Revista Cinema/1963 — 1979/1975/Cinema_1975-1666897506__pages51-100

noastre, a sensurilor și profilului vieții 
politice şi statale din România socia- 
listă, independentă și suverană. 


Întregul sistem omogen de valori și 
criterii ale umanismului nostru socia- 
list și-a aflat, la rîndul său, concretiza- 
rea cea mai concludentă la această se- 
siune de primăvară a noii Mari Adunări 
Naţionale și, înaintea ei, la plenara 
pregătitoare a Comitetului Central al 
partidului. Prin legea privind depune- 
rea jurămîntului de credință și devota- 
ment de către toți cei chemați în funcţii 
de răspundere publică, prin reglemen- 
tările organizatorice stabilite, Codul 
eticii şi echităţii socialiste își deschide 
drum larg în viata zilnică, spre beneficiul 
fiecăruia și al tuturor, pe toate planu- 
rile existenţei, civilizației și culturii 
noastre. Pentru că, așa cum spunea 
tovarășul Nicolae Ceaușescu la plenara 
Comitetului Central, «niciodată și în 
nici o împrejurare, partidul nostru 
nu a făcut și nu poate face deosebiri 
între activitatea partinică, între 
activitatea la locul de muncă al 
fiecăruia și viața sa personală, am- 
bele laturi reprezentind un tot 
unitar». Tocmai prin aceasta și numai 


vărat multilaterală construcția 
noastră socialistă, care înseamnă o eco- 
nomie modernă, armonios dezvoltată, 
dar și un sistem de relaţii umane ri- 
guros orientat spre perspectivele, atit 
de lucid prefigurate, ale societății co- 
muniste viitoare. 

lată gîndirea și practica politica cea 
mai demna să inspire şi sa angajeze pe 
creatorii dăruiți cu talent și vocaţie, 
pe cineaștii care înţeleg că o artă ade- 
vărată nu poate fi decit militantă, nobi- 
lă prin țeluri și mijloace. Vom atinge 
valorile de virf ale unei mari cinema- 
tografii naționale numai însuşindu-ne, 
pentru noi și pentru profesiunea 
noastră, starea de spirit de înaltă exi- 
gență cu care preşedintele Nicolae 
Ceauşescu ne cheamă să participăm 
neobosit, din treaptă în treaptă, fără 
oprire, la opera socială a întregului 
popor: «În ascensiunea spre minu- 
natele piscuri ale comunismului 
vom parcurge o cale lungă; înălți- 
mile pe care le vom cuceri în toate 
domeniile ne vor permite să con- 
tinuăm cu pași fermi drumul spre 
visul de aur al poporului nostru, al 
întregii omeniri, spre comunism». 


«Avem un popor minunat, 
hotărît să-şi făurească 
o viață demnă, liberă, fericită, 
prin munca sa plină de abnegație. 
Avem o călăuză încercată, 
care în decursul deceniilor, 
îndeosebi în anii construcției socialiste, 
şi-a îndeplinit cu cinste 
misiunea 
de forță politică 
conducătoare a societății 
— Partidul Comunist Român. 
Partidul nostru 
a dovedit 
prin întreaga sa istorie 
şi activitate revoluționară 
că nu are nimic mai presus 
decît interesele şi bunăstarea 
națiunii noastre socialiste, 
slujirea cauzei socialismului, 
comunismului şi păcii.» 


Nicolae CEAUŞESCU 


astfel este și se demonstrează cu ade- „CINEMA? 


exigenţelor 


— Mi s-a spus că sint bune, că merită să 
le vezi, iar actorii care joacă în aceste filme 
sint şi ei o garanţie în plus. 

— Şi v-au plăcut? 

— Da, foarte mult. 

— Le-aţi recomandat, la rindul dvs., priete- 
nilor, colegilor ? 

— Da, sigur că da! 

— De ce? V-aţi recunoscut, să zicem, in 
aceste filme? 

— Cum adică? Cum m-aş putea recu- 
noaște în Ilustrate cu flori de cîmp sau în 
Actorul și sălbaticii? Nucred că oamenii 
merg la film ca să se vadă neapărat pe ecran, 
eu cel puțin nu. 

— Atunci de ce v-au plăcut? Sint acestea 
filme pentru tineret? 

— Eu nu cred că există filme pentru tine- 
ret şi filme pentru oameni maturi. Ori de 
cite ori au apărut filme cu eticheta «pentru 
tineret», ori erau pur și simplu proaste, ori 
tineretul era privit ca o «problemă». Eu nu 
cred că tinerii sint o problemă. Ei sint pur şi 
simplu oameni, e adevărat mai la începutul 
vieții, cu o experiență mai redusă, dar 
oameni. Care au şi ei probleme. Filip cel 
bun și Ilustrate cu flori de cimp tocmai de 
asta mi-au plăcut, pentru că vorbesc cu o 
anume sinceritate și despre problemele 
tineretului, fără a fi «filme pentru tineret». 
Filip cel bun nu ne propune imaginea șa- 
blon a tinărului care se adaptează greu 
vieții, pentru că nu vrea să muncească, 
nu vrea să învețe, nu vrea să facă ceva. 
Dimpotrivă, Filip vrea să muncească, el 
vrea să fie om întreg, adevărat, demn, cinstit. 
Dificultățile lui de aici provin, pentru că — 
nu-i așa? — sintem fiii părinților noștri, și 
avem nişte responsabilități unii față de 
ceilalți. Ilustrate cu flori de cimp mi-a 
plăcut pentru gravitatea cu care abordează 
o problemă toarte delicată, despre care 
se vorbește puțin. Lumea pe care o ve- 
dem în acest film nu e prea frumoasă, 
nu e prea plăcută, dar realizatorii s-au 
priceput s-o acuze din interior, s-o încer- 
cuiască foarte precis, şi deci să avertizeze. 


noastre 


De altfel amindouă aceste filme sint re- 
marcabile şi prin francheţea cu care abor- 
dează realitatea și pentru faptul că aceste 
filme nu mai au aerul acuzator, explicativ,că 
nu mai arată cu degetul, că nu-ți mai servesc 
'de! gata mestecate, cà te consideră pe tine, 
spectator, un partener de dialog. În fine 
aceste două filme demonstrează că cele 
mai bune idei, cele mai bune scenarii rămin 
intenții frumoase dacă nu sint jucate foarte 
bine. Or, interpreții acestor filme sint toti 
extraordinari. 

— lar Actorul și sălbaticii? 

—E un film cam lung, dar o comedie 
foarte bună, iar noi, «un popor căruia i-a 
plăcut întotdeauna .să ridă», facem foarte 
puține, mult prea puține comedii. lar Cara- 
giu, ce să mai vorbim... 


e Eugen Bătrinu, economist, str. Vasile 
Lucaci 1, Timișoara 

— Sinteţi unul dintre spectatorii care au 
văzut in ultima vreme cinci filme românești. 
Cite dintre ele v-au plăcut în mod deosebit? 

— Toate, aproape toate. 

— Care sint acestea? 

— În ordinea preferințelor mele: Actorul 
şi sălbaticii, Ilustrate cu flori de cimp, 
Filip cel bun, Nemuritorii și Zidul. 

— Cum vă alegeți dvs. filmele? Ce v-a de- 
terminat, vreau să zic, să mergeţi tocmai la 
acestea ? 

— Ştiu că n-o să vă placă ce-o să vă spun 
acum, cinstit vorbind, eu îmi aleg filmele pe 
care vreau să le văd după actorii care joacă 
în ele. Dacă subiectul filmului nu-ți place 
sau nu te interesează, cel puţin vezi niște 
actori despre care știi că sint buni și nu pot 
să fie altfel. Mai citesc uneori şi cronicile, 
mai rar, citesc chiar și revista «Cinema», 
dar nu mă prea iau după ele. Cel mult 
vreau să aflu din cronici cam despre ce e 
vorba în filmele respective și nu întotdeauna 
cronicile reușesc să te lămurească. În 
afară de cele pe care le scrie D.I. Suchianu, 
care sint grozave. 

— Filmele acestea cinci pe care le-aţi văzul, 


v-au plăcut chiar numai pentru că in ele 
jucau actori buni şi foarte buni? 

— Nu numai pentru actori mi-au plăcut. 
Şi subiectele acestor filme au fost foarte 
interesante, foarte bine filmate, nu le-am 
mai văzut pină acum aduse pe ecran. 
Sint filme foarte bune. 

— Spuneti-mi, dacă am face comparatie 
cu alte filme româneşti, acestea pe care le-aţi 
văzut acum vi se par mai bune? 

— Nu m-am gindit la asta, dar cred că 
aveți dreptate. Nu s-a mai întimplat, mie cel 
puțin, să văd în citeva luni cinci filme româ- 
nești unul după altul și să-mi placă toate. 
Poate că cinematografia românească, multă 
vreme considerată tinără — iar pe seama 
tinereții se pot pune și greşelile și filmele 
proaste — poate că cinematografia noastră 
a ajuns la maturitatea atit de mult invocată 
şi poate că această maturitate se vede acum 
pe ecran. 

— Spuneti-mi acum, în citeva cuvinte, de 
ce v-au plăcut cele cinci filme? 

— Mi-a plăcut Actorul și sălbaticii pen- 
tru felul inteligent în care alternează come- 
dia şi drama, umorul şi gravitatea, viața 
teatrului și viața pur și simplu. Filmul e 
foarte frumos, foarte bine făcut, foarte 
variat, foarte omenesc, cu foarte multe 
întimplări care nu te pot lăsa indiferent, cu o 
atmosferă de epocă, foarte bogată, foarte 
colorată. Şi mi-a plăcut pentru că «actorul» 

— nu degeaba îmi aleg eu filmele după 


actori — este un puternic argument. Actorul. 


personajul din film, care a fost un adevărat 
cetățean. Şi actorul interpret, Toma Cara- 
giu, care este extraordinar. 

Ilustrate cu flori de cimp și Filip cel 
bun mi-au plăcut pentru că din ele se vede 
că știm și noi să facem filme de actualitate 
cu probleme reale, de care fiecare dintre 
noi s-ar putea izbi, cu subiecte și întimplări 
pe care le crezi, crezi că ar putea să existe 
și sint filmate în locuri pe care le putem re- 
cunoaşte, fără teama că uneori nu sint prea 
frumoase. Ca să nu mai spunem că felul în 
care se pun aceste probleme, te face să te 
gindești la ele şi după ce ai plecat din sala 
de spectacol. 

— Pentru că dvs. vă alegeți filmele in 
funcție de actorii care joacă în ele, să le dăm 
actorilor ceea ce li se cuvine. 

— Cinematografia noastră nu duce lipsă 
de actori buni, nici pină acum n-a dus lipsă, 
și dacă pină acum n-am avut filme foarte 
bune, nu din vina lor s-a întimplat asta. 


Toma Caragiu, desăvirșit în rolul lui Cara- 
tase. Gheorghe Dinică, alt actor mare. 
atit de divers, atit de personal în cele patru 
filme în care l-am văzut, încît crezi că e me- 
reu altul, apoi Draga Olteanu, Eliza Petră- 
chescu, Mircea Albulescu, Mircea Diaconu, 
Dan Nuţu, Vasile Niţulescu și cele două 
fete din Ilustrate... al căror nume nu-l 
rețin... 

— ...vă ajut eu: Carmen Galin şi Elena Albu. 


e Marian Martin Lacatus tipograf zețar, 
ombinatul poligrafic Casa Scinteii. 

— Ce filme aţi văzut în ultima vreme? 

— Am fost la Nemuritorii, pentru că imi 
plac filmele de aventuri și pentru că n-am 
scăpat nici un film făcut de Sergiu Nico- 
laescu. Am văzut Stefan cel Mare — 
Vaslui 1475, pentru că-mi place istoria și 
nu pierd nici un film românesc care aduce pe 
ecran mari figuri din istoria poporului 
nostru. În sfirşit am mai văzut și Zidul, dar 
absolut din întimplare. 

— Au corespuns aceste filme așteptărilor 

dvs.? 
— Sergiu Nicolaescu e un meşter al fi- 
mului de aventuri. El știe să capteze inte- 
resul spectatorului, mereu se intimplă cite 
cl nou, sint multe urmăriri, lupte, bătălii. 
Ce mai, ştie să facă filme care nu te lasă 
indiferent! Nu mi-a plăcut că a băgat un rol 
de femeie doar așa ca să fie și că lui Jean 
Constantin i-a dat un rol atit de mic și cu 
atit de puține replici. Şi chiar dacă unele 
lucruri le mai știam din alte filme sau din 
cărţi... 

— „„„de exemplu? 

— Bătălia cu morții care sint așezați la 
metereze ca să pară vii, şi chiar sfirşnul 
bătăliei care seamănă cu «Sobiețki și plăie- 
şii». Dar încolo, filmul e bine jucat, bine 
făcut. 

— Şi despre celelalte două ce părere aveţi? 

— Ştefan cel Mare mi-a plăcut mai puțin. 
Ştefan, cum l-a jucat Gheorghe Cozorici, 
ca personaj, mi-a plăcut. Filmul nu mi-a 
plăcut, pentru că se vorbește foarte mult și 
se întimplă foarte puţine lucruri. lar marea 
bătălie din finalul filmului e tare zgomotoasă, 
nu se prea înțelege cine cu cine se bate, 
şi deci nu se înțelege de ce era așa de mare 
strateg Ştefan cel Mare. 


Cit despre Zidul, nu pot să spun că nu 


ERE e 
3 


larna maturității noastre „., 


mi-a plăcut. E foarte interesantă ideea. 
telul cum eroul principal se sacrifică pentru 
un ideal înalt, cum renunţă la totul în numele 
credinței lui comuniste şi n-am înțeles de 


ce la sfirşit a trebuit să moară. Insă aşa, ca 
film, cum e făcut, n-aș putea spune că nu e 
bun... Dar poate că eu înțeleg mai puțin... 


filmul aşa cum se face acum, modern. 


OAndreea Prahoveanu (elevă, Bucu- 
reşti, Bd. Magheru 34): «Un zîmbet...» şi-a 


propus să fie ceea ce se numește film de 
actualitate, cu uzină, cu muncitori, ingineri 
ticăloşi, proiecte respinse, secretari de par- 
tid drepți și principiali, etc., etc. Dar filmul 
mi se pare bătrinesc și schematic. Atit de 
schematic, incit devine interesant cum, după 
un număr de filme de acest gen, «Un zim- 
bet...» nu reușește să depășească situațiile 
devenite clișee. Povestea care în sine ar 
putea fi emoţionantă lasă dire voalate în 
ceea ce se cheamă conflict, acțiune, per- 
sonaje. Acei oameni minunați în uzinele 
lor productive s-ar putea să fie decepțio- 
nati cind văd pe ecran personaje sterpe, 
plate, lipsite de vigoare și sensibilitate, 
lipsite de omenesc. Filmul respiră o anu- 
mită bonomie obosită care nu poate fi 
salvată de o firavă poveste de dragoste, de 
jocul tãios ai Oigăi Tudorache sau de 
duioșia sfătoasă a lu! George Motoi. Pe 
scurt bunii cu bunii, răii cu răii». 


lan (Bucureşti, str. Plut. Petre 
lonescu 7): «leşind de la «Un zimbet 
pentru mai tirziu» (la un spectacol de ora 
18, într-o sală centrală, am numărat 36 de 
spectatori, dintre care cei mai mulți fugi 


seră de timpul de atară) mi-am întărit con- 
vingerea că filmul nostru de actualitate e 
pindit de schematism și sablon. «Proprie- 
tarii», «Despre o anume fericire», «Trei 
scrisori secrete», «Un zimbet pentru 
mai tirziu» sint construite cam pe aceiași 
schemă: de o parte, aproape singur, tină- 


© Pentru ca și uzina 
i să devină 
un mare subiect 

de film 

(«Un zîmbet 

pentru 

mai tirziu») 


rul inginer (sau maistru) purtător al noului, 
care stăruie, se zbate și chiar se bate pentru 
«ideea» lui, pentru reaiizarea modului pro- 
priu de a gîndi şi acționa (în mod just, 
desigur), iar de cealaltă parte carieriștii, 
închistaţii, «rutinieriștii», «inerțiştii» şi in- 
competențţii, în frunte cu directorul între- 
prinderii (eventual inginerul şef sau adjunc- 
tul său), care se adună într-o adevărată 
«cabală» pentru a-l izola, anihila, desființa 
sau alunga pe devotatul și dezinteresatul 
slujitor al noului. In conflictul ce se ascute 
tot mai mult, organizația de partid din uni- 
tatea respectivă se află îndeobște, cel puţin 
la început, de partea conducerii tehnico- 
administrative, în alte cazuri stă în expec- 
tativă, asteptind momentul indicat de re- 
gizor pentru a interveni, bineinteles în ta- 
voarea noului, și numai rareori sprijină de 
la bun început, cu hotărire, pe tinărul erou. 
Cind, în sfirșit, conflictul este bine copt și 
pe toate părțile, de undeva, de sus, apare 
ca prin minune un personaj puternic și 
atoateştiutor, care convoacă “de urgență 
adunarea generală a oamenilor muncii (ace- 
iaşi care cu puțin timp in urmă îl dezavuase 
pe tînărul cu «gărgăuni») şi face dreptate: 
pe cel nedreptăţit îl răsplătește reinsta 


Asociaţia cineaştilor 


Animaţie de primăvară 


999 Regizorul lon Po- 
pescu Gopo, președintele 
Asociaţiei cineaștilor, a 
participat la o intilnire 
a reprezentanţilor orga- 
nizațiilor de cineaști din 
unele țări socialiste, care 
a avut loc la Varșovia, în cursul lunii 
februarie. 999 La ședința Biroului 
ACIN din luna februarie au fost invitaţi 


secretarii secţiilor şi responsabilii co- 


misiilor Asociaţiei, prilej cu care au 
fost luate în discuţie dările de seamă 
pentru anul 1974 și planurile de muncă 
pentru 1975. 999 La Casa filmului a 
avut loc, sub egida Cenaclului de dra- 
maturgie, o discuţie pe marginea filme- 
lor «llustrate cu flori de cimp» de Andrei 
Blaier și «Filip cel bun» de Dan Piţa. 
299 Membrii secției de scenografie au 
realizat o dezbatere retrospectivă des- 
pre calitatea decorurilor şi costumelor 
din filmele «Proprietarii» și «Trecătoa- 
rele iubiri». 999 Secţia de imagine a 
Asociaţiei cineaştilor se evidenţiază la 
rindul său printre cele mai active. lată 
titlurile referatelor prezentate în ședin- 
tele de secție din ultimul timp: «Mira- 
color — procedeu de solarizare a ima- 


ginii» de Ştefan Fay, «Lumina ca feno- 
men ondulatoriu și holografia» de ing. 
Gheorghe Ciobanu. 999 Regizorul Ma- 
nole Marcus, împreună cu actorul Toma 
Caragiu, însoțiți de Marin Piriianu, di- 
rectorul Casei filmului, au avut o întil- 
nire cu activul secției de propagandă a 
Comitetului Central al Uniunii Tineretu- 
lui Comunist. Discuţiile s-au reterit în- 
deosebi la filmul «Actorul şi sălbaticii». 
999 Regizorul Manole Marcus s-a în- 
tiinit, de asemenea, cu membrii Cercului 
de cultură cinematografică și cu pio- 
nierii şi tineretul de la Cercul municipal 
«Prietenii filmului» din Pitești, cărora 
le-a vorbit despre evoluţia cinematogra- 
fiei românești și genurile sale. 999 În 
comuna Dragalina — lalomiţa, s-a pre- 
zentat filmul «Tată! risipitor» în prezen- 
ta regizorului Adrian Petringenaru și a 
actorilor Mihai Mereuţă, Nae Ştefănescu 
şi lon Anghel. După vizionare, au avut 
loc discuţii între cineaşti și spectatori. 
099 O delegaţie de cineaşti români, 
formată din regizorii Manole Marcus și 
Cnr-* -*in Vaeni, a participat la Festi- 
valul tilmului ceh și slovac, desfășurat 


la Praga. 
Marin PÎRIIANU 


lindu-l în scaunul său, și chiar într-unul mai 
confortabil, pe cei răi îi pedepsește, fie 
transformindu-i în «foști directori», fie pu- 
nindu-i să-și facă o autocritică principială. 
in toate cazurile, aproape fără excepție, 
pentru a fi mai atrăgătoare, povestea este 
pigmentată cu secvențe de amor, de cele 
mai multe ori nefericitul erou e nefericit și 
in dragoste, urmind să-și afle compensatia 
— adevărata fericire — în realizarea visului 
său tehnico-științitic. Uneori cavalerul fără 
teamă și prihană al progresului tehnic iz- 
bindește, în final, și pe tărim afectiv, fiind, 
astfel, de două ori fericit. 


Ştefan cel mare - Vaslui 1475 


9 Laila Samoil (elevă, Galaţi, Bd. Repu- 
blicii 15): «Regizorul ar fi putut să ne con- 
vingă că Ştefan era «om nu mare de stat», 
dar ni l-a arătat mai întii ca om. Mai mult 
decit atit, tratind personajul prin prisma ac- 
tualității, ne-a oferit imaginea exactă a ace- 
luia ce «seamăn pe lume nu are», aceea de 
om politic. Chiar dacă uneori se vorbește 
ca citindu-se din cronici, chiar dacă figuran- 
ţii păreau mai degrabă oameni în pauza de 
masă decit ostaşi, filmul reușește să fie un 
frumos poem despre dragostea de țară, 
despre patriotism, despre eroism». 


@ Stefan Donath (funcționar, Brasov, 


B-dul Steagul Roşu nr. 21): «Ştefan cel 
Mare», montare care ezită între fast şi 
economie, film «comemorativ», cum îl de- 
finesc autorii, încercind poate să-i scuze 
carențele, are marele noroc de a ne oferi 
posibilitatea de a-l vedea în «carne şi oase» 
pe marele voevod, erou de istorie și de le- 
gendă, interpretat de Gheorghe Cozorici, 
monumental, așa cum ni-l închipuim și îl 
vedem cu toţii pe acest mare ctitor al nea- 
mului. Numai superlative pentru marele, 
foarte marele talent care este Cozorici. În 
fata unui asemenea creații actoricești multe 


Filmul unor 
«zidari» 

de inaltă 
calificare 


(«Zidul») 


scăderi ale peliculei, inclusiv bătălia, pă- 
lesc». 


e G. Brucmaier (economist, Suceava, Ca- 


lea Unirii 27-30): «Ştefan interpretat de Co- 
zorici e într-adevăr mare în străfulgerările 
sale anti-otomane, în revărsarea dragostei 
de glie. Dar nu l-am trăit așa cum mi-l do- 
ream pe Ştefan — ginditorul cu soluții stra- 
tegice, cu pedepse crunte, cu răspunsuri 
înțelepte. Multe din aceste lucruri apar ca 
scoase dintr-o rezervă deja existentă, fără 
să asistăm la o convingătoare geneză a 
lor (...). «Prospeţimea» costumelor turcești, 
șubrezenia «grelelor tunuri» etc., sint tot 
atitea piedici în calea convingerii. Ceaţa 
putea să fie nu numai un element tactic 
pentru oști, dar și o modalitate de economie 
de mijloace pentru cineaşti». 


@ Constantin Pricop (lehnician chimist, 


București, Aleea Valea Viilor 4):«...Filmul 
este prea lung și prea teatral scris şi jucat. 
Bătălia de la Vaslui, care trebuia să fie 
o apoteoză a glorioasei domnii, să-l elec- 
trizeze, să-l emoţioneze pe spectator, să-l 
facă mindru de vitejia strămoşilor, ne pre- 
zintă o brambureală cinemascopică de ne- 
descris, o figurație pastelat îmbrăcată, dar 
prost condusă și un vacarm de nedescris 
pe coloana sonoră, pentru a crea acea 
atmosferă pe care imaginea nu reușea s-o 
impună (...). Filmul ne lasă în minte doar 
imaginea unui actor foarte bun: Gheorghe 
Cozorici». 


@ Kolea Rusu (Vaslui, Str. Dobrogeanu 

herea, bi. U.J.C.C.): «Noi, spectatorii, stim 
mai multe despre Ștefan decit am putut 
vedea in film. Dramatismul luptei de la 
Vaslui l-am putut ghici doar în vorbe, în 
prea multe vorbe. Văzindu-i armata, iţi vine 
să dai fuga peste secole, inapoi, și să-i spui 
voievodului că va pierde lupta cu o aseme- 
nea oaste. De reținut strădania lui Cozorici 
şi a cîtorva actori de a da chip istoriei». 


e Gheorghe Vaida (muncitor, Bucuresti, 
Bd. Metalurgiei 15): «Un film emotionant prin 
caldul său patriotism, prin omagiul pe care 
noi, cei de astăzi, îi aducem înaintaşilor 
noștri, luptători neabătuţi pentru indepen- 
denta acestei țări, pentru libertatea acestui 
popor. Un film care mi-a plăcut foarte 
mult». 


Nemuritorii 


9 Constantin Pricop (tehnician chimist, 


București, Aleea Valea Viilor 4): «Un film to- 
nic despre eroism, despre iubirea de glie 
strămoșească, despre vitejia strămoşilor 
noștri. Un film pentru tinerii de azi, dar și 
pentru tinerii de ieri, care și-ar fi rupt hai- 
nele de pe ei ca să poată obţine un bilet 
la un film ca «Nemuritorii», dacă el ar fi 
rulat în anul 1955». 

Dan lordan (Sibiu, str. Negoi 76 C): 
«Subiect bogat și atractiv. Citeva secvențe 
frumoase: cavalcada simbolică din final, 
luptele din visul lui Costea. Personajele 
interpretate de Sergiu Nicolaescu, Amza 
Pellea, lon Besoiu sau Ilarion Ciobanu, 
luptători obosiţi de necontenite peregrinări 
prin țări străine, îți rămin în memorie, deşi 
eu, personal, le-aș fi dorit mai individuali- 
zate și mai complexe. Filmul vorbește destul 
de convingător despre eroism și despre 
dragostea de patrie, deși uneori nu e prea 
cursiv în acțiune, cu lungimi, cu momente 
insuficient lămurite și motivate (ca episodul 
cu îngroparea ciumatului şi altele). Alte 
filme ale lui Sergiu Nicolaescu au fost 
parcă mai bune». 


e Paula Zavalide (operatoare radio, 
București, str. Labirint 22): «Filmul «Nemu- 
ritorii» mi-a plăcut foarte mult. Cu toate 
acestea nu pot spune că este perfect. Pă- 
rerea mea e că cei 13 eroi nu erau prea 
legaţi sufletește intre ei. Pină spre sfîrşitul 
filmului neincrederea a domnit intre ei. 


De ce? Se justifică această neincredere 
intre niște oameni care au pornit la drum 
pentru a înfăptui un lucru măreț? Oare nu 
tocmai această neincredere i-a dus la eșec? 
Bine individualizate mi s-au părut perso- 
najele interpretate de excelenții actori Ser- 
giu Nicolaescu și Amza Pellea». 


9 Stetan Donath (/unctionar,Braşov, 


B-dul Steagul Roşu nr. 21): «O peliculă nu 
lipsită de virtuți spectaculare, dar mai să- 
racă față de ceea ce ar fi permis şi sugerat 
scenariul, mai «nelegată» față de ceea ce 
ne-a obişnuit Sergiu Nicolaescu. Deşi an- 
trenamentul nu-i lipsea, el avind experienţa 
filmelor istorice şi a celor de acţiune, dru- 
mul spre casă al oștenilor lui Mihai Viteazul 
pare a fi o succesiune de momente dispa- 
rate, insuficient sudate, insuficient moti- 
vate. Filmul pare făcut într-un galop trădind 
oarecari dificultăţi de respirație.» 


Zidul 


e Andreea Prahoveanu (elevă, Bucu- 
rești, Bd. Magheru 34): «Constantin Vaeni 
reușește să ne vorbească despre sacri- 
ficiu şi spirit revoluţionar, fără gloanţe, 
fără violenţă, fără scene dure. Constantin 
Vaeni și scenariștii Dumitru Carabăţ și 
Costache Ciubotaru reușesc să ne impre- 
sioneze profund printr-o idee. Prin generoa- 
sa idee a luptei tăcute, a urii şi speranţei 
născute din amintiri. În final, autorii îşi dau 
seama că nu pot găsi un loc pentru un ase- 
menea om, că viața lui viitoare nu mai poate 
ajunge la intensitatea unei asemenea trăiri 
ŞI atunci! recurg la © soluție, ușor simplistă. 
uşor expediată, cedind unei violenţe distruc- 
tive. Poate că pe alocuri montajul nu se 
justifică, unele flash-back-uri depăşesc 
stricta necesitate, devenind supra-explica- 
tive, uneori enunțind direct idei deja desci- 


trate. Cu toate acestea, marele merit al lui 
Vaeni este de a depăși faza în care produc- 
tiile româneşti erau uneori mai mult filmări 
decit filme». 


e Constantin Pricop (tehnician chimist, 


București, Aleea Valea Viilor 4): «Zidul» mi 
s-a părut cel mai cinematografic dintre filme 
le românești pe care le-am văzut în ultima 
vreme. Acest film reușește să convingă, să 
emoționeze spectatorul prin mijloace pro- 
prii artei filmului: imagine, montaj, metaforă 
cinematografică. Ce păcat că, în final, 
acest film bun plăteşte tribut modei care 
refuză happy-end-ul, omorind eroul în sec- 
venţa finală. Nici o rațiune nu justifica 
această rezolvare. Legenda meşterului Ma- 
nole? Nu! În nici un caz aici, pentru că în 
acest film nu era vorba de o legendă, ci de 
un fapt real, de un erou care a existat în 
realitate». 


@ Kolea Rusu (Vaslui, str. Dobrogeanu 


Gherea, bl. UJ.C.C.): «in solitudinea unei 
camere cu intrări zidite, aidoma unei cabine 
spaţiale, iată un erou care nu visează la o 
lume nouă, ci o creează conştient și cu 
sacrificii. Cu un erou, un erou adevărat, și 
cu o mașină tipografică improvizată, sce- 
nariștii și regizorul au reuşit un nemaipo- 
menit film politic românesc. Fără prea 
multe condamnări și execuţii, fără prea 
multe împușcături şi asasinate, cu citeva 
întoarceri în timp abil conduse, cu multe 
dialoguri din priviri, cu dialoguri interioare 
magistral intuite, «Zidul» acesta a fost clă- 
dit de o mină de «zidari» de înaltă calificare. 
Dar, poate că era mai bine dacă îl plimbam 
pe Victor prin Bucureștiul dărimat, dar în- 
suflețit de momentul eliberării, decit să-l 
lăsăm să cadă pradă gloanțelor». 

© Dan lordan (Sibiu, str. Negoi 76 C): 
«Zidul», sint convins, este una din 
reușitele stagiunii. Remarcabile mi 
s-au părut acuratețea limbajului, mult 
mai pregnant cinematografic, maturi- 
tatea, pasiunea cu care s-a vorbit, fără 
emfază, de luptă, de sacrificiu, de greșală. 


Remarcabil, de asemenea, este echilibrul 
dintre dialog și imagine, aceasta din urma 
fiind şi foarte frumoasă. Actorii au fost 
buni, întreaga distribuţie ar trebui citată, și 
în special interpretul rolului principal, Ga- 
briel Oseciuc, și Gheorghe Dinică în rolul 
lui Savu». 


Actorul şi sălbaticii 


e Constantin Pricop (tehnician chimist, 
Bucureşti, Aleea Valea Viilor 4): «Un film care 
cucerește publicul prin marele talent al lui 
Toma Caragiu și prin incontestabilul talent 
al lui Titus Popovici şi Manole Marcus care, 
pentru a doua oară, ne demonstrează că 
pot så tacă un film politic cu personaje 
luate din viață, cu personaje alături de care 
spectatorul ride, plinge, suferă sau e fericit. 
Toţi actorii sint minunaţi, cu mici excepții, 


rolurile potrivindu-li-se ca o mănuşă». 


e Paula Zavalide (operatoare radio, 


București, str. Labirint 22): «lată un film care, 
pentru mine, este cel mai bun din producția 
autohtonă de pină acum. Recomand ori- 
cărui iubitor de film să nu scape «Actorul 
și sălbaticii». Actorul Toma Caragiu ne-a 
arătat încă o dată că e un talent inepuizabil. 
lar Mircea Diaconu, Margareta Pogonat, 
Mircea Albulescu nu sint cu nimic mai pre- 
jos. Marea lecție a personajelor interpre- 
tate de acești actori, cu zimbetul pe buze 
chiar și în cele mai grele împrejurări, este 
lecţia încrederii în viață, în mai bine, în 
frumos». 


© Andrea Prahoveanu (elevă, Bucu- 
resti, Bd. Magheru 34): «A scrie despre 
«Actorul și sălbaticii» e periculos, dar 
și placut. Periculos, pentru că e greu să fii 
agreat cind găsești defecte acolo unde 
toată lumea vede numai calități. Plăcut, 
pentru că avem din nou un film românesc 
care poate fi pus în discuție nu numai 
pentru că e film românesc. Pelicula ne 
anunță cu sinceritate asupra celor ce vor 
urma, în primul rînd un film lung: un generic 
foarte amplu, multe secvențe calme, cu 
Besoiu coborind interminabile scări, cu 
camera odihnindu-se liniștită în diferite 
încăperi fastuoase, prin faţa căreia trec 
actori mari şi mici. Dar spectacolul e uneori 
lipsit de spectaculos, adeseori «meșterul 
Manole» ne-a făcut să simțim tăria scau- 
nului şi lipsa de vervă, ori de cite ori din 
cadru lipsea verva actorului Caragiu. Da, 
Toma Caragiu este mare actor. Şi-a jucat 
rolul vieții și a făcut-o ca într-o lungă emi- 
siune de varietăţi în care monologurile lui 
sint permanent gustate. Şi, totuși, publicul 
ia cu asalt sălile de cinema și bine face. Nu 
pentru că este marele film de comedie, nu 
pentru că Toma Caragiu ar fi sublim, nu 
pentru că totul ar fi perfect, ci pentru că 
acest film este un pas înainte și pentru că 
noi facem eforturi să împingem cinemato- 
grafia noastră cu cît mai mulți paşi înainte»... 


Un film 
pentru o memorabilă aniversare 
(«Ştefan cel Mare») 


e Aurora inoan (studentă, Bucureşti, 


str. Valeriu Branişte 56): «Mărturie patetică a 
luptei duse împotriva fascizării țării, satiră 
acută şi act de acuzare totodată, «Actorul 
şi sălbaticii» este un excelent film politic, 
rezultantă fericită a colaborării dintre Titus 
Popovici și Manole Marcus. «Actorul» adi- 
că Tănase-Caratase-Caragiu, are curajul 
risului, al risului public, el întruchipează o 
atitudine socială. Publicul, cel de atunci, ain 
film, precum şi cel de astăzi, cel care vede 
filmul, îl înțelege, îl aprobă, îl urmează. 


Personajul Caratase evoluează pe două 
planuri, poate chiar pe trei, care se comple- 
tează și se contopesc fericit: viaţa lui par- 
ticulară (familia, escapadele), viaţa lui pe 
scenă (repetițiile, culisele, spectacolele), 
ambele înglobate în imensa scenă care este 
viața, lumea însăşi. Reuşita mi se pare 
demnă de toată lauda. Un film excelent, 
pentru care nu trebuie să ne precupețim 
elogiile, un film cum am vrea să mai vedem». 


Eroi au fost, 
eroi sint încă... 
(«Nemuritorii») 


Ilustrate cu flori de cîmp 


9 Larisa _loniță (București, str. Gruiul 
Argeşului 1): «Cu «lustrate cu flori de 
cimp» un suflu de aer proaspăt bate peste 
cinematografia noastră. Pentru intuiţia și 
sensibilitatea cu care a abordat această 
temă, îi răminem recunoscători lui Andrei 
Blaier. Parafrazind rubricile «Curierului», 
aș putea spune «lată ce am dorit». lată că 
tineretul se vede înțeles, cu dragoste în- 
teles, în tot ceea ce avem noi mai fragil. 
Ca să nu mai vorbim că avem, în fine, un 
film în care atenţia principală, nu numai 
rolul i se dă femeii, dovedind că proble- 
mele ei, faptele ei, viața ei, pot constitui 
subiectul unui film foarte interesant, cu 
suspense chiar. Regizorul face o trecere 
subtilă de la drama celor două fete, la acea 
sărbătoare a iubirii, nunta, de care ele sint 
atit de aproape și totuși atit de departe. 
Fără exagerări și fără sublinieri moraliza- 


toare, fără să provoace lacrimi, deşi sint 
acolo veritabile drame, filmul dă credit 
bunului simț al fiecărui spectator și îl cîş- 
tigă pe deplin de partea adevărului, a serio- 
zității». 


© Aurora inoan (studentă, Bucureşti, 


str. Valeriu Branişte 56): «Filmul lui Andrei 
Blaier e un act de curaj prin spinoasa și 
delicata “problemă pe care o abordează: 
destinul tragic al unei tinere care a greșit 
în viață. Filmul e un semnal de alarmă 
și un act de acuzare publică a inconștienței 
cu care mulți tineri și virstnici privesc viata. 
Scenariul și regia lui Andrei Blaier sint 
foarte bune, dar filmul n-ar fi fost poate 
atit de convingător fără interpretarea extra- 
ordinară a actorilor Eliza Petrăchescu, Dra- 
ga Olteanu, Carmen Galin, Elena Albu, 
Gheorghe Dinică și toți ceilalți. 


N.R.: Lipsesc referirile la «Filip cel bun», 
deoarece acest curier a fost trimis la tipar, 
exact in săptămina premierei. Scrisorile care 
ne vor sosi pe marginea acestui film, le vom 
publica într-unul din numerele viitoare. 


(«Ilustrate 
cu flori de cîmp») 


Care sînt opiniile 
colegilor de breaslă? 


e Elisabeta Bostan (regizoare): Aş pu- 
tea, fireşte, să procedez la o ierar- 
hizare a filmelor văzute în ultima 
vreme. Aş avea și argumente concre- 
te în sprijinul selecției mele, aş putea 
explica de ce mi-a plăcut filmul X mai mult 
decît filmul Y, dar nu cred că o asemenea 
operaţie ar avea o utilitate practică și o 
importanță concretă pentru viața noastră 
cinematografică. Important mi se pare, mai 
degrabă, important şi semnificativ, faptul 
că, în ultima vreme și prin ultimele filme, 


Acta 


Filmind pe platourile din 
Buftea, echipa «Elixirul 
tinereții», regia Gheor- 
ghe Naghy, a înregistrat 
8 zile de inactivitate da- 
torită lipsei actorilor. lată 
filmul filmului: în zilele 
de 23, 24 și 25 ian. crt., actorul Florin 
Piersic pleacă în turneu cu Teatrul 
Naţional la Tirgu Mureș; pe 27 ian. 
actorii Ştefan Tăpălagă şi Stela Po- 
pescu dau spectacole la Galaţi; în zilele 
de 31 ian. și 1 febr. actorii Aurel Cioranu 
și Mihai Fotino sint reţinuţi la teatru 
pentru repetiții generale, iar Ana Szeles 
are repetiții și spectacole la Teatrul 
Maghiar din Cluj-Napoca; pe 3 şi 4 febr. 
Aurel Cioranu și Mihai Fotino sint ocu- 
pati, tot cu repetiții generale, iar actorul 
Ștefan Tăpălagă are spectacol la Tirgo- 
viște; în sfîrşit, pe data de 5 febr, Aurel 
Cioranu absentează tot pe motive de 
repetiţii, în timp ce actorii Marin Moraru 
și Melania Cirje filmează doar pină la 
amiază, teatrul Nottara chemindu-i la 
ordine de la orele 15. Ridicaţi aceste 
exemple la scara unei producții de 25 de 
filme pe an și veți întelege de ce studioul 
ridică caselor de filme, cu atita insisten- 
tă, problema distribuției. Teama noastră 
cea mare este să nu ni se răspundă å la 
Marie-Antoinette, că dacă n-avem piine 
să mincăm cozonac. 999 Vizionările 
filmelor studențești din cadrul cenaclu- 
lui «Victor Iliu» de la ACIN au acreditat, 
din ce în ce mai insistent, ideea că tinăra 
generaţie de operatori ai IATC-ului are 


inema 


cinematografia noastră şi-a demonstrat sal- 
tul acela demult dorit şi demult așteptat de 
la cantitativ la calitativ. Important mi se pare 
mai ales că această demonstrație s-a făcut 
nu cu un film, nu cu o operă de excepție, ci 
cu mai multe filme realizate în aceeași 
perioadă de timp, respectiv în cursul anului 
1974. Ceea ce găsesc eu caracteristic pentru 
momentul actual al cinematografiei noastre 
este exact această certitudine reconfor- 
tantă a saltului calitativ. El este o consecin- 
tă firească a maturizării regizorilor noştri, o 


(continuare in pag. 9) 


reale aptitudini pentru regia de film. 
Fără a contesta viabilitatea studiului de 
specialitate, ideea merită toată atenua. 
Recent, Casa de filme 5, director Du- 
mitru Fernoagă, a făcut primul pas în 
această direcție, încredințind operato- 
rului șef George Cornea, regia unui film 
de lung metraj scris de Draga Olteanu 
și George Cornea, intitulat «Cine ride 
la urmă». Predestinat titlu! 999 Casa 
de filme 4, director Corneliu Leu, a 
lansat în producţie un nou film, «Zodia 
leului», scenariul Mihnea Gheorghiu, 
regia Dan Piţa. Inspirat din romanele 
«Viaţa la țară» şi «Tănase Scatiul» de 
Duiliu Zamfirescu, filmul se vrea o fres- 
că socială a anilor 1860—1880. În casa 
Leului, Zodia Leului... 999 La ultima 
vizionare de achiziţie a reprezentanţilor 
țărilor socialiste din luna febr. crt., fil- 
mele «Nemuritorii» şi «Ilustrate...» au 
fost cumpărate de absolut toate cine- 
matografiile prietene. Acta non verba 
099 Doi specialiști ai Centralei 
«România film», înapoiați de curind din- 
tr-o vizită de documentare în Anglia, 
ne informează despre situația precară 
a unor mari studiouri (Pinewood-Rank 
și EMI-Elstree), care își restring activi- 
tatea de filmare pe platouri din cauza 
tendinței de a se lucra în exterior. În atari 
condiţii, situația studioului Buftea, care 
în 1974 a folosit platourile cu 20% mai 
mult decit în 1973, apare relativ bună. 
Cu toate acestea, apelul către Casele 
de filme rămine acelasi: lăsati echipele 
să vină la Buftea! eee Ín numărul 
pe luna februarie crt. al rubricii au 
apărut unele aprecieri eronate la adresa 
regizorului lon Năstase, ca urmare a 
unor relatări neverificate, pentru care 
cerem scuzele de rigoare. 


Constantin PIVNICERU 


in dezbatere. filmul romànesc 


Familia, prima școala 


in viaţă. Dar pe ecran? 


Un prim stop-cadru în filmul 
familiei românești: cina cla- 
nului din «Setea», cină des- 
chisă cu binecuvintarea bu- 
catelor și a «dreptelom» rin- 
duieli păstrate de pater fa- 
milias, magistral interpretat 
in film de George Calboreanu. Bătrinul şi-a 
crescut fiii în spaima față de prima auto- 
ritate întilnită de copil în viaţă: tatăl, și în 
cultul tuturor celorlalte autorităţi ale statu- 
lui feudalo-burghez. Cind, sub presiunea 
evenimentelor din sat, feciorii îndrăznesc 


să cricnească, să-și ceară «partea lor», 
pentru despotul casnic se dărimă totul, 
incepe prăbușirea lumii aceleia în care fami- 
milia patriarhală refăcea imaginea societă- 
ţii bazate pe dreptul celui mai tare. Adică 
a celui mai avut. 


Filmul românesc reia, la scară artistică, 
evoluţia moravurilor de familie în contextul 
diverselor societăţi: setea dezumanizantă, 
de avere, a eroilor din «Moara cu noroc», 
din «Duhul aurului», dar și formule mai 
rafinate de alienare a raportului părinți- 
copii («Străinul») ori dintre soți întemein- 
du-și «fericirea conjugală» pe contracte și 
concesii reciproce (cuplurile de boieri din 
«Răscoala», din «Tatăl risipitor»). «A pele 
calculului burghez» s-au oglindit și pe ecra- 
nele noastre uneori în destine convingătoa- 
re, cind realismul «critic» devenea un rea- 
lism psihologic adult («Și atunci i-am 
condamnat pe toți la moarte», «Felix 
şi Otilia»). 


Dar condiționarea istorică atit de compli- 
cată între vechea familie socotită cindva 
univers închis, familia-refugiu și societatea 
ostilă în care părinţii iși aruncau copiii, fie 
total nepregătiți să înfrunte viaţa, fie pre- 
gătiţi să facă jocul social cu toate regulile 
lui filistine, deprinse de acasă, nu a avut la 
noi răsunetul cinematografic pe care-l me- 
rita. Foarte timid pătrund în povestirile de 
azi mutaţiile profunde ce se resimt în fami- 
lia contemporană ca rezultat — de data 
asta al unei fericite presiuni sociale. Al unei 
concordanțe de interese între familie și 
societate, bazate pe un principiu generos, 
stimulator în ambele sensuri, principiul 
vaselor comunicante. Numai în aceste con- 
diții putem vorbi de o cultură a sentimente- 
lor familiale, osmoză creatoare atit pentru 
individ cit și pentru societate. 


6 


Ceea ce a însemnat pentru dramatur- 
gia originală «Citadela...» lui Horia Lo- 
vinescu, a însemnat pentru film «Fa- 
cerea lumii» după romanul lui Eugen 
Barbu. 


Citadela sfărimată 


Paralel cu decorul (convingător) al 
năruirii familiei burgheze (un Manicatide 
strălucit in crepusculul său), filmul impunea 
un destin dramatic interesant (pe care-l va 


relua mai tirziu, cu fineţe psihologică, «Ba- 
riera»); tatăl din «Facerea lumii» (Colea 
Răutu), muncitor care, ocupat ca și Viţu 
(Octavian Cotescu), să înfăptuiască revoiu- 
ţia, îşi neglija familia. De aici înstrăinarea 
dintre părinte și copil. După o noapte de ne- 
somn, tatăl și fiica se întilnesc în bucătărie 
la o catea; muncitorul se întoarce de la naţio- 
nalizarea fabricii, fata din patul moșierului. 
Ar dori să se explice fiecare, dar înțeleg că 
e prea tirziu, că prâpastia s-a instalat defi- 
nitiv. E o prăbuşire tot atit de cumplită pe 
chipul comunistului care a ciștigat bătălia 
socială, dar și-a pierdut familia, ca și pe 
obrazulymacerat de îndelungă suferință, al 
tatălui risipitor (alt pisc actoricesc, Toma 
Caragiu) care și-a semănat feciorii în braz- 
dele țării. Episod artistic emoționant din 
drumul greu al familiei spre înțelegerea 
marilor imperative istorice și sociale. 


Revoluţia a spulberat niște clase, nu însă 
dintr-odată și prejudecățile lor. Ele reapar 
ici-colo cu o putere ce te surprinde azi cind 
şi-au pierdut mobilurile materiale. Nu și 
obișnuinţa de a acționa nociv. 

Ură străveche, resentimente barbare ale 
părinţilor împiedică fericirea indrăgostiţilor 
din filmul «De bună voie și nesilit de 
nimeni», film care impunea o imagine- 
simbol de mare interes. Fata (Ana Szeles), 
alungată de acasă de tatăl tiran, se aciuieșre 
sub acoperișul viitorului socru. E singură, 
speriată, logodnicul a plecat la armată; 
mama n-are voie s-o viziteze pe viitoarea 
mamă; fata se oprește descumpănită în 
mijlocul ogrăzii. În spatele ei se năruie zidul 
casei vechi, în faţă se înalță scheletul celei 
noi, golul ferestrelor se cască pentru ea 
ameninţător. Căminul tinerilor are temelii 
solide, e bazat pe dragoste și pe încredere. 
Dar cită suferinţă e zidită aici! Vor mai putea 


trăi ei fericiţi, uitind accidentul ce le-a mar- 
cat existența? Şi, poate, dragostea? 


Scoala părinților 


Ciţiva tineri nu au puterea să supra- 
viețuiască șocului moral provocat de ero- 
rile părinţilor, ca fata din «llustrate...». Una 
din cele două eroine, provinciala otrăvită 
de o mamă despotică, supusă presiunilor 
ei. Supusă doar pină la un punct. Pină la 


O familie-cetate, 


acel punct cind realizează fapta oribilă a 
mamei și se sinucide. Te cutremură privi- 
rea neajutorată a Elenei Albu. Curaj, sin- 
ceritate, forță dramatică, iată calitățile re- 
centelor «llustrate...» făcind parcă parte 
dintr-un prăfuit album de familie. Există o 
undă de aer proaspăt, de «altă viaţă» pe 
care ar fi putut-o aduce cu ea, cealaltă 
eroină a «llustratelor...». tinăra victimă a 
bătrinelor inconștiente. Dacă Laura n-ar fi 
fost totodată şi victima propriilor ei incon- 
știențe și prejudecăți, a unor prejudecăţi 
de dată mai recentă, dar tot arave, sinuci- 


Dar o cetate 
în construcție. 
De bună voie 
și nesilit 

de nimeni») 


O mamă 
«grijulie» 
dar 
criminală. 
(«Nustrate 
cu flori 
de cimp») 


filmul românesc 
în cifre 


e Tabloul alăturat (cuprinzind filmele de 
lung-metraj) trebuie completat cu cele 9 
scurt-metraje ale Elisabetei Bostan: 
Cioşa cu puii de aur, Trei dansuri ro- 
mâneşti (1958). Nunta din Țara Oașului 
și Hora (1959), Năică (1963), Pupăza din 
tei (1965), Năică și barza (1966), Năică și 
veverița și Năică pleacă la Bucureşti 
(1967). 


9 Filmogratia regizoarei are o tematică 
unitară, filmele sale sint destinate cu pre- 
cădere copiilor. 


e Realizează primele «filme cintate» din 
producția românească (Veronicile) În pre- 
gătire: tot un musical, în colaborare cu stu- 
diourile sovietice, Ma + Ma = Mama 
(Capra cu trei iezi), 


@ 11 milioane de spectatori la filmele de 
lung-metraj: iată o cifră de la sine grăitoare. 


elisabeta Bostan 


noştri 


Regizoarea și-a format un public entuziast, 
credincios, delicat și pretenţios. 

@ Un amănunt semnificativ: filmele Elisa- 
betei Bostan rulează permanent în rețeaua 
cinematografică. Reluările atestă longevi- 
tatea filmelor sale: Amintiri din copilărie 
se bucură — după 10 ani — de un interes 
la fel de mare ca la premieră. 150.000 spec- 
tatori în ultimele trei luni. 

@ Record in materie de difuzare: Năică, 
vizionat în 25 de țări, printre care Japonia, 
SUA, Suedia, URSS, Anglia, Mexic, etc. 
O largă difuzare în străinătate cunosc și 
filmele de lung-metraj: Tinerețe fără bă- 
trinețe, Veronica și Veronica se întoar- 


ce. 

e Premii internaționale. Marele premiu și 
premiul special al juriului pentru Năică 
(Gijon, 1965) și premiul special al juriu- 
lui pentru Veronica (Moscova, 1973). 
Alte premii la festivalurile internaţionale 


Copii 


teribili, părinți «neinţeleşi» 


Copii adulți, părinți infantili. 


Generaţiile in conflict? 
Nu! 
In conflict sint în primul rind 


concepțiile de viață 


gașe. Bucuresteancă (Carmen Galin) pare o 
fată emancipată, care înțelege situația și nu 
«dramatizează inutil». Dar totul e bravadă. 
De fapt și ea e o sclavă — sclavie sentimen- 
tală cu atit mai gravă cu cit e liber consim- 
țită. Pentru cel ales, ea consimte «să se 
arunce în foc». Numai să-i fie lui bine. 
Să nu tulbure tihna lui conjugală (e căsă- 
torit cu alta, evident nefericit, crede fata), 
să nu-i pericliteze situaţia lui socială (el e 
arhitect cu planuri mari, ea o simplă dese- 
natoare), micul lui confort burghez într-o 
societate ce-a desființat burghezia. Nu şi 


tentaţiile ei. Nu-ţi trebuie multe cazuri de 
film și de viată ca sa înţelegi cit de vital a 
devenit codul onoarei morale, cod tipârit 
şi în conştiinţa noastră de indivizi aparţi- 
nind unei colectivități evoluate. indivizi 
chemaţi să se ridice la înălțimea acestei 
colectivități. Aici incepe terenul dramatic 


al existenţei de toate zilele și de toate filmeie. 


Înfruntarea dintre ieri și azi se duce nu nu- 
mai la altitudinea marilor hidrocentrale, ci 
şi în subsolurile existențelor mărunte, in 
acea casă cu perdețuțe modeste, ascunzind 
instinctele hrăpărețe pe care arta, veşte- 


Un tată 
exemplu. 
Dar ce fel 
| de exemplu? 
(«Filip 


cel bun») 


jindu-le la vreme, comite o utilă asanare 
socială. Societatea noastră e astăzi aptă 
să educe educatorii, să realizeze din mers 
o adevărată școală a părinţilor. 


O altă familie-colivie, sufocată de mobili 
greoaie, incăperi-vagon în care ai casei 
par locatari grăbiţi, închiriind cu ora baia 
sau dormitorul. Spre deosebire de alţi eroi 
de film, Filip «cel bun», îşi iubește familia 
Sau măcar are a anume îngăduinţă față de 
slăbiciunile ei, făță de lașitatea bătrinului, 
față de resemnarea mamei ori superficiali- 
tatea surorii lui. Filmul e adult artistic, nuan- 
tele lui sînt exact distribuite, tabloul are și 
perspective, nu numai fundături. Puritatea 
lui Filip poate salva de naufragiu barca 
familiei, spunea cineva. (Un optimist) Ina- 
petența băiatului la compromis şi căpătuia- 
lă, la resemnare şi lașitate, pare un îndemn 
salutar pentru toţi ai casei la o altfel de 
existență. La o existență demnă, potrivită 
cu lumea în care trăim. Filip e copilul so- 
cietății noastre noi, chiar dacă tatăl i-a 
umplut capul cu precepte meschine, sora 
cu reflecţii cinice, iar el n-a apucat încă să-și 
formeze o «concepție». Dar înțelege exact 
încotro trebuie s-o apuce. Ce să refuze cu 
blindețe și ce să refuze cu vehemenţă. 
Capcane sint multe. Unele mai evidente, 
de care te poți feri, altele mai dificile,pentru 
că se ascund în spatele unei tradiționale 
formule părintești, după care căpătuiala 
inseamnă fericire. Complicat şantaj senti- 
mental la care greu se rezistă. La care unii, 


tualitate, sarcina neimplinită de familie: 
educarea tinerei generaţii. Doar că, una 
lingă alta, peliculele acestea oferă o ima- 
gine cam schematică a raporturilor familie- 
tinăr-societate. Mai peste tot familia apare 
ca un mediu destul de impropriu dezvoltării 
tinerei generaţii, eroii — de regulă adoles- 
cenți neliniștiți ce se caută cu înfrigurare — 
sint obligaţi să plece de acasă ca să se poa- 
tă găsi pe ei înşişi și «drumul cel drept». 
De aici monotonia rezolvărilor dramatur- 
gice, un conflict — e drept existent între 
generaţii, dar care unilateralizat riscă să 
ofere soluții convenţionale, formule ar- 
tistice simpliste, prefabricate. Folosirea 
exagerată a unui prea frecvent peisaj mo- 
horit al familiei în filmul nostru face să 
apara în altele o «compensație» cam idilică 
(vezi recenta «familie-model» din «Muntele 
ascuns»). Frustrat de căldura și Ințelegerea 
tamilială, tinărul personaj se refugiază auto- 
mat in macro-colectivitatea prevăzută obli- 
gatoriu în schema sa funcţională de pe 
ecran cu cite un responsabil pentru pro- 
blemele individual-sindicaliste. Dar nu in 
genul amuzantului șef al sectorului suflete 
din piesa lui Mirodan, ci mai curind ca un 
acru moralizator (excepţiile fericite nu fac 
decit să întărească regula),un fel de dădacă 
siciitoare și copleșită de grija tuturor orfa- 
nilor spirituali sau a celor cu studii lipsă la 
capitolul şapte ani de acasă. Cam măruntă 
şi convențională această imagine a unei 
societăţi în care de fapt răspunderile pentru 
formarea tinerei generaţii converg cu mult 
mai matur: ele se manifestă în realitate, 
concomitent, prin toți factorii educaţio- 
nali: familie, uzină, școală. armată, artă, 
mijloacele mass-mediei. E deajuns să ur- 


O familie 
ca-n filme 
(“Muntele 
ascuns») 


de la Tours, Teheran, Mamaia, Cannes, La 
Piata, Florenţa, Adelaide, Veneţia etc. În 
total, 31 de premii internaţionale. 

@ Elisabeta Bostan a făcut parte din 
uriile mai multor festivaluri in nale. 
n ultimul timp: Gijon, Moscova, Munchen. 
Monte-Carlo. 


Amintiri din 
copilărie 


2.046.000 


1.726.000 


6. Ma+ma=Mama| in pregatire, copro 
ducție cu studiou- 
rile sovietice 


(titlu provizoriu) 


Vasilica Istrate 
Elisabeta Bostan 


Vasilica Istrate 
Elisabeta Bostan 


9 Este membră a Biroului Centrului inter- 
național al filmului pentru copii şi tineret 
şi preşedinta Centrului național al filmului 
pentru copii. 


Mihai DUȚĂ 


Interpretii 
principali 


Corina Constantinescu 
George Măruţă, Tatiana 
lekel 


Ştefan Ciobotăraşu, 
Emanoil Petruţ, Corina 
Constantinescu 


Emanoil Petruţ, Mircea 
Breazu, Ana Szeles 


Lulu Mihăescu, Dem 
Rădulescu, Vasilica 
Tastaman, Margareta 
Pislaru 


Lulu Mihăescu, Dem 
Rădulescu, Vasilica 
Tastaman, Margareta 
Pislaru, Florian Pittiş, 
Violeta Andrei 


Vasilica Istrate 


slabi de înger, ca Marcu, prietenul lui Filip, 
vor ceda și vor rămîne toată viața neisprăviți. 

— «Ce-mi ceri dumneata, tată? (de data 
aceasta nu Filip, ci sora lui își apostrofează 
lucidă părintele). Să mă deprind cu minciu- 
na cuviincioasă? Să admir cum se descurcă 
Lucian în relaţii? Să-l iubesc pentru că-l 
baţi la table?... Visul tău, tată: un bărbat 
şi o femeie care să nu se gindească decit la 
casa lor, la mașina lor, la duminicile lor 
în sinul familiei...». 

Dar în timp ce sora, înregistrind pericolul 
eșuării într-o viață măruntă, nu e capabilă 
să-şi găsească un trai onest, «blindul» 
Filip, mai puţin contestatar, dar mai con- 
știent, trece la fapte. 


Educaţia prin muncă 


Uzina-colectivitate, capabilă să asigure 
un climat optim de dezvoltare a capacității 
şi demnităţii umane, preia şi în acest film, 
ca în mai toate peliculele noastre de ac- 


publicul 


„Păcală“ milionar 


Conform statisticilor Centralei «Ro- 
minia-film», 7 din filmele anului 1974 au 
fost văzute de peste un milion de spec- 
tatori. «Păcală» se află în capul listei 
celor mai rentabile producţii românești, 
cu 7 107 044 spectatori, record absolut 


măreşti citeva din emisiunile televiziunii 
adresate tinerilor sau părinţilor («Club T», 
«Familia» și altele) ca să constau cite 
conflicte realmente importante și la ce ton 
de tratare adult-pedagogică iși așteaptă o 
corespunzătoare reflectare cinematograti- 
că. Citeva din aceste aspecte: dificultăţile 
cuplului în care ambii soți muncesc şi nu-şi 
văd copiii decit seara la culcare (copii 
crescuţi uneori numai de niște bunici obo- 
siţi, incapabili să-i stăpinească), ori exis- 
tența sentimentală și socială a tinerei pe- 
rechi în relaţii cu alte familii, şi ele extrem 
de ocupate în ritmul trepidant al societății 
contemporane. Şi incă multe altele. Dar 
pentru toate ochiul dramaturgului ar trebui 
să cerceteze nu numai minuţios microsco- 
pic, dar şi de la o anume înălţime, de la o 
anumită perspectivă, ogorul tematic. Rea- 
litățile atit de complexe şi mereu în schim- 
bare ale familiei contemporane îi cer ci- 
neastului un ochi de vultur. 


Alice MĂNOIU 


în mai puțin de un an (premiera a avut 
loc la 11 martie 1974). Celelalte tilme mi- 
lionare ale anului 1974 sint: «Fraţii 
Jderi» — 3 109 864 (premiera la 22.IV. 
1974); «Un comisar acuză» — 2 217 714 
(premiera la 1.1V.1974); «Stejar, extre- 
mă urgență» — 1 118 476 (premiera la 
20.V111.1974); «Nemuritorii» — 1 045 572 
(premiera la 23.X11.1974); «De bună 
voie și nesilit de nimeni» — 1 031 844 
(premiera la 28.V.1974). Evident. nici 
unul din aceste filme nu și-a epuizat 
cariera comercială. 


în n f ilmele noastre 


Riscind a fi bănuit de dema 
gogie — căci eu ascultind 
sfaturile şi citind știrile de 
pretutindeni privitoare la pe- 
ricolele tutunului nu mai 
tumez ca altădată, urăsc taba- 
cul şi pe ai lui «tăbăcari» — 
riscind deajuns de multe pentru a-mi re- 
prima orice vervă în acest domeniu, simt 
nevoia de a ridica o odă țigării în filmul 
românesc. Scrumierelor. Mucurilor. Fumu 
rilor. 


Ar trebui — cum zice poetul — «un cintec 
incăpător precum foșnirea mătăsoasă a 
mărilor cu sare» pentru a slăvi binefacerile 
țigării atit pentru scenariștii şi regizorii 
noştri, cit şi pentru actorii respectivi. Căci — 
și aceasta e întrebarea — cum s-ar mani- 
testa pe ecrane fără de țigară, sentimente și 
trăiri ca: 


tensiunea interioară, 
tensiunea exterioară, 


enervarea, 
așteptarea, 
calmarea, 
indiferența, 
impertinenta, 
inteligența, 
dragostea, 
munca, 
spiritualul, 
banalul, 


anti-extraveralul, 
Şi dacă lista — pusă pe două rînduri pentru 


Tigara 


destinderea mina, 
așișderea, ochii, 
iertarea, gura, 
oboseala, surisul, 
vindecarea, plinsul, 
stressul, risul, 
interesul, floarea, 
pripa, visul, 
lipa-lipa, scrisul, 
clipa, pantoful, 
tăcerea, 
perplexul, 
complexul? 


şiretul, 
palma, 
replica, 
cuvintul, 


banul, 
vintul, 


morcovul, 
ziarul, 

sărutul, 
destul. 
în două cuvinte și nu în douăzeci: expresia 
omenească. Nimic nu o poate înlocui, zic 
unii. Greșesc. Țigara, la noi în film*), poate 
exprima totul. Inclusiv lipsa de fantezie 


a economisi spațiu — nu pare completă, 
aceasta nu poate decit să vă îndemne la 
elaborarea unei a treia enumeraări, tormată 
tot din 13 elemente sacre şi esenţiale, într-un 
infinit și frumos joc de societate. Ce-ar 
lipsi? Mai nimic. 

O, desigur, mai există — în cinema, ca şi 

în viată — 


regizorală, numită de multe ori sobrietate 
Lipsa de imaginaţie a gestului actoricesc, 
numită adesea și corectitudine. Incapacita- 
tea miinii. ochilor, buzelor de a se mişca 
expresiv. numita nu arareori și firesc, 
Neputinţa de a fixa dramaturgic situatii 
puternice între două personaje, mai denu- 
mită uneori — şi farmecul banalitătii 


Fumul, scrumul, mucul devin astfel semne- 
le supreme ale firescului, banalului și so- 
brietăţii. Ele au devenit clișeele cele mai 
dragi şi benigne ale unor păcate dureroase: 
slăbiciunea dialogului (personajele intră 
in discuție cerind mai întii «un foc»...) 
schematismul jocului (destinderea? — «o 
țigară bună!», încordarea? —«o țigară 
trasă cu sete»! Înfruntările? Şedinţele? 
— scrumierele pline! Munca? — un chiştoc 
ars pină la muc! etc., etc.). Pînă și în amor — 
cum se vede din ştraitul nostru de poze — 
tigara a devenit o adincă idee fixă. O idee 
fixă și excesivă 

Ce putem dori mai mult la capătul acestei 
ode? La atita cantitate — enormă — de 
țigări fumate în filmele noastre (ca să nu mai 
vorbim în piesele de teatru care nu ne pri- 
vesc...) să dăm şi noi o scenă nemuri- 
toare a țigării, cu care să intrăm în antologia 
tabagică a cinematografului mondial, la 
înălțimea momentului de neuitat cînd în 
«Dor nestins» el aprinde deodată două 
țigări, una pentru ea, una pentru el, sau cind 
în «Momentul de adevăr» Michele Morgan 
arde spatele rivalei sale cu un muc aprins 
și aia începe să tipe spre spaima lui Jean 
Gabin... Ar fi păcat — dacă tot nu ne batem 
capul în cinema cu organizarea unei vehe- 
mente campanii antitabagice — să nu dăm 
lumii o tulburătoare, o gravă sau o comică 
(chiar, de ce nu comică?, la geniul nostru 
comic n-ar fi greu...),o măreaţă, o inublia- 
bilă imagine a ceea ce poate face un «Sna- 


gov» în mina unui om.. ' Radu COSAȘU 


*) „în cel de actualitate, la «istorici» exis- 
tind cumva o anumită economie de mijloa- 
ce... 


Cum exprimăm încordarea? Trăgind cu sete... | Cum zimbim feminin? Fumînd! 


Fumatul a devenit 

o idee fixă, un şablon 
al filmelor noastre. 

În el 

— ca la radiografie — 
se pot citi multe 

despre jocul actorilor, 
fantezia regizorilor, 


forța d 


alogului 


(şi multe alte fumuri) 


Cum ne destindem? Cu-n «Pall Mall»... 


3 "+ 
va 


Cum ne infruntăm? lar fumăm! 


„» Și cînd suspinăm? Da, și cind oftăm. 


larna maturității noastre... 


(Urmare din pag. 5) 


consecinţă de asemenea firească a infuziei 
de talente proaspete ce a pătruns în acest 
an în lumea filmului nostru, dar și o conse- 
cință a realizării acelui deziderat numit: 
25 de filme pe an. Căci din mijlocul lui, din 
mijlocul acestei cantităţi exprimată într-o 
cifră, a pornit saltul spre calitate. Este un 
moment bun acesta pe care-l trăim și grija 
noastră ar trebui să fie concentrată spre 
menţinerea lui, cu toate forțele și cu orice 
preţ. Căci acest moment mai reprezintă 
şi binemeritata răsplată oferită publicului 
nostru. Acest public care ani de zile a 
așteptat cu incredere «să ne coacem», 
«să creştem», «să ne maturizăm», acest 
public care s-a întristat sau s-a bucurat 
cu fiecare nouă încercare a noastră de a ri- 
dica ştacheta, avea dreptul la această răs- 
plată a infinitei sale răbdări, a neclintitei 
sale speranțe în cinematografia noastră. 
Ceea ce caracterizează, cred, acest moment 
actual al filmului românesc este și fluidul 
de înțelegere, de bucurie si satisfacție ce 
circulă intre filmele noastre din ultima vreme 
şi publicul nostru dintotdeauna. 


e Dumitru Carabăţ (scenarist): Dintre 
producţiile recent date in exploatare mi se 
par a fi demne de remarcat filme ca Actorul 
şi sălbaticii, Ilustrate cu flori de cimp, 
Filip cel bun și, dacă mi se permite, Zidul. 
Desigur, enumerarea ar putea să fie rezulta- 
tul unei aplicări excesive a unui gust perso- 
nal, posibil restrictiv, la «cimpul» nostru ci- 
nematografic, care în realitate este mai vast 
şi mai divers. Filmele amintite insă, dincolo 
de ceea ce. evident, le deaseboste, par a fi 
dominate de o anume tensiune moral-esle- 
tică comună, o angajare istorică mai acută 
în viața societății noastre, de o gindire 
artistică caracterizată printr-un spor de 
coerenţă și eficacitate. Realizatorii filmelor 
— scenariști, regizori, operatori, actori, 
producători etc.— par a fi înțeles că cinema- 
tograful ca artă este mai puțin rezultatul 
unei «puneri în scenă» cit, mai ales, al 
unei «puneri în realitate». S-a înfiripat 
parcă, pe această bază, o preocupare pentru 
stil, pentru o articulare mai subtilă a limbaju- 
lui cinematografic. Ar rămine ca, în eventua- 
litatea că afirmaţia de mai sus e justă, critica 
să-şi înnoiască instrumentele, pentru a 
deveni ea însăşi mai eficientă în planul 
concret al creației. Ar fi vorba de sistema- 
tizarea unei experienţe artistice, din păcate 
nu prea vaste, care ar putea căpăta, prin 
modelare şi evidenţțiere, forță germinativă. 
Aceasta cu atit mai mult cu cit filmele 
amintite nu au apărut pe un teren gol, nu 
sint adică absolut noi, ele continuind o 
anume tradiție cuprinsă în realizările mai 
vechi ale unor regizori ca Victor Iliu, Liviu 
Ciulei, Jean Georgescu, etc. sau în altele 
mai noi,dintre care dau un singur exemplu: 
Puterea și Adevărul. Vocaţia autentică a 
criticii mi se pare aceea de a sesiza și 
consolida acele direcții artistice care par a 
fi mai relevante, eficiente, în raport cu rea- 
litatea și istoria noastră. Pe scurt, acum mi 
se pare mai puțin important că aceste filme 
sint o prezență în peisajul cinematografiei 
noastre: bine ar fi ca ele să insemne ceva 
pentru miine. 


