Revista Cinema/1963 — 1979/1974/Cinema_1974-1666897506__pages301-350

în direct 
din 
Karlovy Vary 


Odata la doi am (alternind cu 
Festivalul de la Moscova). 
prima jumătate a lunii iulie 
polarizează la Karlovy Vary 
atenția cineaștilor din lumea 
întreagă, dar și a iubitorilor 
de film din Cehoslovacia. 

Timp de 14 zile «pline», în sala hotelului 

«Pupp Moskva», au fost proiectate anul 

acesta, la cea de a 19-a ediţie a festivalului, 

32 de filme în competiţie, 18 filme (competi- 

tive și ele) în cadrul Simpozionului tinerelor 

cinematografii din Africa, Asia și America 

Latină și 31 de filme la secția informativă. 

Deci, 81 de lung-metraje într-un program 

de 4—5 vizionări zilnice. (Paralel, s-a desfă- 

șurat Tirgul de filme, unde producători din 
toate țările lumii au încercat să-și ciștige 
cumpărători. Profit de această paranteză 
ca să informez cititorii că și noi vom vedea 
în curînd «Cei trei mușchetari» ai lui Richard 

Lester, un mic cap de operă al genului de 

aventuri comico-grotesco-amoroase, ne- 

întrecut ca atmosferă franco-anglo-medie- 
vală, impresionant ca distribuție mondială) 


SERO A DE. EAO OA DaF. ia să 
indrăgostitii de după război 
BADENS Ele E APE SE. II ZDF 
Scrund cronica unui festival, poale cu ar 
trebui să pornesc de la palmaresul oficial. 
Imi voi permite, însă, să ajung la filmele 
alese de juriu în altă ordine decit în cea 
indicată de el. Pentru că în fiecare dintre 
noi, spectatorii, zace un cronicar de film 
care-şi are preferințele lui, argumentele lui. 

«Îndrăgostiții anului 1» de Jaroslav 
Balik, filmul prezentat de Cehoslovacia în 
concurs, este o poveste de dragoste nu ca 
celelalte, o iubire dintre un El și o Ea, o 
iubire înfiripată a doua zi după război, cind 
rănile sint încă deschise, cind rănile singe- 
rează încă. Războiul a însemnat pentru Ea 
patru ani de lagăr, patru ani în care fiecare 


G 


în direct 
din 
Roma 


Sintem doi oameni. Co 
legul meu de la România 
lilm, «care răspunde de 
Italia», și subsemnata 
Amindoi avem misiunea 
să vedem ultimele produc 
tii ale studiourilor itali 
ene — avem o listă de filme preselectate 
care întrece cifra de 40 — și să cumpărăm., 
în condiții economice stabilite de acasă, 
filme, dacă se poate capodopere, dacă nu, 
filme excepționale, în orice caz, filme foarte 
bune: conținut serios, orizont ideologic 
clar, decente dar, bineînțeles, atractioase, 
dacă se poate cu vedete. în orice caz 
filme care să se joace cu sala plină ca să 
facem planul de încasări și, poate, să-l 
depăşim. 

E august. Roma e aproape pustie. Pro- 
ducătorii sint în vacanță. Afară e o vară 
toridă. În sala de proiecție, la citeva etaje 
sub pămînt, un frig polar. Vedem cite şase- 
şapte filme pe zi, uneori opt — plăcută 
povară! Haide să mai încercăm! În fiecare 
dimineaţă așteptăm capodopera. În fiecare 
seară zicem: poate-o veni miine. Dar a 
doua zi ne năpădesc comediile cazone, 
melodramul populiste cu ciini 
minune, povești senzationale cu vedete de 
culoare, scene de Kung-Fu și scene cu 
Maja desnuda, extrem de desnuda, De-ar 
veni vreun «Cazul Mattei», dar cazul Mattei 
s-a închis. S-a deschis cazul Giordano 
Bruno cu destul de mult scandal. Vaticanul 


aventunle 


Un festival 


ı a adăugat o imagine de coșmar, în care 
hecare zi a şters pină și urma unui zimbet. 
Pentru EI, războiul a fost mai mult o perioadă 
de incomoditate materială. Pentru El răz- 
boiul devine prezent abia în prima zi de pace, 
pentru că iubind-o pe Ea,cea fără de suris 
va înțelege, va trăi şi va suferi toate ororile 
adinc întipărite în mintea și sufletul Ei 
«Indragostitii anului 1» a lost poale ce 
mai simplu film al festivalului, acea simpl! 
late a trăirilor adevărate, în care patosul 


și grandilocvența nu au ce căuta. Un film 
grav despre lucruri grave, spuse cu ima- 
ginile şi cuvintele discreției. Premiul de 
interpretare feminina actritei Marla Vancu 
rova, pentru rolul Helenei, a insemnat, de 
fapt, un omagiu adus filmului ṣi, prm el, 
ntreagh umanităti care a suferit de pe nima 
CEI: CA PD EEOAE E TETARA GGEIEI 
Acuzaln de dupa razboi 
MAONI Di Stie ii în APE E 7 TE DI E A 
une! natiuni ar ti trebuit sa 
utul himului lui Maximilian Schell (sce- 
nariul și regia), «Pietonul». La 65 de ani, 
in mare industriaș din Germania occiden- 
'ală este acuzat de o crimă odioasă săvirșită 
in timpul războiului: ca ofițer nazist, el a 
comandat uciderea copiilor dintr-un sat 
grecesc, aflat sub ocupație. Acelaşi mare 
industriaș, azi, in aceste zile de cumpănă, 
işi ucide, fără voie, fiul cel mare (Maximilian 
Schell), într-un accident de automobil. 
Cauza: o dispută violentă, în maşină, în 
timpul căreia fiul își acuză tatăl de a fi fost 
cindva nazist. Pentru bătrinul industriaș, 
remușcările vor fi acum duble. Remuşcarea 
u 30 de anı in urma cop 
altora. Remuşcarea de a-şi fi ucis acum 
propriul copil, dar... tot din cauză că, atunci 
cu 30 de ani in urmă, ucisese copiii altora. 


de a Îi ucis alúnci 


lubirea, ca unic sens al existenței umane 
(«Romanța îndrăgostiților») 


Ultimul De Sica: o melodramă în dantele 1900 


Industriaşul este chemat să dea socoteală 


opiniei publice. Pe ecranul televizorului 
avocatul apărării și avocatul acuzării se 
infruntă. Apărarea: — Cine poartă vina 
crimei făptuită de industriaș acum 30 de 
ani? Acuzarea: — El şi numai el! Apăra- 
rea: — Cine poartă vina crimelor săvirsile 
Acuzarea: Toti ace germani 
care le-au acceptat. Apărarea: Cine 


poartă pe umeri răspunderea acelei crime 
numită război? Acuzarea: — Răspundeti 
dumneavoastră, oameni! 

Acasă la industriaș: — «Ce vină port eu?» 
intreabă fiul cel mic «M-am mat să 
hu copilul unei Germanii veşnic n te.» 
Final deschis. 


DOTE r E EAEE E 
Acuzatorii din timp de pace 
CAET EEEE EOL OE 

O tinără calabreză se mută cu toată fanuha 
la Milano. În urma unui accident de munca. 
soțul ei nu mai poate lucra. Clara se vede 
astfel nevoită să-și hrănească singură părin- 
tii, copiii şi bărbatul, dintr-o leată de munci- 
toare necalificată. Rezultat: Clara leșină 
la fabrică, este dusă la dispensar și acolo 
se constată că e bolnavă de plămini. Medicul 
ii dă un bilet de tratament într-o stațiune de 
munte. Aici începe vacanţa scurtă a Clarei 
şi filmul lui Vittorio De Sica, «Scurtă 
vacanță». 

De fapt,este vorba de o «scurtă întilnire» 
a Clarei cu propria ei ființă, abrutizată de 


muzenie. O scurta intinne cu ctupun tei 1pe 
care-l privește, in stirșit, intr-o oglindă), cu 
mintea și spiritul ei (avind timp abia 
acum să citească o carte), cu sufle- 
tul ei (descoperind că se poate indră- 
gosti: «Cind nu ai ce minca şi nu 


şti ce să le dai alor tăi de mincare 
nu ai timp de dragoste») Dar ca 
regăsească ființa, chipul, mintea și sulletul, 
Clarei îi trebuiesc citeva săptămini. Şi cind 
va începe să învețe să trăiască, medicul va 
hotărî că s-a vindecat și poate pleca acasă 
unde «trebuie însă să muncești mai puțin 
şi să te odihnești mai mult». Îmbrăcată într-o 
haină călduroasă, pe care o primise în dar 
de la o prietenă bogată din sanatoriu, Clara 
va lua trenul spre mizeria de acasă, spre 
munca istovitoare din fabrică, spre Milano, 
«oraşul banului». Spre propria ei distrugere. 
Vittorio De Sica a folosit gesturile abia schi- 
tate, surisurile doar bănuite, lacrimile stri- 
vite între gene, pentru a face, cu sensibili- 
tate și romantism, un film de un violent 
protest social și uman. «Scurtă vacanţă» 
a luat primul din cele patru premii principale 
(alături de «Arbori fără rădăcini» (Bulga- 
ria), «Aveţi cuvintul» (Cuba) şi «Conrack» 
(S.U.A.). În rolul Clarei, desăvirșită, Florin 


iii Bolhan. Rodica LIPATTI 
(Continuare in pag. 30) 


sa-si 


p-a fost la început de acord cu realizarea 
unui asemenea film, film care-i punea 
istoria într-o lumină puțin favorabilă. Dar, 
pînă la sfîrşit, filmul s-a făcut şi Gian-Maria 
Volonte este într-adevăr extraordinar în 
rolul celui care se pregătește să urce rugul. 
Vedem 42 de filme, dar aproape niciunul 
nu aparține marilor regizori ai Italiei, pen- 
tru că aproape niciunul nu şi-a terminat incă 
filmul. Antonioni mai are ceva de adăugat 
la ultimul film, «Reporter special», care are 
ca vedetă un tinăr dar foarte mare re- 
gizor american, pe Nicholson. Visconti şi-a 
dat peste cap programul propus pentru 
noul său film, «Portret într-un interior» — 
el iși poate permite pentru că e Visconti 
şi orice producător,care acceptă să lucreze 
cu el, » n prețul de cost salturile de 
umoare ale acestui titan, conte prin naştere 
și comunist prin convingeri politice. 
Excepţie de la regulă face «Amarcord». 
Dar filmul a ieșit, se știe, de citeva luni. 
El a fost prezentat la Festivalul de la Cannes 
și la tirgul internaţional din Brno. Şi cum 
am presimțirea că nu peste multă vreme va 
fi prezentat pe ecranele noastre — dar nu 
numai pentru asta — citeva cuvinte sint 
obligatorii. In primul rind, filmul este ceea 
ce se cheamă «un Fellini». Povestirea nu 
are prea mare importanță. Actorii — nici 
ei, de aceea genericele lui Fellini nu cu- 
prind decit rar, foarte rar, cite un cap de 
afiș. Important pentru Fellini nu este vede- 
ta, ci figuraţia, tipurile pe care trebuie să 
le conţină imaginea, conturul unui individ 
Și cum se spune, cu un termen foarte puțin 
academic, «moaca» lui. El e regizorul care 
a înnobilat ideea de figuratie. Din umbre 
mișcătoare, din figuranti care se invirtesc 
in cadru ca să-l umple, ca să-i dea o viată 
aparentă, el a făcut viata însăşi. Actiunea 
se uită, subiectele se destramă de-a lungul 
anilor, dar prin timp vin spre noi chipurile 
lui, chipurile felliniene: femeile lui opulente. 
bătrinii lui cu gura știrbă, tinerii lui cu mus- 
tăcioară, irezistibilele lui babe aco- 
perite cu negru, clovnii lui trişti, nesfirșit 
de trişti. Titlul filmului, «Amârcord» — 
înseamnă în dialectul provinciei sale natale: 
«imi aduc aminte». Asta vrea si Fellini. 
Să-și aducă aminte. să-si aducă aminte 
Ecaterina OPROIU 
(Continuare in pag. 30) 


27 


Jean Gabin: 


N Ştiu că nu vei ști niciodată. După 
«Verdict» care a fost «ultimul meu film», 
dar pentru a cita oară «ultimul»? Jean 
Gabin a înregistrat primul său disc. Dar a 
ezitat multă vreme, pentru că el are 70 de 
ani şi pentru că au trecut 50 de ani de la 
debutul său în lumea cintecului, pe care 
apoi a abandonat-o pentru cea a filmului. 
A fost o dragoste regăsită, în cinstea 
căreia Loup Dabadie a scris un text 
special, intitulat «Ştiu că nu vei şti nicio- 
dată». A fost o dragoste regăsită, pentru 
că el, bătrinul tînăr de 70 de ani, a venit la 
studioul de imprimare cu cinci minute 
înainte și cu textul învățat pe dinafară, 
iar ceea ce trebuia să fie o repetiție a 
devenit,după două ore, înregistrare defi- 
nitivă. Pentru că Domnul filmului francez 
e mereu un mare domn al meseriei lui. 


m Film și literatură. Trei dintre cele 
mai bune cărți ale lui Alexei Tolstoi vor fi 
ecranizate în studiourile sovietice: Ser- 
ghei Gherasimov lucrează la adaptarea 
romanului istoric «Petru I»; Grigori Ciuh- 
rai a început filmările la «Aelita», după 
romanul ştiinţifico-fantastic cu același ti 
tlu dedicat explorării planetei Marte; Leo- 
nid Kyvinihidze va realiza filmul în patı 
serii «Falimentul inginerului Garin», 
după un alt roman științifico-fantastic, 
«Hiperboloidul inginerului Garin». 


N Un vis împlinit. Drepturile de ecra- 
nizare ale cărții «Copiii lui Sanchez» de 
Oscar Lewis au fost achiziționate de 
Anthony Quinn. Astfel, marele actor 
îşi va împlini un vis mai vechi, realizarea 
unui film despre Pancho Villa, figură 
marcantă a istoriei mexicane. Dată fiind 
ascendenţa lui indo-mexicană, dar și ma- 
rele său talent de a întruchipa personaje 
de pe toate meridianele («Zorba grecul», 
«Secretul de la Santa Vittoria», etc), va 
reuși probabil și de astă dată. 


m Un hippy shakespearean. În noua 
variantă cinematografică a tragediei ma- 
relui Will, «Othello», semnată de Patrick 
Macgwen, acțiunea se petrece la Rio 


Grande (New Mexico). Othello este un' 


vagabond hippy care se dedică izbăvirii 
din păcate a arieraților mintali, iar Desde- 
mona este o fată din cale afară de modernă. 
Revista «Films and filming»: «Cind, în 
cele din urmă, Desdemona moare, in 
sală lumea răsuflă ușurată. Ne-am mirat 
chiar că oamenii n-au izbucnit în hohote 
de ris»... Dacă n-ar fi fost celebra batistă... 


W Ca pasărea Phoenix. Pagube de 
peste cinci milioane dolari în urma violen- 
tului incendiu care a distrus o parte din 
studiourile hollywoodiene ale lui Samuel 
Goldwyn. Tehnicienii şi actorii care se 
aflau pe platouri, printre care Steve Mc- 
Queen și Ali Mac Graw, s-au salvat în 
ultima clipă. «Munca va continua pe pla- 
tourile care n-au ars», a declarat a doua zi 
directorul Jack Foreman. Și, efectiv,48 de 
ore mai tirziu, se filma de zor la două 
seriale de televiziune. Şi, a precizat domnul 
Foreman, într-un an studiourile Samuel 
Goldwyn vor fi în întregime reconstruite. 
Dar nu din propria lor cenușă, ci din ceea 
ce mai pică de la televiziune.. 


28 


o dragoste regăsită 


m Centenar  Gâthe. Studiourile 
DEFA din R.D. Germană pregătesc ecra- 
nizarea uneia din cărțile lui Thomas Mann 
romanul Lotte la Weimar, dedicat perso- 
nalităţii lui Gâthe și apărut în 1939. Pen 
tru rolul titular, al Charlottei von Stein, 
realizatorii o au în vedere pe cunoscuta 
actriță vest-germană Lilli Palmer. 


m Faliment? Marele Jacques Tati, 
părintele neuitatului domn Hulot, obligat 
să facă bilanţul în urma eșecului comer- 
cial al ultimelor sale filme, s-a văzut pus în 
situația de a vinde negativele filmelor 
sale pentru a-și putea plăti datoriile. În 
ultimul minut, vinzarea a fost aminată, 
căci prietenii vor încerca să evite această 
ultimă dezamăgire pe care bunul și me- 
lancolicul Hulot n-ar fi meritat-o. 


i Un bărbat și o femeie în sălbăticie. 
Un fermier american nu prea manierat 
poate să-și găsească fericirea alături de o 
europeană civilizată, blindă şi rafinată? 
Dar viceversa? Se poate. Și aşa, și altfel. 
Cam asta e problema pe care o pune Jan 
Troell în filmul «Zandy's Bride». Şi o 
rezolvă cu brio doi actori de zile mari, 


O mireasă pentru un 
cow = boy (Liv Ullmann) 


Gene Hackman şi Liv Ullmann, intr-o 
poveste de dragoste din vestul foarte 
indepărtat. 


m Documentar. În urmă cú ani, docu- 
mentaristul Joris Ivens a realizat un 
film despre China. Actualmente, cineastul 
lucrează la un alt film documentar de lung 
metraj despre China de astăzi. Din cei 
80.000 metri de peliculă trasă timp de 18 
luni, Joris Ivens va realiza pînă la toamnă 
două filme de cite două ore și jumătate 
fiecare. 


m Michel Piccoli va juca alături de 
Ugo Tognazzi în filmul lui Peter Fleisch- 
mann, «Lacuna», care va fi turnat în 
Grecia. Piccoli va fi un polițist. După care 
neobositul actor va fi interpretul lui Jean- 
Louis Buñuel (fiul celebrului Luis Buñuel! 
în filmul «Leonor», o poveste fantastică 
din evul mediu. Se pare că parteneră îi 
va fi Liv Ulilmann. 


W Distincție. La cel de al nouălea 
Festival internaţional de la Chicago, filmul 
sovietic «Pescărușul», realizat de luli 
Karassik,a obținut o statuetă de argint 
pentru cea mai bună interpretare a unui 
text clasic și pentru ansamblul interpre- 
tărilor actoricești. Premiul a fost înminat 
actorilor luri lakovlev și Liudmila Save- 
lieva, oaspeți ai festivalului și interpreți 
în filmul premiat. 


m Praga de aur. Polonia şi Cehoslo- 
vacia și-au împărțit laurii celui de al 
unsprezecelea festival al televiziunii de la 
Praga. Polonezii cu «Miine», o operă în 
trei personaje, la categoria «emisiuni mu- 
zicale», iar cehii, la categoria «emisiuni 
dramatice», cu Rafan, care relatează 
eforturile unui grup de tineri veterinari 
pentru combaterea pagubelor provocate 
de o epizootie. 


m Colecţionar. De ani de zile, fran- 
cezul Simon Dargols colecționează în 
exclusivitate toate materialele care au 
vreo legătură cu Charlie Chaplin. El 
posedă mii de fotografii, sute de poster-uri, 
bibelouri, jucării, brelocuri, etc., dintre 
care multe datează din anii '20. Cea mai 
impresionantă piesă o constituie seria de 
şase volume, cu foi volante (pentru a 
putea intercala noile achiziţii), de formatul 
unui ziar, pe care sint lipite tăieturi din 
presă. Şi fiecare din cele şase cărți con- 
ține în medie 400 de pagini. E fantastic 
cîtă lume a mincat o piine de pe urma 
nemuritorului Charlot... 


m Cititorii de ziare și filmul. O an- 
chetă ciudată, dar nu lipsită de interes, 
pentru cititorii unor anumite ziare fran- 
ceze. La banala întrebare «ați fost la 
cinema în ultimele şapte zile?», au răs- 
puns afirmativ 25,5% din cititorii ziarului 
«Le Monde». Au urmat în ordine, cu pro- 
cente mai mici, cititorii ziarelor «France 
soir», «Le Figaro», «Le Parisien libere». 
Ancheta pare a fi interesantă pentru stabi- 
lirea portretului socio-cultural al specta- 
torului de cinema... și cititor de ziare. 


N A la «Grand Hotelv.«Viitorul meu 
film se intitulează, deocamdată, «Nash- 
ville», a declarat Robert Altman. Va fi un 
tel de studiu despre viaţa și cultura ora 
șului Nashville (Tennessee — S.U.A), 

are este un adevărat microcosmos muzi: 

al. Ca şi celebrul New Orleans, Nashville 
este plin de legende despre rock și folk- 
music. Filmul nu va avea o intrigă anume. 
Va fi ceva cam ca «Grand Hotel», cu o 
galerie de personaje ale căror destine se 
întretaie». 


m Flăcări și film. Un incendiu nepre- 
văzut, neprevăzut nici în scenariu, într-o 
mare sală de bal unde se filma un... mare 
bal, secvență amplă din viitorul film al lui 
Ken Russel, «Tommy». Focul a izbucnit 
de la un ambalaj de plastic. Pagube mate- 
riale destul de mari, dar nici o victimă. 
În clipa declanșării incendiului,toată echi- 
pa, vreo două sute de oameni, a rupt-o la 
fugă și s-a aruncat în valurile mării. 


m Gag. Pe vremea cind mai trăia, 
domnul Samuel Goldwyn a fost întrebat 
de secretara personală: «Mr. Goldwyn, 
putem distruge arhivele din 1930?» «Evi- 
dent, draga mea, a răspuns bătrinul, dar 
nu uita să faci copii după ea»... 


m Să ridem cu... Sub conducerea 
regizorilor Eldar Riazanov, Leonid Gai- 
dai şi Ghiorghi Danelia la Mostilm a 
tost înființată o grupă de creaţie care se 
va dedica în exclusivitate comediilor cine- 
matoarafice. Danelia a şi dat primul tur 
de manivelă la filmul Afonia, o satiră a 
arivismului mic-burghez. 


m Cărţi de film în lume. Au apărut: 
Federico Fellini — «Amârcord» («decu- 
pajul complet al filmului cu un comentariu 
al regizorului»); Jean Epstein — «Scrieri 
despre cinema» («biblia tinerilor cineaști 
din generaţia viitoare»); Christian Zimmer 
— «Cinematograf și politică»; Claude 
Beylie — «Marcel Pagnol» («prima lu- 
crare care-l situează pe cunoscutul scri- 
itor în locul pe care-l merita în lumea 
filmului»). 


luri lakovlev şi Ludmila Savelieva 
recunoaştere internațională 


m Dicţionar italian. Regizorul Dino 
Risi a găsit la pagina faptului divers din- 
tr-un ziar povestea unui napolitan care, 
profitind de o intervenţie medicală benig- 
nă, a furat portofelul chirurgului care-l 
opera. Fapt semnificativ. Un posibil su- 
biect de film... Cine să fie interpretul? 
Probabil unui din cunoscuţii actori ita- 
lieni. lată ce crede Risi despre cîțiva din- 
tre ei: 

Vittorio Gassman: «Face pași prea 
mari pentru picioarele lui. La el e mai 
important să pară decit să fie». 

Alberto Sordi: «Un roman fără pudoa- 
re şişcontrar oricăror așteptări, un italian 
care nu-și iubește mama. Vorbeşte prea 
mult despre femei, dar nici în asta nu e 
cine ştie ce de capul lui. Reprezintă ita- 
lianul de mijloc care s-a îmbogăţit prin 
tertipuri. Aşteaptă totuşi să i se acorde 
încredere şi stimă». 

Ugo Tognazzi: «E interpretul plăcerii 
de a trăi, al sindrofiei, și pe deasupra 
simbolizează regiunea cea mai cordială 
şi mai bine administrată din Italia — Par- 
ma şi Romagna». 

Nino Manfredi: «Un roman venit de la 
țară, indispensabil pentru orice rol în care 
prudenţa și simțul nuanţei sînt obligatorii». 

Marcello Mastroianni: «Asta e băiatul 


Un răsfățat al filmului italian 
(Marcello Mastroianni) 


mamii, de treabă, simpluţ și pe placul 
femeilor coapte. E copilul răsfățat al micii 
burghezii italiene.» 


m Culmea politeţei. «Nimic nu e mai 
revoltător pentru bunul meu simţ ca un 
asasin în stare să omoare pe oricine, 
chiar și oameni cărora nu le-a fost pre- 
zentat) — a declarat Alfred Hitchcock 
(74 ani), în cursul unei gale dată în onoa- 
rea sa. 


m Oameni în revoluție. Studiourile 
Mosfilm, în colaborare cu studiourile Defa, 
au realizat filmul «Orașe și ani», în regia 
lui Aleksandr Zarki. Eroii sint un student 
rus și un pictor german ale căror destine 
se întilnesc în timpul Marii Revoluții din 
Octombrie. Scenariul este inspirat de 
cartea cu același titlu a lui Konstantin 
Fedin. Distribuţia este internaţională: Igor 


N 


Barbara Brylska: intr-un poem 
romantic despre revoluiu 


Starighin (URSS), Barbara Brylska (Polo- 
nia), Winifried Glatzeder (R.D.G.). 


N Un tînăr despre tineri. Filmul de 
debut al regizorului ceh Jaromir Borek 
se intitulează «Puicuţele și Kral». «Pui- 
cuțele» sint prea multele fete dintr-un 
centru al industriei textile. lar Kral e 
unul din prea puținii băieți din același 
orăşel. Pe fondul vieţi monotone a urbei, 
cînd şi cînd întreruptă de nebunești curse 
de motociclete sau de baluri de pomină 
cu două muzici două, între Kral și una din 
«puicuțe» se înfiripă o poveste de dra- 
goste. Acest film care tratează, cu aplomb 
şi fără a moraliza, acute probleme etice și 
sociale ale tineretului ceh, a fost premiat la 
Festivalul filmului pentru tineret de la 
Trutnov. 


m Limbaj critic. Revista «Ecran '74» 
are un sistem foarte concis şi cit se poate 
de elocvent de a caracteriza anumite 
filme ieşite în premieră la Paris. Astfel, 
cutare tilm este «spaghetti-western», iar 
un altul e «o salată vizuală». Cit despre 
filmele sexy, acestea sînt expediate 
prompt. În franțuzește: «choucroute» (var- 
ză acră și tocată), în englezeşte: «hot-dog» 
(cîrnăciori calzi), «steak-frites» (friptură 
cu cartofi prăjiți),in anglo-italiană: «steak- 
spaghetti» ș.a.m.d.! La așa filme, așa 
limbaj! 


m Urechi. Povestea a doi actori șo- 
meri care se trezesc fără voia lor transfor 
maţi în detectivi, de unde o serie de în 
curcături amuzante, face obiectul filmu- 
lui lui Raul Andre, intitulat «Şi cu ure- 
chile ce știți să faceți?» ...În replică pro 
babil, un alt regizor, Eddy Matalon, iși va 
intitula filmul «Şi cu urechile ce-ați 
făcut?»,satiră despre moravurile și năra- 
vurile din lumea filmului. Eroii vor fi doi 
tineri care vor neapărat să facă film, dar 
singurul producător care se interesează 
de ei are o idee fixă: să facă un film sexy 
despre loana d'Arc!! 


m Publicitate. O comedie satirică fe- 
roce despre lumea și mijloacele publicității 
va realiza Christian Gion. Odată cu 
anunțarea distribuţiei (Bernard Blier, 
Jean-Pierre Léaud, Robert Castel, 
Michel Serrault) a și început o abilă 
campanie publicitară pentru lansarea fil- 
mului. Pentru că e nevoie de publicitate. 
Nu numai pentru a fi combătută. 


m Fericire? După o poveste de dra- 
goste care părea a fi sortită veșniciei, 
Richard Burton și Liz Taylor s-au întîlnit 
pentru ultima oară la tribunal. Acum 
fiecare işi caută fericirea... în muncă. Ea 
va juca în filmele «În principal un iubit», 
«Mere şi portocale» și «Urmăritorul», iar 
el în «Primejdie dublă», «Mintuirea» și 
«Sub vulcan». 


m Steaua succesului. Cu rolurile Liza 
(«Un cuib de nobili») şi Sonia («Unchiul 
Vania»), actrița Irina Kupcenko s-a 
impus definitiv în fața publicului sovietic 
Și mai ales în fața realizatorilor. Drept care 
e din ce în ce mai des solicitată pe platouri. 
Actualmente filmează pentru studioul 
Lenfilm în «Steaua fericirii», în regia lui 
Vladimir Motil. De astădată interpretează 
rolul Ekaterinei Trubețkaia, soție de de- 
cembrist. 


m Mirajul scenei. Cu un spectacol de 
music-hall, «Miss Moffatt», Bette Davis 
revine în lumea teatrului. Spectacolul va 


Bette Davis: dacă toată lumea 
ride, cîntă şi dansează... 


fi, de fapt, reluarea pe scenă a unui film 
mai vechi «The corn is green» (griul este 
crud), interpretat demult tot de Bette 
Davis. Atita numai că marea actriță are 
acum 66 de ani. Ceea ce n-o va împiedica 
să danseze și să cinte ca în bunele vremuri 
de odinioară. 


N incoruptibilii. De ce nu și francezii? 
Ei bine, întrebările au primit răspunsul 
cel mai potrivit. Franţa are și ea serialul 
ei, cu incoruptibilii ei. Nici mai mulţi nici 
mai puțini de 22 de polițiști speciali de pe 
vremea lui Clemenceau, toți activind în 
Brigăzile tigrului. Și-i hăituiesc pe cri- 
minali în bătrinele mașini Renault, astăzi 
din nou la modă, dar care la acea vreme 
abia începuseră să ia locul cailor în 
arsenalul prefecturilor. 


N inimi de aur. Pentru filmul «Palma», 
regizorul Claude Pinoteau a reușit să al 
cătuiască o distribuție de prima mînă: 
Lino Ventura, Annie Girardot, Nicole 
Courcel şi Yves Robert. «Toţi protago 
niştii mei, zice regizorul, au defecte de 
caracter. Dar toţi au inimi de aur ».Bravo! 
De cite carate? 


m Persoane și personaje. lată cum 
caracterizează revista «L'Express» filmul 


unui tînăr cineast: «Există personaje și 
persoane. Simone Signoret e un perso- 
naj, în timp ce Edwige Feuillăre este o 
persoană. Ambele joacă în «Carnea orhi- 
deei», primul film al lui Patrice Chereau, 
cunoscut ca regizor de teatru care-i o 
persoană, în timp ce James Hadley Chase, 
autorul romanului, este un personaj. Care 
e diferența? Despre personaje aflăm tot 
în trei sferturi de oră. Personajele pot să 
vorbească trei săptămîni fără să mărturi- 
sească nimic. Cuvintul lor pluteşte la 
suprafața lucrurilor şi oamenilor». În film 
mai apar Alida Valli, Valentina Cortese, 
Charlotte Rampling. Persoane sau per- 
sonaje? Rămine de văzut. 


m Scopuri înalte. Pentru gloria și 
succesul turismului francez, Brigitte Bar- 
dot a acceptat să apară într-un film publi- 
citar care-i invită pe americani să se 


Brigitte Bardot: publicitate, 
dar nu pentru publicitate 


bucure de farmecele Franţei. «Acesta e 
primul meu film publicitar. Şi nu voi face 
niciodată altele pentru nimeni, decit pen- 
tru preşedinte și pentru Franţa!» 


W Ultimul film. În studiourile din Odesa 
s-au terminat filmările la «Ultima afacere 
a comisarului Berlach», după povestirea 
lui Friederich Durrenmatt. Este din păcate 
și ultima apariţie a lui Nikolai Simonov 
interpretul comisarului Berlach. După cum 
se ştie, reputatul actor sovietic a încetat 
din viaţă recent. 


N «O trilogie». Cineaştii ucraineni au 
terminat prima parte dintr-o trilogie inti- 
tulată «Legenda lui Kovkap». Va fi re- 
creată figura partizanului Kovkap care a 
condus lupta subterană împotriva inva- 
datorilor naziști. Primul film are un titlu 
simbolic — «Clopotul». La chemarea clo- 
potului se string oamenii în momentele 
de restriște. 


N Vrăjile rock'n'roll-ului. Regizorul 
Ken Russell pune în scenă o operă rock 
— «Tommy» — care a apărut mai întîi pe 
disc în interpretarea formaţiei pop «The 
Who». Filmul povestește întimplările unui 
băiat surd, mut și orb care-și recapătă 
miraculos aceste daruri ale vieţii, redes- 
coperind marele ei spectacol sonor şi 
vizual. «Cred că e cea mai bună operă 
de la război încoace. Îi va face pe specta- 
tori să se simtă mai buni. E o operă care 
înseamnă Comunicare» — spune regizo- 
rul Ken Russell care s-a specializat în 
filmele cu sau despre muzică. Sint cunos- 
cute biografiile compozitorilor Ceaikovski 
și Mahler, filmate de el. 


Rubrica „Cinerama“ 
este redactată 


de N.C. MUNTEANU 


E Filiera nr. 2. John Frankenheimer 
(«Călăreţii», «Marele premiu», «Am încăl- 
cat legea») pregătește o urmare a acţiunii 
palpitante din filmul «Filiera». Gene Hack- 
man își va păstra rolul principal, avindu-l 
ca adversar, de data aceasta, pe Alain 
Delon. 


MW Colaborare statornică. De cind a 
adaptat pentru ecran «Viaţă sportivă»,, 
care era primul roman al tînărului scriitor 
și dramaturg David Storey, regizorul Lind- 
say Anderson a pus în scenă toate piesele 
de teatru — şase la număr — scrise de 
acesta. În momentul de față Lindsay An- 
derson filmează «Life Class» («Viaţă de 
clasă»), tot după un scenariu de David 
Storey. 


N Regizor și interpret. În America de 
Sud, Alberto Sordi regizează filmul «Un- 
de-i război, acolo-i și speranță», a cărui 
vedetă este ...Alberto Sordi. Filmul va fi 
o satiră la adresa războiului. Poate regi- 
zorul Sordi își va aminti de rolul actorului 
Sordi din acea magistrală lecţie de cinema 
satiric care era «Marele război» de Moni- 
celli. 


W Fără titlu. La studiourile M.G.M. se 
află în lucru un film bazat pe un scenariu 
original de Earl Mac Rauch,al cărui subiect 
este povestea unui om care-și finanţează 
şi-şi pune în practică visul despre o feri- 
cire americană bazată pe bogăţie și res- 
pectabilitate, comiţind un lung șir de fără- 
de-legi și crime. Titlul n-a fost încă fixat. 
Trebuie găsit ceva pe aproape de pro- 
verbul «scopul scuză mijloacele». 


m Film în film. Dramaturgul englez 
Harold Pinter adaptează pentru ecran 
romanul lui Scott Fitzgerald, «The last 
Tycoon» («Ultimul magnat»), în regia lui 
Mike Nichols. Subiectul: Hollywood-ul a- 
nilor '20—'30 cu toate excesele și ameţi- 
torul lui carusel de staruri şi milioane. 


m Muhammad Clay. John Huston, 
care de curînd a fost prezent pe ecranele 
noastre cu un film despre box şi boxeri 
(«Paradisul»), va pune in scenă impre 
ună cu scenaristul Budd Schulberg, un 
film care-l va avea ca interpret pe însuși 
Cassius Clay. Marele campion și-a dat 
consimţămiîntul. 


m O veselă revenire. După o lungă 
absenţă din filme, ca și din culisele lumii 
spectacolelor, Shirley Mac Laine şi-a făcut 
reapariţia la 40 de ani, cîntînd și dansînd 
într-un mare local din Las Vegas. În ritmul 
a două spectacole pe seară, Shirley Mac 
Laine afirmă că nu s-a distrat niciodată 
mai grozav. Lucru pe care îl confirmă şi 
spectatorii cuceriți de verva şi de farmecul 
actriței. 


Sub semnul dansului 
(Shirley Mac Laine) 


29 


| Fantome de vinzare | 


(Urmare din pag. 26) 


galerie năpădită de ape, un grup de oa- 
meni îngropaţi încearcă să se salveze, 
suind treptele unei scări de incendiu. 
Printre interpreţi, Charlton Heston, Geor- 
ge Kennedy, Geneviăve Bujold. Scena se 
repetă de 3—4 ori inainte de comanda 
«motor». La filmare asistă şi Ava Gardner. 
O abordez, spunindu-i in loc de introdu- 
cere că are mulți admiratori în rindurile 
publicului din România. Imi mulțumește 
şi își exprimă dorința de a ne vizita țara. 

— Ştiţi, eu locuiesc acum la Londra. 
Acum cîțiva ani, aici, la Los Angeles, 
eram la mine acasă și am foarte mulți 
prieteni. Chiar acum 3—4 zile a venit 
să mă ia de la filmare Jim Erwin (cred 
că ştiţi cine e, cosmonautul, al cinci- 
lea, nu, al șaselea care a fost pe lună). 
Pare neverosimil, dar s-a speriat, a 
fost literalmente îngrozit. Tocmai se 


le știți, din material plastic, dar iluzia 


Un festival „de idei“ 


(Urmare din pag. 27) 


Premiul publicului 


În cea de a doua seară a festivalului. a 
fost prezentat «Un comisar acuză». Dacă 
acest film s-a încadrat mai puțin în tema- 


Nostalgia debutului — iată sentimentul 
care ne încearcă de fiecare dată cind 
ne reintilnim la Cinematecă cu filmele a- 
cestui atit de contradictoriu cineast care 
este Roman Polanski. Se întimplă rar, 
foarte rar, ca filmul de început al unui re- 


gizor să fie nu numai dovada unei surprinzătoare pre- 
cocități cinematografice, ci tocmai opera-etalon a in- 
tregii sale filmografii. E cazul, cred, al acestui admira- 
bil «Cuţit în apă» al debutantului de odinioară, film a 
cărui amintire revine parcă tot mai stăruitor în memoria 
noastră pe măsură ce ne îndepărtăm de el împreună cu 
autorul său. Sigur, Polanski nu e cituşi de puţin un ci- 
neast oarecare. Sigur, nici «Repulsie», nici «Fundătu- 
ra», nici «Balul vampirilor», nici chiar «Macbeth», nu 
sint filme oarecare. Dar tot atit de evident este şi faptul 
că orictte ar fi calitățile acestor pelicule ulterioare «Cu- 
titului în apă» — și sint, fireşte, suficiente — niciuna nu 
reuşește să confirme, la nivelul debutului, talentul de 
excepție al aceluia care se anunţa, cindva, drept unul 
din marii cineaști ai timpului nostru. Afirmaţie riscantă, 
poate, în limitele unei cronici de «Cinematecă». Pentru 
a o dovedi, ştiu, e nevoie nu de o filă, ci de un studiu 
comparativ, la obiect, cu argumente. Ce vreau însă să 
mărturisesc aici, e doar atît nostalgia personală după 
filmul acela grozav, profund, limpede ca un cristal, 
filmul acela adevărat despre lucruri adevărate, filmul 
acela trist despre lucruri triste, filmul acela cu trei per- 
sonaje într-o barcă, pe un lac, într-o duminică ploioasă, 
filmul acela în care nu se întimplă aparent nimic, nimic 
ca în filme, dar se întîmplă totul ca în viaţă. Filmul acela 
se numeşte «Cuţitul în apă». 


e perfectă Şi dacă unul ca Jim Erwin 
a fost atit de șocat, vă imaginați ce 
tensiune o să provoace filmul în sala 
de cinematograf? 

— Am observat că oamenii, la Los 
Angeles, trăiesc încă sub impresia cutre- 
murului din 1971 și sint terorizați de ideea 
că se poate repeta. Nu credeți deci că 
filmul va avea rezonanța unui «film de 
groază»? 

— Nu ştiu... Nu cred... Nu m-am gin- 
dit V-am mai spus, locuiesc la Londra 
acum — zimbește Ava Gardner, care, 
chiar așa cum îi cere rolul, îmbrăcată in- 
tr-o rochie pătată și zdrențuită, pare la 
fel de impunătoare și sculpturală cum o 
știam din filmele văzute. Nu, nu cred, 
repetă ea. Va fi bine primit, căci e 
vorba de oameni, de drame adevărate, 
indiferent de împrejurarea care le de- 
clanșează. 

— Ce părere aveţi despre «Cutremu- 
rul»? — îl întreb pe Charlton Heston 
care, aflindu-se aproape permanent în 
obiectiv, devine accesibil abia la sfirși- 
tul programului de filmare. 

— Nu aș fi acceptat un scenariu 
care nu mă atrage. Am jucat de trei 
ori rolul unor șefi de stat, am jucat 


tica generală a Festivalului internațional 
de la Karlovy Vary, nu este vina autorilor 
săi. Dar meritul lor este de a fi cules aplauze- 
le publicului la scenă deschisă. 

Dacă ar fi existat un premiu al simpatiei, 


al «prizei» la spectatori, acest premiu i-ar 
fi revenit fără îndoială comisarului Moldo- 
van, lui Sergiu Nicolaescu. 


Premiul Festivalului 


Marele Premiu a fost obținut anul acesta 


Petre RADO 


trei roluri de sfinți și de două ori rolul 
unor oameni de geniu. Acum sint 
un om obișnuit, surprins însă într-o 
împrejurare-limită. De altfel, e pre- 
matur să discutăm despre reuşita fil- 
mului, deși, părerea mea e că, avind 
o montare spectaculoasă, va place. 
Eu cred că filmul de mare spectacol 
constituie salvarea cinematografului 
în fața concurenței. tv. Este o concu- 
rență benefică, în felul ei, pentru că 
obligă la inventivitate și la ținută ar- 
tistică. Da, sint convins că spectacolul 
de amplă desfășurare, care nu poate 
«încăpea» pe micul ecran, aduce şi 
va aduce pe viitor publicul în sala de 
cinema. 

„„La «Universal» se filmează, așadar, 
povestea tragică a unui cataclism. Va 
atrage publicul? Oricum, în medie, 10 000 
oameni vizitează zilnic parcul studioului, 
pentru a vedea cum s-au turnat filme 
«ideale», înscrise în «cartea de auw a 
studioului. Cind e vorba de filmele în 
lucru, problema e mai complicată, căci... 
«nu se știe niciodată» ce cataclism poate 
provoca un «cutremur» de gradul zece... 


E că 


de filmul lui Andrei Mihalkov-Koncealovski, 
«Romanța îndrăgostiților», un poem de 
proporții gigantice (folosind tot ce poate 
oferi, ca tehnică, cinematograful la ora 
actuală) închinat dragostei, dragostei ca 
îndrăgostire, dar şi dragostei ca iubire de 
oameni, ca iubire de țară, de acel «colț al 
tău pe lume», dragostei ca unic suport in 
viaţă. Un film închinat marilor idealuri, 
marilor probleme, «problemelor esenţiale» 
ale vieţii: datorie, onoare, fraternitate. «Ro- 
manta îndrăgostițilom» a fost, fără doar și 
poate, marele spectacol al festivalului. 


Asociaţia cineaştilor 


Fără vacanţă 


999 Cu prilejul celei de a 

30-a aniversări a Insurec- 

tiei naţionale armate anti- 

fasciste și antiimperia- 

liste, Biroul organizației 

de partid şi Biroul Con- 
siliului Asociaţiei cineaștilor au luat 
inițiativa organizării unor proiecţii de 
time românești și intilniri ale cineaștilor 
cu spectatorii în localitățile în care se 
află echipe de filmare. Astfel au făcut 
transferul de pe platouri pe scena spec- 
tacolelor de gală şi ale întilnirilor cu 
publicul regizorii lon Popescu Gopo, 
Sergiu Nicolaescu, Gheorghe Vitanidis, 
Andrei Blaier, Dan Piţa, Doru Năstase 
şi Andrei Cătălin Băleanu. 999 La 
filiala Academiei «Ştefan Gheorghiu» 
din Constanța, doctorul lon Cantacu- 
zino. membru al Consiliului ACIN, a 
prezentat o expunere cu tema «Filmul 
și conștiința socială». 999 O delegație 
a Asociaţiei cineaştilor din România, 
compusă din regizorii Cristiana Nicolae 
şi Mircea Veroiu. operatorul losit De- 
mian și autorul de filme de animaţie 
Victor Antonescu, a participat la sim- 
pozionul bilateral al tinerilor cineaști 
găzduit de către Uniunea Cineaștilor 
din U.R.S.S. Tinerii cineaști români au 
fost reprezentaţi de filmele de lung- 
metraj «Nunta de piatră» de Dan Pita 
și Mircea Veroiu, «intoarcerea lui Ma- 
gellan» de Cristiana Nicolae și «7 zile» 
de Mircea Veroiu, precum şi de scurt- 
metrajele «Apoi s-a născut orașul» şi 
«Lungul drum al piinii către casă», am- 
bele de Constantin Vaeni. 999 Vete- 
ranul școlii noastre de regie Jean 
Georgescu și operatorul emerit Ovidiu 
Gologan au fost prezenți. ca reprezen- 
tanti ai Asociaţiei cineaștilor, la Festi- 
valul cinematografic iugoslav organizat 
pe malul Adriaticei, la Pola. 999 O de- 
iegație de cineaști din Argentina, com- 
pusă de Ricardo Daniel Wultcher, re- 
gizor, Miguel Ariel Rodriguez, operator 
şi Walter Omar Vidarte, actor, a făcut 
o vizită în țara noastră. Cu acest prilej. 
oaspeții s-au întreținut, la sediul Aso- 
ciației cineaștilor, cu Dumitru Fernoagă. 
membru al Biroului Consiliului ACIN, 
director al Casei de filme 5 și cu alti 
membrii ai Asociaţiei. A avut loc o 
discuţie colegială, pe teme profesionale 
de interes comun. 


Marin PÎRIIANU 


Al unui festival dornic să impună în primul 
rind idei prin filmele pe care le-a selecționat, 
filme cu teme umaniste, majore, mai puţin 
experimente cinematografice (deşi n-au 
lipsit nici ele, cum e şi firesc la o participare 
internaţională atit de numeroasă), un festi- 
val care s-a străduit să impună, prin Simpo- 
zionul special dedicat lor, filmele din țările 
Africii, Asiei şi Americii Latine, un festival 
care, fără să-și afișeze deviza, şi-a slujit-o 
cu sfinţenie: pentru pace, pentru prietenie, 
pentru o artă cinematografică de idei. 

R.L. 


Dar Fellini? Dar De Sica? 


(Urmare din pag. 27) 

de orăşelul lui natal. De Rimini. E un film 
fără subiect anume, fără intrigă şi fără 
suspens, Artistul nu vrea să facă nici co- 
medie, nici dramă şi, cu atit mai puţin, 
melodramă. Un Creangă de pe alte meri- 
diane, cu alt ton, dar cu o savoare asemă- 
nătoare, el vrea să scrie cu aparatul de fil- 
mat ceva care se numeşte Amârcord, adică 
amintirile lui din copilărie. Amintirile unui 
băiat crescut într-un orășel patriarhal, în 
care lumea se cunoaște, se plimbă pe 
Corso, se observă, se comentează, se 
birfeşte. Băieţii merg la școală şi fac şotii 
ca toți băieţii din toate timpurile; vara se 
pleacă la bunici, la țară şi se hoinărește 
printre lanuri de grlu; există o fată care e 
cea mai frumoasă fată din școală şi o femeie 
care e cea mai discutată femeie din orășel; 
sint zăpezile care acoperă tirgul — intot- 


deauna este amintirea unei ierni cu nămeți — 
așa cum n-au mai fost niciodată. E focul 
care se aprinde în piața cea mare cind pri- 
măvara vine, pentru ca iarna să se ducă 
pe pustie pentru totdeauna; sint verile cu 
cazinoul strălucind de lumini, cu perechi 
înlănțuite care dansează tangouri langu- 
roase şi sint copii — liceenii care privesc 
înmărmuriţi şi înghițind în sec de după 
gardurile verzi, bărbaţi cu freza linsă și cu 
floare la butonieră şi femei decoltate, 
tunse å la garcon. Sint primăverile cu 
zboruri de păpădie în care fiecare trebuie 
să rostească o dorință; şi sint escapadele 
adolescenților, şi certurile părinților, şi un- 
chiul cu părul prins în fileu, care ştie cele 
mai grozave scamatorii, și sint toamnele, 
cînd luminile cazinoului se sting. Perechile 
nu mai dansează pe terasă. Băieţii nu mai 
privesc în spatele gardurilor. Ei rămin sin- 
guri şi dansează așa cum au văzut astă- 
vară. Dansează fiecare cu ochii închişi. 
Fiecare singur, dar cu mlinile întinse ca 
şi cum ar înlănțui o frumusete tunsă à la 
garçon; ca şi cum n-ar avea un ghiozdan 


în seme, ci o freză linsă şi o tlioare la buto- 
nierā. 

Nu cred că «Amárcord» este cel mai mare 
fiim al lui Fellini, dar el este «un Fellini», 
adică un film în care geniul nu se măsoară 
cu metrul, ci cu forța cu care se imprimă 
în memorie. Se imprimă și nu se mai şterge. 

Sau se şterge cu greu. 

Nu același lucru se poate spune despre 
ultimul film al lui De Sica, «Călătoria» 
(«ll viaggio»). O poveste de la începutul 
secolului, o dragoste în dantele, urmărită 
de prejudecăţi siciliene. O dragoste tra- 
gică, căci femeia moare la capătul unei 
călătorii, jumătate de nuntă, jumătate de 
boală, în care renumitul regizor ne dă po- 
sibilitatea să străbatem Italia de la Palermo 
pină la Veneția, neuitind bineînţeles Napoli, 
şi aducind în fața ochilor noştri peisaje 
încintătoare pentru care ar putea să fie 
geloase toate societățile de turism. Filmul 
se bazează nu numai pe trumusetea Italiei. 
ci şi pe frumusețea Sophiei Loren şi, în 
plus, pe celebritatea lui Richard Burton. 
Forma lui fizică — vorbesc de Burton — ne 


dă un sentiment de melancolie, iar forma 
lui artistică — un sentiment de perplexitate. 
De Sica trage insă nădejde că va fi un mare 
succes. Probabil, n-ar fi exclus să fie și 
așa, dar atunci va fi un succes pe care nu 
l-am putea explica decit prin prestigiul de 
care se bucură încă melodrama, prin cele- 
britatea — forță a inerţiei — a lui Richard 
Burton și frumusețea — intactă, mereu 
intactă, superb de intactă a Sophiei Loren. 

Duiosul, dar corosivul neorealist de odi- 
nioară, De Sica, cavalerul inepuizabilei 
jovialități, De Sica, vitalitatea personificată, 
să fi obosit? Deocamdată nu vrem să ne 
punem astfel de întrebări. Sintem aici doi 
oameni. Colegul meu de la România film 
și subsemnata. Deocamdată sintem cople- 
şiți de Gian Maria Volonté în rolul unui 
Giordano Bruno îmbrăcat în costumele 
de acum patru secole, dar purtind în priviri 
neliniștea și spaima unui om care se apro- 
pie de anul 2000, zguduit de întrebarea: 
incotro rațiune? 


E.O. 


Spectatori, nu fiţi numai spectatori? 


lată ce credem 


Poezia «Porţilor albastre» 


Alice-Luly (Conţești, jud. Teleorman): 
«...E greşită ideea că nu avem în ultima 
vreme filme bune. Un exemplu grăitor poate 
fi «Porţile albastre ale orașului», un film — 
nu numai după părerea mea dar şi a altora 
— foarte bun. Personajele sint captivante, 
atmosfera te face să trăieşti zilele acelui 
glorios August '44. Filmul e plin de poezie, 
lupta aceea grea capătă într-adevăr o di- 
mensiune de poem, cintecul filmului te 
urmăreşte mereu, un cîntec aproape de noi, 
de sufletele unor oameni care pe vremea 
aceea încă nici nu ne născusem. Cîntecul 
acela «modern» a fost foarte bine folosit 
de regizorul Mircea Mureșan pe care il 
apreciez ca pe un talent deosebit. Filmele 
regizate de dinsul sint de-o gingășie tăinuită, 
niciodată «bolovănoase» — i-aş dori ca 
aceste «Porţi albastre» să-i rămină mereu 
deschise spre noi succese.» 


Doi contra unu, 
dar nesiliți de nimeni... 


Angela Uţă (cartier Craiovița Noua, bi. 
54 B-Craiova): «lmi permit a răspunde şi eu 
la întrebarea adresată citorva spectatori 
de către reporterul dvs. «V-a plăcut sau nu 
filmul «De bună voie și nesilit de nimeni»? 
«Ei da, mi-a plăcut! Mi-a plăcut și încă foarte 
mult. Mi-a plăcut totul. Şi distribuția, si 
imaginile, pe alocuri pline de poezie, și 
melodia interpretată de Cornel Constan- 
tiniu şi Doina Spătaru.... M-a bucurat enorm 
reintilnirea cu Ana Szeles, actriță pe care 
o îndrăgesc foarte mult. Sint incintată de 
personajul ei, Agnes, un tip fermecător 
de linără a zilelor noastre, cum nu avem 
multe în filmul românesc. Aș dori să mai 
văd astfel de filme românești ca «Dragostea 
incepe vineri», «Trecătoarele iubiri», «De 
bună voie și nesilit de nimeni».» 

loan Gardiciuc (electrician, str. G. Coş- 
buc 19 — Țiglina 2, Galaţi): «Ca să spun 
drept, story de acest tip «Romeo și Julieta», 
cu dragoste la prima vedere, mă cam plic- 
tisesc — noroc că aveam niște bomboane 
la mine, căci eu sint de părere că un film de e 
bun sau nu, trebuie văzut pînă la sfirși! 
Subiecte de acest fel văd în fiecare zi... De 
ce regizorii noştri au abandonat realizarea 
filmelor cu subiecte haiducești? Așa cum 
alte cinematografii îsi pot permite să aibă 
subiecte de inspiratie din trecutul natio- 
nal aşa și noi avem haiducul care ar 
putea deveni sub bagheta unor regizori ca 
Sergiu Nicolaescu sau Dinu Cocea, eroul 
unor filme de senzație, de succes la pu- 
blic.» 


N.R.: Atentie la unilateralitate, prietene! 
Singura alternativă la un film de actualitate 
care nu ti-a plăcut — nu trebuie să fie doar 
intoarcerea la haiducie, cu toate meritele ei. 

Colea Rusu (8/. UJCC, ap. 3-Vaslui): 
«...Cumulate, din aproximativ 90 de minute, 
am văzut sau mi s-a dat să văd timp de 10—15 
minute numai valuri a căror undă de atac 
a lovit deajuns de tare în cele mai bune dintre 
așteptările mele... Nu era oare mai simplu 
să se folosească o scurtă digresiune de 
numai 3 minute, pentru a înțelege care e 
rădăcina urii nestinse dintre cele două tamı- 
lù chemate la bară? Fără multe cuvinţele, 
s-ar fi ciștigat prin aceasta mai mult teren 
în folosul artei. Pe urmă, atit elementele 
premergătoare melodramei, cît şi melodra- 
ma propriu-zisă,nu cred că justificau lacri- 
mile de pe ecran. (Ce miraculos e celălalt 
caz în care avem o dramă cu zimbete pe 
ecran şi cu lacrimi în sală!) Nu sint un cine- 
fil atit de recalcitrant încit să spun că filmul 
Mariei Callas Dinescu nu mi-a mers deloc 
la inimă. Nu. Pe alocuri au fost «modelate» 
secvențe memorabile, iar Ana Szeles, acea- 
stă Goldie Hawn din România, are tot ce-i 


scrisoarea lunii 


Un confrale din Baia Mare a avut 
excelenta idee de a ne trimite din proprie 
inițiativă concluziile unei anchete intre- 
prinse de domnia sa în Maramureş; 
fără a avea atmosfera cunoscută a «scri- 
sorilor lunii» — noi plasăm acest origina! 
document la rubrica respectivă, păstrind 
intru totu! stilul de proces-verbal) al 
«anchetatorului»: 

«420 de maramureșeni ne-au răspuns 
la o anchetă rapidă despre filmele pre- 
ferate. Muncitori mineri, metalurgiști 
și forestieri, tehnicieni, ingineri, econo- 
mişti, apoi țărani şi mecanizatori, în 
sfirșit cadre didactice, elevi, studenți, 
temei casnice. Cuprinderea pe sexe: 
bărbați — 231, temei — 189. 

«Ciprian» la concurenţă cu «Scar- 
lett». Care din filmele văzute în ultimele 
10—12 luni v-au plăcut mai mult? Pe 
primul loc al clasamentului se află 
filmul românesc «Ciprian Porumbescu» 
— 165 voturi. Urmează «Pe aripile vintu- 
lui» cu 133 voturi. Pe locurile 3 și 4 sint 
două mari succese de casă (ce-i drept 
rulate nu în premieră; ci reluate ori de 
cite ori se stă mai slab cu încasările...): 
«Fata care vinde flori» și «O floare și 
doi grădinari». Urmează în ordine: «Cu 
miinile curate», «Ultimul cartuș», «Love 
Story», «Puterea și Adevărul», «Domnu- 
lui profesor,cu dragoste», «Adio arme», 
«Dragostea începe vineri», «Sunetul 
muzicii», «Zestrea», «Veronica», «Drum 
în penumbră». 

De bună seamă, trebuie să avem 
neapărat în vedere inevitabilul subiecti- 
vism, imensa diversitate de gusturi a 
spectatorilor, dar cred că este de reținut 
în primul rînd faptul că într-un clasa- 
ment de 15 filme preferate sint prezente 
8 producții românești. 

Interesul față de documentar. Avind 
în vedere felul cum privesc încă unii 
responsabili de cinematografe şi opera- 


trebuie pentru o strălucită carieră cinema- 
tografică.» 


e—a 
Un film exceptional 


Otilia lonel (str. Avram lancu 1, Medgi- 
dia): «...Ştiţi ce înțeleg eu prin film româă- 
nesc? Malvina Urşianu împreună cu Motoi 
și Silvia Popovici, adică «Trecătoarele iu- 
biri». Lucian Bratu și Petru Popescu, împre 
ună cu Cornel Coman și Margareta Pogo- 
nat, adică «Drum în penumbră». Sergiu 
Nicolaescu și Liviu Ciulei, iată o echipa 
excelentă pentru un film excelent. Şi cum 
să fiu sceptic sau chiar cinic cu privire la 
destinul cinematografiei noastre — după 
«Nunta de piatră»? Film exceptional, de o 
mare putere de sugestie şi sensibilitate, cu 
o muzică de neuitat a lui Dorin Liviu Zaharia. 
Felicitări, chiar cu intirziere, lui Piţa și 
Veroiu.» 

N.R.: În ceea ce privește cealaltă problemă 
a scrisorii dvs., ce vă putem răspunde? 
Subiectul expus — chiar dacă are girul au- 
tenticității — poate fi sursa unui film de 
geniu sau a unui nimic. Ceva ne spune,citin- 
du-vă, că parcă n-a sosit incă vremea de a 
face din viața dumneavoastră un scenariu. 
Mai așteptați. Mai gindiţi-vă. Chiar dacă nu 
sinteti de acord cu răspunsul nostru — mai 
reflectati... 


Ceva ce nu «merge: 


Irina Jianu — București: «...Cite ceva 
despre ce nu merge în filmele românești, 
pornind de pildă de la «Departe de Tippe- 


Un document din Maramureş 


tori tilmul documentar, datele obținute 
prin ancheta noastră sint deosebit de 
concludente în sensul că genul acesta 
de film este din ce în ce mai necesar. 
124 de persoane doresc să vizioneze 
astfel de filme la cinematograf, în com- 
pletarea filmelor artistice. 96 de chestio- 
nati sint de părere că documentarele 
trebuie prezentate la locurile de mun- 
că. Un muncitor forestier, 51 de ani: 
«Sint filme care se adresează de multe 
ori unor anumite categorii de specta- 
tori, de aceea prezentarea lor la cinema- 
tograf s-ar putea pe unii să-i plictisea- 
scă, în schimb acei cărora le sint adre- 
sate poate că nu se duc tocmai atunci 
la cinema.» 85 de spectatori nu au pre- 
ferinte speciale (cinematograf ori loc 
de muncă) — ei apreciază genul. Func- 
ționar, 39 de ani: «Sint educative pentru 
orice virstă. Nu le pierd». Tehnician, 
25 de ani: «Ne sint indispensabile». 
Inginer — 27 de ani: «Prea puţine dintre 
ele ajung din păcate la Baia Mare». 
Medic — 38 de ani: «Mai multă atenție 
la aceste filme. Uneori sint mai intere- 
sante și mai valoroase decit lung metra- 
jele pe care le prefațează». Muncitor, 
21 de ani: «Mă deranjează oarecum 
denumirea de «completare». Doar 14 
răspunsuri au consemnat un nu cate- 
goric, iar restul dintre cei solicitați nu 
s-au pronunțat. Cert este că 305 din 
420 spectatori sînt pentru filmul docu- 
mentar. 


O problemă serioasă: afișul. Cum 
vă informați asupra filmelor care rulea- 
ză în localitatea dumneavoastră? Majo- 
ritatea celor chestionați s-au referit la o 
problemă care,pentru cei din București 
poate să apară minoră, dar aici, la noi, 
e într-adevăr importantă: afișul cinema 
tografic. Inginer proiectant, 31 de ani: 


rary», dar valabil și din unghiul de vedere 
al altor filme. Te deranjează în primul rind 
prin nefiresc, eleganța costumelor şi croia- 
la ultrarafinată, nefireasca eleganță arbo- 
rată de cei doi ofiteri — Roman și şetul său, 
— în anul 1947, la citiva ani după război. 
Să nu mai vorbim de lenjeria femeilor: 
ultimele modele «Triumf» și alte minuni ce 
în mod sigur nu se purtau pe atunci. Mai 
am senzaţia că la turnarea filmelor noastre, 
aparatul de filmat se odihneşte destul de 
bine - adică se postează într-un colț și de 
acolo privește ca la teatru ce se întimplă; 
el nu urmărește ceea ce m-ar fi putut impre- 
siona sau interesa mai îndeaproape... In 
sfirșit am simţit un fel de frică in a urmari 
figurile personajelor. De ce? Nu erau destul 
de expresive? Atunci de ce au fost alese? 
— că nu de lipsa unor actori buni se poate 
plinge Țara Românească! » 


O nouă rubrică: telefilia 


Problemele mari şi mici ale Televiziunii 
noastre stau într-atit de aproape la sufletul 
cititorilor noștri, încit în acest număr am 
socotit necesar să inițiem o nouă rubrică 
în «Curierul» nostru, aceea a telefilului, a 
omului care iubește spectacolul fascinant 
al micului ecran, și nu numai că-l iubeşte 
dar încearcă să-l pună și în discuţie, cu 
toată răspunderea și seriozitatea. În primul 
rind, cum era de așteptat, viata serialelor 


Există seriale bune! 


Daniel Ingres — Timişoara: «Nu inteleg 


«Trebuie reconsiderat afişul cinema- 
tografic. Nu numai că hirtia este scumpă, 
dar se mai adaugă și neglijenta ser- 
viciilor de publicitate care lipesc afişele 
oriunde, la intimplare, fără nici un cap 

Cu actualul sistem de afişaj, multe 
anunțuri cinematografice se pierd, nu 
sint eficiente, fiindcă pur şi simplu nu 
sint la vedere. Trebuie urmărită psiho- 
logia omului de pe stradă. Sintem in 
1974!» Contabilă, 23 de ani: «Dacă se 
cheltuiesc bani pe afișe, măcar să fie 
cit de cit complete. La fel cum mă inte- 
resează să știu între ce date ale lunii 
rulează la cinematograful X filmul Y, 
tot atit mă interesează să citesc pe afiș 
nu doar «Vintul călătoriilor», de pildă, 
ci și citeva indicaţii despre genul filmu- 
lui, realizatori, distribuţie.» Tot la acest 
capitol, un număr apreciabil de persoa- 
ne chestionate au sesizat neglijența cu 
care îşi tac datoria cei de la intrarea 
în sălile de spectacole unde rulează 
filme «interzise celor sub 16 ani a Actual- 
mente, inscripția de care vorbim atrage 
spre aceste filme tocmai pe copiii căro 

ra li se interzice accesul, dar care știu 
foarte bine că, la intrare, nu există nici un 
control şi li se cere doar biletul! 


Gheorghe MOLDOVAN 
redacția «Pentru socialism» 
Baia Mare 


N.R.: Am fi foarte bucuroşi ca lol mai 
mulţi asemenea corespondenți voluntari, 
aflaţi în centrul muncii culturale din jude- 
tele țării, să ne informeze despre viata 
filmului, incercind ca şi tovarășul Moldo- 
van asemenea mici anchete concludente, 
lârgind chiar aria problemelor și mani- 
festind un curaj «stilistic» mult mai mare 
decit al noului nostru corespondent care, 
sperăm, să fie totuși inițiatorul unei 
rubrici de cert interes. 


de ce unii critici «mazilesc» mereu seriale- 
le? Că au fostele bune sau rele e o chestiune 
dar să fie absolut toate făcute cu ou și cu 
oțet e prea mult.... Mai ţineţi minte cum a 
fost cu «incoruptibilii»? Întii a fost bunj 
apoi a fost socotit de critică prea violent, 
apoi cind a mai trecut un timp iar a fost 
bun. Ce inseamnă asta? Nu vi se pare că 
struna criticii nu e prea bună?> 

Sandu Gelu (str. Vășcâuțior nr. 48 — 
Oraş Siret, jud. Suceava): «Un August în 
flăcări» mă face să cred că Televiziunea 
noastră poate fi matură chiar și prin tinerii 
ei regizori. În ultimii ani am căpătat tot 
mai multă încredere în puterea de concreti- 
zare a adevărului prin filmul românesc 
istoric şi de actualitate.» 

Maria Tihan (sir. George Enescu, BI. 6 
— Baia Mare): «Astăzi, 27 iulie 1974, m-am 
despărțit cu nostalgie de frumosul serial 
sovietic «17 clipe ale unei primăveri». Stir- 
litz, Muller, ca și toți actorii, au jucat desă- 
virşit. Muzica foarte-foarte frumoasă. La 
fel de bun a fost şi serialul cu cei «4 tanchiști 
şi-un cline». Vă pot spune că pe strada 
noastră copiii fredonau melodiile din acest 
serial. De ce critica urmărește doar serialele 
de simbătă seară, de mare. spectaculozi- 
tate?» 


Anunţăm, din nou, pe acei care 
ne scriu că, pentru a lega un dialog 
civilizat și serios, e imperios necesar 
să semneze scrisorile cu numele (in 
intregime) și adresa exactă. 


«Curierul» 
este selectat și redactat 
de Radu COSAȘU 


Coperta | 
este 
realizată 
de 


lon Miclea 


cinema | 


Anul XII nr.8 


sugust (140 


Ecaterina Oproiu 


CINEMA, Piaţa Scinteii nr. 1, București 


Exemplarul 5 lei 


41017 


Cititorii din străinătate pot face abonamente adresindu-se intreprinderii 
«Rompresfilatelia» — Serviciul import-export presă 
Bucureşti, Calea Grivitei nr. 64-66 P.0.B.—Box 2201 


Prezentarea artistică: 
Anamaria Smigelschi 


Tiparul executat la 
Combinatul poligratic 
«Casa Scinteii» — București 


Prezentarea grafică: 
loana Moise 


zimbet 


pentru mai tirziu 


Ultimul tur de manivelă 
la filmul «Un zîmbet pen- 
tru mai tirziu». Pentru 
mulți dintre cei care au 
muncit zile şi nopţi de-a 
rindul, care au filmat în liniştea platou- 
rilor, în agitația străzilor, în atmosfera 
trepidantă a oţelăriilor reșițene, și au 
fost mereu împreună la bine şi la rău. 
ultima zi de filmare înseamnă că «filmul 
nostru» e gata. Pentru alții ce a fost 
mai greu a trecut. Pentru cîțiva însă.. 


ci iui 
Ce urmează e și mai greu 
TISE E SEE SERE IESENE 


O ușă pe care scrie «Un zîmbet 
pentru mai tirziu». O cabină de montaj 
și zeci de cutii de aluminiu, etichetate, 
numerotate, care închid în ele munca 
de citeva săptămîni a unei întregi 
echipe de filmare. Regizorul Alexandru 
Boiangiu și monteuza Elena Pașca dau 
ultima bătălie pentru terminarea filmu- 
lui. Cadre, planuri, secvenţe se ordo- 
nează în succesiunea prevăzută de sce- 
nariu și de decupaj. Între cabina de 
montaj și studiourile de postsincroni- 
zare și sonorizare e un continuu du-te- 
vino. Cu fiecare secvență, cu fiecare 
bobină terminată, filmul se apropie și 
mai mult de ceea ce va trebui să fie 
în ziua premierei. 


Lumea și faptele imaginate de scena- 
ristul Mihai Caranfil trăiesc acum pe 
peliculă. Le-a văzut? Le știe? Ce crede 
despre ele? 

