Revista Cinema/1963 — 1979/1974/Cinema_1974-1666897506__pages251-300

Actorul cu A mare 


— Manole Marcus, sîn- 

teți la al cincilea film 

pe care îl realizați după 

un scenariu de Titus 
Popovici... 


— Îmi place să cred că după «Puterea 
şi Adevărul», între mine şi Titus Po- 
povici s-a creat o comuniune spirituală, 
gustul pentru acelaşi tip de cinema, un 
gust comun pentru ideile pe care am 
încercat să le aducem pe ecran. 


— Se spune că «Actorul și sălba- 
ticii» va aduce pe ecran un perso- 
naj celebru al scenei românești. 


— Ştiu, se spune că ar fi vorba de 
Constantin Tănase. Dar e o eroare. Vă 
rog să notați că acest film încordat, 
serios, a cărui acțiune se petrece în 
anul 1937, prefigurează, într-un fel, un 
fragment din viața unui mare artist- 
cetățean. Nu ambiționăm să facem o 
biografie, mai mult sau mai puțin ro- 
manțată, a marelui și regretatului actor 
Constantin Tănase. Tănase a fost un 
fenomen unic, irepetabil, inconfunda- 
bil. Dacă vreţi, pentru noi rămîne o 
splendidă sursă de inspirație. Atit. 


— Așa stind lucrurile, cum am 
putea încadra filmul la care lucraţi? 


— Va fi, să zicem, o incisivă satiră 
politică și un mare spectacol de film. 
Dar, iertați-mă, eu nu mai cred demult 
în «genuri cinematografice» şi găsesc 
plictisitoare orice încercare de clasifi- 
care, de încadrare. Cinematograful cred 
că a depășit maniera hollywoodiană a 


Pe platouri: 
«Actorul şi sălbaticii». 


Un film de Titus Popovici 
şi Manole Marcus. 
Un film cu Toma Caragiu 


anilor '30... şi a filmului pe genuri. Cred 
într-un film complex, în care zimbetul 
se împletește cu lacrima, și în care ga- 
gul de bună calitate își poate găsi un 
loc perfect într-o profundă dramă psi- - 
hologică. 


— În ce manieră veţi aborda 
acest fiim? 
IESSE CT ET ` 
— Dacă acțiunea se petrece în 1937, 
cum am mai spus, filmul va fi tratat în 


Fişa filmului: 
„Actorul și 


Scenariul: Titus Popovici. Regia: Ma- 
nole Marcus. /maginea: Nicu Stan. 
Scenografia: Virgil Moise. Cos- 
tume: Florina Tomescu. Muzica: 
George Grigoriu. 

Interpreti: Toma Caragiu, Mircea 
Diaconu, Mircea Albulescu,Marga- 
reta Pogonat George Paul Avram, 
Carmen Berbecaru, Maria Chira, 


Conferința mondială a populației ` 


A lume pentru toți 


«O lume pentru toţi» este 
deviza Conferinţei mondiale 
a populaţiei. O planetă pen- 
tru toți, a imaginat lon Po- 
pescu Gopo într-un film, în 
sfîrşit din nou animat, numit 
«Măria-Sa Omul» şi dedicat 
acestei conferinţe socotită a 
fi cea mai importantă dintre 


toate acțiunile organizate în 


cadrul anului mondial al 
populației. 

Terra văzută de Gopo este 
o mamă tandră și grijulie 
căreia noi, oamenii, copiii ei 
de pretutindeni, îi datorăm 
grijă şi tandrețe. Este pă- 
mîntul-matcă, planeta noastră 
a tuturor, care-și îndeamnă 
copiii-popoare să fie mai în- 
țelepți și mai puțin capri- 
cioși, mai vigilenți și mai 
oameni. Este, oricum, o pla- 
netă văzută de cinematograf 
şi o dovadă că cinematograful 
se află mereu în miezul pro- 
blemelor timpului său. 


a fel ca să intereseze publicul anului 
1975, cînd probabil va avea loc pre- 
miera, înţelegînd prin asta un cinema 
modern, acut realist, potrivit, cît mai 


„Potrivit sensibilităţii contemporane. 


EEN 

— Elaborind acest film, att avut 
în vedere, dumneavoastră și sce- 
naristul Titus Popovici, un inter- 
pret anume? 


— Da, m-am gindit de la bun început 


sălbaticii“ 


lon Besoiu, Carmen Petrescu, 
Gheorghe  Simonca, Zephi Al- 
ser, Marin Moraru, Ovidiu lu- 
liu Moldovan, Florin Zamfirescu, 
Horia Popescu, Manu Nedeianu 

Directorul filmului: Vlad Nicolae. 

O producție a Casei de filme 4. 
Producător-delegat: Marin Theodores- 
cu. 


Pămintul, mama noastră a tuturor 
(„Măria-Sa Omul“ de Gopo) 


la Toma Caragiu, pentru că, efectiv, 
numai el poate juca acest rol complex, 
rînd pe rînd dramatic, tragic și comic. 
Este un rol în care marele talent al aces- 
tui actor se poate manifesta din plin, 
cu treceri subtile și neașteptate de la 
music-hall la dramă. El va fi secondat 
de o remarcabilă echipă de actori, din 
care aș vrea să menționez în mod spe- 
cial pe Mircea Albulescu (strălucitul 
Stoian din «Puterea și Adevărul»), apoi 
Margareta Pogonat, Mircea Diaconu, 
Maria Chira, George Paul Avram, Car- 
men Petrescu, lon Besoiu și o debu- 
tantă, Carmen Berbecaru, elevă la un 
liceu tehnic din Turnu-Severin. Sigur, 
n-am epuizat lista actorilor, mulți și 
foarte buni, care vor alcătui lumea, 
ambianța și atmosfera filmului. 
* 


Toma Caragiu filmează aproape în 
fiecare zi. l-am mărturisit bucuria noas- 
tră că, iată, în fine, se fac filme pentru 
actori, că, după toate cîte le-a făcut, me- 
rita un astfel de rol și e grozav că scena- 
riştii şi regizorii s-au gîndit la el. Acto- 
rul s-a dovedit a fi sceptic, sau numai 
modest, iar dialogul s-a transformat 
în monolog: 

— «Nu sînt chiar așa sigur că scena- 
ristul și regizorul s-au gîndit în mod 
special la mine cînd au conceput acest 
film, de unde atita cinste pe capul meu? 
Dar, după ce am citit scenariul, mi-am 
zis: Asta e, Caragiule! Acum ori nici- 
odată! Ori dai tot ce poți, ori te laşi! 
M-am decis la prima variantă. Nu numai 
pentru că rolul e grozav, pentru că e 
vorba de un mare animator al unei 
trupe de revistă și,se știe,cît de specta- 
culoase pot fi culisele unui teatru, cîtă 
dramă și cîtă comedie se află acolo. Ci 
pentru că e vorba de Actor, scrieți 
acolo cu A mare, de ceea ce înseamnă 
un actor-cetățean pentru lumea lui, 
pentru vremea lui. Eu sînt «Actorul». 
«Sălbaticii» sînt «cămășile verzi», tipi 
încuiați, răi și fără simţul umorului, în 
general fără nici un bun simţ. Ăia vor 
să-l facă pe Actor, care are o atitudine 
politică netă prin tot ceea ce face și 
simte, să nu spună într-un spectacol 
ceea ce crede despre ei. E acolo o scenă 
grozavă, o replică grozavă, care cred 
eu că e chiar cheia filmului și care sună 
cam așa: «Poporul ăsta vreți voi să-l 
opriţi să rîdă? Să-l dezvățați să rîdă?... 
Păi de două mii de ani. poporul ăsta 
ride, cu sau fără voia cuiva, de prostie, 
de minciună, de ridicol... și cînd tre- 
buie, ia și toporul împotriva Jor). Şi 
voi ați vrea să nu mai ridă? Să nu mai 
iubească?» Trebuie să recunoașteți că 
pentru un astfel de rol trebuie să fac 
totul ca să-mi izbutească. Dumnea- 
voastră ce credeţi, o să reușesc? 

Da, Toma Caragiu, sintem convinși 

! 
că da! N.C. 


MUNTEANU 


nr. 6 
Anul XII (138) 


revistă lunară 


da cultură 


cinematogratică 


a 
d 
Gë 
k 
Leg e 
A ; ? k 
) 
K 
P. 
P ` 


„Stejar - extremă 
un film 

inspirat 

de marile 
evenimente 

ale lui 

August 1944 


AT 
urgenţă“, 


d 


ES nr. 7 
a Anul XII (139) 
revistă lunară 
de | K A 


[IA 


cinematografica 
Bucuresti - lulie 1974 
? = bi ey S 

S 


România 


XXX 


«Cunoaşteţi atît realizările cît şi lipsurile existente, precum şi pre- 
ocupările noastre de a asigura perfecționarea organizării şi condu- 
cerii societăţii, perfecționarea omului însuşi, a conştiinţei sale, a 


felului său de a gîndi şi trăi. Toate acestea oferă posibilităţi infinite 
de inspiraţie pentru scenarişti, pentru regizori, pentru artiști». 


Nicolae CEAUȘESCU 


@ filmul politic de actualitate: o dovadă că putem discuta 
matur despre societatea noastră, problemele ei, despre noi 


înşine; 


e filmul politic de actualitate: o dovadă că putem face o artă 
angajată, responsabilă, convingătoare; 
@ filmul politic de actualitate: o direcție vitală a cinemato- 


grafiei noastre. 


— Dumneavoastră, regizori, scenariști, 
realizatori ai unor astfel de filme, 
ce părere aveți despre ceea ce am făcut, despre ceea ce 
trebuie să facem de aici înainte? 


Mihai Creangă. 
Șerban Creangă: 


«Un film politic 


trebuie să marcheze 
prezenţa cineastului 
în cea mai strictă 
actualitate» 


Cinema: Arta și filmul sint politice 
dintotdeauna. Se mai justifică atunci 
o specie distinctă a filmului-politic? 
Sau aceasta este invenția unor publi- 
cisti? 

Mihai Creangă: Nu, nu cred că e o 
invenţie. Filmul-politic este un moment în 
însăși evoluţia estetică a cinematogratu 
lui. Confundat la inceput cu spectacolul 
de bilci, apreciat apoi mai ales pentru nai- 
vitatea sa, în diversele virste «de aur», cine- 
matograful are nevoie de un moment ca 
acela pe care-l denumim astăzi film-poli- 
tic, aşa cum a avut nevoie la timpul lor 
de neorealism sau de alte curente nova- 
toare. Nu vreau să citez titluri de filme — 
de altfel destul de cunoscute, pentru că 
la noi au rulat și «Z» şi «Starea de asediu» 
de Costa Gavras și multe altele, televiziu- 
nea a transmis foarte recent «Bătălia pen- 
tru Alge deGilio Pontecorvo, ş.a.m.d. 
Vreau să remarc insă frecvenţa filmelor 
angajate, de cele mai diverse specii, infil- 
trarea masivă a politicului chiar în filme 
de tip oarecum tradițional, fără a mai 
vorbi de reconstituirea cinematografică 
a unor cazuri autentice, care au pasionat 
la vremea lor presa și opinia publică: 
«Cazul Mattei» de Francesco Rosi și altele. 

Cinema: Cum situaţi, in acest cadru, 
experiența acumulată de noi înșine? 

M.C.: Nu e o experiență de neglijat, 
după părerea mea, dacă extindem aria de 
cuprindere a filmului-politic la perioade 


2 


istorice mai apropiate sau mai îndepăr- 
tate. 

Şerban Creangă: Dar dacă vrem să 
vorbim de o specie distinctă și de un cu- 
rent, cel puţin virtual, eu cred că un film- 
politic nu poate fi decit acela care mar- 
chează prezența cineastului în cea mai 
strictă actualitate. 

M.C.: Această «prezenţă în cea mai 
strictă actualitate» se poate însă realiza 
în planul ideilor. Poate fi făcut un film 
despre un asemenea militant al mișcării 
noastre muncitorești cum a fost Ştefan 
Gheorghiu, deși eroul a trăit la începutul 
veacului. «Puterea și Adevărul» şi «Vifor- 
nita» evocau perioade depășite și totuși 
ele desfășurau o polemică acută, după 
toate legile filmului-politic. 


Ș.C.: Eu cred că un film despre Ştefan 
Gheorghiu — al cărui scenariu de altfel 
noi îl şi scriem împreună — este mai de 
grabă un film de istorie a politicii sau un 
tilm biogratic. Această distincţie între spe- 
cii nu mi se pare oțioasă ci este,cred, foar- 
te necesară. E fără folos să ne imaginăm 
că filmul-politic ar fi «fără margini», atot- 
cuprinzător și mereu același. A spune pur 
și simplu că toate filmele sint politice, a 
ne opri la această afirmaţie globală, atem- 
porală, înseamnă a pierde, pe de o parte, 
nota distinctă a acestei specii, elementele 
sale noi de structură și ton, necesare fil- 
mului românesc în maturizarea sa ideolo- 
gică și estetică. lar, pe de altă parte, în- 
seamnă să riscăm a uniformiza celelalte 
specii, fiindcă cinematograful a avut din- 
totdeauna și trebuie să aibă în continuare 
film de dragoste, dramă psihologică, film 
istoric, de aventuri ș.a.m.d. 

Cinema: Ca autori ai filmului «Pro- 
prietarii» — care a pus în dezbatere 
teme civice și etice la zi — ce alte su- 
gestii concrete ați putea face pentru 
dezvoltarea acestui tip de filme? 


M.C.: Principala sugestie ne-au furni- 
zat-o activiştii de partid și o serie de fac- 
tori de răspundere cărora le-am arătat fil- 
mul şi cu care am avut discuții. Ne-am aş- 
teptat, datorită implicațiilor polemice ale 
filmului, la o oarecare rezervă, dacă nu 
chiar la serioase obiecţii. Ei bine, nu. Şi 
vrem să credem că au fost pilduitoare 
receptivitatea şi solicitudinea — cu care 
filmul nostru a fost primit de public. 


Filmul politic: 
un moment al maturității 


Manole Marcus: 


«Filmele bune 
trebuie să răspundă 
exigențelor 
unei arte angajate 
și atunci vor fi și 
filme politice» 


fi încadrate într-o categorie estetică nu- 
mită «film-politic». 

Cinema: Totuși, evoluția în artă se 
realizează prin curente. E necesar une- 
ori să optezi pentru un gen sau o for- 
mulă. 

M.M.: Evoluţia în artă se realizează prin 
opere bune. Cit despre genuri și formule, 
cu excepția epocii de glorie a Hollywood- 
dului, cind structurarea pe genuri era 
foarte precisă, iar uneori ţinea de o anu- 
mită rețetă, filmul modern tinde spre o 
sinteză a genurilor. Un film polițist bun 
nu se lasă văduvit de latura socială, un 
film dramatic de bună calitate nu e lipsit 
de elemente de comedie ș.a.m.d. 

Cinema: În ultimul an, s-au prezen- 
tat în premieră citeva filme românești 


Retrospectiva unui timp eroic 
(«Viforniţa») 


Manole Marcus: În general, nu-mi plac 
încadraturile estetice decit sub aspect 
metodologic. Nu cred în terminologii ex- 
clusiviste. Pentru mine nu există «film- 
politic», așa cum nu există «film-poetic», 
«film-muzical» sam. d Nu există, fiindcă 
aceste etichetări aduc după ele o dimi- 
nuare, o schematizare, atit a genurilor în 
cauză, cit și a modului de gindire a feno- 
menului cinematoaratic. Pentru mine, fil- 
mul este film și el trebuie să îndeplinească 
toate rigorile și toate exigenţele unei arte 
realiste, angajate, indiferent dacă subiec- 
tul e construit pe coordonate mai mult sau 
mai puțin vădit politice sau pe coordonate 
strict sentimentale, psihologice, caracte- 
rologice ș.a.m.d. Cind am realizat «Pu- 
terea și Adevărul», nu am plecat de la 
premiza că fac «film-politic», în sensul 
expres al formulei, aşa cum e înțeleasă 
ea de o parte a criticii sau esteticii noastre 
cinematografice. Am pornit cu ideea că 
voi realiza un film pe coordonatele știute 
de către mine si precizate de scenariul lui 
Titus Popovici, iar elementele lirice, de 
tragedie sau de comedie, sau cele care 
aparțin oricărui alt gen nu aveau cum să 
lipsească din acest film, numai pentru 
considerentul că tema şi subiectul puteau 


care continuă calea inaugurată de «Pu- 
terea și Adevărul»: «Viforniţa» de Mir- 
cea Moldovan după scenariul lui Petre 
Sălcudeanu, «Proprietarii» de Şerban 
și Mihai Creangă, «Trecătoarele iu- 
biri» de Malvina Urșianu, «Trei scri- 
sori secrete» de Virail Calotescu, după 
scenariul lui Platon Pardău, «De bună 
voie și nesilit de nimeni» de Maria 
Callas Dinescu, după scenariul lui 
Domokos Géza. Ce părere aveți des- 
pre această grupare de filme, indife- 
rent dacă o «etichetăm» sau nu, într-un 
fel sau altul? 


M.M.: Această grupare de filme — și 
mi-ar fi greu să fac o ierarhizare valorică, 
deși între ele există foarte mari diferențe 
— este o direcţie foarte interesantă și pro- 
mițătoare de dezvoltare a cinematografiei 
românești. Cu o singură condiţie. Ca lupta 
pentru realism, lupta pentru adevăr, lupta 
pentru ciștigarea spectatorului, să se ducă 
mult mai riguros decit s-a dus-pină acum. 


Cinema: S-a vorbit despre un anu- 
mit ilustrativism, încriminat — ca să 
zic așa — și în prima parte a filmului 
«Puterea și Adevărul». 

M.M.: Și pe bună dreptate. Unii dintre 


noi au senzaţia că spectatorii sint mai pu- 
tin inteligenţi și că o mulțime de lucruri 
ar trebui explicate suplimentar. Or, «mon 
tajul» din capul spectatorului o ia dese- 
ori înaintea demonstrației noastre. Spec- 
tatorul modern — foarte educat din punct 
de vedere imagistic, prin televiziune şi prin 
marele număr de filme vizionate — imagi- 
nează cu mai mare viteză desfăşurarea 
filmului decit o gindim noi şi interesul 
pentru ceea ce se întimplă pe ecran se 
pierde sau se diminuează. Ar trebui să nu-l 
mai pierdem, să nu-l mai diminuăm. Pen- 
tru aceasta este necesar să ținem seama 
că «filmul îşi are legile lui artistice», să 
cunoaştem mai bine spectatorii și să 
avem mai multă încredere în capacitatea 
lor de a ne înțelege şi de a ne urma. 


D. R. Popescu: 


«Filmul politic este 
rodul unei 
cinematografii 
politice 


Cinema: V-am văzut foarte emotțtio- 
nat de primirea pe care sătenii din Gli- 
gorești au făcut-o filmului lui Mircea 
Moldovan și Petre Sălcudeanu, «Vi- 
fornita». 


Dumitru Radu Popescu: Era poate 
pentru prima dată cind am avut, pe ecrane, 
un erou și o problematică atit de intere- 
sante, după ce Titus Popovici ne capti- 
vase și el, în «Puterea și Adevărul», cu 
ideea că nu există, pentru noi, putere fără 
adevăr și nici adevăr fără putere. S-a inau- 
gurat astfel un capitol nou în filmul româ- 
nesc şi dovada am avut-o din nou, recent, 
într-un film de dragoste ca «De bună 


= 


sale, a felului său de a gîndi ai a trăi», la 
care se referea tovarășul Nicolae 
Ceaușescu la recenta sa întilnire cu ci 
neaştii. În acest punct sintem noi defici- 
tari și aici cred că o vină revine și criticii. 
Eu nu mi-aduc aminte ca niște cronicari 
cinematogratici să fi apărat un scenariu 
pe care-l știau bun, să fi propus și să se fi 
bătut pentru o carte sau pentru o piesă 
bune de ecranizat, să fi impus un regizor. 
Cite dezbateri — nu anchete, dezbateri! — 
ați făcut dumneavoastră cu scenariștii? 


Cinema: Cu alte cuvinte, filmul-poli- 
tic nu poate fi decit rodul unei cinema- 
tografii politice. 


D.R.P.: Film-politic nu poate fi decit 
filmul direct, angajat cu adevăruri și cu 
talent, nu cu sofisme și zorzoane, în lupta 
condusă de partid pentru desăvirșirea so- 
cietăţii noastre, adică filmul cu punctele 
puse pe i. Altminteri, pină se pune punc- 
tul pe i, se pierde uneori chiar punctul. 


la Eisenstein încoace, de cineast care are 
vocaţia politicului este Akira Kurosawa. 
Grav, ceremonios, născut la şcoala es- 
teticii nipone si format la școala lui 
Shakespeare, el este la contiuenţa celor 
mai bune tradiţii și inovaţii ale cinemato- 
grafului contemporan, chiar dacă nu în- 
truneşte spontan cea mai largă audienţă. 
Să nu ne speriem de asta. Sigur, succesul 
de public are importanţa lui, dar fiecare 
operă trebuie judecată în funcţie de ceea 
ce îşi propune. 


Cinema: De pildă, filmul nostru po- 
litic... 

M.U.: Mi-a plăcut «Puterea și Adevărul» 
și vreau să subliniez aportul regiei lui 
Manole Marcus la succesul filmului, cu 
atit mai mult cu cit mi s-a părut că a fost 
subapreciat de unii cronicari. Şi mi-a plă- 
cut în mod deosebit piesa cu același 
titlu scrisă de Titus Popovici, excelent 
construită și în care se poate admira o 
dezbatere de idei de o clasă rar întilnită. 
Aș mai cita «Viforniţa» lui Mircea Mol- 
dovan, pentru sinceritatea sa, pentru oa- 


Conştiința de stăpin al propriului destin 
(«Proprietarii») 


ST E 


Dorul de ţară, un sentiment fundamental 


(«Trecătoarele iubiri») 


voie...», după scenariul lui Domokos Geza, 
film în care am fost impresionat de multi- 
tudinea implicaţiilor politice, istorice și de 
psihologie, surprinse cu un remarcabil 
dramatism . 


Cinema: Ce am putea să ne cerem 
mai mult? 


D.R.P.: Ceea ce putem reproşa filmelor 
noastre sint mai ales momentele idilice 
care iau, de pildă, forma nostimă a unui 
fel de tribut plătit căminului cultural, pe 
unde eroii trebuie neapărat să treacă în- 
tr-o scenă de divertisment. Cind cineva 
greșește sau iși caută drum, nu-l lăsăm să 
meargă pe propriile picioare pină la capăt, 
îl ţinem de mină, îl tragem pe la reuniuni 
vesele, la cantină sau la cămin, ca să-l 
înseninăm cit mai repede, să se vadă că e 
numai un caz izolat. Dar cu atit mai bine 
ar fi dacă și un caz ar ajunge să ne impre- 
sioneze și să ne rețină întreaga atenţie. 
Ar fi de preferat, deci, mai puţină fotoge- 
nie veselă şi mai multă cruditate a adevă- 
rului, a unui adevăr surprins atunci cind 
se naște și-l vedem cum se maturizează. 
În fond, tocmai aceasta înseamnă «per- 
fecționarea omului însuși, a conştiinţei 


Intransigență comunistă față de noi înşine 


(«Trei scrisori secrete») 


Malvina Urșianu: 


«Filmul politic 


există 
prin pasiunea 
și dăruirea tuturor» 


Malvina Urșianu: O, desigur, ne putem 
intoarce la antici şi vom găsi lesne argu- 
mente să demonstrăm că istoria artei e 
plină de opere politice. Totuși, pentru 
mine, astăzi, aici, nu toate filmele sint fil- 
me-politice. Mai mult, nu oricine are voca- 
Da filmului-politic. 

Cinema: Daţi-ne un nume care are 
vocaţie! 


M.U.: Costa Gavras! Filmul său — nu 
primul pe care l-am văzut, «Z», ci ultimul 
— «Starea de asediu»,e o capodoperă. 
Dar nu vreau să rămin la un nume. Un 
adevărat model, poate cel mai mare, de 


menu interesanți pe care-i înfățișează și 
pentru stilistica sa adecvată — neelabo- 
rată, în acord cu simplitatea oamenilor de- 
scriși. Adică acea adecvare a formei la 
conţinut — dar și a conținutului la formă 
— adecvare care, așa cum s-a subliniat 
recent din cea mai înaltă instanţă, e toc- 
mai ceea ce ne trebuie. 


Cinema: Filmul dumneavoastră, 
«Trecătoarele iubiri», film politic, pare 
una dintre cele mai izbutite din 
producțiile naționale ale ultimului an. 
Ce v-a spus întîlnirea sa cu publicul? 


M.U.: Cit a fost păstrat în sălile centrale, 
filmul a realizat un număr impresionant de 
spectatori: 100 000 într-o lună, numai în 
București. Apoi a fost repartizat numai în 
săli de mina a doua. Există deci, în această 
discuţie, şi o problemă a difuzării, lucru de 
care m-am convins încă de la primul meu 
film, «Gioconda fără suris», care tot politic 
era, avant-la-lettre. Tot politice aș vrea să 
fie și următoarele, dar filmul-politic are ne- 
voie de pasiunea și dăruirea noastră, a tu- 
turor, pentru a obține succesul scontat, 


Petre Sălcudeanu: 


«Filmul politic, 


rodul perioadei 

celei mai fertile 
din 

istoria națională» 


Cinema: Dumneavoastră credeți în- 
tr-o specie distinctă a filmului-politic? 


Petre Sălcudeanu: Toate epocile au 
creat, cu mai mult sau mai puțină sub- 
stanță, noi genuri, fie literare, fie cinema- 
tografice. În spatele lor, neindoios, există 
o realitate. 


Politică într-un film de dragoste 
(«De bună voie şi nesilit de nimeni») 


Cinema: Care ar fi această realitate 
în filmul românesc? 


P.S.: Experiența noastră în domeniul 
filmului-politic este incă modestă. Pare 
paradoxal intr-o societate ca a noastră, 
prin definiție politică, fiindcă întreaga 
noastră societate participă la politica Parti- 
dului Comunist Român. Avem puţine fil- 
me-politice care să se inscrie în rigorile 
acestei specii, de altfel destul de noi, și 
care să se ridice la nivelul de artă. Avem 
poate multe filme politice care nu ajung 
la acest nivel și iși pierd valoarea lor poli- 
tică. Pare un paradox, dar paradoxul e 
într-un fel logic. Întrucit cadrul filmului 
politic și rigorile sale sint altele dech ale 
filmului social în general. Să încercăm o 
definiție. Filmul-politic este rodul unei an- 
gajări directe a artistului, cu o viziune pro- 
prie, cu o atitudine clară față de principiile 
și ideile politice aflate în dezbatere, demne 
să stirnească un interes general. 


După succesul, aș zice spectaculos, 
marcat de «Puterea și Adevărul», filmul 
românesc are şanse mari în această di- 
recție. Dar rămin pași tot atit de mari de 
tăcut, în sensul celor spuse înainte. Citeva 
izbutite tentative s-au făcut — n-aș putea 
să apreciez personal cit de reușită a fost 
propria noastră încercare, a lui Mircea 
Moldovan și a mea — în «Vifornița». Am 
ținut însă să facem o analiză, din unghiul 
orizontului de gindire atins astăzi, a unui 
moment al luptei noastre pentru socialism, 
în viața satului. Şi se mai pot cita și alte 
titluri. Chiar ultima premieră românească, 
«De bună voie și nesilit de nimeni», e 
pentru mine tot un film-politic, deși gene- 
rația de 20 de ani îl consideră probabil de 
dragoste. Am incredere în talentul au- 
toarei acestui film, Maria Callas Dinescu, 


In ciuda numărului încă redus, e impor- 
tant totuşi că la noi au apărut filme politice 
de acest tip evoluat, nu mai tirziu decit în 
alte părți. Apariţia lor este nemijlocit le- 
gată de perioda cea mai fertilă a experien- 
tei noastre politice și a luptei pentru con- 
struirea socialismului, perioada de după 
congresele al IX-lea şi al X-lea ale Parti- 
dului. Aceasta este și garanţia evoluției 
lor viitoare. 


Anchetă realizată de 
Valerian SAVA 


3 


Za 


NR 


a 


l zina, ca teren de afirmare a personalităţii 


(«Despre o anume fericire») 


Evolutia societății contem- 
porane — este o constatare 
nema general acceptată — se face 
sub semnul organizării din 
ce in ce mai eficiente a 

e muncii umane, sub sem- 
nul asimilării tehnicii în ipostaza ei cea 
mai productivă. În spiritul epocii este 
intipărită o mișcare neincetată, un fel 
de migrație din cadrul micilor așezări, din 
cadrul pastoral de altădată, către marile 
concentrări urbane și industriale. Ca- 
drul industrial devine astfel semnul epo- 
cii — uzina, șantierul, laboratorul devin 
locurile în care se întimplă lucrurile cele 
mai semnificative. 

Evident, structurile politice dau aces 
tui cadru o diferenţiere funciară, o dife- 
renţiere care-şi capătă expresia tranşantă 
in cele două forme ce stau astăzi față in 
față: societatea socialistă — societatea 
progresului uman, material și spiritual 
și, la antipodul ei, societatea numită de 
consum, cu «explozia» ei de producție, 
cu procesul de alienare pe care-l cunoaș- 
te munca «industrială» şi care a dus la 
ceea ce sociolonii au numit «serializa- 
rea» muncitorului, adică unilateralizarea 
ca preocupări, unidimensionarea lui spi- 
rituală. 

EAR EE EE si a i Peris tes. 


Filmul — un revelator social 
E e a ui 


În vasta problematică a lumii moderne 
cinematograful se dovedeşte a fi un re- 
velator social care ne permite nouă, spec- 
tatorilor, să descoperim liniile de forță, 
tendințele implicite ale societăţii. 

Am avut în această stagiune în re- 
pertoriul cinematografelor noastre mai 
multe filme care se petrec în uzină, în 
fabrici și pe șantiere, filme ale industriei 
deci. Nu este ceva accidental. Filmul nu 
face decit să rețină o tendință determi- 
nantă, vitală. 


România 


XXX 


Sch 


Uzina 
Ca UNIvers 


al filmului 


şi a vocației 


Am putut să vedem un film semnifica 
tiv, mult discutat, de larg ecou în întreaga 
lume, un film despre alienarea muncito- 
rului, despre acel șoc pe care trebuie 
să-l suporte prin destinarea lui unei 
munci care pină la urma se dovedește a 
fi inumană. Filmul s-a chemat «Clasa 
muncitoare merge în paradis». Un mun- 
citor italian — despre care ne dăm seama 
că, profesional, este un exemplu de apti- 
tudine, îndeminare, rapiditate. în execu- 
ție, intră sub tăvălugul sistemului și în- 
cepe să-și trăiască viața ca pe o goană, 
o dispută între a ciştiga și a achiziționa, 
a «consuma», ca să folosim noţiunea 
ajunsă să caracterizeze o întreagă struc- 
tură socială. Se angajează astfel într-o 
cursă, într-o competiție în care iluzia în 
locuiește rațiunea pină în clipa în care 
efortul de a ține pasul cu acest ritm «de 
consumator modern» începe să i se pară 
o enormă stupiditate, o capcană fatală. 
leșirea din frenezie este însă tirzie și 
halucinantă. Între timp, viața de familie 
este distrusă, prieteniile uitate, sănătatea 
ruinată. Noile «prietenii» sint adeziuni 
accidentale la manifestările anarhico-ex- 
hibiționiste. Cind procesul de alienare 
ajunge la paroxism, fostul muncitor mo- 
del se mută pentru totdeauna într-o casă 
de boli mintale. 

Din filmul lui Elio Petri se desprinde o 
observație fundamentală și anume că 
funcția represivă a societății se exercită 
nu numai la nivelul imediat al muncii co- 
tidiene. Lumea de ginduri, de aspirații 
ne apare sărăcită de extraordinarul efort 
de adaptare la procesul unei uzine în care 
important este doar profitul în sine. De 
aici înainte, problemele însingurării și 
necomunicabilității devin obsedante pen- 
tru sociologi, care sint obligaţi să con- 
state că starea socială a muncitorului 
modern în societatea de consum, are ca 
revers în planul și în universul afectiv 
și spiritual o degradare perpetuă. 


Uzina, nu numai ca un colectiv de muncă ci și 


ca o mare familie («D 


ragostea începe vineri») 


Ca şi în viață, 
în filmul nostru 
uzina devine 
«o temă vitală» 


BERT IE E IER EE EREZIE 
Uzina, o imensă familie 


Filmul românesc e chemat să analizeze 
un alt tip de societate și,mai mult ca ori- 
cind, în ultimul an, el s-a implantat în 
mediul industrial spre a-și afla propria 
sa expresie de film modern, de actualitate, 
de film politic. In «Dragostea începe 
vineri» uzina apare ca factor educativ, 
ca o imensă familie cu o grijă deopotrivă 
urmărită atit în munca efectivă, cit și în 
formarea personalităţii, caracterului şi uni- 
versului moral al omului,În cazul de față 
o tînără care ajunge întimplător să lu- 
creze într-o uzină.Este limpede că nu 
știe mai nimic despre un asemenea loc, 
că pasul pe care-l face se petrece sub 
imperiul nevoii de a-și repara o greșeală, 
de a se sustrage unor influenţe, de a se 
regăsi pe sine. Intrarea în uzină este 
deci lipsită și de judecăţi și de prejude- 
căți. Aici descoperă înțelegere la cei 
din jur, o prezenţă pe care o simte ca un 
ajutor, o participare și afectivă și profe- 
sională care îi facilitează alegerea unei 
profesiuni. O muncitoare mai în virstă, 
mai aspră, mai dură cum s-ar spune, 
ii relevează o mare înţelepciune a vieții, 
o imensă  predispoziție la a-i înțelege 
e ceilalți. Un secretar de partid cîntă- 


romänesc 


rește cuvintele, faptele si oamenii. nu 
se pripește, nu exagerează importanța 
întimplărilor și faptelor. Tovarășii de mun- 
că nu sint ieșiți din comun, nu sint ființe 
ideale, dar se dovedesc a fi prezenţe 
umane sensibile, diverse, surprinzătoare. 
Din loc de muncă, acest nou cadru de- 
vine un univers în care doreşti să te 
integrezi. 

Uzina ne mai apare, într-un alt film, 
ca terenul cel mai propice de afirmare a 
individului, de demonstrare a responsa- 
bilității lui față de întreaga societate, de 
căutare a propriei fericiri înlăuntrul unei 
colectivități. Este vorba de filmul Despre 
o anume fericire, unde termenii con- 
flictuali, chiar dacă nu adincesc în toate 
semnificațiile și nuanțele o ciocnire de 
concepții, au meritul de a prefigura ca- 
drul real al unei astfel de dezbateri. În 
acest film apare tinărul inginer care se 
îndreaptă spre uzină ca spre singurul loc 
unde se poate afirma, unde poate da 
glas vocației lui. 

În sfirşit, un film dezbate problema sen- 
timentului de proprietate privită sub lu- 
mina ei de proprietate colectivă, de răs- 
pundere față de ea, de luptă pentru ea, 
de apărare a unor principii de viață pe 
care concepții vechi,sau lipsa de con- 
cepții,sau o înțelegere rutinieră a muncii, 
le fac să mai existe. Filmul se numește 
Proprietarii. Mai apare uzina invocată 
și ca teren al manifestării unei griji pen- 
tru echitatea socială, un film în care-și 
face loc un acut spirit justițiar. Filmul se 
cheamă «Trei scrisori secrete». 


Nu cu ochi de turist 
A IA IDLA Arie PE LE ATD pi SEE 5 
Aceste filme, astfel de filme, exprimă 


desigur imperativul unui anume stadiu 
in dezvoltarea țării noastre. Imensa, gi 


l zina, o instanță a eticii. Un tribunal al omeniei 
(«Trei scrisori secrete») 


-Uzina ca un bun al fúturor. | 
Cum îi apărăm prosperitatea ? 
Cum o facem să crească? 


gantica lume a industriei nu se mai poate 
oglindi doar prin subiecte de documen- 
tar. Uzina nu mai poate fi privită din 
afară, cu ochi de vizitator sau de turist, 
care se uită uimit și neștiutor la giganti- 
cele agregate, la mașinile «infricoșătoa- 
re»,la coloșii de metal. Nu, filmul care se 
petrece în uzină iși schimbă el însuși și 
unghiul de observaţie și metoda de in- 
vestigare, chiar și privirea. Filmul artis- 
tic (şi anume am evitat de astădată să-i 
spun de ficțiune) are implicit o dimensiune 
documentară, pentru că își ancorează 
dezbaterea într-un cadru care obligă la 
o anumită precizie şi concretețe, pentru 
că este un cadru autentic. Ficțiunea nu 
mai ține intearal de imaginaţie, ci ima- 
ginaţia este chemată să proiecteze şi să 


(«Proprietarii») 


redimensioneze observarea unor date con - 
crete, spre a căpăta sensul simbolic şi 
perspectiva largă a meditaţiei. Lumea din 
sala de cinema este aceeași cu lumea 
de pe ecran, problemele sint cunoscute 
spectatorului în aceeași măsură, sau cel 
puţin în aceeași măsură în care sint cu- 
noscute și realizatorului. Filmul artistic 
tinde să ofere nu o privire exterioară asu- 
pra unui «univers închis» care s-ar numi 
uzina, ci tocmai să exprime peisajul ei 
interior, climatul ei, sensul ei general. 
Aceasta ne pare a fi o direcție determi 
nantă a filmului de actualitate și chiar 
dacă nu putem vorbi despre o reuşită 
deplină, trebuie să constatăm vigoarea 
cu care ea începe să se manifeste. 
Filmele uzinei (este aplicabilă consta- 


în dezbatere filmul românesc 


S-a deschis cenaclul criticii! 


După foarte multă tă- 
cere, după ce se părea 
că s-a pierdut definitiv acel 
frumos obicei de a dis- 
cuta impreună noile fil- 
me românești, de a dis- 
cuta cu trancheţe ce a fost bun ai ce 
n-a tost bun pe ecran și în cronici — 
iată un act menit să pună capăt acestei 
păgubitoare tăceri și să reinnoade firul: 
in luna iulie — ne trebuia se vede luna 
lui cuptor — s-a deschis cenaclul cri- 
ticilor. Prima temă de discuție: ce-au 
adus nou filmele românești ale ultimei 
stagiuni cinematografice? Care sint 
plusurile, care sint minusurile acestei 


nema 


stagiuni? 

Întrucît sînt parte,las altora să spună 
dacă această iniţiativă este lăudabilă 
sau nu și las viitorului sarcina de a 
proba dacă e viabilă, dacă e solidă. 


Citeva observaţii se pot extrage 
chiar dacă nu stai pe tuse. 


1. Există o nevoie reală a apropierii, 
mai mult! — a conlucrării. Manole 
Marcus a făcut în acest sens o ple- 
doarie emoţionantă. Regizorul a cerut 
criticului să vină pe platou, să stea de 
vorbă cu lumea platoului, să trăiască 
puțin, puțin mai mult, alături de o 
echipă de filmare. Regizorul n-a cerut 
să-l facă pe critic părtaș la dificultățile 
lui inerente. N-a cerut un rabat, ci a 
cerut să-l cunoască pe el, pe actorii 
lui, pe colaboratorii lui. Adică să știe 
concret cum se muncește la un film. 
Această cunoaștere a lucrurilor la iz- 
voarele lor va da criticii mai multă stră- 
lucire. Cum să negăm că regizorul 
Manole Marcus are dreptate? Cum să 
nu ne dăm seama ca nu numai filmele 


noastre, ci si cronicile noastre au 
nevoie de a capta. Cum să nu recu- 
noaștem că există critici fade, scăl- 
date, mohorite? Dacă vorbim — și 
trebuie să vorbim! — de calitatea și 
talentele filmului, cum să nu recunoaș- 
tem că trebuie să vorbim deopotrivă 
de calitatea, de talentul criticului? 
2. Obiectul cenaclului a fost stagiu- 
nea cinematografică '73—"74 și prin- 
tre mut participanți și printre mulții 
vorbitori a fost un număr suficient de 
mare care s-au aplecat cu atenţie asu- 
pra subiectului propus. Criticul Mircea 
Alexandrescu a vorbit despre impor- 
tanța evident crescindă pe care începe 
să o aibă filmul de actualitate; criticii 
Florica Ichim și Ov. S. Crohmălniceanu 
au vorbit despre influenţa pe care fil- 
mul politic o exercită din ce în ce mai 
puternic asupra tuturor genurilor de 
filme, inclusiv acelea pe care în trecut 
le consideram «doar» polițiste. «Cap- 
cana» de Manole Marcus, «Un comi- 
sar acuză» de Sergiu Nicolaescu,cu 
tot ritmul lor trepidant, cu toată acțiu- 
nea lor vertiginoasă, cu toată intriga 
lor detectivă sint filme profund, de- 
clarat, necondiționat, politice. Expe- 
riența acestei prime ședințe. ne învață 
însă că trebuie să restringem temele 
prea vaste, cum ar fi ambiția de a dis- 
cuta o întreagă stagiune. Ceea ce se 
va pierde pe orizontală se va ciștiga 
desigur pe verticală. Dacă agricultorii 
învaţă să facă culturi intensive,de ce 
să nu învăţăm și noi să scoatem mai 
mult rod de pe metrul pătrat de vorbă. 
3. Nu putem uita. Acest cenaclu 
este o probă: critici. și cineaștii nu 
se află, nu se pot afla pe baricade 
deosebite; cind e vorba de arta cine- 


tarea tuturor filmelor noastre de care 
ne-am ocupat mai sus) aduc pe ecran un 
climat care într-o măsură apreciabilă se 
dovedește a fi autentic. Haia uzinei nu 
suferă (prea mult) de pe urma acţiunii 
calofile a unei scenografii ce vede reali- 
tatea prin prizma cadrului de platou («Des- 
pre o anume fericire» s-a apropiat, cre- 
dem, cel mai mult ge «atmostera de lucru» 
a unei uzine). «Proprietarii» par a fi aban- 
donat chiar preocuparea de a «alege» 
unghiuri de filmare. Imaginea se dispen- 
sează de efecte vizuale și ciștigă într-o 
anumită spontaneitate. Incursiunea apa- 
ratului de filmat nu pare a urmări efecte 
fotografice. Cu toate acestea se mai poate 
vorbi de un anumit decorativism. Reali- 
zatorii filmului «Trei scrisori secrete», 


matogratică nimeni ou poate gindi în 
termeni «noi» şi «voi». Deşi diviziunea 
socială a muncii şi a artei ne face răs- 
punzători de sectoare diferite, sarci- 
nile cinematografiei românești stau 
pe umerii tuturor. 

Fireşte,asta n-a împiedicat și nu va 
impiedica — și e firesc să fie așa — 
să existe în cadrul cenaclului repro- 
șuri, poate întreptățite, la adresa pre- 
tenţiilor exagerate cu care unii critici 
judecă unele filme. Dar au existat şi 
scriitori ca loan Grigorescu. ca Domo- 
kos Géza, sau ca regizorul Virgil Ca- 
lotescu,care au susținut ideea că ceea 
ce-i interesează intr-o cronică este 
nu generozitatea sau lipsa de generozi- 
tate a cronicarului, ci adevărul spu- 
selor sale. «M-am săturat de apologie», 
spunea loan Grigorescu. Vreau ana- 
liză, vreau să știu din criticile dvs. care 
sint și calitățile,dar și limitele creaţiei 
mele. 

În puţine cuvinte cam acesta ar fi ei 
rosturile Cenaclului criticii. Ne vom 
aduna nu să ne spunem politeţuri, 
nici să facem troc de complimente, ci 
să discutăm deschis, colegial, calm 
sau tensionat — fiecare după tempera- 
ment. — dar obligatoriu, cu seriozi- 
tate și cu bună credință ce am reușit 
şi ceea ce n-am reușit. 

Cinematografia noastră n-are ne- 
voie nici de Cineast tămiiaţi, nici de 
critici «temuţi». Ea are nevoie de opere 
solide. 

Firește, un cenaclu nu poate rezolva, 
această nevoie fundamentală. dar poa- 
te contribui cu inteligență și răspun- 
dere la realizarea acestui țel. 


Ecaterina OPROIU 


de pildă, sint încă stăpiniţi de imaginea 
tip a biroului unui «inginer șef modern», 
o imagine de vitrină, o pagină de Domus. 

Filmul care se desfășoară în aceste 
mari spaţii ale tehnicu și mașinii aduce 
pe ecran o lume, amplifică tipologia și 
lumea narațiunilor noastre cinematogra- 
fice. Apar tipuri diferite de muncitori, apar 
factorii de răspundere, directorii, inginerii, 
maiștrii, apar acei oameni care, la locul lor, 
in acest univers, au calitatea de anima- 
tori ai vieții industriale. 

Oricit de uriașe ar fi spaţiile industriale 
care depind de ei, oricit de complexe ar 
fi procesele tehnice pe care trebuie să le 
urmărească, oricit de particulară ar fi ac- 
tivitatea lor, ei sint, inainte de orice, oa- 
meni. 


e te PR e i 
Dar oamenii uzinei”? 


Ideea pare a fi înțeleasă in mod teoretic, 
dar in practică, adică în litera scenariului 
sau pe banda de celuloid există destul de 
multe personaje care sint lipsite de vibra- 
ție, de strălucire, uneori chiar de credi- 
bilitate. 

Lăudind tot ceea ce trebuie lăudat in 
filmele mai sus pomenite nu putem să 
trecem cu vederea un anumit schematism 
care, in proporții diferite, îl regăsim încă 
in toate peliculele «de actualitate», Un 
director (în filmul «Despre o anume feri- 
cire») apare, de exemplu, sub o singură 
lumină: aceea de om depășit și de ritmul 
epocii și de ritmul propriei munci, depăsit 
şi de probleme ai de oameni. Nimic nu în- 
trerupe acest flux al unilateranzării lui ca 
personaj. Pentru că s-ar părea că nu reu- 
şim să vedem încă defectele unui om în 
contextul unei personalităţi, în evoluția 
unui caracter. 

Un inginer șef (alt exemplu din «Trei 
scrisori secrete») manifestă o autoritate, 
o tendinţă dominatoare, o ambiţie aproape 
tiranică. | se acordă citeva «licențe» pe 
plan afectiv, citeva aventuri sentimentale 
nu însă lipsite de semnificație în mai pu- 
ternica reliefare a caracterului său nega- 
tiv, compact negativ. Negativ fără nuanțe 
uneori. Cind pare șovăitor. naiv. credul. 
un personaj (secretarul de organizație 
din «Trei scrisori secrete») nu trece nici 
el de schițarea sumara a unui caracter. 
Sensul unic sub care evoluează persona- 
jele pare a fi dominant în «Proprietarii». 

Personajele feminine (in afara tinerei 
din «Dragostea incepe vineri») sint în 
general victimele unei unilateralizări si 
mai apăsate. Toate par caracterizate de 
o replică a activistei sindicale din «Trei 
scrisori secrete»: «Eu, aici, la sindicat 

am fost pusă ca să existe și o femeie». 

Si în ceea ce priveşte locurile în care 
filmează se mai pot tace unele constatări: 
uzina devine, e drept, mai familiară spec- 
tatorului, dar camera de luat vederi se 
simte incă în apropierea imaginilor, ca și 
preocuparea muncitorilor—personaje 
«de a sta în cadru»; altădată surprindem 
un episod in care mașina în jurul căreia 
se tes firele întimplării narate «funcțio- 
neazăy» după necesitățile scenariului în 
așa fel incit poate naste întrebarea legi- 
timă: «ce fel de ritmicitate are munca în 
acea fabrică în care o maşină se oprește 
pentru a face loc unei discuţii, unei scene 
ca «in filme»; uneori descoperim că o hală 
industrială, cu atit de spectaculosul ei 
cadru de metal, mașini și instalaţii, cu 
complicata ei alcătuire, poate apărea ina- 
nimată sau animată foarte stingaci. 


PAIE SER PE H 
Asaltul realităţii 


Uzina, așadar, a devenit un univers 
cinematografic. Cineaștii nu mai sint — 
şi aceasta o dovedesc toate filmele despre 
care am vorbit mai sus — niște vizitatori 
miraţi, uluiți, epatați — și chiar dacă arată 
uneori stingăcie, interesul lor pentru viața 
uzinei şi a oamenilor ei sint fapte dovedite. 
De aceea putem să vorbim azi despre — 
as zice «o adoptare» a cineastului nostru 
de către lumea benzilor rulante, a agrega- 
telor automatizate, o lume foarte umană, 
o lume cu multiple preocupări, o lume cu 
o judecată adesea foarte aspră, o lume 
pentru care noțiunea de creaţie are un 
caracter concret şi pentru care imaginarul 
nu Înseamnă ireal, ci ziua de miine. 


Mircea ALEXANDRESCU 
5 


“ilmul, document al epoc 


tragediei vietnameze 


Doi ani de zile, lucrind în Statele 
Unite şi în Vietnam, filmind tot ce se 
putea filma, montind frenetic jurnale 
vechi de actualități cu interviuri în 
direct, pe viu, «la zi», folosind «o teh- 
nică mult îndatorată lui Dziga Vertov», 
regizorul american Peter Davis a dat 
la iveală una din cele mai puternice 
analize filmate ale ideologiei ameri- 
cane în faţa tragediei vietnameze, fil- 
mul «Hearts and Minds» («Inimă și 
minte»). Davis și-a definit opera ca 
«o tentativă de a înțelege pentru 
ce ne-am angajat în Vietnam, ce 
am făcut acolo și ce a făcut din noi 
această experiență...» În fapt, el a 
căutat originile celui mai grav conflict 
trăit de S.U.A. de la războiul de sece- 
siune. Secvenţele «roz-bombon» și 
«negre» din filmele Hollywoodului do- 
minat de maccarthysm «se leagă» bru- 
tal și organic de declarații ale genera- 
lilor americani, ale lui Daniel Elsberg 
— celebrul ziarist care a demascat Pen- 
tagonul — ofițeri de aviaţie cu «con- 
ştiinţa curată» apar lingă tineri ino- 
cenți, celebra «viaţă bună americană» 
e confruntată cu urletul unui vietna- 
mez din Hanoi care, pe ruinele casei 
sale, își plinge familia ucisă. Ultima 
secvenţă — o defilare în aparenţă fol- 
clorică pe Fifth Avenue în care demon- 
stranții de toate virstele se declară 
«gata pentru apărarea libertăților» — 
încorânează memorabil toate sensu- 
rile filmului. 


Cronica 
judiciară 


Lumea filmului 
la bară 


Filmul e din ce în ce mai des prezent 
în sălile tribunalelor, şi așa foarte aglo- 
merate. Nu ca martor, cum de atitea ori 
a fost, ci ca împricinat. Avocat fac 
afaceri bune apărind sau atacind, după 
caz, filme, actori, regizori, scenariști, 
producători, distribuitori, etc. 

9 Jean Paul Belmondo obţine o 
despăgubire simbolică de la «Cinâ- 
Revue», acuzată de a fi publicat știri 
defăimătoare despre viața lui particu- 
lară. 

@ O starletă canadiană, Carole 
Laure, acuză producătorii filmului 
«Sweet Movie» de a-i fi amestecat nu- 
mele într-o peliculă pornografică, asta 
după ce acceptase să filmeze în costu- 
mul Evei. Verdictul nu s-a pronunţat. 

@ Alain Resnais e acuzat că în fil- 
mul «Stavisky» ar fi calomniat memo- 
ria celebrului escroc. Acuzator, fiul lui 
Alexandre Stavisky. 

@ În fine, o oarecare Gradisca Mori 
(59 de ani) din Rimini,l-a chemat în 
fața tribunalului pe Federico Fellini. 


Cronica 
reluărilor 


„Binecuvîntaţi 
animalele...“ 


Unul din cei mai talentaţi regizori 
francezi, Christian Zuber, şi-a pus 
de cîțiva ani intreaga forță de creator 
in slujba «Fondului mondial pentru 
natură», mişcare internaţională al că- 
rei scop este salvgardarea așa-zisei 
faune sălbatice. Jumătate de an, Zuber 
trăiește cu «camera în mină» pe drumu- 
rile ascunse ale celor mai rare animale. 
Realizările sale au o extraordinară pu- 
tere de șoc. Ultimul său film, «Arca 
lui Noe» — viguroasă demascare a 
«vinătoarei» practicată de bogătași în 
maşini — a primit viza de ieșire pe 
piață abia după doi ani de la realizare. 
Sadismul şi violența marilor magnați 
în masacrarea animalelor nu erau «in- 
gurgitabile». Zuber e convins însă că 
va ciștiga bătălia pentru apărarea vieții 
mamiferelor hăituite in paradisul te- 
restru. Zuber știe multe și nu vrea să 
tacă: mari pericole planează, de pildă, 
asupra gorilelor (japonezii au capturat 
în Africa 50 de exemplare, ceea ce în- 
seamnă moartea a circa 500, de fapt, 
fiindcă aceste maimuțe trăiesc in fa- 
milie); se vestește prinderea anuală a 
250 000 de delfini, asfixiaţi în plasele 
de pescuit thonul... 

Cu ce mijloace financiare e dotat 
insă Zuber? Marea sa cauză nu e 
lesne de finanțat: 

— «Sim silit să fac și filme «alimen- 
tare». Uneori, un documentar despre 
farmecul tahitiencelor imi asigură banii 
pentru un film consacrat protecției 
rinocerilor din India!» 


Respectabila doamnă susține că între 
numele ei și cel al personajului Gra- 
disca, doamnă de o moralitate dubi- 
oasă din filmul «Amârcord», s-au fă- 
cut apropieri care dăunează reputației 
ei. Fellini neagă orice asemănare, iar 
tribunalul încă nu s-a pronunţat. 
Unele dintre aceste procese fac 
parte din abile campanii publicitare, 
altele sint stirnite de dorința unor 
oameni de a ieși din anonimat, altele 
sînt datorate unor regretabile confuzii. 
Totuși, ceva pare a fi în neregulă în 
Danemarca filmului occidental. 


Celebritate de o clipă; 
Gradisca (cea adevărată) 


Tunelul 
timpului 


Coborau 
nivelul tragediei? 


Mult regretatul regizor sovietic Gri- 
gori Kozinţev a descris pe larg in 
cartea sa «Ecranul profund» perioada 


A supravieţui 
„în sistem“ 


32 de regizori au debutat în 1973 
in filmul francez. lată ce cred trei 
norocoși începători despre film şi 
despre dificultatea de a exista ca 
cineaști în lumea lor: Bertrand Ta- 
vernier («Ceasornicarul din Saint Pa- 
ul») — «În meseria noastră te Jup 
cu oameni de calitate într-un sistem 
care nu e de calitate. A te lansa în 
cinema înseamnă a trăi zece luni fără 
un ban, într-o lume plină de licitări 
și supralicitări, unde marile companii 
americane tot coproducind au colo- 
nizat tilmul francez». Francis Girod 
(«Trio infernal») — «De opt ani in- 
văț meserie și mă lupt. Cunosc me- 
canismul pe dinafară. Am intrat în 
sistem. Şi acum ce pot să mai fac?». 
Joel Santoni («Cu ochii închiși») 
— «Ce ne facem dacă cinematogra- 
ful, astăzi, este incapabil să comer- 
cializeze altceva decit comerțul?» 

Bernard Queysaane («Omul care 
doarme»)-«Leit-motivul meu este frica 
de concesii. Un regizor este catalogat 
imediat. Prefer să tac filme fără vedete 
și fără spectacol. 


Condiţia 
femeii 


Fundamentala 
problemă a creşei 


Peter Bacso, regizor de prima linie 
a cinematografiei maghiare, despre 
recentul său film axat pe o «simplă 
problemă»: problema unei creșe într-o 
uzină, cu tot ce inseamnă aceasta pen- 
tru tinerele muncitoare. (Bacso e un 
declarat admirator al neorealismului 
italian, al realiştilor americani, adepţi ai 
fidelității sociologice): 


«Multă vreme, nu s-a dat atenţia ne- 
cesară imensului rol social al femeilor 
integrate în producție, dar care nu au 


in care elabora excelentul său «Rege 
Lear», pentru pasionaţii spectacolelor 
shakespeariene, cităm: 

«Shakespeare nu e deloc un ascetic. 
Filozofia lui poetică nu ciștigă nimic 
pe ecran, dacă o rupi de ambianța 
vieţii cotidiene. Realismul lui Shake- 
speare: tragediile lui sint încărcate de 
cotidian ca de praf de pușcă. După 
discutarea «Hamlet»-ului meu la Insti- 
tutul de teatru, am fost criticat pentru 
că în curtea regală de la Elsinor ciriiau 
găini... După opinia specialiștilor, a- 
ceste găini «coborau» nivelul tragediei. 
Am refuzat să-mi recunosc eroarea. 
Spaţiu liber pentru găinile care ciriie 
în timpul monologurilor!... 

Trăiască găinile şi jos emfaza!» 


«Stavisky» sau viața romanțată 
a unui escroc interpretat cu mult 
farmec de Belmondo 
(vezi în pagina 19, articolul 
«Retro de la retrograd») 


abandonat funcțiile lor familiare «tra- 
diționale». Firește, avem legi și hotă- 
riri care se ocupă de importanța aces- 
tei probleme dar, in viața cotidiană, in- 
comprehensiunea e incă mare. Nu 
puținor directori trebuie insă să le 
explici pe indelete că nu e vorba de un 
oarecare act caritabil cind discutăm 
despre stima socială față de femeie, 
ci de o chestiune care ţine de interese 
economice fundamentale. Multe uzine, 
importante ramuri industriale, s-ar su- 
foca pur şi simplu fără munca femeilor 
— şi totuși, în ciuda acestei evidențe, 
situația femeii e încă privită ca «o da- 
torie obligatorie», iar femeilor nu li se 
cere, in practică, părerea asupra unor 
instituții sociale indispensabile, sus- 
ținindu-se in schimb tot felul de inutili- 
tăți. lată de ce în centrul filmului meu 
se găsește o creșă...» 


În 1958, un tinăr regizor, 

proaspăt absolventa! IATC- 

ului, cucerea dintr-un foc 

critica și publicul cu un 

film de scurt-metraj, plin 

de vervă cu adevărat tinără, 
proaspătă, plin de fantezie și umor, ironic 
fără acreală și satiric fără grosolănie, 
un film ca un șfichi de bici pocnit cu voio- 
şie juvenilă. Se numea «Doi vecini» fil- 
mul acela ecranizat după Tudor Arghezi, 
iar regizorul era Geo Saizescu. S-a şoptit 
atunci cuvintul «speranţă», s-a rostit cu- 
vintul «talent», s-a vorbit despre o certă 
reușită și, totuși, au trecut 5 ani pînă ce 
«tinăra speranță» din 1958 a trecut exa- 
menul la capitolul lung-metraj: «Un suris 
în plină vară». Un suris pe tărimul come- 
diei româneşti care se cam golise de 
risete, un suris tandru, de o sinceritate 
cuceritoare, un film care lansa în mod 
evident un nou gen de comedie: înrudită 
cu basmul și cu snoavele populare, o 
comedie care nu se sfia să fie din creștet 
pină-n tălpi, țărănească. Geo Saizescu 
părea că şi-a găsit locul în tabloul cine- 
matografiei noastre. Şi locul şi omul 
potrivit, în persoana scenaristului D.R. 
Popescu. Pentru că «Un suris în plină 
vară» a mai însemnat și inceputul unei 
colaborări ce avea să se demonstreze 
ideală: un scriitor cu un acut simț al tra- 
gicului ușor de convertit în ridicol și un 
regizor cu un la fel de acut simţ al comicu- 
lui de factură tragică. Şi unul și altul din 
familia povestitorilor de basme adevă- 
rate, trăite pe maluri de ape și pe sub 
poale de deal, povestitori legați de pămint 
și de oamenii lui, legaţi cu viața şi cu 
sufletul. 

Și totuși: un an mai tirziu, după ce reu- 
șise cu succes o dublă lansare, a lui ca 
regizor și a unui nou gen de comedie, 
Geo Saizescu realizează, impreună cu 
Cezar Grigoriu, «Dragoste la zero grade». 
Altceva. Un altceva care nu i se potrivea, 
nu-l reprezenta, nu-i aparținea. Să fi 
fost tocmai dorința de a demonstra că 
poate acel altceva? A fost un succes 
de public şi o cădere la critică (inutil de 
explicat, acum, după zece ani, de ce suc- 
cesul ai de ce căderea), dar mai impor- 
tant şi decit una și decit alta, de fapt mai 
grav, a fost că acel «Dragoste la zero 
grade» a insemnat pentru Geo Saizescu 
o îndepărtare de sine. 

Întoarcerea s-a făcut după patru ani, 
cu «Balul de simbătă seara». Din nou in 
lumea lui și din nou cu D.R. Popescu ca 
scenarist, Saizescu s-a aruncat cu tot 
sufletul în acea poveste pe care ar fi 
putut s-o spună la nesfirșit, povestea unui 
flăcău de la țară venit la oraș, un flăcău 
foarte vesel din firea lui și foarte trist prin 
firea lucrurilor, Făniță Papă-lapte. Îl avea, 
ca și în primul său film, pe Sebastian 
Papaiani ca interpret principal, aveam 
de a face cu același personaj plasat în 
biografii diferite, aveam de a face, de 
fapt, cu personajul Geo Saizescu întors 
la el însuși și la ale lui. «Balul...» a fost 
răscrucea unui regizor care trebuia să se 
decidă între a se povesti pe sine sau a 
se lăsa cucerit de poveștile altora. Che- 
marea lui Saizescu era către acea come- 
die desfășurată pe maluri de Jii, printre 
lunci presărate cu plopi golași, în acele 
sate în care pătrundeau trufaș lumina 
electrică, motocicletele și vorbele oră- 
șeneşti strecurate dezinvolt printre «mui 
că» și «naicule». Comedii în care musai 
se cinta «M-a făcut mama oltean», co 
medii tandre şi înțepătoare, dar tandre 


Semnat Geo Saizescu: 
El bal nb e 


«Doi vecini» (1958); «Un suris 
în plină vară» (1963); «Dragoste 
la zero grade» (1964), în colabo- 
rare cu Cezar Grigoriu; «La por- 
tile pămîntului» (1965); «Balul 
de simbătă seara» (1967); «Astă 
seară dansăm în familie» (1972); 
«Păcală» (1974). 


Geo Saizescu: 
regizor, redactor şef şi actor de film în «Păcală» (personajul în alb) 


Regizorul unor comedii tandre cu luciditate 
și înțepătoare cu înțelegere 


«Un suris în plină vară »:un suris 
pe tărimul comediei româneşti 


telex Sahia Š 


099 Studioul «Alexan- 
dru Sahia» a încheiat, 
inainte de termen, reali- 
zarea ciclului de filme de- 
dicate celei de a XXX-a 
aniversări a  Insurecţiei 
nationale antitasciste ar- 
mate. 999 Mirel Wies. regizor care ari 
printre altele, o bogată experienţă în 
cintarea riurilor patriei și a construc 
tilor înălțate pe malurile lor, s-a con- 
sacrat în ultimul timp Dunării. Filmul 
său, «itinerar dunărean», ne face cu- 
noștință cu obiectivele energetice, in- 
dustriale, agricole, urbanistice și so- 
cial-culturale riverane, de la intrarea 
fluviului în țară pină la mare. 999 «În- 
gemănarea apelor» este un document 
tar-ştiinţific semnat de Mircea Popescu 
Şi de data aceasta regizorul este «in 
temă». După ce a fost cronicarul marei 
hidrocentrale de la Porţile de Fier, 
Mircea Popescu ne oferă acum un re- 
portaj despre salba de hidrocentrale 
din complexul creat prin unirea apelor 
Cernei, Jiului şi afluenților lor, Motru 
și Tismana. 


«Astă seară dansăm în familie»... 
şi în ritm satiric 


0909 Evocarea luptei antitas- 
ciste a forțelor patriotice con- 
duse de Partidul Comunist 
Român capătă noi dimensiuni 
cinematografice prin docu- 
mentarul «Şoimii Carpaţilor». 
Autorul său, Pompiliu Gil- 
meanu, aduce în lumina ecra- 
nului locuri, obiecte și măr- 
turii umane despre luptele de 
partizani din munții Carpaţi. 