© Mihai Creangă (scenarist): Chiar inain- 
te de premiera ultimului său film, Andrei 
Blaier afirma că «trăim un moment deosebit 
al cinematografiei noastre» şi işi exprima 
speranța că vom şti cu toții să ocrotim şi să 
dezvoltăm acest momen în așa fel încit să 
nu rămînă izolat, ca atttga alte momente 
deosebite în istoria filmului românesc. Nu 
ştiu dacă ancheta revistei «Cinema» va ajun- 
ge la o concluzie asemănătoare. La drept 
vorbind, ar fi interesant de știut mai ales ce 
gindește publicul despre acest moment. Însă 
ceea ce mie mi se pare îmbucurător e faptul 
că, în sfirşit, casele de filme încep să aibă o 
marcă, o identitate. Firesc, eu mă simt legat 
de Casa de filme trei — şi de directorul ei, 
Eugen Mandric — care m-a propus publicu- 
lui ca scenarist. Din fericire, nu trebuie să 
fac apel la o judecată partizană atunci cind 
mă gindesc la filmele pe care le-a produs 


agrafă 


O mai veche meteahnă a celei de-a șap- 
tea arte ne obligă să-i considerăm pe regi- 
zori doar regizori, pe scenarişti doar scena- 
riști, pe operatori doar operatori — terme- 
nii avind justeţea lor asertorică iscată din 
magnifica industrie a iluziei care ar fi filmul. 
Desigur, nu mă refer la exclusivismul nece- 
sar al diviziunii muncii, ci la dreptul sacru al 
spiritului de a fi exact ceea ce aspiră -să fie. 
Cind losif Demian spune: «imi fac meseria», 
am senzaţia că n-am destule pălării pentru, 
a mi le scoate in fața acestui «meseriaş» 


ea în 1974. Patru din cele cinci filme sint de 
actualitate. Dintre cei cinci regizori, doi 
sint debutanţi în lung-metrajul artistic: Con- 
stantin Vaeni și Andrei Cătălin Băleanu. 
Cred că amindoi dovedesc acum că au 
ceva de spus în filmul românesc. Ştiu, în 
general, că nu servesc nimănui ierarhizările, 
dar nu mă pot opri să nu mărturisesc că, 
dintre aceste filme, Zidul lui Vaeni mi-a 
plăcut cel mai mult, deşi — sint convins — 
că Filip cel bun al lui Dan Piţa n-ar fi 
prea departe de virful acestui moment 
cinematografic românesc. În sfirșit, dacă 
se poate vorbi despre o medie artistică, cred 
că ştacheta a fost ridicată simţitor în 1974. 
Se dovedește că ne-am putea permite 
salturi mai îndrăznețe. Şi in această even- 
tualitate — fiindcă formula caselor de filme 
s-a dovedit viabilă — fac o propunere: ce-ar 
fi ca fantomatica doi să devină o realitate? 


Există un cenaclu al tinerilor cineaști — 
«Victor Iliu». Există, de curind, citeva idei 
promițătoare privindu-i pe aceştia, idei că- 
rora C.C. al U.T.C. s-a oferit să le acorde 
un sprijin direct. În acest context, n-ar 
putea deveni Casa de filme doi, o casă pro- 
ducătoare a tinerilor cineaști, poate chiar 
numai a debutanților? Filme-scheci, filme 
de actualitate cu o producție mai puțin 
costisitoare, create de echipe restrinse, 
în decoruri naturale, filme cu povești simp- 
le, cu personaje puține, ar putea constitui 
blazonul casei de filme doi. La ora asta, 


Nu 

numai cu tineri, f 
ci şi 

despre tineri 
(«Filip 

cel bun») 


doi nu există. Ceea ce nu înseamnă că nu 
poate fi inventat. 


@ ion Popescu Gopo (regizor, preşedinte 
al ACIN): Sint aici la Buftea nişte culoa- 
re lungi; două, ce au, două cite două, 
cabine de montaj. Sint multe, vreo 13. 
Acestea ar fi culisele, dacă scena ar fi 
ecranul. În culisele acestea foiesc regizori, 
maeștri de sunet și monteuri, în general 
femei cu halate albe. Dacă te plimbi pe cu- 
loare şi treci prin dreptul cabinelor de mon- 
taj, auzi, ca şi cum ai căuta posturi la un 


Poeţii 
care-mi aminteşte fundamentala credinţă 
în muncă. Oare el este numai operator? 
Oare Vaeni şi Pita sint doar regizori? Oare 
Stoiciu e doar scenarist? 

Şi iată că această primăvară a succeselor 
lor. mă obligă să mă întorc la vorba sfintă 
care este poet, să-i aplaud și să le doresc 
sănătate." Da, și Demian, şi Vaeni, și Piţa, 
şi Stoiciu sint niște autentici poeți iviţi la 
această răscruce modernă a artei romă- 
nești. 

Ne bucurăm cu toții că-i vedem aplecaţi 


aparat de radio, fel de fel de sunete, muzici, 
îimpușcături, ropot de copite de cai, strigă- 
te, șoapte... Este ceea ce se numește etapa 
de finisare a unui film. 

Cind priveşti maldărele de cutii, puse una 
peste alta, filmele par ca nişte rachete. 
Şi numărătoarea inversă se face în ziua 
premierei, cind «racheta» e lansată în lume. 

Aici l-am văzut preparindu-și «racheta», 
la cabina patru pe regizorul Boiangiu. Pe 
ușă scria: Un zimbet pentru mai tirziu. 
«Zimbetul» său a fost lansat la 10 decem- 
brie 1974. La cițiva pași mai incolo, Blaier 
îsi aranja Florile de cimp. 

E o meserie grea tabricarea filmelor. Se 
lucrează mult, se lucrează ziua și noaptea. 
Jos, la sala de mixaj, Nicolaescu omoară 
cițiva Nemuritori. Mixajul este un fel de 
probă de lansare a rachetei, aici pentru 
prima dată actorul se întilnește cu visul 
său materializat. Aici e încă imperfect, 
adică filmul e incă nefinisat, plin de lipituri, 
semne. cifre mizgălituri de creioane der- 
matograf, zgomote lipsă, dialoguri nesin- 
cronizate... 


Risul 

ca atitudine 
socială 
(«Actorul 

şi sălbaticii») 


Într-adevăr lucrurile nu merg ca pe roate, 
industria filmului este de multe ori in 
conflict cu arta filmului. Şi de multe ori 
se fac concesii şi de-o parte şi de cealaltă. 
De multe uri se pot auzi în culise: daţi: 
mai mulți cai lui Ştefan cel Mare, sau 
Tatăl risipitor face zgomote în locul lui 
Filip cel bun, dar și Filip face destul zgo- 
mot. 

Rachete, rachete... ca un cuplet de-al lui 
Caratase din Actorul si sălbaticii, film 
lansat la 21 ianuarie 1975. De atunci și pină 
azi 550 000 de spectatori. Ce carte poate fi 


citită de atitea persoane în două luni? 
Unele rachete au o viteză fantastică: Ne- 
muritorii depășesc milionul în trei luni, 
Stefan cel Mare face 800 000. 

Alte rachete, alți constructori, alte rezul- 
tate. Unii începători, alții mereu cu aceleași 
greșeli. Se poate vorbi și de un «teleghi- 
daj» care citeodată ajută și citeodată strică. 
De exemplu felul cum este lansat un film 
din punctul de vedere comercial, sau telul 
cum este scrisă cronica, citeodata in con- 
tradicţie cu opinia publică. În culise se vor- 
beşte mai curajos decit la ACIN, sint 


asupra gindului, asupra științei lor de a tace 
artă şi de a duce peste mări şi țări, în ochii 
tuturor, o părticică din marele tezaur de 
frumusețe al poporului nostru. Oare numai 
talentul și ştiinţa îi face să fie ceea ce sint? 
Nu, desigur, căci — s-a zis demult — 
talentul și știința nu sint măsura timpului. 
Măsura timpului este conştiinţa. 

Acești poeţi ai noștri sint niște admira- 
bile conştiinţe lucide. 

losif Demian filmează ziua şi noaptea, 
atent, cu migala care ținteşte să transforme 
fiecare cadru din film într-o frumuseţe 
plastică autonomă. 

Constantin Vaeni s-a zbătut să facă film 
după film. Condiţia fundamentală a reușitei 
sale: energia, plus spiritul novator. 


nemulțumiri juste și de asemeni multe 
exagerări. Cred că dezbaterile în ședințele 
de creaţie, critica deschisă și colegială e 
foarte folositoare. Trebuie multiplicate. 

Am avut în această iarnă numeroase 
premiere, aproape săptăminale. A fost și 
pare să continue o ofensivă a filmului ro- 
mânesc. Este imposibil ca această cantita- 
te să nu producă calitate. 

Pe culoarele Buftei, cabinele de montaj 
vuiesc fără intrerupere. Zgomotele de 
tancuri anunţă un film mare: «Pe aici nu 
se trece». Titus Popovici a încredințat 
scenariul său unui tinăr regizor, Doru Năsta- 
se (de ce naiba spunem tineri unor regizori 
cu copii și părul gri?). lulian Mihu (deşi 
nu-i tinăr, n-are copii și nici păr gri) stă cu 
scaunul pe culoar și dirijează montajul de 
la distanță (în cabină nu e voie să fumezi, 
deși pelicula de mult nu mai este inflama- 
bilă). Gheorghe Vitanidis lansează două 
filme deodată: Dimitrie Cantemir și Muş- 
chetarul român. Gheorghe Naghi studiază 
Elixirul tinereții, Calotescu montează 
Mastodontul, Moldovan nu știu ce face, 
ține ușa inchisă... 

Mă întorc la cabina mea, racheta mea 
mai are puţin, Eugenia, Emilia, Silvia, ha- 
latele albe aleargă printre pădurile cu co- 
șuri de peliculă. Capoianu cîntă, Profesorul 
şi Cantuniare fac: fleoșc, poc, sss... Facem 
filme. 

— Zău că facem multe filme. Ne pindeşte 
calitatea. 


e Marin Stanciu (director genera! al 
Centralei România-Film): 

Succedate intr-un ritm fără pre- 
cedent, nu mai puţin de 7 în trei luni, filmele 
din producţia naţională se oferă astăzi 
publicului din țară și distribuitorilor străini, 
nu numai pe o largă gamă de teme, dar și 
prin citeva performanţe calitative ieșite din 
comun. Şi e un lucru remarcabil faptul că 
România-Film poate prezenta cam în ace- 
laşi timp o diversitate de genuri, de la fil- 
mul politic la filmul de aventuri, de la dramă 
la comedie, diversitate în stare să satisfacă 
toate preferințele, toate gusturile. 

În general, numărul spectatorilor la fil- 
mele românești crește anual între 1 şi 3 
milioane. În anul 1974, această creştere a 
fost însă de 13 milioane, față de 1973. Filmele 
stagiunii de iarnă, cele programate la 
inceputul anului s-au bucurat, de la caz la 
caz, de o foarte bună primire din partea 
publicului. Situaţia se prezintă astfel la 
filmele la care avem cifre ceva mai concrete, 
in ele inciuzindu-se atit spectatorii din cani- 
tală, cit şi cei an ţara: «Memuritorii» au 
trecut de un milion de spectatori, iar «Ște- 
fan cel Mare» a fost văzut de aproape 800 
de mii de spectatori. Numai în București, 
«Actorul și sălbaticii» a înregistrat peste 
o jumătate de milion de spectatori, «llustra- 
te cu flori de cimp». aproape 150 de mii, 
în numai patru săptămini de la premieră. 
lar «Filip cel bun» aproape o sută de mii, 
în numai trei săptămini. Firește aceste filme 
nu se află decit la începutul carierei lor pe 
ecrane. Dar acest început îndreptățește 
toate speranțele. 

Buna primire pe care publicul și critica 
de specialitate au făcut-o filmelor din sta- 
giunea de iarnă ne-au fost confirmate și 
de aprecierile pozitive ale celor 45 de re- 
prezentanţi ai cinematografiilor din unele 
țări socialiste. La o recentă vizionare de 
lucru, distribuitorii din U.R.S.S., Cehoslova- 
cia, lugoslavia, Mongolia, Bulgaria, R.D.G., 
Polonia şi Ungaria au văzut filmele «Agen- 
tul straniu», «Duhul aurului», «Un zim- 
bet pentru mai tirziu», «Nemuritorii», 
«Actorul și sălbaticii», «Zidul», «Filip 
cel bun», «ilustrate cu fiori de cimp», 
«Muntele ascuns», oaspeţii fiind de pă- 
rere că aceasta este cea mai valoroasă se- 
lectie pe care au văzut-o la noi în ultimii 
ani. 

Aceste filme se află la debutul «carierei 
internaţionale». Ele vor fi prezentate, de- 
sigur, şi la alte vizionări cu distribuitori din 
alte țări, la festivaluri și tirguri internaţio- 
nale. Recent, o casă distribuitoare din 
Italia a preluat filmele «Nemuritorii», «llus- 
trate cu fiori de cimp», «Filip cel bun», 
«Ștefan cel Mare», «Agentul straniu», 
iar o altă casă va distribui în țările de limbă 
engleză filmele «Nemuritorii» și «Un co- 
misar acuză». 

Stagiunea de iarnă a fost bună. Premize 
bune pentru, să sperăm, un an bun! 

Anchetă realizată de N.C. MUNTEANU 


Dan Piţa regizează propriile lui ginduri și 
neliniști, străduindu-se să transfigureze 
lumea din faţa obiectivului pină îi dă consis- 
tenţă şi «necesitate filozofică». 

Povestirile cu adolescenţi ate lui Constan-. 
tin Stoiciu au o rezonanţă care infioară ini- 
mile. 

Noi, spectatorii, atit de grăbiţi, uneori, să 
reflectăm la cuvintul poet şi să ne cutre- 
murăm la imensa cantitate de muncă pe 
care el o conţine. Cinematografia româ- 
nească are poeţi. Despre patru din ei am 
vorbit aici. 


Marcel PĂRUŞ 


Valori de ieri și de alaltaieri 


9 Evenimentul lunii: 
ciclul Bergman. 

Din tilmogratia lui Bergman îmi place cu 
deosebire filmul care nu pare să fie dintre 
operele «de consacrare» ale maestrului 
suedez: «Noaptea saltimbancilor». Moti- 
vele acestei preferințe sint, mărturisesc, 
strict subiective, deși filmul rezista, oricind, 
unei cit de «obiective» judecăți estetice. 

Primul ar ti acela că acest film trist, clov 
nesc, de o tragică bufonerie, e realizat in 
stilul fermecător-fabulos al celebrelor pe- 
licule scandinave de la începutul secolului, 
inspirate din lumea circului. Reinvie aici 
lumea pitorească, agitată, multicoloră a 
saltimbancilor în veșnică peregrinare, cu 
drame grotești și tragedii in surdină, con- 
sumate în corturi peticite și rulote dela- 
brate, prin jalnice orăşele de provincie 
înecate în ceaţă și ploaie monotonă. 

AIl doilea motiv al iubirii mele pentru 
acest film este «fellinianismul» lui, apropie- 
rea pe care o fac,de fiecare dată cind îl revăd, 
cu «La Strada», mai recent cu «Clovnii». 
Căci e neîndoielnic un film fellinian această 
«Noapte a saltimbancilor», cu metafora lui 
esențială, aceea a drumului, străbătut de o 
caravană simbolică de personaje-etalon, 
aflate într-o perpetuă, neliniștită căutare de 
sine. 


Februarie: 


«Scuzaţi, pardon, bonsoar» (Radu 
Beligan în «O noapte furtunoasă») 


filmul şi muzica 


O piesă de Tudor Muşatescu, devenită interesant film 
de atmosferă, grație unui cineast cu har: Jean Georgescu 
(«Visul unei nopți de iarnă») 


În fine, mai iubesc acest film dintr-un 
motiv cu totul «necritic», anume pentru că, 
invitind un prieten al meu, obsedat de 
ierarhii și clasamente artistice să-l vadă, 
după vizionare mi-a pus inevitabila, absurda 
lui întrebare: «Care-i mai mare: Fellini sau 
Bergman?» N-am ştiut ce să-i răspund, 
evident, dar tot el a adăugat: «E într-adevăr 
un film fellinian. Însă cite filme bergma- 
niene a făcut Fellini?» «Niciunul», mi-a 
venit să răspund, dar am tăcut, realizind 
imediat că întrebarea ascundea o capcană, 
pe care o evităm adesea. Pe bună dreptate. 


Şi totuși... 
Petre RADO 


atracție ai reper- 
toriului Cinematecii in această lună îl repre- 
zintă, fără îndoială, ciclul «Începuturile 
filmului românesc» (1898—1948). Prile, 
de întilnire cu opere semnificative ce re 
prezintă tradiţia națională a celei de a 7-a 
arte, selecția se întinde de la «Războiul 
pentru independență» (1912, regia Grigore 
Brezeanu) pină la «Visul unei nopți de 
iarnă» (1945, realizat de Jean Georgescu), 
neomiţind filme ca «Lia» (1927), «Maiorul 
Mura» (1928), «Trenul fantomă» 1933) 
sau «O noapte furtunoasă» (1942). Mult 


Starea de cînt 


La Casa filmului a avut loc o 
Săptămină a filmului de operă: 
cinci filme, cinci opere din reper- 
toriul Operei din Hamburg, sub 
conducerea artistică a profesoru- 
lui Rolf Libermann. Un colectiv 
prestigios (N. Gedda, Dietrich 
Fischer-Diskau, A. Saunders, etc.) 
au dat o deosebită ținută acestor 
filme, acestei săptămini a operei. 


Mi-am amintit de primele spectacole 
de operă văzute în clasa l-a primară 
(«Paiaţe» apoi «Carmen», cintate de 
Ștefănescu Goangă şi Emil Marinescu 
— ce m-au impresionat atunci cît azi 
vocile celebre ale wagnerienilor și mo- 
zartienilor) cind, la Casa filmului, melo- 
lomanul şi cinefilul n-a rezistat ispitei 
Flautului fermecat și Wozzeck-ului, 
opere filmate de maeștri din Hamburg. 
Spectacolele acestea filmate, adaptate 
uneori, aveau forța lor, nu numai cea a 
muzicii celebre, ci mai cu seamă forța 
convenţionalității respectată, convențţio- 
nalitate ce pare străină celei a filmului. 
Şi este, în fond. Dar, dacă treci de preju- 
decata plictiselii — prejudecată uneori 
salvatoare — este totuși: o experiența 


să vezi de-aproape ce face un interpret 
cu timpul în care se «expune» pentru a 
cinta. Intrat în joc, cu timpul pătrunzi 
într-un imperiu fantastic — cel în care 
oamenii cîntă, modificind cu totul «me- 
tabolismul» vieții, chiar ritmul ei mile- 
nar, atavic și natural. Ființa umană de- 
vine stranie în tot comportamentul ei — 
și recunoşti că «starea de cint», starea 
poeților de fapt, e alta, necunoscută 
nouă muritorilor ce ne precipităm a 
spune totul scurt, direct, articulat, în 
fugă. Rostirea devine «intensivă», defini- 
tivă şi — prin toate acestea — reîntoarsă 
plenar în spectacol (spectacolul gene- 
zei), spectacol uimitor ca cel al omului 
în inponderabilitate. 


Văzind deci operele acestea, gindeam 
că Oedipul enescian ar putea fi produs 
de Buftea. Oedip, această capodoperă 
a muzicii moderne, ce-ar trebui să pri- 
mească straiele unei interpretări origi- 
nale și naționale. Cred că muzica mo- 
dernă — aşa cum o ecraniza intere- 
santa versiune a lui Wozzeck de Alban 
Berg — e mult mai filmică decit cea 
clasică. Probabil pentru că «melodia» 
e mai aproape de vorbire și oamenii mai 
aproape de cint. 


Gelu IONESCU 


interes suscită programele cu filme de non- 
ficţiune, atit cele care oglindesc activitatea 
unui regizor (Paul Călinescu, Jean Mihail), 
cit şi cele organizate pe criterii tematice 
(filme științifice şi culturale, etnografice, 
despre arhitectură, sport și turism sau cele 
prezentind industria și viața satului romă- 
nesc). 


e O apariţie interesantă în peisajul cine- 
matografic o constituie medalionul închinat 
unuia dintre cei mai mult comentaţi actori de 
comedie ai anilor '30: W.C. Fields. Comic 
excentric, vedetă cu putere de fascinaţie, 
aureolat de o legendă care s-a substituit 
de cele mai multe ori judecăților de valoare, 
Fields este prezent în Cinematecă cu opt 
filme de lung-metraj, începind cu «Dacă aș 
avea un milion» (1932) și pină la «Puișorul 
meu» (1940). 


e Un «Omagiu unor autori și actori 
dispăruți în 1974» și 


e Un medalion dedicat regizorului ame- 
rican Frank Capra completează lista ciclu- 
rilor _pe care Cinemateca le propune abo- 
naților săi în luna martie. 


Mihai TOLU 


Bineînțeles, «Lia» este o galeșă melodramă, dar în ea apărea 
idolul vremii, neuitatul George Vraca 


travelling avant 


Test științifico-fantastic 


de tablă fură smulse, proiecționistul se 
retrase într-un colţ; cutiile fură trecute 
din mină în mină şi în cele din urmă 
deschise: erau goale! Cel mai banal, 
să-i spunem pe nume, cel mai prost 


Dind urmare nemaipomenitei publici- 
tăți desfăşurate cu ajutorul radioului, 
televiziunii, revistelor și afișelor, pre- 
miera ultimului film ştiințifico-fantastic 
cunoștea în seara de gală o extraordi- 
nară afluenţă de public. Subiectul filmu- 
lui: cum se va turna un film în anul 2222. 
După cuvintarea directorului Casei de 
filme, în aplauzele asistenţei, a început 
vizionarea. Stupoare: filmul era de o 
mediocritate desăvirșită, perfectă chiar. 
Pe măsură ce minutele treceau, publicul 
era cucerit de această mediocritate 
nemaiintiinită, era chiar fermecat, sub- 
jugat, minunat, entuziasmat. În sală se 
reluară aplauzele și strigătele de «bra- 
vol» nu mai conteneau. Delirul specta- 
torilor atinse culmi atit de înalte încit 
nici nu se termină bine filmul, că publicul 
năvăli la cabina de proiecție pentru a se 
despărți de premiera filmului științifico- 
fantastic, luindu-și amintire cite o bucă- 
țică de peliculă. Fără îndoială, banali- 
tatea absolută a noii producții, banali- 
tate depășită de multă vreme, îi îndrep- 
tățea pe spectatori la acest gest. Pentru 
năvala dată asupra cabinei de proiecție, 
publicul nici nu putea fi învinuit: în frun- 
tea spectatorilor se atla însuși regizorul 
care, el personal, promisese fiecăruia 
cițiva centimetri de peliculă drept suve- 
nir. Cind mulțimea năvăli în cabină, pe 
ecran filmul tocmai se termina. Cutiile 


film de science-fiction rulase fără 
peliculă! Nimeni nu mai înțelegea ni- 
mic. Spectatorii își reluară, în tăcere, 
locurile în sală, presimţțind că trebuie să 
li se dea o explicaţie. Într-adevăr, regizo- 
rul urcă pe scenă dintr-o săritură și se 
adresă asistenţei: — Ați asistat la un 
spectacol de iluzionism în masă. Aţi 
constatat chiar dvs., că în aparatele de 
proiecție nu se atlă nici un metru de 
peliculă, totuși, eu, regizorul, v-am 
tăcut să vedeți un film! Am vrut să vă 
demonstrez că un adevărat regizor este 
în primul rind un iluzionist... 

Aplauzele reizbucniră. Regizorul re- 
luă: — Vă propun acum un test. Voi 
ruga citeva persoane din cele aflate în 
sală să ne spună ce a. văzut fiecare, 
pe ecran. (Rezultatele testului, consem- 
nate în sală, vă vor fi relatate în numărul 
nostru viitor!) 

Cineva din sală gindi: — Dacă tot 
ne-a hipnotizat, atunci de ce nu ne-a 
tăcut să vedem un film bun? 

Dar cel care gindea așa era un 
cronicar. 


Radu GEORGESCU 


Martorul 
trebuie să tacă 


Un medic este, din întim- 
plare, martorul unui acci- 
dent. Profesia, și nu numai 
ea, îl obligă să dea celor în 
cauză primul ajutor. O face 

niia spontan, firesc, fără să rea- 
lizeze că astfel s-a angajat pe un drum 
periculos: cei doi accidentați erau făptașii 
unei crime pusă la cale de Mafia napolita- 
nă și goneau spre locul alibiului. Crima ar 
fi putut fi perfectă. Acum devenea divul- 
gabilă. Imprevizibilul incident face astfel 
din medic, fără voia sa, un martor pericu- 
los. Deci martorul trebuia oprit să vorbeas- 
că. Pentru a nu da de bănuit, mascînd o 
crimă cu o alta, cei în cauză nu optează 
pentru «eliminarea» sa din viață şi pre- 
feră să declanșeze un perfect mecanism al 
presiunilor sociale, familiale, morale pînă 
cînd, încolțit din toate părțile, martorul va 
fi condamnat la tăcere. 

Ca de obicei, în acest tip de film italian 
în care legea, poliția și cetățenii cinstiţi 
au de înfruntat ofensiva fărădelegii, inves- 
tită cu atributele puterii — intriga este doar 
o mică machetă care reface o mare reali- 


Nu întotdeauna 
tăcerea e de aur 


tate. O realitate bazată pe inechitate și 
corupție. Ofensiva de ideia cineaștilor 
italieni, opera lor de asanare socială şi 
politică continuă cu același tonus demas- 
cator. Dar demonstraţia artistică folosește 
prea multe argumente șablon, scheme 
dramaturgice-tip cu cote fixe de violenţă 
şi melodramă. 

Simona DARIE 


Producţie a studiourilor italiene. Regia: Giuseppe 
Rosati. Cu: Bekim Fehmiu, Rosanna Schiaffino, 
Aldo Giuffre, Elio Zamuto, Luigi Pistolli, Barbara 
Betti 


Un milion pentru Jake 


Cind vezi un western, adeseori te mul- 
tumesti să spui că ai vazut un western. 
Sigur câ ei poate fi mai bun sau mai puţin 
bun, cu John Wayne sau Robert Mitchum, 
cu indieni (nu se poate fără), cu cavalcade 
(nu se poate altfel), printre Canioane (nu 
se poate altundeva), cu buni și răi (neapă- 
rat) şi cu o poveste care nu e nevoie să pă- 
cătuiască prin prea multă originalitate. Wes - 
ternul îți dă plăcuta senzaţie a permanenţei, 
a vechilor obișnuinţe, confortabila reîntilni- 
re cu lucrurile arhicunoscute. «Un milion 
pentru Jake» («Big Jake») păstrează miezul 
tradiţional al oricărui western (al unui foarte 
bun western), dar autorii lui îi aruncă ochia- 
de binevoitor ironice, amuzant distanţate. 
Genericul, excelent, încearcă chiar și o 
mica introducere social-politico-economica 
în epoca inceputului de secol: anul 1909. 
Vestul e mai puțin salbatic, mai pașnic şi 
mai îndestulat. Indienii nu numai că nu-i 
vedem, dar nici nu le mai dibuim urmele. 
Fermierii au automobile și fiii lor motoci- 
clete. Pistoalele sint cu gaz, puștile cu lu- 
netă, iar caii folosesc la minunatul sport 
numit călărie. «Răii» nu mai fură vite, fură 
copu, prefigurind gangsterismul şi kidd- 
napingul. Lume Nouă, deci, şi în vestul 
sălbatic. Lume nouă și în westernul Holly- 


woodului: alături de John Wayne apar fiii 
lui, Patrick Wayne (James) și John-Ethan 
Wayne (Micul Jake). Şi fiul lui Robert 
Mitchum, Christopher Mitchum (Michael). 
Doar John Wayne rămîne același cow-boy 
cu ochi albaştri și batistă la git, cu umerii 
drepți și mersul legănat, Același singuratic 
impărţitor de dreptate, indiferent la lumea 
nouă, uşor obosit la aproape 67 de an: 
de viaţă, după 46 de ani de carieră, după 
mai mult de 300 de filme, în cea mai mare 
parte westernuri. «Marele Jake»-Wayne, 
leit-motivul westernului american, îşi pune 
azi ochelarii să citească, pe un bileţel, suma 
care i se cere în schimbul vieţii nepotului 
său. Își pune ochelarii şi predă ștafeta. 
Se pregătesc fiii lui, fiul lui Mitchum, cei- 
lalţi fii. Care vor spune și ei, încălecind pe 
o şa, povestea, mereu aceeași poveste a 


vestului sălbatic. Rodica LIPATTI 


Producție a studiourilor americane. Regia: 

George Sherman. Scenariul: Harry Julian Fink, 

R.M. Fink. Imaginea: William H. Clothier. Cu: 

John Wayne, Richard Boone, Maureen O'Hara, 

pairick Wayne, Christopher Mitchum, John Ethan 
ayne 


bi 


Piine și ciocolată 


Acum citeva săptămini, în 
februarie, la Festivalul inter- 
naţional al festivalurilor in- 


neima ternaţionale de la Belgrad, 


filmului lui Franco Brusati 

i se decerna una din marile 

distincţii, în competiţie cu 
tot ce a însemnat laureat al vreunui festival 
internațional de film, din întreaga lume, în 
decurs de un an. | se recunoaște desigur 
privirea gravă, cercetătoare, alarmată, pri- 
virea care nu se oprește la pitorescul şi co- 
micul facil al «incurcăturilor» bonomului 
meridional pierdut printre rigorile unei so- 
cietăţi închise, ale unei adevărate caste de 
privilegiati ai Fortunei. 

Brusati nu-şi interzice şi nu le interzice 
subiecților săi (subiecţi într-adevăr pentru 
că filmul pare să fie mai curind o descin- 
dere sociologică în lumea emigrație! Ium- 
penproletare furnizate de Italia sudică şi de 
alte co-riwverane mediteraniene), nu le in- 
terzice, spun, să aibă farmecul și hazui 
devenite legendare, atit de legendare încit 
s-au transformat într-o reclamă turistică. 
Bucuria sau necazul, entuziasmul sau dis- 
perarea, speranța sau deznădejdea, toate, 
toate se inghesuie pe strunele mandoline- 
lor înfocate însoţite de prelungi lamento-uri 
tradiționale: o sole mio! Brusati nu por- 
neşte în «Pline şi ciocolată» de la o între- 
bare ci, descriind mediul sau mediile, ra- 
porturile dintre emigrant și societatea care-l! 
foloseşte, depărtind braţele compasului pe 
măsură ce investigația avansează,caută să 
cuprindă sau să dezvăluie mai curind o 
lume găzduită în adevărate coteţe de găini 
ascunse unor priviri reci şi obsedate de 
mediul aseptizat şi dezodorizat. Realiza- 
torul ajunge să strige indignarea în primul 
rind împotriva acestei religii meridionale 
al lui dolce far niente, impotriva vieţii 
improvizate pe unde se poate și cit se poate, 
a unor dezrădăcinaţi veșnic cu valiza într-o 
mină, mandolina în alta și lamento-ul în 
voce. Nu — pare a spune Brusati — ieşirea 
din apocalipsul vinturării după o bucată 


Nu bonomiei placide. 


Da conştiinţei lucide 


de piine nu se poate face prin refugiul în 
veșnicul o sole mio. În mascarada nostal- 
giilor dezolate și dezolante, de o improvi- 
zaţie à la Commedia del'Arte, trecută însă 
aici și prin balurile din cartier și localurile 
cu muzică şi antren. În această mascaradă 
costumată realizatorul este aspru cu tot 
ceea ce invită la ingăduinţă, la seducţie 
melodramatică, este aspru cu ridicolul ridi- 
colului ridicat la rangul de seducţie regio- 
nalistă. (Dar scena în sine nu se ridică la 
vibrația tragică). 

Filmul cere, cere imperios, oferind şi fo- 
losind o descriere captivantă adesea și o 
tipologie nu mai puţin captivantă și ea — 
cere o meditație asupra condiției umane 
însăși, o meditaţie dură și needulcorată mu- 
zical, solicită mai ales repudierea unei re- 
ligii, de fapt a unei întregi mitologii: mitolo- 
gia bonomiei meridionale. Nu ne trebuie 
mitologie și nici bonomie oricît de plăcută 
vederii turistice ar fi ea, nu ne trebuie — 
Brusati pare a circula această idee în sub- 
textul întregului său film — decit conștiință 
şi luciditate ¿Pentru că nu multe lucruri se 
pot explica Şi remedia cu plinsul mando- 
linelor. 

Mircea ALEXANDRESCU 


Producţie a studiourilor italiene. Regia: Franco 
Brusati. Scenariul: Brusati, De Concini, Manfredi, 
Piastri. Imaginea: Luciano Tovoli. Cu: Nino Man- 
fredi, Anna Karina, Johnny Dorelli, Gianfranco 
Barra, Tano Cimarosa. Film distins cu Ursul. de 
argint si Premiul O.C.I.C. — Berlin-1974. 


Au sosit căluşeii la noi 


In ambianța strălucitoare a primăverii, să- 
tenii mari şi mici cîntă şi dansează în jurul 
călușeilor, barăcilor de tir, balansoarelor, 
Traiectoria lineară a povestirii alătură dis- 
puta a două școlăriţe, «pasiunile» dezlăn- 
tuite de mini-campionatul de fotbal al băie- 
ților, idila vaporoasă a învățătoarei. Vera 
Plivova-Simkova (scenarist şi regizor) a 
ales cadrul pastelat al unor cimpii inflo- 
rite, a ales și a condus cu meșteșug pro- 
tagoniştii (copii-adolescenţi inteligenţi şi 
fermecători), acele trăsături singulare şi 
expresiv-cinematografice ale virstei copi- 

lăriei. 


Un film de Vera Plivova-Simkovă. Cu: Renata 
Maskovă, Jvela Kornova 


O noapte la castel 


Un text clasic — piesa poetului Jaroslaw 
Vrchlicky — ecranizat după legile musica- 
lului. Farmecul insolit al povestirii (decizia 
lui Carol al IV-lea de a interzice tuturor fe- 
meilor să pătrundă în interiorul castelului 
provoacă întimplări hazlii, neprevăzute în- 
curcături, suferinţe și nostime proteste) nu 
e întotdeauna susținut de inspiraţia regi- 
zorului Zdenek Podskalsky, succesiunea 
comică se pierde în gesturi grațios-opere- 
tistice, aura romantică se risipește în ridicol, 


iar umorul abia se întrezărește. Doar me- 
dievalul castel Karstein — pe care se proiec- 
tează silueta elegantă a Janei Brejchová 
şi prinde rezonanţă deplină vocea lui Wal- 
demar Matushd, îndepărtează filmul stu- 
diourilor Barrandov de peliculele de serie 


| lui. 
să: hecaicădte loana CREANGĂ 


Un film de Zdenek Podskalsky. Cu: Vlastimil 
Brodsky, Jana Brejchova, Karol Höger. 


Un bărbat fatal 


«Un bărbat fatal», o nouă întilnire cu 
Jerry Lewis. Întilnire, ce-i drept,cu un film 
mai vechi (unul din primele regizate de 
Lewis), dar destul de semnificativ. Subiec- 
tul se axează în întregime pe (falsa) miso- 
ginie a personajului: este «alergic» la fe- 
mei — din pricina unui amor nefericit — dar 
nimerește îngrijitor într-o pensiune pentru 
cucoane. Jerry Lewis își fundamentează în 
acest film, destul de clar, concepțiile sale 
asupra cinematografului: el neglijează cu 
dezinvoltură gagul în avantajul propriei sale 
apariții, neobosit grimasante. Este clar că 
actorul se consideră un gag în sine. D.C 


Un film de Jerry Lewis. Cu: Jerry Lewis. 


1 


i 


yë 


Sutjeska 


Un general. 
pentru victorie 


Cineaștii sovietici au făcut 
multe filme despre ultimul 
război. De obicei se aleg două 
aspecte; actele de eroism și 
actele de umanitate, acte di- 
ferite,dar care parcă se chea- 
mă unele pe altele. În gama 


Plingeţi ghitare 


Un omuleț mic de stat și cam balonat 
(Cuco Sanchez) descinde, împreună cu o 
ghitară, în Mexico-City; figura lui nu prea 
ademenitoare și părul agresiv de pomădat 
nu-l împiedică să fie un compozitor și un 
cîntăreț de mare talent. Consacrarea îi va 
fi fulgerătoare (pe parcursul a trei iodlere 
din cele cu atita îndeminare fredonate de 
văcarii din Pampas) și succesul este deplin. 
Omulețul face parte însă din specia rară a 
celor necorupți de glorie. E un star blind, 
înduioșător de blind, mai cu seamă că o 
iubește pe cintăreață (ajunsă și ea la glorie 
datorită cîntecelor lui). Şi cintăreața cu 
suflet ingrat și brațe atletice, mai înaltă 
decit toți bărbaţii din film şi cu vocea răgu- 
şită, nu-i oferă decit prietenia ei. Nimic mai 
mult. Urmează o mulțime de lucruri și în- 
timplări foarte triste, întovărăşite de încă 
vreo duzină de iodlere (sau merengue sau 
rumbe-vals, sau cum vreți să le spuneți) 
din cele cu atita îndeminare fredonate de 
văcarii din Pampas. 


D.c. 


Un film de Miguel M. Delgado. Cu: Cuco San- 
chez, Lucha Villa, Fernando Bota, Manuel 


largă a acestei conduite umanitare se în- 
scrie și filmul de care ne ocupăm. La începu- 
tul războiului, în faza de repliere şi reașe- 
zare a dispozitivului de luptă, se urmărea, 
pe lîngă scopuri strategice, evitarea sacrifi- 
ciilor de vieți omenești. Totul pentru a da ră- 
gaz în vederea unei înarmări mai puternice 


Ai greşit. inimă! 


Același Cuco Sanchez plinge și cîntă, şi 
iar cîntă și iar plinge. Greu i-ar fi să nu 
plingă,cînd iubitele îl părăsesc, cînd copi- 
lul moare, cînd... Greu i-ar fi să nu cinte 
cind singura consolare, singura care nu-l 
trădează e propria sa voce. Poate că inima 
lui a greșit. Dar cu ce a greșit spectatorul? 


Un film de J. M. Fernandez Unsain, Cu: Cuco 
Sanchez, Jaqueline Andere, Alma Delia Fuetens, 
Felix Gonzales, Carlos Camara, Maria Teresa Rivas 


Ochii Shivanei 


Shivana este o prea tinără, prea fru- 
moasă, prea seducătoare şi prea săracă 
cintăreață, dar tocmai ea nu se poate bucura 
de nenumăratele ei calități, pentru că este 
oarbă. Este oarbă din naștere. O prea 
bogată familie o va îndrăgi și, dintr-o altă 
nenorocire ca in «Vagabondul» sau «Van- 
dana») — Shivana va căpăta o pereche de 
ochi noi-nouți și totul se va sfirși cu căsă- 
toria dintre fata cea săracă și moștenitorul 


Războiul 


printre partizani 


În primăvara anului 1943, uria- 
şa mașină de război germană 
incepuse să se clatine. Pen- 
tru a putea împiedica prăbu- 
șirea frontului în Europa de 
sud-est, comanaamentul ger- 
man a decis lichidarea cu 
orice preț a armatei de partizani a lui Tito. 
Cu un număr restrins de oameni, Tito 
reușise, în plină zonă de ocupație hitle- 
ristă, să elibereze un important teritoriu, 
creînd astfel o breșă în Balcani. Generalii 
germani von Lehr și Litters au primit misiu- 
nea de a declanșa o ofensivă decisivă în 
Iugoslavia. Ofensiva a primit numele de 
«Operația Schwartz» și anvergura mijloa- 
celor puse la dispoziția celor doi generali 
(120 de mii de oameni contra cei aproxima- 
tiv 20 de mii de partizani sirbi) demonstrează 
importanţa pe care comandamentul german 
o dădea distrugerii rezistenței iugoslave și a 
lui Tito. 

Filmul regizorului Stipe Delic, pe un 
scenariu de Branimir Scepanovic (la care a 
colaborat și Serghei Bondarciuk),povestește 
eșecul acestei ofensive în bătălia de la 
Sutjeska, unde, deși încercuită în fundul 
unei văi de forțele germane, deși suferind 
asaltul dublu al aviaţiei și blindatelor, deşi 
(teoretic) covirșită de un inamic de şase ori 
superior numeric, armata de rezistenţă a lui 
Tito a găsit resursele fizice — şi în primul 
rind spirituale — de a face față şi de a în- 
tringe o forță care părea invincibilă. 


nema 


Războiul 


în prima linie 


a unor regrupări a efectivelor și a organi- 
zării contraofensivei. Într-o privință era o 
reeditare a tacticii Kutuzov din războiul con- 
tra lui Napoleon. Dar i se adăuga o idee 
nouă: aceea de a feri de la moarte pe cit mai 
mulți soldaţi. E drept că e deajuns de greu 
să faci un film din care — pe fundalul unor 
acțiuni militare — să detașezi şi să situezi 
în centrul narațiunii, preocuparea aceasta 
de a cruța viețile soldaților tăi. Războiul în 
film este o succesiune de acţiuni militare — 
cu gigantica lor desfăşurare, cu jertfele lor. 
Apropiindu-te însă de episoade de mai 
mică anvergură,dar nu şi de mai mici semni- 
ficații, tema aceasta a grijii față de om,chiar 
și în împrejurări atit de vitrege, se poate 
urmări cu incontestabile virtuți artistice și 
morale. Este și ceea ce și-a propus acest 
film. Eroul este un general, convins că va 
rezista în condiţiile acelui moment de aprigă 
dezlănţuire și că, de altfel, retragerea aceas- 
ta este o măsură vremelnică. 

Filmul lui Karelov evoluează spre o dramă 
psihologică, fiindcă e bazat pe o gindire și o 
simţire îndoită, dar nu și nehotărită: con- 
duita unui om, care tot timpul cumpănește 
între bravură și circumspecțiune, între curaj 
necondiționat şi milă adincă pentru viețile 
omenești de care are amarul drept de a 
dispune. Acest personaj complex și emo- 
ționant este interpretat de un mare, foarte 


Pe urmele «Vagabondului» 
(«Ochii Shivanei») 


familiei avute. Decorul de butaforie a unor 
somptuoase interioare găzduiește senti- 


Figura centrală a filmului «Sutjeska» este 
Tito, soldatul și conducătorul, omul politic 
și strategul acestui război de guerilă victo- 
rios. Este un comandant pe care toți il 
respectă și-l urmează, nu pentru că așa vor 
regulamentele, ci pentru că știu că alături 
de el își pot ciştiga libertatea. În acest sens, 
filmul este un omagiu adus nu numai mili- 
tarului și luptătorului, ci și patriotului dirijor 
al eroismului popular care nu ezită să 
înfrunte inamicul în operaţii ce ar părea în 
mod normal sinucigașe, dar sint pînă la 
urmă victorioase. Victorioase, nu datorită 
numărului tancurilor, ci focului cu care 
acești partizani își apără metru cu metru 
pămîntul țării lor în fața invadatorilor. 

În rolul lui Tito, Richard Burton este 
sobru şi grav. compunind cu discreție şi 
eficiență dramatică o partitură cu atit mai 
dificilă, cu cît ea putea fi contestată de 
însuşi personajul istoric evocat. În restul 
distribuției acestui film de război, aş re- 
marca prezențele feminine — Irene Papas, 
Ljuba Tadić și Milena Dravić. 

Şi dacă scenele de bătălie (numeroase) 
sint uneori confuze, dacă descrierea unor 
asalturi este expediată sau făcută invizi: 
bilă de prea mult fum, dacă nu totdeaura 
avem senzația înfruntărilor pe viață şi pe 
moarte, vina fără îndoială nu e a istoriei. 
Vina e a superproducției. 


Dan COMȘA 
BE EEE PRE PE ZEII E PIPER EREI 


Producție a studiourilor iugoslave. Regia: Stipe 
Delić. Scenariul: Branimir Scepanovic, Imaginea: 
Tomislav Pinter. Muzica: Mikis Theodorakis. Cu: 
Richard Burton, Irene Papas, Ljuba Tadić, Bala 
Zivojinovic, Relja Basic, Boris Dvornik, Bert Sitlar, 
Milena Dravić, Rade Marković 


mare actor, Evgheni Matveev, la care fiecare 
silabă, - fiecare respiratie e expresivă, în 
ciuda unei mari sobrietăți și unei admirabile 
simplități în vorbă şi în gest. Personajul 
feminin (Valentina Maleavina) este o învă- 
țătoare din tirgușorul unde generalul își 
stabilise castrele. În convorbirea cu această 
tinără fată în momentul plecării acesteia 
într-o misiune, ea fi spune cu calm, lucidi- 
tate, cu adincă prețuire: «Sint îndrăgostită 
de dumneavoastră, tovarăşe general. Cind 
o să se termine războiul o să vă caut la 
Moscova». El primeşte această modestă 
mărturisire cu aceeași dulceaţă, cu același 
calm cu care îi fusese adresată. Şi, fireşte, 
nu-i dă un răspuns, căci nu poți răspunde 
de nimic într-o vreme nesigură ca aceea a 
războiului. 

Deși în filmul acesta aproape toate imagi- 
nile sînt scene de război, ele rămîn însă un 
fundal, fondul povestirii cinematografice 
devenind de fapt urmărirea cu grijă și 
ştiinţă a resorturilor sufletești ale unor 
oameni adevărați, adevărați pină la capăt, 
adevăraţi mai ales în clipele grele, dar atit 
de semnificative, convingerile umaniste su- 
prapunindu-se unui comportament care le 
ilustrează fără echivoc. 


D.I. SUCHIANU 


Producţie a studioului «Mosliim». Regia: 
Evgheni Karelov. Scenariul: luli Dunski, Valeri 
Frid. Imaginea: Anatoli Petriţki. Cu: Evgheni Mat- 
veev, Valentina Maleavina, Dmitri Franko, Armen 
Djigarhanian, Horst Proisker, Helmut Straiber, Boris 
Tokarev 


mente de butaforie ce predică blajina în- 
telegere și stoarce lacrima, transtormind 
drama în melodrană. Realitatea Indiei e 
departe, foarte departe. Pe ecran noi am 
văzut-o totuşi în filmele lui Satiajyit Ray. 


Un film de Shakti Semanta. Cu: Ashok Kumar, 
Vinod Mehra, Maushumi Chatterjee, Nutan şi Ra- 
josh Khanna, Madan Puri, Nazir Hussain, Asit 
Sen 


Orfeu în infern 


După o săptămină dedicată ecranizărilor 
de operă în interpretarea artiștilor din Ham- 
burg, Opera de Stat și Opera comică din 
Republica Democrată Germană ne dau 
întîlnire cu celebra muzică a lui Offenbach, 
întemeietorul de origină germană a operetei 
clasice franceze. interpretarea liber paro- 
dică a libretului ne prezintă un infern fas- 
tuos, ademenitor şi plin de veselie și o 
Euridice ‘departe de a fi o soţie fidelă. 
Montare de imaginaţie, voci excepţionale, 
o seară interesantă pentru iubitorii de 


operetă. Simona DARIE 


Un film de Horst Bonnet, după opereta lui Hector 
Cremieux. 


sondaj 
în 
cineunivers 


Statisticile  box-ottice-ului 
şi planurile de producție ale 
companiilor cinematografice 
nord-americane indică la 
acest început de an o valoare 
sigură și în permanentă creş- 
tere: filmele despre catas- 


trote. 

Tema cataclismelor nu este, bineînțeles, 
nouă în istoria cinematografiei; de la «Ulti- 
mele zile ale orașului Pompei»,care au 
tentat pe atiția cineaști încă de pe vremea 
lui Méliès, trecînd prin vestitul «San-Fran- 
cisco» al lui W.S. Van Dyke (evocare a 
cutremurului de la începutul secolului) și 
pină la peliculele prezentind cu anticipație 
consecințele unui război atomic, marile 
dezastre n-au lipsit niciodată de pe ecrane. 
Ceea ce e nou în actuala modă hollywoodia- 
nă e faptul că avem de-a face nu cu filme 
întimplătoare, ci cu o serie care se anunţă 
lungă și că acțiunea se petrece nu cîndva 
în trecut sau în viitor, ci astăzi, în zilele 
noastre. 

Capul de serie al ciclului de care ne ocu- 
păm a fost «Aventura lui Poseidon» 
(film prezentat cu surprinzătoare operati- 
vitate și pe ecranele noastre), înscris într-un 
timp scurt în lotul fruntaș pe lista filmelor 
din toate timpurile care au realizat cele 
mai mari încasări. Un succes considerabil 
a obținut«..Poseidon» şi într-o serie de alte 
țări (nu însă și la noi. Dar asta e altă poveste 
care ar merita poate o discuție separată) 

Ulterior au fost lansate alte două filme, 
«Boeing 747» — sau cu titlul său cunoscut 
în lume «Aeroport '75» — și «Cutremurul», 
a căror carieră a început de asemeni sub ce- 


— Așa cum mi-aţi sugerat, am citit toate 
scenariile astea: Fellini, Antonioni, Berg- 
man, Hitchcock, Orson Welles, Buñuel, 
Eisenstein... Într-adevăr, mi-au folosit enorm 
la elaborarea scenariului meu. lată, de la 
pagina 1 la 24 e Fellini, de la 24 la 33 e Berg- 
man, de la 33 la 50 e Buñuel, iar de la 50 la 
73 e Antonioni. Pentru ceilalți, din păcate, 
n-a mai fost loc. 

— Dar contribuția dumneavoastră per- 
sonală? 

— Nu mă pot compara, domnule, cu tita- 
nii ăştia. Dacă mă amestecam, stricam sce- 
nariul. 


+ 
— Sint într-un impas. Poate că-mi daţi o 


Trucaje şi cascadorie. 
Comerţ cu senzaţii tari. 
Evaziune în spaimă. 
Lumea crizei 
încearcă un nou tip de consolare 


le mai bune auspicii. Primul are drept canava 
povestea unui mare avion Boeing 747 care 
este izbit în plin zbor, la mare înălțime, de un 
avion de turism al cărui pilot decedase 
subit în urma unui infarct. În ciocnire, 
echipajul Boeingului îşi pierde viaţa și 
soarta aeronavei grav avariate și a sutelor 
de pasageri înspăimintaţi rămine în mina 
unei stewardesse (lipsită, desigur, de orice 
cunoştinţe de navigație aeriană) și a... no- 
rocului. Cel de-al doilea — «Cutremurul», 
beneficiind de interpretarea Avei Gardner 
și a lui Charlton Heston.descrie un cutremur 
catastrofal undeva pe coasta Californiei 
şi este, pare-se, o capodoperă în materie 
de trucaje. Alte filme prezentind incendii 
sînt în pregătire. 

Toate aceste producţii sint constituite pe 
baza unor rețete îndelung verificate, în care 
se îmbină cu dibăcie spectacolul, terificul 


neprevăzutul, melodrama. Nimic fantastic, 
nimic inexplicabil; fiecare din noi ar putea să 
se găsească antrenat într-o situație asemă- 
nătoare celor evocate în filme și catastrofele 
reconstituite pe platouri sint întru totul ase- 
mănătoare celor despre care citim uneori 
în ziare. Această grijă pentru realismul și 
actualitatea condiţiilor şi detaliilor nu face 
decit să sporească forța emoțională a unor 
asemenea povești, tocmai în măsura în care 
avem sentimentul că evenimentele de pe 
ecran ne pot privi pe fiecare dintre noi. 
«Filmele-catastroftă» utilizează, pentru a 
capta adeziunea publicului, gustul specta- 
torilor mijlocii pentru senzaţii tari și mon- 
tările spectaculoase (în care trucajele şi 
efectele de cascadorie pot fi folosite din 
plin. Acestor ingrediente tradiționale li se 
adaugă însă și altele luate din recuzita fil- 
mului psihologic de circulație populară. 


aventura scenariului 


Planuri de racord 


mină de ajutor, căci eu însumi nu văd nici o 
ieşire. Vă amintiţi, sper, secvența în care 
eroul meu își face apariția călare pe un cal 
alb. Era o secvență simbolică, deoarece 
calul alb exprima puritatea, inocenta, în- 
loarcerea la candoarea copilăriei, etc. 

i 


— Şi am văzut ultimele filme produse de 
cinematografia noastră: nu se mai poartă 
calul ca simbol! 

— Dar ce? 

— Porumbeii. S-a schimbat simbolul. Sint 
disperat! Pot eu să arăt eroul călare pe un 
porumbel alb? 


Etectele psihologice se bazează pe convin- 
gerea (discutabilă, după părerea noastră) 
că, în situatiile-limită. în momentele în care 
omul se găsește implicat în probleme de 
viață și de moarte, se dezvăluie adevărurile 
ascunse, ies la iveală trăsături sufletești 
nebănuite, pozitive sau negative. Cutare 
om așezat, serios și demn, aureolat de o 
moralitate neintinată, se dovedește în mo- 
mentele cruciale un ticălos fără pereche, în 
timp ce juna fișneaţă, preocupată numai 
de flirturi şi frivolități își sacrifică fără ezitare 
viața pentru a salva un bătrin sau un copil 
(exemplele de mai sus sînt luate bineînțeles 
din filmele de care ne ocupăm). Asemenea 
exerciții psihologice oferă deosebite satis- 
facții intelectuale și morale spectatorului 
nepretențios, dindu-i sentimentul că reu- 
șește să treacă dincolo de fațada aparente- 
lor spre protunzimi, spre esențe. 


Pe aceeaşi linie şi inspirindu-se dintr-o 
caracteristică — mereu plebiscitată de pu- 
blic —a western-urilor, «filmele-catastrofă» 
exaltă cu stăruință bunele sentimente: curaj, 
solidaritate, abnegație, bunătate, etc., bune 
sentimente care, în situații dramatice, au 
totdeauna o excelentă ocazie de a se 
manifesta. 


Se vede, deci, cum în filmele avind drept 


«Spre deosebire de ceea ce gin- 
desc puternicii lumii — e de părere 
psihiatrul american Leo Jacobs — 
inflația, șomajul, restricțiile, conse- 
cințele crizei economice pe care o 
traversăm, exercită un efect cu mult 
mai mic asupra spectatorului decit o 
catastrofă fictivă transpusă pe ecran. 
Asistind la spectacolul unei catas- 
trofe, ai impresia că ai scăpat tu 
însuți din ea. Spectatorul se simte 
reconfortat. Părăsind sala de cinema, 
îşi va spune că oricare i-ar fi neno- 
rocirile din viață, acestea sint mult 
mai mici decit ceea ce i s-ar mai 
putea întîmpla. Acest gen de diver- 
tisment (filmul catastrofelor n.n.) e 
făcut să încurajeze, pentru că poate 
contribui la consolidarea sănătăţii 
morale și psihice a individului». 

Psihiatrul Leo Jacobs conchide: 
«Şi e foarte bine astfel!» 

nu precizează însă: «Bine, 
pentru cine?» 


temă «omul față în față cu catastrofa» se 
pot utiliza şi se utilizează abundent toate 
retetele verificate ale producţiilor de largă 
accesibilitate. Formula lor — împletire între 
evaziune și realism — corespunde, pare-se, 
cel mai bine inclinațiilor și gusturilor specta- 
torului mediu din lumea occidentală contem- 
porană, lume străbătută de atitea neliniști, 
îndoieli, deziluzii și frămiîntări, lume în care 
nici chiar fabulosul, feericul, visul fără priză 
la realitate nu mai prind și în care realismul 
închis între cei patru pereți ai existenţei 
cotidiene apare tot mai sufocant. «Filmul- 


Am ajuns s-o citim și pe asta... 
Reproducem textual anunţul care 
insoțește reclama filmului «Cutre- 
murul» (vezi «Cinema» nr. 11/1974) 
proiectat pe ecranele occidentale: 

«Atențiune! Acest film benefi- 
ciază de noua și stupetianta tehnică 
multidimensională sensurround. Vă 
atragem atenția că veţi resimți în 
timpul vizionării fenomene de un 
realism comparabil cu acela al unui 
veritabil cutremur de pămint. Di- 
recțiunea cinematografului nu 
răspunde de reacțiile fizice şi emo- 
tionale ale spectatorilor». 


catastrofă» pare să se afle — derizoriu 
poate, vremelnic poate — pe linia de plutire. 
H. DONA 


— N-am înțeles semnificația secvenței 
finale din scenariul dumneavoastră. Un 
bătrin impunător, cu părul și cu barba albă 
descinde dintr-un Chevrolet... 

— Dar e cit se poate de limpede! Am 
transpus cinematografic o imagine care mă 
obsedează de multă vreme: Deus ex 
machina. 


* 


— Doi ani am lucrat la scenariul acesta 
În sfirșit, l-am pus la punct pînă la ultimul 
detaliu. O singură întrebare am, înainte de a 
vi-l înmîna: cam ce mesaj ați dori să conțină? 


Dumitru SOLOMON 


cineclub 


Bravo 
Timișoara! 


! Duminică, început de mar- 
tie, la Timișoara, meci im- 
portant și palpitant: Poli- 
tehnica-Timişoara — Chi 
mia-Rimnicu-Vilcea. Nu 
foarte departe de locul 
«acela», într-o clădire veche, cu multe 
«cărți de vizită» printre care și: «Centrul 
de îndrumare a creaţiei populare și a 
mişcării artistice de mase al Judeţului 
Timiş», într-o sală mare, trumoasa, mo- 
bilată cu tot ce trebuie unei ședințe, plus 
un ecran «de 16» și vizavi de el un aparat 
de proiecție așișderea, se desfășura 
Simpozionul «Condiţia actuală a fil- 
mului de cineclub». Gazdă: Cineclub 
'70». Organizator principal, losif Costi- 
naş. Invitaţi: cinecluburile din județul Ti- 
mış prin reprezentanţii şi tilmele lor, regi 
zori profesioniști, ziarişti din localitate şi 
din Capitală. Simpozion cum scrie la 
carte. Comunicări (13) susținute «pe viun 
cu filme, discuţii (prelungite) și o Gală 
incununată cu un premiu acordat de 
gazde unui film oaspete: «Germinaţie» 
de Nicolae Lengher de la cineclubul 
«Ecran 5-Reșița» şi un premiu al juriu- 
lui, acordat filmuiu: «Lupta», un desen 
animat realizat în tehnica (specialiştii 
știu cit de dificilă) desenului pe peli- 
culă, de către loan Pleş de la Cineclubul 
Şcolii populare de artă din Arad. «Lup- 
ta» are 3 minute. Autorul ei 17 ani... S-a 
vorbit mult, dar scurt și cuprinzător. S-a 
vorbit despre didactica filmului și despre 
filmul didactic (Gheorghe Sabău, Cine- 
clubul Şcolii populare de artă din Arad) 
şi despre comentariul în filmul de ama- 
tori (Ştefania Matcovschi, Cineclubul 
«Oţelul roşu»); despre reportajul de 
drumeție (Emil Mateiaş, Cineclubul Ca- 
sei de cultură Caransebeș) și despre 
condiția actorului în filmul de amatori 
(Diogene Bihoi, Cineclub '70-Timișoara); 
despre metafora în filmul de amatori 
(Adriana Simlovici, redactor la revista 
«Orizont») și despre rolul microgrupului 
în cineamatorism (Alexandru Vajda, 
redactor la ziarul «Szabad Sz6»). S-a 
vorbit cu patimă sau cu obiectivitate, cu 
erudiție sau doar cu pasiune, oricum 
s-a comunicat, în adevăratul înţeles al 
cuvintului. Dintre filmele galei, unele 
revăzute, altele în premieră, s-au impri- 
mat memoriei: «High-Key», documen- 
tar artistic început de regretatul Paul 
Kovacsi și terminat de colegii săi Gheor- 
ghe Linţea și Emil Mateiaș, tulburătoare 
confesiune dincolo de timp; «Acciden- 
tul» de Demity Sandru de la Cineclubul 
Şcolii populare de artă din Arad, film 
de o pătrunzătoare poezie a imagini și 
«Competiţie» de losif Costinaș, ro- 
tund moment de filozofie pe 16 mm. 
„A fost o zi plină, aceea de 2 martie, o 
zi care a durat de la 9 dimineața la 9 
seara. ...Între timp în Timişoara a fost 
frumos și Politehnica a cîştigat cu 1—0 
meciul cu Chimia-Rimnicu-Vilcea. În 
aer plutea încă un «Bravo, Timișoara!», 
cînd am ieșit din sala cu draperie roşie 
ce ascundea intrarea într-un «dulap», 
«Bravo, Timişoara!» mi-am zis, în altă 
ordine de idei, căci după acest simpo- 
zion urmează «Secvența timișană» orga- 
nizată de Cineclubul C.F.R. și patro- 
nată de celălalt «fanatic» al Timişoarei, 
numit Sandu Dragoş și «manifestările 
prilejuite de aniversarea a 15 ani de acti- 
vitate a cineclubului studențesc Gau- 
deamus». 


Şi apoi va trebui să spunem «Bravo, 
Oţelul roşu» căci și acolo, în aprilie... și 
apoi «Bravo, Reşița!», căci acolo între 
10 şi 11 mai se va desfășura ediția a Il-a 
a Festivalului interjudețean al filmului 
de amatori. După care am putea să ne 
spunem și Bravo nouă, dacă ne vom 
afla în fața unei «Asociaţii a cine- 
amatorilor». Căci aceasta ar fi o bine- 
meritată marerianzare a nenumaraţiior 
«bravo» gindiţi adeseori, uneori şi rostiți, 
în aceşti aproape 20 de ani de «mișcare a 
cineamatorilor» din țara noastră. Con- 
diția actuală a filmului de cineclub stă 
toată, cred, în această nevoie imperioasă 
de concret, de transformare a vorbelor 
noastre frumoase și încurajatoare în 
fapte frumoase și încurajatoare. 


E. S. 


Obișnuim să consemnăm 

în treacăt (în treacăt și 

între paranteze) debutu- 

rile actoricești. Obişnuim 

să spunem: «promițător», 

«strălucit», «modest», 

sintem laconici, sîntem 
poate prudenți, ei sint tineri, uneori 
foarte tineri, să mai vedem dacă promi- 
țătorul îşi va ţine promisiunea, dacă 
strălucitul nu se va stinge, dacă modes- 
tul nu va străluci pe nepusă masă. Pru- 
dența este un lucru sănătos, ea ține 
piept unui entuziasm pripit, uneori pe 
cit de pripit pe atit de dăunător. Să 
fim prudenti, dar să nu uităm că debutul 
este o operă colectivă. Ea începe cu 
reacția unui regizor în fața unui chip 
anume și sfirşește cu reacția noastră în 
fața acelui chip metamorfozat de viziu- 
nea lui și dăruit astfel cinematografului. 
Debutul este momentul — unic în cariera 
uiti actor — de responsabilitate împăr- 
țită. Momentul în care el depinde cu 
întreaga ființă şi cu tot talentul de «cei- 
lalți». Momentul în care este încă ma- 
terie primă, Galathee încă nesmulsă 
pietrei, în fața unui Pygmalion cu multe 
mini şi la fel de multe capete. În spatele 
debutantului se află o echipă întreagă, 
cel mai adesea de maturi, de responsa- 


O voce în care Marcus «a auzit» 
actrița (Carmen Berbecaru) @ in 


bili şi răspunzători, în cap cu regizorul 
care l-a ales dintre zeci altii și i-a acordat 
prin acest gest încrederea lui. În «llus- 
trate cu flori de cimp», de pildă, Andrei 
Blaier iși investește întreaga încredere 
de regizor matur, într-o actriță necu- 
noscută, într-o începătoare pe care o 
distribuie în rolul principal: Elena Albu. 
Şi iată că gestul lui ne obligă să recu- 
noaștem că în acest film s-a născut o 
actriță de suflu dramatic, cu forță de 
trăire simplă a situațiilor-limită, o actriță 
ce cunoaște puterea privirilor, a tăceri- 


condiția actorului 


e a . 
Definiția 
(Dialog real intr-o parte, doi copaci, 


trei personaje, 32 piese de șah, 64 pă- 
trățele albe și negre, in părți egale) 


Personajele: 
(in ordinea intrării in vorbă) 
EL 


UN om 
actorul 


Locul acțiunii: undeva în apropierea 
platoului de filmare,mai precis la umbra 
copacului DOI. Copacul UNU este locul 
unde se petrece acțiunea filmului. Copa- 
cul TREI nu există, mai precis nu mai 
există,deoarece a fost tăiat din conside- 
rente artistice actorul și UN om au 
improvizat la umbra copacului DOI un 
fel de banchetă pe care au desfășurat 
cele 64 de pătrăţele alb-negre, împărțite 
cum spuneam mai sus, apoi au aliniat 
falanga celor 32 de piese repartizate în 


Talentul, 


dar și meșteșugul 


Debutul 
este 


operă colectivă. 

Ea începe cu 
«a lansa» 

şi continuă cu 
«a susține» 


lor, a gesturilor mărunte din care se 
compune un personaj, din care se 
încheagă o personalitate. Andrei Blaier 
are meritul prim de a o fi văzut astfel. 
Operatorul Dinu Tănase pe acela de 
a-i fi făcut vizibilă pentru spectator 
expresivitatea gravă, închisă, uşor de 
confundat la repezeală, din repezeală, 
cu monotonia... Așa cum chipul de 


Un chip în care Vaeni şi-a 


adolescent firav al lui Gabriel Oseciuc 
din «Zidul» n-ar fi ajuns probabil pină 
la noi cu toate sensurile descifrate fără 
«ochiul» atent al lui Iosif Demian. În 
acest caz mai cu seamă, caracterul 
colectiv al actului de risc și curaj,numit 
debut, se simte cu forță de exemplu. 
Căci aici un regizor debutant și-a spriji- 
nit filmul pe un interpret debutant, un 
tînăr care nu avea altă zestre decit talen- 
tul încă nedemonstrat și acel chip pe 
care Vaeni a ştiut să-l vadă în perspec- 
tiva personajului. 


patru șiruri, după culoare, grade și 
contingente. 

actorul ridică mina, gata să efectueze 
clasica deschidere e2—e4. 

În acest moment, intră în umbra lor 
EL. Persoană deosebit de importantă, a 
cărei poziție n-a fost încă definită,dacă 
este în cadru, deasupra sau în afara 
echipei de filmare. EL face doi pași, își 
înmănunchiază degetele într-un semn 
vag de peneaicţiune deasupra tablei de 
șah, trece fără absolut nici un efort cu 
privirea peste UN om, își încrețește ochii 
a zimbet către Actor, îl bate o dată şi 
jumătate pe umăr, apoi, repezindu-șşi 
bărbia în piept, silabiseşte solfegiat în 
gamă minoră. 

EL: MI-NU-NAT-DA!! Apoi pleacă 
cu capul cătind către îndepărtare! 

(pauză lungă) 

UN- om: (privind pe sub sprincene 
către EL care se îndepărtează) Îl cunoşti? 

actorul: ...(mutare preliminară) 

UN om: nu știi cine e? 

actorul: ?! 

UN om: Eu nu sint decit (mutare 
preliminară) de două săptămini în echi- 
pă. Dar ce-am auzit din gura ăstuia la 
adresa dumitale... mă mir că nu se 
rupe pămintul cu el. 


estit debutul (Gabriel Oseciuc) 


După cum în «Actorul şi sălbaticii» 
Manole Marcus face o demonstraţie de 
perspicacitate regizorală, de ştiinţă de a 
privi un chip oarecare în perspectiva 
unui personaj anume. Căci el vede la 
«Steaua fără nume» o cîntăreaţă numită 
Carmen Berbecaru, intuiește mina de 
aur ce zace în contrastul izbitor dintre o 
intățișare tragilă și o voce ce tace să 
vibreze aerul, străvede în acel contrast 
metamorfoza necesară personajului nu- 
mit Mărioara, acea metamorfoză dinspre 
țărăncuță, spre «divă la Tănase», și o 
distribuie, o «debutează» fără să cli- 
pească și fără să greşească. Şi din nou 
gestul unui regizor ne obligă. Să ne 
uităm bine la această Carmen Berbe- 
caru, la evoluția ei firească dinspre stin- 
găcie spre siguranţă, să observăm ce 
iute a învățat să-și acorde vocea cu 
gestul și privirea, ce iute a prins sensul 
mișcării de spectacol, să ne uităm la 
acele prim-planuri compuse cu ochi de 
maestru de Nicu Stan și să ne întrebăm 
dacă nu cumva în acest «Actorul şi săl- 
baticii» s-a născut o stea de musical. 

Debutul este fără îndoială o operă 
colectivă. Debutantul este doar materia 
primă a acestei opere, piatra din care 
este ea desprinsă cu lovituri de daltă 
trecută din mină în mină. După regizor — 


O prezență în care Blaiera intuit 


9 personalitatea (Elena Albu) 


uneori chiar după scenarist — după 
operator, machior, costumier, monteur, 
la urmă,așa cum e și firesc,vine și rindul 
nostru. Să nu ne tremure mina. Şi mai 
ales să nu lovim alături. Talentul de a 
lansa talente nu este doar o potriveală 
frumoasă de vorbe, ci un adevăr, dar în 
imediata lui vecinătate trebuie să se afle 
neapărat și un meșteșug. Meșteşugul 
de a susține talentul. 


Eva SÎRBU 


actorul: ...(developare a pieselor 
ușoare vizind rocada) 

Un om: Zicea că suferi de nu știu ce 
boală și că trebuie să (atac pe flanc cu 
nebunul) ne ferim de dumneata... Că 
bei... că... 

actorul: (rocada)... 

Un om: Că în fiecare duminică ești la 
Ploiești și-ți dai toți banii pe cai... că iei 
bani cu împrumut și că pe urmă... că vii 
acasă seara tirziu... că uneori nu vii... că 
ai spus că nu mai vii (atacul nebunului 
se consolidează, avansind)... 

actorul: (cu un gest moale, oprește 
avalanșa de vorbe a partenerului său, 
îl fixează cu degetul arătător în dreptul 
ochilor, apoi întreabă șoptit, abia miş- 
cîndu-și buzele). Dar de talent? ...De 
talent ce-a spus? 

Un om: Da. Ce e drept, e drept. A 
spus că ești talentat. 
actorul: (coboară mina încet către tabla 
de șah, apucă turnul, îl trece două 
pătrăţele, unul alb, unul negru la stinga, 
descoperind regina în calea nebunului) 
„Atunci să-i dea dumnezeu sănătate! 


Mircea ALBULESCU 


MO UNa WIN WIN 


wN- 


ma WN 


virtuozitate 


Moraru 


Bun la 
toate, 
bun 

în toate 


întilniri 


Există actori care se impun atenţiei 
publicului în cele mai ingrate, în cele 
mai prăpădite roluri. Ei sint evident croiți 
pentru roluri de prin plan, dar izbutesc 
la fel de bine și în cele secundare, episo- 
dice sau în simple apariții sau treceri 
prin cadru. Ei sint atit de talentați încit 
nu-şi pot permite să refuze vreun rol 
oricît de insignifiant ar fi. Ei țin să-și 
onoreze nu numai talentul, ci și profesia. 
Un astfel de actor este Marin Moraru. 
Numele său a figurat în ultima vreme pe 
genericele a vreo patru filme. Dar, cu 
excepția rolului ceva mai întins din filmul 
«Un zimbet pentru mai tirziu», apari- 
tiile lui pe ecran dacă însumau trei sau 
patru minute. În filmul «Un comisar 
acuză» apărea doar ca să dispară, dar 
chipul său tragic, privirile încărcate de 
spaimă şi de uimire în fața asasinilor nu 
se pot uita. Valet de casă mare, cu 
cușmă și “acşent» moldovenesc, la 
simpla apariție în «Actorul şi sălba- 
ticii» stirnea salve de risete. h fine, în 
«Filip cel bun»,Marin Moraru schitează 
rapid portretul ratatului doctor de cîini 
și pisici, cu o imens de omenească 
iogar pentru veşnic nemulțumitul 

ilip. 

