Revista Cinema/1990 — 1998/012-CINEMA-anul-XII-nr-10-1974

"s. 
= LE f 
" = d 
= A " 
A M" 
" 


Revistá a Consiliului 
Culturii si Educatiei Socialiste 
Bucuresti, octombrie 1974 


sl Pu Z 

i i ] 5: Y i 
` E 4 In. $ ) 
| ZUM e F 
É i : 
bi : 


- 
LE 
o» 


47r 
LAT n tr gy 
SET LT 
A 
> 


| In premieră: i 
dL „Duhul Fr Í v h; 
f aurului“ ~ f wd a AN 
: uA ^ j S durs 
| yi fè 4 V. | b 
| , " «m Y d BM 
, " Aa dis * ne 
E l ; n 
3 PS mei” AY 
& £a ven iL tă, j 
m ss i a i Me 
ney [ e^ 23 m, Pa 
ÎS »" LI X Li - 
i> "| E. A te $ , >= LARES qut 
+ - di Fă & | Í 
i " va Va. “l 
f E O Eam rt (OTT eut 
„A go Á TETS » i i & 
"Ah. "M Py ' m^ €^ $ M y 
D er `| d i N ^ A hs 
e A - M, NY, | 4 "m În - 
A A mad Lak ed $ à i va Y à i 
| i $% o E ! M Lo ^ 3 % 
* ^ row nist (A Tm 
„Cinema“ oh P. : cy lt PE ' 
€ : , [WC d E 1 " 
|| de vorbă cu N RAS Ti | | 
~ | Vat po mo! " 2 
| locotenentul Pa. N u/ 34 
> À LW j "23 
Columbo in^ à ULDAYETA. 
E yw A Y Nose 
n 4 ^ » AM. j| c E 
y ^ i- 3 " ^» 
" 1 * PA L2") à p 
M. : DA cd r 
» = f " E. i 


"eu 


In 
intimpinarea 


Congresului 


XI 


şi-au propus să le dea viață. 
loan Grigorescu: 


Numai 
propunîndu-ne 
o largă deschidere 


către 


tematica actuală, 
vom realiza 
personaje 
memorabile 


loan Grigorescu: Abordind problema 
personajului, în artă în general și în cine- 
matograf în speță, nu putem să nu ne gin- 
dim la bivalenţa sa. În sensul că persona- 
jul reprezintă epoca, societatea si le in- 
fluenteazá totodată. Cind discutăm un 
erou de film, ne întrebăm nu numai dacă, 
eventual, ne recunoaștem în el, ci si dacă 
el fiintează ca individ distinct, în stare să 
ne impresioneze prin personalitatea sa 
puternică, fascinantă, să ne transmită un 
mesaj care este al lumii noastre, dar și al 
unei ființe originale, de la care putem afla 
lucruri neştiute. Eu aș vrea să observ că 
însăși istoria cinematografului nostru se 
confundă de fapt cu istoria eroului de 
film. Nu ştiu dacă sinteti de acord, dar 
eu sint convins ca primele noastre filme 
trăiau, în măsura în care trăiau, mai mult 
prin personaje, prin eroi, decit prin virtuti 
de spectacol cinematografic. Această să- 
nătoasă caracteristică a continuat să fie 
esențială pentru filmul românesc foarte 
mult timp. Arta spectacolului a mers mai 
încet decit arta personajului. Deși diversi- 
tatea 'panopliei de personaje din filmul 
românesc a avut de suferit un timp. Dar, 
în ultimii ani — si am în vedere vreo 
zece — s-a produs şi în această privință 
un salt calitativ. Am putut chiar asista la 
fenomenul răsturnării unor valori de por- 


2 


Maturitat 
maturizare artistica 


Cinema: Într-un moment cînd se împlinește un sfert de veac 
de la realizarea primului film al cinematografiei noastre 
socialiste, în anul cînd oamenii născuți în august 1944 au 
intrat în al patrulea deceniu de viață, cînd existența noastră 
politică și spirituală stă sub semnul celui de-al XI-lea Con- 
gres al Partidului Comunist Român, cinematografia româ- 
nească trebuie să se considere ea însăși la vîrsta maturității. 
Vă rugăm să analizăm virtuțile și simptomele acestei vîrste, 
prin prisma personajelor, a eroilor cărora filmele românești 


«Corespunzător concepției noastre despre umanism, societatea 
socialistă şi comunistă va asigura împlinirea multilaterală a perso- 
nalităţii umane, valorificarea tuturor capacităților si talentelor 
fiecăruia în slujba binelui comun, a prosperității întregii societăți, 


făurirea conştientă de către toti cetățenii a propriului lor destin 
comun, în care îşi găseşte deplina realizare destinul individual al 


Nicolae CEAUŞESCU 


fiecărui cetăţean». 


tretizare. Eroii pozitivi ai filmelor noastre, 
îndeobște defavorizati cindva faţă de eroii 
negativi, care erau mai pitorești, mai con- 
vingători, mai realizați chiar din punct 
de vedere actoricesc, au preluat în ulti- 
mul timp inițiativa. Răsturnarea aceasta 
de valori se datoreste aprofundárii de 
cátre scenaristi si regizori a proceselor 
innoitoare care au avut si au loc in socie- 
tatea noastră, indeosebi după Congresul 
al IX-lea al partidului, se datorește intele- 
gerii intime a esteticii marxiste, altădată 
redusă pentru unii la o falsă teorie a tipi- 
cului, se datorește însușirii specificului 
artei cinematografice si limbajului ei. 
Astăzi s-ar putea numi în fata oricui, cu 
şanse mari de a nu fi contrazis — decit 
prin vechea maximă «de gustibus non 
disputandum» — o întreagă galerie de 
personaje reușite în filmele româneşti. 


CINEMA: Vorbeati despre personaj 
ca despre o ființă de la care se pot 
afla lucruri neștiute. 


I.G.: Într-adevăr. Fiindcă, iată, am fost 
plăcut surprins cind, într-o întilnire cu 
citiva cineasti din Argentina, care au fost 
recent oaspeții Casei filmului, aceștia 
ne-au vorbit indelung despre filmele româ- 
nesti vizionate, punind accentul pe impre- 
sia făcută de «Puterea și Adevărul» de 
Manole Marcus, după scenariul lui Titus 
Popovici. Am putut purta cu ei o pasio- 
nantá discuție despre personajul princi 
pal al acestui film, al cărui nume complet 
oaspeții îl retinuserá cu toţii foarte bine. 


=== 

CINEMA: Aţi vorbit, de asemenea, 
despre «o întreagă galerie de personaje 
reușite». 


I.G.: Galeria începe, poate, cu «Valu- 
rile Dunării», filmul lui Liviu Ciulei în 
care exsstá două-trei personaje bine de- 
terminate social si psihologic, memorabil 
realizate de Lazăr Vrabie, Irina Petrescu 
şi de regizorul însuşi. Sau galeria incepe, 
poate, cu «Setea» de Mircea Drăgan, in 
care alături de spectaculosul rol al tină- 
rului țăran interpretat de Ilarion Ciobanu, 
Colea Răutu infátisa un portret de activist 
foarte convingător si emotionant. Deci 
saltul despre care am vorbi s-a produs — 


lucru simptomatic și imbucurátor — prin 
intermediul personajului comunist. În- 
tr-adevăr, tematica luptei revoluționare a 
străbătut ca un fir roșu întreaga producţie 
a cinematografiei românești în cei 26 de 
ani care au trecut de la realizarea filmu- 
lui «Răsună valea». Nu întotdeauna — 
din păcate, şi aceasta datorită unei slabe 
cunoașteri a istoriei apropiate a ţării — 
aceste personaje au reușit să iasă pe mă- 
sura încărcării lor cu bune intenții. Avem 
însă, alături de cele citate, și alte perso- 
naje memorabile în filmul politic româ- 
nesc. M-aș referi la eroii din «Cerul n-are 
gratii» de Francisc Munteanu, la trilogia 
lui Manole Marcus care a început cu 
«Străzile au amintiri», a continuat cu 
«Cartierul veseliei» și s-a încheiat, ca 
trilogie, cu «Canarul și viscolul», dar 
sper să continue ca tematică; m-aș referi 
la «Duminică la ora 6» al lui Lucian Pin- 
tilie, la «Procesul alb» de lulian Mihu 
şi la o serie de alte filme. În filmele noastre 
de epocă și istorice, am reușit de aseme- 
nea să sugerăm, mai convingător decit 
în niște tablouri vivante sau reproduceri 
ale unor portrete reci, personalitatea di- 
namică a unor eroi naţionali. Mă refer la 
«Tudor» de Lucian Bratu, la «Mihai Vi- 
teazul» de Sergiu Nicolaescu si la alte 
filme din această categorie. Din păcate, 
eroul din filmele noastre istorice n-a reușit 
însă să fie desprins de o viziune statuară, 
el nu coboară de pe soclu, pentru a trăi 
viaţa proprie la scara 1/1, pentru a-și dezvă- 
lui frámintárile, pentru a deveni — mai 
mult decit o ipostază a personajului — 
personajul insusi. 


CINEMA: Ajungem astfel la perso- 
najul contemporan. 
Cramer: Wo ZI DEE RERO CE ISLE Tree i e 

I.G.: Ajungem la piatra de încercare a 
oricărei cinematoarafii. Mai ales a uneia 
care se ambitionează să edifice o şcoală, 
să constituie o artă aparte, nu hibridă, nu 
calchiată, o artă proprie capacităților de 
exprimare ale poporului nostru. Condiţia 
e ca filmul românesc să abordeze cu mult 
mai mult curaj problemele actualități, in 
toate genurile posibile: de la comedie la 
melodramă, de la satiră la tragedie, de la 
dezbaterea cetáteneascá și politică la fil- 
mul închinat tineretului sau copiilor, tu- 
turor marilor probleme ale lumii contem- 
porane. Numai propunindu-ne o amplă 
deschidere către tematica actuală ne vom 
gindi prin ce să reprezentăm această te- 
matică și astfel vom ajunge la oameni, 
adică la personaj. Dacă personajul con- 
temporan poartă o încărcătură conflic- 
tuală reală, un bagaj consistent de pro- 
bleme care își cer rezolvarea, el va expri- 
ma epoca şi va fi viabil. Dacă acest bagaj 
ideatic este sărăcit, schematizat, ușurat, 
dacă personajului i se oferă o încărcătură 
de vată, inconsistentă, avind doar apa- 
renta unui volum important de probleme, 
în realitate fiind vorba de o fărimiță de 
problemutá, filmul însuşi nu poate fi sor- 


politică, 


tit decit eșecului, indiferent cit de inge- 
nioasă este interpretarea actoricească și 
cit de profesională indicatia regizorală, 


CINEMA: Dar, discutind concret... 


I.G.: Discutind concret, sint optimist, 
văzînd peliculele pe care cinematografia 
noastră le-a dat în ultimii ani. Mă gindesc 
la eroii contemporani din filmul «Fraţii» 
de Mircea Moldovan, care din păcate a 
trecut aproape neobservat de critică, la 
eroii din «Vifornita» de acelaşi autor, mă 
gindesc la personajele din «De bună 
voie și nesilit de nimeni» de Maria 
Callas-Dinescu, la cele din «Explozia» 
de Mircea Drágan. As mai cita filmele lui 
Sergiu Nicolaescu si Manole Marcus, de 
manieră politistá, dar depásindu-si genul, 
respectiv seria care a început prin «Cu 
miinile curate». Sint optimist cu o con- 
ditie: să știm să fructificăm noua viziune 
de lucru, mai largă, pe care o avem în 
prezent asupra viitorului cinematografiei 
noastre, în cadrul general trasat de Pro- 
gramul partidului si indicat in mod expres 
cineastilor, în atitea rinduri, de tovarășul 
Nicolae Ceausescu. Ne-am propus sá 
abandonám recoltarea scenariilor după 
hazard și să elaborăm vaste planuri te- 
matice și metodologice, un cincinal al 
cinematografiei. De aceste șanse noi, 
dramaturgia, regia şi implicit personajele 
filmelor noastre, cu toate efectele pe care 
acestea trebuie să le aibă asupra specta- 
torilor, vor profita din plin. 


Corneliu Leu: 


Pentru a ne apropia 
de 
eroul contemporan, 
trebuie 
să ne îndepărtăm 
de retetele 
conventionale 


Corneliu Leu: Prima idee pentru care 
as vrea sá pledez in acest colocviu ar fi 
intelegerea psihologicá a personajului 
contemporan. Pentru că există in cinema- 
tografie, mai cu evidență decit în alte 
zone artistice, o discrepantá uneori netă 
între înțelegerea psihologică a personaje- 
lor, cu toate determinările respective pe 
plan social sau în realizarea artistică — pe 
de o parte — şi o modalitate simplistă de 
descriere a personajului în acțiune — pe 
de altă parte. Or, numai printr-o minu- 


tioasá analiză a caracterelor putem realiza 
filme bune cu eroi contemporani, și nu 
cultivind schemele filmului de acțiune. 


SP E DE ea 
CINEMA: Ce intelegeti prin filmul 
de acţiune? 


C.L.: Filmul de acțiune înseamnă, în 
99% din cazuri, film făcut după o anumită 
rețetă. Părerea mea este că numărul de 
filme pe care il realizăm astăzi, număr 
relativ important, asigură cadrul-limită 
pentru configurarea unei şcoli originale, 
cu o condiție: să evităm filmul făcut după 
rețetă. Să nu acceptăm rețeta nici de dra- 
gul succesului comercial, nici de dragul 
facilitátii agreabile. 


CINEMA: Totusi, si filmul de actiu- 
ne poate crea personaje memorabile. 
ELS lil ÓÉ Lii L (e Eee 


C.L.: Bineinteles, as pleda pentru fil- 
mul de actiune inspirat din realitátile 
noastre contemporane, înnobilind genul 
cu o contribuție nouă, tinind de specificul 
societății noastre, cu personaje noi, cu 
o problematică izvorită din reacţiile de 
conştiinţă care ne aparţin. 


CINEMA: S-au făcut unele încercări 
în acest sens. 


C.L.: Încercări. Am putea să vorbim 
despre cele cinci filme care încep prin 
«Cu mîinile curate» de Sergiu Nico- 
laescu și se încheie cu «Capcana» de 
Manole Marcus. 


CINEMA: De ce vorbiti doar de în- 


o 
® 
= 
o 
E 
~ 


C.L.: În măsura în care intervine rețeta, 
adică excesul de bătăi, de pistoale, exce- 
sul de urmăriri spectaculoase, rămînem 
în primul stadiu. În măsura în care se 
găsesc rezonanțe politico-filozofice ale 
epocii, condiția genului e depășită. 


Istoria . 
din punctul de vedere 
al contemporaneității , 
(«Ştefan cel Mare») 


CINEMA: Ca director al unei case 
de filme, aveți probabil multe obser- 
'vafii concrete despre personajele sce- 
nariilor si ale filmelor în lucru. 
„SEE EI SEE ES = 

C.L.: Ceea ce ne propunem în primul 
rind este ca personajele să fie credibile, 
nu confecționate. Avem multe propuneri 
de scenarii care se vor educative, ceea ce 
este foarte bine, pentru că educativă tre- 
buie să fie arta socialistă, arta care se 
inspiră şi sprijină marea operă de transfor- 
mare revoluționară pe care o conduce 
partidul. Dar prin filme educative, unii în- 
teleg filme didactice. Şi atunci descriu 
niște eventuale filmulete pedagogice in 
care totul este cintărit si dozat in aşa fel 
încit să se exprime, cu multă cheltuială, 
un adevăr mult mai uşor de formulat 
într-un articol. În acest sens, aşa cum am 
pledat pentru înțelegerea psihologică a 
personajelor, aş pleda pentru un film 
autentic dedicat tineretului. Pentru că, în 
fond, teza simplist-didactică este tot atit 
de limitativă şi naivă ca si rețeta facilă. 
Trebuie să recunoaștem generației noi o 
capacitate superioară de gindire şi o sen- 
sibilitate evoluată. chiar o anumită matü- 
ritate pe care această generație o are. 


Dacă am ciştigat o maturitate poli- 
tică si e pe cale să se cristalizeze 
maturizarea artistică a personajelor 
din filmele despre și pentru cei 
vîrstnici, trebuie să ne propunem aceleași 
obiective în toate categoriile de filme. 


Horia Lovinescu: 


Oricare om 
care e angajat lucid 
în construcţia 
societăţii noastre 
socialiste , 
poate fi un erou 


Horia Lovinescu; Eu cred. că, în pri- 
mul rînd, ar trebui definită noțiunea de 
erou, pentru că ea dă naștere la multe 
confuzii. Nu i se poate contesta, de pildă, 
unui lago calitatea de erou, în aceeași 
măsură în care nu i se contestă această 
calitate lui Othello însuşi. Şi exemple se 
pot da nenumărate: un Julien Sorel sau 
un Dinu Păturică, un Werther sau un 
Moromete. Aceştia nu sînt ceea ce se 
cheamă eroi exemplari, eroi-model, ci 
foarte puternice personalități care rás- 
fring, cu o strălucire unică, o serie de 
laturi, pozitive si negative, ale epocii res- 
pective. Fără ei și fără semenii lor nu se 
poate face literatură bună și nici film bun. 
Literatura și filmul sînt totdeauna condi- 
tionate de soliditatea și complexitatea 


“personajelor pe care le propun. Uneori, 


tendinţa e însă de a se înțelege prin erou 
numai eroul-simbol, eroul-model, hai să 
spunem, «eroul-eroic». Evident, această 
categorie de eroi există, dar în momentul 


cînd ei ar începe să fie trași pe bandă 
rulantă și prezentaţi ca un fenomen curent, 
la îndemina oricui, ar fi straniu. Ar apare 
riscul ca eroul să devină un portret robot 
și acest risc l-am simţit într-o serie de 
filme ale noastre și nu numai în filme. 
Fără să aibă putere de percuție, acest gen 
de personaje demonstrează mai mult bune 
intenţii decit virtuti artistice. Este limpede 
că dezideratul de a realiza figuri repre- 
zentative pentru epoca noastră, în ceea 
ce are ea mai constructiv, mai eroic, este 
firesc si el trebuie urmărit cu stáruintá. 
E de dorit ca acest deziderat să fie întru- 
chipat cel puţin în citeva asemenea per- 
sonaje care să caracterizeze aspirația so- 
cietátii noastre către un model superior. 
Dar eu cred cá avem nevoie nu de un 
erou, ci de eroi ai timpului nostru, în ulti- 
mă instanță de personaje credibile. De 
aici ar decurge în mod normal și auten- 
ticitatea caracterelor şi amploarea frescei 
pe care vrem s-o desfășurăm. Găsesc că- 
în filmele noastre ne oprim încă la un nu- 
măr prea restrins de tipuri, în loc să ve- 
dem cite un erou în fiecare dintre noi, 
fiindcă nu există om neinteresant, nu 
există om care, în măsura în care e anga- 
jat lucid în construcția societăţii noastre 
socialiste, ‘să nu fie si el, în felul său, un 


scad d id d d e a 


erou. Cred că avem nevoie, în momentul 
de faţă, de apariția unei serii întregi de 
filme care să convingă prin autenticitatea 
adevărului imediat. Am impresia chiar 
că cinematografia noastră a sărit peste o 
etapă care, fără îndoială, în cinematogra- 
fia universală, e depășită: aceea a neo- 
realismului. Noi însă n-am produs prea 
multe filme de factura aceasta şi nu am 
profitat de tot ciștigul pe care această 
modalitate artistică ni l-ar fi putut oferi. 
Meritul neorealismului este că a afirmat 
o cinematografie credibilă și foarte larg 
accesibilă. 


La rîndul nostru, ar trebui să realizám 
o serie de filme cu eroi anonimi, în sensul 
bun al modestiei, dar și al diversităţii 
acestei tipologii. 


De altfel e un adevăr unanim acceptat că 
tipurile de «oameni simpli» pot fi la fel de 
memorabile ca și figurile din capul locului 
excepționale, dacă artistul știe să le pună în 
lumină ineditul şi unicitatea lor intrinsecă. 
Curios e că noi avem parcă mai multe 
filme de maximă ambiţie decit pelicule în 
care să ne fi pregătit pentru asemenea 
tentative. Poate de aceea în încercările 
noastre de maximă ambiţie totul rămîne 
oarecum aluziv, personajul principal, pozi- 
tiv, e vag implicat în conflict, se apelează 
la lunai introduceri si dese paranteze 
explicative. Prin miza politică și interpre- 
tarea excepțională de care s-a bucurat, 
«Puterea și Adevărul», ca și «Mihai 
Viteazul» înaintea sa, face parte din 
acele încercări importante, în mare parte 
reusite, care au pus in centrul atentiei 
momente vitale ale istoriei noastre natio- 
nale. Asemenea încercări nu se pot însă 
multiplica și împlini decit dintr-o recoltă 
mult mai largă de filme despre viaţa și 
preocupările cotidiene, ele însele majore, 
ale oamenilor obișnuiți, cu atitea șanse 
în realitatea noastră d a ieşi din ano, 
nimat. 


Ion Popescu Gopo: 


Eroina de film 


nu poate sá apará 
ca Venus, 
din spuma márii 


lon Popescu Gopo: Eu am două feluri 
de eroi: un erou desenat şi un erou în 
carne și oase. Tot timpul am crezut că 
eroul desenat este un personaj supus 
voinţei mele. Sint la al 10-lea film. totali- 
zind 100 de minute de proiecţie, ultimul, 
încă inedit, numindu-se «intermezzo 
pentru dragoste eternă». Dar mai de 
mult timp personajul meu nu mai este un 
docil. E adevărat, eu îi fac scenariile, eu 
îi concep mișcările, dar el a început să-mi 
dicteze anumite condiții. A devenit un 
personaj cu caracter și personalitate, îmi 
impune felul lui de a percepe desenul 


CINEMA: Cind eroul z ajans ia m2- 


turitate._ 


orice, nu po$ face ce 
pildă, cu Chariot sac 
De exemplu, a 
timp de şase § 
imobilă, deși mu 
că au perceput 
zimbet şi l-a des 
copiat umbra, lovind 3 
Ca să fie o deoseb 
piată după natură 
cu mina sa, el a de 
zîmbet. Deci, ca să & 
'zimbetul personajulu 
tistul adaugă naturii 


CINEMA: Şi zimbetul e un semn de 
maturitate. 
Ll A dlc e i 

I.P.G.: Pentru cà e un semn de auto- 
depásire. Felul in care decurg nego 
între mine si omuleţ se răstringe intot- 
deauna în calitatea rezultatului. Cind el 
învinge categoric şi eu mă las condus, 
atunci se pierde din calitate, cind eu în- 
ving și-l domin, iarăşi se pierde. Trebuie 
să găsim între noi doi o armonie. 
lót. E 

CINEMA: Dar personajele interpre- 
tate de actori? 
Lolo d 


I.P.G.: Cred că raportul dintre desen 
şi regizor se repetă intre actor si regizor. 
Si în filmele cu actori eu mi-am scris în- 
totdeauna scenariile şi mi-am conceput 
personajele. Acolo unde am dominat 
autoritar actorii, am pierdut, acolo unde 
personajele au fost create de actori, eu, 
colaborind la definitivarea tipurilor, am 
reuşit. Acum lucrez la un film care deo- 
camdată se numește «Pasărea Phoe- 
nix», dar pe măsură ce se dezvoltă, am 
impresia că titlul devine minor si va trebui 
să găsesc altul, cu o rezonanţă mai 
actuală. Nu mai am de-a face, în acest 
film, cu personajul acela fix care, la prima 
mea încercare, «S-a furat o bombă», 
mi se părea că nici nu trebuie să respire. 
Retineam pe vremea aceea toate miscá- 
rile actorilor, pînă și mișcările ochilor, pe 
toate le dirijam, ca într-un desen animat. 
Aș vrea să sper că filmul pe care îl reali- 
zez în prezent, la vreo cinci ani după 
«Faust XX», va demonstra o atenție de- 
osebitá acordatá actorului, deci perso- 
najului, atentie care imi dau seama cá a 
fost mai slabă în filmele mele anterioare. 
Avem actori formidabili. Se si vede, in 
filmele noastre, cá putem compune distri- 
butii exceptionale. Dacá avem un punct 
slab, acela e, după părerea mea;actorul- 
femeie. Poate pentru cá nu reusim să ne 
apropiem de tipul femeii-mamă. În filmele 
noastre femeia apare de obicei ca vino- 
vată sau riscînd să devină o vinovată și 
de aceea își ascunde feminitatea, îşi as- 
cunde parcă și apartenenţa la alt sex, 
pentru ca nu cumva să nu pară la locul 
său. Am constatat, în schimb, mindria 
tuturor italienilor că Sophia Loren este 
italiancă, mindria tuturor francezilor că 
Brigitte Bardot este frantuzoaicá. Femeia 
româncă din filme ar fi, pină acum, Irina 
Petrescu, dar parcă actrița însăși nu vrea 
să exprime frumusețea feminină, ci doar 
frumusețea intelectuală a unei femei, ceea 
ce îndepărtează publicul — şi bărbatul şi 
femeia spectator. Avem foarte buni actori 
bărbaţi, expresivi, puternici, avem apoi o 
grupă de cascadori care pot realiza per- 
formante de nivel mondial. Am impresia 
că în ultima vreme sint bine folosiți. Un 
mare avínt a determinat în această direc- 
tie Sergiu Nicolaescu, cu preocuparea sa 
pentru bárbatul eroic, in filmele istorice 
şi de aventuri. Este un bărbat viteaz, 
viguros, plin de imaginație. Acest perso- 
naj îmi place. De aceea cred că trebuie 


superbă, frumoasă, inteligentă, 
femeie pe care s-o urmeze s 
celelalte femei, în viața de toate 
le placă cum trăieşte, cum vorbeşt 
se poartă. 

În încheiere, as vrea să mai risc o vorbă 


—— ——À 
3 


— AR — ODO e 


ca preşedinte al Asociaţiei cineastilor. 
Eroii de film nu pot să apară ca Venus din 
spuma mării. Trebuie să creăm un mediu 
intim de cultură și de cunoaştere umană 
care să concretizeze realitatea socială şi 
culturală a epocii. Cineaștii trăiesc încă 
izolaţi unii de alţii, izolați de alte categorii 
de intelectuali, izolaţi de spectatori. Dacă 
trebuie să fac un film cu o actriță pe care 
am văzut-o o dată pe scenă, o invit la 
Buftea; ea se îmbracă pentru prima în- 
tilnire mai tipátor decit s-a îmbrăcat 
vreodată in viață, tremură dar se poartă ca 
o savantă, căutind să fie interesantă cu 
orice pret, aga cá îmi apare ca un personaj 
fals. Nu e personajul de care am nevoie. 
Şi sîntem în situaţia de a ne respinge unii 
pe ceilalți, necunoscindu-ne. Aş propune 
de aceea pe agenda noastră de lucru 
realizarea unui club al cineaștilor, nu nu- 
mai a unei Case a filmului rezervată pro- 
iectiilor, un club în care să ne putem cu- 
noaste cu studenții, cu actorii si scriito- 
rii, cu tehnicienii si spectatorii. Sint con- 
vins cá din acest mediu intim, profesio- 
nal, serios, va putea apare si Venus a 
noastră. 


Constantin Stoiciu: 


Fără politică, 
înseamnă 
fără adresă 


Constantin Stoiciu: Eu cred că nu se 
poate discuta despre personaj; dacă nu 
discutăm despre scenariu. Un personaj 
nu poate exista în afara unei povestiri şi 
a unei dramaturgii. Altfel discuţia rămîne 
o invenţie plăcută. Filmele noastre au 
avut şi au personaje de toate categoriile 
profesionale, sociale şi ierarhice — în pri- 
vinta asta nu am avut retineri. Dar perso- 
naje reale, valide artistic, care sá in- 
semne prin ele insele ceva deosebit, ca 
individualitáti semnificative, sint foarte 
putine. E un viciu de conceptie la mijloc, 
si al producátorilor, si al scenaristilor, si 
al regizorilor, dar si al criticii. Critica 
retine de obicei dintr-un film o observatie 
de viatá mai atentá sau constatá cá un 
actor a simtit nevoia sau a fost condus 
Sá semene cu un personaj ceva mai ade- 
văra , si atunci se grábeste să proclame 
descoperirea unui personaj. lată, de pildă, 
într-un film de actualitate a cărui acţiune 
e plasată pe malul Dunării, există o figură 
ceva mai populară, cu citeva trăsături mai 
vii, cu un limbaj mai colorat şi aceasta a 
fost suficient pentru critică spre a exulta, 
cu dezinvoltura cunoscută: — lată omul 
nou, iată tipul memorabil! Sigur, perso- 
najul acela are ceva adevărat și inedit în 
el, îndeosebi datorită interpretării acto- 
rului, dar de la «are ceva» pină la «memo- 
rabil» e o distanță pe care, pentru a o 
putea parcurge, nu trebuie să ne închi- 
puim că am și străbătut-o. Sigur, niște 
sugestii de viață existentă si în «Trei 
scrisori secrete» sau «Proprietarii» sau 
«Despre o anume fericire» — pentru a 
numi filmele de actualitate apreciate de 
critică — dar ce personaje într-adevăr me- 
morabile am putea spune că au lansat în 
‘general filmele noastre de actualitate? 
Se merge pînă cel mult la a ilustra expre- 
siv unele atitudini: un tinár inginer pleacă 
în provincie, în timp ce altul nu vrea cu 
nici un chip să plece, un activist e recep- 
tiv la nou. si atent faţă de oameni, în timp 
ce altul nu e etc., etc. Dincolo de afirma- 
rea destul de lineară a acestor atitudini, 
fără prea mari consecințe de altfel în viața 
celor în cauză, ce reținem? 

TI SE SEDII DOI De ED SE CLA CAPE EAD EA tears 


CINEMA: Uneori, ca în «Trei scrisori 
secrete», avem totuși de-a face cu 


4 


drame reale. Mă refer la personajul 
principal, interpretat de Mircea Albu- 
lescu. A 


C.S.: Dar «principal» in acest film e si 
personajul care nu apare deloc in cadru — 
omul eliminat de pe santier. Despre el 
doar se vorbeste. Ca literaturá, e plauzibil, 
ca solutie cinematograficá — discutabil. 
larági, era o situaţie de viață adevărată, 
interesantă, era un personaj care ar fi 
putut captiva, dar el e scos din ecuație 
printr-un artificiu foarte comod, pe mar- 
ginea cáruia se glosseazá: are sau nu are 
dreptate?! Dar unde-i personajul? lată, 
în filmul lui Lucian Bratu, «Drum în pe- 
numbră», exista un personaj bine reali- 
zat, deşi modest poate, prin suma adevă- 
rurilor pe care le prociamá. Nu e ceea ce 
înțeleg unii prin «erou», totuși e, acea 
femeie, un personaj verosimil, fiindcă e un 
personaj întreg, ca individ, un personaj 
pe care ştim de unde să-l luăm, ce preocu- 
pări, ce ginduri are. În alte filme există 
însă doar cite o singură determinare pen- 
tru fiecare personaj și dincolo de asta un 
vid stingheritor. De pildă, preocuparea 
legată de un examen pierdut sau de o 
mașină defectá.. Ne aflăm încă, trebuie 


Maturitate politică, maturizare artistică 


Nicolae Tic: 


Eroii vorbesc, 
dar ar trebui 
să și comunice 


Nicolae Tic: Dacă e să mă refer la o 
perioadă mai îndepărtată, doar trei dintre 
filmele de actualitate mi-au rămas în 
minte. Acestea sînt «Setea» de Mircea 
Drăgan, după scenariul lui Titus Popovici, 
«Partea ta de vină» de Mircea Mureşan, 
după scenariul lui Petre Sálcudeanu si 
«Un suriîs în plină vară» de Geo Sai- 
zescu, după scenariul lui Dumitru Radu 
Popescu. 

«Setea», pentru că îl are pe Mitru Mot, 
țăranul care, la începutul revoluţiei noas- 
tre populare si socialiste, luptă pentru 
impunerea demnității umane. «Partea ta 


Artistul fatá-n faţă cu epoca sa 
(«Actorul si sálbaticii») 


să recunoasteti, o ştiţi foarte bine, într-un 
stadiu cu poveşti si povestioare. Ne-ar 
trebui o reintoarcere a cinematografului 
la literatura bună. 


CINEMA: O reintoarcere? 