099 «Triptic contemporan» este un 
portret colectiv al uzinelor de automo- 
bile din Cimpulung Muscel 999 «Un 
minut ieri și azi» reprezintă replica 
lui Doru Cheșu la filmul realizat de lon 
Bostan acum 20 de ani şi intitulat «Un 
minut». Ca și filmul de referință, ilus- 
trind un minut din viața ţării, noua pro- 
ductie este un adevărat caleidoscop 
de imagini concludente pentru ritmul 
actual al vieţii noastre. 99 «Elicea» 


cu luciditate și ințepătoare cu înțelegere, 
o înţelegere exprimată o dată pentru tot- 
deauna, în una din replicile rostită genial 
de Dem Rădulescu: «O fi el prost, da e 
prostu' nostru!» 

Chemarea era către o comedie subiec- 
tivă, sentimental-personală. Tentaţia era 
de a se scoate pe sine și personajele 
sale din acel mediu dat și a se proiecta 
în alte sfere. Şi Saizescu cedează acestei 
tentaţii. Schimbă scenaristul, schimbă 
tactica și strategia: a realizat două come- 
dii tandre și duioase, va realiza o satiră. 
Nu numai prostul nostru-i prost, mai sint 
şi alții, şi pentru că aceia nu-s ai noștri, 
nici o milă! «Astă seară dansăm în fami- 
lie» se voia un film satiric, necruţător cu 
prostia, cu naivitatea timpă. Şi este. Numai 
că satira e ca o lovitură de pumn, ironia 
n-are șfichiul subțire, sensibilitatea și 
şi candoarea vechilor comedii ale lui 
Saizescu sint absente. De fapt, tot ce 
rămine de pe urma acestei încercări de 
evadare este o suită de secvențe strălu- 
cite în sine, ca niște scheciuri cu «Tanţa 
și Costel» semnate de lon Băiesu. Publi- 
cul a primit bine acest mozaic de gaguri, 
bancuri și găselnițe, critica, mai puțin. 
Dar, ca de obicei, Saizescu nu s-a lăsat 
impresionat de critică. Pe el il interesa 
publicul. Întotdeauna La interesat numai 
publicul. Pentru acest public avea să rea- 
lizeze, în sfirșit, «Păcală», filmul cel mai 
drag, filmul vietii lui, acel Păcală imaginat 
şi visat timp de 8 ani, strecurat cite puțin 
în fiecare din filmele sale. «Păcală» este 
filmul cel mai ambițios dar și cel mai 
puțin sigur de sine. Este ca și cum, osci- 
lind zece ani între sine și alții, Geo Sai- 
zescu s-ar fi pomenit pe un tărim stilistic 
al nimănui, un tărim pe care s-a străduit 
zadarnic să-l facă al său. «Păcală» n-a 
fost filmul pe care-l așteptam de la Geo 
Saizescu și n-a adus tot succesul pe 
care Geo Saizescu îl astepta. Ceea ce 
nu cred că e de natură să taie elanul a- 
cestui regizor-personaj, născocitor de ga- 
guri, nici să-i tulbure în vreun fel pofta 
de a o lua de la capăt. Şi dacă acest «de 
la capăt» ar insemna o regăsire a univer- 
sului pierdut pe drum, a acelui univers 
tandru-ironic şi comic-poetic de păcăliţi- 
păcălitori, care nu se numeau încă Păcală, 
dar erau in esență Păcală, a acelui uni- 
vers cuceritor, sincer și fermecător-naiv, 
primul beneficiar, chiar inaintea lui, a lui 
Geo Saizescu, ar fi comedia românească. 
Pentru că el, Saizescu, nu şi-a pierdut 
timpul. A jucat în filme — in ale altora, 
in ale lui, dovedindu-se a fi un savuros 
personaj de comedie — a pus în scenă 
piese, «Acești ingeri trişti» la Giulești, 
«Milionara» la Reşiţa, «Ciuta» la Tele- 
viziune — primul spectacol de televiziune 
distins cu premiul de regie. Totul i-a mers 
din plin, totul a fost cu succes. 

De ce ar fi altfel tocmai în domeniul 
care l-a lansat, de ce ar fi altfel tocmai în 
comedia cinematografică? 


Eva SÎRBU 


Inainte de termen, pentru anul XXX 


de Eugenia Gutu aduce un binemeritat 
elogiu celor care creează si fabrică în 
tară elicele pentru vapoare — pină nu 
demult importate. 999 Cunoscut pen- 
tru succesele repurtate cu filme de sin- 
teză, poetice și patetice, Octav loniță 
(autorul filmului «Ritmuri românești»), 
realizează în acest an «România, patria 
mea». 999 «Şcoala medicală româ- 
nească» de Alexandru Drăgulescu este 
ultima dintre cele 8 noi producții cu 
care studioul intimpină marea aniver- 
sare din august. 999 Un titlu sugestiv: 
«Cravatele roşii cu tricolor». Autorul, 
David Reu, aflat la al cincilea film 
despre pionieri, se pregătește pentru 
al saselea, care va fi dedicat Forum-ului 
național al pionierilor. 999 Revista 
«Contemporanul» se ocupă din nou de 
filmul documentar și științific, in două 
articole care fac o analiză obiectivă a 
producției noastre din ultimul an. Mul- 
tumim. 


Aristide MOLDOVAN 


România 


XXX 


În primul rind şi schemati- 

zind în mod inevitabil, aș 

remarca trei direcții în fil- 

mul istoric contemporan: 

marele filon sovietic, care 

de la Eisenstein la Tarkovski 
a dat patenta de nobleţe acestui gen: re- 
constituirea semnificaţiilor, a unei pro- 
funde aspirații spre ordine și libertate, 
metaforă încărcată de sens, nici o con- 
cesie gustului mediu, strălucită realizare 
(chiar în sens de reconstituire strictă) a 
spațiului istoric... (Amintiţi-vă Nijni-Nov- 
gorodul din «Aleksandr Nevski», bătălia 
pe gheaţa...). Apoi filmul englez (benefi 
ciind fără îndoială de tradiția shakespea 
reană, ca de a doua natură estetică) al că- 
rui ax central il constituie lungul drum 
printre pasiunile dezlănțuite și neinfrinte 
ale evului mediu, spre realizarea acelei 
structuri care am putea-o numi, generic, 
democraţia britanică, domnia legii accep- 
tate asupra bunului plac... Şi, last but 
not least, filmul istoric american, film- 
spectacol de mari desfăşurări, profesional 
impecabil realizate, servind însă, îndeob- 
ște, ca fundal unor pasiuni general-umane, 
fără prea mari întrebări asupra destinului... 
(vezi diverse «Cleopatre», «Ben Huri» 
sau, recent, Cidul Campeador). Filme de 
mare audienţă publică, față de care criticii 
strimbă din nas, dar le văd totuși, «spre 
deconectare». Dar există un film istoric 
american specific (pentru că dacă bătrina 
Europă se află încă în fața problematicei 
înțelegeri a propriului ei trecut, tinăra 
Americă trebuia să-și facă o istorie), 
constituit din cele două mari evenimente 
ale trecutului recent. Războiul de sece- 
siune şi cucerirea vestului, din care filmul 
american a ambiţionat și în parte a reușit 
să-și creeze o lliadă și o Odisee cinema- 
tografică... Dar... destul... 

Unde se înscrie filmul istoric românesc, 
are el și dacă are, care sint acestea, tră- 
sături specifice de mesaj și de formulă 
artistică? Frămintata și din păcate prea 
puțin cunoscuta noastră istorie s-a des- 
făşurat de două milenii pe coordonate 
esenţiale, prezente — latent sau exploziv 
— în fiecare moment al ei: lupta pentru 
independență și unitate. Fie că ele au 


«Sigur, pentru filme de ocazie poate este timp, dar pentru filme 
cu adevărat bune, timpul este scurt. De aceea, cred că trebuie actio- 
nat de acum atit în cinematografie, cît şi în celelalte sectoare ale 


artei, în literatură, teatru, muzică, pentru oglindirea corespunză- 
toare a marii epopei a luptei poporului român pentru independență». 


Nicolae CEAUŞESCU 


Filmul istoric: 
cu cele trecute să percepem 
cele prezente și viitoare 


«Marile revendicări sociale, independența și unitatea 
națională, afirmate într-o fericită sinteză ideologico-artistică » 
(«Tudor» de Mihnea Gheorghiu şi Lucian Bratu) 


tost programatice, adică vizibile, evidente, 
în cazul unor epoci dominate de un De- 
cebal, Mircea, Ştefan, Mihai, lon Vodă, 
Radu, Şerban și învelite mai întotdeauna 
de o aură tragică, fie că mai tîrziu cu un 
Matei Basarab, Vasile Lupu, Brâncoveanu, 
aceste aspirații au îmbrăcat formele sub- 
tile ale diplomaţiei, fie că în zorii epocii 
moderne cu Horia, Tudor, Bălcescu, lan- 
cu au căpătat tenta marilor revendicări 
sociale, independenţa și unitatea naţio- 
nală au fost realitățile spiritual-istorice 
ale vieţii noastre. 


x 


Cu «Tudor», filmul românesc a afirmat 
într-o fericita sinteză ideologico-artistică 


această trăsătură fundamentală; iată de ce 
acest film nu a îmbătrinit, rămînind nu 
numai operă de pionierat, ci și de referinţă. 
Despre celelalte, întrucit pars fui, nu mă 
voi pronunța; în orice caz, preocuparea de 
a fi credincios adagiului cronicăresc «cu 
cele trecute să percepem cele viitoare» 
mi-a fost mereu prezentă. Cred că, mai 
mult decit oriunde, tocmai pentru că uni- 
tatea și independența sint componente 
esențiale ale programului revoluţiei so- 
cialiste în România, filmul istoric româ- 
nesc este și trebuie să fie un film con- 
temporan. E sarcina sa cea mai nobilă și 
cea mai dificilă, pentru că a pune pur 
şi simplu în gura unui personaj istoric 
idei contemporane, exprimate la nivelul 
unui articol de serviciu, 'nseamna a cari- 


Asociaţia cineaştilor 


La start 


999 În plină desfăşurare 
Retrospectiva filmului ro- 
mânesc organizată de Aso- 
ciația cineaștilor în colabo- 
rare cu Centrala România- 
film şi cu întreprinderile ci- 


nematografice judeţene. 999 La Pitești și 
Craiova, vizionările din cadrul retrospec- 
tivei au fost urmate de dezbateri, cu parti- 
ciparea cineaștilor și cinefililor. «Trecu- 
tul de luptă al poporului nostru oglindit 
în filme» a fost tema discuţiei organizate 
la Pitești, cu participarea regizorului Mir- 
cea Mureşan, a criticului Călin Căliman 
și a actorului Dumitru Rucăreanu. La 
Craiova, în cadrul dezbaterii organizate 
cu concursul Comitetului judeţean pentru 
cultură și educaţie socialistă, pe tema 


«Filmul și educația tineretului», au 
luat cuvintul regizorul Mircea Moldovan 
și scenaristul Vasile Chiriţă. 999 La 
Constanţa, regizoarea Malvina Urșianu, 
actorii Silvia Popovici și Cornel Coman şi 
criticul Eva Sîrbu au prezentat publicului 
filmul «Serata» 999 Actrița Angela Chiu- 
aru și redactorul lon Mihu au însoțit filmul 
«Răsună valea» la Lupeni și Uricani 
999 Prezentarea filmului «Secretul ci- 
frului» a fost prefațată, la Sibiu, de ac- 
trita Angela Chiuaru, operatorul Costache 


caturiza, în mod obiectiv, a banaliza idei 
și sentimente care au asigurat dăinuirea 
noastră ca ființă naţională... 

Şi ca să fiu concret: am avut această 
senzație neplăcută, văzînd «Fraţii Jderi», 
dublată de senzaţia stricării (prin neade- 
rență, prin neintuiţie, prin superficialitate) 
a capodoperei lui Sadoveanu. Ceea ce 


—marele scriitor a realizat: crearea unei 


Moldove, a unui timp şi a unor oameni, 
imensul său rafinament lingvistic capabil 
să creeze un univers istoric perfect acce- 
sibil şi în același timp depărtat şi nostal- 
gic, presupunea un uriaș efort de găsire 
a corespondenţelor cinematografice. Pen- 
tru că nu firul epic (dar ce e aceea «fir 
epic»? Nici lui Alexandre Dumas nu peri- 
pețiile eroilor îi asigură perenitatea, ci 
faptul de a fi făcut familiară, la modul bo- 
nom şi sentimental, istoria Franţei, «on 
peut violer l'Histoire à condition de lui 
faire un enfant» și nu e întimplător că 
nici o transpunere cinematografică, dar 
absolut niciuna, n-a reușit să păstreze 
nimic din farmecul inefabil al bătrinului 
Dumas!) nu firul epic deci constituie vec- 
torul de forță al măreţei creaţii sadove- 
niene, ci — cum spuneam — uimitoarea 
lui capacitate de a crea, prin limbă, o în- 
treagă istorie. Operă de o mare subtilitate 
şi rafinament (cînd mă gindesc că au fost 
opaci care să afirme că Sadoveanu e mo- 
noton și simplu!!!), «Fraţii Jderi» cerea, 
pretindea, o atenție deosebită, o reală 
vocaţie istorică, o muncă intensă, pentru 
ca epopeea românească să devină epopee 
cinematografică. Nu mă pot împăca cu 
ideea că după ce geniala operă a lui Cara- 
giale, încredințată spre ecranizare unor 
nechemaţi (Cu excepția «Nopţii furtu- 
noase» a lui Jean Georgescu) a produs 
niste subproduse vulaare. Mihail Sado- 
veanu să fie supus aceluiaşi «destin». 

Figura lui Ştefan... om de o complexi- 
tate renascentistă, violent, sensual și au- 
toritar, sanctificat de norod încă din 
timpul vieții, devenit mit încă din timpul 
vieţii, redusă de filmul lui Mircea Drăgan 
la declamarea fastidioasă a unui pro- 
gram, plată ca un afiș, netraversată de 
gind, de îndoială. de întrebare. vesnic 


Ciubotaru şi criticul Dan Comșa.999 A 
fost reorganizate secțiile Asociaţiei car 
şi-au ales noile birouri, avind în frunti 
după cum urmează: secția de regie - 
Virgil Calotescu; secția de dramatu 
gie — loan Grigorescu; secția de cr 
tică — Ecaterina Oproiu; secția de ac 
tori — Mircea Albulescu; secția scenc 
grafie — Nelly Merola; secția de an 
matte — George Sibianu; secţia ter 
nică — ing. Aurel Mișcă; secția ecc 
nomia și protecția filmului — lon Las 


«Filmul istoric este şi trebuie să fie un film contemporan. 
Este sarcina lui cea mai nobilă și cea mai dificilă» 
(«Mihai Viteazul» de Titus Popovici și Sergiu Nicolaescu) 


cu hermina pe umere, chiar cind işi 
vizita grajdurile de la Timiș... iată una 
din limitele pe care trebuie nu să ne pro- 
punem a le depăși (o asemenea viziune 
depăşită chiar de creaţiile unor depărtați 
înaintași, Asachi, Negruzzi, Odobescu, 
Delavreancea, Davilla), ci care trebuie să 
dispară din filmul istoric românesc. Alt- 
fel... urmează sancţiunea publicului, pier- 
derea încrederii atit de generos acordată 
acestui gen de film... 


x 


Repet: ceea ce poate în mod sigur cons- 
titui originalitatea tematică a filmului is- 
toric naţional este reliefarea nuanțată, 
inteligentă, pasionată («Nu pasiunea dis- 


truge opera de artă — spunea Malraux — 
ci dorinţa de a dovedi ceva») a luptei ne- 
întrerupte pentru independență naţională 
și pentru unitate, linie de forță care consti- 
tuie unitatea istoriei noastre atit de dra- 
matice. 

Aceasta presupune, din partea celor 
care se încumetă să exploreze acest te- 
ritoriu, capacitatea trăirii istorice, o mi- 
nimă filozofie personală a istoriei şi, în 
orice caz,excluderea programatică a con- 
cepției false, neştiințifice şi nemarxiste, 
că o «actualizare forțată» poate echivala 
patosul. 

Mai presupune și altceva... dar voi re- 
veni. 

Una din cheile de boltă ale materialismu- 
lui-istoric este teza că istoria e făcută de 


«Operă de mare subtilitate şi rafinament, acest roman 
pretindea o atenţie deosebită, o reală vocație istorică» 
(«Fraţii Jderi» după Mihail Sadoveanu. Regizor: Mircea Drăgan) 


mase, într-un lung, nesfirșit și necurmat 
proces, uneori obscur, alteori conștient; 
că marile personalităţi ale istoriei au de- 
venit ceea ce au fost, numai în măsura în 
care au înțeles sau au intuit acest adevăr... 
lată o întrebare asupra căreia ar trebui să 
medităm: care este, in filmul nostru istoric, 
rolul și ponderea maselor, cele care au 
dus totdeauna greul și al bătăliilor şi al 
producerii de bunuri materiale, singurele 
care au păstrat, intact, idealul de libertate, 
independenţă şi unitate naţională? 

După părerea mea. acest rol, această 
pondere, apare incă slab, convențional, 
la suprafață. 

Int, citeva adevăruri elementare, A la 
Pallisse: 

a) Filmul istoric este scump. Costă. 
Reconstituirea unui cadru istoric, a de- 
taliului, a costumului (și în acest sens 
filmul englez e totdeauna remarcabil: e 
drept că și vestigiile trecutului sînt nu- 
meroase). Ideea că aici se pot accepta 
licenţe în dauna acelei inefabile senzaţii 
de adevăr pe care trebuie să o dea filmul 
istoric este funestă. Mă cutremur cind 
văd în atitea filme ale noastre oşteni ai 
lui Mihai şi Ştetan minuind spade de pe 
vremea lui Carol al Il-lea, bluze de nylon 
cu fermoarul vizibil, bocanci din dotarea 
actuală a oștirii noastre, trăgind cu puşti 
cu încărcător tip Mauser în secolul XVI, 
etc., etc., etc. 

Deci cerem autorilor și producătorilor 
o gindire economică adecvată de la în- 
ceputul filmului (adică de la idee), re- 
alistă și responsabilă, în deplin acord cu 
posibilitățile financiare ale momentului 
și etapei. 

b) Un film istoric necesită o lungă pre- 
gătire (ştiinţifică, teoretică, nemaivorbind 
de toate cele ce le-am spus mai sus 
despre responsabilitatea artistică). 

Nu sînt partizanul absolut al lucrărilor 
«de aniversare», dar e bine şi frumos ca 
anii cruciali din istoria țării noastre să fie 
marcați şi de un eveniment cinematogra- 
fic. Uneori ne aducem aminte cind e 
prea tirziu. 

Secretarul general al partidului nostru 
vorbea la întilnirea recentă cu Cineast, 
despre anul 1877, anul independenţei noas- 
tre. Ce va fi acest film? Va fi «Peneș 
Curcanul»? Va fi un amplu film politic, 
în care dezbaterea acestui eveniment să 
cuprindă într-o largă arie toate păturile 
societăţii noastre, problemele internaţio- 
nale cunoscute, rolul adevărat al tinerei 
armate române în victoria asupra Impe- 
riului Otoman, rol pe care unii nu-l neagă, 
dar îl ignoră? Ar fi interesant de știut 
care este poziția și concepția producăto- 
rului asupra acestui film (a cărui reali- 
zare am înţeles-o din cuvintele tovarăşului 
Nicolae Ceauşescu ca pe o sarcină poli- 
tică de mare însemnătate). 

Această temă ar merita o dezbatere, 
fie şi în consiliul cinematografiei (care a 
decedat) cu participarea unor istorici, a 
unor oameni politici. 

În măsura în care orice film istoric, demn 
de acest nume, implică,așa cum am spus, 
mari investiții, n-ar fi oare timpul să sta- 
bilim împreună (factori de răspundere, 
scriitori, regizori) cînd, în ce condiţii, în ce 
viziune, în ce proporții, vom realiza filme 
dedicate răscoalei lui Horia, extraordina- 
rului an 1848, lui loan Vodă cel Cumplit, 
lui Brâncoveanu, lui Cuza? 

Care sint actorii cei mai potriviţi de a 
întruthipa aceste figuri, cum să facem 
să le asigurăm și lor, din timp, posibilita- 
tea studiului, a confundării cu lumea de 
idei şi de fapte a personajului? 

lată citeva întrebări care conţin, cred 
eu, şi sugestii,și soluţii de lucru. 


Titus POPOVICI 


; 999 Au fost discutate și definitivate 
anurile de activitate ale secțiilor, 
b semnul obligaţiilor obștești și profe- 
»nale care ne revin în întimpinarea ce- 
de a 30-a aniversări a Insurecției naţio- 
le antitasciste armate și al celui de al 
-lea Congres al Partidului. 999 Pe 
za înțelegerii privind schimbul de dele- 


ţii pe anul în curs dintre Asociaţia. 


seaştilor din România şi Uniunea ci- 
aștilor din U.R.S.S. ne-a vizitat o dele- 
ție de cineaști sovietici compusă 


din Tolomus Okeev — regizor, maes- 
tru emerit al artei și Seidakmatova 
Jamal, actriță emerită — ambii din Re- 
publica Sovietică Socialistă Kirghiză. 999 
Criticul Simion Certok, redactor șef 
adjunct al revistei «Sovetski Ekran», a 
tost oaspete al Asociaţiei noastre în ca- 
drul aceleiași înțelegeri de colaborare. 
Oaspetele a vizitat studiourile de la Buf- 
tea, a vizionat filme românești de lung- 
metraj, documentare și filme de animaţie, 
s-a întilnit cu realizatorii lor și a făcut o 


vizită la revista «Cinema», unde a avut 
loc o discuţie colegială 999 La inchide- 
rea ediției: s-a deschis cenaclul criticii. 
Au luat cuvintul Ecaterina Oproiu, Mircea 
Alexandrescu, Florica Ichim, Eva Sîrbu, 
Valerian Sava, Malvina Urşianu, Manole 
Marcus, Virgil Calotescu, Ov.S. Crohmăl- 
niceanu, Mircea Mureşan, loan Grigo- 
rescu, Mircea Moldovan, Domokos Geza 
şi lon Bucheru. Cenaclul era demult aștep- 
tat. Îi dorim viață lungă. 

Marin PÎRIIANU 


telex Buftea 


Toate 
pînzele sus 


e e e Redactorul N.C. 
Munteanu scria în nu- 
mărul trecut al revistei: 
«Există în Bucureşti, a- 
proape de Gara de Nord, 
o stradă atit de liniștită, atit de puțin 
circulată, încît echipa filmului «llus- 
trate cu flori de cîmp» n-a fost deloc 
stinjenită...» Așa o fi. Ceea ce nu ştie 
însă tovarășul N.C. Munteanu este 
faptul că în noaptea de 13 spre 14 iunie, 
de la orele 22 pînă la 6 dimineaţa, con- 
ducerea studioului a fost literalmente 
bombardată cu telefoane de protest 
din partea unor cetățeni, care n-au pu- 
tut închide ochii din cauza zgomotului 
infernal al grupurilor electrogene. În 
numele echipei «nestinjenite», adre- 
săm scuzele de rigoare tuturor bucu- 
reştenilor stinjeniți. 


ese În curind, studioul de la 
Buftea va semna contractul 
de colaborare cu Televiziu- 
nea pentru realizarea unui 
nou serial tv. în culori «Toate 
pinzele sus» (13 episoade a 
50 minute), scenariul Radu 
Tudoran, regia Mircea Mure- 
şan. Pînă la începerea filmă- 
rilor, una dintre viitoarele ve- 
dete ale serialului, vasul 
«Speranța», proprietate a 
studioului, un velier cu pinze 
și motor invidiat de multe 
cinematografii europene, se 
«antrenează», făcînd curse 
de agrement pe litoral pentru 
turiștii ONT-ului. Colabora- 
rea  cinematografie-televi- 
ziune se dezvoltă, semnifi- 
cativ, cu «toate pinzele sus». 


e. Am semnalat in repetate rînduri 
că platourile din Buftea rămîn uneori 
goale, echipele optind pentru filmări 
«pe viu», în decoruri naturale. Re- 
cent, echipa «Un zimbet pentru mai 
tirziu», scenariul Mihai Caranfil, re- 
gia Alexandru Boiangiu, ne-a înţe- 
les păsul și ne-a venit în ajutor fil- 
mind la Buftea... în birourile admi- 
nistrative ale studioului ege Într-un 
interviu acordat ziarului «Informaţia 
Bucureștiului» din 1 iunie, actorul 
Amza Pellea critică cinematografia 
că nu promovează in filme interpreți 
din teatrele de provincie. Şeful biroului 
de actori din studio, Constantin Ro- 
man, răspunde prompt că afirmaţia 
nu corespunde realităţii, înșirind o 
listă de actori lansați de curind în fil- 
mele românești. În fruntea listei: Amza 
Pellea de la Teatrul Naţional din... Cra- 
iova. Sic! eee S-a implinit visul de aur. 
Pentru prima dată în istoria studioului 
scenariile iși așteaptă rindul ca la 
moară să fie lansate în producţie pe 
măsura disponibilităților de capaci- 
tate. La ora cind transmitem sint in 
lucru, în diverse faze de realizare, 23 
filme și alţi 5 regizori bat la poarta Buf- 
tei să «intre in porție»: Un caz din 
practică (regia Lucian Bratu), Masto- 
dontul (regia Virgil Calotescu), Elixi- 
rul tinereții (Gheorghe Naghi), Toam- 
na bobocilor (Mircea Moldovan) şi 
Casa de la miezul nopții (Gheorghe 
Vitanidis). Maurul și-a făcut datoria, 
maurul poate să plece sau,in «adap- 
tare cinematografică», casele de filme 
şi-au făcut datoria, casele de filme pot 
să plece ... în concediu. 


Constantin PIVNICERU 


Cine este pentru? Cine este 


aventura scenariului 


Film 


poliţist... cu nasturi 


— Vă răpesc numai zece 

minute, ca să vă povestesc 

un subiect de film, eventual 

serial. Mulţumesc. Eroul fil- 

mului, inginerul Bălăceanu, 

lucrează de 20 de ani la o 
invenţie care va revoluţiona însuși princi- 
piul mișcării: pantofii car€ merg singuri, 
de fapt nu singuri, fiind încălțați, numai 
că picioarele nu fac nici un etort, pantofii 
fiind prevăzuţi cu două motorașe a cite 
4 cai putere. Alimentarea se face cu aju- 
torul a numai 12 acumulatori obișnuiți 
de automobil, care se încarcă la două 
ore,asigurind o independenţă de mers de 
circa 10 km, cu o viteză medie de 5 km/oră, 
în condiții meteorologice normale. Am 
insistat asupra calităților tehnice ale in- 
venţiei pentru a explica interesul deosebit 
pe care creația inginerului Bălăceanu o 
trezește în rindul mai multor agenţii de 
spionaj. Proiectul definitivat este încuiat 
într-un seif. Peste noapte, o umbră se 
strecoară în biroul inginerului, umbra 
posedă și un revolver tip BY—16, după 
cum observăm în întuneric, după care 
descuie seiful şi dispare cu proiectul 
invenţiei fără a trage nici un foc. Inginerul 
constată acasă că i-au dispărut toți cei 
trei nasturi de la sacoul său în carouri, 
care i-au fost smulși în înghesuiala din 
troleibuzul 87. Ce s-a intimplat de fapt? 
Nasturii nu erau nasturi propriu-ziși, ci 
nişte fotoaparate minuscule cusute pe 
sacoul inginerului de către bandele rivale, 
fără ca să ştie una de alta, nasturii fiind 
cum s-ar spune independenți. Cei trei 
agenți care au smuls respectiv nasturii 


cuvîntul spectatorului 


Bifate, nu realizate 


Cinefililor gălățeni le-a fost promisă 
prezentarea unui ciclu de filme româneşti 
în care figurau, între altele, «Explozia», 
«Trecătoarele iubiri», «Proprietarii», «Cu 
mîinile curate», «Puterea și Adevărul». 

Inițiativa e cit se poate de lăudabilă, dar 
se pare că nu a fost dusă pină la capăt, 
rămiînînd la stadiul de frumoasă intenţie, 
după cum scrie cititorul Ulise Vinograschi. 
«Cu mîinile curate» a fost prezentat în- 
tr-un cadru cu totul nepotrivit, într-o sală 
de elevi de 14 ani, nesupravegheațţi, gălă- 
gioşi, cărora nimeni nu le-a spus nimic 
despre film, despre semnificația eveni- 
mentelor la care se referă. Mai mult chiar, 
după ce datele şi orele prezentării au fost 
de mai multe ori schimbate, «Puterea și 
Adevărul» n-a mai rulat deloc. În schimb, 
în aceeași zi, a fost programat monumen- 
talul «O floare și doi grădinari», care se 
pare că-și continuă marșul triumfal prin 
țară, prin toate localităţile, prin toate ano- 
timpurile. 

CH privește superficialitatea în bitarea 
iar nu realizarea unor acţiuni, cititorul 
nostru ne propune să-i «atenționăm» pe 
tovarășii de la Intreprinderea cinemato- 
grafică gălăţeană. Dar credeți că o simplă 
«atenţionare» ar fi suficientă? Ce-ar fi 
dacă le-am propune, dacă le-am cere mai 
e? seriozitate, mai multă responsabili- 
tate 


Mai tare ca Joe Kid 


Un grup de spectatori din Giurgiu, 
printre care Gheorghe Ivan, Marian Pro- 


10 


inginerului se duc să-şi developeze micro- 
filmele. Dar, se întreabă spectatorul, cine 
a forțat seiful? Deocamdată păstrăm tă- 
cere asupra acestui moment. La spioni, 
surpriză: nici un film nu e bun. Unul s-a 
voalat, altul a prins doar un colț din proiect, 
al treilea aparat n-a declanşat. Derută și 
furie în cele trei birloguri ale spionilor. 
Sint trimise forțe masive în căutarea 
proiectului. Cele trei grupuri de spioni, 
inarmate cu brichete-microfon, pantofi 
de mers pe perete și pe tavan, pantofi cu 
motoraşe (dar pe bază de combustibil 
lichid), radioemițătoare plantate în carii 
dentare, pistoale cu laser, pistoale anti- 
poluante, automobile-amfibii, elicoptere- 
submarin, etcetera, pornesc în căutarea 
proiectului. Se dă o bătălie de noapte în 
piața Romană, bătălie în care sint folosite 
cele mai moderne tehnici de luptă, de la 
bumerangul electronic la motocicleta su- 
personică. Dar proiectul nu poate fi găsit, 
deși a fost răpită fiica inventatorului și un 
văr al directorului tehnic al întreprinderii. 
Cei trei capi de bandă se intilnesc într-un 
bar de pe litoral și încearcă să afle cine 
a reușit să le sustragă proiectul. Mister. 
Dar apare, în final, umbra care a forțat 
seiful, ii arestează pe spioni în clipa în 
care decola avionul și se recomandă: 
sint locotenentul... Ce, vi s-a părut ceva 
neclar? 

— A, nu. Mă gindeam la pantofii care 
merg singuri. Unde oare or fi plasați cei 
12 acumulatori obișnuiți de automobil? 


Dumitru SOLOMON 


dan, Marian Bratu, V. Cristian ne scriu 
nemulțumiți de faptul că în orașul lor pro- 
gramarea filmelor nu e prea judicioasă și 
adesea nerespectată. Astfel, deși anunțat, 
«Andrei Rubliov» n-a fost prezentat, după 
cum n-au fost prezentate filmele «Clownii», 
«Doi pe un balansoar», «Sutjeska», «E- 
glantine», etc., în schimb au rulat «Răz- 
bunarea Sfintului», «Tiffany Memoran- 
dum», «Bulevardul romului» şi nemurito- 
rul «O floare si doi grădinari». Mai mult, 
la începutul anului, responsabilii casei de 
cultură din localitate au avut inițiativa 
programării unui ciclu de filme «de va- 
loare». Drept care am fost răsfățați cu 
nenumărate capodopere precum «Cesa- 
rella», «Femeia necunoscută», «Inimă ne- 
bună, nebună de legat», etc. Curat de 
legat, dacă și Casa de cultură... 

n fine, cititorii giurgiuveni ne scriu că 
responsabilul cinematografului  «Bucu- 
reşti» s-a apucat să facă reclamă locală, 
lipind alături de afişul filmului românesc 
«Capcana» următorul anunţ scris de mi- 
nă: «Filmul Capcana, mai tare ca «Joe 
Kidd». Acuma, noi ce să mai zicem? Se 
pare că «difuzarea» la Giurgiu e tare. 
Cu mult mai tare decit Joe Kidd. ” 


i E ee 


Plăcerile somnului 


Afişul filmului «Vandana» este poate 
cea mai onestă punere în gardă a publi- 
cului cu privire la ceea ce-l așteaptă o 
dată intrat în sală: printre zeci de steluțe 
multicolore, un bărbat și o femeie, cu 
figuri rotunde și grăsuțe ca ale copiilor 
de 6 luni ...dorm. Destinși și inexpresivi. 
senini şi absenţi — dorm. Dorm cu poftă, 
dorm cu candoare în mijlocul roiului de 
steluțe deasupra căruia scrie «Vandana» 
— invitaţie la somn sau (vezi prezentarea 
din pag. 13) la plins. La plins, preţ de 12 
batiste. 


A avea sau 


a nu avea [bătaie de capl 


Stau de vorbă, pe platoul de 

filmare, cu Gem SCH de 

mema diferite virste. Notez. Seara, 

à acasă, răsfoiesc vechi con- 

fesii de creație din revistele 

anilor 1950—1951. Compar. 

Imi iau permisiunea să cad pe ginduri. 

Liviu Ciulei, în articolul «Pentru prima 

dată actor de film» (martie 1951): «Faptul 

că întreaga echipă a trăit, timp de trei luni, 

în mijlocul oamenilor a căror viață urma 

s-o reprezentăm pe ecran, că le-a cunos- 

cut obiceiurile, felul de trai și problemele, 

a ajutat din plin la o caracterizare legată: 

de adevăr și de viață». E.D., în cursul con- 

vorbirii din 1974: «Dom'le, e un film cu o 

uzină, care aud ci-că o să fie la Cimpina, 

sau la Tirgovişte, dar noi facem o vizită 

miine, de la op la doispe, la Electronica, 

pă Vitan cred, ori la «Republica», la Sta- 

dion, că n-avem timp și p-ormă-i dăm 
bătaie...» 


Constantin Ramadan, în 1951: «In timpul 
lucrului la film mi-am formulat nenumă- 
rate întrebări. Care erau mijloacele noi pe 
care trebuia să le pun în practică? Pentru 
a ajunge la naturaleţea necesară a trebuit 
să depun eforturi serioase, deoarece ve- 
neam cu bagajul muncii mele din teatru, 
cu gesturi teatrale...» A.N., în 1974: «Eu, 
aici, n-am mare bătaie de cap, că în total 
filmez vreo douăsprezece zile, si mai mult 
tac... Dacă aveam de vorbit, sigur că învă- 
tam rolul pe de rost, că asta mi se pare că 
ar fi o savantă ori așa ceva, dar din partea 
mea de scenariu, care mi s-a dat, rezultă 
că e o deşteaptă care tace, aşa că n-am 
pentru ce să mă omor, o fac la fix, am 
făcut de astea pe scenă şi le ştiu eu...» 

E adevărat că filmele de-atunci erau cam 
schematice, dar unele au rămas antolo- 
gice. 


Valentin SILVESTRU 


travelling avant Homo Celuloidis [VII] 


Maestrul şi-a ras barba 


Fu vilvă mare: maestrul dis- 

păruse, nu mai era de întil- 

nit nicăieri, în ziua fatidică 

plecase de acasă normal, 

dar pe drum se volatilizase. 

Pur şi simplu. A fost căutat 
degeaba de colegi, de prieteni, ba au apă- 
rut chiar două anunţuri, unul la «mica pu- 
blicitate», rubrica pierderi, unde rîndurile 
respective au fost inserate, dintr-o eroare 
desigur, între două anunţuri în care era 
vorba despre niște acte rătăcite și decla- 
rate firesc nule, dar a fost, cum ziceam, o 
eroare tipografică; iar în al doilea anunţ, 
în alt cotidian, i se dădeau semnalmentele 
fără fotografie, speranţele tuturor fiind 
puse în organele de miliţie care în atitea 
rînduri reușiseră să găsească și copii 
dispăruți de la domiciliul părintesc în 
urmă cu 30—40 de ani. Dar maestrul nu 
apăru, nici în ziua aceea, nici în alte citeva 
care au urmat. Şi atunci, exact atunci, se 
întîmplă catastrofa: dispăru brusc și din 
conversațiile prietenilor, nu-l mai pomeni 
nimeni, ca și cînd n-ar fi fost, și ceea ce 
era şi mai grav, deosebit de grav, nici 


Lupeni 74 


Un actor printre 
mineri 


invitată să prezint minerilor — la Lupeni 
şi Uricani — filmul «Răsună valea», primul 
film al cinematografiei noastre socialiste, 
primul meu film, am avut bucuria să mă 
găsesc în faţa unei săli pline de ochi atenți, 
vioi, care sclipeau în penumbra cinemato- 
grafului, ca lămpașele în mină... Erau oa- 
meni de toate virstele... Şi îmbucurător de 
multe femei cunoscute sub numele de 
«nevestele minerilor», care azi nu sint: nu- 
mai neveste de mineri, ci totodată partici- 
pante la viața activă de deasupra minei. 


De la «colonia celor 80 de case». Lupenii 


măcar de birfit nu-l mai birfi nimeni. Astfel 
că reapariția lui nu mai produse uimire 
decit în măsura în care o permiteau con- 
venienţele sociale și de breaslă în general, 
sau aşa ar fi fost dacă maestrul s-ar fi re- 
întors din netiinţă în aceeași întruchipare 
în care dispăruse. Dar maestrul era altul, 
cu totul altul, era radios, fericit, ceva stră- 
lucea în ochii lui, mişcările sale, gesturile 
sale erau mai expansive, mai spontane, 
fără îndoială maestrul deţinea un secret. 
Întimplător, primii care l-au revăzut după 
reapariție, fură rudele care nu observară 
nimic schimbat. Dar au urmat ceilalți, co- 
legii, prietenii și așa mai departe. Pentru 
toți era limpede: maestrul avusese o reve- 
lație, o revelație care-l înzestrase cu o 
cunoaștere singulară, care-l transforma, 
era perfect vizibil, într-un iniţiat. Maestrul 
renunțase la barbă, maestrul era ras, era 
proaspăt, era în sfîrşit neconfundabil, iar 
ochii îi străluceau de febra aceea speci- 
fică unor noi proiecte îndrăzneţe și cine 
l-a privit în ochi în zilele acelea a simțit 
că are de-a face cu un alt maestru. 


Radu GEORGESCU 


este astăzi un oraș de toată frumusețea, 
cu blocuri noi, cu străzi largi, un oraș 
în care cei 35 000 de locuitori trăiesc activ, 
conștienți că pasul lor zilnic corespunde 
undeva în adinc cu pasul minerului înain- 
tind prin cei 180 de kilometri de mină care 
se întind sub oraș. Paşii m-au dus ca un 
reflex la mină. La ora 9 seara, cînd intră 
schimbul 3 în mină, în Sala de apel am 
putut vedea vreo cinci sute de mineri luin- 
du-şi calm lămpaşele, ascultind ultimele 
informaţii despre meciul zilei şi urcindu-se 
tăcuți în trenuleț ca să-și petreacă cele 8 
ore ale nopții în noaptea perpetuă a minei. 


Acestor oameni care smulg neobosit pă- 
mîntului «diamantul negru», acel cărbune 
românesc atit de necesar economiei noas- 
tre naţionale, acestor oameni care se răz- 
boiesc neîntrerupt cu muntele, cinemato- 
grafia le datorează mult mai mult decit 
două-trei filme la treizeci de ani. Şi nu mă 
pot împiedica să nu reproșez scenariștilor 
și regizorilor neonorarea acestei datorii de 
onoare! 


Angela CHIUARU 


“contra? Cine se abtine? 


filmul şi literatura noastră 


N-au trăit 


numai în haine de gală 


Istoria literaturilor și a arte- 

lor ne învață că există ge- 

nuri (în înțelesul de formule 

artistice) care, prin repetare, 

copiere, imitare excesivă se 

pot degrada pină la a da 
naştere unor producţii subartistice. Şi cu 
unele teme sau idei (înalte de altfel) se 
poate întîmpla așişderea. În zilele noastre 
acestui proces i se mai poate spune şi 
poluare. 

S-a întimplat în film acest fapt regretabil 
cu westernul și cu superproducția de tip 
istorist. Serialul, copil încă, arată semne 
de oboseală cind, după o iniţiativă de 
succes şi valoare, ajunge să se autopasti- 
şeze pînă la plictiseala exasperată a spec- 
tatorilor. «Modele» idealiste, cu CH sînt 
mai noi la suprafață și mai extravagante, 
ajung repede la epuizare. Procesul a fost 
în repetate rinduri observat, fără a se di- 
minua ceva din importanța, vitală oricărei 
arte, a inovării. 


Chirurgia 


Două femei neinarmate 

(mama și fiica), și totuși 

foarte înarmate, și doi băr- 

baţi înarmaţi (vameși amin- 

doi), şi totuși dureros de 

neinarmați, stau față în față, 

ca două oști perfect echilibrate. Deocam- 

dată spectator, un băiețaș, cel de al 
treilea membru al familiei. 

Femeile vor să treacă prin vamă cu 
mașina lor încărcată de multe, foarte 
multe lucruri. Mama și fiica, în dorinţa lor 
de a corupe vameșii, folosesc o «inaltă» 
tactică şi strategie, iar polițiștii vamali,care 
ar trebui să fie incoruptibili, sint în reali- 
tate niște dulăi ușor hămesiți care nu 
disprețuiesc ceva oscioare, şi ar vrea şi 
mai mult dar, dacă se poate, in cadrul 
celei mai «stricte principialități». 

Cel mai virstnic vameș, de fapt «șeful», 
mai experimentat, nu refuză, dar nici nu 
acceptă darurile mamei din ce în ce mai 
substanţiale. Cel mai tînăr, mai puțin 
experimentat, primește darul suprem al 
fetei (nu fără zbuciumul de rigoare) într-o 
mirişte înflorită. Paşapoartele nu le sint 
însă eliberate şi nici cheile mașinii. Se 
flutură în aer ameninţarea unei percheziții. 

Chemat de doamnă vine şi soțul care 
la început este demn, ferm, autoritar; mai 
apoi devine alt om, face apel la umani- 
tate, caută să înduioșeze, promite recu- 
noștință și, în sfirşit, apelează la cel mai 
tare argument: viitorul băiatului, care va 
fi compromis, dacă vameșul îl va pune 
pe el, tatăl, într-o situație dificilă. Ciuruit 
de atacurile mamei, ale fetei, ale tatălui, 
ale darurilor, vameșul cedează: cheile 
mașinii şi pașapoartele pot fi ridicate. 


Tineri, cunoaşteţi 
istoria patriei ` 


Comitetul Uniunii Tineretului Comunist 
ai Municipiului București și Întreprinderea 
cinematografică a Municipiului București 
au oraanizat un concurs cinematografic pe 


În cinematografia noastră o astfel de 
ameninţare există, cred, numai în ceea ce 
priveşte filmul istoric. Şi acest lucru se 
datorează nu importanţei subiectelor, de 
nediscutat, ci felului tratării — vreau să 
spun festivismului şi «frumuseții» lor «fă- 
cute». Oamenii n-au trăit întotdeauna în 
haine de gală și în situaţii de gală. Un film 
istoric cu prea multe podoabe riscă să 
piardă adevărul înfruntării, vieţii și natu- 
raleţii. Excesul «culorii» timpului poate 
dăuna firescului. Superproducţia s-a pra- 
buşit astfel și ar fi păcat de atita energie 
și investiții pentru a repeta experienţa 
tristă a altora. 


Sugerăm noii conduceri a ACIN-ului 
şi studiourilor organizarea unei discuții, 
ce n-ar rămîne, fără îndoială, fără nici o 
urmare. Sugestiile şi concluziile unei ast- 
fel de întilniri ar fi binevenite tuturor. 


Gelu IONESCU 


Din nou „Percheziţia“ 


moravurilor 


Pină acum o sumedenie de valori, fa- 
milia, autoritatea, cinstea, s-au pulverizat 
pe rind. Dacă povestea s-ar fi oprit aici, 
totul ar fi putut fi nespus de trist, dureros, 
descurajant, ca un cancer ireversibil. Dar 
nu, nu se întimplă așa, pentru că în toată 
hora asta de compromisuri, mirosind a 
descompunere, există cineva pur, cineva 
care crede în viaţă, în valorile ei umane, 
care practică adevărata intransigenţă. Este 
băiatul ce pînă acum a stat deoparte. El a 
văzut ce a făcut sora lui, şi-a dat seama ce 
a întreprins mama lui, a auzit ce a spus 
tatăl lui și,într-o pornire de rușine, dispe- 
rare, revoltă, sparge cu furie geamurile 
maşinii, găsește niște benzină și îi dă foc. 

Vilvătăile se ridică pină la cer, sub ochii 
obosiţi ai mamei, goi ai fetei şi îndurerați 
ai tatălui care acum intuieşte că, de tapt, 
nu mașina era bunul cel mai de preț, care 
dispărea sub flăcări, ci altceva, cu mult 
mai de preț, cu mult mai important, încre- 
derea băiatului în cei ce-l crescuseră. 

Revolta aceasta pură, protestatară a 
unei ființe necompromise încă, constituie 
mesajul filmului, constituie profesiunea 
de credinţă a creatorilor filmului; este 
puntea pe care ei o întind spre ceea ce mai 
dăinuie în lume luminos şi viabil. 

Merită să tie vazut acest tilm polonez, 
incisiv ca un brici, al cărui creatori în- 
cearcă să descopere maltormaţiile cu 
talentul unor chirurgi de mare clasă ce 
ştiu să deosebească răul de bine și să 
taie departe, foarte departe, pină ajung la 
acea parte nevătămată care merită şi 
trebuie cu orice preț salvată. 


Sanda GHIMPU 


tema: «Ani de eroism şi libertate». Intre- 
bările, prezentate în faţa unei săli pline de 
entuziaşti suporteri, de catre actorul Ion 
Lucian, s-au referit la filmele noastre dedica- 
te insurecției naționale antifasciste armate, 
participării României la războiul antihitle- 
rist,precum și la sarcinile tematice ce revin 
cinematografiei româneşti care au fost in- 
dicate de către secretarul general al partı- 
dului, tovarășul Nicola Ceaușescu, la in- 
țilnirea cu membrii Consiliului ACIN din 
luna mai. Concursul a fost deschis tuturor 


condiţia actorului 


Riscul 


de a fi pisălog 


indiscutabil răspunderea 

generală, în mare, a unui 

film îi revine lui, regizorului. 

Nu vreau să discut aici des- 

pre răspunderile mai ge- 

nerale sau mai în mare. 
Ci despre răspunderile ma particulare, 
mai în mic, dacă vreţi. Şi, ca să fiu mai 
precis, despre acea «cotă» de răspundere 
care îi revine actorului. 

Actorii de film pot fi împărțiți în nenu- 
mărate categorii, după tot atitea criterii. 
Numărul și felul lor sint în funcţie de ima- 
ginaţia gestionarului. Voi alege două din- 
tre ele, pentru exemplificare. 

1. Există actorul talentat, bun cunosca- 
tor al meseriei de actor de film, care în- 
țelege repede și execută prompt și exact 
toate cele cite i se cer de către scenariu 
şi de către regizor. El este deosebit de 
util, precis, economic (se filmează cu el 
a doua dublă doar din necesități de labo- 
rator). Un actor întotdeauna căutat. 

2. Undeva, în altă parte a clasamentului, 
dacă nu chiar în alt clasament, se află o 
altă categorie de actori a căror definire 
este mult mai dificilă. Sint actorii talen- 
taţi, buni cunoscători ai meseriei de actor 
de film care înțeleg repede... Dar... 

Acest tip de actor este intotdeauna stă- 
pinit de o permanentă neliniște (care nu 
trebuie confundată cu neincrederea) în 
ce priveşte modalitatea ideală de inter- 
pretare a momentului propus de scenariu 


sala de cinema 


Pompierii au zis: Nu! 


O metodă bună, originală, revoluționară 
chiar de a face din orice spectator posibil 
un cinefil pasionat şi fără scăpare. Se au 
în vedere mai ales spectatorii care şi-au 
făcut un obicei din a părăsi sala, chiar în 
timpul proiecției, dacă găsesc că filmul nu 
le este pe plac. Dar, după cum aflăm, 
responsabilul cinematografului «Minerul» 
din Motru a găsit acul potrivit pentru cojo- 
cul acestor recalcitranti: Îi închide. Cu lacă- 
tul. Şi cu cheia. În sală. Şi nu-i lasă să iasă 
de-acolo pină nu se termină filmul. Comi- 
tetul de cultură şi educaţie socialistă gor- 
jan n-a apreciat inițiativa și La temperat 
pe responsabilul ingenios cu o sancțiune 
administrativă. Arză-o-ar focul de sanc- 
țiune! Că nici pompierii n-au fost de acord 
cu metoda. Cu sancţiunea, da! 


muzica pe ecran 


Fredonaţi acest film 


Muzica filmului «Păcală» va sta în cu- 
rind la dispoziția cinefililor și deopotrivă 


tinerilor din uzine, școli, facultăţi, instituții 
din Capitală. După faza pe sectoare, au fost 
selecționate echipele ciştigătoare. Concu- 
rent! s-au întilnit în ziua de 4 iulie la mo- 
dernul club al tineretului din sectorul 4 pen- 
tru a discuta finala concursului. Sectorului 
gazdă i-a revenit și victoria,clasindu-se pe 
locul |, urmat de echipele sectoarelor 8 
şi 2. Felicităm pe ciștigători, care ne-au 
demonstrat că există mulţi tineri pentru 
care filmul nu este numai un divertisment 
ci și o modalitate de a cunoaște istoria. 


și de regizor. Este un actor incomod şi 
poate cea mai gravă tară a lui e pisălogeala. 
Deoarece modalitatea imaginată de el 
trebuie, la un moment dat, să capete ade- 
ziunea celor de dincolo de aparat și a par- 
tenerilor (dacă aceștia există în momentul 
respectiv). 

Este un actor nu intotdeauna căutat, ci 
mai degrabă acceptat. Este un actor care 
înțelege să-și asume «cota» lui de răs- 
pundere cu toată... răspunderea. Şi cred 
că, odată acceptat într-o distribuţie, cei 
de dincolo de aparat trebuie să-i ofere 
posibilitatea de a da viaţă ideilor sale 
intime. Din nenumaratele secvențe ale 
unui film, este posibil, cred, ca una, mă- 
car una, să fie făcută după imaginația, 
gustul, flerul artistic al interpretului. Este 
un exercițiu (poate cuvintul nu e cel mai 
fericit ales) deosebit de folositor pentru 
toți membrii unei echipe de filmare. Dar, 
mai ales, este singura cale prin care ac- 
torul de film poate prospecta noi mijloace 
de expresie. Această muncă de căutare, 
de autoperfecționare, nu se poate face 
decit în cadrul echipei de filmare, în pro- 
ducHe, nu se poate face decit filmind, apoi 
văzînd, comentind și, firește, învăţind din 
acest experiment. Dar pentru asta trebuie 
insistat și iar insistat, cu îndărătnicie, 
chiar dacă în felul acesta porţi asupra ta, 
ca pe o floare la butonieră, riscul de a fi 


pisălog. 
Mircea ALBULESCU 


Laudă gospodarilor 


Strălucitoare, mirosind plăcut a vopsea, 
a proaspăt şi a curățenie, sala cinemato- 
grafului Feroviarul e din nou la dispoziția 
spectatorilor. După ce a stat cam mult în 
reparaţii şi în afara circuitului comercial, 
în fine, mai bine mai tirziu... Spaţioasă, age- 
zată intr-un cartier aglomerat, cu un vad 
excelent. foarte frecventată, desigur și din 
cauza unui repertoriu alcătuit după ceea ce 
se spune că'ar fi «gustul marelui public», 
prin grija celor care o gospodăresc, sala 
izbutește să aibă la fiecare spectacol un 
aspect civilizat, în ciuda afluxului mare de 
public. Desigur, nu e nimic extraordinar în 
faptul că cei care gospodăresc această 
sală iși fac datoria să dea cu mătura, s-o 
aerisească după fiecare reprezentație. Dar 
sint atitea săli mai centrale și mai cu pre- 
tenție care n-o fac, încit trebuie să luăm 
normalul drept excepțional și să salutăm 
efortul celor de la «Feroviarul» de a ne 
asigura pentru două ore o ambianţă plăcută. 


a melomanilor, graţie discului pe care-l 
va lansa casa de discuri «Electrecord». 
Inițiativa este excelentă. Procedeul se fo- 
losește cu mult succes în alte țări și, se 
pare, atît producătorii filmului, cît şi edi- 
torii muzicali au toate motivele să fie 
mulțumiți. Ca să nu mai vorbim de public. 
Acum că începutul a fost făcut şi la noi, 
sugerăm «Electrecordului» şi alte titluri 
de filme cu coloane muzicale reușite și 
care ar merita editarea pe discuri: «Cu 
mîinile curate», «La porţile albastre ale 
orașului», «Întoarcerea lui Magellan». «De 
bună voie şi nesilit de nimeni», «7 zile», 
bine înteles musicalul «Veronica», etc. 

Pentru sfîrşit o întrebare: n-o fi mai cu 
tolos și pentru autorii filmului, și pentru 
Electrecord.şi pentru spectatori ca discul 
să fie lansat o dată cu filmul? Să nu omi- 
tem faptul că printre semnatarii muzicii 
filmelor noastre se numără prestigioși 
compozitori ca Tiberiu Olah, Anatol Vieru, 
Theodor Grigoriu — ale căror concerte 
şi piese muzicale sint consacrate şi pe 
plan internațional. 


11 


egea nescrisă 
a Mafiei 


iecăruia ce 
i se cuvine 


De la «Salvatore Giuliano» 

al lui Francesco Rosi (1962), 

dacă nu cumva încă mai 

demult, cinematograful ita- 

lian privește spre sudul pe- 

ninsulei cu o insistenţă ase- 
mănătoare  intrucitva aceleia cu care 
scruta cîndva filmul american vestul Sta- 
telor Unite. De cîțiva ani încoace, Sicilia a 
devenit spaţiul geografic predilect al mul- 
tor cineașşti italieni, «teritoriul cinemato- 
grafic» a cărui fizionomie morală are unele 
«puncte de contact» cu aceea a vestului 
sălbatic american. Şi aici, ca și acolo, 
legea supremă nu e cea oficială, ci aceea 
nescrisă, a liberului arbitru. Dreptatea și-o 
fac oamenii singuri, cu arma în mînă, răz- 
bunarea e o chestiune de onoare tranșată 
singeros, crima se justifică adesea prin 
interese financiare. Spre deosebire însă 
de «western», aşa-numitul «film sicilian» 
nu a creat o mitologie a eroului «pozitiv», 
căci aici, în sudul torid al Italiei, nu în- 
vinge spiritul justițiar al unor şerifi legen- 
dari ca Wyatt Earp, aici nu s-a născut încă 
un Billy the Kid, ci «numai» anti-eroi ca 
Al. Capone sau Salvatore Giuliano. În 
westernuri, dreptatea triumfă întotdeauna, 
dincoace niciodată. Este ceea ce se în- 
timplă și în acest «Fiecăruia ce i se cuvine» 
— realizat în 1966 și premiat la Cannes în 
1967 — al regizorului Elio Petri, sosit și el 
în «clanul sicilienilor», în rîndurile căruia 
mai fiecare cineast italian își aduce contri- 
buția, dintr-un fel de obligație morală, 
tot așa cum în cinematograful american 
puțini au fost regizorii care să nu fi semnat 
măcar un western. 

Opţiunea regizorului nu este surprin- 
zătoare, căci «filmul sicilian» era pentru 
Elio Petri doar un preludiu al cinematogra- 
tului politic italian, ilustrat de toată opera 
sa ulterioară, culminind cu «Clasa munci- 
toare merge în paradis» — film de ase- 


12 


meni premiat la Cannes în 1972. În «Fie- 
căruia ce i se cuvine» nu se făcea încă 
simțită ironia sarcastică din «Clasa mun- 
citoare...», ci numai spiritul lucid al unui 
analist meticulos; umorului acid de mai 
tirziu i se substituia o aparent distantă 
obiectivare a cineastului față de subiect, 
tonul filmului voit rece, de o anume cău- 
tată neutralitate reportericească. Prin sine, 
faptele capătă astfel o elocvenţă parti- 
culară, complicatul mecanism al solida- 
rităţii mafiote e disecat pînă în celula 
germinativă a asasinatului, Împrumutind 
titlul unei celebre opere a lui Otto Premin- 
ger, filmul acesta ar mai putea fi numit, 
ca și acela, «anatomia unei crime». O 
crimă de natură mai mult sentimentală 
aici, dar comisă de oameni politici, fami- 
liarizaţi cu etica strimbă a vendetelor 
singeroase. 

Pentru Elio Petri, Mafia nu e o organi- 
zaţie care adună în rîndurile ei doar pe cei 
legaţi de interese economice, ci mai mult 
o confrerie psihică, reunind indivizi do- 
minett de instinctul crimei. Lipsit de acest 
instinct, personajul principal al filmului — 
un profesor cam naiv, pornit să afle ade- 
vărul într-o încurcată afacere criminală — 
este sortit dintr-un început eşecului. Mafia 


Am întilnit pe romancierul Ugo Pirro 
după ce «Clasa muncitoare merge în 
paradis», pentru care scrisese sce- 
nariul, primise la Cannes Marele pre- 
miu ex-aequo; l-am întrebat cărui fapt 
crede că i se datorește larga audiență a 
filmului politic italian, la a cărui 
popularitate a contribuit și el în largă 
măsură ca scenarist («Scoală-te si uci- 
de!» — premiat la Karlovy-Vary — 1966; 
«Fiecăruia ce i se cuvine» — premiat pen- 
tru scenariu la Cannes—1967; «Grădinile 
Finzi-Contini»— Oscar '71; «Clasa munci- 
toare...»— Cannes '72; «Proprietatea nu e 
un furt»— Premiat la Berlin 1973): 

— Adeziunea spectatorilor față de cine- 
matograful politic a fost decisivă pentru 
soarta acestuia. În Italia, filmele nu sint 
subvenţionate de stat, iar producătorii nu 
doresc să finanțeze filme de stinga. Aceas- 
tă contradicție ne-a obligat pe noi, ca 
artiști, să nu ne limităm doar la militan- 
tismul politic, ci să realizăm filme de un 
ridicat nivel artistic care să fie în același 
timp accesibile și atracțioase. Adeziunea 
publicului ne-a adus pină în cele din urmă 
ciştig de cauză în fața producătorilor. Azi, 
filmele noastre politice au piața lor na- 
țională și internaţională. 


—, Lăsind de o parte producția co- 
mercială de serie, cărei cauze credeți 
că se datorează vădita orientare de 
stinga a filmului italian? 


Activitatea sindicatului crimei din Sicilia 
a inspirat în ultimii doi ani numeroase filme 
cineașştilor italieni. lată citeva dintre ele: 


e «Sărut-mina» — vechiul salut sicilian 
adresat doamnelor, necunoscut In penin- 
sula italiană, dă titlul filmului care ne 
introduce în afacerile tinerei generaţii de 
mafioţi (regizor: Vittorio Schiraldi). 

9 Lupta dintre două clanuri rivale dusă 
pină la exterminare e ilustrată de «Şetul» 
în regia lui Fernando Di Leo. 

@ Un magistrat din Palermo își asumă 
riscul să ancheteze împrejurările morții 
unuia dintre complicii lui Salvatore Giu- 
liano — «Cazul Pisciota» de Eriprando 
Visconti. 

@ Din Sicilia se exportă mafioţi pentru a 
suplimenta «familiile» din Statele Unite, 
dar și aceștia sfirșesc în cimitire — 
«Consilierul», în regia lui Alberto De 
Martino. 


nu poate fi învinsă prin inocenţă. În Sicilia, 
cine reușește să afle adevărul, moare. 
În această peliculă de o admirabilă ri- 
goare profesională, însă fără strălucirea 
recentului «Clasa muncitoare...», asistăm 
la o convingătoare demonstraţie de ci- 
nema politic, a cărui concluzie e limpede și 
crudă precum un certificat medical de 
deces: într-o lume guvernată de teroare, 
fiecare are parte de ceea ce i se cuvine 
într-o ordine răsturnată: crima e răsplătită 
prin putere, cu asentimentul celor puter- 
nici; nevinovăția e sancționată cu gloanţe, 
gratificată cu un pumn de țărină. Regizo- 
rului și echipei sale de excelenți interpreți, 
dintre care se detașează acest mare actor 
imprevizibil care este Gian-Maria Volonté, 
li se cuvin, firește, numai cuvinte de laudă 


Petre RADO 


Producţie a studiourilor italiene. Regia: Elio Petri 
Scenariul: Ugo Pirro şi Elio Petri, adaptare libera 
după romanul lui Eduardo Sciascia. imaginea: 
Luigi Kuveiller. Cu: Gian Maria Volonté, Irene Papas, 
Gabriele Ferzetti, Salvo Randone. Premiul pentru cel 
mai bun scenariu (ex aequo), Cannes 1967. 


— Într-adevăr, toată ambianța cinema- 
tografului italian este de stinga. Orice 
încercare de a crea o alternativă a fost 
întotdeauna falimentară. Explicaţia stă în 
forța mișcării generale de stinga, cu cit 
aceasta este mai puternică — și este — și 
noi sintem mai puternici. În fond, ci- 
neaștii nu fac excepţie de la acțiunea 
generală a intelectualității Italiei, profund 
implicată în lupta politică. Filmul rămine o 
expresie a mediului ambiant, oglinda lup- 
tei de clasă dinlăuntrul unui sistem. „a 
etapa actuală angajamentul politic e o 
sarcină absolută. Lupta clasei munci- 
toare din Italia este de fapt cea care suge- 
rează tematica muncitorească a filmelor 
noastre, 


„— Credeţi că filmul politic poate 
influența structura social-politică a 
unei țări? 


— Influenţa unui film asupra complexu- 
lui general al luptei nu poate fi nici directă, 
nici imediată. Dar arta în general şi filmul 
in special pot favoriza răspindirea ideilor 
pe care le promovează. Într-o perspectivă 
mai amplă putem considera filmul actual 
italian ca un factor activ în promovarea 
ideilor progresiste, în evidențierea con- 
tradicţiilor societății capitalului. 


A.D. 


9 Un naș new-yorkez își găsește nașul 
chiar în finul său — «Finul naşului» de 
Marino Laurenti. 
9 «Crima e meseria mea» de Tonino Ricci 
ne conduce din nou pe străzile orașului 
Palermo, printre crime, martori periculoși 
şi imposibilele misiuni ale poliției. 
9 Viața celebrului gangster Lucky Lu- 
ciano este evocată de autorul neegalatului 
«Salvatore Giuliano», Francesco Rosi. 
@ «Familiile victimelor vor fi înștiințate» 
este obligaţia pe care şi-o ia un mafiot care 
pierduse încrederea clanului sicilian şi 
încearcă acum s-o reciştige — regia apar- 
ține tot lui Alberto De Martino. 
@ «Matia, a cincea putere» de Florestano 
Vancini, de care probabil vă amintiţi, este 
procesul intentat Mafiei și care pină la 
urmă se clasează, din lipsă de probe, 
martorii fiind rind pe rind exterminați. 
După cit se pare, Mafia nu șomează, dar 
nici cineaștii care se inspiră din acţiunile ei. 


