Revista Cinema/1963 — 1979/1979/Cinema_1979-1666898837__pages151-200

studentului ) 
zentat anul a 


festivaluri: Ashabad’79 


Cind zburam deasupra Mă 
rii Caspice și a deșertului 
Kara-Kum spre Ashabad,to 
tul îmi apărea din avion fa 
bulos ca în «O mie gi una de 
nopţi», basme care aici s-au 
născut, între Firdiuzé si po- 
digul tranului, la poarta turkmenă — fara 
marele canal pe atunci. Dar odată coboriti 
pe aeroportul din capitala Turkmeniei so- 
vietice, senzația de distanţe în timp şi spa- 
tiu dispare. Gazdele celui de-al XII-lea 
Festival cinematografic unional al U.R.S.S., 
destágurat anul acesta la Aghabad, ne in- 
timpină familiar şi chiar de a doua zi ne 
organizează vizite în colhozuri si fabrici 
considerind probabil că important înainte 
de toate, e să cunoaștem realizările «In di- 
rect». Şi într-adevăr am cunoscut această 
«țară ca o grădină» căruia canalul construit 
in inima deșertului i-a adus viaţă, am cu- 
noscut oameni primitori si prietenosi care 
ne-au cucerit repede. Am participat la o 
excursie incintátoare la grota cu apă mi- 
neralá unde am Inotat la 200 metri sub pă- 
mint ne-am plimbat prin parcul din Fir- 
diuzé — loc ideal pentru poeții şi pictorii 
turkmeni, parc cu o vegetație luxuriantá si 
cu stejari mai vechi decit legendele pe care 
ni le povestește tinărul actor cu nume de 
primăvară, Ahir. Filme am văzut relativ 
puţine, selecția a fost strinsă — doar vreo 
24 de lung-metraje din toate republicile 
unionale şi foarte multe documentare şi 
filme pentru copii în festivalul anume pe 
această temă desfăşurat paralel la cine- 
matograful «Vatan». Palmaresul a cuprins 
aproape toate studiourile unionale, fiecare 
aducindu-gi, prin realizările lor, aportul spe- 
cific la o zestre artistică bogată ca tradiție 
dar si ca activitate prezentă. Mosfilm-ul, cu 
o experienţă Indelungatä, a colectionat cele 
mai multe trofee; dar alături de Centaurii, 
de pildă, realizat sub egida Mosfilmului, de 
lituanianul Vitanas Jalakevicius, marele 
premiu a fost atribuit și filmului georgianei 
Lana Gogoberidze: Citeva interviuri des- 
pre problemele personale. Distincția pen- 
tru regie a fost acordată lui Konstantin 
Ergov, care a realizat la Lenfilm Omul care 
a avut noroc. Studiourile cazace au fost 
premiate pentru cel mai original film pe o 
temă istoric-revolutionará Singe şi su- 
doare, iar cea mai reuşită comedie a fost 
considerată cea realizată la Gorki-film, 
Mergea un ciine pe pian. In plutonul «cele 
mai bune tratări cinematogratice ale pro- 
blemelor satului contemporan» se situ- 
ează, egal considerate valoric de către ju- 
riu, şi filmul chirchiz Printre oameni și 
uzbecul Fericire străină și Secerătorii, 
produs de Dovjenko-film. Cu Emelian Pu- 
gaciov, portret monumental în două se- 
rii, Mosfilmul deține în acest an Intlietatea 
intr-un gen foarte popular: filmul istoric. 
O diplomá specialá a juriului a fost acorda- 
tá şi epopeii reconstituită pe bază de do- 
cumente din arhivele cinematografice: Ma- 
rele război de apărare a patriei Temă 
care, împreună cu evocarea eroismului 
din anii marii revoluții socialiste, s-a înscris 
cel mai frecvent în preocupările cinemato- 
grafiei sovietice sărbătorindu-şi în vara 
acestui an, 60 de ani de strălucită activitate. 
Drept care, în continuarea festivalului a 


inema 


Cornea). Un film de riguroasá tinutá pro 
fesionalá, putind fi considerat si un stu 
diu de caractere aflate intr-o situatie ten- 
sionat& Undeva, Intr-un motel dintr-o tará 
a Americii Latine, un tinár revoluţionar, 


avut loc o consfătuire a revistelor de film 
din ţările socialiste, prilejuind un util schimb 
de experiență asupra felului în care apar 
reflectate în paginile publicaţiilor de spe- 
cialitate realizările artei cinematografice 
sovietice şi ale filmului socialist în general. 

Revenind la Ashabad. Au dominat in 
festival temele eroic-revolutionare, pe care 
fiecare cinematografie unionalá — chiar 
şi cele cu experiență mai restrinsá cum e 
Turcmenfilm, de pildă (prezent şi el cu 
evocarea războiului civil, printr-o poveste 
pentru tineret Răpirea cailor pur singe) 
au ţinut să le onoreze. Cu mai multă ori 
mai puțină iscusintà, dar cu un patos sin- 
cer, cu un umanism în cea mai bună tra- 
ditie a şcolii clasice sovietice. 

Ceea ce nu a însemnat că istoria pre- 
zentá a țării, dar şi a lumii, n-a solicitat a- 
tentia cineastilor. «Evenimentele politice 
sint pentru creatorul de film contemporan 
ceea ce e lutul pentru sculptor — declară 
autorul impresionantului film politic despre 
momentul de criză din istoria unei țări a 
Americii latine, regizorul filmului Cen- 
taurii. «M-au interesat, spunea el, dramele 
care survin nu att in timpul luptei pentru 
cucerirea libertății ct acelea, cu mult mai 
complicate, ale luptei pentru menţinerea 
libertăţii». De fapt, Jalakevicius reia cu 
acest film preocupările tematice care-l im- 
puseseră cu Acest dulce cuvint, liber- 
tate sau cu strălucitul său debut din Ni- 
meni nu vrea să moară. istoria la care se 
referă azi e lovitura de stat fascistă dintr-o 
țară latino-americană reconstituită pe e- 
cran în stilul modern al reportajului, de-a 
lungul a cîtorva momente si prin interme- 
diul cîtorva eroi revoluționari portretizati 
cu o forță realistă ce nu exclude nuanțele 
psihologice ci numai tugele idealizante. 
Montaj nervos, alternind secvențele de re- 
portaj tv. cu flash-back-uri violentind me- 
moria personajelor (crimele neofasciștilor 
pregătind înăbuşirea revoluției). Operatori 
inspirați, în număr de trei, sint Inscrigi pe 
bună dreptate în palmares pentru «cea 
mai bună imagine». 

Cu Citeva interviuri despre problemele 
personale, Lana Gogoberidze se afirmă 
ca una din cele mai înzestrate regizoare 
contemporane, atit prin profunzimea preo- 
cupărilor ei tematice (filmul leagă povestea 
unei familii georgiene din zilele noastre de 
intimplári dramatice ale deceniilor trecute 
care au marcat sufletele unor generații), 
cit si prin limbajul cinematografic subtil, 
discret, în care fineţea observației cotidiene 
nu cade in sensiblerie gi tandretea e du- 
blatá de un lirism matur, amáráciunea re- 
cuperată de umor si ironie, autoironie, dacá 
ținem seama că scenariul e într-un fel auto- 
biografic, regizoarea cosemnindu-l alături 
de o talentată scriitoare, Zaira Arşenişvil!i. 
Scris anume pentru o actriță de mare gra- 
tie spirituală, Sofiko Ciaurelli, filmul este, de 
fapt, portretul unei ziariste moderne pline 
de «harul vieţii» cum o numesc autoarele, 
capabilă prin activitatea ei febrilă să inter- 
vină în rezolvarea unor «cazuri» dar fără 
succes, cînd criza apare în propria ei familie 
Rolul îi vine interpretei «mănuşe». În a- 
fara concursului, ne-am delectat — pe 
două căi artistice foarte, foarte deosebite — 
— cu realizările fraţilor Mihalkov. Una din 


(Dan Nuţu), ce are de predat un mesaj 
important, nu poate asista indiferent la 
umilirea unei fete (Anca Szonyi) de către 
un colonel yankeu (lon Cojar). nora is 
e plătită cu prețul vieții. Tragic este si sfir- 


O colaborare intre România si tari ale Americii latine. Actrița Marga Barbu si un grup 


de actori de la Teatrul din Constanta într-o scenă din filmul — 
n, absolvent al 1.A.T.C., Lu 

ta la festivalurile de la Salonic și Berlin. Titlul Într-un loc nu prea 
îndepărtat (clasa regizorulu 


are de diplomă a 


Roberto Vera V a — care va fi pre- 


Geo Saizescu 


Monumental, 

dar cu grafie: 
Emelian Pugacioy 
(cu Evgheni Matveev 
si Tania Somina, 

în regia lui 

Aleksei Saltikov) 


«Viaţa ca o permanentă 
surpriză » 
s-ar mai putea intitula 
acest frumos film: 
Citeva interviuri 


N 


despre probleme perso», 


(cu Sofiko Ciaurelli) 


«cái» e Siberiada lui Koncealovski, poem 
lirico-fantastic pe ton de somptuoasă le- 
gendă... realistă (da, se poate și așa ceva!) 
despre care presa internațională a scris 
cu prilejul premierii la Cannes. Cu Cinci 
seri, la antipod ca tip de povestire față de 
Siberiada, Nikita Mihalkov își exersează pe 
un spaţiu restrins în timp (cele cinci seri 
ale piesei lui Aleksandr Volodin) și într-o 
singură încăpere in care se revăd după 20 
de ani foştii iubiţi — virtuțile sale de nein- 
trecut analist. O revelație actrița Ludmila 


situl revoltei deţinuţilor din filmul Într-un 
loc nu prea îndepărtat al aceluiași regi- 
zor (film de diplomă, color, 2 acte, imagi- 
nea Stefan Gludin si Pedro Ramirez). Un 
banchet straniu pe o insulá care se dove- 
deste a fi un lagár, o petrecere la care 
comesenii se distreazá privind pantomima 
ce se desfășoară pe o scenă improvizată 
pe plajă, — actorii, aflăm mai tirziu, sint 
deținuți — ia o întorsătură neașteptată 
atunci cind în evoluția pantomimei care re- 
zumă istoria continentului latino-american, 
se ajunge la perioada colonialismului. Ală- 
turi de virtuțile regiei, rețin atenţia la acest 
film, expresivitatea muzicii — creaţia unui 
grup de studenti latino-americani. Sem- 
nalăm de asemenea și participarea cu ade- 
vărat extraordinară a actriței Marga Barbu. 

Mai înclinat spre tonul poematic decit 
spre observaţia realistă se dovedește a fi 
operatorul Pedro Fernando Ramirez, atunci 
cind face si regia, asa cum se întimplă in 
proba de examen din anul Il, Portret, un 
film care vorbeşte despre dorința celor 
aflați departe de a se reintoarce în patrie; 
despre încrederea în victoria cauzei revo- 
lutionare. Într-un colaj cinematografic, ine- 
dit ca formulă, filmul se compune dintr-o 
interesantă alternare de grafică militantă, 
cu portretul unei tinere (actrița Maria Ca- 
viers din Chile, aflată la specializare la 
LA.T.C) si cu imagini ale unui dans po- 
pular chilian, totul, într-un armonios con- 
trapunct cu versurile lui Pablo Neruda din 


Gurcenko, redescoperită în registrul grav 
după ce ne incintase ani de zile cu sclipiri 
de musical. Alături de ea, reconfirmarea 
unui talent deosebit: Stanislav Liubgin, 
strălucit interpret al cenușiului cotidian, 
al vocației anonimatului. 

Tradiţia unei cinematografii de mare pres- 
tigiu ca cea sovietică e reinnoită — iată — 
de tinere talentate a căror originalitate nu se 
numără în ani biologici, d în ani de inspi- 


ratie creatoare. 
Alice MĂNOIU 


coloana sonoră. 

Chiar atunci cînd e vorba de o poveste 
localizată în România anilor ultimului război 
mondial, cum se întimplă în Maria, film 
realizat de Luisa Fernanda Espindola (la 
clasa regizoarei Elisabeta Bostan) leit-mo- 
tivul luptei, al jertfei revine obsedant. (Maria: 
interpretată de Emily Kreimer din Peru). 

O parabolă cu reale virtuți cinematogra- 
fice, un remarcabil eseu despre timp — 
amintind de proza lui Borges — se nu- 
meste De două ori 6 și e realizat de Clau- 
dia Nazoa (Venezuela, absolventă a sec- 
tiei regie la clasa profesorului Gheorghe 
Vitanidis). Printre interpreții filmului: 
Gheorghe Dinică, Andrei Finti, Gheorghe 
Visu, Mircea Albulescu. 

Dincolo de firestile deosebiri — tema- 
tice, stil, grad de profesionalism, talent — 
filmele tinerilor cineaşti latino-americani 
din România se impun printr-o trăsătură 
comună sint filmele unor creatori anga- 
jati. Sint tineri care nu pornesc de la do- 
rinta arzátoare de a face cinema cu orice 
pret, pentru aceasta urmind sá caute po- 
veşti, scenarii apte a sluji drept bază viitoa- 
relor filme. Nu. Ei mai Inti au ceva de spus 
si abia apoi incearcă să o facă cu mijloa- 
cele cinematografului, minuind aparatul de 
filmat ca pe o armă de luptă. Într-o luptă 
care continuă. Şi în care ei se simt profund 
angajaţi. 


Roxana PANĂ 


Festivalul „Cintarea României“: talentul 


La Herculane 


(Urmare din pag. 5) 


— propune și Cota 47 de Gheorghe Hul- 
ban de la Cineclubul «Constructorul» din 
Timişoara, cota 47 fiind înălțimea la care 
se lucrează pe o macara-turn. În fine, Ge- 
neratii, de Ludovic Dama, singurul re- 
prezentant al Cineclubului Casei de cul- 
turá din Sinnicolaul Mare, film jucat, care 
încheagă putin prea stufos, dar cu fior 
artistic, portretul unui bătrin, tată și bunic, 
care trăiește, cu ocazia mutării în casă nouă, 
un moment de aducere aminte a tot ce a 
fost viata lui de la întoarcerea de pe front 
piná azi. Un timp care, ni se sugerează, nu 
este numai al bätrinuiui, esie si ai nostru. 


Caraş-Severin: o selecție 
de beton armat 


Caraş-Severin înseamnă în primul rind 
Oţelul Roşu si el unul din primele cine- 
cluburi din țară. Oţelul Roșu, la rindul său, 
inseamnă al oameni de nădejde: Emil 
Mateias, Nicolae Negrutiu, ion Mato si Ste- 
tania Matcovschi, autoarea, mai cu seamă, 
a unof comentarii de lrumoasă ținută ar- 
tistica. Oţelul Roșu a venit cu o «baterie» 
de filme în toate genurile. De la Recondi- 
tionarea filierelor, film didactic, în care 
cu pricepere, cu simț cinematografic si 
fără urmă de plictis ni se arată cum pot fi 
reconditionate filierele pentru laminare la 
rece, într-o tehnologie care reduce la iumă- 
tate timpul vechii tennologii — si Aschie- 
rea prin strunjire în strat preincălzit a 
cilindrelor de laminor, tehnico-stiintific, 


filmat într-o avalanșă de detalii- calculată, 


pentru că, pe de o parte, ea dă caracterul 
științific necesar, dar si o neașteptată pu- 
tere de seducţie asupra unui spectator 
neobișnuit cu asemenea temă, ambele rea- 
lizate de Emil Mateiaş, și pină la Regăsire 
de Nicolae Negrutiu, reportaj în Delta Du- 
nării, printre pelicani, nuferi, plase pline 
cu pești sau întinse la soare, un tilm care 
surprinde cu maximă exactitate atmosfera 
Deltei (subliniată de o coloană sonoră 
inteligentă),cu tot ce presupune ea ca poe- 
zie, dar şi osteneală, dar și momente de ră- 
gaz înainte de altă osteneală, vesnica oste- 
neală a pescarilor. Regăsire este un film 
care putea intra liniștit și la categoria «poem 
cinematogratic», dacă în acea categorie 
n-ar fi existat Meditaţie — tot de Nicolae 
Negrutiu, o meditaţie propusă nouă, ma- 
turilor, de către un copil care proiectează, 
în cineclub firește, o bobină de film în care 
ni se arată pornirea unei rachete, avioane 
care-și lasă bombele, apoi ciuperca bom- 
bei atomice, imagini în fata cărora copilul 
reacționează «copiláreste» dă filmul îna- 
poi, pind la imaginea rachetei «lăsată» sub 
focarul lămpii de proiecţie pină ce începe 
să se topeascá. O sugestie. Si tot «Oţelul 
Roșu» a adus patru din cele mai amuzante 
filme de animaţie ale întilnirii, semnate: 
Norbert Taugner. În special Pui de gre- 
ier — animaţie pe fundal natural, în care 
ni se repovesteste cunoscuta fabulă mo- 
dernizată (furnica cu roaba, greierele cu 
chitara) si MM, dedicat împlinirii a 1825 de 
ani de la atestarea documentară a Báilo: 
Herculane, scurt istoric proiectat cu umo: 
într-un viitor în care, de Herculane ar urma 


proiecţie în trecut (11) 


Volapuk 


Pasiunea pentru fotografie și teatru am 
avut-o din copilărie, de la virsta de 10 ani. 
Mama s-a îngrijit mult de educația noastră 
— eram doi băieţi si o fată — căuta să ne 
dezvolte gustul pentru frumos și să ne 
tacă să avem preocupări «de ordin artistic». 
Ne cumpăra instrumentele necesare și ne 
îndemna, in raport cu virsta pe care o 
aveam, să facem traforaj, apoi pirogravură, 
sculptură în lemn (Kernschnit) metalo- 
plastie si fotografie. Ea însăși făcuse în 
tinerețe fotografii și pictură. Fiecare aveam 
aparatul nostru fotografic. Fratele meu Ady, 
cu șase ani mai mare decit mine, avea un 
aparat «Star» cu burduf, 9x12. Sora mea 
loana și cu mine aveam aparate «ica Box» 
şi respectiv «Trilbi», de format mai mic — 
6x9 (după grad si căprărie). În joaca noas- 
trá ne imaginam că fiecare este proprie- 
tarul unui atelier fotografic care poartă fir- 
ma aparatului: «Foto Star», «Foto Ica», 
«Foto Trilbi». Pe vremea aceea, hirtia to- 
tografică nu avea aceeaşi sensibilitate ca 
hirtia pe bază de bromurá de argint de azi, 


să beneficieze și... extratereștrii. Tot Her- 
culanelor este dedicat și Aqua viva de 
Emil Mateiaș, Nicolae Negrutiu si Stefania 
Matcovschi, realizat însă la clubul «Se- 
menicub din Reşiţa, de astă dată un docu- 
mentar care retace, cu seriozitate și poezie, 
istoria locurilor devenite celebre prin... aqua 
viva. Acelasi «Semenicul»-Resita cu ace- 
easi echipá a prezentat Curg apele, im- 
presionant film etnografic, despre morile de 
apă și bătrinii lor morari (este poate sin- 
gura zonă din tara in care mai există ase- 
menea mori în stare de funcționare), fil- 
mat cu emoție de Emil Mateias si Nicolae 
Negrutiu, si comentat la tel de Stefania 
Matcovschi. Un film interesant a fost si 
Perenitate de Arcadie Lintu, de la cine- 
clubul «Alfa» al școlii populare de artă 
din Reșița, realizat, cum ni se spune in 
final, cu concursul familiei Dumitru Fo- 
dor, cunoscuţi crestători în lemn. Un film 
de excepție prin calitatea imaginii — din 
unghiulatie și din lumini autorul dă cres- 
tăturilor aerul diafan al structurii crista- 
lului — $i mai putin mesajul comunicat 
prea direct: cum se transmite un mes- 
tesug din generaţie în generaţie? simplu: 
tatăl conduce mina fiului împreună cu dal- 
ta, pe fibra lemnului. Cel mai emotionant 
film prezentat de județul Caransebeș, emo- 
tionant prin adevăr, personalitatea filmă- 
rilor şi a tonului comentariului, a fost — 
după părerea mea — Neintrerupta veghe, 
realizat de lon Mato si Emil Mateias, la 
cineclubul «Siderurgistul» al Comitetului 
sindical al Combinatului siderurgic Resita. 
Poem cinematografic de mare vibraţie in- 
terioară, el creionează sub semnul talen- 
tului, portretul meseriei de furnalist O 
meserie care se face «pe zi lumină, dar 
mai cu seamă pe noapte lumină», în care 
trebuie să afli «cit trebuie să arzi tu insuti 
pentru a da otel curat, numai otel curat» 
o meserie în care «viata este o neintrerup 
tă veghe». Comentariul, din care am citat 


Un revelion plin 
de surprize și nu 
lipsit de drama- 
tism pentru o e- 
chipá de repara- 
tori ai liniilor de 
înaltă tensiune. 
(Mihai Mereufä, 
Petre Lupu si Dan 
Tufaru, trei dintre 
interpreții filmului 
Ora zero. Scena- 
riul: Coman Sova. 
Regia: Nicolae 
Corjos. Casa de 
film patru) 


procesul de copiere se fácea in pliná zi, 
la lumina soarelui, fárá a fi nevoie de o 
cameră obscură — operație pe care o 
puteam face și noi copiii. Clientul nostru 
cel mai serios era tata, un om o bună- 
tate rar intilnitá Ne «comanda» serii in- 
tregi de fotografii pe care ni le plătea pen- 
tru ca astfel, cu banii cistigati de la el, sá 
ne putem cumpăra din nou plăci şi hirtie 
fotografică. 

O mare parte din copilărie am petrecut-o 
în satul Basarabi din apropierea Făltice- 
nilor, locul de naştere al mamei mele, 
Alexandrina Bonachi. Aici, pe valea So- 
muzului, fotografiam tot ce ne ieșea în 
cale, incepind cu bunul nostru tovaräs de 
joacá, clinele ciobänesc, Tánase, vedeta 
familiei. Fotografiam oamenii din sat care 
se minunau de «cutia aia care te scoate 
exact cum arăţi». Dintre ei, cel mai Indrá- 
git de noi, copiii, era pădurarul Nicolae 
Coltunescu, un tip de plăieș de pe vremea 
lui Stefan cel Mare, blond cu ochii albaștri, 
mustata arcuitá pe buze, párul lung piná 
la umeri si privirea agerá. Purta o toporiscá, 
cu minerul crestat frumos de el, de care 
nu se despártea niciodată. 

Nicolae Coltunescu locuia pe colina 
«Bahna cu arini», departe de sat, la margi- 
nea unei păduri de aluniș. Mergeam ade- 
sea la el acasă sub pretextul că vrem să-i 
totografiem gospodăria. De fapt, ceea ce 
ne atràoea erau novestile lui Mos Neculae. 


mai sus, scris «la persoana întîi» de 
Adrian Stepan, însoţeşte imaginile de viată 
ı furnal, acelea pe care orice om care a 
pus vreodată piciorul în Reșița sau Hune 
doara le cunoaşte și recunoaște cu usu 
rintà în toată tensiunea lor unică. 


Hunedoara: la temperatura 
furnalelor 


Dacă aș ti la furnale se intitulează fil- 
mul Victorinei Pirlea si al lui Zoltan Szal- 
kay de la Cinefotoclub — «Siderurgistul»- 
Hunedoara, tilm cu care intrăm în cel de al 
treilea județ aflat în competiție la Hercu- 
lane. Portretul unui furnalist, Nicolae Măr- 
culescu pe numele său, om plecat de la 
fierbinteala ogorului și ajuns la fierbinteala 
furnalului, un portret tandru care se rea- 
lizează insă mai putin din imagini nu din 
cale afară de variate, ci mai mult din co- 
mentariul semnat de Victorina Pirlea. Mer- 
qind «pe specific» si în aceeasi echipă, 
hunedorenii au mai realizat un repor- 
taj, filmat de astă dată viu, din unghiuri 
inedite, personale, despre ce înseamnă 
dispeceratul unei sarje, numit chiar simplu 
Dispecerii. In sfirsit, același Cinefotociub 
«Siderurgistul» a venit cu patru filme de 


cineamatorilor înainte de proba finală 


desene animate, toate patru cu locuri cu- 
cerite în finală, între care cele mai reușite 
mi s-au părut a fi Floarea de Gabriel 
Kovăcs (un mic basm cu sensurile răs- 
turnate: «omul rău» taie o floare, iar floa- 
rea procedează ca balaurul cu șapte ca- 
pete...) și Fabulă (de acelaşi autor), fabulă 
satirică despre cercul vicios al băuturii: 
într-o baltă cade o picătură, picătura de- 
vine sticlă, sticla «cere» forma de pahar 
și o capătă, «paharul se cere băut» și este, 
cel care bea cade, tatalmente lat, baltă, 
baltă în care cade încet altă picătură... Ve- 
niti cu cele mai puține filme, hunedorenii 
au cistigat într-o proporție inversă, cele 
mai multe locuri. Este aici un semn peste 
care nu trebuie trecut: hunedorenii au ce 
spune, ceea ce cred că le lipsește este o 
mai puternică mină de ajutor. 

Din lipsă de spațiu au rămas afară citeva, 
puține de altfel, filme care și-au cucerit 
locul în finală. Sper și sperăm că vom avea 
ocazia să vorbim despre ele după faza re- 
publicană 


Sentimentul cu care s-a plecat de la 
Herculane a fost de mare încredere în for- 
tele acestor trei judeţe care se întimplă să 
fie si trei locuri de matcă a mișcării de 
cineamatori din tara noastră. 


sMercules’79* 


(Urmare din pag. 5) 


Mentiune pentru propaganda turistica 
prin filme a fost decernatá filmelor: Dulce 
Bucoviná de Mihaela si Mihai Postelnicu, 
Simtonia in verde — autor Rodica si 
Zoltan Szolkay, de la cineclubul «Siderur- 
gistu Hunedoara 

Trágind o linie sub cele vázute si adu- 
nind impresiile, se poate spune, fárá a ne- 
dreptág pe cineva, că trei au fost filmele 
care, prin calități deosebite, au marca! 
festivalul: Adincul rost ai pámintului, 
un tulburător poem al acestor meleaguri, 
păstrătoare ale tradiţiilor moşilor noștri, 


Ne dădea o căciulă de alune si ne istorisea 
isprăvile luk cum s-a întilnit într-o iarnă cu 
ursul in pădure, cum s-a luptat cu el sı 
cum l-a răpus. Sau cum într-o noapte, în- 
torcîndu-se acasă, i-a ieșit diavolul în drum 
sub înfățișarea unui cal negru care-i atinea 
calea. Cind și-a dat seama că dihania aia 
de pe cărare era divaolul , Moș Neculae a 
«stuchit» în sin si și-a făcut cruce și atunci 
diavolul (calul) a plecat ca vintul, suierînd. 
Citeodatá Moș Neculai — nu avea mai mult 
de 60 de ani — cind venea în sat, se mai 
cinstea cu o «secărică» — d-aia bună de 
la Mălini — ca să prindă curaj și să-l în- 
frunte pe Scaraotchi. 

La Bucuresti, partenerii noştri de joacă 
erau verii primari Mircea si loana Basarab, 
copiii pictorului Ludovic Basarab. Mai pu- 
tin zburdalnici și inventivi decit noi, plá- 
cerea lor cea mare era să le jucăm teatru. 
Noi luam o masă dreptunghiulară, o aşe- 
zam cu picioarele în sus, în ea puneam două 


scáunase și loja — rangul intii — era gata. 


Apoi aduceam recuzita necesară si tà- 
ceam tot felul de improvizații. Aveam un 
«repertoriu» foarte vast, de la drame la 
piese partiotice — «Pe-al nostru steag e 
scris unire» — la comegii și chiar la feerii, 
atunci cînd intervenea lumina caldă («poe- 
tică») a unei lămpi de buzunar, dar care 
din cînd în cînd, involuntar, orbea si «ono- 
rata asistență» din lojă. 

Mai tirziu, elev al liceului militar «Nico- 


poem inchinat acestui pămint din care 
noi azi fáurim pentru noi alte frumuseți pe 
măsura zilelor pe care le trăim. 

Istorie, o meditație despre timpul pre- 
schimbat în istorie, despre arsele pietre ale 
Sarmizegetusei lui Decebal, despre timpul 
care n-a putut stinge «Soarele de andezit», 
răsărit acolo, în Munţii daci, despre acele 
«hrisoave ale continuității noastre pe acest 
pămint și sub această parte de cer», un 
film, admirabilă metatoră, realizat cu cele 
mai simple mijloace ale artei cinemato- 
grafice. 

Dulce Bucoviná, adevărată frescă cine- 
matograficä a Ţării de sus, cu oamenii săi, 
cu valorile perene, trecute și contemporane 
create de aceștia, valori cuprinse între 
obcinile domoale și adincul albastrului de 
Voroneț. 

Alături de aceste filme stă, tot cu atita 
cinste,si Muncile lui Hercules, acel desen 
animat, de un haz nebun, care a zguduit 
cu «herculeane» hohote de ris și aplauze 
o sală plină. 

Au fost premii prea multe? Greu de spus, 
pentru că juriul ar fi dorit să onoreze si 
alte filme din recolta atit de bogată a festi- 
valului. Poate anul viitor, la Herculane, 
se vor prezenta și realizările altor cineama- 
tori din judeţe cu bogate tradiții în turism și 
etnologie, cum ar fi Tulcea, Constanţa, 
Neamt, Bihor, Satu Mare, Maramures, care 
au lipsit nemotivat de la aceasta presti- 
gioasá intilnire. 

Un cuvint bun, la incheiere, pentru ire- 
prosabila organizare a festivalului «Hercu- 
les '79» si pentru truda de zile și nopți a 
organizatorilor in frunte cu inimosul di- 
rector al Casei de culturá lancu Máráscu. 

Le urám succes si In realizarea unui mai 
vechi vis al dumnealor. gázduirea Festiva- 
lului International de cineamatori pe teme 
de etnologie si turism, pentru a face cu- 
noscute realizările României Socialiste și 
in acest domeniu. 


lae Filipescu» de la Mănăstirea Dealu, 
«Cuibul Soimilom cum i se mai spunea, 
m-am ocupat împreună cu Mircea Rizescu, 
un coleg de-al meu, de laboratorul toto- 
grafic al elevilor. Ne petreceam tot timpul 
liber executind developări, măriri si chiar 
trucaje fotografice, care ne pasionau. Eu 
eram foarte mindru, fiindcă reusisem un 
trucaj fotografic în care comandantul nos- 
tru juca sah cu el însuși și tot el, stind in 
picioare, privea desfășurarea partidei, si 
o alta în care un coleg își umfla capul cu 
pompa de bicicletă, ca pe o minge de tot- 
al. 

Tot aici la școală am înjghebat o formaţie 
artistică, al cărei regizor si actor principal 
eram. Dădeam spectacole din două în 
două sáptámini duminica. La unul din 
spectacole s-a nimerit să asiste și marea 
noastră actità Maria Filotti. Venise să-și 
vadă fiul, pe lon Cantacuzino, viitorul medic 
psihiatru si cronicar cinematogratic. În- 
cintată de spectacol, a declarat că nu i-a 
fost dat pină atunci să vadă în școli, tea- 
tru așa bine jucat. Dealtminteri, postura 
mea de regizor si interpret mi-a atras în 
liceu porecla de «Volapük», după titlul 
unui monolog care imagina un fel de lim- 
baj universal, gen «Esperanto» și făcea 
deliciul colegilor. 


Paul CĂLINESCU 


repere si modele 


Istoria 
ca luptă 
pentru 
libertate 


A căuta in filmografia noastră 

accente și sublinieri ale unor 

situaţii social-politice insu- 

rectionale şi (sau) revolutio- 

nare, nu înseamnă doar a 

trece în revistă, festiv, mo- 

mente analoge, premergá- 
toare, in istorie, care fac din 23 august 1944 
virful unei puternice construcții piramidale, 
— ci mai curind înseamnă a încerca trasa- 
rea unei linii de desfăşurare a acestei is 
torii ca permanentă, continuă luptă pentru 
libertate — socială, naţională, culturală — 
a poporului român, așa cum au «citit-o» și 
cum au «exprimat-o» în pelicule finite, ci- 
neastii. Desigur, nu mai sintem în secolul 
al XIX-lea și am depășit, teoretic, concep- 
tia hegelianá a istoriei ca succesiune de 
diverse «spirite ale popoarelor», care s-ar 
deosebi «potrivit ideii acestor popoare des- 
pre ele insele, potrivit superficialitätü (sau 
profunzimii) cu care ele au înțeles ceea ce 
e spiritul»; pe de altă parte, Insă, nu sintem 
încă nici în plină înflorire a «istoriei univer- 
sale», aga cum o vedeau Marx şi Engels: 
«Pe măsură ce originara izolare a nationa- 
litátilor luate în parte este anulată de modul 
de producţie dezvoltat, de relaţiile si de 
diviziunea naturală a muncii între diferitele 
națiuni, istoria devine tot mai mult istorie 
universală» (Die deutsche ideologie). 
Procesul avut în vedere de Marx şi de En- 
gels s-a declanșat principiul de indepen- 
dentá, afirmat cu vigoare de statele natio- 
nale, duce treptat la «o primă egalizare a 
tuturor naţiunilor întru independenţă», toc- 
mai; un al doilea val de «egalizare» urmează 
a fi unul de ordin economic, date fiind atit 
dezvoltarea economiilor naționale, înăun- 
trul propriilor fruntarii, ct mai cu seamă 
obţinerea unei «noi ordini», menite să eli- 
mine decalajele si diferențele încă nete, îm- 
pártirile în «ţări sau naţiuni înapoiate» si 
«țări sau națiuni dezvoltate». Se cade totusi 
să repetăm că o asemenea universalitate 
a istoriei constituie un proces deschis, în 
mers, pe alocuri deocamdată în fasà, pe 
alocuri într-o fază relativ avansată; după 
cum «individualitatea» (pentru multi gin- 
ditori egală cu «nerepetabilitatea») fiecărei 
culturi specifice si a fiecărui popor, repre- 
zintă, şi ea, un proces încă nu pe de-a-n- 
tregul încheiat si depășit. De aceea e fi- 
resc sà întilnim în viziunea regizorilor şi a 
scenariștilor autohtoni nu dogmatizarea 
unei ipoteze sau a celeilalte, ci mai curind 
un amestec, o contaminare de idealuri, 
caracteristică epocii de tranziție pe care o 
străbatem, fără a mai pune la socoteală 
coeficientul de istorism, de adecvare a cer- 
cetării (filmice) la realitatea fiecărei perioa- 
de istorice, considerată separat. Situin- 
du-se astfel, mai aproape de cunoscuta 
propoziție marx-engelsiană: «exact la opu- 
sul a ceea ce se întimplă în filozofia germa- 
ná, care coboară din cer pe pămint, aici 
urcăm de la pămint la cer. Adică, nu se 
pleacă de la ceea ce oamenii zic, Isi imagi- 


dicționar 
cinematografic 


La o privire mai atentă, co- 
media muzicală clasică ne a- 
pare nu numai ca una din 
emanatiile culturii populare a 
risului, plasindu-se prin a- 
ceasta în imediata vecină- 
tate a burlescului, nu numai 
ca o ipostază a divertismentului spectacu- 
lar de largă circulaţie, a entertainment- 
ului atit de îndrăgit în Statele Unite. În opo- 


SD A 7 


Puterea si Adevárul (1971) de Titus Popovici si Manole Marcus si 
Clipa (1979) de Dinu Săraru și Gheorghe Vitanidis: două filme-pilot 


nează, işi reprezintă lor înşile că ar fi, si 
nici de la ceea ce se zice, se gindește, se 
imaginează, se reprezintă că ar fi, pentru a 
se ajunge la oamenii vii; ci se pleacă de la 
oamenii cu adevărat activi si, pe baza pro- 
cesului real al vieţii lor, se explică și dez- 
voltarea räsfringerilor si ecourilor ideo- 
logice ale acestui proces de viata». 


Magistrala istoriei românilor 


Devine, în felul acesta, pasionant să 
«revizităm», dintr-o atare perspectivă ideo- 
logică, filmele care s-au apropiat de ma- 
gistrala istoriei românilor ca luptă pentru 
libertate (şi implicit pentru dreptate so- 
cială şi naţională, pentru independenţă). 
O foarte amplă porțiune a producţiei noas- 
tre cinematografice cuprinde, direct sau 
indirect, această nobilă temă, începind chiar 
de la Räsunä valea, unde, fie biruintele 
asupra naturii, fie acelea asupra claselor 
opresoare (dislocate, dar încă în puteri, 
deşi nu la putere) marchează puncte în ta- 
voarea teoriei şi practicii libertăţii (politice, 


zitie cu o anumită eseistică înclinată sá 
considere genul exclusiv ca pe o întoarcere 
la copilăria cinematografului, la fermeca 
toarea «artă naivă» a lui Méliés, vedem in 
comedia muzicală un document psiho- 
sociologic dintre cele mai pregnante, un 
produs al mentalitátii hollywoodiene, în ge- 
neral, un reflex al climatului ideologic din 
care se împărtășește aproape întreaga pro- 
ductie americană a anilor '29-'33, în parti- 
cular. Ca si comedia sofisticată sau filmul 
de gangsteri, genuri cu o ascensiune la 
fel de fulgerătoare, musicalul concentrează 
impulsurile, aspiraţiile sufletului colectiv 
într-un moment de ascuțită criză economică 
si de violentă dezechilibrare a structurilor 
sociale, devenind receptacolul dorințelor 
compensatorii, al reveriilor publicului In- 
tr-o asemenea măsură inch Siegfried Kra- 
cauer nu va ezita să socotească filmele mu- 
zicale drept un «antidot contra stărilor de 
spirit ale Depresiunii şi o contribuţie la 
optimismul New-Deal-ului». În sprijinul a- 
cestei afirmaţii, pot fi invocate citeva dintre 
elementele cele mai caracteristice ale poe 


economice, civice). Ne interesează, totus:, 
aici, filmele cu referire la momente de 
«ruptură» sau cel putin de confruntare 
nemijlocită a forțelor sociale în joc. Am 
putea, eventual, să observăm că, în Co- 
lumna (1968) avem o mișcare de rezisten- 
tá — a dacilor liberi, un fel de partizani — 
față de ocupaţia romană, o netă împotrivire 
la împilarea de orice soi, din partea unei 
populaţii nededate cu sclavia, moștenind 
de la Dromihete tradiția unei efective de- 
mocratii militare. În Sentința (1970), co- 
producție româno-ungară, este urmărită 
tragica parabolă a răscoalei medievale a 
lui Doja, cind o grupare de forte populare 
cu caracter religios se transformă în una 
cu caracter social, de clasă, după cum 
Răscoala (1966) evocă o altă ridicare la 
luptă, tot țărănească si tot tragic încheiată, 
unde elementul economic se împletește cu 
cel social și politic. Transcriind reverbera- 
tiile marii crize capitaliste mondiale, Lu- 
peni '29 (1963) așează accentul pe o lucidă 
si în același timp patetică angajare revolu- 
tionará a muncitorimii miniere, pe hotári- 
rea acesteia de a recurge si la forme vio- 


ticii genului. De la filmele insignifiante, care 
istorisesc isprăvile «cäutätoarelor de aur» 
(infailibilele «cäutätoare de aur» se căsă- 
toresc întotdeauna cu un tinăr miliardar) 
la filmele lui Mark Sandrich (istorioare tot 
atit de naive si de sentimentaliste, Innobi- 
late Insă de lirismul si de umorul lui Fred 
Astaire), comedia muzicală rescrie necon- 
tenit, cu minime variații, povestea Cenusä- 
resei; altfel spus, nucleul secret al genului 
îl constituie mitul succesului, suecesul 
social, profesional, sentimental, monden, 
pe scurt — Succesul, atins după ce eroul 
iese teafăr din citeva peripeții idilice si in- 
vinge cele mai simpatice dificultăţi. Elo- 
giul eroului întreprinzător filtrează cultul 
tipic american al valorilor de eficacitate, 
activism şi rezistenţă în tata greutăților 
vieţii, reprezentind, fără îndoială, o com- 
ponentă a producţiei hollywoodiene din- 
totdeauna (ca de altfel și apologia reușitei), 
dar actualizată insistent în funcţie de pre- 
cisele cerințe ale contextului socio-istoric. 
Fastul scenografic tipátor devine semni- 
ficativ nu numai pentru «gustul satrapic al 


lente de luptă impotriva violenței extreme 
a statului burghez. În sfirsit, prin Puterea 
si Adevărul intii (1971) si recent prin 
Clipa (1979), zestrea noastră filmograficá 
se îmbogățește cu două «reconstituiri» 
pregnante ale situației insurectionale de la 
23 August, care încheie, deocamdată, lun- 
gul sir de bătălii populare pentru drep- 
tate, pentru libertate. 


Directia reprezentativá 


Dincolo de valoarea esteticá (absolutá) 
a filmelor invocate, rareori dublind tema 
ideologico-politicá, seria lor devine indi- 
cativá sub aspectul efortului fácut de ci- 
neasti întru cultivarea libertății și a simțului 
pentru progres, întru modernizarea gra- 
duală şi democratizarea societăţii contem- 
porane. Puterea și Adevărul şi Clipa și-au 
cîştigat dreptul de a fi considerate, dacă 
nu exemplare, în orice caz reprezentative 
pentru «direcția» In chestiune: cel dintii, 
un apolog, o destul de viguroasă parabolă 
a trei decenii de gestiune comunistă a pu- 
terii, din care nu lipsesc citiva bemoli auto- 
critici; cel de al doilea, o realistă și totodată 
metonimică secțiune transversală — isto- 
rico-politică si etico-existentialá — în viata 
unui județ din ultimele decenii. Ambele 
filme sint, piná la un punct, emblematice, 
ilustrind căutările, uneori dramatice, ale 
comuniștilor, si găsirile lor, uneori fericite, 
de ordin politic, economic, social, cultural, 
cu grija permanentă de a menţine mereu 
în stare de eficientä legătura cu masele, a 
căror emanatie — ca forță conducătoare 
— au fost gi continuă să fie. Şi tot în am- 
bele filme, meritul principal al scenaristi- 
lor şi al regizorilor a stat în selecția unor 
experienţe si a unor figuri umane apartinind 
unei realităţi trăite cu sinceră intensitate, 
beneficiindu-se gi de actori capabili să 
stirnească în public emoţii profunde. Si 
nu chiar în ultimul rînd, emoții intelectuale, 
fervoarea ideilor, a ideilor ce exprimă ade- 
vărul: e de ajuns sá ne referim la contrun- 
tările decisive dintre Stoian și Duma, Sto- 
ian şi Petrescu, Stoian gi Olaru, în Puterea 
si Adevărul sau la aceea dintre Dumitru 
Dumitru si Şeful de cadre sau dintre Du- 
mitru gi țăranii răzvrătiți de la Cornu' Ca- 
prii, în Clipa Ultima replică din filmul lui 
Dinu Săraru și Gheorghe Vitanidic aduce 
in centrul atenției «lupta incrincenatá» pur- 
tată de contemporani cu lichelismul, cu 
oportunismul și cu fariseismul: sub alte 
forme $i veșminte, nu e oare aceasta 
mereu aceeași luptă pentru libertate? Pen- 
tru eliberarea oamenilor de orice sursă de 
frică (existenţială)? Firește, o luptă mai 
putin spectaculoasă, dar nu mai putin im- 
portantă decit cele anterioare, tocmai pen- 
tru cá la capătul ei converg, dînd viaţă 
concretă unui concept unitar, omogen si 
libertatea politică, și libertatea civică, si 
libertatea morală, si libertatea culturală. 

Ca aproape întreaga noastră producție 
cinematografică, filmele acestea nu s-au 
eliberat, ele însele, cu destulă energie de 
zgura naturalismului, a ilustrativismului, a 
didacticismului. Cînd o vor face, viitoarele 
filme politico-sociale — interpretări din ce 
in ce mai riguroase, apelind şi la mijloa- 
cele limbajului figurat, polisens, metaforic, 
— se vor apropia cu mai multe şanse de 
reușită de condiţia capodoperei. Demon- 
strindu-ne ceea ce era de demonstrat, și 
anume, cá şi calea propusă de Marx si 
Engels «de la pámint la cer» poate să ducă 
la poezie, în film. lar cei cărora, eventual 
nu le place termenul de poezie, au toată 
libertatea să-l înlocuiască, bunăoară, cu 
termenii de frumuseţe, de adevăr, de utili- 
tate, ca în trinomul propus de Goethe: d 
la util, prin adevărat, la frumos. > 


Florian POTRA 


noli bogății americane», cum scrie Roberto 
Paolella referindu-se la filmele lui Busby 
Berkeley, ci şi pentru caracterul iluzionist 
al universului în care e condus spectato- 
rul, pentru întreaga strategie a evaziunii pe 
care o desfăşoară, mai mult sau mai putin 
subtil, genul. Această ultimă finalitate co- 
mandă, de fapt, şi apariția celorlalte tră- 
sături datorită cărora comedia muzicală 
contribuie, alături de comedia sofisticatá, 
melodramá și filmul de aventuri pe fundal 
istoric, la transformarea unei bune parti a 
producţiei de la Hollywood în producția 
unei uzine de visuri: romantismul minor, 
proliferarea stereotipurilor culturale (cu tot 
ce aduc ele ca încurajare a comoditätü de 
gindire), cultivarea exotismului. Astfel ge- 
nul a putut favoriza, nu odată, mistificările 
estetice — şi nu numai estetice — ale 
artei-surogat, dezvoltarea kitsch-ului. 


George LITTERA 


rtea unui greier ) GEBEN 


T1 


Legea e lege 


nu a avut niciodatà 


Progresul social 
cale netedà 


N 


in filmul american 


ect 


am mai vázut... 


Zori nelinistite 


În timp ce încă mai rulează terifiantul 
Întoarcerea acasă, iată un film de indiscu- 
tabil interes despre același război nedrept 
şi atroce, văzut de această dată din cea- 
laltá parte a baricadei, din chiar tara agre- 
sionatá: Vietnam. Sensibil si patetic (pa- 
tosul şi vigoarea polemică fiind lesne de 
înţeles la un popor marcat încă de încercă- 
rile grele ale acelor ani, nu foarte depártati 
în timp), filmul este o mostră a ceea ce s-ar 
numi «cinematograful-mărturie». Deşi fron- 
tul se simte pretutindeni, deși însemnele 
războiului si-au pus pecetea peste tot, 
evenimentele propriu-zise sint escamotate 
cu grijă și parcă cu spaima dea nu violenta 
limitele omenescului. Odată întorși din 
focul luptei, combatanții nu pot povesti 
nimic. Frapează o replică pe care am auzi- 
t-o şi în Întoarcerea acasă: «acolo s-au 
intimplat lucruri de necrezut, de nelnchi- 
puit». 

Într-un loc si într-un timp în care perico- 
lul morții pindeste la tot pasul si în care 
viata omenească pare să-şi fi pierdut sen- 
sul si valoarea, impresionează secventa 
soldaţilor dintr-un tren care pleacă spre 
front si care-și trec din mină in mină foto- 
grafia unui copil. «Spuneti-i că-i băiat». 
Tinăra mamă a dat-o la întîmplare unui sol- 
dat de pe scara vagonului, în cele citeva 
clipe în care trenul a zăbovit lingă canton 
E fotografia unui copil pe care tatăl nu 
l-a văzut si pe care nu-l va mai găsi în viata 
la terminarea războiului. 


Acolo s-au întîmplat lucruri de necrezut, 
de neinchipuit — aceeași replică în 
filmul vietnamez Zori nelinistite şi 
Întoarcerea acasă 


c 
i. 24 c4 


Copii care nu mai au pe nimeni, párinti 
care și-au văzut copiii îngropați sub bom- 
be, sate arse din temelii. Ca într-un mars 
forțat, după fiecare dezastru, cei rămaşi se 
regrupează, copiii își găsesc alte familii, 
poporul întreg devine o familie uriașă a 
cărei singură rațiune de-a fi este rezisten- 
ta, supraviețuirea. Cu orice pret. 

E avantajul unui film despre un război 
fatá de care naratorii nu au încă suficient 
recul, de a păstra aerul de documentar, 
de înregistrare a evenimentului fierbinte. 
Dar și dezavantajul creatorilor care nu gă- 
sesc suficiente resurse de a transcede 
faptul real, intimplat, pentru a extrage ideea 
şi a o transfigura artistic. 


Producţie a studiourilor vietnameze. Un film de 
Ngoc Trung, Long Van. Cu: Thanh Hien, Mai 
Dinh Ky 


Certificat 


de paupertate 


inti aflăm că e într-o libertate provizorie 
un recidivist căutat de miliție şi cu care 
ar fi bine să nu aibă niciun cetățean de-afa- 
ce. Apoi urmează surpriza: hoțul înrăit, 
profesionist, ale cărui semnalmente s-au 
transmis în toată regiunea, este un tinăr 
chipeș, cu o înfăţişare plăcută și pașnică. 
De aici încolo neprevăzutul lasă loc sus- 
pensului. Inteligența, intuiţia si curajul an- 
chetatorului, la care se adaugă ajutoarele 
benevole ale cetățenilor cinstiţi fac ca 
ancheta sá se desfăşoare pe mai multe 
planuri, cu urmăriri spectaculoase, cu des- 
cinderi în camere unde nu mai e nimeni, 
dar In care ţigara mai fumegä Inca In scru- 
mieră, adică cu tot ceea ce ne-am obișnuit 
că trebuie să conţină un film polițist bine 
articulat. Odată arestaţi vinovatii, rămine 
întrebarea; de ce? De ce un bátrinel care 
trăia modest voia sá agonisească pe orice 
cale bani si bijuterii? De ce unii tineri în loc 
să muncească aleargă după cîştig ușor si 
necinstit? «E o boală — lansează o ipoteză, 


14 


unul din eroii filmului — cu timpul poate 
că vom afla și remediul, posibilitatea vin- 
decării ei în clinici. O boală care vine din 
sărăcie sufletească». 


R. PANAIT 


Producţie a studiourilor sovietice. Un film de 
Samvel Gasparov. Cu: Alexandr Hocinski, Grigor: 
Ostrin, Konstantin Stepankov, Boris Hmelnițki 


Scoala curajului 


A fost odată... dar se mai întimplă şi azi. 
Cam așa ar putea începe povestea acestui 
film despre pionieratul în sălbăticie al unei 
familii (tata, mama, doi copii si un cline) 
care, nemaiputind suporta trepidatia vieții 
la oraş (si încă ce oraș — Los Angeles!) 
si poluarea care agravează alergia fetiţei. 
se hotărăsc să ia calea munţilor. După ce 
un hidroavion îi lasă pe malul unui lac la 
marginea pădurii, după ce-și fac (singuri) 
o cabană din birne (nu din prefabricate sau 
din ciment expandat!), încep peripetiile 
cu urşi buni, ratoni care intră pe horn şi 
ies prin sobă, pui de pumá simpatici si o 
mumă-pumă mai putin binevoitoare, lupi 
care fac miam- miam si alte astfel de jivine 
evoluind pe muzica vintului. Toate astea 
pe fundalul superb şi colorat ca-n basme 
al Stincosilor Canadieni si ai altor munți 
mai putin coltosi din Utah unde a fost 
turnat filmul care, de ce să n-o spunem, 
departe de a fi o capodoperă, este o peliculă 
plăcută, relaxantă (mai putin în momentele 
cind fiarele-și arată colții sau ghearele) și 
care iți umple plăminii cu aer ozonat. 

Oricum, impactul filmului a fost verificat: 
in Statele Unite o familie a plecat în 
sălbăticie după ce a văzut filmul! 


Adriana GLIGA 


Producție a studiourilor americane. Un film de 
Stewart Raffill. Cu: Robert F. Logan, Susan Da- 
mante Shaw, Hollye Holmes. Ham Larsen, George 
«Buck» Flower, William Corniord, John F. Goff 


De ce să-l impuscám 


pe... profesor? 


Nu existá motiv intr-adevár, titlul e o 
capcană, filmul canadian. n-are nimic, dar 
absolut nimic misterios întrinsul, totul e 
ca o baltă înghețată in care atipesc peștii 
pină la primăvară, cind natura mai gene- 
roasă... Sint în schimb bine descrise lungile 
ierni canadiene, la ţară, cu serile grele de 
așteptare a unui ceva care n-are cum să 
vină pentru că viata s-a rostuit prea greoi 
între grinzile casnice, ca pentru engle- 
zoaica Alice ce-și visează o idilă cu tinărul 
profesor, dar în realitate mai imperioasă 
e nevoia ei de comunicare. Şi atunci prie- 
tenia învinge tentatia aventurii, ea o va 
aduce din nou resemnatá, acasá la asprele 
ei îndatoriri. E singurul lucru emotionant 
si bine făcut în acest film greoi și cam plicti- 
cos, despre un tinăr venit de departe ce 
incearcă să-și apropie niște copii sálbáticiti 
de mizeria unei vieți marcată de criza eco- 
nomică din 1935; un tinăr care nu reuseşte 
mare lucru, dar speră si pentru că speră se 
va întoarce dupa vacanţă s-o ia da capo 
desi e greu, al dracului de greu. dar ce nu 
face omul pentru o bucată de piine! Sí din 
nevoia de celălalt. 


Alice MĂNOIU 


Producţie a studiourilor canadiene. Un film de 
Silvio Narizzano. Cu: Bud Cort, Samantha Eggar, 
Chris Wiggins, Gary Reineke, John Friesen 


Nick Carter detectiv 


Comedia cinematografică a ultimilor ani 
ne-a obișnuit cu întoarcerea nostalgică in 
propriul trecut. Reluarea unor teme, per- 
sonaje și gaguri ale maeștrilor genului are 
semnificația omagierii burlescului şi a zile- 
lor sale «de fior si ris». Spirituala parodie 
Nick Carter detectiv nu Isi alege însă 
arhetipurile din comedia mutá ci se inspirá 
din primele filme politiste. Fenomenalul 
detectiv Nick Carter, erou a numeroase 
pelicule realizate in anii'20, este ales ca 
protagonist al acestui «policier» vesel si 
inteligent. Spilcuit si atletic, atoatestiutor 
si galant, detinátor al unei impresionante 
truse de instrumente ajutátoare, el reuneste 
însuşirile fizice ale personajelor din primele 
filme polițiste ale istoriei cinematografu- 
lui: Fantâmas, Judex, Superman. Re- 
cuzita lui aberantă de «gadget»-uri jules- 
verniene este elaborată de realizatori cu 
precizia cunoașterii «pe secvențe» a aces- 
tor opere de cinematecă. Umorul derivă 
din evidenţierea cligeelor, din referinta la 
secvențe celebre si din dialog. Cuvintul ca 
si gagul sonor au o mare eficiență comică, 
această parodie cultă si strălucitoare, care 
ni-l recomandă din nou pe Oldrich Lipsky 


cunoscut ca un expert al acestui gen și din 
!aimosul western Joe Limonadá. 


Dana DUMA 


Producţie a studiourilor din Barrandov. Un film 
de Oldrich Lipsky. Cu: Michal Docolomansky, Ru- 
o Hrusinsky, Milos Kopecky, Vaclav Lohnisky 


Hercule cucereste 


Atlantida 


Acei dintre noi care nu strimbá din nas 
la filmele de divertisment, usor, si care o 
si recunosc deschis, stiu cá Hercule se 
bazează pe un set de convenții, pe care, dacá 
le accepti, te asezi comod in fotoliu si il 
urmáresti cu plăcere. Aceste convenții, ca 
si trama filmului sim in tona de acelaşi tip 
cu cele ale unui «James Bond». Întocmai 
ca el, Hercule, super-eroul, pornește o 
expediţie (cvasi) solitară împotriva duș- 
manilor poporului său, aflat în mare pri- 
mejdie. Diferenţa este, în esenţă, de tehno- 
logie. În locul gadget-urilor, adversarii lui 
Hercule stăpinesc magia, iar în final, vi- 
zuina «celor răi» e distrusă de un cataclism 
(supra) natural în locul unei explozii cauzate 
de un explozibil (mai mult sau mai putin) 
obişnuit. 

Se vor găsi insă multi care, neacceptind 
convenția, vor remarca cu «discernämint» 
de spectator versat că decorurile sint buta- 
forii bătătoare la ochi, că trucajele sint 
ieftine, că luptele sint prost «lucrate» și 
că întreg filmul nu e decit o prostioară fără 
pretenții. Fără pretenţii e într-adevăr, căci 
asa l-a conceput regizorul. Dar Cottafavi, 
care în 1961 nu făcea filme de ieri, de alaltă- 
ieri, a reuşit să facă din acest film o reușită 
comparabilă, in genul său, cu orice James 


Bond. Alexandru BRUMARU 


Coproductie ¡lalo-francezá. Un film de Viik 
Cottafavi. Cu: Reg Park, Fay Spain, Ettore Manni, 
Luciano Marin, Mario Valdermarin, Mario Petri 


Lovitura pe la spate 


O crimă, aparent lipsită de mobil vinesá 
tulbure liniștea unui pașnic orăşel din 
Azerbaidjan. Un pensionar — aflat în tre- 
cere să-și «cheme la ordine» nepotul, 
profesor stagiar, care şi-a părăsit logodnica 
din Capitală — e răpus cu o lovitură de 
cuţit, în toiul nopţii. Pare limpede cà tînărul 
sentimental, romantic, îndrăgostit piná 
peste urechi de o colegă cu privirea sfioasă 
de ciută speriată descinsă parcă din filele 
unei ediţii rare a celor «O mie si una de 
nopți», n-ar putea fi autorul crimei. Numai 
că el e singura persoană din localitate care 
cunoştea victima... Procurorul, un bonom 
virstnic, lipsit de veleitáti de detectiv, pasio- 
nat căutător de manuscrise vechi, se dă 
bătut în fata cazului. E momentul în care 
tu o logică şi o tenacitate de fier, el izbu- 
teste în cele din urmă să descopere «lupul 
în piele de oaie». Filmul realizat cu acura- 
tete, reuşeşte să ne capteze atenţia, să ne 


pună la încercare spiritul detectiv si să ne 


ofere citeva momente «tari». 
Augusta Caterina GRUNDBOCK 


Producţie a studioului «Azeibaidjanfilm». Un film 
de Arif Babaev. Cu: S. Alekperov, A. Iskenderov, 
I.Beliaev, G. Hani-Zade 


Filmul exprimá, se stie foarte bine, chiar 
„independent de nivelul calității sale artis- 
tice, mentalitatea societátii unde a fost 
produs. Cum trăiesc și cum gindesc in- 
dienii Indiei de azi — țară dominată de 
cruciale contraste dintre tradiții milenare 
ajunse anacronice si înnoirile impuse de 
progresul social — se desluseste din nou 
in ritmul muzicii si dansului traditional. 
Aparentele acestui film rámin cele carac- 
teristice cinematografiei indiene care cul- 
tivá super-spectacolul cu elemente fol- 
clorice si povesti melodramatice intinse 
pe o duratá greu de acceptat pentru specta- 
torul european. Dar miezul acestui film 
poartá si el Insemnele unui realism social de 
astádatá privind conditia femeii. O femeie 
care nu este obiect de lux sau de vinzare in 
acceptia europeaná, ci este condamnatá 
din naştere la o supunere fără putință 
de ieşire față de bărbat: mai Intli tată, apoi 
sot, pentru cá ea nu şi-a cistigat dreptul 
nici pină astăzi de a-şi alege omul de lingă 
ea. Privită de la distanța atitor mii de kilo- 
metri, din unghiul altor habitudini, suferinţa 
născută din neacceptarea de către societate 
a unor astfel de alegeri, nu-și găseste 
pentru noi suportul necesar de credibili- 
tate. Dar acesta rámine nu mai putin una 
dintre acele legi de netransgresat ale Indiei 
de azi, iar cineastii indieni reflectind viata 
asa cum este nu pot și nu vor să facă ab- 
stractie de ea 

Simona DARIE 
— 
Productie a siudiourior indiene. Un film de 
K. Viswanath. Cu: Yayaprada Ciandramohan 


festivaluri: 
Cracovia '79 


(Urmare din pag. 8) 


O privire gravă peste si în prezent 


Efervescenta investigare a actualitátii a 
fost una din temele principale ale pelicule- 
lor poloneze. Ferma (regia Tadeusz Pal- 
ka), Următorul pe agendă (regia Irena 
Kamieska) sau Michal (regia Grazyna Ked- 
zlelanska) sînt titlurile unor documentare 
ce urmăresc destinul omului obişnuit, încer- 
cind să surprindă insolitul drumului egal al 
fiecărei zile. Firescul portretelor decurge din 
investigarea nuanţată a realității, străină de 
prejudecăţi calofile şi de fotogenia în sine. 
Pasionat tot de actualitate, documentarul 
iugoslav reprezentat prin Ambasadorii fil- 
mului (regia Ratko Orozović), O zi obis- 
nuită (regia Dragan Mitrovic) si Golgota 
(regia Meto Petrovski) s-a remarcat prin 
concizie si prin acuitatea observaţiei critice. 
Interesul reportericesc este dublat în aceste 
filme de o ardentă angajare, de intensitatea 
afectivă a comentării realității. 