C.S.: Mă refer la unele filme inspirate 
din literatură care au fost mai bune, mai 
adevărate. Pentru a crea un personaj tre- 
buie să ai putere de invenţie, talent. 
Altfel aduni calităţi şi lipsuri, asezi lu- 
mini şi umbre, spre a mulțumi pe toată 
lumea, dai acestui amestec convenabil un 
nume, dar nu-i dai şi fiorul unei indivi- 
dualitáti, nu-i dai fiorul implicării. Ciudat 
e că, din această ecuaţie bine drămuită, 
dar fără har, dispare tocmai ceea ce pro- 
ducătorii solicită mai mult: dispare ten- 
dinta. Or, o operă de artă trebuie să fie 
tendentioasá, politică, pentru că dacă nu 
este politică rămine un simplu joc, o 
descriere fără adresă, fără viaţă, fără 
pasiune. şi, evident, fără ecou în rîndurile 
spectatorilor. 


de vină», pentru că are un erou care 
descoperă o lume — lumea șantierului, 
lumea muncitorească, 


«Un suris în plină vară» pentru cá adu- 
ce pentru prima dată în film un personaj 
aparent şugubăţ cu orice pret, în esenţă 
însă profund în relaţiile cu oamenii și prin 
ceea ce gindește despre sine. 


Mi-au rămas deci în minte filmele care 
au o problematică umană. Cred că cele- 
lalte filme din epocă aveau doar o pro- 
blematică administrativă, adică eroul, ca 
individ, nu era sensibil implicat în procesul 
de transformare a societății. 


După părerea mea, un salt in di- 
rectia cea mai bună l-a marcat filmul 
«Diminetile unui băiat cuminte» de 
Andrei Blaier, după scenariul lui Con- 
stantin Stoiciu. E primul film în care noua 
generaţie citadină era privită mai atent, 
fără didacticismul altor producţii. De aici 
retineam mai multe figuri, aș zice toate 
personajele filmului, angajate într-p dez- 
batere aproape dramatică în raport cu 


epoca, în raport cu semenii, în căutarea 
unui loc și a unui rost în viață. Curios e 
doar că linia aceasta a dezbaterilor etice 
nu a fost continuată cu insistenţă. De abia 
în ultimii ani s-au deschis noi drumuri în 
filmul de actualitate. Mă gîndesc la filmele 
care încearcă'să dezbată aspecte ale con- 
ducerii societății: «Puterea și Adevărul» 
de Manole Marcus, «Vifornita» şi «Fraţii» 
de Mircea Moldovan, «Trei scrisori se- 
crete» de Virgil Calotescu, «Despre o 
anume fericire» de Mihai Constantines- 
cu, «De bună voie și nesilit de nimeni» 
de Maria Callas-Dinescu. 


Este, după părerea mea, o necesitate de 
prim ordin, dacă vrem să realizăm o cine- 
matografie modernă filme realiste şi uma- 
niste, aplecate asupra punctelor nevralgice 
ale relaţiilor sociale: a surprinde pe oame- 
nii epocii noastre în relaţiile de la conducă- 
tor la mase, de la individ la colectiv. Este 
o necesitate asupra căreia secretarul ge- 
neral al partidului, președintele Nicolae 
Ceaușescu, și proiectele de documente 
ale Congresului al XI-lea revin adesea, 
în perspectiva perfecționării conducerii 
societăţii și a unui plus de mobilitate a 
tuturor articulaţiilor vieţii naționale. 


LL 

CINEMA: De la «Partea ta de viná» 
la «Puterea si Adevárul», eroii insisi 
au cunoscut o simptomaticá evolutie. 
GIDTUTRRIIUU Y MARO ruri DAL AMADNUEIII2S IE MT GERA L1 T EE loe PCM OUT 


N.T.: Pentru că epoca a născut, între 
timp, un nou tip de conducător, la toate 
nivelurile. Partidul, statul, întreaga viață 
publică dispun astăzi de oameni compe- 
tenti si hotáriti, înzestrați cu o omenie nu 
totdeauna declarată sau spectaculoasă, 
dar certă şi eficace în momentele decisive, 
buni cunoscători, nu numai ai trecutului 
şi prezentului, dar şi ai viitorului, pentru 
că numai astfel știința conducerii comu- 
niste capătă perspectivă şi capacitatea 
de a nu repeta unele greșeli dintr-un tre- 
cut nu prea îndepărtat. Cinematografia s-a 
îndreptat firesc către asemenea eroi, sur- 
prinzînd din viata lor unele aspecte, cu 
mai mult sau mai puţin succes. 


Piatra de încercare: 
eroul contemporan 
(«Filip cel bun») 


ÎN i e a s 

CINEMA: Dar tocmai aceasta este 
problema: în ce măsură maturitatea 
politică despre care vorbiti se traduce 
intr-o maturizare artisticá? 


N.T.: În ce măsură? Mai bine vá spun 
o poveste. Am stat de vorbă, în vara 
acestui an. la o centrala termo-electrică, 
cu trei tineri — toti trei din munţii Apuseni, 
coboriţi la ses și deveniți operatori la 
tabloul de comandă. Vreti să știți ce face 
un tinăr la un tablou de comandă? Com- 
pletează un tabel cu sute de rubrici, urmă- 
rind tot timpul semnalizatoarele multi- 
colore si celelalte indicatoare instantanee 
care-i spun tot ce se întîmplă în centrală. 
A apăsa pe un buton presupune serioase 
cunoştinţe. Orice neatentie sau greşeala 
poate avea urmári grave. Unul dintre cei 
trei operatori despre care vá vorbesc m-a 
rugat să aduc la București, la «Scinteia ti- 
neretului», un plic cu poezii. Ceea ce a 
stirnit nedumerirea unui inginer care se 
afla la fata locului, fiindcă era pentru 
prima oará cind se afla cá tinárul scrie 
poezii. Chiar si colegii lui din alte sec- 
toare gindeau cá un om care stá la un 
tablou de comandă, stă si se uită si atit. 
Omul compune însă poezii și, în ace- 
lași timp, asigură bunul mers al în- 
tregii centrale. În schimb, cînd vezi 
filmat un tînăr la tabloul de comandă 
sau un director la biroul său, ai impresia 
că ei stau si se uita sau cel muit mai dau 
cite un telefon și te întrebi dacă nu cumva 
s-or fi plictisind de moarte. Asta-i tot. 


CINEMA: Dar chiar în filmele pe 
care le-aţi citat persistă o anumită 
simplificare. chiar în «Vifornifa»... 


N.T.: N-aş vrea să mă refer în special 
la eroul din «Vitornma». Mie filmul mi-a 
plăcut si de aceea l-am citat. Există insă, 
într-adevăr, în filmele noastre, reacții ale 
celor din jur pe care eroul le comentează 
foarte sumar sau nu le comentează deloc; 
nu-l ating şi trece pe lingă ele. Din 
această cauză, eroul devine mai sărac, 
mai puțin convingător. În viață, oamenii 
se influențează tot timpul si isi transmit, 
voluntar sau involuntar, o multitudine de 
semnale față de care nu rămin indiferenți, 
chiar indiferența afișată fiind o reacție. 
De pildă, conduci o şedinţă. La un mo- 
ment dat, cineva dintre cei de față incepe 
să bată cu degetele în masă, fără să spună 
nimic. Nu rămii insensibil, amănuntul te 
influențează. Neplăcerea în filmele noastre 
e să constati că eroii, desi vorbesc tot 
timpul unul cu altul, practic se întimplă 
să nu comunice, să nu-şi înțeleagă gestu- 
rile, să nu acorde atenţie detaliilor, să 
nu-şi înțeleagă gindurile. Arta presupune 
insă, dincolo de cuvinte, o atmosferă în 
care eu, spectator, să cred, să o pot 
compară cu atmosfera pe care o trăiesc 
zilnic şi o simt cu toate antenele cu care 
m-a înzestrat natura. În arta modernă, 
însuși conflictul izvorăște adesea, ca să 
spun aşa, din atmosferă, din detalii, din 
ton. Dacă, mergind intr-o întreprindere 
sogialistă, cauţi conflictul in infruntàri 
foarte tăioase, foarte bătăioase, ai multe 
şanse să nu-l găsești. Asta inseamnă că 
nu există conflicte? Există. După părerea 
mea, ceea ce merită foarte multă atenție 
astăzi este nemulțumirea omului față de 
sine, față de cit s-a instruit, cit a muncit, 
cum şi-a aranjat viața. Si, în acelaşi timp, 
nemulțumirea omului față de semenul 
său, în momentul cind acesta îl impiedică 
să meargă inainte. lar dincolo de tine și 
de semenul tău se află colectivul. Rela- 
tile dintre sentimentele sau interesele 
personale si cele ale colectivului consti- 
tuie totdeauna un cimp de tensiune dra- 
maticá, incárcat cu o electricitate nevázu- 
tá Ea trebuie insă să devină vizibilă pe 
ecran, pentru că altfel, deși vizibili, eroii 
înşiși nu pot convinge pe nimeni cu ade- 
vărat. lar pentru ca acest cimp de ten- 
siune dramatică să capete consistenţă, 
trebuie să acceptăm ideea sacrificiului, a 
sacrificiului dureros, eroic. E un risc pe 
care luptătorii, mai ales luptătorii comu- 
nisti, totdeauna si l-au asumat. Trebuie 
să ni-l asumăm și noi şi să-l încorporăm 
în operele noastre. 


Colocviu realizat de 
Valerian SAVA 


filmul românesc în cifre 


De 208 ori 


intre 1 si 2 


milioane 


Statisticile consemneazá 
cá si ţările cu producţie 
proprie de sute de filme 
pe an îşi completează, în 
bună măsură, difuzarea 
internă prin import. În ca- 
zul ţării noastre,. filmul 
de producţie naţională este în curs de 
a depăşi 10% din totalul premigrelor 
anuale de lung metraj, deci rămîne să 
asigurăm repertoriul în proporţie de 
aproape 90% cu filme din alte ţări. Dar, 
desi reprezintă numai 10%, din reper- 
toriu, filmele româneşti izbutesc să a- 
tragă aproape 25% din numărul anual 
de spectatori, ceea ce este o dovadă 
convingătoare a receptivitátii specta- 
torului român față de filmul românesc. 

Dacă în Franţa, de pildă, un film cu 
1 milion de intrări (la o populație de 50 
milioane locuitori) e considerat un mare 
succes, putem afirma fără rezervă că 
un film românesc care a «recoltat» un 
milion de spectatori (la 21 milioane lo- 
cuitori) este o performanţă și răspunde 
în bună măsură scopului pentru care 
a fost produs. 

Asezind într-un tabel cronologic toată 
producția românească de lung metraj 
difuzată între 1950 și trimestrul 1/1974, 
constatăm că 164 (peste 75%) din cele 
208 filme au realizat peste un milion 
de spectatori. Rezultatele sint cele 
cumulate de la data premierei fiecărui 
film pînă la 31 mai 1974. (Titlurile celor 
24 de filme cu peste 3 milioane de spec- 
tatori și ale celor 33 de filme cu peste 
2 milioane spectatori se găsesc nomi- 
nalizate în numerele din august și res- 
pectiv din septembrie ale revistei Ci- 
nema.) Spaţiul nepermiţind alcătuirea 
unui tabel cu toate cele 107 filme, care 
au realizat între 1—2 milioane specta- 
tori, notăm la fiecare an cite un singur 
titlu, și anume pe acela cu rezultatul 
cel mai bun. 

Se poate constata că, pînă în 1963 
toate filmele au depășit 1 milion de 
spectatori, excepţie făcînd doar «Bri- 
gada lui lonut» (1954) și «Nufărul 
roșu» (1955). 

Acest lucru se explică şi prin faptul 
că filmele din prima perioadă au stat 
multi ani în difuzare, si prin aceea cá 
spectatorul le-a acceptat cu mai multă 
indulgență pentru simplul motiv că erau 
româneşti, dar și desigur şi prin faptul 
că a existat o etapă în care repertoriul 
general cinematografic nu prezenta prea 
multe tentaţii. 

Pe măsura dezvoltării producţiei şi 
a creşterii numărului de premiere româ- 
nești, spectatorul a devenit, cum era 
şi firesc, mai exigent, deci mai selectiv. 


filmul românesc peste hotare 


Ca în fiecare an, în luna septembrie, 
România-film prezintă delegatiilor din 
ţările socialiste ultimele producții ale 
studiourilor româneşti. Tranzacţiile în- 
cheiate cu această ocazie, cit si apre- 
cierile criticilor prezenţi la aceste vizio- 
nări, sint un interesant indiciu al vieţii în 
lume a filmelor noastre. 

Delegatiile din R.P. Bulgaria, R.D. 
Germaná, R.S. Cehoslovacá, R.S.F. lu- 
goslavia, R.P. Polonă, U.R.S.S., RP. 
Ungará, formate din critici de film si 
specialisti in difuzare, au vázut ultimele 
noastre 6 lung-metraje: «Fratii Jderi», 
«Trei scrisori secrete», «Un comisar 
acuzá», «De buná voie si nesilit de 
nimeni», «Stejar, extremă urgență», 
«Tatăl risipitor»; 28 de scurt metraje 
oe anara si 10 filme de desen ani- 
mat. 

În fruntea clasamentului achiziţiei 
lung-metrajelor artistice se află filmul 
«Un comisar acuză», urmat, la mică 


Astfel filme, care prin nivelul lor de 
realizare artistică n-au reuşit să atragă 
un public larg, au rămas cu un număr 
mic de spectatori, în ciuda eforturilor 
făcute în difuzare de a creşte numărul 
de spectacole. Paralel cu succesele 
mari din anii '60, cu peste 2 şi 3 milioane 
spectatori, apar şi filme cu rezultate 
slabe. Diferenţa dintre rezultatele bune 
şi cele slabe începe să fie citeodată 
foarte mare. Între premierele anului 
1967, spre exemplu, figurează «Dacii» 
cu peste 8 milioane de soectatori, 


Să luăm şi alte două premiere, mai a- 
propiate: «Baltagul» (1969) atinge 3,3 
milioane spectatori, în timp ce «Gio- 
conda fără surís» (1968) doar 512 mii. 


Cele mai mari contradicții le aflăm 
in anul 1971: din 16 filme, 7 au depăşit 


| WYNN — 


- =d 
A OoOKnmoOUOcoooocout-2^»x 


=- 


1 
1 
1 
1 
5 
3 
3 
4 
3 
1 
5 
2 
2 


distanță, de filmul de debut al Mariei 
Callas-Dinescu, «De bună voie și ne- 
silit de nimeni». Locul al treilea este 
ocupat de «Stejar, extremă urgență». 
Cu acest prilej, Bogdan Garić, director 
al Întreprinderii de difuzare «Morava- 
film», ne-a povestit o întîmplare care 
ne-a umplut de satisfacţie şi pe care o 
redăm la rîndul nostru: «Mă aflam la 
Sofia la o vizionare asemănătoare cu 
aceasta. Pe unul din marile bulevarde, 
aglomeratie in fata unui cinematograf. 
ntrebarea atit de doritá pentru noi'pro- 
ducátorii, «n-aveti un bilet in plus?», 
se repeta cu insistență. Mă apropii să 
văd ce film face o astfel de reţetă. In 
vitrină zăresc afişul binecunoscutului 
«Ultimul cartuș», 

Multe din filmele documentare de 
scurt metraj au fost apreciate de oas- 
petii nostri. Locul | pe lista adeziunilor 
il ocupá «Románia azi», filmul lui 
Octav lonitá si lon Visu. 


2 milioane, iar alte 7 sint sub 1 milion; 
doar douá au atins «linia de plutire» 
«Asediul», 1081000 si «Serata», 
1005 000 spectatori. 


Desiqur, filmele ultimilor ani sint încă 
in difuzare, deci numărul de spectator 
mai poate crește, dar dacă, de ia acelasi 
start, 5 filme au depásit 2 milioane si 
altele 2 şi chiar 3 milioane ae spectatori 
atunci timpul «prea scurt» nu mai jus- 
tifică numărul mic de spectatori «re- 
coltati» de filme ca «Printre colinele 
verzi», «Asteptarea», «Fraţii», «De- 
colarea» etc. Această remarcă este şi 
mai evidentă dacă precizăm că toate pre- 
mierele anului următor, 1972, au depășit 
un milion de spectatori. Timpul începe 
să aibă importanţă abia pentru premie- 
rele din anul 1973: cu cît ne apropiem 
de prezent, cu atit filmele sint «in curs» 
de a mai avea un cuvint de spus. Si 
în această zonă, însă, se poate observa 
că, în timp ce «Capcana» face 1 450 000 
de spectatori numai în 4 luni, «Conspi- 
ratia» si «Departe de Tipperary» (ale 
aceluiasi regizor) rámin sub un milion 
de spectatori, desi au avut 10 si respec- 
tiv 8 luni. de difuzare. «Veronica se 
intoarce» (premiera 18 decembrie 1973) 
a fácut 1 475 000 de spectatori, iar «Sap- 
te zile» (premiera 15 septembrie 1973) 
numai 469 000 spectatori. Exemplele de 
mai sus ilustrează cu prisosintá cà suc- 
cesul se prefigurează încă din primele 
zile după premieră, iar spectatorii nos- 
tri potenţiali pot fi nu numai de un mi- 
lion, ci de mai multe milioane de fiecare 
film. 


Mihai DUTÁ 


Filmul cu box office-ul cel mai 
bun din categoria 1-2 mil. spect. 


Răsună valea 
Viaţa învinge 


O noapte furtunoasă 
Nepofii gornistului 
O scrisoare pierdutà 
Directorul nostru 
Ciocirlia (doc.) 
Două lozuri 

Ciulinii Báráganului 
Viafa nu iartá 


Soldaţi fără uniformă 
S-a furat o bombă 
Cerul n-are gratii 
Pași spre lună 
Mofturi 1900 

Golgota 

Zodia fecioarei 
impușcături pe portativ 
Tinerețe fără bátrinete 
Simpaticul domn R 
Asediul 

Puterea şi Adevărul 
Veronica 


dHEHEHTHSTT 
38333888 


Capcana 


Primii cumpărători 


Locul al doilea, «Geometrie ascun- 
să»: «Un film de real interes, un 
film care vádeste preocuparea consec- 
ventá a cinematografiei dumneavoastrá 
de a face educatie artisticá, spectatori- 
lor dumneavoastrá. Sinteti singura din- 
tre tárile frátesti care se preocupá in 
permanentá de acest sector al educatiei» 
— ne-a spus redactorul sef al revistei 
«Magazyn Filmowy», Zigmunt Chrza- 
nowsky. 

«Mihaela in cetatea de zăpadă», 
semnat de Nell Cobar, conduce în cla- 
samentul peliculelor de desen animat. 
Urmeazá in ordine, la egalitate, «Pic 
$i Poc în junglă», «Pic si Poc eroi 
fără voie» si «Teni» ` 

Cum la ora asta sezonul festivalurilor 
s-a încheiat, acest prim test dat de cele 
mai recente filme románesti va constitui 
probabil un indiciu pentru viitoarele 
competitii internationale la care va par- 
ticipa România-film. 

lulian GEORGESCU 


panoramic românesc 


o temă cu variatiuni 


O familie se realizează. 
O familie se destramă. 
Apare un proiect de familie. 
Totul pe fundalul unei mari familii: şantierul 


— Cum s-a născut «lubi- 
re», Andrei Cătălin Bă- 
leanu? 


— Am plecat împreună cu Mihai Crean- 
gă pe șantierul de la Lotru, în documen- 
tare, si acolo s-a născut ceva din subiectul 
filmului. 


— Deci a pleca nu înseamnă a muri 
puțin... 


— Nu, dimpotrivă, înseamnă a debuta 
în filmul de lung-metraj cu actori. Plecind 
în această documentare pentru reportajul 
pe care Mihai Creangă trebuia să-l publice 
în «România liberă», am cunoscut mulți 
oameni. Mai întîi, un șofer care ne-a fost 
repartizat să ne conducă cu mașina pe 
șantier şi prin colonia muncitorilor. În 
timp ce mergeam, el ne vorbea, ne po- 
vestea. Și astfel a apărut personajul Sofe- 
rul. Subiectul propriu-zis s-a născut însă 
după mai multe variante. În cele din urmă, 
ne-am oprit la un scenariu simplu, cu 
citeva personaje, cu viaţa lor intimă, fami- 
liară. Printre cei pe care i-am cunoscut 
foarte bine în cursul documentárii a fost 
si şeful șantierului, care ne-a dus la el 
acasă și ne-a spus foarte multe lucruri 
despre viaţa lui. Astfel a apărut în filmul 
nostru personajul șefului de șantier, care 
e personajul principal. 


„oo mt 0. A 
— Care ar îi însă concluzia generală 
după aceste noi cunoștințe? 


— Oamenii pe care i-am descoperit 
si pe care îi prezentăm trăiesc într-un loc 
mai sălbatic, mai puţin obișnuit, prin izo- 
lare si dificultăți. Dar, în viaţa acestor 
oameni, există un echilibru, o forță inte- 
rioară, un sentiment al solidarității, deo- 
sebit de puternic mai ales în viața de fa- 
milie. Aceste calități ies în evidenţă în- 
deosebi cînd intervine ceva din afară care 
ar putea tulbura echilibrul. 


— În film există astfel de momente? 


— Chiar în familia personajului princi- 
pal. E ceea ce se cheamă o familie feri- 
cită, în care se produce însă un fapt ne- 
prevăzut și cu implicaţii destul de grave: 
apare băiatul din prima căsătorie a femeii. 
Faptul trezește în mamă vechi amintiri si 
sentimente de protejare a băiatului, care 
nu se integrează ușor în viaţa șantierului, 
de unde o nouă serie de complicaţii. De 
fapt, în film există o multitudine de astfel 
de situaţii şi «tulburări» pentru fiecare 
personaj, pentru fiecare cuplu, pentru 
fiecare familie: o familie se realizează, 
o familie se destramă, o familie e pe cale 
de a se închega. 


— Va fi deci un film din episoade. 


— Există și un fir epic principal: istoria 
familiei șefului de șantier. Dar noi am în- 
cercat să dizolvăm dramaturgia lineară 
obișnuită si să acordăm fiecărei insule de 
viață existenţa ei autonomă, desi în rimă 


L-ai 


cu celelalte sau în contrapunct. Filmul se 
constituie astfel ca nişte variaţii pe tema 
dragostei, dar pe fundalul unei vieţi colec- 
tive, de muncă, tot așa de unitare în di- 
versitate ca o viață de familie. 


— Cred că această formulă a creat 
operatorului dificultăți suplimentare. 
EN M S AM LLL LL o6 i i1 — m Ammian) 


Nicolae Márgineanu: Nu formula sce- 
nariului a fost dificultatea principalá. Di- 
ficultatea era că șantierul unde am fil- 
mat, unde tráiesc prototipurile eroilor, 
un şantier plasat între munți, într-un pei» 
saj foarte- pitoresc, părea o staţiune cli- 
materică. Teamă ne-a fost deci nu de 
cenuşiu, cum s-ar crede, ci de prea multă 
culoare, ca nu cumva să creăm imaginea 
unui şantier de operetă. Am filmat vara, 
deşi ideal ar fi fost toamna sau iarna sau 
primăvara, cînd culorile sînt mai stinse 


Un sentiment al solidarităţii (Dana Comnea si George Constantin) 
NS E 
Cit mai aproape de real (in capul mesei, Octavian Cotescu) 


Fişa filmului: ,,lubire*' 


Constantin Rautchi, 

, Albert Kitzl, Mar 
Stefan Tapalagă, Florin Zamfirescu, Mi- 
hai Bondoc, lon Anghel, Vior 


Imaginea: Nico 
nu. Decorurile si costu 


mele: Nicolae Edulescu și Adriana 
Păun Nicolaie Ivănescu, frații Petră 


Producător dele- 


cund: c Operator Directorul fil- 
secund: R 
Distributia: G € ntin, Dana 


Comnea, Tamara 


şi mai nuanfate. Pentru compensație, am 
urmărit, împreună cu Andrei Cătălin 
Băleanu, să avem cit mai multe filmări în 
amurg, noaptea, în zori sau pe ploaie. În 
general, am încercat să plasám acțiunea 
cit mai aproape de real, la locuri de muncă 
autentice, în interiorul galeriei, în piața 
coloniei, unde există un club, o mică ali- 
mentară... 

Andrei Cătălin Băleanu: Maniera de 
filmare este ciné-vérité-ul, dar în același 
timp imaginea sugerează ceva din privi- 
rea ingenuá a tinárului care, prin venirea 
lui, provoacă tulburare in noua familie a 
mamei. Báiatul descoperá o lume nouá ve- 
n'nd pe santier, asa cum am descoperit-o 
eu insumi, si fiecare lucru descoperit il 
incintá ca pe un copil. Aceastá senzatie 
continuă, de noutate, am ţinut să existe 
în film. De exemplu, revelația sentimen- 
tului naturii, cu zgomote limpezi pe fond 
de liniște, culoare virgină si exuberantàá 
vegetală. Chiar partea de muncă în gale- 
rie, sub munte, vreau să apară în film ca 
descoperirea unui orizont nebănuit, uşor 
miraculos. 

N. M.: Maniera de filmare rămîne con- 
tinuu aceea a reportajului pe viu, cu filmări 
din mînă, cu o tentă granuloasă în ima- 
gine, dar tocmai acest realism dezvăluie 
mai bine fantasticul din realitate. Apro- 
pierea de frontul de lucru, într-un șantier 
subteran, la lumina slabă a unor lanterne, 
pînă cînd apar reflectoarele puternice sub 
care oamenii luptă cu piatra, reprezintă, 
sub raportul imaginii, o aventură mai cap- 
tivantă decit orice lumină de efect. 

A.C.B. Tin foarte mult la această 
tentă a filmului, pe care m-am stră- 
duit s-o susțin şi prin distribuție. Avem 
foarte multe personaje în film de oarecare 
importanță, 30—40 la număr, și foarte 
mulți dintre interpreţi sint debutanţi. Aș 
vrea tare mult ca ei să fie descoperiți 
de către spectatori cu aceeași tandrete cu 
care vor fi redescoperiti actorii consacraţi 
din filmul nostru. 


Pasărea Phoenix 
sau 
Faust XXI 


rea Sg 


panoramic românesc ) 


— Citind scenariul pe 
care l-aţi scris, lulian Mi- 
nema hu, după romanul lui Lau- 
rentiu Fulga, cred că «A- 
| lexandra și infernul» poa- 
te deveni cel mai bun 

dintre filmele dumneavoastră. 

— Totdeauna sper că filmul la care 
lucrez va fi cel mai bun, dar nu se întimplă 
așa. Tot primul rămîne cel mai bun. 

— Adică «La mere». 

— Adică «Viaţa nu iartă». 

— De fapt, «Alexandra şi infernul» 
reprezintă o întoarcere la sursele te- 
matice din «Viaţa nu iartă»: războiul 
și iubirea. De data aceasta, în perspec- 
tiva războiului antifascist, cu un plus 
de intensitate a emotiei, mi se pare. 

— «Alexandra...» ar putea sá placá mai 
mult, fiind mai simplu si, din punctul de 
vedere al relaţiilor omenești, mai tușant. 

— De pildă, sentimentul elegiac din 
filmele dumneavoastră anterioare des- 
pre care am scris într-un articol... 

— S-ar putea ca acela să fi fost cel 
mai bun dintre articolele dumneavoastră. 

— Acest sentiment elegiac l-am re- 
întîlnit în scenariul «Alexandrei...» fără 
însă a mai fi diminuat de tenta uneori 
melodramatică din filmele precedente. 

— Poate aveţi dreptate. Dar și în «Po- 
veste sentimentală» însuși titlul era uşor 
ironic, aveam o atitudine detașată față 
de eroi, pe care nu-i iubeam, ci conside- 
ram doar povestea lor de dragoste posi- 
bilă. De data aceasta, am descoperit în 


lon Popescu Gopo, cu concursul sceno- 
grafului Marcel Bogos, a creat, pe platoul 
filmări combinate de la Buftea, o ca- 


A 


ele 


ală a viitorului îndepărtat, popu- 
u personaje dintre cele mai diver 
acvariu, altele în... aer condi 
de față, nu sint însă 


şi doi dintre interpreţii săi 
si George Mihăiţă. 


înseni 


nat 


După romanul lui Laurenţiu Fulga, 
un film de Iulian Mihu. Un film despre 


(Viole 


război şi iubire 


ără melodramă 
ta Andrei și Romeo Partenie) 
Pa aan 


În căutarea filmului cel mai bun 


(în genunchi, Iulian Mihu şi operatorul Gheorghe Fischer) 


Veniam Costumele: O! 
Regizori secunzi: Hor 


»uKé 


1S 
Distributia: Violeta Andrei, Romeo Par- 


tenie, Cornel Patrichi 


Emanoil Petrut 


Teicà 


Nicolae 


romanul lui Laurentiu Fulga o temá care 
mi-e mai dragá, má simt mai aproape de 
personaje, le cunosc mai bine. 

— E însă si o schimbare de optică. 

— E o apropiere de optica mea proprie. 
Sint, ca să zic așa, in compania altor eroi. 
Pină acum eroii din filmele mele erau 
victimele oarecum pasive ale unor situații 
dramatice — «Eroii sint obosiţi» — pe 
cînd acum am de-a face cu oameni vo- 
luntari, activi și care, pînă în clipa morții, 
ştiu ce vor. Sint de aceea foarte curios să 
văd ce reacție vor avea spectatorii. Pentru 
că publicul nu iubește filmul divagant, dar 
nici epica prea epurată nu-i place, În 
«Alexandra şi infernul» avem puţine per- 
sonaje și puţin spectacol, deși sîntem în 
plină campanie militară. Intensitatea des 
pre care vorbiti e de ordin interior. Fil- 
mul e povestea unui destin dramatic 
într-o ambianţă dură, dar senină... 


— Deși e vorba de infern? 

— E un contrast care aș vrea să facă 
fascinația acestui film. Pe de o parte, 
războiul cu dramele pe care le implică, 
pe de altá parte, decizia fermá a oamenilor 
de a gási, prin victorie si pace, o ordine 
moralá superioará. Intre aceste domi- 
nante, se dezvoltá o micá poveste de dra- 
goste — mică. prin dimensiunea fabulei, 
dar profundă prin puterea sentimentului. 
E vorba de un ofițer, Filip, luat tirziu pe 
front, pacifist prin structură, dar atașat 
de mobilul patriotic al războiului antifas- 
cist şi de ideile, noi pentru el, ale comu- 
nistilor. Luptind, absentează însă și pierde 
dragostea. 


— Spre deosebire de «Viaţa nu iartă» 
sau «Poveste sentimentală», «Alexan- 
dra și infernul» e însă reabilitarea în- 
crederii în dragoste, în fidelitate. 

— Nu se poate dragoste fără fidelitate. 
Alexandra, soția lui Filip, apare la început 
superficială, naivă, slabă și vulnerabilă în 
singurătate. Apoi, în fața suferinței pe 
care o provoacă, devine voluntară, puter- 
nică și acţiunea ei, venirea ei neaștep- 
tată pe front, are urmări. Aduce un zim- 
bet — primul și singurul zîmbet de inte- 
legere, pe chipul soțului — în ultimul 
moment, înainte de finalul elegiac, mai 
pur si mai intens, cum spuneți. Cred 
de altfel că principala idee a filmului este 
aceea a înțelegerii o idee care trece 
prin toate destinele, nu prea numeroase, 
dar destul de variate, ale oamenilor puşi 
în situația de a-și schimba, din mers, 
obisnuintele, în perioada de după Insurec- 
tia din August 1944. 

— Filmul va fi «mai simplu» si prin 

factura imaginii? 
! — Vom folosi, mă refer la echipa pe 
care o formar împreună cu operatorii 
Alexandru Intorsureanu și Gheorghe Fi- 
scher, aceleaşi procedee ca în «Felix și 
Otilia» — Graphis color-ul, care ne per 
mite să redăm culorile și lumina reală a 
acelei toamne memorabile, la toate orele 
din zi, pe soare, în umbră sau sub ploaie. 
Procedeele de filmare nu vor fi însă un 
discurs separat de narațiune, ci mai inte- 
grate, mai absorbite decit v-ati aștepta, 
în materia însăşi a povestirii. Va interveni 
și o modificare în linia stilistică a imaginii: 
cînd sentimentele eroilor vor fi mai in- 
tense, se va schimba pe nesimţite culoarea 
şi factura cadrului. Imaginea nu va mai fi 
deci egală, ca altădată, ci va cunoaște 
accente si culminatii, pentru că întregul 
film va avea articulaţii mai mobile, un ritm 
mai alert. Va fi o povestire în propoziții, 
nu în fraze lungi sau perioade. 


infernul“ 


a Casei de filme nr. 4. Direc- 
Producător dele- 
Directorul filmu- 


panoramic 


r'omanes 


Tată de duminicâ: 


cartea de vizită 
a scenaristului 


Un nou film cu copii şi cu 
oameni mari 
semnat de Mihai Constantinescu 
şi Octav-Pancu-Iasi 


Într-o noapte de revelion, 
cu nişte ani în urmă, am 
făcut trei jurăminte: să 
mă las de fumat (tocmai 
îmi lingeam rănile după 
un infarct), să vind te- 
levizorul (programul fusese în noaptea 
aceea insuportabil) si (Stan-pátitul si 
ráspátitul) să nu mai colaborez în vecii- 
vecilor cu cea de a saptea artá (pe care 
chiar o botezasem artá de mina a saptea). 

