Revista Cinema/1990 — 1998/017-CINEMA-anul-XVII-nr-7-1979

Sintem fiii acestor ani incandescenti! 


O nouă calitate în film cere 
competență, responsabilitate, talent 


Nr. 7 


Anul XV (199) 


Revistă a Consiliului 
Culturii şi Educaţiei Socialiste 
București — iulie — 19/9 


Preşedintele țării, 


exemplul cel mai înalt 


Purtind în mină aparatul cineastului re- 
porter, am avut şi am prilejul de a mă afla 
si partidului. prepedinteia republici, tova- 
al partidului, rej ova- 
rășul Nicolae Ceaușescu. În meat mod, 
am contribuit la imprimarea pe peliculă a 
u 


de mărețe și în același timp intime mani- 
testări ale adeziunii întregului popor la 
politica internă şi externă a partidului, ale 
dragostei pe care o purtăm cu toții celui 
care ne conduce spre implinirea sub soarele 
comunismului, a destinului nostru ca na- 
țiune liberă și independentă. 

Am văzut, la noi acasă şi peste hotare, 
milioane de feţe și milioane de mlini vibrind 


sinceritatea că eu nu nu îi admir. dar 
îl și iubesc pe tovarășul Nicolae 
Ceaușescu ca pe un mare bârbat exem 


perioară pe care o manifestă necontenit 


Ca reporter-cineast pentru marele ecran, 
cunosc impresia excepțională pe care con- 
ducătorul partidului şi statului o face tot- 
deauna, în toate împrejurările. Persona! 
am învățat să urmăresc în mod deosebit 
un anume timp doi al fiecărui moment pe 
care îl filmez, timpul care urmează celui 
introductiv, festiv, protocolar. Pentru că 
atunci, în acest timp doi, iese întotdeauna 
în relief dimensiunea inedită, omenească, 
iradiantă a personalității președintelui, căi- 
dura și frumuseţea modului cum se ra- 

la cei din jur. Sint detalii care 
contribuie la crearea acelui cadru, acelui 
climat în care se afirmă cu succes un spirit 
politic nou, bazat pe cunoaştere și încre- 
dere. Şi cum ochiul aparatului de filmat 
şi specificul profesiunii noastre ne fac 
deosebit de sensibili la aceste detalii ale 


ment față de cauza libertăţii şi fericirii 
poporului nostru. 
Pantelie TUȚULEASA 


Un erou comunist 


este un personaj c: 
arde şi luminează 


Artistul, actorul fiind în acelaşi timp şi 
instrumentul realizării momentului de artă, 
fireşte, se consumă arzind, licărul flăcării 
sale adăugindu-se luminii către care aceas- 
tă societate tinde. Uneori această lumină nu 
se vede, dar să fiți siguri că ea există și. 
mai mult, că fără ea nu poate îi conceput 
nici un drum ce se vrea luminos. Dar pentru 
asta, ca un adevăr axiomatic, trebuie să 
acceptaţi că este vital necesară combustia 


acestor ani incandescenti! 


tuturor celor din jur: a spectatorilor, a publi- 
cului, a oamenilor. Comuniștii din filmele 
mele reprezintă acel moment de intensă 
ardere, care a fost posibilă datorită acumu- 
lării conștiinței tuturor luptătorilor pentru 
dreptate și bine omenesc. Prin arderea lor 
care, uneori, a dus la pierderea lor, ei dau 
curaj și incredere luptei atit de grele pe 
care, fiecare dintre noi, trebuie s-o purtăm. 
Comuniștii mei sint — dacă se poate spune 
aşa — acei comuniști intre comuniști, care 
înțeleg întotdeauna ia lupta este deosebit 


Există multe scheme în acest domeniu 
în filmul românesc, și dacă eroii sint uneori 
neconvingători şi, mult mai grav, neintere- 
sanți — vina este a celor ce nu-şi rotesc 
destul privirile în jur, ce nu întirzie cu nes- 
firșit de epuizantă răbdare în a căuta ceea 
te poartă în săi aia Bica o dn taca 
ar fi uşor 


desăvirșesc 
la film. Ei, de fapt, sint unul singur, indiferent 
de nume, care se caută în feluritele plăs- 
muiri cinematografice, către acea ardere 
care, chiar de mă va face scrum, cred cu 
tărie că, oglindite în sufletele oamenilor, o 
vor găsi ca pe un bun al lor, necesar. 


Mircea ALBULESCU 


Avem virsta 


noului nostru timp 


Intăţişind un fapt concret de viaţă, filmul 
vrea să-i confere dimensiunea unui eveni- 
ment. O zi obișnuită devine memorabilă 
prin transfigurare artistică. Ceea ce o în- 
carcă şi o redimensionează este conţinu- 
tul de idei pe care acea zi anume îl contine 
şı pe care arta îl țintuiește în timp. 

În zorii zilei de august, cind am auzit 
pentru prima oară cuvintul «pace» rostit 
de oameni cu voce tare, pe strada de car- 
tier bucureștean a copilăriei mele, ziua 
aceea mi se păruse o zi obişnuită a unui 
miez fierbinte de vară. 

Istoria i-a dat adevărata dimensiune zilei 
de «23 August», dimensiune pe care noi 
toți, ce dincolo de generaţie avem virsta 
noului nostru timp, încercăm să o redăm 
în multipla şi eroica ei complexitate, prin 
arta noastră. 