«Nu știu acum mai multe lucruri 
despre film, decit am știut atunci cînd 
am scris și rescris scenariul. Ştiu că va 
fi — de la început pînă la sfîrşit — un 
film politic, un film de problematică 
socială acută și, în acelaşi timp, de viață, 
de viață autentică. Mai întîi că se inspiră 
dintr-un fapt trăit nu numai de oamenii 
ce mi l-au istorisit, ci, într-un fel sau 
altul, de noi toți. Sigur, acțiunea se 
petrece într-o oțelărie și în preajma 
ei (ba chiar vor apărea pe ecran și 
cuptoare  Siemens-Martin) dar, mai 
mult decit acolo, acţiunea e în oameni, 
în sufletele și cugetul lor. Ea derivă 
din opoziţia unor atitudini, a unor 
moduri diferite de a înţelege sensurile 
şi morala vremurilor pe care le trăim. 
O dată antrenate în mecanismul social, 


atitudinile devin destine, înfriîngeri sau : 


victorii. Eroul principal este maistru 
oţelar, un muncitor incapabil să separe 
viața sa de a uneltelor sale convertite 
în idee: ideea de geneză a unei lumi 
noi. Va suferi pentru ideea aceasta, 
pentru că înfruntarea de atitudini, cind 
are loc pe teritoriul revoluției, nu e 
deloc o bătaie cu flori. Cineva, vorbind 
despre acțiunea acestui film, pomenea 
că acțiunea se petrece la combinatul de 
la Hunedoara. Nu este adevărat și asta 
nu numai pentru că o parte din filmări 
s-au făcut la Reșița, iar alta la București 
ci, mai cu seamă, pentru că acțiunea se 
petrece pe un teritoriu cu mult mai 
vast, cel al societății noastre într-un 
continuu efort de perfecționare.» 


Punctul de vedere al regizorului 
Alexandru Boiangiu: «Ne-am propus 
să facem un film de dezbatere etică și 
politică, un film de actualitate pe care-l 
dedicăm celui de al XI-lea Congres al 
Partidului. Va fi vorba despre lupta 
dintre vechi şi nou în tehnică dar,mai 
ales, despre lupta dintre vechi și nou 


Un film de dezbatere etică şi politică, 
un film de actualitate 
pe care cineaştii îl dedică 
celui de al XI-lea Congres al Partidului 


nu lăsăm să se ia vreo măsură pînă nu 
se ştie care este adevărul». 

Secvență finală: multe dintre per- 
sonajele filmului se află pe peronul 
unei gări în așteptarea trenului cu care 
se va întoarce maistrul oțelar purtînd 


înalta distincție de Erou al Muncii 
Socialiste. E o distincție care îi onorează 
și pe ei, pentru că și ei, cei care au 
șovăit o clipă, au făcut să triumfe adevă- 
rul, dreptatea, omenia. 

Și de ce «un zimbet pentru mai 
tirziu»? Pentru că oamenii acestei ţări 
au găsit întotdeauna în ei, în partidul 
lor, puterea să depășească momentele 
de impas. Pentru că în general ne des- 
părțim de trecut rizind iar uneori 
zîimbind... 


N.C. MUNTEANU 


Ei sînt cei care știu şi pot să depăşească întimplătoarele şi trecătoarele erori 
(Costel Constantinescu, Mihai Mereuţă și Dumitru Furdui) 


în viaţa socială, în anii de început ai 
construcției socialiste. Uneori se poate 
greşi şi din dorința de mai bine. Dar, 
în cele din urmă, filmul va demonstra 
— convingător, sper— că societatea 
noastră poate depăși întimplătoare şi 
trecătoare erori.» 


Secvenţe în avanpremieră 


FETE D Doe IPP E Dos Fi mi ARIE ia 2 

Ce-ar putea vedea unul din viitorii 
spectatori dacă s-ar afla pentru o oră 
în cabina de montaj a filmului «Un 
zimbet pentru mai tîrziu»? Citeva sec- 
venţe, la întîmplare: ţara are nevoie de 
oţel și siderurgiștii se angajează să-i dea 
oțel, cît mai mult oţel; soluția cea mai 
la îndemină propusă de un inginer este 
prelungirea duratei de funcționare a 


cuptoarelor între doua reparaţii, ceea 
ce ar însemna într-adevăr mai mult 
oțel, dar și suprasolicitarea și distruge- 
rea cuptoarelor; maistrul oţelar Vasile 
Runcu, care «la cuptoare le cam vede» 
şi răspunde de buna lor funcționare e 
împotriva metodei preconizate pentru 
că «ale noastre sint»; argumente pro 
și contra («pierdem întrecerea, pier- 
dem niște prime grase»), dar metoda 
inginerului are la un moment dat 
cîştig de cauză. 

Alte secvenţe: cîteva dificultăți ivite 
în procesul de producţie, o acuzaţie 
ii este adusă tocmai maistrului care s-a 
opus suprasolicitării cuptoarelor; 
şedinţă de partid, dezbatere furtunoasă, 
analiza aspră și lucidă a responsabilită- 
ţilor, a cauzelor și implicaţiilor, cu 
participarea întregului colectiv, pentru 
că «noi, ca oameni de partid, trebuie să 


Programul 

partidului, 

programul 
nostru 


A fi. 
comunist 


de . 
omenie 


În 

premieră: 
„Tatăl 

risipitor“ 


33 ori 
3 


milioane 


Un secol 
pentru 
o 


întrebare 


Programul partidului, 


rogramul nostru 


Dumitru Ghișe 


Vicepreşedinte 
al Consiliului Culturii 
Educației Socialiste 
Filmul 
trebuie să contribuie 
la formarea 
universului 
moral socialist 


al omului 


DR SI Me 2 00 E I-II Ic IIS AEP 

CINEMA: Care este, după părerea 
dumneavoastră, semnificatia acestui 
document fundamental! pentru cine- 
matografia noastră? 


Proiectul Programului partidului, aceas- 
tă cartă a națiunii noastre, sinteză a gin- 
dirii creatoare marxist-leniniste a parti 
dului înfăţişează cu limpezime şi precizie 
imaginea de miine a societății noastre 
socialiste multilateral dezvoltate, a dru 
mului ei spre comunism. Prin orientările 
şi întregul său conţinut, Programul repre- 
zintă temeiul pe care trebuie aşezată în- 
treaga activitate viitoare din domeniul 
culturii. Cea de a șaptea artă, artă de am- 
plă rezonanţă socială şi cu mare forță 
educativă, atît prin conținutul ei revolu- 
ționar cît şi prin valoarea ei estetică şi 
etică,trebuie să se ridice la înălțimea dez- 
voltării generale a societății noastre, să 
contribuie din plin ia îmbogățirea și înfru- 
musețarea vieţii noastre spirituale, la for- 
marea universului moral socialist al omu- 
lui. 


Marin Stanciu, 


director penru 


al Centralei România-film 


Nici un efort 


nu e prea mare 
ca să exprimăm 
geniul creator 
al poporului nostru 


CINEMA: Ce a însemnat și ce în- 
seamnă pentru dumneavoastră, apari- 
tia proiectului de Program al Partidu- 
lui Comunist Român? 


Marin Stanciu: Vă rog să-mi permi- 
teţi să încep cu o confesiune. Sint mindru 
că fac parte dintr-un asemenea partid, 
devotat trup şi suflet poporului, un partid 
care a condus clasa noastră muncitoare, 
poporul, la strălucite victorii ale construc- 
tiei şi demnităţii, un partid care a elabo- 
rat acest Program de făurire a societăţii 
socialiste multilateral dezvoltate și înain 
tare a ţării spre comunism. Programul, 
care întruchipează înțelepciunea şi forța 
vizionară colectivă a partidului și poporu- 
lui, a conducătorului nostru, tovarășul 
Nicolae Ceaușescu,exprimă cit se poate 
de concludent voinţa şi hotărirea noastră 
de a merge ferm, ştiinţific, spre comu- 
nism, de a înălța, în deplină strălucire, 
națiunea și patria noastră independentă 
şi suverană. 


2 


La rîndul nostru trebuie să fim demni 
de acest Program. Programul il vom reali- 
za prin fapte, autodepăşindu-ne. Toate or- 
ganismele cinematografiei, fiecare dintre 
noi, inspirindu-ne din spiritul şi stilul de 
lucru al partidului, al secretarului său 
general, tovarășul Nicolae Ceaușescu 
vom proceda, sint sigur, la un serios exa- 
men de conştiinţă. Un examen lucid și 
eficace, care să ne ajute să punem în 
lucru, în toată plenitudinea, toate forţele, 
tot talentul şi întreaga noastră vocaţie, 
in aşa fel încit filmele românești «să 
exprime plenar geniul artistic creator 
al poporului nostru». 


Ion Bucheru, 
'rectorul casei de filme 2 


Am o încredere 
deplină în viitorul 
artei noastre 


CINEMA: Proiectul de Program al 
partidului sintetizează trecutul, pre- 
zentul și viitorul țării, într-un tablou 
care constituie cel mai bun plan te- 


Miercuri, 11 septembrie 1974, a avut loc 


matic și nu numai tematic. Cum ve- 
deti, în această lumină, viitorul pro- 
ducției noastre de filme? 


lon Bucheru: Pentru prima dată, vi 
itorul nostru este într-adevăr conturat — 
pe toate coordonatele sale — cu un ase- 
menea grad de concreteţe a obiectivelor, 
a căilor și detaliilor, încit el devine propriu 
zis actualitate. De aceea, în plan strict 
protesional, Programul partidului, care 
este propriul nostru program, ne inspiră 
încredere în însuși viitorul, atit de des 
invocat, al şcolii noastre de film. Acest 
viitor va trece din domeniul posibilităților 
și promisiunilor în acela al realizărilor şi 
certitudinilor. Însuşi modul cum proiec- 
tul de Program a tost elaborat, cu parti- 
ciparea directă și decisivă a tovarăşului 
Nicolae Ceaușescu, orientează și cla- 
rifică perspectivele întregii noastre acti- 
vități, metodele și stilul nostru de lucru. 
Programul se referă, retrospectiv, la mo- 
mente istorice foarte importante, nuan- 
tind în același timp fiecare referire, pu- 
nînd-o într-o lumină precisă. Noi înșine 
trebuie, în consecință, cum spuneaţi, să 
ne gindim nu numai la un plan tematic 
de perspectivă, ci şi la evoluţia speciilor 
și formulelor artistice apte să valorifice 
cel mai bine şi sub semnul ineditului fie- 
care temă în parte. În program se evocă, 
de pildă, revoluția de la 1848, dar se pre- 


cizează că, înainte de 1848, în România 
existau socialişti utopici, cunoscuţi, de 
talie europeană. Dacă, deci, anul revolu- 
ționar 1848, în ansamblul său, s-ar 
preta prezentării într-un film-trescă, un 
alt film, să spunem, despre falansterul 
de la Scăieni sau despre iniţiatorul său, 
Teodor Diamant, ar duce la formula fil- 
mului-portret sau la altă specie cinema 
tografică. Trebuie să avem filmele unor 
mari momente, după cum trebuie să avem 
filmele unor oameni, unor personalități, 
unor stări de spirit. Aceasta înseamnă, 
efectiv, a contribui «la afirmarea, în 
forme specifice, a concepției înaintate 
despre lume și viață», înseamnă a de- 
păși ilustrativismul, a crea opere care 
«folosind stiluri şi maniere de creație 
variate», să reprezinte valori originale și 
durabile. Abordarea și cu atit mai mult 
reluarea unei teme trebuie să insemne de 
tiecare dată autodepășire. Un singur exem- 
plu: chiar în anul 1975, inspirindu-ne din 
momentul unirii celor trei țări române, 
sub Mihai Viteazul — intr-un him scris 
de Eugen Mandric şi realizat, probabil, 
de Dan Piţa — casa noastră de filme are 
în vedere altă tratare decit aceea la care 
au recurs autorii primului şi merituosului 
film dedicat marelui nostru erou. 


Bineînțeles, nu se mai poate concepe un 
plan de producţie fără prezenţa celor mai 
reprezentative nume de cineaşti cu ex- 


Telegramă 


plenara comună a Consiliului de conducere 
al Asociaţiei cineaștilor și a organizaţiei 
de bază ACIN, plenară care a supus dezba- 
terii proiectul de Program al P.C.R. de fău- 
rire a societății socialiste multilateral dez- 
voltate şi de inaintare a României spre co- 
munism, şi proiectul de Directive ale Con- 
gresului al XI-lea al Partidului. 

Cineaştii, în frunte cu comuniştii, au dez- 
bătut excepționalele documente care, în 
aceste zile, se află în centrul interesului în- 
tregului nostru popor, documente ce des- 
chid țării noastre noi și vaste perspective 
de continuă dezvoltare materială și spiritu- 


Tovarăşului 
Nicolae CEAUȘESCU 


Secretar general al Partidului Comunist Român 


Preşedintele Republicii Socialiste România 
Stimate și iubite tovarășe Secretar General, 


Participanţii la Plenara Consiliului de conducere al Asociaţiei 


cineaștilor din R.S.R. și a organizației de partid din ACIN,dezbătind 
astăzi,11 septembrie 1974 — într-un climat de mare însuflețire , de 


ală. Ei au recunoscut, în aceste documente, 
Nicolae 
Ceauşescu în elaborarea şi fundamentarea 
teoretică a tezelor construirii noastre socia- 
liste multilateral dezvoltate, clarviziunea cu- 


aportul personal al tovarăşului 


totală angajare și responsabilitate comunistă — Proiectul de pro- 
gram al Partidului și Proiectul de directive al celui de al XI-lea 
Congres — documente în care recunosc gindirea cutezătoare, 
clarviziunea filozofică marxist-leninistă , capacitatea de profundă 
analiză a problemelor vieții noastre politice și sociale — trăsătură 
ce caracterizează întreaga activitate dusă de dumneavoastră pentru 


tezătoare a Secretarului general al Partidului, 
nețărmurita lui dragoste pentru poporul 
român. Plenara şi-a exprimat totala adeziune 
la politica internă şi externă a Partidului şi 
Statului nostru, la prevederile de importanţă 
istorică pentru viața poporului român cu- 
prinse în această Cartă a viitorului patriei. 
Cineaștii s-au angajat să lupte cu întregul 
lor devotament pentru traducerea în viață 
a marilor idei cuprinse în aceste documente, 
să-și pună întreg talentul lor în slujba aces- 


propășirea poporului român, vă asigură, mult iubite 
Nicolae Ceaușescu ‚de deplina adeziune a cineaștilor , în frunte cu 
comuniştii, la ideile mărețe ale acestor documente de inestimabilă 
valoare teoretică și practică pentru edificarea societății socialiste 
multilateral dezvoltate și înaintare a României spre comunism. 


tovarășe 


Această Cartă a viitorului patriei noastre cuprinde marile coor- 


donate ale activității politice , economice , sociale și culturale , pre- 
figurind mersul impetuos al României către visul de aur al poporului 
român — comunismul. 


Pătrunși de sentimentul că arta trebuie «să-i ajute pe oameni să 


tor idei, aşa încit arta lor să devină expresia 
idealurilor nobile ale socialismului, expresia 
şi mai deplină a forței creatoare a societății 


noastre, a geniului poporului român. 


Plenara a aprobat o rezoluție în care sint 
inscrise sarcinile ce decurg din preţioasele 


privească mereu înainte ,să le dea o imagine înflăcărată a perspecti- 
vei istorice, să prefigureze schimbările viitoare ale societății, să 
însuflețească masele populare, tineretul patriei noastre la fapte 
mărețe, închinate realizării visului de aur al omenirii , comunismul» 
— așa cum se subliniază în Programul partidului — cineaștii din 
patria noastră vă asigură , iubite tovarășe Nicolae Ceaușescu, că 
nu vor precupeți nici un efort pentru traducerea în viață a nobilelor 


documente, documente în care cineaştii 
români văd nu numai liniile directoare ale 
dezvoltării Patriei socialiste in următoarele 
decenii, dar şi sursa majoră de inspiraţie 
pentru viitoarele creații cinematografice. 
În incheiere, plenara a adresat o telegramă 
tovarăşului Nicolae Ceauşescu, Secretar 
general al Partidului Comunist Român, 
Preşedinte al Republicii Socialiste România. 


țeluri prevăzute în aceste documente. 


Ne angajăm solemn în fața Partidului şi a Dumneavoastră, con- 


ducătorul naţiunii române, că vom depune toate eforturile izvo- 
rîte din entuziasmul nostru comunist pentru a contribui la continua 
înflorire a patriei noastre , pentru a realiza astfel de filme care să 
devină cronica vie, oglinda fidelă, emoţionantă a epocii pe care 
documentele partidului o prefigurează pentru triumful comunis- 
mului în țara noastră. 


Consiliul Asociaţiei cineaștilor din R.S.R. 
Biroul Organizaţiei de bază P.C.R. — ACIN 


perienţă. În acest sens, noi am inclus 
în planul pentru 1975 pe Lucian Bratu 
și pe Sergiu Nicolaescu. Dar, de aseme 
nea, fiecare plan trebuie să promoveze 
cu curaj tinerii, să propună noi debuturi 
Așa cum am o deplină încredere în vi 
itorul artei noastre noi, am o imensă în- 
credere în ceea ce pot să facă tinerii. 


Dumitru Fernoagă, 


directorul casei de filme 5 
Crezul cineaștilor 
este crezul politic 

al socialismului 


şi comunismului 


CINEMA: Care sint indicii de plan 
noi pe care îi implică, în cinematogra- 
fie, realizarea Programului partidului? 


Dumitru Fernoagă: Primul indemn al 
Programului partidului, în plan cinema- 
togratic, este de a avea o viziune de an- 
samblu, într-o perspectivă şi mai largă, 
asupra producției și creaţiei de film. Este 
de altfel ceea ce a rezultat cu multă forță 
de convingere din cuvintarea pe care 
tovarășul Nicolae Ceaușescu a rostit-o 
în luna aprilie a acestui an în fața membri- 
lor Consiliului Asociaţiei cineaştilor. In- 
dicaţiile date cu acest prilej, în privința 
conceperii unui plan cincinal de dez- 
voltare a cinematografiei, vor trebui acum 
concretizate. Va trebui să determinăm 
cu precizie care sint temele și chiar su- 
biectele pe care le avem în vedere în ur- 
mătorii cinci ani şi apoi pentru o perioadă 
mai îndelungată. Pe această bază, şti- 
inţific elaborată, prin consultarea meto- 
dică a specialiştilor, a tuturor factorilor 
de concepție, de creaţie şi producţie, 
inclusiv a criticii, urmează să lansăm 
comenzi şi solicitări şi să realizăm sce- 
narii care să asigure ritmicitatea şi con- 
tinuitatea întregii activităţi de creaţie și 
producție. Însuși textul proiectului de 
Program, ca și al proiectului de Directive 
privind dezvoltarea economico-socială a 
țării în viitorul cincinal şi pînă în 1990, 
aduc o serie de nuantări de mare eficienţă 
în operația dificilă de planificare a 
activității noastre artistice şi indus- 
triale totodată. Vechile formule «film 
industrial», «film agricol», ş.a.m.d. sînt 
astăzi cu atit mai anacronice și inoperante 
cu cit tabloul actual al ţării cunoaşte o 
infinitate de sectoare și ramuri de acti- 
vitate, de profesii și specialităţi, și cu- 
noaşte, mai ales, un important proces de 
omogenizare a societăţii, in faza construi- 
rii socialismului multilateral dezvoltat și 
a înaintării spre comunism. Graţie aces- 
tor strălucite întrupări ale gindirii teore- 
tice materialist-dialectice a partidului nos- 
tru, a conducătorului său, tovarășul 
Nicolae Ceaușescu, avem imaginea lim- 
pede, echilibrată şi convingătoare, a preo- 
cupărilor majore ale naţiunii noastre, un 
tablou în care accentele, direcţiile, prio- 
rităţile și punctele de maxim interes, ies 
puternic în evidență. Putem să alegem 
astfel şi să particularizăm, cu anticipație, 
nu numai teme, dar și specii și subspe- 
cii artistice, să avem în vedere sectoare 
sociale noi sau în curs de apariţie, ca şi 
pe cele devenite tradiționale. 

Asta nu înseamnă că se rezervă cineas- 
tului rolul de simplă oglindă sau traducă- 
tor mecanic al unor statistici sociologice. 

Artistul revoluționar, patriot, poate şi 
trebuie, în spiritul concepției ştiinţifice a 
partidului nostru, să influențeze el însuși 
realitatea, să devanseze procesele sociale, 
să militeze cu tot talentul și originalitatea 
sa pentru crezul politic şi umanist al socia- 
lismului şi comunismului. 


Petre Sălcudeanu: 


În faţa noastră, 


comunismul 
devine o realitate 


i SE AEZ Del NE LI CE Pa a 
CINEMA: Vă rugăm să schițați, în 


citeva cuvinte, profilul spectatorului 
de miine al filmelor noastre, așa cum 
se prefigurează el în documentele a- 
propiatului Congres al partidului. 


Petre Sălcudeanu: Cred că ar fi su- 
ficient să semnalez faptul, prevăzut în 
aceste inestimabile documente, că, pină 
în 1990, un procentaj cu totul impresio- 
nant din oamenii angajaţi în producţia 
bunurilor materiale, nu vor depăși virsta 
de 25 de ani. Procesul fertil al muncii va 
fi practic în mîinile tinerilor. Ne vom afla 
în fața unor muncitori care vor avea, 
toţi, cursurile liceale de 12 ani terminate, 
care vor îi primit educaţia și instrucţia 
profesională în licee de specialitate. Vor 
fi, aşadar, oameni de o înaltă pregătire, 
dar în același timp şi cu o înaltă exigenţă, 
atit în satisfacerea nevoilor materiale cit 
și a celor spirituale. De pe acum, de 
altfel, e deajuns să faci o incursiune într-o 
fabrică spre a-ţi da seama că a apărut 
tipul de muncitor intelectual. Spiritul re- 
voluţionar al acestor oameni noi se dez- 
văluie şi se va dezvălui din ce în ce mai 
mult prin opțiuni clare în toate domeniile, 
printr-o selecţie intransigentă și subtilă. 
Un spirit revoluţionar nou, care ţine nu 
de cantonarea în nişte formule, ci de 
un simţ cultivat al selectării valorilor reale. 
Această stare de spirit, prefigurind visul 
etern al omenirii, comunismul, va fi, este 
soclul înalt din care vor trebui să crească 
operele noastre de artă viitoare. 


Mircea Mureșan: 


Noi nu sîntem 


numai artiști 
Sîntem 
«artişti-cetăţeni» 


CINEMA: Programul partidului este 
platforma noastră politică, ideologică, 
el trasează orientările strategice și 
tactice. El este, de asemenea, o sursă 
de inspirație metodologică. Ce aţi re- 
ține, sub acest aspect, pentru cinema- 
tografia naţională? 


Mircea Mureșan: Pentru artiști, pen- 
tru cineaşti, acest document conţine, în 
primul rind, repere certe de orientare te- 
matică prin însuși conţinutul său, prin 
angajarea umană profundă pe care o 


presupune realizarea marilor obiective 
fixate. 
Acest program generează idei, ge- 


nerează energii, generează eroi. Şi eroii 
sint materia primă a filmelor. Totodată, 
proiectele de documente ale Congresului 
constituie, într-adevăr, o sursă de su- 
gestii pe multiple planuri. Şi în cinema- 
tografie, inclusiv pe plan metodologic 
Mă refer la spiritul prospectiv, științific, 
care a guvernat elaborarea acestor do- 
cumente. 


Aceasta ar trebui să-i determine 
pe  cineaşti, pe producători, dar şi 


pe cei care realizează efectiv producția 
de filme, să prevadă un sistem planificat 
de dezvoltare a cinematografiei în viitoa- 
rele decenii. Am avut sarcina, trasată 
încă de la întilnirea din 1971 cu tovarășul 
Nicolae Ceaușescu, de a realiza 25 de 
filme de lung-metraj anual. Le realizăm. 
Nivelul atins ridică însă noi şi noi pro- 
bleme. Ne vom ocupa de ele, ne vom «ra- 
corda» la noile dimensiuni ale producției 
Filmul nostru se va orienta cu şi mai mare 
fermitate spre acele teme, genuri şi specii 
care pot să-l configureze în liniile sale de 
maximă forță, interesante și atractive pen- 
tru marea masă de spectatori. Se deschid 
țării întregi şi, implicit nouă, cineaștilor, 
perspective vaste, un teren fertil afirmării 
artei. Aceasta cere devotament, pasiune, o 
imensă răspundere civică. Entuziasmul 
nostru este doar o dimensiune a afirmării 
creaţiei noastre. Este nevoie și de o imensă 
muncă, abnegaţie, dăruire. Pentru că, 
să nu uităm, nu sintem numai artiști, sîn- 
tem artişti-cetăţeni. Sint multe de făcut. 
Să pornim la drum, mai departe, în spi- 
ritul dinamic, inovator, fertil, pe care ni-l 
transmit aceste documente ale partidului. 


Dan Pita: 


Vom apela la tot 

ce e mai propriu 

tradiţiei noastre 
spirituale 


i 

CINEMA: Aţi subliniat, după cum 
văd, o serie de pasaje din textul pro- 
iectului de Program. 


Dan Pita: Citez: «Partidul va stimula 
și în viitor făurirea unei arte şi litera- 
turi de o înaltă ținută umanistă, boga- 
te în idei şi sentimente nobile, inspi- 
rate din viața și munca poporului, din 
idealurile socialismului și comunismu- 
lui». Eu văd în aceste rînduri trimiterea 
la tot ceea ce este mai propriu în tradiția 
noastră spirituală, la marile creaţii popu- 
lare şi culte care, începind cu «Mioriţa» 
şi «Meşterul Manole», au fixat din ce 
în ce mai definitoriu coordonatele mo- 
rale, ftlozofice și estetice ale originalității 
noastre. E în aceste rinduri trimiterea la 
tradiţiile bune pe care le-am cultivat în 
cursul acestor 30 de ani de artă nouă, 
socialistă. Sint tradiţii de la care și ci- 
nematogratia românească trebuie să por- 
nească, «O înaltă ținută umanistă», 
«idei și sentimente nobile», aceasta in- 
seamnă opere de valoare, un mod demn 
de apropiere de fiecare temă. Aceasta 
inseamnă implicit o detaşare polemică 
de ceea ce este spectacol facil sau efect 
ocazional, de ceea ce este senzaţie pri- 
mară sau prost gust. Ca făuritori ai unei 
arte moderne, tehnice și populare, nu 
trebuie să neglijăm acest prețios «ba- 
gaj» de valori şi criterii al culturii românești 
pentru că fără de el este de neconceput 
arta noastră viitoare. «O înaltă ținută 
umanistă» presupune o bogată documen 
tare de viaţă și o viziune filozofică aprofun- 
dată. Va trebui, în consecinţă, să îmbinăm 
preocuparea pentru atragerea publicului 
celui mai larg cu exigenţele artistului 
care-și propune să ridice cit mai sus exi- 
genţa publicului. Noi înşine avem de altfel 
opere valoroase care au sucges de public, 
dar şi un profund efect educativ și de ele 
vare a preferințelor. Mă refer la «Moara cu 
noroc», «Pădurea spinzuraţilor», «Viața 
nu iartă», «Valurile Dunării», «Puterea şi 
Adevărul», «Mihai Viteazul», «Felix și 
Otilia» şi alte creaţii de vîrf ale filmului 
românesc. 


Cristiana Nicolae: 
Trebuie 


să exprimăm 
permanenţele 
sufletului românesc 


n PIE E EIFEL Pi al E 
CINEMA: În proiectul de Program al 
partidului se enunță menirea artistu- 
lui de a se inspira «permanent» din 
realitățile sociale şi naționale. Ce în- 
seamnă pentru dumneavoastră per- 
manențele filmului românesc? 


Cristiana Nicolae: Oricit ar părea de 
Surprinzător, tocmai consacrarea unor 
permanente tematice si stilistice creează 
premize pentru înnoiri. Şi aceste premize 
există — mă refer la direcțiile care mă pre- 
ocupă pe mine: «Puterea şi Adevărul», 
«Duminică la ora 6» şi, mai de curind, 
«Nunta de piatră». In sensul esteticii 
marxiste, cred însă că individualiza- 
rea mai decisă și mai nuanțată a per- 
sonajelor poate condensa tematica 
socială în forme apte să cîştige în 
mai mare măsură afectivitatea specta- 
torului. A dezbate procesele sociale prin 
intermediul unor destine umane distincte, 
urmărite în toate meandrele lor impre- 
vizibile, aceasta ar putea matca ceea ce 
se cheamă aportul noilor creatori din 
filmul românesc. Ar însemna să avem 
puterea de a alege de fiecare dată din 
intinitatea de implicații ale unei teme un 


P 


singur aspect, inedit, inconfundabil. Pen- 
tru că, în fond, a face artă militantă, an- 
gajată, înseamnă neapărat a opta pentru 
o viziune şi o idee precisă. În acest sens, 
sint pentru o «specializare» a fiecărui 
artist, pe anumite tipuri de relații umane 
şi conflicte sociale. Pentru că originali- 
tatea nu ține numai de modul de expri- 
mare. Ea este condiționată de zonele de 
viață față de care artistul e mai sensibil. 
Permanenţele tematico-stilistice nu tre- 
buie, deci, confundate cu citeva fixaţii 
sumare sau formule globale, fie ele 
şi de efect. Aceasta cred că e valabil 
atit pentru filmul de actualitate, cu sau 
fără story, cit şi pentru filmul istoric, 
de mare montare sau psihologic. Ca şi 
în planul prezentului socialist, extrem de 
divers, există o mare bogăţie de subiecte 
istorice care individualizează, insolit dar 
cu strălucire, viața şi lupta trecută a po- 
porului român, calitățile sale morale. Toate 
pot exprima, indiferent de manieră, în 
funcție de gradul de cristalizare a ideii, 
permanențele sufletului românesc. 


Ion Moscu: 


Da, vom găsi 
formele cele mai 


convingătoare 
pentru 
a ne oglindi istoria 


Da cec not Posturi 
CINEMA:  Discutind proiectul de 

Program al partidului — care e în același 

timp retrospectivă și prospecție — v-aș 

intreba în ce măsură îi este accesibilă 

documentarului istoria? 

„Re Dre aa Aia 5 NT = Le aie 


lon Moscu: Pentru documentarul cla- 
sic, epocile și momentele istorice, de pildă 
din mişcarea muncitorească, revoluționară, 
din țara noastră, sint accesibile pe calea 
fotografiei sau a filmului de montaj. S-au 
făcut lucrări remarcabile cu astfel de mii- 
loace, destul de cunoscute. Dintre ulti- 
mele. aș cita filmul lui Constantin Vaeni 
despre Bălcescu sau cel al lui Dumitru 
Done despre războiul de independentă. 
Totuşi, fotografiile sint statice sau puține la 
număr, documentele scrise nu sint, în sine, 
cinematografice și chiar filmele de montaj 
se văd limitate de puținătatea materialului 
filmat în deceniile trecute. Există apoi nu- 
meroase cazuri în care replica, dialogul 
sint absolut indispensabile. Așa este, de 
pildă, cazul marilor procese politice 
din timpul luptei din ileaalitate a Parti- 
dului Comunist Român. Se știe, comuniștii 
au transformat aceste procese în tribune 
de afirmare a crezului lor, a ideilor partidu- 
lui. Pentru a reda astfel de momente ine- 
dite de luptă, fără a părăsi genul documen- 
tar şi rigorile sale, trebuie ca însăși concep- 
tia noastră despre documentar să se mo- 
difice, în sensul experienţei mondiale, care 
dovedește posibilitatea unei simbioze ar- 
monioase intre mijloacele documentarului 
şi cele ale filmului cu actori. Unii documen- 
tariști din cinematoaratiile cu traditie com- 
pun scenariile potrivit desfăşurării reale a 
faptelor, dar realizează racorduri și adaugă 
replici, în spiritul celor consemnate docu- 
mentar. Alţii folosesc actori neprofesio- 
niști, aducindu-i pe locurile unde s-a desfă- 
șurat acţiunea evocată. În fine, sint docu- 
mentariști care recurg la actori profesio- 
nişti pentru interpretarea textului autentic. 
Cu astfel de mijloace evoluate și variate, 
am putea noi înşine realiza o vastă gamă 
de seriale instructiv-educative care ar 
contribui din plin la îndeplinirea obiective- 
lor ideologice din Programul partidului. 

Discutind concret, la loc de frunte în 
producția studioului «Sahia» se află în 
prezent un film despre procesul de la Cra- 
iova, din 1934, al ceferiștilor şi petroliştilor 
și un documentar dedicat importantului 
proces de la Brașov, din 1936, în care to- 
varăşul Nicolae Ceaușescu a avut o in- 
tervenţie determinantă pentru demascarea 
regimului burghezo-moșieresc. Este evi- 
dent că, pe lingă materialul documentar 
clasic, pe care îl oferă, aceste subiecte 
conțin sugestii dramatice dintre cele mai 
generoase și pentru alte formule de film. 
Stenogramele acestor dezbateri, cu schim- 
buri de replici și incidente de proces în 
timpul cărora comuniștii au fost de o reală 
şi mare strălucire, aşteaptă parcă — şi aş- 
teaptă demult — realizatorii de filme cu ac- 
tori, fie artistice, fie didactice, care să re- 
învie şi să fructifice, în modul cel mai con- 
vingător şi expresiv, semnificațiile acestor 
momente de luptă. 


Colocviu realizat de Valerian SAVA 


Noi filme românesti 


in dezbatere 


Incă un debut, deci, și încă 

un debutant. Debutantul însă 

se numeşte de astă dată 

Adrian  Petringenaru, iar 

numele acesta aparţine unui 

critic de artă şi autor de 

filme de desen animat, apar- 

une unui om pentru care filmul nu mai e 
demult un teren misterios, ci pămintul 
familiar, deci ferm, al unei arte familiare. 
Sigur, filmul jucat are alte legi, sigur a lucra 
cu actori nu e totuna cu a minui personaje 
desenate, sigur «Tatăl risipitor» este to- 
tuşi un debut, dar debutul unui om avizat. 
«Tatăl risipito» este un film matur și 
ponderat, conceput de o minte matură și 
ponderată. Nimic din fierbințeala începu- 
tului, nimic din nerăbdarea începătorului 
și din ambițiile lui, nu-i cutremură alcătui- 
rea. Este un film calm și tacticos, un film 
făcut cu băgare de seamă, cu prudenţă 
chiar, un film care ocolește îndrăzneala de 
limbaj, stridențele, vehementa argumente- 
lor, dulcile tentaţii cinematografice cărora 
oricare debutant s-ar fi lăsat pradă cu vo- 
luptate. Cu voluptate și cu acoperire. O 
acoperire cu multe carate, oferită de proza 
lui Eugen Barbu și de litera scenariului 
semnat tot de el. Adrian Petringenaru, însă, 
şi-a refuzat în mod deliberat, vizibil delibe- 
rat, această acoperire. Registrul lui e altul. 
De blindeţe meditativă. Tonul lui e altul. 
De ușoară tristețe duioasă, ca aceea care 
învăluie baladele populare. Încăput în mina 
lui, Oaie a devenit un fel de lon-cumsecade, 
pus să trăiască cu ai lui într-o pădure de 
jivine omenești înecate în ură, nebunie și 
stricăciune. Să trăiască și să le învingă. 
Sau să fie învins. Sau să învingă, învins 
fiind. El a desenat, dincolo de proza lui 
Eugen Barbu, un tablou de familie. cu 
bătrîni care adorm ținindu-se de mină 
şi tineri ce se iubesc în cintat de cocoși, 
pe fundalul unui sat din '45, un sat 
cu frămintările domol organizate şi răs- 
turnările petrecute aproape ca de la sine, 
ca dintr-un fatalism și el legendar de «aşa 
a fost să fie». Un tablou desenat cu grijă, 
corect, dar fără culori tari. Sigur, imaginea 
lui Adrian Petringenaru despre Oaie şi ai 
săi este alta decit aceea creată şi susținută 
de Eugen Barbu, dar nu cred că aici ar tre- 


— Debutul dumneavoas- 
tră, Adrian Petringenaru, 
nu are nimic din aerul unui 
unui debut. «Tatăl risipi- 
tor» este un tilm așezat, 
lipsit de trac, dar și de 
mari ambiţii. Un tilm ce 
pare construit cu grija de a depăși niște 
granițe pe care le-aţi și vi le-aţi impus. 
De ce? 

— Eu mi-am făcut un plan în legătură cu 
acest prim film al meu. Mi-am construit 
un fel de, hai să nu-i zic pat al lui Procust, 
ci cadru foarte precis delimitat. Mi-am 
propus să fac un film după legile clasice, 
un film cu poveste, o poveste coerentă, și 
ea clasică, cu personaie vii și puternice, 
capabile de conflicte la fel de vii și puter- 
nice, înscrise într-o temă de cit mai amplă 
rezonanță socială și umană. Am dorit deci 
să demarez de la un minimum de obligatii 
ce revin unui autor, să pornesc de la linia 
de plutire în sus. 

— De ce de la minimum? De ce nu 
ați vizat mai sus, mai departe? 

— Pentru că nu am dorit să epatez, ci 
doar să dovedesc și să-mi dovedesc că 
pot construi un film după legile meseriei. 
Aşa cum un pictor înainte de a ataca o 
pinză abstractă trebuie să treacă, obliga- 
toriu, proba portretului. «Tatăl risipitor» 
este pentru mine ceea ce e portretul pentru 


Oaie... Vine un om şi-ţi spune firesc, 
convingător: «M-am gindit la dumneata pen- 
tru acest rol. Citește-l». Şi din acel moment 
incepe un proces răscolitor care se perma- 
nentizează in toate detaliile vieţii tale de 
zi cu zi. Seri de veghe. Dimineţi neliniștite. 
Nu-ţi saluti prietenii. Nu-i vezi. Nu vrei 


din unghiul regizorului 


din unghiul actorului 


bui căutate neimplinirile filmului, ci în cu 
totul altă direcție, iar direcția aceea este, 
cred, în primul rind, grija de a nu greşi prin 
exces. «Tatăl risipitor» păcătuiește printr-o 
prea mare chibzuială, o prea mare atenție 
de unde și cum să pună piciorul. Ca și 
cum dincolo de fiecare imagine s-ar putea 
deschide o prăpastie, filmul se oprește 
mereu la jumătate de drum, la jumătate 
de frază, la jumătate de intenție, de suges- 
tie. Există în el momente de mare frumu- 
sete plastică și interpretativă, momente de 
gind și idee, momente de cinema adevărat, 
pe care foarfeca le taie brutal, inainte de a 
se comunica pe de-a întregul. Există sec- 
vențe ce s-ar fi cerut exploatate, stoarse 
de sensuri pină la ultima picătură, dar care 
se pierd, expediate telegrafic într-un lim- 
baj strict funcţional, strict informativ. În 


Un sat românesc. o 


la răscruce 


schimb, dialogul e adevărat, foarte frumos, 
viu, colorat și bogat în nuanțe, dar mult, 
mult prea lung în economia filmului, este 
lăsat să curgă fără opreliști, chiar și atunci 
cînd nu comunică nimic altceva decit pro- 
pria-i frumusețe literară. Filmul se dezechi- 
librează astfel, între o imagine care nu 
apucă să-și dezvăluie toate sensurile și 
un dialog nemăsurat, întrerupt arbitrar nu 
la sfîrşit de gind, ci la sfirșit de imagine. 
Filmul se fringe mereu, mereu tăiat în plină 
mişcare, și această fringere se repercutează 
asupra povestirii. Un ping-pong de sec- 
vențe — pe de o parte Oaie și ai săi, pe de 
alta Necșeștii şi ai lor — ține loc de fluidi- 
tate. Petringenaru s-a dat la o parte din dru- 
mul unui limbaj cinematografic îndrăzneț, 
dar cu aceeași mișcare a ieșit din raza unui 
limbaj viu, expresiv şi decis. El a fugit de 
îndrăzneli, dar în timp ce le mătura cu sirg 
din filmul său, ștergea și notele acelea mai 


un pictor: dovada de meserie. Certificatul 
de maturitate. 

— De ce aţi ezitat să exploataţi pină 
la capăt trumusețea unor secvenţe, de 
ce filmul dumneavoastră este ritmat 
atit de strîns, de ce ati tost atit de puțin 
generos chiar și cu secvențele gene- 
roase în sine? 

— Vă referiti probabil la secvența înmor- 
miîntării... 

— Şi la ea și la altele. 

— Secvența  înmormintării' într-adevăr 
este săracă, dar ea s-a filmat tirziu, pentru 
că s-a găsit tirziu soluția scenaristică, s-a 
filmat cînd stocul de peliculă era aproape 
epuizat. În ce privește restul, nu numai că 
n-am fost generos, dar am fost chiar zgir- 
cit. Nu s-a putut altfel. Şi consider că am 
realizat un tur de forță reuşind, cu o imensi- 
tate de personaje, și păstrind caracterul 
de frescă inerent filmului, să-l adun totuşi 
într-un mănunchi, să-l constitui într-un 
întreg şi să mă înscriu în metrajul cuvenit. 

— V-ar ti trebuit două serii? 

— Probabil că oricine în locul meu ar fi 
făcut două serii. Eu știam însă că povestea 
nu rezistă la o asemenea lungime. Era o 
problemă de formulă. Aveam de ales: sau 
reduc totul la drama lui Oaie, și atunci ca- 
drul general și o dată cu el sensurile maiore 
ale filmului se pierdeau; sau amplific toată 
povestea în stilul mai tradițional al super 


Tatăl risipitor 


înalte care pun în valoare liniștea. El s-a 
ferit de capcana vehemenţei, dar fără vehe- 
mență discursurile, chiar și cele mai fru- 
moase, se pierd în aerul dintre orator și 
auditoriu... Unele filme suferă de risipă 
de mijloace. «Tatăl risipitor» suferă de 
avariție. Avariţie în exprimarea sentimen- 
telor. În comunicarea senzaţiilor. În destă- 
șurarea și exploatarea acțiunii. O avaritie 
demonstrată și demonstrativă, e adevărat, 
dar care nu strică mai puțin filmului. 
Ceea ce răzbate prin sau pe dedesubtul 
acestor autolimitări este, cred, demn de 
reţinut. În primul rînd, o “reală înzestrare 
pentru un cinematograf poetic, un cinema- 
tograf al nuanțelor, un cinematograf sen 
zorial care știe comunica mirosul și gustul 
gustul unei cine cu lapte aburit şi mă- 
mâligă, gustul lacrimilor inghitite, mirosul 


familie de tărani, 


de istorie 


de porumb încins dintr-un hambar, mirosul 
de pămint, de praf stirnit de copitele cailor 
— un cinematograf viu, care se adresează 
în primul rind simțurilor și mai apoi minții. 
Mai răzbate din acest prim film cu actori 
al unui regizor de filme de desen animat, 
o bună cunoaștere a valorii actorului și o 
la fel de bună înțelegere a tipologiilor. Dis- 
tribuția lui este fără cusur. Toma Caragiu 
face din acel Oaie un personaj de mare su- 
flu dramatic, de profunzime și de substan- 
tă, în ciuda handicapului unei peruci cu 
totul nefericit lucrată, vizibil, nepermis de 
vizibil, perucă; Marga Barbu, o Catinca 
Necșești dirză, cu tăcerile periculoase și 
vorbele șuierate cu venin, aprigă și domina- 
toare; Leopoldina Bălănuţă, de un tragism 
sobru, într-un rol foarte aproape ca substan- 
tă de cel din «Nunta de piatră»; Vasile Niţu- 
lescu, un Necșești cu nebunia blindă şi 
resemnarea nevinovată, un personaj real- 


Am dorit un certificat de maturitate 


producţiilor și compensez drama prin mari 
desfășurări de mase (soluție pe care n-am 
adoptat-o în primul rînd din motive artis- 
tice şi în al doilea din motive financiare); 
sau, formula cea mai potrivită, aceasta pe 
care am fost nevoit s-o inventez, și anume, 
căutind să rămin cit mai aproape de poves- 
tea clasică, să construiesc un film-mozaic. 
Mozaic în sensul unei figuri coerente, în- 
tocmită din bucățele. Altă soluție n-am 
avut. Altfel nu cred că mi-ar fi încăput cinci 
medii sociale și 20 de personaje importante 
pentru o narațiune. Şi așa am renunțat la 
unele pe drum... 

— De ce ați preterat ca loc principal 
al actiunii interiorul,deci cadrul strins, 
limitat, mai puțin spectaculos? 

— Pentru mine, la filmare, ar fi fost mult 
mai ușor să lucrez în exterior. Şi adevărat, 
rezultatul ar fi fost probabil mai spectacu- 
los. Dar povestea — şi prin poveste înțeleg 
și ce-şi spun personajele — cerea timpul 
ei şi locul ei, și locul acela trebuia să fie 
intim, pentru că atmosfera de interior adună 
mai precis sensul dialogurilor. 

— lată un capitol la care ați tost chiar 
toarte generos: dialogurile. 

— Ştiu, dialogul e lung şi a fost și mai 
lung. Am tăiat cît am putut, probabil ar fi 
trebuit să tai mai mult, dar nu m-am îndurat. 
M-am gindit și la actori, cit de rar au posi- 
bilitatea să rostească un text bun, m-am 


Așa l-am văzut eu pe Oaie... 


mare, nu vrei munte, nu vrei nimic. Dacă 
teoretizezi, întelegi că există o capacitate 
generală de acomodare. de nivelare a mij- 
loacelor, determinată de cerința asimilării 
rapide. Că există soluții, multe soluții pen- 
tru «a crea» un astfel de rol. Sigur că cele 
mai la îndemină sint cele cunoscute, bătă- 


torite. Cea mai îmbietoare ar fi una artiza- 
nală, folclorică. Or,. cum categoria artiza- 
natului înseamnă a place cu orice pret, 
poate, nu poate, sigur, de data aceasta voi 
încerca ceea ce poate demult ar fi trebuit. 
Nu sint sigur că voi izbuti. 

Oaie!... Taina adinc îngropată a acestui 


mente făcut din citeva priviri și citeva vorbe; 
Gheorghe Dinică și lon Marinescu în roluri 
«servite» — Oaie cel șchiop și Neculce; 
Mircea Albulescu, cu totul remarcabil 
într-un rol de trei aparitii: Carmen Stru- 
jac, foarte în notă în rolul Sabinei, cea cres- 
cută de zlătari; Florin Zamfirescu, perfect 
în rolul lui Oaie-mezinul. Este, în totul, chiar 
pînă la ultimul roi, chiar pină la ultimul 
figurant, distribuţia unui profesionist, nu 
a unui debutant. Şi mai răzbate din acest 
film al unui critic de artă, o firească sensi- 
bilitate la frumuseţea plastică a cadrului. 
Imaginea, semnată de Gh. Viorel Todan, 
este gindită în ritmuri, tonuri și lumini pic- 
turale. Unele prim-planuri au valoare de 
portret. Cadrele din exterior, unele imagini 
deschise spre cîmpii nesfirșite, spre pă- 
mint — de fapt eroul principal! al acestui 
film e pămintul — au citeodată un aer ciudat 
de independență, de operă de sine stătă- 
toare. Frumusețea lor, uneori prea statică, 
cere rama unui tablou. 


«Tatăl risipitor» este, fără îndoială, til- 
mul unui om sensibil la frumos şi nu mai 
puţin sensibil la cinema, este filmul unui 
om cu gustul artei, dar al unuia care știe 
ce nu trebuie tăcut, decit ce trebuie sau, 
mai bine zis, ce-i trebuie cinematografului 
pentru a se despărţi de celelalte arte, pentru 
a fi el însuși. Cu alte cuvinte, «Tatăl risipi- 
tor» este prea mult și în prea mare măsură 
filmul unui critic. 


Eva SÎRBU 


Film realizat în studiourile Centrului de productie 
cinematografică «Bucureşti». 

Scenariul: Eugen Barbu e Regia: Adrian Pe- 
tringenaru ® Imaginea: Gheorghe Viorel-Todan e 
Muzica: Paul Urmuzescu 9 Decoruri: Guţă Şlirbu 
9 Costume: Oltea lonescu e Cu: Toma Caragiu, 
Marga Barbu, Gheorghe Dinică, Leopoldina Bâlă- 
nuță, Vasile Niţulescu, lon Marinescu, Carmen 
Maria Strujac, Florin Zamfirescu, Mircea Albulescu, 
Octavian Cotescu, Ştefan Mihâilescu-Brâila, Colea 
Răutu, Constantin Guriţă. 


gindit că e pacat să-i lipsesc de o asemenea 
ocazie. 

— Cum a tuncționat experiența dum- 
neavoastră de critic tată de prima dum- 
neavoastră experiență de cineast? 

— Nefiind prea artist în sensul maximei 
susceptibilități, fiind foarte senin receptiv 
la toate posibilele mele erori şi în același 
timp foarte nereceptiv la intervențiile din 
afară, mai ales cind ele atingeau domenii 
care mă priveau direct. 


— Care este mindria dumneavoastră 
secretă în legătură cu acest tilm? 

— Dialogurile. Cele din interior au fost 
luate în priză directă, operaţie rar efectu- 
ată în cinema. Asta pentru că mi-am dorit 
un dialog nuanțat, sensibil, rostit la cald. 

— În ce măsură socotiți că v-aţi îm- 
plinit planul de care-mi vorbeaţi la în- 
ceputul discuţiei? 

— Foarte aproape de ceea ce am vrut eu. 
lar pentru ce nu mi-a reușit, n-am să re- 
proşez nimănui nimic. Am sincer senzația 
că am făcut numai acele modificări pe care 
le-am considerat utile. Filmul acesta mă 
reprezintă. Poate cu cinci la sută în plus 
sau în Minus faţă de planul iniţial. Din pă- 
cate, sau poate din fericire, nu pot atribui 
nimănui eventualele nereușite. 


E.S. 


pămint. Uriaşă forță de neînvins în fata 
soartei şi a vieții. Sărac și demn în tot ce 
are demnitatea mai uman și mai profund 
lubindu-și fiii, pentru că ei vor veghea de 
miine, în locul lui. Sperind şi sigur că ei. 
ca putin, vor avea parte de o viată mai bu- 
nă... 


Aşa l-am văzut într-o bună zi cînd m-am 
apucat să-l joc pe Oaie. 


Toma CARAGIU 


In 
întîmpinarea 


Congresului 


XI 


A fost o vreme cind aveam 
fobia şedinţelor. Sint şi 
imprejurări cind avem nos- 
talgia şedinţelor. Reuniunea 
aceasta colectivă pe temă 
dată, în care un grup, o 
obşte trebuie să examineze, să judece și 
să hotărască, e unul din momentele culmi- 
native ale conștiinței de sine a comunității. 
În pregătirea ședinței, în desfășurarea și în 
consecinţele ei acţionează puternic fac- 
torii responsabilităţii politice şi morale, 
sentimente civice înalte. Uneori sint mixate 
şi elemente impure, cum ar fi teama de 
critică, retorica demagogică, încercările 
duplicitare de a devia consensurile spre 
țeluri obscure. Se nasc brusc şi colonii 


«O caracteristică fundamentală a dezvoltării societății noastre 
în perioada următoare va fi participarea tot mai largă şi nemijlocită 
a oamenilor muncii la conducerea şi organizarea activității în cen- 
trale şi întreprinderi industriale, unități agricole, în instituții, în 


toate unitățile economico-sociale». 


dezbaterii 


Din Proiectul de Program al Partidului Comunist Român de 


fâurire a socielății socialiste multilateral! dezvoltate şi inaintare a 
României spre comunism 


Sedinta 


sau semnificatiile 


colective 


Li 


Şedinţa ca o înfruntare a inteligențelor («Explozia») 


de sitonotori, asociaţii suspecte de sico- 
fanţi. Un autor admirabil de comedii, care 
continuă a nu fi și scenarist, Aurel Baran- 
ga, a făcut dintr-o ședință — din toată 
tehnica și tactica ei — o piesă întreagă: 
«Opinia publică». În cinematografie, în 
filmul lui Şerban Creangă, «Proprietarii», 
o şedinţă pregătită după o metodologie 
diversionistă este analizată cu sarcasm 
rece și cu un spirit justițiar remarcabil. 
Evident, filmînd realitatea, cea mai cuprin- 
zătoare parte a ei,latura ei esenţială, adică 
realitatea muncii, cineastul român de azi 
se întilneşte cu fenomenul de dezbatere co- 
lectivă, în circumstanţe varii. Fixat asupra 
grupării ca atare, obiectivul aparatului de 
filmat nu reține decit pitorescul ansamblu- 
lui; dacă se obținea vreun efect din şedin- 
tele milițienilor, în filmele seriei comice 
«Brigada diverse» (primul din ele, real- 
mente amuzant),el nu era decit de colora- 
tură, deoarece, aici, un ofițer destoinic 
şi colaboratorii săi destoinici primeau 
sarcini derizorii în raport cu potenţele lor 
şi foloseau prilejul pentru a se lamenta, 
catastrofic sau ironic, în limite strict regu- 
lamentare 

Cind scenariul se fixează asupra princi- 
piului generator al unei ședințe, asupra 
cauzei care a dus la organizarea ei cu ne- 
cesitate, nu în virtutea calendarului rutini- 
er, sînt posibile efecte dramatice; se înfrun- 
tă opinii contradictorii, pasiunile se flam- 
bează, decizia nu rezolvă, ci deschide o 
cale ipotetică, posibilă, barată de coefici- 
enţi de eroare asumaţi în unghiul unui inte- 
res ce depășește momentul conjunctural 
și patimile particulare. Așa se înfățișează, 
de pildă, ședința din scenariul «Explozia», 
al cărei dramatism filmul l-a augmentat, 
contrapunctind în imagine nu numai argu- 
mentele existente în balanţă, ci şi primej- 
dia ce plana asupra unei aşezări, caden- 


(Scinteia, 1 septembrie 1974) 


că, împreună cu modul ei specific de tra- 
tare a evenimentelor, acea perioadă în 
care — cum se spune în proiectul de 
Program al Partidului — «Au fost săvirşite 
și o serie de greșeli în rezolvarea unor pro- 
bleme (...) S-au comis grave ilegalităţi și 
abuzuri față de o serie de activiști de seamă 
ai partidului. De fiecare dată însă partidul 
a găsit forța necesară pentru a depăşi 
greutățile, lipsurile și greșelile, pentru a 
asigura mersul înainte al construcției 
socialiste». De aceea adevărurile au aici 
o vibraţie puternică și o rezonanţă tulbură- 
toare, iar neadevărurile dobindesc o aură 
tragică, nu mai puțin tulburătoare. 
Filmul are acest unic avantaj, de a com- 
prima în metafora vizuală serii lungi de 


Şedinţa ca expresie a hotăririi colective («Viforniţa») 


Numai filmele proaste au acreditat ideea 


că şedinţa plictiseşte. 


Bine făcută, radiografia unei şedinţe 
poate fi un document de o 
inestimabilă valoare umană şi artistică 


țind într-un ritm acut înfruntarea inteli- 
genţelor implicate în aflarea soluției. 
Dacă regizorul e interesat nu numai de 
grup sau de participările individuale exte- 
rioare, ci şi de starea de spirit generală, așa 
cum se compune ea din reacţiile indivi- 
duale autentice, atunci se poate obține un 
tablou de gen caracteristic, cum s-a în- 
timplat în  «Așteptarea», aici şedinţa 
festivă de pensionare a bătrinului ceferist 
constituindu-se într-un studiu psihologic 
foarte nuanţat. De regulă, în filmarea ṣe- 
dințelor se panoramează peste chipuri, 
decupindu-se mimici, gesturi, interjecţii, 
atitudini — confecţionate anterior. Nu se 
lucrează cu destulă răbdare și nici cu 
destulă largheţe, nu se oferă suficient 
timp şi spațiu actorilor noștri, excepțio- 
nalilor noştri actori, pentru ca ei să poată 
obține în joc datele apte a configura 
atitudini şi a determina gesturi, mimici, 
interjecții. Să permiţi interpreţilor a intra 
în problematică, să-i lași a desfășura 
şedinţa, a se infierbinta, a exploda, a se 
indemna apoi la cumpătare unii pe alții, 
a-și dezvolta spiritul pamfletar — şi să-i 
scrutezi atent, cu camera subordonată 
faptului, e o modalitate, cred, superioară 


filmării pe parcele înguste, cu paupere 
detalii presupuse, pregătite oricit de minu- 
tios. Din păcate, se acordă, la noi, un mare 
credit capacității regizorului de a trăi 
afectiv și intelectual toate rolurile (citește 
«de a le aranja») și se convine rar sau 
aproape deloc că actorul (personajul) e 
capabil de cele mai juste reacții dintr-o 
pornire lăuntrică, aceste reacții putind fi 
uneori cu totul diferite de cele preambalate. 
Tendința generală, chiar şi a celor mai 
serioşi regizori români, e dea fixa un cadru 
strimt inițiativei actoricești, fie că toate 
trăsăturile eroului sint stabilite anticipat, 
fie că spaţiul său de evoluţie e strict cir- 
cumscris, fie că timpul de formulare a unei 
mișcări sufleteşti e statornicit cu maximă 
avariție. 

Impresia pe care o lasă faimoasa ședin- 
tă din «Puterea și Adevărul» e că aici s-a 
lucrat, totuși, altminteri. Această ședință 
nu e una a faptelor imediate şi nici a 
vorbelor — chiar dacă se discută pe con- 
cret și se spun vorbe tari și vorbe mari. 
Eroii angajează, in ceea ce fac și în ceea 
ce spun, nu numai propria lor persoană. 
Şi nu numai problema generală aflată la 
ordinea de zi. Ci o întreagă perioadă istori- 


fapte şi ginduri care irump în conştiinţa 
noastră cu o forță extraordinară, instan- 
taneu, punind într-o nemaipomenită alertă 
tot sistemul nostru de gindire, deschizind 
simultan toate sertarele memoriei din 
compartimentul vizat. O atare metaforă 
e ca un fulger: secunda sa condensează 
energii de puteri colosale și luminează un 
fragment de univers. 

O anchetă mai veche a revistei aducea, 
printre interesantele răspunsuri (tot atitea 
propuneri de elevare a filmului românesc 
și de sporire a gradului său de distincție) 
o propoziție relevabilă a regizorului Lucian 
Bratu: «A nu rămine, cind construim actua- 
litatea, la semnele exterioare ale socialis- 
mului». Mai aducea și o comparaţie sesi- 
zantă a actorului Mircea Albulescu: «Dis- 
puta de idei, această mină de aur...» Pe a- 
tari parametri — edificarea unei ședințe 
ca unitate filmică reprezentativă, prin fo- 
rări în stratul uman cel mai profund — se 
pot revela adevăruri fundamentale: conşti- 
inţa de stăpin şi, în același timp, de produ- 
cător al bunurilor materiale; aspiraţia sa 
neistovită spre puritate morală; forța ine- 
branlabilă a democraţiei socialiste; capaci- 
tatea colectivelor de a birui vicisitudinile şi 
de a asana moravurile; puterea considera- 
bilă a criticii, în formele sale cele mai diver- 
se — de la sancţionarea persiflatorie a a- 
nomaliilor individuale de comportament 
și vorbire, pînă la riposta dură și deschisă 
împotriva tembelismului, incuriei, preva- 
ricațiunilor. 

E și unul din momentele care, în indi- 
ferent ce peliculă, polarizează galvanic 
atenția unanimă — deoarece ședința e 
«un ceva», cum ar spune distinsul și spiri- 
tualul nostru coleg. D.I. Suchianu, în care 
sintem oricum și inevitabil ipostaziaţi noi 
înşine. 

Valentin SILVESTRU 


5 


La] 


In 


întîimpinarea 


Congresului 


XI 


Umanismul e idealul care a 
înnobilat gîndirea multor ar- 
tişti și filozofi din epocile 
premergătoare marxismului 
Ideal generos dar utopic, 
el concepea omul izolat de 
contextul său social, ca pe o entitate ab- 
stractă, nedeterminată de condiţii. Sin- 
gurul care a reușit să aducă discuţia din 
sfera speculației pure pe terenul unor 
posibilități reale, dindu-i totodată o finali- 
tate istorică, a fost marxismul, filozofia 
revoluționară a clasei muncitoare. Clasa 
care nu se poate elibera pe sine decit 
eliberind întreaga omenire. În acest ade- 
văr științific rezidă esenţa revoluționară 
a noului umanism. Numai desfiinţarea 
exploatării omului de către om face posi- 
bilă instaurarea acelor noi relații «bazate 
pe egalitate și dreptate socială, pe cola- 
borare și stimă reciprocă între toți membrii 
societății», precum statuează Programul 
Partidului Comunist Român, relaţii deve- 
nite legi morale pentru societatea socia- 
listă în stadiul ei actual de dezvoltare. 

O dată cu eliberarea de sub dominația 
claselor exploatatoare se realizează con- 
dițiile concrete pentru apariția omului 
nou, «om total» cum îl numește Marx, 
capabil să-și redobindească esența uma- 
nă alienată de societățile bazate pe profit, 
pe asuprirea celor mulți de cîțiva «aleși». 
Experiența practică de edificare a socia- 
lismului pe o treime a globului pămintesc, 
imbogățeşte astăzi conceptul umanismu- 
lui socialist cu sensuri concrete, noi, deo- 
sebit de preţioase. 

«Umanismul socialist presupune o 
înțelegere mai complexă a omului în 
societate — precizează secretarul parti- 
dului nostru — omul luat nu ca individ 
izolat și exagerind trăsăturile sale in- 
dividuale, ci ca om social aflat în 
strinsă legătură și interdependenţă cu 
semenii săi. Cu interesele maselor 
largi populare în rindul cărora perso- 
nalitatea umană nu se pierde, ci se 
afirmă tot mai puternic o dată cu afir- 
marea și fericirea întregii națiuni». 
Indicaţie vitală pentru arta socialistă care 
își pune, care trebuie să-și pună tot mai 
hotărit, în centrul preocupărilor ei, dezvă- 
luirea acestei noi esențe umane, a trăsă- 
turilor de înaltă etică și echitate socialistă 
care devin astăzi, în formularea Progra- 
mului P.C.R., norme obligatorii de con- 
duită pentru întreaga colectivitate socială, 
«Cod al muncii și vieţii întregului nostru 
popor». 

Omenia socialistă apare astfel nu numai 
scop, dar și lege de bază a societății 
românești contemporane, condiția mersu- 
lui ei înainte în vederea realizării celei mai 
drepte şi mai umane societăţi din cite a 
cunoscut istoria. 


EET OA ARE N IRI TAI a a 
Munca — modelator de conștiinte 


Spuneam că umanismul socialist este 
umanismul conceput ideal de către socie- 


6 


«Trebuie să acționăm pentru dezvoltarea trăsăturilor socialiste în 
activitatea noastră, a umanismului socialist; să facem din zicala 
românească «a fi om de omenie» o zicală nouă: «a fi comunist de 


Nicolae CEAUȘESCU 


omenie» 


Umanismul socialist: 
legea supremă a 
societății româneşti contemporane 


Două feluri de a înțelege omul: ca mijloc ori ca scop suprem 
(«Proprietarii») 


tàțile anterioare, dar devenit posibil nu- 
mai în orinduirea fără antagonisme de 
clasă. Pentru poporul român, greu încer- 
cat de istorie, omenia a devenit o trăsătură 
fundamentală, componentă a existenţei 
sale spirituale. Societatea socialistă aduce 
această omenie la deplină înflorire, uma- 
nismul socialist devine principiu politic 
și totodată formă curentă de viață. «Să 
facem din zicala românească «a fi om 
de omenie» o zicală nouă: «a fi comu- 
nist de omenie» , imbogăţea încă o dată 
tovarășul Ceaușescu conceptul teoretic 
al umanismului socialist cu nuanţa carac- 
teristică pe care o capătă el în condiţiile 
de aici și de acum ale României socia- 
liste. 

Nu înaintăm pe un teren gol, lipsit de 
tradiții şi experiențe, nici in domeniul 
cinematografului, viu solicitat în contextul 
artei socialiste de a surprinde dinamica 
noilor relații umane, acel om nou apărut 
in arena istoriei ultimelor decenii, om nou 
care a reușit să-și ia in propriile sale miini 
destinele. Focalizind înaltele trăsături de 
etică revolutionară, personaiele unor filme 
ca «Setea». «Valurile Dunării», «Du- 
minică la ora 6», «La patru pași de 
infinit», «Ceaţa», «Puterea şi adevă- 


rul» sau «Explozia» sint o dovadă sen- 
sibilă a talentului și ambiției cineaștilor 
noştri de a realiza portretele convingătoare 
ale comuniştilor acelor epoci. Umanitatea 
acestor personaje trecea proba de foc a 
războiului antihitlerist, a condiţiilor teroa- 
rei ilegalității, ea se constituia în lupta 


pe viaţă și pe moarte care a dus la ieșirea” 


României din războiul fascist şi la toate 
etapele revoluționare, la marile acte de 
demnitate naționala și socială care i-au 
urmat. 

Mai puțin spectaculoasă și de aceea 
mai dificil de «tensionat» pe ecran apărea 
personalitatea constructorilor din perioa- 
da primelor șantiere naționale, a recon- 
strucţiei și chiar mai tirziu a construcției. 
A eroismului paşnic. S-a manitestat în 
unele filme o neindestulătoare înțelegere 
a rolului pe care îl are munca liberă pentru 
definirea esenței omului nou. Reușitele 
n-au lipsit. Ele s-au numit: «Erupția», 
«Apoi s-a născut legenda» ori «Subte- 
ranul». Cu toate acestea,destul de multe 
scenarii puneau în prim plan mai mult 
procese tehnologice decit oameni îndră 
gostiți de meseria lor, dăruiți trup și suflet 
ei, transformați de muncă în întreaga lor 
spiritualitate. «Muncitorul, spunea în acest 


sens Antonio Gramsci, nu e numai purtă- 
torul unor forţe de producţie avansate şi al 
mișcării politice pentru smulgerea puterii 
din mina capitalului, ci și promotorul unui 
nou umanism, al unei noi spiritualități. 
Pentru că, determinat de condiţiile sale 
de existență, muncitorul îşi va cuceri zilnic 
propria sa libertate de a construi în ordinea 
ideii, luptind împotriva oboselii, a plicti- 
sului, a monotoniei gestului ce tinde la 
mecanizare şi în consecință la mortifi- 
carea vieţii interioare». 

Şi totuşi experienţele de atunci — chiar 
şi cele mai puțin reușite —au făcut po- 
sibilă apariția filmului politic contempo- 
ran, preocupat mai puțin de biografii indi- 
viduale deosebite, cit de relații umane 
concludente, raporturi conflictuale ivite 
în sinul unei colectivități de muncă. Aici 
mi se pare că intervine o modificare radi- 
cală de optică a scenariștilor și regizorilor 
unor filme ca «Proprietarii» , «Pentru o 
anume fericire», «Dragostea începe 
vineri» sau «Trei scrisori secrete» ,pen- 
tru care protagonistul devine colectivita- 
tea şi reacțiile sale esențial noi față de 
nişte erori ale individului. Mai mult chiar, 


Familia. Aici e pri 
(«De bună voie 


personalitatea unor tineri ingineri sau 
muncitori — eroi de film —se definește 
nu în afara, ci în interiorul uzinei, pe baza 
atitudinii permanente tață de munca şi 
față de tovarășii de muncă. Însuși subiec- 
tul acestor filme se încheagă în jurul acelui 
principiu vital, «nervum rerum» al socie- 
tăţii socialiste, și anume lupta colectivi- 
tății noi impotriva manifestărilor de egoism 
și individualism mic burghez, a «tendin- 
telor unora de a da societății cît mai 
puțin și a lua cît mai mult». Trăsătura 
individuală, cindva socotită doar o trăsă- 
tură urită de caracter, capătă pentru eroii 
acestor filme o amploare deosebită și 
împotriva ei muncitorii înaintați ai uzinei 
stirnesc o adevărată ofensivă. 