Scriu aceste puţine rînduri, trágind cu 
voluptate dintr-o ţigară, impacientat că 
din pricina lor s-ar putea să pierd emi- 
siunea TV «Bucuriile muzicii» şi... da, 
ati ghicit, în postură de autor al unui 
scenariu de film. 

Regret tot timpul si din tot sufletu! 
cá nu m-am lásat de fumat. Regret une- 
ori că n-am scăpat de televizor. Nu re 
gret nici o clipă cá am jurat strimb in 
ce priveste colaborarea cu cinematografia 
Prea putine lucruri mi-am dorit cu ar- 
doare în viaţă. Poate, cînd eram mic, să 
mă fac birjar. Poate, mai tirziu, să mă 
iubească o fată care nu mă iubea. Sigur 
e că acum am dat, ca să zic așa, în patima 
scenariului de film. Pînă nu demult, vi- 
sam că pic la examenul de bacalaureat. 
Acum visez să scriu scenarii de film. 

E timpul să spun că nu-s singurul vi- 
novat. M-a ademenit prietenul Mihai Con- 
stantinescu să scriu dialogul (nesemnat 
nu din modestie, ci din teamă) la filmul 
său de debut «Despre o anume fericire». 
Am văzut filmul si i-am spus sincer: 
«Bravo. Misule!l» Mi-a răspuns (zice el 
şi eu n-am de ce să nu-l cred) tot atit 
de sincer: «Bravo ăsta o să te cam coste. 
Următorul film îl fac cu tinel». Şi s-a ți- 


telex Buftea 


€ 6 6€ La 2 octombrie 1974 

s-a dat primul tur de manivelà 

la o nouá colaborare cu stu- 

dioul DEFA Babelsberg, 

«Blutsbrüder» (Fraţi de sin- 

ge), scenariul Dean Reed, 

regia Wallroth. Filmul a debu- 
tat în decorul natural al cheilor Zănoaga, 
avind ca protagoniști pe actorul ameri- 
can Dean Reed și pe popularul interpret 
iugoslav Goiko Mitić. Este cea de a 
patra colaborare dintre Buftea si DEFA 
din ultimii 3 ani. Succes! 9 9 6 lon Po- 
pescu Gopo filmează pe platoul de tru- 
caje interiorul unei cabine de rachetă 
cosmică. Actorul George Mihăiţă in- 
terpretează rolul unui adolescent năs- 
cut în spaţiul astral, care ia lecţii de arit- 
metică cu ajutorul unui profesor de pe 
Terra, prin intermediul unui ecran de 
televiziune. Pe platoul exterior, între 
zidurile unui decor rămas de la filmul 
«Mirii anului II», este montată în mărime 
naturală o rachetă sferoidá. Oamenii din 
studio vin, pleacă și spun în barbă: 
«numai de-ar zbura». Presupunem că 
filmul, nu racheta... € € € Publicind 
citrele spectatorilor la filmul româ- 
nesc din ultimele două decenii, Mihai 
Duţă de la Direcţia Difuzării face o 


nut de cuvint. Scenariul «Tată de du- 
minică» l-am conceput împreună, l-am 
făcut máruntele și l-am legat împreună, 


l-am iubit şi l-am urit (ca să-l putem iubi 
din nou) împreună. Ceea ce nu putem 
face însă noi, a făcut al treilea: Mandric. 


O anumită răspundere 
rnei, Andrei Codarcea, Amza Pellea) 


Aveti-vá ca 


lucrare utilà din douá puncte de ve- 
dere: repune in drepturi unele pelicule 
primite cu răceală de critică, dar apre- 
ciate de public, şi «sancţionează» in- 
direct, în perspectiva timpului, pe cei 
citiva regizori «norocosi», care au cu- 
noscut succese facile de pe urma unor 
filme de factură modestă si gust în- 
doielnic. Credem că a venit momentul 
ca pentru aceştia, public şi critică, să 
spună răspicat: «Rien ne va plus» sau, 
pe cea dreaptă, nimic nu mai pică! 
€ € € in ultima vreme, tot mai multi 
realizatori tineri si absolvenți de 
IATC dau din coate cum pot să facă 
film sărind peste o perioadă minimă de 
specializare. Inspirati de motto-ul unei 
lucrări a colaboratoarei noastre, picto- 
rita Luli August-Sturdza, am zice că 
trei rase sint pe cale de dispariţie: 
«nevasta cu spleen, foxul cu păr lins» 
şi cineastul ucenic... 6 9 6€ Două filme 
de război, două echipe în deplasare: 
«Pe aici nu se trece», scenariul Titus 
Popovici. regia Doru Năstase și «Ale- 
xandra si infernul», scenariul Lauren- 
tiu Fulga, regia lulian Mihu. Prima 
filmează la 50 km de Arad, a doua 
nu departe de Timișoara, Desi am- 
bele echipe folosesc aceleași costu- 


fraţii! 
me Si efective militare, raporturile 
sint mai degrabă de «ostilitate» decit de 


colaborare. Cind echipa-Mihu a cerut 
costume de la echipa-Năstase, de cea- 


-laltá parte a frontului s-a răspuns: «Pe 


aici nu se trece». Tovarási cineasti, 
aveti-vá ca fraţii! 6 & @ Joi, 29 septem- 
brie au inceput filmárile la noua produc- 
tie a casei «cinci», director Dumitru 
Fernoagá, intitulată «Mastodontul», 
scenariul loan Grigorescu, regia Virgil 
Calotescu. Locul filmárii este Cimpina, 
comuna Telega. Casa producátoare si 
regizorul s-au stráduit sá asigure o dis- 
tributie de zile mari, din care fac parte: 
Toma Caragiu, Liviu Ciulei, Olga Tudo- 
rache, Gheorghe Dinicá, Colea Ráutu, 
Jean Constantin, Dan Nutu, Constantin 
Codrescu si altii. Dupá párérea noastrá 
o distribuţie «mastodont»! 6 6 @ Efec- 
tele unei asemenea distributii n-au în- 
tirziat să apară; multe din filmele anu- 
lui 1974 sint afectate în lucrările de mon- 
taj-sonorizare: «Actorul si sálbaticii», 
«Dimitrie Cantemir», «Zidul», «Viaţă 
fără de moarte». Actuala orientare în 
materie de distribuţie, într-o replică 
napoleoniană, «este mai mult decit o 
crimă, este o gresalá». Am zis. 


Constantin PIVNICERU 


El a aprobat filmul. «Si dacă nu-l aproba?» 
m-a întrebat într-o zi, la Mogoșoaia, Ma- 
zilu, «Dacă nu-l aproba, Mandric rămi- 
nea pentru noi tot singurul producător 
avizat. eu continuam să visez scenarii, 
iar Mihai Constantinescu premii la Can- 
nes. Simplu!» 

Numai cá toate lucrurile sint simple 
pînă se complică, zicea domnul Gigă. 
La calculul hirtiei, filmul «Tată de dumi- 
nică» promite să intereseze. Noi dorim 
însă mult mai mult. Ce-ar fi, din colegia- 
litate, să ne ţineţi pumnii? 


Octav PANCU-IAȘI 


Fişa filmului: 


„Tată de duminică“ 


Scenariul: Octav Pancu-laşi și Mihai 
Constantinescu. Regia: Mihai Con- 
stantinescu. imaginea: Dumitru Con- 
stantin. Scenografia: Vasile Rotaru 
Costume: /leana Oroveanu-Cosman 
Distributia: Amza Pellea, Radu Beligan, 
Gina Patrichi, Olga Delia-Mateescu, Bo- 
ris Ciornei, Margareta Pogonat, Mircea 
Constantinescu-Govora, Andrei Co- 
darcea, Cornel Vulpe. 
Copiii: Sebastian Constantinescu 
hai Cociasu, Ruxandra Sin. 
a Case: de filme nr. 3, Direc- 
ndric. Producátor dele- 
Directorul filmului: 
Sidonia Caracas 
Peliculá: Eastman color. Format normal. 
Metraj planificat: 2500 metri. 


Mi 


elex Animafilm 


Se cautá un báietel 


€ e e Matty și-a clátit ochiul 
prin Deită a participat la festi- 
valul umorului de la Vaslui, 
şi-a scos telefonul din priză 
şi toate astea pentru a relua 
serialul despre «ce vrăji a 
mai făcut... Formica». Nell 
Cobar e angajat în «travaliul» artistic pre- 
tins ae o suită de pilule satirice cu pretexte 
«de la lume adunate si iarăşi la lume date», 
iar Horia Ştefănescu va încheia în curînd 
episodul pilot al unui serial satiric cu numai 
două personaje, în care mișcarea, situaţiile 
comice vor beneficia de complicitatea re- 
plicilor rostite de Marin Moraru şi Dem 
Rădulescu. 6 6 6 Eroii literari vestiti vor de- 
veni eroi (sperám, tot vestiti) de desen ani- 
mat, de graficá dinamicá, de cinepicturá. In 
rindul «vedetelor» de cinema isi vor ocupa 
locul «Micul Print» de Saint-Exupéry, «Ha- 


inema 


panoramic romanesc | 


intr-o buná constelatie 


O incercare supremá 
a táriei de caracter, 


intr-un film de 
Virgil Calotescu si Ioan Grigorescu 


tilmul are suspens si scene spectaculoase. 
Este in primul rind un film al tensiunii 
surde, o incercare supremá a táriei de ca- 
racter, a capacitátii oamenilor timpului — 
bárbati si femei — de a intelege in condi- 
tiile cele mai vitrege, incá din pragul 
epocii noastre, umanismul eroic, vizionar, 
al comunistilor. Spre deosebire de for- 
mulele mai simple ale filmului de actiune, 
aici intervin o multitudine de forte politice, 
din sat si dinafará, inclusiv reprezentantii 
societății anonime care era pe atunci 
stápina terenurilor petrolifere. Tensiunea 
crește, implicaţiile conflictului se inmul- 
tesc. Cei patru intră în posesia unei hărți 
cu noi zăcăminte de petrol descoperite 
în zona satului. Ceilalţi vor nu numai să-i 
alunge, dar să le şi sustragă harta. Finalul 
se transformă astfel într-un adevărat ma- 
sacru. Supravietuitorul, uii UTC-ist,ajun- 
ge însă pînă în ziua de azi, si astfel acţiunea 


— O primă întrebare, Vir- 
gil Calotescu: De ce «Mas- 
todontul»? 

nema _ E vorba chiar de un masto- 
dont... 
— De scheletul lui, sper... 

— De scheletul lui găsit de nişte cău- 
tători de petrol pe cont propriu, în 1946, 
în timpul secetei şi foametei. 

— Un fel de «Goana după aurul ne- 
gru». 

— Dar dramatică. Acţiunea scenariului 
lui loan Grigorescu se petrece într-o zonă 
care păstrează și în prezent vestigiile 
exploatării rudimentare a petrolului, uh 
fel de muzeu natural al petrolului româ- 
nesc, cu turle mici și negre de lemn prin 
curţile sătenilor. Pe acest fundal, în anul 
de secetă 1946, an de mari lupte politice 
în același timp, luaseră un avint himeric 
avaritia, dorința de îmbogăţire cu orice 
pret. 

— Un nou reper: «Comoara din Va- 
dul...»? 

— Bustenari. De altfel locurile noastre 
de filmare nu sint prea departe de peisajul 
pietros ales de Victor lliu pentru filmul sáu. 

— lar eroii? 

— Eroii vin dinafara satului./Sint patru 
muncitori de la o rafinárie care vin, in zi 
de duminicá, in sat, cu un camion, trimisi 
de Partidul Comunist, ca să vindă gaz 
țăranilor, să ducă și muncă politică, să 
repare şi unelte, iar în schimbul gazului 
să obțină alimente pentru economatele 
muncitoreşti. Ajunși în sat, cei patru — 
care sînt de fapt cinci, cu şoferul, un fost 
motociclist la zidul morţii — intră însă în 


mari complicaţii şi sint nevoiţi să se com- 


pórte ca detașament de luptă. Circiumarul 
din sat — care are norocul să descopere 
petrol în propria sa curte — îşi adună 
oamenii și, speculind situația tulbure a 
timpului, atifá sătenii împotriva celor pa- 
tru. Începe o luptă în toată legea. 

—Deci «Patru în Prahova». 

— Dar nu seamănă deloc cu «Patru în 
Texas» la care faceţi aluzie. Finalul este 
dramatic, altfel decit în westernuri, deși 


Farmec colorat, dar si emoție 
(Dorina Lazàr si Jean Constantin) 


Intilnire cu suspens (Toma Caragiu si Dan Nutu) 


P^. 


š k 
ğ k 


” ver 


rap-Alb» de Creangă, Lizuca din «Dumbra- 
va minunată» de Sadoveanu, «Fram-ursul 
polar» creat de Cezar Petrescu, Apolodor, 
pinguinul din Labrador al lui Gellu Naum, 
«Elefántelul curios» adus de Nina Cassian 
«de undeva, departe, dar nu prea foarte». 
(L-am invitat în film şi pe poznasul de As- 
chiutá, dar întirzie. Nu știm dacă el nu vrea 
sau Margareta Niculescu nu-l lasá,) eee 
Căutăm un băieţel! Vrem să-l facem vede- 
tă, adică să-l strecurám în lumea pápusilor 
şi a viselor desenate, să devină eroul unui 
film serial cu actori, păpuși şi desene. 
Fiind vorba de o vedetă ultramodernă, 
băieţelul pe care-l căutăm nu trebuie să 
fie tare frumusel, dar dacă se poate, să aibă 
cea mai smecheroasá privire din lume. 
În privința studiilor «vedetei» avem o sin- 
gură pretenţie: să fie... fără. Sau, cel mult, 
să aspire la calitatea de elev în clasa l-a! 
eee in luna aceasta începe în studioul 
nostru un nou curs, rapid, de desen animat. 
Candidaţii nu au de îndeplinit decit cîteva 
condiţii: inteligenţă, talent la desen, fan- 
tezie aprinsă şi... un suflet mare ca să 
încapă toată lumea în el. Multi chemati, 
şi «toti aleși»! 


Lucia OLTEANU 


cineclub 


Primul tractor românesc 
ieşea cu peste un sfert 
de veac în urmă pe porțile 
acestei uzine. Astăzi trac- 
toarele românești sint cu- 
noscute pe toate meridia- 
nele. «Zece minute de 
adevăr», în regia lui Silviu Popescu, este 
un scurt documentar, o retrospectivă 
în culori care reușește să prezinte fac- 
torii ce contribuie la realizarea unui trac- 
tor. Aparatul ne dezvăluie tainele ce- 
tátii chimiei de la Săvineşti, forța apelor 
de la Bicaz, torentele scinteietoare de 
oțel de la Hunedoara, efervescenta ra- 
finăriei de la Brazi şi totul pe un fundal 
de flori, de zîmbete ale copiilor, de 
forfota oamenilor din Braşov, din uzi- 
na «Tractorul», 
Se perindă prin fata noastră — bă- 
trinul si domolul tractor nr. 1 aláturi de 
ultimele tipuri superperfectionate. 


Mai presus de orice: 


«Metalul» porneste de la ideea reali- 
zării economiei de metal în uzină. O 
masă rotundă. Discuţii aprinse desă- 
virsite la locul de muncă, 

Rezultat: 5 911 tone de metal econo- 
misit. Este o cifră! Filmul acesta este 
un model de contribuţie a cineclubului 
la realizarea obiectivelor uzinei, asa 
cum pe alt plan, «Doi prieteni», filmul 
lui S. Popescu si Epuran, demonstrează 
că, pentru realizarea unei protectii a 
muncii, eficiente, relația maestru-inspec- 
tor obstesc de protecția muncii trebuie 
să aibă la bază colaborarea permanenta 
pornită din grija comună faţă de om. 
Film interpretat excelent de însuși fac- 
torii respectivi — maestrul Niculescu 
Stelian şi inspectorul Weber Mihai. 

Cineclubul «Cutezătorii» al Uzinelor 
de Tractoare Braşov (U.T.B.) se pre- 
zintă la confruntările judeţene sau zo- 
nale cu realizări meritorii, iar ultimele 


propriu zisă a filmului, redată în alb-negru 
e cuprinsă între două coperti color, două 
scurte momente în actualitate 

— Sper că nu faceți filmul în două 
serii. 

— Nu. 

— Cine sint cei «patru in Prahova», 
vorbesc de actori? 

— Toma Caragiu, Dan Nuţu, Ernest 
Maftei, Grigore Gonta şi, al cincilea — 
șoferul aliat Jean Constantin, care, fără 
a pierde nimic din farmecul lui atit de co- 
lorat, va apare pentru prima dată în postură 
eroică 

— lar «ceilalți»? 

— Reprezentanţii societății anonime sint 
Liviu Ciulei, Sebastian Radovici, Virgil 
Platon. 

— Dar actrițele? 

— Olga Tudorache şi Dorina Lazăr, 
debutantă în film, dar binecunoscută ca 
interpretă principală din «Năpasta», la 
teatrul Giuleşti. Filmările, mai ales pentru 
finalul de mare tensiune psihologică si 
spectaculară, le vom face în zona vulca- 
nilor noroioși de lingă Buzău... 

— Unde s-a filmat «Erupția». 

— E tocmai ceea ce l-a speriat pe Liviu 
Ciulei care ştie cit de dificile sint filmările 
acolo, mai ales pentru actori. Dar nu l-a 
speriat suficient de tare pentru a refuza 
rolul, care i-a plăcut foarte mult. De altfel, 
autorul filmului «Erupția» nu face un se- 
cret din ce a spus. Dacă ar fi dispus de 
Ee m-ar invidia concret, cà fac acest 
ilm. 

— Vă urám succes. Sinteti într-o 
foarte buná constelatie. 


Rubrica «Panoramic románesc» 
de Valerian SAVA 

Fotografiile panoramicului de 

A. MIHAILOPOL 


araschiv şi Marian S 
corurile și costumele 


ghe Dinică, Dan Nuţu, Jean Con 
tin, Liviu Ciulei, Olga Tudo 
Emil Botta, Dorina Lazăr, Colea - 
tu, Constantin Codrescu, Grigore 
Gonta, Ernest Maftei, Constantin 
Rautchi, Sebastian Radovici, Virg 
Platon 
Producţie a Casei de fi 
Director: Dumitru Fer. 
ducător delega 

irectorul filmului: Ena 
Peliculă: Alb-negru, format 1 
Metraj planificat: 2 600 metr 


comanda socială 


creatii sint o dovadá in plus cá cine- 
amatorii de aici au inteles cá rolul lor 
este de a contribui în primul rind la 
realizarea sarcinilor de partid. 

“Interesantă ni s-a părut ideea unor 
filme de la Întreprinderea de rulmenţi 
sau Intreprinderea de autocamioane 
zare prezintă tinerilor — noi anaaiati 
uzina cu tot ce are ea mai interesa 
si frumos, cu tot ce poate oferi pentr 
ca munca să fie mai plăcută (cămine, 
cluburi, săli de sport, etc.) dar mai ales 
cu perspectivele ce se deschid tină- 
rului muncitor. 

Cind cinecluburile vin ín sprijinul 
productiei, ele isi justificá cu prisosintà 
existenta si de multe ori devin factor 
activ de educaţie comunistă. 

Acest lucru îl fac din plin «Cuteză- 
torii». 


lon FĂGĂRĂŞANU 


Noi filme romaneşti 


în dezbatere 


Ceea ce frapează în filmul 
«Duhul aurului», mai mult 

4 r decit in «Nunta de piatrá», 

inema este in primul rind capaci- 

tatea lui Dan Pita si a lui 

Mircea Veroiu de a povesti 
cu aparatul de filmat. Am subliniat ex- 
presia prin care, intr-un articol publicat 
in 1956, in «Contemporanul», regizoarea 
Malvina Ursianu definea noutatea adusă 
în cîmpul cinematografiei românești de un 
film de scurt metraj, atunci în premieră: 
«La mere» de lulian Mihu și Manole 
Marcus. După traducerea cinematografică 
a «Nopţii furtunoase» de Jean Georgescu, 
aveam atunci, pentru prima dată în peisa- 
jul nostru, revelaţia acestei noi forme de 
naraţiune, pe care nu ne-au putut-o oferi 
înainte şi nici reînnoi după aceea, cineaștii 
care nu sînt decit «metteurs en scène» 
de teatru, transferați pe platourile de fil- 
mare, sau ilustratori ai unor texte date. 
Oricit de dotati au fost unii sau virtuozi 
ceilalti. 

Cine are curiozitatea sá reciteascá schi- 
tele lui lon Agérbiceanu care au inspirat 
filmul de fatá, comparindu-le cu textul 
adaptárii lor cinematografice, scris de re- 
gizorii înşişi, sau cel puţin cu firul narativ 
al filmului vizionat, are prilejul, unic în 
cinematografia. românească, să măsoare 
distanța necesară dintre literatură și cine- 
matograf — şi mai ales să descopere că 
vocaţia cineastului începe de la a regindi 
subiectul, a-l reinventa, a-l repovesti. Pri- 
lejul este unic. pentru că schiţele lui 
Agârbiceanu (schițele şi nu nuvelele, cum 
s-a scris!) care au tost punctele de plecare 
ale filmului «Duhul aurului» («Vílva băilor» 
$i «Lada») sint, prin textul lor, tot ce 
poate párea mai necinematografic regi- 
zorilor amatori de transpuneri lesnicioase 
sau plini de dexteritate in a decupa ceea 
ce numim, cu un termen impropriu, 
«scenariul literar». Schitele in cauzá (ca 
şi cele care au condus la «Nunta de pia- 
tră»: «Fefeleaga» și «La o nuntă») par 
necinematografice prin fabulatia lor ex- 
trem de redusá, in linia naratiunilor orale 
incárcate cu formule de tipul «satul intreg 
ştia că...» («Lada») sau «toată lumea stia 
că...» («Vilva băilor»), cu frecvente ex- 
tensiuni mitologice: «din poveștile astea 
de crigmá, oamenii se trezeau soptind 
de cite drăcii toate, care se fac cu ajuto- 
rul celui Necurat» («Vilva băilor») sau: 
«in sat se porniseră adevărate povești 
pe socoteala averii bădicului Clement» 
(«Lada»). 

Ceea ce rețin Dan Pita şi Mircea Veroiu 


ajare politică. Fortà artistică. 
O «repetiție generală: pentru 
marile filme de actualitate 


92^ 271 Au 


oom 
t. 


Este sau nu este Ileana Cosin 
(Liviu Rozorea si Dora Ivanciuc) 


din proza lui Agârbiceanu este, de fiecare 
dată, faptul, evenimentul central rela- 
tat în schiță. Acesta are însă, trebuie să 
observăm, întreaga forță de iradiere ne- 
cesară unui subiect de film, de film mare. 
Ca şi în cazul celorlalți prozatori ardeleni 
care au inspirat cele mai bune dintre ecra- 
nizările noastre («Moara cu noroc» şi 
«Pădurea spinzuratilor»), în textele lui 
Agârbiceanu e vorba de fiecare dată de 
moartea unui om (cind ea nu exista în 
schiță, ca în «La o nuntă», autorii au in- 
ventat-o, creind un personaj nou — tova- 
răşul de drum al ceterașului, care se 
sacrifică pentru ca prietenul sáu să poată 
fugi cu mireasa). Autorii acestui film nu 
au însă naivitatea curentă de a înscena 
pur şi simplu acţiuni care să ilustreze 
«cinematografic» poveştile relatate de 
scriitor pe marginea întimplării generice. 


Fată în fată: 


Autorii și 


— V-am supus 
cronica spre lec- 
tură, nu pentru 
a-i discuta apre- 
cierile — față de 


care oricum sînteți subiectivi 
— ci lacunele sau obiecțiile 
pe care vi le-a stirnit. 


cronicarul 


Dan Pita: Semnele unei 


oli trebuie...semnalate 


— Eu n-aş putea să critic analiza pe care 
o faceți, pentru cá ea îmi pare perfect jus- 
tificată. Poate ceea ce spuneți în ultimul 
aliniat, despre permanentele filmului ro- 


Păstrind personajele, atmostera, sensul 
şi reperele principale ale naraţiunii ori- 
ginare, ei ne spun o altă poveste, a lor, 
prin care filmul își justifică existența. 
Minerul Mirza, devenit hot de aur, nu 
mai e, în film, victima unui accident fatal 
(«piciorul drept îi alunecă pe o treaptă, 
şi voinicul se rostogoli în adincime») şi 
nici trăznit de stafia numită Vilva băilor 
(«drept in crestet, fácindu-l chiselitá»). 
Autorul primei párti a filmului, Mircea 
Veroiu, pátrunde in universul prezentat 
de scriitor ca intr-o lume realá, cunoaste 
aceleași fete omenești, ascultă aceleași 
povești, dar, aproape fără a schimba 
mizanscena, el surprinde, între ace- 
leași personaje, relaţii care par doar să 
fi scăpat scriitorului sau să nu mai fi 
încăput între cadrele prea strimte ale 
schiţei. Astfel descoperim că bátrina cir- 


mânesc, despre ceea ce trece din film în 
film, uneori fără măcar să observăm, s-ar 
fi putut dezvolta si ar putea sta la baza 
unei vaste discuţii. Dacă dumneavoastră, 
criticii, ati putea descoperi în filmele noas- 
tre motive tematice comune și regăsi. în 
timp, repere stilistice, mai numeroase si 
mai concludente decit cele pe care le-aţi 
punctat sumar (caii, caleaşca), ar fi extrem 
de util. Pentru că tendintele de a crea o 
școală cinematografică proprie sînt la noi 
încă destul de timide si semnele care apar 
ar trebui... semnalate. Nouă, de pildă, Vic- 
tor lliu ne-a fost profesor şi personalitatea 
lui ne-a marcat incontestabil. Între «Nunta 
de piatră». «Duhul aurului», si cîteva filme 
româneşti anterioare — as cita «Noaptea 
furtunoasă», «Moara cu noroc», «Viaţa 
nu iartă», «Duminică la ora 6», «Pădurea 
spinzuratilor», «Reconstituirea», poate «Me- 
andre», care ne-au impresionat mult — 
nu se poate să nu existe elemente comune. 
De altfel şi dumneavoastră, criticii, aveți 
o anumită continuitate, din articol în articol, 
ca să nu zic obsesii. S-ar putea, de pildă, 
ca pe dumneavoastră să vă frăminte pro- 
blemele ecranizárii, si nu fără motiv, după 
cum se poatea vedea chiar din lista de 
filme pe care am citat-o mai sus. De aceea 
insistati în cronică asupra adaptării cine- 
matografice. Într-adevăr, pentru a realiza 
acest scenariu, noi am citit tot ce a scris 
Agârbiceanu, toată opera lui, de la roma- 
nele mari pînă la schițele mărunte, nume- 
roase, publicate în 7—8 volume, multe 
superbe — eu as rămîne numai în lumea 
lor, dacă aș putea şi aș mai face citeva 
filme. 


aurului 


ciumăreasă, căreia Mirza îi vinde aurul, 
furat,e în complicitate tacită cu fiică-sa, 
de care Mirza se îndrăgosteşte. Eroul intră, 
fără să ştie, într-o cursă, un fel de ritual 
criminal, în care fata e momeala, iar slu- 
jitorul de la tejghea, introdus de cineast 
în acţiune, e unealta. 

Le fel procedează Dan Piţa in a doua 
povestire a filmului. El nu dă crezare vi- 
ziunii nebune a nevestei lui Clement care 
crede că soțul ei a murit. Cineastul preferă 
să creadă că bátrinul căreia femeia i-a 
dorit moartea, pentru a intra în posesia 
lăzii cu aur, s-a prefăcut doar că moare. 
Ceea ce e cu totul verosimil la un perso- 
naj care a putut înscena acea poveste cu 
lada mult rîvnită în care a pus, de fapt, 
pietroaie. Acţiunea din film continuă ast- 
fel după momentul în care scriitorul îi 
pusese punct. În acest mod, asistăm la 
moartea — hu a bădicului Clement, ci 
a femeii nebune, șocată la deschiderea 
lăzii. De data aceasta, situația se inver- 
seazá si cursa fatală pare a fi întinsă de 
prezumptiva victimá, in sagá, dar cit se 
poate de eficace. Mai descoperim, toto- 
datá, prin optica cineastului, cá «vádanele 
care dádeau tircoale bádicului oriunde il 
intilneau», cu gindul ca, devenindu-i ne- 
veste, să pună mina pe fabuloasa avere 
din ladă, erau de fapt trimise de circiu- 
măreasă și de slujitorul ei pe care i-am 
cunoscut în prima schiţă si pe care autorii 
îi fac să circule şi în a doua. Cît despre 
siretenia «bietului bădic Clement», ea e 
mult mai tare decit s-ar bănui. Si astfel 
asistăm acum la un alt tip de ritual, un 
ritual justițiar bizar, în care virtuala vic- 
timă isi conduce pe ultimul drum succe- 
sivele neveste devorate de duhul aurului. 

Mitologiei i se substituie in acest mod 
relatiile sociale, intr-o viziune criticá evo- 
luatá, marxistá. Tema dezumanizárii, a 
instráinárii, sub zodia exploatárii capita- 
liste si asupririi nationale, este valorifi- 
cată nu frazeologic sau prin inscenári la- 
terale, ci prin punerea in Jucru a unor 
funcţii care n-au intrat încă în dicţionarul 
nostru cinematografic: prin adaptarea și 
tratarea dramaturgică a subiectului, sub 
forma unei continuitáfi scenaristice si 
regizorale totodatá — o realitate artisticá 
nouá, originalá, autonomá. 

Sub aspectul limbajului, «Duhul auru- 
lui» se prezintá si mai unitar decit pre- 
cedentul film în două părți semnat de Dan 
Pita și Mircea Veroiu, «Nunta de piatră». 
Unitatea rezultă din maturizarea simul- 
tană și, într-un fel, simetrică a celor doi 
autori. Decorativismul lui Mircea Veroiu, 
atit de acuzat în «Fefeleaga», respiră mai 


Val. S.: Granițele dintre o schiţă si 
alta au devenit pentru dumneavoastră 
toarte relative şi personajele circulă, 
ca în lumea reală 

D.P.: Calul alb vine. de pildă, din schita 
«Pribeagul». Şi la fel apar și alte personaie, 
solitare sau perechi, de pildă jandarmii. 
Numai în «La o nuntă». cum eti observat, 
am inventat personajul dezertorului, din 
motive pe care le-aţi exprimat foarte bine, 
din nevoia unui sacrificiu — trebuia să 
plătească cineva pentru fuga ceterașu- 
lui cu mireasa. - 

Val. S.; Nici ideea crimei organizate, 
ciclice, nu există în Agârbiceanu. 

D.P.: Există virtual. lar cînd am intrat 
în lumea sa, cu sensibilitatea si aprehensiu- 
nile omului din secolul XX, cînd am desco- 
perit şi «locul crimei», această extraordi- 
nară zonă care e Roșia Montana. am sim- 
tit în aer trena unui vechi blestem al auru- 
lui secătuit, reziduurile tuturor regretelor 
moarte şi tentativelor de îmbogățire cu 
orice pret. De altfel, crima organizată, 
ciclică, o găsim în foarte multe din filmele 
„cu căutători de aur. 