Andrei BLAIER 


Dimensiunea faptei 


Evenimentele istorice fundamentale de- 


faptei. 
Şi azi, ca şi atunci, fapta, acțiunea, ce- 
ea ce rămine bun ciștigat 


i 
è 
i 
L 
i 


e departe de a se 


o 
pe care o dorim nouă și urmaşilor noştri. 
Şi chiar dacă timpul de solicitare este altul, 
convingerilor cuprin- 
de alte probe, esenţială mi se pare atitu- 
dinea faţă de realitate, hotărirea și capaci- 
tatea de a o schimba prin fapte. 

Întimplarea face să lucrez într-un dome- 
niu unde se re-creează realitatea cu fiecare 


chiar dacă examenul 


Sintem 


nou titlu de film intrat în producţie. Filmul, 
mai aies filmul oe actuaitate, inseamnă un 
crimpei din viața noastră. Restituim milioa- 
nelor de spectatori imaginea (ce-i drept, 
imaginea artistică, dar în esență imagi- 
mea) lor, a lumii în care trăiesc, a relaţiilor 
complexe și uneori complicate ce se sta- 
bilesc între ei? Cită atitudine, adică po- 
ziție personală, adică opinie (deci curaj de 
opinie) conține această imagine? Ch ade- 
văr? Cită frumusețe — sau mai exact cit 
din frumuseţea pe care viaţa (în ciuda fap- 
tului că nu e deloc simplă!) o conţine indu- 
bitabil? Sau cită indignare în fața a ceea 
ce urițeşte încă realitatea noastră? 

Fără un răspuns concret la aceste între- 
bări, şi la altele de același fel, e greu să te 
detineşti ca om, ca profesionist, ca lucră 
tor în cimpul lumii filmului. «Setul» de 
întrebări reprezintă, el însuși, o parte inte- 
grantă a edificiului pe care-l înălțăm din 
august '44 incoace. Mai exact, este o verigă 
a armăturii de conștiință a edificiului, o 
verigă pe care secretarul general al parti- 
dului, tovarășul Nicolae Ceaușescu, o 
definea — cu clarviziunea ce-i este carac- 
teristică — drept condiția esențială a rit- 
mului şi trăiniciei înaintării noastre. 

Primul pas către răspunsuri convingă 
toare este chiar faptul că ne punem între- 
bările. Şi î asigur pe cititori că ni le punem 
cu seriozitate, cu gravitate chiar. Pașii 
următori, să-i judece cititorul-spectator. 


lon BUCHERU 


O istorie pe care 
am construit-o 


și care ne-a construit, 
la rîndul ei 


Aniversarea unui moment istoric de o 
att de copleșitoare importanță cum este 
eliberarea României de sub jugul fascist 
devine cu timpul pentru cei care au avul 
norocul şi prilejul de a-l trăi ca pe un act 
al lor, un fel de aniversare personală, ase- 
meni zilei de naştere, sau re-naştere. Desi 
m ziua de 23 August 1944 aveam mai puțin 
de 12 ani, perceperea istorică a evenimen- 
tului — mi-aduc bine aminte — avea o 
intindere largă şi în felul ei nuanțată in- 
cepea cu sentimentul aproape necunoscut 
mie atunci că ferestrele puteau îi lăsate 
noaptea vraişte, cu lumina izbucnind în 
afară şi se stirșea cu senzaţia abia bănuită 
şi așteptată că, de acum incolo, «totul tre- 
buie să se schimbe». 

După 35 de ani pot spune că bănuielile 
copilăreşti s-au dovedit a fi avut într-adevăr 
ceva fundamental; experiențele istorice 
inaugurate atunci, insemnind att pentru In- 
treaga noastră colectivitate socială, cR şi 
pentru mine o serie întreagă de fapte, 
transformări, idei, sentimente, pe scurt, o 
istorie pe care am construit-o şi care ne-a 
construi la rindul ei. O istorie, al cărei 
puls bate mai intens după Congresul al 
IX-lea al partidului, odată cu alegerea ca 
secretar general a tovarăsului. Nicolae 
Ceauşescu 


Într-un sens mai restrins, dechiderea u- 
mană inițiată la 23 August 1944 ne-a oferit 
şansa, pe care altiel nu aș fi avut-o, dea 
participa la un act de «facere» care azi se 
numește cinematografie românească. Din- 
colo de limitele, de neimplinirile pe care 
sentimentul festiv nu trebuie să le estom- 
peze, cinematografia noastră există datorită 
eforturilor tovarășilor mei mai virstnici, mai 
tineri sau din aceeaşi generaţie, există ca 
fapt practic cultural de netăgăduit Dacă 
stau şi mă gindesc, îmi este imposibi să 
mă imaginez altfel şi la drept vorbind, nu 
mi-ar face plăcere nici o altă varia a 
propriei mele existenţe, rupte de destinul 
cinematografiei româneşti. Asta inseamnă 
mai mut de 25 de ani trăiţi, aici, filmele la 
care am lucrat ca redactor sau ca scena- 
rist, şedinţe, planuri tematice, muncă de 
director anistic. Ele inseamnă Secretul 
citrului, Primăvară fierbinte, Codin, A 
fost prietenul meu, Ultima noapte a co- 
pilăriei, Zidul... etc... Înseamnă bucuriile 
şi necazurile prin care am trecut, prieteniile, 
certurile și impăcările, oamenii care au fost 
şi care au murit... 

S-ar părea că retrăiesc intuiţiile copilă- 


fiii 


vești de acum 35 de ani: am impresia cå 
sint încă la început. 


Dumitu CARABĂȚ 


Cei care 
au pregătit viitorul. 