OTO i apa Se sea i 
Eroul colectiv 


«Proprietarii» iși bazează conflictul pe 
intelegerea diametral opusă a noțiunii de 
stăpin al mijloacelor de producţie, a 
demnităţii și răspunderii dată de dubla 
calitate a muncitorului nou, de producă- 
tor şi proprietar de o nouă factură. Con- 
flictul se iveşte între cei care înţeleg cali- 


tatea de stăpin în mod vechi, autoritar dar 
lipsit de răspundere, și între cei a căror 
răspundere pentru averea colectivă se 
manifestă mai ales printr-o grijă față de 
om înțeles ca individ demn, creator al 
acestei averi colective. Dar dacă uneori 
datele conflictului aiung să fie dezvoltate 
în tilm pasionant, în anumite momente 
ciocnirile între  mentalităţile opuse 
sint expediate în scene convenţional-de- 
clarative de genul ședinței în care se dis- 
cută mutarea inginerului «recalcitrant» pe 
un alt șantier. Pasiunea justițiară cu care 
colectivul de oameni ai muncii — recentă 
instituționalizare a largii democratizări a 
vieții noastre sociale —ia apărarea tină- 
rului nedreptăţit de un director orgolios 
şi oportunist, e într-adevăr nobilă și grăi- 
toare pentru umanismul zilelor noastre. 
Dar exagerarea unui pol al conflictului 
scade tensiunea la celălalt pol. Tînărul 
inginer e scutit de orice efort de a-și apăra 
poziţia sa înaintată. În acest fel spectatorul 
nu mai trăiește bucuria unei bătălii ciști- 
gate de personaj doar prin procură. 
«Trei scrisori secrete» transformă «ca- 
zul Moruzan» într-un pretext pentru afir- 
marea forței și personalităţii unei colec- 
tivităţi ce va fi mobilizată să repare o gravă 
nedreptate. Personajul-victimă care de- 
clanșează întreg procesul devine un fel 
de victimă abstractă a abuzului de putere 
a inginerului-șef despotic și tehnocrat. 
Reabilitarea unui om nedreptăţit este un 
act de noblețe colectivă,dar din păcate 
acest om nedreptăfit rămîne în afara argu- 
mentelor, întrucit autorii nu izbutesc să 
ne convingă ce fel de om este acest ne- 
dreptățit. Miza filmului rămîne exterioară. 
Secvența în care uzina întreagă urmărește 
cu ochi înduioșaţi și fericiți reabilitarea 
personajului-simbol sună prea conven- 
tional, încheindu-se pe o notă idilică și 
lăcrimoasă. Dar tot aici ne impune, de 


ă a omeniei 
t de nimeni») 


telex Buftea 


999 La 1 septembrie, după 
o muncă neobosită de peste 
32 ani pusă în slujba fil- 
mului, a ieşit la pensie in- 
ginerul Constantin O. Cră- 
ciunescu, unul din pionierii 
tehnicii cinematografice românești. În nu- 
mele colectivului studioului și a întregii 
obşti a cineașştilor, îi urăm viaţă lungă, 
sânătate şi aceeași prodigioasă activitate 
pe mai departe. Omagiu. 999 Simbătă 
7 septembrie s-a filmat în comuna Cio- 
cănești, nu departe de Buftea, secvenţa 
bătăliei de la Stănilești din filmul «Dimi- 
trie Cantemir», scenariul Mihnea Gheor- 
ghiu, regia Gheorghe Vitanidis. O bătălie 
pierdută de istorie şi pe care cineaștii 
sînt ferm decişi să o cîştige cu mijloace 
artistice pe ecran. 999 Un funcţionar din 
administraţia orașului Buftea, familia- 
rizat mai mult cu problemele producției 
vegetale, este înclinat să aplice studioului 


nema 


O trăsătură specifică a ţăranului român: omenia 
(«Tatăl risipitor») 


Universul social în care se verifică esența 
omeniei socialiste: uzina («Trei scrisori secrete») 


larna se numără bobocii 


aceleași criterii economice general vala 
bile în agricultură. Un economist şugubăi 
îi propune în replică ca cifra de plan să 
fie considerată în funcție de suprafață. 
Planul studioului fiind de 25 filme pe an 
și terenul studioului de 25 ha. ar rezulta 
că producem 1 film la hectar. 999 Sa- 
lutăm intrarea în lucru a unei noi comedii, 
«Elixirul tinereţii», scenariul şi regia Gheor- 
ghe Naghi. Regizorul, care în ultimii ani 
a absentat de pe ecran fără a-și pierde 
umorul, ne promite o comedie de calitate. 
Sintem optimişti, mai ales că Gheorghe 
Naghi pare a cunoaște secretul elixirului 
tinereţii... 999 În cadrul convenției de 
colaborare dintre studiourile Buftea şi 
DEFA, echipa «Viaţă fără de moarte», 
scenariul Titus Popovici, regia Sergiu 
Nicolaescu, a filmat exterioare în luna 
august în oraşele Kânigstein, Kriebstein, 
Quedlinburg din R.D.G. Graţie unei orga- 
nizări ireproșabile, regizorul a filmat în- 


tr-un ritm alert, reuşind să se încadreze 
strict în programul de 8 ore pe zi. 


099 Patru noi filme vin să fie 
terminate pînă la sfirșitul lunii 
septembrie: «Tatăl risipitor», 
scenariul Eugen Barbu, regia 
Adrian Petringenaru, «Filip cel 
bun» de Constantin Stoiciu și 
Dan Piţa, «Agentul straniu», Ho- 
ria Lovinescu și Savel Stiopul, 
«Aur», scenariul și regia Dan Pi- 
ţa și Mircea Veroiu. În felul aces- 
ta, numărul filmelor predate în 
copie-standard se ridică la 14. 
Restul filmelor pină la 25 se 
află într-o înaintată fază de rea- 
lizare şi vor fi finisate în trim. 
IV. larna se numără bobocii. 


099 Reputatul Mircea Albulescu realizea 


data asta în sens pozitiv, felul în care 
realizatorii înțeleg omenia socialistă a 
comunistului de la raion, care nu mai vine 
în uzină cu sarcina de la centru ca să 
«facă dreptate», ci ne apare ca un om 
din uzină, familiarizat cu problemele și 
oamenii ei, ca unul care a lucrat cindva 
şi continuă să lucreze pentru binele uzinei. 
Comunist nu prin statul de salarii, ci prin 
statutul lui uman, prin faptul că pentru el 
Moruzan devine o chestiune de viață și 
de moarte a celui care şi-ar pune capul în 
foc ca să i se facă dreptate tovarășului 
său. O conștiință socialistă nu declarată 
prin vorbe, ci integrată activ în acest per- 
sonaj al zilelor noastre, omul cel mai de 
omenie care e comunistul. 

IDE PE PIC APE RSC IE a ee ee E 

Omenie, adică exigență 
PIE N NC ICI EES 00 n r 


Două alte interesante prezenţe cinema- 
tografice, completindu-se admirabil în ac- 
țiunea de indrumare a unei tinere, ajunsă 
din întimplare în mijlocul colectivității de 
muncitori și integrată ei cu mult tact și 
inteligență, ne oferă filmul «Dragostea 
începe vineri». Omenia socialistă în- 
seamnă aici exigenţă, o înțelegere caldă 
dar aspră a adolescenţei și nu o cocolo- 
şire răsfăţată a orgoliilor, cum se întîmpla 
cu tînărul din «Proprietarii». În «Dragos- 
tea...» integrarea tinărului în colectivitate 
se face convingător, ca în viață, adică 
«din mers», uneori cu asprimi ce creează 
tensiuni, dacă nu chiar drame la anumite 
susceptibilități. Umanitatea devine aici o 
cerință reciprocă, nu o milostenie pater- 
nelă, un dialog angajat între indivizi pen- 
tru care interesele colectivității trec înain- 
tea intereselor și orgoliilor personale. Un 
alt film de actualitate morală, «Despre o 
anume fericire», impune atenţiei nu nu- 
mai personaje exemplare într-o direcţie 
ori alta, ci stabilește un raport just de 
forțe, convingător redat artistic, chiar dacă 
pentru tensiunea acțiunii eroul e pus să 
piardă în prima rundă ca să cîştige apoi 
spectaculos în finală, făcindu-și șah-mat 
adversarul. 

Eroul principal al filmului românesc 
socialist devine tot mai mult colectivitatea 
integratoare, singura capabilă să resta- 
bilească echilibrul individual, echilibrul 
uneori zdruncinat de necesitățile adaptării 
rapide la exigenţele maxime ale societății. 
Colectivitatea socialistă fiind singura ca- 
pabilă să ajute la afirmarea individualită- 
ților, a forțelor personale creatoare, direc- 
ționate energic către scopul întregii socie- 
tăți. Noul raport etic dintre individ și co- 
lectivitate apărut în societate iși găsește 
ilustrarea într-o nouă estetică, ce aduce 
în prim plan al atenției dramatice perso- 
najul colectiv. Este neindoios că succe- 
sele viitoare ale filmului românesc depind 
într-o măsură esenţială de felul în care 
cineaştii noștri vor înțelege și vor exprima 
artistic dialectica raportului erou indivi- 
dual — erou colectiv. Totul depinde de 
capacitatea noastră de a descitra feno- 
menele contemporaneităţii intr-o perspec- 
tivă dinamică. De a le surprinde nu numai 
spontan-reportericește, dar si în esenta 

ı semnificaţia devenirii lor revoluționare. 
Alice MĀNOIU 


ză o valoroasă creaţie actoricească în fil- 
mul «Actorul și sălbaticii», scenariul Titus 
Popovici, regia Marcus Manole. Necazul 
cel mare este că necesităţile rolului l-au 
obligat să-și radă părul din creștetul 
capului. Un coleg de breaslă, care-i ține 
socoteala onorariului, consideră că ines- 
tetica operaţie capilară, ce a sacrificat mul- 
te fire de păr, este totuşi rentabilă; ar re- 
veni cam... 4 fire la leu. 99 Echipa «lu- 
bire», scenariul Mihai Creangă, regia An- 
drei Băleanu, și-a încheiat filmările exte- 
rioare de la Petrimanu — șantierul hi- 
drocentralei Lotru. Adresăm pe această 
cale vii mulțumiri conducerilor trustului 
de construcții hidroenergetice Lotru-Voi- 
neasa și șantierului hidrocentralei Lotru, 
care au acordat echipei tot sprijinul moral 
şi material. În semn de recunoștință, 
avem speranța unui film autentic despre 
munca și eroismul făurarilor de lumină. 


Constantin PIVNICERU 


filmul românesc în cifre 


De 33 ori 


între 


2 și 3 


milioane 


Continuînd «citirea; 

box-office-ului celor 208 

nema filme româneşti distri- 

buite pe ecrane între 1950 

şi trimestrul 1/1974, con- 

statăm că celor 24 de 

filme care au depășit 3 milioane de 

spectatori, le urmează o grupă de 32 

creaţii care au reușit să cucerească 

de asemenea un public foarte nume- 

ros, totalizind, la zi, între 2 şi 3 milioane 

spectatori, aşa cum se poate vedea 
din tabelul alăturat. 

În acest lot foarte variat ca gen și 
tematică, la loc de frunte se situează 
ecranizările după literatura română 
clasică şi contemporană: I.L. Cara- 
giale, Liviu Rebreanu, Tudor Musa- 
tescu, George Călinescu, Marin Preda, 
Eugen Barbu, Titus Popovici, Francisc 
Munteanu, etc. 

O pondere deosebită o au filmele de 
aventuri, divertisment şi comediile 
ceea ce subliniază, o dată în plus, «ce 
rerea» publicului pentru aceste ge- 
nuri cinematografice, chiar dacă ni- 
velul lor artistic nu se ridică întot- 
deauna la o valoare deosebită. 

În acelaşi timp trebuie remarcat că 
marele public știe să aprecieze pelicu- 
le pe teme majore, cînd acestea sint 
realizări artistice de înaltă ţinută pro- 
tesională, de pildă «Răscoala», «Se- 
tea», «Cartierul veseliei», «Procesul 
alb», «Felix şi Otilia». 


Excepţie făcind «Gaudeamus igitur», 
mult discutatele filme de actualitate 


Titlul 
filmului 


Telegrame 

Un suris în plină vară 

În sat la noi 

Răscoala 

Tunelul 

Darclee 

Băieţii noştri 

Zestrea domniţei Ralu 
D-ale carnavalului 
Setea 

Astă seară dansăm în familie 
Săptămina nebunilor 
Dincolo de brazi 
Dincolo de barieră 
Ciprian Porumbescu (2 serii) 
Cintecele mării 

B.D. la munte și la mare 
B.D. în acţiune 
Bădăranii 

Desfășurarea 

La patru paşi de infinit 
Erupția 

Titanic Vals 

Cartierul veseliei 

Pisica de mare 

Porto Franco 

Furtuna 

Gaudeamus igitur 
Ultimul cartuș 
Procesul alb 

B.D. în alertă 

Portretul unui necunoscut 
Felix și Otilia 


lipsesc din categoria acestor succese 

«Un suris în plină vară» — locul 2 
in clasamentul de tatā — dovedește câ 
mare succes de public se poate face 
și cu un subiect din lumea satului; 
din păcate, cazul rămine izolat. De 
10 ani experiența nu s-a continuat. 

Regizorii cu cele mai mari succese, 
de public,cel puţin 3 din acest tabel 
— sint în ordinea cifrelor: Paul Că- 
linescu, Gheorghe Vitanidis, Mircea 
Drăgan, Francisc Munteanu. Cu cite 
două filme: Dinu Cocea, Gheorghe 
Naghi, Aurel Miheleș, lulian Mihu, 
Geo Saizescu și Gheorghe Turcu. 

De remarcat că Paul Călinescu, re- 
gizorul «liniştit», în jurul căruia nimeni 
n-a făcut vreodată zgomot, e prezent 
cu 3 filme («Desfășurarea», «Porto- 
Franco», «Titanic Vals») și dacă no- 
tăm că și «Răsună valea» a înregistrat 
1849 500 spectatori, deci aproape 2 
milioane, întreaga sa filmografie de 
lung metraj se înscrie în categoria 
succeselor deosebite. 


Grupate pe anii de premieră, filmele 
în discuţie dau o curbă valorică fără 
continuitate, respectiv sînt 8 filme în 
anii 60—61, niciunul în 62—63, apoi 
10 filme în anii 64—66, niciunul pînă 
în 1970, pentru ca ultimii ani, 71—73, să 
dea din nou 7 filme de mare succes 
— printre care «Felix şi Otilia», «Ulti- 
mul cartuș» şi «Ciprian Porumbescu» 
— a căror difuzare e încă în curs de 
împlinire. 

Mihai DUȚĂ 


Anul 


premierei 


Nr. 
spectatori 


1960 2.976.000 
1964 2.946.000 
1951 2.900.000 
1966 2.844.000 
1966 2.815.000 
1960 2.781.000 
1960 2.667.000 


1971 2.665.000 
1959 2.664.000 
1961 2.536.000 
1972 2.445.000 
1971 2.407.000 
1958 2.388.000 
1965 2.380.000 
1973 2.369.000 
2.356.000 
2.350.000 
2.323.000 
2.311.000 
2.282.000 
2.260.000 
2.233.000 
2.228.000 
2.218.000 
2.206.000 
2.195.000 
2.176.000 
2.155.000 
2.125.000 
2.089.000 
2.077.000 
2.063.000 
2.021.000 


Cronica 
tinerilor 


„Bătrînii“ 
la 20 de ani 


La 13 ani după «Dragostea lui 
Alioșa», Leonid Bikov — creatorul 
acelui tinăr fără de pereche din cine- 
matografia sovietică — regizează un 
film extrem de semnificativ pentru 
ceea ce se poate numi tenacitatea 
talentului, forța ideilor lui obsesive. 
Ca şi eroul său de altădată, Bikov 
este un mare incăpăţinat, un om care 
nu cedează nimic din proiectele sale: 
demult, pe cînd făcea şcoala de avia 
tie și habar n-avea că va fi cindva erou! 
eroilor de cinema — i-a venit ideea 
unui film «mai-nu-știu-cum», despre 
o escadrilă în plin război. Era puşti, 
nu făcuse războiul în cadrul nici unei 
escadrile, juca într-o brigadă artisti- 
că... După marile sale succese de 


Războiul antihitlerist 


Cronica 
noului 


Primul film 
„Oceanic“ 


Filmul bulgar «Viză pentru ocean» 
e una din acele realizări simptomatice 
nu numai pentru arta unei cinemato- 
grafii, ci mai ales pentru sursele so- 
ciale economice, ba chiar tehnice, ale 
inspirației dramaturgice. 

«Viză pentru ocean» nu-şi desfă 


actor, încărcat de experiența acelor 
bătălii artistice, Bikov se întoarce la 
proiectul visat în adolescenţă şi al 
doilea film realizat de el — «Doar bă- 
trînii merg la luptă» — e exact filmul 
unei escadrile «mai-nu-ştiu-cum», în 
plin război antihitlerist. Întreg spiritul 
lui Alioșa e transplantat aici, fiindcă 
Bikov, ca orice artist adevărat, nu în- 
țelege să renunţe la el însuși: «bătrini» 
sint numiţi tinerii de 20 de ani care au 
primit deja botezul focului și au privit 
moartea în față. E aici, în această 
tandră poreclă, întreaga formulă a lui 
Alioșa: maturitatea unei simțiri tinere, 
«bătrinețea» la care poate ajunge un 
adolescent cind crede cu patimă într-o 
idee generoasă. Alioșa nu părea un 
«bătrin» față de neserioșii joviali și 
șmecherii din jurul său? Ușor «imbă- 
trînit», Alioșa al lui Bikov va ti în război 
tinărul locotenent de aviație Titaren- 
ko, comandantul «escadrilei a doua» — 
«a doua care cîntă», cum e denumită 
în regiment, căci eroica escadrilă nu 

oate trăi fără muzică, precum Aliosa 
in timp de pace! «Războiul trece, 
muzica rămine!» — proclamă Tita- 
renko, și doar la auzul acestei replici 
răsare din umbră cortul în care noap- 
tea, în plină stepă, neuitatul adoles- 
cent asculta operă printre ţevi, esca- 
vatoare și buldozere... 


Leonid Bikov 


șoară acţiunea în Bulgaria, ci peste 
mări şi ţări... Mecanicul-șef al unui 
vas bulgăresc frigorific de pescuit se 
întilnește cu soția sa la Lagos, func- 
ționară într-un birou al reprezentanţei 
comerciale bulgare. Întilnirea lor pa- 
tetică pune în discuție clasicul destin 
al marinarului: e el un om făurit din- 
tr-un «oțel special»? Există vreo deo- 
sebire între oamenii mării și cei ai 
uscatului? Scenaristul filmului, Emil 
Markov, susţine bărbătește că da. 

Regizorul acestui film profund «mas- 
culin» este însă o femeie — o talen- 
tată documentaristă, Lada Boiagieva, 
care a plecat cu întreaga echipă de 
realizatori să filmeze «în direct»,. pe 
ocean, printre marinarii unui vas fri- 
gorific de mare calibru. «Viză pentru 
ocean» este primul film «oceanic» 
bulgăresc — după cum îl caracteri- 
rează o revistă sofiotă. 


O regizoare pe ocean: cineasta bulgară Lada Boiagieva 


locumen 


Tunelul 
timpului 


Un geniu 
tîrziu 


Repede — repede, idee de vară la 
Paris — un festival Humphrey Bogart, 
succes critică, succes public, nici o 
îndoială: Bogie poate trezi din moţă- 
ială orașele cele mai toropite, oamenii 
cei mai înmuiaţi de caniculă. Idee 
bună, stirnind la început citeva jerbe 
de fluierături, nu la adresa lui Bogie, 
o, nu, ci la adresa copiilor proaste și 
uzate! După aceea — o mică surpriză: 
critica observă că Bogart nu e chiar 
perfect în toate filmele... După aceea, 
marea surpriză: critică și public des- 
coperă că lingă marele idol joacă o 

actriță extraordinară. Fără cusur. 
Pe măsura lui. Poate la fel de «mare» 
ca şi el! Formidabil! Unde ne-au fost 
ochii pînă acum? 

E Laureen Bacall care, în vara lui 
'74, iată, «cucerește Parisul», stirnind 
odele criticii şi melancolia cinefililor: 
o, sigur, cea mai frumoasă femeie a 
anilor '40... soția lui Bogie... iubita lui... 
un cuplu nou, necunoscut pină atunci 
„„îndrăgostiții care nu dau ochii peste 
cap... amindoi egali, amindoi indepen- 
denţi, amindoi puternici... ea — femeia 
liberă, dreaptă, nici o clipă vampă, 
departe de toate modelele Marlène, 
Mae West, Jean Harlow... intuiție... 
demnitate... Şi toate astea încă din 
"40! Cum de-am uitat? Şi ca o răscum- 
părare, ca o sfişietoare remușcare, 
în sfirşit, marele cuvint, emis azi cu 
mina și inima ușoare: genială! «Geniul 
lui Laureen Bacall e impasibil şi dis- 
cret». 

„Dar dacă-i adevărat şi ce spunea 
odată Charles Laughton: «În cinema 
nu vă grăbiţi — întotdeauna-i prea 
tirziu...»? 


O frumuseţe «care n-a dat ochii 
peste cap»: Laureen Bacall (azi) 


al epocii 


Cronica 
genurilor 


Melo drama 
salvată! 


«Trăiască melodrama la care plinge 
Gretchen!» — cu această exclamaţie 
se încheie o cronică la filmul «La 
Paloma» — «melodramă de gară», 
cum își numește chiar autorul, un 
tinăr regizor vest-german, «tangoul» 
său în care o cintăreață bolnavă de 
plămini, căreia doctorul nu-i mai dă 
vreo speranţă, e salvată de un conte 
bogat! «Cine mai îndrăzneşte, în ci- 
nema, să povestească asemenea bra- 
șoave?» — se întreabă cronicarul în 
articolul său «Neo-melodrama vest- 
germană», articol care se încheie cu 
acel «trăiască!»... Ironie sau nu? Răs- 
punsul nu e foarte clar, căci în această 
vară a avut loc un fenomen straniu 
și neașteptat: criticii s-au îndrăgostit 
de melodramă, de autorii blestemați 
ai filmelor sentimentaloide, dintotdea- 
una disprețuite de cronicarii lucizi, 
dar iubite de public; un vint cald de 
simpatie, tocmai de unde nu te aş- 
teptai, bate în pinzele acestui gen hulit, 
prigonit și condamnat de «lumea bu- 
nă» şi «cultă»... 

Cea mai caracteristică manifestare 
a acestei acțiuni de reabilitare a auto- 
rilor-melo este aceea survenită în urma 
unui festival consacrat «filmelor co- 
merciale» italiene, la capătul căruia, 
absolut buimăciţi, criticii au desco- 
perit — textual — că «există autori 
chiar în cinema-ul comercial»! Unul 
din acești autori, care și-a găsit ime- 
diat «fani»,este necunoscutul Raffaelo 
Matarazzo (decedat în 1966), ale că- 
rui filme — inspirate din dramele mici 
și adevărate ale existenţei, bazate pe 
conflicte pasionale elementare, dar 
foarte lirice, foarte omeneşti, excesive 
în sentimentalismul lor, totuși sincere 
în «discursul lor de inimă» — au 
ajuns să fie investite azi de către cri- 
tică cu «un lirism puccinian», cu «o 
fascinantă simplitate a tratării celor 
mai delirante situații», în timp ce ieri 
numai la auzul titlurilor (şi ce titluri!: 
«Alungată de acasă», «Fiul nimănui», 
«Îngerul cu două fețe», «Corabia fe- 
telor pierdute»). criticul serios nici 
nu intra în sală! In sfirșit, se formu- 
lează chiar întrebarea: va fi Mataraz- 
zo eliberat din infernul în care isto- 
ricii și criticii au aruncat cineaștii 
comerciali? Se visează la — cum se 
zice — «o recuperare» a valorilor 
estetice din melodrama de larg con- 
sum popular... 


Se exclamă cu entuziasm mare la 
filmele «disprețuitului» Luigi Comen- 
cini, «Marele război» cu Gassman și 
Sordi e, în sfirşit, socotit o capodoperă, 
se ajunge la consacrarea supremă a 
celui care ani de zile a fost socotit un 
«afacerist al inimii» (şi alte epitete 
descalificante). «Luigi Comencini ne 
dă o mare lectie!» 

Modă? Teorie (co)modă? Să avem 
puțintică răbdare pină la vara viitoare... 
De multe ori, ideile criticilor nu dan- 
sează decit o vară. 


Rubrica «Filmul, document 
al epocii» este realizată 
de Radu COSAȘU 


e al bărbaţilor? 


«Ecran»-ul francez îşi consacră nu- 
mărul de vară temei «Femeii în cine- 
ma», deschizindu-se cu această afir- 
maţie din urmă cu 60 de ani — (11 iulie 
19141) —a primei femei-cineast din 
istoria artei noastre, Alice Guy-Blache: 
«Tot ceea ce ţine de regia unui film 
poate fi realizat de o femeie la fel de 
usor şi de bine ca de un bărbat și nu 
există nici un motiv ca ea să nu poată 
stăpini tehnica acestei arte». 


Într-un amplu interviu, Jeanne Mo- 
reau e întrebată de perspectivele fil 
mului pe care urmează să-l realizeze, 
după un scenariu propriu: 

— «Nu pot vorbi despre acest film, 
fiindcă sînt într-o perioadă de gestație, 
plăcută și dureroasă. Viaţa trece şi 
nimic nu este cu adevărat metamor- 
foză, totul e o prelungire. Acest film 
— ca şi restul. O ființă umană este ca 
şi un arbore. Un arbore este întot- 
deauna frumos, chiar dacă ramurile 
sale se lungesc, chiar dacă frunzişul 
său e tot mai des. Dorința mea de a 
face un film ca autor și regizor e o 
consecinţă naturală a vieții mele. E ca 
și cum o femeie, obişnuită să coasă, 
ar începe să brodeze.» 

Şi ce părere are Jeanne Moreau 
despre afirmaţia dezgustată a unei 
spectatoare după vizionarea unui film 
porno: «... dacă vor continua aşa, 
in 10 ani nu vor mai exista femei pe 
ecrane...9? 

— «N-am văzut asemenea filme și 
nici nu vreau să le văd. Cred că această 
spectatoare avea dreptate, dar cînd 
aprecia că în zece ani nu vom mai 
vedea femei în filme, ea exagera: fe- 
meile au și început să dispară de pe 
ecran, sau — altfel spus — ecranul e 
al bărbaților, activitatea lor principală 
fiind violența sub toate formele, de la 


Cronica 
moravurilor 


antiporno 


Neliniște crescindă în rîndurile ar- 
tistelor americane, cronicarilor femi- 
nini, ba chiar printre fruntașele «Miș- 
cării pentru eliberarea femeilon — 
atit de viguroase în denunțarea tabu- 
urilor și prejudecăților «rasei mascu- 
line», speriate acum însă de «lipsa de 
prejudecăți» a nenumăratelor filme 
erotico-pornografice de cea mai proas 
tă calitate, de o îngrozitoare vulgari- 
tate, dar de un larg consum (40% din 
retetele anului 1974, cu perspective 
și mai mari în 1975...): 

Susan Anspach (membră a lui 
«Cinewoman» — secția pentru pro 
blemele cinematografice a «Mişcării 


«amor» la omor. Şi asta tocmai în 
momentul cind femeile simt nevoia 
să existe fără a se mai supune con- 
stringerilor trăite de generaţiile pre 
cedente!» 


Jeanne Moreau: «Da! 
Femeile dispar de pe ecrane!» 


pentru eliberarea femeilor»): «Nu mai 
există roluri normale pentru a fi jucate 
de femei»... 

Actrița Madeleine Kahn: «Dacă 
regizorilor mei o scenă nu li se pare 
suficient de bine scrisă, dumnealor 
se mulțumesc să-mi lărgească decol 
teul»... 

Criticul newyorkez, d-na Molly 
Haskell, a publicat un studiu asupra 
evoluției imaginii femeii pe ecran («De 
la venerație la viol»), în care ultimii 
25 de ani sint socotiți — din acest punct 
de vedere — ca o coborire într-un 
infern a cărui ultimă treaptă este cine- 
matograful pornografic. 

Cea mai importantă afirmație ni se 
pare însă aceea din «Newsweek» 
unde publicista Karen Black afirmă 
că «declinul rolurilor feminine este o 
consecință a declinului valorilor în 
societate». 

În sfirsit, într-o anchetă printre tine- 
rele actrițe ale Hollywood-ului, cele 
mai multe își manifestă enervarea și 
plictisul față de rolurile care li se în- 
credințează, reduse la «ori a fi prosti- 
tuată, ori nevrozată»... 

vă antipornografică nu e chiar 
u ct de science-fiction»... sus- 
tin, oncluziile lor, cei care au luat 
pulsul «situației». 
Å 


asociația cineaștilor 


Întîlniri jubiliare 


Cine este pentru? Cine 


e În luna marelui jubileu, 
generalul de armată 
nema Dumitru Dămăceanu 
a fost invitatul Casei fil- 
mului. În fața unei audi- 
ențe numeroase oaspe- 
tele a prezentat o expunere și a relatat 
amintiri despre pregătirea militară a 
insurecției naționale armate antifas- 
ciste și anti-imperialiste din august 
1944. Cu același prilej, a avut loc o pro- 
iecție de filme documentare româ- 
neşti, prefațate de o expunerea scena- 
ristului loan Grigorescu, vicepreşedin- 
te al Asociaţiei cineaștilor. e Regizo- 
rul Mircea Moldovan a conferenţiat în 
fața activului de partid al sectorului 1 
din Bucureşti despre «Trei decenii de 
film românesc».e În cinstea sărbăto- 
rii naționale a poporului român, în nu- 
meroase ţări ale lumii au fost organi- 
zate gale de filme. La spectacolul fes- 
tiv din capitala R.P. Bulgaria cu fil- 
mul «Porţile albastre ale orașului» 
a participat o delegaţie de cineaști ro- 
mâni formată din regizorul Mircea Mu- 
reșan, vicepreședinte al Asociaţiei ci- 
neaştilor şi actorii Emilia Dobrin şi 
Pop Romeo. În R.S. Cehoslovacă, 
delegația compusă de Dumitru Fer- 
noagă, director al Casei de filme 5 şi 
actorii Viorica Ciubuciu și Mircea Bas- 
ta a prezentat filmul «Explozia». În 
-R.P.D. Coreeană au fost prezenți 
Eugen Mandric, directorul Casei de 
filme 3, regizorul Vladimir Popescu- 
Doreanu și actrița Maria Rotaru, înso- 
tind filmul «Ceaţa». Ion Bucheru, di- 
rector al Casei de filme 1, și actorii 
Monica Ghiuţă şi Aurel Giurumia au 
fost oaspeţi ai cineaştilor din R.D. Ger- 
mană cu prilejul prezentării, în spec- 
tacol de gală, a filmelor «Ultimul car- 
tuş» și «Drum în penumbră». O de- 
legaţie formată din actorii Adina Po- 
pescu și Mircea Albulescu a asistat 
la premiera filmelor «Ultimul cartuș» 
și «Dragostea începe vineri» în R.P. 
Polonă. În R.P. Ungară, filmul «Ex- 
plozia» a fost însoțit de regizorul Mir- 
cea Drăgan și de actorii Cezara Dafi- 
nescu şi Dem Rădulescu. La specta- 
colele de gală din capitala Uniunii So- 
vietice cu filmele «Întoarcearea lui 
Magellan» și «Despre o anume fe- 
ricire» a participat o delegaţie com- 
pusă din Marin Stanciu, director ge- 
neral al Centralei România-film, regi- 
zoarea Cristiana Nicolae şi actrița 
Tamara Creţulescu. Cu același prilej, 
la Casa cineaștilor sovietici a avut loc 
vernisajul unei expoziţii de afișe și 
pliante cinematografice românești şi 
au fost vizionate filmul de lung-metraj 
«De bună voie și nesilit de nimeni», 
documentarele «România azi», «Un 
minut 1974», «Lungul drum al piinii 
către casă» și filmele de animate 
«Clepsidra», «Puiul», «Cadoul», «În 
pădurea lui lon», «Întoarcerea spre 
viitor». La manifestările de la Casa 
cineaştilor din Moscova a fost de față 
o delegație a Asociației cineaştilor for- 
mată din regizorii Maria Callas-Dines- 
cu şi lulian Mihu și pictorul scenograf 
Vasile Rotaru. e lon Popescu-Gopo, 
președintele Asociaţiei cineaștilor, a 
primit la sediul ACIN pe domnul Rein- 
hardt Freiberg, șeful coordonator al 
informaţiilor ONU pentru UNICEF, care 
s-a aflat în capitala țării noastre ca 
oaspete la Conferinţa mondială a popu- 
lației.  eCu prilejul marelui jubileu 
din august, revistele de film din ţările 
socialiste au publicat numeroase ma- 
teriale dedicate cinematografiei româă- 
nești. Aşa, de pildă, publicaţia bilunară 
«Sovetski Ekran» nr. 16/1974, avind pe 
copertă pe actrița Stela Popescu, în- 
serează patru pagini sub antetul revis- 
tei «Cinema», cuprinzind articole sem- 
nate de lon Popescu-Gopo, Ecaterina 
Oproiu, Dan Comşa, N.C. Munteanu 
şi Valerian Sava. 


Marin PÎRIIANU 


Folosiţi 
play-back-ul? 


E în obiceiul pămîntului tuturor te- 
leviziunilor din lume ca în emisiunile 
muzicale interpreții să mimeze cuvin- 
tele melodiei înregistrate anterior pe 
banda magnetică. Procedeul se nu- 
mește «play-back» și e folosit pentru 
că oferă o calitate mai bună a sunetu- 
lui. Dar presupune un minimum de 
profesionalitate. Atit din partea cîn- 
tăreţilor, cit și a realizatorilor de emi- 
siuni. Numai că, în unele din emisiu- 
nile noastre, se întîmplă să vezi cîn- 
tăreţi care una cîntă și alta mimează. 
Imaginea și sunetul nu se mai sincro- 
nizează şi, la sfîrşitul cîntecului, su- 
netul se filează în vreme ce interpretul 
se dă de ceasul morții cîntind o melo- 
die care de fapt s-a terminat. Fenome- 
nul e atit de curent, că poate fi văzut 
cu ochiul liber mai în toate emisiunile 
de muzică lejeră. 


Observaţia e valabilă şi pentru apla- 
uzele de pe bandă la așa-zisele emi- 
siuni cu public. Vezi acolo 10—15 oa- 
meni în studio și auzi aplauze cit 
pentru o sală de trei mii de spectatori. 


Citeodată se dă drumul la banda cu 
aplauze ceva mai devreme, în timp ce 
camera stă pironită pe niște specta- 
tori blazaţi care-și aduc aminte, într-un 
tirziu, că trebuie să aplaude, dar exact 
în clipa în care banda s-a oprit. Un 
plus de profesionalitate și de colabo- 
rare între cîntăreți, tehnicieni şi re- 
gizori, ar putea evita astfel de neplă- 
cute situații. 


Ce vrăji 
a mai făcut 
prezentatorul? 


Emisiunea «Album duminical» din 
25 august a.c. Prezentator: Aristide 
Buhoiu. Dezinvolt, vioi, sprinţar, plin 
de idei și în mare vervă. Ca de obicei. 
Pretextul prezentării: un scurt periplu 
bucureștean, excelent prilej pentru re- 
alizatori de a ne arăta frumoasele 
construcții edilitare din noile cartiere 
bucureștene. De la o secvenţă la alta, 
reporterul se prefăcea că tocmai s-a 
mutat cu microfonul și cu camerele 
de luat vederi dintr-un cartier în altul, 
noi ne prefăceam că-l credem, deși 
toată lumea ştia că prezentarea fusese 
filmată mai demult. Mai curios e că 
după ce anunța ce urmează, apărea un 
generic de carton care zicea exact ace- 
laşi lucru. Ca să nu mai spunem că e 
prea de tot să prezinţi noile hoteluri 
bucureştene, numai așa, pentru plăce- 
rea prezentatorului de a spune bancul 
ăla cu hotelul în care se vorbesc toate 
limbile pămîntului. Dar nu de către per- 
sonalul hotelului, ci de către clienți, fi- 
reşte. Mai mare daraua decit ocaua, zău 
taşa! Pe deasupra, a mai fost și ziua u- 
nor penibile bilbiieli tehnice. La un mo- 
ment dat, figura zimbitoare a prezen- 
tatorului a apărut drept în mijlocul 
genericului care anunţa filmul «Ce 
vrăji a mai făcut nevastă-mea». A fost 
așa de hazliu! 


lon ROTARU 


aventura scenariului 


Film „pur“ 


buzul 34 la un capăt și îl coborim la 
celălalt capăt. Filmul nu e decit drumul 
eroului cu autobuzul, unde vede tot 
felul de oameni, tot felul de tipuri, 
care urcă și coboară, vede străzi, case, 
mașini, tramvaie, aude zgomote, frîn- 
turi de conversație și așa mai departe. 
Cînd coboară, e mai bogat cu o serie 
de imagini şi adevăruri de viață și se 
termină filmul. Ei, ce spuneţi? 

— Nu-i bun. 

— De ce? 

— Fiindcă nu-i cinematograf pur. 
Are personaje, eroi, dialog, fapte, su- 
biect, predicat, semnificaţii... Are chiar 
cap şi coadă. 

— Serios? Atunci nu vreţi să-l faceţi? 

— Nu. 

— De ce? Are toate chestiile alea 
care... 

— Tocmai de aceea. E anticinemato- 
grafic. Ceva, însă, tot nu are! 

— O, deci mai sînt speranţe! 

— Nu cred. Nu are autor. 


— Cinematografia su- 
feră, la ora actuală, de 

Nema literaturizare, de grama- 

tică, de subiect și predicat, 

_) de exces de semnificații, 

de contingență, de aderență, de compo- 
ziţie, de dialog, de tipologie... 

— Grav! Pare să fie cu un picior în 
groapă. 

— Nici departe nu-i, credeți-mă. 
Toate chestiile astea sînt anticinemato- 
grafice. Filmul autentic nu trebuie să 
aibă compoziție, dialog, subiect şi pre- 
dicat, cap și coadă. Trebuie să fie 
cinematograf pur. 

— Pur? 

— Da Scenariile cu subiect cad în 
proză, cele cu dialog cad în teatru... 

— Numai căderi... 

— Exact. Faptele, evenimentele, per- 
sonajele nu țin de cinema. 

— Şi ce-i de făcut în situația asta 
catastrofală? 

— Să revenim la esenţă, la elemen- 
tar, la specific. Ce spuneți de scenariul 


ăsta? Avem un erou. Îl urcăm în auto- Dumitru SOLOMON 


filmul şi literatura noastră 


Film în film 


larg, după ce brazii învaţă să se privească 
uimiți în suprafețe largi, alături cu urși 
şi cerbi, după ce autostrăzi şi hoteluri 
apar pentru a însoți un baraj — acestea 
ar fi probleme pentru un film frumos, 
bineînțeles dacă toate acestea ar fi văzute 
prin ochiul omului ce le trăiește. 

Fiecare om ce locuiește in creștetul 
muntelui are o poveste demnă de un film 
— povestit simplu, în afară de bucurie 
sau tristețe. Acest stil «în afară de bucu- 
rie sau tristețe» ar trebui să-l înveţe și fil- 
mul nostru; stil pe care cred că numai 
Sadoveanu îl învățase, il ascultase cu 
urechea sa, pe Valea Frumoasei, sau pe 
alte văi ale țării. 


Filmul verii ce-a trecut l-am 

văzut pe Valea Frumoasei. 

Acolo,peste cîțiva ani, poate 

doi, poate trei, va fi un lac 

de culoarea oțelului, strins 

din apele Sebeșului, la fel 

cu cel de la Vidra, de sub Paring, născut 

din Lotru. Pe Valea Frumoasei mai există 

încă azi cantonul lui Sadoveanu, cu o- 

bloanele trase; am citit Valea Frumoasei 

pe Valea Frumoasei — film în film, carte 

în carte: povestea lui Broz munteanul şi a 

femeii dusă după unul mai bogat. Mi-am 

amintit de un film românesc, film în care 

era vorba despre locuri ce vor fi sub apă 
— subiect mare, interesant, filmic. 

Cum se reașează natura după ce mun- 


tele devine lac, după ce păstrăvii dau de Gelu IONESCU 


agrafă 


A șaptea artă 


că-i prea de tot, dar realitatea e realitate, 
filmul ne e la fel de necesar ca aerul, apa 
sau lumina. 

De ce acest miracol? 

Răspunsul unui cineast: 

— Fiindcă e arta cea mai completă. 

Răspunsul unui critic: 

— Fiindcă e arta cea mai incompletă. 

Răspunsul unui bărbat serios: 

— Fiindcă deconectează, 

Răspunsul unei femei serioase: 

— Fiindcă te concentrează. 

Răspunsul unui copil: 

— Fiindcă te face mai mare. 

Răspunsul unui bătrin: 

— Fiindcă devii din nou copil. 

Ca să vezi! Gindiţi-vă o clipă și răs- 
pundeţi. Nu-i greu... 


În numai citeva decenii, cea 
de a șaptea artă și-a incălțat 
cizmele de șapte poște, voi- 
nicul fraților Lumière vădin- 
du-se mai puternic şi mai 
dibaci decit oricare alt per- 
sonaj al mitologiei moderne. Pe Strimbă 
Lemne şi Starmă Piatră i-a supus în doi 
timpi şi trei mişcări. Spinul și Balaurul 
s-au dat pe brazdă, vrăjitoarea și lupul 
s-au pulverizat în incandescenţa cutioarei 
cu arc voltaic, «să vedem un film» a intrat 
în toate limbile pămintului, peste noapte 
ne-am trezit spectatori, susținători, ad- 
miratori, membri ai contreriei cinefililor și 
— fapt evident ca bună ziua — înșiși eroii 
milioanelor de kilometri de peliculă împăr- 
titi în fotograme, secvenţe și acte. Unii 


zic că-i bine, alţii că nu contează, alții Marcel PĂRUŞ 


este contra? Cine se abtine? 


travelling avant 


„Publicul 


- «Maestre, v-am căutat 
pentru că îmi propusesem 


nema să iau un interviu unei somi- 
tai recunoscute în materie. 


Să începem clasic: la ce lu- 

i crați în prezent?» Somitatea 

oftă adînc, gindind: începe bine.— «N-aș 
putea să vă răspund foarte concret. Am 
mai multe proiecte. Fiecare dintre ele vi- 
zează un anumit gen de film, pentru că, 
nu-i așa, se știe că orice spectator are 
preferinţele sale, iar eu, cu toată modestia, 
trebuie să recunosc că am devenit, fără 
s-o caut, o preferinţă a publicului. Publi- 
cul vine la filmele mele cu încredere. Spec- 
tatorii, indiferent de virstă, profesie, sex, 
se recunosc în mine. Aș putea chiar 
spune, parafrazind un celebru producător; 
«Le public, c'est moi!» — «A doua între- 
bare, maestre, am s-o formulez mai tirziu, 
dar se referă la preferințele dvs. în rindu- 
rile scenariștilor». Nici întrebarea asta 
nu-i rea, reflectă maestrul. — «Cum să-ţi 
spun, dragul meu, avem scenariști buni 
şi foarte buni. Evident, prefer să lucrez 
cu cei foarte buni. Să recunoaștem însă 
deschis că există totuși o problemă, nu a 
scenariului, ci a scenariştilor. Ei trebuie 
să înțeleagă că pentru a atinge culmile 
profesiei lor, este strict necesar să sem- 
neze un film gindit de regizor. Da, da, 
zel mai bun scenariu ar fi acela scris după 
vizionarea materialului filmat. Desigur e 
un stadiu ideal, la care ar trebui să ajun- 
gem însă cit mai repede». — «Maestre, 
credeți că printre ceilalți regizori, aveți 


sint eu“ 


colegi la fel de reprezentativi, egali chiar 
ca valoare cu dvs.?» — «Îmi pare rău, 
dar răspunsul este categoric: nu. Şi la 
această concluzie am ajuns abia de citeva 
minute, o dată cu sosirea dumitale. Dacă 
aş avea astfel de colegi in meserie, dum- 
neata ai mai fi venit la mine?» — «Aveţi 
dreptate. N-aş vrea insă să vă rețin prea 
mult. Încă o singură întrebare: sinteți 
la curent cu producţiile colegilor dvs.?» 
— «Bineînțeles. Totdeauna cind mă aflu 
în străinătate, dacă rulează vreun film de-al 
nostru, mă duc neapărat să-l văd. Este 
o datorie elementară, nu trebuie să-ți 
explic, nu-i așa...» — «Sigur, sigur. Dar 
încă un lucru. Vreți să declaraţi ceva în 
mod special cititorilor noştri?» — «O, da. 
Vreau să-i asigur de stima și dragostea 
mea. Mai ales pe acel spectator pentru 
care s-a rupt biletul de intrare nr. 1 000 000 
la ultimul meu film, mai devreme chiar 
decit mă așteptam. Bună ziua», 

Maestrul zimbi mulțumit: cred că mi-am 
formulat bine întrebările, îşi spuse el. 

sta e interviul ideal. Cine altul cunoaște 
mai bine decit mine problemele mele... 
Dar eu trebuie să mai adaug totuși o în- 
trebare: — «Maestre, care credeți dvs. 
că e rostul gazetarilor de specialitate?» 
— «E simplu (răspunse el în continuare): 
să explice publicului de ce toate filmele 
sint foarte bune, sint excelente...» — Vă 
mulțumesc, maestre». — «Bună ziua, bună 
ziua, dragul meu». 


Radu GEORGESCU 


cinematograful și demografia 


0 reușită a 
documentarului turistic 


În zilele Conferinţei mondiale a popu- 
ației, în sala Casei filmului a fost prezen- 
tat, împreună cu o serie de lung-metraje 
artistice, un bogat program de documen- 
are românești în versiune franceză sau 
>ngleză, tratind despre frumusețea unor 
rone naturale ale țării noastre, despre 
»ortul național al anumitor regiuni, despre 
nari resorturi turistice, despre meșteșu- 
juri populare pe care prospețimea și cu- 
oarea folclorului le-au transformat în 
tă. 


Un film 
văzut de... 


Excelentă ideea televiziunii de a lansa 
siclul «Un film văzut de...» ..„.de un 
sritic şi de citiva spectatori care-și vor 
:;ontrunta opiniile și-și vor lămuri nedume- 
irile în faţa telespectatorilor. Ciclul, difuzat 
»ilunar, îşi propune să prezinte mari creaţii 
lin istoria cinematografului, dar şi filme 
nai puţin cunoscute, realizatori contem- 
porani mai dificil de receptat, filme a căror 


Filmele despre  lemnăritul maramure- 
şean sau despre arta olăritului, impresio- 
nantele «portrete» ale iernii la Poiana Bra- 
şov sau la peştera de la Scărișoara căpătau 
un reliet deosebit, așa povestite in limbi 
străine — priveam aceste locuri ca și 
cum le-am fi văzut pentru prima oară, 
priveam aceste miini din hărnicia cărora 
se naște arta populară, le priveam parcă 
cu ochiul celor cărora li se adresau aceste 
filme, descoperire și încintare a noului, 
dorință de apropiere «pe viu» de lumina 
unor plaiuri pe care le mărginesc munții 
albaștri. 

Am fost martorii unei reușite indiscu- 
tabile a documentarului turistic româ- 
nesc căci, văzute oriunde pe lume, aceste 
filme au puterea de a chema și de a inspira 
la călătorie într-o țară unde turismul in- 
seamnă și cunoaștere și poezie. 


înțelegere presupune un aparat critic mai 
amplu, comentariile și «adnotările» unor 
oameni de specialitate. Începutul a fost 
făcut cu «Regula jocului» de Renoir, «văzut 
de...» criticul B.T. Ripeanu și de doi spec- 
tatori, un inginer şi o profesoară de limba 
română. Vor urma filmul japonez «Poves- 
tea unei iubiri curate» de Tatashi Imai şi 
filmul iugoslav «Adevărata stare de lucruri» 
de Vladan Lebjevic. Nu ne rămine decit 
să sperăm că argumentele critice care vor 
preceda filmele și dezbaterile care vor urma 
vor reuşi să trezească interesul telespecta- 
torilor, «luminind» opera din interior şi 
din unghiuri necunoscute, aducind o canti- 
tate de informații, indispensabile ințele- 
gerii filmului, încadrării în stiluri, curente, 
şcoli, relevind concomitent particularită- 
tile fiecăruia dintre creatori. Şi dacă tracul 
și livrescul va lipsi din capul locului, 
ceea ce nu-i ușor, ciclul «un film vazut 
de...» are toate șansele să devină un ade- 
vărat act de cultură. Pe care-l salutăm 
ca atare. 


de acord? 


0 sugestie 


pentru un film 


O revistă cinematografică, 

apărind la Brăila in anul 

1924, publică un act funda- 

mental al administraţiei lo- 

cale, anume «Tariful curen- 

tului electric ce se furni- 
zează de către uzina electrică comunală: 
Art. 2, alin. C — Pentru toate kilow-cea- 
surile consumate de clubul «Reuniunea», 
Clubul Partidului Naţional-Liberal şi bise- 
ricele, lei 10 KW, Art. 4 — Circuri şi bi- 
rouri, cafenele, frizerii, hoteluri de categ. 
NI, lei 14 KW. Art. 5 — Magazine de biju- 
terii de imitaţiuni, fabrici de rachiu, berării, 
bodegi, circiumi, cinematografe și va- 
rieteuri, lei 17 KW.» 

Aşadar, cinematograful, la începuturile 
sale, era îndemnat să lupte pentru a-şi 
birui condiția de compars al fabricii de 
rachiu,ca să ajungă la demnitatea supremă 
a circului... În sprijinul acestei merituoase 
aspirații, «Legea finanțelor» din anul 1925 
(vezi «Monitorul Oficial» al vremii) trece 


sala de cinema 


Cinematograful «Festival» 
de pe «bulevardul filmului». 
Data: 20 august, orele 16. 
ema În program: «În numele po- 
porului italian». În comple- 
tare: «Un automobil stră- 
bate lumea». 

Dar, mai întii şi-ntii, se stinge lumina 
şi pe ecran apar — nedecise, mișcindu-se 
în penumbră, cînd în stinga, cînd în dreap- 
ta, cind în sus, cînd în alte direcții — ceea 
ce bănuiesc că ar fi nişte reclame. Recla- 
me mute și ilizibile (nu mă întrebaţi, deci, 
la ce se referă). De ce lipseşte orice ilus- 
trație sonoră, nu ştiu. Îmi dau în schimb 
seama cum de nu descifrez textele: graţie 
modului cum operatorul din cabină reu- 
șește să manevreze diafilmul respectiv în 
aparat. 


Cînd începe proiecția propriu-zisă, con- 
stat insă că documentarul din completare 
se prezintă la rindul său tot ca un film 
mut. Uimirea este a întregii săli, fiindcă 
— adevărat miracol! — chiar şi scirțiitul 
scaunelor, atit de familiar urechilor noas- 
tre, încetează. Toată asistența pare impre- 
sionată, pină la nemișcare, de recrudes- 
cența marelui mut. Sau poate tăcerea 
pioasă — de cind n-am mai ascultat-o în- 


festivalul umorului 


Zimbetul 
și valoarea lui socială 


Între 19 şi 21 septembrie 1974, la Vaslui, 
Festivalul umorului «C. Tănase» (a treia 
ediţie). Între multele manifestări vesele, 
citeva «serioase» acţiuni cinematografice: 


cinematograful in categoria «Panorame- 
lor de bilci», impozabile cu prestigiosul 
procent de 32%, din încasările «brutto». 
Astfel că revista «Cinema» (1925) avea 
oarecare îndreptățire să dea următoarele 
«sfaturi» rivnitorilor la gloria ecranului: 
«Nu debuta în această carieră, fără a avea 
cu ce trăi minimum un an»; «Nu te hotărî 
pentru cinema, dacă, în caz de nereușită, 
nu-ți rămine şi o altă profesie». 

«Pentru țara noastră — încheie publi- 
caţia (nr. 3, februarie 1925) — cinemato- 
graful este o artă a viitorului... deoarece 
necesită capitaluri imense». or «făgăduie- 
lile marilor potentați (cum scria, cu leha- 
mite, un regizor de atunci) sint intocmai 
ca dricurile ce merg însoțite de trăsurile 
regale pină la cimitir, însă goale și cu 
perdelele lăsate». 

Un film despre istoria crincenă a filmu- 
lui românesc de odinioară: ce subiecti... 


Valentin SILVESTRU 


Sonor 
la „Festival“ 


tr-o sală de cinema! — se explică prin 
efortul unanim al celor prezenţi de a prin- 
de cea mai mică șoaptă care ar răzbate 
dinspre ecran. Dar zadarnic, nici un sunet! 
Ciudat este că nimeni nu strigă, cum 
auzim adesea în sălile noastre de cinema: 
«Sonorul!» Minutele se scurg pașnic, se 
trece de jumătatea documentarului, eroii 
în muncă intervievaţi rămin în continuare 
muţi, iar mașinile ARO se dovedesc ab- 
solut silențioase, chiar cind iau pieptiș 
munții Carpaţi. Într-un tirziu mă întreb, 
totuşi, dacă nu cumva aparatele sint 
defecte, temindu-mă să nu-i văd pe Vitto- 
rio Gassman și Ugo Tognazzi fără grai. 
Dar — eroare! Nu aparatele fuseseră de 
vină. Pentru că, spre sfirșitul documen- 
tarului realizat cu multă trudă de regizorul 
Gheorghe Horvath la Uzina din Cimpulung 
Muscel, dinspre ecran irump, la maxi- 
mum, ca în primele filme vorbite, glasuri, 
sunete-tunete și mai ales muzică în fluvii. 
Filmul sonor îşi lua revanșa și mai ales 
operatorul proiecționist se răzbuna încă 
o dată pe cei din sală, din motive necu- 
noscute. Suspens. Cit despre scaunele 
din stal, ele îşi reluaseră demult scirțiitul 
egal și liniştitor. 


Răzvan POPOVICI 


întîlniri ale publicului spectator cu o parte 
din realizatorii filmelor românești de co- 
medie, gala filmelor satirice şi umoristice 
realizată de cinecluburile de amatori, o 
consfătuire cu cineaştii amatori din ţară 
cu tema «Rolul filmului satirico-umoristic 
în munca politică și cultural-educativă 
de masă», precum și vizionarea unui ciclu 
de filme românești de comedie., 


La ora cînd scriem aceste rînduri, festi- 
valul nu și-a deschis încă porţile. Noi îi 
urăm succes și sintem încredințaţi că ase- 
menea acțiuni nu pot să nu exercite o bună 
influenţă asupra «sectorului bună dispo- 
ziţie». Deci, inclusiv asupra comediei cine- 
matografice. 


11 


luptă 
cu tristeţea 


Nimeni nu ma! contestă as- 

tăzi calitatea de capodo- 

peră acestor trei filme, «Goa- 

na după aur», «Luminile o- 

rașului» și 

aceste filme care — deși 
«n-au rulat decit o' vară» (prelungită din 
primăvară spre toamnă) — cred că vor 
insemna în decembrie, luna bilanţurilor, 
accentul cel mai important al stagiunii 
cinematografice '74 (raportat, desigur, la 
producția de import). După cum nimeni 
nu mai contestă astăzi genialitatea tutu- 
ror celorlalte pelicule semnate de Chaplin. 
Dar, după ce ai văzut aproape tot ce poate 
fi văzut din opera lui Chaplin, a revedea — 
intimplător, bineințeles — tocmai acest 
grupaj din filmele lui, poate echivala cu 
o revelație. Pentru că aceste trei filme 
(s-ar cuveni să le fie adăugat și «Dicta- 


«Timpuri noi»; 


torul», să fim încrezători însă, vorba căr- 
ților de căpătii — e timp şi de asta...) nu 
ne readuc în fața ochilor doar un Chaplin 
— inventator miraculos de gaguri, sau 
doar un Chaplin — autor de capodopere 
de întinderea unei secvențe, sau doar pe 
Chaplin — creatorul acelui personaj ini- 
mitabil, Charlot-ul copilăriei noastre. Ele 
ne pun în fața unui Chaplin monumental, 
profund meditativ și filozofic, un Chaplin 
care nu luptă — ca Faust — cu timpul, ci 
cu o boală mult mai tăcută și mai corozivă 
— tristețea, cancerul incurabil al lumilor 
civilizate. 

Omulețul cu baston, frac și melon a 
fost socotit — întotdeauna — un personaj 
fundamental trist, comicul întimplărilor 
lui — s-a mai observat — era doar conse- 
cința unui raport aparte între destinul, 
aparent ireversibil, de victimă al lui Char- 
lot şi rea voința (aș spune, ostilitatea) 
mediului înconjurător. Uni antagonism per- 
petuu, cu multiple rezonanțe sociale, care 
încearcă să se rezolve în explozii de umor 
absurd, în jocurile de artificii ale unei 
ingenuități mereu refuzate. 

Cu «Goana după aur», Chaplin își în- 
cepe discursul său organizat despre tris- 
tețe. «Accidentele» semnificative din fil- 
mele de pină acum se reordonează într-o 
contemplație mai calmă și mai înțeleaptă 


Un bloc de gheață topit de duioşia lui Charlot 
(«Goana după aur») 


a universului, izbucnirile sclipitoare de 
inventivitate sint orchestrate savant, în- 
tr-un context mai larg, al cărui principal 
atribut e melancolia. A trecut epoca ava- 
lanșelor burlesti de la «Keystone», « Essa 
nay «sau «Mutual», a trecut perioada în- 
gindurărilor angoasate (dar cit de fer 
mecătoare) de la «First National» («O 
viaţă de ciine», «Piciul», «Pelerinul»). 
Este timpul mai grav, mai încărcat de res- 
ponsabilități, cu gestaţii mai lungi și mai 
înnodate în conștiința autorului, al filme- 
lor de la «United Artists» (la care Chaplin 
este co-proprietar). «Goana după aur» 
(1928) marchează prima etapă a luptei 
eroului cu tristețea, tentativa încrincenată 
de a se desprinde de ea, de a o surmonta 
prin vis. «Vida es sueño» (Viaţa e vis) 
spunea Calderon; pentru Charlot din 
Goana după aur» viața adevărată, clipa 
de supremă fericire o întruchipează epi- 
sodul destinului imaginar, acel admirabil 
«dans al piinișoarelor». Restul — e real, 
restul e deșertăciune... 

«Luminile orașului» (1930) înseamnă o 
altă etapă în această cursă contra-crono- 
metru, în care solitudinea și dezabuzarea 
pindesc la fiecare colț. Chaplin încearcă, 
aici, soluția sacrificiului, a altruismului 
dus pină la renunțarea la personalitate. 
Morala «bunului samaritean» poate fi, 
pină la un punct, salvatoare. Dar cind 
gestul sublim încetează de a mai fi ano- 
nim (florăreasa își recunoaște salvatorul), 
fericirea devine insuportabil de prozaică, 
se lichefiază într-un vid nesfirșit, talonat 
de două zimbete paralele și triste, din 
nou triste. 

Cele două variante de supraviețuire, 
probate în aceste două filme extraordi- 
nare, s-au dovedit iluzorii. Vor trece cinci 
ani, în care timp Chaplin va tace cu obsti- 
nație, ani în care — s-ar părea — lupta cu 
singurătatea, dar și — mai concret — cu 
sonorul (ce paradox superb reușește 


citeodată arta, amestecindu-se în viață!) 
l-au înfrînt pe acest Don Quijotte al seco- 


lului XX. Dar e numai o aparenţă. În 1936, 
are loc premiera cu «Timpuri noi». Cha- 
plin nu a renunțat la luptă. Singura solutie 
valabilă — spune Charlot în «Timpuri noi» 

- este chiar lupta. Lupta sisifică, neoste- 
nită, cu vicisitudinile unui univers social 
precis determinat, lupta mereu luată de 
la capăt, în numele unei speranţe care 
renaşte din scrumul oricărei deziluzii. 
Actul în sine al luptei cu tristețea implică 
depăşirea ei. Există, în «Timpuri noi», un 
continuu «ei, și...» tonifiant de optimist, 
care te îndeamnă să începi totul din nou, 
aproape nepăsător, orice s-ar întimpla. 
Căci tristețea — ne învață omulețul cu 
baston, frac şi melon — nu poate fi învinsă 
decit de speranţă. 

O ultimă constatare, care s-ar putea să 
nu fie tocmai lipsită de înțelesuri mai pro 
tunde. Pînă la «Goana după aur» parte- 
nera lui Chaplin fusese Edna Purviance 
(în cele mai multe și mai importante filme). 
Era un tip de feminitate docilă și destul de 
impersonală. Cu acest film încep, pentru 
Chaplin, şi căutările unei noi partenere 
care să justifice, printr-un alt ideal femi- 
nin, aspiraţiile de împlinire ale lui Charlot. 
Giorgia Hale din «Goana...» era femeia 
derobată de orice simţ al responsabilită- 
ților. Virginia Cherill («Luminile orașului») 
figura inocența primară,  invulnerabilă 
(premiză falsă, deci). Trebuia să apară 
Paulette Goddard («Timpuri noi», apoi 
«Dictatorul») cu silueta ei de sălbătăciune 
nesupusă și răzvrătită, cu ochii ei neliniș- 
tiți, arzînd ca o flacără ciudată, pentru ca 
Charlot să înțeleagă că tristețea poate fi 


uitată. Dinu KIVU 


Goana după aur — producție a studiourilor 
americane (1925) versiunea sonorizală şi co- 
mentată de Chaplin in 1942. Regia: Charlie 
Chaplin. Scenariul: Jim Tully, Charlie Chaplin 
Imaginea: Rollie Thotheroh, Jack Wilson 
Cu: Charlie Chaplin, Mack Swain, Giorgia Hale 


La 85 de ani, scenarist 


La Vevey, în Elveţia, Charlie Cha- 
plin şi-a sărbătorit cei 85 de ani in 
sinul familiei. 

(De la dreapta la stinga): Christo 
pher — 11 ani, Victoria — 23 ani, 
Amelia (nepoata sa de 2 ani), soția sa 
Oona, Jane — 17 ani și Anette — 14 
ani. 

Din fotografie lipsesc Sydney cu 
sotia sa Patricia Noelle Adam. Jo- 


Din 1952, cînd Chaplin a părăsit Sta- 
tele Unite (în 1947 fusese acuzat de ac- 
tivitate anti-americană în campania nu- 
mită «vinătoarea de vrăjitoare» declan- 
șată de senatorul MacCarthy) pentru 
a se stabili în Elveţia, mitul Charlot a 
continuat să crească an de an. Multe 
din filmele care nu mai rulaseră din 
anii premierelor au fost relansate pe 
ecranele europene. «Goana după aur», 
«Luminile orașului», «Timpuri noi», 
«Dictatorul» sau «Domnul Verdoux» 
se aflau față în față cu o nouă genera- 
ție, recontirmind succesul clown- 
ului-filozof. Era tiresc ca admiratorii 
să se grăbească pentru a omagia ope- 
ra unui Charlot încă în viață. Așa s-a 
întîmplat ca Chaplin să fie sărbătorit 
cînd a împlinit 80 de ani, apoi, 82, 83 
de ani și acum pentru cei 85 de ani. 


Sărbătorit 
de 4 ori în 5 ani 


sephine și Nicola Sistovars, Geraldi- 
ne şi regizorul Carlos Saura, Eugen 
cu soția sa, educatoarea Sandra Gui- 
nard. 

Actualmente, nemuritorul Charlot 
pregătește scenariile pentru două fil- 
me. Cu o familie atit de numeroasă, 
ar putea asigura distribuţia amindu- 
rora 


După cît se pare Chaplin nici nu se 
gîndeşte să le justifice graba și decla- 
ră: «Viața mea e mai pasionantă ca 
niciodată. Capul mi-e întreg, sînt în- 
tr-o formă fizică excelentă. Nici nu 
mă gindesc la retragere. La moarte, 
cu atit mai puţin. Pentru asta mai am 
timp». 


lată alte citeva declaraţii de ale sale 
cu prilejul acestor repetate aniversări: 

9 «Niciodată nu am scris un sce- 
nariu. Întotdeauna l-am mimat. Acto- 
rul «i-a suflat» autorului» 

9 «idealul meu tehnic în materie de 
film a fost să apăs pe un simplu buton 
și ceea ce am gindit să fie gata filmat». 

@ «Mi-a plăcut întotdeauna să ac- 
ționez repede, dar să gindesc înde- 
lung». 


In tovărăşia unui 


cowboy numit 
John Wayne 


Howard Hawks este un spe- 
cialist incontestabil, din- 
colo de orice accidente ale 
filmului «de acțiune». Fie 
că se petrec pe pămînturile 
Texas-ului și Nevadei, ale 
Africii sau ale Europei zguduite de al 
joilea război mondial, peliculele semnate 
«Hawks» aduc întotdeauna în prim plan 
saractere puternice, de o duritate nu rare- 
Xi vecină cu violența, dramele lor presu- 
Xun opțiuni tranșante în care dubiul nu 
»oate exista decit ca formă tranzitorie şi 
jialectică a drumului spre acțiunea di- 
'ectă, eroică. 

«Riul roșu» — western de formulă cla- 
sică — nu este o capodoperă a genului. 
Z vorba de epoca îndepărtată a cuceririi 
»ăminturilor din Vest, epoca apariţiei pri- 
milor cow-boys, epoca unor lupte înver- 
sunate nu numai cu rezistenţa firească a 
ndienilor — dar şi a luptei, la fel de acerbe, 
zu o natură necunoscută și recalcitrantă 


Burton contra 
Rommel 


În acest peisaj de inceput de lume, trei 
bărbați, stabiliți pe malurile Riului Roșu 
cu nişte cai, citeva vaci și o căruță dar, 
bineînțeles, și cu nenumărate puști și 
pistoale care trag cu o viteză și o precizie 
uluitoare, reușesc ca, numai în zece ani, 
să se intoarcă în oraș cu o turmă de 10 000 
de capete, o herghelie imensă, în fine, 
o avere de sute de mii de dolari. În acești 
zece ani, miracolul «colonizării» vestului 
sălbatic fusese realizat. 

Dar... din nou, banii n-aduc doar feri- 
cirea. Cei zece ani au insemnat și separa- 
rea foștilor tovarăși (John Wayne și Mont- 
gomery Clift). A intervenit între timp și o 
femeie. Pină la capăt totul se împacă cu 
o «bătaie ca la carte», dar filmul e mai dis- 
cursiv decit atitea altele. De multe ori 
dialogul e copleșitor de lung, momentele 
de tensiune sint rare sau poate prea ti- 
pice ca să mai poată provoca surprize. 
Pentru cele trei nume de marcă înscrise 
pe generic, «Riul Roșu» e un western 
care merită totuși să fie văzut. 

Adrian ȚIROIU 


Producţie a studiourilor americane. Regia: Ho- 
ward Hawks. Scenariul: Borden Chase, Charles 
Schnee — după un roman de Borden Chase. Ima- 
ginea: Russe!) Harlan. Cu: John Wayne. Monigo 
mery Clift, Joanne Dru, Walter Brennan 


Asalt 
asupra lui Rommel 


În vara asta, alte baterii navale 
de pe alte maluri, dar tot ale Medi- 
teranei şi tot în cel de al doilea 
război mondial, aruncate în aer de 
alţi soldaţi, dar în aceleași unifor- 
me: soldaţii lui Anthony Quinn la 
Navarone seamănă cu cei ai lui 
Richard Burton la Tripoli. 

Nu mai dansează nimeni vara? 
Nu e prea multă canonadă şi prea 
puțin repaus, chiar al războinici- 
lor? 


Un tilm de Henry Hathaway (Cu: Richard 
Burton, John Colicos, Clinton Greyn. Wolf 
gang Preiss) 


Că dacă n-ar fi, 


nu 
s-ar povesti... 


ps Cu cîteva excepții, critica 
franceză s-a înverşunat îm- 
nema potriva filmului lui Demy, des- 
tinat după cum însuși au- 
torul lui a arătat în repetate 
rînduri: «Copiilor de azi in 
amintirea copilăriei mele, pentru că ino- 
cența nu este o modă trecătoare...» 
Desigur, ineditul nu trebuie căutat în 
poveste. «Piele de măgar» este o altă 
«Cenuşăreasă». lzgonită din castelul pă- 
rintesc de dragostea incestuoasă a tatălui 
împărat, Piele de măgar își va găsi în cele 
din urmă alesul, nu încercind pantotul 
pierdut, ci potrivindu-și inelul într-atita 
de subţire, încit nu putea cuprinde nici un 
alt deget. Ineditul nu trebuie căutat nici în 
personaje: un împărat puternic, bogat și 
cam naiv — ca mulți împărați; o prințesă 
frumoasă, îndrăgostită de dragoste; un 
Făt-frumos care suferă de lingoare; o zină 
cu obișnuitele puteri vrăjitorești... Dar 
farmecul basmului nu este oare acela de 
a depăna mereu și mereu aceleași stră- 
vechi povești? 
Jacques Demy, regizorul cintatelor «Um- 
brele din Cherbourg» şi al «Domnișoare- 
lor din Rochefort», pune și aici pe portativ 


Acum 20 de ani. un debut strălucit 


(Alla Larionova) 


stări sufletești, sentimente, păţanii cu fi- 
rescul cu care burghezul gentilom făcea 
proză. Şi dacă melodiile din «Umbrelele...» 
în contextul războiului din Algeria, erau 
şocante, aici ele se integrează cum nu se 
poate mai firesc feeriei. Zina nașei — un 
fel de Samanthă cu un ideal foarte concret: 
căsnicia — îşi cîntă sfaturile; prințesa 
izgonită işi cîntă dragostea cu aceeași 
fervoare cu care intonează rețeta prăji- 
turii menite «să ducă» în dar inelul-talis- 
man. Basmul cîntat e alegru şi îimbietor, 
chiar dacă melodiile lui Michel Legrand 
nu și-au schimbat tonalitatea obișnuită 
din filmele precedente. Deci, din nou, nu 
prin ineditul inspiraţiei ne captivează De- 
my, ci prin simplitatea cu care ne poartă 
pe drumuri bătute şi, mai ales, prin umo- 
rul ce-l însoțește în această călătorie. 
Feeria ironizează feeria, supranaturalul 
e de fapt un natural anticipat de o zină 
care minuiește pila electrică și zboară 
cu elicopterul. Personajele işi și iți fac 
cu ochiul, imbiindu-te să incaleci pe-o șa 
și să străbați alături de copii ținuturile 
nemuritoare unde măgari fermecaţi fa- 
brică nestemate și unde ninge cu fulgi 
de vată. 
Că dacă n-ar fi nu s-ar povesti... 
Adina DARIAN 


Producţie a studiourilor franceze. Regia și sce- 
nariul: Jacques Demy după basmul lui Perrault. 
Imaginea: Ghislain Cloquet. Cu: Catherine De 
euve, Jacques Perrin, Jean Marais. Delphine Sey- 
rig, Fernand Ledoux, Micheline Presle, Sacha Pitoef! 
Henri Crémieux 


Ordinul Anna 


O altă ecranizare după 
Cehov, din 1954, datorată 
regizorului J. Anenski. Te- 
ma bovarismului este relua- 
tă de această dată, în ter- 
menii unui realism critic a- 
cid, care acuză vehement 
parvenitismul și ipocrizia 
din societatea rusă a secolu- 
lui XIX. Filmul consacră o 
actriță de mare talent (for- 
mată la şcoala lui Serghei 
Gherasimov), Alla Lariono- 
va. 

