
asa cum sint ei, pentru ca omenirea mentă 
să aibă un destin mai bun.» Această expli- 
catie este dată în linii mari, pentru ca să se 
înțeleagă ce vrea filmul. Căci, în succe- 
siunea de superbe si de o savantă com- 
punere a cadrelor cinematografice (sau mai 
degrabă picturale, și statice ca in portretul 
lui Gainsborough şi nu cu dinamica unei 
picturi de Delacroix ae exemplu), sensurile 
acestei parafraze filozofice pe un text antic 
nu transpar decit arareori si fragmentar, 
iar nu orice spectator din lume îl poate avea 
pe realizator alături, ca ghid, în timpul vi- 
zionării. Bine, foarte bine primit acest film 
la proiectarea lui pe ecran, la discuţiile ce 
au urmat a reieșit totuși că nici cu explica- 
tiile de rigoare nu fusese înţeles așa cum 
ar fi dorit realizatorul. 

N-as vrea să plutesc în generalitati. S-a 
intimplat insă că al doilea film ungar să fie 
surprinzător de înclinat și el spre o preva- 
lență a «punerii în imagine» foarte elabo- 
rată estetic, mizind pe frumusețea compo- 
ziției plastice de la bun început: Astepta- 
rea de Gyöngyössy (cu două mari inter- 


20 


prete in rolurile principale, Maja Komo- 
rowska și Mari Töröcsik). Dar cum filmul 
nu era titrat în vreo altă limbă și cum n-am 
reușit să obțin un tranzistor care să-mi 
asigure traducerea simultană, nu-mi per- 
mit să vorbesc mai mult despre el. (Defi- 
ciente de parcurs!) 


Lectii de istorie si de film 


Să schimbăm acum registrul pentru a 
asculta partitura lui Jean-Marie Straub, 


--» ze 
5 ~ 
- 


Compoziţie picturală pe o tema 
antică («Electra, dragostea 
mea» de Miklos Iancso) 


«Nici o viață nu e banală. 
Banale sînt doar prejudecățile». 
Gena Rowlands în «O femeie sub 
influență» de John Cassavetes 


Wen 
Pay. 


regizorul care se bucură de multă prețuire, 
isi are «fan»-ii lui, despre care se vorbește 
si se scrie pentru ca alsacianul isi propune, 
dintr-o evlavie probabil fată de teatrul brech- 
tian, sa acrediteze ca metodă artistică de- 
dramatizarea filmului. Lectii de istorie, 
Cronica Anei Magdalena Bach, Othon 
degajă atit atitudinea socială cit si pe 
cea estetică: un antimilitarism declarat 
in Lecţii de istorie folosind texte ale 
scriitorului Heinrich Böhl; relatarea albă, 
documentară, lineară chiar, a vieţii lui Jo- 
han Sebastian Bach in viziunea sotiei, Ana 
Magdalena Bach. Şi apoi o dezbatere des- 
pre putere și abuz in Othon pe textul în 
vers alexandrin al lui Corneille recitat de 
două personaje in togă pe fundalul Romei 
de astăzi. Totul intr-o ținută sau mai exact 
într-o reţinere de-o glacialitate intelectuală. 
Contrapunctul pe care-l cultivă Straub şi 
care cere o exersare indelungată a specta- 
torului sau a receptivitatii lui ar oferi o nouă 
ipoteză pentru relaţia gindire-cinematograf- 
public. Despre Straub se vorbește mult și 
se va mai vorbi. Ca si despre Brecht. Multi 
discută despre el, puțini însă se duc să-i 
vadă filmele. 


Dar de la lecţiile de dedramatizare ale lui 
Jean-Marie Straub am incercat o senzaţie 
revitalizanta la filmul lui John Cassavetes, 
«O femeie sup influență» tocmai pentru că 
regizorul american face din textul scena- 
riului punctul de pornire pentru îmbogăți- 
rea și autenticitatea situaţiilor dramatice 
prin stimularea improvizatiei actoricesti, 
ceea ce presupune actori de o anume dis- 
ponibilitate interpretativă și, aş zice, crea- 
tivă de dramatism (aici apogeul il atinge fără 
îndoială considerabila interpretă Gena Row- 
lands.) O femeie sub influență vine ime- 
diat după celălalt film de acum un an și ceva, 
Soții al aceluiaşi Cassavetes. De astădată 
discuţia se oprește asupra conditiei femeii 
in căsătorie, asupra treptelor construirii 
universului familial, afectiv si spiritual, pe 
care le cunoaşte această instituție funda- 
mentală a societății și totodată asupra de- 
pistării primejdiilor ce se nasc din uzura 
relaţiilor cotidiene. Sigur, în focul improvi- 
zatiei actoricești «lăsate libere», se plătesc 
multe tributuri șarielor intimiste atit de la 
modă (şi Cassavetes pare că nici n-a vrut 
să se eschiveze), dar analiza vie şi vivace a 
vieţii de multi numită banală dezvăluie dim- 
potrivă un univers pe cit de bogat pe atit 


„de paradoxal si de nuantat. Nici o viată nu 


este banală, in viziunea lui Cassavetes, 
banale nu pot fi decit constatările superfi- 
ciale făcute din preindecata. 

Remarcabilă, in filmele lui Cassavetes, 
de la acele Umbre trecind prin Fete, Soții 
si pina la acesta din urmă este forța cu aju- 
torul căreia actorii dezvoltă personalitatea 
personajului, impunindu-l si o data cu el 
dezvoltind însăşi drama, contextul drama- 
tic. Această forță derivă în mod evident 
tocmai din libertarea ce li s-a conferit de 
a construi o biografie umană pornind de 
la o simplă sugestie a unui scenariu-pro- 
blemă, sau de problematică, un scenariu 
parcă «de lucru» cu actorul (după buna 
tradiție a lui Actor's Studio a lui Strassberg, 
de unde reclamă, de fapt, cam toate expe- 
rimentele de acest fel). 


Vine casierul 


sau mai exact cel care face pe casierul 
în filmul regizorului sovietic Mihaelian: 
Prima de producție. Vine deci casierul 
si brigada de zidari de pe un mare șantier 
de construcţii refuză să-și incaseze primele. 
Sint prime cuvenite spun unii, sint necuve- 
nite spun zidarii. Şi de aici «o scurtă șe- 
dinté» pentru a lămuri lucrurile, numai că 
scurta şedinţă se prelungește, începe la 
miezul zilei si sfirseste la miezul nopții. Ea 
tine de fapt tot filmul şi pe spectatori cu su- 
fletul la gură așa cum numai un film care 
nu și-a propus să fie doar o satiră sau doar 
o incursiune sau să speculeze numai o glu- 
mă sau un gag sau o situație, ci care pro- 
pune o dezbatere pe o temă posibilă, pe un 
ton adesea jovial, adesea trist, adesea ba- 
nal, scontat banal, dar care pină la urmă 
observă cu obiectivitate şi tonifiant viata 
«aşa cum e», pentru a o face mai bună. 


Personale 


„Adică mici retrospective au fost închi- 
nate lui Straub de care am vorbit, unei ti- 
nere speranțe belgiene, Chantal Acker- 
mann, despre care vom mai avea poate oca- 
zia să vorbim şi unui regizor grec Anghe- 
lopulos. Despre Anghelopulos se vorbeşte 
cu respect şi se afirmă că este un adevărat 
maratonist al cinematografului. Dar și Mos- 
tra cinematografică este in felul ei un ma- 
raton pe valuri. 


Mircea ALEXANDRESCU 


telescopuri 


Răspunsuri 
pentru Ana 


Voiam neapărat să 

scriu despre excelenta 

«bibliotecă pentru toți» 

consacrată lui lon Barbu, 

in care Nichita Stănescu 

a fost o rimă rară a jocu- 

lui secund. Voiam ne- 

apărat să mai scriu despre micile fil- 

me ale lui Dinu Tănase, preluate — 

cu poezia lor -inefabilă cu tot — de 

emisiunea exemplar de serioasă a 

Marilenei Rotaru consacrată «meridia- 

nelor literare». Si as mai fi scris, pro- 

babil, despre citeva anchete recente 

printre tineri, despre una în mod special, 

a lui Vartan Arachelian, preocupată 

lucid și responsabil de un fapt emina- 

mente social: cum deschidem adoles- 

centei ușa maturității. As fi scris despre 

toate acestea (sau, ca să fiu de tot 

sincer, am și scris), dar a intervenit la 

inceput de octombrie o tele-emisiune 

care mi-a deturnat irevocabil gindurile 
și rîndurile. 

Emisiunea s-a numit Un răspuns 
pentru Ana Ati văzut-o, desigur, multi, 
pentru că avea acel dar, care nu este 
dat tuturora, să iasă in intimpinarea 
telespectatorilor, frontal (adică cu 
fruntea sus), și să provoace, nu numai 
atenția, ci şi interesul. meditaţia, curio- 
zitatea, replica, opinia, gindul, fapta 
si... răspunsul. După cum s-a vazut, 
au si fost expediate multe răspunsuri 
pentru Ana. Formulei de spectacol i s-a 
mai spus teatru-ring (nu, nu din pricina 
lui Cassius Clay care tocmai pe-atunci 
dădea și el nişte «răspunsuri» fără 
replică); denumirea nu este deloc in- 
timplătoare, pentru că dinamica ideilor 
si a confruntărilor «aducea», da, cu o 
dispută pe ring, dacă nu cumva cu o 
cursă de formula unu, specialitatea 
Bacalu, 

Despre ce este vorba? Despre tine- 
rete si răspunderi, despre dragoste și 
prietenie, despre adevăr si minciună, 
despre curaj şi lasitate.. Despre toate 
acestea şi despre altele, extrase dintr-un 
fapt de viata, impreună cu personajele 
posibile ale respectivei întîmplări 
din realitate. Cineva a avut, așadar, 
ideea să iniţieze un teatru-dezbatere, 
cu problematică inspirată din cazuri 
reale, să «scenarizeze» viata si să invite 
astfel (poate că nici nu mai era nevoie 
de invitaţii speciale, emisiunea era, în 
sine, o invitaţie) întreaga opinie publică 
la confruntarea propriilor experienţe de 
viață cu aceea a personajelor din «sce 
nă». O idee bună, chiar dacă în reali- 
zarea ei au existat — inerente? — nai- 
vitati. 

Intii, pentru emisiunile destinate 
tineretului. Da, neindoios, progra- 
mele cu inițiala «T» aveau si au nevoie 
de cit mai multe idei de asemenea fac- 
tură, cu adresă educativă directă, care 
să poată captiva prin însăși substanța 
lor şi nu prin extravagante formale. 

Apoi pentru teatru. Ceea ce au 
facut regizorul Eugen Tudoran, inter- 
pretii celor șase personaje din ring 
(Maria Ploae. mai bună — deloc întim- 
plător — «ca-n filme». Vistrian Roman, 
Emil Hossu, Dan Condurache, Liviu 
Manoliu și reportera Anca Fusariu), 
toți de un firesc contaminant, întreaga 
echipă de realizatori, si mai ales ceea 
ce a făcut scenaristul Tudor Negoiţă 
— cu nerv, vigoare și simţ al realităţii 
— a însemnat o revigorare a însăși 
ideii de teatru. 

In sfirsit, dar nu în ultimul, ci probabil 
în primul rind, pentru telespectatori. 
Serialul teatrului-dezbatere va con- 
tinua prin ei (prin noi). Nu știu citi dintre 
cititorii acestei rubrici au dat un «răs- 
puns pentru Ana». Ştiu, insă, că tele- 
viziunea a primit astfel de răspunsuri 
şi astfel teatrul născut din confruntări 
de opinii pe teme de viaţă a mers mai 
departe. Este cel mai bun argument că 
serialul teatrului-dezbatere a «prins» 
şi că primii implicaţi în ring sint tele- 
spectatorii. 


Călin CĂLIMAN 


filme pe micul ecran 


e Priveşte înapoi cu minie 


(Tony Richardson, 1959). Filmul «cap 
de serie» al unei (nu aş numi-o «scoala» 
sau curent) tendinţe: «free-cinema»-ul. 
Operele sale majore se pot număra pe 
degetele a două miini, iar citeva (Billy 
mincinosul, Gustul mierii, Singură- 
tatea alergătorului de cursă lungă, 
Viaţă sportivă, Simbătă seara, du- 
minică dimineața) sint vizibil supe- 
rioare acestui Priveste înapoi cu 
minie (cu Richard Burton într-un rol 
pe măsura valorii sale). El are insă, cum 
spuneam, meritul de a fi «cap de serie». 
Nu primul din punct de vedere crono- 
logic, dar primul care sintetizează, reve- 
iator și simptomatic, ideile și motivele 
specifice. Filmele  «tree-cinema»-ului 
sint — se știe — filmele contestării 
furioase a unor medii și pături sociale 
din punctul de vedere al unei generaţii 
(tinere) care nu-şi întrevede nici o 
perspectivă. Critica anchilozelor de tot 
telul este însă formulată din chiar inte- 
riorul sistemului respectiv, nu din afara 
lui. «Furioşii» îşi afirmă convingerea că 
nu aparțin mediului pe care îl pun sub 
semnul întrebării, ca și cum doar pune- 
rea aceasta a lui sub semnul întrebării 
ar asigura automat detașarea socială. 
Există, e drept, o detașare, însă numai 
una morală. Iluzia e evidentă si nu in- 
timplător operele principale ale «free- 
cinema»-ului sint, în fond, una cite una, 
monografiile unor iluzii. 


e Salvatore Giuliano 


(Francesco Rosi, 1962). Un film-re- 
constituire, in forma. Sint reconstituite 
cu ajutorul diferitelor mijloace, ca în- 
tr-un «puzzle», figura, personalitatea 
şi faptele unui om. Filmul are, pină la un 
punct, suspensul exterior al unei peli- 
cule-anchetă, dar aceasta e condiţia lui 
«epidermică». Substanţa e alta, cu totul 
și grav alta: viaţa și faptele acelui om sint 
și reflexe ale unui mod personal de gin- 
dire şi acţiune, desigur, dar în primul 
rind (în cazul lui Salvatore Giuliano), 
reflexe ale unei mentalități mai generale 
— socialmente vorbind. Biografia unui 
om — spune filmul — explică si se 
explică prin «biografia» unui grup sau 
a unei clase, asa cum individul poartă 
in el trăsăturile speciei. Vizibilă sau 
obscură, condiționarea morală si 
politică a biografiei unui om de către 
mecanismul social in care e integrat 
funcționează implacabil. Salvatore 
Giuliano este un excepțional film politic 


e Nu-i pace sub măslini 


(Giuseppe de Santis, 150). Creaţie 
la care se privește azi cu dpiosia și inga- 
duinta privirii aruncate pe un străvechi 
album de familie. Şi totuși, e vorba de o 
cunoscută operă a neorealismului. Da, 
insă a acelei părţi ùin neorealism care 
nu a ştiut (sau nu a vrut) să evite peri- 
colul excesului. Un exces de realism 
duce (ciudat lucru) la melodramă — și 
din acest punct de vedere Nu-i pace 
sub măslini rămine, peste ani, o lecţie. 
Aș spune, deci, că senzaţia dominantă 
la revederea peliculei este aceea a unui 
neorealism naiv. Oricum, o Lucia Bosé, 
la 19 ani, la primul film, după ce tusese 
cu trei ani înainte «Miss Italia» si un 
Raf Vallone la al doilea film, după ce 
fusese ziarist si critic cinematografic. 
Ce vremuril... 


e Lantul 


(Stanley Kramer, 1958). Un alb şi un 
negru, legaţi cu același lant, evadează, 
trecind: în continuare, legaţi unul de 
altul, prin tot cortegiul de evenimente 
ce pot surveni într-o asemenea situaţie. 
lată o «fabulă» demnă de Kramer, îngă- 
duindu-i să enunte, într-un cadru ten- 
sionat și de acţiune, citeva din ideile, 
niciodată schimbate, ale operei sale: 
de un lant nu sint legați niciodată un 
alb și un negru, ci doi sau mai mulţi 
oameni; modalitatea de a depăși o 
situație-limită este intotdeauna aceea a 
căldurii si fraternității umane, a nobilei 
intelepciuni; căutarea adevărului moral 
este una din experienţele fundamentale 
din viața unui om. Marea, apăsata meta- 
foră din filmul lui Kramer, spune că 
doi oameni care nu au, la început, nimic 
comun, pot ajunge cu timpul să aibă 
aceleași ginduri și speranţe, aceeași 
încordare, atunci cind descoperă că îl 
leagă același lant. 


e Ultimele lor cuvinte 


(Binka Jeleazkova 1973). Incă un re- 
marcabil film al celei care a realizat ne- 


uitatul «Am fost tineri». Şi de data a- 
ceasta tema e aceea a luptei antifasciste. 
Luptă care— spune filmul — s-a desfa- 
surat adesea nu numai pe frontul pro- 
priu-zis, ci si pe acel front adinc și mis- 
terios numit conștiința umană. Se poate 
intimpla ca arma din mina unui om să 
nu îi folosească în luptă, iar el să fie 
pus la zid, niciodată însă acea curată 
parte a sa numită conștiință nu va pu- 
lea fi așezată la zid. Ultimele lor cu- 
vinte ; un recviem luminos despre acest 
“înger muritor» (Malraux) care e omul. 


@Familia Thibault 


(serial TV, francez) O foarte bună 
ecranizare a romanului lui Koger Mar- 
tin du Gard. Puse cap la cap, episoadele 
ar alcătui un lung metraj rotund, de cea 
mai pură atmosferă balzaciană. Nu mi 
se pare o eroare sau o trădare faptul 
că un film care nu e după o carte de 
Balzac are totuşi aerul unui roman al 
acestuia. Aș spune chiar că lucrul era 
inevitabil: asa, cum, de pildă, hirtia de 
turnesol nu poate decit să se înroșească 
și nimic altceva atunci cînd e cufundată 
în acid, orice operă care vrea să dese- 
neze o frescă socială nu poate ajunge 
(mai mult sau mai putin vizibil, volun- 
tar sau involuntar) decit la uneltele lui 
Balzac. 


@ Aceasta este casa noastră 


(Victor Sokolov, 1974). Un film-dez- 
batere, nu o dată interesant, pentru că 
nu o dată știe să evite schema, sablonu! 
Un om stă în fata unui colectiv a cărui 
conducere a preluat-o. Omul stă, deo- 
camdată, în fața colectivului, nu în 
mijlocul lui, si aceasta e, probabil, 
greșeala omului. Colectivul îl priveşti 
dar — obiectiv — privirea aceasta «din 
atară» nu poate da o imagine in intre 
gime adevărată, nu îngaduie ca omul sa 
fie judecat pină la capăt. Totuși colecti- 
vul îl judecă, si aceasta e, probabil. 
greşeala colectivului. Echilibrul — spune 
filmul — îl asigură numai conștiința 
comună a faptului că omul acela și 
colectivul alcătuiesc de fapt impreună 
o familie. Moment de clarificare şi de 
limpezire la care nu se ajunge cit ai 
bate din palme. 


9 Marele vals 


(Andrew L. Stone, 1972). Specificul 
acestor filme de evocare romantaté a 
vieţii cite unui compozitor (in cazul 
de fata Johann Strauss) este acela că 
oferă publicului larg mirajul pătrunderii 
în intimitatea unei personalități, familia- 
ritatea cu ea. Aura de mister se risi- 
peste: sigur că bărbatul numit Johann 
Strauss rămine în ochii spectatorilor 
un bărbat de excepţie cu o viaţă pe 
măsură, dar pe ecran se mai vede și că 
Strauss jus iubea, și suferea din cind 
în cînd, ridea, se plimba sau fluiera ca 
tot omul. Cina vez acestea toate si 
multe altele (Strauss să nu ne mirăm, 
se şi culca seara, iar dimineaţa se scula 
din pat, da, din pat!) încerci senzaţia 
că priveşti pe gaura cheii. Una din 
marile si nevinovatele (îndeobşte) plă- 
ceri omenești... 


9 si... 

@ Prinţesa (Ake Falek, 1967). Emo- 
tionanta poveste despre cum viata da 
viață: maternitatea salvează o tinără 
temeie de la un sfirșit ce părea sigur. 

@ Muntele azaleelor (producţie a 
studiourilor din R.P. Chineză). Patos 
revoluționar într-o operă-balet defini- 
torie pentru preocupările şi realizările 


cineaștilor chinezi. 

9 Un conac crește in Brooklyn 
(Elia Kazan, 1945). Film cu premize din 
cele mai bune, stricat insă pe parcurs 
și, mai ales în final, prin soluţii suriză- 
toare ce nu pot convinge pe nimeni. 

9 Marile familii (Denis de la Patel- 
lière, 1959). Jean Gabin intr-unul din 
rolurile sale cele mai cunoscute. Film- 
frescă socială. 

@ Zorba grecul (M. Cacoyannis, 

1964). «Best-seller» cinematografic cu 
Anthony Quinn, simpatic, cald, 
generos. L-am văzut cu toţii (iertati-mi 
tonul nervos, de nu știu cite ori, inclu- 
sıv la TV) 
@ Till Eulenspiegel (Gerard Philipe. 
1956). Capriciul unui mare actor care 
a vrut să fie propriul regizor într-un film 
«pentru toți», într-un rol mult visat. O 
copilărie de bun simț. (Incalificabilă 
starea tehnică a copiei prezentate pe 
micul ecran). 

@ inspectorul de poliție (Guy Ha- 
milton, 1964). Peliculă polițistă cu ac- 
cent pe comportarea și psihologiile per- 
sonajelor. Un fel de politism «de ca- 
mera». 

@ Eva si Adam (Horst Brandt, 1973). 
Povestea unui cuplu. Peisaj contempo- 
ran. Dificultăţi inerente, rezolvate prin 
intelegere reciprocă. 

@ Cronica unui bufon (Karel Ze- 
man, 1964). Parodie spirituală semnată 
de un cunoscut maestru al genului. 

e Omul cu pantaloni scurți (Glauce 
Pellegrini, 1958). Melodramă incredibilă, 
atingind perfecțiunea în materie de cli- 
seu lacrimogen. Tin minte că atunci cînd 
a rulat pe piaţă tot omul piingea in sală 
de sărea cămașa de pe dinsul — vorba 
cărții. Si pe mine m-au podidit lacrimile 
acum, cind l-am revăzut — dar de ris 
(nu mă refer la subiectul peliculei, ci la 
tratarea lui). Filmul e cu Alida Valli. Ce 
ar fi dacă am mai vedea, de exemplu, 
si «Le due orfanelle» (citiți: «Cele două 
orfeline»), tot cu Alida Valli, din 1942? 
Vreau să spun că nu ar strica o prelun- 
gire a nu demult incheiatului testival 
de comedie cinematografică pe micul 


ecran... 
Aurel BĂDESCU 


Telespectatorii 
au cuvintul 


“Ani de-a rindul am urmărit cu de- 
osebită plăcere și admirație acel cuplu 
inepuizabil: lurie Darie și Mihaela Istra- 
te. Ei au devenit prietenii copiilor noştri, 
dar si al nostru, al părinților. Am si eu 
o fetiță care, cînd se termina programul, 
mă ruga să învirtesc butonul ca să mai 
apară o dată Mihaela și «lulie Dalie». 
De ce oare nu-i mai vedem? Am scris 
de nenumărate ori la televiziune, dar în 
zadar. Într-un timp se spunea că Mi- 
haela e bolnavă. Am cerut relații și 
despre asta, dar nici un răspuns. Am 
vrea si noi să stim ce se petrece cu ei. 
Bănuim că Mihaela s-a făcut mare, dar 
totuși ne este dor de ea și de desenele 
lui lurie Darie. 


Popa GEORGETA 
str. Muncii 67, Bucureşti. Sector 3 


Redacția pentru tineret a inaugurat cu Un răspuns pentru Ana (sce- 
nariul Tudor Negoiţă) un ciclu de teatru-dezbatere. Cazuri inspirate 
din realitate sînt puse în discuţie in fata telespectatorilor care vor fi 
transformați in co-autori ai episoadelor următoare. Cele şase personaje 
în căutare» adevărului sint interpretate (de la stinga la dreapta) de: 
Maria Ploae, Liviu Manoliu, Dan Condurache, Emil Hossu, Vistrian 


Roman, 


Anca Fusariu. 


Uvertură 
la noua 
stagiune 


Vacanţa Cinematecii noastre 
s-a încheiat, dar ea a lost 
nem activă, bogată în planuri le- 
A gate de repertoriul stagiunii 
75-76. Despre ea ne-a vorbit 
| directorul Arhivei de filme, 
H. Dona. 

Cele 500 de titluri ce vor 
alcătui repertoriul viitoarei stagiuni — din- 
tre care cca. 200 inedite — sint grupate, 
ca şi in alti ani, pe capitole mari ca: «isto- 
ria cinematografului», «Genuri si specii», 
«Cicluri tematice», «Profiluri de regizori şi 
de actori». În cadrul acestor cicluri citeva 
teme se anunţă foarte interesante: «Copiii 
ne privesc», «Ipostaze ale eroismului, cu- 
rajului, spiritului de aventură» și «Trilogii 
cinematografice». Unor filme celebre avind 
ca subiect copilăria frustrată, cum ar fi 
Sciuscia, Hoţii de biciclete, Copiii ne 
privesc (De Sica), Los olvidados (Bufiuel) 
Louisiana Story (Flaherty), Cele 400 de 
lovituri (Truffaut), Drumul vieții (Ekk), 
Copilăria lui Ivan (Tarkovski), li se adaugă 
si contribuţii românești la inseninarea ta- 
bloului: A fost prietenul meu (A. Blaier) 
si Nufărul roșu (G. Tobias). Eroismul si 
curajul, spiritul de aventură (nu întotdeauna 
în formele lor cele mai nobile stimulate de 
unele producti comerciale) işi vor gâsi 
ilustrarea cinematografică in opere selec- 
tate cu grijă de către Cinemateca noastră, 
alcătuind un program itinerant, moral și 
estetic pentru tinărul spectator: «Soarta 
unui om, Canalul, Tarcul, Un condam- 
nat la moarte a evadat, Drumul spre 
stele, Ceapaev, Duminică ta ora 6, ca 
să nu amintim decit citeva. 

Dintre trilogiile celebre pe care le vom 
putea urmări în acest an la Cinematecă, nu 
lipsesc operele unor mari regizori contem- 
porani cum ar fi Bergman, Kurosawa, Anto- 
nioni, Wajda, Bresson sau Truffaut, dar si 
clasici ca Pudovkin, Hawks, Pagnol. 

Un capitol din ciclul «Genuri si specii» 
va fi consacrat filmului istoric românesc, 
incepind cu Războiul pentru Indepen- 
dență, trecind prin Haiducii lui Igiroşeanu 
ca să reluăm firul, după trei decenii, cu 
Valurile Dunării, cu Setea, cu Tudor, 
sau cu trilogia avind ca uvertură Dacii, pina 
ajungem la filmul politic de actuală dezba- 
tere Puterea și Adevărul, Facerea lumii. 

«Genurile» vor cuprinde și antologii ce- 
lebre — dintre care unele reluări ale vechi- 
lor succese ca Virsta de aur a comediei 
sau Ridem cu Stan si Bran, dar si foarte 
multe filme inedite, de mare interes pentru 
cultura noastră cinematografică, cum ar fi 
antologia filmului clasic suedez, antologia 
filmului italian, o «nastere a cinematogra- 
tului» realizată de francezi, o istorie a cine- 
matografului datorită cehilor, alta sovietici- 
lor, vechi filme franceze, un program de 
«primitivi» americani, o culegere din fil- 
mele Marilynei Monroe. 

Am lăsat la urmă ciclul de rezistență al 
stagiunii, «80 de ani de cinema în 80 de 
filme», alcătuit de către colegii noștri critici, 
istorici de film, de la Cinematecă. 

Cele 109 programe propuse sint fie gru- 
pate pe ţări, fie pe perioade istorice sau pe 
autori, ca de exemplu: Programul Lumiére, 
Programul filmului francez de avangardă, 
Programul rus de filme din perioada 1908— 
1918, ori selecţii antologice din opera lui 
Griffith, Chaplin, Keaton, Stroheim, Eisen- 
stein, Dovjenko, Ford, Bergman, Buñuel, 
Fellini, Antonioni, Visconti, Resnais, etc., 
etc. Antologia încearcă să cuprindă etapele 
cele mai semnificative pe care le-a parcurs 
în cele 8 decenii de existenţă, istoria cine- 
matografului. O selecţie de mari proporţii 
si ambiţii critice care va constitui desigur 
obiectul unei analize separate în cadrul 
rubricii noastre. 

Interesant şi cu totul inedit se anunţă 
programul intitulat «Cinematograful latino- 
american», bazat pe schimburi de filme 
dintre Cinemateca noastră și alte cinema- 
teci. Foarte așteptate medalioanele unor 
personalități cinematografice ca Alain 
Resnais, King Vidor, Kobayashi, Karel 
Kachyna, Lev Kulesov, Ester Sub, Vin- 
cente Minnelli, Victor Iliu. 

Dintre profilurile de actori retinem pe cel 
al Marilynei Monroe cu o filmografie 
aproape completă, Boris Karloff, Inno- 
kenti Smoktunovski, Jana Brejchova, 
Stefan Ciobotărașu. 

Citeva retrospective: Filmul documen- 
tar englez, Cinematografia suedeză de 
la origine pină azi, o retrospectivă a filmului 
cubanez sau a filmului spaniol contem- 
poran, un panoramic asupra cinemato- 
grafului italian contemporan sint ma- 
nifestări de mare interes cultural organi- 
zate de Cinemateca noastră pe bază de 
reciprocitate cu alte arhive din Jume. 


Alice MĂNOIU 
21 


Documentar 


Cu arta despre arta 
(Henri Catargi) 


` Omul 
care 
creeaza 


Henri Catargi 


Toată lumea face de la un timp docu- 
mentare de artă, dar puţini sint cei care le 
fac bine. Printre aceștia, la loc de frunte, 
este Mirel lliesiu, mai ales cind se află 
intr-o companie de talia lui Dan Hăulică 
şi Doru Segal, inspirați de o operă atit de 
originală cum e pictura lui H. Catargi 
in acord cu fluxul larg, ca o incantatie de o 
aleasă ţinută, al comentariului lui Dan Hău- 
lică, regizorul si operatorul intră cu aparatul 
în sălile expoziţiei Catargi, precum Alain 
Resnais in penumbra lungilor coridoare 
de la Marienbad. Autorii detectează astfel 
atmosfera și reperele caracteristice ale 
tablourilor, «tandretea imediatului si drep- 
tatea implacabilă a gindului care ordonează 
şi construieşte». Pentru Mirel llieşiu şi 
Doru Segal, documentarul de artă nu este 
o inşiruire de tablouri filmate în ambiante 
neutre. Pinzele fac, in viziunea lor, corp 
comun cu spaţiul înconjurător, la fel cum 
reportajul pe marginea evenimentului se 
îmbină cu exegeza de specialitate a opere- 
lor. La început apar pereţii albi, imaculati, 
ai expoziţiei, asteptind tablourile, prezența 
omului care dă viaţă si sens universului. 
Este ideea pe care autorii documentarului 
o finalizează pătrunzind, în ultima secvenţă 
a filmului, în atelierul pictorului, descope- 
rindu-l pe acesta, taciturn, dar transfigurat 
de gind, in fata sevaletului. 


Regia si scenariul: Mire! /liesiu. Imaginea: 
Doru Segal. Comentariul: Dan Hâulică. Redactor: 
Marion Ciobanu. Aranjamentul muzical: Theo- 
dor Mitache 


$a nu-ţi faci chip 


cioplit 


Invazia de filme «de artă» și etnogratice 
face să treacă uneori rampa improvizații 
cum este filmul de faţă. Preferind să se 
incadreze parcă unei mișcări inertiale, in 
loc să-și exerseze energiile proaspete in 


telex Sahia 


Moment festiv 
si de lucru 


@ La 30 septembrie, studioul nostru a 
predat difuzării cel de al 154-lea film din 
producţia anului curent. Pină la 1 decem- 
brie, cind se vor implini 25 de ani de la 
înființarea Studioului «Sahia», planul 
anual va fi în întregime realizat. Angaja- 
ment solemn al colectivului nostru! 
@ in colaborare cu Asociaţia cine- 
astilor, se va organiza în holul Casei 
filmului o expoziţie cu afişe, fotografii 
de lucru, diplome și trofee obţinute de 
documentaristi in sfertul de secol pe 
care-l implinim. Cu același prilej, va 
avea loc un simpozion, cu comunicări 
privind filmul ştiinţific românesc. @ În 
suita acestor momente festive, vor fi 
declaraţi «Veterani ai studioului» crea- 
torii si tehnicienii care timp de peste 


reportajul de actualitate sau anchete sociale 
din care n-am mai văzut demult niciuna 
la studioul «Sahia», tinărul Eugen Gheor- 
ghiu se grăbeşte spre pictura bisericească 
a secolului XVII. Cauza căreia i se dedică 
noul amator de artă nu e deloc onorată 
de comentariul primitiv cu care ne gratu- 
lează («contestind aspectul mistic al pro- 
blemei, nu-l putem trece cu vederea nici 
pe cel artistic»), în absenţa oricărei observa- 
tii originale, al oricărui simţ al ritmului, ca 
să nu mai vorbim de respectul pentru timpul 
de care dispunem. 


Regia si scenariul: Eugen. Gheorghiu 
Imaginea: Eugen Lupu. Redactor: Viorel Bindea 
Aranjamentul muzical: Theodor Mitache 


La porțile frumosului 


Film etnografic pe linia de plutire, corect 
şi instructiv, despre o tesatoare de covoare 
renumită, Maria Spiridon din Avrig si un 
mare meşter al crestăturilor în lemn, Nicolae 
Cernat din Sugar. 


Regia și scenariul: Maria Săpătoru. Imaginea: 
Grigore Corpăcescu. Redactor: Georgeta Metianu 
Aranjamentul muzical: Eugen Popescu 


Zidurile au amintiri | 


Pompiliul Gilmeanu lipsea pină acum 
din detașamentul din ce în ce mai numeros 
al autorilor de filme «de artă», etnografice 
şi monografice. lată-l producindu-se, furios 
patetic: «buldozerele mușcă din zidurile 
istoriei», zice autorul fatidic, infatisind 
demolari pentru noi construcţii la Tirgo- 
vişte. Singurul motiv de resemnare e că 
niciunul dintre numele de rezonanţă istorică 
sau culturală care puteau fi citate în această 
monografie haotică nu este omis. Filmul 
se ocupă concomitent, paralel şi mai ales 
incrucişat de toate secolele, de istorie, 
literatura şi industrie, de medicină, arhitec- 
tură şi pictură, de problemele edilitare, de 
teatru şi de o ghiulea de tun rămasă într-un 
zid. 


Regia și scenariul: Pompiliu Gilmeanu. Ima- 
ginea: Horia Bolboceanu. Redactor: Petru Jaleş 
Aranjamentul muzical: Eugen Popescu 


40 de ani au adus o contribuţie deosebită 
la realizarea filmelor documentare, știin- 
tifice şi a jurnalelor, cinematografice. 
@ In colaborare cu Uniunea sindicatelor 
din învățămint, știință si cultură, va fi 
organizată cea de a şaptea ediţie, jubi- 
liară, a Concursului anual de calitate. 
Premiul de calitate al publicului va fi 
acordat cu ocazia Săptăminii filmului 
documentar şi ştiinţific organizată, prin 
tradiţie, la Craiova, Galaţi şi Bucureşti, 
precum si la Tirgoviste si Brasov, pen- 
tru prima dată e Grupele de creaţie ale 
studioului lucrează, sperăm, cu spor, 
la un plan tematic de perspectivă pri- 
vind educația patriotică a tineretului. 
@ În privința realizării acestui plan, ne 
încurajează faptul că am răspuns pre- 
zent si în cadrul acţiunilor de intimpi- 
nare a Congresului U.T.C. si a Confe- 
rintei U.A.S.C.R. Dovadă, filmele Măr- 
turii pentru viitor de Nicolae Cabel și 
Costineşti de Ada Pistiner. e Pentru 
1976, se află de pe acum în lucru docu- 
mentarele Munţii Retezat de Maria 


Seri 
in 


Prima zi de scoala 


a Mihaelei 


In productia Studioului «Animafilm» exis- 
tă şi seriale care se justifică. Mai mult, 
putem cita unul sau două in realizarea 
cărora se remarcă progrese. Astfel Mihaela 
gratioasa şi fragilă, din serialul lui Nell 
Cobar pentru copii, pare să fi căpătat un 
plus de vivacitate. Dacă unele episoade 
precedente ne atrăgeau mai mult prin 
desenul si culorile agreabile si mai putin 
prin aventura uneori artificioasă (de pildă, 
căutarea polenului de pe aripile unui fluture 
in curcubeul de pe cer), noul episod, 
oferit micilor spectatori o data cu deschide- 
rea scolilor, este mai consistent prin subiect 
mai riguros in scenarizare, mai precis in 
demersul său instructiv. În prima zi de 
școală, Mihaela se imbarcă pe aripile unui 
cocostirc cu care călătorește prin ţările 
numite a, b şi c. În tara literei a există 
aeroporturi, avioane, automobile, antene, 
autobuze, albine, acordeoane și multe 
exclamatii aaa! Aceste familii de obiecte si 
ființe formează adevărate colonii vivante, 
micro-paradisuri in care sintem totdea 
una bineveniti, chiar dacă sărim, de pildă, 
din balonul in care ni se oferă banane in 
jetul de apă al unei balene. Cu fiecare 
moment intregit dramaturgic şi coerent, 


Efecte... și cauze 


Uneori se poate ajunge la consecinţe 
fatale datorită mutării întimplătoare sau 
abuzive, dintr-o secţie în alta, a unor munci- 
tori fără calificarea necesară sau fără să 
fie apți din punct de vedere fizic pentru 
noul şi pasagerul loc de muncă. interesante, 
ca intotdeauna, ambiantele industriale sur- 
prinse fără idei preconcepute, fără a se 
trece peste vechile instalaţii, cu roti imense 
si dispozitive sofisticate — o neașteptată 
perspectivă asupra trecutului nostru indus 
trial, aducind o notă familiară și chiar un 
zimbet tandru acolo unde ne putea astepta 
uniformul si răceala. 


Regia: Pilt Popescu si lon Stanciu. Scenariul: 
Gh. Ghenu, Petre Lișcu, Pitt Popescu. imaginea: 
Dan Miculescu, Bogdan Silvestru. Film realizat la 
cererea Centralei de prelucrare a lemnului — Bucu 
resti. 


După o noapte 


pierdută 


După o noapte pierdută se pot spune 
multe. De exemplu: «Am un cap de patru 
locuri» sau alte «formulări» ca în filmele 
«artistice». 


Săpătoru, Locomotiva de Al. Gaspar, 
Între Anina si Oraviţa de Mirel Iliesiu 
şi Cursa de probă de Pompiliu Gil- 
meanu. 


Aristide MOLDOVAN 


telex Animafilm 


Laudă patriei 


Animind desene si laviuri ale lui Nico- 
lae Grigorescu, regizoarea Felicia Pu- 
ran va realiza imagini ale luptei eroice 
purtate de armata română in războiul 
pentru independenţă, imagini văzute de 
marele nostru pictor. Filmul se va inti- 
tula: Laudă Patriei. 


@Universitatea din Lund (Suedia) a 


cu o idee simpla, dar inteligent nuantata 
(noii şcolari sint solicitati să identifice 
singuri denumirile care incep cu aceeași 
literă), didactic, cu discreţie și farmec, 
serialul lui Nell Cobar a atins un grad exem- 
plar de clarificare a formulei si mijloacelor. 


Regia, scenariul si desenele: Nel! Cobar 


Clătite cu surprize 


Alături de Mihaela, un alt personaj de 
serial cu soartă privilegiată este Bălănel. 
De specie căţel, Bălănel e chiar mai rasfatat 
decit fetița cu trotineta, bucurindu-se pe 
rind de atenţia mai multor stăpini. E, deci, 
un serial care a trecut prin mina mai multor 
realizatori. Bălănel pare însă în culmea 
fericirii tocmai in episodul de fata, pentru că 
Eduard Sasu nu se ambiţionează să facă din 
el dulău de stină, nu-l alungă pe drumuri de 
munte, să se ia la intrecere cu lupii şi, in 
genere, nu-l terorizează cu clișee legendare. 
Frate bun cu arghezianul Zdreanta, Bălănel 
răsuflă ușurat că i s-a intuit, în fine, genul, 
și se simte de minune în această fabulă de 
curte, casnică, in compania prietenilor sau 
rivalilor săi tradiţionali, pisoii. Originală 
simbioză de umor mecanic si tandru. 


Regia si scenariul: Eduard Sasu. 


Anca Barbu 


Imaginea: 


Sugestii 


pentru 
scenariști 


Şi Pitt Popescu vrea să ne spună multe 
in filmul său care poartă titlul de mai sus, 
dar izbutește să ne comunice cite ceva 
doar cînd își amintește că face un film uti- 
litar şi că nu e cazul să folosească limbajul 
«artistic». Dar isi amintește destul de rar. 


Regia: Pitt Popescu şi lon Stanciu. Scenariul: 
Gh. Ghenu, lon Tanase, Pitt Popescu. Imaginea: 
Dan Miculescu, Bogdan Silvestru. Film realizat la 
cererea Centralei de prelucrare a lemnului — Bucu 
resti. 


Pentru un fum 


de țigară 


Cind un pom cade peste șase oameni 
care trăgeau un fum de țigară la margine 
de drum, pe un șantier forestier, nu se 
intimplă miracolul pe care l-am dori, ca 
toţi să rămină nevătămaţi. Filmul consem- 
nează: trei dintre cei șase se salvează, doi 
sint grav răniţi iar unul moare. Şi filmul 
reamintește, astfel, că acele măsuri de pro- 
tectie afişate la locurile de muncă sint sem- 
nale de alarmă care se cer respectate. 


Regia: Aurel Miheles. Scenariul: Aurel Miheles, 
Petre Lișcu. Imaginea: Stefan Horvath. Film reali- 
zat la cererea Trustului de construcții pentru eco- 
nomia forestieră şi a materialelor de construcții — 
Braşov. 


Vai. S. DELEANU 


organizat pentru luna decembrie o Gală 
internațională a filmului de animaţie, 
la care studioul nostru va participa cu 
11 filme. Datorită cotei plastice veriti- 
cate a filmelor românești, ni s-a rezer- 
vat pentru expunerea desenelor un pe- 
rete de 100 m.p. 


«Pe platoul de filmare sint stinse lumi- 
nile, cu excepția unui reflector proiectat 
pe un ecran de sticlă. Acolo, concentrat 
si nervos, pictează Sabin Bălașa into- 
vărăşit doar de muzica lui Bach care ii 
dă, paradoxal, și ritm gi linişte. Este o 
ipoteză a muzicii născătoare și de alt- 
fel de frumos decit cel auditiv 


După un episod experimental reușit, 
s-a lansat în producţie un film serial 
pentru copiii cei mai mici: Hap, Lap si 
Jap. Toate cele 13 episoade vor fi in- 
cheiate in anul 1976. Garantia termenu- 
lui si a calității ne-o dă colectivul de rea- 
lizatori: Victor Antonescu, Eduard 
Sasul Artin Badea si Zaharia Buzea. 


Lucia OLTEANU 


filmul romanesc 


peste hotare 
Pe BR SS EE I A eri FT 


Confirmari 


Un succes major 


In cadrul festivalului «Premiul 
international Mercurio d'Oro» 
care a avut loc la Venetia (in sep- 
tembrie), scurt-metrajul romanesc 
Simfonie in Re-Major de lon 
Visu a fost distins cu medalia de 
argint. Este o confirmare a calitati- 
lor acestui reportaj, de o factură 
lirică, făcut la şantierul hidrocentra- 
lei de la Rogojelu. Pastel industrial, 
punct de vedere inedit asupra 
formelor și mişcării unui şantier, 
«Simfonie In Re-Major» primește 
o  binemeritată apreciere inter- 
națională. Felicitări. 


Două vedete 


Filmul documentar Tenis, tenis, 
tenis regizat de Erwin Szekler 
şi avind ca protagoniști primele 
rachete ale României — lon Ţiriac 
și lie Năstase—a fost selecționat 
pentru a participa la festivalul in- 
ternational al filmului sportiv de 
la Oberhausen (R.F.G.), care are 
loc între 26—30 octombrie. 


Film și știință 


Ferite și magnetism de Doru 
Chesu si Oteldria la ora ciber- 
neticii de Zoltan Terner sint docu- 
mentarele care au reprezentat 
România la festivalul national ‘cu 
participare internațională) al filme- 
lor tehnice, științifice si instructive 
de la Pardubice (Cehoslovacia) 
între 20—24 octombrie. 


Meșterul Manole 


Pentru Festivalul international al 
filmului de scurt metraj de la Nyon 
(Elveţia), de la sfirsitul lui octom- 
brie, Studioul Animafilm a trimis 
filmul Marea Zidire de lon 
Truică, povestire în imagini a stra- 
vechii balade și legende a mesteru- 
lui Manole. 


Zimbete și risete 


Ultimele succese ale animației 
românești — Intermezzo pentru 
o dragoste eternă de lon Po- 
pescu-Gopo și D-ale organigra- 
mei de Matty Aslan — filme deja 
consacrate de participări şi premii 
internaţionale, au fost selecționate 
pentru a reprezenta tara noastră 
la Festivalul international al 
filmului comic și de animaţie de 
la Luca, Italia (29 octombrie—2 
noiembrie). 


Trio 


Simfonie in Re Major de lon 
Visu, Histria, Heracleea si le- 
bedele de lon Bostan si Bucu- 
resti '72 de Eugenia Gutu au fost 
cele trei participante din partea 
studioului Al. Sahia la Festivalul 
filmului de scurt metraj de la Plov- 
div— Bulgaria, intre9 si 12 octom- 
brie. 


Poeme animate 


Două filme de animaţie pe 
teme clasice — Icar de Mihai 
Bădică si Marea zidire de lon 
Truică au reprezentat studioul 
Animafilm la Săptămina interna- 
țională a filmului de la Manheim, 
R.F.G., între 6—11 octombrie. Ade- 
vărate metafore plastice ale unor 
poveşti filozofice, filmele s-au 
bucurat atit de aprecierea publicu- 
lui, cît si de cea a criticii de specia- 
litate. 


vorbirea noastră cea din toate filmele 


Vorba 


multă, 


sărăcia ...filmului 


Cred că ajunge 
pentru astăzi! 


Recunosc că a stabili sarcini priori- 
tare ale dialogului de film, în funcţie de 
genurile cinematografice abordate, 
poate să pară o încercare nesăbuită. 
Familiile de filme au, fiecare, legile, 
dificultăţile și pretenţiile lor, adevăr ce 
nu se află prea departe de zicala «fie- 
care pasăre pe limba ei piere». Respin- 
gerea gestului de a contura ierarhic 
filme nu poate atrage însă, după sine, 
anularea oricărei încercări de a admite 
că totuși există cazuri în care cuvintul 
este pus la probe mai dure decit în altele. 


Ce fel de eroi dorim? 


Ancheta noastră din numărul 7/1975, 
«Cinematografia noastră intr-un moment im- 
portant», în care solicitam răspunsurile publi- 
cului, ne-a adus un bogat «curier» din care se- 
lectionam astăzi acele scrisori care pun în cen- 
trul interesului lor problema eroilor filmelor 
noastre. 

@ «...Se discută mult și totuși pe ecranele 
noastre întirzie să apară omul nostru simplu 
care, după ce muncește, vine acasă și are de 
făcut fata infinitatii de probleme ridicate de 
copiii săi... omul simplu care are și el trăirile 
lui shakespeariene şi care vorbește despre 
ele ca un adolescent; omul simplu care 
socotește că in viaţă e preferabil să alegi 
alte drumuri decit auritul drum de mijloc... În 
plus, nu împărtășesc punctul de vedere al 
lui Sergiu Nicolaescu (din acea anchetă a 
dumneavoastră) căruia personajele din 
«Filip...» si “/lustrate...» i se par «lipsite de 
exemplaritate caractere moi, echivoce, chiar 
slabe». Efectuati un sondaj în rindurile 
tinerilor de aceeași virstă cu personajele 
acestor filme si veţi constata că sint destui 
nedumeriti, care nu înțeleg viata, nu știu 
de unde să-nceapă, pentru că școala iti 
dă cunoștințe dar nu și experienţa vieţii. Ce 
s-ar intimpla dacă pe ecran ar apărea un 
tinăr de 20 de ani cu caracterul perfect 
consolidat, cu siguranța omului de 40 de ani? 
Apoi, eu cred că din greșeli învăţăm cam tot 
atit cit din exemplaritate, avem chiar toate 
șansele să ne găsim singuri drumul... Eu 
cred că se impune ca tovarăşii cineasti să 


Spectatori, nu fiţi numai 


Mi se pare, bunăoară, că intr-o creaţie 
structurată după legile peliculelor poli- 
tiste, ai căror eroi nu au prea mult timp 
să se recomande, într-un astfel de film, 
în sarcina dialogului cad sarcini grele. 
O replică trebuie să lucreze cit şapte. 
Aici, vorba multă poate să însemne nu 
numai sărăcia omului, ci și viata lui. 
lar cuvintul nerostit la timp tot viata 
înseamnă, după cum cel semănat la in- 
timplare poate arunca in aer misterul 
tilmului. In filmele lui Sergiu Nicolaescu 
si Titus Popovici «Cu mîinile curate». 


coboare 4nai des printre oamenii simpli si 
să-și formeze despre ei o părere justă, la 
obiect, fie și sacrificind unele teoretizări 
prea minutioase... Sper că realizatorii viitoa- 
relor filme românești vor înțelege că «e imo- 
ral să nu faci atit de bine pe cit poţi face». 
(Mihaela Boldeanu, str. Lupeni nr. 3 — 
Galaţi) 

9 «...Nu sint de acord cu ideea că filmele 
noastre ar fi propus personaje cu «caractere 
moi, echivoce, chiar slabe». Mă miră aceas- 
tă afirmatie, mai ales cind este făcută in 
legătură cu Filip cel bun, al cărui personaj nu 
mi se pare deloc echivoc şi care a stirnit 
nenumărate discuţii în rindul spectatorilor, 
un film, deci, care nu a trecut «ca pe 
stradă»... Și la urma urmei, ce este atit de 
rău în a surprinde un personaj pe stradă? 
Trebuie oare, pentru a deveni un erou, ca 
omul să fie așezat într-un muzeu?... Avem 
nevoie de eroi, dar de eroi verosimili! 
Oricum, trebuie ținut seama, cred eu, si de 
conștiința spectatorului care a evoluat in 
asa fel încit nu mai are nevoie de perso- 
naje năucitoare pentru a sesiza anumite tră- 
sături de caracter. Şi încă o dată (cu riscul 
de a debita un pleonasm), avem nevoie de 
filme care să facă educaţie cetateneasca cu 
artă, cu a şaptea artă». (Cristina Salup — 
Constanţa); 

@ «...În ancheta dumneavoastră, Sergiu 
Nicolaescu dă sugestii admirabile realizato- 
rilor noştri pentru a crea filme puternice, cu 
eroi puternici, care să reflecte în acţiunile 
lor procesul revoluționar din România; și eu 
cred că ne sint necesare «filme de far» care 
să afecteze sensibilitatea publicului şi «să 
determine mutații în conștiința spectatori- 


«Ultimul cartuș», eroii execută un 
adevărat slalom printre replici şi sugestii 
cinematografice, cuvintul avind darul, 
de cele mai multe ori, de a tine cumpănă 
tensiunii conţinute de acţiune. Comi- 
sarul Roman pune capăt unei discuții, 
ce se dovedește inutilă, cu o propozi- 
tiune scurtă, rostogolită morocănos de 
Ilarion Ciobanu: «să ne lase domnule 
în pace». Băieţii antrenați într-o încăie- 
rare ce se anunţă a lua proporţii nedorite 
sint potoliti pe un ton de complicitate 
hitră: «Cred că ajunge pentru astăzi». 
Pentru a ieşi el însuşi din încurcături, 
din situațiile amenințătoare, același 
comisar Roman folosește tactica dia- 
logului anihilant tocmai prin discordanta 
dintre intensitatea psihologică a scenei 
si tonul de muștruluială amicală. Adver- 
sarii pot fi intimidati si cu cuvinte min- 
giietoare, aaca este cazul. Cei doi ban- 
diti din clanul lui Jean Constantin sint 
descumpăniți la auzul acestui neastep- 
tat — pentru ei — «Ce-i băieţi, ce-i cu 
cutitele astea? Lăsaţi-vă de prostii». 
Omul care a învățat meseria de comisar 
din mers cunoaște prețul timpului. 
Replicile sale nu sint nici explicative, 
nici interogative, ci strict funcționale. 
Unda de umor care le însoțește, uneori, 
are şi un rost dramaturgic precis. Des- 
pre oamenii lui Semaca, trimişi in 
mănăstire drept iscoade și incăpuţi pe 
miinile lui Roman care îi trinteste, la 
propriu, cu capul de pereți, ni se comu- 
nică, lapidar, «că sint spovediti». Ironia, 
gluma, vorba de duh nu sint folosite 
in sine, ci, de cele mai multe ori, ele 
anunţă o nouă situaţie. Ernest Maftei 
nu-i spune într-o doară lui Ilarion Cio- 
banu, «din încurcătura asta te poate 
scăpa numai bunul și dreptul dumne- 
zeu»; imediat, se face trecerea la episo- 
dul «mănăstirii». Unelte cu puteri spo- 
rite se dovedesc cuvintele filmelor care 
ne tin cu sufletul la gură; cu condiţia 
de a fi puse la treabă la timpul potrivit. 


Magda MIHĂILESCU 


spectatori! 


lor». Doresc asemenea filme care să aibă o 
putere de sugestie atit de mare incit să im- 
pună anumite modele și comportamente de 
viata spectatorului nostru, adică filme care 
să aibă forța de a modela.» (lonel Giurcă, 
str. Cetăţii nr. 9 — Alba lulia) 

@ «...Mă uitam la «Ai greșit, inimă...», 
acest film mexican submediocru si nu-mi 
venea să cred ochilor. Oare cu ce scop se 
dau asemenea produse? Şi oare se poate 
concepe acceptarea unui asemenea film de 
către tineretul nostru? Film în care munci- 
torul se rezumă la un sărăntoc mizerabil, în 
care femeia reprezintă doar o bucăţică de 
carne semigoală, film în care se concen- 
trează prostul gust cu lacrimile unei dulce- 
gării stoarse fără scrupule...» (Maria-Vic- 
ria Torok, str. 23 August nr. 23 — Viseul de 
Sus, jud. Maramures). 


In citeva v e 


lon Sindelar — Arad; Publicind cele ci- 
teva rinduri din ceea ce ne-ati scris despre 
«Zidul», nu am dorit să vă deformăm opinia. 
Niciodată nu am primit de la cititorii noștri 
asemenea imputări. Dar necesități de spaţiu 
ne cer sa selectionam mai sever, cit mai con- 
cis, din scrisorile corespondențior nostri. 
Cele citeva rinduri alese ni s-au părut esen- 
tiale pentru buna apreciere a filmului de 
către dumneavoastră. V-a supărat că am 
reținut esentialul? Așteptăm cu sincer in- 
teres și prietenie să ne scrieţi și în viitor. 

Maria Gaţu — Corod, jud. Galaţi: V-am 
răspuns personal pe această adresă. Pri- 
mit scrisoarea înapoi, adresantul necu- 
noscut. 


Bas 


‘ 
Coperta l-a: În avanpremieră, 
cinci filme românești aflate in | 
ultimele faze de lucru: «Zile fier- 
binti». Scenariul: Francisc Mun- 
teanu. Regia: Sergiu Nicolaescu. 
«Zodia Leului». Scenariul: Mih- 
nea Gheorghiu. Regia: Dan Pita. 
«Oraşul văzut de sus». Scena- 
riul: Dumitru Solomon și Marcel 
Păruş. Regia: Lucian Bratu (pre- | 
miera în noiembrie). «Cursa» | 
Scenariul: Timotei Ursu. Regia: | 
Mircea Daneliuc. «Dincolo de | 
pod». Scenariul și regia: Mircea 
Veroiu. 


Foto: A. MIHAILOPOL 


d. 


CINEMA, Piaţa Scinteii nr. 1, Bucuresti 


Exemplarul 5 lei 


41017 


Cititorii din străinătate 


pot face abonamente adresindu-se întreprinderii 


Anul XII (154) 
București 
octombrie 1975 


Redactor şef 


Ecaterina Oproiu 


Prezentarea artistică: 
Anamaria Smighelschi 


Romprestfilatelia — Serviciul import-export presă 
Bucuresti, Calea Griviței nr. 64—66 P.O.B.-Box 2201 


Prezentarea grafică: 
loana Moise 


Tiparul executat la 
Combinatul poligrafic 


«Casa Scinteii» — Bucureşti 


nr. 
Anul XIII (155) 


i ne 
ha 


Revistă a Consiliului 
Culturii și Educaţiei Socialiste 
Bucuresti — noiembrie — 1975 


~~, 
2 


a 
oy tat 


«Este necesar ca in cit mai multe lucrări artistice de înaltă ținută tineretul patriei să se 
recunoască, să-şi regăsească viata, idealurile şi aspiraţiile sale revoluționare». 