Orientarea inspre problemele arzătoare 
ale prezentului a marcat în mod special 
documentarele selectate la acest festival. 
Numeroase teme s-au circumscris acestei 
preocupări. Subdezvoltarea a fost strălucit 
tratată în filmul venezuelean Imblinzitorul 
(regia Joaquim Cortes), halucinantă acu- 
mulare de imagini acuzatoare şi în sobrul 
reportaj indian despre viața minerilor inti- 
tulat Piatra fierbinte (regia Loksen Laham) 
Problemele grave ale tineretului în derivă 
sint enunțate nelinistitor în filmul suedez 
Punk (regia Stig Larsson) ce investighează 
în rîndul celor care au ales calea refuzului 
realităţii, refugiindu-se într-o lume com- 
pensatorie, guvernată de miracolul funest al 
drogului. Tot despre tineret, dar într-o 
viziune optimistă vorbeşte pelicula cuba- 
nezà 45 de zile (regia Roland Diaz), reportaj” 
de o remarcabilă autenticitate care sur- 
prinde primul contact al adolescenților cu 
munca productivă, în perioada practicii 
la o fermă. 

Între temele abordate de filmele festiva- 
lului nu a lipsit desigur cea a războiului. 
Filmul polonez Privesc fotografia ta (regia 
Jerzy Ziarnik), Marele premiul al festivalu- 
lui internațional, sugerează tragedia 
răboiului hitlerist prin poetica rásfoire a 
unui album de famille incheiatá dramatic de 
un stop cadru pe o pozá ce reprezintá chi- 
purile cunoscute in ipostaze fericite, des- 
figurate de evenimentul imbarcárii pentru 
Auschwitz. Alegind aceeasi cale, a expre- 
siei eliptice, cuplul de creatori est-germani 
Gerhard Scheumann-Walter Heynowski su- 
gereazá in Fugarul din Vietnam destinul 
nedrept de norocos al fostului sef al poli- 
tiei vietnameze. criminal nepedepsit care 
tráiegte azi Intr-un oras american. 


Animatia ironică, inteligentă, lucidă... 


Gravitatea tematicii nu a caracterizat 
numai documentarele prezentate în festival, 
ci şi animația. Filmul polonez Reflexe 
(regia Jerzy Kucia), metaforă a ciclurilor 
vieţii, s-a impus prin dramatismul exemplar 
al desenului și prin inteligența sugerării 
mesajului. De certă calitate, selecția iugo- 
slavă s-a remarcat prin fervoare satirică, 
vizind moravurile contemporane şi a eviden- 
tiat cu precădere valoarea a doi creatori: 
Rodivoj Grozdanovié (Scopuri și Imita- 
torul) şi Darko Markovié (Circul). Eliptic 
si inteligent, filmul englez Mondrian (regia 
Sheila Graber) este un vesel eseu despre 
arta moderná. Calitate legatá tot de lucidi- 
tate, Indeminarea parodică a stat la baza 
realizării peliculei sovietice Contact (regia 
V. Tarasov), ironie amabilă i adresa foarte 
disputatului science-fiction Intilniri de gra- 
dul al treilea intr-o modalitate asemáná- 
toare, canadianul Jon Weldeon vizează in 
Eliberare specială, poncitele genului poli- 
tist. Ironicä, inteligentă, animația se dove- 
deste un gen cinematografic din ce în ce 
mai preocupat de problemele secolului, 
refuzind sà inlántuie gaguri în sine si incer- 
cînd láudabil să sporească impactul meta- 
forei sale. 

După cum aminteam, nu au lipsit din 
concurs regizorii celebrii ai scurt-metraju- 
lui. Cunoscutul animator italian Bruno Boz- 
zetto a fost prezent în selecția cu Baby 
Story, film de un insolit umor, întrunind 
sufragiile publicului. Cea mai proeminentă 
personalitate din concurs s-a dovedit 
insă polonezul Krszystof Kieslowski, pri- 
mul laureat al festivalului naţional. Cele 
două filme ale sale, 7 femei de virste 
diferite si Punctele de vedere ale unui 
paznic de noapte au dovedit nu numai 
particulara vibraţie în fata problemelor 
actualități, ci şi bogăţia registrului său 
artistic, capabil de viziune poetică, dar gi 
de vigoare satirică. Exemplara sa raportare 
la problemele epocii Incununeazá strălucit 
aspiraţia mai tuturor realizatorilor din festi- 
val. Din ce în ce mai putin preocupaţi de 
experienţele formale, ei se angajează plenar 
în analiza realitátilor secolului, afirmind 
sau combătind cu pasiune, iar filmele lor 
lasă un tonic sentiment de claritate. 


lumea filmului 
dintr-un unghi comic 


documentarul gi foamea de real 


filmele poetului 


Si grandoarea 


Caraimanului și poezia primului salariu 


ı Un film documentar scris de 

| mine, În visis la rude, a 

4 luat, da nu mä insel, un 

NEMA premiu al ACIN-ului. Filmul 

a fost, desigur, un film bun, 

' insá meritul principal nu era 

al meu, ci al unui strálucit 

operator si, de fapt, regizor în această im- 

prejurare, Boris Ciobanu; el a reugit sá 

transforme observaţiile mele reportericesti 

într-o baladă plină de poezie, de umor, de 
un sănătos si binefăcător realism. 

Filmul nostru documentar începuse foarte 
bine — un film realizat de Mirel lliegiu a 
luat Marele Premiu la Cannes, singurul pre- 
miu de acest tel atlat în arhiva aspirațiilor 
noastre. Erau toate condiţiile sa tacem pași 
înainte si nu înțeleg de ce nu i-am făcut — 
avind absolut toate condiţiile, de la cele — 
să le spunem — metafizice — pină la cele 
— sá le spunem — administrative. 

În psihologia noastră, în tradiția culturii 
noastre există o sănătoasă nevoie de real, 
o foame inteleaptá de concret. lubim, ne 
putem ridica la sublim, putem să stabilim 
relaţii intime cu galaxiile, cu foșnetul pădu- 
rilor, însă nevoia de real nu ne părăsește. 
Te iubesc foarte mult, esti icoana sufletu- 
lui meu, însă aș vrea să știu, icoana sufle- 
tului meu, unde locuiesti, cine îţi sint pă- 
rintii, ce meserie ai... Nu există nimic me- 
diocru în această nevoie de real, de con- 
cret, de palpabil, nu poţi să admiri splen- 
doarea stelelor dacă nu trăiești cu picioa- 
rele pe pămint. Într-o piesă de-a mea, 
«Acești nebuni fätarnici», «bărbatul cu 
capul în nori», candidul care se întreabă 
mereu: «Aici e Cimpina ?», se dovedește — 
în ultimă instanţă a fi escrocui cel mai ex- 
perimentat Nu-mi inspiră Incredere abu- 
licii şi somnambulii, un bărbat de 40 de 
ani credea că faptul că el nu știe să aprindă 
aragazul ar fi o dovadă de multă copilărie, 
de prospețime sufletească... Da' de unde! 
Nici vorbă de așa ceva. 

Pe această trainică bază morală, psiho- 
logică, socială s-a ridicat o strălucită școală 
de film documentar și o pleiadă de opera- 
tori şi de regizori iscusiti ai genului. Ca să 
fiu sincer, multe din aceste filme docu- 
mentare mi s-au părut mai artistice decit 
cele care se considerau, samavolnic, ca 
atare. 

Atunci ce s-a intimplat, de ce nu s-a mers 
mai departe? Medicul cel mai bun e cel 
care știe să stabilească dintr-o privire diag- 
nosticuk eu nu sint un medic bun, n-as 
putea să stabilesc diagnosticui acestui im 
pas, pot doar să emit clteva păreri, des: 
numai cu păreri nimeni nu s-a insánátosit. 


ambiția documentarului. Anul international al copilului 


În multe documentare 
există 
mai multe piraie 
decît idei. 
Peisajul a devenit 
«pîinea sáracului». 
De ce? 


Cred că s-a produs o mare incrincenare 
in peisaj, în filmele noastre documentare 
circulă mai multe piraie decit sint strict 
necesare. Peisajul a devenit «plinea sára- 
cului», regizorul care e incapabil să de- 
monstreze frumusețea și dramatismul na- 
turi umane ne ia ochii, ne sutocá cu 
frumusețea apelor, a brazilor si a munților. 

Nimeni nu e atit de nebun Incît să intre 
in polemică directă cu măreţia Caraima- 


ca! cóntret. 


din cînd în ind. fli 


de Titus Mesaroş) 


„Oameni, hai sá crestem oameni!“ 


Universul mirific al copilăriei 
a fost înconjurat dintotdeau- 
na de atenţia iubitoare și 
HTT! sensibilă a autorilor de filme 
documentare care, de atitea 
și atitea ori, au știut sá ne 
dezvăluie, cu har şi perspica- 
citate, nebănuite fațete ale gindurilor si 
preocupărilor celor mai tineri cetățeni ai 
Patriei. Sintem gata să revedem oricind, 
cu aceeași nedesmintitá bucurie, scurt me- 
trajele semnate de regretatul Gabriel Barta 
(lonică se călește, Cei mici despre lu- 
mea mare, Şi atunci), de Florica Holban 
cui e vina?, Noi unde ne jucăm?, 
ntii copiii), Jean Petrovici (Școala de 
la Meri, Visele copilăriei), Doru Segal 
(Marile emoții mici), precum si de alti 
realizatori ai studioului. «Sahia-Film»; ele 
rámin gi astăzi actuale, timpul nereducin- 
du-le decit neînsemnat din farmec și pros- 
petime. 
Acestor filme înfăptuite cu ani în urmă 
li se alătură citeva pelicule turnate mai mult 
sau mai putin recent (Vacanţa, Avem 
nevoie de iubire, Șoimii Patriei, Eu 
m-am născut în România, Copiii Mara- 
mureșului, Oameni, hai să crestem oa- 
meni), cu care documentariştii au venit în 
întimpinarea Anului International al Co- 
pilului. Le-am fi dorit, desigur, mai nume- 
roase sà nu uităm însă că anul, fie el si 
al copilului, are totuși douăsprezece luni 
şi că surprizele agreabile ne pot fi încă re- 
zervate. 
În filmografia Adei Pistiner, documen- 


tarele dedicate virstelor fragede ocupă un 
loc aparte. În remarcabilul $i.., rafinat 
poem omagiu adus trudei cotidiene a vii- 
toarelor balerine, regizoarea se dovedise 
neîntrecută în revelarea crimpeielor semni- 
ficative de priviri si atitudini, în stăpinirea 
precisă a mijloacelor ciné-vérité-ului. Ace- 
eași mărturisită názuintá de captare a «fi- 
lonului de adevăr» o regăsim în Vacanţă, 
film tandru și generos, închinat dreptului 
inatacabil al celor mici la recreere, la soare, 
apă si voie bună. Ada Pistiner face parte 
dintre puţinii nostri cineasti interesaţi con- 
stant de explorarea resurselor expresive 
ale coloanei sonore. Nici o vorbă de pri- 
sos, nici un comentariu inoportun (singu- 
rele «texte» pe care le auzim sint cele 
rostite de crainicii ad-hoc ai taberei de la 
Năvodari) nu impietează asupra forței de 
penetratie a imaginilor din Vacanţă (al- 
cătuite de operatorul Sorin Popescu cu 
subtilitate cromatică, într-o perfectä inte- 
legere a intentiilor autoarei). 

Dincolo de grăitoarele cifre referitoare la 
rețeaua de Invátámint în limbile naționali- 
tätilor conlocuitoare, deslusim în Eu m-am 
născut în România de Paula și Doru Se- 
gal, aspirația realizatorilor (pe care am fi 
vrut-o însă mai elaborată și mai nuanțată 
artisticeste) de a conferi pregnantà vizuală 
sentimentului de dragoste tatá de patria 
natală, nutrit de toţi tinerii acestui pămint. 

Experimentata regizoare de filme despre 
copii, Florica Holban, convinge de astă 
dată doar partial, în Oameni, hai să cres- 
tem oameni (iscălit impreună cu loana 


adru din Schar din oraşul nou 


nului. Vrem să spunem doar că, în filmele 
noastre documentare, investigația socială 
a fost neglijată — si cu peisajele — oricît 
de neuitat ar fi ele — nu o poti înlocui. Fil- 
mul documentar are şi imensul privilegiu 
— nici dacă as fi bătut nu înțeleg de ce nu-l 
foloseşte — de a ridica pe viu, cu autori- 
tatea sacră a concretului, probleme dintre 
cele mai actuale. N-ar fi interesant, să spu- 
nem, un scurt film documentar despre 
viața de fiecare zi a unui parazit, tînăr sau 
în etate, cum se scoală el dimineața, cum 
îşi ucide timpul, cum nu-și cistigä plinea, 
cum nu-și respectă semenii? Cu puțină 
răbdare și multă inteligență s-ar putea face 
o capodoperă a genului. Sau n-ar fi intere- 
sant de filmat, pe viu, cu toate aromele, 
șoaptele, dilemele concretului, ziua sfintä, 
de cea mai înaltă răspundere în care absol- 
ventii își iau postul în primire? Sau poezia 
primului salariu — despre care multi tineri 
muncitori mi-au vorbit cu indreptätitä, or- 
golioasă, demnă bucurie. Eu as face si un 
film documentar despre singurătate, des- 
pre tristețea duminicilor fără prieteni, fără 
iubire, fără veselie — bineînțeles un film 
curajos, demn, care să demonstreze că 
fiecare ins e vinovat de propria lui neferi- 
cire. Societatea poate să-ți acorde drepturi 
şi libertăţi, dar nu poate să-ți acorde, prin 
lege, şi fericirea personală, pentru asta 
trebuie să te lupti tu. Sau cite atitea meserii 
grele, eroice, cea de miner, de chirurg, de 
aviator, care au secretele lor pline de o 
înaltă poezie și o înaltă morală, filmul docu- 
mentar ar putea să le facă accesibile tu- 
turor. 

Dar cite asemenea teme nu sint... 


Theodor MAZILU 


^ " 


PESE WE NL 
E R^ E + 2 * 


— 


Holban). Ambitionind sá ne vorbeascá 
despre tot (de la primii pași ai tincilor la 
minitehnicus și de la desenele pe asfalt 
la practica în producție a elevilor și stu- 
dentilor), Oameni, hai să creștem oa- 
meni ajunge finalmente să ne comunice 
prea putin; alături de citeva momente edi- 
ficatoare prin capacitatea reală de surprin- 
dete a gestului spontan (o fetiță e gata sá 
izbucnească în plins în fata nereusitei unui 
exercițiu de gimnastică, o gigilice de o 
șchioapă abia «gospodáreste» cu sirg, 
minjitä pină-n ochi cu aluat) se insinueazá 
şi suficiente secvențe pur ilustrative, du- 
blate de un comentariu verbios, încărcat de 
traze retorice. 

Mai presus de orice considerente de or- 
din valoric, filmele amintite — și altele din 
această fascinantă zonă tematică — merită 
si trebuie să fie văzute de cei cărora li se 
adresează cu precădere. De aceea ne-am 
mirat și ne-am întristat totodată parcurgind, 
la începutul lunii trecute, unul dintre afi- 
sele program săptăminale cu spectacolele 
cinematografice ale Capitalei. Sărbătorile 
celor mici — 1 iunie si Anul International 
al Copilului — erau menţionate cu majuscu- 
le, acordindu-li-se atenţia cuvenită printr-o 
adecvată propunere a unei selecţii cu pro- 
ductii de ficțiune româneşti şi străine; nici 
un scurt metraj mai vechi sau mai nou din 
larga gamă a documentarelor despre copii 
făurite de-a lungul anilor de cineastii de la 
«Sahia Film» (absolut nici unul!) nu-și afla- 
se însă locul, în acele zile festive, pe vreu- 
nul din ecranele bucureştene. 

Dar, poate că acum, la mijlocul unei atit 
de insorite vacante, distribuitorii să se arate 
mai generosi si la acest capitol... 


Olteea VASILESCU 


Film de autor 


Într-o dimineaţă de vară ca toate 
celelalte, nici mai răcoroasă, nici 
mai liniştită decit altele cu mercurul 
din termometru privind nostalgic 
spre linia de treizeci de grade din 
diminetile suportabile, sună tele- 
fonui. Ridic receptorul, care a cá- 
pătat o temperatură de resou în 
priză, si aud vocea inconfundabi- 
lá, cum zice critica de specialitate, 
a regizorului Y: 

— Alo! Vreau să-ți spun ceva 
foarte important. Dar mai intii să-mi 
promiti că nu mă bagi în vreunul 
din foiletoanele alea pe care le tot 
dai in revista «Cinema». 

— Dacă insisti, iti promit, dar... 

— Mi-a fugit regizorul secund. 

— A fugit? 

— S-a dus la altă echipă. Cică 
il pun să muncească. Si asta il 
umileste. M-a părăsit, pur si sim- 
plu, în mijlocul filmărilor! 

— Dacă l-ai pus să muncească, 
asa-ti trebuie! 

— Eu, in loc să-mi văd de treabă, 
dau telefoane după actori, mă duc 
să-i aduc de la gară, să-i chem la 
cadru, tip la unul, tip la altul... 

— Dacă-i de tipat, tipi tu mai 
bine dect zece secunzi. 

— Mersi. Dar să stau să-mi vop- 
sesc singur decorul, iti place? 

— Nu mi-a plăcut nici cum ţi-ai 
zugrăvit singur apartamentul. 

— Ce să fac, dacă nu am sce- 
nograf? S-a insurat si acum isi 
consumă luna de miere... Dar te 
rog să-mi promifi cá... 

— Iti promit, dar... 

— N-am nici recuziter. Eu cu 
mina mea aduc in cadru recuzita, 
eu o scot, eu o transport acasá, 
fiindcá de acasá am imprumutat-o, 
cu riscul divortului. Recuziterul 
meu s-a lásat de meserie si s-a 
apucat sá cultive cápsuni. Dar... 

— Bine, iti promit. 

— Stai, cà nu-i gata. Mà ocup 
personal de costumele actorilor, 
cá pictorita de costume e, cum iti 
spuneam, in luna de miere, cu 
scenograful. Tin contabilitatea e- 
chipei, intrucit contabilul si-a adus 
aminte cá nu si-a luat concediul 
de odihná pe anul in curs. Mà 
ocup de iluminare, deoarece elec- 
tricianul a plecat de o săptămină 
la nunta lui sorá-sa si nu s-a in- 
tors. Tin locul unui actor care e 
dus la un festival cinematografic 
international, fac cascadorie, fiind- 
cà tofi cascadorii sint la un film 
istoric, hrănesc caii, pentru că in- 
grijitorii s-au certat cu contabilul 
echipei, care, dealtfel, cum iti spu- 
neam, e in concediu de odihnă 
legal, împing travelling-ul, intrucit 
travellingist-ul are reumatism si 
nu poate sá impingá, sint secre- 
tará de platou, fiindcá secretara 
de platou e indrágostitá de un sto- 
matolog de la Brăila și pleacă in 
fiecare zi să-l vadă, sint propriul 
meu asistent de regie, că altul nu 
am, si propriul meu director de 
producţie, deoarece titularul pos- 
tului a devenit titular de aparta- 
ment în Balta Albă și se mută de 
vreo două săptămini. Numai pe 
actrițe nu le imbrac şi nu le dez- 
brac eu, fiindcă mi s-a refuzat ca- 
tegoric funcţia de garderobieră... 
In rest, le fac pe toate. 

— Bravo! E primul tău film de 
autor! 

— Si ultimul. 

— Dar de ce nu vrei sá scriu la 
revista «Cinema»? 

— Mi-e teamá sá nu fiu pus in 
situatia de a-mi scrie tot eu cro- 
nica la film. 


Dumitru SOLOMON 


P.S.: Mă veti intreba de ce am 
scris totuși... Vreau sá plec şi eu in 
concediu de odihnă. Și sint produ- 
cătorul filmului in cauză. 


cronica 
reluárilor 


Butch Cassid y 
in decorul lui Lelouch 


A pătrunde în caravana lui Paul Newman, 
la celebra cursă de automobile de la Le 
Mans, ținea — zic ziariștii cei mai com- 
petenti — de atacul Fortului Alamo! O 
pază solidă îl înconjura, punind la respect 
pe toți cei care vroiau să vadă prea in- 
deaproape, cu ochii lor, acest «film»: Butch 
Cassidy jucind de-adevăratelea în decorul 
lui Lelouch, al «Unui bărbat»... si al niciunei 
femei! 

Newman, în iunie 1979, era pentru prima 
oară la Le Mans, în templul curselor de 
24 de ore, în circuitul infernal — debutant 
la 53 de ani într-o cursă care vräjeste mințile 
scenaristilor gi ale mulțimilor. El «alerga» 
pe o Porsche, avind coechipieri doi oameni 
mult mai versati dectt el, pilotul profesionist 
Stommelen gi Dirk Barbour, concesionarul 
firmei ia San Diego. În zece ani de cind 
pilotează cu licenţă, Hombre n-a participat 
decit la o singură probă de 24 de ore, la 
Daytona, unde maşina lui, aflată pe poziţia 
a doua, şi-a dat duhul la 7 dimineaţa. $i 
aici, la Le Mans, echipajul lui se afla pe 
poziția a doua, la 14 ture de mașina din 
frunte, cînd, la orele 10,35, un lungan năvă- 
legte în caravană și zbiară spre Newman 
care, epuizat, tsi bea cafeua cu un sanvis 
în care sunca, la cererea lui, precumpänea 
cu mult plinea: 

— «Paul, au spart! 41 (numărul maşinii 
din frunte — N.R.) s-a oprit. Se pare că 
pilotul are necazuri cu turbina. Cistigám, 
Paul, cigtigám!» 

lată secvența care urmează, descrisă 
precis de reporterul ziarului «L'Equipe», 
(confirmind cele scrise alături de Evtu- 
senko, despre «somnul» cineastului în orice 
scriitor): «Ochiul albastru se aprinde, o cli- 
pă. Newman uită de cafeaua sa. El se ridică 
cu greu și începe să se Invirteascä exact 
ca un urs in cusca sa. El nu mai e cu noi, 
el visează... El ar da, în clipa asta, toate 
Oscar-urile din lume pentru a-și realiza 
visul de adult să cistige la Le Mans. În 
ajun, nu Indráznise să se gindească la aga 
ceva»... 

Numai că si mașina lor se opreşte, si 
încă 17 minute, avind biocată roata stingă 
din fat& «41-ul» din cap izbutește să-și 
înlocuiască cureaua de transmisie a pompei 
de injecție: i mai rámin trei ture avans, un 
bun sfert de oră. Finalul secventei: 

«Newman nu va cistiga, nici Barbour, 
nici Stommelen. Maşina lor Porsche va fi 
gata-gata să-și dea duhul, la 22 de minute 
de sosire. Ea se va tir muribundă, pînă la 
capăt» «Nu e nimic — va spune Newman. 
Ne-am luptat bine și ne-am amuzat. Sint 
foarte mulțumit că am venit»... 

Noaptea, pe toate telexurile lumii se 
imprima, «senzația de la Le Mans: «Echi- 
pajul lui Paul Newman, pe locul doil» 


Paul Newman avind în ochi lumina 
unui vis de adult: toate Oscar-urile din 
lume pentru o victorie la cursele de la 


film 


civilizaţie 


Realul imită arta 


În film se întimplă așa: 
Jane Fonda este o reporterá a unui 
studio de televiziune, autoare a citorva 
emisiuni de mare succes. Ea obține de la 
șeful ei aprobarea pentru a realiza un re- 
portaj într-o centrală nucleară. Insotitä de 
un operator (rolul e al lui Michael Douglas, 
în viaţă — fiul lui Kirk si producătorul acestui 
film, după ce a dat «lovitura» finanțării lui 
Forman pentru «Cuibul de cuci»...) şi de 
un sunetist, Jane Fonda pleacă să «comită» 
un document serios, avind ca subiect func- 
tionarea unei uzine nucleare. Ei soses: 
exact in orele declanșării unui acciden! 
care pare, inițial, fără importanţă, ca 
deodată, el să capete proporţiile unei drame 
de amploare naţională reactorul intră «în 


Cine-i Benji? 
Un ciine sau o afacere? 


Am văzut cu ochii personali, o reclamă 
a Băncii olandeze Rabobank care, sub ce- 
lebrul autoportret al lui Rembrandt din 
1631, scria cu litere mari: «Ţara lui Rem- 
brandt este tara lui Robabank», după care 
urma un text explicativ: «Rembrandt și-a 
găsit inspiraţia în Olanda şi totuşi arta lui 
e universală Centrala Rabobank Isi găseşte 
de asemenea inspiraţia in Olanda, totuși 
ea igi extinde din ce în ce mai mult serviciile 
în lumea întreagă...» Nu s-ar putea spune 
că n-am citat textul pină la capăt, pentru a 
vedea pină unde se poate ajunge cind se 
pleacă de la Rembrandt Se ajungea pină 
la adresa centralei bancare din Utrecht... 

Uneori, acolo, reclamele au un cap şi o 
coadă ceva mai organic legate, fiind nu 
mai putin enorme însă, în afirmaţii. La 
baza oricărei reclame stă enormitatea, 
tintarul făcut armăsar, adevărul devenit 


Jane Fonda, Michael Douglas, Jack Lemmon — prinși într-un angren 
esențial: a risca să spui tot adevărul pentru ca omenirea să riște mai put 


repede prostie. lată capul nostim şi faimos 
al lui Benji, cel privit gi la nol, cu Incintare, 
în filmul numit chiar asa: Benji Coada nu 
i se mai vede. Sub capul lui pus pe lábute, 
o propozitiune adevărată: «O privire care 
vorbeşte cit o mie de graiuri». Reclamele nu 
obișnuiesc însă sá se oprească la evidente. 
Imediat textul începe să bată cimpii, cit ai 
zice... Benji: «Critici si spectatori sînt întru 
totul de acord: Benji este Laurence Olivier- 


actorii 


| vremii noastre] 


De la 
„Pierrot nebunul“ 


la „Hoţii si vardistii“ 


Melville il socotea pe Belmondo «cea m 
importantă revelație de la Gérard Philip 
incoace». Ei au lucrat împreună «Léc 
Morin, preot», rol în care Belmondo, dur 
aprecierea lui Melville, «a fost admirabil 
ceea ce-l făcea pe același regizor sá visez 
la un Belmondo în rolul lui Valmont, pe 
sonaj principal din romanul «Legături 
primejdioase», una din capodoperele clas 
cismului francez. 


ul lumii de ciini». De ce Sir Laurence 
De ce nu Alain Delon? De ce nu Mari 
Brando? Poate fiindcá Sir Laurence a fo 
Hamlet? Căci: «El exprimă emoții 

ginduri; el reflectează la probleme, pu 
teorii la încercare, decide asupra un 
afaceri de urmărit şi acționează pent 
ducerea ei la bun sfirşit». Într-adevăr, £ 
Laurence în picioare! Aga spune si Charh 
Champlin, de la Los Angeles Times: «Be! 


Documentul,sursá a filmului 


upraincălzire», el pierde apa de răcire, 

; «inima» sa temperatura creste rapid si 
ericulos, ceea ce face inevitabilă produce- 
"a unui fenomen catastrofal — topirea 
rateriei fizibile. Uzina, tehnicienii intră în 
anică — telecineastii filmează totul, fas- 
inati de «documentul» pus la dispoziţie, 
im de generos, de realitate. Pentru Jane 
onda, reportera, întimplarea e «reportajul 
nului». Pentru Jack Lemon (In «viatà» — 
remiu la Cannes pentru interpretarea a- 
estui rol), unul din responsabilii uzinei, 
salitatea e un scandal, o neglijentà inad- 
vsibilă în functionarea turbinelor. El ac- 
eptá să dea un interviu reporterilor, sá 
ezväluie vinovätiile şi primejdiile, dar nici 
efii lui si nici șefii ei, avind în faţă mate- 
alul filmat, nu vor accepta difuzarea re- 
ortajului după încetarea alarmei, cind viata 
reintrat în normal, Lemmon se hotărăște 
ă nu tacă, asumindu-și riscurile, socotind 
4 omenirea riscă mult mai mult deck el 
tunci cind nu stie ce dialectică a binelui 
' a răului se ascunde în binefäcätoarea 
nergie nucleară care pe cit poate înălța 
mul, pe atit îi poate distruge. 

Acesta e filmul. 

La zece zile după proiectarea lui în 600 
e săli americane, în centrala nucleară de 
ngă localitatea Harrisbourg, a avut loc 
ccidentul pe care filmul își permitea doar 
ă-l inventeze. Președintele Carter a decre- 


Cariera lui Belmondo a luat-o cu totul 
; altă parte. De la celebrul «A bout de 
ouffle» (Cu sufletul la gură), unde se lansa, 
ub regia lui Godard, dind o imagine nepieri- 
vare de «copil al secolului sáu» — Bel- 
ıondo a ajuns, după un sir de producții 
in ce în ce mai ieftine ca idee și mai scumpe 
a buget, la actualul «Hot sau vardist», 
Im de cascadorie cam stupidă, cam inutilă, 
| cărui interes stă în numărul mare de 
pectatori adunaţi ca la faimoasele numere 
e echilibristică. Reclama la «Hot sau var- 
ist» nu cuprinde aprecierile criticii, ci o 
sifrá: 900 de mii de intrări. Belmondo lu- 
rează azi în cinema ca un bun comerciant 
e mic-gros. Un scenarist renumit — avind 
i el «lipsurile» lui, dar bun meserias — 
tichel Audiard, îi imputa, ca între «cofe- 
ari», cu oarecare demagogie amestecată 
u oarecare dreptate: «Belmondo mă aga- 
ează peste măsură cind se zbenguie pe 
n acoperiș de metro sau se zbuciumă sub 
aripă de metro, o spun nu ca dialoghist 
-ustrat, ci fiindcă socotesc cá el valorează 
wit mai mult decit aceste numere de 
entleman-circar». 

Belmondo i-a ráspuns deajuns de putin 
Yteligent: 

«— Amicul Audiard e liber sá creadà 
eea ce... nici nu prea crede. Dacá anumite 
Ime ale mele cuprind scene de cascado: ie 
are plac spectatorului, de ce l-as lipsi de 
le?» El nu ezitá, ca om al pokerului, sá 
acá «pe de trei»: «Dacă într-o zi má simt 
1 formă, nu văd de ce as folosi dublurile. 
1 «Hot sau vardist», am învăţat sá cobor 


e exprimá atit de incomensurabil de bine 
cit n-are nevoie de nici un animal în două 
icioare». Poate chiar nici de Laurence 
Mivier. 

Acesta e doar primul paragraf al reclamei 
entru Benji, lansată de firma care-l are 
ub contract, Mulberry Square Produc- 
jons. Următoarele nu-s mai prejos: ele 
nuntá cá Benji va filma prima sa comedie 
sentru adulti cu două superstaruri de la 
tollywood, va juca pe Broadway precum si 
1 alte 7-8 programe de televiziune. Prea 
vine. «Omul» o merită. Dar nu asta e esen- 
ial. Esentialul e că firma se laudă că poate 
ace din Benji, în orice tara din lume, o mare 
edetă ca în S.U.A. Ea Iti poate trimite o 
:chipà de specialisti, în frunte cu domnii 
togers si Cowan (nu cu Gene Hackman?) 
care, pe scurt, poate contribui in fel si 
:hip pentru a-l impune pe Benji ca o mare 
'edetă în tara respectivă». Textual... Ca 
i cum chipul și ochii lui n-ar vorbi, singuri, 
) mie de graiuri — asa cum ni s-a spus și 
wm bine văzut de la început. Nu — gi ästa-i 
inalul: «După cum vedeți, Benji nu este un 
ilm sau două, ci o idee de urmat care, 
ine începută, va continua sà producă 
imp îndelungat spectacole vesele (şi veni- 
uri)». De ce în paranteză acest ultim cuvint? 
Sint întrebări pe care nici un animal cu 
louä picioare nu trebuie să le pună. Da: 
roi, riscind in pas cu voiosia reclamei, 
e putem permite să propunem firme: 
ngenioase ca, după comedia pentru adult: 
sa treacă si la drama pentru culti, in car: 
3enji să se întrebe, in sfirsit, ca Sir Laurenc: 
ındva, «a fi sau a nu fi Benji». 


tat starea de alarmă în regiune și a con- 
stituit un comitet de criză. Femeile în 
sărcinate și copiii mici au fost evacuat: 
Zile de-a rindul, lumea întreagă a urmărit 
in ziare, munca încordată, plină de neliniști, 
pentru repararea reactorului. Filmul a de- 
venit senzaţional, ca o exagerare înfăptuită. 
Realitatea a devenit şi mai- senzationalä, 
prin lipsa ei de exagerare. Pericolele legate 
de folosirea neriguroasă și iresponsabilă 
a energiei atomice sint reale, n-au nimic 
de science-fiction: «Filmul nostru — de- 
clară, în viaţă, Jane Fonda — nu e un docu- 
mentar, şi nici un discurs politic... Lumea 
trăiește pe un covor de bombe care pot 
exploda în orice moment. Acum, cu acest 
tilm şi cele ce s-au petrecut în jurul lui, 
posedám o dovadă Si dacă mai trebuia 
una, fie si mai putin însemnată, a potrivirii 
dintre acest film si viaţă, să adăugăm că 
firma «General Electric» și-a retras spriji- 
nul publicitar acordat unei tele-emisiuni 
a celebrei reportere Barbara Walters, fiindcă 
în cadrul ei, Jane Fonda urma să-și destá- 
şoare argumentele «anti-nucleare». În in- 
dustria nucleară, Compania are interese 
majore. 

In filmul lui René Clair, «S-a întimplat 
miine», eroii citeau In ziar, azi, faptele 
diverse care urmau să se petreacă miine. 
Vom ajunge să mergem la cinema, trăind 
logica unui asemenea ziar incredibil? 


scara cu maşina, merg cu telefericul fără 
cabină, agăţat de un trapez infernal». Cindva 
Truffaut spunea: «Ceea ce mă interesează 
la Belmondo e gravitatea»... 

Totuşi Belmondo isi cunoaşte natura 
talentului și ştie să se explice cind e cazul, 
dindu-ne, într-o scurtă autoanaliză a debutu- 
rilor sale, o caracterizare excelentă a moti- 
velor sociale, istorice, estetice care l-au 
impus demult ca «un campion la toate 
categoriile» in generaţia sa, după o expresie 
fericită a lui Philippe Labro: 

«La început, cind încercam să mă lansez, 
ziceam că am o gură păcătoasă. Greseam. 
Gura mea päcätoasä a apărut la tanc. Era 
nevoie de ea. În 1960, era lui Valentino, 
Tyrone Power, Cary Grant se închisese. 
Eu veneam cu nasul meu spart, cu spiritul 
relaxat, în bluzon, vorbeam natural, nu ca 
în cărţi, cred cà se aștepta asa ceva, cà 
asta se potrivea cu schimbările epocii, cu 
sfirgitul unei burghezii visătoare. Bardot, 
care și ea juca relaxată, a fost de asemenea 
un simptom al acelui timp. Pe de altă parte, 
nu copiam tipurile franceze, eram eu în- 
sumi...» 

..Gura păcătoasă, adevăr gráieste. 


Rubrica 
«Filmul, document al epocii — 
Documentul, sursă a filmului» 
este realizată 
de Radu COSAȘU 


carnet 
de lucru 


Mare febră livrescă în lumea filmului. 
Scenaristi si regizori au căzut în patimá 
adincă după cărți si literatură. Se dá iama 
in biblioteci: 

€ Comencini anunță — după Marele 
ambuteiaj — o Minăstire din Parma, 
după Stendhal. (Cu o declaraţie semnifica- 
tivă «Vor fi decoruri si costume frumoase, 
dar ingeniozitátile tehnice mă interesează 
din ce în ce mai putin. Filmul meu preferat 
e un Charlot cu totul uzat, pe care mi-l 
proiectez acasă, neincetat»). 

e Sordi anunţă «Bolnavul închipuit» du- 
pă Moliére. Cu el, Sordi, în rolul principal. 
Cu Laura Antonelli — servanta. Cu Ber- 
nard Bliér — Purgon. Cu Marina Vlady — 
sotia sánátoasá a «Inchipuitului». 

€ Claude Chabrol adaptează romanul 
lui Balzac, «Ursule Mirouet». Si o nuvelá 
de Daphné du Maurier, «Micul fotograt». 

O Trei povestiri de Bocaccio au fost 
ecranizate de japonezul Terayama, de 
Vitold Borowicz si Just Jackin, acesta 
avind la activ regia la desuchiata Emmanu- 
elle. 

O Gilles Katz a intitulat «Apropo de 
západa topitá», adaptarea dupá nuvela pe 
tare Dostoievski o numise doar «Subsolul». 


cronica 
sportivă 


0 premieră în viata 
aparatului de filmat 


Din cite destine a avut parte aparatul 
de filmat — niciodată nu a fost pus în 
situația aceasta vest-germană folosit 
in spitale si în bombardamente, pe sub 
apă şi în cer, în școli, dar și în închisori, 
martor la toate contrastele lumii, el nu a 
ajuns, în veacul său de popularitate, să 
devină paznic, unde? Pe stadioane, în 
timpul meciurilor de fotbal Poliţia din 
R.F.G. a hotărit instalarea unor puter- 
nice teleobiective în tribune, pentru a 
detecta și filma orice mișcări suspecte 
de agresivitate. Violentele în timpul 
meciurilor, și după și înaintea lor, au 
atins în R.F.G. un nivel alarmant. Cum 
au tost reperati de politistii-totografi, 
spectatorii-atacatori sint prinşi, din «ta- 
sá», de patrulele trimise imediat pe urma 
filmului. Fiecare «turbat» e fotografiat. 
Documentele filmate sint transmise tri- 
bunalelor care dau pedepse ce se pot 
întinde între două luni si un an inchi- 
soare. De altfel, numeroase stadioane 
sint dotate cu celule în toată puterea 
cuvintului, pentru cei agresivi. Se pot 
întilni acolo, închiși, puști de 12—13 ani. 

Recordul de violență fotbalistică e 
deținut însă de un tînăr corsican si sfi- 
dează tot ce s-a povestit, pină acum, în 
acest domeniu si nu s-ar putea spune 
că n-au lipsit «portocalele mecanice» 
în fotbalul lumii. Ce a făcut Jean-Marie 
Lucchetti depășește imaginaţia scena- 
riilor figate piná azi. Lucchetti e un su- 

orter al obscurei echipe din Calenzana. 
n meciul dintre Calenzana și o altă 
ilustră rivală, echipa din Murato, situa- 
tía era echilibrată ca, de la un moment 
dat, cei din Murato sá inceapá o domi- 
nare tot mai apásatá ce avea sá se sol- 
deze, negresit, cu un gol. Vine chiar 
clipa golului, in careul Calenzanei. Por- 
tarul e învins, mingea sutatä se indreap- 
tă spre plasă, gata să depășească linia 
porții. Atunci, Jean-Marie Lucchetti 
scoate un pistol calibrul 7,65 și trage 
în minge! Glontul nimereşte perfect — 
balonul se dezumflä si nu intră în poartă, 
Lucchetti e arestat și condamnat la trei 
luni închisoare. 

Acum, chiar Inghetati de groaza a- 
cestei nebunii, să nu ne pierdem umo- 
rul si, cu ultimele puteri, să ne Intre- 
ham: a fost aol sau nu? Nici Federatia 
si nici arbitrul nu știau ce au de făcut. 
loate regulamentele tac. U asemenea 
situaţia nu s-a mai văzut. A filma dis- 
cutia de la federaţie, pe această temă: 
validăm golul (ne)marcat cu un balon 
împușcat pe linia porţii? — ne-ar da un 
fel de «12 oameni furioși» trataţi de o 
cintáreatá cheală! Ce secvenţă, fraţilor 
de peluză! 


Remake după «Sciuscia»? Ce eg 
copil?! Pusti de 12—13 ani, hu- 
ligani la fotbal, închiși în celula 
unui stadion din RFG. Pe maioul 
unuia scrie: «Pentru clubul Schal- 
ke O4 intru şi-n închisoare!» 


Poetul la cinema 


Intr-un superb elogiu pe care-l 
aduce Stepei lui Bondarciuk, poe- 
tul sovietic de renume mondial Ev- 
gheni Evtușenko ajunge la citeva 
consideraţii de înălțime estetică a- 
supra artei cinematografice și a 
confluentelor ei cu celelalte arte, 
care ne fac să vibrăm, cu tot sufletul 
nostru cinefil: 

«Cinematograful exista cu multe 
secole înainte de a fi inventat. Căci 
conştiinţa omului și chiar subcon- 
stientul său nu sint altceva decit 
un cinema, operă a naturii... Ast- 
fel o mină care ne trezeşte este 
capabilă de a proiecta, in conștiința 
noastră aproape adormită, un film 
serial, ale cărei ultime secvențe ne 
întorc viclean la această mină care 
ne zgilțiie. Într-un asemenea sens, 
fiecare scriitor este un cineast, chiar 
dacă n-a scris vreodată un scenariu, 
chiar dacă a dispărut înainte ca 
lumea să vadă tresărind pe ecran 
omulefi care nu știau încă să vor- 
bească Filmul «Război și pace» a 
existat, cu siguranță, în conştiinţa 
lui Tolstoi, tot astfel ca «Fraţii Kara- 
mazov» pentru Dostoievski. Toate 
capodoperele literare — se vede cu 
ochiul liber — nu sint decit scenarii 
retrospective punind, în scris, un 
film realizat mental, în prealabil, de 
către scriitor.» 

În ce priveşte Stepa lui Bondar- 
riuk «amatorii de impuscäturi, de 
urmáriri in masini si de scene pasio- 
nale, vor gási probabil plicticos a- 
cest film; poate că vor pleca înainte 
de final: facă-li-se acest bine. ei sint 
demni de a fi plinsi. Viata noastră 
are, printre altele, și acest păcat, 
anume că ritmul ei îndrăcit ne obo- 
seste, ne împiedică sá ne reculegem 
si să medităm. Chiar la Conservator 
(în celebra sală de concerte —N.R.), 
ascultind o muzică nemuritoare, ne 
surprindem deseori, în primele mi- 
nute, gindind încă duși de inerție, 
la micile futilitáti ale cotidianului, 
din care abia încercăm să ne sus- 
tragem. Dar e deajuns sá depásim 
această inerție, această presiune a 
vanitátii, lăsindu-ne purtaţi de vraja 
muzicii, departe de lumea pieritoa- 
re, pentru ca să intrevedem sensul 
vieţii: inițierea sufletului în tot ce e 
măreț și sublim. Tot asa putem spu- 
ne despre acest film: trebuie să te 
lași legánat de valurile lui, si ele te 
vor duce departe de tot ce este 
zadarnic si întimplător». 


iste o 
n If 
retu e 
H 

din 
matoa: 
cip: 
oiectii 


cop 

cip I 
Catul 

ina autor 
n im 


spune 


n 


* 2 
> - O 
: J 
. n a 
) ^ | : 
; € 3 i E 
5 _* ; È 
j 5 2 E ) O c 
t 
c - 8 
en 3 1 ] 2:9 i 
‘ mt Oare ^ 
QS > E - y 
o e 9-3 > 
8 ^ > O 4 
È = 7 * 
- - "T 5 i f 
= 


20 


Sofia, 7 iunie 1979. Într-o cá- 
lătorie profesională am avut 
inema bucuria să stau de vorbă cu 
profesorul Guido Aristarco, 

reputat critic italian, redac- 

= torul sef al revistei «Cinema 
Nuovo», seful catedrei de 

teoria filmului de la Universitatea din To- 
rino, care a consimțit, zimbind, să acorde 
un interviu revistei «Cinema». 


— Ce se intimplä în cinematogratul 
italian, în contextul vieţii de azi din 
Italia? 

— Pot spune că azi cinematograful ita- 
lian trece printr-o mare criză, mult diferită 
de cele precedente și care nu este numai 
a Italiei, de fapt. Este vorba de criza de pu- 
blic — sau cu alte cuvinte: oamenii merg 
mult mai rar la cinema. Mi se pare că la 
dumneavoastră nu se pune problema 

— Nu, nu se pune. Si de aceea nici 
nu înțeleg prea bine situația din Italia. 

— Motivele sint numeroase si uneori 
contradictorii. Vă voi pomeni citeva din 
ele, nu în ordinea importanței, ci pur și 
simplu așa cum îmi vin în minte. De pildă, 
marea frecvență a televizoarelor la domi- 
ciliu a făcut ca televiziunea italiană să 
devină cel mai mare cineclub al Italiei. Un 
cineclub care proiectează în paralel cu 
filme comerciale — opere clasice, filme 
importante de Eisenstein, Pudovkin, creaţii 
ale «noului val» francez, ale neorealismu- 
lui italian, filmele lui Bergman sau primele 
filme ale lui Hitchcock... În plus, italienii — 
mai ales femeile — evită să iasă din casă 
seara. Foarte puțină lume mai circulă dupa 
ora 21,30. 

Un alt motiv este criza productiei cine 
matografice — în strinsă legătură cu criza 
publicului. Se produce mai putin astăzi 
în Italia Antonioni, de exemplu, un regizor 
ce respinge orice compromis, după Prote- 
siunea reporter (1974) nu a mai făcut 
nimic. lar frații Taviani au putut realiza 
recent un film pentru că au convins Tele- 
viziunea să le dea bani. Criza producţiei 
este de fapt criza financiară a caselor pro- 
ducătoare (practic inexistente 3 veg 

— Si totugi ceva se prod , gi to- 
tusi ceva se distribuie in Italia Adi- 
cá — practic — sálile de cinematograt 
tunctioneazá Cu ce? 

— Repertoriul e ugor de descris: predo- 
mină filmele americane, mai sint gi citeva 
filme franceze, se importă tot ceea ce rea- 
lizează Bergman (care are publicul său de 
intelectuali), iar ca producție autohtonă 
filmele lui Marco Ferreri și ceea ce toată 
lumea desemnează sub numele de «co- 
medie italiană». Acest ultim gen de film 


(v: 


Bergman, Redford, 
Monicelli... 


Ingmar Bergman, Robert Redford, 
Mario Monicelli.. Dacă ar ti sá ape- 
lăm la un mai vechi titlu de tele-emi- 
siune, căreia i se zicea «Virstele peli- 
culei», este cazul să observăm că în 
aceste citeva file relativ recente ale 
«Dicţionarului cinematografic», întoc- 
mit (din două în două săptămini si 
pe programul doi, de pe canalul doi) 
de Teodor Caranfil, «virstele» cine- 
matografului sint foarte diferite, aga 
cum sint ele — de altfel — atit In lu- 
mea de toate zilele cit și în lumea de 
sărbătoare a artei a șaptea... Filele 
au însă un sens comun gi de aici tre- 
buie, cred, să pornească însemnările 
şi bucuriile noastre: demersul lor vi- 
zează creşterea calitativă a nivelului 
de cultură cinematografică al tele- 
spectatorului, imbinind — cum se spu- 
ne — «plăcutul cu utilul» într-un mod 
pe ck se poate de... plăcut şi util. 
Despre virtuțile emisiunilor de cultură 
cinematografică din programele mi- 
cului nostru ecran am mai avut prile- 
jul să vorbesc. Acum, aici, aș vrea să 
insist asupra cltorva nuanţe particu- 
lare ale filelor de teledictionar amin- 
tite, deschise la literele B, R gi M.. 

Bergman, deci — ...Un regizor cu 
o personalitate stilistică att de preg- 
nantă, dar din a cărui creaţie com- 
plexă relativ puține filme sint cunos- 
cute la noi, doar spectatorii de cine- 
matecă fiind mai privilegiați. Meritul 
tele-dictionarului este acela de a fi 
completat cunoștințele vizuale ale te- 
le-spectatorilor cu o dimensiune prac- 
tic negtiutá de publicul nostru: come- 
diile lui Bergman. ideea poate părea 
extravagantă, tonul dominant al crea- 


de vorbă cu profesorul Guido Aristarco 


isi repetă la nesfirsit tematica; punctul meu 
personal de vedere asupra acestei catego- 
rii cinematografice este acela că aseme- 
nea producţii nu au decit un scop: ținerea 
spectatorului departe de problemele fun- 
damentale ale societății italiene. 

— Domnule protesor, chiar într-o tază 
mai diticilă, cum este acea trebuie 
să existe și debuturi în cinematogratie. 
Spuneti-mi ceva despre noii veniţi si 
mai ales dacă apare aici vreun element 
luminos... 

— Într-adevăr, noi veniţi există — nu 
multi, dar le este foarte greu să se afirme. 
Cei citiva care au debutat sub egida fir- 
mei «italnoleggio» (producător de stat) nu 
au avut succes de public. Unii dintre ei, 
nici măcar succes de critică. Greu de cre- 
zut că îşi vor mai găsi producător pentru 


tiel marelui regizor suedez aflindu-se, 
neindoios, în emisfera Fragilor säl- 
batici Dar comedia a fost, pentru 
Bergman, mai mult deck un divertis- 
ment între două «filme serioase», cum 
se întimplă la alti «autori de drame», 
arta accentelor psihologice fiind și 
pe aceste teritorii... la locul ei, gro- 
tescul, ironia, sarcasmul, amarul evi- 
dentlindu-gi «valenţele umane» în lar- 
gul lor, este ceea ce fila de la litera B 
a vrut să spună si a spus-o fără com- 
plexe, deși, poate, niște... complexe 
ar fi fost gi ele la locul lor gi în largul 
lor într-o emisiune despre Bergman. 

Redford, deci... Unele dicţionare, 
dintre cele pe care le avem la indemi- 
ná, n-au ajuns încă sä- «inventarie- 
ze» pe fermecătorul actor american. 
Fila de la tele-dictionar a reparat eroa- 
rea. Si a făcut-o attt de convingător 
incit nici un dicţionar viitor nu va 
putea să sară, ca şi cum nimic nu 
s-ar fi-ntimplat, peste creaţiile actori- 
cești ale acestui «june-prim» de tip 
foarte modern, care știe întotdeauna 
să dubleze aparențele cu tot ceea ce 
se află dincolo de ele, într-o privire, 
într-un zîmbet, într-o stringere de mină 
sau într-o încăierare. Robert Redford, 
cu cărțile de vizită complete din Sun- 
dance Kid si Cacialmaua, giflind 
minunat spre apartamentul cu lift de- 
fect din zgîrie-norul comic numit Des- 

cul în parc, au atipit minunat în 
ambianța lirică din Cei mai frumoși 
ani ai vieții noastre; iată un actor 
peste care nici un dicționar de actori 
nu poate să treacă este ceea ce fila 
de la litera R a vrut să spună, șia 
spus-o răspicat, convingător, cu sa- 
voare portretistică 

Monicelli, deci, pentru a opri aici 
«secțiunea» într-un  tele-dictionar 
aflat în plin proces de elaborare. Re- 
gizorul italian n-a fost niciodată prin- 
tre «cei mai mari», chiar dacă Marele 
război al său, din care am revăzut 
fragmente (poate nu cele mai repre- 
zentative), rămine o capodoperă a 
genului, a comediei, adică... Obiec- 
tivul realizatorilor era altul în cazul 
acesta reconsiderarea unor filme sau 
episoade uitate din creaţia lui Moni- 
celli, reevaluarea lor din perspectiva 
timpului parcurs. Operatie reușită, mai 
vechile filme ale lui Monicelli dove- 


A filma si a nu filma 
in Italia de azi 


al doilea film. Dar ştiţi că împotriva acesto: 
debuturi funcționează o adevărată «conju- 
ratie a tăcerii»? Că prezentarea respecti- 
velor filme nu este semnalată de marile 
cotidiene? 

— Ce tac atunci cei din «vechea 
gardă»? 

— In fata acestei crize, cei mari s-au în- 
dreptat către televiziune ca producători 
Asa a ajuns să facă Fellini Prova d'or- 
chestra, Rosi — Eboli, Olmi — Arborele cu 
sabofi iar frații Taviani Pajiștea Sigur cá 
si cei tineri, neafirmati încă, ar dori să lu- 
creze subventionati de televiziune, dar a- 
ceasta nu vrea să igi asume riscuri. 

— Spuneafi recent că — pentu o 
anumită perioadă a evoluției sale — 
istoria cinematogratului italian este 
istoria unor proiecte nerealizate. Atir- 


dindu-se apte să dialogheze cu pre- 
zentul. Din cind în cind e bine să pro- 
cedäm la cite un recurs cinematogra- 
fic este ceea ce fila de la litera Ma 
vrut să spună si a spus-o fără ocoli- 
suri, desi, poate, niște ocoluri s-ar fi 
cuvenit. 


Călin CĂLIMAN 


Filme pe micul ecran 


€ Arborele cu saboti (Ermanno Olmi, 
1978). Fără îndoială, evenimentul cine- 
matografic al ultimelor luni pe micul 
ecran. Arborele cu saboti este în fond, 
ca film, o provocare. Nu una meschină, 
nu una gratuită. O provocare a spiritu- 
lui și, în ultimă instanţă, o «zgilțiire» a 
retinei, prea uşor, prea devreme obisnui- 
tă — acomodatá, cum se spune în oftal- 
mologie — a înregistra realitatea într-un 
chip convenţional. Filmul lui Olmi este 
o lovitură dură, superb de dură, recon- 
fortant de dură dată acestui gen (cine- 
matografic) de a privi în jur. Aș zice, 
din acest punct de vedere, că Arborele 
cu sabofi nu este nici măcar un film 
dificil (cum prea repede a fost numit), 
ci — pur și simplu — un film incomod, 
nelinistitor de incomod. El irită, evident. 
Întrebarea este: de ce? De ce un film 
att de pur in simplitatea-i irită? Ce 
anume pare straniu, ciudat, ochiului 
nostru în reproducerea quasi-neorea- 
listă a unor «clipe de viață»? Se pare cá 
tocmai acest gen de percepţie neorea- 
listă a oamenilor şi împrejurărilor pro- 
voacă șocul (cu cele două variante: 
acceptare sau refuz). Nu mă mir. după 
umila mea experienţă de viață (gi cine- 
matografică) ce ignoră portul sabotilor 
si cu atit mai mult geografia concretă a 
ținutului lombard (regiunea unde şi-a 
găsit Olmi oamenii şi i-a filmat) ştiu — 
sau cred, cel putin — că orice reintoar- 
cere la esente este şocantă, că neo- 
realismul unei psihanalize si psihanaliza 
unui neorealism sint, citeodatä, echi- 
valente. 

O Regásire (Claude Lelouch, 1976) 
Nefiind un «adept» al lui Lelouch, îmi 
voi lua permisiunea, cu inima împăcată, 


— —À——HÜÓ]sto 


— este valabilá si pentru ziua de 
az 

— Da, si pentru ziua de azi. Cauzele 
sint mai ales de ordin ideologic. Contri- 
buie adesea la această situaţie si neincre- 
derea producătorilor în succesul comer- 
cial al anumitor proiecte ce li se propun. 
Revista «Cinema Nuovo» publică destul 
de des proiecte ale lui Antonioni pentru 
care acesta nu găsește producător. Situa- 
tia este tristă. In fond este vorba de cel 
mai mare regizor al Italiei. 

— Michelangelo Antonioni are toarte 
multi admiratori în Romania Si nu nu- 
mai el Spectatorii románi nutresc insá 
o mare afectiune și admiraţie pentru 
cinematogratia italiană în ansamblul 
ei, o adevărată școală de artă natio- 
nală, ce a știut și a găsit puterea ca 
mereu să se reinnoiască și să tie tot- 
odată un exemplu de angajare. As re- 
veni la întrebarea de la început sub o 
tormá mai precisă ce considerați că 
este pozitiv în cinematogratul italian 
de azi? 

— Întreaga operă a fraţilor Taviani, a lui 
Marco Ferreri, Ermanno Olmi — este foarte 
interesantá si pe planul ideatic si pe pla- 
nul limbajului. Dealtfel despre frații Ta- 
viani am publicat de curind o carte. Se 
numeşte «Sub semnul Scorpionului». 

— Protit de ocazie ca să vă spun că 
numele dv. este cunoscut unui larg 
public de la noi prin intermediul cărții 
«storia teoriilor tilmuluiy,ce a fost tra- 
dusă în românește. lar în prezent, pro- 
tesorul Florian Potra lucrează la tradu- 
cerea lucrării «M dissolvimento della 
ragionen. 

— Corespondez cu profesorul Potra în 
legäturä cu aceastä traducere. Cu ocazia 
apariției versiunii române, voi vizita Romá- 
ma, aşa că sint destul de nerăbdător să 
atlu că «am ajuns» sub tipar. 

— Poate că la București ne vom în- 
tilni din nou și veti putea să îmi dati 
vești mai bune despre cinematogratul 
italian. Tabloul ce mi l-ați descris este 
cam sumbru Nu cumva sintefi un pe- 
simist? Nu există chiar nici o spe- 
rantá? 