La virsta primei iubiri 
(Andrea Cunderlikova) 


E 
Talente și admiratori 


Producţie a studiourilor sovietice. Scenariul și 
regia: /sidor Annenski, după piesa lui Al. Ostrovski 
Imaginea: Mihai! Kirilov. Cu: Svetlana Pelihov- 
Skaia, Leonid Gubanov, Olga Harkova. 


De 50 de ani, cinematograful nu-l uită pe 
Ostrovski. Dramele și comediile sale au 
fost, de-a lungul timpului, materia primă a 
numeroase filme dintre care,unora, memo- 
ria noastră afectivă le-a rezervat drepturi 
speciale: «Furtuna» (1934), «Vinovaţi fără 
vină» (1945), ambele cu marea actriță Alla 
Tarasova. Piesa «Talente și admiratori», 
mai puțin cunoscută spectatorilor noștri, 
se petrece în lumea teatrului, sondind pre- 
tul succesului şi asistind la compromiterea 
talentului atunci cînd se refuză oricărei con- 
cesii — piesa deci se convertește acum 
pentru a doua oară în operă cinematogra- 
fică, la o distanţă de 18 ani. În 1955 — peli- 
cula imortaliza, fidelă teatrului, o reprezen- 
tatie scenică; în 1973, regizorul Isidor 
Annenski a adaptat piesa insistind asupra 
spectacolului uman, trist și tandru, ce se 
ascunde în universul teatrului lui Ostrovski, 
populat nu numai de talente și admiratori 
ci, deopotrivă, de ființe care se sacrifică 
sau îi sacrifică pe alții, ființe stăpinite de 
orgolii și renunţări, de înălțări și căderi. O 
lectură onorabilă a unui dramaturg care a 
ispitit mereu cinematograful. 


Magda MIHĂILESCU 


revedeţi! 


Balada lui Ciuhrai 
(Jana Prohorenko, Vladimir Ivaşoy) 


Valea 


Producţie a studiourilor cehoslovace. Regia: Ste- 
fan Uher. Scenariul: Milos Krno, Stefan Uher. 
Imaginea: Stanislav Szomolanyi. Cu: Andrea Cun- 
derlikova, Emi! Horvath jr., Marian Bernat. 


O vale ca atitea altele. O vale albită de 
zăpadă între două sate slovace. Dar viața 
oamenilor de aici și-a întrerupt obișnuita 
cadență. Sub amenințarea ocupantului na- 
zist, țăranii şi lucrătorii din împrejurimi au 
fost siliți să-și lase paşnicele îndeletniciri 
și să ia arma în mină. Tinerii au fost siliți 
să lase cartea și condeiul, să lase uniforma 
de şcolari şi să o îmbrace pe cea de re- 
zistent. Primul glonte, prima moarte, pri- 
mul sacrificiu deschid şirul nesfirșitelor 
jertfe pentru libertate. Un film, poate ca 
atitea altele, inchinat luptei antifasciste, 
dar un film capabil să ne stirnească emoţii 
inedite faţă de un întreg trecut care, pen- 
tru cei care l-au trăit, a rămas eternul pre- 
zent al vieţii lor. A.D 


Vandana 


Producție a studiourilor indiene: Regia: Shakti 
Samanta; Scenariul: Sachin Bhowmick; Imaginea 
Aloke Das Gupta; Muzica: S.D. Burman; Cu: 
Sharmila Tagore. Rajesh Khanna, Sujit Kumar. 
Pahari Sanyal, Anita Dutt. 


O poveste de dragoste în care se ames- 
tecă moartea și nașterea, violul şi crima, 
pedeapsa și ispășirea, plata și răsplata 
pentru toate cele. O poveste spusă pe în- 
delete, foarte pe îndelete, două ore și jumă- 
tate, timp de ris, de plins, de suferit, mai 
ales de suferit, timp petrecut printre șu- 
voaie de lacrimi — lacrimi pe ecran, la- 
crimi în sală — lacrimi de bucurie, de du- 
rere, lacrimi pentru toate ocaziile. Şi zim- 
bete pentru toate ocaziile, Şi cintete pen- 
tru toate ocaziile. Totul e pentru toate oca- 
ziile. «Vagabondul» era un film cuminte; 
«Articolul 420» era un film decent; «O floare 
și doi grădinari» era o melodramă sobră 
pe lingă acest «Vandana», gindit ca o ma- 
șină de stors lacrimi. O mașină care func- 
ționează perfect. Întrebarea ar fi: de ce? 
Răspunsul să-l căutăm în noi înşine 

E.S. 


Ţara lui Sannikov 


Producție a studiourilor sovietice. Regia: Albert 
Mirtcian, Leonid Popov. Scenariul: Mark Zaza- 
rov, Vladislav Fedoseev. Imaginea: Mihail Koroptov. 
Cu: V/adislav Dvorjetki, Gheorghi Viţin, Oleg Dal, 
luri Nazarov. 


Filmul pornește de la o carte binecunos- 
cută, «Ţara lui Sannikov» de Obrucev, una 
din operele de referinţă ale literaturii ştiin- 
țifico-fantastice sovietice. Subiectul este 
julesvernian — o expediţie de descoperire a 


Balada soldatului 


Acest «film de război» semnat de Gri- 


unui teritoriu ipotetic — dar ficţiunea por- 
neşte de la o teorie științifică destul de con- 
sistentă (de altfel, Obrucev însuși este nu 
numai un literat, dar și un savant reputat): 
existența, cindva, dincolo de Cercul Polar, 
a unui straniu popor al ochinocilor. În 
film (ca şi în carte) ochinocii sint descope- 
riţi, şi aceasta este premiza de spectaculo- 
zitate care se putea exploata. Din păcate, 
nu se întîmplă așa. Ochinocii nu sînt stra- 
nu, ci mai degrabă ridicoli, «șamaneriile» 
lor sînt improvizații banale, excesiv carica- 
turizate, pe tema superstițiilor. Spectacu- 
losul se reduce la imagine. 

Dinu KIVU 


Adam și Eva în conflict 


Producție a televiziunii din R.D.G. Regia: Horst E. 
Brandi. Scenariul: Gerhard Bengsch. Imaginea: 
Gunter Haubold. Cu: Angelica Domrăse, Horst 
Drinda, Lissy Tempelhof. 


Acest al patrulea capitol dintr-un serial 
își propune să analizeze rolul, poziția so- 
cială, drepturile şi datoriile Evei în acest al 
8-lea deceniu al secolului XX în societate și 
în familie. Vera, proaspăt doctor in socio- 
logie, se căsătorește cu directorul unei 
intreprinderi. Căsnicia lor se bizuie pe alec- 
tiune reciprocă dar «Eva», dornică să se 
afirme profesional numai ea, nu înțelege să 
facă nici un fel de concesie și, cind soțul e 
obligat să-și schimbe locul de muncă, 
preferă despărțirea decit să-l urmeze. De 
aici o serie de conflicte care-i duc pe cei 
doi pină în pragul rupturii definitive. 

O dezbatere actuală, în care nici un as- 
pect — dar nici măcar unul dingur — nu 
este omis. O calitate care determină și prin- 
cipalul cusur al filmului. Spunind absolut 
totul despre o problemă atit de complexă, 
realizatorii au sfirșit prin a face de fapt o 
lungă lecție moralizatoare. 


Asediul cu surprize 


————— 
Producţie a studiourilor maghiare. Regia: Marton 
Keleti. Scenariul: /stvan Bekeffi, după opereta 
«Csinom Palko» de Farkas Ferenc (muzica) şi 
Dekany Andras (libret). Imaginea: Ferenc Szecse- 
nyi. Cu: Huszti Peter, Nagy Gabor. 


Bătrina operetă traversează cu siguranta 
unui transatlantic oceanul controversate- 
lor gusturi estetice-contemporane, purtin- 
du-și impasibilă poveștile romanțţioase și 
melodiile cuceritoare, rezistind valurilor 
zgomotoase ale muzicii concrete sau ale 
vocilor «beat» și «pop». Conștienți de acest 
fenomen, cineaștii maghiari rămin adepţii 
genului. Aici libretul este inspirat de peri- 
pețiile semirăzboinice, semiamoroase a doi 
eroi din armata lui Francisc Rakoszi, prin- 
cipe al Transilvaniei, angajată la început de 
secol XVII în lupta împotriva imperiului 
habsburgic. Aventurile se desfășoară pe 
muzica lui Farkas Ferenc. Nu lipsesc nici 
clasicele travestiuri, qui-pro-quo-uri, mo- 
mente comice — ca în orice operetă care 
se respectă și care-și .va găsi desigur 


admiratori. Lucia BOGDAN 


gori Ciuhrai (probabil, capodopera regizo- 
rului) este, de fapt, o delicată și lirică po- 
veste despre dragoste, despre viaţă și 
moarte, despre lașitate și sacrificiu. Ciţiva 
interpreți excelenți — Jana Prohorenko, 
Vladimir lvasov, Evgheni Urbanski — reu- 
șesc performanța de a face spectaculos, 
impresionant, gestul simplu și firesc, de a 
da grandoare de epopee sentimentelor 
diurne, de a face «baladă» din viața cea de 
toate zilele (atit cit poate fi ea obișnuită, 
între două bombardamente). 


Cleopatra 


Dacă nu este cea mai reușită dintre ver- 
siunile cinematografice dedicate frumoasei 
regine a Egiptului (alta, anterioară, dato- 
rată lui Cecil B. de Mille, e considerată su- 
perioară artistic), în: orice caz, superpro- 
ducția regizată de J.L. Mankiewicz a fost 
cea mai costisitoare din istoria filmului: 
37 milioane de dolari. În plus, o distribuție 
de zile mari: Elisabeth Taylor (în plină 
formă), Richard Burton, Rex Harrisson etc. 


Dinu KIVU 


Cea mai costisitoare Cleopatră 
(Liz Taylor) 


Urmaărește-măa 


El este un englez pur singe, 

cu toate ticurile și tabu- 

urile numitului  high-so- 

nema ciety. Ea este o americană 

de virsta generației hippy. 

El locuiește în Belgravia și 

lucrează in Mayfair — cele mai elegante 

și snoabe cartiere londoneze. Ea se află 

în tranzit prin Londra și este chelneriță 

de ocazie într-un restaurant. El știe să 

deosebească simfonia a V-a de simfo- 

nia a IV-a a lui Gustav Mahler și să dis- 

tingă în stilul arhitectonic al epocii Tu- 

dor-ilor influenţele renașterii italiene. Ea 

nu ştie cine a fost Aldous Huxley, în 
schimb adoră filmele cu vampiri... 

Diferenţele dintre ei îi intrigă și îi a- 
propie. Cei doi se căsătoresc după un 
scurt și poetic preludiu. Dar lucrurile 
nu se schimbă. 

Pentru el căsnicia este doar contrac- 
tul unor îndatoriri și servituți reciproce. 
Pentru ea viața în doi înseamnă glume, 
plimbări, bucurii, necazuri, împărţite im- 
preună cu dragoste. Mai ales, cu dra- 
goste. El crede că o soție este o persoană 
care trebuie să fie întotdeauna acasă. 
Ea întirzie cu conştiinciozitate de la ri- 
tualul sacrosanct al cinelor britanice şi 
cind sosește își pune pălăria pe masă. 
El poartă costume negre, papion negru 
și gambetă neagră. Ea apare la recepții 
în pantaloni sport și în sarafan. Lumea 
lui continuă să fie lumea de afaceri şi a 
obligațiilor mondene. Lumea ei este stra- 
da cu oamenii de toate felurile, florile 
din parcuri și delfinii de la Zoo. 

Foarte repede el şi ea se trezesc față 
in față doi străini. Bănuiala încolțește 


Mia Farrow (n. 1947) se poate socoti 
în materie de pistrui rivala americană 
a Marlânei Jobert. Mai puţin ștrengă- 
riță decit colega ei franceză, dar mai 
melancolică și mai fragilă, ea și-a 
cîştigat un loc aparte în constelația 
antivedetelor. Ea este una dintre fe- 
tele moderne dornică de independen- 
tă şi sigură pe sine. Lansată asemeni 
multor actori în timpul din urmă, prin- 
tr-un serial de televiziune, «Pleyton 
House», ea face în ultimii 10 ani peste 
10 filme, lucrind cu regizori dintre cei 
mai reputați — Losey, Polanski, Flei- 
scher, Mann, Yates, Chabrol şi Reed. 
De asemeni, alături de compozitorul 
şi dirijorul Andre Previn, ia rolul de 


in sufletul lui și un detectiv particular 
e tocmit pentru a afla vinovatul. Dar 
vinovatul nu există în afară. Vinovăţia, 
atita cită există, este a fiecăruia în felul 
său. 

Ca întotdeauna cind scenariul unui film 
pornește de la o piesă de teatru — în 
cazul de față «Ochiul public» de Peter 
Shaffer — dialogul păstrează ceva din 
manierismul replicii-contra-replică. Dar 
regizorul Carol Reed a găsit cheia prin 
care să așeze totuși cuvintul rostit în 

lanul doi. Cheia se numește: Londra. 
n răstimpul celor zece zile cit se petrece 
acțiunea, străbatem în lung și în lat, 
în tăceri semnificative, metropola de pe 
Tamisa — din Trafalgar Square la Hamp- 
ton Court, de pe Oxford Street în Hyde 
Park, de la Albert Hall la Covent Garden, 
din strada «Şuncii», pe strada «Piperu- 
lui»... Un film-ghid ce ne poartă printr-o 
Londră însorită, prietenoasă și maies- 
tuoasă, în tovărășia lui Michael Jayston 
— onest actor de teatru, a lui Topol — 
cabotin de bon-ton cu temperament me- 
ridional și a uneia dintre cele mai cotate 
vedete americane ale tinerei generații — 
Mia Farrow. O comedie vag moraliza- 
toare, o melodramă surizătoare și mai 
ales o plimbare de neuitat printr-una din 
marile capitale ale lumii. 


Adina DARIAN 


Producţie a studiourilor engleze. Regia: Caro! 
Red. Scenariul: Peter Shaffer. Imaginea: Christo- 
pher Challis. Cu: Mia Farrow, Topol, Michael 
Jayston, Margaret Rawlings. 


mamă în serios și face doi gemeni. 
La început, cind cu cele 45 de kilo- 
grame și 1,66 m. înălțime se avintase 
în arena filmului ca ultima nevastă a 
lui Frank Sinatra, nimeni nu credea 
că făptura aceea eterică ascundea 
altceva decit dorința de a se afirma. 
Dar fata producătorului şi realizato- 
rului John Farrow și a partenerei lui 
Tarzan-Weissmuller, adică a Maure- 
en-ei O'Sullivan — avea nu numai o 
voință de fier, ci și un talent de 24 
carate. Publicul nostru o vede azi în 
premieră și va putea aprecia direct 
stilul și farmecul ei. 


mai 
= 


Navarone este o insulă din- 

tre o mie de insule, străju- 

ind în albastrul mării Egee, 

o insulă dintre o mie, unde 

fiecare piatră a fost o dată 

măcar atinsă de pasul sau 
de privirea zeilor, Sint iocuri mustind de 
legende pline de soare și de mirosul sărat 
al mării, pline de vint foşnind sub frunza 
amară a măslinilor. Filmul ne povesteşte 
și el o legendă, a unui trecut abia dispărut 
— războiul mondial — o legendă a cîtorva 
eroi care mai întii trebuie să escaladeze 
înălțimi stincoase de neescaladat, apoi 
să coboare în măruntaiele de piatră ale 
insulei, păzită cu străşnicie de legiunile 
germane, pentru a distruge două uriașe 
tunuri care scufundă fără milă convoaiele 
de nave engleze, trimițindu-le pe fundul 
mării la întîlnirea cu galerele altor războaie, 
de atita vreme uitate. O mină de profesio- 
nişti ai aventurii, a căror temerară încer- 
care a intrat şi ea în legendă, pentru că 
numai în legende se poate birui ceea ce 
nu e de biruit; o mină de oameni care sti- 
dează prăpăstii, şi mitraliere, și furtuni, 
care sfidează chiar moartea — dar moartea 
bintuitoare ca molima în acele vremuri de 
război — nu e aici decit un ecou al fricii, 
un ecou adus de vintul care aduce valu- 
rile. 


4 curaj „nesăbuit, 


d 


Ee 


Ca? 
ar DEE = 


È Ka: 
Nu” există 


we 


Nu există curaj nesăbuit, pare să ne 
spună filmul, nesăbuită e doar teama, 
pentru că în curaj se ascund cel mai bine 
dăruirea de sine și speranța. 


Parafrazind alt titlu al altui roman scris 
de Alistair Mac Lean (autorul «Tunurilor 
din Navarone») — acolo unde ajung doar 
vulturii pot îndrăzni să ajungă şi oamenii. 

Filmul semnat de J. Lee Thompson (o 
revelaţie a anilor '60, care între timp s-a 
pierdut pe drum) pune în mișcare o garni- 
tură actoricească de mare rezistentă — 
Gregory Peck, Anthony Quinn, David Ni- 
ven, James Darren, etc., și reușește să 
dea suflu (cinematografic) acestei ame- 
titoare întîmplări. 


lar actorii, cu figurile lor atît de holly- 
woodiene, uită de Hollywood, și se avintă 
cu o evidentă bucurie în virtejul aventurii, 
scrisă cu majuscule. 
Dan COMȘA 
ese TE DEN ENIE EDC A ZE A MEIER E 
O producție a studiourilor engleze. Regia: 
Lee J. Thompson. Scenariul: Car! Foreman după 
romanul lui Alistair Maclean. imaginea: Oswald 
Morris. Cu: Gregory Peck, David Niven, Anthony 
Quinn, James Darren, Stanley Baker, Irene Papas, 


James Robertson Justice, Richard Harris și Bryan 
Forbes. 


«Eroii lui Cehov se mișcă 
dezarticulat, haotic, fără un 
sens vizibil, ca nişte meca- 
nisme defecte, spun cele 
mai banale și totodată cele 
mai  neverosimile lucruri, 
sint concomitent veseli și adinc nefericiţi, 
torturați de ceva tainic, indefinibil, îşi tor- 
turează la rindul lor semenii, se plictisesc 
de moarte şi în același timp se agită lă- 
untric, gindesc și vorbesc în aparenţă 
incoerent, dar mereu cu tilc; lumea lor e 
bintuită de tristeţi și aspirații nedefinite, 
pătrunsă de propria-i luciditate și dorin- 
du-se utilă, incapabilă să se adapteze, dar 
incapabilă să nu se adapteze.» Am inceput 
cu acest citat din studiul criticului Dumi- 
tru Solomon — care prefatează piesa «Pes- 
cărușul» apărută în editura «Biblioteca 
pentru toți» — pentru că mi se pare a 
ilustra cit se poate de elocvent conflictul, 
atmosfera şi lumea din acest film. 
Personajul principal, tinărul Laevski, 
conştient de existența sa zadarnic risi- 
pită, trăiește, în noaptea premergătoare 
unui duel care-i poate aduce sfîrșitul, clipe 
de remușcări şi regrete. Remușcări și re- 
grete pentru inutilitatea acțiunilor sale, 
pentru iubirea ce i s-a oferit, dar a lăsat-o 
să se degradeze. Personajele din jurul 
lui Laevski apar anume pentru ca perso- 


najul să se definească mai bine în raport 
cu el însuși. În opoziţie cu el, adversarul 
său, von Koren, personaj care ignoră 
subtilitatea, fanatic desăvirșit pentru care 
nimic nu e echivoc, îl detestă pe Laevski 
pentru slăbiciunile sale. Provocindu-l la 
duel, eventual ucigindu-l, e convins că 
săvirșeşte un act justițiar în numele unei 
umanități, care nu trebuie să păstreze 
decit exemplarele puternice. 

Duelul, neconsumat pină în cele din 
urmă, va răsturna convingerile pietrificate 
de orgoliu ale lui von Koren, iar pe Laevski, 
supus unui radical examen de conștiință, 
îl va transforma într-un om care găsește 
un sens și un echilibru vieții sale. lar noi, 
spectatorii, sintem din nou copleșiți de 
dragostea pe care Anton Pavlovici Cehov 
o nutrește pentru personajele sale, cu 
acea îngăduință născută din luciditate și 
înțelegere pentru tot ce este omenesc. 


` Marina CONSTANTINESCU 
EE AE EE ES 


Producție a studioului Lenfilm. Regia gi scena- 
riul: /osif Heft, după povestirea lui Cehov. Imagi- 
nea: Genrih Marandijian. Cu: Oleg Dal, Liudmila 
Maksakova, Vladimir Visoţki. 


in luptă Ku: - 


E wmd 


Li aționa 


Y b itp 
d d 
4 i 


pe autostradă 


14 


Ciudat acest film In care un 

camion prăfuit, hodorogit, 

nema tumegind negru și puturos, 
înfruntă o mașină modernă, 

lucioasă, puternică, silen- 

țioasă, o înfruntă și o întrece 

(cum dumnezeu, se miră omul de la vola- 
nul ei, cum poate atinge rabla asta o ase- 
menea viteză!?), o întrece şi o provoacă 
apoi la întrecere, o provoacă la duel, nu?, 
un duel atroce, desfășurat din mers, din 
viteză, un duel al pneurilor și al schimbă- 
toarelor de viteză, un duel în care cineva 


trebuie să învingă şi cineva trebuie să fie 
învins — orice duel are nevoie de un în- 
vingător — un duel în care trebuie să se 
spele o ruşine — în orice duel se spală o 
ruşine. Dar ce rușine trebuie spălată aici? 
Poate rușinea de a fi depăşit, la propriu 
și la figurat depășit? Ciudat acest duel pe 
o autostradă pustie, în care un om singur 
în mașina lui, un om foarte obișnuit și 
foarte pașnic, care pentru o dată s-a abă- 
tut din drumul lui obișnuit, este urmărit 
şi ameninţat de monstrul acela fumegind 
care prinde orice viteză, urmărit şi impins 
la sinucidere, urmărit și ameninţat cu 
moartea, urmărit pină în pinzele albe, 
fără să știe de ce. Poate pentru că a în- 
drăznit să depășească monstrul acela. 
Poate pentru că a schimbat pentru o dată 
drumul? 

Ciudat acest film, în care o grămadă 
de fier vechi, în formă de camion, începe 


să se comporte ca o ființă vie, are reacții 
de fiinţă vie, are perfidii și umor, un 
umor sinistru, dar umor, are viclenii şi 
Incăpăținări și absurdităţi şi cruzimi de 
om. Ciudată această infruntare a unui 
om-mașină cu un om pur şi simplu, de 
fapt a două mașinării aproape impercep- 
tibil deosebite, această înfruntare care 
devine o confruntare de idei. Poate a ideii 
de pericol, cu inconştiența noastră față 
de acest pericol care se poate ivi de 
oriunde, și de pe o autostradă, dar și din 
noi, dintr-un capriciu, dintr-o neacceptare, 
dintr-o joacă, dintr-o întîmplare, din nea- 
tentie... 

Este un film care, deși incadrat în genul 
fantastic, nu foloseşte nici un element 
fantastic, ci pura realitate pe care reuşeşte 
insă s-o transforme cu încetul într-un 
domeniu al fantasticului. De fapt, este un 
film despre rațional în luptă cu iraționalul, 
despre om în luptă cu forțele inumane ale 
neantului sau poate ale unui sistem. 


Eva SÎRBU 


Producţie a studiourilor din S.U.A. R agia: Steven 
Spielberg. Scenariul: Richard Malheson — după 
o povestire a sa. Imaginea: Jack A. Marta. Cu: 
Dennis Weaver, Jacqueline Scott. Film distins cu 
Marele premiu la Festivalul filmului fantastic de la 
Avoriaz 1972. Premiul de debut In regie lui Steven 
Spielberg la Festivalul de la Taormina 1973. 


wa wne wma 


LE 


MN N 


Filmele «mici» 
ale 
marilor talente 


O fi oare adevărat că marile 
defecte ale marilor regizori 
Nema se găsesc întotdeauna în 
filmele lor «mici», o fi oare 
adevărat că «operele mi- 
nore» adună toate păcatele 
maeștrilor într-un adevărat inventar al 
ticurilor «manieriste», vinate uneori cu 
drăcească satisfacţie de cei înclinați să 
nu vadă pădurea din cauza vreascurilor? 
Greu de răspuns. Există cineaști geniali, 
autori nu numai de capodopere, dar și 
al unor filme de incredibilă stingăcie ar- 
tistică. E cazul tipic, de pildă al lui Renoir. 
Dar există regizori care nu ratează nimic, 
nici chiar filmele «minore». Bunăoară 
Wajda. CH de instructiv ar fi insă de urmă- 
rit tocmai această mai puţin ştiută, mai 
puţin observată, mai puțin discutată, mai 
puțin analizată creație «minoră» a tita- 
nilor cinematografului? Chiar mă gindesc 
să sugerez diriguitorilor Cinematecii — 
pentru o stagiune viitoare — să alcătu- 
iască nu numai un ciclu de capodopere 
ale artei a șaptea, nu numai un ciclu de 
vedete ale ecranului, dar și un ciclu inti- 
tulat, eventual, chiar «opere minore ale 
marilor cineaști». Se va vedea atunci, 
poate, nu un alt Eisenstein, nu un alt 
Orson Welles, nu un alt Fritz Lang, ci 
un Eisenstein altfel, un Welles altfel, 
un Lang altfel. 

Mărturisesc că m-am gindit la această 
tentantă, cred, inițiativă, văzind la Cine- 
matecă, în vremea din urmă, un Wajda 
«minor» («Vinătoarea de muște» — cine 
o fi decretat «minor» filmul acesta care 
nu e, ce-i drept, nici «Cenușă și diamant», 
nici «Nunta» sau «Pădurea de mesteceni», 
dar ce film, oameni buni, ce film!), un 


amurgul 
zeilor 


inversare de roluri 


«Actorii care fac regie au devenit a- 
proape un loc comun» — spune revista 
«New Yorker», amintind numele lui Brando 
Newman, Nicholson și Scott. Încă un 
nou venit: Maximillian Schell. Dar ceea 
ce iese din comun, în acest caz, este 
că actorul evenit regizor a distribuit ca 
interpreţi principali ai filmului «Pietonul» 
pe doi cunoscuţi regizori de teatru euro- 
peni: Peter Hall şi Rudolph Seliner. Filmul 
a fost întimpinat cu cea mai mare priete- 
nie şi curiozitate de critica americană. 
Mai mult chiar, a fost distins cu Globul 
de Aur la festivalul de la Chicago. 


Doar o fărîmă de rol 


Încurajat de succesul «Pietonului», Ma- 
ximillian Schell a anunţat că va produce 
un nou film. De data asta, e vorba de o 
adaptare după «Slugă la doi stăpini» de 
Gojdoni, o farsă modernă despre un străin 
care, venit la New York să-și găsească o 
slujbă, devine angajatul a doi patroni 
dintr-odată. Distribuţia nu e cunoscută, 
dar Schei! și-a rezervat un rol episodic, 
«o fărimă de rol» care să-l facă pe noul 
regizor să nu uite că este şi actor. 


Albinele 


Gloria Swanson a debutat abia acum 
într-un film de televiziune, în rolul unei 


«Cum să furi 
un milion» 
Dar de ce 
să-l furi? 


Wyler «minor» («Cum să furi un milion» 
— cit umor la acest «jansenist al mizan- 
scenei», cum La botezat Andre Bazin), 
un Hitchcock «minor» («Fringhia» — film 
cu adevărat minor, declarat «genial» de 
o critică entuziastă din pricina faptului că 
aici totul a fost turnat într-un singur plan, 
lucru, cum bine s-a văzut, şi inexact și 
— de-ar fi fost chiar așa — total neintere- 
sant»). 

E poate nepotrivit insă a face tocmai 
acum, cind Cinemateca și-a inchis por- 


bătrine care conduce cu mină de fier o 
foarte numeroasă familie de viticultori din 
California. Pe plan simbolic, ea are o 
stranie influență asupra unei colonii de 
albine care, ascultindu-i ca hipnotizate 
ordinele, fac să rodească via. Drept care 
Miss Swanson a fost acompaniată de 
700 000 de albine, roind ca un stup spre 
binele filmului. 


Un debut tv. la 75 de ani 
(Gloria Swanson) 


Lumea în război 


Nu chiar toți marii actori se intorc la 
scena de teatru. Unii, dimpotrivă. lată, 
sir Laurence Olivier este «narrator»-ul 
(crainicul, cu alte cuvinte) unui întins 
serial de montaj al televiziunii engleze, 
«Lumea în război», în care sint recapitu- 
late și comentate, cu vocea gravă a lor- 
dului, evenimentele ultimei conflagrații 
mondiale. 


La numai un an după tatăl său a murit 
Edward Robinson jr. (40 de ani), care-şi 
încercase talentul, în prima tinerețe, în 


tile, în locul unui bilanţ, sugestii de viitor. 
Mai potrivit este cred a ne bucura de se- 
riozitatea cu care acest for de cultură 
cinematografică şi-a alcătuit repertoriul 
sezonului trecut. A fost, într-un cuvint, 
o stagiune excelentă. Timp pentru pro- 
puneri — ale noastre, ale cititorilor — a 
rămas destul pină la toamnă. Ne vom face, 
în lunile ce urmează pină la deschiderea 
stagiunii, datoria de a le semnala. 
Petre RADO 


filme de televiziune și într-un film ceva 
mai cunoscut, «Ţipătul vulturilor». Deși 
a fost găsit neînsuflețit in locuinţa sa din 
Hollywood, în circumstanțe cam suspecte, 
doctorii au convenit că moartea a survenit 
din cauze naturale. 


Schimbare la faţă 


Ultimul film de televiziune al lui Kirk 
Douglas istorisește povestea unui pro- 
fesor de liceu care încearcă să-şi reciștige 
fiul pierdut în urma divorțului, ajungind cu 
obsesia lui la manifestări demențţiale. Un 
bun prilej pentru eroicul superproducător 
de a dovedi calități de excelent actor de 
compoziție. 


„Ascensorul'“ 


O altă veche glorie, frumoasa Mirna 
Loy,care prin deceniul patru se speciali- 
zase in comedii sofisticate sau în roluri 
de orientală, a reapărut după o lungă 
întrerupere într-un rol substanțial. O ma- 
mă își caută fiul în imobilul unei companii 
și din cauza unei pane de ascensor e 
surprinsă în aceeași cabină, la etajul 32, 
cu fiorosul autor al unui jaf petrecut în 
aceeași după-amiază de week-end. Pas- 
tişa generală după «Ascensor pentru 
eșafod» n-a impiedicat-o pe venerabila 
septuagenară să facă din acest rol de 
băbuță candidă și sporovăitoare unul 
din cele mai frumoase roluri ale carierei 
sale. 


Altred Hitchcock este capul unei serii 
de opt mari regizori americani de film 
din prezentarea cărora documentaristul 


prezenţe 
româneşti 
peste hotare 


Filme fără vacanță 


Anul acesta la Marienbad 


Tradiționalul festival internațional al 
filmului de la Karlovy-Vary s-a încheiat 
a ora la care scriem aceste rînduri. 
Timp de 12 zile, cineaști de pe toate 
meridianele lumii au avut ocazia să se 
confrunte, să schimbe idei, să aprecieze 
filmele aflate în competiție. 

România a fost reprezentată de ulti- 
mul film al lui Sergiu Nicolaescu, «Un 
comisar acuză», film care s-a bucurat 
deopotrivă de aprecierile publicului și 
ale critici: de specialitate. 


La Rio de Janeiro 


Unul dintre cele mai interesante şi 
mai viu disputate festivaluri internatio- 
nale ale filmului științific a avut loc la 
Rio de Janeiro între 16—26 iulie. Pentru 
România a concurat o echipă compusă 
din trei filme: «A dormi, a visa» (regia 
Claudiu Soltescu), «Feritele și magne- 
tismul» (regia Doru Cheșu) și «Pescă- 
ruși cu aripi curate» (regia lon Bostan). 


La Cortina d'Argento 


O nouă consacrare pentru documen- 
tarul românesc! La festivalul internatio- 
nal al filmului de la Cortina d'Ampezzo, 
filmul lui Doru Segal, «În fiecare luni 
şi joi»,a obținut medalia de argint ofe- 
rită de Comitetul olimpic italian. 


Onorata tormică 


«Formica» lui Matty, aplaudată de 
către spectatorii polonezi la Festivalul 
de la Cracovia, s-a întors acasă înso- 
țită de o prestigioasă diplomă de onoare. 


lulian GEORGESCU 


Richard Schickel a alcătuit un serial in- 
titulat M.M.M. (The Men Who Made the 
Movies) — «Bărbaţii care fac filmele». În 
timp ce textul teoretic al acestor cine- 
interviuri a luat, cum se obișnuiește,calea 
tipografiei, pentru a apărea la toamnă 
într-o carte, documentaristul a început 
lucrul la un nou serial, care va dura un 
an sau mai bine, dedicat giganțţilor litera- 
turii americane din secolul nostru. 


Demonul inovației 


Hedy Lamarr, fosta actriță austriaco- 
hollywoodiană, a revenit de curind în 
rubricile de curiozități: un oficiu de bre- 
vetarea invențiilor, publicind numele in- 
ventatorilor-femei din istoria sa, i-a trecut 
numele în dreptul unui «dispozitiv pentru 
lansarea torpilelor», propus în 1943. În 
fața reporterului, actrița n-a negat «ma- 
ternitatea» proiectului, declarind că, în 
ciuda faptului că n-a fost aplicat nicicind, 
ea perseverează: în prezent pune la punct 
un costum luminos pentru cicliști. 


50 la sută 


Aflat în zodia interviurilor, Ingmar 
Bergman a acordat unul revistei «Cinema- 
Québec». Întrebat ce părere are despre 
personajele sale feminine şi de ce sint 
atit de numeroase, a dat următorul răs- 
puns: «Mi se pare ridicol că 99% din reali- 
zatorii lumii sint bărbaţi. Cind vor exista 
mai multe regizoare — și va veni momentul 
acela — vom ști mai multe despre uni- 
versul familiei, așa cum se întimplă in 
cazul scriitoarelor, a poetelor Mi-ar place 
ca măcar jumătate — oacă nu mai mult — 
din regizorii lumii să fie femei». 


Romulus RUSAN 


Un pilc de călăreţi, departe 
tocmai la linia orizontului, 
pe cimpia din față cetăţii 
Histria. Galop întins, lung, 
grupat, stopat chiar în mij- 
locul cimpului, acolo unde 
călăreții par a fi așteptați de o mulțime de 
oameni forfotind fără încetare în jurul 
autobuzelor și mașinilor. Primul dintre 
călăreţi descalecă şi întreabă cum a fost. 
Bine, i se zice. Merge! Dar aveți grijă, 
un cal rămîne în urmă! Bine, o luăm de 
la început. Călăreţii iau drumul înapoi, 
în trap mărunt, pînă dincolo de linia ori- 
zontului. Şi... Galop întins, lung, grupat, 
stopat... Cum a fost? Mai bine. Numai că 
trebuie s-o prelungiți cu 30 de secunde! 
E mult! Este, dar trebuie. Bine, reluăm. 
Şi așa, o dată, de două ori, de trei ori, 
pînă cind nimeni nu mai ține minte de 
cite ori călăreţii refac drumul încolo şi-n- 
coace, cînd la trap, cînd la galop. 
Turiştii veniți într-una din zilele lui 
iunie să vadă ce-a mai rămas din cetatea 
de altădată, au lăsat vestigiile istoriei să 
mai aştepte încă puţin, atrași de prive- 
liștea pitorească a călăreților care fac 
mereu şi mereu aceeași cavalcadă. 
Sint 13. Călăreții. Mai tirziu li se va ală- 
tura şi o femeie. Acum sint 13. Bărbi 
încărunţite. Chipuri aspre. Fețe pe care 


panoramic românesc 


Însuflețiți 

de stindardul 

lui Mihai Viteazul, 
stindardul Unirii 


După «Dacii» şi «Mihai Viteazul», 
un nou film istoric 
de Titus Popovici şi Sergiu Nicolaescu: 
«Viaţă fără de moarte» 


Fişa filmului: 


Scenariul: adaptare de Sergiu Nico- 
laescu după scenariul lui Titus Po- 
povici, «După furtună». Regia: Sergiu 
Nicolaescu. Imaginea: A/exandru Da- 
„id. Scenografia: Sever Frențiu. Cos- 
tumele: Hortensia Georgescu. Muzica: 
Tiberiu Olah. Sunetul: A. Salamaniar 
Montajul: /olanda Mintulescu. Regi- 
zori secunzi: Adriana Dumitrescu, Ni- 

olae Corjos şi Gh. Constantin. 

Interpreţi: Sergiu Nicolaescu, Ilarion 


urmăriți aceste documentare! 


D 


Orizonturi XXX 


După 16 ani 


Regia: Jean Petrovici. Scenariul: Eva Sirbu 
Imaginea: Jean Michel. Montajul: George Prea. 
Aranjamentul muzical: Mihai Visoreanu. Pro- 
ducția: loan Pelz. 


Pentru Jean Petrovici și Eva Sirbu, tre- 
cutul este prezent, iar prezentul este 
viitor. Şi, ciudat, această perspectivă vădit 
romantică ne cucerește și ne convinge. 
Cu atit mai ciudat cu cit rigoarea docu- 
mentarului nu iartă. Se vede însă că acum 
16 ani, cind regizorul și scenarista au rea- 
lizat primul lor film la Fabrica de confecţii 
«București», au ştiut să aleagă niște eroi 
— mai precis, eroine— care posedă secre- 


16 


tul unei (neren perpetue. Fiindcă, intor- 
cindu-se astăzi în aceleași hale și înfăţi- 
şindu-ne în paralel imagini vechi şi noi, 
Jean Petrovici și Eva Sirbu descoperă alte 
maşini, asistă la alte operaţii tehnice, aud 
vorbindu-se nu de tricotarea ciorapilor, 
ci despre «calitatea pulberelor adezive». 
Eroinele sint însă aceleaşi și — parcă - 

neschimbate. Cu un contur al feții ceva 
mai decis, dar la fel de frumoase sau ini- 
moase sau şi una şi alta și încă ceva: 
mindre de profesiunea lor. Ba chiar mai 
tinere, fiindcă între timp virsta medie a 
fabricii a scăzut pină la 27 de ani! Astfel 
într-o excelentă secvenţă realizată, ca 
întregul film, cu o discretă afecțiune, ad- 
mirăm pe adolescentele care dau extem- 
poralul de calificare profesională: prezen 
tul devine viitor, în această fabrică «de 
unde își iau zborul în lume anotimpurile 
noastre vestimentare». 


„Viaţă fără de moarte“ 


Ciobanu, Amza Pellea, lon Besoiu, Gina 
Patrichi, Jean Constantin, Colea Răutu, 
Ştefan Mihăilescu-Brăila, Gheorghe Di- 
nică, Zephi Alşec, Reka Nagy, Mircea 
Pascu, Tudor Stavru, Paul Fister, Vasile 
Popa, Gheorghe Mazilu, Dumitru Cră- 
ciun, Adrian Ştefănescu, lon Polizache 

Directorul filmului: Sideriu Aurian 
Producător-delegat: La Popita 

O producție a casei de filme 5 
Pelicula Eastman-color. 


PE DR EE EREI ED PE EET Ea SEE: 
Aparenta nemişcare a 
unui transatlantic 


Regia: Erich Nussbaum. Scenariul: Alexand 
Boiangiu şi Erich Nussbaum. Imaginea: Constan 
lin Teodorescu. Montajul: Maria Marin. Comen- 
tariul muzical: Teodor Mitache. Producţia: Geo: 
ge Dăduianu. 


Erich Nussbaum nu apelează la arhiva 
de imagini a anilor trecuţi, ci la Enciclo 
pedia română din 1936 care descria orașul 
Tulcea drept un mic port dunărean uitat 
în nemișcare, unde nu opresc niciodată 
marile vapoare. Astăzi, însă, Tulcea are 
mult mai mult decit visa: un uriaș trans- 
atlantic oprit statornic, ce-i drept, nu în 
apele Dunării — pline de altfel cu vapoare 
de toate mărimile — ci chiar pe solul cal 
caros al Dobrogei. Este marele combinat 
industrial care veghează zi și noapte ori- 
zonturile vechiului oraş românesc al lui 
Mircea cel Bătrin. În jurul acestei inge 
nioase idei publicistice, Erich Nussbaun 
construiește,dacă nu chiar o monografie 
cel puţin un portret pitoresc și realist al 
oraşului de la porţile Deltei, care — cu un 
plus de talent edilitar, cum precizează co- 
mentariul — «ar putea să devină renumit 
in toată lumea». 


necazurile, vinturile, ploile și arşițele au 
lăsat urme adinci. Au colindat lumea. 
Nu pentru că așa au vrut. Aşa s-a întim- 
plat. Acum se-ntorc acasă. In pestrițele 
lor veșminte abia se mai ghiceşte strălu- 
cirea de altădată a straielor de oșteni din 
oastea lui Mihai Viteazul. Dar foarte puțin; 
Peste ei au trecut ani mulți și multe pri- 
mejdii. Au miînuit sabia, pumnalul, pisto- 
lul sau lancea. Ca să trăiască. Așa a vrut 
viața. Par niște aventurieri. Nu sint. Unii 
par a avea niscai comori. N-au. Dar e 
bine să se creadă că au. Ca să nu afle 
nimeni că adevărata lor comoară e un 
steag. Un stindard decolorat, străpuns 
de plumbi, ars de flăcări, pe care se mai 
văd trei steme: a Transilvaniei, a Moldo- 
vei și a Ţării Românești. Stindardul voe- 
vodului Mihai. Stindardul Unirii. Au depus 
legămint să-l ducă în ţară. Și pentru asta 
cei 13 vor trece munți, și văi, şi cimpii, și 
ape. Se vor bate. Vor fi urmăriţi. Vor ur- 
mări. Unii vor muri. Dar nimic nu le poate 
sta în cale. Nimic nu se schimbă, atita 
vreme CH bărbaţii rămîn bărbaţi. Ei sînt 
bărbați. 13. 

13 bărbați călăresc zi de vară pină-n 
seară, urmăriţi acum doar de aparatul o- 
biectivului de filmat. Așa, ciudat îmbrăcaţi 
cum sînt, plini de praf, neraşi şi bărboși, 
printre cei 13 pot fi recunoscuți Amza 
Pellea, lon Besoiu, Ilarion Ciobanu, Jean 
Constantin. Şi cel care-i conduce, Ser- 
giu Nicolaescu. Care, o dată ajuns în fața 
camerei de luat vederi, descalecă grăbit, 
vrea să vadă cum arată cadrul, discută cu 
operatorul Alexandru David. O dată rolul 
de regizor terminat, încalecă şi redevine 
căpitanul Andrei. Şi tot așa mereu. Pen- 
tru că se repetă. Și cind totul e foarte 
bine, intervine ceva, un nor, un soare 
prea puternic, vintul care bate prea tare, 
un cal nervos, o defecțiune la aparatul 
de filmat, etc. Dar, în sfirșit, cadrul a fost 
tras. Un cadru lung de vreo trei minute. 
O zi întreagă de muncă. Toată lumea e 
obosită, dar mulțumită. A fost o filmare 
grea? Da de unde! Miine, miine va fi 
mult mai greu, miine vom filma «intrarea» 
românilor în armata turcă. Filmare grea. 
Cai mulţi, figuranți puzderie, cadre ne- 
numărate. Drept care, întreaga echipă 
e convocată pentru punerea la punct a 
filmării de a doua zi. Şi filmarea de azi 
abia s-a terminat, e ora 18, şedinţa va avea 
loc la 19. Soarele stă gata să apună. 
Îmbrăcat în ciudatul lui costum de că- 
pitan, Sergiu Nicolaescu își conduce je- 
ep-ul departe, la linia orizontului. Seara 
tîrziu, în holul hotelului «Opal», obişnui- 
tul interviu, cam abrupt început... 

— De ce faceți acest film? 

— Dacă nu Las face pe ăsta aș face un 
altul, nu? 

— Da. De ce-l faceți? 

— E un proiect mai vechi pe care l-am 
pus la punct în urmă cu ani împreună cu 
Titus Popovici. Din păcate, de la scrierea 
scenariului pină la realizarea filmului, 
a trecut foarte mult timp, au intervenit 


A doua scrisoare 


Regia și scenariul: Nicolae Cabel. Imaginea 
Romeo Chiriac. Montajul: George Preda. Aranja- 
mentul muzical: Radu Zamfirescu. Producţia: 
Dumitru Nelescu. 


Prima a fost «Scrisoarea lui lon Marin 
către Scinteia», devenită film în 1950, sub 
regia lui Victor Iliu și cu imaginile lui Ovi- 
du Gologan. Regizorul Nicolae Cabel 
(care a debutat cu un portret cinemato- 
grafic «Victor Iliu») La căutat și l-a găsit 
pe lon Marin — alias Dragu Vulcan, astăzi 
în virstă de peste 70 de ani, locuind în satul 
Sudiţi. A doua sa scrisoare devine un pa- 
noramic descriptiv — excelent ilustrat mu- 
zical — asupra celor 25 de ani de înnoiri 
n satul socialist. 


Iscusința 
nu așteaptă vîrsta 


Regia și scenariul: Tus Mesaros. Imaginea; 
Willy Goldgraber. Montajul: Elisabeta Dragomir 
Aranjamentul muzical: Andrei Bretz. Producţia 
Victor Lombardo 


După «Nunta de aur», Titus Mesaroş 
ne oferă încă un documentar eminamente 


Un rol dramatic, alcătuit din tăceri. 
Singurul personaj feminin al filmului: Gina Patrichi 


multe schimbări. In scenariu. Toate astea 


«Mihai 


Viteazul». Toate aceste lucruri 


nu mai contează acum. Ce-a fost a fost, 
bine c-am început... 


— Aţi ținut neapărat să mai faceți 
un film istoric? Încă unul? 

— Dimpotrivă. Deşi am o oarecare ex- 
perienţă în filmul istoric («Dacii», «Mihai 
Viteazul»), nu mi-aş fi dorit un film istoric. 
lată-mă, totuși, în fața unui film de epocă. 
Mă străduiesc să-i dau o formă total di- 
ferită de ceea ce am făcut pînă acum. 

— Cum? 

— E greu de spus cum. Publicul a mai 
evoluat, s-a mai schimbat. Gustul publicu- 
lui s-a schimbat. Trebuie să ținem seama 
de toate astea. 

— Vrea publicul «altfel» de filme isto- 
rice? 

— Cred că da. Publicul, pare-se, îndră- 
gește acum un anume tip de erou, mai 
putin «eroic», mai puţin perfect. Nu-l mai 
interesează eroii exemplari de sus și pînă 
jos. Nu-l mai impresionează costumele 
de epocă, veșmintele fastuoase, bătăliile 
grandioase. Oricum, nici eu n-aş mai 
putea trece peste ceea ce am făcut în 


și încă altele mă obligă la o formă nouă 
de film istoric. 

— Totuși, filmul istoric are, trebuie 
să aibă, niște precise scopuri patrio- 
tice, educative... 

— Nici eu nu vreau altceva. «Viaţa 
fără de moarte» va fi la fel de patriotic ca 
toate filmele pe care le-am făcut pînă acum. 
Eu spun că forma e diferită. Poţi da unei 
generații exemple de eroi pertecți. Dar 
și altele, de oameni mai puțin perfecţi, 
mai aproape de realitate, care să impre- 
sioneze-spectatorul tot atît de puternic 
cît și un erou exemplar. Istoria nu fabrică 
eroi pe bandă rulantă. 

— Dar eroii filmului dumneavoastră, 
cine sint? 

— Oameni. Foşti oșteni în armata lui 
Mihai Viteazul. Oameni deloc perfecţi. 
Nici tineri nu mai sint. Cunosc gustul 
înfrîngerilor, știu ce este frica. Caractere 
și temperamente diferite, dar în final, 
printr-un gest comun, acești oameni se 
vor situa, pentru spectatori, în rîndul 
marilor eroi. Sper. 

— Ce-i unește pe acești oameni? 


afirmativ despre noua noastră condiție 
umană, pornind, de data aceasta, pe un- 
mele unei tinere fete nu numai frumoase, 
dar şi extrem de elegante, întilnită în tram- 
vai. Regizorul o bănuiește venind de la 
bar, dar ea se dovedește a se îndrepta spre 
locul de muncă, la o fabrică de televizoare, 
Deși se recurge evident la reconstituiri, 
totul se păstrează nu numai în limitele 
verosimilității, dar şi ale autenticității. A- 
juns în fabrică, documentaristul desco- 
peră alte tinere muncitoare, se opreşte la 
cinci dintre ele şi le invită să răspundă la 
un chestionar oarecum neutru, menit nu 
atit să provoace răspunsuri senzaţionale, 
cit să ne dea posibilitatea de a le admira, 
intre timp, pe interlocutoare. 


E e = ul 
vechile capitale ale 


ţării noastre 


Regia: Petre Sirin, Scenariul: Corina Nicolescu 
imaginea: Dumitru Predeanu. Aranjamentul mu- 
zical: Andrei Breiz. Montajul: Sofia Hage. Pio- 
ducha: Gheorghe Apostol. 


De la Samisegetuza lui Buerebista pină 
astăzi, de la cetăţile de scaun ale lui Gelu, 
Mircea, Ștefan și Mihai, pină la ceea ce 
ne-a rămas din palatele domneşti ale Ce- 
tății lui Bucur (aţi vizitat Curtea domnească 


a lui Mihai din dealul Izvor, în incinta că- 
reia există şi urmele unei așezări dacice?), 
Petre Sirin adună cu pioşenie imagini 
instructive puse sub semnul continuității 
milenare a civilizaţiei noastre. 


„e at Sai ED. PERI USE i E PPE SE 
Geometrie ascunsă 


Regia: Alexandru Sirbu. Imaginea: Liviu Geor- 
yescu. Desenele şi gratica: Victor Wegemun 
Aranjamentul muzical: Mihaela Sergescu. Con- 

uitant: dr. Cristian Benedict. Producţia: Conslun - 
ţa /stodor. 


Alexandru Sirbu nu mai ţine să apară 
drept un simplu amator în ale picturii 
Noul său film de artă, «Geometrie ascun 
să», marchează o schimbare de ton şi, 
poate, de strategie. Autorul pare decis să 
transforme ecranul într-o universitate 
populară dedicată cunoaşterii secretelor 
picturii. De data aceasta e vorba despre 
tainele compoziţiei, deconspirate meto- 
dic prin analiza citorva tablouri clasice. 
«Cina cea de taină» de Leonardo Da Vinci 
este disecat şi recompus într-o multitu 
dine de linii și figuri geometrice — nevă 
zute, dar plauzibile în tabloul original - 
dansind în fața noastră ca într-un desen 
animat abstract, propunindu-ne alterna 
tive şi demonstrind, finalmente, cit de 
îndatorat e geniul științelor exacte 


Val. S. DELEANU 


— Faptul că sînt români, departe de 
tară, că sînt și se simt singuri. li reunește 
dorul de ţară, speranţa întoarcerii acasă, 
bătăliile, nopţile şi zilele, bune sau rele, 
petrecute în armata lui Mihai Viteazul. 
Şi mai presus de toate, credința că tre- 
buie să facă totul pentru împlinirea visu- 
lui de unire al ţărilor românești pentru 
care au luptat alături de Mihai Viteazul. 

— Ciţi din acești oameni vor fi per- 
sonaje de prim-plan? 

— Niciunul sau toți. «Viaţă fără de 
moarte» e filmul unui mic grup de oameni, 
toate rolurile sînt la fel de importante. 
Actorii au înțeles şi au acceptat acest 
lucru. Vom alcătui cu toţii o mică orches- 
tră în care fiecare instrument are un solo. 
De virtuozitate, sper. 

— Se aude că în filmul acesta va exis- 
ta și un important rol feminin. Că — 
știți — erați acuzat de misoginism. 

— Da? Nu ştiam și nici misogin nu 
sint. Există un rol feminin important şi 
foarte greu. Mai ales că, după ce că se 
află printre atiția bărbați, practic femeia 
nu scoate nici o vorbă. In ciuda acestui 
lucru, rolul e de mare dramatism şi cred 
că numai Gina Patrichi îl poate duce la 
bun sfîrșit. 

— Asta-i tot? 

— Da. Ne vedem la premieră. 


N. C. MUNTEANU 
Foto: A. MIHAILOPOL 


Sergiu Nicolaescu a schimbat 
pistolul comisarului Moldovan 
cu sabia cănitanului Andrei 


cineclub 


Excepţii, 
dar și... 


Cineclubul din dealul Co 
iroceni (șoseaua Grozà- 
vești, 84) este probabii 
nema singurul care are firmă 
cu neon: Ecranclub. Dar 
nu aceasta este cea mai 
importantă excepţie de 
la regulă pe care am constatat-o. Aici 
se desfășoară săptăminal și chiar de 
două ori pe săptămină cicluri de vizio- 
nări, expuneri, lecții și dezbateri pentru 
instruirea — nu numai tehnică, dar și 
estetică si culturală — a membrilor 
cineclubului. Cu concursu! Arhivei na- 
tonale de tilme, la Ecranclub functio- 
nează o «cinematecă a tineretului» și o 
«cinematecă a elevilor», proiectindu-se 
în fața unor săli, de obicei pline, filme 
ca: «Moara cu noroc», «Fragii sălba- 
tici», «Hiroşima, dragostea mea», «Ro- 
ma, orele 11» și altele, ordonate pe teme 
cum ar fi: Literatură și film, Incursiune 
în lumea fantasticului, De la «Răsună 
valea» la «Puterea și Adevărul» sau 
Panoramic mondial de scurt-metraje. 
999 O ușoară deceptie ne-a provocat, 
în schimb, numărul mic al filmelor pro- 
duse — incomparabil, de pildă, cu pro- 
ducția cineclubului «Vestitorii». Dacă 
pe Şoseaua Ştefan cel Mare am avut 
de ales dintr-o productie de 20—30 de 
pelicule anual, aici a trebuit să ne cule- 
gem impresiile vizionind, din recolta a 
doi ani, doar 7 filme, de cite un act fie- 
care. 999 Două dintre ele ne-au lacut o 
impresie bună, chiar foarte bună. Deși 
foarte diferite prin temă şi gen (primul 
e un documentar care se recomandă 
prin titlu, al doilea e un film jucat pe 
tema luptei antifasciste), ambele sin! 
mărturia aceleiași pasiuni, a aceleiași 
seriozități ieșite din comun și care 
poartă un nume: Cornel Dimitriu, de 
profesie inginer. Răzbate din cadrele 
care poartă această semnătură o plă- 
cere reală de a filma oameni, obiecte 
şi ambiante familiare, un interes deose- 
bit pentru lumină și unghiulație, preocu- 
parea de a selecta materialul și a-l 
ordona într-un ritm alert 999 Ușoara 
decepție despre care vorbeam vine şi 
din faptul că în alte producții am detec- 
tat cu greu această plăcere și acest in- 
teres. Se preferă, de pildă, inscenări 
alegorice cu sens ermetic («Șahul» 
sau «Dromaderul»). Dar oare de ce 
facem film, dacă nu, în primul rînd, din 
dorinta de a redesconeri lumea din 
jur — aceeași și totuși alta? 


lon FĂGĂRĂȘANU 


telex Animafilm | 


Între pitici şi McLaren 


999 Candidaţii la cali- 

tatea de elev în clasa 

| se vor amuza 7 minute 

urmărind un film care 
demonstrează că ope- 

- rațiile aritmetice pot fi 

si un ioc amuzant. Ceea ce nu ştiu 
micii spectatori este faptul că pelicula 
care a trecut prin fața lor cit ai minca 
un baton de ciocolată, a fost realizată 
de Izabela Petrașincu în 6 luni. Pen- 
tru acest film, ea a desenat și a tăiat 
mii de cartonașe. Ca să poată mișca 
mai ușor lăbuţele de pisică, regizoarea 
a confecționat din hirtie balamale li- 
liput de cîțiva milimetri. Pentru cele 
24 de imagini care trec prin fața co- 
piilor într-o secundă de film, regizoa- 
rea a trebuit să miște de 24 de ori car- 
tonaşele si să le filmeze tot de 24 
de ori. Deci cu răbdarea treci nu numai 
marea... 999 Marin Moraru si Ste- 
la Popescu sint pe banda sonoră 
— Coco și Roco, simpaticele per- 
sonaje ale unui serial de desen a- 


nimat semnat de regizorul Bu- 
zea Zaharia. Cei doi artişti cinta, vor- 
besc şi se alintă, ca să-i înveselească 
pe micii spectatori. Cît trudesc? Un 
cîntecel de 25 de secunde l-au cîntat 
şi imprimat în zeci de variante, ore în 
Şir. 


999 Studioul nostru a primit 
o foarte importantă coman- 
dă... sufletească. Copiii din 
Tirgu-Mureș ne roagă să fa- 
cem mai multe filme cu pitici. 
În fața acestor «beneficiari» 
nu putem rezista. 


999 in «Pas de deux», filmul prin care 
Norman McLaren avea să inoveze 
tehnica animației, cei doi balerini plu- 
tesc, vibrează și devin fluturi și păsări 


pe un v de muzică populară ro- 
mânească. Dare numai de departe se 


i bi ? 
aude mai bine? | ucia OLTEANU 


Rufele se spală cîntind 
(Sofiko Ciaureli) 


O nouă 


Mary Poppins 


După opinia unanimă a criticilor și 
spectatorilor sovietici, filmul «Melodiile 
cartierului Verii» este cea mai bună co- 
medie muzicală sovietică de la «Toată 
lumea cîntă, ride și dansează» încoace. 
Tinărul regizor gruzin Gheorghi Şenghe- 
laia şi-a însușit perfect lecţia marelui 
Aleksandrov, dovedindu-se sensibil la 
toate cuceririle filmului muzical contem- 
poran. «Melodiile cartierului Verii» e un 
film cu nimic mai prejos, de, să zicem, 
«Oliver» sau «Mary Poppins» cu care, 


in anumite privinţe, se şi aseamănă. Nu 
mai că noua Mary Poppins nu mai este 
guvernantă, ci o frumoasă şi harnică spă- 
lătoreasă, şefa tuturor spălătoreselor din- 
tr-un orășel rusesc de la sfirșitul seco- 
lului trecut. Ea vrea să ajute fetiţele unui 
birjar să urmeze cursurile unei școli de 
dans. Şi de aici, o mulțime de încurcături. 


Ascultă-ţi 
aproapele 


Laureatul Marelui premiu al Festivalu- 
lui de la Cannes din acest an, Francis Ford 
Coppola, despre geneza filmului «Con- 


versația» care i-a adus laurii supremi: 
«Am început să scriu scenariul în 1966, 
după ce un tip mi-a spus că a pus ta 
punct un microfon atit de puternic, încit 
poate înregistra conversaţia a doi oameni 
mergind, pierduţi în mulțime, pe stradă. 
Plecind de aici, mi s-a părut interesant să 
fac un film despre dreptul fiecăruia dintre 
noi la propria sa intimitate, despre datoria 
fiecăruia de a respecta intimitatea celor- 
lalți. Şi dincolo de toate, m-a interesat 
psihologia spionului mai mult decit a vic- 
timelor sale, ce gîndeşte, ce citeşte, ce 
lume frecventează acest om. Am vrut ca, 
în cele din urmă, filmul să ajungă la o con- 
cluzie morală şi umană», 


Publicitatea e un 


lucru foarte mare 


Da! Da! Publicitatea e un lucru foarte 
mare! Nu-i numai un joc de cuvinte, paro- 
die ușurică a unei cugetări nepieritoare. 
Publicitatea e un lucru foarte mare cînd e 
realizată de foarte mari regizori, consacraţi 
ai celei de a șaptea arte. Care, ce să facă, 
trebuie să trăiască și ei între două filme, 
între două contracte. Şi atunci, din olim- 
pul succeselor sînt nevoiți să coboare 
rapid pe pămînt, pe tărimul lunecos, zgo- 
motos şi banal al filmului publicitar. O 
fac cu discreție, fără să semneze, dar tot 
se află. lată, Jacques Demy şi Michel 
Legrand («Umbrelele din Cherbourg») 
audă virtuțile ameţitoare ale unui parfum 
într-o comedie muzicală de un minut, iar 
tostul copil minune al noului val francez, 
Jean-Luc Godard, face reclamă unei 
oarecari loțiuni de bărbierit. Mai departe, 
Jean-Claude Brialy («Eglantine») îi sfă- 
tuieşte pe francezi să-și depună banii la 
o anumită bancă, iar Robert Enrico («A- 
venturierii») aduce argumente în favoarea 
unei foarte populare băuturi. Nici alți 
«mari» ai ecranului nu se sfiesc să-şi 
pună talentul la bătaie întru prosperitatea 
reclamei: Richard Lester («Şpilul»), John 
Schlesinger («Billy mincinosul»), Tony 
Richardson («Tom Jones»), Joseph Lo- 
sey («Mesagerul»). Gură de om, gură 
de ciine, cere piine — și de la caz la caz 
ceva în plus... 


Cine 


n-are bătrîni... 


Navigind între Scyllele succeselor şi 
Carbidele eșecurilor, cam multe în ultima 
vreme, temătoare foarte de stincile as- 
cunse ale dezastrelor financiare, corabia 
Hollywoodului caută să se întoarcă la 
țărmul sigur al vedetelor de altădată. 
Katharine Hepburn, 68 de ani, și Laurence 
Olivier, 67 de ani, revin împreună în filmul 
Dragoste printre ruine, sub bagheta 
lui George Cukor, 75 de ani. Jennifer 
Jones și Fred Astaire, 57 și respectiv 
75 de ani, sint din nou pe platouri pentru 
a da viaţă personajelor din filmul Infer- 
nul. Gene Kelly, 60 de ani, va dirija o ver- 
siune muzicală după Ondine de Jean 
Giraudoux. Şi lista e departe de a fi com- 
pletă. 


Înapoi la stelele de altădată 
(Katharine Hepburn 
şi Laurence Olivier) 


ochii şi 
urechile lumii 


999 Presa tranceză a făcut o 
foarte bună primire filmului so 
vietic «Monolog», realizat de 
scenaristul Evgheni Gavrilovici 
şi de regizorul llia Averbach. 
«Un scenarist experimentat» și 
«un tinăr realizator de mare ta- 
lent» au realizat «un film inso- 
lit», «tonic» şi cu «un stil de 
mare eleganţă». 


999 După cea fost interzis mai 
bine de trei decenii, filmul lui 
Charlie Chaplin, «Dictatorul», 
a primit autorizaţia de a fi pre- 
zentat la Lisabona. Abia acum, 
pentru că abia acum acolo nu 
mai sint la putere dictatorii... 


999 Vincente Minnelli revine 
in actualitate. Cu un volum de 
amintiri, «Îmi amintesc foarte 
bine», care e și titlul șansone 
tei cintată de Maurice Chevalier 
in «Gigi», comedie muzicală 
realizată de Minnelli în 1958, 
după un roman de Colette. Dar 
şi cu un film, «Carmela», ale 
cărui vedete vor fi Katharine 
Hepburn și Liza Minnelli, fiica 
lui şi a regretatei Judy Garland. 


999 Stefania Sandrelli joacă 
in filmul «Aventură italiană» 
alături de Vittorio Gassman 
și Nino Manfredi, rolul unei 
fete provinciale care vrea să se 
facă actriță. Un rol rupt din 
viață. 