Sigur, Marin Moraru e un actor, un 
actor prea talentat pentru a-și permite 
riscul de a rata vreun rol, fie el și de o 
singură apariție. Dar nu e oare un păcat, 
poate mai mult decit un păcat, să ai 
într-o orchestră un virtuoz al arcușului, 
și tocmai pe el să-l pui să cînte la 
trianglu? 

N.C. MUNTEANU 


Vîlcea cinematografică 
şi vîlcenii ei 


Rimnicu-Vilcea, 15 martie, prima din 
cele șase zile ale primului festival «Vil- 
cea artistică», dedicat creaţiei originale. 
Dominanta zilei: artele vizuale. Vernisa- 
jul expoziţiei de artă fotografică Gheor- 
ghe Lăzăroiu, membru al Federaţiei in- 
ternaționale de artă fotografică, pro- 
iecție de diapozitive realizate de Dr. 
Radu Georgescu, gală de filme de ama- 
tori («Totul pentru viață» de Mihai Cio- 
nică, «Singurătate» de |. Cosma, «S-a 
plins în ziua aceea» de Dr. Romulus 
Popescu), gală încheiată cu o discuţie 
între cineamatori și protesioniştii-invi- 
taţi, regizoarea Malvina Urşianu și regi- 
zorul Mihai Constantinescu. Ca un foar- 
te echilibrat și util schimb direct de 
experienţă, trei proiecții-mostre, oferite 
de invitaţi gazdelor: începutul şi sfîrşitul 
filmelor «Trecătoarele iubiri» şi «Des- 
pre o anume fericire», şi scurt-metrajul 
artistic «Helmuth cel mut» realizat de 
Daniel Medvedov, absolvent al IATC. 

De rmținut: diapozitivele doctorului 
Radu Georgescu, confesiuni cuceritor 
sincere ale unui mare îndrăgostit de na- 
tură; de reținut, dintre cele trei filme ale 
cineamatorilor vilceni,«S-a plins în ziua 
aceea» de Romulus Popescu, pioasă 
evocare a lui Mircea cel Bătrin și sur- 
prinzător de documentată prezentare a 
ctitoriei sale, Cozia; de reținut «Singu- 
rătate» de |. Cosma, pentru încercarea, 
chiar dacă nu deplin reușită, de a îm- 
pleti poezia vorbelor cu aceea a imagi- 
nilor, de a metaforiza dublu sensul unei 
idei; de reținut filmul lui Daniel Medve- 
dov, «Helmuth cel mut», pentru tonul 
sigur al povestirii, pentru virtuțile plas- 
tice, pentru siguranța tăieturii și legă- 
turii de montaj, pentru — de fapt — 
certitudinea calității filmice. Prezentarea 
unui asemenea film cineclubiștilor a 
fost un act de mare inspiraţie. De altfel 
cei aproape o mie de metri de peliculă 
profesionistă au fost pentru cineama- 
torii vilceni o vie şi directă lecţie de re- 
gie, susținută teoretic în cursul discu- 


Paternitate refuzată 


Filmul «Șapte mirese pentru şapte 
frați», reluat de curina ia cinematogra- 
ful «Patria» într-o versiune panoramică 
(ca şi «Pe aripile vintului»), nu este — 


țiilor, de un foarte scurt dar cuprinză- 
tor cuvint al regizoarei Malvina Urșianu, 
o microlectie de regie de film, precis 
toarte utilă cineamatoriior vilceni, cu 
condiţia ca mijloacele lor materiale să 
corespundă acumulărilor teoretice. 


Un interes reciproc și real al oaspeți- 
lor pentru strădaniile gazdelor, al gaz- 
delor pentru prezența oaspeţilor, este 
marca ce se poate pune fără șovăire 
peste această intilnire dintre amatori și 
profesioniști. + 


A doua zi, la 70 km de Rimnicu-Vilcea, 
în sala cinematografului din Voineasa 
— plină ochi — Gheorghe Mihalcea, di- 
rector al întreprinderii județene cinema- 
tografice, a prezentat-o pe regizoarea 
Malvina Urşianu constructorilor de la 
Lotru. S-a vizionat apoi filmul «Trecă- 
toarele iubiri». Această întilnire a fost 
prelungirea firească a serii anterioare. 
A fost încă un punct marcat pe terenul 
culturii, de către neobosiţii iubitori de 
cultură din Rimnicu-Vilcea și la fel de 
neobosiţii organizatori a nenumărate ac- 
țiuni vii, adevărate și pline de respect 
pentru ideea de cultură. Se cuvine să le 
rostim numele: Constantin Dinculescu, 
secretar cu propaganda al Comitetului 
județean de partid, Vasile Roman, pre- 
şedinte al Comitetului judeţean de cul- 
tură și educaţie socialistă, Gheorghe 
Deaconu, director al Centrului județean 
de îndrumare a creaţiei populare şi a 
mişcării artistice de masă, Gheorghe 
Mihalcea, director al Întreprinderii ci- 
nematografice judeţene, Traian Lungu, 
director al Şcolii populare de artă, Du- 
mitru Vlăduţ, director al Casei munici- 
pale de cultură, lon Lazăr, instructor 
literatură-folclor la Centrul judeţean de 
îndrumare a creaţiei populare, Vasile 
Mustăţea, instructor teatru-brigâzi 1a 
Centrul județean de îndrumare a crea- 
tiei populare. Ei sint principalii organiza- 
tori. Alături de ei muncesc încă multi, 
foarte mulți alții. E. S 


așa cum scrie în orice enciclopedie ci- 
nematogratică — regizat de Stanley 
Donen, veteran hollywoodian, mare spe- 
cialist al filmelor musicale. Este regizat 
— proclama cu litere de-o șchioapă 
frontispiciul cinematografului «Patria» 
— de... George Foisney(?). Direcţia ci- 
nematografică i-a refuzat lui Donen 
dreptul de a figura ca autor al filmului. 
Motivele rămin necunoscute. Poate că 
se vor face cercetări. 


sala de cinema 


C.E.].L. — Sibiu 


sau ajutorul pe care 
noi trebuie să-l dăm cărbunilor 


— V-am prezentat legitimaţia, vă rog 
și pe dumneavoastră să vă prezentati. 

— Ungureanu Constantin, proiecţio- 
nist, şef de schimb la cinematograful «Gri- 
vița» din București. 

— Donciu Lucian, proiecționist. 

— Am mai multe motive pentru care 
vă deranjez după această proiectie. Mai 
întii, bănuiți cred, inversarea actelor 
şi oprirea proiecției, tocmai în momentul 
culminant,cind actorul fusese sechestrat 
de sălbatici. 

U.C.: Eu, drept să vă spun, nu mă aflam 
în cabină în momentul acela. L-am lăsat pe 
el lingă aparat și el e nou, acum s-a calificat. 

D.L.: Da, eu am luat bobinele la rind, 
dar pe una am sărit-o, fără să-mi dau seama. 

— Deci un moment de absenţă și 
unul de neatenție. Dar în afară de aceas- 
tă coincidență nefericită., soldată cu 
inversarea actelor şi întreruperea 
proiecției, am observat de ma: multe 
ori că imaginea pilpiie și nu are stabi- 
litate. 

U.C.: Să vă spun sincer, nici eu nu prea 
sînt mulțumit de proiecția asta de-aici. 

— Adică de proiectia dumneavoastră. 

U.C.: Cărbunii din aparatul de proiecție 
sint de multe ori defecți, mereu avem pro- 
bleme cu ei. Eu consemnez în scris orice 
chix, într-un caiet, veniţi și vedeți, chiar 
săptămina trecută mi s-au rupt cărbunii de 
vreo două ori. Auziţi ce-am scris eu aici, în 
caiet: «În seara zilei de luni, 27 ianuarie, 
fiind de serviciu la cabină, eu operatorul 
Ungureanu Constantin, împreună cu alti 


Ca-n filme! 


Constanţa, oraș mare, pe zi ce trece mai 
frumos, prima poartă maritimă a ţării și, 
vara, adevărată stațiune turistică, nu oferă 
totuși amatorilor de film condiţii prea bune 
de vizionare. Cel mai mare cinematograf 
din oraș, «Republica», face față cu greu 
solicitărilor, iar în ceea ce privește con- 
tortul, lasă mult de dorit. 

Pentru că aici se aduc, în genere, filme 
cu mare priză la public, biletele se vind cit 
ai zice pește. Asta nu înseamnă că seara 
nu găsești, cu zecile, băieți întreprinzători 
care-ţi oferă binevoitori bilete, evident cu 
suprapreț. Afacerile se fac «pe picior» și 
foarte la vedere — relatează cititorul nostru 
|. Minorescu. Spectacolul continuă. Intra- 
rea în sală sau în hol se tace doar cu citeva 
minute înainte de începerea spectacolului 
și printr-o singură ușă. Necruţător, asaltul 
aduce uneori cu atacul Troiei. Cu deosebi- 
rea că geamurile cinematografului cedează 


Frumoasele „subtitluri“ 


Trebuie salutată traducerea Elizei Noian 
a subtitlurilor filmului Luminile rampei. 
Traducătoarea a reuşit un adevărat act de 
cultură, redind într-o frumoasă limbă literară 
densitatea filozotică şi poetică a dialoguri- 
lor chapliniene. Filme de talia artistică și 
morală a «Luminilor rampei» sint rare; 
este, deci, cu atit mai meritoriu efortul 
traducătoarei de a afla în limba română un 
echivalent cit mai limpede și mai bogat al 
replicilor originale, scrise de un artist de 
geniu. 


„Şi ciudatele titluri 


Ce vor fi înțeles spectatorii francezi din 
următorul titlu: Les Capitaines freres 
«Martens», titlu sub care a fost difuzat la ei 
filmul «Fraţii Jderi». (Martens fiind un nume 
ciudat care în engleză înseamnă jderi). Din 
acest punct de vedere englezii au fost mai 
favorizați. La ei «Fraţii Jderi» se cheamă 
The Captains Brothers «Martens», iar ei, 
cel puţin, ştiu ce înseamnă martens... În 
acelaşi regn şi în acelaşi gen confuzionant, 


doi tovarăși, la ultimul spectacol mi s-au 
întîmplat următoarele. În timpul rulării bo- 
binei a doua, am constatat că electrodul 
pozitiv mergea foarte prost. că se subțiase 
la mijloc. Am încercat să salvez chixui, 
micșorind amperajul, ceea ce a produs o 
proiecție și mai slabă. Însă efortul a fost 
inutil, căci după citeva minute cărbunele 
s-a rupt, fiind obligat să întrerup filmul. Am 
băgat unul nou, dar pină la reglarea lui au 
urmat alte citeva minute de proiecție proas- 
tă, ceea ce a atras, pe bună dreptate, ne- 
multumirea unor spectatori mai exigenți. 
Vinovat principal de cele semnalate mai 
sus este fabrica producătoare, care prin 
rebuturile sale atentează la prestigiul nostru 
de proiecționiști. Unde o să ajungem cu 
această situație? S.O.S.!» Vreţi să vă mai 
citesc și alte însemnări? 

că nu mai e necesar. Care e 
fabrica producătoare? 

U.C.: Scrie pe cutie: C.E.I.L.-Sibiu. Elec- 
trozi de proiecție. 

D.L.: Din loc în loc, le lipsește fitilul de la 
mijloc. Şi sint și strimbi unii, vedeti? 

U.C.: Alţii sint mai buni, pe unii îi nime- 
resc. Din 50 citi intră într-o cutie, 5—6 imi 
fac neplăceri, restul merg bine, adică accep- 
tabil, ca să ne descurcăm. Dar 10% rebut e 
cam mult. 

— Vă mulțumesc. 

A doua zi — fragment din convorbirea 
telefonică cu tovarășa Balica Pa- 
raschiva, responsabil de cabină la cine- 
matograful «Griviţa». 

— Socotiţi că doar calitatea electrozi- 
lor e de vină? 

— E ceva combinat... Într-adevăr, calita- 
tea cărbunilor lasă de dorit, cel puțin o dată 
pe săptămină se rup, iar în rest ard inegal. 
Ca să asigure o proiecție cit de cît civilizată, 
proiecționistul trebuie să aibă incontinuu 
ochii pe ecran şi mina pe manete. Asta e 
ajutorul pe care trebuie să-l dăm noi cărbu- 
nilor, pînă cînd ei se vor ajuta singuri. 


Val S. DELEANU 


— Cr 


mai ușor. O dată intrați, oamenii abia au 
timp să constate că sala n-a fost aerisită şi 
nici măturată după spectacolul anterior, că 
se și face întuneric. Mai bine... Spectacolul 
continuă cu şi mai mare îndirjire. De afară se 
intră încontinuu. Noii veniţi vor să-şi ocupe 
locurile. Nu pot pentru că le găsesc ocupate 


„de cei cu bilete fără locuri, că se dau și 


bilete fără locuri. Discuţiile care urmează 
— precum scrie cititorul nostru — se des- 
făşoară la cea mai înaltă temperatură, 
argumentele, adjectivele «nereverenţioase» 
se încrucișează cu replicile de pe ecran. 
În fine, lucrurile se mai potolesc, oame- 
nii îşi găsesc care pe unde pot cite un 
loc, sau pur și simplu iau loc în spaţiu, 
adică pe culoare și în cel mai bun caz 
reazămă pereţii. Alte lucruri deosebite pină 
la sfirșitul filmului nu se mai întîmplă. Dar 
ai timp să constaţi că în prețul biletului 
intră şi o... baie de aburi. Instalaţia de aer 
condiționat nu funcţionează. Pe urmă 
spectacolul continuă... cu spectacolul 
următor. Pină cind? — se întreabă cititorul 
I.  Minorescu din şos. Mangaliei 63, 
Constanţa. 


s-a tradus serialul lui Matty Aslan, «For- 
mica». În ideea că latinescul formica va fi 
greu accesibil, noi am tradus grijuliu La 
fourmi şi The Ant, adică Furnica, să se 
înțeleagă despre ce «animal? e vorba. 
Mai ușor cred că se poate repera 
«trădarea» făcută filmului lui Jean Petro- 
vici, «Universul lor», căci aici nu e vorba 
decit de iuțeală de mină și nebăgare de 
seamă. Tradus cit de cit corect, pe franțu- 
zește ar fi fost: Un monde à eux. Leur 
monde — cum am zis noi că sună mai 
frumos — va fi probabil pentru publicul 
francez ceva între furculition și chescăvu. 
Oricum, va suna ciudat. Foarte ciudat. 


Începuturile treptei 


Din inițiativa Asociaţie: cineaștilor, la 
Casa filmului a avut loc o întilnire cu tinerii 
spectatori. Participanților li s-a propus să 
răspundă la un chestionar cuprinzind în- 
trebări despre frecventarea sălilor de ci- 
nema, despre preferințe, despre alegerea 
filmelor, despre calitatea filmelor românești. 
Răspunsurile, puține, cite s-au obținut, 
nu sint prea concludente, dar totuși un 
început a fost făcut şi el se cere neapărat 
continuat, cum bine se spune: «pe o treaptă 
superioară». 


“ilmul, document al epocii 


cronica 
proiectelor 


Volonte 
într-o mare bătălie 


Gian-Maria Volonté — actorul cel mai 
«angajat» politic al uneia dintre cele mai 
angajate cinematografii, cea italiană — 
se găsește în fața unei noi propuneri, ex- 
trem de ispititoare pentru creația sa atit 
de bogată în eroi ai lumii revoluționare, ai 
luptelor sociale acute: cunoscutul regi- 
zor chilian Miguel Littin (aflat, desigur, 
în exil), la rindul său unul din fruntașii 
filmului politic din America Latină, i-a 
prezentat scenariul unei coproducții 
(între Franța, Italia și Mexic) pe o temă 
arzătoare, «la zi»: lupta celei de a «treia 
lumi» pentru apărarea resurselor ei 
naturale. Celui care ne-a dat cindva 
«Cazul Mattei», problema nu se poate 
spune că nu-i stă la suflet... 


ca-n filme 


Filme bune 
pentru zile [g] rele 


Celebra grevă a televiziunii franceze — 
precum și dificultățile care ar mai putea 


leri 
«Cazul Mattei», 
miine 
cauză 
«| 


a treia» , 


apare în viitor — au incitat umorul serio- 
sului ziar «Le Monde» care propune 
înlocuirea, la nevoie, a numeroase emi- 
siuni prin filme deja turnate — «ceea ce 
ar fi foarte simplu și n-ar avea nevoie 
decit de un mic efort de redactare» 
lată cîteva exemple: 


«Omul cu craniul ras»: curs tehnic de 
după-amiază pentru ucenicii coafori 

«King-Kong»: viața animalelor in 
junglă. 

«Umbrelele din Cherbourg»: interlu- 
diu după buletinul meteo. 

«Îngerul albastru»: emisiune reli- 
gioasă pentru dimineața de duminică 

«8 1/2»: emisiune școlară pentru învă- 
tarea matematicii. 

«Podul de pe riul Kwai»: curs tehnic de 
seară rezervat inginerilor. 


IL GIORNALE 


n a Milena 


Michèle Morgan: 
stop pornografiei 


Michėle Morgan — femeia fatală a 
atitor scene de dragoste — e dură și 
neiertătoare cu filmele «porno»: 


— «Nu mă duc să văd asemenea filme 
Depling cantitatea de murdărie etalată 
în vitrinele cinematografelor. Găsesc că 
toate acestea umilesc omul şi-ţi lasă un 
gust rău. Nu, animalitatea nu mă inte- 
resează... Socotesc că e un mare păcat 
să silești actorii şi actrițele să practice o 
meserie care nu e a lor... E o problemă 
foarte gravă pentru tinerele artiste care 
nu vor să se umilească, nici să se 
dezonoreze. Măriurisesc că nu aş putea 
da mina unui actor care a jucat în ase- 
menea filme. Ştiu că imediat mi-ar apare 
în fața ochilor acele scene în care s-a 
murdărit. Poate că sint dintr-o altă 
generație, m-am născut poate prea de- 
vreme ca să accept azi toate astea... 
Dacă regizorii acestui gen de filme vor să 
meargă pină la capăt și să ne elibereze 
de anumite tabu-uri, ca obsesia sexuală 
sau a violenței, spun bravo. Dar adaug 
imediat: stop! Nu exagerați — altfel 
veți ucide cinematograful!» 


Ora lupului 


Anunţ solemn al unor posturi de 
televiziune americane: nici un fel de 
filme și emisiuni violente între orele 7 și 
9 seara! 

Intrebare mai puțin solemnă: violenta 
e mai bună între 5 şi 7? 


Podul şi pistolul 


Nouă ordinatoare au calculat saltul 
maşinii lui Roger Moore peste un riu, 
fără pod, după ce face o întoarcere 
completă prin aer — în ultimul său film 
«Omul cu pistolul de aur». În curind — 
calcularea virstei căpitanului din cele- 
bra poveste navală... 


„ Ka v, 


«ly 
[chiar] la Atena 


Şase cinematografe din Atena proiec- 
tează în sfîrșit. «Z»-ul lui Costa Gavras 
puternicul film politic inspirat de asasina- 
rea în 1963 a deputatului progresist Lam- 
brakis. (Film de altfel de mare interes in 
toată lumea: televiziunea vest-germană 
l-a cumpărat cu 500 000 franci, difuzarea 
sa pe posturile de televiziune americană 
a costat firmele respective 2 500 000 franci, 
mari beneficii şi în Algeria). În noul cli- 
mat al Greciei, realizarea lui Gavras a 
dat naștere la profunde reacţii emotive, 
nu numai în sălile de cinema, precum și 
la violente controverse politice. «Dreap- 
ta» a fost, bineînțeles, foarte iritată de evo- 
carea acestei afaceri atit de compromi- 


țătoare în «biografia» ei. «Centrul» nu s-a 
arătat deloc nemulțumit de această nouă 
demascare a «dreptei». La «stinga» — 
unde toate partidele au recomandat căl- 
duros vizionarea filmului — părerile au 
fost, totuși, împărțite în privința valorii 
reale și profunde a mesajului, unii sub- 
liniind că regizorul n-a pus suficient în 
evidență rolul serviciilor străine în crima 
politică, alții relevind superticialitatea cu 
care a fost tratat contextul social. 

Impresia cea mai tulburătoare e însă 
aceea lăsată de declaraţiile d-lui Christo 
Sartzetakis (judecătorul de instrucție in- 
terpretat de Trintignant), unul din puținii 
supraviețuitori ai «afacerii», care a dez- 
văluit unui cotidian american că realita- 
tea a depășit cu mult în odios și abjecție 
«ficțiunea» artistică a filmului. 

„Dar ce-și poate dori mai mult un film 
politic decit să fie confruntat cu dramele 
din care s-a plămădit, să intre în concu- 
renţă cu starea cetății, a «polis»-ului? 


Rubrica «Filmul document al epocii» 


este redactată 
de Radu Cosașu 


Filmul. document al 


Copiii și exploatarea 


capitalistă 


Un telefoileton de incontestabilă calitate 
— «Piinea neagră» — a pasionat Franța 
timp de citeva săptămini. O operă post- 
«germinalistă», consacrată luptelor munci- 
torești de la începutul acestui secol, for- 
mării conștiinței revoluționare în rîndurile 
unui proletariat ispitit atit de soluțiile anar- 
histe, cit și de cele reformiste. O realizare 
captivantă, abordind problemele acute ale 
exploatării capitaliste, ale luptei împotriva 
injustiției sociale, impotriva patronatului, 
subiecte acute tratate de regizorul Serge 
Moati cu o mare expresivitate artistică. cu 
o știință lipsită de orice schematism și rigi- 
ditate. 


Dacă ansamblul criticii — indiferent 
de opţiunile politice — a fost unanim in a 
recunoaște calitățile tele-romanului, nu mai 
puţin semnificativă s-a dovedit a fi reacţia 
mai multor copii de muncitori supuşi unei 
anchete sociologice pe tema: «Ce vă spune 
azi «Plinea neagră», viața muncitorilor de 
la 1900»? 

lată citeva din răspunsurile acestor 
tineri, aflati în primele clase de liceu: 
«Nu știam că înainte vreme muncitorii au 
fost atit de exploataţi» (Marie-Anne, 14 ani). 
«Astăzi, sintem exploataţi în același mod: 


lucrez simbătă după-amiază într-un maga- 
zin şi fiindcă nu am 16 ani, patronul nu-mi 
dă mai mult de 7 franci pe oră» (Veronica, 
elevă în clasa a Ill-a de liceu). «Părinților 
mei, care sint muncitori, le e frică să spună 
ce gindesc despre societatea de azi» (Ca- 
therine, 16 ani). «Cathie (n.r.: eroina prin- 
cipală) și familia ei sint comuniști, ei parti- 
cipă la manifestaţiile muncitorești revendi- 
cative. Tinerețea mea seamănă cu a ei, 
fiindcă și părinții mei sînt comuniști. Eu 
nu particip la manifestații, dar cînd voi mai 
crește, o voi face» (Agnès, 15 ani). «E 
sigur că nenorocirile unui copil sint mai 
emoționante decit acelea ale unui om mare» 
(Valerie, 13 ani). «Cum să accepți ca unii 
oameni să huzurească mult și bine în timp 
ce alții mor de foame?» (Stephan, 13 ani) 
«E un film sentimental și asta m-a făcut 
să pling» (Elisabeth, 14 ani). «Muncitorii 
au dreptate să se bată pentru respectul 
persoanei umane... E un film foarte atră- 
gător pentru că problemele lui pot fi și ale 
nostre» (Un elev din a «treia»). «Piinea 
neagră» este piinea revolutiei» (Aziz, 13 
ani). «Viaţa cotidiană azi nu mai e aşa 
grea, doar exploatarea e aceeași» (Un elev 
din a IV-a). 


Concluzia sociologilor: Copiii au reac- 
ționat mult mai intens la «discursul poli- 
tic» decit la forța estetică a filmului. Dacă 
«lucrurile nu s-au prea schimbat pe planul 
exploatării» — în schimb copiiii din '975 
sint alții decit cei din '905. 


A fost odată 
un Hollywood... 


(urmare) 


Succes enorm și în Europa cu marele 
basm al comediei muzicale americane, 
antologia montată de Metro Goldwyn 
Maver: «A fost odată un Hollvwood»... 
(vezi și Cinema nr. 9/74 şi 1/75). Cascade 
de aplauze. Fluvii de spectatori. Riuri de 
cerneală pentru zeci de articole entu- 
ziasmate. Riuri de lacrimi. Nostalgice. 
Joe Pasternak — unul din marii produ- 
cători ai firmei în perioada evocată fee- 
ric — mărturiseşte că a văzut montajul 
lui Haley «cu inima zdrobită»: 

« ...43 de minute din film sînt realizate 
cîndva de mine — e îngrozitor să-ți dai 
seama că nu vom mai produce așa ceva 
Mă tem că nu vom mai realiza niciodată 
mari comedii muzicale. Ele ar costa azi 
prea mulți bani. Şi pe urmă, unde mai 
găsești azi o Judy Garland, un Fred 
Astaire, un Gene Kelly, un Mario Lanza? 
Erau minunați în genul lor. Cine mai 
poate azi cînta si dansa la fel de bine 
intr-o comedie?» 

Printre atitea genii ale genului, «par- 
tea leului» îi revine tot lui Ffed Astaire. 
La cei 75 de ani ai săi, actorul e asaltat 
de specialiști, profani și fotografi. | se 
cere imperios să-și definească arta: «Un 
moft! Mi-am ridicat picioarele în aer si 
m-am mișcat cum mi-a trăznit prin cap!» 
E somat să-și declare partenerele pre- 


cronica 


eroului real 
| 


Ultimul Charlot: 
„Sir Charles“ 


ip Ă 
cinemapamond 


Balăsz Bâla triumfă 


la New Delhi 


Festivalul cinematografic de la New 
Delhi — aflat în 1975 la a cincea ediţie — 
se numără printre cele șapte întilniri de 


Ultimul subiect chaplinesc: intoar- 


Avintul 

stepului 

în avintul 

recesiunii * 
E 


lerate: nu, nu Ginger Rogers («lipsă de 
talent coregrafic biruită numai orin far 
mec»!!!) — ci Cvd Charisse şi Eleanor 
Powell. Dar «fenomenul» cel mai stra- 
niu este fascinația asupra tinerilor veniţi 
să-l vadă, veniți tare ironici, superiori 
față de «dansurile bunicilor» și plecați 
— ca să zicem așa — pe virful picioare- 
lor! Astaire i-a cucerit într-atit încît în 
S.U.A. s-au deschis deodată școli de 
step! «Express»-ul francez publică o 
lungă listă a școlilor de «tredastaire- 
ism» pentru copii şi tineri, deschise la 
Paris. Unele dintre ele primesc și «elevi» 
de la virsta de 8 ani... 


«Răzbunarea» 
lui Charlot: 
venerat 

în țara 

' umilințelor sale 


cerea acasă a fiului gonit. Încoronarea 
* fiului rătăcitor. La 85 de ani, vagabon- 
dul, emigrantul, șomerul, dictatorul, 
clownul, marele mit al marelui mut 
(rămas însă cetățean britanic) vine la 
Londra să primească acolada de «Sir 
Charles», înălțat de regină la titlul de 
Cavaler! După 65 de ani de la părăsi- 
rea Insulei, Charlie Chaplin se plimbă, 
patriarh bogat și venerat, rege al filmu- 
lui, în cartierul copilăriei sale și-i arată 
soției casa din Kennigton Road 287, 
casa în care a crescut sărac și amărit — 
cum ar scrie în melodrame. O gospo- 


cateaoria A, omologate de F.I.A.P.F 
(Federaţia Internațională a Asociaţiilor 
de Producători de Film): Cannes, Ber- 
lin, Karlovy-Vary, Moscova, San Sebas- 
tian, Teheran. Anul acesta — într-un 
cadru apreciat de unii observatori ca 
«prea obsedat» de modelul Cannes-ului 
— juriul a reunit citeva personalități 
excepționale, ca Frank Capra, Nagisa 
Oshima și Satyajit Ray, alături de repre- 
zentanți ai noului cinema internațional, 
egipteanul Shadi Abdel Salam, irania- 
nul Darius Mehrjui, polonezul Krzysztof 
Zanussi. Din cele 24 de filme aflate în 
comnștitie. Paonul de aur a fost acor- 
dar «Tinerețu visate» a maahiaiului 
Janoș Rozsa, realizare cu totul neaștep- 
tată ca «subiect»: tinerețea celebrului 
teoretician al filmului, Balăsz Béla. Un 
film nici o clipă «abstract», «dificil», 


Din mișcarea 
cine-ideilor 


Idei-Rossellini (a cărui creaţie din 
ultimul deceniu a numărat «doar» citeva 
excepționale. filme de televiziune, aşa- 
zis «didactice» Socrate, Ludovic XIV, 
Pascal): 

«Nu e nici o diferenţă între limbajul 
telegenic și cel cinematografic. In am- 
bele cazuri trebuie să te faci înțeles prin 
imagini; mijlocul de difuzare e diferit — 
altfel toată «contradicția» asta e o in- 
ventie făcută să apere realizatorii de 
televiziune în tata comparatiei covirsi- 
toare cu cei din cinema. Prin filmele 
despre Pascal, Socrate și Ludovic, el 
nu şi-a întors privirea spre trecut, ci a 
încercat o înțelegere a omului — ne- 
schimbat biologic — prin cea mai fer- 
tilă detasare, aceea prilejuită de perspec 
tiva istorică, 

În această perspectivă, slăbiciunile 
omului îl emoționează mai mult decit 
forța sa. lar dacă această credință în 
om e calificată — fie și disprețuitor — 
drept optimism, el se socotește un opti- 
mist, un om care încearcă să-și învingă 
perpetuu ignoranta, să învețe tenace 
meseria de a fi om, meserie fără reguli 
și dogme. La asediul Toulonului — îi 
place să-și amintească — Napoleon 
tremura de moarte: «Vă e frică» — a 
remarcat un ofiter. «Dacă dumitale ti-ar 
fi teamă cum îmi e mie, demult o șter- 
geai de-aici...» Ciclul de filme didactice 
ale lui Rossellini se numește: «Faruri 
ale omenirii». 

Idei — Dino Risi (pe marginea fil- 
mului său «În numele poporului italian», 
satiră politică acerbă, axată pe con- 
flictul italienesc foarte la modă dintre 
judecător şi potentat — respectiv Ugo 
Tognazzi şi Vittorio Gassman): «Talen- 
tul oricărui regizor este să stie să aleagă 
actorii care sint în personaj. Dacă aces- 
tia sint alături, nu mai e nimic de făcut. 
In cinema, contează în primul rind chi- 
pul, acel mister al fotogeniei. Mister pe 
măsura celui al poeziei sau al picturii. 
A se vedea Garbo sau Bogart: ei trans- 
miteau ceva în plus față de film, chiar 
față de ei înşişi...» 


dină îi strigă: «Bravo, sir» «O, nu, 
spune-mi Charlie!» răspunde perso- 
najul. Un bătrin al cartierului îi sărută 
mina: «Toţi îl venerăm în acest car- 
tier!» 

Niciodată vagabondul — în goana sa 


după aurul nemuririi — n-a conceput 
un asemenea final triumfal, cu atita 
happy-end... 


Happy-end care, ca orice bun «stfir- 
şit-ferice», n-a putut să ocolească mi- 
cul spasm de nefericire: Chaplin a fost 
înălțat de regină la gradul de Cavaler, 
stind într-un fotoliu pe rotile! 


«teoretic» — o pasionantă poveste des- 
pre educația sentimentală a celui care 
a deschis ochii unei lumi întregi asupra 
forței «ochiului» în arta noastră. 


Paralel cu festivalul competițional au 
avut loc retrospective de mare interes 
— consacrate lui Chaplin, suedezilor și 
filmului sovietic, acesta din urmă reți- 
nînd atenția prin insolitul musical geor- 
gian „Melodiile cartierului Verii“, realizat 
de Gheorghi Şenghelai (consemnat în 
«Cinerama» revistei noastre. nr. 7/74). 

intenţiile organizatorilor indieni merg 
însă mai departe, ei proiectează — chiar 
in acest an — un nou festival, de data 
aceasta consacrat «valorilor afro-asia- 
tice și ale lumii a treia». Proiectul a fost 
primit cu un cert interes de toți partici- 
panții. 


cartea de film la noi 


După Statui de celu- 
loid, criticul ieșan Ştefan 
Oprea continuă studie- 
rea teoretică sistematică 
a cinematografiei româ- 
nești contemporane cu 
un solid și documentat 
volum, tipărit la «Junimea», Filmul, 
vocație și rutină. De fapt, de ce i-am 
zice «critic ieșan», cită vreme — doar 
locuind în Moldova — el construiește, 
cu acribie. o istorie a creației cinema- 
tografice nationale, de azi, în substan- 
tiale monografii şi sinteze? 

lată-i deci, filmografiati. analizati pe 
larg şi incadrati într-o formulă posibilă. 
pe Malvina Urșianu «autor total», Ser- 
giu Nicolaescu, cu ale sale «idei obse- 
sive», Gheorghe Vitanidis în ceasul 
«decantării opțiunilor», iată-i şi pe ti- 
nerii regizori socotiți a vădi personali- 


tate: Şerban Creangă, «constant în ac- 
tualitate», Mircea Veroiu, dind «preemi- 
nenţă plasticei» (punct de vedere, însă, 
parţial şi restrictiv), Mircea Moldovan 
sub «fascinația universului rural» (con- 
siderare întrucitva prematură), Mihai 
Constantinescu, Timotei Ursu, excelent 
caracterizat prin propozițiunea «difi- 
cultățile desprinderii de sol», Cristiana 
Nicolae, într-adevăr, «cea mai nouă 
făgăduință». Studiul Repere la tema 
actualității și glosarea unui gen în 
O șansă pentru filmul polițist nu sint 
decit alte modalități istoriografice de a 
cuprinde creaţii, autori, actori, căutin- 
du-se mereu, cu sagacitate, dominan- 
tele spirituale ale filmelor și trăsăturile 
definitorii ale autorilor. O secțiune com- 
pactă, consacrată unor creatori străini 
— Fellini, poetul baroc, Zanussi (dar și 
Wajda, Skolimowski, Solarz si alţii), 
semnatarii filmelor politice de rezo- 
nantță (tinerii chilieni, apoi Glauber Ro- 
cha, Pontecorvo, Costa Gavras ș.a.) 
examinează tangentțial, dar exact, și 
sensibilitatea criticii române față de 
fenomenele artistice contemporane de 
prim rang. 

Ştefan Oprea scrie calm și aplicat, 
căutind permanent «esența problemei», 
clivind intenţiile de realizări, prospez- 
tind noul fără prejudecăți (poate încă, 
uneori, apăsat de aceea a dilatării exe- 
gezei tematice cu excese de frază) 
explorind, cu spirit critic, ideile și struc- 
turile, construind cutezător o imagine 
globală cu valoare de mărturie docu- 
mentară obiectivă. 

O laudă ar mai fi că autorul citeşte a- 
tent, cu creionul în mină, tot ceea ce 
scriu confrații, tot ceea ce declară 
regizorii, tot ceea ce se spune de către 
cinefili aleatorii cu privire la peliculele 
românești. Nu e prea mult? 

Poate că în faza aceasta de dezvol- 
tare a teoriei cinematografice, nu e. 
Altminteri vorbind, autorul dă, chiar şi 
acestei exhaustivităţi, ponderea și tar- 
mecul seriozităţii. 


Valentin SILVESTRU 


cartea de film în lume 


tinerilor 
1960 — 
1970“ 


Cartea «Cinematograful 
tinerilor...» (Jeune Ciné- 
ma) are un titlu de îm- 
prumut: o revistă a cine- 
cluburilor din Franța se 
cheamă astfel. Şi o co- 
lecție de monografii. Şi 
un festival anual la Hyères. Şi un festi- 
val anual la Pesaro. Şi o mișcare cine- 
matografică de mare răsunet în Brazi- 
lia. Autorul a ales deliberat un titlu atit 
de des folosit, pentru a-și sublinia mai 
net dorința de încadrare în marele flux 
al problematicii tinerilor, al inovatorilor 
și creatorilor de cinema. Sint semni- 
ficative astfel titlurile capitolelor cărții: 
«Peregrinări prin Ungaria prin inter- 
mediul filmelor ei», sau «Noi, copiii lui 
Che» — privire simultană asupra mij- 
loacelor de expresie puse în slujba 
unei aceleiași intenţii — America La- 
tină în cinema, teatru, muzică. Autorul 
este un adept al deteatralizării cinema- 
tografului. Apariția peliculei și apara- 
turii Super 8 este salvarea: «În anii ce 
vin vor apare, în sfirşit, filmul-manifest 
și filmul-ziar, tot așa după cum există 
deja filmul-roman, filmul-filozofie şi 
chiar... filmul-film». 
«Cinematograful tinerilor...» este 
publicat într-o colecţie — «Données 


actuelles — l€cole des loisirs», care 
se adresează în special tinerilor. «Te- 
leviziunea și noi» de Michel de Villers 
și «W de la western» de C. Thollon 
Pommerol sint alte lucrări apărute în 
această colecție. 


„Cursuri 
de 
cinema“ 


Editată de Universitatea din Lyon, 
cartea este un fel de panoramic infor- 
maţional asupra sistemelor de predare 
a artei filmului în lume, asupra modului 
de organizare a acestor cursuri, asu- 
pra specificului lor. Panoramic cu 
scopul de a face să se cunoască mai 
bine un învățămînt aflat încă, mai peste 
tot; în faza artizanală şi a improviza- 
tiei. Jean Louis Leutrat exprimă clar 
scopul publicării volumului. «Acest 
tur de orizont, chiar limitat, va ajuta 
pe fiecare să cunoască ce se face în 
afara frontierelor unde se află și, even- 
tual, informaţiile vor putea astfel cir- 
cula mai bine». Scop atins, în bună 
parte, pentru că, citind cartea, aflăm 
in detaliu principiile de funcţionare și 
organizare a cursurilor de cinema în 
Canada, Spania, S.U.A., Franţa, Po- 
lonia și Elveţia. 


D.C. 


Gherasimov. Smoktunovyski şi Makarova: o familie de talente într-o 


cronică a familiei sovietice («Fiice și mame») 


m „Cronică de familie. Innokenti 
Smoktunovski a fost Hamlet şi printul 
Mișkin. l-a interpretat pe acești eroi 
nemuritori într-un registru grav, com- 
plex, pe măsura și în spiritul atmosferei 
shakespeariene sau  dostoievskiene. 
În ultimul său rol, din filmul «Fiice și 
mame» al regizorului Serghei Gherasi- 
mov, Smoktunovski aduce o notă de 
puternică emoție. Personajul său este 
numai inteligență, bunătate și înțelegere, 
un om încercind să vadă doar ce e bun 
în ceilalți. În această cronică a unei 
familii, unde se întilnesc mai multe 
generaţii, alături de Smoktunovski apare 
și Tamara Makarova. Actriţa este și 
profesoară la Institutul de cinematogra- 
fie şi a compus un rol pe măsura princi- 
piilor sale asupra actoriei. În distribuție 
figurează şi regizorul filmului, Serghei 
Gherasimov. 


E «Mistere intr-un salon de coa- 
Are tote an odata E arabi ate at 
fură» — este un film de arhivă re- 


luat de curind de Cinemateca din R.D.G. 
în sala «Camera» din Berlinul de Est. 
Publicul a descoperit sau redescoperit 
un film, o glumă,la care se ride încă 
deși au trecut destui ani de cind a fost 
realizat — un amestec de comedie 
hollywoodiană și fantezie bavareză, des- 
pre care toți știau că a fost turnat de 
Kari Valentin (actorul care deține de 
altfel și rolul principal în această pe- 
liculă). 

Reluarea pe ecran a dezlegat însă un 
alt mister: acela al adevăratei regii a 
filmului. Spre surpriza tuturor, dar mai 
ales a specialiștilor,genericul a derulat, 
după numele tuturor interpreților, scena- 
riștilor şi costumierilor, numele celor 
doi regizori: Bertolt Brecm și Erich 
Engels — un Brecht tînăr care semna o 
farsă grotescă, din perioada filmului 
mut german. 


a Agora şi romancierul, Maxi- 
milian Sc realizează o adaptare a 
nuvelei lui Dürrenmatt, «Judecătorul 
şi călăul», nuvelă care de altfel fusese 
concepută în stadiul inițial de autor ca 
scenariu de film. Fostul actor a ştiut 
să-și alcătuiască o distribuție de zile 
mari: Jon Voight, Donald Sutherland, 
Jacqueline Bisset şi Gabriele Ferzetti. 
Rămine de văzut dacă va şti să traducă 
în imagini povestirea atit de cinemato- 
grafică a lui Dürrenmatt. 


ă Testul mpa După cum am 
mai scris, Orson Welles a primit Marea 
recompensă a Institutului american de 
cinema pentru realizările unei întregi 
vieți artistice». În același timp, cineastul 
a căpătat și titlul de doctor Honoris 
Causa al Universităţii Sorbona. 


N Aventuri din copilărie. «Să fie 
ponti iti oari Pois se numeşte 
filmul plin de situații comice și de 
aventuri din viața unor școlari de la 
țară, din Cehoslovacia. Regizorul Tho- 
mas Svoboda și-a ales copiii dintr-o 
școală sătească din Moravia. «Aven- 
turierii» sînt deci niște foarte cuminţi 
şi ascultători școlari. 


m Helio, Karenina! Jacques Demy 
nu uită de succesul «Umbrelelor din 
Cherbourg». El intenționează să reali- 
zeze un musical după capodopera tols- 
toiană «Anna Karenina» Filmul 
urmează să fie o coproducție franco- 
sovietică. Interpreţii nu au fost încă 
aleși, dar un lucru e sigur: muzica va fi 
semnată de «complicele» dintotdeauna 
al lui Demy — Michel Legrand. 


Tatiana Doronina: 
actriță şi (co)scenaristă 


uo actriţă care a reuşit. Tatiana 
Doronina interpretează rolul principal 
în filmul «Un om singur n-ar reuși» 
de Vitali Kolțov. Actriţa e şi co-autoare 


a scenariului, care este adaptarea unei 
povestiri de Mihai Zotcenko. 


E Un cineast total. În filmul «Tinăra 
fată asasinată», Roger Vadim inter- 
pretează un romancier care Încearcă 
să descopere cauzele morții unei tinere. 
Filmul îmbină suspensul acțiunii poli- 
tiste cu flash-back-uri reconstituind 
trecutul fetei. Şi portretul ei. Adică 
portretul unui tineret şi al unei generaţii 
cu toate problemele ei. Vadim este 
producător, regizor, scenarist și inter- 
pret al filmului. 


N Consacrare. Institutul britanic de 
cinema a acordat marele său premiu 
anual, pentru deosebite calităţi artistice, 
filmului sovietic «Piroşmani», realizat 
de Gheorghi Şenghelai. 


N Linia succesului. Regizorul Peter 
Yates («Bullit») revine cu filmul «Linia 
datoriei» la descrierea unor portrete 
de polițiști. Jack Pallance, Sean Con- 
nery și Peter Falk (Columbo) sint poli- 
tiștii. lar Jacquelline Bisset va fi (ca şi 
în «Bullit») nu eroina acțiunii, ci o pre- 
zență feminină necesară chiar pentru 
un film plin de polițiști și de automobile 
lansate în palpitante curse. 


m Sursele rîsului. Jacques Tati 
lucrea un nou scenariu: «Contu- 
zie». E vorba de «starea de confuzie», 
adică de multiplele şi uneori de 
absurdele contradicții ale lumii moderne. 
Cineastul încearcă. odată mai mult, 
să-și traducă observatiile critice şi 
reflecțiile moraliste asupra lumii în care 
trăieşte, sub forma atit de dificilă a 
gagurilor. 


m tinara Persig Et rece 
mii de pers » din binecunoscutul poem 
al lui Xenoton «Anabasis» i-au inspirat 
regizorului brazilian Glauber Rocha 
(actualmente auto-exilat în Europa) 


scenariul unui film care va fi realizat 
chiar în Persia de astăzi — în iran. 


m Aventuri io_—Petroland. Criza 
mondială a petrolului prilejuiește lui 


Stanley Kramer reintilnirea (după «O 
lume nebuna, nebună, nebună») cu 
comedia. Ca şi primul său film comic 

«Şeicii Arabiei», va fi lucrat impreuna 


cu scenaristul William Rose, şi va fi o 
supercomedie de mari proporţii despre 
situaţia petrolului. Neabandonind teme- 
le arzătoare ale actualităţii, Stanley Kra- 
mer face de astădată haz de necaz... 


m Adela Ad Regizorul François 
Trutfaut pune în scenă povestea «Adè- 
lei H», film inchinat vieții fiicei lui 


Victor Hugo. Va fi nu atit o biografie, 
cit evocarea unei epoci. 


m Răscoala holerei, În anul 1831, 
o groaznică epidemie de holeră a bîntuit 
în Slovacia orientală. Măsurile de dezin- 
fectare cu clor și var a fintinilor — venite 
din partea unor autorități oprimatoare — 
au stirnit suspiciunea ţăranilor. A iz- 
bucnit o răscoală cunoscută sub nu- 
mele de răscoala holerei. Acestea sint 
faptele pe care le aduce pe ecran 
regizorul Andrej Lettrich în filmul «La 
arme, răsculați!», produs în studiou- 
rile din Bratislava. 


N Filmul cel mai lung. Producă- 
torul Joseph Levine a cumpărat drep- 
tul de a transpune pe ecran ultimul 
roman al lui Cornelius Ryan — «Un 
pod prea departe». Cartea este o 
cronică a bătăliei de la Arnhem, scrisă 
sub forma de montaj de acțiuni, atit de 
specific autorului «Zilei celei mai lungi». 
Filmul va fi o superproducție. 50 de mari 
vedete vor interpreta diferite personaje 
ale istoriei. 


N Plăcerile vietii la oraş. In «Urare 
ucigașă> al lui Michael Winner, Charles 
Bronson interpretează un arhitect ale 
cărui soție și fiică sînt atacate de niște 
huligani. Arhitectul hotărăște să se 
răzbune pe cont propriu şi într-un mod 
sui-generis pe haitele de derbedei dro- 
gaţi care fac ca străzile New-York-ului 
să fie impracticabile noaptea. Succesul 
filmului a fost imens și Bronson turnează 
acum în regia lui Walter Hill un film cu 
o temă asemănătoare — «Luptătorul 
de stradă». Străzile sint de astădată 
ale oraşului New Orleans și alături de 
Bronson vor lupta şi James Coburn, 
şi Jill Ireland. 


René Gilson adaugă astfel o nouă filă 
la voluminosul dosar cinematografic 
al rezistenţei. 


N Zilei eroismului. Regizorul 
ceh TEI Vavra a terminat filmările 
la «Sokolova», coproducție între 
Cehoslovacia și Uniunea Sovietică 
şi urmare a filmului «Zilele trădării», 
care a rulat și pe ecranele noastre. 
În primul film era vorba despre diktatul 
de la Munchen în 1938, preludiu al in- 
vadării Cehoslovaciei de către armatele 
naziste. Cel de al doilea film este 
povestea formării primei unități militare 
cehoslovace participind la războiul anti- 
hitlerist şi a luptelor eroice duse de 
această unitate la Sokolovo, în anul 
1942. Bătălia de la Sokolovo a fost doar 
un început. Peste trei ani avea să-i 
urmeze eliberarea Cehoslovaciei. Mi- 
loslav Fabera şi Nikolai Figurovski au 
colaborat cu Otakar Vavra la scenariul 
acestui film monumental (în două serii) 
închinat eliberării Cehoslovaciei, de la 
care se împlinesc anul acesta 30 de ani 


N Despre dragoste. Suzana e o 
fată foarte ATi numai că nimeni 
n-o ia în seamă cind e vorba de dragoste 
Pină la urmă apare însă și un Făt Frumos 
(nu se poate altfel), precum şi încurcă- 
turile legate de apariția lui. «incă prea 
mică pentru dragoste» se cheamă 
această comedie muzicală a studiouri- 
lor DEFA în care regizorul Bernard 
Stephan dovedește totuși că eroina 
nu e prea mică pentru dragoste. 


= Qui-pro-que: Regizorul sovietic 
Eric Laţis a realizat o comedie pe trama 
unei acțiuni polițiste. o comedie năs- 
truşnică cu răpiri, travestiuri și incurcă- 
turi de tot felul. Filmul se cheamă «Ca- 
doul unei femei singuratice» și inter- 
preta principală este Via Artamane, 
actriță foarte populară în U.R.S.S. Ea 
joacă două roluri în film: un locotenent 
de miliţie și bătrina mătușă a acestuia. 
Două personaje care vor contribui la 
prinderea răufăcătorilor. 


N Robin al _XIll-lea. S-a calculat 
că despre Robin Hood au fost făcute 


Specialist în roluri de om rău, rău cu cei și mai răi, Charles Bronson şi-a 
luat ca parteneră în film partenera din viață, actrița Jill Ireland 


= 


i 


E omul stinteste locul. Talentul 
Lizei Minnelli pare re(trezit) pofta 
de musical a cineaștilor americani. După 
ce va turna în regia tatălui ei (Vincente 
Minnelli), «Carmela», la Veneţia și 
Roma, Liza Minnelli va juca în «Doamna 
fericită», in Mexic, și apoi, împreună 
cu Robert de Niro,în «New York, New 
York» de Martin Corsesse. 3 filme, 3 
musical-uri. 


m Modesti. «Cea mai importantă 
lecție de actorie am primit-o — spune 
actorul Anthony Quinn — de la o 
gorilă a grădinii zoologice din Londra. 
Am urmărit-o fascinat, pentru că nu am 
văzut niciodată, la nimeni, o putere mai 
mare de concentrare. Dacă aș putea 
avea o forță de concentrare egală cu cea 
a gorilei, aș deveni cu siguranță un mult 
mai bun actor.» 


N Zilele rezistenței. Briggite Fos- 
sey interpretează în filmul «Brigada» 
rolul unei tinere profesoare angrenată 


în acţiunile rețelei de rezistenţă franceză 
din timpul ocupației naziste. Cineastul 


Pe 


vreo 12 filme. Ultimul apărut pe ecrane 
era un desen animat realizat la studiou- 
rile Disney, unde personajele poveștii 
au chip de animale (Robin Hood — vul- 
poi, Richard-Inimă-de-Leu — firește, 
leu, ș.a.m.d). Şi totuşi filonul Robin 
Hood nu pare încă epuizat. O nouă 
versiune se filmează în Anglia, cu Jon 
Voight («Conrack») în rolul titular și cu 
accent american. După marele succes 
de public al desenului animat, prin- 
cipalul concurent al lui Jon Voight va 
fi deci Robin-Vulpoiul. 


m Detectivul. Personajul detectivu- 
lui arlowe, imaginat de Raymond 
Chandler, va lua chipul lui Robert 
Mitchum în filmul lui Dick Richards, 
«Adio, dragostea mea». Robert Mit- 
chum preia o ștafetă pe cit de celebră, 
pe atit de dificilă. În istoria cinemato- 
grafului a rămas antologic filmul «Som- 
nul cel mare», în care un alt roman al 
lui Chandler era adaptat pentru ecran 
de William Faulkner, regizat de Howard 
Hawks, iar Marlowe era interpretat de 
Humphrey Bogart. 


Kirk Douglas nu se va mai plinge nici de zgircenia producătorilor, nici 
de lipsa de talent a regizorului: el e producătorul, el e regizorul 


m Kirk Douglas la cub. Pentru a-și 
exploata mai bine talentul și capacitățile 
de star, Kirk Douglas a ales pentru vii- 
torul său ri repezi o formulă ideală: 
el este producător și regizor al filmului. 
Nu se va putea plinge nici de zgircenia 
producătorului, nici de lipsa de talent a 
regizorului. Dar nici nu va putea invoca 
aceste scuze în caz de nenorocire - 
artistică sau financiară. Orice avanta; 
cu dezavantaiele lui. 

N Un debut la inalti me: Amintirile 
unui aviator — zilele războiului, luptele 
eroice de atunci — sint leit-motivul 
nostalgic al unui film despre un om care 
azi nu mai poate zbura şi suferă din 

auza aceasta. «Cerul e cu mine», 
film interpretat de Vladimir Zamanski, 
este un debut regizoral — Valeri Lonskoi, 
mărturie a apariţiei unui cineast stăpin 
deja (judecind după reacţiile criticilor 
sovietici) pe mijloacele de expresie cine- 
matografică. 

E Ce tace lumea, domnule? Pierre 
Etaix nu vede cu ochi Buni viitorul 
omenirii. Şi caută s-o avertizeze de acest 
lucru. Căci unde o să ajungem dacă 
progresul tehnic va atinge o mons- 
truoasă și inumană dezordine, şi lumea 


va cădea pradă noilor ucenici vrăjitori 
ai tehnologiei? Pornind de la această 
lemere, Etaix a scris scenariul viitorului 
său film, deocamdată fără titlu, ambitio- 
nind să-l introducă pe spectator în 
lumea fantasticului. Un fantastic care 
pleacă de la cele mai banale fapte 
diverse ale vieții cotidiene. Alături de 
autor în film va apare şi Jerry Lewis, în 
rolul unui regizor de cinema. 


a Hn cineast pg nume Moreau. 
Festivalu e la an rancisco a 
omagiat-o pe Jeanne Moreau organizind 
o retrospectivă a filmelor sale. Actrita 
legată de numele atitor mari cineaști 
(Malle, Truffaut, Vadim, Antonioni, 
Demy, Buñuel, Losey) a hotărit să treacă 
la regie. Ea va realiza un film după un 
scenariu propriu, pe tema singurătăţii 
de-a lungui virstelor: singurătatea ado- 
lescenței și aceea a maturității. O stare 
de spirit pe care Jeanne Moreau susține 
că o cunoaște foarte bine. 


Rubrica «Cinerama» 
este redactată de Dan COMŞA 


Candidaţii OSCAR'75 


Peste citeva zile, mai exact la 
8 aprilie, Academia americană de 
film va proceda la atribuirea Oscar- 
urilor pe 1975. Va fi a 47-a ediţie a 
decernării acestor premii. Între fil- 
mele care candidează «Nașul Nr. 2» 
de Coppola, «Chinatown» de Po- 
lanski, «Conversaţia» de aseme- 
nea de Coppola (premiat anul trecut 
la Cannes), «Lenny» de Bob Fosse, 
«infernul de cristal» de John Guil- 
lermin. Premiile pentru regie au în- 
scrise candidaturile lui Coppola, 
Polanski, Fosse, Cassavetes (pen. 
tru cel mai recent film al său, «O 
femeie sub influență») și François 
Truffaut, autorul «Nopţii america- 


Clovni într-un film ştiințifico- 


fantastic (Annie Fratellini şi Etaix) 


pi 


ne». La premiile pentru actorie în- 
tilnim nume celebre: Albert Finney, 
Dustin Hoffman, Jack Nicholson, 
Al. Pacino, iar printre interprete 
pe Faye Dunaway, Valerie Per- 
rine, Gene Rowlands, Ellen Burs- 
tyn. Se propun și Oscar-uri «pentru 
întreaga activitate» unor mari inter- 
prete: Ingrid Bergman, Valentina 
Cortese, Talia Shirt, și unor mari 
interpreți ca Fred Astaire și Jeff 
Bridges. În categoria celor mai 
bune filme străine întîlnim «Amár- 
cord», filmul polonez «Potopul», 
«Lucien Lacombe» al lui Louis 
Malle și «Armistițiul» — un film 
argentinian. 


Omagiată la San Francisco 


(şi nu numai acolo) (Jeanne Moreau) 


; 


20 


fve 


telescopuri 


Suflete cu 
„sufletul la gură“ 


Duminică după-amiaza 
continuă să rămînă un 
timp şi un spațiu de ma- 
ximă audienţă. Poate de 
aceea ideea «magazinu- 
lui» postmeridian, un fel 

de «magazin universal» cu «de toate 

pentru toți», s-a permanentizat de 
foartă multă vreme încoace şi are 
toate şansele să dăinuie, indife- 
rent de faptul că din timp în timp, 
magazinul, ca orice magazin, intră 
şi iese din cite o renovare. De 

o bucată de vreme, schimbindu-şi 

doar orarul, în funcție de echinocţii şi 

solstiții (ca orice magazin de altfel), 
pe «firma» după-amiezelor noastre de 
odihnă stăruie albumul duminical. 

Către ora lui de vîrf începe numără- 

toarea aceea inversă, de toată frumu- 

sețea, care împarte în secunde-limită 
timpul rămas pînă la tradiționala întil- 
nire cu Samantha (așa cum se obiș- 
nuiește în cazul tuturor lansărilor care 
se respectă), și așa, riguros cronome- 
trată, mai trece o duminică, mai trece 

o săptămină, mai schimbăm un ano- 

timp în fața televizoarelor, pregătin- 

du-ne uneltele pentru muncile viitoare. 

Nu ştiu exact de ce, dar parcă nici o 

altă emisiune a micului ecran nu trans- 

mite atit de pregnant ideea scurgerii 
timpului ca albumul duminical. Incă 

o şotie a nevestei noastre vrăjitoarea, 

încă un reportaj liric al lui Buhoiu, 

încă un scheci satiric despre cacial- 
maua «convorbirilor adiţionale», încă 

o ilustrată cinematografică cu vederi 

de ieri și de azi, încă un «cîntec pre- 

ferat» și, cind să facem totalul, aflăm 
invariabil că a mai trecut o săptămină. 

Unii au reproșat (şi continuă să 
reproșeze) filelor albumului că ar 
fi cam îngălbenite. O oarecare senza- 
ție de monotonie provoacă, e drept, 
răsfoirea lor și,parcă, uneori, nobila 
intenţie odihnitoare a realizatorilor de 
a nu tulbura prea tare clipele de odihnă 
ale sfirşiturilor noastre de săptămînă 
se traduce în fotografii mișcătoare cu 
efect somnifer. În ultima vreme — 
și despre acest lucru aș vrea să scriu 
în rîndurile ce urmează — s-a putut 
constata însă o preocupare evidentă 
a realizatorilor de a anima programul 
siestei prin «numere» care să nu fie 
doar o necesitate — sau o obișnuin- 
tă — «de sumar», ci care să aibă, în 
sine, valoare artistică, sau etică, sau 
spectaculară (în funcție de telesco- 
purile urmărite). 

Sint multe iniţiative ale emisiunii 
care reclamă atenția comentatorului. 
Continuă, cu succes, seria «ilustra- 
telor» duminicale expediate din orașele 
țării de către doi dintre cei mai în- 
zestraţi realizatori ai studioului «Sa- 
hia», Mirel llieșiu și Doru Segal, și 
de către Paul Anghel, al cărui verb 
este întotdeauna susținut de rigoarea 
şi talentul omului de cultură. Am re- 
ținut, din multele «ilustrate» semnifi- 
cative ale ultimelor săptămini și una 
semnată, alături de llieşiu și Segal, 
de Eva Sirbu: incursiunea în cotidianul 
Buzăului a avut, deopotrivă, fior de 
document, căldură, poezie, spirit, miş- 
care; mai pe scurt, teribil de multă 
viață. Tot spre mai multă viață conduc 
şi alte inițiative recente ale realiza- 
torilor albumului, cum ar fi înglobarea 
unor fragmente de film (din Lumea se 
distrează, de pildă, cu comentariul 
nedesmințit acid al lui Valentin 


Silvestru), sau al unor mici filme în 
intregime (am văzut, acum citeva săp- 
tămîni un amuzant-educativ «film de 
circulaţie», «Începaătorii» se poate și 
aşa, de ce nu?). Loc pentru mai bine, 
fireşte, există. 

Cred insă că îi lipsesc încă albu- 
mului animatorii «la vedere». Subte- 
rani or fi fiind ei, dar parcă așa cum 
anumite emisiuni literar artistice, tea- 
trale, cinematografice sau cu felurite 
alte destinaţii au dobindit personali- 
tate împrumutind «pe viu» din perso- 
nalitatea animatorilor (cel mai recent 
exemplu: clubul T, de simbăta după 
amiaza), albumul duminical reclamă şi 
el un «suflet» cu «sufletul la gură». 
Prezentatorii albumului (la care s-a 
cam renunţat) tăceau, prin torța lucru- 
rilor, doar oficiul de animatori. Voca- 
ţia de animator este însă (și cam aici 
e «buba») o însușire rară... 


Călin CĂLIMAN 


telereflector 


Chipul 
antisocial 


Redactorii de la «Reflec- 
tor» operează cu bistu- 
riul. Absolut necesar 

V pentru asanarea socială. 
Emisiunea lor nu este 
una de tratament preven- 

tiv, ei vin la locul faptei după ce aceasta 

a fost comisă și deci nu mai umblă 

nimeni cu duhul blindeţii, vinovații 

fiind trimiși în fața instanței publice, 
uneori, după ce instanța propriu-zisă 
și-a făcut datoria, alteori tocmai pentru 
că aceasta a uitat s-o facă. Din prima 
categorie fac parte interviurile de tri- 
bunal gen — «De ce ați furat?». Cind 
întrebarea este pusă unui tip care toc- 
mai a sustras din avutul public trei sute 
de mii de lei, nu trebuie neapărat să-i 
acuzăm pe acești redactori (care ne-au 
făcut de prea multe ori dovada inteli- 
genţei şi incisivităţii lor) de naivitate 
sau mai râu. Pricina este alta. Cum 
pune reporterul întrebarea, cum ia 
operatorul un prim plan lung, insistent, 
analist și necruţător. Rostul lui este 
să releve tipologia antisocialului. De 
multe ori «Reflectorul» se constituie 
într-o galerie de portrete psihologice 
virulente, care nu ţin de caricatură, 
dacă admitem că, în «Capricii», Goya 

n-a făcut caricatură. Avem de-a lungul 

anilor, la «Reflector», o intreagă colec- 

ție de exempinicări sintetice aie min- 
ciunii, laşității, cruzimii, carierismului, 
prostiei, viciului, neglijenţei, rapacității. 

Ele ne indignează, ne sperie, uneori, 

ne amuză, rareori, dar oricum le privim 

cu maximă atenție, și această atenție 
nu ține decît la suprafață de curiozita- 
tea omenească, amestecată cu un pic 
de cruzime de a vedea cu ochii noştri 
cum arată un individ prins cu ocaua 
mică, la strimtoare, adică, cum para- 
frazăm noi elegant setea de amănunt 
senzaţional. Pentru că, de fapt, luăm, 
într-adevăr, lecții, privim atent chipul 
antisocial, justificarea antisocială, min- 
ciuna antisocială, frica antisocială, pen- 
tru a o recunoaște, cind o întilnim și 
a o arăta cu degetul, făcînd la rîndu-ne 


operă de asanare socială. O societate, 


al cărei scop este construcţia, este o 
societate severă, chiar dacă pentru 
asta, din cînd în cînd, mai trebuie să 
renunțăm la umorul fin, la ironia este- 
tizantă. Cel mai frumos lucru pe care 
l-am auzit vreodată despre emisiunea 
«Reflecton a fost reacția unui vecin, 
tehnician. «De unde i-o fi găsind, dom- 
nule?!» Omul nu se îndoia de la bun 
început, prin această mirare, că sint 
cazuri rare. Frecvența, constanța emi- 
siunii ne arată că ele nu sint chiar atît 
de rare, dar firește, conștiința publică 
sănătoasă este ceea ce ne caracteri- 
zează într-o proporție copleșitoare. 
Privim fără nici un chef mutrele celor 
care biiguie nu știu ce explicaţii în le- 


- 
+y 


f După începutul 
/ cam temător al 
Ş 


primului episod... 
(Dana Comnea) 


3 


„Celelalte episoade 
se completează 
într-un tot unitar... 
(Ica Matache) 


„„„consistent 
şi artistic 
viguros... 

(Irina 
Petrescu) 


„reuşind 

să redea 

nu litera, 

ci spiritul 
romanului. 
(Carmen Strujac) 


Un remarcabil 
succes ty. 
(Ada Azimioară) 


gătură cu faptul că apa de la baie 
curge fără pauză. Nu ne vin deloc idei 
de proză umoristică cînd tot felul de 
contabili, crescători clandestini de 
porci, intendenți și directori generali se 
încurcă în cifre de milioane. Cunoaş- 
tem și celălalt fel de a vorbi despre 
milioane, cel care ne umple de mindrie 
și, prin contrast, ne înfuriem și mai 
tare. Pentru că meritul principal al 
emisiunii «Reflector», pe lingă cel al 
prim-planului, este acela că ne înfurie. 

Se întimplă destul de rar ca în loc 
să ne înfuriem, să zîmbim amuzați sau 
plictisiți, dar drept este că n-ar trebui 
să se întimple niciodată. Să fi obosit 
reflectoriștii să fie curajoși— nu numai 
curioși? Cînd un contabil şef fură 
pur şi simplu carne în proporții fru- 
musele și drept pedeapsă este sanc- 
ționat cu tăiere ain salariu, ne oprim 
numai aici? Firește, este o întrebare 
retorică. Pe care o punem tocmai pen- 
tru că emisiunea «Reflector» este un 
cap de pod activ al televiziunii în for- 
marea conştiinţei socialiste. 


Smaranda JELESCU 
decupaj 


Cea mai bună 


reciclare: 
teatrul tv 


La o interesantă și bine- 
venită sesiune de comu- 
nicări organizată de Te- 
leviziune și dedicată tea- 
trului tv., am asistat prin- 
tre altele și la o serie de 
comunicări ținute de ac- 

tori. Cineva răutăcios ar putea întreba: 

era chiar o sesiune ştiinţifică?! Da, era, 
şi mai ales actorii au discutat cu știință 
despre apropierea dintre teatrul tv şi 
film. Intr-adevăr, rolurile în teatrul tv. 
solicită mijloace de interpretare ase- 
mănătoare filmului. Distanţa scenă- 
spectator piere, actorului îi este mult 
solicitat chipul prin prim-planuri, jo- 
cul său devenind astfel mult mai nuan- 
tat, expresia feței, privirea sint mult 
mai folosite, mai speculate de regie. 

lată un exemplu recent: interpretarea 
lrinei Petrescu în premiera teatrului 
tv. «Fata care a mutat Paringul». Actri- 
ţa, venită cu o experienţă recunoscută 
în cinematografie, realiza un rol de 
excepție. Textul, scris special pentru 
teatrul tv. — deci avind particularită- 
tile genului,avea totuși stingăciile sale. 

Pe scurt, era istoria unei femei, șefă 

de șantier, deci o femeie «cu proble- 

me», istorie scrisă de un bărbat care 
nu a prea sezisat adecvat psihologia 

«sexului slab». Pe această partitură. 

actrița demonstrează cum experiența 

filmului poate fi fructificată în teatrul 
tv. Chipul Irinei Petrescu, ochii ei pă- 
trunzători au mobilat imaginea perso- 
najului, punctind fiecare stare evolu- 
tivă. Privirea cu care cercetează pe cei 
din jur, privirea rece și revoltată față de 
neglijențele în muncă, privirea neliniş- 
tită cînd e amenințată de prezenţa per- 
manentă în preajmă-i a unui om iubit 
cindva, şi apoi ochii aceia umezi de 
căprioară, în final, cînd dragostea și-a 

rostit replicile — din aceste priviri s-a 

creat un personaj. Jocul fin al expre- 

siilor ar fi fost exclus în teatru. 

«Teatrul tv. este cea mai bună reci- 
clare pentru actori», mărturisea un 
cunoscut interpret. Teatrul tv poate fi 
considerat o școală pentru actorii de 
film, cum şi de multe ori s-a dovedit că 
actorii cu state vechi în cinematografie 
au realizat roluri deosebite în cadrul 
teatrului tv. Să nu uităm partiturile in- 
terpretate de Margareta Pogonat, Am- 
za Pellea, Mircea Albulescu sau Cor- 
nel Coman,care ori de cite ori au fost 
solicitați de teatrul tv., au răspuns prin 
creaţii recunoscute. 


E de la sine înțeles că există și nume- 
roase deosebiri, unele chiar de esență 
între film şi teatrul tv.; şi se cere a 
minimaliza în primul rînd ponderea 
cuvîntului. Noile mijloace de expresie 
aduse de film teatrului tv. cit și deose- 
birile existente între cele două genuri 
sînt suportate de actor. Şi mai precis, 
dificultatea de a face teatru în condi- 
tiile filmului devine pentru interpret o 
problemă. Nu există de fapt actor de 
teatru tv., ci doar remarcabili actori de 
teatru pe care filmul îi cultivă la televi- 
ziune. Pentru că nu orice actor de film 
poate fi folosit în teatrul tv., în timp ce 
teatrul tv. poate fi considerat ca o 
probă concludentă a actorului de film 
şi poate mulți interpreţi din distribu- 
țiile teatrului tv. ar putea fi folosiți cu 
rezultate în cinematografie. Destul de 
des au apărut cu succes pe micul ecran 
Petre Gheorghiu, Ștefan lordache, Cos 
tel Constantin, Corado Negreanu și 
alţii, totuşi nu țin minte să-i fi văzut și 
în vreun rol deosebit în film. Dacă au 
jucat în film,au fost a cincea roată la 
căruţă, cu toate că la teatrul tv. au dat 
garanţia că pot face multe și în cine- 
matografie. Pentru aceasta ar trebui 
ca regizorii de film să se uite măcar la 
televizor mai des, pentru că la teatru 
merg și așa destul de rar. 