— Atitudinea mea nu este a pesimistu- 
lui. Mie Imi place sá o numesc «pesimis- 
mul ratiunii», adicá luciditatea in fata rea- 
litatii, Aceasta, si nu optimismul ce elu- 
dează problemele, generează terenul pe 
care poate răsări o soluţie. O soluţie ar fi 
un tinăr necunoscut azi. Alta ar fi Anto- 
nioni, dirzul şi răbdătorul Antonioni, care 
se bate neincetat si cu indirjire... Mai cre- 
deti că sint un pesimist? | 


Aura PURAN 


să scriu negru pe alb că omul se auto- 
pastiseazà gi că aici, în ciuda aparente- 
lor, este — cine ştiu eu să mă ierte — 
cam «sleit»... 

€ A avea sau a nu avea (Howard 
Hawks, 1944). O ecranizare destul de 
modestă a prozei lui Hemingway. Hump- 
hrey Bogart era acolo numai că, de data 
aceasta, nu se salva mare lucru. Curios 
lucru: după Hemingway nu s-a izbutit 
pină acum nici o ecranizare de excepție. 
Curios sau semnificativ, la alegere... 

€ O poveste adevărată (Frank Cap- 
ra, 1948). Katherine Hepbum și Spencer 
Tracy într-un film nu lipsit de umorul 
său, chiar dacă nu întotdeauna era 
cazul. De unde se vede (Frank Capra 
dixit), că nu o dată e bine, ca să nu zic 
indicat, să-ți păstrezi simțul umorului 
pină în ultimul, cel mai ultim moment... 

€ Blocada (Mihail Ergov, 1977). Re- 
marcabile intuitii psihologice, suflu epo- 
peic, neindoios. Un luri Solomin fără 
de care, poate, Calvarul de acum (serial 
tv) n-ar fi fost ceea ce este. 

€ Hoinarul (Luis Couto, 1978) Idee 
interesantá. Se poate, in fond demons- 
tra orice si oricum. Nu toatá lumea este 
însă dispusă să «asimileze». Si asta nu 
din cauza ideii, ci din aceea a modului 
de «demonsiratie». Altfel spus, film 
extrem de tezist. 

O Fuga spre soare (Roy Boutling, 
1956). Multă acțiune în spatele căreia 
trebuie descifrată o atitudine politică. 
Multă lume bună. Trevor Howard, Ri- 
coard Widmark, Jane Greer, Peter Van 

yck. 

O Casa tatălui meu (Alex Segall, 
1972). Cliff Robertson într-o peliculă nu 
lipsită. zic eu, de corectitudine. 

O inamicul tăcut (William Fairs- 
chied, 1969), Laurence Harvey într-un 
film, extrem de peripetios si de sub- 
marin, ceea ce poate stirni un zimbet 
celor care mai au puterea să-și amin- 
tească faptul că el, Harvey,a fost Ro- 
meo, In filmul lui Castellani... 

O Sentinfä intirziatá (Michel Mar- 
dore, 1971). Horst Bucholz (unul din 
cei șapte magnitici) şi Muriel Catala 
(debutantă atunci) într-o peliculă reti- 
nind atenţia printr-un epic cumva sur- 
prinzător. Nu mai mult, cel putin din 
cit am văzut. 

€ Hai Franţa (Robert Dhery, 1964) 
Veselie și destule «bancuri» bune. Era 


# moet. Aurel BADESCU 


stop cadru pe: 


Colectionarul 


] William Wyler este un 
"N clasic. Nu numai pentru 

cà Impreunà cu John 
NEMA Ford si cu alti incă citiva 


y reprezintá pilonii de sus- 


tinere ai uriașului edificiu 
al tilmului american din 
te timpurile. Nu numai pentru că 
>rele lui (de la Periferie la Mosteni- 
wea si de la Micile vulpi la Cei mai 
mosi ani ai vieții noastre) consti- 
> modele de căpetenie pentru oricare 
átácel în arta filmului. Ci si pentru că 
dul lui de a constitui povestirea e ba- 
pe simetrie, echiiibru și rigoare, pe 
ve paralele care dialoghează intr-o 
tectá armonie. Este clasic în accep- 
nea cea mai proprie a cuvintului. 
ată, de pildă, cum începe filmul Co- 
tionarul, a cărui expozitiune poate 
‚ocotitä un eșantion reprezentativ al 
ului de naraţiune practicat de Wyler. 
jecventa 1.: un tinăr urmărește un 
ture, A prinde în plasă, î apucă griju- 
intre degete, îl viră într-un borcan. 
iturile se zbate uşor, apoi Isi deschide 
3 aripile dezvăluindu-și minunatul 
sen, mărit parcă de peretele de sticlă 
borcanului. 
jecventa 2.: același tinăr urmărește 
masina, prin Londra, o fată. Străbat 
ul după celălalt, bulevarde, străzi, 
idule, scuaruri, urmartorul incercind 
cit posibil sá treacá neobservat. 
rmanent, intre cei doi se interpun 
erite gratii — fie jaluzelele de la fe- 
strele mașinii, fie grilajurile unor gar- 
ri — simbol al claustrării la care va fi 
pusă fata dar si al imposibilității 
municării dintre ei. La un moment 
t, fata se apropie de maşină și chipul 
se vede pentru prima dată. in gros- 
in, prin oglinda retrovizoare, aseme- 
a fluturelui in sticla borcanului. 
Este limpede că soarta ambelor fiinte 
fata și fluturele — va fi aceeași: să 
i niște splendide obiecte de co- 
e 


tie. 
Paralela continuä. Tinärul prinde fata, 
adoarme cu cloroform si o închide în 
mita casei sale, unde îi amenajase 
1 vreme un apartament. O poartă cu 
ijă pe braţe, temindu-se parcă să nu-i 
ngă nici ei aripile, o așează pe pat, o 
veleste. Apoi iese pe pajistea din tata 
sei si se täväleste fericit prin iarbă, 
ploaia suruindu pe obraji. Prim- 
anul chipului său este racordat cu 
im-planul fetei care se trezeşte din 
rcoză. Cosmarul lui (riscul eșecului) 
a încheiat, în timp ce al ei (certitudinea 
ptivitätii) abia începe. 
O dată cu sfirgitul expozitiunii dis- 
re și tema fluturilor, care va reapare 
ria pe la mijlocul filmului, cind, în în- 
rcările sale disperate de a-și cuceri 
a doua oară și în celălalt sens — 
izoniera, tinárul li arată colecţia lui. 
năra privește sutele de fluturi tintuiti 
casete, la început cu uimire, apoi cu 
ă, si în cele din urmă cu groază Fata 
se oglindește în geamurile casetelor 
un fluture uriaș printre ceilalți. La 
de frumoasă si la fel de fără de viata, 
'ntru că a colectiona vieţuitoare in- 
amnă a le ucide. 


Cristina CORCIOVESCU 


olectiona ființe... (Colecfiona- 
cu Terence Stamp și Samantha 
Eggar) 


Tt 


35 de ani de la insurectia armatá 
antifascistă si antiimperiatista 


Formula pe care ne-o pro- 
pune Malvina Ursianu la a- 
cest film — iată devenit cla- 
sic şi reprogramat la Cine- 
matecă — Serata e un spa- 
tiu concentrat dramatic ce 
devine timp. Timp activ, timp 
istoric: pregătirea unui moment al insurec- 
tiei la adăpostul seratei din casa unui pro- 
tesor de provincie, aşteptarea devenind în 
acest caz acţiune hotăritoare pentru viata 
unui întreg popor. Epicul e redus la o minu- 
tioasá prospectie oe caraciere, acumu- 
lare de tensiuni individuale, rezultate din 
energii irosite ca cea a profesorului sau a 
fetei lui, Alexandra, — cea mai interesantă 
relație din film — ori din disimulári, uneori 
foarte dificile pentru că miza interioară e 
foarte mare, cum este cazul asistentului 
Cristea ori al domnisoarei doctor. Impor- 
tante sint in acest film rästurnärile, surpri- 
zele de caracter, falsele date biografice 
alcátuind dosarul lui Cristea — erou pozi- 
tiv într-o versiune subtilă și inedită, nuan- 
tatá de George Motoi. Aș spune chiar că 
formula filmului e oarecum apropiată poli- 
cier-ului psihologic — cu tot caracterul 
spectaculos al unor scene exterioare cum 
ar îi bombardamentul sau plasticul lamento- 
wagnerian al cintáretei germane, omorirea 
lui Cristea si surpriza finală adevărata 
identitate a eroului comunist. Formula e a 
filmului polițist, nu și tonul. Tonul e rigu- 
ros analitic, surprizele de caracter nu sint 
atit lovituri de teatru ct dezvăluiri revela- 
torii pentru o situatie istorică dată ilega- 
titatea în care trebuie sà actioneze, cu ma- 


inema 


Romantismul anilor '60 irum- 
pe în lumea filmului odată cu | 
noul val francez, reușind însă 
să-i supraviețuiască și să-si 
găsească un drum propriu: 
Hirosima, mon amour a lui 
Resnais, Lola lui Demy, dar 
mai ales acea ireal de plină grație de isto- 
rie care este Jules și Jim a lui Truffaut 
repuneau în discuţie puterea sentimentului 
de a cataliza în juru-i un univers cinemato- 
grafic diferit de clasica și mult prea siro- 
poasa melodramă, împinsă de producția 
de serie pind la un absurd lacrimogen, 
aparent fără ieşire. Dacă în rețeta holly 
woodianä,actiunea musteste de pasiuni care 
trebuie înăbușite, drama si suferința reie 
sind tocmai din aceastá dureroasá mascare 
a ceea ce personajele simt, în filmul modern 
sentimentele nu numai că sint expuse, dar 
căutarea si impunerea lor constituie princi- 
pala problemă Drama lui Bogart în Casa- 
blanca este că trebuie să-și pună stavilá 
iubirii pentru Ingrid Bergman, în timp ce 
pentru lucidul si antiromanticul Antonion: 
lipsa iubirii este drama. In toate filmele 
sale-din care luna aceasta s-au putut re- 
vedea Aventura, Eclipsa și Blow Up — 
de la Aventura la Profesiunea reporter, 
realitatea este secătuită si aspră tocmai 
prin lipsa oricărui sentiment real, capabil 
să angajeze omul în plenitudinea sa. in 
fata unei asemenea lumi, ai cărei pereţi An- 
tonioni 8i «pipáie» cu adincă disperare, reac- 
tia autorilor «romantici» este firească. Ei 
încearcă să transgreseze «desertul» unui 
cotidian mecanizat și indiferent impunind 
pe primul plan sentimentul, cel al iubirii, al 
prieteniei, al solidarității ori demnității u- 
mane. Naivitatea personajului interpretat 
de AL Pacino în Sperietoarea este aproape 
eroică, refuzul unei lumi care nu mai e pe 
măsura omului constituind una din cele 
mai frumoase metafore din cinematografu! 
contemporan. Tot astfel acceptarea une: 
astfel de lumi, inutilă si de aceea disperată, 
constituie dimensiunea tragică a unui per- 
sonaj cum este cel din Marele Gatsby. 
Eroul lui Scott Fitzgerald — în roman — sı 
al lui Clayton — în film — face avere prin 
cele mai necurate compromisuri sociale 
numai pentru a fi în preajma iubitei, o ae- 
riană ființă crescută în lux si a cărei incon- 
stientá merge pind la inuman. Moartea lui 
Gatsby este o infringere simbolică a une: 
iluzii, a unei minciuni cu atit mai crudă cu 
cît a fost mai frumos colorată Tot cu Ro- 
bert Redford ca protagonist, Sidney Pollack 
realizează Cei mai frumoși ani, un «love- 
story» care funcţionează foarte bine și ca 
fabulă politică Între dandy-ul cinstit dar 
moale care este în film Redford și pasio- 
nata activistă (Barbra Streisand), dragostea 
‚va fi pind la urmă măcinată de prejudecățile 
unei societăți care stie să-şi impună punc- 
tul de vedere cu ascunsă ori cinică cruzime. 
lubirea este și «marea descoperire» pe 
care cinematogratul o tace —a cita oară? 
într-unul din cele mai pure filme ale ultime- 
lor decenii: Un bărbat si o temeie. Această 


ximum de prudenţă și inteligență, insur- 
gentil Autoarea ne surprinde, dar mizind 
pe o logică strictă a realității umane și nu 
a necesităţii tormale: ea sugerează posibile 
conflicte (căsătoria pe care ar face-o, la 
prima vedere din interes, Cristea, sau din 
oboseală, Alexandra), dar ne răstoarnă cu 
energie presupunerile inițiale. Interesul lui 
Cristea se dovedește sincer uman pentru 
tata profesorului, în timp ce la Alexandra 
suspiciunea maschează un sentiment ce 
nu va mai apuca să se mărturisească Su- 
gestiile sint delicate dar precise, ca și în 
relaţia dintre tată si fiică, strălucit susținută 
de doi actori cu o mare forță dramatică. 
Gyórgy Kovacs vibrează cu elegantă deta- 
sare la eșecul uman al personajului — 
ghepard învins, nu att de conjunctura is- 
torică, cit de conștiința propriei inutilitáti. 
Silvia Popovici condensează cu o mare 
gratie interioară Inghetul treptat al perso- 
najului. Diagnozele sint exacte şi dure: 
abulia Alexandrei gravitind în jurul unei 
clepsidre-metaforà, însingurarea omului de 
acţiune revoluționară care e «cinicul» Cris- 
tea obligat permanent la disimulare, eufo- 
ria erotică a contesei sau cea disperată a 
fetei în rochie de bal. Regizoarea și opera- 
torul — Nicolae Girardi — folosesc cu rafi- 
nament culoarea, descitrind prin ea com- 
plicatiile interioare: valoarea spectrală din 
portretul fragilei Alexandra, cateniul cre- 
puscular al profesorului bolnav, nelinisti- 
toarele degradeuri gri-verzui din halucina- 
tia wagneriană a cintäretei. Un film dens, 
profesional, dar rece. Subtil și exact, dar 
rece. Arta poate înregistra istoria și astiel. 
Cu rigoarea si precizia omului de stiință. 


Alice MÄNOIU 


peliculă a lui Lelouch uitată prea repede in 
tavoarea unui standardizat Love Story este 
adevărata promotoare a marelui val de filme 
despre dragoste realizat în ultimii ani. lu- 
birea celor doi nu este niciodată la fel și 
această continuă transformare a sentimen- 
tului degajă un farmec deosebit. 

Folosind aceeași cheie dramaturgică ca 
si Jules si Jim — doi prieteni si Ea — 
Roberto Enrico reușește în Aventurierii, 
impreună cu Lino Ventura, Johanna Shim- 
kus şi Alain Delon o poveste cu suspens 


Pierzător la lozul dragostei, 


Mia Farrow, 


care se transforma pe nesimţite într-un emo 
tionant poem împotriva singurătăţii. Echilı- 
brul instabil si uimitor al relației dintre cei 
trei eroi porniţi în căutarea fericirii pe care 
ei o închipuie în comoara mult dorită, evo- 
luează încet, dar irezistibil într-o dramă. 
Capcana banului se dovedește necrutá- 
toare, averea devine un sinistru drum al 
morții si singurătăţii. 

Între multe filme ale lunii iulie, și nu 
numai, Solaris constituie opera cea mai 
profundă dedicată dragostei. Într-un cos- 
mos metafizic, personajele lui Tarkovski 
trăiesc experiența limită a unei realități 


" d 


Jocul aparentelor si al esenfelor, sau 

un alt mod de a inregistra artistic isto- 

ria (George Motoi si Gyórgy Kovacs 
in Serata) 


care-si distruge limitele clasice contopind 
trecutul si prezentul si luind forma sufletu- 
iui uman. Acea imaginará dar materialá 
iubită renăscută numai prin forța sentimen- 
tului celui care o iubește transcende moar- 
tea și redă omului care a sávirgit această 
minune, puterea de a trăi. Aproape fiecare 
cadru al filmului degajă o covirsitoare me- 
lancolie a destinului, o poezie gravă și nu 
mai putin emoţionantă specifică operei tar- 
kovskiene. 

Romantismul, ca expresie artisticá in care 


marele Gatsby (Robert Redford, 
Scott Wilson) 


sentimentul predomină percepția realității 
si constituie catalizatorul universului este- 
tc al operei, revine prin intermediul acestor 
time în primul plan al lumii cinematografice, 
atit ca audienţă cit si ca valoare. Faptul că 
reușește să-și facă simțită atit de acut pre- 
zenta într-un repertoriu plin cu opere grave 
și celebrități «incruntate», dovedește încă 
odată actualitatea si torta acestui filon fara 
de care căutarea adevăratului chip al con- 
v ar fi incompletà*si defor- 
ma 


Dan STOICA 


21 


Tenlinenzi fase acest mom moment 


TUL Huld 


W^ NE. NE MERE 


" è % 7. $ 

Se I 7. i | 
b : UN CANTEC AL MUNC 
è AL LUPTEI SI AL PASIUNI: 


Filmul va reda dualismul tragic al vi. 
omeneşti, cu victorii gi Infräng« 

cu primitivism şi rafinament techn 
cu instincte oarbe si sentimente ideali- 


"mente de ficțiune, realizat de Jean Mihail, _ , Fotografie fles! o remesa i 
nului 1929. Afigul si o scená din film = X POSMANTIF 
E pe > „director techaie sl See 


cronica animatiei 


Portretul unui autor 


cu tepi si har 
S . N - SAP 


Regizor de certá vocatie umoristicá, 
Horia Stefánescu a ráspuns cu prompti- 
tudine nevoii de serial. Numele său apare 
adesea pe genericele filmelor avindu-l ca 
protagonist pe Bălănel, personaj intrat 
adinc în conştiinţa tinerilor spectatori 
datorită difuzării televiziunii. Episoadele 
semnate de el au o lăudabilă amprentă 
a personalității regizorale: gagurile se 
inläntuie cu fluentá, iar caracterele vese- 
lelor personaje sint concepute într-o vi- 
ziune comică ce vizează uneori satira. 
Această ușoară piruetă a umorului ama- 
bil către umorul cu adresă morală este 
tendința cea mai semnificativă pentru 
temperamentul artistic al lui Horia Stefa- 
nescu. Inventivitatea sa comică evită gra- 
tuitatea, linia desenului are expresivita- 
tea eliptică a caricaturii, iar scenariile 
concepute de el se întemeiază pe obser- 
vatie critică. 

Mai vechile pelicule, Gura lumii, Arca 
lui Noe sau ciclul Tepi îl recomandă ca 
pe un animator apt pentru satiră. Abor- 
dind mijloacele alegoriei, umorului absurd 
sau farsei, filmele sale au o particulară 
capacitate de a comunica observații mo- 
rale, de a crea tipuri şi de a exprima o 
atitudine. Nu lipseşte acestui autor încli- 
narea parodicä. Motive literare, mituri 
mai noi sau mai vechi ale civilizației sau 
personaje preluate din peliculele disneye- 
ne sint inserate cu meșteșug in alcátui- 
rea gagului sau in structura poveștii. 
Aluzia este intotdeauna inteligibilă şi reu- 
seste uneori sá zămisiească metafore co- 
mice insolite. Valorificate parţial de pe- 
liculele pentru copii, aceste bune insu- 
şiri ale stilului lui Horia Ştefănescu isi 
găsesc cea mai proprie cale de exprimare 
în filmele pentru cei maturi. Complexita- 
tea mesajului său nu caută niciodată for- 
ma metaforei filozofice. Temele sale sint 
realiste și moderne, prezentul este timpul 
care il interesează in cea mai mare mă- 
sură. Satira vizează moravuri contempo- 
rane, de la cusururile individului pină la 
tendințele nedorite ale lumii prezente. 
Servilismul, birocrația si arivismul sint 
teme care apar alături de altele, mai gra- 
ve, decurgind din observarea lumii con- 
temporane. Comparat adesea cu repre- 
zentantii animației iugoslave, filmul lui 
Horia Ştefănescu are într-adevăr ceva din 
tușa caricaturală a acestora și le seamă- 
nă prin eficiență satirică. Revenirea la 
acest gen, promisă prin preluarea ciclu- 
lui Tepi, mi se pare salutară pentru evo- 
lutia sa. 

Fără îndoială, participarea la realiza- 
rea serialelor i-a dezvoltat lui Horia Şte- 
fănescu calități profesionale preţioase. 
Gagurile sale au ciștigat in viteză, iar po- 
vestirea cinematografică a devenit mai 
eliptică. De mare expresivitate mi se par 
la el «negativii», perfect individualizafi, 
echilibrind intr-un fel candida aparitie a 
protagonistului Bálànel. Apreciindu-i, nu 
pot sá nu amintesc iarăși adevărata voca- 
tie a regizorului. Participarea lăudabilă la 
realizarea serialelor nu trebuie să-l in- 
depărteze de preocupările care au mar- 
cat cele mai interesante momente ale fil- 
mografiei sale. Inventivitatea umoristică 
$i calitatea observaţiei critice se cer va- 
lorificate mai semnificativ în filme cu 
alură satirică. Animatia noastră are ne- 
voie de inviorarea acestui gen a cărui 
metaforă poate fi rinduită printre armele 
luptei pentru mai bine. 


Dana DUMA 
- Satira: 


arma 
lui Horia 


Spectatori, nu fiti numai spectatori! 


scrisoarea lunii 


Exigentele unui cinefil 


«...Stim cá revista «Cinema» are sarcina de a educa gustul.estetic al specta- 
torilor, de a-i face sá aprecieze adeváratele filme, adeváratele opere de artá (cáci 
orice film ar trebui să fie operă de artă). Din păcate, si la noi, probabil ca pretu- 
tindeni, multă lume se mai inghesuie la melodramele indiene, la filme polițiste 
gen «Piedone», sau la ieftine filme americane, multe din ele incepind să semene 
ca două picături de apă. Cred că printre cauzele acestui «exod» al publicului către 
prost gust, artificial, violenţă se poate enumera «politica» unor întreprinderi cine- 
matografice județene care aleg si dau prioritate filmelor care «aduc încasări mari», 
intr-o proastă înțelegere a rentabilitätii. O altă cauză ar fi responsabilii de cinema- 
tografe care preferă sá dea un film indian o săptămină, iar o capodoperă ca Stepa, 
numai o zi... Astfel, la noi, la Siret, a rulat o săptămină submediocra producție 
Lanţul amintirilor, iar filmul Poveste de dragoste și onoare, despre care am 
citit numai cuvinte de laudă In revista dumneavoastră, si care era anunțat tot In 
acea stăptămină (11-17.V1.1979) n-a rulat deloc! 

Televiziunea dituzeazá o emisiune excelentă, «Dicţionar cinematografic» — 
dar numai pe programul Il. De ce? De ce numai bucurestenii au dreptul să urmă- 
rească emisiunile lui T. Caranfil, închinate unor mari personalităţi ale cinemato- 
grafiei mondiale? La Telecinematecă, n-am mai văzut de ani de zile un film de 
Buñuel, Godard, Truffaut, Pasolini, Fellini, Antonioni, Wajda etc. Să ne mai mirám 
atunci că tinerii de azi ridică din umeri cind aud de Bardem sau Bondarciuk sau 
Losey? Cu regret, trebuie să vă mărturisesc că,din 1976,n-am mai văzut nici un 
film românesc de excepție. Cind vom mai avea ocazia sá ne incintám în fata unor 
filme româneşti ca Pădurea spinzuratilor sau Felix si Otilia sau Tănase Sca- 
tiu? În acești trei ani, mi-au atras atentia *oar larba verde de acasă si Septem- 


brie. Nu-i prea putin, oare?» 


Filmul românesc 


O «Mărturisesc că am intrat în sală cu 
inima strinsă de teama unei deziluzii, pen- 
tru că, după ce-ai citit romanul, rămii în 
memorie cu propria imagine, cu perso- 
najele distribuite de regizorul care zace in 
fiecare dintre noi. M-am îndoit de Dichi- 
seanu cind am aflat că va fi Tudor Cernat, 
dar mă bucur că m-am înşelat si satistac- 
tia rămine deplină Am văzut un Cozorici 
neclintit, pe Măria în fata căreia plingi cind 
ești fericit, un Mitică Popescu care parcă 
s-a născut si a trăit numai la ţară, în sfir- 
sit am admirat țărani care seamănă la fata 
cu cei reali și care nu joacă hora duminica, 
în costume nationale, ireprosabile ca mo- 
del. După ce se termină filmul, ai impre- 
sia că esti mai curajos și mai cinstit». 
(Dan Florin Turcan — str. Stefan cel 
Mare 43, sc. D. ap. 13. Suceava). 

O «Realizatorii Clipei au inteles faptul 
că un film politic de calitate, născător de 
intrebári, de meditatie, exclude patetismul 
retoric, vijiiala lozincardà, tiparul situaţiilor 


posibilități 
posibile 


. Acel om trebuie să aibă grijă ca ste- 
jarii să trăiască cel putin o sută de ani... 

Acel om trebuie să stie să audă păsă- 
rile şi atunci cind nu le mai desluseste 
bine să se intrebe ce s-a întimplat... 

Ace om trebuie să aibă grijă de că- 
prioare și cerbi, să nu mănince, poate, 
el, să treacă peste nämeti mai inalti 
decit statul de om, dar căprioarele şi 
cerbii să aibă ce minca... 

Acel om n-are voie să spună nimănui 
(nici măcar nevestei cu care trăiește 
de-o viață si cu care a dat lumii copii) 
încotro se duce noaptea. 

„Acel om nu are voie să fie milos cu 
nimeni din cei care în noaptea aceea 


Prof. Silvestru Pinzariu 
str. Pasionaria nr. 4 
Siret — jud. Suceava 


și al personajelor. Filmul politic de azi nu 
mai poate fi un «film-sedintá», un «film- 
dosar-de-cadre» sau un «film-afis publi- 
citar» ci un film viu, cu viață și oameni, 
cu tot ce presupun aceste două noțiuni». 
(Ulise Vinograschi — bloc G 13, ap. 42, 
cartier Dunărea, Galaţi). 

O «Jocul actorilor în Clipa este măreț, 
nu numai al actorilor ce duc cele 18 acte 
în spate, dar chiar și al acelora care apar 
cîteva cadre în film. E o realizare ce dezbate 
probleme spinoase, nu dintr-acelea plicti- 
sitoare, cum am mai văzut în filmele noas- 
tre si nu numai ale noastre...» (Vasile 
Barsan — Aleea Stráduintei 9, bi. D-3, sc. 3, 
ap. 39, București) 

€ «Un scenariu exceptional s-a întiinit 
cu o regie impecabilă... O scenă care mi-a 
spus multe este aceea în care Dumitru 
şi-a vizitat casa bătrinească de la țară. Am 
văzut cum oalele uitate pe pridvor, iarba 
ce inunda curtea si casa, plingeau de do- 
rul cuiva care să le folosească. Persona- 
jele negative nu sint caricaturizate, ele se 
comportă firesc, nu se exagerează. Jocul 
actorilor în crearea «negativilor» este foar- 
te subtil. Cotescu, de exemplu, creează un 
personaj nu negativ total (nici nu există 


poate vor răul fiinţelor și arborilor din 
pădure. 

Acel om care lucrează pentru ziua de 
azi, dar mai mult pentru secolul XXI, 
se numește pădurar. 

Față de acel om si faţă de cei 9999 
de tovarăşi ai lui de muncă am contrac- 
tat o datorie imensă pe care nu ne-am 
onorat-o încă: un film. Nu un film-docu- 
mentar. Un film-document Urmașii ne 
vor rámine recunoscátori pentru un film 
despre acel om. Si chiar dacă urmaşi: 
îi vor uita pe cei care au făcut filmul, ei 
nu îl vor uita pe acel om care trebuie 
să aibă grijă ca stejarii să trăiască cel 
putin o sută de ani, care trebuie să stea 
cu urechea ciulitá la păsări, care... si 
care... și Care... 

Pentru toate astea, dacá nu cumva si 
pentru multe altele, acel om meritá un 


tilm. 
Alexandru STARK 


asemenea oameni) dar pe care-l pune în 
situaţii penibile... Acest film ne dă să ve- 
dem și să credem că există oameni care 
ard pentru o idee, pentru a realiza ceva 
trainic în viață». (Petre Doneanu — Calea 
Aurel Vlaicu, bloc 52, ap. 15, Arad). 

O «Filmul s-a salvat de la un fiasco prin 
calitátile de exceptie ale romanului lui Dinu 
Sáraru, adicá prin realismul personajelor 
şi polemica de idei aflată in dialog. Filmul 
e însă lipsit de virtuti cinematografice...» 
(Filip Ralu — Bd. N. Titulescu 92, Bucu- 
resti). 

€ «Un film grav, serios, cu un dram de 
sensibilitate, un film care atacá proble- 
mele majore tárá sá oboseascá, fără sá 
devină didactic. Încă o dată se poate con- 
stata ce mari actori avem, ce diversă este 
paleta lor de interpretare — vezi lon Dichi- 
seanu, Sebastian Papaiani». (Liviu M. — 
Bucuresti) (Adresa, adresal.. N.N.) 

O «Am ieșit de la acest film obosit, 
sufocat de cuvinte. E foarte imbucurátor 
că in film se spun cîtorva lucruri pe nume, 
că se rostesc citeva adevăruri folositoa- 
re — mă bucură însă mai puţin faptul că 
aceste adevăruri se spun mult prea tea- 
tral si patetic, de fapt tot prin lozinci, nu 
prin mijloace artistice. Astfel, atorismele, 
frazele de zile mari devin tot mai obosi- 
toare, Isi pierd efectul dorit si asta nu e 
bine». (Fr Molnar, Bd. lon Șulea 73 — 
București). 

O «M-a emotional Dumitru Dumitru. Cu 
greu voi uita monologul lui final. Din tot. 
sufletul, nota 10 filmului Clipa» (Mile- 
na C. — Baia Mare). 


Filmul străin 


O Washington, în spatele ușilor în- 
chise: «...Memorabile realizări în ce pri- 
veste ironia, pe cît de discretă pe atit de 
penetrantă, a scenariului. Un dialog cine- 
matografic exemplar. Episodul «Camp Da- 
vid», îndrăznesc să spun, e un model al 
genului. Echipa de actori — greu egala- 
bilă ne-au rămas de la ei veritabile etaloa- 
ne de ariviști, de nevertebrati politici, de 
revanșarzi, de dogmatici, de cinici. Şi toate 
astea realizate cu o atentă drămuire de 
mijloace un rictus, un căscat, o izbitură 
de palmă..» (G. Brucmaier — Cal. Unirii 
27-31, Suceava). 


O Mindrie și prejudecată: «A fost un 
film bun. La vederea titlului îţi ziceai: «Păi 
tilmul ăsta a mai fost și-n iarnă»... Totuși, 
de cum a început, mi-am dat seama că nu 
este același si cá este mult mai bun; umo- 
rul apare in al doilea plan, ajutind din plin 
acțiunea principală. Dacă acesta n-ar fi 
existat, filmul ar fi fost prea serios si con- 
tractant. Eu cred că publicului îi plac cel 
mai mult filmele comice...» (Suzette Bor- 
za — str. Hunedoara nr. 12, bl. 185, ap. 20, 
Tg. Mureș). (N.R.: Aceeași corespondentá 
ne scrie că «filmul «Un fel de fericire» nu 
mi-a plăcut absolut deloc... Subiectul filmu- 
lui a fost extrem de stupid»). 


€ impușcături în stepă «Scená mag- 
nifică — cîmpul cu macib (Colea Kureliuc 
— loc. Máriteea Mică, jud. Suceava). 


«Imi aduc aminte cum, în 1974, am plecat 
de la lași la Timişoara ca să văd filmul 
Seceră vintul sălbatic cu John Wayne» 
(Andrei Macarov — 2750 Hunedoara 1 — 
Casula poștală nr. 2). 


Rubrica «Spectatori. nu 
titi numa: spectatori» 
este realizalá de Radu COSASU 


cinema 
Anul XVII (199) 
București 


iulie 1979 


Redactor şef 


Ecaterina Oproiu 


Coperta | 
Carmen Galin sau Pica loanide dın 
filmul lui Eugen Barbu și Dan Pita, 
«loanide», în curind în premieră, și 
lon Caramitru sau revolutionarul 
pașoptist Bota din filmul lui Adrian 
Petringenaru «Rug și flacără» (după 
romanul lui Fugen Uricaru). 


Fotografie de Emanuel TANJALA / 


CINEMA, 
Piaţa Scinteii nr. 1, București 41017 
Exemplarul 5 lei 


Cititorii din străinătate se pot abona adre- 
sindu-se la ILEXIM Departamentul Export- 
Import Presă, P.O.Box 136—137 — telex 11226, 
Bucuresti, str. 13 Decembrie nr. 3 


Prezentarea graficá: 
loana Moise 


Prezentarea artisticá: 
Anamaria Smigelschi 
Tiparul executat la 

Combinatul poligrafic 

tul «Casa Scinteii» — București 


23 August 


1944 - 1979 


O luptá 


fárá praf de puscá 


Dacá celelalte arte au mai prins si vre- 
murile dinainte de rázboi, cinematografía 
română a făcut primii pași odată cu marile 
schimbări care s-au petrecut în tara noastră 
după 23 august 1944. 

In zilele insurecției, majoritatea celor care 
au aevenit mai tirziu cineasti,nu se născu- 
seră însă sau se jucau în táriná cu gloantele 
combatantilor. 

Noi nu am luptat atunci. Nu am avut cum. 
Nu ne-am văzut culoarea singelui,In ultimul 
timp, decit la analize sau,poate, la bucătărie 
desfäcind cu neindeminare o cutie de conser- 
ve. 

Sub semnul maturității de astăzi, ceea 
ce ne stă în putere este să ducem mai 
departe ideile pentru care s-a luptat atunci, 
spre implinirea si desăvirşirea lor. 

Este o luptă de zi cu zi. Trudnică. O luptă 
farà praf de puşcă, fără singe si fum. Ea se 
duce cu sufletul, cu inima, cu nervii. Cu 
orice pret. 


Andrei Cătălin BĂLEANU 


Adevărul învinge 


întotdeauna 


Voi încerca să urmăresc destinele unora 
dintre personajele interpretate de mine 
cu citiva ani în urmă prin destinele altor 
personaje interpretate citiva ani mai tirziu. 

Primul timp: tineri prinşi în Inclestárile 
fierbinti ale anilor de dictatură, apoi ale 


anului '44, tiner» avind răni deschise pe 
trup dar si în suflet, tineri gata oricind pentru 
sacrificiul suprem, în numele unei idei - 
o Românie liberă. 

Al doilea timp: personajele de data a 
ceasta sint oameni maturi, trecuţi prin 
experiența de viaţă grea sau foarte grea 
aşa cum a fost de fapt, si anii de dupa 
război, personaje care, avind munci d: 
răspundere mai mici sau mai mari, au Invin 
greutăţile în numele, deasemeni, a unei ide 
minunate — ridicarea României întru dem 
nitate si frumuseţe. 

Dar... deși nu e momentul și nici locul 
aici pentru întrebări, voi întreba totuși: 
de ce o bună parte din aceste personaje 
nu au fost întru totul adevărate? Şi cee mai 
curios, tocmai cele mai apropiate de noi, 
în timp. 

Prea adesea sint puse să rezolve greu- 
tátile altora si de prea puține ori să-şi re- 
zolve propriile greutăţi, prea adesea văd 
greșelile altora si de prea puține ori au 
voie şi ei să greseascä. 

mi vine în minte un personaj la care am 
tinut foarte mult, la început. E vorba de un 
inginer, sef al unei platforme industriale, 
cu răspunderi covirsitoare — luptind zilnic 
cu cifrele de plan, cu inertia incă existentă, 
cu micile aranjamente si ele inca existente, 
cu fuga de răspundere, doar a unora, cu 
birocraţia etc. In lupta lui, piedicile sint 
inlăturate, poate nu întotdeauna cu sufi- 
cient tact, dar ele n-au timp să meargă mai 
departe, pentru că e purtătorul ideii minu- 
nate de care aminteam mai sus — ridicarea 
României pe treapta meritată în lume. 
Netinind seama, cum spuneam, de micile 
sau mai marile aranjamente, de orgolii, etc. 
va fi destituit. Desigur, va fi repus în drepturi 
pină la urmă, pentru că adevărul, adevărul 
ui, va învinge, nu se poate altfel. 

Filmul la premieră a arătat altfel... El 
eroul meu, e pus să-şi dea demisia (care 
nu va fi acceptată, etc., etc.). «Trist şi ne- 
adevărat» — mi-a spus inginerul, sefu! 
platformei industriale unde filmasem. Un 
comunist, un adevărat erou comunist nu-si 


Sintem fiii 
acestor ani 
incandescenti! 


da niciodatà demisia, pentru cà — repet, 
o idee frumoasă, înaltă, nu-l va lăsa nic: 
odată să demisioneze. 


Cornel COMAN 


Sentimentul grav 


şi tonic 
al răspunderii 


Nu e asa că, atunci cind trebuie sá vor 
bești despre lucruri frumoase, definitiv fru 
moase, esti obligat să eviti cuvintele marı, 
de tapt, cuvintele frumoase ce atit de ușor 
se pot constitui într-un efect diminuant 
prin însuși caracterul lor de produs ulterior 
gindului si simtirii? O asemenea teamă de 
cuvinte încerc eu acum cînd trebuie să 
vorbesc despre Vitu, eroul filmului Ba 
riera. lesit din cartea lui Mazilu, ca un ade 
vărat erou a cărei măreție se compune si se 
recompune din gesturi simple, s-a așezat 
in fata mea atit de neobișnuit prin obisnuitu! 
lui grandios, prin simplitatea lui. Contun- 
dindu-se cu un ideal spre care merge fără 
pasul apăsat al marșului, el își poartă cre 
dinta fără aspirația orgolioasă spre aureola 
victoriei personale, ci purtind în fiecare 
clipă a existenței sale — fie ea cea mai 
banală — sentimentul grav al răspunderi 

Îl iubesc pentru enigmele lui ce apar ca un 
paradox la un om simplu. Reacţiile lui sim 
ple, firești sint întotdeauna surprinzătoare 
rezultante ale unei formidabile inteligente, 
componente ale unei spontaneitàti ce a 
duce tiecárei probleme ridicate de viatá 
soluția specifică. ÎI mai iubesc pentru că 
este foarte român; inconfundabil român 
Pentru că nu ţi-l poti imagina decit trăind 
in mahalaua aceea, stirnitoare de nostalgi: 
dar prin însuși felul în care calcă pratui 
ulitei, se vede dorința lui de a transtorma 
praful în asfalt. ÎI mai iubesc pentru nevoia 


lui de a iubi definitiv, fără frica In fata dece! 
tiei eventuale, cu sentimentul că iubiri 
este acea stare sublimă dominată de no! 
unea de «a da», în afara noțiunii de + 


| primi». ÎI mai iubesc pentru demnitatea « 


care-și duce durerea atunci cînd — totu 
deceptia apare. ll; mai iubesc penti 
umorul lui. Si- mai iubesc, pentru putere 


Cu patru decenii în ur: 
mai precis în august 1939 
scurt-metrajul românesc Ta- 
ra Moților de Paul Cälines 
ce obținea o prețioasă dis- 
tinctie în cadrul celei mai 
prestigioase contruntări in- 
ternationale de film a timpului, Festivalul 
de la Veneția. Evenimentul, premieră abso 
lută pentru frageda cinematografie de a- 
tunci, depășea cu mult, prin importanţă s: 
semnificatii, granițele stricte ale documen- 
tarului, consacrarea Ţării Moților, inedità 
transpunere imagistică a vieţii si trude: 
oamenilor de pe plaiurile de vis bátute 
odinioară de pașii lui Horia și Avram lancu. 
prefigurind parcă izbinzile viitoare ale fi! 
melor «epocii noi», ale întregii cinemato 
orafii socialiste. 


Sub zodia lui August 


Născută sub zodia unui alt august. 
Augustului biruitor al lui '44, istoria filmu- 
lui documentar contemporan se scrie con- 
tinuu sub ochii noştri, adăugind mereu noi 
file unui palmares deja foarte cuprinzător. 
Peste 2 000 de titluri acumulate pina acum, 
ce acoperă o arie tematică vastă, zeci de 
premii dobindite în țară si peste hotare, 
recunoaștere oficialä venită din partea unor 
personalităţi marcante ale criticii și teoriei 
artei a șaptea (exact 15 ani s-au împlinit 
de curind de cind Georges Sadoul aprecia 
«școala românească de scurt-metraj drept 
o realitate vie şi captivantă», iar John 
Grierson remarca, la rindul său, «uimitorul 
nivel profesional al documentarelor romá- 
nesti») constintesc plenar munca și talen- 
tul cineastilor de la «Sahia-Film». 

Desi cifrele nu posedă In sine harul 
evocării, dinamica creșterii producţiei stu- 
dioului impresionează chiar In absenta 
oricărui comentariu: de la nunai 14 titluri 
cu care debuta în 1951, s-a ajuns în prezent 


la peste 250 de filme documentare, sti 
tifice si utilitare turnate anual, preconizate 
fiind să devină 400 în 1985. 

Analizind implicaţiile unor asemenea re 
zultate, apare evident faptul că obligaţiile 
de azi ale realizatorilor fatá de public, fata 
de propria lor conştiinţă civică şi artistică, 
sporesc direct proportional cu parametri 
le eticientá atinsi ieri, cind autorii pelicu 
lelor de nontictiune se plasau nu o datá 
in avangarda cinematografului national. 


Investigarea vibrantá a realității 


In acest important sens, al încercărilor 
de a conferi limbajului audio-vizual into- 
nati cit ma personale, ne-au reținut aten- 
ya virtuțile expresive ale citorva din docu 
mentarele de dată relativ recentă invest: 
garea vibrantá și tensionată a realități: 
capacitatea de a depăși simpla consemnare 
reproductivă, refuzul reconstituirilor arti- 
ficioase constituie însușiri temeinice, evi- 
dentiate in filme foarte deosebite ca ori 
zont tematic si factură stilistică, precum 
Cind teii infloresc, La început de drum, 
Premieră în largul mării, Petronautii, 
Procesul minutelor, Linia maritimă Ga- 
lati-Osaka. 

Descifrám cu bucurie, in aproape toate 
scurt-metrajele, continuarea pe alte coor- 
donate a unor mai vechi preocupári ale 
fiecăruia dintre realizatori. Un Titus Mesa- 
ros «de zile mari» (secondat cu aplomb 
de operatorul Vasile Mănăstireanu) ne în- 
timpină în Cind teii intloresc, sensibil si 
delicat poem despre meșteșugul milenar 
al albinăritului. Motivul Inclestárii omului 
cu natura, relevat pentru intlia oară în 
memorabitul său 4 000 de trepte pe cer, 
și reluat apoi cu fervoare în Spre cer sau 
in Stutul, se convertește în proaspătul 
Cind teii intloresc, in metafora infrätirü 
dintre om si natură. Stuparii itineranti, 
vaspeti de o lună ai pădurilor de tei de la 


surse de căldură sutieteascá proprii se 
menilor lor ce practică îndeletniciri prea 
puţin insolite Tot o «premieră în largul 
marii», dest de o cu totul altă factură, se 
dovedeşte si călătoria navei «Oltul» pe 
Linia maritimă Galati-Osaka, cea mai 
lungă,parcursă vreodată de un vas comer- 
cial românesc; străbătind alături de mari- 
narii echipajului Canalul de Suez şi Ocea- 
nul Indian, navigind din Marea Neagră 
pină în Paciticul de Nord, Pompiliu Gál- 
meanu, a turnat un scurt-metraj echilibrat, 
n care informaţia economică și cea turis- 
"că «cooperează» armonios. 

Poposind la rindul său în mijlocul tineri- 
tor muncitori și tehnicieni de la Şantierul 
Naval din Giurgiu, Florica Holban conduce 
cu abilitate o editicatoare dezbatere despre 
intirzieri şi absente nemotivate, despre 
obligativitatea menținerii disciplinei în pro- 
ductie. Procesul minutelor, unde sintem 
cu insistenţă invitaţi, nu a mai avut loc din 
lipsă de «acuzați»; el ne reamintește foarte 
viu însă de absenţa regretabilă și inexpli- 
cabilă, de o bună bucată de vreme, a per- 
cutantelor si atit de educativelor filme 
anchetă, cindva succese remarcabile, ale 
regizoarei si ale întregului studio «Sahia- 
Film». 


Măcin, acolo unde, asa cum ne povesteşte 
blajim unul dintre ei, «coboară raiul pe 
pámint», simbolizeazá parcá Insási pereni- 
tatea lucrurilor; acceptat ca oaspete in 
acest microunivers unic al gospodáriilo: 
injghebate ad-hoc de apicultori, aparatul 
ne înfățișează, cu discreţie, frumusețea de 
neuitat a unor obișnuite ritualuri cotidiene: 
gătitul si spălatul rufelor în aer liber, joaca 
nestăvilită a copiilor, prinderea roiurilor säl- 
batice si, în sfirsit, deliciul unui borş de 
peste făcut cu apă din Dunăre... 


Un viitor care schimbă fata lumii 


Rezonante din filme cunoscute, semnate 
de Mirel lliesiu, răzbat cu pregnantá în ul- 
timul său reportaj, La început de drum. 
Neintrecut în observarea precisă a antite- 
zelor trecut-prezent, autorul (cu concursul 
operatorilor Doru Segal si Constantin Teo- 
dorescu) ne conduce de astă dată la porţile 
«unui viitor care schimbă fata lumii, înce- 
pind cu fata locului». Cineastii vor reveni, 
ne promit, atunci cind termocentrala alimen- 
tată cu şisturi bituminoase va porni să 
funcţioneze in plin; deocamdată putem 
urmări, însă, tema impetuoasă a șantierului 
în construcţie, contrapunctată cu măestrie 
compozitionalá de imaginile fostului oras 
patriarhal, cu savuroasele lui «birfitoare» 
atotstiutoare... 

Căutarea febrilà a simburelui de firesc 
şi omenie, tocmai în clocotul unor activități 
excepționale, caracteristică a multora din 
scurtmetrajele lui Jean Petrovici, o regă- 
sim si în dipticul Petronautii si Premieră 
în largul mării; izolaţi în imensitatea ape- 
lor, mecanicii si inginerii, scafandrii si bu- 
cătarii de pe platforma de fora) marin «Glo- 
ria» se metamorfozează în «petronauti», 
meserie gravă si bărbătească, fără a-și 
pierde totuși nici o clipă — ambele pelicule 
fac o demonstraţie elocventă — acele re- 


Chiar dacă nu s-au ridicat totdeauna la 
nivelor celor mai împlinite dintre modelele 
oferite de propria creație a autorilor, aceste 
tilme conving. Conving prin trasatura co- 
mund de unire, a Împlintarii hotărite in 
actualitatea imediată. Conving prin capaci- 
tatea de redare, stilistic diversificată, a 
innoirilor noastre de zi cu zi. Mărturii con- 
cludente ale unor fapte desprinse nemij- 
locit din patosul constructiv al muncii, ele 
conving prin conjugarea fermă, nesováiel- 
nică, a verbului «a făuri» la timpul prezent. 


Olteea VASILESCU 


lui de a privi fiecare fapt al vieții cu ochii 
mari şi mirati ai copilului ce pune mereu 
întrebări, la care însă, pind la urmă, el 
însuşi răspunde, făcind astfel din propria 
lui candoare, rațiunea lui de a fi, arma lui. 


Octavian COTESCU 


„obișnuiți, 

¿2 &5:condifiile 

au fost excepționale 
(Valurile Dunării 

de Liviu Ciulei, 

\ x TE. mine 


Datorez acestei 
date 


importante 
implinirea mea 


Pentru mine, ca om de artà, 23 August 
este o datà foarte importantà, pentru cà 
de aceastá zi sînt legate toate realizárile 
mele cinematografice; 23 August este o 
datà care a permis o dezvoltare spectacu- 
loasà a cinematografiei románesti. Odatà 
cu instaurarea unei cinematografii serioa- 
se,in plină dezvoltare, viața mea a început 
să fie legată de film. 34 de filme jalonează 
pentru mine acești ani. Nu sint multe filme, 
dar în ele au existat roluri importante pen- 
tru cariera mea, roluri care au culminat 
cu cel din Clipa. 34 de filme, 34 de perso- 
naje, din care, marea majoritate, eroi ai 
zilelor noastre și în fiecare dintre ei, eu 
am încercat să aduc tot ce are mai bun, 
mai interesant și mai complex omul 
societății noastre. 

Teatrul este profesia mea de bază, însă 
filmul a devenit a doua mea viață. Datorez, 
după cum este și firesc, acestei date im- 
portante din istoria țării mele, împlinirea 
mea ca om și ca actor. Pentru că, astăzi, 
cred că mă pot considera,pe drept cuvint, 
actor de teatru și de film. Acest lucru este 
o obligație din partea mea. O obligaţie 
si o împlinire. 


fon DICHISEANU 


August, 
al doilea 
act de naștere 
al meu 


Cu 35 de ani în urmă, la 23 august 1944, 
navigam între Vucovar si Mohács. Aveam 
20 de ani, eram timonier pe un slep grecesc, 
aveam un pasaport Nansen, fárá cetátenie, 
şi transportam 80 de vagoane de stafide 
spre Viena. La Budapesta am fost arestat 
si luat prizonier de război. Abia atunci am 
aflat cele întimplate în România. Un timp 
am muncit într-un detaşament de muncă, 
am transportat bombe neexplodate, apoi 
am fost preluat de nemți si transportat 
într-un lagăr de prizonieri la Wienerneus- 
stadt. Am evadat, în ultimele zile ale anului 
'44 și am ajuns la Budapesta pe jos. Neavind 
acte,am fost luat prizonier de către Armata 
a 2-a Ucraineană. Nici acolo n-am stat prea 
mult, am plecat după 9 zile și m-am re- 
întors In tara. In primele zue m-am inscris 
în partid. Am lucrat în decurs de un an ca 
om de serviciu la un cinematograf, redactor 
la o revistă literară, «Orizonturi Noi»,care a 
dat faliment, muncitor la fabrica de textile 
ITA, scenograf la Teatrul Popular, apoi 
am devenit activist de partid si mai tirziu 
redactor la ziarul local «Patriotul». 

Pentru mine 23 August, Eliberarea, a 
însemnat un al doilea act de naștere. Eli- 
berarea mi-a dat demnitate si o imensă 
perspectivă. Acestui act important din is- 
toria modernă a României i-am închinat 
o bună parte a creaţiei mele; în film, înce- 
pind cu Valurile Dunării si terminind 
cu Roscovanul, în literatură cu «Statuile 


* ee 2 rn A eee. 
35 de ani de la Eliberare 


Lupta de la Podul Băneasa 


(Prefatä la un film) 


Cinema: Stimate tovaräse general Mar- 
cel Olteanu, sá pornim chiar de la acest 
document în fotocopie, de la această expu- 
nere de motive de acum 35 de ani, pentru 
decorarea dumneavoastrá «Pentru bravura 
si priceperea deosebită cu care a acționat 
pe timpul evenimentelor din august 1944, 
în calitate de comandant al Regimentului 
de gardă călare si al detașamentului Bă- 
neasa-Straulesti. Colonel adjutant Marcel 
Olteanu, cu regimentul său, incercuieste 
şi dezarmeazá în noaptea de 23 VIII toate 
misiunile militare germane din parcurile 
Filipescu și Bonaparte, precum și Gesta- 
po-ul din Aleea Alexandru, zdrobeste în 
zorii zilei de 24 VIII, la Podul Băneasa, 
primul atac masiv inamic, distrugind cinci 
tunuri A.A. şi mai multe camioane cu 
trupe si muniții. Această acţiune a sal- 
vat Capitala...» Ultimele cuvinte sint sub- 
liniate în original. Dumneavoastră, care 
aveţi această carte de vizită, ati văzut cumva 
filme românești inspirate din perioada In- 
surectiei? 


General Marcel Olteanu: Am väzut, 
dar n-o sá vá supárati cá sint din fire in 
asa fel încît vá voi spune de la început cà 
nu le-am considerat corespunzătoare. Nu 
mi s-au părut făcute cu destulă atenţie la 
fapte şi la atmosfera timpului, n-au fost 
nici prea captivante. O excepție a consti- 
tuit-o, pentru mine, un documentar intoc- 
mit pentru televiziune de cunoscutul poet 
şi dramaturg Paul Anghel. Paul Anghel 
mi-a rămas prieten de la acel film și mă 
simt legat sufletește de el pentru ceea ce 
a făcut. 


— Atti regizori, alti scenariști sau pro- 
ducători v-au consultat? 

G-ral M.O.: Nu, dar nu vorbesc cu para- 
pon. Înţeleg că un film, dacă e să fie inter- 
pretat de actori, seamănă cu un roman și 
nu putem avea pretenția să fie leit ceea 
ce a văzut sau a făcut unul sau altul dintre 
noi în acele zile. Dar se pot descoperi 
multe romane cinematografice adevărate 
în istoria insurecției noastre. Am citit în 
revista «Cinema» discuția dumneavoastră 
cu membrii echipei care l-a arestat pe 
Antonescu, și asta m-a determinat să vă 


cu gradul onoritic de colonel. Liceul mili- 
tar l-am făcut la Mănăstirea Dealu, acel 
liceu model, întemeiat de marele român 
Nicolae Filipescu, acolo unde se află capul 
lui Mihai Viteazul, aşezat de Nicolae lorga. 

— La Regimentul de gardă călare, 
cum ati ajuns? 

G-ral M.O.: Era în perioada pregătirii 
insurecției și, la una dintre întiinirile con- 
spirative, reprezentantul Partidului Comu- 
nist Român, Emil Bodnăraș, îi spune gene- 
ralului Sănătescu, șeful Casei militare re- 
gale: — Domnule general, dumneavoastră 
nu găsiţi că e o anomalie si o primejdie 
ca In fruntea singurului regiment activ din 
Capitală să se găsească un colonel care 
este omul lui Antonescu? Colonelul Elef- 
terescu, care comanda de doi ani Regi- 
mentul de gardă călare, fusese Intr-adevár 
numit acolo direct de Antonescu, cu toate 
că, după statut, nici un ofițer si cu atit 
mai mult comandantul nu putea fi numit 
în acest regiment fără «Inaltul agrement al 
regelui». Asta l-a jignit pe rege, care a 
rupt total legăturile cu regimentul său, nici 
nu l-a primit în audienţă, nici măcar după 
doi ani, pe noul comandant al propriei sale 
gărzi. Acum, în ajunul insurecției, asa cum 
arătase reprezentantul Partidului Comunist, 
situația nu mai putea fi însă tolerată în nici 
un fel, iar Sănătescu, care-i cunoştea pe 
toti coloneii de cavalerie, m-a recomandat 
pe mine pentru comanda regimentului. 
Partidul Comunist Román, care era ini- 
tiatorul si conducătorul întregii acţiuni, a 
fost de acord cu numirea mea, si asa am 
ajuns, In martie 1944, la comanda Regimen- 
tului de gardă călare. 


telefonez. Pentru că filmul, dacă e aproape 
de realitate, e chiar mai vivant decit un 
roman si ajută mai direct pe orice specta- 
tor să descopere lumea și să redescopere 
storia. 

— Ca să luminám din capul locului 
romanul cinematografic pe care — 
tráit in 1944, vá rog sá márturisiti un 
principiu de viață la care ţineţi in mod 
deosebit si după care v-aţi condus 
atunci. 

G-ral M.O.: Aș porni tot de la un fapt 
real si v-as cita o strofă pe care am citat-o 
și ofițerilor mei, în aprilie 1944, atunci cind 
am preluat comanda Regimentului de gar- 
dă călare: «L'Honneur est comme une 
ile —/ Escarpée et sans bords/ L'on n'y 
peut plus rentrer Lorsqu'on en est dehors». 
Prin aceste stihuri, greu de tradus în altă 
limbă — le-am spus eu atunci ofițerilor — 
poetul a înțeles să facă o analogie, ase- 
mánind onoarea — această însușire ne- 
pretuitá a omului superior — cu o insulă 
ale cărei maluri înalte și abrupte nu mai 
îngăduie celui alunecat In mare să se ca- 
tere si să revină sus. 

— Dumneavoastră, tovarășe general 
Olteanu, care citati din Boileau, sinteti, 
cum vă spune numele, oltean? 

G-ral M. O.: Da, oltean din Craiova. Am 
pornit pe urmele tatălui meu, care a fost 
general în armata română, tot cavalerist. 
El a luptat cu gradul de colonel în primul 
război mondi, in bátália Moldovei, apoi 
in Transilvania si a ajuns piná la gradul 
de general-inspector de armatá. lar buni- 
cul meu, originar din Transilvania, a luptat 
in Războiul independentei din 1877—1878 


nu fid niciodatá» pinà la «Povestiri de 
război», aflată sub tipar la Editura Militară. 

O buna parte din lungul serial «Lumini 
si umbre» pe care îl scriu cu Titus Popovici 
e inchinat tot Eliberării. 


Francisc MUNTEANU 


Impreuna să trecem 
prin fata 


marei tribune 
a țării... 


Oameni minunati, vá chem pe toti, pentru 
a treizeci si cincea aniversare,sá dam raport 
partidului. 

Tu, «Anghel», sá spui încă o dată cum 
te-ai «desfășurat». 

Să ştii, «Anghele» că eu, împreună cu 
tochistul din Furtuna si cu cel din Străzile 
au amintiri, zilnic punem flori pe mormin- 
tul lui «Tică», din acea Primăvară tier- 
binte. 

Muncitori, mineri, ceferisti și țărani, acti- 
vişti şi secretari de partid, impreună cu 
toții, de mină strinsi, să trecem prin fata 
marii tribune a ţării. 

Oameni minunati, imortalizati pe pelicula 
filmului románesc, de la voi am invátat 
să fiu! 

Oare ati Incäruntit si voi? Abia aştept 
să văd ce ochi o să faceți cind veti vedea 
cit de mult mi-a albit barba. Să ştiţi, însă, 
pr gy vá fac de ris! Nu má las. Mi-e dor de 
vo 


Ernest MAFTEI 


— A fost o operație delicată. 

G-ral Mo: Foarte delicatá, tocmai pen- 

1 că trebuia sá nu lezeze susceptibilită- 
"le nimănui si să nu stirnească nici un fel 
de suspiciuni. 

— Au apărut totuși momente mai dra- 
matice? 