Nicolae CEAUŞESCU 


Au luat cuvintul 


in ordinea intrării în discuţie: 


Aurel Botezan, jurist, 39 ani 

Angela Fotea, muncitoare 

loan Feriu, membru al cineclubului 
«Siderurgistul», 27 ani 

Liviu lacoboni, laminorist, secretar 
al Comitetului U.T.C. al Combina- 
tului siderurgic, 26 ani 

Nicolae Mărculescu, maistru prin- 
cipal, Erou al Muncii Socialiste, 
45 ani 

Constantin Donici, bobinator, 26 ani 

Emmeric Horovitz, director al Între- 
prinderii cinematografice județene 

Radu Paul, lăcătuș, 22 ani 

lacob Birlădeanu, laminator, 23 ani 

losif Cusniriuc, laminator, 23 ani 

Angela Palaghiu, elevă, membră a 
cineclubului 

Lucia Coman, muncitoare 

Liviu Leca, lăcătuș, 23 ani 

Ovidiu Balog, administrator-coordo- 
nator al cinematografelor din Hu- 
nedoara, 35 ani 

Catinca Busuioc, bibliotecară 


Aurei Botezan: Există două categorii de 
cetăţeni care vizionează filmele mai des: 
tinerii sub 25 de ani si cetățenii de peste 
45—50 de ani. Eu vorbesc de situația de 
aici, de la Hunedoara. Oamenii mai mult sau 
mai putin tineri, între 25 şi 50 de ani, cum e 
si cazul meu, merg la filme mult mai rar. 
Cauzele sint multiple. In primul rind, faptul 
că la această virstă omul dă cel mai mult 
societăţii, din punct de vedere productiv, 
face efortul material cel mai mare și totodată 
e dator să pornească si familia pe fagasu! 
dorit. 


2 


‘Masa rotunda a revistei „Cinema“ 
la clubul ,,Siderurgistul“ 
din Hunedoara. Clubul 

unui Combinat cu 4.000 


de tineri 


Cinema: Cei mai mulți dintre 
dumneavoastră ati fost dimineața în 
schimb, la Combinatul siderurgic, apoi 
ati vizionat un film, în cadrul pregătiri- 
lor pentru discuția noastră. Multumin 
du-vă pentru acest tur de forță, pentru 
prezența dumneavoastră, după o zi 
atît de plină, la această masă rotundă 
a revistei «Cinema», organizată în co- 
laborare cu Întreprinderea cinemato- 
grafică a judeţului Hunedoara; 

multumind Comitetului municipal de 
partid, Comitetului municipal pentru 
cultură si educație socialistă, Comite- 
tului U.T.C. al Combinatului siderur- 
gic și conducerii Clubului dumneavoas- 
tră, pentru sprijin si bunăvoință, 

vă propunem să pornim discuția 
chiar de la economia de timp a acestei 
zile, o zi oarecum obișnuită pentru 
dumneavoastră. 


@ Ce loc ocupă filmul în programul, 
printre preferinţele, in viata dumnea- 
voastra? 


@ Cit de des mergeti la cinema? 
en ©» es Re er ee 


Sentimentul 


că iti apartii 


Angela Fotea: Eu n-am decit 20 de ani, 
dar mă gindesc că si dacă o să am 35 sau 45 
o să găsesc timp să merg să văd un film. 
Cu toate că am anumite preferinţe, iar la noi 
nu sint decit trei săli și filmele se schimbă 
o dată la trei zile, nu trece o săptămină să 
nu văd un film. Poate și pentru că sint 
femeie și imi plac filmele care te emotio- 


Tinerii: er 


nează putin, le caut, mă duc la cinema și 
nu mă mulțumesc cu televizorul. 


loan Feriu: Tot o contra-replică. Am 
peste 25 de ani și nu cred că dacă ai familie 
nu te mai poți duce la film. După orele de 
muncă, filmul este pentru oricine o necesita- 
te obiectivă, o destindere și nu numai. Omul 
da, cum spunea tovarășul, in orele de mun- 
că, mai mult sau mai putin societăţii, dar 
"i aceeaşi proporție simte nevoia să-și 
dea si siesi ceva. Acest ceva, care este 
filmul sau altă formă de delectare spirituală, 
iti permite apoi să dai societăţii mai mult si 
totodată iti creează acel echilibru, acea 
senzație că îți apartii. 

Liviu lacoboni: Noi avem peste 4 000 
de tineri în cadrul combinatului și majorita- 
tea sint cu școli profesionale absolvite, 
iar o parte dintre ei frecventează alte școli, 
he la liceul seral, fie la institutul de sub- 
ingineri, fie la școala profesională serală. 
Timpul care rămine este foarte puţin. Pot 
să spun că majorităţii tinerilor din Hune- 
doara le place să meargă la film, dar se ridi- 
că tocmai această problemă a timpului, a 
dispozitiei care iti mai rămine după orele 
de muncă şi alte obligaţii să mergi la cinema. 
Mai ales că se mai ridică si altă problemă, 
aceea a confortului cu care ne tentează 
sau nu sălile din orasul nostru. În cadrul 
municipiului Hunedoara, există citeva săli 
cu aparate de proiecție, aflate la clubu- 
rile întreprinderilor și la casa de cultură, 
insă ele nu oferă un confort corespunzător 
vizionării unui spectacol în bune condiţii. 
Un pic dacă te-ai mișcat, scaunul scirtiie, 
cineva care e foarte atent să vadă filmul 
se simte deranjat și protestează, se nasc 
discuţii care deranjează pe toată lumea și 
aşa mai departe. 

Nicolae Mărculescu: De acord cu dum- 
neavoastră că scaunele scirtlie, dar dacă 
ar fi să încep cu o critică eu m-aș referi la 
cei care veghează la rularea filmelor. Une- 
ori sint întreruperi, se mai sare clte o 
secvenţă, ceea ce e mai neplăcut decit 
un scirțiit de scaun. Cu toate aceste con- 
ditii, eu vreau să spun însă că filmul vi- 
zionat la sală are pentru mine mari avan- 
taje, fată de cel de la televizor: mărimea 
imagii, culoarea, posibilitatea de a te con- 
centra exclusiv asupra imaginii de pe ecran. 
De aceea filmul văzut la cinematograf 
se plasează la un loc de frunte în timpul 
meu liber, şi socot că, în general, pentru 
cei care fac munci grele, un film destin- 


de mai mult chiar decit o piesă de teatru. 
Văd 2—3 filme pe lună, mai mult nu-mi 
permite timpul, dar să știți că, atunci 
cind sint cel mai obosit, mă opresc,la una 
din sălile unde rulează un film si așa ajung 
seara mai liniştit acasă. 

Cinema: Există deci, pe de o parte, 
la multi dintre dumneavoastră, un inte- 
res foarte viu pentru film, din rațiuni 
cît se poate de serioase. Dar, pe de altă 
parte, sint și unele semne de întrebare. 
Ar fi interesant de ascultat, înainte de a 
trece mai departe, cuvîntul Întreprinde- 
rii cinematografice județene asupra a- 
cestui punct al discuţiei 

Emmeric Horovitz: Desi m-au impre- 
sionat cuvintele trumoase la adresa artei pe 
care o slujim, eu aș vrea ca hunedoreni: 
să vizioneze în măsură mai mare spectaco- 
lele cinematografice. Nu numai că am im- 
presia, dar noi minuim si cifre si stim că 
sint oraşe In județ unde există o mai bună 
afluență a publicului spre cinematograf. 


Cinema: Cifrele dumneavoastră arată 
că un hunedorean merge de 8,6 ori pe 
an la film — sub media frecvenței pe 
tara — în timp ce la Deva se merge de 
două ori mai des — 17,3 ori anual. Aţi 
putea preciza unele cauze? 

Emmeric Horovitz: Înainte de a căuta 
vina la alții, sigur că trebuie s-o căutăm la 
noi, să vedem dacă reuşim să facem o bună 
publicitate, o bună informare a populației 
asupra repertoriului cinematografic, în noile 
cartiere și în întreprinderi. Pe de altă parte, 
nu-i mai puţin adevărat că la Hunedoara, 
deși avem trei săli de proiecție, noi nu 
dispunem încă de nici un cinematograf 
propriu-zis, cu caracter lucrativ permanent. 
La sălile existente, la Clubul «Siderurgistul», 
la Casa de cultură si la «Constructorul», 
sint dese întreruperi în activitatea zilnică 
de proiectare a filmelor, pentru că sălile 
au o destinaţie multiplă. După cite stim, 
planul de sistematizare a municipiului pre- 
vede construirea unor cinematografe inde- 
pendente, care apar imperios necesare, 
construire care va avea loc probabil în anii 
următori. 

Cinema: În ultimele zile, datorită In- 
treprinderii cinematografice a județului 
dumneavoastră, una din întreprinderile 
fruntașe pe țară, ati avut posibilitatea 
să vizionati, în cadrul unor proiecții 
speciale, chiar dacă n-aţi văzut dinainte, 
o serie de filme românești recente. Vă 


Epopeea nationala 


Oricine parcurge filmografia 
sfertului de veac care s-a 
implinit în acest an de la pre- 
miera celui dintii lung-me- 
traj realizat în anii socialis- 
mului, va constata că una 
dintre coordonatele defini- 
torii ale activităţii noastre cinematografice 
— de la creaţie la difuzare — este aceea a 
epopeei naţionale. 

Peste 100 de milioane de intrări la filmele 
româneşti apartinind diferitelor specii ale 
genului epopeei naţionale au demonstrat 
adeziunea publicului celui mai larg la a- 
ceastă importantă preocupare a cineastilor 
noștri. 

Fără a include In această categorie te- 
matică şi de gen toate producţiile cu su- 
biecte din trecut — pentru că unele nu şi-au 
propus sau n-au reuşit să surprindă şi nici 
să sugereze amploarea și patetismul dru- 
mului nostru eroic în istorie — dar cuprin- 
zind în mod firesc în această grupare de 
tiime şi realizările inspirate din epopeea mo- 
dernă şi contemporană a României, vom 
obţine tabloul unei experienţe consistente, 
apte să susțină în prezent şi în anii care vin 
— la un nivel superior — efortul continuu 
de făurire a unor opere mari, valoroase. 
A unor opere reprezentative pentru marele 
destin al poporului român şi al umanismu- 
lui românesc, în lupta pentru eliberarea na- 
tionald si socială, pentru independenţă și 
unitate, Impotriva fascismului și a dicta- 
telor imperialiste, pentru democraţie și so- 
cialism, într-o lume mai dreaptă şi mai bună. 


De la Valurile Dunării și Cind primă- 
vara e fierbinte la Zidul, de la Dacii la 
Mihai Viteazul si Puterea si Adevărul, 
de la Pădurea spinzuratilor la Porţile 


albastre ale orașului si Apa ca un bivol 
negru — spre a cita doar citeva titluri indi- 
cative dintr-o listă de peste 30 de filme — 
se pot semnala multitudini de formule și 
profiluri stilistice receptive la eroismul, spi- 
ritul de sacrificiu, abnegatia si generozita- 
tea marilor personalităţi, a oamenilor din 
popor şi a maselor, în demersul nostru 
dublu milenar pentru dreptul la o existență 
de sine stătătoare, pentru salvgardarea 
omeniei, a fiinţei naţionale și atributelor ei 
suverane, pentru înfringerea oricăror vici- 
situdini şi inertii, pentru afirmarea revolu- 
ționară, comunistă, a noului în viata so- 
cială. 

Perspectivele de definire a acestui gen 
atit de reprezentativ și popular s-au precizat 
şi au fost înscrise în termenii cei mai pro- 
prii în programul cinematografiei naţionale, 
în urma întinirilor din 1971 şi 1974 ale secre- 
tarului general al Partidului Comunist 
Român, președintele Nicolae Ceaușescu, 
cu cineastii. Referindu-se la filmele inspi- 
rate din «miscarea revoluționară româ- 
nească, începind — dacă vreti — de pe 
vremea Unirii și pină astăzi, de la crea- 
rea primului partid muncitoresc, în 1893, 
şi pind în zilele noastre», conducătorul 
partidului şi statului sublinia că asemenea 
teme trebuie să inspire «opere de mare 
valoare». Apreciind că «sînt, deaseme- 
nea, încă slab oglindite perioada infap- 
tuirii insurecției naţionale antifasciste 
şi antiimperialiste, precum și participa- 
rea României la războiul antifascist», 
tovarășul Nicolae Ceaușescu arăta necesi- 
tatea «oglindirii lor corespunzătoare in 
opere cinematografice», tinind seama că 
«unele din filmele consacrate acestor 
perioade și evenimente suferă de o anu- 
mită lipsă de veridicitate». În aceeași or- 


dine de idei, referindu-se încă din 1974 la 
Centenarul Independenţei și la obligaţia 
cinematografiei de a traduce în fapte artis- 
tice şi alte subiecte inspirate din lupta pen- 
tru neatirnare, pentru constituirea statului 
naţional unitar, pentru cucerirea puterii de 
către clasa muncitoare și construirea socie- 
tatii socialiste multilateral dezvoltate, 
secretarul general al partidului preciza: 
«sigur, pentru filme de ocazie poate este 
timp, dar pentru filme cu adevărat bune, 
timpul este scurt». «Filmele cu caracter 
istoric cer, după cum se știe, o bună și 
destul de îndelungată documentare. Dar 
şi cunoașterea istoriei pe care o trăim 
acum necesită documentare, poate 
chiar mai profundă decit cea din hri- 
soave. Prezentul cere artistului să stu- 
dieze și oamenii — numai astfel îi va 
înțelege, va putea reda felul lor de a 
gîndi». 

Printre scenariile aflate in prezent In pro- 
ductie și cele prevăzute în planul cincinal 
al cinematografiei, se află un nou film avind 
ca erou central pe Mihai Viteazui, concen- 
trindu-se asupra momentului primei Uniri 
politice a Ţărilor Române, la 1600, filme 
dedicate figurilor ae grandioasă rezonanță 
ale lui Buerebista și Decebal, atestind pri- 
matul şi permanenta poporului român pe 
pămintul care-i aparţine dintotdeauna, ori- 
ginalele tradiții de civilizaţie ale strămoşilor 
noştri, filme de largă respiraţie despre revo- 
lutia de la 1848, Unirea Principatelor, cuce- 
rirea Independenţei de stat, constituirea 
primului partid marxist al clasei muncitoare 
din România, în 1893, luptele de la Mără- 
şeşti, care au pregătit desăvirşirea unităţii 
statale a tuturor românilor, în 1918, filme 
despre constituirea Partidului Comunist 
Român, lupta poporului nostru împotriva 


i Si spectatori 


propunem să le discutăm, îndeosebi 
prin prisma contribuției lor la educarea, 
la formarea personalității tinerilor. 

Cum apreciaţi aceste filme, față de 
alte producții românești sau străine, 
față de viata și preocupările dumnea- 
voastră reale? V-au plăcut? V-au intere- 
sat? 

Radu Paul: Pe mine nici un film nu mă 
poate plictisi. Chiar astăzi am văzut Filip 
cel bun. Mie mi-a plăcut. Am plecat de la 
film cu cîțiva colegi, dar după ce ne-am 
despărțit eu m-am transpus în situaţia erou- 
lui principal din film şi am fost de acord cu 
calea urmată de el. 


In acest film 


ne-am recunoscut! 


loan Feriu: Eu nu știu cum poți să apre- 
ciezi dacă un film e bun sau nu atunci cind 
niciunul nu te poate plictisi. Trebuie să 
facem o diferenţiere, chiar pentru a spune 
dacă un film sau altul ne-a plăcut sau nu. 
Dumneata spui că ţi-a plăcut rezolvarea 
din finalul filmului Filip cel bun. Bine, 
dar nu te-a șocat nimic la acest personaj, 
că era atît de firav si pur, atit de tăcut si 
amorf, nepregătit pentru viata? 

Radu Paul: Nu m-a şocat, eu l-am înţeles, 
pentru că nimeni n-a încercat să-i deschidă 
ochii de la inceput. Tatăl, plafonat de ideea 
că a făcut demult totul pentru copii, îi dădea 
sfaturi mult prea generale — «Să mergi la 
serviciu, să fii atent ce faci» — şi nu reușea 
să afle ce-i cu cugetul lui. 

Cinema: Personaje ca Filip există în 
realitate? 

loan Feriu: Nu. 

Angela Fotea: Ba da, există. Multi 
tineri pe care-i cunosc sint ca “Filip. 
Lucrez aici In combinat şi am văzut foarte 
mulți de acest tip. Fie că provin dintr-un 
anumit mediu familial, fie că vin de la tara, 
fac o şcoală profesională și apoi caută un 
loc de muncă. Tac şi lucrează. Se întimplă 
să nu le placă un loc sau altul, dar au o 
personalitate a lor. Încep ceva, apoi fac altă 
calificare, pleacă, acolo poate că-i mai bine 
sau sint ei mai potriviti. Eu nu-s de acord 
să tot schimbi locul de muncă, dar uneori 
trebuie să cauţi. Lui Filip, multi îi dau sfaturi, 


pe care el le ascultă, pentru că e «bun», 
modest, dar se fereşte să intre în combinaţii 
necurate. A dat la facultate, n-a reușit, dar 
vrea să muncească, nu vrea să stea acasă, 
Asta este foarte bine. Şi eu am terminat un 
liceu, n-am reuşit mai departe și muncesc. 
Şi chiar dacă el tace uneori, cum spune 
dumnealui, nu este amorf, el gindește și gin- 
dește destul de bine. O condamnă pe sora 
lui că face ce face, nu se ceartă cu părinții, 
pleacă frumos de-acasă, cum pleacă multi 
și uite-aga, mai tirziu, ajunge un muncitor 
bun. Eu asta am înţeles. 

loan Feriu: Să spun drept. am intilnit 
şi eu oameni de felul ăsta. Chiar la noi în 
colectiv, in mintea mea e foarte clar, a existat 
un Filip. Dar știți cit a durat acest Filip? 
O lună şi jumătate. Atit. Sub influenţa 
celorlalți si a unui program la care s-a 
adaptat, a devenit alt om. 


Angela Fotea: lar dacă pe cineva-l re- 
voltă felul lui de a fi, pentru că e tăcut sau 


Filmul în liceu 


A pornit în aceste zile, pe calea punerii 
în practică, o veche idee lansată cu ani 
în urmă de către un grup de oameni 
de cultură, și anume, introducerea în 
licee, la anii superiori, a unor cursuri 
de informare privind teatrul şi filmul. 
În acest secol, mult numit «al tehnicii», 
cultura umanistă îşi cere drepturile sale, 
își afirmă personalitatea sa, contribuie 
la educarea omului, iar informarea tea- 
trală şi cinematografică se integrează 
astăzi acestui complex fenomen al edu- 
cării, devenind chiar o cerință a epocii 
moderne, ca tinărul să posede un bagaj 
de cunoștințe umanistice cit mai divers 
şi cit mai solid. Astfel inițierea pentru 
început sub formă experimentală și 
facultativă a unor cursuri de filmologie 
și teatrologie în trei licee ale Capitalei 
— «Matei Basarab», «lon Creangă»și 
Liceul de arte plastice «Tonitza» este 
un început de drum binevenit. 

Cursurile se desfășoară sub directul 


retras, cu atit mai bine pentru film, fiindcă il 
determină pe spectator să evolueze mai 
repede decit personajul. 


lacob Birlădeanu: Văd că, discutind, 
putem într-adevăr ajunge la un rezultat 
edificator în privința personalităţii acestui 
tinăr. Dar nu cred că pe noi ne interesează 
un singur film. Trebuie să vedem situația în 
ansamblu, să vedem care sint temele tratate 
în filmele dedicate tineretului și, pe de altă 
parte, care ar fi temele care deţin ponderea 
principală în preferinţele tinerilor. Pentru 
aceasta ar trebui să cităm și unele filme stră- 
ine, măcar din ultimul timp: Strălucirea 
soarelui, Scurtă vacanță și altele care au 
fost foarte apreciate și sint foarte iubite de 
către spectatorii tineri. Apropo de diferen- 
tierile calitative, as vrea să fac o remarcă. Eu, 
cind mă duc la un film, încerc să văd cam 
cum reușesc actorii acea comunicare de 
sentimente care trebuie să existe între 
ecran şi public. Pentru că, în ultimă instanţă, 


patronaj al Institutului de Artă teatrală 
și cinematografică «I.L. Caragiale», ca- 
tedra de artă si metodologia spectaco- 
lului de film gi de teatru. Studenții 
acestei secții din anii Ill şi IV, îndrumați 
de cadrele didactice ale Institutului, vor 
susține o serie de prelegeri, «de lecții 
active», în care sînt cuprinse informații 
culturale privind domeniul filmului și 
teatrului. Liceenii se vor familiariza cu 
«abc»-ul unor arte de mare popularitate, 
vor învăța să privească mai profund un 
film, să-i descopere valenţele educative 
si estetice, să descifreze mesajul spec- 
tacolului. Se vor face teste de sondaj 
pentru stabilirea acumulării cunoștin- 
telor. În speranța că acest bun început 
va fi extins, cunoscind seriozitatea și 
competența celor ce materializează 
ideea de cultură cinematografică și 
teatrală — (unele țări europene și de 
peste Ocean au acumulat o astfel de 
experienţă), salutăm cu interes și căl- 
dură această inițiativă pe cit de culturală 
pe atit de educativă. 

ileana LUCACIU-COLOMIET 


fascismului, pentru democraţie şi socia- 
lism, filme despre mari personalități ale cul- 
turii naționale. Angajindu-se în realizarea 
acestui plan, casele de filme vor tine fără 
îndoială seama atit de experiența valoroasă 
acumulată clit şi de necesitatea evitării ero- 
rilor şi a depăşirii deficienţelor semnalate 
pind acum. Sufiul inălțător sau dramatic 
al epopeii, măreţia figurilor legendare, no- 
bletea rolului istoric al poporului român și 
al României socialiste igi vor afla în acest 
mod forme de înaltă ținută artistică. Aceasta 
înseamnă depășirea decisă atit a oricărei 
improvizații facile, cit si a grandilocventei, 
comoaterea ilustrativismului didactic, pre- 
cum gi a fantazărilor fără suport ştiinţific. 
Militind în acest spirit, casele de filme vor 
reuși să convingă pe toți colaboratorii, 
prestigioși sau debutanţi, că filmul este 
efectiv o artă a creaţiei colective, de maximă 
responsabilitate. Aceasta va asigura, prin 
contribuţii scenaristice calificate şi mul- 
tiple, structurarea  dramaturgică rigu- 
roasă şi cristalizarea limpede a scenariilor, 
de la idee la dialog, potrivit formelor evo- 
luate, moderne, de lucru în domeniul scena- 
risticii. De o importanță hotărltoare este 
atragerea spre această tematică şi acest 
gen a talentelor regizorale de primă mărime, 
atit din generaţia experimentată cit şi din 
rindul tinerilor care au vădit posibilităţi de 
excepție și o înțelegere superioară a voca- 
tiei lor. In acest mod vom izbuti ca epopeea 
cinematografică românească să devină pe 
deplin un fapt de artă, de cultură, de educa- 
tie patriotică, bucurindu-se de creditul In- 
tregului popor, înscriindu-se ea însăşi prin- 
tre valorile durabile ale geniului românesc. 


«CINEMA» 


cinematograful este arta care are cele mai 
serioase implicaţii sociale și. pentru noi, 
tinerii, un film poate fi foarte educativ, dar 
altul ne poate lăsa indiferenți sau poate să 
ne creeze impresii false. 

De aceea aș prefera ca în revista «Cine- 
ma» să se scrie articole și să se publice 
dezbateri cu o competentă analiză a feno- 
menuiu' artistic, din care să se poată con- 
stata si rezonanţa pe care fiecare film o are 
în diverse categorii de spectatori. Aici, la 
Hunedoara, majoritatea tineriior care merg 
să vizioneze filmele sint muncitori. Şi nu 
ştiu, de exemplu, dacă toţi tinerii ar putea să 
intuiască sentimentele care se vor comuni- 
cate sau diferite atitudini din anumite filme 
complicate. Complicate la suprafaţă, pentru 
că în ceea ce privește complicațiile de 
adincime, cu ele ne-am descurca mai ușor. 
Eu aș zice că atitudinea lui Filip este o 
atitudine complicată la suprafaţă și nu prea 
sugestivă pentru marea majoritate a tinerilor. 
Eu l-am considerat pe Filip în primul rind 
un băiat șters, un băiat fără personalitate, 
care de fapt nu știe ce vrea. În esenţă, 
Filip s-ar putea să fie un băiat bun, de unde 
şi numele care i se dă, datorită cinstei lui, 
ceea ce nu-i putin lucru. Dar cred că marea 
majoritate a spectatorilor îl consideră pe 
Filip un ignorant. Din acest punct de vedere, 
consider că Ilustrate cu flori de cimp a 
fost mult mai sugestiv. A fost un film foarte 
educativ, dacă facem abstracţie de faptul 
că a avut un alt păcat, pe care nu l-a avut 
Filip... A fost pe alocuri artificial. Actorii 
noştri nu sint, din punctul meu de vedere, 
destul de comunicativi sau îngroașă prea 
mult jocul, nu par destul de firești în expri- 
mare. Nu știu de ce am impresia că actorii 
nostri de film se află pe o scenă și fac 
teatru, iar de multe ori pare să fie o trupă 
mediocră, cu toate că de fapt avem de a 
face, luaţi individual, cu mari personalităţi 
artistice verificate în teatru. În sensul că, 
fie prin regie, fie prin text, fie din alt motiv, 
actorii nu fac destul abstracţie de faptul 
că joacă în fata unui aparat și că filmul e 
cu intenţie. Dar, dacă trecem peste aceste 
defecte, ideea comunicată în Ilustrate cu 
flori de cimp mi se pare extraordinară. 

Cinema: Cum ați formula dumnea- 
voastră ideea filmului? 

lacob Birlddeanu: E vorba în primul 
rind de dragoste, de urmările unei anumite 
iubiri. Mulţi dintre tineri, fete, băieţi, după 
ce au plecat de la film, și-au pus întrebarea 
dacă propria lor dragoste înseamnă ceva, 
dacă e destul de temeinică și generoasă, 
nici atit de abstractă ca dragostea perso- 
najului lui Dan Nuţu, nici atit de egoistă 
ca a tipului însurat, pentru că şi într-un 
caz și în altul, cu o asemenea dragoste te 
trezești, la un moment dat, în vid. 


Masa rotunda a revistei „Cinema“ 


la clubul Siderurgistul» din Hunedoara 


(Urmare din pag 3) 


losif Cusniriuc: Am stat si am ascultat 
acest schimb de păreri, fără să intervin, 
pentru că eu aş fi pornit de la altă idee. Eu 
cred că, în afara unor excepții la care am să 
mă refer, filmele vizionate de noi nu au atins 


Aurel 
Botezan. 
Filme? 
Bineînțeles! 
Numai 

că la noi, 
la Hunedoara, 
nu prea avem 
timp 


Nicolae Mărculescu 


Erou al Muncii So- 


opresc la una din 
sălile unde rulează 
un film... 


Emmeric 
Horovitz: 
Este prima 
dezbatere 


suficient punctele de mare interes din viata 
actuală a tinerilor de la noi. După părerea 
mea, ele prezintă viața noastră într-o formă 
artificială, fără să pornească de la nivelul 
si de la preocupările adevărate ale unor 
tineri ca aceia din Hunedoara și din alte 
parti. Să știți că tineretul nostru este mai 
sincer, mai direct, are probleme mai con- 
crete si chiar mai interesante şi mai atră- 
gătoare decit cele arătate pe ecran. 


Totuşi vreau să pomenesc de un film 
românesc care mi-a lăsat o bună impresie, 
mi-a ajuns la suflet. A fost filmul Căldura, 
văzut acum cîțiva ani, cu Vladimir Găitan 
în rolul principal. Era un film chiar despre 
viața tinerilor, despre dragoste, despre 
fatele care tind spre avantaje si nu spre 
dragoste, despre un băiat plecat singur pe 
drumul vieții si la sfirșit rămas tot singur. 
Era o dramă a sentimentelor pe care n-am 
uitat-o, desi au trecut citiva ani. In ce pri- 
veşte filmul Filip cel bun, îl trec de ase- 
menea printre excepții si am altă părere 
decit colegul dinainte. Eu găsesc că tendința 
multor tineri care-și fac viața muncind este 
tocmai spre această comportare socială 
blindă, ca a lui Filip numit «cel eg Pentru 
că problemele intime, sufletești, cind sint 
serioase, nu se expun în public si chiar la 
părinți apelezi de-abia în ultimă instanţă. 
Eu mă regăsesc în Filip, pentru că am avut 
foarte multe eşecuri în viaţă si am trăit. 
unele scene din acest film — nu tot filmul, 
nu vreau să spun că aș fi fost sau că aș fi 


4 


un film bun. Mie, 


ca Filip, dar pricep timiditatea și grijiile 
acestei virste a adolescenţei, pe care foarte 
mulți n-o înțeleg, pentru că adolescența e 
cea mai sensibilă virstă și ea se schimbă 
cel mai mult de la o generaţie la alta. Ca să 
arăt că un astfel de personaj există în reali- 
tate, aș mai putea da ca exemplu un coleg, 
de la școala profesională, venit de la tara. 
Era mai plăpind, mai însingurat, iar uneori 
ironic si numai după doi ani a reușit să intre 
propriu-zis în colectivul nostru. Nu așa 
repede, într-o lună, cum a dat cineva un alt 
exemplu, mai înainte. Dar nu totdeauna 
viteza de adaptare sau tupeul sau prezența 
foarte sonoră în ședințe sint un semn al 
calității. 

Angela Palaghiu: Filip... este după mine 
mai firesc, ca film, decit Ilustrate... care 
este mai direct prin idee. Laura, eroina 
din Ilustrate... este, într-adevăr, putin arti- 
ficială cînd vorbește. 

losif Cusniriye: În general, unele filme 
româneşti nu obțin, să zic, sufragiile 
noastre datorită acestei artificialitati. O 
soluție cred că ar fi ca filmele despre tineri 


loan Feriu: Mie nu 
mi-a placut. Perso- 


cialiste: Eu cind sint de pildă, mi-a plăcut  § naje ca Filip nici 
cel mai obosit, mă «Filip»... nu există... 


să se facă cu actori tineri și în cadrul unor 
ambiante tineresti. Să se facă acolo unde 
trăiesc și unde muncesc tinerii. În acest 
mod, ele ar fi mai autentice și pe largul în- 
teles al tuturor. Pentru că multi spectatori 
nu se află la un nivel de pregătire foarte 
înalt. Totuşi filmele, în general, se cere să 
aibă un nivel foarte ridicat, fiind pentru toată 
lumea. lar pentru ca noi să ne ridicăm la 
același nivel cu filmele, e bine ca acțiunea 
să se petreacă într-un cadru care stim sau 
simțim că este adevărat. Atunci le înțele- 
gem mult mai bine. Una este un platou de 
filmare, cum e Buftea, și alta e un combinat 
siderurgic sau o întreprindere. 

loan Feriu: Dacă m-ati întreba pe mine 
cum ar trebui să fie un film despre tineret, 
eu v-as răspunde: la fel ca Puterea și 
Adevărul. Spuneti-mi un film despre tine- 
ret, din zilele noastre, care seridică la nivelul 
dezbaterii de idei din Puterea și Adevărul. 
Nu există. Eu cred că, în lipsa unor astiel 
de filme, acceptarea sentimentală a unui 
film sau altul nu trebuie confundată cu 
aprecierea calităţii lui adevărate. Sentimen- 
tal, personajul Filip, despre care s-a vorbit 


Ne trebuie filme 
care să ne meargă 


la inimă. 
Dar şi la minte! 


aici cel mai mult şi la care vreau să mă 
întorc, se poate potrivi cu experienţele pro- 
prii ale unuia sau altuia dintre noi. De aceea 
tovarăsului laminator, care a vorbit înainte, 
i-a plăcut filmul. Dar eu personal, chiar 
dacă eventual am trecut prin încercări de 
tip Filip, vreau acum de la un film care îmi 
ocupă o oră si jumătate, să mă oblige să 
fac ceva în plus. Nu doar să-mi aducă 
aminte prin ce gunoaie am călcat sau ce 
greșeli am făcut. Mie chiar rezolvarea aceea 
din final, cu plecarea de acasă, mi se pare 
prea lașă pentru zilele noastre. Discu- 
tind în general, cred că filmul nu trebuie 
să-mi arate mie, de exemplu, că există un 


şef de piață care e bisnitar sau că există 
altcineva care a greşit înainte $i acum plă- 
tește. Nu asta mă interesează, ce a fost 
ieri, mă interesează ce aș putea să fac de 
azi înainte. 

Cinema: Adică ati vrea ca filmul să 
vă ofere concluziile gata formulate? 

loan Feriu: Nu, dar aș vrea un film care 
să nu constate anumite stări de lucruri, 
filmele despre tineret nu cred că trebuie 
să constate ce a fost ieri — că n-am intrat 
la facultate și din acest motiv fac o dramă 
si iubita mea mă părăsește. Mai ales că, 
de cele mai multe ori, nici nu te părăsește, 
chiar dacă n-ai reușit. 

Cinema: Credeţi că filmul poate să 
vorbească despre viitor fără să constate 
ce se întimplă în jur? Şi ati vrea, intr-ade- 
văr, ca filmele să prezinte numai ce se 
întimplă «de cele mai multe ori»? Dum- 
neavoastra încă n-aţi luat cuvintul. 

Lucia Coman: Am văzut si eu Filip cel 
bun si vreau să spun că mie mi-a plăcut 
foarte mult. Eu găsesc că tinerii din ziua de 
azi pot să ia chiar exemplu de la el, si pentru 


Angela Fotea: Ba 
da, există. Eu cu- 
nose citiva Filipi, 
chiar aici, in Com- 
binat. 


prezent si pentru viitor. Pentru că multi 
sint în realitate altfel, nu muncesc, preferă 
să trăiască pe spatele părinţilor. Mie tocmai 
asta mi-a plăcut la Filip, că n-a făcut o 
tragedie din faptul că n-a reușit la facultate, 
dimpotrivă, a insistat mult să lucreze. De 
fapt, n-a fost deloc laș, n-a vrut să stea 
acasă, fiindcă prefera să muncească. Noi 
trăim în secolul vitezei si de aceea eu apre- 
ciez un film nu după faptul dacă în el se 
întimplă ce se întimplă «de cele mai multe 
ori». Dimpotrivă, îl apreciez dacă el te ajută 
să ieși din această inerție a vitezei si să te 
ocupi mai atent de sufletul tău, de senti- 
mentele, de gindurile pe care fiecare și le 
face despre viata lui şi a altora. 


Liviu Leca: Eu m-aș referi la o experienţă 
absolut personală. Pe mine m-a impresionat 
mult la timpul lui, cînd și eu aveam altă 
vîrstă, un film cu tineri, numit Parașutiștii. 
A fost foarte frumos, colorat, cu acel coman- 
dant atit de volubil si binevoitor, interpretat 
de Florin Piersic, comandant care de altfel 
pleca mereu de la unitate, mai ales pe lito- 
ral, cu o sahista. In general, în film totul era 
lejer, surizător și așa mi-am închipuit eu că 
e viata parașutiștilor, care In general plu- 
tesc în aer. Dar a trecut vremea, am fost 
luat la armată şi s-a întîmplat să nimeresc 
exact la unitatea unde s-a turnat filmul 
Parasutistii. N-am să divulg nici un secret 
militar dacă am să spun că la acea unitate 
era o mare strictețe, nu prea ploua cu învoi- 
rile, fiind o unitate de elită — ca să nu intru 
în alte amănunte — nici vorbă de acea lejeri- 
tate şi de acel exces de zimbete fotogenice 
pe care le văzusem în film. Şi atunci m-am 
întrebat, în acel moment de spulberare a 
iluziilor adolescenţei, de care numai fil- 
mul era vinovat: la ce folosesc astfel de 
povești în care totul este o ficțiune și un 
carusel de convenții spulberate la primul 
contact al tinărului cu realitățile și obliga- 
tiile vieţii adevărate? 

Catinca Busuioc: La fel, în Răutăciosul 
adolescent, există o tînără asistentă medi- 
cală care se plimbă, fără a fi în concediu, 
de la munte la mare, cind vrea şi cum vrea, 
fără să ai nici un moment în film putinţa 
să-ți dai seama dacă ea lucrează într-un 
colectiv, dacă are colegi, şefi, obligații, 
plăceri şi neplăceri ale muncii sau orar. 

Cinema: Ar fi interesant să spuneți 
care sînt situațiile si problemele de viata 


lacob _ Birlădeunu.: 
Nu cred ca ne inte- 
resează doar un sin- 
gur film. Trebuie să 
vedem situația in 
ansamblu. 


pe care dumneavoastră, tinerii, le consi- 
derati cele mai semnificative, care v-ar 
captiva să le vedeți transpuse în film. 
Angela Palaghiu: Am vrea în primul 
rind nişte filme cu subiecte care să ne 
meargă la inimă, cum a mai spus cineva, 
dar care să ne dea și de gindit. Şi să dea și 
altora. Pentru că gindirea noastră a evoluat 
în ultimul timp și ea intră uneori în con- 
tradictie cu anumite prejudecăţi. Această 
luptă între nou și vechi ar fi cea mai capti- 
vantă pentru noi, tinerii, dacă n-ar fi pre- 
zentată la suprafață sau doar declarativ. 
Cinema: Mai concret, vă rugăm. 
lacob Birlădeanu: Există unele principii 
ermetice sau aristocratice de viață, care se 
perpetuează pe alocuri, în unele familii, 
principii care s-au format cu secole în urmă, 
influențate de religie, de mediul social care 
era cu totul altul decit cel de astăzi. 
Angela Palaghiu: Eu am, de pildă, o 
preocupare pe care o consider foarte serioa- 
să: sînt la cineclub. Dar unii nu sînt de acord 
cu această preocupare, îşi închipuie altceva, 
se tem că aș vrea să devin actriță și că, 


Iosif Cusniriuc: Ti- 
neretul im filmele 
noastre — s-o re- 
cunoastem! — este 
tratat uneori cu su- 
perficialitate... 


M-a durut 
cind am descoperit 


ca realitatea din film 
nu seamănă cu 
realitatea din viata 


avind eu 18 ani, asta ar însemna cå pornesc 
pe căi greşite. Nimic nu e mai dureros 
pentru un tinăr decit să întimpine răceala 
sau neincrederea față de o pasiune în tare 
crede. Aș putea spune că nu mi se înțeleg 
anumite intenţii, care sint poate cele mai 
bune din toate pe care aş putea vreodată 
să le am. În acest sens, eu cred că ar trebui 
făcute multe filme psihologice, fiindcă sînt 
multi tineri dificili, dar interesanti. Aceste 
filme psihologice, dacă ar fi adevărate, dacă 
n-ar ocoli contradicţiile care apar, ar fi 
și politice și educative. Fiindcă noi, tinerii, 
în spiritul educaţiei pe care ne-a dat-o 
școala, societatea, partidul, nu privim mun- 
ca într-un sens limitat, cum o priveau și o 
mai privesc unii. Mai auzi deseori spunin- 
du-se: «Să muncesti si să iei bani». Noi 
vedem însă în muncă și altceva, o anumită 
satisfacţie, ne interesează dacă putem reali- 
za ceva deosebit și dacă ne putem «realiza» 
și pe noi. 

Angela Fotea: Răceala sau neincrederea 
despre care vorbește dumneaei, ca şi con- 
flictele care apar în viata noastră obișnuită 
îi preocupă într-adevăr pe tineri, deși ele 
nu tin atît de diferența dintre generaţii cit 
de deosebirile dintre mentalități. 

Liviu lacoboni: În orice caz, ar trebui 
arătate și ar fi foarte educativ să se vadă 
în filmele despre tineri și un aspect și 
celălalt: şi tinerii care ar merita să se bucure 
din partea părinţilor de mai multă încredere, 
dar şi cei care nu ştiu ce să facă cu liberta- 
tea care li se acordă. 


Angela Fotea: Şi aș mai avea o sugestie, 
dar de alt ordin. Să se facă filme, dar să fim 
şi ajutaţi să le vedem. De fapt, sincer vor- 
bind, eu n-am văzut decit Filip cel bun 
dintre filmele discutate astăzi. Nu ştiu, pe 


51 spectatori 


celelalte nu le-am văzut pe afiş sau n-am 
fost eu atentă, sau poate am fost prea 
ocupată. 

Lucia Coman: Nici eu nu le-am văzut. 


Cinema: N-ati văzut, de pildă, dlustra- 
te cu flori de cimp}? 


Voci: Nu. 


Angela Fotea: Nu, și chiar as dori să 
mai vină odată la noi în oraș unele filme 
românești, de pildă Ilustrate cu flori de 
cimp, care bănuiesc că au rulat, ca de obi- 
cei cite trei zile, după care au dispărut, 
înainte ca unii dintre noi să fi aflat de ele. 
Sint multe filme româneşti despre care 
n-am auzit decit din reclame sau din reviste. 


Ovidiu Balog: As vrea să dau o expli- 
catie, în calitate de administrator-coordo- 
nator al sălilor de proiecţie din oraș. 
Aproape fiecare film rulat la clubul «Side- 
rurgistul», îndeosebi dacă este din produc- 
tia naţională, este rulat la celelalte două săli 


Lucia Comun: Eu 
apreciez un film 
dacă te ajută să ieşi 
din inerție şi să te 
ocupi mai atent de 
sufletul tău şi al 
altora... 


vărată... 


din oraș. Ilustrate cu flori de cimp a 
rulat în acest mod mai mult decit s-a spus 
aici. Am impresia că unii tineri cer filme 
despre tineri, dar nu se duc să le vadă. În 
ultima vreme, am sporit de asemenea ma- 
terialul publicitar expus în oraș. Unul dintre 
graficienii întreprinderii județene se depla- 
sează în mod frecvent la Hunedoara și 
confecționează panouri, afişe, fotoexpo- 
zitii. Este adevărat însă că în incinta combi- 
natului siderurgic, în secții sau ateliere, 
nu avem încă peste tot puncte de afisaj. 


filmul românesc 
în cifre 


Victor Iliu 


wamo = = -ammm 


emt th 


Sits 


Liviu _Leca: ..A§ vrea 
filme de actualitate in 
care povestea să nu fie 
doar ficțiune ce se spul- 
beră la primul contact 
al tinărului cu viata ade- 


Cinema: În afară de programarea fil- 
melor în cinematografe și de reclama 
din oraș, la care ar trebui să revenim în 
încheierea discuţiei, ar fi de intrebat, 


Da! Trebuie 
să ne revedem. 
Trebuie să discutăm 


mai des împreună. 
Filmul e 
în primul rînd al dv., 
al spectatorilor! 


de pildă, dacă organizația U.T.C. din 
combinat nu a socotit că un film ca 
llustrate cu flori de cîmp — pe care nu 


Angela  Palaghiu: 
...Daca ilme es- 
pre noi, tinerii, ar fi 
mai adevărate, ar fi 
şi politice si educa- 
tive... 


l-au văzut tocmai fetele prezente aici 
— n-ar fi putut constitui chiar subiectul 
de discuție in cadrul unei acțiuni cultu- 
ral-educative, speciale, de tipul unui 
proces literar? 


Liviu lacoboni: Actiuni speciale n-am 
organizat, dar vreau să afirm aici cu tărie 
şi cu responsabilitate, că la astfel de filme 
noi am dat chiar si bilete gratuite din fondu- 
rile U.T.C.-ului. Partea proastă e că unii 


Regizorii 
nostri 


Cînd Victor Iliu turna Moara cu noroc, 
in 1956, producția noastră cinematografică 
de-abia depășea trei filme de lung-metrai 
anual. Cu atit mai surprinzător este marele 
salt pe care această creație l-a marcat în 
afirmarea unui stil cinematografic original. 
Filmografia relativ restrinsă a lui Victor 
lliu — sănătatea precară si dispariția prè- 
matură l-au împiedicat să fie mai productiv 
— este importantă prin semnificația ei. 
Cităm două dintre opiniile criticii de spe- 
cialitate: 

«Astăzi, o dată cu trecerea timpului, 
Victor Iliu ne apare cu mai multă claritate 
ca una dintre figurile esenţiale ale vieții 
noastre cinematografice din ultimele două 
decenii, ca unul dintre puținii artisti-gindi- 
tori pe care i-a avut filmul nostru din acest 
răstimp». (George Littera — postfata la 
volumul «Fascinatia cinematografului», ed. 
«Meridiane», Bucuresti — 1973). 

«Regretatul cineast a fost si unul dintre 
putinii oameni de cultura ai cinematografu- 
lui nostru care au meditat cu oarecare pro- 
funzime asupra artei lor si mai ales asupra 
destinului «national» al filmului romanesc» 
(Florian Potra, «Voci si vocatii cinemato- 
grafice», Ed. «Meridiane», Bucuresti-1975). 


Catinca 
facem mai mult pentru 
atragerea tinerilor spre 
fiimul romanesc. Ne tre- 
buie acțiuni mai atrăgă- 
toare, ca această masă 
rotundă. 


tineri nu participă suficient la spectacolele 
cu filmele românești. 


lacob Birlădeanu: Nu e suficient să 
distribui bilete, pentru că atunci efectul este 
contrar celui așteptat. Tinerii care primesc 
astfel de bilete, mai ales gratuite, nu se duc 
deloc la cinema, crezind că e vorba de un 
film fără spectatori, deci slab, și ei sint 
chemaţi doar să umple sala. Ar trebuie alte 
metode de convingere. 

Catinca Busuioc: Există și unele pre- 
judecăți în privinţa filmelor românești, care 
diminuează participarea publicului. Dar toc- 
mai de aceea cred că ar trebui să facă mai 
mult si întreprinderea cinematogratică și 
organizația U.T.C. Ştiu eu? Nişte acțiuni 
mai atrăgătoare, acţiuni în genul acestei 
mese rotunde. De ce să se poarte astfel de 
discuţii numai cînd veniți dumneavoastră? 
Nu sint de acord că tinerii ar fi refractari 
sau că n-ar avea timp. Adevărul adevărat 
este că tinerii noştri nu sînt chiar așa prinși 
cu toții în atitea activităţi — bine ar fi să fie 
aşa — încît să nu găsească timp pentru 
film. Trebuie însă să existe o preocupare 
mai inspirată pentru a-i atrage și captiva. 
Dacă cerem filmelor astfel de calităţi, tre- 
buie să ni le pretindem şi nouă, în acţiunile 
cultural-educative prin care filmele îşi pre- 
lungesc existența dincolo de zidurile cine- 
matografelor. 

Emmeric Horovitz: Dacă mi se permite 
să mă exprim putin concluziv, eu aş vrea 
să mă limitez la trei puncte. 

Un prim punct ne priveşte pe noi, cei 
care lucrăm în rețeaua cinematografica si 


Busuioc: 


poate și pe cei din domeniul criticii cinema- 
tografice. Cred că trebuie să începem cu 
autocritica. Este prima masă rotundă orga- 
nizată de cinematografia noastră la Hune- 
doara. Şi cred că manifestări de acest gen 
vor trebui organizate frecvent în viitor, 
tinind seama atit de interesul și clstigul 
ideologic al diferitelor categorii de specta- 
tori care participă la discuții, cit si de faptul 
că la o dezbatere ca aceea de față sint pre- 
zenti președintele Comitetului pentru cultu- 
ră şi educaţie socialistă al municipiului 


@ Moara cu noroc se înscrie printre fil- 
mele cu cel mai mare box-office din cine- 
matografia noastră. Cu toate că au trecut 
19 ani de la premieră, timp în care a fost 
transmis şi pe micul ecran de mai multe ori, 
filmul continuă să ruleze în cinematografe. 
Numai în ultimul an, Moara cu noroc 
a fost vizionat de încă două sute de mii de 
spectatori. 

@ inaintea filmelor de fidtiune, Victor lliu 
a realizat scurtmetrajele documentare Anul 
1948 (în colaborare cu Jean Mihail) si 
memorabilul Scrisoarea lui lon Marin 
către Scinteia. 

@ Ca profesor, Victor lliu a avut printre 


Anul 
premierei 


1 În sat la noi (co-regie 
Jean Georgescu 


2 Mitrea Cocor (co-regie 
Marietta Sadova) 


Hunedoara și alti factori care au răspunderi 
în acest domeniu şi care pot folosi sugestiile 
formulate cu un asemenea prilei. 

Al doilea punct. Cred că trebuie să 
transmitem caselor de filme, prin interme- 
diul revistei «Cinema», că foarte multi 
tineri şi virstnici din Hunedoara doresc să 
se facă filme despre tineri si despre Hune- 
doara. Ceea ce s-a înfăptuit şi ceea ce s-a 
întîmplat la Hunedoara, în anii noștri, pe 
planul creaţiei materiale și umane este, 
sub toate aspectele, demn de cercetat şi 
transfigurat în filme, chiar dacă n-ar fi 
decit să cităm două cifre: în 1945 la Hune- 
doara erau 6000 locuitori, în 1975 sint 
80 000 


În al treilea rind, cred că sint necesare 
o serie de acţiuni temeinice, bine concepute, 
prin colaborarea tuturor factorilor implicați, 
pentru răspindirea culturii cinematogra- 
fice, în general, pentru cultivarea spiritului 
critic și elevarea gusturilor, pentru valori- 
ficarea sensurilor educative ale filmelor 
românești, în mod special. 

Cinema: Nu este pentru prima dată 
cînd revista noastră organizează o astfel 
de discuție. Am putea spune că avem 
chiar, dacă nu o tradiție consacrată, 
cel putin o experienţă repetată a dialo- 
gului cu spectatorii din mediile munci- 
torești, din toate categoriile sociale. 
Este adevărat însă că ne aflăm pentru 
prima dată la Hunedoara. Am vrea, în 
schimb, ca această discuție — sub- 
stanțială și pe cit de fermă pe atit de 
nuanțată și originală în unele aprecieri 
si sugestii — să marcheze un moment 


Ovidiu Balog: ...În 
ultima vreme, am 
sporit materialul pu- 
blicitar, am facut 
panouri, afişe, foto- 
expoziții. Dar se mai 
pot face multe... 


nou. Să transformadm acest dialog spo- 
radic într-o metodă sistematică de co- 
laborare între opinia publică și critica 
de specialitate, la care să asociem și 
factorii de răspundere ai difuzării filme- 
lor și, dacă se poate, pe creatorii înșiși. 
De aceea, mulțumindu-vă încă o dată, 
am vrea să putem conta, la viitoarele 
întilniri, pe o participare de aceeași 
calitate ca la Hunedoara. 


Valerian SAVA 


discipoli, viitori cineasti de reputaţie, de la 
Liviu Ciulei, Gheorghe Vitanidis la Dan 
Pita si Mircea Veroiu. 


@ Victor lliu a fost primul preşedinte al 
Asociaţiei cineastilor din România si pri- 
mul redactor-sef al revistei «Cinema». 


@ Critic de film, publicist, Victor Iliu a 
scris de-a lungul anilor un mare număr de 
articole si adnotatii, adunate de Bianca- 
Sofia lliu şi George Littera, în antologia 
postumă «Fascinatia cinematografului». 


Mihai DUTA 


Autori 
scenariu 


Nr. de 
spectatori 


Victor lliu 
Jean Georgescu 


Valeria şi Profira 
3 741 000 Sadoveanu 


3 762 000 Al. Struteanu 


3 O scrisoare pierdută (co- 
regie Sică Alexandrescu) _ 1954 1 578 000 film-spectacol 
1957 


4 Moara cu noroc 


Titus Popovici 


5 Comoara din Vadul Vechi | 1964 | 1 319 000 V. Em. Galan 


filmul românesc în dezbatere 


O singură întrebare: 


ce spune filmul 
şi cum spune filmul? 


O discuţie teoretică despre 
tematica filmelor noastre e 
practic foarte dificilă. Pentru 
că temele nu se pot desprinde 
şi analiza separat. Ele se zi- 
desc în povestire ca nevasta 
meșterului. Un film e acea 
temă, acea idee, una singură, nerepetabilă 
în alt context dramatic oricit de aproape ca 
zonă a iradiatiei spirituale s-ar afla o po- 
veste de dragoste din timpul ilegalitatii de 
alta care, coincidenţă, tot despre încredere 
si risc, răspundere și necesară prudență 
vorbește. Şi tot doi tineri și legile severe ale 
conspirației, si tot iubirea, și tot tăcerea, 
suspiciunea sau buna credință stau în 
centrul poveștii. Dar cine ar putea confunda 
Duminică la ora 6 cu Întoarcerea lui 
Magellan sau Ceaţa, oricite asemănări 
de situaţii, caractere, stări dramatice am 
afla. Pentru că — nu-i o descoperire — 
filmul e în primul rind el, regizorul, ce asi- 
gură cum-ul povestirii, ce-ul anume spus 
în imagini. 


Cind scenaristul, cind regizorul ajung 
să-și înalțe tema, melodic, din fiecare amă- 
nunt de viata, din fiecare moment de acţiune 
al personajelor antrenate într-o infruntare 
reală și nu inventată ad-hoc pentru a ilustra 
intenția publicitară enunțată la primul tur 
de manivelă, atunci da, avem opere viabile 
respirind adevăr și nu confecţii teziste, 
avem argumentele unei demonstraţii com- 
plexe, pline de sensuri, ca Filip cel bun, 
ca lustratele..., ca Zidul, ca Actorul și 
sălbaticii. Demonstrația artistică și de- 
monstratia filozofică sint una In aceste 
filme, tema lor se înfiripă armonios din 
ambiante sugestive, din faptele unor eroi 
cu identitate fizică și spirituală concretă 
si nu fantose miscate ca marionetele de 
voința manifestă a autorului. Adevărurile 
susținute cresc simfonic din gindurile eroi- 
lor mai putin mărturisite public, dar su- 
gerate tot timpul din tăceri elocvente ca 
acelea din Filip... Eroul nu rupe ostenta- 
tiv cu familia, nu-și ia zborul pe un drum, 
în fine al lui, decit tirziu, după ce consumă 
toate experienţele triste, umilitoare la care 
unii părinţi, printr-un cunoscut și pina la 
un punct. firesc șantaj sentimental, își obli- 
gă copiii. El nu-și strigă niciodată ca o 
indicație învățată pe dinafară de la regizor 
si scenarist, revolta, indignarea, tace și 
primește zilnic portia de dăscăleală a ta- 
tălui, îndemnurile lui la căpătuiala măruntă, 
dar treptat simţi cum molatecul, mielul, 
turbează. îsi scutură energic jugul. Un alt 
tinăr din altă plămadă decit Filip, e eroul 
Diminetilor unui băiat cuminte, un ne- 
liniștit, dornic de acţiune, hotărit să-și 
traducă și el «zborul» de lingă ai lui dar pe 
alte căi decit confratele său întru nemultu- 
mire. Doar că drumul lui Vive ca și drumul 
lui Filip sint continuările firești ale tempe- 
ramentului lor diferit, rezultat al unei bio- 
grafii și al unui alt univers de viață. Ambii 
găsesc aceeași cale a angajării sociale, a 
familiei largi care se cheamă lumea, dar 
pe drumuri diferite, desi sint născuți de 
același părinte spiritual, dramaturgul Con- 
stantin Stoiciu. Dar adevărul de viaţă e 
filtrat de sensibilitatea, de talentul și de 
inteligența a doi regizori cu personalități 
distincte, Andrei Blaier si Dan Pita. Ne- 
astimpărul lui Vive, ritmul precipitat al 
căutărilor lui de pe un șantier pe altul, 
instabilitatea, nervozitatea s-au tradus ci- 
nematografic prin mişcări energice de apa- 
rat, printr-un montaj alert, urmărind ochii 
nelinistiti, provocatori ai lui Dan Nuţu. Cu 
privirea lui întoarsă înăuntru, Filip scoto- 
cește cauza lucrurilor, Invatind să asculte 
si să tragă concluzii în el si pentru el. 
Filmul e mai ales privirea aceea a lui Mircea 
Diaconu perforind lent, cu migală de biju- 
tier, înțelesul lucrurilor. 

«ilustrate...» dezvoltă tema zborului ra- 
tat, a puritatii-victima, printr-un subtil con- 
trapunct; nunta veselă a perechii încreză- 
toare si destrămarea altor cupluri, moartea 


6 


Un nou «zbor» în actualitate: 
«Cursa». (Viitoarea premieră a Casei de filme Unu) 


la pindă pregătindu-și din umbră prada. 
Prăzile, pentru că nefericirile celor două 
tinere atit de diferite sint gemene, au ace- 
lași izvor: nepotrivirea tragică între puterea 
lor de dăruire, dragostea ce le scuză actele 
cele mai necugetate și calculul meschin al 
celorlalți: logodnicul odios la una, mama 
odioasă la cealaltă. O fată e omorită, alta 
se sinucide. Două deznodăminte, o singură 
cauză cu diverse nume în întregul film: cru- 
zimea, egoismul-câlău, indiferența, obtuzi- 
tatea. Tema zborului ratat plutește în aer 
de-a lungul întregii acţiuni, In casa cu per- 
delute trase întunecind existența, ori la 
petrecerea grotesc tratată cinematografic, 
cu veselia ei obtuză, țipătoare, o veselie 
finalmente nefastă. 


Același refren 


Din păcate la cite din filmele noastre asis- 
tăm la armonioasa topire a temei în fiecare 
imagine, detaliu al dramei, gest semnifi- 
cativ al unor personaje cu adevărat semni- 
ficative prin ceea ce reprezintă, nu numai 
prin ceea ce afirmă ele? Mult prea ades 


Autorii sînt exigenti. 
Ei nu-și fac 


autopublicitate? 