Ileana COLOMIEȚ 


telebiblioteca 


„Lectură'“ 
în imagini 


Trecută de cea de a 80-a 
emisiune, «Biblioteca 
pentru toți» (redactor 
Mihaela Macovei) con- 
tinuă, cu același discer- 
nămiînt critic și cu a- 
ceeași entuziastă perseverență, să în- 
tocmească un ghid în imagini al isto- 
riei literaturii române. De la lenăchiță 
Văcărescu și pină la Mateiu Caragiale, 
Blaga sau Arghezi, trecînd prin curen- 
tele literare de la început de secol, sau 
spicuind din debuturile jurnalisticii 
românești, această emisiune face un 
act de cultură popularizind clasicii 
literaturii noastre în viziunea comen- 
tată a criticilor și scriitorilor de azi sau 
prin «lectura» în imagini a unor frag- 
mente din operele lor. Cu experiența 
acumulată, ni se propune acum, pen- 
tru prima dată, un serial-literar închinat 
Hortensiei Papadat-Bengescu, ilustrat 
cu «Concert din muzică de Bach». 
Nu este acum locul de a repune în 
discuţie rolul pe care îl ocupă în lite- 
ratura română autoarea «Concertu- 
lui...», prezentată printr-un bogat ma- 
terial documentar. Este însă locul să 
ne oprim asupra filmului semnat de 
Dinu Tănase (scenariul și regia) și de 
Constantin Chelba (imaginea), care au 
reuşit să sugereze,în numai patru epi- 
soade a cite 20 minute fiecare, perso- 
nalitatea, mentalitatea și caracterul 
personajelor atit de suculent portreti- 
zate, cu diversificata lor încărcătură 
afectivă și cu determinarea lor în func- 
ție de fluxul și refluxul clasei sociale 
din care făceau parte; ei au reușit mai 
ales să capteze atmosfera acelei vremi, 
cadrul citadin al unui București, «oraș 
mare și mic, provincie şi capitală» 
așa cum îl numea autoarea. Debutul 
regizoral al lui Dinu Tănase este în 
acest sens un adevărat tur de forță 
artistică. Cu privirea exersată ca sem- 
natar al imaginii mai multor filme, Dinu 
Tănase privește pătrunzător fiecare 
detaliu. Ştie cum să se oprească asu- 
pra unei priviri, cum să fixeze un zim- 
bet abia strecurat, lasă să vorbească 
şoapta, ştie să pună în evidenţă un tic 
sau doar o aluzie. Montează apoi o 
privire cu altă privire, un zîmbet cu alt 
zîmbet, o şoaptă cu altă șoaptă și des- 
făşoară un subtil dialog al imaginilor 
semnificative. Prin această suită de 
notații psihologice, prin portretul uman, 
el recompune fresca socială a lumii 


ciocoilor mai vechi și mai noi de la 
început de secol. Dinu Tănase a știut 
să aleagă și o excelentă echipă actori- 
cească, în special interpretele, favori- 
zate la rîndul lor de litera romanului. 
Demult nu am vazut într-un film schița 
atitor portrete teminine care conţin 
în embrion roluri de mare întindere. 
Feminitatea voluptuoasă, acum puţin 
ofilită a «bunei» Lina (Ica Matache); 
ochiul sfredelitor, vorba aspidă, mintea 
ageră la rele a lui Nory (Ada Azimioa- 
ră); ușor uimita, uşor distanta, izolată 
parcă de propria-i frumuseţe, trecînd 
mereu pe lingă realitatea din preajmă 
— Mini (Dana Comnea); Elena (Irina 
Petrescu) cu un farmec discret, de o 
nobilă eleganță și măsură; arivista, ra- 


“pacea Ada (Carmen Strujac), cu ochi 


și temperament de jăratic; nătinga, 
ursuza, mereu de prisos Sia (Mihaela 
Gagiu) — toate stirnesc curiozitatea, 
trezesc interesul revederii, au forța 
personajelor unui serial de mare în- 
tindere. 

După începutul cam temător al pri- 
mului episod, introdus prin inserturi 
scrise în stilul filmului mut, celelalte 
episoade se completează într-un tot 
unitar, consistent și artistic viguros, 
reușind să redea nu litera, ci spiritul 
romanului; să redea nu numai portrete 
psihologice, dar și esența socială a 
operei Hortensiei Papadat-Bengescu. 
Un exemplu care poate să ne dea mai 
mult curaj să pornim la ecranizarea 
unor seriale inspirate din romanele 
clasice ale literaturii noastre. 


Adina DARIAN 


Da! Dar pentru 
toată lumea! 


Într-o foarte serioasă și foarte bună 
emisiune literară, «Biblioteca pentru 
toți», datorată unui redactor harnic şi nu 
mai puţin serios, Mihaela Macovei, Tele- 
viziunea ne-a oferit surpriza prezentării 
unui admirabil foileton tv după cartea 
«Concert din muzică de Bach» de 
Hortensia Papadat Bengescu, realizat 
cu puţine mijloace și cu mult talent de 
Dinu Tănase, în calitate de scenarist şi 
de regizor. Emisiunea, din păcate, este 
programată vineri pe programul 2, la 
mare concurenţă cu filmul artistic de pe 
programul 1, ceea ce reduce la minimum 
numărul telespectatorilor care se pot 
bucura de noua realizare a televiziunii 
noastre. Adevărat, emisiunea e reluată 
simbăta dimineaţa dar, prin forța împre 
jurărilor, foarte puţini oameni o pot 
vedea și atunci. lată de ce sugerăm ca 
acest serial (poate prins cap la cap in- 
tr-un film de lung-metraj) să fie reluat 
de programul 2 și la o oră bună, de 
seară, pentru a putea fi văzut de cit mai 
multă lume. Dacă emisiunea se cheamă 
«Biblioteca pentru toți», atunci să fie 
pentru toți spectatorii! 

N.C.M. 


filme pe micul ecran 


a Drum în penumbră 


(Lucian Bratu, 1972). Este. deocam- 
dată, Singura noastră peliculă care ros- 
tește un discurs expresiv despre și prin 
intermediul unui personaj feminin. Po- 
vestea în sine pare banală, altceva decit 
faptul că o femeie trecută de prima tine- 
rete, pe care experienţa de pînă atunci 
a învăţat-o să fie prudentă, o femeie cu 
griji şi cu copii, modestă și mai curind 
tăcută și singură, altceva — zic — decit 
faptul că această femeie se indrăgos- 
tește de un bărbat, nu se întimplă în 
film. De neprețuit această «banalitate», 
admirabilă voința regizorului de a pune 
pe fiecare centimetru din pelicula sa 
«ştampila» cotidianului. Creaţie de deo- 
sebită fineţe psihologică, delicată și 
aburită parcă, aflată la granița unde nu 
se mai poate şti dacă lacrima e de 
bucurie sau de tristețe, «Drum în pe- 
numbră» (fericită întilnire a unui regizor 
sensibil și inteligent cu ò actriță, Mar- 
gareta Pogonat, aflată intotdeauna pe 
lungimea de undă a acestor două cali- 
tăți) reprezintă tulburătorul portret al 
sufletului unei femei. 


m Din prea plinul inimii 
(John Badham, 1971). Excelentă ana- 

liză nu doar a citorva «cazuri» indivi- 

duale fcum poate părea la prima ve- 


dere), ci și a unor mai complicate pro- 
bleme de natură socială. Vreau să spun 
că filmul își depășește pretextul epic, 
fiind, în fond, o operă ce se apleacă 
premeditat și lucid asupra unor realităţi 
(precaritatea condiţiilor materiale de 
trai, generind traume morale; debuso- 
larea, în anume condiţii, a unei părţi 
din tineretul occidental; singurătatea 
și izolarea ca reflexe de apărare în fața 
violenţei; indiferența în raporturile inter- 
umane — iată citeva din motivele de 
relief) care nu privesc și nu au ca arie 
de manifestare numai o celulă (socială), 
ci întreg organismul. Sigur, se vede 
cu ochiul liber că filmul nu merge mai 
departe de propunerea (generoasa de 
altfel) unor soluții de natură exclusiv 
morală: puritatea sufletească și incon- 
jurarea cu dragoste şi înțelegere a ori- 
cărui semen. La fel de bine se vede însă 
că, dincolo de aerul său ușor romantic, 
filmul este asemenea unei priviri încăr- 
cată de amărăciune. În sfirșit, mai tre- 
buie observat că — admirabil realizată 
din punct de vedere profesional și excep- 
tional interpretată de Carrie Snodgress 
— pelicula a oferit publicului nostru un 
semnificativ exemplu de cinematograf 
american care refuză deliberat și cu 
folos aproape toate «canoanele» de 
expresie presupuse îndeobște în com- 
binaţia aceasta de cuvinte: cinemato- 
graf american. 


a Cornul de capră 


(Metodi Andonov, 1972). Realizare 
de ținută a cinematogratiei bulgare. 
Peliculă aspră, «dură», pe măsura vio- 
lenţei intimplărilor (dintr-un trecut de 
ev mediu) pe care le evocă. «Scris» şi 
filmat ca o baladă tragică, dispunind 
de o considerabilă forță emoțională, 
«Cornul de capră» supune atenţiei spec- 
tatorului o morală a cărei valoare gene- 
ralizatoare este evidentă: injustiţia și 
abuzul tulbură echilibrul firesc al lu- 
crurilor; mai devreme sau mai tirziu 
acest echilibru trebuie refăcut. 


a Eglantine 


(Jean Ciaude-Brialy, 1971). Plasin 
du-şi acţiunea într-un an, precizat prin 
grațioase și semnificative aluzii cultu- 
rale («o sută de ani de la moartea lui 
Mozart»), «Eglantine» se vrea evocarea 
unor vremuri liniștite, patriarhale; a 
unor vremuri de delicateţe şi ceremo- 
nial parfumat; o căutare a timpului pier- 
dut, a timpului blindeţii și al dantelelor, 
a timpului şaretelor și al fineţelor, a 
timpului pajiștilor și a! dejunurilor pe 
iarbă, a timpului seriilor petrecute la 
gura sobei și al audiţiilor muzicale în 
tamilie, a timpului copilăriei petrecută 
la ţară, în nesfirşite conace. O evocare 
tăcută în 1971. Aluzia este programatică 
și nu poate scăpa nimănui. «Eglantine», 
peliculă atit de mozartiană în gind și în 
construcție e, în telul ei, o creaţie discret 
și amar polemică, un «Mais où sont les 
neiges d'antan?» care nu, să nu ne 
speriem, nu e de loc «paseism», ci 
nostalgie a purității. 


e Primăvara 

(Grigori Aleksandrov, 1947). Nu e cel 
mai bun dintre faimoasele filme ale lui 
Aleksandrov, dar nu asta contează ci 
faptul că, în linii mari, ceea ce a făcut 
din comediile lui piese de antologie se 
află și aici, conservindu-se in timp, 
căpătind, poate, chiar sclipiri noi: su- 
bita intrare a oamenilor în acea «transă» 
care îi face pe toţi să ridă, să cinte și 
să danseze, pină şi mersul pe stradă 
se face în ritm de dans, constructorii 
pe acoperișuri cîntă în timp ce bat cuiele, 
e un «vertij» general şi savant gradat 
(vezi prima secvenţă a filmului); alter- 
narea quasi-metronomică a gag-ului 
cu clipa lirică (unde e nemuritorul «Ser- 
țe»?...) de o patetică, fermecător de 
caldă «naivitate»; memorabilele portre- 
te «corosive» (dar știi cum? rău, rău 
de tot! — vorba lui nenea lancu)... 


„Și 


E Sint prezentate pe micul ecran cite 
4—5 filme artistice pe săptămină, plus 
serialele. Imposibil, deci, a le comenta 
pe toate într-un spaţiu tipografic limitat. 
Această «addendă» încearcă sá mai 
cuprindă (totuși!) citeva titluri, în afara 
celor abordate mai sus. Ce filme am 
mai văzut, așadar, pe micul ecran? 

e «Solaris» (Andrei Tarkovski), ope- 
ră de interes, subiect insolit în mina 
autorului lui «Rubliov»; a mai fost pre- 
zentat în rubrica tv. 

e «Sanjuro» (Akira Kurosawa), nu 
printre cele mai reprezentative filme ale 
unui regizor din creația căruia ar fi fost 
de preferat (mai ales într-o emisiune 
precum «File de dictionar») un — să 
spunem — «Tronul însingerat» (chiar 
dacă a mai fost difuzat) sau un «A trăi» 
(chiar dacă durează peste două ore)... 


9 «Urmărirea» (Arthur Penn), film 
de tensiune, o monografie acuzatoare 
a violenței intr-o lume a violenţei. 

9 «Jane Eyre» (serial britanic), și cu 
aceste două cuvinte am spus de fapt: 
soliditate, mare (dar nu mecanic) res- 
pect pentru spiritul și litera cărţii tran- 
spuse. 

e «Camera în formă de L» (Bryan 
Forbes), peliculă clasică a «genului» 
sentimental. 

e «Vizita» (B. Vicki), bună ecrani- 
zare a unei faimoase piese de Durren- 
matt, doi monștri sacri în zi fastă: 
Ingrid Bergman şi Anthony Quinn. 

9 «Omul care aduce ploaia» (J. An- 
thony). Același text ca la «Vizita», în- 
locuindu-se Diirrenmatt cu Nash, iar 
Bergman și Quinn cu Katharine Hep- 
burn și Burt Lancaster. 


Aurel BĂDESCU 
telerama 


999 Înălţime. Cel mai înalt turn tv. 


din lume (553 m) este pe cale dea fi 
terminat la Toronto. Va fi pus în func- 
țiune în 1976, cu prilejul Jocurilor O- 
limpice. 


cartea tv 
Jacques Rouland 


Funcţionarii gagului 


Jacques Rouland este unul dintre 
inițiatorii unei foarte populare emisiuni 
a televiziunii franceze, «Camera invi- 
zibilă» (împreună cu Jacques Legras 
şi Jean Yanne). El este și autorul «Func- 
ționarilor gagului» — volum apărut în 
colectia «Livre de poche»-Gallimard 
— în care ne povestește culisele acestei 
emisiuni unde improvizația și fantezia 
autorilor trebuie să ajungă la performan- 
te deosebite. Ei trebuie să reușească 
să facă publicul să ridă o dată pe zi, de 
sase ori pe sâptămină, de 365 de ori pe 
an. Mecanismul emisiunii constă în a 
pune pe cineva într-o situație caraghioa- 
să, a găsi persoana și a inventa situația. 
E nevoie pentru asta — zice autorul — 
de actori cu o seriozitate imperturbabilă 
(şi necunoscuţi de public), de idei şi de 
«victime». lată cum funcționează emi- 
siunea: o cameră ascunsă filmează. 
Unul dintre realizatori intră, de exemplu, 
într-o librărie: «Bună ziua, doamnă. Sin- 
teti doamna Bovary?» — «Eu? Nui» — 
raspunde patroana. «Şi cine e doamna 
Bovary? Una din clientele Dvs.?» — 
«Nu cred. De ce întrebaţi?» — «Pentru 
că şeful meu m-a trimis s-o caut aici». 
— «Nici n-o cunosc — «Aici m-a 
trimis. Mi-a spus — nu e nimic la tele- 
vizor diseară. Du-te și adu-mi-o pe 
doamna Bovary, am să petrec o seară 
excelentă cu ea». — «Îmi pare rău, dom- 
nule, dar ai greșit adresa», spune fu- 
rioasă librăreasa, convinsă că e con- 
fundată cu o fată cu moravuri uşoare. 

Jacques Rouland ne povestește plin 
de vervă o mulțime de alte asemenea 
farse, atit de apreciate nu numai de 
public, ci chiar şi de «victime», o dată 
ce descoperă păcăleala. 


D. C, 


Documentar 


Muzeu și ateli 


La mulți ani după filmul «Cartea», care 
l-a situat în primul plan al documentarului 
românesc, după o serie de alte pelicule, 
dintre care unele de minimă rezistență, 
Erich Nussbaum realizează, în fine, o nouă 
lucrare pe măsura vocației sale. În acest 
film, produs de Televiziunea română și 
semnat în colaborare cu Al Boiangiu, Erich 
Nussbaum pune față în față doi pictori din 
panteonul valorilor naționale — Andreescu 
şi Luchian — cu doi artiști de pe șantierul 
talentelor contemporane: Piliuţă şi Bălașa. 
Muzeul, deci, faţă în faţă cu atelierul. Dar 
nu oricum, ci într-o rimă pe cit de ingenios 
căutată, pe atit de fericit găsită. Constantin 
Piliuță îl prezintă pe lon Andreescu (a 
cărui viață a fost «ca un curcubeu după 
ploaie, scurtă dar înaltă») cu sentimentul 
unei filiații intime care îi dă dreptul să re- 
considere locul înaintașului, asemuindu-l 
cu cel al lui Eminescu în literatură, în timp 
ce Sabin Bălașa analizează creaţia lui Ştefan 
Luchian («primul care face să rodească 
lumina și invinge întunericul din pinză»), 
condus de același sentiment al continui- 
tății. Simetrice cu aceste prime părţi ale 
documentarului sint autoportretele pe care 
cei doi pictori contemporani sint invitați 
să și le comenteze apoi, în propriul atelier. 
Fiecare articulație sau accent din acest 
documentar — excelent filmat, montat și 
ilustrat muzical — înseamnă o judecată 
de valoare, o opțiune, o angajare personală, 
încărcată de sentiment, într-o formulare 
inedită. Un nou act de cultură al Studioului 
de filme al Televiziunii române, după «Uni- 
versul lor», «Politehnica satului» și «Vechi 


telex Sahia 


Muzeul 
nu ca piesă 
de muzeu 


scoarțe românești», comentate în numărul 
trecut. 


Regia: Erich Nussbaum și Al. Boiangiu. Scena- 
riul: Viorel Bindea. imaginea: Horia Bolboceanu 
și Eugen Lupu 


Deși a ales ca subiect opera unui sculptor 
şi a unei pictorițe, Ada Pistiner nu vrea să 
facă «film de artă», adică de prezentare a 
unor lucrări de artă plastică. Ea vrea să 
facă, pur și simplu, film. Pătrunzind în 
casa-muzeu a sculptorului Frederic Stork 
și a pictoriţei Cecilia Cuţescu-Stork, re- 
gizoarea își imaginează că şi azi imobilul 
este locuit de același cuplu. Deși multe 
episoade din viața celor două personaje 
s-au retras în busturile de piatră și auto- 
portretele expuse pentru vizitatori, autoa- 
rea recurge la o asemenea punere în scenă 
şi folosește o asemenea modalitate de fil- 
mare, încît chipurile din tablouri și de pe 
piedestaluri par să se reanime, reluindu-și 
locul în spațiul care le aparține. Printre 
bunele idei, numeroase, din acest film, a 
fost și invitarea Irinei Petrescu de a citi, 
cu vocea ei inconfundabilă, comentariul 
bogat în sugestii și subtext, pînă la ultima 
frază, care sună astfel: «Astăzi n-a intrat 
nimeni în muzeu, pentru că afară este soare 
și lumea se plimbă». 


Regia și scenariul: Ada Pistiner. Imaginea: 
Otto Urbanski şi Eugen Lupu. Redactor: Marion 
Ciobanu 


Eugen Barbu documentarist 


e. «În prag de primăvară» este 
titiul dat de David Reu filmului realizat 
împreună cu operatorii Gheorghe Feher 
şi Dumitru Gheorghe despre spectacu- 
loasele înnoiri din mahalaua de altădată 
a Pantelimonului. Scriitorul Eugen Bar- 
bu comentează imaginile acestui film 
— filmul nr. 1 al trimestrului | 999 Cele 
mai multe dintre muncitoarele tinărului 
colectiv al Filaturii din Slobozia au votat 
pentru prima oară la 9 martie. Martoră 
emoţionată a evenimentului, regizoarea 
Eugenia Gutu va incepe cu aceste sec- 
vențe filmul intitulat «Jurnalul Floricăi 
S.» 999 De ziua femeii, cinci regizori 
ai studioului nostru, printre care și Con- 
stantin Vaeni, autorul filmului «Zidul», 
au pus umărul, într-un act voluntar, la 
căratul cimentului și cărămizilor pentru 
alte noi ziduri... ce se vor ridica pe Calea 
Dorobanţi 999 ion Bostan este nu 
numai un iubitor al Deltei, ci şi un atent 
observator al cerului (şi-a instalat un 
telescop pe terasa locuinței). Filmul 
«Universul, insule, galaxii», pe care il 
realizează în prezent lon Bostan ca 
autor complet (scenariul, regia şi ima- 


22 


ginea), ilustrind cele mai noi teorii asu- 
pra structurii universului, deschide spec- 
tatorului de toate virstele o fereastră 
spre alte lumi 99 Un alt autor complet, 
documentaristul Alexandru Gașpar, ne 
va oferi în curind filmul «Muzeul cinema- 
tografiei române» (despre apariția cine- 
matografului). Documentele demon- 
strează că cinematograful românesc a 
apărut o dată cu cel mondial. La aproape 
80 de ani de la filmarea inundaţiei de la 
Galaţi și a parăzii de pe Calea Victoriei, 
este evocată figura lui Paul Menu, pri- 
mul nostru operator de luat vederi. 
9.9 Producţia în cifre a studioului 
«Alexandru Sahia» pe trimestrul 1/1975: 
ianuarie — 16 filme; februarie — 11 filme; 
martie — 21 filme. Este un pas important 

spre ciștigarea ritmicităţii. 999 Conti- 
nuă colaborarea fructuoasă a studioului 
«Sahia» cu Televiziunea română. Anul 
acesta se vor realiza, pe această cale, 
25 de documentare pentru micul ecran, 
evitindu-se totuși paralelismele cu pro- 
ducţii destinate cinematografelor. 


Aristide MOLDOVAN 


Brazi și palmieri 


Calitățile de regizor ale operatorului Doru 
Segal le cunoaştem de la «Marile emoții 
mici». lată-le reafirmate într-un jurnal de 
călătorie, semnat împreună cu Radu Ur- 
sache. Cineastul autentic nu-și uită vocatia 
de artist nici cind se deplasează în interes 
de serviciu, de pildă în republica Shri 
Lanka, pentru un film publicitar. Cu această 
ocazie, el mai face încă un film, «de amorul 
artei», cu mijloace minime, aducindu-nce 
mărturia unui om din ţara brazilor despre 
«insula splendidă» cu palmieri din sudul 


Am lăudat, înainte de a fi obținut un pre- 
miu la concursul «Cupa de cristal», episo- 
dul al doilea din acest seria! intitulat «Pic 
si Poc eroi fără voie»: acea perifrază inge- 
nioasă după «Capra cu trei iezi», cu umor 
modern şi morală inteligentă. Intre timp, 
Olimp Vărășteanu și Florin Anghelescu 
au mai produs două episoade: «Pic și 
Poc în luptă cu fumul» și «Pic și Poc 
învață ursul la miere». Cu deosebirea că, 
de data aceasta. pe generic, în locul poetu- 
lui Marin Tarangul, tigurează Radu F. 
Alexandru, ca redactor. iar scenariul (dacă a 
existat unul) nu se indică deloc cui apar- 
line. Ideea parodierii unor fabule și basme 
cunoscute a fost uitată, improvizindu-se 
în schimb diverse peripeții gratuite, menite 
să provoace chicoteli în sală. Atunci cind 
apelează din nou, în treacăt, la personaje 
de fabulă («Ursul păcălit de vulpe»), ino- 
vațiile sint descurajante și de un gust prea 
bine cunoscut din alte pelicule: ursul nu-și 
mai pierde coada fiindcă-i înghetata-n lac, 
ci fiindcă i-o taie-un rac. Săritori, Pic si 
Poc recuperează coada de pe fundul lacu- 
lui, vrînd s-o pună la loc ursului și folosesc 
pentru aceasta... sudura autogenă, apoi 
o funie, ca s-o lege, în fine, nişte miere ca 
s-o lipească. Şi așa mai departe, dar nu 
știm încotro și nici de ce. 


Regia: Olimp Vărăsteanu și Florin Anghelescu. 
imaginea: Sandu Ştefan. Redactor: Radu F. 


Alexandru 


Coco și Roco 


Reţeta este cunoscută: dansau Pic şi 
Poc, dansează și Coco şi Roco la fel, ca la 
estradă, autoprezentindu-se. Spre deose- 
bire de Pic și Poc, care nu erau decit nişte 
simpatice figurine lipite pe un geam, ani- 
miîndu-se doar la căderea serii, Coco si 
Roco sint niște antipatici școlari leneși, 
repetenți și pe deasupra şi travestiti 
Coco într-o cioară verde care poate fi și 


telex Animafilm 


La examen 


099 Jocul și veselia sint conta- 
gioase. Chiar bătrin cu baston fiind,este 
de ajuns să pășești într-o pătrățică 
desenată, ca la șotronul copilăriei, că 
ai și intrat în lumea jocului şi ai întinerit. 
De lumea aceasta a candorilor, adeseori 
ne desparte doar o linie trasă cu creta, 
alteori nici atit. Totul e să îndrăznim 
şi să ne lepădăm hainele grele ale vîrstei 
«posace». Demonstrația o face 
Laurenţiu Sirbu în filmul de cartoane 
animate «Şotronul» eee Într-o după 
amiază de tebruarie, cîțiva regizori s-au 
prezentat la examen. «Examinatorii» 
erau citeva zeci de elevi din clasele 
l-a şi a Il-a. Examenul consta în verifica- 
rea dozei de farmec cuprinsă în filmele 
pentru copii. Notele erau cu totul ori- 
ginale: hohotele de ris sau concentrarea 
chipului copiilor asupra a ceea ce se 
întimpla pe ecran. Regizorii, aşezaţi cu 
spatele la ecranul de pinză (preocupați 
tocmai de celălalt ecran, al zecilor de 
figuri copilărești), controlau eficienţa și 
hazul filmelor. Sperăm, cu folos 999 
Ştiţi cu ce este egal un ceainic plus o 
pătură? Cu un elefant. Dar o fetiță cu 


Indiei. Astfel ne convingem că autorul nu 
e un simplu profesionist al camerei, că el 
are un bun ochi și o bună ureche de repor- 
ter: reține denumiri și expresii locale, face 
asociații revelatoare între modern şi stră- 
vechi, între om şi faună, între monument 
şi natură, știe să decupeze, să surprindă 
detalii, să compună metafore. Ce reperto- 
riu captivant am putea realiza (dacă un 
astfel de film n-ar rămîne unicat), pentru 
un cinematograf «Timpuri No» care şi-ar 
merita numele și ar reveni la menirea sa 


Regia și scenariul: Doru Segall și Radu Ursache. 
Imaginea: Doru Segall. Redactor: Petru Jales 


Coco-Roco 
Pic-Poc 


Cioc-Boc 


papagal, iar Roco într-un căţel maro care 
seamănă, în al doilea episod, cu un mai- 
muțoi roz. Molipsiti de verva inertială, gra- 
tuită, a realizatorilor, cei doi taie cartea 
bucățele si și-o toarnă cu leica în ureche, 
ca să fie mai siguri că le intră în cap apoi 
joacă fotbal cu leica, în timp ce alte cărti 
le cad în cap de pe rafturi. Alte delicii din 
textul cîntat — un fel de pretinse jocuri de 
cuvinte sau etimologii fanteziste, cu cite 
o cacofonie: «Arit-metica este menită să 
ne are-mintea», «să treacă ca plugul prin 
capul nostru». Şi așa mai departe, dar cit 
timp? 


Regia: Zaharia Buzea. Scenariul: Lucia Olteanu. 
Imaginea: Olga Pirlianu. 


Aventuri 


în lumea basmului 


Desenul lui Virgil Mocanu — care sem- 
nează episoadele «Jobenul» și «Turbanul 
lui Ali-Baba» din acest serial — are o linie 
voluptuoasă, fastul decorului este sugerat 
cu o grație economică modernă, persona- 
jele fantaste se mișcă într-un ritm nervos. 
Dar... Reintilnim vechea noastră cunoştinţă: 
în absenţa unei inventii scenaristice auten- 
tice, se recurge la aglomerarea de comicării 
care se vor bizare, dar nu sint decit derizo- 
rii: o oglindă tremură, un dulap sare din 
țițini, un balaur cu trei capete dansează cu 
o Babă-Cloanţă după un tonomat «high 
fidelity». Din nou. aenericul confirmă o 
realitate: inexistența scenariului. Ajunşi 
la acest punct de evidență a unei lacune, 
afirmăm din nou vechea noastră convin- 
gere: o artă de largă audienţă şi cu o mi- 
siune educativă și formativă recunoscută 
nu se poate dispensa de scenariști specia- 
lizati, pentru că nu se poate lipsi de idei si 
subiecte, adaptate si tratate cu claritate s 
elocventă profesionistă. 
e auaa 


Regia: Virgil Mocanu. imaginea: Anca Barbu. 
Redactor: Marin Tarangul. 


Valerian SAVA 


basmaua innodată cu două urechi plus 
un şorţ cu un mare buzunar?! Cu un 
cangur. Adică la «Anima», orice poate 
deveni orice, dacă ai fantezie. Şi tocmai 
această minunată trăsătură atit de ome- 
nească vrea s-o cultive Marin Sorescu, 
impreună cu artiștii animatori Bădică și 
Barnovschi în filmul «Zoologie» eee 
Gopo, după ce a încheiat filmul «4, 2, 
3», în care însuflețea o simplă linie, 
numai şi numai ca să-i împrietenească 
pe copii cu scrierea corectă a cifrelor, 
a început creația unui film în care vesti- 
tul său omuleț va face o «Vizită într-un 
muzeu» 999 lon Truică, autor al 
poemelor de grafică animată «Carna- 
valul» (după Fetița cu chibrituri 

de Andersen) şi «Marea zidire» (după 
legenda Meșterului Manole), a îndrăznit 
să schițeze scenariul «Don Quijotte», 
dedicat cavalerilor rătăcitori, sufletelor 
generoase cu coifuri de carton care, 
folosind armele inimii, încearcă să 
împuțineze suferința lumii... 999 Nell 
Cobar pregătește cel de al 13-lea film 
de desen animat din serialul «Mihaela». 
În animaţie,cine ajunge cu un personaj 
la episodul 13, înseamnă că a avut 
succes, adică știință și talent, adică 
filmele au plăcut și au fost cerute și în 
alte tări. 


Lucia OLTEANU 


== vi] 


filmul românesc 
peste hotare 


Proba exportului 


Un pachet de atu-uri 


nema La sfirșitul lunii februarie 


| s-a desfăşurat la Bucu- 
] 


reşti vizionarea comer- 

cială (cu reprezentanti ai 
caselor de distribuție din mai multe țări 
socialiste) a filmelor româneşti pro- 
duse în intervalul septembrie-1974 — 
ianuarie 1975. Au fost prezentate 9 filme 
artistice de lung-metraj, 18 lilme docu- 
mentare şi 19 filme de desen animat. 
Discuţiile finale au confirmat în unani- 
mitate opinia că «România film» a pre- 
zentat unul din cele mai bune, mai in- 
teresante şi mai diverse «pachete» de 
filme din ultimii ani. Argumentele care 
au susținut aceste păreri s-au bazat 
pe aprecierea unor filme ca: «Nemuri- 
toni», «Duhul aurului», «Filip cel 
bun», «Zidul», «Ilustrate cu flori de 
cimp», «Actorul și sălbaticii», «Mun- 
tele ascuns», «Agentul straniu», «Un 
zîmbet pentru mai tirziu» și de ase- 
menea scurt metraje ca: «Nebănuitele 
trepte», «Casele, prietenele noastre», 
«inventatorii», «Vremea finului», «In- 
termezzo pentru o dragoste eternă», 
«icar», «Pic şi Poc în luptă cu fumul», 
«Uriașul cel mititei». Dacă ar fi să 
întocmim un clasament a! preferințelor 
cumpărătorilor străini, atunci pe locul 
înții s-ar situa filmul «Nemuritorii», 
achiziționat pentru a fi difuzat pe ecra- 
nele a opt țări, «llustrate cu flori de 
cimp» pe locul al doilea,ales pentru a 
fi difuzat în șase țări, «Agentul stra- 
niu» (patru țări), «Zidul», «Duhul au- 
rului», «Muntele ascuns», «Actoru! 
şi sălbaticii» pe locul al treilea. La do 
cumentare, «clasamentul» este domina! 
de «Casele, prietenele noastre» si 
«Vremea finului», iar la desene ani- 
mate de «Intermezzo pentru o dra- 
goste eternă» și «icar». 


Duhul succesului 


In cadrul Festivalului filmului de autor 
de la Bergamo, cinematografia noastră 
va fi prezentă cu filmul «Duhul auru- 
lui» de Dan Pita și Mircea Veroiu. Cum 
«Duhul aurului» întruneşte toate cali- 
tățile dind dreptul acestui calificativ: 
film de autor(i), sperăm într-un succes 
care ar fi și o confirmare internațională 
meritată. 


«Nunta de piatră» în Australia 


Dintre ecourile culese în presa austra 
liană care a comentat Festivalul filmului 
de la Adelaide, vă prezentăm un citat 
«spunind tot»: «Nunta de piatră» este 
o capodoperă în alb negru amintind de 
arta lui Ozu și a lui Bresson». 


»„Formica“ la Londra 


Filmul de animaţie «Formica 1» de 


si-a făcut astfel drum într-unul din cele 
mai prestigioase festivaluri organizate 
de «British Film Institute». Diploma de 
participare, ca «film reprezentativ al 
anului», este în sine o confirmare şi un 
succes. 


Artă autentică 


La Dom Kino din Moscova, a avut loc 
la 14 martie a.c., în cadrul unei gale a 
filmului românesc, prezentarea filmului 
lui Constantin Vaeni, «Zidul» (scenariul 
Dumitru Carabăţ). 

Deschiderea acestei seri a filmului 
nostru a fost făcută de desenul animat 
al lui lon Popescu Gopo, «intermezzo 
pentru o dragoste eternă». După vi- 
zionare, cunoscutul regizor sovietic, 
Grigori Roșal a declarat despre filmul 
lui Vaeni: «Aceasta este artă adevărată. 
Se poate discuta despre unele flash- 
back-uri poate insuficient diferenţiate, 
despre unele lungimi, dar cert este că 
filmul pe care l-am văzut se înscrie în 
aria artei autentice». 


lulian GEORGESCU 


Coperta | 

Incă un film de actualitate: «Tată de du- 
minică». Cu: Amza Pellea, Gina Patrichi și 
Radu Beligan. Scenariul: Octav Pancu-lași 
Regia: Mihai Constantinescu. Casa de filme 


Trei. 


vorbirea noastră cea din toate filmele . 


Un portret în replici 


Ani de zile, unul dintre 
reprosuriie obsedante ale 
criticilor ce se aduceau 
filmelor noastre era 
excesiva teatralitate a 
dialogurilor. Reproşul 
avea în vedere, de cele 
mai multe ori, nu atit calchierea unor 
structuri verbale specifice scenei, ci, 
mai ales, transferul de sarcini de pe 
umerii imaginii pe cei ai dialogului. O 
actiune incapabilă să facă doi pași 
inainte — sau chiar și unul inapoi — 
printr-o firească întorsătură a drama- 


turgiei cinematografice sau a regiei, 
era proptită într-un zid de replici ce 
despicau firul de păr în patru. Un per- 
sonaj uitat pe drum sau încurcat printre 
itele evenimentelor era salvat, adeseori, 
doar grație revărsărilor verbale. 
Datorită multor stingăcii de acest gen, 
repetate cu înverșunare — datorită 
evident și altor cauze — s-a creat însă 
şi prejudecata punerii sub semnul sus- 
piciunii a oricărui schimb de replici 
care fac apel la mai multe propozițiuni 
dezvoltate; prejudecata invocării tăceri 


lor cu orice preț, a dialogului mut. 
Şi într-un caz și în celălalt, uităm că 
singura măsură care hotărăște legiti- 
mitatea materiei verbale — fie ea im- 
prăștiată generos, fie drămuită de către 
autori — este capacitatea e: de a 
deschide o poartă către lumea filmului, 
a eroilor săi. Un exemplu proaspăt, 
percutant, îmi stăruie în minte. In ultima 
realizare a lui Andrei Blaier, «Ilustrate 
cu flori de cimp». care marchează și 
debutul său în filmul de autor, există 


cinema 


Ecaterina Oproiu 


Să n-avem 


prejudecata 
laconismului. 
Potopul de vorbe 
poate fi uneori 
foarte 
cinematografic 


un personaj, Laura, fata condamnată 
la moarte, a cărei scurtă dar emoţionantă 
trecere pe ecran este marcată de o 
bogată confesiune. Vorbele tinerei nu 
sint însă spovedanii rostite pe neră- 
suflate, ci frinturi, în aparenţă fără im- 


portanță, dintr-un portret moral pe care 
îl va recompune ulterior, spectatorul. 
Laurei îi plac florile de cîmp, îi place să 
primească ilustrate din toate colțurile 
țării; mai aflăm că la birou i se spune 06 
pentru că este gata să sară în ajutorul 
oricui cu un stat sau cu o semnatură 
cu mina stingă în condica de prezență. 
Intimolările din preaimă îi amintesc 
altele asemânătoare, trăite de ea,și pe 
care nu ezită să le povestească cu lux 
de amănunte: «știi că eu am fost o dată 


ia o nuntă, aveam o rochie foarte fru- 
moasă, lungă, roz, dar cind am coborit 
din mașină, am sărit într-o băltoacă». 
Mai pe scurt, fata știa o mulțime de 
lucruri nostime — cum spune ea însăși 
— dar, atenție!, oricare dintre aceste 
nostimade nu sint aruncate la intimplare, 
ci devin un fel de platoșă ori de cite ori 
Laura se codește să răspundă direct 
unei întrebări: «mereu schimbi vorba» 
— remarcă Irina — proaspăta ei prietenă, 
observind turul de forță pe care eroina 
îl întreprinde ori de cite ori trebuie să 
ocolească, cu grație, dar și cu nemăr- 
turisită tristețe, o situație brutală. 
Desigur, pentru a ne face cunoștință 
cu Laura, autorul — Andrei Blaier — ar 
fi putut să dezlănțuie, foarte comod, o 
artilerie de flash-back-uri «eminamente 
cinematografice» la prima vedere. O 
intuiție superioară l-a îndemnat însă să 
refuze această posibilitate care în cazul 
de față nu ar fi putut epuiza toată esența 
personajului: aflată într-un moment de 
mare descumpănire, fata avea nevoie 
de refugiul cald al cuvintelor spuse cu 
voce tare, de valul lor protector. Aceasta 


«E tare finuţ, 
dragul de el...» 


— pe de o parte. Pe de altă parte, în 
seria de contrapuncte cu care operează 
cineastul, candoarea, spontaneitatea 
cuceritoare, fragilitatea de flori de 
cimp a cuvintelor Laurei sint și o amen- 
dare a vulgarității de gindire și de limbaj 
a personajelor înfierate de film. Blaier 
a găsit, şi într-un caz și în celălalt, 
cuvintul ce exprimă adevărul. 


Magda MIHĂILESCU 


CINEMA, Piaţa Scinteii nr. 1, București 


Anul XIII (147) 


Exemplarul 5 lei 


41017 


Cititorii din străinătate 


pot face abonamente adresindu-se întreprinderii 
Rompresfilatelia — Serviciul import-export presă 


Bucureşti, Calea Griviței nr. 64—66 P.O.B.-Box 2201 


Bucuresti 


martie 1975 


Redactor  șt 


Prezentarea artistică: 
Anamaria Smigelschi 


Prezentarea grafică: 
loana Moise 


Tiparul executat la 
Combinatul poligrafic 


«Casa Scinteii» — Bucureşti 


Sigur, s-ar putea spune: miza 
a fost prea mare. Debut cu 
film de actualitate și încă pe 
o temă de care nici regizorii 
cu experienţă nu se apropie 
toată ziua. Sigur, s-ar putea 
adăuga: experiența a fost 
prea mică. Experiența de scenarist a repor- 
terului Mihai Creangă, experienţa de regi- 
zor a lui Andrei Cătălin Băleanu, cunoscut 
doar prin colaborarea la un film greu de 
uitat: «Apa ca un bivol negru». La fel de 
sigur, aceste două afirmaţii s-ar putea ală- 
tura ca argumente într-o pledoarie pro 
«Muntele ascuns», în cazul În care o ase- 
menea pledoarie ar fi dreaptă și necesară. 
Dar nu cred că este. Căci n-avem încotro și 
trebuie să recunoaștem, şi cred că e mai 
bine să recunoaștem: «Muntele ascuns» nu 
este ceea ce am numit de atitea ori cu orgoliu 
«o nouă reuşită a cinematografiei noastre». 
În mod ciudat el nu este nici o cădere, un 
«pas Înapoi», pas pe care, tot recunoscut 
sau nu, uneori îl facem. În mod şi mai ciu- 
dat. el este o reuşită pentru Andrei Cătălin 
Băleanu «personal», căci din mijlocul nea- 
junsurilor şi ne!implinirilor, talentul lui de 
regizor, sensibilitatea lui cinematografică 
răzbat la lumină. ciare, imposibil de tăgă- 
duit Mai presus de orice Insă, «Muntele 
ascuns» mi se pare a fi o lecție. O lecție 
despre cum nu trebuie debutat. Nu trebuie 
debutat în primul rind pe un scenariu insu- 
ficient de bogat în materie cinematografică. 
Mihai Creangă este un foarte bun reporter, 
proza acestui film are o remarcabilă valoare 
documentară, dar nu suficiente calorii pen- 
tru transformarea ei în valoare cinemato- 
grafică. Greşala lui Andrei Cătălin Băleanu 
este de a fi acceptat această lipsă de sub- 
stanță cinematografică, cucerit se vede 


nema 


a | wéi 
fa ntactir à 
iantastica 


Comedie 


Pămintenii spionați de extrapăminteni; 
roboții ne-arătind a roboți așa cum s-a 
obişnuit toată lumea să-i știe. Robotul- 
spion arătind exact ca Dem Rădulescu, 
așa încît se poate amesteca fără grijă 
printre păminteni, şi de aici aventurile se 
rostogolesc în cascadă. «Comedia fan- 
tastică» a lui Gopo va avea o intrigă poli- 
țistă într-un cadru de science-fiction; va 
exista o rachetă care nu pleacă, ci vine pe 
pămint; va exista un spion pus să desco- 
pere secretul unui combustibil special 
inventat de terrieni. Deși arată ca Bibanu, 
spionul e totuşi robot. Cu el însă lucrurile 
nu merg «mecanic». Fantezia lui Gopo 
este interpretată de Cornel Coman, Va- 
silica Tastaman, Jorj Voicu, Horea Po- 
pescu, Martha Herţeg, Coca Andronescu, 
Mihai Berechet, Petre Țăranu și George 
Mihăiţă (în rolul primului om născut în 
cosmos). 


tocmai de substanța documentară a scena- 
riului, copleșit poate, ca și Mihai Creangă, 
de bogăția realităților ce fac să vibreze 
locurile în care au filmat, copleșit adică de 
actualitatea în stare pură. Şi iată rezultatul: 
in preajma unui loc pe care-l simţi pleznind 
de viaţă, viaţă de șantier, viață de oameni ca- 
re «azi inchid aici, miine deschid dincolo», 
într-unul din acele locuri poate mai puțin 
duioase decit ne sugerează comentariul de 
început și sfirşit al filmului, în acele locuri 
în care se trăiește aspru, se desfăşoară o 
poveste molcuţă, cu un băiat «de oraş» 
venit pe şantier unde e mama, care mamă 
are alți copii şi alt bărbat, care bărbat e 
tocmai şeful şantierului. care şef e şi el 
bun şi duios în ciuda aparențelor. ca toți 
oamenii de pe șantier, ca meșterul miner, 
ca şoferul de camion crescător de porumbei; 


care se va insura, precis, cu superba pro- 
iecționistă de pe caravana cinematogra- 
fică din moment ce ea aşteaptă un copil de 
la el, ca meșterul betiv, «justificat» bețiv căci 
a murit soția, ca insușitinărulorăşean, 
care se va integra frumos în această fru- 
moasă viață de șantier ideal și idealizat. 
Idealizat. pentru că de fapt totul este posibil, 
toată povestea ar putea fi aşa, numai că 
gustul e dulce, senzațiile și relaţiile și con- 
iictele sint îmblinzite, tonurile sint paste- 
late. Dacă filmul ar fi arătat ca povestea 
lui, el s-ar fi aflat — comparat cu viața, 
comparat cu adevărul — pe margine de 
ridicol. Din fericire — şi aici mă întorc la 
ceea ce numeam reușita personală a lui 
Andrei Cătălin Băleanu, și adaug: a lui, 
şi a monteuzei lulia Vincenz-Gabrea — din 
tericire deci, toată această poveste a tost 
ordonată nu după legile story-ului, ci 
după cele ale legăturilor interioare dintre 
personaje, ale legăturilor de stări, de 
sentimente, de trăiri. Conștient că nu poate 
face «un film de forță», Andrei Cătălin 
Băleanu a încercat un film de sugestii, 
un colaj cinematografic închegat din sec- 
vente scurte, din cadre-replici, poetice, 
tandre, delicate. Am adăugat deci, firesc, 
numele luliei Vincenz-Gabrea, căci de foar- 
feca ei depindea în mare măsură reuşita 
acestei operatii şi ea delicată. Filmul trăiește 
din elipse legate cu poduri vii de prim- 


Producţie a Casei de filme Trei: Director: 
Eugen Mandric. Regia: Andrei Câlălin Bâleanu 
Scenariul: Mihai Creangă. Imaginea: Nicolae 
Mărgineanu. Decoruri şi costume: Nicolae Edu- 
lescu, arh. Adriana Pâun. Montajul: /u/ia Gabrea. 


Cu: George Constantin, Dana Comnea, Horatiu 
Mălăele, Octavian Cotescu, Albert Kitzi, Victoria 
Mieriescu, Tamara Cretulescu, Viorel Branea, lon 
Anghel, Constantin Rautchi, Ştefan Tăpalagă, Maria 
Ploae şi frații Petreuş 


planuri lungi, tăcute, de chipuri ginditoare 
ce reușesc să comunice infinit mai mult 
decit ar face vorbele, chipuri de oameni 
despărțiți prin timp și spatiu, dar apropiati 
prin sentimente, apropiați uneori chiar prin 
absență și conştiinţa absentei resimţită ca 
o durere. Vorbele filmului nu ating aproape 
niciodată valoarea acestor tăceri, încărcă- 
tura lor, tensiunea lor emoțională. E adevă- 
rat pînă cînd ele nu se prelungesc dincolo 
de ceea ce au de comunicat, pînă cind nu 
rămin tăceri goale... Dar lucrul acesta se 
întimplă rar şi tăcerile rămîn finalmente 
bunul cel mai de preț al «Muntelui ascuns» 
Ele sint şi filmate bine de altfel. În general 
prim-planurile sint toarte expresive, ca şi 
scenele mici, intime din spațiul restrins al 
unei camere, al unui birou, al unei galerii 
subterane, dar lipsesc, nu cu desăvirșire 
ci doar ca echilibru, imaginile largi, ge- 
neroase ale acestor locuri, şi lipsa aceea 
creează senzația că s-ar fi putut filma 
oriunde. În ciuda faptului că filmul se des- 
chide şi se închide pe două imagini de ex- 
terior aproape simbolice în construcția lor 
— căci deschiderea este un luminiș intim, 
ascuns, iar finalul o imagine grandioasă, 
deschisă cerului—imaginea rămîne în ca- 
drul unei frumuseți mărunte, ușor turistice. 
Nicolae Mărgineanu este un bun operator, 
dar se prea poate ca şi asupra lui să fi func- 
tionat neputinta de a surprinde esentialul, de 
a-l cuprinde şi despărţi de neesenţial. Ace- 
laşi lucru i se întimplă şi interpretului princi- 
pal Horaţiu Mălăele. El este foarte bine și lo- 
gic ales, și asta se simte mai cu seamă în 
secvența întiinirii cu tatăl (interpretat de 
Ştefan Tăpălagă) dar contactul lui adevărat, 
intim, cu personajul numit Petru, se face 
sporadic, este un contact mereu întrerupt 
de o frază stingace. de o situatie necon- 
formă cu el, de o abatere de la linia reală a 
personajului împins mereu cu blindețe, dar 
fără drept de apel, către un sablon pozitiv 
și pozitivant. Şi totuși, ca și Andrei Cătă- 
lin Băleanu, Horaţiu Mălăele reușește să-și 
dovedească datele bune actoricești, exact 
din interiorul unui rol vitreg şi vitregit. 
Restul distribuției — poate singura acope- 
rire pe care şi-a permis-o regizorul — răs- 
punde exact și cu talentul binecunoscut 
acestei cerințe. George Constantin, Dana 
Comnea, Octavian Cotescu, Constantin 
Rauțchi şi, alături de ei, după caz cu farmec 
sau reală forță actoricească, Tamara Cre- 
tulescu, Maria Ploae, Albert Kitzi, Florin 
Zamfirescu. Şi Melania Ursu. Excelent mi- 
cro-recital actoricesc, imbatabilă demon- 
stratie a unui adevăr binecunoscut și mereu 
uitat: nu există roluri mici. Nu există roluri 
mici, țişneşte din fiecare gest al nevestei 
şoferului accidentat, din fiecare replică 
rostită plin, adevărat, de Melania Ursu. Nu 
există roluri mici, şi o dovedește, căci 
secvența respectivă pe umerii ei stă, și 
din această secvenţă ea face un mic film 
din păcate repede, prea repede încheiat... 
Aş trece peste capitolul muzică, pentru că 
n-am înțeles ce caută o muzică dansantă 
(frumoasă în sine, e adevărat) pe o ase- 
menea peliculă, aș spune că decorurile 
și costumele semnate Nicolae Eduiescu şi 
arh. Adriana Păun se păstrează în limitele 
unui meşteşug civilizat, şi aş încheia cu un: 
și totuși! Un și totuși deloc complezent, 
un şi totuşi sincer — «Muntele ascuns» 
este filmul unui regizor. A! unui regizor 
in care cred, pentru care semnez azi, nu în 
alb, cum ar fi mai comod, ci pe prima sa 
pagină impertect tipărită. Nu am alt argu- 
ment in sprijinul credinţei mele decit acesta: 
dacă un debutant reușește să-și demon- 
streze talentul din interiorul unui film ne- 
implinit, apoi el este fără îndoială regizor. 
Regizor prin har, nu doar cu numele. 


Eva SÎRBU 


istorica vizită 
a tovarăşului Nicolae Ceaușescu, 


împreună cu tovarășa Elena Ceauşescu, 
în Japonia, Filipine, 
Pakistan, lordania și Tunisia 


Fiecare nouă afirmare 
internațională a României 
socialiste, ca şi fiecare cotă 
mai înaltă atinsă în pro- 
gresul economic, social și 
spir itual al ţării, demonstrează elocvent 
ideea pe care secretarul general al 
Partidului Comunist Român, pre- 
şedintele Nicolae Ceaușescu, docu- 
mentele noastre programatice o susțin 
cu toată forța de convingere: aceea a 
unităţii, reale şi necesare, între politica 
internă și externă, pentru deplina 
realizare a aspirațiilor naţiunii, într-o 
lume mai dreaptă și mai bună. Vizita 
pe care tovarășul Nicolae Ceaușescu 
împreună cu tovarășa Elena Ceaușescu 
au încheiat-o cu succes, în Japonia, 
Filipine. Pakistan, lordania și Tunisia, 
se adaugă, în acest sens, suitei de 
contribuţii, de o inestimabilă valoare 
istorică, a conducătorului partidului 
şi statului nostru, la fundamentarea și 
consacrarea locului nostru demn în 
marea familie a popoarelor lumii. 
Declaraţiile solemne și comunicatele 
comune, cuviîntările și toasturile, răs- 
punsurile la conferințele de presă şi în 
cadrul interviurilor, importantele acor- 
duri economice și de colaborare pe 
care le-au prilejuit această călătorie 
oficială și de lucru, au pus în lumină 
strădaniile și izbinzile clasei noastre 
muncitoare, ale constructorilor, ale 
întregului popor, mobilizat şi condus 
de partid, în domeniul rapidei dezvol- 
tări a industriei, a economiei, a 
capacităților noastre tehnice și de 
concepție. Așa cum reiese din enunțu- 
rile și sublinierile semnificative ale 
tovarăşului Nicolae Ceauşescu, în 
fața demnitarilor, ca și a oamenilor de 
afaceri — prioritățile și opțiunile poli- 
ticii românești, finalizate în creșterea, 
pe parcursul a 5 ani, a industriei, în- 
tr-un ritm de 14% anual, sporirea de 30 
de ori a volumului activității economice, 
în decurs de numai un sfert de secol — 
materializează din ce în ce mai conclu- 
dent geniul constructiv al poporului 


român, fertilizat de spiritul înnoitor 
al partidului său comunist. Aceasta 
reprezintă cartea sa de vizită în lumea 
modernă, baza noilor relații de cola- 


“ Stagiunea 74—75, 


Am făcut 
un mare pas 
înainte. 
Dar mai avem 
de făcut 


paşi mulți, 
pentru a deveni 
| ceea ce 
avem datoria 


| să fim 
pe noa EI 


i 


borare și stimă, de admiraţie și priete- 
nie, pe care România le-a statornicit 
şi le extinde pe toate continentele. 
Caldele și spontanele manifestări de 


y 
Lă 
Pe 


omagiere, de simpatie și solidaritate, 
pe care obiectivele aparatelor de filmat 
le-au surprins, iar televiziunea ni le-a 
adus mărturie, de la întilnirile pre- 


Stagiunea cinematografică 

— o stagiune aş spune mai 

puţin obișnuită — se află în 

plină pm. tie Este — o 

afirm cu to convingerea 

şi, în același timp, cu toată 
satistacția — o stagiune de ample semni- 
ficaţii pentru arta noastră cinematografică, 
pentru amploarea angajării creatorilor noş 
tri în aprofundarea și exprimarea sensu- 
rilor definitorii ale societății noastre în 
plin avint constructiv. 

Urmărită cu deosebită atenţie de un pu- 
blic numeros, producția noastră de filme 
se află într-un stadiu pe care trebuie să-l 
interpretăm prin prisma unui accentuat 
proces de maturizare profesională, pro- 
ces care finalizează o destul de îndelun- 
gată perioadă de căutări. 

Cred că prin cele mai izbutite filme, mai 


ales din ultima vreme — cinematogratia 
noastră se află în fața unui salt calitativ, 
exprimat nu numai prin citeva opere de 
concepție, ori prin forța cîtorva creatori, 
ci prin acest proces solid, amplu şi pro- 
fund de maturizare a creaţiei noastre cine- 
matografice, a realizatorilor din toate ge- 
nerațţiile și toate disciplinele ce-şi aduc 
contribuţia la film: scenariști, regizori, o- 
peratori, scenografi, compozitori. Există 
în această stagiune un echilibru tematic, 
de gen, care fac într-adevăr ca paleta cine- 
matografiei românești să înceapă să de- 
monstreze din ce în ce mai convingător 
forța de investigare în prezent ca şi în 
trecut. Prezenţa și percutanța temelor 
despre actualitate — care de astă dată 
fac posibil acest echilibru de care pome- 
neam mai sus — se manifestă nu ca rezul- 
tat al vreunei «campanii» de a se realiza 


filme pe teme curente, ci ca o necesitate 
permanentă, ca o responsabilitate con- 
ştient asumată de creator față de mărețul 
prezent în care trăiește. Această orientare 
către temele actualităţii nu se face într-un 
spirit nici exclusivist, nici ilustrativist. 
Cineaștii înțeleg azi mai profund, mai 
responsabil rolul, sensul și însăși con- 
cepția despre cinematograf — ca artă, ca 
artă militantă. 

Ţin însă să spun — pentru că nu vreau 
să cad în euforie, pentru că vreau să pri- 
vesc lucid ceea ce facem — că responsa- 
bilităţile de exprimare a realității sînt și 
trebuie să fie conjugate cu o serioasă pre- 
gătire a noastră în direcţia deslușirii legi- 
lor obiective de cunoaștere și dezvoltare 
a societății noastre. Condiţia elementară 
a cunoașterii este obiectivitatea. Ascun- 
zind jumătate din obrazul adevărului, crea- 


ședintelui Nicolae Ceaușescu şi ale 
tovarășei Elena Ceaușescu cu șefii state- 
lor, cu oficialități şi conducători de 
partide, cu oameni de ştiinţă și artă, 
cu locuitorii ţărilor vizitate, au ilustrat 
prețuirea și prestigiul de care se bucură 
pretutindeni politica al cărei promotor 
este președintele României. Este o 
politică de respect și considerație față 
de identitatea naţională și tradițiile 
fiecărui popor, față de dreptul inaliena- 
bil al oricărei naţiuni, mare sau mică, 
de a-și hotări liber destinul, de a se 
bucura de toate prerogativele indepen- 
denţei, integrității și unității naționale, 
de a-şi aduce contribuţia la instaurarea 
unei noi ordini politice și economice 
internaționale. 

Într-o lume a cărei complexitate a 
fost în repetate rînduri evidenţiată cu 
acest prilej, atit de către oaspeți cit și 
de către gazde, într-un moment în 
care evoluţiile pozitive în relaţiile 
dintre state, oricit de importante, 
rămîn încă fragile și n-au devenit ire- 
versibile, noua solie de cunoaştere și 
cooperare purtată de conducătorul 
partidului și statului nostru, contactele 
care au avut loc și înțelegerile încheiate 
au fost guvernate de concepția 
superioară a păcii indivizibile, în care 
fiecare popor este vital interesat să-și 
facă auzit glasul şi să intre în dialog, 
peste meridiane şi paralele, îmbinînd 
efectiv nobilele preocupări naţionale 
cu cea mai autentică vocaţie inter- 
naționalistă. Soarta civilizației însăşi 
este astăzi indivizibilă şi, în această 
ordine de idei, nimănui n-a putut să-i 
scape, dincolo de specializarea sa strictă, 
faptul că pe agenda vizitelor întreprinse 
de tovarășul Nicolae Ceaușescu și de 
tovarășa Elena Ceaușescu s-au aflat 
alături parlamente și uzine, studiouri 
și laboratoare. De la templul din Kyoto 
la temeliile Cartaginei, argumentele 
istorice şi de sensibilitate umanistă 
s-au integrat intim rațiunilor politice 
şi economice ale acestei acțiuni de 
mare anvergură care, într-o echitabilă 
reciprocitate, va aduce poporului 
nostru noi prietenii de nădejde și noi 
sporuri în avuţia sa morală, materială 
și spirituală. 

În preajma unor celebrări care fac 
să vibreze intens ființa și conștiința 
noastră — aniversarea aproape cen- 
tenară a Independenţei și împlinirea 
a trei decenii de la Victoria asupra 
fascismului — în ajunul tradiționalei 
Zile a solidarității internaţionale a celor 
ce muncesc, ne facem din nou ecoul 
sentimentelor de recunoștință și a una- 
nimei aprobări cu care poporul nostru, 
într-o indestructibilă unitate, urmează 
politica internă și externă a Partidului 
Comunist Român, a secretarului său 
general, preşedintele Nicolae 
Ceauşescu — chezăşia viitorului liber şi 
fericit al României socialiste. 

CINEMA 


torul schimonoseşte chipul intreg al rea- 
lității. «Se cer prezentate, prin inter- 
mediul filmului, opiniei publice, ma- 
selor populare din România și din străi- 
nătate, atit realizările și defecțiunile 
cît și eforturile pentru îmbunătăţirea 
continuă a activității generale desfă- 
șurate în societatea noastră» — spunea 
tovarășul Nicolae Ceaușescu. lar bardul 
nostru naţional, Mihai Eminescu, spunea: 
«Lumea văzută cu un ochi este mai mică» 

«Prezentul cere artistului să studieze 
şi oamenii — numai astfel îi va înţe- 
lege, va putea reda felul lor de a gîn- 
di» — spunea secretarul general al parti- 
dului cu același prilej. 

Îndrăzneala responsabilă pe care o do- 
vedesc ultimele creaţii ale cinematogra- 
fiei noastre în abordarea actualităţii — 
fie că este vorba de «llustrate cu flori 
de cimp», de «Filip cel bun», de «Un 
zimbet pentru mai tirziu». și, într-o mă- 
sură, chiar mult discutatul «Munte as- 

lon POPESCU GOPO 
Preşedintele ACIN 


(Continuare în pag. 6)., 


= 


0 temă fundamentală: 


Eroii și eroismul 


luptei antifasciste 
în filmul românesc 


Ilie Cornea: 
(operator) 


Cineastul 
în prima linie 


Cinema: Sinteţi unul dintre cineaştii 
români care au luat parte, ca operatori 
de front, la luptele armatei române, 
pină la înfringerea definitivă a hitle- 
rismului. 


lie Cornea: Eu am plecat pe front destul 
de tirziu, pe ziua de 12 martie 1945. Am ple- 
cat cu o mașină și am mers pină aproape de 
Banskâ-Bystrica, în Cehoslovacia, unde am 
ajuns pe 22 martie. Am făcut 10 zile pe 
drum, din cauză că mai era zăpadă multă în 
munţi, am fost și înzăpeziţi, am rămas fără 
benzină. Vreo trei zile am stat la Deva, două 
la Radna, una la Arad, căutind benzina 
care se trimitea direct pe front. Cind am 
ajuns in Ungaria, a trebuit să tac rost de 
benzină de la aviaţie, la corpul aerian român 
care era la Miskolc. La destinaţie, am fost 
repartizat pe lingă o divizie din Armata 
a IV-a Română care avea ca misiune să 
elibereze Banskâ-Bystrica. Eram în dreapta 
riului Hron, în comuna Sfintul Andrei. Pe 
25 martie, am plecat de dimineaţă, după 
divizia care plecase de cu noapte. Cind ne 
trezisem — eu, Boian Aurei, care era 
fotograf, și asistentul Sas Virgil — nu mai 
avusesem cu cine lua legătura. Am plecat 
repede... 


— Rămăseseţi în urmă. 


— Da, în locul diviziei noastre, sosiseră 
alte unități românești. Am plecat pe şosea, 
pe urmele diviziei noastre, apoi pe calea 
ferată. Aveam un Volkswagen, condus de 
un șofer, Drăcea... 


— Cu mașina pe calea ferată? 


— Pe calea ferată, pe traverse. Dar am 
dat peste un pod rupt, am ridicat maşina 
am întors-o şi i-am dat drumul şoferului, sa 


meargă la unitate. Începuseră și sovieticii şi 
românii să atace orașul cu tunurile. lar noi 
ajunsesem la o distanţă de circa 7 kilometri 
de Banskâ-Bystrica, vedeam bine deasupra 
orașului parașutele de fum şi petele colo- 
rate de la explozii — roșu, negru, alb. De 
unde mă aflam eu, aveam o perspectivă 
largă. ŞI, înaintind prin mijlocul șoselii, ca 
să filmez aceste explozii, după vreo jumă- 
tate de oră, văd in urma mea niște ostași 
români, Inaintind prin șanțurile de pe mar- 
ginea şoselei. Şi-i intreb: — Voi ce sinteţi? 
Si-mi spun: — Linia întii! 


— De data aceasta, o luaserăţi înainte. 


— Nemţii au început să tragă cu bran- 
durile. Au început explozii de brand — mai 
departe, pe urmă mai aproape, iar mai 
departe, iar mai aproape. Așa că am lăsat 
să ne depășească prima linie a frontului, 
am filmat ostașii noștri înaintind, apoi am 


— Cu ce?! Hm, cu picioarele, pină la 
briu, în apă. 


— Aveaţi echipament de protecție? 

— N-aveam nici echipament, decit apa 
ratul de filmat, bocancii, pantalonii și ves- 
tonul. 


— Era martie, era zăpadă... 


— Pe șes nu, zăpadă mai era numai în 
munţi. Se făcuse o zi călduroasă de primă- 


cind auzeam cite un proiectil, băgam şi eu 
capul in groapă. A durat toată povestea 
asta vreo trei ore. Se făcuse cam ora prinzu- 
lui. Oraşul era atacat acum din trei direcţii 
diferite, de către Armata a IV-a Română 
şi armatele sovietice. Ei, și vrind eu 
să merg mai departe spre oraș, am 
ieșit din groapă, am mers şi am dat de o 
cale ferată aproape îngropată în pămint. 
Nişte soldaţi și cițiva localnici nivelau 
terasamentul, ca să deschidă drum trupelor. 
l-am filmat în contre-jour, că era după 
amiază, pe la 2—3, cu soarele destul de 
jos. Filmind, la un moment dat, am auzit un 

(Continuare in pag. 4) 


«Revin din nou ) 
la perioada scurtă | 
— de opt luni de zile, | 
dar deosebit de eroică | 
— a participării | 
armatei române, | 

a poporului român 

| 


la lupta împotriva 
Germaniei hitleriste. 
Ea trebuie 


prezentată 
într-o formă 
mult mai expresivă, 
urmărindu-se 
redarea 
contribuţiei 
deosebit 
de importante 
pe care 
poporul român 
a adus-o 
la înfrîngerea 
| Germaniei hitleriste, 
| la nimicirea 
| fascismului» 


Nicolae | 
CEAUŞESCU | 
f 


Prin contribuția armată, umană şi materială la înfringerea fascismului, țara noastră s-a situat pe locul 
patru în lume. (O pagină despre această luptă, filmul lui Marin Preda şi Mircea Mureşan, «Porţile albastre 


ale oraşului») 


Eroii 


A 


în filmul 


(Urmare din pag. 3) 


proiectil. Făcea fi fil-fil și a căzut la o 
distanţă de vreo 100 metri. Apoi am auzit un 
filtiit mai apropiat. Eu filmam în continuare 
pe cei care săpau la terasament și mi-am 
zis: — la să trec eu dincolo de linia ferată, să 
filmez şi din partea cealaltă, cu soarele-n 
spate. Şi, în clipa cind îmi pusesem în 
gind şi făcusem primul pas, am călcat pe 
cablul de la acumulator care a ieşit din 
aparat și m-am aplecat să-l! ridic. Atunci am 
„auzit un filfiit foarte aproape și, înainte de a 
fi putut să mai fac vreo mișcare, a căzut un 
proiectil exact pe linia ferată pe unde tre- 
buia să trec. Am auzit o explozie puternică. 
M-am trezit întins pe burtă și acoperit de 
pămint. Nu vă spun ce-am. văzut cind 
m-am uitat spre cei care lucraseră la tera- 
sament. Ţin minte că vreo lună de zile n-am 
mai auzit cu urechea stingă. Dar dacă n-as 
fi călcat pe cablu şi nu mă opream ca să mā 
aplec să-l ridic... Am intrat în oraș și am 
țilmat luptele de stradă din Banskâ-Bystrica, 
in care a fost rănit chiar comandantul 
Diviziei a IV-a Române, generalul Dăscă- 
lescu. 


— Înaintaţi odată cu luptătorii? 


— O dată cu ei, dar şi singur. Eram inde- 
pendent. Aveam și pistol, dar şi aparat, și nu 
puteam să lucrez cu amindouă. Am uitat să 
vă spun, după ce trecusem riul și ieşisem 
din groapă, rămăsesem singur, mă rătă- 
cisem de asistentul Sas Virgil şi de Aurel 
Boian. l-am regăsit după două zile. Luptele 
se dădeau acum la marginea orașului, dar 
şi în centru aveam destule şanse să ne 
cadă nişte branduri în cap. După reintilnire 
cu ceilalţi doi, mi-aduc aminte că am dormit 
noaptea într-un pod şi, a doua zi dimineaţa, 
cind ne-am trezit, veniseră sovieticii și se 
instalaseră cu brandurile. Şi erau atit do 
multe explozii, încit asistentul meu, Sas 
Virgil, care făcuse săracul mult front — ca 
şi Boian care a fost rănit la Oarba de Mureș 
— mi-a zis: — Tovarăşe Cornea... 


— Tovarăşe? 


— Da. În civil, el era operator de proiecţie 
la C.F.R. Tovarăşe Cornea, zice, să ştii că 
eu am făcut front mult, dar ceva ca aici n-am 
mai văzut. 


Constantin Dembinschi: 


operator ) 
A doua zi 
după victorie 


Cinema: Aveţi o mare experiența ca 
operator de front. Care a fost, din intreg 
războiul, momentul care vi s-a întipărit 
cel mai adinc în conștiință? 


Constantin Dembinschi: Momentul care 
m-a impresionat pe mine cel mai mult s-a 
produs nu în timpul luptelor, pentru că 


telex Buftea 


şi eroismul luptei antifasciste 


românesc 


atunci n-aveam timp de emoţii, ci cind 
ne-am întors de pe front, cu Armata l-a 
Română, condusă de generalul Atanasiu 
Vasile. Ne-am întors în țară, am sosit la 
Arad, unde pe tot traseul şi mai ales în 
piața Avram lancu populația ne-a făcut o 
primire extraordinară. Era, mi-aduc aminte, 
o zi de lucru, dar toată lumea ne ieşea in 
întimpinare, oamenii alergau să-i imbrăți- 
șeze pe ostași, le dădeau bucuroși florile 
pe care și le luaseră din piaţă. Eu eram cu 
aparatul de filmat în mină, într-o maşină 


atacați prin surprindere de unităţi hitleriste 
ascunse într-o pădure. A fost ca un fel de 
învățătură, că războiul de fapt nu s-a sfirșit, 
că e nevoie oricind ca ostașşul armatei 
române să fie gata să dea dovadă de bra- 
vura şi spiritul de sacrificiu pe care le-au 
demonstrat cei 500 000 de ostași care au 
luptat pentru completa eliberare a țării și 
apoi a Ungariei și a Cehoslovaciei 


Manole Marcus: 


regizor) 


O tematică 
mereu actuală 


Cinema: Tematica luptei antifasciste, 
condusă de Partidul Comunist Roman, 
a importantei participări a Armatei romă- 
ne la eliberarea ţării și la obținerea vic- 


Lupta dusă de partid în anii ilegalității este o zonă tematică de mare 

importanță pentru educarea noilor generații în spiritul tradițiilor 

noastre revoluționare. (O pagină despre această luptă, filmul lui 
Eugen Barbu şi Iulian Mihu, «Procesul alb») 


deschisă și se umpluse mașina de flori. 
Toată lumea arunca cu flori în noi. După 
atita timp, după atitea suferințe şi atita 
jale cită a fost pe front, mi s-au umplut 
ochii de lacrimi. 

Tot de la Arad plecasem pe front, în luna 
februarie, cu un tren sanitar. Am filmat, 
de pildă, în Cehoslovacia, forțarea și trece- 
rea Moravei de către ostașii români, după o 
noapte petrecută într-o groapă pe malul 
riului. Dimineaţa am filmat atacul, citeva 
aspecte cu împingerea în apă a bărcilor me- 
talice, în timp ce se trăgea intens în noi, de 
pe malul celălalt. Peste tot, trupele române 
primiseră misiuni de maximă dificultate, cu 
sacrificii uriaşe. Şi așa a fost mereu, pînă la 
victorie și chiar după 9 Mai 1945, fiindcă ră- 
măseseră unități izolate ale inamicului care 
nu depuseseră armele. Mi-aduc aminte că ne 
găseam la o distanţă cam de 50 de kilometri 
de Praga, după victorie, şi noaptea am fost 


Toate filmele sus! 