G-ral M.O.: Dramatice e poate prea 
mult spus, oricum eu a trebuit să schimb 
si pe majoritatea ofițerilor regimentului, 
locotenenti, sublocotenenti, căpitani, adu- 
cind în locul lor, de pe front, alti ofițeri, 
pe care puteam conta. Apoi aș aminti 
suspiciunea care a apărut totuşi, cind, la 
cererea conducătorilor insurecției, despre 
ale căror planuri mă pusese la curent ge- 
neralul Sănătescu, am trecut fără intirziere, 
imediat după numire, în aprilie '44, la trans- 
formarea acestui regiment de paradă, cu 
tradiții speciale, cu uniforme speciale, cu 
adevărate ritualuri proprii, la transformarea 
lui într-o unitate de război. În acest scop, 
am scos regimentul din vechea cazarmă de 
pe Calea Plevnei sí l-am deplasat pe malul 
Sabarului, lingă Bucuresti, între Progresul 
si Bragadiru, unde am inceput intense 
exerciţii de luptă. Caii îi trimisesem dina- 
inte în altă parte, la Bolintin, unde au stat 
liniștiți, pină s-a terminat lupta asta cu 
nemţii. lar regimentul s-a anuenat cu ar- 
mamentul modern cu care fusesem dotat 
în mod special. din belsug. Constatind că 
din primele zile sint spionat, am pre- 
textat pentru cercurile antonesciene și ale 
Gestapoului, că unitatea se pregăteşte în 
vederea intervenţiei împotriva unei even- 
tuale debarcări aeriene anglo-americane. 
Asa că nu m-a mai deranjat nimeni si am 
putut să pregătesc regimentul pentru răz- 
boi, cu aplicaţii de zi şi de noapte, pentru 
că știam că nemții folosesc adesea opera- 
tiunile de noapte, care le asigură păstra- 
rea secretului. Si trageri, trageri de luptă, 
de război. Numai inamicul lipsea pentru 
moment. Marele avantaj era că Regimentul 
de gardă călare se recruta din toată tara, 
din flăcăii cei mai chipesi, toti stiutori de 
carte, n-aveam nici un analfabet in regi- 
ment — un material uman minunat, o mie 


(Continuare In pag. 20) 
Valerian SAVA 


Sintem fiii acestor ani incandescenti ! 


(Urmare din pag. 3) 


Cei mai dragi eroi 


ai mei 


Mi-aș permite sá amintesc din «inde- 
lungata» mea activitate în cinematografie, 
trei personaje încă proaspete în memorie. 
Este vorba, în ordine, de plutonierul Toma 
din Pe aici nu se trece de Doru Năstase, 
Tănase Soare din Minia de Mircea Veroiu 
şi caporalul Bádeatá din Ecaterina Teodo- 
roiu de Dinu Cocea. Toti trei, oameni cu 
mari si profunde trăiri sufletești, puși In 
situaţii dramatice, dar care cu forță, cu 
pasiune, cu puternica și nesecata lor dra- 
goste de dreptate şi adevăr, s-au aruncat 
în luptă fără rezerve, pină la sacrificiul total. 
Eu am avut marea bucurie să-i înlocuiesc 
acolo unde trebuie, si cind trebuie, și cred 
că ne-am înțeles, si mai cu seamă că am 
simțit cu toată ființa mea, viata lor, gindurile 
lor si am încercat, după puterile mele, să le 
dau viață. 

Mie, atit pot să spun, că tare mi-au plă- 
cut... Toma. Tănase Soare, Bádeatá — 
marii mei prieteni, care, după o luptă Indirjitá 
pentru apărarea si libertatea țării, pentru 
dreptate — ajunși în fata mortii, nu se gin- 
desc o clipă la dispariţia lor fizică, ci la 
faptul că nu-și pot duce pină la capăt lupta 
începută. Ce este mai impresionant, decit 
ultimele cuvinte ale lui Toma, înconjurat 
de «băieții» lui, elevii școlii militare de la 
Păuliș: «Băieți, nu vă lăsați! Raportaţi că 
eu mi-am îndeplinit pină aci misiunea, voi 
s-o duceti mai departe...». Tănase Soare: 
«Ce greu e să mori cind mai ai atitea de 
făcut»... Bädeatä, rănit de moarte, strigă: 
«Domnișoară, domnişoară» cu gindul la 
domnisoara lui dragă, Ecaterina Teodoroiu, 
de care a avut grijă în viltoarea luptei ca 
de propriul lui copil. pe care a urmat-o, 
pe care a apărat-o, si pe care In momentul 
de față igi dă seama cA nu mai poate s-o 
ajute. 

Cu aceste ginduri, care si acum má 
emotioneazá, am să inchei modestele mele 
rinduri, despre eroii cei mai dragi cu care 
m-am «luptat» si eu, aga cum am crezut că 
trebuie, cum am gindit și, mai cu seamă, 
cum am simțit. 


Mihai MEREUTÄ 


Nişte tineri curajoşi 


deveniți eroi 


O fată dezorientată in avalansa degrin 
goladei unei lumi în care ea nu-și găsea lo 
cul, un băiat care nu vrea să se obisnuiascä 
cu umilintele, cu acceptarea inegalităţi: 
si a supunerii în fata vieții, devin — în pers- 
pectiva istoriei — exponentil unei generati: 
care a optat, generaţia tinerilor care au 
ştiut să-şi păstreze speranța si — in pers- 
pectiva deschisă de ziua de 23 august 1944 
— să acţioneze. 

Sigur, intotdeauna au existat oameni care 
ştiu, cei ce se organizează si acţionează. 
si poporul nostru a arătat în august '44 ce 
tortä uriașă a ridicat Partidul Comunist in 
declanşarea insurecției armate împotriva 
ocupaţiei hitleriste. Dar eroii mei din În- 
toarcerea lui Magellan si Riul care urcă 


muntele (si tolosesc termenul de «eroi» 
nu in accepţia estetică de «erou de film») 
sint vii şi pilduitori tocmai prin faptul că ei 
devin exponentii unei atitudini a poporului 
român in vara lui '44. Cred in torta celor ce 
stiu să spere si atunci cind trebuie, cind 
viata le-o cere, să se dăruiască pina la 
jerttă. În perspectiva istoriei, cei ca Magellan 
si Radu au devenit eroi Atunci însă erau 
nişte tineri curajoși despre care mi-a plăcut 
să scriu, despre care am povestit în două 
tilme, la care mă gindesc si as mai putea 
povesti mai multe, pentru că despre mo- 
mentul de forță și eliberare pe care l-a re- 
prezentat pentru conștiința poporului ro- 
mân ziua de 23 august 1944, cred că nu vom 
epuiza niciodată dragostea si suflul artistic. 


Cristiana NICOLAE 


Îmi doresc un film 
despre 


acțiunea eroică 
de la 23 August 


Aveam virsta eroului din Atunci i-am 
condamnat pe toți la moarte în timpul 
războiului de Eliberare. Alergam pe stră- 
zile Timişoarei în pantaloni scurți, cu o 
cască militară pe cap, asemenea copilului 
din scenariul lui Titus Popovici, ca si el 
cu un pistol «Bereta» (9 scurt) în buzunar, 
alături de prieteni buni din copilărie, cum 
era Sandi. Ne strecuram prin tranșeele im- 
provizate ale trupelor române care se pre- 
găteau să înfrunte armatele hitleriste ce 
ocupaseră Aradul si se îndreptau spre Ti- 
mișoara. Scurtul asediu mi-a rămas per- 
fect întipărit în memoria mea de copil: în 
goană pe străzi, prin cimitire, vedeam ostași 
gata de atac, muncitori luind în primire 
arme. 

De la joaca de-a războiul cu copii pe 
maidane, am trecut — nici nu știu cînd — 
la acțiunile maturizării mele rapide: intra- 
rea în U.T.C., primele sarcini — vinzarea 
«Scinteii» pe străzile Timișoarei — pe 
scurt am avut o copilărie zbuciumată, plină 
de lupte, de idealuri, perioadă care azi mi 
se pare cea mai frumoasă a vieţii mele. 

De cind sint regizor, am făcut filme 
despre daci şi romani, despre evul mediu 
al istoriei noastre, despre războiul Inde- 
pendentel sí cel al împlinirii României mo- 
derne. Azi Imi doresc si un film despre 
triunghiul Märästi-Märäsesti-Oituz si mai 
ales, un film despre acţiunea eroică de la 
23 August, despre lupta partidului în rea- 
lizarea acestui act atit de important în 
istoria neamului nostru. Cu el mi-as in- 
cheia, poate, modesta mea epopee despre 
istoria țării, desi fiecare film pe care Il fac 
e o cărămidă, o floare în plus la edificiul 
marei epopei a neamului românesc. 


Sergiu NICOLAESCU 


La noi, azi, a fi 


comunist de omenie 
este legea firii... 


De multe ori mă trezesc spunind cu 
îndrăzneală: «Sint bătrin ca pămintul». De 


La porțile albastre 
ale oraşului 

(de Marin Preda 
şi Mircea Mureșan, 
deu Emilia Dobrin 
şi Dam Nuţu) 


sau o dragoste 
aminatá 


după victorie 


Unui critic sau unui teo- 
retician, îndeobşte, nu li 
se pot pretinde noțiuni, 
nici măcar elementare, de 
cartogratie: cu toate aces- 
tea, a desena harta ci- 
nematograficá a tării — 
alcătuită mozaical secvență cu secven- 
tà, tum cu him — poate sa devinä o ope- 
ratie pasionantă. Este o hartă complexă, 
după cum complexe sint mesajele ope- 
relor cineastilor: şi fizică, si administra- 
tivă, şi economică, si arheologică, și mo- 
ralá, si etnofolcloricä, într-o așezare ce 
dă prioritate cînd unui aspect, cind altuia 
dar presupune o lectură simultană, uni- 
tară, omogenă, a tuturor semnelor inre- 
gistrate pe peliculă, plus cele scrise sau 
vorbite. (Bineinteles, nu am în vedere 
documentarul, in toate variantele sale, 
inclusiv anchetele si scurt-metrajele de 
popularizare ştiinţifică, inclusiv filmele- 
comandă. După mai bine de douăzeci 
de ani de activitate, cu inepuizabilul 
său «letopiset», studioul «Sahia» tre- 
buie că dispune astăzi de un vast mate- 
rial «cartografic», pe localităţi, pe jude- 
te, pe regiuni. Dar, aici şi acum, e vorba 
de lung-metrajele de ficțiune.) 

Luind în considerare, pentru inceput, 
«cercetarea» filmicá a straturilor istoriei, 
se observă, din partea realizatorilor, 
o conduită de fidelitate în raport cu 
locurile şi evenimentele care au făcut 
dată. În Tudor, de pildă, Oltul «joacă», 
tinde să devină un personaj cind drama- 
tic, cind liric și fratern, si nu se putea 
altfel. Dacii ne poartă spre Sarmisege- 
tuza, dar şi Omul, în creierul Carpaţilor, 
pentru ca una din reconstituirile cele 
mai spectaculoase să fie bătălia de la 
Călugăreni, în finalul primei parti a 
filmului Mihai Viteazul. Nu lipsesc, 
fiindcă nu puteau lipsi, mai ales în 
evocárile moldave (sadoveniene sau nu) 
— mănăstirile: Voroneț, Putna, Suce- 
vita etc., ca repere nu atit ale unui spirit 
religios, cît mai cu seamă ale unei capa- 
citáti «edificante». de ctitorie civilă, 


fapt nu este o vorbă numai a mea, o spun 
multi din leatul meu. Tirziu mi-am dat seama 
de unde mi-a venit vorba asta și poate de 
unde le-a venit si altora. E vorba de contem- 
poraneitatea mea cu acest pămint pe care 
l-am cunoscut atunci cînd si tara aceasta 
a renăscut. Primii paşi i-am făcut ca om 
atunci cind am întrezărit lumină, am auzit 
bucurii si am gustat din poemele îmbru- 
mate ieșite din pămintul îngrăşat cu singele 
proaspăt al părinților care au spălat urmele 
de cizme ce bătătoriseră poienile, ogoarele 
si ne distruseseră lăstarele. De atunci, din 
augustul acela, am început să am si dorința 
de a dărui tot ce căpătasem mai bun din 
lacrimile brazdelor obrajilor obosiţi, dar 
acum parcă intineriti de aerul proaspăt: 
de a mă dărui pentru a netezi pielea zbir- 
> a pämintului meu. $i nu am fost singu- 
rul. 


Mi-a trebuit tărie si har. Tárie aveam din 
miinile bătătorite ale mamei si har din 
rugile ei către soare și lună chemate în zori 
de zi sau în miez de noapte să ne ocrotească. 
Şi-atunci, de-atunci am început să cint. 
Să cint pe strunele mele viața, munca, 
zorul, ceasurile de vecernie si omul. Acel 
om pe care mi-l si desemnasem în minte 
cu ajutorul altora mai virstnici, mai înţelepţi, 
ce cu spatele încovoiat, cu sudoarea girlă 
îmi cládeau amfiteatre de unde sá pot 
predica omului despre el și despre ale lui, 
despre ce a fost si despre vremea ce omul 


a naţiunii. După cum se cuvenea să tie 
prezentă marea, «marea cea mare» și 
Neagră, într-o listă lungă de pelicule 
De fapt, marea și Carpaţii stabilesc 
ca să zic așa, legătura între filmele trecu- 
tului si cele ale prezentului. În acestea 
din urmă, fluviile si rlurile dobindesc 
o pregnantá inedită, începind cu Duná- 
rea (incluzind şi Delta), care nu maie 
doar martoră pasivă a dramaticelor in- 
cleștări din perioada rezistenţei anti- 
naziste (Valurile Dunării, Pădurea 
pierdută) sau a nostalgicelor intoar- 
ceri acasă, de la studii, în secolul trecut 
(Falansterul), ci devine protagonistă, 
oferind peisajul proaspăt al hidrocen- 
tralei de la Porţile de Fier (Accident sau 
în pregătirea lucrărilor de construcție, 
Apoi s-a născut legenda). Bicazul 
şi Argeșul i-au luat-o însă înainte, si 
cinematografic, cu legendarele lor ba- 
raje şi lacuri de acumulare (Omul de 
lingă tine, Dragostea incepe vineri), 
ca să nu mai pomenim de Jiu, carea 
asistat, cu apele sale repezi, la nașterea 
primului lung metraj al epocii noi, Ră- 
sună valea. Un loc aparte — pe această 
imaginară, dar sugestivă hartă «hidro- 
gratică» prin cinema — Il ocupă Apa 
ca un bivol negru, film ocazional, în 
sensul mai mult decit goethean al cu- 
vintului. pe care îl depășește în lărgime 
răstrinaere în conștiința unor tineri cine- 
ast la incepul de drum, à pateticelor, 
involburatelor, eroicelor zile si nopți din 
timpul inundaţiilor 1970, cind am cu- 
noscut Dunărea, Mureșul, Someşul în 
înfăţişarea lor nefastă, ceea ce nu in- 
seamnă, desigur, că acest para-docu- 
mentar nu se numără printre cele mai 
importante pelicule autohtone. 

Orich de greu i-a fost cinematografiei 
noastre să tind pasul cu construcția 
socialistă, și orict de datori rămin încă 
realizatorii — dezvoltării vieţii economi- 
co-sociale a României de azi, nu puține 
sint fenomenele semnificative care au 
încăput, într-un mod mai mult sau mai 
putin organic, în încadraturile filmelor 


vrea să fie şi el se vrea a fi. Si acestei pro- 
tesiuni grele de cintäret al orizontului i se 
spunea «artă» demult, de cind frunza și 
cu ea omul începuseră să doinească. 

Muncind laolaltă cu Inteleptii din ce în ce 
mai multi, dar care nu meditau numai, 
ci spărgeau și munţi în pumn, ináltau si 
turle de otel, scoteau din pămint pline, 
ndicau toate poemele trudii libere pe 
aracii vegniciei, mi s-a spus si mie cum li se 
spunea si lor. comunist. Si asa m-am găsit 
ajutind la rinduitul pămintului cu versul 
sau cu dialogul cu glia, dind cu tirnăcopul 
si-apoi la lumina focului strigind celor 
patru vinturi bucuria de a trăi, gräind blajin 
stelelor care, pe rind, se rupeau de cer, și 
luminau potecile și casele cu flori. pe cer- 
dacuri. 

De atunci, din vremile acelea atit de pline 
de freamăt, dar si de farmecul unei mindrii 
pe care o vedeam pe fețele tuturor, mindrie 
nu pentru ce erau atunci, ci pentru ce ştiau 
că o să fie, n-am tăcut altceva, decht sá 
incerc să redau pe scenă si pe ecran, ca 
actor profesionist, acei oameni minunati, 
acei comuniști, în mijlocul cărora am cres- 
cut si în fata cărora am să mă plec chiar si 
după ultima cădere de... pleoapá... În teatru, 
in film, sau în televiziune, m-am intilnit cu 
mulți eroi, cu comuniști, oameni ai zilelor 
mele, de care cu grijă și dragoste m-am 
străduit sa ma apropii. Acum, adresind 
aceste slove revistei «Cinema», Imi amin- 
tesc cu deosebire de eroii mei din film, 


«de actualitate», preschimbindu-se in 
cineme constituive ale unor imagini 
audiovizuale deseori pertinente. De la 
cotele cele mai înalte ale Transtágárá- 
sanului (Cursa) sau ale Bucegilor (Trep 
te pe cer), pină la nivelul mării (Zile 
tierbinti, Septembrie etc.), — tara a 
fost străbătută în lung si în lat de cine- 
aştii cei mai atenţi, care nu au neglijat. 
ba chiar au pus-o în valoare, expresivita- 
vitatea locurilor «anonime», provincia 
nespectaculoasă. Pitorescul unei capi- 
tale de județ în plin avint, ca Rimnicu- 
Vilcea, a fost vizitat de echipele de 
filmare în mai multe rinduri (Astepta- 
rea, Mere roșii, Clipa), după cum de 
Clujul universitar s-au apropiat, cine- 
matografic, adolescenţii în pragul exa- 
menului de admitere (Gaudeamus igi- 
tur). La rindul lor, Braşovul, Sighişoara 
şi Constanta (litoralul) au reprezentat 
si reprezintă pasaje aproape obligatorii 
pentru nenumărate povestiri filmice cu 
striatiuni «romantice» (de la Trecätoa- 
rele iubiri la Septembrie, trecind prin 
Agentul straniu), Şi, firește, Bucu- 
restiul, capitala: inrámare a celor mai 
multe dintre filmele româneşti, de la 
Drum în penumbră la Filip cel bun. 

Dincolo însă și deasupra acestor 
considerente, filmul și-a adus, oricit de 
modestă, contribuţia la analiza mentali- 
tátii, a condiţiei social-morale, pe scurt, 
la transformarea și evoluția conștiințe- 
lor, toate ccestea exprimate în situaţii 
conflictuale sau de contrast dialectic, 
cristalizate într-un limbaj specific. Un loc 
central in plămada materialului de viață 
al filmelor noastre i se acordă astfel 
omului. În diverse ipostaze, de la «tipul» 
care populează planul al doilea, la «ca- 
racterul» care definește anumite trăsă- 
turi de temperament și comportament, 
la «personajul» care se modifică, se 
transformă de-a lungul narațiunii. Aşa 
cum se întîmplă în realitate, în societa- 
te, — şi în film, un motiv recurent devine 
tocmai transformarea, acțiunea transfor- 
matoare a omului asupra naturii si, mai 


multi la număr: erou! complex Mihu Durău, 
din Alarmă în munți, tinárul ortac îndră- 
gostit de sträfunduri de cărbune şi de viaţă, 
lonut din Brigada lui lonut, calmul si 
indráznetul Ulea din Secretul citrului. A- 
poi, acum, am terminat un personaj pe 
care-l iubesc foarte mult. Un erou al anilor 
44. Andrei Coman din Ultima trontierá a 
morții. Mă gindesc acum, ca tot omul 
acestui pămint după 35 de ani de viata si 
muncă descătușată, că dacă ar trebui să-i 
dărui un an fiecărui erou pe care l-am 
interpretat pe scenă, film sau televiziune, 
ar trebui să sărbătorim împreună centena- 
rul, De fapt, nu numărul eroilor pe care i-am 
interpretat m-au interesat sau mă intere- 
sează, mă interesează mai ales c-am căutat 
să dărui fiecăruia dintre ei sufletul, omenia. 
Acea omenie fără de care ar fi un non sens 
ca «omul» sá existe, dară-mi-te eroul în 
general, si mai ales eroul zilelor noastre, 
comunistul. La noi astăzi a fi comunist de 
omenie este legea firii, este conştiinţă, este 
credință. 

Sintem puternici ca lespedea din care 
ne-am clădit veacul gi tocmai de aceea si 
noi, artiştii, să nu uităm niciodată, dar mai 
ales cind dăm viată eroilor noștri, vorba 
bátrinilor din jurul satului erou, Moisei din 
Maramu': «e ușor să hii mare, să hii OM 
e lucru marel»... 


Emanoil PETRUT 


“o > Filmul 
sI efigie 
contemporanilor 


nostri: 
Clipa; 


de Dinu Săraru 


și, Gheorghe Vitanidis 
(cu Gheorghe Cozorici 


si Ion Cojar) 


cu osebire, asupra lui însuși. Apar, cu 
un anumit relief, animatorii, cei care gin- 
desc și stimulează, mobilizează energiile 
în perspectiva trecerii la fapte, comu- 
nistii adică. Harta cinematografică de 
inspiraţie ideologică si politică a ţării 
este Insufletitá de figuri mai mult sau 
mai putin sculptate, rotund, în timpul si 
spaţiul lor congenital, exteriorizind ela- 
nuri de depășire a inertiei, de progres 
continuu: Stoian si Duma în Puterea 
si Adevărul, Dumitru Dumitru, Cernat 
si Maria în Clipa, Primăreasa din Ora- 
sul văzut de sus, activiștii si activistele 
de partid din Vitornita, din Proprie- 
tarii sau Trei scrisori secrete sint 
doar citeva exemple — pe platforme 
diferite in ceea ce privește împlinirea 
estetică — ale aspiratiei cineastilor de 
a surprinde si de a contura efigiile 
unor contemporani, cărora le datorăm 
marșul înainte al socialismului. 
Aidoma hărţii «fizice» si «economice» 
a viziunii şi a raportului scenaristilor și 
regizorilor cu viata, cu colectivitatea în 
care acţionează, și harta «sufletească», 
harta caracterelor comuniste, mai are 
«pete albe», porțiuni nedescoperite sau 
insuficient valorificate filmic, asteptin- 
du-si tocmai completarea şi o justă 
descriere a reliefului uman. Cu necesi- 
tate, pină cind cinematogratul va deveni 
un mijloc de cunoaștere imposibil de 
înlocuit. Ca un anuar statistic al Repu- 
bicii născute sub semnul Eliberării din 
august 1944, mult mai mult decit un 
asemenea anuar, pentru că în loc de 
cifre si de diagrame, ar oferi chipuri 
omenești vii, staturi viguroase de mun- 
citori, de ţărani, de intelectuali — auten- 
tice staturi (iar nu statui), cu singe roșu 
în vine — care clădesc prin muncă — 
devenită lege de bază a vietuirii si con- 
vietuirii sociale — România nouă, Ro- 
mânia socialistă, patrie Infloritoare a 
unor cetățeni liberi şi demni, între dem- 
nele şi liberele patrii ale lumii. 


Florian POTRA 


Cotitura 
de la 23 August 


a dat vieţii mele 
sens si tel 


istoricul act de la 23 August 1944 a Insem- 
nat pentru artá, in general, punerea in valoa- 
re a unor zăcăminte nebănuite de frumos 
şi sensibilitate. Practic, întregul popor a 
căpătat acces la creaţie, aşa cum o demon- 
strează din plin máreafa întrecere care se 
cheamă «Cintarea României». Pentru cine- 
matografia română însă, 23 August in- 
seamnă de fapt actul de naştere. 

Am avut nesperata şansă să fac parte 
din generaţia de pionieri ai cinematografiei 
noastre revoluționare. Împreună cu colegii 
de Institut, animati de un sfint elan, am 
făcut muncă voluntară la săparea santurilor 
în care s-au turnat temeliile actualului 
studio de la Buftea. Am suferit pentru 
fiecare eșec, si m-am bucurat pentru fiecare 
izbind& Într-un fel, viata cinematografiei 
noastre s-a împletit în mod organic cu 
propria mea viaţă. Intimpläri intime, imoor- 
tante pentru mine, nu s-au petrecut în 
cutare sau cutare an, ci în timpul cind 
turnam un anume film. De exemplu: fiică- 


mea nu s-a născut în 1962, ci în timp ce 
turnam «Tudor», mama s-a stins din viata 
în timp ce începusem filmările la Osinda... 

Anul acesta se împlinesc 20 de ani de 


cind am jucat pentru prima oară într-un film. 


Setea. Zilele astea incep lucrul la cel de al 
65-lea film. 65 de filme în 20 de ani, nici nu-mi 
vine să cred şi totuşi, acesta este adevărul. 
Ca într-un caleidoscop, imi trec prin fata 
personagiile cele mai variate. Luptători 
pentru dreptate și pentru supraviețuirea 
neamului, ca Decebal, Mihai Viteazul, Horia. 
Muncitori ilegalisti ca Pirvu (Un comisar 
acuză si Revansa), Simion Tudose (Ste- 
jar, extremă urgență), sau activiști cu 
înalte funcţii de răspundere ca primul secre- 
tar (Proprietarii), Octav Grigorescu (Trei 
zile si trei nopți), inginerul Petrescu 
(Puterea și Adevărul) și multi alții... 

65 de filme în douăzeci de ani?! În orice 
caz, cei mai frumoşi ani din viata mea. Cita 
trudă, cità neliniște am irosit, n-aş putea 
să spun. Poate părul albit înainte de vreme 
ar putea pune mărturie. Desi ar fi o mártu- 
rie falsă, din moment ce pe dinăuntru mă 
simt la fel de návalnic, vreau mai mult ca 
oricind să joc și să joc bine, vreau să fac 
tot ce-mi stă în puteri pentru ca cinemato- 
grafia noastră să-și ocupe în lume locul pe 
care îl merită acest harnic şi destoinic 
popor. 

Simtindu-má părtaş la uriașul efort de 
zidire a unei societăţi si mentalități noi, 
sint recunoscător celor care au înfăptuit 
cotitura de la 23 August 1944, pentru că ea 
a dat vieţii mele sens si tel. 

Nu pot să închei fără a aşterne pe hirtie 
un gind care nu-mi dă pace; un gind legat 
de o coincidență tulburătoare: stiati că 
marea victorie de la Călugăreni, a lui Mihai 
Viteazul, a avut loc într-un 23 August? 


Amza PELLEA 


Mindria de 


fiu al lui August 


Imaginile imi vin limpezi din urmă. Eram 
la un festival international al filmului, unde- 
va, departe de tará... Tricolorul scáldat in 
lumina proiectoarelor.. Imnul nostru se 
revársa maiestuos deasupra mulțimii... Oa- 
menii își roteau privirile să ne vadă pe noi, 
delegația României... România... România... 
Aplauze... Imnul... Aplauze.. Romania... 
Noi... România! 

Emotia momentului cuprinsese, deopo- 
trivá, pe spectatorii îndepărtatei ţări si pe 
noi, membrii delegaţiei. Şi în timp ce pri- 
veam tricolorul nostru înălțat deasupra 
tuturor, mă gindeam la drumul meu pină 
aici. Cum? De ce? Si iarăşi, ca de multe 
ori pină atunci, ca de multe ori de atunci 
incoace, m-am gindit la drumul meu, la 
viata mea. Cum ar fi fost dacă... Ce as fi 
fost dacă... Şi mereu aceleași răspunsuri: 
ce-ar fi putut deveni fiul unor oameni 
simpli, săraci, cu multi copii, trăind într-o 
altă orinduire decit cea de acum? Nimic, 
sau aproape nimic n-aș fi putut ajunge 
dacă în viața acestui popor nu ar fi existat 
un an ca acel 1944 și zile ca cele începute 
cu 23 August. 

Nimic nu aș fi fost dacă n-ar fi existat 
un partid care a deschis larg porțile vieții 
demne și cinstite celor mulți și muncitori 
din tara aceasta. De atunci eu, fiul acelor 
oameni simpli care erau părinţii mei, laolal- 
tă cu alții ca noi am început să devenim 
ceva, cineva. Atunci ne-am născut cu ade- 
vărat oameni. Şi tot ce am dobindit de 
atunci pentru țară, pentru acest popor, 
pentru fiecare dintre noi, se află înscris sub 
semnul generic al lui August 1944. 

Din 23 August 1944 am devenit cu ade- 
vărat om şi nu doar cu recunoștință, ci mai 
ates cu o fierbinte datorie în orice clipă 
de bucurie sau împlinire, îmi amintesc de 
ziua aceea din august 1944, cu o pioasă 


recunoştinţă și datorie pentru viitor, pentru 
tot ce este si va fi. 


Stetan Traian ROMAN 


A fi la înălţime 


În «Visul unei nopţi de vará», Shakespeare 
spunea prin gura unui erou că «...privirea 
unui poet rătăcind într-o splendidă trene- 
zie, merge de la cer la pămint şi de la pă 
mint la cer...» Ce minunat exprimase el 
posibilitățile pe care le are la indeminà un 
poet, un artist, în fata actului creatori Si 
le-au avut la dispoziție și cineaștii noștri. 
Totul de la pămint la cer și de la cer la 
pämint: o lumel O lume de inspiraţie si de 
recreare ideo-emotionala. lar lumea noastră 
cinematografică a beneficiat de aceste po- 
sibilitáti dar... din păcate, desi a primit 
mereu, a restituit prea putin. Şi am rămas 
datori. Să ne facem un profund examen 
de conștiință cu toată seriozitatea să ne 
întrebăm nu «ce-am făcut», ci «ce n-am 
făcut» pentru filmul românesc. 

Să deschidem ochii spre peisajul uman 
si social de lingă noi si să reconstituim 
creator în tablouri emotionante felul nos- 
tru de a trăi si istoria noastră. 

Să ne grábim sá selectám, în spirit 
popular, tot ceea ce ne intereseazá din 
cronica ce se desfăşoară sub ochii noștri 
şi să realizăm vivant chipul oamenilor de 
pe stradă, din uzine, ogoare, școli — băr- 
bati, temei și copii, veritabili protagoniști 
ai noil noastre istorii. 

Să povestim cu sinceritate viata particu- 
lară, cotidiană sau socială a contempora- 
nilor noştri. 

Să fuzionăm cu masele cele mai largi, 
interesindu-le In munca noastră; o artă de 
spectatori (cum este realmente cinemato- 
grafia) devine mare, într-adevăr mare, atunci 
cind acești doi factori — arta si spectato- 
rii — se determină reciproc. 

Să spunem adevărul despre noi. 

Să fim exigenti, profunzi și naturali, să 
facem legătura cu viata din jurul nostru si 
să abandonăm pentru totdeauna retorica, 
formalismul si convenienta. Să fim exi- 
genti în alegerea temei si a subiectului viito- 
rului film, să aprofundăm faptele de viata, 
să comunicăm oamenilor exact ce sintem, 
vorbind exact despre ceea ce cunoaștem 
mai bine, emotionant, expresiv şi nu grä- 
bindu-ne să facem filme unul după altul, 
oricind si oricum, pentru cá — se stie — 
izbutesti numai atunci cind faci artă din 
pasiune şi nu altfel... 

Să ne luptăm cu monotonia, cu artifi- 
ciosul, cu schematismul cu platitudinea 
unor eroi si situaţii. 

Să abandonăm definitiv filmele sterpe 
de emoție si de idei. Subiectul nostru fiind 
omul, la toate nivelurile, în diverse condi- 
tiuni sl dimensiuni, vizind neapărat la for- 
marea lui moral spirituală să avem o con- 
duită clară; ce afirmăm despre acest om 
şi implicit, ce negám! 

Să ne străduim a avea în filmele noastre 
o atitudine personală in fata vieții, să nu 
mai Imprumutäm idei şi sentimente strài- 
ne, să nu ne mai extaziem în fata altora, 
sà fim noi înşine; numai asa se va obține 
o deplină unitate între operă şi creator, 
numai așa vom fi acceptaţi de public. 

Să luptăm prin cinematograful nostru 
pentru formarea gustului artistic al spec- 
tatorului şi să dăm totodată bătălia pentru 
morală si omenesc. Numai așa vom putea 
fi la înălțimea sarcinilor trasate cinemato- 
grafiei în programul partidului nostru și 
anume de a realiza în cincinalul viitor cinci- 
zeci-saizeci filme pe an. 

Cu aceste ginduri despre mine, colegii 
mei de breaslă și arta noastră, întimpin eu, 
cea de a 35-a aniversare a Eliberării, mo- 
ment de răscruce in istoria României. 


Geo SAIZESCU 


1 g 
care c 
al 
d | 
npn 
b. 
u! 
les 
i 
] 
1 ti 
| gi 
umani 
4 c. € 4 i 
cis - > | ) 2 
> " vt v I t all i 
F. . a — > o | 
È ; 
3 [ 
Dro 
e Ir e j te E lui 1979 t 
" i á E ul 9 ^9 
Zi e y r | 5a - 
r era n i n n e M d i 
cum u n li 
€ pS 5 dec diferi f , de 3 0 
f 
: " a ac t a: , 
nelor ne c A x 
È y a în fil : í t pa quin 
n 1 r i na ^ 
1 \ a 
Re A A r enti puse bire da vo x 
TS nn in 
i Iri | 1 e 
1 ná al In laara! | 
e I dup m C onsiderabil fi 
cearc if 1 [ d ni C 4 | cha; a > f l 
4 I» 7 à ^ i : 
ya mu U D at 1 ub e 
—— : medi U | T mult, 
m d S Ts Y : 
3 t 
n 5 S 
: ‘ P i e n h lem un 
p : f 
TT A x n n Sih 
| ] 
: i aur 1 U 7 T n 
D n id II lum 0 Li moli i To 0 | numai 
5 i ! n ge de 
I [ 0 7 C T i ae men sta 
] 
> ; : ò it n m 
23 P + Dei on T f 
0 
: È : de nt ite * 
x > um * - i ite i 
a ; a x i pu 11 G Š dol 
i : i 
ec . : i — 
b al d ) i dir 2 
D or © din motivatii! v 
- ey pul s | ric, desigui 
i u SD 
' 
DO m 
U a 
i N O e protagon 
‘ > i C nc 
Li sul 1 || $ 
ul sd , T 1 * “I 
N D un 
oderat n h na : * 
0 
be Oat { ele) pot identific = 
: ; t ctiun 
ub d ron distinctă: hic 
b - f | 
‘ . 
x i t ' 
Stet. E 4 
E T = 


căreia cin 
îi sint tl 
| Aircea He an datori: : 
stiana olae «Gina Pi 
(în fili 


Pro 


-Omul care 
ne trebuie 


În cinstea celei de a 35-a Aniversár 


Sper şi îmi doresc să tie un film extraordinar de cald 
si de uman, aproape de noi, un film care să ne atragă 
atenţia că pe lingă noi se pot încălzi sopirle, crocodili, 
rinoceri. Pretind că filmul acesta se referă la lucruri 
extrem de grave fără a le spune pe nume. 


e Horia PÁTRASCU 

Cumpăna aduce sap!e persoane într-o cabană, in 
noaptea de revelion. Unitate clasică de timp, loc, acțiune 
Povestea este expusă sobru, cu mijloace extrem de re 
duse, fără desfäsuräri spectaculoase pe nici un plan. 
Chiar imaginea In sine, am avut cred tăria sá o mentin 
la nivelul unghiului vizual normal uman. Cumpăna este 
și un titlu simbolic: cumpăna dintre demnitatea umană 
și abdicarea de la ea. Acesta este filmul, de fapt: a avea 
puterea să alegi între bine și rău, mai ales atunci cind 
răul tentează teribil. Filmul nu este făcut totuși din extre- 
me. Mai curind din nuanțe. Pentru că există un moment 
In care un rău, cules din toate relele posibile, poate părea 
inofensiv. Într-un moment de cumpănă însă, dacă nu l-ai 
«ras» din cale, intri tu în zona aceea care se numește 
Rău. E un semnal de alarmă. Pornind de la ea, toată po- 
vestea este filmată la nivelul privirilor şi ar trebui să se 


poată pricepe si fara replici. Cristiana NICOLAE 


O lacrimă de fată 


Scenariul: Petre Sălcudeanu 
Regia: losif Demian 
Casa 5 


Într-un sat, în zilele noastre. O fată a fost găsită ine- 
cată. Imprejurările morţii sint necunoscute. Dar fata e 
din sat; toată lumea o cunoaște. Ancheta ce se declan- 
seazá nu e simplă. Faptele reconstituite, mărturiile ce 
se confruntă sint contradictorii. Fotografiile, făcute în 
ziua cînd tata a fost scoasă la mal, se dovedesc utile în 
elucidarea cazului. În ce fel? Si e vorba de un simplu 
«caz»? 

O anchetă urmărește de obicei stabilirea unei cu à 
a unui vinovat. Dar dacă e vorba și de o culpă morală? 
Poate fi ea tot atit de ușor detectată? Si mai ales do- 
veditä? 

Despre cinste si necinste, în film, ca $i în viata noastră 
de toate zilele, trebuie discutat trangant, dar ce te faci 
cind granița dintre ele este abia sesizabilă? 

A nu te implica, a sta de o parte, a te face că nu vezi 
nu înseamnă doar lasitate; uneori poate tavoriza crima. 

O anchetă se poate transforma pe nesimţite într-o 
dezbatere, care pune în discuţie noţiunea de conştiinţă 
ingividuală, de conştiinţă colectivă (nu vorbim prea rar 
de Torta opiniei publice în influențarea individului, influ- 
entá ce poate fi negativă sau binetăcătoare, de la caz 
la caz?). Acesta ar fi, schematizind, punctul de pornire, 
cel care m-a atras și m-a interesat în scenariul lui Petre 
Sälcudeanu. Am spus cuvintul «dezbatere», deși nu-mi 
place si nici nu cred că e propriu unui film. As vrea doar 
să adaug că această «dezbatere» aș dori-o vie, conti- 
nută, născindu-se o dată cu filmul şi nu explicită. Un 
film cu oameni, cu țărani autentici dintr-un sat în care 
vom filma, si în care actorii să nu pará personaje de film. 
Adevărat, firesc, ca-n viaţă... Sint cuvintele care-mi vin 
în minte atunci cind mă gindesc cum aș vrea să arate 
viitorul meu film. Acestor cuvinte li se asociază imagini 
din prospectiile pe care le-am făcut prin satele din Tran- 
silvania. Chipuri arse de soare, de vint, chipuri ce te 
cintáresc cu privirea înainte de a-ţi vorbi... 


losit DEMIAN 


lacrimă de fatá 
(f 


Ora Zero 


Scenariul: Coman Sova 
Regia: Nicolae Corjos 
Casa Patru 


Ca ziarist, actualitatea mi-a oferit multe subiecte 
«cinematogratice». Filmul acesta a pornit de la «Cronica 
orei zero» pe care am tinut-o în «România liberă» şi în 
«Flacăra», o suită de reportaje despre oamenii care lu- 
crează în «toc continuu», oameni interesanti, pe care am 
încercat să-i cunosc mai indeaproape. Un reportaj inti- 
tulat «Contra cronometru la lumina stelelor», despre o 
echipă de electricieni de intervenţie din București, a fost 


Oam care lucreazä in foc continuu 
«contra-cronometru». la lumina stelelor» 
(Petre Lupu si Dan Tufaru în Ora zero) 


«prima oră» a scenariului Ora zero. În ce zonă se pla- 
sează conflictul și intriga lui? E mai simplu dacă vorbim 
despre personaje. Tatăl si cei patru fii ai săi muncesc 
impreună în această echipă de intervenţie. Unul dintre 
fii se îndepărtează de cercul familial şi intră într-o situa- 
tie-limitä, derutantă atit pentru familie — pină atunci 
mindră de unitatea sa — dar mai ales pentru personajul 
respectiv. Locul şi timpul acţiunii: la datoria. în noaptea 
de Anul nou. 

e Coman SOVA 


Dacá ar fi sá spun doar citeva cuvinte despre film, ele 
ar fi: tinereţe, dragoste, prietenie. Dacă as fi intrebat ce 
înseamnă «ora zero», as spune cá nu e atit ceasul de 
cumpănă dintre ani — deși acțiunea filmului e plasată 
în noaptea Anului nou — cit o oră a conştiinţei, momen- 
tul ei de interogatie pentru toate personajele ale căror 
traiectorii se întrepătrund în acest film. Acest moment, 
această oră zero, stă obligatoriu sub semnul adevărului. 
Dar — se întimplă — adevărul nu e întotdeauna si auto- 
mat aducător de bucurii. Tocmai de aceea mi s-a părut 
că principalul nostru aport, al celor care facem filmul, 
ar fi trebuit să fie — sper că asa a fost — căldura, apro- 
pierea cu înțelegere şi dragoste de eroi și poveștile lor 
din film. Spun noi, adică întreaga echipă: operatorul Vivi 
Drăgan Vasile, inginerul de sunet Andrei Papp, compo 
zitorul Florin Bogardo si toti ceilalți, fárá de care Ora 
zero nu ar îi existat. 

Nicolae CORJOS 


Zbor planat 


Scenariul: D.R. Popescu 
Regia: Lucian Mardare 
Casa Trei 


In vidul postum multi regi murirà, cu desävirsire in 
afara regilor lui Shakespeare, care strălucesc si dupa 
pieirea lor pe scenă, mutindu-se în memoria spectatori- 
lor si cititorilor. Ce-ar trebui să facem noi ca personajele 
noastre să nu capoteze chiar în clipa în care apar pe 
ecran? Ar fi mai multe soluții. Prima. Să semnám cu 
numele sus-numitului. Lucru ușor imposibil. Apoi, să ne 
scuzăm. Să zicem că un şantier în care un munte e mutat 
dintr-o parte In alta, ca să devină barajul unei hidrocen- 
trale — nu e un regat. (Oricum, el nu poate fi schimbat 
pe un cal). Multe am putea spune, nu? George al sub- 
semnatului e un baragist trecut pe la Bicaz și Porţile 
de Fier, pe la Argeș si Tarnita — nu e un Lear. În cum- 
pana dintre siguranță si singurătate, el nu se Îndepà: 
tează de cei care ar dori să se îndepărteze de el, si de 
cei care și ei ar putea să stea într-o altă parte, rămine 
cine este, un inainte-zburător, în triunghiul! atitor feluriti 
cocon. Uricum, omul acesta care dá un impuls spre inäl- 
timi pină şi dispretuitorilor săi, nu poate fi bănuit că se 
mulțumește cu o fericire mediocră — pe care atiti bisni- 
fari cu cravatá o cultivă In fericitele lor grădini. Zurbagii 
tineri, pe care-i duce în circă sau la subtioarà, si pe care-i 
iubește și în care crede — sint cumva propria sa tine- 
rete: căci George n-a fost cindva mai breaz ca ei, ba din 
contră... O fericire monetară, o iubire monetară, ca să 
nu zic burgheză, sau mosiero-burghezá, gindindu-mă la 
cei care au moșii si trăiesc pe ele ca pe propria lor moşie, 
cu banii statului, o fericire sportivă, o iubire sportivă, o 
fericire bisnitará, o iubire mediocră, etc., iată tot soiul 
de paleative, de surogate pe care le vedem şi nu le ve- 
dem, în dreapta si în stinga, și care există si nu există 
asa cum există și nu există linia imaginară ce impart: 
Globul si lumea în două părți egale si care linie e chiar 
Ecuatorul. 

Domnul Shakespeare ne învăţa ce iaste, precisamente 


Ecuat t 7 
ee D.R. POPESCU 


Un baragist, un înainte-zburător, de la 
Bicaz la Porţile de Fier, de la Argeș la 
Tarnifa... (Geo Nufescu, Stefan Velniciuc, 
Cristian Ieremia, Gabriel Oseciuc, 


Gheorghe Simonca, Augustin Brinzas si 
Vasile Morariu în Zbor planat) 


Fără să fi abordat un stil apropiat ciné-vérité-ului, 
actualitátilor și reportajului TV, am fost nevoit la locul 
filmării — șantierul Pecineagu, lingă Rucăr — în mij- 
locul oamenilor de acolo, să accentuez realismul, chiar 
dacă, transfigurindu-! artistic, am vrut să-i pástrez duri- 
tatea cioplită în muntele pe care acești oameni se luptă 
să-l mute dintr-un loc în altul. Aici, pe acest șantier, mi 
s-au distrus multe teorii... Despre racorduri, mişcări de 
aparat, Intrebuintarea obiectivelor. A trebuit să le uităm 
pe cele vechi și să folosim altele noi, potrivite cu oamenii 
si locurile de acolo, unde viata nu-i deloc ușoară. Dar 
e in orice caz,adevărată. Cred, sper, că vom face un film 


autentic! Lucian MARDARE 


Toate pentru fotbal 


Scenariul: Mircea Radu lacoban 
Regia: Andrei Blaier 
Casa Patru 


Îmi amintesc de-o schiță a unui prozator (cred) sud- 
american: într-un orásel de provincie, se destásoará 
nunta secolului, frumoasa-frumoaselor unindu-se pe ve- 
cie cu cel mai impintenat ofiteras al garnizoanei. Adinc 
preocupați de exacta si máreata alcătuire a cortegiului, 
de impodobirea trásurilor si lustruirea alámurilor, nun- 
tașii izbutesc performanţa de a uita... mirii la fotograf. 
Cam asa se mai petrec lucrurile si în materie de fotbal: 
virtejul pasiunilor, nutrindu-se misterios, din propria-i 
ființă şi umflindu-se precum bulgărele de zăpadă, pre- 
schimbă joaca de-a fotbalul, într-o nuntă cu mireasa 
uitată... Toate pentru fotbal va fi o comedie acră si rea, 
ale cărei trimiteri vor să depășească (dacă se va putea) 
gazonul și să coboare spre rădăcina unor fenomene ca- 
racteristice nu numai unui joc, ci marelui joc. Nu mă 
interesează comedia fara miză, cîtă vreme, prin simpla 
cercetare a unui ac, poti deslusi firul din care s-a fost 
născut, bara-mamă, lingoul. furnalul... si tot asa mai 


departe. Mircea Radu IACOBAN 


O comedie ale cărei 
trimiteri vor 

să depășească 

la seria a doua 
gazonul... sau «joaca 
de-a fotbalul» 

(Ovidiu Schumacher, 
Petre Gheorghiu 

si Paul Lavric 

în Toate pentru fotbal) 


Scenariul si regia: R 

rău (ecranizare a romanului — 
«Semnul delfinuluin — de Ro- 
mulus Zaharia) Casa 5 


Scenariul este o ecranizare a romanului «Semnul del- 
finului» de Romulus Zaharia. 

Inspirat din lumea mirificá a Deltei, filmul deschide o 
nouă perspectivă de înțelegere a oamenilor care populează 
aceste locuri, în aparenţă atit de cunoscute, dar despre 
care în realitate nu ştim aproape nimic. Peisajul exotic 
al acestui colt de lume, văzut dincolo de rutele turistice 
ale O.N.T.-ului, conține o lume nu rareori dură, plină de 
contraste dramatice, o lume în care civilizația României 
de azi se afirmă cu tot mai multă pregnantä. Filmul isi 
propune să fie un drum spre inimile acestor oameni, 
care de mii de ani s-au confundat cu natura, sfirșiind 
prin a înțelege azi, In condiţiile societăţii noastre, că 
ordinea care determină destinul unei colectivități este 
izvorită din oamenii ei; iar în procesul de edificare a ordi- 
nii sociale, oamenii sint obligaţi de propria lor conștiință 
să-si reevalueze necontenit viata lor interioară, ase- 


zind-o pe baze etice superioare. Radu GURĂU 


Cintec pentru fiul meu 


Scenariul: Miha: Opris şi C. 
Dicu — după o idee de lon 
Ochinciuc — Regia: Constan- 
un Dicu. Casa Patru 


Imi doresc un film închinat grijii pe care trebuie s-o 
avem fiecare, de a lăsa în conştiinţa copiilor nostri ima- 
ginea unei vieți cinstite si demne, un film care sá demon- 
streze — dar nu în vorbe — că viata pe care o trăim e fru- 


.moasá si chiar dacă uneori e umbrită de fapte incom- 


patibiie cu esența si idealul ei, are forța ca mai devreme 


O disponibilitate 
continuă de joc 
(Horaţiu Mălăele, 
rol principal 

în două filme: 

' Cintec pentru 


fiul meu 
si Singur 
n in 1 


ecord în avanpremierá! 


sau mai tirziu sá cearnă binele de rău și să repună totul 
în matca ei firească. Întrebarea — și implicit chemarea — 
pe care Încerc s-o adresez oamenilor, e simplă: avem 
oare dreptul, oricare dintre noi, să trecem cu indiferență 
pe lingă semenii noştri, pe lingă o suferință sau o ná- 
zuinté neîmplinità, să ne Inchidem în carapacea unui 
egoism mărunt si comod numai pentru a ne satisface 
binele nostru imediat? Sau să fim stápiniti de nelinigtea 
că omul de lingă noi, tovarășul de fiecare zi, pe care il 
cunoaștem sau nu cunoaștem, are poate nevoie de 
ajutorul sau de exemplul nostru, are nevoie de un suris, 
de o Incurajare, de o mină întinsă? Să ne complacem 
într-o existență «confortabilă» netulburatá de grija tatá 
de ceilalţi, ori să vibrăm la diapazonul epocii, să ne inte- 
gram etortului generos pe care societatea noastră N tace 
în numele binelui de mline? 

Îmi propun ca filmul, prin eroii lui, să fie pentru tinära 
generaţie, un exemplu viu de dăruire, de dezinteresare 
Mai ales de dezinteresare... Constantin DICU 


Rețeaua S 


Scenariul: Tudor Negoiţă şi 
Mircea Gindilă 
Regia: Virgil Calotescu 

Patr 


Ideea scenariului «Reţeaua S» este In fond aceea a 
responsabilitätii. Desigur, filmul va fi «de suspens», un 
aşa-zis «polițist», presupunind deci o confruntare aprigă 
sub presiunea timpului și, gama în general utilizată a 
procedeelor «de gen», din care nu lipsesc intriga ascen- 
dentă, pistele false, urmăririle spectaculoase, etc. Ac- 
tualul este adus prin implicarea foarte directă a unui nou 
personaj — omul obișnuit — în vechea luptă, bine stiutä, 
«profesionalizată», dintre ofițeri si spioni, dintre cele 
două concepţii de viaţă care se ciocnesc inevitabil. lar 
aportul noului personaj este considerabil, el trăind în 
acelaşi spirit de răspundere drama întrebărilor, a căută- 
nlor, din nevoia de a apăra ce este al său, al țării sale. 
Acest om obișnuit va răsturna intrucitva «regulile jocu- 
lui», aducind rezolvarea conflictului la «momentul H». 
Cum însă în viață nu totul este perfect, scenariul sur- 
prinde si cealaltă ipostază, conturind în paralel alt per- 
sonaj care, dintr-un amestec bizar de individualism, co- 
moditate, poate și infatuare, încearcă să ia pe cont pro- 
priu lupta aceasta, fiindu-i indiferente consecințele po- 
sibile. lar consecinţele indiferentei, practic ale lipsei de 
responsabilitate pot fi uneori incredibil de dure. Este 
ceea ce și-a propus să demonstreze scenariul — idee 


Sub semnul festivalului 


Sugestiv si inspirat, titlul u- 
nui film recent realizat de Stu- 
dioul «Al. Sahia» este Marea 
competiție. Într-adevăr, o 
mare competiție, impunind 
concentrarea la nivel supe 
rior a tuturor energiilor crea- 
toare și organizatorice, antrenind inițiativa 
$i pasiunea unui număr cit mal mare de 
activiști culturali, adevăraţi animatori ca 
pabili să amplifice şi să aprofundeze dial: 
gui creatorilor cu beneficiarii actului artis- 
tic, este această stimulatoare «Cintare a 


mâniei» s-au Inscris ei Festivalul filmu- 


care sper să placă regizorului, actorilor, deci și publi- 
* » Tudor NEGOITÀ 


Reteaua S. este o confruntare a inteligentelor. Merce- 
nar în slujba organizatorilor de furturi internationale, 
cindva născuţi în România, aceştia nu au nici un fel de 
scrupul si nici induiosári venind «acasă». Ei nu caută 
mormintele părinţilor si nici Imbrätisärile rudelor si prie- 
tenilor; ci averea minții unui popor aflat în plină creati- 
vitate. Ei vin să jefuiască ceea ce oamenii de știință vor 
să așeze la temelia unei dezvoltări și vieţi prospere în 
România de azi. «Cavaleri» rătăcitori și fără rost prin 
alte tări ale lumii, spionii sosiți sub masca unor bine- 
voitori si amabili turisti, sint demascati prin eforturile 
neprecupefite ale celor care ne apără munca, liniștea și 
visurile — lucrătorii din securitatea statului. Filmul pre- 
zint&, de fapt, ceea ce de obicei nu se vede, lupta care 
se duce printre noi, fără ca noi să o simțim, să-i perce- 
pem riscurile și spectaculozitatea. Doresc să fie și un 
film spectaculos, din care să nu lipsească ingredientele 


genului. 
Virgil CALOTESCU 


Jachetele galbene 


Scenariul: Ovidiu Zotta 
Regia: Dan Mironescu 
Casa 5 


Povestea Jachetelor galbene a fost initial o Intlinire 
autentică mà impresionase incápátinarea cu care un 
băiat incerca sá cucerească prietenia unui grup de colegi 
foarte uniti între ei. Pe băiatul singuratic și cam zäpäcit 
(în romanul meu «Operaţiunea Hercule» și în scenariu, 
se numește Filip) 1 atrăgea tocmai siguranța acestor 
colegi, spiritul lor de echipă, onestitatea lor. Cum ei 
dezagreau in mod manifest moliciunea de caracter, lui 
Filip i-a trebuit mult spre a-i convinge că si el la nevoie 
poate fi «cineva», demonstrație pe care a fäcut-o cum 
s-a priceput mai bine, adesea cálcind în străchini. 

Filmul este de aventuri si Imi place să cred că ele se 
desfășoară pe trei planuri: aventura de cucerire a încre- 
derii celor din jur, aventura apărării demnității si aven- 
tura luptei pentru omenie, cinste, adevăr. 

Bineinteles, respectind regula jocului, In film există un 
«rău» care trebuie urgent descoperit si făcut inofensiv. 
Tinerii eroi desfășoară, cind cu naivitate, cind cu inteli- 
gentá, decizie şi pricepere, cuvenitele investigații, urmă- 
riri şi confruntări încheiate, evident, în mod fericit. Avem 


Elevii 

unui liceu 
din Brasov 
în triplă 
calitate: 
de actori. 
de 
inspiratori 
ai scenariului 
și de... 
viitori 
spectatori 
ai filmului 


galbe ne 


„Cîntarea României“ 


Un loc aparte s-a acordat filmului docu- 


si ceva mister, avem si niticá scrimă, avem cascadorie 
si călare si pe schiuri... Dar mai înainte de orice, avem 
nişte adolescenti ai zilelor noastre, pentru care ideea de 
cinste, adevăr și demnitate, e suverană. 

Inzestratul regizor Dan Mironescu lucrează, la acest 
debut al său în filmul artistic de lung-metraj, cu multi 
actori debutanţi si ei: elevi din Brașov. Excelentul opera- 
tor Marian Stanciu — foarte tinár si el, dar avind deja 
un palmares de invidiat — a reușit să citească pe chipu- 
rile lor candoarea, cutezanta, aspirația spre bine și frumos 


Ovidiu ZOTTA 


Singur printre prieteni 
Scenariul: Dumitru Solomon și 


Virgil Duda 
Regia: Cornel Todea 
Casa Unu 


Este o comedie inspirată din viata studenţilor. Scena- 
riul încearcă să pună în valoare nevoia de autenticitate 
în relaţiile dintre tineri, criticind In acelaşi timp, anumite 
tendințe de compromis moral. 

In centrul acțiunii se află un grup de studenti din ulti- 
mul an al unei facultăţi cu profil economic, prinşi în febra 
examenelor și a perioadei de practică. În această etapă 
hotärltoare pentru intrarea în viață, se dezvăluie calită- 
file si înclinațiile fiecăruia. se limpezesc opțiunile, se 
cristalizează profilul lor moral. Într-o Inlántuire de situaţii 
comice, de conflicte reale sau aparente, vor ti satirizate 
atit încercările unor părinți de a obține pentru copiii lor 
privilegii pe care aceștia nu le merită, cit si atitudinea 
greșită, superficială a unora dintre tineri In sfera vieții 
lor personale, în raporturile de dragoste și prietenie. 

În atmosfera de efort, pasiune si optimism ce caracte- 
rizează activitatea tineretului studios, adevărul și trăini- 
cia convingerilor și sentimentelor, simţul echităţii și al 
respectului valorilor vor plasa într-o lumină ridicolă 
egoismul, calculele meschine, lipsa de profunzime. 


Dumitru SOLOMON, Virgil DUDA 


Nu cunosc secretul, rețeta care să garanteze succesul 
unei comedii. Cred doar că o garanție este dată de starea de 
bună dispoziție contagioasă a realizatorilor ei. Şi dacă 
pe realizatorii ei — actori — îi cheamă Horaţiu Mălăele, 
Tamara Buciuceanu, Ştefan Bănică, Ştefan Mihăilescu- 
Brăila, Mihai Stan, Hamdi Cerchez, Stefan Radof sau 
Octavian Cotescu, la care starea de joc este o condiţie 
existențială, si dacă voi adăuga o echipă de elită din 
Buftea — cu Alexandru David la imagine, cu Lucian Dante 
Gologan director de tiim, cu Edith Mandel și lorgu Ghin- 
ghidis — secunzi, Sever Frentiu — scenograf si Nelly 
Merola, autoarea costumelor — de ce n-as avea eu 
succes? 

Cornel TODEA 


tate, independenţă națională si suverarlita- 
te», «Participarea României la lupta tmpo- 
triva fascismului si contribuția sa la dobindi- 
rea victoriei», acțiuni la care, pentru a trans- 
forma filmul într-un autentic act de cultură 
şi educație, sint invitaţi lucrători din presă, 
cadre didactice, veterani ai războiului, parti- 
cipanti la insurecție, realizatori ai filmelor. 
O programare specială este acordată fil- 
mului O viaţă închinată fericirii 
lui, omagiu adus președintelui țării. 
România-film manifestă o preocupare 
aparte pentru Intimpinarea celuilalt eveni- 
ment major, Congresul al XII-lea al P. C. R., 
pentru care sint prevázute programe spe- 


României». Romänia-fiim a elaborat un 
amplu program, corespunzător etapei a 
doua a Festivalului «Cintarea României», 
în concordanță cu exigenţele și mutatiile 
săvirșite în plan economic, social şi politico- 
ideologic din tara noastră. 

interesul și adeziunea publicului, replică 
firească la universul uman bogat oferit de 
realizatori, la acuitatea surprinderii tablou- 
lui social şi moral al realităţii, la preocuparea 
organelor de resort pentru diversificarea 
tematică, este atestat și de limbajul concret 
al cifrelor, marcind, de la an la an, impor- 
tanta creștere a numărului spectatorilor: 
în 1978—187,9 milioane de «intrári»,din care 
68,5 milioane numai la filmul românesc. În 
primul semestru al acestui an cifrele inte- 
gistrează deja o creştere: 998 milioane 
«intrări», iar la filmul românesc 36,4 milioane. 