Mircea Veroiu: Filmul 


de artă este accesibil 


— Ceea ce ati scris este mai mult si 
mai subtil decit o cronică. Ar rămine însă 
de discutat formula filmului. Mă refer la 


liber în «Vilva băilor». Deși rămîne eliptic, 
bravind riscul ermetismului. autorul în- 
cearcă sa unească expresivitatea statică 
a cadrului cu fluiditatea epică, îngăduin- 
du-și, mai ales scenaristic dar și regizo- 
ral, un plus de mobilitate în urmărirea 
personajelor, a relaţiilor si ambiantelor 
sociale. Dan Piţa face pasul invers, adáu- 
gind elocventei sale epice o intensitate 
excepțională a mesajului plastic al cadru- 


` lui. Beneficiind, ca si episodul lui Mircea 


Veroiu, de concursul greu de estimat al 
unor personalități artistice cum sînt ope- 
ratorul losif Demian si scenografii Radu 
Boruzescu şi Helmuth Stürmer, «Lada» 
contine, mai mult chiar decît «Vilva băi- 
lor», secvenţe antologice prin puterea de 
sugestie a decorului și a plasticii dinamice 
a cadrului. A se vedea, de pildă, fotograma 


nea, integrarea muzicii în partitura celor 
doi autori şi contribuția mereu inedită a 
song-urilor lui Dorin Liviu Zaharia, ca re- 
zoner nevăzut al filmului — formulă inau- 
gurată în «Nunta de piatră», înainte ca 
această modă universală să se fi răspîndit 
în mai toate genericele şi finalurile filme- 
lor din ultimii ani. La fel, trebuie să ne li- 
mităm a consemna soluţiile de distribuţie 
prin care Dan Pifa si Mircea Veroiu şi-au 
întrupat viziunile si cîteva dintre creaţiile 
actoricești respective. Se detașează net 
şi simptomatic interpretările feminine: Eli- 
za Petrăchescu — circiumăreasa, un rol 
unicat, rezumind întreaga filmografie a 
actriței, alături de Dora Ivanciuc si Lucia 
Boga — cele douá femei tinere, adevárate 
revelatii, prin fotogenie si calitatea inter- 
pretárii, într-o cinematografie despre care 


Un personaj care nu poate să moară 
(Lucia Boga si Ernest Maftei) 


in care nevasta lui Clement se opreste in 
fata peretelui decorat cu o colectie de 
chei. Sau lungul cadru care incepe cu 
bădicul intrînd în curtea casei sale, cu 
năframa neagră, luată de la prăvălie, ca- 
dou pentru nevastă, lăsînd să intre după 
el pe poartă, semn rău, calul alb rătăcit 
prin sat. 

Primul personaj al acestui film este de 
altfel, ca si în «Nunta de piatră», decorul 
natural descoperit şi amenajat de autori 
în «țara de piatră». Orăşelul vechi, cu 
străzi înguste, pavate cu pietre de riu, cu 
case cenușii, din care pare să fi fugit de 
mult orice suflet de om, cu cîrciuma şi 
prăvălia, cu lacul in care pare să se fi 
înecat o lume şi dealurile aride din jur, 
încheagă un univers insolit, organic, fără 
termen de comparaţie în filmul românesc. 
Nu avem loc pentru a comenta, de aseme- 


se spune că ar fi lipsită de vedete-femei. 
Liviu Rozorea — Mirza şi Ernest Maftei — 
Clement sint perfect funcționali, ceea ce 
este suprema performanţă în cadrul aces- 
tor schițe fără anvergură epică sau spec- 
taculară, dominate de discursul regizoral. 


Sinteză inovatoare a unei lungi perioa- 
de din istoria cinematografului românesc 
(la un moment dat, ne-am spus: — lată 
cáláretii din «Moara cu noroc»!, iar în 
alt moment: — lată caleaşca din «Pădurea 
spinzuratilor!»), «Duhul aurului» pare, in 
acelasi timp, prin deschiderea spre so- 
cial si angajarea politicá pe care le im- 
plicá, o excelentá repetitie generalá pen- 
tru marile filme moderne ale actualitáfii. 


Valerian SAVA 


prima parte, dupá «Vilva báilor», care e 
de fapt reeditarea unui basm in care apar 
Fát Frumos. Baba Cloanta, Zmeul si lleana 
Cosinzeana. Spre deosebire de basme, 
in realitate, mai ales in realitatea pe care 
o vizează filmul, Baba Cloanta iese victo- 
rioasă ajutată de Zmeu. lleana Cosinzeana 
este un instrument, iar Făt Frumos este 
cel care moare. 

Val. S.: Eu m-am oprit la constatarea 
că mitologia este înlocuită cu socialul. 

M.V.: Să zicem, deci, că am închis cercul, 
realizind un basm social. În rest, mi se 
pare că în cronică se citesc intenţiile re- 
gizorale foarte atent şi altfel decit le ci- 
tesc, de pildă, serviciile de difuzare a fil- 
mului. Asa cum la «Nunta de piatră» s-au 
programat numai 4 copii, care la un mo- 
ment dat rulau reduse cu aproape 307; 
‘din cauza rupturilor și lipiturilor, la «Du- 
hul auruiui» ni s-a tăcut «tavoarea» a ë 
„copii, in ump ce numarul uzuai este de 
15—20. Reintilnim vechea neîncredere fată 
de «filmele de artă», cărora unii specialişti 
ai rețelei de difuzare nu izbutesc să le 
sesizeze sensurile sociale, educative și 
nici șansele ca publicul să le înțeleagă mai 
bine. Pentru că. vreau să spun că «Nunta 
de piatră», cu 4 copii, a realizat vreo 400 000 
spectatori, revenind, per copie, aproape 
acelaşi număr de intrări cit a realizat filmul 
de aventur «Cu munile curate»: 2 000 000 
spectatori la 25 copii. 

Val. S.: Apropo de accesul la public, 
in cronicá opinam cá ati devenit mai 
receptiv fatá de epicá 

"M.V.: Ar fi fost imposibil să tratez sta- 
tic. eliptic sau sublimat, o epică dinamică. 


cu o intrigă aproape de tip antic. Dar eu 
sint şi rămîn. încă. pentru primatul cinema- 
tografului ca atare, pentru formula audio- 
vizuală de exprimare. «Povestea» este ca- 
drul de film însuși. Nu este însă mai puțin 
adevărat că trebuie să povestim ceva mai 
atent. Am reținut imaginea pe care ati 
creat-o despre intilnirea «in cruce» din- 
tre mine si Dan Pita, prin evoluția unuia 
către celălalt. Dan Pita a început să fie 
preocupat de cadre mai lungi, de înca- 
draturi studiate, de o mizanscenă mai co- 
regrafică, iar pe mine au început să mă 
intereseze planul doi, relațiile de contra- 
punct dintre personaje s.a.m.d. Asta e 
bine. Poate cá, pînă la urmă, din noi doi 
o să iasă un regizor foarte bun. 

Val. S.: Sau doi excelenți. 


Productie a Casei de filme unu, realizată In studiou- 
rile Centrului de producție cinematografică «Bucu- 
resti». Regia si scenariul: Dan Pila si Mircea 
Veroiu. dupà schitele «Vilva băilor» si «Lada» de lon 
Agărbiceanu. Imaginea: /osif Demian. Muzica: 
Dorin-Liviu Zaharia. Decorurile: Radu Boruzescu 
si Helmuth Stürmer. Costumele: Marilena Şerbă- 
nescu. Cu: Eliza Petrăchescu, Ernest Maftei, Liviu 
Rozorea, Lucia Boga, Dora lvanciuc, Alexandru 
Mihai, Francisc Bencze, Elisabeta Jar-Rozorea, Adri- 
an Georgescu, Teoaor Cojocaru. 


Coperta |: «Dimitrie Cantemir» 
(lurie Darie, Emanoil Petrut, 
Alexandru Repan) 


Foto: A. Mihailopol! 


urmăriți aceste documentare! 


Simfonie în re maior 


Simfonia e, de fapt, un pastel. Chiar 
de la pregeneric filmul se definește ca 
atare: izvoare cristaline, cai pe culmi 
montane, un cioban coborind agale pe 
o gură de rai, mori tradiţionale de lemn 
s.a.m.d. Prin această introducere, au- 
torii definesc trecutul locului unde as- 
tăzi se înalță hidrocentrala de la Rogo- 
jelu care va produce, singură, de trei 
ori mai multă energie electrică decît 
întreaga Românie din 1938. Ceea ce 
urmează reprezintă o netă schimbare 
de peisaj, dar în aceeaşi cursivitate a 
imaginilor. Autorii se dispensează de 
comentariu și montează, pe o partitură 
muzicală de mare echilibru, cadre care 
reușesc să rimeze cu cele precedente: 
uriaşe mașini de escavat, ca niște dino- 
zauri din «epoca de piatră», macarale 
care oficiază un ritual solemn la mare 
înălțime, lifturi în aer liber care urcă pe 
turle industriale fără sfîrşit, si din nou 
macarale, și din nou lifturi, filmate prin 
transfocări repetate, înainte și înapoi 
sau din racursiuri de mare efect. Ca în 
orice pastel, succesiunea imaginilor pa- 
re liberă de o gradatie dramaturgică 
prea severă. Ni se dezvăluie. poezia in- 
timă a unui peisaj nou, grandios, uma- 
nizat prin detalii gingase: un trandafir 
din cabina macaragiului e filmat și re- 
filmat în compoziţii studiate, o ulcică 
de lut din care muncitorii beau apă în 
pauză capătă și ea proporții simbolice, 
ş.a.m.d. Un lucru trebuie notat: opera- 
torii exersati în modeste subiecte de 
jurnal s-au familiarizat intr-atita cu am- 
biantele industriale, încit reuşesc să 
integreze mașinăriile şi întregul arsenal 
tehnic în universul poeziei. Si, mai ales, 
ne-a făcut o mare plăcere surpriza de 
a descoperi într-un reputat reporter de 
actualități, lon Visu, un poet delicat, 
atent la detalii și stilist riguros. Doar 
subtitiurile imprimate din cînd în cînd 
pe imagine — «leşirea din carbonifer» 
sau «Re major la Rogojelu» — sînt, ca 
şi titlul filmului, cam ermetice. 


Producţie a studioului «Alexandru Sahia». 
Regia și scenariul: /on Visu. Imaginea: 
Eugen Lupu si Otto Urbanski. Comentariul 
muzical: Radu Zamfirescu. Montajul: Maria 
Marin. Redactor: Adolf Elias. Producţia: 
Marcu Simionovici 


Casele, 
prietenele noastre 


Ceea ce ni se părea simptomatic în 
filmul «Dunărea, o legendă în formă de 
fluviu» se confirmă: colaborarea docu- 
mentaristilor cu literatii a devenit mai 
frecventá. Desi adeptii acestei colabo- 
rări nu sînt prea multi, ne bucură cá 
printre ei se aflá autorii filmelor celor 
mai reusite. De data aceasta, Mirel 
lliesiu a apelat la lon Frunzetti, ca autor 


telex Sahia 


al comentariului si bine ar fi fost dacă 
poetul și criticul de artă şi-ar î citit el 
însuși textul (despre crainicii profe- 
sioniști ai studioului, cu altă ocazie) 
impreună cu operatorul Doru Sega! 
lon Frunzetti şi Mirel lliesiu formează 
o echipă de mare forţă, pornită în cău- 
tarea caselor noi, frumoase, de pe în- 
treg cuprinsul țării. Şi e uimitor cit de 
multe găsesc, înainte chiar de a ajunge 
pe litoral. Ceea ce primează în acest 
film este precizia (comentatorul ape- 
leazá la cifre exacte: «Mai bine de jumă- 
tate din populația României locuieşte 
în casă nouă») şi rigoarea (filmul e 
împărțit in trei capitole: «La lucru», 
«Acasă», «in timpul liber», indicind 
locurile unde cetățeanul se intlineste 
cu noua arhitectură). Intrucit cu verva 
plasticá a cuplului lliesiu-Segal ne-am 
obișnuit demult, să consemnám citeva 
formule ale plasticianului-literat care 
este lon Frunzetti: «casa — cochilie de 
melc a personalităţii», «teatrul — spa- 
tiul călătoriilor magice», «arhitectura e 
o sculptură uriașă care poate fi con- 
spectată si pe dinláuntru si pe dinafară», 
«prin arhitectură semnăm mesajul pre- 
zentului adresat viitorului». 


Producţie a studioului «Alexandru Sahia» 
Regia si scenariul: Mire! Ilieşiu. Comen- 


tariul: /om Frunzetti: Imaginea: Doru Segal. 


Comentariul muzical: Teodor Mitache, după 
Pascal Bentoiu. Montajul: Elisabeta Dragomir 
Redactor: Viorel Bindea. Producţia: Victo- 
ria Mirişte 


Sufletul, 
între mit și știință 


Acest film didactic, de popularizare 
a cunoștințelor ştiinţifice, își propune 
nici mai mult, nici mai puțin, decit să 
indice si să ilustreze cinematografic 
unde se află sediul sufletului. Pentru 
cei care credeau cumva că acest sediu 
este în inimă sau în plămini, filmul este 
foarte instructiv şi bine-venit, scotin- 
du-i din eroare. Filmul este însă util 
şi pentru cei care aveau în această 
privinţă alte idei preconcepute sau care 
nu aveau deloc. Toţi vor fi în măsură 
să aprecieze claritatea planselor fil- 
mate şi precizia lămuririlor pe care le 
dă comentariul, demonstrind natura ma- 
terială a tuturor proceselor psihice..Este 
îmbucurător că documentarul didactic 
începe să se angajeze cu curaj pe tări- 
murile cele mai dificile (am văzut, nu 
demult, şi un film despre vise), contri- 
butia sa la formarea unei concepții 
ştiinţifice despre lume cistigind in efi- 
cientá. 


Producție a studioului «Alexandru Sahia». 
Regia: Doru Chesu. Scenariul: Pau! Popescu- 
Neveanu. Imaginea: Victor Popescu. Comen- 
tariul muzical: Andrei Bretz. Montajul: Voica 
Vinea. Redactor: /oana Popescu. Producţia: 
Silvia Petrov 


Val. S. DELEANU 


Reîntoarceri la primele iubiri 


€ După ce au epuizat pe 

bătrînii lor prieteni (vezi 

filmul «Intilnire cu vechii 

mei prieteni»), Mirel Ilie- 

şiu şi Doru Segal ne pre- 

zintă acum pe cele mai 

frumoase si tinere prie- 
tene ale lor, din mai toate oraşele ţării. 
Filmul «Casele — prietenele noastre» 
este o primă încercare de analiză, cu 
mijloace cinematografice, a artei arhi- 
tectilor români din ultimii 30 de ani. e 
Veşnic îndrăgostitul de natură lon Bos- 
tan îşi exprimă încă din titlul filmului său, 
«Satul cu lebede», convingerea că oa- 
meni şi păsări pot convietui în deplină 
armonie. Filmul este de asemenea o de- 
monstratie a încrederii autorului în pu- 
terea şi datoria oamenilor de a ocroti 
mediul natural. e Ne sosesc știri des- 
pre mersul filmărilor echipei Jean Pe- 
trovici — Jean Michel la filmul de tele- 
viziune «Universul lor», dupá un scena- 
riu de Eva Sirbu. Avem motive sá fim 
ingrijorati ca nu cumva regizorul, aflat 
pentru a doua oará la Vulturesti, sá a- 
bandoneze regia fn favoarea artelor plas- 
tice. Atit este de molipsitoare pasiunea 
cu care pictează eroii filmului — copiii 
din aceastá comuná. & Din motive tac- 


tice, cele mai sofisticate culori, forme 
si ornamentatii ale înfățișării sint atri- 
bute exclusive ale masculilor. Din mo- 
tive strategice, femela rămîne modestă 
si neobservată. În filmul «Variatiuni pe 
aceeaşi temă — dimorfismul» de Dona 
Barta, imaginea llie Cornea si Adrian 
Reiner, demonstratia se limiteazá, evi- 
dent, la lumea animală. e 1975 va fi 
Anul mondial al conservárii, restaurárii 
si redării în circuitul social a monumen- 
telor vechi ale arhitecturii. Filmul «Zi- 
duri si miin» va marca prezenţa noastră 
la eveniment si în același timp reintoar- 


cerea regizorului Mircea Săucan —după 


o absenţă îndelungată — la prima iubire: 
documentarul. & Imaginea convertirii 
timpului în spațiu, rezultatul unei gîndiri 
inginerești eticiente — Palatul sporturi- 
lor şi culturii din București — iată 
elementele din care Slavomir Popovici 
și-a compus ultimul film, intitulat «Ge- 
neze». 6 Concursul «Cupa de cristal; 
pentru desemnarea celor mai bune docu- 
mentare ale anului, se află în pragul celei 
de a șasea ediţii. Pentru a înlesni optiu- 
nile juriului, se lucrează la un nou regu- 
lament. Vom reveni cu amănunte. 


INTERIM 


O familie alungată de foa- 
me din Calabria natală ca 
să mánince o dată pe zi 
la Milano. Şi această unică 
masă le este asigurată nu 
de capul de drept al fami- 
liei, bărbatul, infirm în urma unui acci- 
dent de muncă, ci de femeia care, dintr-o 
leafă de muncitoare necalificată, este 
nevoită să-și întrețină soţul, copiii si pā- 
rinții. Rezultat: Clara leşină la fabrică si 
medicul de dispensar îi dă un bilet gra- 
tuit de tratament pentru un sanatoriu 


T.B.C 


cepe scura v 


«Conditia femeii», 


Vittorio De Sica, «Scurtă vacanță». De 
fapt, o «scurtă întîlnire» a Clarei cu pro- 
pria ei ființă, o bruscă înţelegere a con- 
ditiei ei de om. Si a condiției ei de femeie 
pentru că, trăind o viață, .constrinsă să 
trăiască o viață într-o singură lună, va 
trebui să cunoască şi dragostea, dragos- 
tea pentru un om aflat şi el într-o scurtă 
vacanță a vieții, vacanță obținută cu 
sprijinul bolii. 

O poveste ae dragoste ar putea ti 
socotit filmul lui De Sica din acest mo- 
ment. O poveste romantică între doi ti- 
neri tuberculosi, o poveste puţin desuetă, 
deşi ea nu preferă cameliile. Și totuși, 
«Scurtă vacanță» este un profund film 
politic. Sub acuzare, e drept, nu e pusă 
nici poliția, nici procurorul republicii, iar 
clasa muncitoare nu merge în paradis 
decit pentru o lună de zile, și atunci în- 
tr-un paradis T.B.C. Sub acuzare, însă, 
e pus un întreg sistem social-politic, 
perfid sub aparențele lui atrăgătoare. Pro- 
testul lui De Sica, nu mai puţin violent 
decît al unui Dino Risi, nu mai puțin 
virulent decît al unui Volonté, are însă 
un «stil» propriu, poartă pecetea sensi- 
bilitátii și romantismului cu care cineas- 
tul ne-a obișnuit dintotdeauna. La el, 
o scenă de dragoste se poate consuma 
din priviri, din priviri care capătă conturul 
unor gesturi de iubire. La el, o declarație 
de dragoste poate căpăta sensul unui 
manifest: «Cînd nu ai ce mînca si nu ai 
ce să le dai alor tăi de mincare, nu ai 
timp de dragoste». Ca să poţi iubi tre- 
buie să fii sătul. Un respiro de cîteva săp- 
tămini îi este dat Clarei ca să înveţe să 
trăiască, si tot restul vieţii ca să uite că 
a trăit citeva săptămîni. Îmbrăcată în- 
tr-o haină călduroasă, primită în dar de 
la o prietenă din sanatoriu, Clara va lua 
drumul întoarcerii. Înapoi acasă, spre 
Milano, spre «orașul banului». Înapoi 
spre singura certitudine: mizeria. În rolul 
Clarei, în acest film scris pentru un sin- 
gur personaj, o foarte mare actriță: Flo- 
rinda Bolkan. 

S-au făcut auzite voci care să-l acuze 
pe De Sica că face film politic abia acum, 
cind filmul politic a devenit o modă, cînd 
filmul politic «se poartă». Uită însă aceste 
voci că De Sica a făcut în 1948 «Hoţii 
de biciclete» (după «Sciuscia», 1946), 
că a jucat, în 1959, «Generalul della Ro- 
vere»? Să fi fost şi atunci doar o modă? 
Cea a neorealismului, a filmelor despre 
mizeria din timpul și de după război, 
Foarte bine. Să urmăm deci «moda», să 
fim in pas cu ea și să facem mereu, să 
facem cu încăpăținare filmele epocii în 
care și pe care o trăim. 


Rodica LIPATTI 


e montană. Aici in- 


temă 
de film politic 


Producţie a studiourilor italiene. Regia: Vittorio 
De Sica. Scenariul: Cesare Zavallini. Imaginea: 
Ennio Guarnieri. Gu: Florinda Bolkan, Renalo Sal- 
vatori, Daniel Quenaud 


Nu departe, ci 


in virtejul 
lumii dezlántuite 


Atmosfera, trama si per- 

sonajele acestui film amin- 

tesc stáruitor de «Dincolo 

de lumea dezlănţuită» al Iu 

Thomas Hardy. O altă Bat- 

sheba, eroina filmului, No- 
na, isi poartă nestingherită prin lume tul- 
burătoarea feminitate, îsi spune sfidă- 
tor dorinţa de libertate. 

Destinul Nonei pare să-l repete pe 
acela al mamei sale, femeie pentru care 
frumuseţea a fost un blestem si a cărei 
moarte, învăluită in mister, este încă tăi- 
nuită de oamenii din sat; Nona, urmărită 
de presentimentele apropiatului ei sfirsit 
începe un primejdios joc al personak- 
tăţii. Ea poartă hainele mamei, pieptănă- 
tura şi risul ei, încercînd astfel să pro- 
.voace mărturii despre moartea miste- 
rioasă. Acest joc se desfășoară însă în 
împrejurări diferite. Atmosfera satului de 
graniță la începutul acestui secol este 
intens tensionată de conflictele dintre 
țăranii sáráciti și stápinul pămîntului (ta- 
tăl Nonei). O răscoală e reprimată cu 
ajutorul soldaţilor. Acareturile sint sal- 
vate cu prețul unor vieți omenești. Ofi- 
ferul de grăniceri, iubitul Nonei, este 
ucis în timpul luptelor. Cifrul vieţii nu 
se lasă ușor descifrat. Nona nu are cum 
deosebi căile adevărului de ale minciunii. 

Sinuciderea ei se petrece simultan cu 
sosirea unui logodnic din Elveţia, picat 
în această dramă locală, năucit și străin. 
Moartea ei semnifică pedepsirea tată- 
lui avar, vinovat de moartea soției care 
nu l-a iubit, pe care a ucis-o din gelozie. 
El o pierde acum, prin moartea fiicei, 
încă o dată. 


0 vacanţă mărturie 


Florinda Bolkan debuta in 1967 într-un ite We 
westem produs de Marina Cicogna, dar abia 
anii '70 o consacrau drept un nou simbo 
cinematografic al feminităţii. «Norocul meu 
a fost cá am știut să aştept într-o epocă in 
care prototipul feminitátii în Italia îl reprezen- 
tau Lollobrigida si Loren, declara actrița 
(neuitind să adauge cá această «stiintá» a 
agteptárii o are de la strámosii ei, indien 
din Brazilia). Si, într-adevăr, Florinda Bol- 
kan — înaltă, agilă, nervoasă, cu trăsături 
supte și aproape dure — nu are nimic din 
frumusețea rondă a vedetelor pe care le cita 
Este o imagine care proclamă mai degrabă 
emanciparea feminitátii, decit acceptarea ei 
sub tutelă. De altfel, Florinda Bolkan a de- 
monstrat destul de repede că nu doar coinci- 
denfa cu un simbol i-au marcat consacrarea, 
ci — în primul rind — un remarcabil talent; 
«O șopirlă cu piele de temeie», «Stagiu 

infern», «Intilnirea» si — în sfîrşit «Anonimu 
venețian» (pentru care a primit premiul de 
interpretare «David di Donatello»), sint filme 
care au acreditat-o drept o actriță complexă, 
trecind cu dezinvolturá din postura de star 
fotogenic, folosit de producátori mai ales in 
stare nudă în cea — mai grea, mai puțin adu- 
cátoare de cote la «box-office» — de actriță 
de compozitie. «Scurtá vacantá» este, in 
acest sens, un film-márturie. 


Blestemul care apasá asupra familiei 
Nonei este sanctiunea lácomiei si ne- 
omeniei, în -condiții social-istorice bine 
determinate. Regizorul construieste cu 
[^ braziliană. o rafinată știință de detaliu scene 

în rolul unci de atmosferă. Semnificative sint, în 

"ealabreze acest sens, episoadele circiumii, loc 

anonime de întîlnire al bărbaţilor care-şi beau 

(Florinda amărăciunea în tăcere. O scenă memo- 

Bolkan) rabilă a acestui film este demascarea fal- 
sului olog. Tensionată, violent-dinamică, 
T intretine atmosfera prevestitoare de 
rău. 

Remarcabilă este interpretarea No- 
nei, amestec de graţie și voluntarism, 
de gravitate şi capriciu. Într-o altă inter- 
pretare, acest personaj ar fi putut să 
frizeze romantiozitatea eroinelor de ro- 
mane sentimentale, desuete; aceasta nu 
se intimplá mulțumită interpretei si dra- 
maturgiei filmului care, analizind minu- 
fios contextul social, evită să privească 
personajul ca pe o curiozitate psihologică 
si îl ancorează profund în epocă. 


Dana DUMA 
xx) 


1 


^1 


y 


"" 
uU 


t — 


Producţie a studiourilor bulgare. Regia: Grisa 
Ostrovski. Scenariul: Stefan Tzanov. Imaginea: 
Krasimir Kostov. Cu: Doroteea Tonceva, Ștefan 
Danailov, Todor Todorov, Nikola Todev, Ștefan 
Peicev, Vasil Mihailov 


12 


lupta 


Este şi va fi întotdeauna ge- 
neratoare de meditaţie, pre- 
facerea realităţii în legendă. 
Dar dacă epoca unui Alexan- 
| dru Macedon se află la acel 
= hotar al timpului demult 
pierdut în zare, încît faptele sale de arme 
să se fi integrat firesc simbolului lor, 
actele de bravură ale unui contemporan 
ce trec în legenda poporului său, chiar 
sub ochii noștri, provoacă un soc emotio- 
nal de o intensitate aparte. Este sentimen- 
tul dominant în această «ultimă luptă» dată 
de maiorul polonez Henrik Dobrzanski. 

in toamna anului 1939, incálcind acor- 
duri politice și nesocotind tratate de pace, 
armata hitleristă porneşte ofensiva de. 
ocupare a Cehoslovaciei, Austriei, Polo- 
niei. În numai citeva săptămini de la înce- 
perea ostilităților, la Varşovia e semnat 
actul de capitulare. Comandamentul su- 
prem ordonă demobilizarea generală. Po- 
onia depune armele. Dar maiorul Dobrzan- 
ski, comandantul unui detașament al ar- 
matei regulate poloneze, refuză să execute 
ordinul, El nu acceptă infringerea. Si dacă 
Polonia nu fusese infrintá atunci, fie si 
doar simbolic, armata trebuia să fie pre- 
zentă. Acest rol și-l asumă maiorul po- 
ionez. El va continua lupta. Nu o luptă de 
rezistență în haine civile, asemeni multor 
compatrioți de-ai săi dinlăuntrul și din 
afara ţării, ci o luptă în haine militare, cu 
o disciplină militară ca într-o adevărată 
armată. Războiul a generat întotdeauna 
nebănuite acte de curaj, dar îndirjirea 
acestui maior depáseste ceea ce numim 
de obicei un act eroic. Conștient fiind că 
micul său detașament nu va putea schimba 
cu nimic soarta războiului (între timp 
Germania hitleristă ocupa Belgia, Olanda, 
Luxemburgul, Danemarca și se pregătea 
să invadeze Franța si Norvegia), el isi 
asumá constient rolul de simbol al apá- 
rárii independenţei si suveranității Polo- 
niei. «Polonia nu a murit», spunea el, si 
cineva trebuia s-o dovedeascá. In acele 
zile, care abia anunțau întunericul ce avea 
să se abată pentru multi ani deasupra 


Cînd realitatea 
intră în legendă 


sub ochii noştri 


Europei, maiorul cu o mie de fete, cum 
avea să fie supranumit de către naziști, 
ținea vie flacăra speranţei în inima fiecă- 
rui polonez. Si ce poate fi mai de pret in 
astfel de clipe, cînd totul se năruie, decit 
speranța? 

Ca în vremurile haiducesti, nenumărați 
voluntari din satele cutreierate de acest 
solitar detaşament al armatei poloneze, 
veneau să ia locul celor căzuți. Timp de 
şase luni, viteazul maior şi-a purtat ostaşii 
în luptă, pricinuind serioase pierderi ocu- 
pantului. El știa că victoria imediată nu 
poate fi de partea lui, dar mai știa că 
ostașii săi vor intra în legendă, dovedind 
astfel permanentele unei naţiuni. Prins 
si ucis în primăvara anului 1940, maiorul 
Hubal (pseudonimul său de guerilă) avea 
să continue şi aupa moarte să înflăcăreze 
prin pilda sa. 

Nu adeseori reușește un film istoric să 
transmită cu atita sobrietate, cu reținere 
chiar, sentimente patriotice atit de pro- 
funde, atit de autentice. Dar pentru cel ce 
iubește «rîul, ramul» ţării,sale, nici un argu- 
ment nu mi se pare mai convingător decit 
tăcutele traversări prin adincul codrilor 
pe care, aparatul de filmat, dirijat de re- 
gizorul Bohdan Poreba si minuit de Ta- 
deusz Wiezan, le face pe urmele acestor 


iteji leri. 
viteji cavaleri Adina DARIAN 
EEE EEE RE Ei 


Producţie a studiourilor poloneze. Regia: Bohdan 
Poreba. Scenariul: Jan Józfe-Szczepanski — dupa 
cartea lui Melchor Wankowicz. Imaginea: Tadeusz 
Wiezan. Cu: Ryszard Filipski, Tadeusz Janczar; 
Stanislaw Niwinski, Jan Stawarz, Boleslaw Idziak, 
Jerzy Braszka, Malgorzata Potocka 


sondaj in cine-univers 


Dacá dintotdeauna, si 
prin insási esenta sa, ci- 
nematograful a exprimat 
intr-o formá sau alta, cu 
mai multă sau mai puţină 
claritate, tendințele, pro- 
cesele, seismele profunde ale socie- 
tátii în cadrul căreia se manifestă, in 
ultimii ani mai ales, ancorarea fermă 
în realitățile sociale, o angajare des- 


Unul din efectele «recuperării», 


revalorificarea politistului 
(Gene Hackman în «Filiera») 


chisă în sensul unor opţiuni militante 
a devenit o direcţie majoră în arta cine- 
matografică. Despre toate acestea, 
despre succesele răsunătoare ale fil- 
mului politic, despre audiența pe care 
şi-a cigtigat-o în mase s-a scris și s-a 
comentat pe larg si amănunțit si nu 
avem intenţia de a reveni aici asupra 
unei teme mult discutate. Mai intere- 
sant ni se pare să ne oprim asupra con- 
ditiilor în care asemenea filme au vă- 
zut lumina ecranului într-o lume, cea 
occidentală, pe care o contestă. 

E evident că primele filme direct po- 
litice au apărul ca niște producţii mar- 
ginale, în afara și împotriva marilor 
reţele capitaliste de fabricaţie și distri- 
buţie si că, din această pricină, au tre- 
buit să înfrunte dificultăți fără număr. 
Se știe, de pildă, că un film ca «Sarea 
pămîntului», produs la începutul ani- 
lor '50 de către cineastii aflaţi pe «lista 
neagră», Biberman și Wilson, și care 
vorbește despre o grevă în minele din 
New Mexico,n-a cunoscut ani de-a rîn- 
dul decit o difuzare semi-clandes- 
tină. 

În ultimii ani, însă, filmele politicește 
mai marcate chiar decit «Sarea pă- 
mintului» au cunoscut o exploatare 
normală, prin intermediul și cu fondu- 
rile marilor companii. Înseamnă. oare 
aceasta că magnații cinematografiei 
s-au convertit la critica socială radi- 
cală? Bineînţeles că nu. E vorba mai 
degrabă de o operaţie comercială, dar 
și politică, care s-a dovedit nu numai 
îndrăzneață, ci şi deosebit de eficace, 
de o acţiune de «recuperare», cum o 
numesc sociologii de stînga din occi- 
dent. Filmul politic contestatar, dove- 
dindu-se cu o deosebită priză la public, 
marii producători au socotit că este din 


Critica sistemului 
ca 
operație comercială 


toate punctele de vedere avantajos ca 
asemenea filme să fie produse sub 
egida lor. Nu este vorba numai de insu- 
girea unui cîştig deloc neglijabil, ci 
şi de posibilitatea de a controla, a in- 
fluenta si, mai tirziu, a dirija producția 
si ráspindirea unor filme care «lăsate 
de capul lor» ar putea provoca nenu- 
mărate dezagremente. 