999 La Mangalia se lu- 
crează intens la amenaja- 
rea și adaptarea la epocă 
a vasului «Speranţa». In 
calitate de vedetă a seria- 
lului de televiziune «Toa- 
te pinzele sus», «Spe- 
ranța» va face toată vara croaziere pe 
Marea Neagră între litoralul românesc, 
bulgăresc şi sovietic. La cirmă, coman- 
dant de echipaj cinematogratic şi toto- 
dată căpitan de cursă lungă (serialul va 
avea 10 episoade) se va afla regizorul 
Mircea Mureșan. O tradițională și ma- 
rinărească urare de bine: vint din pupa! 
999 incă un regizor a luat startul în 
marea cursă a afirmării. S-a dat primul 
tur de manivelă la «Cursa», film de debut 
al regizorului Mircea Daneliuc, pe un 
scenariu de Timotei Ursu. Eroi vor fi doi 
bărbaţi şi o femeie, plus un trailer imens. 
La volan, cu schimbul, se vor afla Mircea 
Albulescu, un șofer ursuz și cam miso- 


gin, și Constantin Diplan, celălalt şofer, 
băiat vesel și foarte de viață, Teodora 
Vasilescu, studentă în anul IH la l.A.T.C., 
va fi o ocazională pasageră în căuta- 
rea fericirii. Toată acțiunea filmului se 
va desfășura pe pneuri, de-a lungul 
Transtăgărășanului. Drum bun și... nici 
o pană de motor! 999 Arhitectul Nico- 
lae Drăgan va căuta să dea o patină de 
epocă pieţei centrale a Sighișoarei, 
care va trebui să arate ca piața unui burg 
transilvănean de la 1845. În această 
ambianțţă, regizorul Mircea Veroiu va 
filma o bună parte a exterioarelor la 
tilmul «Dincolo de pod» (scenariul 
Mircea Veroiu, după o idee din «Mara» 
de lon Slavici). În distribuţie: Leopoldi- 
na Bălănuţă (Mara), Mircea Albulescu 
(bătrinul Huber), lon Caramitru (preotul 
Codrea), Ovidiu luliu Moldovan (revolu- 
ționarul Burdea, personaj creat de sce- 
narist) etc. 999 Doi oameni de spirit, 
Valentin Silvestru şi Petre Bokor își 


toriei împotriva hitierismului, a prile- 
juit cinematografiei noastre citeva rea- 
lizări memorabile. 


Manole Marcus; Există, într-adevăr, ci- 
teva momente memorabile în experienţa 
noastră ideologico-artistică, din punctul de 
vedere al acestei tematici. Aş aminti în-- 
deosebi două filme de referinţă: «Procesul 
alb» de lulian Mihu și «Duminică la ora 6» 
al lui Lucian Pintilie. Sint filme care, la 
vremea lor, au marcat succese însemnate, 
atit sub aspectul conceperii şi realizării, cit 
şi din punctul de vedere al interesului 
spectatorului nostru pentru filmul politic, 
într-o epocă în care încă nu se discuta, ca 
acum, despre filmul politic ca o categorie 
estetică. Sigur, mai pot fi amintite și alte 
filme, cum a fost recent «Zidul» de Constan- 
va Vaeni, care continuă această bună tra- 

iţie. 


dau întiinire pe genericul comediei 
«Tută de Veneţia». Sint întrunite toate 
condițiile pentru un film plin de haz, 
scenaristul fiind una și aceeași persoană 
cu aprigul şi tăiosul critic teatral și cu 
scriitorul Valentin Silivestru, bărbat sar- 
castic și om cu multe antecedente lite- 
rare vesele care se epuizează din libră- 
rii la primele ore ale apariției. Cît despre 
regizorul Petre Bokor, aflat la primul 
său film de lung metraj, e și el autorul 
a două volume foarte vesele și realiza- 
torul multor emisiuni de televiziune. 
Nici o îndoială, spectatorii vor fi cei 
care vor ride la urmă. 999 După «Tată 
de duminică», recent terminat, regizo- 
rul Mihai Constantinescu a intrat ime- 
diat în producție cu un nou film, o come- 
die intitulată «Singurătatea florilor». 
Parcă mai ieri acelaşi regizor, acum la 
al treilea film, debuta cu «Despre o 
anume fericire», după ani buni și mulți 
de ucenicie ca asistent de regie și 
regizor secund. A fost o șansă și un 
debut fericit. O șansă care ar putea să 
suridă și altor secunzi de la Buftea. 


N.C. MUNTEANU 


PI 

— Este totuși o zonă deschisă incă 
multor investigații, nu numai autodepă- 
sirii din partea realizatorilor de filme. 


— Nici nu s-ar fi putut ca aceste filme 
citate sau altele să ti epuizat imensa arie 
tematică și materialui documentar de care 
dispunem sau care mai poate fi revelat. In 
afară de asta, există la ora actuală, la noi şi 
pretutindeni, un foarte mare interes pentru 
document, pentru descifrarea raţiunilor po- 
litice care au dus la anumite situaţii istorice. 
Există zone incă neexplorate suficient, în- 
cepina chiar cu prima angajare anti-fas- 
cistă de amploare, am putea spune semna- 
lul luptei proletariatului european impotriva 
hitlerismului — mă refer la marile acţiuni ale 
ceferiştilor și petroliștilor români din februa- 
rie 1933. Pentru autodepășirea despre care 
vorbeaţi, e necesară însă, evident, tratarea 
unor asemenea momente nu ilustrativ, ci 
tinind seama de implicaţiile dramatice în 
destinul unor categorii sociale diverse, 
individualizate. De altfel, recrudescența sau 
supraviețuirea, în unele ţări, a unor mani- 
festări de tip fascist, asupra cărora atrăgea 
recent atenţia tovarășul Nicolae Ceauşescu, 
în cuvintarea rostită la Academia Ştefan 
Gheorghiu — ca şi perpetuarea politicii de 
forță şi violență — păstrează interesul 
treaz și vigilent pentru această tematică. E 
ceea ce ne obligă cu atit mai mult să reali- 
zăm noile filme nu numai cu mai multă forţă 
de incizie, dar şi cu o reală subtilitate anali- 
tică, adresindu-ne tineretului și celorlalte 
categorii de spectatori într-un limbaj cine- 
matogratic evoluat. 


== e $ 
— Atit prin filmele dedicate luptei 

ilegale, cit și prin cele inspirate de 

participarea noastră la război. 


— Şi în această a doua categorie avem o 
serie de realizări. De asemenea, urmează 
să vedem și să apreciem filmul în lucru al 
lui lulian Mihu, «Alexandra și infernul» şi 
«Pe aici nu se trece» de Titus Popovici și 
Doru Năstase. Cred însă că, în diferite 
specii ale filmului de război, sintem abia la 
inceput. Excepţionalul efort de luptă care a 
situat România pe locul patru pe plan mon- 
dial, prin contribuția armată, umană și 
materială, la definitiva înfrîngere a hitleris- 
mului, acest efort imens, consemnat în 
mărturii de o splendidă frumusețe și un 
elevat eroism, urmează abia să fie reflectat 
concludent în filme care să devină filme de 
referință. e 


Cheia succesului’ 


factorul politic 
şi uman 


Cinema: Ca scenarist al unui film, 
«Ceaţa», ca autor al unor scrieri de mare 
interes, dintre care am aminti romanul- 
document «Cindva, niște oameni» și 
mai ales ca militant al Partidului Comu- 
nist Român, încă din anii ilegalităţii, ce 
credeți despre filmele românești dedi- 
cate acestei tematici? 


Alexandru Șiperco: Ar fi trei planuri 
pe care s-ar putea eventual discuta: cel ai 
scenariilor, cel al regiei şi cel al criticii. 
Dar ceea ce aș putea să vă spun despre 
toate acestea, vă rog să nu considerați 
drept o critică generală a filmelor noastre. 
Am revăzut recent «Duminică la ora 6», 
care mi-a plăcut de altfel încă de la premieră. 


188 900 000 


În perioada 1970—1974 numărul specta- 
torilor la filmele româneşti a crescut cons- 
tant și spectaculos: 

20 000 000 în 1970, 

36 400 000 în 1971, 

39 200 000 în 1972, 

40.400 000 în 1973, 

52 900 000 în 1974. Cifrele sugerează eloc 
vent că odată cu creșterea numărului de 
filme realizate inti-un an, s-a produs, macar 
in parte, și mult așteptatul salt calitativ. 
Ceea ce a făcut, desigur, ca publicul să 
urmărească cu mai multă atenţie și cu mai 
mult interes, producțiile cinematografiei 
noastre. 


Mai mult, mai repede 


Detaliu semnificativ: dacă în 1971 pentru 
realizarea unui film erau necesare, în medie, 
111 zile, în 1974 cifra a scăzut la 78 de zile. 
O spectaculoasă reducere a perioadei de 
filmare, cu atit mai spectaculoasă cu cit s-a 
produs în condiţiile sporirii numărului de 
filme produse anual. Cineaștii dovedesc 
astfel că și în cinematografie se poate 
aplica cuvintul de ordine al cincinalului: 
«mai mult, mai repede...» 


chiar dacă i se pot reproşa unele stingăcii 
in realizarea artistică. Era un inceput de 
cale pe care s-ar fi putut persevera, fiindcă 
filmul acesta avea ceva din atmosfera reală 
a ilegalităţii. Scenaristul lon Mihăileanu a 
fost tehnicul Comitetului Central al U.T.C.- 
ului, m-am întilnit cu el în această calitate 
prin 1940. Se vede din film că el a cunoscut 
atmosfera, practica ilegalităţii, a trăit rela- 
tiile dintre tinerii comunişti de atunci. 

Ceea ce mă nedumerește, în genere, în 
privința unor scenarii, este faptul că autori: 
lor îşi permit să abordeze tema fără o pre- 
gătire suficientă. Ilegalitatea este o zonă 
tematică aparte, specificul ei nu poate fi 
sesizat de la distanță, în grabă și, mai ales, 
ea nu suferă improvizații. Or, mi s-a părut 
că unii scriu scenarii cu subiecte din ilega- 
litate fără măcar să se fi obosit a se docu- 
menta, necum de a pătrunde spiritul aces- 
teia. 


— Pleacă de la o schemă sau de la 
modele. 

La ET TE e Pa e PDA aa PET a e 

— Despre schemă și modele aș vorbi la 
capitolul criticii. Fiindcă în mare măsură 
tocmai criticii sint, cred, de vină. Revin... 
Dacă vrei să scrii ceva despre viața mine- 
rilor, te duci să stai citeva luni de zile în 
subteran și, de bine de rău, te dumirești. 
Nu-ţi permiţi să abordezi un subiect din 
domeniul militar, să zicem, fără să fii bine 
documentat, ca să nu te faci de ris. Illegali- 
tatea însă pare a fi, paradoxal, o carte 
deschisă tuturor. Nu înțeleg cum poți ataca 
o asemenea temă dificilă, confecționind la 
masa de scris un subiect «palpitant», îm- 
pănindu-l, în lipsă de elemente veridice, cu 
momente care aduc pe străzile urbei noas- 
tre scene de răzmeriţă fiindcă numai tancuri 
mai lipsesc să iasă pe stradă în unele din- 
tre filmele noastre de ilegalitate — restui 
avem din belșug, inclusiv mitraliere și gre- 
nade. În sfirşit... Tot la capitolul scenarii, 
mă gindesc că, la urma urmei, dacă nici 
producătorii sau producătorii-delegaţi n-au 
avut cum să cunoască în mod direct lupta 
ilegală, nimic nu-i scutește, pe unii din ei, 
de obligaţia elementară de a-și lua anu- 
mite garanţii. Ce-i drept, se apelează de 
regulă, chiar dacă oarecum formal, la in- 
stituții de istorie — deși cunosc cazul 
unui serial pentru care, cu certitudine, nu 
s-a apelat la un ajutor competent. Dar un 
istoric nici n-ar putea afirma că nu cores- 
punde adevărului o intrigă între un băiat 
și o fată, dintr-o organizaţie oarecare, con- 
dimentată cu providenţialele răspindiri de 
manifeste, descinderi de agenți, schin- 
giuiri la siguranţă ș.a.m.d. Pentru că, in 
iipsă de miez, tendinţa este de a se conta 
tocmai pe umplutură de pac-pac sau tor- 
tură, cele două fundături în care se ajunge 
pină la urmă. Ar trebui, în acest caz, să se 
apeleze cu încredere, în sensul indicaţiei 
exprese a tovarășului Nicolae Ceaușescu, 
formulată acum un an în fața cineaștilor, 
la cei care au trăit și au cunoscut perioada 
respectivă, pentru a se ajunge la problema- 
tica ei reală și esenţială. 

Acum, ca să trec la al doilea punct, sigur, 
și în cazul filmelor de ilegalitate, rolul regi- 
zorului este foarte important, chiar hotărl- 
tor. Din păcate, și aici, în cazul acelor scena- 
rii care au fost realizate în cunoștință de 
cauză, ne aflăm uneori la limita superioară a 
contradicţiilor neantagonice între scenarist 
şi regizor. Acesta din urmă, cum e firesc, 
consideră orice film drept o creaţie artistică 
a sa şi, ca orice artist, urmărește în primul 
rind propria sa viziune. Dar din păcate, 
uneori, regizorul supune acestei viziuni fap- 
tele, situaţiile, relaţiile umane și poate fi 
tentat să traducă preocuparea pentru suc- 
cesul de public, măsurat în milioane de 
spectatori, într-o suită de compromisuri. 
Poate exprim o opinie discutabilă, dar cred 
că, în cazul filmelor de ilegalitate, n-ar tre- 


bui să se accepte ca regizorul să se inde- 
părteze flagrant de textul scenariului și să 
considere un astfel de film drept opera lui 
exclusivistă. Dind regizorului, mă refer la 
cel cu talent și vocaţie, tot ce este al regi- 
zorului, fiindcă nu vom putea ajunge la filme 
mari fără a-i recunoaște acestuia calitatea 
de autor, ar trebui ca, la filme cu un astfel 
de conţinut, să facem totul ca el să se iden- 
tifice cu scenariul, sa țină seama pină la 
nuanţă de importanţa acestei comenzi so- 
ciale pentru educarea noilor generații in 
spiritul cel mai autentic al tradiţiilor noastre 
revoluţionare. 

Al treilea plan al discuţiei ar fi, spuneam, 
critica de film. Nu pot să fiu decit foarte 
nedumerit. uimit chiar. de faptul că unii 
critici de film, de mare valoare, de mare 
sensibilitate, care au văzut nu sute, ci mii 
de filme, care, în ceea ce spun la televiziune, 


— Realitatea și realismul, în prezentarea 
celor angajaţi în luptă, cit şi a celor împo- 
triva cărora am luptat și a condiţiilor în care 
s-a desfășurat această luptă. Ar trebui să 
vorbim, adică dumneavoastră, criticii, ar 
trebui poate să vorbiți mai mult despre tipul 
specific de om pe care l-au creat condiţiile 
luptei ilegale din România. Nu e vorba atit 
de exactitatea strictă a unor fapte, cit de 
sesizarea adevăratei problematici a ilegali- 
tăţii, a fondului relaţiilor umane specifice 
condiţiilor în care acționau oamenii, a ca- 
racterelor supuse unei tensiuni inumane, 
a modului de a reacționa şi a eticii celor 
angajaţi în luptă. Mă refer la problematica 
sufletească a comuniștilor ilegalişti, a ace- 
lor oameni care, acum o jumătate de secol, 
au intrat într-o bătălie a cărei durată n-o 
putea întrevedea nimeni. Înainte de izbuc- 
nirea războiului, aveam aproape 20 de ani 


Profunzimea analizei, pregnanța carăcterelor, vivacitatea 

culorii. Peste toate: suflul unei arte militante. (O pagină 

din lupta antifascistă: filmul lui Titus Popovici și Manole 
Marcus, «Actorul şi sălbaticii») 


sau cind stai de vorbă cu ei, dau dovadă de 
foarte multă pioșenie, de o adevărată evla- 
vie față de tradiţiile revoluționare, față de 
lupta şi jertfa comuniștilor, practic, atunci 
cind se află în fața unor filme categoric 
slabe despre ilegalitate, nu par să dea do- 
vadă totdeauna de hotărire sau chiar de 
dorința de a îndrepta lucrurile pe tăgașul 
firesc. Plini de ascuțime în alte împrejurări, 
unii critici găsesc doar cuvinte de laudă 
pentru acele filme care contrazic atit reali- 
tatea cit și atmosfera specifică a luptei ile- 
gale, în timp ce ei ar trebui să fie aceia 
care să îndrume realizatorii, cu mijloacele 
cele mai calificate și să ajute să se tragă 
concluzii pentru viitor. Jertfele și eroismul 
real al comuniştilor In ilegalitate merită 
efortul de a fi prezentate la un nivel artistic 
care să nu ne facă să invidiem nimic în 
filmele similare din alte țări, vizionate cu 
sutele de criticii noștri de cinema. 


„EEE RC me na a > mierea e 

— Ați putea preciza ce considerați 
esențial pentru problematica filmelor 
cu subiecte din ilegalitate? 


telex Casa de filme Unu 


Anul unu, ziua întîi 


99 A intrat în produc- 
ție «Anul unu, ziua in- 
tii», în regia lui Carol 
Cortanta, pe un scena- 
riu de Tudor Popescu. 
Așadar, o nouă comedie 
românească şi un nou 
regizor care debutează tocmai pe tere- 
nul ocolit cu atita prudență de majori- 
tatea realizatorilor consacrați ai cinema- 
tografiei noastre. 999 Apropo de 
«consacraţi» şi nou veniţi în lumea fil- 
mului: la Casa 1, «vechea generație» 
este reprezentată de Lucian Bratu și... 
Mircea Veroiu, Mircea Moldovan, 
Ştetan Roman (cu filme terminate sau 
în lucru). Restul producției — două 
debuturi: Carol Cortanta și Mircea 
Daneliuc, urmate (sperăm curind) de 
un al treilea — Alexandru Tatos E 
bine? E rău? Vom vedea la premiere. 
299 Două filme și-au schimbat inter- 


pretul principal în ajunul inceperii filmă- 
rilor. Simple necazuri de producător? 
Încurcături lipsite de importanță? N-aș 
zice... Vechea (şi din păcate nerezol- 
vata) problemă a condiţiei actorului 
incepe să areveze condiția filmului 
românesc, de vreme ce producția 
anuală crește, iar o repetiție în plus la 
teatru pentru o scenă cu patru replici dă 
peste cap două luni de pregătire a unui 
fiim de trei milioane! 999 Cele mai 
apropiate premiere ale Casei unu: «Ora- 
şul văzut de sus» — în regia lui Lucian 
Bratu (scenariul: D. Solomon si Marcel 
Păruș),cu Margareta Pogonat, George 
Constantin, Ilarion Ciobanu, Aurel Giu- 
rumia, etc., și «Toamna bobocilom — 
regia Mircea Moldovan, scenariul Petre 
Sălcudeanu, avind în distribuție pe Dra- 
ga Olteanu, Marin Moraru, Dumitru 
Furdui, Emil Hossu, Vasile Niţulescu 

lon SUCHERU 


de ilegalitate și puteam tot așa de bine să 
mai numărăm încă mulți. Omul iși sacrifica 
întreaga viaţă, viitorul său în societate, fa- 
milia, totul, înfrunta moartea pentru o cauză, 
pentru o idee. Erau, totuși, oameni într-un 
tel neobișnuiţi, cu relaţii deosebite între ei, 
ceea ce i-a făcut să reziste la toate încer- 
cările. Esenţialul nu era faptul că unii au 
căzut, au fost bătuţi și n-au vorbit. Era ne- 
închipuit de greu să reziste la tensiunea 
de zi cu zi, la necesitatea de a-și înfrina 
pornirile, de a-și stăpini sentimentele, de 
a-și impune o conduită extrem de strictă, 
de a fi în stare să judece cu aceeași rigoare 
comportarea celor din jur și a sa proprie, 
de a rezolva situaţiile politice, de a adopta 
opțiuni morale, de a găsi rezolvarea con- 
flictelor caracteristice unei lupte atit de as- 
cuțite, între datorie și sentiment, scop și 
mijloace, vigilență și încredere, doar pe 
baza analizei lucide și a tradiţiilor moralei 
revoluţionare. 

Eram vinaţi de organisme de represiune 
bestiale dar calificate, cu toarte multă expe- 
rienţă. Tipul de comisar de operetă, Ciripoi, 
e foarte amuzant, dar e totalmente ireal. 
Noi aveam de-aface cu oameni care făcu- 


seră, de cealaltă parte a baricadei, o uceni- 
cie foarte serioasă, care scriau lucrări de 
doctorat pe tema acțiunii anticomuniste a 
siguranţei, care pe lingă metodele fioroase 
de nimicire fizică, foloseau un sistem de 
provocări foarte subtile şi complicate, în 
încercările lor de a mina pe dinăuntru miş- 
carea şi a săpa moralul oamenilor. Totuși, 
partidul nostru s-a dovedit mai puternic. 
Respingind atit aventurismul unor actiuni 
de paradă, cit și conspirația echivalată cu 
tereaia, pe care le regăsim din păcate in 
unele dintre filmele noastre, el a pus ac- 
centul pe munca politică de masă și pe 
pregătirea oamenilor pentru marea luptă 
a eliberării țării. Aceasta explică, în bună 
măsură, de ce, după ce a avut o perioadă 
de ilegalitate atit de lungă, Partidul Comu- 
nist Român a reușit să scoată în stradă, la 
luptă, mase atit de largi, care au impus 
puterea democrat-populară. De aceea, in 
locul unor efecte spectaculoase, adesea im- 
proprii, mi se pare că filmele noastre ar 
trebui să pună în lumină tocmai efortul ile- 
galiştilor, comuniști și antifasciști, care au 
pornit la acțiune animați de nimic altceva 
decit de dorința de a contribui la eliberarea 
propriului lor popor, de a-și crea o morală 
proprie, un sistem de comportamente, care 
stă la baza codului etic de astăzi. 


Colocviu realizat de 
Valerian SAVA 


telex Casa 
de filme Patru 


Zodia leului 


000 În faza de labora- 
tor, urmind a fi predate în 
copie standard, la incepu- 
tul lunii mai, se află fil- 
mele: «Hyperion», sce- 
nariul Mihnea Gheorghiu, 
regia Mircea  Veroiu; 
«Alexandra şi infernul» (ecranizarea 
romanului cu acelasi titlu al lui Lauren- 
tiu Pulga), scenariul şi regia lulian Mihu. 

9909 in faza de două benzi: «Elixi- 
rul tinereţii», scenariul Al. Andriţoiu, 
N. Ştefănescu, B. Merovici, regia Gheor- 
ghe Naghi. 

999 La stirșitul perioadei de orga- 
nizare și repetiții, urmind a trage pri- 
mul tur de manivelă la inceputul lunii 
mai, se atā tilmul «Cercul magic», 
scenariul Nicolae Mărgeanu și Cora 
Vulcănescu, regia David Reu (debu- 
tant în s de lung metraj). 

0909 in plină perioadă de filmare 
se află filmul «Casa de la miezul 
nopții», scenariul Fănuş Neagu, regia 
Gheorghe Vitanidis. 

000 În perioada de pregătire se 
află filmul «Zodia leului», scenariul 
Mihnea Gheorghiu, regia Dan Piţa. 

0009 În lucru, pentru intrarea în 
producție, se află filmele: «Bietul loa- 
nide», scenariul Eugen Barbu, regia 
lulian Mihu; «Marele singuratic», sce- 
nariul Marin Preda; «Suzana și istoria», 
scenariul și regia Malvina Urşianu; 
«Omul care vine din Buzău», sce- 
pariul lon Băieșu. 


Corneliu LEU 


telex Casa de filme Trei 


Dacă toți copacii ar fi la fel 


99 Continuind investi- 
gatia în problematica eti- 
căa omului contemporan, 
prezentă în filmul «Tată 
de duminică», al cărui 
generic reunește trei mari 
interpreți: Amza Pellea, 


Radu Beli i Gi ichj, filmul 
semnat de ncu-la if sce- 
narist și Mihai Constantinescu, regi- 


zor, a intrat recent in producție: «Sin- 
gurătatea florilor» va îi un apel câldu- 
ros la responsabilitate morală. 

999 intrerupind pentru un timp spec- 
taculoasele reconstituiri ale unor mo- 
mente istorice de tensiune dramatică, 
Sergiu Nicolaescu abordează filmul 
de actualitate, ca regizor și interpret 
atom ne «Dacă toți copacii ar fi la 
fel», fiimul pe care-l va realiza în acest 


an, după un scenariu de Francisc Mun- 
teanu, este portretul dinamic al unui 
comunist, director de uzină, decis să 
înfrunte inerțiile și rutina în lupta pen- 
tru afirmarea curajoasă a noului. 

099 «Alarmă în Deltă» se va inti- 
tula filmul de aventuri pentru copii și 
tineret pe care-l va regiza Gheorghe 
Naghi în peisajul mirific al Deltei Du- 
nării, urmind o acțiune palpitantă ima- 
ginată de Petre Luscalov. 

0909 În stirşit, o ecranizare așteptată 
de multă vreme, «Jocul cu moartea», 
după Zaharia Stancu, în regia lui Andrei 
Blaier, va aduce în fața spectatorului 
contemporan epoca frămintată a primu- 
lui război mondial. 


Eugen MANDRIC 


lon Cosma la 70 de ani 


Un s SRAN, ti 2 
primăvăratic: 
H 
la mulți ani ! 

La împlinirea a 70 de ani de viață și a 
50 de ani de activitate cinematografică 
lon Cosma poate să primească felicită 
rile și urările colegilor și ale noastre cu 
certitudinea că ele dau expresie cele: 
mai sincere aprecieri a realizărilor şi 
calităților sale profesionale și umane. 

Alături de noi, sărbătoritul poate el 
însuși să măsoare, cu satisfacție, dru- 
mul parcurs de la primele filme la reali- 
zarea cărora a participat, după 1925, ca 
asistent-operator, interpret şi uneori 
coscenarist «Vitejii neamului», «Vaga- 
bonzii de la Cărăbuș», «Năpasta» (după 
Caragiale) ș.a.m.d. Dintre filmele, nu- 
meroase şi diverse, la care a lucrat 
avind ca regizori pe Jean Georgescu, 
Jean Mihail, Paul Călinescu şi alţii, 
țilme care au beneficiat de competența, 
seriozitatea și abnegaţia sa, unanim 
recunoscute, unele se înscriu cu. ma- 
juscule în antologia succeselor filmu- 
lui românesc: «O noaptea furtunoasă», 
«Schițele Caragiale» («Vizita», «Lanţul 
slăbiciunilorm» şi «Arendașul român»), 
pentru care a fost laureat, ca operator- 
sef, cu Premiul de Stat, «Directorul 
nostru» şi multe altele. 

Deosebit de impresionant este palma- 
resul lui lon Cosma în domeniul filmelor 
de scurt-metraj, dintre care a realizat 
citeva ca autor complet, cumulind atri- 
buțiile regizorului, scenaristului și ope- 
ratorului, precum şi prin nenumăratele 
subiecte de jurnale de actualități, filme 
agitatorice ș.a.m.d. De altfel. chiar în 
aceste zile, printr-o coincidenţă semni- 
ticativă, o dată cu cei 70 de ani de viață 
și 50 de ani de activitate cinematogra- 
fică ai lui lon Cosma, se implinesc 30 de 
ani de cind sărbătoritul de azi a realiza! 
imagini pentru documentarul «Primul 
1 Mai liber». Din partea tuturor cineaști- 
lor, un primăvăratic «La mulți ani!» 


O viaţă in slujba imaginii 


ta at) aiiai 


Pe aici 
999 Casa de filme 5 îşi 
anunţă spectatorii că pri- 
mele 4 filme din produc- 
ţia anului în curs se 
găsesc deja pe rampa 
de lansare către public: 
«Pe aici nu se trece» 
(scenariul: Titus Popovici, regia: Doru 
Năstase); Comedie fantastică» — 
revenirea la filmul jucat a regizorului 
lon Popescu Gopo; «Cantemin și 
«Mușchetarul român» (scenariul: 
Mihnea Gheorghiu, regia: Gheorghe 
Vitanidis). Primăvară rodnică. Vizio- 
nare plăcută! 

999 O actriță și un operator într-un 
dublu debut: Draga Olteanu-Matei, 
scenaristă și George Cornea, regizor și 
scenarist în noul film românesc «Cine 


Maturitate şi responsabilitate 


Filmul nu e moralizator. El e profund moral 
(Ilustrate cu flori de cimp») 


(Urmare din pag. 3) 


cuns» (dar nu am intenţia de a întocmi 
nici lista filmelor, nici clasamente, nici 
bilanţuri), această îndrăzneală atrage aten- 
ţia asupra participării lucide, active, la 
lupta pentru reliefarea pregnantă și con- 
vingătoare a universului spiritual socialist 
românesc, a omului nou, a operei sale 
constructive, împotriva a tot ce este peri- 
mat în conștiința oamenilor, dezvăluin 
du-le, nu arareori, deschis,contradicţiile 

Faptul de a poseda adevărul implică și 
curajul de a-l afirma. Îndrăzneala afirmă- 
rii, a afirmării responsabile, este virtutea 
cunoașterii. 

Trebuie să avem permanent în vedere 
preocupările actuale ale poporului nostru 
pentru înfăptuirea programului elaborat de 
Congresul al XI-lea, asigurind redarea în 
operele noastre, într-o formă cit mai veri- 
dică și mai expresivă, a activității multila- 
terale, clocotitoare, ce se desfășoară în 
toate domeniile vieții sociale. Practic, aici 
există un cimp nelimitat de inspirație 
La întilnirea cu membrii Asociaţiei cine 
aștilor, secretarul general al partidulu 
arăta: 

«Arta, inclusiv cinematografia, tre- 
buie să contribuie nu numai la redarea 
a ceea ce se realizează — aceasta are, 
desigur, o mare importanță — dar și la 
relevarea perspectivei, contribuind la 
crearea unui anumit mod de gindire și 
înțelegere a dezvoltării viitoare, a pozi- 
tiei omului în societatea pe care o edifi- 
căm. În această privință, cred că tema- 


nu se trece 


ride la urmă». Vor mai figura pe gene- 
ric actorii Vasile Cosma, Emanoil Pe- 
trut, Ovidiu Moldovan, Gh. Cozorici, 
Zephi Alşec, Dodi Caian-Rusu. La 
mijlocul lunii mai, primul tur de mani- 
velă pe platourile de la Buftea. 

999 Comici vestiți ai ecranului 
românesc — o antologie veselă cu im- 
plicaţii satirice. Acesta va fi poate 
sloganul publicitar al filmului în sche- 
ciuri, «Tufă de Veneţia», intrat nu 
demult în producție (scenariul: Valen- 
tin Silvestru și Petre Bokor, regia 
Petre Bokor). 

999 Echipa filmului «Mastodon- 
tul» (scenariul loan Grigorescu, regia 
Virgil Calotescu) a intrat în etapa de 
montaj-sonorizare. Premiera în toamnă 

Dumitru FERNOAGĂ 


tica cinematografiei ar trebui să fie mai 
bogată, de mai mare perspectivă». 

La aceeaşi întîlnire, tovarăşul Ceaușescu 
sublinia: «Cred că nu mai putem spune 
acum că avem o cinematografie nouă 
sau tinără. Orice tinerețe are o limită. 
Cinematografia românească a ajuns, 
cred, la anii maturității. Ea nu mai poa- 
te avea scuzele tinereții invocate în 
trecut, nu mai poate apela la o astfel 
de indulgență. Lucrul acesta este vala- 
bil atit pentru scenariști, cît și pentru 
regizori și actori — pentru toți cei ce 


concură la realizarea filmului. Cred că 
este necesar să acționăm mai ferm 
pentru a asigura creșterea nivelului 
general al cadrelor — de la scenariști 
şi regizori, pină la tehnicieni. Numai 
astfel se vor putea realiza filme care 
să corespundă în măsură tot mai mare 
necesităților etapei actuale, cerințelor 
partidului, așteptărilor întregului 
popor. 

Urmînd aceste prețioase indicaţii, mem- 
brii Asociaţiei cineaștilor au realizat filme 
ce au devenit nu numai un exponent, ci 
și un instrument al procesului de maturi- 
zare artistică, politică şi ideologică a spec- 
tatorului. 

Cineaștii sint mai convinşi ca oricind 
de necesitatea ca filmele noastre să aibă 
un adinc ecou în conștiința maselor, pen- 
tru ca prin intermediul limbajului artistic, 
cinematografic, ele să dialogheze cu spec- 
tatorii, să-i convingă. 

Poate că niciodată creatorii de film n-au 
fost mai implicaţi în politica de educare și 
modelare a conştiinţei maselor, de cize- 
lare a profilului moral, de edificare a con- 
ştiinţei unei naţiuni, ca în această epocă 
în care poporul nostru pune temeliile con- 
strucției socialiste multilateral dezvoltate. 
Reiese că re aşteaptă o perioadă carac- 
terizată de exigentele epocii şi că, în pro- 
cesul de inaltă răspundere pe care îl tră- 
iește poporul nostru întreg, față de tot 
ceea ce se înfăptuieşte astăzi în România, 
noi cineaştii avem partea noastră de răs- 
pundere ce nu poate fi acoperită decit 
prin efortul nostru, care este, cred eu, în 
primul rînd„etortul de a ne autodepăşi. 
Aceasta pentru a da filme capabile să 
convinga şi să emoţioneze prin înalta lor 
ținută artistică, dar mai ales, prin inspira- 
rea din teme și conflicte de viaţă caracte- 
ristice vieţii noastre, prezentului nostru 
atit de complex şi semniticativ pentru cine 
este în stare să-l sesizeze în toate amă- 
nuntele și în toată amploarea lui, pentru 
cine este capabil să-l exprime la o anume 
înălțime artistică, cu o anume acuitate a 
pledoariei sale de artist angajat. 

Cred că nimic din ceea ce este propriu 
actualităţii socialiste în procesul de deve- 


Inspirația nu se aşteaptă la birou. Inspirația se caută acolo 
unde viața pulsează mai tare («Muntele ascuns») 


filmul românesc 
în cifre 


lucian 


nostri 


Batu 


e Filmografia lui Lucian Bratu — relativ 
restrinsă, dacă o raportăm la 15 ani de acti- 
vitate — se remarcă în primul rind prin 
diversitatea genurilor abordate: polițist, is- 
toric, drama de război, poveste contempo- 
rană de dragoste, film de actualitate. Ulti- 
mele trei filme (coincidenţă sau intimplare?) 
au ca erou o eroină. Preocupat de condiția 
umană, regizorul meditează, într-un mod 
tulburător, asupra condiţiei femeii. 


9 «Secretul cifrului» (scenariu de Theo- 
dor Constantin și Dumitru Carabăţ), după 
15 ani de la premieră și după ce a fost trans- 


mis de 4 ori la televiziune, continuă să ruleze 
în cinematografe, fiind vizionat în ultimele 
trei luni de încă 110 000 spectatori. 


e «Tudor» (scenariul Mihnea Gheor- 
ghiu) se menţine campion al box-office-ului 
filmelor româneşti. Este filmul pilot al epocii 
cinematografice naţionale (peste 11 mi- 
lioane spectatori) şi rămine o creaţie de 
referință în filmul nostru istoric. 


e «Drum în penumbră» — transmis cu 
prea multă grabă, de două ori, pe micul 
ecran — n-a avut un demaraj spectaculos, 
dar cererea constantă de care se bucură în 


difuzare dovedește că e tipul de film de 
«cursă lungă». Acelaşi lucru credem că se 
va întimpla și cu ultima sa peliculă, «Orasul 


nirea ţării nu poate fi străin artei în gene- 
ral şi cinematografiei în special. Fiecare 
din noi are obligația morală a profesie: 
pe care o practică, obligaţia de om, de 
comunist, să ia parte la tot ce frămintă 
țara, pentru a se putea exprima cît mai 
sensibil și profund. Numai prin această 
participare succesele artei noastre vor fi 
certe. 

Acest fapt trebuie să trezească ambiția 
în toţi cineașştii, să nu se mulțumească cu 
ceea ce au realizat pină în prezent. Să con- 
siderăm că filmele bune constituie jalonu! 
pe baza căruia trebuie să se acționeze în 
continuare pentru ridicarea cinematogra 
fiei naţionale la nivelul realizărilor gene- 
rale obţinute de poporul nostru în dezvol- 
tarea economico-socială, în făurirea so- 


centrare filozofică, care să arunce apoi 
lumină asupra întregului film, chiar dacă 
acesta apare într-o fracțiune de secundă, 
la sfirşit, ca să ilumineze brusc tot sensul 
filmului şi să-l amplifice la maximum. 

În nenumărate documente de partid s-a 
arătat că cinematografia trebuie să fie un 
mijloc de perfecționare a societăţii, ca ori- 
care altul, ca ridicarea nivelului politic, ca 
şi lupta pentru dezvoltarea economică, ca 
și perfecţionarea organizării structurilor 
statale, sociale. 

Este imperios necesar ca fiecare ci- 
neast, fiecare membru al echipei de fil- 
mare să-și ridice necontenit pregătirea 
politică şi profesională, să-și ridice nēcon- 
tenit nivelul de cultură și, mai presus de 
orice, să întărească legăturile cu viaţa tu- 


Pentru a înțelege această virstă trebuie fermitate. 
Dar şi gingăşie («Filip cel bun») 


cietăţii socialiste multilateral dezvoltate, 
la nivelul exigenţelor spectatorilor, al ce- 
rințelor partidului nostru, la nivelul epocii 
pe care o parcurgem şi la a cărei făurire 
contribuie fiecare dintre noi în viaţa de 
zi cu zi. 

Mai există însă în filmele noastre încă 
destulă platitudine. Nu mai e acea stin- 
găcie în a aborda noul social ci, de astă 
dată, este vorba de o limită a efortului, aș 
numi acest simptom drept o respirație 
scurtă a efortului de investigație socială, o 
anumită suficiență a ideilor. Această sufi- 
ciență se manifestă uneori printr-o exce 
sivă pretenţie de originalitate, prin faptul 
de a face imens tam-tam în jurul ideii unui 
film înainte de a porni la realizarea lui, 
și a poza în dezamăgit și a da vina pe alții 
la terminarea lui, cînd se vede ceea ce a 
ieşit. Mai multă modestie de la bun în- 
ceput, mai multă rezervă față de tentația 
auto-adulării, mai multă încredere nu nu- 
mai în sine dar și în echipă, ar fi, cred, o 
premiză a maturității și a adevărului crea- 
tor. 

În filmele noastre nu este încă destulă 
surpriză. Este foarte mult previzibil, chiar 
în filmele cele mai noi, cele mai originale 
și interesante. Totul decurge previzibil. 

Lipsesc de asemenea marile metafore 
filozofice. Există încă o frică de marele 
moment filozofic-cheie, momentul de con- 


Nr. de spectatori 


Secretul cifrului 
Tudor (2 serii) 


Sărutul 


Un film cu o fată 
fermecătoare 


Drum în penumbră 


Oraşul văzut de sus 1975 


| 
ll 


multuoasă a celor ce muncesc, cu reali 
tăţile în continuă prefacere ale ţării, să 
țină pasul cu transformările revoluționare 
înfăptuite sub conducerea partidului nos- 
tru. 

Avem datoria de a elimina din filmele 
noastre aspectele facile, șabloanele, pu- 
tem îmbogăți mai mult conţinutul de idei 


în așa fel, încît să traspară limpede mesa-' 


jul nostru de artişti patrioţi, de comuniști. 
Există la noi preocupări evidente de îmbo- 
gățire a mijloacelor de expresie, de diver- 
sificare tematică și de gen a producției de 
filme. Stă în atenţia noastră continuă să 
dezvoltăm școala naţională de cinemato- 
grafie care să fie o expresie cuprinzătoare 
a societăţii socialiste româneşti, a cuce- 
ririlor revoluţionare ale poporului nostru, 
a experienţei și gîndirii creatoare a parti- 
dului nostru. 

Am făcut un pas considerabil spre 
acea artă angajată pe care o așteaptă 
partidul. Ne mindrim că am fost capabili 
să-l facem. A fost un pas mare, dar se 
așteaptă de la noi mulţi alți pași înainte. 

Ne angajăm să-i facem, ne simţim che- 
mați de tumultuoasa viață a societăţii 
noastre. Ne simțim chemaţi de vocaţia 
noastră de artiști militanți. 


lon POPESCU GOPO 
Președintele ACIN 


văzut de sus», a cărei premieră va avea loc 
în toamna acestui an. 


Mihai DUȚĂ 


Interpreţi principali 


Emanoil Petruţ, Geo Ma: 
can, Mihai Mereuţă, 
George Măruţă 


Emanoil Petruţ, George 
Vraca, Amza Pellea, lon 
Besoiu 


Emanoil Petruţ 


Margareta Pislaru, Şte 
fan lordache, Emmerich 
Schâtter 


Margareta Pogonat, Co 
nel Coman 


Margareta Pogonat, 
George Constantin, lla- 
rion Ciobanu 


O scurtă dar rapidă an- 
chetă n it confraţi 
: mi-a confirmat o vagă dar 
mama dureroasă bănuială. l-am 
întrebat: Fraţi căuzași (a- 
dică ai aceleiași cauze), 
spuneti-mi, care e mijlo- 
cul de locomotie cel mai frecvent in 
filmele noastre moderne? Cu ce merg 
de obicei eroii timpurilor noastre? 
Pe locul | a ieșit mașina personală. 
Autoturismul. Dacia. Pe urmă, trenul. 
După aceea, camionul, basculanta — 
mai deloc tramvaiul, troleibuzul, auto- 
buzul. Am insistat: Numiţi-mi filmele în 
care avem troleibuze și autobuze! După 
un lung şi semnificativ «mmmm» căută- 
tor prin memorie, s-au găsit totuși, cu 
chiu cu vai, «Drum în penumbră», 
«Filip cel bun». O dată confirmată, vaga 
bănuială s-a consolidat și a cristalizat 
într-un vajnic adevăr: adevărul gol-goluț 
e că în filmele noastre nu se călăto- 
rește mai deloc cu cele mai populare 
mijloace de transport în comun ale ţării 
noastre românești. Nu se merge cu 
tramvaiul, n-am văzut tramvai impor- 
tant decit în «Magellan»-ul Cristianei 
Nicolae, adică Inainte de 23 august 1944. 
Eroii nu prea urcă nici în troleibuze. 
Autobuzul e o surpriză; cind apare in- 
tr-o scenă un autobuz, te ștergi la ochi 
ca la o coproducție de science-tiction. 
Eu unul, cel puțin, așa fac: la autobuzul 
din penumbra acelui drum, am clipit 
îndelung ca în fața unui peisaj lunar cu 
Margareta Pogonat în roiul lui Neil 
Armstrong. Eroina se inghesuia printre 
pasageri — nu era o scenă de tiecare zi, 
chiar dacă în biografia celor mai mulți 
dintre noi scena aceasta e atit de banală 
că nici nu mai merită s-o discutăm 
Se naște întrebarea: oare eroii noștri 
nu folosesc cele mai banale mijloace de 
transport fiindcă filmele noastre vor să 
evite banalitatea? Ar fi frumos din par- 
tea lor — dar n-ar fi frumos din partea 
noastră să nu atragem atenţia că abun- 
dența de Dacii, Renault-uri, vagoane 
clasa l-a (chiar, cite vagoane de a Il-a 
ați văzut prin scenariile noastre?) evită 
nu atit banalitatea blestemată, cit realis- 
mul şi al său real fără de care cred că 
azi, în situația estetică în care ne găsim, 
degeaba discutăm conceptul nobil și 
complicat de «banal» în artă. 
Pentru a o spune pe șleau, lipsa acută 
a mijloacelor de transport în comun 
dezvăluie semnificativ două defecte ale 
filmelor noastre: în primul rind — evi- 
tindu-se marile călătorii cotidiene — se 
accentuează evident statismul scenelor 
noastre, lipsa lor de mișcare. Întîlnirile 


~ 


La teatru există tramvaie numite dorință 
In filmele noastre 
există o lipsă de tramvaie 
care se poate numi 
neautenticitate 


au loc brusc, imediat cei doi se găses: 
față în fată, braț la brat, mergind puțin 
tel printr-un parc sau pe o stradă de 
populată. Nu ştiu dacă aţi observat cit de 
puține mijloace de transport se mișcă în 
planul doi, trei și aşa mai departe. Se 
păşește din cind în cind în plein air, dar 
parcă se stă pe loc, tocmai fiindcă în jur 
e cam pustiu feroviar şi auto. După care 
repede, din nou acasă, sau din nou la 
locul de muncă între mașini — strun- 
guri, freze, macarale, decor pentru noi 
înfruntări verbale, actuale, unilaterale și 
adeseori teatrale. 

Acesta e al doilea aspect crud — 
teatralismul. Se preteră încăperea, bi- 
roul, odaia cu trei pereţi, acolo unde se 
discută mult în doi — cum am încercat 
să demonstrăm într-un alt articol. Tea- 
tralismul şi al său discuţionism au 
oroare de marea circulaţie pe bulevarde 
și magistrale, de tumultul străzii, de 
mulțime, tocmai unde-i place mai mult 
«aparatului». Prejudecata spune că mari 
idei nu se pot schimba în tramvai — în 
afară bineînțeles de nemuritoarele re- 
plici: «Avansaţi înainte», «Vă daţi la 
prima ?», încoronate cu acel grandios: 
«Nu-ţi place, i-ați maşină mică!» la 
care nu există replică. (Se poate spune 
că această ultimă chemare a fost într-a- 
devăr auzită de regizorii noştri — ei au 
dat eroilor lor maşini mici, personale 
multe, pină la Jaguar-uri...). Dar, fi: 
vorba între noi. ce idile, ce povesi: 
tragice şi comice, etice dar și estetic: 
ce conflicte puternice se pot detecta s 
chiar desfăşura într-un autobuz. Ce loc 
privilegiat pentru observarea cinemato- 
grafică a relaţiilor umane se ascunde 
într-un 34! Un 34 bine filmat nu e cu 
nimic mai prejos decit un bal de simbătă 
seară, o şedinţă, un bar (barurile, am 
impresia, la noi, sint ca număr invers 
proporționale cu taxatoarele ITB) sau 
atitea alte locuri statice și închise unde 
se obișnuiește a se decide prin discu- 
ţii hotăritoare începutul, mijlocul și fi- 
nalul unui film. 

Fireşte că realismul nu stă într-un 
tramvai — deși tramvaiul numește nu o 
dată în cinema dorinţa autorului de a fi 
realist, neorealist. Fireşte că există filme 
proaste în care abundă tramvaiele, altele 
geniale, în care nu apare nici un troleu. 
Problema noastră nu ține de inventarul 
mijloacelor de locomotie, ci de concep- 
tia asupra omului în mișcarea sa zilnică, 
în drumurile sale, mari sau mici, după 
soare, după o pline sau după o iubire. 
Un om care merge după soare fără să 
urce și într-o IRTA mi se pare i-real 

Radu COSAȘU 


cinemateca 


Valorificarea 
valorilor 


Excelenţă initiativa de a 
prezenta publicului o isto 
nema rie a filmului românesc 
in imagini — jumătate de 
secol de cinematograf na 
ză tional — prin titluri re 
prezentative, printre care 
«Maiorul Mura» (cadri! comic bine rit 
mat, în care un tinăr actor, pe atunci 
necunoscut, Jean Georgescu, antrena 
interpreţi de renume, ca Elvira Godea 
nu, Marietta Sadova, Victor Antones 
cu); «Trenul fantomă» (policier cu vu: 
suspens bine localizat in versiunea ro 
mânească și o revelatie cinematogru 
fică: Tony Bulandra, spiritual si extrem 
de firesc); «Haiducii» lui Igiroșanu, 
baladesc început al epopeii naționale 
sau — Încununarea celor cinci dece- 
nii cinematogratice, «O noapte furtu- 
noasă», inegaiată ulterior in comedia 
românească, inega'ată în ecranizări (şi 
în multe «d'ale filmului»). 


Pr'emizele unei şcoli 


Interesant programul de comp'etări, 
scurt-metraje şi documentare românești 


Interesant şi pentru publicul care a ris 
copios la «Visul lui Tănase», 
«Haplea», «Bing-Bang» sau «Ora ve- 
selă» (te poti deci amuza chiar şi cu cu- 
plete satirice pe subiecte grave, daca 
«animatorul» e o personalitate comică 
şi totodată cunoscător al efectelor ci- 
nematogratice); interesant şi pentru teo- 
reticianul care ar putea găsi filiaţii te- 
matice și anumite tradiții artistice ale 
documentarului nostru în această se- 
lecţie demonstrind premizele unei veri- 
tabile şcoli românești. Sobre și suges- 
tive documente ale stării de cruntă mi- 
zerie feudală a ţăranului român: «Agri- 
cultura în România» (realizat in 1912, 
de C. Theodorescu) și «Viaţa la țară» 
(1914). Peliculele conţin portrete reali- 
zate cu un deosebit simţ al detaliului 
sugestiv. Ce imagine succintă a con- 
trasteior oferă secvenţa cu descinderea 
(ca de pe o altă planetă) unei fragile 
doamne în vizită la o treierătoare unde 
trudesc în praf și arşiță ţărăncile vre- 
ui! N-am văzul incă un film românesc 
care să evoce mai plastic atmostera sa 
tului cu arşița și praful muncii dintr-un 
veac parcă indepărtat de care ne des 
part în realitate numai șapte decenii. 
Cu multă grijă. pentru plastică (și mai 


puțină pentru adevărul condiției tăra- 
nului) filmează Henri Stahi,în 1936, do- 
cumentarul etnografic, «Șanț» — cro- 
nica unui sat ardelenesc. Frumosul film 
folcloric e supervizat de protesorul 
Gusti. Nu cunoaștem operatorul, dar 
trebuie să fie unul din meşterii timpu- 
lui, dacă judecăm după éclat-ul imagi- 
nii și după dinamica foarte elaborată 
a compoziţiei, a cadrului. O seamă de 
alte filme etnografice și de turism («Obi- 
ceiuri populare românești», «Cintece 
şi” dansuri din Banat» și altele) se 
bucură de prezența unor operatori ca 
lion Cosma şi Ovidiu Gologan. 


«Petrolul» (1948), datorat lui Jean 
Georgescu, «Atenţie, fragil» (1944) de 
Paul Călinescu, «Reforma agrară» 
(1945) și «APACA» de Jean Mihail 
dovedesc propensiunea regizorilor noş- 
tri-pionieri către «subiectele zilei» și 
vocaţia lor de cronicari-documentarişti. 


Mult prea prolix ciciul acesta cu zec: 
de titluri, care mai de care ma: ten 


bogată 
retrospectivă 
ne 
demon- 
strează: 
există 
şi tradiţii, 
nu numai 
începuturi 
timide 
în 
cinema- 
tograful 
românesc 


tante ca să-l putem cuprinde aici. De 
ia «Accattone» (Pier-Paolo Pasolini 
deschizind o cale originală în cinema- 
tograiul de artă contemporan) la clasi 

cul «Stigmat al răului» de Orson 
Welles; de la disputatul «Mincătorul 
de dovieac> al lui Jack Clayton, la 
strălucitoarea «Anna Karenina» — ver- 
siune Clarence Brown-Greta Garbo; de 
la «infidelele» lui Monicelli (post-neo- 
realism anunţind filmul psihologic an- 
tonionian) la «Femeiuștile» răstățatu- 
lui Claude Chabrol; de la străbunica 
cinematografului de artă,«intoleranța» 
lui Griffith, la senzaţionalui «Proces» 
al lui Orson Welles; de la sceptica vi- 
ziune contemporană din «Omul nu e 
pasăre» (Dușan Makavejev) la clasica 
operă a cinematografului sovietic, «Po- 
vestiri despre Lenin» în regia lui lut- 
kevici; de la romanticul «Carnet de, 
bal» a lui Duvivier la opera bunueliană 
de vitriolantă critică socială, «Farme- 
cul discret al burgheziei» — cererile 
dovedesc că nivelul de cultură cinema- 
tografică al abonaților a crescut con- 
siderabil. 


Alice MĂNOIU 


Nu filmăm 


să ne amuzăm! 


Sintem preveniţi de la 
bun început: «miza e mi- 
nema că». Şi devizul. E un film 
tăcut din cirpeli. Cu fot- 
balişti în loc de actori — 
| intre noi tie vorba fotba- 
list e unul singur, cu 
zidari în loc de actori — între noi 
fie vorba, unul din zidari e Jean 
Constantin — cu manechine în loc 
de figuraţie specială. «Miza e mică», 
se plinge regizorul, care nu e regizorul 
filmului ci regizorul Jean Georgescu, 
directorului studioului, care nu e direc- 
torul studioului ci actorul Mircea Albu- 
lescu, «miza e mică», şi cu asta se spune 
primul şi marele adevăr despre acest 
«Nu filmăm să ne amuzăm», numit mai 
întii «Castele de nisip». Așa-i. Miza e 
mică, pentru că ni se propune să ri- 
dem, «să înfierăm cu risul nostru», cum 
spune comentariul pe jumătate în glu- 
mă, pe jumătate în serios, niște găinari 
pricăjiți şi păguboși, amestecați printre 
oamenii de treabă care muncesc cinstit 
sau se prăjesc cinstit pe litoralul Mării 
Negre. Un hoţ din buzunarul statului și 
un hoţ din buzunarele particulare. Un 
mecanic auto cuceritor de străine, un 
doniuan de litoral, convins că «englez 
nu te naşti, ci devii». Un pierde-vară 
tomnatic care fură sărutări de pe unde 
apucă și mincare de ia restaurant cu 
sufertașul, un bișniţar «poliglot», pe 
care filmul îi părăseşte fără milă, și 
așa mai departe... O galerie de perso- 
naje descinse din «Urzica» sau de la 
«Unda veselă» sau din scheciurile de 
album duminical. Da, trebuie sá recu- 
noaştem, în ce privește obiectul satirei, 
miza este nu numai mică dar și veche, 
tocită pină la epuizare. De obicei, în 
asemenea cazuri — și cinematograful 
cunoaște citeva — toate speranțele sînt 
puse în subiect și în acțiune. În cazul de 
față însă subiectul este superb, dar lip- 
sește cu desăvirșire, iar acțiunea este 
înlocuită cu o suită de tablouri vivante 
oarecum legate între ele. 

Și totuși, «Nu filmăm să ne amuzăm» 
este o comedie cu un anume haz şi nu 
lipsită de o oarecare notă moralizatoare. 
e drept, minoră. De fapt «Nu filmăm sä 
ne amuzăm» este o comedie care iși 
transformă defectele în calităţi și pau- 
zele de spirit în scinteieri de fantezie. 
Personajele sint arhicunoscute și ba- 
nale? Ei bine, ele vor fi în chip programat 
banale, cu tot dinadinsul banale, banale 
pină la caricatura banalului. Dialogurile 
nu sint sclipitoare? — și nici n-ar fi 
putut fi, personajele banale nu vorbesc 
ca în G.B. Shaw — ei bine, rostirea acelor 
dialoguri obișnuite va fi adeseori con- 
vingătoare prin caricatura preţiozităţii. 
Subiectul nu se leagă cu nici un chip? 
Ei bine, nici nu pare absolut necesar,de 
vreme ce comedia pe care ovedemnueo 
comedie, ci un film despre cum se face 
o comedie. Acţiunea șchioapătă și 
pare neverosimilă? Ei bine, un comen- 
tariu — un comentariu scris nu de ori- 
cine, ci'de Teodor Mazilu, şi rostit nu 
de oricine, ci de Toma Caragiu — o va 
sprijini pe ici pe colo, prin punctele 
esențiale și o va ajuta să pășească, dacă 
nu grațios cel puțin onorabil peste golul 
dintre două întimplări deghizate în ac- 
țiuni. Dar comentariul acela face cu 
mult mai mult decit oficiul de cirjă al 


unei acţiuni șchioape. El completează 
cu inteligență şi umor fişele persona- 
jelor, le fixează definitiv cu acul ironiei 
într-un insectar numit «Nu filmăm să 
ne amuzăm», le dă o supraidentitate, 
le transformă din personaje de viață 
sau de film în prototipuri umane. Proto- 
tipul necinstei sau al arivismului, al 
prostiei sau al şmecheriei păguboase 
și al falsei nevinovăţii ușor timpe. Fil- 
mul desfăşoară o adevărată expoziţie 
de prototipuri la alegere, pozitive sau 
negative, la alegere de plins sau de ris, 
de condamnat sau de aprobat, oricum 
şi orice cu zimbet, neapărat cu zîmbet 
căci, dacă nu filmăm să ne-amuzăm, 
oricum filmăm să-i amuzăm pe ceilalti. 

«Nu filmăm să ne amuzăm» este o 
demonstraţie de «scos haz din piatră 
seacă». Inutil să ne întrebăm de ce 
trebuie scos hazul din piatră seacă, 
asta e situaţia şi, de altfel, filmul ne 
explică de la bun inceput și acest lucru, 
aşa cum vine mai tirziu, pe tot cursul 
lui, în întimpinarea eventualelor nedu- 
meriri sau nemulțumiri. Dacă ni se pare 
că sint prea multe personaje și prea 
mare inghesuială in film, «regizorul» 
ne comunică îndată cit de tare ar dori 
ei să tacă un film cu un singur perso- 
naj.. Dacă observăm falsul unei situa- 
ţii anume, cineva din echipa de filmare, 
eventual o actriţă, ne comunică ime- 
diat, în gura mare, ce crede ea despre 
acest fals. Dacă în fine observăm prea 
marea bogăţie de șarlatani, bișniţari 
şi șmecheraşi, dacă ni se pare deci că 
neobișnuitul negativ capătă proporţii 
prea mari, Toma Caragiu ne-o ia ina- 
inte şi ne mărturisește senin și tandru 
că-i este dor de un fiim cu oameni 
obișnuiți. Este într-adevăr foarte greu 
de găsit un locșor atacabi! în această 
cazemată de haz, construită cu grijă și 
oarecare plăcere, nu de un om ci deo 
intreagă echipă din care mi-aş permite 
să citez vinovaţii principali: lulian Mihu, 
Teodor Mazilu, Toma Caragiu, Gheo! 
ghe Dinică, Jean Georgescu, Gina Pa 
trichi, Violeta Andrei, Aimée lacobes- 
cu, Dan Ionescu, Flavia Buref, An- 
gela Chiuaru, Angela Stoenescu, Jean 
Constantin și Alexandru Întorsureanu 
şi Gheorghe Fischer, ultimii doi pe post 
de vinători de imagini în Graphis-color. 

O mină de profesionişti inzestrati 
care;cu eleganță, umor și o mare can- 
titate de autoironie, au jucat miza mică 
ce li s-a oferit cu o seriozitate cu care 
ar fi jucat o miză importantă. 


Eva SÎRBU 


Un film al Studioului Cinematografie «Bucu- 
reştin. Casa de filme nr. 1. Regia: lulian Mihu. 
Comen |: Teodor Mazilu. imaginea: 
Alexandru Întorsureanu şi Gheorghe Fischer. 
Decorurile: arh.Aureliu lonescu. Costumele: 
Doina Levinţa. Muzica: Radu Șerban. Monta- 
jul: Gabriela Nasta. Sunetul: ing. Dan Ionescu. 
Cu: Toma Caragiu, Gheorghe Dinică, Jean 
Georgescu, Gina Patrichi, Violeta Andrei, Aimée 
lacobescu, Alexandru Boc, Flavia Buref , Angela 
Chiuaru, Angela Stoenescu, Jean Constantin. 


a. . 


Intr-adevăr, tema e delicată, 
indiscutabil delicată, dar la 
fel de indiscutabil generoasă. 
nema Într-adevăr, problema e gra- 
vă cu adevărat gravă, de 
strîns inimi, de aşezat no- 


duri în git, dar mai ales de 

pus pe ginduri. Tema, sugerată scurt și 
cuprinzător de titlu. Probiema, enunțată 
şi ea, laconic, într-o întrebare simplă, sim- 
plă, dar profundă, cum numai copiii pot 
une: «Miercuri, «tată» se spune tot tată?» 
ntrebare delicată, care a născut pe loc 
alta pentru regizorul Mihai Constantinescu: 
cum să răspundă lumii la această intre- 
bare, căile fiind ca întotdeauna mai muite, 
iar cea bună, tot ca întotdeauna, unică 
Căci la o asemenea întrebare se putea răs 
punde cu furie, cu obidă, cu brutalitate, cu 
Slişiere, cu inverşunare, se putea răspunde 
in toată gama reacțiilor omenești stirnite 
de o asemenea întrebare. Mihai Constanti- 
nescu a răspuns cu grijă. Cu grijă şi cu de- 
licateţe. El s-a purtat cu acest film delicat cu 
atenţia și dexteritatea culegătorilor de tran- 
dafiri. Şi-a pus mănuși — ne-a pus mă- 
nuşi — să nu se ințepe, să nu ne înțepăm, să 


'nu ne doară prea tare nici pe noi, nici pe 


spectatori. Mai mult, el a mers înaintea 
noastră și a smuls țepii prea mari şi i-a 
lăsat doar pe cei mai subțiri și mai bonţi, 
atita cit prin mănușă să mai simţim o zgirie- 
tură, atita cît să nu ne pierdem chiar toată 
plăcerea culegătoriior de trandafiri, care şi 
în înțepătura unui spin mai stă. Dar mai cu 
seamă ne-a înarmat cu o foarfecă foarte, 
dar foarte bine ascuţită, care să taie scurt şi 
dintr-o mişcare şi exact de unde trebuie, 
floarea. De aici incolo socotesc că meta- 
forele nu-și mai au rostul, că se poate vorbi 
cu vorbe de toată ziua despre un film numit 
«Tată de duminică», al doilea al regizorului 
Mihai Constantinescu. Fără metafore şi fără 
menajamente, căci, mi se pare mie, Mihai 
Constantinescu nu este tipul regizorului 
fragil care să se prăpădească la o suflare de 
critică. Dimpotrivă, mi se pare a fi un regi- 
zor în stare să suporte orice. Mai ales ade- 
vărul. lar adevărul, adevărul meu, fireşte, mi 
se pare a fi următorul: «Tată de duminică» 
este un film frumos, care n-avea nevoie 
de frumusețe. Este un film gingaș, care 
trebuia să fie necruţător. Este un film duios, 
care trebuia să fie răscolitor. Este un film 
blind, care trebuia să fie crud. Este — și 
iar mă paşte metafora — un tigru ce a rivnit 
să fie pisică. Întrebare logică şi inevitabilă: 
de ce să vrea un tigru să fie pisică? Răs- 
puns sincer şi fără scăpare: pentru că 
tigrul i s-a părut lui Mihai Constantinescu 
prea mare pentru lumea mică a filmului 
său. Şi aici a greșit, căci lumea filmului 
său nu era mică. Povestea acestui tată de 
duminică, scrisă de Octav Pancu-lași, era 
bogată, era plină, era adevărată, cu perso- 
naje vii, tulburătoare, cu dialoguri inte- 
ligente, sprintene, spirituale — uneori poa- 
te prea sprintene, prea inteligente — şi bine 
că am ajuns să reproșăm unor dialoguri 
sprinteneala şi nu piatitudinea — povestea 
acelui «tată de duminică» pe care Mihai 
Constantinescu a vrut-o cu tot dinadinsui 
simplă, avea motivările ei, complicate din- 
colo sau dincoace de ea, motivări conţinute 
în personajele, dramele şi problemele cola- 
terale, așa-zis colaterale: drama femeii 
care «nu ştie să-şi păstreze soţul»; drama 
femeii care «nu ştie să-și găsească un soț»; 
problema căsniciilor «de duminică», căci 
ea este agronom la, să zicem, Strehaia, iar 
el,procuror la Bucureşti; problema celor ce 
nu-și găsesc locul decit la locul de muncă, 
a celor îndrăgostiţi pină peste cap de mese- 


O dezbatere etică 
susținută de Amza Pellea şi Radu Beligan 


ria lor sau copleșiți tot pînă peste cap de ea, 
problema celor ce fac față dramelor şi pro- 
biemelor cu zimbetul şi cu gluma pe buze... 
Motivarea acelei situaţii — un bărbat se 
desparte de soția lui şi de copil pe care-l 
«are» duminica («duminica ești al meu»), 
pentru că nu este în stare să facă față obliga- 
tiilor familiale, pentru că «viața» lui se află 
ia locul de muncă, dar și pentru că are 
45 de ani și nu mai are răbdare decit din 
nou şi iar numai pentru meseria lui, moti- 
varea deci, se afla în toate aceste «mărun- 
ţisuri». Motivarea chiar a acelui accident tra- 
gic. Motivarea frumoasei amicitii ce se leagă 
intre un bărbat și alt bărbat, motivarea 
intregii povești finalmente, există în fiim, 
dar ni se comunică sărac, zgircit, printre 
picături. Între două butade. Între două 
pahare de coniac. Între două uși. Acele 
«mărunțişuri» erau carnea și singele fiimu 

lui, erau făcute să-l hrănească, să-i facă să 
trăiască cu adevărat, dar nu, nu se poate. 
căci regizorul e la post, regizorul veghează. 
cu piciorul pe frină. Unele filme nu ajung să 
se comunice din lipsă de combustie, din 
pană de motor — motorul e regizorul, nu? — 
«Tată de duminică» nu ajunge să fie el 
însuși din pricina unor frine zdravene, muit 
prea zdravene. Cind dai să zici: «gata, 
acum merge, acum se incheagă, acum se 
face legătura și iese întregul, iese răspunsul 
ia întrebarea, la întrebările filmului», un 
cadru spectaculos de carting rupe totul și 
ne aflăm din nou la unu şi cu unu fac doi: 
un tată de duminică și un fiu de duminică, 
tovarăși, atita vreau să spun! Şi dacă nu o 
imagine de carting, atunci o scenă dulce, o 
amuzantă lecţie de geografie. Sau o discu- 
tie între copii. Sau o paradă a modei. Sau, 
de ce nu?, iar carting... «Şi tu ce răspun 

deai?» — îşi întrebă tatăl fiul care-i poves 

tește cum a tost el întrebat de ce părinţii lui 
nu locuiesc împreună. lar fiul — 13 ani — 
răspunde simplu: «Schimbam vorba»... Este 
exact ceea ce tace și Mihai Constantinescu 
cu filmul său. Schimbă vorba. Vorba e grea 
şi greu de dus în spate. El o schimbă pe 
una mai blindă, mai dulce, mai uşoară, el 
transformă motivările, explicaţiile, sensu- 
rile filmului în momente de divertisment 
(vezi excelentul moment Mazilu, autocitat 
cu tandrete și abjecţie, vezi momentele 
de explicaţie dintre cele două temei, vezi 
momentul vag moralizator dintre procu- 
ror şi eroul principal). Transformate în 
momente, motivările pier firesc. mor de 
moarte bună şi rămîn ca momente... Mai 
mult şi mai departe: plastic, filmul cerea 
prin toți porii o imagine puternică, drama- 
tică. Avea nevoie ca de aer de dramatismul 
ei. Dar nu. Pinza ecranului este cadrul 
unei expoziții de tablouri vesele, multi- 
colore, relaxante. Rar, o pată neagră — 
paltonul procurorului, rar o sugestie de 
cenușiu interior — rochia de sărbătoare 
a soţiei părăsite este de un gri-bleu șters — 
sau de pămintiu sufletesc — haina tată- 
lui, haina pe care o poartă tot filmul, ma- 
ronie — rar deci, imaginea semnată Costa- 
che Dumitru-Fony întilnind costumele sem- 
nate ileana Oroveanu și decorurile lui Va- 
sile Rotaru, sau pur şi simplu supusă indi- 
caţiei regizorale, îşi împlinește funcția dra- 
matică: într-o imagine, simplu dar convin- 


zica frumoasă, scrisă de Temistocle Popa, 
senini si cu imaginea a doi băieţi 
plus o fetiţă, frumoși și bine aleși, și bine 
conduşi — Sebastian Constantinescu ii 
rolui fiului de duminică, Mihai Cociașu, 
fiul procurorului, și Ruxandra Sin — să 
plecăm induioșaţi și plini de întelegere pen- 
tru toţi eroii filmului, să plecăm adică li- 
niștiţi de lingă un film care avea toate da- 
tele şi toate şansele să ne neliniștească. 
În toată această oază de duioşie, cinci chi- 
puri de oameni și de adevăr trăznesc de la 
distanţă a viaţă şi a adevăr: Amza Pellea în 
rolul tatălui — Amza nu-i duios, Amza își 
duce în spate eroul filmului care ar fi trebuit 
să fie «Tată de duminică», și-l duce cu o 
forță rară și cu o încrincenare minunată; 
Gina Patrichi — în apariţii scurte și cit 

ingrat filmate! — cu subtilitate şi graţie 
soţie «pierzătoare»; Radu Beligan pe post de 
procuror «umanizat» prin farmec și discre- 
ție; Oiga-Delia Mateescu în rolul celei ce 
«schimbă mirosul -de benzină cu cel de 
formol şi viceversa», a femeii care mă 
nincă ceapă ca să miroasă și ea a ceva, fadă, 
frumoasă și rece; și Mircea Constantinescu- 
Govora în rolul medicului, cu sinceritate și 
dreptate cinic, cu sinceritate și răutate 
«iertător». Între aceste cinci personaje se 
încheagă, rar şi scurt, micile mari momente 
de adevăr ale filmului. Dar mai cu seamă 
prin ele işi dovedeşte regizorul știința de 
necontestat a distribuţiei. Şi tot prin distri- 
buţie se spală el mai cu seamă de păcatul 
de a fi făcut din «Tată de duminică» un 
film de toate zilele. Comparat cu primul său 
film, «Despre o anume fericire», filmul de 
față este, fără îndoială, o demonstraţie de 
rapidă acumulare de meșteșug, şi nu numai 
atit. Primul său film era descifrarea timidă a 
unui debutant. «Tată de duminică» este 
şoapta unui regizor care pare a avea ceva 
de spus. Ceva de spus în gura mare. Să 
așteptăm. Nimic nu ne împiedică să aștep- 
tăm. Nimic nu ne dă dreptul să ne indoim că 


— Ştiţi, eu la filme nu mă pot abține să nu pling... 


— Şi la completări, doamnă? 