Tot sub egida Festivalului «Cintarea Ro- 


lui ta sate, eveniment cu rezonanță în viaţa 
spirituală a satului nostru socialist, inre- 
gistrind peste 11 milioane de spectatori — 
concludent indice de 


tuala editie constituind un moment deose- 
bit în cadrul Anului international al copilului. 
Incercind să conturám o imagine cit mai 
completă a manifestărilor desfăşurate per- 
manent pe tot cuprinsul țării, menţionăm 
eforturile Întreprinderilor Cinematografice 
de integrare a filmului românesc în festiva- 
lurile județene si zonele în care producția 
națională artistică gi documentară e pre- 
zentă în festivaluri ca: Sarmis (Hunedoara), 
Pontica (Constanţa), Cibinium (Sibiu), 
Primăvara arădeană, Mureș — pe mar- 
ginea ta etc., real prilej de confruntare a 
creatorilor cu spectatorii. 


mentar, cronică vie a anilor noștri, alcá- 
tuindu-se, în toate județele, în preajma unor 
evenimente deosebite, grupaje tematice: 
«Unirea, națiunea a făcut-o», «Străbunii», 

», «Urmașii» etc. sau dezbateri 
pe probleme de etică și morală, propagandă 
pentru educarea ateistă, exemplificate de 
cicluri ca: «Originea și evoluția omului», 
«Statul omeniei», «Si iar răsună valea», 
«Nici plinea fără muncă, nici muncă fără 
piine» etc. 

Sintetic, actuala ediţie a Cintării României 
inseamnă pentru cinematografie 35 000 ac- 
num si un număr impresionant de spec- 
tatori. 

Paralel, in toate județele ţării, se destá- 
soará acţiuni consacrate sărbătoririi zilei 
de 23 August, rulează cicluri de filme evo- 
cind semnificația: «Din lupta de veacuri a 
poporului român», «Pentru libertate, uni- 


ciale de filme care retiectă realităţile so- 
cietátii româneşti contemporane, instau- 
rarea principiilor eticii şi echităţii, docu- 
mentare promovind atitudinea Inaintatà fata 
de viaţă si muncă, filme de propagandă 
materialist-ateistă. 

Un întreg complex de măsuri: editarea 
de copii noi la unele filme, mobilizarea for- 
telor tuturor lucrătorilor, lansarea materia- 
lelor de reclamă corespunzătoare, organi- 
zarea de simpozioane, dezbateri, concursuri 
mese rotunde etc., toate converg către atra- 
gerea gi familiarizarea unui public clt mai 
larg cu valorile autentice ale artei si utili- 
zarea filmului ca un important mijloc ideo- 
formativ şi de p dă în climatul de 
emulatie spirituală caracteristic Festivalu- 
lui «Cintarea României». 


Marina CONSTANTINESCU 


— Cind ati debutat, ati 
pornit cu gindul de a 
aduce noutăți, de a re- 
volufiona modul de a 
fi al cinematografului 
románesc, de a clinti 
un ghidaj rutinier al na- 
ratiunilor noastre de film? (Dupà 
cum se vede, pornim de foarte de 
sus, Dan Pita, «de vinà» fiind acele 
filme de neuitat «Nunta de piatrá» si 
«Duhul aurului», respectiv partea 
dumneavoastrá «de viná»,«La o nun- 
tá» si «Lada», in care aveati pietrele 
de aur). 

— Cind am debutat,n-am avut in mod 
deliberat în vedere lucrul ăsta. Nu mi-am 
propus cu tot dinadinsul sá ies din tor- 
mele existente, insă ceea ce pot să spun, 
este că trăiam, ca multi colegi ai mei, 
o nemulțumire față de filmele noastre, 
față de modul de exprimare a regizori- 
lor dintr-o generație mai veche. Consi- 
der că debutul nu trebuie să fie întim- 
plätor. Pe debutant trebuie să-l anime 
datoria de a face mai bine, cit ma: 
aproape de adevăr si de arta 

— Cum vi se par ultimele debu- 
tun de la noi? 

— Aş putea spune că sint nemulțumit 
de ultimele debuturi mature. 

— «Mature»? 

— Pentru cä,trecind peste 40 de ani, 
unii dintre regizori se mulțumesc sá 
obțină semnătura de aprobare pe un 
scenariu, ceea ce nu are nici o atingere 
cu personalitatea lui. Debutul devine, 
prin urmare, un act formal, ce va duce, 
sint sigur, spre o carieră... 

— „„modestă. Un start anemic, deci 
un program al lipsei de ambiţii. 

— Fireşte, devreme ce nu-şi propun 
decit să atesteze protesiunea de regizor. 
Vor să o facă doar cu acte, din păcate, 
iar nu şi cu însuşiri artistice. 

— M-ar interesa, în aceeași parte 
de început a dialogului — care, tre- 
buie s-o spun, fără a crea suscepti- 
bilitàti printre intervievatii acestei 
pagini că, din punctul meu de ve- 
dere, este cel mai plăcut si, desigur, 
cel mai greu — să-mi vorbiti despre 
trecerea de la debutul colectiv cu 
«Apa ca un bivol negru», la «debutul» 
cu o ecranizare liberă. Ce căutări, ce 
obsesii se fixează în acest spațiu 
si ce doză a «intimplarii fericite» 
încape aici? 

— Filmul în general este considerat 
operă colectivă. În deciziile importante 
cel care stabilește cum, de ce, în ce fel 
se va monta o scenă ori se va sonoriza 
un moment din film e desigur regizorul, 
şi, în acea clipă, el este singur. Ceea ce 
constituie operă colectivă devine deo- 
dată decizia unui singur om. Asa și la 
Apa ca un bivol negru. Erau lucruri 
pe care le discutam in comun. ideea de 
a tace filmul ăsta ne-a venit simultan 
munora Ne-am asociat mai multi. Cine 
s-a priceput sá tilmeze a filmat din 
clipa In care a apărut diluviul, In prin- 
cipal, au lucrat, în afará de mine, Dan 
Naum, losif Demian si Mircea Veroiu. 
Ceilalți «au pus umărul». Mulţi spuneau 
că nu o să iasă nimic. Apoi au fost și 
unele conflicte între noi. Vázind mate- 
rialul, unii erau foarte sceptici. Era 
greu să construieşti filmul. Dan Naum, 
Mircea Veroiu si cu mine am stat zi de 
zi la montaj, iar la filmări, Veroiu, De- 
mian și subsemnatul. 

— Unde trebuie totuși să fixăm 
debutul dumneavoastră? 

— Aici. Eu nu am considerat nicio- 
dată Apa ca un bivol negru un film 
colectiv. Era debutul meu si m-am gindit 
foarte mult la ce am să filmez si cum 
să filmez, pentru ce idee să lupt, cum 
să-l montez. M-am gindit la tot filmul. 
Dar vedeţi că acum asta seamănă puţin 
a laudă... 

— Si totuși, de la documentarul 
numit la filmul «La o nuntă» este o 
distanță. 

— Este, dar ce intelegeti prin ecrani- 
zare liberă? 

— Ceea ce rețin pentru discuția 
noastră: ecranizarea pe care ati tá- 
cut-o este in spiritul operei, este per- 
sonalizatá si autonomă in raport cu 
literatura, fără a fi ilustrație, cum 
sint alte filme, multumite sá copieze 
capitolele cutárui roman de la care 
pleacă. 

— Faptul că am plecat de la o bază 
literară foarte redusă ca număr de pa- 
gini ne-a obligat pe noi să «Imbogátim» 
foarte mult. 

— Aveati, în acel moment, un mo- 
del, un reper la care sá vá raportati? 

— Mi-e foarte greu să-ți spun, dar 
cind am făcut filmul ăsta, mi-au trecut 
prin minte două filme românești, Moara 
cu noroc si Viaţa nu iartă. 

— Prin ce anume vă preocupa tie- 
care dintre acestea? 

— La lliu, prin grija pentru cadru si 
prin speciticul naţional, iar la Viaţa nu 
iartă mă atrăgea frustretea povestirii si 
inteligența montajului. 

— Pe Victor Miu l-aţi avut si pro- 


fesor. Se poate vorbi de o influentà... 

— Era o personalitate, nu putea să 
nu ne influenţeze. Se desävirsise ca per- 
sonalitate faţă de restul regizorilor, iar 
lucrurile pe care ni le transmitea la curs 
erau filtrate prin gindirea lui. Era un 
foarte bun analist al filmelor, un extra- 
ordinar teoretician. Nu-i era indiferent 
cum e compus un cadru, la ce distanță 
se află aparatul. Fiecare mișcare era 
însoțită si întărită de un gind. Era un 
foarte bun cunoscător al obiectivelor si 
functionalitatii lor creatoare. Tinea mult 
la ritmul secventelor si la ritmul pe an- 
samblu al filmului. Multe lucruri aflate 
de la el,atunci, mă ajută și azi. 

— Mi se pare, în altă ordine de idei, 
că «La o nuntă» este primul nostru 
film în întregime brechtian (i s-ar 
putea asocia, într-o privință «Cana- 
rul si viscolul») — prin detaşare si 
prin cultivarea narativă a songului — 
urmat de «Lada», brechtian, acesta, 
mai ales prin modalitatea de a im- 
pune teza, dezvoltat totuși ca ale- 
gorie a existenței. Sinteti de acord 
cu interpretarea? 

— Este prima dată cind aud că se 
face această legătură între filmele mele 
şi Brecht, şi comparatia, trebuie să re- 
cunosc, este flatantä. Brecht şi-a com- 
pus toată opera în formula aceasta a 
songului politic, la mine nu apare decit 
în cele două filme. Nu a fost nimic pre- 
meditat, vă asigur, judecata apare după. 

— Songul apare numai in «La o 
nuntă». 

— De altfel trebuia să consumám si 
foarte puțină peliculă, dar sigur este că 
nu mi-am dorit un film baroc, tentatie 
pe care am avut-o altădată. Demian era 
operator. Am avut o discuţie de lucru 
cu el în care i-am explicat cum trebuie 


dicţionar 
cinematografic 


C inematecá 


1. deea de cinematecá e susținută 
încă de pionierii teoriei si criticii de film. 
O dovedește, între altele, ancheta publi- 
cată în 1927 de revista «Les Cahiers de 
la République des Lettres». Germaine 
Dulac, René Jeanne, Georges Charen- 
sol — si alături de el oameni de teatru 
şi scriitori ca André Antoine sau Fer- 
nand Divoire — cer cu insistență crearea 
«bibliotecilor de filme» necesare «atit 
pentru documentarea istorică a viitoru- 
lui, clt si pentru păstrarea intactă a gin- 
diri si a efortului primilor cineasti», 
cum spune Dulac. De-a lungul anilor, 
alte voci vor relua pledoaria, adăugind 
noi reflecții despre rosturile arhivei de 
filme. Cinemateca nu se poate limita 
la simpla colectionare, la conservarea 
operelor si a documentelor cinemato- 
grafice. Ea trebuie să intre în dialog cu 
spectatorul: «Am vedea foarte bine 
găsindu-şi adăpost acolo ședințe de 
discuţie publică si contradictorie, meni- 
te să fixeze ideile marelui public, «şi să 
nască un interes de curiozitate», scrie 
lon Cantacuzino într-un eseu din 1931. 
Nu mai putin, cinemateca e chemată să 
contribuie la dezvoltarea studiilor des- 
pre tilm: «Dacă sarcina esenţială a unei 


regizorii 
nostri 


A 


„Personalitatea e dată de stil 
si de cantitatea de obsesii“ 


filmat fiecare cadru. Discutia am avut-o 
înainte, iar filmarea a decurs conform 
rigorilor impuse, care au fost respec- 
tate pină în cel mai mic amănunt. Aici 
nu am improvizat nimic. 

— Dar se vorbește că improvizati 
toarte mult. 

— E adevărat. Alte filme aşa au fost 
făcute sau, ca să fiu sincer, în filmele 
mele împletesc zonele de improvizație 
cu cele dinainte impuse, acestea din 
urmă fiind ca niște piloni care duc dra- 
maturgia înainte. Ai văzut Protetul, 
aurul și ardelenii... și nu sint eu acolo? 
Şi nu reprezintă filmul o prelucrare de 
motive ?... la stai, stai cá am in camera 
alăturată un volum de Lazăr Şăineanu, 
il ştii. Ei, să vezi ce scrie acolo, si cit se 
potriveşte filmului nostru. Şi Moara 
cu noroc se apropie de western, lliu 
o şi declară. De fapt, m-a atras la western 
faptul că puteam să inventez si să re- 
constitui o lume vie în canoanele bine- 
cunoscute. 

— Revenind la baroc, si la «Tănase 
Scatiu», aș întreba dacă nu cumva, 
în conceperea acestui film, un roi 
important a avut şi nevoia dea nu 
vă repeta? 

— Aici faci o gresalá. Un film ca 
Tanase... e foarte riguros, desi impre- 
sia poate să fie alta. Este un lucru ro- 
tund, tiecare destin are locul lui 

— Un destin, un raisonneur ar fi 
tara îndoială fata mută, o inventie 
dramaturgică, pe care Carmen Galin 
o interpretează strălucit Nu se in- 
tilneste acest personaj cu detinutul 
din «La o nuntă», cu privirea tăcută 
a bădicului Clemente, cu lucirea vie 
din ochii lui Filip? 

— E ade rat, observaţia este exactă... 
Ce am urmărit eu acolo? Ca fiecare isto- 


cinemateci este reuniunea şi conser- 
varea documentelor cinematografice, se 
pare că scopul ei e acela de a defrisa 
si crea istoria cinematografului printr-un 
travaliu critic mereu reinnoit», afirmă, 
în 1945, Jean Grémillon. 

2. La începutul anilor '20, apelurile în 
favoarea ideii de cinematecă isi găsesc 
un prim răspuns: întemeiată la stăruin- 
tele lui Victor Perrot, Cinémathéque 
de la Ville de Paris e o micá cinema- 
tecá specializatá, cuprinzind documen- 
tare didactice. În a doua jumătate a 
deceniului următor, apar citeva dintre 
marile cinemateci naţionale: printre ele, 
figurează Film Library de pe lingă 
Museum of Modern Art de la New 
York, Cinémathéque Francaise (in- 
fiintatà la Paris de Henri Langlois, Geor- 
ges Franju si Jean Mitry), British Film 
Institute (Londra), Gostilmotond 
(Moscova); tot acum se constituie Fe- 
deratia Internaţională a Arhivelor de 
Film (F. I. A. F). După 1945, expansiunea 
cinematecilor se produce vertiginos pe 
aproape toate meridianele. La noi, ca 
pretutindeni de altfel, cinemateca de- 
tine un loc central în dispozitivul insti- 
tutillor destinate să asigure existența 
unei vieţi cinematografice active, com- 
plexe. Fondată în 1957, primită ca mem- 
bru provizoriu în F. l. A. F. doi ani mai 
tirziu, devenind membru efectiv al Fe- 
deratiei în 1960, Arhiva Naţională de 
tilme reprezintă astăzi un muzeu viu 
al cinematogratului românesc și străin, 
un nucleu al cercetării filmologice din 
fara noastră (elaborarea filmografiei ad- 
notate a producției naţionale rămine o 
inițiativă dintre cele mai preţioase), un 
avanpost în bătălia pentru propagarea 
culturii cinematogratice pe scară largă. 


George LITTERA 


rie colaterală să aibă un deznodămint, 
să nu las nimic încurcat. Şi apoi ideea 
de a face un film cu mai multe fire de 
povestire, plan întii, plan doi, povești 
figurate, a venit si dintr-o nemulțumire 
fata de o serie întreagă de filme extrem 
de simpliste. Chiar filmele noastre isto- 
rice sint simpliste. 

— «Tanase...» era intr-adevàr o ex- 
ceptionalà lectie de regie.. E si 
aceasta o obsesie a lui Dan Pita? 

— Nu vreau sá vorbesc despre acele 
obsesii care in mod normal se repetá 
si dau personalitate unui artist. Cum nu 
sint la vremea bilanţului, nu are rost să 
vorbesc despre ele. Ştii, se spune că 
personalitatea unui om e dată de stil 
și de cantitatea de obsesii. E vorba de- 
sigur de obsesii fundamentale artistice. 
Altfel mi se pare neinteresant să facem 
acum declarații de dragoste publicului. 

— Nu, nici nu mi-am propus să 
obțin o declaraţie care să-l rástete 
pe cititor. Tintesc obsesiile, si o 
recunosc. 

— Nu o să-ți mai spun nimic, degeaba 
insisti. 

— Nici nu mai încerc. Am însă o 
nedumerire, fie-mi îngăduit. Filmele 
dv. sint omogene, și nu o dată m-am 
gindit că aceasta isi are o explicație, 
printre multe altele, si în faptul că 
păstraţi echipa, că știți să o formati 
si să o faceți să lucreze cu eticientà... 
artistică. 


— Asta, da. E cum nu se poate mai 
adevărat. Tin la echipa mea. Ai să 
observi, de pildă, că foarte multe filme 
sint montate de o excelentă profesio- 
nistă, Cristina lonescu. Același lucru 
N pot spune despre inginerul de sunet 
Suru Bujor, despre operatorii mei De- 
mian, Mărgineanu și Florin Mihăilescu. 
De altfel, dacă e să-l urmărim pe ultimul, 
am observa că,după Filip cel bun, el 
a făcut imaginea la Cursa și Mere roșii. 

— Continuind cu obsesiile, aș spu- 
ne că «tăcerea» este unul din perso- 
najele dv. preterate. Mă gindesc la 
şoferul din «Viaţa în roz» (film de 
institut) si pe lingă cele menţionate 
undeva mai sus, la lingurarul din 
«Filip...» si cred cà nu mà insel, 
deși nu am văzut încă filmul, la 
«Paradis», lucrat în studenţie. Se 
întrevăd aici elemente ale unui «nou 
val» românesc? 

— Ce părere poti să ai! «Noul val» s-a 
dus, iar cel românesc mie mi se pare că 
nu a început. E drept că pentru oricine 
este nevoie de asa-zisii deschizátori de 
drumuri. Noi însă nu am găsit încă o 
formulă care să tie numai a noastră. 

— Poate că «Filip...» e totuși o 
tormulă, după care au venit «llustra- 
te cu flori de cimp», «Cursa...» 

— Nu ştiu, nu ştiu dacă e cel mai bun 
dintre ele... 

— Si acum o întrebare... obligato- 
rie. De fapt, o discuție despre stil. 

— Stilul înseamnă încadratură, un- 
ghiulatie, distribuție, locul filmării, mi- 
zanscena, stil înseamnă ritm, stil în- 
seamnă obsesii... 

— Am notat conştiincios totul... 

— Şi mai poate să însemne un gest 
reflex. 4 

— De pildă? 

— Vite, eu filmez portretele de jos. 

— De ce de jos? 

— Nu de ce de jos, ci cu ce obiective 
se filmează. 

— Mai dati-mi un «gest retlex». 

— Unul ar fi să găseşti formula ideală 
de a lucra cu actorul. Unii suportă expli- 
catli, alţii, nu. 

— Nu, asta nu mai e un «gest- 
obsesie». Am să vă întreb eu dacă 
ritualurile din filmele dv. nu consti- 
tuie într-adevăr o obsesie? În mai 
toate filmele găsim nașteri, nunți, 
inmormintári, adică viata. 

— Da, dar nici eu nu-mi dau seama 
dacă nu cumva asta e un tic, o manie, 
o slăbiciune, și nicidecum o «obsesie», 
pentru că în general mi-e greu să vor- 
besc despre ele. De exemplu, am unele 
obsesii sonore, caut un anumit tip de 
muzică, ai să vezi mereu lăutari în fil- 
mele mele, oameni cu instrumente mu- 
zicale. Dar astea sint totuși lucruri 
exlerioare... Viaţa însă caut sà o compun, 
să o arăt asa cum e, cu adevărul ei. 

— Lucrurile exterioare vedeți dar 
că duc la cele de protunzime, la gin- 
direa regizorului. În tine, să trecem 
la «loanide». Cum ati lucrat la acest 
ultim film? 

— Ca un bijutier, cu răbdare, cu mi- 
gală, fotogramă cu fotogramă. Pot să 
spun că am lucrat mult, aproape doi 
ani si jumătate. Pot să lucrez mult la 
un film, dar nu pot să stau. 

— Nu aveţi totuși generozitatea sà 
ieşiţi în lume cu un scenarist înce- 
pător? 


— Ba da. Un exemplu ar fi Grigore 


Zanc, la al carui roman «Cădere liberă» 
mă gindesc. 


loan LAZĂR 


Implinirea a treizeci si 
cinci de ani de la victoria 
insurecției armate anti- 
fasciste si antiimperialis- 
te din august 1944 oferá 
incá un prilej de reflectie 
asupra unuia dintre cele 
mai importante sectoare ale cinemato- 
grafiei contemporane: cel al filmelor 
care au drept tematică lupta antifascistă. 
O asemenea reflecţie nu este determi- 
nată — ca în unele cazuri cind aniver- 
sările sint un prilej de reamintire și de 
readucere la lumină — de factori con- 
juncturali. Filme despre lupta antifas- 
cistă s-au produs continuu și în ritm 
susținut de-a lungul tuturor anilor care 
s-au scurs de la victoria popoarelor 
Europei și ale lumii impotriva barbariei 
fasciste — ca să nu mai amintim de cele 
realizate înainte, în anii războiului, și 
mai înainte de cind spectrul fascismu- 
lui s-a profilat pe orizontul continentului 
nostru — şi ele s-au bucurat de atenţia 
permanentă a publicului spectator și a 
criticii de specialitate. Dacă am analiza 
repertoriile cinematografice din toti 
acești ani, din toate țările Europei, de la 
răsărit si piná la apus, am constata că, 
practic, n-a existat lună în care unul sau 
mai multe sau foarte multe dintre aces- 
te filme sá nu fie prezente pe ecrane. 
Nu ne reamintim acum de filmele anti- 
fasciste ci trăim permanent în com- 
pania lor. 


Amintiri la scara istoriei 


Dacă socotim nu la scara marei is 
torii, ci la cea a vieții omenești, 35 de 
ani (sau 46, dacă ne referim la instau- 
rarea hitlerismului în Germania sau 
57 de ani, dacă pornim de la instalarea 
fascismului în Italia) nu reprezintă o 
perioadă scurtă. După cum arată sta- 
tisticile, majoritatea populaţiei Europei 
este născută după victoria antifascistă, 
iar dacă ținem seama că media de virstá 
a spectatorilor de cinema este cu citiva 
ani buni mai scăzută decit cea a popu- 
latiei luată în ansamblu, devine limpede 
că pentru o largă majoritate dintre cei 
care frecventează cinematografele, fas- 
cismul si lupta lui nu se Inscriu în ca- 
drul amintirilor personale, ci fac parte 
din istorie. Ce explică totuși această 
vitalitate excepțională? 

Un rol hotáritor îl joacă, desigur, fap- 
tul că perioada fascismului și a luptei 
împotriva lui constituie un capitol de 
importanţă excepțională din istoria con- 
temporană și că evoluţia societăţii o- 
menesti din ultimele decenii nu poate 
fi înţeleasă fără raportarea la această 
perioadă crucială. Şi totuşi, trebuie să 
ținem seama de faptul cá nu există, nu 
poate exista un raport de proportiona- 
litate directă între ponderea unor eveni- 
mente social-istorice gi transfigurarea 
lor in creaţii artistice, între această pon- 
dere și preferinţele concrete ale publi- 
cului creator. Procesul de corelaţie în- 
tre o serie si cealaltă de fenomene este 
mai complex, mai sinuos gi doar rareori 
sincron. Altfel cum s-ar explica faptul 
că într-o vreme ca a noastră, în care 
clasa muncitoare joacă un rol determi- 
nant în viata publică, filmele cu si despre 


Sondaj în cineunivers 


Filmele împotriva 


fascismului, 
0 saga a 
demnitátii umane 


Barbaria fascistá 
nu trebuie uitatá! 

Filmele antinaziste sint nu numai documente. 
ci si avertismente 


muncitori sint, in general, putin nume- 
roase? 


Interesul, apetenta publicului pentru 
filmele despre care ne ocupăm aici, se 
explică, bineinteles, și prin faptul că 
fascismul, zdrobit din punct de vedere 
militar şi politic în 1945, n-a dispărut 
cu totul (fie în formă directă, fie în 
reincarnări mai mult sau mai putin 
fidele modelului original) din lumea 
contemporană. Asistăm în occidentul 
Europei si în America la încercări de 
reinviere a monstruoasei ideologii care 
a provocat acum patru decenii pieirea 
a peste 60 de milioane de oameni, re- 
învierea — fie în formă directă, fie (mai 
ales şi mai periculos) în formă camu- 
flat& cum ar fi recrudescenta unor 
teorii pseudostiintifice cu privire la ine- 
oalitatea biologică a raselor. activitatea 
asa-zisei «noii drepte» care in Franța, 
de pildă, și-a găsit un organ de pro- 
pagandă în hebdomadarul «Le Figaro- 
Magazine», cultivarea unei stări de spi- 
rit împotriva ţărilor din lumea a treia, 
etc. Nu trebuie să exagerăm insă; sesi- 
zarea unor asemenea probleme, deo- 
camdată marginale şi circumscrise ca 
sferă de influentá,nu poate determina 
însă o reacţie de masă si ele nu främintä 
pe spectatorul mediu în aceeași măsură 
ca alte ardente probleme contempora- 
ne a subdezvoltării, a crizei economice 
si energetice care bintuie lumea capi- 
talistă, a salvării mediului înconjurător. 
a dezarmării nucleare și convenţionale. 
etc., etc., 


Eroismul în haine de stradă /Un august în flăcări de Eugen Barbu 
şi Dan Pita, cu Florin Piersic, Violeta Andrei si Cornel Coman) 


Eroul din tiecare om 


Dacă toate aceste motive (si altele 
asemănătoare) sint, fără discuţie vala- 
bile, explicaţia principală a ataşamen- 
tului persistent fata de filmele care evocă 
lupta împotriva fascismului poate fi 
găsită, credem, în faptul că această 
luptă (şi modul cum este ea prezentată 
de arta cinematografică) se constituie 
în conştiinţa spectatorului contemporan 
într-o saga a demnităţii umane. 

Dincolo de nenumăratele deosebiri 
(ca subiect, mod de tratare, tonalitate, 
finalitate, etc.) dintre miile de filme 
create pină azi pe această temă, exal- 
tarea nevoii de demnitate, a demnității 
manifestate in deosebi de oameni fără 
antecedei..e eroice evidente, exprima- 
rea forței de rezistenţă în fata inumanu- 
lui, rámin trăsăturile cele mai grăitoare 
şi mai semnificative. Capacitatea de a 
găsi în sine si în solidaritatea cu ceilalți 
resurse pentru a-şi păstra profilul de om 
in condiţiile terorii paroxistice, a fricii 
generalizate, a umilintelor fără seamán, 
constituie nota specifică a eroilor ano- 
nimi, a umililor soldaţi ai acelei nesfir- 
şite «armate de umbre» despre care 
vorbea Malraux și care populează fil- 
mele rezistenţei, tinind veşnic deschise 
ușile spre sufletele spectatorilor. Fap- 
tul că «oameni de toată ziua», fără cali- 
táti deosebite, fără biografii bubuitoare 
oameni ca bâtrinu părinți din Fiecare 
moare singur, ca anacronicul proteso: 
de latină din Principiul suprem, ca 


nedescurcáretul si apoliticul mahalagiu 
din Magazinul de pe strada mare 
si ca atitia alții asemeni lor, găsesc în ei 
puterea de a-și afirma fidelitatea fata 
de ce-i mai bun intr-insii, pînă în clipa 
supremă a morţii, rámine marea lecție 
zguduitoare a acestor filme. Filmele 
rezistenţei antifasciste au dărimat ve- 
chile şi impämintenitele prejudecăţi des- 
pre anumite categorii asa pretins inapte 
pentru acte de eroism: gospodine liniş- 
tite, intelectuali timizi si cu capul în 
nori, adolescenţi încă incomplet des- 
prinşi de poala mamei, tot felul de oa- 
meni «mici» pe care nu-i remarcă ni- 
meni și cărora în condiții normale, ni- 
meni nu le dă vreodată cuvintul şi, în 
același timp, au spulberat stupidele mi- 
turi despre anumite popoare: englezii 
«scortosi si amatori de confort» s-au 
dovedit eroii admirabili, tácuti si. eficaci 
din multele fiime consacrate, neuitatei 
Bătălii pentru Anglia; pe francezii 
«superficiali, sceptici şi dedati numai 
plăcerilor» i-am văzut tari ca granitul 
în atitea filme, de la Bătălia drumului 
de tier si Tăcerea mării pind la Un 
condamnat la moarte a evadat, de la 
Linia de demarcatie si piná la Arde 
Parisul?; italienii «poltroni şi nedisci- 
blinati» sint eroii incomparabili din 
Roma, oras deschis, din Paisa, din 
Generalul Della Rovere, din Cele 
cinci zile din Napoli, din Agnesa, 
partizana; evreii «paralizati de spaimă, 
incapabili sá tind o armă» au dat din 
rindurile lor personajele din Strada 
hotarului sau din Samson. Ce a mai 
rámas din imbecilitátile cu privire la 
«sufletul slav inclinat spre resemnare» 
in fata imaginilor de neuitat ale luptei 
antifasciste din filmele sovietice, iugos- 
lave, poloneze, cehoslovace, bulgare? 
Dar chipul, pentru multi insolit, al spa- 
niolilor, grecilor, norvegienilor, olan- 
dezilor, danezilor si al celor mai buni 
si mai adevăraţi dintre germani? Dar 
cele mai bune dintre filmele antifasciste 
románesti, de la Valurile Dunárii la 
Serata, de la Actorul si sálbaticii 
piná la Ultima trontierá a mortii nu 
exprimă, ele, oare, forța de neclintit a 
demnităţii româneşti pe care nimeni, 
niciodată, n-a putut-o călca în picioare? 


Mindria de a ti om 


Dacá filmele luptei impotriva fascis- 
mului continuă după atitia ani sá se 
bucure de favoarea publicului, sá fie 
mereu cerute, e pentru cá ele vorbesc 
despre ceva care face sá vibreze sutle- 
tul chiar al celui mai blazat dintre spec- 
tatori: despre mindria de a fi om. 

Nici miine, nici poimiine nu se va 
stinge nevoia de asemenea filme. E 
de-ajuns să privim proiectele pe 1979— 
1980 ale mai tuturor cinematografiilor 
pentru a vedea că alte și alte opere pe 
aceeaşi temă Isi așteaptă rindul spre 
ecranele cinematografelor. Şi nu gresim, 
cred, cind socotim că în exploatarea 
acestui filon generos constă una dintre 
direcţiile majore de dezvoltare şi a 
filmului românesc. 


Lungul drum al suferinței către libertate /Bárália de pe Neretva 
de Veliko Bulajic) 


4 


A 
O 


We eee eee putut dovedi 
itor pune, ar fi incercat să facă loc la moştenire nevinovăția 
nid eee e aa i (Cazul Gorgonova) 


~ Interviu ' ic d e : du pe : È, ini nai I = : de : p ds 4 de n x vel 2 , a i À 0 jo no : deres À aterie ge i 0 te 
de rock în replici, frinturi de amintiri și impres iim prestigios — Boleslaw Michalek si un | sau nu, nici cine a ucis-o pe fete arhitectu 
(Ultimul als i E ANS apta Balzer: nu f * los, Jai ui, 


14 


Pesaro XV 


2 ‚a supraviețui“ 


Dacă cineva şi-ar fi pus in 
cap să cuprindă tot ce oferea 
între 14 si 22 iunie Mostra 
Internazionale del Nuovo Ci- 
nema de la Pesaro dedicatá 
anul acesta Hollywoodului 
din perioada '69—'79, tot — 
adică 80 de filme prezentate concomitent 
in trei săli şi în «sälita» TV (cam peste drum 
de casa Rossini, dar cui îi ardea la Pesaro 
de Rossini?) — acel cineva ar fi trebuit să 
vadă în jur de 10 filme pe zi. Zece filme cu 
o durată medie de 110 minute — pentru că 
cele 90 de minute clasice tin la ora actuală 
de prejudecată — ar fi însemnat 1 100 mi- 
nute, cam 19 ore de vizionare nonstop. Din 
păcate, o asemenea performanţă marato- 
nisticá nu era cu putinţă. La Pesaro, proble- 
ma n-a fost în primul rind cît, ci ce vedem. 
Goana după «cit mai mult» era stăpinită 
de citeva repere fixe: un film de Cassa- 
vetes. de pildă. sau de Woodv Allen. de 
Elia Kazan, Martin Ritt sau Richard Brooks, 
Mazursky sau Robert Altman, Jerry Schat- 
zberg sau Terrence Malick sau Pakula, 
John Milius sau Monte Helmann — nu 
era de pierdut. Dar, în cazul acela se pier- 
dea firesc, altceva. Spre surpriza mea 
n-am fost singură întru pierderi, ba chiar 
m-am trezit şi cu un «avantaj» de vreo 
20 de filme văzute în țară, dar nevăzute 
de colegii italieni. Pentru ca proprietarul 
de cinema nu are slăbiciuni si tandreturi 
de cinefil, el are forță si intransigentá de om 
de afaceri. El «tine» filmul cit face sală 
plină. Cinefilii care nu l-au văzut în «ziua 
cu sală plină» — și Italia beneficiază de un 
număr impresionant de cinefili, la concu- 
rentá, cred, numai cu monumentele — să-l 
vadă unde vor. Să-i vadă, de pildă, la Pe- 
saro. Erau seri în care sălile nu gemeau, ci 
plesneau de pline. Pline de pesarezi, în 
mare parte tineri şi foarte tineri, înghesuiți 
unii în alţii, rezemati de pereți sau așezați. 
pur şi simplu. pe podeaua intervalului 
Organizatorii Mostrei cunosc bine atit 
«situaţia» cit şi foamea de cinema a publi- 
cului italian, așa Inch selecția lor a mers 
nu pe latura de succes a filmului holly 
woodian ci pe latura diticilă, aceea prea 
repede «zburată» din difuzarea comercială. 
De altfel, scopul organizatorilor, mărturisit 
în programul de sală gi demonstrat prin 
selecția filmelor, nu a fost acela de a crea 
o imagine flatantá, complezentá a Holly- 


woodului in perioada citată ci de a oter: 
participantilor un cadru de documentare 
si informare cit mai conforme cu realitatea 
fenomenului. Ceea ce se putea vedea a fost 
permanent dublat de ceea ce se putea auzi 

un număr impresionant de conferințe pe 
tema «Hollywood '70» sau «Hollywood-ul 
şi noi» — pregătite şi susținute cu egală 
seriozitate de persoane cu nume sonor în 
critica italiană sau de tineri — critici sau 
cinefili. Conduse de Lino Micciché, direc- 
torul Mostrei (şi preşedintele Federaţiei 
internaționale a presei cinematografice — 
FIPRESCI), fără îndoială alergătorul cel 
mai hărțuit din maratonul de cultură cine 

matograficä de la Pesaro, aceste conferințe 
care au asediat cetatea Hollywoodului pe 
toate laturile — estetică, sociologică, in- 
dustrială, politică — au reușit cu adevărat 
să întregească acel cadru de documentare 
şi informare oferit de filme. Rezultatul a 
fost — cred — cel scontat: o imagine nu 
neapărat flatantă, pe cit posibil reală a 
Hollywoodului anilor '70 si a societăţii 
americane la aceeaşi oră. Hollywoodul pri- 
vit ca fenomen compus artă-industrie, dar 
si ca reflex al sistemului social în care 
funcţionează Societatea americană privită 
ca furnizoare de materie primă pentru a- 
ceastá «mașină creatoare» (cum îl numea 
Edoardo Bruno) care este Hollywoodul, dar 
şi ca obiect de studiu, ca «lamă» pusă sub 
microscop, un microscop numit «film». 
Pentru că între sistemul cinematografic si 
cel social, ca o felie de şuncă într-un sand- 
vis, o felie uneori mai zdravănă, alteori 
mai subțire, se află creatorul, făcătorul de 
filme, regizorul, cel care mai Impungind fe- 
lia sistemului social, mai apăsind felia 
sistemului financiar, reușește să creeze, 
cu o forță egală cu talentul său, imaginea 
societăţii în care trăieşte. Un joc pasionant 
de-a «cui fi aleargă mintea mai repede», 
de-a «cine apucă să spună primul» ce 
are de spus în condiţiile în care caracte- 
ristica principală a celor două sisteme nu 
este aşezarea, stabilitatea, ci mişcarea, ba- 
lansul, mutatiile de tot felul, inclusiv cele 
petrecute în gustul publicului de care cel 
al producătorilor este legat printr-un cor- 
don ombilical, solid ca un odgon, deci 
vizibil cu ochiul liber. lar acești ultimi 
zece ani de cinema hollywoodian repre- 
zintă, de fapt, evoluţia filmului american în 
noile condiţii de viață ale Hollywoodului 


acele în care — din '62 încoace — marile 
studiouri au trecut, unul cite unul, sub 
aripa marilor trusturi bancare. 


Banii n-au miros, arta are partum 


Şi, totuşi, exact acest Hollywood finanțat 
de... sau de... nu mai este o «fabrică de 
vise», el a devenit o uriașă «tocătoare» de 
realităţi sociale. În mare, firește. La detalii 
o să ajungem mai tirziu. La prima vedere, 
fenomenul apare aproape idilic, «National 
Kinney Corporation» care se ocupă mai cu 
seamă de investiții imobiliare, iar din 1969 
«ocrotesten producţia vechei case holly- 
woodiene «Warner Bross», scoate in lume 
Badlands, filmul de debut al unui tinár 
scenarist, regizor, în cazul de fată si pro- 
ducátor Terrence Malick. Badlands 
(«Locuri dușmănoase»), un film aparent 
despre mitul tinárului agresiv, in fond 
despre prejudecățile americanului linis- 
tit. Pentru că un american liniștit are 
o fată, si ea liniștită, de care se indrá 
gosteste un băiat mai turbulent, dar care si 
el s-ar linişti dacă s-ar Insura cu fata 
iubită. Tatăl refuză să-şi dea fata după un 
nimeni (concediat din slujba măreaţă de 
gunoier), băiatul vrea s-o fure (ca la noi 
la ţară, acum vreo 50 de ani), prins asupra 
faptului se apără — tradițional — cu pisto- 
lul. După care cei doi încep o viață de 
Robinson Crusoe. Dar pentru ca, in secolul 
XX, Robinson Crusoe nu mai are şansă să 
îmbătrinească pe o insulă, politia li des- 
coperá — spre nefericirea ei — căci tînărul 
«se mai apärän,o dată, cu pușca. La capătul 
unui şir lung de asemenea apărări este 
prins, si condamnat la scaunul electric, 
pe care toată lumea, începind cu el este 
convinsă că-l merită. Începind cu el, pentru 
că el nu este un «rău născut», el este un 
«rău făcut». Ca un alergător de cursă lungă 
care-şi calculează perfect rezerva pentru 
ultima sută de metri, Malick conturează în 
exact ultima sută ae metri de tilm, gi per- 
sonajul si ideea la purtător. În fata poliţiei. 
băiatul este un înger. Recunoaste tot. Nu 
se opune, Nu cere circumstanțe atenuante. 
Nu se justifică. li pare foarte rău. Aşa e! 
A ucis și merită să fie ucis. lubita plinge 
(după care, ni se spune în final — se mărită 
cu fiul avocatului); poliţiştii îl privesc cu 
admiraţie, cu respect; tie, spectator, iti 
vine să-i plingi de milă, deși l-ai văzut 
impuscind vreo opt oameni ca pe tot atiti 
iepuraşi. Pentru că, vrind-nevrind, extrem 
de laconica replică a tatălui «Cum o să-mi 
dau fata după unul ca tine?» sare de la 
inceputul filmului unde se rostea ea, aici, 
in final. Pentru că sintem în America, 
tara în care nu contează cine esti și de unde 
pleci, contează unde ajungi si cu cit pleci 
mai de jos cu atit ajungi mai sus. Altfel. 
America n-ar mai fi tara tuturor posibilită- 
titor. 

«United Artists», aflat sub aripa protec- 
toare a lui «Transamerica Corporation», 
trust-mamut care opereazá pe pümint cu 
afaceri imobiliare, asigurări și închirieri de 
maşini iar în văzduh stápineste o companie 
aeriană, distribuie Dragoste si moarte de 
Woody Allen, o Incintátoare parodie ia 

Război si pace», pe care insusı contele ar 
fi privit-o cu plăcere, dar de povestit nu se 
poate decit cu dicționarul de aforisme alä- 
turi — dar si Oaspetü de Elia Kazan, un 
film atroce despre atrocitatea stirnitä gi rá- 
masă în sufletul foştilor combatanți in Viet- 
nam. La rîndul său, «Universal», părticică 
din «Music Corporations of America», a pus 
umărul la realizarea tilmului Decolarea de 
Milos Forman, acea calmă si crudă incursiu- 
ne în universul tinerei generații în criză de 
ideal. tot «Universal» pune în circulaţie 
Eroi, Jeremy Paul Kagan, un film care 
vrea să arate cum e cu efectul Intirziat nu al 
razelor Gamma asupra cràitelor, ci cu 
efectul războiului din Vietnam asupra unui 
tînăr care l-a trăit. Internat în ospiciu pentru 
că s-a apucat să convingă niște recruți sá 
«nu se lase», și scăpat de-acolo prin fugă, 
tinărul pleacă în căutarea a doi foști tovarăşi 
de arme cu care speră să «înceapă ceva», o 
afacere de trăit. Primul găsit nu e deloc 
omul cel mai potrivit: nu are un ban. Ajuns 
la locuința celui de-al doilea, «află» că e 
mort. A murit pe front, a murit sub ochii lui, 
dar el uitase. mai exact nu voia să-și aducă 
aminte. Presărat cu umor, cu amor, cu 
suspens si împins într-un happyend 
sută-n-sută hollvwoodian, Eroi rămine, to- 
tusi, un film grav despre acel Vietnam care 
nu s-a încheiat decit pe front, nu si pe fron- 
tul din oameni. Un alt film grav, Războinicii 
de Walter Hill, un film despre teroare si 
fanatismul generator de teroare (o sutá de 
mii de tineri proveniţi din toate clasele so- 
ciale si din toate rasele Americii, care, orga- 
nizati în bande-«rázboiniciin este doar una 
din ele — doresc, nici mai mult nici mai putin 
decit sá se unească şi să pună stápinire pe 
New York) acest «Războinicii, violent deo- 
potrivă ca mesaj social si limbaj cinemato- 
gratic, iese pe piață sub emblema «Para- 
mount», adică banii trustului petrolifer 
multinațional «Gulf and Western». Război- 
nicii nu mirosea însă deloc a petrol, el mi- 
rosea puternic a cinema puternic. 

Fenomenul apare idilic numai la prima ve: 
dere. La cea de-a doua, el devine ceva mai 


realist. Marile trusturi nu-și investesc banii 
orbește în această afacere-plăcere numită 
film. Uneori ele acordă credit dintru Inceput, 
alteori filmele se cumpără după ce au fost 
fácute. Ele se cumpără, fireşte, la un pret 
ceva mai mare dect investiția Citeodatä 
banii «ies» si pentru temerarii producători 
si pentru prudentii cumpărători dar mai 
sint şi pierderi. Oricum, afacerea merge mai 
departe iar Hollywoodul supraviețuiește. 

Dacă pentru Hollywood banii n-au miros, 
pentru oamenii de afaceri filmul miroase 
foarte frumos. Filmul nu este atit o afacere 
de bani, clt o afacere de prestigiu. Filmul 
«dă bine» pe firma unui trust, ca blazonul 
pe obiectele aristocraților. Hollywoodul pro- 
fitá, şi bine face. Regizorii profită cind şi 
cum pot, şi bine fac. Toată lumea e multu- 
mită iar cind nu mai e, cind intervine o 
«nepotrivire de caracter», atunci, de pildă, 
«United Artists» igi retrage «ambasadorii». 
Adică producătorii. Mulțumită sau nemul- 
tumitä, tripleta regizor-Hollywood-marea fi- 
nantá, funcționează sub același stăpin: 
piața. Gustul publicului. Pentru că, să fim 
realisti, dacă Hollywoodul s-a apucat să 
fabrice «imagini de viață», imagini care 
uneori, oricit de Eastman ar fi ele trag 
spre negru, este pentru că la ora asta în 
lume, viata se vinde mai bine decit visul 
care, intre noi fie vorba. nu se mai vinde 
decit sub tormá de coșmar. Ceea ce nu 
înseamnă că Hollywoodul nu mai produce, 
la ora asta, decit filme «rupte din viaţă». 
Ceea ce nu înseamnă că marile trusturi 
nu acordă credit nici picate cu ceară decit 
acelor regizori dispuşi să pună sub lupă 
adevărata faţă a Americii. Toate genurile 
schemele si retetele sint la locul lor. «Autre- 
ment coiffées» — adaptate, travestite — 
se poartă travestiul la nebunie — travestiul 
unui film de dragoste în film de probleme 
sociale sau invers, al unui film politic în 
film de dragoste sau invers, al unui 
film de frison în film politic sau invers — 
în general se poartă invers şi de ce ne-am 
mira, din moment ce însuși Hollywoodul 
funcționează la ora asta in travesti. Sau 
invers, marile trusturi functioneazá, din 
cind in cind, travestite in Hollywood 

Cine refuzá travestiul, cine preferá sá 
trăiască prost în loc să supraviețuiască 
bine, se autofinanteazá sau găsește un 
mecena particular. Dar acela nu mai este 
Hollywoodul, este împotrivirea la Holly- 
wood. O împotrivire uneori programată, 
alteori involuntară (cazul Bob Rafelson 
care-şi face filmele cu buget minuscul, 
nu ca «să-i arate el Hollyvoodului», ci 
pentru că filmele lui nu se tin pe bani multi, 
ci pe idei personale), oricum, o împotrivire 
aflată în faza de «caz». 

Dar, un caz si cu un alt caz... 


Eva SÎRBU 


Oberhausen XXV 


Drumul 
spre vecini 


«Drumul spre vecini» 
este deviza festivalului. 
Căreia afișul festivalului 

îi aduce o precizare: 

pentru cineast, 
toate drumurile 
tree prin peliculă 


Annecy XII 


Animatia între 
„a înțelege“ 
si, a accepta“ 


85 Copii din 

% toate tàrile, 
uniti-vä! 
(Pasycu pas 
de. Edith Hubley) 


Mi-a povestit o prietenă, re 
porter frenetic, care-şi pe 
trece viata scormonind sá 
descopere ce-i viata, cea 
aflat din gura unui copil, a 
unei fetițe care-și făcea pla- 
nuri de viitor, planuri «pen- 
tru cind va fi mare». Pentru cind va fi mare, 
ea isi dorea să se facă musafir, ca să mă- 
nince în fiecare zi o prăjitură. Vis de copil 
sărac cu imaginaţie bogată. Mi-am amin- 
tit de această fetiță la Annecy, la Festivalul 
international al filmului de animaţie. Si 
animatorii sint, în felul lor, nişte copii să- 
raci cu imaginaţie bogată. Săraci, pentru 
că o mare parte dintre ei îşi fac filmele cu 
mijloace proprii, chinuindu-se în condiții 
chinuite, ca după aceea să dea de o mamă 
vitregă, difuzarea. Distribuitorii, cu excep 
tía televiziunii — doar televiziunea preferă in 
general filmele pentru copii — greu se lasă 
induplecati să cumpere ceea ce nu pot 
vinde, și vind greu,pentru că scurt-metra- 
jele se cuplează cu lung-metrajele, si deci 


inema 


[ } A XXV-a ediţie a Festiva- 
lului de 2 Oberhausen - 
mereu prima linie à 
nema competiției pentru cea 
mai autorizată confrun- 
tare internațională a scuri 
metrajelor — a prilejuit, 
printre altele, publicarea unei monogra- 
fii semnate de Ronald şi Dorothea Hollo- 
way, sub titlul «© de la Oberhausen». 
Cine n-a frecventat asiduu această ma- 
nifestare anuală sau mai păstrează ima- 
ginea unei separatii între producțiile 
ecranului, după criterii de gen si lungi- 
me, va fi surprins să afle, din acest vo- 
lum cá printre numele din fişierul oaspe- 
tilor, concurentilor si laureatilor festiva- 
lului cinematografic din Ruhr s-au in- 
scris de-a lungul anilor Alain Resnais, 
Lindsay Anderson, Jan Nemec, Mihail 
Romm, Agnès Varda, Jan Troéll, Fe- 
rencz Kosa, fără a mai vorbi de regizorii 
noli școli a filmului vest-german de 
lung-metraj — un Werner Herzog, un 
Aleksander Kluge. Cit despre maeştrii 
documentarului și genului scurt — Ro- 
bert Flaherty, Norman McLaren, Joris 
Ivens, Chris Marker, Jerzy Bossak, To- 
dor Dinov, Roman Karmen, Jan Lenica, 
lon Popescu Gopo, Yoji Kuri, Dusan 
Vukotić si multi alții, ei sint toti consi- 
derati «de-ai casei», dar stau In mono- 
gratie, cum au stat și In sălile de proiec- 
tie de la Oberhausen, aláturi de o scri- 
itoare ca Francoise Sagan, de un sce- 
narist ca Jean Claude Carriére, de un 
critic si istoric precum Jean Mitry. 

Cu alte cuvinte, «Weg zum Nachbarn» 
— «Drumul spre vecini», deviza festiva- 
lului, organizat în ultimii ani de către 
municipalitatea din Oberhausen, sub 
direcţia lui Wolfgang Ruff, cu concursul 
autorităților federale si ale Land-ulu: 
Westphaliei şi Rhinului de nord — sem- 
nificä nu numai o deschidere social- 
politică de orizont, ci şi o evoluție cultu- 
rală a cinematografului. 

Nimic mai important pentru un festival 
al filmului documentar si de scurt- 
metraj decit ideea de «drum». În ime- 
diata intimitate a faptului de viaţă, pri- 
zind cu mijloace tot mai rafinate fluxul 
spontan al realităţii, documentarul află 


Maratonul 
animatorilor: 
o cursă 
contratimp, 

o cursă 


pentru a fixa 
clipa 


Tot o parabolă 

si tot despre viață 
(DI. Pascal 

de Alison De Vere) 


in însuși acest teritoriu un extraordinar 
impuls spre tărimul poeziei, sursa unei 
libertăţi eseistice pe care o poate invidia 
oricare altă specie artistică. 

E ceea ce au demonstrat citeva dintre 
producţiile prezentate în acest an si 
care — spre lauda juriului internaţional 
condus de criticul Hilmar Hoffmann, 
fost director fondator al festivalului — 
au şi ajuns în fruntea palmaresului. 
Marele premiu a fost împărțit între două 
filme iugoslave, frapante în egală mă- 
sură, încă de la prima proiecție, tocmai 
prin această aspirație a scurt-metraju- 
lui de a condensa în puţine minute un 
discurs eseistic a cărui respiraţie este 
de foarte lung metraj: un documentar 
— Dae de Stole Popov si un desen 
animat — Satiemania de Zdenko Gas- 
parovic. Ambele simptomatice pentru 
evolutia speciilor în cauză. 

Primul e un tilm al observației directe, 
de maximă cruzime realistă, asupra ti- 
ganilor nomazi şi e în același timp spec- 
tacol ritual, îmbogăţit printr-o vervă 
freneticá a unghiulatiilor, a mișcărilor 
de aparat, a «pozelor» surprinse, cău- 
tate si juxtapuse. Vibratia lirică şi spe- 
culatia filozofică asupra condiției uma- 
ne, rezultind din cea mai acută privire 
asupra vieții reale, cu aspectele ei sor- 
dide sau bizare, iată performanţa care 
şi-o propun astăzi documentaristii de 
vocaţie. 

Dacă «drumul spre vecini» al primului 
film citat este gestul apropierii de o 
categorie socială dezavantajată, deviza 
înseamnă pentru desenul animat, cu 
care a tost distins ex-aequo, drumul 
către o artă vecină muzica, Satıema- 
nia vrea sá însemneze lumea lui Erik 
Satie. Partiturile compozitorului, atit de 
legat de experienţele artistice de avan- 
gardă ale primului sfert al secolului, 
cunosc de data aceasta ele însele o 
aventură experimentală, dialogind cu 
figurarea în imagini desenate a sensu- 
rilor ipotetice ale sunetelor. Este un 
balet grafic fantast si frenetic, de cro- 


(Continuare In pag. 20) 
Valerian SAVA 


se văd în costul unui singur bilet. Poate de 
aceea, mai mult decit la alti cineaști, există 
la animatori o frenezie a festivalurilor spe- 
cializate. O pasiune a confruntării, mai de- 
grabă decit a competiției, o ardoare a «ará- 
tării», a prezentarii tilmelor in tata contra- 
tilor, dar si a unui public sincer animat de 
interesul față de animaţie. Nu cred să existe 
scriitori care să-și propună să scrie doar 
pentru sertar, și cu atit mai putin imi pot 
închipui cineasti care să viseze la o peli- 
culă înmormintată într-o casetă de metal. 
Copii maturi — copii poate şi pentru că 
minuiesc personaje din hirtie decupată 
sau plastilină, din linii sau din puncte — 
nu o dată filozofi, animatorii au un aer de 
perpetuu «descoperitori ai adevărurilor tun- 
damentale» sau, în orice caz, ai unor ade- 
văruri pentru ei esenţiale. Între două «de 
ce»-uri?, copiii săvirșesc ceva numai al lor. 
Din punctul lor de vedere, creează. Chiar 
dacă din punctul altora ae vedere au făcut 
doar o poznă. 


La una din conferințele de presă am 
asistat la o discuţie pe marginea filmului 
realizatoarei franceze Nicole Dutour, in- 
titulat Nopți albe. În programul festivalu- 
lui, acest film era prezentat printr-o între- 
bare «Ce se petrece dincolo de chipurile 
oamenilor despre care ne Inchipuim că 
știm tot?». Nu încape îndoială că se pot 
petrece multe, dovadă următorul dialog: 
«Există o anumită confuzie în povestire 
Filmul dv. se adresează unui public mai 


larg sau doar tinerilor ?», întreabă un zia- 
rist. «N-aveam nici un tel de public în cap 
cind m-am apucat de tilm. Lucram si atit. 
Probabil că anumite lucruri nu prea se în- 
teleg, altele ar fi trebuit dezvoltate, altele...» 
Un regizor, tot francez, sare în ajutorul 
consorei: «În filmul Nicolei Dutour nu con- 
fuzia domnește, ci misterul». Este si acesta 
un fel de a detini misterul. Dar nu e mai 
putin adevărat că există în această lume 
a animației, care a fost, cindva, exclusiv 
a basmului și care, azi, este din ce în ce 
mai mult a realului celui mai cotidian, 
chiar dacă, exprimat prin metatore, există, 
deci, în această lume, o anumită naivitate. 
Naivitate în sens de candoare şi candoare 
în sens voltairian. Filozofia speranţei, încre- 
derea în existenţa unor soluţii continuă să 
anime, din tericire, marea majoritate a ani- 
matorilor. 


Temele 


S.O.S.-uri lansate pe tonuri semi-grave, 
ca în Lumea tăcerii de Nikola Majdak — 
un strigăt de alarmă impotriva poluării prin 
zgomote: citadinul, al cărui creier e pus la 
grea încercare de scurgere nesfirsitä a 
automobilelor cu sisteme de frinare defec- 
tuoase, dar cu clacsoane impecabile. de 
perforatoarele de asfalt, dar şi de timpane. 
de tranzistoarele care incintă auzul purta- 
torului, dar exasperează nervii trecatoru- 
lui, citadinul așadar, cind apucă în stirsit 
să trăiască o clipă de tăcere, strabátutá 
doar de ciripitul unei päsärele, is: iese din 
fire şi ucide zburătoarea. N-a suportat tá- 
cerea? Sau singura producătoare de zgo- 
mot care s-a dovedit a fi «a mina lui» a 
fost mierla? 

S.O.S.-uri lansate pe tonuri tulburător 
grave, ca filmul Pica-Don al japonezului 
Renzo Kinoshita, o evocare a dezastrului 
de la Hiroshima, din 6 august 1945. Un nu 
spus războiului în imagini de un realism 
cutremurător, aproape de neindurat. 

Solnifa, filmul realizat de Istvan Orosz. 
în atita de complicata tehnică a desenului 
combinat cu luări de vederi reale, strigă 
după un ajutor de altă natură, mai intros- 
pectivă. La o masă de prinz, un invitat timid. 
e drept, tot încearcă să apuce solnita pla- 
sată cam departe de mina lui. Nu izbutește, 
pentru că nu îndrăznește să ceară și pen- 


tru că cei din jurul lui îl împiedică în tel si 
chip, ocupați fiind cu treburile lor. Usor 
ingrijorat la început, apoi din ce în ce mai 
disperat, incapabil să-și înfringă propria-i 
sliiciune si cu atit mai putin aplombul su- 
ficient al celorlalti, comeseanul nostru va 
muri de frustrare, neputind sá se adapteze 
sau nevrind cu tot dinadinsul sá lupte cu 
convențiile la care-l supun semenii lui. Un 
film despre discreţie si timiditate ca de- 
fecte mortale ale epocii noastre. Din pä- 
cate, deși hotărit să folosească nu numai 
solnita ca personaj, dar şi sarea drept con- 
diment, filmul se opreşte acolo unde ar 
fi trebuit să înceapă umorul. Spre deose- 
bire de Anima al realizatoarei elveţiene 
Gisèle Ansorge care, în trei minute si 
cincizeci de secunde si în stilul gravurii 
animate, izbutește să comunice cu haz — 
un anumit tip de haz, mai degrabă amar, 
dar se putea altfel? — ideea că fiecare 
bărbat poartă cu el imaginea Femeii. A 
femeii-mamá, a femeii-sotie, a femeii-co- 
pil. Dar o imagine care, de la nastere piná 
la moarte, trecind prin toate fazele vieții, 
se degradează conform unui ritm vital, 
care se aseamănă cu cel al unui tren înne- 
bunit de viteză şi care nu se poate opri 
dect atunci cind mecanismul uzat isi dá 
ultima suflare. Filmul sugerează, extrem 
de convingător, ameteala și spaima ce 
decurg din această cursă a anilor ce trec 
repede, tot mai repede și în timpul cărora 
încercăm zadarnic să fixăm clipa. O clipă, 
doar una din interiorul acestei repetiții fără 
sfirsit a unui ciclu In care viața va ceda 
veșnic locul vieții. 