Autorii de filme politice s-au găsit 
în faţa unei dileme cruciale: sau a con- 
tinua să-și păstreze cu orice preţ inde- 
pendenţa si intransigenfa principială, 
cu riscul de a nu mai putea produce 
nimic (cum s-a întîmplat cu multi cred- 
tori din cadrul «Cinema nuovo» brazi- 
lian) sau de a produce mici pelicule 
semi-clandestine (de ex. J.L. Godard) 
sau, dimpotrivă, cu prețul unor con- 
cesii, de a găsi calea unei largi audien- 
te la public si a unei producții neintre- 
rupte. Intre un film care pentru a dez- 
bate conflictele din cadrul mișcării re- 
volutionare face apel la Richard Burton 
şi Alain Delon şi altul care n-are la dis- 
poziție decît mijloacele mizere ale unei 
cooperative de entuziaști, cine caută 
eficacitate pare că nu are de ales. 

Evoluţia s-a accentuat în ultimii doi 
ani şi astăzi ies pe bandă rulantă zeci 
şi zeci de pelicule «politice», complet 
«recuperate», care păstrează toate in- 
gredientele genului (o poveste în al 
cărei miez se află o nedreptate fla- 
grantă, manifestații, tineri pletosi si 
politicieni verosi, cîteva lozinci incen- 
diare, etc.), dar care și-au pierdut în- 
treaga forță de agitaţie. In schimb, s-au 
consolidat citeva mitur simple — de 
pildă, in tilmele italiene, figura politis- 
tului amărit, cinstit şi tenace, în luptă 
cu magistratura si aparatul politic co- 
rupte. O formulă stingistá lansată încă 
de Pier Paolo Pasolini în celebra sa 
odă către poliţist de acum cîțiva ani, 
se intilneste aici cu tendința paterna- 
listă de a revalorifica într-o viziune 
populistă — ca în «Filiera franceză» 
şi «Serpico» — chipul politistului de 
rînd, de a sugera, deci, că eroul pozi- 
tiv se găsește chiar în cadrul institu- 
tional, ba chiar în aparatul represiv al 
societăţii burgheze. Filmele în care, 
dimpotrivă, polițiștii sînt ticăloși, iar 
cite un magistrat luptă cu abnegatie 
pentru dreptate — de exemplu, filmele 
lui Elio Petri în Italia sau «Poliţia sub 
acuzare» a lui Carné în Franța — a- 
partin unor autori mai legati de curen- 
tele clasice ale stingii revolutionare. 
Rezultatul este intristátor. Dacá in Ita- 
lia (şi în alte ţări), pînă nu demult, fil- 
mul se găsea în avangarda luptei poli- 
tice, astăzi aşa-zisele filme militante 
nu reuşesc nici pe departe să ofere 
o imagine corespunzătoare a profun- 
dei şi multilateralei crize pe care o stră- 
bate Italia contemporană (și alte țări 
occidentale). 

Autentica criză de structură a so- 
cietátii s-a refugiat mai degrabă în 
unele filme stiintifico-fantastice, isto- 
rice sau sub formă de parabolă avan- 
gardistă. Recuperarea a sterilizat con- 
testatia. Dar, despre efectele recupe- 
rării vom mai reveni şi cu alte exemple. 


H. DONA 


De la primele secvenţe 
sîntem antrenați în tirul din- 
tre poliție și o bandă de 
traficanţi de droguri. Re- 
gizorul Castellari și-ar fi pu- 
tut intitula filmul «filiera ita- 

liană», deoarece e limpede dorința sa de 
a continua în decor genovez. succesul 
regizorului american William Friedkin din 
«Filiera franceză». Nu numai miza dra- 
matică e aceeași, dar și aici rolul boss-ului 
din umbră — singurul supraviețuitor al 
rafalelor de atunci — este susținut tot 
de actorul Fernando Rey. Rolul politis- 


Februarie 1972 

425 kg. heroină au tost descoperite 
în cala unei salupe'ancorate în rada 
portului Marsilia. Era cea mai mare lo- 
viturá dată traficantilor de droguri. Po- 
litia francezá declara filiera marseillezá 
zdrobită. 


Martie 1972 

Poliția descoperă în vila unui chimist 
corsican, Joseph Cesari, un laborator 
clandestin. Marfa prelucrată: 120 kg 
heroină, puritate 95%, un record pînă 
atunci neobţinut. Arestat, Cesari se 
spînzură în celulă fără să divulge «fi- 
liera» și nici secretul de purificare a 
heroinei care dispărea o dată cu el. 


August 1974 

Într-un restaurant din Manhattan, 
agenții federali arestează pe șeful unei 
rețele de traficanţi, Maurice Schoch, 
francez de origină. El era acuzat de a fi 
introdus în Statele Unite din 1969 pinà 
în 1972 nu mai puțin de 400 kg heroină. 
Simtindu-se urmárit, Schoch incer- 
case să scape divulgind poliţiei fede- 


filiera drogurilor, 
dar via Genova 


tului, atunci interpretat de Gene Hackman 
si rásplátit pe merit cu premiul Oscar — 
îi revine acum lui Franco Nero, june-prim 
simpatic, dar cam atit. Finalul filmului 


Filiera antidrog 


Un boss al drogurilor 
(Maurice Schoch) 


Ruy Blas 


Drama lui Victor Hugo, punct de 
pornire a mai multor ecranizári, i-a ofe- 
rit regizorului Pierre Bellou prilejul de 
a face,in 1947, una din cele mai bune 
distribuții posibile pentru un film în- 
cárcat cu toate atributele romantismu- 
lui. Capetele de afis sint Danielle Dar- 
rieux si Jean Marais. Un cuplu celebru, 
în cea mai spectaculoasă dintre întil- 
nirile lor. 


marchează o victorie a poliției plătită de 
altfel cu un pref foarte ridicat, dar o vic- 
torie temporară pentru că filmul nu își 
poate permite să depășească starea de 
fapt a lucrurilor. Or, drumul traficantilor 
genovezi duce tot la Marsilia și știut este 
că filiera franceză,ce se credea zdrobită, 
a intrat în ultimul timp din nou în acţiune. 

Paradoxal, asemenea pelicule care ar 
trebui să pornească la «atacul» specta- 
torilor prin surprindere, încetează prin 
multiplicarea lor infinită să ne mai ofere 
un suspens de esență, multumindu-se 
doar cu unul de circumstantá. Arsenalul, 
clasic de pe acum, al genului, figurează 
în complexitatea lui fără repros. Şi tocmai 
acest «fără reprog» ne îndeamnă la re- 
proșuri. Reţeta a devenit prea sigură de 
funcționalitatea ei pentru a nu da greș. 
Pe moment, firește, spectatorul se lasă 
antrenat de ritmul alert şi de înfruntarea 
dramatică, dar în final constată că a- 
ceastă nouă versiune nu se deosebește 

rea mult de precedentele filme despre 
politie «made in italy». Asistăm la o asiduă 
reluare, deosebită de la o seară la aita 
doar prin chipurile actorilor. Cînd filmul 
nu poartă girul artistic al unui actor ca 
Volonté sau al unui regizor ca Fran- 
cesco Rosi, nu sîntem departe de o ope- 
ră de rutină, 

Desigur, acest gen are, în cinemato- 
graful italian spre deosebire de cel ame- 
rican, valoare prin tora cu care demasca 
o societate cu totul aservită banului; 
are valoare prin perseverenta cu care dă 
în vileag legăturile dintre cercurile politice 
şi financiare de extremă-dreaptă, «aflate 
mai presus de orice bănuială», și mafia 
afacerilor interlope. Dar nu mai puţin 
adevărat este că această forță se poate 
toci cînd nu e susținută cu destulă con- 
vingere de un argument artistic corespun- 
zător. 


Adina DARIAN 


Producţie ita/o-spaniolă. Regia: Enzo G. Castel- 
lari. Scenariul: Carpi, Clerici, Castellari, L. Martin. 
Imaginea: Alessandro Ulloa. Cu: Franco Nero, 
James Withmore, Fernando Rey, Delia Boccardo, 
Silvano Tranquilli. 


rale ascunzátoarea ultimului transport 
care urma sá soseascá din Europa, in 
niste vagoane ce aduceau mobile stil. 
n schimb, cerea sái se asigure inviola- 
bilitatea și un cec în valoare de 400 mii 
dolari. Jocul său nu este acceptat de 
poliţie, care depistase între timp, in 
diferite ţări europene, 40 de persoane 
din banda sa. Stocul de heroină indi- 
cat avea un procent de puritate tot de 
95%. Cele 75 kg se ridicau astfel, la 
cursul actual, la suma de 550 milioane 
franci francezi. Pornind de la indiciul 
coeficientului de puritate, poliţia ame- 
ricană se reintoarce în laboratoarele 
din Marsilia şi ajunge la concluzia că 
marfa provenea dintr-un stoc dosit al 
defunctului Cesari. Filiera franceză in- 
trase din nou în acţiune. 

Statele Unite au lansat un urgent 
semnal de alarmă, oferind Turciei 35 
miloane dolari pentru a renunţa la o 
parte din culturile din care se extrage 
opium-ul. Cei 600 de mii de grav into- 
xicati, citi numără Statele Unite în afară 
de așa-numiții «flotanti», justifică a- 
ceastă ofertă. 


Floarea de piatră 


O reintilnire cu lumea mirifică a po- 
vestirilor, într-o ecranizare a unuia din 
cele mai cunoscute basme ruseşti 
(în regia lui A. Ptuşko). Dar un basm cu 
foarte multe tangente cu realitatea e- 
vului mediu, a vieţii celebrilor ciopli- 
tori în minerale semiprețioase din Ural. 
Filmul a fost distins, în 1946, la Cannes, 
cu Premiul pentru cel mai bun film în 
culori, 


Vizuina vulpii 


Într-un peisaj englezesc demn de sem- 
nătura lui Constable, începem prin a 
urmări un documentar, cu citeva ingre- 
diente de ficțiune, despre viața anima- 
lelor, gen în care cineastii britanici au 
excelat de atitea ori. Dar pe parcurs to- 
nul se schimbă. Vicleniile vulpii din Bel- 
stone — de  aittel personaj intrat în 
literatura engleză prn numeroase 
balade — sînt îndreptate, cu consecinje 
mereu mai tragice, împotriva omului-vi- 
nător. O vendetă demnă de Ahab împo- 
triva lui Moby Dick se angajează între 
aceștia, iar noi ne lăsăm furaţi de această 
poveste cu iz de vrăjitorie medievală. 


Simona DARIE 


Un film de James Hill (după romanul «Balada 
vulpii din Belstone» de David Rook) Cu: Eric 
Porter, Rachel Roberts, Jeremy Kemp 


Prietena mea Sybille 


O călătorie cu peripeții. Un grup de 
turiști germani vizitează litoralul sovietic 
al Mării Negre. Peisajele sint minunate, 
oamenii intilniti sînt pitorești și îndatori- 
tori, dar încurcăturile curg unele după 
altele din pricina ghidului improvizat al 
grupului, care ştie despre Georgia so- 
vietică tot atit cit si turiștii veniţi aici pen- 
tru prima oará. O poveste de iubire se 
înfiripă, cu greu, între un frumos ghitarist 
și o tînără inventivă şi tenace, și doar 
sfirşitul călătoriei pune capăt șicanelor 
pe care şi le fac cei doi, acum îndrăgostiți 
de-a binelea. O galerie de personaie cam 
sarjate: un cuplu de doamne «muzicale» 
intonind pe puntea vasului zglobii cin- 
tece de excursie; o doamnă doctor ce- 
rind insistent informaţii exacte privind 
latitudinea si longitudinea, etc. Profitám 
si noi de peripetiile lor spre a vedea splen- 
didele peisaje ale Georgiei, dáruitá ge- 
neros cu locuri pline de farmec. 

D.D. 


Un [ilm de Wolfgang Luderer. Cu: Rolf Herricht, 
Hans-Michael Schmidt, Evelyn Opoczynski, Eva- 
María Hagen 


Madona este o statuetá din lemn da- 
tind din secolul al XV-lea. Obiectul de 
pret impodobeste o biserică. Într-o zi, 


iese la lumină. Un policier obişnuit. 
S.D. 


Un film de Helmut Krátzig. (Cu: Jürgen Frohreip, 
Sigrid Góhler, Anne-Kathrein Kretschmar 


Sufletul negrului Charlie 


Am mai vázut, sigur cá am mai vázut, 
poate cu zecile, asemenea filme care fo- 
losesc o vogá — aici aceea a black- 
western-ului (in care eroii sint negri asu- 
prifi), o idee onorabilă (a luptei acestora 
împotriva sclaviei), premize cărora nu 
le adaugă nimic, ca și cînd un film se 
poate face mentionind doar numărul ma- 
tricul al unei rețete, cu speranța probabil 
că spectatorul pune de la sine restul. 


M. AL. 


Un film de Larry G. Spangler. Cu: Fred Williamson, 
d'Urville Martin, Denise Nicholas, Pedro Armen- 
dariz jr. 


[d 


— wwe N ww 


wo wr 


stetica, dar și etica 


aventura scenariului 


Nu 
má intrerupeti! 


— Un singur lucru vreau sá vá Intreb: 
de ce faceti, domnule, numai comedii cu 
borfasi, pungasi, hoti, escroci? Nu, nu 
má întrerupeți, că uite ce vreau să spun. 
Ce, adicá, nu existá si alte zone umane 
care sá ofere substantá comicá? Trebuie 
extinsá neapárat suprafata de investiga- 
tie a comediei cinematografice. Mă gin- 
deam la o comedie al cárei erou sá fie in- 
giner. Stiu, e greu sá gásesti situatii 
satirice in care sá fie implicat un ingi- 
ner. Omul isi vede de treabá, merge la 
lucru, munceste, se intoarce in familie, 
isi creşte copiii, se uită la televizor... 
Ce-i: de ris aici? Poate, mă gindeam 
eu, să mă ocup de un profesor, care... 


de acord? 


Gala n-a avut loc 


La Vaslui, orășel moldovean încîntă- 
tor şi de o foarte generoasă ospitalitate, 
în cadrul celei de a treia ediţii a Festivalu- 
lui umorului — manifestare azi unică in 
lume — s-au înscris. în programul bogat 
şi două momente cinematografice. Era 
prevăzută o gală a filmelor românești 
de comedie, însoţită de un simpozion 
cu regizori, actori şi critici interesaţi de 
domeniu. Era propusă o gală a filme- 
lor de comedie realizate de cineamatori. 

Gala comediilor profesioniste, dis- 
punind doar de 2 (două) filme, nu s-a 
bucurat de prea mare trecere, iar sim- 
pozionul nu s-a ținut, deoarece invi- 
taţii, exprimind indirect o merituoasá 
pozitie autocriticá, n-au mai venit. Gala 
comediilor amatoare, sustinutá in prin- 


Autor total 


Esti unde esti, vezi un tilm, un nefilm, 
un antifilm, filme-film există din ce în ce 
mai rar — şi te trezesti cá din dreapta, din 
stinga, din sus, din jos, sau din toate di- 
rectiile in acelasi timp, cineva isi declina 
suprema competință: «Stimabile, sint 
un om serios. Chestia de pe pinzá e 
un zerol». Apoi afli cá are o idee de 
milioane, cá vrea sá regizeze, cá vrea 
sá scrie si-un roman, cá vrea sá inter- 
preteze rolul principal, cá vrea sá fil- 
meze cu mina lui un intreg serial, cá 
vrea să facă si teatru, si cascadorie, si 
operatorie, si scurt-metraje, si sceno- 
grafie, si televiziune, si euroviziune, si 
poezie, sculpturá, scrimá, filozofie, ma- 


filmul si literatura 


Scurt metraj. 
Atentie máritá! 


Coborind din munţi prin Petroșani, am 
trecut pentru prima oará cu trenul *prin- 
tr-o gară pe care (nu-mi dădeam seama!) 
de unde o ştiam, de unde-mi era cunos- 
cută. Gara din Meri. Cîteva minute după 
ce trenul trecuse de stația C.F.R. Meri 
(pe care am privit-o avid, încercînd să re- 
constitui amintirea), m-am. lămurit: o 
ştiam dintr-un film de scurt metraj, văzut 
cu 10 ani în urmă, film ce se numea 
«Școala de la Meri», unul din atitea fil- 
me bune pe care le-a scos «școala» noas 
tră de scurt metraje. Acum, cu gîndul la 
aceste filme, mi-am dat seama că vedem 
prea rar scurt metraje românești şi că ele, 


Care ce? Stă opt-zece ore în 
şcoală, li învață pe copii, vine 
acasă, are şi acasă copii, se ocupă 
şi de ei. Ce să satirizezi? E o temă se- 
rioasă prin esenţă. Un contabil! M-am 
gindit, vă mărturisesc sincer, și la po- 
sibilitatea asta. Dar de unde să iasă 
comedie? Referate, cifre, adunări, scá- 
deri. Mai greseste el, dar asta nu e de 
ris. Pe urmă, acasă, nevastă copii... 
Ar mai fi sportivii. Dar ăștia transpiră 
pe stadioane, apoi antrenamente, con- 
cursuri, olimpiade... Acasă televizor, 
nevastă, copii... Chelnerii si „frizerii. 
Unii iau bacsis. Dar nu iau toti. In fond, 
muncesc și ei, au si ei neveste, copii. 
Si, la urma urmei, comedia trebuie să 
tinteascá vicii serioase, nu fapte mi- 
nore, derizorii. Trebuie lărgită proble- 
matica, trebuie adincitá satira, trebuie 
mers la lucruri mai grave, la fapte anti- 
sociale, periculoase. lată, v-am adus 
aici un scenariu de comedie, o satiră 
incisivă împotriva îunor indivizi certati 
cu legea, hoți, borfaşi, escroci... Nu, 
vă rog, nu má intrerupeti, cá uit... Pof- 
lim, am uitat despre ce vorbeam... 


Dumitru SOLOMON 


cipal de cinecluburile din Timisoara. 
Husi, si Vaslui, a avut nevoie de un 
timp mult mai mare de proiecție decit 
cealaltă, a vădit haz și a beneficiat de 
o călduroasă primire din partea specta- 
torilor. 

O fi, în această scurtă și elocventă 
istorie paralelă, vreun semn al timpu- 
lui. Organizatorii, atît de inimoşi, ai 
festivalului vasluian m-au întrebat — 
că tot eram pe-acolo — dacă vor putea 
conta, la ediția a patra — adică în 1976, 
pe un număr suficient de filme artistice 
comice pentru o săptămină a pelicule- 
lor vesele. N-am vrut să-i descurajez; 
spunindu-le totuşi că o săptămină e 
mult, am adăugat că,din fericire, po- 
sedăm şi o cinematecă, ea jucind în 
viața cinematografică rolul capital pe 
care-l are lacul de acumulare în existen- 
ta unui sistem de irigaţii, adică acela 
de rezervor — şi le-am sugerat să i 
se adreseze, în scopul propus, cu toa- 
tă încrederea. 


Valentin SILVESTRU 


gie, acupunctură, plus alte citeva disci- 
pline pentru care este înzestrat, la care 
adaugă cîteva mici pasiuni, de tipul nu- 
velisticii, eseului, columbofiliei, gastro- 
nomiei şi numismaticii. 

Îi stringi mina şi-l asiguri că-i mare, 
ceva mai tirziu îi oferi şi-o bere, apoi 
ajungi acasă, cazi frint şi vrei să te 
odihnesti. Dar sună telefonul, iar tu, 
pe jumătate adormit, auzi în receptor: 

— Scuză-mă, sînt doar un om serios! 
Am uitat să-ți spun că miine vin la 
tine cu scenariul, nuvela, romanul, piesa, 
concepția regizorală, efectele speciale, 
serialul, schițele de decor, costumele, 
poezia, sculptura, filozofia, teoria vulca- 
nilor, logica, eseul, cartea mea de bu- 
cate, aparatul de filmat, rolul principal, 
un articol, skiurile, labele de înot, corzile 
şi bocancii de munte, spada, teoria re- 
lativitátii, oala de presiune Kikta, cu 
tot, cu toate... Şi-o să vezi film! 


Marcel PÁRUS 


cele pe care prin ani le-am vázut, rámin 
foarte prompte in memoria noastrá. 
Semn de valoare. Ele sint, deseori, mai 
de tinut minte decit lung metrajele. 
De ce oare? O exnlicatie ar fi poate in 
traditie — unul din cele mai valoroase 
genuri m care s-a manifestat literatura 
románá a fost genul scurt. De la Ne- 
gruzzi prin Caragiale la Velea, Bánu- 
lescu si Mazilu, genul scurt a dat exce- 
lente. Dinamism si ochire fulgerátoare, 
iute si exactá — iatá poate o calitate nu 
indeajuns de fructificatá in cinematogra- 
fia noastră, desi exemplul scurt metra- 
jelor a fost deseori invocat. 

Cred in scurt metrajul nostru, nu 
numai pentru cá a luat sute de premii 
internationale, nu numai pentru cá in 
20 de minute de «uverturá» poti vedea 
mai multá artá si adevár decit in 120 
de aventuri inepte, ci si pentru cá el a 
dovedit cá are un nivel de la care capo- 
dopera se poate naste zilnic: mult do- 


ritul nivel mediu. 
Gelu IONESCU 


travelling avant 


Soclul 


Celebrul realizator hotărî ca în fata ca- 
sei sale, mai precis, atit in fata ferestrelor 
living-room-ului cît si ale dormitorului, ar 
trebui plasat propriul său bust. Sculptura 
n-avea să coste mult, un prieten artist plas- 
tic (membru sau nu al Fondului plastic, nu 
ştia prea bine, dar asta n-avea nici o im- 
portanță), era dispus să i-o facă aproape 
pe gratis: de multi ani îi oferea de băut, 
şi. datorită bărbii plasticianuiui, îi dădea. 
relativ des, si roluri de figuratie în filmele 
sale. Problema principală o constituise, 
aşadar, soclul; basca materialul care ar fi 
costat destul de mult, dar nu putea suferi 
banalitatea. Ideea salvatoare îi veni însă 
tocmai cînd nu se aştepta, exact într-un 
moment în care se impusese constatarea 
că se vindecase de o enterocolită rebelă: 
soclul va fi construit din cutii de tablă, 
din acelea în care se ţin filmele, cîte un 
act. Făcu rost de atitea cutii cite ar fi fost 
necesare pentru adăpostirea tuturor filme- 
lor semnate de el pînă atunci: cîteva zeci 
de cutii puse una peste alta și soclul ar 
fi atins peste patru. metri, o înălțime obli- 
gatorie de altfel, celebrul realizator locuind 
la etajul întîi, peste un hochparter. Puse 
să fie lipite una peste alta, dar meşterul 
chemat de la Buftea nu-și dădu din cale 
afară interesul, dată fiind cunoscuta ava- 


sala de cinema 


Se interzice... 
se sancţionează... 


Cinematograful «Capitol» din Timişoara 
ne atrage atenţia de la distanţă prin fatada sa 
complet renovată, pertect armonizată arhi- 
tectonic cu ansamblul străzii. Deși nu ză- 
rim de vis-à-vis nici un panou sau 
afiş de film, nici obișnuita indicație 
«cinema» sau «cinematograf», literele mari 
ale denumirii «Capitol», întinse pe tot 
frontispiciul, ne edifică oarecum asupra 
destinaţiei... edificiului. Cînd ajungem pe 
vastele scări de la intrare, aceeași discre- 
tie în privinta afişajului cinematoerafic: 
nici în dreapta; nici în stînga, nici deasu- 
pra, nici în fata ușilor mari de sticlă — nici 
un panou, nici un litou, nici o fotografie, 
nici un titlu de film, nici o figură de actor. 
Ne concentrăm atenţia si, in momentul 
cînd intrăm în hol, citim, lipit pe ușa din 
stinga, scris de mină, cu pensula: 


€ Primul afiș: «Casierie cu vinzare anti- 
cipată. Orar zilnic 15—18. Joi, Vineri si 
Duminică închis». 

intrăm in hol şi procedám în sensul 
acelor de ceasornic. Recitim, în stînga, 
deasupra unui ghiseu, textul primului atis, 
de la intrare, pe care s-a adăugat ulterior, 
cu creionul... 


€ Al doilea afiş (textul primului, plus 
indicatia) «Şi sărbătorile legale închis», 


€ Al treilea afis (este mai mare, înră- 
mat, scris tot de miná si plasat pe unul 
din grilajele mari, metalice, duble, din ta- 
van piná in podea, care separá holul de 
intrare de holul interior): «În holuri, gru- 
puri sanitare, sala de spectacole, fumatul 
interzis». 


€ Al patrulea afiș (plasat tot pe unul 
dintre grilajele metalice care ne dau im- 
presia că sîntem în subsolul unui tezaur, 
este cel mai mare, de asemenea înrămat, 
ca o pinză celebră, textul fiind scris de 
mînă, cu pensula, în stilul celor anterioare, 
dar cu mai multe culori): «În atenţia spec- 
tatorilor. Se interzice fumatul, consuma- 
rea seminţelor, inghetatei, precum si arun- 
carea pe jos a hirtiilor in holuri, culoare, 
grupuri sanitare si sala de spectacol; fo- 
losirea aparatelor de radio, pick-up-uri, 
magnetofoane; accesul copiilor sub 4 ani; 
accesul copiilor sub 16 ani .la spectacolul 
de la orele 21, chiar dacă sint însoţiţi de 
părinți. Copiii peste 4 ani au acces la 
spectacol numai cu bilet de intrare la va- 
loarea biletului pe care-l are însoțitorul. 
Spectatorii care nu respectă aceste indicaţii 
vor fi sanctionati conform Legii 153. Nu 


rifie a beneficiarului. La sfirsitul zilei de 
lucru, încheiată, aşa cum meşterul bănu- 
ise, cu un páhárel de coniac «trei stele» 
şi o caldă, o foarte caldă stringere de mină, 
soclul, cilindric, de metal argintiu, arăta 
într-adevăr interesant, modem şi original. 
Peste noapte însă, tocmai fiindcă institu- 
tul meteorologic nu anunţase asa ceva, 
se stirni un vint puternic şi soclul. neanco- 
rat suficient în realitate, se rásturnà Di- 
mineata, celebrul realizator asistă. uimit 
şi îndurerat, cum un grup de copii, în drum 
spre şcoală, îşi găsiseră de joacă cu cutiile 
lui, cutii în care initial fuseseră păstrate 
chiar filmele sale şi din care acum săreau 
afară bucăţi întregi de peliculă Brusc îşi 
dădu seama că, de la studio, băieți îi pu- 
seseră în fiecare cutie cite un plan-sec- 
ventá ca amintire şi cobori repede scările, 
în pijama, să adune pretioasele aduceri- 
aminte. După ce le ridică. le privi pe rind 
în zare: o secvență era din Antonioni, alta 
din Romm, alta din Eisenstein, încă una 
din Fellini, o bucată din Kalatozov si alta 
din lliu, ba găsi o fotogramă chiar si din 
Chaplin pe care într-o vreme îl admirase. 
Vedeţi, d-aia s-a dărimat, spuse meșterul 
care se întorsese cuprins de remuşcări, 
fiindcă a fost ceva în cutii. Dacă erau goale 
cutiile, soclul stătea mai bine în picioare, 
nu se dezechilibra. Era şi mai artistic, şi 
mai realist, afirmă meşterul care în atitia 
ani petrecuţi pe lingă regizori isi însuşise 
de minune un limbaj adecvat. Da, da, adău- 
gă el ginditor, şi unde mai pui că ar fi fost 
si mai reprezentativ soclul ăsta. dacă era 
gol. 


Radu GEORGESCU 


párásiti ghiseul casieriei pină nu ati 
verificat dacă: biletele primite corespund 
zilei şi orei solicitate; biletele sint însoțite 
de tichete sau stampila cu ziua. ora şi locul 
solicitat; restul de bani corespunde. Ca- 
sieria eliberează: maximum 4 bilete de 
fiecare persoană; pentru studenti se eli- 
berează 40 de bilete zilnic cu reducere, 
pe bază de legitimatie de student cu foto- 
grafie vizată pentru anul de învățămint 
în curs, care se prezintă ia casierie si la 
intrare. Cumpárati bilete numai de la ca- 
sieria cinematogratului. Intrarea în holu- 
rile cinematografului se face cu 15 minute 
înaintea începerii fiecărui spectacol şi în 
perioada rulării filmului documentar (circa 
8—10 minute). După aceasta intrarea în 
sala de spectacol este interzisă. Biletele 
isi pierd valabilitatea. Spectatori Và ru- 
găm să păstraţi liniştea în holuri şi sala 
de spectacole. Conducătorul cinemato- 
grafului, Aurel Andius.» 

Incercám să ne uităm printre arabescu- 
rile bogate ale grilajului metalic dublu, 


„care nu pare să fi fost vreodată mişcat din 


loc, dar în holui interior, cufundat în ob- 
scuritate, nu se záreste nici o mişcare şi, 
evident, nici un afiş. Continuind turul nos- 
tru de orizont — în căutarea cel puțin a 
unui titlu de film, din programul zilei sau 
din programul viitor — citim. deasupra 
ghiseului din dreapta, unde citiva viitori 
spectatori cumpără bilete pentru un film 
al cărui titlu îl ştiu doar ec 


€ Al cincilea afiș (este cei ma lapidar, 
dar el ne convinge că cinematograful func- 
tioneazá, indicind orele de spectacol ale 
zilei): «14,30; 16,30; 20.302 

Întrucît nu mai descoperim nimic in hol, 
iesim din nou în fata uşilor de la intrare şi 
citim în dreapta, scris de aceeaşi mină: 


€ Al șaselea afiş: «Orarul casierie: de 
zi. Zilnic orele 7—12 şi 13,30—21 » 


© Ai șaptelea afiş: «Intreprinderea ci- 
nematograficá a județului Timis, Timişoa- 
ra, Bd. Victoriei nr. 2, angajează tehnician 
constructor, lăcătuș mecanic. timpiar, zi- 
dar. Tehnicianul constructor se angajează 
pe bază de concurs conform Legs 12/1971. 
Solicitanţii care îndeplinesc conditiile vor 
depune cerere la Biroul persona din ca- 
drul întreprinderii. Conducerea.» 

Coborind scările în stradă. ma contem- 
plăm o dată întreaga fațadă complet re- 
novată, cuprindem cu privirea. tot aft de 
inutil, dițiva zeci de metri în dreapta s în 
stinga, felicităm în gind Institutul de pro- 
iectări Timișoara, dar nu şi Intreprinderea 
cinematografică a județului, oprim un tre- 
cător şi-l întrebăm dacă nu stie ce fum 
rulează la «Capitol». Nu stie dac ne spune 
să mergem pină la colțul străzii, câ acolo 
vom găsi panourile tuturor cinematogra- 
felor din oras, comasate, cu afişele săptă- 


minii. Multumim. 
2 Val. S. DELEANU 


n 


In 


intimpinarea 


Congresului 


XI 


Inexistent in vreun dictionar 

estetic traditional, «perso- 

: najul colectiv» este desco- 

Inema perirea, este aportul origi- 

nal al artei socialiste. În 

istoria filmului, «Crucișăto- 

rul Potemkin» impunea un gen aparte: 

documentul-epopee și un erou nou, colec- 

tivitatea revoluţionară în acţiune, recla- 

mind noi legi estetice. Dar problema în- 

cetează să mai fie de ordin strict artistic. 

Ea e cu mult mai profundă, «tine de civi- 

lizatia însăşi, de raporturile dintre om si 

lume», considerá un mare scriitor con- 
temporan. 

Pátrunderea impetuoasá in arena isto- 
riei a fortelor revolutionare, creatoare de 
istorie, modificá raportul clasic erou- 
colectivitate, personalitate istoricá si 
mase. Acceptia hegeliană, în care eroul 
era personalitate puternică, liberă şi in- 
tegră, capabilă să-și asume singură to- 
talitatea unei acţiuni, în timp ce toti cei- 
lalfí rámineau doar stări sociale amorfe, 
dirijabile uneori pînă la totală labilitate 
(după dictonul «regele e mort, trăiască 
regele!»),cedează treptat teren pe măsura 
demonstrațiilor «clasei în ataca Marxismul 
impune o altă viziune și asupra rolului 
personalității în istorie, personalitate pe 
care o consideră drept rezultatul unui 
proces și al unei necesități istorice, în 
timp ce masa devine expresia tot mai 
conștientă a acestui proces, organizind 
noile relaţii sociale înlăuntrul cărora înflo- 
resc cele mai nobile însușiri individuale. 
«În contextul făuririi fericirii întregu- 
lui popor, în mijlocul maselor largi 
populare, personalitatea nu se pierde, 
ci se afirmă tot mai puternic o dată cu 
afirmarea întregii naţiuni» — precizează 
Proiectul de Program al partidului nostru 
Afirmarea întregii națiuni, iată ideea 
care determină mai concret şi sub raport 
estetic personajul colectiv, în funcţie de 
fiecare etapă a istoriei naţionale, de sar- 
cinile sociale ale fiecărei etape. Pentru că 
numai în funcție de aceste etape se 
stabilește personalitatea eroului colectiv. 
Rolul său istoric impunind si artei modi- 
ficări de optică. 