999 În filmul «imposibil nu-i 
un cuvint franțuzesc», in re- 
gia lui Robert Lamoureux, 
Jean Lefèbvre apare în rolul 
unui șomer de profesie (!),tatàl 
unei familii numeroase, om ne 
bun după belotă și compromis 
intr-o afacere nu tocmai curată. 
Cam mult pentru un singur om. 
Dar în film nimic nu-i imposibil. 
Mai ales dacă e franțuzesc 
999 În ciuda declarațiilor lui 
Ryan O'Neal că nu-și va mai 
lăsa fiica pe platouri, se vor- 
bește că Tatum O'Neal va 
apare totuși într-un alt film, 
alături de Nathalie Delon. Pină 
una-alta, laureata premiului Os- 
car ia lecţii de franceză. Ca să 
se descurce la filmare. 
999 Ín timpul turnărilor la su- 
perproducția «O viaţă intreagă», 
Claude Lelouch explica zia- 
riștilor că filmul va fi «o uriașă 
salată vizuală». «Chiar așa și 
este», au declarat ziariștii după 
premieră. Un semi-eșec, sau, 
dacă vreţi, un semi-succes pen- 
tru omul care a făcut vogă cu 
“Un bărbat și o femeie». 
999 Un actor celebru în rolul 
unui personaj incă mai celebru. 
Serghei Bondarciuk il va in- 
truchipa pe academicianul Igor 
Kurceatov, unul dintre cei mai 
mari fizicieni ai secolului XX, 
cu o contribuție remarcabilă in 
cercetarea și studierea reacții- 
lor termonucleare. Filmul se va 
ntitula «A-ți alege drumul». 
Regizor va fi Igor Talankin 
999 În rolul unui pastor irlan- 
dez care, atunci cind situaţia o 
tere, sperie lumea cu pumnii 
pe care îi împarte, deținătorul 


recordului mondial la aruncarea 
discului, colosul suedez Ricky 
Bruch (2 m, 134 kg), joacă ală- 
turi de Giuliano Gemma in 
filmul «Şi îngerii o fac la dreap- 
ta». Care nu e altceva decit o 
urmare a filmului «Şi ingerii 
mănincă fasole», o istorie ve- 
selă cu gangsteri din perioada 
anilor nebuni. Firește, Ricky 
Bruch joacă pentru un pumn 
de fasole in plus. 

999 Un celebru arbitru al ele- 
ganței, croitor cu alte cuvinte, 
Pierre Cardin, a fost distins 
cu premiul EUR, un fel de 
Oscar al cinematografului ita- 
lian, pentru «remarcabilă acti- 
vitate in lumea spectacolului 
internațional». Ceea ce desigur 
va duce la o activitate din ce în 
ce mai remarcabilă, din ce în ce 
mai internaţională. 

999 Pe genericul filmului «Zo- 
rile incă n-au apărut», reali 
zat de Henri Rappaz, un debut 
neaşteptat: Fernand Legros, 
eroul celui mai mare trafic cu 
tablouri false de după război. 
H joacă rolul unui producător 
care trăiește înconjurat de pinze 
semnate de mari maeștri. Noul 
actor nu va asista însă la pre- 
mieră. Se află după gratii. Evi- 
dent, pentru afaceri cu tablouri 
false. 

999 Un nou film artistic al stu 
diourilor cinematografice «Al 
bania nouă»: «Fiica munților», 
evocare a luptei poporului al- 
banez impotriva forțelor reac- 
tionare. 

999 Unul din maeștrii cinema 
tografului sovietic, Serghei lut- 
kevici, va realiza filmul «Risul 


lui Maiakovski», al cărui sce 
nariu este inspirat de una din 
cele mai bune piese ale poetului 
proletar, «Ploșniţa». Filmul va 
fi de fapt un colaj cu secvențe 
de animaţie, montaje foto, ima 
gini din filme documentare, sec 
vente jucate de actori. 

999 «Cortina a căzut, ne ve- 
dem luni», viitorul film al lui 
Michel Audiard, va arăta ceea 
ce se află dincolo de cortinele 
mirifice ale  show-bussines- 
ului, cu impresari care vinează 
parale și cu cintăreţi fără talent 
care vinează glorie şi bani. 
999 «Va fi ultimul meu rol» a 


declarat Gloria Swanson, care, 


la 75 de ani, işi va face reintra- 
rea și, firește, ieşirea, cu «Aero- 
port '75», în rolul unei mari ve- 
dete. O «compoziţie» care nu-i 
va da prea mare bătaie de cap. 
999 Michèle Morgan se va re- 
intoarce pe platouri. Jean De- 
lannoy, cu care actrița a făcut 
pină acum zece filme, i-a ofe 
rit rolul principal în «Suflete 
tari», după un roman de Jean 
Giono. 

999 Ce sinteti dumneavoastră, 
Jean Paul Belmondo? O vw 
detă, un star? Răspuns: «Un 
măscărici şi găsesc că e extra 
ordinar să poți face pe măscă 
riciul». Este, domnule! Dacă 
este, este! 

999 «Crimele cele mai rafinate 
au fost afaceri de familie, zice 
domnul Hitchcock, realizate 
cu tandrețe și cu accesorii obiş- 
nuite, cum ar fi o masă de 
bucătărie sau o cadă de baie». 
Spălarea rufelor în familie e 
intotdeauna o treabă deosebit 


de tandră. E nevoie doar de o 
cadă bună... 

999 Clubul culturii cinema- 
togratice din Swiebodzin (Po- 
lonia) atribuie anual, ca pre- 
miu, unui număr de artiști, aleși 
dintre toți cineaștii polonezi, un 
samovar autentic de Tula. Anul 
acesta, în cadrul unei manifes- 
tări desfășurate sub genericul 
«Filmul și Tu», premiul a re- 
venit regizorului Gregorz Kroli- 
kiewicz pentru filmul «Dintr-o 
parte în alta». 

099 Deja autor în 1964 al fil 
mului «Cassius cel mare» con- 
sacrat pugilistului Muhammad 
Ali, zis şi Cassius SE Wil- 
liam Klein recidivează. In sep- 
tembrie, în Zair, el va turna un 
al doilea film despre celebrul 
campion al ringului, cu prilejul 
meciului său cu George Fore- 
man 

999 Alexandre Jodorowsky 
şi-a stabilit distribuția ideală 
pentru viitorul său film, care 
se va intitula «Dune»: Salvador 
Dali, Charlotte Rampling, Or- 
son Welles, Gloria Swanson, 
Pierre Clementi, Jack Nichol- 
son, Mick Jagger, Alain Delon 
şi Michel Simon. Într-adevăr, 
ideală 

999 Fred Zinneman a renunțat 
să mai ecranizeze Condiţia u- 
mană a lui André Malraux. În 
schimb, se arată foarte intere- 
sat de o altă capodoperă a lite- 
raturii tranceze, Héloise şi 
Abélard 


Rubrica «Cinerama 
redactată de 
N.C. MUNTEANU 


Cine se teme de 


popularitate ? 


Richard Widmarck n-ar vrea în ruptul 
capului să ajungă să poarte numele perso- 
najului pe care-l interpretează în serialul tv 
(din care am văzut și noi citeva episoade 
şi probabil că vom mai vedea şi altele). 
De fapt, scurta istorie a acceptării rolului 
Madigan a colectat pentru Widmarck toate 
treptele sentimentale pe care le poate 
parcurge un actor în fața unui rot la în- 
ceput n-a vrut să audă să joace într-un 
serial. «Am spus că nu intră în vederile 
mele să joc într-un film «săptăminal». 
Într-un serial ești pe cale să devii în min- 
tea oamenilor personajul pe care-l inter- 
pretezi, să-ţi impui rolul, nu propria ta 
personalitate. Robert Young e un bun 
actor, dar lumea îl cunoaște ca Marcus 
Welby» (celebru personaj de serial în Sta- 
tele Unite — pri. 

Şi totuşi, «pentru că toate propunerile 
de filme pe care le-am primit erau proaste, 
am acceptat «Madigan». A acceptat, pe 
parcurs și-a schimbat părerea, a devenit 
«favorabil» și pînă la urmă «am început să-l 
iubesc». Pe Madigan. Dar serialul? 


Cum a devenit 


celebru Columbo? 


Cu promisiunea că va reveni, locote- 
nentul Columbo și-a luat rămas bun de 
la admiratorii săi de simbătă seara. Ab- 
senţa va fi scurtă, răgazul luat nu e pentru 
odihnă. Peste ocean se filmează de zor 
noi episoade. Aidoma «impermeabilului 
cu ochi de sticlă», care din uşă îşi amin- 
tea brusc că mai are ceva de spus, Peter 
Falk își explică astfel ascensiunea:«Se 
spune că în S.U.A. sint din ce în ce mai 
puține vedete. Dacă e așa, e pentru că 
alţii n-au avut norocul să aibă o soţie ca 
a mea. Dacă Alice n-ar fi fost alături de 
mine, niciodată n-aș fi ajuns ceea ce sînt. 
Alice m-a făcut să uit tot ceea ce credeam 
că mă handicapează în meseria mea. Îmi 
plăcea grozav teatrul, dar mi-am zis că 
sînt prea bătrin să mă bag în treaba asta 
(aveam 27 de ani cînd am început să joc), 
că sînt prea scund (am doar 1,60 m), că 
n-am experienţă și, în fine, că ochiul meu 
de sticlă (la 3 ani am avut o tumoare) nu 
mă avantajează. Alice m-a convins că 


Cu ocazia unui festival al filmului fan- 
tastic desfăşurat la Paris, revista «Ecran 
'74» din iunie, întreprinde o analiză a 
genului, o analiză pusă sub semnul unei 
întrebări: Filmul fantastic se află oare 
într-un moment de răscruce? Mitolo- 
giile tradiționale (Dracula, Frankenstein, 
doctori nebuni) și-au pierdut forța de 
șoc și realizatorii înlocuiesc dualitatea 
fundamentală a genului (vis-realitate, 
certitudine-indoială, bine-rău) cu pure 
halucinaţii vizuale supraincărcate de 
recuzită stilistică (măști, decoruri teri- 
Dante, metamorfoze cumplite, ritualuri 
crude și absurde) și de un întreg arsenal 
al fricii (şerpi, paianjeni, dedublări mon- 
struoase), toate petrecindu-se după o 
cît mai somptuoasă ilogică a coșma- 
relor şi a nebuniei. Fantasticul literar 
constă în incertitudinea unui personaj 
asupra realităţii pe care o vede, asupra 
existenței pe care o trăiește, asupra 
acţiunilor pe care le face. Filmele fan- 
tastice din 1974 cu titlurile lor care se 
vor înspăimintătoare: Ssssss (semna- 
lul cobrelor); Cind începe urletul (pe 
tema blestemelor implinite); Noaptea 
asta nu voi vizita cadavrul tău (a- 
mestec de sadism și de fetișism); Dia- 
volul din Miss Jones; Noaptea mor- 
Hier vii sau Copiii n-ar trebui să se 
joace cu morții — par să se distanțeze 
de propriile lor cruzimi tocmai prin 
excesele formale. Catastrofa ecologică 
prevăzută în Soarele verde, unde popu- 
lația Americii devine o uriaşă adunătură 
de vagabonzi în căutare de hrană, sau 
din Ssssss unde un savant transformă 
oamenii în şerpi pentru a-i feri de po- 


revista revistelor 


Nu vreau să ajung 
Richard Madigan! 


roate astea nu sint decit amănunte lipsite 
de importanţă, că trebuie să am încredere 
în mine. Mai greu e cu fel de fel de oameni 
care vor să știe dacă ochiul e de sticlă. 
Mă grăbesc să-i asigur că, după părerea 
mea, un ochi de sticlă e mai puţin jenant 
decit un picior plat, să zicem...» 


Dacă n-ar fi nevastă-mea, nu 
ştiu ce m-aş face... (Peter Falk) 


Sr INI 


luare, sint variaţii ale fricii şi ale impo- 
sibilităţii de a inova un gen. Între for- 
malism delirant şi viziune apocaliptică, 
între reinnoire prin exces stilistic și 
căutări macabre, filmul fantastic pare 
într-adevăr să se afle sub semnul neli- 
niștitor al decadenței artistice 


Printre altele, in nr. 5/1974 al revistei 
«Filmul sovietic» aflăm că regizorul 
Serghei Bondarciuk este în faza de pre- 
gătire a unui alt film gigant: Luptăm 
pentru patrie, inspirat de romanul lui 
Șolohov. 

«După Waterloo jurasem să nu mai 
fac filme de război. Dar tema marelui 
război pentru apărarea patriei mi se 
pare de o importanţă capitală. Vreau să 
povestesc tot adevărul, adevărul crud, 
vreau să arăt singele, moartea, crezul 
neabătut în victorie. Au trecut anii şi 
putem judeca ceea ce s-a întimplat în 
termeni ai filozofiei: în lumina prezen- 
tului se clarifică trecutul». Marele ci- 
neast sovietic povesteşte vechea lui 
prietenie cu scriitorul Solohov şi arată: 
«Nu vreau să-l interpretez pe Şolohov, 
ci să-i păstrez neatinsă opera, să traduc 
atmosfera și spiritul romanului. De alt- 
fel, romanul nici nu e terminat, dar eu 
mă voi opri doar la unul din momentele 
cele mai cumplite ale războiului povesti- 
te de el: anul 1942 și luptele de pe Don. 
Locurile unde vom filma sint chiar locu- 
rile unde s-au petrecut acele lupte». 


Dan COMȘA 


film și societate 


Criza de valori în filmul occidental 
provoacă moda «retro»: 
o nostalgie reacționară 


O nouă modă bintuie sa- 
loanele occidentale: mo- 
da «retro». Apelațiunea 
exprimă oarecum și con- 
ținutul: e vorba de o re- 
întoarcere nostalgică, 
înduioșată și plină de înțelegere spre 
trecut, dar nu spre un trecut mitic 
încărcat de o aspră poezie epică sau 
spre un trecut încremenit în bronz şi 
nici măcar spre un trecut răscolit de 
marile ciocniri care pot regăsi în su- 
fletele noastre o nouă tinereţe, ci un 
trecut mai apropiat, mai accesibil (ur- 
mele sale se mai găsesc în case și pe 
străzi, oamenii care l-au trăit mai sint 
printre noi), trecutul anilor '30 şi '40. 

Moda «retro» se exprimă în ultimele 
găselnițe vestimentare ale pontifilor 
a ceea ce se cheamă «la haute cou- 
ture» («ultime» e un fel de a vorbi, 
pentru că e vorba în bună măsură de 
redescoperirea stilului de acum 35-40 
de ani), în aspectul mobilei şi în cău- 
tarea febrilă a obiectelor și accesoriilor 
din deceniul al patrulea, într-o inflație 
de literatură memorialistică (dar și be- 
letristică), avind ca temă aceeași pe- 
rioadă şi, bineînțeles, într-o serie în- 
treagă de filme. 

În această tendință se înscriu, de 
pildă, cele două filme care l-au făcut 
celebru pe George Roy Hill, «Butch 
Cassidy şi Sundance Kid» și «The 
Sting» (Oscarul pe 1974) sau, mai 
înainte, «Bonny şi Clyde» al lui Arthur 
Penn, iar în Europa «Lucien Lacombe» 
al lui Louis Malle, «Stavisky» al lui 
Alain Resnais, «Portarul de noapte» 
al Lilianei Cavani şi multe, multe altele. 
Ca întotdeauna în materie de artă, par- 
ticularitățile cele mai caracteristice, 
corelaţiile cele mai semnificative sînt 
mai vizibile în producțiile de duzină 


decit în creaţiile elaborate, opere ale 
unor autori cu personalitate (așa cum 
e cazul cu majoritatea filmelor citate 
mai sus). 

Filmul «retro» nu are nimic comun cu 
filmul istoric, chiar dacă acţiunea lui 
se desfășoară pe fundalul unor eve- 
nimente istorice importante, el con- 
stituie, în esenţă, o replică față de fil- 
mul politic angajat. Trecutul este vă- 
zut, de obicei, dintr-o perspectivă pur 
psihologistă, în care liniile de demar- 
caţie dintre forțele în luptă se estom- 
pează și accentul cade, îndeobște 
(pe fundalul unei simpatii și «înţele- 
geri» mai de fel disimulată), asupra 
unor elemente considerate de simţul 
comun drept negative (gangsteri, es- 
croci, criminali, hitlerişti, etc.), ele- 
mente considerate drept mai com- 
plexe şi, deci, mai interesante din 
punct de vedere psihologic. 

Voit sau nevoit (facem această sub- 
liniere pentru că, printre autorii unor 
asemenea pelicule, se găsesc și ci- 
neaști cu vederi progresiste), filmul 
«retro» se înscrie pe linia tendinţelor 
de dezintegrare a artei, de abolire a 
criteriilor sociale și morale, de consi- 
derare a ciocnirilor (chiar violente) 
dintre oameni drept un joc pur, fru- 
mos prin el însuși. Victimele cruzimii 
istorice apar (ca în «Lacombe» sau în 
«Portarul de noapte») drept parteneri 
de joc ai călăilor, orice graniţă și orice 
ierarhie a culpabilităților fiind anulată. 

Filmul «retro» ca și întreaga cultură 
și subcultură «retro» în jurul căreia se 
tace atita tapaj, nu numai că exprimă 
o profundă criză a valorilor, dar este, 
în mod obiectiv, un instrument al 
ideologiei reacționare. 


H. DONA 


De unde atîta nostalgie? 


Cinefilii se află la răscruce de vin- 
turi sau filmul contemporan se află in 
impas? De ce spectatorii virstnici, 
cei între două virste, ba chiar și cei 
foarte tineri iau cu asalt sălile în care 
rulează filme de altădată? O modă care 
a izbucnit așa, dintr-o dată, în lume? 
Nu-i vorba numai de nemuritoarele fil- 
me ale lui Charlie Chaplin, de cele ale 
lui Orson Welles sau de cele în care 
a jucat Greta Garbo, un mit care con- 
tinuă să fascineze. Dar iată, (West Side 
Story» (1961) și «My Fair Lady» (1964) 
fac astăzi rețete substanţiale. Filmul lui 
Antonioni, «Blow-Up» (1967), merge 
excelent. Şi mai departe, «Mereu vre- 


me frumoasă» (1955), «Bărbaţii preferă 
blondele» (1953), «Către bucurie» (1949), 
unul din primele filme ale lui Ingmar 
Bergman, «Femei» (1939). Şi multe, încă 
multe alte filme de demult. Dar de ce? 
De ce tocmai acum cind se spune că 
oamenii au trecut prin atitea, au văzut, 
au trăit și știu atitea, încit n-ar mai fi 
în stare să se emoționeze în fața unui 
zimbet sau a unei lacrimi? Oare? Desi- 
gur, lumea de azi e bintuită de războaie, 
de crize, de șomaj, de violență, de 
crimă, de droguri și de cite alte rele. 
Si de aceea poate oamenii se uită cu 
nostalgie inapoi, spre trecut 


Incotro, „eroule*? 


Cineaștii, mai ales producătorii, și-au 
dat seama repede încotro se îndreaptă 
privirile publicului. Mai ciudat e că 
mulți producători, scenariști şi regizori 
își aleg subiectele din perioada ani- 
lor '30, a anilor nebuni care au precedat 
o criză de pomină. Cit despre eroi... 
Numai pușlamale, escroci, gangsteri, 
in general băieţi cu pistoale extrem de 
nervoase. lată, Alain Resnais semnează 
«Stavinsky», cu un Belmondo melan- 
colic în rolul unui escroc. Alain Delon 


va apare în «Borsalino and Con, în 
rolul unui tip care prăpădește pămintul 
trăgind cu mitraliera. În «The Sting», 
în traducere aproximativă «Lovitura», 
Georae Roy Hill (Oscar '74), un cartotor 
blazat (Paul Newman) şi un altul în 
plină ascensiune (Robert Redford) ri- 
dică escrocheria la rang de artă pentru 
a detrona un foarte puternic gangster 
din Chicago. În fine, Robert Altman 
semnează și el filmul «Hoţi ca noi», 
titlu care spune totul. 


Cavalerii 
florilor 


de 


cireş 


Cireșarii 


Romantismul copilăriei 

și al adolescenţei, eter- 

nele, misterioasele pri- 

etenii între băieţii și fe- 

tele de pe băncile școlii, 

vacanțele mari și ex- 
cursiile de neuitat, miraculoasele 
aventuri la virsta pantalonilor scurți 
au fost imortalizate de Constan- 
tin Chiriţă în «Cireșarii», carte care i-a 
incintat pe copiii de ieri, care-i încîntă 
pe cei de azi și cu siguranţă îi va cu- 
ceri pe cei de miine. Graţie regizorului 
Andrei Blaier, cei șapte cavaleri ai 
florilor de cireș, plus un căţel, sînt 
acum prezenți pe micul ecran într-un 
serial de 10 episoade. Fiecare dintre 
cei peste 3 000 de copii care s-au pre- 
zentat la concursul de alegere al in- 
terpreților era convins că el, şi numai 
el, poate fi un adevărat «cireșar». 
Sperăm că suporterii vajnicilor cire- 
sant care nu au fost aleși se vor putea 
recunoaște în personajele noii pro- 
ducții a televiziunii române 


România 
XXX 


În întimpinarea celei de a 30-a ani- 
versări a eliberării patriei şi al celui 
de al XI-lea Congres al Partidului, 
studioul de film tv. are în lucru şi o 
serie de scurt metraje dedicate con- 
structorilor socialismului din ţara 
noastră. lată citeva din aceste docu- 
mentare care înfăţişează cum trăiesc, 
cum muncesc și cum visează oamenii 
zilelor noastre: «România de azi» — 
România țara marilor visuri, România 
țara tuturor posibilităților în ajunul ce- 
lor trei decenii de la Eliberare; «Tinerii 
despre ei înșiși» — patru filme reali- 
zate de tineri, studenți de la 1.A.T.C., 
despre viața lor și a colegilor lor de 
generaţie; «Contemporani cu gin- 
dul», cum sint numiţi acei tineri in- 
gineri şi tehnicieni care pregătesc vii- 
torul în marile centre de calcul din 
țară; «Aurul alb» — tinerii pe șantie- 
rele patriei sporesc bogăţia de bunuri 
materiale dar, la rîndul său, şantierul 
se dovedește a fi un constructor de 
suflete, un constructor al conştiinţei 
socialiste; «Destine» — un film-an- 
chetă pe urmele a cinci contemporani 
de-ai noştri născuţi în acel fierbinte 
august '23; «Marmoră pentru o po- 
sibilă statuie» — reconstituirea vieții 
unui luptător al insurecției antifas- 
ciste. 


20 


Ochiul 
realizatorului 


Apărut în limbajul televi- 
ziunii ca un cuvint capabil 
să definească autorul spe- 
cific al acelor emisiuni care 
poartă amprenta unei per- 
sonalități distincte, terme- 
nul de «realizator» s-a încetățenit și în 
vocabularul nostru. Aplicat la început cu 
rabaturi, cu circumstanţe atenuante, cu 
aproximații labile, el tinde tot mai mult să 
corespundă unei verificabile realități: a- 
vem realizatori, în mod neîndoielnic îi 
avem, şi ei nu sint doar citeva «rara avis» 
ci, în mod cert, vreo două duzini de autori 
cu nume şi pronume bine cunoscute de 
publicul larg, care nu sint nici autori și 
nici personalități de duzină. Mă gindesc 
la cei care, de-a lunaul anilor. consacrin- 
du-și activitatea micului dar tot mai omni- 
prezentului ecran, au reușit ca, pe spațiul 
consacrat emisiunilor lor în schema-pro- 
gram a televiziunii, să impună stil şi ținută, 
bazindu-și arta de a convinge și emoționa 
printr-o mare acuitate vizuală, printr-o 
permanentă disponibilitate față de te- 
mele de actualitate, prin capacitatea de a 
disocia faptul public de faptul particular, 
dovedind totodată simț partinic, dar şi 
imparţialitate afectivă, curaj moral, dis- 
cernămint, putere de selecție, o bună 
stăpinire a mijloacelor tehnice pe care le 
au la dispoziție, ca și posesia acelui «al 
treilea ochi», ochiul interior al realizato- 
rului. 
Prezenţa lor, timidă cu cîțiva ani în urmă, 
a început să prolifereze în mod salutar, 
populind o mare diversitate de emisiuni, 
de la cele consacrate copiilor și tineretu- 
lui, pînă la cele politice, economice, so- 
ciale, cultural-artistice, informative sau 
distractive. A aminti doar cîțiva dintre ei, 
ar trăda intenția de a-i uita în mod «pro- 
gramatic» pe alții, dar reperele ne sint 
necesare: Carmen Dumitrescu, Anca A- 
rion, Rodica Rarău, Maria Predut, Corne- 
lia Rădulescu, Letiţia Popa; sau Tudor 
Vornicu, Cristian Ţopescu, Alexandru 
Stark, Dinu Săraru, Andrei Bacalu, lon 
Petru, llie Ciurăscu, Manase Radnev, A- 
lexandru Bocänet, lon Mustaţă, Viorel 
Grecu, Cornel Todea, Emanuel Valeriu, 
Teodor Caranfil, Dumitru Udrescu, Petre 
Sava Băleanu, Aristide Buhoiu, lon Sava 
— pentru a nu cita decit cele două duzini 
despre care vorbeam mai sus, fără a con- 
sidera lista exhaustivă — sint realizatori 
în sensul cel mai propriu al cuvintului, lor 
adăugindu-li-se un important contingent 
de publiciști, de animatori și prezentatori 
de programe, de reporteri și redactori, de 
regizori și comentatori, de operatori care 
nu se mulțumesc doar să măsoare inten- 
sitatea luminii şi să apese pe declanșator. 
Demonstrația atestă o realitate: Avem. 


Avem de facto, și nu din pură doleanţă. 
Avem pe cine mobiliza, avem cu cine dia- 
loga, avem pe cine pune la treabă cu certi- 
tudinea succesului. Avem convingerea 
ieșirii din faza improvizaţiilor, a fazei arti- 
zanale, a încropelilor și a mimării. Avem 
garanția unui valoros capital uman in- 
vestit cu ani în urmă și care, printr-o inte- 
ligentă gestiune de spirit, printr-o sust. 
nută creștere a nivelului politic și estetico- 
filozofic poate fructifica. Asta avem. Şi 
mă întreb atunci: Ce nu avem? Dar toc- 
mai aici începe dificultatea răspunsului 
pe care vom încerca să-l schițăm într-o 
viitoare abordare — fie și subiectivă — 
a problemei. 

loan GRIGORESCU 


telescopuri 


Vacanţa 
mare 


999 Mi-a rămas gindul la 

un tilm dintr-o seară de du- 

minică, îi spunea «Dragă 

John», era tot suedez, ca 

«Elvira Madigan», şi era tot 

o poveste de dragoste ca şi 
aceea, de mare puritate sufletească, cu 
adevăruri psihologice simple şi tranșante, 
un film care a reactualizat, ce mai încoa- 
ce-ncolo, foamea de fluturi a privirilor. Stă- 
tea, de ani bunișori, într-un raft de arhivă... 
Ciţi fluturi or mai fi stind în întuneric? Dar 
asta se intimpla prin iunie, intre timp am 
mai văzut și «Pasărea timpurie», cu un 
Norman Wisdom de plins, și de trecut prin 
răzător, și de făcut tăieţei, şi am mai văzut 
zeci de «premieră pe țară», ne răsfață 
televiziunea, cite nouă premiere pe săp- 
tămină, asta da treabă, cite una mai poate 
fi «Oaia» că a doua zi urmează «Bătălia 
pentru Alger», sau Burton în «Prinţul ac- 
torilor» sau Delon în «Clanul sicilienilor» 
sau —de ce nu? —un Tati numit «Vacanţa 
domnului Hulot», pe care-l așteptăm de 
atitea şi atitea vacanțe. Tot sintem în 
«vacanța mare»: copiii au parte de mai 
multe ore de film și de mai puţine ore de 
teleșcoală, asta acum, e bine, in emisiunile 
lor duminicale respiră mai intens con- 
temporaneitatea, asta e oricind foarte bine, 
dar parcă printre povestile lor din cele o 
mie şi una și ceva de seri se simte nevoia 
unui Ispirescu, unui Creangă, unui Gâr- 
leanu, măcar așa, din cind în cind, ca o 
respiraţie pentru Bolek şi Lolek, dacă nu 
din pricina unor tele-scopuri mult mai 
clare. 


099 Printre prezentatoarele «albumu- 
lui duminical», două prezențe plăcute 
și personale: Ileana Dunăreanu şi Maria 
Rotaru, alături de altele, mai rodate, dar 
emisiunii îi lipsește, în continuare, sur- 
priza. 


999 Contemporanele noastre: o fru- 
moasă iniţiativă reportericească a micului 
ecran, cu remarcabile deschideri etice. De 
citeva săptămini, duminica dimineața, re- 
porterul işi propune să desprindă, din 
viața cea de toate zilele, chipuri obișnuite, 
cărora să le pătrundă o clipă în intimitatea 
gindului; şi le găsește, chipuri de femei ale 
timpului nostru, din diferite judeţe ale 
ţării, de care aparatul se apropie şi se in- 
depărtează cu discreţie, fără a tulbura 
tensiunea muncii sau tihna căminului, 
păstrind pe retină o mărturie sensibilă 
despre prezent. Una dintre autoare, Maria 
Preduţ, a strîns între timp, cu răbdare și 
modestie, peste o sută de «felii» despre 
«Bucureştiul necunoscut», un gest cul- 
tural care se cuvine a fi reținut. Secvența 
«Vila Minovici», de pildă, montată pe co- 
lind de nuntă cîntat de Florica Ungur, este 
o mică bijuterie cinematografică. Ca și 
atitea alte notații despre timpurile și ano- 
timpurile Capitalei, din «istoria sentimen- 
tală» a cetăţii, scrisă pe micul ecran... 


999 Citeva «numere» interesante ale 
revistei literar artistice — de o consec- 


Farmecul unor gazde 


de duminică: Ileana Dunăreanu 
şi Maria Rotaru 


ventă tematică demnă de tot respectu 
Printre ele, una mai inedită, consacrat 
«amintirilor din copilărie», lui «nu știu at 
cum sînt»... În sumar — tot sîntem în «va 
canța mare» — un mic film de lulia 
Neacșu despre viitoarele amintiri din co 
pilărie ale micilor locatari din cartier. 
bucureştean Balta Albă, un gind pe! 
sonal despre copilăria printre blocur 
cu imagini de soare surprinse «pe viu 
în luminițele de privire ale copiilor, da 
si cu cite un bloc 43 bis («nu știu at 
cum sint, dar eu, cînd m-am zgirie 
in sirma ghimpată de lingă 43 bis»... 
ese «17 clipe ale unei primăveri»: ų 
serial-surpriză, cu un excelent actor, Vii 
ceslav Tihonov, cu semnificative pagini c 
film documentar și, mai ales, cu o tensiur 
interioară a acțiunii care a contrazis: 
practic, legile de ritm ale genului pri 
lungi pauze de tăcere şi de reculegere 
Se poate alerga, iată, și stind pe loc, c 
gindul... 

Călin CĂLIMA 


Telecinemateca 


eee Regizorul Milos Forman a fost pre 
zent recent pe micul ecran cu unul dii 
filmele sale de început,Asul de pică. ( 
capodoperă a cinematografului cehoslo 
vac din anii '60. eee În Bulevardu 
amurgului, Billy Wilder priveşte cu nos 
talgie crepusculul unei actrițe trecută d 


telereporterii noștri 


lon Sava: 


De la inimă 
„De la inima 
la inimă“ 


— Să începem cu începu- 
tul. Vorbiţi-ne, de pildă, 
despre prima dumnea- 
voastră întîlnire cu tele- 
viziunea. 

— De ce nu? Am venit în Televiziune 
le la Radio, fără să cunosc mai nimic 
lespre ceea ce este sau trebuie să fie un 
eporter. Am fost aruncat în «foc» din 
"rimele zile. Am fost chemat într-un stu- 
liou. Lîngă mine un microfon. Era singura 
»rezență care mă... încălzea. O voce de 
lincolo de ochiul de ciclop al camerei m-a 
rezit la realitate și mi-a spus să rostesc 
îteva fraze. Orice! Şi le-am rostit. Aceeași 
oce dă și sentința: «Poţi vorbi în emisie 
n direct». Şi după aceea au venit gindu- 
ile. 

— Ginduri negre? 

— Deloc! Nimeni nu se naște atotștiu- 
or şi, în legătură cu aceasta, cred eu, 
nstituția noastră este datoare să pregă- 
ească din timp şi în timp pe cel care apare 
ve micul ecran. Pentru că în casa fiecărui 
elespectator trebuie să intrăm ca musa- 
iri aşteptaţi și,ca atare, responsabilitățile 
we care le avem sint multiple. lată de ce 
ni-am propus de la bun început să nu tac 
vici un fel de concesii «tentaţiei» de a-i 
mita ch de cit pe unii din colegii mei. 
Ai-am propus să fiu eu în tot ce fac! Dacă 
ım reuşit? Cred că da! Căci iată, despre 
vimeni altcineva nu s-a spus în cronicile 
v. cum s-a spus despre intervievatul dum- 
veavoastră: «grav, foarte grav, solemn, 
oarte solemn, sfătos, poate prea sfătos»! 

În ceea ce mă priveşte, mi-a priit arun- 
sarea în «foc» din primele zile ale exis- 
enței mele în televiziune! 

— Bănuiesc că vreți să ajungem la 
avantajele transmisiei în direct. Deci 
și dumneavoastră... 

— Da, şi eu! Cu toate deformările pro- 
iesionale inerente, după o activitate de 
peste două decenii în echipele de radio 
și de televiziune, mă entuziasmez mereu 
zînd «sint chemat» să văd ce se întîmplă 
“în momentul de faţă» în cutare sau cutare 
loc. Uamenilor le place să fie în legătură 
directă cu semenii lor. Televiziunea ne 
oferă tocmai această mare posibilitate să 
le vorbim telespectatorilor de la om la om, 
de la inimă la inimă. 

— Între reportaj, anchetă sau docu- 
mentar aveți vreo preferință? 


Ion Sava: 
«Optez pentru reportaj» 


mult de virsta tinereții. interpretează Glo- 
ria Swanson. eee Warren Beatty și Na- 
talie Wood — un cuplu de mare forță 
actoricească — într-o pătimașă poveste 
de dragoste sub bagheta marelui Elia 
Kazan: «Splendoare în iarbă». eee Unu! 
dintre marile filme politice din ultimii ani: 
«Cazul Mattei» — Marele premiu ex aequo 
Cannes '72. Pentru regizorul Francesco 
Rosi realitatea depășește întotdeauna fic- 
țiunea. 


— Pentru caracterul său direct, am op- 
tat și optez pentru reportaj. Şi aștept să 
semnez scenarii pentru filme documen- 
tare, actul de maturitate profesională al 
omului de televiziune. Satisfacţiile cele 
mai mari mi le-au dat Prim-Planurile. 

— Ce este esențial, după părerea 
dumneavoastră, în reușita unei astfel 
de emisiuni? 

— Esenţialul este să-l asculţi pe omul 
invitat în fotoliul de onoare al emisiunii. 
Esenţial este ca reporterul să fie un bun 
psiholog. Nu întrebarea în sine și nici 
felul cum este rostită reprezintă totul, sau 
aproape totul ci, în primul rînd,trebuie să 
găsești distanța la care trebuie să stai 
de omul care răspunde. Prin distanţă în- 
țelegind căldura și sentimentele cu care 
te apropii de subiect. Să nu uităm că omul 
care răspunde se uită întii în ochii tăi, 
în ochii tăi trebuie să găsească în primul 
rind înțelegerea pentru mărturisirile care 
le face. Dacă nu le va găsi la tine, nu le va 
găsi nici la cei care stau în fața micului 
ecran . 

— Ce credeți dumneavoastră că mi- 
nează calitatea unor reportaje sau an- 
chete de televiziune? 

— Anecdotica gratuită și un anume pi- 
toresc, cărora din păcate le mai dăm cale 
liberă în ceea ce facem! Şi daţi-mi voie ca 
tot la această întrebare să vă spun că ni- 
mic nu e mai supărător ca atunci cînd cu- 
vintele nu sînt rostite în frumoasa noastră 
limbă românească. Mereu și iarăşi trebuie 
să știm că ceea ce prezentăm pe micul 
ecran trebuie să fie un act de cultură. 


N.C. MUNTEANU 


telesport 


Scrima, ca 
autocontrol 


Printre disciplinele sportive 

care ne-au adus în ultimii 

20 de ani satisfacţii majore 

se află și scrima. In aceste 

zile, la Palatul Sporturilor 

din Grenoble, reprezentanții 
țării noastre au confirmat din nou presti- 
giul de care se bucură scrima românească 
in arena mondială. 

În vremurile îndepărtate, duelul era doar 
un mijloc de a supraviețui. Mai tirziu, că- 
pitanul Fracasse era escortat de mirosul 
morții. Acum, combatanții se luptă cu 
ferocitate ca să aprindă o luminiţă într-un 
aparat de inregistrat «tușele» (loviturile). 

Spectatorul profan este intotdeauna 
foarte intrigat de strigătele și gesturile 
nervoase ale scrimerilor, avind impresia 
că aceștia sint legați la un curent de 
înaltă tensiune. Mișcările care preced lo- 
vitura se bazează pe atenţie și observaţie, 
orice intenţie a adversarului trebuie sur- 
prinsă cu o miime de secundă mai de- 
vreme, toate simţurile trebuie acordate 
in timp ce singele curge în valuri prin vine, 
capul vijiie, arterele zvicnesc, pieptul se 
inalță, porii se deschid, ochii devin veri- 
tabile aparate radar, concentrarea ner- 
voasă este foarte mare. Asaltul propriu- 
zis este un efort fizic violent, o explozie, 
iar strigătul vine singur ca o consecinţă a 
descărcării nervoase. 

Scrima este un excelent mijloc de a te 
cunoaşte, este exercițiul în care omul se 
depășește pe sine și simte că trăiește în 
plenitudine. Sint scrimeri cu felurite tem- 
peramente. Poţi să fii pe planșă ca în 
viață sau cu totul diferit. Însă oricum ai 
fi, principala virtute educativă a acestui 
joc al corpului și al spiritului constă în 
formarea unei atitudini ferme în fața tu- 
turor situațiilor vieţii. 

Nu se pătrunde prea ușor în familia 
scrimei. Dar odată intrat în ea, simțind 
plăcerea de a zburda pe planşă, durerea 
mistuitoare a infringerii, miile de vicisi- 
tudini ale acestei lupte care se sfirșește 
şi reincepe cu fiecare nouă lovitură, în- 
țelegi că scrima este o adevărată încin- 
tare. 


Cristian ŢOPESCU 


Puterea 
de a rezista 
la cea mai înaltă 
tensiune 
(«17 clipe 
ale unei 
primăveri») 


0 bătălie 
a inteligenţei 


Foarte bune în serialul Ta- 

tianei Lioznova sînt tăcerile, 

marile spaţii lăsate chipu- 

rilor care gindesc într-un 

joc strins, aspru, perma- 

nent tensionat. Foarte bună 
este această tensiune, întreținută prin 
fluxul marilor tăceri. Într-o acţiune trepi- 
dantă,unde mulţi ar fi lucrat cu «accelera- 
torul», căutind mereu «ritmul rapid» și 
celelalte șabloane ale genului, regizoarea 
sovietică a găsit acea liniște suverană 
a filmului care vine din contemplarea 
chipului ginditor. 

Excelente prim-planuri, încărcate de for- 
ţa ideilor în luptă, transparente, pentru 
a lăsa liber spectacolul cel mai pasionant, 
acela al sentimentului fizionomic. Firește, 
nu-s puțini cei cărora acest ritm foarte 
potrivit li se pare trenant pentru un film 
de spionaj. Nici vorbă. Tocmai această 
stăruință pe psihologia chipului elibe- 
rează personajele de orice caricaturizare, 
ferește filmul de poncife și prejudecăți. 
Înfruntarea serviciului de contraspionaj 
cu agenţii Gestapo-ului e pasionantă, 
convingătoare, umană, nu doar compli- 
cată. «Jocul dublu» al lui Stirlitz e inteli- 
gent și, nu o dată, patetic. Momente su- 
perbe se nasc din acest suflu meditativ 
care stăpineşte întreg materialul. Episo- 
dul Pleuschner — omul cinstit pe care 
euforia libertăţii îl duce la pierzanie — 
este printre cele mai frumoase clipe pe 
care le-am văzut într-un serial. 

Foarte buni — actorii. Tihonov cred că 
face cel mai bun rol al carierei sale. Per- 
sonajul e pătrunzător, tare, cu un relief 
remarcabil al melancoliilor taciturne, al 
duioșiilor sugrumate încet și dureros. 
Adversarul său, acel Miller de la Gestapo, 
ca și toți subalternii săi, are o vigoare rar 
atinsă în producțiile genului. Prim-planu- 
rile regiei îi demonstrează un mecanism 
sufletesc de o mare finețe a odiosului şi 
a cruzimii. Un tic oarecare al bărbiei dez- 
văluie sistematic o — cum s-ar zice — 
lume de ginduri. 

Foarte bune — peisajele integrate or- 
ganic în spectacolul psihologic; tăcerea 
unei străzi elvețiene, cărările unei păduri 
înzăpezite, burguri pașnice cu grădini si 
acoperișuri vechi, neutre la dramă, toate 
«joacă» precum vrea regizoarea, adică 
expresiv, cu «cap», studiat, -minuţios. 

Foarte bună — nostalgia muzicii. 

Foarte bună — vocea crainicului, cel 
care de multe ori rezumă, povestește dar 
şi hotărăște, ferindu-se totuși de a fi un 
«raisonneur» excesiv. 

Şi încă o dată, de neuitat acel Pleusch- 
ner... 


BELPHEGOR 


o idee pe lună 


Serial 
cu eroi vii 
Spectatorul simte nevo- 
ia de a se afla în contact 
cu modelele, de a pă- 
trunde taina personali- 
Lan, tăriei și — deci — 
succesului. Este o preferință pe care 
aş numi-o congenitală. Atit de conge- 
nitală încît un bătrin gazetar de aiurea 
mărturisea mai deunăzi că publicul 
doreşte azi — ca și în urmă cu 50 de 
ani — două teme fundamentale: po- 
veştile de dragoste (de care nu ne 
ocupăm acum) şi viața marilor perso- 
nalități (de care ne ocupăm). 

Intuind postulatul, animatorii clu- 
burilor, caselor de cultură, etc. știu 
că a anunța venirea pentru două ore a 
doctoriţei Aslan sau a lui Ilie Năstase 
pentru un «de vorbă cu admiratorii» 
echivalează cu umplerea sălii. De ase- 
meni, responsabilii televiziunii ştiu că 
aducerea cîtorva personalități (însă 
adevărate) pe ecran și instalarea lor 
într-o discuție țintuiește două milioane 
de cetățeni pe scaun. 

Din păcate, spectacolele în cauză 
au un numitor comun: trăiesc o singură 
seară. Pentru că-așa-se-obișnuiește. 
Și pentru-că-aşa-e-inevitabil. Dar dacă 
inventindu-se un nou așa-se-obișnu- 
ieşte, discuția din studio cu trei sau 
cinci musafiri n-ar dispărea după o 
singură seară?; dacă televiziunea ar 
convinge personalitățile (eroii) să mai 
vină o dată și-ncă o dată, și de fapt, 
săptăminal, vreme cit ţine un «Co- 
lumbo» sau o «Epocă de piatră»?; 
dacă, așadar, televiziunea ar monta un 
serial cu eroi pozitivi reali (și siguri) 
in loc de eroi imaginari (şi vai! atit 
de nesiguri)? 


„S-ar întimpla că, răsfoind progra- 
mul TV, am intilni următoarele: «joi, 
3 septembrie a.c., orele 20,45, serialul 
«Cum trăim» (episodul al V-lea). In- 
terpretează: ... 


AL MIRODAN 


La mai multe 


Două excelente filme românești în- 
tr-o singură săptămină în programul 
televiziunii noastre: «Pădurea spinzu- 
raților» și «Cu mîinile curate». Foarte 
bine, la mai multe și la mai bune! Dar 
dacă se poate, în copii tehnice pe 
de-a-ntregul inteligibile. 


21 


In America, azi, 
supremația în materie de film 


o deține televiziunea. 
O nouă uzină de vise cu «va urma» 


Într-un scurt metraj de hir- 

tie, condensind și pilule, re- 

porterul improvizat de la 

Hollywood '74 extrage ici- 

colo cite o idee și se abține 

de la figuri de stil. Sigur, e 
criză şi în lumea celuloidului, și nu de azi 
de ieri; sigur că e mai mult o criză a ideilor, 
a subiectelor,a interesului public; sigur că 
s-au încercat fel de fel de explicații, cam 
aceleași la diferite răstimpuri, precum 
explozia turismului de week-end, obo- 
seala maturilor, plictiseala tinerilor şi, 
cel mai sigur, concurenţa televiziunii. Mi- 
cul ecran de la domiciliu te scuteşte de o 
mulțime de siciieli, cu imbrăcatul, ma- 
chiatul, deplasarea cu mijloace de trans- 
port în comun, pentru că mașină proprie 
n-ai unde s-o parchezi, plus că acasă mai 
tragi un fum, mai sorbi o înghiţitură de 
pepsi. Mai ai avantajul că, în caz de pros- 
tia programului, intorci un comutator și 
ai curmat sursa de enervare a ochiului 
familiei. Şi încă, in plus, toată distracţia 
e gratuită. Sau aproape, pentru că în 
schimbul pomenii ți se oferă: 


în direct din Los Angeles 


Publicitate 

Ee EE EEE 

În Statele Unite nu se plătește abona- 
ment la TV. Ar fi și destul de dificil, n-ai 
şti cui să dai banii. În marile centre func- 
ționează uneori pină la 24 de canale, fie- 
care aparținind altei societăți, încît cu 
cine să votezi și în ce mod? Televiziunea 
nu este sustinută de spectatori, ci de fir- 
mele comerciale sau industriale, mari și 
mai mici, interesate să-și facă produsele 
cunoscute. Astfel că orice program de 
orice natură, pînă și actualitățile, este în- 
tretăiat de intervențiile gălăgioase sau 
duioase, insinuante sau agresive, serioa- 
se sau spirituale, sau oricum vă închipu- 
iți, ale filmelor de reclamă. Americanii le 
numesc «advertising», adică o acţiune 
atrăgind atenţia publicului asupra mărfu- 
rilor. Americanii susțin că nici nu se pot 
lipsi de asemenea «advertisement», că 
au nevoie de un ghid permanent pe piață 
printre cantitățile uriașe de bunuri lan- 
sate în fiecare zi. Americanii nu sint aga- 
san de exclamațiile de delicii: mmmm! cio- 


În plin mai, în Calitornia cea «veşnic 
însorită» ploua ca toamna, zile în şir. Dar 
nu e unicul motiv pentru care Los Ange- 
les-ul (Hollywood e denumirea generică 
pe care europenii o folosesc în virtutea 
inerției, el ne mai reprezentind azi decit 
un cartier in care au tost amplasate, la 


începutul veacului, primele studiouri) 
nu mai este un centru al producţiei mon- 
diale cinematografice. În majoritatea stu- 
diourilor mari, utilate după ultimele cerințe 
ale tehnicii moderne, nu se filmează, sau 
se filmează foarte puțin. 

La «Columbia Pictures» nu se filmau 
in lunile mai şi iunie decit seriale t.v. Desi- 
gur, iulie şi august — lunile de virt ale verii 
calitorniene — sint luni de concediu și pe 
platou. În proiect, un singur lung-metraj de 
Herbert Ross, cu Barbra Streisand și Omar 
Sharif. La «Metro Goldwyn Mayen nu 


se atla în lucru nici un lung metraj. În 
pregătire, un singur film cu Dean Martin 
«Ricco» (un film de suspens), ale căru 
turnări urmau să înceapă «on location» 
(în deplasare) la San Francisco. La «Para- 
mount», în luna mai '74, un singur film în 
producție: «Tinărul Frankenstein», care nu 
e decit o răs-repetată versiune a mult uza- 
tei teme cu omul-monstru Frankenstein; 
în pregătire se afla, totuși, un film artistic 
cu Melina Mercouri ai Kirk Douglas. Titlul 
e semnificativ: «Jackel și Susan pe vre- 
muri...». Studioul «American Internatio- 
nal Productions» avea o echipă în depla- 
sare, în Anglia, unde se realiza filmul «Jara 
pe care timpul a uitat-o...» — o povestire 
științifico-fantastică despre un ținut cu 
dulci moravuri patriarhale... Nici la proli- 
ficele studiouri «Walt Disney» — prolifice 
în primul rind fiindcă uriașul ei ingeniosul 


colata sau biftecul sau dresingul... intro- 
duse în mijlocul filmului «Casablanca»! 
Mijlocul, e un fel de a spune,pentru că 
întreruperile au loc cam din 10 sau 15 mi- 
nute. Filmele mai noi, special realizate 
pentru TV, au marcaje premeditate pen- 
tru publicitate, acele «suspense» din «In- 
coruptibilii» sau «Mannix», ecranul sfisiat 
în pătrăţele în momente cheie, tocmai ca 
ruptura acțiunii să apară la locul dorit de 
realizator, nu te miri unde. lritați de can- 
titatea publicității sint mai degrabă stră- 
inii, europenii în special, eventual ca 
mine, care se trezesc exclamind: ajunge! 
şi se duc la cinema, unde filmul nu e de- 
ranjat, rulează normal, ecranul e ecran, 
sunetul sunet, culoarea culoare. Stai pe 
intuneric în sală, ronţăi floricele calde — 
delicatesă națională americană numită 
«popcorn» — fumezi, că e voie de la pom- 
pieri, și meditezi adinc: dom'le, cinema-ul 
tot cinema! Nu se compară, frate, cu micul 
ecran! Întrebarea este: cind vor incepe 
americanii să arate spatele televizorului? 
Întrebarea are sens, pentru că semne de 
acest fel există deja în lume. În Franţa, 
în Italia, omenirea se intoarce spre marea 
dragoste, o vreme ignorată, cinemato- 
graful adevărat. Sălile s-au adaptat la 
nevoia de comoditate, au făcut unele con- 
cesii, şi sint din nou căutate de specta- 
tori. Pentru moment însă, în Statele Unite, 
televizorul deține o supremație incontes- 
tabilă și, în imediată consecinţă, sper tre- 
cătoare, Hollywoodul a căutat o adaptare 
la situație. Adică fără prea multe menaja- 
mente și metafore s-a reprofilat în princi- 
pal pe 

DER e ERE EEGEN 

Serialele de televiziune 


Ceea ce nu inseamnă că marile studio- 
uri nu mai produc filme de cinema. Aș 
zice, chiar din contra, producătorii fac 


Atenţie, 
megalomanie! 


Hitchcock, considerat unul din 
tre cei mai importanți cineaști ai 
lumii contemporane, vorbeşte in 
acești termeni: 

despre «Sabotaj» «Cu excep- 
ţia citorva scene, mi se pare un 
film dezonorant,incropit. Nu-mi pla- 
ce, ce mai încolo-incoace». 

despre  «Fascinaţie»: «Chiar 
in momentul culminant, incep să 


cinte viorile, doamne, ce coșmar!» 


despre «Cazul  Paradine»: 
«Sint atitea erori în acest film, 
incit a incepe să le enumăr...» 

despre «Vertigo»: «Mă deran- 
jează unele inadvertenţe. ÎI consi- 
der un fel de eșec». 

Dacă mai e nevoie de notat, 
vom nota că aceste filme aparțin 
nu colegilor săi, ci însuşi vorbito- 
rului și că ele — filmele — au tre- 
cut demult în fondul de aur al 
cinematografiei mondiale. 

O,nemulțumire de sine! Numele 
tău o fi într-adevăr talent? 


parc de distracții (devenit celebru în lumea 
întreagă) le procură veniturile necesare 
turnării de filme şi, în al doilea rind, fiindcă 
specificul filmelor de divertisment, adre- 
sate tuturor virstelor, asigură studiou- 
rilor Disney un succes oarecum stabil — 
nu se turna nimic în luna mai și urma abia 
să intre în producţie, în luna iunie, filmul 
«Refugiul de pe muntele fermecat». La 
«20-th Century Fox» si la «Warner Bros» 
nu se afla nici un film în lucru, iar pro- 
iectele erau nedefinite. Singurul studio 
unde se filma intens (și termenul intens 
poate fi folosit de data aceasta doar ca 
termen de comparaţie în iegătură cu in- 
activitatea proprie majorităţii studiourilor 
californiene) era «Universal». La «Univer- 
sal» se filma excepțional de mult, pentru că, 
aşa cum am aflat chiar de la serviciul de 
relaţii publice al studioului, filmul «Lovitu- 


demonstraţii de ambiţie ca să mențină 
un prestigiu ciștigat greu în decenii, nu 
la belciuge, cu filme de anvergură, o 
bună școală, o risipă de mijloace şi de 
respirație, pe care independent nu și 
le prea pot permite. E poate un spirit de 
conservare, poate o sfidare a timpurilor, 
poate o declaraţie patetică de solidaritate 
cu permanența cinematografului. Numai 
că aceste filme sint mai puţine decit acum 
10—20 de ani. 

În concepția americană, serialul TV 
nu poate fi decit gen «Columbo», adică 
personaje fixe, dar fiecare episod se cere 
să aibă o istorie proprie, cu cap, coadă 
și deznodămint, fără «urmare săptămina 
viitoare», pe acelaşi post. aceeași zi, ace- 
eași orâ... Psihologul studioului pretinde 
că «foiletoanele», adică serialele ca «For- 
syte Saga» au șanse nule în fața telespec- 
tatorului, ins cu toane, imposibil de fixat 
în casă cu regularitate de program. La rîn- 
dul lui, telespectatorul, americanul numit 
mijlociu, consideră atare fapt tentativă de 
îngrădire a libertăţii personale de a sta 
sau ba, acasă. Şi fără aceasta, tentatia e 
foarte mare. Fiecare canal transmite săp- 
tăminal mai multe seriale: de aventuri, 
polițiste, western, pentru copii, comedii, 
muzicale, științifico-fantastice, așa incit 
alegerea se face în stare de încurcătură. 
Cantitatea de seriale aflate în fiecare clipă 
în aer este enormă. Spre consolarea ma- 
rilor studiouri. 


Mircea MUREŞAN 


După o perioadă de avar 
vedete și de filme de 
ce Hollywood-u ărea 


pentru totdeauna la starsistem C 
reface pe altă spirală. Jacqueline Bisset 
(din fotografie) nu mai este întruchiparea 


jocul se 


(Diviei», dar devine — ce-i drept, fără 

pompa de altădată — starul nr. 1 al une 

cinematografii care renunţțase la ideia 
de star 


ra» (cel distins cu 7 Oscar-uri) a fost o 
«lovitură» a norocului pentru studio. Aşa 
s-au ivit posibilităţile financiare pentru rea- 
lizarea unui număr record de filme în 
'74: 12! 

Deocamdată, o singură concluzie care 
se impune după acest succint panoramic 
al activității principalelor studiouri cinema- 
tografice din Los Angeles: la ora actuală, 
producția hollywoodiană este asaltată de 
multiple dificultăți care-i frinează evoluția. 
Şi «evoluția» este un mod de exprimare, 
deoarece, la fața locului, se poate con- 
stata «cu ochiul liber» stagnarea. Con- 
fruntațti cu probleme complexe de ordin 
social, economic, artistic, producătorii nu 
întrevăd deocamdată soluții și, astfel, în 
studiouri s-a instalat... «relache»-ul. 


Laura COSTIN 


Spectatori, nu fiţi numai spectatori? 


lată ce credem 
Zeche a EE EH 


Stagiunea tilmului românesc 


Un masiv stoc de scrisori s-a adunat în ul- 
timele luni, scrisori ale unor corespondenți 
pasionaţi să dezbată filmele româneşti, cele 
mai recente realizări. La inchiderea stagiunii, 
ne simțim Indemnaţi să le dăm cuvintul, chiar 
dacă unele dintre aceste scrisori au sosit la 
redacție cam demult. Niciodată nu e prea 
tirziu pentru a discula problema noastră 
cea mai acută — filmul românesc. 


«De bună voie și nesilit de nimeni» 


e Constantin Stănică, electrician — 
Griviţa Roşie (str. Mălinului nr. 4 — Bucu- 
reşti): «Mi-a plăcut mult acest film de debut 
al regizoarei Maria Callas Dinescu ai simt 
nevoia să-mi spun părerea de data asta «cu 
glas tare». Consider acest film unul dintre 
cele mai bune filme de dragoste ale cine- 
matografiei noastre. Conţine în el o puri- 
tate ce impresionează pină la lacrimi... 
Ana Szeles a făcut un rol de zile mari. 
O revenire pe ecran care ne umple inimile 
de bucurie și mulțumire. Este regretabil 
faptul că producătorii şi regizorii își aduc 
greu aminte că avem actori care asteaptă 
roluri pe măsura marelui lor talent. Maria 
Callas Dinescu ne-a dat un film bun pe 
care eu îl port cu mine.» 


«Trei scrisori secrete» 


9 ionel Grait (str. Țutora nr. 10-12 — 
laşi): «Faţă în față — adevărul și minciuna, 
carierismul, abuzul de putere și forța colec- 
tivului. Narațiunea urmează o cale care se 
poate spune că e bătătorită, avind în centru 
un personaj care pare predestinat să gene- 
reze contlictre și anume directorul de în- 
treprindere, abordat pină acum în litera- 
ură, film şi teatru, din păcate, cam din 
același unghi... Carierismul lui Obreja e 
declarat cam brutal, fără subtilitate, fără 
devenire, e un dat al conflictului, ceea ce-l 
scutește pe scenarist de urmărirea unui 
proces psihologic... Cel mai frumos mo- 
ment al filmului la care și regizorul Virgil 
Calotescu (în general exact, dar pe care 
Las fi dorit cu mai mult fior, cu mai multă 
poezie...) are o lăudabilă contribuție este 
secvența şedinţei în care e așteptat să 
intre Moruzan. E aici un bun suspens. In- 
terpreții sint buni, regizorul urmărind și ca- 
pacitatea interpretativă a actorilor al căror 
joc e sigur (Mircea Albulescu, Irina Găr- 
descu, Toma Caragiu).» 


«Capcana» 


e Sieian Donat (Bd. Sleagu/ Roşu 
nr. 21 — Brașov): «Mi-a plăcut mult. Nic: 
pe departe nu credeam să văd un film 
atit de bun în încheierea seriei în care 
«Conspirația» și «Departe de Tipperary» 
au fost filme slabe, fără nervul specific 
momentului politic. «Capcana» este însă 
cu totul altceva. Urmind linia unui scena- 
riu unitar, simplu și de mare dramatism, 
Manole Marcus reușește, dacă nu cel mai 
bun film al său, în orice caz filmul pentru 
care îl admir şi pentru care spectatorul din 
mine îi mulțumește. Poate că s-a tras prea 
mult, citeodată nemotivat, dar fiecare le- 
gionar merita cite două încărcătoare, iar 
yloanțele veneau ca o eliberare... Poate că, 
de asemenea, au fost prea multe picioare 
expediate în diferite bărbii, dar ce contează 
toate astea pe lingă faptul că filmul Une 
spectatorul încordat tot timpul.» 

e Ulise Vinogradschi (Ga/aţi): «Con- 
spirația» e o peliculă de factură deosebită, 
cu ample implicaţii sociale, în care aven- 
tura rămine în plan secundar, primul film 
în care cred eu că s-a acordat atenţie 
negativilor». «Așa ar fi arătat România lor, 
priviți bine» — spune comunistul Roman. 
Replici scurte, precise, semnificative, vorbe 
pe măsura faptelor. Acela şi așa a fost 


toto: Ştefan Ciurea 


Irina Petrescu și Constantin Diplan 
in «Stejar — extremă urgenţă». 


Redactor şef 


timpul anilor '46—'48. Eu cred că meritul 
filmului trebuie găsit aici, în ştiinţa de a fi 
redat cu precizie de document — epoca. 
Unul din tilmele. bune, serioase, ale ulti- 
mului an.» 

e Aurora inoan (sir. Valeriu Braniște 
nr. 56 — Bucureşti): «...Uliţe, case, păduri, 
piriuri, podețe, peșteri, biserică din munți 
și zări întinse, o paletă de culori unde pre- 
domină verdele în toate nuanțele și al- 
bastrul cerului. Şi un bal, cu o moarte 
(paradoxal!) minunată (moartea directoru- 
lui de școală), un bal cu nelipsita vioară 
de pe meleagurile noastre, țărani în portul 
tradițional, oameni care cirtesc pe sub 
mustață, dar nu pregetă totuși ca în mo- 
mentele critice să moară eroic cu arma în 
mînă. Bătrini plingînd, copii răzvrătindu-se, 
o grupă operativă M.A.I. luptind pină la 
supremul sacrificiu împotriva legionarilor 
nu numai fanatici, dar inumani, înrăiţi, 
ajunşi în stadiul de fiare care vor cădea 
în capcana întinsă în vara anului '48... (Şi 
un lucru hazos pentru operatorul Nicu 
Stan — în imaginea domniei sale un spec- 
tator chițibușar a descoperit un cablu tele- 
fonic și pretinde că pe atunci...)» 

e Victor Pop (Tirgu Mureș): «...llarion 
Ciobanu fără Mihai Roman nu mai poate 
ieși pe stradă. E ca și cum s-ar împărți 
în două o medalie. llarion Ciobanu, pri- 
mește te rog felicitările mele!» 


«Păcală» 


Incitat de comentariul nostru din nr. 5 pri- 
vitor la obiecțiile sale la filmul lui Geo Sai- 
zescu, fidelul şi pasionatul nostru cititor 
N. lancu (str. Plutonier Petre lonescu nr. 7 — 
Bucuresti) nu s-a dat bătut, s-a mai dus 
o dată la film şi a revenit intr-o scrisoare din 
care citām, sub semnul tradiționalului nostru 
dialog deschis cu cititorii: 

«Cifrele vorbește» — expresia dumnea- 
voastră e dreaptă și adevărată. Dar, după 
umila mea părere, în cazul dat, afluența 
publicului spre «Păcală» nu constituie o 


- dovadă că filmul e și izbutit. Că lumea a 


dat năvală la un film ca acesta mi se pare 
lucrul cel mai firesc. Păcală e un personaj 
de excepţie și de aceea dintotdeauna cind 
a aflat de «trecerea» lui prin sate, poporul 
a dat năvală cu mic şi mare, să-l vadă. Dar, 
din cîte ştiu, și la «Fraţii Jderi» a fost îm- 
bulzeală. Aceasta nu înseamnă însă în 
mod necesar că filmul e bun. Închipuiţi-vă 
cită lume ar veni la un film despre Emi- 
nescu! Dar care regizor și care actor ar 
îndrăzni să-l întruchipeze pe «Luceafărul»? 
Dech o nouă dezamăgire, mai bine lipsă»... 

N.R.: Ca de obicei, sinteti foarte categoric, 
ceea ce ne permitem noi să v-o spunem, 
nu e şi un semn că aveţi perfectă dreptate. 
Dar pasiunea care o puneţi in dezbaterea 
celor mai interesante probleme ale filmului 
nostru ne place şi ne îndeamnă să vă rugăm 
să ne mai scrieți, şi pină la aparitia filmului 
despre Eminescu... 


«Despre o anume fericire» 


e Constantin Manole (Bd. Muncii nr. 3 
oraș Gheorghe Gheorghiu-Dej): «Filmul e o 
relatare reportericească de talent, de o 
consistență a rubricilor de «fapt divers», 
unde concretul se încarcă de foarte multe 
ori cu o semnificație puternică. Filmul a 
fost controlat în permanenţă de regizor, 
prin clarificare și simplificare. Personajele 
sînt uneori prea cerebrale și au o fragili- 
tate fizică ce răcește fabulația la un mo- 
ment dat, ca în «Ceaţa»... Problema timpu- 
lui cinematografic a fost pentru mine cea 
mai frumoasă realizare a filmului. După 
«Drum în penumbră», mi se pare cea mai 
îndrăzneață experiență a anului trecut. Fe- 
ricit început, nefericit generic şi final. Un 
film bun, inegal dar inteligent.» 

e Gabriela Melinte (Bacău): «Am ră- 
mas cu un gust amar după film și cu sen- 
zatia că mai trebuia să urmeze ceva. Pentru 
că personajele sint incomplete și nu ştiu 
cum... par bătrine. Nu au entuziasmul co- 
lectivitătii ce ne caracterizează, eroii au 
trăsături opuse, dar sint laolaltă în egois- 
mul lor, în indiferența și în căutarea feri- 
cirii lor. Categoric, ei nu sintem «noi»!» 


dual i: 


Anul XII nr.7 (139) iulie 1974 


Ecaterina Oproiu 


scrisoarea lunii 


„Vă spun sincer ce nu-mi place“... 