MIE oo AN A o e 


Producție a studioului «Maxim 
Gorki». Regia și scenariul: / 
Annenski. Cu: Alla Larionova, A. 
Sasin-Nikolski, M. Jarov, Anasta- 
şia Vertinskaia 


Nu este timp 


Însuși spațiul în care se desfăşoară acţiu- 
nea filmului semnat de Ferenc Kosa este 
nema în afara vieții și a morții: ne aflăm într-o 
1 închisoare maghiară între cele două răz- 
| boaie mondiale. Viaţa a rămas undeva 
” afară, pe cimpiile verzi ce se întind dincolo 
de zidurile închisorii, în casele zărite de cîțiva deținuți 
prin ferăstruica infirmeriei. Pentru deţinuţi, zilele trec 
cenușii și egale, iar mimarea unor situații valabile numai 
în libertate — pomul de Crăciun, împărțirea premiilor 
pentru bună purtare, dezvoltarea aptitudinilor artistice 
— nu fac decit să le sporească tristețea. În acest univers 
claustrat, cea mai mare bestialitate nu este bătaia sau 
omorul, ci îndobitocirea oamenilor care ajung să exe- 
cute ritualul zilnic asemenea unor mecanisme. Supra- 
viețuiesc acestei morți morale doar cei care nu uită 
cauza pentru care au luptat, care știu că viața înseamnă 
libertate, care protestează făcînd greva foamei și care 
preferă să moară decit să trădeze. Între marionete și 
eroi, se află și un om obișnuit; destul de laş pentru a se 
lăsa cumpărat și destul de curajos pentru a-și periclita 
în repetate rînduri viața, înghițind o lingură de dragul 
unui strop de «libertate», timpul cît va fi spitalizat în 
afara penitenciarului pentru a i se face o nouă operaţie. 
Colecţia de linguri atirnate pe pereţii cabinetului medi- 
cal vorbește şi ea despre un anume fel de curaj. 

Tragismul acestor deținuți este cu atit mai mare cu 
cît cei care le hotărăsc viața sînt niște figuri jalnice, 
gata să însceneze o evadare pentru a putea împușca 
pe la spate un comunist, gata să schingiuiască trupul 
şi să le cumpere conștiința. Acestui tirg, eroul îi preferă 
moartea. 

Realizat cu multă sobrietate — citeva secvenţe color 
pentru a sublinia momentele de maximă intensitate 
dramatică, mişcări puţine de aparat — filmul rămîne o 
meditație asupra libertăţii, a integrităţii, a responsa- 
bilităţii umane. 


Cristina CORCIOVESCU 
„E a NEC DZ 7 a MECI II 7 573 SER 3 <A AR PEPE At e 


Productie a studiourilor maghiare. Regia: Ferenc Kósa Scenanul 
Ferenc Kósa, Sándor Csoori. imaginea: Sandor Sara. Cu: Lorand 
Lohinszky, Tibor Szilagyi. János Konyorcsik. 


| Patru filme despre curaj. Despre curajul de a fi tu însuți | 


Premiat 
la Cannes cu primul film 


@ Ferenc Kosa s-a născut la 21 decembrie 1937, 
la Nyiregyhaza. 9 Urmează timp de doi ani cursu- 
rile Conservatorului de muzică din Budapesta, 
după care se înscrie la Şcoala superioară de cine- 
matogratie a cărei sectie de regie o absolvă în 
1967. e |n același an obține premiul pentru regie 
la Festivalul de la Cannes pentru filmul «Zece 
mii de sori» — «una dintre cele mai grăitoare 
dovezi ale modului în care noul cinematograf 
maghiar tratează problemele cele mai arzătoare 
ale contemporaneităţii» (Georges Sadoul). 9 1968: 
scurt-metrajul «Sinucidere» este distins cu pre- 
miul criticii la Festivalul de la Tours. E Se consacră 
timp de doi ani filmului Sentința, coproducție 
maghiaro-româno-slovacă dedicată personalităţii 
lui Gheorghe Doja. e Ultimul său film, «Furtună 
de zăpadă»,a reprezentat Ungaria la festivalul de 
la Karlovy-Vary '74. 9 Personalitate complexă, 
autor al unei opere foarte diverse, Ferenc Kosa a 
prilejuit criticilor neașteptate comparații — de la 
Heraclid din Efes, la René Clair şi Jean Giono. 


În cer și pe pămînt 


Undeva, pe un aeroport al aviaţiei militare poloneze, 
se întimplă o dramă. Mai precis, «nişte drame», și de 
aici porneşte drama propriu-zisă a filmului. Căci există 
prea multe drame în această peliculă cu nume biblic, 
și niciuna nu este dusă pînă la capăt. Este, mai întîi, dra- 
ma unui pilot de reactoare care nu mai poate să zboare. 
Apoi drama unui doctor militar, fost aviator, care n-a 
știut să fie dur într-un moment care impunea (se pare) 
ca singură soluţie posibilă, duritatea. Mai e și drama 
unei femei care a fost odată îndrăgostită de un om, 
după aceea de altul, şi din nou de primul. Imaginea 
acestui tilm este însă superbă. Cele mai memorabile 
momente: avioanele cu reacție înșurubindu-se în aer, 
ca un miracol al unui dumnezeu care a hotărit că cerul 
și pămîntul sint elementele cele mai potrivite pentru 
jocul cu moartea. 


D.K. 


Un tilm de Julian Dziedzina (Cu: Gustaw Luzkiewicz. Kazimierz 
Twardochlib) 


Neînfricatul Ataman 


Soldații nu pot fi nicicînd mai viteji, redutele nu se 
lasă mai greu cucerite, săbii mai tăioase decit cele de 
lemn nu există, galopadele nu pot fi mai iuți, nici trintele 
mai înverşunate și parcă nici cerul nu poate fi mai albas- 
tru decit în minunatele întimplări ale copilăriei. Așa ne 
apar și în filmul aventuros și termecător al cineaștilor 
sovietici, pornit să reconstituie într-un sat căzăcesc 
copilăria unuia dintre mareșalii armatei roșii: Semion 
Budionii. O poveste adevărată intrată în istorie și de 
aici în legendă. 


TAAT: IPEE E LT REED SA DER PET a 
Un tilm de V. Diacenko, G. Ivanov. (Cu: Stanislav Franio. Andrei 


Gusev, lura Kovalev, Vania Kuptov, Sașa Safonov, Kolia, Ab amenkov 
Saşa Andronov) 


Campioana unui concurs nautic local e găsită moartă, 
a doua zi după victorie, într-o cabană din pădure. Cine 
a ucis-o? Acţiunea se deschide pe această întrebare 
și filmul se recomandă de la bun început ca o peliculă 
de factură polițistă. Dar pe măsură ce enigma se dez- 
leagă, devenim și arbitrii unui conflict moral, asistind 
la consecinţele tragice ale dezbinării și lipsei de răs- 
pundere în viața de familie. 

Pentru a ieși din impas, va fi nevoie ca fiecare din cei 
implicați să aibă curajul de a-și recunoaște greșelile. 
Dar greșelile se plătesc. Victimele nu sint cei de fapt 
vinovaţi, părinţii, ci fiul lor. Pedeapsa este cu atit mai 
greu de suportat. 

Simona DARIE 
„FAC EI oii o a ERECTIE REA E Se oii Dare 
Un tilm de Manfred Mosbiech (Cu: Peter Borgelt. Sigrid Gâhier 
Horst Drinda) 


urmăriţi aceste documentare! 


România, 
cronica eliberării 


Unul dintre puţinele noastre filme de 
montaj care sint efectiv o cronică. Du 
mitru Done şi lon Moscu ne daură 
gazul să contemplăm cadrele filmate 
cu 30 de ani în urmă și, deși pe unele le-am 
mai văzut, în treacăt, folosite în alte do- 
cumentare retrospective, e prima dată 
cind le receptăm integral. Este o demon 
strație a efectului senzațional cu care 
documentul autentic te răsplătește atunci 
cind îi acorzi creditul necesar, cind nu-l 
compromiți amestecindu-l cu reconstitu- 
iri factice și nu-l acoperi cu un text para- 
zitar. lată, în imagini filmate pe viu, ziua 
de 1 mai la București în 1939 — o partici- 
pare umană într-adevăr impresionantă! 
lată ostașii reali ai insurecției alungind 
pe fasciști prin porumbiștile din jurul 
Bucureștiului! lată colțul de la Universi- 
tate în timpul unui bombardament, cu 
bucureşteni alergind în toate direcţiile. 
lată Palatul, Ateneul, Cartea Românească 
în ruină. iată ce-au filmat Cosma la Bă- 
neasa şi Gologan la Liceul Lazăr! Şi așa 
mai departe, pină în ziua de 25 octombrie 
1944, cind întreaga Transilvanie era elibe- 


14 


rată. Şi mai departe — mereu din imagini 
autentice, inedite în sens absolut sau prin 
modul de prezentare — se succed mo- 
mentele revoluției populare, reforma a 
grară, proclamarea republicii, naționali 
zarea, Bumbești-Livezeni, momente ale 
progresului socialist, Congresul al IX-lea 
și desfășurările constructive ale prezen- 
tului. Este o mare artă să fii original, fluent 
și patetic, limitindu-te la materialele de 
arhivă 


Regia si scenariul: Dumitru Done și lon Moscu 
Imaginea: K'am/! Kiami!. Montajul: Teodora Al- 
bici. Comentariul muzical: Mihaela Sergescu 
Redactor: Adolf Elias. Producţia: Slefan Staicu 


Dunărea, o legendă 
în formă de fluviu 


O realitate nouă în filmul nostru docu- 
mentar: colaborarea frecventă dintre pu- 
bliciștii imaginii și cei ai cuvintului. După 
«România, azi» de Octav Ioniță și lon 
Visu, cu comentariul lui Paul Anghel, o 
nouă simbioză fericită: Mirel llieşiu, un 
virtuoz al imaginii și al montajului audio- 
vizual, se întilnește cu un frenetic al me- 
taforei și al comentariului literar care este 
loan Grigorescu. Rezultatul — un film de 


mare performanţă. Paradoxal, acest re- 
portaj despre o realitate spectaculoasă 
este tandru, fără a fi desuet, este exube- 
rant, fără a păcătui prin gratuitate. Imagi- 
nile filmate din elicopter, transfocatoarele 
continue, racursiurile, imaginile irizate și 
toată cohorta de efecte — aparent exce- 
sive — sint totuși funcţionale, pină la a ne 
da plăcuta amețeală a unui călător cu 
barca pe valurile fluviului. Comentatorul, 
care e şi crainic, știe să racordeze semni- 
ficaţii de interes actual, să ridice suges- 
tiile imaginii la nivel de simbol: podurile 
succesive peste Dunăre devin un leit- 
motiv al unității ținuturilor românești. Cit 
despre imaginile lui Doru Segal din final, 
la intilnirea Dunării cu marea, ele ţin de 
domeniul sublimului și al miracolului cre- 
dibil. Unele repetări, în stil de jurnal, la 
trecerea în revistă a unităţilor productive 


de pe țărmurile fluviului, sint totuși de' 


prisos, din momentul cînd demonstrarea 
semnificației şi multitudinii lor fusese deja 
făcută. 


e 
Regia și scenariul: Mire! Iliesiu. Comentariul: 
loan Grigorescu. Imaginea: Doru Segal. Comen- 
tariul muzical: Theodor Milache. Montajul: £E/; 
sabela Dragomir. Redactor: Viore/ Bindea. Pro- 
ducția: Victoria Mirişte 


Ingemănarea apelor 


Prin locuri pe unde au trecut o parte din 
legiunile Romei spre Sarmisegetuza şi pe 


unde, pînă nu demult, stăpineau urșii, lupii, 
caprele negre și viperele cu corn, se des- 
făşoară lucrări care par de domeniul ştiin-! 
țifico-fantastic. Cerna, cu cei trei afluenți 
ai ei şi cu Motrul și Tismana se vor uni, 
miraculos, peste și pe sub munți, într-un 
complex hidroenergetic și turistic care, în 
1981, se va întinde pe 4 000 kilometri pătrați 
va produce 420 milioane KW/oră anual și 
va conţine 160 milioane kilometri cubi de 
apă pentru irigaţii, alimentaţie şi canotaj. 
Dedicat acestui vis tradus în faptă, filmul 
este foarte util,pentru că ne pune la contri- 
butie propria fantezie. Cit privește pe 
autori, ei par să fi sesizat mai puțin latura 
știinţifico-fantastică a întreprinderii şi nu 
s-au putut decide intre o ilustrație didactică 
și un reportaj de serviciu. Pierd, deci, prea 
mult timp cu izvoarele cristaline care se 
preling fotogenic de pe stinci, cu cerul 
văzut extatic printre crenguţe, cu cuptoa- 
rele aseptice in care se coc piinişoarele 
pentru constructori şi alte înlesniri curente 


Li 


Regia: Mircea D. Popescu, Scenariul: Constan 
tin Popescu-Cadem. imaginea: Laurentiu Mărcu 
escu. Montajul: Sofia Hage. Comentariul mu- 
zical: Eugen Popescu. Producţia Vasile Ungu 
reanu 


Rădăcini 


Ca şi la «Îngemănarea apelor», titlul 
acestui film — ţinind de un stil metaforic 
desuet — este în contradicție cu materia 
prezentată. Şi, ceea ce este mai regretabil, 
atit într-un caz cit şi în celălalt, ambiția 
amatoristic-literară ii impinge pe autori 


Trei comedii sentimentale, 
de azi şi de mai demult 


Trei inocenți 


Subiectul este acela al unei savuroase comedii fante- 
ziste. desfășurate virtual în ritmul irezistibil al unei curse 
burleşti, în așa fel încit spectatorii să fie menținuti într-o 
perpetuă cascadă de ris. Pe scurt: o mireasă nu-și mai 
recunoaște mirele, fiindcă se întimplă ca'în orașul nunții 
sale să trăiască trei bărbați perfect asemănători, dintre 
care unul e bănuit a fi un reputat spărgător. Regia a schim- 
bat însă ritmul virtual al narațiunii și a văzut, în locul fan- 
teziei burlești, şansa unei comedii realiste, cu suspens 
liric şi surisuri discrete. Se poate şi așa. Accentul cade, 
în consecință, nu pe gag. ci pe interpretarea actoricească 
și pe trucul tehnic. Pentru că cei trei bărbați perfect ase- 
mănători se întilnesc adesea în același cadru și sint in- 
terpretați de același virtuoz actor slovac: Jiri Sovak. 


VAL. S. 


Un tilm de Josef Mach (Cu: Jiri Sovak. Maria Drahokoupilovă. Libusa 
Svormovă. Katerina Burianová) 


Roman vesel 


Mai mult «romant», decît roman. Mai degrabă voios 
decit vesel este acest film gruzin. De fapt, o poveste sen- 


la tară, cu întilniri între viitorul socru și viitorul ginere, 
fără ca unul să știe de altul, cu agape la iarbă verde, cu 
mici supărări dar, firește, supărările iubirii... În cele din 
urmă ei se vor iubi, se vor iubi mult, mult de tot și pină la 
adinci bătrînetți. N.C.M 


Un tilm de Levan Halivari (Cu: /polite Hvicia, Meghi Tulukidze) 


Extravagantul domn Deeds 


Cu conditia să accepti desuetul, poți urmări extrava- 
ganțele domnului Deeds fără prea multe comentarii. 
Această comedie, realizată la Hollywood în 1936, n-a putut 
rezista soartei perimării. Şi dacă unii se vor amuza sau 


cam tomnatic, cu aer prostănac, un băiat de treabă care 
suflă cu pasiune într-un instrument de suflat, firește, și 
scrie versuri nepublicabile. O moștenire venită peste 
noapte îl aruncă în zeci de încurcături și de scandaluri 
la care contribuie și o ziaristă emancipată de care se îndră- 
gostește. lată deci un film care nu ne ofensează gustul, 
dar nici nu ni-l flatează din cale afară. 

Julieta TINTEA 


Un tilm de Frank Capra (Cu: Gary Cooper. Jean Arthur. Raymonu 
Wa'burn. H.B. Warner) 


spre o poetizare verbală neconcludentă. 
În cazul de faţă, asistăm la o suită de dia- 
loguri între regizorul care a făcut deplasa- 


etica în film 


Nici o 


cauză nu este pierdută 
de la început 


Undeva, într-un oraș 

din Franța, un om 

nevinovat este ucis 

în bătaie de către trei 

polițiști care voiau 

să-i pună în sarcină 
fapte pe care nu le săvirșise. La 
plingerea văduvei se deschide an- 
cheta penală. Cazul este delicat, 
pentru că judecătorul de instrucție 
va fi pus în situația să ancheteze 
anchetatorii şi să trimită în jude- 
cată asasinii ordinei (de altfel aces- 
ta este și titlul original al filmului 
«Poliţia sub acuzare»). 

Judecătorul trebuie incontesta- 
bil să fie un om dirz, chiar dur, dar 
«să nu facă mai mult decit i se 
cere». Alegerea inițială n-a fost 
cea potrivită, pentru că judecătorul 
de instrucţie nu vrea să se supună 
superiorilor lui, ci conștiinței lui. 
Asta însă, după cum se va vedea, 
costă cam scump. Ancheta merge 
greu, pentru că totul este măsluit: 
acuzaţii nu recunosc nimic, mar- 
torii ori dispar, ori n-au văzut, n-au 
auzit, şefii ierarhici fac presiuni, 
avocatul apărării, cel mai abil și 
cel mai mare din oraş, denaturează 
şi bruma de probe existente, vădu- 
va este intimidată, iar avocatul ei 
corupt. Cînd băiatul judecătorului 
de instrucţie este arestat, tatăl în- 
cepe să se clatine; cînd iubita ju- 
decătorului de instrucţie este impli- 
cată într-un proces penal, bărba- 
tul este pe punctul să depună ar- 
mele. «Pilat din Pont n-a fost un 
imbecil — filozofează el — și sigur 
că dacă Pilat din Pont ar fi fost în 
locul meu, ar fi clasat afacerea» 
Capcanele ce i se întind sint prea 
numeroase, terenul este prea mi- 
nat, riscul poate atinge dimensiu- 
nea catastrofei. 

Şi totuși judecătorul de instruc- 
ție îi pune, pe cei trei polițiști sub 
inculpare. 

Judecarea procesului este o lo- 
vitură de maestru, pentru că— 
se vede — avem de-a face cu un 
maestru: Marcel Carné. 


Sub ochii noştri, aşa-zisa «ordi- 
ne de drept» se înfățișează mon- 
struoasă și tentaculară. Ceea ce 
părea cîştigat, dispare; minciuna 
trece drept adevăr, crima trece 
drept paza ordinei. Totul pare ab- 
surd, nedrept, copleșitor de de- 
primant. 

Juriul este minţit, judecătorii par 
(și sînt) neputincioşi și rechizito- 
riul judecătorului de instrucţie se 
dezarticulează și se prăbușește ca 
un castel de cărţi de joc. 

Verdictul este de achitare. 

Dar acest verdict de achitare al 
celor trei polițiști este de fapt un 
verdict de punere sub acuzare a 
unei societăţi ce nu are posibilita- 
tea, nu-si găseste resursele nece- 
sare să reprime arbitrariul, ilegali- 
tatea şi crima; este o punere sub 
acuzare a unei societăţi în care a 
avea conștiință echivalează cu a 
muri de foame sau de violenţă. 
Forţa povestirii stă în faptul că 
ajungem de la o crimă comisă fără 
putință de tăgadă, la mistificarea 
ei prin viciul de construcţie al unei 
întregi societăți. 

Procesul s-a sfirșit. Sălile se 
golesc. Două siluete negre pe fon- 
dul alb, imaculat, al unui palat că- 
ruia i se spune «de justiție», se 
apropie una de alta. Este înfrintul 
şi totuși singurul biruitor moral 
al acestui proces, judecătorul de 
instrucţie și marele maestru, avo- 
catul apărării, cel mai tipic repre- 
zentant al asasinilor ordinii. 

«Greşala dumitale —i se adre- 
sează avocatul judecătorului de 
instrucţie — este că ai intrat în- 
tr-o cauză pierdută de la început». 

— «Nici o cauză nu este pier- 
dută de la început, și apoi totul 
este să faci chiar un singur pas» 
— îi răspunde judecătorul de in- 
strucţie, rostind cel mai mare ade- 
văr al filmului. 

Şi ne dăm cu toţii seama că, de 
fapt, se făcuse mai mult decit un 
pas! 

Sanda GHIMPU 


telex Sahia 


Simfonie 
în re major 


099 Echipa 
lon Visu, Otto 
Urbanschi, Eu- 
gen Lupu ră- 
mine prezentă 
în actualitate 
pentru realiza- 
rea fiimului acestei luni. 
«Simfonie în re major», po- 
em dedicat constructori- 


lor unei mari termocentrale. 
999 Titus Mesaros, prevă 
zător, şi-a fluierat singur... 
muzica filmului «Vremea fi- 
nului». De subliniat virtuțile 
imaginii însorite, realizată în 
zece zile de ploaie de ope- 
ratorul Petre Gheorghe. eee 
099 «Cum mergeti tete, 
cum mergeţi băieți?» 
— Fiecare după posibili- 
tăți, răspunde regizorul 
Alexandru Sirbu, sprijinit de 
trei operatori: Victor Popes- 
cu, Dumitru Predeanu și Pe- 
tre T. Gheorghe. Sperăm ca 
fiimul să aibă succes. 
eeo Mai reținem, din 
producția curentă a studiou- 
lui, «Casa» de Lupu Gutman 
şi Adrian Reiner — o re- 
constituire afectivă a istoriei 
unei familii de muncitori din 
Piatra Neamţ.99e Revenim 
cu amănunte, conform pro- 
misiunii din numărul trecut: 
colaborarea Sahiei cu stu- 
dioul de film al televiziunii 
a debutat cu «Cintec de lea- 
găn» de Florica Holban, de- 
dicat ocrotirii mamei şi copi- 
lului. 999 Pină la sfirșitul 
acestui an, din această cola- 
borare vor mai rezulta 10 ore 
şi un minut de film docu- 
mentar, artistic şi științific 
pentru micul ecran. Numai 
în luna august diferitele 
redacții ale televiziunii au di- 
tuzat, timp de 500 de minute, 
720 000 fotograme realizate 
de Studioul «Alexandru Sa- 
hia». 999 După datele sta- 
tistice existente, se pare că 
filmul documentar este din 
ce în ce mai căutat. Numai 
Academia Republicii Socia- 
liste România, Academia de 
științe sociale și politice, U- 
niversitatea populară Bucu- 
rești, Uniunea ziariştilor, A- 
sociaţia cineaștilor au solici- 
tat, în decurs de o lună, 17 
filme din filmoteca studiou- 


lui nostru. 
INTERIM 


rea la uzina «Semănătoarea» și cîțiva tineri 
muncitori, obligați să răspundă la întrebări 
banale, chiar cind se vor incisive pină la 
indiscreţie. Chestiunea esenţială pare să 
fie dacă cei intervievaţi se ajută între ei... 
împrumutindu-şi bani. Astfel, cineva și-a 
putut cumpăra un magnetofon cu un ceas 
mai devreme, iar Rică Emil s-a însurat. 


Regia și scenariul: Pau/ Orzea. Imaginea: Fran- 
cisc Patakfalvi. Montajul: Maria Marin. Comenta- 
riul muzical: Radu Zamfirescu: Redactor: Ado// 
Elias: Producţia: Gheorghe Băluță 


Cravatele roșii 
cu tricolor 


O interesantă și documentată prezentare 
a expoziţiei de fotografii care a omagiat a 
25-a aniversare a organizaţiei de pionieri. 
Această instructivă expunere este prece- 
dată și urmată de o mare abundență de 
imagini și texte din viața cercurilor și ta- 
berelor pionierești; la rindul lor instructive. 


Film realizat de David Reu. Gabriela lonescu 
Gheorghe Feher. luliu Ratiu. Marion Ciobanu 
Teodora Albici , lordan Roşioru. Mihai Viişoreanu 


Val. S. DELEANU 


Sărbătoarea cineaștilor din ţări prietene 


e R.D. Vietnam (2 septembrie) 

Am văzut în ultimii ani numeroase 
filme închinate abnegaţiei și eroismului 
poporului vietnamez în lupta împotriva 
cotropitorului imperialist. «Cîntecul ple- 
cării», prezentat în gala filmului a R.D. 
Vietnam, se referă la același moment 
istoric, dar se dedică îndeosebi unui caz 
de conștiință. Eroismul nu înseamnă 
întotdeauna sacrificiul în linia întii. E- 
roul va trebui să înțeleagă aceasta și să 
slujească cauza poporului acolo unde 
este nevoie. 

e R.P. Bulgară (6—8 septembrie) 

Cinematografia bulgară a prezentat 
in seara galei, filmul regizoarei Binka 
Jeleaskova. Într-o viziune cu totul ori- 
ginală, «Ultimele lor cuvinte» reme- 
morează sacrificiul a cinci femei luptă- 
toare în rezistența antifascistă. În aş- 
teptarea morții, amintirile vieții obişnui- 
te se întrepătrund cu supliciile la care 
sint supuse şi, prin jocul răzvrătit al 
imaginaţiei, cu viața de miine, cu viața 
aşa cum va fi după ce cauza lor avea să 
invingă. Un montaj foarte personal pul 
verizează timpul, dind filmului o mare 
capacitate emoțională. 

e R.P.D. Coreeană (9—15 septembrie) 

O bună perspectivă asupra cinema- 
togratiei coreene ne-au oferit-o «zilele» 
ce i-au fost dedicate. Prin tematica lor, 
filmele au adus în discuţie aspecte 
variate ale muncii și luptei poporului 
prieten coreean. Eroismul revoluționar 


pentru instalarea regimului democrat în 
«Fiul mecanicului de locomotivă»; 
abnegaţia și riscul muncii serviciilor 
de contra-spionaj din timpul războiului 
antiimperialist în «Raportul agentului 
36»; bătălia cu natura dată pe marile 
întinderi ale culturilor de orez, pentru 
construcția pașnică a socialismului în 
«Întoarcerea în satul natal». În plus 
un interesant caz de conștiință dezbătut 
în filmul «Soarta unui combatant în 
detașamentul de autoapărare». 

e Mexic (10—16 septembrie) 

Foarte variată, prin gama largă a fil- 
melor prezentate, «Săptămina filmului 
mexican» a debutat cu un muzicali, 
«Simon Blanco», un film romantic, 
impregnat de patos revoluționar. O re- 
editare mexicană a motivului din «Love- 
Story» a constituit-o «Maria», film sen- 
sibil şi echilibrat, înnobilat de imaginea 
lui Figueroa. Un alt muzical, «Ai greșit, 
inimă» ne-a făcut cunoștință cu unul 
dintre cei mai populari cintăreți mexicani 
Cuco Sanchez. «În căutarea unui zid» 
și «Ce culoare are vintul» ne-au înfă- 
tişat preocupările cineaştilor mexicani 
pentru investigarea temelor psihologice, 
iar «Viaţa inutilă a lui Pito Perez» 
(scenariul şi regia Roberto Govaldon) 
— o comedie amară, lucrată cu un sub- 
til rafinament — vocaţia lor pentru satira 
caracterologică. «Săptămina» s-a in- 
cheiat cu un film de acută actualitate, 
«Trandafirul alb» în care regăsim ima- 


ginea lui Gabriel Figueroa, un film des- 
pre lupta marilor concerne pentru aca- 
pararea terenurilor petrolifere, despre 
rezistența locuitorilor în fața invaziei 
capitalului străin. 


è R.P. Polonă (16—18 septembrie) 

In buna tradiție a filmului polonez cu și 
despre război, cu și despre urmările 
războiului, «Riul negru» a deschis zileie 
filmului polonez. Dincolo de înfringeri 
și de victorii, mult după ce pacea «a 
izbucnit» din nou în lume, ecourile răz- 
boiului reverberează dureros şi tragic 
in lumea restrinsă a unui sat polonez. 
Un film simplu, simplu și patetic ca o 
baladă. Au mai fost prezentate «Ultima 
luptă» şi «Lacul ciudăţeniilor», care vor 
fi programate pe ecrane în lunile oc- 
tombrie și noiembrie. 

e R.D. Germană (23—25 septembrie) 

«Dragostea la 16 ani», filmul galei 
din R.D. Germană — este filmul unei 
adolescente aflate în pragul unei po- 
sibile crize. 16 ani este virsta la care 
se vorbeşte pentru prima dată despre 
dragoste şi virsta la care incepe să se 
contureze viitoarea personalitate, cind 
toate reperele lumii înconjurătoare ca- 
pătă perspective noi și neașteptate. Ci- 
neaștii din R.D.G. ne-au vorbit cu dis- 
creţie şi căldură despre trecerea aces- 
tui moment dificil, despre menirea pă- 
rinților faţă de copiii lor. 


Răzvan POPOVICI 


15 


Filmul şi revoluția tehnică 


Un important funcționar din 
administrația Societăţii Ko- 
dak-France îmi relata nu 
demult că interesul major 
al firmei se îndreaptă spre 
lumea amatorilor, radio şi 
televiziune, cei mai mari consumatori de 
peliculă şi bandă magnetică. Contrar aş- 
teptărilor, cinematografia absoarbe doar 
25% din producţia fabricilor Kodak, în 
timp ce audiovizualul amator și profe 
sionist înghite apreciabilul procentaj de 
65%. Aşa stind lucrurile, apariția și lan 


Dar nu numai atit: pentru a elibera ama- 
torul de coșmarul dificultăților tehnice, 
pelicula este înmagazinată în casete e- 
tanșe la lumină, după modelul benzilor 
de magnetofon din casetofoanele curente. 
Adăugaţi la aceasta sensibilitatea foarte 
ridicată a peliculei Kodak Ektachrome 
160 (de 9 ori mai mare decit a tuturor pe- 
liculelor existente) care permite filmări 
de interior numai la lumina dată de fe- 
restre sau lustre și construcția simplă, 
ușoară, a. aparatului de luat vederi și veţi 
înțelege că unica preocupare a amato- 


În faţa noastră 


era filmelor cu buget mic? 


Kh 3 


Superminiaturizarea (o cameră super 8 în acțiune) EI Supergigantismul (o cameră panoramic în acțiune) 


sarea pe piață a noului format Super 8 
fac parte dintr-o politică a marelui con- 
cern pentru atragerea unuia dintre cei 
mai solicitati beneficiari: cineamatorismul 


Un bébé 
Kodak 
BouCOf DIGI Aaa BEP EEE DEA ese Ei 


Scurta istorie a formatului Super 8 se 
înfiripă cu 10 ani în urmă, mai precis în 
preajma Anului Nou 1965, cînd, în febra 
cumpărăturilor, parizienii au văzut agăţat 
pe ramurile unui uriaș brad instalat pe A- 
venue Montaigne, cadoul festiv: noua 
cameră Super 8 Cine Kodak Instamatic. 

Publicitatea stirnită în jurul. inovației 
a fost imensă, pe principiul elementar al 
marketing-ului că «un produs bun nu 
se vinde niciodată singur». Timp de 6 
ani, pliante, broşuri, reclame în presă în- 
sumind 46 700 000 pagini în culori, re- 
clame la radio, televiziune, în gări, me- 
trouri și trenuri au făcut cunoscute ma- 
relui public avantajele noului sistem, su- 
plu, automat și extrem de simplu. Campa- 
nia publicitară a culminat la 6 iunie 1971, 
ziua mamelor din Franța, cînd Kodak 
întreprinde o acţiune la scară naţională: 
prin tragere la sorți mamele a o sută de 
copii, ce au văzut lumina zilei la data 
aniversată din calendar, au primit cadou 
cite o cameră de filmat și un aparat de 
proiecție. 

Și, pentru că orice concurs cere un 
protagonist, tot prin tragere la sorţi i-a 
fost dat micului Thierry Patru, născut la 


16 


6 iunie la Chatenay-Malabry, să fie cîn 
tărit în fața camerelor de televiziune ș 
să primească în dar 3 kg film Koda- 
chrome Super 8, echivalentul său în greu- 
tate. Demnă și pătrunsă de solemnitatea 
actului pe care îl oficia, Laurence Per- 
noud, o cunoscută autoare de cărţi des 
pre educaţia mamei și a copilului, a ri 
dicat triumfătoare în braţe pe proaspătul 
star și l-a declarat a fi «un bebe Kodak» 
Actul de naștere al Super 8-ului fusese 
semnat. Inimile mamelor erau ciștigate 
şi, o dată cu ele, bugetul familial își deschi- 
dea baierele pungii spre noua desco- 
perire cinematografică. 


DPTR 7 n 3 PNI 2 SORIN 7 a I-a Pai 
Apăsaţi pe buton, 
restul facem noi 


În ce constă noutatea şi superioritatea 
Super 8-ului? l-o spune numele: Super 8 
este un 8 mm perfecționat, așa cum de- 
tergentul nostru Dero-Super vrea să fie 
mai bun decit Dero fără Super în coadă. 
Plecind de la pelicula tradițională de 8 
mm., specialiștii au redus dimensiunile 
pertoraţiei şi spaţiul dintre fotograme 
în avantajul imaginii, care îşi mărește su- 
prafața cu 50% față de cea anterioară. 
Avantajul este net prin mărirea supra- 
feței imaginii, detaliile cresc, claritatea 
este mai bună, culorile mai saturate, în- 
tr-un cuvint, calitatea imaginii sporeşte 
considerabil, aproape la paritate cu fil- 
mul de 16 mm. 


Trecutul și moda superproducţiei 
(Liz Taylor în «Cleopatra») 


rului neavizat rămîne aceea de a filma. 
De altfel, în R.F.G. — nu tără oarecare 
umor — noii camere Super 8 i se spune 
«Idiotenaparat», care în traducere ele- 
mentară și într-un fel îndulcită va să în- 
semne «aparat pentru ignoranţi», ca să 
nu deranjez urechile cu un adjectiv atit 
de familiar limbii române. 

Pe deasupra tuturor insinuărilor, noua 
realizare reprezintă un mare pas înainte, 
pe care francezii îl numesc pretenţios 
«democratizarea filmului». Înlăturînd ba- 
rierele tehnice, miniaturizind, simplificînd 
și ieftinind substanţial aparatura, mişca- 
rea de amatori are perspectiva să devină 
în mod real o acţiune largă de masă. 
Este un fenomen și o tendință pe care 
George Eastman, fondatorul Kodak-ului, 
le-a intuit încă de la sfîrşitul secolului 
trecut, o dată cu tabricarea primului roll- 
film şi aparat de fotografiat. Sloganul 
său publicitar, devenit deviză din 1888, 
«You press the button, we do the rest» 
(apăsați pe buton, restul facem noi), s-a 
dovedit inspirat și actual în dezvoltarea 
unei arte, căreia și așa i s-a reproșat din- 
totdeauna a fi prea tehnică. 


RER SI SP Dieta Pi E EI AER RSR TE PI 
Cinematograful tace 
şi televiziunea face 


Cinematografia profesionistă a igno- 
rat multă vreme formatele înguste, în- 
tr-o perioadă cînd superproducțţiile la 
scara «Cleopatrei» erau proiectate pe 
ecrane-gigant, de sute de metri pătrați. 
Alături de masivele camere panoramice 
Super Panavision 70, liliputul Super 8 
este o jucărie demnă de un dispreț su- 
veran. Televiziunea însă, mai modestă în 
privința calității imaginii, a întrezărit po- 
sibilitatea de ieftinire a programelor și 
a trecut la atac. 

Inițiativa aparţine televiziuni! americane 
care, în vara lui 1972, introduce Super 8-ul 
pentru 50% din producţia de ştiri și filme 
la noua stație TV KDUB din Dubuque, 
statul lowa. Rezultatul a fost o reducere 
a cheltuielilor cu 75%. În timp ce 10 mi- 
nute de emisie pe 16 mm. costau 32,80 
dolari, aceeași durată de program pe 
Super 8 revenea doar la 10,50 dolari. 

Este de la sine înțeles că televiziunea 
n-a preluat Super 8-ul «tale quale»; ea a 
pretins de la constructorii de aparate 
perfecționări pe măsura exigenţelor unui 
sistem de lucru profesionist. Așa se face 
că toate firmele consacrate, Beaulieu, Teh- 
nisonor, Braun-Nizo, Bauer, Canon, Bol- 
lex, Bell & Howell, etc. s-au întrecut în 
ameliorări de tot felul; ele au condus în 
final la consolidarea unui procedeu ro- 
bust, capabil să concureze filmul de 16 
mm. pîinea cea de toate zilele a micului 
ecran. 

Televiziunea europeană, mai circum- 


Prezentul și moda super 8 
ola Dolores în «Despre ce e vorba») 


spectă și mai conservatoare, așteaptă; 
și-o poate încă permite. În schimb, fil- 
mul francez a intuit perspectivele noii 
descoperiri și a preluat ștafeta. În Pari- 
sul în care îndrăgostiţii mai graseiază 
încă nostalgic alături de Tino Rossi, acel 
«jattendrai», cinematograful lui Lumière 
nu mai așteaptă. 


Do BOPI oa P PNI BASEL IE 
Super 8, o soluție a cinematografiei 
profesioniste? 


Intr-un articol din 1 iulie 1974, Marie 
Collin se ocupă în revista «L'Express» 
de soarta Super 8-ului în Franţa şi consta- 
tă o adevărată mișcare în favoarea lui. 
Mulţi cineaști sînt atrași pe considerente 
economice. Alţii teoretizează avantajul 
unei mai mari libertăți de creaţie și, de 
ce nu, premiza unei exprimări mai perso- 
nale într-o artă, structural, pluripersonală. 
Primii, și mai cu seamă micii producători, 
își fac socoteala banilor și găsesc că 
filmul pe Super 8 este net mai ieftin și 
mai rentabil. Statistica arată că bugetul 
unui film de 90 minute pe 35 mm. variază 
între 2 pînă la 20 milioane franci. Forma- 
tul 16 mm este mai economic, ultimul 
film al lui Alain Tanner, «Salamandra», 
costind doar 300 000 franci. Pe Super 8 
situaţia financiară este şi mai promiță- 
toare: prețul mediu al unui film de lung 
metraj se ridică la numai 120 000 franci. 

Realizatorii văd în Super 8 o activitate 
pasionantă și posibilitatea de a desco- 
peri, fără riscuri materiale prea mari, 
talente necunoscute ce ar putea schim- 
ba fața cinematografului. În efortul de a 
demonstra calităţile incontestabile ale nou- 
lui procedeu, ei se întîlnesc, discută, 
organizează conferințe și festivaluri. În 
septembrie 1973, s-a inițiat la cinemato- 
graful Ranelagh primul festival naţional, 
la care au participat cu scurt-metraje pe 
Super 8, William Klein, Agnes Varda, 
Chris Marker, Michel Polac. Anul aces- 
ta, în luna octombrie, s-a organizat la 
Paris, în sala Espace Cardin, primul festi- 
val mondial pe Super 8. 

În febra acestor acțiuni de pionierat 
a început şi turnarea primelor două filme 
artistice de lung-metraj. Este vorba de 
«Allez, on se telephone» («Hai să ne 
sunăm la telefon») în regia lui Philippe 
Viard și filmul «De quoi s'agit-il?» («Des- 
pre ce e vorba?»), regia Jean Pierre 
Léaud, în care vedeta, Lola Dolores, este 
pe măsura peliculei: abia a împlinit 15 ani. 

Acesta este doar începutul, pentru că 
o ştire de ultimă oră, considerată de-a 
dreptul revoluționară, vine să înfierbinte 
și mai mult imaginaţia amatorilor. Recent, 
Kodak a prezentat în avanpremieră o nouă 
cameră, Ektasound, echipată cu un mi- 
crofon multidirecțional, în stare să în- 
registreze sunetul, direct la filmare, pe 
o pistă magnetică întinsă chiar pe pelicu- 
lă. Firma Beaulieu anunţă și ea fabricarea 
unei camere sonore similare, Super 8XL, 
semiprofesionistă, automatizată și cîn- 
tărind doar 2 kilograme. Totul pare să 
ne conducă la concluzia că, într-un viitor 
apropiat, vom filma integral, imagine și 
sunet, cu o mare libertate de mișcare, 
depăşind limitele estetice a ceea ce am 
numit cîndva «le cinema crayon». 


În ce măsură cinematografia profesio- 
nistă își va însuși noua cucerire a tehnicii 
și tehnologiei moderne, rămine de vă- 
zut. Totul depinde de calitatea imaginii 
fixate pe pelicula îngustă cit un șiret de 
pantof și care, la performanțele ei de 
astăzi, permite o proiecţie de 10 ori mai 
mare decit cel mai perfecţionat tub TV. 

Oricum, Super 8 rămîne o promisiune, 
o speranţă și o idee morală. Amatorii cu 
vocaţie și tinerii realizatori de talent vor 
avea şansa să facă film cu mijloace extrem 
de modeste și dreptul de a-și spune cu- 
vintul de la tribuna generaţiei lor. Ne- 
fastul sistem închis al cinematografului 
profesionist, care pe alocuri ia proporţii 
de castă, este principial neartistic și 
anacronic. Arta milioanelor de specta- 
tori va prospera în competiţie cu timpul, 
numai în măsura în care măcar un spec- 
tator dintr-o mie poate să aspire la con- 
diția de cineast. 

Altminteri, vorba lui Caragiale, «din a- 
ceastă dilemă, nu putem ieși». 


Constantin PIVNICERU 


Limbajul 


cine.-cifrelor 


Un om care stă cu un picior desculț 


pe o 


plită 


şi cu celălalt pe un bloc de gheață, 
înseamnă că se simte, 
în medie, bine? 


Ca întotdeauna, în preaj- 
ma noii stagiuni, publi- 
cațiile specializate in 
marketing cinematogra- 
fic publică statistici și 
clasamente cu privire la 
-rezultatele încasărilor din stagiunea 
precedentă. Cunoscutul ziar american 
«Variety» însoțește aceste clasamente 
sezoniere cu un tabel sintetic al re- 
zultatelor obținute pe piața america- 
nă de-a lungul unei foarte lungi pe- 
rioade (de la începutul. sonorului). 
Parcurgerea unor asemenea sinteze 
este totdeauna interesantă: afli, de 
pildă că,în continuare, primele 40—50 
de titluri în clasamentul filmelor de 
succes pe piața americană sint ocu- 
pate de producțiile americane, filme- 
le străine de mare audienţă situin- 
du-se undeva la coada palmaresului, 
că după ce ani de-a rindul titlul de 
film cu cele mai mari încasări din toate 
timpurile a fost deținut de «Pe aripile 


RY 
Clasamente care nu demonstrează nimic 
(«Aventura lui Poseidon») 


vintului», acum pe acest loc se află 
«Nașul», că pe primele locuri pe piața 
americană se găsesc de-a valma filme 
atit de deosebite ca «Exorcistul», «Su- 
netul muzicii», «Aventura lui Posei- 
don», că în fruntea clasamentului fran- 
cez se află «Aventurile Rabinului Ja- 
cob» cu inevitabilul Louis de Funăs 
şi că singurele filme care au realizat 
în Franţa și Italia o frecvenţă de peste 
90%, din capacitatea sălilor sint așa- 
numitele  «westernuri-bambus» sau 
«eastern-uri», produse la Hong-Kong 
şi specializate în karaté și alte «jocuri 
marțiale». 

Ce dovedesc aceste clasamente? 
După părerea noastră, nimic. Ele nu 
ne ajută de fel să înțelegem ce vir- 
tuți ascunde, de exemplu, «Pe aripile 
vintului», pentru a se situa în frunte 
într-o epocă ce cuprinde perioade 
atit de diferite ca anii celui de-al doilea 
război mondial, era maccarthystă, anii 
marilor lupte pentru pace în Vietnam 
și perioada crizei Watergate-ului. Suc- 
cesul «Nașului» sau al «Exorcistului» 
înseamnă oare că societatea ameri- 
cană trăiește un proces acut de in- 


tensificare a luptei împotriva crimi- 
nalității sau, dimpotrivă, o perioadă de 
misticism și de reinviere a practicilor 
magice? Nici un alt indiciu, rezultat 
al unei analize serioase, nu ne per- 
mite să tragem asemenea concluzii. 
Ni se pare evident că dacă ase- 
menea bilanțuri au o oarecare valoare 
comercială (și ea destul de aproxima- 
tivă), ele nu au nici o valoare socio- 
logică. Şi aceasta pentru că ele nu 
exprimă nişte realităţi, ci nişte medii 
statistice. Raportul contradictoriu din- 
tre medie și realitate a fost subliniat 
cu umor de un economist american 
care arată că «din punct de vedere 
statistic, un om care stă cu un picior 
desculț pe o plită încinsă și cu celă- 
lalit picior descult pe un bloc de ghea- 
tă se simte în medie bine». 
Statisticile la care ne reterim se 
bazează pe existența abstractă a unui 
public global, lipsit de identitate so- 
cială şi de determinare temporală. În 


d 


“g 


asemenea statistici, filmele care au 
stirnit interes şi pasiune într-o pe- 
rioadă dată şi pentru un public anu- 
mit, filmele care au influențat modul 
de a gindi și comportamentul unei 
categorii sau alteia, riscă să ocupe 
o poziție mediocră, în timp ce pelicu- 
lele care au fost «consumate» fără 
probleme și fără urmări de fel de fel 
de pături ale publicului au toate şan- 
sele să se situeze în fruntea clasamen- 
tului. 

Or, o analiză eficientă nu poate por- 
ni decit de la publicuri profilate care, 
singure, au o realitate socială ope- 
rațională. E bine că și la noi a inceput 
publicarea unor clasamente de in- 
casări (şi datele comentate în revista 
noastră de Mihai Duţă sint realmente 
pasionante); e necesar însă să mergem 
și mai departe în studierea pătrun- 
derii filmului (a celui românesc în 
primul rind) în diferite straturi și ca- 
tegorii de public. Cinematografia, o 
artă care se vrea populară, accesibilă, 
trebuie neapărat să ştie cui i se adre- 
sează. 


as 


H. DONA 


Actriţa unor filme-vedetă 
(Maja Komorovska) 


N «Bilanţ trimestrial», acesta este 
titlul viitorului film pe care-l realizează 
cunoscutul regizor polonez Krzysz- 
tof Zanussi. Un film psihologic a 
cărui vedetă va fi Maja Komorowska 
(«Viaţă de familie»). Nici un alt amă- 
nunt despre film. Zanussi nu lucrează 
pe spuse, ci pe văzute. 

E Cine a tras în Averty? După 
22 de ani de televiziune, timp în care 
a dovedit că este un excelent reali- 
zator de emisiuni și, deopotrivă, teh- 
nician de clasă în aparatajul elec- 
tronic, coregraf și muzician, Jean Chris- 
tophe Averty se confesează: «Numai 
critica de stinga mă aprobă. Cea de 
dreapta ar vrea să mă ucidă. Asta 
inseamnă că și unii şi alții au înțeles 
unde vreau să ajung: doresc să-i fac 
pe telespectatori să gindească». În 
concluzie, Averty face şi el ce poate 
Şi poate multe! 

N Un continent în luptă. Televi 
ziunea sovietică a transmis de curînd 
filmul «Camarados», semnat de cele- 
brul documentarist Roman Karmen, 
un poem despre lupta, încercările, e- 
șecurile și victoriile comuniştilor din 
America Latină. 

N Campionul feminismului. Ma- 
rele Ingmar Bergman despre cele 
patru interprete ale filmului său «Stri- 
găt și șoaptă»: Ingrid Thulin — «Un 
instrument formidabil, un munte de 
forță şi de echilibru»; Harriett An- 
dersson — «În toată istoria cinema- 
tografului nu găsești o altă femeie 
care să aibă un farmec atit de senzual 
şi de sălbatec»; Karin Sylwan — 
«Ea oferă altora, instinctiv, dragoste 
şi tandrețe. Şi nu cere nimic în schimb. 
Ea iubește»; Liv Ullmann — «Chi- 
pul său poate exprima mai multe 
personaje deodată. Ea poate interpre- 
ta mii de roluri dintre cele mai diferite». 
Aşadar, ce-i al Cezarului se datorează 
şi interpretelor sale. 

m Nu-și vede lumea cu ochi 
buni. În ciuda ofertelor, Marlon Bran- 
do n-a mai făcut film de vreo doi ani 
Şi toată lumea se întreabă de ce. Re- 
tragere? Capriciu? Nici una, nici alta. 
Boală. Brando suferă de ochi şi nu 
poate suporta, pentru o vreme, pu- 
ternicele reflectoare de pe platouri și 
nici flash-urile hoardelor de paparazzi 
Dar nu numai de asta se spune că 
Brando nu vede lumea lui cu ochi 
buni. Între timp a realizat pe banii lui, 
în calitate de producător, un film des- 
pre indienii americani, despre lupta 
lor pentru egalitate socială. 

N De la filme la politică și vice: 
versa. Se cunosc suficiente cazuri 
de actori care au trecut cu arme şi 
bagaje, plus farmec, plus popularita- 
te, în lumea dezlănțuită a disputelor 
politice. lată că şi reciproca e acum 
valabilă. John Lindsay , fost primar 
la New York, joacă rolul unui senator 
american, alături de Peter O'Toole, 
în rolul unui agent C.I.A., în filmul lui 
Otto Premminger ,«Bobocul de tran- 
dafir». Adevărul e că, dintotdeauna, 
de la politică la film nu e decit un pas. 


Totul e să știi cind şi cum să-l faci. 

E istoria pe ecran. Regizorul Jan 
Rybkowski a terminat filmul «Nodul», 
al cărui subiect se referă la incepu- 
turile existenței statului polonez. Per- 
sonajul principal este Mieszko |, pri- 
mul rege al Poloniei, care a pus ba- 
zele unui puternic regat. 

N Condamnat la succes Etiche- 
tă pentru Gene Hackman, inventată 
de presa de senzație, după succesul 
filmelor «Filiera», «Sperietoarea» și 
«Conversaţia». O simplă etichetă, pen- 
tru că drumul spre «condamnare» n-a 
fost deloc ușor: eliminat din univer- 
sitate, poposește pe Broadway și joa- 
că pe ici, pe colo (nimeni nu se oste- 
neşte să-l vadă), după care urmează 
ani de mizerie la Hollywood. Primul 
rol mai acătării, deși neobservat, în 
«Bonnie și Clyde». Şi alți patru ani 
de așteptare. În fine, «Filiera», rol 
oferit de un producător disperat, pen- 
tru că mai înainte fusese refuzat de 
nume grele ale star-sistemului. Con- 
sacrarea a venit la peste 40 de ani și 
ce a urmat a fost ușor și frumos 
(roluri, medalii, premii, Oscar-uri, bani) 


* «Sint oare o vedetă, se întreabă azi 


Hackman? Posibil. Nu m-am schim- 
bat, nu mă simt deloc bine cind nu 


Condamnat la succes? 
(Gene Hackman) 


muncesc și citesc de o mie de ori 
toate propozițiile din scenariu care 
se referă la rolul meu.» De cite mii 
de ori va fi citit oare «condamnatul la 
succes» scenariile filmelor «Mireasa 
lui Zandy», «Turnul negru» și «Muşcă 
glontul»? 

WE Potul cel mare. Ani de zile 
Audrey Hepbum a refuzat să vină 
pe platouri sub pretext că nu vrea să 
părăsească Roma, unde trăiește cu 
familia ei. În cele din urmă s-a lăsat 
convinsă de Terence Young și a 
părăsit Roma pentru Nisa și Holly 
wood, unde se turnează filmul «Jack- 
pot» (un termen de la jocul de poker 
mecanic care s-ar putea traduce a 


Lovitura cea mare 


(Audrey Hepburn) 


proximativ cu «Lovitura cea mare»). 
Partener: Richard Burton. 

E Conștiința. O serie de cineaști 
din țările în curs de dezvoltare au 
participat la Montreal la un colocviu 
cu tema «Un nou cinema». S-a ho- 
tărit editarea unui buletin de informații 
cu scopul de a coordona eforturile 
în vederea creării pe scară mondială 
a unei rețele de producție și difuzare 
de filme care — în contrast cu unele 
realizări occidentale ce preamăresc 
fuga de realitate, cultul violenţei și 
morbidității — să tindă la ridicarea 
conștiinței politice a spectatorilor. 


nici un favorit. «Viva Zappata» și 
«Van Gogh» mi-au adus Oscar-uri. 
Dar pot să uit «La strada»? Sau «Zor- 
ba»? Chiar un eşec răsunător ca 
«Requiem pentru un boxer» mi-a ră- 
mas în amintire ca un moment bun. 
Pentru că mă recunosc în acel film». 

N Viitorul în negru. La studiou- 
rile «Columbia» au început filmările la 
«Pivniţele de oţel», după un roman 
ştiințifico-fantastic de Isaac Asimov. 
Este vorba despre un detectiv al vi- 
itorului obligat să-și ia ca partener 
nedorit un robot, pentru a investiga 
o crimă. După «Soarele verde» de 


“Istoria unei dive (Raquel Welch) 


N Musical-ul mut. Raquel Welch 
are rolul principal într-un musical stil 
anii '20 — «Petrecerea sălbatică» — 
care se face la Hollywood. Ea va in- 
terpreta rolul iubitei seducătoare și 
tinere a unui actor comic din era fil- 
mului mut. James Coco va fi comicul 

ut al acestui nou retro-film. 


Un rol sever 
(lia Savvina) 


W Dreptul la viață. O lună, o zı 
o clipă din viața unui om sint infinit 
mai prețioase decit orice progres în 
medicină, spune un personaj din noul 
film sovietic «Fiecare zi a doctoriței 
Kalinnikova». Doctoriţa e insă con- 
vinsă de utilitatea medicinei, de ne- 
cesitatea progresului în medicină. O 
temă, o problemă, o dilemă pe care 
şi-a propus să le dezbată tinărul re- 
gizor Viktor Titov. În rolul exigen- 
tei și voluntarei doctorițe apare bine- 
cunoscuta lia Savvina, altădată si- 
luetă fragilă în filmele cehoviene 
(«Doamna cu cățelul»). 

m 112 amintiri. Pe platourile unde 
turna «Contractul marsiliez», Antho- 
ny Quinn a fost întrebat care dintr 
cele 112 filme în care a jucat i-au adu: 
cele mai mari satisfacţii. «E ca şi cum 
ai fi întrebat care din cei 8 copii pe 
care-i ai — și am opt copii — îţi este 
favorit. Trebuie să spun că nu am 


Fleischer sau «Zardoz» de Boorman, 
incă o viziune pesimistă asupra vi- 
itorului dominat de tehnologie. 

N invitație la un cutremur.la 
studioul «Universal» s-a inventat un 
sistem tehnic numit «total-senzaţie» 
care va intovărăși (în sala de premie- 
ră) filmul «Cutremurul». Publicul va 
trăi experiența cutremurului în jurul 
său, nu numai pe ecran. Scaunele şi 
podelele vor tremura și se vor clătina, 
din mari difuzoare ascunse în pereți 
se vor auzi trosnituri și vuiete ame- 
nințătoare. Șocul va fi garantat 100%, 
Dar arta? 


N Viaţa ca un munte. In filmul 
«Munţi atit de înalți», Serghei Bon- 
darciuk nu apare în rolul unui alpi- 
nist, ci al unui modest și foarte sim- 
patic învățător de ţară, care știe că 
drumul tinerilor în viață seamănă cu 
ascensiunea pe un munte înalt care 
se vede departe, foarte departe. În 
spatele camerei s-a aflat o altă cele- 
britate a filmului sovietic, lulia Soln. 
teva. 

N Meseria de artist. Serghei lut- 
kevici şi-a aniversat de curind 70 
de ani. In 5 decenii de activitate a 
făcut aproximativ 30 de filme, printre 
care «Omul cu arma», «Povestiri des 
pre Lenin», «Lenin în Polonia», «O 
thello». Ce crede septuagenarul de< 
pre rolul artistului în lume? Homer 
sau Shakespeare, Charlie Chaplin sau 
Mihail Șolohov, au vorbit despre pro- 
blemele, grijile, preocupările și bucu- 
riile vremii lor. .Un adevărat artist 
este, cum a spus și Maxim Gorki, 
«organul de simţire al țării sale, al 
clasei sale, este urechea, ochiul și 
inima ei, este glasul epocii sale». 

N Made in U.S.A. Calculele au 
fost făcute. UNESCO a comunicat 
că S.U.A ocupă primul loc în ex- 
portul de programe de televiziune 
(100 000 ore anual). În prezent, 20% 
din totalitatea emisiunilor posturilor 
de televiziune europene vin de peste 
ocean. În general e vorba de filme și 
seriale aşa şi așa, ca să nu zicem me- 
diocre. Principala lor calitate e însă 
prețul foarte scăzut, atit de scăzut 
incit cumpărarea lor e mai rentabilă 
decit producția serialelor autohtone. 
În ciuda argumentului «foarte scă- 
zut», numeroase țări iau măsuri pen- 
tru a stăvili importul de cultură tv. 


«Made în U.S.A.». In Canada, bună- 
oară, 60% din programele tv. vor 
trebui să fie realizate in țară. 

N Bun e vinul ghiurghiuliu. O 
dată cu virsta, acum, la 43 de ani, fe 
meie coaptă și înțeleaptă, Anita Ek- 
berg și-a schimbat felul de a fi, o 
parte din principii și, în întregime, si- 
lueta. Pină una alta, «vedeta de 100 
de kg» conduce în Italia o intreprin- 
dere de închiriat automobile. Și nu-i 


Un star prea bine hrănit 
(Anita Ekberg) 


merge rău. Mai mult decit atit, vedeta 
din «La dolce vita» nu regretă deloc 
silueta care, în urmă cu doisprezece 
ani, o făcea să rivalizeze cu Marilyn 
Monroe: «Prefer să nu mai joc mas- 
carada starului și să nu mă mai ab- 
țin de la prăjituri și vinuri bune». 
Trec anii, se trec și stelele... 

N Doamna ambasador. La 46 de 
ani, Shirley Temple, fostul copil 
minune al Hollywoodului,a fost nu- 


mită ambasador al S.U.A. în Ghana.. 
Din 1969 Shirley Temple a tost membră 
a delegației americane la O.N.U. Nu 
e o funcție neobișnuită pentru Shir- 
ley Temple. N-a fost ea — pe vremea 
copilăriei — un adevărat ambasador 
hollywoodian pe ecranele lumii? 


N-a dansat decit o viaţă 
(Fred Astaire) 


N Frica de viitor. La 75 de ani 
Fred Astaire a adăugat un important 
codicil testamentului său, prin care 
interzice turnarea vreunui film des- 
pre viața sa după ce el... (doamne 
ferește!). Astaire nu vrea să fie «dan- 
sat» de nimeni. Și, la urma urmei, 
cine l-ar putea egala? 


Politică şi star-sistem 
(Shirley Temple, o umbasadoare fost copil-minune 


ArT 


Un genial îmblinzitor de ploi 
(«Rubliov») 


A terminat noua versiune a celebrei «Scurte întilniri» (Sophia Loren) 


E Scurtă întîlnire. Gara unui oră- 
şel englez a devenit în ultimul timp 
o adevărată Mecca pentru curioși, 
turişti și reporteri, care se îngrămă 
desc nu pentru a lua vreun tren, ci 
pentru a-i vedea pe Richard Bur- 
ton și pe Sophia Loren care filmează 
un remake după faimosul film al lui 
David Lean și Noel Coward, «Scurtă 
intilnire» (1945). Este povestea unei 
iubiri fără speranță între un bărbat 
și o femeie, care se cunosc din în- 
timplare într-o gară de provincie. 

N Prăbușirea lui «Hindenburg». 
36 de oameni au murit cu ocazia pră- 
bușşirii în 1937 a dirijabilului german 
«Hindenburg». Accident? Sabotaj? 
Un act al destinului — au proclamat 
autorităţile naziste. George C. Scott 
va interpreta rolul șefului de la Luft 
waffe care este convins că este vorba 
de un sabotaj. Robert Wise («Sune- 
tul muzicii») filmează acest super- 
spectacol al ultimului zbor efectuat de 
marele zeppelin. 


N Nimic grav. Pentru două săp- 
tămini, Henry Fonda (61 de ani) a 
fost internat în spital. N-a fost nimic 
grav, o uşoară astenie cardiacă, dar 
presa, care se lansase în cele mai 
fanteziste speculaţii, a omis să dea 
dezminţirile cuvenite. Henry Fonda 
s-a făcut foc: «tipii ăștia, care-și zic 
jurnalişti, vai de capul lor, mă și ve- 
deau mort și îngropat». 


Plouă mult în filmul «Rubliov», plouă 
mai tot timpul, descărcarea lichidă a ma- 
teriei inundă ecranul cu o mereu reluată 
imagine a potopului. Peisajul se îneacă 
intr-un univers cvasi-acvatic, în care usca- 
tul e încă nedespărțit de ape, o stranie 
fotogenie a informului se instalează în 
aproape fiecare cadru. Metafora e lim- 
pede: din haosul materiei amorfe se în- 
cheagă în final opera călugărului iconar, 
dăruit cu puterile miraculoase ale crea- 
torului. Nimic nu e pur în acest film fără 
cer, în acest ev mediu barbar, cenușiu, 
ud — doar privirea curată a artistului, che- 
mat să convertească în splendidă cu- 
loare un atroce diluviu. 

Dar — vă mai amintiți? — plouă mult, 
plouă mai tot timpul și în «Unchiul Va- 


N Proiecte. «Cred în reincarnare 
— glumeşte comicul Bob Hope — 
şi într-o altă viață aș vrea să am min- 
tea lui Kissinger, privirea lui Steve 
McQueen și... ficatul lui Dean Martin.» 
De unde se vede importanța whisky- 
ului în viața hollywoodiană. 


Nostalgiile unei vedete 
(Bob Hope) 


à a dili 


betr 


Rubrica «Cinerama» este redactată de 
N.C. MUNTEANU 


nia» al lui Mihalkov-Koncealovski, sce- 
naristul filmului «Rubliov». De astă dată 
insă, personajele filmului încearcă să su- 
praviețuiască potopului cehovian nu prin 
artă, asemeni lui Rubliov ci, imposibil, 
chiar prin existență. «Vom trăi, unchiule 
Vania», spune Sonia, dar privirea lui 
Smoktunovski exprimă tristețea, mărtu- 
risită anterior, de a nu fi fost un Kant, 
un Dostoievski... 
lată, mi-am zis, cum se completează — 
întimplător — două filme atit de diferite. 
Căci ce altceva înseamnă nostalgia crea- 
ției la acest unchi ratat care visează o 
mare Operă, decit aspirația secretă spre 
condiția lui Rubliov, genialul îmblinzitor 
de ploi? 
Petre RADO 


filme pe micul ecran 
tv 


Tinerețe 
fără bătrînețe 


Unui regizor inventiv şi 

foarte stăpin pe meseria 

sa îi poate veni la un 

moment dat ideea să 

tacă un film de montaj 

TV din Prim-planuri. Nu- 
mai că alegerea ar fi foarte dificilă. 
Televiziunea trăiește din Prim-planuri 
într-o asemenea măsură încît se va fi 
observat că atunci cind redacția de 
cinema cade în eroarea de a programa 
filme «de mare ecran», care desfășoară 
spectaculoase panorame, noi cei din 
fotoliile de acasă simţim o iritare surdă 
ca în faţa unei traduceri proaste din- 
tr-un mare poet. Cu totul altfel se în- 
timplă cu filmele psihologice, filmele 
de atmosferă, filmele de prim-plan. 
Lucru pe care teleaștii noștri — cei 
adevăraţi — îl ştiu foarte bine. Tocmai 
de aceea teleaștii noștri — cei adevă- 
raţi — ei și numai ei se încumetă să 
realizeze prim-planuri de anvergură, 
pentru că un «prim plan» de anver- 
gură este un act de creație. Nu numai 
că reporterul trebuie să cunoască arta 
dialogului revelator, dar— sau mai 
ales — și pe aceea a dialogului mut, 
dar — sau mai ales — și pe aceea a 
retragerii discrete în faţa unui monolog 
interior, ale cărui cadențe se simt în 
strălucirea ochilor și în mişcările zim- 
betului, în cutele frunții. 

În sensul acesta avem exemple mul- 
te, îmi vin în minte acum miinile fră- 
mintate ale lui Alexandru Ciucurencu 
într-un memorabil Prim-plan realizat 
de Rodica Rarău, sau mîinile în rotații 
largi, de stăpin liniştit al pămîntului, 
într-un Prim-plan al unui președinte 
de CAP din Dobrogea. În ultima vre- 
me am avut multe Prim-planuri la te- 
leviziune, pentru că în ultima vreme 
televiziunea s-a achitat admirabil de 
sarcina, frumoasă ca o dorință spon- 
tană, de a ne aduce în casă ţara întrea- 
gă, țara întreagă cu oamenii ei în săr- 
bătoare. În fiecare cuvint al celor care 
au venit la televizor să ne vorbească 
despre viața lor şi despre viaţa ţării 
erau articulațiile bucuriei ce ridicau 
cu un ton mai înalt cintecul solemn al 
aniversării. 

Într-un film al lui Vlad Bitcă, scris 
de Paul Anghel, un director general 
de treizeci şi ceva de ani, care a ter- 
minat facultatea în 1962 (ieri), vorbea 
de frumusețea chimiei ca un adoles- 
cent, candidat la facultate, iar un ingi- 
ner cu părul alb, care a «făcut» Bicazul 
(alaltăieri). vorbea de generaţiile de 
energeticieni pe care le-a crescut de 
parcă ar fi trecut un secol de alaltă- 
ieri şi pină azi. Pentru că, pe lingă 
multe alte valențe pe care confesiile 
oamenilor le demonstrează, străluceș- 
te şi aceea a timpului nostru conden- 
sat, care nu înseamnă viaţă trăită scurt, 
ci tinereţe prelungită mult. Ce mi s-a 
părut a fi mai elocvent în toate Prim- 
planurile lunii august a fost tocmai 
vocaţia tinereţii pe care socialismul 
românesc o poartă în stema zimbetu- 
lui său. Cind ai sentimentul că tine- 
reţea ta s-a desfășurat ieri, înseamnă 
că se desfăşoară încă. Tinereţea este 
frumoasă iar oamenii țării noastre 
sint tineri. Ei, toți cei care au vorbit 
liniştit și cald despre semenii lor și 
despre sine, în această fierbinte lună 
august, erau uniţi de o trăsătură co- 
mună: erau, cu toții, frumoși. 


Smaranda JELESCU 


Miercuri, la 
telecinematecă... 


„Mărturisirile 
unui comisar.!* 


Unul dintre marile filme- 

proces intentate de ci- 
neaștii italieni (Damiano Damiani) so- 
cietăţii capitalului. Comisarul Bo- 
navia (Martin Balsam) urmăreşte 
să condamne definitiv un perso- 
naj care, bucurindu-se de pro- 
tecţii înalte, se eschivează mereu de la 
judecată, deși s-a făcut vinovat de 
numeroase fraude şi delicte. Acest 
duel angajează persoane dintre cele 
mai sus puse și aruncă suspiciunea, 
pînă în cele din urmă, chiar asupra 
procurorului Republicii. Ceva din me- 
canismul minciunii a fost dat la iveală. 
Dar un asemenea curaj și o asemenea 
cinste sînt plătite cu viața. Deși e 
prezentat doar la doi ani de cind a 
rulat pe marele ecran, revedem cu 
interes acest film de o excelentă ţinu- 
tă artistică din seria filmelor politice. 


E „Cine l-a ucis pe 
Liberty Valence“? 


John Ford, unul dintre creatorii e- 
popeii cinematografice a vestului săl- 
batic american. Peste 130 de filme. 
«Cine l-a ucis pe Liberty Valence?» 
(1961) înmănunchează toate ideile, te- 
mele și actorii săi favoriți (James 
Stewart, John Wayne). Pentru Ford,ei 
apără idealurile de dreptate și justiție. 
Legea sint ei, cow-boy simpli, bravi, 
generoșşi, chiar dacă o slujesc cu pisto- 
lul. De văzut neapărat pentru iubitorii 
westernului. 


= „Solaris“ 


Romanul științifico-fantastic al scrii- 
torului polonez Stanislaw Lem e re- 
creat pe ecran de către regizorul-filo- 
zof Andrei Tarkovski. Într-o staţie 
orbitală, patru savanţi studiază mis-- 
terioasa planetă Solaris. Investigarea 
mediului extraterestru este fundalul 
unor autorevelaţii umane care consti- 
tuie tot atitea imprevizibile descoperiri. 
Filmul a obținut premiul special al 
juriului la Cannes '72 şi are ca inter- 
preți pe Donatas Banionis și Natalia 
Bondarciuk. 


E „Hamlet“ 


Telefilm al B.B.C.-ului. În rolul prin- 
tului Danemarcei, Richard Chamber- 
lain, actorul englez «specializat» în 
interpretarea personajelor celebre. El 
a fost (pină acum) compozitorul rus 
Piotr Ceaikovski, poetul romantic lord 
Byron, scriitorul american Scott Fitzge 
rald. Despre rolul său în «Hamlet», 
lucrat înaintea acestora, declară: «Aș 
vrea să mai încerc o dată un Hamlet. 
Eram prea tinăr şi nu am ajuns la 
esența personajului.» Am spune că 
nu doar tinerețea actorului a dăunat 
acestui spectacol. Decepţia a venit 
în primul rînd de la regizorul Peter 
Hall. În decorul de mucava al Elsino- 
rului stăruia, obsedant și reprobator, 
silueta şi glasul lui Laurence Olivier. 