Tot o goană. o goană după verbul «a 
intelege» spre a ajunge la verbul «a accep- 
ta» este şi filmul francezului Jean-Chris- 
tophe Villard, L'E Motit (joc de cuvinte 
între Motivul şi Emotivul). Într-o mișcare 
fără sfirsit, un pictor cară de colo-colo, un 
copac pe care vrea să-l picteze. În jurul 
lui se construiesc case, se croiesc străzi, 
se ridică orașe, dar el, artistul, neclintit în 
incäpätinarea lui de artist isi va duce In 
circá pomul dezrădăcinat, pind ce va reuşi 
să-i Infigà rădăcinile acolo unde ele tre- 
buie înfipte. Filmul a fost răsplătit cu Pre- 
miul criticii, dar la conferinta de presă 
care a urmat proiecției, realizatorului i-a 
fost pusă poate cea mai insolită întrebare 
din cite s-au auzit în timpul festivalului: 
«De ce copacul dumneavoastră nu are 
frunze?» Răspunsul, uşor agasat al auto- 
rului, merită a fi consemnat pentru cele 
două trimiteri ale sale. Prima se reteră la 
umorul lui Villard: «Aveam și așa destule 
lucruri de animat ca să mă mai ocup și de 
frunze». A doua, Însă, este un răspuns 
dat naivitatii interlocutorului: «Oricum, for- 
ma arborelui este, inainte de toate, simbo- 
lică.» Toate filmele se vor simbolice, toate 
filmele se vor misterioase. Toate filmele se 
vor filozofice. Cronicarii se dau în vint 
după metafore, autorii se pasionează de 
simboluri, publicul vrea filme complicate. 
Juriul însă, se presupune, doreşte doar 
filme bune. 


Palmaresul din acest an de la Annecy 
a fost pe gustul tuturor. Marele premiu 
ex-aequo: DI. Pascal de Alison De Vere 
(Anglia): un bătrin cizmar își rememoreazá 
viata, stind pe o bancă in fata unei bise- 
rici. Deasupra capului d-lui Pascal stă 
chipul lui Cristos. lar în capul d-lui Pascal 
existența capului de deasupra lui dá friu 
liber tuturor posibilităților şi face posibile 
toate minunile. Atit doar că d-l Pascal 
este prea bătrin, iar Cristos este prea de 
piatră. Dincolo de viață de Ishu Patel 
(Canada): ce este moartea? Există un «din- 
colo» de ea? De fapt, un tılm care porneste 
de la mitologiile orientale si In special de 
la cea indiană, în care moartea este privită 
cu seninătate, potrivit credinței că ea nu 
este un sfirgit, ci doar o etapă in desfä- 
surarea vieții. 


Premiul special al juriului: Retlexe de 
Jerzy Kucia (Polonia): un oraş în bătaia 
ploii şi o luptă crincená pe care o duce 
un gindac să iasă din crisalidá. Să iasă 
la lumină, să päseascä In viaţă, fără să 
stie că în viaţă Il așteaptă moartea sub for- 
ma unui alt gindac mai mare... Amindoi 
se vor ineca într-o băltoacă Nu orice 
luptă pe viață si pe moarte se duce pentru 
supraviețuire. Un mesaj din muzeul dvs. 
de Lynn Smith (Canada): discutind între 
ele, tablourile unui muzeu amestecă nu 
numai ramele, ci și epocile și personajele 
în asa fel inch. îl putem auzi pe Rembrandt! 
(în Autoportret!) spunind despre compa- 
triotul său Franz Hals că întotdeauna a 
ratat... «picioarele modelelor sale». Aproa- 
pe 13 minute de haz continuu, ceea ce este 
o performanţă, ca sá ni se vorbească cu 


Rodica LIPATTI 


(Continuare in pag. 22) 


Filmul, document al epocii 


cronica 


reluărilor 


Ultimul 
Zeffirelli 


În 1931, King Vidor producea una din 
capodoperele sale, Campionul, cu Wal 
lace Berry şi Jackie Cooper în rolurile 
principale. Era o melodramă admirabilă, 
care stringea în miezul ei toate bunele 
rețete, arhetipurile solide și stinte la 
care publicul vibrează indelung, cu la- 
crimă sănătoasă: boxerul invicibil, altá- 
dată un tinăr sărac, omul devenit pu- 
ternic, bărbatul glorios alături de o 
femeie care-l iubește si un copil care 
il idolatrizeazá; urma, brusc, in con- 


Jon Voight. după /n/ 


cronica 
co(s)mică 


„Sfintul“ 
pe lumea cealaltă 


Am anunțat la timp — nu ne cereti 
cind, că am uitat... — secretul adinc în 
care se «comitea» ultimul Sfint pe post 
de James Bond. Producătorul instituise 
un embargo nemilos asupra oricăror 
informații privitoare la mincarea de pește 
şi de peliculă intitulată Moonraker. 
Să nu afle concurenţa, să nu-i mai vină 
și altuia ideea gag-urilor și gadget-urilor 
din scenariul său, că făcea o moarte 
de om cum nici un James Bond n-a 
cunoscut. Cu vremea, filmul a prins 
chip, a făcut ochi şi a ieşit pe piaţă. 
Din necunoscut si enigmă, cădem în 
ştiut, lac si put. Dacă nu si mai In adinc... 


trast, decăderea eroului — betii, jocuri 
de cărți, pierderea gloriei, înfringerile, 
divorțul, singurătatea luminată doar de 
prezența copilului care-i ascultă poves- 
tea tríumfurilor de altădată; apoi, re- 
invierea cu tot repertoriul ei — rugă- 
mintea fiului către tată de a-l revedea 
în ring, recăsătorirea mamei divortate 
pe care campionul vrea s-o recuce- 
rească, dragostea redesteptatá a mamei 
față de fiul abandonat, în sfirsit, marea 
hotărire a bărbatului: va urca din nou 
pe ring pentru a-și încinta copilui de- 
votat si a fascina femeia trădătoare. 
O melodramă bună nu e inferioară unei 
drame bune. Zefirelli, în geniul său, o 
ştie. Ajuns la Hollywood, unde rar marii 
italienii au poposit cu succes, el s-a 
decis la un «remake» după acest King 
Vidor, distribuindu-i pe Jon Voight (în 
Billy — campionul), pe Faye Dunaway 
(în rolul soţiei si pe Ricky Schroder 
in cel ce a fost odată Jackie Cooper. 

Cel ce priveşte fotografiile Campio- 
nului lui Zeffirelli, luptele, ringul, due- 
lurile de pumni, nu poate scăpa de 
obsesia duelului din piața aceea, de- 
mult, în alt veac, unde Mercutio, unde 
Tibald, unde Romeo, unde Julieta... 
unde Zeffirelli... Cel ce s-a putut apropia 
odată de Shakespeare cu atita inspirație 
freneticä, are vintul în pinze pentru a 
înțelege toate tipurile, arhetipurile și 
tertipurile lumii. 


casă (din Vietnam). întoarcerea la 
imaginea clasică. a Cu? 


J 
ipionutul 


Înainte de a muri, John Wayne a 
răspuns unei anchete care-l solicita 


cronica 


Terrei 


A trăi 
în Tokio-crom 


Critica japoneză — nu numai cea de 
specialitate, dar si marile ziare politice 
— socotește filmul A trăi în Tokio- 
crom drept «cea mai importantă reali- 
zare a anului 1978». E un documentar 
de lung-metraj, desfásurat într-un ritm 
lent, hotărit să fie exhaustiv într-o pro- 
blemá care pare a fi a unui singur car- 
tier, dezvoltată însă pină la rangul de 
problemă naţională: poluarea chimică 
a mediului și consecințele ei dezas- 
truoase pină la o tragedie a omului. 

Doi tineri regizori, Nobuki Yamamura 
si Akiko Kuraoka au pornit de la unul 


El. da. se știe cine e. Nu mai precizám. Ea. dar ea? Lois Chiles — 
dacă vreți să vá incárcati memoria cu orice chip (frumos) 


să desemneze pe cei mai buni actori 


ai vremii sale. lată ordinea lor 


intr-un fel de testament de gust si 
ochi al cow-boy-ului socotit «ulti- 
: Spencer Tracy. 
Taylor. Katharine Hep- 
Lione? 


mul dintre giganti 
Elizabeth 
burn. 


Laurence Olivier. 
Barrymore 


din cele mai dramatice procese destă- 
surate în capitala Japoniei — cel inten- 
tat de locuitorii cartierului Edogawa, 
societăţii «Nihon Kakagu», una din ma- 
rile fabricante de produse chimice. Car- 
tierul a fost construit pe deşeurile de 
crom (110 mii tone) desertate de ani si 
ani de zile, fără control, in pofida ori- 
căror reglementări, pe terenurile sale 
virane. Din 1919 se cunoaște toxicitatea 
cromului pentru corpul omenesc, dar 
grija pentru o rentabilitate financiară 
cit mai mare a infrint orice legi igienice. 
Societatea «Nihon Kakagu» n-a fost 
neglijentă ci — după aprecierea docu- 
mentaristilor şi a populației — cinică. 
Adevărul acesta n-a apărut imediat la 
lumină. Multă vreme, otrăvirea cu crom 
a fost considerată o boală pur profe- 
sională, nu a mediului habitabil. Doi ani 
de zile, echipa de filmare a urmărit, 
pas cu pas, felul cum locuitorii cartie- 
rului au ajuns să înțeleagă si să impună 
această relație între bolile lor și deșeu- 
rile depozitate, pină cind revolta lor a 
găsit calea unui proces judiciar care le-a 
consacrat dreptatea. În prelungirea ce- 
leilaite drame a poluării care a zguduit 
Japonia — bolile mercurului de la Mina- 


Căci Sfintul Bond are de descoperit 
cine a deturnat un avion care transporta 
o capsulă spațială expediată de ameri- 
cani — englezilor. Cine, cum și de ce? 
O sá vă spunem noi, ca să nu muriti 
de curiozitate, mai ales că nici nu merită. 
Capsula asta spațială, o sá rideti, a fost 
turata chiar de constructorul ei, numit 
Hugo Drax. Drax este, desigur, dracul 
gol. El are nevoie de capsulă pentru a o 


— zice rezumatul subiectului dat în vi- 
leag — «face să plutească asupra uni- 
versului o ameninţare mortală». Con- 
vins că rezumatul e exact, Sfintul se va 
impotrivi — avind, cum se cuvine, in 
asemenea impotriviri şi potriveli o prea 
frumoasă fată pe lingă el si alte multele 
în jur — lui Drax şi proiectelor lui draxo- 
logice. Se va imbarca pe o fuzee, con- 
struită după ultimul model NASA, se 
va bate în decoruri interstelare concepu- 
te de vreo sută de experti în efecte 
speciale și va avea ca adversar de pumn 
o namilă omenească de 2,35 m., cu 
maxilare de. oţel, nu degeaba supra- 
numită «Fálci» (nu de la Falconetti, ci 
de la englezescul «Jaws»). Se mai știe, 
din om in om, si dezlegarea celei mai 
adinci taine a filmului — aceea că și de 
astă dată Roger Moore va învinge. El 
are azi (sá ni se permită voluptatea de a 
da si nui, pe fată, o enigmă...) 55 de ani 
şi nu s-a plictisit să tot învingă... 


Documentul.sursá a filmului 


LIE 
cronica filmului 


antifascist 


Un octombrie 
in flacari 


András Kovács, una din cele mai 
puternice personalitàti ale filmului un- 
gar, a realizat Duminică în octombrie, 
al cărui scenariu nu se abate de la 
constantele operei sale: interferența din- 
tre individ si istorie, repercusiunile cri- 
zelor «din afarä», sociale, asupra crizei 
«dinăuntru», personale. Subiectul e pla- 
sat in aceeaşi zonă de timp care-l 
captivează demult pe Kovâcs: zilele în 
clar-obscur ale Ungariei sfisiate între 
viziunea unei catastrofe naţionale și 
posibilitatea unei învieri, «zilele reci» 
ale sfirsitului fascismului si ale începu- 
tului revoluției populare. Kovâcs «se 
mişcă» foarte bine între aceste tensiuni 
esentiale pentru configurarea dramelor 
importante ale timpulu nostru. Aici, 
sintem la sfirsitul lui 1944, în plină derută 
a regimului lui Horthy, prins într-o 
criză clasică el înțelege că războiul 


mata — cartierul Edogawa a devenit 
un simbol și un simptom al unei indus- 
trializări oarbe si iresponsabile. 

Filmul nu se sfiește a deveni un re- 
chizitoriu deschis, folosind îndelung 
interviurile atit ale locuitorilor cit si ale 
muncitorilor din uzină, analizele unor 
oameni de știință, generalitátile esen- 
tiale dar si imaginile particularului «gra- 
vid de universal» (după o expresie a lui 
Călinescu care trebuie pusa ca motto 
ia intrarea oricărui studio de documen- 
tare): astfel e halucinanta imagine a 
unui bărbat bolnav al cărui chip desti- 
gurat de intoxicație, dezgustà intr-atit 
familia si copiii încit omul e silit să 
mănince singur... 

Poate că imaginea cea mai cuprin- 
zătoare despre torta și utilitatea acestui 
film este însă una din afara lui, şi anu- 
me: la 18 decembrie 1978, regizorul 
Yamamura a fost citat ca martor în fata 
tribunalului din Tokio care judeca — 
în primă instanță — procesul intentat 
de locuitorii cartierului, societăţii de 
chimicale. Proces cistigat. industriile 
poluante din Japonia au început să se 
expatrieze: «Nihon Kakagu» se implan- 
tează acum în Coreea de Sud.“ 


Un geniu 
al cinema-ului 


El n-a fost John Wayne (a se vedea 
alăturat unele din ultimele sale ginduri) 
ca, la moarte, marile publicaţii ale lumii 
să-i consacre jumătate din paginile unui 
număr obișnuit. El n-a fost Valentino ca, 
la ora dispariției sale, femei In toată firea 
să-şi $mulgä părul din cap, de disperare 
amorbasă. El n-a fost Chaplin — și e de 
presupus că sicriul nu i se va fura, din 
criptă, după inmormintare. Ce-a dat el 
lumii e totuși pe măsura lui Wayne, Va- 
lentino şi Chaplin la un loc, deși decesul 
lui a fost anunțat sobru si laconic: 

«Cineastul american Dave Fleischer a 
murit în urma unei crize cardiace, la 
Hollywood, în ziua de 25 iunie 1979. El era 


purtat alături de Germania hitleristă este 
pierdut, dar e incapabil să găsească 
soluțiile decisive pentru a ieşi din alian- 
tá; el ar vrea să-l trădeze pe Hitler, fie 
si în ultima clipă, însă Hitler pregătește 
debarcarea amiralului de la cirma sta- 
tului. Două personaje rasfring,in întrun- 
tarea lor, ciocnirea dintre generali și 
generalitátile lor: Geza, un adjutant al 
lui Horthy, implicat în toate manevrele 
pentru proclamarea unui armistițiu și 
un diplomat german, în post la Buda- 
pesta, nimeni altul decit seful contra- 
spionajului nazist. Acest Hoffmann va 
încerca să pătrundă în secretele armis- 
titiuluì pus la cale de horthysti, prin 
intermediul acelui adjutant, si chiar 
dacá acesta va pástra taina actiunilor 
sale, el nu va putea impiedica cealaltá 
loviturá — rápirea, Intr-o duminicá de 
octombrie, a fiului lui Horthy, luat osta- 
tec de hitlerişti pentru a-l constringe 
pe regentul-tată să demisioneze, lăsind 
locul unei echipe pe care Reich-ul să se 
poată baza. 

Drama lui Geza capătă semnificația 
eșecului national: el va fi arestat de 
Hoffmann, va încerca sá se sinucidă, 
va rata tentativa și va fi supus unor 
anchete chinuitoare — în timp ce «afará» 
Horthy va ceda puterea lui Szalassi, con- 
ducătorul fascistilor maghiari. In aceste 
condiţii, mărturiile lui Geza nu mai 
interesează serviciile de spionaj hitle- 
riste — Horthy fiind înlăturat, adjunctul 
său, care şi-a făcut datoria de a tace, 
poate fi împuşcat ca un martor inutil 
unei demonstraţii de forță. Întrebarea 
filmului lui Kovâcs e dacă există, vreo- 
dată, «martori inutili». 


cronica 
telegenică 


Profesiunea: 
reporter 


Într-una din serile lunii iunie, milioane 
de telespectatori au putut vedea, și la 
noi, la telejurnalul de seară, asasinarea, 
pe viu, în Nicaragua, a ziaristului ame- 
rican Bill Stewart, de către soldaţii 
fostului dictator Somoza. Filmul acela, 
de citeva minute, surprins în direct de 
un alt om al aceleiași profesiuni, profe- 
siunea: reporter, — am avut ocazia să 
văd că a impresionat un popor de privi- 
tori. Dimineaţă, am auzit comentarii la 
tot pasul, ca după moartea cuiva apro- 
piat, aflat lingă tine, pe stradă, la un 
colț... Devenim într-adevăr cetățenii ace- 
lui imens sat în care televiziunea trans- 


in vîrstă de 85 de ani». 

Dacá ne-am opri aici, la aceastá tele- 
gramá, avem trista bánuialá cá milioanele 
de cititori ar ridica din umeri, deloc în- 
fiorati. Ne simţim datori să spunem atit: 
Dave Fleischer i-a inventat, în 1930, la 
36 de ani, impreună cu Max, fratele său 
dus și el dintre noi, pe: 

Popeye! Olive! Bluto! Betty Boop! 

Mai ridică cineva din umeri? Cu ce-a 
fost inferior Popeye lui Wayne sau lui 
Valentino? Ce drepturi are în plus, la 
nemurire, Greta Garbo față de Olive sau 
Betty Boop? Fleischer-ii — trebuie spus 
asta cu toată liniștea — au fost dintre cei 
mai geniali inventatori ai cinematografu- 
lui — linia lor de desen, gagurile, ritmul, 
moacele, banda sonoră, montajul şi mixa- 
iul intrind în concurență voioasă nu doar 
cu Disney (cum au făcut în 1939, dind o 
dată cu Alba ca zăpada a lui Gulliver-ul 
lor) ci cu toți, absolut toți «crocodilii», de 
toate gradele, de toate genurile, de la 
Welles la Keaton, de la Eisenstein la 


Rubrica 
«Filmul, document al epocii — 


Documentul, sursá a filmului» 
este realizatá 
de Radu COSASU 


Filmul si epoca: răpire într-o Duminică de 
Kovács) — în 1944. naziștii îl «ridică» pe fiul lui Horthy. pentru a-l 


octombrie (regia András 


santaja pe dictatorul maghiar 


Filmul si epoca: o lovitură militară în America Latină reconstituită în 
Centurionii. producţie a studiourilor sovietice 


inspirată de evenimentele 


acelui continent în fierbere 


forma omenirea, după cum profetiza 
Mc Luhan? lată un comentariu asupra 
aceloraşi imagini, venit însă de pe ga- 
laxia Gutemberg, a tiparului — Bernard 
Chapuis, în rubrica sa de citeva rinduri 
din «Le Monde», din care am citat nu o 
dată, scrie: 

«După ce lumea a văzut pe ecranele 
televizoarelor, trupul ziaristului ameri- 
can Bill Stewart zvircolindu-se în praf, 
după o rafalä de mitralieră trasă de un 
soldat al gărzii naţionale, generalul So- 
moza, prezentind «profundele sale con- 


Mizoguchi; ne va trebui o lume ceva-ceva 
mai bună pentru a se înțelege adincimea 
artistică a lui Popeye, ca și aceea din 
Poveștile lunii palide după ploaie. 
Deocamdată, sintem intr-o civilizaţie care 
abia-abia isi permite să zimbească atunci 
cind i se reaminteşte că, în 1935, Betty 
Boop a fost interzisă de pe ecrane, la 
presiunea citorva ligi ale decentei... Deo- 
camdată, la plecarea lui Dave Fleischer 
spre un loc unde sperăm că va găsi un 
cinema pentru a-și pierde o după-amiază 
cu Popeye, să fim mulțumiți că totuşi 
lingă 

Robinson Crusoe și Vineri, în localita- 
tea Hull din Anglia, 

Maigret, in localitatea Delfzijl din Olan- 
da, 

Pinocchio, undeva, in Italia, 

Tintin, la Wolvendael, in Belgia, 

Popeye are si el statuie la Chrystal 
City, în Texas — S.U.A! 

E adevărat — statuie ridicată nu de 
cinefili, ci de producătorii de spanac. Dar 
la cite spanacuri a produs cinematograful, 
ignorindu-l pe Popeye sau lăsindu-l pe 
mina copiilor, să mai nădăjduim că va veni 
o vreme a revansei si, deschizind bine 
ochii, lumea-i va trece pe Dave și Max 
Fleischer printre oamenii ei de seamă, 
pe intelesul, fie el treptat si lent, al adul- 
tilor. 


doleante» oamenilor presei, le-a expli- 
cat cä ei practicä «o meserie pericu- 
loasá». 

Dacă însă camere invizibile ar fi fil- 
mat tot ce se întimplă de cinci am în 
America Latină, în Africa, in Orientul- 
Milociu. în Asia de sud-est, s-ar fi putut 
vedea milioane de trupuri omenești 
încovoindu-se sub apăsarea morții, in 
înaltul cerului sau în celule fetide. Dar 
avem oare nevoie de camere invizibile 
pentru a ști că pe o vreme de măcel, 
însăși meseria de om e periculoasă?» 


Nemuritorii: Popeye si Bluto... 


...Popeye si Olive. lingă o statuie ridi- 


cată în cinstea spanacului. care există 
aevea. în Texas! 


n 
r * 


Lupta de la. Podul Báneasa 


(Urmare din pag. 3) 


trei sute de oameni, din care nu era unul 
sub 1,80 m înălțime, eu fiind cel mai mic 
din tot regimentul. 

— Care este primul tapt din ziua de 
23 august 1944, de care vă aduceți 
aminte? 

G-ral Marcel Olteanu: Era după-amiază, 
pe la cinci și ceva, mă găseam la biroul 
meu din cazarma de pe Calea Plevnei, unde 
veneam de două ori pe săptămină, ca să 
rezolv corespondența. 

— Bánuiati că va ti o zi deosebită, 
stiafi ceva din cele ce se intimpla la 
palat? 

G-ral M. O.: Nu, nu ştiam absolut nimic, 
era o zi ca oricare alta şi totul a fost pentru 
mine neprevăzut în acea zi, totul a fost 
asa, la galop. Dar mai întîi a sunat telefo- 
nul. Aveam telefon direct cu Comanda- 
mentul militar al Capitalei. Şi primesc un 
ordin: faimosul ordin «Pajura». După cod. 
asta insemna «Alarmă de război». 


a regimentului meu a fost de a intercept 
şi a respinge «cu orice pret» — era sub! 
niat în ordin — pătrunderea forţelor mii: 
tare germane în Capitală, pe cele trei cài 
de comunicaţie de la nord: Tunari-Herăs- 
trău, Otopeni-Báneasa si Mogosoaia-Stráu- 
lesti. Întrucit aveam de partea mea barajul 
natural al lacurilor care interceptează aceste 
trei căi de comunicație, mi-am spus foarte 
frumos: — Eu mă asez la poduri, pentru 
că podurile creează puncte obligatorii de 
trecere pentru inamic. El putea să vină în 
forță, cu o forță mult mai mare decit a 
noastră, dar la poduri se subtia, apărea 
întocmai ca oile la strungă. 

— Din nou, providentialul pod, ca la 
Vaslui, ca la Călugăreni. 

General Marcel Olteanu: Da, podul, 
podul a fost excepțional! Asta trebuie să 
speculati în film! Cunosteam perfect zona 
si am hotărît ca poziţia mea de apărare să 
fie pe Ináltimea care dominá podul, in 
lungul căii ferate Bucuresti-Constanta, ina 
time care îngăduia ceea ce noi numim tra- 


Drumul 
spre vecini 


(Urmare din pag. 15) 


chiuri umane care se refuză oricărui 
canon epic şi oricărei ordini stilistice 
rigide, cu trimiteri revelatoare la trau- 
matismele suportate de sensibilitatea 
umană, mai ales la condiţia femeii, pe 
care arta modernă tipizată şi comercia- 


lizată, pretinzind a o cerceta, o degra- 
dează suplimentar. Este o polemică în 
dublu sens, cu societatea alienantă şi 
cu arta contrafäcutä — o ipostază ine- 
dită a conştiinţei artistice angajate. 
Între un strigăt de disperare — Dae — 
şi aspirația de a recompune o lume — 
Satiemania, marile premii ale festiva- 
lului au rezumat, în fond, chiar prin 
titlurile filmelor, o stare de spirit si un 
statut dorit pentru genul artistic pe 
care-l cultivă. Alte titluri din palmares 


pot fi citate în acelaşi sens, al preocu- 
pării pentru soarta speciei şi a lumii: 
Alamanya, Alamanya — un docu- 
mentar al vest-germanului Hans A. 
Guttner, revelind distanta dintre visu- 
rile muncitorilor emigranți si solitudinea 
dezrădăcinării, Femeia de serviciu al 
polonezului Piotr Szulkin, extrăgind ale- 
gorii savante din cele mai banale ima- 
gini filmate prin surprindere, Easy ac- 
tion animated al olandezilor Karin 
Wiertz şi Jacques Verbeek, animind 
lent trei mii de desene cu un bárbat 
si o femeie — un alt balet grafic simbo- 
lic, într-un cub cu pereții totuși de- 
montabili. 

După cum suna tema unuia dintre 
concursurile și programele paralele ale 
festivalului, Oberhausen-ul este şi ră- 
mine o fereastră deschisă spre ideile 
si căutările unui cinematograf sensibil 
la problematica gravă şi acută, asumin- 
du-şi riscul, rareori însuşit de un festi- 
val, de a afirma prioritatea tematicii şi 
a urgentelor sociale ale momentului. 


geri etajate. Cunosteam zona, pentru că 
fäcusem exact în acele locuri aplicaţii cu 
elevii școlii de război, unde fusesem timp 
de șapte ani profesor de tactică. După ce 
mă Intorsesem de la Şcoala de război de 
la Paris, Antonescu, care pe vremea aceea 
era comandantul scolli și care mă cunos- 
tea, Imi spusese: — Dumneata, după ce 
iti vei face stagiul la Statul Major, ai să vii 
profesor la Scoala de război! 

— Neprevăzutul! Cum a acționat ne- 
prevăzutul în lupta de la pod? 

G-ral M. O.: Să vedeţi! Pe la 5 si 45, un 
observator al meu, care se găsea în turla 
bisericii brincovenesti, de la sud de lacuri, 
a semnalat apropierea unei coloane moto- 
rizate germane care, debusind din pădurea 
Băneasa, se îndrepta spre București. Şi 
într-adevăr, după zece minute, s-a auzit 
uruitul motoarelor şi, către ora 6, capul 
coloanei a apărut în fata intrării de nord a 
podului. Erau în total vreo 25 de mașini 
grele, dintre care unele purtau în remorcă 
tunuri. În fruntea ei se găsea — surpriză — 
un tun antiaerian de mare calibru, deşi e 
stiut că artileria merge de obicei în spatele 


Sinceritate, 
simplitate, 

curaj — acesta 

e antologicul 
personaj 
interpretat 

de Mihai Mereufä 
în Pe aici 

nu se trece 

(de Titus Popovici 
si Doru Năstase) 


coloanei. Dar generalul Gerstenberg, omul 
cel mai de încredere al lui Hitler, care con- 
ducea coloana, ne stia dispozitivul, văzuse 
noaptea și baricada noastră de la pod — 
aceasta e un alt capitol al romanului — și 
e! ştia că nu va putea pătrunde în Capitală 
decit lovind din primul moment, în tragere 
directă, cu tunul. A intervenit însă nepre- 
văzutul, nu numai pentru Gerstenberg, ci 
și pentru mine. Neprevăzutul se numea 
sergent Virtosu, care se găsea cu tunul 
lui de 47 mm — adică un calibru jumătate 
din cel german — în imediata vecinătate a 
podului. Coloana germană ajunge la pod. 
Sublocotenentul Anastasiu, conform ordi- 
nului pe care îl primise, se prezintă coman- 
dantului coloanei, spunindu-i că avem ordin 
să nu îngăduim nimănui să intre în Capi- 
talä Acesta îi răspunde pe un ton batjo- 
coritor: — Dumneavoastră puteţi să aveti 
orice ordin, de la oricine, noi executăm 
ordinele Führer-ului si vom pătrunde cu 
forța în Bucureşti! Imediat după plecarea 
lui Anastasiu, inamicul coboară repede 
din primele maşini pentru atac. lar Virtosu 
observă, în aceeași clipă, că tunul mare 
din fruntea coloanei germane Isi apleca 
teava la orizontală pentru tragere. Atunci, 
fără să aștepte semnalul de foc al locote- 
nentului Smărăndescu, fără nici un a! 
ordin, descărcă instantaneu cinci proiec 


Ultima frontieră 
a morții 


(Urmare din pag. 24) 


filmului si cea mai importantă demonstra- 
tie de intuiție regizorală a lui Virgil Calo- 
tescu. Fiecare dintre actorii citati «dä» tot 
ce trebuie filmului pentru echilibrul lui, nu 
doar tipologic,ci si psihologic. Tot ce tre- 
buie, dar și tot ce este omeneste posibil 
într-o schemă cinematografică cu liniile 
atit de fixe. De altfel, această schemă se 
înscrie în cercul alteia: aceea a filmului 
«între coperti». Ultima frontieră a morţii 
pornește de la momentul de reculegere in 
fata «Cercului bărbaţilor de piatră», por- 
neste cu un si el adesea întrebuințat: «Îţi 
amintesti ?», pretext de aducere aminte si 
se încheie in acelaşi loc, cu o frază tru- 
moasä, si ea omenească, rostită de lulia- 
Mariana Mihut: «Ar trebui schimbată plä- 
cuta. N-au fost 29. Au fost mai multi»... 


Tradițiile filmului románesc-proiectie în trecut (Ill) 


In anul 1931, la întoarcerea In tara de la 
Paris, am aflat de la fratele meu că un alt 
bun prieten al nostru, inginerul Dumitru 
Don, își cumpărase un aparat de filmat de 
format redus pentru amatori și turna met: 
de peliculă din simpla si marea sa placer: 
De această dată n-am mai rezistat. Repea: 
o vizită la Don. Cele văzute m-au cucerit p: 
loc: misterioasa imagine în mişcare si 
perspectiva de a putea face și eu un film 
cu mijloacele mele. Am hotărît deci, im- 
preună cu fratele meu, să facem primul pas 
si să cumpárám un aparat de amator. Zis 
şi făcut! Al doilea pas — transformarea 
întregii case într-un veritabil «Studio»: pe 
jos sirme, pe sus proiectoare, sigurantele se 
ardeau, becurile pocneau, sala de baie 
devenise laborator și, timp de doi ani, în 
orele libere, ziua filmam iar noaptea deve- 
lopam și citeam cu aviditate cărţi tehnice si 
reviste de specialitate. Acum nu mai eram 
foto-amator, devenisem cine-amator. Îm- 
preună cu prietenul Mitică Don si fratele 
meu, si cu binevoitorul concurs dat de dr. 
Spiru Constantinescu, preşedintele Aso- 
ciatiei foto-amatorilor din România — un 
desăvirșit animator şi pasionat fotograf — 


Cineamator pasionat 


am înființat, în cadrui asociaţiei, «Sectia 
cine-amatorilor». În afară de noi cei pome- 
niti mai sus, mai erau încă trei-patru membri 
pasionaţi, printre care si inginerul Silistra- 
rianu. În lipsa unei săli de dimensiuni con- 
venabile unei proiecţii, ne adunam în sala 
de sus a berăriei «Elveţia» de pe strada 
Cimpineanu, unde, in schimbul unor halbe 
cu bere, eram tolerati sá ne întiinim si să 
proiectám filmele noastre. 

În acea vreme, filmele de amatori nu erau 
standardizate, ele existau în două dimen- 
siuni: de 16 mm și de 9,5 mm tip Pathé cu 
perforatie pe mijloc, așa că fiecare cine- 
amator era obligat să aducă aparatul său 
de proiecţie de acasă. Aici, la berária 
«Elveţia», odată la trei-patru săptămini, 
fiecare Isi proiecta noile lui realizări, schim- 
bam păreri, ne informam reciproc despre 
ultimele noutăţi tehnice: un autentic cerc 
de creație. Făceam proiecte, discutam, ne 


stătuiam, căci deşi ne numeam asociatia 
de fotografi amatori, ceea ce doream noi era 
să facem «filme». Despre ele vorbeam, 
despre ele Intocmeam proiecte, la ele visam. 

Spre deosebire de alti cineamatori a căror 
unică preocupare era filmarea scenelor de 
familie, eu încercam, pe cit se putea,la 
mijloacele de care dispuneam, să fac filme 
scurte, cu subiect. 

Primul meu film s-a numit Grădinile 
Capitalei. Era o trecere tugará prin cele 
mai frumoase parcuri din Bucureşti, o 
mișcare sincopată de imagini a unei vege- 
taţii luxuriante. Nu era încă o realizare in- 
tegrală, pot spune însă că a reprezentat o 
foarte tructuoasá experienţă si mai ales 
un imbold pentru mine, documentaristul 
in devenire. Așadar, văzind că prima mea 
peliculă mi-a reușit, iar cei care o văd au 
numai cuvinte de laudă, am prins curaj. 
Aparatul de care dispuneam nu-mi putea 


tile ale tunului său anti-tanc în tunul ger- 
man, lovindu-| în mecanismul de tragere, 
ceea ce îi dă țevii o rotaţie de 90 de grade, 
indreptind-o spre lac. Iniţiativa neprevá- 
zută, dar extrem de oportună, îl obligă pe 
locotenentul Smărăndescu să lanseze si el 
mult mai devreme racheta roşie, o dată 
cu care un foc năpraznic se declanşează 
de pe toată poziția noastră. Foc care l-a 
prins pe inamic încă In desfășurare și an- 
gajat pe pod, lovind mortal coloana care 
se întindea pină aproape de aeroport. Ma- 
sinile cu muniții au explodat, tunurile ata- 
sate fiind scoase din luptă, iar ostașii au 
sărit din camioane, constituind un front pe 
liziera de sud a satului Băneasa, de unde 
au revenit însă, în repetate rinduri, la atac. 


Olteanu: Pe la 7 şi 30, cind mă găseam 
sus, pe poziție, pe rambleul căii ferate, 
vine un curier si mă anunţă că mă caută 
un civil. Un civil pe front? Pe cind cobo- 
ram, văd că se apropie un bărbat singur, 
într-o jachetă cărămizie, cu o banderolă 
tricoloră pe braţul sting. Mi-a întins miinile 
amindouă şi mi-a spus: — Domnule colo- 
nel, sint Emil Bodnáras si primul lucru pe 
care-l fac, din partea conducerii, este sá 
transmit felicitări comandantului și luptă- 
torilor Regimentului de gardă călare. A 
dat mina si cu ofițerii si subofiterii de fata, 
felicitindu- si pe el. — Si să-ți dau o veste 
bună, domnule colonel, mi-a spus Emi 
Bodnăraș. Maiorul Pădureanu, cu care am 
vorbit în zori, înainte de a veni aici, mi-a 
comunicat că cele două escadroane ale 
regimentului dumneavoastră, pe care le-aţi 
destinat operațiunilor din parcurile Bona- 
parte și Filipescu s-au comportat foarte 
bine, împreună cu formațiunile noastre de 
luptă patriotice, în tot timpul nopții. 

Pe la ora 12, ziua, aceste formațiuni pa- 
triotice au sosit la podul Băneasa, unii 
dintre ei purtau pansamente, fuseseră ră- 
niti. Erau comandati de un fost sergent, 
devenit salariat la C.F.R., sergentul Novac, 
așa M chema, mi-aduc aminte perfect. El 
i-a pus pe toti în linie, ordonati în front, 
ca ostasii. Si mi-a dat raportul. Eu le-am 
spus: — Bine-ati venit, băieți. lar ei au 
răspuns într-un glas: — Sá trăiţi, domnule 
colonel! 

— Să trăiţi, tovaräse general! 


Valerian SAVA 


În mod vizibil, autorii au dorit să umanizeze 
schema binecunoscută. Ei au incercat sá 
facă din Ultima trontierá a morții filmul 
unor conflicte omenești, determinante In- 
tr-un anume moment istoric pentru viata 
oamenilor gi pentru cursul istoriei deopo- 
trivă. Încercarea, chiar dacă nu pe deplin 
reușită ( din pricina prea deselor «rup- 
turi» între planul-document si planul-fic- 
tiune care pretind tot atitea eforturi vizibile 
de «lipire»), merită semnalată. Orice încer- 
care de ieşire din vechile scheme este 
binevenită. Chiar dacă ieșirea se produce 
pe un teren alunecos care duce la altă 
schemă. Cu atit mai mult cu cit, în lumea 
filmului si pretutindeni in lume. schemele 
nu sint din cale-afará prea numeroase. 
Pentru fiecare gen clteva. 

Virgil Calotescu a ales pentru Ultima 
trontierá a mortii — incadrabil in genul 
«evocare istoricá» — o schemá mai putin 
folositá la noi: aceea a filmului care incearcá 
sá desluşească sensul istoriei filtrind eve- 
nimentele prin destinul oamenilor care le-au 
trăit. 


oferi mijloace pe măsura intentiilor; am 
imprumutat urgent bani pentru a-mi cum- 
păra un altul. Aveam încă o dorinţă: să-mi 
titrez filmele (ceilalţi colegi nu se încume- 
tau încă). Un asemenea aparat pentru 
amatori nu exista. Drept care am pornit 
să-mi construiesc unul şi, spre marea mea 
satisfacţie am reușit; dar, celebrul meu 
dispozitiv ocupa jumătate din odaie şi 
arăta ca o bina. Lucram cu aparate rudimen- 
tare, improvizate, unele construite de mine. 
Făceam timid si cu greu primii pași în artă. 
inceput sfios, dar pasionat. 

În acest mod primitiv, am turnat trei 
filme cu subiect, fiecare de cite 120 metri 
și cu o durată de 20 minute. Aceasta, 
pentru un amator, echivala cu un «lung 
metraj». Primul a fost Etoria plajă 1934 
urmat de Expoziţia industrială din 1934, 
organizată în Parcul Libertăţii de azi — 
film realizat sub forma unui jurnal de actu- 
alitäti si un documentar cu studenții «Oficiu- 
lui National de Educatie Fizicá» (O.N.E.F.) 
care în cele din urmă a fost cumpărat, spre 
bucuria mea, de acest institut. În același an, 
O.N.E.F.-ul a participat la Congresul inter- 
national al sportivilor ce a avut loc în Suedia, 
la Stockholm. Filmul prezentat acolo s-a 
bucurat de un mare succes. De altfel, era 
prima inițiativă luată în acest sens. 


Paul CĂLINESCU 


35 de ani de la insurectia armatá 
antifascistá si antiimperialistá 


Reconstituirea simtonicá a 
evenimentului (in filme ca 
La porțile albastre ale ora- 
sului, Alexandra și inter- 
nul), dar și un unghi mai in- 
tim de abordare a istoriei 
(Serata, Canarul si visco- 
lul),toate modalităţile sint permise dacă sint 
validate artistic. Selecţia Cinematecii, pro- 
punind citeva titluri,o face, evident, și din- 
tr-o perspectivă axiologică. Filmele reunite 
sub nobilul stindard nu mai ilustrează, 
ocazional, o temă. Tema devine însăși ra- 
tiunea operei, absorbită în structura ei 
intimă, imposibil de rezumat ca la scoala. 
O participare afectivă si totodată profesio- 
nală tinind seama de condeiele angajate în 
colaborarea cu cinematogratul: Titus Po- 
povici-Francisc Munteanu (Valurile Du- 
nării); Marin Preda (La porțile albastre 
ale orașului); loan Grigorescu (Canarul 
şi viscolul); Horia Lovinescu (Stejar, ex- 
tremă urgență), Laurenţiu Fulga (Alexan- 
dra si infernul) si de regizorii cu un pro 
fil artistic distinct: Liviu Ciulei, Mircea 


medalion 
Robert 
Redford 


Filmele acelui August fierbinte 


Mureșan, Manole Marcus, Dinu Cocea, 
Mihu lulian. Ar merita poposit, cu siguran- 
tà, la fiecare din aceste modalități specifice 
de a celebra, cinematografic, momentul 
insurecției. Mă opresc încă la Canarul și 
viscolul care, la vremea lui, a fost mai pu- 
tin comentat. Limbaj cinematogratic de o 
rară expresivitate, folosind cu strălucire 
metafora vizuală, contrapunctul imagine- 
sunet, montajul discontinuu cerut de re- 
memorarea, intr-o stare de semicosmar, 
a tinărului pe cale să îngheţe în sonda pärä- 
sită. Canarul și viscolul reprezintă pentru 
Manole Marcus şi pentru cinematograful 
românesc o cotă valorică înaltă. 

Regretăm lipsa, din selecţie, a altei înalte 
stachete artistice atinse de un regizor pe 
nume Sergiu Nicolaescu, cu Atunci i-am 
condamnat pe toti la moarte. Film de o 
profundă complexitate în care cineastul, 
considerat asul spectacolului nostru di 
namic, Își găsește aici în colaborare cu 
Titus Popovici, o vocaţie analitică sur 


prinzătoare. 
Alice MĂNOIU 


Un star decent 


Cu fizicul sáu de poster ad 
mirat de adolescente, cu ae- 
rul său sportiv şi decent, cu 
biografia sa de familist ire- 
prosabil, el reușește sà in- 
trunească sufragiile tuturor 
virstelor, oferind fiecăreia 
alte motive de simpatie. Norocosul lui des- 
tin nu este însă povestea unui succes ful- 
gerător, ca de pildă acela al muzicalului 
John Travolta. Ascensiunea lui Redford 
are un parcurs destul de lung, marcind evo- 
lutia artei sale. De la distribuirea pentru 
fizicul agreabil (in Urmărirea lui Arthur 
Penn sau în Descul in parc de Gene 
Saks), Redford ajunge la performantele de 
interpretare din Candidatul lui Michael 
Ritchie sau din Cei mai trumosi ani 
de Sidney Pollack. 

Interesant mi se pare de urmărit,in acest 
medalion oferit drept cadou de vacantá, 
raportul dintre admiratul actor si parte- 
nerii săi celebri. În Urmărirea si in Descult 
în parc,el are de întruntat două mari sta- 
ruri, pe Marlon Brando si pe Jane Fonda, 
care reugesc sá-i umbreascá prezenta. 
În filmele amintite, aceasta se întimpla nu 
numai din pricina experienţei superioare a 
colegilor săi, ci si datorită partiturii pro- 
priu-zise. Deși «pozitiv», Redford are în 
pelicula semnată de Arthur Penn, un rol 
de întindere mică, iar în cealaltă este soțul 
destul de conformist al unei Jane Fonda 
plină de personalitate și de elanuri contes- 
tatare. O cu totul altă greutate capătă pre- 
zenta sa în filmele mai noi, infätisindu-! pe 
actor perfect stăpin pe mijloacele sale, 
neintimidat de vecinătatea unor celebri- 
táti. Mia Farrow este o apariţie destul de 
stearsă în Marele Gatsby, în care Robert 
Redford reușește un personaj frămintat. 
plin de distincţie şi de farmec «retro». 
Marea probă este însă Cei mai trumosi 
ani, în care apare secondind-o pe Barbra 
Streisand, «monstru sacru» de răsunător 


succes si de o desăvirşită profesionalitate 
Deși ambii protagoniști interpretează stră- 
lucit, izbinda lui Redford este mai împlinită, 
personajul său reușește să sugereze mai 
multe nuanțe psihologice. Sfiala paradoxa- 
là a studentului acoperit de succese sco- 
lare si campion la toate sporturile, ezitàrile 
de mai tirziu ale bărbatului îndrăgostit de 
o femeie complicată si frámintárile scriito- 
rului care nu are curaj, sint etape inter- 
pretate de actor cu revelatorii amănunte și 
cu farmec irezistibil. 

Un moment important în creaţia sa este 
rolul din Candidatul. Patetismul tinărului 
senator cu idei progresiste este sugerat cu 
naturalete si cu știința dozării. Excelentá 
este secvența Infruntàrii televizate dintre 
cei doi candidati, moment care il arată pe 
Robert Redford deplin stăpin pe micro- 
fizionomia sa. Discretul mușcat al buzelor, 
privirile ironice cu greu cenzurate și ges- 
turile sacadate ale braţelor ajută la suge- 
rarea unui personaj înflăcărat şi grăbit, 
inteligent și dornic de atirmare, încrezător 
in putinţa sa de a interveni în modificarea 
lumii. Această din urmă însușire îi este 
proprie de altfel și cetățeanului Redtord 
care, la numai citiva ani după Candidatul, 
linanteazá Toti oamenii președintelui, 
transpunere a cărţii cu același titlu. Actorul 
devenit vedetă nu se preocupă de intreti- 
nerea succesului său prin scandaluri mon- 
dene, ci încearcă să-și menţină prestigiul 
distribuindu-se în filme serioase, interpre- 
tind roluri care să-l intereseze complet. 
Chipul lui blond va mai stirni, desigur. 
suspine printre admiratoarele sale. So- 
ciologii vor explica probabil, peste ani, 
succesul tipologiei sale, dar dincolo de 
aureola de star, Robert Redford rămine 
un mare actor, cu un loc sigur în istoria 
cinematografului. 


Dana DUMA 


Cinemateca dedică 
evenimentului de la 

23 August 1944 

un ciclu care cuprinde. 
printre altele, si filmul scris 
de Horia Lovinescu 

si regizat de Dinu Cocea: 
Stejar, extremă urgenţă 

cu Irina Petrescu 


PARA ra 


mari premii la Cannes 


Blow-up-ul lui Antonioni si 
Conversatia lui Coppola 
sint două pelicule cu izbi- 
toare asemănări: eroul este 
un tehnician care prin mese- 
rie (de fotograf în Blow-up, 
inginer de sunet în Conver- 
satia) are acces la o percepție a unei anume 
dimensiuni a realității pe care omul obis- 
nuit nu o poate atinge. În ambele, miza 
este o crimă, «lovitura de teatru» o asigură 
relația cu o femeie, finalul este un eșec. 
Paralelismul merge chiar dincolo de nara- 
tiunea propriu-zisă: filmele cîştigă festivalul 
de la Cannes -Blow-up in 1967, Conver- 
satia in 1973. Asemänarea nu este insă, 
in acest caz, stingheritoare. Dimpotrivä. 
Fiecare din creatori si-a exprimat personali- 
tatea, geogratia socialá este diteritá, ¡ar 
structurile interne de dezvoltare ale operei, 
originale. Avem in față două pelicule de 
importanță majoră pentru filmul contem- 
poran a căror apropiere devine un fapt 
semnificativ. 

Ca și Cervantes, care folosea vechile și 
prăfuitele povești ale cavalerilor fără frică 
si prihană pentru a descoperi adevăruri 
profunde despre natura umană, Antonioni 
si Coppola uzează de clișeul polițist ca de 
un instrument de cunoaștere. În cazul lor, 
enigma capătă o valoare nouă, de luptă, 
prin care realitatea Își descoperă laturi si 
intunecimi necunoscute. Din vechea triadă 
victimă-crimina!-detectiv. niciunul din ele- 
mente nu mai funcţionează coerent. Meca- 
nismul este demontat, reluat într-o lumină 
nouă. Secretul crimei trece aici de limita 
etică clasică, simbolica lui avind o mult 
mai mare generalitate. Fărădelegea este 
simptomul, ruptura prin care o realitate cu 
forme si lumini necunoscute irumpe în 
universul pină atunci oarecare al eroului 
Personajele din Blow-up ori Conversatia 
nu vor să dezlege taina din pasiune pentru 
binele omenirii, ci dintr-o inerție morală 
cit se poate de banală si ne-eroicá. La Anto- 
nioni, crima este un eveniment de cezurá 
a cotidianului — folosit si în Aventura or 


Protesiunea reporter. Prin ele se declan- - 


şează un sistem întreg de revelări la nivelul 
acțiunii, personajelor si in cele din urmă, 
la scara întregii opere. Fotografiile din 
parc sint nu numai instrumentul întimplării, 
ci şi poteca prin care autorul te conduce 
prin hätisurile abia bănuite ale unei lumi 
vecine cu noi, dar ascunse. Ca şi dispariţia 
femeii în Aventura, descoperirea în ima- 


gine a cadavrului este o poartă către «necu- 
noscutum de alături. La Coppola, situația 
eroului diferă. Prin ocupatie,el se «joacă cu 
tocul.» Morala sa de meseriaș cu principii 
religioase este de inspirație clasică — vezi 
Marlowe, eroul lui Chandler — iar nenorocul 
asemeni. 

În ambele cazuri, ceea ce este cu adevărat 
important se ascunde tocmai în drumul 
pe care cei doi încearcă să ajungă la ade- 
vărul celor întimplate. Explicitarea eveni- 
mentului trece dincolo de morala «binele 
învinge răul», pentru a deveni un soi discret 
de metamoriozare a condiției umane. Taina 
si criminalii nu se lasă descoperiti,nu pen- 
tru că personajelor le-ar lipsi indeminarea 
si mijloacele necesare pentru a duce la bun 
sfirgit o asemenea întreprindere, ci pentru 
că ele trec ca secret si problemă într-o 
sterá mult mai gravă decit «cine a ucis?» 
Intrebarea este: merită să afli cine a să- 
virşit acea crimă? Într-o lume în care legi- 
tátile umanului par să scape de sub con- 
trolul individului, acest proces de căutare, 
de aflare a adevărului se devalorizează. 
Nici.religia căreia personajul Conversatiei 
se supune cu ridicul bigotism nu are argu- 
mente suficiente. Relaţia individului cu 
mediul a fost viciatá fundamental. Insin- 
gurarea nu mai este un proces social, eaa 
devenit în cadrul unei societăți de un anume 
tip un fundament, un mecanism. Enigma 
nu îşi are rezolvarea, pentru că,pe măsură 
ce eroii caută s-o dezlege, ea se dizolvă: 
in mod sigur,cineva a ucis. Dar oare acesta 
este verbul corect? Adevărul, cel supus 
vechilor legi morale se surpă sub apăsa'ea 
unui context de neînțeles nu pentru cà nu 
poate fi descoperit, ci pentru că nu mai in- 
cape m vechile precepte. U evaziune de 
circumstanta leagă tinalurile celor două 
filme: fotograful începe să urmărească jo- 
cul de tenis fără minge, detectivul cinta la 
saxofon în apartamentul devastat, dar bin- 
tuit de fantome. Realitatea trece cu paşi 
inceti tárimul iluziei, iar singurătatea rámine 
ca emblemă de neșters a păcatului. 


Cele două opere cinematogratice mar- 
chează amindouă, cu forță, un moment 
de conștiință al unei civilizații şi societăți 
cea capitalistă — în care impasul moral 
transcende în criză — criză care cuprinde 
condiţia umană în structurile esenţiale ale 
existenţei sale. 


Dan STOICA 


CAZA Rn 


Trei mere 
la doi 
omulefi 

ai aceluiasi 
inimitabil 
Gopo 


ineclub '79 Hermes 


Cînd zeul tutelar 
livrează aripi 


Un ceas cu cuc care-ti face cafeaua la 4 
imineata?! Un stilou care-ţi fredonează 
ood bye, my love, good bye?! «la chili- 
rul» — iti sopteste o figură de neorealism 
alian, speculind naivitatea — sau idea- 
smul? — plecate după cumpărături in 
Almäsagul Lipscanilor... Ascuns îndărătul 
ei ferestre, aparatul de filmat (înarmat cu 
biectivul de 135, deci «mărind», deci «apro- 
ind»), înregistrează impasibil. Mai corect: 
registrează implacabil. Incoruptibil. Un 
embru al echipei de filmare coboară in 
radă şi «duce tratative» cu un bisnitar 
exercițiul functiunii, aranjindu-l «fru- 
os» în cadru... ÎI recunosc pe ecran pe 
nton Rogoz care, împreună cu Gabriel 
ironescu, Silviu Dumitrescu, Corneliu Mi- 
aru au inaugurat — prin acest bun mo- 
ent de cinévérité intitulat Bisnitarii — 
oductia de filme a cineclubului bucu- 
stean Hermes, înființat in mai 1974, sub 
pida Consiliului sindicatelor din comerţ, 
nimat de un cineclubist neobosit, cu «15 
i vechime», economistul Anton Rogoz 
neclubul Hermes a devenit între timp o 
ezentá marcantă, confirmată de premiile 
ai numeroase decit filmele (la 28 de filme, 
de premii naționale și 3 internaționale). 
ar confirmată mai ales prin inteligența 
care cei cinci membri de bază ai cine- 
ubului: Anton Rogoz, Gelu Mureşan, 
abriel Mironescu, Silvia Dumitrescu, A- 
xandru Szekely, Îşi onorează «zeul tute- 
m — Hermes — abordind ceea ce numim, 
Bc — «tematica din sfera comerțului», cu 
oiciune, umor, cu spirit critic (de fapt 
tocritic), plini nu pur si simplu de idei, 
— aviz amatorilor — plini de idei cine- 
atografice. O consecință cu rezultate 
ibile: varietatea de genuri a filmelor Her- 
es, realizate cu acelaşi dezinvolt profe- 
onalism. Citeva exemple comprimate: 
Reciclare — combinaţie de ficțiune si 
né-vérité. În Piaţa Obor, printre munți de 
rză, într-un labirint de usturoi, toată lu- 
ea vinde, cumpără si topáie, ca in comedia 
ută. Doar lingă un morman de verdeață 
patins, un mos cu cuşmă stă si stă... 
Imat cu 8 imagini pe secundă, obrazul 
Atrinului trădează si mai evident exaspe- 
rea în fața nefastului raport dintre cerere 
ofertă. La sfirşitul zilei intervine ficțiunea 
mosul se duce glonţ, nici mai mult nici 
ai putin decit la Institutul de marketing... 
a «trimis» echipa de filmare dupá ce i-a 
mpárat toatá verdeata... 
Design — animaţie de obiecte, ironizind 
etaforic!) traseul unui obiect de uz cas- 
c de la «ce s-a proiectat» piná la «ce s-a 
alizat». S-a realizat un «ceva» extra- 
restru, cu reacţii bizare. Aflăm, în final, 
«ce dorea de fapt beneficiarul». Dorea 
ibric simplu ca bună ziua. Un ibric, asta 
a! 
Picătură cu picătură — desen animat 
nceput după o idee de Gelu Mureșan; 
bvestea realistă a «falsurilor» (la cintar, 
metru, la vin) şi deznodămintul ei várgat. 
emiul | la etapa interjudeteaná a Festi- 
lutui national «Cintarea României», edi- 
-a. ca si Raidul (la categoria reportaj), 
si Livada (la categoria fictiune) 
Livada: alb negru. Pare sinopsisul unui 
g metraj. Cu citeva decenii în urmă, 
llegalist condamnat la moarte așteaptă 
ve executat. «Prezentul» asteptärii in- 
o celulă, drumul spre locul execuţiei 
t întrerupte de retrospectii, configurind 
destin individual corelat cu destinul unei 
oci. Nici o urmă de stingăcie în acest 
„ exemplar prin «deturnarea» limitelor 
nice, prin folosirea lor creatoare. Un 
gur exemplu: aparatul nu putea trage 
cit cadre de cel mult 5 m, deci 25 de se- 
nde; posibila incátugare va determina 
uctura scenariului, va influenta stilul de 
ontaj, va «semána» coeziune. Handicapul 
devenit atu... 
Mens sana — film proaspăt, pe care Il 
comand in avanpremierá, el nefiind deo- 
mdatá proiectat extra muros. Autor: cel 
ai tinár dintre «cei cinci» Alexandru 
ekely. Cine spunea că tinereţea nu exce- 
azá la capitolul răbdare? Cu o precizie 
limetrică şi o răbdare kilometrică, disci- 
blu! lui McLaren a desenat cu penita cu 
s, sub lupă, direct pe peliculă, fotogramă 
fotogramă. O fotogramä are 16 mm. 
te de fotograme — sute de ore. La pro- 
tía care durează nici 3 minute te cuce- 
ste dinamismu! formeior, calchiat în di- 
mica ideilor: Terra se convulsioneazá sub 
bvara repetatelor «jocuri». Un bombar- 
ment; re-play; alt bombardament. După 
şir de violente re-play-uri alb-negru, în 
al se instaurează, stenic — fair-play-ul. 
care nu mai «explodează» decit culorile... 


Eugenia VODĂ 


Scrisoarea luni! 


tirziu şi poate prea mult... 


Filmul românesc 
Un om în loden 


O «O adaptare remarcabilă, un scenariu 
bun, o distribuţie valoroasă, iar interpre- 
tarea lui Victor Rebengiuc fără urma unui 
repros. Un film românesc care nu merită 
pierdut, spun aceasta pentru că, atunci 
cind l-am văzut, sala nu era complet ocu- 
pată...» (Liliana Augustidis, str. Bucu- 
resti nr. 307 — Călărași). 

O Departe de a fi perfect, tilmul e totusi 
lipsit aproape total de ceea ce ne-am obis- 
nuit sä numim «stingäciile inerente debu- 
tului»... In afara distributiei, in genere inspi- 
ratä, filmul se impune prin regie. Märgi- 
neanu nu se rezumä la a face o ecranizare 
corectă, fidelă. El creează gi, ce e de re- 
marcat, o face cu discreţie si bun simț. 
El are categoric, «ce»-ul indispensabil re- 
gizorului de film și-l valorifică atit în datele 
generale (coerenţă, unitate, omogenitate. 
dramatism), cit si pe tárimul detaliului de 
stil: compoziţie în cadru, juxtapunere de 
culoare. Astfel soneria telefonului isi do- 
bindeste numaidecit funcția obsesivă, si 
nu numai Rebengiuc tresare cind o aude. 
Prezenţa unui copil, în planul secund, pu- 
nind la poștă un plic galben similar celor 
primite de protagonist, nu trece neobser- 
vată, chiar dacă nimic nu mai aduce vorba. 
ulterior, de chiar acel plic... Un debut demn 
de toată lauda.» (Mihnea-Sergiu Colum- 
beanu, Bd. Păcii 116-126, bl. 21, sc. 2 
ap. 64 — București) 

@ «Am văzut un film interesant: Un om 
în loden. Nu vreau să-i fac inventarul 
avem critici ce nu vor pierde ocazia sá 
explice mult si bine de ce acest debut e 
de calitate. Vă scriu însă fiindcă tin sa 
aflaţi o convingere, de la prima vedere 
Rodica Negrea va fi o actriță adevărată 
Nu-i greu să faci pe profetul cu un ase 
menea talent în fata ochilori» (Corasma 
Popescu, Ploiești). (N.R.: Ploiestiul nu 
are străzi?). 

O «Fără dubii, filmul de debut al lui 
Mărgineanu. poate «bara» multe filme străi- 
ne ale genului». (Alexandru Jurcan, Loc. 
Ciucea, jud. Cluj). 

