Revista Cinema/1977 — 1989/024-CINEMA-anul-XXIV-nr-6-1986

Nr. 6 (281) 
Anul XXIV 


Revistă a Consiliului 
Culturii și Educaţiei Socialiste 
Bucureşti, iunie, 1986 


ACRU gi Po 305 0 e E e PENE e a a ate AZ e 


2 


PRD zi am început să socotesc (in 
deletnicire pentru care am dovezi cum 
că, din trecut, nu am avut nici un fel de 
pasiune), am început, cum spuneam, si 
socotesc cam cite pagini am înnegrit cu 
scrisul și cite cu desene... Am obținut 
un rezultat vag, pentru că nu-mi rezista 
nici un petec de hirtie nemizgălită, am 
constatat câ am publicat multe „scri 
suri", multe desene, dar și foarte multe 
„Scrisuri” și desene s-au metamorfozat, 
constituind inima filmelor în scenarii. 

Am nouă filme de lung metraj în spa- 
tele cărora sint tot atitea scenarii. Sta 
tisticile de la Româniafilm spun câ 
filmele rezultate din scenariile aceste 
au fost văzute de zeci de milioane d: 
spectatori din România și iarăși văzute 
iar dialogurile traduse într-o mulţime de 
limbi străine pentru spectatorii din alte 
țări. Dacă nu aș fi făcut și regia filmelor 
mele, eram astăzi socotit, cel puţin can 
titativ, printre principalii scenariști din 
țară, iar, dacă adaug şi scenariile celor 
peste 30 de scurt metraje, încep să cred 
că ar trebui să-mi plătesc cotizaţia de 
membru la Uniunea Scriitorilor și nu la 
Asociaţia Cineaștilor... 

Făceam toate socotelile astea, șter- 
gindu-mi praful din bibliotecă și reci 
tind titluri de scenarii care încă n-au 
devenit filme. Niciodată nu m-am anali 
zat ca scenarist... Cind l-am vizitat pe 
Walt Disney și i-am arâtat Scurtă isto- 
rie, 7 Arte, Homo Sapiens, el mi-a pro 
pus 'un contract ca... scenarist pentru 
desene animate. Ţin minte că eram 
foarte emoționat și am biiguit că nu 
prea știu cum se scrie un scenariu, iar 
el mi-a răspuns că nici nu trebuie så 
ştiu, pentru că un scenariu pentru film 
se face: Așa! (și a pocnit din degete) 

Trebuie o idee ca să faci Istoria lu- 
mii în 9 minute sau ca fiecărei arte să-i 
găsești esenţialul în citeva gesturi.. Tre- 
buie o idee ca să faci un film pentru 
Pace și ideea poate aborda Pacea ca o 
dramă, ca o comedie, ca un film știinţi- 


Fiecare artist 
are nu numai dreptul, dar şi datoria 
de a privi realitatea 
„cu ochii proprii“. 
Aceeaşi realitate trebuie exprimată 
printr-o largă diversitate de genuri, 
| de stiluri 


MPRE eg ae an~ 


fico-tantastic sau ca un documentar 
sau chiar ca un desen animat. Pentru 
că in diversitatea genurilor este lumea 
ideilor. Actualitatea furnizează ideilor 
materia primā: din actualitate ne inspi- 
rām şi cu idei operăm. 

Pentru copii, problema de actualitate 
este morala, educația. O idee printre 
miile de idei se află într-un Răţoi neas- 
cultător. Genul cel mai accesibil: dese- 
nul animat. Pentru tineri, problemele de 
actualitate se amplifică: disciplină, acu- 
mulare, perfecționare etc. O idee: un 
Omulej cu o floare, poveste lirică în de- 
sen animat sau Omuleţul cu bomba 
atomică, film cu actori — comedie mi- 
mată, fără cuvinte. 


În ziua aceea praful a rămas pe căr 
le din bibliotecă... Încercăm să-mi 
așez oarecum sistematic şi schematic 
scenariile și.am constatat că mai în 
toate este reluată ideea de Pace. Oare 
generaţia noastră, mai mult decit alte 
generaţii, nu are ca problemă principala 
Pacea? Nu plutește deasupra capului 
nostru această particulă amenințătoare, 
atomul? Prin 1960 am scris S-a furat o 
bombă pentru un film cu actori, film 
care poate fi văzut şi astăzi ca și cum 
ar fi fost realizat astăzi, problema rede- 
venind, din pâcate, actuală. Ideea prin 
care este abordată Pacea o reprezinta 


| 
| 
| 


povestea de dragoste a unui biet om ce 
aleargă după o bucată de piine, fără sa 
ştie că în mîinile lui se afla cea ma 


groaznică armă de distrugere Genul? 


| O comedie. 


Nu trebuie spuse lucrurile serioas+ 
întotdeauna cu sprincenele încruntate 

Prin 1956 începea era cosmică, ir 
1957 juriul de la Cannes a premiat pr 
mul pas pe lună al unui omuleț care sa 
dea acolo o floare... in genul filmulu 
mut, un alt omuleţ aspiră să zboare 
spre lună cu aripile Coloanei infinitulu 
cu aripile Rapsodiei române, cu aripile 
lui Vlaicu... Un documentar poetic. 

Dar de ce să mă încurc eu în scenari 
ile mele, cind sint deşjui cronicari care 
ar putea s-o facă mai bine? Sint un 
scenarist fericit şi, citeodată, foarte ne 
câjit pentru că regizorul meu nu mă as 
cultă intotdeauna şi improvizează cam 
mult în timpul filmarilor şi de multe ori 
cred că scenariile au fost mai bune de 
cit filmele... 

În Nimic dr. Faust (pe care el, regizo 
rul, l-a numit: Faust XX), scenariul scris 
ca dramă l-am transformat într-o pseu- 
do-comedie. Din Povestea dragostei 
fiim pe care l-am vrut o prelucrare 
după „Povestea porcului“ de Creanga 
un basm, deci, regizorul a făcut o po 
veste fantastica Scenariul scris despre 


https://biblioteca-digitala.ro 


temete ”) 


| 
| 


„Să facem totul 
pentru apărarea 
dreptului suprem 


al oamenilor, 

al naţiunilor — 

la existenţă, 
la viaţă, 

la libertate, 

independenţă 
şi pace“. 


Nicolae 
CEAUSESCU 


criza de energie pe Terra noastră, tot 
el, regizorul, l-a transformat într-un film 
pe care l-a intitulat Comedia fantastică, 
care nu e nici comedie și nici fantas- 
ücā, cum spunea un cronicar. care ci- 
tise „Divina Commedia“. 

intotdeauna au fost conflicte între 
scenariști și regizori. Chiar şi atunci 
cind cei doi au fost — ca-n cazul meu 
— unul şi același și poate că așa este 
mai bine, pentru că astfel se nasc ideile 
originale. 

Acum scriu un scenariu despre ora- 
sul București, in care vreau să arăt fru- 
musețile şi perspectivele orașului meu 
drag. Este o poveste de dragoste care 
sa faca aparatul de filmat să umble prin 
București. Cum! Cu veselie, cu umor, 
cu muzică, cu dansuri, cu amintiri și 
cu... viitor. O comedie muzicală ce se 
petrece — repet — în București, un gen 
deosebit de filmul documentar pe care-l 
pregătesc colegii mei de la Sahia. 

nt, spuneam, un scenarist fericit, 
am un material bogat, regizorul, adică 
tot eu, este alături de mine, mă bucur și 
de înțelegerea producâtorului. 

imi amintesc cu emoție de întîlnirea 
pe care cineaștii au avut-o cu secreta- 
rul general al partidului. Ni se spunea 
atunci că este nevoie de filme de toate 
felurile: de filme istorice și de filme de 
actualitate, de filme social-politice, dar 
şi de comedii, cit mai multe comedii 
bune. Pentru că satira este uneori 
foarte eficientă. Deci — arăta atunci to- 
varâșul Nicolae Ceauşescu — trebuie 
să se acorde atenţie unei raționale do- 
zări a genurilor. 

Eforturi creatoare ni se solicită tutu- 
ror. Fiecare are posibilitatea să aleagă 
genul adecvat subiectului, dar și pro- 
priei sale naturi. Şi este știut că unita- 
tea de idei se poate reflecta cel mat 
bine într-o diversitate a modalităţilor de 
abordare. lar noi, artiștii, ne. străduim 
så demonstrăm acest lucru. 


lon POPESCU GOPO 


PACEA, 


suprem 


al 


omenirii 


0 poartă deschisă 
spre prietenie 


E. spui vorba „pace“ și primul lucru care 
iţi vine în minte este cit de diferite sint nuan- 
tele pe care le absoarbe. Spui vorba și subin- 
țelegi, difuz, tot ceea ce face posibil binele 
frumosul, adevărul, speranța, încrederea, vii 
torul. Subinţelegi difuz căci, constaţi, exista 
cuvinte ce înseamnă prea mult, prea vast sau 
fundamental pentru a putea fi definite — atit 
de complet și nuanțat pe cit merită — prin 
enumerarea lucrurilor pe care le semnifică. 
Adincimea sensurilor unor astfel de cuvinte, 
iată, observ acum, se relielează cu adevărat 
abia atunci cînd detinești vorba prin contra- 
riul sensului ei; şi pace este unul dintre aces- 
tea. Sensul cuvintului se dezvăluie plenar, 
mai ales atunci cind te gindești la ceea ce 
neagă pacea, la ceea ce o ameninţă, mai ales 
atunci cind vizualizezi cu ochii minţii ce în- 
seamnă să nu fie pace, mai ales atunci cind 
gindeşti ce va să insemne a fi război. 

lată de ce, a vorbi în film, în artă, despre 
pace este o întreprindere atit de dificilă. De 
fapt se ştie, nu-i deloc o noutate, nimic nu-i 
mai greu în artă decit a vorbi despre bine 
Cind „e bine” e așa cum trebuie să fie, eo 
stare de ordine și echilibru, fără nimic con 
flictual în ea. Greu de găsit ceva inteligent de 
spus despre o stare de echilibru în afară de 
gestul primar de a-i afirma existenţa şi de a 
comunica bucuria câ există. Și nu-s puţine 
vocile care constata, și nu de ieri, de azi, câ 
— strict din punct de vedere artistic — zona 
răului este mai „ofertantă“ prin multitudinea 
stărilor ei conflictuale, mai „suculentă” prin 
adincimile ei abisale. mai „artistică” prin bo- 
găția ei in nuanțe. întortochieri, surprize decit 
zona binelui care e mai calma şi mai egala 
mai lineară, uneori mai placida şi, deci, mai 
„neinteresantă” artistic. Poate aceasta este ṣi 
explicația faptului că cele mai bune filme 
despre pace sint filmele de război. Şi tot 
acesta este motivul pentru care spun că este 
o probă de mare putere artistică a reuși să 
exprimi această valoare a binelui, pacea. 
chiar prin ceea ce ea înseamnă, chiar prin lu- 
crurile pe care ea le semnifică. 

Dar cred, de asemenea, că a vorbi în aces! 
fel, prin ea însăși, despre pace ne este noua 


românilor, mai aproape de structura intimă 
Pentru că există, cred eu. un fel, i-aş spune 
tradițional românesc de a ințelege vorba. Un 
mod blajin (căci, observ eu, aceasta este o 
caracteristică de gindire proprie nouă, sin- 
tem, „mi se pare mie, închnaţi să gindim bla- 
jin) prin care, ceea ce îndeobşte asociem, 
noi, românii. cuvintului pace are sensuri sim- 
ple şi apropiate de suflet, imagini obișnuite, 
calme, ale liniştii de zi cu zi: femeia, copilul 
casa, cina calmă, copacul, pâmintul. Un mod 
tradițional românesc în care pace înseamna 
şi o femeie frumoasă, ca ideea de femeie, şi 
un copil cu ochi mari, ca ideea de puritate, şi 
o*casă curată, ca ideea de statornicie, şi o 
cină calmă, ca ideea de rotund, și un copac 
drept, ca ideea de veşnicie, şi pâmintul bolo- 
vănos şi nestirşit, ca ideea de viaţă. 

De fapt este, in primul rind, un fel țţărânesc 
de a ințelege pacea. EI, țăranul, o înțelege 
astfel, simplu dar cu atit mai profund și ome- 
nesc. Am descoperit faptul mai demult, in 
Maramureş, și probabil că m-a incintat căci 
i-am dedicat un film. Am descoperit lucrul 
aparent neinsemnat că tradiția cere mara- 
mureșanului ca inainte de a-și construi casa 
şi inainte de a-și ridica gardul ce-l desparte 
de vecin să-şi ridice poarta, acea fantastică 
poartă maramureșană. Am înțeles lucrul (ce 
prin documentare s-a confirmat) ca fiind teiul 
său de a se apropia de vecin, deschiderea lui 
spre lume, o incercare de a comunica, de 
acolo, din vatra strămoşilor lui, cu universul. 
De a comunica spre intelegere. Da, o mină 
întinsă, o poartă deschisă. Așa s-a și numit 
himul, Poartă spre vecin, căci, am gindit eu, 
tradiția nu impune niciodată gratuităţi, ci 
doar sensuri, deseori majore, topite în simpli- 
tatea existenţei. Şi, deci, mica descoperire a 
acestui obicei, mi s-a părut-a fi o concreti- 
zare, în fapte ale obișnuitului, a ceva inefabil 
și greu de exprimat altfel: acea adevărata. 
profundă, străveche, de demult, dintot- 
deauna, vocaţie românească de înțelegere. 
comunicare şi pace. 


Sabina POP 


0 vorbă citi uñ univers: 


M. gindesc la căsuţa de țară a vacanțe- 
lor copilariei. O văd inălțatā pe tâpşanul inalt 
aproape de cer, încinsă de salba de crăițe 
sulfine şi floarea soarelui, intre copacii râmu- 
roși sub care construiam casa păpuşilor. Re 
traiesc orele serii cind soarele cădea peste 
coama dealului, aurindu-l. Atunci, în zvon de 
talângi, se intorceau acasă vacile mugind la 
poarta din uliţă și alergam să le-o deschid 
Curind, mirosul aspru al fumului subţire de 
frunze uscate se amesteca cu cel al aburului 


de lapte, sorbit câlduț din miinile bunicii. 
Noaptea. cind răsuflarea casei sălta liniştita 
in somn, deschideam fereastra dinspre gra- 
dină. Siluetele intunecate ale copacilor fre- 
mātau de șoapte și greierii îşi ascuţeau arcu- 
surile pe viori. În iarba înaltă, bănuiam pașii 
aricilor şi lunecușul melcilor. Casa toată se 
ridica către cerul înstelat şi trebuia parca 
doar să întind mina pentru a atinge Carul 
Mare. Multe nopţi am stat în căușul cald al 
terestrei privind stelele căzătoare şi luna 
Luna schimbindu-şi fizionomia între nori: 


subțiri de vara 

M-am intors asupra acestor nestemate alu 
copilariei cu ochii celei de azi, cind misterele 
de atunci au devenit certitudinea paşilor de 
cosmonaut pe lună și am refacut în gind dru 
mul invers. De la astrul strâlucitor şi rece, ca- 
tre căsuţa copilăriei. Am deslușit din înaltul şi 
pustiul cosmos, frumusețea planetei albastre 
pulsind de viaţă şi căldură, reamintindu-mi 
vorbele unui cosmonaut. citite undeva in zia- 
re-despre cum se vede acest påmint, „ca o 
mārgicà albastră”. Așa se şi cheamă filmul 
reanimind copilăria mea. Şi iată, căsuţa 
dragă revine plutind din depărtări, inconju- 
rată de foșnetul frunzișurilor dese, de zborul 
păsărilor albe, de unduirea mătăsoasă a ier 
bii, în aburul cald al laptelui și în mirosul 


dulce al florilor. 

În jurul ei aleargă veverite şi aricii culeg 
merele din grădină. Curg ape limpezi pina la 
marea albastră și eu cuprind în gind și în 
imagine de film animat, deodată, intregul på- 
mint 

Drumul refăcut astfel câtre „acasă“ regă- 
seşte cu dragoste, cu mai mare certitudine, 
același univers. Lipsa misterelor de odinioară 
a aștrilor cerești. nu face decit să-mi întă- 
rească iubirea dintii a locului meu drag de pe 
steaua-pâmint. „Mârgica albastră” pe care 
traim. 

Să o înconjurăm cu dragoste, s-o ocrotim, 
copiii ei de ieri, de azi şi de miine. 


Luminiţa CAZACU 


N. am trăit experiența razboiului., 

Nu am văzut trupuri sfirtecate și nu m-am 
temut de ura care ţișneşte din ochii, din mii- 
nile celor care țin o armă. Am simţit doar 
într-o noapte cum se cutremură pămintul, am 
văzut cum cad zidurile caselor. cum oamenii 
se transformă în insecte şi, pentru scurt timp, 
am crezut că e război. Povestirile bunicilor, 
părinţilor. imaginile din filme, amintirile din 
cărţi s-au invălmâșit brusc şi am crezut că e 
război... Nu era războiul, dar, de fiecare dată 
amintirea se chircește de spaimă și jale, pe- 
tru că ceea ce s-a intimplat ar fi putut fi, este 
și va fi oriunde și oricind, doar o'mică părti- 
cică dintr-un posibil război. 

Auzim, ştim cu toții că state, oameni, po- 
poare luptă impotriva războiului, oprirea cur- 
sei inarmărilor a devenit un laitmotiv zilnic, 
auzim, ştim că în lume se moare şi se 
omoară nedrept, că viața şi libertatea stau 
sub sabia lui Damocles, știm, auzim în foto- 
iiul din fața televizorului, în timp ce copiii 
noștri se joacă ocrotiţi. 

Amenințarea războiului nu este un „bruiaj”, 
ci o realitate care poate curma şi firul unei 
generaţii care are candoarea să confunde 
seismele cu bombeie. 

Germenii răului s-au născut mereu în timp 
de pace, invadind-o și sugrumind-o, așa cum 
în organismul sănătos, deodată, una dintre 
celule o ia razna și schimbă cursul evoluţiei 
incepind să se înmulțească aberant. Şi, astfel, 
scăpat de sub control, principiul esenţial al 
vieţii, înmulțirea, devine malign, transformind 
tot restul, apoi, cenușă. Așa cum cerul se 
înnegrește de aripile ucigătoare ale avioane- 


“lor în filmul lui Ion Moscu intitulat Cancer?, 


așa cum bazele militare suprasaturează mun- 
ţii şi plajele spălate de apele oceanelor, cum 


cizmele soldaţilor înaintează imperturbabil pe | 


ecran printre milioanele de oameni din lumea 
întreagă care cer „pace“! 

Pace, pentru fiecare un singur cuvint, cu 
un singur sens, acoperit de o multitudine de 
trăiri. 

Febra pregătirii uneltelor de lucru de către 
bârbaţi, transformarea săniilor în adevărate 
corăbii spre a infrunta întinderile albe ce-i 
despart de stuf, (in filmul cu același nume re- 
gizat de Titus Mesaroș), zborul lor, umăr 
lingă umăr, pe nesfirşitul pur al gheții este 
una din cele mai frumoase imagini ale nece- 
sităţii vitale de a munci, de a exista. 

Culegători cu chipuri dirze smulg naturii 


https://biblioteca-digitala.ro 


Dacă vrei pace, 
pregătește-te de pace! 


darul său pentru a-i da o altă calitate, daruin- 
du-l omului, pentru a conferi gindurilor ne- 
murire, pentru ca niciodată, nicăieri, tezaurul 
carților să nu mai întreţină sarabanda flăcări- 
lor în pieţe publice. Ca timpul să-și păstreze 
nealterată dimensiunea prin capodoperele 
geniului uman (Atelier cu călăuză, regia Ovi- 
diu Bose Paştină) 

Fata și băiatul de pe Malul Ozanei (regia 
Copel Moscu) ce merg mină în mină pe noua 
cale ferată care le deschide o altă poartă 
spre viitor, exprimă sub furtuna acordurilor 
„Simtoniei a V-a” aceeași nevoie organică a 
speciei umane de a se afirma. 

Acum, in timp de pace, se nasc cei mai 
mulți copii, iar statisticile afirmă că nou năs- 
Cuţii de sex feminin sint prioritari, asigurind 
echilibrul natural, pentru ca, la rîndul lor să 
dea naștere Ia alții și din ce în ce.mai mulţi 
pomeni. (Moașele vesele de Paula şi Doru 

al). 

ot cifrele mai spun că cei mai mulţi dintre 
copii se nasc noaptea, sfidind parcă cu stri- 
gâtul lor întunericul, adresind o nouă che 
mare vieții. 

istoria umanităţii consemnează însă că în 
răstimpul dintre anul 1500 î.e.n. și 1860 e.n. 
s-au semnat opt mii de tratate de pace, ceea 
ce, în medie, inseamnă un război cam la doi 
ani. Succesiunea este tragică și atrage după 
sine constatarea că, de fapt, dintotdeauna 
curgerea vieţii a fost strins împletită cu strin- 
gerea şi inventarierea de noi arme care, cao 
reacție in lanț să genereze mereu și mereu 
alte genocide. 

Existența umanităţii s-a desfășurat, așadar, 
între pregătirea pentru război şi declanșarea 
lui. În consens cu sugcesiunea istorică a fap- 
telor, anticii spuneau că „dacă vrei pace, tre- 
buie să te pregâtești de război“. 

Oamenii timpului noştru au hotărît, insă, că 
dacă tot este o luptă Ča trebuie desfășurată 
sub alte auspicii, aşa cum each) Titus Me- 
saroș în filmul său SI vis pacem, para pacem 
— dacă vrei pace, P eos de pace; au 
început să opună sli conștiințele lor, 
unindu-se într-un Stop eternita- 
te (regia Luiza Ciola) ri Î a forței şi te- 
roarei. 

Mi-am întrebat fetița ce înseamnă pace și 
mi-a răspuns, cum ar face-o şi au făcut-o mi- 
loane de copii inaintea ei: „pace e atunci 
cind te joci, poţi să faci tumba prin flori şi 
ești bogat pentru că ai jucării și mincare“. 


Beatrice COMĂNESCU 
3 


revoluționar 


Eroul l 
în imaginea filmelor noastre 


A. revăzut, la televizor, mai multe dintre 


filmele artistice inspirate din evenimentele 
social-politice cuprinse între anii 1944 (au- 
gust 23) şi 1948 Această perioadă de numai 
patru ani a fost hotăritoare pentru noul des 
tin al României. Eroul ei, așa cum rezultă 
preganant şi din imaginile de film, imagini de 
arhivă, de transmis generaţiilor de miine, și 
care filmele noastre s-au străduit să-l 
imortalizeze (desigur, calitatea diteră de la 
film la film, poate că lipsa unor mari maeștri 
se resimte, poate că dramatismul, simplifică- 
rile ne-au derutat uneori) — este eroul revo- 
luționar. Îndrăznesc afirmaţia că tocmai acest 
erou — chiar și în pelicule mai puţin izbutite 
în ansamblu — apare astăzi ca fiind realiza- 
rea cea mai de preț a cinematografiei noas- 
tre. Scenariști și regizori cu mai puţină expe- 
rienţă, la inceput de drum, cu privire la eroul 
revoluționar au avut intuiţii exacte, l-au gindit 
și l-au transpus pe ecran cu mai multă sim- 
tire decit pe ceilalţi — tot „eroi de film“ şi ei 
— dar opunindu-se revoluţiei, ori căutindu-şi 
locul în viltoarea atitor evenimente. 
Momentul de răscruse, 23 August, devenise 
0 necesitate istorică. Practic, ei a fost inde- 
lung pregătit, către un asemenea moment s-a 
îndreptat intreaga activitate revoluționară din 
țara noastră. Două zeci de ani, 1924—1944. 
partidul comunist a fost scos în afara legii 
Cinematografia a reconstituit cu măreție im- 
prejurări dramatice ale acestei perioade, tă- 
cind nu numai artă, ci și consemnare istorică 
a conştiinţei comuniste. Eroul revoluționar 
din Străzile au amintiri, Cartierul veseliei, Du- 
minică la ora 6, Valurile Dunării, Zidul, Se- 
rata, cit de vitrege ar fi condiţiile, reușește să 
ciștige sprijinul maselor, să pregătească ma- 
sele pentru întruntări decisive. El duce lupta 
pină la capăt. Dintre eroii revoluționari la a 
căror definire am contribuit şi eu, mai apro- 
piat imi este Varga, minerul din Lupeni '29. 


Privilegiul de a vedea idei 


In film, spiritul revoluţionar 
incepe cu felul în care 
cineastul priveşte în faţă realitatea 


Poate că există în film o scenă cu adevarat 
antologică: după inăbușirea în singe a grevei, 
pe străzile coloniei circulă patrule, pe ia col- 
turi de străzi au fost instalate mitraliere. Cir- 
culaţia — ieșirea din casă a celor ce îşi pling 
și trebuie să-și inmorminteze victimele 
este interzisă. Varga se încumetă. Cu mina și 
capul în bandaj, iese în stradă. Este somat, el 
continuă să. înainteze pe mijlocul străzii. Ni- 
mic nu-l mai poate opri din drum. Curind, i 
se alătură ceilalţi, minerii, temeile şi copiii 
coloniei. Un front unit, cu neputinţă de in- 
vins. Varga, în interpretarea marelui Ciubotă- 
rașu, nu rostește in toată această acţiune 
mobilizatoare un singur cuvint. El are insă 
expresivitatea luptătorului neinfricat. Și toți îl 
urmează fără şovăire. La cimitir, o altă sec- 
venţă antologică: Varga se adresează tovară- 
şilor lui, care vor continua 'lupta și se des- 
parte «de cei căzuţi. Militanţii — clarvăzători 
au dat substanță şi valoare multora dintre fil- 
mele noastre. 

Să rezulte de aici că este mai ușor să aduci 
in prim plan un revoluţionar? Nicidecum. Mai: 
trebuie spus că uneori, din păcate, revoluţio- 
narul se confundă cu omul (personajul) care 
işi vede de treburi, nu se luptă nici cu sine, 


nici cu alții, însă, din cind în cind. pome- 
nește. in vreo replică. de o confruntare, de 
un necaz, de o inovaţie, de vreo reușită: jude- 
cînd astfel, ușor am ajunge la părerea că 
trăim numai şi numai printre revoluționari. 
Meritul creatorilor la care mă releream este 
acela de a fi văzut in revoluționar pe omul 
conștient şi călit, care luptă în deplină cunoș- 
lință de cauză pentru transformări social-po- 
litice radicale, pentru o nouă societate. 

Cele petrecute între anii 1944—1948, de la 
declanșarea revoluției şi pina la preluarea pu 
terii în stat, erau încă vii în memoria realiza 
torilor — cu toate acestea, a fost necesar un 
mare efort de reconstituire a unei perioade 
dramatice, şi. mai ales, de definire a eroului 
A existat, aș spune, o comunicare spirituala 
directă între realizatori (ii am în vedere şi pe 
actori, marii noștri actori) şi eroul revoluţio- 
nar. Acest erou a rămas în preocupările ci- 
neaștilor, asupra lui se revine mereu în fil- 
mele dedicate mişcării muncitorești, socia- 
liste și comuniste, contribuţiei României la 
războiul antifascist. 

El este o prezenţă convingătoare şi în Se 
tea, Facerea lumii, Desfășurarea, filme ale 
perioadei romantic-eroice de restructurări so- 


nu ieși intotdeauna ciştigător, dar, odată ră 
mas cu tine însuţi, nu ai sentimentul rușinii. 
Aceste femei şi-au „păstrat cadenţe“ cu toate 
că uneori au plătit-o scump și gindull că 
aceste personaje nu sint doar niște născociri 
scriitoricești, ci ele pot fi întilnite de multe 
ori, în multe locuri, mă fac să cred, să sper în 
integritatea naturii umane, în binele absolut. 
Un bine pe care nu cred că greșesc dacă l-aș 
numi revoluționar. 


A-ţi păstra 


Prietenul, eroul 
contemporan 


cadenţa 


(=: „eroul pozitiv” m-am imprietenit incă 


Dorina LAZĂR bi az 
din copilărie: pe vremea aceea se numea Fât 


A. o prietenă care s-a născut la Glina, o 
comună de pe lingă București, acum deve- 
nită o parte a lui. Mama acestei prietene aves 
o vorbă: „În viaţă trebuie să-ţi păstrezi ca- 
dența“. Şi. deseori, tinere fiind, ne spunea 
„Fetelor, aveţi grijă să nu vă pierdeţi ca- 
dența!”. 

Multă vreme am făcut haz pe seama aces- 
tor vorbe. Dar pe măsură ce, anii au trecut, 
am inceput să înțeleg cam ce voia să spună 
mama Rica. A-ţi păstra cadenţa, in mintea ei 
se lega de a nu face compromisuri, de a-ți 
păstra mintea și judecata curate, de a nu-ţi fi 
ruşine de faptele tale, de gindurile tale. „A-ţi 
păstra cadența“ in mintea ei era similar cu 
„a-ți păstra coloana vertebrală”. 

Și intimplarea face ca multe dintre perso- 
najele dragi inimii mele să facă parte din ca- 
tegoria oamenilor care au ştiut să-și „pâs- 
treze cadența”! 

Şi Angela din Angela merge mai departe, și 
Clara din Stop cadru la m: şi Anca din Nă 
pasta sau, in teatru, Maria din „Nu ne naștem 
toți la aceeași virstă“ de Tudor Popescu sau 
Sinziana Hangan din „Arta conversaţiei' a 
Ilenei Vulpescu, toate sint femei care au știut 
să meargă in viaţă pe drumul acela din care 


y 
i Z 


$ rina lazi i 
BE. Vasile Mis 


cial-economice, de preluare a puterii politice, 
Cred ca un loc aparte in creația cinematogra- 
licā ocupă prin dezbateri, contruntări aprige 
de opinii și realizare artistică Puterea și ade- 
vărul. Este filmul unor limpeziri, într-un pro- 
ces revoluționar ce se extinde și se adin- 
cește, dar se şi pertecționează din mers: este 
tot un moment de răscruce, cind teoria și 
practica socialistă pun accentul cuvenit pe 
condiţiile existente la noi, pe specificul romă- 
nesc. 

Situaţia se schimbă (calitativ) atunci cind 
cercetăm filmele de actualitate, inspirate din 
munca paşnică, pe parcursul cițorva decenii 
(actualitate nu prin plasarea acţiunii în ultimii 
ani, ci prin idee, prin problematică). A dispă- 
rut eroul revoluționar? se manifestă mai dis- 
cret? ori. poate noțiunea de revoluţionar să fi 
căpătat alt sens? Revoluționar — cel ce 
aderă la o revoluţie, o propagă, o servește. 
Eu cred că revoluția noastră continuă în con- 
diţii constructive, intr-o societate structurată 
şi stabilizată. Deci, mai poţi fi şi astăzi revo- 
luționar. Poţi fi prin gindire și faptă. Condiţia 
este ca, prin gindire şi acţiune, sã revoluțio- 
nezi; este nevoie de ceva în plus, de o nou- 
tate de larg interes, față de ceea ce există; o 
idee care să deschidă noi orizonturi. Poate fi 
revoluționată și arta cinematogratică. Și lite- 
ratura, ştiinţa. De fapt. nu sintem noi contem- 
poranii unor minţi luminate, cu idei revoluţio- 
nare puse în slujba omului? 

Din netericire. nu toți avem privilegiul de a 
vedea idei. Să nu ne cerem nouă, så nu ce 
rem altora ceea ce știm. sau măcar presim- 
tim, că nu putem obține. Mai de folos este să 
ne amintim mereu că revoluționar este și cel 
ce propagă şi menţine prin munca sa, revolu- 
ţia Pe acest om, in lupta cu inerția, cu ve- 
chiul cu ineficiența să ne străduim a-l ințe- 
lege. Vechiul — de obicei, incă mai sintem 
tentaţi să trecem tot vechiul din noi, din men- 
talităţi, relaţii, în contul fostei orinduiri, bur- 
gheze. Cred insă că și-a făcut loc și „un 
vechi de provenienţă mai nouă”. Cu alte cu- 
vinte, efortul de autodepășire a lăsat in urmă 
deprinderi, năravuri ce au intrat în circulație 
în anii noştri. Tocmai revoluționarul este cel 
ce contribuie la primenirea morală, la perfec- 
ționarea societăţii. El iși va găsi locul în fil- 
mul artistic doar în măsura in care il vom 
descoperi în realitate — și in noi. 


Nicolae ŢIC 


Frumos, lorgu lorgovan, Gruia -lui Novac, 
Toţi erau frumoși, buni, eroşi, viteji. E o 
filieră strinsă între ei și Aprodul Purice, Pe- 
neș Curcanul sau Eftimie Croitoru. În zilele 
noastre eroii pozitivi s-au înmulțit: îi găsim în 
uzine. pe ogoare, în laboratoare, pe marile 
șantiere. Cu aceşti eroi pozitivi sau cum 
ne-am obișnuit să-i numim azi, „eroi contem- 
porani“, mi-am împinzit cărţile, filmele. Desi- 
gur, Mihai Bogdan, locotenentul din La patru 
pași de infinit are comun cu Borza, directorul 
șantierului hidrocentralei de pe Riul Ma- 
ra-Retezat, doar un singur lucru, dar esenţial 
spiritul de partid. Unul luptă pentru elibera- 
rea patriei, celălalt construiește socialismul în 
patoa eliberată. 


Colind prin Bucureștiul presărat cu marile 
șantiere ale Bulevardului, ale Dimboviţei, ale 
metroului, încerc să-mi imaginez bulevardul 
terminat, podurile care se vor arcui peste 
Dimbovița cu apă transparentă, staţiile de 
metro și mă întreb ciţi eroi contemporani din 
spatele panourilor de tinichea care imprejmu- 
iesc șantierele se vor regăsi în filmele noas- 
tre. Nu de mult m-am întors de pe una din 
cele mai mari ctitorii ale epocii nostre, Cana- 
lul Dunăre-Marea Neagră. l-am intilnit acolo 
pe contemporanii mei, care au construit și 
care acum exploatează canalul. Sper să-i dăl- 
tuiesc în imagine de film ca pe o filă modestă 
de cronica. 


Sub semnul Festivalului naţional 
„Ciîntarea României“ 


Activitatea cineamatorilor antrenați în marea întrecere a Festivalului naţional 
„Ciîntarea României“ este continuă și ea se cere cunoscută și altminteri decit cu 


În septembrie, 


| a prilejul unor spectacole de gală. z 
M il H sí ‘Sub titulatura „Județe cineamatoare“, intențtionăm să surprindem la fața locului, 
9 IICOv-ve ritas rind pe rind, cinecluburile din cele mai diverse colțuri ale ţării, în zilele lor de lu- 


cru, cu preocupările şi producțiile lor curente, cu planurile lor de perspectivă. 
Pentru început: județul Vrancea. 


|, judeţul Vrancea, există la ora actuală opt 
cinecluburi active, două colective de cinea 
matori în formare, cărora sperâm să li se 
adauge în curind alte trei, afiate în stadiu de 
proiect, — un total de zece-cincisprezece 
unităţi de lucru pe tărimul producţiei și cultu- 
rii cinematografice, în capitala judeţului Foc 
șani, precum și la Adjud, Mărăşeşti, Panciu 
cu perspectiva apropiată a înființării unui ci 
neclub la Căminul cultural din comuna Gu- 
cești. 

Coordonarea și indrumarea metodică a 
acestei activități sint asigurate prin Centrul 
metodic organizat de către Consiliul judeţean 
al sindicatelor şi Comitetul județean de cul 
tură şi educaţiei socialistă. Această forma 
nouă de conlucrare incearcă să depășească 
practica de pină acum, a separării celor doua 
rețele de cinecluburi, iar primele rezultate 
dobindite dovedesc că s-a procedat bine inti- 
ințindu-se acest centru. 

Ca un prim prilej de verificare a rezultate- 
lor obţinute, în luna septembrie, avem pro- 
gramată o nouă ediţie a concursului cu pre- 
mii pentru filmele satirice, deschis tuturor ci- 
necluburilor din țară, concurs care ne va 
obliga o dată in plus la o apreciere analitica 
şi critică a muncii noastre și a colegilor 
noştri. 

Concursul va avea loc în cadrul competiţiei 
mai ample intitulate „Milcov-veritas“, aflată la 
a opta ediţie, incluzind, alături de filme, un 
salon de caricatură și alte manifestări simi- 
lare. Reinoim aici invitaţia adresată creatori- 
lor de filme satirice, umoristice și filme — an- 
chetă realizate in cinecluburi. de a fi prezenți 
și a concura la manifestarea noastră compe- 
titivă, în susţinerea unui gen artistic pe cind 
de popular, pe atit de eficient in activitatea 
culturat-artistică. 