De obicei regizorii noștri au o con- 
ceptie — desigur justificată — și bine 
stabilită despre publicitatea filmului lor: 
afișe cit mai atrăgătoare, fotografii. (din 
păcate nu întotdeauna suficient de su- 


gestive), forspanuri spectaculoase pe 


micul ecran. Şi ultimul dar nu cel mai 
lipsit de importanţă element al «lansării» 
conferința de presă dinainte de premieră 
Conferinţă cit mai bine organizată după 
un tipic care nu demult decurgea cam 
așa: cronicarii lăudau filmul (tema, in- 
tentia, imaginea), apoi cereau lămuriri 
suplimentare: unde, cind s-a filmat 
citi oameni, citi cai, cltă sudoare. Apoi 
realizatorii povesteau mai ales greu- 


neverosimilitatea conflictului, falsa pornire 
sau miză a dramei compromittema oricit 
de ambițioasă ca intenție ar fi fost. lată 
de exemplu tema răspunderii profesionale 
şi cea a inconstientei, a inițiativei sau a 
contrariului ei, ilustrată de doi eroi de film: 
un inginer chipurile capabil, după spusele 
altora dar nedemonstrat în film, care nu 
face practic decit să se împotrivească 
introducerii unei linii tehnologice moderne, 
în timp ce celălalt personaj-cheie al fil- 
mului, un tinăr stagiar se zbate cu Inversu- 
nare pentru ea. Aceeași temă altfel coafata 
într-un alt film. Eroul, şeful secţiei unei 
mari uzine, din rațiuni de plan sabo- 
tează repararea cuptoarelor. pe tata, fără 
să se sfiască, ajungind repede la situatia- 
limită, absolut previzibilă pentru oricare alt 
personaj de film în afara celui în cauză, si 
anume în situaţia de a fi destituit. Binein- 
teles că spectatorul nu poate participa la 
un suspens care de fapt nu există, la un 
deznodămint previzibil din primele cadre, 
din primele fraze rostite de «negativ». Două 
personaje mai vii, mai convingătoare (cei 
doi activişti de partid interpretati de Amza 


tatile întimpinate. Dar iată că la întil- 
nirea dintre creatorii «Orașului văzut 
de sus» și cronicari, protocolul a fost 
oarecum modificat. Aprecieri severe 
dar pline de căldură. De exigenţă fata 
de talentul autorilor. Autorii s-au com- 
portat și ei altfel, adică nu și-au mai 
«apărat» In mod copilărește opera, ci au 
început să și-o analizeze obiectiv, fără 
temeri publicitare, în faţa viitorilor cro- 
nicari. Margareta Pogonat și regizorul 
filmului Lucian Bratu au dat tonul 
acestor discuţii profesionale oneste, 
pline de răspundere faţă de produsul 
finit. Ton preluat cu seriozitate de sce- 
nariştii și operatorul filmului și de direc- 
torul Casei numărul Unu, lon Bucheru. 
Se poate deci ca și în ajunul sărbătorii 
numită premieră, să se părăsească to- 
nul conventional-festivist. Totul e cit 
de sus îţi plasezi exigenta fata de pro- 
priul Oraș... A.M.. 


Pellea si George Constantin) din alt film 
pe aceeași idee nu puteau salva nici ele 
schema puerilă a scenariului, maniheismul 
celorlalte personaje-demonstratii, demon- 
stratii de «proprietar de tip vechi» si «pro- 
prietar de tip nou». Cei «vechi» erau repre- 
zentati de conducătorul uzinei ce raporta 
date de plan false numai ca întreprinderea 
să fie declarată fruntașă, ajutat de citiva 
oameni «ai lui», actionind cu toții absolut 
identic ca nişte mecanisme bine puse la 
punct, după un tipic drastic. Ceilalți, cei 
noi, adevărații proprietari, alcătuiau si ei 
un bloc-monolit, de nezdruncinat în nici o 
împrejurare a vieții filmului. Pentru că în 
ea, In viata de toate zilele, apele nu se mai 
despart atit de cateaoric de uscat ca la 
facerea lumii, între taberele în luptă mai 
circulă uneori cite un curent contagios de 
opinii, de presiune morală mai mult sau 
mai putin vizibilă, mai răsare cite un virus 
social și individual nou, contra căruia, 
poate, nu ne-am vaccinat toţi și la timp. 

Ne supără în multe din filmele noastre 
de actualitate, lipsa de firesc, de protunzi- 
me a personajelor — aceiași nedreptatiti ai 
acelorași șefi abuzivi, trasi parcă la multi- 
plicator, pind ajungem să-i confundăm: mai 
toți desfac cu nesăbuință contractul de 
muncă al victimei, pină ce intervine colec- 
tivul care repară într-o simplă ședință toată 
nedreptatea de pină atunci. Ne supără mult 
dihotomia caracterelor (rareori între cele 
două «maluri» apare cite un ezitant și acela 
repede convertit la procese de conștiință, 
gata să-și facă autocritica și să scoale în 
toiul nopții responsabilul sindical care să 
facă dreptate pind la cintatul cocosilor); 
ne întristează nenuantarea conflictelor, ar- 
gumentatia ostentativă, în fraze pur decla- 
rative, didactice. 


Entuziasme pentru mai tirziu 


Uneori critica, din sincera dorință de a 
descoperi noul chiar acolo unde el nu există 
(ori se găsește în germeni atit de Indepar- 
taţi încît trebuie folosit microscopul pentru 
a-i detecta), salută orice tendinţă de im- 
bogatire a peisajului moral al cinemato- 
grafului, chiar cind rezultatul artistic este 
neconvingător. 

Ni se întimplă ades să înnobilăm prin 
caracterizările noastre cărțile de vizită ale 
unor personaje în fapt sărace, neintere- 
sante, neconcludente pentru universul spi- 
ritual al omului nou. În acest sens unui 
inginer, de pildă, noi i-am zis tehnocrat 
numai pentru că tot timpul acțiunii stătea 
concentrat deasupra unei hărți impresio- 
nante a uzinii și dădea prin telefon ordine 
scurte, indicaţii cît mai «tehnice» cu pu- 
tinta. In rest,nu făcea altceva decit să per- 
secute un subaltern (în lipsă), să refuze 
să stea de vorbă cu colegii care-i luau 
apărarea. Dacă aceasta înseamnă tehno- 
cratiel... In felul acesta încurajăm ilustrarea 
tezistă a unor idei poate juste, dar ne- 
transfigurate artistic, incapabile să con- 
vingă pe cineva. «Zidirea» temei în filmele 
noastre e nu odată deficitara, tencuiala 
subțire, sfărimicioasă, gata să se spar- 
gă la cel mai mic examen critic. lată 
un alt exemplu: două moduri de a ve- 
dea cinematografic fericirea în zilele noas- 
tre. Eroii demonstrației sint doi tineri la 
început prieteni, apoi unul rămine prin de- 
cizie ministerială să lucreze în învățămint, 
celălalt renunţă la cariera universitară și 
pleacă de bunăvoie într-o uzină de pro- 
vincie. Cel rămas la Bucureşti devine în 
mod automat (ca o consecință geografică) 
sec şi cinic (trece la minister, ni se spune, 
doar ca să parvină); cel plecat pe şantier 
isi foloseşte din plin inventivitatea tehnică. 
Cel din Capitală e pe lingă toate și frivol 
și-și părăseşte logodnica, pe care, dealt- 
minteri, o iubește în taină și celălalt, om 
serios din fire, îndrăgostit constant și cu 
intenții matrimoniale față de tinăra actriță 
care, evident, îl preferă pe celălalt, uşura- 
ticul, negativul, don-juanul. Pina la urmă 
viata si meșterul uzinei ti oferă drept com- 
pensatie celui harnic introducerea în pro- 
ductie a invenției sale și pe deasupra mina 
fetei meșterului, fata moșului cea gospo- 
dină, care vine cu sufertasul cu papanași 
la locul de munca pentru a-și hrăni alesul. 
A vorbi aici despre tema fericirii egoiste și 
generoase, despre două moduri dea conce- 
pe fericirea în zilele noastre, înseamnă a 
minimaliza însăşi tema. Pentru că oricum 
arta a fost minimalizată. 

Este o privire cam aspră, desigur, asupra 
raportului dintre ce si cum în unele din 
filmele noastre de actualitate. Dar pentru 
că prea am greșit. prospectind excesiv ogo- 
rul bunelor intenții, să trecem şi în partea 
cealaltă — poate tot cu riscuri — analizind 
numai ceea ce rămîne finalmente din niște 
deziderate materializate. Pentru că, ne a- 
mintea la întîlnirea cu cineastii secretarul 
general al partidului nostru, o idee oricît de 
bună «dacă e prezentată într-o forma 
plictisitoare poate avea citeodată o in- 
fluenté mai rea decit dacă n-am fi 
prezentat-o deloc. Pe lingă conținutul 
de idei care trebuie să stea permanent 
în atenția noastră, este necesar să 
avem în vedere că filmul își are legile 


lui artistice». 
Alice MĂNOIU 


in direct din Moscova 


Pe Serghei Bondarciuk l-am 
cunoscut la «Mosfilm» — in 
timp ce lucra post-sincroa- 
nele la «Ei au luptat pentru 
patrie», film masiv, în două 
serii, în care cunoscutul ar- 
tist investise, după cum de- 
clara, foarte mult din capacitatea sa de 
muncă şi creație — și în care, firește, credea 
foarte mult. «Ei au luptat pentru patrie» 
reprezintă în filmogratia lui Serghei Bon- 
darciuk o nouă întiinire cu literatura lui 
Mihail Şolohov. 


— După cum știți — imi spune cunoscu- 
tul artist — nu sint la prima intilnire cu 
Mihail > morene pe genericul unui film. 
Primul film regizat de mine a fost «Soarta 
unui om». De data aceasta este un caz 
mai neobișnuit, pentru că romanul «Ei au 
luptat pentru patrie» nu este încă terminat. 
Solohov m-a sfătuit să aştept, dar impreună 
cu scenaristul Vitali Kalinin l-am convins 
pe marele scriitor să facem filmul după 
fragmentele publicate pind acum în revis- 
tele literare. 


— După «Război şi pace» este primul 
film pe care îl regizati. O pauză lungă. 


nema 


— Patru ani. O lucrare care te-a solicitat 
intens lasă după ea un gol, ești vlăguit și 
uneori te temi că vei rămine asa. Un artist 
nu poate crea decit cind este «arhiplin» si 
trebuie să scoată din el obsesia următoarei 
opere care va primi chip și nume în ceea ce 
numim febra creaţiei. Patru ani am fost 
prezent pe platouri numai ca actor — am 
realizat de altfel citeva roluri care mi-au 
plăcut, pentru că erau foarte diferite şi, in 
plus, am muncit intens la catedră, la Insti- 
tutul de cinematografie unde am două 
clase. Îmi place mult să lucrez cu generația 
tînără. Dar găsim greu studenți. Tinerii se 
simt tentaţi mai degrabă să urmeze insti- 


festivaluri: Pesaro 


Ajung la Pesaro intr-o simbă 
tă seară. În gară nimeni nu 
știe de «Mostra». De 11 an: 
ea se încăpăținează să nu-s! 
facă publicitate, să rămină în 
cadrul restrins al specialiş- 
tilor. În fata Teatrului experi- 
mental unde se va deschide retrospectiva 
«Noul cinema latino-american», o fanfară 
cintă valsuri de la 1900 spre delectarea pen- 
sionarilor. Pesaro nu are poezia Veneției 
nici grandoarea Cannes-ului, aici nu se dau 
premii, de aceea nu se imbulzesc nici stelele 
actrițe, nici stelele-regizori, nici stelele 
critici. Ba nu, greşesc, s-a rătăcit într-o 
seară la vizionare, Claudia Cardinale, dar 
nu în calitatea ei de astru din constelatia 
Ursei Mari, ci de fată a lui Bube — adica a 
viitorului ei sot, regizor necunoscut (încă). 
Într-altă zi l-am zărit trecind ingindurat pe 
Glauber Rocha. «Aşa e el de cind nu mai 
lucrează în Brazilia» îmi spune cineva. 
«Filmează la Roma dar sufletul îi e la tropi- 
ce». Traversa Piazza del Popolo, absent la 
toate, părea că-şi recită versuri din Mario 
Faustino ca și eroul lui din Pămint în 
transă, poetul revoltat. «Revoltă în genun- 
chi» îmi sopteste după vizionarea filmului 
un tînăr confrate pentru care «novo cine- 
ma» brazilian si-a trait traiul. S-a estetizat. 
Stafeta a fost preluată în termeni politici 
mai limpezi, mai radicali, de către tinerele 
cinematografii nationale din Bolivia, Chile 
sau Peru, ferm angajate în bătălia revolu- 
tionara a lumii a treia. Am văzut puţine din 
filmele lor anul acesta la Pesaro. Mostra 
s-a axat pe ciné-novo brazilian. Voi afla 
deci cit de nou a mai rămas valul stirnit 
cu 13 ani în urmă de un grup de cineaști de 
avangardă, hotăriți să se opună «chachade- 
lor» — «porcării comerciale»: muzicale, 
polițiste, westernuri a la Hollywood,produse 
în serie (cite o sută pe an) în marile studiouri 
din Sao Paolo si Rio. Căutam să descopăr 
un cinematograf și am descoperit un con- 
tinent, «Continentul brazilian», cu contras- 
tele lui străvechi — regiuni întregi pustiite 
de arşiță, întinsele sertao străjuite de cac- 
tuși care apar obsesiv în mai toate filmele 
noului cinema. Paradisuri vegetale luxu- 
riante alături de viermuiala colibelor («fave- 
las») de la marginea orașelor care apar atit 
de des, în filmele de început ale lui Dos 
Santos, splendorile arhitecturii moderne 
din Sao Paolo ori din noua capitală, Brasi- 
lia, filmată cu ironie și tandrete de un mare 
regizor numit Carlos Diegues. Mizeria sub- 
dezvoltarii,dar şi orgoliul uriașelor bogătii 
naturale de care dispune țara, contraste ce 
explodează din fiecare imagine de film cu 
o violenţă şi o poezie necunoscute cinema- 


8 


Din nou alături de Solohov 


Pentru mine filmul este piine, nu prăjitură 


tute tehnice. Cariera artistică nu mai exer- 
cită fascinația de altă dată. 

— Consideraţi îngrijorător pentru vii- 
torul artei? 


?- > « se 


Soarta unui om 
ce nu se dă bătut 


Serghei Bondarciuk 


— Deloc. Drumul artei n-a fost niciodată 
lin, el a cunoscut mereu fluctuații, suisuri 
și coborișuri. Sint sigur că este o etapă 
pasageră, ca toate etapele. Trebuie să ne 
ingrijoreze, dimpotrivă, starea de «lin», 
egală, monotonă, fără aceste suișuri și 
coborișuri. Faptul că mai puțini oameni se 
îndreaptă spre artă nu trebuie să însemne 
neapărat că arta va fi mai slabă. Poate dim- 
potrivă. Întorcindu-mă la filmul pe care 
l-am terminat ca întotdeauna, am senti- 
mentul că este lucrul cel mai important pe 
care l-am realizat. Poate că de data aceasta 
cu mai multă Indreptatire decit altă dată 
Am ținut mult să aduc pe ecran formidabila 
lume a lui Şolohov, din această lucrare, 
epopee eroică în care se regăsește întreg 
sufletul poporului meu. 

— Publicul românesc este și a fost 
interesat întotdeauna de marea școală 
sovietică de filme. Ca unul dintre repre- 
zentantii ei importanți, ce ne puteți 
spune despre preocupările actuale ale 
cineaștilor sovietici? 

— Ele sint foarte diverse ca stil, preocu- 
parea principală rămine filmul contempo- 
ran, tematica majoră a zilelor noastre, viața 
de zi cu zi a omului sovietic. Sint citeva 
reușite frumoase în acest sens. De exemplu 
filmul premiat la Karlovy-Vary, «Romanta 
îndrăgostiților» de Mihalkov-Koncealovski. 
Koncealovski lucrează acum la un alt film 


despre constructorii noii Siberii. Un film 
foarte original a făcut Tarkovski, «Oglinda» 
dar, mi se pare mie, un film steril, de un 
acuzat estetism individualist. Asemenea 
căutări, poate mai putin talentate, mai sint. 
Probabil că ele sînt utile pentru istoria artei, 
dar pentru. mine filmul este piine nu praji- 
tură. Eu nu mi-aş permite un asemenea lux. 
Eu simt că am o datorie față de mine, și 
anume să exprim artistic viața poporului 
meu. Asta nu prea încape în căutările 
sterile, oricit de talentate. 

— După «Andrei Rubliov», care este 
o operă fundamentală, poate că și An- 
drei Tarkovski ae «golul» de care 
vorbeati mai sus. In sfirsit, n-am vazut 
«Oglinda», poate aveți dreptate. 

— Eu v-am exprimat părerea mea. 

— Pe dumneavoastră personal filmul 
cu cate contemporană nu vă atra- 
ge 

— Cred că toate filmele pe care le-am 
tăcut sint filme cu tematică contemporană. 
Lev Nikolaevici Tolstoi este foarte contem- 
poran In măsura In care este etern. Filmele 
despre marele război pentru apărarea pa- 
triei sint filme acut contemporane, pentru 
că ele exprimă poziția noastră, a contem- 
poranilor față de marea dramă de acum 
treizeci de ani. Dacă eu n-am reusit,de 
pildă, în «Ei au luptat pentru patrie» să 
exprim aceasta, dacă n-am reușit să exprim 
relația dintre om și patrie, dintre om și 
pămint, dacă spectatorul nu va găsi acolo, 
deschis și estetic exprimat raportul dintre 
viață si moarte, relația dintre om și natură, 
categoriile veşnice caracteristice adevăra- 
tei opere de artă — înseamnă că l-am tră- 
dat pe Şolohov și că filmul meu este ratat, 
nu este nici istoric, nici politic, nici con- 
temporan. Acestea sint gindurile cu care 
incep întotdeauna un film, aceasta mi se 
pare a fi adevărata artă, cea care, dimpo- 
trivă, exprimă tot ce enumeram mai sus 
Este crezul meu artistic pe care iată, îl mai 
afirm odată, pentru cititorii revistei dum- 
neavoastră. 


Smaranda JELESCU 


exotismului ca drog 


Vedeta 
festivalului: - 
o cinema- 


Un justitiar al desertului, un mercenar al destinului — mit gi 
realitate tragică braziliană — pe nume Antonio das Mortes 


tografului european. Poate doar lancso, 
poate doar Polanski, dar nu, acest cinema 
nu poate fi comparat cu nimic din ceea ce 
cunoaștem. El și-a creat o estetică proprie 
pe măsura «măreției mizeriei» ce o macină, 
estetica foamei și a violenţei, cum o numește 
Rocha, teoreticianul «noului cinema». Deși 
mai toți regizorii brazilieni studiază în 
Europa (multi se declară elevii lui Eisen- 
stein, ceea ce nu-i împiedică să considere 
«Que Viva Mexico», «viziunea unui turist 
european ce descoperă exotismul sub- 
dezvoltării»), Intorsi acasă realităţile pro- 
priului continent trec înaintea oricăror şcoli 
și influențe. Numai astfel au putut crea o 
adevărată şcoală naţională — reacţie la 
producţiile comerciale — o școală cinema- 
tografică modernă ca expresie dar profund 
ancorată în tradiţia culturală a Braziliei. 
Cultură eterogenă și totuși unitară, strati- 
ficind în timp vechea cultură băștinașă a 
indienilor, ritmurile africane ale negrilor 
aduşi aici de către primii colonizatori şi, în 
sfirsit, influențele cultural-europene. Fără 
această «cheie» istorică e greu să întelegi 
amestecul însolit de teme şi obsesii. mituri 
reale sau imaginare, stiluri şi expresii va- 


riate ce definesc cinematogratul cel mai 
fascinant și totodată cel mai derutant al 
Americii latine. 

Barravento. Primul film al lui Rocha e 
totodată una din primele manifestări ale 
noului cinema, cu care se deschide Mostra. 
Un sat de pescari își pregătește năvoadele 
să iasă pe mare, dar se stirnește vintul. 
Ploaia caldă de tropice, frunzele plamieri- 
lor stirnite de «barravento», adică furtună. 
O scenă de dragoste pe plajă de o puritate 
muzical-coregrafică. Cortegiul pescarilor. 
ce imploră în dansuri rituale încetarea 
furtunii. Pitoresc. Mult prea pitoresc,un fel 
de documentar-etnografic, îmi spun. Tru- 
puri de zeitate neagră în mișcare. Un ritm 
exploziv, realizat din filmare, din racorduri. 
Treptat exotismul se estompează, ori încep 
să mă deprind eu cu șocul plastic. Prim- 
planurile ne apropie și conflictul om-om nu 
doar om-natură. Siluetele capătă chipuri, 
chipurile — expresii ale durerii ori resem- 
nării. Proprietarul năvoadelor vine să-și 
ia plata: aproape tot peștele prins în ajun. 
Pescarii se supun. Așa a fost dintotdeauna, 
stăpinii s-au schimbat doar. In acţiune 
intervine un student negru întors printre 


ai lui care incepe să le explice, în termen 
foarte aspri, violenţi, să nu se mai supună 
Aici Rocha nu face folclor, biciuie inerti 
de secole. Indolenta sclavului obișnuit sii 
implore mai bine cerul decit să înfrunte 
nedreptatile de pe pămînt. Regizorul acuză 
resemnarea prin unghiuri energice, prin 
zoom-uri rapide, prin montajul ca un trăz- 
net. «Filmul nostru trebuie să fie un șoc 
dat paradisului inertiei» spune teoreticia- 
nul noului cinema. O palmă dată indolentei 
și lenei, vorbăriei și inacțiunii. moștenire 
la fel de dureroasă'ca și analfabetismul a 
jumătate din populaţie. Se strigă mult în 
noile filme,faimoasa retorică latină, dar cit 
de surd a fost — se vede — vechiul cinema 
arătind doar o Brazilie de carnaval, cu măşti 
și artificii, cu sambe gi terenuri de fotbal, 
cu exotism tropical sau modern cita- 
din. Se cintă și acum samba în orice 
împrejurare de film, ca-n viata, cind esti 
îndrăgostit ori după ce te biciuie stăpinul, 
ca să te răcorești, cînd ti se naște băiatul 
ori cînd îţi e ucis pe un maidan din Rio de 
vagabonzii marelui oras. Dar cintecul nu 
mai e reclamă His Master's Voice ci glas 
al prea-plinului ori prea-pustiului. 

Ganga Zumba. Din nou exotism la 
prima vedere acest film de început al lui 
Carlos Diegues, inspirat de o revoltă din 
secolul trecut, revolta unor sclavi de pe 
plantaţii care dau foc caselor colonizatori- 
lor si fug spre munți. Haituiti de albi înar- 
mati, ei reușesc să-și înjunghie urmări- 
torii si să ajungă în virful muntelui la singu- 
rul trib rămas liber. În semn de omagiu, 
oferă capetele celor ucişi conducătorului 
de trib. Primitiv, crud, violent, desigur. Dar 
după ce Diegues ne-a arătat biciul cu care 
sint minati spre trestii sclavii, după ce 
colonizatorii îi pedepsesc anticipativ, ca 
să nu fugă, răstignindu-i la răspintie în 
numele sfintei civilizaţii, oare ni se mai 
pare atit de crudă revanșa? Diegues spune: 
«Brazilia nu mai e astăzi colonie, capitalis- 
mul însă înlocuiește doar metodele vechi, 
represive, cu altele mai rafinate». Alt 
film ale lui Diegues, Moștenitorii, urmă- 
reste mai departe dramatica istorie a țării, 
și întreprinde o critică socială complexă, 
subtilă a demagogiei burgheze si a com- 
promisurilor marilor partide politice. Dar 
regizorul nu va mai atinge ca în acest 
prim film rigoarea și directetea mesajului, 
lirismul său epic, suflul romantic-revolu- 
tionar tradus în teme dar mai ales în plasti- 
ca şi In ritmica de poem ce caracterizau 
mai toate filmele de început ale valului, 
înainte ca el să se estetizeze. 


Alice MĂNOIU 


Toate statisticile si sonda- 
jele cu privire la preferintele 
publicului spectator duc 
la o aceeasi concluzie: dintre 
toate genurile cinematogra- 
fice, melodrama întrunește 
cele mai multe și cele mai 

constante sufragii. Desigur, in manifestarea 
acestei adeziuni pot să apară și apar 
diferenţe. Sint, de pildă, perioade în care 
melodrama pare mai căutată și altele în 
care e căutată mai putin (deși tot in pro- 
porţii considerabile); pentru unele categorii 
de virstă, melodrama are un răsunet mai 
mare decit pentru altele, după cum diferențe 
există şi în raport cu gradul de instruire 
sau în legătură cu nivelul de dezvoltare al 
diferitelor comunităţi omenești. 

Dincolo de aceste (si alte) deosebiri, 
succesul de public al melodramei se dove- 
deste un fenomen de durată, care acoperă 
aproape întreaga istorie a cinematografiei 
și, în același timp, un fenomen de o foarte 
largă extindere. Aceasta în condiţiile în 
care nici o școală, nici un curent, nici un 
mare autor nu se revendică de la melo- 
dramă, în condiţiile în care acest gen a 
fost mai peste tot ignorat, desconsiderat 
sau ridiculizat de către o critică datorită 
căreia adjectivul «melodramatic» a devenit 
definitiv o apelatiune peiorativă. De altfel 
nimic nu pare mai ușor decit să caricaturi- 
zezi melodrama, cu toate schemele ei naive, 
cu viziunea ei maniheistă despre oameni 
buni si oameni răi, cu situaţiile ei nevero- 
simile şi apelul constant la santajul senti- 
mental. E un exerciţiu simplu și la indemina 
oricui, pe care, probabil, îl practică în mo- 
mente de bună dispoziţie chiar si unii dintre 
consumatorii obișnuiți ai melodramei. Cari- 
caturile se succed, unele dintre ele sint 
chiar izbutite, dar milioane de spectatori 
continuă să se înghesuie in sălile in care 
sint proiectate sfisietoarele produse. Să ne 
aducem aminte -de succesul pe ecranele 
noastre al unor filme ca «Vagabondul» sau 
«O floare și doi grădinari». 

A încerca să foloseşti, în cercetarea 
acestui fenomen, criteriile valorii artistice, 
nu ni se pare de prea mare utilitate. Refe- 
rindu-se la un ciclu consacrat melodramei 
difuzat în precedenta stagiune a Cinemate- 
cii bucureștene, doi eminenti critici cinema- 
tografici îşi exprimau părerea de rău că ală- 
turi de capodopere (fiindcă există și capodo- 
pere ale melodramei, semnate de mari 
maeștri, de la Griffith pină la Bergman) au 
fost prezentate și pelicule mediocre. Intere- 
sul ciclului era tocmai acela de a prezenta 
spectatorilor un dosar cuprinzător și variat 
asupra genului spre a facilita o eventuală 
comprehensiune a fenomenului evocat. De 
ce plac (sau mai bine zis, de ce ar trebui să 
placă) capodoperele nu e o întrebare prea 
dificilă; de ce plac filmele mediocre, iată 
o chestiune mult mai plină de interes. 


Cine, de ce aderă? 


Melodrama și succesul ei merită să fie 
studiate nu (sau nu în primul rind) ca feno- 
mene artistice ci ca fenomene sociale, ca 
expresie a unor necesități difuze a unei 
mare părți a publicului. 


sondaj în cineunivers 


Un antidot al melodramei: genul de aventuri. Dar si marii 
lui interpreți (Paul Newman, Katharine Ross şi Robert Rediord 
în «Butch Cassidy») 


Şi în această ordine de idei, ni se pare 
interesant să analizăm succesul melo- 
dramei în raport cu alte două genuri foarte 
populare: filmul de aventuri și comedia. 

Filmul de aventuri (considerat aici în 
sensul cel mai larg cu putinţă, care include, 
pe lingă aventura propriu-zisă, o bună parte 
din filmele istorice şi mai toate filmele 
istorico-mitologice, westernurile și o mare 
parte din filmele polițiste) se bucură de 
favoarea publicului pentru ceea ce ele 
reprezintă ca mişcare antrenantă, bogăţie 
de peisaje si decoruri, recursul la nepre- 
văzut și spectaculos, fantezie. Dar o parte 
însemnată din public — inclusiv aşa cum 
arată statisticile, cea mai mare parte dintre 
temei (și ele reprezintă o bună jumătate din 
publicul spectator) — se arată refractară 
la violenţa care constituie condimentul 
cvasi-obligatoriu al tuturor filmelor de 


filmele poetului 


Miusicalul 


si istoria 


Se pot spune adevaruri esentiale si cu zimbetul pe buze 
«Actorul si salbaticii» 


aventuri. In plus, deși situaţiile si caracterele 
din filmele de aventuri nu sint cu nimic 
mai neverosimile decit cele din melodrame, 
cele dintii par totdeauna să se situeze 
într-un univers mai îndepărtat de realitatea 
obișnuită, au un caracter evazionist, mai 
direct, mai accentuat. Spectatorul simte 
că ceea ce se petrece în aceste filme e 
peste puterile lui, că pe ecran apare o lume 
din care el nu face parte, pe care o poate 
admira dar în care nu se simte prea implicat. 
Fenomenul de identificare «spectator-po- 
vestea de pe pinză» e de obicei mult mai 
putin pregnant decit în cazul melodramei. 


Comedia — gen intelectual 


Probleme dificile sint și cu celălalt gen 
la care ne-am referit. Comedia este, con- 


Titlul filmului american «Ca- 
baret»,realizat de Bob Fosse, 
mă îndemna spre o lume 
foarte putin austeră. n-aveam 
de unde să bănuiesc ca 
prin intermediul music 
hall-ului se poate dezvălui 
cu subtilitate si gravitate ascensiunea fas- 
cismului. Socoteam musical-ul incompati- 
bil cu înțelegerea istoriei, uite că am greșit 
și de această dată. Subtilitatea analizei psi- 
hologice e demnă de cele mai bune pagini 
ale lui Heinrich Böll din tulburătorul lui 
roman «Unde ai fost Adame?». Cu aju- 
torul programelor de music-hall, istoria 
nașterii nazismului este văzută cu forță și 
gravitate. important e, deci, că music-hall-ul 
nu este rezervat în exclusivitate extazului 
mistic în fata picioarelor frumoase și el 
ne poate ajuta să înțelegem lumea. 
«Actorul și sălbaticii» al lui Titus 
Popovici și Manole Marcus își propune și 
el să ne ajute să înțelegem istoria prin inter- 
mediul unui celebru actor de revistă. Se 
dovedeşte și în acest caz că music-hall-ul, 
revista, nu sint incompatibile cu seriozitatea 
în fata exigentei. Graţia, feeria music-hall- 
ului pot să facă accesibile adevăruri dintre 
cele mai complicate. Chiar și teoria relativi- 
tății expusă de un grup de cintareti si bale- 
rini multicolori,ar putea fi mai ușor înţeleasă. 
Elisabeta Bostan a reușit în celebrul ei 
«Veronica» să trateze intr-o expresie 
feerică, gingașe probleme de educaţie. 
Trebuie deci să dezrădăcinăm music- 
hall-ul din imperiul superficialitatii si să 


trar aparentelor, unul din genurile cele mai 
intelectuale, în măsura în care presupune, 
implicit sau explicit, o abordare critică, 
o punere în discuţie a lumii, a mituri- 
lor, prejudecatilor și dogmelor cu care 
sintem  confruntaţi. Comedia burlesca 
a lui Keaton, Chaplin, Stan și Bran, 
Lagdon și ceilalți, nu este un divertisment 
inofensiv ci e profund deranjatoare pentru 
toate inertiile omenești, ridiculizează o 
mulțime de lucruri «sfinte» (printre care am 
putea cita, de pildă, stăpinirea omului 
asupra obiectelor) in a căror soliditate 
oamenii simpli tare ar vrea să creadă. 
Comedia contemporană. prin ceea ce are 
ea bun, este și mai dificilă şi presupune 
(ca în filmele lui Woody Allen şi Mel 
Brooks) un bogat bagaj de cultură (inclusiv 
cinematografică). Woody Allen, de exem- 
plu, ironizează poncifurile cinematografice, 
el nu citează din cine ştie ce filmuleţ de 
două parale ci — spre inspdimintarea 
noastră — din Bergman sau din «Crucisa- 
torul Potemkin». Nu, hotărit nu, comedia 
nu e un gen liniștit si de foarte largă accesi- 
bilitate. Să nu uităm, de asemeni că pentru 
oamenii de cultură mijlocie-mică (să ne 
exprimăm ca în box), comedia e un gen 
reprobabil, o invitație inadmisibilă la ne- 
seriozitate, un atentat la responsabilitatea 
lor intelectuală greu cucerită, o pierdere de 
vreme. 


Pentru citeva lacrimi in plus 


Melodrama e mai liberă de asemenea 
rezerve. În forma ei naivă şi schematică 
(si cu ajutorul acestei forme),ea corespunde 
imensei sete de dreptate a spectatorilor 
nesofisticati. Melodrama este genul cel 
mai accesibil pentru că este cel mai puţin 
intelectualist, pentru că este, în același 
timp dramatic și conformist, pentru că se 
situează totdeauna pe poziţiile unei filozofii 
clare, simple, rudimentare — dacă vreţi — 
dar larg împărtășite. Ceea ce place de 
asemeni spectatorului fără pretenţii — sau 
cu pretenţiile lăsate provizoriu la vestiar — 
este și un anume fel de realism al melodra- 
mei. Oricit de abracadabrante ar fi peri- 
petiile de pe ecran, oricit ar fi vorba de prin- 
țese, de vagabonzi, fiinte demonice, spec- 
tatorul are sentimentul că în fond e vorba 
de marile și profundele suferințe ale vieţii 
obișnuite, că filmul se adresează celor din 
sală «care au trecut și ei prin atitea». Şi 
apoi melodrama declanşează plinsul, cea 
mai eliberatoare și mai purificatoare dintre 
manifestările afective. Hartuit de realitate, 
spectatorul găsește în melodramă o con- 
firmare a speranţei sale neexprimate: că în 
viaţă toate par dificile și complicate dar sint 
în fond simple. Finalul reparator intregeste 
această viziune. 

S-a spus că melodrama se adresează 
unui strat infantil din conştiinţa specta- 
torului. Nimic mai greșit. Melodrama se 
adresează de predilecție maturilor (sau 
celor care s-au lovit de timpuriu de greutățile 
vieţii) cărora le oferă puţină visare, puţină 
speranţă și citeva lacrimi. 


H. DONA 


folosim în scopuri înalte marea lui putere 
de seducţie. De aceea cred că ale noastre 
case de film 1, 3, 4, 5 trebuie să în- 
teleaga că și cu ajutorul filmelor muzicale, 
revuistice se pot rezolva teme dintre cele 
mai importante. Decit un film psihologic 
tras de păr, prefer întotdeauna un music- 
hall care spune feeric și răspicat ce are de 
spus. 

Vă amintiţi cu toți de fermecătorul și 
inegalabilul film «Umbrelele din Cher- 
bourg»? Discuţii dintre cele mai prozaice 
erau trecute gsi prin purgatoriul muzicii. 
Muzica le dădea o nouă și surprinzătoare 
dimensiune comică. Căci una e ceea ce 
spunem şi alta ceea ce cintăm. 

Uneori, în ceasurile mele de reverie, mă 
gindesc la un film asemănător, în care 
actorii şi cintăreţii principali ar putea fi, să 
spunem, Toma Caragiu și Stela Popescu. 
Filmul s-ar putea numi, de pildă, «De ce 
întirzii la masa de seară?» O văd pe Stela 
Popescu așteptindu-și indignată soţul si 
cintindu-și cu o voce de mezo-soprană 
indignarea. 

— De ce ai intirziat pind la ora asta, 
iubitul meu? , 

Şi Toma Caragiu'să îi răspundă cu vocea 
lui de bariton, în timp ce isi dezbracă demn 
pardesiul. 

— Am avut o ședință cu o ordine de zi 
foarte încărcată. 

Muzica înalță asemenea cuvinte într-un 
pisc comic, inaccesibil prozei. 


Teodor MAZILU 


Operatiunea 
Monstrul 


— Manole Marcus, ati in- 


treprinso «investigație» ci- 
: nematografică in mai toate 
genurile. In ceea ce pri- 
veste comedia nu vă aflați 
la un debut Cu aproape 
două decenii în urmă... 


— Nu chiar două decenii: să nu mă im- 
bătrinesc atit de tare. Hai să zicem un 
deceniu si jumătate. Este vorba de «Nu 
vreau să mă Insor», o comedie muzicală. 

— Un film care a avut mare succes... 
Recidivati cu o comedie — nemuzicală 
— “Operațiunea Monstrul». 

— Este o comedie de caractere, dacă o 
pot numi așa, care se petrece în peisajul 
mirific al Deltei. O comedie cu pescari, cu 
obiceiurile lor, cu relaţiile dintre ei, cu micile 
lor ticuri inofensive, care,cred eu, sint foarte 
amuzante. Pescarii au un univers al lor, 
foarte special. 

— Un adevărat univers mitologic... 


Marin Moraru, Ovidiu Schumaher, ca și 
două debuturi care sper să fie de bună cali- 
tate: actorul Alexandru Manolescu și Cris- 
tina Hoffman, încă studentă la 1.A.T.C. 
Personajele le-am definit pe baza experien- 
tei mele personale, a cunoașterii în ceea ce-i 
privește pe actori, pe baza muncii cu ei din 
multe filme, a legăturii noastre zilnice pe 
platouri. Pentru Cotescu»aș aminti «Cap- 
cana» si «Puterea și Adevărul». Pentru 
Toma Caragiu, «Actorul şi sălbaticii». Şi 
așa mai departe. O veche experienţă mi-a 


„dovedit că încă din această fază e bine să-ți 


asiguri colaborarea actorilor. 

— “Operaţiunea Monstrul» este o co- 
medie din actualitate... 

— Ca pentru orice film de actualitate am 
evitat deliberat orice fel de sofisticare. 
Acţiunea se desfășoară clar, accesibil. E 
vorba de altfel de un realism pe care l-am 
probat în majoritatea filmelor mele. Atit 
stilistic, cit și dramaturgic, nu cred in 


Nişte pescari plecați în căutarea unui «monstru» 


al Deltei în tovărăşia unui experimentat regizor 
Marin Moraru, Octavian Cotescu 


(To ma. Caraziu 


— Exact. Această mitologie pescărească 
cred că poate constitui o poveste cu haz, 
pe un subiect foarte bine închegat de marele 
nostru profesionist, Titus Popovici. Am 
incercat un film nu ce situații, ci de carac- 
tere. O comedie pe bază de tipologii. 

— În cadrul filmului pe care-l faceţi, 
care va fi rolul gag-ului? 

— În sensul obișnuit al cuvintului, în 
această comedie gagul nu apare. Adică în 
sensul formal al cuvîntului. În sensul ame- 
rican al cuvintului, pentru că de acolo se 
trage. Filmul nu e, $i nu am vrut să fie, o 
colecție de gaguri. Si nu au existat nici 
gagmen-i care să le creeze. Momentele 
de umor apar dintr-o suită de întimplări 
perfect verosimile şi în același timp perfect 
absurde. 

Incă din perioada de idei, de concepție, 
fiecare rol a fost scris pentru un actor 
anume, tinindu-se seama de paleta lor inter- 
pretativă, de posibilitățile lor. De altfel, mă 
bucur de o distribuție de prim ordin, în 
frunte cu Toma Caragiu, Octavian Cotescu, 


telex Buftea 


Un scenarist 
numit lon Creangă 


@@@ Regizoarea Elisabeta Bostan, 
în colaborare cu scenarista Vasilica 
Istrate, cuplu cimentat de succesul celor 
două «Veronici», revine cu filmul Mama 
(titlu provizoriu) la o sursă sigură: lon 
Creangă. Mama va fi o adaptare liberă 
şi muzicală după celebra poveste «Ca- 
pra cu trei iezi». Filmul va fi probabil o 
triplă coproducție: româno-sovieto-tran- 
ceză. eee Si lor Popescu Gopo se 
întoarce. De două ori. Odată se întoarce 
la lon Creangă (vă amintiţi «Dacă-aș 
fi Harap Alb»). Şi Incdo dată se întoarce 
la filmul de animaţie (vă amintiţi, ehei...). 
Viitorul său film, pe jumătate animat, 


rai 


ceea ce se cheamă gen cinematografic. 
Sint chiar împotriva termenului. Nu cred 
în legile imuabile ale comediei,de exemplu, 
sau ale genului polițist sau ale filmului 
muzical. Nu cred în legi fixe. Poate con- 
ceptia asta a fost valabilă într-o anume 
epocă a cinematografiei americane, din 
anii '30-'40. De atunci a intervenit însă o 
evoluție a cinematografului si a condiţiilor 
de receptare ale spectatorilor. Televiziunea 
a contribuit si ea la această educare a 
publicului. Filmul tinde să fie un amestec 
cit mai omogenizat de dramă și de come- 
die, ca în viață. În această constă în primul 
rind actualitatea lui. 

— Aveţi doi operatori de prestigiu — 
Alexandru Întorsureanu și Gheorghe 
Fischer, filmul este turnat după o me- 
todă color deosebită — graphiscolor. 
Asta îmi reamintește că au fost filme 
unde erati preocupat de structura plas- 
tică. Mă refer la «Canarul și vişcolul». 

— Am mai lucrat cu Fischer si Intorsu- 
reanu. Sint vechi colaboratori ai mei încă 


pe jumătate jucat de actori,se va intitula 
Povestea dragostei și este inspirattot 
de Creangă: «Povestea porcului». Pro- 
ducătorul delegat al filmului, Atanasie 
Toma, de la Casa de filme Cinci, ne-a 
declarat că filmul acesta va fi «ceva 
unic In Europa». Cum se vede, lon 
Creangă pare a fi un scenarist în plină 
actualitate. eee Lipsesc fotografii de 
platou. Mai multe echipe se pling că 
sint private de serviciile indispensabile 
ale celui care trebuie să asigure foto- 
grafiile de racord sau cele necesare 
publicității filmului. Citeodată, la cite 
o echipă, apare mult doritul fotograf, 
dar numai pentru o zi sau două, după 
care pleacă. Să ne mai mirăm că foto- 
grafiile de reclamă la filmele noastre 
arată cum arată? Să ne mai mirăm că 
mai mult nu arată decit arată? eee În 
filmul lui Dan Pita si Constantin Stoiciu, 
«Filip cel bun», actorul Mircea Diaconu 
juca rolul unui băiat care-și căuta drumul 
în viață. În filmul lui lon Băieșu și Ale- 
xandru Tatos, Mere roșii, Mircea Dia- 
conu joacă rolul unui băiat care și-a 


O comedie cu pescari, 


o comedie fara gaguri 
dar 
cu haz 


de la primul meu film: «Viaţa nu iartă». 
Şi-mi sint de mare ajutor. În ceea ce pri- 
veste graphiscolor-ul, l-am ales cu o in- 
tentie simplă: de a nu face ceea ce se chea- 
mă un tehnicolor. L-am ales pentru capaci- 
tatea lui de a «paleta», de a nu Ingrosa 
culoarea, de a da o structură cit mai rea- 
listă peisajului. Delta Iti oferă o tentatie a 
pitorescului, pe care am vrut s-o elimin cu 
totul. Şi sper ca peisajul să nu-și depă- 
seasca funcţia dramaturgică propusă. Or 
graphis-ul are două calități: pe de-o parte 
stilizează, și pe de alta scoate culoarea 
din violenţa ei. 

— După această comedie de actuali- 
tate, ce planuri cinematografice aveți, 
care va fi etapa și pasul următor? 

— Lucrez cu Titus Popovici la un film 
de mare anvergură, de mare rezonanţă 
politică. Se va chema «Savantul și sălba- 
ticii». Este un titlu care prefigurează isto- 
ria, ca și In «Actorul...», fără să se refere 


“şi Manole Marcus la o filmare) 


direct la un personaj; in cazul de tata este 
evocată indirect personalitatea marelui sa- 
vant român Nicolae lorga. Existenţa lui pe 
scena vieţii românești este o sursă de 
generalizare politică și morală, fără a fi o 
biografie exactă, cu trimitere nominală (sa- 
vantul nu se va numi lorga în film) la per- 
sonajul istoric. Ca și în «Actorul şi săl- 
baticii». 


Dan COMȘA 
CM PRE TIE RE RE E E STEI e 


Scenariul: Titus Popovici, Regia: Manole Mar- 
cus. imaginea: Alexandru Intorsureanu şi Gheor- 
ghe Fischer. Muzica: George Grigoriu. Decoruri: 
Virgil Moise. 

n distributie: Toma Caragiu, Octavian Coltescu, 
Marin Moraru, Ovidiu Schumaher, Alexandru Ma- 
nolescu, Cristina Hoffman. 

producție a Casei de filme Trei. Director: 
Eugen Mandric. Producător — delegat: Dumitru 
Solomon. Directorul filmului: Lucian Gologan 
Peliculă Eastman-color. Ecran normal. Metraj planifi- 
cat: 2 500 metri 


găsit drumul în viață: un tinăr medic, 
intransigent și plin de idei, în dispută 
cu un director de spital la fel de intransi- 
gent, dar cu mai puține idei. eee Cind 
centrala telefonică de la Buftea, de 
obicei foarte ocupată, răspunde în cele 
din urmă la apelurile dumneavoastră 
insistente, şi vreți să cereti echipa filmu- 
lui Pintea, rostiti titlul filmului cu toată 
dictia de care sinteti In stare. Dacă 
nu, riscati să vă dea echipa filmului 
Puntea. Şi viceversa. Diferenţă de o 
literă! eee Realizatorii şi producătorii 
se pling adeseori de criticii care nu 
cunosc sau nu vor să cunoască procesul 
de elaborare si de creație a filmelor 
noastre. Colegii din redacţia revistei 
«Cinema», cei care scriu cronici sau 
fac reportaje pe platourile de filmare, 
se pling că e aproape imposibil să ob- 
tina un scenariu, măcar pentru o zi sau 
două, la filmele aflate în lucru sau gata 
de premieră. lar lectura acestor scenarii, 
ce să mai vorbim, le este indispensa- 
bilă. Încolo, să auzim de bine! 


Alarmă 
in Deltă 


— Filmografia dumnea- 
voastră, Gheorghe Naghi, 
demonstrează anumite 
preferințe spre două ge- 
nuri considerate, în ge- 
neral, dificile: comedia 

ZI p şi filmul pentru copii. 
Aceste preferințe presupun și anumite 
responsabilități. Vi le-aţi asumat 
conştient? 

— Comedia și filmul cu si despre copii 
sint «dificile» pentru cei care nu ştiu să le 
facă. De altfel acest lucru este valabil pen- 
tru toate genurile. Să fiu bine înțeles. Nu 
mă consider un desăvirșit regizor de come- 
die sau de filme pentru copii, dar în aceste 
genuri mă simt în largul meu. lubesc umo- 
rul, face parte din viata mea de fiecare zi, 
poate că și Moldova mea natală este de vină 
în această privință. lubesc copiii poate că și 
proprii mei copii au o vină In această pri- 
vinta. În general, mă străduiesc să fac filme 
pentru spectatori si aș vrea să vă asigur că 
cei mai severi si cei mai calzi spectatori 
sînt copiii. Evident că filmele pentru copii ca 
şi comediile cer o bună cunoaștere a mese- 
riei, experienţă si un plus de... 

— Ce anume? 

— Responsabilitate. 

— Ce dificultăți presupune astăzi rea- 
lizarea unui film pentru copii? 

— V-am mai spus. Pentru mine filmul 
pentru copii nu prezintă dificultăți deose- 
bite. Trebuie să ținem seama de dezidera- 
tele genului și să știm precis ce vrem să 
spunem cu filmul respectiv. 

— De exemplu cu «Aventuri în Deltă» 
ce vreți să spuneți? 

— Epica este foarte clară. Ştim de la 
început cine si de ce se înfruntă, ne-am 
fixat de la bun început care sint forțele 
binelui și ale răului, si ne străduim să Infa- 
țişăm în mod atrăgător lupta dintre cei buni 
şi cei răi. Filmul vrea să vorbească copiilor 
într-un limbaj cinematografic simplu despre 
eroism, prietenie, îndrăzneală, curajul de 
a învinge greutăţi în numele idealurilor pio- 
nieresti. Cei doi eroi acționează tot timpul 
împreună şi sperăm că vor deveni modele 
pentru cei de virsta lor. 

— Dacă ar trebui să prezentați filmul 
într-un mod atrăgător, pentru un pliant 
publicitar să zicem, cum ati face-o? 

— Nu sint un ambițios. Aş dori să fiu al 
doilea și nu primul regizor care povestește 
dinainte subiectul unui film de aventuri. 

— Dar dacă ati fi cronicar? Dacă ati 
privi totul cu exigență, cu detasare și 


Aventurile unor 
pionieri-detectivi 


aflați 
în vacanța mare 


obiectivitate ce ați spune despre filmul 
dvs. Ce v-ar mulțumi și ce v-aţi 
reproșa? 

— Mă aflu cu filmul într-o fază în care 
orice reproş mi-aş face ar mai fi posibil să 
intervin, să modific, să schimb ș.a.m.d. 
Ce mă mulțumește? Aş vrea să vă spun 
că, deși am văzut de citeva ori materialul 
filmat, el mă atrage în continuare. Mă mul- 
tumeste cînd simt că povestea se încheagă, 
cind fi privesc pe actorii cei mici,ca și pe 
cei mari, cînd privesc imaginea lui lon 
Anton, care este deosebit de reușită. Și 
dacă la acestea se vor adăuga sunetul de 
calitate al lui Florin Camil și muzica lui 
Dumitru Capoianu, v-am dezvăluit pe toți 
principalii mei colaboratori, la care se va 
adăuga în mod firesc, ca la mai toate filmele 
mele, montajul Eugeniei Naghi. 

— Cine sint eroii filmului dv? 

— Doi copii: unul de vreo 13, celălalt de 
vreo 9 ani. Numele lor nu spune acum nimic. 
Să sperăm că va spune după premieră. 

— Şi viitorul film? Tot pentru copii? 

— Poate. 

— Tot cu Luscalov? 

— Da. Dar asta nu înseamnă că nu 
aş dori să realizez filme scrise și de alți 
scenariști. Mi-am exprimat această dorință 
nu demult într-un alt interviu, numind trei 
scenarişti foarte talentați: Titus Popovici, 
Eugen Barbu şi Nicolae Velea. Din păcate 
insă formularea mea nu a fost cea mai 
fericită. Cred că pentru orice regizor este 
o mare satisfacție de a aduce pe ecran 
dramaturgia lui Titus Popovici, iar eu nu voi 
face excepție în această privință. Din păcate 
n-am avut această şansă, după cum nu mi 
s-a adresat încă nici Eugen Barbu, poate 
pentru că nu mă consideră cel mai nimerit 
şi s-ar putea ca dreptatea să fie de partea lor. 


Andrei IRIMIA 
EEE i PISA PE Ee XII 


Scenariul: Petre Luscalov şi Gheorghe Naghi. 
Regia: Gheorghe Naghi. imaginea: fon Anton. 
Muzica: Dumitru Capoianu. Decoruri și costume: 
Guţă Ştirbu. 

n distribuție: Fabian Ferenc, Emanoil! Petrut, 
Ştefan Mihăilescu-Brăila, Matei Alexandru, Valeria 
Marian, Cornel! Coman, Constantin Vurtejanu, Al. 
Alexandrescu Vrancea și copiii Dan Popescu și 
Sorin Vasiliu. 

Producție a Casei de filme trei. Director: Eugen 
Mandric, Producător delegat: Marcel Parus, Di- 
rectorul filmului: Nicolae Niculescu. Peliculă Orwo 
color. Ecran normal. Metraj planificat: 2.500 metri. 


O ultimă şedinţă de stat major 
înainte de declanşarea urmăririi 
(Cornel Coman, Dan Popescu 
şi Sorin Vasiliu) 


Serenadă 
pentru etajul XII 


, Comediile au fost păsări rare 
à in uimpe stagiuni cinema- 
tografice. (Cam are dreptate 
Nema Băieşu). Spectatorii n-au în- 
cetat să le reclame, criticii 
să-i susțină, iar casele de 
film să le promită. Pare-se că 
anul acesta e anul promisiunilor ținute. Trei 
comedii, una sănătos păminteană («Toam- 
na bobocilor»), alta fantastico-interplane- 
tară («Comedie fantastică»), iar a treia 
plutind undeva între basm si realitate («Eli- 
xirul tinereții»). lată alte două filme de acest 
gen se află în stadii avansate de finisare: 
Tufă de Venetia, despre moravuri si na- 
ravuri fantastic de pămintene, și Serenada 
pentru etajul 12. un film care... 


Tudor Popescu (scenarist): 

«Serenada pentru etajul 12 nu-și pro- 
pune să stirnească risul satirizind şi criti- 
cind birocrati, ciubucari, fotbaliști, supor- 


f ptea de dinaintea mutà 
(Carol Corfanta, Toma, Cara 


teri, vinzători, cumpărători, frizeri, şoferi, 
ospătari, etc. Ca în orice comedie, desigur 
nu vor lipsi accentele critice, dar nu ele al- 
cătuiesc substanța filmului nostru. ,,Sere- 
nada pentru etajul 12'' intenționează să fie 
o comedie care să vorbească cu anumită 
duioşie, chiar cu lirism despre noi înșine 
și despre viața noastră de toate zilele. Oa- 
menii de pe o stradă dintr-un vechi cartier 
bucureștean, aflat în demolare, se vor muta 
cu toții într-un bloc nou și foarte modern. 
Deci o mutare, care are semnificaţia unei 
adevărate mutații materiale, dar și spiri- 
tuale. Oamenii aceștia au trăit o viaţă în- 
treagă împreună, se cunosc și-și cunosc 
obisnuintele. Vor fi în continuare împreună, 
dar în alte condiţii. Într-o împărțire oare- 
cum didactică, filmul are trei părți: noaptea 
de dinaintea mutării, ziua mutării și prima 
noapte după mutare. Prima parte, mai ex- 
pozitivă dar foarte scurtă, înregistrează cu 
o anumită nostalgie o suită de modalități 
de a renunța la trecut, reacțiile unor oameni 


difuzarea 


Reluări şi...reluări 


Este demn de toată lauda faptul că 
cei care se îngrijesc de alcătuirea re- 
pertoriului cinematografic au reușit 
să ofere spectatorilor, în ultima vreme, 
un program echilibrat, atent şi judicios 
întocmit, în ciuda faptului că cinema- 
tografia mondială (asaltată de filme 
care propagă violenţa, de filme erotice 
și pornografice), oferă prea puține 
titluri de interes pentru publicul ro- 
mânesc. S-a recurs, idee excelentă, 
la soluția reluării cu succes a unor... 
mai vechi succese (Cenuşă și dia- 
mant, Moulin Rouge, Şapte mi- 
rese pentru șapte frați etc.); s-au 
adus, nu fără dificultăţi, citeva pelicule 
de aur din istoria cinematografului 
mondial (cum a fost seria de filme ale 


Peripetiile 


unor locatari 


care vor părăsi pentru totdeauna locurile 
in care au crescut și trăit. În partea a doua, 
ziua mutării propriu-zise, aceste reacții se 
amplifică pentru că oamenii mai în virstă 
se despart cu mult mai greu de trecutul lor, 
pentru că orice cîştig spre mai bine in- 
seamnă și o renunțare. Alţii vor să recu- 
pereze ceva din trecutul lor, să ducă cu ei 
în noua locuință ceea ce au mai frumos 
și mai bun, indiferent că sint obiecte sau 
speranțe. În sfirsit, cei tineri, cei care s-au 
născut astăzi si pentru care totul e firesc, 
renunță mai ușor, se adaptează mai ușor 
schimbărilor. În ultima parte, adică în prima 
noapte după mutare, se constată că oa- 
menii au adus cu ei obisnuinte, gesturi, 
reacţii, mentalități și modalități de compor- 
tament care nu mai rimează cu noile con- 
ditii de viaţă, cu noua ambianta. Atit. Dar 
sint convins că filmul va fi mult mai vesel 
decit s-ar părea la prima vedere.» 
Carol Corfanta (regizor): 


«Filmul e greu de povestit. E greu pentru 
că nu există un personaj sau două cu o 
poveste a lor. Există o mulțime de perso- 
naje cu o mulțime de povești care converg 
unele spre altele, se intersectează şi se 
desfac. Sint multe qui-pro-quo-uri, foarte 
multe gaguri, care nu se pot povesti, tre- 
buiesc văzute. Poate că unele gaguri vă 
vor părea știute, în fond s-au inventat puține 
lucruri de la clasicii comediei mute încoace, 
altele vor fi revăzute și adăugite si, în fine, 
vor exista și citeva chiar în premieră. 


În acest film fără eroi principali în accep- 
tia obișnuită a cuvintului, distribuţia cu- 
prinde vreo 70 de actori de comedie, aproape 
tot ceea ce are mai bun la ora actuală scena 
românească. 


Între personajele care se mută în casă 
nouă, .le-as aminti pe cele interpretate de 
Toma Caragiu (fost marinar, acum fami- 
list așezat, chitarist apreciat în cartier, 


lui Charlie Chaplin, Luminile rampei, 
Luminile orașului, Piciul, Trinto- 
rul, la care se vor mai adăuga în cu- 
rind și altele); s-au căutat prin arhivele 
lumii şi s-au găsit citeva filme demne 
de interes, care nu rulaseră pe ecra- 
nele noastre (Ziua cea mai lungă, 
Marea cursă, Fluviul fără întoar- 
cere, Fugarul, Hoinarii, etc.). Dar, 
parcă furati de un iureș iscoditor din 
cale afară de îngăduitor, programato- 
rii s-au grăbit să scoată din liniștea 
arhivelor prea multe filme vechi, nici 
bune, nici proaste, pur și simplu me- 
diocre. Westernuri vechi, unele de 
peste 15—20 de ani, care-și vor fi 
avut epoca lor de glorie, pe genericul 
multora fiind inscrise numele unor 
vedete astăzi glorioase, dar pe atunci 
departe de celebritate. Recompensă 
pentru serif (1953), Legea preriei 
(1956), Infringerea lui Wilkinson 
(1954), Ferma lui Cameron (1954), 


dintr-un bloc 
bucurestean 


care-şi vizitează vecinii escaladind bal- 
coanele pe verticală și care, în cele din 
urmă, cintă serenada de la etajul 12), de 
Octavian Cotescu (un profesor universitar, 
supranumit Balaurul, care rezistă cu pușca 
de vinătoare în mină asaltului a tot felul de 
oameni de bine care-i propun remedieri 
la noul apartament), de Constantin Guriţă 
(omul care a visat toată viata să facă un 
duş și e primul lucru pe care-l face în casă 
nouă, cu apă rece, pentru că apa caldă 
va curge peste 15 zile), de Florian Pittis 
(băiat «dur», motociclist pasionat, îndră- 
gostit simultan de două fete, ceea ce-i 
creează, fireşte, încurcături), de Constantin 
Cojocaru (băiatul care-și pregăteşte un 
examen chiar în timpul mutării), de Mihai 
Mereuţă (om în virstă care se desparte 
greu de casa în care a trăit o viaţă și aduce 
în balconul blocului toate florile grădinii 
sale). În fine, mai e şi Draga Olteanu-Matei, 
o provincială, mama a cinci copii, care caută 


o adresă a unei rude recent mutată» 


N.C. MUNTEANU 
SE E EEE SEE SIRE: > IEEE era 


Scenariul: Tudor Popescu. Regia: Caro! Cor- 
fanta. imaginea: Gheorghe Viorel Todan. Deco- 
ruri şi costume: Mihai Beciu. Muzica: Pau/ 
Urmuzescu 

n distribuție: Toma Caragiu, /leana Stana 
Ionescu, Octavian Cotescu, Olga Bucătaru , Mihai 
Mereuţă, Jana Gorea, Constantin Guriţă, lurie Darie, 
Draga Olteanu-Matei, Boris Ciornei, Coca Andro- 
nescu, Teofil! Viicu, Constantin Cojocaru, Florian 
Pitis, Ana Ciclovan, Adina Popescu, Puiu Călinescu, 
Dionisie Vitcu, Dem Rădulescu, Horia Căciulescu, 
Oiga Tudorache, Tamara Buciuceanu, Vasilica Tas- 
taman, Ştefan Mihăilescu Brăila şi alţii. 