«...Dintre filmele românești — ca să-mi prezint totuși gustul — m-au impre- 
sionat pină acum: «Tudor», «Moara cu noroc», «Dacii», «Mihai Viteazul», «Căl- 
dura», «Drum în penumbră», «Dragostea începe vineri», «Trecătoarele iubiri», 


«Canarul şi viscolul» și... cam atit. 


Voi spune sincer ce nu-mi place în filmele noastre: 
@ nu este film istoric sau polițist în care să nu aud de «dumnezei» și alte tri- 


miteri dincolo de viață și artă; 


9 nu este film polițist fără taverne gemind de fum, risete deocheate, risipă de 


gloanțe și bubuituri vrute «şic»; 


@ nu există film de dragoste în care să nu apară val de mare, val de supărare, 
disperare, neimpăcare, de parcă s-a sinucis iubirea; 

@ nu există încă acea libertate interioară a personajelor, de adevărată cine- 
matografie. si avem de prea multe ori un teatru sec. transpus pe peliculă. Nu vă 
par talşi unii actori? Nici «bună ziua» nu ştiu să spună; 

9 nu există apoi deloc filme în care să recunosc tineretul, omul de lingă mine, 
care freamătă pentru creșterea acestei țări. 

De ce sperie atit de mult pe regizori și scenarişti — ziua de azi? Nu ador vio- 
lenţa cind știu că sintem în secolul XX și sîntem meniti spre culmi demne de mă- 
reția omului.nu vreau exemplul West-ului, nu vreau senzationalul, vreau o clipă 
de adevăr, curat, luminos,care să-mi dea tărie și siguranță». 


Anunţăm, din nou, 


: lonel Teaha 
Student, anul VI, medicină 
Bd. Armata Roşie. 23-25 
Arad 


pe acei care ne scriu, că pentru a lega un dialog ci- 


vilizat şi serios,e imperios necesar să semneze scrisorile cu numele (în între 


gime) şi adresa exactă. 


lată ce dorim 


«Nu vreau la cinema reflectorul» 


e Emilia Ranga (str. Păcurari nr. 22— 
laşi): «...Am citit «Scrisoarea lunii» “din 
nr. 5/74 şi am rămas foarte surprinsă cind 
am văzut că semnatara scrisorii, Florica C. 
Mihai, cere «oamenilor artei» numai și nu- 
mai realitatea — dar care realitate? Du- 
duițe care vind cizme 37 și care au un aer 
blazat cînd le ceri pantofi, etc., etc. Ori nu 
am înțeles eu hine (deși eu cred că am 
inţeles), ori corespondenta dumneavoastră, 
crede că regizorii și actorii noştri vor face 
în loc de filme emisiuni pentru «reflecto- 
rul televiziunii». Nu, asta nu! Figurile vin- 
zătorilor le vedem în prim-plan la reflector, 
dar pe marele ecran noi mai vrem și altceva. 
Vrem filme care să emoţționeze (n-ar strica 
un film asemănător lui «Romeo și Julieta»), 
filme care să ne ducă sufletul mai departe 
de stricta realitate. Personal as vrea să văd 
un film științifico-fantastic și unul de mare 
dragoste.» 


«Unde-s filmele despre țărani?» 


e Doru Indrieș (Fir/iug — nr. 188, judeltu! 
Caraş-Severin): «...Lucrez la Reşiţa ca ter- 
mist-tratamentist, iubesc foarte mult fil- 
mele, nu pierd niciunul din cele care ru- 
lează pe ecranele resitene, Am văzut și 
ultimele tiime românești care mi-au tâcut 
o impresie bună, dar avem nevoie de filme 
mai realiste, mai apropiate de viața pe care 
o ducem noi. Veţi spune dumneavoastră 
că avem şi asemenea filme. Dar nu am 
văzut încă un film inspirat din viața tărani- 
lor care muncesc pe ogoare, din truda și 
sacrificiile lor, acolo, sau o dragoste ade- 
vărată, o dragoste în care cei doi să iasă 
învingători, dragostea lor să fie mai presus 
de toate greutăţile pe care le întimpină...» 


“Scoateti filmele bune de la naftalină!» 


e Gardiciuc loan (str. Gh. Coșbuc 
nr. 19 — Galaţi): «...Sint de profesie elec- 
trician în marele combinat al ţării, sint un 
mare pasionat al filmelor, știu tot ce apare 


nou în cinema, pentru mine filmele sint 
văzute într-un mod catalogat — filme ce 
trebuie văzute neapărat, filme ce merită 
văzute, și filme ce trebuie văzute la o altă 
dată. Văd trei filme pe săptămină, dar să 
nu credeți că sint un pierde-vară, muncesc 
mult, sînt şi la seral... Nu am decit 20 de 
ani şi știu că sint multe filme pe care noi 
nu le-am văzut. Cred că trebuie scoase de 
la Arhivă filmele bune, să nu se pună 
praful pe ele. Nu vom avea decit de cişti- 
gat și noi cei tineri şi alţii, pe lingă noi». 

N.R.: Un inceput al «marilor reluări», 
proiectarea unor filme vechi pe marele ecran 
a fost realizat la București, cu un cert succes. 
Scrieţi-ne dacă si în orasul dumneavoastră 
s-a manifestat o asemenea inițiativă sau — 
informat cum sinteţi — știți măcar că se 
pune la cale un asemenea act de cultură 
cinematografică. 


Pentru Sergiu Nicolaescu 


e Kolea MKureliuc (comuna Măriţeia 
Mică — județul Suceava): a De ce Sergiu 
Nicolaescu nu dă un răspuns acelor citi- 
tori (printre care mă număr și eu) care îi 
cer să nu-și mai omoare comisarii si să 
facă un serial serios cu eroul său?» 


În două vorbe 


@ Claudia  Păucă (str. Republicii 
nr. 1 B — laşi): Filmul «Joe Limonadă» — 
care v-a plăcut atit de mult — e o produc- 
ție cehoslovacă. 

e Dr. Serghevski Svetoslav (Piaţa 
Teatrului, bl. 3 — Braşov): Adresaţi-vă to- 
tuşi Centrului de la Buftea unde ați trimis 
manuscrisul — în ceea ce privește desti- 
nul scenariului dumneavoastră. Rezolva- 
rea destinului scenariilor nu intră în atri- 
buțiile redacţiei noastre. 

e Sorin Rugină (str. Pompierilor nr. 18— 
Giurgiu): Vă rugăm să ne scrieţi cu aceeași 
inteligenţă şi sensibilitate despre filme vă- 
zute pe ecranele noastre. 


„Curierul“ este selectat și redactat 


de Radu COSAŞU 


CINEMA, Piața Scinteii nr. 1, București 


Exemplarul 5 lei 


41017 


Cititorii din străinătate pot face abonamente adresindu-se intreprinderii 


«Romprestilatelia» — Serviciul import-export presă 
Bucureşti, Calea Griviței nr. 64-66 P.0.B.—Box 2201 


Prezentarea artistică 
Anamaria Smigelschi 


Prezentarea grafică 
Ioana Moise 


Tiparul executat la 
Combinatul poligrafi 
«Casa Scinteii» — Bucuresti 


Constantin Vaeni, regizor 
tinăr, şi-a dovedit talentul 
in citeva documentare re- 
marcate, printre care «A- 
poi s-a născut orașul, 
«Play-Cupa Davis», «Lun- 
gul drum al piinii către casă». Zilele tre- 
cute a avut loc primul tur de manivelă la 
primul său film artistic de lung metraj, 
«Zidul», pe un scenariu de Dumitru Ca- 
rabăț și Constantin Ciubotaru (Casa de 
filme nr. 3). 

— Ce ginduri, ce sentimente vă în- 
cearcă la acest debut? 

— Mi-e frică, o frică cumplită. Mă în- 
spăimintă această aventură sacră și se- 
veră care e filmul. Am așteptat foarte 
mult să fac primul meu film artistic, dar 
cu speranța inconştientă că evenimentul 
se va amina. Este exact senzația pe care 
o ai cind aştepţi un copil. Îl dorești, îl 
dorești, îl dorești și acum, iată, vine, a 
venit. De aici teama. Și nu numai de aici. 
Cei care cunosc scenariul așteaptă ca el 


nema 


să devină un film foarte bun. Desigur, aceas- 


tă speranță nu e declarată, dar ea există, 
speranța, mărturisită în diferite feluri. 
Și sint speriat puțin și de propria-mi 
ambiţie. Ştiţi, n-aş vrea să-mi fie aplau- 
dat debutul. Oamenii sint buni și încura- 
jează prin aplauze intrarea într-o meserie. 
Ambiţia mea e să nu mă bucur de o 
ințelegere condescendentă. Nu vreau ca, 
după premieră, să se spună: «domnule, 
băiatul promite...» 

— Dar de ce atita teamă la dumnea- 
voastră, despre care se poate spune 
cu adevărat că de mic copil faceți 
film. La 12 ani, nu-i așa, erați unul 
din interpreții filmului lui Andrei Bla- 
ier, «Ora H». Şi apoi aveți experiența 
documentaristului... 

— Să știți, ceea ce-mi dă puţin curaj, 
sint filmele făcute la «Sahia». Ei, și pe 
urmă, am grozava şansă de a realiza 
primul meu film artistic cu o poveste cu 
care nu te întilnești prea des, în orice 
caz, foarte rar la debut. Credinţa unui om 
intr-un ideal, într-un ideal comunist în 
cazul filmului meu, care include necesi- 
tatea și ințelegerea necesității sacrificiu- 


filmul, document al luptei partidului 


„Zidul 
sau „șansa unei mari idei de film 


Aceste personaje care ne apar aici voioase, zimbitoare «ca la foto- 
graf», sint eroii «Zidului», un film dramatic, despre lupta ilegală 
a partidului. Despre ideal. Despre sacrificiu. 

(De la stinga la dreapta: Gabriel Osiciuc, Camelia Pavlovici, 
Constantin Vaeni şi Gheorghe Dinică) 


lui pentru împlinirea acelui ideal, este o 
excelentă idee de film. 

— Cine este eroul filmului «Zidul»? 

— Scenariul este inspirat de un fapt 
real, de existența unui om care a trăit 
intimplările despre care va vorbi filmul. 
E vorba de un tinăr, comunist, care în 
anii '42—'44 a trăit o experiență, după 
părerea mea, de excepție. Pentru o vreme 
el a fost zidit într-o încăpere, izolat, a- 
proape fără nici un contact cu lumea ex- 
terioară, timp în care a tipărit ziarul ilegal 
«România liberă». Materialele pentru ti- 
par, cele strict necesare existenței iii 
parveneau printr-un sistem ingenios și 
extrem de bine pus la punct. Practic, la 
atit s-a rezumat contactul lui cu lumea 
exterioară. Vă propun să ne oprim aici 
cu deconspirarea subiectului. 

— Perfect. Să vorbim, dar foarte pe 
scurt, despre cum va arăta filmul «Zi- 
dul»? 

— Puţinii ani de documentar pe care 
i-am trăit pină acum, sper să însemne un 
mare ajutor pentru realismul cu care am 
ambiția să realizez primul meu film ar- 


tistic. N.C. MUNTEANU 
Foto: A. MIHAILOPOL 


Fişa filmului 


Scenariul: Dumitru Carabăț şi 
Constantin Ciubotaru. Regia: Con- 
stantin Vaeni. Imaginea: Jost De- 
mian. Scenografia: Vittorio Hol- 
tier. Costume: Lidia Luludis. Re- 
gizor secund: Felicia Cernăianu. 

Interpreţi: Gabriel Osiciuc, Gheor- 


ghe Dinică, Victor Rebengiuc, Radu 
Nicolae, Mitică Popescu, Gina Pa- 
trichi, Ileana Stana lonescu, Ca- 
melia Pavlovici, George Mihăiţă, 
Constantin Vaeni. 

O producţie a Casei de filme 3. 
Producător delegat: Dumitru Solo- 
mon. Directorul filmului: Nicolae 
Codrescu. 


dialogul artelor 


Un titlu de nobleţe: 


„animator cultura 


Aşa cum există spaţii 
pentru a minca, pen- 
tru a bea, pentru a ba- 
te mingea, nimic mai 
firesc decit să existe 
locuri şi pentru a medita, a te reculege 
sau, pur şi simplu, a gindi. 

Asemenea locuri se pot afla în 
Cişmigiul cu gazon, în mijlocul verdeții 
și al ciripitului de păsărele. Un astfel 
de loc se poate găsi și în mijlocul unor 
ziduri, vopsite alb de mina omului, 
infrumusețate de mina omului, adică 
în acea clădire din preajma pe Ro- 
mane, botezată de Uniunea Artiștilor 
Plastici, fără prea multă originalitate, 
dar exact, Galeria nouă Nouă! 

Bucureşteanul care n-a trecut încă 
prin uşile ei transparente, are ce să-și 
reproşeze; iar provincialul care vrea 
să vadă un semn nou al Bucureștiului 
cultural, ar face — cred eu — rău, dacă 
ar ocoli imobilul din strada Nicolae 
lorga. Cel care a trecut pe la Galeria 
nouă, care a admirat monumentala 
ciutură din Oltenia, adică acea imensă 
floare a soarelui cioplită cu barda 
acum 300 de ani, cel care a văzut flu- 


nema 


We 


turii lui George Apostu și superba 
tapiserie a Arianei Nicodim care se 
cheamă «Focul» — și este chiar ca un 
foc, ca o imensă vilvătaie care arde 
peste scară, arde despletită și despică 
spațiul ca un catarg în văpăi — deci, 
cel care a vizitat Galeria nouă se poate 
întreba ce rost pot avea toate aces- 
tea într-o revistă cu profil cinemato- 
grafic. 

Rostul l-au dat Uniunea Artiştilor 
Plastici, studioul Animafilm și Dan 
Hăulică, strălucitu:, neobositul critic 
de artă, pe care l-am auzit din nou vor- 
bind așa cum vorbește despre orice: 
cu erudiție, cu fermecătoare digre- 
siuni, dar și cu o reculeasă gravitate. 
Plasticienii și autorii de filme animate 
s-au gindit și pe bună dreptate că 
trăim un moment în care artele nu se 
mai pot desfășura paralel, într-o stare 
de independenţă orgolioasă; că există 
zone importante ale culturii moderne 
care pot înflori numai prin cunoaştere 
reciprocă și cooperare, prin «intărirea 
punților» cum spunea Dan Hăulică 
în cuvintul său introductiv. 

Aşadar, la «Galeria nouă» a avut 


loc un prim dialog între plastică și 
cinematografie. A fost un început bun, 
inteligent, util, util mai ales pentru că 
nu pornea de la idei vagi și generale, 
ci de la datele concrete ale animației 
românești: s-a pornit de la Homo Sa- 
piens, luat ca punct de reper al dez- 
voltării animației din țara noastră, film 
spiritual, cu multe idei ingenioase, care 
ne intărește regretul pe de o parte pen- 
tru că lon Popescu Gopo a lipsit atita 
vreme din animaţie, pe de altă parte 
pentru că nu şi-a făcut discipoli; s-a 
pornit de la cinepictura lui Sabin Bă- 
lașa, de la acele tablouri pe rînd suave, 
eterice, neliniștitoare, purtătoare de 
crezuri și de obsesii, înspăimintate 
în fața neantului și a descompunerii 
materiei, dar și pline de speranţă și, 
aș spune, de duioșie față de ideea că 
nu sintem singuri, că nu ţinem de-o 
clipă, că ins lingă ins înseamnă o ge- 
nerație, iar o generaţie după o gene- 
rație, şi altă generație după altă gene- 
rale, și tot așa un şir lung, un şir ne- 
sfirşit de priviri care se aşează pe 
rind una în faţa celeilalte, într-o miș- 
care necontenită, într-o veghe necon- 
tenită, distruge ideea de efemer. A- 
ceastă veghe se numește triumful 
vieţii. 

Fireşte, ar trebui vorbit, și dacă s-ar 
putea chiar în detaliu, și despre cele- 
lalte filme prezentate: despre grafica 
animată a lui lon Truică, artist original, 
cu o imaginaţie care se desfășoară 
pe orbite novatoare, despre cartoanele 
animate ale lui Laurenţiu Sirbu, despre 
spectaculozitatea lor, despre efectele 


lor cromatice. Ar trebui vorbit despre 
interesantul experiment al lui Mihai 
Bădică intitulat «Animus». 

Acest «animus», luat nu ca titlu de 
film, acest suflet, se pare că este ele- 
mentul de care are nevoie cel mai mult 
filmul nostru de animaţie la această 
oră. 

Primul dialog între plastică și ani- 
mație dovedește că avem și suflet, 
avem și sufletiști, aș spune eu, deși nu 
sună prea academic. Forma lui e de- 
gradată de familiarism. Dar conținu- 
tul lui nu e degradat de nimic. În afară, 
poate, de regretul de a nu-l putea 
folosi mai des. 


Ecaterina OPROIU 


„Spre voi, aleși în sfatul comunist al ţării, 
Se îndreaptă nădejdea întregului popor; 
Gindt) cutezător, spre largurile zării! 

Să urce națiunea spre comunism, în zbor!“ 


Nr. 8 
Anul XII (140) 


Revistă a Consiliului 
Culturii a Educaţiei Socialiste 
Bucuresti, august 1974 


Lk 


Cronicari devotat 


«Fără nici o îndoială că întregul partid si întregul popor vor în- 
tîmpina a XXX-a aniversare a răsturnării dictaturii fasciste şi Con- 
gresul al XI-lea cu noi şi noi succese în toate domeniile de activitate. 
Avem deplina convingere că în această luptă uriaşă vom obține, sub 


România 


XXX 


Cei 30 de ani care s-au im- 
| plinit de la 233 August 1944 

au trecut în filele de aur ale 
nema istoriei milenare a poporu- 
lui noștru, ca timp glorios 
al libertăţii cucerite prin lup- 
ta şi sacrificiile celor mai bune forțe ale 
naţiunii, unite și conduse de Partidul 
Comunist Român. 


Cei 30 de ani trăiesc in memoria gene- 
raţiilor prezente şi viitoare, ca trepte ale 
unui continuu proces revoluționar și con- 
structiv, prin care ne-am ciștigat un nou 
statut social și un nou nivel de viaţă, prin 
munca eroică, cu brațele și cu mintea, a 
tuturor celor pe care i-a inspirat invăță- 
tura marxistă, patriotică și umanistă a 
partidului clasei muncitoare. 


Cei 30 de ani şi-au inscris, durabil, 
insemnele in oţelul inzecit al cetăților 
industriale, în configurația nouă a pămin- 
tului străbun al patriei, în piatra unor 
înălțătoare edificii. 


Cu certitudine, aceste trei decenii romă- 
neşti s-au fixat definitiv în însăși conștiința 
umanităţii, care a luat act de noul profil 
și de noul loc în lume al României socia- 
liste, independentă și suverană, decisă 
să aibă un rol al său, activ, în opera de 
construire a unei ere de pace, demnitate 
și colaborare între toate naţiunile. 


Şi cei 30 de ani trăiesc, aevea, in lumina 
pilpiitoare a sălilor de proiecție, reciști- 
gind vibrația și înfățișarea lor reală, cu 
forța incomparabilă a acestei arte născute 
să dea omului modern imaginea cea mai 


2 


conducerea partidului, noi şi noi succese, vom realiza prevederile 
actualului cincinal înainte de termen, vom asigura pregătirea în bune 


condiţii a viitorului plan cincinal!» 


concretă despre sine însuși și sentimen- 
tul cel mai viu al permanente, 

Filmul, prin creatorii și slujitorii săi 
numeroși și pasionaţi, a fost și este un 
martor sensibil și concludent al fiecărei 
trepte și al fiecărui moment din traseul 
istoric al celor trei decenii de libertate și 
construcție socialistă. 

Pornind din zilele insurecției și ale marii 
campanii a armatei române pentru eli- 
berarea patriei, pentru alungarea fascis- 
mului din această parte a Europei și în- 
fringerea lui definitivă, continuind cu anii 
luptelor politice înverșunate pentru instau- 
rarea puterii populare, cu anii reconstruc- 
Dei și ai primelor șantiere ale muncii 
voluntare, cronica în imagine și sunet a 
jurnalului de actualități și documentarul 
cinematografic au adunat un uriaș ma- 
terial inestimabil, în același timp mărturie 
şi adeziune la tot ceea ce poporul nostru, 
condus de partid, a trăit, a voit şi a tradus 
în faptă. 

În lumina tare a ecranului, imaginile a- 
cestui timp istoric scot cu deosebire în 
evidență marele salt pe care ultimul din- 
tre cele trei decenii l-a marcat pe toate 
planurile vieții noastre social-politice, con- 
structive și spirituale. Este perioada mar- 
cată de alegerea tovarăşului Nicolae 
Ceaușescu în fruntea partidului, perioada 
in care Congresul al IX-lea, urmat de 
Congresul al X-lea și de Conferinţele 
Naţionale au trasat liniile directoare ale 
implinirii întregii opere incepute la 23 
August și visate din timpuri imemoriale 
de poporul român și naționalitățile fră- 
teşti conlocuitoare. 


Nicolae CEAUȘESCU 


Noul dinamism, impulsul revoluţionar 
insuflat de secretarul general al partidu 
lui, dau peliculelor noastre o viață tumul! 
tuoasă si un sens superior. Ele au oglindit 
și oglindesc dialogul permanent pe care 
secretarul general al partidului, întiiul 
președinte al României, tovarășul Nicolae 
Ceaușescu, îl poartă cu oamenii muncii 
din toate colțurile țării, la locurile lor de 
muncă, în județele de baștină, în marile 
uzine, pe ogoarele care ne hrănesc, în 
laboratoarele în care inteligența şi ști- 
inta românească se strâduiesc să con- 
tribuie la ridicarea tot mai sus a nivelului 
de civilizație și de cultură al poporului 
român, 


Cronica marelui și micului ecran aduce, 
in fața și în casele milioanelor de specta- 
tori și telespectatori, imaginea cea mai 
concludentă a spiritului marxist-leninist, 
creator, în care Partidul Comunist Român 
în frunte cu tovarășul Nicolae Ceaușescu, 
conduce destinele țării, mobilizează e- 
nergiile și aspiraţiile intregului popor pen- 
tru cauza socialismului şi a comunismu- 
lui pe pămintul românesc. 


Aceste cronici reflectă cu fidelitate e- 
torturile pe care Partidul şi Secretarul 
general le desfășoară necontenit și suc- 
cesele care încununează aceste eforturi 
pentru ca România să lege şi să dezvolte 
raporturi de prietenie şi colaborare cu 
toate țările socialiste, cu toate forțele pro- 
gresiste și democratice, cu întreaga fa- 
milie a popoarelor lumii. 

Ca toate celelalte categorii de produ- 


cători şi proprietari ai bunurilor materiale 
și spirituale, creatorii de filme au bene- 
ficiat ei înșiși de șansa unor repetate în- 
tilniri cu conducătorul partidului şi sta- 
tului. De importanţă vitală pentru afir- 
marea deplină a unei școli mature de artă 
cinematografică, aceste intilniri memo- 
rabile au fost în cel mai înalt grad eficien- 
te, decisive pentru sporirea producției 
pină la cifra de 25 de filme de lung-metraj 
anual, pentru clarificarea perspectivelor 
tematice, elaborarea unei metodologii a- 
vansate şi total angajate, pentru instau- 
rarea unui climat ideologic militant și 
stimulator. «Sint convins, spunea tovară- 
şul Nicolae Ceaușescu, la intilnirea sa cu 
cineaștii din primăvara acestui an, că toți 
cei ce lucrează în cinematografie vor face 
totul pentru a răspunde cu cinste încre- 
derii pe care le-o acordă partidul, aștep- 
tărilor întregului popor». 


In pragul celui de-al patrulea deceniu 
al libertăţii, insuflețiți de încrederea și 
indemnurile conducătorului iubit al par- 
tidului și al ţării, de grandiosul Program 
de făurire a societății socialiste multila- 
teral dezvoltate și inaintare a României 
spre comunism, pe care îl va adopta apro- 
piatul Congres al XI-lea al Partidului, 
cineaștii din țara noastră se angajează să 
fie cronicarii devotați ai timpului eroic pe 
care il trăiesc, să slujească cu toată forța 
talentului și a vocației lor cauza ridicării 
României și poporului român pe cele mai 
inalte culmi ale gloriei şi fericirii. 


<CINEMA> 


AE AAR 

Neang n £ 

AOT IN T) deg 
Soa i T 


SEH LK G , 


POPORUL | "+. 


Sa BINE ATI VERI y” 
f ` "A ; Pia A Le 
die, 


Ké 


WW X Le ` 
ën aa DES Lë Dë SE 
BE ek en me d EE 


ai unui i timp eroic 


4 
3 


România 


XXX 


Participă la colocviu; 


scenariștii 


Mihnea Gheorghiu 
Dumitru Radu Popescu 
Petre Sălcudeanu 


regizorii 

Manole Marcus 

|. Moscu 

sergiu Nicolaescu 
lon Popescu Gopo 
Mircea Veroiu 


actorii 


Irina Petrescu 
Mircea Albulescu 


producătorii 


Marin Stanciu, director general 
al Centralei România-film 
Constantin Pivniceru, director 
general adjunct al Centralei 
România film. 


Mihnea Gheorghiu: 


Am fost prezenți 


în 
arena 
luptei ideologice 


— Am avut citeva filme mari și multe 
filme bune. Judecindu-ne experiența la 
nivelul istoriei filmului, cred că mai în- 
semnată decit rezultatele, adică decit o- 
pera în sine, este concepția care a făcut 
ca talentul si știința artistului să inflo- 
rească spre a-și da roadele pe care, 
cercetindu-le,  filmologii şi spectatorii 
le-au inregistrat la rubrica lor, de bune 
sau rele. Filmologia română e plină de 
exemple semnificative, la majoritatea ca- 
tegoriilor existente. Nimic nu le-a fost 
străin cineaştilor noștri din experienţa 
altor cinematografii, atunci cind au fost 


4 


«Pe lingă conținutul de idei — care trebuie să stea permanent în 
atenția noastră — este necesar să avem în vedere că filmul îşi are 
legile lui artistice. Numai în măsura în care este accesibil, plăcut, 
interesant, el poate exercita o influență puternică asupra spectato- 
rilor, asupra maselor populare.» 


bine inspirați sau chiar atunci cind au 
imitat fără har destul. Importanța trăsă- 
turilor originale în cinematografie nu se 
prezintă unilateral, fiindcă limbajul în 
suşi al artei acesteia este universal. A- 
ceste trăsături au apărut însă, mai evi- 
dent, în cazurile — de noi toți cunoscute 
— cind opera artistului a argumentat 
sau a apărat cu succes concepția, ideea 
operei. Pentru că arta spectacolului con- 
temporan — filmul inclus — este o arenă 
a confruntării ideilor. Despre societate 
și personalitate, despre națiune și istorie. 

Filmul artistic de lung metraj, filmul 
documentar, filmul de animaţie, ca și 
celelalte genuri de peliculă prezentate 
pe ecranele noastre după Eliberare, sem- 
nate de scriitorii, artiștii şi tehnicienii 
noștri, s-au pronunțat pentru acest mod 
de a înțelege și exprima misiunea cinema- 
tografiei, serviciul pe care arta și tehnica 


ei sint chemate să-l aducă naţiunii noas- 
tre socialiste. Găsesc că scenariștii, re- 
gizorii, operatorii și toți ceilalți lucrători 
din cinematografie (apoi din televiziune) 
și-au făcut datoria cea mai importantă 
si mai semnificativă atunci cînd au găsit 
mijloacele intelectuale de a-și dirija opera 
nu către speculația vulgară sau preten- 
țioasă — care a tentat o bună parte a ci- 
neaştilor contemporani din alte țări — 
ci spre reflecția serioasă asupra desti- 
nului omului în lumea sa și asupra desti- 
nului naţiunilor. Pot spune, deci, cu de- 
plină certitudine că, pe măsura puterilor 
sale, filmul românesc și-a făcut datoria, 
servind cauza socialismului și a poporului 
român. 


Nicolae CEAUŞESCU 


D.R. Popescu: 


Am cucerit 
un pisc 
al 
profesionalismului 


— Cinematografia românească și-a ciș- 
tigat publicul de la noi, ceea ce este un 
merit incontestabil. Unul peste altul, fil- 
mele noastre sint vizionate. E una dintre 
condiţiile care-i oferă cinematografiei drep 
tul să aspire la mai mult, o condiție fără 


O milenară sete de dreptate («Setea») 


de care i-ar veni destul de greu să mai 
ființeze. Calitatea principală cu care a 
cucerit adeziunea plătitorilor (și, pe să- 
rite, a cronicarilor care, din păcate, nu 
fac totdeauna corp comun cu fenomenul 
cinematografic, ei prezentindu-se doar 
în final, la gale, ca niște recepționeri neu- 
tri şi parcă picați din cer, neștiind nimic 
despre etapele pe care le parcurge la 
noi un film, ei fiind vama vămilor — lucru 
absolut adevărat, dar uneori nedrept și 
necolegial) este profesionalitatea reali- 


zatorilor. Avem actori extraordinari, de toa. 


te genurile — unde-i distribui, acolo par 
născuți și crescuți. Avem regizori — o, 
da, regizori — care știu toate secretele, 
excelenți profesionişti. Avem operatori 


de clasă, scenograti, tehnicieni, tot ce 
vrei. Uneori și scenariști. Profesionalis- 
mul presupune o pregătire exemplară, 
dar din păcate crește în burtă o perla 
care e sinucigașă: rutina. Zece filme des- 
pre același punct din timp, filmate din 
același unghi, asta presupune o mare 
precizie și o mare siguranţă. Dar capo- 
dopera are nevoie de un nu știu ce în 
plus, poate de mai mult curaj, poate de 
un tremur de voce, poate de o linie frintă, 
poate chiar de un punct necunoscut și 
un unghi de filmare mai proaspăt. Ori- 
cum, filmul nostru se află într-un pisc 
al profesionalismului. De aici sint două 
posibilități: capodopera pe care o do- 
rim și rutina care e mai comodă, mai 
mănoasă și nu ne dă palpitaţii. Depinde 
numai de Cineast noștri ce viitor își aleg 
singuri. Eu prevăd un viitor de aur filmu- 
lui românesc. 


Petre Sălcudeanu: 


În primul rînd: 


naşterea 
filmului românesc 
~ politic 


— În mod deosebit, în ultimii ani, este 
de remarcat naşterea filmului românesc 
politic. Mă refer la filmele, inegale valoric, 


dar toate deosebit de sugestive, pe care 
le-am realizat de la «Puterea şi Adevărul» 
la «De bună voie și nesilit de nimeni», 
de la «Vifornița» la «Proprietarii». A- 
ceastă direcție tematico-stilistică cred că 
poate sta la baza unei reale școli naţio- 
nale de artă cinematografică. Pentru că 
această categorie de filme ne îngăduie, 
prin excelenţă, să fim in pas cu viața 
social-politică a țării și, poate, prima 
dată, în sincronism cu cele mai semnifica- 
tive dezvoltări ale cinematografiei con- 
temporane. Pentru că o școală presu- 
pune nu numai o angajare decisă și inspi- 
rată față de un mod propriu de gindire 
şi de viaţă, ci și o influență, egală aș spu- 
ne, pe plan internaţional. 


$ Ge 


profesional, aptă să ne ofere mari și plă- 
cute surprize. 

Actualmente, putem vorbi de două di- 
recţii în care cinematografia românească 
este în plin proces de afirmare. Este, pe 
de o parte, filmul contemporan, de dez- 
batere politică, civică și etică, domeniu 
în care se desfășoară cu foarte multe ṣan- 
se o luptă delicată și decisivă pentru un 
plus de veridicitate și realism, pentru un 
plus de elocvență a narațiunii și dialo- 
gului. Sint, pe de altă parte, ecranizările 
după opere clasice bine cunoscute, care 
au condus și conduc la filme cu totul 
remarcabile. Dacă ar fi să numesc numai 
«Pădurea spinzuraților» de Liviu Ciulei, 
«Nunta de piatră» de Dan Da și Mircea 


Lei 


Integritatea morală a comunistului («Proprietarii») 


Firește, am avut şi avem succese im- 
portante, dar sporadice. Fireşte, am rea- 
lizat un bun început de drum. Dar în artă, 
după părerea mea, trebuie să ne consi- 
derăm în permanență la un început. Pen- 
tru că, o dată un lucru făcut, el naște nu 
numai satisfacţii. dar si nemultumiri, 
adică dorința de mai bine. Cred că, atit 
în domeniul filmului istoric, cit și în do- 
meniul filmului de actualitate, al filmului 
politic, se cer încă mulţi și importanți 
pași — nu înainte, cum se spune, ci în 
adincime. Sper, cred, în apariţia unei noi 
generaţii de scenariști, capabili să scrie 
un scenariu ca și cind ar debuta în lite- 
ratură, cu aceeași franchețe, cu aceeași 
încredere, cu exigenţă. Evident, au apă 
rut în acești ani nu numai regizori buni, 
ci și scenariști buni, dar vechea problemă, 
a scenariului, discutată ani la rind, con- 
tinuă să fie o problemă. Scenariul și 
filmul în general nu sint altceva decit o 
cotă-parte din viața noastră și sintem 
datori față de noi înșine și mai ales față 
de cei pentru care reprezentăm un forum 
spiritual să răspundem la încredere prin 
încredere. 


Manole Marcus: 
Am dovedit 


că avem aptitudini 
pentru arta 
cinematografică 


— Cred că elementul cel mai semnifica- 
tiv pentru cinematografia românească es- 
te următorul: aceia care vorbeau, acum 
15 ani, din virful buzelor despre filmul 
românesc sau chiar insinuau o inaptitu- 
dine fatală față de această artă, își înghit 
astăzi ironia. Ei sint în situaţia de a consta- 
ta că cinematografia românească este 
un organism viu, puternic, eficient. A- 
cest lucru e demonstrat de apetenta cu 
care publicul urmărește filmele romă- 
neşti, în condiţiile unei competiții serioase 
și deschise cu producțiile de virt ale ci- 
nematografiilor străine. Acest lucru este 
demonstrat de cel puţin citeva filme al 
căror succes a fost confirmat și în țară 
și în străinătate de către spectatori, de 
către critică şi de către juriile cele mai 
autorizate. Acest lucru este demonstrat 
de actuala și viitoarea generaţie de ci- 
neaști — într-un net si hotărit progres 


Veroiu şi «Felix și Otilia» de lulian Mihu 
— realizate în epoci și în stiluri regizo 
rale total diferite — ar fi cred suficient 
pentru a sugera cit de mari și certe sint 
sansele noastre viitoare. 


I. Moscu: 
Talente incontestabile, 


stiluri personale, 
un stil cinematografic 
național 


— Esenţial este că, în acești 30 de ani, 
s-au afirmat talente incontestabile, au 
apărut stiluri personale și începe să se 
contureze un anumit stil cinematografic 
național. Ca să nu începem cu noi in- 
şine. să cităm pentru început scenariștii. 
A apărut un Titus Popovici care este un 
mare şi prolific talent scenaristic; au 
consacrat cinematografiei o parte din 
talentul lor Mihnea Gheorghiu și Eugen 
Barbu și loan Grigorescu. Dintre regi- 
zorii actualmente activi, aș cita în primul 
rind pe Sergiu Nicolaescu. Spre deose- 


bire de alţii, care-și închipuie că lumea ` 


începe cu ei și, vrind să ia totul de la în- 
ceput, oferă uneori hibrizi atemporali, 
Sergiu Nicolaescu a studiat foarte serios 
practica cinematografiei mondiale și a 
reușit să toarne în marile tipare ale unor 
genuri consacrate și populare un conți- 
nut național, social-politic original. L-aș 
cita de asemenea pe Manole Marcus, în 
alt registru, mai modulat și mai grav, 
autorul primului nostru film politic de 
tip evoluat. Regizor apt încă de mari sur- 
prize. Există regizori încercaţi care dau 
filme de o profesionalitate din ce în ce mai 
ridicată: Mircea Mureșan, Mircea Drăgan, 
Virgil Calotescu şi Gheorghe Vitanidis. 
Există pe urmă un stil Ciulei, cu toată rari- 
tatea extremă a manifestărilor sale cine- 
matografice, un stil Săucan, cu toată difi- 
cultatea realizării şi receptării lui; există 
un stil Pintilie, cu toată puţinătatea operei 
sale. Sint apoi tinerii sau cei cu o 
filmografie tinără, ca Alexandru Boian- 
giu, care se află de-abia la al doilea 
film de lung metraj. Și există, mai 
ales, marea majoritate a celor care 
n-au făcut incă nici un film. Sint absolut 
convins că avem încă forțe neincercate 
şi neutilizate, viitori cineaști care vor da 
rezultate foarte bune şi care n-ar trebui 


să aibă în favoarea lor decit jumătate din 
răbdarea de care au beneficiat alţii care 
au încercat, unul după altul, multe filme 
și toate au fost slabe. 

În ceea ce privește documentarul, el 
mi se pare mai fecund în direcţii și rea- 
lizări care, din păcate, nu au fost fructifica- 
te in măsura posibilității. Există, în acest 
domeniu, un Virgil Calotescu care a fost, 
pentru noi, un model de patos cinema- 
tografic: «1907», «Întimplări din Portul 
Roșu», «Ultima generaţie de săraci». Exis- 
tă lon Bostan, care, fără să fi inițiat vreo 
revoluție formală, a adus în cimpul nos- 
tru ordinea indispensabilă oricărei arte, 
atit în documentarul propriu-zis, cit şi 
în filmul științific sau turistic. Există Mi- 


Sergiu Nicolaescu: 
Un profil 


distinct 
al şcolii naționale 
de film 


— În primul rind, aceste trei decenii 
au fost marcate de afirmarea filmului 
românesc ca o cinematogratie națională. 


EN 


Film de acțiune, dar şi de etică («Capcana») 


rel |lieşiu care nu e un simplu meseriaș, 
ci este un virtuoz al cinematografiei do- 
cumentare, cu un neobosit spirit de in- 
vestigare a mijloacelor genului. Există un 
Alexandru Boiangiu, promotorul cin6-ve 
rit6-ului românesc: «Casa noastră ca o 
floare» şi «Cazul D». Există un Slavomir 
Popovici și un Erich Nussbaum care s-au 
aflat printre iniţiatorii inovării limbajului 
nostru cinematografic: «Ziua nasturilor 
bine cusuți» şi «Cartea». Există un Titus 
Mesaroșş care a inventat pentru noi filmul 
industrial, patetic, dar fără comentariu. 
Acum, cînd jurnalul de actualități și-a în- 
deplinit misiunea, cred că avem datoria 
nu numai să elogiem aportul său publi 
cistic, desfăşurat cu energie şi talent, 
in toți anii luptei pentru socialism, 
dar să și punem în lumină semnificaţia 
dispariției sale din sălile de cinema. 
S-a încheiat, cu aceasta, o etapă foarte 
importantă din activitatea cinematogra- 
fiei și în special a celei documentare. 
Rolul acesteia din urmă nu se dimi- 
nuează, ci se redefineşte, în raport 
cu mijloacele mult mai prompte de infor- 
mare ale televiziunii și în raport cu șan- 
sele actului artistic durabil, tot atit de 
durabil in documentar ca în filmul de 
ficțiune. De acum înainte, cinematogra- 
fia documentară poate și are obligația să 
oglindească realitatea imediată prin priz- 
ma unor idei și a unor personalități artis- 
tice mult mai bine definite, mai conştiente 
de ele însele. 


Dacă in primele două decenii puteam 
vorbi mai puţin despre consacrarea unor 
genuri sau a unei școli originale de artă, 
cred că în prezent putem s-o facem cu 
mai multă îndreptățire. Putem remarca 
afirmarea pe plan naţional și internaţio- 
nal a filmului istoric românesc, a unor 
filme social-politice care au avut succes 
în ţară și au fost distribuite și peste gra- 
niță. Părerea mea este că, în momentul 
de față, cinematografia românească a in- 
trat intr-o fază definitorie. Sint pe cale 
de cristalizare stiluri personale capabile 
să configureze un profil distinct ai şcolii 
noastre de film. Dar incă n-aș putea sem- 
nala reuşite cu totul excepționale. Am 
văzut citeva realizări ale unor tineri care, 
pornind pe linia filmului de actualitate — 
ceea ce este foarte lăudabil — au făcut 
sau sint pe cale să producă lucrări pro- 
miţătoare. E vorba în primul rind de Dan 
Pita şi de Mircea Veroiu — mă refer la 
filmele lor aflate în producție, «Filip cel 
bun» și «Hyperion». Se poate vorbi de o 
oarecare maturizare a unora dintre re- 
gizorii din generaţia mijlocie: lulian Mihu, 
Manole Marcus, Mircea Drăgan. Gheor- 
ghe Vitanidis a pornit și el la realizarea 
unor filme mai grele, lăsindu-se atras și 
de fastul de care n-a dispus în filmele 
anterioare — probabil că va depăși a- 
ceastă fază şi rezultatele vor fi mai mul- 
țumitoare. Şi sînt și alți regizori cu multă 


Crezul demnității naționale («Mihai Viteazul») 


PI YVPYyY vyv 


Ea 
» 


F 


Ce este mai semnificativ 
şi mai durabil în 


realizările filmului românesc 


(Urmare din pag. 5) 


sensibilitate, cu multe calități artistice, 
dar cărora le lipsește incă un plus de 
forță pentru o afirmare deplină: Malvina 
Urşianu, Lucian Bratu, Mircea Săucan, 
Mircea Mureşan. Eu cred că fiecare din- 
tre ei pot da mai mult decit au dat pină 
acum. |n producţiile din ultima vreme, am 
simţit de asemenea dorința regizorilor, 
mai puțin a scenariștilor, de a face co- 
medii, de a incerca și acest gen în care 
noi, românii, am avut întotdeauna un 
deosebit talent. N-aș putea cita o comedie 
cinematografică care să-mi fi plăcut pe 
deplin. Insa pot cita. cu multa placere 
scene de comedie, de cel mai bun gust, 
in unele filme dramatice, de pildă în 
«Felix și Otilia». Am văzut scene inte 
resante în filmele lui Geo Saizescu, care 
a făcut comedii propriu-zise, după sce- 
narii mai mult sau mai puţin reușite. 
Avem, acest lucru as vrea să-l subli- 
niez, un grup de actori excepționali, un 
grup de actori care depășește, poate, 
calitatea grupului de regizori: Amza Pei 
lea, Gheorghe Dinică, lon Besoiu, Emme- 
rich Schäffer, George Constantin, Ilarion 
Ciobanu, Jean Constantin. Sint de pà- 
rere că avem și o actriță sau două care 
ar merita să fie citate, dar cu care eu 
n-am terminat incă nici un film, așa că 
i-aş lăsa să vorbească despre actrițe 
pe acei regizori care au lucrat cu ele. 
Cred in implinirea viitoare a cinemato- 
grafiei noastre, în măsura în care toți 
factorii de creaţie și de concepţie, in- 
clusiv baza tehnică, vor înțelege pe de- 
plin ce este necesar unei producţii mult 
sporite, diverse, chemată să ciștige și 
sā captiveze mase largi de spectatori. 


lon Popescu Gopo: 


Am devenit 

o cinematografie 
cu potente 
competitive 


Sint fericit că am fost unul din parti 
cipanții la activitatea cinematografiei din 
aceste trei decenii. Am fost martor și 
martori la naşterea adevăratei cinemato- 
grafii românești, cinematografia socia- 
listă. Mi-am adus și ne-am adus în acest 
sens contribuția prin filmele realizate. 
Şi sint, de asemenea, fericit să privesc 
înapoi, în calitate de creator al studiou- 
lui de filme de animaţie, sarcină pe care 
am realizat-o în 1950, împreynă cu un 
colectiv de desenatori mai în virstă și 
foarte capabili, ca Pascal Rădulescu și 
Constantin Popescu. Am pus bazele unui 
studio care astăzi produce peste 20 
de filme anual și s-a făcut cunoscut pre- 
tutindeni. În ceea ce priveşte munca mea, 
ca autor, aş vrea să spun că am învățat 
din experiența inaintașilor și colegilor 
noştri, Jean Georgescu, Jean Mihail şi, 
în deosebi, Victor lliu. Am participat, 
impreună cu un colectiv de entuziaști, 
ca Liviu Ciulei, Francisc Munteanu, Ha- 
ralambie Boroș, la primele incercări și 
succese, În genuri, teme și specii cine- 
matografice de mare viitor pentru filmul 
românesc. Am asistat la afirmarea unor 
noi serii de cineaști care au dezvoltat, 
au consolidat drumurile incepute și au 
deschis altele noi. 

Aportul filmelor românești la educaţia 
socialistă, patriotică, estetică, a poporu- 
lui nostru a fost uneori puternic și efi- 
cient, după cum importantă a fost contri- 
buția filmelor noastre la răspindirea în 
lume a cunoștințelor despre țara noastră, 
despre limba noastră, despre cultura noas- 
tră. România este astăzi cunoscută in 
lumea întreagă prin realizările sale pe 
taate planurile producției cinematogra- 
fice. Am luat parte la numeroase festiva- 


luri şi pot aduce mărturia trăirii acestui 
mare moment de trecere, de la o cinema- 
tografie necunoscută la o cinematogra- 
fie cunoscută şi apoi la o cinematografie 
cu potențe competitive la nivelul maxim 
al exigențelor. Toate acestea sint dovezi 
ale unei bune îndrumări, ale unei educații 
avansate, în lumina ideologiei noastre 
marxiste. Succesele filmului românesc 
— atunci și atitea cite au existat şi sint 
convins că ele vor fi mai multe și mai 
mari în viitor — se datoresc și se vor 
datora bogăției de sugestii a surselor de 
inspiraţie de care dispunem — viața noas- 
tră contemporană, folclorul, specificul 
nostru românesc. 


Mircea Veroiu: 
Am făcut 
saltul 
spre 
25 de filme 


- Putem cita cu certitudine, la un 
bilanț obiectiv, «Moara cu noroc», «Pa- 
durea spinzuraților», mai putem cita «Fe. 
lix şi Otilia», «Puterea și Adevărul» şi 
«Nunta de piatră». Un bilanț subiectiv 
ar mai aduce, desigur, în discuție și alte 
filme de diverse categorii: filmele Malvi- 
nei Urșianu, ale lui Lucian Bratu, ale lui 
Andrei Blaier, ale lui Lucian Pintilie. 
Explozia profesională și de public la fil- 
mele lui Sergiu Nicolaescu ar trebui de 
asemenea amintită — nu se poate trece 
peste va, în nici un caz Raportul dintre 
timpul scurs și numărul de filme citabile 
mi se pare insă nesatisfăcător. De aceea 
eu cred că trebuie să marcăm ca salutar 
momentul cind producția s-a ridicat la 
25 de filme de lung metraj anual, în perspec 
tiva atingerii și depășşirii cifrei de 30 de 


RI i ` 


Da ug 


Cultivarea valorilor clasice 
(«Pădurea spinzuraţilor») 


filme anual. Odată ajunşi la aceste pra- 
guri, una dintre soluţii ar fi atragerea spre 
cinema a unor profesionişti ai spectacolu- 
lui din domeniile apropiate — din teatru, 
poate și din domeniul fotografiei sau din 
pictură. Am văzut două filme ale lui Sa- 
bin Bălașa care sint, după părerea mea, 
strălucite demonstraţii în cea mai pură 
formă de cinema care este animația. 
Dar, indeosebi, ar putea fi atrași în pro- 
ducția de lung-metraje documentarișştii, 
ar putea să facă film Titus Mesaroș şi 
mulți alţii. În sfirșit, ar fi de aşteptat ca 
tinerii care reprezintă o promisiune 
să producă o gamă de filme foarte diverse, 
atit ca gen și temă, cit și prin epoca la 
care se referă. Să facem filme de actuali- 
tate, de reală actualitate, prin care tinerii 
să-și onoreze promisiunile, să marcheze 
o prezenţă civică şi estetică efectivă. A“! 

fel vom depăşi ocazionalul, aşa cum ne 
indemna tovarășul Nicolae Ceaușescu la 
intilnirea sa cu membrii Consiliului Aso- 
ciației cineaştilor, vom putea să realizăm 
«opere mari», «să asigurăm filme de mare 
valoare». 


Irina Petrescu: 


Sintem 


în stare 
să depăşim 
faza artizanală 


— Memo'abile sint. efortul, buna 
credință, profesionalismul. Producțiile 
cele mai semnificative sînt cele ale 
adevăraţilor mari profesioniști: Liviu Ciu 
lei, Lucian Pintilie, lulian Mihu. Unele 
dintre cele mai bune filme în care am 
jucat au fost turnate sub regia acestor 
creatori: «Valurile Dunării», «Duminica 
la ora 6», «Poveste sentimentală». Alături 
de cineaștii care, prin calitatea producti- 
ilor lor, au inceput foarte de sus și au 
rămas foarte sus, sint alt cîțiva regizori 
care au crescut foarte mult în ultima pe- 
rioadă: Mircea Mureșan, Manole Marcus 
şi alţii. Notabil este de asemenea începu- 
tul noului val care de cîțiva ani înscrie 
nume de tineri foarte talentaţi: regizorii 
Mircea Veroiu, Dan Pa, Şerban Creangă, 
operatorii Dinu Tănase, Călin Ghibu, Ni- 
colae Marinescu. Toate reușitele și pro- 
gresele au fost insă posibile și vor fi 
din ce în ce mai certe grație constantei 
de bază, care, cred eu, este scenariul de 
calitate. Scenariul scris de Titus Popovici, 
de Eugen Barbu, de loan Grigorescu. 
Nu mi s-a întimplat pină acum să văd un 
rebut semnat de vreunul din acești sce- 
narişti. În sfîrşit, dar nu drept cei din ur- 
mă, sint actorii, care totdeauna au fost 
semnalați și de critică și de public. Aici 
n-am să dau nume, în schimb am să for- 
mulez o obiecţie. Cred că se face prea 
puțin uz de imaginație, din partea regi- 
zorilor, pentru a crea o galerie mai bo- 
gată, nu atit în figuri, cit în tipuri noi. În 
aceeași ordine de idei, ceea ce-mi doresc 
ca un fel de urare, ca spectator și ca ostaș 
în garda filmului naţional, este să de- 
păşșim mai net, în mai multe filme, faza 
de artizanat. Linia medie, care ne sal- 
vează de la căderi, ne poate duce de multe 
ori la o plutire foarte poluată din punctul 
de vedere al gustului. Să nu imităm arta, 
s-o facem, adică să avem mai multe virfuri. 


un talent care a permis atingerea unora 
dintre jaloanele fixate lą intilnirea cu ade 
vărat memorabilă a tovarășului Nicolae 
Ceaușescu cu cineaștii, în martie 1971. 
A lucra mai mult înseamnă a dobind: 
experienţă, inseamnă a învăța nu numai 
meseria, dar și subtilitățile ei și secre- 
tele marilor revelații. Aceasta a permis, 
de pildă, ca valorile, demult recunoscute 
pe plan naţional și internaţional, ale școlii 
de actorie românești, să înceapă să se 
manifeste ca atare și pe peliculă. Cred 
însă că este momentul, în acest an jubi- 
liar, să privim și în prezent și în viitor. 
Imensa forță de pătrundere și de convin- 
gere a filmului trebuie folosită mai mult 
și mai eficient. Prin mijloacele meseriei 
și artei noastre, avind în centrul atenţiei 
viața și aspiraţiile reale ale oamenilor. 
constantele spirituale ale poporului ro 
män, noi actorii trebuie să împlinim, cu sı 
mai multă strălucire — politica Partidului 
Comunist Român, politica propășirii și 
demnității patriei noastre socialiste 


Marin Stanciu: 


Filmul a devenit 
un mijloc 
de mobilizare 
a conştiințelor 


— Începînd cu perioada reconstrucției 
ţării şi a primelor eforturi de industria 
lizare, filmul românesc s-a impus prin 
capacitatea lui de a fi prezent în miezul 
vieţii noastre social-politice, aducindu-s! 
contribuţia la mobilizarea conștiințelor, 
pentru realizarea marii opere revoluțio- 
nare şi umaniste condusă de Partidul 
Comunist Român. Aș cita, în acest sens, 
«Răsună valea» şi «Desfăşurarea», aș 
cita «Erupția» şi «Directorul nostru», aș 
cita «Mitrea Coco şi «Setea». Am con- 
tinuat cu filmele care au avut un mare rol 
în educaţia socialistă, patriotică, a spec- 
tatorilor, a tineretului în special, a con- 
structorilor socialismului în general: «Va 
lurile Dunării» și «Duminică la ora 6» 
«Dimineţile unui băiat cuminte» și «Sub 


Rafinamentul unei culturi de tradiție («Felix şi Otilia») 


Mircea Albulescu: 
Ni s-a dat 


să lucrăm mult. 
Asta înseamnă 
mai multă experienţă 


— Ceea ce mi se pare demn de subli- 
niat, de la inceput, ca o dominantă a 
acestei perioade, care de fapt reprezintă 
însăşi istoria cinematografiei românești, 
este capacitatea de muncă, uneori excep- 
țională, dovedită de toți cei care slujesc 
arta noastră cinematografică. În mod deo- 
sebit, în ultima perioadă, de aproape 10 
ani, calitatea acestei munci a început să 
țină pasul cu tonusul general al vieții 
social-culturale din țara noastră. Numărul 
de 25 de filme de lung metraj produse 
anual ilustrează nu numai o capacitate 
sporită de efort și de organizare, dar şi 


teranul», «Tudor» şi «Dacii». Filme de o 
ținută profesională și artistică tot mai 
inaltă au reprezentat un aport substan- 
tial la educarea morală și estetică a ma- 
“elor, în spiritul valorilor de virf ale culturii 
nationale: «Puterea și Adevărul» și «Mi 

hai Viteazul», «Moara cu noroc» si «Pădu 

rea spinzuraților», «De-aș fi Harap Alb» 
si «Răscoala», «Felix și Otilia» și «Nunta 
de piatră». Am numit numai citeva capete 
de serie, dar lor li s-ar putea adăuga, în 
special în ultima perioadă, alte şi alte 
filme de prestigiu şi de succes: «Serata», 
«Facerea lumii» și «Drum în penumbră», 
«Explozia» şi «Trecătoarele iubiri». Toate 
acestea dovedesc că direcţiile în care am 
pornit de la început sînt acelea pe care 
le continuăm astăzi, la un nivel mai înalt 
și cu o eficiență sporită, în perioada con- 
strucției socialiste multilateral dezvoltate 
şi afirmării depline a omului de tip nou. 
Este ceea ce se va confirma, o dată in 
plus, prin producțiile pe care le realizăm 
în anul celei de a 30-a aniversări a Insu 

recției naționale armate antitasciste si u 

celui de al XI-lea Congres al Partidului. 


Constantin Pivniceru 
In 1948: 


un film pe an. 
In 1974: 
25 filme! 


— În acești 30 de ani, fără a ignora tre- 
cutul, putem spune că am edificat o ci- 
nematografie. Ea se inscrie în procesul 
mai larg al dezvoltării noastre economico- 
sociale, ca şi sub raportul civilizaţiei, al 
progresului ştiinţific, tehnic și cultural. 
În 1948 am făcut un film, în 1954 am făcut 
4, în 1964 — 10, în 1974 — 25. Din 1954, 
cind centrul de la Buftea a început să 
lucreze, rata de creştere a fost de 2,5 
— ceea ce inseamnă un ritm foarte ridicat. 
Important este însă, mai ales, că am reu- 
şit să creăm nu numai o bază tehnică, ci 
și oameni de cinema. Şi important este 
că această linie de dezvoltare continuă 
și în prezent, cind putem să salutăm apa- 
ta pe firmamentul cinematografiei a 
unor tineri care promit foarte mult: Dan 
Ps, Mircea Veroiu, Cristiana Nicolae, 
Maria Callas-Dinescu. Tinăra generaţie 
cuprinde, de asemenea, cîțiva operatori 
extrem de talentaţi: losif Demian, lon 
Marinescu, Dinu Tănase, Florin Mihăi- 
lescu, Călin Ghibu și mulți alții. Dintre 
realizatorii de virstă medie, deși ei au 
avut și succese și insuccese, cîțiva s-au 
profilat sau au început să se profileze 
ca personalități distincte: Liviu Ciulei, 
care rămine marea speranţă și credință 
a cinematografiei noastre, Lucian Pin- 
tilie, care dorim să reintre cît mai curind 
în producţia de filme, Sergiu Nicolaescu, 
care este un cineast în toată puterea cu- 
vintului, cu o intuiţie foarte clară a filmu- 
lui, știind bine ce vrea și reuşind totdea- 
una să fie concludent. Deși în ultimii ani 
a construit mai mult «castele pe nisip», 
l-am apreciat şi-l apreciez în continuare 
pe lulian Mihu pentru acea bijuterie care 
e «Felix și Otilia», ca să citez numai unul 
dintre remarcabilele sale filme, realizate 
cu o inteligenţă și o tușă stilistică incon- 


Ia dp Ala gi A e 


d 4 mă ei 


Masele în avanscenă 
(«Vifomiţa») 


fundabilă. Am apreciat, de asemenea, 
de-a lungul anilor, inteligența de dia- 
mant a Malvinei Urșianu, adeseori rece, 
distantă, ceea ce a făcut ca filmele ei 
să fie mai puţin gustate de o categorie 
largă de spectatori, dar care se traduce 
într-o gindire artistică lucidă și o exem- 
plară consecvență stilistică. Dacă Mal- 
vina Urșianu e consecventă ca stil, Eli- 
sabeta Bostan e consecventă ca gen. 
Ambele calități ne sint necesare. Aş mai 
cita pe un regizor de profunzime: Manole 
Marcus, care şi-a dat plinătatea maturi- 
Lët sale politice şi arustice in «Puterea şi 
Adevărul». 

Cred că publicul însuși a omologat 
talentele filmului românesc. De la 3 mi- 
lioane de spectatori ai celor 4 filme rea- 
lizate în 1954, la 20 de milioane înregistrate 
la cele 10 filme din 1964 și pină la cele 
40 de milioane de spectatori ciștigați prin 
cele 25 de filme pe care le producem as- 
tăzi, se demonstrează apetenţa constantă 
a spectatorilor români pentru filmele ro- 
mânești. 

Colocviu realizat de Valerian SAVA 


filmul românesc în cifre 


| Aj Ni. 
| nul | spec- | 
Nr. Titlul filmului | pre- | tatori Scenariul Regia 
crt. | mie-|(în mil | 
| rei | oane)|. d 
' Tudor Vladimirescu 1963 f0 939 [Mihnea Lucian 
(2 serii) Gheorghiu Bratu 


Mircea 
Drăgan 


2. Neamul Şoimăreştilor 1965 | 9 439 
(2 serii) 


Valeria si 
Profira 
Sadoveanu 
(după Mihail 
Sadoveanu) 


Sergiu 
Nicolaescu 


3. Dacii 


. Mihai Viteazul Titus 
(2 serii) Popovici 


. Columna (2 serii) 1968 


Sergiu 
Nicolaescu 


Nimic nu poate ilustra mai convingător 

succesul unui film decît numärul de 

inema spectatori. Putem urmări pe un tabel 

această bursă a celor mai mari succese 

pe care le-au înregistrat filmele din 

producția națională la publicul româ- 

nesc pe parcursul a 24 de ani (începînd cu primul 

fiim produs de cinematografia socialistă, «Răsună 

valea», difuzat în 1950 și terminînd cu ultima premieră 
din trimestrul 1/1974). 

@ Între 1950—1974 a avut loc premiera a 208 filme 


E. Barbu 
M. Opriș 
N. Mihail 


7. Păcală (2 serii) 1974 | 4 690 | D.R. Popescu 
G. Saizescu 


. Haiducii 5 166 


Geo 
Saizescu 


românești artistice de lung-metraj a căror audiență Pădurea spinzuraților | 1965 Pope Liviu 
de public se eșalonează de la multe milioane de spec- (2 serii) (după Liviu Ciulei 
tatori, la numai citeva sute de mii. Rebreanu) 


e Din totalul de 208 filme ne oprim la primele 24 
care au depăsit 3 milioane de spectatori, barem foarte 
înalt, dacă notăm că un film de mare succes ca «Love 
Story» a făcut la noi 3 774 000 de spectatori. 

9 Tabelul pe care-l publicăm alaturat indică nu- 
mărul de spectatori inregistrat pină la 31 mai 1974 
Trebuie menționat că filmele in două serii — difu- 
zindu-se într-un singur spectacol cu două bilete de 
spectator — ocupă locul în clasament după numă 
rul biletelor vindute. 

Citind tabelul se poate remarca faptul cà atașa- 
mentul publicului românesc s-a manifestat în primul 
rind față de filmele epopeii naţionale, apoi faţă de 
filmele care înfățișează lupta pentru libertate și in- 
dependenţă națională dusă de poporul nostru în di- 
ferite perioade istorice. 

Printre filmele de mare popularitate se află citeva 
ecranizări după capodopere ale literaturii clasice 
românești (trei după Mihail Sadoveanu, două dupi 
lon Creangă). 

@ Un succes deosebit l-au înregistrat filmele de 
aventuri şi comediile. Aceasta nu arată intotdeauna 
valoarea excepțională a unor opere, ci foamea pu- 
blicului nostru pentru filme de această categorie 

@ Privind clasamentul filmelor din prezentul tabel, 
se poate observa că regizorii cu cele mai mari suc- 
cese de public sint Sergiu Nicolaescu și Mircea 
Drăgan, fiecare cu cite trei filme. Dinu Cocea mar- 
chează o prezenţă de 4 titluri. Lucian Bratu se află 
în capul listei cu filmul «Tudor», avind cel mai ridicat 
box-office; cu două filme este prezent în acest eșalon 
mult regretatul Victor Iliu. 

e De semnalat poziția lui Liviu Ciulei care se gà- 
sește în grupa celor mai mari succese cu 2 filme din 
cele 3 realizate în total. 

@ În sfirșit, o menţiune aparte trebuie făcută pen- 
tru Geo Saizescu, prezent în tabel cu 2 filme, dintre 
care «Păcală» intră în categoria marilor succese 
după numai 3 luni de la premieră, difuzarea lui fiind 
încă în plină desfășurare. 

@ În clasamentul pe scenariști se detașează Titus 
Popovici ca autor al celor mai multe filme de mare 
succes: 7 din 24. Eugen Barbu semnează patru suc- 
cese de peste 3 milioane spectatori. Filmul lui Mih- 
nea Gheorghiu, «Tudor», se află pe primul loc al 
clasamentului (aproape 11 milioane de spectatori). 

9 De reținut, de asemenea, că filmele a căror 
premieră a avut loc în ultimele 12—18 luni își conti- 
nuă difuzarea în toată țara, deci succesul lor la public 
este în curs de implinire. 

Între premierele care «merg» bine, menţionăm: 
«Explozia», «Veronica», «Ciprian Porumbescu», allt. 
timul cartuș», «Veronica se întoarce», «Capcana». 

Într-un viitor clasament ele vor avea șansa să 
ocupe locuri de frunte. 