O «incă nu am văzut un film românesc 
polițist, aşa de bun, pur şi simplu...» (Doru 
Georgevici, str. Libertăţii 16 — Reșița) 

€ «Filmul se inscrie printre cele poli- 


cinema 


București 
august 1979 


Redactor şef 


Ecaterina Oproiu 


Totul despre tineri nu doar despre fotbal 


«Vă scriu din oraşul de la Dunăre, după citva timp de tăcere, chiar dacă-i prea 


În Brăila, tinerilor le plac filmele, ei fiind cu precădere «oaspeții de seară» ai 
sălilor de cinematograf, — si cred că ei sint în progres în înțelegerea artei. Rari 
sint cei care mai fac coadă la alde Vandana (așa se spune cind rulează un film 
care urmează să facă «rupere»!), dar multi sint cei care apreciază, de pildă, Mere 
roșii (M. R.: Asa să tie? Nu idilizati? Nu ne spuneți un basm prea trumos?) 
Nu demult, am văzut Să prinzi o stea căzătoare. Un film pentru tineri, cu tineri 
şi despre tineri. O viziune deloc «abstractă» asupra sentimentelor care străbat 
lumea acestor oameni în plină formare, asupra acelei lupte extrem de importante 
dintre simtámint și datorie. Un tinár ca mine, ca acela de pe stradă, care dorește 
să se autodepäseascä si realizează aceasta cu greu, dar cu ce pret! (N.R.: În ace- 
lași sens pozitiv ne scrie despre acest tilm și corespondenta lleana Dănilă 
din str. Bisericii 22, loc. Otopeni-București). Am încercat un anume sentiment 
de regret după vizionarea acestui film — regretul față de acei dintre noi, tinerii, 
care au luptat pentru «ceva», dar la prima Infringere au renunțat... 

Dacă stau si mă gindesc, în cinematografia noastră sint prea puţine filme despre 
tineri (N. R.: Prea puține? Poate prea puține bune!) si citeodatá, scuzati-mä, 
ni se prezintă o viață cam cu «adaosuri» despre ei. (M. R.: De ce «sà vă scuzäm» 
pentru o părere critică?) Dacă ar exista un aparat minuscul să filmeze viata unui 
tînăr muncitor — fără ca el să stie — s-ar descoperi elemente pe cit de uimitoare 
pe atit de reale! Mi-e dor de un film real, fárá culori roz-bonbon, mi-e dor de viata 
adevărată fárá abundente haine de sărbătoare, căci si salopetele pot fi frumoase, 
deseori. Aş dori totul despre tineri si nu doar «totul despre fotball» 


Cora Kureliuk 
str. N. Beldiceanu 3 
Bráila 


tiste ori prea «explicitare» ori prea «rebu- 
siste». Pentru cei care n-au citit cartea, 
multe par absurde și mai ales acest «om 
in loden» devenit, cind om invizibil, cind 
om extra-vitezá, fiind în toate locurile deo- 
dată (curtea spitalului, locuinţe, lift. tren) 
şi niciunde. Ca prim film al unui operator, 
începe plăcut, novator, dar ce păcat că 
genericul se termină și restul ocupă prim- 
planurile!» (lon Teaha, Bd. Armata Roşie 
23-25 — Arad) 

€ «Cu acest film, cred cá Victor Reben- 
giuc poate fi declarat actorul nr. 1 al anu- 
lui» (Filip Ralu, Bd. N. Titulescu 92, bl. B. 
sc. 1, ap. 40 — București). 


Dialog între cititori 


Elogiul unei «traze» bune 


€ «M-am bucurat de «Fraza lunii» din 
nr. 6/1979: «Puţini cunosc teorema lui Pitha- 
gora, dar multi cunosc Vagabondul», fra- 
ză apartinind lui Lică Barbu. Această frază 
exprimă mult adevăr. Sincere felicitări lu: 
Lică Barbu. Sint însă mihnit din cauza fap 
tului că s-a ţinut cont de cele scrise in 
legătură cu Bratele Atroditei în scrisoa 
rea semnată de Nicolae Giorgi. Culmea 
este că i s-a acordat mai mult spaţiu decit 
celor cinci care n-au prea lăudat filmul. 
Ciudat!» (Kolea Kureliuk — loc. Máriteia 
Mică, jud. Suceava). (N.R.: «Curierul» in- 
cearcă să menţină o ținută nepártini- 
toare în această «agora» a cronicei ci- 
netile. Obiectivitatea ne cerea sá ascul- 
tăm și ce spune «cealaltă parte» la un 
tilm primit cu multe obiecții. Fără a- 
ceastă obiectivitate, rubrica și-ar com- 
promite demnitatea și prestigiul, ve- 
nite din respectul nostru tatá de scriso- 
rile care argumentează atent un gust 
cinematogratic, chiar dacă acesta nu 
e întru totul pe gustul nostru.) 


Am zimbit la... 


«Dansul tobelor» şi progresul unora 


€ «La filmul Dansul tobelor, sala era 
plină pina la refuz, însă să știți cá nu eran 
asa de optimistă, fiindcă filmele indiene 
mă lasă rece. Poate știți că filmul are dou: 
serii, asupra finalului eram convinsă că se 


CINEMA, 
Piaţa Scinteii nr. 1, Bucuresti 41017 
Exemplarul 5 lei 


Cititorii din străinătate se pot abona adre- 
sindu-se la ILEXIM Departamentul Export- 
import Presă, P.O.Box 136—137 — telex 11226, 
Bucureşti, str. 13 Decembrie nr. 3 


Prezentarea grafică: 
loana Moise 


Prezentarea artistica: 
Anamaria Smigelschi 


A 


—.— 


Tiparul executat la 
Combinatul poligrafic 
«Casa Scinteii» — Bucuresti 


va termina O.K., ca orice film indian. Am 
urmărit subiectul printre cäscäturi, de altfel 
nu eram singura, am observat chiar că si 
spectatoarele în virstă, amatoare de ase- 
menea filme, se plictiseau. Trebuie să 
admitem — şi sint bucuroasă că am con- 
statat asta — că nivelul cultural al publi- 
cului nostru s-a ridicat, dacă asemenea 
filme care erau foarte apreciate acum 56 
ani, azi plictisesc... Singura scuză a rea- 
lizatorilor cred că este vechimea filmului 
și a scenariului, pentru că eu încă sper că 
doar anii sint de vină» (E Manolache, 
str. Tane Nicolae 23 — București) 


Viaţa cinefilului 


Ce-i cu Cinemateca din Arad? 


O «La finele anului trecut, am citit în 
ziarul local «Flacăra roşie» că peste citva 
timp se va deschide si la Arad o cinema- 
tecă, în cadrul Universităţii Populare. Asa 
s-a și întîmplat. În programul ei, au figurat 
o serie de filme interesante ca Respirație 
liberă, Sperietoarea, Umbra păsării în 
zbor, Prin cenușa imperiului, Rocky, 
Piine si ciocolată Ultimul film prezentat 
a fost Umbra păsării în zbor al studiou- 
rilor cehoslovace. De-atunci, nu s-a mai 
făcut nici o programare, astept mereu și 
sint sigur că nu sint singurul. N-ar fi fost 
cazul ca cinemateca să funcţioneze în va- 
canta, cind aveam. multi tineri. un timp 
liber mai consistent? Sperind în redeschi- 
derea ei, cred că ar trebui să i se facă o 
publicitate mai serioasă în cadrul cinema- 
tografelor din Arad. După părerea mea, 
Aradul merită o cinematecă bună» (Cor- 
nelius Popi, str. Ulmului nr. 28 — Arad). 


Fraza lunii 


«Nu as da Viaţa merge înainte cu 
Julio Iglesias, pe nici un film indian». 
(Mioara Pátrutescu, str. Partizanilor 
nr. 41 — Galaţi) 


În două vorbe 


Alexandru Hagău (str. Decebal nr. 4 — 
Cimpia Turzii) precum si un grup de eleve 
de la liceul «LL. Caragiale» — Bucu- 
resti: Adresati-vá, așa cum facem şi noi 
cind avem asemenea probleme, televiziu- 
nii. (Calea Dorobanţi 166, București). 

Valeria Baltă (com. Hälmägel nr. 5 — 
jud. Arad): Problema abonamentelor la 
revista noastră nu cade în atribuţiile re- 
dactiei. Adresativà Oficiului postal compe- 
tent. 

N. Mateescu (str. Albinet nr. 1 — lasi): 
Disocierea dumneavoastră între «critică» 
și «birfá cinematograficá» ar fi meritat 
adincită. Vă aşteptăm într-o coresponden- 
tá mai convingătoare. 


lon Popovici — student, Timişoara: 
N-am intenţionat nici o ráutate si nici frin- 
gerea vreunui elan, atunci cind am sfă- 
tuit-o pe pretuita noastră corespondentă 
Marga Gaţu din Corod, sá «evite a face 
clasamente puerile între filmele şi serialele 
de calitate.» Credem că n-am greșit si că 
nu v-am «supărat» decit pe dvs. Oricum, 
ne pare rău pentru această mică neintele- 
gere, 

Florica Hotu (com. Sävirsin nr. 34 — 
jud. Arad): Ne bucurá foarte mult cá v-a 
plăcut si ati apreciat articolul din «Cinema» 
ni, 6/79 — «Secvente din ziua de 23 August». 
Ne ingáduim sá si tipárim sugestia dv. cá 
ati vrea sá se realizeze un film dupá fap- 
tele relatate în articolul nostru. 

O precizare: Nu ne puteam închipui 
că, publicind multumirile corespondentului 
Laurenţiu Achim din Constanţa, «pentru 
pozele din serialul Washington. dincolo 
de ușile închise», vom stirni o asemenea 
«mică furtună» printre alti cititori. Lauren- 
tiu Achim ne mulțumea pentru pozele pu- 
blicate in revistă. Un număr de cititori 

Mariana Stănescu din Buzău; Simona 
iturcä din Sinaia; Meana Dănilă din 
Otopeni) au înțeles cá noi am fi trimis 
aceste poze, «sperind» astfel că ne-am fi 
încălcat hotărirea de a nu trimite nici po- 
zele, nici adresele actorilor străini si ro- 
mâni. Nu ne-am încălcat această vorbă. 
Incă o dată, corespondentul ne mulțumea 
pentru pozele publicate în revistă... 


Rubrica «Spectatori. nu 
titi numai spectatori» 
este realizatà de Radu COSASU 


23 


Maiorul Korner, 

. , si învățătorul Coma ! 
de două ori dușmani: 
pe planul istoriei 

> ; ; A | tesi pe planul vieții 
0 | ES on Dichiseanu 
* ^s \ si Emanoil Petrut 


Iulia — Mariana Mihut 
1 sau simplitatea încărcată de nuanțe 


no 


Deci se poate. Dar... 


Sint invitat de colegii de 
la Cinema sá-mi spun páre- 
rea cu privire la ce cred eu 
că se poate face ca să fie 
«mai bine», ca să zic așa. 
Mai bine, adică în cinema- 
tografie, iar eu îmi dau seama că nu pot 
spune cine știe ce noutăți, pentru că toată 
lumea «din cinematografie» e foarte com- 
petentă din acest punct de vedere. Exclud 
posibilitatea că să existe fie chiar și un 
mașinist care să nu știe cum se poate 
mai bine, ca să nu mai vorbesc de opera- 
tori, de regizori, de directori de film, de 
directorii caselor de film, de lucrătorii 
Románieifilm, etc., etc., etc. Dacă pină 
şi eu care abia am co-semnat un film și 
sint pe cale să-l co-semnez ca scenarist. 
fireşte — pe al doilea, îmi dau seama ca 
știu, atunci, într-adevăr, nu e de înțeles 
de ce continuăm să facem un număr atit 
de mare de filme nefericite. 

Şi e sigur că acest număr e foarte mare 
şi chiar îngrijorător, de vreme ce singura 
noastră revistă de specialitate își pune 
în fiecare toamnă şi apoi, aproape trimes- 
trial, întrebarea pe care şi mie mi-a adre- 
sat-o. 

Aşadar, nici eu nu voi face acum decit 
să repet tot ceea ce se ştie, foarte bine, 
de către toată lumea. 

Cu ce să încep? Cu o grava lipsă de 
curaj. E vorba de curajul luciditátii, mai 
intii. Luciditatea de a aborda chestiunea 
frontal, responsabil cu conștiința că este, 
pină la urmă, cazul sá lăsăm ceva în 
urma noastră și anume nu numai numărui 
peliculelor proiectate, pentru că nu putem 
îmbogăți patrimoniul cultural al viitorimii 
numai cu cifre statistice. Nici nu e cazul 
acum, la sfirsitul secolului douăzeci, cînd 
în lume se fac filmele care se fac, noi să-i 
dăm înainte cu lozinca binecunoscută 
de la mijlocul secolului nouăsprezece, 
adaptată, firește, noii arte: «Filmati, bá- 
ieti, numai filmati!» 

Eu sint dintre aceia care consideră că 
actuala realitate social-politică româneas- 
că oferă prin tulburătorul, absolut tulbu- 
rătorul ei univers spiritual, o șansă unică 
pentru creatorul de film și nu numai de 
film. Însă un creator autentic de film 
nu va putea niciodată accepta să descrie 
acest univers numai pentru «vederile» 
unui «grup de tovarăși» de la o casă de 
filme sau alta, care la rîndul lor au aca- 


nema 


Filmul bun 
nu trebuie 
sä fie o exceptie, 


| ci un fapt curent 


Substanta ideologicá si esteticá pe care 
o tot cáutám In manifestárile noastre de 
artă — și-o căutăm nu numai de acum c: 
de cind oamenii au simţit nevoia de artă - 
nu am găsit-o niciodată altundeva decit in 
dramaturgie, în dramaturgia robustă, vigu- 
roasă — de calitate, cum ne place s-o nu- 
mim acum tot aspirind spre ea, sau tinjind 
după ea... 

Personal, mi se pare că termenul dra- 
maturgie de calitate, ajuns deja la consa- 
crare si la care, paradoxal, ajungem de 
fapt din ce in ce mai greu — a lăsat să se 
înțeleagă pentru unii doar valoarea de 
excepție a operei de artă, nu și ridicarea 
fenomenului pe o treaptă mereu superi- 
oară, lăsind astfel o portità deschisă, une- 
ori prea larg deschisă, produsului de se- 
rie cules din circulaţia liberă a tot soiul 
de scrieri, proaste, schematice, stupide ca 
şi cind In aceasta ar consta libertatea lite- 
raturii. Cred că n-am încurajat decit liber- 
tinajul ei. De aici pornesc multe scăpări, 
ale noastre. Şi cînd spun scăpări, mă gin- 
desc, evident, la exigentá, criterii şi ri- 
goare, la talent și la nevoia de artă. Toate 
celelalte probleme de competenţă, de pri- 
cepere, de indeminare, de organizare, de 
oportunitate, de calitate, de cantitate, de 
aspirație, de necesitate, de angajare, de 
slujire, de curaj, etc., etc., decurg de aici! 


să «un grup de tovarăși de familie», că- 
rora doresc sá le asigure o viata liniștită 
și o masticatie corespunzătoare, netezind 
cu o perseverență nemaipomenită toate 
asperitátile vieţii noastre de toate zilele 
chiar si pe acelea care conduc la inghe 
suirea /or în autobuze cînd vin dimineaţa 
la birouri cu nasturii în mînă. Am citit. 
cu durere, la îndoliata mică publicitate 
din România liberă, destule anunțuri des- 
pre decese produse chiar printre lucrăto- 
rii cinematografiei si de toate categoriile, 
însă în filmele noastre nu moare mai ni- 
meni, iar de născut, cum bine se știe, se 
naște numai fără dureri, iar sinii mamelor 
sint plini de lapte din prima secundă. Ce 
noutăți să vă spun eu cînd se știe că teo- 
retic nouă, în România, nimeni nu ne 
cere să falsificăm viaţa pe care o trăim 
si totuși în filme se petrece o viata vatuita, 
de incubator, nu se zgirie nici un zidar, 
nu curge singe nici cind se taie puii la 
abatorul de pui, toată lumea e încaltatà 
cu pantofi cu crep și nimeni nu face nici 
un fel de zgomot cînd trece prin viata, iar 
majoritatea filmelor noastre de actuali- 
tate sint ca florile de plastic si am impresia 
că sint produse de aceeași centrală şi 
chiar filmele istorice sint la fel, singerează 
numai capetele turcilor, mustatile voievo- 
zilor noștri rámin neclintite, ca sá nu mai 
spun că toți domnitorii au facut cel putin 
un curs seral de invátámint de partid. 
Stimaţi tovarăşi, dar se uită lumea la noi 
în sala de cinematograf. Hai să facem niște 
cine-anchete serioase, inclusiv, fireşte, la 
filmul Clipa, si să nu gradăm răspunsurile 
in vederea echilibrării balanței; e cazul 
să fim lucizi cum ziceam, pentru că 
avem, realmente, toate condiţiile să facem 
filmele serioase pe care le presupune 
epoca noastră socialistă, iar adevărul nos- 
tru comunist e limpede biruitor. Așadar. 
luciditatea în fata adevărului vieții care se 
cuvine descrisă cinstit, devotat, partinic 
este una gi ei i se adaugă /uciditatea in 
fala ambițiilor noastre. În legătură cu luci- 
ditatea în fata adevărului vieţii, sint obligat 
moral să adaug că acest adevăr e totuși 
palid cunoscut de scenariști și, mai ales, 
în esenţa lui. Circulám, sper sá nu supăr 
pe nimeni, circulăm, zic, totuși la supra- 
fata vieții din România de azi. Acesta e 
un mare și trist adevăr. Cum bine se știe, 
am o oarecare cunoaștere a vieții tárá- 
nești din România și cînd văd pe peliculă 


Într-o cinematografie in care pot apărea 
filme ca Clipa sau Lăpușneanu (privite 
din unghiul dramaturgiei în primul rind) 
alături de alte pelicule ca Premiera sau 
Casa de la miezul nopții, sau Aurel Vlaicu 
sau, sau, sau..., înseamnă cá evenimentu 
artistic aparține hazardului, întimplării s: 
că, de fapt, stăm foarte prost cu exigenta, 
cu criteriile şi rigoarea! Si cite repercusiuni 
nu decurg de aici: 

€ diluarea dramaturgiei ca gen de li- 
teraturá; 

€ tot mai puțini scriitori valorosi (si cul- 
mea — îi avem!) vor mai fi atrași, cuceriti, 
interesaţi, posedafi de teatru sau film. 

O Regizorii se descurcă și ei cum pot, 
cu profesionalitatea lor, de fapt irosità in 
vint, «salvind» aberaţii literare, tot sperind 
la scenarii și piese mai bune. 

O Actorii, la rindul lor, se deprofesiona- 
lizează transformindu-se nu în oameni cu 
biografii şi întimplări revelatoare de mari 


adevăruri esenţiale și semnificative, ci în 


chipuri amorfe si inexpresive care se-ntrec 
in a debita idei sfătoase, lozinci, scheme, 
insăilate toate in povestioare minore, 
ineficace ideologic și de cel mai îndoielnic 
gust estetic — plicticoase și, evident,de 
loc asimilate de public. 

€ Spectatorul, mai selectiv decit cre- 
dem, preferă din comoditate televizorul, 
asteptind cu nesat serialul de simbátá 
seara, lásindu-ne pe noi în pace sá cre- 
dem că ne-am făcut datoria. Şi culmea! 
noi adesea si credem aceasta, cu aceeasi 
inconstientá sau emfazá cu care ne coco- 
losim rebuturile. 

€ Cind se naste un film bun, ne mirám 
mai mult decit atunci cind se naste unul 
prost (!), cultivind intim o undá trecátoare 
de tristete sau invidie pentru cá nu ne-a 
fost dat nouă să apucăm șansa sau întim- 
plarea aceasta. 

Ei bine, trecerea de la şansă la întim- 


marea luptă pentru introducerea unui nou 
sof de porumb şi dramele determinate de 

ea în viața amoroasă a doi tineri ingineri, 
mi se stringe inima de durere. Asta-i pro- 
blema vieții la tara, azi? E de crezut că cei 
care au produs acest film, de la scena- 
risti la producători şi finantatori, sînt atit 
de străini de soarta ţăranului român? Nu 
e de crezut. Și atunci apare o problemă 
îngrozitor de gravă, pentru că privește 
morala noastră de creatori şi oameni 
politici și patrioți: dedublarea, trista, mize- 
ra dedublare cu corolarul ei minciuna şi 
autominciuna şi cu finalul ei binecunos- 
cut, falimentul artistic al produsului. 

Eu nu fac decit să dau exemple, care 
și ele sint atit de cunoscute incit devin 
banale, iar banalitatea naște obisnuinta, 
iar noi putem ieși foarte bine la pensie 
si putem foarte bine minca pensia pinä 
la cele mai adinci bátrinefi. 

De ce nu se face comedie? Toată lu- 
mea se întreabă, avem mari actori de co- 
medie, avem regizori de comedie de ex- 
ceptie, avem în popor o predispozitie 
nativă spre ironie și satiră, însă come 
die, nici în teatru nici în film nu producem. 
A apărut piná si întrebarea, «ce dracu se 
făcea Caragiale, tovarăși, cu un scenariu 
la o casă de filme în zilele noastre?» 
A încercat un scriitor o parodie a «Nopţii 
furtunoase», din perspectiva celor care 
citesc cu crampe orice glumă și nu s-a 
avut haz nici măcar pentru ideea în sine, 
nu mă refer la valoarea comediei ca atare. 
Şi atunci apare genul comediei la care nu 
se ride, al comediei la care se zimbeste, 
insá ride de noi lumea care pláteste bile- 
tul la cinematograf. 

Dar noi nu de discuţii teoretice ducem 
lipsă acum, ci de gustul responsabil și 
demn al celui care, la o casă de filme,pune 
pe masă o comedie adevărată și de gestul 
responsabil al casei de filme care, dacă 
crede sincer în ea, o susține. Cînd eram 
la televiziune, am mai povestit, pusesem 
la cale o emisiune de satiră, Revistă lite- 
rară tv, de 1 aprilie. A venit «un grup de 
tovarăși» să o vizeze, erau și istorici prin- 
tre ei, n-a ris unul, apoi la sfirsit cineva 
mi-a reproșat că redactorul care l-a in- 
tervievat pe Mazilu putea să-l și pieptene 
niţel, fiindcă omul era cam netuns, că 
Baranga n-ar fi cazul să ne mai prea dea 
lecţii cu fabula atoate-stiutorului, că S/ 
vestru putea să aleagă din Caragiale și 
altă replică decit aceea cu imperativul: 
Nu ride! în sfirsit, cel care era pus să tragă 
concluziile mi-a amintit cîte sarcini grele 
ne așteaptă azi pe noi toți, care con- 
struim o lume nouă, iar eu mă apuc să 
mă hlizesc la televizor. Sigur că mie mi-a 
scăzut brusc tensiunea, nu mi-a fost pe 
loc chiar atit de la indeminä, însă emisiu- 


plare, la evenimentul artistic curent și fi- 
resc (eșecul ráminind doar intimplátor si 
nu produsul de serie!) mă obsedează, mă 
persecută într-una, hotàrindu-mà să refuz 
rebutul, nu însă înainte de-a mă și lupta 
cu el. Înţeleg prin aceasta, atitudine con- 
stientă, calitatea atitudinii, neliniște, pasiu- 
ne, exigentá, responsabilitate! 

Trăim cel mai incandescent veac al ome- 
nirii si tot ce vom face sub tensiunea a- 
ceasta înaltă nu se va mai conecta la re- 
tea, ci se va face scrum... 


George MOTO! 


Avem tot 
ce ne trebuie 
ca sá facem 

. filme bune. 
intrebarea e... 


N-am lucrat pind acum la un film fara 
să-mi pun această întrebare: cum o să 
iasă? Şi cred că nu numai eu. Este peri- 
oada cea mai frumoasă cind se discută 
despre cum o să facem, cum o să filmám, 
cum o să fie; dar o dată început filmul, 
incep şi necazurile. Mai intli lupta cu omul 
pe care îl ai de făcut și care nu vrea să 
intre în nici unul din — să le zicem — «ti- 
parele» pe care, de-a lungul anilor, le-ai 
intilnit. Începi să vezi că vorbește fals, se 
mișcă stingaci, dacă e pozitiv e atit de 
bun încit cade în prostie, dacă e negativ 
e atit de negru încît nimic nu-l mai poate 


nea a intrat pe post și la data și la ora 
anunțată si fără să-l mai pieptän pe Ma- 
zilu si nu numai cá nu s-a întîmplat ni- 
mic, nu s-a oprit nimeni din ce avea de 
construit, nici pe mine nu m-a dat afară 
nimeni, și nici chiar pe cel care oprise 
«momental» emisiunea, nu l-a dat afară 
nimeni! Deci, se poate! Aceasta este de- 
viza mea. Se poate! Există toate condiţiile. 
Este, însă, de la sine înțeles că se cere 
perseverenţă, conștiința demnității și a 
misiunii politice a artistului, refuzul con- 
cesiilor și iar demnitate comunistă. Cred 
că m-am întins prea mult la vorbă. Să 
trec pe scurt la chestiunea luciditátii în 
fata ambițiilor, adică a laturei tehnico- 
organizatorice. Cu exemple, firește. Se 
turnează, cum se spune, un film după ro- 
manul meu «Nişte țărani». Joacă în el, 
spre marea mea satisfacție, cîțiva dintre 
cei mai mari actori ai momentului actual. 
Valeria Seciu, Mitică Popescu, Mircea Dia- 
conu. Primul tur de manivelă a avut loc 
in felul următor: la nouă seara, după o zi 
de filmare într-un alt film, Valeria Seciu 
a plecat cu o mașină de la Mamaia la 
Horezu- Vilcea, unde a ajuns la cinci di- 
mineata. La nouă s-a sculat,aiurmat ma- 
chiajul, costumafia și drumul la noul loc 
de filmare în noul film și la unu a început 
turnarea. Unde, pe lume, se mai găsesc 
astfel de artiști? Şi a doua zi, seara, juca 
la Mic în «Pirandello», pentru ca să plece 
de pe scenă la gară la Mamaia, să filmeze 
în primul film care o aștepta și unde se 
plătea aşteptarea. Cum ar zice un perso- 
naj dintr-o piesă care se joacă cu săli 
arhipline la Mic: Opriţi-vă, oameni buni! 
Opriti-va si hai să discutăm serios aceas- 
tá problemă, pentru că altfel ráminem pri- 
zonierii celui mai păgubitor amatorism! 
Să nu aducem în discuție faptul că pină 
și în astfel de condiții s-au făcut destule 
filme bune, pentru că nu e un argument. 
Aşadar, eu invit la o discuţie responsa- 
bilă. Asta nu înseamnă altă discuţie. Ci o 
lectură concretă, responsabilă a unui sce- 
nariu la casa de filme, începînd firește, 
cu scrierea lui responsabilă, aprobarea 
responsabilă a unui decupaj, și, deci, 
implicit a unei conceptii regizorale, etc., 
etc., pentru că, repet, nu de colocvii du- 
cem lipsă. Si iar zic că se poate. În filmul 
Clipa nu numai că nu mi s-a cerut să 
renunţ la nici o replică de către cei cu 
adevărat competent respobsabili, ba mai 
mult, mi s-a cerut să introduc o scenă de 
o extremă duritate politică prin adevărul 
ei. 
Se poate, repet și închei 

Dinu SĂRARU 
P.S. După primul film am dat un interviu 
imens în «Contemporanul», după al doilea 
am scris acest articol. Cred că ajunge... 


scoate la lumină, în afara cazului în care 
schema filmului cere să fie scos la lumi- 
ná... Această luptă cu «omul tău» se pe- 
trece in interiorul alteia: lupta cu ceea ce 
se cheamă «condiţia actorului în același 
timp de teatru si film». De multe ori cînd 
fac un film mi se creează senzaţia că aș 
comite un act de trădare față de teatru. 
Este o senzaţie nelalocul ei, pentru că și 
teatrul și filmul sint ale noastre, fac parte 
din cultura românească. Nu știu cum se 
descurcă colegii mei, dar mie îmi este 
foarte greu si mă întreb, de pildă, cum 
poate să iasă bine un film în situaţia în 
care noaptea filmez la Constanţa, iar a 
doua zi joc pe scenă în București? Asta 
poate părea o chestiune administrativă — 
şi chiar este — numai că, din păcate, ea 
afectează exact calitatea muncii mele, deci 
implicit, și pe aceea a filmului. Cred că ar 
trebui să existe o relație mai artistică între 
Casele de filme și teatre. Pentru că la ora 
actuală ea arată cam așa: «Mai dă-mi-l 
putin!» «Nu ţi-l daul». Ajungi să te simţi 
un fel de obiect... Nu vreau să spun căo 
dată rezolvată problema asta vom avea în 
mod sigur filme mai bune, iar despre 
chestiunea personajelor, -a scenariilor, a 
adevărurilor din filmele românești, mi se 
pare că se vorbeşte cam «dă dămult, cam 
dá dámult» — vorba lui Nenea lancu — 
si nu cred să cadă în sarcina actorilor rea- 
lizarea acestui vis — că este încă un vis, 
nu? — si anume să putem face mai multe 
lilme bune, filme care sá intre in circuitul 
international, pentru cá, cred eu, cultura 
unui popor poate fi foarte bine reprezen- 
tatá si prin opere cinematografice. 

Avem regizori buni, avem operatori mi- 
nunati, avem actori buni, s-ar părea cá 
avem tot ce ne trebuie să facem filme bune. 
De ce nu le facem este o întrebare care 
mă depăşeşte. 

Stetan IORDACHE 


„ 
Y i 


n N 
+ ga ® 


+ eae? 


ee nae et * 


| Apropierea Congresului par- 
| tidului, profunda luciditate si 
inalta angajare comunistá, 
inema patriotică, cu care secreta- 
! rul sáu general, tovarășul 

Nicolae Ceaușescu, ne-a 
indemna! şi la recentele con- 
sfătuiri de la Comitetul Central să analizăm 
propria noastră activitate si programele 
anilor viitori, creează climatul propice unor 
fertile dezbateri si pentru cinematografia 
noastră națională. 

Constatind cu satisfacție că în cei cinci 
ani care au trecut de la precedentul Congres 
au avut loc nu mai puţin de o sută de pre- 
miere cu filme de lung-metraj, adică o 
treime din numărul total al premierelor 
cinematografiei noastre de la întemeierea 
sa pină în prezent, avem astăzi obligația să 
ne întrebăm cite din aceste o sută de filme 
au rezistat și rezistă examenului opiniei 
publice şi propriei noastre analize? Cit de 
profund și durabil este ecoul pe care ele 
îl produc în conștiința poporului nostru, 
cit de reprezentative și competitive sint 
aceste filme, în confruntarea deschisă cu 
producțiile străine de pe propriile noastre 


ecrane, dar și în concursurile internaţionale 
sau pe ecranele din alte tari? 

Este incontestabil că în acești ani s-au 
realizat lucrări cinematografice deasupra 
mediei, inspirate indeosebi din viata con- 
temporană. Umanitatea de tip nou, la a 
cărei cunoaștere ne îndeamnă mereu se- 
cretarul general al partidului, procesele 
etice pe care le parcurg tinerii care învață 
să gindească si să trăiască în chip comunist, 
au fost surprinse cu aplicaţie în citeva filme 
care constituie poate suita cea mai con- 
sistentă a producției acestei perioade. Și-a 
aflat de asemenea o distinctă continuitate 
si uneori un nou suflu, desi mai mult pe 
calea unor performanţe singulare, altă preo- 
cupare de tradiţie a cinematografiei noas- 
tre — ecranizarea unor opere literare clasice, 
definitorii pentru spiritualitatea româneas- 
că, bogate în semnificații umaniste, cu un 
puternic efect formativ, restituite contem- 
poraneitatii într-o aleasă ținută cinemato- 
grafic& Evocarea trecutului, a luptei pentru 
neatirnare, a epopeii revoluționare condusă 
de partidul comunist —, tinzind de aseme- 
nea să definească şcoala naţională de film — 
s-a apropiat la rindu-i, prin citeva puncte de 


virf, de ceea ce dorim sá fie filmul nostru 
istoric. 

Toate acestea sint premize pentru a des- 
fásura efortul de autodepäsire spre para- 
metrii mai înalți, pe o arie mai întinsă, fără 
a ingádui ca automultumirea să ne plafo- 
neze vocatiile de excepție, detectind cu 
mai multă ascutime platosele mediocritatii, 
combătind cu toată fermitatea suficiența și 
expedientele schematic-primitive, care a- 
menintá să degradeze imaginea cinemato- 
grafiei noastre. 

Degajind evoluţiile pozitive ale ultimilor 
ani, nu putem întirzia cu precizarea că 
filmele cu adevărat bune — asa cum arăta 
tovarășul Nicolae Ceausescu la Intlinirea 
sa cu cineaștii din 1974 — sint puţine si 
inegale ele însele. Aceasta face ca direc- 
tiile tematice si de gen mai sus schitate 
să nu se constituie încă în acele suite omo- 
gene de opere care impun, cu deplin succes 
si cu toată strălucirea, nu numai realizările 
izolate, ci întregi curente, o școală natio- 
nală de artă, în conștiința contemporanilor 
și în atenţia lumii. 

În mod deosebit,ne atrage atenţia un 
aspect care ar solicita o mai riguroasă 


preocupare din partea criticii, dar si a crea- 
torilor si producătorilor. Ne gindim la ra- 
portul dificil dintre cantitate și calitate, la 
obligaţiile noi pe care le implică noua spo- 
rire spectaculoasă a producției, prevăzută 
în proiectele de directive ale Congresului 
al XII-lea, respectiv atingerea în 1985 a unui 
volum de 50—60 filme de lung-metraj anual. 
Această perspectivă Incurajatoare si sem- 
nificativă pentru avintul general al țării, 
pentru minunatele condiții pe care ni le 
creează partidul și poporul, nu se poate 
împăca sub nici o formă cu perpetuarea 
unor concepte și practici învechite, sub- 
profesionale, unele de pe vremea formulei 
de tristă celebritate «filme puține, dar bune», 
sau a așa-zisului «scenariu literar», numit 
pe atunci și «scenariu de fier», care reducea 
practic pe regizor la funcția unui ilustrator. 
lată spiritul, constructiv si critic în același 
timp, în care ne propunem să ne angajăm 
în această dezbatere, socotind-o un mo- 
ment de manifestare a maturității politice 
și profesionale a cinematografiei noastre, 
a spiritului de răspundere față de destinele 

artei căreia ne dedicăm. 
«CINEMA» 


tribuna 


creatorului 


Cum putem defini trăsătura 
generală a producției noas 
tre cinematografice din cin 
cinalul care, iată, va lua 
sfirgit? 

Cum se prezintá aceastá 
productie, fatá de productia altor ani, fatá 
de producția deceniilor trecute? 

Se configurează un stil global, începind 
să se alcătuiască ceea ce am dori să fie 
o scoala? 

Se desenează unul sau citeva profiluri 
distincte de realizatori, cu univers tema- 
tic şi stilistic inconfundabil? 

Drumul pe care merge filmul românesc 
este, oare, cel care duce în zarea cea 
mare, sau este el pornit pe mai multe 
cărări care tind să se infunde undeva? 

Producem oare prea mult, producem 
prea putin? 

Si dacă răspunsurile pe care ni le dăm 
la fiecare dintre aceste întrebări care ne 
ard, nu sint prea dátátoare de satisfacţii, 
n-ar fi oare timpul să ne asumăm cu toții 
clipa de gindire responsabilă pentru soar- 
ta acestui important domeniu de cultu- 
ră — dar îl putem noi oare numi așa? Si 
să vedem ce e de făcut? Dacă o vom 
face cu toată competenţa si sinceritatea, 
cu gindul numai la destinele artei noastre 
cinematografice și mai puțin la destinul 
nostru uman, vom reuși desigur o diag- 
noză în măsură să salveze acest organism 
atit de greu încercat. Dacă nu... 

Vom demonstra cà avem torta morală 
de a ne prezenta la ora bilanţului cu demni- 
tatea de a ne recunoaște eșecurile. Poate 
fi şi aceasta o victorie. Spectatori şi ci- 
neasti laolaltă, avem senzația unei lumini 
tulburi în lumea noastră cinematografică 
în care viețuiesc laolaltă ca într-un acva- 
riu neprimenit talente si nontalente, voca- 
tia si impostura, responsabilitatea și ne- 
păsarea, dacă nu chiar cinismul. Se mur- 
mura încet o critică, se ironizează grațios, 
se critică elegant. Se murmură si se iro- 
nizează atunci cind răul trebuie eradicat, 
operație pentru care nici bisturiul nu 
ajunge. Să nu se supere X,să nu se jig- 
nească Y. Unul e producător, celălalt 
coleg. Cum de am uitat că în tara noastră 
producător e doar poporul Ce ins are 
voie să ignore și să calce peste ceea ce 
ar trebui să fie bucuria unui întreg popor 
de spectatori? Ce ins are dreptul sà igno- 
re interesele naționale ale acestui popor 
de spectatori, pe care filmul are datoria 
să-l călăuzească in descifrarea unui tre 
cut milenar ca şi în înţelegerea unui pre 
zent determinant pentru istoria lui viitoare. 

Cît priveşte argumentul privind colegia- 
litatea... Ce legătură de colegialitate poa- 
te fi între acei care slujesc cu talent și 
devoțiune menirea de cineast, și cei care 
profesează un job, cu rezonanță sonoră. 
Fără vorbe mari, dar pe platoul de filmare 
nu se vine ca la serviciu. Din acest ca 
la serviciu nu ar fi valabile decit punctua- 


4 


nema 


Lupta pentru 
o noua calitate 


O Succesul de public nu poate fi 


un unic criteriu, dar lipsa de succes 
nu ne poate lăsa indiferenți 


O Producătorul nu are 


voie sá-si aleagá 


colaboratorii pe principii... samaritene 


O Căile de dezvoltare 


nu trebuie cáutate in modele externe 


litatea si seriozitatea. Pe platou, un ci- 
neast páseste de fiecare dată cutremu- 
rat de intilnirea cu clipa de artă irepeta- 
bilă, necorectabilá, greu de supus, și cu 
proiecţie uriașă, care este clipa de film. 

In alte arte,un artist mai poate corecta, 
fiecare zi de filmare insemneazá, dacă nu 
întilnirea cu eternitatea, cel puţin întilni 


Limitele unor cineaști nu înseamnă 
limitele unei cinematografii 


Nu putem analiza la infinit eficiența fil- 
mului românesc numai în raport cu suc- 
cesul său la public. Un film are și altă 
menire decit aceea de a face să se rupă 
citeva milioane de bilete la intrarea in 
sălile de cinema. Pe de altă parte,nici 
lipsa de adeziune a publicului față de 
prea multe filme din producția nationals 


«Este vital necesar să dăm eroilor noştri 
demnitatea lor umanä»/Trecätoarele iubiri) 


rea cu timpul, fie chiar acel timp limi- 
tat istoric al unei arte care igi turnează 
ideile in celuloid și doar extrem de rar le 
toarnă în bronz. 


În spiritul acestei responsabilităţi se 
impune,ca la acest ceas, să analizăm cine- 
matografia noastră, dincolo de orice in- 
terese personale sau de grup, dincolo de 
orice temeri, dincolo de modă, de orgolii, 
de pasiuni, de repudieri subiective, din- 
colo de orice sentiment care nu se poate 
incadra pe cimpul logic și constructiv al 
unor principii. 


nu e de natură să ne lase indiferenți 
lipsă de adeziune care priveşte uneori 
chiar şi filmele de succes. Lucrurile sint 
ceva mai complicate, pentru că concluziile 
privesc în egală măsură pe creatori si pe 
spectatori. Şi să nu-i uităm pe producă- 
tori și pe critici. 


O concepție greșită despre rostul artei 
filmului există — mărturisită sau nu — și 
de o parte si de alta. Creatorii — şi să ne 
referim numai la cei care pot justifica 
acest apelativ — manifestă, atunci cînd 
o fac, o solidaritate bazată pe cu totul 


alte criterii decit lupta pentru calitate a 
filmului românesc. Daca intoleranta fata 
de alt univers cinematografic decit al său 
personal este la urma urmei scuzabilä 
pentru un artist căruia nu i se poate cere 
să fie un monument de obiectivitate, in 
schimb toleranța față de impostură nu 
mai poate fi scuzată de nimic. 

A sprijini scenarii, filme, realizatori, 
numai pentru motivul sentimental, să zi- 
cem, că vrei să faci un bine, devine un 
act de trădare față de propria-ti vocaţie. 
Producătorii suferă gi ei de prea multe 
ori de asemenea atitudini, să le numim 
samaritene, în care o intrare în produc- 
tie se dă si în funcţie de greutăţile fami- 
liale, uneori zgomotos invocate, ale cite 
unui cineast. Critica nu a reacționat decit 
arareori cu vigoare la apariţia unor filme 
dezolante sub raport ideatic și stilistic, 
iar unii cineasti continuă seria «succese- 
lor» într-o prodigioasă «autodepäsire» 
care umple de uimire opinia publică. Si 
nu dau semne că s-ar opri. 

Pe de altă parte, spectatorii — pentru 
că nu-i putem exclude din analiza unui 


moment cinematografic '79 — ar trebui 
să manifeste mai multă curiozitate pentru 
genul de spectacol cinematografic care 
nu e neapărat un divertisment. Sigur că 
da, noi avem vina de a nu fi pregătit teo 
retic spectatorii noștri, nefácindu-le,in de- 
cursul anilor, o mai aprotundată pregă- 
tire pentru înțelegerea fenomenului este- 
tic, care este filmul, unii dintre spectatori 
au făcut-o pe cont propriu si ei consti- 
tuie întotdeauna marea bucurie a cine- 
aștilor. 


Urmăresc cu multă curiozitate unele 
discuţii între cineasti și spectatori, si 
mărturisesc că una dintre doleantele ti- 
nerilor spectatori m-a intrigat la început, 
apoi dată fiind insistența cu care con- 
tinuă să fie pusă, mă îngrijorează. Mai 
ales că aceleași doleante le-am auzit for- 
mulate si față de literatură. Unii dintre 
tineri afirmă că pe ei nu-i interesează 
filmele sau cărțile a căror acţiune s-ar pe- 
trece in afara virstei sau preocupărilor 
lor. Ei vor să se recunoască, să-și con- 
temple eul. Să găsească în film sau în 
carte răspunsurile la problemele care ii 
preocupă. Scurt și precis. Fără multă 
bătaie de cap că nu au timp! Să admitem 
că e o formă de narcisism, cam îngrijo- 
rátoare. 

Nici filmul si nici literatura nu au me- 
nirea unei rubrici specializate in cazuri 
de embarras-uri sentimentale sau de con- 
ştiinţă. O ființă evoluatá pe plan spiritual 
este o conștiință deschisă la toate pro- 
blemele omenirii și ale omului, indiferent 
de virstă, de sex sau categorie socială. 
Chiar să nu te intereseze nimic din ce se 
petrece in afara persoanei tale fizice și 
morale? Şi sá o mai declari gi atit de 
răspicat... Frizează inconstienta, dacà nu 
chiar cinismul. 

Delimitarea problematicii artei cinema- 
tografice pe compartimente cu un fel 
de autonomie filme despre temei, filme 
despre tineret, despre virsta a treia, etc... 
de parcă aceste categorii n-ar trăi într-o 
interdependentá si nu izolate pe specii ca 
într-o grădină zoologică. Un artist lucrea- 
ză cu universuri complexe de idei şi sen- 
timente, în care reflexul, imaginea se- 
cundă este mai importantă decit imagi- 
nea primară. lar în privința celor care nu 
se recunosc — dar sint ei oare așa cum 
singuri ei iși imaginează că sint? 

Artistul nu e un pictor monden care isi 
flateazá modelul, sau ca fotografii de 
bilci care isi pun subiectele in cele mai 
eroice posturi, vinind feline intr-o junglá 
de carton. Realitatea artisticá nu insem- 
neazá imaginea pe care spectatorul si-o 
face despre sine, privindu-se in propria 
sa oglindá. Realitatea este unghiul ar- 
tistului, este comentariul sàu liric sau 
polemic, este portretul lui Arghezi fácut 
de Corneliu Baba, chiar dacá Arghezi — 
nici el! — n-a vrut sá se recunoascá. 


Limitele unui sau unor cineaști nu în- 
semnează de fel limitele unei cinemato- 
grafii. După cum limitele unei cinemato- 
grafii nu însemnează limitele artei cine- 
matografice. Este o necesitate vitală ca 
cinematografia noastră să facă saltul care 
duce la diversitate tematică si stilistică, 
cucerind toate modalitățile de expresie 
socotite ca accesibile' doar de către lite- 
raturä. lesirea unei cinematografii de sub 
robia epicului, a story-ului, insemneazä 
un veritabil act de majorat la care va tre- 
bui sä accedem in viitorul nostru cinci- 
nal. Intr-o artä nu se poate ignora nici 
fondul, nici forma. 

Regimurile de dezintoxicare de o anu- 
me ideaticä si formä ajunsä la descom- 
punere sint simple forme de trecere cä- 
tre altceva Asa cum s-a intimplat cu 
Nouvelle Vague. Ele nu sint fäcute nici 
sä dureze, nici sä creeze durabil. Nu sint 
modalitäti artistice, ci doar o cale de 
epurare, o perioadä clinicä a artei res- 
pective. 

Căile de dézvoltare ale unei cinemato- 
grafii nu trebuiesc căutate in modele 
externe (sint teoreticieni care o preconi- 
zează). Aceste căi nu pot exista decit 
înlăuntrul culturii noastre. Ca artă de sin- 
teză, o cinematografie rezultă în chip fi- 
resc din climatul și stilul unei culturi. Să 
nu ne căutăm modele aiurea. Modelul 
cinematografiei româneşti stă în noi. Tre- 
buie ca noi cineastii să ne imbogátim 
spiritul, să ne lărgim orizontul percepției 
noastre artistice și, în chip firesc, ne vom 
exprima cinematografic mai bine. Nu devii 
un cineast mai subtil văzînd cit mai multe 
filme, ci văzînd şi cunoscind cit mai multe 
lucruri. Trebuie să dăm cinematografiei 
noastre nu doar racorduri mai bune între 
cadre (sint si acestea atit de necesare!) 
dar mai ales arta contemplării de care are 
atita nevoie. Este vital necesar să scoatem 
cinematografia noastră din impasul co- 
mod al micilor subiecte și s-o aducem în 
cîmpul problemelor majore, realizate în- 
tr-o formă estetică superioară, de către 
realizatori cu personalitate distinctă. Alt- 
fel vom avea senzaţia — așa cum avem cu 
toţii de la o vreme, că vedem mereu ace- 
lași film. Nici măcar titlurile filmelor nu 
mai au identitate. Este vital necesar să 
dăm eroilor cinematografiei noastre dem- 
nitatea lor umană, uneori cam încercată 
de măsura meschină a proiecției lor ar- 
tistice. Omul simplu nu însemnează ca- 
pacitate intelectuală și afectivă reduse, 
mici idei, mici sentimente, lipsă de ten- 
siune a trăirii, personaje cu o certă sub- 
dotare fizică și spirituală, totul scăldat 
într-un kitsch pitoresc. 

În procesul de realizare a filmului avem 
obligația să respectăm nu numai litera 
scenariului, faţă de care avem obligații 
contractuale şi mijloace de control mai 
concrete. Să respectăm şi spiritul sce- 
nariului față de care un control din afară 
e mai greu de exercitat dar față de care 
un cineast are obligaţii morale. Nu con- 
semnăm pe peliculă doar scheletul unei 
povestiri calculate în metri utili. Consem- 
nam si nuanțele acestei povestiri, nuanțe 
mai greu realizabile ca muncă de creație, 
ca muncă de organizare, ca efort econo- 
mic. Cei care sparg norma cu sute de me- 
tri utili — cit de utili? — nu o sparg nici- 
odată, dar absolut niciodată în cantita- 
tea de nuanţe exprimate. La livrarea unui 
produs, beneficiarul — ca să venim pe 
un teren pur economic — nu primește 
doar numărul de metri contractati, ci si 
calitatea tesáturii Si nu trebuie sá ră- 
mina indiferent, dacă in loc de brocart i 
se livrează sac sau tifon, doar metrii să 
iasă! 

Ca ori de cite ori vine vorba despre ci- 
nematografia noastră, noi cineaștii avem 
atitea de spus încit riscăm, ca și în fil- 
mele noastre de altfel, să vorbim despre 
toate și despre nimic. Tribuna de vastă 
audiență este rară si timpul limitat. Nu 
ne rămine decit stilul pledoarie cu tot 
patosul de rigoare. 

lată de ce aşteptăm cu atitea speranțe 
încă intacte, viitoarea conferință a Cine- 
aștilor, unde se vor dezbate cu siguranţă, 
în mod mult mai eficient decit reușim să 
o facem într-un articol sau altul, proble- 
mele majore ale cinematografiei româ- 
neşti. Va trebui să o facem cu toată gra- 
vitatea. Va însemna garanția că ne anga- 
jăm cu adevărat pe drumul unei noi ca- 
litati. 


Malvina URSIANU 


Premiile acordate cineastilor la editia din acest 
an a „Festivalului national Cintarea României“ 


Premii. pentru filme artistice de 
lung metraj cu tematicá inspiratá 
din actualitate 


|. Filmul Clipa — regia Gh. Vitanidis 
. Filmul Septembrie — regia Timotei 


rsu 
. Filmul Cintarea României — regia lon 
Moscu si Dumitru Done 


Premii pentru filme artistice de 
lung metraj cu tematicá inspi- 
ratá din istoria poporului román 
si din lupta sa pentru eliberare 
naţională şi socială 


. Filmul Pentru patrie — regia Sergiu 
Nicolaescu 

. Filmul Ecaterina Teodoroiu — regia 
Dinu Cocea 

. Filmul Ediţie specială — regia Mircea 
Daneliuc 


Premii pentru filme artistice de 
lung metraj inspirate din lucrări 
literare 


. Filmul Mama — regia Elisabeta Bostan 

. Filmul Un om în loden — regia Nicolae 
Mărgineanu 

. Filmul Înainte de tăcere — regia Alexa 
Visarion 


Premii pentru regie la filmul artis- 
tic de lung. metraj 


. Gheorghe Vitanidis pentru filmul Clipa, 
Sergiu Nicolaescu pentru filmele Pen- 
tru patrie și Revansa 

. Nicolae Mărgineanu pentru filmul Un 
om în loden 

. Doru Năstase pentru filmul Vlad Te- 


peș 
Mircea Daneliuc pentru filmul Ediţie 
specială 


Premii pentru scenariu la filmul 
artistic de lung metraj 


. Dinu Săraru pentru filmul Clipa 

. Nicolae Dragoş si Florian Avramescu 
pentru filmul Falansterul 

. Mircea Radu lacoban pentru filmul To- 
tul pentru totbal 


Premii pentru imagine la filmul 
artistic de lung metraj 


I. Nicu Stan pentru filmul Înainte de 
tăcere 

Il. losif Demian pentru filmul Buzduga- 
nul cu trei peceti 


Premii pentru interpretare femi- 
niná 


I. Stela Furcovici pentru rolul titular din 
filmul Ecaterina Teodoroiu 

Il. Anda Onesa pentru rolul din filmul 
Septembrie 


Premii pentru interpretare mas- 
culiná 


|. Victor Rebengiuc pentru rolurile din 
filmele Buzduganul cu trei pecefi si 
Doctorul Poenaru 
Gheorghe Cozorici pentru rolul din fil- 
mul Clipa 

. Ştefan lordache pentru rolul din filmul 
Ediție Specială 
lon Dichiseanu pentru rolul din filmul 
Clipa 
Emanoil Petrut pentru rolul din filmul 
Clipa 

. Stefan Sileanu pentru rolul titular din 
filmul Vlad Tepes 


Premii pentru decoruri 


. Nicolae Drágan pentru filmul Buzdu- 
ganul cu trei peceti 

. Guţă Stirbu pentru filmul Vlad Tepes 

. Aureliu lonescu pentru filmul Un om 
în loden 


Premii pentru costume 


. lleana Oroveanu-Cosman pentru filmele 
Buzduganul cu trei peceti și Vlad 
Tepes 

. Hortensia Georgescu pentru filmul În- 
tre oglinzi paralele 
Florina Tomescu pentru filmul Mama 


Premii pentru filme documen- 
tar-artistice inspirate din viata şi 
activitatea oamenilor muncii 


. Un club muncitoresc — regia Gheor- 
ghe Horvath 
. Eu m-am născut în România — regia 
Paula Segal 
Ill. Scrisoare din orașul nou — regia 
Titus Mesaros 


Premii pentru filme documentar- 
artistice de evocare istorică 


I. O viaţă închinată fericirii poporului 
— regia Virgil Calotescu și Pantelie 
Tutuleasa 

Il. 1848, în strinsá unitate gi trátie — re- 
gia Zincuta Spincescu 

Ill. Sigiliul Romei — regia Olimpia Robu- 
Daicoviciu 


Premii pentru filme documentar- 

artistice inspirate din arta şi fol - 

clorul poporului, precum și din 
frumusețile patriei 


I. lon Jalea — regia Constantin Vaeni 
Il. Culorile Bucovinei — regia lon Visu 
Ill. Hora — regia Slavomir Popovici 


Premii pentru filme de populari- 
zare a ştiinţei 


|. Ce este lumina? — regia Zoltan Terner 


Succesul și popularitatea Festivalului 
„Cintarea României“ ne obligă: mai amplu, 
mai bine, mai profund! 


ı Se poate spune că s-a in- 
| cheiat cu mare succes si cea 
de-a doua confruntare repu- 
inema blicana a cineastilor amatori, 
parte componenta a festiva- 
lului muncii şi creaţiei «Cin- 
tarea României». Se poate 
spune, pentru că sutele de cinecluburi care 
cuprind mii de membri ce au produs in 
ultimii doi ani sute de filme, s-au prezentat 
la ora bilanţului cu fruntea sus, acoperind 
prin producțiile lor toate genurile de filme 
înscrise în competiţie, incepind cu ancheta 
socială și reportajul politic, documentarul 
artistic, tehnico-stiintific, didactic, protec- 
tia muncii, etnologie-folclor — turism, por- 
tret cinematografic, poem, filme de ficțiune, 
animaţie. 

Filmele promovate în etapa republicană, 
rod al unei selecţii riguroase operate de 
juriile interjudetene, au dovedit încă o dată 
rostul acestor manifestări de artă puse în 
slujba activităților curente din mediile din 
care provin cineastii amatori, oameni care 


au înţeles că pot folosi fireasca necesitate 
a umplerii timpului liber în mod pläcut 
dindu-i şi o direcţie practică, utilă. 


Ce ar fi de reţinut la această oră a 


bilanţului? 


€ În primul rind am fost plăcut impre- 
sionati de prezența în competiţie a unor 
centre care altădată lipseau din misca- 
rea cineaştilor amatori, centre care, de data 
asta, și-au făcut simțită o activitate bine 
așezată, iar altele, care în trecutele confrun- 
tări se aflau în faza căutării unui drum pro- 
priu, de data asta au dovedit că și-au găsit 
direcţia, au devenit competitive, reuşind 
să atragă atenţia asupra producţiei lor, 
atit a publicului, cit si a profesioniştilor. 
Este cazul județelor Dolj, Argeș, Botoșani 
care, cu o selecție compactă, s-au înfruntat 


Geo SAIZESCU 
(Continuare în pag. 8) 


. Plante și animale — regia Paul Ma- 
teescu 

. Prevenirea bolilor cardio-vasculare 
— regia Ladislau Karda 


Premii pentru filme documentare, 
didactice si de instrucţie inspirate 
din viata militară 


|. Raportăm patriei, comandantului su- 
prem — regia col. Tiberiu Enescu 
Il. Antrenamentul militarilor în poligo- 
nul de călire tizică și psihică — regia 
col. loan Ostrovski 
. Rămășag tără martori — regia Traian 
Fericeanu 


Premii pentru regie în filmul do- 
cumentar-artistic si de populari- 
zare a ştiinţei 


I. Mirel Iliesiu pentru filmele 27 ore la 
cald și Ziduri care visează (Mimi Po- 
deanu) 

Il. Cornel Diaconu pentru filmul Amintire 
de la Straja 

Ill. lon Bostan pentru filmul Stera lui Pi- 
tagora 


Premii pentru imagine în filmul 
documentar artistic şi de popu- 
larizare a ştiinţei 


I. Dumitru Gheorghe pentru filmul Pre- 
mieră în largul mării 

Il. Carol Kovaci pentru filmul Un club 
muncitoresc 
Claudiu Soltescu pentru filmul Ce este 
lumina? 

. Mie Valentin pentru filmul Şcoala de 
inventatori 


Menfiune pentru filme dedicate 
Anului International al Copilului 


|. Oameni, hai sà creștem oameni — 
regia Florica Holban 


Premii pentru filme de animaţie 


I. Ecce Homo — regia lon Popescu Gopo 

. Exodul spre lumină — regia Sabin 
Bălașa 
Furtuna — regia lon Truică 

. Familia tace sport — regia Virgil 
Mocanu 


Premii pentru scenariu de film 
de animaţie 


I. Sanda Faur și Luminiţa Cazacu pentru 
filmul După amiezele Penelopei 


Premii pentru regie în filmul de 
animaţie 


|. Laurenţiu Sirbu pentru filmul Fereastra 

. Olimp Värästeanu si Florin Angelescu 
pentru filmul Marea aventură 

. Victor Antonescu (în colaborare) pen- 
tru filmul Epava 


] ¡ra 2 22 


bi VUUE 


t 
1 " 
- 


ibilit adevárul 


Ce gă 


iubito 


toa 


exces, 
fiului ei 


á nu-i lipsea 
cinc 
copil. 


o telefonis 


ie brutal 


actorii, 


acceptat 
Barbu in Om 
ariul: Jon Bái 
anole Marcus) 


Succesul si popularitatea 
Festivalului 


„Cintarea României“ 
ne obligă: mai amplu, 
mai bine, mai profund! 


(Urmare din pag. 5) 
cot la cot cu centre reputate ca Timiş, 
Caraș-Severin, Bacău, Suceava. 

De asemenea îmi amintesc că, cu ani in 
urmă, la o confruntare republicană, ju- 
riul de atunci oscila între a acorda sau nu o 
menţiune de onoare unui cineclub din 
mediul rural. Pină la urmă a acordat-o şi a 
fost bine inspirat (era vorba de cineclubul 
unui cămin cultural din Dolj),pentru că iată, 
la această ediție au ajuns în faza finală 
nu unul-două, ci mai multe cinecluburi 
rurale care au reușit să se impună atit în 
problematica abordată cit şi prin acuratețe 
profesională. Şi aici chiar vreau să dau 
exemple, pentru că, cred, activitatea cultu- 
rală cu filmul în mediul rural merită încuraja- 
tă: Căminul cultural al comunei Valul lui 
Traian din județul Constanta, cineclubul 
Căminului cultural din Crăciunelul de Jos, 
județul Alba, cineclubul Căminului cultural 
din Goicea Mare-Dolj, cineclubul Căminu- 
lui cultural din Pátráuti-Suceava. 