Primul nostru film după Eliberare, «Ră- 
sună valea», descoperea o dată cu me- 
toda filmărilor «pe viu», a exterioarelor 
realizate pe un mare șantier național si 
convingătoarea ambiantá umană, figuratia 
locală ce dădea filmului un aer de auten- 
tic patos constructiv, de entuziasm co- 
lectiv. Printre muncitorii de la Bumbesti- 
Livezeni, reportericeste filmati, dar îm- 
brácati in salopetele noi-noute aduse de 
la Buftea, interpretii personajelor princi- 
pale (schitate cam estradistic) se migcau 
stingaci ca nigte amatori, in comparatie 
cu oamenii șantierelor. Conflictul prindea 
viață mai ales prin ei, prin «autenticii» de 
plan doi. trecuti astfel in centrul interesu- 


16 


«Numai pe calea ridicării conştiinţei fiecărui membru al 
societăţii, a perfecționării participării şi întăririi răspunderii per- 
sonale față de interesele generale ale colectivifátii, se va ajunge la 
realizarea formei superioare, comuniste a conducerii societății de 
către mase, la făurirea de către popor a istoriei, corespunzător 
propriei sale voințe». 


de Program al Partidului Comunist Roman 


Scriitori cd Titus Popovici, Nicolae Tic, 
Eugen Mandric, loan Grigorescu, Con- 
stantin Stoiciu s-au dovedit preocupați 
să surprindă patosul forțelor revolutio- 
nare în acțiune, psihologia complexă a 
acestui nou personaj. Regizorul Mircea 
Drăgan apelează în cele două filme amin- 
tite la o suită tipologică de mare varietate 
$i expresivitate pentru a contura datele 
fizice si spirituale ale colectivitátii deve- 
nitá erou de film, incercind sá descifreze 
procesul dinamic de construire a perso- 
nalitátii diverse si totuși unitare, actio- 
nind in aceeasi directie a luptei. «Lupenii» 
de pildă, ori «Golgota» (într-o mai mică 
măsură) au în centrul acțiunii energicele 
luări de conștiință ale proletariatului 
deceniilor trei și patru, proletariatul care 
se ridică de la treapta grevelor economice 

3 x la maturitatea acțiunilor politice, capabile 

a €-— " z să ducă la eliberarea întregii societăți. 

Cea mai înaltă expresie a înțelepciunii colective: Partidul Procesul de trecere de la «o clasă în 
«Proprietarii») sine» la «o clasă pentru sine». «Gol- 

( p gota» îşi restrîngea aria descriptivă la 
destinele cîtorva văduve de mineri uciși, 
femei pornite să-și facă singure dreptate. 
Dar suita acestor portrete sumare, nu în- 
totdeauna la fel de izbutit diferenţiate, 


Forța colectivului sedere oi ca 

e creaţia individualitátilor puternice. cei mere pa 
Individualitatea chier essei n 

e creatia fortei colective ANCA. DUPA AOA SS COND NR 


ciale a trecut, după ce apele s-au despăr- 
tit de uscat, au apărut la orizont, con- 
structorii. Ei şi-au durat barăci de lemn 
și dormitoare mobile, s-au stabilit pentru 
scurte perioade în nişte locuri pustii, de- 
parte de casă, locuri care trebuiau să de- 
vină casa lor, căminul, familia lor. «Apoi 
s-a născut legenda» avea ca fir epic 
central construcţia unei linii ferate, dar 
ea ráminea numai fundal pentru desci- 
frarea procesului pasionant de sudare a 
unei colectivități de muncă, cu tot ce 
presupune ea revoluționar, dinamic, con- 
flictual. Sutele de mii de tineri de la țară, 
veniți pe șantier să deprindá o meserie, 
vor învăța totodată și meseria de a trăi 
într-o societate modernă. Colectivitatea 
apărea în acest film ca o adevărată școală 
a vieţii și omeniei, constituindu-se și con- 
stituind totodată o schiță umană diversă, 
pregnantă, în care individualitátile nu se 
A A "lo dizolvau, ci dimpotrivá, deveneau si mai 
Un persona) m luptă cu prejudecățile convingătoare, mai atrăgătoare chiar, ca 
(«De bună voie şi nesilit de nimeni») acei simpatici tineri din brigada mesteru- 
lui Redea. Meșterul însuși apărea ca o 
personalitate vie, convingătoare, căreia 
lui nostru cum o carenfà de ordin A trebuit să treacă foarte multă vreme autorii nu mai trebuiau să-i invente un 
artistic râs tor raportul «eroi pentru ca scenariștii să-și propună in hobby după orele de producție, pentru cá 
principa — ndari» si impingea mod special realizarea portretului unei ea se definea interesant tocmai prin acest 
in prim najul cel mai interesant colectivitáti umane cum a fost aceea din raport dinamic si pasionant redat in film. 
al zilet co constructor. «Setea» ori din «Lupeni '29». Un raport conflictual interesant prin care 


şeful de echipă reuşea să-i antreneze pe 
băieţi nu numai într-o disciplină a muncii 
dar și într-o înțelegere superioară a ei, 
invátindu-i «din mers», nedidacticist,etica 
specifică zilelor noastre. Ei ajungeau ast- 
fel să-și îndrăgească meseria și șantie- 
rul, dar exact cind se simțeau tot mai 
solidari cu opera lor, devenită mindria, 
demnitatea întregului colectiv şi a fiecă- 
ruia în parte, construcția se termina și 
echipa abia constituită o pornea din nou 
la drum. Un patos mereu reînnoit devine 
legea morală a acestor «colectivități vo- 
lante», atit de bine surprinse de Stoiciu 
şi Blaier. Echipe mobile de entuziasm 
stabil, pasionate desigur pentru o anume 
construcţie dar capabile să lase să treacă 


înainte pasiunea pentru construcția gene- 
rală a societăţii noi. Filmul impunea o 
dee prețioasă: pentru a dobindi cu ade- 
vărat o personalitate creatoare, în con- 
textul complex de edificare a socialismu- 
lui, trebuie să dobindesti si conștiința 
noilor raporturi ale colectivități tale, să le 
înţelegi bine sensul, direcția evoluţiei lor. 

După un timp cinematograful nostru 
reia tema colectivitátii ca personalitate 
conștientă de momentul istoric trăit, 
capabilă să înţeleagă şi să determine ra- 
porturi superioare impuse de necesități 
superioare. Unul din aceste imperative 
majore: înțelegerea adevărului, parcurge- 
rea unui drum lung și adeseori aspru al 
cunoaşterii realitátilor noi la capătul că- 
ruia erou Si colectivitate ies mai puter- 
nici, mai întăriți, constituie materia de 
idei vii, devenite fapte artistice în filmul 
«Puterea și Adevărul», filmul nostru de 
înaltă conştiinţă politică, «cota gravității» 
cinematografului românesc, cum a fost 
numit. 

Corespondentul lui în altă epocă isto- 
rică, «Proprietarii», e filmul luării în stăpi- 
nire morală a dublei calități a muncitoru- 
lut de proprietar al mijloacelor de pro- 
ductie si de producător al averii colective. 
Procesul de conștientizare e şi aici dina- 
mic, conflictual, ca si în alte filme avind 
drept erou central colectivitatea și pro- 
blemele ei. De exemplu cutezanţa dreptu- 
lui de a risca, aşa cum apărea el într-un 
fum scris de loan Grigorescu și regizat 
de Virgil Calotescu, «Subteranul». Re- 
venind la «Proprietarii», aici dezbaterea 
etică devine acțiune directă, ofensivă mo- 
rală întreprinsă de o colectivitate în nu- 
mele noului cod de echitate si etică socia- 
listă Un om cade victimă unui abuz 
directorial și tovarășii săi de muncă vor 
avea de luptat pentru el şi în virtutea 
noului umanism. Clasicul erou individual 
(de care probabil arta nu se va putea 
dispensa niciodată) capătă însă aici, ca 
şi în alte filme românești recente, un rol 
tot mai modest față de iniţiativa colectivi- 
tății. In «Trei scrisori secrete», funcția 
dramatică a eroului individual e preluată 
în întregime de colectivitate. «Cazul Mo- 
ruzan» este punctul de plecare prin care 
un colectiv vrea să afirme ideea de justi- 
ve. Din păcate, a unei idei muit prea gene- 
rale, de vreme ce tocmai personajui «in 
cauză» e scos complet din cauza,adică 
nu ştim aproape nimic despre el. Mult mai 
convingătoare e argumentatia celuilalt film 
al acestei serii si anume «Pentru o anu- 
me fericire». Aici pasiunea (cam sche- 
matic redată) a inginerului-inovator e sus- 
ținută cu multă fineţe şi firesc de către 
alte personaje, cei trei muncitori care te 
conving de căldura, dezinteresul nobil al 
participării lor la experimentarea inova- 
tiei. Cei trei sînt creionati cu mult adevăr 
şi cu un anume umor care îi salvează de 


monotonia, de unisonul reacţiilor la care 
îi supune scenaristul. Pentru că acest 
erou cu multe capete, această inteligență 
colectivă în acţiune (din ce în ce mai 
colectivă și mai în acțiune, pe măsura 
democratizării tot mai largi a vieţii noastre 
sociale) se manifestă în realitate ca o 
forță cu mult mai lucidă, mai in cunoş- 
tință de cauză decit o zugrăvesc filmele 
noastre. Scenariile noastre pe această 
temă vizează mai mult o solidarizare sen- 
timentală a colectivitátii cu eroul erou de 
cele mai multe ori victimă a unei nedrep- 
táti momentane. Dar acest aspect justi- 
fiar al personajului colectiv este numai 
unul din multele, nenumăratele aspecte pe 
care le îmbracă astăzi «democrația în 
acţiune» a societății moderne socialiste. 
Uneori imperativele majore care cer o 
solidarizare energică a colectivitátii sint 
dictate de imprejurári cu totul deosebite, 
dramatice, ca acelea surprinse in «Apa 
ca un bivol negru» sau «Explozia». 
Dovezi cinematografice impresionante ale 
eroismului, spiritului de sacrificiu, uriașa 
mobilizare de energii de care e capabil 
un popor stápin si răspunzător de soarta 
sa. Primul film cu mijloacele riguroase — 
si prin aceasta patetice — ale documen- 
tului «pe viu», cel de al doilea film cu 
mijloacele filmului de ficțiune inspirat de 
un fapt real, probau spiritul civic și matu- 
ritatea creatorilor români. Dar, din filme 
de excepție, demonstratii-márturii ale inal- 
tei constiinte colective, aceste evenimente 
cinematografice trebuie sá deviná fapte 
artistice curente, «de lucru» le-as zice, in 


pretutindeni unde socialismul se trans- 
formă in faptă. 

Dar, pentru a ajunge la adevărata este- 
tică a eroului colectiv — estetică pe care o 
reclamă realitățile zilelor noastre — nu e 
deajuns să înţelegi doar intuitiv, foarte 
pripit noile relaţii. Trebuie să şi studiezi 
acest raport, să-i descifrezi traiectoria. 
Or, multe din filmele noastre rămin, din 
păcate, la o fază declarativ-informativă. 
Ele introduc în acţiune un organism social 
de dată recentă, cum sînt consiliile de 
oameni ai muncii, dar nu izbutesc să ridice 
această prezenţă la semnificaţia ei pro- 
fundă. La ceea ce încep ele să însemne 
din ce in ce mai mult în viața societății 
contemporane: «Dezvoltarea democra- 
tiei socialiste va stimula și pune tot 
mai deplin în valoare energiile și ela- 
nul creator al maselor, va asigura cli- 
matul necesar afirmării penas a per- 
sonalitátii umane, accelerării progre- 
sului întregii societăți» se spune în Pro- 
icctul. de Program al P.C.R. Dinamica 
acestui proces pare încă insuficient intuită 
de cineastul nostru. Exact această «afir 
mare plenară a personalităţii» în cadrul 
colectivităților zugrăvite pe ecranele 
noastre, mi se pare la ora actuală defi- 
cienta esenţială a unora dintre filmele de 
actualitate. Imaginea cinematografică a 
colectivitátilor—climate stimulative, e 
încă ștearsă, monotonă, amortà. Nu retii, 
din pácate,decit extrem de putine chipuri, 
individualitáti din multele grupári de mun- 
că ce populează uzinele descrise pe ecran. 
Și nu cred că este aici doar o problemă 


e mai ales o carenţă de dramaturgie, de 
concepere nediferentiatà încă din sce- 
nariu, a personajelor de plan doi, a ceea 
ce înseamnă, sau ar trebui să însemne 
caracterele lor în raport cu caracterul 
personajului individual. Dacă un Toma 
Caragiu, de exemplu, ne rámine extrem 
de viu. de prezent. ne retină este şi pentru 
că această personalitate artistică a avut 
Si şansa ca în citeva filme destăşurate in 
același mediu-uzina, să i se ofere nişte 
partituri dramatice total diferite, ca meş- 
terul-comunist, sever si bonom totodată, 
ferm şi plin de farmec din «Dragostea 
începe vineri», sau în filmul «Trei scri- 
sori secrete» cu totul altceva: rolul unui 
muncitor fost marinar, strivit de dramele 
personale aproape pină la anularea per- 
sonalității. Ceilalţi însă, tovarăşi lui de 
muncă din aceste filme,se pierd într-un 
cenușiu anonimat; încercarea cea mai 
mică de a «ieşi din pluton» (cum se stră- 
duie s-o realizeze Ernest Maftei în «Pro- 
prietarii» sau Emanoil Petrut in «Trei 
scrisori secrete») fiind repede înghițită, 

parcă, de uniformitatea, lipsa de relief, de 
strălucire a partenerilor de echipă Or, 
forța colectivitátii noastre, în viață sau în 
artă, nu există decit prin afirmarea unor 
individualitáti cit mai pregnante, cit mai 
diverse, care acţionează conştient in ace- 
easi directie, pentru realizarea aceluiasi 
Scop: socialismul. Adevár social pe care 
artistul nu-l poate ignora sau subaprecia 
dacă vrea să facă din arta sa realistă şi o 
artă mobilizatoare. O artă despre mase 
avind ca scop educarea maselor, o artă 


Pentru fiecare, dar mai ales pentru toți («Lupeni 29=) 


cadrul producţiei noastre curente. Aşa 
cum spiritul cetátenesc, eianul patriotic, 
pasnic si constructiv al poporului nostru 
se vádeste nu numai în situaţii de excep- 
tie, ci zilnic si modest, in straie de lucru, 


asociatia cineastilor 


G În cadrul cursurilor 

de reciclare a directo- 

rilor întreprinderilor 

cinematografice jude- 

tene, regizorul lon Po- 
pescu Gopo, presedintele Asocia- 
tiei cineastilor, a prezentat o ex- 
punere si a condus o aplicatie de 
studiu pe marginea filmului la care 
lucrează in prezent — «Pasărea 
Phoenix». Expunerea şi aplicația, 
însoțite de vizionarea materialului 
filmat, au avut loc în studiourile de 
la Buftea. 8 În fata aceleiași audien- 
te, criticul Alice Mănoiu a vorbit 
despre «Tendinţe și curente în arta 
cinematografică contemporană». & 
Filmul «Tatăl risipitor» a fost o- 
biectul unei largi dezbateri publice 


de tipologie (actori buni avem, dar distri- 
buiti si redistribuiti în același tip de 
personaje, ajung să se confunde in me- 
moria noastră, parcă ar juca unul si ace- 
lași rol într-unul si acelaşi film); cred cà 


a prezentului, capabilă totodată să desci- 
freze si perspectivele, ziua de miine a 
societății noastre. 


Alice MĂNOIU 


Reciclare 


organizate la cinematograful «Arta» 
din Brașov cu participarea tuturor 
spectatorilor de la premieră. În 
cadrul dialogului condus de criticul 
Valerian Sava, au răspuns la între- 
bări și s-au angajat cu opinii regi- 
zorul Adrian Petringenaru, actrița 
Carmen Maria Strujac și operatorul 
Viorel Todan. Dialogul a continuat 
în cadrul unei întîlniri cu directorii 
întreprinderilor cinematografice ju- 
detene, la filiala din localitate a 
Centrului de perfecționare a ca- 
drelor al Academiei «Ștefan Gheor- 
ghiu». & La 4 octombrie a avut loc 
ședința Consiliului ACIN dedicată 
discutării statutului social al mem- 
brilor Asociaţiei și primirii de noi 
membri. 6 La Salerno — Italia, 


s-au desfășurat, in prima jumătate 
a lunii, lucrările Congresului şi 
Concursului UNIATEC. Din partea 
Asociaţiei cineastilor din România. 
au participat inginerii Marin Alexan- 
dru si Andreicic Coloman si opera- 
torul George Cornea, care au pre- 
zentat expuneri pe marginea unor 
lucrări originale de tehnică a fil- 
mului. 6 Criticii Cristina Corcio- 
vescu si George Littera au repre- 
zentat Asociaţia cineastilor la Sim- 
pozionul international dedicat vie- 
tii si operei lui Aleksandr Dov- 
jenko, desfásurat la Moscova si Kiev 
în a doua săptămînă a lunii oc- 
tombrie. 


Marin PÍRIIANU 


Irina Kupcenko 
in rolul soției de decembrist 


B Steaua fericirii. Cunoscută din 
remarcabilele roluri interpretate în fil- 
mele «Un cuib de nobili» si «Unchiul 
Vania», actrița Irina Kupcenko filmea- 
ză în prezent în «Steaua unei minunate 
fericiri», în rolul soției decembristului 
Trubetki. 

B Romeo si Julietta XX. Noul film 
al regizorului maghiar Gyula Maar se 
intitulează «La capătul străzii». lar la 
capátul strázii se aflá douá familii, una 
de muncitori, alta de intelectuali care 
trebuie sá ia o hotárire decisivá cu pri- 
vire la viitorul copiilor lor. Deoarece, ca 
de cînd lumea si pámintul, tinerii se 
iubesc, iar párintii isi fac griji. 


Un love-story cu un milion de pistrui 


pentru Marlene Jobert 


N Love story. El si ea se iubesc. 
'Foarte mult se iubesc ei. Apar necazu- 
rile, cá love-story fárá necazuri nu exis- 
tá. El se face spárgátor. Ca sá-si ajute 
tatál care e pe cale de a da faliment. Dar 
se dovedeste a fi un spárgátor prost si 
págubos. Noroc cu fata. Mare noroc. 
Ea e functionará la postá. Se cam plic- 
tiseste acolo. Fel de fel de idei îi trec 
prin minte. Le pune în aplicare. Rezultă 
nişte spargeri de toată frumuseţea. Pină 
într-o zi. În ziua aia poliția pune mina 
pe ei. Si o viață nouă ei încep. Filmul se 
cheamă «Nu-i chiar așa de rea cum 
pare». Ea e Marlene Jobert. El n-are 
importantá cine e. lar regizor e Claude 
Goretta, piná nu demult o promisiune 
à filmului elvetian. 

B Clasicii, contemporanii nostri. 
Extraordinar succes de public la luna 
filmului sovietic care s-a desfásurat la 
Tokio, Timp de o luná de zile in fata 
unor sáli arhipline s-au prezentat 23 din 
cele mai bune filme sovietice din toate 
timpurile. Cel mai mare interes l-au tre- 
zit «Crucisátorul Potemkin» de Serghei 
Eisenstein (1925), «Urmasul lui Gingis- 
Han» de Vsevolod Pudovkin (1928), «Pă- 
mint» de Aleksandr Dovjenko (1930), 
«Balada Siberiei» de Ivan Piriev (1947). 
Mereu clasicii. veşnic tinerii clasici. 

W «Calea partumată a paradisului» 
este o comedie grotescă, datorată regi- 
zorului maghiar Joszef Magyar. Eroii 
sînt trei administratori necinstiti. În fata 
pericolului iminent de a fi prinşi cu ocaua 
mică, hotărăsc ca unul dintre ei să se 
sinucidă pentru a-și asuma răspunde- 
rea tuturor matrapazlicurilor, si astfel 
ceilalți doi să-și poată continua ne- 
stingheriti afacerile. Nu vor reuși! 

E Dumas, ediție completă. Acto- 
rul englez Richard Chamberlain («La- 
dy Caroline», «Portretul unei doamne» 
si «Hamlet, văzut recent la telecinema- 
tecă) pare a intenţiona să-i epuizeze el 
pe toti eroii lui Dumas. Abia a aparut 
pe ecrane în filmul lui Richard Lester, 
«Cei trei muschetari», în care juca pe 


seducătorul Aramis, câ a şi fost distri- 
buit în rolul lui Edmond Dantăs din noua 
versiune a «Contelui de Monte Cristo», 
regizată de NormandiRosemont. Filmá- 
rile vor avea loc la Roma și, evident, la 
Chateau d'If, de lingă Marsilia. Vicon- 
tele de Braaelona asteaptă... 

B Nimic extraordinar. Marele pre- 
miu al Festivalului internaţional de filme 
sportive şi turistice de la Munchen a re- 
venit în acest an filmului «Iran», realizat 
de Claude Lelouch. Nimic extraordinar 
pentru un regizor de talia lui Lelouch. 
Nimic extraordinar nici în faptul că un. 
regizor de mare succes ca el face în 
timpul liber filme documentare. Totuși 
de luat aminte. 

B Singura cale. Una din cele mai 
talentate actrițe sovietice din generația 
tînără, Irina Mirosnicenko («Unchiul Va- 
nia», «Libertate, acest dulce cuvint»), 
joacă unul din rolurile principale femi- 
nine din coproductia sovieto-iugoslavá 
«Singura cale». Filmul evocá faptele de 
eroism ale partizanilor iugoslavi si ale 
soldatilor sovietici in cursul celui de al 
doilea război mondial. Regizor: Vladimir 
Popovi€. 

E Filiera franceză Il. Popey, «un 
sticlete» american, specializat în afaceri 
cu droguri, ale cărui metode stirnesc 
suspiciunea superiorilor şi groaza tra- 
ficantilor, sosește la Marsilia. Cu treburi. 
Profesionale. Şi e martor la o scenă 
grotescă. Omologul său francez a fost 
informat că un transport de stupefiante 
s-ar afla într-o încărcătură de pește. 
Drept care toată poliția din Marsilia e 
mobilizată întru despicarea a vreo trei 
tone de pesle. Aceasla este o scenă 
din «Filiera franceză Il». Regizor esle 
tot John Frankenheimer, iar protago- 
nist este tot Gene Hackman. De prisos 
să mai spunem că metodele americani- 
lor se dovedesc extrem de eficace. Au 
și mai multă experienţă! 

W Un titlu potrivit. La Londra cir- 
culá cu insistentá zvonul cá Richard 
Burton intentioneazá sá scrie o carte. 
Evident, consacratá cásniciei cu Liz 
Taylor. Un perfid cronicar britanic i-a 
sugerat si un titlu: «Diamantele nu sint 
eterne». Parcá numai diamantele! 

E Remember. Intre 12 si 19 septem- 
brie a avut loc la Pesaro «Mostra del 
Nuovo cinema», dedicatá in acest an 
memoriei presedintelui chilian Salvador 
Allende. Festivalul, cuprinzind prezen- 
tarea a 20 de filme, a fost organizat cu 
sprijinul reprezentantilor rezistentei chi- 
liene si al cineastilor chilieni aflati in 
exil. În acelasitimp, regizorul Helvio Soto 
a dat primul tur de manivelá la filmul 
«Plouá peste Santiago», care va evoca 
ultimele zile ale presedintelui Allende. 
Filmárile acestei coproductii franco-al- 
aeriene vor avea loc la Oran — Algeria 


N Robinsonca. Explorator neobosit 
pe insula copilăriei, el însuși un Robin 
son de o nesfirşită melancolie, Karel 
Kachyna («Voi sări din nou peste băl- 
toace», «Trenul spre staţia cerul») și-a 
ales ca eroină a viitorului sáu film o fe- 
titá pe care o cheamă Blajena si care se 
joacă mai mult în serios decit în glumă 
de-a Robinson. Ba chiar îşi zice «Ro- 
binsonca». Insula ei pustie este gospo- 
dăria de care trebuie să aibă grijă, în 
urma decesului mamei. Întimplarea a 
fost povestită de scriitoarea Maria Ma- 
jerova prin anii '40, într-o celebră carte 
pentru copii. 


m Păzea, vine Zorro! Neobosit 
Alain Delon abia a lăsat pălăria de ri- 
goare din «Borsalino & Co.», că s-a si 
grăbit să se deghizeze sub masca făcă- 
torului de dreptate Zorro. Delon speră 
să fie un demn urmaş al succeselor ob- 
ținute cu acest rol de Douglas Fair- 
banks, Tyrone Power şi Guy Williams. 
Odată terminate filmările la acest rema- 
ke, care au ioc în Spania, sub condu- 
cerea lui Duccio Tessari, Delon va pleca 
in Malta unde va juca în «Să vezi Malta 
şi apoi să mori». 


Bi Hitch! Hitch! Ura! Maestrul sus- 
pens-ului, Alfred Hitchcock, pregáteste 
cel de al 53-lea film al sáu, intitulat «În 
formá de curcubeu». În asemenea oca- 
zii el este înabordabil și refuză orice 
ieşire, orice întilnire. A făcut totuși o 
excepție, pentru că toată lumea bună a 
Hollywoodului a dat în cinstea lui o 
mare petrecere prilejuită de aniversa- 
rea a 75 de ani de cînd maestrul a văzut 
lumina zilei. Au participat o mulțime de 
vedete, cîteva care au jucat in înimele 
sale (Cary Grant, Paul Newman, Janet 
Leigh, Rod Taylor) şi cîteva care gro- 
zav ar mai vrea să joace sub conducerea 
lui. Printre aceştia: Charlton Heston si 
Peter Falk. Fără impermeabil! 

B intre ei, animatorii. La casa de 
creatie a cineastilor sovietici de la Re- 
pino, lingá Leningrad, s-a desfásurat un 
simpozion international al autorilor de 
desene animate. Au participat realiza- 
tori si desenatori din Statele Unite, 
Franta, Anglia, Japonia, Italia si din tá- 
rile socialiste. 

B Coproductii. De curind s-a tras 
ultimul cadru la coproductia sovieto- 
polonezá «Aminteste-ti de numele 
tău» (regia: Serghei Kolosov). În pre- 
gătire altă coproducție: o biografie ro- 
manfatá a lui Felix Dzerjinski. lar de 
curînd, s-a dat primul tur de manivelă 
la pelicula «Drum spre nemurire» (re- 
gia: Bogdan Poreba), consacrat revolu- 
tionarului polonez Jaroslaw Dobrowski, 
membru eminent al Comunei din Paris. 
Unul din principalele roluri feminine va 
fi deţinut de populara actriță sovietică 
Janna Bolotova. 

m Privind înapoi cu umor. Cele 
mai lapidare memorii ale unui actor de 
film, spuse şi nu scrise, aparțin lui 


B Vocatie ratată. Erou al Olimpiadei 
de la Miinchen, om care s-a bucurat de 
atenţie specială a presei, Mark Spitz 
își vede din ce în ce mai rar numele în 
coloanele ziarelor. Recent și-a încercat 
norocul în muzica ușoară. Reacţia zia- 
relor: «În apă era de o rară eleganţă. 
Pe scenă, eleganța îi lipseşte cu desá- 
virsire. Pe stradă,e sincer si cinstit. Pe 
scenă, nu e nici una nici alta». O, doam- 
ne. sic transit... Tango! 

m Spune-mi cu cine te aduni, ca 
să-ţi spun cine te urmăreşte. Proverb 
recondiționat, care va sta într-un fel la 
baza viitorului film al regizorului Peter 
Yates (vă amintiţi, desigur, de «Locote- 
nentul Bullitt» intitulat «Prietenii lui 
Eddie Coyle». Eddie e un tip care are 
încurcături atit cu nişte gangsteri, cit 
si cu niște polițiști. Pentru el viața nu 
e deloc uşoară. În general, scapă de 
gangsteri pentru a nimeri în brațele po- 
litiei. Şi viceversa. Hăituitul va fi Robert 
Mitchum («Doi pe un balansoar»). 

B «Vrăjitoarea» a devenit mamă. 
Cind cinematograful le uitá sau le ig- 
norá, vedetele incearcá sá-si gáseascá 
fericirea pierdutá pe platourile televi- 
ziunii. Marina Vlady a acceptat sá joace 
un rol de mamá in cele 24 de episoade 
ale foiletonului «Siluetá în zori». În ro- 
lul fiicei va apare o debutantá, Cathe- 
rine Frot, care seamáná leit cu celebra 
ei partenerá. Are 18 ani. Exact virsta 
cind Marina Vlady a obtinut marele ei 
succes cu filmul «Vráiitoarea»... 

Bi Culisele libertăţii. Un violent re- 
chizitoriu la adresa presei burgheze 
pusă în slujba intereselor sordide care- 
mînă pe unii potentati politici, iată tema 
filmului lui Jean-Pierre Mocky, «Un lin- 
toliu n-are buzunare». 


N-aveti vreun rolişor pentru mine? 
(Louis de Funts) 


Louis de Funès: «Cariera mea se re- 
zumá în trei fraze. 1) N-aveti cumva vre- 
un rolisor si pentru mine? 2) Ascultă! 
Am un rol care te-ar putea interesa. 
3) Domnule de Funès, aveți în vedere 
vreun film în care v-ar place să jucaţi?» 
După ce-ai ajuns acolo sus, e mult mai 
uşor să faci haz de necazurile uitate. 
Mult mai ușor! = 

B Acul in carul cu fin. Pentru prima 
datà in carierá, Jean-Paul Belmondo 
trece de partea poliției. În filmul «Frică 
peste oras»,el are sarcina de a desco- 
peri un redutabil asasin care terorizeazá 
Parisul. Treabá aproape imposibilă, de- 
oarece asasinul este complet necunos- 
cut, n-are cazier, nu e în legătură cu nici 
o bandă. El poate fi oricare din cei 
peste 8 milioane de parizieni. Noul 
Sherlock Holmes va fi ajutat de Henry 
Verneuil, dar nu în chip de dr. Watson, 
ci în calitate de scenarist și regizor. 


Aceşti băieți răi din «Borsalino» au trecut în sfirşit 
de partea legii: Belmondo ca polițist, Delon în chip de «Zorro» 


B Un italian în America. Regizorul 
Giuliano Montaldo e în continuare pre- 
ocupat de soarta emigranților italieni in 
America. După tragica poveste a lui 
«Sacco si Vanzetti», Montaldo va face 
un nou film cu un alt italian care a cu- 
noscut mizeria şi gloria peste ocean. 
E vorba de preferatul bunicutelor noas- 
tre, Rudolph Valentino. Va fi o poveste 
despre italianul Rodolfo Gugliemi Va- 
lentino care a emigrat în 1913, la virsta 
de 19 ani, si a fost mai întîi grădinar, 
apoi ospátar si dansator într-un local 
de noapte si pe urmă a ajuns stea la 
Hollywood si a făcut să bată repede- 
repede milioane de inimi slabe. Buni- 
cuto! Pregáteste-ti batistele! Si fii gata! 
El revine! 

B Adio la spaghetti. Omul care și-a 
făcut un nume încăierîndu-se in cele- 
brele  westernuri-spaghetti italiene, 
Clint Eastwood, isi continuá cariera 
la el acasá, in S.U.A. Si tine sá uite 
pentru totdeauna de báietii áia iuti de 
pistol si de toate incáierárile alea sin- 
geroase. Cel de al treilea film pe care 
l-a realizat in calitate de regizor, se in- 
intituleazá «Breezy» si e o foarte tandrá 
poveste de dragoste intre un bárbat de 
50 de ani, foarte scirbit de viatá, si o 
fată nebunește îndrăgostită de viaţă. 
Deci, dragostea ca dialog între gene- 
raţii. William Holden incarneazá bátrina 
generatie dezabuzatá, iar Kay Lenz, pe 
cealaltá. Totul pe un frumos fond mu- 
zical datorat lui Michel Legrand. 

Bi Flori si spini. Snobimea cinema- 
toarafică europeană s-a adunat în păr 
ia Montreux pentru a asista la pano- 
rama filmului american «underground», 
organizată de mişcarea «noul cinema 
american». Uimire, laude si conster- 
nare. Manifestarea a coincis cu aparitia 
la New York a volumului «Visionary 
Film» de Adam Sitney, care face o ana- 
lizá foarte documentatá si extrem de 
severá celor mai multe dintre filmele 
prezentate la Montreux. 