Producţie a Casei de filme Unu. Director: lon 
Bucheru, Producător delegat Virgi! Duda. Di- 
rectorul filmului: Romeo Oraseanu. Peliculă East- 
mancolor, ecran normal. Metraj planificat: 2 500 
metri. 


Ultimul pistolar din Cross-Creek 
(1956), Omul din Larime (1956) sint 
filme care nu mai spun nimic nimănui, 
nici chiar amatorilor de westernuri, 
şi parcă nici nu meritau osteneala de 
a se îndepărta de pe ele praful uitării. 
Cu atît mai mult cu cit, sintem con- 
vinşi, se mai găsesc suficiente filme 
bune, realizate în ultimele trei decenii, 
care n-au rulat încă la noi și care ar 
putea fi aduse (la prețuri accesibile) 
cu folos pentru toată lumea. 


“e 


D-ale traducătorilor: 

—De ce «Delict din dragoste» si 
nu «Delict de dragoste» care ar expri- 
ma toată ideea filmului lui Comencini? 


an 


NY 
Ultimul act 


Italia In primăvara anului 1945 
era o tara cuprinsă de febrele 
unei triple eliberări: de război, 
de prezenta militară germană 
şi de fascism. Zi după zi, 
inaintarea implacabilă a ar- 
matelor aliate, acțiunile din 
ce in ce mai de anvergură ale partizanilor 
italieni, slăbirea punctelor de rezistență 
ale Wehrmacht-ului si dezagregarea aproa- 
pe totală a administraţiei mussoliniene 
marcau colapsul regimului fascist, care 
vreme de mai bine de două decenii tinuse 
țara în negurile totalitarismului și opresiunii 

Protagonistul ultimului act al acestei 
triste epoci de istorie nu putea fi decit 
însuși «marele dictator», «ll Duce», Benito 
Mussolini, omul adus la putere de «marșul 
asupra Romei» din 1921, virful piramidei 


enna 


cesul de la Verona» cineastul povestea alt 
episod din finalul epocii mussoliniene: 
condamnarea Contelui Ciano, ginerele dic- 
tatorului) reconstituie cu minutie documen- 
taristă ultimele zile ale conducătorului pra- 
bușit, încercarea de a se salva impreună cu 
iubita lui, actrița Clara Petacci, nesăbuitele 
lui speranţe că germanii (dar germanilor nu 
le mai păsa de el) sau serviciile secrete 
americane din Elveţia se vor putea interesa 
de soarta lui, de putinţa lui de a mai repre- 
zenta ceva sau pe cineva in Italia. 

Fuga lui, prin nordul Italiei, spre graniţă, 
dintr-o tara pe care o cirmuise fără milă 
două decenii, și unde acum era tot atit de 
străin ca ultimii nemți pe ducă, este semni- 
ficativă atit politic cit si istoric. Lizzani nu 
«comentează» desfășurarea evenimentelor, 
Le lasă să vorbească de la sine. Executarea 
grăbită a dictatorului din finalul filmului (în 
urma condamnării la moarte de către un 
tribunal al Comitetului National de Eliberare) 
pune un punct definitiv în cartea istoriei. 

Precizia narațiunii, răceala ei voită, sint 
intr-un fel umanizate de creația deosebită a 


Maximă latină: «Salvarea 
poporului să fie legea supremă» 


cămășilor negre, aliatul slugarnic al lui 
Hitler, Mussolini aruncase Italia intr-un răz- 
boi catastrofal, făcind cu Hitler un pact 
cu diavolul. Fanfaron și grandilocvent, con- 
vins că are o statură istorică de im- 
părat roman, practicind regimul de te- 
roare ca pe un cult spectaculos, dictatorul 
italian nu era decit un cabotin pe care 
conjunctura epocii îl instalase în fruntea 
unui popor. Sfirsitul lui, adică momentul 
căderii măștilor, nu putea fi decit un ames- 
tec de tragic și grotesc, sintetizind perfect 
epoca pe care el o dominase. 

Regizorul Carlo Lizzani (în filmul «Pro- 


Călătorie spre 
centrul pămintului 


O ecranizare după Jules Verne, în care 
fantasticul imaginat de scriitorul francez 
din secolul XIX este tratat de cineastii 
englezi ai secolului XX cu mijloacele stimti- 
ficului de mucava. 

Un spectacol pentru cei mici și pentru cei 
nu prea mari, colorat si pe ecran lat, cu 
Pat Boone si James Mason, cu citeva (nu 
prea numeroase) replici amuzante și multă, 
multă peliculă de prisos. 

Dar poate că un asemenea film trebuie 
judecat doar ca un mod de a povesti în 
imagini o literatură pentru adolescenți. 

Păcat însă că previziunile științifice cu 
adevărat de geniu ale lui Jules Verne trec 
aici drept născocirile unui scriitor cu fante- 
zia prea clocotitoare. 

Oricum, filmul avind un număr respecta- 
bil de ani, să-l luăm drept ce și-a propus 
atunci să fie: o lectură mai plăcută, mai 
accesibilă, mai «memorabilă» (de la a 
memoriza!) a romanului lui Verne. Un fel de 
bandă desenată pe Fastman-color. Un fel 
de rezumat filmat cu incetinitorul. 


Rodica LIPATTI 


Producție a studiourilor americane: Un film 
de: Henry Levin. Cu: James Mason, Pat Boone, 
Arlene Dahi, Diane Baker, Thayer David. 


lui Rod Steiger, care reușește să dea dimen- 
Siuni aproape patetice, prin deriziune, jalni- 
cului dictator față în față cu propria lui 
moarte. Lisa Gastoni, Franco Nero comple- 
tează distribuția unui film, sobru si lucid, 
nespre sfirsitul unei tiranii si moartea unui 
iran 

Dan COMSA 


Producţie a studiourilor italiene. Regia: Carlo 
Lizzani. Scenariul: Fabio Pittoru, Carlo Lizzani. 
Imaginea: Roberto Gerardi. Cu: Rod Steiger, 
Franco Nero, Lisa Gastoni, Henry Fonda, Lino 
Capolicchio. 


Tentatie 


Excelente schitele acestea doua ce com- 
pun filmul după o idee-liant: atenție adulți, 
copiii ne examinează tot timpul. 

«Tentaţia»: doi fraţi — 6 şi 8 ani — găsesc 
un portofel. După o amuzantă investigație 
in care pustii-detectivi dispar misterios de 
acasă si rascolesc cu îndirjire tot oraşul 
pentru a da de urma păgubașului, «răsplata» 
va fi pe cit de neașteptată pe atit de păgubi- 
toare în plan moral. Filmul are haz, e con- 
dus cu dibăcie, culminind cu o poantă 
nostimă cum îi stă bine genului scurt. 
Film educativ fără ifose. Avertismentul 
reiese din cunoașterea mecanismului psi- 
hologic al copiilor și al adulților, deopotrivă. 

A doua schiță: «Concertul de vioară» e 
și mai importantă ca semnificație sub as- 
pectul ei de farsă spirituală. Copiii sint 
impinsi de ambițiile părinților să mintă, 
să devină «ingeniosi» în situațiile absurde 
in care îi aruncă orgoliul nesatisfăcut al 
adulților. Incintator acel grăsan domn Goe 
ce face troc de talente; foarte cinematogra- 
fica soluția acelui play-back... dar poanta, 
ea trebuie savurată pe ecran. Merită, 


Alice MĂNOIU 


Producţie a studiourilor bulgare, Un film de 
Ivanka Grabceva. Cu: Dimitr Ganev, Ognian Je- 
liazkov, Voitek Todorov, Mihail Lazarov, Vera Salieva 


Cele mai bune 
momente cu 
Stan si Bran 


«Muzica! Muzica!» — ar 
trebui să strigăm (precum 
in piesă) acum, cind ni se 
oferă regalul unei antologii 
cinematografice cu Stan și 
Bran. E greu de lămurit pina 

~ la capăt fascinația aproape 
misterioasă pe care apariția celor doi o 
exercită pina și asupra mintilor celor mai 
lucide și cunoscătoare într-ale filmului, 
fără a mai vorbi despre spectatorul care 
nu ştie nimic despre Stan si Bran, dar își 
pierde repede stăpinirea de sine în fata 
unui film de-al lor. Care să fie explicaţia? 
Probabil aceea că pentru prima oară, odată 
cu apariția acestor personaje, cotidianul, 
cotidianul cel mai cotidian si mai «naturel» 
irumpe si se desfăşoară pe larg, în toată 
«grandoarea» si «mizeria» lui, pe terenul 
comediei cu gag-uri. Laurel si Hardy aduc 
pe ecran condiţia individului mijlociu, cip 
banală existență (teoretic) și «enorme», 
«nebune» probleme zilnic (practic). Con- 
ditie «ruptă din viață», în care spectatorul 
se recunoaşte imediat. Eu nu fac acum o 
ierarhie a valorilor, ci observ numai printre 
altele că: nici un scurt sau lung metrai 
cu Buster Keaton, nici vreunul cu Chaplin 
(care, oricum am lua-o, sint totuşi cei doi 
oameni esentiali ai genului), nu dă senzația 
de concret, de cotidian, care lucește pe 
fiecare centimetru de peliculă cu Stan si 
Bran. În filmele lui Buster Keaton intilnim, 
cu precădere, un «realism» învăluit mai 
curînd în aburul suprarealismului. La Chap- 


Legătura pierdută 


Filmul lui Zolnay Pal se inrudeste prin 
tema, stil, citeva solutii dramaturgice (vezi 
și finalul), prin compoziția în alb si negru 
cu Zidul lui Vaeni. Amindoi regizorii fac 
parte din generația postbelică și redau 
epoca necunoscută de ei printr-un ritm 
şi o expresie plastică proprie zilelor lor. 
Este o apropiere care-i flatează pe amindoi, 
filmele răminind fiecare în felul lor foarte 
personale. 

Tinerii comuniști ilegalisti maghiari se 
aruncă şi ei cu trup și suflet în labirintul 
eroic, plin de capcane,al mişcării de rezis- 
tentă. Este virsta arderilor totale, a sacrificii- 
lor necondiționate. Şi de sacrificii era ne- 
voie atunci, în toamna lui '44, cind guvernul 
fascist Szalasi dezlantuia o cruntă teroare. 
Unora teama le pătrunsese atit de adinc 
in suflet, încit își Dolan omenia. Alţii 
sfidau pericolul. Il sfidau pina la in- 


stop cadru p | 


Mireasa lui Zandy 


Pe cit pot, mă feresc de 
subiectivism în opini 
mai ales cind e vorba 
de stiluri artistice, pen- 
tru că mi-ar părea rău 
să-mi fie accesibile nu- 
mai operele de care mă simt structural 
apropiată. Prefer, printr-un efort de 
expansiune sensibilă, ca să zic așa, 
să-mi lărgesc capacitatea de inregis- 
trare si de apreciere pentru ca, astfel, 
«nimic din ceea ce e artistic» cu ade- 
vărat să nu-mi rămină străin 
Cind însă nu e vorba de formule de 
expresie, ci de teze, mai mult sau mai 
putin teoretice, nu mă pot abtine de 
la marcarea unei atitudini ca, de pildă, 
in cazul unor filme care expun, direct 
sau indirect, o concepție asupra femeii 
Un asemenea film este şi Mireasa 
lui Zandy. Ca si altă dată, in interpre- 
tarea Ritei Tushingham. femeia pe care 
o interpretează Liv Ullmann este pre- 
zentată aici ca un element purtător de 
grație si afectivitate, menit să echili- 
breze caracterul elementar, nu rareor 
brutal, al bărbatului. Tratamentul de 
«imblinzire», pe care aici femeia 
aplică «bărbatului îndărătnic» nu are 
un aspect programatic sau didactic 
ci decurge din însăși Firea ei, din forța 
de persuasiune a unei comportări ar 
monioase si aproape ireproşabile 
Ceea ce Gelsomina nu reuşise să 
modifice in personalitatea lui Zampa 
no, se săvirşeşte aici, fără ostentatie 


lin descoperim un realism care vrea si 
izbutește să sugereze anume conditionari 
mai largi sociale. Dar realismul acela mărunt 
al vieții de zi cu zi? Realismul ieşirii pe o 
ușă sau al imposibilității ieșirii pe acea 
ușă fiindcă te izbesti de ea; realismul dificul- 
tatii de a încălța o pereche de cizme; rea- 
lismul vizitării unui prieten la spital, atunci 
cind el e cu un picior în ghips, vizită din care 
nu se știe ce poate ieși. Aratati-mi un singur 
film de Keaton, Chaplin sau de alţii (dintre 
cei «mari», firește), aratati-mi un singur 
asemenea film în cinematograful așa-zis 
burlesc (deși el e adesea dramatic), indica- 
ti-mi cine a mai izbutit afară de Laurel si 
Hardy să aducă in acest cinematograf asa- 
zis mut (cu toate că el grăiește adinc) atita 
viata «asa cum este», atita viață «de zi cu 
zi». Nu-mi amintesc să fi văzut aiurea, in 
alte bijuterii ale «marelui mut», asemenea 
realistă și exuberantă luptă a omului cu 
«nimicnicia» sa cotidiană, cu nevasta si 
cu fratele geamăn, cu proprietarul care 
îl terorizează și cu banii de care are nevoie, 
pe scurt, cum zice o vorbă de spirit a lui 
Chesterton: cu butonii de la cămașă care 
nu se vor lăsa închişi în vecii vecilor, semn 
al revoltei lucrurilor si al triumfului lor. Mai 
mult decit ulterioarele lor lung metraje, 
aceste «numere» de citeva minute fiecare 
luminează în toată strălucirea ei estetica 
«moftului» zilnic, cu urmări incalculabile, 
propusă în filmele cu Stan si Bran, «miti- 
cismul» lor, cind angelic (— Birjar, slobod? 
— Da! — Atunci mină!), cind agresiv si de- 
monic (— Eu l-am aruncat pe geam, cucoa- 
na, minca-i-ai coada!) 


Aurel BĂDESCU 


Producţie a studiourilor americane. Fragmente 
prezentate de Hal Roach. 


constienta facind la rindul lor victime prin 
riscuri inutile. Dar teroarea exaspera. A 
actiona era o necesitate vitala. 

Destinele mai multor personaje — un 
tinăr evadat din închisoare, prietenul lui, 
iubita lui — sora prietenului, legătura lui cu 
partidul — se intersectează tăcut. Replicile 
sint scurte, respectind parcă și ele jocul 
secret al ilegalitatii sau al spaimei: «cine 
era?», «unul care a mai fost...». Liniştea 
se lasă iar. Uşile se închid. Perdelele cad. 
Se stă la pindă. Eliberarea nu poate fi de- 
parte. Dar pină atunci se vor număra încă 
citeva jertfe. 

Un film sobru, dens, în semnificații, în 
imaginile căruia, în ciuda cenușiului apăsă- 
tor, deslusim voința de a ajunge la lumină 


A.D. 


Producţie a studiourilor maghiare. Regia: 
Zolnay Pal. Scenariul: Kölló Miklos, Zolnay Pal. 
Imaginea: Ragályi Elemér. Cu: Zala Mark, Drahota 
Andrea, Szirtes Adam, Madaras József, Kozak An- 
dras, Kise Manyi 


abia sugerind o perspectivă, dar sub 
zodia indiscutabilă a speranței. Tre- 
buie să mărturisesc că, dincolo de ca- 
litatile filmului, am resimțit o anumită 
impotrivire față de reactualizarea oare- 
cum voalată a unor relații patriarhale 
(bărbatul-vinător, femeia născătoare 
de pui vii), a antinomiilor clasice (băr- 
batul-pragmatic şi autoritar, femeia- 
visătoare şi cochetă; bărbatul-groso- 
lan, femeia-gingașă; bărbatul-neatent 
la detalii, femeia-cu simțul ambian- 
tei, etc.) precum şi față de paradoxalu 
aer idilic al acestei povești care se 
vrea, totuşi, realistă, dacă nu crudă 

Actorii sint extraordinari. Gene 
Hackman, mereu pregnant și convin 
gător în toate ipostazele sale şi Liv 
Ulimann, atit de alta decit distanta s 
dramatica eroină pe care a intruch 
pat-o in Persona, dialoghează intr-un 
decor pustiu si somptuos totodată 
parcurgind o partitură psihică plină 
de nuanțe 

Pină la predarea rindurilor de față 
nu am citit nici o cronică la «Mireasa 
lui Zandy», dar sint convinsă că filmul 
a fost bine întimpinat (si pe merit) 
de critică 

Rezervele mele se referă la o serie 
de pledoarii făcute, cu cele mai bune 
ntentii, în favoarea plec i temei 
are plătesc, totus voia 
tribut prejudecatilor, mentalități insta- 
ate si discriminărilor discutabile 

Si, fie-mi iertat - tivis 
față de opera lui Jan Troe 

e însăşi geniala tiradă a Catarine 
shakespeareene, în final, mi-a 
vocat, nu dată stare pr 


Nina CASSIAN 


acest subie 


emică 


Polițistul este polițistă 
(Mariangela Melato) 


Judecător: conștiința colectivă 


(«O anchetă») 


O tinără stă în pragul vieții, 
adică pe peronul unei gări 
de provincie italiană si dă 
să fugă ca să scape de trei 
bărbaţi, trei simboluri ale 
tiranei, pentru moment să 
le numim ale tiraniei masculine: 1) patro- 
nul (el ar vrea să uzeze nu numai de ideile 
ei, ci si de contururile ei, la fel de istete); 
2) logodnicul (el dorește o arvună din a- 
vantajele unei eventuale căsătorii, dar 
căsătoria nu e deloc nici măcar eventuală, 
pentru că fata, se vede bine, nu prea e 
ceea ce se cheamă o partidă); 3) tatăl (el 
nu e un despot activ, dare totuși un despot 
cazanier). Mama îi spală părul făcind tot 
posibilul să nu-l deplaseze din poziția 
lui de Dalai-Lama, să nu-i deranjeze ta- 
bieturile, dar fata nu vrea să se trezească 
peste treizeci de ani în fața unui paşă 
care refuză ceașca de cafea dacă trebuie 
să-și mestece singur zahărul... 

Punctele de plecare ale comediei sint, 
cum se spune, personaje tipice în situații 
tipice. Sub un văl ușor se zăresc clar ta- 
bloul sinoptic și acolada care unește 
calupul unor teze feministe elementare. 

Hazul acestei comedii, iscălită de pro- 
lificul și dedublatul Steno, farmecul meri- 
dional al acestei pelicule care nu va ră- 
mine in istoria cinematografiei, dar, pro- 
babil, se va strecura ca un scurt si năbă- 
dăios paragraf în istoria emancipării unei 
specii care trece sub ochii nostri de la 
starea de «majoritate minoră» la starea 
de «femeie majoră» (așa o numește și 
cartea apărută relativ recent în Editions 
du Seuil) —farmecul, zic, vine de la aceas- 
tă Mariangela Melato, frumuseţe icono- 
clastă, dinamită cu sex-appeal, navă cine- 
matografică de categoria Sputnik-Apollo. 
Dar nu numai de la ea. 

Fiind o comedie, ca să zic așa, revan- 
șardă, filmul are toate şansele să fie privit 
în mod diferit. Pentru publicul feminin 
povestea acestei fetiscane care vrea să 
fugă, dar se răzgindește și dintr-o întim- 
plare devine polizziotă, adică polițistă, 
și nu dintr-o întimplare, firește, începe 
să se ia în serios, atit de în serios încit 
devine spaima nu numai a celor care 
încalcă legea, dar și spaima celor care 
trebuie să păzească această lege, mai ales 
a lor, a acestora din urmă —pentru publi- 
cul feminin povestea este savuroasă și 


flatantă. Ea, povestea, asigură depășirea 
unor complexe milenare, depășire ima- 
ginară firește, dar orice revanșă reală 
începe prin visul de revanșă si revanşa 
există, bineinteles în stare fictivă, cind 
rolurile se inversează, cind sedusa și 
abandonata nu mai e nici sedusă şi nici 
abandonată, cind sexul, prin tradiție slab, 
devine, prin călcarea tradiției, sex tare, 
atit de tare încît ajunge să-i pună cătuşele 
(nu uitaţi, sintem în comedie) unui dur- 
duliu donjuan care devreme ce e atit de 
obraznic n-are voie să fie chiar atit de 
poltron. Mă-ntreb dacă publicul masculin, 
nu prin excepţiile, ci în totalitatea lui, va 
gusta această nostimă și in fond gravă 
comedie la fel de bine dispus. Sociologii 
ecranului ar trebui să înregistreze risetele 
finale si să le compare intensitatile și 
după sexe. 

Căci tinalul e atoaterevelator. După 
ce se opune tuturor potentatilor cu o 
îndărătnicie și o naivitate specifica unei 
specii care n-a avut ocazia să fie prea 
coruptă, adică să-și insușească «regula 
jocului», ca orice rotiță care refuză să 
se miște conform programării sale, po- 
litista noastră va fi expulzată de structură. 
Grefa n-a prins. Prin urmare o comedie 
terminată în dramă, dar o dramă à lita- 
lienne, adică pe muchia hohotului care e, 
concomitent, și de ris și de plins. 

Întrebările pe care le puneam mai sus 
sint: cine va ride si cine nu va ride, sau 
mai exact cit vor ride femeile si cit bar- 
batii in finalul acestei productii care e 
film, dar pare un filmulet. 

Metamorfoza de la film la filmuleţ nu-i 
numai un truc mai mult sau mai putin 
comercial. Aici e vorba de maturitatea 
unei cinematografii obsedată de social 
si politic. Maturitatea filmului italian a 
atins azi o cotă atit de înaltă incit îi permite 
decrisparea problematicii majore. (Con- 
ditia femeii, nu-i așa, e «o problemă ma- 
joră», la nivel planetar,nu numai în Anul 
international al femeii?) Decrispare in- 
seamnă că atunci cind e cazul — econo- 
mia politică și sociologia pot fi predate și 
explicate la toate nivelele. Inclusiv la 
nivelul glumei. Inclusiv în stil autoironic. 


Ecaterina OPROIU 


Producție a studiourilor italiene. Regia: Steno. 
Scenariul: Luciano Vincenzoni, Sergio Donati 
Imaginea: Alberto Spagnoli Cu: Mariangela Me 
lato, Orazio Orlando, Mario Carotenuto, Alberto 
Lionello, Renato Pozzetto, Renato Scarpa, Gigi 
Ballista. 


ancheta 


«O anchetă»? lar o anchetă? 
Aparent, da. Ne aflăm cu 
filmul lui Kazmierz Kutz în 
perspectiva unei anchete în- 
treprinsă de un for superior 
de partid într-un district al 
Poloniei zilelor noastre, ca 
urmare a unor «sesizări» primite de prin 
partea locului. 

lată cadrul investigației: între organele 
locale şi anume structuri administrative, 
tot locale, s-a născut o divergență, există 
chiar optici diferite asupra unora și ace- 
lorași lucruri. Cine greseste? Si mai ales 
cine plătește pentru greșală, căci «sesiză- 
rile» nu se fac fără scop punitiv (care de 
fapt ascunde de cele mai multe ori niște 
reglări de conturi personale). Care scop 
ar avea două aspecte și el: ar pune la punct 
pe cineva și ar confirma părerea și deci 
biruința altcuiva. 

Dar Kazimierz Kutz nu se lasă angrenat 
în procedurile unui film-proces (ca să nu 
vorbesc că se lasă antrenat cu atit mai 
putin în procedurile unui film polițist). li 
servesc doar aceste premise nu spre 
instruirea unui caz (căci de fapt o anchetă 
organizează cercetarea unui caz),ci pe 
regizorul polonez îl interesează, dimpotri- 
vă, ansamblul, atmosfera, îl interesează să 
depisteze stări de lucruri și nu aleargă să 
ofere el dezlegări procesuale, nu se lasă 
încîntat de perspectiva anchetatorului de 
profesie. El povestește, vede, descoperă, 
arată fapte, oameni, comportamente, con- 
ceptii,pe care le opune apoi altor oameni 
In scopul de a provoca poate nu o anchetă, 
ci ceea ce s-a și intimplat între spectatorii 
lui acasă — ample, generoase dezbateri nu 
despre un caz surprins în planul imediat 
al filmului de un foarte tonic personaj, ci 
despre ceea ce se vede pe toată adincimea 
cadrului sau cadrelor filmului. Pe Kutz nu 
l-a interesat, este sigur, să circumscrie 
cazul, ci să arunce o privire colectivă asupra 
colectivitatii, să provoace un fel de privire 
în oglindă, fără farduri și fără jocuri de lu- 
mini, o privire într-o oglindă imensă cum 
ar fi visat-o Maiakovski, care să-i vadă pe 
toți și să se insiste asupra unora. lar lumea 
din sală să aprobe sau să dezaprobe, să 
nască ceea ce constituie, evident, obiectivul 
acestui film: dialogul dintre artă si benefi- 


ciarii ei. 
M.A. 


Producție a studiourilor poloneze. Regia: Ka- 
zimierz Kutz. Scenariul: Kazimierz Kutz, Jerzy 
Wawrzak. imaginea: Krzysztof Winiewicz. Cu: 
Czeslaw Jaroszynski, Stanislaw Igar, Joanna Bo- 
gacka, Kazimierz Iwinski. 


Cazul a avut un 


deznodamint fericit 


Startul se face de la o intere- 
santa ipoteză: cind la o crimă 
asistă un singur martor — 
deci doi cunosc detaliile fap- 
tei — rolurile se pot inver- 
sa, criminalul poate denun- 
ta martorul ca faptas asi- 
gurindu-și astfel sui generis o acoperire. 
In cazul dat, această demonstraţie inversă 
e susținută de două argumente. Primul, cel 
ce acuză este protejat de statutul său 
social mai presus de orice bănuială (e un 
cunoscut profesor trecut cu mult de virsta 
aventurii, locuind într-un princiar aparta- 
ment dintr-un palazzo din piața Navona). 
Al doilea argument e produs chiar de cel 
pe nedrept învinuit. Modest și cam naiv 
funcționar la posta, nu demult stabilit în 
capitala italiană, tinărul incriminat este 
speriat aprioric de poliție, de justiție, de 
orice formă a administraţiei de stat, teamă 
ce-l determină să se sustragă de la calita- 
tea sa de martor și implicit să se autoacuze. 
Pe această pistă urmărirea psihologică 
dintre cei doi se derulează într-un palpitant 
joc de-a v-aţi ascunselea și, ca în toate 
filmele italiene din ultimii ani, cazul parti- 
cular devine revelator pentru starea de 
lucruri a societăţii în ansamblul ei. Nesi- 
guranta cetățeanului simplu care nu se 
bucură de protecția nici unei mafii — poli- 
tice, financiare, sociale etc. — denaturează 
raporturile sale cu societatea si declansea- 
ză o formă a violenţei implicite, cu nimic 
mai putin dăunătoare decit cea a crimei 
fatise 
Un personaj aparte in aceasta categorie 
de filme creează Enrico-Maria Salerno in 
persoana patronului de ziar. Rolul sau nu 
este de astădată să vineze «monstrul pen- 
tru prima pagină», ci să declanșeze, cu o 
sagacitate detectivă, restabilirea adevăru- 
lui. Scenaristii abandonează însă acest 
drum preferind un final deus ex machina 
simplist și complet nepotrivit cu profilul 
psihologic al criminalului (admirabil inter- 


Acuzator: criminalul 
Inculpat: martorul 


pretat de Riccardo Cucciolla). În rolul 
tinărului, Enzo Cerusico ne aminteşte de 
Nino Manfredi la început de carieră. 


Adina DARIAN 


Producție a studiourilor italiene. Regia: Vitto- 
rio Salerno. Scenariul: A. Finocchi — V. Salerno 
Imaginea: M. Masciocchi. Cu: Riccardo Cucciolia, 
Marline Brochard, Enrico Maria Salerno. 


U 


la piscina din Roznov 


Încă un film închinat acelor atit de dure- 
roase zile ale ocupației naziste în Cehoslo- 
vacia. Elevii dintr-un mic oraș pregătesc 
petrecerea de bacalaureati. O fac în taină, 
pentru că de aproape cinci ani în orașul 
lor orologiul nu bate orele balului, ci orele 
morții. Naziștii, însoţiţi de ciini poliţişti, 
percheziționează, arestează, ucid. Tine- 
rețea işi cere totuși drepturile; dar cine 
mai poate să ridă în umbra teroarei? O 
maturitate ciștigată într-o singură noapte, 
noaptea ultimului bal la care nimeni n-a 
dansat. O noapte sfirșită în suieratul de 
gloanţe. O temă inepuizabilă. Sentimente 
generoase. Stilul unui regizor cunoscut: 
Ivo Novak. Sintem totuși obligați să notăm 
că secvenţa finală ratează prin naivitate 
atmosfera nuanțată a întregului. an 


Producție a studiourilor cehoslovace. Un film 
de /vo Novak. Cu: Andrea Cunderlikova, Brano 
Krizan, Josef Somr, Petr Svojtka, Katerina Machăc- 
kova. 


Un rege 
la New York 


Sint lucruri pe lume care 
nu se uită şi nu se iartă. 
Charlie Chaplin, prinţul co- 
mediei americane, nu putea 
să uite şi să ierte că tara lui de 
adoptiune, campioană decla- 
rată a democraţiei, îl silise, 
în plină isterie mac-carthistă, să emigreze 
înapoi pe continentul bătrinei Europe. Re- 
vansa şi-a luat-o un deceniu mai tirziu, 
turnind în studiourile britanice aceasta 
satiră orchestrată savant într-un crescendo 
implacabil. Mai întii se răfuiește cu automa- 
tismele modului de viață de peste ocean — 
obsesia publicitară, obsesia dolarilor, ma- 
nia chirurgiei estetice şi a cumpărării tine- 
retii factice, colectionarii de tablouri inculti, 
etc. etc. — și tonul este blind, chiar duios 
' amuzat. Dar sub mănușa de catifea nu 
întirzie să tisneasca lovitura: reconstituirea 
proceselor organizate de Comisia pentru 
activităţi anti-americane, cind «vinătoarea 
de vrăjitoare» a ridicat delatiunea la rang 
de îndatorire civică. 


inema 


| s-a reproșat lui Chaplin in legătură cu 
Un rege ia New York că, renuntind in 
bună parte la verva comică, la cascada 
de gaguri, a mizat mai mult pe latura ideo- 
logică şi pe aspectele sentimentale ale 
acţiunii. Într-adevăr, filmul nu are forța 
Dictatorului. Dar oare nu au şi geniile voie 
să obosească, chiar dacă pe noi asta ne 
întristează? Şi nu au voie să opteze pentru 
alte formule decit cele cu care ne-am 
obişnuit? Dovada cea mai bună că formula 
s-a schimbat este că, pentru prima oară, 
purtătorul de cuvint al cineastului nu mai 


Un mare 
cineast suedez 


Mireasa lui Zandy,care rulează acum 
la noi, ne-a permis să facem cunoștință 
cu un regizor suedez, Jan Troell, care 
lucrează deopotrivă în tara lui si în Sta- 
tele Unite. Are numai 42 de ani, şi critici 
eminenti ca John Simon (de la revistele 
«Esquire», «New Leader» si «New York 
Magazine») nu ezită să-l numească 
«a filmmaker of genius». Am putut per- 
sonal constata că cele două filme care 
l-au făcut celebru: Emigrantii si The 
New Land (Ţara cea nouă), unde nu 
e vorba de altceva decit de plecarea din 
Suedia și instalarea în America a unui 
numeros grup de coloniști, este totuși 


o poveste fascinantă, care durează șase 
ore si totuși n-are nici o clipă de scădere 


a interesului. Încă de la al treilea film 
al său, Ole dole doff sau Ini, Mini, 
Maini, Mo,el obține Marele Premiu la 
festivalul de la Berlin. 

Troell era învățător si, pentru simpla 
lui distracție, îi plăcea să filmeze. Într-o 
zi, îi vine ideea să facă pe școlarii săi 
să cunoască mai bine orăşelul Malmă, 
unde trăiau şi, pentru asta să filmeze un 
scurt-metraj de 20 de minute. Îl va inti- 
tula, pur și simplu, Orașul. Îi va lucra 
absolut singur. Şi nu va fi un ghid tu- 
ristic sau publicitar, ci o poveste dra- 
matică a unui băiețel disperat că i s-a 
furat o broască țestoasă pe care o 
adora. Asta îi va permite micului erou 
să scotocească prin tot orașul, căutind 
să-l prindă pe hot. Dar pentru asta va 
fi obligat să prindă el, mai întii, deprin- 
derile, apucăturile oamenilor din casele 
prin care caută. În fiecare loc oamenii 
aveau altă conduită, potrivită cu desti- 


14 


este el însuşi, ci un copil. Ideea, excelentă, 
de a-l pune pe micul Michael Chaplin — 
într-un rol care aminteşte de «Piciul» — 
să facă apologia libertății, îl scuteste de 
pericolul unui declarativism facil și dă cu 
atit mai multă greutate dramatică finalului 
în care cel ce va fi fost obligat să-şi trădeze 
idealurile şi să păşească pe calea compro- 
misului şi a delatiunii este tocmai copilul, 
simbolul purității şi al inocentei. 

asemeni, personajele feminine au 
căpătat o pondere mai mare decit înainte. 
Frumoasa și scinteietoarea Dawn Addams 
îi tine piept cu brio Idolului, care desi pare 
să se dea curtenitor la o parte din imagine, 
continuă să polarizeze atenţia spectatori- 
lor. Dar atit de puternic ni s-a intiparit in 
minte Charlot cel de odinioară, încit în 
clipele cind dintr-un zimbet, un gest, o 
piruetă abia schițată, regăsim, in ciuda 
pletelor cărunte şi a ridurilor, personajul 
lui veșnic tinăr, ne relaxăm fericiţi în intu- 
nericul sălii soptindu-i recunoscători in 
gind «Ce bine că mai existi!» 

M-a frapat o secvenţă absolut extraordi- 
nară, care concentrează în citeva secunde 
întreaga carieră a lui Charlie Chaplin si 
chiar întreaga dramă trăită de comedia 
cinematografică mută la apariţia sonorului: 
într-un restaurant, aşezat lingă o orchestră 
asurzitoare ca să se facă înțeles de chelner, 
eroul mimează. Mimează un morun şi mai 
ales mimează o broască țestoasă, cu dege- 
tele de la o mină şi cu o farfurie. Într-o stră- 
fulgerare, revezi pe ecranul memoriei Goa- 
na după aur cu dansul piinitelor şi uiţi că 
anii au trecut. 

E adevărat că se ride mult la acest film, 
doar e cu Chaplin, dar se ride puţin trist. 


Manuela GHEORGHIU 


Producție a studiourilor engleze. Regia, sce- 
nariul, muzica: Charles Chaplin. Imaginea: 
Georges Perinal. Cu: Charles Chaplin, Dawn 
Addams, Michael Chaplin, Oliver Johnston, Jerry 
Desmonde, Maxime Audiey 


natia imobilului, natura și îndeletnicirile 
celor caretrăiau în el. Era o sinteză foarte 
reușită de peripeții și cine-vârite. Filmul 
a plăcut așa de tare celor care l-au văzut 
Incit autorul consimti să-l prezinte tele- 
viziunii. Care îl acceptă. Şi astfel Troell 
trece de la catedră la ecran. Pentru a 
deveni în scurtă vreme o celebritate. 
O frază rostită de el explică bine această 
trecere, evoluție, metamorfoză. Întrebat 
de ce alesese meseria de institutor,el 
răspunde: «Nu aveam cine știe ce vo- 
catie pentru dăscălie, dar pur și simplu 
nu m-am gindit la vreun alt mestesug». 
Această curioasă frază explică totul. 
Simtea instinctiv că singurul lucru pe 
care îl putea face bine era să învețe pe 
alții nu cunoștințe școlare, ci fapte de 
viață si tilcul acestor fapte. Într-un cu- 
vint exact ce face regizorul cu şcolarii 
săi actorii. Încă fiind profesor și-a dat 
bine seama că pornise niţel greșit. Că 
pe oameni el știe să-i înveţe nu carte, 
ci viaţă. Si, pe loc, se apucă de asta. 
Pe loc se pune să compună cinemato- 
grafic o poveste jucată de acei actori 
siguri, garantati, care sint copiii. În 
acel filmuleţ el a fost și n-a fost dascăl. 
Căci nu-i învăţa pe copii să citească, 
ci îi învăța să descifreze. Si cu aceeași 
ocazie, falsul belfer de clase primare 
s-a prefăcut în cineast de înaltă clasă. 

Enorma lui probitate artistică se vede 
din trei trăsături: nu admite ca altcineva 
să-i facă montajul; ba chiar se luptă din 
răsputeri să fie lăsat să facă și foto- 
grafia, imaginea; în sfirsit, desi domnii 
de la Warner Bross îi taie copios (uneori 
45 de minute scoase afară din filmul său), 
nu se supără; aproape chiar că aprobă. 
căci e mereu speriat la gindul că va 
plictisi pe spectator. Si citează urmă- 
toarea nostimă vorbă a lui Ingmar 
Bergman: «cind văd un film, iau cu mine 
şi o pisică și aștept să vină pasajul care 
o interesează și pe pisică». 


D.I. SUCHIANU 


AR ah ~~ 


Marele Gatsby 


Cred că nu întimplător de 
trei ori într-o jumătate de 
secol cinematograful s-a în- 
tors la un roman al lui Scott 
Fitzgerald spre a arunca o 
privire asupra lumii ameri- 
cane. «Marele Gatsby» (pe 
care multi l-au socotit poate cu ușurință 
un roman autobiografic) vorbește cu o 
anume ironie, cu anume amărăciune despre 
parvenitismul unei anumite societăți în 
anii '20. Vorbește chiar cu o anume dispe- 
rare care era a acelora ce conveneau între 
ei să se considere «generația pierdută» de 
după primul război mondial şi care s-au 
autoexilat pe bătrinul continent spre «a-și 
căpăta conştiinţa de sine» și a-şi confirma 
emanciparea literară tocmai pe pămintul 
Europei. Căci «Marele Gatsby», romanul, 
avea să devină, în ochii oamenilor de litere 
de pe noul continent, simbolul «modului 
de-a scrie american». 

La distanţă de 50 de ani (primul film inspi- 
rat de lucrarea lui Scott a fost realizat în 
anii '20, încă în perioada filmului mut), 
«Marele Gatsby» polarizează două generații 
în jurul aceleiași obsesii, «visul american» 
pag aceeași tristețe constată «pierderea 
ui.» 

Scott Fitzgerald arunca asupra lumii ame- 
ricane privirea lui de mare dezamăgit, aso- 
ciată cu o ironie uneori acerbă, alteori (de 
puține ori) chiar tandră în fata dezlantuirii 
naive de bucurie datorată unei inexplica- 
bile prosperitati. Dar Scott nu lasă inexpli- 
cabilă «prosperitatea» aceasta. Gatsby, de 
pildă, este un tipic «ajuns peste noapte» 
în posesia acelui zeu al vieții mercantile: 
contul în bancă. A urcat pină aici grație 
traficului de alcool în plină prohibitie. Cre- 
dinta lui este că acest cont în bancă îi poate 
permite orice: ascensiunea în lumea patri- 
ciană de pe noul continent şi chiar o alianță 
cu aceasta pe cale matrimonială. Pe firul 
acestei aspirații, în prelungirea idealului 
de «realizare» pe plan social a lui Gatsby, 
filmul englezului Clayton reconstituie «anii 
nebuni» (botezați astfel de cei din generaţia 
pierdută), iar operația — făcută mai întii 


nema 


prin invocarea unei mode, astăzi «iar la 
modă» — retro — readuce uneori cu nostal- 
gică plăcere amintirea unor dezlantuiri mon- 
dene, iresponsabile desigur, desarte, ce 
începea cu euforia vestimentară si culmi- 
na în frenezia ritmului de jazz. Clayton 
strecoară în această frescă animată — în 
care luxul și plăcerea par a fi însăși rațiunea 
de a exista a personajelor lui — observaţia, 
cind tristă, cind sarcastică la adresa high- 
life-ului plăcerii (materializată în film cu 
contribuția a peste 2 000 de figuranti din 
cea mai aleasă societate de pe noul conti- 
nent: lumea bună de la New-Port). Lasin- 
du-se uneori sedus de propria-i reconsti- 
tuire, Clayton insistă poate prea mult asu- 
pra cadrului, asupra argumentelor exte- 
rioare ale unei societăți (este evident că el 
filmează cu încîntare obiectele, expresia 
însăși a afirmării insului în planul ierarhiei 
sociale. Obiectele acestea — fie că sint 
mobile sau haine, bijuterii sau mătăsuri — 
par a trăi ele însele o frenezie expozitio- 
nală). Dar peste argumentele vizuale se 
insinuează sentimentul unei tristeti, al de- 
busolării, unor destine ce se zbat fără 
cauză, trezite pentru o clipă la realitatea 
dură (exprimată în film de condiţia existen- 
țială a garagistului) prin tragicul destin al 
lui Gatsby însuși. 

Fresca lui Clayton — pentru care Coppola 
a scris scenariul — chiar dacă trece uneori 
cam la suprafața romanului lui Scott Fitz- 
gerald rămine totuşi un film preocupat să 
depășească nostalgiile si amintirile despre 
o epocă ce avea să se curme brusc într-un 
crah economic. Şi face acest lucru în pragul 
altuia, cind iarăși «visul american» s-a 
dovedit fragil, o iluzie, şi cînd sentimentul 
este iarăși acela al «ratării» lui. 


Mircea ALEXANDRESCU 
en ee ree e De aa am 


Producție a studiourilor americane. Regia: 
Jack Clayton. Scenariul: Francis Ford Coppola — 
după romanul omonim al lui F. Scott Fitzgerald. 
Imaginea: Douglas Slocombe. Muzica: Neison 
Riddie. Cu: Robert Redford, Mia Farrow, Bruce 
ae Karen Black, Scott Wilson, Cathryn Leigh 
colt. 

Globul de aur '74 — pentru interpretare, actriței 
Karen Black 

Oscar '74 — pentru costume, lui Theoni V. At 
drodge 

Oscar '74 — pentru adaptare muzicală, lui Nelson 
Riddle 


Zilele filmului mexican 


Lacrimi si sete de dreptate 


Este foarte greu să judeci valoarea 
unei cinematografii cu o producție de 
aproximativ 80 de filme pe an (locul 
întii dintre țările Americii Latine) prin- 
tr-un eșantion. Şi totuși aceste șase 
zile închinate filmului mexican, semn al 
prieteniei dintre două popoare aflate la 
peste zece mii kilometri distanţă, au 
fost în multe sensuri interesante și 
edificatoare. 

Mai întli a ajuns la noi solia unei 
realități istorico-politico-geografice pe 
cit de diferită de a noastră, pe atit de 
fascinantă prin insolitul peisajelor și al 


obiceiurilor, prin amestecul de rase și 
culturi îmbogățite de moştenirea unor 
strălucite civilizații. 

Filmele prezentate (cu excepția lui 
Zorro) se petrec în vremea noastră. 


Totuși acţiunile lor par distantate în 
timp — de la civilizația de azi pină la 
un virtual ev-mediu — datorită antago- 
nismelor sociale ce opun orașe cu 
orgolioasă arhitectură modernă unor 
așezări umane, victime ale mizeriei. De 
la un subiect la altul, filmele mexicane 
gravitează constant în jurul a doi poli: 
apetitul pentru melodrama si violența 
temperamentului. Acest aliaj, exprimat 
întotdeauna într-un stil profund realist 
(interpretare, detalii, ambiante), dă fil- 
mului mexican o personalitate cu totul 
aparte, reușind un tulburător portret, 
concret, al vieții contemporane. 


Melodramele, cu poveștile unor iubiri 
imposibile, boli incurabile, copii orfani 
si adoptați, părinţi pierduţi și regasiti... 
încheie cu un sfirșit fericit, menit să 
corecteze «soarta» conform ierarhiei 
valorilor morale — au întotdeauna acea 
forță a sentimentelor dezlantuite, capa- 
bilă să trezească o nobilă stare de emo- 
tie, căreia spectatorul nu-i rezistă (Copil 
de suflet — regia: Rogelio A. Gonzalez 
jr., Zidarul cîntăreț — regia: José 
Estrada). 

Violenţa temperamentelor izbucnește 
de cele mai multe ori ca o consecință 
a condiţiilor aspre de viață cărora nu le 
poate face fata decit o inimă impietrita, 
uscată ca si pămîntul, ca și cerul zgircit 
cu fiecare picătură de apă (cele două 
drame țărănești: Jaful și Casa din sud, 
regizori: Carlos Enrique Taboada şi 
Sergio Olhovich). 

Micii spectatori au putut urmări Ma- 
rea aventură a lui Zorro — (regia 
Raul De Anda jr.) Haiducul mexican 
împarte dreptatea aşa cum o cere le- 
genda și legile genului, fără să ocolească 
nici el lacrima melodramei sau violența 
înfruntărilor dintre caractere. 

Cinci filme, cinci regizori, aducind 
dovada de profesionalism a unei cine- 
matografii a cărei virstă e egală cu cea 
a artei filmului. 


Simona DARIE 


sala de cinema 


Poftiti si pe la noi 


În primăvară, cind la Tulcea aveau loc 
filmări pentru Orașul văzut de sus de 
Lucian Bratu, am profitat de ocazie ca să 
vizităm şi cinematografele din localitate. 
Eram în întirziere cu articolul pentru rubrica 
de față, asa că ne pusesem mari speranţe 
în această vizită, mergind bineinteles 
înarmaţi cu minifonul, gata să ne înre 
gistrăm operativ impresiile si să purtăm 
convorbiri revelatoare, spre a putea preda 
articolul imediat după întoarcerea la 
redacţie. N-am înregistrat însă nimic 
și n-am scris nici un articol despre cine- 
matografele din Tulcea. Desi nu sintem 
chiar asa de slabi de înger, fiindcă am 
vizitat foarte multe săli şi sintem obişnuiţi 
cu tot felul de situaţii și condiţii, cugetul 
nostru s-a dovedit prea slab pentru a pune 
cit de cit ordine în impresiile culese cu acest 
prilej. 

lată însă că o spectatoare din orașul 
de la porţile Deltei s-a dovedit mai tare şi 
mai sistematică decît noi, scriindu-ne exact 
pe tema care ne depășise total. li dăm cu- 
vintul, multumindu-i cu anticipație, fără să 
adăugăm, la urmă, decit semnătura noastră, 
pentru conformitate. 

«Stimată redacție, 

Vă invităm şi la Tulcea să vedeţi felul 
în care se poate asista la un dublu spectacol 
în sala unui cinematograf. Şi asta nu doar 
într-un singur cinematograf din orașul nos- 


publicitate 


0 idee pentru o firmă 


Afisele cinematografelor bucureștene 
au renunţat de un timp încoace la orice 
tentativă (măcar sumară) de originalitate, 
de atragere a publicului printr-o fotografie, 
un montaj de fotografii sau o grafică deo- 
sebită. invariabil, pe mari coli cenușii de 
hirtie, titlul este scris fără relief, ca orice 


travelling-avant 


Am văzut 
şi regizori fericiți 


Nici un peisaj, nici o poezie, nici o intim- 
plare, nici un film, nu poate fi un spectacol 
mai incintator, mai grațios, mai cuceritor, 
mai frumos, mai optimist, mai înălțător, 
decit zimbetul fericit al regizorului vorbin- 
du-ti despre ultimul său film. Şi nimic mai 
dătător de speranţe în destinele breslei, 
decit sinceritatea absolută a regizorului 
afirmind încrederea sa în filmul pe care l-a 
facut. În fata fericitului regizor simţi brusc 
cum iti cresc aripi, plutesti pe niște nori dia- 
fani, sau dacă ai harul autotransplantării 
în medii potrivite, te prefaci inevitabil într-un 
vas comunicant în care începe să gilgiie 
lichefiată fericirea celuilalt... Unde începe 
filmul, în ce clipă? Începe în creuzetul 
cranian al regizorului, în clipa în care 
inspirația sa, ca un malaxor centrifugal, 
transformă în substanţă asimilabilă organic, 
ideea scenaristului. Regizorul e un scena- 
ristofag sau e pămintul bun de cultură în 
care scenaristul plonjează cu încredere, 
transformindu-se în sămință din care, la 
recolta viitoare, va tisni în aer ca într-o 
poveste de Creangă, filmul. Unii regizori 


filmul şi literatura 


Romane in retro 


Se poartă, toată lumea a observat, moda 
retro. Cu precădere acțiunile se petrec fie 
în anii începutului de secol, fie în cei ai 
începutului crizei, în jurul lui 1930. Epoci 
framintate, contradictorii, epoci care au 
«mosit» contemporaneitatea. Nu ştiu dacă 
s-a observat că aceste două epoci 
corespund cu două momente foarte impor- 
tante din istoria cinematografului: naşterea 
lui şi — respectiv — inventarea sonorului. 
Putem conchide că astfel cinematograful 
îşi recuperează prin această modă un trecut 

e care îl constată încă destul de firav. 
şi recuperează două momente în care nu 
putea fi contemporan (încă) propriei sale 
deveniri: mijloacele tehnice, poate înainte 


tru, ci In toate. De ce spectacol dublu? 
Să vedeţi. Chiar dacă vii spre sfirsitul 
proiecției, ti se dă voie să intri în sală (sin- 
gura condiţie e să-ți plătești biletul). Cum 
sala este destul de mică, cel care intră și-și 
caută locul orbecăind, li deranjează pe 
ceilalţi, fiind atentionat cu fluerături și vorbe 
tari. Asta se întimplă cam în tot timpul 
proiecției. 

Dar asta n-ar fi nimic. Mai sint copiii, 
admiși la orice film, copii care pling, dacă 
sint mici de tot, sau vorbesc dacă sint mai 
mărișori, fluieră sau îşi schimbă locurile. 
După cum v-am spus, principalul este să-ţi 
platesti biletul. Controloarea care îţi dă 
drumul în sală sau responsabilul, dacă e 
de față, nu sint deloc jenati chiar dacă 
apare și cite un spectator în stare de ebrie- 
tate. Așa că nu rareori pătrunde în sală și 
cite un chefliu. Colac peste pupăză, sonorul 
este defectuos la toate cinematografele, 
cu exceptia cinematografului tn aer liber 
«Dacia», iar filmul,de obicei, se Intrerupe 
de citeva ori, In timpul proiecției. 

Să nu mai vorbim cit de neingrijite sînt 
sălile noastre și cu ce miros de petrosin 
si perclorat te întimpină de la intrare si te 
sufocă apoi tot timpul! Așa că, vă rugăm, 
poftiti si pe la noi (vă mulțumim, am fost si 
vom reveni — N.R.). 

Nu de alta, dar am văzut în alte orașe 
cinematografe de-ti era drag să stai în sală, 
nu mai vorbesc de proiecţie si de reper- 
toriu. Noi am așteptat mult timp reluarea 
unor filme bune, dar tot «Plingeti ghitare», 
«Ochii Shivanei», «O floare și doi grădi- 
nari» ne-au fost oferite.» 

Aneta BOGDAN 
tehnician la 14.P. — Tulcea. 
(pentru conformitate: Vai S. Deleanu) 


anunț care proclamă: «intrarea interzisă», 
sau «atenție, se lucrează pe schele!». În 
loc să fie, în peisajul orașului niște pete de 
culoare şi de inventivitate vizuală, afişele 
sint doar nişte petice de hirtie. O excepție 
de la regulă o constituie cinematograful 
Scala, unde se încearcă un contact cu publi- 
cul, prin afiș, prin grija acordată firmei. 
Afisul filmului «Ultimul act», de pildă, cu 
o fotografie negativată a dictatorului — 
erou principal, este chiar o interesantă 


metaforă vizuală a semnificatiilor filmului. 


Singura opreliște deci în calea celorlalti 
reg de cinematografe apare a fi lipsa 
ideilor. 


sint alcătuiți dintr-un cernoziom atit de 
fecund, încit dau chiar două sau trei recolte 
pe an. Humusul acesta roditor e uneori 
atit de bogat încă de la facerea lumii; alteori 
nu, şi atunci are nevoie de îngrășăminte, 
iar unii regizori știu asta și îngroapă în 
brazdele lui (brazde care de multe ori sint 
numite circumvolutiuni), substanțe active 
rezultate din digerarea (sau arderea) in- 
ternă a multor kilometri de celuloid, de filme 
adică, şi a multor kilograme de celuloză, 
adică de cărți şi nu se poate ca pămîntul 
acela să nu rodească. Şi aceștia sint regi- 
zorii fericiți. Dar mai sînt si alti regizori 
fericiți: cei care înfig în brazdele lor bucăţi 
de oglindă, adică cei care seamănă oglinzi, 
mai ales la marginile tarlalei lor craniene, 
acolo unde răsărind strălucitoare în soare, 
tulpinile de oglindă nu vor da rod din rădă- 
cinile pe care nu le-au avut niciodată, ci vor 
reflecta recoltele vecinilor, mai înzestrați 
cu har și cu simț gospodăresc... 

Dar n-am întilnit niciodată un regizor 
nefericit că filmul nu i-a ieșit asa cum îl 
dorise; nefericit că recolta lui de celuloid 
e mai putin impresionantă decit a altora; 
nefericit că nu și-a lăsat filmul să se coacă 
mai îndelung la soarele chibzuielii... Pe 
scurt, a văzut cineva vreodată un regizor 
altfel decît fericit? 

Ah, această sfintă mare fericire... 


Radu GEORGESCU 


de orice, îi lipseau — acele mijloace tehnice 
necesare desfășurărilor epice solide, adinci, 
complexe. O mare literatură epică nu putea 
fi atunci trecută prin ecran — şi iat-o astăzi 
asaltind,cerindu-și dreptul, după ce filmul 
și-a căpătat puteri de expresivitate adecvate 
E o explicaţie — desigur nu singura. Astfel 
că e poate momentul să încercăm ecraniza- 
rea unor opere epice românești apartinind 
perioadelor amintite, opere de vază și de 
generoasă expresivitate: romanele lui 
Camil Petrescu — mai cu seamă Ultima 
noapte, sau Întunecare de Cezar Pe- 
trescu, în sfirsit, fastuoasele cronici ale 
Hortensiei Papadat Bengescu. Lista 
poate inca fi mult lărgită — si nu trebuie 
uitat serialul de televiziune ce, si altă dată 
semnalam, e încă foarte zgircit cu romanul 
romanesc interbelic. «Materia» există. De 
ce n-ar apărea și filmele ei? 


Gelu IONESCU 


aventura scenariului 


Filmul 
„de acţiune“ 


— Am încercat, din simplă curiozi- 
tate, să contabilizez toate faptele de 
arme ale personajului dumneavoastră, 
pădurarul. lată-le notate aici: aruncă 
în aer 9 trenuri cu armament şi muniții, 
împușcă 300 de hitlerişti, distruge 18 
tancuri, 24 tunuri, 6 cazemate, 5 depo- 
zite de muniții, 22 autocamioane, ava- 
riază la sol 8 avioane de luptă, captu- 
rează 2 batalioane cu armament cu tot... 
Asta în aproximativ treizeci de minute 
de film, restul fiind dialog. 

— Dacă vi se pare prea lung timpul 
afectat dialogului, mai scurtăm două- 
zeci de minute de dialog și le ciştigăm 
pentru acțiunea propriu-zisă. În două- 
zeci de minute, după un calcul sumar 
si aproximativ — dar pentru miine, la 
prima oră, vă promit cifre precise — 
omul ar putea să mai distrugă o compa- 
nie sau două, să arunce în aer trei po- 
duri și două tuneluri, să facă praf 8—10 


de acord) 


Actorii din afara 
Capitalei 


Sporul producţiei nationale va soli- 
cita, printre altele, o mai intensivă co- 
interesare a întregului efectiv actori- 
cesc al țării în distribuțiile filmelor. Pe- 
liculele din ultimii doi-trei ani au arătat 
că regizorii au pornit, cutezători, la 
explorarea unor ținuturi îndepărtate de 
Capitală, cum ar fi Ploieşti, Piteşti; 
recent, chemarea, la probe, a unei actri- 
te din Piatra Neamt — unde, dealtmin- 
teri, regizorul n-a călcat niciodată — 
a produs de-a dreptul senzaţie. E foarte 
posibil ca pina la sfirsitul secolului să 
mai fie descoperite scenele din Cluj, 
Arad, Baia Mare, lași si altele unde 
există interpreţi valoroşi de toate gene- 
rațiile, cu chipuri net conturate, profesie 
indelung și dens exercitată, capacitate 
creatoare, robustă, posibilități stilistice 
practic nelimitate. 

Galeria tipologică a unei cinemato- 
grafii nu se diversifică numai prin su- 
gestia scenaristică, ci, măcar, In aceeași 
măsură, prin artiştii creatori de tipuri 
și prin modalităţile felurite de crearea 


Toamna 


Ca un făcut, imediat după Toamna 
bobocilor, a venit toamna-toamnă, să- 
lile de cinema au început să se umple, 
cozile de la Patria şi de la Luceafărul 
rivalizează cu cele de la Scala și Capitol, 
E bine, e frumos, serile sînt parcă mai 
lungi, revederile mai duioase, vorbele 
mai discrete, peste tot și toate plutește 
așteptarea, prevestirea frunzei galbene 
si a primilor fulgi de zăpadă. 