+ 


Lucreția SAIGA 


0 școală 
de filmare 
„la fața locului“ 


În premieră : 


Întunecare 


U. dintre obiectivele pe care ni le-am 
propus la Centrul metodic al cinecluburilor 
din judeţul nostru este acela de a asigura in- 
noirea activului de colaboratori, instruirea 
noilor veniţi, incurajarea tinerilor și foarte ti- 
nerilor cinefili și cineamatori, în a-și desco- 
peri această pasiune şi a o practica Esteo 
preocupare şi un imperativ la care ne-au în- 
demnat şi constatările făcute la consfătuirea 
pe țară a cinecluburilor, organizată de Consi- 
liul Culturii și Educaţiei Socialiste, la incheie- 
rea ediției a cincea a Festivalului național 
„Cintarea României”. 


_O premieră mult așteptată: ecranizarea românului lui Cezar Petrescu 
„Intunecare“ în viziunea unui scriitor contemporan, Petre Să/cudeanu 
(scenarist) şi a unui regizor de verificată originalitate, Alexandru Tatos. 

Cu: lon Caramitru şi George Constantin. Emilia Dobrin-Besoiu, Dan 
Condurache, Claudiu Stănescu ş.a. 


Pentru această necesară improspâtare a 
rindurilor noastre, avem condiţii propice. gra- 
ție dotării cu aparatură, peliculă şi alte mij- 
loace de care dispun dealtfel toate cineclu- 
burile din țară, inclusiv cele aflate în proiect. 
Atit prin ce dobindim din partea organisme- 
lor de resort ale Consiliului Central al Sindi- 
catelor, cit și prin ce ne oferă instituţiile prie- 
tene — în cazul nostru, Centrul de producție 
cinematografică Buftea — sint întrunite pre- 
mizele necesare pentru a permanentiza şi ex- 
tinde creaţia de filme în cinecluburile din ju- 
deţ. Un aparat de filmat nu inseamnă insă un 
cineclub, iar pe de altă parte, iluzia că ai de- 
venit cineclubist propunind un text ca scena- 
riu, fără să cunoști aparatura şi specificul fil- 
mic, nu e nici ea mai intemeiată. Din nevoia 
de a depăși asemenea dileme, a şi fost creat. 
ca o formă nouă de conlucrare, Centrul me- 
todic judeţean al cineciuburilor, deschis cole- 
gilor din toate rețelele in care ființează astfel 
de unităţi, fie ele ale pionierilor, sindicaliști- 
lor, militarilor sau lucrătorilor din domeniul 
culturii. Centrul metodic este, totodată, un 
centru de producţie. Cum pot constata cei ce 
ne vizitează, activitatea noastră se integrează 
şi ca spaţiu locativ cu aceea a Studioului de 
filme documentare al Comitetului judeţean 
de partid. cu Cineclubul „Sboina-film" şi Stu- 
dioul pentru emisiuni audio locale. 


https://biblioteca-digitala.ro 


Alături de întrunirile bilunare — în care dis- 
cutam scenariile, dezbatem filmele produse 
sau beneficiem de instruirea de specialitate şi 
deschiderile ideologice prilejuite de vizitele 
unor cineaşti profesioniști şi critici de specia- 
litate — o adevărată şcoală pentru cineama- 
torii din judeţul nostru au devenit în ultimul 
timp filmele realizate la cererea directă a Co- 
mitetului județean de partid. Multe foruri ju- 
dețene și locale au părăsit dealtfel soluţia hir- 
tiei pentru diferite analize de situaţii și pre- 
feră pelicula, cu filmări la fața locului. Este o 
școală a filmării în direct, vitală pentru ori- 
care cineast în devenire — filmări în între- 
prinderi și instituţii, pe șantiere sau pe stră- 
zile orașului — un travaliu individual şi colec- 
tiv, soldat cu filme-reportaj sau filme — an- 
chetă pe teme sociale și etice, de mare inte- 
res și eficacitate. Ceea ce s-a dovedit și prin 
succesul recent al documentarului nostru in- 
titulat instantanee in alb negru, prezentat 
unui numeros public la cele două cinemato- 
grafe ale orașului — „Balada“ și „Unirea“ 


Constantin BALACI 


Premiere 
pe 16 mm 


instantanee in alb-negru. Producţie a Stu- 
dioului de filme documentare al Comitetului 
județean de partid Vrancea Redactor: Con- 
stantin Balaci. imaginea: Al. Arginteanu, 
Montajul: Rodica lonescu. 


După introducerea cu multe cadre neutre 
(cum e şi titlul), atrăgătoare în acest film-an- 
cheta devine mai intii verva mișcării în toate 
zonele orașului — în centru, ca și în noile 
cartiere, în fața blocurilor şi în spatele lor, în 
piețe şi în complexe comerciale — cu filmări 
din maşină, dar mai ales din mină. Sint sut- 
prinse prioritar aspecte de comportament ci- 
vic ce se cuvin corectate, urmind ca viitorul 
film al studioului să aibă „sperăm, un subiect 
pozitiv“, cum ne spune comentariul ce inso- 
țeşte imaginile. A doua calitate frapantă în 
noua producţie a cineamatorilor vrinceni este 
dealtfel tocmai verva comentariului, și ea do- 
bindită în partea a doua a filmului. Spiritul 
critic pe teme civice se exprimă atunci nu 
numai prin precizia mobilă cu care se vizează 
prin obiectivul aparatului de filmat, ci şi prin 
acuitatea verbului însoțitor. În afară de au- 
tenticitatea aspectelor surprinse pe viu, ca 
atare netrucate, convingătoare — suferind 
poate de defectul invers, al unei selecţii insu- 
ficiente — sint de lăudat secvențele în care 
a rofarea critică e temperată de umor, 
cind sintem lămuriţi, de pildă, că frumoasele 
straturi de flori de la marginea trotuarelor 
sint făcute „ca să aibă ce călca in picioare 
Vasilică lon de la I.R.E.E. Focșani.“ 


Pantotul. Producție a Cineciubului „Sig- - 
ma-fiim“ de ia Întreprinderea de scule şi ele- 

mente hidraulice Focșani. Regia și scenariul: 
Romeo Seciu. Imaginea: Al. Arginteanu. 


Film de debut al tinărului inginer Romeo 
Seciu, secondat de muncitorul electromeca- 
nic Al. Arginteanu, acesta în calitate de ope- 
rator de imagine. Genul ales este eseul umo- 
ristico-satiric, iar drept pretext servește 
obiectul de uz personal indicat în titlu: panto- 
ful — pe care scenaristul în căutare de idei 
se întimplă să-l recepteze în cap din partea 
soţiei, neințelegătoare față de travaliul pre- 
lungit nocturn al consortului pasionat de arta 
a şaptea „Chiar dacă-i călcăm zilnic în pi- 
cioare, pantofii au şi ei viața lor“ ne asigură 
unul din (prea) numeroasele inserturi ce in- 
troduc, ca in filmele mute ale începuturilor, 
mai fiecare cadru filmat. Unele dintre aceste 
cadre sint mai inspirate (cind mișcarea mai 
multor perechi de pantofi pe asfalt traduce „o 
opinie de grup“), altele rămin la nivelul ilus- 
trativului, cu sensul epuizat in inserturile care 
le anticipează. Mai multă incredere față de 
putere de sugestie a imaginii și funcţionalita- 
tea montajului fără text explicativ ar fi un pas 
inainte... fără pantof. 


arul. Producţie a Cineciubului „Sig- 
ma-film“ — 1.S.E.H. Focșani. Realizatori: Al. 
ri ai Romeo Seciu, George Tepșeanu 
Li 


Înclinaţia spre umor şi satiră a cineamatori- 
lor din Vrancea, susținind ambiția lor de a or- 
ganiza un concurs interjudețean cu acest gen 
de pelicule, se recunoaște și in filmele de 
protecţia muncii. Deşi filmează la un moment 
dat într-o întreprindere industrială, spre a 
arăta cum a ajuns un accidentat pe patul de 
spital, autorii sint continuu preocupaţi de 
transfigurarea imaginilor din unghiul subiec- 
tiv al victimei (de unde şi titlul Coşmarul), 
ceea ce le tace mult mai eficiente decit afișul 
„Opriţi mașinile în timpul curățirii lor”. Expe- 
rienţă demnă de reţinut, inclusiv prin conclu- 
zia enunțată de autori: „Acest film e o fic- 
țiune. De altfel pină şi copiii ştiu că filmele 
sint așa. Coșmaruri însă există. La fel şi acci- 
dente de muncă". 


Val. S. DELEANU 


în premieră 


E... între ultimul film al lui Sergiu 
Nicolaescu și Titus Popovici, Noi, cei 
din linia întii, și mai vechiul, tot al lor, 
Atunci i-am condamnat pe toţi la 
moarte, © incontestabilă continuitate, 
sau poate mai bine zis. complementari= 
tate: pe de o partea, aceste filme sur- 
prind momente istorice succesive — 
eliberarea Ardealului și apoi participa- 
rea trupelor române la eliberarea unei 
părți a Europei de sub nazism. Pe de 
altă parte, este privirea pe care autorii 
o fixează în ecranizarea nuvelei „Moar- 
tea lui Ipu" asupra războiului vâzut prin 
ochii unui copil, martor, dar și protago- 
nist precoce al lui, prin ochii unei ti- 
nere care-și urmează tatăl pe front în -> 
calitate de infirmieră de linia întii, aşa 
cum o vedem în noul film, acum pe 
ecrane. In ambele cazuri, Titus Popo- 
vici şi Sergiu Nicolaescu au preluat 
unghiul candorii, al purității, eroismului 
fără emtază spre a vorbi din tumultul 
bătăliilor (care constituie cadrul larg; 
fundalul evenimenţial) despre calitatea 
umană, despre o anumită fibră sufle- 
tească, chiar despre o anumită idee de 
eroism, care vin din adincurile vremii, o 
atitudine care nu cultivă spectaculosul 
și exhibiţionismul. Dimpotrivă. toată 
această lume îmbrăcată in haina ráz- 
boiului reflectă, în ființa şi fiorul ei 
omenesc, un tragism existenţial, ochii 
ei nu au lacrimi, dar sint nestirșit de 
trişti și totul pare să exprime adevărata 
față a unui destin. A 


Ambele filme sint. la prima vedere, 
filme de razboi, sau reia rezao] ca să 
„se releveze, mai apoi ca filme de medi- 

de uniforme, “taţie asupra felului de a fi, de a gindi și. 
oameni adevărați de a înfăptui al unui întreg popor. Nu 

ui unei bătălii justiţiare sintem râzboinici — spun în subtext 
k sau în context autorii — dar știm sa-i. 


Ei, cei 


Colocviile revistei „Cinema“ 


„Sigur că Silvia Marinescu; faţă de mine. Anda 
Onesa, are multe date mai greu de pătruns și ` 
de înţeles pentru o tinără care s-a născut pe 
timp de pace şi în altă orinduire socială 
_Nu ştiu cit am reușit eu să-i dau e: Ea. 
mie, ca actriţă, mi-a dat foarte mult. 


la Dan Piţa in. Dreptate in lanţuri și un rol 
principal, într-un film de debut, Vară scurtă 
de Tereza „Barta. Sint chemat la Buftea şi mi 
se spune că Sergiu Nicolaescu m-a văzut in 
Vară scurtă și m-a ales pentru rolul titular ai 
tilmului sau. Prima reacție? — surpriza, apoi 
mindrie, apoi emoție, apoi teama. Din copila- 
rie, ca toţi cei din generația mea, urmărisem 
cu asiduitate filmele lui Sergiu Nicolaescu. 
Ştiam cine este, știam și cît profesionalism 
mi se cere și mi-era teamă de lipsa mea de 
experienţă. Cum să fac să fiu la înălțimea ce- 


O fată. O tinâră fată a cărei prezenţă în li- 
„ nia intii nu este un capriciu, nici un act de 


METE bravadă gratuită. Ea are o stápinire de siné si 
0 t l n a r a C a r e ' o capacitate de a calcula riscul, puțin obișnu- 


Fi et A n ` ate la' virsta ei, dar — lucru demn de luat în . 
„a făcut războiul 


consideraţie — este studenta la medicina 
ceea ce-i dă, un plus de siguranţa şi puterea 
- dea trăi astfel, printre morţi, râniţi, sfirtecaţi. 
şi puterea de a lupta impotriva morții pină la - 
ultima șansa... Puterea de a se îndrăgosti, 
„ chiar şi în aceste condiţii, i-o dă virsta. Sau. 
- poate. iubirea ei este, de tapt, iubirea de . 
M viaţă; este nevoia de a depăşi haosul râzboiu- rințelor? Aflasem celelalte nume din distribu- 
ă gindesc uneori că Silvia este ca bă- || lui; este refuzul de a se cantona în acel mo- a D tie şi eram cu cit mai impresionat, cu atit mai 
taia unei aripi de fluture. II vezi în fața ochilor | ment; este speranța ei în momentul de pace. 0 experi e nță -| temător. Eram fericit şi mi-era teama! Apoi 
dind de citeva ori din aripi şi după aceea in- | de iubire deplina. O speranța neimplinită, | am citit scenariul lui Titus Popovici. A ince- 
tră in flacăra care l-a atras. La ea, flacăra fi- | - pentru cà, pe front, nu se omoară doar oa- . y “| put prin a-mi place, ca poveste, apoi mi-am 
ind lupta. Lupta pentru viață. Este fiică de] meni. Mor şi speranţele lor. unica "| :maginat totul și am început să „pipăi“ perso- 
militar, — de'general! — ar fi putut să stea la Este foarte greu de spus pină unde te iden- najul. Era mai bine, îmi era deja mai uşor; vir- 
comandament şi så aștepte să i se servească | tifici cu un personaj Sigur că trăirile Silviei sta lui Horia, idealurile, entuziasmul, loialita- 
„ceaiul", dar ea refuză de la bun inceput rolul |. sint ale mele. Eu insă m-am gindit cum ar fi tea, naivitatea sa imi erau apropiate. Curăţe- 
de „fiică a domnului general Marinescu“ și se |. trăit ea şi am incercat. gindind. să simt ce-ar ma sufletească a lui Horia mă fascina. Aşa 
înhamă serios la acest plug care ară totul: f fi simţit ea. Am pornit de la ideea că tinerii. am tăcut cunoștință cu Horia Lazăr. 
trupuri, suflete, minţi. Un plug care deși sea- | in orice epocă ar trăi, se aseamănă Ela Am început cu filmări de lupte. A fost 
mână moarte, va culege, totuşi, pace și liber- | aceeași candoare. aceeași poftā de viaţa, muncă multă şi aventuroasă, era ca şi cum aş 
tate pentru multe popoare. aceeași capacitate de a iubi in orice condiţii. fi retrăit un joc din copilărie, dar era şi „Răz- 
boiul de-adevăratelea”, cu distrugere, cu 
> frica. cu moarte. Era palpitant, la fel ca şi 
| - : - IE faptul că jucam alături de idolii copilăriei 
Anda Ones Nu s cit am reuşit George Alexandru: „Aveam în comun virsta cal: sub aoha lui Sergiu TENS Ar- 
eu s dau Silviei. Ea, mie, şi idealurile ei. Experiența, tisti, pacaan turație, AMOI de ii 

i că p ù e “ Pas: ` “ recuzită, totul acționind prompt, mişcindu-se 

ca actriță, mi-a dat foarte mult am cîştigat-o împreună perfect — la un simplu semn al său, Şi asta a 

f Eo insemnat inceputul unei munci teribile: tex- 
tul, înţelegerea personajului, mișcarea, filmā- 
rile de noapte, cele pe viscol şi ger în munţi ; 
(urmăriţi îndeaproape de Salvamont!) zile, ~ 
nopţi, săpțămini, luni. 

Acum, cind am vâzut filmul, care curge ca 
o poveste despre datorie, patriotism, despre 
dragoste, tinerețe, jertfe, prietenie, știu că cel 
mai important lucru pe care l-am învăţat a 
fost relaţia cu ceilalți, în fața aparatului şi 
dincolo de el, punctualitatea, conştiinciozita- 
tea, ritmul. Și ştiu cit de mult din acest profe- 
sionalism pe care simt că l-am căpătat, il da- 
torez regizorului. 

Aș vrea să spun ceva nou despre Sergiu 
Nicolaescu, ceva care să nu sune nici copilă- 
resc, nici oportunist... Și cum acum, pe loc, 
nu găsesc altceva, îi spun, din suflet; Mulţu- 


Anda ONESA 


i 1985. Eram student în anul Ill, lucra- 
sem puţin film — o colaborare într-un rol mic 


facem fața. Ceea ce răzbate in orice 
imprejurare este dovada omeniei. un 
sentiment de infinii respect pentru viaţa 
și ființa, un spirit de sacrificiu care 
aliază tragismul cu discreţia existen- 
țală. Pe tundalul unui râzboi impus de 
alţii, Titus Popovici și Sergiu Nicola- 
escu vorbesc, în ambele filme de raz- 
boi, de fapt despre natura noastră pas- 
nică, omenească şi umana 


Filmele care se opresc la razboi doar 
ca la o sursă de spectacol, situind omul 
undeva printre recuzita bataista, ramin 
la suprafața inţelegerii fenomenelor, 
pentru simplul fapt ca exploatind piro- 
tehnia şi arâtindu-se infinit preocupate - 
de efectele ei nu reușesc să descopere ` 
scopul (daca ar exista, într-adevăr, vre- 
unul) al investigării faptice. Filmele 
eminamente de război, privite catego- 
rial; „ca gen“ cum se spune, cultivă 
gestul eroic, spectaculos, adica acțiu- 
nea in ipostaza ei paroxistica și, nu de 
puține ori, inumana sau, poate mai ex- 
plicit, nu le surprind la scara umana 
Nu rareori războiul este urmarit prin 
evoluţia celor ce-l conduc și nu al celor 
ce-l suporta, idealizindu-se comandan- 
tul militar într-o concepţie pe care o 
materializa foarte pregnant istoricul vic- 
torian Carlyle cind spunea că istoria 
este o succesiune de biografii care au 
ca postament mormintele celor'care au 
fost sacrificați. 


Ceea ce particularizează şi din acest 
punct de vedere filmul Noi, cei din linia 
intii este tocmai faptul că asupra lor. a 
celor din linia intii s-au și oprit autorii. 
În destinul lor ei au înscris destinul tu- 
turor, dar au știut -- admirabil — să in- 
dividualizeze, să portretizeze omul obiș- 
nuit în care există trăsături neobișnuite 
Și nu puţine! Filmul aduce impresio- 
nante revelații despre fibra sufleteasca 


mesc! Pentru un student la LA T.C. şansa pe 
care am avut-o eu, de-a îi ales și prețuit, este 
imensă şi am fost de la inceput conștient de 
marea responsabilitate pe care o aveam; in 
fața mea. a celor ce mi-au acordat credit, a 
profesorilor mei, a colegilor, a publicului şi a 
memoriei lui Amza Pellea. primul-meu indru- 


ător, pe care, din pacate, l-am avut prea” 


puţin alaturi de noi! 

Am muncit. mult și a fost bine şi sint fericit 
Fericit că am lucrat cu Sergiu Nicolaescu, cu 
echipa sa, cu maestrul Nicolae Girardi, cu 
colegii mei mai tineri — și alături de matii 
noștri actori. Ștefan lordache, Mircea Albu- 
tescu. lon Besoiu, Silviu Stânculescu, Valen. 
tin Uritescu. Sper câ nu i-am dezamăgit 


” George ALEXANDRU 


Ei, cei din spatele 
frontului 


R.. pe care il interpretez în „Noi cei din 
linia intii" este un „destin” comun tuturor 
acelor.. ei, cei din spatele frontului. 

Este un personaj la fel de „oarecare“ cum 
au fost toţi, „ei“. cei/ din spatele frontului 

Este doar un rol „episodic” care, insa, am- 
biționează. numai în citiva metri de pelicula, 
să mărturisească argumentul-credinţă al ori- 
cărui actor dintre... noi, cei din linia intii 

Viaţa noastră, truda noastra nu poate fi 


Mircea ALBULESCU 


trăită cu preţ redus. Ne costă prea scump!“ 


Noi, cei din linia întîi 


= Be 


a celor pe care razboaiele dintotde- 
auna, ca şi consemnarea lor aproape 
dintotdeauna, mai mult sau mai puţin 
sensibilă, ii insera sub oficialul tribut de 
cinstire adusa „soldatului necunoscut”, 
prin sacrificiul de sine transferat în 
zona unui simbol și a unor semnificaţii 
general umane. 


Titus Popovici și Sergiu Nicolaescu 
au ținut sa vorbească, så identifice și sa 
arate soldatul cunoscut, sa-i reveleze 
exemplara lui dimensiune umană, să-i 
decripteze destinul, sa-i divulge felul de 
a fi, să-i citească suferința. bucuria, 
speranța, la scară umană, la scara ime- 
diatului și mai ales a adevarului 


Personajele filmului Noi, cei din linia 
intii creează o atmosferă proprie unui 
fel de a fi şi a făptui, ceea ce då iposta- 
zei lor soldațeşti o imagine şi o consis- 
tența deosebita de ceea ce ne-am obiș- 
nuit să constatăm în filmul de razboi de 
serie. Pentru că ești în primul rind om 
și după aceea soldat. Aceasta ordine 
existenţială este de natură să lumineze, 
de asemenea, umanitatea unor perso- 
naje care au îmbrăcat haina militară 
umanitate care nu se poate demonstra 
nici prin performanțe robotice şi nici 
mercenare 


Aici, în linia intii. descoperim, de 
exemplu, ce mină de înțelepciune, cu 
raj, înțelegere, caracter, spirit de sacri- 
ficiu pot avea nişte „grade inferioare”, 
un sergent, de pildă, ca acela interpre- 
tat de Valentin Uritescu, niște simpli 
soldaţi, cum sint cei aduşi pe ecran de 
Marian Culineac, Vasile Murariu, Traian 
Costea; adică ce sint și cine sint cei din 
linia întii care au făcut războiul ca oa- 
meni, au simţit omeneşte, dar au ştiut 
să-și asume şi destinul şi datoria isto- 
rica. acceptind, fără fanfaronade. sacri 
ficiul de sine, fară să aștepte alte re 


Un erou 
pe care-l cunoște 


Su lui Titus Popovici îni-au dat in- 
totdeauna senzaţia de „adevărat“, de „așa a 
fost“. de document autentic. Reușitele mele 
in film, atitea cite au fost, le-am datorat, in 
buna masură, întilnirilor cu personajele „po- 
poviciste”, cu lumea care mi-era parcă tami- 
liarâ. (N-am ajuns, sper, la virsta bilanţurilor, 
a amintirilor nostalgice și nu vreau să privesc 
în urmă. Sint construit să privesc azi și miine. 
De aceea nu am sà trec în revistă ce-am ju- 
cat pină acum în tiimele scrise de Titus Po- 
povici) 


Cind am primit de la Sergiu Nicolaescu 
scenariul filmului Noi, cei din linia intil, 
aveam siguranța ca duc la mine acasă, sub 
braţ. un iragment de viaţă. L-am citit cu pla- 
cerea cartotorului vicios, care filează, la joc, 
un careu de aşi, incet, aproape ștrengărește 
Doamne, ce intilnire, doamne, ce situaţii, ce 
eroi, ce oameni. Colonelul Cimpeanu, gene- 
ralul Marinescu, Sergentul Şapte Fraţi... Mi-a 
revenit in minte. acut, adolescenţa, contem 
poranii adolescenței mele crescută în plin 
razboi, terifiată de bombardament, pâlmuita 
de zvonuri, impresionată de morţi si râniţi, de 
trenuri sanitare, de lacrimi, de spitale de 
„zonă interioară”, de văduve și orfani, de lip- 
suri. Adolescența mea, petrecută în casa unui 
militar de carieră plecat pe drumurile raz- 
boiului pentru a doua oara, intrase în odaia 
mea. Am început să recitesc scrisori, să caut 
totografii îngalbenite. L-am găsit acolo pe 
colonelul Cimpeanu. Drept, sobru, impecabil 
in ținuta, calm, stapin pe știința lui de militar, 
conştient de sensul! sacrificiului său şi al Os- 
taşilor lui. Îl cunoșteam de mult. îl iubeam de 


compense decit împlinirea “justiţiei şi 
triumful -adevărului, al speranţei co- 
mune. Chiar „gradele superioare!.. ofi- 
terii, sint şi ei surprinşi într-o lumină 
inedită: colonelul lui lon Besoiu, sublo- 
cotenentul lui George Alexandru și in- 
suşi generalul interpretat de Sergiu Ni- 
coiaescu sint surprinși tot în linia întii, 
care-mi pare a fi o poziţie dramaturgică 
înainte de a fi una militară. Surprinză- 
toare şi această apariţie feminină în li- 
nia intii, care este tinara infirmieră a 
Andei Onesa, cu atita sensibilitate înfă- 
țisată. Ca să nu mai vorbim de puter- 
mica figură a ţăranului ardelean impusa 
în numai citeva scene, de Mircea Albu- 
lescu. 


Sergiu Nicolaescu a ştiut să simfoni- 
zeze toate aceste priviri ale unei lumi 
care şi-a ieșit din matca/a știut să puna 
pe fiecare la locul lui, un loc unde să 
poată fi văzut fiecare, in același timp 
fara să sufere compoziţia. Dispar în 
acest film „de gen“ tocmai convenţio- 
nalismele genului și-și face loc o „in- 
cursiune“ inedită și exemplară dincolo 
de acele „images d'Epinal" folosite, mai 
ales, in filme şi romane ale unui eroism 
de paradă şi spectacol. Ca în toate fil 
mele lui, se simte preocuparea acestui 
realizator de a imprima fluxului narativ 
acel crescendo indispensabil cultivind, 
în acelaşi timp, amănuntul semnificativ. 
ca şi gestul surprinzător. Lumea fiimu- 
lui său nu este și nu râmine anonimă, 
nu rămine figurație, masă de fundal 
Cea mai fugara trecere prin cadru are 
sens, are identitate, are semnificaţie 
Există aici preocuparea de a proiecta, 
de a înscrie drama personală pe traiec- 
toria celei colective care, de fapt, însu- 
mează destinele individuale. De pilda, 
soldatul care are o răfuială, un cont de 
reglat cind va ajunge să-și elibereze sa- 
tul natal, luminează nu o simplă expe- 


mult, îl respectam de mult. În el erau atiţia 
Cimpeni rămași in pamintul Careilor, în rui- 
nele Budapestei, in prapastiile Tatrei Mari 
Pentru mine, Colonelul Cimpeanu este şi ra 
mine un simbol. Pentru mine poate fi fratele 
meu care a luptat ia Radna, fratele tãu, fra- 
tele ei, soțul ei. tată! lui, tatăl tau şi, de ce nu. 
tatăl meu care mi-a insuflat sentimentul sa- 
crificiului suprem. Sarut mormintele lori! 


ion BESOIU 


https://biblioteca-digitala.ro 


riența personala sau suferință pe'so- 
nala, ci experiența unor colectivitaţi. 
destinul „alor lui de-acasă" şi aceştia 
n-au fost puţini! 

Nu cred că un film care investeşte 
mult în zona investigării umane în pri- 
mul rînd, care situează în linia drama- 
turgică povestirea despre om (cum ar 
spune Noica tâimăcindusi pe Hegel) ar 
trebui judecat cu ajutorul automatisme- 
lor impuse de spectacolul bataist pur şi 
simplu. Să 'dirijezi desfășurarea milita- 
ro-tehnică — un fundal aproape perma- 
nent — aflindu-i acestuia mereu inedi- 
tul, dar în același timp să păstrezi in 
prim plan filonul omenescului, contra- 
punctul dintre violența întimpiării mili- 
tare și strădania de a râmine ceea ce 
ești și cum ești, îmi pare că reprezintă 
adevărata dinamică a narațiunii, dimen- 
siunea cu adevărat revelatoare a acestei 
investigaţi despre om, într-un moment 
cind umanitatea este contestată, pri- 
mejduită. 

Filmul Noi, cei din linia intii, este, de- 
opotrivă, pagină de istorie și pagină ca- 
racteroiogică, o pagină despre profilul 
nostru uman. Demonstrează această di- 
mensiune a filmului Noi cei din linia in- 
tii înseşi creațiile actoriceşti — o distri- 
buţie de prima mină, despre care am 
pomenit (şi despre care ar mai trebui 
să insist) care au impus cu farmec, pro- 
funzime și atit ataşament o lume pe 
care puțini au știut s-o scoată, cu ase- 
menea forță a afirmări ei individuale. 
dintr-o zonă pe care prea mulți s-au 
obișnuit s-o considere figuraţie pe fun- 
dalul istoriei 

Mircea ALEXANDRESCU 


Producţie a casei de filme Cinci. Scenariul: Titus Po- 
povici. Regia: Sergiu Nicolaescu: Decoruri: Rad 
Coreiova Costume: Gabriela Nicolaescu. Montaj: 
Gabriela Nasta. Coloana sonoră: A. Salamanian Mu- 
zica: Adrian Enescu. Imaginea: Nicolae Girardi. Cu: 
George Alexandru, Anda Onesa, Valentin Uritescu 
ion Besoiu, Ştefan Iordache. Sergiu Nicolaescu, Mir 
cea Albulescu, Silviu “Stănculescu, Colea Rautu 
Emil Hossu, Viadimir Găitan, Marian Culineac, lon 
Siminie. Traian Costea, Vasile Muraru, Stelian Stan 
Cu. Film realizat in studiourile Centrului de Producție 
Cinematogratică „Bucureşti, 


Cei din spatele 
frontului sînt tot 
în linia întîi i- 
Alexandru, 


(Georg 


ER Titus Popovici s-a reintors la Şapte 
Frați după ce l-a... „omorit" o dată, asta in- 


(Continuare în pag. 8) 


regizorii nostri 


în date și cifre: 


B.... lui Sergiu Nicolaescu, publicată 
cu multiple ocazii, începe invariabil cu men- 
țiunea: „După terminarea Institutului politeh- 
nic, lucrează ca inginer mecanic (la studioul 
„Al. Sahia“), dar foarte curind este atras de 
tehnica şi arta cinematografică". 

Şi, într-adevăr, foarte curind el a realizat 
scurt metrajele: Primăvara obișnuită, Memo- 
ria trandafirului (film memorabil, el însuşi) si 
Lecţie in infinit, după care, deodată, un film 
de lung metraj monumental: Dacii, coproduc- 
ție cu societatea Franco-London-Film. Dacii, 
unul dintre stilpii de rezistenţă ai epopeii ci- 


Sergiu 


icolaescu 


nematografice naţionale, este campion al 
box-office-ului românesc, totodată fiind ex- 
portat şi difuzat cu succes în multe ţări ale 
lumii. Puţini cineaști işi incep cariera artistică 
cu o astfel de „lovitură”. 

Filmografia lui Sergiu Nicolaescu se re- 
marcă în primul rind prin numărul de titluri: 
in numai douăzeci-de ani de activitate, a rea- 
lizat 23 de filme de lung metraj, dintre care 
unele într-o montare cinematografică specta- 
culoasă. În aceeași perioadă, a fost co-regi- 
zor la peste alte 10 lung metraje (alături de 
nume de reputaţie internaţională), filme reaii- 
zate pentru diterite case producătoare străi- 


Lui i Aryl A A 
A me m] 4 sisara oee 
— 
t | Dacii Tilus Papavici Amza Pellea, Marie Jose- 
Nat. Piome Bice, George 
x Marchal, Émil Botta, Muces 
Albulescu, György Kovacs 1967 11.725.000 
2 Mihai Viteazul Titus Popovici Amza Pellea, Florin Piersic i 
(două sern) Binon Ciobanu, Sergu Nico 
escu, loana Bulcă. Mucea 
Albulescu 1971 11.259.000 
3 Atunci i-am condam- Titus Popovici Anwo Pellea, Cosmin So 
nat pe toji la moarte hron, Octavian Cotescu, lune 
Darie Joana Buica 1972 2.047 000 
4 Cu miinile curate Titus Popowa Senpu Nicolaescu, Ilanon 
- Petre Sàlcudeanu Ciobanu, Al Dobrescu 
Gheorghe Dimică. George 
Constantin 1972 5 920 000 
5 Uhimal cartuș Titus Popovici pion Ciobanu, Ama 
Petre Sălcudeanu Pellea, George Constantin 
Sebastian Paparan 1973 5.187 000 
6 Un comisar acuză Sergiu Nicolaescu, Spergu Nicolaescu, Amza 
Mucea Gindilà Pellea. lon Besow, Gheor 
ghe Dimcă 1974 4 210 000 
7 | Nemuritorii Adaptare pentru ecran de Ama Pellea lon Besoiu 
Sergu Nicolaescu după Manon Ciobanu, Sergiu Nico 
povestea  cinematogralică Maescu 1974 6 180 000 
După tutung” de Titus a 
Popovici i 
Li Zile herbimi Francisc Munteanu Wadimu Götan, Neans 
Popovia, Marga Barbu. Ser- 
giu Nicolaescu 1976 1542 000 
3 Osinda A Salamaman. Sergiu Nico Amza Pellea. Ernest Mahu: 
tescu, după „Velerim şi Ve Sèrgu Nicolaescu, Gheor- 
fer Doamne” de Vi Popa ghe Dmică, ioana Pavelescu 1976 3131000 
10 [| Accident Dumitru Carabăţ, după o Vader Gäitan, George Mi- 
idee de Sergu Nicolaescu hăqă. Set mu Nicolaescu 1377 2.898 000 
n Pentru Patrie Sergu Nicolaescu Amza Pellea, George Con- 
două seri) stantin, Mircea Albulescu 
Sergiu Nicolaescu 1978 2.545 000 
12 | Revanga Sergm Nicolaescu, Gheorghe  Dimcă. Sergiu 
Nicolaescu, Jean Constan 
tn. Amza Pellea. lon Besow 1978 5.028 000 
13 | Nea Mărin mihardar Amza Pellea Amza Pellea. Draga Oltea 
nuMate, Jean Constantm 
Ştefan Mihäilescu-Brðila, 
Stela Popescu 1979 10 928 000 
14 | Mihail, ciime de circ alaptare după Jack London f Kai Michael Vogler, Ernest 
de Sergiu Nicolaescu Malte, Vincent Osborne 
Sergiu Nicolaescu 1979 2127000 
15 | Ultima noapte de drè A Salamaman şi Sergiu Ni Vadim Gătan. loana Pa 
goste colaescu, după romanul hm cula. Sergu Nicolaescu, lon 
Camil Petrescu Besoiu, Sebastian Papaiani 1380 2 604 000 
16 Capcana twm Gheorghiu. Sergiu Gheorghe Cozonci. Sergiu 
mercenarilor Nicolaescu Nicolaescu, Mucea Albu- 
lescu, lọn Besmu, Violeta 
Andrei 1981 3263 000 
17 | Oueki orgu Nicolaes on. Sergu Nicolaescu, Jean 
Constantin. Colea Răutu, lon 
Rău 1981 3353 000 
18 | Îmimirea Bmor Ne delcovici Ovidw Iuliu Moldovan. inana 
Pavelescu, Sergu Nicola 
escu, Viadimar Götan 1982 2010.000 
19 | Viraj periculos Lc Gheorghiu, lon Besoiu, loana Pave 
Gheorghe Ene escu, Serpu Nicolaescu, 
Ovid luhu Moldavan 1983 2 294 000 
20 | Rings loan Gngorescu Sergiu Nicolaescu, Marin 
Moraru, Vasile Boghra, Ma 
ran Culmeac 1984 2 068.000 
2 Ciuleandra A Salamaman și Serg Ştelan Iordache, Gheorghe 
Nicolaescu, | după lieu | Cotorici, lon Aw, Anca 
Rebreanu Nicola 1985 1281 000 
2? wał loan Grigorescu Gheorghe Cozonet Mircea 
Albulescu, Simu  Stâncu 
lescu, Ștefan Iordache, lon 
Besom,  Serpu Nicolaescu 1985 1.289 000 
23 Noi. cei din linia îm: Titus Popovici George Alexandru, Anda 
Onesa, Valentin Uritescu 
Sergiu Nicolaescu 1988 225 000 


ne: Vinătorul de și Ultimul mohican 
— cu Pierre Gaspard-Huit; Bătălia pentru Ro- 
ma — cu Robert Siodmak; Preria şi Lacul 
Ontario — cu Jeane Dreville, Lupul Mărilor. 
Răzbunarea și Omul de aur (serial TV în 4 
episoade a cite o oră fiecare — cu Woligang 
Staudte; Piraţii din Pacific, insula comorilor 
şi Whihelm Cuceritorul (serial TV în patru 
episoade a cite o oră fiecare) — cu Gilles 
Grangier. O parte dintre aceste filme a rulat 
cu mult succes sau rulează încă și pe ecra- 
neie românești. 