W Romeo si Julieta“ 


Premiul Leul din San Marco laFesti- 
valul de la Veneția în 1954. Versiunea 
lui Renato Castellani a iscat, aşa ca 
mai toate ecranizările după opera ma- 


relui Will, patimi și controverse; în 
special datorită stilului caligrafic, mis 
cărilor hieratice imprimate persona 
jelor (Laurence Harvey și Susan Shen 
tall) care trăiau mai mult prin rostirea 
textului decit prin intensitatea emoții- 
lor. La noi, un neobosit partizan al 
acestui film este criticul D.I. Suchianu. 


Adina DARIAN 


„Și în celelalte 
zile 


9 Unul din «momentele» 

acestei luni: prezentarea 

filmului lui Renoir, «Re- 

gula jocului» (prilej de 

inaugurare a unui ciclu 

de emisiuni bilunare pro- 
iectind filme de o valoare și de un 
interes deosebite, urmate de dezba- 
teri cu participarea unor critici, reali- 
zatori și spectatori). Pînă destul de 
curînd, Renoir nu era pentru publicul 
nostru mai larg decit omul care a făcut 
«French-Cancan». A venit însă, nu 
demult, televiziunea și a prezentat 
«lluzia cea mare». Apoi acea bijute- 
rie numită «O plimbare la ţară», film 
neterminat, film de numai 40 de minute, 
dar nimic nu e în plus, nimic în minus 
și pelicula e de o stranie coerenţă, în 
ciuda (sau poate tocmai datorită) unui 
montaj (obligatoriu) eliptic. În sfirșit, 
acum, tot la TV, «Regula jocului» — 
«primul meu film despre care merită 
să se vorbească» — zice Renoir — 
și într-adevăr merită să se vorbească 
despre această operă ciudată care 
sub forma intențională a unei badi- 
nerii în cel mai pur stil (franțuzesc, 
evident) ascunde implacabila «demon- 
tare» a unor mecanisme sociale și 
morale anormale. «Regula jocului» nu 
este chiar o capodoperă, probabil toc- 
mai din cauza acestei forme neaștep- 
tate, «placată» pe conţinut și ascun- 
zindu-l uneori. Este însă un film foarte 
bun, creația satirică a unui cineast 
care a avut mai curind vocaţia criticii 
decit a satirei. 

9 Două filme — «A venit un soldat 
de pe front» în regia lui Nikolai Gu- 
benko și «Cer senin», cunoscuta rea- 
lizare a lui Grigori Ciuhrai — și una 
din temele predilecte ale cineaștilor 
sovietici (temă producătoare, nu o 
dată, de creații memorabile): războiul, 
consecințele și implicaţiile sale socia- 
le, psihologice. Cele două pelicule sînt 
modele de cinematograf realist, iar 
amestecul savant de luciditate și lirism 
le conferă un caracter tulburător. În- 
toarcerea de pe front e adesea mai 
dramatică — din punctul de vedere al 
individului — decit războiul propriu- 
zis. Lupta își are legile ei clare, certi- 
tudinile ei. Întoarcerea acasă este mai 
complicată. Ce te așteaptă acolo, cum 
vei fi primit, de unde va trebui să începi 
din nou, cit va trebui să păstrezi din 
tine pentru tine şi cit va trebui să dai 
celorlalți, în ce măsură vei putea face 
față problemelor noii vremi, care este 
de pace, e drept, dar care vine încă în 
prelungirea războiului? Întrebări gra- 
ve, în două filme emoţionante. 

9 Mă gindesc și mă întreb, ciţi 
dintre dumneavoastră aţi avut inspi- 
rația să revedeţi, într-o vineri după- 
amiază, filmul lui Tony Richardson, 
«Singurătatea  alergătorului de 
cursă lungă»? lată un film peste care 
anii nu au trecut. Ela apărut la vremea 
respectivă ca una din piesele exem- 
plare, de rezistență, ale unui — să-i 
zicem — curent: Free-cinema-ul. Cine 
se mai gîndeşte la Free-cinema cînd 
vede azi această peliculă? Această 
admirabilă peliculă, ruptă din viaţă, 
cum bine se spune; această peliculă 
simplă, aproape ostentativă în demon- 
strația pe care o face, dar în fața căreia 
nu poți să nu cazi pe ginduri, poate 
tocmai pentru faptul că arată insistent 
cu degetul; această peliculă imper- 
fectă, dar care, așa imperfectă cum e 
ea, vorbește despre tandrete şi despre 
lipsa sau contrariul ei, despre regula 


cursei prin viață, cu o exactitate şi cu 
un patetism care fac din ea o piesă 
de antologie. 


Aurel BĂDESCU 


Actorul cu A mare 


Bunii noştri 
actori de serial 


Ca s-o pornim foarte 

simplu și franc — s-o 

spunem clar şi răspicat: 

pentru a fi actor de se- 

rial, trebuie să ai mai 

întii seriale. Avem. Dar 
avind seriale, jucînd în ele, nu devii 
automat actor de serial, erou de se- 
rial. Nu. Prin seriale hălăduiesc, ră- 
tăcesc, joacă, rid, cîntă și dansează 
sute de actori care nu toţi ajung un 
cineva în domeniul acesta de activi- 
tate umană. Nu toți? E blind spus. 
Ciţiva? Unii? Tot e mult... Doi sau 
trei, hai patru — într-atit de dificil e 
genul. Nu poți apare săptăminal, în 
fața lumii și în mijlocul celor mai e- 
pistuflante peripeții, «nepedepsit»; iar 
pedeapsa e anonimatul, pierderea prin- 
tre celelalte sute de chipuri. Tragi săp- 
tăminal cu pușca — şi nu ia foc. Se 
găseşte în schimb unul care nu trage 
cuz pușca, nu deschide săptăminal 
gura — şi toată lumea îl ține minte, 
îl discută în tramvaie și birouri, ce-are 
ăsta, domnule? Ăsta are un mare 
secret. 

Acest mare secret nu poate fi dez- 
văluit în public. Doar teoretic, în șoap- 
tă. Teoretic, secretul actorului de se- 
rial cred că se poate exprima așa: 
a fi expresiv în stereotipia unui rol 
stereotip. Cui i se pare că formula e 
prea abstractă — căci complicată este, 
dovadă că eșecul constă tocmai în 
ruperea acestui echilibru precar, exis- 
tind actori care vor să fie mereu ori- 
ginali și nu expresivi, după cum alții 
fug de «monotonie» și nu vor să «se 
înserieze», erori fatale! — cui i se 
pare formula prea rece, să deschidă 
palma și să numere pe degete ciţi 
actori s-au impus ca eroi de serial, 
după vizionarea celor două opere de 
mai largă respirație ale genului («Ur- 
mărirea» şi «Un august în flăcări»), 
adică în ultimul an, adică într-un timp 
artisticește relativ scurt. 

E, în primul rînd, Toma Caragiu în 
rolul comisarului-șet de la Siguranţă, 
rol stereotip din care însă actorul a 
extras şi a stors totul, totul dintr-o 
lume bine știută și dintr-un om prea 
bine cunoscut. Într-o şarjă enormă, 


Într-o şarjă vijelioasă 
(Caragiu şi Teică) 


= 
n 


X 


a 


f 
: ar 
ae 


fde exhaustivă expresivitate, Caragiu 
a jucat pe toate tablourile, la toate mi- 
zele, mari, mici, ieftine, scumpe, mi- 
zerabile, formidabile, dînd vulgarității, 
abjecției, ticăloșiei, uritului, imbecili- 
tăţii cu grad, acel parfum violent și 
tandru, puturos și «haios» al sfirşitu- 
lui unui sistem uman. Lingă Caragiu 
— doi monştri în același arhetip al 
subalternului: Mihăilescu-Brăila, zis și 
Ciripoi în «Urmărirea», Aristide Teică, 
zis şi Teică în al doilea serial, apariţii 
memorabile, bătute în piatră, în care 
trivialitatea îngheaţă odiosul, iar umo- 
rul miluiește timpenia groasă. 

Pe altă spirală — Marga Barbu, 
într-o uniformă în linii ferme, apăsate, 
prototipate: temeia-jivină, «la chienne» 
temeia-vampir, sacriticind şarmul real 
al vampei pentru puterea de a făptui 
şi a ordona oribilul. În umbra ei — 
ritmînd perfect calineria, prostioara 
şi inconştiența hazoasă, Vasilica Tas- 
taman. 

Mai departe? Mai departe, fără a fi 
maniacii unei grabe ostentative — 
totdeauna primejdioasă în condiţiile 
creării unui gen — constatăm totuși 
fulgerător ceea ce e de constatat 
fulgerător: nu avem încă actori me- 
morabili (George Constantin, cu tot 
respectul, mi se pare încă lipsit de 
dezinvoltură şi mobilitate, Florin Pier- 
sic de un farmec superficial) în rolu- 
rile luminoase, tonice ale «bunilor» 
— şi ei clasici ai genului! — fără de 
care nici un serial nu poate deveni 
basmul modern al fiecărei săptămini. 


BELPHEGOR 


telescopuri 


De duminică 
pînă duminică 


O săptămină a micului 
ecran, dintre acelea ca- 
re, de patru ori pe lună, 
încep luni și se termină 
duminică, este incom- 
pletă. Oricum am lua-o, 
şi oricum am răsturna-o, o tele-săptă- 
mină, orice tele-săptămină, începe du- 
minica și se isprăvește duminica. Să 
numărăm așadar pină la opt... 

1. O duminică obişnuită, ca oricare 
alta. Cu «de toate pentru toți» dimi- 
neața, adică cu cravate roșii, cu o 
emisiune din ce în ce mai interesantă, 
mai ancorată în cotidian, a «vieții sa- 
tului» (vezi reportajele de atitudine, 
pe care le-ar putea invidia — dacă nu 
le invidiază încă — mulți alți reporteri 
TV), cu bucuriile mai mici sau mai 
mari ale muzicii, cu emisiunea tradi- 
țională destinată ostașilor. După-amia- 
za a fost şi rămine a «albumului». Se 
părea, săptăminile trecute, că progra- 
mul post-meridian ar tinde să iasă din- 
tr-un tipar devenit monoton, dar tenta- 
tivele au fost timide, răzlețe şi au rămas 
accidentale. Să nu ne pierdem spe- 
ranța înnoirilor de fond (și chiar de 
formă). Măcar pînă duminica viitoare. 
Seara, din cînd în cind, antena aparti- 
ne judeţelor ţării. Idee bună. Pe mal 
de mare cîntă, dansează și glumeşte 
Constanţa;și alte judeţe ale țării au pri- 
mit antena după Timişoara, după Bra- 
şov, după... și inaintea celorlalte, care 
sperăm că o vor primi cu conştiinţa 
limpede că reprezintă o parte din ţară 
în fața țării întregi. O duminică obișnui- 
tă mai are filme, mai are concursuri, 
mai are cireşari în aventuri, prin peșteri 
(copiii susțin că romanul, oho, roma- 
nul...) mai are citeodată goluri (în 
porţi cu plasă sau fără plasă)... Nu are 
totdeauna ritm, surpriză, antren, dar 
nu ne-am propus nicidecum un inven- 
tar, mai ales de cuvinte abstracte... 

3, Dori permanență, revista lite- 
rar-artistică izbutește, de citeva bune 
săptămini încoace, «sumare tematice» 
interesante, pe idei directoare ale lite- 
raturii şi artei contemporane. Remar- 
cabil efortul de sinteză al realizatorilor 
(printre care Cornelia Rădulescu, Ma- 


Teatrul în uzină 


După versiunea cinematografică 
semnată de Manole Marcus și cea 
scenică dirijată de Liviu Ciulei, regi- 
zorul Alexa Visarion, secondat de 
Liliana Moldovan, care debutează ca 
asistentă de regie, adaptează «Pu- 
terea și Adevărul» pentru televiziune. 
Originalitatea spectacolului se anunţă 
de pe acum, deoarece regizorul a 
proiectat acțiunea chiar în mediul so- 
cial care a inspirat-o, adică în mijlocul 
muncitorilor, în decorul natural al unei 
hale de la Uzina de alumină din Slatina. 
lată cum teatrul evadează din spațiul 
îngust al scenei sau al platoului pentru 
a «cobori» printre eroii care l-au inspi- 
rat, pentru care a fost creat. Cu atit 
mai potrivită mi se pare formula în 
cazul unei piese politice care astfel 
îşi va spori şi forța dramatică și efici- 
ența agitatorică. 


rilena Rotaru, Viorel Grecu, Liliana 
Moldovan, Liviu H. Oprescu). Remar- 
cabilă tendința spre diversificare sti- 
listică, necesară oricărei reviste, de 
orice gen, scrisă sau vorbită. 

3. În bună formă artistică, regizorul 
de teatru Cornel Todea, reprezentat 
în ultimele săptămîni atit prin pre- 
miere (un spectacol excelent: «La Co- 
lorado, aproape de stele») cît și prin 
reluări. Noutatea de fond a serilor 
teatrale de marţi au constituit-o, însă, 
experimentele artistice întreprinse de 
Letiţia Popa și, în primul rînd, «teatrul 
cu miez de viață» realizat cu sprijinul 
sătenilor dintr-o așezare  moldo- 
venească. 

4. Telecinemateca rămine, în con- 
tinuare, emisiunea-pivot a zilei de 
miercuri. În jurul ei însă, cam prea 
des, se creează vid. 

5. Cînd «Serile tineretului» nu sînt 
acaparate de «Turneul emblemelor», 
asttei încît nu mai rămîne loc decit 
pentru o «rubrică de ştiri» anostă şi 
stereotipă, rostită de o fată frumoasă și 
speriată, cînd «serile tineretului» lasă 
loc gindului tînăr, atunci, abia atunci 
programul acesta cu virtualități educa- 
tive nelimitate se apropie de tele-scopu- 
rile propuse. Din «dosarele» tinereşti 
ale ultimelor săptămîni, două men- 
țiuni speciale: pentru dezbaterea des- 
spre ideal și pentru emisiunea «Viaţa 
în doi» (realizatoare: Jana Gheorghiu 
şi Luminiţa-Dumitrescu-Suciu), bune 
prilejuri de meditaţie. 

6. Ascunsă, pe undeva, pe progra- 
mul 2, «Biblioteca pentru toţi» ne pre- 
lungeşte, de la o săptămină spre alta, 
nostalgia filmelor lui Iosif Demian și a 
acelei creaţii cinematografice de ex- 
cepție numită «Sub pecetea tainei», 
pe care am vrea s-o revedem sub 
auspicii mai bune. 

7. Ne-am obișnuit să nu lipsim de la 
«Întilnirea de la ora 10». Şi am avut 
destule surprize, plăcute și nu prea. 
Este o întilnire discretă care are girul 
unui realizator versat, Tudor Vornicu. 


Moment de cumpănă la.. 
«Colorado, aproape de stele» 


Dar nu ştiu cum să spun: citeodată, 
parcă, ar fi bine să știm cu cine ne vom 
intilni, pentru că prea multe «întilniri 
cu o necunoscută»... 

8. Cravate roșii, Daktari, Viaţa satu- 
lui, etc., etc. Pe acest teritoriu al tutu- 
rora de la început și sfîrşit de săptă- 
mină se așteaptă arături și însămiîn- 
țări de toamnă... 


Călin CĂLIMAN 


Neal 


| rie" A 


-y 4 
Ri 
Puterea adevărului 
la Slatina 


telesport 


Cît costă calmul 
prezentatorului? 


După X apariții în emi- 


ţii. Şi totuși, ceea ce 


s ă siunea Y, s-ar putea cre- 
o idee pe lună de că prezentatorul Z 
nu mai poate avea emo- 


Ce meserie 
are eroul? 


Dac-aș avea un com- 

puter, l-aș programa în 

asemenea chip încit ci- 

tind toate piesele şi sce- 

nariile transmise în ul- 

timii ani la TV, să-mi 
răspundă la următoarea întrebare: care 
este situaţia protesională a eroilor 
principali? 

Şi, dac-aş avea un computer, sînt 
încredințat că răspunsul ar arăta, spre 
uimirea noastră, precum şi a cercetă- 
torilor din anul 2002, că marea majori- 
tate a eroilor purtători-de-probleme 
(«complexi») sînt de meserie ingineri, 
eventual medici, adesea pictori, arhi- 
tecţi sau ziarişti (activități înlăuntrul 
cărora, firesc, autorul se mișcă mai în 
voie), uneori muncitori (dar numai 
fruntaşi). În rest, sociologic vorbind, 
o mie și una de meserii, de la factor 
poștal, tehnician dentar sau frizer și 
pînă la casieriță de alimentară sau 
instalator, obțin (asemeni partidelor 
minuscule la alegeri) cam 1% din 
mandatele de personaj cu dreptul la 
gindire şi sfișieri lăuntrice. 

De aceea, privind răspunsul compu- 
terului, aș observa că în lumea drame- 
lor televizate circulă o listă de profe- 
siuni onorabile şi un tabel din cele 
«care-nu-se-face», o scară de valori 
dogmatică şi bigotă, un neo-elitism 
ciudat, pe cit de nedeclarat (și proba- 
bil ne-conştient) pe atit de liniștitor- 
activ încît, presupun că, dacă eu sau 
oricine am prezenta un text cu, în 
centru, un taxator de tramvai care 
trăiește cumplit problemele fundamen- 
tale ale veacului, persoanele-cititoare 
vor tresări instinctiv aruncind: «exce- 
lent textul, de acord, dar... de ce toc- 
mai taxator?... n-ar fi mai bine să-l 
faci...?» 

În concluzie, dac-am avea un com- 
puter și-am înțelege semnificaţia răs- 
punsului, aş spune că trebuie să mi- 
lităm și pentru apariţia cît mai degrabă, 
pe canalul |, a marii tragedii de dra- 
goste între brutarul de la «Cuptorul 
de aur» și vinzătoarea de la «Difuzarea 
presei» de peste drum. 


Al. MIRODAN 


pare rutină este tot 
stress. Un medic, care i-a făcut un 
«consult» pe parcursul celei de-a n 
emisiune în direct, a ajuns la rezultate 
deconcertante. Prezentatorul versat 
are trac la fel ca și ceilalți colegi ai 
săi mai noi. 

În momentul în care încetează acor- 
durile genericului muzical de la înce- 
putul emisiunii și imaginea sa apare 
pe ecran, pulsul înregistrează 120 bă- 
tăi pe minut. Este efectul salutului adre- 
sat telespectatorilor, deși îl repetă 
pentru a nu ştiu a cita oară. Urmează 
apoi o frază mai lungă. Ca să se poată 
încadra în timp, trebuie să se concen- 
treze, păstrind totuși un aer degajat, 
şi atunci pulsul său se ridică la 130 
de bătăi pe minut, adică cu 4 bătăi 
mai mult decit la un elev înaintea exa- 
menului de bacalaureat. 

105 bătăi pe minut reprezintă pulsul 
cel mai scăzut pe parcursul întregii 
emisiuni, cifră atinsă în momentele 
în care urmăreşte, împreună cu tele- 
spectatorii, un reportaj filmat. Or, a- 
ceastă cifră reprezintă pulsul maxim 
înregistrat de un om normal după ce 
a urcat două etaje pe jos. 

Dar toate acestea nu se văd. În 
minutele rezervate întregii emisiuni, 
prezentatorul trebuie să facă față la 
numeroase situaţii neașteptate. De 
exemplu, pentru a răspunde la citeva 
întrebări, este invitat în faţa camerelor 
de luat vederi un specialist care, pa- 
sionat de subiect, se angajează într-o 
peroraţie fără sfîrşit. Interlocutorul nu 
se lasă întrerupt; pulsul prezentato- 
rului se ridică din nou la 115. 

(Spre comparaţie, iată frecvenţa car- 
diacă pe minut la sportivii antrenați 
la diverse discipline, după un efort 
intens: Biatlon = 120; cros = 125; 
pentatlon modem = 130; canotaj 
= 135; fotbal, lupte, polo și hand- 
bal = 140; tenis de cîmp și hochei 
pe gheață = 145; schi alpin = 150; 
gimnastică = 160). 

Cu toate acestea, o emisiune TV 
în direct solicită mai puţin, din punct 
de vedere nervos, decit una similară 
la radio, pentru că acolo trebuie să 
vorbești continuu. La televiziune, pau- 
zele de vorbire nu deranjează pe ni- 
meni, întrucit rămîne imaginea. Spre 
deosebire de radio, în fața camerelor 
TV, grija pentru măsură și dozare 
rămîne pe primul plan. 


Cristian ŢOPESCU 
21 


în direct 
din 


Hollywood 


O premieră la Los Angeles 

nu mai are nimic din fastul 

epocii de aur a Hollywood 

ului. Mă refer la legenda- 

rele premiere de la «Chinese 

Theatre», organizate de re 
gele neincoronat al lansării unui specta- 
col, Sid Grauman, omul căruia majorita- 
tea marilor vedete americane i-au închinat 
cuvinte de mulţumire înscrise în ciment, 
pe trotuarul din faţa sălii de pe Hollywood 
Bulevard. Dar nu are nici măcar ceva din 
elementarul protocol de pe meridianele 
europene, unde o prezentare a creatorilor 
filmului și a actorilor permite, cit de cit, 
o stabilire de contact între cei din sală și 
realizatori. Astăzi, la Los Angeles, fie că 
premiera are loc în sala de vizionare a 
Academiei de film sau în sălile de vizio- 
nare ale studiourilor, proiecția se desfă- 
șoară ca în orice cinematograf (cu excep- 
ţia faptului că pătrunzi în sală pe baza unei 
invitaţii) 

În aceste condiţii am vizionat citeva 
producţii recente (să le zicem, așa cum 
ne-am obișnuit, hollywoodiene). «Lovin 
Molly» («lubind-o pe Molly»), o producţie 
Columbia, semnată de același Sidney 
Lumet care-și începea cariera sub exce- 
lente auspicii acum 17 ani cu «12 oameni 
furioși» și o continua ascendent cu «Co- 
lina», poate fi considerat un film subme- 
diocru. Static, deși se înscrie în sfera 
filmelor western, cu un story plat, deși e 
ecranizarea unui roman de succes publi 
cat în 1963 în S.U.A., lipsit de suflu artistic, 
deși unul din cei trei cowboy aspiranți la 
mina tinerei eroine este actorul Anthony 
Perkins. Un alt film în premieră, «Mireasa 
lui Zandy», prezentat de casa producătoa- 
re Warner Bross drept un «western-love 
story» este semnat de Jan Troell (regizo- 
rul care a luat anul trecut un Oscar pentru 
«Emigranţii») şi îi are ca protagonişti pe 
Liv Ullmann şi Gene Hackman, actori co- 
taţi la ora actuală printre cei mai buni din- 
tre cei buni, nu numai în Statele Unite. Și 
totuși «Mireasa lui Zandy» nu oferă nimic 
altceva decit citeva momente de măiestrie 
actoricească. Sub linia de plutire se situ- 
ează și filmul prezentat în premieră, «Ban- 
da lui Joe». În pofida eforturilor vizibile 
depuse de excelentul actor care este Lee 
Marvin pentru a-și impune personajul, 
un mentor al violenţei, model pentru niște 
tineri care îl urmează orbește. Confor- 
mindu-se modei «retro», cele 3 filme mai 
sus pomenite iși situează acţiunea în 
trecut. (În articolul «Retro de la retrograd» 
din «Cinema» nr. 7 se definește sensul 
social al acestei tendințe de ancorare în 
trecut, tendință care permite creatorilor 
să abolească criteriile morale și să încerce 
să acrediteze violența «drept un joc pur, 
frumos prin el însuși»). Situindu-se în 
afara acestei mode, un alt film în premieră, 
«Moara neagră», mi se pare a avea cel 
puțin meritul că-și prezintă onest inten- 
tiile. «Moara neagră», producţie Univer- 
sal, nu e altceva decit un «thriller». 

Singura premieră despre care merită 


telex Animafilm 


Unde-s mulți... 


099 Formica,  simpaticul 
personaj al serialului creat 
de Matty, a fost în turneu la 
Festivalul de la Cracovia, iar 
juriul concursului a descope- 
rit că Formica este și formi... 
dabilă și i-au acordat un pre- 
miu. 98 Se spune că fiecare om are o 


(Foto; Ray Arco) 


pot fi și buni 


stea. Sabin Bălașa, în noul său film de pic- 
tură sub aparat («Mirajul»), ne reamintește 
că şi pe pămint, pentru fiecare om pilpiie 
vesnic, undeva, un foc, bate o inimă, si-l 
aşteaptă ca o candelă aprinsă. 9909 Tele- 
viziunea a programat, în sfirșit, şi nu la 
galerie, și filme românești de animaţie. 
Sperăm că pilulele satirice ale regizorului 


Horia Ştefănescu au deconectat telespec- 
tatorii tensionați care urmăreau dublul Ți- 
riac-Năstase «în dialog» cu francezii. 


e 9 e Dictonul «unde-s mulți pu- 
terea crește», atit de des verifi- 
cat de realitate, a primit o confir- 
mare recentă George Sibianu 
a încheiat acum lucrul la filmul 
«Găina», după un bcenariu al 
Titei Chiper, cu păpușile conce- 
pute de regizorul Laurenţiu Sirbu 
şi cu vocile Andei Călugăreanu 
și Justin Grad. 


să discutăm mai pe larg este «That's 
entertainment» (lată divertismentul) — 
un film realizat după o rețetă sigură, aceea 
de «a trăi pe baza gloriei trecute», cind 
producţia de filme era guvernată de deviza 
«do it big, do it right and give it class» (fă-l 
mare, fă-l bine şi fă-l cu talent). 

Spre a ieşi din criza în care se zbate de 
ani de zile industria de film hollywoodiană, 
mai mulți «executive produceri» (adică 
directori ai caselor de filme) au optat pină 
una alta (ca soluţie intermediară și tempo- 
rară, evident) să se reintoarcă spre suc- 
cesele sigure din trecut. Fie că realizează 
remake-uri cu distribuții noi (de pildă 
«Aeroport '75» la Universal), fie că re- 
montează, pur și simplu, ca în cazul filmu- 
lui «lată divertismentul», bobine din pe- 
licule glorioase de odinioară. 

«lată divertismentul» este un film de 
montaj, o cavalcadă de momente memo- 
rabile din cele mai bune musicaluri pro- 
duse de M.G.M. în anii de glorie (1929— 
1958). Inedit este faptul că 11 din sutele 
de vedete care apar în secvențele filmului 
(şi anume Fred Astaire, Bing Crosby, 
Gene Kelly, Peter Lawford, Liza Minnelli, 
Donald O'Connor, Debbie Reynold, Mic- 
key Rooney, Frank Sinatra, James Ste- 
wart și Elisabeth Taylor) s-au reintors în 
studioul care i-a lansat, spre a-și prezenta 
propriile lor realizări din trecut, precum și 
cele ale colegilor lor. Ideea e ingenioasă 
și momentele semnificative pe care le ge 
nerează sint numeroase. De pildă, Liza 
Mmnnelli refuză să-şi prezinte succesele, 
preferindu-le pe cele ale celebrei sale 
mame, Judy Garland, iar Mickey Rooney, 
infățişindu-l pe cunoscutul său erou, pe 
tinărul Andy Hardy, se scuză, vizibil je- 
nat, pentru... înfăţişarea sa de azi. Intro- 
ducerea și încheierea au fost lăsate în 
seama lui Frank Sinatra, filmat în faţa 
porţilor studioului M.G.M. şi anunţind 
sutele de celebrități care au intrat pe 
aceste porţi spre a turna şi a oferi publi- 
cului, decenii în şir, ore de relaxare. M-am 
întrebat chiar la ieşirea din studio de ce 
nu se mai fac şi azi asemenea filme amu- 
zante, optimiste şi nu lipsite de idei gene- 
roase. Mai ales că diferite sondaje au 
demonstrat că un public imens, în Statele 
Unite — și nu numai în Statele Unite — 
s-a săturat de filmele cu sînge, împușcă- 
turi și teroare. 


Laura COSTIN 


Revista 
„Cinema“ 
la Hollywood 


Domnul cu papion este 
Peter Bogdanovich, la in- 
ceput istoric și critic de 
film, iniţiatorul unor apre- 
ciate retrospective (Grif- 
fith, Hawks, Huston, Ford 
apoi asistent de regie al lu 
Orson Welles și How 

în ultimul 
unul 
americani ge n 


(fin «Ce 


no l 
n prezent filmul «Daisy | 
ler». În rolul principal 
trita Cybill Shepper (ş 
aici de faţă) 


090 Asamblarea filmelor în cadrul unui 
spectacol  cinematoaratic este un act 
de creație. Nu orice film de lung-metraj se 
acordă fericit cu orice tip de film documen- 
tar sau de animaţie, după cum o cafea sau 
o prăjitură nu le poți cupla cu un mujdei 
oricît de bune ar fi fiecare luate în parte. 
Desigur, multe criterii funcţionează a- 
tunci cînd se «leagă» filmele. Uneori însă 
dictează un singur criteriu: lungimea filmu- 
lui (ca la stambă). Că altfel cum să potri- 
vești filmul unei dragoste tirzii («Plimbare 
în ploaia de primăvară») cu un film de gra- 
fică animată pentru preșcolari? Poate nu- 
mai pentru că filmul pentru copii se intitula 
«Soaptele iernii». 


Lucia OLTEANU 


| 
f- 


Spectatori, nu fiţi numai spectatori ! 


Dialog între cititori 


A te regăsi sau 
a te găsi? 


Andreea Prahoveanu — Bd. Magheru 34 
Pucureşti: «...Din cite am citit în ultimul an 
la curierul revistei, am observat că lumea 
se duce la filmele noastre mai ales ca «să 
se regăsească». «la să vedem — își zice 
Homo cinematograficus — de data asta 
mă regăsesc sau nu?» Dacă la place cum 
se regăsesc, atunci mai vor filme în genul 
respectiv, dacă nu le place. înseamnă că 
realizatorii nu i-au surprins «așa cum sint 
în realitate, cu grijile şi etc., etc.» Toti vor 
să se regăsească: elevi, părinți, tineri, bu- 
nici şi chiar bebeluşii dacă ar sti să scrie, am 
impresia că ar vrea să se regăsească. A 
tunci îmi amintesc că «Naşterea unei na- 
țiuni» m-a fascinat fără să mă regăsesc în 
ea, că «Cetăţeanul Kane» mi s-a părut for- 
midabil fără să mă regăsesc în el, și tot fără 
să mă regăsesc mi-a plăcut, de pildă, 
«Blow-Up»... Desigur, s-ar putea discuta 
mult asupra semnificației acestui verb «a 
regăsi», dar mie îmi apare destul de clar 
că prin sus-numitul cuvint marele public 
vrea să zică că-și recunoaște mediul de 
viață. După mine însă, mult mai interesant 
ar fi ca să te găsești într-un film. Continui 
să aştept filme românești despuiate de 
surplusul filmărilor-simbol, ajunse la sa- 
turație; aș vrea ca, așşezindu-mă în fața 
ecranului, să nu mai mi se pară că aud ex- 
clamaţia realizatorilor: «Gata, asta e capo- 
dopera noastră!» Aș vrea să le reamintesc 
că, în general, capodoperele nu s-au născut 
capodopere, ci au devenit capodopere.» 


lată ce credem 


Două filme românești sint lansate de 
cititorii noștri, drept cap de afiș a lunii 
august: «Stejar, extremă urgenţă» şi — spre 
bucuroasa noastră surprindere, pentru a 
treia lună consecutiv, aducîndu-ne un nu- 
măr de scrisori mai mare ca niciodată — 
«De bună voie și nesilit de nimeni». lată în 
ordine, opiniile cele mai semnificative: 


«Stejar, extremă urgență» — 
o presă bună 


Aurora Inoan, sir. Valeriu Braniște 56, 
București: «M-a captivat filmul lui Dinu 
Cocea. E sincer și firesc. O dramă de carac- 
tere, un august aparte, un august mai sub- 
til, un august trăit de niște personaje sin- 
gulare. Şi în ultimă instanță — după părerea 
mea la fel de sinceră — un poem Caramitru. 
Diplan are un debut cuminte, cumsecade 
și conştiincios. Irina Petrescu e în rol şi ea, 
pe vioara ei nu răsună nici o notă falsă; 
de Amza Pellea ce-aș putea spune mai 
elogios? Dar toți, toţi actorii și figuranții — 
eu rămin la această părere — se subordo- 
nează talentului lui Caramitru care, venit 
parcă dintr-o altă lume, se reincarnează în 
persoana violentă, patetică, de un sumbru 
ecou, a tinărului Werner von Richter... Doar 
în final, spre uimirea mea, și a întregului 
public — printre ultimele imagini emoţio- 
nante, apare cu totul ne la locul său, ridicol 
chiar, un trandafir alb de plastic. Oare în 
toată țara nu s-a aflat pentru nevoile cine- 
matografiei măcar un singur alb și decent 
trandafir autentic ?» 


Renata Caragiani, Aleea Compozitorilor 
4-București: «...Oare de ce regizorul «Ste- 
iarului» a trebuit să fie acum doi ani regi- 
zorul «Parașutiștilor»? Tonul acelui film 
era cam artificial... De data aceasta, Dinu 
Cocea a înțeles că filmul place spectatoru- 
lui dacă e bine jucat, dacă e firesc şi, de ase- 


menea, că e preterabil să folosești secvențe 
documentare cu Bucureștiul anului '44 de- 
cit să incerci să găsești ceva din vechiul 
oraș, în 1974. Felicitări lui Dinu Cocea, fe- 
licitări pentru alegerea cum nu se poate 
mai bună a distribuției, felicitări actorilo' 
pentru jocul lor atit de nuanțat și de natu- 
ral!» 


Emilia Bogdan, Bucureşti (n.r: vă rugăm 
ca pe viitor să aveți amabilitatea să preci- 
zati și adresa — ca mai veche colaboratoare 
știți ce greutate dă adresa unei semnă- 
turi): «..Un film destul de bun. dar nu 
mai bun decit altele, despre un moment 
crucial al istoriei noastre. Compararea cu 
«Un august în flăcări» e inevitabilă, dar în 
favoarea serialului. Scenariul susține destul 
de bine acțiunea, dar se ocupă mai puțin de 
personaje. Acestea mi se par unilaterale, 
dela început pînă la sfirșit răii cu răii, bunii 
cu bunii, nici o pată albă, nici o pată neagră 
și sint atit de naivi acești răi! (Închid, prin- 
tre altele, un plan de importanţă exceptio- 
nală cu o singură cheie, și aceea uitată 
dintr-un buzunar în celălalt, o dată cu cheia 
dela mașină...) Despre actori s-ar putea 
însă spune multe vorbe bune. Diplan reali- 
zează cu mult talent rolul principal al filmu- 
lui. Un mare rol pentru lon Caramitru, sin- 
gurul personaj care are indoieli, care este 
rupt între datorie și sentimentul odiosului»... 


La «De bună voie...», 
patru scrisori nesecrete 


lonel Teaha, Bd. Armatei Roşii 23 Arad: 
«...Un film bun, dacă ne gindim că e un 
debut regizoral. lubirea e iubire — chiar 
dacă se pierd prea multe minute silențioase 
pe urma unor paşi ce nu știu ce vor, chiar 
dacă apare iar marea cu valuri ce nu știu 
ce vor — conflictul e conflict, viața e viață — 
deşi prea s-a condensat tot ce avem și 
putem. Era poate mai bine limitarea la ace! 
sătuc pitoresc, fără reclame de țărm turis- 
tic. Dragostea n-are nevoie de reclamă 
Oricum, am ieșit cu un gust plăcut şi l-am 
păstrat». 


Lazăr Ovidiu, sir. Tineretului Bloc 4, 
Roman: «...Zilele trecute am vizionat un 
film care m-a făcut să cred că cinematogra- 
fia românească înțelege pe deplin sensul 
cuvîntului actualitate. Zilele trecute am vi- 
zionat un film care m-a emoționat profund 
prin sensibilitatea și sinceritatea sa. Aces! 
film este «De bună voie și nesilit de nimeni» 


Doru Iindrieș, Com. Firliug 168 — jud 
Caraş-Severin: «...Am văzut la Reșița «De 
bună voie și nesilit de nimeni». Vă mărturi- 
sesc că la început nu credeam să fie un 
fiim prea bun. Dar dela primele secvențe. 
toate impresiile mele s-au schimbat. Pot 
să vă spun că a fost un film extraordinar. 
Ceva ce rar se vede la noi. Un film inspirat, 
în sfirșit, din realitate. Și mai presus de 
toate — dragostea, 


Sirghi lancu, str. Tutova 25, Birlad: 
«...M-a impresionat în deosebi simțul acut 
al regizoarei pentru frumos și adevăr». 


lată ce dorim 


Nu toţi băieţii 
sint de vină... 


Laila Samoil, Republicii 15, Galaţi: 
«...Anul trecut am semnat o scrisoare cu 
numele Mefisto (N.R.: Deci dumneavoas- 
tră sinteți celebrul Mefisto; bucuroși de 
cunoștință!), sperind că voi băga în spe- 
rieți breasla cineaștilor, dar ei, neiînfricați, 
au uitat să tremure și să facă filme așa cum 
ar vrea orice elev sau student normal... Ser- 
giu Nicolaescu n-a fost tinăr? Ce făcea în 
liceu Petru Popescu? Dacă aţi reuși să-i 
convingeti pe acei care fac filme să ne vadă 
aşa cum sintem, amintiţi-le că nu toţi bă- 


scrisoarea lunii 


Dar de ce numai acesta? 


desc așa. 


ieții de 18 ani seamănă cu Alain Delon și 
nu toate liceenele sint visătoare și scriu 
versuri despre o lună rotundă și albă. Şi 
dacă totuși trebuie să creștem mari ca să 
ne recunoaștem în filmele pentru oamenii 
trecuți de «a doua tinerețe» (vezi și șlagărul), 
atunci convingețţi-i măcar pe regizorii noștri 
să facă un film după «Principele» lui Eugen 
Barbu, căci noi ne-am consola să vedem 
măcar un film bun... Lărind gluma de o 
parte, v-am scris ca să vă spun că mi-a 
plăcut foarte mult «Drum în penumbră» 
şi să mă mai lamentez încă o dată (că tot 
nu mă mai ia nimeni în seamă!) în privinta 
filmului cu tineret și despre tineret — dar 
nu moralizind «despre tineret» în genul 
«hei, pe vremea mea!»...» 


Femeile 
nu pot avea rolul principal? 


Paula Lavalide, str. Labirint 22 Bucu- 
rești: «...Mă întristează în special condiția 
femeii în filmele noastre românești. Penţru 
femei nu se pot crea roluri principale? Ele 
sint sortite să trăiască în permanenţă, în 
umbra bărbaţilor, a celor care se spune că 
ne «apără»? (De ce oare și de cine ne-o fi 
apărind?) Credeti că numai ele au nevoie 
de ajutor? Eu cred că de ajutor în viată 
au de foarte multe ori nevoie și reprezen- 
tanţii «sexului tare». Atunci ce mai aștep- 
tăm și cit timp?» 


O dorință 
satisfăcută 


loan Gardiciuc (str. G. Coșbuc 19, Galati) 
— cel care în nr. 6/74 a propus reluarea sau 
programarea în premieră a unor filme vechi 
și celebre — ne scrie de data aceasta ru- 
gindu-ne să transmitem celor în drept «fe- 
licitări din partea mea și a multor tineri din 
Galaţi, pentru că ne-au sosit în oraş multe 
filme pe care nu le-am văzut pină acum, care 


Dar actualitatea? 


«Ati observat care sint temele de predilecție ale filmului românesc? Istoria 
este pe primul loc. Avem fără îndoială filme istorice impresionante. Sergiu Nico- 
laescu s-a dovedit în această privintă un regizor neintrecut. Sint mindră de ele. 
Dar de ce numai de ele? Urmează apoi filmele lui '44, de pildă, «Un august în tlăcări». 


Cea de a treia categorie de filme o constituie filmele de actualitate, capitol unde 
nu pot cita decit două realizări convingătoare: «Trecătoarele iubiri» şi «Drum în 
penumbră». De ce numai atita? De ce nu am reuşit incă să strălucim în reflectarea 
vieţii noastre cea de toate zilele? Pentru că noi — după părerea mea — nu am găsit 
încă acel ceva care să răscolească sufletele oamenilor. Noi nu am descoperit încă 
în marile ei dimensiuni, lumea de azi, lumea noastră, atit de frumoasă și plină de 
putere. Cred că nu am găsit încă adevărul pe care-l așteaptă spectatorii cu atita 
nerăbdare la fiecare film românesc. De ce este atit de artificial tratată actualitatea? 
Nu aţi observat câ publicul de azi vrea în primul rind actualitate? Fiecare vrea să se 
vadă printre acei oameni de pe ecran. Vrem să ne identificăm cu ei și nu reuşim 
întotdeauna. După cum nici cei de pe ecran nu prea reușesc să se identifice cu noi, 
cu trăirile noastre, cu viața noastră. Nu ne regăsim în actualitatea cinematografică 
şi asta ne nemulțumește. Nu ne regăsim în multe filme și asta ne nemulțumește. 
Nu știu cum vă sună pledoaria mea, dar sint sigură că nu sînt singura care gin- 


N.R.: Vă punem la dispoziţie, chiar in acest număr, o scrisoare a unei alte corespon- 
dente care o să vă spună dacă sinteţi sau nu singura pledantă pentru actualitate și cali- 
tate în filmul românesc. Ne bucură foarte mult faptul că In același număr putem să 
răspundem unor corespondenți prin scrisorile altora, stabilind astfel un dialog între ei; 
nu mai insistăm asupra interesului cu care aşteptăm continuarea unor asemenea dialo- 
guri, în revista noastră. lată ce spune chiar despre problema «găsirii si regăsiriin — 
de parcă ar fi citit această «scrisoare a lunii» — o corespondentă din Bucureşti căreia 
-am dat cuvintul în cadrul rubricii «Dialog intre cititori». 


Otilia lonel! 
str. Avram lancu bl. A 
Medgidia 


credeți-mă, mi-au produs multă bucurie. 
cum a fost cazul cu «Goana după au a 
lui Charlie Chaplin». 

Vasile Pop (str. Lalelelor nr. 13. Timi- 
şoara) susține şi dinsul propunerea lui 
loan Gardiciuc: «Da, cititorul din Galati 
are dreptate cind cere să se reia filme valo- 
roase de acum 20—30 de ani. Ele încă au 
succes de public. E adevărat că şi noi. la 
Timișoara, am văzut vreo 2—3 asemenea 
filme («Contesa Walewska», «Luminile o- 
raşului», pe care personal l-am văzut de 
două ori și regret că nu mai m-am dus încă 
de 2—3 ori), dar cred că e încă prea puțin 
pentru un oraș ca Timişoara». 


Cristina Drăghici str. Francisc Panel 
nr. 18, Constanţa în aceeaşi ordine de idei — 
a interesului față de filmele vechi şi valo- 
roase își manifestă nemulțumirea că în 
cadrul telecinematecii au fost prezentate 
doar două filme ale'Gretei Garbo. Ea soco- 
tește că marea actriță ar fi trebuit prezen- 
tată de televiziune în cadrul unui ciclu mult 
mai bogat de filme care să ne ofere o ima- 
gine cuprinzătoare şi convingătoare a celei 
ce pe drept cuvint e socotită și azi «Divina». 


Elisabeta Dimbu din Cimpulung-Argeş 
(str. P. Grigorescu, Bloc E), propune tele- 
cinematecii realizarea unei retrospective 
consacrate admirabilei actrițe Vivien Leigh 
care — susține corespondenta noastră — 
«cred cu tărie că nu se poate compara cu 
B.B. sau cu Sophia Loren și cu nici o actriță 
a timpurilor noastre»! 


«Curierul, 


este selectat şi redactat 
de Radu COSAȘU 


Anunţăm, din nou, pe acei care 
ne scriu că, pentru a lega un dialog 
civilizat și serios, e imperios necesa' 
să semneze scrisorile cu numele (in 
intregime) și adresa exactă. 


Marga Barbu și Florin Piersic, 
eroi de serial 


(Foto: A. Mihailopol) 


Redactor şef 


cinema 


Anul XII nr.9 Septembrie 141 


Ecaterina Oproiu 


CINEMA, Piaţa Scinteii nr. 1, București 


Fxemplarul 5 lei 


41017 


Cititorii din străinătate pot face abonamente adresindu-se intreprinderii 


«Rompresfilatelia» — Serviciul import-export presă 
Bucureşti, Calea Griviței nr. 64-66 P.0.B—Box 2201 


Prezentarea artistică: 
Anamaria Smigelschi 


Tiparul executat la 
Combinatul poligratic 
«Casa Scinteii» — București 


Prezentarea grafică: 


loana Moise 
E. 


23 


Un secol pentru o intrebare 


In piesă, la începutul actului 
trei, Kristine este din nou 
în casa familiei Helmer. Nora 
este «sus», la bal, costu- 
mată in napolitană. Nora 
dansează tarantela deznă- 
deidi!, iar Kristine o aşteaptă tricotind. 
Stăpinii se întorc acasă şi directorul de 
bancă are un schimb de replici cu Kris- 
tine, viitoarea lui subalternă. Helmer: «A- 
șadar, tricotați? Doamna Linde: Desi- 
gur. Helmer: Ştiţi ce? Aţi face mai bine 
să brodați. Doamna Linde: De ce? Hel- 
mer: Pentru că e mult mai grațios». 

Această conversaţie incoloră, aparent 
nu are altă menire decit să umple spaţiile 
albe. Dar numai aparent. Mai presus de 
orice — spune subtextul — bărbatul cere 
femeii să fie feminina, adică grațioasă. Sint 
vestun care micşorează grația şi gesturi 
care o sporesc. De obicei graţia e micşo- 
rată de utilitarism şi sporită de inutilitate. 
A tricota înseamnă, de pildă, a impleti o 
pereche de ciorapi cu care cineva se va 
încălța. Sfirşit practic. Tel prozaic. A 
broda, adică a ciurui cu migală un petecuţ 
de pinză care nu serveşte la nimic, iată, 
într-adevăr, o îndeletnicire romantică dem- 
nă de o păpuşă care zice (şi i se zice): 
mama. 

Aşadar tricotați? Fiecare replică poartă 
această întrebare. Această întrebare se 
transformă în imputare. In avertisment. 
Aşadar tricotați? Aşadar vă încumetați 
să ieşiţi de sub aură. Așadar vreți să 
parăsiţi «casa de păpuşi» ca să vă duce, 
unde? În viltoare? h ploaie? În junglă? 
În «lupta cu viața»? 

Rolul Norei, este pentru actrite cam 
ceea ce este Hamlet pentru actori. Eleo- 
nora Duse a fost Nora în Petersburgul 
anilor 1890, Réjane a lansat-o în Franţa 
sfirşitului de secol. Ludmila Pitoeft a 
triumfat în partea întiia a noului secol. 
Danielle Delorme la mijlocul acestui nou 
secol. Jane Fonda şi-a dorit o Noră a ei, 
acordată cu mentalitatea unui ev care 
nu mai e mediu. E foarte ușor de înţeles 
de ce o militantă ca Jane Fonda a dorit 
acest rol, s-a bătut pentru el, a dezlănţuit 
în jurul lui scandaluri în presă (pe tot 
parcursul turnării filmului, se știe, repor- 
terii s-au ocupat cu o neobişnuită intensi- 
tate de neînțelegerile «ideologice» dintre 
regizor şi protagonista sa). E uşor de inte- 
les de ce Delphine Seyrig a acceptat un 
rol secundar, rolul Kristinei. Kristine este 
și ea o Noră. O Noră de mai mică anver- 
gură, o Noră așezată pe planul doi, dar 
o Noră, adică o altă femeie care izbutește 
să-și depăşească epoca. Nici ea nu accep- 
tă moravurile şi convențiile lumii ei. Tor- 
vald îi propune Norei salvarea aparențelor. 
A onorabilităţii. Soţul cu soţia vor rupe 
totul. Nora nu va mai avea voie să-şi 
crească copiii, dar pentru lumea din jur 
ei, adică el și Nora, se vor purta în conti- 
nuare așa cum s-au purtat pînă acum. 
Pentru că mai înainte de orice trebuie sal- 
vat prestigiul. Aparenţa p'estigiului. Kris- 
tine refuză și ea regula jocului. Ea o stă- 
tuieşte pe Nora să iasă din capcana ipo- 
criziei. Ea ştie că muşamalizarea conflic- 
tului nu este decit o aminare. 

E de asemeni uşor de înțeles de ce în- 
tr-un moment în care se dezlănțuie o 
ofensivă împotriva «rasismului sexual», 
producătorii se adresează unei piese care 
prin acte este centenară, da' prin concep- 
ție rămine cel mai răvășşitor document 
artistic despre absurditatea subordonării 
femeii. 

Ceea ce pare mai greu de înțeles este 
de ce el, tocmai el, marele Losey,s-a hotă- 
rit să ecranizeze «Nora». A fost probabil 
atras de poezia unui secol trecut peste 
care ninge patriarhal. Sănii şi clopote: 
patinoarul cu femei în rochii lungi, 
strinse peste corsete; interioare suto- 
cante cu draperii grele, cu mobile trai- 
nice, bătrineşti, cu multe, prea multe 


nema 


Nici chiar 100 de ani nu sînt deajuns 
pentru a înțelege manifestul acestui vizionar 
(«Nora» lui Ibsen, cu Jane Fonda) 


broderii lucrate de mină. Fireşte, l-a atras 
peisajul, derdelușul, siluetele colorate de- 
cupate pe un alb general. lernile lui Brue- 
gel l-au obsedat întotdeauna pe regizor. 
Filmul împrumută de la ele fiorul pașnic, 
sentimentul de complicitate a omului cu 
rotirea timpului, cu pojghița gheții, cu 
fulgul de nea. În consecinţă, Crăziunul 
scandinav, zarva împodobirii bradului, ri- 
tualul cumpărării și al împărțirii darurilor. 
freamătul sărbătorii învăluie conflictul în- 
tr-o atmosteră densă, atit de densă, încit 
la un moment dat contururile dramei abia 
se mai zăresc. Se pare că Losey chiar 
asta a şi vrut să facă — şi a şi izbutit: un 
film de atmosferă. 

O îi oare un argument suficient de pu- 
ternic pentru a ecraniza «Nora» în 1973? 

Cred că nu. Înțeleasă sau nu, atacată 
sau nu, elogiată sau ponegrită, «Nora» 
nu este deloc numai — cum se zice în 
dicţionare — «una dintre cele mai impor- 
tante drame ale secolului XIX». De 100 de 
ani această piesă joacă rolul unui manifest. 
De 100 de ani ea face ceea ce se cheamă 
«o operă de conştientizare». Este aproape 


incredibil că această piesă a fost gindită 
aşa cum a fost gindită acum 100 de ani. 
Prospeţimea textului este și ea incredi- 
bilă. După 100 de ani avem impresia că ne 
aflăm în fața unei opere de avangardă. 
Nora este prima femeie din literatura mon- 
dială care işi înțelege condiția de prizo- 
nieră. Este prima femeie care îndrăzneşte 
să accepte că, mai presus de condiţia ei 
feminină, este condiţia ei umană. Trezirea 
ei este o bulversantă revelație. O revelaţie 
de proporții universale: «femeia este om». 


Helmer: «E revoltător. Trădezi înda- 
toririle cele mai sfinte» 

Nora: «Ce înţelegi prin datoriile cele 
mai sfinte?» 

Helmer: «E trist că trebuie să ţi le spun 
eu. Sint îndatoririle față de soț, față de 
copii» 

Nora: «Mai am și alte îndatoriri sfinte» 

Helmer: «Nu mai ai». 

Nora: «Ba da. Mai am îndatoririle faţă 
de mine însămib, 

Helmer: «Mai înainte de toate eşti soție 
și mamă». 


Nora: «Mai înainte de toate sint om 
întocmai ca și tine sau cel puţin trebuie 
să încerc să fiu». 

Este incredibil, repet, că în 1879 Ibsen 
gindea destinul speciei feminine în aceşti 
termeni, adică în termenii unui secol 
viitor. «Nora» este incontestabil opera un 
vizionar. Analiza monumentală pe care 
Simone de Beauvoir a făcut-o în 1948 
intr-o operă capitală ca «Al doilea sex», 
“Femeia mistificată» (supraintitulată 
«cartea care a schimbat soarta femeilor») 
de Betty Friedan, tot ceea ce s-a scris 
şi tot ce se scrie despre condiția femeii 
azi.stă cuprins în termenii în care Ibsen 
a gindit «Nora». Cu zeci, cu o sută de ani 
înaintea filozofilor, înaintea sociologilor, 
Ibsen a înţeles ceea ce foarte mulți din- 
tre contemporanii noștri nu pot încă în- 
țelege, anume că singura cale pentru 
ca temelia să-şi indeplinească indatoriri 
sale «feminine» este ieșirea din orizontul 
feminin. 

Așadar tricotați? 

Este clar insă cà Losey n-a fost prea 
tulburat de actualitatea mesajului lui Ibsen. 
Un text extrem de modern, atit de modern 
încît după 100 de ani mai surprinde «+ 
mai suscită controverse, este citit cu ur 
glas academic. Cu tot efortul, cu tot talen 
tul celor două mari actrițe, pelicula are 
ceva din aerul prătuit al spectacolelor fil- 
mate. In pofida sincerității capitale cu 
care Jane Fonda rostește în final acel 
faimos rechizitoriu, filmul se scurge sub 
semnul unei detașări aproape placide. 
Aici, este, după părerea mea, marea hibă: 
«Nora» este prin esenţa ei o piesă pole- 
mică. Un act de răzvrătire, fiindcă Nora 
este, cum spuneam, prima femeie din 
literatură care îndrăzneşte să-și depă- 
șească viziunea feminină («păsărică!», 
«porumbiţă speriată», «veveriță», «păpu- 
şa mea», «ciocirlia mea»). 

Dar filmul nu depăşeşte această viziune 
şi marele lui cusur este imparțialitatea sa 
bonomă. O dramă polemică, un sens 
militant, o patetică revendicare sint pri- 
vite dinafară cu un suris indulgent. Este 
un suris tipic. Un suris de bărbat amuzat, 
dar deloc tulburat, care urmărește cu to- 
leranță discursul patetic al unei femei 
care spune: «mai înainte de toate sint om» 

Eșecul filmului, adică al titanului Losey 
vine din diferenţa dintre temperatura tex- 
tului și a regizorului. Şi poate nu-i atit o 
nepotrivire de temperatură, cit o nepotri- 
vire de idei. 

Nora își aruncă pelerina pe umeri şi 
fuge ca să-și pună capăt zilelor. Marele 
Losey trage din trabuc, priveşte cum cad 
neaua și mormăie peste umăr: «aşadar 
tricotaţi?» 


Ecaterina OPROIU 


nr. 9 
Anul XII (141) 


Revistă a Consiliului 
Culturii și Educaţiei Socialiste 


uresu, septembrie 1974 
f 


nr.10 


Anul XII (142) 


Revistă a Consiliului 
Culturii și Educaţiei Socialiste 
Bucuresti, octombrie 1974 


întregii 
naţiuni 


In premieră: 
„Duhul 
aurului“ 


Revista 
„Cinema“ 
de vorbă cu 
locotenentul 
Columbo 


În 
întîmpinarea 
Congresului 


XI 


Maturitat itică, 
maturizare artisuca 


«Corespunzător concepției noastre despre umanism, societatea 
socialistă şi comunistă va asigura împlinirea multilaterală a perso- 
nalității umane, valorificarea tuturor capacităților şi talentelor 
fiecăruia în slujba binelui comun, a prosperității întregii societăți, 


făurirea conştientă de către toți cetățenii a propriului lor destin 


comun, în care îşi 
fiecărui cetăţean». 


Cinema: Într-un moment cînd se împlinește un sfert de veac 
de la realizarea primului film al cinematografiei noastre 
socialiste, în anul cînd oamenii născuți în august 1944 au 
intrat în al patrulea deceniu de viață, cînd existenţa noastră 
politică și spirituală stă sub semnul celui de-al XI-lea Con- 
gres al Partidului Comunist Român, cinematografia româ- 
nească trebuie să se considere ea însăși la vîrsta maturității. 
Vă rugăm să analizăm virtuțile și simptomele acestei vîrste, 
prin prisma personajelor, a eroilor cărora filmele românești 


și-au propus să le dea viață. 


Ioan Grigorescu: 


Numai 
propunîndu-ne 
o largă deschidere 


către 
tematica actuală, 
vom realiza 
personaje 
memorabile 


loan Grigorescu: Abordind problema 
personajului, în artă în general și în cine- 
matograf în speță, nu putem să nu ne gin- 
dim la bivalenţa sa. În sensul că persona- 
jul reprezintă epoca, societatea și le in- 
fluențează totodată. Cind discutăm un 
erou de film, ne întrebăm nu numai dacă, 
eventual, ne recunoaștem în el, ci si dacă 
el fiintează ca individ distinct, în stare să 
ne impresioneze prin personalitatea sa 
puternică, fascinantă, să ne transmită un 
mesaj care este al lumii noastre, dar și al 
unei ființe originale, de la care putem afla 
lucruri neștiute. Eu aș vrea să observ că 
însăşi istoria cinematografului nostru se 
confundă de fapt cu istoria eroului de 
film. Nu ştiu dacă sinteti de acord. dar 
eu sint convins ca primele noastre filme 
trăiau, în măsura în care trăiau, mai mult 
prin personaje, prin eroi, decit prin virtuți 
de spectacol cinematografic. Această să- 
nătoasă caracteristică a continuat să fie 
esenţială pentru filmul românesc foarte 
mult timp. Arta spectacolului a mers mai 
încet decit arta personajului. Deși diversi- 
tatea 'panopliei de personaje din filmul 
românesc a avut de suferit un timp. Dar, 
în ultimii ani — şi am în vedere vreo 
zece — s-a produs și în această privință 
un salt calitativ. Am putut chiar asista la 
fenomenul răsturnării unor valori de por- 


2 


tretizare. Eroii pozitivi ai filmelor noastre, 
îndeobște defavorizați cindva față de eroii 
negativi, care erau mai pitorești, mai con- 
vingători, mai realizați chiar din punct 
de vedere actoricesc, au preluat în ulti- 
mul timp inițiativa. Răsturnarea aceasta 
de valori se datorește aprofundării de 
către scenariști şi regizori a proceselor 
înnoitoare care au avut și au loc în socie- 
tatea noastră, indeosebi după Congresul 
al IX-lea al partidului, se datorește înțele- 
gerii intime a esteticii marxiste, altădată 
redusă pentru unii la o falsă teorie a tipi- 
cului, se datorește însușirii specificului 
artei cinematografice și limbajului ei 
Astăzi s-ar putea numi în fața oricui, cu 
șanse mari de a nu fi contrazis — decit 
prin vechea maximă «de gustibus non 
disputandum» — o întreagă galerie de 
personaje reușite în filmele româneşti. 


CINEMA: Vorbeaţi despre personaj 
ca despre o ființă de la care se pot 
afla lucruri neștiute. 


I.G.: Într-adevăr. Fiindcă, iată, am fost 
plăcut surprins cind, într-o întilnire cu 
cîțiva cineaști din Argentina, care au fost 
recent oaspeții Casei filmului, aceștia 
ne-au vorbit indelung despre filmele romă- 
nești vizionate, punind accentul pe impre- 
sia făcută de «Puterea și Adevărul» de 
Manole Marcus, după scenariul lui Titus 
Popovici. Am putut purta cu ei o pasio- 
nantă discuţie despre personajul princi 
pal al acestui film, al cărui nume complet 
oaspeții îl reținuseră cu toții foarte bine. 


CINEMA: Aţi vorbit, de asemenea, 
despre «o întreagă galerie de personaje 
reușite». 


I.G.: Galeria începe, poate, cu «Valu- 
rile Dunării», filmul lui Liviu Ciulei în 
care există două-trei personaje bine de- 
terminate social și psihologic, memorabil 
realizate de Lazăr Vrabie, Irina Petrescu 
şi de regizorul însuși. Sau galeria incepe, 
poate, cu «Setea» de Mircea Drăgan, în 
care alături de spectaculosul rol al tină- 
rului țăran interpretat de Ilarion Ciobanu, 
Colea Răutu înfătişa un portret de activist 
foarte convingător și emoţionant. Deci 
saltul despre care am vorbit s-a produs — 


găseşte deplina realizare destinul individual al 


Nicolae CEAUŞESCU 


lucru simptomatic și îmbucurător — prin 
intermediul personajului comunist. În- 
tr-adevăr, tematica luptei revoluționare a 
străbătut ca un fir roșu întreaga producţie 
a cinematografiei românești în cei 26 de 
ani care au trecut de la realizarea filmu 
lui «Răsună valea». Nu intotdeauna — 
din păcate, și aceasta datorită unei slabe 
cunoașteri a istoriei apropiate a țării — 
aceste personaje au reușit să iasă pe mă- 
sura încărcării lor cu bune intenții. Avem 
însă, alături de cele citate, şi alte perso 
naje memorabile în filmul politic româ 
nesc. M-aș referi la eroii din «Cerul n-are 
gratii» de Francisc Munteanu, la trilogia 
lui Manole Marcus care a început cu 
«Străzile au amintiri», a continuat cu 
«Cartierul veseliei» și s-a încheiat, ca 
trilogie, cu «Canarul și viscolul», dar 
sper să continue ca tematică; m-aș referi 
la «Duminică la ora 6» al lui Lucian Pin- 
tilie, la «Procesul alb» de lulian Mihu 
şi la o serie de alte filme. În filmele noastre 
de epocă și istorice, am reuşit de aseme- 
nea să sugerăm, mai convingător decit 
în nişte tablouri vivante sau reproduceri 
ale unor portrete reci, personalitatea di- 
namică a unor eroi naţionali. Mă refer la 
«Tudor» de Lucian Bratu, la «Mihai Vi- 
teazul» de Sergiu Nicolaescu și la alte 
filme din această categorie. Din păcate, 
eroul din filmele noastre istorice n-a reușit 
insă să fie desprins de o viziune statuară, 
el nu coboară de pe soclu, pentru a trăi 
viaţa proprie la scara 1/1, pentru a-și dezvă 
lui frămintările, pentru a deveni — mai 
mult decit o ipostază a personajului — 
personajul însuşi. 


CINEMA: Ajungem astfel la perso- 
najul contemporan. 
ÎN india iai a ia a 


I.G.: Ajungem la piatra de incercare a 
oricărei cinematoarafii. Mai ales a uneia 
care se ambitionează să edifice o şcoală, 
să constituie o artă aparte, nu hibridă, nu 
calchiată, o artă proprie capacităților de 
exprimare ale poporului nostru. Conditia 
e ca filmul românesc să abordeze cu mult 
mai mult curaj problemele actualității, în 
toate genurile posibile: de la comedie la 
melodramă, de la satiră la tragedie, de la 
dezbaterea cetățenească și politică la fil- 
mul inchinat tineretului sau copiilor, tu- 
turor marilor probleme ale lumii contem- 
porane. Numai propunindu-ne o amplă 
deschidere către tematica actuală ne vom 
gindi prin ce să reprezentăm această te 
matică și astfel vom ajunge la oameni, 
adică la personaj. Dacă personajul con- 
temporan poartă o încărcătură conflic- 
tuală reală, un bagaj consistent de pro- 
bleme care își cer rezolvarea, el va expri- 
ma epoca și va fi viabil. Dacă acest bagaj 
ideatic este sărăcit, schematizat, ușurat, 
dacă personajului i se oferă o încărcătură 
de vată, inconsistentă, avind doar apa- 
rența unui volum important de probleme, 
în realitate fiind vorba de o fărimiță de 
problemuță, filmul însuși nu poate fi sor- 


politică, 


tit decit eșecului, indiferent cit de inge- 
nioasă este interpretarea actoricească și 
cit de profesională indicația regizorală. 


CINEMA: Dar, discutind concret... 
= PE i PE E E a r 

I.G.: Discutind concret, sint optimist 
văzînd peliculele pe care cinematografia 
noastră le-a dat în ultimii ani. Mă gindesc 
la eroii contemporani din filmul «Fraţii» 
de Mircea Moldovan, care din păcate a 
trecut aproape neobservat de critică, la 
eroii din «Vifornița» de același autor, mă 
gindesc la personajele din «De bună 
voie și nesilit de nimeni» de Maria 
Callas-Dinescu, la cele din «Explozia» 
de Mircea Drăgan. Aş mai cita filmele lui 
Sergiu Nicolaescu și Manole Marcus, de 
manieră polițistă, dar depășindu-și genul, 
respectiv seria care a început prin «Cu 
miinile curate». Sint optimist cu o con- 
diție: să știm să fructificăm noua viziune 
de lucru, mai largă, pe care o avem în 
prezent asupra viitorului cinematografiei 
noastre, în cadrul general trasat de Pro- 
gramul partidului și indicat în mod expres 
cineaștilor, în atitea rînduri, de tovarășul 
Nicolae Ceaușescu. Ne-am propus să 
abandonăm recoltarea scenariilor după 
hazard și să elaborăm vaste planuri te- 
matice și metodologice, un cincinal al 
cinematografiei. De aceste șanse noi, 
dramaturgia, regia și implicit personajele 
filmelor noastre, cu toate efectele pe care 
acestea trebuie să le aibă asupra specta- 
torilor, vor profita din plin. 


Corneliu Leu: 


Pentru a ne apropia 
de 


eroul contemporan, 
trebuie 
să ne îndepărtăm 
de reţetele 
convenţionale 


Corneliu Leu: Prima idee pentru care 
aș vrea să pledez în acest colocviu ar fi 
înțelegerea psihologică a personajului 
contemporan. Pentru că există în cinema- 
tografie, mai cu evidenţă decit în alte 
zone artistice, o discrepanţă uneori netă 
între înțelegerea psihologică a personaje- 
lor, cu toate determinările respective pe 
plan social sau în realizarea artistică — pe 
de o parte — și o modalitate simplistă de 
descriere a personajului în acţiune — pe 
de altă parte. Or, număi printr-o minu- 


țioasă analiză a caracterelor putem realiza 
filme bune cu eroi contemporani, și nu 
cultivind schemele filmului de acțiune 


CINEMA: Ce înțelegeți prin filmul 
de acțiune? 


C.L.: Filmul de acţiune înseamnă, în 
99” din cazuri, film făcut după o anumită 
rețetă. Părerea mea este că numărul de 
filme pe care îl realizăm astăzi, număr 
relativ important, asigură cadrul-limită 
pentru configurarea unei școli originale, 
cu o condiție: să evităm filmul făcut după 
rețetă. Să nu acceptăm rețeta nici de dra- 
gul succesului comercial, nici de dragul 
facilității agreabile. 


CINEMA: Totuși, și filmul de acțiu- 
ne poate crea personaje memorabile. 


C.L.: Bineînțeles, aș pleda pentru fil- 
mul de acțiune inspirat din realitățile 
noastre contemporane, înnobilind genul 
cu o contribuţie nouă, ținind de specificul 
societății noastre, cu personaje noi, cu 
o problematică izvorită din reacțiile de 
conștiință care ne aparțin. 


CINEMA: S-au făcut unele încercări 
în acest sens. 


C.L.: Încercări. Am putea să vorbim 
despre cele cinci filme care incep prin 
«Cu mîinile curate» de Sergiu Nico- 
laescu și se încheie cu «Capcana» de 
Manole Marcus. 


CINEMA: De ce vorbiți doar de în- 


0 
[] 
3 
0 
E 
~ 


C.L.: În măsura în care intervine rețeta, 
adică excesul de bătăi, de pistoale, exce- 
sul de urmăriri spectaculoase, răminem 
în primul stadiu. În măsura în care se 
găsesc rezonanţe politico-filozofice ale 
epocii, condiția genului e depășită. 


Istoria - 
: din punctul de vedere 
al contemporaneității 
(«Ştefan cel Mare») 


PE E E a ae 
CINEMA: Ca director al unei case 
de filme, aveți probabil multe obser- 
vaţii concrete despre personajele sce- 
nariilor şi ale filmelor în lucru. 
„a EEE POE DE == 
C.L.: Ceea ce ne propunem în primul 
rind este ca personajele să fie credibile, 
nu confecționate. Avem multe propuneri 
de scenarii care se vor educative, ceea ce 
este foarte bine, pentru că educativă tre- 
buie să fie arta socialistă, arta care se 
inspiră şi sprijină marea operă de transfor- 
mare revoluționară pe care o conduce 
partidul. Dar prin filme educative, unii în- 
teleg filme didactice. Şi atunci descriu 
niște eventuale filmuleţe pedagogice în 
care totul este cintărit și dozat în așa fel 
încit să se exprime, cu multă cheltuială, 
un adevăr mult mai ușor de formulat 
într-un articol. În acest sens, așa cum am 
pledat pentru înțelegerea psihologică a 
personajelor, aș pleda pentru un film 
autentic dedicat tineretului. Pentru că, în 
fond, teza simplist-didactică este tot atit 
de limitativă şi naivă ca și rețeta facilă. 
Trebuie să recunoaștem generaţiei noi o 
capacitate superioară de gindire și o sen- 
sibilitate evoluată, chiar o anumită matu- 
ritate pe care această generaţie o are. 


Dacă am cîştigat o maturitate poli- 
tică şi e pe cale să se cristalizeze 
maturizarea artistică a personajelor 
din filmele despre și pentru cei 
virstnici, trebuie să ne propunem aceleași 
obiective în toate categoriile de filme. 