Admiratorii vedetelor de altădată se 
reintilnesc cu Greta Garbo și Charles 
Boyer, Malec și Charlot, admiratorii ve- 
detelor de acum cu Florin Piersic, Ana 
Szeles și Marin Moraru, Elixirul tine- 
retii rivalizind cu tinerețea veşnică a 


posibilități posibile 


Ce oarbă e zeiţa! 


Plan detaliu @ Pe o usa închisă o 
firmă: «comisia de împăciuire». 

Plan general e O cameră, niște oa- 
meni care se privesc cu dușmănie. 
Judecătoriile nu le acceptă cazurile 
si-atunci asaltează comisiile. Ce vor 
acești oameni, de ce se judecă între ei? 
Acești oameni (trăiesc în al patrulea 
şi ultim pătrar al secolului XX) se dau 
în judecată unii pe alții: @ pentru fo- 
losirea ilicită a umbrei unui pom din 
curtea alăturată; @ pentru că vecinul 
de palier s-a exprimat urit de Dolă- 
nescu și de familia acestuia, fiind ascul- 
tat cu geamul deschis, «intrucit si ve- 
cinii sint doritori să audă din cauză că 
discul nu se găsește și Dolănescu nu 


cuiburi de mitralieră si să ia vreo 2—300 
de prizonieri... Asta în primul episod. 

— Aveţi mai multe? 

— Ca orice serial. Iniţial mă gindeam 
la 26. Dar cred că putem merge la sigur 
cu 52. E o cifră mai rotundă. 

— Da, e drept, cit se poate de rotundă. 
Mă gindesc totuși că, la capătul celor 
52 de episoade, pădurarul dumneavoas- 
tra va avea la activ (sau pasiv, cum vreți 
să-i spuneți) cam trei sferturi din efec- 
tivul total al trupelor $i armamentului 
din cel de-al doilea război mondial... 
Minus flota, fireşte. 

— Vă-nşelaţi. Am avut în vedere opt 
episoade în care luptă pe mare. Scu- 
fundă 16 submarine, 5 crucișătoare, 9 
distrugătoare. 

— N-ar fi de preferat să acordati mai 
mult spațiu dialogului? 

— N-am nimic împotrivă. Mai băgăm 
în fiecare episod cite 15—20 minute de 
dialog, că nu-i mare scofală: «Sus mli- 
nile!», «Stai, că tragi» «Predati-va!». 
«Halt!», «Schnell», «lesi din groapă, 
sobolanule!», «Va-nvat eu minte, pui- 
sorilor!», «Nimeni nu mig...» 

— Stati! M-am grăbit. Mai bine ră- 
mineti pe actiune. Aveti mai mult spor. 


Dumitru SOLOMON 


acestor tipuri de către artiști. Incerca- 
rile de a obține un grad mai înalt de va- 
rietate prin cooptarea amatorilor, a oa- 
menilor de pe stradă au dus si duc în 
genere la rezultate modeste, în orice 
caz fără continuitate. Avem, mi se pare, 
aproximativ o mie de actori profesioniști, 
rezervă excelentă a cinematografiei; can- 
tonarea creatorilor de filme exclusiv în 
perimetrul bucureştean devine necon- 
tormă sub multiple raporturi. 

Încercările sporadice, oarecum întim- 
plătoare, de a atrage actori din alte 
oraşe — Margareta Pogonat (cînd era 
la Ploiești), Nicolae Radu (de la Craio- 
va), Cornelia Gheorghiu (de la lași), 
Elisabeta Jar (de la Oradea), Jean Con- 
stantin (de la Constanţa), Ana Szeles 
(de la Tg. Mureș), și alti citiva au fost 
apreciate ca pozitive. Acţiunea se cu- 
vine însă a fi concepută pe plan larg 
şi continuată sistematic. Fiindcă au 
apărut şi apar mereu actori foarte tineri, 
excelenți, iar cită strădanie se depune 
deobicei în prospectarea locurilor de 
filmare, căutindu-se cele mai potrivite 
ambiante în fundul Deltei sau în văgău- 
nile dintre crestele plesuve ale Carpa- 
tilor meridionali — se poate depune şi 
pentru prospectarea integrală a celor 
peste patruzeci de trupe stabile ale 
teatrelor românești. 


Valentin SILVESTRU 


celor dintii, pentru două ore și între 
două cinematografe, pentru două virste 
si între două glorii, una bazată pe geniu, 
alta pe Gerovital. 

Frumoasă toamnă, repet, frumoase 
reîntilniri şi frumoase surprize, mai ales 
că cinematografia noastră nu şi-a pe- 
trecut vara în anonimat, ne-a pregătit 
citeva filme bune, pe care le-am 
dorit si le-am așteptat, dintre care nu 
voi destăinui decit două: Jocul în regia 
lui Andrei Blaier si Dincolo de pod 
în regia lui Mircea Veroiu. 

Sălile de cinema ne invită în staluri, 
pardesiul si umbrela ne vor însoți în 
marea aventură cinematografică a aces- 
tei toamne. Fiindcă, stimate cititor, sin- 
gura glorie pe care n-o laudă nimeni, 
dar autentică pină la capăt, este aceea 
de a fi spectator. 


Marcel PARUS 


e vinovat»; @ pentru una pălărie veche 
(călcată din greșală de M.A. în picioare) 
și «nu accept împăcarea, vreau să-l văd 
la judecată, să-i fac inimă rea, că şi el 
mi-a făcut mie, și n-am nevoie de pă- 
lăria nouă care mi-o cumpără el că știu 
eu că o s-o ia de la solduri după Lipscani 
și nu de la Romarta»; @ pentru încălca- 
rea hotarului unui mormint, «intrucit 
după informaţiile culese, este certat 
cu disciplina severă a locurilor de veci»; 
@ pentru 2 (două) înjurături personale 
la adresa pisicii «care nu deranjează 
pe nimeni și nu miorlăie decit între 
14—16, așa că nu încalcă legea privind 
liniștea publică». 

— Si nu mai sta aici tovardse, cu apa- 
ratele alea, că te dau în judecată pentru 
încălcarea personalității umane. Şi n-o 
să-ți meargă pentru că dreptatea n-o 
să se sperie de nu știu ce film. Dinsa e 


oarbă! 
Alexandru STARK 


16 


Filmul, document al epocii 


cronica 
sociologică 


Planeta 
roller-ball-ului? 


Roller-ball-ul este un sport al anilor 
2000—2020, cind pe pămînt — zice sce- 
naristul care vrea să depășească prin 
forța imaginaţiei sale «Planeta maimu- 
telor» — nu vor mai fi războaie, ci doar 
o lume nebună de 4 miliarde de oameni 


care vor privi meciurile de roller-ball, ģ 


inlocuitoare, la urma urmei, a oricăror 
războaie... Jocul acesta e cristalizare 
finală a celor mai violente sporturi di 
trecutul secol 20; un cocktail dement de 
fotbal american, rugby, hochei, curse 
de motociclete, karate — sporturi de- 
venite inutile în fata groaznicei fasci- 
natii exercitate de roller-ball, la dimen- 
siunea planetei. Planetă nu a maimu- 
telor, ci a roller-ball-ului. 


cronica 
obiectelor 


Politica lucrurilor 


In citeva reflecții de indiscutabila fi- 
nete asupra filmului «Souvenirs d'en- 
France» (joc de cuvinte între «Amintiri 
din copilărie» si «Amintiri din Franța»), 
film care se bucură de o presă favora- 
bilă pentru acuitatea observațiilor sale 
sociale — cunoscutul critic literar Ro- 
land Barthes dezvăluie cu un ochi cine- 
matografic sigur, o relație esențială 
pentru arta noastră, aceea dintre obiect 
si politică. Credem că un citat mai amplu 
din acest articol va interesa pe orice 
cinefil: 


«in filmul lui André Téchiné, obiec- 
tele sint tratate politic. Cind Brecht 
vrea să descopere acest adevăr enorm, 
legătura dintre război și comerț, el pune 
în scenă o cataramă de centură. Cind 
Techine vrea să dezvăluie acest compli- 
cat complex istoric care este «jocul» 
moralei si al interesului în sinul unei 
familii burgheze, el ne arată cirpe bine 
călcate, monezi de argint, ochelari, miini, 
dacă bătrina întreprindere industrială 
a familiei se îndreaptă cu ajutorul ca- 
pitalului american, aceasta apare sub 
forma unei maşini de scris roșii la care 
bate plictisită o dactilogrată care fu- 
mează intens și bea whisky; viermuiala 
claselor sociale? o grămadă de umbrele 
la ieșirea dintr-un cinema de provincie. 
Arta nu începe oare cind obiectele devin 
inteligente ?»... 


Şi incă o idee memorabilă din această 
lecție de cinema: «Cel mai serios cuvint 
în cinema este: Tăiaţi!» 


scurt — 
metraje 


@ idei Jeanne Moreau: Asa cum 
şi-a propus mai demult, Jeanne Moreau 
a găsit posibilitatea de a regiza un film 
cu un scenariu al ei, cu dialoguri con- 
cepute de ea, şi tot cu ea într-un rol prin- 
cipal. Filmul — intitulat «Lumină» — 
descrie destinele a patru artiste care se 
întretaie decisiv, o dată în viaţă. Alege- 


«Arta nu începe oare 
cind obiectele devin inteligente ?» 
(Roland Barthes). © fotografie 
semnată de Bud Lee pentru a 
cere ocrotirea bogățiilor mării, 
periclitate de alarmanta poluare 

a lumii contemporane. 


rea regizoarei: Lucia Bose, Caroline 
Cartier, Francine Racette şi,bineinţeles, 
Jeanne Moreau. Printre locurile de fil- 
mare — redacția săptăminalulu; 
«L'Express»... 


@ idee de pace: Un film francez 
«jucat» avind ca scenariu poveştile si 
vestile găsite In scrisorile soldaţilor 
germani de pe frontul de la Stalingrad, 
scrisori adevărate, despre adevărul răz- 
boiului și grozăviile întringerii, scrisori 
către familie şi interceptate de serviciul, 
hitlerist de contra-informatii, niciodată 
ajunse la destinaţie pentru a nu decon- 
spira starea morală a trupelor lui von 
Paulus, scrisori găsite după război. 
Titlul filmului — la obiect: «Scrisori de 
la Stalingrad». 


Două echipe a cite 20 de oameni stau 
față în față, gata de luptă și măcel. 
Echipele sint formate din 10 patinatori 
(cu crosele și mănușile lor dotate cu 
ghiare de oţel), 5 motociclişti și 5 aler- 
gători-marcatori. Jocul se desfășoară 
pe un fel de velodrom de 50/30 metri, 
tunuri aruncă de peste mantinelă obuze 
de 10 kilograme — ca bilele de popice — 
la o viteză de 500 km/oră, care o dată 
lansate pe viraje, tind spre centrul te- 
renului unde vor fi jucate ca un puc 
gigantic de către cei 5 marcatori (dacă 
nu vor omori în căderea lor năpraznică 
vreun jucător...) Numai că cei 10 moto- 
ciclisti, pe maşinile lor, stau de veghe 
chiar lingă viraje, bătindu-se pentru 
obuz, ca «o grămadă» la rugby. La rindul 
lor, patinatorii barează drumul adversa- 
rilor — omorindu-i deseori cu crosele 
sau cu mănușşile lor oțelite — si caută 
să aducă ghiuleaua în linia propriilor 
marcatori. Care și ei pot fi striviti moto 
sau uciși manual de adversari. Numărul 
morților se marchează pe tabela de 
scor lingă numărul golurilor, căci scopul 
— dacă mai Intelegeti ceva! — e marca- 
rea golurilor, adică introducerea ghiu- 
lelei într-o poartă sau asa ceva... Re- 
cordul de jucători uciși într-un singur 


s-a filmat... 
miine 


— 


La dolce vita 


La Stampa scrie despre scandalul 
izbucnit din pricina domnului Alessan- 
dro Paolini, inginer la Institutul supe- 
rior de telecomunicații, care și-a «de- 
nuntat» indignat superiorii, vinovaţi de 
15 ani de zile că-l plătesc pentru că nu 
face nimic! Un alt funcţionar, di. Renato 
Bonaccini s-a plins Curţii de conturi 
pentru faptul că de 5 ani el se socotește 
«sechestrat, condamnat la timp liber 
fortat, alienat de plictiseală». Într-ade- 
văr, însărcinat oficial cu misiuni spe- 
ciale, reclamantul s-a văzut confirmat 
anual în funcțiile sale fără să i se pre- 
cizeze vreodată care e continutul a- 
cestor «misiuni speciale»... 


Trăim numai o dată... 


Una din cele mai prestigioase emi- 
siuni ale televiziunii engleze («Civili- 
zatia», datorată lui sir Kenneth Clark, 
celebru istoric de artă care a sintetizat 
în 13 emisiuni a cite 50 de minute, în- 
treaga dezvoltare a artelor de la începu- 
turi pină în zilele noastre) a provocat 
o reacţie pasionantă a publicului. Rea- 
lizatorul ei afirmă că ar fi primit vreo 
3—4 000 de scrisori, de la miniștri si 
cardinali pina la sinucigasi-sinucigasi 
care au renunțat la gestul lor, după ce 
au urmărit emisiunilel... Ei au regăsit 
în acest extraordinar curs de istorie a 
omului creator, credința în viata, în 
puterea umană. «Am răspuns tuturor 
acestor scrisori»... precizează sir Clark. 
«Aceasta mi-a luat un an din viață!» 
Emisiunea a necesitat — ca pregatire — 
alti doi ani... 


@ idee (nouă) de Pinocchio: Avin- 
du-i ca scenarist pe celebrul Susi Cecchi 
d'Amico (scenaristul lui Visconti si al 
altor «mari» italieni), Luigi Comencini 
a reinventat basmul lui Colodi, într-o 
(tele)viziune, ca acum să o transpună 
cinematografic: Pinocchio nu e o mario- 
netă ci un copil inteligent, demn, care 
nu vrea să asculte poruncile zinei, pro- 
pagatoare ale unor idei stupide, ipocrite, 
despotice. Pedeapsa zinei (interpretă: 
Gina nici mai mult nici mai putin Lollo- 
brigida!) este transformarea baietelului, 
de cite ori e neascultător, în cunoscuta 
paiaţă de lemn și sfoară. Dar copilul 
rezistă, işi păstrează calitățile umane, 
«refuză a fi o oit& proastă» si biruie 
zina rea. Mare succes de public si de 
critica! 


meci: 9 (la intilnirea Roma-Chicago, 
4 decembrie 2012). 

Aproape că nu mai contează subiectul 
propriu-zis al filmului lui Norman Jewi- 
son... Nici dacă filmul e bun sau prost... 
Nebunia lui întrece măsurile criticii din 
anul 1975. Autorul scenariului, inventa- 
torul acestui joc de masacru e un uni- 
versitar american, William Harrison, ca- 
re a scris în '73 o nuvelă, după ce s-a 
întors de la un meci de basket sfirșit 
în singe, și-a deschis televizorul unde 
a dat peste un meci de box... Alt măcel. 

Nu se poate spune că magin lui 
a lucrat gratuit sau zănatic. In lumea 
aceea nebună, nebună, nebună, vio- 
lenta sportului a atins nu o dată paroxis- 
mul. A transforma acele imagini singe- 
roase de pe stadioane într-o metaforă 
a unui coșmar planetar e excesiv, de- 
sigur, dar avertismentul cuprins in a- 
ceastă exageratiune nu poate lăsa indi- 
ferent nici un spectator al lumii de la 
1975 care chiar dacă nu a ajuns la 
roller-ball, are suficiente, «ahiulele» pe 
«cap de locuitor» ca să găsească pute- 
rea de a se opune negrelor profeții 
dintr-un science-fiction exasperat de 
carnagiile unei civilizații nedrepte pina 
la inuman. 


Pasărea deşertului 


Subiect «căzut din cer» pentru un 
film-poem, cu metaforă transparentă, 
accesibilă, emoţionantă: pe micul atol 
Mururoa din Pacific — locul clasic al 
experiențelor atomice franceze — pe 
aceste stinci unde nu mișcă ginganie 
și nu zboară pasăre, a aterizat, rănit, 
un albatros. Fără putere, el s-a așezat 
pe pista bazei aeronavale. Dus la infir- 
merie, îngrijit de toți cei care n-au pe 
cap decit «bomba», pasărea-simbol a 
găsit în două zile puterea să se Inzdra- 
venească și să se înalțe în văzduh, 
spre alte zări, mai bune... 


Jeanne Moreau 
sau triumful tenacitatii 


Documentul. sursă a filmului 


De ce se preferă 
filmul? 


lată citeva opinii ale actorului polonez 
nr. 1, Daniel Olbrychski — extrem de 
semnificative pentru situația interpre- 
tului în lumea de azi, prins între marile 
ispite ale teatrului, filmului si televi- 
ziunii: 

«Am părăsit sportul la 16 ani. Nu-l 
puteam armoniza cu celelalte chemări. 
Mi se părea că a apare la televiziune 
era mai atractios decit a alerga pe sta- 
dioanele cu tribunele pe jumătate goa- 
le... Acum nu-mi mai place televiziunea; 
în afara condițiilor de lucru îmi e deza- 
greabil să vin cu Shakespeare și Norwid 
la oameni care în clipa aceea sint în 
pijama. Se zice că televiziunea are cel 
mai mare număr de spectatori. Nu sint 
sigur că-i asa. In scrisorile pe care le 
primesc după filmele mele, îmi sint 
deseori analizate gesturile, privirea. Nu 
am primit niciodată asemenea scrisori 
după un spectacol TV... Cinematograful, 
dimpotrivă, este un domeniu în care 
poți alege. Raspuna de mine însumi 
într-o măsură mai mare. In teatru, las 
regizorului grija de a hotări. Această 
părere diferă de aceea a actorilor care 
se consideră ca stăpini în teatru. E un 
fals: în teatru, actorul nu se vede. Con- 
trolul regizorului imi este deci necesar. 
Imi trebuie un regizor in care să am 
încredere cit în mine însumi, dacă nu 
mai mult. Un regizor care să mă observe 
atent, fiindcă eu li propun o mulțime de 
idei, iar el nu trebuie decit să retina 
una singură. În cinema, mă pot vedea 
și controla imediat... N-aș îndrăzni să 
vorbesc în numele «unor probleme de 
generaţie». Nu mi-aș permite o aseme- 
nea uzurpare. Dar cred în universalita- 
tea artei, în ciuda extremei ei subiecti- 
vitati. Căci dacă un artist izbutește să 
se exprime pină la capăt, el va găsi cu 
certitudine o mulțime de oameni în 
care fiecare va spune: «acela sint eu» 


Cererea şi oferta 
la piața zimbetului 


Hamlet în viziunea contemporanului 


nostru, Daniel Olbrychski 


cronica 
afacerilor 


Un suris în anul 1975 


S-a mai văzut prin filme și o să se 
mai vadă: fata aceasta a devenit celebră 
doar în 8 luni — nu se știe exact de ce, 
dar nu importă. La ora actuală, ea e plă- 
tită fabulos pentru a lansa în 1976 un 
parfum pe piața mondială... Revista 
«Time» — de mare prestigiu internatio- 
nal — a preferat chipul ei, celui al prin- 
tesei Caroline de Monaco, pentru «o 
copertă»! Mare eveniment! Numele a- 
cestei fete este Margaux Hemingway. 
Nepoata scriitorului căruia nu-i plăceau 
deloc adjectivele... Dar se zice că nu 
acest antecedent biografic ar fi lansat-o, 
căci, la urma urmei, nu toate nepoatele 
romancierilor nemuritori au talent, si 
Inca talent publicitar... Unde am ajunge? 

Mai îndreptățită este ipoteza surisului 
ei într-adevăr fermecător, exprimind să- 
nătate, robustete, acel tip de frumusețe 
simplă numit și a anilor '70», 
lar nu se știe de ce, fiindcă lumea 
niciodată nu se va plictisi de acest 
«tip». Cert este că i s-a propus deja un 
film în care să joace cu Anthony Quinn, 
i s-au oferit cîntece pe care să le inter- 
preteze, cite si mai cite, mai toţi oamenii 
de afaceri știind ce înseamnă să in- 
vestești capitalul într-o «abstracție» ca 
această virstă de 20 de ani... Bunicul 
ei ar fi găsit aici, probabil, subiectul 
unei nuvele dintr-acelea ale lui, vitală, 
amară, încruntată. 


cronica 
eroului real 


Pietonul aerului 


Stind din cind în cind si cu picioarele 
pe pămint, cosmonautul Alexei Eliseev, 
de două ori erou al Uniunii Sovietice, 
merge și la cinema. Tot din cind în cind. 
Din lipsă de timp. Din «incapacitatea 
mea de a trăi organizat»... Ultima oară — 
«spre ruşinea mea» — a fost in urmă 
cu șase luni, cînd a văzut «Călinul 
roşu» al lui Suksin: «subiect captivant, 
actor plin de talent, mi-a plăcut foarte 
mult»... Altfel, omul nu-şi aduce aminte 
cind a mers prima oară la cinema — 
dar știe precis ce film a văzut cind s-a 
dus prima oară, fără părinți, doar cu 
amicii: era un film tras după o poveste. 
Filmele preferate, azi? Cele cit mai ac- 
tuale... «Contemporanul tău», «9 zile 
dintr-un an», «Gara Bielorusă» — un 
gust, adică, sigur. De altele, cele proas- 
te — «nici nu vreau să vorbesc... le-am 
uitat imediat. Mi-a părut foarte rău că 
m-am dus să le văd»... Cum s-a simţit 
însă el în fata «camerei de luat vederi», 
ca erou de filme documentare? Cosmi- 
cul e transant: «Simteam că nu pot 
lucra. Cum începea filmarea, gindurile 
mi se dedublau. Nu poți să te concen- 
trezi. Devii stingaci, limba ti se încurcă» 
„Adică e preferabil să mergi pe cer? 
Poate.. 


Incoruptibilul 
și gangsterii 


Senzatie in Franţa: un magistrat. pri 
mul judecător de instrucție al tribunalu- 
lui din Lyon, Francois Renaud, supranu- 
mit în lumea gangsterilor și «seriful» 
pentru intransigenta cu care rezolva 
dosarele, om falnic la 53 de ani, fost 
luptător antifascist în rezistenţă, este 
împușcat de indivizi mascaţi, la orele 
3 dimineaţa, cind se întorcea acasă... 
7 gloanţe de calibrul 9 mm. Nu s-a mai 
auzit în Franța de o asemenea faptă 
în care chiar un înalt magistrat să fie 
asasinat de profesioniștii crimei. (Pen- 
tru coincidenta temei, vezi si rubrica 
«Filmul politic» din «Cinema» nr. 10/'75) 
E adevărat că Renaud — incoruptibilui 


cronica 
telegenică 


Cea mai fantastică 
ficţiune: realitatea 


Emisiunea șoc a celui mai prestigios 
testival-concurs de televiziune «Pre- 
miul Italia» (Florenţa, 1975) a fost 
aceea trimisă de B.B.C. — «Memoriile 
lui Joey». Un reportaj semi-jucat, semi- 
nejucat, despre un puști, handicapat 
mintal (caz autentic) care învață să 
scrie, să citească, să bată la mașină 
si în cele din urmă să trăiască, ajutat 
de alti doi copii «handicapati» și ei, 
dar inflexibili in vointa de a invinge. 
Filmul începe chiar cu ziua nașterii 
lui Joey, în final apărind, în persoană, 
Joey, bătrin, azi. Rolurile medicilor, 
părinţilor, ale rudelor apropiate sînt 
jucate de actori — Joey copil și Joey 
adult sint interpretati de neprofesio- 
nisti! Filmul e de o delicateţe si o 
exactitate a tonului, extraordinare. El 
e cu totul semnificativ pentru tendința 
care a caracterizat marile reușite ale 


Rubrica Filmul, document al epocii, 


avea în studiu două dosare grele, două 
afaceri cu gangsteri «grei» şi bine aco- 
periti... Unul din capii acestor bande, 
faimosul Vidal, s-a grăbit să scrie re- 
vistei «Paris Match» că oamenii lui 
n-au nici un amestec în «oribila crimă». 
Uimitor este însă faptul că după atitea 
săptămîni de la săvirşirea omorului nu 
există nici un fel de indiciu revelator, 
nici o «pistă». Ceea ce nu împiedică — 
ba chiar favorizează — literatura și fil- 
mul «să sară» pe acest subiect. Doi 
ziarişti marseiezi scriu deja romanul 
«Judecătorul asasinat». Producătorul 
J.P. Guibert (cel cu «Marile familii») 
a cumpărat drepturile de ecranizare a 
romanului încă neterminat pentru un 
film în regia lui H.G. Clouzot — (cel cu 
«Salariul groazei»). Judecătorul asasi- 
nat va fi — foarte logic — cel care era 
comisar într-un alt compartiment al 
ucigașilor: Yves Montand, cine altul? 


Acest jude „ucis de gangsteri , 
va fi interpretat de Yves Montand 


testivalului: amestecul genurilor, tre- 
cerea neîncetată de la ficțiune la real, 
de la real la invenție, pe scurt: «ciné- 
vérité-ul a fost redat televiziunii», dupa 
cum sintetizează critica fenomenul, 
«acest fals adevărat și acest adevăr 
falsificat prin artă»... («E ca și cum 
Flaherty i-ar cere lui Nanouk să joace 
gesturi învățate» — remarca un cro- 
nicar.) 

Marele premiu a revenit deasemenea 
B.B.C-ului pentru o altă realizare: «O 
simbătă ca toate celelalte» — inspirată 
din actualitatea cea mai fierbinte, con- 
flictul socialo-religios dintre” protes- 
tanti si catolici. Eroul € surprins «pe 
viu», în fruntea manffestatiilor protes- 
tante, în luptă corp la corp cu adversarii 
religioși, lovind, perorind, aparindu-se, 
ca în final— și aici intervine scenaristul 
cu «ficțiunea» lui — tînărul să-și dea 
seama de caracterul nefast al fana- 
tismului și să părăsească, dezgustat, 
rîndurile... Ficțiune și real, dramă so- 
cială si reportaj pe stradă, «totul se 
armonizează, se topește și se leagă 
de minune», apreciază cronicara fran- 
ceză Claude Sarraute, care adaugă: 
«Această confuzie, această punere în 
discuție a genurilor, afectează chiar 
ziaristica. Nu se susține oare azi că 
ziarele au ajuns nu numai să reflecte 
realitatea ci s-o şi fabrice?» 


Documentul, 


sursă a filmului este redactată de Radu Cosasu 


17 


E Cele trei serii ale unui suspens. 
După «Cele 17 clipe ale unei primăveri», 
un alt roman de lulian Semenov — 
O bombă pentru președinte este ecra- 
nizat într-un serial cinematografic (3 
serii) de către regizorul Anatoli Bo- 
brovski. Este vorba de un suspens 
politic destășurindu-se în Germania, la 
citiva ani după sfirșitul războiului, în- 
tr-un moment de înfruntare între forțele 
progresiste și anumite cercuri milita- 
riste revanşarde. În distribuţia filmului 
apar: Donatas Banionis si Ekaterina 
Vasilieva. 

E O frescă flamandă Romanul lui 


Charles de Coster, Till Eullenspiegel, 
cunoaște o nouă adaptare cinemato- 
grafică în studiourile Mosfilm. Un vestit 
tandem de cineaști — Alexandr Alov și 
Vladimir Naumov («Pace noului venit», 
Fuga») ecranizează străvechea poveste 
a lui Till din Flandra. Filmul va avea 
două serii şi toate atributele unei super- 
producții: decoruri uriașe, armate de 
figuranti, o reconstituire cit mai fidelă 
a secolului XVI în Ţările de Jos. 
Dacă în rolul lui Till apare un tinăr 
actor estonian necunoscut — Lembit 
Ulfsak, restul genericului este ocupat 
de nume de frunte ale actoriei sovietice: 
Mihai Ulianov, Larisa Maleavina, Alla 
Demidova, Innokenti Smoktunovski, 
Viadislav Vordjeski, Anatoli Solonitin, 
Oleg Vidov. 

E Reconstituirea unui film. In ma 
rea sală a Palatului Sporturilor din 
Paris, actorul și regizorul Robert Hos- 
sein a pus în scenă un insolit spectacol 
unde se amestecă cinematograful, tea- 
trul, opera, pantomima și baletul. «Li- 
bretul» acestei aventuri scenice, inspi- 
rat de celebrul film al lui Eisenstein 
«Potemkin», este semnat de Alain De- 
caux si Georges Soria. Pe un imens voal 
purpuriu sint proiectate imagini cine- 
matografice, și decorurile de pe scenă 
reconstituie rada portului Odessa, pun- 
tea cuirasatului si chiar faimoasele scări 
pe ale căror trepte Eisenstein aflase că 
filmul înseamnă montaj, și că montajul 
înlănțuie imaginile într-o structură mu- 
zicală. Robert Hossein redescoperă ci- 
nematograful pe o scenă și aduce cu 
acest super-spectacol popular-politic 
un omagiu original cineastului care, 
povestind revoluția, revolutionase arta 
filmului. Titlul afișat pe frontispiciul 
sălii din Paris este Prodigioasa aven- 
tură a cuirasatului Potemkin. 


@ Marele magnat. Jack Nicholson, 
Robert De Niro, Robert Mitchum și 
Tony Curtis sînt nume ale unui presti- 
gios generic: este vorba de adaptarea 
romanului lui Scott Fitzgerald, Ultimul 
magnat, regizat de Elia Kazan şi produs 
de Sam Spiegel, al cărui subiect evocă 
lumea marilor afaceriști producători din 
Hollywood-ul anilor '20—'30, cind «na- 
babii» din fruntea studiourilor făceau 
şi desfăceau destinele starurilor si pu- 
neau o amprentă decisivă pe întreg 
stilul unui cinematograf 

E Romanul unui cineast. O parte 
a vieil azan era povestită în 
filmul lui «America, America». Mai pre- 
cis, tinereţea cineastului, emigrarea din 
Turcia, primul contact cu noul conti- 


Personajul 

feminin 

al unui suspens 
politico-politist 
(Ecaterina Vasilieva 
in filmul 

«O bomba 


pentru presedinte») 


nent. Mai tirziu, Kazan a scris un roman 
«Aranjamentul», pe care l-a ecranizat, 
şi unde apărea deziluzia unei reuşite 
materiale în America, lipsită însă de 
liniștea împlinirii sufleteşti. În ultimul 
său roman, recent apărut, Un monstru 
sacru, Elia Kazan iși face o autobio- 
grafie ca artist, transparentă sub vălul 
ficţiunii. Si autoportretul nu e vesel. În 
culisele succesului apare «un bătrin 
cabotin las care-și arde sinceritatea pe 
scindurile scenei și suferă cind se lasă 
cortina peste singurătatea lui nealinată, 
în oraşul fără sufleta Scriitorul (şi pro- 
babil viitor regizor al propriei lui adap- 
tări cinematografice) se imaginează In- 
tr-un personaj dublu: actorul care a 
reușit în teatrul comercial, și maestrul 
său, monstrul sacru, ratat și silit să 
joace dubluri, dar care și-a păstrat 
puritatea de artist. Unul îl bintuie pe 
celălalt ca un demon interior. 


@ Tilcul politic al unor premii. În 
cadrul traditionalei manifestări «Medalia 
de aur — viata şi filmul», la Roma, au 
fost premiaţi următorii «regizori şi ac- 
tori ai anului», conform statisticilor 
succesului unor filme, ca si votului 
unui juriu de specialişti: regizorul Mario 
Monicelli $i actorul Ugo Tognazzi pen- 
trul filmul Roman popular; regizorul 
Marcello Fondato şi actrița Monica Vitti 
pentru La miezul nopții începe ronda 
plăcerii; regizorul (si interpretul prin- 
cipal) Alberto Sordi pentru Cit e război 
e și speranță; actorul Nino Manfredi 
pentru Ne-am iubit atit de mult de 
Ettore Scola. Este semnificativ în 
această Ingiruire de titluri, nu numai 
absenţa filmelor erotice, sau macabre, 
sau criminale, dar și siguranța cu care 
publicul a ales (prin număr de bilete 
vindute) filme cu tematică socială și 
politică. «Roman popular» este poves- 
tea tragi-comică a unui muncitor sărac. 
«La miezul nopții...» este un pamflet 
pentru emanciparea femeii. «Cit e răz- 
boi» este o satiră antimilitarista. 
«Ne-am iubit...» urmărește din timpul 
războiului şi pină astăzi viața unor mili- 
tanti de stinga. Medalia de aur confirma 
politizarea nu numai a cinematografului 
dar şimai important, a maselor largi 
de spectatori. 


@ 7 ani de căsnicie. Necazurile 


mici şi mari ale căsniciei, dificultatea 
de a se înțelege, de a se accepta ale 
celor doi soți, si mai presus de toate 
îndoielile si dezacordurile, dragostea 
care-i salvează — aceasta e tema fil- 
mului cehoslovac Ne potrivim dragă? 
de Petr Schuloff cu Jana Brejchova si 
Viastimil Brodsky. O comedie despre 
acea criză, despre care se spune că 
apare după sapte ani de căsnicie. 
O criză matrimonială încheiată cum se 
cuvine, adică cu o Imbratisare. 

N Molima violenţei. Doi foști sa- 
crificato anima abator, retrasi 
într-o casă părăsită, ies la drumul mare, 
răpesc oameni, și-i masacrează cu fie- 
răstraiele electrice, fără motiv, cu o 
demențială voluptate a crimei. Filmul 
Masacrul cu fierăstraie din Texas 
de Tobe Hopper nu este din păcate o 
ficțiune maladivă a unor cineaști în- 
cercind să-și sperie publicul, ci o rela- 


tare cvasi-documentară a unui «fapt 
divers» petrecut în 1973 şi care a costat 
viața mai multor persoane. Cinemato- 
graful scăldat în singe încetează a mai 
fi o afacere nocivă: el devine oglinda 
unor realităţi violente pină la irațional ale 
societăţii de consum. 

m Mari cineasti, mari speranțe 

@ Liza Minnelli va fi «dirijată» de tatăl 
său, Vincente Minnelli, într-o super- 
producție retro — Nina, a cărei acțiune 
se desfășoară în Italia, pe vremea rege- 
lui Umberto al Il-lea, în mediile burghe- 
ziei care avea să aducă la putere fas- 
cismul. În distribuție vor mai apare 
Ingrid Bergman si Valentina Cortese. 

@ Regizorul Carol Lizzani («Ultimul 
act») realizează la Milano un film — 
O crimă fără motiv, încercind o ana- 
liză a mediilor traficantilor de droguri 
si de prostituate, care infestează viata 
marelui oraș. 

E În Toscania, la Lucca, Luchino 
Visconti a început filmările la Inocentul, 
adaptarea unui roman de Gabriele D'An 
nunzio. Este povestea dramatică a asasi- 
natului unui copil. Giancario Giannini, 
Laura Antonelli si Jacqueline Bisset 
sint interpretii principali. Scenariul este 
scris de o colaboratoare credincioasă a 
cineastului: romanciera Suso Cecchi 
d'Amico. 


@ Marco Bellocchio («Cu pumnii în 
buzunare», «Fapt divers în pagina în- 
tii») semnează cu filmul Mars trium- 
fal o satiră grotescă și violentă a vieții 
militare și a atmosferei cazone. Stefania 
Sandrelli interpretează un rol principal 
în film. 

e După succesul obținut la Cannes 
anul acesta cu «Parfum de damă», 
Dino Risi reia distribuția filmului — 
Vittorio Gassman şi Agostina Belli 
într-o evocare a lumii filmului din anii '30 
— Telefoanele albe. Acest titlu, care 
în istoriile cinematografului a denumit 
o epocă, ascunde povestea ascensiunii 
unei guvernante la statutul de divă. 

@ Lino Ventura, Max Von Sydow și 
Charles Vanel sint interpreții principali 
ai filmului Contextul de Francesco 
Rosi. Este povestea unui complot poli- 
tic care generează o serie de crime și de 
atentate 

@ Celebra poveste de dragoste de la 
Mayerling este interpretată într-o ma- 
nieră particulară, într-o «citire heraldică» 
de regizorul maghiar Miklos lancsă în 
filmul Vicii particulare, virtuți publi- 
ce. Lajos Blajovic, Ann Savoy și Laura 
Betti sint interpreții principali ai filmului. 


e O poveste de dragoste și de til- 
hărie, petrecută într-un cartier sărac 
din Napoli, imediat după debarcarea 
americanilor în Italia, în cel de-al doilea 
război mondial — iată subiectul ulti- 
mului film al regizoarei Lina Wert- 
miller. Pasqualino, șapte frumuseți, 
cu Giancarlo Giannini si Elena Fiore. 


a endă și istorie. Regizorul ma 
ghiar Zoltân Varkonyi a realizat un film- 
epopee-metaforă despre semnificaţiile 
sacrificiului revoluționarilor: mersul îna- 
inte al istoriei, saltul calitativ al revolu- 
tiei nu sint posibile tara singele varsat al 
celor din avangarda tuturor luptelor so- 
ciale. Revoluţia — a cincea putere 
este titlul filmului. 


@ Tolstoi şi frații Marx. lată cum 
caracterizează revista L'Express ultimul 
film al comicului american Woody Allen, 
Război și iubire: «Este uimitoare cul- 
tura lui Allen: Tolstoi, Dostoievski, 
Cehov, Prokofiev, Chaplin, Bergman, 
epopeea napoleoniană, bucătăria fran- 
ceză, totul dansează o strălucitoare 
sarabandă. Esti uluit de delirul verbal 
a la Groucho Marx, cu derapajele lui 
spre non-sens şi salturile spre schizo- 
frenie. Şi rămii entuziasmat de secvențe 
ca povestea ţăranului care-și poartă tot 
timpul cu el parcela de pămint. O 
reușită.» 


B Blitz italian 


@ Alberto Sordi, Monica Vitti, Paolo 
Villagio si Nino Manfredi se vor auto- 
regiza în patru scheciuri ale unui film 
intitulat Simţul normal al pudorii. 


@ Producătorul Carlo Ponti va investi 
petrodolari iranieni într-o serie de filme 
coproduse de guvernul de la Teheran, 
care consideră cinematograful o afa- 
cere tot atit de valabilă ca și industria 
siderurgică sau implantatile de hoteluri. 
Primul titlu pe lista filmelor făcute din 
petrol: Cassandra Crossing cu Sophia 
Loren, Peter O'Toole, Burt Lancaster 
si James Coburn. 


@ Regizorul Fernando di Leo ecrani- 
zează un roman de Alberto Moravia - 
Zeul Kurt Autorul scenariului: însuși 
Moravia. 

@ În amurg. Inspirat de o piesă de 
teatru de Stanislaw Grochowiak, filmul 


polonez Băieţii de Ryszard Ber este un 
poetic si amar portret al bătrineții. 
Băieţii sint niște oameni în virstă, trăind 
impreună intr-un fel de azil condus de o 
maică-soră, adeptă a disciplinei de tip 
militar. Bătrinii duc o dublă luptă: cu 
propria lor viață biologică, în prag de 
scadenţă, si cu infirmiera care le răpește 
independenţa relativă si libertatea mis- 
cării. Autorul piesei spunea că «Băieții» 
este o schiță de dramă eroică, de drama 
a eroismului epuizant și ingrat, lipsit 
de sperantă. care se hrănește doar din 
amintiri si dintr-o încăpăținare neobo 
sită, şi omenească, de a nu renunta, 
de a face «bună figură» pina la sfirsit. 


@ Hollywood la cub. O adevărată 


febră a reluărilor, continuărilor și refa- 
cerilor i-a cuprins pe producătorii ame- 
ricani. Această trenezie unică în 
istoria Hoilywoodului este materializată 
astfel: se află în «șantie» Nașul — 
partea Ill-a, Filiera partea Ill-a, Re- 
întoarcerea panterei roz, A fost odată 
un Hollywood partea Il-a, Cutremur 
de pămint Il, Chinatown Il, Turnul 
infernal IL După cum se vede; produ- 
cătorii se agaţă cu disperare de formu- 
lele «încercate». Cu riscul de a ajunge 
să servească spectatorilor... o mincare 
reincalzita. 


N Un erou al timpurilor noastre. 
În 1964, Cassius Clay era campion al 
lumii la categoria grea: o dată în istoria 
sportului, dar și în istoria contestaţiei 
negrilor americani. Luind numele de 
Muhammad Ali, refuzind să plece ca 
militar în Vietnam, boxerul se transfor- 
ma într-un simbol. Cineastul franco- 
american William Klein i-a consacrat 


Cassius Clay, omul pentru care 
publicitatea este «o directă» în plus 
în falca adversarilor 


atunci un film — «Cassius cel mare». 
Au trecut mai bine de 10 ani. «Panterele 
negre» s-au asimilat spectaculosului de 
tip hollywoodian. Cei care erau «black 
muslims» au devenit afaceriști. Ali, 
«reabilita» de legea americană, este 
infrint de Frazier. Dar sfirsitul de carieră, 
pronosticat de specialisti, nu este decit 
un început în Zair, Ali îl înfringe pe 
Foreman într-un meci transmis prin 
Mondovision, uriaș happening, lansat 
ca o sfidare de Africa neagră. În Filipine 
îl doboară pe Frazier. Cine este acest 
tenomen desprecare Norman Mailer spu- 
nea: «Cassius? Un spirit al secolului 
XX, prințul oamenilor din regatul «Mass 
Media»? Un nou film, tot de William 
Klein — Muhammad Ali cel mare 
incearcă să dea răspunsul. Protagonisti? 
George Foreman, Sonny Liston, Mal- 
colm X, The Beatles, Joe Louis și, 
bineinteles, însuși Muhammad Ali. Cel 
pentru care filmul și televiziunea sint 
un K.O. psihologic al adversarului. 


Rubrică realizată de 
Dan Comșa 


Viata 
ide familie 


"we oare 


cam strimfa 


filmele noastre? 


Tatii 
si ce 


Cine ia usurel la mină lista 
personajelor principale din 
filmele noastre care se 
petrec sub soarele lui'75 nu 
poate să treacă peste remar- 
cabila cantitate de fii și de 
fiice, de mame și taţi, adică 
de părinţi si copii care leagă și dezleagă 
intriga si, din cind în cind, intrigile. La can- 
titatea asta de rude gradul |, corespunde 
o cantitate — pe măsură — de iubiţi și iubite, 
de prieteni şi prietene, oameni care de-a 
lungul filmului se vor înrudi mai mult sau 
mai putin convingător, dar se vor inrudi 
întemeind o familie din care vor descinde 
mai apoi, alti copii şi copile. Statistic avem 
multi părinţi, multi copii, multe iubite, multi 
iubiți (de remarcat și prezenţa unei soacre 
intr-un film românesc!), amici şi amice, 
cunoscuți și prea arareori necunoscuți. 
Nu e rău. Familia nu s-ar putea spune că 
e ignorată de scenariile noastre. Citiva 


Sintem noi, spectatorii 
de film, mai imblinziti decit 
alții, cinematograful ne-a 
prins oare, definitiv, în jocul 
convențiilor sale incit, une- 
ori, nici nu mai observăm 
că ne aflăm pe teritoriul unor 
paradoxuri. Nu numai văzind dar si ascul- 
tind unele filme ești indreptățit să-ți pui 
astfel de întrebări. Bunăoară, contempora- 
neitatea — sau contemporaneizarea — 
unor filme istorice, găsirea corespondente- 
lor umane, politice, intelectuale, dincolo 
de timp, este, realmente o pirghie de actio- 
nare asupra psihologiei spectatorului, de 
prindere in horă, incit în bună măsură, 
acesta nu mai bagă de seamă elementele 
care vorbesc de insuși preţul acestei apro- 
pieri a trecutului de prezent. 

Auzindu-l pe lon Neculce și cele «o samă 
de cuvinte» ale sale din filmul Cantemir, 
am avut mai mult decit oricind conştiinţa 
acelui pret de care aminteam, a necesaru- 
lui sacrificiu pe altarul cuvintelor de care 
este legată existenţa filmului istoric. Sintem 
în epoca lui Neculce, a celui care ne 
povatuia: «deci, fraţilor cetitorilor, cu cit 
vă veţi îndemna a cetire pe acest letopiset, 
mai mult, cu atit veți sti a vă feri de primejdii 
si veţi fi mai învăţaţi a dare răspunsuri la 
sfaturi ori de taină, ori de oștire, ori de 
voroave, la domni şi la noroade de cinste». 

Dar mă întreb: ce s-ar fi întimplat dacă 
eroii filmului împrumutau, adoptau vorbirea 
cronicărească? Minunea lecturii s-ar fi 
pulverizat, farmecul structurilor arhaice ar 
fi fost nu numai înghiţit dar într-un fel, și 
umilit de convenția jocului cu măști celebre. 
Supunerea la obiect inseamnă, pentru 
autorii de filme istorice, crearea unui limba; 
care să amintească neostentativ cinstea 
de care se bucura cuvintul frumos, gindit 


taţi — ca acela al lui Filip, ca acela de dumi- 
nică — unele mame de fiecare zi sau de 
penumbra, unii fraţi ca aceia ce au de im- 
partit o biată sută de lei, sint memorabili 
şi memorabile. Cite un fiu — ca Filip — 
cite o fiică frumușică, mai cuminţică sau 
nu prea — depinde de «ilustrate» și nu o 
dată de gradul de ilustrativism — au și ei 
probleme, fie cu mama, fie cu tata, dar au, 
și nu trec indiferenți pe lingă noi. Cert e 
că viața familistă — chiar dacă nu atinge 
intensitatea conflictelor de muncă sau chiar 
dacă nu se îmbină prea armonios cu viata 
din cimpul muncii şi ale sale flori — şi-a 
aăsit citeva expresii dramatice, de bine- 
de rău, firește, niciodată pe măsura realu- 
lui. 

In acest domeniu — al familiei — se stie 
că la noi realul, cu marile familii de munci- 
tori, de morometi, de mame eroine cu copii 
mari răspindiți de la Baia Mare pina la 
Constanţa, e fastuos. Nu mi-aș lua riscul 


să bat monedă pe această temă eternă, 
a marilor familii, a arborilor genealogici 
indelung foșnitori, răsuciţi pină-n rădăcină, 
în ale căror coroane bat fără incetare fer- 
tilele vinturi epice, de cind epica e epică. 
Nu. As risca să apar anacronic, fiindcă azi 
fresca familială se știe că nu mai «tine», 
nu mai are căutare, nu mai e moderna... 


As putea apare facil sau utopic sau chiar 
schematic unor spirite care, pe bună drep- 
tate, nu pot uita ce-a însemnat trista ex- 
perienté a unor «nepoți ai gornistului» în 
cinematografia noastră de demult. Nu-i 
mai visez nici noaptea — cum de i-aş 
mai dori ziua, şi mai ales în zilele noastre?! 


Nu, ferindu-mă și de modernism și de 
tot ce nu este modern, clasic dar cu modera- 
tie, moderat dar iubind imposibilul, mă 
gindesc totuși că prea lipsesc din filmele 
noastre de actualitate fierbinte, cumnatii, 


vorbirea noastră cea din toate filmele 


0 samă de cuvinte 


cu tihnă, in rostirea oamenilor de toată 
ziua, eleganța frazei cultivate, gustul pentru 
culoarea verbului. (A transpune la scara 
timpului de azi, retorismul sfătos, plin de 
înțelesuri, inimitabil al cronicarilor, este o 


eroare care, intr-un film precum Ștefan 
cel Mare — Vaslui 1475 și-a arătat din plin 
dimensiunile). Cantemir (scenariul Mihnea 
Gheorghiu) tine — pe cea mai mare parte 
a parcursului său — o dreaptă cumpănă a 


verii, verișoarele, unchii, mătușile... Bunica. 
Bunicul. În nici un film al zilei de azi, aceste 
rude de mare importanţă psihologică, atec- 
tivă, dramatică, nu apar. Filmele noastre 
nu au bunici. Firește, aceasta nu eo obiectie, 
nu-i o judecată de valoare, dar ca judecată 
de realitate ea nu poate să nu ne trimită 
spre un mecanism de oarecare semnifica- 
tie în fixarea eroului prin timp si pe pămint. 


Absența atitor rude de gradul Il dezvăluie 
intr-un fel superficialitatea cu care omul 
nostru e plasat dramaturgic în spaţiu. | 
se dă repede o mamă, un tată, e aruncat 
și încurcat cu o iubită (sau invers), are 
parte de o soţie, din cind în cind apare si-un 
copil — viața de familie nu merge însă mai 
departe, nu tinteste la o densitate mai plină. 


Funcţiile administrative, locul de muncă, 
meseria, profesiunea — cu toate conflictele 
lor — retin îndreptăţit atenţia scenaristi- 
lor. Dar directorul nu mai are timp pentru 
a-și vedea bunica. Un bunic n-are ce să 
caute intr-un film care dezbate aprig 
problemele de plan ale unui colectiv 
siderurgic. Mătușa este incompatibilă cu 
oțelăria — mama și tata (orfani nu prea 
găsim pentru a ne feri de melodramă, de- 
sigur) sint — se pare — suficienţi în viata 
producătorilor de filme. lar dacă infruntarea 
depășește cimpul muncii și, lărgindu-se, 
ajunge să imbratiseze şi «viata personală», 
atunci relaţia maritală nu mai permite apari- 
tia altor rude de singe. Soţia nu prea are 
soră, soțul nu prea are frate, etc. etc., 


Nu pitorescul m-ar fascina, ci infinitele 
detalii majore, semnificative, în care cristali- 
zează aici relaţiile umane. Căci mama și 
tata nu deţin toate înțelesurile; neintelesul 
nu se epuizează în amoruri cu un coleg de 
birou; neprevăzutul poate țișni din intrarea 
fulminanté a unei mătuși căzute în scenă 
peste noapte, de la Rădăuţi; monologul 
unui unchi — frate cu tata — nu trebuie să 
fii Călinescu pentru a-i remarca importanţa 
într-o clipă esenţială de viață. O stranie. 
verișoară se amestecă nu o dată în afacerile 
interne ale existenței, uneori mai subtil 
decit o mamă; logica unei vieţi se poate 
întoarce pe dos din pricina unui cumnat 
prea dramatic. În filmele noastre, toate 
aceste increngături familiste nu există, 
arborii genealogici ai eroilor sînt subtirei, 
mititei, chirciti, în ramurile lor nu cinta nici 
mătuşa sporovăitoare pind la delir, nici 
nepotica timidă care vine de la țară să dea 
examen la facultate si nu cade (!), spre 
uimirea rudelor citadine... 


Fără ei și fără ele, viata familiilor în bloc, 
la ţară și deci pe pinză, devine săracă, 
uscată, strimtă. Fără ei, respiraţia drama- 
turgiei de familie n-are amploare, inspiraţia 
suferă, e mică, astmatică — și asta într-o 
țară unde «saga» atitor lonesti, Vasilesti si 
Georgesti, poate face faţă oricind celebri- 
tatilor mondiale de la Forsyte la Rocco si 
fraţii săi. 


Radu COSAȘU 


vorbirii expresive, cu sugestive ancorări 
nu în sintaxa timpului, ci în înțelepciunea 
timpului, ceea ce accentuează lumina aparte 
a filmului și face, mai bine de trecut cu... 
auzul, chiar și unele alăturări de cuvinte 
prea din zilele noastre («vin de la Galaţi, 
unde am vizitat un mare șantier naval», 
spune un personaj, Erasmus). 

Replicile lui Cantemir au rotunjime, un 
echilibru lăuntric; important pentru noi, 
ca spectatori, era să simţim omul de carte 
si nu să-l auzim glăsuind ca în scrieri. 
Eroul nu se incaiera în vorbe, ci răspunde 
superior: «mărimea sufletului nu după 
statul trupului se măsoară» ...«am făgăduit 
pace si bună orinduială între vecinii mari si 
mici», «imperiile vin şi se duc, popoarele 
rămin... aici este locul nostru, în vecii- 
vecilor». 

O anumită pretiozitate, in sensul bun al 
cuvîntului, al încărcăturii metaforice, dă 
un contur nobil unor fraze menite să sur- 
prindă o personalitate umană, o stare de 
fapte. «Este puntea de aur între orient și 
occident», spune sultanul despre Cante- 
mir. «V-a pus soarta ca un cui în papucul 
celor trei imperii», este concluzia nelinis- 
tită a turcului Mehmet cu privire la condiţia 
Ţărilor române. Tot în această țesătură 
de sugestii, scriitorul Mihnea Gheorghiu, 
într-un moment fericit al filmului ne trimite 
cu gindul la Eminescu, descrierea din 
«Epigonii», acel «Cantemir urzind la planuri 
din cuțite și pahară». «Mai lasă pana si 
ascute sabia»,i se spune protagonistului, 
mai in glumă mai în serios, indemn de 
natură să cuprindă însă, dintr-o singură 
trăsătură de condei, fascinanta personali- 
tate duală a lui Cantemir, ginditorul și omul 
de acțiune. 


Magda MIHĂILESCU 


tv. 


'telescopuri 


Table de materii 


Pentru cine «frunza- 
reste» constant pro- 


gramele televiziunii, ul- 
timele săptămîni a 
adus citeva noutăți 


mai mici sau mai mari, 

care depășesc zona in- 
teresului particular stirnit de o emi- 
siune sau alta, si vizează sfera interesu- 
lui general. Şi oricit ar părea de ciudat, 
una dintre cele mai marcante inițiative 
de interes general poate fi descoperită 
într-o emisiune nouă cu adresă foarte 
specială, precis delimitată: o emisiune 
destinată telespectatorilor de vîrstă 
preșcolară. Voi încerca să mă explic, 
nu fără ajutorul proverbului clasic cu 
ziua cea bună și cu dimineaţa. 


Utilizind experiența acumulată pe 
parcursul ultimilor ani în domeniul tele- 
viziunii şcolare integrate, realizatorii 
micului ecran au lansat un program 
destinat exclusiv telespectatorilor din 
«grupa mică» sau din «grupa mare» 
a gradinitelor. Important: programele 
televiziunii sînt corelate riguros cu pro- 
gramele gradinitelor. Două zile pe săptă- 
mină, așadar, cite zece minute (televi- 
ziunea «in doze mari» nu a fost nici- 
odată recomandabilă, mai ales la virsta 
sortuletelor albastre, ba poate fi con- 
siderată chiar contraindicată), cei mai 
mici telespectatori sint apropiati de 
școală, de tablele de materii ale vieții, 
de normele convietuirii sociale. 
Am văzut citeva din secvențele acestui 
program cu «bătaie îndepărtată», care 
mai are un merit (dintre cele esențiale): 
isi propune să vegheze la creşterea multi 
laterală a copiilor fără a-i scoate pe pro- 
tagonişti din mediul familiar virstei lor, 
operind, așadar, pe nesimţite, si utili- 
zind cu tact principii de psihologie și 
de educație moderne. Ar mai fi de men- 
tionat un lucru, care nu este chiar un 
tele-scop, dar poate însemna o benefică 
tele-consecinta: copiii se vor familiariza 
cu «fascinația tehnică» a micului 
ecran de la cea mai fragedă virstă; se 
vor evita, așadar, de «dimineaţă», unele 
erori ale timpurilor moderne, printre 
care si aceea a multora dintre noi care 
întirziem — cu treabă sau fără — ore 
în şir (adică ani întregi de viata) în fata 
televizoarelor... Copiii nostri au toate 
şansele, cind vor fi mari, să fie mai 
teleselectivi. 


Televiziunea a patronat cu citeva 
săptămini în urmă (in colaborare) un 
interesant festival al cintecului pentru 
tineret si studenți. Initiativa, dea- 
semenea, în premieră. În palmares 
destul de multe melodii de muzică 
uşoară noi şi cintece revolutionar-patrio 
tice. Este bine că televiziunea (după alte 
inițiative similare) se preocupă de îm- 
prospătarea acestor genuri de mare 
audiență. Mai ales că ar mai fi cite ceva 
de făcut în această direcţie. Da, n-am 
mai auzit demult cintece din acelea de 
amplă respirație melodică și de frumos 
avint, pe care le mai fredonăm și astăzi 
din cînd în cînd, nu numai cind recitim 
cărțile prietenului Radu Cosasu... Da 
textele unor melodii de muzică ușoară 
continuă să fie — cu excepții, firește — 
o pastă incoloră de vorbe, de tipul urmă- 
toarei table de materii: sălcii au plins — 


codrul cîntă — s-au risipit norii — ne-a- 
nlănțuit iubirea — lacrimi mari — inimi 
de văpăi — ce-ar face luna fără raze? — 
ne-am certat aşa, ca doi copii — amin- 


testeti mereu că esti sufletul meu — 
păcat — vino iar, vino să mă certi — glas 
de clopoței — chiar şi-n somn numai 
pe tine eu te visez — peste marea des- 
părțirii am zburat — tresar cind te ves- 
testi aproape iar — uiţi dragostea la o 
răscruce și n-o poți cu vorbe readuce — 
imposibil să opresti vulturii să zboare 
— Imi pun întrebarea, cine e de vină.. 
Chiar, cine e de vină? 


20 


* 


Si, în sfirşit, o altă tablă de materii, 
cu notații de diferite calibre: «Regele 
loan», In viziunea Letitiei Popa, un spec- 
tacol excelent, de zile mari; o gală- 
serial a filmelor de animaţie întocmită 
cu haz și pricepere de Viorica Bucur şi 
Radu Cimponeriu; un reviriment al pro- 
gramelor de simbătă seara, de care nu 
este străin regizorul Tudor Mărăscu; 
un program de substanță al mai multor 
emisiuni și o înnoire aproape generală 
de «ambalaje»... Se poate vorbi, cred, 
de un moment bun de profesionalism 
al televiziunii. 