@ Tot o noutate a acestei ediţii a fost pre- 
zenta, atit în fazele preliminare cît si în faza 
finală a competiţiei, a unor filme provenite 
din mediul militar. Deși încă nu stăpinesc 
bine mijloacele de expresie cinematogra- 
fică, consider că încurajarea pe carea acor- 
dat-o juriul final trebuie să fie înțeleasă ca 
atare şi să i se răspundă în viitor prin pro- 
ductii de calitate sporită. 

O În legătură cu prezența centrelor de 
tradiţie în mişcarea de cineamatori, după 
părerea mea, In general ele s-au prezentat 
bine, dar rămine loc și de unele observații: 
centrele de tradiţie, în ultimii ani şi-au însu- 
sit tehnica cinematograficá, dar mi se pare 
că aceasta se întimplă cite o dată in dauna 
conținutului de idei. Ceea ce mi se pare 
un paradox pentru că, de fapt, exact spriji- 
niti pe această latură tehnică,ele ar trebui 
să producá o explozie a calității ideilor si a 
expresiei artistice. 

@ In continuare cred că torta cinecluburi- 
lor puternice stă în calitatea, în priceperea 
animatorului, îndrumătorului de cineclub. 
lar slăbiciunea unor centre, altădată recu- 
noscute, dispariția sau slăbirea forței lor, 
se datorește fără nici un dubiu absenței 
sau dispariţiei animatorului, a acelui om 
capabil să stringă lingă el pe cei co-pasio- 
nati de film şi în stare să producă film. 
Exemplele unor centre ca Brașov sau Cluj 
mi se par elocvente. 


Propuneri pentru viitoarea ediție 


Încă o dată cred că ar trebui tácut ceva 
mai mult pentru găsirea animatorilor so- 
cio-culturali care să-şi îndeplinească cu 
pasiune rolul lor de îndrumători, care să 
pregătească pe cei apti pentru această 
muncă. Pentru că aceasta nu este o muncă 
intimplätoare, indrumátorii trebuind să de- 
vină primii sfătuitori ai tineretului studios 
in receptarea Indrágitului, dar atit de putin 
cunoscutului spectacol filmic sau TV. Bine- 
inteles, această problemă a selectionárii 
animatorilor capabili sá canalizeze si în- 
drume atenţia spre îmbogățirea spirituală 
a omului pentru timpul său liber, ar trebui 
începută poate cu pregătirea chiar din 
şcoală a tinărului viitor spectator avizat, în 
ideea formării multilaterale a omului, în 
stare să guste dar să și creeze opera de 
artă. În această idee propunem la un mo- 
ment dat, să se introducă măcar facultativ, 
în ultima clasă de liceu, un curs de inițiere 
în arta.si tehnica filmului, sau dacă nu este 
cu putință in liceu, cel putin acesta să fie 
un curs al viitorilor profesori educatori. 
De ce susţinem această idee si o susţin 
încă? Pentru că filmul-obiect de studiu, 
n-ar avea numai rolul de pură plăcere este- 
ticá, el ar putea deveni, în cunoştinţă de 
cauză, un instrument ultramodern de stu- 
diu, un adjuvant ultranecesar în cercetarea 
ştiinţifică. 

Trecind discret de la bilanț la perspective 
sau deziderate ale mişcării de amatori din 
România, si crezind în continuare în viito- 
rul acestei mişcări culturale de masă de la 
noi, am convingerea că ar trebui urgentate 
de către organismele interesate, reglemen- 
tarea problemelor rămase în suspensie de 
ani de zile, despre care mereu se discută 
şi se scrie, care ar putea deveni fiecare în 
parte subiect de discuţie, probleme numite: 
dotare, instruire, organizare. 

Din punctul meu de vedere,cred că ar 
trebui început — dacă ar fi posibil, și nu 
văd de ce n-ar fi — cu o consfätuire a fac- 
torilor interesaţi, care să pună în discuţie 
în primul rind organizarea pe plan republi- 
can a cinecluburilor. O consfätuire purtată 
cu seriozitate, cu pasiune dar fără patimi 
trecătoare. O consfätuire care să opereze o 
competentă trecere în revistă a tot ceea ce 
s-a făcut pină acum si să pună bazele des- 
fàsuràrii cu şi mai mare amploare si succes 
a celei de-a Ill-a ediţii a Festivalului national 
«Cintarea României». 


Puteţi sá povestiti o secvență din viitorul 


dumneavoastră film ? 


Omul care ne trebuie 


Scenariul: lon Báiesu 
Regia: Manole Marcus 


lon Băieșu: Mă gindesc la o scenă 
cind subalternii maistrului betonist, cei 
care au lucrat cu el tot timpul, vin să-si 
ia la revedere. Este limpede că aceştia a 
intenţiona să-l impresioneze, să-l înduio- 
seze sau să-l roage eventual să vină cu ei 
alături de el se simțeau feriti, apàrati de 
orice pericol, de orice greşeală. El le oferă 
o masă improvizată. La masă, nu se spune 
totuşi nimic din cele de mai sus, se discută 
banalitáti despre vreme, despre copii, des- 
pre fotbal, iar la plecare toti îi string mina 
în tăcere, iar el întreabă la ce oră pleacă 
trenul. Scena este lungă, în ea se acumu- 
lează tensiuni, spectatorul eventual 
aşteaptă să se pună întrebarea, să se să- 
virşească gestul de umilință ca să-l 
oprească. 


Scenariul: Mihai Istrátescu 
Regia: Dinu Tănase 


Dinu Tănase: Nu pot sà poves- 
tesc o secvență anume, pentru că mi s-a 
intimplat un lucru nepreväzut. Am făcut 
la Buftea probe de magnetoscop cu citiva 
neprofesionisti din Constanţa, căci multi 
din interpreți sint de acolo. Şi rezultatul 
obținut a fost cu totul neașteptat. Pusi în- 
tr-o situaţie din scenariu, ei au recompus-o 
și, parcă era un pic mai bine. Deci dintr-o 
dată, nu mai pot să má refer la decupaj. 

— Aveţi sentimentul că «povestirea» 
este nouă? 

— Nu este nouă. Cu toate acestea imi 
dă senzaţia, acum, după cele ce vă spu- 
neam despre imprevizibilul ei, că voi lucra 
la o poveste pe care o voi şi o vom des- 
coperi sau redescoperi. Trăiesc într-o stare 
«imponderabilă» pină în momentul în care 
voi avea materialul filmat: «forța de gravi- 
tatie» va apare la montaj si va fi ca o a doua 
etapă de filmare. 


ne mă strigă 
noaptea? 
Scenariul: Rodica Padina 


Regia: Letiţia Popa 


Letiţia Popa: Cred că una din sec- 
ventele foarte frumoase — frumoase în 


Mijlocas la deschidere 


Cine a spus că viata unui tînăr e lipsită 
de complicații? 


Marea descoperire a cine- 
matografului n-a fost că 
poate reda realitatea, ci cà 
poate crea o nouă realitate. 
Acest lucru nu strică a fi 
reamintit în preambulul, ori- 
cărei filmări gen ciné-vérité, 
cind eşti tentat să crezi, la o privire super- 
ficialä, că se înregistrează pe furis reali- 
tatea înconjurătoare. 

În hala de strungárie — secţia a Il-a 
mecanică — de la șantierul naval din Con- 
stanta, dacă n-ar fi aparatul de filmat și cei 
citiva membri ai echipei de filmare Mijlocas 
la deschidere, ai putea crede că este o 
obișnuită zi de lucru. Rabotezele, trezele 
strungurile, maşinile de alezat merg din plin 
cu toată capacitatea lor. Clopotelul podului 
rulant, care trece pe deasupra capetelor 
noastre transportind piese de 10 tone, 
semnalizează continuu. Hala, cu peretii 
mari de sticlă, se deschide spre docul pluti- 
tor, unde se záreste silueta uriașă a unu 
vas intrat în reparaţii. Pe pereții hale: 
alıse cu litere mari: «Ştiţi ce-nseamnă o 


telul care eu înțeleg frumosul în acest 
tilm — este intilnirea dintre Ea (personaju 
principal) și colega ei de cameră. Colega 
ei de cameră îi spune cá nu poate trà: 
«fără ordine, fără disciplină, fără...» Şi în 
clipa In care spune al treilea «fără», Isi dă 
seama că nu poate trăi,de fapt, fără bárbatu! 
pe care-l iubeste. Dar nu poate să-si con 
tinue gindul, deși Ea insistă «Fără ce?» 
“Fără ordine, disciplină, ţi-am spus». Ceea 
ce pe Ea nu o fascinează sub nici o formă 
Dac-ar fi putut să se destăinuie şi să spuna 
“iubesc un bărbat și fără el nu pot sá trá 
iesc», poate că înțelegerea s-ar fi produs 
intre ele. Dar această colegă nu poate să 
se deschidă si atunci cele două femei 
«curg» în mătci paralele. 


Scenariul: Horia Pătrașcu 
Regia: Cristiana Nicolae 


Cristiana Nicolae: Povestesc un 
singur cadru; există un personaj, Anty 
(i! cheamă Anton lonescu si îşi zice Anty 
ca sà nu semene cu toți «Tony» care exista) 


Un actor solicitat si un rol pe 
măsura lui 

(Marion Ciobanu — rolul princi- 

pal, în Omul care ne trebuie) 


oprire de 5 minute din timpul producţiei” 
4081 ore pe an, timp în care se poate ob 
line o producție netă de 219 000 lei». Actorii 
nu se disting de restul muncitorilor, efec! 
pe care, e limpede, a scontat și regizorul 
Dinu Tănase. Mă întreb cum totuși îşi văd 


toti de treabă si nu se uită la preparativele 


pentru filmare. Asistenta de regie Rada 


Prejbeanu má lámureste: «E tura noastră. 


Cu ei filmäm de la început. Multi dintre ei 


sint chiar interpreti: Moldoveanu Petre — 
strungar, Pinzaru Constantin-frezor, Radu 
Petre 
strungar... S-au obișnuit, pe Maitec îl pri- 
vesc ca pe unul de-ai lor». 


— trasator, Răducanu Marian — 


Viata pe cont propriu 


Intr-adevär, cu greu îl poţi deosebi prin- 
tre muncitorii din hală pe Stefan Maitec. 
interpretul mijlocasului la deschidere, ca 
s pe prietenul lui din film, actorul Mircea 
Cretu. Aceleași salopete, miinile pàtate 


Anty are casetofon, are aparat de fotogra- 
hat, n-are însă suficienţi bani pentru a se 
distra. Anty este băiatul bun, băiatul care 
nu se supără cînd i se fac bancuri proaste, 
băiatul care acceptă să fie «ăla cu muzica», 
dar care dă senzaţia la un moment dat că 
«margeazá» la orice ca să facă rost de bani. 
Cadrul pe care vreau să-l povestesc e unul 
dintre cele mai iubite de mine (l-am si văzut 
și a ieșit foarte bine): Anty e în baie, se 
bărbiereşte si explică unui individ care s-a 
oferit să-l împrumute cu 5 000 de lei că 
«asa-i la munte», oamenii se Imprietenesc 
repede, se mai împrumută între ei, el o să-i 
dea banii la prima leafá, în fond el nu avea 
nevoie de bani, dar a apucat să-i promită 
fetei cu care a venit că o s-o plimbe cu sania 
foarte mult. Şi-atunci e gata să marseze 
la orice ca să facă rost de bani. Felul în care 
este filmat «ascultátorul» (cel care i-a pro- 
pus să-l împrumute cu bani) nu vi l-am 
povestit. Este un lucru care trebuie văzut. 


Ancheta 


Scenariul: Fl. N. Năstase 
Regia: Constantin Vaeni 


Constantin Vaeni: Există citeva mari 
semne de exclamare in film, care 
as zice, «citate» din actualitate. Ele sint 
mai multe, nu le pot insira pe toate, da: 
starea generalá pe care as vrea sá o 
degaje filmul, este aceea cá adevárul, care 
trebuie aflat din aceastá avarie, trebuie 
aflat in afara conditiilor de suspiciune; de 
altfel e o replicá importantá care intervine 
spre sfirgitul filmului: «Suspiciunea nu 
trebuie transformată în mentalitate». A- 
ceasta ar fi ideea mare a filmului — nu este 
tocmai nouă, dar de multe ori în viaţă e doar 
o idee. Si cred că ea ar trebui sá se valo- 
mice si in direcția aceasta,cu atit mai mult 
cu cit eroul principal al filmului este un om 
de o integritate desávirgitá, avind si el în- 
doieli, avind şi el temeri, care crede teribil 
în adevărul aflat prin metodele cinstite şi 
pornind de la condiţia nevinovätiei. 

Este primul film de actualitate pe care-l 
fac. Se numește Ancheta, după un sce- 
nariu de FI. N. Năstase. Un film-anchetă 
după cum se si cheamă. Este povestea 
unei avarii petrecute la un combinat si- 
derurgic, o gravă avarie care, analizată 
descoperă alte mai mici avarii ale oameni- 
lor — care trebuie si ele remediate. 

Filmul as vrea să aibă un caracter reporte- 
ricesc evident. Am să încerc să filmez «do- 
cumentar», în maniera documentarului, to- 
losind, fireşte, mijloacele artistice ale filmu- 
lui de ficțiune. Vreau să fie o povestire care 
se desfășoară la «cel mai prezent» timp. 


Grupaj realizat de 
Mariana IOAN 


cu ulei, aceeasi grámadá de span lingá 
strungul lor. Îl întreb pe Stefan Maitec cînd 
si unde a invátat sá lucreze la strung? 

«Am acasá un strung pentru piese de 
lemn, dar se poate adapta si pentru metal. 
Sint student în anul Il, secția scenografie 
la Institutul de arte plastice. Cum am ajuns 
la film? Nu, n-am vrut sá fac actorie. Din 
ntimplare am ajuns sà joc in Al patrulea 
stol. Mijlocașul... e al doilea și ultimul 
personaj in pielea căruia intru. —' Are 21 
de ani. ll cheamă Andrei Panduru. Seamáná 
mult cu mine. ca mod de a fi, de a vorbi. 
E supărat adesea, fără să poată preciza 
prea bine motivul. Poate e supărat pe ne- 
putinţa lui de a lua o decizie, de a se sta- 
tornici în gind sau sentiment...» 


— Aveţi virste apropiate. Problemele 
acestui personaj si deci ale filmului ti 
se par a fi specitice acestei generații? 


— Da. E o generaţie al cărei start în viață, 
nu e deloc ușor. Prin start înţeleg momentul 
în care trebuie să stai pe picioarele proprii. 
Or generaţia noastră a fost într-un fel răs- 
fAtatà. Părinţii s-au ocupat mai mult de noi, 
putem spune că am avut de toate. Şi cu 
toate acestea, se intimplä sá te trezesti 
dintr-odată la terminarea liceului, derutat 
si nesigur. Pentru cà nu sti ce înseamnă 
o infringere, o dificultate reală sau o decizie 
pe care trebuie s-o iei singur. Simptomatic, 
tinárul din film nu vorbește deloc despre 
părinţi. Tocmai pentru că trăieşte o ex- 
perientá a lui, pe cont propriu. 


Stop-cadru la masá 


O eterná poveste de dragoste 
care poartá in ea toate semnele prezentului 


Scenariul: Stefan lures 
Regia: Ada Pistner 
Casa Unu 


In principiu, ar îi trebuit să 
tie simplu. Primul tur de ma- 
nivelá din Stop cadru la 
masá era inceputul secven- 
tei 3 sub care in decupaj 
scria: braserie — 129 met: 
Nu, nimeni nu se gindea 
spargă norma din prima zi şi să «traaă» toti 
cei 129 metri. În planul primei zile de filmare 
intra, cum spuneam, doar inceputul sus-nu- 
mitei secvenţe: un cadru de vreo 25 —30 me 
tri, filmat «dintr-o bucată», cu aparati 
instalat pe travelling. El începea cu o avers: 
de ploaie văzută din interiorul braserie: 
«Mercur», locul de filmare. Chelnerii strin- 
geau fețele de masă de pe terasă, lumea se 
năpustea in local să se adăpostească, odată 
cu valul intrau şi «ei», protagoniștii Nusa 
si Filip care căutau și găseau firește, două 
locuri la o masă se așezau, el comanda 
«trei halbe si niște plácinte» în timp ce ocu- 
pantul de drept al mesei, desenator de 
profesie, se apuca să-i facă «ei», portretul 
Atit. În principiu, sigur cá ar fi trebuit sá tic 
simplu din moment ce protagoniștii erau 
acolo: Anda Călugăreanu — Nusa, în rochia 
ei de fată oarecare, căci aşa trebuie să tie 
şi Aleksandr Kaliaghin — Filip (da, chia: 
Kaliaghin, cel din Piesá neterminatá pen- 
tru pianina mecanică și Sclava iubiri» 
cu privirea lui albastră-albastră şi zimbe 
tul moale, incert, între stinjeneală şi dezo- 
lare) îmbrăcat corect, ca un bărbat corect 
de 40 si... de ani. Figuratia era instalată la 
mese cu mincarea în față, toată lumea stia 
ce are de făcut și în primul rind Anghel Deca 
operatorul, care, este adevărat, avea de 
filmat un cadru destul de complicat: să 
«descopere» perechea în mulțime, să n-o 
piardă din vedere, să urmărească căutarea 
mesei, să-l descopere pe binevoitorul care 
le oferea loc și mai ales să «miște» în așa fel 
încit toată scena să aibă viata și adevărul 
obligatorii unei asemenea secvențe «de 
viață». Exista şi mașina de ploaie, cerul era 
uşor acoperit, secretara de platou, Sanda 
iliescu, scrisese pe tăbliță: Stop-cadru 
43—1, deci totul era perfect si la locul lui. 
Nu mai lipsea decit comanda «Motor!» În 
principiu, nici regizoarea Ada Pistiner n-ar 
fi trebuit să aibă emoții. Cind ajungi pe pla- 
tou, chiar dacă te afli la debut în filmul de 
ficțiune, esti bine tăbăcit, emoţiile sint 
undeva în urmă. Dar Ada Pistiner are emo- 
tii, asta se vede cu ochiul liber. Cu sau fără 
emoție, comanda «Motor» trebuie rostită 
si o rostește. De plouat plouă, chelnerii 
smulg fețele de masă, se reped împreună 
cu restul lumii în local, Anghel Deca făcut 
una cu aparatul se duce și vine pe travellin- 
gul împins și tras de «nea» Sandu Cara- 
gea, cea mai sigură mină cu putinţă în 
materie de «mişcări complicate», protago- 


Sartul si neprotesionistii 


Vi-l amintiți pe chestorul de poliție din 
Ediţie specială? L-ati revăzut apoi — tot 
un rol negativ — în filmul Un om în loden. 
Zaharia Volbea interpretează aici rolul 
maistrului circotas. «Da, si acesta al trei- 
lea rol, e tot negativ. Un maistru rău, care-l 
cicáleste pe tinărul strungar, îi face mizerii 
iar în urma unui conflict îi dă afară din uzină. 
E un încuiat de la începutul filmului, poate 
că aga e felul lui... Ciudátenia este că în cei 
peste 35 de ani de teatru am jucat numai 
roluri pozitive...» 


Stau de vorbă cu actorii în curtea santie 
rului, în aşteptarea filmării. Aparatul e 
instalat în «decor», dar nu ştiu de ce pre- 
gătirea durează cam mult; filmarea începe 
abia după pauza de prinz. indicaţiile de 
mizanscenă se combină cu dirijatul podului 
rulant, care, firesc, nu-și încetează nici o 
clipă activitatea. Stefan Maitec strunjeste 
«un ax de sprijin elindă» Ce e acela? O 
piesă pentru o «dragă». Ce e aceea dragă 
O instalație care absoarbe milul și adin- 

ie albia construieşte pentru 
canalul Dunărea-Marea Neagră. După o 
discuţie de numai citeva minute cu seful 
secției, maistrul lonel Trandafir, simt că 
mi-am îmbogăţit cu siguranţă cunoștințele. 
Operatorul Vasile Vivi Drăgan e atent, în- 
cordat; claritatea se schimbă de pe un per- 
sonaj pe altul în același cadru. «Așa-i cind 


cesk apei, se 


nistii sint unde trebuie. Anda isi șterge 
stropii de ploaie de pe față, se uită în jur 
Kaliaghin este in căutarea mesei, binevoi 
torul (Ştefan Sileanu) se ridică și le ofe 
rá loc, Kaliaghin refuză (zimbetul stin 
jenit-dezolat e la locul lui), apoi acceptă si 
Anda se așază, inváluitá în privirea lui 
albastră-albastră si ușor uimită, uimirea 
bărbatului de 40 de ani care se află prima 
dată în lume cu o tînără de 28 pe care Inca 
nu ştie că o va iubi, dar de care se simte 
atras cum numai un bărbat de 40 si..., poate 
fi atras de o tînără de 20 și... Simt că apara 
tul a înregistrat perfect, toată această si 
tuatie de viață. Perfect, dar (nu, să nu ne 
imagim, nimeni nu scapă de acest dar) 
prea lung. Încă odată. Nu există film pe 
lume care de la acest «incă o dată» incolo 
să nu se complice. Incepe ploaia, începe 
fuga: «Sto-o-o-p!», Anghel Deca opreşte 
tot manejul. Ceva la aparat. Încă odată. In 
epe ploaia, începe fuga. În plină actiun« 
apare, un soare strălucitor numai dumne 
eu ştie de unde, că cerul era innourat 
Si... Sto-o-o-p! Rochia subțire a Ande: 
este ciuciulete. Costumul lui Kaliaghi 
mai rezistă. Pindim soarele nu să iasă,ci să 
ntre In nori. «Se poate?» «Se poate!) 
Ploaia, fuga, soarele străluceşte ca în zile 
bune pe plajă la Mamaia. «Sto-o-o-p^ 
Anda dirdiie în rochia care, evident,trebuie 
schimbată. Costumul lui Kaliaghin începe 
să semene cu o cirpă proaspăt scoasă 
din copaie. Pauză de schimbare. Emoti 


Un nou film 
de Sergiu Nicolaescu, 
: cu Ioana Pacula 
| si Vladimir Gàitan 


Noul film pe care-l realizează Sergiu Nicolaescu își are punctul de pornire în roma- 


y" 


nul lui Camil Petrescu, «Ultima noapte de dragoste, prima noapte de rázboi». 


Scenariul este semnat de Dumitru Carabät, Anusavan Salamanian şi Sergiu Nico- 


laescu. 


Din distribuție: Vladimir Găitan, Gheorghe Dinică, loana Pacula, Ernest Maftei, 


Sergiu Nicolaescu, lon Besoiu, Cornel Girbea si Sebastian Papaiani. 


Secventele de război s-au filmat în împrejurimile Branului. Echipa continuă filmă- 


rile în București și la Cimpuluna Muscel 
Imaginea: Nicolae Girardi. Costume: Doina Levinta. 


Casa Trei 


A dei Pistiner virează spre iritare. Cind totul 
e gata şi e bine pentru că soarele a «căzut» 
după un bloc, «se mai poate odată». E bine. 
Dar orice bine are nevoie de o rezervă. Aşa 


Între iluzie și adevăr, o luptă deloc ușoară. Mai ales cînd nu mai ești 
chiar tînăr (Anda Călugăream și Aleksandr Kaliaghin în Stop-cadru 
la masă) 


Băiat simpatic. dar nehotürit (Stefan Maitec în Mijlocas la deschidere) 


că: încă odată! Din nou e bine, numai că 
nu se ştie de unde si de ce, la sfirsitul’ 
scenei, în cadru apare un chelner, care 
oferă plin de zimbete si bunăvoință... sam- 
panie. «Sto-o-o-p!» «incă odatà!». Încă 
odată nu se mai poate, pentru că nu maie 
ploaie. S-a terminat rezerva de apă. Începu- 
tul secventei nr. 3, numită în decupaj 
«Braserie-129 m». care, de fapt, inseamnă 
inceputul poveştii de dragoste între un 
arhitect si o decoratoare, începutul unei 
poveşti de viață asa cum a scris-o Stefan 
lures și vrea s-o realizeze Ada Pistiner, rá- 
mine fără ceea ce se cheamă «dubla de 
siguranţă». Toată truda întru obținerea a- 
cestei «duble de siguranță» a durat cinci 
ore. Cinci ore pentru 25 de metri. Pe ecran 
mai putin de un minut. 

Traditia primului tur de manivelá cere o 
micá sárbátoare la capátul zilei de filmare. 
Actorii se schimbă, se usucă, ne asezám 
în jurul mesei în formă de T. si pe toti ne 
acoperă acelaşi val de imensă oboseală. 

— Ce-o să fie?, mă întreabă in soaptä 
Ada Pistiner, şi eu știu ce vrea să spună: 
ce-o să fie mai departe? De sub valul de 
oboseală mă aud rostind cu tărie: — O să 
fie un film bun! 

Nu mint. Sint convinsă că o să fie un film 
bun. Pentru cá nu contează citi nervi,citä 
emoție, cîtă iritare, cită energie pierzi într-o 
zi de filmare care în principiu trebuia să fie 
simplă. Filmele nu se fac cu principii, 
filmele se fac cu oameni, cu gindurile lor 
cu talentul lor, cu piedici, cu nervi, cu 
orice, numai cu calm, nu. Cu calm,se văd. 
Dacă. Şi atunci nu e bine... 


Eva SIRBU 


lucrezi cu ne-profesionisti si trebuie să pui 
sarful din mers», sopteste nu fără náduf 
mecanicul de cameră Dumitru Gaiţă. In 
schimb,regizorul Dinu Tănase e mulțumit. 
ÎI pasionează «obținerea stării spontane 
la neprofesionisti». E un film pe care des- 
coperă odată cu interpreții lui. Timp de 
trei sáptámini, in prospectii;s-au căutat nu 
atit locuri de filmare, cit oameni. lată citiva 
din cei care au fost aleși atunci: Aurica 
Geageac, strungáritá la Combinatul petro- 
chimic «Năvodari», rugbistii echipei «Con- 
structorul» Constanţa, muncitoarea Maria 
Igescu de la fabrica «Energia», Sofia Safta 
proiectantă la Institutul de proiectări ener- 
getice, Mechenie Aurel-muncitor la «Elec- 
tronica» Bucuresti si multi alții. În timp 
ce-mi notez numele lor se aranjează cadrul 
următor. Ştefan Maitec și Mircea Creţu sint 
concentrați asupra unei complicate pro- 
bleme de geometrie. Intervine brutal mai 
strul care consideră această discuţie «timpi 
morti în timpul producţiei». Ştiu că maistrul 
e «un personaj negativ», dar de data asta 
îi dau dreptate. Poate din cauză că dimi- 
neata nu s-a filmat, sau poate sub influența 
afiselor de pe pereţi. «Ştiţi ce înseamnă 
cînd un strung nu lucrează o zi? 25 000 de 
mii de lei într-un schimb nelucrat la strungu- 
rile mari». Mă tot gindesc de ce n-am face 
si la Buftea astfel de afişe pentru echipele 
de producție. Cu mențiunea ca ele să fie 
vizibile si la locul filmării. 


Rubrica “Panoramic românesc» 
este realizală de 
Roxana PANA 


Activitate multilaterală: 
scriitor, scenarist, regi- 
zor. Se naşte la Vetel- 
Hunedoara, la 9 aprilie 
1924, si debutează ca 
scenarist, la 34 de ani, 
în 1958, semnind alături de Andrei 
Blaier. Filmul se intitula Mingea. Alt 
«moment» credem că-l reprezintă Va- 
lurile Dunării, scris în colaborare cu 
Titus Popovici, după care, în 1960, 
va compune, de asemenea împreună 
cu Titus Popovici scenariul Furtunii. 
De regie se ocupă relativ tirziu, la 36 
de ani, în 1960, cînd realizează Soldati 
fără uniformă. Va urma o perioadă de 
activitate intensă, cînd va lucra un film 
pe an: 1961 — Drum nou (episodul 
Lada cu zestre); 1962 — Cerul n-are 
gratii; 1963 — La virsta dragostei; 
1964 — La patru pași de infinit; 
1965 — Dincolo de barierá; 1966 — 
Tunelul; 1967 — Cerul incepe la 
etajul Ill. În acelaşi interval a scris, 
în colaborare cu Petre Sálcudeanu, 
scenariul la Partea ta de vină (regia— 
Mircea Mureșan) și dialogurile la Ca- 
mera albă (regia — Virgil Calotescu). 
Revine în atenția cinefililor după o 
absenţă de trei ani, în 1970, cu Cinte- 
cele mării, după care semnează Sfin- 
ta Tereza și diavolii, serialul TV 
Pistruiatul, un lung-metraj cu același 
personaj, Rogcovanul si, recent, Me- 
lodii, melodii... În 1965 obține la 
Mar del Plata, Premiul special al ju- 
riului pentru La patru pași de infinit 
şi Premiul A.C.I.N. (Mamaia, 1966) 
pentru Tunelul. 
Acesta este Francisc Munteanu; 
așa cum apare într-o posibilă fișă 


— Francisc Munteanu, ingäduiti-mi 
să vă consider cineastul unui important 
moment al istoriei noastre, unul dintre 
cineastii Eliberării. Filmele pe care le- ati 
realizat (majoritatea lor) nu mă contra- 
zic. As dori să atlu și părerea dv? 

— Într-un fel, da. Filmele la care am cola 
borat sau le-am realizat, Valurile Dunării, 
Furtuna, Soldati tárá unitormă. Cerul 
n-are gratii, La patru pași de infinit, 
Cerul începe la etajul Ill, Tunelul, Eva- 
darea, Stinta Tereza și diavolii, Pistru- 
iatul si Roscovanul au oglindit, din diferi- 
tele unghiuri, Eliberarea. Şi e normal să fie 
aga: fac parte din generaţia Eliberării. Eli- 
berarea mi-a schimbat destinul. Cred, însă, 
că incă n-am spus totul despre acest mo- 
ment. 

— Să tie in această preterintá o expli- 
catie pentru ades incercata dv. dublá 
calitate de regizor și scenarist al proprii- 
lor filme? 

— Nu această dublă calitate este explica- 
tia acestei preferințe. Dar chiar cuvintul 
«preferință» e prost ales. Experiența de 
viaţă m-a determinat să abordez marea 
temă a Eliberării. 

— Cu mai multi ani în urmă táceati, 
în revista «Tribuna», următoarea decla- 
ratie: «Filmul este o consecinţă a lite- 
raturii mele, iar literatura de acum o 


regizorii 
noştri 


Francisc Munteanu: 


„Avem 
un tineret 


formidabil. 
Să avem 
si filme 
de tineret 
la ináltimea 
lui!“ 


filmologicá. Nu am mentionat volu- 
mele de prozà. Facem doar o precizare 
citindu-l pe Marin Popa din «Dic- 
tionarul de literatură română contem- 
poraná»: Existenţă aventuroasă; 
după mărturisirile proprii practică 
7—8 meserii, înainte de a se dedica 
literaturii și pînă la urmă filmului». 

După această prezentare s-ar părea 
să nu mai fie nimic de spus despre 
«autorul total» Francisc Munteanu. 
S-ar părea numai, pentru că nimic nu 
vorbește mai mult despre un autor 
decit — după alți «autori» — chiar 
opera, filmele adică. Şi totuși repor- 
tajul acestui interviu nu poate scăpa 
din vedere promptitudinea expeditivă, 
ca să zic așa, cu care am intrat într-un 
prim dialog. Aproape că nu-l văzusem 
niciodată, dar, întrebat dacă îl voi 
recunoaște, am spus «Da». Perfect, 
si ne-am intilnit la o masă, în pasajul 
Universității. Avea o cafea în fata 
pe care n-a «consumat-o» (iertare, 
dar un reportaj, fie și al unui interviu, 
este totuși un reportaj). Asta e. Adică, 
am înțeles eu, Francisc Munteanu 
este în mare criză de timp. Toţi regizo- 
rii sint în mare criză de timp. Nu, 
Francisc Munteanu nu mi-a spus-o. 
Am bănuit și mi s-a confirmat presu- 
punerea în final, cind a șters întrebarea 
mea și a notat o alta. Da, l-am întrerupt 
pe regizorul și scenaristul Francisc 
Munteanu de la munca la un nou 
serial, cum veti vedea. Îmi trebuia 
totuși o întrebare despre care să nu 
se spună că este prost aleasă (un 
cuvint într-o întrebare poate că mal 
merge; o trece orice om cu vederea), 
si asa am pus întiia întrebare... 


consecință a filmului». As fi bucuros să 
reluati chestiunea pentru cititorii re- 
vistei «Cinema». Vă întreb în acest 
sens,dacă într-unul și acelaşi tilm,litera- 
tura precede sau urmează cinemato- 


gratul? Care este astăzi părerea dv? 

— La ceea ce am declarat atunci în re- 
vista «Tribuna», nu am nimic de adăugat. 
Scrisul meu nu precede și nu urmează 
cinematografului: se confundă cu el. În 
activitatea mea, în general, mi-ar fi greu să 
separ literatura de film. Şi asta nu este un 
merit al meu, ci al epocii. 

— Se debuta mai ușor în scenaristică, 
în 19587 

— Da. Acum, încercînd să simplificám, 
din păcate, fără să vrem, am complicat, am 


întortocheat drumul spre producție. Casele 
de filme, producătorii n-au autonomie. Si, 
din această cauză, nici răspundere. 

— Filmele realizate se bizuie pe un 
scenariu simplu, schematic. E acesta 
un secret al construcției pe care vi 
l-aţi însușit cu relativă ușurință? 

— Folosind cuvintul «schematic», între- 
barea pare tendentioasá. Dar n-are nici 
o importanţă. Cred că un scenariu trebuie 
să fie simplu, construit pe o schemă, 
ca să fie lesne de urmărit. În film, epicul 
are o foarte mare importanţă, faptele tre- 
buie sá se desfășoare. Faptele, bineînțeles, 
pot fi si stări sufleteşti. «Secretul» l-am in- 
susit după foarte multi ani si cu foarte multă 
trudă. 

— La ce anume ţineţi cel mai mult, 
la poveste, la personaje ori la structura 
tilmicä a prezentării lor? 

— La toate trei la fel. Povestea în sine, 
fără personaje sau prezentarea «filmică», 
cum spuneți dumneavostră, nu se poate 
concepe. Nici invers, personajele fără un 
subiect nu sint personaje. 

— De fapt,cum ati «ajuns» dv. la regia 
de tilm? Prin ucenicia în scenaristică? 

— Am scris scenariul Mingea pentru 
Andrei Blaier. Cind am văzut filmul, m-am 
speriat: era altceva. La cel de-al doilea sce- 
nariu, la Valurile Dunării, m-am angajat 
secund pe lingă Ciulei, să urmăresc meta- 
morfoza transpunerii în imagine a unui 
text. Cadru cu cadru, s-a filmat întocmai 
textul. Filmul totuşi a fost altceva. Cind am 
transpus pe ecran primul scenariu, la sfirsi- 
tul filmărilor am descoperit un mare secret: 
că regizorul își pune o amprentă personală, 
că dincolo de ceea ce avea de spus scena- 
riul, regizorul transmite spectatorilor me- 
sajul său personal, concepția s-a filozoficá, 
politică. După același scenariu, de exemplu 
Hamlet, se poate turna un film reactionar, 
defetist sau invers. Am convingerea că un 
regizor de film poate spune mult mai mult 
decit un scenarist. Acesta este motivul 
pentru care m-am apropiat de regie. 

— Am să vă pun o întrebare banală, 
iertati-mä: Sinteti mulțumit de tilmele 
pe care le-aţi făcut pind acum? Vi se 
par multe, puține? 

— Nu, nu sint mulțumit, dar sint filme care 
mi-au dat mari satisfacţii. Ultimul meu film‘, 
Melodii, melodii..., suficient de criticat, 
a fost vizionat de două milioane de spec- 
tatori. Unii spun că asta nu contează, eu 
spun că da, dar asta e o altă problemă. 
Dacă a fost vizionat de 2 milioane de spec- 
tatori înseamnă că am dat 4 milioane de ore 
de distracție oamenilor muncii. Şi asta nu 
e putin. 

— Observ în tilmogratia dv. o prete- 
rintá pentru eroul tinár. De unde vine 
aceasta? 

— Avem un tineret formidabil. Acest 
tineret va aduce un aport imens în formarea 
tipului de om nou, preconizat de ideologia 
noastră. 

— De asemenea, mai toate perso- 
najele dv. pun un pret deosebit pe ac- 
tiune, se detinesc în împrejurări ce le 
solicitá puternic vointa, capacitatea de 
dăruire, sacriticiul... 

— Filmele mele sint populate de eroi. 
Într-un moment crucial al istoriei, cum a 
fost momentul Eliberării, e normal să apară 
eroi. Eroii au calitățile pe care le-aţi enu- 
merat dumneavoastră în întrebare: capaci- 


«Eliberarea mi-a schimbat destinul» ( Roscovanul — de Francisc Mun- 
teanu cu Sergiu Nicolaescu și copilul Costel Băloiu) 


tatea de dăruire, spiritul de sacrificiu. 

— Consideraţi că există un limbaj al 
gestului eroic? În ce tel apare acesta 
în tilmele pe care le-aţi realizat? 

— Da. Un limbaj simplu, fără zorzoane. 
În filmele mele, acest limbaj simplu de cele 
mai multe ori nici nu se foloseşte: reiese din 
acțiune. De altfel socot că dialogul, în gene- 
ral, are o importanţă deosebită în film. Des- 
pre acest lucru, din păcate cine::stii, dar 
în special criticii, au discutat foaie putin. 

— Ce este după opinia dv. «tilmul de 
autor?» 

— Despre «filmul de autor» s-au fácut 
multe speculaţii, s-au elaborat teorii rigu- 
roase, elegante, la fel ca despre mecanică. 
Dacă cineva a scris scenariul şi a regizat 
filmul este socotit autor total. Dar la un 
film muzical? Eu cred că regizorul este 
totdeauna un autor total. Cu cit are mai 
mult de spus, cu cit are mai mult talent, cu 
atit e mai bine. Desigur, are multi coautori 
din păcate, uneori chiar nedoriți. 

— In filmele pe care le-aţi semnat,ati 
lăsat o amprentă mai puternică într-un 
compartiment anume al lor? In scena- 
riu? În decupaj? În care anume? 

— E foarte greu să compartimentezi un 
film. Dar pentru că tot e vorba de o amprentă 
personală în film, vă mărturisesc ceva: 
în filmul Cerul începe la etajul Ill, am con- 
tribuit cu ceva absolut nou la limbajul cine- 
matografic. Sá vă explic. Există o secvență 
în care eroina îşi povestește biografia. O 
biografie comprimatá în două fraze. După 
această scenă, relaţia lor se schimbă. E 
foarte puţin plauzibil ca,dupá o frază rostită, 
să se schimbe o relaţie. Si totuși, în Cerul, 
acest lucru se întîmplă. Ce am facut? Am 
tăcut un montaj ciudat. Eroina con- 
tinua fraza în locuri diferite puse cap la cap; 
ea în prim plan, în plan general, mediu etc... 
În loc să deranjeze, acest montaj creează 
senzația că a trecut un timp foarte indelun- 
gat între începutul și finalul frazei, dilatind 
timpul real într-un timp cinematografic con- 
densat. Secvența amintită, fără îndoială 
îmbogățește limbajul cinematografic. N-ar 
fi rău sá revezi filmul si să scrii despre asta. 

— As dori să revăd filmul, desigur. 
Si tirește să scriu despre această sec- 
ventá, me pari pentru care vá multu- 
mesc... Imi veti spune acum prin ce se 
deosebesc naratiunile literare de cele 
cinematogratice? 

— Cele cinematografice sint mult mai 
condensate, folosesc alte tipuri de meta- 
fore, mult ma: palpabile, mult mai discrete 
in acelasi timp. 

— Care este importanţa și locul con- 
flictului într-un film? 

— Fárá conflict nu existá film. 

— În ziua filmării aveţi toarte clar 
totul? Sinteti adeptul unui scenariu 
așa-zis de tier? Sau nu contează prea 
mult unghiurile, tipologia planurilor? 

— Un film se realizează de trei ori, sau 
mai bine zis în trei etape. Decupajul, filma- 
rea și montajul. Toate cele trei etape sint 
foarte importante. Filmarea complemen- 
tează decupajul, montajul filmarea. Sce- 
nariu «de fier» nu există: e nepermis ca 
un regizor să nu-l îmbunătățească în timpul 
montajului. 

— Către care aspecte consideraţi dv. 
că ar urma să se orienteze în viitor cine- 
matogratul dedicat insurecției? 

— Spre adevăr. A trecut destul de mult 
timp de atunci, 35 de ani. Precizări în acest 
domeniu s-au adus destule, competente. 
Trebuie găsită forma de a te debarasa de 
limbajul pompos și festiv şi modalitatea 
de a te apropia de acest subiect cu gravi- 
tate ca să poti scoate în evidenţă patetis- 
mul, eroismul unei generaţii care a deschis 
poarta unei ere noi în istoria României. 

— VA voi cere să etalati citeva träsä- 
turi incontundabile ale stilului dumnea- 
voastră. 

— Despre filmele mele se pot spune și 
lucruri bune si lucruri proaste. Ceea ce nu 
se poate afirma e că filmele realizate de 
mine n-au cursivitate, coerenţă. Inconfunda 
bil în stilul meu e că știu să povestesc în 
imagine și nu sint plictisitor. 

— Si o ultimă întrebare: la ce lucraţi 
acum? 

— Împreună cu Titus Popovici, scriu un 
serial pentru Televiziune. 


Cind ne-am despărțit, Francisc Mun- 
teanu mi s-a părut la fel de grăbit, la fel 
de preocupat. Am bănuit din nou că 
mergea la o intilnire de lucru cu Titus 
Popovici. La lumină solară, afară, in fata 
Teatrului Naţional, am luat seama că regi- 
zorul avea părul înspicat. Am gindit: la 
55 de ani,stii pesemne foarte bine ce pref 
are fiecare minut. Fiecare «minut cine- 
matografic»... 


loan LAZĂR 


Sondaj în cineunivers 


Regula jocului sau „Dacă critica vrea 
să se apropie de public“ 


Multe si complicate sint pro- 

blemele criticii cinematogra- 

fice de azi, de ieri, de miine 

si de totdeauna. Capacita- 

tea de a discerne si a afir- 

ma hotárit valorile cu adevá- 

rat noi şi cu adevărat auten- 
tice, fermitatea în respingerea falselor fru- 
museti si a ideilor sărăcăcioase, pricepe- 
rea de a însera o operă sau pur și simplu 
un moment de artă într-un continuu care 
poate să fie o personalitate, un curent, o 
școală sau chiar istoria cinematografiei si 
alte principii sint mai ușor de enunțat decit 
de aplicat. Dar, fără îndoială, cea mai im- 
portantă și cea mai dificilă dintre funcţiile 
criticii este cea de a exercita o acţiune 
formativă asupra publicului. Nu ştim dacă 
există artă pură dar e evident că nu există 
critică pură; critica se scrie si se publică 
pentru a influența opțiunile spectatorilor. 
Or, studiile și analizele făcute mai peste 
tot pentru a stabili ponderea specifică a 
criticii în determinarea comportamentului 
publicului dovedesc, fără posibilitate de 
tăgadă, că nu critica — deși rolul ei este 
foarte important și în continuă creștere — 
se află pe primul loc printre factorii care 
determină reacţiile spectatorilor. A reiesit, 
astfel, că o pondere mai mare o are afişajul, 
publicitatea în general nu numai prin forța 
sa de șoc vizuală, ci si prin cantitatea si 
varietatea de informaţii pe care le vehicu- 
lează: cu privire la actorii care joacă în fil- 
mul respectiv, cu privire la regizor, la 
titlu, la temă, la subiect, toate elemente cu 
un rol hotăritor în orientarea comportării 
publicului. De asemenea, deşi trăim într-o 
epocă apreciată ca ultra tehnicizatá şi în 
care mijloacele de comunicare de masă 
sint omniprezente, comunicarea de la om 
la om, «rumoarea» favorabilă sau nefavo- 
rabilă în jurul unui film joacă un rol incom- 
parabil mai important decit critica scrisă. 

Mai toate explicaţiile privind neindestulä- 
toarea influență a criticii cinematografice 
institutionalizate (ca să-i spunem așa) se 
referă într-un fel sau altul, într-o măsură 
mai mare sau mai mică, la excesele inte- 
lectualiste ale acestei critici, excese care 
menţin, aprofundează, lărgesc decalajul 
față de gusturile si limbajul accesibil pu- 
blicului larg, excese care se manifestă 
uneori printr-un limbaj ermetic sau cel 
putin preţios si deseori prin lipsă de inte- 
legere față de elementele cu forță emotio- 
nală asupra publicului popular. Fără în- 
doială aceste observaţii sint într-o bună 
măsură juste și ele sint acceptate ca ata- 
re — chiar dacă nu deschis — si de unii 
critici în fond flatati de această răsucită 
recunoaştere a superiorității lor întelec- 
tuale și gata să creadă că în fond e vorba 
de un fel de fatalitate, că decalajul amintit 
va exista întotdeauna și că, de fapt, publi- 
cul cititor (viitor spectator) este cel care 
trebuie să facă eforturi pentru a se ridica 
la înălțimea de vederi și de expresii a cri- 
ticii. 

Că de fapt lucrurile nu stau chiar asa, 
că discordantele la care ne referim au ră- 
dăcini sociale și psihice mai complexe, e 
o altă problemă. Mai interesant (şi mai 
semnificativ pentru lipsa de consistență 
a explicatiei elitiste evocată mai înainte) 
este faptul că divorțul dintre publicul popu- 
lar și critică apare uneori și ca rezultatul 
unei lipse de rigoare intelectuală a criticii, 
lipsă de rigoare care constă în ignorarea 
voită sau nu a specificului artei cinemato- 
grafice, din ştergerea arbitrară a diferen- 
telor dintre genuri, din necunoasterea sau 
nerespectarea a ceea ce am putea numi 
«regula jocului», adică acceptarea con- 
ştientă a unui sistem de convenții, a unui 
cod pe baza căruia opera cinematografică 
a fost structurată și de la care pornind se 
pot emite judecăţi de valoare. 

Exemple care ilustrează o asemenea ati- 
tudine sint abundente. 

Timp de decenii, de pildă, nici un critic 
serios n-a acordat vreo atenţie westernu- 
lui, plebiscitat în același timp de către pu- 
blicul spectator de pretutindeni. Poveștile 
cu cow-boy, diligente si serifi păreau prea 
de tot simpliste estetilor care se raportau 
la modele «elevate» (chiar dacă aceste 
modele erau deseori piese bulevardiere 
sau așa-zise romane psihologice despre 
«lumea bună»). A trebuit să vină André 
Bazin si după el alti critici din anii '50 care 
să demonstreze cá în spatele convenției 
şi stereotipurilor westernului se manifestă 
încercarea unuia dintre cele mai tinere 
popoare din lume de a-și descoperi si 


Snobismul — 
o boală infantilă 
a criticii 


tăuri o istorie în care rolul eroilor mitolo- 
gici şi alprintilor legendari este deținut de 
paznici de vite şi pistolari, în care strămu- 
tarea cirezilor sau restabilirea ordinii in- 
tr-un orăşel de bărăci echivalează cu eve- 
nimentele epopeice din istoria altor po- 
poare, mai vechi. Personaje stereotipe, de- 
sigur, dar nu în mai mare măsură decit 
cele ale epopeelor și tragediilor antice sau 
ale legendelor romantice. 

Nici comedia burlescă n-a cunoscut o 
soartă mai bună și azi încă multi o consi- 
deră destinată în primul rind copiilor. Igno- 
rindu-se codul în care sint «scrise» astfel 
de comedii, cod care el singur permite 
acea Impletire sui-generis de poezie, ris, 
visare, critică socială şi absurd care ca- 
racterizează creaţiile unor Keaton, Chaplin, 
Laurel şi Hardy, Langdon, s-au aplicat 
acestor opere fragile şi tulburătoare crite- 
riile unui realism... de «suprafață», pe- 
destru, imprumutat din alte domenii, obtu- 
rindu-se astfel, orice posibilitate de înte- 
legere. 


O adeziune constantă 


Despre soarta melodramei, beneficiară 
si ea a unui dispreţ cind indignat, cin 
amuzat din partea criticii estetizante, an 
mai avut ocazia să ne ocupăm. Ca şi în 
cele două cazuri precedente, strimbăturile 
din nas n-au reușit să lichideze adeziunea 
publicului popular. 

Dar, dacă în exemplele citate mai sus 
anumite bariere au început să cedeze, şi, 
în orice caz statutul estetic al unor genuri 
profund populare s-a mai ameliorat, există 
un caz In care divorțul dintre publicul larg 
şi o mare parte a criticii continuă să fie 
total. Ne referim la filmele numite «isto- 
rico-mitologice» sau «peplum»-uri. De pe 
vremea lui Pastrone, In deceniul doi si 
piná astázi aceste filme au constituit o 
maná cereascá nu numai pentru distribui- 
tori — succesul de public nu s-a dezmin- 
tit aproape niciodată — ci si pentru criticii 
doritori să-și dovedească talentul polemic. 
Terminate fastidioasele exerciţii de echi- 


Timpul a făcut dintr-o 
comedie, «Charlot soldat», 
un model al genului 


librare a judecăților, de balansare a apre- 
cierilor, de teoretizare și explicitare; pe- 
plum-urile oferă prilejul chiar cronicarilor 
a căror tentă predilectă este de obicei 
cenuşiul de a-şi demonstra verva, sarcas- 
mul, îndeminarea în minuirea invectivei, 
mila condescendentă pentru cei care se-n- 
deasă la vizionarea unor asemenea filme. 
O antologie pe această temă a criticii 
noastre din ultimele decenii ar ilustra cite 
torente de persiflare vitriolantă s-au revár- 
sat asupra unor filme, în fond inocente 
cum au fost Cartagina în flăcări, Teo- 
dora, Romulus și Remus etc., etc. Un 
viitor strălucit critic, aflat atunci în anii ti- 
neretii entuziaste și necruțătoare si care, 
probabil, pînă la acea dată nu văzuse nici 
a zecea mia parte din filmele produse în 
lume, declara, după ce-şi stersese lacri- 
mile de emoție prilejuite de vizionarea unei 
capodopere ca Judecata onoarei, că — 
afirmaţia era subliniată cu cursive — «Mon- 
golii este, fără îndoială, cel mai prost film 
din istoria cinematografiei» (pulverizindu-! 
în același timp, fără să-și dea seama, și 
pe nenorocitul şi incompetentul Jean Luc 
Godard care în hiper-rafinatele «Cahiers 
du Cinéma» elogia în gura mare acelaşi 
film). Refuzul era nu numai categoric ci si 
tenace; recent, la vreo optsprezece ani 
după vizionare, un profesor de istorie, 
ținea să reamintească, indignat, că în ace- 
lași «Mongolii» sint — ceea ce-i perfect 
exact — grave inadvertente istorice. Inad- 
vertentele istorice pot fi iertate lui Shakes- 
peare sau lui Bolintineanu, nimeni nu va 
releva faptul că, după cit se pare, captu- 
rarea Kaiserului Wilhelm al Il-lea de către 
soldatul Charlot în timpul primului război 
mondial (aşa cum se vede în filmul «Charlot 
soldat») nu este, cel putin deocamdată, 
atestată documentar, dar pentru «pe- 
plum»-uri nu există nici iertare, nici uitare. 


Un anume tip de basm 


Desigur, cei care fac harcea-parcea din 
supraproductii au dreptate: inadvertente 
istorice cu duiumul (așa cum s-a văzut), 
povești simplute, stinci si palate de car- 
ton, butaforie excesivă, bărbaţi musculoşi 
şi femei avantajoase, retorică abundentă 
(nu degeaba, la leagănul primului peplum 
a vegheat D'Annunzio). Au dreptate, nu- 
mai că nici un peplum n-a pretins să fie 
confundat cu Padre Padrone, sau cu 
Arborele cu saboti. În drumul spre su- 
fletul spectatorului el urmează alte căi şi 
folosește alte mijloace. Spectatorii care 
frecventează și apreciază supraproductiile 
nu sint nişte primitivi care nu înțeleg, care 
nu sesizează artificiile. Dar ei acceptă con- 
ventia, regula jocului, umplu sălile de ci- 
nema nu spre a se docume asupra a 
nu ştiu căror detalii istorice, nici pentru 
a participa la analize psihologice subtile 
ci pentru a se bucura de un anume tip de 


basm. Un spectator mai avizat va putea: 


discerne în filmele unor maeștri ca Man- 
kievicz (Cleopatra), Kubrik (Spartacus), 
sau Cottafavi şi un al doilea plan: cel al 
retlectiei asupra raporturilor umane (la 
primii doi sau cel al ironiei la adresa re- 
toricii grandilocvente a dialogurilor, deco- 
rurilor sau a înfățișării fizice a personaje- 
lor (la Cottafavi). 

Desigur, așa cum există westernuri fran- 
camente proaste, există si peplumuri cre- 
tine, fără nici o valoare (si, cantitativ, ele 
nu sint puţine). Dar asemenea filme nu 
sint proaste pentru că sint peplurhuri (sau 
westernuri) sau pentru că nu se supun 
unor criterii valabile, poate, pentru alte 
genuri ci sint proaste pentru cá n-au struc- 
tură artistică, pentru că sint prost regizate, 
prost jucate, etc. 

Dacă formula «publicul are Intotdeauna 
dreptate» nu poate fi susținută pentru că 
abordează Intr-o manieră nedialectică, an- 
tidialectică raporturile artă-societate, nici 
formula «critica are totdeauna dreptate» 
nu are mai multă consistență. Raportul 
dintre critică si public mai ales într-o so- 
cietate tinzind spre omogenizare din punct 
de vedere ideologic, trebuie să fie un ra- 
port de colaborare care-nu exclude ci chiar 
presupune existența unor momente con- 
flictuale. Dacă critica vrea să se apropie 
de oameni, de spectatori, ea trebuie mai 
intli să se apropie fără prejudecăţi, să res- 
pecte cee face obiectul raportului pu- 
blic-critică, adică să respecte filmul. 


H. DONA 


tradițiile 
filmului românesc 


«Visam să fac 
film românesc. 
Dar pe atunci 
era o utopie» 


Dezlegasem misterul i- 
maginii în mișcare; po- 
sedam tehnica luării de 
vederi; eram stăpin pe 
aparatul de filmat; pose- 
dam tehnica developării 
filmelor prin inversiune 
(în tara nu exista un laborator pentru 
filme de amatori, așa că eram obligat 
să le developez singur); alegeam ima- 
gini interesante; știam să fac trucaje 
cinematografice; redam imagini artis- 
tice; am avut succes, dar toate acestea 
nu-mi dădeau satisfacție deplină, nu 
erau tot. Eu visam să fac film, vroiam să 
fac film, film adevărat, profesionist. 
Dorinţa mea arzătoare era să devin 
cineast. Filmul profesionist, artă si in- 
dustrie în acelaşi timp, ridica însă mari 
probleme: aparatură și utilaje costisi- 
toare, peliculă scumpă, o armată de 
tehnicieni, studiou, laboratoare și in- 
stalatii care cereau investiţii mari. De 
unde atitia bani? Pretutindeni în lume 
primele începuturi s-au lovit de astfel 
de greutăţi si nici noi nu am fost scutiți. 
Mi-l amintesc pe regretatul Jean Mihail 
cum pornea în fiecare primăvară cu 
un nemăsurat elan la turnarea unui film. 
ÎI vedeam mereu la «Café de la Paix» 
scriind scenarii, făcînd propuneri actori- 
lor sau angajat în lungi şi obositoare dis- 
cutii cu comanditarii. Incepea plin de 
elan, însă spre toamnă, aflam că filmul 
nu s-a mai făcut pentru că n-a găsit 
banii necesari, ori nu ştiu care comandi- 
tar s-a retras în ultimul moment. 

Este limpede că pentru mine care nu 
lucram în domeniul artelor, ar fi fost 
şi mai greu să găsesc un comanditar 
care să-și riște milioanele pentru un 
om fără «garanţie artistică» — gi de 
altfel, nici nu l-am căutat. Producătorii 
trăgeau nădejde că într-un timp, mai 
mult sau mai putin scurt, statul va sub- 
ventiona anemica producţie de filme 
românești, tot astfel după cum acorda 
subvenții teatrelor particulare. În ceea 
ce mă privește, eram convins că nu în 
modul acesta, subventionind pe efe- 
merii și debilii producători particulari, 
Statul ar fi solutionat problema 
industriei cinematografice romäne. 

Eu nu vedeam decit o singurä solutie 
salvatoare posibilä, aceea ca Statul 
însuși să-și creeze o producție proprie 
de filme. De altminteri, nu vedeam cum 
slaba producţie de filme artistice ce 
cuprindea doar puţine pelicule de va- 
loare — si la care s-au adăugat unele rea- 
lizări la un nivel destul de scăzut, de 
un haz dubios si uneori chiar vulgare 
(«Guţă la Strand», «Ginere-färä voie», 
«Lache in harem») — ar fi putut con- 
vinge si indemna oficialitátile timpului, 
sá ia o astfel de măsură. Am înțeles 
deci că, in primul rind, guvernantii din 
acele vremuri trebuiau convinşi de utili- 
tatea filmului şi de marea sa putere de 
pătrundere si difuzare a ideilor în rindul 
spectatorilor. Acest lucru nu se putea 
face, pentru început, decit cu filme docu- 
mentar-culturale, de educaţie, instruc- 
tive, de învățămînt urmind ca apoi, 
încetul cu încetul, să se treacă la filme 
artistice (de ficțiune). 

Incurajat de succesul obtinut cu «Ex- 
poziția Industrială 1934 + — era pentru a 
doua oară cind recuperam cheltuielile 
făcute de mine cu pelicula — și înarmat 
cu cele trei filmuleţe, am început să 
bat la uşa instituţiilor. Am colindat ast- 
fel pe la Ministerul Invätämintului, Casa 
Şcoalelor, Ministerul Industriei, pe la 
Armată, nutrind speranța că, după ce 
vor vedea filmele mele, conducătorii 
acestor instituţii se vor convinge de 
utilitatea unor astfel de documentare 
cultural-educative și că, în cele din urmă, 
se vor hotărî sá acorde sume cit mai 
mici cel puţin pentru turnarea unui 
film experimental. Toate porțile erau 
însă ferm închise, iar demersurile mele 
le păreau de-a dreptul curioase. Ase- 
menea propuneri aveau un aer de temeri- 
tate şi plin de riscuri pe care nu le puteau 
accepta. Iluziile mele s-au spulberat. 


Paul CĂLINESCU