N Alte distracții. După ce a termi- 
nat-o cu răzbunătorul John Steed, Pa- 
trick Mac Nee s-a retras la Malibu, în 
Statele Unite, unde duce o viaţă cit se 
poate de simplă si în manieră cam... 
hippy! A revenit pentru scurtă vreme la 
Londra şi a jucat pentru B.B.C. în filmul 
«Cu C de la crimă», ca să nu-şi piardă 
antrenamentul. E vorba să înceapă un 


«Răzbunătorii» nu mai vor răzbunare 
(John Steed si de două ori Emma Peal) 


nou serial, care nu va fi în nici un caz 
o continuare a «Răzbunătorilor». «Ge- 
nul ăsta de glume nu mai e pentru 
virsta mea». Are 52 de ani, 


B Campionul nebunilor după ci- 
nema este americanul Paul Morgan 
din Miami (Florida). De curind, el si-a 
fácut curat in viatá si a ajuns la conclu- 
zia cá a petrecut in sálile de cinema 
9125 de zile, adicá nici mai mult, nici 
mai putin de 25 de ani. Partea nostimá 
e cá in anii ástia nebuni, el a mers la 
unul si acelasi cinematograf. Acum e 
pensionar si tot acolo se duce, indife- 
rent ce film rulează, indiferent dacă l-a 
mai văzut sau nu. De precizat că omul 
suferă de plictiseală cronică. 


B Primăvara gradatilor. Detináto- 
rul unui mare premiu la Festivalul filme- 
lor comice de la San Sebastian, regizo- 
rul Tadeusz Smielewski, revine pe e- 
cranele poloneze tot cu o comedie, «Ser- 
gent, e primávarál». Toate urárile noas- 
tre intr-o recidivá si la San Sebastian. 

B Tráieste-ti clipa. După o lungă 
absentá, Charles Spaak, scenaristul 
faimosului film «Iluzia cea mare», reali- 
zat de Jean Renoir, revine in lumea ci- 
nematografului. De curind a scris pen- 
tru tînărul regizor Henri Helman scena- 
riul «Un cadou e fiecare zi» (si, fireste, 
de orice cadou trebuie sá ne bucurám). 
În distribuție, un monstru sacru al fil- 
mului francez: regizorul Marcel Carné 
(65 de ani). 

E Încă odată războiul. Primul. În 
studiourile Barandow a început turna- 
rea coproductiei cehoslovaco-iugoslave 
«Atentatul de la Sarajevo», in regia lui 
Veljko Bulajié (autorul «Bátáliei de pe 
Neretvas).Filmul isi propune să evoce 
evenimentul care a constituit pretextul 
declanșării de către Germania şi Austro- 
Ungariă a primului război mondial: asa- 
'sinarea, la 28 iunie 1914, a arhiducelui 
Franz Ferdinand, moștenitorul tronului 
Austro-Ungariei. 

B Proiecte. Jacques Demy are in 
proiect o comedie muzicalá dupá cele- 
brul roman al lui Lev Tolstoi, «Anna 
Karenina». Se dá ca sigurá, din surse 
franceze,stirea cá filmul va fi o copro- 
ductie franco-sovieticá. Piná la perfec- 
tarea contractelor, Jacques Demy are 
intentia sá realizeze cu Michel Legrand 
un alt film muzical, care se apropie de 
«Umbrelele din Cherbourg», dar va fi 
si mai liric. 

W Pirotehnie! În împrejurimile Mos- 
covei s-a desfásurat un colocviu inter- 
national de pirotehnie cu participarea 
specialiştilor din U.R.S.S., Polonia, Bul- 
garia, Mongolia, Románia, R.D. Germa- 
nă si Cehoslovacia. S-au făcut comuni- 
cări despre realizările cele mai recente 
în domeniu şi despre aplicarea lor în 
cinematografie întru slava, strălucirea 
şi înflăcărarea filmelor. 


Rubrica «Cinerama» 
este redactată 
de N.C MUNTEANU 


în direct 
din 
Hollywood 


Pe Peter Falk l-am întil- 
nit în aşa numita «ca- 
meră a celebrităților», 
cantina-restaurant a stu- 
diourilor «Universal», 
despre care mi s-a spus 
că ar fi locul cu cea mai 
mare concentrare de vedete pe metrul 
pătrat. Chipurile vedetelor te scrutează 
fie zimbitor, din ramele ce îmbracă pe- 
retii, fie mai puţin zimbitor, cînd stau 
aşezate la mese, după efortul unei zile 
de filmare. : 

— Am izbutit greu, foarte greu 
să vă intilnesc. Ştiu cá sinteti ex- 
trem de ocupat. Extrem de solicitat. 
Văd. (Din 30 in 30 de secunde se apro- 
pia cineva să-l întrebe ceva sau să-l 
cheme undeva) Stiti, sinteti foarte 
cunoscut la noi, în România și... 

— Ştiu. «Columbo»... Am aflat că 
s-a bucurat de succes luni în şir. Mi-a 
făcut multă plăcere. 

— Dacă ati trece pe o stradă din 
Bucuresti, multà lume v-ar striga 
locotenente Columbo! Presupun cá 
si aici sinteti confundat cu perso- 
najul dumneavoastrá, Spuneti-mi,vá 
face plácere identificarea cu eroul 
cunoscutului serial? 

— De ce nu? Columbo e de fapt mai 
istet decit mine... Desi cred cá nu toate 
episoadele serialului sint destul de bu- 
ne. Uneori se repetá ca mod de solu- 
tionare. Am fost chiar catalogat drept 
«cusurgiu», fiindcá nu accept lucrul de 
mintuialá și nu sint de acord cu cei care 
invocá argumente ca «timpul ne pre- 
seazá» sau «bani sá iasá»! Eu sint mai 
meticulos... 

— Este si o calitate a locotenen- 
tului Colombo... 

— Este o calitate de care depinde suc- 
cesul de prestigiu al serialului. Si e 
foarte important intr-un moment in care 
atitea seriale TV coboará stacheta sub 
nivelul oceanului... Nici nu-mi vine sá 
má uit la televizor. Singurul serial pe 
care-l urmăresc este .«Toti in familie»; 
pentru cá e decent, fiindcá eroii sint 
oameni ca lumea («nice people»), nu 
gangsteri, monstri sau obsedati se- 
xuali.. Sper cá se observá in «Colum- 
bo» cá imi repugná violenta, erotismul 
ieftin, cá nu folosesc nici un condi- 
ment de prost gust din retetarul seria- 
lelor de duzină... 

— Pină la «Columbo» ce roluri 
ati jucat? 

— Au trecut 10 ani pînă m-am decis 
să devin actor. Mă consideram o poci- 
tanie, dar simțeam că am vocaţie pen- 
tru meseria asta, că ştiu să joc. Așa 


emateca 


Simbolic prag al unui de- 

ceniu în care cinemato- 

graful mondial avea să-și 

schimbe radical infátisa- 

rea, deceniul „«tree-cine- 

ma»-ului, al «nouvelle va- 

gue»-ului, al scolii ceho- 
slovace, al «underground»-ului ameri- 
can, al noului cinematograf polonez sau 
maghiar — anul 1960 este, totusi, anul 
filmului italian, anul «zero» al post- 
neorealismului, anul lui Fellini, Visconti, 
Antonioni. In 1960, Italia trimite la Can- 
nes douá filme care tulburá festivalul 
prin semnificativa ostilitate cu care sint 
primite: «Aventura» si «La dolce vita». 
Eliberat integral de sub tutela neorea- 
lismului, Fellini páráseste lumea «vi- 
telloni»-lor si a «bidonistilor», mediul 
«lumpen» al Cabiriei si Gelsominei, 
pentru a pătrunde in intimitatea înaltei 
aristocrații romane cu o îndrăzneală 
care revoltă, deopotrivă, instituţiile sta- 
tale laice şi biserica, pornite într-o 
campanie anti-felliniană de o vehemen- 
tá fără precedent în istoria filmului ita- 


că am debutat abia la 36 de ani, la 
New York, în rolul avocatului din se- 
rialul «Procesele lui O'Brien». Un se- 
rial ca lumea, decent. Altfel nu accep- 
tam rolul. Apoi am făcut două filme 
(«Mickey si Nicky» si «Sotii») cu Cas- 
savetes, pe care-l consider un mare 
regizor. Am cîştigat multă experienţă 
lucrind cu el şi îi sînt recunoscător. 
Dar si el imi este mie. Si stiti de ce? 
Pentru. cá ne cunoaştem de 4 ani si 
nu l-am invitat niciodată la mine acasă... 

— Apropo! Nici Columbo nu-și 
invită prietenii acasă. Aproape în 
fiecare episod, locotenentul invocă 
sfaturile soției; cum ea n-a fost nicio- 
dată văzută, există o controversă: 
unii susțin că nici eroul serialului 
şi nici actorul Peter Falk nu e că- 
sătorit si ca referirile la soția sa 
n-ar fi decit un truc. Care e adevărul? 

— Adevărul e cá sint căsătorit. Pe 
sotia mea o cheamá Alyce si avem doi 
copii. Jackie are 7 ani si Kathy aproape 
3 ani. S-a intimplat chiar sá má inso- 
teascá cu toții, cînd am filmat în de- 
plasare, dar destul de rar; soția mea si 
cu mine trăim într-o perfectă armonie, 
exact pentru motivul că înţelege cit 


lian. La rindu-i, Antonioni abandonează 
malurile cetoase, inecate in ploaie ale 
vâii Padului din «Strigátul», pentru a 
filma «aventura» fárá suspens a unei 


. lumi incremenite într-o iresponsabilá 


placiditate. «La dolce vita» si «Aventu- 
ra» sint douá filme complementare, va- 
riatiuni pe aceeasi temá. semnate de 
doi cineasti care privesc dinspre neorea- 
lism, cu un ochi rece, lucid, sarcastic, 
la spectacolul dezolant oferit de nobi- 
limea si marea burghezie italianá. 
Dar ce fácea in acest timp «aristocra- 
tul» de drept si de fapt al filmului, Lu- 
chino Visconti? Ei bine, demn de super- 
ba ambitie a aceluia care realizase cind- 
va «Obsesie» si «Pámintul se cutre- 
murá», Visconti rámine ultimul comba- 
tant pe baricadele neorealismului, fil- 
mind în acelaşi an, 1960, «Rocco si 
fratii sái», aceastá epopee dramaticá 
a unei familii strámutate din sudul torid 
al Italiei în oraşul ducilor Viscontini: 
Milano. Si, dincolo de orice conside- 
rente estetice, anul în care cinemato- 
graful european pásea într-un extrem 


Revista,, Cinema*''*de vorbă cu 


de necesará e independenta intr-o pro- 
fesie ca a mea. De altfel, trebuie să 
vá spun cá au trecut 9 ani din momen- 
tul în care am cunoscut-o pină în FIT 
cind m-am decis sá má cásátoresc... 

— Cu un an mai putin decit v-a 
trebuit să vă decideti la actorie. 
Pentru regie — am aflat că regizati 
singur anumite episoade din «Co- 
lumbo» — cit v-a trebuit să să vă 
hotáriti? 

— Abia acum. La 46 de ani. E cam greu 
sá porti douá pálárii pe acelasi cap. 
Nu cred însă că studioul a greşit acor- 
dindu-mi increderea. Eu má simt insá 
cam coplesit de atitea probleme. Jocul 
celorlalti actori, termenele fixe, buge- 
tul si atitea altele... Ca actor sint insá 
avantajat de pozitia mea de regizor. 
Fiind atit de preocupat de unghiuri si 
lumini, joc mai natural, mai relaxat, 
nu apuc mácar să mă gindesc la rol 
şi să intru în tensiunea și în febra 
obșinuită. 

— După «Columbo», ce aveţi de 
gind să jucaţi? 

— Nu sint încă sătul de «Columbo»... 


Laura COSTIN 


de fertil deceniu, rămîne pentru mine 
anul în care Visconti se cramponează 
la neorealism cu un gest simbolic, un 
gest omagial totodată, demn de acela 
care a înțeles atit de bine singurătatea 
prințului de Salina. 

Petre RADO 


Început de stagiune 
e ia 


De la 1 octombrie, într-o sală reno- 
vată, Cinemateca ne-a invitat să re- 
vedem o serie din filmele care au scris 
istoria artei a şaptea. Spicuim cîteva 
din temele si titlurile anunţate de Arhiva 
națională de filme. pentru stagiunea 
'14—'15; 

€ Începuturile filmului românesc: 
1898 = 1948 

€ Curente si tendințe în cinemato- 
grafie în ultimii 25 ani 

e Filmul social din 1912—1930 

€ Drama si melodrama în anii '30—'40 

€ A 30-a aniversare a victoriei asupra 
fascismului 

€ Filmul italian în ultimul deceniu 

e Cinematograful canadian contem- 
poran 

€ Retrospectiva filmului maghiar, ce- 
hoslovac, polonez, suedez, japonez. 

€ Profiluri de regizori: Mizoguki. 
Sternberg, Resnais, Capra, Kachyna, 
Minnelli 

@ Profiluri de actori: Mae West, Jerry 
Lewis, Katharine Hepburn, Lucyna Win- 
nicka, Olivera Markovié 


România azi, 
România miine 


printre alti oameni 


Era o imagine frumoasă, 

o imagine emoţionantă 

— şi, poate, o imagine 

pe care n-a mai folosit-o 

nimeni. O imagine de 

>= final de reportaj. O hală 

mare de fabrică, o hală obișnuită, cu 
maşini mari şi cu oameni pe lingă 
maşini, peste care se suprapunea sub- 
tire, ca-ntr-o serigrafie, conturul tre- 
murat, fosnitor, ireal aproape, al unei 
păduri. Nu se auzea zgomotul obișnuit 
al unei hale de fabrică, ci foșnetul 
răcoros, tainic, tulburător, al pădurii. 
Reportajul era realizat într-o secție a 
noii fabrici de materiale de construcții 
sintetice din Buzău. Interlocutorul re- 
porterului era un inginer care vorbea 
reținut, sobru, despre realizările noii 
întreprinderi, dar şi despre semnifica- 
fia acestei noi întreprinderi, despre 
premiera ei absolută, la noi. Se rea- 
lizează, deci, pentru prima oară, mate- 
riale de construcții din fibre sintetice. 
Inginerul făcea psihologie socială, vor- 
bea despre rezistența consumatorului 
la un material netradițional, un mate- 
rial care înlocuiește lemnul. Oamenii 
s-au obsinuit să audă cînd bate vintul, 
plinsul lemnului în cercevelele feres- 
trei. Oamenii s-au obișnuit să mingiie 
profilele elegante din nuc sau brad 
sau stejar ale mobilei. lar aparatul de 
filmat arăta jaluzele şi profile fine, 
elegante, din material plastic. Care, 
de altfel, imitau perfect lemnul. Care, 
de altfel, erau chiar mai suple, ma: 
docile decit lemnul. «Trebuie însă în- 
frîntă rezistența, nejustificată, la plas- 
tic a oamenilor. Pentru că, iată, toate 
aceste materiale executate la noi au 
calități superioare si mulți partener: 
de-ai noștri s-au arătat entuziasmați. 
Pentru că, iată, producţia noastră pe 
un an de zile salvează o mie de hectare 
de pădure, o mie de hectare care pot 
fi valorificate pe bani buni, dar pot. 
mai ales, să fie lăsate să trăiască 
pentru a ne bucura ochii şi sufletulx 
Inginerul, în felul său reţinut, sobru, 
era un poet. Emisiunea se numea 
«România, azi — România, miine» 
reportajul era semnat de Mircea Le- 
rian, dar întreaga emisiune, deși era 
informativă si exactă — părea com- 
pusă din stante. Nu putem vorbi despre 
România viitorului fără ca în vorbe să 
se strecoare poemul. Atunci cind n 
se arată un oraş de azi — și planul său 
de miine, atunci cînd ni se povesteşte 
un trecut — şi rostul său în devenirea 
de azi — relatarea se încarcă de emo- 
tie. Imaginea acelei păduri salvate de 
hala de fabrică ne-a urmărit multă 
vreme. Obsesia pădurii — atit de veche 
de perenă, la români, capătă o nouă 
semnificaţie si o poetică superioară 
Ni s-a părut meschină rezistența noas- 
trá la mirosul puțin iute, chimic, la 
rigiditatea presupusă a materialului 
plastic. Pentru ca pădurea să foş- 
nească liberă de moarte, jaluzelele 
noastre pot fi din material plastic 
Sacrificiul ritual al codrului se va 
săvirşi mai rar și numai acolo unde 
lăstari | tineri renasc pădurea. Aerul 
nostru va fi mai pur. În cinci ani — 
într-un cincinal— cinci mii de hectare 
de pădure — un codru uriaș, vor fi 
salvate numai de priceperea, inventivi- 
tatea și talentul meșterilor din fabrica 
de la Buzău. Calitatea esenţială a 
acestor emisiuni TV este că sint 


20 


deschise, în sensul în care se spune 
că o operă literară este deschisă, adică 
lasă loc propriei noastre inteligente 
și sensibilități să compună, să imagi- 
neze, să împlinească. Intotdeauna te- 
leviziunea a adus în fața noastră un 
chip al ţării, prin oamenii ei, dar parcă 
niciodată oamenii țării, oamenii ano- 
nimi şi minunați ai țării, constructorii 


ei, nu ne-au vorbit atit de mult, atit de 


divers şi atit de spectaculos — în 
fraze reținute şi modeste — despre 
viitorul patriei, adică despre propriul 
lor viitor. Reporterii TV au dăruirea 
şi inteligența de a lăsa mai ales oame- 
nii şi aparatul de filmat să vorbească; 
astfel, emisiunile TV, dedicate viitoru- 
lui României socialiste, par o operă 
colectivă, simplă si emoţionantă ca 
orice operă colectivă. 


Smaranda JELESCU 


telescopuri 


Virstele 
emisiunilor 


Viața emisiunilor de te- 
viziune se aseamănă 
'oarte mult cu viaţa noas- 
tră a tuturora, are adică 
zile mai bune şi zile mai 
îm bune, şi atunci 
C E poetului — jocul nu «in- 
cepe cu moarseas, cum se mai întîmplă, 
între naştere si deces, viața emisiuni- 
lor cuprinde. ca tot omul, citeva ano- 
timpuri. mai mult sau mai puţin distinc- 
te Aparent există deosebiri capitale. 
Am asistat nu o dată la naşterea unor 
emisiuni b&trine, neputincioase, care 
şi-au cîştigat pe parcurs scinteia tine- 
retic dar cif oameni nu se nasc bătrini 
s ajung b teereje — dacă ajung — 
aba într-un Srziu, Am asistat altă dată 
unor emisiuni promità- 
s-au cantonat rapid în 
omode. de rutină; dar citi oameni 
inc& drumurile bătătorite 
S am mai asistat la naşte- 
rea [s Oariea) unor emisiuni care 
urme durabile, sau 


r, mu trebuie să consti- 
sine. Dar, urmărind 
mesiuni periodice, 
publicului, pu- 
tem Cesprade anomie evoluții, invo- 
ut) sm: stagii simptomatice. 


«Virsteie peliculei» intr-o virstă 


odată, să recapitulàm, o 
- nematograficà 


uni din par- 
i Cercetind 


acestui ciclu 
&) a propus 
wesceczmoosor Bw de-a rindul, mo- 

z mañ şanse de activizare a 
general pentru film. Multe 
elor peliculei» au 
zmgerare captivante, izbu- 


d 
K. 
w 
u 
iv 
[| 
$ 
$ 
7 
E) 
? 


more camenilor are tot mai multă 


zească moszgu să coboare de pe 
soci: să aronce pun peste 
tmp gs necesse, foarte nece- 
Sre moecs prerai cu «bátaie 


u 
Y 
T 
k 
A 
c 
M 
! 
o 
X 
g 
T 


acest cu finalitát 
certe a devenii 
ramal doi a sărit 


au devenit dintr-un caleidoscop cu de 
toate pentru toti, un «dosar» tematic 
al devenirii filmului românesc. S-a 
umplut, astfel, un gol cultural; retros- 
pective ale filmului românesc n-au 
prea încăput pînă acum în programele 
televiziunii. Cele două virste ale emi- 
siunii nu se exclud, fireşte, între ele, 
virsta a doua nu reprezintă, neapărat, 
o virstá calitativ-superioară; faptul că 
ultimele ediţii ale ciclului nu mai sînt 
tocmai captivante, poate da chiar de 
gîndit realizatorilor. Dar canalizarea 
funcţiei educativ-instructive a emisiu- 
nii spre un scop (chiar şi de campanie) 
foarte precis, reprezintă un gest cultu- 
ral de reţinut. 


Un elixir al tinereții 


De cîteva săptămini se numără si se 
tot numără, bobocii. Pe cîțiva dintre 
ei i-am văzut îndeaproape, într-o seară 
a tineretului dinspre sfîrşitul lunii tre- 
cute. Dar asta este, in fond, o treabă 
a toamnei. Ar fi de spus, totuși, cite 
ceva, în legătură cu evoluţia de «ultimă 
oră» a serilor pentru tineret devenite 
şi ele, de la o vreme, tematice, axîn- 
du-se adică pe cite o idee directoare. 
in «dialogul studenţesc» pe care l-am 
urmărit nu demult, am simțit de citeva 
ori, aga, ca o scinteie, curentul de înaltă 
tensiune al transmisiei «în direct». 
Glasurile vieţii nu se aud întotdeauna 
pe micile ecrane; li se suprapune, nu 
o dată, «zgomotul de fond» al unor 
premeditări forțate. Este absolut nece- 
sar ca reporterii micului ecran să ştie 
ce vor în investigarea realității. Dar nu 
este deloc recomandabil să știe «prea 
bine» ce vor, adică să se pună de-a 
curmezișul vieţii de dragul unui re- 
portaj «inteligent», «savant», făcut «du- 
pă toate regulile artei». Regulile vieţii 
sint mai importante. De aceea, unele 
din gindurile rostite «in direct» într-o 
seară de joi, de studenţii bucureşteni, 
ieşeni şi timişoreni despre tineretul 
contemporan, ne-au spus mai murt de- 
cit întregi reportaje cu expoziție, punct 
culminant şi deznodămint ca la carte. 


Înnoiri de fond, înnoiri de formă 


Realizatorii unor emisiuni-concurs 
(de largă audienţă publică) simt, din 
cind în cînd, după cum ne-au dovedit-o 
în ultime ediţii ale competiției pe echipe 
“Turneul emblemelor» sau ale com- 
*spetitiei individuale «Cel mai bun con- 
tinuá», nevoia unor înnoiri. Concuren- 
tii urmăreau un film, pentru a descoperi 
greșeli de comportament ale unor per- 
sonaje certate cu felurite norme de 
comportament civic, acum ascultă un 
text în care s-au strecurat, de aseme- 
nea, anumite erori. Înnoire de formă. 
Textele ca şi filmele sînt de o inventivi- 
tate precară, n-au darul să pună la în- 
cercare, cu adevărat, simţul civic al 
competitorilor. Şi astfel de exemple se 
pot da multe. Concursurile reclamă, în 
schimb, anumite înnoiri de fond, pen- 
tru a evita departajările arbitrare, care 
se produc destul de des, mai ales la 
«Turneul emblemelor». De reflectat, 
în perspectiva unor emisiuni-concurs 
viitoare, gen pe bună dreptate agreat 
de numeroși telespectatori. 


Călin CĂLIMAN 


privind o privire 


Galaxia 
personală 


Am mai discutat in cîte- 
va rinduri (si cred cá ar 
trebui să dicutám fără 
încetare) despre modul 
cum apare pe ecran per- 
sonalitatea contempora- 
nului şi despre nevoia ca, intrind în 
contact cu unul sau cu alta să n-avem 


parte numai de opinii pe marginea 
problemei, evenimentului sau cărții 
citate de ei, ci — în spiritul marilor, 
adincilor, amánuntitelor, «psihiatrice- 
lor» interviuri pe care le cunoaște 
publicistica — de înțelegerea univer- 
sului lor (intrebári, preocupári, ne- 
iinigti, amintiri, dorinfi, scopuri). Am 
mai discutat in cîteva rînduri despre 
modul cum apare pe ecran personali- 
tatea contemporanului și ne-am între- 
bat despre mijloacele cele mai bune, 
adică cele mai tv. pentru ca, evitind 
cursa torentului de cuvinte (întrebări- 
răspunsuri, întrebări-răspunsuri), au- 
torii emisiunilor să ne furnizeze miste- 
rul intervievatilor prin intermediul ima- 
ginilor. Am mai discutat și ne-am în- 
trebat ce ne întrebăm în continuare 
și — aşa cum se întimplă ori de cite ori 
le stráduiegti sá cunosti pe cineva — 
printre intrebárile firesti apare si cla- 
sica: «spune-mi cu cine te intilnesti, 
ca sá-ti spun cine esti». Intuitia tele- 
viziunii ne-a dat cîndva «invitatul sáp- 
táminii», emisiune de duminică, cu 
ajutorul căreia aflam cam cu cine se 
întîlnesc anume persoane mult cu- 
noscute nouă. Dar era vorba, după 
cum vă amintiţi, de rendez-vous-urile 
cu un film, cu un prozator, o sculpturá, 
o simfonie, un meci de box. Rendez- 
vous-uri pline de înțeles, fără îndoială, 
însă neindestulátoare pentru descifra- 
rea musafirului. 

A descifra musafirul din fata came- 
relor de luat vederi inseamná a-i afla 
galaxia personalá, adicá oamenii cu 
care se întilnește. Cine nu stie că fie- 
care dintre noi posedă în numita ga- 
laxie cîțiva oameni intitulati (sincer, 
sincer) «tipi extraordinari»? Cine nu 
ştie că «tipii» în cauză sînt îndeobşte 
anonimi (eu am un prieten Sergiu M, 
vecin de stradă Galaţi, care colectio- 
nează pietre de rîu si care mi-a arătat, 
tremurind de emoție, un album cu... 
frunze. Frunze uluitoare), cá-ar-merita- 
să-fie-cunoscuţi, pretuiti si admirati? 
Chemindu-i pe actorul, pe fizicianul, 
pe campionul de tenis, pe electronistul, 
pe balerina, pe criticul literar, pe direc- 
torul stațiunii viticole, pe chirurgul, 
pe compozitoarea, pe (evident) re- 
porteru sa ne recomande, în timpul 
interviului rivnif. membrii galaxiei (Fă- 
nuş Neagu o să vină cu-n rapidist, 
Cosasu cu frizerul) vom avea prilejul 
de a cunoaşte nu numai adevărata 
sau o adevărată față a invitatului-per- 
sonalitate, ci, mai cu seamă o releva- 
toare galaxie de semeni nestiuti. 


Al. MIRODAN 


telesport 


Paul Szabo — elev — 

Oradea: Oricare ar fi dis- 

poziţia de moment a co- 

mentatorului sportiv — 

de umor, serioasă, me- 

ditativă, ironică, entuzi- 
astă, ori o combinaţie a mai multor 
stări — important este să contribuie 
la tempo-ul transmisiei si să rămînă 
consecvent propriului său fel de a 
vorbi, bazat pe hotărîrea de a se expri- 
ma cu claritate, înțelegere si simfire. 
Dacá aveti dictiune si o voce suficient 
de plină, datorită unei respiratii corec- 
te, volumul se lasá pe seama tehnicia- 
nului de sunet. 

ErnaWáchter — studentá — Bra- 
sov: Cind iti auzi prima oará vocea 
inregistratá, surpriza este totdeauna 
enorma. De ani de zile esti deprins cu 
sunetul vocii tale care trece prin sub- 
stanfa osoasá a capului, in timp ce 
acum te auzi aga cum te aud şi ceilalți, 
vocea transmisá prin undele sonore 
spre ureche. 

Este foarte posibil sá-ti dai seama 
dacá cineva este sincer, are o minte 
limpede sau este confuz, nu atit dato- 
rită cuvintelor pe care le întrebuințează, 


ci prin tonul vocii. Analizindu-ti propria 
voce sau ascultind-o pe a celorlalți, 
iti dai seama cum se reflectă în această 
voce starea fizică sau emoțională. 

Corneliu Glișcă — farmacist — 
Cluj: Cea mai bună televiziune sporti- 
vă se face, cred, la B.B.C. Londra. 
Premiile primite o dovedesc. Cum ara- 
tă programul sportiv al BBC-ului, la 
sfirșit de săptămînă? lată o simbătă 
luată la întîmplare (in Anglia, toate 
ipee emer sportive au loc simbáta): 

€ intre 12,30 si 16,50 — rugby: Anglia- 
Irlanda (direct) si Tara Galilor-Franta 
(înregistrat), hipism în direct de la 
Chepshow, hochei pe gheaţă inre- 
gistrat de la Montreal și la fiecare 10 
minute anunţarea rezultatelor din «Cu- 
pa Angliei» la fotbal; 

e Între 22,10 si 23,10 — rezultatele 
sportive complete, reportaj de schi de 
la Saint-Moritz, box înregistrat de la 
Paris (selectiuni din meciul Carlos 
Monzon-José Napoles) şi rezumatele 
înregistrate ale celor mai importante 
meciuri din «Cupa Angliei» la fotbal. 

Deci, 5 ore şi 20 de minute de sport! 
Şi nu-mi vine să cred că direcţia de 
programe a BBC-ului nu cunoaște 
preferințele publicului telespectator 
pentru zilele de odihnă. 


serial românesc 


Multi ani de zile în cine- 
matografia noastră. fie- 
care peliculă nouă era 
salutată în chip de «pri- 
ma», de «cap de şir», de 
«promisiune». de «plină 
de posibilități». Paşii fermi din anii ul- 
timi ne obligă să tratăm cinematografia 
ca pe o matură persoană, ce a depășit 
virsta critică, cînd, fără de încurajări, 
se pierde ușor elanul, se fárimiteazá 
curajul si capitulează luptătorul. Este 
rîndul serialelor de televiziune să tră- 
iască vîrsta începuturilor; acum le sa- 
lutăm primii paşi, ne bucurăm pină la 
extaz de cele dintii reușite, privim doar 
printre gene greșelile și așteptăm răb- 
dători seriile viitoare. Pentru cele desti- 
nate copiilor sau tinerilor ne sporim 


ointa Incercăm să intrăm în 
creatorilor, să vedem cu ochii 
nerilor, să ne confundàm și cu unii 
Si cu alții pentru a nu lipsi genul, de 
încuraiările noastre. Deci, cu toate 
entuziasmele pregăute, am urmărit 
«Cireșarii», cel de al doilea serial 
destinat tinerilor, după «Pistruiatul» 
lui Francisc Munteanu. Operă de suc- 
ces în rindul adolescenților, romanele 
lui Constantin Chiriţă își semnează 
singure recomandarea pentru transpu- 
nere pe ecran. Importantá într-o ase- 
menea operatie oricum, reductivá, era 
pástrarea elementelor ce au asigurat 
atractivitatea cărților — farmecul adus 
de tinerețea eroilor, neprevâzutul în- 
timplărilor, tensiunea dată de necu- 
noscut. Autorul și-a ecranizat acum 
doar primele două volume, asigurin- 
qu-şi colaborarea unui dramaturg, Ra- 
du Dumitru. Dar trebuie să constatăm 
că «s-a ecranizat» cu destulă indiferen- 
t&. La fiecare dintre serii, aventurile se 
concentrează în jurul unui mister anun- 
tat la inceput cu voce gravă de povesti- 
tor întru pregătirea noastră sufletească, 
reanunfat pe parcurs şi aproape des- 
conspirat. Scenariul nu s-a încărcat 
cu un mister prea mare, pentru a nu 
depăşi fortele eroilor; itele nu s-au 
incurcat excesiv, pentru ca acelaşi 
eroi n-ar fi avut timp să le descurce. 
Pe parcurs, eroii mai schimbă și cîteva 
replici, dacă nu totdeauna importante, 
în schimb uluitoare. Cînd vezi un grup 
de adolescenți, adunaţi pentru a dez- 
lega o dilemă, pronunțind cugetări de 
vizionar pensionat, te cuprinde o sfiel- 
nică uluire, sfielnică pentru că nu-ţi 
poti explica, cu tot respectul, de ce 
însuşi autorul a oprit din replicile cărții 
tocmai pe cele mai prețioase. 
Pentru Andrei Blaier, regizor atent 
la interogatiile ce si le pune tinára 
generatie, sensibil si serios atunci cind 
le abordează problemele, aşa cum au 
dovedit-o filmele sale, serialul «Cire- 
sarii» pare să fi fost doar un exercițiu 
în genul aventuros. Eroii — altminteri 
aleși cu mare grijă si simt dramatic 
de cátre regizor, pentru a completa o 
paletá de tipuri adolescentine — au 
fost, evident, dificil de dirijat Grup 
mare de neprofesionisti, ce au depásit 
virsta ingenuitátii necontrolate, aflat 
in etapa micilor gratii și poze, ei se 
cam poticnesc in vorbe si stári cu mai 
mult sau mai putin farmec. Intimplarea 


b 
p 
t 


Cei mai numerosi admiratori pentru Tică, Ursu si «mamá-dragá» 
(«Ciresarii») 


“Na 22: 


a făcut să urmăresc una dintre serii 
alături de cîțiva adolescenti și am des- 
coperit că Tică și Ursu și «mamă 
dragă» aveau admiratori, că slăbiciu- 
nile interpretilor erau ușor iertate, în 
vreme ce mare supărare producea 
galopul printre aventuri, relatarea gră- 
bită sau misterul dezlegat la vedere. 
Dar aceasta era doar opinia unora 
dintre spectatori. Pe a mea am spus-o. 
Despre opinia celorlalți nu mă pot 
pronunţa. 