Călin CĂLIMAN 


teleargumente 


Orgoliul efortului 


Nu despre filmul acela 
duminical, cu sportivi, 
film de altfel foarte 
bine făcut — cum se 
spune — aș dori în primul 
rind să scriu, deşi e a- 
devărat că acest film cu 

sportivi de performanţă care tinea seama 

cu o exactitate aproape aridă de «speci- 
ficul t.v.» mi-a dat ideea să scriu despre 

efort, despre spectaculoasa mutație a 

sensului efortului — așa cum apare el 

în aproape fiecare metru de peliculă care 
se derulează în fata noastră la televizor. 

În filmul cu sportivi-campioni este chiar 

o secvență antologică de film pur. Era 

filmată echipa de volei feminin a Japo- 

niei în cursul unui antrenament infernal, 
de neinteles, pentru că depăşea orice 
semnificantă a jocului; antrenamentul 
acela părea monstruos, cu fetele izbite 
în piept, în frunte, de minge, izbite de 
terenul dur, aruncindu-se pe jos cu 
brutalitate. Ceea ce era teribil era chiar 
chipul lor. Expresia fetelor japoneze 
trecuse mult dincolo de concentrare, 
una chiar plingea de oboseală 
exasperată poate, expresia lor era pur 
şi simplu disperată. Numai că nu le 
obligă nimeni să facă parte din echipa 
de volei feminin a Japoniei, campioană 
mondială. Nu le obligă nimeni să pără- 
sească hai-kay-ul ceremoniei ceaiului 
ca să se arunce după mingea grea, 
trintite cu brutalitate la pămînt de mingea 
care vine cu o viteză care depășește 
o sută de kilometri la oră. Poate că un 
resort secret de imens orgoliu face rime 
din singurătatea alergătorului de cursă 
lungă. Maratonistul, singur, e ovationat 
de tribuna în picioare care aclamă marea 
sa izbindă în lupta solitară cu îngerul. 
Într-un alt film de televiziune am văzut-o 
la antrenament pe Olga Corbut a cărei 
îndirjire, efort disperat, se desfășurau 
într-o tăcere de catedrală. Dar nimefi 
nu obligă fetele acelea atit de delicate 
să suporte ce suportă pentru a face parte 
dintr-o echipă. Poate că am ciștigat 
un campion mondial la înot numai pen- 
tru că tinărului aceluia australian i se 
spunea că nu are forță fizică. Oamenii 
se înving pe sine în atitea chipuri si 
depășesc starea de criză sub zodia 


atitor argumente, dar echipa și efortul 
pentru echipă ni se par a fi forma 
orgoliului cea mai înaltă. 

Mă gindeam la asta văzind pateticul 
film despre Moisei și eroii săi. Mă 
gindeam la asta privind filmul acela 
romantic al lui Dionisie Şincan despre 
cioplitorii de piatră dintr-un sat. $i ei, 
cioplitorii, posesorii unui efort vizibil 
— efortul vizibil, adică fizic, s-a retras 
în sport şi artă, ca și cind singura lui 
nobleţe ar fi aparenta inutilitate — făceau 
parte dintr-o echipă. O echipă fără 
nume proprii. Efortul ca atare s-a mutat 
în umbra fruntii și asta vedem, printre 
altele, zilnic, la televizor. Chiar în fața 
marilor cuptoare, chiar în amfiteatrele 
marilor platforme industriale, oamenii 
în salopetă au mutat efortul în umbra 
fruntii. Efortul fizic a rămas apanajul 
exclusiv al «orgolioșilor», al celor care 
cred despre ei înşişi că ne pot exprima 
pe toţi. Al celor care doboară recorduri 
cu sentimentul că exprimă condiția 
umană. Al celor care au orgoliul deao 
face într-o echipă. Al celor care lasă 
un chip al lumii în piatră sau bronz, 
în culoare sau sunet. Firește, din acest 
chip al lumii, sudoarea fruntii în umbra 
căreia se nasc idei — efortul adică, nu 
poate lipsi. 


Smaranda JELESCU 


filme pe micul ecran 


e Nanuk din Nord 


(Robert Flatherty, 1922). Există o 
literatură despre  eschimoși, dar 
si o literatură creată de eschimosi. 
Există — nu vă mirati! — chiar o lirică 
eschimosă. Care spune așa: «Am iz- 
bucnit în ris/ Cind mi-am rupt sania/ 
Pentru că s-au rupt tălpicile/ Asta m-a 
facut să izbucnesc în ris/ Aici, la Tala- 
viuyah, m-am izbiț De sloiurile de 
gheaţă, si m-am răsturnat/ Şi asta 
m-a făcut să izbucnesc în ris/ Dar, zău 
dacă-i ceva de ris in asta». 

În gindul meu numai Nanuk poate fi 
bănuit ca autor al acestei poezioare. 
Numai el, om care știe mai bine ca ori- 
cine ce înseamnă frigul, și ce inseamnă 
supraviețuirea, om a cărui împărăție 
e mută şi nesfirșită, de gheaţă. Frigul 
poate face dintr-un om un filozof și 
cred că asta e ideea ce se vede, în toată 
puritatea ei de cristal, pe fiecare centi- 
metru de peliculă al capodoperei lui 
Flaherty. Nanuk e filozoful care, cu 
simplitatea ce ţi-o conferă condiția 
aceasta, nu poate spune altceva decit: 
«Am izbucnit în ris cind mi-am rupt 
sania»... 


e Incredere 


(Jerzy Passendorfer, 1970). Imi 
amintesc că am văzut acest film în urmă 
cu cîțiva ani, în oraș, sub titlul Oaia 
neagră (la cinema Lumina!) Nu o ştiam 
atunci cînd m-am aşezat în fata micului 
ecran, dar m-am bucurat de îndată ce 
l-am recunoscut: filmul regizorului 
polonez e de văzut, de revăzut. El pune 
în discuţie de o manieră fermă, fără 
ocolișuri, cazul unui tinăr «dificil». De 
ce este tinărul «dificil»? — întreabă 
filmul. Unde sfirșesc erorile lui și unde 
încep acelea ale oamenilor care s-ar fi 
cuvenit să încerce să îl înțeleagă si să 
îl ajute? Creaţie nu o dată «ruptă din 


Un teleeveniment a! serilor de teatru: spectacolul Letitiei Popa cu 
«Regele Ioan». Din numeroasele momente excelente am reținut aceasta 
scenă cu Stefan Iordache, Dina Cocea, George Motoi 


* 
Ss 
~ 
- 
=- 


viață», nu o dată incomodă pentru un 
ochi obișnuit cu cligeele care i se mai 
perindă prin față în unele pelicule ce se 
vor de actualitate dar nu izbutesc. Păcat 
numai că admirabilul film a fost prezen- 
tat într-o copie a cărei «stare tehnică» 
a lăsat de dorit, intimplindu-se chiar, de - 
pildă, ca ultimele citeva minute ale 
peliculei să se rupă, încit nu s-a mai 
putut vedea cum tinărul, strigat de cei 
care vor să-l ajute, să îi salveze viata, 
se ascunde de ei. E ultima lui greşeală, 
plătită scump. Căci acesta e sensul 
unui film ce nu se teme a avea un final 
amar: neincrederea oamenilor in 
oameni, a tinerilor în cei maturi sau a 
maturilor în cei tineri, absența intele- 
gerii reciproce, pot avea urmări 
neaşteptate. 


e Lupoaica 


(Ranghel Vilceanov, 1966) Tot un caz 
«dificil» e si personajul principal din fil- 
mul lui Vilceanov. Lupoaica face parte, 
ca și Incredere (sau Oaia neagră, 
cum vreți să-i spuneti...), din categoria 
acelor creații care nu se sfiesc să pună 
punctul pe i într-o serie de chestiuni 
privind problemele educației tineretu- 
lui. «Omul e stăpin pe fericirea lui» — se 
poate citi într-una din lozincile de pe 
pereții şcolii de reeducare în care se 
desfășoară acțiunea filmului, lozincă 
ușor Înduioșătoare nu în conținutul ei, 
desigur, nu în ceea ce vrea ea, ci în 
modul decis și avintat în care o vrea. 
Firește că omul e stăpin pe fericirea 
lui, fireşte că toate fetele acelea din 
şcoală, în frunte cu cea denumită «lu- 
poaica», sint stăpine pe fericirea lor, 
dar numai o lozincă avintată nu le poate 
folosi prea mult — arată excelentul 
film al lui Vilceanov. Fetele acelea știu 
prea bine că — în principiu sint stăpine 
pe fericirea lor, nu mai e nevoie să fie 
convinse de acest lucru. Ceea ce le 
interesează este cum anume poate de- 
veni el, practic, realitate. Există o fericire 
la îndemina oricui, așternută cu litere 
de-o şchioapă, vizibile, pe un zid, și 
una mai greu de văzut, de găsit.. 


ə Frunze de toamnă 


(Robert Aldrich, 1956). Protogonisti 
Joan Crawford şi Cliff Robertson. 
Filmul face parte din şirul acelor opere 
nu tocmai ușor de realizat în care me- 
lodrama se ivește din cea mai mare 
seriozitate. Un bărbat fermecător, care 
cucereşte inima unei dactilografe 
interiorizaté şi singură, se dovedeşte 
a fi un bolnav de nervi, traumatizat 
psihic de infedelitatea unei foste soții. 
El parcurge drumul sinuos si dificil de 
la momentul cind dă dactilogratei în 
cap cu maşina de scris pină la clipa 
cind, internat în ospiciu, se vindecă și 
se ocupă în continuare exclusiv cu 
Ingrijirea răzorului de flori al spitalului. 
Dactilografa vine să îl scoată de acolo 
şi cei doi ies din cadru (și din spital) 
tandru strinsi unul lingă altul. Se poate 
plinge, dar se poate și ride la un film 
de acest gen... Este, dacă vreți, calitatea 


lui. 
e Fanfan la Tulipe 


(Christian Jaque, 1952). Merită să 
se scrie mai mult de două rinduri despre 
acest film? Eu zic că da. De acord, 
Fanfan la Tulipe e un fleac ce n-ar fi 
figurat în vecii vecilor în dicționare sau 
în comentarii dacă n-ar fi jucat în el 
Gérard Philipe. Deci fleac, însă unul 
sclipitor, si aici cred că ar trebui să 
devenim dintr-odată plini de respect, 
căci fleacuri sclipitoare nu se nasc în 
fiecare zi. Prin ce anume sclipesc Fan- 
fan omul și filmul? Prin bonomie si 
nonşalanţă, prin veşnic umor și ne- 
sfirsit romantism, prin voie buna si, 
mai ales, prin acel filozofic «ce-am avut 
şi ce-am pierdut...». 

Se spune că basmele sint pentru 
adormit copiii. (Psih) analizind copilul 
din mine pot mărturisi că basmul cu 
Fanfan si cu Gerard Philipe nu numai 
că n-a izbutit niciodată să mă adoarmă 
la ceas de seară, dar m-a întărit în copi- 
lăreasca-mi convingere că un dram de 
voioşie nu strică nici măcar atunci cind 
virful unei spade te atinge între ochi 
(lovitura lui Nevers, domnilor! — preci- 
zează «cocoșatul» din filmul cu acelaşi 
nume)... 

@ Maria Stuart (Charles Jarrot, 1972) 
Glenda Jackson si Vanesa Redgrave 
in prea ştiuta poveste. Film domol și 
teatral. 

9 La răscruce de vinturi (Robert 
Fuest, 1973). Cea mai recentă ecranizare 
a faimosului roman. Mister şi dragoste 
într-o peliculă corectă. 

e Aşa cum mă dorești (G. Fitz- 
maurice, 1932). Greta Garbo într-un 
film după Luigi Pirandello. Opera lui 
Pirandello rămine, firește. La fel gi 
exceptionala creatie a Gretei Garbo. 


Filmul nu. 
Aurel BĂDESCU 


stagiunea s-a deschis cu: 


‘Shakespeare 


Caragiale 


Interesantă apropierea a- 
ceasta în programare la des- 
chiderea stagiunii a două 
mari ecranizări după două 
mari opere dramatice: Hen- 
ric al V-lea și O noapte 
furtunoasă, în două viziuni 
pe cit de diferite pe atit de originale. Ambele 
realizate in același an: 1944. 

Adaptarea engleză poartă blazonul lui 
sir Laurence Olivier, a încercărilor lui de a 
concilia scena cu ecranul nevitregind pe 
nimeni,mai ales pe Shakespeare. Fără acest 
exercitiu(dupa cite știu, unic în istoria cine- 
matografului), fara francheţea formulei «vă 
prezentăm spectacolul teatrului Globe, aşa 
cum era reprezentat el pe vremea Elisabet- 
hei, rămine să-l transformați dvs, cu fante- 
zia şi talentul dvs. cinematografic în film, 
adică în iluzie perfectă a vieții», n-ar fi fost 
posibil Hamlet şi tot ce i-a urmat în materie 
nu de ecranizare ideală ci de film-film, avind 
la origină teatrul. Teatrul Globe sau teatrul 
Houdin, tot din pălăria scamatorului a 
apărut și cinematograful. Henric e bruionul 
expus vederii, sevaletul la care lucrează 
pictorul în aer liber, sub ochii curioșilor, 
adăugind ici o pată de culoare, dincolo o 
linie, nemulțumit de rezultat dar expunindu- 
se, fără complexe, părerilor, «colaborării» 
cu privitorul. Prin aceasta Laurence Olivier 
a deschis o cale nouă cinematografului 
modern: el a implicat spectatorul, l-a asociat 
trudei actorilor, scenografilor, compozi- 
torului — vezi încetineala cu care panora- 
mează fiecare compartiment al creaţiei, 
urcind etajele emotiei, făcînd complice 
publicul si cu scena și cu ecranul deodată. 


nema 


80 de ani 
in 80 de filme 


Din ciclul-antologic al lunii (15 octom- 
brie — 15 noiembrie), în prim-plan: 

E Crucișătorul Potemkin (1925, Ei- 
senstein). Capodopera tuturor timpurilor. 
Capul de listă al tuturor referendumuri- 
lor cinematografice. Cu el cinematograful 
intră în zona maximei responsabilități poli- 
tice. «Filmul apare ca o cronică a eveni- 
mentelor si acționează ca o dramă», spune 
Eisenstein... Şi ca o armă de luptă, va spune 
posteritatea: după vizionarea Crucisatoru- 
lui..., marinarii olandezi dau semnalul unei 
răscoale. Construcţie clasică: cinci acte, 
gradatie riguroasă, unitate de timp. Temă 
modernă: revoluția. Perioada reconstituită: 
12-17 iunie 1905. Cinci zile care au zguduit 
omenirea. Şi istoria cinematogratului. Eroul: 
masa In acțiune. interpretează populația 
Odesei. 2000 de figuranți. Patru săptă- 
mini de filmare. 

E intoleranță (1916, D.W. Griffith). Cea 
dintii încercare de a concilia arta cu spec- 
tacolul. Prima superproductie din istoria 
cinematografului. S-au tras o sută de mii 


Există astăzi o evidentă con- 
descendență a spectatorului 
de cinema — «modern» — 
pentru filmele de odinioară, 
un fel de înțelegătoare com- 
| pasiune pentru cinematogra- 

2 ful mut, privit cel mai adesea 
cu îngăduința acordată unui infirm din 
naștere. Filmele «mute» sint socotite rudele 
sărace ale cinematografului sonor, primite 
cînd şi cînd pe usa din dos unde le este — 
chipurile — locul: la Cinematecă. Mai mult, 
compasiunea se extinde și asupra specta- 
torilor de odinioară, condamnaţi — sărmanii 
de ei — împreună cu filmele timpului lor, la 
tăcere. 

Uităm prea uşor, noi, cei care adesea 
doar «inregistrăm» filmele fără a le vedea, 
noi, care uneori mai mult «ascultăm» filme 
sau, dacă sint traduse, le și «citim» toto- 
dată, uităm că filmele mute satisfăceau 
integral, un singur simţ esenţial pentru 
«degustarea» celei de a șaptea arte: văzul. 
Proeminenta vizualului — iată o calitate 
a cinematografului mut, a celui bun, firește, 
pe care spectatorii filmului contemporan, 
împătimiţi ai «sonorului», o ignoră uneori cu 
seninătate. 

Tocmai această «vizualitate» e ceea ce 
m-a frapat de curind la Cinematecă, unde, 


După ce te-a plimbat ostentativ în travellin- 
guri lungi prin decorurile scenei, așa încit 
să le vezi bine că sint fundale pictate ca la 
1600, te avintă deodată în goana cailor, peste 
adevăratele dealuri unde s-a desfășurat 
bătălia de la Azincourt. Un Méliés ce-și 
descoperă trucajele, darimind iluzia, facin- 
du-te să-i intelegi mecanismul si prin acea- 
sta să accepti voluntar magia. Regizorul 
iti sugerează doar formula, depinde de tine 
cîtă participare Iti vei oferi la acest prim 
«happening» din istoria cinematogratului. 

La Jean Georgescu trucul rămine ascuns, 
iluzia realităţii e completă. Ca-n afisul de la 
intrarea la Union, scamatorul scoate rind 
pe rind din joben, porumbeii și iepurii de 
casă din grădina mahalalei “bucureştene. 
Și-odată cu ei Zitele grăbite la întiinire 
străbătind alei cu verze la capătul cărora 
o așteaptă Venturiano înamorat care între 
două biletele cu «Angel radios» combate 
atit de «profund» la «Vocea patriotului 
naționale». Din acelaşi joben apar Vetele 
fidele pină la mormint, apar Chiriacii ce 
consimt la onoarea de familist a juptnilor lor, 
apare întreaga faună şi floră a unei lumi pe 
care Caragiale, pe care Jean Georgescu, 
au încondeiat-o asa că ieșeau chiristigii din 
sală înjurind. Nimeni nu s-a mai jucat atit de 
perfid cu sufletele «mnealom atit de «sim- 
titoare». 

De la Jean Georgescu nimeni n-a mai 
împins cinematograful la o asemenea identi- 
ficare cu rondul de noapte al lui jupân 
Titircă-inimă-rea de pe scenă si din viata 
De pe marea scenă a vieții. 


Alice MĂNOIU 


de metri de peliculă egalind 76 ore de pro- 
iectie (din care au rămas 6). 16.000 de figu- 
ranti, dintre care patru mii doar în scena 
festinului. lui Balthazar. Filmati dintr-un 
balon captiv: elicopterul deceniului doi. 
Babilonul construit la Hollywood avea 70 
de metri înălțime și 1600 adincime. Timp de 
10 ani nu s-au găsit fonduri pentru a fi 
darimat. După Intoleranta, Griffith e ruinat. 
Va plăti toată viața îndrăzneala de a fi primul 
autor al primului colos cinematografic. 

E Roma, oraș deschis (1945) si Paisa 
(1946, Rossellini). Clasicele uverturi la 
opera-școală numită neorealism. 

Mla strada (1954, Fellini). Staţie 
terminus a  neorealismului. După ea, 
Fellini intră pe orbita marilor zboruri inte- 
rioare. 

N Copiii paradisului (1943, Marcel Car- 
n6). Operă singulară, n-a marcat un drum, 
a ilustrat o tendință. Aceea de a folosi 
filmul pentru a pune în scenă măștile-sim- 
bol ale lumii teatrului. Şi ale teatrului care 
e lumea. O frază din dialogurile scrise 
pentru film de Prevert: «Noutatea? E veche 
de cind lumea!» ar putea sluji drept motto 
pentru o istorie a căutărilor cinematografice. 

N Procesul (1962, Orson Welles). Nici- 
odată filmul n-a fost mai aproape de sufle- 
tul operei literare. Şi totuși atit de personal 


Precursorii 


Un eveniment la Cinematecă: 
Maiorul Dundee de Sam Peckinpah.Cu el, epopeea eroică 
a vestului sălbatic intră în etapa modernă a realismului istoric 
cu accente critice (Richard Harris şi Charlton Heston) 


Un mare poet: Prevert. 

Un mare regizor: Carne. 
Doi magicieni ai spectacolului: 
Arletty şi Barrault. O 
capodoperă: «Copiii paradisului» 


O îfotogramă. aproape un document prin vechimea ei, reprezentind 
o scenă din filmul «Judex» al lui Feuillade, realizat in 1915 


i tălmăcirea angoasei katkiene. Cu o 
singură excepţie: finalul. Optimist la Welles, 
prin gestul eroului ce înfruntă, cu ochii 
deschişi, execuţia. Victima devine erou. 
Dar pentru aceasta omenirea trebuia să-și 
fi depăşit coșmarul. Să aibă acel necesar 
recul istoric si sentimental. 

@ Viridiana (1961, Buñuel). Autorul ei 
a marcat nu una, ci mai multe date în istoria 
filmului. Cea dintii: suprarealismul. De la 
Virsta de aur la Farmecul discret al bur- 
gheziei, paşii lui au mers spre realismul 
critic cel mai incendiar. «Ar fi suficient ca 
geana albă a ecranului să poată reflecta 
lumina care îi e proprie, pentru ca universul 
să sară în aer» — spunea Buñuel. Viridiana 
e unul din explozive. Tinta: morala burgheză 
care pentru regizor e «antimorala». 

E Domnișoara și huliganul (1918, 
Maiakovski) Pentru prima dată Maiakovski, 
autor de film. Autor complet: scenarist, 
regizor, interpret. Poezie tristă a școlilor 
duminicale. lubire recuperatoare, stil Maka- 
renko. Încercare — din păcate rămasă 
unică — a poetului îndrăgostit de arta filmu- 
lui, pentru care «cinematograful e mai 
mult decit un spectacol, e aproape o 
concepție despre lume.» 


A.M. 


cu un ochi la Judex sau Fantâmas (capo- 
doperele serialului mut) si cu un altul al 
minţii — la Mannix sau Columbo, încer- 
cam să îmi explic ce anume, dincolo de 
subiect, dincolo de epocă sau interpreți 
separă, In mod esenţial, serialul mut de cel 
sonor. Era tocmai structura «vizuală» a 
celorlalte seriale realizate la 1915 de Feuil- 
lade, acea fantastică voluptate a privirii, 
conjugată cu foamea de narațiune. Judex 
şi Fantâmas rupeau cu traditia — deja înce- 
tățenită, chiar pe atunci — a teatralismului, 
dezlănțuind o adevărată cavalcadă a fante- 
ziei în starea ei cea mai pură, o frenezie a 
imaginii neegalată pină astăzi de nici un 
serial contemporan. Nu întimplător Feuil- 
lade devenise idolul unor Andre Breton 
sau Apollinaire, căci în aceste filme (can- 
doare + fantezie nelimitată) tot timpul se 
întimplă ceva, totul e povestire, epic pur şi, 
este înainte de toate, imagine animată. 

Între Judex și Kojak, între Păianjenii 
lui Fritz Lang şi Columbo, între Fantâmas 
și Mannix e nu numai o jumătate de secol, 
ci o întreagă estetică a cinematogratului, 
a două tipuri de cinematografii, ba, după 
unii autori, a două arte diferite. 


Petre RADO 


Documentar 


Pe viata si pe moarte 


Documentarul pe teme istorice isi inde- 
plineste cu atit mai bine menirea cu cit se 
păstrează mai riguros în limitele datelor 
şi mărturiilor autentice. Este ceea ce in- 
telege foarte bine Petre Sirin in aceasta 
lucrare a sa dedicată războaielor pentru 
neatirnare si pentru apărarea civilizaţiei 
europene, purtate de Ştetan cel Mare al 
Moldovei la Podul-Înalt si la Valea -Albă. 
Imaginea se sprijină în exclusivitate pe 
filmarea locurilo. unde s-au desfășurat 
luptele, fără nici un fel de «reconstituiri» 
convenționale, pe fresce de epocă şi in- 
scriptii pe care autorul nu încearcă să le 
«anime» artificios, lăsindu-le să ne con- 
vingă prin nemiscarea lor de piatră. Co- 
mentariul este, la rindul său, luat direct 
din cronicile timpului: «Acolo Ştefan Vodă 
mult au nevoit să nu-i lase să treacă», zice 
cronicarul despre înfruntarea dintre ro- 
mâni și cuceritorul Constantinopolului care 
venea cu 150 000 ostași proprii și 10000 
războinici tătari, în timp ce 300 de corăbii 
atacau pe apă Chilia si Cetatea Albă. 


Regia si scenariul: Petre Sirin. Imaginea: 
Dumitru Predeanu. Redactor: Joana Popescu. 


Mărturii 


din Tara de piatră 


Un alt model de documentar istoric este 
ilustrat de Paul Orza care urmăreşte pe 
contemporanul nostru Pamfilie Albu, fn- 
vatdtor emerit din Transilvania. Acesta vine 
din cînd în cînd de pe malul Arieșului la 
București, la Muzeul de istorie, ca să vadă 
drapelul tricolor țesut de țărăncile din 
Lupșa și purtat de socrul și părinţii săi, 
impreună cu alti 50 de lupseni. la Alba- 
lulia, în ziua de 1 decembrie 1918, spre a 


telex Sahia 


În curînd: 
documentarul 


Mihail Eminescu 


@@@ Pina la 31 octombrie, realizarea 
planului de producție al studioului ajun- 
sese la al 175-lea film. În momentul apa- 
riției acestor rînduri, vom fi la al 195-lea. 
@@@ Dintre filmele care au rămas să 
fie predate spre difuzare Centralei Ro- 
mânia-film cităm: Pescarii și lacul de 
Al. Gaspar, Parcul Retezat — regia 
Maria Săpătoru, imaginea Liviu Niţu, 
Stilul brâncovenesc — regia Dumitru 
Dădirlat, imaginea lon Năstase și Mi- 
hail Eminescu — regia Jean Petrovici, 
imaginea Jean Michel, scenariul Vasile 
Nicolescu. Materialul pentru acest din 
urmă film este de o expresivitate rar 
întiinită. @@@ In acest an, studioul 
nostru produce 7 filme în colaborare 
cu Televiziunea română. În afara celor 
cunoscute de public, mai sint în curs 
de realizare Vida Geza de Mirel lliesiu, 
Corneliu Baba de Florica Holban, Me- 
topele de Petre Sirin. 999 La sfirsitul 


Mai presus 
de 
orice 


consfinti unirea Transilvaniei cu tara. Apoi, 
intors la locul său de baștină, «intre cele 
mai frumoase dealuri» transilvane, unde a 
existat din timpuri imemoriale un cnezat 
românesc, Pamfilie Albu e surprins de 
cineasti între elevii săi, filmat cu simplitate 
în propria sa curte sau văzut mergind prin 
sat, spre a aduna piese pentru un muzeu 
de etnografie și istorie, printre care şi 
«o masă veche la care a mincat Avram lancu 
atunci cind venea în Lupșa». Vorbele în- 
vățătorului, înregistrate în spontaneitatea 
lor fermecătoare, mărturisesc vibrant crezul 
pe care dascălul îl împărtășește noilor ge- 
neratii: «să fie oameni de omenie, să-și 
iubească comuna și, mai presus de toate, 
țara noastră românească». 


Regia și scenariul: Pau/ Orza. 
Petre Gheorghe. Redactor Adolf Elias 


Imaginea: 


Costinești 


la Marea Neagră 


Prin acest film, Ada Pistiner işi poate 
pune candidatura (vor fi multi concurenti) 
la Marele premiu «Cupa de cristal» cu care 
studioul Sahia onorează anual cele mai 
bune dintre realizările sale. Ceea ce admi- 
răm în acest documentar, dedicat Congresu- 
lui U.T.C. și Conferinţei U.A.S.C.R., este — 
dincolo de stiinta de a filma expresiv — ca- 
pacitatea de a construi filmul. Autoarea nu 
face «reportaj», cum nu făcuse «documen- 
tar de artă» cind filmase muzeul Storck. 
Ea face pur și simplu film, cu o remarcabilă 
putere de sugestie, pe deplin stăpină pe 
mijloacele de expresie. Contrapunctul in- 
tim dintre imagine si sunet, de care cine- 
matograful beneficiază de aproape 50 de 
ani, dar de care puţini cineasti se folosesc 
altminteri decit ilustrativ, funcționează in- 
spirat de versurile Ninei Cassian pe care 
le cintă, la o repetiție, o formaţie studen- 


lunii noiembrie, în cadrul manifestari- 
lor prilejuite de a 25-a aniversare a stu- 
dioului, are loc un simpozion intitulat 
«75 de ani de film ştiinţific — filmul 
ştiinţific în ultimii ani si perspectivele 
lui.» 999 Luna trecută, un grup de re- 
gizori din studioul nostru a participat 
la Festivalul filmului documentar Valea 
Jiului-1975, reușită acțiune organizată 
de Întreprinderea cinematografică a ju- 
detului Hunedoara. 999 Încă din luna 
iulie, în studioul «Sahia» a fost pus la 
punct procesul tehnologic pentru filme 
color pe 16 mm. Între timp, au fost rea- 
lizate pe această bază 8 filme utilitare. 
Beneficiarii: Centrala bumbacului, În- 
treprinderea Electromotor Timisoara, 
Unio — Satu Mare, Centrala de rul- 
menti, Dermatina si Publiturismul. eee 
Studioul face pregătiri intense în vede- 
rea trecerii la o producţie anuală de 
25—30 filme pe 16 mm. Desigur, pentru 
început. 999 La ediția din acest an a 
Festivalului filmelor de scurt-metraj de 
la Leipzig, studioul nostru va prezenta 
filmele Iscusinta nu așteaptă virsta 
de Titus Mesaros, Emotiile au crescut 
de Paula Segal, Costinești, la Marea 
Neagră de Ada Pistiner si Să nu-ți 
faci chip cioplit de Eugen Gheorghiu. 


Aristide MOLDOVAN 


țească. («Altă intensitate, mai luminoasă!», 
«Un mic accenti», «Un sunet cald, învăluit, 
mai sugestiv, mai plastic» sint cuvinte cu 
care dirijoarea Florica Avramescu îi între- 
rupe din cind în cînd pe coriști). Paralel, 
imaginile înfăţişează, din tabăra studen- 
teasca de la Costinești, studenți și studen- 
te pe plajă, pe cofrajele hotelurilor care se 
construiesc în vecinătate și la întilnirile 
de seară. Filmul se ordonează în strofe de 


montaj cu respirație generoasă («Marea 
cea mare», cum o numea voievodul, este 
o metaforă — leit motiv), cu mlădieri visă- 
toare («Cum vor fi relaţiile umane în vi- 
itor!»), cu un patetism de cea mai pură 
vibrație. («Sintem tineri si vii/ Neodihniti 
în vis şi căutare ../ Ca şi marea cea mare»). 


Regia și scenariul: Ada Pistiner: Imaginea: 
Olto Urbanski. Redactor: Marion Ciobanu 


Intr-adevăr 


0 
idee 


În primul său film din plastilină (Icar), 
Mihai Bădică înfățișa același moment al 
genezei, ca şi în filmul de față. Numai că 
personajul său, după ce se înfiripa din lut, 
încerca imediat să zboare și astfel urmă- 
ream o interpretare proprie a mitului lui 
Icar. Acum, dimpotrivă, ridicindu-se din 
aceeași magmă inițială, ființa e văzută 
impotrivindu-se stihiei, apărindu-se de vin- 
tul care vrea să o desprindă de pămint. 
Şi astfel, nu mai urmărim un mit, ci o para- 
bolă modernă despre omul care învață să 
ridice ziduri şi case. Modernă, pentru că 
vedem şi reversul medaliei: zidul, casa te 
pot izola de restul lumii. Omul are nevoie 
de ferestre, de orizont deschis. lar perso- 
najul din acest film iși face fereastră trecind 
cu propriul său trup prin zid, învingind încă 
o data inertia lutului. Fereastra astfel de- 
cupată păstrează profilul personajului și 
filmul ne propune în acest mod, implicit, 
o nouă definiție a omului, ca «o fiinţă cu 
fereastră». Fără risipă de fantezie în mode- 
larea sau colorarea plastilinei, filmul are 


în schimb marele merit al unei idei de o 
anume anvergură. Tratată limpede într-o 
manieră ieșită din comun. 


Un film de Mihai Bădică. Scenariul: Marcel 
Mihalas. Imaginea: Constantin Iscrulescu 


Virgil Mocanu deţine rara facultate de 
a schița și «tipiza» fulgurant, într-un desen 
accesibil și fluent, o mare diversitate de 
caractere umane (facultate într-adevăr rară, 
într-un context populat, în filmele altora, 
fie cu maimutoi travestiti, fie cu figurine 
impersonale). Altminteri, asistăm, ajutaţi 
de textul binevoitor al lui Vasile Băran, la 
ironizarea tatilor și copiilor care se scoală 
tirziu şi implicit la o pledoarie sentimentală 
în favoarea mamelor care pleacă devreme 
la piată. 


Regia: Virgil Mocanu, Scenariul. Vasile Baran. 
Imaginea: Anca Barbu Crainic: Den: Rădulescu. 
Redactor: Marin Tarangul 


Un 


exercițiu 


Un film publicitar despre «puterea mira- 
culoasă» a nămolului de Techirghiol poate 
porni foarte bine de la Sfinx si de la frumu- 
setea femeilor din Egiptul antic care se 
foloseau de milul Nilului. Totul este ca ase- 
menea asociaţii să fie făcute cu suplete si 
economie, pentru ca reclama să nu se 
transforme în contrariul ei. Risc pe care 
autorii (autoarele) de mai jos îl evită cu 
succes, ocupindu-se de produsele medica- 
mentoase și cosmetice fabricate din nă- 
molurile noastre binefăcătoare și ornate 
cu eticheta: «Pel Amar» — doctor lonescu- 
Călinești», prezentindu-le drept «o taină 
la îndemina oricui şi la vedere, ca toate 
marile taine». 


Regia: Eugenia Gutu. Scenariul: Evgenia Gutu 
şi Viorel Bindea. Comentariul: Eva Sirbu. 
Imaginea: Vasile Minăstireanu. 

Film realizat la cererea Centralei de turism ONT. 


telex Animafilm 


Condiţia 
Penelopei 


@@@ Gindind la biografia eroilor că- 
rora le-a dat chip într-o frescă la Muzeul 
militar, pictorul Sabin Bălașa a fost 
fascinat de o nobilă umbră. Aga a ince- 
put elaborarea poemului cinematogra- 
fic dedicat vestitului Buerebista. 999 
Bărbatul care a sfirsit victorios o luptă, 
a inventat mașina cu aburi sau a zburat 
cu balonul, simte nevoia afirmării sale 
plenare și incepe să sculpteze. Modelul 
care-i va poza şi-l va inspira este femeia. 
Dar de miinile ei este nevoie in altă 
parte: să legene copiii, să gătească, să 
spele hainele artistului. Asemenea si- 
tuatii sint surprinse în filmul satiric 
«Conditia Penelopei». Şi pentru ca, 
se știe, că femeile n-au nevoie de 
avocaţi, autorii filmului sint autoare: 
Sanda Faur semnează scenariul, iar 
Luminița Cazacu regia. 999 Că sarea 
e bună în bucate am aflat-o demult. 
Dar că sarea poate fi şi actor într-un 
film, asta nu se știa incă. Proaspetei 
protagoniste i-au făcut probe filmate 
graficiana Felicia Puran și regizoarea 


util 


Dosarele deschise 


Mircea Săucan realizează un foarte su- 
gestiv film-afiş de protecţie a muncii, vă- 
dind un acut spirit de observaţie asupra 
tipologiei muncitorești şi a mediilor in- 
dustriale. Ca și Andrei Blaier, pe care-l 
întiinim uneori în sectorul filmelor utili- 
tare, Mircea Săucan ne întărește convinge- 
rea că asemenea descinderi funcționale 
printre oamenii care fac față celor mai mari 
solicitări, infruntind riscuri sint,un pun 
exercițiu realist. 


Regia și scenariul: Mircea Săucan. Imaginea: 
Horia Bolboceanu. Redactor: Marion Ciobanu. 
Film realizat la cererea Ministerului construcțiilor 
de maşini. 


Val. S. DELEANU 


Tatiana Apahideanu. Sub reflectoare, 
adunindu-se și strecurindu-se mereu 
în alte forme, sarea cu cristalele ei mici, 
a dovedit că poate spune poveşti emo- 
tionante despre oameni. In filmele cu 
sare (nu numai la propriu) nu desenezi, 
nu consumi acetofan, cheltuiesti doar 
un material pe cit de «ieftin» pe atit de 
rar: imaginaţie. 990 Mihai Bădică 
lucrează în prezent la decupajul regi- 
zoral al filmului de modelaj în plastilină 
«Orfeu», după un scenariu apartinind 
poetului Marcel Mihalas. Dificultăţile 
elaborării acestui film decurg din inter- 
pretarea nouă pe care autorii o acordă 
personajului mitologic. Orfeu o va salva 
pe Euridice nu din infernul biblic. El va 
avea de Imblinzit şi de învins propriul 
său infern, zbuciumul, arderile infernale 
pe care le purtăm în noi şi prin care și 
din care ni se distilează trăirile. 999 Re- 
gizorii Olimp Vărășteanu și Florin 
Anghelescu au incheiat episoadele 7 
şi 8 din serialul «Pic și Poc», adică 
ajutaţi de cei doi copii năzdrăvani, 
(eroi ai filmului ce le poartă numele) 
continuă să facă dreptate în lumea bas- 
melor. Pic și Poc, ajutaţi de Scufita 
Rosie, o vor salva pe bunică, iar pe lup 
îl vor trimite la grădina zoologică; vor 
împăca, în sfirșit, furnicile cu greierii. 

Lucia OLTEANU 


asociatia cineastilor 


in Capitala 
Si 
in provincie 


999 În cadrul manifes- 

tărilor închinate Anului 

internaţional al femeii, 

regizoarea Malvina Ur- 

sianu a conferentiat, la 

Institutul de construc- 
tii, despre prezenta femeii in cinema- 
tografie. A fost proiectat filmul Tre- 
cătoarele iubiri. La intilnire au luat 
cuvintul, de asemenea, actrița Silvia 
Popovici și criticul de film Magda 
Mihăilescu. 999 Festivitatile și actiu- 
nile culturale organizate la Constanţa 
sub egida «Pontica '75» au inclus o 
discuție — masă rotundă — cu tema 
«Valentele filmului de animație». Au 
participat, din partea A.C.I.N.-ului, lon 
Popescu Gopo, președintele Asocia- 
tiei si Marin Piriianu, directorul Casei 
filmului. 999 La implinirea a 302 ani 
de la nașterea marelui domnitor și 
cărturar Dimitrie Cantemir, echipa de 
interpreţi ai filmului Cantemir s-a 
întilnit cu spectatorii de la Clubul con- 
structorilor «Vitan». La premiera de la 
Piteşti a filmului Muschetarul român, 
au luat parte regizorul Gheorghe Vita- 
nidis, compozitorul Richard Oscha- 
nitzky şi actorii loana Bulcă și Alexan- 
dru Repan. 999 Potrivit dezideratelor 
exprimate în ședințele Consiliului 
ACIN, sintem mereu în așteptarea 
redeschiderii cenaclurilor (cenaclul de 
dramaturgie, cenaclul «Victor Iliu», 
cenaclul criticii). Dar nu putem semna- 
la —din luna precedentă —decit două 
reuniuni ale birourilor unor secţii: bi- 
roul secţiei de scenografie și biroul 
secţiei de producție si economie a 
filmului. Reamintim că Asociaţia noas- 
tra are zece secții. 999 Cinefilii din 
Curtea de Argeș au celebrat Ziua 
Armatei Republicii Socialiste România 
printr-o întîlnire cu realizatorii si inter- 
pretii filmului Evadarea: Stefan Traian 
Roman, Emanoil Petrut, Constantin 
Guriţă si Andrei Prajovschi. Același 
important eveniment a fost marcat, la 
Pitești, prin prezentarea filmului Pe 
aici nu se trece. Au participat regizo- 
rul Doru Năstase şi actorii Eugenia Bo- 
sinceanu, Silviu Stănculescu, Cornel 
Coman, Mihai Mereuta, Stefan Velni- 
ciuc, care au purtat discutii cu publicul 
la Scoala de subofiteri, la Casa de cul- 
tură a sindicatelor şi la cinematograful 
«Dacia». 999 Cu prilejul celei de a 
26-a aniversări a întemeierii Republicii 
Democrate Germane, la Casa filmului 
a avut loc un spectacol de gală. Filmul 
lacob mincinosul a fost prezentat 
publicului de către Dumitru Fernoagă, 
director al Casei de filme Cinci. 999 
lon Bucheru, director al Casei de filme 
Unu, a vorbit în deschiderea Săptă- 
minii filmului din Republica Populară 
Democrată Coreeană, organizată în 
cinstea celei de a 30-a aniversări a 
Partidului Muncii din Coreea. 999 O 
delegație de cineasti sovietici a făcut 
un schimb de experienţă cu reprezen- 
tanti ai Asociaţiei cineaștilor din tara 
noastră. Delegaţia oaspeţilor a fost 
formată din Nana Mcedlidze, regizoare 


Noi ne-am gîndit. Dar dv.? 


Am văzut filmul Mastodontul. Şi am 
pus acest film lingă îndemnul dumnea- 
voastră. Putem face filme mai bune? Dacă 
sintem convinși că putem face, atunci să 
le facem! 

Nu credeți că acțiunea filmului «Masto- 
dontul» contrastează cam prea mult cu 
limbajul deosebit de colorat al personaje- 
lor? «Mă sterg undeva cu hirtia voastră», 
«S-o calci pe mă-ta», «Ce bă, ţi-a căzut 
inima în pantaloni»? sint numai citeva din 
expresiile folosite în film. Credeţi că avem 
neapărată nevoie de asemenea cuvinte? 
De ce Gheorghe Dinică trebuie să aibă în 
toate rolurile asemenea expresii? 

Ne plac filmele istorice («Mihai Vi- 
teazul», «Cantemir», «Muschetarul ro- 
mån»), ne plac filmele politice cu aspecte 
din lupta comuniștilor, dar am dori și filme 
de actualitate, care să reflecte problemele 
din viața de toate zilele, probleme din viața 
tinerilor. Vrem mai multă sensibilitate, dra- 
goste, afecțiune, filme în care să fie un lim- 
baj tineresc adecvat. De ce nu faceţi filme 
care să redea vacantele studenților, activi- 
tățile lor si problemele lor sentimentale? 

Să lăsăm imitatiile: după «Mannix» de 
acum 2 ani, apare și «Pistruiatul» cu un 
neneric asemănător. După «l!.F.O», apare 
«Elixirul tinereții», cu laboratoarele ase- 
mănătoare celor din filmul englez. 

Avem peisaje atit de frumoase, avem 
actori buni, avem probleme, dar nu avem 
destule filme bune. De ce? Vă rugăm să nu 
luați în nume de rău scrisoarea noastră. 

În limitele cerute de buna cuviință ne-am 
spus si noi «oful», în speranţa că această 
scrisoare va fi totuși citită de cineva de 
specialitate și va da putin, măcar putin, de 
gindit! Dacă am fi regizori, am cere mai 
mult actorilor. Şi acest mai mult înseamnă 
naturalete. Oameni buni, fiți cit mai naturali, 
căci numai atunci veți place! 

Şi acum am terminat! Nu avem pretenția 
să ne apară scrisoarea în «Cinema». Noi 
doar sperăm că ati citit-o. Oricum vă mul- 
tumim! 


În numele unui grup de eleve din 
anul Ill (17-18 ani) 


Irina CRĂCIUNESCU, 
Str. Oltarului nr. 7, Sector 2, Bucuresti 


Evadarea 


e «...Filmul e bun. Distribuţia prestigioasă 
si gindit aleasă. Jocul actorilor — magistral, 
mai ales cel al lui Gheorghe Dinică. Maniera 
de realizare a filmului are ceva inedit. 
Ideea filmului: nobilă, frumoasă, captivantă. 
Şi, totuși, deși degajă mult, foarte mult 
dramatism, filmul pare deseori forțat. De 
ce, de pildă, personajul interpretat cu atit 
de multă ingenuitate și talent de Jean 
Constantin să dispară tocmai cind se con- 
tura mai bine? lată un gol. Se putea încerca 
această dramatizare pe alte căi, nicidecum 
prin dispariția unui personai ce se anunta 
reușit», (Marina Popescu, Sir. Ciureaynr. 9, 
Bucuresti). 

e «...In general, filmul mi-a plăcut, ca mul- 
tor altor amatori de film românesc. Jean 
Constantin e „actorul-de-care-se-ride», dar 
cred că el poate să și impresioneze, să în- 
duioseze. El o putea face cu prisosinta și 
în acest film, dar nu știu de cea fost arun- 
cat corbilor înainte de jumătatea filmului, 
în dauna realismului si a gravitatii... După 
cum cred că nimeni nu se poate îndoi că 
realitatea luptei împotriva fascismului a 
fost mai crincenă decit aceea pe care în- 
cercăm să o etalăm cinematografic». (Co- 
lea Rusu, str. D. Gherea, BI. UJCC, Vaslui). 
e «...Mi-e greu să mă pronunt în privința 
filmului „Evadarea”. L-am văzut de două 


Spectatori, nu fiți numai 


ori şi tot „sărac” am rămas. Războiul nu e 
o glumă. Cred că regizorul conturind jocul 
eroului interpretat de Jean Constantin a 
neglijat rolul lui Emmerich Schăffer. Or, 
după părerea mea, cheia filmului consta 
tocmai în dezvăluirea acelor trăiri, a acelor 
frămintări ale medicului. S-a trecut prea 
repede peste niște cotituri care ar fi dat 
filmului seriozitatea și pregnanta „Pădurii 
spinzuraților”. Ceea ce mă bucură însă 
este larghetea operatorului, cadrele spa- 
tioase, pline, unghiurile abordate, plăcute, 
dar și adecvate scenariului. Mi-a plăcut 
mişcarea, distribuția corectă — cu acel 
unic defect, repet, al nerealizării jocului 
lui Schaffer». (lonel Teaha, str. Armatei 
Roșii 23-25, Arad). 
@ «...Am urmărit cu emoție acțiunile căpi- 
tanului Stoian, ale soldatului lon lon, ac- 
tiuni pline de risc şi neprevăzut; cuplul 
Gheorghe Dinică-Jean Constantin e per- 
fect integrat în rol. Îmi plac amindoi foarte 
mult. Mi-a displăcut un singur lucru, care 
de mult mă supără: oare de ce în filmele 
noastre ostașii poartă uniforme noi, noute, 
deși acțiunea ne spune că ei se află în plin 
război? Bubuie tunurile, ostașii luptă, dar 
parcă ar fi într-o piesă de teatru cu haine și 
arme din stoc! Regizorii noştri cad astfel 
într-o extremă teatralitate. De ce oare să 
imbracam eroii în haine de gală? Publicati 
vă rog cele scrise de mine aici. Nu mă tem 
de eventuale atacuri. N-am spus decit ade- 
vărul». (Colea Cureliuc, Com. Mariteia 
Mica, judetul Suceava). 
e «...Regizorul filmului, și poate nu numai 
el, poate şi scenaristul său, confundă ade- 
văratul sens al eroismului, eroismul sim- 
plu, eroismul cald, eroismul uman cu ,,ero- 
ismul-vedetă”. Căpitanul Stoian pornit în 
acea misiune aproape „imposibilă” pe care 
o tot anunțau reclamele filmului, își destă- 
șoară în fata ochilor nostri cu generozitate, 
cu prea multă generozitate, întregul arsenal 
de calități pe al căror nejustificat soclu îl 
ridică realizatorii. El este personajul evi- 
dent alpinist excelent, poliglot, el ştie să 
arunce cuțitul cu precizie milimetrică, el e 
capabil într-o clipă să alcătuiască planul 
unei evadări „imposibile, el are voinţă, are 
curaj, are putere și, mă rog, așa mai departe. 
Prea multe calități ca „eroul nostru” so mai 
convingă în mod profund, prea multe cali- 
tati ca să mai semene cu un erou, prea 
multe calități si prea puține defecte (adică 
niciunul), ca personajul să nu intre perfect 
în tiparul simplist al ,,vedetei-erou” întru- 
chipat în serialul „Stintul”... Sub povara 
acestui personaj principal, acțiunea devine 
evident neverosimilă, în dezacord cu fi- 
rescul si logica. Suspensul este ieftin si 
sablonard. Si, un lucru foarte important, 
e tot parcursul filmului nu simțim o clipă 
atmosfera războiului, nu simţim că întim- 
plările la care asistăm ar avea o cit de mică 
implicatie în soarta acestui război». (Liviu 
Constantinescu, str. Dinicu Golescu 20, 
Focșani). 


Post restant 


@ «liustrate cu flori de cîmp»: «...In acest 
film, Blaier realizează un atac mai frontal 
al problemelor, se eliberează de fragmenta- 
rism şi o anume construcţie prea eliptică; 
observăm cu plăcere un progres în ceea ce 


priveşte limbajul si limpezirea ideilor». (Mar- 


ga Gaţu, Com. Corod, jud. Galaţi). «...Sfir- 
situl filmului m-a cutremurat. Nu aș fi dorit 
deloc să se sfirşească aşa... dar filmul 
mi-a plăcut foarte mult. Chiar mai mult 
decit «foarte mult». (Carmen Mohorea, 
str. Decebal nr. 8, Panciu). 

e «Tată de duminică». «...Mi-a părut rău, 
am fost grozav de contrariată cînd am putut 
să constat că în sala largă a cinematogra- 
fului nu se aflau mai mult de 50-60 specta- 
tori (N.R.: După cite stim, in alte orașe, si 
la Bucureşti, filmul s-a bucura! de un cert 


spectatori! 


succes de public. Ceea ce nu inseamnă In 
ceea ce spuneți mai departe că nu aţi avea 
dreptate). Poate că la un western sau o 
siropoasă poveste de dragoste s-ar fi ape- 
lat la clasicul «n-aveţi un bilet in plus?» 
Şi atunci s-au născut întrebări firești: de 
ce filmele adevărate, care-și trag seva din 
prezent, au spectatori mai puţini decît fil- 
mele clădite pe ficțiuni, pe «aiureli», pe 
invenţii din alte lumi? De ce nu vrem să 
privim fără teamă durerile din jurul nostru ?» 
(Carmen Dragomir, Lic. Gh. Gheorghiu- 
Dej, Birlad). 


Romantă 


pentru îndrăgostiți 


e «...Nimic spectaculos în această poveste, 
poate chiar banală, sau oricum prea cu- 
noscută, sursă a atitor clișee. Cine se o- 
prește însă la subiect nu se alege cu nimic 
din filmul lui Koncealovski. Dar dincolo de 
nivelul strict al fabulatiei, mai există ceva... 
Filmul netrimite la cuvint prin gest — aceas- 
tă superbă viață a gesturilor din care pu- 
tem înțelege raporturile dintre oameni... 
Sint în acest film citeva cuvinte, fraze și 
imagini cheie. Băiatul se întoarce din ar- 
mată, dar fata s-a căsătorit. intilnirea dintre 
cei doi nu mai are nimic din patosul celei din 
gară, dinaintea plecării lui Serghei. Gravi- 
tatea a luat locul freneziei. Fata încearcă o 
explicaţie: «Era toamnă. Era frig. Păsările 
zburau şi vinătorii le împușcau». Ea, cea 
care îi ceruse lui Serghei «să nu uite soa- 
rele», nu-și mai recunoaşte vocea. E greu 
de înțeles acest copil devenit deodată fe- 
meie, nepregătit parcă pentru asta, e greu 
de înțeles, deși ea spune şi aceste vorbe: 
«băiatul n-a mai venit si fata a murit». 
Poate, într-adevăr, Tatiana-copil a murit, 
există acum doar Tatiana — soția ho- 
cheistului, femeie bună și la casa ei, fără 
putere si fără dorință de putere, fără amin- 
tiri si fără putință de amintiri. Şi există un 
stop-cadru, un stop-cadru pe Serghei ase- 
zat la o masă, cu mîinile împreunate. Lu- 
mina cade astfel încit ai sentimentul impie- 
tririi. Operatorul ar merita un premiu numai 
pentru această imagine-cheie... «Să nu 
uiti soarele» îi spune Tatiana. Curind însă 
si Serghei va înceta să mai înțeleagă aceste 
cuvinte. Pentru că nu se poate altfel, pentru 
că dincolo de durere și bucurie, chiar din- 
colo de dragoste, cum spune trompetistul 
lui Smoktunovski, «totul se aranjează». 
«Se aranjează»... dar cu cita neliniște şi cu 
cîtă durere! Şi oare «se aranjează?» (Mag- 
da Dinescu, str. Delfinului 24, Bucuresti). 


În cîteva vorbe 


Francisc Hegheduș, str. Coresi nr. 125, 
Timişoara: Cronica dumneavoastră la fil- 
mul japonez «A trăi» este admirabilă. De 
mult n-am mai citit o cronică atit de com- 
petentă sosită din partea unui neprofesio- 
nist, a unui «amator», a unui «naiv», cum 
vă definiti. Îndeosebi, apreciem puterea 
judecății dvs., independentă de verdictele 
criticii. Rezervele dumneavoastră la această 
capodoperă sint îndreptățite si pline de 
bun simț. Ne-a plăcut obiectia majoră la 
soluția umilintei găsită de regizor pentru 
eroul său. Observatia dumneavoastră — 
«umilința cu cit e mai convingător expri- 
mată cu atit e mai respingătoare» — e 
adincă. Din păcate, cronica e prea amplă 
pentru spaţiul nostru și s-o fi ciuntit sau 
rezumat nu ne-am îndurat. Intelegeti-ne. 
Nu vă răspundem formal. Tineti seama de 
posibilitățile noastre «spațiale». Şi neapărat 
reveniti cu cronici la fel de profunde, dar 
ceva mai concise. Încă odată felicitări. 


CINEMA, Piaţa Scinteii nr. București 
Exemplarul 5 lei 41017 
PN | 


Cititorii din străinătate pot face abonamente 
adresindu-se întreprinderii Romprestilate- 
lia — Serviciul import-export presă București, 
Calea Griviței nr. 64—66 P.O.B. — Box 2201 


1, 


şi publicistă, Nikolai Sumenov, re- 
dactor-sef adjunct la «Iskusstvo-kino», 
Dimitri Satillo, critic, Gavriil Eghea- 
zarov, regizor, maestru emerit al artei. 
Filmul inedit al regizoarei Nana Mce- 
dlidze, Prima rindunică, a fost pre- 
zentat cineastilor români. 999 Aurel 
Kostrakievicz, operator de imagine, si 
Stefan Staicu, director de film,au facut 
o vizită de documentare la studiourile 
din R.D. Germană. 


cinema 


Prezentarea artistică: 
Anamaria Smigelschi 


Prezentarea grafică: 
loana Moise 


nolembrie 1975 


Trei actori, trei personaje, trei filme: 
Florin Piersic, Pintea din «Pintea 
Viteazul», Carmen Galin, un rol 
de compoziție în «Zodia Leului», 
lurie Darie, Mihut Gălăţeanul din 


«Muschetarul român». 


Foto: Radu Constantinescu 
ae” a 


| Coperta | 


Tiparul execulal /a 
Combinatul poligrafic 
«Casa Scinteii» — Bucuresti 


Redactor șef 


Marin PIRIIANU 


Ecaterina Oproiu 


23 


-~ 
O 
LN 
- 
Prod 
x 
E] 
c 
< 


Revistă a Consiliului 
Culturii si Educației Socialiste 
Bucureşti — decembrie — 1975 


«Este necesar să acordăm o mai mare importanță prezentării 
luptei îndelungate a poporului român împotriva dominaţiei străine, 
pentru eliberarea naţională și socială, pentru dezvoltarea democra- 


Nicolae CEAUȘESCU 


tică socialistă a patriei noastre» 


Filmul 
istoric 


la timpul 
prezent 


Nu stim de azi, de ieri, 

ca «istoria este cea din- 

nema tii carte a unei natii» 
dar iată, există momen- 

— te în care adevărurile 
fundamentale răsună mai adînc si 
rodesc mai fertil ca oricînd. Un 
asemenea moment trăiește adevă- 
rul formulat cu genială intuiție de 
Bălcescu în urmă cu un secol și 
mai bine. Intelegindu-i importanța, 
asimilîndu-l viziunii largi, cuprin- 
zătoare asupra făuririi unei con- 
științe sociale înaintate, Partidul 
Comunist Român, secretarul său 
general, tovarășul Nicolae 
Ceausescu, au chemat întregul 
front al creaţiei să se apropie și să 
stăruie asupra filelor cărții de că- 


patii a poporului nostru cu dragos- 
tea datorată înaintașilor, dar si cu 
luciditatea, cu puterea de intele- 
gere proprii unor fauritori de isto- 
rie nouă, socialistă. 

Nu este căderea și nu stă în 
intenţia acestor rînduri să măsoare 
gradul în care, pentru alte domenii 
ale artei, răspunsul prompt si fara 
rezerve la vibrantul apel evocat 
mai sus a însemnat o sursă de forță 
si prospețime — desi o apreciere 
globală ar întruni, sînt convins, 
adeziunea tuturor. Cert este însă 
că pentru cinematografie angaja- 
rea pe linia conturării epopeii na- 
tionale cu mijloacele artei filmului 
a reprezentat coordonata cea mai 
importantă, cea mai constant rod- 


p” 


nică a ultimilor ani. Nici un alt 


filon al creatiei noastre cinemato- 
grafice n-a intrunit adeziunea atit 
de masiva a publicului si a criticii. 
Ar putea fi evocate cifre și citate 
cronici sau rezultate al unor son- 
daje de opinie, dar consider că 
spațiul acestor pagini se cuvine 
consacrat nu demonstrării unor 
adevăruri unanim recunoscute. Mai 
importantă mi se pare sublinierea 
cîtorva elemente definitorii pentru 
stadiul actual si mai ales pentru 
perspectiva epopeii naționale cine- 
matografice. 


Ne aflăm la cumpăna dintre două 
cincinale, moment de bilanț și — în 
egală măsură — prilej de privire 
spre viitor. Ce s-a adunat notabil 
în acești ani? Au devenit eroi de 
film Mihai, Ştefan, Cantemir, vitejii 
de la Păuliș și, dincolo de constata- 
rea că se putea merge mai departe 
şi mai adînc, trebuie să ne bucure 
faptul că eroii aceștia sînt adoptați, 
sînt indragiti de marele public, 
așa cum au fost la vremea lor Tudor 
sau Decebal. Interesul larg în jurul 
filmului istoric, manifestat de toate 
generaţiile si categoriile sociale nu 
inseamna altceva decit validarea 
justetii unui drum care, tocmai 
datorită importanței şi audienței 
sale fără precedent, trebuie nu 
urmat, ci urcat cu tot mai înaltă 
conştiinţă artistică şi civică. 