După numărul de filme, Sergiu Nicolaescu 
este, de departe, regizorul cel mai productiv 
din cinematografia noastră, situindu-se in 
acelaş timp la nivelul celor mai activi realiza- 
tori ai cinematografiei internaţionale. În difu- 
zarea internă, el a avut de șapte ori cite două 
premiere în acelaș an, în 1985 ajungind la 
performanța de a da două premiere consecu- 


tive. 

În primele sale trei filme, regizorul a apărut 
și ca interpret în roluri secundare, pentru ca, 
în Cu miinile curate, să-și asume riscul rolu- 
lui principal. Riscul a fost bine „acoperit“: in- 
cepind cu acest film, Sergiu Nicolaescu a de- 
venit unul dintre interpreții favoriţi ai ecranu- 
lui nostru. În toate filmele sale ulterioare, ex- 
cepție făcind Nea Mărin miliardar și Ciulean- 
dra, a jucat rolul principal sau unul dintre ro- 
lurile principale. Popularitatea sa ca actor i-a 
indemnat și pe alţi regizori — colegi să-i în- 
credinţeze roluri importante în Dr. a în- 
cepe vineri (Virgil Calotescu), serialul TV Pis- 
truiatul (Francisc Munteanu), Felix și Otilia 
(lulian Mihu). 

În bogata sa filmogratie, cineastul abor- 
dează o largă arie tematică și de gen, inclusiv 
filmul de actualitate, comedia, drama psiho- 
logică, dar genui în care excelează este cel al 
filmului istoric şi de acţiune. Din ultima cate- 
gorie, o reușită deosebită este serialul politi- 
co-detectiv al cărui erou principal, comisarul 
Moldovan, este interpretat de regizorul 
însuși. 

Numărul spectatorilor care au văzut lucra- 
rile sale se ridică la zeci de milioane numai in 
rețeaua cinematografică, nemaisocotind cà 
aceleași ucţii au fost prezentate in mod 
repetat și pe micul ecran. Dacii, dar și Nea 
Mărin miliardar sint, pină la ora actuală, fil- 
mele cu cel mai mare număr de spectator: 
din toată istoria difuzării filmelor (inclusiv 
cele străine) în ţara noastră. Este de remarcat 
că succesele de public continuă să râmina 
succese și după mulţi ani de la premieră: nu- 
mai în ulimele luni, Un comisar acuză și Cu 
miinile curate au fost vizionate de cite o ju- 
mătate de milion de spectatori fiecare. Ciu- 
leandra şi Ziua Z sint incă in plină difuzare 
şi au depășit un milion de spectatori în mai 
puțin de un an. În luna mai a avut loc, cu 
mult succes o nouă premieră ci- 
nematogratică sub aceeași semnătură: Noi, 
cei din linia intii, film ce reconstituie faptele 
de vitejie ale armatei române în luptele de la 
sfirșitul -anului 1944 pină la victoria finală 
asupra fascismului. Citra de 225.000 din ta- 
bloul alăturat indică numai intrările înregis- 
trate la cinematogratele din București, in pri- 
mele trei săptămini. 

Peliculele în discuţie au înregistrat un suc- 
ces deosebit nu numai în țară, dar și în strâi- 
năâtate. Memoria trandatirului, primul succes 
internaţional, a fost achiziţionat pentru ditu- 
zarea mondială de societatea „Columbia“ 
care, ulterior, a cumpărat, tot pentru difuza- 
rea mondială, Mihai Viteazul. În difuzarea 
mondială a ajuns și Dacii, prin societatea 
co-producătoare Franco-London-Film. Un 
comisar acuză, Ultima noapte de dragoste, 
Nemuritorii sint. de asemenea, printre cele 
vindute în multe alte țări ale lumii. Osinda a 
fost difuzat la televiziunea din R.F.G. pe un 
pogam de largă audiență, iar in U.R.S.S. — 

și Cu miinile curate au inregistrat fie- 
care peste 60 milioane de spectatori. 

În prezent, în planul colaborărilor interna- 
tionale, Sergiu. Nicolaescu a urcat pe o noua 
treapta a carierei sale artistice: realizează 
o frescă a unei epoci și a vieţii poe- 
tului trancez Francois Villon, pe care televi- 
ziunea franceză, în colaborare cu societatea 
Cine TV din Berlinul Occidental și Radiotele 
viziunea italiană — RAI, îl produc în prestație 
de serviciu în studiourile noastre. 


Mihai DUTA 


https://biblioteca-digitala.ro 


Cuceritor 


tv și 


impresionant 


S. Nicolaescu a fost prezența de ci- 
nema cea mai pregnantă de pe micul nostru 
ecran în această ultimă perioadă. intii de 
toate prin serialul Wilhelm Cuceritorul (co- 
produto, regizori Gilles Grangier și Sergiu 
icolaescu), serial care continuă și-n mo- 
mentul de faţă și despre care vom mai vorbi. 


„Wilhelm Cuceritorul” — în care mina regizo- _ 


rului nostru este uşor de recunoscut! — e un 
fiim profesionist, bine făcut și... cuceritor. 
Neintimidaţi de nimic, de parcă ar lua acum 
totul de ia capăt cu un operator, citeva deco- 
suri şi-o mină de actori inimoși, realizatorii 
construiesc totul cu naturalete convingă- 
toare. Mari şi mici ne uităm la Wilhelm apă- 
sînd pe aceeași pedală a curiozităţii copilă- 
reşti și-a dragului de aventură. Unii ni-l amin- 
tim cu duioșie pe dragul de Thi la Fronde. 
Actorii noştri, excepționali profesioniști, intră 
cu desăvirşită naturalețe în pielea personaje 
lor compunind roluri de mare expresivitate: 
un malefism stilizat alcătuiește Marga Barbu, 
un rol de mare forţă Mircea Albulescu, opor- 
tuni şi bine distribuiți Vladimir Găitan, Emil 
Hossu, George Mihăiţă, Romeo Pop, perfect 
prinsă în partitură, convingătoare Eniko Si- 
lagy, necesarul Amza Pellea și alții și alţii, 
toți actorii noștri sint realmente prezențe de 
substanțială profesionalitate. 

Revăzind Revanşa și Cu miinile curate, in 
paralel cu acest măgulitor „Wilhelm“ m-am 


dialog în film 


Adecvarea vorbei 


în filmul 
de acţiune 


Merne răspunsurilor care s-au dat 


de-a lungul veacului nostru, mai cu seamă in 
deceniile din urmă, la întrebarea de o tandră 
perfidie „ce este filmul?" poate fi redusă, fară 
pagubă, la două: 1. filmul e o artă în exclusi- 
vitate a imaginii in mişcare și 2. filmul e o 
artă de sinteză ce ordonează în chip propriu 
limbajele mai multor arte. Dacă e 1, cuvintul 
nu ar avea ce să caute în film, nici măcar ca 
umil adjuvant al imaginii, necum ca însoțitor 
competitiv al ei; dacă e 2. evident cuvintul in- 
cepe să aibe o anume importanţă, compara- 
bilă cu a limbajelor convocate în sinteză (mu- 
zical, plastic, coregrafic, etc) şi puse in 
slujba imaginii propriuzis fiimice. Cum însă 1 
se află mai aproape de ideal decit de reali- 
tate, fiind doar o utopie orgolioasă și superba 
a cineaștilor de geniu (Chaplin, Eisenstein. 
Antonioni, Tarkovski etc. dar nu prea mulţi). 


Ei, cei din 
linia întîi 


(Urmare din pag. 7) 


seamna că l-a iubit foarte mult. Atit de mult. 
cà după ce i-a mai hărăzit zeci de isprăvi, l-a 
mai „omorit” şi a doua oară. Atit de... frumos 
am murit în Noi, cei din linia intii, câ mare 
n-ar fi minunea să mai mor și-a treia oara. 
Acești șase frați din mine — observați- or- 
farweg adică impreună facem șapte și acest 
le Fraţi este doar al meu, adică altul n-o 
să-l mai facă așa cum l-am făcut eu „citu-i 
hăâu și trăscâu“ (sic) — așadar, acest Șapte 
Fraţi din linia-ntii, de la-nceputul războiului 
pină la stfirşitul lui şi... după, aşa cum l-a 
scris Titus Popovici, mi-a fost tare drag. Pe 
ecran, însă m-a dezamăgit niţel și asta din 
motive subiective profesionale: mai am de in- 
vățat mult în ceea ce privește filmul. Eroul 
moare după ce războiul s-a terminat. Moate 
ve prea plinul inimii sale, moare datorită tică- 
loșiei unor descrieraţi, devenind, astfel, o 
dată mai mult, un simbol al tuturor celor 
bravi ai noştri, căzuți în cele două războaie 
mondiale, al celor care „pentru ţărina asta 
românească și-au dat ei viața” (replică din 
film). Astfel de oameni și asemenea fapte tre- 
buie slăvite! 


| 
| 


sionalism, George Mihăiţă 
şi har: Hervé Bellon 
Marga Barbu şi Emil Hossu 
și Amza Pellea in Wilhelm Cuceritorul 


gindit, cum e și firesc, la complexa personal! 
tate Sergiu Nicoiaescu-un artist al filmului 
un meseriaş atit de serios de aplicat în Ceea 
ce face, un pasionat, cuceritor și impresio 
nant, un om de caldură care-și respectă pu- 
blicul, o personalitate de direcţie și de forța 
care are evident un program, o coerenţa a 
atitudinii estetice dublate de o remarcabilă 
responsabilitate 

Sergiu Nicolaescu, regizorul nostru numa- 
rul unu aș zice, deşi in artă nimic nu-i mai 


Un serial care probează, o dată în plus, 
că avem actori de talie internaţională 


2 se consideră într-o realitate abundentă și 


şi gramaticală a filmului, este Sergiu Nicola 
indisputabilă, cineaştii și publicul obişnuin 


escu. Coscenarist al majorităţii filmelor pe 


du-se reciproc cu ideea sintezei pină aco! care le-a regizat, el pare să fi asimilat eficient traducere a imaginii în vorbe, ci stau într-un 
incit dacă vreun regizor îndrăznește să tran i»cția dialogului cinematografic bazată pe o paralelism comunicant cu ea; să ne inchi- 
sfere pe 1 din vis pe ecran, spectatorul il realitate elementară — de aceea, poate, nu puim că imaginea filmică e un cuvint, atunci 
onorează cu absența (vezi salile nu tocmai prea băâgată în seamă — anume că prima jalogul nu e altceva decit accentul pus pe 
pline, de la noi și de aiurea, ia Blow-up sau reacţie a oricărui spectator la vorbirea | una din „literele“ acestui „cuvint“ pentru ca 
Călăuza) Așa stind lucrurile, „ce se vorbește dintr-un tilm e psihologică; el, spectatorul! spectatorul să-i afle 

în film și „cum se vorbește“ devin chestiuni are, mai intii, un sentiment despre cum vor epia ; sigur că atunci cind scenariul e semnat 
arzătoare ia ordinea zilei in jurul cărora s-a besc personajele şi abia pe urmă (e drept, un de un Titus Popovici acest „accent” e pus 
consumat şi se va mai consuma multă cer pe urmă“ infinitezimal) îşi face o idee despre oarecum de la sine. Nu-i mai puţin adevărat 
neală și inca mai multă imaginație specula e vorbesc ele; iar dacă acest sentiment e de a, prin excelență de acţiune, filmele lui Ni- 
tivá, Cu atit mai mult cu cit se știe bine cå fi! 


mul — mă gindesc, se înțelege, in primul rind 
la filmul nostru — nu s-ar zice că şi-a făcut o 
regulă din a fi bine vorbit, aspectul tautologic 
al dialogurilor în raport cu imaginile și lipsa 
lor de firesc, in sensul calofiliei, preţiozități 
sau ignorării gramaticii sărind în ochi într-un 
mare număr de pelicule, unele, poate, onora 
bile din alte puncte de vedere. A scrie dialo- 
gurile unui. film este, un act profesional care 
nu se contundă cu scenariul și, în alte cine 
matogralii. această distincţie e marcată chiar 
pe genericul filmelor. Nu știu dacă la noi pro- 
fesiunea de dialoghist figurează măcar teore- 
tic — practic e limpede că nu — în nomen- 
clatorul profesiunilor implicate în realizarea 
unui film, așa ca, bunăoară, operatorul de 


Ştiinţa de a obliga cuvintele 
să vorbească prin fapte 


nefiresc, de supraincărcare sau de- penurie 


imagine, asistentul de regie sau... şoferul expresivă, poate fi conţinutul tematic oricit tormativă și tranșantă; personajele nu au 
echipei de filmare. Cu toate astea, avem ci je înalt și de profund, gustul amar al insati: acea plăcere voluptoasă de a vorbi caracte- 
tiva regizori, în deosebi dintre cei cu antrena tacţiei râmine. De altfel — chestiune de bur ristică atitor filme româneşti, morbul conver- 
ment scenaristic, care privesc cu seriozitate simţ — dialogurile unui film nu trebuie să fi saţiei redundante nu pare să le fi atins, cu- 
rolul dialogului în film și se străduiesc sa profunde semantic. (atunci ar fi literatură fi! vintele sint pentru ele cristalizatorii acțiunii 
evite în scrierea lui cele două drumuri intun mată, iar nu film), dar expresiv şi sugestiv iar nu înlocuitorii ei; indiferent de identitate 
date: tautologia și netirescul. Unui din e: adecvate imaginii filmice care, abia ea, se cu- profesiune, structură . psihică, temperament 


poate cel mai atent la expresivitatea lexicala vine să fie plină de înţelesuri. Lui Sergiu Ni- 


tate care-ţi ia piuitul. In „eu”-l meu profund 
n-am fost de acord intotdeauna cu ce propu 
nea, vizavi de personajul meu. dar întotde- 
auna am sfirşit prin a admite punctul său de 
vedere. Sergiu Nicolaescu știe ce vrea! Ce-și 
pune în minte rezolvă! Este capabil să-și dea 
seama dintr-o ochire dacă dubla e bună, cu 
jiscernămint şi profesionalism. Religia sa e 


Colaborarea cu Sergiu Nicolaescu a fost 
dură și grea. Ritmul muncii sale, aproape in 
ternal, pretinde actorului cunoaşterea per- 
fectă a mijloacelor sale de expresie (mese- 
riei): promptitudine, disciplină, randament 
Nimic nu se „Jălăie“ sau se... „răcește“. Regi- 
zorul este o personalitate complexă în care 
poți găsi ce vrei, de la candoare pină la o du- 


lon Besoiu: 
Un simbol al demnităţii ostășești 


, 
i 


Valentin Uritescu: Dincolo de pitoresc, 
o imensă putere de sacrificiu 


pa 


Jlaescu acest adevar nu ii scapă, şi, în chip 
evident, dialogurile filmelor lui nu sînt defel o 


colaescu folosesc replica scurtă, tăioasă, in- 


caracter, poziție morală sau politică, perso 


munca. Toate astea impun respect. Dacă ci 
neva m-ar întreba care dintre cei șapte frați 
cel de la TV sau cel din filmul de-acum, mi-a 
piacut mai mult n-aş şti ce så răspund. Pen 
tru că... nu-i cunosc încă pe ceilalți cinci 


Valentin URITESCU 


inutil decit topurile simpliste — iși leagă defi- 
nitiv numele de două decenii de film romă 
nesc-prezent, obsesiv şi necesar, veşnic no 
vator, modern, plin de idei, nuanţat și origi- 
nai, cu soluții artistice surprinzatoare, preo- 
cupat deopotriva de educaţia bunului gust şi 
de formula succesului de public. 

Sergiu Nicolaescu, acest minunat artist al 
filmului românesc 


Cleopatra LORINŢIU 


najul acesta este, inainte de toate. un fiu al 
faptei; exigența unei astfel de situari in aria 
faptei este ca experimentarea verbala, comu- 
nicarea deci, să fie mereu la obiect, directa 
economică și lipsită de echivoc; fiind simul- 
tan o probă caracterologică referitoare, in 
special, la condiţia intelectuală și morală a 
personajului, Roman, Miclovan, Semaca, Lás- 
cărică şi ceilalți vorbesc dupa cum li-i portul 
şi se poartă cum li-i vorba; firescul, ca adec- 
vare a vorbirii la comportament şi invers, le 
este, ca să zic așa, în singe Naturaleţea dia- 
logurilor denotă, prin urmare, preocuparea 
regizorului-scenarist pentru coerenţa lăun- 
trică a personajului şi, totodată, pentru con- 
curența relaţiilor dintre personaje. ambele 
esenţiale într-un discurs filmic de factură na- 
rativă. N-am idee cu cit efort a obținut Sergiu 
Nicolaescu adecvarea și firescul vorbelor 
personajelor sale (se ştie doar cà, pentru a 
propune o analogie, nimic nu se produce cu 
mai mult chin de elaborare în artă, decit im- 
presia de spontaneitate), e limpede insă cà 
unul din motivele succesului filmelor sale 
este şi aceasta. Principiul adecvării l-a deter- 
minat pe regizor să pună pe seama persona- 
jelor mai mult decit pot ele duce, cu alte cu- 
vinte să le facă să vorbească prin fapte și nu- 
mai cînd acestea o cer, prin vorbe. Văd în 
asta un mod propriu regizorului de a reduce, 
pe cit se poate, distanța care separă pe'2 de 
1, filmul poliglot de filmul unei singure limbi, 
cea a imaginii 


Laurenţiu ULICI 


0 adevărată 
„mamă“ 
a companiei sale 


D.. bătrinā. La regimentul companiei 
și-a gāsit casa și parcă adevărata viață de a fi 
càtanā, de a-i învaţa și pe alții meșteşugul ar- 
melor. A devenit o adevărată mamă a compa- 
niei: E sever, dar bun, blajin. 

A învăţat și a crescut mulți care i-au fost in 
subordine şi chiar pe mulţi care i-au fost su- 
periori. Orice ofițer tinăr venit la unitate are 
ce învăţa de Ja un bâtrin sergent. Își iubeşte 
superiorul care e un tinăr locotenent. ÎI iu- 
bește și îl apreciază ca ofițer, și ca om, dar 
are şi o anume dragoste paternă pentru el. E 
grijuliu. Toate acestea laturi ale lui Pliușchin, 
care ar părea numai sentimentalism, sint du- 
blate de o forţă fizică și morală, de multă 
dragoste de oameni, multă dragoste de patrie 
si de o neostoită ură contra dușmanului co- 
tropitor care i-a devastat țara, i-a stricat ros- 
lurile de acasă. traiul lui paşnic. 


Colea RĂUTU 


Foto: Victor STROE 


primăvara 
arădeană '86 


Pe harta cinematografică a ţării 


Șase priviri cinematografice 


O... Gală a filmului de amatori, ne- 
lipsită din nici o „Primăvară arădeană“, anul 
acesta a fost mai puţin obișnuită. „Atelier 
16", cineclubul Școlii populare de artă, nu a 
prezentat, conform tradiţiei, producţia din ul 
timul an, ci doar o anume parte a ei, aceea 
realizată în . „atelierul experimental”, care 
funcționează ca „latură a triunghiului” de ac- 
tivități obișnuite pentru „Atelier 16". Pentru 
cine nu cunoaște forma de organizare a 
acestui cineclub, devenit, în ultimii ani, unui 
din cele mai interesante și puternice din ţară. 
trebuie spus că ea arată astfel: 1. cursuri teo- 
retice de artă și cultură cinematografică; 2 
practica de cineclub, ceea ce înseamnă o 
producţie constantă de filme documentare — 
multe distinse cu premii importante în toate 
ediţiile Festivalului național „Cintarea Româ- 
niei“ (între care şi Întiinirea veteranilor, film 
cerut spre copiere și păstrare de către Mu- 
zeul de istorie al Partidului, mişcării muncito- 
rești și democratice din România); şi 3. ate- 
lierul experimental. Spre acest atelier, prote- 
sorul George Săbău, îndrumătorul cineclubu- 
lui, a atras oameni dinafara filmului-scriitori 
arhitecţi, poeţi, muzicieni, eseiști, fotografi, 
tehnicieni etc. — interesaţi de experiența ci- 
nematografică. Deci, oameni care practică fil- 
mul ca pe un mijloc de îmbogăţire a propriei 
arte, dar, în același timp, propun artei cine- 
matogratice forme noi de exprimare, filtrate 
prin experiența personală. Sigur, în sine, „ex- 
perimentul“ nu este nou. De la inceputuri și 
pină astăzi, cinematograful a atras în „plasa“ 
lui oameni din toate domeniile artei care au 
şi devenit mari regizori: Eisenstein a fost arhi- 
tect, Bresson — ca și Kurosawa — pictor, 
Cocteau — poet, Antonioni — ziarist, Ber- 
gman — dramaturg, etc.etc. 

Interesant, în experimentul de la „Atelier 
16“, este faptul că cei care il trăiesc — pentru 
ca despre un fel de trăire este vorba — nu in- 
tenţionează să devină regizori; ei încearca 
pur şi simplu — sau simplu și pur — o împa- 
care a artei lor cu arta filmului. Mai mult: o 
mai bună exprimare a propriei arte prin film. 


un cinematografic 
profil teatral 


N. e ușor să dezvălui fața nevăzută a 
unei lumi... Scena și culisele ei au exercitat 
din totdeauna o puternică fascinaţie asupra 
spectatorilor şi chiar profesioniștii artei a 7-a 


Așadar, „Atelier 16' şi-a prezentat ultimele 
filme experimentale — cinci dintre ele au și 
participat la Festivalul mondial al filmului 
amator și profesionist independent de la 
Huy-Belgia. Aproape o oră de proiecţie. Un 
timp pasionant de contact cu viziuni cinema- 
tografice diferite, unice în felul lor. În tehnici 
variate — colaje, desen pe peliculă, macrofil- 
mări, tehnici combinate — aceste filme repre- 
zintă și tot atitea încercări de îmbogăţire a 
expresiei filmice. Astfel: încercarea de a da 
sens unor imagini scoase din context, prin 
macrofilmare — Ocular de Viorel Simulov ( 
pictor) — nouă minute de „expediție“ pe un 
teritoriu fabulos, ochiul văzut de celălalt ochi. 


clapelor. Recurent F de loan Galea (pictor); 
încercarea de a pătrunde în actul de creaţie 
prin fragmentarea unei opere și recombina- 
rea ei in alt sistem de relaţii — în cazul dat o 
lucrare de grafică — Autoportret de losif 
Stroia (grafician); incercarea de a „decupa' 
imagini din realitate și de a le combina, prin 
montaj. astfel încit să creeze senzaţia de na- 
rațiune — o posibilă „povestire“ despre rela- 
ţia om-mașină, de exemplu: Decupaje de Ge- 
orge Săbâu (estetician). 

Cel de-al șaselea film-incercare se numește 
Gros — de zi, construcție cu osebire fi! 
mică, dar din interiorul formaţiei autorului e! 
Valentin Constantin, eseist și poet. Un film 


asiunea pentru film 
în prelungirea 
pasiunii pentru propria profesie 


al obiectivului, de la o distanță care-l tran- 
sformă într-un glob planetar, cu zone împă- 
durite și reliefuri mișcătoare; încercarea de a 
reconstitui o biografie din imagini care repro- 
duc, filmic, procesul de developare fotogra- 
fică, astfel încit personajele prind contur, se 
„developează” şi se compun într-o lume de 
stări şi senzaţii, sub ochii noşri: Emergenţă 
de loan Pleș (plastician); incercarea de a 
conferi complexitate de sensuri unui eveni- 
ment simplu: execuţia unei bucăți muzicale la 
pian — printr-un montaj gindit la nivelul foto- 
gramelor care se urmăresc, revin, într-o suită 
anume ce îmbogățește, într-adevăr, „eveni- 
mentul simplu”, travaliul degetelor asupra 


se lasă seduși de tărimul convențiilor abso- 
lute, aparatul de filmat oferind modalitatea 
ideală de a penetra în universul cotidian al 
slujitorilor Thaliei. Direct sau indirect se cre- 
ează și o extraordinară ocazie de a tezauriza 
tie chiar și infime entităţi ale potenţialului de 
valori pe care teatrul le deține, sporindu-le 
necontenit. Pentru gestul generos de a im- 
prima celuloidul cu „semne“ ale operelor de 
artă sortite altei unei existențe atit de efe- 
mere, demersurile cinematografice merită a fi 
o dată în plus salutate.. 


de zece minute, într-un singur „decor“ — o 
cameră de baie — cu un singur personaj — o 
temeie — o singură acţiune, mai mult suge- 
rată, — spălatul rufelor, întreruptă de pauze 
mici și reluată cu obstinaţie. Drept fundal, o 
pinză albă, poate un cearceat întins la uscat 
(poate dreptunghiul ecranului cinematogra- 
fic) pe care se proiectează citeva obiecte de 
lenjerie, dar și „acţiunea“. Două unghiuri, 
două puncte de vedere, mai degrabă: cel al 
oglinzii, martor obiectiv, şi cel al femeii, fa- 
ţa-n față cu „martorul”, deci cu propria ima- 
gine reflectată. Atmosfera se „adună“ din 
senzaţia unui timp repetat şi a unei acţiuni 
repetate cu necesitate, din ecleraj (lumina 


O excelentă echipă 
de teatru 

şi — totodată — 
de film 


O fotografie — lotogramă: portret colectiv: trupa Teatrului Mic 


„cade“ și renaşte, sugerind treceri de timp nu 
doar cinematografic, ci şi de viață), dar și din 
jocul obiectivelor care „prind“ cînd cadrul 
general, cind obiectele de pe etajeră, cind 
doar chipul femeii pe care oboseala se insta- 
lează „picătură cu picătură“ — acea picătură 
care se aude, obsedant, în coloana sonoră, 
de-a lungul întregului film. 

Am ales Gros-plan de zi pentru o încercare 
de traducere în cuvinte, pentru că este singu- 
rul care suportă, oarecum, traducerea. Cele- 
lalte cinci se adresează — proyramat —- ex- 
c'usiv vizualului și. auditivului. 

De ce sint importante aceste încercări ale 
„atelierului experimental” din cadrul cineclu- 
bului „Atelier 16?* Ele sînt importante pentru 
că propun. o deschidere a unghiului de înţe- 
legere câtre zone mai puţin explorate — și 
exploatate — în arta filmului, deschidere de 
care, evident şi demonstrat în timp, beneti- 
ciază și producția de bază a cineclubului, fil- 
mele „de fiecare zi“, apreciate în toate întilni- 
rile cineamatorilor. Fiecare asemenea „incer- 
care" în parte (şi toate la un loc) propune'un 
univers de preocupări artistice dominat de o 
ținută intelectuală demnă de luat în seamă, 
cu atit mai mult cu cit se manifestă in cadrul 
unui cineclub. Cineclubul, se știe, nu este 
doar spaţiul administrativ de destășurare a 
unei activităţi cu „specific cinematografic", el 
este, trebuie să fie, o instituţie culturală. Un 
„tocar“ de cultură cinematografică, dar nu 
numai cinematografică. 

„Atelier 16" este, de 16 ani, o astie! de in- 
stituție, graţie îindrumătorului său, profesorul 
George Săbâu, dar şi graţie celor care îl spri- 
jină, deci, climatului în care își desfășoară 
activitatea. 

Pentru că la Arad — chiar dacă se ştie, 
chiar dacă s-a mai spus, nu strică s-o spu- 
nem încă o dată — preocuparea pentru cul- 
tură și grija pentru crearea condiţiilor favora- 
bile intioririi ei se află la loc de cinste. 


Eva SÎRBU 


O dimineaţă obișnuită de repetiţii a fost di- 
latată astfel incit să înglobeze spectaculoasa 
evoluţie din ultimii ani a uneia dintre cele mai 
prestigioase instituţii artistice din țară, Tea 
trul Mic. “Trupa, întreg colectivul artistic și 
tehnic, oamenii din lumina reflectoarelor, dar 
şi cei din spatele cortinei, directorul teatrului, 
secretara literară, actorii, regizorii, scenogra- 
tii, tehnicienii și mașiniştii sînt surprinși în di- 
verse ipostaze — la lucru, în-turneu, în clipe 
de încordare, dar și în momente de relaxare, 
atunci cind succesul abia se pregăteşte sau 
cînd satisfacţiile nu întirzie să se arate... Efer- 
vescenţa eforturilor creatoare, dar și emoția 
premierei, saltul, deci, de la studiu la repre- 
zentaţie este sugerat printr-un ingenios joc 
de alternanţe: un plan de „cimp“ înregistrat la 
repetiții este urmat de un „contracimp“ luat 
în spectacol... Sint reanimate fotografii de ar- 
hivă; din spectacole-eveniment sint încredin- 
tate memoriei peliculei fragmente semnifica- 
tive; tablouri de mare forță dramatică, filmate 
din unghiuri insolite, sint convertite în suges- 
tive secvențe cinematografice; interviuri — 
fulger deschid perspectiva unor portrete ale 
marilor actori de teatru ce sint și mari actori 
de film. Leopoldina Bălănuţă explică „ce, 
cum și de ce jucăm“, Valeria Seciu, Carmen 
Galin, Mitică Popescu, Ştefan Iordache vor- 
besc despre intilnirea lor cu acest colectiv. 
Regizoarea Cătălina Buzoianu e surprinsă lu- 
crind cu actorii, incitindu-i la reflecţie... AgIu- 
tinarea inspirată urmează legile nescrise ale 
cinematografului, „metafora supremă“ a fil- 
mului — montajul — reușind să recompună 
în termeni specifici limbajului filmic mirajul 
maetaforelor scenei... Ca argument definitoriu 
al succeselor acestui teatru bucureștean, 
scriitorul Dinu Săraru, directorul-animator. 
aduce în discuţie ideea de trupă, noțiune ce 
se subsumează aspirațiilor de cutezanţă etica 
și estetică, ambițiilor de performanţă artis- 
tică... Nu dispare din atenția, nici a oamenilor 
de teatru, nici a cineaștilor, publicul, cel care 
citește revista „Spectator“ și aplaudă entu- 
ziast spectacolele Teatrului Mic și Foarte 
Mic, publicul căruia îi și este dedicat acest 
cinematogratic profil teatral-intitulat As- 
tă-seară se plinge la „Doamna cu camelii” și 
semnat, scenariul și regia — Cornel Cristian. 

O iniţiativă bine venită. Un exemplu ce se 
cere urmat. 


lina COROIU 


i, 


D. rivă lubit și stimat de public și cri- 
tică, licitat de regizorii care ştiu că pe 
„mina lui“ un rol oricit de firav capătă contur 
poce şi o substanță anume, Dorel Vișan 

parte din familia acelor artiști preocupaţi 
nu doar de propria artă, dar și de cadrul in 
care se implinește ea. Pornesc de la acest 
gind secret despre deloc secreta lui calitate. 
pe care voi incerca, firește, s-o exploatez, cu 
atit mai mult cu cit momentul „personal“ mă 
ajută: Dorel Vișan vine dintr:o „lucrare“ im- 
plinită, filmul lui Nicu Stan, „Furtună in Paci- 
fic", in care acoperă, cu statura binecunos 
cută a talentului său, unul din rolurile princi 
pale și se află in pline filmări la „Domnișoa'a 
Aurica“, cu scenariul lui Eugen Barbu drep! 
bază și un regizor de viitor, Șerban Mari- 
nescu, alături... Vine chiar de la o filmare, dar 
nimic nu trădează oboseala unei zile petre- 
cute în platou. Este „treș", bine dispus, cu 
veșnicul lui hohot, mai mult rostit decit ris. 
un fel de: ha-ha! scurt, care-i subliniază in 
toate nuanțele posibile, spusele. Începem, fi- 
reşte, cu problemele „personale“. Ce anume 
joacă in „Domnișoara Aurica“? 


— Costică Curcuman. Un personaj foarte 
interesant, dar modest in economia filmului 
L-am acceptat și pentru că regizorul mi-a 
propus o schimbare de „ficsionomie”: dinți 
de aur! Ha-ha! Mi s-a părut interesant, pentru 
că el este „omul de fier“, stăpinul unui maga 
zin de fierărie, cu care, consideră el, și pe 
timp de criză poţi rezista, pentru că fierul nu 
cere de mincare, nu-i un material perisabi! pe 
care să-l vinzi, ne-voit, cind oferta scade... 
Am înțeles că Eugen Barbu, cind a aflat ca 
tac rolul, a mai scris un monolog — superb! 

pentru final, care completează personajul 
In plus, îmi place regizorul. Este un tinar in- 
cisiv, foarte talentat, deci, după părerea mea 
de perspectivă. Şi faptul că s-a gindit la 
mine, mi-a făcut plăcere. Așa cum mi-a facut 
plăcere să lucrez Furtună in Pacitic cu Nicu 
Stan. Este un om deosebit, inţelegator, cu 
mare incredere in actor — mai cu seama în 
actorul bun, şi cu inspiraţie. Şi acolo am avut 
parte de un personaj interesant... 


— Din tot ce-ai scris pină acum in paginile 
revistei noastre, răzbătea un fel de neincre- 
dere in calitatea personajului oferit de scena 
rii în general. că neincrederea s-a mai 


risipit... 


— Nu. Dar cred că este mai degraba o 
lipsă de incredere in mine. Ceea ce mi se 
pare mai grav, mai complicat şi mai greu de 
explicat. Am să încerc, totuşi. Acum nu știu 
ciţi ani, cind am fâcut noi primul interviu, iți 
spuneam că m-am format într-un mediu ţără- 
nesc... Reiau acum ideea, pentru că ea are 
miste consecinţe. Vreau să spun că in mediul 
asta al meu, de care imi amintesc cu bucurie 
şi plăcere, nu cu ruşine, copiii se creşteau in 
cultul muncii. Şi eu, şi frații mei am crescut 
așa, şi așa mi-am crescut şi eu copiii. Am 
avut noroc și de o nevastă „fără lene”, cum 
zice țăranul, ha-ha... in satul acela nimeni nu 
a auzit de Darwin şi nici nu a citit operele 
clasicilor marxiști apropo de ideea că munca 
l-a creat pe om. şi-l formează în continuare 
dar aveau în ei această idee, primită din tata 
în fiu, de la generaţiile mai vechi, aveau o ex 
perienţă intuitivă și credeau că numai prin 
muncă poți să râzbaţi. Şi crescind eu in 
aceste principii pe care le-am folosit, și cred 
şi astăzi că sint cele mai bune și cele mai sa 
nătoase, mi se întimplă să am perioade cind 
mi se face lehamite de propriile mele princi- 
pii. De aici pornește lipsa de încrede de ca 
re-ți vorbeam, care. nu e neapărat într-un ro! 
sau în altul, ci în mine, în ceea ce am facu! 
Pentru că filmete pe care le-am făcut — des 
pre film vorbim acum, nu? — pină la aceasta 
oră, dacă le adunâm, roluri secundare, med: 
și principale sint vreo 37. Şi să le numeri e 
mult, dară-mi-te să le faci. Dar din filmele 
„mele“, foarte puţine se mai joacă și ma și 
minunez uneori, cum filme de succes în ghili- 
mele țin ecranul luni de zile, iar filmele bune 
dispar... Singurul film de succes în care am 
jucat şi eu a fost Declaraţie de te, un 
fiim curat, dealtfel, și plăcut pentru generaţia 
tinără, dar m-a durut cumva că mai multă 
lume mi-a spus: „V-am văzut în Declaraţie de 
dragoste“ decit, să zicem, în Bietul loanide 
sau Semnul șarpelui... Eu am câutat să ma 
apropii de oameni valoroși şi să intru în lu- 
cruri valoroase, dar sint nevoit să constat, cu 
decepție, că aceste filme nu sint întotdeauna 
bine primite de un anume public. Ceea ce in- 
seamnă, poate, că noi, cineaştii am format și 
un public care reacționează bine la minima 
rezistenţă. Atit ne-am obişnuit să facem filme 
slabe şi slăbuţe, incit nici măcar noi, uneori, 
nu mai observâm cit de slăbuţe sint. Ba chiar 
ni se par acceptabile. Și aici e pericolul! Ştiu 
oameni care au mai luat cite o carte în mină 
ta viața lor, au o scară de valori, şi totuşi. 
văd un film prost, în mod clar prost, dar cu o 
distribuție bună și dacă îi intrebi cum le-a 
plăcut, îţi răspund: „Foarte mult! Frumos film! 
Actrița era nemaipomenită“... Așa că vezi. 
vina începe să cadă și pe capul nostru, al ac- 
torilor... Dar este o vină involuntară. Şi ea se 
trage din micile concesii pe care sintem ne- 
voiți să le facem, pentru că noi sintem ase- 
menea unui instrumentist care, dacă nu mai 
exersează patru sau şase ore pe zi, ci numai 
una, îşi pierde indeminarea... Să știi că un 
actor care este luat să joace intr-un film după 
cinci ani de pauză, este la fel de prost ca un 
actor prost din capul locului. Acelaşi lucru e 
valabil şi pentru teatru. Și atunci, ca să nu ne 


Un lucru de calitate 
se face numai 
de calitate 


cu oameni 


m credinţa că, 
întotdeauna, 
adevărul 
şi oboseala utilă 
nu pot să nu biruie“ 


pierdem exercițiul. intrăm citeodata in lucruri 
despre care fie ştim de la bun inceput cå sint 
slabe, fie ni se pare că poate-poate se mai 
salvează ceva... 