Adică 
prezentul nostru 


Nu ştiam , cind am debutat în cinemato- 
grafie cu Andrei Sabin din Străinul, in 
1963, dacă voi mai avea șansa să mă mai 
intilnesc cu un asemenea erou. Şi iată că 
au trecut paisprezece ani, ani în care am 
afia multe (aici le spun pe cele bune) 
pină la eroul din Ediţie specială, rol care 
cerea o anume experiență de viață și me- 
serie. Şi n-a fost uşor să-l tac, pentru că 
era un personaj care a trăit prin anii '39, 
perioadă pe care n-aveam cum s-o știu 
decit din cărţi, din povestiri și din ahe filme. 
Dar n-am apelat la niciuna din aceste surse, 
ci m-am sprijinit numai pe scen.“u, pe 
regizor şi pe intuiţia mea actoricească. 
Sigur că nişte imagini din acea perioadă — 
aliate, nu trăite — se fixaseră în memoria 
mea şi am încercat să intru cit mai posibil- 
adevărat în situația dată de scenariu și, 
treptat-treptat, să mă implic în viața perso- 
najului. Asta nu înseamnă că m-am jucat 
pe mine în film, ci, cu datele mele, am in- 
cercat să creez un om, la început nedecis, 
cu o meserie mai puţin implicată politic, 
acel reporter la un ziar de senzaţie și în 
căutare de senzaţii, ajuns să cunoască nişte 
oameni care nu căutau senzaţionalui, dar 
erau senzațional prin ceea ce făceau și 
astfel începe să ințeleagă că mai există 
şi altă lume, alte preocupări decit cele cu- 
noscule lui la rubrica mondenă sau la fap- 
tul divers. Oameni care luptau pentru li- 
bertate, pentru piine, cu arma în mină, 
riscindu-şi viața. Oamenii care au pregătit 
viitoarele decenii ale existenței noastre. 
De fapt, acest personaj al meu era un caz 
de «prise de conscience». Un personaj 
care, în concluzie, alege această cale nouă. 
Dacă ziaristul din Ediție specială recu- 
noştea și înțelegea încetul cu incetul va- 


noașterea asta cu propria-i viaţă, în loani- 
de mi-a fost dat să joc un comunist, un 
muncitor integrat în mişcarea comunistă, 
care Încearcă să apropie oameni — în 
speţă pe loanide — de fascinanta idee a 
comunismului. Un personaj cu umor, cald 
— cred, sper — care nu azvirie lozinci, nu 
bravează, un calm, un liniştit, dar care 
crede cu patimă in ceea ce el ştie că se 
va intimpla, mindru dar fără ostentaţie, 
unul dintre pionierii construcţiei — la pro- 
priu şi la figurat —a ceea ce ne înconjoară 
azi. intenţia mea a fost să fac un comunist 
la «locul de muncă», iar locul lui de muncă 
era lumea înconjurătoare, așa cum era ea 
pe timpul acela, o lume în care se afla și 
loanide pe care vrea să-l ciștige, conștient 
fiind că valoarea conținută a acestui arhi- 
te poate face parte din primele cărămizi 
puse la temelia unei lumi, pe care nu numai 
că o visa, dar chiar o realiza Trebuie să 
recunosc că mi s-a oferit şansa să joc un 
tip de comunist de mare căldură și înțe- 
legere umană, un om convins că adevăra- 
tele valori trebuie păstrate, ocrotite, pro; 
tejate, ciştigate pentru lumea viitoare care, 
în primul rind, avea nevoie de valori Un 
comunist în sensul cel mai exact al cuvin- 
tului. Un om care lucra în prezent, cu ochii 
la viitor. 


Ştetan IORDACHE 


Sentimentul drepturilor. 


Sentimentul datoriilor 


Al 35-lea an de la eliberarea ţării. 

Sintem într-un an în care numărul de 
filme a crescut vertiginos, semn al implini- 
m şi prosperității României socialiste. A 
crescut numărul de filme pe care le pro- 
ducem și, odată cu acesta,au crescut san- 


(Continuare in pag. 4) 


«Se poate spune că cincinalul viitor 


asigură condiţiile necesare pentru ridicarea 


nivelului de trai al maselor, pentru realizarea unei calități noi a vieții materiale și 
Nicolae CEAUȘESCU 


spirituale a poporului nostru». 


Discutarea și aprobarea de către plenara comună a C.C. al P.C.R. şia 

Consiliului Superior al Dezvoltării Economice și Sociale a Proiectului 

de Directive al Planului cincinal 1980—1985, moment hotăritor în istoria 

României socialiste pregătindu-se să întimpine cel de al XII-lea Congres 

al partidului — reafirmă cu o clarviziune bazată pe cifre, posibilitatea 
i realizării unei noi calități în toate sferele vieţii economice, sociale, poli- 
tice şi culturale. Noua calitate a vieţii noastre materiale și spirituale e considerată de 
către secretarul pereu al partidului, tovarășul Nicolae Ceaușescu, în strălucita sa 
cuvintare de închidere a lucrărilor Plenarei din 4—5 iulie a.c. drept o lege obiectivă 
posibilă de realizat şi obligatorie pentru trecerea României socialiste la o etapă su- 
perioară de civilizaţie. La loc de cinste e situată în cadrul acestei revoluţii ce trebuie 
înfăptuită în știință, în cultură, în tehnică, activitatea ideologică şi politică de educare 
a conştiinţei constructorului noii societăți. «Dacă ne propunem să transformăm 
societatea, să transformăm omul, să cunoaștem tainele naturii şi să o supu- 
nem, să ne propunem mai cu seamă să transformăm conștiința omului. 
Fără aceasta nu putem transforma nici societatea. lată de ce activitatea poli- 
tico-educativă de formare a omului nou este o problemă esențială a partidului 
nostru» preciza secretarul general al partidului. «Şi în activitatea în acest domeniu 
trebuie să se producă trecerea la o calitate nouă» — a spus tovarășul Nicolae 
Ceaușescu. 