Momentul este cum nu se poate 
mai potrivit pentru o dezbatere 
pe această temă. Potrivit, pentru că 
discuția s-ar purta într-un plan 
al certitudinilor, al unor intenții 
ferme, atent și riguros elaborate. 


Pentru prima dată în existența 
sa, cinematografia noastră şi-a con- 
turat un program de largă pers- 
pectivă în -baza căruia momentele 
fundamentale și personalitățile de 
primă mărime ale istoriei naționale 
vor deveni substanță de film. S-a 
pornit nu de la preterintele unuia 
sau altuia dintre creatori, ci în pri- 
mul rînd de la obiectivele, prio- 
ritatile şi criteriile izvorite din 
Programul partidului nostru adop- 
tat la Congresul! al XI-lea. Deschide- 
rea planului este, practic, cea a 
istoriei noastre nationale, de la 
intemeierea statului centralizat dac, 
sub Burebista, pina la preluarea 
puterii politice de catre comunisti, 
dupa Insurecția națională antifas- 
cistă armată. Titlurile isi propun 
nu numai să evoce sau să reconsti- 
tuie, ci să caute (și să găsească!) 
liniile de continuitate, ratiunile si 
dominantele majore ale unei exis- 
tente dintre cele mai zbuciumate 
din cite a cunoscut istoria popoare- 
lor lumii. Dincolo de fapte şi în- 
tîmplări, filmele vor să pună în 
lumină sensuri, idei, idei actuale, 
chiar dacă ele sînt dezbătute în 
decorul si de către oamenii anului 
1600 sau 1921. 


Spicuind din programul cincina- 
lului viitor al cinematografiei, nu 


se poate să nu retina atenţia încer- 
carea de a dezbate — cu mijloacele 
şi în planul artei, desigur — rolul 
jucat în istoria antichităţii de statul 
centralizat dac, întemeiat de Bure- 
bista și ajuns la apogeul puterii sub 
Decebal, moment în care influențele 
culturii romane şi grecești se făceau 
deja simţite, erau deja asimilate 
de civilizația dacică. Se mai cuvine 
semnalată prezenţa unor filme con- 
sacrate in primul rind ideilor, linii- 
lor de forță din gindirea si actiu- 
nea social-politică românească, asa 
cum a fost ideea unirii Principatelor 
române: «Buzduganul cu trei pe- 
ceti» si «Unirea» sînt astfel de 
titluri care isi propun să surprindă, 
la distanță de secole, puterea de 
atracție a unui ideal, forța sa de 
a mobiliza resursele spirituale ale 
națiunii. Vom avea filmul revolu- 
tionar 1848, circumscris contextu- 
lui european și mai ales puternic 
îndreptat spre evidențierea unui 
proces revoluționar unitar, cu cauze 
comune, adînc împlintate în istoria 
comună a Munteniei, Moldovei şi 
Transilvaniei. Vom avea filmul Inde- 
pendentei (1877), ca si filmele eroi- 
lor luptei antiotomane, pentru pas- 
trarea fiintei nationale care au fost 
Mircea, Vlad Tepes, lon Voda cel 
viteaz. 


Încă și mai semnificativ. mi se 
pare faptul că programul la care ne 
referim face din istoria ideilor so- 
cialiste, a mişcării muncitorești, 
de la începuturile ei — continuate 
si ridicate pe o treaptă superioară 
o dată cu apariția și afirmarea în 
viata social-politică a Partidului Co- 
munist Român — parte integrantă 
din epopeea națională. Un întreg 


capitol din plan își propune să ofere 
spectatorilor documente artistice 
pregnante despre vechimea tradi- 
tiilor de gîndire și luptă socialistă 
din România, despre amploarea și 
combativitatea luptelor muncito- 
resti de la începutul secolului, des- 
pre jertfele și sacrificiile cu care 
partidul comuniștilor şi-a cucerit, 
încă de la întemeierea sa, cinstea 
de a fi cel mai consecvent apărător 
al intereselor fundamentale ale na- 
tiunii române. 


Am precizat, nu este vorba deo 
enumerare exhaustivă, ci de o spi- 
cuire a cîtorva direcţii și idei cu 
valoare de exemplu ; lista momente- 
lor și personalităților istorice des- 
tinate să devină film ar fi mult prea 
lungă pentru o asemenea interven- 
tie care se dorește mai degrabă o 
luare de cuvînt într-o dezbatere 
menită să contribuie la ridicarea 
pe un plan mai înalt a filmelor de 
epopee națională. Inceputul a fost 
făcut de «Scînteia» din 21 noiembrie 
1975, din care sînt de reținut în 
primul rînd pledoaria pentru ade- 
vărul concret istoric și apelul la 
investigarea mai sensibilă a dimen- 
siunii interioare a oamenilor şi eve- 
nimentelor. Subscriind integral idei- 
lor formulate acolo, cred că — mai 
ales acum, la început de drum — 
trebuie să ne punem întrebarea 
fundamentală: pentru cefacem aces- 
te filme? Şi — mai departe — 
pentru ce sînt ele cerute si primite 
cu atîta interes, de la factorii de 
decizie pina la ultimul spectator? 
De ce filmele din această categorie 
constituie punctul de rezistență 
si, uneori, zona unei problematici 
mai actuale decît a multor filme 


Dincolo de fapte şi întîmplări, filmul istoric vrea să 
pună în lumină sensuri şi idei, idei actuale (Dimitrie Cantemir) 


Wee. 


At 


«de actualitate»? Pentru ca este 
si va fi o sarcina de capatii a creatiei 
in genere si a creatiei cinemato- 
grafice in special aceea de a pune 
in evidenta, pe baza documentelor, 
a dovezilor stiintific atestate, ade- 
varul despre poporul roman, des- 
pre momentele importante ale lup- 
tei si devenirii lui, implicit despre 
ziua de miine. Viitorul pe care-l 
construim nu se poate lipsi de 
acest adevăr, dacă vrea să fie drept, 
frumos și durabil. Istoria este teme- 
lia lui și fără temelie nu s-a construit 
niciodată. 


Această optică asupra filmului 
istoric ne duce firesc la concluzia 
că el este prin excelență film 
politic. Adică exact acel tip de 
film în care cuceririle mai vechi 
şi mai recente ale cinematografiei 
ca artă şi ca ferment de atitudine 
civică se reunesc, conferindu-i va- 
loare, eficienţă, maximă moderni- 
tate. Ca urmare, apropierea de 
filmul istoric în condițiile noastre 
nu este de conceput fără asimilarea 
modalitatilor de expresie, a carac- 
teristicilor filmului politic și, în 
primul rînd, a adevărului că filmul 
politic este, în primă și ultimă 
instanţă, o dezbatere acută de idei, 
de idei actuale. 


Înțelegerea în profunzime a sar- 
cinilor ce revin cinematografiei na- 
tionale, ca si a implicatiilor ce de- 
curg din ele, pina la ultima conse- 
cinta, cred că reprezintă cheia suc- 
ceselor viitoare. Numai pornind de 
aici, analizind, aprofundind, dezvă- 
luind ceea ce încă nu a fost dat la 
iveală sau punind într-o lumină 
nouă ceea ce era încă insuficient 
arătat vom reda «dimensiunea inte- 
rioară a istoriei noastre». Mai mult; 
numai pornind de aici filme consi- 
derate pînă nu demult doar prilej 
de superproductii, pitoresc si spec- 
taculos cinematografic în sine, cum 
sînt cele consacrate unor pionieri ai 
ştiinţei, tehnicii, artei noastre, pre- 
cum Vlaicu, Racoviță, Babeș, Lu- 
chian pot deveni gi ele parti inte- 
grante ale unei linii de epopee na- 
tionala, si anume epopeea afirmării 
forței de creație a poporului nos- 
tru, a contribuţiei sale remarcabile 
la lărgirea orizontului de cunoaștere 
umană, la îmbogățirea patrimoniu- 
lui spiritual al umanității. 


* * * 


Desigur, nimeni nu poate vorbi 
— mai ales anticipind !— în numele 
unei atît de importante ramuri a 
creației, cum este cinematografia, 
mai convingător decît operele în- 
sele. Ele'vor avea cuvîntul spre 1980, 
spre momentul bilanţului. Singurul 
drept pe care-l cer, în încheierea 
acestor gînduri, este acela de a-mi 
exprima convingerea că cinemato- 
gratia națională va intimpina sca- 
denta viitorului cincinal si toate mo- 
mentele importante de pina atunci, 
cu increderea pe care ti-o da intot- 
deauna conștiința datoriei împlinite. 


lon BUCHERU 


w 


1975: Un an plin de sperante 


pentru filmul romanesc 


| @ Se încheie un an. Ultimul 
din cel de al treilea pătrar al 
secolului. Ne aflam in ajunul 
celui din urmă sfert al veacu- 
lui cind mintile cele mai isco- 
ditoare au şi început să in- 
vestigheze cum va arăta lu- 
mea în mileniul al treilea. 

Se incheie un an în care filmul a devenit 
octogenar — aceasta nu este desigur o 
virstă prea înaintată pentru o artă, dar cind 
a apărut cinematograful, acum opt decenii, 
omenirea se credea in «la belle époque», 
electricitatea trecea încă drept o descope- 
rire epocală, iar zborul în balon era la modă. 
Apariţia filmului n-a întirziat să devină si să 
rămină un eveniment, un mare eveniment. 

În aceste opt decenii, invenţia lui Lumière 
a parcurs, intr-o viteză impresionantă, eta- 
pele, condensind în decenii un proces evo- 
lutiv care altor arte le-a cerut secole. Fil- 
mul a avut viteza de inaintare a unei indus- 
trii moderne și impactul descoperirii unei 
galaxii teresire, care nu mai era a lui Gu- 
tenberg. 

@ Se incheie un an care — oricite obser- 
vatii se pot si se vor face cu siguranţă pe 
marginea lui — a fost pentru filmul nostru 
un an semnificativ. Pentru că a impus un 
curs, o evoluţie de cea mai mare insemna- 
tate pentru o cinematografie: abordarea am- 
plă a prezentului societăţii şi lumii noastre, 
o abordare atentă și perspicace a transfor- 
mărilor ce se petrec în structura socială și 
umană de la noi. Filmul de actualitate a 
devenit astfel un pivot esențial al creaţiei 
cinematografice. 

Filmul despre trecutul mai îndepărtat sau 
mai apropiat constituie celălalt pivot, con- 
solidat și întărit cu o atenţie mereu cres- 
cindă. 

@ Preocuparea, investigația cineastului, 
s-a oprit asupra unor probleme, conflicte, 
întimplări în centrul cărora s-au aflat făuri- 
torii de bunuri materiale si spirituale, adulţi 
implicaţi într-o luptă adultă, dar și foarte 
multi tineri. Unii dintre ei puși in fata impera- 
tivului opțiunii felului de viață, a drumului 
pe care-l vor avea de parcurs (Filip cel bun 
de Dan Pita, Muntele ascuns de Andrei 
Cătălin Băleanu, Toamna bobocilor de 
Mircea Moldovan), alții surprinși într-un 
anacronism etic care pină la urmă este 
scump plătit, Nustrate cu flori de cimp 
al lui Andrei Blaier. 

Condiţia nouă a femeii în societatea noas- 


Străjuind de pe două înăl- 
timi strategice și pitorești, 
dincolo de apa Bahluiului, 
cetatea de scaun a lașului, 
Cetățuia și Galata ne apar 
ca decoruri ideale de film 
istoric, uimitor de bine păs- 
trate, pe mari întinderi, atit în privinţa clă- 
dirilor, cit și a zidurilor de apărare; gene- 
roase sugestii, oferind un cadru omogen 
de desfășurare pentru ample acțiuni dra- 
matice sau spectaculare. Vechi și distinși 
cunoscători ai istoriei naţionale, cei care 
au avut amabilitatea să ne fie ghizi, ne-au 
oferit în acest sens argumente consistente. 

Bălăuță Mitrofan: Ne aflăm în incinta 
reședinței de vară a lui Gheorghe Duca, 
despre care au scris multi istorici români, 
precum și oameni ai literaturii noastre. 
După cum puteți vedea, scările, logiile şi 
coloanele, precum și o mare parte din 
aceste clădiri sint absolut autentice. S-au 
reconstituit doar parti superioare din clă- 
dire şi zidurile de apărare, în stilul lor ori- 
ginal, inclusiv o parte din drumul de strajă, 
din lemn (chemin de ronde), din spatele 
zidului. Pe aici au trecut sau au stat nu 
numai domnitori, ca Gheorghe Duca cu 
familia sa și celelalte personaje descrise 
de Mihail Sadoveanu în «Zodia Canceru- 
lui...», dar și oameni de cultură. Aici a 
fost o tiparniță în limba greacă, aici a lu- 
crat mitropolitul Dosoftei, el chiar face 
mențiune pe o carte: «scrisă în minăstirea 
Cetăţuia». Pe aici au fost și Eminescu și 
Sadoveanu. În afară de saloanele vaste 
din interior, care puteau servi pentru pro- 
tocolul domnesc, aici erau tainite, despre 
care s-au scris de altfel unele studii, locuri 
potrivite pentru ascunderea averilor, erau 
şi renumite beciuri cu vin. După cum ve- 
deti, între zidurile cetății este un spațiu 
vast, suficient pentru scene populare, cu 
osteni și negustori. lată. acesta este un 


nema 


tra i-a inspirat lui Lucian Bratu filmul Ora- 
sul vazut de sus, in care unei femei i se 
încredințează o funcţie ce presupune pu- 
tere și spontaneitate de decizie, iar calită- 
tile acestea se cer probate pe un teren pe 
care predecesorul ei 
totul într-o stare sufletească al unei eroine 
care pare încă ulcerată de durere, de o a- 
mintire pe care nu o poate sterge. Tot per- 
sonajului feminin i s-a propus în filmul nos- 
tru o ipostază care îmbină realitatea cu 


îl abandonase. Şi- 


nostalgia poetică, cu o aspirație care ten- 
sionează viata interioară, care dilată uni- 
versul de gindire si de aspirație (Hype- 
raa de Mihnea Gheorghiu și Mircea Ve- 
roiu). 

De responsabilitatea părinților fata de 
copii se ocupă Tată de duminică de Mihai 
Constantinescu (după scenariul lui Octav 
Pancu-laşi), iar de etica relaţiilor umane, 
de relevarea acelei omenii atit de des po- 
menită şi atit de necesară unui climat 


Un nou film «de» şi «despre» actualitate. 


Titlul: Zile fierbinţi. Regizor: 


Gunoasteti aceste locuri? 


Sergiu Nicolaescu 


Există vestigii istorice uimitor de bine păstrate. 


De ce să imităm scenografic ceea ce există în realitate? 


clopot turnat la Danzig, cu o inscripție în 
limba greacă, atestind că e turnat pe timpul 
lui Gheorghe Duca. Tradiţia spune că. 
atunci cind era în clopotniţă, el avea un 
sunet atit de frumos, încît iesenii îl numeau 
«buciumul lui Duca». Vedeţi, are o inscrip- 
tie în limba latină: «Da pacem domini in 
deibus nostris», cu mențiunea, tot în ca- 
ractere latine, a anului turnării — 1669. 
Acest turn de intrare era și turn de apăra- 
re, cu clopote. Dacă totuși cineva din afară 
intra spre camera clopotelor, unde stră- 
juiau ostașii, acest pod interior se bascula 
și agresorul cădea în capcană, dedesubt. 

— E o tehnică de apărare originală, 
în decorul său natural — un loc potri- 
vit si chiar un posibil punct de reper, 
pentru acțiunea unui film istoric, fie 
dramatic, fie de aventuri. 

— Da, dar noi nu stim să fi fost folosit 
în vreun film. De altfel avem aici multe 
alte locuri si instalaţii de acest fel, tot atit 
de autentice, atestate din vechime. Însuși 
Alecu Russo, găsindu-se pe aici, într-o 
vreme cind mănăstirea era într-o totală 
ruină, îi scria lui Alecsandri — citez din 
memorie: «Amice, mă găsesc într-o ruină, 
cindva palatul lui Gheorghe Duca. Geamu- 
rile sint mici în raport cu clădirea, dar cind 
românul era cu zilele în mină, nu avea ne- 
voie de ferestre, ci mai mult de metereze. 
Străpung pe o ușă și privesc lasul». Această 
ușă, în decursul timpului, a fost astupată. 
Dar ajungind această scrisoare în mina 
restauratorilor, în zilele noastre, ei au re- 


descoperit această ieșire și au pus-o în 
valoare. 


loan Ciuleanu: Ne aflăm într-un loc de 
importanță istorică. Despre Galata unii 
spun că așa s-a numit de cind lumea. 
Oricum, să precizăm, Galata nu e un nume 
turcesc. Este un nume celtic, galic. O ra- 
mura a celților, galitii, au trecut pe valea 
Dunării, au venit prin părțile noastre în 
secolul al Ili-lea înaintea acestei ere, avind 
intense legături cu dacii şi lăsînd prin 
împrejurimi denumiri precum Galiţia sau 
Galaţi. După care au coborit în sud, pe 
Marea Neagră, în părțile Bizanțului, unde 
au format o comunitate numită Galata, 
denumire păstrată și de turci pină astăzi. 
n acest cartier al Constantinopolului, a 
trăit un timp Petre Schiopul, înainte de a 
fi domn și a face această ctitorie, căreia 
i-a dat acest nume în amintirea tinereții 
sale. 

Galata este construită în forma de 
cetate, ctitorie din a doua domnie a lui 
Petre Schiopu, după loan.Vodă cel Cum- 
plit, unul dintre cei mai mari eroi pe care 
i-a dat neamul românesc. Chiar pe aceste 
locuri, s-a produs o luptă între Nicoară 
Potcoavă, frate după mamă al lui loan 
Vodă și Petre Schiopul, luptă foarte bine 
redată dealtfel în romanul «Nicoară Pot- 
coavă» al lui Sadoveanu, după documen- 
te. Turnul pe care-l vedeți este original, 
1583, și purtăm discuții dacă zidurile cetății 
sint tot de atunci sau dacă au fost înălțate 


social viabil, Cursa de Mircea Daneliuc. 

@ Sint filme asupra cărora trebuie să ne 
oprim, pentru că pe diferite trepte ale reu- 
sitei toate fac dovada căutării febrile a au- 
tenticitatii, a unei vibrații noi, mai ample 
si mai diversificate în infatisarea problema- 
ticii inspirate de prezent. Naratiunea este 
construită din amănunte care contribuie la 
sugerarea atmosferei, succesiunea de de- 
talii se conjugă în conturarea din ce in ce 
mai realistă a imaginii lumii noastre. «Cli- 
şeele» au o viabilitate din ce in ce mai re- 
dusă. S-au estompat acele priviri idilice și 
atit de ireale asupra locului de muncă și 
asupra climatului de muncă. Apare o poe- 
zie a muncii aspre, a efortului nobil, cu un 
plus de adevăr față de multe dintre filmele 
de pină acum. (Al. Boiangiu introducea 
anul trecut, cu filmul Un zimbet pentru 
mai tirziu această privire mai adevărată 
asupra realului. Zile fierbinți al lui Sergiu 
Nicolaescu, recentă premieră pe tara la 
Constanţa, a dus mai departe această pre- 
ocupare). 

Personajele, în mare măsură, nu mai par- 
curg o evoluţie artificială, parcă acţionate 
de mecanismul unor conflicte și al unor 
replici dinainte stiute. Ele încep să cunoască 
o evoluţie mai subtil condusă, credibilă 
atit în linii mari cit si in detalii (Filip cel 
bun, Ilustrate cu flori de cimp, Cursa). 
În din ce în ce mai multe filme amănuntul 
psihologic, profund și surprinzător, con- 
feră personajelor inedit şi farmec, întărind 
implicit latura umană. (Şi iarăși ar trebui 
să citez cele trei filme de mai sus). 


Povestirea cinematografică s-a maturi- 
zat. A cistigat în suplete, în nuantare si în 
adevăr. Multi dintre realizatori par să se 
fi descătușat de excesul de vorbe desco- 
perind și valoarea tăcerilor care dau rezo- 
nanta gindului. Zidul lui Constantin Vaeni 
(un film inspirat de un fapt real petrecut 
în urmă cu trei decenii) a reuşit să spună 
foarte mult, să sugereze foarte mult, prin 
insdsi tăcerea la care este obligat perso- 
najul său de prim-plan. Asistăm aici a- 
proape la o asceză a vorbirii, la o potentare 
a gestului, a expresiei fiecărei cute a fetii, 
a fiecărei umbre din privire. Asistăm la o 
răsfringere a universului din afară în ne- 
stirsite stări sufletești care compun aici, 
în această dramă a claustării liber consim- 
tite, personalitatea unui luptător din ilega- 
litate care-şi pune viata în slujba unei cauze. 


sau reinălțate mai tirziu, în vremea lui 
Ghica al II-lea, la sfirsitul secolului al 
XVII-lea. Oricum, sint autentice. Paul 
d'Alip, care a stat aici, la masă, în timpul 
lui Vasile Lupu, descrie biserica si casa 
aceasta. Partea de jos a clădirii pe care 
o vedeți este originală și vă invităm să o 
vizitaţi, iar partea de sus a fost înălțată în 
secolul XVIII. Cit despre biserică, ea e 
prima care face o sinteză a tuturor stilu- 
rilor românești: stilul muntenesc — priviți 
acest parament, alternare între piatră și 
cărămidă, acest briu ca la Cozia și Tirgo- 
viste, apoi turlele moldovenești, iar în in- 
terior, mai ales la portale, elemente bra- 
sovene, transilvănene. Făcind această de- 
monstratie a unităţii nationale, Galata mar- 
chează în același timp un moment nou, 
după epoca lui Ştefan cel Mare, cind se 
construia cite o singură turlă, fiind prima 
construcție cu două turle si facind o coti- 
tură în istoria arhitecturii noastre și nu 
numai a noastre. Ea va deveni prototip în 
această parte a lumii și va servi drept mo- 
del tuturor construcțiilor de cult răsări- 
tene — şi ruşii vor avea, mai tirziu, înce- 
pind cu secolul al XVII-lea, o epocă in- 
treagă de construcții, dincolo de Nistru, 
după ptototipul Galatei noastre. Între bise- 
rică și casa aceasta s-au petrecut în timp 
scene dramatice. După actele pe care le 
avem, în acest loc a fost omorit Cotnarschi, 
un boier foarte cultivat — polonez, deși 
numele ne amintește de Cotnari — care a 
petit-o pe fiica lui Vasile Lupu, frumoasa 
Ruxandra, împotriva voinței domnitorului. 
Galata e ea însăși o întreagă istorie. Toţi 
domnii au trecut pe aici, aici se retrăgeau, 
cind era mai greu, cind erau asedii sau 
boli. La etajul casei domnești, am instalat 
un muzeu. lată acest clopot de la vechea 
mănăstire, cu stema Moldovei și această 
inscripție: 1579. lar dincoace — o hartă pe 
care a cunoscut-o și Dimitrie Cantemir, 
răspindită dealtfel în toată lumea și exe- 
cutată de un specialist străin, care o și 
semnează, la sfîrşitul secolului al XVI-lea: 
harta Moldovei, cu cele 16 ținuturi ale sale. 
Val. S. DELEANU 


Maturizarea filmului de actualitate nu 
este, desigur, ceva spontan. 

Pelicule din anii trecuţi — Puterea și 
Adevărul — filmul de amplă rezonanţă — 
ca şi Drum în penumbră, Trecătoarele 
lubiri, Explozia si încă altele — au fost 
un imbold în angajarea cineastilor pe tere- 
nul marilor implicaţii, pe terenul unei pro- 
blematici majore. Nu trebuie să uităm aici 
rolul pe care l-au jucat Casele de filme prin 
emulatia creată, prin grija lor de a asigura 
o diversitate tematică și de a asigura un cli- 
mat de afirmare a actualitatii în realizările 
noastre cinematografice. 

Progresul în obţinerea calității naraţiunii 
cinematografice nu s-a oprit desigur doar 
la filmele inspirate de prezent. Între filmul 
de actualitate și cel despre trecut nu există 
o cezură. În zona acestor filme citeva pe- 
licule exprimă la rîndul lor pasul spre ma- 
turitate. 

Continuind și completind filele epopeii 
naţionale cinematografice, au apărut în a- 
cest an Cantemir (scenariul Mihnea Gheor- 
ghiu, regia Gheorghe Vitanidis) impreună 
cu Muschetarul român al aceloraşi autori. 

Figuri proeminente ale trecutului nostru 
— care polarizează aspiraţiile și insusi des- 
tinul nostru, figuri care rămin adevăraţi 
pivoti ai devenirii si desăvirșirii acestui 
popor se cer într-adevăr proiectate într-o 
concepție elevată, amplă și profundă, la 
nivelul unei filozofii a istoriei, al unei des- 
cifrări în paginile ei a permanentelor și im- 
perativelor noastre. 

În scenariul pentru Cantemir, scriitorul 
Mihnea Gheorghiu a propus o asemenea 
perspectivă prin abordarea unei teme isto- 
rice şi a unei figuri de prim plan a trecutului 
nostru. Filmele sale sugerează nu numai 
rolul unei personalități române de anver- 
gură internaţională, ci si amploarea con- 
textului istoric, fresca conflictelor funda- 
mentale ale unei epoci, dimensiunea inte- 
rioară a unui popor. 

@ Din istoria mai apropiată pe care am 
trăit-o, s-au inspirat mai multi realizatori. 
Zidul, pe care l-am pomenit mai sus, apoi 
Actorul și sălbaticii realizat de Manole 
Marcus, după excelentul scenariu al aces- 
tui mare si tensionat scriitor al epocii noas- 
tre — Titus Popovici. La nivelul unei recon- 
Stituiri minutioase si vibrante a unui mo- 
ment din războiul antihitlerist purtat de 
ostasii romani se inscrie filmul de debut 
şi confirmare a regizorului Doru Năstase, 
după un scenariu al aceluiași Titus Po- 
povici, Pe aici nu se trece. Mastodontul 
lui Virgil Calotescu, după scenariul solid 
si febril al lui loan Grigorescu (a cărui 
acţiune se petrece în primii ani al societă- 
tii noastre) si, în sfirsit, Alexandra și in- 


filmul românesc 
în cifre 


Manole 
IMlarcus 


Raportată la întreaga perioadă pe care o 
cuprinde, filmografia lui Manole Marcus 
(12 titluri în 17 ani) dovedește o productivi- 
tate profesională deosebită, mai ales dacă 
ținem seama că ea conține unele filme 


fernul, al lui lulian Mihu după romanul de 
mare respiraţie al lui Laurenţiu Fulga, un 
film care dacă ar fi realizat sinteza dintre 
planul real şi cel imaginar ar fi fost într-a- 
devăr implinit. 

Anul acesta s-a realizat și un mai vechi 
deziderat al publicului nostru, acela de a 
vedea și, eventual, de a se amuza la mai 
multe comedii. Toamna bobocilor, de care, 
am vorbit, un film despre tineri tratat în 
tonalitatea comediei, dar cu riguroase im- 
plicatii etice, în actualitate. Un succes. Co- 
medie fantastică al lui Gopo, neîndoielnic 
filmul unui regizor cu idei, un film care nu 
dezminte calitatea de cineast inspirat a 
creatorului Omuletului, premiat cu ani in 


urmă la Cannes. Această peliculă în care: 


$; 
a K a 


gasim citeva momente de mare suflu regi- 
zoral şi de reală originalitate poate că îl va 
stimula pe autorul ei să-şi disciplineze im- 
petuozitatea si să-şi pregătească si mai 
asiduu improvizatia la care tine atit de mult. 


@ De-a lungul anului si a derulării reper- 
toriului, o întreagă pleiadă de actori, de la 
cei consacraţi ca: Radu Beligan, Eliza Pe- 
trăchescu, Toma Caragiu, Octavian Co- 
tescu, Draga Olteanu, George Constantin, 
Mircea Albulescu, Margareta Pogonat, Ma- 
rin Moraru, Ilarion Ciobanu, Florin Piersic, 
Gheorghe Dinică, Gheorghe Cozorici, Am- 
za Pellea, Vasile Niţulescu, George Motoi, 
Dan Nuţu, Cornel Coman, Alexandru Re- 
pan, Violeta Andrei, Adela Mărculescu, 


Pornind de la un roman de Zaharia Stancu. 


Titlul filmului: Prin cenuşa imperiului. Regizor: 


deosebit de complicate din punctul de 
vedere al conceperii, al realizării şi organi- 
zării producției. 

@ Faţă de datele medii ale cinematogra- 
fiei noastre, filmografia aceasta se remarcă 
prin ritmicitate și constanta, prin siguranță 
în abordarea tematicii și în alegerea cola- 
boratorilor. Observăm, de pildă, că ultimele 
șase filme sint rezultatul colaborării cu 
scriitorul Titus Popovici, iar dintre primele 
șase — trei au scenarii semnate de loan 
Grigorescu. 

@ Tematica social-politică este abordată 
de regizor cu seriozitate, cu simț al răs- 
punderii, cu mult simț al echilibrului în 
alegerea mijloacelor. În acest sens sînt 
semnificative mai ales filmul-frescă, asupra 
mediilor muncitorești din anii '30, «Cartie- 
rul Veseliei» si filmul de largă respirație 
epică şi de dezbatere politică, «Puterea și 
Adevărul». 

@ În domeniul producţiei și productivi- 
tatii, Manole Marcus deţine de asemenea 
primatul unor inițiative: «Străzile au amin- 
tiri» a fost primul nostru film realizat inte- 
gral în decor natural, iar scurt-metrajul 
«Într-o dimineață», turnat în 1959, primul 
nostru film în cinemascop. În acest scurt- 
metraj și-a făcut debutul pe ecran Ilarion 
Ciobanu, iar lung-metrajul «Nu vreau să 
mă insom l-a lansat, în filme, pe Toma 
Caragiu. 

9 in ce priveşte debutul lui Manole 
Marcus însuși, el s-a produs în tandem. 
Amintim că lucrarea sa de diplomă, «La 
mere», semnată impreună cu lulian Mihu, 
ca şi primul său lung-metraj, «Viaţa nu 
iartă», realizat în aceeași companie, sint 
momente importante ale filmului românesc 
din deceniul șase. 

@ Manole Marcus a repurtat o serie 
de succese în competiţiile naţionale și 
internationale: «Cartierul veseliei» — Pre- 
miul de regie la Festivalul filmului romanesc 
de la Mamaia, 1965; «Zodia fecioarei» — 
Diploma de onoare la Festivalul internatio- 


Andrei Blaier 


nal de la Barcelona, 1967; «Puterea și 
Adevărul» — Marele premiu al Asocia- 
tiei cineaștilor din România, 1972 si 
Premiul de selecție la festivalul de la 
Veneţia, 1973. 

@ in ceea ce privește succesul de public, 
dintre filmele lui Manole Marcus, pe primul 
loc se situează o comedie — singura pină 
acum în cariera regizorului: «Nu vrea să mă 
însor». Succese remarcabile au înregistrat 
alte filme ale sale: «Puterea si Adevărul», 
«Cartierul veseliei», «Capcana». 

@ La «Actorul și sălbaticii», specta- 
torii indicaţi în tabelul alăturat sint cei în- 


Viaţa nu iartă 

(în colaborare) 

Nu vreau să ma'nsor 
Străzile au amintiri 


Cartierul veseliei 


Zodia Fecioarei 
Canarul și viscolul 


Puterea și Adevărul 
(2 serii) 


Conspirația 


Departe de Tipperary 


Actorul si sălbaticii 
(2 serii) 


Operațiunea Monstrul 


1976 


loana Bulcă, George Mihăiță, Ana Szeles, 
Emmerich Schåffer, Emanoil Petrut, Du- 
mitru Furdui, Matei Alexăhdru, Constantin 
Diplan, Vladimir Găitan — ca să nu luăm 
decit citiva, făcind conştient mari nedrep- 
tati prin omisiune — și-au demonstrat cu 
prisosinta talentul. Succese şi creaţii inter- 
pretative au realizat chiar şi atunci cind fil- 
mele ca atare n-au depășit scontările. A- 
vem într-adevăr, în actorii noștri, o adevă- 
rată mină de aur şi această constatare este 
reconfortantă si plină de speranţă. 

Cum reconfortant este să știm că şcoala 
noastră de operatori de film promovează 
mereu noi valori, creatori ai imaginii fără 
de care filmul de ţinută nu poate exista: 
losif Demian, Florin Mihăilescu, Dinu Ta- 
nase, Nicu Stan, Al. Întorsureanu, Gheor- 
ghe Fischer, Călin Ghibu, lon Marinescu, 
și alţii. 

@ Din cele peste 200 de filme asigurate 
de Studioul Sahia, o impunătoare listă de 
premii acordate la sfirsit de an consacră 
pe unele din acestea. Dar publicul a con- 
sacrat el însuși aceste filme și alte filme 
documentare, scurt-metraje pe teme di- 
verse şi uneori extrem de interesante. Între 
timp la Animafilm se caută cu infrigurare 
idei noi, modalități noi, o concepţie înnoită 
despre această artă atit de populară. 

@ Acum, la sfirsit de an, recurgind nu la 
un bilanț, ci mai degrabă la o stare de 
spirit al unui moment care reprezintă în 
acelaşi timp un final si un început — am 
insistat mai ales asupra unor filme care 
au marcat pragul spre maturitate a cine- 
matografiei noastre, pelicule, fie de actua- 
litate, fie istorice. Nu am vorbit despre al- 
tele care vor apare curind pe ecranele noas- 
tre, pentru că publicul nu le cunoaște, dar 
care, sintem convinși, vor reprezenta sur- 
prize mari și îmbucurătoare pentru lunile 
care vor veni. 

Sigur că mai avem foarte multe să ne 
reproșăm. Sigur că in peliculele noastre 
există uneori o cantitate nepermisă de 
stingăcie, de pripeală sau chiar de nepro- 
fesionalism. Sigur că slăbiciunile ne pre- 
ocupă, iar uneori ne dor. În aceste rinduri 
ne-am ocupat insă mai mult de ceea ce 
socotim că rămine din creaţia acestui an, 
de ceea ce socotim că poate deschide 
perspectiva filmului de miine și de poimiine, 
perspectiva unui film de mare emoție si de 
fertilă maturitate, pentru că de maturizat 
ne-am maturizat. Unii doar ca virstă, alții, 
cei mai multi dintre regizori — şi asta con- 
tează! — ca artă. Tuturor, la începutul unui 
stadiu nou de afirmare a creaţiei filmice 
din tara noastră, le urăm noi succese! 


Mircea ALEXANDRESCU 


registrati pind la data de 30 septembrie 
a.c. Deci filmul se află încă în plină dituzare, 
iar box-office-ul său în plină creștere. Cum 
remarca revista «Cinema» în cronica sa la 
acest film: «se prea poate ca Puterea și 
Adevărul să fi fost momentul de revelaţie 
al cinematografiei noastre la o oră anume. 
Actorul și sălbaticii este momentul de 
revelaţie al unui regizor la o virstă anume». 
e «Operațiunea Monstrul» — în stadiu 
de montaj si sonorizare — este o comedie, 
a doua din cariera regizorului și prima 

scrisă de Titus Popovici. 
Mihai DUTA 


Nr. de 
spectatori 


Autori 
scenariu 


lulian Mihu 

Manole Marcus 
Manole Marcus 
loan Grigorescu 


|. Grigorescu 
Manole Marcus 


Mihnea Gheorghiu 


loan Grigorescu 


2 


435 000 
827 000 
188 000 
224 000 


Titus Popovici 


Titus Popovici 
Petre Sălcudeanu 


Titus Popovici 
P. Sălcudeanu 


Titus Popovici 


Titus Popovici 


(în lucru) Titus Popovici 


Puntea 


Un sat domol de deal, la el se ajunge 
printre şiruri nesfirsite de roșu ionatan, 
un sat cu liniștea adincă punctată în răs- 
timpuri de oftatul înfundat al pămintului: 
plouă rar cu stropi mari de mere. Dintr-un 
capăt de uliţă, se ridică si crește zgomotul 
binecunoscut al grupului electrogen. Se 
filmează «Puntea». 

Alexandru Brad, despre debutul lui 
lon și Alexandru Brad cu scenariul 
filmului «Puntea». 

Citi pași sint de la poezie la film și 
cum i-au parcurs. 

— Ştiu, pentru unii lon Brad este 
cunoscut mai mult ca poet și mai puţin ca 
prozator, eu mai mult ca gazetar și mai 
putin ca poet — imi apare acum al doilea 


volum de versuri — şi amindoi debutăm, 


in cinematografie. N-am măsurat drumul, 
l-am parcurs într-o lume poetică în sine: 
a satului românesc dintotdeauna. lon și 
cu mine sintem născuţi la țară. Ni s-ar fi 
părut o impietate față de această lume a 
satului să nu-i subliniem tocmai marea 
trăsătură: poezia. Poezia s-a născut la 
tara. Pașii nostri insă n-au fost de la poezie 
la film, ci de la o formă de poezie la alta. 
Poate si pentru că sintem frați, lon si cu 
mine ne-am înțeles foarte bine și din acest 
punct de vedere, să-i zicem artistic, am 
colaborat chiar minunat. Mai întii a fost 
cartea lui lon, «Descoperirea familiei», 
apoi adaptarea ei pentru televiziune. Şi 
una și alta au avut drum bun la spectatori. 
Asta ne-a îndemnat să încercăm o ecrani- 
zare, dar, între evenimentele din carte şi 
ziua de azi au trecut zece ani, lumea satului 
s-a mișcat, s-a schimbat, s-au schimbat și 
problemele, chiar dacă nu toate. Asta ne-a 
obligat să scriem un scenariu aproape nou, 
nou oricum în proporţie de 90%. Am păstrat 
personajele — unele — citeva dialoguri şi o 
secvență. Am muncit mult, am ciîntărit 
situațiile, dialogurile, caracterele, să nu 
pară nimic din afară. Din afara satului 
Din afara poeziei. Am avut avantajul, repet, 


Viata de zi cu zi, 
intr-un univers 
poetic 


că şi lon si eu cunoaștem bine lumea asta, 
ca unii ce ne-am născut în ea, și ne intoar- 
cem mereu în ea. Cred că numai cunoscind 
bine locul, lumea, venind mereu printre 
oamenii pe care ni-i luăm de eroi, partici- 
pind la frămintările, bucuriile, necazurile lor, 
putem atinge adevărul despre ei. Autenti- 
cul, cum se spune. Restul, redactarea, teh- 
nica acestui gen aparte numit scenariu, se 
află. Cu trudă, dar se află. Din ce-am văzut 
pina acum la filmare, ain încrederea pe 
care o am în Virgil Calotescu, nădejdea 
mea este că va fi un film autentic. Firesc, 
omenesc, adevărat. 

Virgil Calotescu, pentru prima oară 
cu un lung metraj în lumea satului. Ce 
vrea acest film? 

— Filmul isi propune o secţiune in viata 
unui sat. Un sat în care confruntările dintre 
oameni sint de natură conceptuală, privind 
modul de a exista în conditiile noi ale 
colectivizării si vieții în colectiv, Oamenii 
vor fi prezentaţi cu părţile lor bune și rele, 
ca-n viață, nu-mi doresc modele sau eroi, 
ci oameni. Personajul principal, Octavian 
Borcea, nu este stăpinit de o singură pro- 
blemă — aparent principală și anume ne- 
înțelegerea lui cu conducerea cooperativei 
din sat, conducere din care, de altfel, face 
parte si el — ci si de necazuri personale, 
legate de destinul propriei familii. Om dur, 
harnic, impetuos în relaţiile cu cei din jur, 
el este surprins într-un moment crucial, 
în care datorită exact firii sale e pe punctul 
să-și înstrăineze copiii, să-şi destrame 
familia. Desi acțiunea se petrece în mediul 
sătesc şi eroul este un țăran, cazul lui 
cred că este de largă circulaţie, sper deci 
că va fi si de largă audienţă. Am evitat in 
mod deliberat să filmăm într-un loc de mare 
trafic. Sate frumoase se găsesc si de-a lun- 
gul şoselelor. Dar acesta, pentru că e mai 
retras, păstrează oamenii mai aproape de 
natură și de natura lor. Mi se par atit de 
frumoase, și natura asta, și sufletul țăranilor 
și firea lor, marile pasiuni care nu sint 


niciodată declarative, ci îndelung mocnite, 
comportamentul lor înțelept, așezat, încît 
mărturisesc. mi-as dori o reușită. Şi sper 
s-o obțin cel putin la nivelul vechilor mele 
documentare cu țărani. În ce-l privește pe 
Borcea, eroul principal: pentru cei care au 
văzut piesa la televiziune, interpretul ideal 
este Amza Pellea. Mi s-a părut însă că o 
repetare de distribuţie ar fi făcut să scadă 
gradul de interes al spectatorilor. Pe de 
altă parte, însuși Amza Pellea ar fi fost 
obligat la o repetare. Sint convins apoi că 
pentru Mircea Albulescu va fi o experiență 
interesantă și că talentul lui tumultuos si 
foarte complex, plus ambiția trăirii unui 
personaj nou îl vor face să realizeze un 
personaj-unicat. De altfel, după mine, 


actorii de mare vocaţie nu pot fi închişi 
într-un gen. Ei pot iuca orice, oricind şi 


Octavian Borcea, un om de 
nădejde (Mircea Albulescu) 


la fel de bine. Poate că exact acest lucru 
imi place să-l descopăr mereu și mereu 
la ei 

Mircea Albulescu, impresii de prim 
contact cu o premieră de gen. Cine e 
Octavian Borcea? 

— După cum vezi, Octavian Borcea e un 
țăran si aici e marea dificultate. Eu n-am 
mai jucat țărani. Mi-e foarte frică. Astia 
sînt niște oameni foarte speciali, adevărații 
țărani. Şi totuși n-am decit a-i mulţumi lui 
Calotescu pentru că m-a aruncat într-un 
asemenea personaj. E un om de nădejde, 
Borcea. Ca orice om de nădejde, ceea ce 
știe despre el, despre oameni, despre viata, 
ştie cu profunzime și mai ales dintr-o pro- 
funzime a celor ce de sute de ani au trăit 
în acelaşi loc. E înțelepciunea păcii și a 
liniştei si a durabilului. Se spune că actorii 
de cinema se inspiră din viata pe care o 
intilnesc în platourile construite ad-hoc. 
Adună amănunte, fapte de viaţă pe care le 
insinuează discret în personaj. Trebuie să 
spun că locurile de aici au asupra mea un 
efect imens în această Experienţă pe care 
o fac. Pacea, liniștea și increderea locurilor 
din jur mă simplifică, imi evidențiază mij- 
loace la care e bine să renunti. Între aceste 
dealuri, în ploaia aceasta de mere roșii, 
inveti ca nicăieri în altă parte unul din 
lucrurile esenţiale ale meseriei noastre: 
ceea ce nu trebuie să faci. Sau, mai exact, 
te îndeamnă la zgircenia cu care să alegi 
din bagajul celor 25 de ani de experienţă 
lucrurile cu adevărat esenţiale. Problemele, 
conflictele din film nu sint cruciale. Dar 
«nu există eroism mai mare decit să vezi 
viata aşa cum este ea și să trăieşti în fiecare 
zi». Romain Rolland. Citat aproximativ. 

Vasile Drăgan, pentru prima oară sin- 
gur în spatele aparatului de filmat. 
Cum e; 

— Grav. Pentru mine, de acest film de- 
pinde tot restul. Este primul meu mare 
examen. L-am pregătit în doi ani în care 
am făcut 20 de scurt-metraje-comenzi și am 
fost asistent și cameraman la mai multe 
filme. Toate în preajma lui Nicolae Girardi. 
li datorez foarte mult. Îmi place cum lu- 
crează. Ceea ce nu înseamnă că și eu voi 
lucra ca el. Chiar dimpotrivă. Trebuie să fiu 
eu însumi. Un singur lucru îmi doresc foarte 
tare: să nu se spună că am făcut o imagine 
frumoasă, ci una adevărată. 

La ora cind citiți aceste «declaraţii», 
«Puntea» și-a încheiat filmările. 


Eva SÎRBU 


ere 


roșii 


Un film de actualitate 
facut de tineri 
despre cei maturi 


lon Băieșu: Eu bunăvoință 


— S-ar părea că amenințarea din titlul 
rubricii pe care ati sustinut-o in revista 
noastră — «Să nu m-apuc eu să fac 
filme» — devine un fapt. 

— În rubrica aceea, mă gindeam nu atit 
la postura de scenarist, cit la cea de regi- 
zor. Dar, firește, şi ca scenarist ea ar fi 
putut să sperie pe unii. Adevărul e că eu 
bunăvoință am. As avea și subiecte, dar 
este extrem de anevoioasă această intre- 
prindere. Este foarte greu să te infiltrezi 
în planul caselor de filme, care au locuri 
precis rezervate, mai ales pentru filme 
spectaculare care pe mine nu mă intere- 
sează deloc. În general — Mere rosii e o 
excepție de la regulă — eu consider că 
cel mai bine aș putea să lucrez în zona 
aceasta a comediei. Din păcate, casele 
nu prea vor comedii, mai precis nu vor 
satire, ci comedii gratuite, comedii senti- 
mentale, melodrame cu putin umor — pen- 
tru unii idealul pare a fi Elixirul tinereții. 
Dar... mai trebuie încercat. Bineinteles, nu 
m-am gindit de fapt niciodată să fac un 
film de autor, adică să fiu și scenarist și 
regizor. Dar nici nu sint un admirator al 
regizorului-meșteșugar care nu știe ce să 
ceară scenaristului și nu este în măsură 
să ridice nivelul ideatic al scenariului, să 
adune în jurul său niște colaboratori, să-i 
cheme către o idee mobilizatoare artisti- 
cește. Acest regizor-mestesugar te în- 
treabă doar: — Ai ceva gata? Dă ceva! Nu 
te întreabă ce idee ai, ca să vadă dacă 
ideea ta l-ar interesa, ca să pornească 
eventual cu tine împreună la scrierea sce- 
nariului sau măcar să vegheze la scrierea 
lui. El nu te întreabă decit dacă ai ceva 
«gata», bun de decupat și, dacă se poate, 
si aprobat. Ceea ce nu e cazul, din fericire, 
cu Mere roșii. 

— Se spune că pentru acest subiect 
v-aţi expus unei operații chirurgicale. 


6 


— Este subiectul nuvelei «38 cu doi» din 
volumul «Sufereau împreună», pentru care 
m-am dus la Rimnicu-Vilcea, m-am inter- 
nat două săptămîni în spital si mi-am scos 
amigdalele cu această ocazie. Eroul meu 
pozitiv, care-și iubește meseria ca un fana- 
tic, este atit de absorbit de gindurile, de 
filozofia lui de viaţă, încit nu simte nevoia 
să reacționeze la loviturile pe care le pri- 
meste. Tipul e un nefericit în viata lui perso- 
nală, dar nu face din asta o dramă pe care 
s-o împărtășească celorlalţi, nu este un 
gongoric lamentuos. 

— Aţi mai făcut și alte gesturi eroice, 
cum ar fi internarea în spital în scopuri 
estetice? 

» — Am mai făcut, dar fără urmări lite- 
rare. După ce terminasem școala de lite- 
ratură, în 1952, aveam un post bun la re- 
vista «Albina», în București. Şi, din pro- 
prie inițiativă, am plecat și-am stat doi ani 
de zile în Valea Jiului și la Hunedoara, ca 
redactor la ziarele de șantier si la ziarul 
minierilor. N-am scris nimic serios nici 
despre minieri, nici despre siderurgisti, 
totuși experiența mi-a folosit în alt fel. Nu 
sint adeptul lozincilor despre așa-zisa do- 
cumentare, dar trebuie să ai niște legături 
sistematice cu lumea. De pildă, eu am 
ținut ani de zile o rubrică la Scînteia tine- 
retului, «De la om la om», unde am primit 
zeci de mii de scrisori. O parte le-am și 
dat altor scriitori. «intrusul» este un ro- 
man care pornește de la un caz relatat 
într-o astiel de scrisoare. Marin Preda, 
căruia i-am dat scrisoarea, a mers cu ma- 
sina ziarului la Săvinești, l-a cunoscut pe 
onul în cauză si a scris romanul. La fel, 
scenariul meu Omul care vine din Buzău 
pornește de la un caz pe care l-am cu- 
noscut foarte bine — această odisee și 
această mistică a «pilelor» care face încă 
ravagii. Fie că esti romancier sau scena- 
rist, fie că faci film sau literatură, poți găsi 
căi foarte diferite de acces la realitate, 
dar nu te poți lipsi de ele. Pentru 'că ima- 


ginatia noastră este în mod frecvent, dacă 
nu întotdeauna, întrecută de viata. 


Alexandru Tatos: Un om rar 


— Acest prim lung-metraj pe care-l 
realizați independent începe ca o co- 
medie, pentru a deveni la un moment 
dat ceea ce numim film politic. 

— Dacă aș căuta o categorisire, l-aș in- 
clude în categoria filmelor-portret. Urmă- 
rim un personaj, un medic — două zile și 
două nopți — iar prin el cunoaștem o 
serie de alti oameni si conflictul prin care 
sînt legați. Dar n-aş vrea ca filmul să ră- 
mina o descriere, oricît de expresivă ar fi 
ea. Ceea ce m-a ciștigat la acest personaj 
foarte rar în peisajul literaturii și cinemato- 
grafiei noastre — pentru că rareori un 
personaj pozitiv este atit de viabil — este 
că el te duce nu numai la conflictul dintre 
un doctor și un alt doctor, ci către o te- 


A depăşi drama prin umor 
(lon Cojar şi Mircea Diaconu) 


matică de interes, să zicem, universal. 
Este un personaj care, sub o aparență 
opusă oricărei dramatizări exterioare, se 
luptă cu moartea, raportind totul la o scară 
infimită. 


— Acţiunea se desfășoară în cea mai 
mare parte în interioare. 


— Mă tem de acest termen — «film de 
interior», deși într-adevăr, 2000 din cei 
2 700 metri ai filmului sînt filmati în încă- 
perile unui spital. Dar nu vreau să com- 
pensez aceasta prin nici un fel de înca- 
draturi sofisticate sau efecte artificioase. 
Dimpotrivă, tin ca totul să fie riguros rea- 
list şi de-abia prin citeva accente particu- 
lare să ne ridicăm deasupra unei relatări 
jurnalistice. Am norocul de a colabora cu 
o echipă de realizatori tineri, foarte în- 
zestrati si foarte pasionaţi de profesia lor: 
operatorul Florin Mihăilescu, scenograful 
Vittorio Holtier, pictorița de costume Ga- 
briela Lăzărescu, interpretul rolului prin- 
cipal Mircea Diaconu, fără ca prin aceasta 
să pot încheia lista. 


Mircea Diaconu: 


O soluție de viata 


— Personajul dumneavoastră nu re- 
cunoaște că trăiește o dramă, încearcă 
s-o depășească prin umor. Credeţi că 
aceasta poate fi o soluție de viata? 

— Sigur, drama este a lui și ar fi egoist 
să și-o consume în așa fel încit să nu dea 
atenţie celorlalți, să nu se sacrifice pen- 
tru ei. Seamănă, ca și alte personaje ale 
mele, cu bufonii lui Shakespeare. Este scli- 
pitor, plin de surprize și de culoare, doar 
dedesubt trădează o anumită tristeţe. 

— Seamănă și cu Filip cel bun. 

— Da si nu. Doctorul Irod este mai activ. 

— Şi seamănă cu Mircea Diaconu. 

— Doamne fereşte! În primul rind ar fi 
un gest de vanitate din partea mea și în 
al doilea rind interesant este doar saltul 
de la tine, ca individ, la altceva. Eu fac 
personajele ca și cum ar face un copil 
păpuşile, una după alta, diferite, cit mai 
diferite. 

— De obicei păpușile nu le fac copiii, 
lor li se dau. 

— Imaginaţi-vă unul care le-ar face. 


Valerian SAVA 


| Ne aflăm, probabil, cu filmul 
lui Mircea Daneliuc (scena- 
riul Timotei Ursu) in fata 
ultimei premiere pe 1975 si 
| ea ne apare ca o nevoie de 
"— simetrie în producţia aces- 
tui an, Cursa încheie bucla ca să se 
întilnească cu Zidul, Ilustrate cu flori 
de cîmp şi Filip cel bun. Pe parcursul 
unui întreg an, o atentă observare a fil- 
melor din producția noastră ce s-au pe- 
rindat pe ecrane ar avea de semnalat 
destule lucruri. 

Nu demult, se făcea, si pe drept guvint, 
constatarea că, dacă un anumit ritm al 
realizărilor s-a asigurat, o dată cu cres- 
terea numărului lor, ar fi timpul să ne 
întrebăm și cit de profunde sint aceste 
filme, cit de pertinente sint meditatiile 
lor (atunci cînd ajung să fie într-adevăr 
meditații), cit de vastă este implicarea 
lor în problematica societății noastre (căci, 
iarăși, se constata că o cinematografie a 
actualitatii nu este o simplă opțiune, ci o 
condiție sine qua non a ei), ce anume 
populează cadrul unui film, ce univers 
reușește el să creeze, care să aibă densi- 
tatea unei reale structuri dramatice și 
artistice, să cuprindă și să exprime artis- 
tic întîmplări semnificative si emotionante 
totodată. Cu un cuvînt, cît din aceste filme 
si cite filme au ceva de spus. Si cum o 
fac? 

Să privim Cursa, filmul unui tinar (de 
fapt, scenaristul este tot un tinăr și, adău- 
gind acest film listei filmelor făcute de 
tineri în ultimii 3—4 ani, vom constata 
într-adevăr un fenomen pe cit de îmbu- 
curator pe atit de putin întilnit în cinema- 
tografiile lumii: la noi, din trei regizori 


care au făcut film, unul a fost debutant).” 


Este vorba deci de încă un debutant. 
Filmul ne propune o întimplare — destul 
de laconică, parcă improvizată, parcă sur- 
prinsă pe viu, într-o privire ciné-vérité 
(cultivată această predispozitie de către 
realizator prin însuși caracterul de repor- 
taj TV pe care îl dă prin genericul filmului 
său. Cadru alb-negru, de prim-plan în 
cadrul-color panoramic). O atmosferă de 
reportaj care ar vrea să scoată dintr-un 
univers un fapt anume, să-l înscrie mai 
intii, să-l descrie apoi doar pe el, si nu 
oricum, ci dupa un tipic reportericesc, 
cu fraze anume, cu fapte anume, cu un 
ton anume, cu o «spontaneitate» anume 
— toate acestea contrastate de ceea ce 
se vede pe lingă cadrul ales de reporter. 
Pentru că o plecare într-o cursă —ca să 
ne referim direct la filmul de față — spre 
a transporta pe o distanţă de citeva sute 
de kilometri o piesă industrială imensă 
şi chiar infricosatoare, asa cum ni se 
înfăţişează ea nouă, ar trebui în viziunea 
reportericească să fie ceva extraordinar. 
A tie cei ce se încumetă la această 
“treabă, ea este totuși ceva cotidian. 
Genericul unui film este de multe ori 
o indicație certă a valorii lui întregi. Este, 
într-un fel, sinteza lui. Sau cheia compo- 
zitiei. În clipa în care stop-cadrul din ge- 
neric ne-a proiectat titlul filmului și s-a 
derulat apoi distribuția, purtată de fulge- 
rătoare insertii sonore preluate din mediul 
ambiant al uzinei, ni s-a sugerat tonali- 
tatea și spiritul narațiunii și, mai ales, un 
sentiment atit de necesar pentru recepti- 
vitatea spectatorului: o predispozitie la 
surpriză. Surpriza nu este însă aici de 
ordinul faptelor senzaţionale, incredibile, 
ci, dimpotrivă, surpriza este de a desco- 
peri că intimplari ne-senzationale, oameni 
ne - iesiti - din - comun-,ne - supraoameni, 
pot fi atit de ne-banali, de ne-săraci în 
viața interioară și exterioară, pot fi și atit 
de neasteptati, de bogaţi în ginduri, ges- 
turi, fapte, nuanţe, resurse sufletești, re- 
surse omenești. Oameni într-adevăr, fără 
intenţia de a fi eroi (așa cum i-ar fi dorit 
poate reporterul din generic), dar oa- 
meni, niște «oameni simpli» pe care i-ar 
putea invidia nişte «eroi» — care sint 
poate mai complicati, dar de multe ori 
rămîn indescifrabili și incredibili, lipsiți 
de viață, adică niște «simpli eroi» de film. 
Regizorul Mircea Daneliuc «a văzut» 
oameni reali în filmul său și povestea lui 


filme româneşti în premieră 


| Filmul unui debutant? 
| Nu. Filmul unui cineast! 


despre doi șoferi de camion care trans- 
portă o piesă uriașă, cărora nu le este 
ușor dar nu se pling, pentru că asta le e 
chemarea, asta le este meseria, asta și-au 
ales; doi șoferi care sint prieteni pentru 
că muncesc împreună, înfruntă împreună 
neprevăzutul cursei (o cursă care, desi- 
gur, devine o metaforă), care la inceputul 
povestirii par într-un fel si pina la sfirsit 
ne apar altfel — povestea aceasta este 
în ultimă instanță adevărată tocmai pen- 
tru că nu se oprește la ciné-vérité, nu se 
oprește doar la prime constatări, la prime 
impresii și impresionări pe peliculă. Este 
adevărată, pentru că ea cultivă semnifica- 
tii în fiecare gest, pentru că umple tăcerile 
cu meditații despre acești doi si apoi trei 


oameni (căci li se adaugă și o tinără 
«luată de pe șosea», o tinără care merge 
undeva, senină pentru că n-o încearcă 
nici o teamă sau îndoială, are încredere 
în oamenii de față alături de care merge 
spre omul de mai departe, cel de la ca- 
pătul cursei și de la capătul dramei). 