9. Harap Alb 1965 


(după lon 
Creangă) 


10. Lupeni '29 (2 serii) 3987 |N. Ţic, E. Man- 
ric, M. Drăgan 


11. Mitrea Cocor 


Mircea 
Drăgan 


Marietta 
Sadova — 
Victor 

lliu 


Sadoveanu 
(după Mihail 


Sadoveanu) 


3668 |D. Carabäat Lucian 
Th. Constantin! Bratu 


3651 |E. Bostan(după| Elisabeta 
lon Creangă) Bostan 
3576.| Al. Struteanu | Victor 
Titus Popovici | Iliu 
(dupa lon 
Slavici) 


15. Răpirea fecioarelor 968 E. Barbu, Dinu 
M. Opriş, Cocea 
D. Cocea 


16. Dragoste la zero grade 3 416| H. Nicolaide Geo Saizes- 
C. Grigoriu cu — Cezar 
Grigoriu 


. Secretul cifrului 


13. Amintiri din copilărie 


14. Moara cu noroc 


ch 


17. Răzbunarea haiducilor 


M Muttsan 
(după Mihail 
Sadoveanu) 


3 292 | Tudor Savel 
Popescu Stiopul 
1972 | 3 172| T. Popovici Sergiu 
P. Sălcudeanu| Nicolaescu 
21. Haiducii lui Şaptecai 1971 E. Barbu Dinu 
M. Opriș Cocea 
22. Valurile Dunării Fr. Munteanu Liviu 
Titus Popovici] Ciulei 
23. Post-Restant 1962| 3 054 | Octavian Gheorghe 
Sava Vitanidis 
24. Nu vreau să mă-nsor 1961 Manole Manole 
Marcus Marcus 


Mircea 
Mureșan 


18. Baltagul 


19. Aventuri la Marea 1972 


Neagră (2 serii) 


20. Cu miinile curate 


Mihai DUTA 


România ` 


istorice ale evenimentelor care se petrec 
în filmul regizorului Dinu Cocea — sce- 
nariul: Horia Lovinescu și Mihai Opriș — 
pentru a scoate în relief importanţa aces- 
tor evenimente, a rolului major pe care 
l-au avut pentru soarta României și, 
într-o măsură deloc neglijabilă, şi pentru 
soarta războiului. «Stejar, extremă ur- 
genţă» ne povestește modul în care cola- 
borarea dintre cadre importante ale arma- 
tei române și Partidul Comunist Român au 
dus la aflarea datelor planului «Margaret- 
he Un, la acţiunile întreprinse pentru a îm- 
piedica, în ultimul moment, punerea lui în 
aplicare, prin întoarcerea armelor împo- 
triva armatelor naziste, prin declanșarea 
insurecției de la 23 August 1944. 


Re 
Istoria în portrete 


Deși acţiunea filmului abundă în peri- 
Del, iar peripeţiile în suspens, este inte- 
resant de notat că în final sentimentul — 
pozitiv — pe care ni-l lasă «Stejar, extremă 
urgenţă», este de a fi nu atit un film «de 
acţiune» ci un film de caractere, un film 
de caracterizare tipologică a momentului 
istoric. Cineast reușesc printr-o sumă 
de observaţii psihologice să fixeze pe 


gentä 


În vara anului 1944, de-a 
lungul unui front lung de 


peliculă interesante portrete, caracteris- 
tice în plan uman unui moment de răscru 


Un omagiu Ca 
adus luptei poporului român 


mii de kilometri, loviturile 

forțelor aliate dereglau urta 

şa maşină de război ge! 

d mană și numai «miracolul 
superarmei secrete», neîncetat promisă de 
Hitler, mai întreținea speranţele naziste. 
În a 24-a oră a războiului, timpul apropia, 


Căpitanul Udrea (Constantin Diplan) 
și comunistul Toma (Amza Pellea) per 
sonalizează două linii majore de forță al 
pregătirii și punerii în mişcare a insurec 
tiei. Misiunea căpitanului Udrea începe 
după ce cadre importante din conducerea 


într-un moment capital 
al istoriei sale: Eliberarea 


oră cu oră, colapsul hitlerismului şi marea 
miză a generalilor lui Hitler era tocmai in- 
gheţarea ofensivelor aliate, stabilizarea 
frontului, prelungirea războiului pînă cînd.. 

În vara anului 1944, România era un 
obiectiv strategic capital în această ultimă 
incercare a Germaniei naziste de a evita 
loviturile mortale ale războiului. România 
era practic ocupată de Germania cu con- 
cursul dictaturii militaro-fasciste anto- 


Dinu Cocea: «Consider 
acest film o reușită» 


— Tematic, filmul 
dumneavoastră apar- 
ține acelei familii de 
filme politice cu sursă 
de inspiratie in 
trecutul apropiat Ca 
gen cinematografic im: 


nesciene. Politica de aservire economică 
și militară a ţării întimpina însă ostili- 
tatea maselor populare, iar armata romană 
aștepta momentul de a se putea elibera 
de un aliat impus cu statut de cotropitor 
La Berlin era cunoscută această fragilitate, 
această inexistență practică a alianței cu 
România, dar înaltul stat major nu voia să 


este greu să-l definesc. Dumnea- 
voastră unde-l încadrați? 

— Cred că împărțirea pe genuri sche- 
matizează. În mod conștient m-am ferit 
de asemenea incorsetare, în mod voit 
am folosit elemente apartinind mai mul- 
tor genuri cu anumită pondere spre 
genul polițist. Şi nu cred ca această 
pondere să impieteze în vreun fel asupra 
dramatismului situațiilor sau asupra psi- 
hologiei personaielor. Dimpotrivă 

— Fiind vorba de un tiim des- 
pre insurecție: care este supraiata 
lui de atingere cu realitatea de acum 
30 de ani? 

— Situaţia generală prezentată de fil- 
mul nostru este identică cu situația 
istorică din august '44. Planul «Marga- 
rethe li» de ocupare integrală a Româă- 
niei a existat cu adevărat, preconizat 
de marele comandament german pen- 
tru cazurile in extremis. Unele dintre 
personajele filmului au și ele corespon- 
dent în realitate: Werner von Richter, 
chiar sub acest nume, Keil a existat si 
el sub alt nume, Matei Udrea, de 
asemenea a avut model de inspi- 
ratie în viață. Am avut o documen- 
tare foarte minutioasă, timp de trei 
luni înainte de începerea filmului. Am 
beneficiat de ajutorul unor specialiști 
ca istoricul Udrea, care a fost și consi- 
lier al scenariului, istoricul Ilie Petre, 
care ne-a pus la dispoziție informații 
si materiale documentare, colonelul Min- 
dru, care ne-a făcut chiar un plan al 
insurecției de la A la Z. Acești prețioși 
colaboratori ne-au ajutat să respectăm 
adevărul istoric asupra acelui moment 
unic și determinant pentru ceea ce 
sintem azi ca popor, dar și să-i înțele- 
gem, din interior, sensul moral, să înțe- 
legem acei oameni care au riscat tot, 
chiar și viața, pentru a scoate țara din 
«cel mai greu ceas al istoriei noastre», 
cum se spunea în pateticul apel lansat 
atunci de către Partid. 


renunţe la Romania, ultimă redută natura- 
lă (Carpaţii), ultim rezervor de petrol al 
armatei germane. Şi aşa s-a ajuns la 
intocmirea planului «Margarethe Il», de 
ocupare militară totală a României cu 
toate consecințele decurgind dintr-o atare 
operaţie. 

Am făcut această schițare a premizelor 


— Fiecare dintre personajele til- 
mului este, potențial, un erou prin- 
cipal. 

— Am dorit să fie personaje vii, cu 
biografii bogate, să semene a oameni 
și nu a eroi de film. Am dorit să fie cre- 
zuţi. Şi nu uitaţi că sint eroii unui tilm 
despre insurecție. Tema aceasta este 
de o bogăție infinită şi sintem departe 
de a o fi exploatat cum se cuvine. 

— Cum considerați acest tilm în 
comparație cu ce ați realizat pină 
acum? 

— De la absolvirea institutului am 
dorit så fac tiim de actualitate — 
dar n-a fost cu putință și mi-am 
găsit drumul şi rostul în tilmele cu hai- 
duci. Pentru evoluția mea, și chiar, a 
filmului românesc din timpul acela, ele 
au fost foarte bune şi nu am nici cea 
mai mică intenție să mă lepăd de ele 
Toate insă au fost filme de poveste, de 
pură inventie sau de inspirație folclorică. 
«Stejarul...» este însă un film trăit de 
alitea mii de oameni, de noi înşine chiar 
cei care l-am făcut. Cred că reușita lui 

căci îl consider o reușită — ține si 
de taptul că este un film de adevăr si 
de viată. Aşa l-am gindit si asa sper 
să ajungă la spectatori. 


Semnat:Dinu Cocea 


1963 «Haiducii» 

1967 — «Răpirea fecioarelor» 

1968 — «Răzbunarea haiduci- 
lor» 


1970 — «Haiducii lui Şaptecai» 
1971 — «Zestrea domnitei Ralu» 
1971 — «Săptămina nebunilor» 
1972 — «Parașutiștii» 


1974 — «Stejar, 
tà» 


extremă urgen- 


194 
succese peste hota 


1946 — Primul documentar 


Primul tilm românesc de după Elibe- 
we care s-a impus atenției publicului 
şi criticii internaţionale a fost docu- 
mentarul «Rapsodia rustică» de Jean 
Mihail. Deși realizat într-o singură lună, 
cu mijloace tehnice improvizate, filmul 
lui Jean Mihail a reușit în 1946, la pres- 
tigiosul Festival de la Cannes, să se 
detaşeze din plutonul celor 35 de con- 
curenți şi să obțină premiul al ll-lea 
ex-aequo (alături de un documentar 
suedez). Era prima recunoaștere a fap- 
tului că pe firmamentul celei de a șap- 
tea arte apăruse o nouă planetă, cea 
românească. 


1950 — Primul film artistic 


Actul de naștere al cinematograhei 
românești socialiste îl constiluie,pe pla- 
nul lung-metrajului artistic, apariţia fil- 
mului «Răsună valea». Diploma de 
onoare, pe care o decerna în 1950 ju 
riul Festivalului international de la Kar- 
lovy-YVary regizorului Paul Călinescu 
pentru «hRăsună valea», reprezintă pri 
mul nostru succes într-o competiție 
internațională destinată filmelor artis- 
tice. 

Tot la Karlovy-Vary, in 1952, «În 
sat la noi», de Jean Georgescu ș 
Victor Iliu,era răsplătit pentru cel ma 
bun scenariu regizoral, iar în 1953, fil- 
mul «Mitrea Cocor» de Victor Iliu 
și Marietta Sadova era distins ci 
un important premiu. 


1957 — Primul mare premiu 


În 1957, desenul animat «Scurta isto 
ne» de lon Popescu Gopo era incunu 
nat cu premiul suprem ia Gannes 

La Palme d'Or», premiu carea mu 
tost obținut de un film românesc în 1969 
documentarul «Cintecele renașterii» di 
Mirel llieșiu. 

În 1960. «Valurile Dunării» de Livit 


armatei române înțeleg necesitatea obiec- 
tivă de a acționa conform planurilor și 
indicaţiilor Partidului Comunist, pentru 
a putea smulge România dintr-o alianță 
catastrofală, pentru a începe marea luptă 
a eliberării de sub dominaţia germană, 
de sub guvernul fascist instalat la condu- 
cerea țării. Udrea este un militar de carieră, 
cu excelente caracterizări profesionale și 
al cărui «apolitism» nu exclude convinge- 
rile sale antifasciste cit și patriotismul său 
neprecupețit. El l-a cunoscut pe von 
Richter, maior SS, un element important 
al Comandamentului german la Bucureşti, 
în timpul unui stagiu militar în Germania, 
fapt care devine foarte prețios, dată fiind 
poziția lui von Richter pe lingă baronul 
von Keil, conducător al misiunii germane 
în ţara noastră. Relaţiile lui Udrea cu co- 
munistul Toma— care face parte din vasta 
mişcare subterană a celor care sabotează 
mașina de război germană, a celor mobi- 
lizați continuu în marele război popular 
împotriva fascismului — aceste relaţii 
sint îngreunate de legătura sentimentală 
pe care Toma o are cu sora căpitanului, 
legătură cu care acesta nu e de acord. 
Treptat însă, antipatia personală dispare 
și Udrea se apropie de comunist, cucerit 
de francheţea lui jovială, de capacitatea 


lui de a-și asuma riscuri şi răspunderi, 


de măsura cu care ştie să vorbească sau 
să se oprească din vorbit. 

Filmul «Stejar, extremă urgenţă» este 
un omagiu sincer adus luptei poporului 
român, Într-un moment capital al istoriei 
sale; evenimentele care se petrec în film, 
personajele care trăiesc aceste eveni- 
mente, sint reprezentarea unei înfruntăr: 
totale — bine contra rău, libertate contra 
oprimare, viaţă contra moarte. S-ar putea 
obiecta o pondere cam mare dată, ca în 
tindere a descripției, unor personaje nega- 
tive ca maiorul SS Werner von Richter 
(lon Caramitru) sau baronul von Keil (Va- 
sile Cosma), replică a acelui «baroane» 
(von Killinger) din pamfletul arghezian. 
Personajele negative ne dau însă în acest 
film măsura primejdiei. Atenţia acordată 
adversarilor conferă filmului valabilităţi 


974: 
le filmului românesc 


Ciulei primea Marele premiu la Festi- 
valul de la Karlovy Mary. «Setea» 
de Mircea Drăgan obținea medalia 
cu argint la Moscova. 


1965 Prima mare afirmare 


În 1965, la Cannes, juriul festivalului 
consacra «Pădurea spinzuraților», a- 
cordind lui Liviu Ciulei premiul 
pentru cea mai bună regie. Şi poate 
nu este lipsit de interes să ne amintim 
că în acel an filmul lui Ciulei a concu- 
rat alături de «Colina» lui Sidney Lumet. 

În 1966, «Răscoala» de Mircea Mu- 
reșan obținea premiul «Opera prima», 
tot la Cannes, iar filmul «Duminică 
la ora 6» de Lucian Pintilie era încu- 
nunat cu premiul special al juriului 
și cu premiul special al criticii la 
festivalul de la Mar del Plata. 


Succesele de public 


Statisticile ne arată că «Tudor» și 
«Neamul Şoimăreştilor» s-au bucu- 
rat de mare succes în Italia. «Vero- 
nica» și «Explozia» sint solicitate 
de mari distribuitori din S.U.A. și 
Japonia. «Cu miinile curate» se bucu- 
ră de bune aprecieri în America La- 
tină și india. Desenele noastre ani- 
mate și documentarele studioului 
«Alexandru Sahia» sint prezente cu 
regularitate pe ecranele televizoarelor 
din Austria, Franța, Suedia și R.F. 
Germania. 


Succesele de prestigiu 


«L'Europeo»: «Puterea și Adevă- 
rul» este un film mai valoros și mai pro- 
fund decit «Z». 

«Films and Filming»: «Felix și O- 
tilia» este o capodoperă a genului» 

«Positif»: «Nunta de piatră» este 
o realizare cu adevărat excepțională». 


lulian GEORGESCU 


de argumentare: lupta este dură, victoriile 
dificile şi scump plătite. Dușmanii nu sînt 
niște umbre, niște marionete mai mult 
sau mai puțin caricaturizate de vehemenţa 
poziției noastre, și astfel filmul reușește 
să nu fie facil, reușește să nu fie artificial. 

Wetner von Richter este un om marcat 
de război, ca acel personaj al lui Heming- 
way din «Și soarele răsare» căruia o 
schijă îi curmase bărbăţia. El trăieşte acest 
accident ca pe o dramă personală, ceea 
ce-l face să fie, pe de o parte închis în 
sine, distant și neliniștitor de grav, și pe 
de altă parte să se dedice războiului cu o 
intensitate aproape sinucigaşă. Este sin- 
gurul, în anturajul decadent al baronului 
von Keil , care înțelege amploarea mișcării 
pe care comuniștii români o pregătesc; 
este singurul care intuiește ecoul larg pe 
care chemarea comuniștilor îl are în rîn- 
durile poporului. Este conştient, deci pri- 
mejdios, în măsura în care insistă pentru 
punerea imediată în aplicare a planului 
«Margarethe Il». Baronul von Keil vede 
însă lucrurile cu totul altfel. El trăieşte pe 
picior mare, dă recepții, și cu un fel de 
inconștientă suficiență pare să nu dea doi 
bani pe comunicatele militare dezastruoa- 
se, continuind să creadă, dacă nu în vic- 
torie, cel puțin într-un statu quo nedeter- 
minat, în care recepțiile să continue, iar 
el să poată oferi în continuare bijuterii unei 
frumoase violoniste (Irina Petrescu), des- 
pre care știe că e o proscrisă după legile 
celui de al Ill-lea Reich, dar pe care o 
curtează totuși cu o politețe țeapănă și 
cu insistențe oscilind nesigur între tonul 
imperativ şi tonul implorant 


begeint el 
Istoria în fapte 


Înfruntarea între personaje, care de 
fapt reprezintă înfruntarea a două lumi, 
este orchestrată de scenariști și regizor 
intr-un film de tensiune cu nenumărate 
răsturnări de situaţii. O haină aruncată 
pe scaun, care trebuie controlată, o cheie 
care trebuie furată, un revolver ascuns 
intr-o vază — obiectele joacă în tilm, in 
jurul lor se petrece un adevărat balet al 
personajelor, plin de mişcări neprevăzute 
şı de surprize, un joc a cărui miză este 
de o importanță capitală. 

Regizorul Dinu Cocea, după experiența 
acumulată în aventurosul serial al «Haidu- 
cilor», şi depășind tonul cam artificial din 
«Parașutiștii», reușește un film solid, în 
sensul rigorii dramatice cu care sint po- 
vestite evenimentele. Trebuie de aseme- 


Gë 
| 
| 
| 


obișnuit 


NM D 


Constantin Diplan: «Consi- 
der acest rol o mare şansă» 


— Sinteţi interpretul 
lui Matei Udrea, eroul 
principal al filmului 
«Stejar, extremă ur- 
gență», sinteți deci o- 
mul pe care pot să-l 
întreb cine e Matei U- 
drea? 


Eroii unei stări de «extremă urgenți» (Irina Petrescu şi Constantin Diplan) 


nea amintit că forta de evocare a filmului 
este îmbogăţită de regizor prin intercala- 
rea pe parcursul acţiunii a mai multor 
secvenţe documentare :marile bulevarde 
ale capitalei bombardate, un discurs fre- 
netic al lui Hitler, case prăvălite în nori 
de praf — și miza suspensului devine con- 
cretă, materială, esenţială. 

Interpretarea gravă, epurată de efecte 
a lui Constantin Diplan, partitura în tonuri 
malefice jucată inteligent de lon Carami- 
tru, portretul întunecat și apăsător căruia 
îi dă contur Vasile Cosma, compoziţia lui 
Amza Pellea, plină de detalii luminoase, 
farmecul trist al personajului interpretat 
de Irina Petrescu (deşi multe din secven- 
tele în care apare actrița au fost tratate 
într-o lumină oarecum ireală, plină de 
lirism, care distonează cu tonul general 
al filmului) — toate aceste creaţii actori- 
cești valoroase, ca si debutul strălucit al 
compozitoarei Cornelia Tăutu cu o par- 
titură intensă, melodică, desfășurindu-se 
în fraze de mare pregnanță, ca și imaginea 


— Un om toarte obișnuit, cred, dar 
dintre aceia capabili de fapte mari. E un 
tip echilibrat şi plin de bun simţ. Cunoas- 
te oamenii, chiar îi plac, îi place mai 
ales să-i studieze, are o experiență de 
viață şi de viaţă de front, are umor, un 
umor puţin copilăros și o mare curiozi- 
tate, şi ea copilăroasă faţă de necunos- 
cut. Nişte calități obişnuite, după cum 
vedeti. care îl ajută însă să ducă la 
capăt cu bine misiunea de contraintor- 
mat ce i se încredințează și pentru 
care nu are absolut nici o pregătire, 
pentru că el este, de fapt, ofiţer 
de tancuri. Este un personaj total pozitiv 
și dintr-o bucată, mai ales pe lingă 
celălalt personaj principal al filmului 
— principal pe neaativ — care e Werner. 
Acel ofițer nazist plin de complexe, 
inteligent şi fanatic, rafinat şi subtil 
pină la morbid. 

— Asta n-a fost un handicap? 

— În principiu, era un handicap. Per- 
sonajele pozitive nu ating strălucirea 
celor negative, asta o ştim și din teatru. 
Din fericire, scenariștii Horia Lovinescu 
şi Mihai Opriș şi-au dat seama de acest 
posibil handicap și au lăsat posibilita- 
tea actorului care va interpreta persona- 
jul Matei să construiască oe schema 
aceea de pozitiv, să o completeze cu 
date personale sau cu o constructie 
personală. Ceea ce m-am și străduit să 
fac. Adevărul e că am avut noroc și de 
colegi foarte buni în frunte chiar cu 
lon Caramitru, interpretul lui Werner 
care m-au ajutat ori de cite ori simțeau 
ei că aș avea nevoie de așa ceva... 


— Care sint datele acelea din afara 
scenariului, datele personale, pe care 
le-aţi împrumutat lui Matei Udrea? 

— Scenariul, de pildă, nu spunea 
nimic despre bunul lui simț. Nici despre 
acel echilibru uşor scorțos de om trecut 
prin situaţii grele. Cred că i-am mai 
imprumutat și un dram de intuiție cu 


sobră a lui lon Marinescu, ştiind să folo- 
sească cadraturile strînse şi expresivita- 
tea gros-planului, continuind fără rupturi 
evidente tonul imaginilor de arhivă, ca și 
scenografia lui Radu Călinescu şi costu- 
mele Hortensiei Georgescu, evocind cu 
minuțiozitate o epocă — toate aceste ele- 
mente contribuie la reușita acestui film 
care nu e de neglijat la dosarul impresio- 
nant al filmelor despre insurecția de la 
23 August. 


Dan COMŞA 
d 


Producţie a Casei de filme Nr. 5. Regia: Dinu 
Cocea. Scenariul: Horia Lovinescu și Mihai Opris. 
Imaginea: Jon Marinescu. Decoruri: arh. Radu 
Câinescu. Costume: Hortensia Georgescu. Mu- 
zica: Cornelia Tăutu. Cu: Constantin Diplan, lon 
Caramitru, irina Petrescu. Amza Pellea, Vasile 
Cosma. Geo Barton, Mihai Pâlădescu, Cornelia 
Gheorghiu, Mircea Anghelescu. Jean Constantin 


care să se descurce în situaţiile critice 
și, în subtext, niște mici păcate omenești 
care să-i mai șteargă puțin aureola de 
«prea-pozitiv». 

— Am senzația că în ciuda «defec- 
telor» lui, personajul v-a plăcut foar- 
te tare. 

— Sigur că mi-a plăcut. Şi mi-a fost 
şi de mare folos. Cu atit mai mult cu cit 
este primul meu rol principal în film. 
N-aș putea spune însă că experiența 
asta a fost de la început nină la sfirsit 
foarte plăcută. Am avut emotu, emoții 
mari. M-am întrebat: dacă n-am să fiu 
cum trebuie! Dar sint gata oricind 
s-o iau de la capăt. Imi place filmul. 
Mă pasionează poate tot atit de mult ca 
automobilismul, care e marea mea pa- 
siune. Aş vrea să fac cindva un rol, nu 
neapărat principal, un rol episodic, dar 
unul dintre acelea despre care, cu toate 
îndoielile mele care sint multe şi mari, 
să pot spune: A fost bine! 

— Despre Matei Udrea nu puteti 
spune acest lucru? 

— Ba da. Dar nu cu gura plină. 


Interviuri de Eva SÎRBU 


Constantin Diplan 


Nascut la 10 mai 1937, in Bucu- 
rest, Absolvent al Institutului de 
artă teatrală și cinematografică. 
promoția 1962. Trei ani pe scena 
teatrului din Tirgu-Mureş. Din 
1965 angajat al Teatrului Naţiona! 
din Bucureşti. Debut in film în 
1966, cu un rol secundar în «U!- 
tima noapte a copilăriei». A mai 
jucat in «Ceaţa» şi In «Doi ani 
de vacanță». Matei Udrea din 
«Stejar, extremă urgență» este 
primul său rol principal. 


România 


XXX 


Cinematograful românesc 
i-a consolidat de-a lungul 
anilor o nobilă tradiţie: a- 
ceea de a evoca istoria celor 
mai importante momente so- 
cial-politice care au deschis 
țării orizonturile contem 
porane. «Cea mai lungă zi» din istoria 
României, piatra de hotar între două ere 
aşezată de 23 August 1944, era firesc să 
ție, pentru Cineast noștri, principal mo- 
tiv de inspiraţie și de meditaţie. Astfel 
se face că azi, în augustul jubiliar, filmul 
românesc are la activ un bogat mănunchi 
de creații cinematografice care și-au pro- 
pus să scrie pe peliculă istoria momen- 
telor fierbinți de luptă revoluţionară din 
vara lui '44: filmele Eliberării. Aceste 
filme alcătuiesc una dintre cele mai im- 
portante «secțiuni» din istoria cinemato- 
grafiei naţionale și transmit, peste ani, 
ecoul unor evenimente social politice cru- 
ciale, care au condus destinele României 
spre contemporaneitatea socialistă. 


Încă din anii de inceput ai filmului ro- 
mânesc postbelic, perioadă în care ci- 
nematografia noastră işi pregătea abia 
uneltele dintii, «Valurile Dunării» re- 
prezenta o matură, lucidă și responsabilă 
scrutare în urmă spre evenimentele isto- 
rice din vara fierbinte a Eliberării. Filmul 
lui Liviu Ciulei și al scenariștilor Titus 
Popovici şi Francisc Munteanu deschidea 
o epocă; era prima pagină din epopeea 
cinematografică a insurecției naţionale 
antifasciste armate. Istoria şi mutaţiile 
ei decisive erau prezente nu numai in 
dramatismul acţiunii, în valurile de flăcări 
ale Dunării; istoria și mutaţiile ei decisive 
erau prezente, în primul rind, în oameni. 
În oamenii care au slujit cu devotament 
si abnegaţie cauza luptei pentru o nouă 
Românie, a demnităţii, a libertății sociale 
i naţionale... În oamenii care învățau 


martor ocular 


lon Cosm: 
primele zile ale viitorului 


Cinema: Unde vă aflaţi la 23 august 
1944? 

lon Cosma: Eram lingă București, în 
satul Tincăbeşti, unde se evacuase ci- 
nematografia. 

Ovidiu Gologan: Nu toată cinemato- 
grafia. O parte era la Șercaia, lingă Fă- 
găraș, alta la Vinga, în apropiere de Timi- 
șoara. La Tincăbești eram cîțiva operatori. 
Împreună cu mine erau Cosma, Gociu, 
Dembinski... 


lon Cosma: Acolo, la Tincăbești, se 
amenajase o cabină de montaj și de in- 
registrat sunetul, în localul unei școli. 
in hol se făceau proiecții cu aparate por- 
tabile. 

Ovidiu Gologan: Și, intr-o seară, la 
o proiecţie... O proiecție era, nui așa? 


10 


Cea mai lungă zi 


Filmele eliberării: 


o datorie de onoare 
față de istorie 


«Valurile Dunării»: prima pagină a epopeii 
cinematografice a Eliberării Ki 


atunci, în mers, crezurile revoluției... In- 
tre «Valurile Dunării» şi recenta premieră 
«Stejar, extremă urgenţă», filmul regizo- 
rului Dinu Cocea, scris de Horia Lovi- 
nescu și Mihai Opriș, s-au înscris, in 
palmaresul cinematografiei naționale, mut 
te filme inspirate de acel timp de răscruce. 
izvorite, toate, dintr-o adevărată necesi- 


Doi cineaşti 
în 
august 1944: 


Ovidiu Gologan 
şi 
Ion Cosma 


lon Cosma: Da, era o proiecție cu ma- 
teriale de-ale noastre sau cu un film, nu 
mai ţin bine minte. Era in seara de 23 
August. La un moment dat, a venit ci- 
neva și ne-a spus că la radio s-a transmis 
că în curind se va anunța un eveniment 
mare. Am oprit proiecția, am dat drumul 
la radio și-am așteptat. Astfel am aflat 
despre răsturnarea dictaturii fasciste, for- 
marea unui guverm de uniune națională 
şi alăturarea României la coaliția națiunilor 
unite. 


Cinema: Ce-aţi făcut atunci? 

L Cosma: Ne-am sfătuit ce să facem 
— operatori eram de fapt numai noi doi, 
în ziua aceea, la Tincăbești. 

O. Gologan: Însă cind am auzit ce 
s-a anunţat la radio, noi, ca operatori 


tate socială; pentru că nici o cinemato- 
grafie nu se poate impune cu adevărat 
fără a apela la evenimentele principale ale 
istoriei respective... 

Inainte de a rememora chipul cinema- 
tografic al «zilei celei mai lungi» din isto- 
ria României, sintem datori să aruncăm 
o privire spre filmele inspirate din epoca 


Atunci se filma viitorul.. 


Ovidiu Gologan: 
ultimele zile ale trecutului 


ou ca români, ne-am dat seama că avem 
datoria să ajungem în București in cit 
mai scurt timp, ca să filmăm evenimen- 
tele. Trebuia să fim acolo! 

I. Cosma: În ziua imediat următoare și 
a doua zi n-am putut insă să ne mișcăm 
din Tincăbești. Șoseaua era ocupată de 
trupele germane care se retrăgeau. Tre- 
ceau în camioane, cu mitralierele în po- 
ziţie de tragere și îi supravegheau prin 
vizor pe cei de pe marginea soselei. 

O. Goiogan: Totuși am piecat spre 
Bucureşti. Eu am piecat cu o motocicletă 
cu ataș. Era a unui fotograf, fotogratul 
Mazilu. El avea familia evacuată în partea 
cealaltă a Bucureștiului, la sud. Era in- 
grijorat, că avea şi copii, doi copii. Şi 
voia să se ducă să-și vadă familia. M-am 
rugat de el să mă ia şi pe mine. Cosma a 


premergătoare, din anii luptei ilegale, 
care au pregătit actul insurecțional de 
la 23 august. Lungile zile și lungile nopți 
de luptă, de privaţiuni, de suferință. de 
jertfe și de victorii, fără de care ziua cea 
mai lungă n-ar fi fost cu putință. Ecranul 
românesc a evocat în modalități felurite 
acel timp eroic, cu întimplări de viaţă 
dramatice, petrecute într-o vreme de um- 
bră şi ruşine. În «Străzile au amintiri» 
şi «Cartierul veseliei», scenaristul loan 
Grigorescu și regizorul Manole Marcus 


«Facerea lumii»: 
sau mai bine zis refacerea ei 


desenau realiste tablouri de epocă, pen 
tru ca în «Canarul și viscolul» să pri- 
vească aceleași evenimente, ale luptei 
ilegale, dintr-o perspectivă acuzat meta- 
forică. În «Duminică la ora 6», Lucian 
Pintilie şi coscenaristul lon Mihăileanu 
transmiteau prin frumoasele lor perso 
naje (interpretate cu un remarcabil firesc 


plecat cu mașina eşalonului. 

Cinema: An plecat împreună? 

|. Cosma: Am plecat impreună din 
Tincăbești. Şi, la ieșirea din sat, pe șo- 
seaua București-Ploiești, ne-am despăr- 
tit. El a luat-o pe șoseaua Perișului, eu 
am luat-o spre Săftica. N-am mers îm- 
preună din motive tactice, ca măcar unul 
din noi să ajungă la București. 

O. Gologan: Erau riscuri mari, dar noi 
eram foarte tineri şi pătrunși de impor- 
tanța evenimentului. Ne-am spus: — A- 
vem o datorie de cetățeni și trebuie să 
filmăm în acest moment pentru istoria 
țării, pentru viitor. 

|. Cosma: Era un risc în primul rind 
să pornești pe șosea, in sens contrar 
nemților, cu aparate și peliculă... 

O. Gologan: Eu cu Mazilu am luat-o 


de lrina Petrescu și Dan Nuţu) fiorul și 
pasiunea luptei care au călăuzit, pină 
la sacrificiul de sine, pe tinerii eroi ai 
unor dramatice întîmplări; același fior, 
peste ani, în «Întoarcerea lui Magel- 
lan», sensibilă incursiune, datorată re- 
gizoarei Cristiana Nicolae, în lumea de 
ginduri a unor tineri dintr-un «ieri» în- 
depărtat de prezent printr-o epocă... Clipe 
de reală emoție în «La patru pași de 
infinit» (Francisc Munteanu), secvențe 
de reală tensiune a luptei în «Ceaţa» 
(Vladimir  Popescu-Doreanu, după un 
episod de istorie trăită, consemnat de 
Al. Şiperco)... Lungi zile și lungi nopți 
de speranţă. de vis, de neinfrintă credință 
în nobilele idealuri revoluționare. Filmul 
românesc s-a inspirat adesea din acest 
anotimp eroic de luptă și mai are încă la 
dispoziție un izvor nesecat de inspiraţie 
din anii care au pregătit, au anunţat și 
au inaugurat era socialistă a României. 

Cu ani in urmă, ecranizind «Şoseaua 


«La patru paşi...» 
dar în mijlocul istoriei 


Nordului» de Eugen Barbu, regizorul 
lulian Mihu îşi propunea una dintre cele 
mai cuprinzătoare priviri cinematografice 
asupra evenimentelor Eliberării. Filmul 
«Procesul alb», cu personaje solid și 
nuanțat conturaie, aestaşura, intr-o tac- 
tură stilistica moaerna, momente drama 
tice din ziua cea mai lungă de la răscru- 


cu motocicleta pe un drum ocolit, de 
țară, prin porumb. Şi, la un moment dat 
— uite, acum, stind de vorbă mi-aduc 
aminte — ne-a ieşu in tata o patrulă. M-am 
intilnit o data cu Mazilu, cu anı de zile 
mai tirziu, în tramvai. Şi el zice: — Mai 
ţineţi minte cum ne-a ieșit patrula aceea 
in faţă și ne-a somat? Erau vreo 4—5 
soldați, cu un sublocotenent.. 


Cinema: Români. 

O. Gologan: Români! Dar controlau 
pe toată lumea: — Dumneavoastră? — 
Sint operator la cinematografie și trebuie 
să ajung la București, ca să filmez. A 
urmat un moment de tăcere și din partea 
lor şi din partea noastră. Sublocotenen- 
tul era în uniformă de campanie, scosese 
pistolul, soldaţii — cu puști și cu o mi 


Insurecție 


cea dintre epoci. Descompus în ore şi 
minute, timpul acțiunii dobindea, în cli- 
pele insurecției, cadențe de metronom. 
23 August ora 9 și 10 minute... 23 August 
ora 9 și 20'... Dumitrana și ceilalți, una 
dintre grupele de șoc ale insurecției, iși 
executau exact, riguros, misiunea de lup- 
tă. Ocuparea aeroportului militar Clin 
ceni... Pătrunderea în comandamentul! 
german... 23 August, ora H... 


A doua zi, dimineaţă, la «Porţile al- 
bastre ale sorașului) pe aeroportul Oto- 
peni; bateria antiaeriană a sublocotenen- 
tului Roșu primește o misiune de luptă 
de mare răspundere: aceea de a zădărnici 
orice tentativă a aviației fasciste de a 
bombarda Capitala. Filmele luptei co- 
muniste și ale insurecției dialoghează 
peste ani: «Duminică la ora 6» cu «În 
toarcerea lui Magellan», «Procesul alb» 
cu «Porţile albastre ale orașului». Scri 
itorul Marin Preda și regizorul Mircea 


«Puterea şi Adevărul» filmul-mărturie a 
vocației politice a cinematografiei româneşti 


Mureșan au evocat o oră din August 
Pe străzile bucureştene se striga «tra 
iască pacea» și oamenii se bucurau ne 
stăvilit de marele eveniment. Dar acolo, 
la porţile albastre ale orașului (albatru 
de cer, albastru de uniforme, albastru 
de avioane, albastru de albăstrele), ar- 
mistițiul nu era încă o realitate, tunurile 


tralieră. Erau de la anti-aeriană, ei, de 
la Băneasa. 

Cinema: La porțile albastre ale ora- 
șului... 

O. Gologan: Şi, pînă la urmă, sublo- 
cotenentul — sau poate era locotenent, 
nu mai știu ce grad avea — s-a uitat la 
noi și zice: — Bine, plecați! Şi-am luat-o 
mai departe, pe drumul de lingă lanul 
de porumb. Am ieșit la marginea orașului 
și am filmat, mai intii din depărtare, 
Bucureștiul fumegind. Am intrat în oraș 
și parcă văd, la un moment dat, a trecut 
razant pe deasupra noastră un avion 
Stuka — brrr! — că nu se mai dădea 
alarma. Lumea s-a risipit repede pe stra- 
dă. Era căldură mare, zăpușeală. Mazilu 
m-a lăsat undeva, se grăbea să-și gă- 
sească familia. Mi-am luat aparatul și 
celelalte lucruri și m-am întilnit cu Cosma. 
Nu mai ştiu unde... 

I. Cosma: La sediul O.N.C., in strada 
Wilson, astăzi Onești. 

Cinema: Dar dumneavoastră cum 
ați ajuns acolo? 

lI, Cosma: După ce m-am despărțit 
de Gologan, am mers și-am ajuns la 
Săftica. Acolo se face un drum la stinga, 
de merge spre Tunari și de acolo, spre 
Colentina. Cel care era cu mine, ca 
sofer, cunoștea bine locurile. Era un 
băiat de-al nostru, foarte bun. Armata 
germană, in retragere, se mai rărise. Şi 
așa am ajuns la Otopeni. Acolo fusese 
prăpăd. Mi-aduc aminte c-am filmat o 
căruță trasă de cai nemțeşti, enormi si 
căruța era plină cu nemți ucisi. De la 
Otopeni, n-am putut să mergem mai de 
parte pe şosea, pentru că era blocată 
Se mai desfășurau lupte, se auzeau schim 
buri de focuri între ai noştri și fasciștii 
în retragere. Şi-atunci am luat-o la stinga. 
pe drumul spre Tunari, pe care ne-am 
intilnit nu cu militari, ci cu civili. Inarmati 
Ne-am oprit la distanță unii de altii, noi 


nu trăgeau salve de onor, pacea se cerea 
cucerită cu arma în mină. Despre oamenii 
care apăsau pe trăgaci în ora lui August 
vorbeşte filmul, încercind să le deslu- 
șească grijile, bucuriile și eroismul, în 
pagini cinematografice simple, omenești. 
Ciţiva oameni la datorie și atit; dar filmul 
transmite o puternică senzație de viaţă. 


Malvina Urșianu, în «Serata», opta 
pentru o formulă simbolică. Desfășurat 
pe parcursul unei singure nopți — toc- 
mai noaptea de hotar între ere — filmul 
consemnează de fapt agonia și sfirșitul 
unei lumi. Personajele «Seratei» dobin- 
desc semnificații metaforice, iar imaginea 
universului de «citadelă sfărimată» care 
piere, atunci, în August, capătă pe ecran 


forță de rechizitoriu. Noului, reprezen-: 


tat printr-unul dintre cele mai frumoase 
personaje ale filmului românesc, i se 
rezervă perspectiva unui emoționant și 
simplu «final deschis», deschidere de 


perspectivă spre azi, spre miine. În acel 
timp se năștea o lume. 


Anii de la «Facerea lumii», pe care 
i-a evocat şi filmul lui Eugen Barbu și 
Gheorghe Vitanidis... Apărarea cuceri- 
rilor revoluționare, infringerea reacţiunii, 
in «Asediul»... Primele reforme demo- 


in maşină, ei pe marginea șoselei. Nu 
suam cine ce sintem. După ce ne-am 
apropiat și ne-am văzut mai bine, și unii 
şi alţii civili, dar ei cu pistoale în miini, 
ne-au intrebat: — Dar unde vă ducețţi 
dumneavoastră? Că acolo e prăpăd! — 
Păi avem treabă, am zis. Şi-am plecat, 
noi la treaba noastră, ei la a lor. 

Cinema: Cine mai era la sediul din 
strada Wilson? 

L Cosma: Situaţia era de așa natură, 
încit nici nu aveai de la cine să iei unele 
informații. 

O. Gologan: Eu țin minte că ne-am 
dus la Banca Naţională, aflasem că noul 
guvern era instalat acolo, la subsol, în 
tezaur. Am intrat, sfioși bineînțeles, cu 
timiditate, era pază mare acolo. Şi-am 
spus: — Sintem operatori de la cinema- 
tografie, vrem să filmăm, să ne dați in- 
formaţii și un ofițer să meargă cu noi. 
Dar a venit un civil care ne-a spus: — Vă 
rugăm, acum ofițerii n-au timp de dumnea- 
voastră. Faceţi ce credeţi şi ce puteți. 

I. Cosma: Așa că am inceput să filmăm. 
Am filmat in oraș Palatul bombardat, 
care mai fumega incă. 

Cinema: An intrat în Palat? 

L Cosma: Am intrat, dar a doua zi. 

O. Goloaan: Cind am ajuns în oraș, am 
filmat Teatrul Naţional bombardat și Pa- 
latul din exterior. 

I. Cosma: Asa! Pe urmă, a doua zi, 
am intrat înăuntru. 

Cinema: V-au dat voie? 

I. Cosma: Există materialele pe care 
le-am filmat și în sala tronului, distrusă 
de bombardamente. Era acolo mareșalul 
Palatului, Urdăreanu, cred că Urdăreanu 
1 chema. mWe-am prezentat amindoi — 
eu am și acum ordinul de serviciu perma- 
nent cu care ne-am legitimat. 

O. Gologan: Aveam o legitimaţie din 
carton, albastră parcă. 

i. Cosma: Da. Şi i-am spus lui Urdă- 


cratice, în «Setea». Primăvara ţării, în 
«Cind primăvara e fierbinte». Drama- 
tice fresce de epocă în serialul 
« Miinilor curate». Filme de ier și de 
azi, răspunzind unor pregnante impera- 
tive sociale, evocind pagini memorabile 
de istorie trăită: cinematografia noastră 
şi-a înțeles îndatorirea politică și morală 
de a înfățișa publicului mărturii durabile 
din epoca eliberării. Ca un corolar al tutu- 
ror filmelor inspirate din epoca frămintată 
a anilor de la facerea lumii noi, «Pute- 
rea și Adevărul» a aruncat o punte peste 
le, afirmind viguros vocaţia politică a 
inematografiei românești. Inaugurind o 
noua etapa, de maturitate iaeologică și 
conştiinţă activă a creaţiei originale. 


Filmele insurecției rămin o îndatorire 
permanentă a cinematografului românesc, 
o datorie morală de onoare față de istorie, 
față de timpul înnoitoarelor transformări 


«Porţile albastre ale oraşului»: ` 
acolo unde pacea se cucerea cu arma în mină 


revoluționare, față de generaţiile care au 
scris istoria şi față de generaţiile care pre- 
gătesc viitorul României comuniste. 


Călin CĂLIMAN 


reanu: — Noi trebuie să stim ce facem 
Şi el zice: — E bine, e bine, duceţi-va, 
vedeţi-vă de treburi, filmati! Deocamdatu, 
duceți-vă pe acolo, pe la Băneasa. 

Cinema: Şi ce an filmat? 

|. Cosma: Am filmat manifestanți pe 
Calea Victoriei... 

O. Gologan: Erau intii grupuri foarte 
mici, cu steaguri, cu drapelul Partidului 
Comunist Român şi cu tricolorul româ- 
nesc. Pe urmă, grupurile s-au făcut mai 
mari, tot mai mari, pină au ajuns să umple 
piețile. Scandau lozinci. Apăruseră şi 
vinzătorii de ziare, cu ediții de ultimă oră. 
Lumea era fericită. Veniseră In centru 
și cei de la periferie, muncitori. Se in- 
tilneau oameni care nu se văzuseră de- 
mult, bucuroși că se anunța un alt fel 
de viaţă. 

Cinema: Spuneaţi că trebuia să mer- 
geti la Băneasa. De ce tocmai la Bă- 
neasa? 

|. Cosma: Pentru că se stia că acolo 
fuseseră luptele cu armataegermană care 
voia să intre în București, să inăbuse 
insurecția. A doua zi după filmarea la 
Palat, ne-am dus acolo. 

O. Gologan: Eu am fost la podul Bà- 
neasa, am tiimat tunuriie, tancurie distru- 
se. Apoi am avut șansa să intilnim pe bule- 
vard, prin dreptul liceului Lazăr, unul din- 
tre escadroanele regimentului de gardă 
călare care luptase la podul Bâneasa si 
se intorcea la cazarma din Calea Plev- 
nei. La un moment dat, prin vizorul apa- 
ratului de filmat, am văzut o tinără care 
s-a desprins din mulțime și s-a dus să 
dea o floare comandantului escadronu- 
lui. O singură floare pe care o avea in- 
timplător în mină. Era un semn al recu- 
noștinței pentru toți cei care, sub con- 
ducerea Partidului Comunist Român, în 
făptuiseră Insurecția și ne aduseseră li 
bertatea. 


Valerian SAVA 


11 


“mul, document al epocii 


Cronica 
reluărilor 


Cavalcada (nu 
prea) fantastică 


Unde-s indienii? Vedem poliția-că- 
lare, binecunoscută din atitea wes- 
ternuri. vedem caii, vedem holdele 
de griu — dar unde sint indienii? 
Sintem sau nu în vestul sălbatic? Sin- 
tem sau nu la cinema? Sintem și nu 
sintem... 

Alura acestor domni-călare e intr- 
adevăr inspirată de «cavalcadele fan- 
tastice», de «diligențele» nemuritoare, 
domniile lor sint într-adevăr la inter- 
ferența dintre cele văzute «pe pinză» 
şi cele gindite în cap — numai că lucru- 
rile, situaţia și terenul se prezintă cu 
totul altfel decit la Ford sau Hawks 

Dumnealor sint francezi. Ai secolu- 
lui 20. 

Dumnealor străbat călare cimpiile 
Beoţiei franceze. De doi ani. Săptă- 


Alt „Proces 
de la Nurnberg“ 


Andrzej Wajda — despre filmul 
său «Pilat și ceilalți» (ecranizare după 
celebra carte a scriitorului sovietic 
Mihail Bulgakov, apărută și la noi, 
«Maestrul și Margareta»), film lucrat 
pentru televiziunea vest-germană: 

«Am încercat să filmez realitatea 
lumii industriale occidentale, luxul, 
tot ce sare în ochi, ce era nou pen- 
tru mine. Am realizat un amestec 
constant între trecut și prezent, nu 
in montaj alternativ, ci într-o fuziune 
completă. De pildă, ca să urce pe 
Golgota, Christos traversează un ora: 


Marea 
publicitate 


Precocitatea în 
slujba tartinei 


Telepublicitatea marilor posturi din 
Statele Unite are două vedete de șoc: 
doi puşti care rup inima tirgului şi 
a americanilor. Cel mai bătrin — opt 
anişori! — e Mason Reese, un «urit» 
care enervează copiii, dar entuzias- 
mează publicul adult. Mason face re- 
clamă pastelor pentru tartine «Unde'- 


minal. Simbăta, cind pentru alții în- 
cepe week-end-ul, cu cintec, joc și 
voie bună, acești bărbați incalecă și 
intră în misiune; misiunea lor, decla- 
rată, e aceea de a ocroti şi a apăra 
natura, mediul înconjurător. Ei sint 
organizați, au uniformă multicoloră, 
au grade, insigne și sint conduși de 


de azi, printre trecători şi automo 
bile: reacția autentică a celor care-l 
vedeau mi s-a părut foarte impo'- 
tantă, mai ales a celor care partici 
pau din intimplare la cruciticare. A 
ceasta se petrecea lingă o autostradă 
unde era interzis să te oprești: auto- 
mobiliștii treceau, priveau la omul 
răstignit și iși vedeau de drum. Unii 
luau fotografii, dar nimeni n-a incer- 
cat să-l elibereze. Cred că asta tra- 
duce un anume adevăr, în sensul că 
dacă astăzi ar avea loc o crucificare, 
televiziunea ar sosi, imediat, la fața 
locului, dar nimeni n-ar sări să-l sal 
veze pe condamnat... 

La Nürnberg, am filmat rămășițele 
clădirilor celui de-al treilea Reich, copii 
mediocre ale tradiției romane in arhi- 
tectură, de o grandoare artificială. 
Cind Pilat s-a urcat la tribuna unde 
Hitler vorbea S.S.-iştilor, am trăit unul 
din momentele cele mai emoționante 
ale carierei mele: noi, oamenii uno' 
popoare pe care naziștii visau să le 
distrugă, veneam și făceam un film 
chiar pe locurile unde au fost răcnite 
cindva acele planuri. Aceasta nu poate 
să nu-ţi dea oe gindit...» 


Irezistibilul Mason, 
un uriîțel de milioane 


Westem francez în secolul 20 


un colonel de cavalerie in rezervă. 
Nu oricine intră în rindurile acestor 
așa-nimiţi «Rangers de France»: tre- 
buie să ai 18 anı, så porți părul tă 
iat scurt, să ai un grad, primul, de 
călăreț, și să te echipezi cu propri- 
ile-ți mijloace. Femeile sint admise 
cu aceleași drepturi și datorii ca și 


+ 


E rentabil! 
Rîdeți! 


Centrul naţional francez al filmului 
a anuntat la începutul lunii iulie că maril 
succese ale primei jumătăţi din anul 
1974 aparțin genului comic. În clasamen- 
tul încasărilor, locurile 1—2—3-—4 sint 
ocupate de «Aventurile rabinului Ja- 
cob» cu Louis de Funes, «Marele ba- 
zar», «Les Charlots în Spania» cu 
grupul comic francez Les Charlots și 
«Marele blond cu un pantot negru» 
regizat de Yves Robert. Filmul lui de 
Funès a adus 4.000.000 de spectatori. 

Se apreciază în cercurile competente 
că filmele comice au azi o conjunctură 
favorabilă: astfel și în 1973, primele 5 
«filme-de-ris», adică a mia parte din 
producția exploatată de-a lungul anu 
lui, au realizat 10% din reteta globala! 


Admirabilul Rodney cîntă şi danseaz: 


pentru cîrnăciorii «Whopper» 


barbaţii. Bilanţul activităţii lor în anul 
trecut: 1000 de intervenții pentru a 
căuta călători rătăciți, pentru a apăra 
animalele sălbatice. 

O anchetă în rindurile «Rangers»- 
ilor cu privire la filmul preferat a in- 
dicat pe primul loc — o să deu? 
— filmele cu Fred Astaire! 


Cronica 
judiciară 


Proces straniu la tribunalul din Paris 

Reclamantul: un trib din insulele 
Noilor-Hebride. 

Acuzata: asociația 
lumii» 

Litigiul: tribul cere interzicerea unui 
film proiectat de asociația sus-numită 
în cadrul unor turnee de conferințe, 
film care face publice ceremoniile rituale 
ale populației insulare. Or , într-adevăr, 
există citeva reguli stricte care privesc 
drepturile celor tacit autorizaţi să filmeze 
asemenea scene din viața privată a 
băştinașilor 

Totuși: di. Auboin, primul vicepre- 
şedinte al tribunalului, s-a declarat in- 
competent pentru a judeca plingerea 
tribului! 


«Cunoaşterea 


wood», comentează teleinformatiile 
de seară, se erijeazā in cronicar de 
film şi a pus la punct «un număr» 
in care imită vocea şi mersul lui John 
Wayne. «Opera» lui de animator a 
fost încoronată cu premiul Oscar al 
publicității. 


Celălat mic «monstru» este un ado 
rabil băiețel negru în virstă de 5 an: 
— Rodney Allen Rippy care ride, 
cintă, dansează,dar mai ales lansează 
enormii cirnăciori «Whopper». 


Nu încape îndoială că forța de im 
pact — cum zic maturii — a celor două 
mogildeţe e esenţială în vinzarea tar- 
tinelor și hamburger-ilor, chiar dacă 
o minte ceva mai «europeană» nu 
vede legătura imediată. Dar dacă n-ar 
fi, nu s-ar povesti... cum se zice de 
data asta în basmele scrise cindva 
pentru Mason și Rodney. Chiar 
or mai ști vreo poveste frumoasă aces 
te «genii ale lui mămica»? 


Filmul. document al epocii 


— marile momente ale cinematogra- 
tului, în toate domeniile sale, impun 
intotdeauna mari artiști. Gloria fra- 
ților Vasiliev («Ceapaev») e insepa- 
rabilă de aceea a lui Boris Babocikin; 
Kalatozov și Urușevski au întors pri- 
virea lumii spre Tatiana Samoilova 
(«Zboară cocorii»); imaginaţia debor- 
dantă a lui Fellini s-a întruchipat în 
creaţiile Giuliettei Masina; capodo- 
perele lui Kurosawa sint totodată rea- 
lizările lui Toshiro Mifune... Proble- 
mele secolului nostru, misiunea ac- 
tuală a artei, abolesc noțiunea caducă 
de artist-de-cinema și dau prioritate 
personalității, substanţei și valorii u- 
mane a actorului care apare pe egran» 
«Dac-aș muri miine...» 

Dirk Bogarde: «Știu foarte bine 

cine sint. N-am nevoie să-mi inven 


Forţa 
artistului 


Doi actori celebri, două personali- 
Ian copleșitoare, despre arta lor: 
Marii actori nu pier... 
Aleksei Batalov: «...Că o vor sau 
nu autorii, realizatori sau operatori 


Dirk Bogarde: «N-am nevoie 
de personaje artificiale... 


Aleksei Batalov: o singură mare avere — talentul 


tez un personaj artificial. Rămin eu 
insumi. Sint un actor bun, o ştiu. Nu 
sint o mare vedetă. Nu sint un star 
de lux cu Rolls-Royce. Detest pe- 
rioada de 7—8 ani cind am fost în 
fruntea box-office-ului. O perioadă în- 
grozitoare... Nu vreau să par pompos, 
vreau să folosesc ce am învățat, nu 
cer mai mult, cind între 18 și 26 de 
ani ai avut o viață atit de densă, ai 
dobindit înțelegerea. Încit dacă me- 
dicul mi-ar comunica, miine, că aş 
mai avea de trăit trei luni, aș spune: 
«De acord. Am 54 de ani, mi-am fo- 
losit bine viața, m-am consacrat 
unei meserii minunate pe care am 
iubit-o, cinematografia». 


Cronica 
sportivă 


Conditia 
femeii 


Subiect banal 0 formă 


de rasism 


„De la virsta de 16 ani, el venea, în- 
soțit de mama lui, să joace la Wim- 
bledon. Mama lui nu avea alt vis decit 
ca băiatul ei să ciștige turneul tur- 
neelor de tenis. El nu avea alt vis decit 
Wimbledonul. An de an juca — an 
de an pierdea. Dar nu s-a lăsat. 
La 21 de ani, Jimmy Connors a ciş- 
tigat, în 1974, Wimbledonul — într-o 
memorabilă finală, avindu-l în față 
pe marele Rosewall, australianul «bă- 
trin», veteranul de 39 de ani, de trei 
ori finalist, de trei ori învins... Connors 
l-a spulberat, într-o oră şi ceva de joc, 
în trei seturi scurte și cuprinzătoare. 
A fost meciul vieții lui. 

Seara, băiatul a deschis balul. În- 
vingătorul a invitat învingătoarea la 
vals. Cine era învingătoarea? 

Învingătoarea era logodnica sa: dom- 
nişoara Chris Evert. Cea mai bună ju- 
cătoare din lume e iubită de victoriosul 
Wimbledonului şi invers, reciproc a- 
vantajos. În trei luni se vor căsători, vor 
avea copii, vor îmbătrini, etc., etc., — 
dacă acest subiect l-ați fi văzut într-un 
film, critica şi publicul ar fi fost una- 
nimi în a-l considera «banal», «idilic» 
şi «ca la cinema»... Dar fiindcă poves- 
tea asta s-a întîmplat în viață, de-ade- 
văratelea, ea a avut parte de o bună 
publicitate pe toate telexurile lumii. 
Ciîtă ingratitudine! Nimeni nu s-a gin- 
dit că, de atitea ori, viața se inspiră, 
pentru a merge înainte, tocmai din 
cele mai banale filme... 


«Da, cred în teminism şi în existența 
unor probleme specific feminine. 


Da, cred că femeile trebuie să vor 
bească despre viața lor, despre proble- 
mele lor, despre înstrăinarea lor, pentru 
că, alături de Engels, cred și eu că în 
capitalism, femeia este proletariatul fa- 
miliei. 


Şi mai cred că este necesar ca ea 
să vorbească despre acest lucru și 
despre dificultăţile pe care le întim- 
pină pentru a ajunge în posturi de 
răspundere și despre efortul pe care 
trebuie să-l facă, pentru a păstra un 
asemenea post. 


Ştiu din experienţă că o femeie tre- 
buie să muncească de trei ori mai mult 
decit un bărbat dacă vrea să fie luată 
în serios. 


Antifeminismul există. El este cea 
mai subtilă formă de rasism, și ultima, 
cred, care va dispare de pe fața pă- 


Balul învingătorilor şi finala mîntului.» 


finalei de la Wimbledon. 
Parteneră (de dans şi de viață): 
cea mai bună jucătoare 
de tenis din lume, 
Chris Evert 


Este opinia producătoarei Vera Bel- 
mont, directoarea casei de filme «Ste- 
phan Films» care a produs, printre 
altele, filme semnate de Marcel Carné, 
Georges Franju, Yves Boisset. 


„Super-opt'', de 
la mut la sonor! 


Celebra societate Kodak lansează 
noua «cameră» super-8 sonoră, pen- 
tru amatori. Se socotește să sintem 
în faţa celei mai importante inovatii de 
la crearea «super-opt»-ului mut, în 
1965. «Camera» va fi echipată cu un 
cap magnetic care va permite inre- 
gistrarea sunetului pe o «pistă» lipită 
in marginea filmului. Ca și în cazul 
filmului mut, amatorul «pe 8 mm» 
nu va avea de transportat mai mult 
decit un aparat. La care va branşa 
un microfon, fără să-i fie necesar 
vreun magnetofon. Dificultățile sint 
eliminate. Nivelul sunetului se reglea- 
ză automat. 

Acest nou procedeu va ajuta ci- 
neamatorismul să treacă peste marea 
prăpastie care-l desparte de «sonor»? 
E probabil că da — răspund specia- 
liştii, căci «mutul» suportă tot mai 
greu comparaţia cu «sonorul» şi tele- 
viziunea. E probabil că nu — spun 
aceiași specialiști — dacă ne gindim 
la încetineala cu care arta cinema-ului 
(nu a fotografiei!) se dezvoltă în rin- 
durile marelui public. 


Cine este pentru? Cine este 


agrafă 


Tinereţea, 


ca mare principiu 


Aşteptările au dat roade, 
regizorii tineri ne-au luat 
cu asalt, pe noi, imbătriniții 
in bune și-n rele, debuturile 
s-au succedat unul după 
altul, citeva nume s-au im- 

pus indiscutabil, avem la capitolul rea- 
lizări chiar şi o stranie frumuseţe cinema- 
togratică, «Nunta de piatră». 

Deci, tinerețea e o condiție a maturi- 
tății, băieţii ăștia minunaţi ne-au demon- 
strat ceea ce era de demonstrat și s-ar 
părea că am nimerit intr-o zodie bună, 
fiindcă alături de regizorii tineri stau ope- 
ratori excelenți, scenografi excelenți, ac- 
tori excelenți, și ei tineri, o pleiadă a 
tinereţii, hotărită să se afirme, să infirme 
prejudecățile, să lapideze enormităţile, să 


aventura scenariului 


imprime un stil și o demnitate cinemato- 
grafiei noastre. 

Porţile de mucava și rimel ale studiou- 
rilor au fost deschise — unii s-au și opus, 
dar ce mai contează! — de cei care știu 
și vor, de tineret, de tinerețe, de însuși 
mirabilul depozitar de frumuseţe al cim- 
piilor şi munţilor noștri. 

Fraze adevărate, desigur, festive, Cu 
aer de bilanţ, dar și de angajament! 

Numai că, sub geana fierbinte a aces- 
tei veri, trebuie să ne amintim de cel care 
a fost Victor lliu. Era cel mai pur dintre 
noi, cel mai demn, cel mai angajat, cel 
mai tinăr. 

Tinereţea nu-i numai o virstă, ci şi un 
principiu, marele principiu. 


Marcel PĂRUȘ 


Şi nouă, 


ce ne mai rămîne? 


— Povestea începe de la 
un caz de izolare obligată. 
Un grup de oameni nau- 
fragiază pe o insulă pustie. 
Oamenii sint, fireşte, de condiții sociale 
și morale diferite. Ei se comportă con- 


= sn nm) lan 


date, o mină de oameni rămîn izolați pe 
un deal. Grupul se compune din caractere 
diferite, cu idealuri diferite, cu tempera- 
mente diferite. Între ei se ivește... Aha! 
E clar. Atunci un tren, un avion, un auto- 
buz, o fermă, un tramvai, o biserică, o mo- 
tocicletă cu ataș, orice... Cum? Toate 
acestea s-au făcut? Și atunci, nouă ce 
ne mai rămine? Nici măcar o tricicletă, 
o căruță, un cărucior? De ce, domnule? 
Atitea idei şi toate au fost consumate? 
Măcar o bucăţică de pămint... de asfalt... 
un strat de flori... o băltoacă... o foaie de 
hirtie... Nu, nu, o foaie de hirtie, dacă aveți, 
să încerc altceva. Mulţumesc. Aşa... Extra- 
ordinar! Ce ziceţi? Cred că asta o să vă 
placă: mai mulți oameni, de condiţii so- 
ciale diferite, cu mentalități diferite, cu 
caractere diferite, se trezesc laolaltă pe 
o insulă pustie... 

Dumitru SOLOMON 


Prezentatori, 
ţineţi minte! 


Prin intermediul micului ecran am fost 
cu toţii martori şi participanţi la sărbătoarea 
cintecului românesc de muzică ușoară de la 
Mamaia. Multe melodii frumoase, multe 
texte bune, o excelentă transmisie tv., o 
prezentare îngrijită. Dar, și anul acesta, ca 
și anul trecut, ca și acum doi ani, de ne- 
înțeles pentru noi e că pentru citeva cuvinte, 
de exemplu «Şi acum cintecul»:«E undeva 
o mare în virt de munte». muzica de Gelu So- 
lomonescu, versuri de Aurel Felea, cintă 
Cornel Constantiniu», simpaticul prezenta- 
tor avea nevoie de o hirtiuță. O hirtiuţă pen- 
tru citeva cuvinte care puteau fi memorate 
din culise pină la microfon} 


Să știe 
toată lumea! 


Caz unic, probabil, în analele reclamei. 
Un mic film publicitar, difuzat de televi- 
ziunea noastră, cu generice de început și de 
sfirşit pe care figurează de-avalma toți 
realizatorii, dar toți. Filmul, despre avanta- 
jele depunerilor la CEC, şi așa lung cit o 
zi de post, tern, apos, neinspirat si fără 
umor, deși ar vrea să aibă — e încă mai lung 
prin adăugarea acestor interminabile gene- 
rice. 


Filmul politic 


nu e „0 specie nouă“ 


«Puterea și Adevărul» re- 
| prezintă fără nici o îndoială 
nema cota cea mai înaltă atinsă 
à de filmul politic românesc, 
acel film care ia in discuție 
evenimentele politice inter- 
ne sau internaționale, exprimind o atitu- 
dine, ea însăși politică, față de atari eve- 
nimente. Un confrate, pe cit de entuziast 
pe atit de pripit, declara însă, mai deună- 
zi, că prin această prețioasă peliculă s-a 
născut o specie nouă. Aș observa că nu 
numai în artă, ci și în natură, speciile nu 
se nasc prin apariția unui exemplar, ci 
destul de anevoie, după un şir prelung 
de încercări, mutații genetice și verificări 
în ceea ce privește statutul identității. 
Dacă e să privim problema din punct de 
vedere istoric, apoi primul film românesc 
artistic, «Războiul Independenţei», era un 
film profund politic (în care spectatorul 
«vede ce știe el că a fost: eroism, jertfe, 
virtuţi războinice trezite în masă», zicea 


travelling avant 


pe dreptate ziarul Viitorul din 19 septem- 
brie 1912), iar cea dintii creaţie a noii ci- 
nematogratii româneşti, «Răsună valea», 
avea un patos revoluționar remarcabil 
(regizorul știind «să se folosească de 
problemele politice ale epocii pentru a 
analiza mai just şi mai adinc personajele» 
— după cum scria Eugen Schileru în 
Flacăra din 7 ianuarie 1950). «În sat la 
noi», «Mitrea Cocor», «Desfășurarea», 
«Setea» au fost de asemenea opere poli- 
tice, printre certificările atributului fiind 
şi faptul că sînt în continuare astfel și 
azi, publicul actual percepindu-le exact 
din acest unghi. Specia s-a născut deci 
în cursul unei întregi istorii (care inse- 
rează şi realizări ale documentarului), 
ajungind, prin simfonia dramatică cinema- 
tografică a lui Titus Popovici şi a lui 
Manole Marcus, la caratul mondial mo- 
dem al preocupării de gen. 
Problema e, acum, a continuității. 