Ce-ar însemna noua calitate — de concepție mai întii, și apoi de concretizare a ei 
la o modalitate artistică — pentru cei care, prin filmele lor, acţionează atit de direct 
asupra conștiințelor, incercind să modeleze profilul spiritual al omului nou — este, 
da, o temă de meditaţie pentru întreaga suflare cinematografică. Este un prilej de res- 
ponsabilă reevaluare a ceea ce s-a făcut în ultima vreme în direcţia impactului cu spec- 
tatorul. Este un prilej de a combate și mai ferm modul superficial în care unii cineaști 
concep discursul artistico-politic, metoda ilustrării searbede a unor lecţii de dirigen- 
ție. comoditatea distribuirii acelorași interpreți în același tip de personaj retoric-mora- 
lizator, prilej de-a ne declara împotriva acelui mod de a construi conflicte în serie din 
aceleași prefabricate (dramaturgice) montate într-un ait decor. «Tipizatele» la care 
producția industrială în serie recurge cu succes devin în arta (care Îşi are-și ea o latură 
tehnic-productivă ce nu trebuie să treacă însă înaintea momentului «creatora), pietre 
de moară de gitul realizatorului și al producătorului, în măsura in care îndepărtează 
publicul de pledoaria etică. Conflictele ori pseudo-coniflictele văzute şi răzvăzute nu 
Inel po pot exercita nici un fel de atracţie, ce să mai vorbim de o anume influență asupra 
cuiva? 

Ciudat e că mentalitatea aceasta de «tipizare», să-i zicem, tehnicizare a procesului 


de realizare a filmelor, în loc să se manifeste cum e firesc în sfera industriei cinemato- 
grafice pentru perfecționarea unor fluxuri de producție, se manifestă în stera concep- 
tual-creatoare, acolo unde originalitatea ideii, unicatul ar trebui să-si spună cuvintul. 

Noutatea, originalitatea preocupă în cel mai înalt grad pe secretarul general al partidu- 
lui. Referindu-se la cercetarea științifică, tovarășul Nicolae Ceaușescu spune: 
«Nu putem merge înainte dacă ne mărginim să copiem, să reedităm ceea ce 
s-a făcut deja. Trebuie să pornim de la ceea ce s-a realizat pe plan mondial pen- 
tru a face noi descoperiri, pentru a merge înainte. Aceasta este știință nouă!». 
Astfel de principii devin pentru artă conditii vitale, sine qua non. «Desigur, e impor- 
tant să reeditezi ceea ce au făcut alţii bun. Dar aceasta nu este știință», se preci- 
zează în același context. Pornind de aici, ne putem întreba şi noi: poate ea, reeditarea — 
reeditarea a ceea ce au făcut alții și chiar noi înşine bun, dar mai ales reeditarea a ceea 
ce s-a făcut prost pină acum — să însemne cumva, în vreo concepție (mai veche sau de 
ultimă orâ) artă? Răspunsul vine de la sine. E clar că trebuie să învăţăm, să învăţăm din 
propriile succese, dar mai ales din propriile greşeli. «Pornind de la concepția noastră 
revoluționară despre lume, natură și societate, trebuie să punem la baza in- 
tregii noastre activități, o gindire ştiinţifică nouă, îndrăzneață, revoluţionară». 
Poate rămine arta în afara acestei gindiri îndrăznețe, revoluționare? 

Să avem curajul să privim lucrurile în faţă, cu realism și gravitate, așa cum ne învață 
partidul, străduindu-ne a înțelege că trebuie să folosim rațional nu numai suprafețele 
de insăminţat cu grlu, dar și cele de însăminţat cu idei — idei noi, îndrăznețe, pentru 
că numai așa vom putea ţine pasul cu viața acestui secol. 

Dar,pentru a ajunge aici — la o competitivitate de fond și nu formală —a produ- 
selor artistice, există o altă condiție imperioasă relevată în documentele recente de 
partid: profesionalizarea. Pregătirea corespunzătoare, temeinică şi nu de suprafaţă a 
tuturor celor trei sute de profesii cinematografice — incepind cu producătorul — care 
concură la realizarea unui film «Numai așa vom putea corespunde — ne aminteşte 
secretarul general al partidului. Numai aşa ne vom îndeplini sarcinile încredințate 
de partid şi popor.» 

Sarcinile cinematografiei în anii ce vin, nu sint nici puţine, nici ușoare. Privite la 
timp și cu toată seriozitatea de către absolut toţi factorii angajaţi în uriașa răspundere 
artistic-ideologică pe care o presupune această artă de implicare adincă în modelarea 
conştiinţei umane, aceste sarcini se pot împlini. Şi cu siguranţă, chiar la parametrii 
materiali şi spirituali ceruţi de momentul actual. Condiţii există. Dar ambiţii? 