— Dar este o faisă rezolvare. Nu-ţi pierzi 
indeminarea in schimb iți strici numele și, 
cum singur spuneai, delormezi gustul publi- 
cului. 


- E falsă, firește! Eu am încercat, pe cit 
mi-a stat în putinţă sa tac tatā unor aseme- 


cronica 
animației 


P.... de femeie pare pentru animația 
noastră o inedită forma de autoportret. Un 
remarcabil studiu despre eternul feminin se 
alcătuieşte din episoadele umoristicului, dar 
lucidului serial Penelopa semnat de Luminiţa 
Cazacu. Mai în glumă, mai în serios, seria 
avind-o ca protagonistă pe emblematica 
eroină a antichității spunea „totul despre 
Eva“ timpurilor moderne. O altă regizoare, 
Tatiana Apahideanu, se încumetă să „atace“ 
tema cu dublă semnificație autoportretistică: 
de femeie și de animator. Noul său film (pro- 
gramat avantajos pe ecranul de la Scala) este 
intitulat chiar Portret și pare „narat“ din un- 
ghiul unui realizator de animaţie în criză de 
inspiraţie. 

După o dispută conjugală, animatorul-per- 
sonaj îşi reia lucrul la povestea de dregoște 
căreia tocmai ii creionează protagoniștii. In- 
cercind, parcă, să se răzbune pe consoarta 
sa, el caută pentru „Jove-story"-ul situaţii și 
profiluri cit mai romantice. Conturaţi în cele 
din urmă, El şi Ea se revoltă impotriva situați- 
ilor-clișeu în care îi pune creatorul lor și in- 
cep să-și croiască singuri destinul într-o po- 
veste „ca-n viață“. Gesturile polemice sint 
mai energice la eroina care îi demonstrează 
născocitorului ei că nu-ţi poţi dobindi ferici- 
rea decit meritind-o, luptindu-te de unul sin- 
gur (de fapt, în doi) pentru ea. Ea evoluează 
cu graţie in spaţiul servici-metrgu-acasă şi 
găsește micile amănunte menite să păstreze 
prospetimea sentimentelor cuplului îndrăgos- 
tit. Maliţios, animatorul scoate în calea a ce- 


nea situaţii. Şi nu mă pot plinge. am avut 
multe satisfacţii. Dar lucrul asta se poate im- 
plini între anumite limite. Întotdeauna am 
considerat crearea unui rol ca o muncă de 
restaurare arheologică a unui vas. Cu cît gă- 


sesti mai multe cioburi originale, cu atit vasul. 


se reface mai aproape de ceea ce a fost. Cu 
cit găsești mai puţine, cu atit trebuie să pui 
mai mult ipsos... ha-ha! lar în momentul cind 
ipsosul depășește cioburile, nu mai poţi să 
dai nici măcar forma vasului. Lucrurile astea 
publicul nu le știe, .și nici nu trebuie să le 
ştie. pentru că nu-l privesc. El primeşte 
„produsul finit” şi pe acela îl judecă. Deci, to- 
tul depinde de ceea ce îi supunem spre jude- 
cată. Am să-ţi dau un exemplu. În primăvară, 
am fost la Bistriţa Năsăud, la o întilnire cu 
muncitorii de la o fabrică de mobilă. Fiecare 
a spus ce-a crezut el câ-i bine, și lumea a ris, 
s-a distrat, eu am spus un lucru foarte serios, 
şi iumea s-a distrat la fel de bine, dar impre- 
sia a fost alta. Și am văzut şi actori care au 
venit cu lucruri de minimă rezistență, pe care 
publicul nu le-a acceptat. Deci, există public 
şi public. Soluţia ar fi să creștem numărul ce- 
ior care vibrează la calitate. Şi asta se poate 
face într-un singur fel: respingind, în primul 
rind noi, calitatea îndoielnică. ideea ar fi să 
fim atenţi pe mina cui ne incredinţăm filmele. 
Pentru că, dacă se zice că omul sfințește lo- 


Tandru portret de femeie 


lor doi diverse tentaţii şi. deși le prilejuiește 
citeva momente de cumpana, nu reușește 
să-i despartă pe eroii hotăriţi să trăiască în 
armonie cu poezia cotidianului. Fermecat de 
frumusețea „grupului de familie" în trei (copi- 
lul avind un rol important în povestea de 
dragoste compusă și trăită de el şi ea), reali-' 
zatorul se lasă convins de personajele sale 
nu numai artistic, ci şi omenește. Dovadă: 
estui de impăcare cu soția care ii aduce ca 
eaua aburindă pe masa de lucru. Acest 
happy-end nu mulțumește poate pe toată lu- 
mea. Povestea animatorului certat cu perso- 
najele sale ar fi putut să genereze o cascadă 
de gaguri. Autoarea nu și-a propus să folo- 
se povestea „iubirii ca-n viață” drept pre- 
text. Emoţia îi înneacă sincer glasul atunci 
cind își încurajează contemporanele să 
creadă in romantismul cuplului modern. Ar- 
gumentele sale artistice sint tandrețea tonului 
și armonia ansamblului. Filmul convinge nu 
atit prin datele povestirii cit prin iscusita folo- 
sire a posibilităţilor genului: o mişcare gra- 
țioasă, cu efecte „imponderabile“ și meta- 
mortozele fluide ale liniilor sugerează poezia 
cotidianului. Tatiana Apahideanu își îngăduie 
să abordeze liric mult disputata temă a con- 
diţiei femeii. Polemica sa cu prejudecățile are 
„voce plăcută” şi este departe de exagerările 
feministe. Portret este in filmografia autoarei 
un titlul important și pentru sălile de cinema 
un film de urmărit cu interes nu numai de 8 


Martie 
Dana DUMA 


https://biblioteca-digitala.ro 


cul, trebuie să adăugăm că.el îl sfințește 
exact cu cită sfințenie are... Vasile Rebreanu 
imi spunea odată, nu ştiu dacă de la el sau 
de la altcineva, că un om aude numai atit cit 
pricepe... ha-ha! Şi atunci, eu i-am spus ca 
un actor joacă numai atit cit înțelege. Aici mi 
se pare că intervine importanța regizorului. E! 
trebuie să știe să-l tacă pe actor să înțeleagă 
cit mai mult ca să poată juca cit mai mult 
Ceea ce ar fi și spre folosul filmului, dar și 
spre folosul artistului. Pentru că, spre deose- 
bire de ceilalți oameni, viața unui artist trece 
parcă mai repede și anii care trec sint mai 
pierduţi... Întotdeauna am făcut o legătură în- 
tre sport şi artă, dar relația este inversă. În 
timp ce sportivul depinde de o virstă mai ti- 
nără, artistul depinde de o virstă mai matură, 
cind ajunge la „ora confesiunilor“ şi poate 
spune cel mai bine și cel mai clar, ce a acu- 
mulat. Dacă trece de virsta lui, sportivul 
pierde teren și decade; dacă trece de virsta 
lui, artistul se termină inainte de vreme. Își 
pierde calitatea... 


— Pierderea se răstringe, automat, asupra 
operei. Ce trebuie făcut pentru ca legătura, 
firească, intre calitatea artistului și calitatea 
operei sale, să tuncţioneze intotdeauna așa 
cum ar trebui, adică spre binele artei cinema- 
logratice? 


— Sigur că un lucru de calitate se face nu- 
mai cu oameni de calitate. Oameni care să 
aibă cel puţin cultura specialităţii, dacă nu 
cultură propriu-zisă. Astăzi, nu mai poale 
exista şi rezista tipul de artist care să se bi- 
zuie numai pe intuiție. Sistemul informaţional 
este atit de vast pentru public, incit el nu se 
mai poate mulțumi cu o comunicare primara, 
intuitivă. El așteaptă și pretinde o comuni- 
care subtilă, complexă, in pas cu vremea. Dar 
filmul — care după mine este arta cea mai 
revoluționară — este, cum bine se știe, și o 
artă colectivă. Dacă nu ai alături oameni care 
urmăresc acelaşi scop — calitatea în cazul 
nostru — oricît te-ai zbate. nu poți să menţii 
stacheta acolo unde ai ridicat-o. De aceea 
cred — şi nu cred, am certitudinea — că va- 
lul mediocrităţii, care întotdeauna a tost pu- 
ternic, ar trebui înfruntat cu un val al valorilor 
mai puternic. lar aceste valori să fie incura- 
jate pe linia apropierii de om şi de adevărul 
lui. Aici însă intrăm în alt domeniu care, cred, 
merită și el discutat. Despre ce vorbesc fil- 
mele noastre? În ce măsură reuşesc ele să 
vorbească oamenilor despre oameni? Pentru 
că timpurile moderne, procesul de tehnici- 
zare — absolut necesar! ca latură a evoluţiei 
sociale — îl cam îndepărtează pe om de pro- 
priul suflet. lar rostul artei este să găsească 
modalități noi de a-l readuce la sine. De a-l 
face mai bun, de a-l pune în stare de optimă 
funcţionare... Îţi dau cel mai la îndemină 
exemplu: ne apropiem de ora la care se va 
transmite finala Cupei campionilor europeni 
la fotbal și vreau să spun că un om al muncii 
care vede un meci frumos, bun, „un specta- 
col sportiv”, a doua zi lucrează mult mai 
bine. Cu mai mult suflet. Pentru că a avut o 
satisfacție. Același lucru se întimplă şi dupa 
un spectacol bun sau un film bun. Trebuie sa 
facem artă pentru sufletul oamenilor. Trebuie 
să facem — ca să folosesc o metatoră — un 
pom de iarnă, nu un stilp de telegraf. Să se 
vadă, adică, şi globurile, nu numai „pipele” — 
cum spun ţăranii — de care se leagă firele... 
O sărbătoare, asta trebuie să fie un film 


— Fiecare om, dar artistul mai cu seamă, 
are crezul lui care funcționează ca un gene- 
rator de putere. Care este „generatorul“ acto- 
rului Dorel Vișan? 


— Credinţa că întotdeauna adevărul şi 
oboseala utilă nu pot să nu biruie. Oboseala 
utilă, da. pentru că există și o oboseală inu- 
tilă. În gol... Am încercat să trăiesc cu folos, 
pe toate planurile. Ce-a mai contat, cred, ca 
generator de putere cum spui, a fost apropie- 
rea de natură. Mi-am închiriat o grădină pe 
lingă Cluj şi am devenit un fel de fermier de 
duminică. Imi cultiv grădina... Dar și dragos- 
tea pentru muncă a copiilor mei... Pentru un 
artist, însă, ieșirea în natură și preocuparea 
pentru pe pămintului, inseamnă şi o 
experienţă nouă de viaţă şi un prilej de „do- 
cumentare" şi o ieșire din cotidian. Din tipic 
şi tipic. Am şi scris citeva ceva... Încercări 
modeste, ginduri de-ale mele despre teatru... 
Poate va fi un ciclu. Mă gindesc să-l intitulez 
„Vorbe, vorbe, vorbe“... Şi am învățat foarte 
multe versuri. Aproape săptăminal, o poezie... 
Eminescu, Blaga, Goga, dar şi foarte multă 
poezie contemporană. Asta așa, ca 0 gimnas- 
tică a minţii și a memoriei — foarte impor- 
tantă pentru actor. E adevărat că la inceput a 
funcţionat aici și un mic orgoliu. Știam foarte 
mulți actori care puteau să susțină în orice 
moment un recita! de poezie şi mă simţeam 
umilit, aşa, ha-ha! Acum pot şi eu! Ceea ce 
cred că poate să incarce „bateriile“ unui ar- 
tist este lucrul la sine. Cu cit lucrezi mai mult 
la tine, cu atit ai mai mult de spus oamenilor 


— Din păcate, este momentul să ne des- 
părțim. Pe ce idee? 


— Finaluri sint destule... Dar e bine intot- 
deauna să lăsăm o fereastră deschisă... Un 
gemuleț. acolo... Pentru că, aspiraţia omului 
este spre nelimitat. Spre infinit... 


` ` Interviu realizat de 
Eva SÎRBU 


Monteurul: 


Din aceeași 
familie de spirite, 
„pe aceeași 


lungime de undă“ 


LA 
setare ancheta iniţiată de colectivul. 


de montaj de la Buftea, invit la dialog o alta 


personalitate a cinematografiei noastre, regi 


zoarea Elisabeta Bostan. 
— Filmele dumneavoastră se numără prin- 


tre acele opere clare și totuși misterioase pe- 


care le pot „citi“ in fel și chip şi copilul și 
maturul, găsind în ele hrană, deopotrivă. 

— „Regizorul e un alergător de cursă 
lungă. 

— Dar e! nu poate fi singur... 

— Filmul este o creaţie colectivă 


aceasta convingere m-a ghidat totdeauna in- 


alcătuirea nucleului echipei: am căutat sa 
adun laolaltă oameni care så râspundă exi- 
genţelor mele, care să mă înțeleagă şi pe 
care' să-i inţeleg. 

— Monteurii cum vi-i alegeţi? 

— Montajul este „poarta“ la care trebuie sa 
ajung. E capătul împlinirii, e momentul de re- 
culegere. de emoție. e perioada râscolitoare 


a marilor neliniști, a timpilor care ard la tem- ` 


peraturi înalte, e clipa definitivării filmului. 
“ za Şi odată deschisă „poarta făgăduințe- 
lor“ 

— Acolo mă aşteaptă monteurul, cu tot 
ceea ce presupune această profesie; inteli- 
genţă, răbdare, putere de a crea — dublă pu- 
tere, fizică și artistică. Am fost, din acest 
punct de vedere, un regizor norocos pentru 
că am lucrat cu foarte buni monteuri: Dan 
Naum, lolanda Mintulescu, Cristina lonescu 


Profesionalismul. şi calităţile lor artistice 


ne-au condus la o colaborare exemplară, 
creatoare. 

— Din propria-mi experienţă știu că dacă 
osmoza regizor-monteur nu funcţionează 
perfect inseamnă că e ratată colaborarea. 

— Montajul e momentul! în care variaţiunea 
pe aceeași temă, la aceeași secvența. e deci- 
sivă. Aceste variante presupun, implică ima- 
ginaţia, talentul, râbdarea monteurului. În fil- 
mele mele aportul monteurului se vede, este 
clar o contribuție de ținută. Pentru că monta- 
jul e la fel de important, are aceeași greutate, 
în construcţia filmului, ca și concepţia regi- 
zorală; în montaj filmul își capătă „figura”. 

— Există un secret al colaborării optime? 

— Secretul creaţiei artistice în această 
etapă constă în cit de mult și cit de bine înțe- 
lege monteurul intenţiile regizorului. S-au fā- 
cut adesea apropieri între arta filmului și mu- 
zică. Îndreptăţite, pentru că, prin armoniile 
create de fiecare compartiment în parte, în 
cinematograf se naște, trebuie så se nască, o 
anume muzicalitate. Nu mă sfiesc să revin la 
această comparaţie, echipa colaborează ca o 


mare orchestră simfonică în care fiecare in-. 


strument este foarte important. Rolul monte- 
urului l-aş asemui cu cel al pianului în „Con- 
certul nr. 2” de Rahmaninov. Virtuţile şi ta- 
lentul lui desâvirşesc creaţia. Pentru monteur 


decupajul regizoral şi materialul filmat repre- ~ 


zintă partitura, iar al treilea punct de sprijin 


Prima „imagine“ a 


. 


Spiritul d 


Căldură 


în priviri, 
fermitate 

în voce: Că 
Elisabeta Pe i 


Bostan 


este chiar discuţia directă la masa de montaj. 
Forța secretă a monteurului constă în capaci- 


susține și evidenția personalitatea. 


personalitate, chiar dacă nu neapărat artis- 
tică. 


lui. Să caracterizez, în citeva cuvinte, un sti! 
de montaj: viziune modernă și acută, tăietură 
biciuită, plină de îndrazneală, inventivitate, 
expresivitate și fantezie creatoare — este 
marca monteuzei Cristina Ionescu. 


monteurul? 

— În cariera mea am făcut și filme muzi- 
cale, adică partituri din cele mai grele pentru 
montaj. Cunoaşterea exactă a stării de ten- 
siune, stăpinirea de sine, calmul (uneori apa- 
rent) monteurului sint sprijinul de care are 
nevoie regizorul. Nu aș putea lucra cu un 
monteur căruia.să-i fiu indiferentă, așa cum 
nu aș putea lucra cu un monteur care îmi 
este indiferent. Și incă ceva, din nimic nu se 
naște decit nimic. Regizorul trebuie să intil- 
nească, prin prezenţa monteurului, nu numai 
un ins cu o frumoasă pregătire de cultură ge 


unui film este afişul. Prima 


tatea, stirni interesul, exercita o atracţie sau, dimpotri 
„cărți de vizită“ ale filmelor noastre, patru dintre cele mai reprezentative prin idee şi expresie grafică: afişul realizat de 
lon Stendi la Ringu/ de Sergiu Nicolaescu şi trei afişe semnate de Clara Tamas Blaier pentru Fructe de pădure de Ale- 
xandru Tatos, Să mori rdnir din dragoste de viață şi Adela de Mircea Veroiu Dar celelalte? 


tatea lui de a se apropia de regizor pentru a-i 
— Ce se intimplă atunci cu personalita'ea 
monteurului? Ca entitate umană este şi ei o 


— Personalitatea monteurului devine evi- 
dentă, se impune în tăietură, în ritmul filmu. 


— Ce reprezintă pentru dumneavoastră 


ee 


Filmele cu părinţi şi copii, 
dar şi pentru părinţi şi copii 
ale Elisabetei Bostan 
(Maria Ploae, Mircea Diaconu, 
Aurel Giurumia 
și „partenerii“ lor din Pronniviuni) 


Operatorul 
de imagine: 


0 imagine 
„de artă“ la 
un film deficitar, 
o inutilitate 


nerală şi cinematografică, ci —se zice — din- 
colo de toate acestea, trebuie să intiineasca 
omul, cu talent şi spirit fin de observaţie. 


— Deci monteurul... 


— Monteurul este. un artist fară de care. 
noi; regizorii, nu am putea sá existăm 


C dintre cititorii acestor rînduri s-au în- 
trebat vreodată „Ce este imaginea de film?" 
sau „Cine este autorul ei?' In orice caz, cele 


Adina Petrescu. 


idee“ despre conţinutul unui film ne-o dă afișul. El poate trezi curiozi- 


poate îndepărta un potenţial spectator. Am ales, dintre aceste 


sm, abnegatție, tale 


a 


două întrebări il pun în mare dificultate chiar 
pe autorul acestor rinduri a cărui profesie 
este... operator de imagine. 


Adevărul e că încercarea de a stabili limite 
si graniţe intre sectoarele de creaţie ale cele: 
mai „complicate" arte este sortită semi-eşe- 
cului, avind în vedere virsta deosebit de „fra- 
gedă” a cinematografului (...91 de ani) şi sta- 
rea de perpetuă renaștere a artei filmului. În 
acest secol XX oamenii, in ipostaza lor de 
spectatori de cinema, au inceput să vadă și 
să se vada altfel; ...cu „ochi de imprumut“. 
Aceşti ochi aparțin celui pe care ne-am obiș- 
nuit să-l numim cineast. Prin excelenţă ci- 
neast, operatorul de imagine este primul 
spectator al filmului in devenire, şi co-autor 
al universului vizual existent şi:implicat în fie- 
care fotogramă. 


Operatorul este, prin urmare. un „al- 
ter-ego" al spectatorului şi prietenul lui necu- 
noscut, cel mai bun și cel mai statornic 
Apropierea de spectator, pină la identificare, 
este profesiunea de credinţă a celor care rea- 
lizează imaginea. Cu „ochii minţii“ operatorul 
anticipează şi intuiește exact toate detaliile 
imaginii de pe ecran. Dar mai ales și în pri- 
mul rind el creează farmecul luminii şi 
enigma umbrii, paleta de cuioare, etectul 
mișcării sau al punctului de staţie, valoarea 
unghiului și a opticii de filmare. Toate aces 
tea se orchestrează intr-o compoziţie anume. 
cadrul cinematografic, creaţie colectivă ai ca- 
rei primi soliști — regizorul și operatorul de 
imagine — incearcă să creeze spectatorului 
impresia cà e acolo, in universul vizual al 
ecranului, astfel incit să uite câ se află, de 
fapt, în fața unei „pinze cu umbre mișcă- 
toare“. Atunci cind imaginea reușește sá ex- 
prime şi să pună în valoare, prin ea însăși, 
conţinutul ideatic al unui film, atunci cind ea 
are virtutea de a-și emoţiona spectatorul, 
imaginea iși depășește condiţia ei tehnica 
(strict necesară şi strict funcţională) şi se 
alirmă ca veritabila artă vizuală. 


Imaginea filmelor realizate de cinematogra 
tia noastră a încercat, de-a lungul anilor, $ 
deseori a reușit să se impună ca o autentica 
și valoroasă creaţie artistică. Tradiţia calități 
a fost transmisă de la o generaţie la alta 
odată cu aspiraţia spre innoirea limbajului vi- 
zual. Modalitatea actuală de exprimare a imă- 
ginii filmului autohton constă in primul rind 
intr-o participare afectivă și efectivă la reali- 
zarea mesajului artistic. Imaginea se adap- 
tează in mod clar, diferențiat, subtil și abil, de 
la un gen cinematografic la altul, de la o con- 
cepție regizorală la alta, câutind formula op- 
tima pentru a-şi indeplini funcţia ei dramatur- 
gică, ințeleasă, mai ales azi, ca fiind prima 
necesitate a calităţii imaginii. 


Robustețea construcției, implicarea puter- 
nică în spaţiul narativ, unitatea stilistică, eco- 
nomia de mijloace (în sens estetic), renunța- 
rea la efecte convenţionale, rafinamentul de 
expresie, consecvența facturii plastice, realis- 
mul ambianţei. create, ancorarea in cultura şi 
arta plastica românească și universală, ape- 
tența pentru o cit mai cuprinzatoare docu- 
mentare vizuală. abandonarea formalismului 
imagistic, evitarea șabloanelor, iată alte ca- 
racteristici ale programului artistic ṣi- qua- 
si-estetic al imaginii din ultimii ani. Prin ur- 
mare principalul punct ciștigat de momentul 
prezent constă în deosebita investiție de gin- 
dire artistică în imaginea filmelor noastre. 

Generaţia tinâră și cea foarte tinarâ sint 
cele care manifestă vădit tendinţe de înnoire 
a imaginii filmului românesc. Se impune cel 
puţin o trecerea in revistă a citorva dintre fil- 
mele ultimilor ani, filme ce se remarcă 
printr-o deosebită forță artistică a imaginii, 
dar nu numai a imaginii (titlurile în ordine al- 
fabetică): Adela (regia Mircea Veroiu, imagi- 
nea Doru Mitran), Concurs (regia Dan Piţa, 
imaginea Vlad Pâunescu), Glissando (regia 
Mircea Daneliuc, imaginea Călin Ghibu). 
Iarba verde de acasă (regia Stere Gulea. ima- 
ginea Valentin Ducaru), imposibila iubire (re- 
gia Constantin Vaeni, imaginea Anghel 
Deca), Înainte de tăcere (regia Alexa Visa- 
rion, imaginea Nicu Stan), Înghiţitorul de sã- 
bii (regia Alexa Visarion, imaginea Vivi Dră- 
gan Vasile), Între oglinzi paraiele (regia Mir- 
cea Veroiu, imaginea Călin Ghibu), La capă- 
tul liniei (regia Dinu Tănase, imaginea Doru 
Mitran), Năpasta (regia Alexa Visarion, imagi- 
nea Vivi Drăgan Vasile), Ochi de urs (regia 
Stere Gulea, imaginea Florin Mihăilescu), 
Proba de microfon (regia Mircea Daneliuc. 
imaginea lon Marinescu), Secvenţe (regia 
Alexandru Tatos, imaginea Florin Mihai- 
lescu). Enumerarea nu epuizează lista tilme- 
lor cu imagine de referinţă, dar nu vrem sà 
abuzăm de răbdarea cititorului. 

Este de la sine înțeles faptul că un film 


nt 


foarte bun presupune o imagine foarte buna 
dar, pe de altă parte, nu e întimplător faptul 
ca imaginea, în ipostaza ei de artă, apare, de 
cele mai multe ori, în compania unui înalt ni- 
vel artistic al scenariului și regiei. În cazul rar 
intilnit, al unei imagini cu virtuţi artistice de 
excepție care „servește” un film deficitar la 
sectorul scenaristic şi cel regizoral, acea ima- 
gine pare netuncţională, lipsită de sens, ase- 
menea unui tablou excelent pictat, dar care 
nu exprimă aproape nimic. (Merita oare să fie 
realizat? Dar există oare un tablou „excelent 
pictat“ care „nu exprimă nimic“?) 

Credem că posibilităţile și calităţile poten- 
țiale ale operatorilor noştri de imagine sint 
mai mari decit cele arătate în filmele realizate 
pină în prezent. Sperăm că ele nu vor întirzia 
să apară, atunci cind, pe lingă mult așteptata 
ameliorare a premiselor tehnice, se va im- 
pune şi o preocupare globală şi fermă pentru 
calitate, in elaborarea și selectarea scenarii- 
lor, în promovarea valorilor certe ale forțelor 
noastre regizorale; toate acestea reprezentind 
condiţii pentru o nouă şi necesară calitate, 
pentru o mai mare competitivitate internatio- 
nală, pentru prestigiul filmului românesc. De 
fapt, şi în ultimă instanţă, pentru un loc mai 
aproape de inima spectatorului... 


Sorin Ilieṣiu 


educaţie 


A gîndi filmul 


ca un tot 


|, genere există o cunoaștere foarte vagă a 
ceea ce inseamnă atribuţiile unui regizor de 
film. 

De către foarte multă lume este considerat 
un fel de dispecer care coordonează sectoa- 
rele artistice ale producţiei de film. Poate cå 
în destule cazuri se și întimplă așa. Noțiunea 
de regizor este atit de uzitată pentru desem- 
narea și acoperirea unor atribuţii dintre cele 
mai neașteptate. in domenii dintre cele mai 
diferite, încit ea s-a demonetizat prin suprali- 
citare, s-a uzat, şi-a dispersat sensul pină la 
nonsens. Ar.trebui găsită o altă noţiune care 
să cuprindă stera de activitate a realizatorului 
de film. Nu din orgoliu, ci din precizie lexi- 
cală. 

Această artă apărută in secolul 20, ca o 
suprastructură a artelor tradiţionale, com- 
portă un tip de creator care, privit dinafara 
acestei activităţi, poate deruta. Care este, de 
fapt, rolul regizorului în toată această sinteza 
aicătuită din componente avind fiecare un 
creator? Cred că prima şi cea mai importanta 
atribuţie a regizorului de film este aceea de a 
gindi filmul ca o construcţie realizată într-o 
cheie stilistică unitară și, dacă e posibil, chiar 
personală, pină la unicitate. Ultima condiţie 
însă nu mai stă in puterea de voinţă a regizo- 
rului. Este un dat. 

Elementele artistice trebuie duse la o ase- 
menea fuziune incit ele să se dizolve in masa 
filmului. Într-un film bine conceput nu se rea- 
lizează compartimente pe cont propriu. „Fil- 


“ 


e“ în interior, echipa filmului Emisia continuă: 
regizorul Dinu Tănase şi operatorul Anghel Deca, 
actorii Dan Condurache și Maria Junghietu, 
mecanicul de cameră Mircea Ovidiu, fotograful de platou Nicolae Riglea, 
sunetistul Ionică Diaconu 


le pot avea şi creatorii din alte domenii. care 
in asemenea momente pot pune pana jos 
Pentru o activitate artistică exercitată in frun- 
tea unui numeros colectiv, activitate care se 
supune tuturor rigorilor de producție ale unui 
proces industrial, lipsa de inspiraţie dintr-un 
anume moment nu poate constitui un argu- 
ment pentru suspendarea lucrului. Ca și fap- 
tul de a nu te afla în cea mai bună condiţie 
fizică. Te doare măseaua sau ficatul?... Te 
priveşte! Cine nu are măsele bune şi ficat să- 
nătos să nu se tacă cineast! Și e foarte mult 
adevăr în asta. 

O sănătate de fier, precum şi capacitatea 
de a face faţă tuturor surprizelor care intervin 
pe parcursul realizării unui film, cum ar fi, de 
pildă, discrepanța, aproape continuă, intre 
ceea ce ai construit mental și ceea ce îţi 
oferă concret realitatea, această capacitate 
spontană de a construi aceeași idee din cu 
totul alte date, sint componente importante 
ale talentului de cineast. 

Regizorul de film se află, de foarte multe 
ori, în situația unui arhitect care a proiectat o 
construcție așezată pe o pajiște calmă și ca- 
ruia în momentul edificării i.se prezintă pen- 
tru amplasare un alt teren, de pildă, o stincă 
peste o tumultuoasă cădere de apă ca aceea 
de sub celebra construcţie a lui Franck Lloyd 
Wright. ; 

Planul de filmare al secvenței trebuie adap- 
tat în citeva minute, sub privirile pline de in- 
credere ale echipei care nu trebuie să bânu- 
iască prin ce râsuciri mentale și sutietești 
trece regizorul în acel moment. Ea, echipa, 
ştie că regizorul trebuie să găsească soluție 
_ la toate și că, în tond, asta nu presupune nici 
măcar un efort prea mare. Nu i se acordă re- 

izorului nici măcar satisacyia unei uimiri în 
aţa acestor cascade de gindire, cascade care 
îi pot fringe gitul la fel de bine ca și casca- 
dele celelalte, atit de apreciate. 

Despre munca regizorului de film asupra 
componentelor artistice ale sintezei, menite 
să intre sau — cum se întimplă uneori — să 
nu intre în fuziune, data viitoare. 


Malvina URȘIANU 


mul e slab, dar, vai, ce decoruri!“ „Dar, vai, 
ce imagine!” „Ce costume!“ „Ce muzică!" Fie- 
care din aceste compartimente și toate la un 
loc nu există decit în măsura în care ele con- 
cură la realizarea unui gind unic, a unei idei, 
a unui tip uman. 

Gindul acesta unic și nu doar unificator 
este regizorul. 

S-ar putea deduce oare că regizorul este 
autorul total al unui succes sau al unui eșec? 


Regizorul împarte moral succesul, ca şi 
eşecul său, cu un întreg colectiv de artiști şi 
de organizatori, precum și cu cinematogratia 
în care activează. Un film este marca unui re- 
gizor, a unei echipe, dar și a unei cinemato- 
grafii. Un film reprezintă gradul de gindire ci- 
nematogratică a unor cineaști, dar și poten- 
țialul artistic, tehnic și economic al unei cine- 
matografii. Publicul nostru trebuie făcut să 
` înţeleagă unde se termină una și unde incepe 

cealalta. E necesar ca acest public să de 

prindă să vadă într-un film ideile care, impli- 
nite, ar fi dat o imagine artistică strălucitoare. 
dar care, duse pina la jumătate, râmin doar 
enunțate. Această jumătate a drumului la 
` care. ajung multe din ideile regizorilor noștri 
de valoare, nu mai trebuie pusă totdeauna pe 
seama incapacității lor de a gindi- cinemato- 
grafic mai profund. Spre deosebire de litera- 
tură şi alte două arte, in cinematografie du- 
cetea unei idei pină la expresia ei majoră 
cere mijloace tehnice mai mult decit un pix, 
un pene! şi o hirtie. Poate de aceea cel mai 
strălucit reprezentate domenii de creaţie in 
cultura noastră sînt poezia, pictura şi compo- 
nistica. Dar în afară de minusurile tehnice, | 
economice, organizatorice, pot exista şi al- 
tele, cele mai dureroase pentru un regizor lu- 
cid, propriile sale minusuri. Există, în mod fi- 
resc, momente de minimă inspiraţie așa cum 


| Errata: În articolul din numărul precedent 

a se corecta după cum urmează: în loc de 
„Spirit maletic" - „spirit malițios“, în loc de 
„Siguranța este altceva“, „ignoranța esta 
altceva”, în loc de... „intr-unul afirmativ", - 
„intr-unul admirativ“. 


O secvenţă 
memorabilă 
din T7recătoarele 
iubiri 

(cu Beate Fredanov 
şi George Motoi) 


prezențe românești peste hotare Anul Internaţional al Păcii 


„Războiul stelelor“ 


La Festivalul filmului documentar marinăresc de la 3 S ă ră m Î n ă 


Milano filmul lui Adrian Sirbu, Soarele răsare din $ i i 
în lumea filmului 


mare å fost recompensat cu „Cupa Statului major al 
armatei“ 


Un film 
și o cupă 


Am participat la: 


e Cracovia (Polonia) — Festivalul filmului de scurt metraj a XXIII-a ediţie (27 mai 
31 mai): Ucenicul vrăjitor de lon popescu Gopo, Podul de Olimpiu Bandalac, Se intorc 
pelicanii de lon Bostan, Atelier cu călăuză de Ovidiu Bose Paștina. Despre țesături şi 
ceva în plus de Paula Popescu Doreanu. 


e Ostravo-Paruba (Cehoslovacia) — EKOFILM — Festivalul filmului ecologic ajuns la 
ediția a XIII-a (19—23 mai) a reținut în competiţie: Pădurea văzută de la cițiva centime- 
tri de Lupu Gutman incursiune în invizibil de Mircea Popescu, Repopularea lacurilor de 
Paul Mateescu. 


e Vancouver (Canada) Festivalul filmului de lung metraj. a V-a ediţie (23 mai — 26 
iunie) a invitat in competiţie filmul Adela de Mircea Veroiu. 


e Harare (Zimbabwe) — Festivalul internaţional al filmului (30 mai-12 iunie) participă 
în competiție Ringul de Sergiu Nicolaescu. 


e Malaga (Spania) —Festivalul internaţional al filmului de autor (28 mai — 3 iunie) a 
invitat sa participe in concurs filmul Dreptate în lanțuri impreună cu regizorul Dan Pița. 


e Zagreb (Iugoslavia) — La al Vil-lea Festival internaţional al filmului de animaţie 
(23—27 iunie) participă Casa de Zeno Bogdânescu 


Rosou stelelor se numește filmul reali- 
zat de George Lucas cu aproape un deceniu 
in urmă. „Razboiul stelelor“ se intitulează și 
planul de militarizare a cosmosului, acţiune 
ce a stirnit îngrijorarea şi indignarea opiniei 
publice internaţionale. Abuzul autorilor ame- 
ricani care au transferat așa numitei „Iniţia- 
tive de apărare strategică” numele unui film 
— este cu atît mai mare cu cit creaţia inspira- 
toare nu are nimic comun cu demersul agre- 
siv. Mai mult decit atit, peliculele lui Lucas și 
Kershner, respectiv. Războiul stelelor și im- 
periul contraatacă, ale lui Spielberg: Întilniri 
de gradul iii și E.T. marchează ruptura de ve- 
chile filme de science-fiction, purtătoare ale 
spaimei și neliniștei omului afiat în pragul 
unui univers necunoscut, câruia era indreptă- 
tit să-i atribuie puteri fără margini, cu deose- 
bire maletice. Cucerirea cosmosului, pâtrun- 

P 4 í arele emiu la Festiv: < p: . ȘT PI ea derea ființei umane în infinitul unei lumi, 
După ce a luat Marele premiu la Festivalul de la San Remo 85, Ade Onia daar MADINDO, KAIKIN. -a ah 


la de Mircea Veroiu a fost invitat de onoare la numeroase festivaluri ochii noştri— a unui vis ce venea de departe 


internatio ` (cu Valeri: tă au modificat raporturile cinematografului şi 

ernaţionale (cu Valeria Seciu) implicit, ale spectatorilor, cu mitul spaţiului Romeo și Julieta. 
a i extraterestru. Într-un anumit mod, genul nu- variantă Ci 2000 

= zi E A A i mit S.F. (science-fiction) reface miza roma- ariantă COSMOS => 

Pe ecranele festivalurilor internaționale un succes al filmului nului exotic al secolului al XVIII-lea, deve- k Hammil şi Carrie Fisher) 


românesc (Tora Vasilescu, Rodica Mureşan si George Mihăiţă în nind unul dintre terenurile privilegiate ale 
7 meditaţiei filozofice şi istorice, privind mereu 


Sosesc păsările căldroare de Geo Saizescu și Fănuş Neagu) tylburătoarea condiție umană; ce altceva sint 
Odiseea spaţială și Soylent Green dacă nu o 
intoarcere a gindului pe marginea unor vechi 
întrebări: de unde venim? incotro ne indrep- 
tam? Şi. ingâduindu-ni-se un joc de cuvinte 
am spune că, oricit de... cosmice ar fi distan 
tele dintre Voltaire şi... Spielberg, filmele 
acestuia din urmă reiau în felul lor, după 
două secole, motivul „bunului sălbatic“, în 
cazul de față al omului care, venit din altă 
galaxie, se dovedește mai pur şi mai senin. 
Despre indepărtata sa obirșie dau seamă, 
într-un alt chip, filme ce aparțin acelei ten- 
dințe a cinematogratului S.F. de a recupera, 
deopotrivă, univesul basmului și al westernu- 
lui. 