Valentin SILVESTRU 


lubire, 


bibelou de porțelan... 


Ele sint purtătoarele unui 

suflu nou, al unui ritm tre- 

pidant, soneriile lor anunţă 

mereu o activitate prodigi 

oasă, neincetată, neosteni- 

tă. Există perioade în care 

premierele filmelor românești se succed 
la intervale mai lungi, e și firesc, dar te- 
lefoanele continuă să zbirniie: — Alo, 
tovarășul...? Aici e Casa de filme 1, aici 
e Casa de filme 5, Casa 3, Casa 4, aici 
e tovarășul X, tovarășul Y... — Vă ascult, 
zic eu (furat, încintat, mirobolat de acti- 
vitatea asta a telefoanelor), vă ascult. 
— Miine e primul tur de manivelă la «Zi- 
dul» sau: — Miine seară sint ultimele 
filmări la «Stejar, extremă urgență», sin- 
teți invitat... Sau: — Încep filmările la 
«Hyperion», sinteți invitat pe strada cu- 
tare... Sau: — E primul tur de manivelă 
la «Pe aici nu se trece», sinteți așteptat 
la Arad... Şi așa mai departe. La capătul 
firului directori de film, producători-de- 
legaţi, asistenţi, secretare de platou, chiar 
și regizori, mai puțin cei care nu-mi mai 
răspund la salut de un an, doi, de la 
ultimul lor film sau mai bine zis de la 
cronica mea asupra ultimului lor film... 
E nemaipomenită vibrația asta conti- 
nuă a telefoanelor... Şi intrăm și în pe- 
rioada premierelor din două în două săp- 
tămini. — Alo, tovarășul...? Aici centrala 


publicitatea 


Reclamă, dar la ce? 
Dar cum? 


La grădina «Capitol» rula, seara, după 
o zi toridă, un film relaxant, potrivit cu o 
rogramare estivală:  «Urmăreşte-mă». 
nainte de începerea filmului, se proiecta 


«România film», aici tovarășul... sau to- 
varășa... Miine avem premieră. Vreţi niște 
invitaţii? — Nu, mulțumesc, — Poate 
aveti totuși nevoie... 

Este incintătoare neodihna asta perma- 
nentă a telefoanelor. Dincolo de aparate 
se ghicesc platourile, laboratoarele, fră- 
mintarea, munca, entuziasmul... Telefonul 
continuă: — Alo, dragul meu, miine seară 
am premieră cu... Nu-ţi trebuie citeva in- 
vitaţii? În receptor e chiar vocea unui 
regizor care nu mă mai cunoaște de un 
an, doi... 

Cu gindul nu atit la filmul său cit la 
viitoarea mea cronică, şi-a călcat pe inimă, 
sperind că prietenia noastră, pe care el 
a întrerupt-o atit de ciudat, se va reinnoda. 
lar eu îi mulțumesc pentru invitaţie și 
cu gindul nu la viitoarea mea cronică, 
ci numai la noul său film, sper sincer 
în renașterea indestructibilei noastre prie- 
tenii. 

Şi telefonul sună... Este absolut ferme- 
cătoare zbirniiala asta care denunţă acti- 
vitate, elan, entuziasm, platouri, laboratoa- 
re, prietenii. 

Dar telefonu! sună și după ce-am scris 
despre film. Sună nu ca să mă invite la o 
discuţie, ci... la tăcere. Ce să-i faci... 
riscurile meseriei! 


Radu GEORGESCU 


un forșpan — reclama unui film de mare 
montare. O reclamă realizată de studioul 
american care a produs și filmul respectiv. 
Un comentariu îndemna spectatorii, ser- 
vindu-le fel de fel de detalii senzaţionale, 
să nu care cumva să scape această su- 
persupraproducție, care se va prezenta 
«în curind»... Reclama era destul de 
elocventă în sine. Păcat doar că obiectul 
ei îl reprezenta un film care... de fapt 
rulase (și încă în reluare!) în săptăminile 
anterioare (la «Patria» și la grădina «Lu- 
ceaftărul»). E vorba de filmul «Cleopatra», 
popularizat post-festum, în virtutea unei 
curioase optici asupra publicităţii cine- 
matografice. Dacă e vorba de «reluări», 
n-am putea revedea şi reclamele? 


contra? Cine se abtine? 


filmul și literatura 


Călinescului 


ce-i al Călinescului 


În zilele cind a fost comemo- 

rat George Călinescu, unul 

dintre scriitorii ce-au avut 

parte — și vor avea — de o 

posteritate extraordinară, 

aflăm că alte două romane 
ale sale, «Bietul loanide» și «Scrinul ne- 
gru», romane legate și complementare, 
îsi vor face loc pe ecrane într-o primă va- 
riantă cinematografică. Ideea de ecra- 
nizare, care ne-a preocupat în această 
rubrică încă de la primul număr în care 
a apărut, ciștigă mereu teren întru o con- 
cepție din ce în ce mai puțin «fidelistă». 
Greu şi incet se renunță la literatură pen- 
tru spirit, se renunţă la epicitatea evidentă 
pentru cea subterană, pentru tensiunea 
interioară ce poate căpăta chipuri ne- 
prevăzute într-o altă artă decit cea lite- 
rară! Sigur că, luindu-l pe Călinescu, cea 
dintii sursă de ecranizare ar fi Istoria sa, 
nu mă refer numai la Istoria literaturii, 


sala de cinema 


Aveţi 


puțintică răbdare! 


De cind documentarele au «inlocuit» 
jurnalele de actualități pe ecranele cine- 
matografelor, publicul le consideră, une- 
ori, un interval de întuneric între pauză 
și film. Un interval de întuneric bun 
pentru conversații și pentru acele 


dar la monografiile ce-au făcut din viața 
lui Creangă, Eminescu, Filimon — pen- 
tru a nu le lua decit pe acestea — sce- 
narii neexplorate încă de film. Scenarii 
luxuriante, fascinante, copleșitoare. Cum 
vor fi pe ecran loanide, Hangerloaia, 
Sufleţel? Nu mă gindesc la chipuri, ci 
la adincul prozei călinesciene ce mi s-a 
părut întotdeauna mai apropiată de balza- 
cianism decit de caragialism. Există in 
personajul călinescian o vocaţie histrio- 
nică, o plăcere sau un instinct al spectaco- 
lului ce se relevă nu numai în discurs 
ci în însăşi trăirea unei posturi ce alungă, 
risipește inerția. Nu știu cum va reuși 
filmul — îl consider din cele mai îndrăz- 
neie de pină acum — dar știu că teme- 
rarul (sau temerarii), demn în totul de a 
fi încurajat, va avea o grea, subtilă şi ob- 
sedantă povară — Călinescu avea de- 
monul celor mai neprevăzute migrații. 


Gelu IONESCU 


foieli pe rînduri care produc un freamăt 
neobosit al sălii. E regretabilă această 
indiferență față de un film, de pildă, ca 
«Geometrie» de Alexandru Sirbu, în care 
aflăm citeva din misterele compoziţiei 
capodoperei picturale «Cina cea de taină» 
de Da Vinci. Filmul vizualiza cu inteligenţă 
echilibrul de forme şi perspective care au 
dus la armonia capodoperei. 

Un gest de cultură, acest film, care — 
şi nu e cel mai mic merit al său — vrea să 
ne stirnească dorinţa de a reintra într-un 
muzeu. Nepăsarea manifestă a unor 
«spectatori dezinvolți» față de un ase- 
menea film, trimite cu gindul la îmbulzelile 
pasionate din fața cinematografelor unde 
rulează «Vandana». 


Dacă poate, 
dacă vrea, dacă... 


Cine vrea să petreacă două ore de neuitat 
să intre neapărat să vadă un film la cinema- 
tograful «Victoria» din Tg. Jiu, ne scrie 
Claudiu Mărgineanu (str. 8 Martie, BI. D-4, 
ap. 38). Printre zbirniieli. zornăituri şi alte 
zgomote, nu va înțelege decit vagi frinturi 
de fraze. În schimb, va auzi foarte bine 
foşnetul eternelor pachetele cu dulciuri în 


celofan, pe fundalul molcom al semintelor 
sparte între dinți. Pentru variatie, se mai 
adaugă tipetele copiilor care încă nu pot 
umbla. dar vin la film, precum şi tropăielile 
celor care pot umbia. În completare fluieră- 
turile adecvate pentru cei care părăsesc 
sala în timpul spectacolului, ceea ce face să 
pătrundă lumina în sală, pentru că la uși 
mai sînt doar vagi urme din ceea ce, demult. 
erau draperii. În plus, pentru agrementare, 
mirosuri tari, pereți sfoegiti și afumati și de 
multă vreme absenţa oricărei mături. Citi- 
torul nostru se întreabă dacă din cind în 
cind n-ar trebui să treacă cineva prin sală. 
Ca să vadă ce și cum. Sigur că da. Respon- 
sabilul. Dacă poate, dacă vrea, dacă are 
timp.... 


Mai mult 
decît o gală 


Organizată recent, la «Casa filmului», de 
Asociaţia cineaștilor şi de studioul «Al. 
Sahia», «gala filmelor documentare» a con- 
stituit o excelentă acțiune de popularizare 
a unor scurt-metraje consacrate de către 
documentariști celei de a XXX-a aniversări 
a eliberării. De fapt, la «Casa filmului» s-a 
desfășurat mai mult decit «o gală» tradițio- 
nală: a fost un pasionant simpozion pe teme 

de viaţă, istorie și creație, la care și-a adus 
o însemnată contribuție generalul colonel 
Dumitru Dămăceanu, fost şef de stat major 
al comandamentului capitalei în august 
1944, care a evocat în cuvinte vibrante as- 
pecte din pregătirea militară a insurecției. 
Filmele cineaștilor documentariști — pre- 
zentate de vicepreședintele Asociaţiei cine- 
aștilor, loan Grigorescu — au constituit, la 
rindul lor, principale puncte de atenţie ale 
manifestării: «România — cronica eliberă- 
rii» (documentar de montaj semnat de lon 
Moscu, Dumitru Done și operatorul Kiamil 
Kiamil), «România. azi» (regizor: Octav 


loniță, comentariu: Paul Anghel), «Un mi- 
nut — ieri şi azi» (regia: Doru Cheșu), «Un 
automobil străbate lumea» (regia Gheorghe 
Horvat) și «Cravate roșii cu tricolom (regia: 
David Reu). 


Să vină 
toamna... 


La mijlocul acestei luni, din 39 de filme 
prezente pe ecranele capitalei, 9 erau re- 
luări (de prestigiu, lăudabile, să ne înţele- 
gem şi nu le dorim mai puţine și nu ne dorim 
să dispară), 7 reluări de filme româneşti 
(lăudabile, de prestigiu, să ne înțelegem...), 
iar 14 filme, care au înțepenit pe ecrane de 
vreo două luni. Total: 30 filme «vechi». Nu 
prin forța spectatorilor, ci prin forța impreju- 
rărilor zicem noi, trecînd în revistă cu grijă 
lista ultimelor noutăţi în număr de 10 pînă la 
această dată, și negăsind acolo mare lucru 
de văzut. lar e vară. lar noi vara nu stricăm 
orzul pe giște. Numai toamna. Sau iarna. 
Cind plouă. Cind ninge. Cind omul mai intră 
la cinema ai din motive extraestetice. 

Să așteptăm cu încredere să vină toamna, 
mai ales că ce-a fost greu a trecut... 


etica în film 


Debarcarea în Normandia, 

poate una din cele mai spec- 

taculoase fapte de război, 

a inspirat și continuă să 

inspire romancieri, scena- 
Gë rişti, ziarişti (nu ştiu dacă 
şi poeţi) decenii înaintea noastră, și poate, 
decenii dună noi. 


Cele «36 de ore» ale acţiunii din filmul 
american cu același nume sint niște ore 
ce se scurg Înaintea acestei formidabile 
debarcări, dar ea, debarcarea, nu consti- 
tuie decit un pretext pentru că George 
Seaton, scenaristul şi regizorul acestei 
pelicule, și-a propus mai mult decit reda- 
rea unor întîmplări pline de suspense și 
inedit, cu știință și iscusință a investigat 
sufletul omenesc și a tins să demonstreze 
că sîntem perfectibili, că lingă negru 
poate exista și alb, că avem fiecare din noi 
o latentă capacitate de dăruire, o generoa- 
să pornire de a da mina semenului nostru 
și că,de fapt, cum spunea o dată un mare 
scriitor, oamenii dacă s-ar cunoaște mai 
bine, nu s-ar mai ucide. 

Un maior american din serviciul de in- 
formaţii, prin nişte «supermetode» ale 
spionajului nazist este capturat dintr-o 
țară neutră și dus în Germania. Obiectivul, 
smulgerea de date asupra iminentei de- 
barcări. Metodele nu sint cele obișnuite. 
Maiorul este pus în situaţia de a crede că 
se află într-un spital american din Germa- 
nia șase ani după sfirşitul războiului. 

Medicul nazist La convins aproape pe 
american de realitatea acestei ultrainte- 
ligente înscenări, de presupusa amnezie 
care îl pune în situația de a nu-și mai 
aminti nimic din ceea ce a făcut în tot 
acest răstimp. 

Metoda se dovedise infailibilă și cu alţi 
prizonieri americani, şi englezi care au 
capotat rînd pe rind, oricit de tare fusese 
«aluatul lor sufletesc». Intimplările se 
succed multe și vertiginos și suspensul 
creat are o ingeniozitate oarecum ieșită 
din comun. 

Nu pentru aceste calități însă m-am 
oprit asupra filmului, ci pentru reuşita a 


La Colorado, 
aproape de stele 


Celor care au luptat pentru eliberarea 
României, celor care și-au jertfit viața în 
patetica vară a anului 1944, în zilele fier- 
bing ale unui august care a intrat în istorie, 
televiziunea le-a dedicat un emoţionant 
spectacol (unul între multe alte manifes- 
tări consacrate acestui eveniment): «La 
Colorado, aproape de stele» de Doru Mo- 
toc, în inspirata regie a lui Cornel Todea. 

Fără a străluci prin originalitate, piesa 
lui Doru Moţoc întrunește suficiente cali- 
tăți care să justifice premiul obţinut la 
ediția din 1973 a concursului de scenarii 
tv. Regizorul a reușit să estompeze unele 
incongruențe dramaturgice și, printr-un 
excelent decupaj cinematografic, să dina- 
mizeze acţiunea, să potențeze tensiunea 
şi dramatismul luptei în care sint angajaţi 
comuniştii. Detaliile de atmosferă, portre- 
tizările lapidare, alternarea momentelor 
de liniște aparentă, de aşteptare, cu cele 
de suspens, de tensiune (foarte frumoase 
filmările exterioare, cele de noapte, sce- 
nele de urmărire cu aparatul în mină rea- 
lizate de operatorul Constantin Chelba), 
o îndrumare foarte precisă a actorilor, 
toate acestea sînt elemente care au con- 
tribuit la reuşita unei emisiuni capabilă să 
surprindă patetismul, dramatismul, şi ro- 


Dacă oamenii 


s-ar cunoaşte,nu s-ar ucide... 


două dintre personaje, care deși iniţial 
puse în slujba nimicirii, în mod cu totul 
surprinzător au căldură, au omenie. 

Primul este acel doctor Greber (inter- 
pretat cu brio de Rod Taylor) care osci- 
lează între experimentul științific și acti- 
vitatea de spionaj nazistă și a cărui fide- 
litate este pusă la îndoială de Gestapo și 
care sfirşeşte prin a se sinucide, nu înainte 
însă de a-l ajuta pe maiorul american să 
evadeze. 


Pe parcursul desfășurării acţiunii cei 
doi, americanul şi germanul încep să se 
cunoască, «pacientul» şi «doctorul» se 
apropie unul de altul, bariere de netrecut 
se șubrezesc și, sigur, dacă n-ar fi fost 
războiul, o mare prietenie s-ar fi legat 
între ei. 


Cel de al doilea personaj care sparge 
barierele convenţionalismului, este «sora» 
de spital Anne (interpretată de Eva Marie 
Saint),o fostă deţinută din lagărele naziste, 
spulberată ca personalitate. Torturată, 
înfometată și batjocorită, nu mai rezistă 
moral și face jocul naziștilor, intră în 
acea echipă de înșelare a încrederii în 
spitalul-fantomă. 


Vorbind foarte bine englezește, ea are 
un rol în obținerea informaţiilor de la pri- 
zonierul american. Dar în momentul luptei 
morale finale, cind trebuie să decidă 
pentru cine va continua jocul, ea face un 
gest de mare umanitate față de maiorul 
american, gest ce ar fi putut echivala cu 
condamnarea ei la moarte de către na- 
ziști. 

Ce altceva au vrut să demonstreze crea- 
torii filmului şi cu acest al doilea personaj, 
decit că omenia își poate face loc în cel 
mai chinuit și răvășit suflet, că o creangă 
uscată și contorsionată mai poate uneori 
da flori, că dragostea poate veni cînd crezi 
că totul s-a sfirșit și că omul posedă ca- 
gen nemăsurate de regenerare spi- 
rituală? 


Sanda GHIMPU 


mantismul luptei revoluționare. Şi mai sînt 
desigur şi actorii. E mai întîi acest Dan 
Nuţu care, cu neliniștea privirilor, cu gestul 
reținut, cu firescul replicii, cu amestecul 
de inocență adolescentină și de dirzenie 
bărbătească, a conferit o neașteptată aură 
poetică tinărului comunist căzut la dato- 
rie. A fost secondat cu talent de Tamara 
Creţulescu, Elena Racinede, Mircea An- 
ghelescu, Vasile Niţulescu și alții. 


„Doi ani de vacanţă“ 
în lume 


Timp de şase săptămini, la orele 20,30 
fix, pe micile ecrane franceze s-au desfă- 
șurat, episod după episod, aventurile acelor 
minunaţi «Doi ani de vacanță», imaginaţi 
pe la 1888 de Jules Verne şi dăruiți micilor 
ecrane anul acesta, de un francez și un ro- 
mân: Gilles Grangier și Sergiu Nicolaescu. 
Cum majoritatea distribuţiei este alcătuită 
din actori români, telespectatorii francezi 
au făcut cunoştinţă dintr-odată cu 18 nume 
ale scenei şi filmului românesc, printre care 
Constantin Bărbulescu și Angela Chiuaru, 
respectiv încintătorul lord Buchanan și 
nu Se puţin încintătoarea sa soră, Madame 


rula «Doi ani de vacanță»... 
15 


filmele lui 
August "HI 


O epocă privită 
prin ochi de copii; 


o epocă privită ca 
o «facere a lu- 
mii» noastre: 


o epocă privită 
nu numai ca o 
bătălie militară, 
ci ca o biruință 
asupra unei orîn- 
duiri: 


o epocă privită 
ca un început al 
puterii adevărului 
şi ca un adevăr 
al puterii; 


o epocă privită ca 
un început de 
nouă istorie; 


o epocă pe care 
vrem S-0 evocăm 
prin imagini din 
filmele pe care 
le-a inspirat: 
August 1944 


Zë 


In lumea celor mici nu totul este roz, basm și iluzie. Există drame, 


speranțe, bucurii, «probleme». Cinematograful nu poate fi străin de ele. 


Dovadă: într-o singură lună, repertoriul ne oferă patru filme, patru priviri 
lucide asupra universului copilăriei. 


d $ 
Cu nevinovăția 
copilăriei, ` 
+ D HI 
despre vinovăția! > 


we e a 
părinților ETS 


NËT 


Fluturii 


Nu, nu este deloc intimplă- 
tor că regizorul Janusz Nas- 
feter împreună cu coscena- 
rista sa obișnuită, soția sa, 
Teresa Nasfeter, perseve- 
rează, film după film, să 
străbată labirintul misterios al universului 
copilăriei. Nu, nu este deloc întimplător, 
dimpotrivă, aici este vorba de o autentică 


Cel mai bun om... 


Elevii unei clase de la o şcoală tehnică 
serală, dintr-un mic oraş bulgar, primesc 
ca temă pentru acasă o compunere liberă 
despre cel mai bun om pe care-l cunosc. 
O excelentă idee de film, compozițiile 
dovedindu-se a fi emoționante confesiuni 
despre trecutul și prezentul fiecăruia din- 
tre elevi, despre drumul parcurs în viață 
de va oameni trecuţi de virsta năzdră- 
văniilor școlărești. Aceste biografii ne- 
paralele și necomentate se ordonează fi- 
resc și neostentativ. În fiecare există «cel 
mai bun om», dar mai ales există multă 
viaţă, întimplări mai mult sau mai puțin 
semnificative, fiecare elev putind fi la rin- 
dul său subiect pentru altă compoziţie cu 
tema «cel mai bun om». Şi, dincolo de 
citeva destine individuale, filmul propune 
un stenic portret colectiv al omului con- 
temporan, constructor al socialismului. 


N.C. M. 


Producţie a studiourilor bulgare. Regia: Lubomir 

Sarlandijiev. Scenariul: Liliana Mihailova. Imagi- 
mea: Borislav Puncev. Cu: Nevena Kokanova. Via- 
dimir Smirnov. Petr Siabakov. Grigor Vacikov 


vocaţie a celor doi realizatori. Vocaţia de 
a înțelege copiii cu adevărurile lor cate- 
gorice care impart lumea în hoți și vardiști, 
cu imaginaţia lor pentru care totul e po- 
sibil, cu poezia lor ce învăluie obiecte și 
oameni deopotrivă. Ca în toate filmele so- 
Dor Nasfeter, în întimplările de la virsta 
genunchilor zdreliți, se reflectă de fapt, 
fără menajamente, lumea adulților, a ace- 


Băiatul cu un cal alb 


Vine o vreme cind fiecare dintre noi, 
oricît de visător și nedomolit ar fi, 
trebuie să renunțe la căii albi coboriți 
direct din basmele copilăriei, care am 
vrea să ne poarte, la nesfirșit, prin codrii 
plini de primejdii și lanuri scăldate în soare. 
Vine o vreme cind constatăm cu mirare 
că nu mai sintem cei mai tineri, că în urma 
noastră a răsărit o nouă generaţie față 
de care avem îndatoriri de părinţi şi de 
dascăli. 

Aceasta este ideea filmului «Băiatul 
cu un cal alb», pe care regizorul György 
Palâsthy (nume binecunoscut spectato- 
rilor noștri de pe alte generice, «Pe teren 
propriu», «Vrăjitorul», «Alo, puștiule!», 
«Piciul va avea un frățior») o tratează cu 
un amestec de seriozitate și umor, de 
realism și poezie. 


Cristina CORCIOVESCU 


Producţie a studiourilor maghiare. Regia și sce- 
nariul: György Palăsthy. imaginea: Otio Forgacs 
Cu: Sândor Oster, Gabor Koncz. János Rajs 


lora care modelează personalitatea gene- 
raţiilor viitoare. Această lume se arată nu 
o dată vinovată față de cei mici, pildele 
ei nefiind conforme cu preceptele pe care 
tot ea le enunţă. 

Fluturii sint cîțiva copii zburdind din 
peripeție în peripeţie, în atit de pitorescul 
ținut al lacurilor mazuriene unde își petrec 
vacanța. Băieţii de la oraş trăiesc cu nesaț 
bucuriile vieţii de la ţară. Jocurile copilă- 
rest sint tulburate însă de chipul fetei 
cu păr bălai care traversează cimpurile 
pe o bicicletă. Ea ştie să arunce priviri 
ademenitoare, știe să poarte rochii ca un 
adevărat manechin, ştie să se înconjoare 
de misterul unor povestiri exotice despre 
un tată care lucrează în Africa, unde va 
călători și ea spre a cunoaște un alt con- 
tinent. Fireşte, toți băieții ce-i ies în cale 
sint condamnaţi la o dragoste fără drept 
de apel. Sint condamnaţi la prima lor dra- 
goste de adolescenți. Dar jocul primilor 
fiori este tulburat de primele lacrimi. Aflăm 
că micuța sfărimătoare de inimi incercase 
doar să pareze cu plăsmuirile ei trista 
realitate a unui copil părăsit de părinți 
despărțiți. Atunci cind cochetăria juve- 
nilă se risipește pentru ca să izbucnească 
într-un plins răscolitor, ea rostește de fapt 
un inconştient act de condamnare pentru 
acei părinți care zdrobesc inimile celor 
pe care ar trebui să-i ocrotească. 

Adina DARIAN 


Producţie a studiourilor poloneze. Regia: Janusz 
Nasfeler. Scenariul: Teresa şi Janusz Nasleler 
imaginea: Krzysztof Winiewicz. Cu: Jolanta Boh- 
da!. liona Slawinska. Mieczyslaw Czechowicz. Ro- 
man Mosior, Bozena Fedoroczyk 
Medalia de aur — Teheran 1973 


0 picătură în mare 


Cu toții ştim cît de importantă este pri- 
ma zi de şcoală, cu ce ochi uimiţi sint 
priviți învăţătoarea și directorul, cît de 
stingace par înșşirate pe pupitre caietele 
învelite în coli foşnitoare, creioanele ascu- 
Die și gumele albe... Deprinderea anevo- 
ioasă a ridicatului degetelor pentru a ară- 
ta că ești pregătit să răspunzi. a tăcerii 
în timpul orelor, capătă pentru micul 
nostru erou, băiatul care fluieră fără voie, 
proporțiile unor adevărate aventuri. Pă- 
țaniile lui ne readuc într-o lume a copilă- 
riei, cu recreaţii destinate competiţiilor 
de tot felul, cu bunici cumsecade și ghi- 
duși, cu fetițe care se joacă de-a bale- 
rina, cu băieți care se visează piloți. 
Mulțumită acestui film, ne reintilnim cu 
farmecul unei lumi în care totul se poate 


Dana DUMA 


Producţie a studiourilor sovietice. Regia și sce- 


Belousov. etc. Cintă şi dansează Olga Baidukina 


Aventuri cu o cheie 


(«Apartamentul ») 


și lucidă. 


Apartamentul 


Socotit a fi cel mai bun film al lui Billy Wilder, «Aparta- 
mentul» este și filmul care a lansat un cuplu ce părea ideal 
pentru genul comediei lirice. Cuplul nu s-a mai refăcut cu 
același succes în alte filme, dar cei doi parteneri — Shirley 
Mac Laine și Jack Lemmon — s-au acoperit, între timp, 
de glorie. «Apartamentul» este o poveste de dragoste de 
o discreţie remarcabilă, implantată pe un fond de satiră 
virulentă, o spectogramă a «drumului spre înalta societate 
americană». Căci un «apartament» nu este întotdeauna doar 
o locuință, un refugiu personal și intim; el poate fi şi «mo- 
neda de schimb» prin intermediul căreia se înlesnește o 
poziţie socială privilegiată, sau o favoare de nesperat 
altfel. Pentru Billy Wilder, un prilej de critică socială amară 


D-K. 


urmăriți aceste] 


Sub soarele 


România, azi 


«România este țara care se întrece cu 
soarele în fiecare zi» — iată definiția din 
comentariul lui Paul Anghel care ordo- 
nează materialul și determină stilul aces- 
tui film-manifest. La a 30-a aniversare a 
insurecției naționale antifasciste armate, 
autorii documentarului de sinteză au sim- 
{it nevoia să vorbească despre coordona- 
tele precise ale ţării, în timp și spațiu. Ei 
numără minutele care îi trebuie soarelui 
pentru a răsări succesiv pe tot întinsul țării, 
de la Sulina la Arad și filmează noile cetăţi 
industriale, blocurile de locuințe, combi- 
nele în lan, hergheliile de cai, hidrocentra- 
lele și privirile oamenilor care s-au înălțat 
sub soarele răsărit la 23 August 1944. Pate- 
tic, cu un ritm alert, de o rară pregnanţă 
plastică și strălucire cromatică, filmul lui 
Octav loniţă este în același timp metodic 
și riguros: electricitatea, petrolul, chimia, 
metalurgia, navele, mașinile, teatrele, re- 
licvele antice și medievale, cupolele ex- 
pozițiilor, toate «centurile succesive ale 
civilizației româneşti» sint consemnate 
concis şi cu o elocvenţă exemplară. 


Regia și scenariul: Octav Jon și lon Visu. 
Comentariul: Pau/ Anghel. imaginea: Dumitru 
Gheorghe. Sorin Constantinescu, Jean Miche), Mon- 
tajuk Maria Marin. Comentariul muzical: Radu 
Zamfirescu. Redactor: Adolf Elias. Producţia: 
Mircea lancu şi Victoria Munteanu 


Matricea 


Paula Segal, care a colaborat pină nu 
demult la jurnalul de activităţi, debutează 
în filmul de artă. Fără a ne epata prin etecte 
de filmare sau montaj, filmul ne ciştigă 
prin unitatea de viziune revelată în tablou- 
rile cîtorva pictori români, puse în eviden- 
tă cu multă sensibilitate și aplicaţie pro- 
tesională. De la Crimca la Luchian şi de 
la acesta la Țuculescu, o suită sugestivă 
de pinze ilustrează, în stiluri diferite, o 
temă unică: «o anumită solemnă, discretă 


De la Pic 
la Artă 


9 9 9 Pentru că de prea 

mulţi ani au fost lăsaţi să-și 

facă de cap prin povești, 

şi lupul din «Scufiţa roșie», 

| şi mama vitregă din «Albă 
ap ca Zăpada», și rivalele Cenu- 

şăresei», regizorii Olimp 

Vărăşteanu și Florin Angelescu s-au 
hotărît să dea o satisfacţie copiilor. Pic 
şi Poc, eroii serialului lor, îi vor face 
vinătorului rost de un costum de bunică, 
mama vitregă «va păpa» chiar ea mărul 
otrăvit şi aşa mai departe... dar nu cum 
scrie la carte. 999 Cum o fi arătind un 
balaur îndrăgostit, cu toate cele cinci cape- 
te pierdute după vrăjitoarea din poveste ? 
Su apoi balaurul o fi fost şi el, vreodată, 
copil, balaurel — cum s-ar spune? Unor 
asemenea întrebări «de fond» puse de 
copii încearcă să le răspundă un serial de 
desene animate în regia lui Virgil Mocanu. 
În fiecare episod, balaurul are un adversar 
«de taliex un pitic simpatic. (În rolul 
acesta am ținut seama și de «comanda» 
unor beneficiari importanţi: copiii din Tg. 
Mureş care ne rugau să facem mai multe 
filme cu pitici). 9 9 E Artistul plastic 


nului XXX 


candoare» ținind de «acea stare superi- 
oară proprie trăirilor profunde». 


Regia: Paula Segal. Scenariul: Octavian Barbosa 
a Paul Gherasim. imaginea: Otio Urbanski, Eu- 
zen Lupu. Montajul: Mariana Andruţă. Comen- 
tariul muzical: Mihaela Sergescu. Redactor: 
Marion Ciobanu. Producţia: George Daduianu 


Un automobil 
străbate lumea 


Filmul lui Gheorghe Horvat nu este 
nici atit de exotic și nici atit de publicitar 
pe cit îl arată titlul. Predomină lirismul și 
culoarea locală. Aparatul de filmat con- 
templă aleile de trandafiri din incinta fa- 
bricii de automobile din Cimpulung şi, 
in acest context, îi intilnim și pe princi- 
palii eroi ai filmului. Făuritorii automobi- 
ului «Aro» sint de asemenea filmaţi in 
hale, in parcurile din frumosul lor oraș, 
precum şi în familie. În loc de un prospect 
dublicitar al mașinii, obținem astfel un 
dortret colectiv al autorilor ei. 


Regia: Gheorghe Horvat. Scenariul: Pop Simion 
Imaginea: Jean Michel. Montajul: E/isabela Dra- 
om, Comentariul muzical: Radu Zamfirescu. 
Redactor: Viore! Bindea. Producţia: Ştefan Saicu 


Elicea 


Film dedicat harnicului colectiv condus 
le inginerul Mircea Roibu care, pentru a 
»une la punct fabricarea elicelor de vapor, 
! făcut «nu mai puţin de 1500 de încercări» 
după cum aflăm din comentariu). Regi- 
'oarea Eugenia Gutu înregistrează decla- 
aile detailate ale eroilor care reușesc nu 
\umai să ne pună in temă, dar să și cons- 
tuie mărturia elocventă a unei mari pa- 
iuni creatoare. 


tegia şi scenariul: Eugenia Gutu. Imaginea: 
onstantin Teodorescu. Montajul: Dorina Albic: 
:omentariul muzical: Mihaela Sergescu. Re- 
lactor: Adolf Elias. Producţia: Mircea lancu 


Val. S. DELEANU 


i Poc 
i Energie 


\drian Maftei invită pe spectatorii viito- 
ilui său film «Armonie» la un joc care 
ste analiză, echilibru, inventivitate, logică 
nprovizaţie. Eroii filmului? Piesele din 
'mn asamblate în seturile «compozabile 

decompozabile» realizate în cadrul ex- 
oziției «Artă și Energie». 


990 A intrat în legendă faptul 
că un copil făcindu-și din lut 
citeva păsări a suflat deasupra 
lor şi ele au prins viață și au 
început să zboare. Regizorul Mr. 
hai Bănică modelează plastilina 
şi-i ajută pe omuleții săi din 
filmul «Non stop» să iasă din pă- 
mint cu durere şi efort Îi ajută 
să-și îndrepte șira spinării ca să 
se diferențieze de patrupede. 
Le insuflă pofta de zbor și le 
întreține curajul și setea ne- 
curmată spre verticale. Nu exa- 
gerez susținind că adevărații 
artiști din animaţie sint vrăjitori. 


Lucia OLTEANU 


Un fapt 
din păcate real. 
tratat 
din păcate tern 


Un film care anul trecut a 

ageri o enormă polemică 

in Italia: a reacționat sau nu 

nema Vaticanul aşa cum arată fil- 
mul față de ordinul de exe- 

- cuție — în semn de repre- 
salii asupra populației civile — dat de tru- 
pele SS de la Roma? S-a comportat sau 
nu generalul SS Kappler aşa cum arată 
filmul, in acel martie 1944, cind, în calitate 
de comandant militar al Romei, a ordonat 
execuțiile de la Peştera Adreatină? (Kap- 
pler trăiește încă, este condamnat la in- 


4 


P 
Re “ý 
Despre filmul «36 de ore A 


citiți articolul din pag. 1 


În numele 
poporului italian 


Ce poate face un judecător cinstit care, 
după ce s-a luptat din greu să dovedească 
vinovăția cuiva, descoperă, nici mai mult, 
nici mai puțin, decit proba materială a ne- 
vinovăţiei aceluia? Dacă e un judecător 
cinstit își face mea culpa, îl eliberează pe 
nevinovat și suportă consecințele. Jude- 
cătorul Bonifazi este un judecător foarte 
cinstit... Dar dacă «nevinovatul» este un 
mare industriaș — Signor Asfalt, Signor 
Construcţii, Signor Film, Signor Plas- 
tic, etc. — care s-a făcut vinovat de foarte 
multe și foarte mari vini, dar n-a putut fi 
pedepsit niciodată pentru că el este 
Signor... Signor... Signor.. iar aceasta 
este ocazia unică de a-l face să ispăşească 
măcar pe sfert? Grea sarcină pentru ju- 
decătorul Bonifaz:: Dar ce plăcere pentru 
Dino Risi care și-a construit tot filmul pe 
această dilemă din final! 

Risi este însă un prea pasionat socio- 


N 


chisoare pe viaţă și se află închis în Italia, 
sub acuza de grave crime de război). 

Pasiunile au fost stirnite pe de o parte 
de apărătorii memoriei Papei Pius al 
XII-lea, pe de altă parte, de cei care con- 
sideră că astăzi ar fi o jignire adusă me- 
moriei victimelor represiunii SS de la 
Roma încercarea de a dezvălui «chinu- 
rile» lui Kappler de a ordona execu 
tiile în masă. 

Discuţiile asupra acestei pagini funeste 
din ultimele zile ale războiului sint incă 
deschise, pasionate, chiar mai mult 


log, ca să se fi mulțumit cu o sumară ră- 
fuială între lege și marea industrie. Filmul 
lui țintește mai sus şi mai departe. Mai 
sus, într-o anume stare de lucruri care 
obligă justiția să se împlinească extra- 
judiciar. Mai departe, în implicarea ge- 
nerală, în vinovăția generală pentru acea 
stare de lucruri. Căci, dacă pe mare plu- 
tesc pești ucişi de reziduurile industriale, 
dacă Palatul Justiţiei se prăbușește peste 
capetele magistraților, dacă părinţii îşi 
indeamnă fetele să se prostitueze, dacă 
incendierea unei maşini în ziua victoriei 
fotbalistice asupra Angliei poate fi o 
manifestare de entuziasm patriotic, de 
toate astea nu poate fi socotit răspunzător 
un anume industriaș și nici măcar toată 
industria italiană. Risi spune acest lucru 
cu furie. Cu acea furie, pe care numai o 
mare dragoste o poate stirni, apoi, ca un 
artist angajat ce se află, îl pune pe judele 
Bonifazi să facă dreptate. In numele 
poporului italian. Chiar dacă fără ştirea 
lui. 

Este o comedie excelentă, susținută de 
doi mari actori — Vittorio Gassman și 
Ugo Tognazzi. Dar este, mai In de 
toate, un film de Dino Risi, iar la el come- 
dia nu domneşte decit peste forma cine- 
matografică. Dincolo de ea, miezul are 
întotdeauna tăria și amărăciunea simbu- 


pătimașe. Ca de obicei, adevărul va fi scos 
la suprafaţă de istorie. 


Dar filmul? Filmul ca film? «Represalii 
la Roma» amintește vag de acel memo- 
rabil «Roma oraş deschis» al lui Rossel- 
lini, amintește de orice alte filme inspirate 
de tumultuoasa și atît de dureroasa pentru 
Italia, primăvară a lui 1944. Amintește de 
multe pelicule, de ficțiune sau documen- 
tare, dar încearcă să proiecteze și o viziune 
proprie (proprie de tapt şi în primul rind 
romanului care îl inspiră, «Moarte la Ro- 
ma» de Katz). Evidentă în film nu este însă 
opțiunea sau pledoaria unei teze, ci cu 
precădere exploatarea, cam teatrală, a 
evoluției celor doi protagoniști notorii, Ri- 
chard Burton (care «shakespearizează» și 
îşi demonstrează vocaţiile de actor de 
teatru de la inceputurile carierei sale) și 
Mastroianni care improvizează pe o temă 
pe care a mai abordat-o de două ori în 
ultimii ani: rolul de preot. Atit. În rest, un 
oarecare spectacol de montare, un palid 
suspens, o evidentă lentoare fără acope- 
rire dramatică. Filmul a pornit de la 
masacrul întimplat la Adreatine — un 
fapt din păcate atit de real! — pe care-l 
folosește doar ca pretext pentru o impro- ` 
vizaţie actoricească în stil shakespearean, 
la Burton, și pentru o nouă încercare în- 
tr-un rol de compoziție, ca preot, pentru 
Mastroianni. Virtuţile actoricești s-ar fi 
putut demonstra mai concludent pe teme 
atit de concret tragice pentru istoria 
apropiată a poporului italian. 


Mircea ALEXANDRESCU 


Producţie a studiourilor italiene. Regia: Georges 
Pan Cosmatos. Scenariul: Robert Kaiz şi Geor 
ves Pan Cosmalos — după romanul «Moarte "— 
Roma» de Robert Katz. imaginea: Marcello Galti 
Cu: Marcello Mastroianni. Richard Burton. Le: 
Adr Kern. Renzo Montagnani, Giancario Prete 


relui de migdală. Și, ca și el, conține o 
cantitate insesizabilă de cianură... 


S. EVIAN 


Producţie a studiourilor italiene. Regia: Dino 
Risi. Scenariul: Age. Scarpelli. imaginea: Sandro 
D'Eva. Cu: Ugo Tognazzi. Vittorio Gassman 


Fără un adio 


New York şi Londra, Madrid și Mallorca 
străbătute cu mașina sau cu piciorul, 
văzute de pe vas sau din avion, un lung 
şi bine filmat itinerar turistic însoțit de 
vocea plăcută, pentru cine o găsește plă- 
cută, a cintăreţului spaniol Raphael. De 
trecut peste veșnica poveste cu un «el» 
celebru şi o «ea» care-l iubește; de trecut 
și peste dezlănţuirile temperamentale, nu 
intotdeauna foarte fotogenice, ale cintă- 
rețului Raphael. De reținut imaginea fil- 
mului, frumoasă și expresivă nu numai 
atunci cind e favorizată de peisaj. 


Producţie a studiourilor spaniole. Regia şi sce- 
nariul: Vicente Eserivă. imaginea: Paul Pere: 
Cubero. Cu: Raphael, Lesiey Anne Down, Antonio 
Pica. 


Cronica 
verii fierbinţi 


La această a 29-a aniversare a eliberarii 
Cehoslovaciei,un film închinat luptei clasei 
muncitoare pentru preluarea puterii po- 
litice, încununată cu instaurarea primului 
guvern democrat popular în Cehoslovacia. 
Un film-trescă a anilor zbuciumaţi de 
după al doilea război mondial. Momentele 
dramatice reușite se datoresc insă mai 
degrabă tensiunii intrinsece a evenimen- 
telor din acea perioadă, decit vigorii artis- 
tice a cineaştilor. 


Aura PURAN 


Producţie a studiourilor cehoslovace. Regia şi 
scenariul: Jiri Sequens. imaginea: Vâciav Hanua. 
Cu: Petr Hanicinek, Mila Besser. 


eo prezen 


"ep 


Planeta salbatica 


Un recital de imaginaţie, de 
inteligenţă și de poezie este 
acest film creat de Rene 
Laloux și Roland Topor și 
realizat în studiourile de ani- 
mate de la Praga. Autorii 
au renunțat în mod deliberat la clasica 
tehnică a desenului pe celuloid, care poate 
calchia la perfecție mișcările oamenilor 
şi ale obiectelor în spațiu, dar atit de sără- 
căcioasă din punct de vedere plastic. 
Utilizind pictura sub aparat și desenele pe 
cartoane decupate, binecunoscuta suple- 
te a animației este oarecum limitată. Dar 
mișcarea hieratică, ușor sacadată, dă fil- 
mului un aer straniu, neliniștitor. Mai mult 
decit atit, filmul de animaţie se transformă 


într-un recital de uluitoare virtuozitate plas- 


tică, devine el însuşi un film-spectacol. 
Astfel «Planeta sălbatică» este un film 
științifico-fantastic, un basm despre viitor 
care ne reamintește oarecum de povestea 
cu Guliver în Ţara uriașilor. Un basm des- 
pre viitor care reverberează în mod ne- 
aşteptat şi neliniştitor în prezentul pe 
care-l trăim. În «Planeta sălbatică», față în 
față stau Dragii (androizi inalți de 12 metri 
cu ochii roşii și pielea albastră, creaturi 
care au atins culmile științei într-o lume 
care a ajuns la o orinduire socială Gei 
fectă) şi Omsii (ființe minuscule, asemâănă- 
toare nouă, oamenilor, constrinse la o 
stare de sălbăticie). Dar nu binele și răul 
stau aici în cumpănă, așa cum ne-a obiş- 
nuit basmul, ci lupta pentru supraviețuire 
a acestor fiinţe fragile, nevolnice, dar ca- 
pabile de sentimente, care ştiu ce sint dra- 
gostea și ura şi care-şi revendică dreptul 


la existenţă. Filmul devine astfel o para- 
bolă, foarte transparentă pentru lumea 
noastră contemporană, despre posibili- 
tatea convieţuirii dintre cei mari și cei 
mici, dintre cei puternici şi cei mai puțin 
puternici. Sint posibile, desigur, și alte 
interpretări. La fel de bine s-ar putea sus- 
ține că filmul e un rapel la mult discutatul 
credo scientist al lumii occidentale, aver- 
tizind că important nu e să fii stăpinul 
celei mai avansate tehnologii, ci felul cum 
o controlezi, cum şi pentru ce o foloseşti, 
pentru a feri de excese cu urmări catas- 
trofale bătrina noastră planetă. Care nu 
e deloc sălbatică. Dar ar putea deveni 
dacă... 

Amestec de fantezie ieșită parcă direct 
din viziunile lui leronimus Bosch, asociată 
cu simplitatea tipică benzilor desenate, 
epurate de frenezia și de dulcegăriile 
filmelor lui Disney, grafica şi stilul ani- 
mațţiei sint marile atu-uri ale acestui film 
insolit. Atit de insolit incit a fost conside- 
rat demn de a apăra onoarea Franţei la 
Festivalul de la Cannes, ediția 1973. Şi 
a făcut-o cu cinste și onor. 

«Planeta sălbatică» e un film de văzut. 
Neapărat. 

N.C. MUNTEANU 


Coproducţie /franco-cehosiovacă. desen animat 
Regia: René Laloux. Scenariul: Roland Topor 
Rene Laloux — după un roman de Stefan Wu 
Desene originale: Roland Topor. Muzica: Aua 
Goraguer. 

Film distins la Festivalui de la Cannes "79. și la 
festivalurile de la Triest, Teheran. Iran, elc. 


e 


Presa franceză pro... 


«Un film neobișnuit, mai degrabă pictat decit desenat, mai mult grav decit 
deconectant, clteodată stingaci animat dar bine gindit și care merită să fie vă- 


zut». «Le Figaro» — decembrie '73 


«Acest film bogat în semnificaţii deschide posibilitatea mai multor interpre- 
tări, dacă poţi depăşi starea de contemplaţie în care te aruncă strania frumuseţe 
a imaginii, a culorii, a sunetului». «Combat» — decembrie '73 


«Este un film de o originalitate excepțională, de o permanentă invenţie gra- 
fică, de un interes dramatic surprinzător». — «Le journal du Dimanche» — 


decembrie '73 


«Cind vezi «Planeta sălbatică», uiţi de toate tehnicile și te cufunzi într-un uni- 
vers liric de o minunată fantezie». «L'Express» — decembrie '73 


„.. Şi contra 


«Din pâcate, povestea dramatică a narațiunii cere ca ultima parte să fie re- 
zervată răzbunării Oms-ilor și deci să se petreacă printre păminteni. Părăsind 
reveria şi fantasticul pentru universul nostru abia modificat, filmul reintiineşte 
aici schemele obișnuite ale genului de aventuri. Grafica se resimte, culorile își 
pierd din strălucire și nu rămîne decit o caricatură realistă». «Ecran '74» — ia- 


nuarie '74 


20 


Radiografia ` 
unei crime, ` 
radiografia 
unei societăți 


Este un film inspirat din- 

tr-un roman, inspirat la rin- 

dul său dintr-un caz real 

petrecut la Bordeaux în 1954: 

un tinăr a fost găsit mort 

in celula sa din arestul po- 
tte, după toate evidenţele ucis în bătaie. 
Un caz care a făcut vilvă, apoi a fost dat 
uitării ca toate cazurile. În 1968, la Cham- 
bery, un tinăr este găsit mort în arestul 
poliției. Cazul din 1954 şi romanul lui La 
borde redevin actuale. Poliţia tranceză 
este din nou acuzată de crimă. Poliţia este 
judecată, apărată și achitată. Poliţia, adică 
un anume comisar și cei doi inspectori ai 
săi. Persoane fizice deci, responsabile și 
răspunzătoare, dar inatacabile, pentru că 
reprezintă o instituție inatacabilă, mai 
presus de orice bănuială, pentru că apar- 
țin unei caste mai presus de orice bă- 
nuială. 

Poliția sub acuzare» este un film-an- 
chetă și un film-proces în egală măsură. 
O anchetă condusă cu mare abilitate întru 
dezvăluirea lungului șir de ilegalităţi, te- 
meri, lașități, cedări și interese mărunte 
care fac să inflorească nedreptatea. Un 
proces intentat nedreptății și corupției, 
dar și celor care acoperă nedreptatea și 
corupția. Un proces care condamnă vi- 
ciile sociale, dar și slăbiciunea celor care 
tolerează aceste vicii. Un proces intentat 
unei societăți care ingăduie șantajul şi 
crima, dar și celor care inchid ochii in 
tața șantajului și a crimei. Pornit în chip 
de radiografie a unei crime, «Poliţia sub 
acuzare» devine astfel radiografia unei 


Marcel Carné înseamnă vremea de 
glorie în care filmul francez făcea 
şcoală şi toate privirile lumii cinemato- 
grafice erau aţintite asupra lui. Marcel 
Carné inseamnă realismul poetic, poe- 
zia răzvrătită, suflul contestatar al cine- 
matografului anilor 1936—1946. Marcel 
Carne înseamnă zece din cei mai fru- 
moși ani ai cinematografului francez. 

Şi-a început cariera cu un scurt- 
metraj de amator: «Nogent— Eldorado 
de duminică». Avea 20 de ani. Urmă- 
torii 7 ani a fost asistent de regie pe 
lîngă Jacques Feyder şi Rene Clair. 
Asistent de regie și critic de film. 
Critic de film şi, în sfirșit, regizor în- 
cepind din 1936 — anul debutului cu 
filmul «Jenny» şi începutul epocii de 
aur a carierei sale. Epocă în care l-a 
avut drept scenarist pe Jacques Pré- 
vert, epocă în care a realizat «Suflete 
în ceață» şi «Noaptea amintirilor», 
«Trubadurii diavolului» şi «Porţile nop- 
ţii» și acel unic și tulburător în istoria 
cinematografului, «Copiii paradisului» 
Epocă de aur pentru el și pentru filmul 
francez, în egală măsură și pentru 
Jacques P care găsise în Marcel 
Carne, sufletul-pereche în stare să-i 
traducă poezia vorbelor în uluitoare 


regizorul „Poliţiei...” 
Un idealist incorigibil 


2 


D? 


societăţi. Un om a fost ucis în arestul 
poliției, asta poate fi o întimplare, un caz 
deci. Un judecător este impiedicat să facă 
dreptate, dar metodele folosite în acest 
scop nu mai sint întimplătoare, ci aparțin 
unui sistem impecabil organizat, un sistem 
care în mod vizibil n-a fost inventat acum 
pentru un om anume ci funcţionează de 
multă vreme, și asupra unei societăți. 
Crimei directe prin suprimarea fizică a 
unui individ, Carné i-o alătură pe aceea 
mai subtilă de mutilare morală a unei co- 
lectivități, și din această alăturare face să 
apară cu mult mai gravă și de neispășit 
pe cea de a doua... 

«Poliția sub acuzare» este un film ce se 
vrea lucid și obiectiv, dar transpiră prin 
toți porii revoltă subiectivă şi participare 
pătimașă. Revolta unui vechi artist pentru 
care fatalitatea a avut întotdeauna chip 
de om. Participarea unui sceptic născut 
optimist pentru care înfringerea a însem- 
nat întotdeauna începutul victoriei. Este 
filmul unui contestatar minunat de incori- 
gibil și al unui la fel de incorigibil idea- 
list. Este, în formă și în conţinut, şi pe mi- 
limetru de fotogramă, un film de Marcel 


Carne. 
Eva SÎRBU 
AESi ENEE IE Ce Ac EEE TS 


Producţie a studiourilor franceze. Regia: Marce! 
Carné. Scenariul: Pau/ Andreota, Marcel Carne 

după romanul lui Jean Laborde. imaginea: 
Jean Badal. Cu: Jacques Brel, Catherine Rouve!. 
Paola Pitagora. Charles Denner 


poezie de imagini. După încetarea 
acelei faimoase colaborări s-a spus: 
Carne fără Prevert nu va mai face 
nimic. Pe urmă a trecut timp, vreo 28 
de ani, timp în care, e drept, Carné 
n-a mai realizat un al doilea «Copiii 
paradisului» și nu numai pentru că un 
«al doilea» nu mai e cu putinţă, ci 
pentru că i-a lipsit cu adevărat Jacques 
Prevert. Cu adevărat, dar nu într-atit 
încît să „nu realizeze un film de forță 
ca «Therăse Raquin», un film de inti- 
mitate tandră ca «Trei camere în Man- 
hattan», un film de acută critică socială 
cu «Trișorii» sau «Poliţia sub acuzare», 
Din poetul contestatar de ieri a pierit 
duhul poeziei. Din romanticul răzvrătit 
de ieri a rămas o răzvrătire înțeleaptă, 
care-i permite să declare în legătură 
cu acest ultim film al său: «Am vrut 
doar să stigmatizez abuzurile care 
sînt prea frecvente, rămănind însă 
total obiectiv, detaşat.» ...Apoi, cu 
toată ştiinţa şi cu toată stăpini- 
rea unei meserii perfecţionate 
42 de ani, adică o viaţă, realizează un 
film care e departe de a fi obiectiv, 
detașat. Dacă există o anume detașare 
în filmul său, aceea e doar detașarea 
vîrstei. Marcel Carné are azi 65 de = 
E. 


Zilele filmului 
cubanez 


Complementare, cele 
trei filme cubaneze, pre- 
zentate cu prilejul tra- 

Wolz dițiormtelor «Zile» anua- 

le, au constituit un an- 

samblu. File de istorie 
trăită, rememorate din perspectiva pre- 
zentului în «Cronica cubană»... Desti- 
ne contemporane in metaforicul «O 
zi din noiembrie»... O pagină de mare 
virtuozitate coregrafică în «Romeo și 
Julieta». Trei filme, așadar, foarte di- 
ferite între ele, un ansamblu de preo- 
cupări actuale ale cineaștilor cuba- 
nezi. Cu gindul de cițiva ani incoace 
la «Lucia» — film de tulburătoare 
frumuseți spirituale și imagistice, a- 
devărată sărbătoare poetică a ecranu 
lui — ne dăm încă o dată seama, cu 
prilejul unor asemenea «zile cinema- 
tografice» festive, că filmul cubanez 
contemporan s-a înscris în ultima 
vreme pe traiectorii artistice dintre 
cele mai fertile. , 

lată-l, de pildă, pe Humberto Solas, 
regizorul filmului «O zi din noiembrie». 
Este un stilist. Dialogul imaginilor 
devine la el, adesea, de-a dreptul cap- 
tivant. Memoria personajelor este ea 
însăși un personaj. Prezentul și amin- 
tirile se întrepătrund, într-un savant 
joc de lumini și umbre. Povestea de 
dragoste a filmului, ferită de senti- 
mentalism și melodramă, se țese parcă 
pe nesimţite. Rănile trecutului fulgeră 
ecranul, ca niște atingeri dureroase, 
întrerupind din loc în loc calmul și 
echilibrul naraţiunii. Prezentul și amin- 
tirile dialoghează într-un savant și re- 
velator joc de antiteze. 

Altfel, cu totul altfel, este conce- 
pută «Cronica cubană»; nu neapărat 
ca o cronică (termenul presupune — 
nu-i așa? — o apropiere mai evidentă 
de stilul documentar), ci ca o frescă 
romanțată a primilor ani de putere 
socialistă. Drumuri de lumină spre 
înțelegerea sensurilor unei istorii care 
se scrie «in mers». Drumuri întune- 
cate, ale celor ce încearcă zadarnic să 
întoarcă roata istoriei. Din cind în 
cind, da, «cronica» este la locul ei, 
însoțită de avintate songuri revolu- 
ționare: naţionalizarea, pagini docu- 
mentare de entuziasm popular, prime- 
le edificii socialiste. Umbra tragică a 
contrarevoluției. O fată frumoasă cu 
ochi de lumină, Niurka (Carmen Del- 
gado), sub dărimăturile de pe Plaja 
Gyron. Bucuria dezlănțuită a victoriei 
definitive. Venceremos. 

În sfirșit, după prezent și istorie, 
o a treia dimensiune a «zilelor filmu- 
lui cubanez»: cultura. Mai puţin re- 
prezentativ, poate, ca film, «Romeo 
și Julieta» a reținut atenţia prin re- 
marcabilul nivel interpretativ al pro- 
tagoniștilor unui balet de factură cla- 
sică. Graţie, virtuozitate, zboruri de 
arc, armonii intime între imagine şi 
culoare, între poezie și vis. Tempe- 
rament. În primul și ultimul rind, tem 
perament. O desăvirșită dansatoare, 
Alicia Alonso, şi un ansamblu omo 
gen și dinamic. Culori vii de epocă 
in povestea tristă ca niciuna alta, a 
lui Romeo și-a Julietei sale... 

Trei filme, trei reprezentative mo- 
mente cinematografice de prezent, de 
istorie și de artă, din indepărtata Hava- 
nă, cu prilejul celei de a 21-a aniver- 
sări a insurecției naționale cubaneze. 


Călin CĂLIMAN 
a a ENEE ee ER, ger 


e «Cronica cubană» — Regia: Ugo Ulive. 
Scenariul: Ugo Ulive. E. Pineda Barnet, Os- 
valdo Dragun. imaginea: Rodolfo Lopez. Cu: 
Pedro Alvarez. Juan Canas, Adela Escartin. 
Violeta Jimenes, Sindo Triana, Carmen Delgado 
e «O zi de noiembrie»-Regia: Humberto 
Solås. Scenariul: Humberto Solăs, Nelson 
Rodriguez. imaginea: Pablo Martinez. Cu: 
E slinda Nunez, Gildo Torres, Raquel Revueila 
Silivia Planas, Miguel Benavidese«Romeo și 
julieta». Regia: Antonio Fernandez Reboiro 
Coregratia: A/berto Alonso. imaginea: Jorge 
Haydu. interpretează Baletul! Naţional din Cuba 
Cu: A/icia Alonso, Azari Plizelski, Josefina 
Mendez, Sonia Calero, Ofelia Gonzales, Marta 
Garcia. Cristina Alvarez 


ni 


Un August 
în flăcări 


O vară încărcată de sufe- 
rință, aşteptări, speran- 
te, un august de război 
deschis dar și de luptă 
subterană, de rezistenţă, 
le sarcificii, o luptă cu 
armele abnegației, inteligenței și cre- 
dinţei intr-o cauză, într-o idee — una 
din acele idei ce dau lumii altă față 
iată epoca din care se inspiră actualui 
serial al televiziunii. 
August 1944 a insemnat intr-adevă' 
un inceput de eră, un început car 
cerea totul pentru a asigura apoi totul 


de a urmări o întimplare, plauzibilă 
cel ma auesea, chiar aacă nu auten 
tică stricto-senso. Important, într-ade- 
văr important, este faptul că acest 
serial reușește să traseze portretul 
moral al unor luptători din ilegalitate, 
reușește să sugereze dimensiunea gin- 
dirii lor politice, capacitatea lor de 
acțiune și de sacrificiu în slujba unei 
idei, puterea abnegației lor exemplare. 
De cealaltă parte (dincolo de fabulaţie, 
de acțiuni, de întimplări), se pretigu- 
rează, descrisă într-un spirit foarte 
realist şi ca rezultat al unei cunoașteri 
aprofundate, o lume aflată la polul 
opus, cu tot ce ține de fenomenele de 
dezintegrare moral-spirituale și socia- 
le, o lume care părăsea scena istoriei. 
O pleiadă de mari actori, Florin 
Piersic, George Constantin, Liviu Ciu- 
lei, Marga Barbu, Cornel Coman, Toma 
Caragiu, Emmerich Schăffer, Violeta 
Andrei, Vasilica Tastaman, Florin 
Scărlătescu, şi încă alții — isi de 
monstrează și ne demonstreaza vi 
tuțile lor actoricești în roluri atit de 
diferite ca  factur2. Deosebit mi 
se pare portretul pe care-l realizează 
Florin Piersic cu multă discreţie şi 
aparent cu dezinvoltură, izbutind să 
sugereze tocmai fermitatea unui lup- 
tător pindit la tot pasul de riscuri mor- 
tale, dar pe care le invinge nu ca un 
supraom, ci tocmai ca un om al unei 
voințe de fier și al unei credințe neșo- 
văielnice in adevărul cauzei sale. De 
asemenea Marga Barbu destășoară o 


O privire caldă asupra unei epoci eroice, 
un poem cinematografic despre August 1944 


cerea încrincenarea pentru a scăpa de 
ocupanți, pentru ca să ofere apo! iiber- 
tatea de a construi o altfel de alcătuire 
la noi acasă. Din epoca aceasta deloc 
asemănătoare altora, deloc placidă ci 
plină de semnificaţii și de întimplări 
care pot căpăta sensul unor simboluri, 
coordonatele unei stări de spirit, s-au 
inspirat realizatorii acestui serial, deve- 
nit atit de familiar și pe care telespecta- 
torii noştri îl urmăresc săptămină de 
săptămină. Este desigur vorba nu de 
o reprezentare documentară, urmă- 
rind fidelitatea faptică ci, în special, 
de a recrea acea stare de spirit care a 
făcut să se nască însuși actul de sem- 
nificatie istorică de la 23 August 1944. 
Nu urmărim deci o reconstituire, o filă 
de istorie rescrisă cinematografic, ci 
ne aflăm în fața unui poem cinemato- 
grafic, a unei priviri calde, străbătute 
adesea de romantism şi de patos, prin 
care scenaristul Eugen Barbu in cola- 
borare cu regizorii episoadelor (a celor 
13 episoade pe care le vom vedea pină 
in septembrie) — Dan Pia, |. Tatos 
şi Doru Năstase — au recreat clima- 
tul politic, moral și social al acelei 
epoci de răscruce. 

In fiecare simbătă seara deci, tele- 
spectatorul nostru are posibilitatea 


gamă de resurse interpretative într-un 
rol cu numeroase volt-face-uri, pindit 
de șabloane pe care interpreta le evită 
cu inteligență. «Un August în flăcări» 
nu uită nici dimensiunea gingășiei 
(pe care actrița Violeta Andrei o redă 
cu atita discreție și fără emfază) și nu 
neglijează chiar o anumită seducţie 
(nocivă, desigur) a unui personaj «ne- 
gativ» dar de farmec, în care Liviu Ciu- 
lei evoluează cu aplombul său atit de 
cunoscut. 

Meritul acestui serial, în sfirșit, stă, 
după noi, nu atit în povestea sau 
poveștile cinematografice pe care rea- 
lizatorii le-au imaginat și le-au canto- 
nat în acea epocă frămintată, ci tocmai 
in crearea climatului social-politic ce 
a dus la victoria luptei ilegale, luptei 
poporului nostru pentru ciștigarea li- 
bertăţii, independenţei și instaurării 
unei orinduiri noi. Acest climat, a- 
ceastă stare de spirit, atașată sondării 
atente și angajate a epocii noastre de 
răscruce istorică, poate genera, cre- 
dem, multe alte lucrări cinematogra- 
fice (și nu numai cinematografice) 
«Un August în flăcări» va fi atunci nu 
numai una dintre ele, ci un termen de 
comparație. 