«CINEMA» 


Sintem fiii acestor ani incandescenţi 


(Urmare din pag. 2) 


sele de afirmare, de înmulțire a debutui: 
lor. de înnoire a cinematoaratiei noastr: 
Pentru că avem nevoie — și toți dorim acest 
lucru — de o cinematografie care să-și 
păstreze tinerețea, ochiul proaspăt asupra 
lumii şi vremurilor pe care le trăim Tine- 
rete înseamnă dintotdeauna și competiție, 
ambiţie de a ridica stacheta tot mai sus, 
de a ține pasul cu vremea, de a vibra la 
temperatura marilor evenimente contem- 
porane. Si totodată de a intra în competitie 
mondială, datorie pe care noi, cineaștii 
României de azi, o avem încă de implinit. 
Pădurea spinzuraților, Duminică la ora 
6, Nunta de piatră, Filip cel bun, Cursa, 
Mere roșii, Dincolo de pod, Tănase 
Scatiu, Prin cenușa imperiului — 
min repere ale cinematografiei noastre din 
acești 35 de ani, ale acelei ștachete pe care 
avem datoria s-o menţinem dacă nu chiar 
s-o depășim. 


Nicolae MĂRGINEANU 


Mai presus de orice 


e dragostea de patrie 


Era băiatul vecinilor. Venise în permi- 
sie. Mai fusese rănit și ar fi putut rămine 
la vatră. B venise insă doar să-și mai vadă 
părinţii, rudele și prietenii A doua zi de 
dimineaţă plecase însoţit de lacrimile ma- 
mei, spre Tatra. N-aveam să-l mai revăd. 
Libertatea țări sale fusese mai presus de- 
cit prețuirea propriei vieți Mamele î cin- 
steau memoria amintind calitățile lui exem- 
plare, de copil bun. La auzul vorbelor lor, 
pe noi, cei mai mici, ne cuprindea un fior 
necunoscut pină atunci. De cite ori mi-l 
amintesc, mă întreb fără voie, dacă noi, cei 
rămași în viaţă, cinstim indeajuns aceste 
jertfe. Din ecourile acestor amintiri s-au 
născut, fără indoială, nu o dată, imboldurile 
cele mai înalte, către cît mai bune înfăp- 
tuiri. 

Pacea avea să se instaureze în lume, dar 
pentru independența și suveranitatea unei 
țări trebuie să lupte fiecare generație. Pa- 
tria ne cinstește în măsura în care noi în- 
şine ştim s-o cinstim. Aceasta este o lege 
a socialismului. lar pentru această cinstire 
venim, pe măsura forțelor noastre, cu fap- 
tele noastre de creaţie. lubită patrie, pri- 
mește-le cu incredere! Folosește forța sen- 
timentelor noastre, căci noi te iubim, aşa 
cum te-a iubit băiatul din vecini. 


Titus MESAROȘ 


Un intelectual 


comunist 
în August 4 


Mă gindesc adesea la voluptatea artiş- 
tilor de a-și căuta prin esaloanele vietii 
eroii. Sublime sint întilnirile acestea, pri- 
vite din unghiul artistului. Vin ca o încu- 
nunare, ca o izbindă, căci ele exprimă 
acordul, comunicarea, în planul conştiinţei 
umane, Într-un fel materializarea însăşi a 
înaltelor țeluri artistice. Nu cred să fie ar- 
tist care să nu-l persecute... «secretul» 
acesta. 

Evident, cariera unui actor rămine punc- 
tată, îndeosebi, de acele creații legate 
structural de problematica epocii pe care o 
parcurge — suma acestora îl va reprezenta 
pină la urmă De aceea actorul păstrează 
în memorie doar «punţile» acestea. 

Gindindu-mă adesea la valorile mele, si- 
tuez întotdeauna printre cele de seamă pe 
unul din rolurile realizat în cinematografie. 
Şi anume pe cel al lui Cristea, din filmul 
Serata (scenariul și regia: Malvina Urșia- 


pătura 
tuală, de aportul si în frontul luptei antifas- 
ciste. Crista reprezintă în Serata pilonu! 
central al tacticii comuniste pentru răstu' 
narea unor demersuri fasciste. Forța lu: 
este cu atit mai mare cu cit, implicat fiind 


vieţii. Capacitatea sa intelectuală devenea 
astfel utilă şi de neinlocuit într-o anume 
conjunctură social-politică. Era şi rămin+ 
semnificația majoră a eroului meu. 


George MOTO! 


Bucuria de a ţine 


capul sus 


Noi, cei ce facem filme, avem obisnuinta 
de a privi. incă o dată sau chiar de mii 
multe ori, dind pelicula înainte și inapo, 
istoria. viitorul film. 

Este interesant că prezentul este c 
lecționat din trecut, din cadre filmate izo- 
lat în zile diferite, în timp diferit şi la locuri 
diterite. Dar dintr-o dată, aici, astăzi, tot 
trecutul acesta se îmbină, se leagă si 
devine la un loc prezentul, prezentul car: 
miine, deci în viitor, va fi filmul marelu: 
public. 

Spuneam că noi, la mesele de monta; 
putem să intoarcem acest fim și să-l! 
vedem de mai multe ori, inainte, inapoi 
să-l judecăm şi... părţile rele să le îndrep 
tăm, părțile bune să le accentuăm... 

Cind dai povestea vieţii Inapoi, cind pri 
veşti cu un ochi închis anii ce-au trecu! 
te gindeşti ce-ai tăcut bine, ce-ai făcut 
prost și ai vrea poate ca cele bune să tie 
mai multe, cele proaste să le tai, să uit 
ca la montaj. 

anii ce-au trecut, au fost pentru mine 
şi nişte «burti», cum le spunem noi sec 
venţelor în care filmul lincezeşte, e lung ș: 
riscă să plictisească spectatorul. Sint ne- 
mulțumit de anii în care am lucrat prea puțin 
pentru film, pentru plastică Am fost și dir 
păcate mai sint încă antrenat în problem: 
administrative. 