Cosmosul — un teritoriu nici terifiant nici 
dispus să ni se aștearnă la picioare. dar un 
teritoriu ce trebuie cucerit prin lupta celor 
buni impotriva celor răi, acesta este „funda- 
lui“ (închipuit de o revărsare de mijloace teh- 
nice şi „efecte speciale” năucitoare) unor 
filme precum Războiul stelelor și imperiul 
contraatacă, filme care, așa cum remarca un 
comentator, exprimă nostalgia unei Americi 
ce «s-ar dori întoarsă in epoca dinaintea Viet- 
namului şi a asasinatelor politice, ba chiar și 
mai în urmă, în epoca „frontierei“ și a pămin- 
turilor libere ale Vestului». Într-un excelent 
studiu închinat romanului american, istoricul 
Jacques Cabau extrăgea o seducătoare con- 
cluzie privind psihologia de masă a cititorilor 
„pierzind preeria, America și-a pierdut ino- 
cența“. „Această preerie — continuă criticii 
de film — a regăsit-o Lucas şi a redat-o ame- 
ricanilor“. Dăruită, în fond, tuturor oamenilor 
de bine care doresc ca „războiul stelelor” să 
rămină o metaforă a luptei dintre bine și rău, 
a victoriei binelui, a eternelor valori umane. 


Magda MIHĂILESCU 


inedit 


RS în numărul precedent, prezenta- 
rea ineditelor păstrate în familia marelui actor 
și animator Aristide Demetriade, cu concluzia 
unei inevitabile reevaluări sistematice a ince- 
puturilor filmului nostru artistic. Legenda ne 
impusese — de pildă — ideea că Grigore 
Brezeanu, tinărul de 19 ani, ar fi înțeles „cel 
dintii. pe deplin, importanța cinematografiei 
ca mod de expresie artistică și instrument de 
cultură...” Să fie, oare, intru totul adevărat? 
O analiză atentă a începutului deceniului al 
doilea al secolului, arată că „cinematomania“ 
ca să folosim plastica expresie a lui Emil Gir- 
* teanu, pare să fi contaminat pe foarte mulţi 
dintre tinerii intelectuali români. S-a remarcat 
că printre invitaţii avanpremierelor cinemato- 
grafice ale lui Leon Popescu figurau lon Mi- 
nulescu și N. D. Cocea, A. de Herz și Mihail 
Sorbul, s-a vorbit despre incercările de dra- 
maturg cinematogratic ale lui Liviu Rebreanu, 
despre faptul că incă în 1910, pe cind Gri- 
gore Brezeanu abia frecventa conservatorul, 
romanticul poet Victor Eftimiu mima, alături 
de Aristizza Romanescu, un tablou sentimen- 
tal, pe malul mării, la Constanţa. Și mai inte- 
resantă ne pare mișcarea de idei în jurul ci- 
nematogratului, la acest început de deceniu 
B.T. Ripeanu revela, intr-un studiu, inaugura- 
rea, incă din 1910. a unei cronici cinemato- 
grafice în revista „Scena“. El nu adăuga, însa, 
că revista apărută în septembrie, „sub îngriji- 


: https://biblioteca-digitala.ro 


tradiţiile filmului românesc 


Unul dintre primii noștri actori de film 


|, filmul-ctitor al cinematografiei românești, 
Războiul independenței, rolul lui Mihail Ko- 
gălniceanu e făurit de actorul lon Niculescu. 
Ce a determinat alegerea sa, în distribuţie 
cine a fost acest artist? 

S-a născut la 1863 și a renunţat la o altă 
carieră — pe care i-o hărăziseră părinţii — 
pentru arta dramatică. În Conservator a do- 
vedit calităţi deosebite, astfel că incă din anul 
doi de studii a devenit figurant la Teatrul Na- 
tional. Avea deci 20 de ani cind Caragiale a 
hotărit să-i încredințeze rolul lui Caţavencu, 
în premiera comediei O scrisoare pierdută. 
Am impresia că niciodată nu s-a mai acordat, 
de atunci, acest rol, in teatrul nostru, unui in- 
terpret atit de tinăr. L-a jucat cu o strălucire 
care a dăinuit decenii, — căci actorul nu a 
părăsit personajul decit inainte de moarte, in 
1917. A dat viaţă și altor eroi caragialeni — 
iordache in „D-ale Carnavalului”, Etimiţa 
(travesti) în „Conul Leonida față cu reacțiu- 
nea” (consortul fiind lon Brezeanu). 

Nottara iși amintește de inceputurile con- 


stop cadru 


S... lui Federico Fellini e un film atit de 
celebru incit e citat mereu in italienește (La 
Strada), deși titlul, nefiind un substantiv pro- 
priu, e ușor traductibil! În cariera marelui re- 
gizor a insemnat — cum se spune — © „răs- 
cruce“. Cre: sa de pină atunci se destășu- 
rase pe direcţii: una neorealistă, mar- 
cată de colaborarea la cele două filme esen- 
tiale ale lui Rossellini, Roma, oraș deschis 
(1945) și Palsă (1946); iar cealaltă, comică şi 
satirică. adoptată în primele pelicule proprii, 
Şeicul alb (1952) şi | vitelloni (1953). Greu de 
pus pur și simplu alături, patetismul neorea 
list şi verva ironică trebuiau să-și afle soluţii 
de „impăcare”. Era nevoie, cu alte cuvinte, ca 
ziaristul să cadă de acord cu caricaturistul 
(cele două ocupaţii de pină atunci ale-incă-ti- 
nărului cineast). 

Sintem, așadar, în 1954, la o răscruce: Fel- 
lini se decide, alege un scenariu simplu, cu 
un bărbat și o femeie aflați mereu pe dru- 
muri, şi rezultatul este Strada. Scenariu sim- 
plu nu înseamnă și soluţii de creaţie simple. 
Cruzimea observaţiei naturaliste și înclinația 
spre comic apar adaptate unei structuri artis- 
tice extrem de complexe, care absorbea și 
alte date față ge cele anunțate de începutu- 
rile autorului. Era astfel patentat un stil şi 
inaugurată o operă. Înaintea exploziei de vi- 
talitate din filmele care aveau să urmeze, 
Strada etala o inşelătoare aparenţă de clasi- 
citate, dincolo de care musteau sugestii ne- 
numărate. Încit putem spune că totul e deja 
acolo... „în Stradă“: proustianismul profund 
din La dolce vita (1959), experimentalismul 
joycean din 8 1/2 virtuozitatea parabolei din 
Amarcord (1971) sau Proba de orchestră 


Un cronicar ci 


rea d-lor L. Rebreanu şi M. Sorbul“, și care 
incă din introducere iși anunța cronica cine- 
matogratică numai -„din cind în cind“, n-a mai 
recidivat în nici unul dintre cele nouă numere 
următoare, apărute — ele — din cind în cind, 
pină în ianuarie 1911. 

În mod surprinzător, a rămas neremarcată 
tocmai prima cronică cinematografică perma- 
nentă, apărută bisăptăminal in cotidienele 
„Minerva“ și „Seara“ in întreg anul 1911. E 
adevărat că această rubrică a fost fructul 
unei conjuncturi speciale. „Trustul celor 
două cotidiene — institutul de editură și arte 
grafice „Minerva“ — deschisese, probabil, 
chiar în imobilul redacţiei. cinematogratul Mi- 
nerva, cu două săli de proiecţie paralele. 
Cum „afacerea“ era comună, cele două ziare 
rezervau un spaţiu întins popularizării reper- 
toriului sălilor Minervei. De ia mijlocul anului 
1910, reclama se făcea, printr-un chenar pla- 
sat în corpul ziarului. La inceputul lui 1911, 
în ambele cotidiene iși făcea apariţia — bi- 
săptăminal, — corespunzind schimbării pro- 
gramelor lunea și joia, și „cronica cinemato- 
grafică”. 

Pretextul îl furnizează, fireşte, exclusiv fil- 
mele proiectate la cinematograful Minerva. 
Dar ceea ce se publică sub anodinul pseudo- 
nim „Film“, depășește cu mult reclama, in- 
scriindu-se într-o publicistică cinemato- 
grafică de un nivel pe care critica cinemato- 
grafică n-o va atinge, în cotidiene, decit 
15—20 de ani mai tirziu. Într-un moment in 


La răscruce de stiluri 


Iratelui său: acesta a venit la teatru „tinâr de 
tot, cu părul bâlan şi subțire la trup“, avind 
„un umor comunicativ” şi „o mimică impre- 
sionantă“, fiind „supus, harnic, stios și exact 
la datoria lui”. 

Era, prin excelenţă, actor de comedie, 
membru marcant al marii trupe a Teatrului 
Naţional al ultimului pâtrar al veacului nouăs 
prezece. Dar un comic scrupulos, despre 
care criticul lon C. Bacalbașa afirma că „nu 
alunecă niciodată in farsă sau caricaturà’ 
preocupat, in repertoriul modern, de „come 
dia gentilă” („Istoria teatrului in România“, 
vol. Îl). În același timp. slujea, cu distincţie, 
melodrama, susţinind personajele bune, 
blinde, timide, Aristizza Romanescu citindu-l 
ca un „bătrin” exemplar, un fel de „senex“, 
izbutind ca atare in piese modeste — „Curie 
rul de Lyon" „Două orfeline“ — dar și în lu- 
crări de Molière, Alfred de Musset, ori în sha- 
kespearienii Polonius sau Bottom. 

S-a aflat in echipa ce i-a prilejuit tinărului 
regizor Paul Gusty primul său succes impor- 
tant, cu piesa „Institutorii” de Otto Ernst. l-a 


(1983) și voluptatea grotescului, nelipsită din 
filmele lui Fellini — toate se trag într-un tel 
ori într-altul din Strada 

În primul rind a contat opțiune tematică; 
personajele din Strada fiind saltimbanci, fil- 
mul profita de pe urma întregii încărcături 
simbolice pe care viața circului și a circarilor 
a căpătat-o în plan artistic. Pe acest fir por- 


lon Niculescu in 


oterit sprijin Mărioarei Voiculescu, cind 
aceasta a înființat o companie proprie, la 
Teatrul Modern. L-au prețuit mult Alecsandri, 
Caragiale, Delavrancea S-au scris roluri pen- 
tru el. Criticii i-au purtat totdeauna respect. 

Regizorul filmului, Grigore Brezeanu, l-a 
cunoscut, desigur, de pe scenă, dar și din 
casa tatălui său, cu care jon (lancu) Nicu 


nind, putem vedea in Strada „arta poetică” a 
lui Fellini, un film despre spectacol și mască, 
despre extazul și tragedia de dincolo de ele. 
În atari condiţii, drumul pe care personajele 
nu ostenesc sâ-l bată, scoate — desigur, la 
vedere — valoarea lui iniţiatică. Relaţia dintre 
cei doi protagoniști, Zampano (Anthony Qu- 
inn) şi Gelsomina (Giulieta Masina), are — 
pe de o parte — simplitatea necesară pentru 
a trasa conturul unui simbol, imaginea cuplu- 
lui arhetipal (intr-o variantă și gravă, şi paro- 
dică), dovedind — pe de altă parte — o ex- 


Două chipuri, un personaj-obsesie: Femeia 
(Anita Ekberg şi Giulietta Masina) 


nematografic bucureştean... în 


care proiecţiile cinematografice abia se des- 
prinseseră de ambianța bilciurilor, cronicarul 
indrăznea să aprecieze cinematogratul ca 
„instrument de cultură” (4 iunie 1911), re- 
marca, la 7 mai, apariția unui nou tip de 
presă, „ziarul cu imagini vii“, scotea în evi- 
denţă rolul ecranului ca „splendid creator de 
vieţi“ şi nu ezita să definească filmul ca „tea- 
trut vremilor noastre” cum își și intitula nota 
din 23 martie. Publicistul se străduia să defi- 
nească specificul obiectului noii arte. Cine- 
matogratul — susținea el — satisface nevoia 
de teatru a omului modern care „iși consumă 
epede energia vitală dar trăiește intens“, 
Facmai această existență trepidantă cheamă 
la rampă o artă de tip nou. Arta e, insă, un 
lucru atit de fin şi subtil încit însuși comenta- 
torul se întreba, la 16 aprilie, dacă populari- 
zarea nu inseămnă și vulgarizare. Este intere- 
sant, de reamintit că în unica sa contribuţie 
(în care, sub semnătura „Cinema-Scena” tin- 
dem a recunoaște condeiul lui Emil Gir- 
leanu), cronicarul „Scenei” observa: „Saltul 
de la literatura ușoară... precum și de la im- 
provizaţiile populare de reprezentaţiuni, la 
scena adevăratului teatru, era prea mare, 
prea acrobatică (sic!). Se simțea deci nevoia 
unei trăsături de unire, o punte pe care cine- 
matograful o îndeplinește...” Dezvoltind 
această temă a funcţiei pe care ar avea-o de 
împlinit filmul, cronicarul „Minervei” atrăgea 
atenția că cinematograful dă putinţa de a ve- 
dea piese celebre „cu scene zguduitoare, 


care se desfășoară într-un admirabil decor, 
interpretate de cei mai celebri actori, dintre 
care unii n-au fost niciodată în țara romă 
nească și, poate, nu vor veni vreodată...” 


În entuziasmul său, „Film“ nu ezită să des- 
copere chiar o anume superioritate morală a 
ecranului asupra teatrului — adevărată blas- 
temie in ambianța gindirii epocii. Dezlân- 
țuindu-se, polemic, în apărarea melodramei 
pe care teatrul vremii, pasâ-mi-te, ar fi izgo- 
nit-o, cronicarul nota, în 20 aprilie: „Cinema- 
tograful repară lovitura pe care pesimistul 
teatru modern o dă moralei și optimismului“ 
(!!)). Dincolo de aceste exagerări, să remar- 
căm totuși că publicistul de la „Minerva“ iz- 


butea să intuiască specificul, incă în cristali- 
zare, al unor şcoli cinematografice: 


„Filmele americane — nota el la 1 noem- 
brie — nu au graţia, eleganța și farmecul ar- 
tei franceze, in schimb realizează formidabi- 
lul. Valurile furioase ale mărilor, nemărgini- 
tele întinderi ale deșerturilor, groaznice acci- 
dente de drum la fier, vinători prin păduri vir- 
gine, cohorte de animale sălbatice, toate sint 
puse ia contribuție de geniul american, in 
filme...” 


Crohica ziarelor „Minerva“ şi „Seara“ iși 
plătea, în mod firesc, tributul servituţilor pu- 
biicitare pentru care i se crease spaţiu. Dar 
aceasta avea să fie, chiar mult mai tirziu, 


- https://biblioteca-digitala.ro 


rolul 


Mihail Kogălniceanu 


lescu se afla in strinse relații de amiciție. A 
jucat intr-un singur film, într-adevăr, — dar a 
fost un film esenţial, și cred că in atit de 
oportuna cercetare reconstitutivă ce se des- 
taşoară, de la o vreme, adăugarea unor date 
despre biogratiile actorilor mai puţin știuţi azi 


poate suscita interes. 
Valentin SILVESTRU 


traordinară complexitate, incărcind abstrac- 
punea simbolului cu adevăr psihologic. As- 
primea lui Zampano și devoțiunea Gelsomi- 
nei se dezvăluie treptat ca „măști” ale unei 
profunzimi sufleteşti lipsite de „Jimbajul” prin 
care să se poată exprimă: Jocul planurilor 
face ca în lumea saltimbancilor comicul să 
devină grotesc și (neo)realismul să capete un 
cu totul aparte aer estetizat, tipic operei ulte- 
rioare a lui Fellini. „Destoliind” astfel „clasici- 
tatea“ de suprafață a Străzii, dăm peste nu- 
meroase straturi stilistice și semantice, de 
unde şi dificultatea întimpinată de critica de 
cinema atunci cind a incercat să prindă fil- 
mul într-o formulă: Figura emblematică a fil- 
mului și — poate — „cheia“ lui și a operei lui 
Fellini în general mi se pare, inaintea lui 
Zampano, chipul Gelsominei, o „Galateea“ 
gindită de regizor ca — iarăși — „mască” de- 
opotrivă comică şi tragică, jocul ei indicind în 
același timp o spontană puritate și — în sub- 
text — o intensă implicare intelectuală. După 
Vitelloni şi inainte de La dolce vita, Giulietta 
Masina face un fel de sinteză între maniera 
lui Alberto Sordi și Marcello Mastroiani, cele- 
ialte două figuri-etalon ale lui Fellini, comicul 
natural și — respectiv — cerebralui înclinat 
câtre ceea ce se numește „compoziţia“ acto- 
ricească. 

Spuneam că Strada e „arta poetică“ a lui 
Fellini. Filmul ar trebui revăzut în paralei cu 
Clovnii, pelicula TV din 1970 in care regizorul 
s-a intors- — greu de crezut că întimplător — 
În lumea circului. A vrut — poate — să ne 
arate incă o dată faţa lui cea adevărată: căci 
Fellini este — nu-i așa —, în rind cu persona- 
jele sale, marele clown al cinematogratului 
poştbelic, căruia i-a ticluit un șir celebru de 
teribile farse. Miza lui a fost — și încă este — 
grandoarea grotescului... 


lon Bogdan LEFTER 


anul 1911 


condiţia generală a cronicii cinematogratice 
in cotidiene. În Franța, pină în 1939, criticii 
acestora erau însărcinaţi sá se ocupe, para- 
lel, și de publicitatea filmelor (Cf. „Cahiers de 
la Fipresci”, nr. 2 Paris 1981). Autorul necu- 
noscut care semna în 1911 „Film“ și care do- 
vedea cultură și eleganță publicistică, pare 
un condei de anvergură şi ar fi interesant de 
identificat în contextul celor două ziare (trei, 
de fapt, cu un săptăminai ilustrat), la care co- 
laborau semnături de mare prestigiu ca Sia- 
vici, Sadoveanu, Goga, Anghel, losif sau — 
în gralică-iser, Ressu, Șirato, Pallady, Ver- 
mont și Luchian. 

Poate și fiindcă „păcâtuise” depășindu-și 
atribuţiile în domeniul reclamei, la sfirșitul 
anului 1911 „Film“ dispare, cu tot cu rubrica 
sa, fiind înlocuit, după o pauză de citeva luni, 
cu o cronica anodină, reclamă nedisimulată. 
Dar, într-un an în care cronici analoage în 
cotidienele europene incă nu prea existau, 
după știința noastră, ea rămine un moment 
caracteristic pentru efervescența ideatică stir- 
nità la noi de dezvoltarea artei imaginii în ge- 
neral şi de presentimentul primilor pași ai fil- 
mului artistic românesc. 


Tudor CARANFIL 


15 


Filmul, document al epocii 


“am cîntat, 
am învins! “ 


P... să pară cumva ciudat că filmul 
unei cintărețe de dezinvoltura Allei Puga- 
ciova să se numească Am venit și am 
vorbit... Ce să caute o „vorbitoare într-un 
film muzical? Primul ei fiim — după ce se 
lansase în urmă cu peste zece ani la So- 
pot, cu acel extraordinar „Arlechino”. 
ajuns la o sută de milioane de discuri în 
URSS și cucerind “discul de aur“ al țări- 
lor nord-europene — se intitula foarte fi- 
resc Femeia care cintă. Pentru liniștea 
noastră, Am venit şi am vorbit ni se lămu- 
reşte de către realizatori (în revista „Fil- 
mul sovietic“ 3/86) că e conceput ca un 
cintec. „Cintecul e la baza acţiunii iar ac- 
țiunea e curat muzicală” — precizează re- 
gizorul Naum Ardaşnikov. Dacă Femeia 
care cintă era o eroină inventată, această 
a doua realizare a Pugaciovei e întru totul 
„branșată la real”, — după o expresie azi 
la modă, în lumea scenariştilor. Dar pen- 
tru a avea toate garanţiile muzicale, pină 
și scenaristul acestui film cu titlu retoric 
e chiar textierul cintecelor Pugaciovei: 
llia Resnik. Ideea e simplă: acţiunea mu- 
zicală „joacă“ pe două realități — una e 
descrierea vieții deloc ușoare dar tumul- 
toase duse de o artistă a teatrului de es~ 
tradă, se ințelege cine, un caracter foarte 
sigur pe drumul lui, un drum plin de suc- 
cese cucerind milioane de spectatori; o 
artistă iubită, celebră, ráspindind farmec 
şi încredere în personajul ei; cealaltă rea- 
litate — și iar se înțelege a cui — aparţine 
unei actrițe care, între două concerte 
triumtale, iși duce viața de femeie oare- 
care, cu oboselile şi incertitudinile ei, cu 
nemulțumiri față de ceea ce face și chiar 
nostalgii după altă muzică. Urmărită in 
direct, in toate spectacolele ei din Lenin- 
grad, Erevan, Helsinki, Alla Pugaciova, 
autoare și a muzicii filmului, transformă 
scenariul într-o confesiune a experienţei 
şi existenței, pusă sub semnul — cel pu- 
țin în urechea noastră-a acelei expresii 
clasice pentru tot ce începe cu cuvintele: 
„am venit”: Am venit, am cintat, am în- 
vins! 


Rubrica „Filmul, document al epocii”, 
„Documentul, sursă a filmului“ 
este realizată de Radu COSAȘU 


De la 
„Arlechino-arlechino!“ 
Ja- chinurile: 

e comedii 

(Alta. Pugaciova) 


„Un bărbat 

şi o femeie“ 
(Anouk Aimée 
şi Jean Louis 
Trintignant) 
ascultind, 

după 20 de ani, 


„Nu te chinui 
să fii la modă...“ 


A 


ri de la Aznavour citire, om la 62 
de ani, cu trei copii măricei, întrebat daca 
aceștia nu-i găsesc muzica demodată: 

„Nu le cer niciodată să-mi spună ce cred 
despre.cintecele mele. Ei vin să vadă ce com 
pun. Să te chinui pentru a fi la modă — asta-i 
o treabă a idioților. La urma urmei, eu le-am 
descoperit-o copiilor mei pe Janis Joplin şi 
am scris: „La mamma“ in plină perioadă 
ve-ye. Aceasta nu m-a impiedicat să-i iubesc 
pe Beatles și să fiu sigur că ei realizează o 
revoluţie in gustul muzical. Dar trebuie så fii 
cinstit, să nu te trădezi. Succesele vin dupa 
aceea. Uneori. Oricum, la baza muncii noas 
tre trebuie să stea disciplina şi rigoarea, chiar 
dacă-ţi simţi adrenalina urcind” 


. 


Curajul de a păstra 
simțul realității 


G.. Hackman (debut în 1961, acum un 
sfert de veac în Mad Dog Coll, regia Burt Ba 
laban) anunţă — cam la trei ani o dată — ca 
se lasă de cinema. Cine-l crede? Nici el în 
suşi. „E deajuns ca un producător să-mi pro 
pună un scenariu cu o femeie frumoasă pe 
fundalul unor cocotieri, şi accept Nu pot re 
zista. Sint topit cind constat ca oamenii se 
gindesc la mine.” Ai zice că tipul ioaca pe 
alintatul... Cum să nu se gindească regizorii 
la un actor de forţa lui, cel care a introdus 
din nou, ca nimeni după Bogart, eroul per- 
manent şifonat, cu aspect modest, deloc alin- 
tat de viaţă, amestecat in fel de fel de porca- 
rii prin care trece calm şi integru? E în Hac- 
kman o cotă a onoarei apărată cu fiecare 
gest, cu fiecare. suris stingherit, cu un cura; 
obscur de care nu se face prea mult caz. El 
are modestia curajului important. De unde 
plăcerea de a nu se simţi important. Omul a 
spus o vorbă grea: „Mulţi actori se iau atit de 
mult în serios încit pierd simțul realități 


Rupt: de viata adevarata, ei n-o mai pot rest: 
tui pe ecran . E ceea ce nu i s-a întimplat'ni 
ciodata. El nu s-a rupt niciodata de viața pe 
care a dus-o și trebuie spus ca n-a dus întot 
deauna o viaţă cu femei frumoase pe funda- 
lul unor cocotieri A tras bine mița de 
coadă. o vreme cu Dustin Hoffman alături 
„Eram râu în găleată. Mincam in drugstoruri 
și spălam vase. Trageam ca nişte nebuni 
pentru o figuratie pe Broadway și un rolișor 
de televiziune. Eram naivi. Grozav de naivi..." 
Puţini actori și-au pastrat și dezvoltat acest 
simţ al realităţii făcind din asta resortul artei 
lor. Numai cå el — consecvent — nu se con- 
sidera un star, o stea — o stea în ochii lui e 
Warren Beatty („care întreține de 25 de ani 
un mister al farmecului sâu și mă face inca 
să visez“... marturisește Hackman). Sau Dus 
tin Hoffman, care „fara fizicul necesar unei 
vedete are un charism incredibil...” „Dar eu 
nu”. El nu e dintre acei care, pe aceasta pla 
netă fac lumea să viseze $i viața mai dulce 
Eu retuz eticheta de star. Eu sint actor. As 
ta: tot.“ 


Un tată oarecare visînd 

să nu fie mai mult decit 

un actor ca toți actorii 
(Gene Hackman, alături de fiica 


Neobositul 
„Șabadabada“... 


Cozi necesară lansăAi filmului sau 
adevăr imediat şi plăcut la care, cine, ce 
obiecţii ar avea? — Anouk Aimée și Jean 
Louis Trintignant, „femeia și bărbatul”, pre 
cum și Claude Lelouch, cel care i-a pus sa 
muşte o dată din marul succesului, au ales 
ca melodie a declaraţiilor lor în faţa acestui 
20 de ani mai tirziu, optimismul ca temă cu 
variaţiunile lui liniştitoare; sânătatea și mulțu- 
mirea. li asculți şi-ţi vine să cinţi un „șabada- 
bada“: h 

„Lelouch: În 20 de ani, totul s-a schimbat 
in viața mea, în afara pasiunii pentru cinema. 
Am 48 de ani şi mă gâsesc mai competitiv ca 
niciodată. Nu văd nici un inconvenient în bá- 
trineţe... Doar un genunchi mă cam supără 

Anouk Aimée: Acești 20 de ani au fost po- 
zitivi pentru mine. N-am sentimentul că am 
imbătrinit. Nu am, nici un regret. Dar nici nu 
resimt experienţa acumulata ca o victorie. 
Văzindu-mă în film, observindu-mi chipul de 
altădată și de azi, n-am senzaţia că au trecut 
într-adevăr, 20 de ani. Nu, nu am conștiința 
acestei treceri... 8 

Jean Louis Trintignant: În acest film sint ri- 
dat ca un cartof copt. Pe dinăuntru insă nu 
m-am schimbat. Probabil că sînt mai naiv de- 
cit în urmă cu două decenii. N-am înţeles ni- 
mic... Şi înțeleg din ce în ce mai puţine. Am 
renuțat să devin inteligent sau adult" 

Şi atunci, nici o nostalgie? Buletinul de sa- 
nătate nu vadeşte asemenea „boala 

„Lelouch: Sint foarte optimist. Cu cit imba- 
trinesc cu atit trăiesc mai bine in prezent 
Mi-a trebuit o viață ca să pricep asta! 

Anouk Aimée: Trăiesc ziua de azi cu 
caim... Poţi avea un accident, dar poţi de 
asemenea sa intilnești un om minunat 

Jean Louis Trintignant: Sint mai tericit de- 
cit înainte. Trăiesc in prezent și prezentu: imi 
place. Cu atit mai mult cu cit nu am o memo- 
rie prea bună. Refuz să-mi complic viața inu- 
til.” 

Noi, cei care poate și mai naivi decit Trin- 
tignant, am dat, in vremea aceea, strigăt de 
entuziasm la filmul lor, luindu-ne de cap și 
certindu-ne cu amici care ne făceau de proști 
şi se țineau de gheaţă la farmecul acelei plaje 
de la Deauville încrucișate cu pista de beton 
a unei formule |, nefiind nici azi dispuşi sā ne 
blamăm — deși parcă au trecut şi peste noi 
mai multe şi mai consistente decit peste ei 
avem inima să salutâm, cu toată ironia nece 
sara, bunele lor dispoziţii. să batem în lemn 
pe dedesubt, cum ne invața Camil Petrescu) 
şi să le murmurăm în loc de şabadabada, un 
„să nu le fie de deochi“ 


Documentul, sursă a filmului 


Un: scriitor 

čare a influențat 
adinc cinema-ul, 
fără să fi scris 
vreun scenariu: 
Georges Simenon 


„Micul cinema“ 
al unui mare scriitor 


L. 83 de ani, Georges Simenon — pe care 
îndrăznim sa-l socotim, uimind poate citeva 
persoane, unul din scriitorii care in acest se- 
col a influențat foarte adinc cinema-ul — nu 
mai scrie, tocmai el, cel capabil cindva sa 
pritocească 5—6 romane pe an, să scrie un 
Maigret într-o săptămină, dind cite 60 de pa- 
gini de pe zi, nici una fuşărită, toate impreg- 
nate de ceea ce este capital în proza oricăror 
„mart” și „mici“: o atmosferă. Nu mai scrie li- 
teratură — trebuie precizat. Dar niciodată n-a 
pretins câ face literatură. „Nu sint un intelec- 
tual — sint un romancier“, adică un meseriaș, 
un truditor, un „tăietor de pădure“, cum l-a 
numit cineva. De cind nu mai scrie romane 
— ci doar răspunsuri tuturor acelora, mulţi, 
cu miile, care i se adresează — pe cartea lui 
de vizită e consemnat termenul: „Fără prote- 
siune", iar pe actele oficiale: „Pensionar“. 

Trăiește în Elveţia, ascetic, calm, într-o casa 
unde ò singură odaie e și birou, și salon, și 
dormitor, la etaj avind o sală mică de gim- 
nastică; nu ţine nici una din cărţile lui, nu le 
citește, nu recitește nici un Maigret... Toate 
cărţile lui — cite rafturi ale unei biblioteci? — 
sint la centrul Georges Simenon de la Liège. 
Doi reporteri — Philippe Buffon şi Philippe 
de Bretagne — au fost incuviințați să pā- 
trundă in intimitatea lui şi ei ne garanteaza 
că „in ciuda importantei operaţii pe creier su- 
portate în 1984, Simenon se ține bine. El 
continuă să-și ofere ceea ce numește „micul 
său cinema”. Ciulim urechea: ce numește 
chiar Simenon „micul său cinema“? lata: 
„Culori în dezordine, intr-o mişcare care deo- 
dată formează o imagine precisă: o stradă 
zgomotoasă din Liege, de demult, cheiul unui 
port pustiu, vapoare incremenite in ceaţă sau 
in noaptea care coboară...” O atmosfera 


Închideţi ochii 
și vedeţi scena... 


S. zice — și e plină lumea de reporteri și 
martori cască-gură, mai numeroşi decit sce 
nariştii cei mai riguroși — se zice că luindu-și 
copilaşul nou-născut, al cincilea, din clinica 
de la Cordoba și ducindu-l cu toată familia, o 
nevastă și alți patru frăţiori şi surioare, spre 
domeniul său din Vilalobilos, Manuel Benitez. 
cunoscut in intreaga lume sub numele de El 
Cordobes și acceptat de mulți în analele tau- 
romahiei drept cel mai grozav toreador din 
ciţi a dat Spania, și-ar fi oprit maşina în faţa 
arenei pustii la acea oră, din Cordoba, și s-ar 
fi aplecat asupra pruncului, șoptindu-i... lată 
fraza aşa cum se zice că ar fi fost rostită, 
dacă nu gindită de şi mai celebrul povestitor 
Pedro Camacho, inventat de Mario Vegas 
Llosa în cartea sa „Mătușa lulia și scribul” pe 
care ma un cinefil n-ar trebui să n-o știe (Ed. 


Iglesias la venirea |, 
“lume a unui alt Julie 
fostului toreador 


7 


.. Ah, ce luptă grea și dansantă! 


$ dansatoarele „se omoara”. nu-i aṣa? Şi 
darmatoarele și dansatorii „se omoara” sa 
ajungă în linia intii a corpului de balet. in 
acel prim rind din spatele primadonei și pri- 
madonului, în linia întii a figuraţiei; pe Broad- 
way i se zice acelei linii, Chorus line. Nu in- 
tră oricine in tranșeea aceea, trebuie să fii ci 
neva, să fii expresiv, să ai ritm şi suris, ener- 
gie și avint. să-l ai pe dracun tine și sal 
scoţi la iveală în citeva minute, iar după toate 
astea să ai și puțină șansă; șansa ca regizorul 
să te vadă... Un simplu anunţ în ziare al unei 
reviste muzicale care caută figuraţie și citeva 
mii de destine, cu un prezent de doua parale 
și un viitor fără indoială de milioane. se in- 
grâmădesc la poarta teatrului. Din 3000 rā- 
min la prima selecţie 400, din 400, după încă 
o apă, se cern 120, iar pentru „chours line“ 
regizorul are nevoie de 16.. E o selecţie ne- 
cruțătoare, în paşi indrăciți de dans, cu zim- 
betul pe buze și sufletul in batistă. Sint deja 
zece ani de cind unui compozitor american, 
Michael Bennett, i-a venit ideea (și odată cu 
ea melodia) unei comedii muzicale inspirate 
din această bătălie a individului dotat cu step 
pentru a veni mai in față. Chorus line — ca- 
racterizat de la premiera delirantă drept un 
imn ridicat în cinstea celor fără de grad, a 
trupeților în show-business — a fost imediat 
detectat de producătorii cinematografici și în 
citeva luni, pe măsura succesului crescind de 
pe Broadway, licitaţia in jurul contractului a 
ajuns la sumă plătită de „Universal“ pentru a 
cumpăra, altădată, drepturile asupra lui My 
fair ladyL. În '80, patru ani mai tirziu, Univer- 
sal a vindut cu ciștig drepturile altei societăți 
şi în '85 — an în care spectacolul de pe 


Broadway implinea zece ani „cu casa in 
chisă” — din „uzina de vise” hollywoodiană a 
ieșit această mașină de cinema dansant în 
care idei, lacrimi şi intrigă trepidează în rit- 
mul cu care Michael Douglas (în rolul regizo- 
rului) mitraliază şi selectează muncitorii ste- 
pului non stop: „Şi hai! Dreapta, stinga, cinci, 
sase, șapte. opt! Inainte, salt. reveniţi! Urmă- 
torii”... Regia aparține lui sir Richard Atten 


Cei din prima transee a unui 


după legile dure ale Broadway-ului (Chorus 


Univers, 1985, Colecţia „Romanul secolului 
XX"). lată ce i-ar fi şoptit Manuel Benitez, Ei 
Cordobes, fiului său Julio, numit de pe acum 
3 „dulete“, în fața arenei pustii a Cordobei. 
Închideţi ochii și vedeţi scena: „Julio, iată 
ce-ţi spun: să nu pui niciodată piciorul pe 
nisipul de aici; căci vei aduce nenorocire ce- 
tor ce te iubesc. Și, mai ales, iţi vei aduce ţie 
nenorocire. Fiindcă, dacă ai părăsit acest loc, 
nu te vei mai vindeca niciodată. Viaţa va de- 
veni fadă și vei păstra pină la moarte nostal 
gia costumului de lumină..." Ce-a înțeles Ju 
lete nu ni se mai zice. Tatăl său — cu 17 ci 
catrici inscrise pe trup. dar fără de pereche 
în arta de a ingenunchea pentru a întige ulti- 
mele banderille în taurul învins — a părăsit 
costumul de lumină al toreadorului de I6 ani 
şi a jurat să nu-l mai imbrace. La 48 de ani 
își cultivă grădina de măslini, crește oi şi so 
ţa lui — cu care numără 20 de ani de viaţa 
— încă mai tremură și se roagă ca instinctul 
patern să biruie asupra celui tauromahic. La 
botezul lui Julete, — asta nu se mai zice, asta 
s-a filmat — Julio iglesias, prietenul vechi al 
lui Cordobes, a cintat începutul ariei lui Es 
camillo din „Carmen”. 


borough, creatorul lui Gandhi și a unu: Pod 
prea indepărtat, filme grele, serioase, inspi- 
rate de mari războaie sociale şi militare. Ce 
caută domnia sa pe această galeră a come- 
diei muzicale? Mulţi au clipit miraţi, dar pină 
la urmă s-au dumirit: n-a făcut sir Richard la 
debut, în 68, acel neuitat Ah, ce război dră- 
guţ!, satiră feroce și zguduitoare la adresa 
războaielor, văzute de atitea ori ca parăzi și 
balete de virtuți inutile? Chorus line, dupa 
părerea criticii entuziaste, e un feroce război 
drăguţ, dus de indivizi care incearcă să se 
salveze pe scindura unui teatru vesel 


— o seleçție 
Line) 


corp de balet 


Un subiect pasionant: 
“cum să fii bun? 