(Ileana Codarcea şi Teodor Mazilu devenit pentru o secvență, 
doar pentru una, o (excelentă) prezență cinematografică) 


gător tulburătoare, de confruntare la locui 
accidentului, într-o imagine subtilă, cu sim- 
plitate subtilă, a unei pete negre ce apare in 
spatele celei maronii, a unei mlini care 
intră în cadru la timp să ciocnească paharul 
de coniac, imagine de fapt a unei prezenţe, a 
unui umăr alături. Sigur, mai sînt, sigur, 
s-ar mai putea găsi imagini de adevăr, dar 
prea sint multe celelalte, cele multicolore, 
cele inviorătoare, cele liniştitoare, cele care 
ne creează senzaţia că sintem luaţi pe de 
departe şi cu duhul blindeţii. Ca să ple- 


căm acasă senini — finalul e deschis, 
deci oricine își poate linişti sufletul cu 
un happy-end posibil — senini și cu ochii 


plini de culoare, senini şi fredonind mu- 


la Milano 


acel ceva va fi spus în filmu următor. Să 
aptoptäm. Eva SÎRBU 
ea a a PET a a 


Producție a studioului «Bucureşti». Casà de 
filme Trei. Director: Eugen Mandric. 


Scenariu! p lav Pa ci 7 ] Regia: Mihai 


Constantinescu Imaginea: Costache Dumitru- 
Fony. Scenogralia: Vasile Rotaru. Costume: //ea- 
na Oroveanu-Cosman. Muzica: Temistocle Popa. 
Cu: Amza Pellea, Radu Beligan, Gina Patrichi, 
Oiga-Delia Mateescu, Boris Ciornei, Mircea Con- 
stantinescu-Govora, Andrei Codarcea, Cornel Vulpe 
şi copiii Sebastian Constantinescu, Mihai Cociasu, 
Ruxandra Sin. 


FIPRESCI 


Între 20 şi 24 aprilie a.c. a avut loc 
la Milano Adunarea generală a Fe- 
deraţiei Internaţionale a Presei Cine 


matografice (FIPRESCI). 
În prima parte a dezbaterilor, re- 
prezentanţii a 25 de țări au pus în 


discuție tema: «Cinematograful 
popular, un imperativ al epocii noas- 
tre». 


Partea a doua a Adunării Gene- 
rale a fost dedicată alegerii noului 
birou al Federaţiei. 


Ecaterina Oproiu, reprezentanta 
țării noastre, a fost aleasă în una~ 
nimitate Vicepreședinte al Federa- 
ţiei Internaționale a Presei Cinema- 
tografice. 


panoramic românesc 


si 


— Subiectul pe care l-a scris 

pentru dumneavoastră Fran- 

nema cisc Munteanu pare bine le- 

gat, dinamic, are o anumită 

tensiune, cum aveau și lu- 

$ crările anterioare ale scena- 

ristului. De altfel filmul dum- 

neavoastră, Ştefan Roman, la care ați de- 

venit și coscenarist, pare să amintească 
întrucitva «Sfinta Tereza şi diavolii». 

— Doar în măsura în care amintește și 
alte filme de război. 

— Există totuși unele elemente comune: 
captivitatea eroilor într-un lagăr militar hit- 
ierist, evadarea pe care o anunţaţi din 
titiu și altele. 


— Eu aș zice că e vorba de elemente co- 
mune genului acesta de filme care presu- 
pune totdeauna situaţii limită şi în care nu 
contează atit schema aciunii, de multe ori 
aceeași, cit comportamentul eroilor şi mo- 
dul de tratare a aventurii. De altfel! povesti- 
rea din filmul nostru este inspirată de un 
fapt autentic, petrecut în timpul războiului 
antifascist, pe frontul susținut de armatele 
române, in munţii Tatra. E cea mai bună 
garanție că subiectul, desi poate aminti de 
aiteie, e nu numai original dar, in felul său, 
UNIC. 

— Vorbeaţi de un comportament diferit 
al personajelor. 

— O primă împărțire a lor, simplă dar ne- 
cesară în acest gen de filme, e între cei 
buni și răi, între ai noştri și ceilalți. Apoi sint 
diterenţele de nuanţă între cei patru prizo 
nieri, doi români, un englez şi un danez, 
inchişi în aceeași încăpere. Dar acţiunea 


Evadarea 


sau debutul continuu 


Suspens, eroism, umor şi analiză 


de caracter 


într-un film de război 


filmului se petrece și în multe alte ambiante. 
De fapt, tocmai aceste diferențe de nuanță 
au un rol dramatic, ele funcţionează ca ele 
ment de suspens. Englezul, de pildă, e tot 
timpul suspectat, pentru caracterul său 
liegmatic: va trăda sau nu va trăda? Tot 
din aceste diferențe de comportament re- 
zultă și ideea filmului, prea legată însă de 
deznodămint pentru a v-o expune acum 
explicit. Fiindcă, deşi evadarea e anunţată 
din titlu, în film funcţionează citeva suspen- 
suri pină în ultima clipă. 

— Cum aţi defini genul filmului? 

— «Evadarea» va fi un film simplu, direct, 
în care nu vindem o blană de pisică drept 
blană de cincila. Schema narativă e a unui 


Lupta împotriva suspiciunii ca motor al dramei 
(Emmerich Schäffer şi Gheorghe Dinică) 


filmul şi literatura 


Concert din 
muzică de Bach 


Pentru a doua oară în- 

tr-un an televiziunea ata- 

că, îndrăzneţ, cu real și 

demn succes artistic, o- 

pere ale literaturii noas- 

tre clasice socotite de 
unii neecranizabile. Cei ce au ezitat au 
greşit— sau nu au înţeles încă o eviden- 
tā: aceea că o ecranizare e o lectură ca 
oricare alta ce memorează numai o 
parte a operei, renunțind la întreg. 
Ecranizarea întregului e o utopie. După 
Sub pecetea tainei — scurt film 
interesant ce aducea la vedere atmo- 
sfera halucinantă a prozei lui Mateiu 
Caragiale — serialul în patru capitole 
inspirat din Concert din muzică de 
Bach prilejuiește o întilnire neașteptat 
de matură și de sensibilă cu complexi- 
tatea tulbure, echivocă a personaje- 
lor Hortensiei Papadat Bengescu. Un 
omagiu — dar și o deschidere de ca- 
rieră cinematografică pentru opera 


scriitoarei, stinsă din viață acum două- 
zeci de ani. 

Răspunderea și-o asumă Dinu Tă- 
nase, pentru prima oară regizor după 
ce, În calitate de operator, fusese 
autorul remarcabilelor imagini din În- 
toarcerea lui Magellan, Ilustrate cu 
flori de cîmp, serialul t.v. Urmărirea 
etc., Tot el era şi coautorul filmului 
Sub pecetea tainei, mai sus amintit. 
Artist cu rar talent, el dovedeşte nu 
numai calitățile profesiunii «de bază», 
dar și citeva din virtuțile unui regizor 
de cert viitor. Între ele, priceperea de a 
alcătui o distribuţie interesantă, valo- 
roasă prin interpretări de egală vir- 
tuozitate în roluri atit de dificile. Apoi 
memorabilă rămine atmosfera, tonul 
cu care se vorbeşte, just găsit între 
pedanteria caracterelor și încărcarea 
literară a stilului autoarei. Fragmen- 
tarea acțiunii stufoase, inerentă unui 
serial ilustrativ, a fost șansa unui 
exercițiu de povestire, exercițiu ce va 
trebui verificat într-un subiect, o trau- 
mă de lung metraj obişnuit. Efecte de 
imagine ştiam că vom avea de aplaudat. 
Surpriza cea mai frumoasă este pre- 
zenţa Irinei Petrescu într-un rol pe 
care-l joacă cu o distincţie şi virtuozi- 
tate de excepţie. Concertul e o peli- 
culă inventivă și rafinată. Autorul ei 
și-a obligat cariera tinereţii sale atit de 
dotată. Gelu IONESCU 


film de război, patriotic, un film de acţiune, 
in care mă preocupă insă foarte mult psiho- 
logia personajelor și din care nu lipsesc 
unele momente de umor. 


— Mi se pare că unele partituri din sce 
nariu sint scrise în mod expres pentru a 
prilejui astfel de momente anumitor actori. 
De pildă, presupun că unul dintre cei doi 
români luaţi prizonieri va fi Jean Constan- 
tin. 


— Exact. În schimb, celălalt va evolua în 
alt registru, dramatic, fiind interpretat de 
Gheorghe Dinică. 


— Spuneţi-mi, acest film va avea vreo 
legătură de continuitate cu ceea ce ați 


realizat pină acum, de pildă cu «Simpati- 
cul domn R»? 

— Nu. 

— Va fi deci un al doilea debut. 

— Unul dintre, fiindcă în tot ce facem 
trebuie să avem cel putin sentimentul că 
debutâm, dar neapărat altfel. De data a- 
ceasta, regia, maniera de a filma vreau să 
fie, ca şi subiectul, cit mai credibile, mai 
realiste. Deși nu vor lipsi etecteie de ima- 
gine: efectul de noapte, fiindcă jumătate 
din tilm se petrece noaptea, efectul de ceaţă, 
cei de bombardament ș. a.m.d. Va fi un 
fiim aspru, bărbătesc, dar nu din ariditate, 
ci ca o trăsătură de stil, impusă de subiec- 
tul acesta, cu momente de performanţă în 
alpinism şi de agilitate și rezistenţă virilă, 
impusă de asemenea de voinţa noastră de 
a nu introduce de formă personaje de colo- 
ratură. De aceea nu vom avea nici o femeie, 
în tot filmul, nici măcar o figurantă. 


Vai. S. DELEANU 
Foto: A. MIHAILOPOL 


Regia: Slefan Traian Roman. Scenariul: Francisc 
Munteanu si Stefan Traian Roman. Imaginea: 
Octavian Basti. Decorurile: Radu Călinescu. Cos- 
tumele: Gabriela Lăzărescu. Muzica: Gabriel! Màr- 
gărint. . 

In distribuție: Gheorghe Dinică, Emmerich Schaffer 
Jean Constantin, lon Boc, Silviu Stânculescu, Ema- 
noil Petruţ, lon Marinescu, Mihai Pălăgescu. Pro- 
ducție a Casei de filme Unu. Director. /on 
Bucheru. Producător delegat: Roxana Pană. Pe- 
liculă Eastman-color. Metraj planificat: 2 200 metri 


Fără personaje de coloratură 
(în prim plan, Ştefan Roman, alături de operatorul Octavian Basti) 


travelling avant 


Un şoc 
binefăcător 


i Maestrul X suferea de o 
ciudată amnezie: adus la 
spital, în urma unui: acci- 
dent ale cărui amănunte 
nimeni nu le cunoștea, şi 
ieșind abia după vreo ci- 
teva zile din starea de 

inconștienţă, maestrul nu-şi putu aduce 
aminte decit numele său și faptul că e 
regizor. În urma unor minuţioase ana- 
lize și consulturi medicale, soborul me- 
dicilor hotări că pacientul poate pleca 
acasă (da, își știa și adresa), deoarece 
starea sa prezintă, oricum, mai puţine 
semne de îngrijorare decit a altora care 
nici nu trecuseră vreodată prin vreun 
spital. 

Abia ajuns în locuința sa, maestrul 
primi vizita unui tip ciudat, sfătos și 
vorbăreț, despre care află că e director 
de producție şi că e un vechi, un foarte 
vechi prieten al său. Vizitatorul îl anunță 
că a doua zi urma să dea primul tur de 
manivelă la filmul al cărui scenariu, 
bătut din nou la mașină, tocmai i-l 
adusese. După plecarea vizitatorului, 


maestrul deschise dosarul, văzu pe 
prima filă chiar numele său, dar cum 
nu-și mai amintea absolut nimic, îl citi 
cu o curiozitate lesne de înțeles. 


Zilele treceau, filmările avansau și la 
fiecare proiecție cu materialul develo- 
pat, toată lumea se minuna: maestrul X, 
care pină atunci semnase cam o duzină 
de filme de duzină, de data aceasta 
concepuse, fără îndoială, o capodoperă. 
Uitase tot: lecţiile profesorilor care 
spuneau «fă ca mine», sfaturile priete- 
nilor, ideile colaboratorilor, motturile 
actorilor, filmele colegilor, filmele stră- 
ine, clișeele uzate... nu mai ținea minte 
nimic; lucra conform impulsurilor pe 
care i le dădea eul său. nealterat și 
neviciat, nemodificat și, în sfirşit, sană- 
tos. intr-adevar, pină acum,jumătate din 
metrajul util era gata și era formidabil. 
Pină într-o zi, cind,la o nouă vizionare, 
toată lumea observă stupefiată, că maes- 
trul se întorsese la vechiul său stil, că 
momentul adevărului se terminase, că 
banalitatea și clișeele răsuflate reinviau 
victorioase în film. Proiecția coincidea, 
cum era şi firesc, cu faptul că maestrul 
își redobindise memoria pierdută. Medi- 
cii spitalului, consultați de urgență, 
erau de acord: în viaţa fostului pacient 
intervenise un șoc binefăcător (așa îi 
ziceau ei). 


Culmea este că maestrul însuși, care 
dovedea acum o memorie înspăimintă- 
toare, nu putea preciza un singur lucru: 
care era acel şoc. 

Radu GEORGESCU 


Zilele filmului maghiar 


in urmă cu patru ani, iui 
Karoly Makk i se decerna 
pentru «lubire» unul din- 
tre premiile juriului de la 
Cannes. Consecvent te- 
maticii sale, regizorul se 
face din nou confidentul 
personajelor virstnice ale căror ginduri 
le interceptează tot prin genul epistolar. 
Două surori ajunse la virsta timpleior 
ninse, despărțite, în virtejul vieţii, de o 
graniţă, işi scriu. Îşi scriu cum trec zilele 
— una, din scaunul ei de infirmă, aşezat 
undeva pe malui unui lac pitoresc, 
cealaltă încercind să ţină pasul cu 
vremea, cochetind încă cu tineretea, 
deşi harta ridurilor li desenase alt chip. 
Mărunte intimplări de fiecare zi, ieșite 
parc: din viată,pentru că bătrineţea lor 
nu ma interesa pe nimeni, nici chiar pe 


copiii lor, capătă pentru ele proporții 
neobișnuite și se impletesc iiresc, con- 
tinuu, cu amintirile. leri este mai prezent 
decit azi. Din 'otogretiile ingălbenite de 
vreme.se aud parcă vii cascadeie de ris 
de altădată, renasc iluziile și speranțele 
tinereţii. Mai ales speraniele. Unde, 
cum s-au risipit toate acestea? Au fost 
iubirile, apoi despărţirile, a iost un răz- 
boi, apoi un altul, apoi lumea s-a aşe- 
zat altfel, rosturile s-au schimbat. Dis- 
creţia tonului, profunzimea sentimen- 
telor propun o răscolitoare pagină de 
viaţă, un fiim care face dată nu numai 
în opera regizorului, dar chiar şi in 
cinematograful maghiar. Cu totul re 
marcabile interpretarea Elmei Bulla şi a 
Margitei Dayka. Adina DARIAN 
SED E ZI i a COR e ME PIE 

Producţie a studiourilor maghiare. Regia 
și scenariul: Karoly Makk. Imaginea: Janos 
Toth. Cu: Margit Dayka, Elma Bulia, Magi! 
Makay, Samu Balâsz. 


Ninsoarea 


În filmogratia lui Ferenc 
Kosa, istoria funcţionea- 
ză obsesiv. Din materia- 
lul oferit de evenimentele 
trecutului mai muit sau 
mai puţin indepărtat s-au 
alcătuit meditații po.itice 
cu un puternic accent etic: «Zece mii de 
sori» şi«Sentinţa», «Nu e timp» şi «Nin- 
soare». Fiecare dintre aceste filme a 
marcat un timp istoric în dinamismul și 
dramatismul lui, a insemnat un act de 
scrutare in condiția şi destinul uman, o 
explorare in domeniul omenescului, 
Lupta, sacrificiul, devenirea — dețin 
prioritate şi in «Ninsoare», expuse intr-o 
naraţiune cinematografică redusă ia un 
minimum de situaţii de o mare densi- 
tate; stilul este ce! al unui logician foarte 
tenace in demonstrarea ideilor saie 
Eroii sint implicaţi, tie în realitatea ceiui 
de al doilea război mondial, fie in reali- 
tatea lumii ior interioare, subiective, 
traumatizate de condițiile exterioare. 


nema 


Convalescenţa 


La virsta la care alții intră, cum se 
spune, în viață, eroul regizoarei Mara 
Luttăr este condamnat, din pricina unei 
boli necruțătoare, la amputarea unui 
picior. Aruncat de pe orbita unei exis- 
tențe firești ce nu se deosebise pină 
atunci cu nimic de cea a colegilor săi 
de generaţie, tinărul este supus dintr-o- 
dată unei dramatice lupte cu sine în- 
susi. El trebuie să depăşească statutul 
dureros în care îl aruncă infirmitatea. 
Dificultatea temei, ca și amplasarea in- 
delungă, — aproape tot filmul se pe- 


Dramatice, intimplările vor fi pe măsura 
celor care le trăiesc: un soldal intors 
de pe front într-o permisie își cau 
părinţii ascunș. în munți (tată! deze: 
tase) și bunica lui — istovită, resemnată 
de o calmă și caldă intelepciune. in 
analiza stărilor sutietești trăite în ten 
siune, cu o vibraţie reținut dureroasă, 
regizor şi interpreți (Imre Szabó şi Maria 
Markovicova) pun o remarcabilă finețe, 
observă şi descriu cu atenție fiecare 
gest, fiecare privire, fiecare reacție. 

De o tandră deiicatețe in colorit — 
universul fizic al dramei constituie o 
prezență expresivă dintre cele mai pu- 
ternice. Acolo, în aerul tare al piscurilor, 
cind nepotul ei va fi ucis, bătrina, sin- 
gură, işi așteaptă sfirşitul, amar împăca- 
tă cu sine şi cu lumea de caie se des- 
parte, în timp ce peste cuim; ninge 
sărbătorește. 

Julieta TINTEA 


Producție a studiourilor maghiare. Regia: 
şi scenariul: Ferenc Kósa. Imaginea: Sándor 
Sára. Cu: Imre Szabo, Mia Markovicova, Pe- 
ter Haumann, Pola Raksa. 


trece în spital (care, oricum, numai 
element de spectacol şi de atracţie nu 
poate fi) — face ca filmul Marei Luttăr 
să fie pus în fața anumitor handicapuri. 
Şansa peliculei rămine marea ei since- 
ritate, o sinceritate împinsă uneori pină 
la cruzime. Interpretarea este pe tot 
parcursul filmului la înălțime (Andras 
Nyiri în rolul titular). De aici mai multe 
momente de emoție reală. Ceea ce nu 
e deloc puțin. A.D 


Producţie a studiourilor maghiare. Regia: 
Mara LutiBr. Scenariul: Judit Mariassy. Ima- 
ginea: Janos Kende. Cu: Andras Nyiri, Jana 
Brejchova,lidiko Jani. 


Toe fe 


Un Rudolph Valentino, inves- 

mintat veșnic în albul stră 

lucitor şi imaculat al suc- 

cesului fără umbră, este ves- 

nic pindit de doi Ben-i Tur- 

pin-i cu îmbrăcăminte cernită 

de cioclu, doi inși care vor 

să-i umilească, să-l facă mic în ochii admi- 
ratorilor, să-i păteze măcar o dată surisui 
alb, care îţi ia ochii ca bătaia soarelui într-o 
oglindă. Se suie el într-un balon, ei trimit 
săgeti care să-l doboare. Aleargă el pe apă 
într-un alb bolid nautic, ei trimit o neagră 
torpilă care să-l dea la fund. În van. Relele 
se întorc în contra răufăcătorilor, din ce în 
ce mai negri, in vreme ce el, Ramon Novarro 
(vreau să spun Rudolph Valentino).e din ce 
in ce mai surizător, mai alb, mai strălucitor. 
ncepe o mare cursă de automobile în jurul 

iumii? Foarte bine. Maşina albă va fi urmă- 
rită de masina neagră. Errol Flynn (vreau să 
spun Rudolph Valentino) în luptă cu Stan 
şi Bran (vreau să spun Ben-Turpin-ii, re- 
văzuţi de Frankenstein într-o diabolică dra- 
mă din studiourile Mack Sennett). Asta 
este «Marea cursă» — film dedicat de 
regizorul Blake Edwards domnilor Stan și 
Bran — o cursă prin istoria filmului, o cursă 
prin amintire, un zîmbet, un citat, o aluzie. 
o iluzie. Nici un gen, nici un tic hollywoo- 
dian nu trece neobservat, dar Blake Edwards 
parodiază cu pudoare și nostalgie, parodia- 
ză cu recunoştinţă toate acele epoci naive 
care au dat cinematogratului naivitatea fără 
de care o artă nu poate fi, naivitatea copilă- 
riei, naivitatea tuturor viselor. De la urmări- 
riie tip Keystone la maşinăriile drăceşti şi ab- 
surde din filmele lui Fatty Arbuckle, de la 
seninătatea ilogicii lui Buster Keaton la 


Marea cursă 


grimasele lugubre ale comperilor chapli- 
nieni, de la bătăliile homerice din saloon- 
urile westerniene, la duelul pe scările caste- 
lului din cite make-uri și remake-uri cu Robin 
Hood, de la balurile la curte cu valsuri sub 
ilustre, unde ni se amestecă în amintire 
contesa Walewska și surizătorul locotenent 
Chevalier, la marile incăierări cu frişcă — 
totul e atins de condeiul cinematografic al 
lui Blake Edwards, și gagurile explodează 
din colțurile amintirii, fiecare gest al perso- 
najelor, fiecare incadratură se referă la un 
film, la un an, în treacăt, cu o uimitoare 
fluenţă — alunecare plină de risete pe oglin- 
da unei mari pasiuni. 

Tony Curtis este superman-ul cu priviri 
ucigătoare și Natalie Wood o preistorică 
campioană a eliberării-temeii-de-sub-scla- 
via-bărbatului. Filmul stă însă pe umerii 
iui Jack Lemmon, erou descins din filmele 
de altădată, amestec de ghidușii făcute cu 
aer drăcesc, recita! ameţitor de expresii şi 
mișcări și grimase punctind toate canoanele 
interpretative ale cinematografului mut. El 
şi comperul lui — Peter Falk (chiar Colum- 
bo!) minati frenetic de un impuls de a face 
«rele». Rele a căror apoteoză sint bombar- 
damentele cu frişcă și de ce nu? —pră- 
buşirea turnului Eiffel intr-un nor de veselie. 


Dan COMȘA 
e e 


Producție a studiourilor americane. Regia: 
Blake Edwards. Scenariul: Arthur Ross și Blake 
Edwards. Imaginea: Russel! Harlan. Cu: Jack 
Lemmon, Tony Curtis, Natalie Wood, Peter Faik. 


am mai văzut... 


Peregrinările aparatului nu caută aparent 
nimic în afara măruntului cotidian, a bana- 
lului, dar care miraculos se încarcă drama- 
tic şi devine simbol, metaforă poetică a 
vieții, prin talentul şi dorința regizorului 
sovietic Boris Stepanov de a spune ceva, 
ceva ce simte, ceea ce ştie că încă nu s-a 
spus. Trecerea stingace a unui flăcău tom- 
natic printr-o spărtură de gard, cu un ceas 
într-o mină și un castron de ciorbă în alta, 
după ce i se refuzase cererea în căsătorie; 
privirea, aceeași privire veşnic înlăcrimată a 
liei Savina, aici mamă a unui tinăr care visea- 
la nori și nu reușește la probele de admitere 
în aviație: un pui de copil care face baloane 
de săpun; un contabil, șef de colhoz, care 
își rezolvă problemele administrative în 
pauzele dintre filmele care i se proiectează 
tot timpul la cinematograful sătesc — toate 
aceste întimplări și multe altele devin purtă- 
toarele unei poetici pregnante, dureroase 
aproape. Acest film care, aidoma eroilor 
săi, nu s-a dorit nimic deosebit, a reușit să 
ne sugereze sentimentul etern al bucuriei 
şi al uitării. 


Producţie a studiourilor Bielorusfiim. Regia: 
Boris Stepanov. Scenariul: Boris Lobkov. Imagi- 
nea: Vitali Nikolaev. Muzica: Oleg Karavaiciuk. 
Cu: Evgheni Gherasimov, lia Savina, Lev Durov 
luri Smirnov, Maşa Solomina, Evgheni Mensov. 


Da o 


Hans Rockle 
şi diavolul 


Medievalul motiv literar al pactului cu 
diavolul, reluat într-o versiune fantastico- 
umoristă. Neinvinsul lucifer trebuie să re- 
cunoască in cele din urmă superioritatea 
geniului inventiv al omului, reprezentat aici 
de un mare meşter păpușar; o face nu înain- 
te de a fi recurs la tot felul de sforării pentru 
a-şi pune rivalul în încurcătură. Ca în orice 
basm veritabil, nu lipsesc nici accentele 
sociale, nici cele morale. Lipsește poate 
mai multă fantezie. S.D. 


Un film de Hans Kratzert. Cu: Rolf Hoppe, Peter 
Aust, Simone v. Zglinicki, Mathias Günther, Christa 
Lehmann. 


Un western destul de vechi (din 1965), 
destul de prătuit. Un Henry Hathaway de- 
tectabil doar din citeva secvenţe, tulbură- 
toare e adevărat, cu cai, cu cai alergînd li- 
ber, spectaculos, minaţi de pasiunea și pri- 
ceperea acestui regizor îndrăgostit de lu- 
mea animalelor (vezi «Hatari»). Un John 
Wayne plictisit, îmbătrinit, mult mai îmbă- 
trinit ca în alte filme făcute ulterior. Un 
Dean Martin indiferent, poate nemulțumit 
de personaj, ceea ce este de înțeles, oricum 
într-un rol de figuraţie specială. Un western, 
deci, ca toate westernurile de duzină, pro- 
iectat la noi într-o copie învechită, decolo- 
rată de vreme și de prea multă folosință 

Rodica LIPATTI 


Un fiim de Henry Hathaway. Cu: John 
Wayne, Dean Martin, Martha Hyre, George 
Kennedy. 


11 


T A 
Jules Verne 
în vacantă 
pe malul 
Mării Negre 


Ag 


in Pacific 


Avem în faţă o colaborare a 
studiourilor noastre cu cele 
de televiziune  «Tehniso 
nor» de la Paris și Tele-Min- 
chen, care oferă tineretului 
hrana mult așteptată: poves- 
tiri palpitante, stimulind spi- 
ritul întreprinzător, curajul, prietenia, soi: 
daritatea. Sursă ideală, romanul lui Jules 
Verne «Doi ani de vacanţă», adaptat initial 
pentru micul ecran în citeva episoade, uite- 
rior concentrate pentru ecranul obișnuit in 
două filme: «Piraţii din Pacitic» și «insula 
comorilor». 

Experiența de scenarist a lui Francisc 
Munteanu — autorul adaptării literare si a! 
dialogurilor — se simte in construcţia de- 
ajuns de unitară pentru o naraţiune ce 
tusese fragmentată în cele citeva episoade 
tv; se simte şi în alertețea dialogurilor, 
in grija cu care-și fereşte personajele de 
fiecăreala provenită de obicei din ceea ce 
aş numi «răstà literar» (admiraţia faţă de 


o sursă literară cunoscută care îi face pe 
mulți dintre adaptatori să nu renunte la nici 
un cuvinţel). Lucrul cinematografic pare 
insă uneori cam expediat, in ciuda garan- 
țiilor oferite de numele de pe generic 


Pe lingă secvenţe mai antrenante (cum ar 
i capturarea echipajului), pe lingă peisaje 
umane autentice (lumea pestriță a portului 
oriental in care vor debarca piratii) există 
și o cantitate de improvizație. Parcul impu- 
nătorului castel englezesc unde se trag sor- 
tii fabuloasei călătorii pare un fel de schiţă 
scenografică în care evoluează niște adulţi 
ce se joacă de-a lorzii, ca nişte copii ce-și 
pun bărbi și se costumează în absenţa 
părinţilor. Muzica lui Temistocle Popa 
punctează cu nerv cele citeva situaţii in- 
cordate. Abia cu «Comoara din insulă», 
cind echipajul aduit (din film) dispare si 
lasă loc intrării in scenă a adolescenților- 
eroi, jocul devine mai strins. Mai firesc si 
mai atrăgător. 


Insula comorilor 


„iructitică mai bine avanta 
jele literaturii: aventuri palpi- 
tante, destășurate în locuri 
puţin obișnuite, eroi deveniți 
cu adevărat eroi în împreju- 
rări excepţionale: adoiescen- 
ţii, plecaţi intr-un voiaj de a- 

grement pe mare și capturați de pirați, reu 
sesc să evadeze. corabia lor naufragiază 
pe o misterioasă insulă, în care urme si 
mai misterioase aoveoesc existența unui 
om sălbăticit, care... etc., etc. Aici regizorii 
intervin cu mai multă siguranţă, ei «pun in 
imagine» situaţiile cu acurateţă și nerv, reu 
șind momente de cinema dinamic, fără si 
mai facă rabat virstei — presupus infantile 
— a spectatorilor. Regăsim din cind în cind 
nu numai sutiui bunelor ecranizări după 
Jules Verne, dar şi spiritul unei literatur: 
generoase, morala ei simpiă, dar nu sim 


piistă, cu atente observaţii de psihologie $i 
iogică a caracterelor, în ciuda fabulosului 
epic. Convingătoare sint relatiile dintre co- 
pii de condiţii sociaie diferite, cum ar ti 
prietenia dintre Doniphan, nepotul lordului, 
și Dick Sand, ajutor de marinar, sau com- 
plexu! pe care-i suteră, fată de camarazii 
lui, Gordon cel tără familie, căruia, în gene- 
rozitatea specifică a virstei, colegii îi oferă 
drept compensație conducerea grupului. 
Toate sensibil tălmăcite de către tinerii in- 
terpreti (copii români, germani și francezi), 
sub o supraveghere artistică mai atentă 
decit în «Piraţii...». Operatorul Alexandru 
David explorează mai putin «exotismul» 
insulei și se axează mai mult pe prim-planuri 
şi detalii, mult mai spectaculoase prin sem- 
nificaţii chiar şi într-un film de aventuri. 


Alice MĂNOIU 


Film realizat de Studioul «Bucureşti» in colaborare 
cu «Technisonorn-Paris si «Tele-Muinchen», dupa 
romanul «Doi ani de vacanță» de Jules Verne 
Producția Casei de filme nr. 5. Director: D. Fe: 
noagă. Scenariul, dialogurile versiunii române: 
Francisc Munteanu. Regia: Gilles Grangier şi Ser 
giu Nicolaescu. Regia versiunii române: Nicolae 
Corjos. imaginea: Alexandru David. Muzica: Te- 
mustocle Popa. Decoruri şi costume: Filip Dum 


Precizare 


In legătură cu genericul filmelor 


«Piraţii din Pacific» și «Comoara 
din insulă». 

Dituzarea,de această dată, a folosit 
un generic care nu corespunde reali- 
tății. Filmele mai sus amintite sînt rea- 


Un căţel „sărat“ 


Dacă doriţi să aflați ce pătește un cățelus 
pricăjit, adoptat de echipajul unui vas, cum 
creşte el pe covertă, devenind un adevărat 
lup de mare, cum stinge incendii și ce ava- 
taruri poate întimpina, ce viață de ciine 
poate duce în cazul că face imprudenia să 


12 


triu şi Nicolae Teodoru. Cu: Marc di Napoli, Con- 
stantin Bâltărețu, Mihai Berechel, Werner Pochard, 
Aurel Giurumia, Constantin Diplan, Frantz Seiden- 
sowan, Didier Gaudron. Cristian Sofron, Constan- 
tin Bărbulescu, Angela Chiuaru, Dan Nasta, Domi- 
nique Planchol, Reiner Basedow, Nucu Păunescu, 
Constantin Nedelcu, Horia Pavel, Ștefan Cristea, 
Bogdan Untaru. 


lizate în versiunea românească după 
un scenariu de Francisc Munteanu ṣi 
în regia lui N. Corjos, după un material 
filmat de Sergiu Nicolaescu şi Gilles 
Grangier. 

Versiunea franceză sau germană pe 
care am iscălit-o nu a rulat în țară la 
noi şi este formată din 4 filme a 30 


minute. Sergiu NICOLAESCU 


rămină pe un țărm cu totul și cu totul străin, 
cum se regăsește cu vechii săi stăpini, 
marinarii vasului care l-au adoptat, duce- 
li-vă să vedeți filmul acesta. Dacă nu, tri- 
miteți-vă neapărat copiii, ei oricum se vor 
bucura și vor suferi alături de Săratul şi vor 
intelege din povestea aventurilor lui citeva 
adevăruri despre viaţă şi oameni. 

IN. 


Doi- delfini ! 
mai. talentaţi 
decit 
FA supervedetele 


ka 


Ziua delfinului 


Succesul literaturii de fic- 
tiune și document se trans- 
feră și în film. «Ziua delfinu- 
lui», o combinație de film 
scientist și de ficțiune, are 
toate datele unei bine gindite 
lovituri de casă. Ecranizat după o carte de 
Robert Merle, de către un reputat regizor, 
Mike Nichols, şi interpretat de «amatori»: 
delfinii Alfa şi Beta — personaje cu o 
psihologie complexă și de o sinceritate, 
al cărei tragism nu îl putem compara de- 
cit cu tiradele «marelui mut» — filmul a 
atras spectatorii de pretutindeni (chiar și 
pe unii specialişti), ca o bine țesută și 
transparentă plasă magnetică. 

Despre ce este vorba în film? Obiecte 
sau subiecte de experiență ale unui cer- 
cetător întru articularea limbajului uman 
de către aceste superbe viețuitoare mari- 
ne, care în alte milenii au trăit pe pămint 
și pe care i-au părăsit — semn al inteli- 
genţei dornice de supraviețuire — delfinii 
aceştia trec alături de noi, prin experien- 
tele impuse de prietenul și îngrijitorul lor 
cercetătorul, 

Documentul științific trece însă pe ne- 
aşteptate într-o poveste plină de suspense 
— incercarea de asasinare a unui preșe- 


am mai văzut... 


Ce culoare 
are dragostea 


Un film convențional, din care — bine- 
înteles — nu vom afla niciodată «ce culoare 
are dragostea»; secvențele de așa-zis suc- 
ces vin de pretutindeni: iubirea la prima 
vedere, nostalgice convorbiri telefonice, 
calma și armonioasa metamortozare a dta- 
gostei în prietenie. Recunoaşștem fiecare 
dintre întimplările povestirii, căci le-am mai 
văzut, în diferite variante, în zeci de pro- 
ducţii cinematografice. Dorinţa cineaștilor 
cehoslovaci de a crea un exemplar portret 
al uneia dintre contemporanele noastre — 
inginera Milena — reuşeşte doar la nivelul 
nobile: intenţii educative, fără a dobindi 
autenuca transfigurare artistică. Regizorul 
Zbynek Brynych (autorul unor interesante 
fiime de rezistență — «Transport pentru 
paradis», al unor pelicule despre actuali- 
tate, marcate de simplitatea şi emoția neo- 
realismului — «Romanţă la periferie») şi-a 
pierdut aici din originalitatea transcrierii 
generoaselor sale idei umaniste în limbaj 
cinematografic. 


I.C. 


Un film de Zbynek Brynych. Cu: Jaroslava Ober- 
maierovă, Václav Postranecky, Rudolf Jelinek, Jirina 
Svorcovă, Jana Ditelová, Katerine Machăchovă. 


dinte de stat cu și prin intermediul aces- 
tor delfini —amenințînd această sublimă 
întilnire dintre om și delfin, dintre rațiune 
şi extaz cu care începuse filmul. 

Dacă punem alături de toate acestea 
tilmările sub apă, adevărate sărbători ale 
ochiului, nu putem să nu subscriem la 
acest film, pur, emoţionant, inedit, care 
reușește să ne readucă într-o stare de 
emoție —cum spunea Picasso? —vecină 
cu copilăria. 

De reamintit,discreția jocului lui George 
C. Scott, care și-a dat seama că nu poate 
— cu tot talentul său — decit să secon- 
deze acest recital al mării și al delfinilor. 
Şi a făcut-o cu o simplitate aproape cople- 
șitoare. Excelent «jocul» delfinului Alta 
(de ce nu și al lui Beta?) inimitabil, incon- 
știent, lipsit de artificii şi profesionalism 


losif NAGHIU 
a a a EE a SE PR ERUE 


Producţie a studiourilor americane. Regia: 
Mike Nichols. Scenariul: Buck Henry — dupa 
romanul lui Robert Merle. imaginea: Wiiliam A. 
Fraker. Muzica: Georges Delerue. Cu: George C 
Scott, Frish van Devare, Paul Servino, Fritz Weaver, 
Jan Korkes, Edward Herrmann, Leslie Charlson, 
John David Carson, Victoria Racimo, John Dehner 


4 iubi înseamnă a înțelege 
(«Ce culoare are dragostea 


Invincibilul Luke 


Foarte amuzantă această 

bandă desenată ca o parodie 

nema de western. Fantezia ciștigă 
pariul prin sute de gaguri in- 

ventate pe spinarea unei lumi 

— cea a westernului — în 

care s-a spus totul și încă 

ceva în plus. Incredibilul a fost demult 
epuizat în lumea pistolarilor — eroii «Dili- 
genţelor», «Marilor cavalcade», «Călăreţilor 
perfecţi» erau ei înşişi inventatori ai tuturor 
gagurilor salvării și supravieţuirii, gaguri 
ce-au avut un singur repor sfint: să fie drep- 
tate, la sfîrşit să fie dreptate și eliberare. 
Westernul nu poate recita decit o singură 
poveste, ca o bunică ce și-a deprins mese- 
ria de a adormi nepoții seara, copiii obosiţi, 
fără spirit critic, deci gata să prelungească 
în vis, prin miraculos, scenariul stereotip 
auzit la uvertura somnului. Am văzut paro- 
dii ale westernului jucate de eroi în carne și 
oase, de anti-eroi în carne şi oase. Am vă- 
zut chiar westernuri cu roboți (frumoasă 
invenție) — după cum, «Cîntecul preriei», 
acum cîțiva ani în urmă, era tot un fel de 
Luke filmat cu păpuși, cu marionete. Cum 
cinematograful inventează un idol — fie 
personaj, fie actor de vază (ceea ce uneo': 
e acelaşi lucru) — cum îl aduce și în cadrul 
fix al orăşelului cu cițiva burghezi, cu cîțiva 
bandiți, cu cîţiva cai, cu cîțiva indieni, cu 
multe focuri de pistoale, cu un pian mecan' 
cu whisky turnat din sticle neambalate, pro 


larba de mare 


Sintem prin 1880. În Cornwai!, în tară bre- 
tonă, falezele prăpăstioase sint asediate de 
mare și vintul aleargă liber, întoiază depăr- 
tările apei, dansează în ierburile proaspete 
de pe maluri. În pustietatea luminoasă a 
acestor faleze e o căsuță și în căsuță locu- 
iesc o fetiță și bunicul ei paralitic. Fetita 
stringe alge aruncate pe plajă de valuri, şi le 
vinde într-un sătuc depărtat, şi el bătut de 
vint, și ei suspendat deasupra mării. Marea 
i-a răpit fetitei părinții într-o furtună; ma- 
rea o ajută să trăiască, marea este prietena 
ei de joacă; marea este aici totul. Albatroșii 
ţipă, duși de vint, valurile bat, zilele trec şi 
povestea filmului ar putea sta întreagă în 
cuvintele unui cintec — o mică întimplare, 
citeva chipuri, o undă de nostalgie. Pierre 
Loti își scria astfel povestirile lui cu pescari 
bretoni, vrăjit de viețile acestor oameni 
cununați cu marea și cu singurătatea. 
Filmul «larbă de mare» seamănă cu o carte 
de Pierre Loti: desuetă și pierdută în zări 
ca un gind ce se rătăcește în vreme ce ochii 
urmăresc zborul pescărușilor. 


Dan COMȘA 


Un film de Henry Herbert. Cu: Donald Pleasence, 
Dai Bradley, Veronica Quilligan, Peter Vaughan 
Liilias Walker, Arthur English, David Hewe. 


inspirat dintr-un episod real, petrecut în 
timpul celui de-al doilea război mondial — 
lupta partizanilor iugoslavi pentru recuceri- 
rea unei saline ocupată de nemți — filmul 


ductie locală, cu o diligenţă şi cu cite o iubire 
trecătoare. Idolul le aranjează pe toate, fru- 
mos, curat — morții nu se mai numără la 
ieşire. Plăcerea cinefilului de azi e o plă- 
cere a amintirii, a recunoașterii unui cadru 
fix. Mai cu seamă în jocul cu acest cadru, 
excelează banda desenată a lui «Luke» — 
memoria parodiei e intotdeauna extraordi- 
nară. 

Dar, ca în orice desen animat de lung me- 
traj, este ceva ce obosește: lungimea, re- 
petata căutare a efectului jucăuș. Animarea 
impune genul scurt — nu pentru că așa l-a 
impus Disney, dar pentru că Disney a știut-a, 
Forța animatului e serialul. 

Aceste observaţii nu vor să știrbească 
recunoașterea unui fapt cert: anume că 
Luke e amuzant şi inteligent. Şi că de 
ceva amuzant şi inteligent ai întotdeauna 
nevoie, oricit de amuzant și inteligent ai fi, 
in zilele tale bune, în care te poți privi în 
oglindă, ca pe un erou de bandă desenată, 
la ora bărbieritului sau a ajustării culorii 
ochilor după sezon: ocupații de serial — 


la urma urmei. 
Gelu IONESCU 
DE e SEEN T 


Producţie lranco-beigiana — desen animat de 
x metraj. Regia și scenariul: Morr René 
Goscinny, Pierre Tchernia. Imaginea: F'ançois 


Léonor, Jean Micke. Muzica: Claude Bolling 


ne reamintește că alături de marile bătălii 

- cum a fost bătălia pentru apa grea, au 
existat mii şi mii de bătălii mai puțin specta- 
culoase, neconsemnate niciunde, dar care 
in acele momente au avut importanța lor, 
au fost plătite cu singe, suterință, vieți 
omenești — ca această bătălie a sării. Folo- 
sind schema tradițională a filmului de parti- 
zani, regizorul Gojko Sipovat renunţă poate 
prea grăbit la o temă generoasă și originală 
pentru a opta în favoarea unor soluții cam 


schematice. Viorica BUCUR 
Un film de Gojko Sipovuc. Cu: Darko Damovsh 


lole Arandelovic, Boro Begović, Nada Rocco, M! 
oijub Leso, Slobodan Dimitrijević, Milca Kandić 


din copilărie 
semnate 
Faulkner |. 


Hoinarii 


Nici Faulkner, nici Heming- 
way nu au avut o intilnire me- 
morabilă cu  Hollywoodul. 
Niciuna din operele celor doi 
mari clasici ai literaturii con- 
temporane americane nu și-a 
adincit semnificația şi nu și-a 
sporit poezia pe vreun ecran color sau pa- 
noramic. Cu atit mai mare este revelația 
ecranizării ultimului roman din saga celor 
15, dedicată ținutului imaginar Yoknapa- 
tawpha, «Hoinarii», roman publicat cu doi 
ani înaintea mortii lui Faulkner şi filmat la 
cinci ani după ce scriitorul a incetat din 
viață. 

Senine aduceri aminte despre peripețiile 
copilăriei sint depănate de vocea molcomă 
a povestitorului aflat la virsta amurgului: 
«Era o vară fără sfirșit...»; iar aparatul, con- 
dus parcă de privirea copilului de atunc 
pătrunde cu uimire tainele aşezării Jeffe 
son, capitala ținutului imaginat de Faulkner, 
cu case de lemn, cu oameni pașnici, cu 
trăsuri, aşa cum putea arăta un orăşel din 
«sudul adinc» la început de secol. Dar în- 
tr-o zi, boss-ul, bunicul, stăpinul conacului, 
cumpără o mașină. Pe atunci, pentru locui- 
torii din Jetterson — trăsura-fără-cai, care 
avea totuși puterea a 18 cai luaţi la un loc 
— era o adevărată minune. Sosirea ei în 
periferica gară este intimpinată cum se cu- 
vine, cu urale și cu un trandafir galben 
Galben ca și ea. Nemaipomenita mașină va 
da prilejul celor trei hoinari (Boon, flăcăul- 
argat, om de casă, Ned, omul de culoare, 
inrudit și el cumva cu familia, pentru că in 
mitologicul ținut laulknenan singele negiu 
se amesteca nu o dată cu cel alb, și Lucius, 
nepoțelul boss-ului, povestitorul de acum) 
să facă o escapadă la oraș. Cel mai apro 
piat mare oraș situat la 75 de mile nord-vest 


.„Dar cu toate astea e cu neputinţă 
să nu spui... («Nici o vorbă despre fotbal») 


de Jefferson, Memphis, cu case de două 
etaje, cu alte citeva astfel de «minuni zbură- 
toare», cu fete vesele şi cu cai de curse. În 
acest loc al pi onusiunilor știute și neștiute 
Lucius se va despărți de copilărie, va fi ini- 
tiat într-un chip destul de brutal în «morala» 
adulților, va afla că răul și nedreptatea 


există cu adrvărat. Seninul ochilor săi se 
va întuneca d: primele lacrimi ale regretului. 
Regretul de a fi minții. Regretul de a nu fi 
fost la înălțimea promisiunilor făcute. Dar 
tot aici micul Lucius va simți pentru prima 
oară beţia gioriei, gloria de a fi ciștigătorul 
cursei de cai (asistăm la una dintre cele 
mai poetice și patetice întreceri hipice de 
pe ecran cu acest prilei).Tot bunicul, o dată 
cu iertarea acordată celor trei hoinari, va 
explica nepotului codul onoarei, codul care 
impune să-ți asumi răspunderea actelor tale 
şi povara consecințelor lor, chiar dacă nu 
tu le-ai provocat. dar ai luat parte la ele. 

Romanul comic și inocent aventuros. își 
află în transpunerea filmică tot parfumul și 
toată poezia prozei faulkneriene, pirguite 
și nostalgice, cu care autorul iși întorcea 
privirea spre propria-i copilărie. 

Mitch Vogel (Lucius) ține tot timpul ecra- 
nul în concurenţă cu un Steve Mc Queen 
într-unul din acele roluri în care se joacă 
pe sine, cu pasiunea lui pentru viteză, pen- 
tru cursele de automobile și de cai, într-unul 
din acele filme îmbietoare și îmbătătoare ca 
o trecătoare briză de primăvară 

Adina DARIAN 


Producţie a studiourilor americane. Regia: 
Mark Rydell. Scenariul: Irving Ravetch, după un 
roman de illiam Faulkner distins cu premiul 
Pulitzer. imaginea: Richard Moore. Muzica: John 
Williams. Cu: Steve McQueen, Mitch Vogel, Sha 
un Færi. Rupert Crosse, Will Geer 


Nici o vorbă 


despre fothal 


De fapt, «nici o vorbă despre fotbal» este 
un fel de a spune, căci în acest film se joacă 
destul fotbal (e drept, de către copii...) ṣi se 
discută la fel de mult despre utilitatea lui 
în viața cea de toate zilele. Titlul vrea să ne 
avertizeze de fapt că, pornind de la fotbal, 
se pot trage concluzii dintre cele mai inso- 
lite despre cinste, simțul răspunderii, per- 
sonalitate. În ciuda intențiilor moraliste, fil- 
mul este deconectant, dezinvolt, jucat exce- 
lent,mai ales de actorii-copii și, bineînțeles, 
pasionant pentru... amatorii de fotbal! De 
unde se vede că, în anii noștri, indiferent 
de virstă, e foarte greu să nu spui «nici o 
vorbă despre fotbal!» 


Dinu KIVU 


a a o Iuaaasssssasst 


Un film ge /saak Maghilon. Cu: ira Volkova. Vita 
Haritonov, Mişa Purcenkov, Tania Gorodniceva 
Evghenia Uralova, Aleksandr Demianenko etc. 


13 


filmul românesc peste hotare 


„Duhul aurului“ la Bergamo 


La Bergamo, cu prilejul 

celei de a 18-a ediţii a 

Festivalului filmului de 

autor, filmul românesc 

«Duhul aurului» a fost 

distins cu Premiul spe- 
cial al juriului. 


Spicuim din presa italiană apărută în 
zilele festivalului: 


«O operă remarcabilă, mai ales sub 
raportul căutărilor stilistice, ne vine din 
România. «Setea de aur» (titlul în ver- 
siunea italiană al filmului «Duhul auru- 
lui» n.n) e inspirat din două povestiri 
de lon Agârbiceanu, transpuse, separat, 
pe ecran, de Mircea Veroiu şi Dan Piţa 
(autori cunoscuţi și apreciaţi încă cu 
doi ani în urmă, la Sanremo, pentru 
«Nunta de piatră»). Filmul nu are legă- 
turi cu realitatea actuală, ci-şi împlintă 
rădăcinile în realitățile de la începutul 
secolului 20, dintr-un orăşel transilvă- 
nean. Cele doua naraţiuni cinematogra- 
fice vorbesc — şi prin acompaniamen- 
tul unor melancolice balade — despre 
același tragic destin, al celor ce se lasă 
subjugaţi de mirajul aurului. Mai cu 
seamă prima povestire, despre un «bra- 
conier» al aurului, impresionează prin 


«Corriere della sera»: 


ne vine din România.. 


Premieră internațională 


W Simultan, în patru mari orașe 
europene: București, Helsinki, Paris, 
Volgograd, filmul lui Titus Popovici și 
Doru Năstase, «Pe aici nu se trece», 
va marca prezența cinematografiei 
noastre la manifestările închinate celei 
de a 30-a aniversări a victoriei împotri- 
va fascismului. 


aventura scenariului 


Ceea ce nu 
se poate filma 


e Gros-plan 
«În ochii ei se citea 
intreaga lor poveste de 
dragoste...» 
e Fiash back 
«E! își aminti că uitase 
totul». 
© Montaj parale! 
«În timp ce se plimba pe stradă, 
Victor se gindea la altceva...» 
e Ecran divizat 
«Sufletul său era împărţit în două ju- 
mătăți egale. Jumătatea cea mai mare 
era însă plină de speranță». 
e introspecție 
«Olimpia fredona în gind o melodie 
necunoscută». 
© Fiilmări combinate 


imagini hieratice de o mare frumusețe 
plastică.». 

Leonardo AUTERA 

«Corriere della sera» (nr. 66/75) 


Cu titlul: «Se remarcă, la Bergamo, 


filmul românesc și filmul sovietic», 
se scrie 

«...«Duhul aurului», opera cineaștilor 
români Dan Piţa și Mircea Veroiu (au- 
tori ai foarte valorosului film «Nunta de 
piatră») analizează cu măiestrie şi o 
mare ştiinţă a evocării lumea apusă, 
descrisă în povestirile scriitorului lon 
Agârbiceanu. 

Filmul, lucrat într-un alb-negru echili- 
brat, grav și măsurat, înfăţişează univer- 
sul de piatră, mocnind de drame,al unei 
comunităţi care-și întemeiază rațiunea 
de a fi pe unica sete a aurului... Dincolo 
de semnificaţiile imediate, filmul reu- 
șește — demonstrind din partea auto- 
rilor un acut simţ al analizei psihologice 
ca și un remarcabil dar de a «vizualiza» 
— să transmită, folosind semne și sim- 
boluri, sentimentele unei umanități sfi- 
şiate de contradicţiile dintre impulsurile 
primordiale și aspirația către o morali- 
tate şi demnitate mai înaltă.» 

(Sauro BORELLI) 
«Unită, martie 1975 


«O operă remarcabilă 
.» («Duhul aurului») 


O săptămină în Mexic 


E Între 20 şi 26 mai, la Ciudad de 
Mexico se va desfășura o «Săptămină» 
a filmului românesc. Din program: 
«Zidul», «Nemuritorii», «Filip cel 
bun», «Duhul aurului» și o substan- 
țială selecţie de filme documentare 
de scurt-metraj. 


«Căpitanul ghici că dincolo de zidurile 
înalte, de netrecut, se află totuşi ceva...» 

e Suspens 

«Călărea cu grijă, în virful picioarelor, 
ca să nu-l audă paznicii». 

e Panoramic 

«Matei se uită în jur și constată că pe 
șantier nu umblau clini cu covrigi în 
coadă». 

@ Fiimare din elicopter 

«Privită de la distanță, căsnicia lor 
părea perfectă». 

e Tăietură în montaj 

«Îşi pierdu brusc încrederea în oa- 
meni». 

e Fondu 

«Adormi. Avu un somn fără vise». 

9 Replică din off 

«O voce din interior îi spunea că nu 
e bine ce face». 

e Îniănţuire 

«Pierdu timpul, dar găsi cu cale să nu 
se întristeze». 

@ Final deschis 

«Înainte de a pune piciorul pe scara 
vagonului, se hotărî să înceapă o viață 
nouă». 


Dumitru SOLOMON 


de acord? 


un film posibil 


„Vinătoarea de vulpi“ 


S-a anunțat că Adrian Pe- 
tringenaru face un film după 
romanul lui Dinu Săraru 
Nişte țărani. Remarcabilă 
promptitudine, căci cartea a 
apărut de curind. Remarca- 
bilă idee, căci e o carte de 
densitate epică şi originalitate lirică, în 
care plasticitatea naraţiei are valori evoca- 
toare substanţiale. 

E o tragicomedie istorică. In procesul 
uriaş de socializare a satului, undeva, in 
cimpia olteană, o alveolă se opune, stagnind. 
E o așezare îndărătnică (se și numeşte 
Cornul Caprei). Năiţă Lucian şi Pătru cel 
scurt, eroii, folosesc toată înțelepciunea 
ancestrală, toată șiretenia dobindită în vre- 
muri mai apropiate» toate mistificările posi- 
bile, căptuşite, adeseori, cu o ironie dură, 
calculată la rece, ori cei mai autentic 
umor natural pentru a rezista — și aici e 
comedia încăpăţinării lor. Dar procesul 
înnoitor și fluxul general al civilizaţiei sint 
necruțătoare: temeliile de case puse de Nă- 
iță Lucian sint măcinate de ploaie și vint, 
socotelile de măruntă chiverniseală se spul- 
beră. Pătru cel scurt moare crincen și iute, 
într-o singură noapte, scăldat în sudori, 
mintea lui refuzind să înțeleagă și să accep- 
te, tragedia fiind a patriarhalismului opac, 
a încercării de a trăi în continuare «cum 
apucaseră ei, cum știau ei».cu o surzenie 
inocentă şi o orbire candidă față de convul- 
siile întregului univers. 


cineclub 


Toţi oamenii acestei interesante povestiri 
sint bătrini — ori îmbătriniti prematur; 
singurul tinăr, Gheorghe, fiul lui Năită 
Lucian, fuge din casa părintească la oraș. 
Pe cerul mereu sur al existenţei ţăranilor 
se văd doar astre întunecate — grija, teama, 
suspiciunea — nu strălucește mai niciodată 
steaua dragostei. Pină și în metodele celor 
trimişi să lumineze cugetele de aici, necon- 
cordante cu principiile declarate — se însi- 
nuează amenințarea, abuzul de putere, bă- 
taia. În această celulă umană veștejită, co- 
lectivizarea va pătrunde ca un balsam re- 
generator. 


E, probabil, că viitorul tilm va avea cea 
mai puternică sursă de inspiraţie în tipolo- 
gia cărţii, în psihologiile uneori admirabil 
construite, rareori sumare ale protagoniști- 
lor. E cert că o parte din savoarea literară 
va fi greu de conservat pe peliculă. Căci 
autorul aude fulgul căzind pe zăpadă, vede 
cum ploaia se întoarce împotriva omului, 
simte în nări mirosul acrişor, unic, al fumu- 
lui ce se ridică din gunoaiele arzinde primă- 
vara, şi toate aceste insemne ale unei lite- 
raturi adevărate n-au cum trece în imaginea 
vizuală. 


Dar e totuși la mijloc mina unui regizor 
tinăr şi s-ar putea să fiu în eroare cu afir 
maţia de mai sus. Şi ar fi bine. 


Valentin SILVESTRU 


cenaclul Victor lliu 


Un amator printre profesioniști 


Uitimui cenaclu «Victor Iliu» 
al lunii trecute a tost gazda 
unui eveniment puţin obiş 
nuit: organizatorii au prezen- 
tat 5 din cele 11 filme ale unui 
cineast amator: Corneliu Di- 
mitriu. De protesie fizician, 
Corneliu Dimitriu face fiim din 1968 (la 
inceput singur, cu aparat şi peliculă cumpă- 
rate de el, apoi in cadrul Ecran-Club-ului şi, 
din 1972, la Ecran-Uti!). Filmele sale — filme 
de autor, căci le scrie, regizează și filmea- 
ză singur — sint binecunoscute în lumea 
cineamatorilor. Unele dintre ele, exact cele 
prezentate in cadru! cenaclului, au fost 
distinse cu premii și medalii la festivalurile 
filmelor de amatori: «Plantă firavă», pre- 
miul Iil la ce! de al li-lea Festiva! naţional al 
cineamatoriio'; «Cafeaua de dimineață» 
și «Solara», medalia de aur la Festivalul 
«Pelicula de aur», editie 1973: «Împuscă- 
tura», premiul Il la «Secvența timișeană» 
1973; «Solara», premiul special al juriului 
la al Iil-lea Festival naţional; «Compoziţie 
cu caldarim», Marele premiu şi medalia 
de aur la «Pelicula de aur» 1974. Filme de o 
factură cu totul specială, filmele unui artist 


. autentic, inzestrat cu un instinct cinemato- 


grafic sigur, instinct dublat de o la fel de 
sigură cultură cinematografică, filmele unui 
artist pentru care cinematograful înseamnă 
în primul rind apropierea de materie pină 
în miezul sensurilor pe care le ascunde, ale 
unui artist pentru care cinematograful in- 
seamnă detaliu învestit cu forță de gind, 
de idee, de metaforă, filme care ar putea 
oricind să fie semnate de un profesionist. 
Ele s-au bucurat de o primire pe măsură. 


concurs 


Ein cinstea «Zilei pompierilor», care 
se va sărbători la 13 septembrie a.c., Co- 
mandamentul pompierilor, in colabo- 
rare cu Asociaţia Cineaștilor, organi- 
zează un concurs de filme deschis tuturor 
cineaștilor amatori care fac parte din cine- 
cluburi. La concurs se poate participa cu 
orice gen de film (artistic, documentar, 
reportaj, anchetă, animație, păpuși), pe 
format 8, super 8 sau 16 mm, cu o durată 
de maximum 10 minute. 

E Filmele vor trebui să trateze într-o 
formă artistică originală, inedită, aspecte 
legate de prevenirea incendiilor, de activi- 
tățile formațiilor civile de pompieri şi ale 
cercurilor de pionieri «prietenii pompieri- 
lor», precum și «munca» efectivă de stin- 
gere a incendiilor. 

E Cele mai bune filme vor ti recom- 
pensate cu premii în bani și obiecte 
acordate de Comandamentul pompierilor 


Discuţiile pe care le-au stirnit au fost pasio- 
nate şi pasionante, mai ales prin francheţă 
S-a vorbit despre știința autorului de a minui 
umbra și lumina și unghiulaţia, despre price 
perea de a folosi actorii (căci filmele sint 
jucate, jucate de actori neprotesionişti, dar 
perfect găsiți și îndrumați cu siguranță 
regizorală, in special personajele feminine, 
în special Nicoleta Petcu din «Plantă firavă» 
şi Rustana Zamfirescu din «Compoziţie cu 
caldarim», două chipuri ce ar putea deveni 
oricind ale cinematografului profesionist), 
s-a vorbit despre calităţile de profesionist 
ale acestui cineast amator. Obiecţiile n-au 
lipsit nici ele, unele judicioase, altele super- 
țiciale, important mi se pare Insă faptul că 
niciunul dintre cele cinci filme n-a trecut pe 
ecran fără să atingă o sensibilitate, fără să 
comunice cuiva ceea ce avea de comunicat. 
Aceasta mi se pare a fi dovada valorii lor, 
a varietăţii nu atit tematice, nu atit de moda- 
litate, cit de forță de comunicare pe mai 
multe lungimi de undă a unui univers. Ideea 
organizatorilor acelei seri, de a fi deschis 
larg porţile către acest univers ce merită cu 
prisosinţă a fi cunoscut, mi se pare cu totul 
meritorie şi de reținut. Căci acest cenaclu 
numit «Victor Iliu», numit cu numele unui 
mare îndrăgostit de cinematograf, mi se 
pare a fi locul ideal în care se poate stabili 
contactul sincer, adevărat, între universu- 
rile profesioniste şi cele neprofesioniste, 
dar cu har cinematografice. 

De mulțumit pentru acea seară organiza- 
torilor ei: Stere Gulea, regizor și Florin 
Paraschiv — operator, proaspăt absolvent 
al L.A.T.C.-ului. 


E. S. 


Atenţie ! Foc! 


și cu premii speciale oferite de ACIN. 
Uniunea Generală a Sindicatelor din Româ- 
nia, Consiliul national al organizației pio- 
nierilor, revista «Cinema». 

E Filmele înscrise la concurs vor parti- 
cipa la o preselecție interjudețeană care 
se va desfăşura între 4—22 august a.c., la 
Piatra-Neamț, Brăila, Tg. Mureș, Deva 
şi Bucureşti. 

N Fișele filmelor înscrise la concurs 
vor fi trimise pină la 15 iulie 1975 pe adresa 
Comandamentului Pompierilor, secţia pro- 
pagandă, str. Dumitrache Banul nr. 46, 
sectorul 2, București, Of. P.T.T.R. 16. In- 
formaţii suplimentare se pot solicita la 
Comandamentul pompierilor, telefon 
11.79.60 interior 371 sau 355, și la grupurile 
de pompieri ale județelor. 

Cineaștilor amatori nu le rămine decit să 
descopere focul sacru al inspirației. 


i 
4 


sala de cinema 


Fațada ca fațadă 


Atentie Fălticeni! 
Foarte mare atenţie! 


— Cu 25 și ceva de ani in 
urmă, exista o singură sală 
de cinema în Fălticeni, unde 
se mincau multe seminţe. 
Acum văd că aveţi a doua 
sală, un cinematograf pro- 
priu-zis, modern, cu un nume 
frumos: «Doina». Dar cu semințele cum 
staţi, tovarășe lon Ciobanu? 

— Nu se mai mănincă, in general,in oraş, 
s-a cam oprit mincatul seminţelor. 

— Cinematogratul face o bună impresie 
la fațadă. Aveţi în față nu numai niște ron- 
duri cu flori, ci un adevărat părculeţ cochet, 
cu trei alei şi incă una transversală, mărgini- 
te de straturi cu flori, de boschete și arbuști 
decorativi, cu scaune-bănci grațios constru- 
ite, totul întreținut cu grijă. 

— Întreţinerea ne revine în întregime 
nouă, personalului cinematografului. Noi 
îngrijim florile, le plivim, curățim aleile, 
cosim iarba cind creşte. Pentru că vrem să 
creăm o ambianţă plăcută spectatorului. 
în minutele dinainte de intrarea la film. 

— Aveţi şi firmă cu neon și chiar un fir- 
mament luminos mare, deasupra sălii, pe 
care tocmai se schimbă literele cu titlul 
filmului pentru săptamina viitoare. Dar exis- 
tă o diferenţă de stil, ca să zic așa, între 
aceasiă rațagă și holurile de la intrare, 
supraincărcate cu panouri și inscripţii cam 
pestrițe şi cam neglijente, unele montate 
pe sticlă, altele pe lemn, unele pe suporturi 
metalice, altele agăţate în cuie dispropor- 
ționat de mari, există aici un exces de perde- 
le și draperii cu franjuri, chiar deasupra 
intrării la anexele sanitare. văd si niște 
panouri uzate, depozitate în hol, in calea 
spectatorilor, ca într-o magazie. 

— Există într-adevăr această incărcătură 
în holuri, și noi vrem să scăpăm de ea, 
avem de altfel în plan să modificăm decora- 
tia si publicitatea cinematografului 

— De dotarea tehnică sinteți mulțumiți? 

— Foarte mulţumiţi. Pottiţi în cabina de 
proiecție. Avem aparate moderne, adaptate 
pentru lămpi cu xenon, nu ne mai chinuim 
cu cărbunii. Proiecţia e de cea mai bună 
calitate, ținind seama de gradul de uzură 


al copiilor, pentru că totul este automatizat 
în cabină. La apăsarea pe acest buton, se 
pornește şi se asigură automat tot fluxul 
tehnologic: bate gongul în sală, la a doua 
bătaie se oprește muzica de pauză, lumina 
se stinge în trepte, la a treia bătaie a gongu- 
lui se deschide automat cortina, se aprinde 
apoi lampa cu xenon, pornește aparatul de 
proiecție, la schimbarea actelor, tot auto- 
mat, pornește și celălalt aparat ș.a.m.d. 
totul în urma unei singure apăsări de buton, 
a început. Avem însă și un necaz, cu clădi- 
rea. Am observat că, de anul trecut, clădirea 


condiţia actorului 


Sfirșitul absenței 


Pe Flavia Buref cinematograful ultimilor 
ani părea că o uitase; părea că și ea îl ui- 
tase, atrasă de o nouă pasiune, reportajul! 
de televiziune. Din cind în cind, revăzind 
pe micul ecran primele ei filme, ne întrista 
despărțirea actuală, constatind cit de im- 
petuos debutase în «Dincolo de brazi», cit 
de patetică fusese în «Setea», cit de sincer 
indrăgostită în «A fost prietenul meu», cit 
de expresiv cinică în «Procesul alb»... Şi iată 
că tot lui Mihu lulian îi datorează revenirea 
remarcabilă în primul ei rol de comedie 
«Nu filmăm să ne amuzăm». Farsă-vodevii 
din care nu lipseau decit cupletele muzicale, 
dar nu ne-ar fi mirat deloc s-o auzim cin- 
tind și în film pe Flavia Burel, pentru cå 
harul ei muzical nu mai e o surpriză. Sur- 
priza a fost s-o vedem evoluind cu atita 
savoare şi dezinvoltură într-un rol pe muchie 
de cutit, conceput caricatural mai mult pe 
date fizice, îngroșat în comentariu, salvat 
de personalitatea actriței. Mai vitală și mai 
exuberantă ca oricind. Ca nicicind, de fapt, 
pentru că greu ne-am fi închipuit obrazul ei 
frumos cu ochi migdalați și zimbet grav 
devenit deodată atit de mobi! în ingenuitate 
atit de amuzant în drama ingenuitătii pe 
care o joacă spontan şi detașat. Cu ironie 
acidă, realizind un umor de tactură supe- 
rioară celui pe care i-l destinase scenariul 


se lasă în partea de nord și au început să 
crape pereții și vitrinele. 

— Vitrinele? 

— Da, vitrinele din sticlă. Am schimbat 
sticla spartă, dar s-a spart din nou. Vedeţi, 
pentru că presează în jos ramele, se indoaie. 

— Dar ramele sint masive, metalice. 

— Sint, dar și presiunea clădirii e mare, 
terenul se lasă, uitați-vă, și scările, și tro- 
tuarul se lasă, și tot peretele din stinga e 
înclinat vizibil. 

— Şi n-au venit specialiştii în inginerie, 
în rezistența materialelor, ca să cerceteze 
clădirea? 

— Pină acum n-a venit nimeni. Urmează 
să.... 
— Cind aţi făcut prima sesizare? 

— Anul trecut, prin august sau septem- 
brie. 

A doua zi, la Suceava, discuție cu 
tovarășul Constantin Cociriă, şeful Bi- 
roului plan-organizare al Întreprinderii 
cinematografice județene. 

— Cum e cu riscul acesta, dacă nu «de 
prăbușire», găsiți dumneavoastră cuvintul? 
Cinematogratul se înclină puţin... 

— Da, aici e cu constructorul, ştiţi, cind 
a făcut temelia, n-a pus — eu știu — baza 
care trebuia s-o puie la... la construcție, 
ştiţi, în ceea ce privește temelia lui. 

— Şi dumneavoastră ați luat unele mă- 
suri? 

— S-au înlocuit geamurile, s-au plătit 
încă vreo 300 şi ceva de lei. 

— Dar dacă eu am văzut acum geamurile 
din nou sparte, ce se întimplă? 

— Trebuie, cu D.S.P.C.-ul împreună, eu 
ştiu, altă lucrare de deviz, alte fonduri... 

— Între timp, continuă însă procesul 
acesta — nu de prăbușire, de... 

— Da, de surpare, dar nu s-a cunoscut. 
Eu n-am mai fost de vreo trei săptămini 
pe acolo și era bine. Înlocuind geamurile, 
era bine, nu mai erau sparte. 

— Dar nu e nici un pericol? 

— Nu e, nu prezintă pericol, n-are cum. 
Decit noi să intervenim la Consiliul jude- 
tean, ca să luăm niște măsuri care 

— Bine, dar nu credeți că specialiștii ar 

trebui să se pronunțe urgent dacă există 
sau nu vreun pericol? Vorbesc de specia- 
liştii în rezistența materialelor. Dumnea- 
voastră sinteţi specialist în.... 

— Da, în domeniul ăstălalt, economic, 
eu știu... Da, e... Noi o să facem formele, 
eu ştiu, către Consiliu, împreună cu 
D.S.P.C-ul o să... Ei au făcut proiectul 
pentru construcţia cinematografului res- 
pectiv, să vedem proiectul, cum l-au făcut 
şi, poate, eu știu, au o vină.... 


Valerian SAVA 


Ne bucură revenirea Flaviei Buref pe 
ecran. 

Ne bucură succesul ei într-un gen atit 
de diferit şi de dificil, cum e comedia. 


Alice MĂNOIU 


Un rol de comedie pe care Flavia 
Buret îl joacă cu toată seriozitatea 


pe Lotru, la hidrocentrală 


Premieră în munți 


O bună tradiție, prezentarea în pre- 
mieră a unor filme românești în locurile 
unde au fost realizate, a dus echipa 
«Muntelui ascuns» la Voineasa și 
Petrimanu printre minierii şi construc- 
torii șantierelor hidroenergetice de la 
Lotru. Aici, în vara trecută, se realiza- 
seră exterioarele filmului «scris la fața 
locului» de un reporter, Mihai Creangă. 
Scenariul se baza pe întimplări pe care 
spectatorii le recunosc cu emoție pe 
ecran. Unii se recunosc în secvența 
accidentului, în figurația de la intrarea 
minei, ori în mulțimea din fața coope- 
rativei unde George Constantin îl face 


filmul pentru copii 


Corabia vacanței 


Semnalăm bucuroși că preșcolarii şi 
scolarii din Capitală au avut posibilita- 
tea să vizioneze șapte premiere, progra- 
mate special pentru ei în vacanţa de 
primăvară; în plus, optsprezece cinema- 
lograte au organizat matinee adecvate, 


spectator 


Cenușăreasă ? 