Din anii buni mi-aduc aminte de bucurii!: 
pe care le-am avut atunci cind succesel: 
mele au devenit bucurii româneşti în țara 
şi peste hotare. Este sentimentul cel ma: 
nobil atunci cind simţi că, prin munca ta 
ai adus un cuvint frumos pentru ţara ta 

Mă gindesc la oamenii care m-au ajutat 
la cei care m-au învăţat și mi-au dat prileju! 
ca astăzi, cind dau filmul vieţii înapoi, s 


in ul sus 
eter lon POPESCU GoPo 


Viitorul depinde 


de toți laolaltă 
şi de fiecare în parte 


23 August 1944 Zi toridă. Mă aflam cı 
tata într-o baltă de lingă topitoria de in dir 
Mangalia. Pe coama dealului stincos se 
scurgeau coloane motorizate de fascişti, iar 
colbul acoperise soarele, acoperise cerul. 
Simţindu-mi privirea speriată, tata mi-a 
spus: «Nu-ţi fie teamă, se duc pentru tot- 
deaunat» Dar spaima alimentată de uruitul 
care răscolea pămintul, nu mi-a trecut 
decit pe seară, cind zgomotul s-a indepăr- 
tat şi cind colbul destrămindu-se desena 
pe cer un imens curcubeu, avind în mijloc 
soarele ce cobora spre asfinţit. ŞI spaima 
aceea lungă de patru ani,care mi-a marcat 
atit de grav copilăria, s-a destrămat treptat 
şi ea, lăsind în mine tot atitea semne de 
întrebare. Poate pentru că mă aflam la 
răscruce de viață şi țara la răscruce de 
istorie. Tot ce a urmat mi s-a părut firesc, 
poate pentru că istoria m-a cuprins şi pe 
mine în viitoarea ei. Şi firul istoriei s-a de- 
pănat adunindu-și apele într-un mare fluviu, 
cel al întregului popor, animat de un ideal 
comun, idealul țăuririi unei lumi drepte, al 
unei Românii socialiste moderne către care 
ne călăuzeşte partidul nostru comunist. 

ŞI am răspuns prompt față de evenimen- 
tele fundamentale ale acestor trei decenii 
care au prefăcut viața țării încit azi, la un 
bilanţ atit de lung, mă pot mindri. Mai precis 
mă simt «vinovat» de tot ceea ce este bun 
sau rău în viața noastră și ştiu că numai 
de noi depinde ca în fața timpului să stăm 
cu fruntea sus. 

Aproape trei decenii din cele cite s-au 
scurs de la 23 august 1944 le-am inchinat 
propăşirii filmului românesc, invăţind, reali- 
zind filme, predind celor tineri născuţi in- 
w-o Românie înfloritoare, ceea ce am preluat 
si eu de la inaintași. 

2 August 1978 S-ar putea să fie ziua în 
care voi trăi emoții la fel de puternice, cînd 
ultimul meu film, Clipa, va reprezenta 
România la un important festival internatio- 
nal cinematografic. Departe de țară, în 
acea zi, aş dori ca bătaia inimii mele să o 
simțiţi aici, vibrind o dată cu inima întregului 


nostru popor. 
Gheorghe VITANIDIS 


talentul cin 


La București 


0 exigență stimulatoare 


Majoritatea filmelor 
prezeniale de bucu- 
reşteni in concursul internu 
dețean al Festivalului «Cin- 
tarea României» erau deja 
cunoscute și juriului şi publi- 
cului din ultimele două edi- 
ţii ale «Peliculei de aur». 
Astiel incit doar puțini au avut surpriza 
şi bucuria vizionărilor in premieră a unui 
film de excepție ca cel al fizicianului Corne- 
liu Dimitriu, intitulat Omul cu strung. Cu- 
noscutul cineamator bucureștean, făcind 
iarăşi dovada marelui său talent, reuşeşte 
în citeva minute de proiecție un emoţionant 
poem dedicat muncii. Urmărindu-şi eroul 
într-o zi de lucru, Dimitriu ne ajută să vedem 
dincolo de aparenţe, să pătrundem în lumea 
intimă a acestuia. Cineastul scrie emoții, el 
observă ceea ce nouă ne este ascuns, ci 
teşte şi ne dezvăluie stări, modifică spaţiile, 
sugerează nişte legături nebănuite, fuzio- 
nează viață cu materie inertă, pe care omul 
o însutlețește, descoperă bucuria creaţiei 
şi-o însoțește cu picătura de sudoare, cu 
oboseala miinilor, condiţionează omul de 
creația lui, într-un context pe care ni-l pro- 
pune indivizibil. 


O foarte bună impresie a făcut documen- 
tarul doctorului lon Sturza, Um medic 
român în Africa, prima producţie pe care 
acest înzestrat cineast amator o face cu- 
noscută iubitorilor de film din Capitală. Cu 
un remarcabil dar de a povesti, discret și 
profund observator, autorul ne conduce pe 
nişte meleaguri necunoscute, tăcindu-ne 
să credem că am călătorit cu dinsul, alături. 