Horia Lovinescu: 


Oricare om 
care e angajat lucid 
în construcția 
societății noastre 
socialiste, 
poate fi un erou 


Horia Lovinescu: Eu cred că, în pri- 
mul rînd, ar trebui definită noțiunea de 
erou, pentru că ea dă naștere la multe 
confuzii. Nu i se poate contesta, de pildă, 
unui lago calitatea de erou, în aceeași 
măsură în care nu i se contestă această 
calitate lui Othello însuși. Şi exemple se 
pot da nenumărate: un Julien Sorel sau 
un Dinu Păturică, un Werther sau un 
Moromete. Aceștia nu sint ceea ce se 
cheamă eroi exemplari, eroi-model, ci 
foarte puternice personalități care răs- 
fring, cu o strălucire unică, o serie de 
laturi, pozitive și negative, ale epocii res- 
pective. Fără ei și fără semenii lor nu se 
poate face literatură bună și nici film bun. 
Literatura și filmul sînt totdeauna condi- 
ționate de soliditatea și complexitatea 
personajelor pe care le propun. Uneori, 
tendinţa e insă de a se înțelege prin erou 
numai eroul-simbol, eroul-model, hai să 
spunem, «eroul-eroic». Evident, această 
categorie de eroi există. dar în momentul 


cind ei ar începe să fie trași pe bandă 
rulantă și prezentaţi ca un fenomen curent, 
la îndemina oricui, ar fi straniu. Ar apare 
riscul ca eroul să devină un portret robot 
şi acest risc l-am simţit într-o serie de 
filme ale noastre și nu numai în filme. 
Fără să aibă putere de percuție, acest gen 
de personaje demonstrează mai mult bune 
intenții decit virtuți artistice. Este limpede 
că dezideratul de a realiza figuri repre- 
zentative pentru epoca noastră, în ceea 
ce are ea mai constructiv, mai eroic, este 
firesc și el trebuie urmărit cu stăruință. 
E de dorit ca acest deziderat să fie întru- 
chipat cel puțin în citeva asemenea per- 
sonaje care să caracterizeze aspiraţia so- 
cietății noastre către un model superior. 
Dar eu cred că avem nevoie nu de un 
erou, ci de eroi ai timpului nostru, în ulti- 
mă instanță de personaje credibile. De 
aici ar decurge în mod normal și auten- 
ticitatea caracterelor și amploarea frescei 
pe care vrem s-o desfășurăm. Găsesc că 
în filmele noastre ne oprim încă la un nu- 
măr prea restrins de tipuri, în loc să ve- 
dem cite un erou în fiecare dintre noi, 
fiindcă nu există om neinteresant, nu 
există om care, în măsura în care e anga- 
jat lucid în construcţia societăţii noastre 
socialiste, ‘să nu fie și el, în felul său, un 


erou. Cred că avem nevoie, in momentul 
de față, de apariția unei serii întregi de 
filme care să convingă prin autenticitatea 
adevărului imediat. Am impresia chiar 
că cinematografia noastră a sărit peste o 
etapă care, fără îndoială, în cinematogra- 
fia universală, e depășită: aceea a neo- 
realismului. Noi însă n-am produs prea 
multe filme de factura aceasta și nu am 
profitat de tot ciștigul pe care această 
modalitate artistică ni l-ar fi putut oferi. 
Meritul neorealismului este că a afirmat 
o cinematografie credibilă și foarte larg 
accesibilă. 


La rindul nostru, ar trebui să realizăm 
o serie de filme cu eroi anonimi, în sensul 
bun al modestiei. dar și al diversității 
acestei tipologii. 


De altfel e un adevăr unanim acceptat că 
tipurile de «oameni simpli» pot fi la fel de 
memorabile ca și figurile din capul locului 
excepţionale, dacă artistul știe să le pună în 
lumină ineditul şi unicitatea lor intrinsecă. 
Curios e că noi avem parcă mai multe 
filme de maximă ambiţie decit pelicule în 
care să ne fi pregătit pentru asemenea 
tentative. Poate de aceea în încercările 
noastre de maximă ambiţie totul rămine 
oarecum aluziv, personajul principal, pozi- 
tiv, e vag implicat în conflict, se apelează 
la lunai introduceri și dese paranteze 
explicative. Prin miza politică și interpre- 
tarea excepțională de care s-a bucurat, 
«Puterea și Adevărul», ca și «Mihai 
Viteazul» inaintea sa, face parte din 
acele încercări importante, în mare parte 
reușite, care au pus în centrul atenției 
momente vitale ale istoriei noastre națio- 
nale. Asemenea incercări nu se pot însă 
multiplica și implini decit dintr-o recoltă 
mult mai largă de filme despre viața și 
preocupările cotidiene, ele insele majore, 
ale oamenilor obișnuiți, cu atitea șanse 
în realitatea noastră de a ieși din ano, 
nimat. 


Ion Popescu Gopo: 


Eroina de film 


nu poate să apară 
ca Venus, 
din spuma mării 


lon Popescu Gopo: Eu am două feluri 
de eroi: un erou desenat și un erou în 
carne și oase. Tot timpul am crezut că 
eroul desenat este un personaj supus 
voinţei mele. Sint la al 10-lea film. totali- 
zind 100 de minute de proiecție, ultimul, 
incă inedit, numindu-se «intermezzo 
pentru dragoste eternă». Dar mai de 
mult timp personajul meu nu mai este un 
docil. E adevărat, eu îi fac scenariile, eu 
îi concep mișcările, dar el a inceput să-mi 
dicteze anumite condiții. A devenit un 
personaj cu caracter și personalitate, îmi 
impune felul lui de a percepe desenul 


meu și de a înțelege gagurile mele. E 
foarte curios, acest sentiment nu l-am 
avut de la început, ci abia acum vreo 
cinci ani. 


CINEMA: Cînd eroul a ajuns la ma- 
turitate... 


I.P.G.: Cu acest omuleț nu poți face 
orice, nu poți face ceea ce ai face, de 
pildă, cu Charlot sau cu Mickey Mouse. 
De exemplu, acest personaj nu a ris 
timp de șase filme. Faţa lui era complet 
imobilă, deşi mulți prieteni îmi spuneau 
că au perceput omulețul rizind. Singurul 
zimbet și l-a desenat el însuși cînd și-a 
copiat umbra, lovind în stincă, în «7 arte». 
Ca să fie o deosebire dintre umbra co- 
piată după natură și ceea ce a realizat 
cu mina sa, el a desenat pe stincă un 
zimbet. Deci, ca să dăm și o definiţie, 
zimbetul personajului este ceea ce ar- 
tistul adaugă naturii. 


CINEMA: Şi zimbetul e un semn de 
maturitate. 


I.P.G.: Pentru că e un semn de auto- 
depăşire. Felul în care decurg negocierile 
intre mine și omuleț se răsfringe întot- 
deauna în calitatea rezultatului. Cind el 
învinge categoric și eu mă las condus, 
atunci se pierde din calitate, cind eu în- 
ving și-l domin, iarăşi se pierde. Trebuie 
să găsim între noi doi o armonie. 


CINEMA: Dar personajele interpre- 
tate de actori? 


I.P.G.: Cred că raportul dintre desen 
și regizor se repetă între actor și regizor. 
Și în filmele cu actori eu mi-am scris în- 
totdeauna scenariile și mi-am conceput 
personajele. Acolo unde am dominat 
autoritar actorii, am pierdut, acolo unde 
personajele au fost create de actori, eu, 
colaborind la definitivarea tipurilor, am 
reuşit. Acum lucrez la un film care deo- 
camdată se numește «Pasărea Phoe- 
nix», dar pe măsură ce se dezvoltă, am 
impresia că titlul devine minor şi va trebui 
să găsesc altul, cu o rezonanță mai 
actuală. Nu mai am de-a face, în acest 
film, cu personajul acela fix care, la prima 
mea încercare, «S-a furat o bombă», 
mi se părea că nici nu trebuie să respire. 
Reţineam pe vremea aceea toate mișcă- 
rile actorilor, pină și mișcările ochilor, pe 
toate le dirijam, ca într-un desen animat. 
Aș vrea să sper că filmul pe care îl reali- 
zez in prezent, la vreo cinci ani după 
«Faust XX», va demonstra o atenţie de- 
osebită acordată actorului, deci perso- 
najului, atenţie care îmi dau seama că a 
fost mai slabă în filmele mele anterioare. 
Avem actori formidabili. Se și vede, în 
filmele noastre, că putem compune distri- 
buţii excepționale. Dacă avem un punct 
slab, acela e, după părerea mea;actorul- 
femeie. Poate pentru că nu reuşim să ne 
apropiem de tipul femeii-mamă. În filmele 
noastre femeia apare de obicei ca vino- 
vată sau riscind să devină o vinovată şi 
de aceea iși ascunde feminitatea, iși as- 
cunde parcă și apartenenţa la alt sex, 
pentru ca nu cumva să nu pară la locul 
său. Am constatat, în schimb, mindria 
tuturor italienilor că Sophia Loren este 
italiancă, mindria tuturor francezilor că 
Brigitte Bardot este franțuzoaică. Femeia 
româncă din filme ar fi, pină acum, Irina 
Petrescu, dar parcă actrița însăși nu vrea 
să exprime frumuseţea feminină, ci doar 
frumusețea intelectuală a unei femei, ceea 
ce îndepărtează publicul — și bărbatul și 
femeia spectator. Avem foarte buni actori 
bărbaţi, expresivi, puternici, avem apoi o 
grupă de cascadori care pot realiza per- 
formanţe de nivel mondial. Am impresia 
că în ultima vreme sint bine folosiți. Un 
mare avint a determinat în această direc- 
ție Sergiu Nicolaescu, cu preocuparea sa 
pentru bărbatul eroic, în filmele istorice 
și de aventuri. Este un bărbat viteaz, 
viguros, plin de imaginație. Acest perso- 
naj îmi place. De aceea cred că trebuie 
să ne propunem să creâm şi o femeie 
superbă, frumoasă, inteligentă, mamă, o 
femeie pe care s-o urmeze și s-o imite 
celelalte femei, în viața de toate zilele, să 
le placă cum trăiește, cum vorbește, cum 
se poartă. 

În încheiere, aș vrea să mai risc o vorbă, 


3 


Maturitate politică, maturizare artistică 


ca președinte al Asociaţiei cineaștilor. 
Eroii de film nu pot să apară ca Venus din 
spuma mării. Trebuie să creăm un mediu 
intim de cultură și de cunoaștere umană 
care să concretizeze realitatea socială și 
culturală a epocii. Cineaștii trăiesc încă 
izolaţi unii de alții, izolaţi de alte categorii 
de intelectuali, izolați de spectatori. Dacă 
trebuie să fac un film cu o actriţă pe care 
am văzut-o o dată pe scenă, o invit la 
Buftea; ea se imbracă pentru prima in- 
tilnire mai țipător decit s-a îmbrăcat 
vreodată in viață, tremură dar se poartă ca 
o savantă, căutind să fie interesantă cu 
orice preț, așa că Îmi apare ca un personaj 
fals. Nu e personajul de care am nevoie. 
Şi sintem în situația de a ne respinge unii 
pe ceilalți, necunoscîndu-ne. Aş propune 
de aceea pe agenda noastră de lucru 
realizarea unui club al cineaștilor, nu nu- 
mai a unei Case a filmului rezervată pro- 
iecțiilor, un club în care să ne putem cu- 
noaște cu studenții, cu actorii și scriito- 
rii, cu tehnicienii şi spectatorii. Sint con- 
vins că din acest mediu intim, profesio- 
nal, serios, va putea apare și Venus a 
noastră. 


Constantin Stoiciu: 


Fără politică, 
înseamnă 
fără adresă 


Constantin Stoiciu: Eu cred că nu se 
poate discuta despre personaj; dacă nu 
discutăm despre scenariu. Un personaj 
nu poate exista în afara unei povestiri și 
a unei dramaturgii. Altfel discuţia rămine 
o invenţie plăcută. Filmele noastre au 
avut şi au personaje de toate categoriile 
profesionale, sociale și ierarhice — în pri- 
vinta asta nu am avut reţineri. Dar perso- 
naje reale, valide artistic, care să în- 
semne prin ele insele ceva deosebit, ca 
individualități semnificative, sint foarte 
puţine. E un viciu de concepție la mijloc, 
şi al producătorilor, și al scenariștilor, și 
al regizorilor, dar şi al criticii. Critica 
reține de obicei dintr-un film o observație 
de viață mai atentă sau constată că un 
actor a simţit nevoia sau a fost condus 
să semene cu un personaj ceva mai ade- 
văra , şi atunci se grăbeşte să proclame 
descoperirea unui personaj. lată, de pildă, 
într-un film de actualitate a cărui acţiune 
e plasată pe malul Dunării, există o figură 
ceva mai populară, cu citeva trăsături mai 
vii, cu un limbaj mai colorat şi aceasta a 
fost suficient pentru critică spre a exulta, 
cu dezinvoltura cunoscută: — lată omul 
nou, iată tipul memorabil! Sigur, perso- 
najul acela are ceva adevărat şi inedit în 
el, îndeosebi datorită interpretării acto- 
rului, dar de la «are ceva» pină la «memo- 
rabil» e o distanță pe care, pentu a o 
putea parcurge, nu trebuie să ne inchi- 
puim că am și străbătut-o. Sigur, niște 


sugestii de viață existentă și în «Trei. 


scrisori secrete» sau «Proprietarii» sau 
«Despre o anume fericire» — pentru a 
numi filmele de actualitate apreciate de 
critică — dar ce personaje într-adevăr me- 
morabile am putea spune că au lansat in 
general filmele noastre de actualitate? 
Se merge pină cel mult la a ilustra expre- 
siv unele atitudini: un tinăr inginer pleacă 
in provincie, în timp ce altul nu vrea cu 
nici un chip să plece, un activist e recep- 
tiv la nou și atent față de oameni, în timp 
ce altul nu e etc., etc. Dincolo de afirma- 
rea destul de lineară a acestor atitudini, 
fără prea mari consecinţe de altfel în viața 
celor în cauză, ce reținem? 

E ES a a ae 


CINEMA: Uneori, ca în «Trei scrisori 
secrete», avem totuși de-a face cu 


4 


drame reale. Mă refer la personajul 
principal, interpretat de Mircea Albu- 
lescu. 


C.S.: Dar «principal» în acest film e și 
personajul care nu apare deloc în cadru — 
omul eliminat de pe șantier. Despre el 
doar se vorbește. Ca literatură, e plauzibil, 
ca soluție cinematografică — discutabil. 
larăși, era o situaţie de viață adevărată, 
interesantă, era un personaj care ar fi 
putut captiva, dar el e scos din ecuație 
printr-un artificiu foarte comod, pe mar- 
ginea căruia se glossează: are sau nu are 
dreptate?! Dar unde-i personajul? lată, 
în filmul lui Lucian Bratu, «Drum în pe- 
numbră», exista un personaj bine reali- 
zat, deşi modest poate, prin suma adevă- 
rurilor pe care le proclamă. Nu e ceea ce 
înțeleg unii prin «erou», totuși e, acea 
femeie, un personaj verosimil, fiindcă e un 
personaj întreg, ca individ, un personaj 
pe care știm de unde să-l luăm, ce preocu- 
pări, ce ginduri are. În alte filme există 
însă doar cite o singură determinare pen- 
tru fiecare personaj și dincolo de asta un 
vid stingheritor. De pildă, preocuparea 
legată de un examen pierdut sau de o 
mașină detectă... Ne aflăm încă, trebuie 


Nicolae "Ţic: 


Eroii vorbesc, 


dar ar trebui 
să și comunice 


Nicolae Ţic: Dacă e să mă refer la o 
perioadă mai îndepărtată, doar trei dintre 
filmele de actualitate mi-au rămas în 
minte. Acestea sint «Setea» de Mircea 
Drăgan, după scenariul lui Titus Popovici, 
«Partea ta de vină» de Mircea Mureșan, 
după scenariul lui Petre Sălcudeanu și 
«Un suris în plină vară» de Geo Sai- 
zescu, după scenariul lui Dumitru Radu 
Popescu. 

«Setea», pentru că îl are pe Mitru Mot, 
țăranul care, la începutul revoluției noas- 
tre populare şi socialiste, luptă pentru 
impunerea demnităţii umane. «Partea ta 


Artistul față-n față cu epoca sa 
(«Actorul şi sălbaticii») 


să recunoașteți, o știți foarte bine, într-un 
stadiu cu poveşti și povestioare. Ne-ar 
trebui o reintoarcere a cinematografului 
la literatura bună. 


CINEMA: O reîntoarcere? 


C.S.: Mă refer la unele filme inspirate 
din literatură care au fost mai bune, mai 
adevărate. Pentru a crea un personaj tre- 
buie să ai putere de invenţie, talent. 
Altfel aduni calități și lipsuri, aşezi lu- 
mini și umbre, spre a mulțumi pe toată 
lumea, dai acestui amestec convenabil un 
nume, dar nu-i dai şi fiorul unei indivi- 
dualități, nu-i dai fiorul implicării. Ciudat 
e că, din această ecuație bine drămuită, 
dar fără har, dispare tocmai ceea ce pro- 
ducătorii solicită mai mult: dispare ten- 
dința. Or, o operă de artă trebuie să fie 
tendenţioasă, politică, pentru că dacă nu 
este politică rămine un simplu joc, o 
descriere fără adresă, fără viață, fără 
pasiune. și, evident, fără ecou în rindurile 
spectatorilor. 


de vină», pentru că are un erou care 
descoperă o lume — lumea șantierului, 
lumea muncitorească. 


«Un suris în plină vară» pentru că adu- 
ce pentru prima dată în film un personaj 
aparent sugubăţ cu orice preț, în esență 
insă profund în relaţiile cu oamenii și prin 
ceea ce gindește despre sine. 


Mi-au rămas deci în minte filmele care 
au o problematică umană. Cred că cele- 
lalte filme din epocă aveau doar o pro- 
blematică administrativă, adică eroul, ca 
individ, nu era sensibil implicat în procesul 
de transformare a societăţii. 


După părerea mea, un salt în di- 
recția cea mai bună l-a marcat filmul 
«Dimineţile unui băiat cuminte» de 
Andrei Blaier, după scenariul lui Con- 
stantin Stoiciu. E primul film în care noua 
generaţie citadină era privită mai atent, 
fără didacticismul altor producţii. De aici 
rețineam mai multe figuri, aș zice toate 
personajele filmului, angajate într-o dez- 
batere aproape dramatică în raport cu 


epoca, în raport cu semenii, în căutarea 
unui loc şi a unui rost în viață. Curios e 
doar că linia aceasta a dezbaterilor etice 
nu a fost continuată cu insistență. De abia 
în ultimii ani s-au deschis noi drumuri în 
filmul de actualitate. Mă gindesc la filmele 
care încearcă'să dezbată aspecte ale con- 
ducerii societății: «Puterea și Adevărul» 
de Manole Marcus, «Vifornița» și «Fraţii» 
de Mircea Moldovan, «Trei scrisori se- 
crete» de Virgil Calotescu, «Despre o 
anume fericire» de Mihai Constantines- 
cu, «De bună voie și nesilit de nimeni» 
de Maria Callas-Dinescu. 


Este, după părerea mea o necesitate de 
prim ordin, dacă vrem să realizăm o cine- 
matografie modernă filme realiste și uma- 
niste, aplecate asupra punctelor nevralgice 
ale relațiilor sociale: a surprinde pe oame- 
nii epocii noastre în relaţiile de la conducă- 
tor la mase, de la individ la colectiv. Este 
o necesitate asupra căreia secretarul ge- 
neral al partidului, președintele Nicolae 
Ceaușescu, și proiectele de documente 
ale Congresului al XI-lea revin adesea, 
in perspectiva perfecționării conducerii 
societății și a unui plus de mobilitate a 
tuturor articulaţiilor vieţii naționale. 


CINEMA: De la «Partea ta de vină» 
la «Puterea și Adevărul», eroii înșiși 
au cunoscut o simptomatică evoluție. 


N.Ț.: Pentru că epoca a născut, între 
timp, un nou tip de conducător, la toate 
nivelurile. Partidul, statul, întreaga viață 
publică dispun astăzi de oameni compe- 
tenţi și hotăriți, înzestrați cu o omenie nu 
totdeauna declarată sau spectaculoasă, 
dar certă şi eficace în momentele decisive, 
buni cunoscători, nu numai ai trecutului 
și prezentului, dar și ai viitorului, pentru 
că numai astfel știința conducerii comu- 
niste capătă perspectivă și capacitatea 
de a nu repeta unele greșeli dintr-un tre- 
cut nu prea îndepărtat. Cinematografia s-a 
îndreptat firesc către asemenea eroi, sur- 
prinzind din viața lor unele aspecte, cu 
mai mult sau mai puțin succes. 


Piatra de încercare: 
eroul contemporan 
(«Filip cel bun») 


Pa IM 

CINEMA: Dar tocmai aceasta este 
problema: în ce măsură maturitatea 
politică despre care vorbiți se traduce 
într-o maturizare artistică? 


N.Ţ.: În ce măsură? Mai bine vă spun 
o poveste. Am stat de vorbă, în vara 
acestui an. la o centrala termo-electrică, 
cu trei tineri — toţi trei din munții Apuseni, 
coboriţi la șes și deveniți operatori la 
tabloul de comandă. Vreţi să știți ce face 
un tinăr la un tablou de comandă? Com- 
pletează un tabel cu sute de rubrici, urmă- 
rind tot timpul semnalizatoarele multi- 
colore și celelalte indicatoare instantanee 
care-i spun tot ce se întimplă în centrală. 
A apăsa pe un buton presupune serioase 
cunoștințe. Orice neatenție sau greșeala 
poate avea urmări grave. Unul dintre cei 
trei operatori despre care vă vorbesc m-a 
rugat să aduc la București, la «Scinteia ti- 
neretului», un plic cu poezii. Ceea ce a 
stirnit nedumerirea unui inginer care se 
afla la fața locului, fiindcă era pentru 
prima oară cind se afla că tinărul scrie 
poezii. Chiar și colegii lui din alte sec- 
toare gindeau că un om care stă la un 
tablou de comandă, stă și se uită și atit. 
Omul compune însă poezii și, în ace- 
laşi timp, asigură bunul mers al in- 
tregii centrale. În schimb, cind vezi 
filmat un tinăr la tabloul de comandă 
sau un director la biroul său, ai impresia 
că ei stau și se uita sau cel muit mai dau 
cite un telefon și te intrebi dacă nu cumva 
s-or fi plictisind de moarte. Asta-i tot. 


CINEMA: Dar chiar în filmele pe 
care le-aţi citat persistă o anumită 
simplificare, chiar în «Vitorniţa»... 


N.Ţ.: N-aş vrea să mă refer în special 
la eroul din «Vitornița». Mie filmul mi-a 
plăcut şi de aceea l-am citat. Există insa, 
într-adevăr, în filmele noastre, reacţii ale 
celor din jur pe care eroul le comentează 
foarte sumar sau nu le comentează deloc; 
nu-l ating și trece pe lingă ele. Din 
această cauză, eroul devine mai sărac, 
mai puțin convingător. În viaţă, oamenii 
se influențează tot timpul și își transmit, 
voluntar sau involuntar, o multitudine de 
semnale față de care nu rămin indiferenți, 
chiar indiferența afișată fiind o reacție. 
De pildă, conduci o ședință. La un mo- 
ment dat, cineva dintre cei de față incepe 
să bată cu degetele în masă, fără să spună 
nimic. Nu rămii insensibil, amănuntul te 
influențează. Neplăcerea în filmele noastre 
e să constați că eroii, deși vorbesc tot 
timpul unul cu altul, practic se întimplă 
să nu comunice, să nu-și înțeleagă gestu- 
rile, să nu acorde atenție detaliilor, să 
nu-și înțeleagă gindurile. Arta presupune 
însă, dincolo de cuvinte, o atmosferă în 
care eu, spectator, să cred, să o pot 
compară cu atmosfera pe care o trăiesc 
zilnic și o simt cu toate antenele cu care 
m-a înzestrat natura. În arta modernă, 
însuşi conflictul izvorăște adesea, ca să 
spun așa, din atmosferă, din detalii, din 
ton. Dacă, mergind într-o întreprindere 
sogialistă, cauţi conflictul în înfruntări 
foarte tăioase, foarte bătăioase, ai multe 
șanse să nu-l găsești. Asta inseamnă că 
nu există conflicte? Există. După părerea 
mea, ceea ce merită foarte multă atenție 
astăzi este nemulțumirea omului față de 
sine, față de cit s-a instruit, cit a muncit, 
cum și-a aranjat viața. ŞI, în același timp, 
nemulțumirea omului față de semenul 
său, în momentul cind acesta il împiedică 
să meargă inainte. lar dincolo de tine și 
de semenul tău se află colectivul. Rela- 
ţiile dintre sentimentele sau interesele 
personale și cele ale colectivului consti- 
tuie totdeauna un cimp de tensiune dra- 
matică, încărcat cu o electricitate nevăzu- 
tă. Ea trebuie insă să devină vizibilă pe 
ecran, pentru că altfel, deși vizibili, eroii 
înşişi nu pot convinge pe nimeni cu ade- 
vărat. lar pentru ca acest cimp de ten- 
siune dramatică să capete consistenţă, 
trebuie să acceptăm ideea sacrificiului, a 
sacrificiului dureros, eroic. E un risc pe 
care luptătorii, mai ales luptătorii comu- 
nişti, totdeauna și l-au asumat. Trebuie 
să ni-l asumăm și noi și să-l încorporăm 
în operele noastre. 


Colocviu realizat de 
Valerian SAVA 


filmul românesc în cifre 


De 208 ori 


între 1 şi 2 


milioane 


Statisticile consemnează 
că şi țările cu producţie 
proprie de sute de filme 
pe an își completează, în 
bună măsură, difuzarea 
internă prin import. În ca- 
zul țării noastre, filmul 
de producție națională este în curs de 
a depăşi 10% din totalul premigrelor 
anuale de lung metraj, deci rămine să 
asigurăm repertoriul în proporţie de 
aproape 90% cu filme din alte țări. Dar, 
deşi reprezintă numai 10% din reper- 
toriu, filmele românești izbutesc să a- 
tragă aproape 25%, din numărul anual 
de spectatori, ceea ce este o dovadă 
convingătoare a receptivității specta- 
torului român față de filmul românesc. 

Dacă în Franţa, de pildă, un film cu 
1 milion de intrări (la o populaţie de 50 
milioane locuitori) e considerat un mare 
succes, putem afirma fără rezervă că 
un film românesc care a «recoltat» un 
milion de spectatori (la 21 milioane lo- 
cuitori) este o performanţă și răspunde 
în bună măsură scopului pentru care 
a fost produs. 

Aşezind într-un tabel cronologic toată 
producţia românească de lung metraj 
difuzată între 1950 şi trimestrul 1/1974, 
constatăm că 164 (peste 75%) din cele 
208 filme au realizat peste un milion 
de spectatori. Rezultatele sint cele 
cumulate de la data premierei fiecărui 
film pină la 31 mai 1974. (Titlurile celor 
24 de filme cu peste 3 milioane de spec- 
tatori și ale celor 33 de filme cu peste 
2 milioane spectatori se găsesc nomi- 
nalizate în numerele din august și res- 
pectiv din septembrie ale revistei Ci- 
nema.) Spaţiul nepermiţind alcătuirea 
unui tabel cu toate cele 107 filme, care 
au realizat între 1—2 milioane specta- 
tori, notăm la fiecare an cite un singur 
titlu, și anume pe acela cu rezultatul 
cel mai bun. 

Se poate constata că, pină în 1963 
toate filmele au depășit 1 milion de 
spectatori, excepţie făcind doar «Bri- 
gada lui lonuț» (1954) și «Nufărul 
roșu» (1955). 

Acest lucru se explică și prin faptul 
că filmele din prima perioadă au stat 
mulți ani în difuzare, și prin aceea că 
spectatorul le-a acceptat cu mai multă 
indulgență pentru simplul motiv că erau 
românești, dar și desigur și prin faptul 
că a existat o etapă în care repertoriul 
general cinematografic nu prezenta prea 
multe tentaţii. 

Pe măsura dezvoltării producției şi 
a creșterii numărului de premiere romă- 
nești, spectatorul a devenit, cum era 
și firesc, mai exigent, deci mai selectiv. 


filmul românesc peste hotare 


Ca în fiecare an, în luna septembrie, 
România-film prezintă delegaţiilor din 
țările socialiste ultimele producții ale 
studiourilor românești. Tranzacţiile în- 
cheiate cu această ocazie, cit și apre- 
cierile criticilor prezenți la aceste vizio- 
nări, sint un interesant indiciu al vieții în 
lume a filmelor noastre. 

Delegațiile din R.P. Bulgaria, R.D. 
Germană, R.S. Cehoslovacă, R.S.F. lu- 
goslavia, R.P. Polonă, U.R.S.S., R.P. 
Ungară, formate din critici de film şi 
specialiști în difuzare, au văzut ultimele 
noastre 6 lung-metraje: «Frații Jderi», 
«Trei scrisori secrete», «Un comisar 
acuză», «De bună voie și nesilit de 
nimeni», «Stejar, extremă urgență», 
«Tatăl risipitor» 28 de scurt metraje 
documentare și 10 filme de desen ani- 
mat. 

În fruntea clasamentului achiziţiei 
lung-metrajelor artistice se află filmul 
«Un comisar acuză», urmat, la mică 


Astfel filme, care prin nivelul lor de 
realizare artistică n-au reușit să atragă 
un public larg, au rămas cu un număr 
mic de spectatori, în ciuda eforturilor 
făcute în difuzare de a crește numărul 
de spectacole. Paralel cu succesele 
mari din anii '60, cu peste 2 și 3 milioane 
spectatori, apar și filme cu rezultate 
slabe. Diferenţa dintre rezultatele bune 
şi cele slabe începe să fie citeodată 
foarte mare. Între premierele anului 
1967, spre exemplu, figurează «Dacii» 
cu peste 8 milioane de spectatori, 


Să luăm și alte două premiere, mai a- 
propiate: «Baltagul» (1969) atinge 3,3 
milioane spectatori, în timp ce «Gio- 
conda fără suris» (1968) doar 512 mii, 


Cele mai mari contradicții le aflăm 
in anul 1971: din 16 filme, 7 au depăşit 


| VPAVPP=—= 


= = 
POPP NOoOOOOoPUINOoAR 


1 
1 
1 
1 
5 
3 
3 
4 
3 
1 
5 
2 
2 


distanță, de filmul de debut al Mariei 
Callas-Dinescu, «De bună voie și ne- 
silit de nimeni». Locul al treilea este 
ocupat de «Stejar, extremă urgență». 
Cu acest prilej, Bogdan Garić, director 
al Întreprinderii de difuzare «Morava- 
film», ne-a povestit o întimplare care 
ne-a umplut de satisfacție și pe care o 
redăm la rindul nostru: «Mă aflam la 
Sofia la o vizionare asemănătoare cu 
aceasta. Pe unul din marile bulevarde, 
aglomeratie în fața unui cinematograf. 
Întrebarea atit de dorită pentru noi'pro- 
ducătorii, «n-aveţi un bilet în plus?», 
se repeta cu insistență. Mă apropii să 
văd ce film face o astfel de rețetă. In 
vitrină zăresc afișul binecunoscutului 
«Ultimul cartuș». 

Multe din filmele documentare de 
scurt metraj au fost apreciate de oas- 
peții noştri. Locul | pe lista adeziunilor 
îl ocupă «România azi», filmul lui 
Octav loniță și lon Visu. 


2 milioane, iar alte 7 sint sub 1 milion; 
doar două au atins «linia de plutire»: 
«Asediul», 1081000 şi «Serata», 
1 005 000 spectatori. 


Desigur, filmele ultimilor ani sint încă 
in difuzare, deci numărul de spectatori 
mai poate creşte, dar dacă, de la acelasi 
start, 5 filme au depăsit 2 milioane şi 
altele 2 și chiar 3 milioane ae spectatori, 
atunci timpul «prea scurt» nu mai jus- 
tifică numărul mic de spectatori «re- 
coltați» de filme ca «Printre colinele 
verzi», «Așteptarea», «Fraţii», «De- 
colarea» etc. Această remarcă este și 
mai evidentă dacă precizăm că toate pre- 
mierele anului următor, 1972, au depășit 
un milion de spectatori. Timpul începe 
să aibă importanță abia pentru premie- 
rele din anul 1973: cu cit ne apropiem 
de prezent, cu atit filmele sînt «în curs» 
de a mai avea un cuvint de spus. Şi 
în această zonă, insă, se poate observa 
că, in timp ce «Capcana» face 1 450 000 
de spectatori numai în 4 luni, «Conspi- 
rația» și «Departe de Tipperary» (ale 
aceluiași regizor) rămin sub un milion 
de spectatori, deşi au avut 10 și respec- 
tiv 8 luni de difuzare. «Veronica se 
întoarce» (premiera 18 decembrie 1973) 
a făcut 1 475 000 de spectatori, iar «Şap- 
te zile» (premiera 15 septembrie 1973) 
numai 469 000 spectatori. Exemplele de 
ma! sus ilustrează cu prisosință cà suc- 
cesul se prefigurează incă din primele 
zile după premieră, iar spectatorii noș- 
tri potenţiali pot fi nu numai de un mi- 
lion, ci de mai multe milioane de fiecare 
film. 


Mihai DUȚĂ 


Filmul cu box office-ul cel mai 
bun din categoria 1-2 mil. spect. 


Răsună valea 
Viaţa învinge 


O noapte furtunoasă 
Nepoţii gornistului 
O scrisoare pierdută 
Directorul nostru 
Ciocirlia (doc.) 
Două lozuri 

Ciulinii Bărăganului 
Viața nu iartă 


Soldaţi fără uniformă 
S-a furat o bombă 
Cerul n-are gratii 
Pași spre lună 
Mofturi 1900 

Golgota 

Zodia fecioarei 
impușcături pe portativ 
Tinerețe fără bătrinețe 
Simpaticul domn R 
Asediul 

Puterea și Adevărul 
Veronica 


Capcana 


Primii cumpărători 


Locul al doilea, «Geometrie ascun- 
să»: «Un film de real interes, un 
tilm care vădește preocuparea consec- 
ventă a cinematografiei dumneavoastră 
de a face educaţie artistică, spectatori- 
lor dumneavoastră. Sinteţi singura din- 
tre țările frățeşti care se preocupă în 
permanenţă de acest sector al educaţiei» 
— ne-a spus redactorul șef al revistei 
«Magazyn Filmowy», Zigmunt Chrza- 
nowsky. 

«Mihaela în cetatea de zăpadă», 
semnat de Nell Cobar, conduce în cla- 
samentul peliculelor de desen animat. 
Urmează în ordine, la egalitate, «Pic 
şi Poc în junglă», «Pic și Poc eroi 
fără voie» si «Tepi» 

Cum la ora asta sezonul festivalurilor 
s-a încheiat, acest prim test dat de cele 
mai recente filme românești va constitui 
probabil un indiciu pentru viitoarele 
competiții internaționale la care va par- 
ticipa România-film. 

lulian GEORGESCU 


panoramic românesc 


o temă cu variaţiuni 


O familie se realizează. 
O familie se destramă. 
Apare un proiect de familie. 


Totul pe fundalul unei mari familii: şantierul 


— Cum s-a născut «lubi- 
re», Andrei Cătălin Bă- 
leanu? 


— Am plecat impreună cu Mihai Crean- 
gă pe șantierul de la Lotru, în documen- 
tare, şi acolo s-a născut ceva din subiectul 
filmului. 


— Deci a pleca nu înseamnă a muri 
puțin... 


— Nu, dimpotrivă, înseamnă a debuta 
în filmul de lung-metraj cu actori. Plecind 
în această documentare pentru reportajul 
pe care Mihai Creangă trebuia să-l publice 
în «România liberă», am cunoscut mulți 
oameni. Mai întii, un şofer care ne-a fost 
repartizat să ne conducă cu mașina pe 
șantier și prin colonia muncitorilor. În 
timp ce mergeam, el ne vorbea, ne po- 
vestea. Și astfel a apărut personajul Şofe- 
rul. Subiectul propriu-zis, s-a născut însă 
după mai multe variante. În cele din urmă, 
ne-am oprit la un scenariu simplu, cu 
citeva personaje, cu viaţa lor intimă, fami- 
liară. Printre cei pe care i-am cunoscut 
foarte bine în cursul documentării a fost 
și șeful șantierului, care ne-a dus la el 
acasă și ne-a spus foarte multe lucruri 
despre viaţa lui. Astfel a apărut în filmul 
nostru personajul șefului de şantier, care 
e personajul principal. 


FI N E E 
— Care ar fi însă concluzia generală 
după aceste noi cunoștințe? 


— Oamenii pe care i-am descoperit 
și pe care îi prezentăm trăiesc într-un loc 
mai sălbatic, mai puțin obișnuit, prin izo- 
lare și dificultăți. Dar, în viața acestor 
oameni, există un echilibru, o forță inte- 
rioară, un sentiment al solidarității, deo- 
sebit de puternic mai ales în viața de fa- 
milie. Aceste calităţi ies în evidenţă în- 
deosebi cind intervine ceva din afară care 
ar putea tulbura echilibrul. 


— În film există astfel de momente? 


— Chiar în familia personajului princi- 
pal. E ceea ce se cheamă o familie feri- 
cită, în care se produce însă un fapt ne- 
prevăzut și cu implicaţii destul de grave: 
apare băiatul din prima căsătorie a femeii. 
Faptul trezește în mamă vechi amintiri şi 
sentimente de protejare a băiatului, care 
nu se integrează uşor în viața șantierului, 
de unde o nouă serie de complicaţii. De 
fapt, în film există o multitudine de astfel 
de situații și «tulburări» pentru fiecare 
personaj, pentru fiecare cuplu, pentru 
fiecare familie: o familie se realizează, 
o familie se destramă, o familie e pe cale 
de a se inchega. 


Scenariul t ă. Regia: Ar 
Cătălin Bă Imaginea: N 

orurile si costu 

Nicolae Edulescu și Adriana 


Păun. 

Muzica şi sunetul: Ştefan Berna 
Montajul: / Ga Regizor se- 
cund: N; Operator 
secund: R f 

Distributia: Ge n, Dan 
Comnea, Octavian Cotescu, Tamara 


— Va fi deci un film din episoade. 


— Există și un fir epic principal: istoria 
familiei șefului de șantier. Dar noi am în- 
cercat să dizolvăm dramaturgia lineară 
obișnuită și să acordăm fiecărei insule de 
viaţă existenţa ei autonomă, deși în rimă 


o 


è 


cu celelalte sau în contrapunct. Filmul se 
constituie astfel ca nişte variații pe tema 
dragostei, dar pe fundalul unei vieți colec- 
tive, de muncă, tot aşa de unitare în di- 
versitate ca o viață de familie. 
e 
— Cred că această formulă a creat 
operatorului dificultăți suplimentare. 
PD PI DD Te ea E 


Nicolae Mărgineanu: Nu formula sce- 
nariului a fost dificultatea principală. Di- 
ficultatea era că şantierul unde am fil- 
mat, unde trăiesc prototipurile eroilor, 
un şantier plasat între munți, într-un pei- 
saj foarte: pitoresc, părea o stațiune cli- 
materică. Teamă ne-a fost deci nu de 
cenușiu, cum s-ar crede, ci de prea multă 
culoare, ca nu cumva să creăm imaginea 
unui șantier de operetă. Am filmat vara, 
deși ideal ar fi fost toamna sau iarna sau 
primăvara, cînd culorile sînt mai stinse 


Un sentiment al solidarității (Dana Comnea şi George Constantin) 
EEE Era 


Cit mai aproape de real (in capul mesei, Octavian Cotescu) 


„lubire** 


Crețulescu, Constantin Rauțchi, Hora- 
tiu Mălăiele, Albert Kitzi, Marina Ploaie 
Stefan Tapalagă, Florin Zamfirescu, Mi- 
hai Bondoc, lon Anghel, Viorel Branea, 
Nicolaie Ivănescu, frații Petr 

le filme r Direc- 


Producător dele- 
cu. Directorul fil- 


şi mai nuanțate. Pentru compensație, am 
urmărit, împreună cu Andrei Cătălin 
Băleanu, să avem cît mai multe filmări în 
amurg, noaptea, în zori sau pe ploaie. În 
general, am încercat să plasăm acțiunea 
cît mai aproape de real, la locuri de muncă 
autentice, în interiorul galeriei, în piața 
coloniei, unde există un club, o mică ali- 
mentară... 

Andrei Cătălin Băleanu: Maniera de 
filmare este ciné-vérité-ul, dar în același 
timp imaginea sugerează ceva din privi- 
rea ingenuă a tînărului care, prin venirea 
lui, provoacă tulburare în noua familie a 
mamei. Băiatul descoperă o lume nouă ve- 
n'nd pe şantier, aşa cum am descoperit-o 
eu insumi, și fiecare lucru descoperit îl 
incintă ca pe un copil. Această senzație 
continuă, de noutate, am ținut să existe 
în film. De exemplu, revelația sentimen- 
tului naturii, cu zgomote limpezi pe fond 
de liniște, culoare virgină şi exuberanță 
vegetală. Chiar partea de muncă în gale- 
rie, sub munte, vreau să apară în film ca 
descoperirea unui orizont nebănuit, ușor 
miraculos. 

N. M.: Maniera de filmare rămine con- 
tinuu aceea a reportajului pe viu, cu filmări 
din mînă, cu o tentă granuloasă în ima- 
gine, dar tocmai acest realism dezvăluie 
mai bine fantasticul din realitate. Apro- 
pierea de frontul de lucru, într-un şantier 
subteran, la lumina slabă a unor lanterne, 
pînă cînd apar reflectoarele puternice sub 
care oamenii luptă cu piatra, reprezintă, 
sub raportul imaginii, o aventură mai cap- 
tivantă decit orice lumină de efect. 

A.C.B.: Ţin foarte mult la această 
tentă a filmului, pe care m-am stră- 
duit s-o susțin şi prin distribuţie. Avem 
foarte multe personaje în film de oarecare 
importanţă, 30—40 la număr, și foarte 
mulți dintre interpreţi sint debutanţi. Aș 
vrea tare mult ca ei să fie descoperiți 
de către spectatori cu aceeași tandreţe cu 
care vor fi redescoperiţi actorii consacrați 
din filmul nostru. 


Pasărea Phoenix 
sau 


Faust XXI 


panoramic românesc | 


— Citind scenariul pe 

care l-aţi scris, lulian Mi- 

nema hu, după romanul lui Lau- 
rențiu Fulga, cred că «A- 

| lexandra și infernul» poa- 

J 3 te deveni cel mai bun 
dintre filmele dumneavoastră. 

— Totdeauna sper că filmul la care 
lucrez va fi cel mai bun, dar mu se întîmplă 
așa. Tot primul rămine cel mai bun. 

— Adică «La mere». 

— Adică «Viaţa nu iartă». 

— De fapt, «Alexandra și infernul» 
reprezintă o întoarcere la sursele te- 
matice din «Viaţa nu iartă»: războiul 
şi iubirea. De data aceasta, în perspec- 
tiva războiului antifascist, cu un plus 
de intensitate a emoției, mi se pare. 

— «Alexandra...» ar putea să placă mai 
mult, fiind mai simplu și, din punctul de 
vedere al relațiilor omenești, mai tușant. 

— De pildă, sentimentul elegiac din 
filmele dumneavoastră anterioare des- 
pre care am scris într-un articol... 

— S-ar putea ca acela să fi fost cel 
mai bun dintre articolele dumneavoastră. 

— Acest sentiment elegiac l-am re- 
întîlnit în scenariul «Alexandrei...» fără 
însă a mai fi diminuat de tenta uneori 
melodramatică din filmele precedente. 

— Poate aveți dreptate. Dar și în «Po- 
veste sentimentală» însuși titlul era ușor 
ironic, aveam o atitudine detașată față 
de eroi, pe care nu-i iubeam, ci conside- 
ram doar povestea lor de dragoste posi- 
bilă. De data aceasta, am descoperit în 


Popescu Gopo, cu concursul sceno- 
afului Marcel Bogos, a creat, pe platoul 
filmări combinate de la Buftea, o ca- 
\ă spațială a viitorului îndepărtat, popu- 
ă cu personaje dintre cele mai diverse 
ele în acvariu, altele în... aer condiţionat 
ci, de față, nu sint însă decit regizoru 
doi dintre interpreții săi: Cornel Coman 
George Mihăiţă. 


înseninat 


După romanul lui Laurenţiu Fulga, 
un film de lulian Mihu. Un film despre 
război şi iubire 


PY, å 
bA i 
P 


z 


hææj t 


Elegie fără melodramă 
(Violeta Andrei și Romeo Partenie) 
RSR ESI 
În căutarea filmului cel mai bun 
(în genunchi, Iulian Mihu şi operatorul Gheorghe Fischer) 


romanul lui Laurenţiu Fulga o temă care 
mi-e mai dragă, mă simt mai aproape de 
personaje, le cunosc mai bine. 

— E însă și o schimbare de optică. 

— E o apropiere de optica mea proprie. 
Sint, ca să zic aşa, în compania altor eroi, 
Pină acum eroii din filmele mele erau 
victimele oarecum pasive ale unor situaţii 
dramatice — «Eroii sint obosiţi» — pe 
cînd acum am de-a face cu oameni vo- 
luntari, activi și care, pînă în clipa morții, 
știu ce vor. Sint de aceea foarte curios să 
văd ce reacție vor avea spectatorii. Pentru 
că publicul nu iubește filmul divagant, dar 
nici epica prea epurată nu-i place. În 
«Alexandra și infernul» avem puţine per- 
sonaje și puțin spectacol, deși sintem în 
plină campanie militară. Intensitatea des 
pre care vorbiți e de ordin interior. Fil- 
mul e povestea unui destin dramatic 
într-o ambianţă dură, dar senină... 


— Deși e vorba de infern? 

— E un contrast care aș vrea să facă 
fascinația acestui film. Pe de o parte, 
războiul cu dramele pe care le implică, 
pe de altă parte, decizia fermă a oamenilor 
de a găsi, prin victorie și pace, o ordine 
morală superioară. Între aceste domi- 
nante, se dezvoltă o mică poveste de dra- 
goste — mică prin dimensiunea fabulei, 
dar profundă prin puterea sentimentului. 
E vorba de un ofițer, Filip, luat tirziu pe 
front, pacifist prin structură, dar atașat 
de mobilul patriotic al războiului antifas- 
cist şi de ideile, noi pentru el, ale comu- 
niştilor. Luptînd, absentează însă şi pierde 
dragostea. 


— Spre deosebire de «Viaţa nu iartă» 
sau «Poveste sentimentală», «Alexan- 
dra şi infernul» e însă reabilitarea în- 
crederii în dragoste, în fidelitate. 

— Nu se poate dragoste fără fidelitate. 
Alexandra, soția lui Filip, apare la început 
superficială, naivă, slabă și vulnerabilă în 
singurătate. Apoi, în fața suferinței pe 
care o provoacă, devine voluntară, puter- 
nică și acţiunea ei, venirea ei neaștep- 
tată pe front, are urmări. Aduce un zim- 
bet — primul şi singurul zîmbet de înţe- 
legere, pe chipul soțului — în ultimul 
moment, înainte de finalul elegiac, mai 
pur şi mai intens, cum spuneți. Cred 
de altfel că principala idee a filmului este 
aceea a înțelegerii o idee care trece 
prin toate destinele, nu prea numeroase, 
dar destul de variate, ale oamenilor puşi 
în situația de a-și schimba, din mers, 
obișnuinţele, în perioada de după Insurec- 
ţia din August 1944. 

— Filmul va fi «mai simplu» și prin 
factura imaginii? 

— Vom folosi, mă refer la echipa pe 
care o formez împreună cu operatorii 
Alexandru Întorsureanu și Gheorghe Fi- 
scher, aceleaşi procedee ca în «Felix și 
Otilia» Graphis color-ul, care ne per 
mite să redăm culorile şi lumina reală a 
acelei toamne memorabile, la toate orele 
din zi, pe soare, în umbră sau sub ploaie. 
Procedeele de filmare nu vor fi însă un 
discurs separat de narațiune, ci mai inte- 
grate, mai absorbite decit v-aţi aștepta, 
în materia însăși a povestirii. Va interveni 
și o modificare în linia stilistică a imaginii: 
cînd sentimentele eroilor vor fi mai in- 
tense, se va schimba pe nesimţite culoarea 
și factura cadrului. Imaginea nu va mai fi 
deci egală, ca altădată, ci va cunoaşte 
accente şi culminaţii, pentru că întregul 
film va avea articulații mai mobile, un ritm 
mai alert. Va fi o povestire în propoziții, 
nu în fraze lungi sau perioade. 


infernul“ 


Demet 

Distribuția: Violeta Andrei, Romeo Par- 
tenie, Cornel Patrichi, Emanoil Petrut 
Radu Nicolae, Aristide Teică 

Praida, Gheorghe Novac 


Gheorghe 
Veniamin 
Regizori secunzi: Horte 


e filme nr. 4. Direc- 
Producător dele- 
Directorul filmu- 


panoramic 


românesc 


Tatà de duminica“ 


cartea de vizită 
a scenaristului 


Un nou film cu copii şi cu 
oameni mari 
semnat de Mihai Constantinescu 
şi Octav-Pancu-lași 


Intr-o noapte de revelion, 
cu niște ani în urmă, am 
făcut trei jurăminte: să 
mă las de fumat (tocmai 
îmi lingeam rănile după 
un infarct), să vind te- 
levizorul (programul fusese în noaptea 
aceea insuportabil) și (Stan-păţitul şi 
răspăţitul) să nu mai colaborez în vecii- 
vecilor cu cea de a șaptea artă (pe care 
chiar o botezasem artă de mina a şaptea). 

Scriu aceste puţine rînduri, trăgind cu 
voluptate dintr-o țigară, impacientat că 
din pricina lor s-ar putea să pierd emi- 
siunea TV «Bucuriile muzicii» şi... da, 
ați ghicit, în postură de autor al unui 
scenariu de film. 

Regret tot timpul şi din tot sufletul 
că nu m-am lăsat de fumat. Regret une- 
ori că n-am scăpat de televizor. Nu re 
gret nici o clipă că am jurat strimb în 
ce priveşte colaborarea cu cinematografia 
Prea puține lucruri mi-am dorit cu ar- 
doare în viață. Poate, cînd eram mic, să 
mă fac birjar. Poate, mai tirziu, să mă 
iubească o fată care nu mă iubea. Sigur 
e că acum am dat, ca să zic așa, în patima 
scenariului de film. Pină nu demult, vi- 
sam că pic la examenul de bacalaureat. 
Acum visez să scriu scenarii de film. 

E timpul să spun că nu-s singurul vi- 
novat. M-a ademenit prietenul Mihai Con- 
stantinescu să scriu dialogul (nesemnat 
nu din modestie, ci din teamă) la filmul 
său de debut «Despre o anume fericire». 
Am văzut filmul şi i-am spus sincer: 
«Bravo. Mişule!» Mi-a răspuns (zice el 
şi eu n-am de ce să nu-l cred) tot atit 
de sincer: «Bravo ăsta o să te cam coste. 
Următorul film îl fac cu tine!». Şi s-a ți- 


telex Buftea 


099 La 2 octombrie 1974 

s-a dat primul tur de manivelă 

la o nouă colaborare cu stu- 

dioul DEFA Babelsberg, 

«Blutsbrüder» (Fraţi de sîn- 

ge), scenariul Dean Reed, 

regia Wallroth. Filmul a debu- 
tat in decorul natural al cheilor Zănoaga, 
avind ca protagoniști pe actorul ameri- 
can Dean Reed și pe popularul interpret 
iugoslav Goiko Mitić. Este cea de a 
patra colaborare dintre Buftea și DEFA 
din ultimii 3 ani. Succes! 9 e @ lon Po- 
pescu Gopo filmează pe platoul de tru- 
caje interiorul unei cabine de rachetă 
cosmică. Actorul George Mihăiţă in- 
terpretează rolul unui adolescent năs- 
cut in spaţiul astral, care ia lecţii de arit- 
metică cu ajutorul unui profesor de pe 
Terra, prin intermediul unui ecran de 
televiziune.” Pe platoul exterior, între 
zidurile unui decor rămas de la filmul 
«Mirii anului Il», este montată în mărime 
naturală o rachetă sferoidă. Oamenii din 
studio vin, pleacă și spun în barbă: 
«numai de-ar zbura». Presupunem că 
ilmul, nu racheta... © © e Publicind 
cilrele spectatorilor la filmul româă- 
nesc din ultimele două decenii, Mihai 
Duţă de la Direcţia Difuzării face o 


nut de cuvint. Scenariul «Tată de du- 
minică» l-am conceput împreună, l-am 
făcut mărunţele și l-am legat împreună, 


l-am iubit şi l-am urit (ca să-l putem iubi 
din nou) împreună. Ceea ce nu putem 
face însă noi, a făcut al treilea: Mandric. 


O anumită răspundere 
(Boris Ciornei, Andrei Codarcea, Amza Pellea) 


Aveţi-vă ca 


lucrare utilă din aouă puncte de ve- 
dere: repune în drepturi unele pelicule 
primite cu răceală de critică, dar apre- 
ciate de public, și «sancţionează» in- 
direct, în perspectiva timpului, pe cei 
cițiva regizori «norocoși», care au cu- 
noscut succese facile de pe urma unor 
filme de factură modestă și gust in- 
doielnic. Credem că a venit momentul 
ca pentru aceştia, public și critică, să 
spună răspicat: «Rien ne va plus» sau, 
pe cea dreaptă, nimic nu mai pică! 
e 99 În ultima vreme, tot mai mulţi 
realizatori tineri și absolvenți de 
IATC dau din coate cum pot să facă 
film sărind peste o perioadă minimă de 
specializare. Inspirați de motto-ul unei 
lucrări a colaboratoarei noastre, picto- 
rita Luli August-Sturdza, am zice că 
trei rase sint pe cale de dispariţie: 
«nevasta cu spleen, foxul cu păr lins» 
şi cineastul ucenic... 99 e Două filme 
de război, două echipe în deplasare: 
«Pe aici nu se trece», scenariul Titus 
Popovici, regia Doru Năstase şi «Ale- 
xandra și infernul», scenariul Lauren- 
tiu Fulga, regia lulian Mihu. Prima 
filmează la 50 km de Arad, a doua 
nu departe de Timişoara. Deși am- 
bele echipe folosesc aceleași costu- 


fraţii! 

me şi efective militare, raporturile 
sint mai degrabă de «ostilitate» decit de 
colaborare. Cind echipa-Mihu a cerut 
costume de la echipa-Năstase, de cea- 
laltă parte a frontului s-a răspuns: «Pe 
aici nu se trece». Tovarăși cineașşti, 
aveţi-vă ca frații! 9 9 @ Joi, 29 septem- 
brie, au început filmările la noua produc- 
ție a casei «cinci», director Dumitru 
Fernoagă, intitulată «Mastodontul», 
scenariul loan Grigorescu, regia Virgil 
Calotescu. Locul filmării este Cimpina, 
comuna Telega. Casa producătoare şi 
regizorul s-au străduit să asigure o dis- 
tribuţie de zile mari, din care fac parte: 
Toma Caragiu, Liviu Ciulei, Olga Tudo- 
rache, Gheorghe Dinică, Colea Răutu, 
Jean Constantin, Dan Nuţu, Constantin 
Codrescu și alții. După părerea noastră 
o distribuție «mastodont»! 9 9 e Efec- 
tele unei asemenea distribuții n-au în- 
tirziat să apară; multe din filmele anu- 
lui 1974 sint afactate în lucrările de mon- 
taj-sonorizare: «Actorul și sălbaticii», 
«Dimitrie Cantemir», «Zidul, «Viaţă 
fără de moarte». Actuala orientare in 
materie de distribuţie, într-o replică 
napoleoniană, «este mai mult decit o 
crimă, este o greșală». Am zis. 


Constantin PIVNICERU 


El a aprobat filmul. «Şi dacă nu-l aproba?» 
m-a întrebat într-o zi, la Mogoșoaia, Ma- 
zilu, «Dacă nu-l aproba, Mandric rămi- 
nea pentru noi tot singurul producător 
avizat. eu continuam să visez scenarii, 
iar Mihai Constantinescu premii la Can- 
nes. Simplu» 

Numai că toate lucrurile sînt simple 
pină se complică, zicea domnul Gigă. 
La calculul hîrtiei, filmul «Tată de dumi- 
nică» promite să intereseze. Noi dorim 
însă mult mai mult. Ce-ar fi, din colegia- 
litate, să ne ţineţi pumnii? 


Octav PANCU-IAȘI 


Fişa filmului: 


„Tată de duminică“ 


Scenariul: Octav Pancu-laşi şi Mihai 
Constantinescu. Regia: Mihai Con- 
stantinescu. imaginea: Dumitru Con- 
stantin. Scenografia: Vasile Rotaru. 
Costume: /leana Oroveanu-Cosman. 
Distribuţia: Amza Pellea, Radu Beligan, 
Gina Patrichi, Olga Delia- Mateescu, Bo- 
ris Ciornei, Margareta Pogonat, Mircea 
Constantinescu-Govora, Andrei Co- 
darcea, Cornel Vulpe. 

Copiii: Sebastian Constantinescu, Mi- 
hai Cociaşu, Ruxandra Sin. 

Productie a Case: de filme nr. 3, Direc- 
tor: Eugen Mandric. Producător dele- 
gat: Radu Leşu. Directorul filmului: 
Sidonia Caracaş. 

Peliculă: Eastman color. Format normal. 
Metraj planificat: 2500 metri. 


telex A afil 


Se caută un băieţ 


e 9 e Matty și-a clătitoct 
prin Deltă a participat la fe: 
valul umorului de la Vas 
și-a scos telefonul din pr 
și toate astea pentru a re 
serialul despre «ce vrăj 

— mai făcut... Formica». MN 
Cobar e angajat în «travaliul» artistic p 
tins ae o suită de pilule satirice cu prete 
«de la lume adunate şi iarăși la lume dat 
iar Horia Ştefănescu va încheia în cur 
episodul pilot al unui serial satiric cu nur 
două personaje, în care mișcarea, situat 
comice vor beneficia de complicitatea 
plicilor rostite de Marin Moraru şi D 
Rădulescu. 9 9 9 Eroii literari vestiți vor! 
veni eroi (sperăm, tot vestiți) de desen a 
mat, de grafică dinamică, de cinepictură. 
rindul «vedetelor» de cinema își vor oct 
locul «Micul Prinţ» de Saint-Exupery, «i 


nema 


panoramic 


românesc | 


A 


într-o bună constelație 


O încercare supremă 
a tăriei de caracter, 


într-un film de 
Virgil Calotescu şi Ioan Grigorescu 


— O primă întrebare, Vir- 
gil Calotescu: De ce «Mas- 
todontul»? 

nema _ E vorba chiar de un masto- 

dont... 
— De scheletul lui, sper... 
- De scheletul lui găsit de nişte cău- 
tători de petrol pe cont propriu, în 1946, 
în timpul secetei și foametei. 

— Un fel de «Goana după aurul ne- 
gru». 

— Dar dramatică. Acţiunea scenariului 
lui loan Grigorescu se petrece într-o zonă 
care păstrează și în prezent vestigiile 
exploatării rudimentare a petrolului, uh 
fel de muzeu natural al petrolului româ- 
nesc, cu turle mici și negre de lemn prin 
curțile sătenilor. Pe acest fundal, în anul 
de secetă 1946, an de mari lupte politice 
în același timp, luaseră un avint himeric 
avariția, dorința de îmbogăţire cu orice 
preț. 

— Un nou reper: «Comoara din Va- 
dul...»? 

— Buştenari. De altfel locurile noastre 
de filmare nu sînt prea departe de peisajul 
pietros ales de Victor Iliu pentru filmul său. 

— lar eroii? 

— Eroii vin dinafara satului. Sint patru 
muncitori de la o rafinărie care vin, în zi 
de duminică, în sat, cu un camion, trimiși 
de Partidul Comunist, ca să vindă gaz 
țăranilor, să ducă și muncă politică, să 
repare și unelte, iar în schimbul gazului 
să obțină alimente pentru economatele 
muncitorești. Ajunși în sat, cei patru — 
care sînt de fapt cinci, cu șoferul, un fost 
motociclist la zidul morţii — intră însă în 
mari complicații și sint nevoiți să se com- 
porte ca detașament de luptă. Circiumarul 
din sat — care are norocul să descopere 
petrol în propria sa curte — își adună 
oamenii şi, speculind situaţia tulbure a 
timpului, ațiță sătenii împotriva celor pa- 
tru. Începe o luptă în toată legea. 

—Deci «Patru în Prahova». 

— Dar nu seamănă deloc cu «Patru în 
Texas» la care faceți aluzie. Finalul este 
dramatic, altfel decit în westernuri, deşi 


ap-Alb» de Creangă, Lizuca din «Dumbra- 
a minunată» de Sadoveanu, «Fram-ursul 
olar» creat de Cezar Petrescu, Apolodor, 
iinguinul din Labrador al lui Gellu Naum, 
Elefănțelul curios» adus de Nina Cassian 
de undeva, departe, dar nu prea foarte». 
L-am invitat în film și pe poznașul de Aş- 
:hiuță, dar întirzie. Nu ştim dacă el nu vrea 
au Margareta Niculescu nu-l lasă,) 99e 
Zăutăm un băiețel! Vrem să-l facem vede- 
ă, adică să-l strecurăm în lumea păpușilor 
și a viselor desenate, să devină eroul unui 
ilm serial cu actori, păpuși și desene. 
“iind vorba de o vedetă ultramodernă, 
»ăiețelul pe care-l căutăm nu trebuie să 
ie tare frumuşel, dar dacă se poate, să aibă 
zea mai șmecheroasă privire din lume. 
n privința studiilor «vedetei» avem o sin- 
Jură pretenție: să fie... fără. Sau, cel mult, 
să aspire la calitatea de elev în clasa l-a! 
Pee in luna aceasta incepe în studioul 
nostru un nou curs, rapid, de desen animat. 
Candidaţii nu au de îndeplinit decit citeva 
condiţii: inteligență, talent la desen, fan- 
tezie aprinsă și... un suflet mare ca să 
incapă toată lumea în el. Mulţi chemati, 
şi «toți aleşi»! 


Lucia OLTEANU 


tilmul are suspens şi scene spectaculoase. 
Este în primul rînd un film al tensiunii 
surde, o încercare supremă a tăriei de ca- 
racter, a capacității oamenilor timpului — 
bărbați şi femei — de a înțelege în condi- 
tiile cele mai vitrege, încă din pragul 
epocii noastre, umanismul eroic, vizionar, 
al comuniştilor. Spre deosebire de for- 
mulele mai simple ale filmului de acțiune, 
aici intervin o multitudine de forțe politice, 
din sat și dinafară, inclusiv reprezentanții 
societății anonime care era pe atunci 
stăpina terenurilor petrolifere. Tensiunea 
creşte, implicaţiile conflictului se înmul- 
tesc. Cei patru intră în posesia unei hărți 
cu noi zăcăminte de petrol descoperite 
în zona satului. Ceilalţi vor nu numai să-i 
alunge, dar să le și sustragă harta. Finalul 
se transformă astfel într-un adevărat ma- 
sacru. Supraviețuitorul, uñ UTC-ist,ajun- 
ge însă pînă în ziua de azi, și astfel acţiunea 


Farmec colorat, dar și emoție 
(Dorina Lazăr şi Jean Constantin) 
SETE SE 
Intilnire cu suspens (Toma Caragiu şi Dan Nuţu) 


cineclub 


Mai presus de orice: 


Primul tractor românesc 
ieșea cu peste un sfert 
de veac în urmă pe porțile 
acestei uzine. Astăzi trac- 
toarele româneşti sint cu- 
noscute pe toate meridia- 
nele. «Zece minute de 
adevăr», în regia lui Silviu Popescu, este 
un scurt documentar, o retrospectivă 
în culori care reușește să prezinte fac- 
torii ce contribuie la realizarea unui trac- 
tor. Aparatul ne dezvăluie tainele ce- 
tății chimiei de la Săvinești, forța apelor 
de la Bicaz, torentele scinteietoare de 
oțel de la Hunedoara, efervescența ra- 
finăriei de la Brazi și totul pe un fundal 
de flori, de zimbete ale copiilor, de 
forfota oamenilor din Brașov, din uzi- 
na «Tractorul», 
Se perindă prin fața noastră — bă- 
trinul și domolul tractor nr. 1 alături de 
ultimele tipuri superpertecţionate. 


«Metalul» pornește de la ideea reali- 
zării economiei de metal în uzină. O 
masă rotundă. Discuţii aprinse desă- 
virşite la locul de muncă, 

Rezultat: 5 911 tone de metal econo- 
misit. Este o cifră! Filmul acesta este 
un model de contribuţie a cineclubului 
la realizarea obiectivelor uzinei, așa 
cum pe alt plan, «Doi prieteni», filmul 
lui S. Popescu și Epuran, demonstrează 
că, pentru realizarea unei protecții a 
muncii, eficiente, relația maestru-inspec- 
tor obştesc de protecţia muncii trebuie 
să aibă la bază colaborarea permanenta 
pornită din grija comună faţă de om. 
Film interpretat excelent de însuși fac- 
torii respectivi — maestrul Niculescu 
Stelian și inspectorul Weber Mihai. 

Cineclubul «Cutezătorii» al Uzinelor 
de Tractoare Brașov (U.T.B.) se pre- 
zintă la confruntările judeţene sau zo- 
nale cu realizări meritorii, iar ultimele 


propriu zisă a filmului, redată în alb-negru, 
e cuprinsă între două coperţi color, două 
scurte momente în actualitate. 

— Sper că nu faceți filmul în două 
serii. 

— Nu. 

— Cine sînt cei «patru în Prahova», 
vorbesc de actori? 

— Toma Caragiu, Dan Nuţu, Ernest 
Maftei, Grigore Gonţa şi, al cincilea— 
șoferul aliat: Jean Constantin, care, fără 
a pierde nimic din farmecul lui atit de co- 
lorat, va apare pentru prima dată în postură 
eroică 

— lar «ceilalți»? 

— Reprezentanții societăţii anonime sint 
Liviu Ciulei, Sebastian Radovici, Virgil 
Platon, 

— Dar actrițele? 

— Olga Tudorache și Dorina Lazăr, 
debutantă în film, dar binecunoscută ca 
interpretă principală din «Năpasta», la 
teatrul Giuleşti. Filmările, mai ales pentru 
finalul de mare tensiune psihologică și 
spectaculară, le vom face în zona vulca- 
nilor noroioși de lingă Buzău... 

— Unde s-a filmat «Erupția». 

— E tocmai ceea ce l-a speriat pe Liviu 
Ciulei care ştie cit de dificile sint filmările 
acolo, mai ales pentru actori. Dar nu l-a 
speriat suficient de tare pentru a refuza 
rolul, care i-a plăcut foarte mult. De altfel, 
autorul filmului «Erupția» nu face un se- 
cret din ce a spus. Dacă ar fi dispus de 
timp, m-ar invidia concret, că fac acest 
film. 

— Vă urăm succes. Sinteţi într-o 
foarte bună constelație. 


Rubrica «Panoramic românesc» 
de Valerian SAVA 
Fotografiile panoramicului de 


A. MIHAILOPOL 


Fişa filmului: 
Mastodontul'* 


Scenariul: /oan Grigorescu. Regia: 
Virgil Calotescu, Imaginea: Florin 
Paraschiv şi Marian Stanciu. De- 
corurile și costumele: Constantin 
Simionescu. şi Ştefan Noris. Regi- 
zor secund: Mariana Calotescu 


Distribuția: Toma Caragiu, Gheor- 
ghe Dinică, Dan Nuţu, Jean Constan- 


țin, Liviu Ciulei, Olga Tudorache 
Emil Botta, Dorina Lazăr, Colea Rău- 
tu, Constantin Codrescu, Grigore 
Gonta, Ernest Maftei, Constantin 
Rauțchi, Sebastian Radovici, Virgil 
Platon 

Producţie a Casei de filme nr 
Director: Dumitru Fernoagă. Pro- 
ducător delegat: Mircea Mohor 
Directorul filmului: Enache Soare 
Peliculă: Alb-negru, format normal 
Metraj planificat: 2 600 metri 


comanda socială 


creaţii sint o dovadă în plus că cine- 
amatorii de aici au înţeles că rolul lor 
este de a contribui în primul rind la 
realizarea sarcinilor de partid. 

Interesantă ni s-a părut ideea unor 
filme de la Întreprinderea de rulmenţi 
sau Intreprinderea de autocamioane, 
zare prezintă tinerilor — noi anaaiaţi 
uzina cu tot ce are ea mai interesa 
și frumos, cu tot ce poate oferi pentr 
ca munca să fie mai plăcută (cămine, 
cluburi, săli de sport, etc.) dar mai ales 
cu perspectivele ce se deschid tină- 
rului muncitor. 

Cind cinecluburile vin in sprijinul 
producției, ele își justifică cu prisosință 
existența și de multe ori devin factor 
activ de educaţie comunistă. 