Criticii de film sint unanim de acord 
că operatorul pictează cu lumina, mode- 
lează lumina, umbra, culoarea, creează 
atmosfera. Cu alte cuvinte, creează ima- 
ginea filmului. Cum se face însă că de 
obicei criticii trec foarte sumar peste 
toate acestea? Despre o pictură se 
scriu coloane întregi. Despre imaginea 
unui film se poate scrie la fel de mult. 
Pentru critici, terenul imaginii să fie 
oare «terra incognita»? Fericiți trebuie 
să fie boxerii ai căror cronicari au decre- 


publicitate 


Revista premierelor 


Bine venită ideea Centralei România 
film de a prezenta bilunar, în cuprinsul 
unor scurt-metraje realizate în colabo- 
rare cu studioul «Al. Sahia», filmele care 
intră în premieră. Prin intermediul unor 
imagini sugestive, montate alert (re- 
gizor: Lupu Mihăiţă), spectatorul este 
informat asupra ultimelor premiere cine- 


difuzarea 


Milionarii 

Într-un cadru festiv, moment de fruc- 
tuos bilanț al muncii susținute de toți 
lucrătorii şi salariaţii din domeniul di- 
fuzării filmului din Capitală, aflați timp 
de un an în întrecere socialistă cu toți 
colegii lor din țară Întreprinderea cine- 
matogratică a municipiului Bucu- 
rești a primit steagul de unitate 
truntașă pe ramură. Rezultatele mun: 
de popularizare și difuzare a filmului 
in general și a filmului românesc în 
special s-au concretizat în două cifre, 


Citeva recente premiere, din care nu 
reamintesc decit Zidul, Filip cel bun, 
Actorul și sălbaticii și Ilustrate cu 
flori de cimp, schimbă ceva funda- 
mental in optica «Agratei», ii adaugă 
parcă o nouă dimensiune, ii modifică 
grimasa în zimbet, o obligă la o altă 
respiraţie a verbului, incit, iată, devine 
real și tonic acest se poate, acest 
superb se poate, acest adevărat și 
mobilizator se poate. Da, se poate, 
fiindcă au apărut talente remarcabile, 
cele deja cunoscute s-au maturizat, 
cele pe cale de apariţie sint pe drumul 
cei bun, toţi factorii de răspundere şi 
de vitaiizare a filmului sint la post. 

Vom avea filme din ce în ce mai 
bune — chezăşia viitorului e intotdeau- 
na prezentul — mai interesante, mai 
inspirate și mai frumoase, așa cum 


de ris pe responsabilul birocrat. 

La Petrimanu, sala devine neincăpă- 
toare pentru cei dornici să asiste la 
proiecție. Cei ce n-au avut șansa să 
intre la spectacol, se postează în fața 
ușii și nu se liniştesc decit atunci cind 
sint asiguraţi că «premiera se va re- 
peta». Prezentarea realizatorilor filmu- 
lui e făcută de un prieten și sfătuitor 
al echipei noastre, şeful șantierului din 
Petrimanu. Emoţia e colectivă: public 
şi realizatori într-un spectacol ce ar fi 
meritat — poate — să fie filmat. 


Anca GEORGESCU 


iar o serie de filme românești, adresate 
copiilor și tineretului, au fost reluate în 
această vacanță, organizindu-se vizio- 
nări în grupuri școlare mari. Mai e de 
relevat însă faptul că Întreprinderea ci- 
nematogratică București nu a fost preo- 
cupată doar să ofere copiilor această 
bogată gamă de filme, ci că le-a atras 
atenția asupra acestei programări prin- 
tr-un izbutit afiș, Corabia vacanței, 
apărut în condiţii grafice bune și in 
timp util în holurile cinematografelor 
bucureștene. LC. 


tat boxul drept «nobilă artă», iar pe 
arbitrii de ring «directori de ring». 
Numai cronicarii cinematografici con- 
tinuă să se situeze in espectativă, deși 
dumnealor sint profilațti pe artă, poate 
chiar cea mai tulburătoare artă. lar în 
această artă persistă o cenușărească: 
operatorul. Pe multe afișe (ex.: cinema- 
tografele Patria, Scala, etc.) numele său 
nici nu este menționat, de parcă filmul 
ar fi fost creat numai printr-o simplă 
dirijare de baghetă. La un nou film rea- 
lizat, trecătorul (potenţial spectator) este 
informat laconic: «un film de...» și ur- 
mează numele regizorului. Şi atit! 


Anca NICORICI 
Str. Poet Buzdugan 3, București 


matogratice. Din păcate acest util film- 
reclamă, intitulat «Revista premiere- 
lor»,ajunge anevoie și sporadic la pu- 
blic. 

Acum citeva luni, întreprinderea de 
difuzare a filmului din lași a avut iniția- 
tiva să prezinte «Revista premierelor» 
pe un ecran în aer liber, într-un punct 
foarte aglomerat din centrul orașului. 
Se realiza astfel o bună și largă infor- 
mare a spectatorilor. Oare această ini- 
țiativă n-ar putea fi extinsă? Le 


argumente care au contribuit decisiv 
la acordarea steagului de fruntaș: 
23 000 000 de spectatori în sălile de 
cinema ale Capitalei față de 22 000 000 
cit prevedea planul; 4000 000 specta- 
tori numai la filmele românești, fată de 
2 700 000 cit prevedea planul. 

În atmosfera de entuziasm care a 
însoţit acordarea steagului de fruntaș 
pe 1974, salariaţii Întreprinderii cinema- 
tografice a municipiului București și-au 
luat angajamentul de a face totul pen- 
tru a păstra acest trofeu al muncii și 
în 1975. Un angajament care e totodată 
şi o chemare la întrecere a tuturor În- 
treprinderilor cinematogratice judetene 
pentru rezultate și mai bune în munca 
de difuzare a filmului. 


Se poate! 


ne-am dorit intotdeauna, cum ne-am 
visat intotdeauna. Oameni ca Piţa, 
Vaeni, Marcus, Blaier, Demian, Mi- 
hăilescu (lista e mai lungă, cititorul o 
poate completa în funcție de preterin- 
te) sint o chezăşie, o certitudine la fel 
de vie ca și filmele lor, o formaţie de 
atac a oricărui tip de problemă trans- 
misibilă pe ecran. Acestor artiști auten- 
tici trebuie să le cerem mai mult, din 
ce in ce mai mult, asigurindu-le toate 
condiţiile necesare efortului lor, fiindcă 
ei sint simburele ăcestui se poate, 
realitatea lui, frumuseţea lui. lată, re- 
pet bucuros, mulțumit, încrezător în 
viitor, acest se poate, acest autentic 
se poate. Fiindcă filmul românesc, 
acum, merită toate laudele. 


Marceli PĂRUȘ 


N.C.M. 


Filmul. document al epocii 


NS 


Bătălia uitării 


O foarte interesantă scrisoare, în «Le 
Monde», semnată de un membru al 
comitetului central al Ligii drepturilor 
omului — sub titiul «Tineretul şi nazis- 
mul», incriminind fără menajamente fil- 
mele-retro despre viața sub ocupaţia 
hitleristă, filme «anesteziante care bana- 
lizează oribilul, justifică masacrele, ac- 
ceptind fascismul de fiecare zi». S-a 
ajuns să se dea copiilor jucării repre- 
zentind un mic Hitler din plastic, «cu al 
său salut sinistru»: «Vom lăsa oare ca 
Hitler să ciștige bătălia uitării? Nu, nu 
trebuie să acceptăm ca epoca noastră 
să se inscrie intre «Hitler? Cine a fost 
Hitler?» și «Hitler-soldăţe! de plumb»! 


„„nietoda fă) 


/ cronica 


sociologică 


Obsesia pistolului 


Alături de erupția «filmelor catastro- 
fice» — semnalate de noi, la timp, vezi 
«Cinema» nr. 12/1974, nr. 1,2,3/75 — 
sociologii cinematografului american 
s-au aplecat asupra unui nou fenomen, 
marele succes al unui film cu Charles 
Bronson in rolul principal, «Deathwish» 
(«Urare ucigaşă»). Aici, durul şi curajo- 
sul tip interpretează rolul unui cetățean 
multă vreme pașnic, care se hotărâște 
intr-o bună noapte (noaptea în care 
niște huligani li atacă locuinţa și familia) 
să preia funcţiile poliţiei in lupta cu 
gangsterii, borfaşii si alţi păcătoşi. Omui 
— Ingropindu-și soţia și tiica, ucise — se 
decide să-și facă dreptate singur, fără 
să mai apeleze la oamenii legii. Cetăţea- 
nul a devenit propriul său polițist, fiindcă 
alttei nu se mai poate... Sint prea multe 
agresiuni, prea mulți criminali — sta- 
tisticile o confirmă! — poliţia e tot mai 
incapabilă, omul simpiu trebuie să-şi 
păzească cu propriul revolver casa şi 
liniştea. Poliţiştii nu mai sint de mult 
incoruptibili, gangsterii nu mai sint ro- 
mantici ca Bogey, viitorul nu mai e nic 
ei ce-a fost, recesiunea și criza econo- 
mică nu se mai tratează ca-n'29 cu un 
avint al comediei muzicale — ceta- 
țeanul acelei majorităţi tăcute nu mai 
poate decit să se incredințeze pistolului 
său, chiar riscind să intre in «cremenai» 
Publicul american se simte solidar cu 
justițiarul civil, ii aplaudă, cumpără re- 


Pistolul 

in “(dez)ordinea de idei- 
a unei lumi care riscă 
să-şi piardă capu 


convingător al asasinilor lui Salvador Allen 
de; pentru cea mai bună interpretare — Ta- 
tianei Lavrova (U.R.S.S.) în filmul «Zborul 


Ziarele 
din filme 


plus jamais, 
nikagda, 
never more, 
niciodată: 


s-a aminat»; pentru cel mai bun program 
dedicat copiilor:«Lucky»— producție iugo- 
slavă. «Nimfa de aum — premiul cel mare 
— i-a revenit lui Jacques Ertaud, realizator 
francez, pentru «Moartea unui ghid», film 


| 


scurt — 
metraje 


elaşi strigăt al | jj 
pă ŢI 


Comerţ post-mortem 


Hoiiywoodul cind işi dă duhul, cind 
renaşte — după cum sint de inspirate 
agenţiile de publicitate. (Acum, cu des- 
coperirea «catastrofelor», se zice că iar 
merg afacerile...). Există insă un Holly- 
wood care a murit cu siguranţă — stră- 
baţi nu «Sunset bulevard»-ul, ci bule- 
vardul Santa Monica, la capăt se intinde 
cimitirul vedetelor decedate, Hollywood 
Memoria! Park. Un mare spectacol cine- 
matogratic — de la sobru şi induioșător 
pină la kitsch și grotesc. Mormintul 
modest al lui Neison_Eddy lingă mama 
sa şi Jeannette Mac Donald, placa 
decentă a lui Rudolph Guglielmi Valen- 
tino (1895—1926), la care incă mai fac 
pelerinaj femei neconsolate, o simplă 
bancă de piatră pentru Marion Davies, 
cripta luxuoasă de marmură a lui Jean 
Harlow cu epitatul redactat de ea: «imi 
place această pace și linişte, nimic 
mai mult. Am fost o blondă platinată»... 
Incredibil insă — de un lux covirşitor 
şi un bun gust foarte discutabil, dotat 
cu căderi de apă şi proiectoare pentru 
jocuri de lumini, întins pe un hectar, 
costind 85 000 de dolari ai anului 1950 — 
monumentalui ansamblu funerar ridicat 
în memoria lui Al. Jolson, cintărețul 
sonor din «Sonny Boy». Mult mai emo- 
ționant, mormintul lui Marilyn Monroe 
lingă a cărei placă (1925—1962) strălu- 
cesc zilnic şase trandafiri proaspeţi, 
trimişi de cel de al doilea soț, Joe de 
Maggio. Dar pină și lingă cavoul ei, 
uritul nu a încetat s-o urmărească. 
Locul alăturat a fost cumpărat de un 
cetățean care are grijă să plătească 
publicarea în fiecare zi a unui anunţ care 
precizează: «Cine vrea să-și doarmă 
eternitatea lingă Marilyn Monroe poate 
s-o facă pentru suma de 25 000 dolari!». 


Jorge Sanjines este azi considerat, 
unanim, ca regizorul 1 al cinematogra- 
fului militant latino-american. După 
«Singele condorului» povestea 
adevărată, reconstituită în cel mai strict 
stil de documentar a une! greve salbalu 
reprimate în anii '40 — «inamicul prin- 
cipal», filmat într-o lungă hărțuială prin 
Peru, Chile şi Bolivia, impune o concep- 
ție revoluționară, marxistă asupra isto- 
riei, impregnată de un lirism şi o pa- 
siune a socialului profund emoționante. 

Sanjines nu ascunde că filmul său 
este adresat țăranilor oprimați de pe 
întregul continent latino-american; el 
nu face nici un mister din intenția sa de a 
realiza «un film didactic», în sensul că 
«a dorit să dea proletariatului agricol 
citeva elemente simple de marxism», 
care să conducă masele exploatate de 
la stadiul rudimentar al acceptării opri- 
mării («inamicul principal» este exploa- 
tatorul, moşierul) la o conştiinţă clară a 
necesității luptei de clasă. 

Sanjines afirmă fără echivoc că aceas- 
tă educație revoluționară — valabilă 
pentru masele acestei'«a treia lumi» - 
este și va fi «motorul», sursa principală 
de inspiraţie a filmelor sale: «nu mă voi 
feri niciodată să Invăț oamenii a gindi 
revoluționar». 

Povestea este de o mare simplitate 
Ea a fost descoperită de regizor — în 
căutarea sa pasionată a unui subiect 
care să sintetizeze problemele generale 
ale Americii Latine — într-un ziar, la 
«fapte diverse». Acest fapt divers e 
enunțat de la prima secvență a filmului. 
Un bătrin indian înaintează spre specta- 
tor, se așează pe o piatră și spune către 
cel din sală: «Am să vă spun o poveste. 
Povestea unui om din satul Tinkuy 
căruia i s-a furat un taur. Acest om s-a 
dus să se plingă moșierului care era 
chiar hoţul. Moșierul l-a ucis pe cel 
păgubit.» 


Din mişcarea 
cineideilor 


e idei-tele. Festivalul de televiziune de 
la Monte-Carlo a acordat cele trei «Nimfe 
de argint» unor producții din țările socia- 
liste: pentru cea mai bună regie — lui Jaros- 
lav Nevtny (Cehoslovacia), autorul «Marto- 
rilor acuzării», proces fictiv, dar extrem de 


care glorifică eroica muncă a călăuzelor 
alpine. Ertaud aparține acelei școli de tele- 
reporteri fascinaţi de cotidian, de eroismul 
zilei, de adevărul intim al realităţii. Proiect 
imediat: «legenda» aviaţiei poştale, cu eroii 
ei modeşti Saint Exupéry, Mermoz, Guillau- 
mat. 

© idei-pe 8 mm. Pentru cinebiblioteca 
personală, societăți specializate au pus în 
vînzare filme clasice, mute și sonore, alb- 
negru și color, «trase» pe 8 mm; sint repre- 
zentate toate genurile, de la documentare 


«Hollywood-ul 

are trei mari regizori: 

John Ford, John Ford, John Ford» 
Orson Welles) 


-umentul.sursă a filmului 


împotriva 
iresponsabililor. 


istorice si sportive (cu deosebire boxul) 
pînă la desene animate, westernuri și capo 
dopere mute (Mecanicul generalei, Sem- 
nul lui Zorro).Cel mai bine s-au «conservat» 
filmele clasice. Două montaje intrunesc su 
tragiile unanime: «Amanda» — un monta; 
de 372 metri al dansurilor lui Fred Astaire 
și Ginger Rogers; «Convoiul curajoşilor» — 
montaj de 373 metri care sintetizează exce 
lent esenţialul westernurilor lui John Ford. 
«Bătrinul» iese bine din toate încercările, 
oricum l-ai «intoarce» şi l-ai rezuma. 


e idei - feministe: Claudia Cardinale 


(la capătul unei depresiuni nervoase): «Nu 
mai sint o puștoaică, mi-e imposibil să mai 
accept anumite personaje. Aş vrea să re 
prezint tipul femeii adevărate, voi refuza fil 
mele obișnuite în care nu-s decit un obiect 
de plăcere. Sint cu totul alta decit aceea din 
urmă cu 10 ani. Cine nu s-a schimbat în ul 
timul deceniu? Nu mai pot juca femei-pă 
puşi, în timp ce lumea a cunoscut atite» 
răsturnări»... 


@ idei de-copil. În scenariul lui luri Ale- 


şovski (după o nuvelă de mare succes), 
acest băieţel se numește Alioșa și se supra- 
numește «Două șervețele» (atit e de înalt, 
cit două şerveţele), are 6 ani şi vrea să mear- 
gă deja la școală. | se acordă o perioadă 
de încercare. În această perioadă, acordă 
un interviu unui coleg mai mare, reporter 
la radio-ul școlii: 

— Citi ani ai? 

— 99. 

— Şi de ce ai venit atit de tirziu la scoală? 

— Am fost ocupat, am mers la grădiniță 

Andriuşa Kondratiev — puştiul ales «din 
viață» de regizorul sovietic E. Gavrilov în 
rolul acestui nou Alioşa plin de umor — 
pare-se că este tocmai ceea ce trebuie ca 
inteligență și farmec pentru un film convin- 
gător din lumea copiilor. Pe platou, de alt- 
fel — «actorul» are idei «bubuitoare»: tur- 
niînd o scenă cu mama sa (din film), actrița 
respectivă nu-și prea știa rolul în timp ce 
el, Andriușa,invățase textul ca pe apă; după 
primul tur de manivelă, eroul a spus-o răs- 
picat: 

— Dacă nu-şi învaţă şi ea rolul, nu mai 
joc! 


Rubrica «Filmul, document al epocii, 
documentul sursă a filmului» 
este redactată de Radu COSAȘU 


a è «Incoruptibilulb» ` 


volvere să le aibă in casă, la nevoie, 
reinviind acel «spirit al frontierei» de 
altădată cind trebuia să-ți aperi ogoru 
pină în ultima ciipă, aceea a apariţie: 
cavaleriei eroice... E un fenomen socio 
iogic care dezvăluie slăbiciunile poliţie: 
şi ale justiţiei, neincrederea profundă 
in sistem, criza americanului mijlociu 
aflat in fata unui torent de violenţe şi 
contradicții a căror gravitate i se pare 
insolubilă, copleșitoare, disperată. Gin- 
durile negre vin în galop. Nu numai el 
e în pericol, ci toată planeta, lumea 
pare că îşi indreaptă revolverul la timplă.. 
Omul de pe coperta serioasei reviste 
«The Observe» din 23 februarie 1975 
are în loc de cap — globul pămintesc, 
nici mai mult, nici mai puţin. Într-un 
pulover — demn de a fi reclamă pentru 
o marcă de lină excelentă — purtind o 
cămașă, cu guler şi cravată, impecabile, 
acest domn înlesnit și elegant e gata 
să-și tragă un glonte în cap. Ca idee 
plastică — trebuie recunoscut că afişul 
nu e rău deloc. Ca idee propriu-zisă — 
e insă rău-de-tot, cum se zice in popor... 

În aceeași (dez)ordine de idei ale 
revolverului, celebrul Robert Stack, aiias 
Elliot Ness, e insă mult mai echilibrat 
și mai clar la minte. Incoruptibiluil e 
hotărit impotriva iresponsabililor, cum 
i denumește el pe acei regizori şi sce- 
nariști care popularizează fără discer- 
nămint crima, ilegalitatea, violenţa, pe 
marile și micile ecrane. Stack a făcut 
un incoruptibil rechizitoriu la adresa 
acelora care răstoarnă noţiunile de bine 
și rău, prezentind gangsterii şi crimi 
nalii într-o lumină simpatică, în timp 
ce polițiștii sint permanent caricaturi 
zaţi și ridiculizaţi: «.. acești regizori și 
scenariști sint ființe iresponsabile, care 
nu se gindesc la ceea ce aduc sub ochii 
copiilor noștri, ispitiţi să-şi permită a 
face orice act care incepe printr-o ile- 
galitate»... 


ae AER ETLE 


Tot despre „Z“ 
la Atena 


Trimisul special al «Exp'ess»-ului 
Paul Guimard, a aterizat la Atena pentru 
a vedea cu ochii lui evenimentul meta 
cinematografic: prezentarea lui «Z» (cu 
un enorm succes!) în iara unde a fosi 
asasinat Lambrakis. (Vezi și «Cinema» 
nr. 2/1975). Imediat ziaristul a luat legă- 
tura cu cei doi oameni «reali» ai camio- 
nului care trebuia (în «scenariul» real) 
să închidă calea deputatului progresist, 
scenă-cheie şi a filmului lui Gavras. 
Şoferul, Totzamanis, după ce a accep- 
tat intilnirea, s-a decomandat, după un 
sfert de oră, fără argumente. Celălalt, 
Emanuelidis, s-a prezentat la «rendez- 
vous», reconstituind momentul: 


— „„Vroiam doar să-l busculăm, să-i 
dăm o lecţie. Dar înainte de a ajunge 
in dreptul lui, am văzut trei oameni ca- 
re-l băteau, trei bărbați îmbrăcaţi în tri- 
couri de pescari. Lambrakis a ridicat 
miinile spre cap, ca să se apere, după 
aceea a căzut și l-au călcat în picioare 
Eu nu l-am lovit. De altfel avocaţii mei 
vor cere revizuirea procesului. Cineva 
cunoaște asasinii, dar ni s-a pus nouă 
totul în circă... 


La te! de dramatic, dialogul cu judecă- 
torul din și în viață Sartzetakis (pe ecran, 
Trintignant), eroul care s-a luptat infle- 
xibil pentru adevăr, obsedat de respec- 
tul legii — azi, după reabilitare, inalt ma- 
gistrat, calm, cu conștiința împăcată: 
«Afacerea e încheiată — Justiţia a ju- 
decat». Filmul e însă «sub» realitate 
Laconic, ca un dialog bine scris de un 
bun scenarist: 

«— Aţi fost torturat? 

— Da. 

— Cum? 

— Sălbatic. 

— Cit timp? 
— 11 luni». 


Un mit în demolare: 


vampa 


Tăioasă, neinduplecată, mindră 
Marlene Dietrich, la 74 de ani, judecin- 
du-se pe sine cit și pe ceilalţi cu aceeasi 
măsură: 


«Dacă nu e greu să aparţii lumii 
spectacoluiui, e, în schimb, mult mai 
greu să devii o mare artistă. Uneori ai 
chef să lași totul baltă, să-ţi renegi 
propriile principii, să te izolezi intr-o 
viață mai bună. Dar cind te gindești la 
sacrificiile pe care ţi le-ai impus pentru a 
ajunge aici, la atitea renunţări greu de 
suportat, ideea de a ceda dispare ca prin 
minune. Şi incepi să te aperi cu ghearele 
şi cu dinții, te împotrivești, urli. N-am 
cunoscut niciodată ceea ce se numeşte 
de obicei «o viață normală». Cel mai bun 
agent de publicitate în tine însuți tre- 
buie să-l cauţi și n-am acordat nici cea 
mai mică încredere celor care, după 
primele mele succese, mă urmăreau 
pas cu pas pentru a-mi smulge con- 
tractele de exclusivitate. N-am avut nici 
un chef să surid în fața fotografilor 
pe care i-am detestat dintotdeauna, nici 
să alerg prin lume cu o suită de amăriți 
după mine... Dacă n-aş fi trăit așa, m-aş 
fi găsit la 50 de ani gata să mă supun 
fără a clipi tuturor umilințelor, o nulitate 
printre alte nuiităţi». 


Omul politic 
şi cineaștii 


Preşedintele Franţei, Valery Giscard 
d'Estaing, a ținut să aducă un omagiu 
lui Marcel Carné și prin aceasta cinema- 
tografiei franceze, invitindu-! la un prinz 
impreună cu Michâle Morgan. Annie 
Girardot, Dany Saval, Michel Simon, 
Jean Louis Barrault, François Perrier, 
Bernard Blier, toți artiști care au lucrat 
cu părintele «Copiilor din paradis»... În 
jurul mesei s-a purtat o discuție, apre- 
ciată drept serioasă și utilă («am fost 


La 74 de ani, 
judeciîndu-se 

pe sine 

(Marlene Dietrich) 


ascultați, sper să fim înțeleşi» — a 
comentat Francois Perrier întilnirea) 
axată pe două probieme spinoase ale 
actualităţii cinematografice: conflictul 
televiziune-cinema, unde s-a preconizat 
găsirea unui echilibru satistăcător pen- 
tru ambele părţi, în următoarele şase 
luni; problema erotismului necontrolat, 
— cei de faţă declarindu-se în favoarea 
unei reglementări stricte a publicităţii 
și a creării unei comisii care să vegheze 
cu grijă la «clasarea morală» a filmelor. 
Filmele preferate ale lui Giscard d'Es- 
taing, filmele cu care ar pleca pe o insulă 
pustie? Toate-clasice: «Copiii paradi- 
sului», «lluzia cea mare», «Îngerul al- 
bastru», un Garbo... 


de unde a plecat 


T Afişul lui «7 
pe strada reală 


x 
p 


în realitate j 


„Cum să trăieşti ca să fii fericit? O temă gravă 
in care e implicată o soție de pilot: Jana Bo 


m Între cer și apă. Nikolai Guben- 
ko este regizorul şi interpretul principal 
al filmului «Dacă vrei să fii fericit» 
Este povestea unui pilot sovietic trimis 
intr-o misiune specială; el trebuie să sal 
veze populația unui sat indian «naufra- 
giat» în urma unor inundaţii catastrofale 
Soţia pilotului este interpretată de ac- 
trita Jana Bolotova. 


Irwin Allen («Aventura lui Poseidon») 
are o singură pasiune: catastrotele. Le 
visează noaptea și le filmează ziua. Ul- 
tima — «Turnul infernal» — povestea 
incendiulu unui zgirie-non cu 138 de 
etaje, i-a răpit 2 ani pentru realizare. 
«Filmam cu cite şapte camere deodată, 
povestește Allen, pentru că, pe măsura 
turnajului, decorurile erau realmente dis- 
truse de flăcări». Trei sute de cascadori 
şi trei companii de pompieri au fost pre- 
zente pe tot parcursul filmărilor. In final, 
cînd sint aruncate în aer nişte rezer- 
voare de apă, trei milioane de litri de 
apă rece s-au prăbușit asupra decoru- 
lui construit la 2 metri înălțime pentru 
a permite scurgerea rapidă a apei. Şapte 
camere au filmat potopul, dintre care 
două au fost distruse. În mijlocul aces- 
tor cataclisme, Irwin Allen se simte mi- 
nunat şi plănuiește o invazie de albine 
uriaşe şi erupția vulcanului Pele. 

E Marea întrebare. «Inimi și minți» 
se cheamă filmul regizorului american 
Peter Davis, anchetă și documentar asu- 
pra sechelelor unei grave boli naţionale: 
războiul din Vietnam. Actualităţi şi in 
terviuri alcătuiesc armătura acestui film 
rechizitoriu. Punctele cele mai intere 
sante ale filmului sint mărturiile cîtorva 
oameni care au cunoscut îndeaproape 


oroarea acestui război. Locotenentul 
din New Jersey, vorbind din jilțul lui de 
paralitic despre disperarea de a-și îi 
pierdut increderea în țara lui, sau tim 
plarul vietnamez, care ani de zile a meş 
terit sicrie pentru copii, pierzindu-şi la 
rindul lui toți șapte copii. în toate aceste 
oglinzi ale războiului, Peter Davis in- 
cearcă (şi reușește) să trezească în con- 
ştiinţa concetățenilor săi revolta în fața 
unui atit de singeros masacru. 

E Dilema Pe un scenariu de David 
Storey, Lindsay Anderson («Viaţă spor- 
tivă») a realizat un film, «Aniversa- 
re», impresionant în toate implicaţiile 
sale sociale şi morale. Este vorba de un 
miner sărbătorindu-şi 40 de ani de căs 
nicie. Î vizitează cei trei fii ai săi, demult 
plecați de acasă. Unul e pictor (Alan 
Bates), altul e expert în relații indus- 
triale, altul scriitor. În fața peisajului 
trist al căminului lor regăsit (tatăl e 
bolnav de inimă, mama tăcută şi instrăi- 
nată de o viaţă prea dură) cei trei fii 
vor să pună la cale o răzbunare. Dar 
cum, şi ce fel de răzbunare, și impotriva 
cui anume? Tensiunea constatărilor 
amare, a neimplinirilor tăcute bintuie 
acest film, a cărui acţiune se petrece 
într-o cameră. Sub apăsarea zidurilor 
și a intolerabilei amărăciuni a unei vieți 
dusă într-o lume rece, atit de rece. 

m Quinta regală. Ținind seama de 
cotele popularității lor, ca și de cotele 
box-office-ului, cinci actori sint consi 
deraţi astăzi supervedete in studiourile 
californiene: Steve McQueen (inva- 
riabil pe primul loc de 15 ani), Paul 
Newman (mai ales după succesul fil- 
mului «Cacialmaua»), Robert Redford 
(a fost și marele Gatsby), Clint East- 


Hollywood sub turnul Eiffel 


Jean Claude Brialy, lansat în «Verii» 
(1958), actor foarte solicitat ulterior de 
către filmul francez, devenit regizorul 
termecătoarei bunici «Eglantine», îşi 
dedică o mare parte din forța sa artistică 
şi organizatorică pentru Gala Uniunii 
Artiştilor din Franţa, care va avea loc în 
luna mai. Există de 50 de ani tradiția 
ca actorii francezi, aflați la apogeul 
succesului, să-și dea concursul la aceas- 
tă gală. Fondurile care se string au 
drept unic scop ajutorarea actorilor în 
virstă, a celor care nu mai apar nici pe 
scenă, nici pe ecran. Brialy a hotărit și 
luptă ca anul acesta Gala să aibă dimen- 
siuni de excepție, ca fondurile să depă- 
şească totalul sumelor strinse în toți 
cei 50 de ani. «Nu pentru ca să le oferim 
un banchet cu icre negre, ci pentru ca să 
nu-i mai vedem pe colegii noștri virstnici 
cum se zbat în nevoi...» Brialy a obținut 
intii aprobarea municipalității din Paris 
ca spectacolul să aibă loc la poalele 
Turnului Eiffel, pe Cimpul lui Marte, loc 


în care nu s-a mai admis pină acum nici 
un fel de manifestare, nici chiar oficială 
Şi pentru ca Gala să se transtorme într-a- 


devăr într-un super-spectacoi, Brialy a 


avut ideea să-și asigure participarea 
majorității vedetelor de răsunet interna- 
tional din Hollywood. În acest scop el 
s-a gindit ca această gală să coincidă cu 
bicentenarul independenţei Statelor 
Unite. În consecință, Washingtonul a 
luat măsuri de sprijinire a galei. Şi așa 
se face că la 24 mai, sub Turnul Eiffel, 
în aer liber, vor apărea și vor juca în 
folosul actorilor veterani francezi, ală- 
turi de actorii-stele ale Franţei, vedetele- 
stele din America: Katharine Hepburn 
(se pare chiar că ea va prezida gala), 
John Wayne, Laureen Bacall, Marlon' 
Brando, Henry Fonda, Cary Grant și 
alții. Animatori şi prezentatori: Jeanne 
Moreau și Jean-Claude Brialy. Gala va 
fi retransmisă prin satelit pentru uzul 
televiziunilor din întreaga lume. 


Laura COSTIN 


wood (atit ca regizor, cit şi ca actor) şi 
Marlon Brando (deși nu acceptă decit 
cu mare dificultate un rol şi atunci cu 
drept de intervenţie în scenariu). Dintre 
actrițe, doar Barbra Streisand poate 
susține competiția (de prestigiu şi inca- 
sări) cu cei cinci. Situaţie insolită într-un 
Hollywood care, pe vremuri, lansa zeițe 
ale ecranului în cascadă. Astăzi e mai 
important însă realismul decit visul, și 
acțiunea decit reveria dulceagă. 

N Un starin mulțime. La o recep- 
ție dată la Casa Albă, fotografii de presă 
erau la un moment dat cu obiectivele 
indreptate nu asupra persoanelor ofi- 
ciale ci asupra unui alt reporter de la 
«Ladies Home Journal». Reporter mai 
cunoscut ca vedetă de cinema. E vorba 
de Candice Bergen, de noua ei meserie 
și de farmecul cu care a ştiut să treacă 
de cealaltă parte a obiectivului. 


O vedetă care a ajuns fotoreporter 


(Candice Bergen) 


@ Al 63-lea tigru. Marele cineast 
aponez Kurosawa se află în satul so- 
vietic Vostrețovo, (în extremul orient 
al U.R.S.S),unde filmează o adaptare a 
cărţii «Dersu Usala» a cercetătorului și; 
călătorului rus Vladimir Arseniev. Unul 
din cei mai bătrini locuitori ai satului, în 
virstă de 92 de ani, l-a cunoscut pe explo- 
rator și-și aminteşte de el. În același sat 
locuieşte şi un vinător de tigri care, în 
63 de ani de viaţă, a prins 63 de tigri. Ul 
timul tigru capturat de acest expert va 
fi folosit și de Kurosawa în filmul său 

N Mexicultără mandoline. Dinco- 
lo de Ocean, Mexicul îşi descoperă pro- 
priile căi cinematografice paralel cu 
descoperirea istoriei mexicane de către 


Ancheta unui paşnic ce 


an căzut pradă violenţei 
Trintignant, Claude Brasseur şi Catherine Deneuve în «Sumbră vacanță») 


cineaști. În prezent, filmele Mexicului, 
destinate cu precădere marelui public 
se află (ca stil și modalități artistico- 
tehnice) cam la jumătatea drumului între 
Buñuel şi Hollywood, reflectind încă tra- 
diţia spaniolă, dar şi influenţele studiou- 
rilor nord-americane. Fanatismul reli- 
gios, mișcările populare și eroii lor, bur- 
ghezia, dar mai ales istoria Mexicului şi 
revoluția eșuată de la începutul seco- 
lului, iată tot atitea teme care revin în 
producțiile şi uneori in superproducțţiile 
realizatorilor mexicani. 

m Afaceri in travesti. Societatea 
TWA, una din cele mai mari companii 
de aviaţie din lume, l-a angajat pe actorul 
Peter Sellers pentru o serie de filme 
publicitare. Va fi folosită capacitatea 
bine cunoscută a actorului de a inter- 
preta mai multe roluri într-un același 
film: de data aceasta, el va fi un gentle- 
man britanic, un fante italian şi un 
zgircit scoţian. Totul pentru zborul cit 
mai înalt şi profitul cît mai mare al avioa- 
elor companiei TWA 

© Piramida risului. Regizorul Mel 


Brooks s-a remarcat cu citeva parodii 

de western («Şaua aprinsă»), de mu- 
sical («Producătorii») sau de film de 
groază («Tinărul Frankenstein»), ca u- 
nul din cei mai originali autori comici 
din ultimul timp. Visul lui cinematogra- 
fic? Povestea unui anume Bronsky, do- 
rind să construiască în ograda sa o pi- 
ramidă nesfirşit de înaltă şi pe care să 
înscrie trei cuvinte: «Bronsky a trăit». 
«Acesta e personajul care mă obse- 
dează de ani de zile», spune Brooks 
Dar oare în această obsesie nu e propria 
dorință a artistului de a vedea piramida 
pe care să stea scris: «Brooks a trăit»? 

Œ Vive la Commune! Viaţa revolu- 
ționarului polonez Jaroslaw Dombrow- 
ski, una din căpeteniile Comunei din 
Paris, constituie subiectul unei copro- 
ducţii sovieto-poloneze — «ltinerarul 
care duce la nemurire». Filmul este 
realizat de polonezul Bogdan Koremba 
pe un scenariu de luri Naghibin. Filmă- 
rile au loc la Moscova, la Paris şi în 
Polonia. 

N Un film în picaj. George Roy Hill 
impreună cu scenaristul William Gold- 
man şi cu actorul Robert Redford (toţi 
trei erau pe genericul filmului «Butch 
Cassidy») au realizat un film — « Marele 
Waldo Pepper» — așteptat de public 
cu speranța reeditării acelui mare suc- 
ces. E departe de a fi aşa. Povestind 
avatarurile unui pilot, în zilele imediat 
următoare primului război mondial, fil 
mul — scrie revista «News-Week» — 
«renunță la zbor, se supraincarcă cu 
clişee, cu tonuri melodramatice, cu în- 
cercări neizbutite de analiză a existen- 
tei in anii '20 și așa, aglomerat cu bune 
intenţii, plonjează vertiginos spre pă- 
mint. Finalul în care Redtord se anga- 
jează pilot-cascador la Hollywood şi se 
plinge de modul în care filmele roman 
toază viața aviatorilor în război. pare ı 
teproş inserat în tiim». 

m Bucuriile vacanței. Pornit pe 


drumul vacanței, împreună cu soţia şi 
fetița, Paul (Jean-Louis Trintignant) are 
la o staţie de benzină o altercaţie fără 
importanță cu nişte huligani motoci- 
clişti. Maşina lui e urmărită şi în miez 
de noapte, derbedeii «se răzbună»: di- 
mineaţa, Paul nu mai are nici soție, nici 
copil. Ucigaşii sint greu de prins. Îm- 
preună cu sora soției sale (Catherine 
Deneuve), el va incerca să facă drep- 
tate pe cont propriu, într-un mod singe- 
ros, și fără a avea măcar siguranţa de 
a-i fi pedepsit pe adevărații făptaşi 
Acesta e subiectul filmului «Sumbra 
vacanță» al regizorului Gerard Pires, un 
film despre sinistra reacţie în lanţ pe 
care o provoacă violenţa. 


(Jean Louis 


© O absenţă îndelungată. După o 


lipsă de 7 ani de pe ecrane, Michèle 
Morgan va interpreta rolul principal în 
filmul lui Claude Lelouch, «Şoarecele 
şi pisica». Este un film polițist, unde 
detectivul,insărcinat cu o anume anche- 
tă în mediile marilor afaceri, nu va apare 
niciodată în cursul acțiunii; el va fi chiar 
aparatul de filmat În fața lui se destă- 
şoară evenimentele. Un mecanism ori- 
ginal şi gata montat, doar că cineastului 
îi lipsea actrița potrivită pentru a inter- 
preta personajul-cheie al filmului. Vă- 
zind-o pe Michele Morgan la o premieră, 
Lelouch și-a spus: «lată personajul 
meu!» Noroc de premieră, altfel Michèle 

Morgan n-ar fi fost «personaj» 

m Actorul Burto Lancasteri. Burt 
Lancaster a inceput demersurile pentru 
a obține cetățenia italiană. Motivul? 
«Graţie Italiei — spune actorul — lui Lu- 
chiano Visconti şi «Ghepardului» am 
ajuns un actor în adevăratul ințeles al cu- 
vintului şi mi se pare firesc să plătesc 
astfel datoria față de o țară şi de un om 
care au făcut atitea pentru mine. Dacă 
n-ar fi fost Visconti, ziariştii ar vorbi şi 
astăzi despre mine ca despre un fost 
acrobat. De 12 ani se abţin de a vorbi 
astfel, și asta imi tace o grozavă plăcere». 

E Regina lanolinei Shirley Mac 


Laine îşi continuă seria de recitaluri - 
intec şi dans — în Las Vegas, pregă 
tindu-și totodată rolul viitor și finisind 
un roman. Romanul va fi «agresiv», spu 
ne actrița, iar rolul «teminist». «Shirley 
Mac Laine va fi pe ecran Helene Ru- 
binstein. regina produselor cosmetice 


man în trei volume de Aleksandr Cea 
kovski, intitulat: «Blocada». Acesta e si 
titlul filmului realizat de Mihail Erșov, la 
studiourile Lentilm, dupa un scenariu 
de Aleksandr Ceakovski și Arnol Vito. 
Filmul este o amplă cronică a unor zile 
eroice. Mihail Ulianov, luri Solomin, 
irina Akulova sint cițiva dintre actorii 
acestui fiim monumental (care va avea 
mai multe serii) închinat împlinirii a 30 
ie ani de la sfirșitul războiului. 


N 2 ore cu Allende. Jacques Char 


rier este producătorul filmului tranco 
algerian «Plouă la Santiago», realizat 
de cineastul chilian în exil, Helvio Soto. 
Filmul povesteşte ultimele zile ale preşe- 
dintelui Allende, care au fost și ultimele 
zile ale libertăţii în Chile. Helvio Soto nu 
face decit să încheie o frescă cinemato- 
grafică închinată revoluției şi lui Allende 
(mai multe filme de montaj, precum şi 
un interviu-fluviu — 4 ore — cu preşe- 
dintele) cu acest film amar, unde con- 
statarea evenimentelor implică şi o ana 
liză a lor. Deci o luare de poziție de 
mascatoare în fața puciului contrarevo 
luționar care a dus la prăbușirea de 
mocraţiei în Chile. 

N Uitimul gionţ. După uriașul suc- 


ces al ecranizării biografiei lui Papillon 
— cu Steve McQueen în rolul titular — 
studiourile Paramount au hotărit trans- 
punerea pe ecran a romanului «insule 
în curent» de Hemingway, apărut după 
moartea scriitorului. Tot Steve Mc 
Queen va interpreta rolul principal în 
această evocare a zilelor războiului 
mondial, trăite departe de locurile des 


Au cîştigat jucînd roluri de băieți păguboși 
(Robert Redford şi Paul Newman) 


ÎN Căderea măştilor. Actorul Paul 


Newman va filma pentru prima oară cu 
regizorul Robert Altman (M.A.S.H.), în- 
tr-o adaptare a piesei de teatru «indie- 
nii» de Arthur Kopit, piesă reprezen- 
tată și la noi, povestind infringerea in- 
dienilor de către «omul alb» (într-o ver- 
siune necontormă cu vechile mituri lite 
rare sau cinematografice americane) 
Paul Newman va interpreta rolul lui 
Buffalo Bill 

E Un debut la înălțime. Amintirile 
unui aviator zilele războiului, luptele 
eroice de atunci — alcătuiesc substanța 
unui film despre un om care azi nu mai 
poate zbura şi suferă din cauza aceasta. 
«Cerul e cu mine», film interpretat de 
Vladimir Zamanski, este un debut regi- 
zoral — Valeri Lonskoi, debut al unui 
cineast stăpin (judecind după reacţiile 
criticilor sovietici) pe mijloacele de ex- 
presie cinematografic À 

E Lecţia de dans. Jean Marais îl va 
interpreta pe Serghei Diaghilev, fonda- 
torul celebrului balet rus (1909), într-un 
fiim închinat vieții și carierei marelui 
dansator Nijinski. 

E Barajul ascuns. Un tinăr la sfir- 


șitui stagiului militar, dezorientat mai 
întii, copleșit mai apoi de o decepţie 
sentimentală, şi găsindu-și în sfirşit 
drumul, alături de alți tineri, pe şantjerul 
unui mare baraj — iată portretul și po 
vestea filmului ceh «Cel care caută un 
zăcămint de aur» al regizorului Jiri 
Menzel («Vară capricioasă»). 

N Asediul cel mai lung. Cele 900 
de zile ale asediului Leningradului, epo- 
peea rezistenței oraşului infometat și 


bombardat zi și noapte de trupele ger- 
mane, au constituit subiectul unui ro- 


tăşurării lui, în Cuba. Aici războiul este 
prezent doar în știrile din ziare, dar eroul 
principal — un pictor — duce o luptă pe 
viață și pe moarte cu un submarin ger- 
man, eşuat pe un fluviu, în interiorul 
insulei. O luptă, răsplătiiă,ca in atitea 
alte poveşti de Hemingway,doar cu moar 
tea eroului. O moarte simplă și aproape 
senină. Ultimul glonț al luptei victorioa- 
se il culcă la pămint, acolo de unde — 
scrie Hemingway — privirea poate cu- 
prinde toată măreția cerului. 

m O viaţă În studiourile bulgare a 
fost produs filmul «Această viață mi- 
nunată», semnat de regizoarea debu- 
tantă Maria Russeva. Este povestea 
unui om, trăind intens, fără să se cruţe, 
fără să ezite, epopeea zilnică a prezen- 
tului; povestea unui om pentru care 
«viața minunată» cuprinde amintiri şi 
regrete, eșecuri și succese, realizări şi 
planuri, trăite fără o clipă de răgaz. Ma- 
ria Russeva a absolvit cu cițiva ani în 
urmă Institutul de artă teatrală şi cine- 
matogratică din București. 

m Cine va fi Rudolph Valentino? 


Alain Delon a refuzat categoric propu- 
nerea unor mari producători hollywoo- 
dieni de «a fi» Rudolph Valentino într-o 
evocare a regelui starurilor din epoca 
filmului mut. «Nimeni dintre marii actori 
contemporani — a spus Delon — n-ar 
reuşi să redea cu autenticitate persona- 
litatea lui Rudolph Valentino». Pină la 
urmă, producătorii au decis să recurgă 
la formula clasică: alegerea unui actor 
necunoscut și pe cit se poate asemă- 
nător cu Valentino. 


Rubrică redactată de 
Dan COMȘA 


Laura Antonelli (o nouă vedetă a 


modei retro) filmează într-o cafenea 


cventată cindva de Baudelaire 


E Divina cafenea. În apropiere de 


celebra piaţă a Spaniei, la Roma, există 
o cafenea printre ai cărei clienţi s-au nu- 
mărat Goethe, Gogol, Berlioz, Stendhal, 
Baudelaire, H. Taine şi D'Annunzio. Li 
se adaugă acum Laura Antonelli și Mar- 
celo Mastroianni, interpretind rolurile 
principale din «Divina creatură», un 
film al regizorului Giuseppe Patroni 
Griffi. Actiunea se petrece în 1930. 
N Fellini la Belgrad. Festivalul 
nternațional «Fest '75» de ia Belgrad 
caracterizat ca un «festival al festivalu- 
ilor», a atribuit premiul «Stema de aur» 
primelor trei filme clasate în competiție: 
“Amârcord» de Fellini, «Piine şi cio- 
colată» de Franco Brusati şi «Serpi- 
co» de Sidney Lumet 
m Hollywood pe Neva. Uriașa co- 
producție sovieto-americană «Pasărea 
albastră», după povestirea lui Maeter- 
nck, a adus pe locurile tiimăru, ia Lenin- 
grad, citeva dintre cele mai mari vedete 
ale Hollywoodului: Elisabeth Taylor, Ja- 
ne Fonda, Ava Gardner şi fiul lui Clark 
Gable — John Clark Gable. Regizorul 
George Cukor («My Fair Lady») a obținut 
un sprijin substanţial din partea autori- 
tăților și armate: sovietice (folosită în 
scene cu mare desfășurare de figuraţie, 
in acest basm-musical). Turnarea va 
dura 17 săptămini 


La Leningrad, Elisabeth Taylor 
va fi zina unui superbasm 


musical: «Pasărea albastră» 


in memoriam 


m Susan Hayward. A încetat din 
viață, în virstă-de 56 de ani, actrița 
americană Susan Hayward. In cei peste 
treizeci de ani de carieră cinematogra- 
fică, actrița a primit de două ori consa- 
crări internaţionale maxime pentru ro- 
lurile sale. Premiul pentru cea mai bună 
interpretare feminină la Cannes-1956 
și un Oscar în 1958. Astăzi, cind Susan 
Hayward nu mai e, titlurile filmelor 


care i-au adus premiile au o rezonanţă 


- a 
À 


a~ 


rr 3 


J Want 
\ t ) LiVe 


Un adio pentru totdeauna: 
«Vreau să trăiesc!» 


specială: Ele se cheamă «Voi plinge 
miine» şi «Vreau să trăiesc» 

Era prețuită la Hollywood nu atit 
pentru frumusețe, cit pentru inteligență 
și talent. 

Pe micul ecran am văzut-o în «Zăpe- 
zile de pe Kilimangiaro» și în «Gră- 
dina Diavolului». Ne amintim și de 
compoziția din filmul «Valea păpu- 
şilor». 

m Fredric March. A încetat din 
viaţă la 78 de ani, după o carieră de mai 
bine de o jumătate de secol, actoru 
american Fredric March. A ajuns la 
culmile popularității interpretind rolul! 
unui actor: John Barrymore în «Fami- 
lia regală a Broadway-ului» de Geor- 
ge Cukor, evocare a celebrului trio 
actoricesc — John, Ethel, Lionel Barry- 
more. Cariera şi faima lui March n-au 
cunoscut.nici declinul, nici eclipsa. În 
1932 și-a cîştigat primul Oscar pentru 
rolul dublu din «Dr. Jekyll şi domnul 
Hyde» de Mamoulian, unde interpreta 
un om şi un monstru. 14 ani mai tirziu, 
a obținut al doilea Oscar pentru 
«Cei mai frumoşi ani ai vieții noas- 
tre» de William Wyler. A fost Ben- 
venuto Cellini în «lubirile lui Cellini» 
(1934), a fost Jean Valjean în «Mize- 
rabilii» (1935), a fost Vronsky în «Anna 
Karenina» (1935, alături de Greta Gar- 
bo). Cinefilii și-l amintesc în «Maria 
Stuart» (1936) cu Katharine Hepburn, 
sau în «Capătul nopții» (1941) cu Erich 
von Stroheim, în «Nevastă-mea vrăji- 
toarea» (1942) cu Veronica Lake, sau în 
«Moartea unui comis-voiajor» (1951) 
În această scurtă călătorie prin atitea 
roluri, nu se pot uita ultimele lui apari- 
ţii: «Procesul maimutelor» (1960) cu 
Spencer Tracy, «Sechestraţii din Al- 
tona» (1952) cu Sophia Loren, «Şapte 
zile în mai» (1963) — unde interpreta 
un preşedinte al Statelor Unite — şi 
«Tick, tick; tick» (1970), 

E Josephine Baker. Cu Josephine 
Baker dispare unul din marile nume ale 
music-hall-ului. Cu trei săptămîni 
inainte de sfirșitul neaşteptat — la 
59 de ani — Josephine Baker prezenta 
un show de două ore la teatrul «Bo- 
bino» din “Paris, pus în scenă ca un 
omagiu pentru 50 de ani de carieră ai 
actriței. Prezenţa ei cinematografică a 
fost pasageră — două filme, intitulate 
«Zou-Zou» și «Tam-Tam». Spectaco- 
lele ei pe scenele lumii au fost tot- 
deauna sinonime cu bucuria muzicii 
şi dansului, iar pelicula le-a înregistrat 
ca'pe documente de preţ ale genului. 

Josephine Baker adoptase 12 copii 
de mai multe rase şi naționalități şi 
mărturisea că multe din apariţiile ei se 
datorau conștiinței răspunderii (ma- 
teriale) față de o atit de numeroasă 
familie. 

D: C. 


4 


si: AP 


s$ 
EES 


PR 


N 10 aprilie 1918. D.W. Griffith pre- 


zintă în premieră, la New York, «Inimile 
Lumii», film de război pentru cauza alia- 
ților şi ridicarea moralului combatanţilor 
Tot în aprilie (1920) el începe turnarea unui 
alt clasic al său: «Drumul spre răsărit» 
ord Down East») 


In aprilie 1920, apare primul desen 


animat românesc, semnat de Aurel Pe- 
trescu, intitulat «Păcală în lună», pre- 
zentat în premieră de casa «Soarele» la 
sala Cercului Militar. Filmul era anunţat 
în presă ca «o comedie bufă cu desene 
animate». 


m În luna aprilie citeva premiere mos- 


covite ale unor filme intrate deja în istoria 
cinematografului, care au stirnit comenta- 
rii aprinse: în 1924 comedia satirică 
«à l'américaine», a lui Kuleşov, «Extra- 
ordinarele aventuri ale lui Mister West 
în țara bolșevicilor» și în 1925 «Greva», 
un clasic al filmului sovietic, o culme a 
artei regizorale a lui Eisenstein. Același 
Eisenstein avea să dea, tot în aprilie 
(1945),primul tur de manivelă la «lvan cel 
Groaznic», cea din urmă capodoperă 
a sa 

æ 20 aprilie 1926. Premiera de gală bucu- 


reşteană a «colosului» lui Lang, «Metro- 
polis», la sala Odeon (actualul Festival), 
necesită intervenția poliției pentru a se 
reglementa circulaţia din fața sălii de spec- 


Aprilie 1927. Premiera filmului 
«Napoleon» de Abel Gance. Ecranul 
este triplu și muzica îi aparține lui 

Arthur Honegger 


tacol. «Mii de oameni (ne informează o 
gazetă a vremii) au reuşit să fie cu greu 
îndepărtați, pentru a face loc reprezentan- 
ților presei, ai artelor şi literelor, corpulu 
diplomatic şi numeroşilor invitaţi». În 1933, 
la 7 aprilie, la New York, la gigantica sală 
Roxy de pe Broadway, avea loc premiera 
mondială a superproducției «King-Kong 
(lansat cu sloganul «a opta minune a lu- 
mii»), o dată în istoria filmului tantastic. 
Apariţia gorilei uriașe şi lupta ei cu mon- 
ştrii preistorici ca şi scenele în care Kong 
scăpat din lanţuri distruge New Yorkul, 
au smuls strigăte de groază spectatorilor 
celor mai blazați. «Efectele speciale» ale 
filmului au avut efecte tari şi prompte in 
sală, în rîndurile spectatorilor terorizaţi 
cărora li s-au dat în grabă primele aju- 
toare 

N Aprilie 1926. Aurel Petrescu pre- 


zintă publicului bucureştean alte două 
desene animate: comedia satirică «D-ale 
zilei», subintitulată «revistă umoristică» 
şi «Motanul în lună», destinat probabil 
copiilor. Cele citeva fotograme rămase 
filmele au dispărut) indică linia caricatu 
rală a unor personaje comice neaoş ro- 
mâneşti 


m 7 aprilie 1927. Premieră de mare ră 


sunet, la Paris; epopeea lui Abel Gance, 
iia prezentată la Opera Mare, 


APRILIE 


calendar 
cinematografic 


cu tot fastul cuvenit, în prezența «tout 
Paris»-ului literelor şi artelor. Stirneşte 
senzație noul procedeu al «ecranului tri- 
plu» pe care se desfășoară, în contra- 
punct, trei acțiuni paralele şi impresionea- 
ză partitura simfonică semnată de Arthur 
Honegger, executată de orchestra Operei. 
Parisul avea să mai cunoască în luna 
aprilie alte citeva premiere memorabile: 
trei ecranizări după Zola, în viziunea dife- 
rită a trei cineaşti de prestigiu: «Nana» 
de Jean Renoir (în 1926), «Therese Ra- 
quin» de Jacques Feyder (în 1928) și 


«L' Argent» de Marcel L'Herbier (în 1929). 


N 1 aprilie 1930. Are loc la Berlin pre- 


miera mondială a capodoperei lui Stern- 
berg, «Îngerul albastru», in care Jannings 
işi făcea debutul în filmul vorbitor şi se 
lansa cu mare tapaj publicitar o nouă ve- 
detă: Marlene Dietrich. Doi ani mai tirziu, 
tot în aprilie, tot la Berlin, apărea în pre- 
mieră (după indelungi pertractări cu cen- 
zura și presiuni politice din partea cercu- 
rilor conservatoare) «Kuhle Wampe» de 
Slatan Dudow, primul film german comu- 
nist, în spirit şi tendință, realizat cu parti- 
ciparea benevolă a muncitorilor (şomeri) 
berlinezi 

N Aprilie 1931. ani ai vorbi- 
torului, un film de anticipație, “Televiziu- 
nea», realizat la Paris (la Paramount), în 
care spectatorii puteau vedea (și auzi) 
două celebrități ale scenei noastre: pe 
George Vraca și Gh. Storin. În aprilie 


In primii 


Aprilie 1932. Premiera «Visul lui 
Tănase». Constantin Tănase explică, 
pe nemțeşte, 
cum se gătește sarmaua 


1932, «Visul lui Tănase», farsă originală 
realizată la Berlin, cu cel mai popular co- 
mic al teatrului nostru de revistă, în care 
«Nea Costică» incerca să explice (pe nem- 
teşte) «tehnica» sarmalelor şi a mititeilor 
Amuzantă era poanta finală (de la pre- 
mieră) dintre Tănase de pe ecran care se 
adresa lui Tănase din sală, cu care înche- 
ga o conversație veselă 


E În aceeeași lună mai pot fi consem- 


nate premierele newyorkeze ale unor filme 
cu tematică socială de foarte diferită fac- 
tură: «Viva Villa» (1933) de Jack Con- 
Way, evocare a revoluţiei mex'cane din 
1910 și a lui Pancho Villa (film în care fu- 
seseră utilizate fragmente întregi din ope- 
ra neterminată a lui Eisenstein: «Que 
Viva Mexico»); comedia satirică a lui 
Frank Capra, «Extravagantul Mister 
Deeds» (1936) situată în timpul marii crize 
economice din America prerooseveltiană 
şi «Monsieur Verdoux» (1947). tragico- 
medie amară, compusă şi interpretată de 
Chaplin, cu neașteptatul și vehementul ei 
rechizitoriu final împotriva unei societăți 
burgheze conformiste. Opera lui Chaplin 
se adresa unei Americi deja pradă isteriei 
anticomuniste şi terorizată de «comisiile 
pentru cercetarea activităţilor antiameri- 
cane». De aici şi cabala de proporții u- 
riaşe organizată impotriva filmu 
Constantin POPESCU 


tv: 


telemuzica 


Bucuriile muzicii 


Este foarte greu să re- 
constitui pe micul ecran 
o personalitate. Este foar 
te greu să reconstitui, 
oricum, o personalitate — 
și uimirea noastră în fața 
unei astfel de reușite 
chiar asta inseamnă. Dacă ceva din fio- 
rul acelei fericite întimplări a lumii, o 
mare personalitate trece pină la noi — 
captat in paginile unei cărţi — tulburarea 
noastră vine tocmai din conștiința de 
dincolo de operă, dincolo de propria 
confesie fundamentală a Operei — per- 
sonalitatea se inchide în hlamida adin- 
cului său mister în care nici nu avem 
voie să pătrundem. Sloganul didactic al 
«Vieţii» şi «Operei» a însemnat întot- 
deauna o stranie aberaţie — pe care 
numai nevoile metodologice ale studiu- 
lui o pot scuza și explica. Marile aven- 
turi ale reconstituirii de personalitate 
sint accesibile numai celor care ei 
înşişi sint stăpinii unei personalităţi la 
fel de puternice, de agresive chiar. În 
literatura română cel mai strălucit exem- 
plu îl constituie desigur Călinescu care 
face o patetică demonstraţie de pătrun- 
dere a spiritului eminescian în «Viaţa 
lui Eminescu». Se va fi observat că 
ne-am referit mai ales la cărți. În mod 
firesc. Filmul a ratat aproape orice în- 
cercare — dacă personalitatea n-a fost 
folosită ca personaj într-o parabolă. 
Serialul TV aproape a compromis in- 
treprinderea, iar excepția care a fost 
«Leonardo» nu trebuie să ne inducă în 
eroare. «Leonardo», ca şi «Rubliov» 
al lui Tarkovski, era o meditaţie asupra 
rostului și destinului operei geniale, 
ceea ce inseamnă altceva, sau mult mai 
mult decit o reconstituire de personali- 
tate. Autorii care vor să pătrundă inte- 
lesul vieţii unui mare creator se indreap- 
tă firesc spre operă, singura în măsură 
să dea răspunsuri marilor drame care 
traversează viața spirituală a geniului. 
A descifra înțelesuri este numai la 
îndemina criticilor de acută percepţie — 
pentru că orice reconstituire, adică orice 
percepţie, este operă de critic, el fiind 
acela care ia contact cu opera la cea mai 
înaltă temperatură a lucidităţii și simţirii 
şi este apt să o transmită. Aceste con- 
sideraţii, foarte simple, ne-au tost pri- 
lejuite de excepționala dăruire cu care 
redactorii emisiunilor muzicale de dumi- 
nică dimineaţa, «Bucuriile muzicii», în- 
cearcă cel mai greu lucru din lume — 
să reconstituie pentru noi mari perso- 
nalități muzicale. «Muzica începe acolo 
unde cuvintele se opresc», spunea Beet- 
hoven, dar o emisiune TV este obligată 
la vorbe şi imagini — şi cîtă discreţie, 
cită măsură și cit simț al proporției tre- 
buie să aibă realizatorii eil Un moment 
de vîrf — prelungit pe spațiul emisiei 
întregi l-a constituit serialul dedicat 
personalităților muzicii româneşti. Mo- 
mente de vîrf au fost incursiuni în viața 
unui singur gen — cum a fost cel dedicat 
Sonatei cu caractere popular-enesciene. 
O astiei de incu'siune poate lumina 
destinul unei opere intregi — adică a 
unei vieţi dăruită operei în toată com- 
plexitatea ei. În sfirșit, un moment de 
virf, de profundă elevaţie l-a constituit 
emisiunea dedicată lui Wolfgang Ama- 
deus Mozart, acest înger căzut al mu- 
zicii,a cărui strălucire, a cărui spiritua- 
litate divină — dacă numim divin tot ce 
este virf al umanităţii — însoțește pas 
lumii spre Ideal. Drept Cicerone, am 
avut pe distinsul critic mîizical Ada 
Brumaru, care ştie, ca orice om atins 
de aripa sublimă a muzicii,să pătrundă 
în universul ei cu discreţie şi melancolie, 
cu acel infinit respect care trădează 
profunda devoțiune. Am ascultat foarte 
mult Mozart în acea dimineaţă de primă- 
vară — si măcar pentru o vreme sufle 
tele noastre s-au innobilat. Cred că nu 
există omagiu mai mare decit acesta 
pentru cel care ne conduce într-un 
univers în care păşind — devenim mai 
limpezi şi mai oameni, mai adevăraţi 
şi mai senini. 
Smaranda JELESCU 


telescopuri 


Adevăruri simple 


A. Intr-o duminică după- 
amiază, reporterul, ace- 
laşi care cu citeva săp- 
tămini înainte a apăsat pe 
semnalul de alarmă al 
trenului numit viață, pen- 
tru a opri din mers pluti- 
rea indiferentă printre semeni a unor 
necunoscuţi, a apărut pe ecranele tele- 
vizoarelor cu un epilog simplu la o 
poveste nu tocmai simplă pe care o 
supusese dezbaterii publice. Vă re- 
amintiți, desigur, cazul: doi martori ai 
unei întimplări tragice (un accident de 
mașină) dispăruseră fără urmă. Nu aşa, 
ca-n «Moartea unui ciclist», adică cu 
conştiinţa vinovăţiei în suflet, ci așa, 
pur şi simplu, adică fără conştiinţa 
vinovăției în suflet; ei erau doar martori, 
nimeni nu-i căuta pentru vreo vină, dar 
ei nu apăreau de nicăieri şi vina lor — 
în ochii semenilor, și ai lor, fireşte — 
creștea clipă de clipă, pentru că senti- 
mentul datoriei neimplinite nu poate 
conduce la conştiinţa vinovăției, așa 
ca-n «Moartea unui ciclist». Repor- 
terul, cu tact și bun simţ, fără să someze, 
fără să intervină brutal în mersul eveni- 
mentelor, a expus doar cazul, cu impli- 
cațiile sale în viata colectivității, și a 
făcut un apel simplu, direct, la omenie. 
Într-o duminică după amiază, reporterul 
(l-ați recunoscut, probabil, pe Aristide 
Buhoiu) s-a înfățișat din nou telespecta- 
torilor, de data aceasta cu secvenţe de 
primăvară sibiană: cei doi dispăruți și-au 
făcut din proprie inițiativă îndatorirea 
civică, ieşind din anonimat. Le-am văzut 
chipul sau le-am auzit glasul de regret. 
Reporterul i-a ascultat fără să le tulbure 
confesiunea tremurată, și s-a retras 
discret; reporterul işi făcuse — la rin- 
du-i — datoria. 

B. «S-a făcut dreptate», ne-a demon- 
strat, într-o altă seară, un alt reporter, 
mergind pe firul unor cazuri de viaţă 
nu tocmai simple, în care n-a fost toc- 
mai ușor să se ajungă la adevăr și la 
dreptate. Dar s-a ajuns. Principiile eticii 
şi echităţii socialiste si-au dovedit încă 
o dată torta, și temeinicia, și substanţa 
stenică. Reporterul a luat caz după caz, 
și l-a expus sistematic, i-a analizat 
resorturile la vedere, și resorturile as- 
cunse. Putea s-o facă pe un ton docto- 
ral, degajat,«la rece». A făcut-o «la cald», 
participind, pledind. Este acesta un 
indiciu de eficiență reportericească. 
Demonstrația în cazurile respective ar fi 
fost probabil evidentă și prin simpla 
expunere de motive. Dar reporterul 
(l-aţi recunoscut, probabil, pe Al. Stark) 
a simţit nevoia să-și limpezească un 
gind «suplimentar»: de ce s-a făcut 
nedreptate? Cazurile au ieșit astfel din 
matca lor şi au conținut un îndemn 
suplimentar de meditație: spre adevăr 
şi dreptate nu trebuie să mai existe dru- 
muri ocolite. 

C. «Studioul de film tv. prezinta»... 
Formula aceasta n-o întilnim prea des 
pe micile noastre ecrane, (filmul, adică, 
nu constituie încă un «semn de forță» 
în producția proprie) și totuși de citeva 
ori în ultimele săptămini, unele realizări 
puse sub acest generic au constituit 
bune subiecte de meditaţie. Am văzut, 
de pildă, un scurt-metraj intitulat Ge- 
neză, de Carmen Dobrescu, distins cu 
premiul | la un important festival de 
televiziune, acela de la Moscova. O 
creație de mare acuratețe artistică: naiul 
lui Gheorghe Zamfir pe imagini de în- 
ceput de lume, un univers fabulos năs- 
cindu-se sub ochii noștri, captindu-ne 
prin mişcare, ritm şi sunet. Poate doar 
faptul că am văzut acest film după ce a 
luat premii internaţionale este puțin 
nelalocul lui. Mai ales că nu se întimplă 
prima oară această inadvertență. Ar fi 
de discutat, deci, despre priorități, des- 
pre programări, despre principalii be- 
neficiari... ŞI pentra că veni vorba despre 
beneficiari: «studioul de film tv. prezin- 
tă», în studionul lui lon Ţiriac, serialu! 
Primii pași in tenis Aici, cred, bene- 
ficiari nu sint doar micutii iniţiaţi într-ale 
tenisului, care învaţă de la excelentul 
pedagog cu rachetă tainele sportului 
alb. Beneficiari sintem cu toții, pentru 
că a.b.c.-ul lui Ţiriac este și un a.b.c. de 
viață... 

A, B, C... trei litere din abecedarul 
unor adevăruri simple.. 


Călin CĂLIMAN 


filme pe micul ecran 


BN Canalul 


(Andrzej Wajda, 1957). Prezentarea 
zguduitoarei capodopere a lui Wajda a 
constituit, fără îndoială, evenimentul 
cinematografic al ultimelor săptămini pe 
micul ecran. Filmul acesta, care pare a 
veni din «infernul» lui Dante și «Mize- 
rabilii» lui Hugo, demonstrează cu fie- 
care imagine cum niște oameni pot fi 
mai puternici decit viața lor și spune că 
preţul acestor oameni poate fi cunoscut 
la adevărata lui dimensiune numai în 
infernul unui canal mocirios, străbătut 
cu încăpăţinare în căutarea ieșirii, chiar 
dacă există posibilitatea ca ieșirea să fie 
închisă cu un grilaj. Filmul acesta, care 
este, desigur, un document despre răz- 
boi, mai spune — și aici se află, poate, 
cheia lui — că, uneori, disperarea nu e 
întrecută de speranţă. 

Copleşitor discurs, tragic, despre 
ceea ce niciodată, în nici un fel de condi- 
ţii, nu piere în acest «inger muritor» 
care este omul, «Canalul», operă funda- 
mentală a cinematografului polonez și a 
creației lui Wajda, numără aproape două- 
zeci de ani de cind a apărut, în timp ce 
de la consumarea evenimentelor isto- 
rice din care s-a inspirat au trecut 
treizeci. Dimensiunea filozofică, para- 
bolică aproape, a filmului (căci el are o 
asemenea dimensiune) a ciștigat în 
evidenţă de-a lungul acestei perioade. 
intrebat ce anume ar reține într-o even- 
tuală antologie de secvenţe din filmele 
sale, Wajda spune că din «Canalul», 
de pildă, ar alege «momentul care pre- 
cede ieşirea locotenentului Zadra din 
canal, ieșirea Iui, precum şi reintoarce- 
rea în canal». 


BDuminică la ora 6 


(Lucian Pintilie, 1965). Unul din 
filmele importante ale cinematografiei 
noastre. Un scenariu de mare sobrieta- 
te și simplitate, semnat de lon Mihă.- 
leanu, abordează tema luptei comuniste 
în ilegalitate cu mare atenţie la psiholo- 
giile individuale, cu deplină convingere 
că istoria are ca protagoniști — fie și în 
cele mai mărunte evenimente ale ei — 
oameni, nu «personaje», nu scheme în 
acțiune. Pe acest scenariu, Lucian Pin- 
tilie construiește un film aspru, animat 
de o extraordinară voință de a face să 
se vadă idei, de a spune totul exclusiv 
prin imagini, de a face — dacă vreți — 
cinematograf pur. Sint de aceea mo- 
mente cind spectatorul nu mai intră 
deloc în relaţie cu ficțiunea de pe ecran 
ci numai cu regizorul care devine, uneori, 
cel mai important personaj al filmului. 
Această orgolioasă «ieșire în arenă» a 
regizorului, această impresionantă de- 
monstrație de inteligenţă lipsește, pa- 
radoxal, opera de rotunjimea la care 
rivnea și pe care o merita de altfel. 

importantă prin modul inedit în care 
abordează o temă majoră a cinemato- 
grafiei noastre, «Duminică la ora 6» 
este pină acum — după opinia mea — 
una din cele mai personale (sub raport 
artistic) creaţii ale acestei cinematografii. 


E Zboară cocorii 


(Mihail MKalatozov, 1957). Un film 
care a făcut și va mai face şcoală, 
ucenicie serioasă și decisivă întru înte- 
legerea ideilor că: a fi patetic înseamnă, 
nu o dată, a te afla in mijlocul evenimen- 
telor care mai tirziu vor intra în cărțile 
de istorie; a fi patetic înseamnă a privi 
fericit un stol de cocori, a sări într-un 
picior într-o'piață pustie şi a te ține de 
mină cu cineva, atunci cind gloanţele 
au pornit și curind îţi vor șuiera pe lingă 
ureche; a fi patetic — învaţă acest tulbu- 
rător film despre dragoste și război — 
înseamnă a iubi și a ur! cu patimă, a plin- 
ge și a ride pină la capăt, ca și cum cu 
acel plins sau cu acel ris al tău s-ar stirși 
lumea, a simți totul cu centrii cei mai 
misterioși ai ființei tale. 