S.. scenariști care cred in legea lui René 
Clair: un fiim bun se povesteşte în doua 
vorbe. Sint alţii care susțin, dimpotrivă, ca fil 
mele nu se pot povesti in două cuvinte, cu 
„el a tăcut așa și ea a zis câ..." Kalina Kova 
ceva, scenarista bulgară a filmului Trei Marii 
şi un Ivan, e din a doua categorie și noua 
cărora toate legile în artă ni se par valabile 
dacă — vorba lui Caragiale — se potrivesc 
experienței din care au fost extrase, părerea 
Kovacevei ne sună convingător cind luăm cu- 
noștință de liniile mari ale scenariului ei, 
greu, într-adevăr, de prins în două vorbe. Dar 
în cele citeva fraze care ne descriu cit de cit 
subiectul, pulsează suficientă idee și viață ca 
să înțelegem că ne găsim în fața unei reali- 
zări pasionate de un anume secret al con- 
temporanilor noștri: un funcţionar oarecare, 
Ivan, e trimis din capitală într-un sătuleț unde 
lucrează o brigadă de muncitoare culegă- 
toare de tutun despre care serviciul central a 
primit o serie de scrisori anonime foarte viru- 
lente în descrierea dezordinii œœ ar domni 
acolo. Sint calomnii sau adevăruri? 

40 de ani, nu prea are chef de asemeni 

bleme într-o lume străină preocupărilo 
covirşit şi de o dramă personală cum e pāřå- 
sirea lui de o nevastă, Maria, minată de capri- 
ci și iluzii. Un bărbat convins de bunătatea 
lui şi fără mari pretenţii faţă de viaţă nime- 
+eşte deci într-o lume mică, plină de clocot, 
plină de Marii — una e ṣefa invidiata de o 
prietena care nu-i suportă hărnicia, alta e o 
tînără care vrea cu orice preț un copil —o 
lume care nu prea are nevoie de dreptatea pe 
care ar vrea el s-o stabilească, aptă sâ-și re- 
zolve singură și demna complicațiile. dezgus- 
tată de orice o umilește și o calomniază. În 
schimb. oamenii aceștia ii cer să se uite lael 
însuși. Ancheta lui Ivan se intoarce spre viața 
lui: ivan e cel care are nevoie de această 
lume — ne luminează scenarista — pentru a 
se descoperi pe sine: „Caci bunătatea natu- 
rală, separată de celelalte calităţi, poate fi 
considerată și ca o lipsă de voinţă, de forța, 
necesare pentru a te afirma puternic, pără- 
sind drumurile ușoare”. Sau, în alți termeni, 
dacă această bunătate e uneori sinonimul 
unei autoinşelări? lată un subiect de o serio- 
zitate garantată de această convingere a Ka- 
tiei Kovaceva: „Ceea ce ne trebuie de cele 
mai multe ori nu sint declaraţiile ci căldura 
unei vorbe omeneşti, a unei priviri pline de 
înțelegere pentru ca să putem continua viața 
cu sentimentul că sintem utili și necesari al- 
tora". 


actriță și fotoreporter: 
Candice Bergen 


cinematografului 
egiptean 


Stinxul 


Autorul unui film memorabil prin anii 
70, Mumia, Shadi Abdel-Salam este pro- 
tesor la Institutul de artă cinematografică 
din Cairo şi un realizator care nu se grâ- 
beşte niciodată să abordeze un nou film. 
decit după o migăloasă pregătire. 12 ani 
au trecut de la ultimul film și toți atiția de 
cind pregătește scenariul. proiectele de 


Dramatismul de fiecare zi în 
Umbrelă pentru tinerii căsătoriţi 


cu Alexei Batalov şi Niele Ojelite 


decoruri și costume  (fâcindu-și singur 
desenele și schițele) pentru fiecare per- 
sonaj, secvență, amplasament al noului 
său film istoric intitulat Faraonul eretic, 
care își propune să relateze despre o pe- 
rioadă din viața faraonului Abenaton, 
de-acum 3000 de ani. „Filmul meu — 
spune ralizatorul — va fi o pagină de is- 
torie, o pagină capitală pentru Egiptul an- 
tic, în care sper totuşi că se vor regăsi 
contemporanii mei“. Amenophis al IV-lea 
ajunge pe tron, rupind cu atotputernicul 
cler al Tebei. El iși schimbă numele în 
Ahenaton. Soţia sa este Nefertiti, cea mai 
renumită femeie a Egiptului antic. Suflul 
nou impus de faraon provoacă bineinţe- 
les reacţii, adesea foarte violente, din 
partea cercurilor tradiționaliste și ale ve- 
chilor preoți. Comploturi după comploturi 
zguduie liniştea și siguranţa vieţii egip- 
tene. Un frate mai tinăr al faraonului este 
otrăvit, iar faraonul însuși se simte hăâi- 
tuit, amenințat. In aceste condiţii cedează 
puterea fratelui său care avea să devină o 
figură memorabilă a Egiptului antic, Tu- 
tankamon. Acesta şi-a propus să gă- 
sească un echilibru întra forțele antago- 
nice ale lumii pe care o conducea, dar 
formula lui politică înseamnă sfirşitul 
sensului impus de fratele său. „Egiptul — 
spune realizatorul — nu își cunoaşte pe 
deplin moştenirea sa istorică. Prin inter- 
mediul filmului mă străduieasc să-l ajut 
să ințeieagă acest trecut şi să-și afle ade- 
vărata lui identitate. Cum putem fi noi în- 
șine dacă refuzăm o parte a propriei 


„noastre istorii?“ 


Trei copli, trei Oscaruri 


Despărțirea de Africa este un subiect la 
ordinea zilei. Oscaruri. succes de public, 
Robert Redford şi această actriţă 
Meryl Streep — de care se vorbeşte atit 
de mult și toată lumea se întreabă cum 
s-o fi explicind oare irezistibila ei ascen- 


Spre o nouă capodoperă? 
Marcello Mastroianni 
cu Nikita Mihalkov 


siune? Cum? În primul rînd printr-o ne- 
maiintiinită stăpinire de sine. in mijlocul 
enormelor dificultăţi care au jalonat reali- 
zarea. filmului Despărțirea de Africa, ea 
răminea - imperturbabilă. Spune Sydneu 
Pollack, realizatorul filmului: „N-am putut 
surprinde la: ea vreo reacţie iritătă sau 
vreun capriciu. Am spus-o și repet: Meryl 
Streep este o adevărată stincă”. 

Pe platoul de filmare. într-adevăr. cei 
care au urmărit această expediţie afri- 
cană a lui Pollack vedeau un singur om 
calm și preocupat de scenariu. Cum se 


ştie, organizarea unui platou de filmare 


este, in genere, o operaţie care consumă 
mai mult timp decit cel consacrat medita- 
ției artistice propriu-zise. La Despărțirea 
de Africa a ocupat cea mai mare parte a 
timpului. Filmările aveau loc în Africa, 
deci în condiţiile impuse de brusă, de leii 
care pină la urmă au trebuit să fie adusi 
din America, (chestiune de dresaj, altmin- 
teri...) Comunicaţiile erau mai ane- 
voioase, iar dificultăţiie ad-hoc cu duiu- 
mul. Pentru discuţia cu interpreta princi- 
palului rol feminin — acela al scriitoarei 
Karen Blixen — nu s-au găsit decit trei 
sferturi de oră înaintea comenzii „motor“. 

Meryl Streep s-a luptat pentru acest 
rol, pentru că i-a plâcut personalitatea 
care l-a inspirat. „În sfirşit -— declară ea 
— iată un personaj care nu mai era nici 
nevrozat, nici isteric. Astăzi, cind Holly- 
wood-ul se decide să scoată în prim plan 
n. figură femenină n-o face decit atunci 
cînd e vorba de o nebună de legat. Sin- 
gurul lucru pe care-l regret este cá filmul 
nostru nu a abordat și opera romancierei, 
ci numai biogratia ei. Dar viaţa scriitoarei 


, 


Muşchetarii la virsta a trela 


a fost cu mult mai bogată decit am reuşit 
noi să sugerâm într-o cronică de doua 
ore". 

Şi în viața de fiecare zi Meryl Streep 
este o persoană cu totul ieșită din canoa- 
nele Hollywoodului. Este maritată, şi nu 
cu un actor sau regizor ci cu un medic, şi 
are trei copii. Şi trei Oscaruri. Trăiește la 
New York de care nu se poate desparţi 
„pentru că iubesc Mangattan- ul și am ne- 
voie de o climă în care să existe și vară, 
și iarnă, şi zăpadă, şi frig şi câldură şi 
succesiunea anotimpurilor. Singurul re- 
gret, cind am plecat în Africa la filmările 
lui Sydnei Pollack, a fost că am ratat pre- 
miera new-yorkeză a ultimului film al lui 
Woody Allen.“ 


Cehov italian 


Proiectul la care ţinea foarte mult Mar 
cello Mastroianni a devenit realitate. in 
primele zile ale lunii mai au început fil- 
mările la povestea ispirată de Cehov (și al 
cărei titlu n-a fost încă fixat) cu Marcello 
Mastroianni și Elena Solovei. „La baza 
povestirii se află „Doamna cu cățelul” 
dar şi „Ziua onomastică” şi: „O soţie 
toate topite intr-o întimplare plasata în 
mediu italian. Filmările urmează så aiba 
loc în cea mai mare parte pe platourile 
„Mosfilm“, iar regizorul nu este altul decit 
Nikita Mihalkov. 


Film flamengo 


După Nunta insingerată și Carmen, 
realizatorul spaniol Carlos Saura a scos 
pe ecran o altă povestire de inspiraţie fia- 
mengo: Amorul vrăjitor. - 

Trebuie amintit cu această ocazie ca 
Amorul vrăjitor este, de fapt, un remake 
pentru că, în 1925, a mai inspirat o peli 
culă la Paris. Cu acea ocazie trupa de ba 
tet Antonio Gades a oferit propria e 
montare care a fost filmata. Deci, unu 
din filmele-pionier în materie de specta 
col de balet filmat. 

Carlos Saura a incredinţat rolul titular 
din versiunea 1986 a Amorului vrăjitor 
cîntărețului andaluz Rocio Jurado, iar in- 
terpreta feminină este Cristina Hoyos. 
Laura Del Sol, interpreta din Carmen, 
apare şi ea, dar de astădată într-un ro! 
secundar. 


Evgheni Evtușenko şi-a anunțat noul 
tiim pe care are de gind să-l realizeze in 
cursul acestui an, ca autor total: Sfirşitul 
muşchetarilor, o adaptare (probabil foarte 


evtușenkiana) dupa „Vicontele de Brage 


lona". 
Se pare câ ` Stirşitul muşchetarilor ar 


urma să fie o „tragedie anterioară” (defi- | 


niţia îi aparține însuşi autorului actualului 
proiect) în care celebrele personaje du- 


masiene se vor afla. cum s-a încetățenit - 


astăzi noţiunea, „la virsta a treia“ sau mai 


pe șleau muşchetarii la pensie. Bătrini şi ` 
bintuiți de spectrul morţii. muşchetarii își ` 


deapână firul vieţii (și nu este o scapare 
de condei, căci viețile mușchetăreşti au 
totuşi un singur fir) realizind, tirziu. cà de 
fapt ei n-au fost nimic altceva decit ma- 
nonete ale Curţii. 

Filmul va fi — după cum se afirma — 
produs şi realizat în italia. turnarile ur- 
mind să înceapă in toamnă. Evtuşenko 


semnează, așadar. scneariul şi regia, -fil- > 


mările urmind să aiba loc in cadrul natu- 
ral italian de care — spune poetul-regizor 
— are nevoie pentru povestirea sa. Inter- 
pereţii mușchetarilor vor fi: Vittorio Gas- 


_ sman, Jack Nicholson şi Peter Ustinov 


Filme '86 


* Legenda dragostei se intituleaza fil- 
mul realizat pentru televiziune de regiza- 
rul sovietic luri lakovlev. Povestirea cine 
matografică s-a inspirat din romanul 
omonim al lui Cinghis Aitmatov. 

è Fraţii Taviani au transpus pe ecran 
Haos al lui Luigi Pirandello. Filmul a fost 
realizat in studiourile de la Roma. 

e Fiica lui Frankestein se intituleaza 
noua realizare a regizorului ceh Jura la- 
kubisko. Filmul este o co-producţie ce- 
hoslovaco-vest-germană și are în rolul 


principal o actriță despre care nu s-a vor- ` 


bit multă vreme: Viveca Lindfors. 


e Actorul polonez Jan Novicky deţine - 
rolul principal în filmul lui Filip Bajon in- - 
titulat Cartea de vizită albă. Filmul a fost ` 


realizat în studiourile din Varșovia. 
e Alt actor de care s-a vorbit mai rar în 
ultimii ani, Horst Buchoiz, apare într-un 


film produs de studiourile franceze: Afro- ` 


dita. Acțiunea se petrece în "timpul primu- 
lui război mondial. 

e Autorul peliculei de larg ecou acum 
doi ani, Gandhi, regizorul Richard Atten- 
bourgh, a terminat turnările la filmul în- 
chinat memoriei luptătorului antipartheid 
din Africa de Sud, Steve Biko. 

e Renė Allio semnează regia filmului 


Matroz 512. Povestea transpusă de Allio ` 


despre viața pe mare este. afirmă comen- 


https://biblioteca-digitala.ro 


Atracția teatrului a fost mai 
puternică pentru Jeremy Irons 


tator, plina de observaţii psihologice 
fine alaturi de scene „tari“ de aventura 
dar şi de momente de un lirism emoţio- 
nant. 


Consiliu de familie 


Acesta este titlul noului film al lui 
Costa Gavras (care filmează cu consec 
venţă, dar cu aceeași consecvență se 
ocupă şi de Cinemateca pariziană). Co- 
mentatorii spun că noua lui realizare - 
incă nefinisată —. aduce o radicala 
schimbare a cinematografului pe care l-a 
practicat pină acum Costa Gavras. Aici, 
in Consiliu de familie, Costa Gavras 
abordează pentru prima oară comedia ci- 
nematogratică. Nu este propriu-zis o ĉo- 
medie-poliţistă ci mai degraba o comedie 
de stil „high society”, un amestec de dra- 
matism și umor. Atit jocul cit și infaţişa- 
rea — spune un comentator — al inter- 
pretei principale, care nu este alta decit 
Fanny Ardant, amintesc foarte vizibil şi 
de jocul și de înfățișarea marei Katherine 
Hepburn. Partenerul ei în film este cîntă- 
rețui care pare că, în ultima vreme, s-a lā- 
sat sedus de platoul de filmare, Johnny 
Hallyday. Dar comentatorii nu i-au găsit 
şi lui, pînă acum, vreo înrudire fie fizica, 
fie ca modalitate interpretativă cu vreun 
Garry Cooper de exemplu. 

Dar filmul? Consiliu de familie are ir 
centrul desfăşurari! sale o familie aparent 
foarte liniștită, o familie cum scrie la 
carte, după schema clasică. Părinţii, sint 
tineri și frumoși, (Fanny Ardant și Hal- 
Iyday ar fi-aceștia). Au un băiat in virsta 
de 11 ani şi o fetiță de 7 ani şi în casa lor 
e mai tot timpul prezent un prieten. Liniș- 
tea familiei este insa foarte puţin reală 
căci dincolo de aparenţe iese la iveală o 
activitate cam de spărgători. Filmul, 
'ealttel, începe cu o sindrofie în familie 
în cinstea intoarcerii tăticului după cinci 
am petrecuți la pirnaie. Se renovează 
deci aparența de familie de lume bună. și 
nu trece mult şi se pune la cale iaraşi o 
mica activitate ilegală. Dar copiii trebuie 
să fie feriți de fondul „problemelor de ta- 
milie", așa ca vacanțele se petrec pe 
Coasta de Azur, iernile în Alpi șa.md. 
Într-o bună zi insă, spre stupoarea onora- 
tei familii, tinărui de 11 ani le spune pe 
şleau — într-un consiliu de familie — că 
el ştie tot despre activitatea tatălui și a 
prietenului de casă și că ține morţiş să ia 
şi el parte la o „ieșire pe șantier” (așa nu- 
mesc ei activitatea onoratei familii). Şi 
aici tatăl. prietenul şi chiar mama, pină la 
urmă, au revelaţia ca urmașul este cu 
mult mai inventiv, mai predispus la aven- 
tura vinovată decit propriul sâu' părinte 
Dar lucrurile nu se termină aici și asta 
constituie secretul comediei lui Gavras. 
Desigur cå noul ton al lui Costa Gavras 
surprinde și va surprinde şi mai mult pe 
toţi cei care îi cunosc din Z, Mărturisirea. 
Hannah A etc. Dar realizatorul a ţinut sa 
declare: „Am vrut și eu sã mă distrez și 
sà mai schimb genul. Am facut un fel de 
tiim poliţist, dat fară poliţişti”. 


lumea văzută cu ochi de cineast 


'0 lume în viteză (1v) 


A. pâșit pe trotuarul cu stele al bulevar 
dului Hollywood intr-o seară ploioasă de 
noiembrie. 

Cine a fixat primul trepied al unui aparat 
de filmare pe pâmintul Hollywood-ului nu se 
ştie prea bine. Unii afirma ca „independenţi: 
alţii că oamenii trustului M.P.P.C. (Motion 
Picture Patents Company) dominat de Edi- 
son... 

O poveste spune că la inceputul anului 
1908, operatorul Thomas Persons și regizorul! 


Francis Bogss, din Chicago, alungaţi de ce ` 


țurile şi ploile de pe țarmurile Marilor Lacuri, 
și-au îndreptat paşii spre sud, tot mai spre 
sud, în câutarea soarelui. Daca se putea, a 
unui soare etern, pentru ca, pe vremea 
aceea. pelicula se lasa impresionata numai 
de lumina puternică a astrului zilei şi pentru 
că ei, cineaștii, trebuiau sà realizeze pentru 
producatorul lor, cam lacom, cite doua film: 
pe sâptâmină. fiecare mâsurind zece minute 
de acţiune. Aşa, cei doi, impreună cu un sca 
mator șomer care il juca pe Contele de 
Monte Cristo, au ajuns la Los Angeles. Aici 
plouă foarte rar. Pe vremea aceea, giganticul 
oraș de azi era o idilica așezare rurala de tru- 
ditori ai grâdinilor care nu ştiau incă ce e aia 
petrol și la cinema nici cu gindul nu gindeau 
Cineaștii s-au aciuit într-o suburbie botezata 
de un fantezist Hollywood. după un arbust cu 
frunze lucioase. lipicioase și țepoase numit 
de botaniști ilex, care se gasește pe la Buf- 
tea, prin curtea studioului. dar acolo, pe dea- 
lurile domoale ale locului nici nu există. Se 
filma Monte Cristo și nimeni nu avea habar 
că din imaginara comoară s-a subtilizat o 
piatră prețioasă ce s-a așezat la temelia fai- 
moasei Cetăți a Visurilor de mai tirziu. Nu 
mult mai tirziu... 

Cam tot pe atunci, prin 1908, ilustrul, ge- 
nialul, inegalabilul Thomas Alva Edison da- 
dea semne că râmine de căruța. In domeniul 
cinematografiei, cel puţin... 

Nu oricine realizează fantastica. necruța- 
toarea grăbire a timpilor paraleli care trec pe 
linga tine şi te lasă in urmă. Li se intimpla 
aceasta și unor personalităţi ale istoriei. chiar 
cind par în culmea puterii, nu numai celor 
care toacă vara frunze. 

Trecuseră doar ceva mai bine de zece an! 
de cind cinematogratul își deschisese ochiu’ 
ciclopic asupra lumii. Edison, inepuizabilu! 
inventator. pusese pe picioare un imperiu al 
filmului, trustul „Motion Picture Patents 
Company", care subjugase tot ce era produc- 
te şi difuzare cinematografică pe teritoriul 
Statelor Unite. Era poate cea mai rentabilă 
afacere din lume. mult mai bânoasă decit a 
lui Ford cu automobilele. Era o mare distrac- 
ție, se spunea, să faci filme la un cost de 10 
cenți piciorul de peliculă, adică de trei ori 
atita metrul, și să încasezi 5 cenți pe un bilet 
la o proiecţie de o jumătate de ora. 

Edison, cel care adăâugase la minunile in- 
ventate de el, precum fonogratul sau becul 
electric, minunea aparatului de fiimat (de 
fapt. numai pe jumatate, cealalta aparţinind 
celui cu nume predestinat din Franța. lui Lu 
miere. nu prea recunoscut nici azi de amer: 
cani), se credea îndreptățit să-și aroge toate 
ciştigurile. Impusese draconicul „monopol al 
brevetului“, obligind pe fiece pirlit de proiec- 
tonist de filme prin baraci de bilciuri să pla- 
tească, saptaminal, peste toate, si o taxă de 
doi dolari pentru inventator. 

Sacul de bani se umfla tot mai spectaculos 
şi tot mai diform. 

Trustul părea invulnerabil. Controla 
aproape şase mii de „sali“ din cele vreo zece 
mii cite exitau pe atunci in S.U.A 


Tot în direct 


(dar de la Ray Arco), Liza Minnelli 


şi revista „Cinema“ 


brevet ca să-ți săruți nevasta 


Dar mai râmineau restul de patru mu de 
marunţi proprietari de barăci electrice. cu 
proiectări de imagini mişcătoare. Patru mii de 
nesupuşi, de revoltați, de „independenți” 
Dintre acesta se ridică la suprafaţă citiva mai 


2olvat de câtre Curtea Suprema a SUA in 
virtutea legii anti-trust. 

In același an, printr-o fericita coincidență, 
din acelea care fac deliciul povestirilor din 
filme. la Hollywood se semna actul de nas- 
tere al marii arte cinematografice americane, 
filmul Nașterea unei națiuni, realizat de Grif- 
fith 

Trecusera doar 20 de ani de cind ochiul ci- 
clopic al aparatului de filmat se deschisese 
uimit de revelaţia lumii. Acum, se deștepta, 
pe dinauntru, descoperea dimensiuni nebă- 
nuite ale ființei umane, reuşea să înfăţişeze 
ceea ce pina atunci nimeni nu văzuse, adică 
nu reuşise să cuprindă cu privirea. într-un ta- 
blou mişcător, o lume reinviată în marime na- 
turala. - 


Sandvici de 


cu pl 


După abia 20 de ani noua artă își cinta cu 
aplomb partitura. Celelalte arte ființau de mi- 
lenii. trecuseră prin epoci sublime, in China, 


Lansarea „star sistemului“ 
a egalat, în importanţă, 


însăşi invenţia 


ntreprinzători. Se numesc Fox, fost boiangiu 
Marcus Loewe, negustor de maărunțișuri, Zu 
Kor, negustor de blănuri de iepure, frații War 
ner, reparatori de biciclete in Polonia lor na 
talà, Carl Laemmle, imigrant din. Germania 
comerciant de confecţii ieftine... Acesta din 
urmă preia conducerea luptei impotriva trus 
tului. Publică sâptaminal un manifest in care 
sub o caricatură infaţișind „monstrul” care 
rupe de la fiece „exhibitor“ bucata de la gura 
scrie: „...ai plătit doi dolari pentru brevetul de 
a-ţi săruta nevasta?...” — afirmind că de cind 
a devenit „independent” cifra lui de afaceri a 
crescut cu 90%. William Fox, de la o mică 
sala de cinema ajunge la o corporație de pro- 
ducţie și distribuție cu un capital de 20 mi- 
lioane, „Jucrind și în timp ce minca"... 

Ei devin noii magnați ai filmului, pentru ca 
ințeleg ceea ce Edison și M.P.P.C. nu înţeleg. 
anume că și în cinema vremea merge cu vi- 
teză înainte. Ei emancipeaza proiecția cine- 
matogratică + din bilciuri şi amenajează sali 
anume destinate noului spectacol. Nu se știe 
nici cum, nici cine a aflat ca în antica Grecie 
lacaşurile artei poetice se numeau „Odeon“ 
şi înscriu pe frontispiciul cladirilor lor Nickel- 
odeon, pentru ca taxa generala de intrare 
este o monedă de nichei de 5 cenți. Salile 
mai confortabile tentează și lume ceva ma: 
„bună“ şi astfel se modifică pretenţiile și gus- 
turile. Dialectica aceasta elementară o intu- 
iesc tot „independenții”, lansindu-se în fiime 
tot mai ambiţioase, mai bine facute, mai bine 
jucate. Ei. declanșează „războiul stelelor” 
(avant la lettre) adica lanseaza vedete, idoli 
de lut aurit ai publicului, 

M.P.P.C. răspunde cu razboi adevărat, cu 
ghearele, cu bitele, cu pistoalele, cu acizi tur- 
naţi prin băile de developare a peliculei, cu 
materiale incendiare prin sāli de cinema și 
prin studiouri... 

Şi, totuşi, M.P.PC. nu ţine pasul. Actorii și 
realizatorii îl părăsesc pe rind. Ramine cu fii 
mele tot mai în urma modei. Spectatorii au 
dreptul să prefere și aleg filmele .„indepen 
denţilor”. 

În tactica luptei „Independenţilor“ intră şi 
«ispersarea.. Din perimetrul New York—New 
Jersey se roieşte spre toate colțurile mari 
țări. Nu se ştie prea bine cine a bătut primul 
țâruș einematogralic la Hollywood. dar a tras 
cu piciorul. Pentru mulți.. 

Edison a râmas definitiv de căruță. Dupa 
supravieţuire boinavicioasa, Motion Picture 
Patents Company decedează. In 1915 este dì- 


telecinema 


In vastul capitol al filmelor „despre cel 

'e-al doilea război mondial“ o categorie sem- 
mlicativă o alcătuiesc ecranizarile, filme por- 
nte de la pagini de literatură-manilest, ex- 
presie a conştiinţei responsabile, agravate de 
ororile unui flagel. lată un exemplu pe micul 
ecran. Trestia (producţie á studiourilor din 
R.D. Germană) după o povestire de Anna $e- 
ghers. Cunoscuta prozatoare germană din 
R.D.G. (născută 1900; la instaurarea regimu- 
lui fascist a emigrat în Franţa 1933 apoi în 
Mexic 1941 și-a axat intreaga operă pe 
elucidarea problemelor de conștiință și son- 
darea infernului sufletesc adus de război, 
intr-o tehnică de proză realistă, cu obsesia 
rezistenței antifasciste și-a luptei proletariatu- 
lui mondial, cu obsesia destinului Germaniei 
contemporane. 

„Trestia“ este o poveste de tensiune petre- 
cută-n război, cu un personaj principal spe- 
cial conturat: o femeie puternică şi demnă. 
adăpostește în plină teroare hitleristă un eva- 
dat. Karl, fratele ce! mare e dat dispărut, lo- 
godnicul e câzu! pe front, Marta — femeia 
voluntară care pune zarzavat cu conştiincio- 
zitate, drege solarii, vislește și ţine o gospo- 
darie în miinile ei, găsește brusc în hăituitul 
din beci un sprijin bivalent: un bărbat pe ca- 


https://biblioteca-digitala.ro 


cinematografului? 


in Egipt. în Europa, işi filtrau orgoliile de ia 
inaltimile Olimpului şi Parnasului, de unde 
priveau. de cele mai multe ori fara îngădu 
ţa, jos, la juna şi fragila surata, dar ea, ur 
sita sa fie a șaptea, nu se lăsa intimidată. Ştia 
nişte secrete, mai puţin cunoscute de cele 
'alte surori: să atragă mulțimile, sa le mingiie 
sa le mintuie, sa le faca să ridå si så plinga 
sa le furnizeze vise şi idoli. să le dea bucuri: 
sı uitare de sine şi de necazuri, sa le scoata 
jin case, de cele mai multe ori sordide, şi sa 
le transporte în sfere de vrajă... 

Cinematograt există și în Europa, la Roma 
la Londra, la Paris şi în alte metropole, dar la 
Hollywood se intimpla un miracol. Ar putea 
cineva să-l explice? Desigur, nefiind de 
esența supranaturală. 

Un boiangiu, un biânar, niște frați meca- 
nici. intră in posesia miraculoasei jucării. 
aparatul de filmat şi au — pentru că sint bi- 
necuvintați cu acest dar — au intuiţia nevoi- 
lor mulţimii. 
circ pe piine. Vremurile noi oferă sandvici cu 
cinema. 

Se adaugă la sandvici o picanterie inedită: 
vedetele! 

Cine. sint mulțimile? 

Marea masă a oamenilor simpli, fară prea 
multa carte, în cazul Americii şi nenumara- 
tele cohorte de imigranţi, mai vechi sau mai 
proaspeţi, cu atitea cunoștințe de limba en- 
gleză incit så citească cu dificultaţi ziarul, în 
schimb să priceapă cu ușurință inserturile, 
inscripțiile dintre secvențe. reduse la esenţa 
„| love you! | am very happy”. Sintem încă în 
imperiul filmului fara grai Oamenii „ies ir 
oraș”. cum se spune. cu familia şi consumă 
bucuria  necostisitoare a cinematografului. 
plus eventual, cite un pahar de bere la adulți 
şi floricele din porumb la copii şi la toată lu- 
mea... 

Cine sint vedetele? 


; idoli de aurit 


Idoli de lut aurit. Lansarea „star sistemului 
la Hollywood, dupa parerea mea, a egalat în 
importanța însași invenţia cinematografului. 
Spectatorii se agaţă de stele unerori mai mult 
decit de propria lor ființă, nu pentru că eu! 
lor ar fi detestabil, ci pentru cå văd în ele, în 
stele, în vedete, intruchiparea atitor aspirații 
Cind vedetele sint şi personaje, Tom Mix 
Buffalo Bill, Zorro, spectatorul se imagineaza 


re! poate iubi, un tovarăș care-i împărtășește 
convingerile. 

Profunzimea analizei psihologice se afirma 
mai ales, în a doua parte a filmului. Povestea 
„ia o întorsătură surprinzătoare — Hitler e in 
frint, războiul se termina, hâituitul mulțu- 
meşte frumos pentru adăpost și pleacă la 
oraș. povestea de dragoste s-a spulberat, fra- 
tele fanatic se intoarce de-pe front; dramele 
de conștiință apar brusc, acut, se reliefeaza 
in cruzimea nuanțelor. Marta va rămine linga 
un bărbat pină la urma, altul. desigur, cu o 
durere ascunsa bine in suflet, printre stratu 
rile ei de zarzavat, iar meritul poveștii e aceia 
câ n-are în ea absolut nimic senzațional 
Poate de aici şi puterea de convingere. 


Un export crud: acela de transfugi. Adică 
de viață omenească. Un incident la graniţă. 
Un șef al grănicerilor dat naibii de priceput, 
sfişiat pe dinăuntru de nedreptăţile şi mirșă- 
viile unei lumi. (Charles Bronson, citeva ri- 
duri în plus, grimasa neputinței). Vagoane 
pline cu mexicani hăituiţi, innebuniţi de sâră- 
cie, de iluzia unei vieţi „mai altfel“ pe pâmin- 
tul făgăduinţei. Mexicani care plătesc sume 
mari ca să fie trecuţi clandestin graniţa. De o 
parte ochii tuciurii și indureraţi, de victimă 
hâituită, sperind ceva, picioarele alergind cu 
disperare pe intortocheate căi de munte. De 


cealaltă americanul crud, nonșalant, cu mi- A 


traliera și fără scrupule. La mijloc grănicerii 
Cam acesta e cadrul filmului revazut sub t- 


Romanii dăduseră mulțimilor ` 


Un actor englez care şi-a cîştigat 

galoanele de vedetă în studiourile 

americane: Richard Chamberlain 
(în Simfonia paterică de Ken Russell) 


pe sine erou cuceritor ai vestului salbatic 
cum în numeroase cazuri și este, silit sa în 
Irunte primejdiile și moartea la tot pasul. Ci 
nematogratul american este realist, se in 
spiră, se aseamână cu viața, aceea impinsa 
spre limitele adevărurilor condiţiei umane 
Cind vedeta este „Little Mary”, grațioasa 
Mary Pickford, atunci este „femeia pe care 
hecare tinâr ar dori să o aibă... ca soră“, cum 
se exprimă criticul Alistair Cooke. Timp de 
23 de ani a fost cea mai iubita femeie din 
America. „Nu ca soră. Ca femeie ideală”, co- 
rectează Arthur Mayer și Richard Griffith 
Cind vedeta este Charlie Chaplin, spectatorul 
vede în „bietul vagabond”, inventat în 1915, 
intruparea tuturor necazurilor sale de om luat 
de valurile vieţii, căruia totul ii iese pe dos. 
totul îi scapă din mină, totul pare făcu! sa-t 
harbă. Dar el, necăjitul, ride. Și se descarza, | 
se eliberează, nu se mai consideră singuru! 
nāpāstuit pe lume. Are un tovarâş; pe Char- | 
lie! ! 
Astfel, Ia istoria Hollywood-ului abia ince- W 
| 
| 


pută, se adaugă, din inspiraţie tot mai te 
cundă, eroi și eroine, vampe și comici, cîntâ- 
reţi și dansatori, mame blinde și barbaţi ma- 
'efici, angajaţi cu toţii în acţiune, acțiune, ac- 
tune... 

Gloria Hollywood-ului poate că a început 
cind decorurile Babilonului din Intoleranța lui 
Griffith s-au înălțat deasupra tuturor clâdiri- 
lor de pe Sunset Bulevard și a continuat să 
crească spre apogeul ei de là sfirșitul anilor 
30. Pină la declanșarea celui de-al doilea . 
razboi mondial, Hollywood-ul a dominat ma- 
pâmondul cinematografic. ca fapt istoric in- 
contestabil 

Cind am păşit pe trotuarul bulevardului 
Hollywood, cu stele incrustate în asfalt, pur- 
tind numele marilor vedete iubite de bunicii 
„Și parinţii noştri, era o seară ploioasă de 
noiembrie. 

Plouă rar la Los Angeles și Hollywood-ul 
arată mult schimbat 


Mircea MUREŞAN 


tlui Traficanţii de iluzii. La fel ca multe alte 
filme despre mafie și acesta se termină cu un 
proces trucat. Un purtător de cuvint asigura 
reporterul că „Trebuie sa aveţi incredere in 
sistem. Sistemul funcţionează.” Personajul lui 
Bronson știe că el o vor lua de la capăt. Ştie 
că şi el o va lua de la capăt. O lume a iluziei 
spulberate, a hâituirii și-a mizeriei. 