Acest lucru îl fac din plin «Cuteză- 
torii», 


lon FĂGĂRĂŞANU 


Noi filme românești 


in dezbatere 


Ceea ce frapează în filmul 
«Duhul aurului», ma: mult 
decit în «Nunta de piatră», 
este în primul rînd capaci- 
tatea lui Dan Piţa și a lui 
Mircea Veroiu de a povesti 
cu aparatul de filmat. Am subliniat ex- 
presia prin care, într-un articol publicat 
în 1956, în «Contemporanul», regizoarea 
Malvina Urșianu definea noutatea adusă 
în cîmpul cinematografiei românești de un 
film de scurt metraj, atunci în premieră: 
«La mere» de lulian Mihu și Manole 
Marcus. După traducerea cinematografică 
a «Nopţii furtunoase» de Jean Georgescu, 
aveam atunci, pentru prima dată în peisa- 
jul nostru, revelaţia acestei noi forme de 
narațiune, pe care nu ne-au putut-o oferi 
înainte și nici reînnoi după aceea, cineaşțtii 
care nu sint decit «metteurs en scene» 
de teatru, transferați pe platourile de fil- 
mare, sau ilustratori ai unor texte date. 
Oricit de dotați au fost unii sau virtuozi 
ceilalţi. 

Cine are curiozitatea să recitească schi- 
tele lui lon Agăbiceanu care au inspirat 
filmul de față, comparindu-le cu textul 
adaptării lor cinematografice, scris de re- 
gizorii înșiși, sau cel puțin cu firul narativ 
al filmului vizionat, are prilejul, unic în 
cinematografia românească, să măsoare 
distanța necesară dintre literatură şi cine- 
matograf — și mai ales să descopere că 
vocaţia cineastului începe de la a regindi 
subiectul, a-l reinventa, a-l repovesti. Pri- 
lejul este unic. pentru că schitele lui 
Agârbiceanu (schiţele și nu nuvelele, cum 
s-a scris!) care au tost punctele de plecare 
ale filmului «Duhul aurului» («Vilva băilor» 
și «Lada») sint, prin textul lor, tot ce 
poate părea mai necinematografic regi- 
zorilor amatori de transpuneri lesnicioase 
sau plini de dexteritate în a decupa ceea 
ce numim, cu un termen impropriu, 
«scenariul literar». Schițele în cauză (ca 
şi cele care au condus la «Nunta de pia- 
tră»: «Fefeleaga» și «La o nuntă») par 
necinematografice prin fabulaţia lor ex- 
trem de redusă, în linia naraţiunilor orale 
încărcate cu formule de tipul «satul întreg 
ştia că...» («Lada») sau «toată lumea știa 
că...» («Vilva băilor»), cu frecvente ex- 
tensiuni mitologice: «din poveștile astea 
de crișmă, oamenii se trezeau șoptind 
de cite drăcii toate, care se fac cu ajuto- 
rul celui Necurat» («Vilva băilor») sau: 
«in sat se porniseră adevărate povești 
pe socoteala averii bădicului Clement» 
(«Lada»). 

Ceea ce rețin Dan Pita și Mircea Veroiu 


nema 


— V-am supus 
cronica spre lec- 
tură, nu pentru 
a-i discuta apre- 
cierile — față de 


nema 


care oricum sînteți subiectivi 
— ci lacunele sau obiecțiile 
pe care vi le-a stîrnit. 


Angajare politică. Forță artistică. 


O «repetiţie generală: pentru 
marile filme de actualitate 


Este sau nu este Ileana Cosinzeana? 
(Liviu Rozorea şi Dora Ivanciuc) 


din proza lui Agârbiceanu este, de fiecare 
dată, faptul, evenimentul central rela- 
tat în schiță. Acesta are însă, trebuie să 
observăm, întreaga forță de iradiere ne- 
cesară unui subiect de film, de film mare. 
Ca și în cazul celorlalți prozatori ardeleni 
care au inspirat cele mai bune dintre ecra- 
nizările noastre («Moara cu noroc» și 
«Pădurea spinzuraţilor»), în textele lui 
Agârbiceanu e vorba de fiecare dată de 
moartea unui om (cînd ea nu exista în 
schiță, ca în «La o nuntă», autorii au in- 
ventat-o, creînd un personaj nou — tova- 
rășul de drum al ceterașului, care se 
sacrifică pentru ca prietenul său să poată 
fugi cu mireasa). Autorii acestui film nu 
au însă naivitatea curentă de a înscena 
pur şi simplu acțiuni care să ilustreze 
«cinematografic» poveştile relatate de 
scriitor pe marginea întimplării generice. 


itas Semnele unei 


şcoli trebuie... semnalate 


— Eu n-aș putea să critic analiza pe care 
o faceți, pentru că ea îmi pare perfect jus- 
tificată. Poate ceea ce spuneți în ultimul 
aliniat, despre permanentele filmului ro- 


Păstrind personajele, atmostera, sensul 
și reperele principale ale narațiunii ori- 
ginare, ei ne spun o altă poveste, a lor, 
prin care filmul își justifică existența. 
Minerul Mirza, devenit hoț de aur, nu 
mai e, în film, victima unui accident fatal 
(«piciorul drept îi alunecă pe o treaptă, 
și voinicul se rostogoli în adincime») şi 
nici trăznit de stafia numită Vilva băilor 
(«drept în creștet, făcindu-l chiseliță»). 
Autorul primei părţi a filmului, Mircea 
Veroiu, pătrunde în universul prezentat 
de scriitor ca într-o lume reală, cunoaște 
aceleași fețe omenești, ascultă aceleași 
povești, dar, aproape fără a schimba 
mizanscena, el surprinde, intre ace- 
leași personaje, relații care par doar să 
fi scăpat scriitorului sau să nu mai fi 
incăput între cadrele prea strimte ale 
schiţei. Astfel descoperim că bătrina cir- 


mânesc, despre ceea ce trece din film în 
film, uneori fără măcar să observăm, s-ar 
fi putut dezvolta şi ar putea sta la baza 
unei vaste discuții. Dacă dumneavoastră. 
criticii. ați putea descoperi în filmele noas- 
tre motive tematice comune şi regăsi. în 
timp. repere stilistice, mai numeroase şi 
mai concludente decit cele pe care le-aţi 
punctat sumar (caii, caleaşca), ar fi extrem 
de util. Pentru că tendintele de a crea o 
școală cinematografică proprie sint la noi 
încă destul de timide și semnele care apar 
ar trebui... semnalate. Nouă, de pildă, Vic- 
tor lliu ne-a fost profesor și personalitatea 
lui ne-a marcat incontestabil. Intre «Nunta 
de piatră», «Duhul aurului», și citeva filme 
românești anterioare — aş cita «Noaptea 
furtunoasă», «Moara cu noroc», «Viaţa 
nu iartă», «Duminică la ora 6», «Pădurea 
spinzuraților», «Reconstituirea». poate «Me- 
andre», care ne-au impresionat mult — 
nu se poate să nu existe elemente comune. 
De altfel și dumneavoastră, criticii, aveți 
o anumită continuitate, din articol în articol, 
ca să nu zic obsesii. S-ar putea, de pildă, 
ca pe dumneavoastră să vă frăminte pro- 
blemele ecranizării, şi nu fără motiv, după 
cum se poatea vedea chiar din lista de 
filme pe care am citat-o mai sus. De aceea 
insistați în cronică asupra adaptării cine- 
matografice. Într-adevăr. pentru a realiza 
acest scenariu, noi am citit tot ce a scris 
Agârbiceanu, toată opera lui, de la roma- 
nele mari pină la schițele mărunte. nume- 
roase, publicate în 7—8 volume, multe 
superbe — eu aș rămine numai în lumea 
lor. dacă aş putea şi aș mai face citeva 
filme. 


Duhul aurului 


ciumăreasă, căreia Mirza îi vinde aurul, 
furat,e în complicitate tacită cu fiică-sa, 
de care Mirza se îndrăgostește. Eroul intră, 
fără să știe, într-o cursă, un fel de ritual 
criminal, în care fata e momeala, iar slu- 
jitorul de la tejghea, introdus de cineast 
în acțiune, e unealta. 

Le fel procedează Dan Piţa în a doua 
povestire a filmului. El nu dă crezare vi- 
ziunii nebune a nevestei lui Clement care 
crede că soțul ei a murit. Cineastul preferă 
să creadă că bătrinul căreia femeia i-a 
dorit moartea, pentru a intra în posesia 
lăzii cu aur, s-a prefăcut doar că moare. 
Ceea ce e cu totul verosimil la un perso- 
naj care a putut înscena acea poveste cu 
lada mult rivnită în care a pus, de fapt, 
pietroaie. Acţiunea din film continuă ast- 
fel după momentul în care scriitorul îi 
pusese punct. În acest mod, asistăm la 
moartea — ñu a bădicului Clement, ci 
a femeii nebune, șocată la deschiderea 
lăzii. De data aceasta, situația se inver- 
sează și cursa fatală pare a fi întinsă de 
prezumptiva victimă, în șagă, dar cit se 
poate de eticace. Mai descoperim, toto- 
dată, prin optica cineastului, că «vădanele 
care dădeau tircoale bădicului oriunde îl 
întilneau», cu gindul ca, devenindu-i ne- 
veste, să pună mina pe fabuloasa avere 
din ladă, erau de fapt trimise de circiu- 
măreasă şi de slujitorul ei pe care i-am 
cunoscut în prima schiță și pe care autorii 
îi fac să circule și în a doua. Cit despre 
şiretenia «bietului bădic Clement», ea e 
mult mai tare decit s-ar bănui. Și astfel 
asistăm acum la un alt tip de ritual, un 
ritual justițiar bizar, în care virtuala vic- 
timă îşi conduce pe ultimul drum succe- 
sivele neveste devorate de duhul aurului. 

Mitologiei i se substituie în acest mod 
relaţiile sociale, într-o viziune critică evo- 
luată, marxistă. Tema dezumanizării, a 
înstrăinării, sub zodia exploatării capita- 
liste și asupririi naționale, este valorifi- 
cată nu frazeologic sau prin înscenări la- 
terale, ci prin punerea în lucru a unor 
funcţii care n-au intrat încă în dicționarul 
nostru cinematografic: prin adaptarea și 
tratarea dramaturgică a subiectului, sub 
forma unei continuități scenaristice şi 
regizorale totodată — o realitate artistică 
nouă, originală, autonomă. 

Sub aspectul limbajului, «Duhul auru- 
lui» se prezintă și mai unitar decit pre- 
cedentul film în două părți semnat de Dan 
Piţa și Mircea Veroiu, «Nunta de piatră». 
Unitatea rezultă din maturizarea simul- 
tană şi, într-un fel, simetrică a celor doi 
autori. Decorativismul lui Mircea Veroiu, 
atit de acuzat în «Fefeleaga», respiră mai 


Val. S.: Granițele dintre o schiță și 
alta au devenit pentru dumneavoastră 
toarte relative și personajele circulă, 
ca în lumea reală. 

D.P.: Calul alb vine. de pildă, din schita 
«Pribeagul». Şi la fel apar și alte personaje, 
solitare sau perechi, de pildă jandarmii. 
Numai în «La o nuntă». cum ați observat, 
am inventat personajul dezertorului, din 
motive pe care le-aţi exprimat foarte bine, - 
din nevoia unui sacrificiu — trebuia să 
plătească cineva pentru fuga ceterașu- 
lui cu mireasa. 

Val. S.;, Nici ideea crimei organizate, 
ciclice, nu există în Agârbiceanu. 

D.P.: Există virtual. lar cînd am intrat 
în lumea sa, cu sensibilitatea și aprehensiu- 
nile omului din secolul XX, cînd am desco- 
perit și «locul crimei», această extraordi- 
nară zonă care e Roșia Montana. am sim- 
tit în aer trena unui vechi blestem al auru- 
lui secătuit, reziduurile tuturor regretelor 
moarte și tentativelor de îmbogățire cu 
orice pret. De altfel. crima organizată, 
ciclică, o găsim în foarte multe din filmele 
cu căutători de aur. 


Mircea Veroiu: Filmul 


de artă este accesibil 


— Ceea ce ați scris este ma: mult și 
mai subtil decit o cronică. Ar rămine însă 
de discutat formula filmului. Mă refer la 


liber în «Vilva băilor». Deși rămine eliptic, 
bravind riscul ermetismului. autorul în- 
cearcă sa unească expresivitatea statică 
a cadrului cu fluiditatea epică, îngăduin- 
du-și, mai ales scenaristic dar și regizo- 
ral, un plus de mobilitate în urmărirea 
personajelor, a relaţiilor și ambianțelor 
sociale. Dan Piţa face pasul invers, adău- 
gind elocvenţei sale epice o intensitate 
excepțională a mesajului plastic al cadru- 
lui. Beneficiind, ca și episodul lui Mircea 
Veroiu, de concursul greu de estimat al 
unor personalități artistice cum sint ope- 
ratorul losif Demian și scenografii Radu 
Boruzescu şi Helmuth Stürmer, «Lada» 
conține, mai mult chiar decit «Vilva băi- 
lor», secvenţe antologice prin puterea de 
sugestie a decorului și a plasticii dinamice 
a cadrului. A se vedea, de pildă, fotograma 


nea, integrarea muzicii în partitura celor 
doi autori şi contribuţia mereu inedită a 
song-urilor lui Dorin Liviu Zaharia, ca re- 
zoner nevăzut al filmului — formulă inau- 
gurată în «Nunta de piatră», înainte ca 
această modă universală să se fi răspindit 
în mai toate genericele și finalurile filme- 
lor din ultimii ani. La fel, trebuie să ne li- 
mităm a consemna soluțiile de distribuţie 
prin care Dan Piţa și Mircea Veroiu şi-au 
întrupat viziunile şi citeva dintre creațiile 
actoriceşti respective. Se detașează net 
şi simptomatic interpretările feminine: Eli- 
za Petrăchescu — circiumăreasa, un rol 
unicat, rezumind întreaga filmografie a 
actriței, alături de Dora Ivanciuc şi Lucia 
Boga — cele două femei tinere, adevărate 
revelații, prin fotogenie și calitatea inter- 
pretării, într-o cinematografie despre care 


Un personaj care nu poate să moară 
(Lucia Boga și Ernest Maftei) 


in care nevasta lui Clement se opreşte în 
fața peretelui decorat cu o colecţie de 
chei. Sau lungul cadru care începe cu 
bădicul intrînd în curtea casei sale, cu 
năframa neagră, luată de la prăvălie, ca- 
dou pentru nevastă, lăsînd să intre după 
el pe poartă, semn rău, calul alb rătăcit 
prin sat. 

Primul personaj al acestui film este de 
altfel, ca și în «Nunta de piatră», decorul 
natural descoperit și amenajat de autori 
în «țara de piatră». Orăşelul vechi, cu 
străzi înguste, pavate cu pietre de riu, cu 
case cenușii, din care pare să fi fugit de 
mult orice suflet de om, cu cîrciuma și 
prăvălia, cu lacul în care pare să se fi 
înecat o lume și dealurile aride din jur, 
încheagă un univers insolit, organic, fără 
termen de comparaţie în filmul românesc. 
Nu avem loc pentru a comenta, de aseme- 


prima parte, după «Vilva băilor», care e 
de fapt reeditarea unui basm în care apar 
Făt Frumos, Baba Cloanta, Zmeul şi Ileana 
Cosinzeana. Spre deosebire de basme, 
in realitate, mai ales în realitatea pe care 
o vizează filmul. Baba Cloanta iese victo 
rioasă ajutată de Zmeu. Ileana Cosinzeana 
este un instrument, iar Făt Frumos este 
cel care moare. 

Val. S.: Eu m-am oprit la constatarea 
că mitologia este înlocuită cu socialul. 

M.V.: Să zicem, deci, că am închis cercul, 
realizind un basm social. În rest. mi se 
pare că în cronică se citesc intenţiile re- 
gizorale foarte atent și altfel decit le ci- 
tesc, de pildă, serviciile de difuzare a fil- 
mului. Așa cum la «Nunta de piatră» s-au 
programat numai 4 copii. care la un mo- 
ment dat rulau reduse cu aproape 30% 
‘din cauza rupturilor și lipiturilor, la «Du- 
hul aurulu» ni s-a tăcut «tavoarea» at 
copii, in ump ce numarul uzuai este ge 
15—20. Reintilnim vechea neincredere fată 
de «filmele de artă», cărora unii specialiști 
ai retelei de difuzare nu izbutesc să le 
sesizeze sensurile sociale, educative și 
nici şansele ca publicul să le înțeleagă mai 
bine. Pentru că, vreau să spun că «Nunta 
de piatră», cu 4 copii, a realizat vreo 400 000 
spectatori, revenind, per copie, aproape 
același număr de intrări cit a realizat filmul 
de aventun «Cu miinile curate»: 2 000 000 
spectatori la 25 copii. 

Val. S.: Apropo de accesul la public, 
in cronică opinam că ați devenit mai 
receptiv tață de epică. 

M.V.: Ar fi fost imposibil să tratez sta- 
tic. eliptic sau sublimat. o epică dinamică. 


se spune că ar fi lipsită de vedete-femei. 
Liviu Rozorea — Mirza și Ernest Maftei — 
Clement sint perfect funcționali, ceea ce 
este suprema performanţă în cadrul aces- 
tor schițe fără anvergură epică sau spec- 
taculară, dominate de discursul regizoral. 


Sinteză inovatoare a unei lungi perioa- 
de din istoria cinematografului românesc 
(a un moment dat, ne-am spus: — lată 
călăreții din «Moara cu noroc»!, iar în 
alt moment: — lată caleașca din «Pădurea 
spînzuraților!»), «Duhul aurului» pare, în 
același timp, prin deschiderea spre so- 
cial şi angajarea politică pe care le im- 
plică, o excelentă repetiție generală pen- 
tru marile filme moderne ale actualități. 


Valerian SAVA 


cu o intrigă aproape de tip antic. Dar eu 
sint şi rămin. încă. pentru primatul cinema- 
tografului ca atare, pentru formula audio- 
vizuală de exprimare. «Povestea» este ca- 
drul de film însuşi. Nu este însă mai putin 
adevărat că trebuie să povestim ceva mai 
atent. Am reținut imaginea pe care ati 
creat-o despre întilnirea «în cruce» din- 
tre mine şi Dan Pita, prin evoluția unuia 
către celălalt. Dan Pita a început să fie 
preocupat de cadre mai lungi, de înca- 
draturi studiate. de o mizanscenă mai co- 
regrafică, iar pe mine au inceput să mă 
intereseze planul doi, relațiile de contra- 
punct dintre personaje ș.a.m.d. Asta e 
bine. Poate că, pină la urmă, din noi doi 
o să iasă un regizor foarte bun. 

Val. S.: Sau doi excelenți. 


Productie a Casei de filme unu, realizată In studiou- 


rile Centrului de producţie cinematografică «Bucu- 
resli». Regia şi scenariul: Dan Pita și Mircea 
Veror. după schitele «Viiva hăilor» si «Lada» de lon 


Agarbiceanu. Imaginea: /osif Demian. Muzica: 
Dorin-Liviu Zaharia. Decorurile: Radu Boruzescu 
si Helmuth Stürmer. Costumele: Marilena Şerbă- 
nescu. Cu: Eliza Petrăchescu, Ernest Maftei, Liviu 
Rozorea, Lucia Boga, Dora Ivanciuc, Alexandru 
Mihai. Francisc Bencze, Elisabeta Jar-Rozorea. Adri 
an Georgescu, Teodor Cojocaru. 


Coperta |: «Dimitrie Cantemir» 
(lurie Darie, Emanoil Petruţ, 


Alexandru Repan) 
Foto: A. Mihailopol! 


Simfonie în re maior 


Simfonia e, de fapt, un pastel. Chiar 
de la pregeneric filmul se definește ca 
atare: izvoare cristaline, cai pe culmi 
montane, un cioban coborind agale pe 
o gură de rai, mori tradiționale de lemn 
ș.a.m.d. Prin această introducere, au- 
torii definesc trecutul locului unde as- 
tăzi se înalță hidrocentrala de la Rogo- 
jelu care va produce, singură, de trei 
ori mai multă energie electrică decit 
întreaga Românie din 1938. Ceea ce 
urmează reprezintă o netă schimbare 
de peisaj, dar în aceeași cursivitate a 
imaginilor. Autorii se dispensează de 
comentariu și montează, pe o partitură 
muzicală de mare echilibru, cadre care 
reușesc să rimeze cu cele precedente: 
uriaşe maşini de escavat, ca niște dino- 
zauri din «epoca de piatră», macarale 
care oficiază un ritual solemn la mare 
înălțime, lifturi în aer liber care urcă pe 
turle industriale fără sfirșit, și din nou 
macarale, şi din nou lifturi, filmate prin 
transfocări repetate, înainte și înapoi 
sau din racursiuri de mare efect. Ca în 
orice pastel, succesiunea imaginilor pa- 
re liberă de o gradație dramaturgică 
prea severă. Ni se dezvăluie poezia in- 
timă a unui peisaj nou, grandios, uma- 
nizat prin detalii gingașe: un trandafir 
din cabina macaragiului e filmat şi re- 
filmat în compoziții studiate, o ulcică 
de lut din care muncitorii beau apă în 
pauză capătă și ea proporții simbolice, 
ş.a.m.d. Un lucru trebuie notat: opera- 
torii exersaţi în modeste subiecte de 
jurnal s-au familiarizat într-atita cu am- 
bianțele industriale, încit reușesc să 
integreze mașinăriile și întregul arsenal 
tehnic în universul poeziei. Şi, mai ales, 
ne-a făcut o mare plăcere surpriza de 
a descoperi într-un reputat reporter de 
actualități, lon Visu, un poet delicat, 
atent la detalii și stilist riguros. Doar 
subtitiurile imprimate din cînd în cind 
pe imagine — «leşirea din carbonifer» 
sau «Re major la Rogojelu» — sint, ca 
şi titlul filmului, cam ermetice. 


Producţie a studioului «Alexandru Sahia». 
Regia și scenariul: /on Visu. Imaginea: 
Eugen Lupu şi Olio Urbanski. Comentariul 
muzical: Radu Zamfirescu. Montajul: Maria 
Marin. Redactor: Adolf Elias. Productia: 
Marcu Simionovici 


Casele, 
prietenele noastre 


Ceea ce ni se părea simptomatic în 
filmul «Dunărea, o legendă în formă de 
fluviu» se confirmă: colaborarea docu- 
mentariștilor cu literații a devenit mai 
frecventă. Deși adepţii acestei colabo- 
rări nu sint prea mulţi, ne bucură că 
printre ei se află autorii filmelor celor 
mai reușite. De data aceasta, Mirel 
llieșiu a apelat la lon Frunzetti, ca autor 


telex Sahia 


urmăriţi aceste documentare! 


al comentariului și bine ar fi fost dacă 
poetul și criticul de artă şi-ar fi citit el 
insuși textul (despre crainicii profe- 
sioniști ai studioului, cu altă ocazie). 
impreună cu operatorul Doru Segal. 
lon Frunzetti și Mirel llieşiu formează 
o echipă de mare forță, pornită în cău- 
tarea caselor noi, frumoase, de pe în- 
treg cuprinsul țării. Şi e uimitor cit de 
multe găsesc, înainte chiar de a ajunge 
pe litoral. Ceea ce primează în acest 
film este precizia (comentatorul ape- 
lează la cifre exacte: «Mai bine de jumă- 
tate din populația României locuiește 
în casă nouă») şi rigoarea (filmul e 
împărțit în trei capitole: «La lucru», 
«Acasă», «În timpul liber», indicind 
locurile unde cetăţeanul se întilnește 
cu noua arhitectură). Intrucit cu verva 
plastică a cuplului Ilieşiu-Segal ne-am 
obișnuit demult, să consemnăm citeva 
formule ale plasticianului-literat care 
este lon Frunzetti: «casa — cochilie de 
melc a personalității», «teatrul — spa- 
tiul călătoriilor magice», «arhitectura e 
o sculptură uriașă care poate fi con- 
spectată și pe dinlăuntru și pe dinafară», 
«prin arhitectură semnăm mesajul pre- 
zentului adresat viitorului». 


Producţie a studioului «Alexandru Sahia». 
Regia și scenariul: Mire! /lieșiu. Comen- 
tariul: /on Frunzelti: Imaginea: Doru Segal. 
Comentariul muzical: Teodor Mitache, după 
Pascal Bentoiu. Montajul: E/isabeta Dragomir. 
Redactor: Viorel Bindea. Producţia: Victo- 
ria Mirişte 


Sufletul, 
între mit și știință 


Acest film didactic, de popularizare 
a cunoștințelor științifice, își propune 
nici mai mult, nici mai puţin, decit să 
indice şi să ilustreze cinematografic 
unde se află sediul sufletului. Pentru 
cei care credeau cumva că acest sediu 
este în inimă sau în plămini, filmul este 
foarte instructiv și bine-venit, scoțin- 
du-i din eroare. Filmul este însă util 
şi pentru cei care aveau în această 
privință alte idei preconcepute sau care 
nu aveau deloc. Toţi vor fi în măsură 
să aprecieze claritatea planșelor fil- 
mate și precizia lămuririlor pe care le 
dă comentariul, demonstrind natura ma- 
terială a tuturor proceselor psihice..Este 
imbucurător că documentarul didactic 
incepe să se angajeze cu curaj pe tări- 
murile cele mai dificile (am văzut, nu 
demult, și un film despre vise), contri- 
buția sa la formarea unei concepții 
științifice despre lume ciștigind în efi- 
cienţă. 


Producție a studioului «Alexandru Sahia» 
Regia: Doru Cheșu. Scenariul: Pau! Popescu- 
Neveanu. Imaginea: Victor Popescu. Comen- 
tariul muzical: Andrei Bretz. Montajul: Voica 
Vinea. Redactor: /oana Popescu. Producţia: 


Silvia Petrov 
Val. S. DELEANU 


Reîntoarceri la primele iubiri 


e După ce au epuizat pe 

bătrinii lor prieteni (vezi 

filmul «Întilnire cu vechii 

mei prieteni»), Mirel Ilie- 

şiu şi Doru Segal ne pre- 

zintă acum pe cele mai 

frumoase și tinere prie- 
tene ale lor, din mai toate orașele ţării. 
Filmul «Casele — prietenele noastre» 
este o primă încercare de analiză, cu 
mijloace cinematografice, a artei arhi- 
tecților români din ultimii 30 de ani. e 
Veşnic îndrăgostitul de natură lon Bos- 
tan își exprimă încă din titlul filmului său, 
«Satul cu lebede», convingerea că oa- 
meni și păsări pot conviețui în deplină 
armonie. Filmul este de asemenea o de- 
monstrație a încrederii autorului în pu- 
terea și datoria oamenilor de a ocroti 
mediul natural. e Ne sosesc ştiri des- 
pre mersul filmărilor echipei Jean Pe- 
trovici — Jean Michel la filmul de tele- 
viziune «Universul lor», după un scena- 
riu de Eva Sirbu. Avem motive să fim 
îngrijorați ca nu cumva regizorul, aflat 
pentru a doua oară la Vulturești, să a- 
bandoneze regia în favoarea artelor plas- 
tice. Atit este de molipsitoare pasiunea 
cu care pictează eroii filmului — copiii 
din această comună. e Din motive tac- 


tice, cele mai sofisticate culori, torme 
și ornamentații ale înfățișării sint atri- 
bute exclusive ale masculilor. Din mo- 
tive strategice, femela rămine modestă 
şi neobservată. În filmul «Variaţiuni pe 
aceeași temă — dimorfismul» de Dona 
Barta, imaginea llie Cornea și Adrian 
Reiner, demonstrația se limitează, evi- 
dent, la lumea animală. e 1975 va fi 
Anul mondial al conservării, restaurării 
şi redării în circuitul social a monumen- 
telor vechi ale arhitecturii. Filmul «Zi- 
duri şi miinw va marca prezenţa noastră 
la eveniment și în același timp reintoar- 
cerea regizorului Mircea Săucan — după 
o absenţă îndelungată — la prima iubire: 
documentarul. ®© Imaginea convertirii 
timpului în spațiu, rezultatul unei gindiri 
inginereşti eticiente — Palatul sporturi- 
lor și culturii din București — iată 
elementele din care Slavomir Popovici 
și-a compus ultimul film, intitulat «Ge- 
neze». e Concursul «Cupa de cristabr, 
pentru desemnarea celor mai bune docu- 
mentare ale anului, se află în pragul celei 
de a şasea ediţii. Pentru a înlesni opțiu- 
nile juriului, se lucrează la un nou regu- 
lament. Vom reveni cu amănunte. 


INTERIM 


11 


scurtă vacanta 


O familie alungată de foa- T.B.C. într-o stațiune montană. Aici in- 
me din Calabria natală ca 
să mănince o dată pe zi 
la Milano. Şi această unică 
masă le este asigurată nu 


de capul de drept al fami- 


cepe scurta vacanţă a eroinei şi filmul lui 


liei, bărbatul, infirm în urma unui acci- 
dent de muncă, ci de femeia care, dintr-o 
leafă de muncitoare necalificată, este 
nevoită să-și întrețină soțul, copiii şi pă- 
rinții. Rezultat: Clara leșină la fabrică și 
medicul de dispensar îi dă un bilet gra- 
tuit de tratament pentru un sanatoriu 


«Condiţia femeii», 


temă 
de film politic 


12 


0 vacanţă mărturie 


Florinda Bolkan debuta în 1967 într-un 
westem produs de Marina Cicogna, dar abia 
anii '70 o consacrau drept un nou simbol 
cinematoyrafic al feminității. «Norocul meu 
a fost că am știut să aștept într-o epocă în 
care prototipul feminităţii în Italia îl reprezen- 
tau Lollobrigida și Loren, declara actrița 
(neuitind să adauge că această «ştiinţă» a 
aşteptării o are de la strămoşii ei, indieni 
din Brazilia). Şi, într-adevăr, Florinda Bol- 
kan — înaltă, agilă, nervoasă, cu trăsături 
supte şi aproape dure — nu are nimic din 
frumusețea rondă a vedetelor pe care le cita. 
Este o imagine care proclamă mai degrabă 
emanciparea feminității, decit acceptarea ei 
sub tutelă. De altfel, Florinda Bolkan a de- 
monstrat destul de repede că nu doar coinci- 
dența cu un simbol i-au marcat consacrarea, 
ci — în primul rind — un remarcabil talent; 
«O șopirlă cu piele ae temen Stagiune in 
infern», «Intilnirea» şi — în sfirşit «Anonimul 
venețian» (pentru care a primit premiul de 
interpretare «David di Donatello»), sint filme 
care au acreditat-o drept o actriță complexă, 
trecind cu dezinvoltură din postura de star 
fotogenic, folosit de producători mai ales în 
stare nudă în cea — mai grea, mai puțin adu- 
cătoare de cote la «box-office» — de actriţă 
de compoziție. «Scurtă vacanță» este, în 
acest sens, un film-mărturie. 


Vittorio De Sica, «Scurtă vacanţă». De 
fapt, o «scurtă întîlnire» a Clarei cu pro- 
pria ei ființă, o bruscă înțelegere a con- 
diției ei de om. Și a condiţiei ei de femeie 
pentru că, trăind o viaţă, .constrinsă să 
trăiască o viață într-o singură lună, va 
trebui să cunoască şi dragostea, dragos- 
tea pentru un om aflat şi el într-o scurtă 
vacanță a vieții vacanță obținută cu 
sprijinul bolii. 

O puveste ae dragoste ar putea îi 
socotit filmul lui De Sica din acest mo- 
ment. O poveste romantică între doi ti- 
neri tuberculoși, o poveste puțin desuetă, 
deși ea nu preferă cameliile. Și totuși, 
«Scurtă vacanță» este un profund film 
politic. Sub acuzare, e drept, nu e pusă 
nici poliția, nici procurorul republicii, iar 
clasa muncitoare nu merge în paradis 
decit pentru o lună de zile, și atunci în- 
tr-un paradis T.B.C. Sub acuzare, însă, 
e pus un întreg sistem social-politic, 
perfid sub aparențele lui atrăgătoare. Pro- 
testul lui De Sica, nu mai puţin violent 
decit al unui Dino Risi, nu mai puțin 
virulent decit al unui Volonte, are însă 
un «stil» propriu, poartă pecetea sensi- 
bilității și romantismului cu care cineas- 
tul ne-a obișnuit dintotdeauna. La el, 
o scenă de dragoste ṣe poate consuma 
din priviri, din priviri care capătă conturul 
unor gesturi de iubire. La el, o declaraţie 
de dragoste poate căpăta sensul unui 
manifest: «Cind nu ai ce minca și nu ai 
ce să le dai alor tăi de mincare, nu ai 
timp de dragoste». Ca să poți iubi tre- 
buie să fii sătul. Un respiro de citeva săp- 
tămini îi este dat Clarei ca să înveţe să 
trăiască, și tot restul vieţii ca să uite că 
a trăit cîteva săptămini. Îmbrăcată în- 
tr-o haină călduroasă, primită în dar de 
la o prietenă din sanatoriu, Clara va lua 
drumul întoarcerii. Înapoi acasă, spre 
Milano, spre «orașul banului». Înapoi 
spre singura certitudine: mizeria. În rolul 
Clarei, în acest film scris pentru un sin- 
gur personaj, o foarte mare actriță: Flo- 
rinda Bolkan. 

S-au făcut auzite voci care să-l acuze 
pe De Sica că face film politic abia acum, 
cînd filmul politic a devenit o modă, cînd 
filmul politic «se poartă». Uită însă aceste 
voci că De Sica a făcut în 1948 «Hoţii 
de biciclete» (după «Sciuscia», 1946), 
că a jucat, în 1959, «Generalul della Ro- 
vere»? Să fi fost și atunci doar o modă? 
Cea a neorealismului, a filmelor despre 
mizeria din timpul şi de după război, 
Foarte bine. Să urmăm deci «moda», să 
fim în pas cu ea și să facem mereu, să 
facem cu încăpăținare filmele epocii în 
care și pe care o trăim. 


Rodica LIPATTI 


Producție a studiourilor italiene. Regia: Vittorio 
De Sica. Scenariul: Cesare Zavattini. Imaginea: 
Ennio Guarnieri. Cu: Florinda Bolkan, Renato Sal- 
vatori, Daniel Quenaud 


Nona 


Nu departe, ci 


în vîrtejul 
lumii dezlănțuite 


Atmosfera, trama și per- 

sonajele acestui film amin- 

tesc stăruitor de «Dincolo 

de lumea dezlănțuită» al lui 

Thomas Hardy. O altă Bat- 

sheba, eroina filmului, No- 
na, işi poartă nestingherită prin lume tul- 
burătoarea feminitate, isi spune sfidă- 
tor dorinţa de libertate. 

Destinul Nonei pare să-l repete pe 
acela al mamei sale, femeie pentru care 
frumusețea a fost un blestem şi a cărei 
moarte, învăluită în mister, este încă tăi- 
nuită de oamenii din sat; Nona, urmărită 
de presentimentele apropiatului ei sfîrşit, 
începe un primejdios joc al personali- 
tății. Ea poartă hainele mamei, pieptănă- 
tura şi risul ei, încercind astfel să pro- 
voace mărturii despre moartea miste- 
rioasă. Acest joc se desfășoară însă în 
împrejurări diferite. Atmosfera satului de 
graniţă la începutul acestui secol este 
intens tensionată de conflictele dintre 
țăranii sărăciți și stăpinul pămîntului (ta- 
tăl Nonei). O răscoală e reprimată cu 
ajutorul soldaţilor. Acareturile sînt sal- 
vate cu prețul unor vieți omenești. Ofi- 
țerul de grăniceri, iubitul Nonei, este 
ucis în timpul luptelor. Cifrul vieţii nu 
se lasă ușor descifrat. Nona nu are cum 
deosebi căile adevărului de ale minciunii. 

Sinuciderea ei se petrece simultan cu 
sosirea unui logodnic din Elveţia, picat 
în această dramă locală, năucit şi străin. 
Moartea ei semnifică pedepsirea tată- 
lui avar, vinovat de moartea soţiei care 
nu l-a iubit, pe care a ucis-o din gelozie. 
El o pierde acum, prin moartea fiicei, 
încă o dată. 

Blestemul care apasă asupra familiei 
Nonei este sancţiunea lăcomiei şi ne- 
omeniei, în condiţii social-istorice bine 
determinate. Regizorul construiește cu 
o rafinată știință de detaliu scene 
de atmosferă. Semnificative sint, în 
acest sens, episoadele circiumii, loc 
de întilnire al bărbaţilor care-şi beau 
amărăciunea în tăcere. O scenă memo- 
rabilă a acestui film este demascarea fal- 
sului olog. Tensionată, violent-dinamică, 
pa întreține atmosfera prevestitoare de 
rau. 

Remarcabilă este interpretarea No- 
nei, amestec de grație și voluntarism, 
de gravitate și capriciu. Într-o altă inter- 
pretare, acest personaj ar fi putut să 
frizeze romanţiozitatea eroinelor de ro- 
mane sentimentale, desuete; aceasta nu 
se întîmplă mulțumită interpretei și dra- 
maturgiei filmului care, analizind minu- 
tios contextul social, evită să privească 
personajul ca pe o curiozitate psihologică 
şi îl ancorează profund în epocă. 


Dana DUMA 
EH 


Producţie a studiourilor bulgare. Regia: Grisa 
Ostrovski. Scenariul: Stefan Tzanov. Imaginea: 
Krasimir Kostov. Cu: Doroteea Tonceva, Ștefan 
Danailov, Todor Todorov, Nikola Todev, Ștefan 
Peicev, Vasil Mihailov 


Este şi va fi întotdeauna ge- 

neratoare de meditaţie, pre- 

ema facerea realităţii în legendă. 
Dar dacă epoca unui Alexan- 

dru Macedon se află la acel 

= hotar al timpului demult 
pierdut în zare, încît faptele sale de arme 
să se fi integrat firesc simbolului lor, 
actele de bravură ale unui contemporan 
ce trec în legenda poporului său, chiar 
sub ochii noștri, provoacă un șoc emoțio- 
nal de o intensitate aparte. Este sentimen- 
tul dominant în această «ultimă luptă» dată 
de maiorul polonez Henrik Dobrzanski. 
În toamna anului 1939, încălcînd acor- 
duri politice și nesocotind tratate de pace, 


armata hitleristă porneşte ofensiva de. 


ocupare a Cehoslovaciei, Austriei, Polo- 
niei. În numai citeva săptămini de la înce- 
perea ostilităților, la Varșovia e semnat 
actul de capitulare. Comandamentul su- 
prem ordonă demobilizarea generală. Po- 
lonia depune armele. Dar maiorul Dobrzan- 
ski, comandantul unui detaşament al ar- 
matei regulate poloneze, refuză să execute 
ordinul. El nu acceptă înfringerea. Şi dacă 
Polonia nu fusese înfrintă atunci, fie și 
doar simbolic, armata trebuia să fie pre- 
zentă. Acest rol și-l asumă maiorul po- 
lonez. El va continua lupta. Nu o luptă de 
rezistenţă în haine civile, asemeni multor 
compatrioți de-ai săi dinlăuntrul și din 
afara ţării, ci o luptă în haine militare, cu 
o disciplină militară ca într-o adevărată 
armată. Războiul a generat întotdeauna 
nebănuite acte de curaj, dar îndirjirea 
acestui maior depăşeşte ceea ce numim 
de obicei un act eroic. Conștient fiind că 
micul său detașament nu va putea schimba 
cu nimic soarta războiului (între timp 
Germania hitleristă ocupa Belgia, Olanda, 
Luxemburgul, Danemarca şi se pregătea 
să invadeze Franţa și Norvegia), el îşi 
asumă conştient rolul de simbol al apă- 
rării independenţei şi suveranității Polo- 
niei. «Polonia nu a murit», spunea el, si 
cineva trebuia s-o dovedească. In acele 
zile, care abia anunțau întunericul ce avea 
să se abată pentru mulți ani deasupra 


Cind realitatea 
intră în legendă 


sub ochii noştri 


Europei, maiorul cu o mie de fețe, cum 
avea să fie supranumit de către nazişti, 
ținea vie flacăra speranţei în inima fiecă- 
rui polonez. Și ce poate fi mai de preţ în 
astfel de clipe, cînd totul se năruie, decit 
speranța? 

Ca în vremurile haiducesti, nenumărați 
voluntari din satele cutreierate de acest 
solitar detașament al armatei poloneze, 
veneau să ia locul celor căzuți. Timp de 
șase luni, viteazul maior şi-a purtat ostașii 
în luptă, pricinuind serioase pierderi ocu- 
pantului. El ştia că victoria imediată nu 
poate fi de partea lui, dar mai știa că 
ostașii săi vor intra în legendă, dovedind 
astfel permanenţele unei națiuni. Prins 
şi ucis în primăvara anului 1940, maiorul 
Hubal (pseudonimul său de guerilă) avea 
să continue şi aupa moarte să inflăcăreze 
prin pilda sa. 

Nu adeseori reușește un film istoric să 
transmită cu atita sobrietate, cu reținere 
chiar, sentimente patriotice atit de pro- 
funde, atit de autentice. Dar pentru cel ce 
iubește «riul, ramul» țării,sale,nici un argu- 
ment nu mi se pare mai convingător decit 
tăcutele traversări prin adincul codrilor 
pe care, aparatul de filmat, dirijat de re- 
gizorul Bohdan Poreba și minuit de Ta- 
deusz Wiezan, le face pe urmele acestor 


5 loi: 
viteji cavaleri Adina DARIAN 
Îi iii CF; E EE A 


Producţie a studiourilor poloneze. Regia: Bohda 

Poreba. Scenariul: Jan Józfe-Szczepanski — dupa 
cartea lui Melchor Wankowicz. Imaginea: Tadeusz 
Wiezan. Cu: Ryszard Filipski, Tadeusz Janczar 
Stanislaw Niwinski, Jan Stawarz, Boleslaw Idziak 
Jerzy Braszka, Malgorzata Potocka 


sondaj în cine-univers 


Dacă dintotdeauna, şi 

prin însăși esenţa sa, ci 

nema nematograful a exprimat 
într-o formă sau alta, cu 

mai multă sau mai puțină 

claritate, tendințele, pro- 

cesele, seismele profunde ale socie- 
tății în cadrul căreia se manifestă, în 
ultimii ani mai ales, ancorarea fermă 
in realitățile sociale, o angajare des- 


A / 


Unul din efectele «recuperării», 
revalorificarea polițistului 
(Gene Hackman in «Filiera») 


chisă în sensul unor opțiuni militante 
a devenit o direcție majoră în arta cine- 
matografică. Despre toate acestea, 
despre succesele răsunătoare ale fil- 
mului politic, despre audiența pe care 
și-a cîștigat-o în mase s-a scris şi s-a 
comentat pe larg şi amănunțit și nu 
avem intenţia de a reveni aici asupra 
unei teme mult discutate. Mai intere- 
sant ni se pare să ne oprim asupra con- 
diţiilor în care asemenea filme au vă- 
zut lumina ecranului într-o lume, cea 
occidentală, pe care o contestă. 

E evident că primele filme direct po- 
litice au apărul ca nişte producții mar- 
ginale, în afara și împotriva marilor 
rețele capitaliste de fabricaţie și distri- 
buție şi că, din această pricină, au tre- 
buit să înfrunte dificultăți fără număr. 
Se ştie, de pildă, că un film ca «Sarea 
pămîntului», produs la începutul ani- 
lor '50 de către cineaștii aflați pe «lista 
neagră», Biberman şi Wilson, și care 
vorbește despre o grevă în minele din 
New Mexico,n-a cunoscut ani de-a rîn- 
dul decit o difuzare semi-clandes- 
tină. 

În ultimii ani, însă, filmele politiceşte 
mai marcate chiar decit «Sarea pă- 
mintului» au cunoscut o exploatare 
normală, prin intermediul și cu fondu- 
rile marilor companii. Înseamnă oare 
aceasta că magnații cinematografiei 
s-au convertit la critica socială radi- 
cală? Bineînțeles că nu. E vorba mai 
degrabă de o operație comercială, dar 
și politică, care s-a dovedit nu numai 
îndrăzneață, ci şi deosebit de eficace, 
de o acţiune de «recuperare», cum o 
numesc sociologii de stinga din occi- 
dent. Filmul politic contestatar, dove- 
dindu-se cu o deosebită priză la public, 
marii producători au socotit că este din 


Critica sistemului 
ca 
operaţie comercială 


toate punctele de vedere avantajos ca 
asemenea filme să fie produse sub 
egida lor. Nu este vorba numai de insu- 
girea unui cîştig deloc neglijabil, ci 
şi de posibilitatea de a controla, a in- 
fluenţa și, mai tirziu, a dirija producţia 
şi răspindirea unor filme care «lăsate 
de capul lor» ar putea provoca nenu- 
mărate dezagremente. 

Autorii de filme politice s-au găsit 
în faţa unei dileme cruciale: sau a con- 
tinua să-şi păstreze cu orice preț inde- 
pendenţa și intransigența principială, 
cu riscul de a nu mai putea produce 
nimic (cum s-a întîmplat cu mulți crea- 
tori din cadrul «Cinema nuovo» brazi- 
lian) sau de a produce mici pelicule 
semi-clandestine (de ex. J.L. Godard) 
sau, dimpotrivă, cu preţul unor con- 
cesii, de a găsi calea unei largi audien- 
te la public și a unei producţii neîntre- 
rupte. Intre un film care pentru a dez- 
bate conflictele din cadrul mişcării re- 
voluţionare face apel la Richard Burton 
și Alain Delon și altul care n-are la dis- 
poziție decit mijloacele mizere ale unei 
cooperative de entuziaști, cine caută 
eficacitate pare că nu are de ales. 

Evoluţia s-a accentuat în ultimii doi 
ani și astăzi ies pe bandă rulantă zeci 
și zeci de pelicule «politice», complet 
«recuperate», care păstrează toate in- 
gredientele genului (o poveste în al 
cărei miez se află o nedreptate fla- 
grantă, manifestații, tineri pletoşi şi 
politicieni veroși, cîteva lozinci incen- 
diare, etc.), dar care și-au pierdut în- 
treaga forță de agitaţie. In schimb, s-au 
consolidat citeva mnur simple — de 
pildă, in nimele italiene, figura poliţis- 
tului amărit, cinstit și tenace, în luptă 
cu magistratura şi aparatul politic co- 
rupte. O formulă stingistă lansată încă 
de Pier Paolo Pasolini în celebra sa 
odă către polițist de acum cîțiva ani, 
se întilnește aici cu tendința paterna- 
listă de a revalorifica într-o viziune 
populistă — ca în «Filiera franceză» 
și «Serpico» — chipul polițistului de 
rînd, de a sugera, deci, că eroul pozi- 
tiv se găsește chiar în cadrul institu- 
tional, ba chiar în aparatul represiv al 
societății burgheze. Filmele în care, 
dimpotrivă, polițiștii sînt ticăloşi, iar 
cite un magistrat luptă cu abnegaţie 
pentru dreptate — de exemplu, filmele 
lui Elio Petri în Italia sau «Poliţia sub 
acuzare» a lui Carné în Franța — a- 
parțin unor autori mai legaţi de curen- 
tele clasice ale stingii revoluționare. 
Rezultatul este întristător. Dacă în Ita- 
lia (și în alte țări), pînă nu demult, fil- 
mul se găsea în avangarda luptei poli- 
tice, astăzi așa-zisele filme militante 
nu reușesc nici pe departe să ofere 
o imagine corespunzătoare a profun- 
dei și multilateralei crize pe care o stră- 
bate Italia contemporană (și alte țări 
occidentale). 

Autentica criză de structură a so- 
cietăţii s-a refugiat mai degrabă în 
unele filme știinţifico-fantastice, isto- 
rice sau sub formă de parabolă avan- 
gardistă. Recuperarea a sterilizat con- 
testația. Dar, despre efectele recupe- 
rării vom mai reveni și cu alte exemple. 


H. DONA 


De la primele secvenţe 
sintem antrenați în tirul din- 
tre poliție și o bandă de 
traficanţi de droguri. Re- 
gizorul Castellari şi-ar fi pu- 
tut intitula filmul «filiera ita- 

liană», deoarece e limpede dorința sa de 
a continua în decor genovez succesul 
regizorului american William Friedkin din 
«Filiera franceză». Nu numai miza dra- 
matică e aceeaşi, dar şi aici rolul boss-ului 
din umbră — singurul supraviețuitor al 
rafalelor de atunci — este susținut tot 
de actorul Fernando Rey. Rolul polițis- 


Februarie 1972 

425 kg. heroină au tost descoperite 
în cala unei şalupe“ancorate în rada 
portului Marsilia. Era cea mai mare lo- 
vitură dată traficanţilor de droguri. Po- 
liția franceză declara filiera marseilleză 
zdrobită. 


Martie 1972 

Poliţia descoperă în vila unui chimist 
corsican, Joseph Cesari, un laborator 
clandestin. Marfa prelucrată: 120 kg 
heroină, puritate 95%, un record pină 
atunci neobţinut. Arestat, Cesari se 
spinzură în celulă fără să divulge «fi- 
liera» şi nici secretul de purificare a 
heroinei care dispărea o dată cu el. 


August 1974 

Într-un restaurant din Manhattan, 
agenţii federali arestează pe şeful unei 
rețele de traficanţi, Maurice Schoch, 
francez de origină. El era acuzat de a fi 
introdus în Statele Unite din 1969 pină 
în 1972 nu mai puţin de 400 kg heroină. 
Simţindu-se urmărit, Schoch încer- 
case să scape divulgind poliţiei fede- 


Tot 
filiera drogurilor, 


dar via Genova 


tului, atunci interpretat de Gene Hackman 
şi răsplătit pe merit cu premiul Oscar — 
îi revine acum lui Franco Nero, june-prim 
simpatic, dar cam atit. Finalul filmului 


Filiera antidrog 


Un boss al drogurilor 
(Maurice Schoch) 


Ruy Bias 


Drama lui Victor Hugo, punct de 
pornire a mai multor ecranizări, i-a ofe- 
rit regizorului Pierre Bellou prilejul de 
a face, în 1947, una din cele mai bune 
distribuții posibile pentru un film în- 
cărcat cu toate atributele romantismu- 
lui. Capetele de afiș sint Danielle Dar- 
rieux și Jean Marais. Un cuplu celebru, 
în cea mai spectaculoasă dintre întil- 
nirile lor. 


marchează o victorie a poliției plătită de 
altfel cu un preț foarte ridicat, dar o vic- 
torie temporară pentru că filmul nu își 
poate permite să depășească starea de 
fapt a lucrurilor. Or, drumul traficanţilor 
genovezi duce tot la Marsilia și știut este 
că filiera franceză,ce se credea zdrobită, 
a intrat în ultimul timp din nou în acţiune. 

Paradoxal, asemenea pelicule care ar 
trebui să pornească la «atacul» specta- 
torilor prin surprindere, încetează prin 
multiplicarea lor infinită să ne mai ofere 
un suspens de esență, mulțumindu-se 
doar cu unul de circumstanță. Arsenalul, 
clasic de pe acum, al genului, figurează 
în complexitatea lui fără repruş. Şi tocmai 
acest «fără reproș» ne îndeamnă la re- 
proşuri. Reţeta a devenit prea sigură de 
funcţionalitatea ei pentru a nu da greş. 
Pe moment, firește, spectatorul se lasă 
antrenat de ritmul alert și de înfruntarea 
dramatică, dar în final constată că a- 
ceastă nouă versiune nu se deosebește 
prea mult de precedentele filme despre 
politie «made in Italy». Asistăm la o asiduă 
reluare, deosebită de la o seară la aita 
doar prin chipurile actorilor. Cînd filmul 
nu poartă girul artistic al unui actor ca 
Volonté sau al unui regizor ca Fran- 
cesco Rosi, nu sintem departe de o ope- 
ră de rutină. 

Desigur, acest gen are, in cinemato- 
graful italian spre deosebire de cel ame- 
rican, valoare prin torta cu care demasca 
o societate cu totul aservită banului; 
are valoare prin perseverenţa cu care dă 
în vileag legăturile dintre cercurile politice 
și financiare de extremă-dreaptă, «aflate 
mai presus de orice bănuială», şi mafia 
afacerilor interlope. Dar nu mai puțin 
adevărat este că această forță se poate 
toci cînd nu e susținută cu destulă con- 
vingere de un argument artistic corespun- 
zător. 


Adina DARIAN 


Producţie 'la/o-spaniolă. Regia: Enzo G. Castel- 
lari. Scenariul: Carpi, Clerici, Castellari, L. Martin. 
Imaginea: Alessandro Ulloa. Cu: Franco Nero, 
James Withmore, Fernando Rey, Delia Boccardo, 
Silvano Tranquilli. 


rale ascunzătoarea ultimului transport 
care urma să sosească din Europa, in 
nişte vagoane ce aduceau mobile stil. 
n schimb, cerea să i se asigure inviola- 
bilitatea şi un cec în valoare de 400 mii 
dolari. Jocul său nu este acceptat de 
poliție, care depistase între timp, in 
diterite ţări europene, 40 de persoane 
din banda sa. Stocul de heroină indi- 
cat avea un procent de puritate tot de 
95%. Cele 75 kg se ridicau astfel, la 
cursul actual, la suma de 550 milioane 
franci francezi. Pornind de la indiciul 
coeficientului de puritate, poliția ame- 
ricană se reîntoarce în laboratoarele 
din Marsilia și ajunge la concluzia că 
marfa provenea dintr-un stoc dosit al 
defunctului Cesari. Filiera franceză in- 
trase din nou în acţiune. 

Statele Unite au lansat un urgent 
semnal de alarmă, oferind Turciei 35 
miloane dolari pentru a renunţa la o 
parte din culturile din care se extrage 
opium-ul. Cei 600 de mii de grav into- 
xicaţi, cîţi numără Statele Unite în afară 
de așa-numiții «flotanţi», justifică a- 
ceastă ofertă. 


Floarea de piatră 


O reintilnire cu lumea mirifică a po- 
vestirilor, într-o ecranizare a unuia din 
cele mai cunoscute basme rusești 
(în regia lui A. Ptușko). Dar un basm cu 
foarte multe tangente cu realitatea e- 
vului mediu, a vieţii celebrilor ciopli- 
tori în minerale semiprețioase din Ural. 
Filmul a fost distins, în 1946, la Cannes, 
cu Premiul pentru cel mai bun film în 
culori. 


Vizuina vulpii 


Într-un peisaj englezesc demn de sem- 
nătura lui Constable, începem prin a 
urmări un documentar, cu citeva ingre- 
diente de ficțiune, despre viața anima- 
lelor, gen în care cineaștii britanici au 
excelat de atitea ori. Dar pe parcurs to- 
nul se schimbă. Vicleniile vulpii din Bel 
stone — de aittei personaj intrat în 
literatura engleză prn numeroase 
balade — sint îndreptate, cu consecințe 
mereu mai tragice, împotriva omului-vi- 
nător. O vendetă demnă de Ahab împo- 
triva lui Moby Dick se angajează între 
aceștia, iar noi ne lăsăm furaţi de această 
poveste cu iz de vrăjitorie medievală. 


Simona DARIE 


Un film de James Hill (după romanul «Balada 
vulpii din Belstone» de David Rook). Cu: Eric 
Porter, Rachel Roberts, Jeremy Kemp 


Prietena mea Sybille 


O călătorie cu peripeții. Un grup de 
turişti germani vizitează litoralul sovietic 
al Mării Negre. Peisajele sînt minunate, 
oamenii întilniți sînt pitorești și îndatori- 
tori, dar încurcăturile curg unele după 
altele din pricina ghidului improvizat al 
grupului, care știe despre Georgia so- 
vietică tot atit cit și turiştii veniți aici pen- 
tru prima oară. O poveste de iubire se 
înfiripă, cu greu, între un frumos ghitarist 
și o tînără inventivă și tenace,și doar 
sfîrşitul călătoriei pune capăt șicanelor 
pe care şi le fac cei doi, acum îndrăgostiţi 
de-a binelea. O galerie de personaje cam 
șarjate: un cuplu de doamne «muzicale» 
intonind pe puntea vasului zglobii cin- 
tece de excursie; o doamnă doctor ce- 
rind insistent informaţii exacte privind 
latitudinea şi longitudinea, etc. Profităm 
şi noi de peripeţiile lor spre a vedea splen- 
didele peisaje ale Georgiei, dăruită ge- 
neros cu locuri pline de farmec. 

D.D. 


Un film de Wolfgang Luderer. Cu: Rolf Herricht, 
Hans-Michael! Schmidt, Evelyn Opoczynski, Eva- 
Maria Hagen 


0 madonă în plus 


Madona este o statuetă din lemn da- 
tind din secolul al XV-lea. Obiectul de 
preț împodobește o biserică. Intr-o zi, 
ea nu dispare — așa cum ne aşteptam 
cînd pregenericul ne anunţa un film po- 
lițist — ci apare un dublu al ei. Această 
madonă în plus va fi cheia cu ajutorul 
căreia un anchetator de miliţie va desci- 
fra misterul unei crime și ne va purta pe 
urmele unei filiere de traficanţi de artă. 
False indicii, urmăriri, o problemă de 
conştiinţă, pînă cînd, în final, adevărul 
iese la lumină. Un policier obișnuit. 


S.D. 


Un film de Helmut Krátzig. (Cu: Jurgen Frohreip, 
Sigrid Göhler, Anne-Kathrein Kretschmar 


Sufletul negrului Charlie 


Am mai văzut, sigur că am mai văzut, 
poate cu zecile, asemenea filme care fo- 
losesc o vogă — aici aceea a black- 
western-ului (în care eroii sint negri asu- 
priți), o idee onorabilă (a luptei acestora 
împotriva sclaviei), premize cărora nu 
le adaugă nimic, ca și cind un film se 
poate face menționind doar numărul ma- 
tricul al unei rețete, cu speranţa probabil 
că spectatorul pune de la sine restul. 


M. AL. 


Un film de Larry G. Spangler. Cu: Fred Williamson, 
d'Urville Martin, Denise Nicholas. Pedro Armen- 
dariz jr. 


stetica dar și etica 


aventura scenariului 


Nu 
mă întrerupeţi! 


— Un singur lucru vreau să vă întreb; 
de ce faceţi, domnule, numai comedii cu 
borfaşi, pungași, hoţi, escroci? Nu, nu 
mă întrerupeți, că uite ce vreau să spun. 
Ce, adică, nu există și alte zone umane 
care să ofere substanță comică? Trebuie 
extinsă neapărat suprafața de investiga- 
ție a comediei cinematografice. Mă gin- 
deam la o comedie al cărei erou să fie in- 
giner. Ştiu, e greu să găsești situații 
satirice în care să fie implicat un ingi- 
ner. Omul își vede de treabă, merge la 
lucru, muncește, se întoarce în familie. 
iși crește copiii, se uită la televizor... 
Ce-i de ris aici? Poate, mă gindeam 
eu, să mă ocup de un profesor, care... 


de acord? 


Gala n-a avut loc 


La Vaslui, orășel moldovean încintă- 
tor şi de o foarte generoasă ospitalitate, 
în cadrul celei de a treia ediții a Festivalu- 
lui umorului — manifestare azi unică în 
lume — s-au înscris. în programul bogat 
şi două momente cinematografice. Era 
prevăzută o gală a filmelor românești 
de comedie, însoțită de un simpozion 
cu regizori, actori și critici interesaţi de 
domeniu. Era propusă o gală a filme- 
lor de comedie realizate de cineamatori. 

Gala comediilor profesioniste, dis- 
punind doar de 2 (două) filme, nu s-a 
bucurat de prea mare trecere, iar sim- 
pozionul nu s-a ținut, deoarece invi- 
taţii, exprimind indirect o merituoasă 
poziție autocritică, n-au mai venit. Gala 
comediilor amatoare, susținută în prin- 


Autor total 


Eşti unde ești, vezi un tilm, un netfilm, 
un antifilm, filme-film există din ce în ce 
mai rar — și te trezești că din dreapta, din 
stinga, din sus, din jos, sau din toate di- 
recţiile în același timp, cineva îşi declina 
suprema competint: «Stimabile, sint 
un om serios. Chestia de pe pinză e 
un zero!». Apoi afli că are o idee de 
milioane, că vrea să regizeze, că vrea 
să scrie și-un roman, că vrea să inter- 
preteze rolul principal, că vrea să fil- 
meze cu mina lui un întreg serial, că 
vrea să facă și teatru, și caşcadorie, și 
operatorie, şi scurt-metraje, și sceno- 
grafie, și televiziune, şi euroviziune, şi 
poezie, sculptură, scrimă, filozofie, ma- 


filmul şi literatura 


Scurt metraj. 
Atenţie mărită! 


Coborind din munţi prin Petroșani, am 
trecut pentru prima oară cu trenul ‘prin- 
tr-o gară pe care (nu-mi dădeam seama!) 
de unde o știam, de unde-mi era cunos- 
cută. Gara din Meri. Citeva minute după 
ce trenul trecuse de stația C.F.R. Meri 
(pe care am privit-o avid, încercînd să re- 
constitui amintirea), m-am lămurit: o 
ştiam dintr-un film de scurt metraj, văzut 
cu 10 ani în urmă, film ce se numea 
«Școala de la Meri», unul din atitea fil- 
me bune pe care le-a scos «școala» noas 
tră de scurt metraje. Acum, cu gindul la 
aceste filme, mi-am dat seama că vedem 
prea rar scurt metraje românești și că ele, 


Care ce? Stă opt-zece ore in 
școală, îi învaţă pe copii, vine 
acasă, are și acasă copii, se ocupă 
şi de ei. Ce să satirizezi? E o temă se- 
rioasă prin esenţă. Un contabil! M-am 
gindit, vă mărturisesc sincer, și la po- 
sibilitatea asta. Dar de unde să iasă 
comedie? Referate, cifre, adunări, scă- 
deri. Mai greşește el, dar asta nu e de 
ris. Pe urmă, acasă, nevastă copii... 
Ar mai fi sportivii. Dar ăştia transpiră 
pe stadioane, apoi antrenamente, con- 
cursuri, olimpiade... Acasă televizor, 
nevastă, copii... Chelnerii şi frizerii. 
Unii iau bacșiș. Dar nu iau toți. In fond, 
muncesc și ei, au și ei neveste, copii. 
Și, la urma urmei, comedia trebuie să 
țintească vicii serioase, nu fapte mi- 
nore, derizorii. Trebuie lărgită proble- 
matica, trebuie adincită satira, trebuie 
mers la lucruri mai grave, la fapte anti- 
sociale, periculoase. lată, v-am adus 
aici un scenariu de comedie, o satiră 
incisivă împotriva “unor indivizi certati 
cu legea, hoți, borfași, escroci... Nu, 
vă rog, nu mă întrerupeți, că uit... Pot- 
tim, am uitat despre ce vorbeam... 


Dumitru SOLOMON 


cipal de cinecluburile din Timişoara, 
Huşi, şi Vaslui, a avut nevoie de un 
timp mult mai mare de proiecție decit 
cealaltă, a vădit haz și a beneficiat de 
o călduroasă primire din partea specta- 
torilor. 

O fi, în această scurtă și elocventă 
istorie paralelă, vreun semn al timpu- 
lui. Organizatorii, atit de inimoși, ai 
festivalului vasluian m-au întrebat — 
că tot eram pe-acolo — dacă vor putea 
conta, la ediția a patra — adică în 1976, 
pe un număr suficient de filme artistice 
comice pentru o săptămină a pelicule- 
lor vesele. N-am vrut să-i descurajez; 
spunindu-le totuși că o săptămină e 
mult, am adăugat că, din fericire, po- 
sedăm și o cinematecă, ea jucind în 
viața cinematografică rolul capital pe 
care-l are lacul de acumulare în existen- 
ta unui sistem de irigaţii, adică acela 
de rezervor — și le-am sugerat să i 
se adreseze, în scopul propus, cu toa- 
tă încrederea. 


Valentin SILVESTRU 


gie, acupunctură, plus alte cîteva disci- 
pline pentru care este înzestrat, la care 
adaugă citeva mici pasiuni, de tipul nu- 
velisticii, eseului, columbofiliei, gastro- 
nomiei și numismaticii. 

Îi stringi mina şi-l asiguri că-i mare, 
ceva mai tirziu îi oferi și-o bere, apoi 
ajungi acasă, cazi frint și vrei să te 
odihneşti. Dar sună telefonul, iar tu, 
pe jumătate adormit, auzi în receptor: 

— Scuză-mă, sint doar un om serios! 
Am uitat să-ți spun că miine vin la 
tine cu scenariul, nuvela, romanul, piesa, 
concepția regizorală, efectele speciale, 
serialul, schițele de decor, costumele, 
poezia, sculptura, filozofia, teoria vulca- 
nilor, logica, eseul, cartea mea de bu- 
cate, aparatul de filmat, rolul principal, 
un articol, skiurile, labele de înot, corzile 
și bocancii de munte, spada, teoria re- 
lativităţii, oala de presiune Kikta, cu 
tot, cu toate... Şi-o să vezi film! 


Marcel PĂRUȘ 


cele pe care prin ani le-am văzut, rămin 
foarte prompte in memoria noastră. 
Semn de valoare. Ele sint, deseori, mai 
de ţinut minte decit lung metrajele. 
De ce oare? O ewnlicatie ar fi poate în 
tradiție — unul din cele mai valoroase 
genun in care s-a manifestat literatura 
română a fost genul scurt. De la Ne- 
gruzzi prin Caragiale la Velea, Bănu- 
lescu şi Mazilu, genul scurt a dat exce- 
lente. Dinamism și ochire fulgerătoare, 
iute și exactă — iată poate o calitate nu 
indeajuns de fructificată în cinematogra- 
fia noastră, deși exemplul scurt metra- 
jelor a fost deseori invocat. 

Cred în scurt metrajul nostru, nu 
numai pentru că a luat sute de premii 
internaționale, nu numai pentru că în 
20 de minute de «uvertură» poţi vedea 
mai multă artă și adevăr decit în 120 
de aventuri inepte, ci şi pentru că ela 
dovedit că are un nivel de la care capo- 
dopera se poate naște zilnic: mult do- 


ritul nivel mediu. 
Gelu IONESCU 


travelling avant 


Soclul 


Celebrul realizator hotărî ca în fața ca- 
sei sale, mai precis, atit în fața ferestrelor 
living-room-ului cit și ale dormitorului, ar 
trebui plasat propriul său bust. Sculptura 
n-avea să coste mult, un prieten artist plas- 
tic (membru sau nu al Fondului plastic, nu 
ştia prea bine, dar asta n-avea nici o im- 
portanță), era dispus să i-o facă aproape 

gratis: de mulţi ani îi oferea de băut, 
şi. datorită bărbii plasticianurui, îi dădea. 
relativ des, şi roluri de figuraţie în filmele 
sale. Problema principală o constituise, 
așadar, soclul; bașca materialul care ar fi 
costat destul de mult, dar nu putea suferi 
banalitatea. Ideea salvatoare îi veni însă 
tocmai cînd nu se aștepta, exact într-un 
moment în care se impusese constatarea 
că se vindecase de o enterocolită rebelă: 
soclul va fi construit din cutii de tablă, 
din acelea în care se ţin filmele, cite un 
act. Făcu rost de atitea cutii cite ar fi fost 
necesare pentru adăpostirea tuturor filme- 
lor semnate de el pină atunci: citeva zeci 
de cutii puse una peste alta și soclul ar 
fi atins peste patru. metri, o înălțime obli- 
gatorie de altfel, celebrul realizator locuind 
la etajul întîi, peste un hochparter. Puse 
să fie lipite una peste alta, dar meșterul 
chemat de la Buftea nu-și dădu din cale 
afară interesul, dată fiind cunoscuta ava- 


sala de cinema 


Se interzice... 
se sancţionează... 