Cineclubul «Hermes», cuprinzind o serie 
dintre cei mai vechi şi pricepuţi cineamatori 
bucureșteni a convins și de această dată 
prin citeva filme de un bun nivel profesio- 
nal, ca şi realizatorii de la Întreprinderea 
«23 August», prezenţi în faza pe municipiu 
cu o selecție bogată, dar cam inegală. Do- 
cumentarul de productie. punct de referință 
al activității acestora, ca şi al celor de la 
1.T.B., sau de la Intreprinderea de mecanică 
fină, ar trebui însă să-și găsească o expri- 
mare mai accentuat specifică, aşa cum s-a 


telex Buftea 


e 99 Continuă să intre In producţie 
țilmele anului 1980. ȘI nu sint puține. În 
numărul trecut am anunțat un calup de 
9 tiime noi. lată acum, alte 6 scenarii ce 
au luat drumul Buttei 

Drumul oaselor, un film de aventuri, a 
cărui acțiune e plasată în ajunul revoluție 
de la 1848 Scenariul: Eugen Barbu și Ni- 
colae Paul Mihail. Regia: Doru Năstase 
Casa 5 

Fierul și aurul, un film în două părţi 
despre primul rege al dacilor, Burebista 
Scenariul: Mihnea Gheorghiu; regia: Sergiu 
Nicolaescu, Casa 5. 

Fată bună, fată rea, o interpretare foar- 
te liberă a basmului «Fata moșului şi fata 
babei». Scenariul şi regia: lon Popescu 
Gopo. Filmul este o coproducție a Casei 
cu studioul Moldova-Film din R.S.S. Mol 
dovenească (regizor Nataşa Bodiul), iar 
partea de animaţie se va realiza la studiou 

m» din Moscova 

Un saltimbanc la Polul Nord, un film 

spirat de romanul pent 

ul polam al lui Cezar Petrescu. Scena- 

Vasilica Istrate; regia: Elisabeta Bos- 
tan. Casa 5 
O lacrimă de tată, film de ac 


: Rețeaua S, 

acțiun 

Virgil Calotescu. Casa P 
e Un 


Sued 


o. 
Davis, regizorul Consta 
ne 
ii 


faze ale meciu 


la Casa Unu 


»uşit în filmele Referatul sau Veriticarea 
tehnică. Deasemeni filmul de reportaj care 
a ciştigat o implicare mai decisă, dar a și 
inceput să semene îngrijorător de mult cu 
producţii similare ale studiourilor prote- 
sioniste. 


Sigur pe mijloacele artei sale, lon Petcu 
de la cineclubul «Casa Scinteii» a oferit 
competiției două filme bune, dintre care 
unul, cel de protecția muncii, a fost promo- 
vat în etapa finală. 


Consecvent cu preocupările şi forța ară- 
tată în ultimi ani, cineclubul Academiei 
«Ştetan Gheorghiu» s-a prezentat cu o pro- 
ducţie bogată, din cadrul căreia au fost 
distinse două filme, Gorunul, un poem 
cinematografic de profundă vibraţie și un 
reportaj care ocolește cu arație schemele si 
căile bătute. 


Cu toate că au realizat și filme care-i vor 
reprezenta mai departe în etapa republica- 
nă, cineamatorii de la casele de cultură 
ale sectoarelor 1 şi 8, harnici și talentaţi, 
au prezentat și filme mai puţin penetrante, 
ca idei noi, tratate «cuminţei». Juriul a ales 
din selecţia celor două cinecluburi un desen 
animat al «Ecran»-ului Circul lumi şi un 
documentar de montaj al celor de la casa 
de cultură a sectorului 8, Somnul rațiunii 


Dar nu numai de la aceste cinecluburi se 
aştepta mai mult. În general s-a constatat 
că efortul de dobindire a unei orientări 
tematice judicioase, în bună parte împlinit, 
se cere conjugat mai ferm cu evaluări artis- 
tice la nivelul forțelor de care dispune 
capitala. 


Acestor forțe reale trebuie insă să li se 
adauge mereu altele. Tinerii bucureșteni 
care iubesc filmul, sint tot mai așteptați pe 
platourile de lucru ale cinecluburilor bucu- 
reştene. 


Andrei BLAIER 


Dintre filmele 
anului 1980... 


999 S-a tras primul tur de manivelă 
la Stop cadru la masă (scenariul: Ştetan 
lureș; regia Ada Pistiner; Casa Unu). In 
rolurile principale: Anda Călugăreanu 
Aleksandr Kaliaghin (U.R.S.S.), Dorina La- 
zăr. Estera Neacsu (studentă I.A.T.C.) 
George Bănică 


99 Sə atiă în pline filmări echipele 
Zbor planat — pe șantierul Pecineaga 
lingă Rucăr — (scenariul: D.R. Popescu 
regia Lucian Mardare; Casa Trei), Cine 
mă strigă noaptea? (scenariul: Rodica 
Padina regia: Letiţia Popa; Casa Unu) 
Mijlocaş la deschidere — șantierul nava 
Constanţa — (scenariul: Mihai Istrățesc 
regia: Dinu Tânase; Casa Unu), Omul care 
ne trebuie — filmări în Bucuresti şi la 
Curtea de Argeş (scenariul: lon Băieşu 
regia Manole Marcus; Casa P 1948 
şi Munţii în flăcări — filmează în jurul 
Sibiului şi la Alba lulia (scenariul: Petre 
sa udeanu; regia: Mircea Moldovan; Casa 