Cleopatra LORINŢIU 


Portret de familie: Charles Bronson 
cu partenera sa din 
viaţă şi de pe ecran Jill Ireland 


| otul, sau aproape tot, se poate găsi în 
acest supermarket plasat intre două palasuri 
renovate in stil petrodoiar și un bunker roz 
pe care dacă nu-l batjocorești, nu-l numeşti 
infamie, impietate, cacofonia Coastei, atentat, 
pivniță fluorescentă, labirintul megalomaniei 
şi cite şi mai cite, inseamnă că degeaba porţi 
pe piept cartonaşul ornat cu buline şi stele 
negre, roșii, verzi, galbene, aurii. argintii, un 
adevărat cod cromatic care avertizează, 
dintr-o ochire, pe cerberi cu cine au de-a 
face, adică ce fel de festivalist eşti dumneata 
unde te plasezi in piramida celor 15 000 de 
acreditaţi și in cortegiul celor 3 000 de zia- 
rişti. Poftiţi, plecaţi. degajați, reveniți la mati- 
neu, intraţi pe poarta A, pe B, la spectacolui 
de gală, la Marche, la Lumière, la etajul pre 
sei, la „corbeille“, la cucurigu, la gară, adică 
la Gara Maritimă ocupată de italienii coma- 
saţi intr-o Veneţie canneză la fel de haotică 
de latina, de nerentabilă ca şi modelul ei de 
pe lagună. 

Aici, in acest „ținem de toate“, intră cele 
brităţi temâătoare să se arate in public, ca nu 
cumva să fie răpite, ca baronul D'Empain și 
debutanţi din ţări pe care participanții la con- 
cursurile TV nu ştiu pe ce continent să le 
plaseze, capodopere și solduri pentru tirg, 
prime de incurajare a autorilor totali, vreau 
să zic total anonimi, şi pioase omagieri de ti- 
tani, imperii de celuloid și mici școli apărute 
după ploaie sau in plină secetă, nimeni nu 
ştie bine cind? de ce? cum? (cum aţi apărut 
australienilor?), vedete, antivedete, neove- 
dete, finanţaţi și finanţatori, contestaţi şi com 
testatari. Aici stă unul din secretele longevi- 
tâţii, o longevitate plesnind de sânătate, vi- 
tală, vitalitatea e, dealtfel, iaitmotivul, mai 
mult!, factorul comun al comentariilor acestei 
ediții socotită de Grazzini, în Corriere delia 
sera, „un salt calitativ“, fiindcă, aducind Sa- 
crificiu, obligă publicul să se recalifice, iar de 
Micciche, în Avanti, „o infamie", pentru cà 
toate așteptările rele s-au confirmat, iar „ceea 
ce s-a intimplat cu Sacrificiu este un sacrile- 
giu“. 

Daci, nota bene. Cannes-ul (asta zic fară 
vorbe, organizatorii), nu-i butica de la Aca- 
pulco, nici cabaretul cu fantome, monștri și 
vampiri. de la Avoriaz. Nu servim, ca la Los 
Angeles, doar pe antreprenori și pe gura 
cască. Nu concurăm clubul exegeţilor de la 
Pesaro, specialiști în kabuki și jidai geki. Ma- 
gazinul nostru universal nu-i Arca pierduta, 
ci însăși Arca lui Noe. modernizată, reamena- 
jată, extinsă, gemind sub povara decoraţiilor, 
intocmai ca și galionul postat de Polanski in 
epicentrul seismului, numai că noi, zic ei, nu 
sintem corsari, n-avem piciorul de lemn al 
căpitanului Red, noi n-aţipim la căpătiiul mu- 
ribundului, precum contesorul de pe corabie. 
Cam dur s-a purtat destinul cu autorul Cuţi- 
tului în apă! După un sfert de secol, de tra- 
gică glorie, junele supradotat, intelectualul 
turbulent şi incifrat se prezintă la Olimpiadă, 
— el, pamfletarul, kafkianul, hiperinteligenui 
— cu un fel de Insula comorilor, o snoavă cu 
hidalgo și hoţi de mare faţă-n faţă cu rechini: 
şi cu soarele la crepuscul. Cum o dai, cum o 
sucești, povestea acestor Piraţi nu poate ieș; 
din lumea cifrelor: 10 ani de chin pentru ca 
să adune 8 milioane de dolari, atitea mii de 


Catheri Deneuve 


cea mai celebră neciștigătoare 


lucrători tunisieni, ciocânind la o navă recon 
stituită — ca şi abația din Numele trandatiru- 
lui — cu un imens scrupul faţă de detaliu! de 
epocă etc. Vă amintiţi primul lui film „verita- 
bil"? În largul mării, două siluete de bărbați 
au ieșit din apă cu un dulap pe umeri. O sa-l 
poarte tot filmul, o să traverseze cu el, în spi- 
nare, un oraș. O lume întreagă o să opreasca 
Cursul vieţii pentru că n-o să-și poată lua 
ochii de la acești pietoni care nu seamână cu 
nimeni și tocmai pentru că sint „altfel”, ei vor 
trebui să se întoarcă în valuri și să se Cu- 
funde în ele cu dulap cu tot. Nici o bucurie 
sa-l vezi pe Polanski mereu mai marcat de 
procesele lui (vorbesc de procesele juridice), 


A 


Woody Allen a refuzat să 


concureze 


pe spirală, bate in toate direcțiile, cînd pe tra- 


seele romantismului roz (Lelouch și Un băr- . 


bat şi o femeie după 20 de ani), cind pe tra- 
seele romantismului negru (Techin€ şi Locul 
crimei și o Catherine Deneuve la apogeu, în- 
vinsă pe terenul propriu de două cvasi-ano- 
nime); în program și fluxul, şi ascendența, şi 
vigoarea unui cinema conectat la social, la 
politic, la marele și micul zbucium al omului 
in cavitatea marelui malaxor (argentinierii cu 
Săracul fluture, altă istorie oficială, altă faţa a 
unui cinema renăscut miraculos din propria 
cenușă), dar și refluxul. şi coma artificiilor, şi 
gratuitatea senzaţiilor de gradul zero. a enor- 
mităţilor dezumfiate (un june amorezat de un 


surorile 


cu Hannah 


Intrebare retorică: din prea mare sau prea mică modesti 


pierzindu-şi, pe drum, dulapul și scufundin 
du-se tot mai mult în marea cu multe zerouri 
iar pentru că acțiunea panoramă nu i-a reu- 
şit, ameninţindu-i pe toţi — da, aici, în sfirşit, 
il recunoaștem: „Data viitoare. zice el, o să vă 
aduc nu galionul Neptun. ci crucișătorul Po 
temkin * 

Să revin. Prin urmare, între calea ferată $i 
cele 27 de plăji cu nisip fin, tivite cu palmierii 
smotociţi de gerul de acum un an, festivalul a 
comasat, ca de obicei, dar cu un plus canti- 
tativ, fauna cinematografică cu tot ce-i al ei; 
rezervaţie, junglă, menajerie, safari, circ, vi- 
nâtori, pradă, ogari, hăitași, brotăcei şi be- 
cate, pe stinta Tereza și pe cimpanzeul Max. 
pe băieţelul — suav, imaterial — fiul lui Tar 
kovski, venit să primească premiul tatălui ex- 
tenuat de boală și pe Menahem Golan, su 
perstarul scandalagiu, nababul bulimic, bos 
sul dum-dum care anunţă, zilnic, c-o să pape 
tot: toate geniile în viaţă şi toate premiile din 
palmares, provocarea lui Godard și bemolii 
lui Domingo, tragedia lui Othello şi aventurile 
Reginei, e vorba, fireşte. de regina barurilor, 
je noapte. Nimic nu lipsește. Nici verva tutu- 
ologică, adică eșantioanele cinemaului din 
anul 2000, nici puseurile retro, căci super- 
marketul are nostalgia începuturilor sale arti- 
zanale și evocă, necontenit, paradisul iniţial, 
la joie de vivre de pe vremea lui Cocteau — 
unde-i bossanova de-altă-dată? Unde-s esca- 
padele în insule, idilele princiare, magnații lu- 
natici, buiabesa, columnistele. monokinistele, 
nopțile aibe, trenul albastru? Unde? După 
moda austerității lansată în '68, prelungită cu 
un fel de complex al distracţiei, de ciţiva ani 
oficialitatea a incercat să reinvie nu atit sår- 
bătoarea (imposibil! cum să o faci o masă de 
familie cu 20 000 de invitaţi?), cit ideea de 
„ete“. S-au aprins luminări în oraşul vechi și 
s-au „organizat“ citeva soarele ca pe vremuri, 
s-au reinventat meciul de popice, concursu- 
rile de fumuseţe, raliurile cu stele. Oficialităţii 
i s-a adăugat zelul municipalității ultraintere- 
sată, fiindcă fiecare nou sosit la Palatul Con- 
greselilor, adică la bunker, injectează în co- 
merțul local, în medie, 1 200 franci pe zi. Dar 
nu numai atit. Festivalul e o chestiune de 
prestigiu. Datorită lui, orăşelul gazdă a ajuns 
„cea mai cunoscută subprefectură franceză“ 
și notabilităţile locale, ca și hotelierii, chelne- 
rii, băcanii, bucătarii, garsonii, taximetriștii, 
menajerele, barmanii, portarii etc. — acţiunea 
se petrece intr-o urbe a „serviciilor“ — sint 
departe de a subestima acest avantaj, numai 
aparent, metafizic. 

Cu alte cuvinte, Cannes-ul vrea să capteze 
globul cinematografic, în contradictoria lui 
diversitate, să-l condenseze pe citiva kilo- 
metri pătraţi, accelerindu-i rotirea într-o 
anume direcţie. În ce direcţie? întreabă Fiti la 
Plume, pentru că vintul festivalului e besme- 
tic — asta e şi orgoliul lui — şi bate în roata 


https://biblioteca-digitala.ro 


port-chei, adică | love you de Ferreri; o Char- 


lotte Rampling prinsă în plasa patimii pentru” 


un Tristan cimpanzeu. adică Max, mon 
amour de Oshima). Și filmul marilor idealuri 
(Roza Luxemburg de Margarethe von Trotta) 
şi filmul eroticelor devieri (Ţinută de seată de 
Bertrand Blier). 

În ce direcţie? 

Anul ăsta direcţia principală s-a numit film 
de public. Misiunea. Investiții imense, marea 
maşină hollywoodiană patinată de specialiști 
englezi. Un Dâlacroix al celuloidului, adica 
regizorul Joffé (La déchirure), un specialist al 
coliziunilor între individ şi istorie, adică sce 
naristul Robert Bolt (Un om pentru toate 
anotimpurile), o fotografie (peisaje insolite şi 
o tehnică perfectissimă) „care taie respirația“, 
un De Niro (mai e nevoie de amintit că fie- 
care rol este pentru el convertirea la o nouă 
religie?). Sutlu de epopee. Monumentalitate, 
Jungla columbiană în obiectivul lui Chris 
Menges. indieni, colonizatori, misionari, Un 
preot, răzvrătit impotriva ierarhiei eclezias- 
tice. Un negustor de sclavi, cuprins de fer. 
voarea ispășirii. Istoria pe toboganul marilor 
manipulări. Imens succes de public. Mai muh 
decit o reușită. „Filmul care a salvat de la fa 
liment cinematografia britanică“, Surpriza! 
Palme d'Or! Un Palme d'Or autocritic, fiindcă 
plutea in aer o anume căinţă; premiul acor- 
daf, anul trecut, lui Kusturica pare, azi, o 
exagerare comisă sub vraja lui Forman. Ale- 
gerea nu-i numai o reașezare de palmares 
Un anume clopoțel țiriie de mai multă vreme 
pe Coastă. Să fie adevărat că festivalul „bu- 
dează“ pe campionii rețetelor, aşa cum susțin 
regizorii prosperi sau supernove ca Delon 
absenţi an de an de la serbare, absente os- 
tentative, uneori polemice? 

De aici dorința unei diplomatice reconci- 
lieri, o dorinţă care crește direct proporțional 
cu piața — le Marche! — apărută iniţial ca o 
anexă, dar anexa, în ultimul deceniu, ia pro- 
porţii de colos şi o altă sonerie preventivă 
zbirniie: festivalul e amenințat să devină 
anexa popriei anexe? 

Acesta, cred, e fondul psihologic al celei 
de-a 39-a ediții dominată, în mod diferit, de 
doi autori esenţiali. Primul: Tarkovski. Pa- 
triarhul Bergman il numește pe cadet „cel 
mai mare" și, nepăsător față de nimbul pro- 
priu, zice că Tarkovski „l-a incurajat“ pe el, el 
„J-a stimulat“, că el, adică T. a exprimat întot- 
deauna ceea ce el, adică, B, a vrut să spuna 
fără să ştie cum. De la geniu la geniu se čo- 
munică mai ușor, decit de la capodoperă la 
Festival. Acum cițiva ani, la Călăuza numai o 
treime din sală a avut răbdarea să vadă filmul 
pină la capăt, dar anul ăsta festivalul inteli- 
ghenţiei nu jură decit pe Sacrificiu, film „mis- 
terios", „interogaţie metafizică”, parabola a 
premoniţiilor: un profesor ¡etras pe o insula, 
inconjurat de personaje stranii. ia hotarirea 


sa se sacrifice, pentru a demonstra, ca să zic 
așa, că cea mai gravă dintre morţi, este 
moartea spiritului. 

Al doilea: Woody Allen. El refuză să intre în 
competiţie cu Hannah și surorile ei, explicind 
ziariştilor — stilul lui! — că are trac şi nu vrea 
un stress în plus. E clar, insă, că distincţiile 
europene nu-l interesează. Copilul minune al 
New-York-ului nu vrea să-l concureze pe 
Spielberg, nici pe vechiul şi nici pe noul con- 
tinent. În timp ce Spielberg — Leonardo gad- 
geturilor — lansează şi relansează trucuri, ca 
E.T.. sau melodrame de culoare, ca The co- 
lour purple, un cinematograf de maximă au- 
dienţă, voit naiv (candoare, generozitate şi 
electronică), Allen plusează într-o zonă, voit 
marginală, cu un anume public interesat, ba 
chiar vrăjit, de inepuizabilele complicaţii ale 
unui anume tip de intelectual atlantic care 
caută, caută cind depresiv, cind agresiv, cind 
isteric. cind ipohondru, caută „sensul vieţii“ 
într-un ghemotoc de angoase, patronate, pe 
rind sau concomitent, de Freud, de Kafka, de 
Dostoievski, de fraţii Marx. 

Palmaresul reprezintă o direcţie tactică 
care nu obligă la nici o consecvență. Dimpo- 
bivă. Ținind seama de necontenita lui preo- 
cupare pentru autoreglare e de presupus că, 
în viitorul imediat, se va apăsa pe celălalt ta- 
ler al balanței. 

Pe dedesubtul tuturor figurilor de circum-: 
stanță, de umoare, de modă, de diplomaţie 
există o mișcare consecventă, un sens deloc 
abulic. Direcţia strategică exprimată, de cele 
mai multe ori doar în așa-zise „fapte-diverse“: 
un banchet, o reuniune, o cifră intr-o statis- 
tică, sau chiar o pitorească serbare. Cind pri- 
marul Cannes-ului schimbă cheile urbei cu 
primarul Beverly Hills-ului, îmbrăţişarea celor 
doi demnitari — femei nu pecetiuiește doar o 
cumetrie folclorică Sub toate culorile guver- 
namentale, sub regimul rozei, în anii lui „tou- 
che pas mon pot“ sau azi, in zodia coabitării, 
Cannes-ului, nu Cannes-ul falezei, ci Canne- 
sul profund — implinește un program care 
tinde să-i devină destin. Ce vrea acest destin 
intrat pe panta gigantismului?. Ce vrea acest 
mecanism din ce in ce mai puternic în care 
individul se simte liliputanizat, Kong-Konghi- 
zat, inapt să facă faţă mutaţiei, blocat, asfi- 
xiat? Ce vrea, „in fond", Cannes-ul? 

De mai mulți ani, dar mai ales după lecţia 
maiului '68, el vrea så bipolarizeze lumea ci- 
nematogratică. Deoparte, Los Angeles-ul cu 
majorsii lui vechi și noi, cu aliaţii și nealiaţii 
lui, cu starsistemul in prefacere și under- 
ground-ul în creștere. De cealaltă parte, res- 
tul. Un rest arbitrat, onorat, stimulat și echili- 
brat de el, el ca exponent internațional, dar, 
mai ales, de el ca exponent al unei cinemato- 
yrafii tarată de o viziune intimistă, fărimițată 
deorgoliile filmului. cu orice preţ, „de autor“. 
nspaimintată de planul dituzării prin cablu, 
+meninţată de creșterea „parcului magnetos- 

op”, terorizată de televiziune, în general și 
de cea particulară în special. o cinematogra- 
tie care prin el, prin festival, vrea să capete 
nu atit premii (marii pierzători ai mai tuturor 
palmaresurilor au fost gazdele), ci cum zi- 
ceam, un statut de „celălalt pol“. De fapt. 
Cannes-ul vrea să recapteze vechea strălu- 
cire a „luminilor“ franceze“. Trecuta lor su- 
premaţie. Trecuta lor influență pe mapa- 
mond. 

Aici, în acest punct, incetează discuţia des- 
pre rolul festivalului și începe o altă discuţie, 
Despre rolul culturii „ca pirghie“, ca forța 


electrizantă. 
Ecaterina OPROIU 


Shepard cow boy (pe ecran) 


şi dramaturg la modă. 


7. ARTAR ştiu sa și rida. chiar sarcas 
tic, de ei înșiși, ştiu sa-și privească trecutul! 
apropiat, istoria apropiată —- („istoria 
această memorie a popoarelor” cum o nu 
meşte un personaj dintr-un film aflat in selec- 
ţia argentiniană). Cind sint trişti, în filmele 
lor. atitea cite am văzut în programarea mai 
sus amintită, se instalează în atmosfera aces- 
tora un fel de largo desolato, cu arii prelungi 
şi obsesive. Dar abordind această zona a tre- 
cutului apropiat, ei demonstrează adevărate 
virtuți narative ca și o egală dispoziţie spiritu- 
ală şi sufletească spre diversitate. 
Satira-tragică din filmul lui Hector Oliveira 
Nu va mai fi nici durere, nici intristare, este, 
imi pare, o demonstraţie de simţ al măsurii și 
de acuitate a expresivității. (Filmul a recoltat 
multe reacții admirative și pare a indica o to- 
nalitate predilectă a personalităţii argentine). 
Filmul lui Oliveira oferă o convingătoare de- 
monstraţie, în primul rind, în ce privește sim- 
tul măsurii (vital intotdeauna în arta) și, ma: 
ales, intr-un gen care invita, ba chiar forteaza 
alunecarea spre radicalizarea atit a observa 
ției, cît mai ales a exprimării ei artistice: sa- 
tira. Filmul acesta se preteaza la o analiza 
mai amănunțită în planul construcţiei sale, 
dar mai intii este necesară o succinta evo- 
care” a povestirii propriu-zise: într-un orășel 
destul de șters ca să nu poata fi identificat cu 
nici o așezare reală, un orășel care devine un 
loc dramatic simbolic, dar care, în același 
timp; este extrem de plastic ca să poată tace 
trimiteri la generalitate, se produce, aparent 
din nimic şi fără scop precis, o imensă vil- 
toare. Primarul se baricadează în clădirea pri- 
măriei, îşi incropește „o poziţie defensiva" 
convingindu-şi, cu mijloace administrative. 
doi subalterni: un jandarm (pe care il 
avansează in grad din oră in oră, de la simplu 
soldat la caporal și apoi sergent) și un arhi- 
var care, ca tot birocratul, ar prefera să se 
ascundă sub scaun. Marea achiziţie defensiva 
o face fără să-l coste nimic alăturindu-și 
vagabond delincvent, apucat și dezinvolt. plin 
de inițiative cutezătoare și chiar salvatoare 
Nebunul acesta — asemenea bufonilor sha 
kespearieni — este cel mai lucid, cel mai vi 
teaz și cel mai eficient din toți. El este un 
superb fără cauză (absurdul dramaturgie: 
moderne iși face aici simțită prezenţa) şi im 
pune dinamica desfâșurărilor. In tandem cu 
un alt tip „original” un aviator beţiv şi de un 
curaj care frizează inconșştiența, ei ridică ba- 
nala rătuială mahalagească la nivelul unui 
deznodămint semnificativ. De partea cealalta 
rivalii. dacă rivalitate se poate chema con 
fruntarea unor băâtăioși aparţinind, totuși 
aceleiași poziții politice. Este. la drept vor 
bind, un război „de casă“ sau de casta. De 
aici tentaţia realizatorului de a supune con- 
flictul povestirii sale unui tratament intensiv 
de ridiculizare prin deriziune. Un deputat ve- 
-nal şi cinic, un comisar ca toți comisarii 
adică uns cu toate alifiile și diverşi specialişt: 
ai, reprimării, cu alură de James Bond, sint 
deopotrivă întricoșetori și rizibili. Lupta dintre 
cele două poziții ale aceleiași tabere se re- 
duce la o luptă pentru un scaun: acela de 
primar. Dar efectele incăierării nu sint deloc 
rizibile. Ele sint brutale și contrapuncteaza 
dramatic efectele hilare care imbracă intim- 
plările. Pentru că Hector Oliveira urmăreşte 
să păstreze realitatea, adevărul unei lumi, 
chiar materialitatea ei subliniind — şi mizind 
în arta sa pe această latură — subliniind de- 
generescenţa ei morală, sociala, umană. Sa 
tira este impinsă la extrema ei corozivitate 
dar impiedicată să alunece in grotescul gra 
tuit, „în țara asta, unde nu se întimplă nicio- 
dată nimic“ — cum o caracterizează un 
foarte bonom băcan în timp ce îşi mută coșu 
rile cu pătlăgele din bătaia pistoalelor belige 
ranţilor. Dimensiunea umană adevărată nu 
face, prin aceasta, decit să se detașeze ma 
evident și să lumineze cealaltă lume, sau cea 
laltă dimensiune -umană, surprinsă într-un 
moment al ei (istoric) în care nu-i râmine al 


Încrederea 
în semenul tău 


La răspintie 


Un incident banal ñ schimbă total unui 
adolescent optica asupra existenței. Într-un 
magazin alimentar, observă un băiat care 
fură, vrea să afle ce i-a determinat gestul și 
descoperă, astfel, că are resurse infinite de 
înțelegere și căldură sufletească pe care ar 
putea să le dâruiască semenilor sâi. Un elan 
de generozitate care, la inceput, este privit cu 
scepticism, cu ostilitate chiar. Renunţă brusc 
să mai plece la .Dresda, la facultatea de fi- 
zică, şi hotărește să devină pedagog la cămi- 
nul de copii unde nimerise întimplător, inso- 
-țindu-l pe micul delincvent. Directorul fabri- 
cii, unde lucrase cu rezultate foarte bune 
pină la bacalaureat, refuză să creadă că ra- 
tează șansa de a urma cursurile superioare. 
Părinţii sint stupefiați la rindul lor. Colegul 
său multă vreme nu reușește să ințeleaga 
cum poate să abandoneze atit de ușor planu- 
rile lor entuziaste și mărețe. Doar prietena 
prietenului — o fată singură, de timpuriu 


Zilele filmului argentinian 


soara de istorie) și o altă conştiinţă (a soţului 
ei). dimpotriva, preocupata doar sa ștearga 
urmele unor grave culpe, urme care, even- 
tual, ar putea fi ascunse în cadrul relaţiilor 
convenţionale, dar care se divulgă intr-un 
proces irezistibil de trezire a unei conştiinţe 
sensibile și ne-tarate. 

Puenzo şi-a tratat naraţiunea într-o tonali- 
tate, aș iîndrazni s-o numesc, de melo- 

„drama-politica. realizind un fiim de ţinuta 
profesională fără ca revelaţiile pe care le 
ofera să aibă, cel puţin asupra subsemnatu- 
lui, un impact prea mare... 

Surprinzator de prezentă, în selecţia pe 
care am urmărit-o la sala Studio, sensibiliza- 
rea produsă de trecutul apropiat pe care pa- 
tru din cele cinci filme il abordează cu obse- 
dantă dorinţa de a-l divulgă in ceea ce a câu 
tat el mai insistent să pastreze secret. ŞI 
Baieţii războiului, ca și Să numeri pină la ze- 
ce incearcă să pună în lumină cite un aspec! , 
in care, fără nici un fel de pornire speciala 
sau nădul, faptele să vorbească de la sine și, 
evident, ele acuză acel trecut. Şi iată cum ci- 
nematogratul se dovedește a fi artă — conști- 
ința. La fel de surprinzător, ba poate chiar 
uluitor, ni s-a părut și faptul că după ani de 
zile în timpul dictaturii militarilor — în care 

fimul argentinian s-a păstrat în rezervă, ne- 

putindu-se manitesta decit fugar și precar 

(citeva pelicule pe an doar) și parcurgind tu- 

nelul unui anonimat nedorit. el a ieșit la lu- 
mina zilei dovedindu-și o maturitate de gin- 
dire şi de expresie de-a dreptul de admirat, 

Dar și acest fapt nu este decit o confirmare 

în plus a adevărului că ars longa... 


Mircea ALEXANDRESCU 


Aerul bun 
al Buenos Aires-ului 
cinematografic 


tudinea lor de a capta interesul publicului 
spre a vehicula apoi sensuri profunde, dra- 
matice și dizolvante. Oliveira este un moralist 
fără panaș, fără morgă, dar de o imensă per- 
cutanţă. El nu este un altist care să se limi- 
teze la legile unui gen şi la rigorile jocului, el 
este mai intii un ginditor care modelează arta 
spre a-și exprima ideile 

Grupajul de la sala Studio ne-a oferit — și 
aceasta părea să fie principala ei atracţie, — 
un film care a obţinut chiar in acest an „Os 

ar“-ul pentru filmul străin: Istoria oficială (ca 
sa preluâm titlul așa cum a fost el tradus 
pentru prezentarea de la noi). 

Este un film nu lipsit de virtuţi şi subtilitaţi, 
un fel de investigaţie intr-o conștiința 
ne-marcată de întimplări mai grave pină 
intr-un anumit moment (este vorba de prote 


tceva de făcut decit sa incerce să supraviețu- 
iască. De aici inainte tonul naraţiunii capata 
rezonanțe contrastant dramatice, chiar tra- 
gice, care dau povestirii o dimensiune spe 
cial, deosebită, aceea de satiră-tragică 
Obiectivul ei nu este risul, ci demitizarea si 
cum - cei demitizaţi sint potentaţi, efectele 
confruntării cu ei nu ar putea fi doar în stera 
glumei și risului, ci, mai ales. in aceea a sufe- 
rinței fizice. de a-i avea în față. Raportul, do- 
zajul dintre satiră și tragedie își află echiva 
lentul narativ în acel balet al replicilor spu- 
moase, ironice, candide, și gesturile brutale. 
ucigașe, la început incredibil de dure într-o 
atmosferă de farmec verbal, care cad ca un 
duş glacial într-o baie de aburi. Dar aici este 
cred, și arta lui Oliveira care nu cultivă gratu 
itul şi divertismentul, ci monopolizeaza apt 


Actrița 
* Norma Aleandro ` 
şi regizorul 


Cineaşti . . Laiz Puenzo, 
| argentinieni, PP: 
laureaţii | Istoria prr: 
Oscarului '86, | | 
într-o gală 
| bucureşteană 
| de mare 
| prestigiu 


Foto R>y ARCO 


cind incepe razboiul, cum inspirat și dureros 
se cheamă cartea ecranizată, Slirşitul vacan 
te’ de vară de Waclaw Biliiski. Într-adevar 
povestea soldatului primit cu neincredere, ca 
provocator, și supus unei aspre verificari 
(mai cu seamă că data comunicată de el nu 
se confirmă), îşi pierde din interes, deși se 
află mereu în centrul atenţiei. Transterat su- 
pravegherii unui locotenent, „intrusul” îi va 
ceda acestuia și ponderea în trama scenariu- 
lui. Treptat, in ambianța calmă încă, dar moc- 
nind de temeri, se dezvoltă povestea de dra- 
goste a locotenentului, emblematică pentru 
destinul atitor cupluri frinte de urgie. Un mo- 
å Ă c t. derato constant, menținut chiar și in secven- 
neze fiecare mişcare, fiecare situație, plutind tele agresiunii, marchează stilul discret al au- 
impreună cu eroul, in atmostera vag amb torilor, care se multumesc doar să puncteze 
guă, inerentă oricărui inceput. Minunate sint Intr us sugestiv detalii semnificative pentru cursul 
clipele în care tinărul învaţă parcă să respire ulterior al evenimentelor: apariția colabora- 
altfel acolo, in mijlocul naturii, unde se afla ționistului, fugărirea evreilor. Aceeași discre- 
noul său cămin, scăldat de lumina lăptoasă a tie însoțește și ultimul (stop) cadru, fie el și 
zorilor. Gesturile — de la cel de protecție nu de tot original, dar care readuce în memo- 
(primul, adresat copilului aflat în culpă), la re tema predilectă a cinematografului polo- 
cel de tandrete (buchetul de flori oferit cu se- nez din anii '60, cea a sacrificiului inutil: sol- 
ninătate iubitei comune), de la tenacitate (aș- datul german şi cei trei păzitori a: sài, care 
teaptă în ploaie pină cind o. mătușă ingrata vor fi ucişi de nemți în zorii acelui 1 septem- 
promite să-și viziteze nepoţica), la disperare brie 1939, incremenesc din mers cu capetele 
(goana nebună, prin noapte, pe urmele micu- intoarse spre noi, ca un memento perpetuu 
ților recaicitranţi și inconștienţi), gesturile 
toate au firescul, omenescul trâirilor auten- 
tice. lar interpretul a știut să păstreze con- 
stantà temperatura inevitabilelor incertitudini 
Un film care convinge pentru că nu se sfiește 
să arate distanța dintre enunțarea, mai mult 
sau mai puţin patetică, și asimilarea reala, 


încercată de soarlă, doar ea are bunăvoința 
de a-l asculta și de a-i fi alături, împărtâșin 
du-i propriile greutăţi. Mediul în care tinărul 
intră cu paşi șovăielnici și totuși fermi nu se 
lasă lesne cucerit. Ceilalţi educatori, în majo- 
ritate femei, il privesc cu reticențele de ri- 
goare și la primul eșec îl lovesc nepermis de 
dur. Va fi foarte dificil să se apropie de copii 
orfani sau abandonați, individualităţi fragile. 
susceptibili, vulnerabili, firi diferite. Treptat 
treptat însă Ñ vor accepta cu toții. 


autentică, a preceptelor etice Incepind și 
sfirşind cu prietenia, cu increderea. 


lina COROIU 


Producţie a studiourilor DBla-Boriin. Regia: Evelyn 
Schmidt. - Scenariul: Rainer Koch, Evelyn Schmidt 
Imaginea: Peter Brand Muzica: Wolfram Bodag Cu 
Tili Kretzschmar, Arianne Brenner. Jörg Kieinau, 
and Hemmo. 


Atîtea morți 
din dragoste de viață 


Frumuseţea acestei pelicule constă în lipsa 
de ostentaţie cu care narează faptele, lasind 
spectatorul, alături de protagonist, să tato- 


pi este nu numai soldatul german 
care, în ajunul izbucnirii războiului, trece gra- 
nita ca să informeze contraspionajul polonez 
despre data invadării Poloniei de către tru- 
pele hitleriste. Prin extensie metatorică, se va 
dovedi a fi — şi istoria a confirmat-o, vai, cît 
de tragic — întreaga armată germană, ale cà- 
rei prime eșaloane abia în fina! le vedem pà- 
trunzind cotropitor pe teritoriul țării vecine 
Deci, nu un film de război, şi nu tocmai un 
Roman cu un intrus, cum este intitutală peli- 
cula în original. ci un film despre ultimele zile 
de pace neliniştită, un film care se încheie 


Sergiu SELIAN 


Producție a studiourilor poloneze. Scenariul şi regia: 
Waldemar Podgoiski. imaginea: Wieslam Rutowicz 
Cu: Alexander Mikolajczak, Klaus Peter Thiele, Ka 
tarzyna Pawlak. 


21 


i https://biblioteca-digitala.ro 


O anume percepţie 
parteneri în Citeva zile- din 


timpului (Elena Solovei și 


Oleg 


de ce revedem aceste filme? 
„Cîteva zile din viaţa lui Oblomo 


Secvența lunii 


E... filme care iţi plac mult. chiar foarte 
mult. dar cu greu îți oferă un moment, o sec- 
venţă, un episod pe care să-l preferi. Și 
exista filme in care scenele memorabile sint 
atit de multe, incit cu greu te poţi hotari pe 
care så o preferi 

Luna e iunie, filmul e Oblomov de Nikita 
Mihaikov şi situaţia este dintre cele mai cri- 
tice. chiar pentru un critic căruia îi place la 
nebunie și scena explicației din sauna (vă 
mai amintiţi acea succesiune de primplanuri 
în semiintunericul unei incăperi, prin fereas- 
tra careia se zârește un strălucitor peisaj de 
iarna?). Şi scena primei intilniri dintre Oblo- 
mov şi Olga (ce indrâzneaţa soluţie de a pas- 
tra aparatul in anticamera goala prin care se 
perindă doar servitorii în fața unor uşi inchise 
dincolo de care Oblomov face numai gate!) 
Și scena mesei nocturne (cità candoare se 
poate citi pe chipul lui Oblomov. prins în fla- 
grant delict de bulimie, ce privire rugătoare şi 
ce zimbet dezarmant are acest minunat actor 
care este Oleg Tabakov!). Şi scena patinai: 
lui compusă de Nikita Mihalkov cu ajutoru 
operatorului Pavel Lebeșev ca o prețioase 
miniatură (foarte inspirat moment de cezura 
intre cele două părţi ale acestui film construit 


Un tînăr 

care împlineşte 
o jumătate 

de „secol: 
Superman 
(Christopher 
Reeve) 


pe o riguroasă simertie!). Şi scena pimbarii 
cu tasura şi apoi cu triciclul, care pecetiu 
iește definitiv opțiunea Olgai (cita tristeţe st 
acumulează sub veselia şi lipsa de griji a ce 
lor trei eroi!) 

Şi totuși m-am hotărit: mă voi opri asupra 
finalului 

In virtutea amintite: simetrii, copilul blond 
şi rotofei care aleargă la sfirsit peste cimpiile 
inverzite, strigind, „A venit mamica!“ se rega 
seșie la inceputul filmului într-o scena 


O viziune 
vibrantă, 
nu doar ilustrativă 
a ideii 
de oblomoyism 


aproape identică. Deosebirea e cå primul era 
Cbiomov însuşi, iar cel de al doilea e fiu! lui 
Astfel, ciclul se închide. Dar după aceasta 
copertă finală mai există citeva cadre care 
poartă în ele o mare încârcâtură emoţionaia 
şi filozofică. Aparatul cadrează din spate co 
pilul care aleargă strigind și care se indepar 
tează prin peisajul cu unduiri molatee. Cu- 
rind vocea lui se știnge, iar silueta lui dispare 
înghițită, parcă, de imensitatea pâmintuiut 
care ii aparține şi căruia îi apartine, ace! pa- 


= de desenatorii Jerry Siegel şi Joe 
Schuster, personajul Superman a aparut pen 
tru prima dată în 1938, în revista „Action Co- 
mics“. După doi ani de succes nedezminţit; 
Superman prinde glas şi se instalează, de trei 
ori pe săptămină, într-un seria! la emisiunile 
radiofonice din Statele Unite. in 1941, el de- 
vine personaj'de film animat programat să în- 
truchipeze, în timpul războiului, virtuţiile. de 
bârbăţie, cutezanţă și izbinda, — in așa fel în- 
cit cei. ce selectau filme potrivite pentru ridi- 
carea "moralului soldaților americani de pe 
front, obișnuiau să spună: „Chiar dacă Betty 
Grable are picioare mai frumoase, Superman 
este eroul care ne trebuie.” Dat uitării timp 
de citeva decenii el a reintrat pe la sfirşitul 
anilor '70 în atenţia producătorilor mereu 
dornici să lanseze pe piaţă valori sigure. Co- 
pilul benzilor desenate a fost astfel propulsat 
în era zborurilor spaţiale in carne și oașe, 
sub chipul lui Christopher Reeve. 