Răzvan POPOVICI 


Telejurnalul, 
ca pivot 


In fiecare zi, la deschi- 

derea şi închiderea emi- 

siunilor sale de seară, 

«micul», dar omniprezen- 

tul ecran își lărgeşte 

brusc dimensiunile de- 
venind o fereastră deschisă larg spre 
lume. Reportajul își aminteşte deodată 
că principala lui menire — de unde îi 
derivă și numele — este de «a raporta» 
un eveniment, de a înfățișa o noutate, 
de a oglindi o stare de spirit. Se aban- 
donează falsul pitoresc, se renunţă la 
poliloghia reporterilor «de cursă 
lungă», timpul se măsoară în secunde 
și, de la indicativul emisiunii pină la 
«buletinul meteo» asistăm la desfășu- 
rarea actualității în adevăratul sens al 
cuvintului. Ni se înfățișează «fișa de 
temperatură» a țării înregistrată coti- 
dian, în paralel cu esențialul din viața 
lumii întregi, adevărat tur de orizont 
surprins în aproximativ o mie de se- 
cunde — timp limitat care impune 
conciziunea, limpezimea expunerii, ar- 
ta de a disocia particularul de general, 
perisabilul de peren, faptul lipsit de 
semnificaţii de cel capabil să stir- 
nească interesul public. Larga au- 
dienţă de care se bucură telejurnalul o 
atestă din plin. Această emisiune care 
a constituit pivotul programelor incă de 
la apariția televiziunii la noi, a continuat 
să ocupe primul loc în ierarhia popu- 
larităţii. Dinamica ei a eclipsat jurnalul 
cinematografic de actualități, iar opera- 
tivitatea ei a făcut ca «rivalul» pe 3» 
de milimetri să-și piardă — datorită în 
aceeași măsură şi lentorii de difu- 
zare in rețeaua cinematografică — 
actualitatea. Dispariția «omologului» 
obligă insă la preluarea atributului 
major al acestuia, și anume, caracte- 
rul de cronică, de letopiseț pe peliculă, 
de sursă continuă pentru extragerea — 
întotdeauna solicitată de viitor — a 
filmelor de montaj capabile să înfă- 
țișeze epoca în tot ce a avut ea mai 
semnificativ. In acest sens, telejur- 
nalul trebuie să-și impună o mai mare 
autoexistență, el devenind în bună 
măsură depozitarul unic al sursei des- 
pre care vorbeam. Intr-o anumită pe- 
rioadă, la inceputurile emisiunii «24 de 
ore»,cind echipa de realizatori condusă 
de Ciurăscu se ambiţționa să elaboreze 
o emisiune distinctă de telejurnalul de 
seară, acest lucru se dovedea posibil. 
El este perfect posibil şi acum,dar acest 
fapt nu mai poate fi privit ca un dezi 
derat izvorit din ambițiile unei echipe 
ci ca un imperativ ce decurge din obli- 
gațiile asumate prin dispariția jurnalu- 
lui de actualități. Există aici un colectiv 
care, nu o singură dată, a arătat ce 
poate. De la reporterii «de teren» care 
și-au însușit dificila tehnică a conci- 
ziunii și a operativității, de la opera- 
torii de instantanee pină la realizatorii 
documentarelor și la redactorii-pre- 
zentatori, avem de-a face cu o echipă 
omogenă caracterizată de un înalt 
profesionalism. Telejurnalul s-a do- 
vedit o bună școală de reportaj pentru 
majoritatea reporterilor televiziunii şi 
nu este pentru nimeni un secret că, 
cei mai buni dintre ei, au trecut prin 
exigența actualităților. El a fost și 
rămine, totodată, o școală a operatoriei 
realului, ineditului, imediatului. Mă gin- 
desc la atiția anonimi pentru care nu 
s-au inventat generice, dar care ne 
trimit zilnic, din toate colțurile țării, de 
oriunde se petrece ceva demn de a fi 
aflat de toată lumea, bobinele lor cu 
secunde de aur. Sint aproximativ o 
mie de secunde intr-o emisiune de 
15—20 de minute, dar fiecare dintre ele 
trebuie să capete acum greutatea ce- 
rută de cronică. O cronică vie, elabo- 
rată cu conștiința responsabilități față 
de exigenţele viitorului. 


loan GRIGORESCU 


21 


Telefonul 
deschis 


Pe un şantier, un tinăr 

inginer povestește: 

«Sintem doi pe şantier, 

eu şi soția, avem o fetiță 

mică, șantierul nu are 

incă grădinițe, cămin, 
creşă, este un şantier nou; nu avem cu 
cine lăsa fetița, atunci o lăsăm singură, 
cu telefonul deschis. Ne-am înţeles 
cu fetele de la telefoane, din cînd în 
cînd sunăm pe rind acasă și auzim 
ce se întimplă prin receptorul lăsat 
să atirne în gol. Dacă-i vreo gălăgie 
suspectă, alergăm să vedem ce-a făcut 
fetița.» «Nu vă e frică?» — întreabă 
reporterul. «Ne-am obișnuit», răspun- 
de inginerul cu un suris puţin crispat, 
surisul «subiecţilor» care se știu fil- 
matt pentru televiziune. Sigur, dincolo 
de cazul propriu-zis, dincolo de tele- 
fonul acela care păzește o fetiță de 
patru ani — şi de toate implicatiile 
unui asttel de subiect — ne vine în min- 
te o metaforă simplă: uneori ancheta 
socială TV este telefonul lăsat deschis 
prin care se aude sau nu se aude gălă- 
gie. Din cînd în cind, reporterul îl 
duce la ureche. Și aleargă. Stilul aler- 
gării și viteza de deplasare diferă, ca și 
motivul, important sau mai puţin im- 
portant, pentru care s-au auzit zgomote 
în aparat. Trebuie spus însă de la 
bun început că ancheta socială la 
T.V. este mai bună, mai interesantă, 
mai variată decit în presa scrisă şi 
nimeni n-are a se supăra de pomană: 
una este să povestești cu A şi B ai 
ce-a făcut C în situația dată, și cu totul 
altceva să le impingi acestora în față 
un microfon înregistrind vorbe — în 
timp ce aparatul de filmat înregistrează 
atitudini — vorbe şi atitudini şi priviri 
și frunți încruntate sau limpezi care 
nu se mai pot «peria» la masa de scris. 
În ultima vreme, ancheta socială T.V. 
ne-a ținut mai des lipiți de ochiul magic. 
Se spune că orice scriitor este Int 
de toate un sociolog, ceea ce este 
exagerat sau -incompiet — depinde 
din ce parte priveşti chestiunea — dar 
este sigur că orice gazetar ar trebui 
să fie — iar un reporter de televiziune 
prin forța lucrurilor — obligat de per- 
manentul dialog cu oamenii, care fac 
sociologie ca domnul Jourdain proză. 
Se întîmplă însă din ce în ce mai des 
ca reporterul să formeze el un număr, 
conducind conversaţia — ceea ce e 
mai mult decit a aștepta la un aparat 
deschis, în voia hazardului. După ce 
convorbirea ia sfîrşit, ecourile se co- 
mentează indelung, în toată țara. Ca 
în acea dezbatere «Cum, de ce și cind 
faci un bine, ce semnifică de fapt 
acest bine — şi teribila răspundere 
pe care şi-o incumbă autorul binelui — 
subiect incomod, abordat cu înaltă 
competenţă profesională şi curaj de 
Alexandru Stark, care ne-a propus 
în dezbatere cazul băiatului orfan din 
Galaţi. Una din cele mai bune dezbateri 
sociale din ultima vreme la televiziune. 
Nu singura. Nu știu cîtă lume urmă- 
reşte «Viaţa satului» — cită lume care 
nu locuiește la țară — dar cei care o 
fac nu au ce pierde. Sint acolo reporteri 
pricepuţi, agresivi şi sentimentali, ca- 
re-și iubesc meseria cu adevărat — şi 
cine crede că pentru a fi gazetar nu 
trebuie să fii sentimental, îl privește. 
«Viața satului» e plină de adevăr, 
acolo am urmărit în ultima lună repor- 
taje și anchete deosebit de interesante 


22 


care au adus pe micul ecran o lume 
lipsită de hirtie gofrată şi din ce în ce 
mai puțin artizanală — o lume în care 
prefacerile și dinamismul lor, hiatu- 
surile și salturile înainte — uneori în 
gol, sint aduse pe masa de montaj si 
mărite pînă la nivel de semnificații. 
Cum a fost de pildă ancheta cu me- 
dicii de la sate, medicii care se scoală 
în toiul nopții și găsesc asta extrem 
de firesc şi medicii care nu consultă 
un copil cu febră pentru că acesta 
mănîncă un biscuit, treabă inestetică, 
cu atit mai inestetică cu CH trenul 
pleacă peste un sfert de oră. Excelentă 
a fost și dezbaterea cazului unei bă- 
trine gonită de proprii ei copii din casă, 
copii importanţi, cu telefoane albe și 
sutiet negru. Nu ştiu cîtă lume 
obișnuiește să se uite la Seara 
pentru tineret. Acolo, din cînd 
în cînd, răzbate pulsul puternic al 
vieții uneretului din Romania cu toate 
multele și marile ei probleme, materia 
primă cea mai importantă pentru an- 
cheta socială. Nu numai pentru că e 
mai uşor să educi conștiințe decit 
să le modifici, dar pentru că aici orice 
rebut se plăteşte cu bani grei, valuta 
viitorului. Acolo am urmărit o exce- 
lentă anchetă a lui Timotei Ursu despre 
un tînăr inginer cu cazier minor — dar 
care-i dă insomnii — şi care are curajul 
de a risca din nou un “cazier, tăind 
nişte brazi fără aprobare, pentru a nu 
risca să piardă o zi de muncă pe șan- 
tier care costă milioane. O dezbatere 
despre cînd, cum și de ce avem voie 
să riscăm. Tot la Seara pentru tineret, 
o anchetă despre meserie, curajul de 
a face meseria pentru care te-ai pregă- 
tt. Ancheta demonstra câ uneori este 
nevoie de curaj și a adus pe micul e 
cran o lume, o lume diversă și uneori 
divergentă care a ilustrat și a propus 
meditației noastre o problematică de 
înaltă importanță. Nu trebuie să ne 
mirăm că majoritatea anchetelor se 
petrec pe șantiere. Şantierul este un 
microclimat extrem de nuanţat. Şi 
apoi, la mijloc, implicit, este vorba tot 


de o metaforă. Țara întreagă este un 
șantier. Membrana sensibilă a con- 
ştiinţei reporterului TV o înregistrează 
ca atare. 


Smaranda JELESCU 


telescopuri 


Seara 
tineretului 


La Rîureni și la Petri- 
manu. Pe două mari şan- 
tiere ale prezentului so- 
cialist, în plină bătălie 
cu stincile, cu înălțimile, 
cu timpul. Trepte spre 
cer. Un reporter tînăr, printre construc- 
tori tineri. Citeva întrebări, citeva răs- 


punsuri. Imagini care vorbesc singure. 
Reporterul și-a ales drept protagonist 
«un elev care a început să încărun- 
țească», cu o captivantă tinerețe de 
gind și de faptă. Unul (și încă unul, și 
încă unul...) din zeci de mii, din sute 
de mii. Are, după cum singur o spune, 
patru școli. Bicazul, Argeșul, apoi 
facultatea de construcții — printre 
colegii unei alte virste a tinereții — și 
acum Riurenii. O ia mereu de la capăt 
și o duce mereu pînă la capăt, spre 
orizonturile altui şi altui început. Lasă 
în urmă lumină. Vorbește calm, apăsat, 
cu siguranța timpului pe care îl trăiește. 
Riurenii și Petrimanul nu sînt doar un 
decor de piatră, punte spre înălțimi. 
Sînt, da, o înaltă școală de viaţă... 

Am ales această secvenţă nu întim- 
plător. Unul din principalele telesco- 
puri ale acestor seri de joi, consacrate 
de cîțiva ani încoace tineretului, este 
acela de a vorbi, de la om la om, de la 
gind la gind,delainimăla inimă, despre 
diminețile tineretului, astăzi, la ori- 
zontul XXX al construcției socialiste. 
Şi respectiva «seară», semnată de 
două tinere reportere «care vin» ale 
micului ecran — Anca Fusariu şi 
Lucia Postelnicu — cuprindea într-un 
fel, la scara unei singure emisiuni, 
cam tot ceea ce micul ecran își pro- 
pune să facă, săptăminal pentru tineri, 
despre tineri și cu tineri. O emisiune, 
cum ne-am obișnuit să spunem, 
exemplară. 

Tinerii de la Riureni şi de la Petri- 
manu au fost, de pildă, citeva modele 
morale cu reală capacitate de convin- 
gere. Ideea de «model» nu trebuie să 
ne sperie, decit în măsura în care 
didacticismul opacizează viaţa. Or, 
nu era nicidecum cazul unei asemenea 
erori în reportajul sincer, spontan, 
deschis spre viață al «serii pentru 
tineret» pe care am ales-o, din mai 
multe, drept etalon. Si mai erau, în 
aceeaşi emisiune șialte idei inteligente, 
capabile sa aimensioneze pe micile 
ecrane dimineţile tineretului de azi. 
Cinci tineri, de pildă, prezenţi în studio, 
după ce, cu vreun an în urmă, fuseseră 
prezenți în reportajele celor două au- 
toare, fiecare la locul său de muncă; 
un «medic de țară», o profesoară din 
Pădureni, un arhitect, o ingineră, un 
activist UTC... «Ce-aţi făcut între 
timp?» — întreabă reporterele. «N-am 
făcut prea multe» răspund, cu modes 
tia datoriei implinite, interlocutorii... 
Profesoara de la Pădureni a obținut 
o bursă UNESCO, într-un concurs cu 
60 de candidați... «N-am făcut prea 
multe»... Arhitectul-set a mai proiec- 
tat un oraș... Medicul de la țară a mai 
salvat o viață... Fiecare vorbeşte calm, 
simplu. Doar cînd începe să dea «lec- 
ţii», cîte unul dintre cei cinci tineri 
iese, din cînd în cînd, din el şi cade în 
şablon... Nu, nu în lecții aride constă 
«vocația activistului»... 

Reporterul ascultă, reporterul în- 
treabă, reporterul compară, reporterul 
intervine. Da, intervine. Se aşează 
vreme de două zile la un birou al ofi- 
ciului de repartizare al forțelor de 
muncă și stă de vorbă cu tinerii care 
vin să se plaseze. Cite unul mai fuge 


Laureat festivalului național studențesc 74 
(Formaţia «Cristal») 


de muncă. Cite unul mai zimbeşte acru 
la gindul unei eventuale activități pro- 
ductive. Cite unuia, într-un tirziu, «i 
vine mintea la cap...». Reporterul con- 
semnează mutații de conștiință. Repor- 
terul consemnează clipe de viață. 
De-abia după risipirea «ceţii» vine cu 
adevărat dimineaţa. Reporterul inter- 
vine. Citeodată își mai face loc în de- 
monstraţie o umbră de gust îndoielnic. 
Dar alteori, de cele mai multe ori, cînd 
reporterul lasă să se audă glasurile 
vieţii, el are mari șanse de a interveni 
cu adevărat în cursul vieții sociale. 
Este, aceasta, una dintre îndatoririle 
sale primordiale. 

Călin CĂLIMAN 


telecinemateca 


Ciclul 
Bardem 


Ciclul dedicat regizoru- 


rului Juan Antonio 
Bardem (n. 1922) la tele- 
cinematecă — «Strada 


mare», «La cinci după 

amiază», «Răzbunarea» 

ne indeamnă să rememorăm un 
moment de rasunet al filmului spaniol 
din anii '50. Pină în deceniul VI, singu- 
rul mare cineast spaniol, Luis Buñuel, 
filmase în Spania doar documentarul 
«Pămint fără piine». Celelalte filme 
fusese constrins să le realizeze în 
Franța sau în Mexic, iar filmul spaniol 


Micile manevre 
de pe «Strada mare» 


era compus aproape în exclusivitate 
de genul «uşor», de divertisment. Dar 
în 1951, cu «O pereche fericită» își 
face apariția un regizor realist, cu 
ochi lucizi, simț critic şi îndrăzneală 
artistică, dornic să facă din film un 
mijloc de luptă socială: J.A. Bardem. 
lată cum își definea crezul său artistic: 
«După 60 de ani de existenţă, cinema- 
tograful spaniol este politic ineficace, 
social fals, estetic inexistent, iar indus- 
tria filmului este rahitică. Trebuie să 
luptăm pentru un cinematograf naţio- 
nal, făcut cu dragoste, sinceritate, 
cinste». Acest cinema, Bardem îl reali- 
zează și el reprezintă Spania la citeva 
prestigioase fesuvaiuri: «Bun venit 
domnule Marshall» — la Cannes 
în 1953; «Comicos» prezent la 
Cannes în 1954; «Moartea unui ciclist» 
— Cannes 1955; «Calle Mayor», premiat 
la Veneția în 1956; «Răzbunarea», pre- 
zent la Cannes în 1958. In 1960, Bardem 
participă în calitate de producător la 
realizarea «Viridianei» semnată de 
Bunuel, — film care ia marele premiu 
la Cannes în 1961. In întregul deceniu 


VI asistăm la o adevărată ofensivă Bar- 
dem pentru care regizorul înființase 
și o tribună teoretică în revista «Objec- 
tivo». «Sigur, un regizor nu poate 
schimba lumea, dar măcar poate con- 
tribui la evoluția ei», spunea Bardem. 
«El trebuie să nu-și precupețească 
nici un efort pentru un cinema pozitiv, 
util, care să înfățișeze realitatea în aşa 
tel încît să poată determina schimbarea 
ei... Geniul spaniol e realist în literatură 
ca şi în pictură, cinematograful nostru 
nu poate fi altfel decit profund ancorat 
în realitate» 
La 


Tot în serile Telecinematecii, un alt 
mare adept al filmului realist, regizorul 
englez Lindsay Anderson a fost pre- 
zent cu «Viaţă sportivă» — Marele 
premiu la Cannes, 1963. Confruntarea 
de pe terenul de sport devine o meta- 
foră a competiţiei din viață. Unul dintre 
marile filme ale «free-cinema»-ului. 


A.D. 


ultima oră... 


de simbată 
seara... 


Fără a fi ieșit, din prima 
mișcare, perfect armo- 
nioasă, perfect «inarma- 


Län — precum zeița cu- 
noscută din capul ta- 
tălui ei — «Întilnirea» 


asta «de la orele 22» nu s-a născut 
totuși deloc nefericit și n-ar mai avea 
multe de făcut pentru a fi o emisiune 
de prim rang și cert interes. Ar fi 
de învins riscul paralelismului cu alte 
«magazine» deconectante — cum ar 
fi acela de duminică; firește că la sfir- 
șit de săptămină prezidează ideea de 
«cintec, joc și voie bună», dar nici să 
n-o luăm mecanic de simbătă seară, 
că n-am mai avea ce face duminică, 
la album (decit să prelungim întilni- 
rea de simbătă seara. asa cum s-a 
tăcut chiar toarte bine de către echipa 
condusă de Tudor Vornicu). Dar sim- 
bătă seară, după Teleenciclopeuiu ba 
tută-n piatră şi serialul oricum batut 
de gloanțe, s-ar putea merge foarte 
bine pe linia unei destinderi inteligen- 
te, cultivate, culte, cu un farmec in- 
telectual propriu, cu o deschidere spre 
toate surisurile, menţinind deci o blin- 
dă gravitate, aşa cum se cuvine în 
orice bună publicistică a zimbetului. 
Anumite facilități, anumite șabloane, 
anumite locuri comune — se ştiu ele 
care, din lunga noastră telepractică 
— ar trebui să lipsească, eliminate de 
la sine, dacă ansamblul ar mentine 
cota spirituală superioară atinsă cu 
citeva memorabile realizări, chiar de la 
primele respirații ale emisiunii: 
«Căldură mare» cu Caragiu și Mo- 
raru e deja antologabilă — Moraru 
e absolut uimitor, dacă ne putem ex 
prima așa despre un actor în prezența 
lui Caragiu. Privirea lui — la 36*Cel- 
sius! — caută și găsește caragia- 
leana nebunie a prostiei. Moraru e 
un om pentru aceste nopți de sim- 
bătă, cu el am putea cobori în adincul 
marilor cratere umoristice, Moraru e 
unul din cei mai competenţi vulca- 
nologi ai comicului. Lingă el, Cotescu 
admirabil în «Shakespeare»-ul lui So- 
rescu (Sorescu — iată alt om pentru 
toate anotimpurile acestei emisiuni!) 
— piesă care ar merita să figureze 
în palmaresul sfirșitului de an tele- 
genic, de revelion, cind se împart pre- 
miile. Pe plan extern, ideea transmi- 
terii primei bătălii cu frişcă filmată 
într-un studio cinematografic. Bana- 
lizată, aruncată de mult la polul ri- 
dicolului, oamenii trebuie totuși să 
cunoască și să revadă această sec- 
vență esențială nu numai pentru o 
cultură cinematografică ci pentru ori- 
ce cultură — cum se mai spune — 
generală. Bătaia cu frişcă e una din 
monumentalele dezlănţuiri ale inspi- 
rației artistice, ea trebuie deci respec- 
tată ca un monument serios și e bine 


Ciîntec. joc şi voie bună 
(Maria Ciobanu) 


ca emisiunea să privească tot mai 
serios marile fenomene comice, ba 
nu odată invers, să răstoarne raportul, 
surizind înțelept în fața prea seriosu 
lui. Simbătă noaptea, înainte de cul 
care, ar fi o operaţie desfătătoare și 
tonică, aceea de a răsturna astfel 
raporturile. Duminică, am pleca altfel 
la plimbare. Nu acesta ar fi și rostul 
emisiunii? O emisiune de simbătă ca 
să ne simțim bine duminică! 


BELPHEGOR 


0 clipă 
de fericire... 


1 septembrie este ziua 

inaugurală a campiona- 

telor europene de atle- 

tism, competiție găzdui- 

tă de stadioanele din 

Roma și care va fi, nu 
mă îndoiesc, un veritabil spectacol 
de televiziune pentru cei ce-l vor ve- 
dea pe ecranul mic. 

«Un sprinter este un om cu calități 
înnăscute de viteză. Dar aceste cali- 
Lan trebuie lucrate, șlefuite ca un 
diamant. Trebuie să cauţi... pentru 
a găsi piatra. Sprintul înseamnă 10 
ani de muncă pentru 10 secunde de 
cursă». 

«Înaintea startului, a acelui start 
pregătit în numeroase ore de antrena 
ment, fiecare alergător există numa! 
pentru el însuși. A sosit timpul sa 
dea drumul picioarelor așa cum ai 
ridica piedica unei arme. Mii de oa- 
meni aşteaptă clipa pornirii favoritului 
lor, iar el, paradox dramatic, se 
simte singur. Singurătatea intr-o com- 
petiție este ceva teribil. E greu de 
explicat, e inexplicabil. Ai trac, ţi-e 
frică, te enervezi ușor, nu suporţi pe 
nimeni lingă tine. Ai nevoie de con- 
centrare. Dar e o concentrare, aș putea 
spune, aproape brutală». 

«Cînd mulțimea îi scandează nu- 
mele, atletul de pe pistă se simte stră- 
bătut de un fior, de senzaţii stranii, 
care-l ajută să găsească în el însuși 
restul de forță ce-l duce la victorie». 

«Săritorii în lungime sint frații sprin- 
terilor. Cursa lor se termină cu o ex- 
plozie care-i face să cadă pe fundul 
unei gropi cu nisip. În zbor, săritorul 
încă mai fuge ca și cum ar avea darul 
de a se sprijini pe aer. În timpul sal- 
tului său, se produce un imens spagat 
Un french-cancan în plin zbor». 

«Săritura cu prăjina este prea fru 
moasă pentru a fi adevărată. Începe 
ca o povestire din evul mediu cu cava- 
leri ai turnirurilor şi continuă ca un vis, 
străvechiul vis al omului care zboară». 


«Mișcările de încălzire dinaintea unei 
probe nu pregătesc numai corpul, ele 
trebuie să pregătească și un fel de 
furie, care reprezintă starea psiholo- 
gică. O femeie era într-o mașină cu 
fiul ei. | se dezumflă un cauciuc, pune 
cricul iar copilul coboară din mașină 
și se strecoară sub ea. Fiind pe o 
pantă, mașina incepe să alunece. Ei 
bine, cind femeia și-a dat seama că 
fiul ei este gata să fie strivit de maşină, 
de frică, da, de frică, ridică mașina (!) 
strigind copilului să iasă de acolo. 
Acesta iese, apoi femeia scapă ma- 
șina și leșină. Chiar dacă mașina era 
de un tip mai ușor, e fantastic cea 
făcut. Dacă un atlet sau o atletă măr- 
turiseşte că există și astfel de resurse 
psihologice (frica sau furia), cum îl 
vei privi, stimate telespectator?» 

«Atletismul este o clipă de fericire 
furată vieţii care trece». 

Am redat aceste fragmente din cele 
mai inspirate telecomentarii de atle- 
tism pe care le-am auzit de-a lungul 
anilor, pentru a încerca să vă ciştig 
printre spectatorii frumoaselor între- 
ceri din «sportul sporturilor». 

Am reușit oare? 

Cristian ȚOPESCU 


filme pe micul ecran 


Ce e 
„dincolo“ 


Sigur, există «telecine- 

mateca» noastră cea de 

toate zilele. Nu de toate 

miercurile, ci de toate 

zilele, căci de la o 

miercuri pină la o altă 
miercuri, o săptămină întreagă, ce 
altceva face tot telespectatorul decit 
să «birfească» filmul de la «Telecine- 
matecă»? Sigur, există și serialele, 
mai bune sau mai slabe. Dar de ce 
să nu aruncăm o privire și în lumea 
aceea a filmelor care nu sint seriale 
și care nu-și găsesc locul nici la 
«Telecinematecă», filme şi ele mai 
bune sau mai slabe, mai vechi sau mai 
noi, știute sau nu, fără un «statut» 
cert de difuzare, apărind pe micile 
ecrane la cele mai diverse (uneori 
bizare) ore, cind pe programul |, cînd 
pe celălalt, cind marțea sau vinerea, 
cind duminica sau joia? 

De ce să nu observăm că lumea fil- 
melor ce nu încap la «Telecinematecă» 
este, in felul ei, mai palpitantă parca, 
mai cuprinzătoare? La «Telecinema- 
tecă» pot fi văzute numai capodopere 
(cu excepţiile de rigoare), numai oa- 
meni şi lucruri consacrate, e cam 
monoton, ca să zic așa, pe cind «din- 
colo», în celelalte zile, mai poți vedea 
un Richard Burton neconsacrat, pe la 
inceputul carierei (în «Prinţul actori- 
lor» sau in «Verișoara mea Rachel»); 
mai poți vedea un Zaluski, şi el ne- 
consacrat («Casa»), însă «un Zalus- 
ki», nu-i așa?; mai poți vedea nu doar 
filme mari, ci ai inepții («Pasărea tim- 
purie», «Veşnicul întirziat», «Noaptea 
nunţii»), ceea ce nu e încintător; mai 
poți vedea «un Andre Cayatte» sau 
«un Pierre Etaix», nu cu filme «de 
aur», e drept, insă bune sau foarte 
bune («Marea dragoste»); mai poți 
vedea povești cu șerifi («Capcana»). 
nu faimoase, lucruri dumnezeu știe 
cum pescuite din «mica literatură» a 
genului, dar genul, genul e aici totul, 
asta fără a mai vorbi că lucrurile se 
schimbă atunci cind șeriful ajunge la 
New York; mai poți vedea un film 
(«Nunta de piatră», de exemplu) pe 
care iți face multă plăcere să-l urmă- 
rești din nou, întrebindu-te doar cu 
ce a greșit el pentru a fi oropsit cu o 
programare imposibilă. 

Etc., etc., etc. 

incit, dacă pot fi văzute atitea, de 
ce să nu aruncăm mai des, mai siste- 
matic, o privire și în lumea filmelor 
care nu încap la «Telecinematecă»? 
O vom face. . 


Aurel BĂDESCU 


telex Buftea 


Ritmuri 
înalte 


e 9 9 Ín anul celei 
de a XXX-a aniver- 
sări a eliberării pa- 
triei, studioul de la 
Buftea împlinește 
20 de ani de exis- 
tentă In cele două decenii de 
activitate au fost realizate 212 filme, 


„producţia anului jubiliar fiind de 8 


ori mai mare decit cea obținută în 
1954. Ritmurile inalte ale țării sint 
și ale cinematografiei naţionale. 
9 9 9 Noua promoţie de absol- 
ven a Institutului de artă teatrală 
şi cinematografică «I.L. Caragiale» 
a luat drumul producţiei. La 1 
august s-au prezentat la post în 
cinematografie 5 regizori, 8 opera- 
tori si 5 filmoloai. Bun venit! 
999 Talentatul Sergiu Nico- 
laescu este cunoscut în studio ca 
un regizor exigent, energic și ex 
trem de pretentios. In fața uno! 
neglijențe iși admonesteaza cola 
boratorii din echipă ridicind tonul 
pină la limita «poluării sonore» 
| a filmările de pe litoral pentru ul 
timu! său film — «Viaţă fără de 
moarte», scenariul Titus Po- 
povici —regizorul a suferit de o ate: 
tune a coardelor vocale, din cwe 
cauză n-a mai putut vorbi citeva zile. 
Intr-un raport teleronic cu studiou: 
echipa comunica: «Treaba merge 
bine — lui Sergiu Nicolaescu i s-a 
defectat «sonorul» — Nu trimiteti 
inginer pentru depanare». His Mas- 
ter's Voice! 9 9 9 Tinărul Cio- 
can Nicolae din comuna Vatra 
Moldoviței, juaețu: Suceava, do- 
reşte să se angajeze in cinemato- 
grafie pe motivele: «Sint un talen- 
tat pictor, redau figuri de actori 
exacte, îmi place să trăiesc în mij- 
locul naturii, alături de literatură 
pe care o stăpinesc cu multă tărie 
şi perspicacitate.» «Stimate CN. 
trebuie să vă hotăriți: dacă vă place 
să trăiţi «în mijlocul naturii», veniti 
la Buftea, iar dacă preferaţi să fiti 
«alături de literatură», adresați-vă 
«cu multă tărie și perspicacitate» 
caselor de filme... 9 9 e Un alt 
cititor din Brasov, de astă dată 
N.C., ne propune subiectul unui 
nou «Love story» românesc inti- 
tulat «1+1». Plecind de la o ele- 
mentară operaţie aritmetică,autorul 
ne oferă un film cu trei soluții dra- 
maturgice: 14+1=2, «el și ea se 
căsătoresc și alcătuiesc un cămin»; 
1—1=0, «el şi ea se despart de 
bună voie și nesilit de nimeni»: 
1+1=3, «el și ea se căsătoresc și 
peste trei luni așteaptă un copil». 
Şi cititorul încheie: «Sper că ase- 
menea filme de acest gen —accep- 
taţi. Parcă am inclina pentru ultima 
formulă, cu condiția să se respecte 
toate regulile, inclusiv cele arit- 
metice. 9 9 9 La2augustort. s-a 
dat primul tur de manivelă la noul 
film al Casei nr. 4, «Hyperion», 
scenariul Mihnea Gheorghiu, re- 
gia Mircea Veroiu, imaginea 
Călin Ghibu. Noua producție, me- 
ditație cinematografică inspirată de 
«Luceafărul» lui Eminescu, va fi 
realizată într-un termen record și 
prezentată în cinstea celui de al 
XI-lea Congres al Partidului. Mult 
succes și reușită deplină. 


Constantin PIVNICERU 


Scenariul lui Titus Popovici povestește 
despre elevii unei şcoli militare. 


Doru Năstase filmează epopeea 
acestor tineri eroi 


O idee—erou 


— Despre eroism s-au scris 
mii de cărți, s-au tăcut mii 
de filme. Filmul cu care 

NEMA debutaţi acum, Doru Năs- 
tase, ce ne va spune nou 
despre eroism? 

Sg — Chiar dacă s-au scris mii 
de cărți, dacă s-au făcut sute de filme, nu 
cred că despre eroism s-a spus totul. 
Dragostea de patrie este un sentiment 
etern. Despre eroism se poate vorbi mereu 
şi într-o mie de feluri. Despre fiecare dintre 
personajele filmului se poate spune că 
este un erou și nu în sensul literar al cuvin- 
tului. Mai mult decit atit, în scenariu există 
o idee-erou. ca să zic așa, pe care vrem s-o 
subliniem în mod deosebit. și anume că 
noi dăinuim de secole pe aceste meleaguri, 
că acest pămint ne aparține și că la nevoie 
am ştiut, știm şi vom şti să-l apărăm chiar 
cu prețul vieților noastre. Personajele filmu- 
lui, aflate la granița dintre adolescenţă și 
maturitate, trăiesc momente unice ale isto- 
riei noastre. Ei sint participanți la momen- 
tele eroice și astfel își cîştigă un loc în 
panteonul eroilor. 

— Aidoma eroilor din «Pe aici nu se 
trece», cu acest film primiți și dumnea- 


voastră botezul focului într-o bătălie... 


— „pe care trebuie neapărat s-o ciștig 
Există cineaști cărora norocul le-a suri 
din prima clipă şi cineaşti care şi-au ciști- 
gat. aidoma eroilor mei, metru cu metru,un 
loc sub soarele realizatorilor. Şi dacă se 
poate, vreau să și rămin. Eu am trecut demult 
granița dintre adolescență și maturitate. 
Am 40 de ani, 16 ani de Buftea și de 36 de 
ori am fost regizor-secund. De unul singur 
am făcut citeva filme de institut și episodul 
9 din serialul «August în flăcări», despre 
care Eugen Barbu a spus cuvinte foarte 
bune. Sint conștient că acum nu mai sint 
cirmaciul, ci chiar comandantul unui «vas», 
cu toate răspunderile pe care le implică și 
sint conștient că trebuie să-l duc cu bine 
la țărm ei nu la orice țărm 

Andrei IRIMIA 


Eroii rămîn tineri 


Ar ti avut astăzi 48-49 de ani 
Ar ti fost soți și părinți, ar 
ti tost constructori, medici, 

Nema dascăli, oțelari sau, poate, 

poeți.... 
Eroii de la Păuliș au insă 

3 tot 18—20 de ani, ca în foto- 
grafiile decolorate din cimitirul ordonat şi 
modest al elevilor şcolii de subofițeri din 
Radna, căzuți pe cimpul de luptă în august- 
septembrie 1944. 

Am vizitat locurile acestea cu două luni 
în urmă, aflindu-mă în prospecții cu viitorii 
realizatori ai filmului «Pe aici nu se trece», 
regizorul lon Doru Năstase (căruia 
Casa de filme 5 îi urează succes la primul 
său film de lung-metraj), scenograful Guţă 
Ştirbu, operatorii de imagine Aurel Kostra 
kievici şi luliu Druckmann. Şi am luat ca 
pme afectiv de pornire pentru film momen 
ul de reculegere și de pioasă recunoștință 
inchinat celor care au rămas pentru tot- 
deauna tineri. 

In scenariu — poate cel mai inspirat și 
mai profund scris pină acum de Titus 
Popovici! — ei au devenit personaje de film, 
inchizind în desenul viguros și totuşi delicat 
al caracterelor trăsături esențiale, coordo- 
nate ideale, purtind în gind și exprimind 
în cuvinte un crez, simbolizind acea perma- 
nenţă a structurii spirituale românești: rar 
intilnita putere de dăruire şi sacrificiu pină 
la ultima suflare, pentru apărarea gliei stră- 
moșești. Filmul va aduce astfel, sperăm, tu- 
turor aminte că oriunde şi ori de cite ori a 
fost nevoie, de-a lungul dramaticei și spec- 
taculoasei noastre istorii, s-a spus într-un 
fel sau într-altul: «pe aici nu se trece!» 
Şi nu s-a trecut nici la Rovine, nici la Podul 
Înalt, nici la Călugăreni, nici la Mărăşeşti.. 
nici la Păuliș! 

Şi dacă va fi nevoie, fiecare generaţie. 
de azi, de miine si dintotdeauna, pentru 
acest pămint, va ști să spună în momente 
de cumpănă, cu prețul vieții: «Pe aici nu 
se trece!» 

Lidia POPIȚA 


Fişa filmului: Pe aici nu se trece“ 


Scenariul: Titus Popovic Regia: 
Doru Năstase. Regizor secund: Gică 
Gheorghe: Imaginea: Aure! Kostrakie- 
vici și luliu Druckmann. Cameraman: 


Gheorghe Cricler. Decoruri: Guţă Ştirbu 
Costume: Horia Popescu. Muzica: Ti- 
eriu Olah. 

Distribuţia: Si/viu Stănculescu, Cor 
ei Coman, Ilarion Ciobanu, Sorin Lepa 
Mihai Mereuţă, George Motoi, Fabiar 


Ferenc, Ana Szeles 

n rolurile elevilor militari: Vad 
Rădescu, Vladimir Gâilan, Victor Mavro- 
dineanu, Ştefan Veiniciuc 

Film în două serii, ecran lat, peliculă 
Eastman-color. O producție a Casei de 
fime 5. Director: Dumitru Fernoagă. 
Producător-delegat: Lidia Popiţa, Di- 
rectorul filmului: Lucian Dante Gologa 

Metraj planificat 4002 m 


atenţie! se filmează: 


După o atît de lungă absență, 


Gopo revine în sfirşit 
pe platouri 


Deși pare și chiar este plin 

de informaţie modernă și 

prognoză științifică aproa 

pe fantastică, filmul acesta 

nu trebuie privit ca un film 

științifico-fantastic. Ar tre- 

bu: privit ca o comedie, ca o ironie umană 
fața de entuziasmul omenesc. 

S-ar putea ca, din cind în cind, să ni 

se pară că acest film ar semăna cu unele 

filme de desen animat sau de păpuși. 


î.C 


felul lui, original şi, dacă se poate, sa 
nu se uite ușor. 

Îmi place filmul pentru că este ambi- 
tios, nu e deloc ușor, cere multă expe- 
riență și multe filmări dificile, unele chiar 
vor fi realizate pentru prima oară în cine- 
matografie (cele patru ecrane ce-i creează 
cosmonautului senzația că se află în 
mijlocul naturii terestre, de exemplu) 
Imi place pentru că e generos și povestea 
insoțește dramaticul cu comicul, pentru 


Un pămintean născut în cosmos (George Mihăiţă) 
şi un pămintean născut la Animafilm (lon Popescu Gopo) 


Sint in acest film personaje stranii (tan- 
dre brațe de oțel, computere gingave, 
rachete emotive, magnetotoane care vor- 
besc cu glas stins) şi sint sigur că ase- 
menea filmări stirnesc teamă — neprice- 
perea se poate exprima in îndoială teh- 
nică; de aceea vă propun să privim acest 
film din acel unghi de vedere după care 
în cinema totul e posibil. 

Filmul nu are multe dialoguri și, dacă 
ar fi fost posibil, m-aș fi bucurat să nu 
aibă deloc, dar, intrucit graiul uman este 
marea cucerire a umanității, nici eu nu 
l-am putut evita. Filmul va avea o coloană 
sonoră plină de zgomote incă neauzite 
(zgomote ce trebuiesc inventate, trucate). 
Va avea muzică modernă sau clasică și 
va vorbi despre frumusețea gindului ome- 
nesc, despre permanența și nemurirea 
visului... Filmul va trebui să fie unic in 


Fişa filmului: 


Scenariul şi regia: /on Popescu Gopo 
Imaginea: Gore /onescu și Ştefan Hor 
vath. Decoruri: Marce! Bogos. Costu- 
me: Nelly Merola. Montajul: Eugenia 
Naghi. Machiajul: Dobrita Ochișor. Su- 
netul: Tiberiu Borcoman. Muzica: Du 
mitru Capoianu 

interpreți: Dem Rădulescu (un extra 
terestru), Vasilica Tastaman, Corne! Co 
man, Geo Saizescu, Jorj Voicu, Drag 


că e optimist şi uman. 

Construcţia scenariului este clasică: 
acțiunea psihologică este condusă spre 
o criză supremă, aproape de deznodă- 
mint şi este rezolvată prin interesele, pa- 
siunile și sentimentele personajelor, spre 
satisfacția spectatorului. 

Scenariul, are caracter de «comédie à 
tiroir» și face apel la ambițiile lui Don 
Quijotte și la cărțile lui ce povesteau tre- 
cutul. De aceea zimbim privind visul pro- 
fesorului de provincie... Şi cu toate astea 
ne gindim cu emoție la tinărul fabricat 
în racheta aceasta, care parcurge 2000 
de ani în cosmos și ne amintim de puiul 
de om «Homunculus» pe care-l descrie 
Göthe sau îl realizează în laborator Dr. 
Petruci. 

Profesorul creează un copil instruit, re- 
prezentant al secolului XX, cu ajutorul 


„Pasărea Phoenix: 


Olteanu, Puiu Călinescu, Andrei Bacalu 
și alții (păminteni) şi George Mihăiţă 
(un pămintean născut în cosmos.) 

Peliculă Eastman- color. O producție 
a casei de filme nr. 5. Director: Dumitru 
Fernoagă. Producător-delegat: Vasi/ica 
Istrate. Directorul filmului: Marin 
Gheoroaie 


Metraj planificat: 2700 m 


unor instrumente conduse după memoria 
inmagazinată de un computer. Dacă po 
vestioara noastră cu tinichele se vrea 
mai profundă, programul computerului 
devine deodată destinul copilului. Şi el, 
ca Oedip, află ce se poate intimpla în 
viitor, doar apăsind pe citeva butoane... 

Pentru o clipă se pare că vrem să cri- 
ticăm tehnica, știința. Ne gindim la lite- 
ratura de avangardă științifico-fantastică: 
s-a scris mult, s-au făcut filme. Se mai 
poate adăuga ceva? Se mai poate scrie 
o poezie despre dragoste? 

Cred că în acest film sint prilejuri pen- 
tru poezie. De exemplu: secvența în care 
copilul se sperie de chipul tatălui său 
și se ascunde în ghearele monstruoase 
de metal, pentru că aceste gheare l-au 
crescut și l-au hrănit, pentru că pină acum 
nu văzuse niciodată chip de om, nici 
chiar în oglindă; ne șochează si in acelasi 
timp sintem obligaţi sa dam dreptate cop! 
lului pentru că profesorul, absorbit de 
tehnica lui, de invențiile lui,a uitat că fiul 
său va fi totuși un om. A uitat ceea ce 
este omenesc în om, a uitat de dragoste, 
de dragostea de mamă, de tată. 

Dacă filmul, așa cum este, poate să 
aducă aminte unui savant să nu fie uituc, 
cred că va fi reușit și mesajul său va fi 
îmbrățișat ca gest uman. 

Cind tînărul, ajuns pe o planetă ima- 
ginară, se apropie cu teamă de o floare, 
nu cumva să se izbească de imaginea ei, 
cind urlă aproape trivial și organic-uman, 
eliberat de prejudecăți și mistere ce i 
s-au părut inexplicabile, cind eliberat de 
lanţurile unui destin mecanic, se aruncă în 
valurile maru şi se stropește cu apă ade 
vărată pe obraz, ne aducem aminte de 
Valery, care spunea: 

«Je suis. Je respire. Je vois. Je touche...» 

Cred în film ca profesorul în racheta 
sa, ca meșterul Manole, ca profesorașul 
din Sibiu care prin secolul al XV-lea a 
inventat prima fuzee, ca... 


lon POPESCU GOPO 


Insemnări pe nisip 


Olimp, Belvedere, Panora 
mic... Ecou sublim de legen 
dă, promisiune aminată d: 
vacanţă, superbă aluzie la 
profesiune... 
Un mic «panoramic» şi des 
copăr — în fața Bowling-ului 
uzina mobilă care însoțește orice echipă 
de filmare aflată pe teren: autobuzul cu 
costume (o croitorie «pe roate», fiindcă 
întotdeauna mai trebuie schimbată o mine- 
că!), grupul electrogen (bucuria sonoră a 
celor veniţi la odihnă, unii dintre ei cineaști!), 
turismul cu aparatura, microbuzul «inter 
național» pentru actori, autobuzul TV pen 
tru membrii echipei, etc, etc. 

18 iulie 1974. Cadrul 112, tras 1. Primul t 
de manivelă la «Pasărea Phoenix». A 
citelva la care asis!? Intr-o zi le voi număra 
Pină alunci se impune însă o precizare a 
termenilor. Asist sau iau parte? Intr-o 
schiță de statut al producătorului delegat, 
cineva care iubeşte foarte mult aceaslă 
protesie scrie negru pe alb: «producatorul 
delegat! raspunde pentru calitatea tilmulhn 
solidar cu regizorul». Se cunosc însă des- 
tule cazuri în experiența cinematograliei 
noastre cind producătorul-delegat... Con- 
vingerea mea e că un producător-delegai 
este cu atit mai bun, cu cit nu poate numi 
nimeni exact ce a făcut el în filmul pe care il 
semnează, cu care uneori se solidarizează, 
alteori nu (nici nu este necesar), pentru că 
modestia, tactul (psihologic, pedagogic, 
profesional) şi discretia constituie legile de 
bază ale acestei meserii, în folosul căreia 
nu acționează decit un «mulțumesc» șoptit 
sau trecut într-o delicată paranteză. 

Cadrul 112, tras 2. Dem Rădulescu- 
Bibanu, extraterestrul interesat de o desco- 
perire de pe Terra,descinde printre popicele 
puse în mișcare de păminteanul Jorj Voicu. 
Trebuie sincronizate popicele, arriflex-ul, 
jocul actorilor şi reflectoarele. Între două 
duble Gopo repetă, retușează un gest, 
subliniază un accent în replică (deşi se va 
face postsincron),pentru că altfel «se simte 
că ai dat renlica moale». aruncă o privire la 
dreapta, la stinga... Se asiaură» (tot din 
priviri!) ca totul e bine... Motor! 

Asist sau iau parte? Nu știu. Ceea ce 
știu cu mare precizie este că nu cunos: 
sentiment mai complicat, mai greu de defin 


nema 


decit acela că ui putea să greșeşti «pentru 
cineva», in «contul» cuiva, in «umbra» cuiva 
in «locul» cuiva, dintr-o «privire». 

Olimp, Belvedere, Panoramic 

In cinematogratie te poţi orienta uşor, o 
vacantă o mai poti amina, dar spectatorii 


vor filme demne de «Olimp» 
Vasilica ISTRATE 


O versiune modernă 
a «Luceafărului» 


scrisă de Mihnea Gheorghiu 


și filmată de 


Mircea Veroiu 


Personajul principal al sce- 

nariului «Hyperion» de Mih- 
nema nea Gheorghiu este o femeie, 
una din acele intelectuale 
dedicate științelor tehnice, 
cu care ne întilnim adeseori 
în lumea noastră. Ea va fi eroina unei 
tulburătoare, stranii intimplări, o întim- 
plare tip science-fiction, împrejurare in 
care se îndrăgostește de imaginea unui 
om dispărut în urmă cu ani, într-un acci- 
dent nuclear. 

Film de actualitate? Film psihologic? 
Film ştiinţifico-fantastic? Ne răspunde 
regizorul Mircea Veroiu. 

— În filmul acesta personajele vor avea 
hainele modei de azi și de aceea filmul ar 
putea fi numit «de actualitate». Dar nu 
numai de asta. Cred că filmul trebuie să 
fie în primul rind cinematograf și apoi, 
pentru că are obligaţia de a se baza pe o 
poveste, trebuie să fie actual și psihologic. 

CH despre «știinţiftico-fantastic», după 
mine noțiunea nu e tocmai bine tradusă. 
Ficțiune cu premize științifice plauzibile — 
mi se pare mai bine. Definiţie valabilă și 
pentru filmul «Hyperion», pentru această 
poveste de dragoste între o femeie matură 
şi o imagine, imaginea unui bărbat dispă- 
rut cu 20 de ani în urmă, într-o explozie 
nucleară. O astfel de stranie iubire nu se 
poate consuma decit pe orizontul fragil 
care desparte — sau nu desparte — realul 
de fantastic 


— În ce măsură «Hyperion» va fi 
filmul unei «imposibile iubiri», o ecra- 
nizare actuală a «Luceafărului» emi- 
nescian? 

— În măsura în care idealurile au obi- 
ceiul de a fi intangibile şi în măsura în 
care, uneori, realitatea reușește să le 
înlocuiască. De altfel iubirea e posibilă 
oricum, împlinirea ei e dureros de imposi- 
bilă. Dar în cazul poveștii scrise de 
Mihnea Gheorghiu, «in gindul» Lucea- 


Fişa filmului : j 
„Hyperion: 


Scenariul: Mihnea Gheorghiu. Regia: 
Mircea Veroiu. Imaginea: Căâ/in Ghibu 
Scenografia: arh. Nicolae Drăgan 

Interpreţi: Ade/a Mărculescu, Emme- 
rich Schäffer, George Motoi, Simona Bo 
doc, Mitzura Arghezi şi alții 


fărului, actual (și cu asta revin ia intreba- 
rea anterioară) este. cred, reflexul poeziei 
Dragostea faţă de o cadră, transpusă într-o 
premiză de azi, aceea a tehnicii hiper- 
trofiate. Scenariul e, deci, nu baza unei 
ecranizări, ci o lectură modernă a temei 
din «Luceafărul». 

— Cum veţi rezolva ceea ce Une 
de partea științifică și fantastică a 
filmului, pentru ca povestea să devină 
credibilă, posibilă? 

— Rezolvarea părții științifice a tilmului 
nu e o problemă de mare anvergură. 
Cinematogratul oferă mijloacele. Totul 
e să le folosești. Nici partea fantastică, 
după părerea mea cea mai interesantă 
tocmai din punctul de vedere al cinema- 
tografului care-l conține, nu pune pro- 
bleme deosebite. În acest sens, Alain 
Resnais şi Ingmar Bergman oferă exemple 
strălucite. Filmul e plasat sub semnul unei 
întrebări la care nu se poate răspunde. 
Nu ştim dacă întimplarea s-a consumat 
sau nu aevea. De altfel punctul de atracție 
al filmului mi se pare a fi tocmai acest 
amestec de realitate şi irealitate. 

— Sint în film și multe noțiuni teh. 
nice... 

— Eroii filmului trăiesc în lumea științe- 
lor. E firesc deci ca în film să apară unele 
noţiuni tehnice vom uza de ele (nu vom 
abuza) numai în măsura în care pot 
explica, atit CH spectatorul să poată spune 
«totuşi e posibil, s-ar fi putut intimpla...» 

— Ce probieme aveți de rezolvat 
înaintea primului tur de manivelă? 

— Probleme administrative. lată una: 
numai cu trei zile înaintea primului tur de 
manivelă, nu știu dacă voi avea aparat de 
filmat. Deocamdată nu am decit promi- 
siuni în acest sens. 


N.C. MUNTEANU 


NR Primul tur de manivelă a tost 
dat, filmările sint în toi. Deci... 


O producție a Casei de filme 4. Direc- 
tor: Corneliu Leu. Producător delegat: 
Atanasie Toma. Directorul filmului: 
Romeo Orășanu. Peliculă Eastman-color 
ecran normal, metraj planificat: 2500 m 


telex Sahia 


România, 
țara mea 


099 Ín întimpi- 
narea celei de a 30-a 
aniversări a zilei 
de 23 August, stu- 
| dioul «Sahia», în co- 
laborare cu Centrala  Roma- 
nia-film şi Comitetele județene 
de cultură şi educaţie socialistă, 
a organizat, la Galaţi, Timiș 
și Covasna, gale de filme docu- 
mentare. Acestea au prilejuit 
întilniri directe și fructuoase 
între realizatori și spectatori. 
De astfel de întilniri au beneficiat 
filmele «România, ţara mea», 
«Recașul și oamenii săi», «Rit- 
muri românești», «Răspunde- 
rea stăpinilor», «Apoi s-a 
născut orașul»,  «Începutu- 
ri», «Iscusința nu așteaptă 
vîrsta», «Oameni de mi- 
lioane», «Printre tineri»... 
Întîlnirile au continuat d în alte 
județe, așa încit titlurile ar tre- 
bui să urmeze o prea lungă enu- 
merare. 999 La Casa de cultură 
a sindicatelor din Cimpulung- 
Muscel, a avut loc premiera... 
mondială a filmului docu- 
mentar «Un automobil stră- 
bate lumea». Au străbătut dis- 
tanța București-Cîmpulung, pen- 
tru a se reîntilni cu eroii filmului 


şi cu numerosul public prezent 
la premieră, scriitorul Pop Si- 


mion, autorul scenariului, 
Gheorghe Horvat, regizorul 
filmului, și operatorul Jean Mi- 
chel, semnatarul imaginii. Şi 
se mai spune că Studioul «Sa- 
hia» nu ştie să-și vîndă marfa... 
999 În cursul acestei luni se 
află în producție nu mai puțin 
de 21 de filme de diferite genuri 
și specii ale documentarului și 
filmului ştiinţific. La loc de frunte 
se situează filmele cu titluri pro- 
vizorii «Spectacol de gală» 
de Lupu Mihăiţă și «Şedinţa 
solemnă și marea demon- 
straţie a oamenilor muncii» 
de Virgil Calotescu, închinate 
manifestărilor care au loc cu 
prilejul celei de a 30-a aniversări 
a zile! de 23 August. 999 s-a 
încheiat munca de întocmire a 
planului tematic al studioului 
pe anul 1975. Deocamdată sem- 
nalăm că în grupa a Ia de creaţie 
figurează cu propuneri intere- 
sante regizori tineri: Nicolae 
Cabel și Eugen Gheorghiu. 
«Restul» grupei: Erich Nuss- 
baum, Mirel llieșiu, Virgil 
Calotescu, Gheorghe Hor- 
vat, Alexandru Boiangiu, 
Slavomir Popovici și Eugen 
Popiţă se află într-un moment 
de căutare asiduă. 999 Nou! 
n cadrul studioului nostru au 
intrat în producție mai multe 
filme documentare pentru tele- 
viziunea română. Să fie într-un 
ceas bun! Vom reveni cu amă- 
nunte. 


Aristide MOLDOVAN 


în direct 
din 
Moscova 


Pavilioanele studioulu 
«Mosfilm» găzduiesc in mo 
mentul de față o adevărat 
constelație regizorală, daci 
se poate spune astfel: Ser 


Fe "| ghei Gherasimov, Sergh: 
lutkevici şi colegul lor japo 
Akira Kurosawa, lucrează fiecare la 


Ciy i | 


Ke Ed 
Gherasimov despre tineri 


Aflat in plină operaţiune de documenta 
n vederea realizării filmului vieţii sale 
filmul inchinat epocii lui Petru cel Mare 
Gherasimov s-a lăsat smuls din veacurile 
trecute de un scenariu al dramaturgului! 
A. Volodin, «in căutarea mamei» 

«Este vorba despre tinerii care au crescut 
in casele de copii şi care știu numai din 
povestiri ce inseamnă căldura casei părin- 
teşti — iși comentează Gherasimov filmul. 
Dar este şi problema educaţiei, a educării 
conştiinţei și simțului datoriei, adesea negli- 
jate in sinul familiei. Eroina filmului, aban- 
donată din motive necunoscute de către 
mama ei, a fost crescută într-o casă a 
copilului. Ajungind independentă, este ob- 
sedată să-și găsească mama, care poate 
avea nevoie de ajutorul ei. Nimerește din 
greşală intr-o familie străină şi în confrun- 
tarea dintre această tinără fată, de o mare 
noblete morală, și respectiva familie, măci- 
nată de tot telul de seisme interioare, rezidă 
interesul filmului.» 

A devenit aproape o tradiție la Gherasi- 
mov ca interpreții tineri ai filmelor sale să fie 
recrutați din clasa sa de actorie. In rolu 
tinerei fete o vom vedea pe studenta Liubi 
Polekina. |n rolul presupusei mame v 
apare Tamara Makarova, iar in cel al sotuli 


a 


în direct 
din 
Hollywood 


Ghost-town»-uri, “oraşe 
fantomă, așa se numesc 
așezările astăzi pustii care 
jalonează din loc în loc auto- 
strada ce străbate deșertul 


californian. Majoritatea a- 
cestor oraşe sint azi muzee, mărturii 
stranii ale unei epoci revolute, aceea 


în care căutătorii de aur iși ingropau în 
solul arid speranţele și visele de inavuţire. 
Scriind despre viaţa cinematografică din 
California, imaginea micilor aşezări-tan- 
tomă imi revine cu acuitate in memorie, 
deoarece Hollywood-ul reprezintă și el, 
in prezent. o noţiune fantomă. un itinerar 
turistic într-o lume a amintirilor despre 


tiir 
EC IE NI ENEE TA D 
«The Nostalgia Shop; 

Eee SIC ie AAN P RO AL 2 e tra di 
adică «magazinul nostalgiei», este firma 
elegantei «butice» din holul celui ma 
nou cazino din Las Vegas, deschis acum 
citeva luni. Amatorii pot găsi aici, la 
prețuri fabuloase, rochii purtate de actrite 
celebre in filme celebre din epoca de aura 
Hollywoodului (firește, doar acelea care 
au rămas după numeroasele licitații ținute 
de studioul M.G.M.), sau pot cumpăra 
diferite «amintiri» mai accesibile, port 
chei cu emblema leului care rage, poste 


26 


Trei 
mari regizori pe platourile 


ei, reputatul actor Innokenti Smoktunovski 


Maiakovski se amuză» 


După citiva ani de pregătire minutioasă. 
Serghei lutkevici a trecut la transpunerea 
pe ecran a unui scenariu inspirat din creatia 
marelui poet sovietic, Vladimir Maiakovski. 
Vorbind despre acest viitor film care se va 


numi «Maiakovski se amuză», lutkevici a 
declarat: «Mă mindresc că sint unul dintre 
initiatorii restituirii pieselor lui Maiakovski 
scenei sovietice. În colaborare cu alți colegi. 
am pus în scenă la Teatrul de Satiră din 
Moscova, pietele «Ploșnița» și «Baia». Ele 
continuă, după atiția ani, să se bucure de un 
imens succes. Cu filmul «Maiakovski se 
amuză» doresc să continui polemica maia 

kovskiană cu tot ce tine de spiritul mic 


Un generic «categoria grea»: Serghei Gherasimov cu 
Tamara Makarova şi Innokenti Smoktunovski 


rele vechilor filme M.G.M., fotografii de 
actori, obiecte de recuzită, tot felul de 
produse ale unui veritabil «ghost-busi- 
ness», adică ale unui «comerţ cu fantome», 
Un amănunt: pe frontispiciul marelui hotel- 
cazino strălucește o emblemă de notorie- 
tate mondială, pe care cu greu o poți 
disocia de lumea filmului: «Metro-Gold- 
wyn-Mayer». Această «reprofilare» cons- 
tituie, cred, un exemplu edificator în ce 
privește compromisurile pe care sint ne- 
voite să le facă azi marile companii cine- 
matografice hollywoodiene spre a supra- 
viețui. Avind o producție de filme restrinsă, 
cu perioade de inactivitate, însoțite de 
reduceri de personal, studioul M.G.M. 
n-a reușit să traverseze actuala depresiune 
nici prin închirierea platourilor și echipa- 
mentului tehnic (altminteri excelent) rete- 
lelor de televiziune. Așa că a ajuns să se 
aventureze pe teritoriul — firește, contro- 
lat de Mafia — al jocurilor de noroc. 


ES a ct iai aripi ela a EEE al DALI N 
“Nu se știe niciodată». 


Studiourile «Universal» sint singurele 
din Los Angeles unde se lucrează intens. 
Citeva filme care au avut succes, ca «Lovi- 
tura», citeva seriale tv care au prins (între 
acestea, «Columbo») au creat o situaţie 
de excepție. 


— Este nevoie și de noroc, mi-a spus 
Luis Blaine, directorul departamentului 
de relaţii publice al studioului. Fiecare 
film reprezintă azi o aventură, este 
foarte greu să prevezi opțiunile publi- 
cului. De aceea încercăm să ne «facem» 
singuri norocul, să intuim mecanismul 
acestor opțiuni, să nu ne mai bizuim 
pe «retetele» de succes, să evităm 
povestirile sărăcuțe («little stories») 
și să oferim spectatorilor capete de 
afiș în toate filmele noastre. Nu ne 
putem lipsi de vedete consacrate care 
să atragă publicul. De pildă, acum 
avem în lucru o comedie — «Pagina 
intiia» cu Jack Lemmon și Walter Mat- 
thau — și o dramă, «Cutremurul», cu 
Ava Gardner și Charlton Heston. Fi- 


Un autograf pentru revista 
„Cinema“, de la Ava Gardner 


burgnez, de obtuzitate, de sechelele vechiu- 
lui. Prisipkin (figura centrală a piesei «Ploş- 
nita») reprezenta personificarea spiritului 
mic-burghez cu tot ce avea el mai odios în 
anii '20. Noi am incercat să imaginăm cum 
ar arăta astăzi acest personaj în condiţiile 
societății capitaliste aşa-numite «de con- 
sum» şi în ce direcţie s-ar îndrepta acum 
ascutişul satirei poetului. Nu vreau să 
povestesc subiectul viitorului film, vreau 
doar să subliniez că am încercat să respect 
spiritul lui Maiakovski în realizarea unui 
film contemporan.» 


„re IRI n a SC PESE DE BEE Sa EI 
Kurosawa la Mosfiin, 
DORMOS SA AE SIP N 


Agentiile telegrafice internaționale au 
consemnat recent un eveniment cinema- 
tografic: Akira Kurosawa — unul din cei 
mai mari regizori ai epocii noastre — ecra- 
nizează la «Mosfilm» memoriile de călătorie 
wle scriitorului rus Vladimir Arseniev. 


«Nu știu să pledez pentru o cauză cu aju 
torul cuvintelor — a declarat Kurosawa 
după primul tur de manivelă. Eu pledez prin 
filme. Vreau să arăt că starea firească a 
omului este să trăiască în armonie cu natura 
Aşa că e necesar să ne alarmeze marea 
primejdie care ne ameninţă — aceea a 
degradării, a distrugerii naturii de către om.» 


Intrebat dacă în acest film va folosi ace- 
leaşi modalităţi cu care a transpus în Japo- 
nia opere ca «ldiotul» de Dostoievski și 
«Macbeth» de Shakespeare, Kurosawa a 
raspuns 


«Nu. Acelea erau filme anume pentru 
japonezi, pentru ca ei să înțeleagă mai 
bine. Acum am tost invitat să realizez un 
film sovietic și acțiunea sa va avea loc pe 
meleagurile descrise de Arseniev. «Dersu 
Uzala»-reprezintă pentru mine continuarea 
tematicei preferate: ce ar trebui făcut pentru 
fericirea oamenilor? Eroul filmului meu 
este un om simplu şi bun, născut în taiga. 
Admirabilele sale trăsături de caracter nu 
sint evocate numai de Arseniev în cartea 
sa (tradusă în nenumărate ţări) ci şi în 
memoriile celebrului explorator Nansen. 
În ciuda faptului că relatez evenimente 
care s-au petrecut demult, sper să fac un 
film modern, căci pe mine mă interesează 
drama interioară a omului, raportată la 
condițiile sociale și politice ale epocii in 
care a trăit 


S. CERTOK 


reste, credem în succesul ambelor 
filme, deși cu publicul de azi, nu se 
știe niciodată... : 

Din pricina acestui «nu se știe nicio- 
dată» și în pofida unui întreg grup de spe- 
cialiști în prognoză care lucrează pe un 
intreg etaj în «The big black tower» — 
corpul administrativ al studioului — casa 
Universal și-a asigurat venituri de sigu- 
ranță. Mizind pe mirajul pe care-l consti- 
tuie incă cinematografia pentru marele 
public, studioul a amenajat un parc uriaş 
(120 de hectare) pe platourile sale, în 
așa fel incit să dezvăluie vizitatorilor toate 
«secretele» producţiei de filme, toate 
«misterele» ascunse odinioară de zidurile 
inexpugnabile ale uzinelor de vise. O 
idee inspirată — considerind şirurile ne- 
sfirşite de oameni dornici să pătrundă, 
plătind, natural, o taxă (4,25 dolari, iar stu- 
dent și elevii 3,25 dolari) în universul 
fabulos al tilmelor de cinema. Dar există 
și o zonă care nu poate fi vizitată: acolo 
se turnează cu adevărat... 


e EE EE ZEN DATI 
10 grade pe scara Richter 
Eau: PERENĂ A ti AELS SR ST cea, DER 

Maşina studioului face un complicat 
slalom pentru a ocoli trenulețele cu vizi- 
tatori, lasă in urmă machete de o varietate 
surprinzătoare, spre a ajunge într-o zonă 
unde decorurile sint dărimate pro causa, 
pentru uzul filmului «Cutremurul», suge- 
rind imaginea de apocalips a unui mega- 
lopolis devastat de un seism pustiitor. 
Regizorul Mark Robson (un veteran care 
lucrează de 30 de ani la Hollywood) mi-a 
spus într-o pauză de filmare că povestirea 
«cutremurul» scrisă de Mario Puzo (auto 
rul romanului «Nașul» după care s-a făcut 
și filmul cu același nume) l-a atras pentru 
dramatismul cu care sînt surprinse reac- 
tiile omenesti. 

Între timp, operatorul Phil Lathrop (autor 
al imaginii la peste 50 de filme) a pregatit 
luminile pentru cadrul următor. Intr-o 


Laura COSTIN 
(Continuare in pag. 30)