Cinematograful «Capitol» din Timișoara 
ne atrage atenţia de la distanță prin fațada sa 
complet renovată, perfect armonizată arhi- 
tectonic cu ansamblul străzii. Deși nu ză- 
rim de vis-à-vis nici un panou sau 
afiş de film, nici obișnuita indicație 
«cinema» sau «cinematograf», literele mari 
ale denumirii «Capitol», întinse pe tot 
frontispiciul, ne edifică oarecum asupra 
destinaţiei... edificiului. Cînd ajungem pe 
vastele scări de la intrare, aceeași discre- 
ție în privinta afisajului cinematonratic: 
nici în dreapta, nici în stinga, nici deasu- 
pra, nici în fața ușilor mari de sticlă — nici 
un panou, nici un litou, nici o fotografie, 
nici un titlu de film, nici o figură de actor. 
Ne concentrăm atenția și, in momentul 
cînd intrăm în hol, citim, lipit pe ușa din 
stinga, scris de mină, cu pensula: 


e Primul afiş: «Casierie cu vinzare anti- 
cipată. Orar zilnic 15—18. Joi. Vineri şi 
Duminică închis». 

intrăm în hol și procedăm în sensul 
acelor de ceasornic. Recitim, în stinga, 
deasupra unui ghișeu, textul primului atış, 
de la intrare, pe care s-a adăugat ulterior, 
cu creionul... 


e Al doilea afiş (textul primului, plus 
indicaţia) «Şi sărbătorile legale închis», 


@ Al treilea atiș (este mai mare, înră- 
mat, scris tot de mină și plasat pe unul 
din grilajele mari, metalice, duble, din ta- 
van pină în podea, care separă holul de 
intrare de holul interior): «În holuri, gru- 
puri sanitare, sala de spectacole, fumatul 
interzis». 


e Ai patrulea afiș (plasat tot pe unul 
dintre grilajele metalice care ne dau im- 
presia că sintem în subsolul unui tezaur, 
este cel mai mare, de asemenea înrămat, 
ca o pinză celebră, textul fiind scris de 
mină, cu pensula, în stilul celor anterioare, 
dar cu mai multe culori): «În atenția spec- 
tatorilor. Se interzice fumatul, consuma- 
rea semințelor, înghețatei, precum și arun- 
carea pe jos a hirtiilor în holuri, culoare, 
grupuri sanitare și sala de spectacol; fo- 
losirea aparatelor de radio, pick-up-uri, 
magnetofoane; accesul copiilor sub 4 ani; 
accesul copiilor sub 16 ani la spectacolul 
de la orele 21, chiar dacă sint însoţiţi de 
părinți. Copiii peste 4 ani au acces la 
spectacol numai cu bilet de intrare la va- 
loarea biletului pe care-l are însoțitorul. 
Spectatorii care nu respectă aceste indicaţii 
vor fi sancţionați conform Legii 153. Nu 


riție a beneficiarului, La sfirsitul zilei de 
lucru, încheiată, așa cum meșterul bănu- 
ise, cu un păhărel de coniac «trei stele» 
și o caldă, o foarte caldă stringere de mină, 
soclul, cilindric, de metal argintiu, arăta 
într-adevăr interesant, modern și original. 
Peste noapte însă, tocmai fiindcă institu- 
tul meteorologic nu anunţase așa ceva, 
se stirni un vint puternic și soclul, neanco- 
rat suficient în realitate, se răsturnă. Di- 
mineața, celebrul realizator asistă, uimit 
și îndurerat, cum un grup de copii, în drum 
spre şcoală, își găsiseră de joacă cu cutiile 
lui, cutii în care iniţial fuseseră păstrate 
chiar filmele sale şi din care acum săreau 
afară bucăți întregi de peliculă. Brusc își 
dădu seama că, de la studio, băieții îi pu- 
seseră în fiecare cutie cite un plan-sec- 
venţă ca amintire și cobori repede scările, 
în pijama, să adune prețioasele aduceri- 
aminte. După ce le ridică, le privi pe rind 
în zare: o secvenţă era din Antonioni, alta 
din Romm, alta din Eisenstein, încă una 
din Fellini, o bucată din Kalatozov și alta 
din lliu, ba găsi o fotogramă chiar și din 
Chaplin pe care într-o vreme îl admirase. 
Vedeți, d-aia s-a dărimat, spuse meșterul 
care se întorsese cuprins de remușcări, 
fiindcă a tost ceva în cutii. Dacă erau goale 
cutiile, soclul stătea mai bine în picioare, 
nu se dezechilibra. Era și mai artistic, şi 
mai realist, afirmă meşterul care în atiția 
ani petrecuţi pe lingă regizori își însușise 
de minune un limbaj adecvat. Da, da, adău- 
gă el ginditor, și unde mai pui că ar fi fost 
şi mai reprezentativ soclul ăsta, dacă era 
gol. 


Radu GEORGESCU 


părăsiți ghișeul casieriei pină nu aţi 
verificat dacă: biletele primite corespund 
zilei și orei solicitate; biletele sint însoţite 
de tichete sau ștampila cu ziua, ora și locul 
solicitat; restul de bani corespunde. Ca- 
sieria eliberează: maximum 4 bilete de 
fiecare persoană; pentru studenți se eli- 
berează 40 de bilete zilnic cu reducere, 
pe bază de legitimaţie de student cu foto- 
grafie vizată pentru anul de învățămint 
în curs, care se prezintă la casierie și la 
intrare. Cumpăraţi bilete numai de la ca- 
sieria cinematografului. Intrarea în holu- 
rile cinematografului se face cu 15 minute 
înaintea începerii fiecărui spectacol şi în 
perioada rulării filmului documentar (circa 
8—10 minute). După aceasta intrarea în 
sala de spectacol este interzisă. Biletele 
își pierd valabilitatea. Spectatori! Vă ru- 
găm să păstraţi liniștea în holuri și sala 
de spectacole. Conducătorul cinemato- 
grafului, Aurel Andiuş.» 

Incercăm să ne uităm printre arabescu- 
rile bogate ale grilajului metalic dublu, 


„care nu pare să fi fost vreodată mișcat din 


loc, dar în holul interior, cufundat în ob- 
scuritate, nu se zărește nici o mișcare şi, 
evident, nici un afiş. Continuind turul nos- 
tru de orizont — în căutarea cel puțin a 
unui titlu de film, din programul zilei sau 
din programul viitor — citim, deasupra 
ghișeului din dreapta, unde cîțiva viitori 
spectatori cumpără bilete pentru un film 
al cărui titlu îl ştiu doar ei: 


e Al cincilea afiş (este cel mai lapidar, 
dar el ne convinge că cinematograful func- 
ționează, indicind orele de spectacol ale 
zilei): «14,30; 16,30; 20,30.» 

Întrucît nu mai descoperim nimic în hol, 
ieşim din nou în faţa ușilor de la intrare şi 
citim în dreapta, scris de aceeaşi mină: 


e Al șaselea afiș: «Orarul casieriei de 
zi. Zilnic orele 7—12 şi 13,30—21.» 


e Al șaptelea afiş: «Întreprinderea ci- 
nematografică a județului Timiş, Timişoa- 
ra, Bd. Victoriei nr. 2, angajează tehnician 
constructor, lăcătuș mecanic, timplar, zi- 
dar. Tehnicianul constructor se angajează 
pe bază de concurs conform Legii 12/1971. 
Solicitanţii care îndeplinesc condiţiile vor 
depune cerere la Biroul personal din ca- 
drul întreprinderii. Conducerea.» 

Coborind scările în stradă, mai contem- 
plăm o dată întreaga fațadă complet re- 
novată, cuprindem cu privirea, tot atit de 
inutil, dțiva zeci de metri în dreapta și în 
stinga, felicităm în gind Institutul de pro- 
iectări Timișoara, dar nu și Intreprinderea 
cinematografică a județului, oprim un tre- 
cător şi-l întrebăm dacă nu știe ce film 
rulează la «Capitol». Nu stie dar ne spune 
să mergem pină la colțul străzii, că acolo 
vom găsi panourile tuturor cinematogra- 
telor din oraș, comasate, cu afişele săptă- 


minii. Mulţumim. 
Val. S. DELEANU 


n 


In 


întîimpinarea 


Congresului 


XI 


Inexistent în vreun dicționar 

estetic tradițional, «perso- 

nema najul colectiv» este desco- 

perirea, este aportul opa 

nal al artei socialiste. În 

istoria filmului, «Crucişăto- 

rul Potemkin» impunea un gen aparte: 

documentul-epopee și un erou nou, colec- 

tivitatea revoluționară în acţiune, recla- 

mind noi legi estetice. Dar problema în- 

cetează să mai fie de ordin strict artistic. 

Ea e cu mult mai profundă, «ține de civi- 

lizaţia însăși, de raporturile dintre om şi 

lume», consideră un mare scriitor con- 
temporan. 

Pătrunderea impetuoasă în arena isto- 
riei a forțelor revoluționare, creatoare de 
istorie, modifică raportul clasic erou- 
colectivitate, personalitate istorică şi 
mase. Accepția hegeliană, în care eroul 
era personalitate puternică, liberă și in- 
tegră, capabilă să-și asume singură to- 
talitatea unei acţiuni, în timp ce toţi cei- 
lalți rămineau doar stări sociale amorfe, 
dirijabile uneori pină la totală labilitate 
(după dictonul «regele e mort, trăiască 
regele!»), cedează treptat teren pe măsura 
demonstrațiilor «clasei in atac» Marxismul 
impune o altă viziune și asupra rolului 
personalităţii în istorie, personalitate pe 
care o consideră drept rezultatul unui 
proces și al unei necesităţi istorice, în 
timp ce masa devine expresia tot mai 
conștientă a acestui proces, organizind 
noile relaţii sociale înlăuntrul cărora înflo- 
resc cele mai nobile însușiri individuale. 
«În contextul făuririi fericirii întregu- 
lui popor, în mijlocul maselor largi 
populare, personalitatea nu se pierde, 
ci se afirmă tot mai puternic o dată cu 
afirmarea întregii națiuni» — precizează 
Proiectul de Program al partidului nostru 
Afirmarea întregii națiuni, iată ideea 
care determină mai concret și sub raport 
estetic personajul colectiv, în funcţie de 
fiecare etapă a istoriei naționale, de sar- 
cinile sociale ale fiecărei etape. Pentru că 
numai în funcţie de aceste etape se 
stabileşte personalitatea eroului colectiv. 
Rolul său istoric impunind și artei modi- 
ficări de optică. 

Primul nostru film după Eliberare, «Ră- 
sună valea», descoperea o dată cu me- 
toda filmărilor «pe viu», a exterioarelor 
realizate pe un mare şantier naţional şi 
convingătoarea ambianţă umană, figuraţia 
locală ce dădea filmului un aer de auten- 
tic patos constructiv, de entuziasm co- 
lectiv. Printre muncitorii de la Bumbești- 
Livezeni, reportericește filmaţi, dar îm- 
brăcaţi în salopetele noi-nouțe aduse de 
la Buftea, interpreții personajelor princi- 
pale (schițate cam estradistic) se mişcau 
stingaci ca niște amatori, în comparaţie 
cu oamenii şantierelor. Conflictul prindea 
viață mai ales prin ei, prin «autenticii» de 
plan doi. trecuţi astfel în centrul interesu- 


16 


«Numai pe calea ridicării conştiinţei fiecărui membru al 
societății, a perfecționării participării şi întăririi răspunderii per- 
sonale față de interesele generale ale colectivităţii, se va ajunge la 
realizarea formei superioare, comuniste a conducerii societăţii de 
către mase, la făurirea de către popor a istoriei, corespunzător 


propriei sale voințe». 


Din Proiectul de Program al Partidului Comunist Roman 


Cea mai înaltă expresie a înțelepciunii colective: Partidul 
(«Proprietarii») 


Forţa colectivului 
e creaţia individualităților puternice. 
Individualitatea 
e creaţia forței colective 


Y 


F mii Y 


h 


E 
<t á t: 


Un personaj în luptă cu prejudecățile 
(«De bună voie şi nesilit de nimeni») 


lui nostru. lată cum o carență de ordin 
artistic răsturna întîmplător raportul «eroi 
principali — eroi secundari» şi împingea 
în prim-plan personajul cel mai interesant 
al zilei: colectivul- constructor. 


A trebuit să treacă foarte multă vreme 
pentru ca scenariștii să-și propună în 
mod special realizarea portretului unei 
colectivități umane cum a fost aceea din 
«Setea» ori din «Lupeni '29». 


Afirmarea intregii na 
și personajul colec 


Scriitori ca Titus Popovici, Nicolae Ţic, 
Eugen Mandric, loan Grigorescu, Con- 
stantin Stoiciu s-au dovedit preocupați 
să surprindă patosul forțelor revoluțio- 
nare în acțiune, psihologia complexă a 
acestui nou personaj. Regizorul Mircea 
Drăgan apelează în cele două filme amin- 
tite la o suită tipologică de mare varietate 
și expresivitate pentru a contura datele 
fizice şi spirituale ale colectivității deve- 
nită erou de film, încercînd să descifreze 
procesul dinamic de construire a perso- 
nalității diverse şi totuşi unitare, acţio- 
nînd în aceeași direcţie a luptei. «Lupenii» 
de pildă, ori «Golgota» (într-o mai mică 
măsură) au în centrul acţiunii energicele 
luări de conștiință ale proletariatului 
deceniilor trei şi patru, proletariatul care 
se ridică de la treapta grevelor economice 
la maturitatea acţiunilor politice, capabile 
să ducă la eliberarea întregii societăți. 
Procesul de trecere de la «o clasă în 
sine» la «o clasă pentru sine». «Gol- 
gota» îşi restringea aria descriptivă la 
destinele cîtorva văduve de mineri uciși, 
femei pornite să-și facă singure dreptate. 
Dar suita acestor portrete sumare, nu în- 
totdeauna la fel de izbutit diferenţiate, 
sugerează tabloul general al «celui mai 
oprimat proletariat» din vechea societate: 
femeia. 

O cu totul altă etapă dezvoltă în cinema- 
tograful modem Andrei Blaier, regizor 
pentru care istoria personajului colectiv 
este istoria realizării unei solidarități de 
muncă. După ce era marilor seisme so- 
ciale a trecut, după ce apele s-au despăr- 
tit de uscat, au apărut la orizont, con- 
structorii. Ei și-au durat barăci de lemn 
şi dormitoare mobile, s-au stabilit pentru 
scurte perioade în niște locuri pustii, de- 
parte de casă, locuri care trebuiau să de- 
vină casa lor, căminul, familia lor. «Apoi 
s-a născut legenda» avea ca fir epic 
central construcția unei linii ferate, dar 
ea răminea numai fundal pentru desci- 
frarea procesului pasionant de sudare a 
unei colectivități de muncă, cu tot ce 
presupune ea revoluţionar, dinamic, con- 
flictual. Sutele de mii de tineri de la ţară, 
veniți pe șantier să deprindă o meserie, 
vor învăța totodată și meseria de a trăi 
într-o societate modernă. Colectivitatea 
apărea în acest film ca o adevărată școală 
a vieţii şi omeniei, constituindu-se și con- 
stituind totodată o schiță umană diversă, 
pregnantă, în care individualităţile nu se 
dizolvau, ci dimpotrivă, deveneau şi mai 
convingătoare, mai atrăgătoare chiar, ca 
acei simpatici tineri din brigada meşteru- 
lui Redea. Meșterul însuși apărea ca o 
personalitate vie, convingătoare, căreia 
autorii nu mai trebuiau să-i invente un 
hobby după orele de producție, pentru că 
ea se definea interesant tocmai prin acest 
raport dinamic și pasionant redat în film. 
Un raport conflictual interesant prin care 


șeful de echipă reușea să-i antreneze pe 
băieţi nu numai într-o disciplină a muncii 
dar şi într-o înțelegere superioară a ei, 
învățindu-i «din mers», nedidacticist,etica 
specifică zilelor noastre. Ei ajungeau ast- 
fel să-și îndrăgească meseria și șantie- 
rul, dar exact cînd se simțeau tot mai 
solidari cu opera lor, devenită mindria, 
demnitatea întregului colectiv și a fiecă- 
ruia în parte, construcţia se termina și 
echipa abia constituită o pornea din nou 
la drum. Un patos mereu reînnoit devine 
legea morală a acestor «colectivităţi vo- 
lante», atit de bine surprinse de Stoiciu 
și Blaier. Echipe mobile de entuziasm 
stabil, pasionate desigur pentru o anume 
construcţie dar capabile să lase să treacă 


înainte pasiunea pentru construcția gene- 
rală a societății noi. Filmul impunea o 
idee prețioasă: pentru a dobiîndi cu ade- 
vărat o personalitate creatoare, în con- 
textul complex de edificare a socialismu- 
lui, trebuie să dobindești și conştiinţa 
noilor raporturi ale colectivității tale, să le 
înţelegi bine sensul, direcția evoluţiei lor. 

După un timp cinematograful nostru 
reia tema colectivității ca personalitate 
conștientă de momentul istoric trăit, 
capabilă să înțeleagă şi să determine ra- 
porturi superioare impuse de necesități 
superioare. Unul din aceste imperative 
majore: înțelegerea adevărului, parcurge- 
rea unui drum lung și adeseori aspru al 
cunoaşterii realităților noi la capătul că- 
ruia erou și colectivitate ies mai puter- 
nici, mai întăriți, constituie materia de 
idei vii, devenite fapte artistice în filmul 
«Puterea și Adevărul», filmul nostru de 
înaltă conștiință politică, «cota gravității» 
cinematografului românesc, cum a fost 
numit. 

Corespondentul lui în altă epocă isto- 
rică, «Proprietarii», e filmul luării în stăpi- 
nire morală a dublei calităţi a muncitoru- 
lui: de proprietar al mijloacelor de pro- 
ducție și de producător al averii colective. 
Procesul de conștientizare e și aici dina- 
mic, conflictual, ca și în alte filme avînd 
drept erou central colectivitatea şi pro- 
blemele ei. De exemplu cutezanța dreptu- 
lui de a risca, așa cum apărea el într-un 
film scris de loan Grigorescu și regizat 
de Virgil Calotescu, «Subteranul». Re- 
venind la «Proprietarii», aici dezbaterea 
etică devine acţiune directă, ofensivă mo- 
rală întreprinsă de o colectivitate în nu- 
mele noului cod de echitate și etică socia- 
listă. Un om cade victimă unui abuz 
directorial și tovarăşii săi de muncă vor 
avea de luptat pentru el și în virtutea 
noului umanism. Clasicul erou individual 
(de care probabil arta nu se va putea 
dispensa niciodată) capătă însă aici, ca 
şi în alte filme românești recente, un rol 
tot mai modest față de inițiativa colectivi- 
tăţii. In «Trei scrisori secrete», funcția 
dramatică a eroului individual e preluată 
în întregime de colectivitate. «Cazul Mo- 
ruzan» este punctul de plecare prin care 
un colectiv vrea să afirme ideea de justi- 


ţie. Din păcate, a unei idei muit prea gene- 
rale, de vreme ce tocmai personajui «în 
cauză» e scos complet din cauza,adică 


nu știm aproape nimic despre el. Mult mai 
convingătoare e argumentaţia celuilalt film 
al acestei serii și anume «Pentru o anu- 
me fericire». Aici pasiunea (cam sche- 
matic redată) a inginerului-inovator e sus- 
ținută cu multă finețe și firesc de către 
alte personaje, cei trei muncitori care te 
conving de căldura, dezinteresul nobil al 
participării lor la experimentarea inova- 
tiei. Cei trei sînt creionaţi cu mult adevăr 
şi cu un anume umor care îi salvează de 


monotonia, de unisonul reacțiilor la care 
îi supune scenaristul. Pentru că acest 
erou cu multe capete, această inteligență 
colectivă în acțiune (din ce în ce mai 
colectivă și mai în acțiune, pe măsura 
democratizării tot mai largi a vieţii noastre 
sociale) se manifestă în realitate ca o 
forță cu mult mai lucidă, mai în cunoș- 
tință de cauză decit o zugrăvesc filmele 
noastre. Scenariile noastre pe această 
temă vizează mai mult o solidarizare sen- 
timentală a colectivității cu eroul erou de 
cele mai multe ori victimă a unei nedrep- 
tăți momentane. Dar acest aspect justi- 
țiar al personajului colectiv este numai 
unul din multele, nenumăratele aspecte pe 
care le îmbracă astăzi «democrața în 
acțiune» a societății moderne socialiste. 
Uneori imperativele majore care cer o 
solidarizare energică a colectivității sînt 
dictate de imprejurări cu totul deosebite, 
dramatice, ca acelea surprinse în «Apa 
ca un bivol negru» sau «Explozia». 
Dovezi cinematografice impresionante ale 
eroismului, spiritului de sacrificiu, uriașa 
mobilizare de energii de care e capabil 
un popor stăpin și răspunzător de soarta 
sa. Primul film cu mijloacele riguroase — 
și prin aceasta patetice — ale documen- 
tului «pe viu», cel de al doilea film cu 
mijloacele filmului de ficțiune inspirat de 
un fapt real, probau spiritul civic şi matu- 
ritatea creatorilor români. Dar, din filme 
de excepţie, demonstraţii-mărturii ale înal- 
tei conștiințe colective, aceste evenimente 
cinematografice trebuie să devină fapte 
artistice curente, «de lucru» le-aș zice, în 


pretutindeni unde socialismul se trans- 
formă în faptă. 

Dar, pentru a ajunge la adevărata este- 
tică a eroului colectiv — estetică pe care o 
reclamă realitățile zilelor noastre — nu e 
deajuns să înţelegi doar intuitiv, foarte 
pripit noile relaţii. Trebuie să și studiezi 
acest raport, să-i descifrezi traiectoria. 
Or, multe din filmele noastre rămin, din 
păcate, la o fază declarativ-informativă. 
Ele introduc în acţiune un organism social 
de dată recentă, cum sînt consiliile de 
oameni ai muncii, dar nu izbutesc să ridice 
această prezență la semnificaţia ei pro- 
fundă. La ceea ce încep ele să însemne 
din ce în ce mai mult în viața societății 
contemporane: «Dezvoltarea democra- 
ției socialiste va stimula și pune tot 
mai deplin în valoare energiile și ela- 
nul creator al maselor, va asigura cli- 
matul necesar afirmării plenare a per- 
sonalității umane, accelerării progre- 
sului întregii societăți» se spune în Pro- 
„ctul de Program al P.C.R. Dinamica 
acestui proces pare încă insuticient intuită 
de cineastul nostru. Exact această «afir 
mare plenară a personalităţii» în cadrul 
colectivităților zugrăvite pe ecranele 
noastre, mı se pare la ora actuală defi- 
ciența esenţială a unora dintre filmele de 
actualitate. Imaginea cinematografică a 
colectivitătilor—chmate stimulative, e 
încă ştearsă, monotonă, amortă. Nu reţii, 
din păcate,decit extrem de puţine chipuri, 
individualități din multele grupări de mun- 
că ce populează uzinele descrise pe ecran. 
Și nu cred că este aici doar o problemă 


zi Perl 


e mai ales o carenţă de dramaturgie, de 
concepere nediferenţiată, încă din sce- 
nariu, a personajelor de plan doi, a ceea 
ce înseamnă, sau ar trebui să însemne 
caracterele lor în raport cu caracterul 
personajului individual. Dacă un Toma 
Caragiu, de exemplu, ne rămine extrem 
de viu, de prezent. ne retină. este și pentru 
că această personalitate artistică a avut 
şi şansa ca în citeva filme desfășurate în 
acelaşi mediu-uzina, să i se ofere nişte 
partituri dramatice total diferite, ca meş- 
terul-comunist, sever şi bonom totodată, 
ferm și plin de farmec din «Dragostea 
începe vineri», sau în filmul «Trei scri- 
sori secrete» cu totul altceva: rolul unui 
muncitor fost marinar, strivit de dramele 
personale aproape pină la anularea per- 
sonalităţii. Ceilalţi însă, tovarășii lui de 
muncă din aceste filme,se pierd într-un 
cenușiu anonimat; încercarea cea mai 
mică de a «ieși din pluton» (cum se stră- 
duie s-o realizeze Ernest Maftei în «Pro- 
prietarii» sau Emanoil Petruţ în «Trei 
scrisori secrete») fiind repede înghițită, 

parcă, de uniformitatea, lipsa de relief, de 
strălucire a partenerilor de echipă. Or, 
forța colectivității noastre, în viață sau în 
artă, nu există decit prin afirmarea unor 
individualități cît mai pregnante, cît mai 
diverse, care acționează conștient în ace- 
eași direcţie, pentru realizarea aceluiaşi 
scop: socialismul. Adevăr social pe care 
artistul nu-l poate ignora sau subaprecia 
dacă vrea să facă din arta sa realistă și o 
artă mobilizatoare. O artă despre mase 
avind ca scop educarea maselor; o artă 


Pentru fiecare, dar mai ales pentru toți («Lupeni 29>) 


cadrul producției noastre curente. Aşa 
cum spiritul cetățenesc, elanul patriotic, 
paşnic și constructiv al poporului nostru 
se vădește nu numai în situații de excep- 
ție, ci zilnic și modest, în straie de lucru, 


asociaţia cineaştilor 


@ În cadrul cursurilor 
de reciclare a directo- 
rilor întreprinderilor 
cinematografice jude- 
tene, regizorul lon Po- 
pescu Gopo, preşedintele Asocia- 
ției cineaştilor, a prezentat o ex- 
punere și a condus o aplicație de 
studiu pe marginea filmului la care 
lucrează în prezent — «Pasărea 
Phoenix». Expunerea și aplicaţia, 
însoțite de vizionarea materialului 
filmat, au avut loc în studiourile de 
la Buftea. @ În fața aceleiași audien- 
ţe, criticul Alice Mănoiu a vorbit 
despre «Tendinţe și curente în arta 


cinematografică contemporană». 9 


Filmul «Tatăl risipitor» a fost o- 
biectul unei largi dezbateri publice 


de tipologie (actori buni avem, dar distri- 
buiți și redistribuiți in același tip de 
personaje, ajung să se confunde în me- 
moria noastră, parcă ar juca unul și ace- 
laşi rol într-unul şi același film); cred ca 


a prezentului, capabilă totodată să desci- 
freze și perspectivele, ziua de miine a 
societății noastre. 


Alice MĂNOIU 


Reciclare 


organizate la cinematograful «Arta» 
din Brașov cu participarea tuturor 
spectatorilor de la premieră. În 
cadrul dialogului condus de criticul 
Valerian Sava, au răspuns la între- 
bări și s-au angajat cu opinii regi- 
zorul Adrian Petringenaru, actrița 
Carmen Maria Strujac și operatorul 
Viorel Todan. Dialogul a continuat 
în cadrul unei întîlniri cu directorii 
întreprinderilor cinematografice ju- 
dețene, la filiala din localitate a 
Centrului de perfecţionare a ca- 
drelor al Academiei «Ştefan Gheor- 
ghiu». O La 4 octombrie a avut loc 
şedinţa Consiliului ACIN dedicată 
discutării statutului social al mem- 
brilor Asociaţiei și primirii de noi 
membri. @ La Salerno — ltalia, 


s-au desfășurat, în prima jumătate 
a lunii, lucrările Congresului și 
Concursului UNIATEC. Din partea 
Asociaţiei cineaștilor din România, 
au participat inginerii Marin Alexan- 
dru și Andreicic Coloman și opera- 
torul George Cornea, care au pre- 
zentat expuneri pe marginea unor 
lucrări originale de tehnică a fil- 
mului. @ Criticii Cristina Corcio- 
vescu și George Littera au repre- 
zentat Asociaţia cineaștilor la Sim- 
pozionul internațional dedicat vie- 
ţii și operei lui Aleksandr Dov- 
jenko, desfășurat la Moscova și Kiev 
în a doua săptămînă a lunii oc- 
tombrie. 


Marin PÎRIIANU 


Irina Kupcenko 
in rolul soţiei de decembrist 


N Steaua fericirii. Cunoscută din 
remarcabilele roluri interpretate în fil- 
mele «Un cuib de nobili» și «Unchiul 
Vania», actrița lrina Kupcenko filmea- 

+ ză în prezent în «Steaua unei minunate 
fericiri», în rolul soției decembristului 
Trubețki. 

N Romeo și Julietta XX. Noul film 
al regizorului maghiar Gyula Maar se 
intitulează «La capătul străzii». lar la 
capătul străzii se află două familii, una 
de muncitori, alta de intelectuali care 
trebuie să ia o hotărire decisivă cu pri- 
vire la viitorul copiilor lor. Deoarece, ca 
de cind lumea și pămintul, tinerii se 
iubesc, iar părinții își fac griji. 


Un love-story cu un milion de pistrui 


pentru Marlene Jobert 


N Love story. El și ea se iubesc 
Foarte mult se iubesc ei. Apar necazu 
rile, că love-story fără necazuri nu exis- 
tă. El se face spărgător. Ca să-și ajute 
tatăl care e pe cale de a da faliment. Dar 
se dovedește a fi un spărgător prost și 
păgubos. Noroc cu fata. Mare noroc. 
Ea e funcționară la poștă. Se cam plic- 
tisește acolo. Fel de fel de idei îi trec 
prin minte. Le pune în aplicare. Rezultă 
nişte spargeri de toată frumusețea. Pînă 
într-o zi. În ziua aia poliția pune mina 
pe ei. Şi o viață nouă ei încep. Filmul se 
cheamă «Nu-i chiar așa de rea cum 
pare». Ea e Marlene Jobert El n-are 
importantă cine e. lar regizor e Claude 
Goretta, pină nu demult o promisiune 
a filmului elvețian. 

m Clasicii, contemporanii noștri. 
Extraordinar succes de public la luna 
filmului sovietic care s-a desfășurat la 
Tokio. Timp de o lună de zile în fața 
unor săli arhipline s-au prezentat 23 din 
cele mai bune filme sovietice din toate 
timpurile. Cel mai mare interes l-au tre 
zit «Crucișătorul Potemkin» de Sergh: 
Eisenstein (1925), «Urmașul lui Gingis- 
Han» de Vsevolod Pudovkin (1928), «Pă- 
mint» de Aleksandr Dovijenko (1930), 
«Balada Siberiei» de Ivan Piriev (1947) 
Mereu clasicii. veșnic tinerii clasici. 

E «Calea partumată a paradisului» 
este o comedie grotescă, datorată regi- 
zorului maghiar Joszef Magyar. Eroii 
sint trei administratori necinstiți. În fata 
pericolului iminent de a fi prinşi cu ocaua 
mică, hotărăsc ca unul dintre ei să se 
sinucidă pentru a-și asuma răspunde- 
rea tuturor matrapazlicurilor, și astfel 
ceilalți doi să-și poată continua ne- 
stingheriți afacerile. Nu vor reuși! 

N Dumas, ediție completă. Acto- 
rul englez Richard Chamberlain («La- 
dv Caroline», «Portretul unei doamne» 
şi «Hamlet, văzut recent la telecinema- 
tecă) pare a intenţiona să-i epuizeze e 
pe toţi eroii lui Dumas. Abia a aparut 


pe ecrane în filmul lui Richard Lester, 


«Cei trei mușşchetari». în care juca pe 


seducătorul Aramis, câ a și fost distri 
buit în rolul lui Edmond Dantès din noua 
versiune a «Contelui de Monte Cristo», 
regizată de Normand'Rosemont. Filmă- 
rile vor avea loc la Roma și, evident, la 
Chateau d'if, de lingă Marsilia. Vicon- 
tele de Braaelona asteaptă... 

N Nimic extraordinar. Marele pre- 
miu al Festivalului internațional de filme 
sportive și turistice de la Munchen a re- 
venit în acest an filmului «lran», realizat 
de Claude Lelouch. Nimic extraordinar 
pentru un regizor de talia lui Lelouch. 
Nimic extraordinar nici în faptul că un 
regizor de mare succes ca el face în 
timpul liber filme documentare. Totuși 
de luat aminte. 

m Singura cale. Una din cele mai 
talentate actrițe sovietice din generaţia 
tinără, Irina Miroșnicenko («Unchiul Va- 
nia», «Libertate, acest dulce cuvint»), 
joacă unul din rolurile principale femi- 
nine din coproducția sovieto-iugoslavă 
«Singura cale». Filmul evocă faptele de 
eroism ale partizanilor iugoslavi şi ale 
soldaților sovietici în cursul celui de al 
doilea război mondial. Regizor: Vladimir 
Popovi€. 

E Filiera franceză Il. Popey, «un 
sticlete» american, specializat în afaceri 
cu droguri, ale cărui metode stirnesc 
suspiciunea superiorilor şi groaza tra- 
ficanților, sosește la Marsilia. Cu treburi. 
Profesionale. Şi e martor la o scenă 
grotescă. Omologul său francez a fost 
informat că un transport de stupefiante 
s-ar afla într-o încărcătură de pește 
Drept care toată poliția din Marsilia e 
mobilizată intru despicarea a vreo trei 
tone de pesle. Aceasla esile o scenă 
din «Filiera franceză ll». Regizor este 
tot John Frankenheimer, iar protago- 
nist este tot Gene Hackman. De prisos 
să mai spunem că metodele americani- 
lor se dovedesc extrem de eficace. Au 
și mai multă experienţă! 

N Un titlu potrivit. La Londra cir 
culă cu insistență zvonul că Richard 
Burton intenționează să scrie o carte. 
Evident, consacrată căsniciei cu Liz 
Taylor. Un perfid cronicar britanic i-a 
sugerat și un titlu: «Diamantele nu sînt 
eterne». Parcă numai diamantele! 

E Remember. Intre 12 și 19 septem- 
brie a avut loc la Pesaro «Mostra del 
Nuovo cinema», dedicată în acest an 
memoriei președintelui chilian Salvador 
Allende. Festivalul, cuprinzind prezen- 
tarea a 20 de filme, a fost organizat cu 
sprijinul reprezentanților rezistenţei chi- 
liene și al cineaştilor chilieni aflați în 
exil. În acelaşitimp, regizorul Helvio Soto 
a dat primul tur de manivelă la filmul 
«Plouă peste Santiago», care va evoca 
ultimele zile ale preşedintelui Allende. 
Filmările acestei coproducții franco-al 
aeriene vor avea loc la Oran — Algeria 


E Robinsonca. Explorator neobosi! 
pe insula copilăriei, el însuși un Robin 
son de o nesfirşită melancolie, Karel 
Kachyna («Voi sări din nou peste băl- 
toace», «Trenul spre stația cerul») și-a 
ales ca eroină a viitorului său film o fe- 
tită pe care o cheamă Blajena și care se 
joacă mai mult în serios decit în glumă 
de-a Robinson. Ba chiar își zice «Ro- 
binsonca». Insula ei pustie este gospo- 
dăria de care trebuie să aibă grijă, în 
urma decesului mamei. Întimplarea a 
fost povestită de scriitoarea Maria Ma- 
jerova prin anii '40, într-o celebră carte 
pentru copii. 

E Păzea, vine Zorro! Neobosil, 
Alain Delon abia a lăsat pălăria de ri- 
goare din «Borsalino & Co.», că s-a și 
grăbit să se deghizeze sub masca făcă- 
torului de dreptate Zorro. Delon speră 
să fie un demn urmaș al succeselor ob- 
ținute cu acest rol de Douglas Fair- 
banks, Tyrone Power și Guy Williams. 
Odată terminate filmările la acest rema- 
ke, care au loc în Şpania, sub condu- 
cerea lui Duccio Tessari, Delon va pleca 
in Malta unde va juca in «Să vezi Malta 
şı apoi să mori». 


m Hitch! Hitch! Ura! Maestrul sus- 
pens-ului, Alfred Hitchcock, pregăteşte 
cel de al 53-lea film al său, intitulat «În 
formă de curcubeu». În asemenea oca- 
zii el este înabordabil şi refuză orice 
ieșire, orice întilnire. A făcut totuşi o 
excepție, pentru că toată lumea bună a 
Hollywoodului a dat în cinstea lui o 
mare petrecere prilejuită de aniversa- 
rea a 75 de ani de cînd maestrul a văzut 
lumina zilei. Au participat o multime de 
vedete, citeva care au jucat in filmele 
sale (Cary Grant, Paul Newman, Janet 
Leigh, Rod Taylor) și citeva care gro- 
zav ar mai vrea să joace sub conducerea 
lui. Printre aceștia: Charlton Heston și 
Peter Falk. Fără impermeabil! 

E intre ei, animatorii. La casa de 
creaţie a cineaștilor sovietici de la Re- 
pino, lingă Leningrad, s-a desfășurat un 
simpozion internațional al autorilor de 
desene animate. Au participat realiza- 
tori şi desenatori din Statele Unite, 
Franța, Anglia, Japonia, Italia și din tă- 
rile socialiste. 

m Coproducţii. De curind s-a tras 
ultimul cadru la coproducția sovieto- 
poloneză «Amintește-ţi de numele 
tău» (regia: Serghei Kolosov). În pre- 
gătire altă coproducție: o biografie ro- 
manțată a lui Felix Dzerjinski. lar de 
curind, s-a dat primul tur de manivelă 
la pelicula «Drum spre nemurire» (re- 
gia: Bogdan Poreba), consacrat revolu- 
ționarului polonez Jaroslaw Dobrowski, 
membru eminent al Comunei din Paris. 
Unul din principalele roluri feminine va 
fi deținut de populara actrită sovietică 
Janna Bolotova. 

E Privind înapoi cu umor. Cele 
mai lapidare memorii ale unui actor de 
film, spuse şi nu scrise, aparțin lui 


N Vocatție ratată Erou al Olimpiadei 
de la Miinchen, om care s-a bucurat de 
atenţie specială a presei, Mark Spitz 
își vede din ce în ce mai rar numele în 
coloanele ziarelor. Recent și-a încercat 
norocul în muzica ușoară. Reacţia zia- 
relor: «in apă era de o rară eleganţă. 
Pe scenă, eleganța îi lipsește cu desă- 
virşire. Pe stradă, e sincer și cinstit. Pe 
scenă, nu e nici una nici alta». O, doam- 
ne. sic transit... Tango! 

N Spune-mi cu cine te aduni, ca 
să-ţi spun cine te urmărește. Proverb 
recondiționat, care va sta într-un fel la 
baza viitorului film al regizorului Peter 
Yates (vă amintiţi, desigur, de «Locote- 
nentul Bullitt» intitulat «Prietenii lui 
Eddie Coyle». Eddie e un tip care are 
încurcături atît cu nişte gangsteri, cit 
și cu niște poliţişti. Pentru el viața nu 
e deloc uşoară. În general, scapă de 
gangsteri pentru a nimeri în braţele po- 
liției. Şi viceversa. Hăituitul va fi Robert 
Mitchum («Doi pe un balansoar»). 

N «Vrăjitoarea» a devenit mamă. 
Cind cinematograful le uită sau le ig- 
noră, vedetele încearcă să-și găsească 
fericirea pierdută pe platourile televi- 
ziunii. Marina Vlady a acceptat să joace 
un rol de mamă în cele 24 de episoade 
ale foiletonului «Siluetă în zori». În ro- 
lul fiicei va apare o debutantă, Cathe- 
rine Frot, care seamănă leit cu celebra 
ei parteneră. Are 18 ani. Exact virsta 
cind Marina Vlady a obținut marele ei 
succes cu filmul «Vrăiitoarea»... 

N Culisele libertăţii. Un violent re- 
chizitoriu la adresa presei burgheze 
pusă în slujba intereselor sordide care 
mînă pe unii potentaţi politici, iată tema 
filmului lui Jean-Pierre Mocky, «Un lin- 
toliu n-are buzunare». 


N-aveţi vreun rolişor pentru mine? 
(Louis de Funès) 


Louis de Funès: «Cariera mea se re- 
zumă în trei fraze. 1) N-aveţi cumva vre- 
un rolişor şi pentru mine? 2) Ascultă! 
Am un rol care te-ar putea interesa. 
3) Domnule de Funès, aveţi în vedere 
vreun film în care v-ar place să jucaţi?» 
După ce-ai ajuns acolo sus, e mult mai 
uşor să faci haz de necazurile uitate. 
Mult mai ușor! 

N Acul in carul cu fin. Pentru prima 
dată in carieră, Jean-Paul Belmondo 
trece de partea poliției. În filmul «Frică 
peste oraş» el are sarcina de a desco- 
peri un redutabil asasin care terorizează 
Parisul. Treabă aproape imposibilă, de- 
oarece asasinul este complet necunos- 
cut, n-are cazier, nu e în legătură cu nici 
o bandă. El poate fi oricare din cei 
peste 8 milioane de parizieni. Noul 
Sherlock Holmes va fi ajutat de Henry 
Verneuil, dar nu în chip de dr. Watson, 
ci în calitate de scenarist şi regizor 


Aceşti băieți răi din «Borsalino» au trecut în sfirşit 
de partea legii: Belmondo ca polițist, Delon in chip de «Zorro» 


e în 


i i 
TD ei 


N Un italian în America. Regizorul 
Giuliano Montaldo e în continuare pre- 
ocupat de soarta emigranților italieni în 
America. După tragica poveste a lui 
«Sacco şi Vanzetti», Montaldo va face 
un nou film cu un alt italian care a cu- 
noscut mizeria şi gloria peste ocean. 
E vorba de preferatul bunicuțelor noas- 
tre, Rudolph Valentino. Va fi o poveste 
despre italianul Rodolfo Gugliemi Va- 
lentino care a emigrat în 1913, la virsta 
de 19 ani, și a fost mai întii grădinar, 
apoi ospătar și dansator într-un local 
de noapte și pe urmă a ajuns stea la 
Hollywood și a făcut să bată repede- 
repede milioane de inimi slabe. Buni- 
cuțo! Pregăteşte-ți batistele! Şi fii gata! 
El revine! 

N Adio la spaghetti. Omul care și-a 
făcut un nume încăierindu-se în cele- 
brele  westernuri-spaghetti italiene, 
Clint Eastwood, își continuă cariera 
la el acasă, în S.U.A. Şi ține să uite 
pentru totdeauna de băieții ăia iuți de 
pistol şi de toate încăierările alea sîn- 
geroase. Cel de al treilea film pe care 
l-a realizat în calitate de regizor, se in- 
intitulează «Breezy» şi e o foarte tandră 
poveste de dragoste între un bărbat de 
50 de ani, foarte scirbit de viaţă, și o 
fată nebunește îndrăgostită de viață. 
Deci, dragostea ca dialog între gene- 
rații. William Holden încarnează bătrina 
generație dezabuzată, iar Kay Lenz, pe 
cealaltă. Totul pe un frumos fond mu- 
zical datorat lui Michel Legrand. 

N Flori și spini. Snobimea cinema- 
toarafică europeană s-a adunat în păr 
la Montreux pentru a asista la pano- 
rama filmului american «underground», 
organizată de mişcarea «noul cinema 
american». Uimire, laude și conster- 
nare. Manifestarea a coincis cu apariția 
la New York a volumului «Visionary 
Film» de Adam Sitney, care face o ana- 
liză foarte documentată și extrem de 
severă celor mai multe dintre filmele 
prezentate la Montreux. 


N Alte distracții. După ce a termi- 
nat-o cu răzbunătorul John Steed, Pa- 
trick Mac Nee s-a retras la Malibu, în 
Statele Unite, unde duce o viață cit se 
poate de simplă și în manieră cam... 
hippy! A revenit pentru scurtă vreme la 
Londra și a jucat pentru B.B.C. în filmul 
«Cu C de la crimă», ca să nu-și piardă 
antrenamentul. E vorba să înceapă un 


w 
Fa, <a 


«Răzbunătorii» nu mai vor răzbunare 
(John Steed şi de două ori Emma Peal) 


nou serial, care nu va fi în nici un caz 
o continuare a «Răzbunătorilor». «Ge- 
nul ăsta de glume nu mai e pentru 
virsta mea». Are 52 de ani. 


N Campionul nebunilor după ci- 
nema este americanul Paul Morgan 
din Miami (Florida). De curind,el şi-a 
făcut curat în viaţă şi a ajuns la conclu- 
zia că a petrecut în sălile de cinema 
9 125 de zile, adică nici mai mult, nici 
mai puțin de 25 de ani. Partea nostimă 
e că în anii ăștia nebuni, el a mers la 
unul și același cinematograf. Acum e 
pensionar şi tot acolo se duce, indife- 
rent ce film rulează, indiferent dacă l-a 
mai văzut sau nu. De precizat că omul 
suferă de plictiseală cronică. 


E Primăvara gradaților. Deţinăto- 
rul unui mare premiu la Festivalul filme- 
lor comice de la San Sebastian, regizo- 
rul Tadeusz Smielewski, revine pe e- 
cranele poloneze tot cu o comedie, «Ser- 
gent, e primăvară!». Toate urările noas- 
tre într-o recidivă și la San Sebastian. 

E Trăiește-ţi clipa. După o lungă 
absență, Charles Spaak, scenaristul 
faimosului film «lluzia cea mare», reali- 
zat de Jean Renoir, revine în lumea ci- 
nematografului. De curind a scris pen- 
tru tinărul regizor Henri Helman scena- 
riul «Un cadou e fiecare zi» (şi, firește, 
de orice cadou trebuie să ne bucurăm). 
În distribuţie, un monstru sacru al fil- 
mului francez: regizorul Marcel Carné 
(65 de ani). 

m Încă odată războiul. Primul. În 
studiourile Barandow a început turna- 
rea coproducției cehoslovaco-iugoslave 
«Atentatul de la Sarajevo», în regia lui 
Veljko Bulajic (autorul «Bătăliei de pe 
Neretvas).Filmul își propune să evoce 
evenimentul care a constituit pretextul 
declanșării de către Germania și Austro- 
Ungariă a primului război mondial: asa- 
“sinarea, la 28 iunie 1914, a arhiducelui 
Franz Ferdinand, moștenitorul tronului 
Austro-Ungariei. 

N Proiecte. Jacques Demy are în 
proiect o comedie muzicală după cele- 
brul roman al lui Lev Tolstoi, «Anna 
Karenina». Se dă ca sigură, din surse 
franceze, știrea că filmul va fi o copro- 
ducție franco-sovietică. Pină la perfec- 
tarea contractelor, Jacques Demy are 
intenţia să realizeze cu Michel Legrand 
un alt film muzical, care se apropie de 
«Umbrelele din Cherbourg», dar va fi 
şi mai liric. 

E Pirotehnie! În imprejurimile Mos- 
covei s-a desfășurat un colocviu inter- 
național de pirotehnie cu participarea 
specialiștilor din U.R.S.S., Polonia, Bul- 
garia, Mongolia, România, R.D. Germa- 
nă și Cehoslovacia. S-au făcut comuni- 
cări despre realizările cele mai recente 
în domeniu și despre aplicarea lor în 
cinematografie întru slava, strălucirea 
şi înflăcărarea filmelor. 


Rubrica «Cinerama» 
este redactată 
de N.C MUNTEANU 


în direct 
din 
Hollywood 


Pe Peter Falk l-am întil- 
nit în așa numita «ca- 
meră a celebrităților», 
cantina-restaurant a stu- 
diourilor «Universal», 
despre care mi s-a spus 
că ar fi locul cu cea mai 
mare concentrare de vedete pe metrul 
pătrat. Chipurile vedetelor te scrutează 
fie zimbitor, din ramele ce îmbracă pe- 
reţii, fie mai puţin zimbitor, cînd stau 
așezate la mese, după efortul unei zile 
de filmare. 

— Am izbutit greu, foarte greu 
să vă intilnesc. Ştiu că sinteti ex- 
trem de ocupat Extrem de solicitat. 
Văd. (Din 30 în 30 de secunde se apro- 
pia cineva să-l întrebe ceva sau să-l 
cheme undeva) Ştiţi, sinteţi foarte 
cunoscut la noi, în România și... 

— Ştiu. «Columbo»... Am aflat că 
s-a bucurat de succes luni în șir. Mi-a 
tăcut multă plăcere. 

— Dacă aţi trece pe o stradă din 
București, multă lume v-ar striga 
locotenente Columbo! Presupun că 
şi aici sinteţi confundat cu perso- 
najul dumneavoastră, Spuneți-mi,vă 
face plăcere identificarea cu eroul 
cunoscutului serial? 

— De ce nu? Columbo e de fapt mai 
istet decit mine... Deși cred că nu toate 
episoadele serialului sint destul de bu- 
ne. Uneori se repetă ca mod de solu- 
ționare. Am fost chiar catalogat drept 
«cusurgiu», fiindcă nu accept lucrul de 
mintuială și nu sint de acord cu cei care 
invocă argumente ca «timpul ne pre- 
sează» sau «bani să iasă»! Eu sint mai 
meticulos... 

— Este și o calitate a locotenen- 
tului Colombo... 

— Este o calitate de care depinde suc- 
cesul de prestigiu al serialului. Şi e 
foarte important într-un moment în care 
atitea seriale TV coboară ștacheta sub 
nivelul oceanului... Nici nu-mi vine să 
mă uit la televizor. Singurul serial pe 
care-l urmăresc este «Toţi în familie»; 
pentru că e decent, fiindcă eroii sint 
oameni ca lumea («nice people»), nu 
gangsteri, monștri sau obsedați se- 
xuali... Sper că se observă în «Colum- 
bo» că îmi repugnă violența, erotismul 
ieftin, că nu folosesc nici un condi- 
ment de prost gust din rețetaruliSeria- 
lelor de duzină... 

— Pină la «Columbo» ce roluri 
ați jucat? 

— Au trecut 10 ani pină m-am decis 
să devin actor. Mă consideram o poci- 
tanie, dar simţeam că am vocaţie pen- 
tru meseria asta, că știu să joc. Așa 


Cinemateca 


Simbolic prag al unui de- 

ceniu în care cinemato- 

graful mondial avea să-și 

schimbe radical înfățișa- 

rea, deceniul .«tree-cine- 

ma»-ului, al «nouvelle va- 

gue»-ului, al școlii ceho- 
slovace, al «underground»-ului ameri- 
can, al noului cinematograf polonez sau 
maghiar — anul 1960 este, totuși, anul 
filmului italian, anul «zero» al post- 
neorealismului, anul lui Fellini, Visconti, 
Antonioni. In 1960, Italia trimite la Can- 
nes două filme care tulbură festivalul 
prin semnificativa ostilitate cu care sint 
primite: «Aventura» și «La dolce vita». 
Eliberat integral de sub tutela neorea- 
lismului, Fellini părăsește lumea wvi- 
telloni»-lor și a «bidoniștilor», mediul 
«lumpen» al Cabiriei și Gelsominei, 
pentru a pătrunde în intimitatea înaltei 
aristocrații romane cu o îndrăzneală 
care revoltă, deopotrivă, instituţiile sta- 
tale laice și biserica, pornite într-o 
campanie anti-felliniană de o vehemen- 
tă fără precedent în istoria filmului ita- 


că am debutat abia la 36 de ani, la 
New York, în rolul avocatului din se- 
rialul «Procesele lui O'Brien». Un se- 
rial ca lumea, decent. Altfel nu accep- 
tam rolul. Apoi am făcut două filme 
(«Mickey şi Nicky» şi «Soţii») cu Cas- 
savetes, pe care-l consider un mare 
regizor. Am oiștigat multă experiență 
lucrind cu el şi îi sint recunoscător. 
Dar și el îmi este mie. Şi ştiţi de ce? 
Pentru că ne cunoaștem de 4 ani și 
nu l-am invitat niciodată la mine acasă... 

— Apropo! Nici Columbo nu-și 
invită prietenii acasă Aproape în 
fiecare episod, locotenentul invocă 
sfaturile soției; cum ea n-a fost nicio- 
dată văzută, există o controversă: 
unii susțin că nici eroul serialului 
și nici actorul Peter Falk nu e că- 
sătorit și ca referirile ia soția sa 
n-ar fi decit un truc. Care e adevărul? 

— Adevărul e că sint căsătorit. Pe 
soția mea o cheamă Alyce și avem doi 
copii. Jackie are 7 ani și Kathy aproape 
3 ani. S-a întimplat chiar să mă înso- 
tească cu toţii, cînd am filmat în de- 
plasare, dar destul de rar; soția mea și 
cu mine trăim într-o perfectă armonie, 
exact pentru motivul că înţelege cit 


nu sînt îndăăsăt 
de «Ca bo» 
(Pe alk 


lian. La rîndu-i, Antonioni abandonează 
malurile cețoase, inecate în ploaie ale 
vâii Padului din «Strigătul», pentru a 
filma «aventura» fără suspens a unei 
lumi încremenite într-o iresponsabilă 
placiditate. «La dolce vita» și «Aventu- 
ra» sint două filme complementare, va- 
riațiuni pe aceeaşi temă. semnate de 
doi cineasti care privesc dinspre neorea- 
lism, cu un ochi rece, lucid, sarcastic, 
la spectacolul dezolant oferit de nobi- 
limea și marea burghezie italiană. 
Dar ce făcea în acest timp «aristocra- 
tul» de drept şi de fapt al filmului, Lu- 
chino Visconti? Ei bine, demn de super- 
ba ambiţie a aceluia care realizase cind- 
va «Obsesie» și «Pămintul se cutre- 
mură», Visconti rămine ultimul comba- 
tant pe baricadele neorealismului, fil- 
mind în același an, 1960, «Rocco și 
frații săi», această epopee dramatică 
a unei familii strămutate din sudul torid 
al Italiei în orașul ducilor Viscontini: 
Milano. Şi, dincolo de orice conside- 
rente estetice, anul în care cinemato- 
graful european pășea într-un extrem 


Revista,,Cinema'“'de vorbă cu 


de necesară e independenţa într-o pro- 
fesie ca a mea. De altfel, trebuie să 
vă spun că au trecut 9 ani din momen- 
tul în care am cunoscut-o pină în giua 
cind m-am decis să mă căsătoresc.. 

— Cu un an mai puțin decit v-a 
trebuit să vă decideți la actorie. 
Pentru regie — am aflat că regizați 
singur anumite episoade din «Co- 
lumbo» — cit v-a trebuit să să vă 
hotăriți? 

— Abia acum. La 46 de ani. E cam greu 
să porți două pălării pe acelaşi cap. 
Nu cred însă că studioul a greşit acor- 
dindu-mi încrederea. Eu mă simt însă 
cam copleșit de atitea probleme. Jocul 
celorlalți actori, termenele fixe, buge- 
tul şi atitea altele... Ca actor sînt însă 
avantajat de poziția mea de regizor. 
Fiind atit de preocupat de unghiuri şi 
lumini, joc mai natural, mai relaxat, 
nu apuc mâcar să mă gindesc la rol 
și să intru în tensiunea și în febra 
obșinuită, 

— După «Columbo», ce aveţi de 
gind să jucaţi? 

— Nu sint încă sătul de «Columbo»... 


Laura COSTIN 


de fertil deceniu, rămine pentru mine 
anul în care Visconti se cramponează 
la neorealism cu un gest simbolic, un 
gest omagial totodată, demn de acela 
care a înțeles atit de bine singurătatea 
prințului de Salina. 

Petre RADO 


Început de stagiune 


De la 1 octombrie, într-o sală reno- 
vată, Cinemateca ne-a invitat să re- 
vedem o serie din filmele care au scris 
istoria artei a şaptea. Spicuim citeva 
din temele și titlurile anunțate de Arhiva 
națională de filme. pentru stagiunea 
'74—'75: 

e inceputurile filmului românesc: 
1898 = 1948 

e Curente și tendințe în cinemato- 
grafie în ultimii 25 ani 

e Filmul social din 1912—1930 

e Drama și melodrama în anii '30—'40 

@ A 30-a aniversare a victoriei asupra 
fascismului 

e Filmul italian în ultimul deceniu 

e Cinematograful canadian contem- 
poran 

e Retrospectiva filmului maghiar, ce- 
hoslovac. polonez, suedez. japonez. 

e Profiluri de regizori: Mizoguki, 
Sternberg, Resnais, Capra, Kachyna. 
Minnelli 

@ Profiluri de actori: Mae West. Jerry 
Lewis, Katharine Hepburn, Lucyna Win- 
nicka, Olivera Marković 


România azi, 


România miine 
Un om 
printre alți oameni 


Era o imagine frumoasă, 

o imagine emoţionantă 

— şi, poate, o imagine 

pe care n-a mai folosit-o 

nimeni. O imagine de 

final de reportaj. O hală 
mare de iabrică, o hală obișnuită, cu 
maşini mari şi cu oameni pe lingă 
maşini, peste care se suprapunea sub- 
tire, ca-ntr-o serigrafie, conturul tre- 
murat, foşnitor, ireal aproape, al unei 
păduri. Nu se auzea zgomotul obișnuit 
al unei hale de fabrică, ci foșnetul 
răcoros, tainic, tulburător, al pădurii. 
Reportajul era realizat într-o secție a 
noii fabrici de materiale de construcții 
sintetice din Buzău. Interlocutorul re- 
porterului era un inginer care vorbea 
reținut, sobru, despre realizările noii 
întreprinderi, dar şi despre semnifica- 
ţia acestei noi întreprinderi, despre 
premiera ei absolută, la noi. Se rea- 
lizează, deci, pentru prima oară, mate- 
riale de construcții din fibre sintetice. 
Inginerul făcea psihologie socială, vor- 
bea despre rezistența consumatorului 
la un material netradițional, un mate- 
rial care înlocuiește lemnul. Oamenii 
s-au obşinuit să audă cînd bate vintul, 
plinsul lemnului în cercevelele feres- 
trei. Oamenii s-au obișnuit să mingiie 
profilele elegante din nuc sau brad 
sau stejar ale mobilei. lar aparatul de 
filmat arăta jaluzele și profile fine, 
elegante, din material plastic. Care, 
de altfel, imitau perfect lemnul. Care, 
de altfel, erau chiar mai suple, mai 
docile decit lemnul. «Trebuie însă în- 
frintă rezistenţa, nejustificată, la plas- 
tic a oamenilor. Pentru că, iată, toate 
aceste materiale executate la noi au 
calități superioare și mulți parteneri 
de-ai noştri s-au arătat entuziasmați. 
Pentru că, iată, producţia noastră pe 
un an de zile salvează o mie de hectare 
de pădure, o mie de hectare care pot 
fi valorificate pe bani buni, dar pot, 
mai ales, să fie lăsate să trăiască, 
pentru a ne bucura ochii și sufletul». 
Inginerul, în felul său reținut, sobru, 
era un poet Emisiunea se numea 
«România, azi — România, miine», 
reportajul era semnat de Mircea Le- 
rian, dar întreaga emisiune, deși era 
informativă şi exactă — părea com- 
pusă din stanțe. Nu putem vorbi despre 
România viitorului fără ca în vorbe să 
se strecoare poemul. Atunci cind ni 
se arată un oraș de azi — și planul său 
de miine, atunci cînd ni se povestește 
un trecut — și rostul său în devenirea 
de azi — relatarea se încarcă de emo- 
ție. Imaginea acelei păduri salvate de 
hala de fabrică ne-a urmărit multă 
vreme. Obsesia pădurii— atit de veche, 
de perenă, la români, capătă o nouă 
semnificaţie și o poetică superioară. 
Ni s-a părut meschină rezistența noas- 
tră la mirosul puțin iute, chimic, la 
rigiditatea presupusă a materialului 
plastic. Pentru ca pădurea să foş- 
nească liberă de moarte, jaluzelele 
noastre pot fi din material plastic. 
Sacrificiul ritual al codrului se va 
săvirși mai rar și numai acolo unde 
lăstari tineri renasc pădurea. Aerul 
nostru va fi mai pur. In cinci ani — 
într-un cincinal— cinci mii de hectare 
de pădure — un codru uriaș, vor fi 
salvate numai de priceperea, inventivi- 
tatea și talentul meșterilor din fabrica 
de la Buzău. Calitatea esenţială a 
acestor emisiuni TV este că sint 


20 . 


deschise, în sensul în care se spune 
că o operă literară este deschisă, adică 
lasă loc propriei noastre inteligențe 
și sensibilități să compună, să imagi- 
neze, să împlinească. Intotdeauna te- 
leviziunea a adus în fața noastră un 
chip al țării, prin oamenii ei, dar parcă 
niciodată oamenii țării, oamenii ano- 
nimi și minunați ai țării, constructorii 
ei, nu ne-au vorbit atît de mult, atit de 
divers și atit de spectaculos — în 
fraze reținute și modeste — despre 
viitorul patriei, adică despre propriul 
lor viitor. Reporterii TV au dăruirea 
și inteligenţa de a lăsa mai ales oame- 
nii și aparatul de filmat să vorbească; 
astfel, emisiunile TV, dedicate viitoru- 
lui României socialiste, par o operă 
colectivă, simplă și emoţionantă ca 
orice operă colectivă. 


Smaranda JELESCU 


telescopuri 


Virstele 
emisiunilor 


Viaţa emisiunilor de te- 
leviziune se aseamănă 
foarte mult cu viaţa noas- 
tră a tuturora, are adică 
zile mai bune și zile mai 
puţin bune, şi atunci 
cînd — vorba poetului — jocul nu «in- 
cepe cu moartea», cum se mai întîmplă, 
între naştere și deces, viața emisiuni- 
lor cuprinde, ca tot omul, citeva ano- 
timpuri, mai mult sau mai puţin distinc- 
te. Aparent există deosebiri capitale. 
Am asistat nu o dată la nașterea unor 
emisiuni bătrine, neputincioase, care 
și-au cîştigat pe parcurs scînteia tine- 
reţii; dar cîți oameni nu se nasc bătrini 
și ajung la tinereţe — dacă ajung — 
abia într-un tirziu, Am asistat altă dată 
la nașterea unor emisiuni promiţă- 
toare, care s-au cantonat rapid în 
zone comode, de rutină; dar cîți oameni 
nu preferă, încă, drumurile bătătorite 
şi umbrite? Şi, am mai asistat la naşte- 
rea (și moartea) unor emisiuni care 
n-au prea lăsat urme durabile, sau 
care s-au născut încăo dată, după 
cite o moarte prematură, doar-doar, 
poate-poate... Dar ciţi oameni...? 
Discuţia aceasta,despre virstele emi- 
siunilor tv, sigur, nu trebuie să consti- 
tuie un tele-scop în sine. Dar,urmărind 
îndeaproape citeva emisiuni periodice, 
intrate în obișnuința publicului, pu- 
tem desprinde anumite evoluţii, invo- 
luții sau stagnări simptomatice. 


«Virstele peliculei» într-o vîrstă 
nouă 


A fost odată, să recapitulăm, o 
inițiativă de cultură cinematografică 
care și-a cucerit repede, şi pe bună 
dreptate, numeroase adeziuni din par- 
tea publicului și a criticii. Cercetind 
cu luare aminte tezaurul arhivelor cine- 
matografice, iniţiatorul acestui ciclu 
periodic (Teodor Caranfil) a propus 
veiespectatorilor, luni de-a rindul, mo- 
zaicuri cu mari şanse de activizare a 
interesului general pentru film. Multe 
secvențe ale «Virstelor peliculei» au 
fost, fără exagerare, captivante, izbu- 
tind să actualizeze imagini vechi (me- 
moria oamenilor are tot mai multă 
nevoie de memoria peliculei), să tre- 
zească nostalgii, să coboare de pe 
soclu mituri, să arunce punți peste 
timp și spațiu, necesare, foarte nece- 
sare, îndeosebi generațiilor cu «bătaie 
scurtă» la capitolul amintiri. Din bi- 
lunar, programul acesta cu finalități 
instructiv-educative certe a devenii 
săptăminal, de pe programul doi a sărit 
pe programul întii, și-a cîştigat, adică, 
treptat, niște drepturi fireşti, aş zice 
elementare. A urmat apoi intrarea 
în «virsta a doua». Emisiunea și-a 
descoperit o vocaţie nouă: aceea pen- 
tru istoria filmului românesc. Și o 
modalitate de lucru nouă: sinteza. Pe 
nesimţite, așadar, «Virstele peliculei» 


au devenit dintr-un caleidoscop cu de 
toate pentru toţi, un «dosar» tematic 
al devenirii filmului românesc. S-a 
umplut, astfel, un gol cultural; retros- 
pective ale filmului românesc n-au 
prea încăput pină acum în programele 
televiziunii. Cele două virste ale emi- 
siunii nu se exclud, firește, între ele, 
virsta a doua nu reprezintă, neapărat, 
o virstă calitativ-superioară; faptul că 
ultimele ediţii ale ciclului nu mai sînt 
tocmai captivante, poate da chiar de 
gindit realizatorilor. Dar canalizarea 
funcţiei educativ-instructive a emisiu- 
nii spre un scop (chiar şi de campanie) 
foarte precis, reprezintă un gest cultu- 
ral de reţinut. 


Un elixir al tinereții 


De citeva săptămini se numără şi se 
tot numără, bobocii. Pe cîțiva dintre 
ei i-am văzut îndeaproape, intr-o seară 
a tineretului dinspre sfirşitul lunii tre- 
cute. Dar asta este, în fond, o treabă 
a toamnei. Ar fi de spus, totuși, cite 
ceva, în legătură cu evoluţia de «ultimă 
oră» a serilor pentru tineret devenite 
și ele, de la o vreme, tematice, axin- 
du-se adică pe cite o idee directoare. 
in «dialogul studenţesc» pe care l-am 
urmărit nu demult, am simţit de citeva 
ori, aşa, ca o scinteie, curentul de înaltă 
tensiune al transmisiei «în direct». 
Glasurile vieţii nu se aud întotdeauna 
pe micile ecrane; li se suprapune, nu 
o dată, «zgomotul de fond» al unor 
premeditări forțate. Este absolut nece- 
sar ca reporterii micului ecran să ştie 
ce vor în investigarea realității. Dar nu 
este deloc recomandabil să știe «prea 
bine» ce vor, adică să se pună de-a 
curmezişul vieţii de dragul unui re- 
portaj «inteligent», «savant», făcut «du- 
pă toate regulile artei». Regulile vieţii 
sînt mai importante. De aceea, unele 
din gindurile rostite «în direct» într-o 
seară de joi, de studenţii bucureşteni, 
ieșeni şi timişoreni despre tineretul 
contemporan, ne-au spus mai muit de- 
cit întregi reportaje cu expoziţie, punct 
culminant şi deznodămint ca la carte. 


Înnoiri de fond, înnoiri de formă 


Realizatorii unor emisiuni-concurs 
(de largă audienţă publică) simt, din 
cind în cind, după cum ne-au dovedit-o 
în ultime ediții ale competitiei pe echipe 
«Turneul emblemelor» sau ale com 
“petiției individuale «Cel mai bun con- 
tinuâ», nevoia unor înnoii. Concuren- 
ţii urmăreau un film, pentru a descoperi 
greșeli de comportament ale unor per- 
sonaje certate cu felurite norme de 
comportament civic, acum ascultă un 
text în care s-au strecurat, de aseme- 
nea, anumite erori. Înnoire de formă. 
Textele ca şi filmele sint de o inventivi- 
tate precară, n-au darul să pună la în- 
cercare, cu adevărat, simțul civic al 
competitorilor. Şi astfel de exemple se 
pot da multe. Concursurile reclamă, în 
schimb, anumite înnoiri de fond, pen- 
tru a evita departajările arbitrare, care 
se produc destul de des, mai ales la 
«Turneul emblemelor». De reflectat, 
în perspectiva unor emisiuni-concurs 
viitoare, gen pe bună dreptate agreat 
de numeroși telespectatori. 


Călin CĂLIMAN 


Galaxia 
personală 


Am mai discutat în cite- 
va rînduri (și cred că ar 
trebui să dicutăm fără 
încetare) despre modul 
cum apare pe ecran per- 
sonalitatea contempora- 
nului și despre nevoia ca, intrind în 
contact cu unul sau cu alta să n-avem 


parte numai de opinii pe marginea 
problemei, evenimentului sau cărţii 
citate de ei, ci — în spiritul marilor, 
adincilor, amănunțitelor, «psihiatrice- 
lor» interviuri pe care le cunoaşte 
publicistica — de înțelegerea univer- 
sului lor (întrebări, preocupări, ne- 
uniști, amintiri, dorinţi, scopuri). Am 
mai discutat în citeva rînduri despre 
modul cum apare pe ecran personali- 
tatea contemporanului și ne-am între- 
bat despre mijloacele cele mai bune, 
adică cele mai tv. pentru ca, evitind 
cursa torentului de cuvinte (întrebări- 
răspunsuri, întrebări-răspunsuri), au- 
torii emisiunilor să ne furnizeze miste- 
rul intervievaţilor prin intermediul ima- 
ginilor. Am mai discutat și ne-am în- 
trebat ce ne întrebăm în continuare 
și — aşa cum se îintimplă ori de cite ori 
te străduieşti să cunoşti pe cineva — 
printre întrebările firești apare și cla- 
sica: «spune-mi cu cine te întilnești, 
ca să-ţi spun cine ești». Intuiţia tele- 
viziunii ne-a dat cîndva «invitatul săp- 
tăminii», emisiune de duminică, cu 
ajutorul căreia aflam cam cu cine se 
întilnesc anume persoane mult cu- 
noscute nouă. Dar era vorba, după 
cum vă amintiţi, de rendez-vous-urile 
cu un film, cu un prozator, o sculptură, 
o simfonie, un meci de box. Rendez- 
vous-uri pline de înțeles, fără îndoială, 
însă neindestulătoare pentru descifra- 
rea musafirului. 

A descifra musafirul din fața came- 
relor de luat vederi înseamnă a-i afla 
galaxia personală, adică oamenii cu 
care se întilnește. Cine nu știe că fie- 
care dintre noi posedă în numita ga- 
laxie cîțiva oameni intitulaţi (sincer, 
sincer) «tipi extraordinari»? Cine nu 
știe că «tipii» în cauză sînt îndeobşte 
anonimi (eu am un prieten Sergiu M, 
vecin de stradă Galaţi, care colecțio- 
nează pietre de riu și care mi-a arătat, 
tremurind de emoție, un album cu... 
frunze. Frunze uluitoare), că-ar-merita- 
să-fie-cunoscuţi, preţuiți şi admiraţi? 
Chemindu-i pe actorul, pe fizicianul, 
pe campionul de tenis, pe electronistul, 
pe balerina, pe criticul literar, pe direc- 
torul stațiunii viticole, pe chirurgul, 
pe compozitoarea, pe (evident) re- 
porterui sa ne recomande, în timpul 
interviului rivnit. membrii galaxiei (Fă- 
nuş Neagu o să vină cu-n rapidist, 
Cosașu cu trizerul), vom avea prilejul 
de a cunoaște nu numai adevărata 
sau o adevărată faţă a invitatului-per- 
sonalitate, ci, mai cu seamă o releva- 
toare galaxie de semeni neștiuţi. 


Al. MIRODAN 


telesport 


Paul Szabo — elev — 
Oradea: Oricare ar fi dis- 
poziția de moment a co- 
mentatorului sportiv — 
de umor, serioasă, me- 
ditativă, ironică, entuzi- 
astă, ori o combinaţie a mai multor 
stări — important este să contribuie 
la tempo-ul transmisiei și să rămînă 
consecvent propriului său fel de a 
vorbi, bazat pe hotărîrea de a se expri- 
ma cu claritate, înțelegere și simţire. 
Dacă aveți dicţiune și o voce suficient 
de plină, datorită unei respirații corec- 
te, volumul se lasă pe seama tehnicia- 
nului de sunet. 


ErnaWăchter — studentă — Bra- 
şov: Cind iţi auzi prima oară vocea 
inregistrată, surpriza este totdeauna 
enorma. De ani de zile ești deprins cu 
sunetul vocii tale care trece prin sub- 
stanța osoasă a capului, în timp ce 
acum te auzi așa cum te aud și ceilalți, 
vocea transmisă prin undele sonore 
spre ureche. 

Este foarte posibil să-ți dai seama 
dacă cineva este sincer, are o minte 
limpede sau este confuz, nu atit dato- 
rită cuvintelor pe care le întrebuințează,