Aciuiat pe Terra sub identitatea unui tinăr 
pașnic. inocent şi cam stingaci, Clark Kent, 
descendentul de pe planeta Krypton părea 
să-şi fi uitat inzestrările strămoşeşti. Pi- 
nă'ntr-o zi cind chemarea sa de campion al 
dreptăţii şi adevărului iese pe neașteptate la 
iveală și il impinge în tot felul de aventuri și 
volute zburătoare. În zelul său justiţiar, eroul 
nostru nu prea ţine pasul cu umorul aseme- 


pe ecrane 


mint pe care au pașit şi vor mai pasi Ubio 
mew si Stolzi. cu problemele lor atit de ete 
“er 


Cristina CORCIOVE SCu ` 


Camera stilou 


i, şi filmul, elaborate cu o exacti 
tate pe care nu o regasim-la filmele ante 
rioare. probeaza forța obsesiei ce l-a agresat 
pe Mihalkov. ,...Pianina mecanica” — oare- 
cum în același stil — nu beneticiază de con- 
cizia discursului cinematogratic şi nici de 
metafora, cu atita inspiraţie ca in acest 
...Oblomov. 

Timpul și spaţiul, noţiuni nerostite de per- 
sonaje. concepte nefolosite in argumentare. 
apa prin jocul dimensiunii lor ca termen: a 
metatorei filmice. 

De la ambiental, cu rosturi imediate la sta- 
bilirea relaţiilor intre personaje, funcția spa- 
iului glisează câtre demonstrație, catre €x- 
primarea distanțelor intre oameni. între: ici 
intre taârimuri. Spaţiul familiar lui Oblomov 
este atit de mare incit îl face neputincios 
Nu-l poate parcurge nici el și nici Zahar, nici 
măcar pentru a nu se pune păianjenii şi 
acesta este primul enunţ. Apoi spaţiul devine 
cupleșitor (vizita la neguțator sau travaliul ce 
separă eroul de scena semnarii protocolului, 
i ecindu-l din cameră în cameră) pentru ca în 
secvența primei vizite la Olga sa se subli- 
muze in idee. Operatorul Lebeşev expan- 
draza spaţiul de joc dincolo de pereţi, de li- 
mita cadrului. tacindu-! prezent prin forţa lu 
minii ce aduce volume invizibile în pianul 
imaginaţiei spectatorului. Nu numa: in 
această secvenţa, dar si in multe altele 
(amintirea somnului de dupa-amiază, sau cea 
a baii) lumina trece pe sub uși. se insinueaza 
în cadru ca pentru a te asigura că există un 
dincolo la dincolo. 

Evadarea in exterioare se transformă la Mi- 
halkov in Extinderea argumentelor la scara 
dimensiunilor „planetare. Plecarea lui Soltz in 
plină iarnă pe o cimpie ce pare, în privirea lui 
Oblomov, a nu se termina decit la marginea 
lipsiei ținută de cei patru elefanți, sau fuga 
micuțului peste spinările molcome ale coline- 
lor, strigindu-și cind cu bucurie, cind cu dis- 
perare mamă, strigat ce privit din unghiul pā- 
sării în zbor impinge dimensiunea dincolo de 
unia neputinței ochiului, sint semne ale strā- 
lucirii operei 

Primul cadru al filmului este mostra timpu- 
lu: real al trecerii lui 'Obiomov prin viaţa. Un 
cadru; probabil, de aproape zece minute ne 
creeaza senzaţia unei vieţi biologice mult mai 
lungi, stabilind termenii ipotezei. „Este timp 
pentru tot”, enunţ tipic existențelor simple, 


vieţii într-o societate cu dinamică mică, în 


care inhibiţia și neputinţa individului duc la 
lene si apoi la resemnare. Modul trecerii tim- 
pului este moştenit, marcat in genă. Scena 
somnului de după-amiaza, a dulcelui somn 
de după-amiază, sau scena trecerii timpului 
in discuții despre Luca dulgherul. sau scena 
tihnitei seri de iarna la conac, — sint scene 
ritualice. Așa trebuie să treacă timpul, 
aceasta este legea. iar cind Zahar ii repro- 
sează lui llia această moştenire nefasta el se 
simte jignit de, moarte. in iupta cu timpul 
Oblomov este un etern invins. La Oblomov 
timpul are o alta unitate de masură. una de 
aceeași marime cu cea cu care se masoara 


wiata „planetelor Florin MIHĂILESCU 


nea multor coechipieri intru aventuri nastrus- 
nice câ cei de pe malul Nilului, pe urmele a 
tot felui de pietre preţioase sau de corabi: 
pierdute. Popularitatea lui Indiana Jones pare 
să fi convins și pe producătorii lui Superman 
că prea multă seriozitate strica. Sau pe ecran 
nici seriosul și nici fantasticul aventurilor nu 
mai pot fi crezute fară un iz de başcalie. Zis 
şi făcut 

Pentru a salva eroul de prea rfultă seriozi- 
tate, lilmul este încredinţat la al doilea episod 
cunoscutului regizor britanic de comedie Ri- 
chard Lester, autor al neuitatului Spil și co- 
producător la Superman |. 

Superman râmine același vinâtor neintricat 
al răului de pe Terra, dar gag-ul ii devine 
partener. În zelul său i se mai intimpla sa 
stinga chiar flacăra olimpică. crezind că esie 
vorba de un incendiu sau să indrepte turnul 
de la Pisa. Tot pentru a-l umaniza, greșala si 
neputința sint doar omeneşti, autorii îl lasa 
un timp șomer, situaţie faţă de care nici fiz- 
cul sâu, nici aptitudinile sale zburătoare nu-i 
pot fi de vreun folos. Aşadar. mai mult sau 
mai puţin super in următoarele doua epi 
soade, Christopher Reeve a continuat să ne 
invâluie in mantia farmecului său. Filmul tin- 
dea sa. devina serial 

Dar o dată cu stfirșitul episodului iii. aven- 
tura-s-a mutat de pe eran în studio. Obi'gaţi- 
ile contractuale ale actorului fața de produ- 


https://biblioteca-digitala.ro 


cine-univers 


C. prilejul vizitei în țara noastra a regizo 
rului Jurah Herz. am vazut ia Casa de cultura 
a Republicii Socialiste Cehoslovace, filmul 
lui, Vampirul din Ferat. Mi-a facut o placere 
deosebita, fiindca e o producţie cinematogra- 
fica de science-fiction și genul mă fasci- 
neaza. Am fost și curios să aflu cum s-a des 
curcat Jurah Herz, intr-un domeniu unde difi- 
cultăţile sint foarte mari şi reușitele rare 

Incepind cu titlul, regizorul arâta că inten 
țoheaza sa mobilizeze faimosul umor pra 
għez. pentru a trata o temă de thriller clasic 
proiectat in universul anticipaţiei tehnico-ști- 
ințifice. Ferat, aici o localitate, trimite la Nos 
feratu după care Werner Herzog a realizat re- 
cent un remake. Ca nu cumva aluzia să 
treaca neobservata, in timpul acţiunii, eroul e 
invitat sa vizioneze nişte scene cu vampiri din 
nenumaratele tiime cite s-au făcut pe aseme- 
nea subiecte, după opera lu: Murnau 

O linie fină de ironie trece, aşadar, prin 
toata istorisirea sinistra, derulată în faţa 
noastra, dindu-i o detaşare demonstrativă su- 
perioară. care e proprie așa-numitelor „con 
tes philosophiques”, de la „Zadig” la „Cavale 
ru! inexistent“. Personajul principal, un tinar 
medic cam nâuc, veşnic în criza erotica, deși 


Pină și Isabelle Adjani s-a 
coruptă de Nosfi 
în viziunea lui Werner 


catorii incetind, „Fât-trumos” s-a vazut in tata 
unei. dileme: så continue sâ-și lege numele si 
chipul de Superman sau så mai tenteze si 
alte “călatorii „undeva-cindva”. Doar pină si 
Stallone după patru serii Rocky a trecut la 
Rambo! In aceasta alegere umorul nu-l ma: 
putea ajuta și preferind să-şi asume riscul pe 
ecran și nu în viaţă, a imbracat din nou cos- 
tumul cunoscut și s-a aşezat în fața aparatu 
lui de filmat. Atenţie, motor! Se filmează Su 
perman IV Scenariul anunţă noi gaguri 


Adina DARIAN 


Acelaşi superman prezintă 
Almanahul „Cinems 
Mulţumim pentru atenţie 


lăsat 


Herzog 


se învirtește printre temei frumoase și dar- 
nice cu farmecele lor, intărește nota comică 
inchipuind o progenitură a lui Svejk, ajunsă. 
tară voie, să ducă o anchetă polițistă prin tot 
felul de întimplări oribile şi derutante 

Jurah Herz face apel la ironie numai atit cit 
trebuie, ferindu-se så distrugă prin întrebuin- 
area ei excesivă increderea noastră in vera- 
citatea faptelor prezentate. Umorul are rostul 
doar să întoarcă thriller-ul in parabolă. 

Vampirul din Ferat e o maşina de curse, 
construită astfel incit sà funcţioneze cu singe 
omenesc și să și-l ia direct prin câlciiul celui 
care o conduce. Numeroase episoade miste 
rioase acreditează existența unui asemenea 
monstru ale cărui victime preferate sint tinere 
temei și piloții de performanţă în raliurile au- 
tomobilistice. Dar dincolo de istoria pro- 
priu-zisă, filmul bate mai departe: noul Nos- 
feratu ar fi automobilul ca atare, pentru câ el 
își ia zilnic în lumea modernă o rată de singe 
omenesc, prin desele accidente, devenite 
plagă a civilizaţiei actuale. 

Herz s-a inspirat dintr-o nuvela a lui Josef 
Nesvedba, unul dintre marii autori de litera- 
tură S.F. și a imprumutat de la el o anume 
anvergură speculativă fericită 

Păcat că o reduce, dind toată vina vamp 
rismului pe o conspirație cu comandouri or 
ganizate à la James Bond și aviditaț finar 
ciare cam schematice. Aura de „conte philos 
phique“ ʻa filmului se cam destramă ast!.- 
dar nu numai ea 

În genul cinematogralic S.F. Vampirul din 
Ferat se distinge prin faptul că aduce p« 
ecran un caz de fantomatică. E termenul cu 
care Stanislaw Lem denumește o ramura 
stranie a științei viitoare, aceea in măsură sa 
fabrice. de pe acum, o realitate iluzorie. cu- 
plind toate simţurile noastre la diverse maşin: 
programate. Tulburător devine faptul ca. de 
la un moment dat, nu mai putem distinge ce 
ni se intimplă realmente și ce ne-a los! doar 
transmis sub formā senzoriala tara a exista 
efectiv. 

Vampirul din Ferat dă o asemenea turnură 
inspirată unei forme inedite de thriller, unde 
oroarea nu 0 creează imaginile fioroase, ci 
speculaţia intelectuală cu rezultate neliniști 
toare. Eroul constată la sfirșit câ ia fost în 
tinsă o cursă, tribulaţiile lui fuseseră preva 
zute, ba chiar provocate inadins spre a tacı 
reclamă tipului respectiv de maşina 

Fantasticul speculativ priește filmelor SF 
după umila mea opinie. in cazul lor. prime 
dia cea mai mare e så apară senzaţia de pa 
pier maché“, acolo unde trebuie arâtate pro 
dusele imaginaţiei anticipative 

Jurah Herz păstrează tot timpul aceasta vi 
clenie artistică. Personajele sale se mişca 
într-o realitate cotidiană comună. plină de 
credibilate. Ne găsim in miezul verosimiliulu 
şi cu atit mai mult fantasticul situațiilor in 
trigă. Figura de business-woman, inconjura! 
de echipa gorilelor sexy feminine, strica 
acest efect bun. Era nevoie ca o reflecţie à la 
Svejk să le anuleze şi lor realitatea inlocu- 
ind-o cu un produs fictiv. elaborat de cine 
știe ce imaginaţie trustrată. Atunci totul ar fi 
fost în regulă. Dar şi așa plăcerea urmăririi 
fiimului nu e mica 


Ov.S. CROHMĂLNICEANU 


Inainte de a „scrie“ cu aparatul 
de filmat a „scris“ cu penelul: 
afisul la Dodes'ka-den 


desenat de Kurosawa. 


zilele filmului cehoslovac 


Trei genuri, 
trei stiluri 


l. cinematografia cehoslovacă se intimpla 
ceva. Ceva nou şi bun. O reală dorința de a 
reda viața așa cum e ea, de a investiga sufle 
tul omenesc in ceea ce are el bun și râu. Dar 
nu cu bisturiul, ci cu aparatul de radiografiat 
Unii o fac cu tandrete. Pădurarul (interpre 


“Fantezie, 
umor 

Şi tiic E 
{Rumbur S) 


Saas 
de cultură 
a studenților 


U. copil cu capul mare şi och: senini, ca 


euthanasia, se roagă pentru sânatatea mame! 
lui, într-o baracă podidită de propriile picturi 
naive, infăţişind cu obstinaţie un tramvai 
Ruga transpare din stiala hieraticā a gesturi- 
lor, freneziă rostirii o face insă poruncitoare, 
cu iz de săgeată trasă spre cer, intru con- 
stringerea zeului ploii. Copilul, japonez. are 
facies downian. Asta explică, în parte, strania 
lui comportare, de vatman al unui tramvai in- 
chipuit. pe niște șine imaginare. șerpuind în 
slums-urile unui peisaj dezolant, printre gu- 
noaie fardate de un soare expresionist. Pasa- 
gerii lui sint „oamenii din subterană”: borfași 
angelici sau vinovaţi de incest, sinucigași de 
ocazie sau orgolioși cerşetori care visează 
vile în stil rococo pe marginea mormintelor 
copiilor lor uciși de mizerie. Adesea invocata 
alăturarea dintre Dodes'ka-den și clasicul Mi- 
racol la Milano al! lui De Sica. pare formală, 
in ciuda acceptării ei chiar de autorul nipon 
Miracolele se compară doar in măsura în 
care duc la neasemuire. Ele sint. cum spune 
Eliade, irecognoscibile, se adeveresc doar 
neimaginate. 

Or, nebunia copilului Rokuchan este pro- 
babil tot atit de imaginară ca şi neorealismul 


cinema 


București, iunie, 1986 


Nr. 6 Anul XXIV (282) 


Redactor șef 


Ecaterina Oproiu 


O reală dorință-și putinţă!-— 
de a vedea viața 
asa cum e ea 


tat excelent de Viado Muller) din Dragostea 
cu partum de răşină este foarte aproape de 
inima regizorului-scenarist Jiri Hanibal. Desi- 
gur, are principii poate prea severe şi cam 
demodate. Dar poți lăsa o nepoată de nici 
douăzeci de ani să stea nopțile la discotecă 
cu un tinar şi blonduliu motociclist? Desigur 
că la mijloc e și un soi de gelozie paterna 


Un tramvai numit 


Cinema 


atribuit primului film color al lui Akira Kur: 
sawa Realitatea personajului e doar vopsita 
a la Caligari: vopseaua face parte din real, e 
doar o superficie a lui. Însă realul circum 
scrie și aiuritoarea suprarealitate în care 
traieşte Rokuchan, sublimul pictor naiv, per 
soniticare a cineastului transformator al lumii 
prin forța demiurgică a inspiraţiei lui, cum l-a 
explicitat intr-un interviu regizorul japonez, 
cindva absolvent al Facultăţii de pictură din 
Tokio. Un demiurg neinteligibi! și discutabil. 
ca orice cauză prima, ca însuşi enigmaticul 
Dodes'ka-den, onomatopeea incantatorie prin 
care copilul revelează tramvaiul său neva 
zut. Conform interviului amintit, tramvaiul 
simbolizează chiar cinematograful, supremul 
mijloc de comunicare al mereu neinţelesulu: 
Kurosawa, regizorul care s-a incăpăţinat în a 
trimite spre innoratul ecran sageţile proprie: 
inspiraţii, oricit de nerentabilă le-ar fi paru: 
ea la box-office-producătorilor. Antologicii! 
cadru cu vatmanul-copil traversind fericit : 
nele magice ale unui auroral curcubeu, urm 
de detaliul unei pungi rostogolite în praful 
zat, e poate cel mai limpede semn ca ploua 
visata de artist rodește deja in realitate 


Danie! DANIEL 


Coperta I 


Doi actori de talent 
revâzuţi, de curind, 
în Întunecare: 
Emilia Dobrin-Besoiu, 
Vladimir Găitan (aici, cu puștii lor) 


Fotogratie de Victor STROE 


6 
„Cititorii din străinătate se pot abona prin 
„Rompresfilatelia' 
port presă P.O. Box 12-201., telex 10376 


presfir București — Calea Griviței nr. 
64—66". 


Prezentarea artistică 
Anamaria Smigelschi 


stirnita de perspectiva unu: posibil maritiș 
Dar putem să-i facem din asta © vină celui 
care a crescut-o singur, în timp ce fiica lui și 
mama ei tot incerca sâ-și refacă viața? Desi- 
gur că e puţin ridicol în strădania de a-şi de- 
monstra fortele. Dar nu e oare patetic refuzul 
său de a abdica de la viaţă, de a renunţa la 
padure, și la bere, și la dragoste? 

Alţii o fac cu înțelegere. Cercetătorul din O 
șansă prea mare de Otakar Fuka vrea mai 
mult decit orice pe lume să ia locul șefului 
său. n-a suferit niciodată de o prea mare sta- 
bilitate sentimentală ceea ce a dus la despar- 
țirea de familie, iar in situaţiile limita își 

ierde cumpătul. Și totuși nu e un monstru. 
n momentul accidentului, primul gind e să 
ducă băiatul la spital și numai moartea aces- 
tuia pe drum îl determină să ascundă cada- 
vrul. După cum la primele propuneri ale di- 
rectorului de a lua locul șefului său bolnav, 
eroul refuză. Există în acest refuz teama că 
vestea înlocuirii îi va fi fatală celui bolnav, 
dorința de a nu face impresie proastă colegi- 
lor și speranța ca directorul să hotărască in 
locul lui. Dacă la toate aceste ezitări adau- 
gam faptul că.e un destoinic profesionist și 
un tată grijuliu obținem portretul complex al 
unui om făcut din carne şi singe și ale cărui 
zbateri interioare sint mult mai credibile și 
mai interesante decit intriga polițistă a filmu- 
lui, bazată pe excesiv de multe coincidențe. 

Adevărului psihologic al unor personaje ca 
pâdurarul din filmul lui Jiri Hanibal sau cer- 
cetătorul din O șansă prea mare ii cores- 
păunde un firesc ambiental (uman și obiec- 
tual) ce exclude excesele în ambe sensuri — 
mizerie sau bunăstare nejustificate. 

Filmul pentru copii Rumburak le prilejuește 
lor. copiilor, o reintilnire cu personajele po- 
pularului serial TV Arabela, iar nouă o reintii- 
nire cu Vaclav Vorlicek, regizorul ce imbină 
armonios umorul cu apetenţa pentru miracu- 
los, apetenţă satisfăcută prin incursiuni în 
două domenii doar la prima vedere diametral 
opuse: basmul și științitico-fantasticul. (Este 
o câăsâtorie pe care a imaginat-o şi lon Po 
pescu Gopo in Povestea dragostei). Vrăjitorul 
care a uital tormula magică, sortit să fie cind 
om, cind cioara, trăieşte intr-o civilizaţie a ro 
boţilor și computerelor cu ajutorul cărora vrea 
să-şi recapete memoria. Intimplările se aglo- 
mereaza, poate prea mult, pentru puterea de | 
urmărire a copiilor, cărora însă nu le scapă 
hazul poantelor principale. 

Aceste trei filme au meritul de a ne fi trezit 
interesul și curiozitatea de a vedea și alte 
producţii recente ale cineaștilor cehoslovaci 
care så ne confirme părerea că in cinemato- 
gratul cehoslovac se intimplă ceva. „Ceva“ 
nou și bun, demn de luat în seamă. 


ioana CRISTIAN 


Ploala visată de artist rodeşte 
în realitate (Dodes'ka-den) 


> CINEMA, 
Piaţa Scinteii nr. 1, Bucureşti 41017 


Exemplarul 8 lei 


* — sectorul export-im- 


1 rezentarea grafică 
oana Statie 


Tiparul executat la 
' Combinatul poligrafic 
«Casa Scinteij» — Bucuresti 


în premieră 


Adolescenţii de azi 


Alexandru Bogdan Manea, Raluca lordăches 


N... indivizii märginiți iși: inchipuie 


Et Are lucrurile serioase nu se poate vorbi 
decit cu gravitate”. Plasat destul de la ince- 
putul filmului ca să aiba timp şi spaţiu de 
funcţionare, citatul conţine o mică notă de 
avertisment. Din spatele lui, autorii filmului 
scenarist Nicolae Cristache. regizor Cristiana 
Nicolae, par sa ne atraga atenţia câ lucrarea 
lor este serioasă în ciuda tonului vioi pină la 
veselie, iar dacă cineva se trezește protestind 
cum câ... despre lucrurile serioase nu se 
poate vorbi decit cu gravitate, îşi asumă ris 
cul sa fie etichetat drept marginit 

Să nu fim mărginiţi, așadar. Cu atit mai 
mult cu cit nu este cazul. Dar care este ca- 
zul? Despre ce este vorba in această propozi- 
țiune foarte bine articulata din scenariu (deci, 
cazul este în primul rind acela fericit în care 
un film se poate baza, intr-adevar, pe scena 


în premieră 


D... fabuloasa câlatorie cu un echipaj 
român spre Singapore, cita „materie prima 
(fluida, mai ales, doar sintem in plin ocean), 
şi pentru echipajul cinematogratic „remorcat“ 
de cel naval! Din primul voiaj mixt a ieșit o 
bună şi tensionată „marină”. Nu doar in sens 
peisagistic. ci și dramaturgic. Dintr-o a doua 
expediție pe un cargou comercial a aparut 
aceasta „Furtună in Pacific ce acumuleaza la 
bord. nu numai lupta disperata a echipajului 
cu stihia dezlanțuită in mijlocul oceanulu 
dar şi citeva momente — la fe! de spectacu 
loase atunci cind sint surprinse în adincim: 
— de lupta a omului cu propria-i disperar: 
sau teama (firească). cu tendința de capitu 
lare in fața destinului ori, dimpotrivă. de re 
zistenţa pina la capat (dar cine mai ştie unde 
e acest cap-at al Bune: Speranţe, ori al vicie- 
nei speranțe!...) ce te indeamna sa nu aban- 
donezi nava chiar cind toate eforturile apar 
zadarnice şi insăși cablograma îți ordona să 
salvezi echipajul cu orice preț. Numai capitan 
sa nu fii în atari condiţii, și incă unul atit de 
framintat, de inimos, de înverşunat ca perso- 
najul încredințat lui Dan Condurache de regi- 
zorul la fel de frămintat. de inimos. de inver- 
sunat în ale 'suspensului cinematografic (pe 
mare ca şi pe uscat) cum e Nicu Stan. Am 
numit doar doi „capitani“ de cursă lungă 
dintr-un intreg echipaj pornit la drum cu 
acea pasiune. exaltare, incâpaținare fară de 
care poţi face orice numai cinema de emoție, 
nu. Şi Furtuna... aceasta este în primul rind. 
în al doilea rind, in al treilea rind: un cinema 
de emoție. De emoli: tari pe marea agitata 
emoții cind se anunţa ca „frumoasa Vichi” le 
dă tircoale.' ca ciclonul nu poate fi ocolit, ca 
tocmai acum s-a defectat ceva la motor. ce 
facem? cirpim motorul? incercâm, dar in 
aceste condiţii speciale nu putem nimic, de 
cit sa plutim cu vele. ca in timpul Invincibile: 
Armada şi nava e acum o coajă de nuca în 
mijlocul furtunii. Ce facem, că ne apropien 
de stinci și cargoul „Oltul” care ar putea ven) 
să ne ajute e la zece zile depărtare; nu-i d 
tratat nici macar cu „Salvatorul” străin, jec 
mânitor, care ne cere in schimbul salvar 
echipajului toată încârcâtura navei, duca-s! 
la dracu'. Raspunsul? Noroc ca între timp s 
detecta! şi legatura radio, altfel le-ar fi auz! 
urechile una zdravână, marinareasca 
Alaturi de tinărul lup de mare: (Condura 
che) un secund cu o clipă de șovaială față 
hotărirea căpitanului, pentru ca apoi sa-i dea 
mina barbâtește, izbucnind într-un ris sarca: 
tic, cind descopera. amindoi, ultimul rengh 


(Rodica Horobeţ, 
„ Alexandru Bogdan U 


și pina la ultimul compartiment trecini 
neinteles, prin şeful de orchestra care esle 
regizorul. Ca sa ne ridicăm la limbajul și in 
atmosfera acestui film uşor de aşezat oricind 
>! cu dreptate deplina, in familia cu și despre 
la care insă nu este interzis accesul 
dimpotrivă. el este chiar indicat 
pentru că orice parinte de adolescent ar avea 
ceva de afiat despre starea vremii sufleteşti la 
copilul personal, ca să ne ridicâm și så şi ra 
minem in atmosfera acestui film proaspat și 
urat despre „adolescenţa în erupție”, ras- 
in această propoziţiune 
numita Al patrulea gard, lingă debarcader 
este vorba de o virsta și problemele ei arzā- 
toare. probleme pe care filmul le așează fru- 
mos, in ordinea firească a priorităților, evi- 
dent, tot ale virstei. Pe primul loc, dragostea 
Un E! si o Ea se våd șase luni în fiecare miar 
la ora 7 30 trecute fix, in aceeași statie 


punsul ar suna aşa 


Furtună în 


intr-un hohot scurt, în faţa absurdului 
ment fulger antologic: pentru doi interpreți 
moderni care cunosc bine tainele cinemato- 
3rafului: Şerban lonescu și Dan Condurache 
ironic. *demonstrind perfecta 
ca intre doi bărbaţi 


Umor  scrișnit 
nțelegere, comunicare 


Nici restul echipajului nu e neglijat de regi 
Visan la fel de firesc, direct 
spiritual, pe ocean ca și în ograda Aici pr 
post de mecanic inventiv, energic, dar cedinu 
in fața evidenţei, pierzindu-şi increderea 
nu umorul — în fața catastrofei 
une i-ar putea salva, Stie el 
dar cum nu crede în minuni 
cu înverşunarea tinarului capitan. O nepotri 
vire de temperamente, de adrenalina, în ul 
lima instanța de virstă, de experiența. O reve 
mre în alta situaţie de comic dramatic - 
film anterior 
Nicolae pe post de viitor tata ce transportă 
caruciorul din Singapore spre Constanţa și 
asteaptă din clipă în clipă vestea cea mare 
tiul. Doar că legatura cu uscatul se pierde. și 
atunci matrozului îi vine să-și ia cimpii 


Numai o m 
ca tehniciar 
nu e de acoru 


iotecă-di 


de autobuz. far2 sa-și vorbeasca „Parca aud 
o, poveste. din secolul trecut” — va remarca 
nu tara oarecare nostalgie. mama fetei, posë 
soare de soţ bine fixat in secolul XX. cu carți 
şi mașina la activul sau 

Problema numarul doi, care se va dovedi 
cu timpui, si, în timpul filmului, a fi, de fapt 
problema numarul unu, este prietenia. Să lie 
oare prietenia „o problemă”? Este. La orice 
virstă, dar mai cu seamă la aceea pe cit de 
dulce, pe atit de vulnerabilă a adolescenței, a 
avea sau a nu avea un prieten de nadejde 
este o “problema extrem de importantă. Şi 
iata că el, Milica (Milica de la... Vlad) are un 
asemenea prieten in persoana lui Mişu. cel 
cu ochelari şi condiţie fizică in compensație 
In „compensație“, Milică va purta şi el oche 
lari de care nu are nevoie, numai și numai ca 
să semene cu prietenul. 

Dar — imping autorii mai departe proble- 
matica — ce se va întimpla cu o atit de mare 
prietenie atunci cind în ea va pâtrunde 
blonda, decisă și fermecatoare, Ea? Mai ale 
în cazul în care, ea pusă pe glume, aşa 
joacă, vrea să-i demonstreze Lui cà prietenul 
nu merita chiar atita încredere... Chiar și pina 
aici autorii iși țin promisiunea. In ciuda tonu- 
lui lejer, deconectat, firesc, (firescul pină ia 
mica bilbiiala sau precipitare verbală a prota 
uoniştitor) lucrul este intr-adevar serios. Şi 
poate fi luat în serios, pentru ca ceea ce ni se 
arata nu este o poveste ca-n filme, cu tineri 
(rumoși ca-n filme. care se mișca și vorbesc 
unpecabil ca-n tilme, este o poveste cu tineri 
ca-n viața, propuși intr-o imagine nu ideala ci 
posibilă, care nu flatează ci oglindeşte, in cu- 
noştințăa de cauza, o virsta anume. Virstă pr 
care o cunosc atit de bine, incit nu au avut 
nevoie 5a o inventeze. 

Ambiţia autorilor este insa mai mae. £ 
tind mai sus, ei țintese mai sus, ei depâşes 
aşadar, cutia toracica, lacașul sentimentelor 
şı patrund cu tandrețe și bagare de seama i 
cutiuța de mai sus, numită craniană, unde 
‘hiar, încep să scotocească în câutarea alte 
probleme şi anume. ce vor ei. tinerii âștia 
>um vad ei mai departe? Ce gindesc ei des 
pre viața lor de mai tirziu, viața de oamen: 
maturi? lar aici chiar şi umorul se lasa inlatu- 
rat, aici ni se spune în fraze exacte. serioase 
(umorul involuntar nu intră la socoteala, fi 
rește) ce și cum. Atlam, astfel, cà acești tineri 
ai zilelor noastre se impart, asemenea altor 
tineri tot ai zilelor noastre, dar mai de demult 
în două tabere: cei care vor så traiasca pen- 
tru a fi — a fi ceva cineva mva tact 
iaca se poate — şi cei care trăiesc pantru a 


Pacific 


ocean, să se aventureze de unul singur în 
turtună cu o barca salvatoare. Miza drama 
tică — scenariul e semnat de Constantin Nc 
vac şi Nicu Stan — e suficienta pentru ur 
him întreg. ea n-are nevoie de mult subtext 
urmind un crescendo firesc. prin acumularea 
incidentelor şi a citorva tensiuni interioare, a 
celor nerabdători sau a celor prea temerari 
cum e secundul în lupta cu valul. rapit de vai 
in timp ce în cabină fracul lui alb de mire se 
datină nostalgic, in timp ce pe uscat fru 
moasa de peste munte, balerina de la Cluj 
șteaptă tot mai nostalgică... Exista şi un a! 
tul, pe care nu-i mai aşteapta nimeni (aşa 
rede ei. cind se inverșunează sa nu ac 
'ească sp descifreze o telegrama de la ne 
vasta cu care e certat, o telegrama pe care 
rede falsă pentru cå nu se poate. ea eo in 
pâţinata. n-ar putea sa revina). mai e ṣi bu 
catarul care stie ca moralul marinarului trece 
şi prin stomac şi atunci ii pindește pe lupta 
torii cu furtuna, tinind în mina sandviciul sal 
vator. Intimplarile sint povestite cu nerv. cu 


protesionalitate şi cu reflexul lor inteligent pe 


fetele oamenilor, intimplari si sentimente po 
vestite mai ales de aparat, surprinse în un 
ghiuri variate. montate dinamic cind e cazu! 


Al patrulea gard,lingă debarcader 


avea. A avea o profesie anume, un post 
ăttume, O casa, o mașina, un soj anume. cir 
tarit, gospodărește, șase luni. studiat, ca 
cistigat, dar pierdut din nepotritire-nu de ca- 
racter, ci de viziune asupra vieţii. Pentru ca 
tata, nu Ei care s-au văzut șase luni în fiecare 
miercuri la ora 7 30 trecute fix, se dovedesc a 
ti asemenea, adica pereche. ci doi tineri care 
se cunosc din intimplare, la ștrand. Mișu cel 
caraghios" şi Bibi cea „fatală“, de fapt o fe 
uță în câutarea propriului contur sufletesc 
care se gaseşte și regāseşte în persoana atit 
de puţin, tot aparent, seducatoare a puștiului 
cu ochelari 

„Lucrarea“ se dovedeşte intr-adevâr mai 
serioasa decit pare. Pentru că nu numai pro- 
blema iubirii în adolescenţa, a prieteniei în 
adolescență, dar adolescența insâși față in 
faţă cu capcanele pe care i le intinde viaţa 
este pusă în discuţie. Ceea ce surprinde plà- 
cut, față de alte producții in gen, la acest Al 
patrulea gard, lingă debarcader este sinceri- 
tatea discursului propus de autori; și preluat 
cu înțelegere și putere de a-l duce cu bine la 
capat de câtre interpreţi. In primul rind, ti- 
eşte, cuartetul de adolescenţi. Alexandru 
Bogdan Manea (Milicâ), Rodica Horobeţ 
(Cornelia), Alexandru Bogdan Uritescu 
(Mișu), Raluca lordachescu (Bibi) — dar și 
personajele secundare in economia filmului 
lin care actori în toata puterea cuvintului 
trina Petrescu, Valentin Uritescu, Cezara Da- 
tinescu, Val Paraschiv, Andrei Torok, Con- 
tantin Drâganescu) construiesc, pe date pu- 
ne, existente credibile, rezistente în viața fil- 
mului. Pe aceeași linie a sincerităţii se inscrie 
şi imaginea lui Florin Paraschiv, foarte atenta 
tocmai la adevarul expresiei, la cadrul „sur 
prins”, nu facut 

Un film sincer este fară indoială placut 
vedere Daca sinceritatea este dublata de 
buna stapimre a materiei filmice. piăcutu 

neste automat, utilul 

Cazul fimului Al patrulea gard, lingă debar 


cader. Eva SIRBU 


Producţie a Casei de filme Patru. Scenariu: 

ristache. Regia: Cristiana Nicolae. Decoruri și cos 
tume: Marce! Bogos. Imaginea: Florin Pass 
Montajul: Rodica Fălcoianu. Coloana sonoră A 
Orasanu. Muzica: Marius Țeicu. Cu: Bogdan Aer 
dru Manea, Rodica Horobeț, Bogdan Alerandru 
tescu, Raluca lordăchescu, Irina Petrescu. Are 
TOrok. Valentin Uritescu, Cezara Dalmnescu. va 
Paraschiv. Constantin Drăgănescu, Răzvan Popa J- 
lieta Strimbeanu, Mircea N. Creţu. Film remizat în 
studiourile Centrului de Producţie Cinematografică 
Bucureşti” 


sau clasic, cursiv, prin acumulare 
de date exterioare și interioare 

si citeva — mai sumare de-ac 
detalii care joacă. O banda de ma 
cu vocile celor dragi devine surpriza ser 
revelion, aruncind lumini și umbr 


marinarilor. Totul e strins, eco 
cient Nu-i loc de mult subtext, or 
ter in aceasta inlânţuire de cauze ș 


nuanțele se cam pierd intr-o lupta pe viata 
pe moarte. Şi totuși. prea atenți sa nu 
furtuna, autorii expediază unele scene 
ır merita detailate psihologic. Filmul ar 
"gat mult dacă şi-ar ti mutat mai des 
de interes din sala mașinilor câtre sala c 
mai complicată, a mecanismului sufletesc 
Dar nu-i putem cere unui fiim de acțiune 
mai multă psihologie decit işi poate perm 
ntr-o înverșunare filmarea:pe viu a unei as 
nenea dezlanţuiri a naturii. E şi meritul 


ratorului Mihai Truică. cel care a trecut 

„cces proba de foc a lurtunii pe mare 
meritul intregului echipaj artistic condus 
pricepere de un „lup” al filmului. pilotind 
cu pricepere Şi pasiune 


Alice MÂNOIU 


Producţie a Casei de Filme Unu. Scenariul: Consta 
tii Novac, Nicu Stan Regia: Nicu Stan. imaginea 
Miha Truică Muzica: Vasile Sirli. Decoruri: ar 
Adriana Păun. Costume: Maria Malița. Cu: Dan Co 
urache, Şerban lonescu, Dorel Visan. George Mk 
toi, Valeria Seciu, Gheorghe Cozorici. Petre Nicolae 
Remus Mărgineanu, Cornel Revent. Florin Chiriai 
Nga Bacsay, Claudiu Istodor Film realizat in stu 
diourile Centrului de Producţie Cinematogralica 
Bucureşti 


Nr. 6 281) 


Anul XXIV | 


vistă a Consiliulu 
Culturii si Educaţiei Socialiste 
Bucureşti, iunie, 1986_ 


FE |