BFiliera franceză 


(William Friedkin, 1971). lată un 
film «de reținut», de pus de o parte. 
Firește, pentru sursa lui de inspiraţie, 
abordind una din problemele cu care 
este confruntat occidentul: traficul de 
droguri. Desigur, pentru că este perfect. 
Neindoios, pentru antologica secvență 
a urmăririi din maşină a trenului. Bine- 
înțeles și pentru că a luat cinci Oscar-uri. 
Dar mai ales pentru că e greu de întilnit 
un film care să evite, cu mai mult singe 
rece și cu mai adincă încăpăținare, tot 
ce nu ține,de fapt, de epic. Filmul acesta 
e ciudat, monstruos aproape, pentru 
că totul e aici numai epic în stare pură. 
Într-un fel, el reabilitează mult incrimi- 


nata propoziție «Marchiza a ieșit la ora 
cinci», demonstrind că, poate, uneori, 
acesta e singurul lucru important, anu- 
me că marchiza a ieșit la cinci și nu la 
altă oră, restul fiind vorbe. Un povestitor 
ideal al «Filierei» ar putea fi Titi Tulea 
(din «Enigma Otiliei»), «narator din plă- 
cere» care, întrebat ce a văzut la cinema- 
tograf, începea: «intii arată un puț, cu 
moară, pe urmă vine o fată cu găleată 
mare, apoi apar doi bătrini, un moș și o 
babă, care vorbesc între ei, pe urmă 
arată cum trage fata găleata după ea, 
baba se răstește la ea și moşul o lovește 
cu un bici...», etc. 


5...si 
e «Creierul» (Gerard Oury). Plăcută 


adesea, chiar inspirată comedie paro- 
diind șabloanele filmului polițist. Bour- 
vii şi Belmondo în tandem. 


e «Maria Candelaria» (Emilio Fer- 


nandez). Pelicula unui mare operator: 
Gabriel Figueroa. 


Un nai de valoare mondială 
(Gheorghe Zamfir) într-un film 
distins cu premiul I la festivalul 
de televiziune de la Moscova 
(«Geneză» de Carmen Dobrescu) 


«Tezaurul de la Pietroasa» în 
regia lui Dan Necsulea, realizat 
de Studioul de film tv.. este 
contribuția româncască la seria- 
lul «Dosarele secrete ale tezau- 
rului ». coproducția O.R.I.F.-ului 
cu mai multe televiziuni europene. 
In fotografie, scriitorul Alexandru 
Odobescu. interpretat de Costel 
Constantin (scriitorul iși asumase 
sarcina descifrării enigmei tezau- 
rului descoperit pe pămint romă- 
nesc în 1837) şi pictorul Trenk 
(Comel Ciupercescu) 


e «Valea pratului de pușcă» (Wil- 


liam Roberts). Western ca atitea altele, 
plus ceva umor. N-ar fi totuși cazul să 
vedem sau să revedem creațiile clasice 
ale genului? 


e «Ziua în care vin peștii» (Michael 


Cacoyannis). Subiect grav, «tradus» in- 
tr-o fabulă cinematografică fără valoare 


artistică ieșită din comun, dar cu utilă 


valoare de «semnal de alarmă». 


Aurel BĂDESCU 


decupaj 


Povești pentru 
oameni mari 


Nimeni nu mai poate as- 
tăzi contesta că televizo- 
rul a devenito obișnuinţă, 
o necesitate, că este in- 
strumentul de informare 
cel mai căutat şi totodată 
că oferă una dintre cele 
mai gustate fațete ale deconectării. Ori- 
cit am ti de superesteți si de foarte oc u- 
pați cu importante probleme, acolo, 
acasă, unde nu ne văd decit ai noștri, 
răminem de multe ori cu ochii căscati 
la... seriale, filmele acelea pe care unii 
le discutăm cu superioritatea celor ce 
gustă doar subtilitățile lui Fellini. Şi am 
fi nedrepți dacă n-am recunoaște că 
televiziunea face eforturi considerabile 
pentru ca acest capitol important al 
deconectării noastre «seriale» să poată 
acoperi mai toate gusturile, să se pre- 
zinte în formule de calitate. Pină și acea 
«Misiune imposibilă», cu toate imposi- 
bilităţile ei, cu o evidentă lipsă de logică, 
a captat atenţia tinerilor cu gindul la 
ce înseamnă să fii stăpin pe toate culi- 
sele tehnicii. Pentru mulți era o bucurie 
copilărească să constate cum,apăsind 
pe un buton EI, eroul cel blond, imobiliza 
răul, acel «rău» venit din basmele cu 
Feţi-Frumoși, devenit astăzi în seriale, 
intractorul, turbulent element al ordinei 
sociale. imposibila misiune s-a dus și 
în locul ei a apărut «Kojak», antistarul, 
anti-Stintul, anti-Mannix-ul, eroul lipsit 
de «smile»-ul minunat al precedesorilor 
săi, bărbatul urtt la chip dar, paradoxal, 
fiind totuşi fermecător pentru că reu- 
șește să arate ce înseamnă tăria de ca- 
racter şi inteligența, mai mult decit ar 
face-o o conferință seacă, ținută în 
termeni «elevați». Se poate zice că 
Kojak ar semăna cu Yul Brynner, asta 
n-are nici o importanţă, e chiar mai 
urit decit chelul Brynner. Cei ce au făcut 
serialul n-au vrut de astă dată să ne 
ducă în lumea poveştilor clasice şi au 
ales altă schemă, alt erou,și nu ne-au 
dezamăgit. Farmecul pledoariei pentru 
dreptate a intrigii polițiste cucereşte şi 
de astă dată; nu o presupusă violență 
a locotenentului ne atrage, ci pregnanta 
personalitate a celui ce crede în dreptate, 
în necesitatea asanării răului din lume 
şi are forta morală să o facă. 

Serialele nu sint doar o dulce deco- 
nectare, ci si o simplă dar utilă lecţie 
educativă. «Norii negri», producție po- 
loneză, ofera un nou argument în favoa- 

ea utilității acestor filme. Sub veşmintul 

filmului de capă şi spadă, în care fie- 
care episod se termină exact la jumăta- 
tea unui duel, stop-cadrul final născind 
întrebarea «cine e învingătorul?» cit 
şi curiozitatea pentru următorul episod, 
se povestește istoria luptei pentru in- 
dependență a unui popor. O lecție de 
patriotism realizată cu mijloacele seria- 
lului; povestea bravului Dowgird mereu 
urmărit de Zaremba şi Knothe nu-i doar 
o dulce aventură cu cavalcade frumos 
filmate și lupte spectaculoase. Aven- 
tura e doar șireata capcană oferită nouă 
spre a urmări, în numele serialului, 
povestea unor oameni adevăraţi ce lup- 
tă pentru binele neamului lor. Am vrea — 
și nu sintem prea pretenţioşi avind 
această dorință — să urmărim o astfel 
de poveste, de-a noastră, despre ai 
noştri. Mai sperăm, însă, că serialul 
românesc ne va oferi această satisfac- 
ție. 

Nici nostalgia romantismului n-o uită 
«serialiştii» şi atunci ne reamintesc de 
cărțile adolescenţei, transformind în pi- 
lule de cite o oră romanul «Jane Eyre», 
peste paginile căruia multe lacrimi s-au 
vărsat. Studiourile engleze BBC au tăcut 
asta cu multă pricepere iar serile în 
care micuța guvernantă își trăia dragos- 
tea ei curată pentru stăpinul castelului 
au fost savurate de telespectatoare, ba 
chiar și de telespectatori. 

Televiziunea, parcă mai mult decit 
oricind, are grijă ca serialele, aceste 
povești pentru oamenii mari, să fie bine 
alese, pentru că se știe că sint emisiuni 
de mare popularitate, iar audiența mare 
pe care o au obligă la o selecţie cit 
mai riguroasă, care se dovedește a fi 
făcută, în ultimul timp, cu multă com- 
petență. 


ileana COLOMIEȚ 


Asociaţia cineaștilor 


Şantier 


200 La 

acestei primăveri, 

membrii Asociației 

Cineaştilor au parti- 

cipat la o serie de ac- 

țiuni politice și cultu- 

rale, în diverse centre din țară. Ast- 
fel, în cadrul campaniei electorale, 
a avut loc intilnirea realizatorilor 
filmului «Zidul» cu tineri din muni- 
cipiul Craiova, intrunire la care au 
participat regizorul Constantin 
Vaeni şi actorul Radu Nicolae 
999 La Universitatea «Bucu- 
rești» a fost organizată o intilnire 
a profesorilor de istorie din Capi- 
tală cu realizatorii filmului «Ştefan 
cel Mare — Vaslui 1475». Din par- 
tea cadrelor didactice a vorbit cu 
acest prilej prof. dr. Radu Mano- 
lescu, prodecanul Facultăţii de is- 
torie. Regizorul Mircea Drăgan a 
prezentat o serie de aspecte ale 
artei şi tehnicii regizorale, scriito- 
rul Constantin Mitru s-a referit 
la scenariu și la izvoarele folosite, 
iar generalul-maior în rezervă 
lon Cupșa, consultant al filmului, 
a pus în lumină respectarea adevă- 
uiui istoric. PP Cenaclul tine- 

rilor cineaști «Victor Iliu» destă- 
şoară o activitate laborioasă. La 
şedinţele sale recente au fost vizio 
nate şi s-au discutat filmele «Filip 
cel bun» de Dan Pita și «Concert 
din muzică de Bach» de Dinu 
Tănase. Au luat cuvintul regizorii 
Constantin Vaeni, Sabin Bălașa, 
Stere Gulea, operatorii Otto Urban- 
ski şi Ştetan Fay, criticul Manuela 
Gheorghiu şi alții. 999 La Casa fil- 
mului au continuat întilnirile orga- 
nizate sub egida Cenaclului de 
dramaturgie. La discuția pe mar- 
ginea filmelor «Actorul și sălba- 
ticii» şi «Zidul» au luat cuvintul 
loan Grigorescu, Dumitru Solo- 
mon, Corneliu Leu, Ov.S. Crohmăl- 
niceanu, Alexandru Stark, T. Ca- 
ranfil, Radu F. Alexandru, Doru 
Segal, lulian Mihu, Constantin Ro- 
man, Manole Marcus și Constan- 
tin Vaeni. 999 În cadrul ințele- 
gerii de colaborare dintre Aso- 
ciația cineaștilor din țara noas- 
tră și Uniunea cineaștilor din 
U.R.S.S., regizorii Andrei Blaier 
şi Dan Pita şi actrița Florina Luican 
au prezentat, la Moscova, filmele 
«Illustrate cu flori de cimp» și 
«Filip cel bun». În același cadru, 
ne-a vizitat țara o delegație de 
cineaşti sovietici, compusă din ac- 
trita Larisa Lujina, regizoarea Di- 
nara Assanova Rodina, actorul- 
regizor Rodion Nahapetov şi Va- 
sili Vornoskov, corespondent în 
domeniul relațiilor externe. 999 
Cenaclul criticii s-a bucurat, la ṣe- 
dința sa de redeschidere din 12 a- 
prilie a.c., de o participare nume- 
roasă și de prestigiu. Au fost pre- 
zenţi, alături de cronicari şi publi- 
cişti, regizori și operatori, reali- 
zatorii filmelor în discuţie: «Un 
zimbet pentru mai tirziu» de Al. 
Boiangiu, «Ilustrate cu flori de 
cîmp» de Andrei Blaier, «Filip cel 
bun» de Dan Piţa și «Muntele 
ascuns» de Andrei Cătălin Bâlea- 
nu. Un cadru adecvat deci pentru 
dialogul pe care Cenaclul își pro- 
pune să-l promoveze, într-un spirit 
de exigenţă și colegialitate, între 
autori şi critici, între toate catego- 
riile de creatori din cinematografie. 
prezentate de D.I 

n Sava, Florica 

` u tema «Actual și durabil 

in filmele stagiunii», au luat cu 
lorian Potra, Tudor Stănes- 

Anna Ha- 

IS- 


ri Wald, Valentin Sil 


inceputul 


Marin PÎRIIANU 


BEES OI i i i i 1 |: 1-1] 


Documentar 


În prag 


de primăvară 


Prezența, ca publicist, a unui scriitor de 
mare talent — Eugen Barbu — printre cola- 
boratorii regizorului, se dovedește incă o 
dată benefică în filmul documentar. Fără a fi 
autor al «scenariului», Eugen Barbu e un tot 
atit de inspirat comentator — aici în filmul 
«În prag de primăvară» pe cit de bun dialo 
ghist s-a arătat a fi în filmele cu actori. Prin 
verbul său, acest reportaj politic, social și 
edilitar despre trecutul și prezentul unui 
cartier — Pantelimonul — capătă dimen- 
siuni şi vibrații nesperate. Scriitorului nu-i 
scapă detaliile care trimit dincolo de peisaj, 
dincolo de cadrul strict al imaginii şi al 
timpului filmării, el observă cămășile umede 
de efort ale voluntarilor care vin pe şantier 
«odihnindu-se mai puțin, distrindu-se mai 
puțin, păstrindu-și surisul», el descoperă 
în gestul lor curent valoarea exemplară a 
efortului constructiv care emoționează și, 
astfel, educă. 


Regia şi scenariul: David Reu. Comentariul: 
Eugen Barbu. imaginea: Constantin Dembinschi, 
Gheorghe Dumitru şi Gheorghe Feher. 


Acești stranii inamici, 


virusurile 


Virtuozitatea realizatorilor de fiime știin- 
tifice de la studioul «Sahia» atinge un nou 
punct de virf. Pe generic figurează de aitfe! 
cel puțin un nume care ne oferea din capul 
locului garanţii: Dona Barta. Ca în atitea 
alte prilejuri, depăşim cu mult, în această 
companie, granițele filmului didactic sau de 
pură ilustrare a unei cercetări, fără a obține 
prin aceasta mai puține informații ştiinţifice 
Imaginile filmate prin microscopul electro- 
nic sau amplificate prin desene animate, par 
nişte aurore boreale în miniatură, metafore 


Un poem 
despre Eminescu 


999 Se pare că mult solicitata dezba- 
tere în jurul filmului documentar și 
științific a intrat, în sfirșit, pe agenda 


comună de lucru a studioului «Sahia» 
și a Asociaţiei cineaştilor. Aşteptăm 
rezultatele. 999 Titus Mesaroș a trecut 
de la «Vremea finului» la «vremea ti- 
teiului», realizind filmul «Asaltul», în 
condiţii de viscol şi înzăpezire. 999 Şi 


lon Visu a avut norocul în această 
iarnă, cu puțină zăpadă, să «prindă» 
totuși zăpadă și să realizeze splendidul 
film «Datini din bătrini». Fiţi nerăbdă- 
tori să-l vizionați. 999 lon Bostan, 
după ce s-a ridicat din Delta Dunării în 
universul stelar, pentru filmul «Galaxii», 
este pe cale de a «ameriza» în Delta 


J [ae Manj Asha | 


Comentariul 
şi 
forţa lui 


descifrate ale existenței. Astfel atlăm că 
aceşti stranii inamici, virusurile, «duc o 
viață dublă», motiv pentru care devin obiec 
tul unei captivante dispute, surprinse înl'e 
savanții noștri de la Institutul de virusologie: 
forme rudimentare de viaţă sau particole de 
materie inertă, elemente extraterestre adu- 
se de meteoriți sau... lată o contribuţie 
electivă la formarea unei concepții materia- 
ist-dialectice despre lume. 


Regia și scenariul: Dona Barta şi Zoltan Terner 
Imaginea: Claudiu Soltescu. 


Tentativă dificilă din partea unui presti 
gios documentarist, Titus Mesaroş, dea re 
face succesul unui vechi film de santier al 
său, «4 000 de trepte spre cer», combinindu-l 
cu fotogenia etalată intr-un alt documentar 
antologic, pe care l-a realizat în Delta 
Dunării, «Stufu'». Ca şi în filmele citate, au- 
torul renuntă ia comentariu — lesne compen- 
sat printr-un text explicativ, înserat în pre- 
generic, despre o metodă de intervenţie la 
sondele petrolifere, «menită să redeschidă 
calea aurului negru». Mai greu de obţinut 
a fost probabil efectul fotogenic hibernal, 
contrastul insolit dintre imaginea tradiţio- 
nală a cimpului negru cu sonde și zăpada 
imaculată, abundentă, pe care autorii au 
așteptat-o sau de care au avut norocul să 
beneficieze în ziua filmării. În această ten- 
tativă de a repeta, concomitent, performan- 
tele a două filme diferite ca temă și gen, a 
fost însă sacrificat tocmai esenţialul,ceea 
ce titlul proclamă: asaltul, efortul uman și 
tipologia care-l individualizează, îl face 
expresiv și memorabil. 


Regia și scenariul: Titus Mesaroş. imaginea: 
Petre Gheorghe. 


Rinului, pentru o viitoare coproducție 
româno-olandeză: «Cele două Delte» 
Partea olandeză a desemnat recent, 
drept co-regizor, pe d-nul L Wiegel, 
preşedinte al Asociaţiei cineaştilor olan- 
dezi. 990 Poetul Vasile Nicolescu 
dedică lui Eminescu ultimul său poem 
— de data aceasta însă sub formă de 
proză scenaristică şi destinat nu valțu- 
rilor marilor rotative, ci aparatului de 
filmat. Regizorul Jean Petrovici şi 
operatorul Jean Michel vor tace din 
acest poem un film. 999 Anunţăm 
pe această cale că la 30 aprilie in- 
cheiem lucrările pentru intocmirea 
planului nostru tematic pe următorii 
doi ani Aşteptăm încă propuneri de 
la toți prietenii filmului documentar 
şi ştiinţific. 999 La cererea unui nu- 
meros public, Nea Mărin (Amza 
Pellea) dă lecții de bună purtare prie- 
tenilor, într-un «film de circulație», răs- 
punzind solicitării Inspectoratului ge- 
neral al Mhiţiei, sub îndrumarea atentă a 
regizorului lon Moscu. 


Aristide MOLDOVAN 


Muzeul cinematografiei 


Mai puțin spectaculoasă decit «Premier: 
după 75 de ani», în care erau valorificate 
primele filme științifice din lume, realizate 
in România de către dr. Gh. Marinescu, 
producția de față continuă cu rigoare și 
pioşenie punerea în lumină a tradițiilor 
noastre cinematografice, atitea cite au fost 
şi s-au păstrat. Avind drept consultanţi 
istoriografi de autoritate, noul film al lui 
Alexandru Gașpar seamănă mult cu ilustra- 
rea unui capitol de monografie sau tratat 
istoric, cea mai mare parte din spațiu fiind 
consumat, prin filmări combinate, pentru 


E 


ale organig ei 


Matty Aslan cochetează subtil, de la 
titlu, cu un fel de ermetism al abstracțiuni- 
lor, la fel cum, în serialul «Formica», îmbră 
case şarja satirică în transparente haine de 
tabulă. Dacă fabula era un simplu joc al 
aparențelor, voit monoton, făcind mai evi 
dente apropourile, abstractiunea e şi ea 
accesibilă tuturor. Chiar dacă nu toată 
lumea știe ce e organigrama, se dumirește 
repede și pe deplin, animația fiind pentru 
Matty Aslan drumul cel mai scurt dintre 
idee și public, fără complicații formale. De 
data aceasta... furnicile sint organizate 
prinse, deci, în schemă, luind forma uno' 
stere sub o acoladă. Operația la care sintem 
invitaţi, destul de lesnicioasă, este aceea de 
identificare a situaţiilor de viaţă astfel figu- 
rate: iată nepotismul (sfera de deasupra 
prelungeste acolada, luind sub aripa sa 
ocrotitoare una dintre sferele de dedesubt), 
iată mimetismul subaltern (sferele de sub 
acoladă își schimbă culoarea după sfera 


Electronicus intervine 


Pitt Popescu ne convinge că folosirea 
actorilor în filmele utilitare nu este totdeauna 
nefericită. Cind nu sint puși să mimeze di- 
ieme existenţiale la locul de muncă, dacă 
apare cuvenita detaşare sau — rara avis — 
o umbră de umor în pledoaria pentru stin- 
gerea aragazului şi scoaterea fierului de 
coafat din priză la plecarea de la domi- 
ciliu, atunci cauza unui film utilitar devine 
suficient de demnă pentru orice actor. Ne-o 
dovedesc, alături de regizor, în compania 
unui simpatic robot, Rodica Popescu şi 
Mihai Fotino, în filmul de față, realizat la 
cererea Comandamentului pompierilor din 
București 


Regia: Pitt Popescu. Scenariul: Costea D. loan. 
Imaginea: George Cristea. 


Explozie tirzie 


Printre filmele de protecția muncii reali- 


telex Animafilm 


Ocolul 
infinitului mic 


0.9 Un ou care se fierbe singur sare 
din ibric și-și ațiță mai bine focul. Două 
săbii se ascut în aer și, enervindu-l pe 
scamator, acesta le înghite. Omului ii 
vine chef să zboare și atunci bea o 
ceașcă de cafea și chiar ceașca devine 
volanul cu care-şi reglează zborul. Toate 
a®estea sint detalii imaginate de Marin 
Sorescu, în scenariul filmului cu actori 
şi obiecte animate «Ocolul infinitului 
mic pornind de la nimic». 999 Sabin 
Bălașa,impreună cu operatorul său de 
imagine, va începe în curind poemul 
despre ieșirea omenirii din noaptea 
lungă a fascismului. Filmul intitulat, 
«Nu, întunericuluii» va participa în 
cinstea zilei de 9 Mai (cel de-al 30-lea 


a sugera atmosfera din sala L'Independan- 
ce roumaine unde au avut loc primele 
proiecții de filme în București, pentru a 
reproduce fragmente din ziarele vremii, în 
care citim fraze pitorești precum: «Cine a 
mai descoperit și asta? Halal să-i fie, că 
tare-i trumosi» Materialul cinematografic 
original fiind redat în treacăt, cu parcimo- 
nie, partea inedită a filmului și cea mai 
concludentă o constituie un lung cadru de 
interviu TV, în care apare și ne vorbeşte in 
românește ultimul operator al lui Lumière, 
în viață pină în 1973, și primul operator de 
luat vederi din România, Paul Menu. 

Regia, scenariul şi imaginea: Alexandru Gaspa 
Consultanţi: /on Cantacuzino si Cornel Cristian 


Autodepășşire 


şi 
autoabandonare 


de sus) ş.a.m.d. Acest umor aproape meca 
nic ciștigă însă, din situaţie în situaţie, oare- 
care anvergură și forță de incizie, cind poan- 
ta are şi un timp trei, cînd sfera ia, de pildă, 
lormă de cilindru şi începe să se articuleze 
o adevărată narațiune alegorică. 


Regia și scenariul: Matty Aslan. Imaginea: R. 
Codrean. 


să scriu, 1,2,3 


Pe un fond complet alb, omulețul lui Gopo 
e de data aceasta redus la două liniute 
negre, o cireașă cu doi ochi și o sprinceană. 
În această stare experimentală şi probabil 
tranzitorie, el execută grăbit, timp de mai 
multe minute decit dura facerea lumii in 
«Scurtă istorie», o gimnastică sui generis, 
desenind rapid cifre din puţinele elemente 
care-i stau la dispoziţie în propriul trup: 
de la 1 la 12 și de la capăt, din nou, de mai 


Aer ori. Filmul spune exact atit cit anunţă 
titlul. 


Regia şi scenariul: /o” Popescu Gopo. Imagi- 


nea: Rad Codrean. 


zate la Buftea cel de față are meritul de a fi 
abandonat formula grav-introspectivă şi 
patetico-prăpăstioasă cu care alți autori 
specializaţi demonstrează, de pildă, că pir- 
ghia de susținere la remorci e absolut nece- 
sară. Aici se preferă reconstituirea meticu- 
loasă, strict funcțională, a ritualului muncii, 
cu atmosfera sa reală, cu multitudinea de 
detalii printre care se poate insinua obosea- 
la şi neglijența fatală. Chiar concluzia mora- 
lizatoare capătă o binefăcătoare precizie: 
victima știa, cunoștea pe de rost regulile 
de protecţie a muncii. Doar că, «nu șfiu ce 
l-a apucat», nu le-a respectat. Şi, de fapt, 
totul se putea sfirși cu bine, în acea zi, la 
cariera de piatră, dacă n-ar fi rămas o încă'- 
cătură neexplodată, care a aruncat în aer 
un pom și un om. 


Regia: Radu Gurâu. Scenariul: Radu Gurav si 
lon Bujor. imaginea: Octavian Basti. 


Val. S. DELEANU 


Mai de la zdrobirea fascismului) la 
manifestările organizate de Uniunea 
internaţională a ziariştilor. Ca omenirea 
să nu uite... 999 ispitit de felul cum 
arată lumea văzută de la un metru 
înălțime, regizorul Titus Mesaroș a 
imaginat o suită de filme de desen ani- 
mat inspirate din corespondența pe 
care o poartă doi copii, unul trăind la 
sat şi altul la oraş. Întimplările cotidiene, 
munca părinţilor, evenimentele străzii 
sau ale pădurii, o nuntă sau nașterea 
unui copil vor fi «văzute» și descrise cu 
candorile, prospețimea şi optica mu- 
calită, inimitabilă, a copiilor. eee Ca 
să şteargă lacrima unui copil, alte la- 
crimi mici de sticlă colorată, mărgele 
multicolore, se vor aduna în surprinză- 
toare şi gingaşe forme. În banda sonoră, 
plinsul copilului se va modifica treptat, 
va deveni gungurit, sincopat de excla- 
maţii de încintare, în replică directă cu 
imaginea. Este filmul cu mărgele ani- 
mate al Tatianei Apahideanu. 


Lucia OLTEANU 


Oare într-adevăr «tăce- 

rea e de aur», oricind si 

oriunde în cinematogra!? 

Muţenia unor personaje 

poate constitui, în sine, 

un motiv de îmbrăţișare 
a unui tilm, iar apetitul verbal — unul de 
respingere? Vom avea prilejul, pe par- 
cursul acestor rubrici, să încercăm a 
demonta mecanismele înțepenite ale a- 
cestor locuri comune, frecventate, din 
păcate, chiar și de unii dintre cei mai 
serios preocupati de conditia filmului. 
Vorba drămuită, picurata, nu poate tace 
minuni decit atunci cînd aparţine sub 
stanței intrinsece a personajului, dup 
cum, la rindul său, cuvintul îmbelșugai, 
rostogolit cu spor, nu poartă în sine 
germenii catastrofei. 

Observaţia «se vorbește prea mult» 
se dovedește, uneori, a fi chiar o pre- 
judecată ce aparţine, în general, specta- 
torului nu toarte harnic, celui care retuză 
să se întrebe «in raport cu ce se vor- 
beşte prea mult?» 

O ascultare — dar şi o privire — atentă 
a unui film precum «Filip cel bun» (rea 
lizat de Constantin Stoiciu şi Dan Pita) 
ne descoperă o structură verbală bine 
cumpănită, raporturi nu numai judicioa- 
se, ci de multe ori subtile între cel care 
știe să tacă și cei care simt nevoia 
să vorbească 

Protagonistul, băiatul aflat în fata 
unora dintre întrebările decisive ale vie 
ţii, dornic să stabilească un acord cin 
stit între el şi lumea din jur, care lume 
— Incepind cu familia — nu-i oferă 
deocamdată, decit sfaturi puerile, fie de 
un pragmatism mărunt, respingător, e- 
roul, spun, își exprimă neaderența și 
printr-un obstinat refuz al rostirii cuvin- 
telor. Multe din răspunsurile sale sint 
strict funcționale, parcă pentru a sub- 
linia lipsa deliberată de participare la 
discuția angajată de preopinent. Ava- 
lanșei de sfaturi paterne «să fii cuminte, 
discipiinat...», «cum îți așterni, așa vei 
dormi», fiul îi răspunde cu o întrebare 
ce nu are nici o legătură cu cele auzite: 
«Nu am uitat nimic?» 

Înstrăinarea băiatului, negăsirea unui 
loc într-o casă dominată de un tată care. 
pentru a-și ascunde eșecul uman, își 
construieşte un găunos eșafod de «pa- 


vorbirea noastră cea din toate filmele 


Cind tăcerea 


Nu cit vorbim, 


ci cum vorbim în filmele noastre 


ter familias», sint marcate de tăcerile 
lui Filip, de greutatea cu care își smulge 
cuvintele. Sporăvăiala demagogică, dis- 


Ecranul e al cititorilor 


«...Sint clipe, ca aceea din finalul filmului, 
cind ești pus brutal în faţa ta, în fața adevăru 
lui.pe care trebuie să-l porţi ca o torţă vie 
întreaga viață. Sint clipe pe care, înțelegin- 
du-le după aceea, le respecţi și le chemi in 
aiutor, ori de cite ori nehotărirea te încearcă 
în faţa faptei. Sint clipe care-ţi impun acţiu 
nea și care fac mai mult decit o sută de 
lecţii de istorie la un loc... Sint ultimele 
ciipe ale filmului, clipe care conferă o nobilă 
dimensiune înţelegerii viitorului. Sint clipe 
în faţa cărora spui: «Sint aici, lingă voi, cu 
voi, întotdeauna!» Le mulțumim acelora care 
ne-au deschis ochii asupra lor. Ei se nu- 
mesc Constantin Vaeni, losif Demian, Ga- 
briel Oseciuc, Gheorghe Dinică.» (Ștefan 
Donat, Bul. Steagul Roșu 21 — Braşov) 


Actorul și sălbaticii 


«..„.Dintre toate filmele româneşti vizio- 
nate in ultima vreme se impune, ca o «floare 
de stincă», «Actorul și sălbaticii». Geniai 
joc al lui Toma Caragiu. Frumoasă și pito- 
rească satiră; document cald, mesaj uman. 
M-au impresionat tinerii actori, mai ales 
jocul fin, matur, elegant al lui Mircea Diaco- 
nu, care apoi va excela în «Filip cel bun». O 
singwă observație: In cazul filmărilor inte- 
rioare să se evite aglomerarea debutanților 
care nu reușesc încă largheţea mişcărilor de 
film şi oscilează timid între un teatru rigid 
şi opereta superficială...» (lonel Teaha, 
Facultatea de Medicină, Cămin 10 — Timi- 
şoara). 

«... Am văzut multe filme românești bune 
şi foarte bune, în special din momentul 
cind s-a pus problema filmului de actuali- 
tate, dar «Actorul și sălbaticii» a întrecut 
așteptările. Nu am cuvinte să mă exprim. 
A fost ceva senzațional, o explozie, o de- 
monstrație a profesionalismului».... (Ange- 
la Uţă. cart. Craiovița Nouă, bloc 54 B — 
Craiova) 


«... Acel «ceva ce vom lăsa după noi» nu 
trebuia menţinut doar la stadiul declarativ, 
ci se cerea demonstrat. Or, demonstrația 
tare urmeaza nu se impune, nu putem crede 
in ea. Înţeleg că simpatia autorilor s-a 
indreptat spre acești oameni minunați care, 
sub ochii noștri, înfruntind toate greutățile, 
construiesc mărețele edificii ale noii socie- 
tăți, o nouă realitate. Dar felul în care realiza- 
torii au înțeles să re-creeze realitatea — mi 
se pare cel puțin greoi și neconvingător 
Poate, personal. nu le-am înţeles intenţiile 
Nu știu precis ce au urmărit: să facă un 
tiim despre un tinăr debusolat, care în final! 
își află drumul spre împlinire? Să ne pre- 
zinte un cuplu cu probleme? Să sondeze 
viața celor care încearcă să prindă rădăcini 
pe un șantier? Sau toate astea la un loc? 
Sau nimic din toate astea? Regizorul avea 
in fața prea multe drumuri și s-a pierdut pe 
fiecare dintre ele.» (Maria-Magdalena Di- 
nescu, sir. Delfinului 24 — Bucureşti). 


cinema 


Coperta |: 
«Pe aici nu se trece», un fiim scris de 
Titus Popovici şi realizat de Doru Năstase. 


cursurile încremenite în formule cari- 
caturizante ale altor personaje se bucu- 
ră, din partea protagonistului, de ace- 


«..Da. un mare succes al ecranului! 
Chiar dacă nu a reapărut în publicitate sub 
acest generic, îl plasâm noi în acest loc isto- 
"ceşte meritat. Nu numai reintilnirea cu 
entuziasmul epocii, cu mari dispăruți ne-a 
emoționat, ci şi veridicul acțiunii, al ambian- 
tei, poezia unor imagini de șantier. Reluarea 
acestei produc ţii pe marile noastre ecrane 
face şi mai actuală răspunderea cineaștilor 
pentru tratarea cinematografică a unei alte 
mari construcţii: Transtăgărășanul. Timp 
de multe luni in șir au rasunat vâile munţilor 
Făgăraş de-un cint al muncii, fără seamăn. 
Transfăgărăşanul pe peliculă e mai mult 
decit o cerință. E o reală îndatorire.» (G. 
Brucmaier, Calea Unirii 27—31 — Suceava) 


O actrită: Marga Barbu 


«,.. Filmele ei cred că merită o mare aten 
ție. Avem în Marga Barbu un talent deosebi! 
al cinematografiei noastre. Mi se pare că ea 
este singura dintre actrițele noastre care 
se apropie de genul Marlene Dietrich» 


(loan Sindelar, Ca/. Armatei Roșii 180 
Arad) 


Răsună valea 


lasi tratament. Contrapunctul dintre cele 
două atitudini fată de cuvint, dintre vo- 
catia limbuţiei și cea a tăcerii, creează, 
pe parcursul unor secvenţe, etecte cu 
totul remarcabile. Să ne amintim de nă- 
pusteala Dragăi Olteanu («responsa- 
bila»), adevărată rișniță de măcinat pa- 
lavre cu pretenții asertorice: «e foarte 
important, tovarăşe, ca să cunoaști oa- 
menii la locul lor de muncă... Noi ne în- 
grim de tineret... Le cream toate con- 
dițiile... Ai să-mi spui ceva?» Evident, 
Filip nu are nimic de spus. 

Un demagog mai rafinat precum Ata- 
nasiu este înfruntat de tinărul erou prin- 
tr-un refuz evident de a lua aminte la 
frazele sale mieroase: «Te laudă, Filip, 
te laudă... De ce nu stai?» Replica indi- 
ferentă a acestuia din urmă schimbă 
brusc tonul atmosferei: «Aştept să-mi 
semneze de primire». 

În stirșit, trăncănelilor candide ale An 
gelei, vinzătoarea de pe rulotă (Ileana 
Popovici), protagonistul nu izbutește, 
pur și simplu, să le facă față. Trecerile 
dezarmante de la «așteptați, doamna, 
primim marfă, nu vedeţi?» la acel «cred 
că ai observat că am ochi frumoși... dacă 
mi-ai face rost de niște rame de oche- 
lari mişto...» nu prea îngăduie strecu- 
rarea vreunei replici. 

Zgircit la vorbă, retras în spatele unui 
zimbet bun, Filip nu este,în fapt, nici- 
odată absent. Replica sa poate fi sur- 
prinzător de insinuantă, uneori de-a 
dreptul răspicată,atunci cind convinge- 
rile sale cele mai profunde sint jignite de 
o idee meschină... 

Unei cunostinte care tine să-l initieze 
in arta de a nu pierde din ochi «idealul» 
unei vieţi tihnite, eroul îi retează pledoa- 
ria — «idealurile sint de două feluri: 


false și adevărate». Tatăl care, la rindul 
său, nu pierde nici un prilej pentru a-i 
aminti fiului că «viața nu este limpede», 
este derutat de tăioșenia întrebării: «De 
ce nu este limpede, tată?» 

Impactul dialogului cu strategia regi- 
zorală a lui Dan Piţa (printre altele s-ar 
putea scrie un articol separat despre 
decodarea întregului univers sonor al 
peliculei) constituie unul din temeiurile 
filmului asupra căruia ne-am oprit în 
aceste rinduri. 


Magda MIHĂILESCU 


CINEMA, Piaţa Scinteii nr. 1, București 


Exemplarul 5 lei 


41017 


Cititorii din străinătate 


pot face abonamente adresindu-se întreprinderii 


Anul XIII (149) 
Bucureşti 


aprilie 1975 


Redactor șef 


Ecaterina Oproiu 


Prezentarea artistică: 
Anamaria Smigelschi 


Rompresfilatelia — Serviciul import-export presă 
Bucureşti, Calea Griviței nr. 64—66 P.0.B.-Box 2201 


Prezentarea grafică: 
loana Moise 


Tiparul executat la 
Combinatul poligrațic 


«Casa Scinteii» — Bucureşti 


Faptele sînt cunoscute: la 

24 august 1944. elevii Şcolii 

militare din Rauna primesc 

misiunea să apere defileul 

Mureșului în fața unei con- 

tra-ofensive a citorva unități 
fasciste care încercau să spargă dispozi- 
tivul ofensiv al frontului nostru. 

Faptele sint impresionante: detașamen- 
tul format din niște adolescenți cu instruc- 
ţia încă neincheiată, rezistă eroic unui 
dușman mult superior ca număr și arma- 
ment, reușind să păstreze,cu preţul vieții, 
timp de o săptămină, pină la sosirea 
trupelor române şi sovietice, importantul 
punct strategic în ofensiva noastră elibe- 
ratoare. Glorioasa pagină de istorie a în- 
sufiețit cîteva opere de artă; nobilul oma- 
giu în piatră înălțat eroilor de la Păuliş 
de sculptorul Vida Géza, citeva sugestive 
documentare ale Studioului «Sahia» și 
ale Televiziunii şi acum, ampla realizare 
a Casei de filme 5, «Pe aici nu se trece». 
Patos şi măsură artistică, vibrație a evocă- 
rii şi rigoare a documentării definesc fil- 
mul scris de Titus Popovici și regizat de 
Doru Năstase. Scenariul porneşte de la 
sursa reală și se intoarce la ea, după ce 
fantezia scriitorului completează citeva 
biografii existente, prefigurează alte ca- 
ractere conflictuale. Printre care cel al 
unui tînăr compozitor, refractar la început 
oricărei idei de disciplină şi violență, sau 
al prietenu'ui lui, Petre, tip de acțiune şi 
spontană dăruire — ambele personaje 
întregindu-se firesc în gestul eroic co- 


lectiv, după ce parcurg etape diferite 
spre înțelegere. Cei doi prieteni concre- 
tizează, prin destinele lor dramatice, dez- 
baterea de idei a acestui film de acțiune. 
Patetic recital al replicii ascuţit polemice, 
al opiniilor ritos confruntate. (secvențele 
dintre Andrei şi comandantul detașa- 
mentului, sau neînțelegerile dintre Petre 
și Andrei la începutul filmului), recita! 
totodată și al acţiunii dinamice, spectacu- 
loasă încleștare de forțe militare, de tinere 
energii mobilizate într-un sublim elan 
eroic. 

Titus Popovici pare înclinat mai mult 
spre dezbaterea temelor filozofice ale fil- 
mului: discuția despre datorie patriotică 
sau umanism pacifist, discuția despre li- 
bertate individuală ca înțelegere a nece- 
sității istorice, despre personalitate şi pa- 
triotism şi ca rod al unei educații și disci- 
pline spirituale colective, nu numai ca 
reacție individuală spontană, ocazională. 
Doru Năstase — prin temperament și 
experiența sa anterioară de regizor se- 
cund — e mai atras de latura narativ- 
spectaculară a filmului, de acţiunea pro- 
priu-zisă, decit de analiza resorturilor ei 
intime. Dar predilecțiile dramaturgului și 
cineastului sint în genere echilibrate, 
există un salutar circuit între amploarea 
actului istoric colectiv și justificările lui in- 
dividuale, între general şi particular, cum 
ar zice esteţii. În acest sens, exemplară e 
secvența improvizaţiei la orgă pe unele 
teme folclorice de elevată armonie, impro- 
vizație realizată de tinărul compozitor 


drept replică de subtil patriotism la provo- 
carea batjocoritoare a melomanului na- 
zist: «popor tînăr; artă primitivă, prea 
mult temperament, prea puțină detaşare». 
Personajul căpitanului hitlerist aminteşte 
de cel din «Passacaglia» (piesa de succes 
a lui Titus Popovici), cu citeva accente 
mai discursive şi citeva acțiuni mai în- 
groşate spre final, 

Uneori (arar) regizorul — aflat la primul 
său film — alunecă în retorism, în discurs 
artificial (incredibilă violența verbală a lui 
Andrei față de superiorul său, chiar dacă 
acesta e un cunoscut al tatălui sâu), 
Alteori, cind scenaristul simte nevoia să 
complice fabulaţia cu o serie de secvențe 
independente, fiecare cu mica ei tensiune, 
se constată o oarecare slăbire a crescen- 
do-ului dramatic al filmului (înfruntarea 
băieților din dormitor și umilirea tinărului 
muzician, «lecţia» de cinism a ofițerului 
german, confruntările tinărului comunist 
ieşit din închisoare cu autoritățile hor- 
thyste, amintind situații dramatice din «Se- 
tea»). Există și o anume stingăcie a mo- 
mentelor lirice (cum ar fi valsul lui Petre cu 
Ada la balul din sat sau scena de dragoste 
dintre Ada și Andrei, cu gestul atit de 
artificial al băiatului care rupe ostentativ 
ordinul de lăsare la vatră.) În genere însă, 
împlinirile filmului țin de întilnirile fericite 
ale factorilor de creație. De buna gospo- 
dărire a unor secvențe tensionat drama- 
tice, dintre care amintesc citeva: bombar- 
darea satului și ajutorul dat de țărani mi- 
litarilor, declanșarea surprinzătoare a fo- 


| O meditaţie des- 


pre tinerețea 
pierdută, despre 
singurătate, des- 
pre dragostea 
imposibilă, des- 
pre dragostea 
mereu posibilă. 
Un film scris de 
Mihnea Gheorghiu 
şi realizat de Mir- 
cea  Veroiu. Cu 
Adela  Mărcule- 
scu, George Mo- 
toi și Emmerich 
Schäffer în rolu- 
rile principale. 


cului luptei, trecerea trenului cu muniții 
pe sub nasul nemțilo:. execuția bătrinu- 
lui Ilarie ori capturarea prizonierilor de 
către. candidul elev-ofier ce repetă tot 
timpul date istorice, pînă cind ajunge să 
intre el însuşi în istorie, printr-un hazard 
îmbinat cu prezenţă de spirit. O comuni- 
care fructuoasă între dramaturg şi regi- 
zor e vizibilă în citeva secvențe de cu- 
noaştere a psihologiei colective, cum ar 
fi prima reacție (pasivă) a satului, față de 
îndemnurile la acțiune ale tinărului comu- 
nist şi apoi solidaritatea aceluiaşi sat 
cind înțelege, în sfirşit, să-şi ajute elibe- 
ratorii (camuflarea armelor în căpițe, prin- 
zul de după prima bătălie, etc.). Foarte 
strinsă colaborarea regizorului cu inter- 
preții, urmărind atent relațiile tot mai 
calde, pline de grijă, stabilite între ofițeri 
şi elevii ce primesc botezul focului. Reac- 
ţia la început ostilă a tinerilor față de un 
plutonier fanatic al șmotrului («ești obo- 
sit, dom'le elev?, cîntă mai cu inimă, 
dom'le elev «Sufiecată pină la briu»!) se 
transformă în admirație față de plutonie- 
rul ce se aruncă atit de simplu în foc și 
moare în braţele tinerilor cerindu-le să-i 
aprindă luminarea pe care o poartă cu 
el de la Mărășești («lertați domnilor elevi, 
eu sint de la țară, la noi aşa se obișnu- 
ieşte»), 

Cu siguranța provenită din îndelungata 
sa experienţă de platou şi-a alcătuit Doru 
Năstase distribuția. Rezultatele sint dem- 
ne de laudă, fie în cazul unor debuturi 
(Victor Mavrodineanu în rolul tinărului 
comunist) sau al unor actori consacrați, 
aduşi aici în ipostaze mai deosebite față 
de ceea ce fac de regulă ori Inregistrind 
variaţii subtile la același tip de personaje. 
Un Silviu Stănculescu, de pildă (coman- 
dantul poreclit «balaurul»),mult mai nuan- 
tat în bonomia lui severă; un George Mo- 
toi (fascistul meloman), rafinat și sadic, 
cu citeva accente originale; un Ilarion 
Ciobanu grav, interiorizat, un Mihai Me- 
reuță, subtil în masca sa colțuroasă, și 
alți actori, mai tineri, printre care Vladi- 
mir Găitan (Petre) mult maturizat profe- 
sional și Vlad Rădescu (Andrei) interpre- 
tind un romantic mult mai convingător 
aici decit în Ciprian. 

Operatorul Aurel Kostrakievici urmă- 
reşte îndeaproape intențiile regizorale, cu - 
rezultate remarcabile în scenele de amplă 
desfăşurare á bătăliilor, poate mai puţin 
la înălțime în -clteva din portretele fil- 
mului.: 

La urmă, dar nu cel mai puţin impor- 
tant, autorul partiturii muzicale, Tiberiu 
Olah, creator cu o personalitate atit de 
originală, dar inteligent subordonată ce- 
rințelor și particularităților filmului. Un 
film matur prin limpezimea ideilor sale 
generoase, de un profund patriotism şi 
de o mare forță educativă prin calitatea 
cinematografică a emoției transmise. 

Alice MĂNOIU 


Scenariul: Titus Popovici. Regia: Doru Năstase 
Imaginea: Aure! Kostrakievici. Muzica: Tiberiu 
Olah. Decoruri: Gulă $tirbu. Costume: Horia 
Popescu. Cu: Silviu Stânculiescu. Viad Rădescu, 
Ana Szeles, Vladimir Găâitan, George Motoi, Mihai 
Mereuţă. Victor Mavrodineanu, Eugenia Bosincea- 
nu, Corneli Coman, Sorin Lepa, Ştefan Veiniciuk, 
Ovidiu Moldovan şi cu participarea liarion 
Ciobanu. 

Productie a Casei de filme cinci. Director: Dumitru 
Fernoagă. 


mai 
1877 - 1975 ; 


Cercetarea istoriei filmului 
românesc pune În evidență, 
în modul cel mai elocvent, 
constanta tematică pe care 
| lupta pentru independenţă 
a poporului român a consti- 
tuit-o în evoluția filmelor noastre. După 
cum apare evidentă și impletirea perma- 
nentă a acestei teme cu aceea a luptei 
pentru unitatea națională și pentru liber- 
tate și dreptate socială. 
Sint teme care au generat filme de valoa- 
re, realizări de virf ale producției noastre 
din toate epocile. 


Mema 


Războiul de independență și nașterea 
cinematografiei naționale 


Să ne amintim de faptul că prima reali- 
zare de amploare, adevărat act de naştere 
a unei producții cinematografice naționale 
este un film care îşi enunța cu mindrie 
intenţiile din chiar titlul său, «Indepen- 


O legendă care a trăit printre 
noi: Ecaterina Teodoroiu 


dența României». Realizat la inceputul 
anului 1912 — lucrările pregătitoare ince- 
puseră de la sfirşitul anului 1911 — la 
inițiativa unui grup de artiști fruntași ai 
Teatrului Naţional, Constantin Nottara, 
Aristide Demetriad, Petre Liciu și tinărul 
regizor Grigore Brezianu, care au fost 
și autorii scenariului — filmul acesta 
constituie o îndrăzneață reconstituire a 
luptelor din războiul de la 1877—878. 
Îndrăzneaţă prin amploare, o operă de 
peste 2000 metn constituind, in anii 1911— 
1912, un adevărat colos cinematografic. 
Indrăzneaţă şi prin concepţia documenta 
ră de care vorbeam mai sus, fundamental 
opusă timpului, în care predominau asa- 
zisele «reconstituiri istorice», cu mare 
risipă de decoruri pictate și de butaforie. 
O cronică publicată, după vizionarea filmu- 
lui la Paris, in revista «Cine Journal» din 
iunie 1912, sublinia tocmai acest lucru: 
«Niciodată o peliculă istorică n-a fost mai 


2 


bine concepută și mai bine realizată 
Autorii iși propun să fixeze cu mijloacele 
cinematografiei fazele marcante ale 
războiului care a pregătit, impotriva for- 
telor otomane, independența poporului 
român (...) Data acestor evenimente este 
încă prea aproape de noi pentru ca legen- 
da să poată deschide porţile fanteziei, 
aproximațiilor istorice și erorilor cronolo- 
gice». Şi criticul revistei sublinia că «acest 
film exact, plin de amănunte veridice și 
care a fost turnat chiar pe cimpurile de 
bătălie unde s-a jucat soarta ţării, repre- 
zintă cel mai frumos omagiu adus de ro- 
mâni patriei lor. Trebuie să ai o rară îndrăz- 
neală pentru a întreprinde o asemenea 
muncă. Succesul incununează etorturile 
(...) În special în reconstituirea luptelor din 
jurul Grivitei şi al Plevnei există tablouri 
care, prin lărgimea cîmpului, justețea pla 
urilor și dibăcia mișcărilor combinate, 
dau impresia unui formidabil tablou de 
Horace Vernet sau de Meissonier, care 
„ar anima brusc», 


Peneş Curcanul, erou de film 


Pe lingă acest merit care făcea din 
filmul românesc o creaţie cu totul origina- 
lă în cinematogratia mondială la acea 
dată, trebuie să subliniem și o altă valență 
artistică, care a scăpat publicistului fran- 
cez citat aici, dar care a constituit unul din 
motivele entuziasmului cu care publicul 
românesc a aplaudat filmul, determininu 
un succes ce întrecea toate recordurile 
vremii: mai mult de o lună pe atiş. Printr-o 
generoasă inspiraţie, filmul impletea evo- 
carea documentară a faptelor de arme cu 
evocarea lirică a: eroilor acestor fapte 
reprezentanţi tipici ai poporului, care se 
jertfiseră pentru independenţa ţării. Per- 
sonajele care simbolizau marea lume a 
acestor eroi au fost desprinse, pentru 
nevoile scenariului, din lirica lui Alec- 
sandri, care dăduse o aură de legendă 
evocării poetice a războiului de la 1877. 
«Peneş Curcanul» și «juna Rodica» pe 
care îi cintase poetul devin eroii unei idile 
cu care debutează filmul, dar din primele 
scene izbucnirea războiului îi desparte 
si Peneș pleacă pe front, în fruntea «celor 
nouă din Vaslui». Un alt erou coborit din 
poemele lui Alecsandri, Cobuz, moare 
alături de sergent. Peneș este și el rânit 
in lupte, iar Rodica îl îngrijește ca infirmi- 
eră într-unul din spitalele de campanie 
care l-au făcut celebru pe doctorul Carol 
Davila (personaj care apare și el în film, 
cu o față uluitor de asemănătoare cu cea 
a doctorului). În acest fel, planul fanteziei 
poetice și al realităţii documentare se 
impletesc neincetat, într-un amestec de 
eroism și lirism, de-a lungul întregului 
film, pină la scena de încheiere, în care 
este «ecranizată» celebra poezie a lui 
Alecsandri, «Sergentul», cu micul adaos 
că Rodica este și aici prezentă, susținin- 
du-l pe Peneș, care iși «tirăște al său 
picior», trecind încet prin fața regimentu- 
lui ce-i dă onorul, într-un final care subli- 
niază semnificaţia adincă a filmului, de 
apoteoză a eroismului poporului. 


Eveniment cultural și climat politic 


Spuneam că succesul de public al filmu- 
lui a fost enorm. Prezentarea filmului a 
luat în toată ţara un aspect de eveniment 
cultural naţional, de strălucită manifestare 
a patriotismului. Atmosfera creată de 
vizionarea filmului a constituit o importan- 
tă contribuţie a filmului românesc la crea- 
rea climatului social-politic specific din 
Transilvania anilor dinaintea primului 
război mondial. O mărturisește și scrii- 
torul Corneliu Moldovanu («Flacăra» din 


ndependenţa, 


vocaţie a filmului românesc 


mina cu sergentul, 


Se-ntoarce, dă un ordin... Pe loc, tot regimentul 
Se-nşiră, poartă arma, salută cu onor...” 


12 iulie 1914), scriind: «binefăcătorul film 
al Independenţei (...) colindă sătișoarele 
de peste Carpaţi, pregătind sufletele pen- 
tru idealul care se apropie». 

Citatul acesta subliniază tocmai carac- 
terul bivalent al oricărui film dedicat luptei 
poporului român pentru independenţă: 
orice evocare a acestei lupte devenea 
implicit și o evocare a luptei pentru unita- 
tea națională a poporului român. Acest 
caracter a continuat să fie prezent de-a 
lungul întregii istorii a filmului românesc 
dintre cele două războaie sau din cei 25 de 
ani de cinematografie socialistă. Intre 
1920 și 1930,evocarea eroismului ostașilor 
români în războiul din 1916—4918 consti- 
tuie o temă obsesivă, revenind în șapte 
filme din acei ani. Două filme — unul din 


1921 și unul din 1930 — evocă figura eroică, 


intrată şi ea în legendă,a Ecaterinei Teo- 
doroiu. Şi de astă dată se reia amestecul 
de document și ficțiune; într-o preocupare 


pentru autenticitate cineaștii au reunit 
materiale filmate în cadrul serviciului cine- 
matografic al armatei, ca actualități de 
război, cu ficțiunea scenaristică ce servea 
de tramă evocării luptei din anii primului 
război mondial. Acelaşi procedeu apare 
și în filmul «Vitejii neamului», realizat 
în 1927. Şi toate aceste filme din primul 
deceniu de după război se axau, deopotri- 
vă, pe dubla idee a prezentării luptelor 
ostașilor noștri pentru apărarea teritoriu- 
lui patriei, cotropit de diviziile lui Maken- 
sen, dar și a sublinierii idealului de reali- 
zare a unităţii naționale pentru care luptau 
aceşti ostași, ideal în care ei implicau 
in adincul sufletului şi realizarea libertăţii 
și dreptății sociale. 


Mitrea Cocor și ceilalți 


Pe planuri diverse,cu o frecvenţă tot mai 


+ Apoi, cînd iarăşi m-am trezit/ Din noaptea cea amară, 
Colea pe răni eu am găsit! «Virtutea militară» 1...” 


Li 


luminoasă figură istorică, strălucită întrupare cinematografică 
(«Mihai Viteazul») 


accentuată, în special în ultimul deceniu, 
aceleași teme sint prezente și se imbină 
în numeroase filme ale cinematografiei 
socialiste. Ele stau la baza chiar a scena- 
riului unora dintre primele filme ale cinema- 
toarafiei socialiste, ca «Mitrea Cocor 
și «Nepoţii gornistuiui», in care inge- 
mănarea ideilor de luptă pentru indepen- 
denţă și de luptă pentru dreptate este 
subliniată în continuitatea ei, de-a lungul 
generaţiilor de la 1877 și pină în zilele 
noastre. Aceste teme reapar în «Viața 
nu iartă» sau «Pădurea spinzurațţilor», 
cele două filme care evocă războiul din 
1916—1918, tocmai pentru a sublinia, în 
ecranizarea nuvelelor lui Al. Sahia şi a 
romanului lui Liviu Rebreanu, aceeași 
perspectivă complexă asupra luptei osta- 
șilor din primul război mondial. 

Aceeași idee constantă se întilnește 
în filmele grupate în cadrul epopeii națio- 
nale, incepind cu «Dacii» care evocă 
luptele de început ale istoriei noastre, 
ca piatră de temelie psihologică a sufletu- 
lui națiunii românești. «Tudor» unea lupta 
pentru dreptate socială cu cea pentru 
independenţă națională, după cum 
«Mihai Viteazul» reunea, în dipticul său, 
o parte consacrată independenţei cu o 
altă parte consacrată idealului de unitate 
naţională. În același plan dublu de pre- 
ocupări se situează și filmele consacrate 
participării armatei române la lupta împo- 
triva hitlerismului, care implică şi lupta 
pentru alungarea armatelor naziste ce 
ocupaseră teritoriul nostru dar și lupta 
pentru eliberarea Ardealului —— parte inte- 
grantă din teritoriul patriei — și, ulterior, 
participarea la lupta pentru eliberarea 
țărilor vecine și prietene, Ungaria și 
Cehoslovacia, spre a determina astfel 
zdrobirea definitivă a hitlerismului. Se 
afirma astfel ideea luptei pentru eliberarea 
propriului teritoriu ca parte integrantă a 
unui concept internaţionalist despre inde- 
pendenţă. 

În toate aceste filme, o implicaţie per- 
manentă era și cea a rolului mobilizator 
al partidului în lupta întregii țări, ceea ce 
făcea ca tema luptei pentru independenţă 
să se Împletească organic cu ideea luptei 
pentru libertate și dreptate socială. De la 
«Valurile Dunării» și «La patru pași de 
infinit» pină la «Tunelul», de la «Secre- 
tul cifrului» pină la «Atunci i-am con- 
damnat pe toți la moarte» și la «Porţile 
albastre ale orașului» sau «Pe aici nu 
se trece», în proporții deosebite, aceste 
teme sint permanent alături, într-o indi- 
solubilă legătură. Într-o firească legătură, 
așa cum există ele in realitatea din care 
s-au inspirat îndeaproape aceste filme 
— majoritatea opere de seamă ale patri- 
moniului nostru cinematografic. E semni- 
ficativ faptul că tocmai aceste subiecte 
generoase au condus regizori ca Liviu 
Ciulei, Mircea Mureşan, Lucian Bratu. 
Sergiu Nicolaescu, Francisc Munteanu, 
Doru Năstase la sugestive secvențe cine- 
matografice, secvențe antologice la care 
ne vom referi ori de cite ori vom dori să 
exemplificăm în imagini nu numai un anu- 
mit moment al istoriei patriei, dar şi un 
anumit moment al evoluției artei noastre 
cinematoarafice. 

Se adevereşte pentru a cita oară? — 
că marile intilniri ale ecranului au fost 
dintotdeauna întilnirile dintre temele de 
larg răsunet social și politic şi talentul 
autentic, capabil să fructifice creator înal- 
tele semnificații ale vremii. 


lon CANTACUZINO 
3 


E ————————————— 


La o recentă anchetă a revistei «Cinema», tînărul specta- 
tor Constantin Ciochiu punea în discuție problema «filmelor 
pentru tineret», afirmînd că «nu există filme pentru tineret 
şi filme pentru oameni maturi. Eu — zicea interlocutorul 
nostru — cred că tinerii sint pur și simplu oameni, e adevărat, 
mai la începutul vieții, cu o experiență mai redusă, dar 
oameni. Care au și ei probleme. Dincolo de toate, sintem 
fiii părinţilor noștri și avem niște responsabilități unii față 


de alţii.» 


Într-adevăr, tineri sau maturi, aparţinem aceleeași socie- 
tăţi, sîntem angajați în aceleași bătălii ale prezentului, avem 
aceleași responsabilități față de viitor. 

Există, desigur, o serie de probleme specifice vîrstei 
tinere, dar există, e necesar să existe, și un dialog între gene- 
raţii. Ancheta noastră ar dori să răspundă la următoarele 


probleme: 


In ce măsură filmul românesc a reușit să se facă ecoul 
acestui dialog? In ce măsură a reusit să aducă pe ecran 
problemele reale ale tineretului nostru, tinărul ca perso- 
naj si tinerețea ca stare de spiric? 


Andrei Blaier 


regizor 
Tinerii vor 
să li se arate viaţa 


așa cum este ea, 
pentru că așa o iubesc 
şi nu altfel 


Cred că tinărul spectator de care îmi vor- 
biți are dreptate cind pune la îndoială cate- 
goria de filme «pentru tineret». Numai cali- 
tatea artistică poate să acorde filmului au- 
toritatea ce se incearcă a se înscrie într-un 
asemenea termen. Un film bun e bun pen- 
tru toată lumea. În fond, toate filmele trebuie 
să fie destinate și tinerilor. Trebuie să fim 
mai circumspecţți atunci cind scriem pe o 
peliculă «interzis celor sub 18 ani» (am 
descoperit cu uimire astfel de anunţuri puse 
şi la filmul meu, «ilustrate cu flori de cimp»). 
Mărturisim prin această interdicţie că as- 
cundem nu știu ce bazaconii, la care numai 
noi, maturii, am avea acces? Dat fiind re- 
pertoriul cinematografelor noastre, după 
părerea mea, în țara noastră n-au sens să 
existe filme interzise celor sub 18 ani. 

Filmele despre tineri insă, vrem sau nu 
vrem, există. Cum desigur există filme des- 
pre scafandri, cosmonauti sau sportivi. E 
vorba de o referire pur tematică și cine vrea 
poate să facă un film numai despre tineri. 
Cum poate să facă un film despre un azil 
de bătrini. Ceea ce nu înseamnă că filmul 
despre bătrini ar fi destinat doar spectato- 
rilor de peste 70 de ani. 

Filme despre tineri s-au făcut destule la 
noi. Aşa cum afirmaţi, ele trebuie să consti- 
tuie punctul de plecare al unui dialog între 
generații, dezbătut deschis, impreună cu 
aceste generaţii. O delimitare de virstă, una 
desigur neadevărată, pentru că bătrinetea 
spirituală este cu lotul altceva, se realizează 
de cealaltă parte. Întrebarea esențială ră- 
mine, pentru că ne referim la filmul romå- 
nesc despre tineri, «in ce măsură...?», etc., 
etc. 

Desigur, deocamdată, într-o măsură insu- 
ficientă. Au fost destule lucruri sincere, a- 
devărate, prin filmele noastre, eroi care s-au 
impus, dezbateri care au avut ecou, filme 
despre tineri care au rămas în amintirea 
spectatorilor de toate virstele. Prefer să 
vorbesc despre celelalte, pentru că o pot 
face în aceeaşi deplină cunoștință de cauză. 

Deseori le-am aruncat tinerilor în circă 
conflicte bănuite, luate «după ureche» sau 


prin contrabandă. Le-am încărcat _ 


— -~ 7 P A E EP EAE 


cu spectaculos tacil şi insolit, pasă-mi-te 
îndrăgit de tineri. Printre conflictele puse 
deseori nejustificat pe seama lor, la mare 
pret a fost conflictul dintre generații, mai 
des intilnit în filme decit în viată, neințele- 
gind întotdeauna un anume «specific tine- 
resc» (ce devenise la un moment dat cate- 
gorie estetică), construiam un soi de elan 
«hei — rupist», Impănat cu voie bună juve- 
nilă și «tonică», aṣa cum ne place să amin- 
tim că era pe vremea tinereții noastre. De- 
sigur nici eu nu cred că problemele care ni 
se pun astăzi se pot rezolva doar prin con- 
vocări festive sau prin anchete care să le 
testeze preocupările și să le împartă în pro- 
cente. De asemeni, entuziasmul facil, gran- 
dilocvențta și, deopotrivă, răsuceala «pro- 
blematizantă» par a fi străine tinerilor care 
preţuiesc în primul rind sinceritatea, ade- 
vărul. Pildele arătate cu degetul, muștru- 
luiala încrincenează, iar rezolvarea dificul- 
tăților prin cheia bunei dispoziții «specific 
tinereşti», ca îndemnurile la chermeze, ii 
intristează. 

Tratind tinerii ca pe niște personaje-pro- 
biemă pentru care trebuie să găsim solutii 
decisive, de multe ori filmele noastre au o- 
ferit rezolvări rizibile, imprumutate şi ele 
dintr-o viață neadevărată: balul, ca să-i a- 
propiem de fete, reclame,ca să-i învăţăm să 
treacă strada, trandafiri de plastic, ca să-i 
innobilăm sufletește și amenzi pentru do- 
bindirea idealurilor specifice virstei lor. 

Tinerii noștri de azi sint conștienți de 
răspunderile care stau pe umerii lor și sint 
mindri că li s-a acordat increderea acestor 
sarcini. Trebuie să le considerăm, cu măsu- 
ra necesară, responsabilitatea. Tinerii nu 
vor să li se atenueze asperitățile existenței, 
să li se romanțeze viața. Vor să li se arate 
viața aşa cum e,pentru că așa o iubesc și 
nu altfel. Viaţa de astăzi, cu dificultăţile ei 
inerente, este însuși idealul lor de existenţă. 
Pentru că e construită în virtutea unui ideal, 
idealul societăţii căreia își oferă, generoși 
şi liberi, contribuţia. În funcție de poziția 
tată de acest ideal, cred că tinerii işi desco- 
peră amiciţiile şi adversitățile, dragostea și 
dușmăniile fățișe, dincolo de vîrstă și ge- 
nerații. 

Atitudinea tinerilor față de idealul socia- 
list la care au aderat se înfruntă citeodată 
cu rezistențele unora pe considerente «ma- 
ture», cu ușurătatea altora, sprijinită pe un 
elan de paradă, «tineresc», ascunzind sco- 
puri «general omenești». Între aceste as- 
pecte ale existenţei, o mică parte desigur 
din nenumărate și nuanţțate alte fețe ale 
poziției imensei majorități a tinerilor înro- 
lați în bătălia pentru împlinirea idealului 
comunist, mi se pare că putem descoperi 
surse inegalabile de conflicte în tematica 
atit de generoasă a tinereții. 

Nu rămine decit ca filmele respective să 


fie şi bune, pentru ca să nu primească doar. 


aprecierea tematică de «filme despre ti- 
neri», ci să fie într-adevăr și pentru ei, 


Fred Mahler 
director adjunct al Centrului de 
cercetări pentru problemele tineretului 


Orice film bun 


pentru tineret 
este bun nu numai 
pentru tineret 


Dificil răspunsul la asemenea intrebari 
apreciative; aș putea răspunde doar că, 
după părerea mea, filmul românesc încear- 
că, mai ales în ultimii ani și mai ales prin 
unele din producțiile tinerilor creatori, să 
dea tinerilor și tinereții profilul artistic pe 
care îl au în mod real în realitatea noastră 
socialistă; dar cred că tot atit de îndreptă- 
tit aș putea afirma că filmul românesc, in- 
clusiv contribuţiile tinerilor creatori, este 
încă mult în urma valorii şi complexităţii 
prezenței tineretului în viața noastră socială 

Un fapt este însă cert: spre diferență de 
o epocă mai îndepărtată cind filmul «despre 
şi «pentru» tineret era o prezenţă într-atit 
de didacticistă și paternalistă incit ea poate 
fi apreciată ca o relativă absenţă, dar și în 


— Ce-l caracterizează 


el cred că oferă un răspuns tezei ce se opune 
filmelor «pentru» și «despre» tineret. 

Dacă pornim de la faptul că filmul despre 
tineret nu este și nu poate fi un film numai 
despre tineret, ci unul despre prezenţa aces- 
tuia în societate — este evidentă nu numai 
posibilitatea, ci şi accesibilitatea lui în 
peisajul cinematografiei noastre: filmul cu 
tineri (între alții) sau filmul tinerilor (ca 
principale personaje alături de altele) este 
cerut nu doar de tinerii inșişi — care, în 
mod pe deplin justiticat, își caută propria 
imagine pe marele și micul ecran — dar şi 
de adulţi, în numele dialogului dintre gene- 
raţii, esenţial pentru dinamica progresivă a 
societății noastre de azi și de miine. Cit 
privește filmul pentru tineret — repetăm 
o banalitate, afirmind că orice film bun este 
bun şi pentru tineret și, reciproc, orice film 
bun pentru tineret este bun nu numai pen- 
tru tineret, 


Ovinez, insă, că specificitatea problema- 
ticii tineretului şi modalităţile proprii ale 
sensibilităţii sale în cadrul diferitelor etape 
ale formării personalității și ale socializării 
sale impun preocupări distincte creato- 
rului. Aş afirma astfel că, fără a fi exclusiv 
pentru tineret, avem nevoie de un tilim al 
tinerilor, intemeiat pe o profundă şi auten- 
tică cunoaștere a aspirațiilor, gusturilor și 
așteptărilor acestora și capabil să dea un 
răspuns convingător întrebărilor lor reale. 


pe tînărul din filmele noastre? 


— Împlicarea în cele mai grave evenimente ale vieții, răspunde un tînăr. 


opoziţie cu o“a doua perioadă, ceva mai 
apropiată în timp, în care eșecurile repetate 
în realizarea unor filme ale tineretului au 
dus, practica renunțarea la această temă 
— în ultima perioadă sintem martorii unui 
permanent efort creator caracterizind ceea 
ce s-ar putea numi: etapa unui film al 
autenticităţii tinărului ca erou al socie- 
tății. 

Cu alte cuvinte, nu un tinăr izolat din 
plasa complexelor relaţii, interdependente 
şi conflicte existente în ansamblul corpului 
social ci, dimpotrivă, individualizat, dar și 
integrat în cadrul acestora; nu un tinăr 
«decorativ», simplă prezenţă anecdotică și 
marginală, ci un profil cît mai variat şi mai 
autentic, subiect activ al istoriei contem- 
porane; și nu un «cavaler fără prihană», 
modei artificial roz, ci diferențiat si nuantat 
în realul amalgam de calități și detecte pro- 
prii omului. Dar, mai presus de orice, un 
film al căutării și definirii de sine a tinere- 
tului într-o lume care se definește în pers- 
pectiva unui om nou și a unor raporturi de 
echitate și adevăr între oameni, raporturi 
cu adevărat omenești proprii socialismului 
dezvoltat şi comunismului. 


«Filip cel bun» este un bun exemplu — 
predominant prin împlinirile sale, dar, par- 
tial și prin nereușitele sale — pentru acest 
drum şi pentru etapa pe care cinematogra- 


fia noastră o străbate in acest sens. Şi tot. 


TIT = = TEET 


-greutătile și dificultătile celor maturi, căii, 


( «Zidul» 


Ion Bucheru 


directorul Casei de filme Unu 
Prezenţa 


tinerilor creatori 
este indispensabilă 


Dacă ar fi fost ciarilicate și intelese la 
timp citeva din elementele continute in 
preambulul întrebărilor dvs., răspunsul ar 
putea fi astăzi mai puţin grevat de reticente 
Nu știu ce rost mai are să ne indoim de 
necesitatea unor filme pentru şi despre 
tineret, cind experiența noastră și a altora 
pune în lumină, dimpotrivă, cerinţe cantita- 
tive pe care cinematografia naţională este 
departe de a le satura. Că tinerii nu sint 
preșcolari, ale căror trebuințe și exigente 
se rezolvă prin matinee duminicale la «Doi- 
na» — asta este cu totul altă poveste. În al 
doilea rind, ar fi fost bine să pornim, în 
realizarea unor filme pentru şi despre tineri, 
de la premiza că, tineri sau maturi, sintem 
confruntaţi cu aceleași probleme, avem 
aceleași responsabilități față de viitor. 
O concepţie greşită — care nu a fost numai 
şi nici măcar în primul rind a creaţiei cine- 
matografice — a «repartizat», ani de ze, 


ineretul ca perso 
erețea ca stare de