Florica ICHIM 


filme pe micul ec 
LÀ 


in cadrul ciclului un 
film văzut de...», «Po- 
vestea unei iubiri cu- 
rate» de Tadashi lmai. 
O poveste de dragoste 
(dar nu un «love story») 
consumata in cadru si atmosfera spe- 
citice. Ochiul europeanului priveşte 
cu anume uimire filmul, are senzaţia 
ineditului. Același epic aşezat în atmo- 
sferă europeană i s-ar părea banal. 
Curiozitatea aceasta cu care, de fie- 
care dată, cercetam o peliculă ja- 
ponezá produce, firește, o  anu- 
me detaşare. Filmul lui Imai a re- 
dus în bună parte coeficientul acestei 
detașări, captivind prin căldura atent 
supravegheată a tonului, prin sinceri- 
tate și firesc. Este — cum spunea Eva 
Sirbu înainte de proiecție — un film 
pe care il poti iubi. 
@ O «piesă de rezistență» a ultime- 
lor săptămini: «Perla coroanei», ad 
mirabilul film polonez în regia lui 
Kaziemirsz Kutz. Creaţie de deosebită 
forță emoţională, peliculă «crincenà», 
aspră, ridicindu-se cu mare finețe de 
la un epic de inspirație socială 
la un discurs despre acest «inger mu- 
fitor» care este omul. Tot ceea ce 
definește şcoala poloneză de film se 
află aici: privirea atentă şi viziunea 
specifică asupra raportului destin indi- 
vidual — istorie, împletirea inconfun- 
dabilă de patetism și luciditate, reve- 
nirea incápátinatà asupra unor motive 
ce nu sint ale unui singur film, ci ale 
unei întregi cinematoarafii. 
@ Acum ia destui ani de la apariţie, fil- 
mul lui Ranghel Vilceanov, Voci în 
insulă, ar putea părea unui ochi mai de- 
tașat prea patetic uneori, stingaci, alte- 
ori. Poate că asa este. Întrebarea e 


- însă dacă nu cumva tocmai această 


stingace combustie interioară a peli- 
culei, care nu se sfiește să se bucure 
copilărește sau să plingă în hohote, 
întrebarea este, deci, dacă nu cumva 
tocmai această căldură de ființă ome- 
nească face din filmul lui Vilceanov o 
operă memorabilă. Adică o .operă ce 
se ţine minte. 

0 Vinerea devine, de la o săptămînă 
la alta, una din cele mai interesante 
«zile de film» la televiziune. Mai intere- 
santă, nu o dată, decit miercurea cu a 
sa «Telecinematecă». Vinerea după- 
amiaza, pe programul Il (din păcate...) 
și seara, pe programul |, se 
difuzează multe filme care nu tre- 
buie scăpate, chiar dacă au mai rulat 
«pe piață», chiar dacă nu au întot- 
deauna nume sonore pe generic. Fil- 
me precum, de pildă, tulburátoarea 
meditatie cinematograficá a lui Karel 
Kachyna, numitá «Voi sári din nou 
peste băltoace». Sigur că demonstra- 
tia pe care o face pelicula lui Kachyna 
este apásatá, dar cit de necesar este 
uneori un film care sá spuná apásat, 
cit mai apásat si mai lucid, cá drumul 
de la inertie piná la mișcare poate fi 
strábátut; cá efortul de a parcurge 
acest drum merită întotdeauna să fie 
făcut; că ieşirea din intepenealà se face 
cu dureri si numai o privire foarte 
agerá ar putea distinge dacá lacrima ce 
insoteste primele miscári libere, firesti, 
este una de bucurie. Că băltoacele 
trebuie sárite. Aurel BĂDESCU 


telerama 


€ Shakespeare story. Studiourile 
de televiziune engleze și italiene şi-au 
unit forțele şi banii pentru realizarea 
serialului în 10 episoade «Viaţa si 
timpul lui Shakespeare» [regia Pe- 
ter Wood (vezi «Hamlet»), scenariul 
Anthony Burgess], Serialul isi pro- 
pune sá recreeze lumea si epoca in 
care a trăit si a creat marele Will. 
Filmárile se vor face in toate locurile 
legate de viata si activitatea dramatur- 
gului, dar si in locurile prin care si-a 
purtat personajele (Verona, Venetia, 
Roma, etc.). Pe generic, o foarte im- 
portantă distribuţie internaţională: Lau- 
rence. Olivier, Paul Scofied, Irène Pa- 
pas, Peter O'Toole, Vittorio Gassman. 

€ Foileton. Uriașul succes obținut 
de englezi cu ecranizarea ciclului «For- 
sythe Saga» dupa John Galsworthy, a 
stimulat multe studiouri de televiziune 
din lumea întreagă întru căutarea şi 
yăsirea operelor literare potrivite unor 
«ample» desfășurări, în cît mai multe 
episoade, pe micul ecran. Astfel, te- 
leviziunea poloneză a obţinut un mare 
succes cu foiletonul «Ţăranii» după 
Wladislaw Reymond, 13 episoade in 
culori, care au strins în jurul tele- 
vizoarelor 90%, din telespectatorii po- 
lonezi, cel mai bun indice de vizio- 
nare inregistrat vreodată în Polonia. 

@ Atracţii. «Televiziunea mă atra- 
ge și mă înspăimintă în același timp. 
Impactul enorm al micului ecran mă 
fascinează, dar nu voi accepta să apar 
decit într-un film TV foarte interesant. 
Pină acum am refuzat tot ceea ce mi 
s-a propus...» Catherine Deneuve a 
spus asta, iar refuzul ei pare a fi dictat 
de ceea ce numim respectul meseriei. 
Colegii de pe alte meridiane ce au 
de zis? @® Istoria, minut cu minut. 
Peste doi ani se vor sărbători două 
secole de cînd Statele Unite ale Ame- 
ricii şi-au dobindit independența. Mii 
de manifestări vor preceda evenimen 
tul, între altele, grandioasa statuie a 
libertăţii va fi supusă unei semnifica- 
tive restaurări. Un loc aparte îi revine 
televiziunii, care va realiza seriale de- 
dicate unor mari figuri din istoria 
americană (Lincoln, familia Adams, 
etc.). Încă de la 4 iulie, anul acesta, a 
fost programat foarte originalul serial 
«Bicentenarul în minute». Prevăzut să 
dureze pînă la 4 iulie 1976, data săr- 
bătorii, serialul relatează, seară de 
seară, in secvențe de durata unui sin- 
gur minut, diverse episoade legate de 
importantul eveniment istoric. e O 
convenție internaţională împotriva fur- 
tului de programe TV transmise prin 
satelit a fost semnată de reprezentanţii 
a 47 de ţări, reuniți la Bruxelles sub 
egida UNESCO. O singură excepție: 
țările în curs de dezvoltare pot retrans- 
mite, gratuit, emisiunile cu caracter 
cultural sau științific. 6 Optiune. Aus- 
tralia va fi cea de a 27-a tará care va 
utiliza sistemul de televiziune in cu- 
lori, PAL. Spania încă nu s-a hotărit, 
dar producătorii de receptoare TV 
se pronunţă tot pentru PAL. 6 Sus- 
pens. Telespectatorii englezi au trăit 
o mare surpriză văzind serialul «Fa- 
milia Palliser». Eroina principalà inter- 
pretată de Susan Hampshire (vă adu- 
ceti aminte, Fleur din «Forsyte Saga»?) 
a fost înmormintată cu toată pompa, 
fără ca mai înainte să dea oarecare 
semne că ar avea de gind să pără- 
sească lumea asta. Ciudata rezolvare 
se datora grevei tehnicienilor de pla- 
tou, ceea ce a făcut imposibilă turna- 
rea unor foarte importante secvenţe, 
prin care şi cea a decesului. Încă o 
dată prozaica realitate intervine în des- 
tinul unui personaj literar. e Întir- 
ziere. Abia în vara acestui an tele- 
spectatorii francezi au putut vedea 
serialul englez «Elisabeth R» cu ma- 
rea Glenda Jackson în rolul principal, 
serial pe care românii l-au văzut încă 
de anul trecut. 6 Dosarele comori- 
lor este un serial de şapte episoade, 
la realizarea căruia a contribuit și 
Televiziunea română. Telespectatorii 
francezi l-au si văzut. Noi, cind? 


21 


Filmul, document al epocii 


Cronica 
istoriei 


Orașe și ani 


Un roman celebru, editat în milioane 
de exemplare şi în mai multe limbi ale 
pămîntului, un roman dens, «Orașe si 
ani»,al celui mai virstnic, astăzi, scrii- 
tor sovietic, Konstantin Fedin, a inspi- 
rat unul din marile filme sovietice ale 
anului 1974. Tocmai calităţile acestui 
roman exemplar au fost, pe cit se pare, 
un motiv de intirziere a ecranizárii lui. 
Romanul surprinde intr-un imens plan- 
frescá tumultul revolutiei din Octom- 


Tunelul 
timpului 


80 de ani 
in 13 ore 


Mare interes, surprinzátor de mare 
interes pentru o emisiune a televiziunii 
franceze, începută la sfirsitul lui sep- 
tembrie, care are ca protagonist cine- 
matograful francez, tot cinematograful 
francez, de la începuturi şi pînă astăzi. 
Totul, totul în 13 ore. Si încă o particu- 
laritate: evident, ea explică succesul — 
istoria filmului francez va fi povestită, 
cum spune organizatorul emisiunii, 
André Panigel, la persoana intii. 
timp de 13 emisiuni: o oră pe săptă- 
mînă. Dar persoana întîi nu este, cum 
s-ar aștepta oricine, persoana organi- 
zatorului, ci a fiecărui realizator, de 
alaltăieri, de ieri si de azi, chemat să 
contribuie la «scrierea» sau, mai exact, 
la încropirea acestei istorii a filmului 
francez. Cu speranţa că, desi «verba 
volant»... ascultătorii le prind, s-a in- 
ceput, cum era si normal, cu pionierii, 
cu Abel Gance, cu René Clair, astăzi 
academician, care a fost si el vázut, 
şi mai ales auzit, într-o expunere foarte 
ponderată dar și intransigentă. În vii- 
toarele emisiuni — despre realizatorii 
care s-au afirmat înaintea celui de al 
doilea război mondial — Marcel Carne, 
Pagnol, Autant-Lara; apoi despre cei 
care au făcut film în timpul războiului — 
Clouzot, Daquin, Rouquier şi după 
război, de la René Clément la Vadim, 
parcurgind evident, «noul val», cu in- 
tentia de a ajunge chiar la tinerii care 
abia se afirmă. 

În debut a vorbit Marcel Carne 
despre un mare dispărut, Jacques 
Feyder, al cărui asistent a fost. A 
vorbit şi operatorul Claude Renoir, tot 
despre Feyder, și — surpriză! — a 
vorbit si script-girl-ul acestuia, redac- 
torul şef al sáptáminalului «L'Express» 
şi de foarte curînd secretarul de stat 
pentru condiția femeii, Francoise Gi- 
roud. 

Fiecare emisiune, asigurá realiza- 
torul, va avea titlul ei. De exemplu, 
«Vorbit si cîntat sutá-n sută», aceas- 
ta fiind de altfel si deviza teatrului 
filmat» din anii '30, sau «Primii cla- 
sici ai sonorului» (1933—35), sau 
«Imaginaţia și frontul popular la 
putere», care va prilejui revederea 
extraordinarului film «A noastră e 


brie şi, pe de altă parte, situează în 
prim-plan figura unui intelectual rus 
care trăiește aceste evenimente de- 
parte de tara sa, in Germania. El cu- 
noaste aici o lume marcată de idei re- 
trograde, docilizatá de un militarism 
agresiv. Dar Fedin situează în acest 
cadru figurile a doi tineri germani, un 
pictor care are curajul să-şi afirme ade- 
ziunea la ideile revoluției ruse si o 
tinără care se îndrăgosteşte tocmai 
acum de Andrei Starţev, eroul poves- 
tirii lui Fedin. «Orașe și ani», filmul lui 
Zarhi, proiectează această poveste de 
dragoste pe fundalul crucialelor eve- 
nimente care au schimbat cursul isto- 
riei contemporane. În coproductia pe 
care a realizat-o, Zarhi a ales o distri- 
butie de actori sovietici și din R.D. Ger- 
mană, reuşind să ridice valoarea fil- 
mului sáu, a coproductiei, la nivelul 
unui eveniment cinematografic al anu- 
lui 1974, al celor două cinematografii. 


viața» al lui Renoir. Deocamdată ima- 
ginatia realizatorului se opreşte aici 
în ce privește titlurile, meditind dacă 
emisiunea sau ceasul rezervate «nou- 
lui val» să fie puse sub o lozincă 
extrasă dintr-o frază a lui Resnais din 
primul său film: «N-ai văzut nimic la 
Hiroşima». 

Surprize plăcute si emoția revederii 
lui Gance si Clair care, auzind cá se 
face «istorie», au înțeles să angajeze 
şi «o bătălie» estetică. Partea sucu- 
lentă, contribuţia anecdotică despre 
pionieratul filmului francez, a adus-o 
Marcel Achard (pentru care celebrul 
«Jean de la Lune» avea să fie ultima 
apariție în fața publicului francez). 

Istoricii şi criticii fac acum pe spec- 
tatorii, iar realizatorii se înscriu sin- 
guri în paginile istoriei. Dar ce istorie! 
13 ore de interpolări! 


Istoria filmului 
incepe cu ei: fraţii Lumicre 
pui 


«Dacà mint...» la persoana intii... 


adicà Francoise Giroud 


Cronica 
reluárilor 


Contra nu 
mai e în opoziţie 


Septembrie 1972. Mai tracasatá ca 
oricînd, mai dezorientatá ca oricind, 
mai controversatá ca oricind, Mostra 
cinematograficá venetianá se sfirsea, 
dupá aproape patruzeci de ani. fárá 
glorie si fără perspectivă. Obosise. Spe- 
riatá de fantasmele nemultumirii, Mos- 
tra invitase nemultumirea pe ecran, pe 
scená, la conferintele de presá. Zadar- 
nic. Venetia aceea, a contilor Volpi, a 
galelor in rochii de perle, a cascadelor 
de bijuterii, a parázilor nocturne de la 
Hotel Excelsior spre Palazzo dei festi- 
vali, prin fata unei multimi extaziate de 
vederea miturilor ce páseau in carne 
si oase pe caldarim, Venetia aceea 
trebuia sá-si stringá mantia in juru-i si 
sá se cufunde in brumele lagunei ca 


porunci pentru orice manitestare ci- 
nematoaraficá in Venetia. Toate porun- 
cile încep cu Contra. Deci, orice Mos- 
tra cinematografică venețiană trebuie 
să fie, din principiu, o Contra-Mostra; 
ea va fi si Contra protocolară si Contra 
modelor cinematografice, Contra sloga- 
nurilor publicitare, etc. 
Contra sloganurilor publicitare, etc. 
Acum, în 1974, e iar toamnă, toamnă 
tirzie si după lungi discuţii (acestea 
tradiţionale) — nu artistice, nu purtate 
de cineasti, nici de pictorii bienalei si 
nici de teatralistii şi muzicienii sălii La 
Fenice (unde au loc “festivalurile de 
teatru şi muzică) s-a pornit de la «for- 
mula de tranziţie» de anul trecut si s-a 
anuntat în grabă, pentru sfîrşitul lui 
octombrie şi începutul lui noiembrie, 
0 nouă bienală, o nouă Mostrá cinema- 
tografică. Totul se va desfășura sub 
lozinca: «Bienala pentru o cultură 
democratică si antifascistá». Se vor 
vedea filme necunoscute pînă acum 
în Italia, filme cu caracter social, filme 
politice pe care distribuitorii se feresc 
sá le programeze, filme de televiziune 
(italiene, vest-germane, sud-america- 
ne). Va avea loc o retrospectivă a fil- 
mului elvetian (o cinematografie, dupá 
cum se stie, in pliná afirmare); in semn 
de omagiu, se va organiza o retrospec- 
tivá a mult pretuitului si mereu prezen- 
tului la Venetia, Luis Buñuel. Acum 


Venetia va fi o Contra Venetie. Timpul stelelor a apus. 
«Acum e timpul actorilor», cum.ar spune (Catherine Deneuve) 


un suvenir proustian, nostalgic, dar 
implacabil revolut. 

Anul urmátor s-a instalat in Venetia 
Contra-Mostra cinematografica. Si. 
Contra a devenit structurá. Deci Con- 
tra Palazzo dei festivali din Lido si 
Pro sálile de cinema din cartier, sáli 
mici cu intrári ieftine, cu public spon- 
tan căruia îi place sau nu un film, îi 
înțelege sau nu-l înțelege și dacă nu-l 
înțelege o spune pe sleau. Ceea ce 
s-a şi întîmplat, căci în Contra-Festival 
au fost multe păreri Contra-tilme, ex- 
primate în discuții lungi, după proiecții, 
în care presa nu era decit o părere din 
rindul spectatorilor, în nesfírsite schim- 
buri de opinii pe care le curma doar re- 
vărsatul zorilor. Contra-Mostra din '73 
şi-a consumat combustibilul într-o de- 
cadă, dar a lăsat în urma ei o tablă de 


cîțiva ani fusese invitat la Venetia cu 
«Frumoasa zilei». Prezentase el însuşi 
filmul si apoi fusese poftit să asiste 
la proiectarea unui documentar Luis 
Bufiuel, realizat de un francez. Dar 
Buñuel fusese contra. Se vor vedea 
— cel puţin asa se intenţionează — 
filme-document despre simptomele nou- 
lui fascism în Italia în 1973 si 1974, 
filme realizate de cineasti angajaţi, de 
amatori, filme-avertisment cum li se 
spune acum. Program ambitios, în- 
tocmit, pe cit se pare, in grabá, dupá ce 
s-a ajuns în prealabil la un acord în 
privinţa distribuirii funcţiilor în condu- 
cerea Bienalei. Vom vedea ce va în- 
semna noua Mostră din vechea Vene- 
tie (căci Palazzo va fi ignorat în conti- 
huare). Contra nu mai e acum doar 
o opoziţie. 2 


—— 


"linde mde cune vr pede 
E care au trădat poporul» (A 


la Santiago 


S-a împlinit un an de la tragicele eve- 
nimente din Chile. Ce a urmat se ştie. 
Se ştie, dar nu tot ce-ar trebui să se 
știe. De aceea un grup de refugiați 
chilieni din mai multe țări europene 
a organizat, în citeva oraşe de pe con- 
tinent, un ciclu de filme-document cu 
tema: «Chile, o dramă sud-america- 
nă», ` 

La un an de la tragedia chiliană ecoul 
ei este mereu viu. O editură pariziană 
a dat publicității o operă colectivă «Chi- 
le, dosarul negru». Găsim aici, între 
alte mărturii dureroase, un document 
sfişietor: ultima cuvintare adresată de 


Cronica 
oceanelor 


Filmul 
ca lume a tăcerii 


«Lumea oceanelor», enciclopedia 


alcătuită de comandantul Cousteau, 


este unul din cele mai nebânuite suc- 
cese de librărie ale acestui an: 500 000 
exemplare. 

E un simptom — spune autorul fil- 
mului «Lumea tăcerii», peliculă care 
revela omenirii universul adincurilor 
marine, cu fauna, flora, dar si cu pro- 
blemele lor. Este un simptom pentru că 
aceastá lume a tácerii este astázi — 
susfine exploratorul si acum scriito- 
rul Cousteau — mai ameninţată ca ori- 
cînd. Mulţi cred cá în mări şi oceane 
se pot deșerta toate murdăriile şi că 
nu se întimplă nimic. Dar există o F- 
mită si aici. Oceanele nu pot suporta 
la nesfirşit să fie lada de-gunoi a gio- 

Jagur 


preşedintele Allende poporului chilian, 
din palatul prezidențial La Moneda, la 
11 septembrie 1973, în timp ce avioanele 
bombardau posturile de radio Corpo- 
raciôn şi Portales din Santiago. «...În 
această situație extremă în care istoria 
mă pune, voi plăti cu prețul vieții loiali- 
tatea față de poporul meu. Vă spun 
răspicat: am certitudinea cá sămînța 
pe care am sădit-o în conștiința a mii şi 
mii de chilieni nu va putea fi smulsă. 
Ei (militarii, n.r.) au în mîinile lor forţa. 
Dar nici crima şi nici forța nu vor putea 
stăvili procesul social. Istoria este de 
partea noastră şi ea este opera popoa- 
relor. Muncitori ai patriei mele, vá sint 
recunoscător pentru credința voastră 
dintotdeauna, pentru încrederea pe 
care ati pus-o într-un om care n-a fost 
decit interpretul unei mari sete de drep- 
tate, într-un om care şi-a dat cuvintul 
că va respecta constituţia şi legea şi 
care s-a ținut de cuvint. În această 
ultimă clipă, ultima în care mă pot 
adresa vouă, nădăjduiesc că ati învăţat 
această lecţie...» 

Vă amintiţi cum lucra rețeaua luptă- 
torilor din rezistenţă din filmul lui Ga- 
vras! Nu era o ficțiune. Astăzi, în Chile, 
«micro-gazete» fotocopiate, de mări- 
mea unei cutii de chibrituri, ráspindesc, 
in plină reprimadă, vocea rezistenţei. 


De preferinţă 
casnică 


Nimic din ceea ce face un rol din- 
ir-o actriță nu se lipește de Glenda 
Jackson. Ea nu e deloc actriță în viaţă. 
De vedetă, star sau super-star nici 
vorbă nu poate fi. Interpreta reginei 
Elisabeta pe ecran n-a cunoscut nimic 
din metamorfoza pe care o parcurge o 
femeie ce urcă treptele gloriei. E chiar 
foarte ostilă prejudecátilor ce se acre- 
diteazá în această privinţă în opinia 
curentă. «Mă înfurie — spune ea — 
maniera scandaloasá cu ajutorul cà- 
reia sint inhibate temeile de câtre pu- 
blicitate: li se spune că frumusețea 
este sinonimul infailibil al succesului, 
dragostei, dreptăţii și cá uritenia în- 
seamnă deceptii, obsesii, tribulatii». 

Glenda Jackson, fiica unui zidar din 


vingere. / 
cese exa 


bineinteles) 

corpul de as 
esuat din 

cercat să f 

tat să vadă 
încercat să 
cosmetice, dar 
tică» nu era or 
produse. Cind a an 
facă teatru, famila a 
Mai cu binele; ma c 
s-o ferească de un no 

lumea o sfătuia să renu 

un singur om: regizorul P 

A văzut-o într-un spect 

tori si a declarat cà «are ies 
singe». A fost mai inti Ofe'a 

a jucat multe roluri in tot felu 

nee şi apoia venit filmul. Acum 
Jackson e în plină celebritate. 
acceptă să fie considerată v 
«Treaba asta nu mă împiedică să r 

eu însămi. Dacă ar fi după mine, as 
mátura mai departe prin casă, mi-aş 
curăța singură covoarele cu peria Dar 
Roy, bărbatul meu, care de felul lui e 
un cheltuitor, m-a obligat să-mi cum- 
păr un aspirator». 


«Bărbatul meu m-a obligat să-mi cumpăr un aspirator» 
(Glenda Jackson) 


«Oceanele nu pot suporta la infinit să fie lada de gunoi 
a omenirii» (Yves Cousteau) 


bului. Şi cînd nu vor mai putea suporta 
va fi rău pentru întreaga planetă». 
Cousteau a tras semnalul de alarmă. 
După «Enciclopedia oceanelor», a 
organizat pe una din marile rețele de 
televiziune din Statele Unite prezen- 
tarea unei serii de filme documentare: 
«Coborind în străfundurile pámin- 
tului». Sondajele de opinie au situat 
acest serial documentar deasupra e- 
misiunilor pînă acum considerate a fi 
cele mai populare: «Walt Disney 
Show», «Mannix» si jurnalul de actua- 
lități TV. Exploratorul nu se multu- 
meste cu atit. «Mijloacele audiovizuale 
— sustine el — constituie un mijloc de 
educare a publicului. Deci, filme in 
casete pentru uzul la domiciliu». 
«Film-strip-Cousteau» li se spune. 
Şase casete prevăzute cu bandă so- 
noră, continind fiecare cite o sută de 
imagini submarine, oferă un spectacol 
de cite 15 minute fiecare. De imens in- 
teres pentru oricine, căci puțini pot 
bănui această faţă ascunsă a planetei 
noastre. Dar nu e vorba doar de ima- 
gini mirifice în aceste filme, ci de pri- 
mejdia care amenință lumea táceri 
«Vreau să fu — spune Cousteau — 
primul apărător al acestei lumi». Asa 
inct «Lumea 
mai mut de u 
intii, ve 8 mu o inves 
rarea adincurilora 


Stimate George Con- 
stantin, care sint «supra- 
temele» pe care le-ati re- 
tinut cu prioritate, din pro- 
iectul de Program al parti- 
dului? 

Construcția si umanismul. Aceste 
două direcții cred că ar trebui să 
devină coordonate de bază și in 
strategia cinematografică. Noi toti sin- 
tem nişte constructori şi tocmai despre 
constructori ar trebui să vorbim, în primu 
rind, în filmele noastre. In acelaşi tim; 
cinematograful românesc artrebui să apro- 
fundeze mai mult ceea ce numim umanism 
și umanism socialist. Aceasta din punct 
de vedere strategic. Tactic, sigur că se 
pot spune multe lucruri despre scenarii, 
despre actori, despre viața profesională 
şi obsteascá din cinematografie, despre 
tendințele bune care se afirmă la această 
oră. Înainte de toate mă gindesc la ceea ce 
indicăm printr-un termen proaspăt si me- 
reu actual: filmul politic. Cred că viitoarele 
noastre producții ar trebui să abordeze 
din plin repertoriul de idei şi probleme 
de acest ordin, generos si original fo! 
mulate in Programul partidului nostru 
Eu as zice cá filmul politic constituie baza 
viitorului cinematograf si mi-ar place sà 
fac filme politice. 

In legătură cu el circulă la no 
teorii, față de care ar fi momentul să ne 
delimitám, in consens. Am citit si eu 
aceste teorii, combátute sau pur si simplu 
exprimate in revista dumneavoastră, Pri- 


inema 


doua 


conditia actorului 


Nevoia de metraj pentru de- 
finirea, pentru realizarea 
unui personaj este un ade- 
văr axiomatic pe care nu-mi 
propun să-l dezbat in rindu- 
rile de față sau cel puţin nu 
acum. Vreau să aduc în discuţie un mijloc 
de suplinire a acestui metraj direct afec- 
tat personajului, o modalitate în general 
neglijată, dacă nu chiar necunoscută, de 
câtre unii actori. 

Este vorba de cadre, poate chiar de 
secvențe în care personajul evoluează 
cum se spune, în planul doi. Fără să par- 
ticipe direct la scenă, fără replici, evolu- 
ind uneori chiar în zonele lipsite de sarf 
ale cadrului. Aparent, aceste momente 


nema 


— 


A prezenta realitatea în devenire continuă. Asta înseamnă film politic 
(George Constantin şi Amza Pellea în «Proprietarii») 


ma teorie este că de vreme ce arta a fost 
dintotdeauna politică, n-are rost să vor- 
bim despre o categorie distinctă a filmu- 
lui politic. A doua teorie sustine că filmul 


politic e o descoperire cu totul şi cu totul 
nouă, că el a început la noi cu «Puterea 
și Adevărul». Eu cred că ambele teorii 
sint greşite şi adevărul se află nu la mijloc, 


ci deasupra acestor mărunte dispute. De- 
numirea de film politic se justifică și e 
necesară, întrucit ea acoperă o experienţă 
artistică efectivă și profund inovatoare 
în multe aspecte ale ei. Dar, pe de altă 
parte, filmul politic a început la noi mult 
mai devreme decit se crede și se afirmă. 
A început cu «Răsună valea». Şi mai 
sint si alte filme politice, unele de virf. 
Mie mi se pare că, dintre filmele în care 
am jucat și eu, și «Proprietarii» este un 
film politic. In continuare, cred că această 
specie cinematografică are un mare viitor 
la noi, pentru că ea face sinteza celor două 
«suprateme» pe care le-am găsit în Pro- 
gramul partidului: construcția si umanis- 
mul. A face film politic înseamnă a pre- 
zenta realitatea în devenire continuă, dar 
deloc automat sau simplist. Programul 
partidului însuși indică oamenilor de artă 
să se apropie de realitatea zilelor noastre 
și să o vadă cu ochii contemporanilor, 
«cît mai fidel». Această orientare realistă, 
autentic marxistă, a creaţiei artistice,este 
cu atit mai prețioasă cu cit afirmarea rea- 
lismului, a umanismului socialist, solicità 
in continuare efortul artistilor si energiile 
lor militante. Fiindcá in multe din filmele 
noastre oamenii, eroii din realitate nu 
prea se recunosc. Mica mea experientá 
in cinematografie, chiar recentá, pentru 
filmul «lubire», mi-a inlesnit intilnirea la 
Lotru cu niste oameni fantastici, in ade- 
váratul inteles al cuvintului. Sint oameni 
care, poetic spus, construiesc lumina. 
O construiesc cu un eroism ca-n povesti, 
un eroism tot atit de frumos, chiar dacă 
mai dur sau, uneori, mai prozaic. A ocoli 
caracterele şi conflictele acestor oameni, 
a-i prezenta în alte culori decit cele, fasci- 
nante, care le aparțin, înseamnă să te 
dedici unei activităţi cel puţin sterile. Eu 
salut Programul partidului, pentru că el 
ne îndeamnă să ne îndepărtăm de orice 
gratuitate si să ne angajám cit mai deplin, 
fiecare în sectorul său, într-o construcție 


umanisti George CONSTANTIN 


— 


LATA U 


| i 


72 D 


din film par lipsite de interes si, in cele 
mai multe cazuri, sint tratate ca atare 
Dar, dacá-i veti urmári pe marii mese- 
riasi, pe acei subtili cunoscátori ai artei 
actorului de film, veţi putea descoperi 
uneori, poate chiar cu uimire, cit de in- 
tens şi totodată eficient folosesc ei acest: 
momente. Acest procedeu care nu se a- 
dresează direct atenţiei spectatorului face 


Treceri fără rost? Prezențe amorfe ? Nu cunosc! 
(Mircea Albulescu în «Actorul şi sălbaticii») 


Această prezenţă reclamă «planul 
intii» (Margareta Pogonat) 


ca anumite atitudini, mișcări sau simple 
poziţii de ascultare să fie recepționate 
suplimentar, subconstient dacă vreţi (vezi 
«montajul subliminal») completind ima- 
ginea generală a personajului. Este un 
mod foarte delicat, și dacă vreţi perfid, de 
a opera asupra conștiinței spectatorului, 
dar a cărui eficienţă justifică pe deplin 
grija cu care este practicat de către unii 
actori. Jocul inteligent în planul doi de- 
termină stări, facilitează înțelegerea unor 
momente într-un mod care iese de sub 
imperiul explicafiilor evidente, clare. El 
împlineşte latura presupusă a personaju- 
lui în evoluţia sa care nu se vede, dar care 
există si îl imbogáteste. lată de ce cred 
că într-un film nu există treceri fără rost, 
prezenţe amorfe. Planul doi este o ipos- 
tază a personajului, care, folosită cu pri- 
cepere şi inspiraţie, poate rezolva unele 
probleme secundare pe care le pune un 
rol, impunindu-l. 


Mircea ALBULESCU 


. 10 


Anul XII (142) 


Revistá a Consiliului 
Culturii si Educatiei Socialiste 
Bucuresti, octombrie 1974 


Exemplarul lei 5