Cu excepţia unui accident de parcurs, 
care ar fi putut deveni o catastrofă, dar 
care nu devine decit placa turnantă în 
revelarea unor trăsături de caracter ce 
nu se dezvăluie decit la nevoie (șoferul 
mai tînăr, de exemplu, este mai impetuos, 
mai descurcaret și chiar «mai smecher», 
dar cu toată modestia și lipsa de osten- 
tatie, un adevărat erou, fără emfaza si 
fără gesturi eroice, doar pentru că așa 


este el, «omul care se cunoaște la ne- 
voie»). 

Cursa n-a căzut în propria ei cursă si 
n-a cultivat spectacolul accidentului de 
parcurs mai mult decit i-a trebuit reali- 
zatorului ca să declanşeze noi resurse 
sufletești și morale ale protagonistilor 
acestei întimplări. Retinut în exterior, Mir- 
cea Daneliuc a profitat în sensul aprofun- 
dărilor de caracter. Retinut în verbiatie, 
regizorul a îmbrăcat cuvintele în situaţii, 
in atmosferă, le-a asigurat climatul de a 
deveni semnificative, de a se preface în 
rezonanţa gesturilor și actelor pe care le 
săvirșesc personajele sale. Privirile sint 
întrebări și apoi sint răspunsuri, sint ne- 
linişti sau, dimpotrivă, exprimă certitu- 
dine. Nimic din ceea ce se poate comuni- 
ca prin tăcere (şi cit de profunde pot fi 
adesea adevărurile subintelese!) nu a fost 
deviat în replici convenţionale (sau chiar 
neconvenționale, dar tarate ae mecanis- 
mul însuși al punerii în replică, de funcția 
acesteia, de șirul de vorbe care sparge 
climatul comunicării prin gind). 

Desigur, abilitatea aceasta nu se poate 
obține decit prin actori aleși la înălțimea 
situației. Aş spune că și aici, din nou, 
«tinărul debutant» are un mare merit a 
știut să-și facă o distribuţie, s-o conducă, 
a ştiut ce să-i ceară, și mai ales să se facă 
înțeles în intenţiile sale. Mircea Albu- 
lescu și Constantin Diplan, iată se poate 
vorbi de un duo, de un tandem actoricesc 
cum filmul nostru nu prea are de multe 
ori ocazia să-l impună. Discretie, reținere, 
inteligență, explozie si apoi cufundare in 
sine, decenta sentimentelor dar și fer- 
mitatea afirmării lor — între aceste date 
Mircea Albulescu poartă un om, un des- 
tin, o viață. Nimic lipsă, nimic de prisos. 
O biografie? Nu. Portretul unui om sur- 
prins în mișcare, în activitate, în viață 
obișnuită, un portret viu, și peste toate, 
un portret artistic. Parcă în opoziţie cu 
el — nu prea reținut, nu prea discret (la 
inceput), nu prea reconfortant ca tovarăș 
de drum (ai fi tentat să spui că e gata în 
orice clipă să dea bir-cu-fugitii), usuratic 
(tot la prima vedere), personajul lui Di- 
plan pare la antipod, dar din el izbucnește 
o profundă omenie, o tandrete aspră (as- 
pra ca si munca pe care o tace), o inte- 
legere pentru care nu este de ajuns numai 
inteligență, mai e nevoie şi de intelep- 
ciune. Și lingă aceste «forte ale naturii» 
care refuză să devină eroi, şi refuză au- 
reola și refuză legendarul, pentru că simt 
că acestea ar însemna sfirsitul lor de 
oameni adevărați — o tinără (toată can- 
doarea pare că s-a adunat în ea), o tinără 
care e numai încredere și «pricepere la 
oameni» — tocmai ea este răsplătită cu 
sfidarea încrederii ei si cu contestarea 
«priceperii ei la oameni», tocmai de omul 
pentru care se incumetase la acest drum, 
ca să-l urmeze acolo unde fusese reparti- 
zat să-şi facă meseria. Tora Vasilescu — 
si ea, cred, la primul film — se alătură 
acestui tandem actoricesc de primă di- 
mensiune Albulescu—Diplan, cu multă 
sensibilitate şi cu imensă participare la 
ceea ce se întimplă. 

Aș spune că filmul Cursa n-ar fi fost 
de conceput fără un operator ca Florin 
Mihăilescu, și asta nu pentru o sumede- 
nie de argumente care ar putea fi invocate, 
ci pentru unul singur în mod special: ope- 
ratorul vorbeşte aceeaşi limbă cu regi- 
zorul. 

Cursa, filmul unui debutant? Nu. Cursa 
e filmul unui cineast. 


Mircea ALEXANDRESCU 


Producție a Casei de filme Unu. Director: 
fon Bucheru 

Scenariul: Timotei Ursu, după o idee de Pelru 
Vintilă. Regia: Mircea Daneliuc. imaginea: Florin 
Mihăilescu. Muzica: Lucian Metianu. Decoruri şi 
costume: Dumitru Georgescu. Sunet ing. Silviu 
Camil. Montaj: Dan Naum și Yolanda Mântulescu. 

Cu: Mircea Albulescu, Tora Vasilescu, Constantin 
Diplan, Olga Bucătaru, Paul Lavric, Angela Costache, 
Teofil Căliman, Constanta Comănoiu şi Mircea 
Daneliuc 

Film realizat în Studiourile Centrului de producție 
cinematografică «Bucureşti». 


Două crime sint comise in 

același timp,la Bucuresti și 

la Timișoara: una din vic- 

time este o soție necredin- 

cioasă și totodată mare 

ciștigătoare la loto, iar cea- 
laltă, un biet îngrijitor de cimitir. Uciderea 
bătrinului îngrijitor nu are nici un mobil 
(aparent). Cealaltă crimă le are pe toate 
(aparente și posibile). Între aceste eveni- 
mente sordide, o galerie de personaje 
care ascund și se ascund în spatele unor 
mari pete de întuneric, neliniştitoare, sus- 
pecte. Si o serie de întimplări bizare. Și o 
serie de replici în doi peri. Şi maiorul de 
la Militia judiciară, care cu răbdare des- 
curcă ițele teribil de incurcate ale po- 
vestii, si pas cu pas, ne poartă prin la- 
birintul plin de false ieşiri, de false soluții, 
spre adevărul «cercului magic». După 
cum se vede, formula este tradițională: 
realizatorii au meșterit — asa cum spunea 
Hitchcock — un tipic film «cine a ucis?». 
E vorba de un gen mult bătătorit, de la 
Conan Doyle și Agatha Christie încoace, 
ceea ce nu înseamnă că e şi un gen usorde 
construit. Regizorul David Reu (debutant 
în lung-metrajul artistic) a adaptat un foar- 
te popular roman de Nicolae Mărgeanu, 
după un scenariu lucrat de însuși scriito- 
rul. Este un debut interesant — confirmat 
dealtfel si de afluenta spectatorilor la film 
— care mizeaza pe o formula de construc- 
tie polițistă deosebită: toate evenimentele 
filmului își au motivaţia și explicaţia în 
conştiinţa personajelor, vinovate si obse- 
date de un anume trecut. E necesară, într-o 
asemenea antrepriză, o foarte atentă și 


minuțioasă caracterizare psihologică a per. 


sonajelor: în fond tocmai depistarea acelor 
logici interioare complexe îl pot face 
pe investigator să distingă minciunile 
de adevăr, să cintărească valoarea unei 
ezitări, a unei pauze, a unei priviri 
care evită privirea. Mai e nevoie si de o 
abilă — adică neostentativă, adică nu 
gratuită — eșafodare a pistelor false. 
Căci există piste false și în viata, și in 
orice anchetă, există coincidente și lovi- 
turi de teatru, dar cineastii au un dezavan- 
taj față de realitate — o ficțiune are nevoie 
de argumentări si de argumente dramatur- 


casa de filme Unu 


Bilanţ si proiecte 


99 9 Bilanţ 1975: cinci filme ter- 
minate, dintre care patru se află deja 
pe ecrane. Predominantă — Actuali- 
tatea (trei titluri); notabilă —tineretea 
realizatorilor (unul dintre ei, Mircea 
Daneliuc, se află la primul său film). 
Singura premieră «restantă», Dincolo 
de pod — în primele săptămini ale 
anului viitor. 


© 9 9 Proiecte 1976: cifric — șase 
filme. Tematic: aceeași atenţie deo- 
sebită acordată actualitatii (trei titluri) 
continuarea ecranizării operelor lite- 
rare valoroase («Apa» de Alexandru 
lvasiuc In filmul Trei zile și trei nopți); 
investigarea unor momente importante 
ale istoriei poporului nostru (Buzdu- 
ganul cu trei peceti si Începutul). 
Pe genuri: ambiția de a aborda filmul 
istoric într-o manieră modernă, spe- 
cifică filmului politic; satisfacția de a 
anunța (si oferi) spectatorilor două 
comedii. Realizatorii: patru debutanţi 
(Alexandru Tatos, Carol Corfanta, 
Alexandru Bocdnet, Dinu Tănase), 
un regizor aflat la al doilea film (Con- 
stantin Vaeni) și al șaselea... să vedem. 

Dorinţa şi intenția Casei Unu pe 1976: 
șase filme bune. 


lon BUCHERU 


filme românesti în premieră 


Cercul magic 


gice şi logice. Pentru ca filmul să nu mi 
roasă a «contrafacere». Pentru ca specta- 
torul să nu privească ecranul cu gindurile 
duse aiurea. Pentru ca acțiunea să nu 
aibă aerul unui rebus de dragul rebusului. 
Pentru ca dezlegările să nu aibă aerul 
unor porumbei scoși dintr-o pălărie. 
Acestea pot fi trapele unui film cu trape, 
şi în cazul «Cercului magic», nu totdeauna 
cineaştii au reuşit să le evite. Poate este 
de vină «incurcătura blestemată» a con- 
flictului (între ghilimele am citat un titlu 
polițist notoriu) și resorturile psihologice 
cam vagi, cam forțat morale care sînt in 
finai răspunsul la toate întrebările. Mai cu 
seamă că de la un punct incolo, intuitiile 
detective ale anchetatorului par să tina 
mai curînd de revelatiile unei stări de veghe 


casa de filme Cinci 


La mai multe filme 
Si... 
la multi ani! 


@@@ A! șaptelea film din planul 
nostru de producție pe 1975 se află 
pe rampa de lansare către public. 
Spre linistirea celor interesați, și în 
special a colecționarilor de evenimente 
«picante» de pe platourile de filmare, 
le comunicăm pe această cale că în 
ciuda faptului că titlul definitiv al fil- 
mului rămîne Patima, autorii săi (ac- 
trița-scenaristă Draga Olteanu-Matei 
şi operatorul-regizor George Cornea) 
şi-au păstrat credinţa că opera lor face 
toți Banii... banii... iar noi, în calitate 
de casă producătoare, convingerea că 
cine ride la urmă... 


999 După ce a hălăduit mai bine 
de o luna pe meleagurile ospitaliere 
ale Maramureșului, pentru ca apoi să 
poposească pentru citeva zile în inte- 
rioarele somptuoase ale Bibliotecii 
«Teleki» și ale Casei de cultură din 
Tirgu Mureş, Pintea haiducește acum 
prin părțile Sibiului și Făgărașului... 


@@@ Sperăm că în sacul cu sur- 
prize pe care Moș Gerilă ni-l va oferi 
generos la sfirşitul anului, se vor 
afla si cei 2.700 de metri care au in- 


decit de un proces logic și poliţist. 

Filmul are însă momente de reuşită 
cinematografică și ele sint mai toate 
concentrate în jurul personajului maiorului 
Vigu (Octavian Cotescu). Actorul a știut 
să compună un personaj masiv, dotat cu 
un calm nezdruncinat, actionind metodic, 
cu o bonomie malițioasă, care nu exclude 
sinceritatea unei simpatii, iuteala unui 
impuls, şi mai important, o sfintă — si cit 
de reconfortantă — teamă de a nu greși, 
de a nu încălca nici o clipă legalitatea 
şi omenia. : 

Un cintec, pe versuri de Nina Cassian, 
străbate nostalgic filmul, amintire a unui 
personaj pe care-l cunoaştem doar în 
secvența generică. Frumoasele versuri 
duc însă la o remarcă, asupra dialogului 


registrat, În viziunea regizorului Mircea 
Moldovan, faptele de vitejie ale legen- 
darului erou maramureşan și ale orta- 
cilor lui... 


999 Bunicul si cei doi delin- 
cventi minori au pornit la drum... 
Expeditia lor inscrie printre participanti 
— alături de scenaristul Petre Saicu- 
deanu si regizoarea Maria Callas-Di- 
nescu — pe scenografii Hortensia 
Georgescu și Vasile Rotaru, operatorii 
V. Drăgan și Marian Stanciu. Drum 
bun! 


@@@ Si pentru că tot sintem la 
ultimul telex 1975, ne folosim de acest 
prilej pentru a transmite urări de sănă- 
tate și fericire tuturor celor care au 
fost alături de noi, la bine și la rău, în 
anul care se încheie: criticilor de film 
si In special echipei de profesioniști 
care ne găzduiește cu ospitalitate în 
aceste pagini, colegilor noștri de la 
celelalte case de filme care ne-au dove- 
dit deseori că nu le sintem indiferenți, 
regizorilor, scenariștilor, actorilor, sce- 
nografilor, operatorilor, compozitori- 
lor, monteurilor, inginerilor de sunet, 
directorilor de film ca și tuturor celor- 
lalti lucrători ai studiourilor din Buftea 
care au colaborat cu dăruire la reali- 
zarea filmelor noastre, entuziastilor 
distribuitori și colegi din Centrala «Ro- 
mânia film» și celor peste 30 milioane 
de spectatori care au onorat cu pre- 
zenta lor cele 17 filme realizate de 
Casa noastră. Tuturor «La multi ani!» 


Dumitru FERNOAGA 


filmului. Literaturizarea replicilor este rare- 
ori oportună oricărui gen, si cred, cu atit 
mai putin genului politist. Unele tirade 
patetice rostite de pictorul Onu (Con- 
stantin Codrescu) in fata maiorului, creea- 
24 in relatia dintre cei doi, in ambianta 
filmului, in ritmul secventelor sale, o 
destul de apăsită senzaţie de artificial. 
În același timp însă, regizorul a știut 
să compună o distribuție valoroasă, din 
care, alături de Octavian Cotescu și Con- 
stantin Codrescu, se remarcă Mircea An- 
ghelescu, Ovidiu luliu Moldovan, Dumitru 
Chesa și Dorin Dron. Şi de multe ori, 
interpretarea umple spațiile rarefiate. 


Decorurile lui Virgil Moise — indeosebi 
atelierul pictorului Onu, sint inspirate si 
neostentativ decorative. Adică realiste. 
Trebuie amintită şi muzica lui Paul Urmu- 
zescu, care reușește să sublinieze acu- 
mularea de surprize a acţiunii printr-un 
crescendo bine ritmat. Povestea filmului 
este «spusă» de operatorul Aurel Kostra- 
kiewicz cu imagini luminoase, și compu- 
neri de cadre subliniind ambiguitatea 
unui moment, sau tensiunea altuia. 

Deși finalul — finalul unei anchete? al 
unei parabole morale? al unui fapt divers? 
— ne lămurește misterele strînse pe par- 
cursul acțiunii, rămin încă multe semne de 
întrebare asupra comportamentului unor 
personaje, asupra reacțiilor altora, asupra 
scopului unor secvenţe. Imperfect (uneori 
prea static, prea discursiv), Cercul magic 
rămine totuși un story polițist nu lipsit 
de interes. Si nu ne-am învățat oare, 
privindu-l pe Mannix de patru ori pe lună, 
să acceptăm (și chiar să solicităm) veșni- 
cul basm în versiune modernă despre 
binele care pina la urmă învinge răul? 

Dan COMSA 


SS SE ST PEE 

Producţie a Casei de filme Patru Director: 
Corneliu Leu. Scenariul: Nicolae Margeanu — 
după romanul omonim. Regia: David Reu. Imagi- 
nea: Aurel Kostrakiewicz. Muzica: Paul Urmuzescu. 
Decoruri și costume: Virgil Moise. 

Cu: Octavian Cotescu, Constantin Codrescu, Mir- 
cea Anghelescu, Dumitru Chesa, Ovidiu kdiu Mol- 
dovan, Ștefan Tâpâlagă, Olga-Delia Mateescu, Ro- 
zina Cambos, Dana Comnea, loana Ciomirtan, 
Maria Ploae, Ana Vlădescu-Aron, Dorin Dron. Film 
realizat In Studiourile Centrului de producţie cine- 
matografică «Bucureşti». 


Conditia 
creează expoziția 


Cu aspectul lor civilizat, cu holuri 
spatioase, frumos luminate, două cine- 
matografe centrale din Capitală «Lucea- 
tărul» si «Festival» îşi «dispută» Intlie- 
tatea unor reușite expoziţii de afişe, pa- 
nouri, portrete cinematografice de lar- 
gă popularitate. Interesante atit prin te- 
mele propuse, cum ar fi «Actori români 
îndrăgiți» sau «Tineri creatori ai filmului 
românesc», cit şi prin calitatea portre- 
telor expuse, însoţite de filmografii sau 
comentarii din cronicile apărute în presă 
apreciind interpretarea, calitatea regiei, 
a imaginii, etc. De curind (după ce mai 
înainte vernisajul avusese loc la «Scala» 
şi la «Doina»), spectatorii cinemato- 
grafelor «Luceafărul» şi «Festival» au 
putut regăsi în 12 panouri mari, atrăgă- 
toare, sub titlul «Filmul românesc de 
actualitate», imagini sugestive din reali- 
zări ale anului 1975, cum ar fi lustrate 
cu flori de cimp, Filip cel bun, Mun- 
tele ascuns, Toamna bobocilor, Tată 
de duminică. Tema «Tineri creatori ai 
filmului românesc» a prilejuit «intiini- 
rea» spectatorilor cu portretele și filmo- 
grafiile regizorilor Dan Pita, Mircea 
Veroiu, Constantin Vaeni, ale actorilor 
lon Caramitru și Ovidiu luliu Moldovan, 
operatorului losif Demian. O modernă 
si foarte utilă formă vizuală de familiari- 
zare a publicului cu cei ce se străduiesc 
să le ofere spectacole cinematografice 
de calitate. O inițiativă valoroasă care ar 
trebui extinsă la toate cinematografele 
din tard. Evident la cele care dispun de 
condiţii prielnice. A.M. 


filme românești în premiera 


Alexandra si infernul 


lulian Mihu nu este regizorul 
peste filmul căruia — reușit 
sau nu — să poți trece fluie- 
tind, fluierind voios sau a 
pagubă, pe care să-l poți li- 
chida grăbit cu trei epitete si 
un calificativ de dres gustul. 
Filmele lui au avut întotdeauna un «ce» 
anume, o săminţă de viaţă, de fapt, mai 
puțin dispusă să germineze la orice tem- 
peratură. Incomode la prima lectură. So- 
cante. Complicate. Uneori enervante. În- 
totdeauna derutante. Derutante, pentru că 
în ele textul şi subtextul funcționează a- 
proape de regulă fiecare în travestiul celui- 
lalt. Realul și imaginarul se contopesc și 
trăiesc în una si aceeași secundă. Umorul 
și amorul se confundă. Tandretea și sar- 
casmul sint nedespărțite. O prea ascuțită 
putere de percepere a contrastelor, acele 
contraste ce se atrag și fac pereche si tin 
echilibru în natură ca și în natura umană. 
Un prea plin de observaţii acumulate, di- 
secate, prelucrate, combinate și comuni- 
cate apoi fără crutare, ba chiar cu volup- 
tate, cu voluptate ușor copilăroasă a celui 
ce prevede rezultatul acelei comunicări 
asupra spectatorului. Filmele lui sînt ale 
unui om deosebit de înzestrat cu simţul 
nuantelor și dincolo de toate reacțiile ce le 
pot stirni ele, senzația rămine de tandră 
si înțelegătoare căldură umană. Finalmente, 
comunicarea cu filmele lui lulian Mihu este 
posibilă dincolo de enervare, derută, șoc, 
posibilă, ba chiar pentru unii perfectă, căci 
fantezia are acoperire. Ceea ce nu e cazul 
filmului de față. 

Obiectul inspiraţiei, «Alexandra şi infer- 
nul», cartea lui Laurenţiu Fulga, conținea 
fără nici o îndoială acea materie cu valențe 
derutant libere, atit de necesară unui re- 
gizor ca lulian Mihu. Fantastica şi ireala 
imagine a unei Alexandre-simbol, traver- 
sind în toate ipostazele feminitatii infernul 
războiului. Dar şi realitatea brută și bru- 
tală a frontului, a războiului. Dar și per- 
manenta suprapunere a realului și imagi- 
narului în una și aceeași fascinantă ima- 
gine. Da, «Alexandra şi infernul» car- 
tea, avea tot ce-i trebuie lui lulian Mihu 
pentru a-și construi acel «altceva» care 
e filmul lui. Asa cum a făcut din «Enig- 
ma Otiliei», Felix și Otilia. Dar dacă 
acolo acel altceva numit film s-a păstrat 
sub acoperișul emoțional al romanului, aici 
totul se construieşte dincolo de el, sub ce- 
rul liber. Sub acel cer liber, o soție umblă 
cu ranita in spate pe front și își caută 
soțul şi nu știi de ce, într-adevăr, așa cum 
i se spune, nu stă acasă să-l aștepte cro- 
setind ciorapi. Sub acel cer liber, soțul 
foarte tinăr si foarte rănit isi vede mereu 
soţia, o vede cu ochii deschişi sau în delirul 
febrei, o vede în toalete somptuoase (dis- 


În ciuda dorinţei de a nu transforma, în 
mod programatic, această rubrică într-un 
inventar de funcţii ale cuvintului (cuvintul 
care sugerează, cuvintul care maschează, 
cuvintul care vestește, cel care construieşte, 
etc.), pericolul părea iminent. Speranţa de 
a-l ocoli nu putea veni decit de la un film 
despre care să putem spune, cu curaj, 
fără grija descoperirii suportului strict 
funcţional, că lansează o vorbire pur și 
simplu frumoasă; că dialogul însoţeşte 
credingios imaginea și destinul personaje- 
lor, fiind si uneia gi altuia, un revelator, pre- 
parat cu secret meşteşug dar, în același 
timp, şi un real prilej de bucurie în fata 
vorbei tocmite cu har. Un om de ştiinţă mă 
convingea, nu demult, că toate întimplările 
vieţii, și cele bune și cele rele, au temeinicul 
obicei de a veni la timpul potrivit; dacă 
sintem atenţi, probabil că şi cu filmele se 
întimplă la fel căci iată, văzind si ascultind 
Mastodontul realizat de Virgil Calotescu 
după un scenariu de loan Grigorescu, am 
descoperit cuvintul care te obligă să uiţi 
pirghia lexicală ce se ascunde în spatele 
lui şi să iei aminte doar la puterea de evocare 
de creator de atmosferă, pe care o conține. 
O frază, citită într-un ziar al vremii de către 
Ernest Maftei, ne plasează precis si tandru 
în epocă: «azi, pe cartelă, bonul... 535 gr. 
mălai...» Sărăcia acelui timp Îşi are unitățile 
ei de măsură, dar, în construcţia psihologică 
a filmului, ele fixează nu numai un cadru 
istoric, ci mai ales, permanenta generozi- 


cutabil somptuoase, de altfel) sau în chip 
de scolarita, în haine de doliu sau în tunică 
militară, o vede și vorbește cu ea, mult, 
imens, tot timpul, în vreme ce, de jur îm- 
prejur cad bombe, cad prizonieri, cad morți, 
e război, Căci între timp, da, între timp răz- 
boiul. Frontul. Frontul cu un exces de 
vorbe şi gesturi frumoase, vorbe şi gesturi 
pe care cei care au făcut războiul știu că 
nu prea au avut timp să le spună și să le 
facă. Frontul însă şi cu o mare aripă de 
adevăr filfiind asupră-i: monotonia. Mono- 
tonia manevrelor. A așteptărilor. A luptelor. 
A morții chiar. Monotonia care aducea 
după sine obisnuinta. Obisnuinta, care a 
tăcut posibilă supraviețuirea. În acest front, 
deci pe planul realului, între personajele 
care-l populează și pe care Mihu și le-a ales 
ca deobicei cu o mare cunoaștere a tipo- 
logiilor umane și le-a dat viață cu o la fel 
de mare intuiție, binecunoscută de altfel, 
a distributiei, se încheagă momentele de 
sinceritate, simplă, aproape simplista sin- 
ceritate umană. Între acel soldat Gherghina 
si Filip. Între ofițerul Halmez și colonel. 
Intre medic si Alexandra, de fapt între 


medic si restul lumii, căci el, medicul, este 
legătura cu restul lumii, cu viața şi cu moar- 
tea deopotrivă. În acest front, de pildă, pe 
gare numai Graphyscolor-ul lui Alexandru 
Întorsureanu și Gheorghe Fischer îl putea 
picta astfel, în tonuri și semitonuri de gri- 
verzui, de gri-albăstrui, în ceturi de apă şi 
ceturi de fum, în incredibil de frumoase 
imagini, aproape tablouri, în mijlocul că- 
rora respirația nu mai îndrăzneşte să se 
facă auzită, pe acest front, real și reali- 
tate, a încercat, în fine, regizorul să se 
împace cu sine, cel care știe că realul și 
imaginarul trăiesc în același timp în noi și 
în jurul nostru, să se Impace gi, poate, 
să ne împace, cu acele imagini de final. 
Căruța-sanitară, căruță-fantomă a vieții ce 
începe să adoarmă obosită de victorie, 
(și ajunge un somn, un început de somn, 
pentru ca victoria să devină înfringere), 
căruța aceea simbolică şi adevărată în 
egala masură, înaintind încet, dar sigur 
spre unica mină de pe cimpul de luptă, 
era, într-adevăr, pentru lulian Mihu șansa 
de a salva cel putin finalul, dacă nu filmul 
chiar, căci nu o dată, nu o singură dată, 


vorbirea noastră cea din toate filmele 


Mă stimează dom'le ! 


— Fu sînt Mitică 
Mitică De kawe 


tatii umane, pe deasupra oricărei restristi. 
Agitatorii au venit în satul Ardepămint «să 
schimbe un kil de gaz pe un kil de graunte 
pentru muncitorii de la Vega», Toma Cara- 


Asta-i! 


giu este mihnit că «ăia ne așteaptă cu mălai 
şi noi le ducem ciolane!», iar o femeie oferă 
muncitorilor «veniţi să repare uneltele 
țăranilor săraci şi să mai stea de vorbă», 


un final a salvat viața unui film. Dar nu, 
din nou și ca pe tot parcursul filmului, in- 
tentia comunicării se fringe brusc la ju- 
mătate de drum, imaginile rămin despărțite 
de sensul lor, realul și imaginarul nu se 
contopesc în una şi aceeași imagine, în 
una şi aceeaşi emoție, in una si aceeași 
clipă, totul este despărțit, desperecheat, 
tăiat, curat și așezat straturi-straturi: un 
strat de real, un strat de imaginar; un 
strat de tandrete, un strat de ridicol; un 
strat de umor, un strat de amor. Straturi. 
Rocă rece, stinsă, moartă, un straniu mo- 
nument înălțat marei rupturi a artei de 
adevărul ei care este trăirea. În mijlocul 
acestui monument, construindu-l, para- 
doxal cu viaţă, actorii. De exemplu inter- 
pretul medicului, Gheorghe Novac, care 
izbuteşte să impună personajul tocmai prin 
adevăr, prin comportamentul ca în viata și 
cu viaţă. Şi nu din simplă intimplare printre 
cele mai emotionante scene din film se 
află întilnirea (intilnire patetică, de vibraţie 
dramatică dar si de împlinire artistică) a 
Alexandrei — Violeta Andrei, patetic fru- 
moasă și vibrant umană, cu medicul uni- 
tatii în spitalul de campanie și, apoi, în am- 
bulanta trasă de doi cai ce străbate infernul 
exploziilor si suferinței umane. lon Sabău 
a interpretat cu candoare și pricepere rolul 
soldatului Gherghina; Cornel Patrichi — 
ofițerul Halmez, odată în plus profesionist 
ca actor pina acolo încît îl uiţi cu desăvir- 
sire pe balerinul Patrichi; Emanoil Petrut, 
însăși oboseala și căldura osteanului de 
profesie; Nicolae Radu ca de obicei pre- 
zenta viguroasă; în fine, Romeo Partenie, 
un fragil visător. 

Momentele de adevăr, cite sint, prezența 
indiscutabilă a gindirii plastice pornită din 
decupaj şi dusă cu mare știință și rafina- 
ment pină în ceea ce numim cu un cuvint 
imagine, imagine de o poezie cutremură- 
toare, rarele, e adevărat rarele schimburi 
de replici duse cel putin în intenţie dincolo 
de sensul imediat al cuvintelor, sclipirile 
de umor si de tandrete chiar dacă strivite 
sub ridicol, tot acest joc dublu — chiar 
dacă frint — al unei personalități anume, 
fac să se recunoască chiar și în acest 
Alexandra și infernul, filmul unui regizor 
anume. 

Este în felul ei o performanţă. Dar nu este 
tocmai performanța pe care o aşteptam. 


Eva SÎRBU 


Îi 


Producţia Casei de filme Patru. Director: 
Corneliu Leu. 

Regia: /ulian Mihu (după romanul lui Laurenţiu 
Fulga). Imaginea: Alexandru Intorsureanu şi 
Gheorghe Fischer. Muzica: Anatol Vieru. Deco- 
ruri: Mircea Onisoru $i Petre Veniamin. Costume: 
Oltea Ionescu. 

Cu: Violeta Andrei, Romeo Partenie, Nicolae 
Radu, Cornel Patrichi, loan Sabău, Emanoil Petrut, 
Hans Pomarius, Nicolae Praida, Florin Tănase, 
Gheorghe Novac, Aristide Teică, Aurel Popescu. 
Film realizat in Studiourile Centrului de producție 
cinematografică «Bucureşti». 


singurele bunătăţi aflate in casă la ora 
aceea: «v-am adus mălai copt $i zeamă de 
corcodușe» spune ea, într-o emoţionantă 
secvenţă a filmului. Personajele epocii de 
răscruce de care se ocupă Mastodontul, 
personaje în gura cărora, alte trecute fil- 
me ne-au obișnuit, cindva, să descoperim 
fraze cu aburi de ședință, nu cunosc granița 
dintre cuvintul cel de toate zilele și cel 
oficial. Primarul satului nu vorbește despre 
binefacerile petrolului, ci despre «zăcă- 
mintul care ne va ajuta să intrăm în rindul 
lumii». Toboșarul realizează adevărate per- 
formante de conciziune verbală: «toată 
lumea e chemată la primărie să afle ce și 
cum în chestia cu putul». 

Într-o replică căreia îi prevedeam o fru- 
moasă durată în conștiința noastră de 
spectatori, scriitorul loan Grigorescu a 
condensat o întreagă lecţie despre resortu- 
rile demnităţii și umanismului: «domnule 
inginer — se adresează şoferul Dekawe, 
inegalabilul Jean Constantin — azı dimi- 
neaté m-ai întrebat ce caut prin coclauri 
cu oamenii ăştia. Mă stimează, dom'le 
Asta-i!». Mă indoiesc că vreo pledoarie, 
oricît de abilă, despre respect și prețuire 
a semenului, ar putea concura cu acest 
«mă stimează, domnule. Asta-il», rostit 
de un bărbat oacheș, aflat la volanul unei 
maşini obosite ce se incapatina să străbată 
un pămînt pustiit de arsita. 


Magda MIHĂILESCU 


sondaj in cineunivers 


Nu e vorba numai de încasări 


Discuţiile în legătură cu si- 
tuatia actuală a cinematogra- 
fiei sau, mai precis, în legă- 
tură cu fenomenele de redre- 
| sare, de care și noi ne-am 
| ocupat cu atita insistență in 
„însemnările noastre din ulti- 
mul an, continuă să se desfăşoare cu in- 
tensitate în presa de specialitate (si, uneori, 
și în restul presei) din lumea întreagă. 
Desigur, în ce priveşte indicii economici 
(numărul de filme produse, frecvenţa spec- 
tatorilor, dezvoltarea rețelei cinematogra- 
fice, reţete de încasări etc.) nu prea este 
mult de discutat. Cifrele vorbesc de la sine, 
ele au un caracter general si reflectă, in- 
discutabil, un tenomen de durată. Dar 
corespunde acest reviriment economic şi 
unei redresări artistice ? În această privinţă, 
părerile sint împărţite. Alături de majori- 
tatea comentatorilor care consideră că 
există, fără discuţii, semnele unei amelio- 
rari calitative, alti analişti, pornind şi ei, ce-i 
drept, de la anumite date statistice, atrag 
atenția asupra proliferării filmelor porno- 
grafice și de violenţă si apreciază deci că 
revirimentul economic este plătit cu grave 
concesii artistice. Susţinătorii acestei teze 
vorbesc cu sinceră indignare si profundă 
ingrijorare despre «degradarea publicu- 
lui», despre «apelul la instinctele cele mai 
josnice», despre «caracterul anti-umanist» 
al unei mari parti a cinematografiei actuale, 
despre un cinematograf «murdar şi înjo- 
sitor». 


Public nou, cinematografie nouă 


Asemenea afirmaţii categorice solicită 
cel puţin citeva observaţii. Tabloul sumbru 
citat mai sus se referă, sau vrea să se re- 
fere, la producţia şi difuzarea filmelor din 
principalele țări occidentale. Or, tocmai 
aceasta este una din caracteristicile esen- 
tiale ale actualei perioade: cinematografia 
nu se mai reduce la producţia citorva tari 
capitaliste dezvoltate şi cu tradiţie, ci este 
astăzi ansamblul a tot mai numeroase școli 
naţionale, prezente pe ecranele lumii cu 
nenumărate opere de mare valoare artis- 
tică şi — ceea ce e deosebit de important — 
cu o tot mai largă audienţă la public, inclu- 
siv la publicul din ţările occidentale dezvol 
tate. Aminteam în numărul din octombrie 
despre cinematografiile sud-americane, a- 
fricană, arabă, elveţiană, canadiană (ca să 
nu mai vorbim de cea japoneză). Filme din 
aceste țări cîștigă mari premii la festivalu- 
rile internaţionale de renume, despre ele 
se scriu cărţi şi lor li se închină numere spe- 
ciale ale revistelor de specialitate. Nu există 
săptămină din acest an în care filme apar- 
tinind acestor școli nationale (si altora) să 
nu figureze în repertoriul cinematografic 
din New York, Paris, Roma sau Londra 
(precizăm: în repertoriul rețelei comer- 
ciale și nu numai al cinematografelor de 
artă sau al cinematecilor). Se poate oare 
aplica majorităţii acestor producţii epitetul 
de «spectacol murdar și înjositor»? 

Ce să mai vorbim despre cinematografia 
țărilor socialiste? Ponderea filmelor so- 
cialiste în circuitul mondial crește an de 
an şi ele introduc în conștiința a milioane 
de spectatori nu numai criterii moral-ideo- 
logice superioare, ci si o crescută exigenta 
față de valorile artistice. Printre ele se nu- 
mără — nu-i aşa? — și cele produse de 
studiourile de la Buftea. Avem oare dreptul 
să le ignorăm cind vorbim despre cinema- 
tograful de astăzi? 


A vedea nu inseamnă si a accepta 


Dar nici în ce priveşte cinematografia 
occidentală lucrurile nu sint prea simple. 
Ce-i drept, numărul peliculelor pornogra- 
fice sau hiperviolente este mare, foarte 
mare. Dar. cu foarte rare exceptii, niciunul 
dintre aceste filme nu se găsește în fruntea 
box-office-ului, nici în S.U.A.nici in Europa 
occidentală. Mai mult, o recentă anchetă 
publicătă în săptăminalul francez «Le Nou- 
vel Observateur», releva un fenomen con- 


Decor şi costume 
la feminin 


Holul «Casei filmului» a găzduit o bogată 
expoziţie de scenografie de film (schițe 
de decoruri si costume), firească și de dorit 
într-o asemenea ambianta, dar particulară 
în selecţie: închinată Anului internaţional 
al femeii, expoziția este dedicată creaţiei 
scenografelor și nu scenografilor. Acest 
omagiu feminist nu are ca rezultat o oare- 


statat si de citeva sondaje americane: multi 
oameni se duc să vadă filme pornografice, 
dar aproape toţi (peste 95%) le consideră 
lipsite de valoare şi manifestă dispreţ pen- 
tru ele. O statistică (mai ales în domeniul 
culturii) nu ne spune nimic dacă ne limităm 
la cifrele goale și nu le luăm în consideraţie 
ponderea, eficiența acestor cifre. Aș aminti 
aici o observaţie a marelui sociolog ameri- 
can Merton. De multe decenii. cel mai mare 
ziar din Vestul mijlociu american este 
«Chicago Tribune»; circa 1 milion de oameni 
îl citesc zilnic. Dar de 45 de ani incoace, 
toți candidaţii susținuți de ziar în alegerile 
de preşedinţi, guvernatori sau senatori sint 
învinși; 1 milion de oameni citesc cu regu- 
laritate ziarul și apoi, tot cu regularitate, 
votează invers. «Chicago Tribune» are ti- 


— 


producţie occidentală la pornografie și 
inumanitate. Anii nostri sint anii în care s-a 
afirmat si a căpătat răspindire de masă fil- 
mul politic, filmul de critică ascuţită a rin- 
duelilor și mentalităților burgheze, în care 
cunosc o înflorire deosebită filmul stiinti- 
fico-fantastic şi noua comedie, ambele ge- 
nuri dezvoltindu-se pe linia meditatiei pro- 
tunde asupra destinului actual şi viitor al 
omului, asupra raporturilor individ-socie- 
tate. În anii nostri o serie de mari maeștri 
ca Bergman, Visconti, Fellini au creat ope- 
rele lor cele mai răscolitoare. Să nu ui- 
tăm, de asemeni, că alături de filme care 
cultivă violența pentru violență (de filme 
cum sint ultimele pelicule avindu-l drept 
protagonist pe John Wayne, în care violența 
e pusă în slujba apărării valorilor burgheze 


Unul dintre cele mai recente argumente în favoarea ideii 
că arta poate rezista speculatiilor comerciale: 
«Plouă peste Santiago» (Annie Girardot şi Bibi Anderson) 


filmului occidental: 
revirimentul economic 
corespunde 
unui reviriment 
artistic? 

Nu! În ceea ce 
priveşte proliierarea 
filmelor 
pornograiice 
şi de violenţă. 
Da! Pentru că... 


rajul cel mai mare dintr-o anumită zonă, 
dar influența sa politică este oare pe mă- 
sura tirajului? Desigur, nu putem, nu avem 
dreptul să subapreciem influența nocivă 
a filmelor pornografice sau violente, dar 
nici nu avem dreptul să desconsiderăm 
spiritul criric, reacţia sănătoasă a unei mari 
parti a publicului 


Nu, lucrurile nu sint atit de simple 


Tot atit de greșit ar fi să reducem întreaga 


care uniformizare stilistică. Dimpotrivă. De- 
senul vioi, coloratura proaspătă a filmului 
animat pentru copii (Florina Tomescu — 
Tomina — dar si schiţele elansate pentru 
«Actorul si sălbaticii», Tatiana Apahidea- 
nu, Isabella Petraşincu), inventivitatea glu- 
meaţă în registru de basm (Nelli Merola\— 
«Veronica»), au un contrapunct grav în 
schițele de decor și costume ale Lydiei 
Luludis («Baltagul», «Zodia leului»), cu 
desenul trasat parcă în piatră, cu linii dure 
şi culori închise, sau în creaţia Hortensiei 
Georgescu («lpu», «Mihai Viteazul») și 


tradiţionale), există și altele în care violenta 
apare asa cum a definit-o Marx drept 
«moasa a societăţii noi» (multe filme po- 
litice sud-americane sau italiene). Nu pu- 
tem pune semnul egalităţii între confectia 
unui pornograf de duzină şi opera nelinisti- 
tă, dramatică — deși uneori străbătută de 
un anume exces de erotism — a lui Pier 
Paolo Pasolini, regizorul dispărut de curind 
în împrejurări atit de tragice. Pe drumuri 
adesea intortochiate, Pasolini urmărea rea- 
lizarea, în spirit gramscian, a unei «culturi 
populare», luindu-și uneori ca puncte de 
referință operele tragicilor greci, «Deca- 
meronul» de Boccaccio, «Povestirile din 
Canterbury» ale lui Chaucer sau «O mie 
şi una de nopţi». Nu, lucrurile nu sint simple. 
şi în cinematografia occidentală se înfruntă 
tendinte si direcţii contradictorii. 


Ar fi greșit să considerăm că amatorii de 
pornografii si crime ar fi cei care au asigurat 
revirimentul economic al cinematografiei. 
În lume acţionează azi forțe noi, înaintate, 
care exercită o influenţă crescindă asupra 
opiniei publice de pretutindeni, asupra ma- 
selor de spectatori. Faptul că şi în ţările 


occidentale asistăm la o activizare politică 
si socială, la o radicalizare a publicului, e 
un adevăr pe care-l constată nu numai 
sociologii şi politologii profesioniști. Acest 
public determină succesul sau insuccesul 
filmelor prezentate, acest public influen- 


teaza pe creatori în căutările lor artistice si 
filozofice. lată de ce considerăm că atunci 
cind vorbim de reviriment în cinematografia 
mondială contemporană, nu putem să ne 
limităm numai la indicii economici, numai 
la încasări. 


H. DONA 


Georgetei Itigan («Musatinii»). In capitolul 
Televiziunii sînt prezente creaţii binecu- 
noscute ale Teodorei Dinulescu și Doinei 
Levinta. lar schițele Ilenei Oroveanu pentru 
costumele filmului «Păcală» sugerează toa- 
tă exuberanta portului, dar şi spiritului 
popular. 

Este vorba, după cum se vede, de o ex- 
poziție de calitate, pe care am observat 
c-o urmăreau cu mare atenție cîțiva pictori 
scenografi. Pictori, la masculin. 


D.C. 


Premiile 


Asociației cineastilor 


pe anul 1974 


Apreciind valoarea artistică gi 
conținutul politic-educativ ale pro- 
ducțiilor cinematografice roma- 
nesti prezentate, in premieră, in 
cursul anului 1974, Asociația ci- 
neastilor din România a acordat 
recent următoarele premii: FILM 
ARTISTIC DE LUNG METRAJ: 
Marele premiu ACIN: Malvina 
Ursianu pentru filmul «Trecătoa- 
rele iubiri»; Premiul special: 
D.R. Popescu si Geo Saizescu 
pentru contribuția lor la dezvolta- 
rea comediei cinematografice ro- 
manesti; Premiul pentru regie: 
Dan Pita si Mircea Veroiu pentru 
filmul «Duhul aurului»; Premiul 
pentru debut cinematografic: 
Cristiana Nicolae pentru filmul «În- 
toarcerea lui Magellan»; Premiul 
pentru scenariu: Marin Preda, 
pentru scenariul filmului «Porţile 
albastre ale orașului» și Geza Do- 
mokos, pentru scenariul filmului 
«De bună voie și nesilit de nimeni»; 
Premiul pentru imagine: losif 
Demian pentru imaginea filmului 
«Duhul aurului»; Premiul pentru 
interpretare feminină: Eliza Pe- 
trăchescu pentru rolul din filmul 
«Duhul aurului»; Mentiune spe- 
cială: Elisabeta Jar Rozorea pen- 
tru rolul din filmul «De bună voie 
şi nesilit de nimeni»; Premiul pen- 
tru interpretare masculină: 
George Motoi pentru rolul din fil- 
mul «Trecătoarele iubiri» şi Ser- 
giu Nicolaescu pentru rolurile din 
filmele «Nemuritorii» si «Un comi- 
sar acuză». Mentiune specială: 
lon Caramitru pentru rolurile din 
filmele «Porţile albastre ale oraşu- 
lui» şi «Stejar extremă urgenţă» 
şi Ferencz Fabian pentru rolul din 
filmul «De bună voie și nesilit de 
nimeni»; Premiul pentru muzică: 
Dorin Liviu Zaharia pentru muzica 
filmului «Duhul aurului»; Premiul 
pentru decoruri: Marcel Bogos 
pentru decorurile filmelor «Întoar- 
cerea lui Magellan» şi «Un comisar 
acuză»; Premiul pentru coloana 
sonoră: Gheorghe Mărai pentru 
coloana sonoră a filmului «Tatăl 
risipitor» şi pentru întreaga acti- 
vitate in domeniul sunetului - de 
film; Premiul pentru montaj: Dan 
Naum pentru montajul filmelor 
«Duhul aurului» şi «Un comisar 
acuza»; Premiul pentru critica: 
Dr. lon Cantacuzino pentru contri- 
butia excepțională la fundamenta- 
rea și dezvoltarea istoriografiei ci- 
nematografice naționale. FILMUL 
DE SCURT METRAJ: Premiul 
pentru film-eveniment Octav 
lonité pentru realizarea filmului în- 
chinat celei de a XXX-a aniversări 
a eliberării patriei, «România azi»; 
Premiul pentru film documen- 
tar. lon Moscu pentru filmul «larna 
unui pierde-vară»; Premiul pen- 
tru scenariu: Titus Mesaros pen- 
tru filmul «Iscusința nu așteaptă 
virstă»; Premiul pentru film știin- 
tific: Mirel lliesiu pentru filmul 
«Politehnica satului» si Dona 
Barta pentru filmul «Variatiuni pe 
aceeași temă»; Premiul pentru 
filmul tv: Timotei Ursu pentru 
realizarea anchetei sociale «Bra- 
zii» Premiul pentru imagine: 
operatorilor de film tv Mircea 
Gherghinescu, Emil Hentiu și Ni- 
colae Niţă pentru imaginea filmu- 
lui «România, tara mea»; Premiul 
pentru film de animație: lon Trui- 
că pentru realizarea filmului «Ma- 
rea zidire»; Premiul pentru plas- 
tica de animație: Tatiana Apahi- 
deanu pentru filmul «Fetiţa de tur- 
tă dulce»; Premiul special al ju- 
riului: Mircea Săucan pentru fil- * 
mul «Ziduri şi miini» şi Slavomir 
Popovici pentru filmul «Letopise- 
tul lui Hrib». 


lupta 
cu sabloanele 


ae 
Locul de munca, un loc comun? 


Imi permit să-mi aduc 

aminte că în urmă cu 25 

de ani, frezor fiind la 

mema «Timpuri Noi», ma du- 
ceam la muncă, la locul 

meu de muncă, tremu- 

rind. Nu voi spune că 

intii şi întii — de bucurie. Bucuria exista 
şi ea, venea și ea, ar fi inuman ca omul 
să muncească fără nici o bucurie, după 
cum e inuman să descrii truda — mai 
ales în socialism — ca o infinită coloană 
a zimbetului victorios. Eu tremuram, 
poate şi din cauza tinereții mele, la 
gindul că în hala aceea mare mă asteap- 
tă în fiecare zi un mister, un mister — 
să-i zicem cu cuvintele mele de azi, nu 
de atunci — al existenţei. În tramvaiul 1, 
cu care străbăteam Capitala pină la 
uzina de pe cheiul Dimbovitei, la răs- 
crucea curenților veniţi dinspre Abator 
şi dinspre tăbăcării, la dulap — unde-mi 
imbracam pantalonii necăiiti pe care 
bunică-mea se îndurase să mi-i dea, in- 
dignată că un nepot de-al ei a renunţat, 
după bacalaureat, la studii superioare — 
pe drumul dintre dulap și freza lui Dinu, 
tinăru-mi profesor care-mi cerea ca 
«plată» pentru ceea ce mă învăţa, să-i 
dau primele noţiuni de limbă franceză, 
verbele «avoi» si «être», «că cu astea 
se începe, nu?, nea Stelică» (prin nea 
Stelică, umorul lui denumea toate fiin- 


tele care nu-i erau rude...), pe tot acest 
traiect de afară pină inăuntru, in fata 
mașinii, eu mă simţeam pătruns de o 
mare gsi evidentă neliniște. Locul meu 
de muncă — admit că se exercita asu- 
pră-mi si acea idealizare proletcultista 
a epocii, dar in cazul acesta, nu-i văd 
păcatul — avea taine, avea cimp mag- 
netic, avea farmec, avea puncte cardi- 
nale, un parfum gsi un miros al lui, o 
proză și o poezie speciale, inconfunda- 
bile cu celelalte locuri ale vieţii mele, 
o aureolă în care se răsfringeau și cazna, 
şi grijile, si strigătele, şi necuviintele, 
şi bancurile, si generozitatile tuturor 
celor din jurul meu. Cind Dinu — mun- 
citor de o higienă impecabilă, că lu- 
mea-i și spunea: «bă, tu dac-ai munci 
şi-n cămaşă de mătase albă, tot albă 
ar raminel» — imi poruncea, la sfirsitul 
zilei de lucru: «nea Stelică, ia fă lună 
pe-aicil», curatam freza și meleagurile 
ei mai ceva decit o argintărie; după cum, 
pendinte de locul de muncă, încărcat 
cu nu mai puține valori afective, era 
«spălătorul», unde așteptam, modest și 
taciturn, ca meşterii bătrini să-mi facă 
loc, după ce s-au spălat, glumind și 
fluierind arii din operete și de pe ogor. 
Mă spălam atent si timid dar tot încor- 
dat, subjugat de experiența pe care o 
simțeam că-mi tatuase, in secret, ceafa, 
fruntea, subtiorile, trupul. 


Draga Olteanu, o actriță cu talent exploziv, garanție de succes 
în orice film, indiferent de întinderea şi registrul rolurilor. George 
Cornea, un operator experimentat — a semnat imaginea la «Dacii» 
şi «Balul de simbătă seara» printre altele. lată noul tandem scenarist- 
regizor al filmului nostru. Cine putea scrie cel mai bun rol pentru 
Draga Olteanu? Draga Olteanu, fireşte. Cine putea fi regizorul ideal 
al operatorului George Cornea? George Cornea, fireşte. Patima, 
filmul semnat de Draga Olteanu şi George Cornea, a fost prezentat 
cu deosebit succes la 15 decembrie, în premieră absolută, la Lugoj. 
pe locurile unde se desfăşoară povestea. (In fotografie, o scenă din 

film, cu Draga Olteanu şi Vasile Cosma) 


Mă tem de subiectivism, lupt sincer 
împotriva tendinței de a trage filmele 
la gustul, logica și cerințele mele ego- 
tiste, am oroare să-mi impun «vederea» 
mea oricărui autor, fie el și nedotat. 
Ca atare nu voi face caz că niciodată 
n-am întîlnit în filmele zilelor noastre 
(neuitată acea nuvelă a lui Sahia în 
care un proletar mizer se bucură whit- 
manian de forța şi strălucirea locomoti- 
vei pe care lucrează şi pe care e, totuși, 
exploatat...) un loc de muncă care să 
fie învăluit artistic de acea aură senti- 
mentală, nu lipsită de exaltare, scornită 
de experiența mea ferice din '50, pre- 
lungită si mai departe, pind în anii 
Bicazului, cind reporter de astă dată, 
zburam spre baraj cu gravă încintare 
şi adormeam, obsedat şi-n somn, de 
acele scene fantastice dinaintea tur- 
nării betonului pe rocă, clipele acelea 
cind se controla — cu mina, cu pal- 
mele, cu degetele! — cit e de curată 
stinca, după ce fusese spălată cu fur- 
tunul, cu cirpa, dacă nu cu batista, 
pentru a fi siguri că nici o impuritate 
nu va afecta aderenţa betonului la pia- 
tră. (Loc de muncă în care realul cădea 
de la sine în metaforă!) 


Deci, fără să apelez la memoria și 
egocentrismul meu, admitind caracterul 
lor cu totul particular, ce se poate ve- 


999 16 din filmele anului viitor se 
află de pe acum in producţie. Semne 
bune anul are. Anul 1976, fireşte. Să 
fie într-un ceas bun! 999 De bună 
voie și nesilită de nimeni, regizoarea 
Maria Callas-Dinescu revine pe pla- 
touri, tot sub egida Casei de filme 5. 
De astă dată cu un film polițist intitu- 
lat Bunicul si doi delincventi mi- 
nori după un scenariu de Petre 
Sălcudeanu. Deocamdată regizoarea 
îi caută pe cei doi interpreți ai de- 
lineventilor minori. li caută prin con- 
curs. 999 Încă o revenire, de data 
asta in rîndurile scenaristilor. Dra- 
maturgul Aurel Baranga și-a trans- 
format piesa «Travesti» in scenariu 
de film şi l-a încredinţat regizorului 
Mihai Constantinescu. Spre filmare. 
099 Filmu! Zodia leului a stabilit 
recordul de a reuni pe generic numele 
a 180 de actori. Pe locul doi, ca număr 
de interpreți folosiţi, se află Tufa 
de Veneția cu 104 actori. Toţi unul 
și unul. 999 Film de epocă. 800 de 

- costume şi vreo citeva mii de acce- 
sorii s-au folosit pentru filmul Zodia 
leului. Toate trecute prin fantezia și 
prin mina scenografului Helmuth Stir- 
mer si a pictoritei de costume Lidia 
Luludis. @@@ «Ecranul», gazeta de 
perete a studioului Buftea, anunţă că 
la Lyon s-a deschis un muzeu al fil- 
mului care va funcționa în casa în care 
fraţii Lumiere au realizat faimoasa lor 
invenţie pentru care astăzi atita lume 
pătimește. Se propune organizarea 


dea lesne în filmele noastre de actuali- 
tate (in schimb, unele documentare 
si chiar telejurnalul deţin minuni în 
acest domeniu) cind aparatul — între 
două discuţii în camere foarte taciturne 
ca expresivitate, între două sărutări, 
între două plimbări pe străzi de o stra- 
nie pustietate, între două probleme nu 
odată grave, de conştiinţă — «pică» 
lingă un strung, lingă un buldozer, lingă 
o macara, lingă o oaie sau într-un amfi- 
teatru? Acel loc unde se muncește — 
cu excepţii care nu răstoarnă, ci întă- 
resc regula general valabilă — are o 
functie strict informativă, ca o poză pe 
buletin, strict informaţională, prin care 
ni se comunică ce meserie are eroul. 
Locul acela nu are vrajă. Nu are puncte 
cardinale. Ca şi străzile, ca și natura 
(analizate în numerele precedente la 
rubrica noastră), locul de muncă e şi 
el un decor neutru la dramă sau o co- 
medie, unde nu apar complicaţii, in- 
trigi, hernii, infecţii, bătăi de cap, bătăi 
de inimă, dureri, declaraţii de dragoste, 
de ură, de uraaa — deși parcă mi-aduc 
aminte că am văzut pe undeva un acci- 
dent... (Explozia e un exemplu cu totul 
onorabil — dar știu eu dacă mai trebuie 
să sară chiar în aer un oraș, pentru a 
ajunge să dezvăluim normalul senti- 
ment de iubire pentru locul pe care 
trăieşti si asuzi?) 


Locul de muncă e un spaţiu pentru 
banalităţi spuse repede şi platitudini 
debitate și montate pe nerăsuflate. Spe- 
riată probabil de schematism — actiu- 
nea trece repede pe lingă un atelier, 
de parcă ar fi un loc blestemat, o ripă 
a dracului. Pe acolo, pe șantierul pro- 
priu-zis se consumă cuvinte reci, seci, 
surisuri schematice, fie triumfaliste, fie 
căznite de un efort în care se simte 
cale de-o poștă indicatia de regie. N-am 
văzut şi nici n-am auzit de vreo scenă 
memorabilă petrecută în vreun amfi- 
teatru, în vreo bibliotecă, sau măcar 
la un spălător de fabrică. Nici un actor 
român nu ne-a dat ceea ce critica nu- 
meste «o expresie de neuitat», mane- 
vrind manetele unui escavator, urcind 
o macara sau girbovindu-se la o plan- 
seta (cum ne-a dat călare sau spinte- 
cind, într-un film istoric...). Locul pro- 
cesului de muncă creatoare nu creează 
mai nimic pe pinză: nici tensiune, nici 
pasiune, nici aversiune — deși o aversă- 
două mai trec prin cadru ca să se arate 
că «nu e uşor». Locul de muncă nu 
inspiră, nu respiră. E o variantă neferi- 
cită a locului unde, cinematografic, nu 
se întimplă nimic. Locul de muncă, 
deocamdată, n-are măreție, n-are di- 
mensiune, n-are calități. Locul de muncă 
în filmele noastre, e deocamdată un 
loc comun. 


Radu COSAȘU 


telex Buftea | semne bune anul are... 


unui muzeu similar pentru filmul ro- 
mânesc. 999 Autorul «Morometilor» 
confirmă promisiunea făcută de a ră- 
mine colaborator constant al cinema- 
tografiei. Marele singuratic, scenariu 
după romanul omonim al lui Marin 
Preda, va intra in curind în producție 
in regia lui lulian Mihu. 999 Echipa 
filmului Tufă de Veneţia a stabilit 
performanța unică de a reuni pe pla- 
tou in aceeași zi, la aceeași oră, pentru 
un singur cadru, o sută de actori şi 
actrițe, de fapt, toată floarea teatrului 
şi filmului românesc. 999 Zodia leu- 
lui va avea o continuare. Se pregă- 
tește intrarea în producție a unui nou 
film semnat tot de Mihnea Gheorghiu, 
tot din ciclul «Neamul Comăneşteni- 
lor», intitulat Aici, în eternitate, evo- 
care patetică a luptelor duse pentru 
dobindirea independenţei de stat a 
României, din 1877. 999 Anul acesta 
au debutat ca scenariști, o actriță 
(Draga Olteanu-Matei) și un operator 
(George Cornea) care și-au reunit 
forțele și numele pe genericul filmului 
Patima Anul viitor va debuta ca sce- 
narist si un inginer de sunet, A. Sala- 
manian, co-scenarist împreună cu Ser- 
giu Nicolaescu la filmul Osinda, după 
romanul «Velerim şi Veler-Doamne» 
de Victor lon Popa. Interpretul rolu- 
lui principal va fi Amza Pellea. Sergiu 
Nicolaescu va fi regizor și, ca întot- 
deauna, și interpret. 


N.C. MUNTEANU