Două echipe care se află în pe- 
roada de pregătire şi care vor începe f 
g 


Singur printre prieteni (scena- 
k: Virgil Duda. Dumitru Solomon regia 


u, Hamdi Cerchez, Adri 
n Bănică. Virgil Ogäş 


R. PANAIT 


La Herculane 


La Herculane a avut loc 
cea mai interesantă şi pasio- 
nantă intilnire din cite a pri- 
lejuit faza interjudețeană a 
Festivalului «Cintarea Romă 

hs, niei». Dar si cea mai grea 
interesantă, pentru că ea a- 
duna trei județe de tradiție in mişcarea de 
cineamatori — Timiş, Caraş-Severin şi 
Hunedoara. Pasionantă, pentru că în mod 
normal, fiecare — dar mai cu seamă Timi- 
şul şi Caraș-Severinul — au venit cu se- 
lecţii solide, bine acoperite, pe toate genu- 
rile. Greul a rămas pe umerii juriului, pus 
în fața unui număr impresionant de filme — 
43 — în majoritate bune şi foarte bune. 
Finalmente, tot cifrele sint în stare să 
creeze o idee despre seriozitatea cu care 
s-au pregătit cele trei judeţe pentru această 
intilnire şi despre tensiunea confruntării: 
din cele 15 filme aduse de Timiş, 12 au 
intrat în finală; din cele 19 ale Caraş-Seve- 
rinului, au rămas 11; din cele 9 ale Hune- 
doarei, s-au ales 7. În mod cert, criteriul 
nu a fost cantitatea, ci calitatea. ŞI acum, 
filmele în ordinea prezentării lor în con- 
curs. 


Timișul: experiența 


elanul tinerilor 


Din Timiș am să incep cu C.F.R.-Timi- 
soara, unul din primele cinecluburi infi- 
ințate în țară. Animatorul său, Sandu Dra- 
goș,a venit cu un reportaj organizat bine 
în jurul ideii sugerată de titiu Spirit mun- 
citoresc, dar nu îndeajuns sprijinit cu 
argumente artistice, drept care nu a cucerit 
dreptul de a merge mai departe. Acest drept 
şi l-a cucerit cu Revărsări — film jucat, 
care, pe fundalul unor imagini filmate în 
timpul inundaţiilor, povesteşte încercarea 
de salvare a unui bătrin, care nu vrea să-și 
părăsească locuința năpădită de ape, pen- 
tru că el trebuie să-și privegheze soția... 

Restul selecţiei acestui cineclub de nă- 
dejde, care este C.F.R.-Timişoara, mi s-a 
părut exemplar mai ales pe linia Incurajării 
tinerelor talente. 

Oameni de nădejde se intitulează, de 
altfel, un excelent documentar jucat, sem- 
nat de Georgeta Vladi, jucat de copii, co- 
pii unui bloc, care au crescut o dată cu 


el, «chiar dacă el e ceva mai bătrin decit 
mine» — cum mărturiseşte cu umor și 
orgoliu, comentatorul de-o șchioapă al 
filmului. S-a intimplat a doua oara ae 
Vasile Moise, fiim de protecția muncii, 
dar fără uscăciunea presupusă de o ase- 
menea tematică, care povesteşte în imagini 
vii cinematografice, cum a fost nevoie de 
un al doilea accident (nu grav, pentru că, 
sintem preveniţi, aici la Întreprinderea «Arta 
textilă» nu sint accidente grave), pentru 
ca să se instaleze o simplisimă apărătoare 
de tablă. Cuiul lui Pepelea... Vechituri, a! 
foarte tinărului amator, lonel Pleș, un mic 
moment de meditaţie asupra timpului în 
luptă cu ei însuși, cu învechirea lui, dar şi 
cu «vechiturile» din jur, un film de obiecte 
animate şi, în sfirşit, Poem dinamic de 
Tet Emanuel, trecut în program ta categoria 
«experimental», categorie inexistentă în re- 
gulamentul concursului, din păcate, dar 
uşor incadrabi la «poem cinematografic» 
— pentru că, de fapt, este un poem. Un 
poem cuceritor prin candoarea cu care po- 
vesteşte, într-o tehnică grea — filmări com- 
binate, personaje şi animaţie — cum începe 
draaostea între un băiat și o fată. 


Biriova — film etnografic realizat în mare 
parte cu mijloacele cinâ-vâritâ-ului şi cu o 
vizibilă plăcere pentru detectarea detaliilor 
psihologice; După 59 de ani — reportajul 
întilnirii între foștii elevi ai unei școli acum 
bătrini, unii mai căzuți, alții mai vioi, unii 
mai trişti, alţii incă veseli, filmati cu aceeaşi 
grijă pentru detaliul care diferențiază chipuri 
şi caractere, dar şi cu intenția clară de a des- 
prinde, cu tandrete și luciditate, portretul 
exact al unei virste; Lumină şi întuneric — 
de data asta chiar portret, portretul unei pro- 
fesii şi a unu protesionist, un chirurg of- 
talmolog — realizat impecabil, cu mijloa- 
cele documentarului artistic. Tot un portret 
şi tot dublu, al unui om si al unei meserii 


(Continuare in pag. 10) 


Eva SÎRBU 


Ca în fiecare an, stirşitul 
lunii iunie adună la Herculane 
cineaștii amatori din toată 
tara, indrăgostiți de etnologie 
şi turism, la festivalul — tra- 
ditional de acum — fiind 
'a a 6-a ediție — HERCULES. 
Organizat sub auspiciile Consiliului jude- 
tean pentru Cultură şi educaţie socialistă 
şi a Oficiului judeţean de turism — Caraş- 
Severin, întiinirea cineamatorilor a avut 
loc în cadrul unui amplu festival cultural- 
artistic interjudețean, dedicat aniversării 
a 3 de ani de la eliberarea României de 
sub dominaţia fascistă şi întimpinării Con- 
gresului al XII-lea al Partidului Comunist 
Român. 

Juriul compus din: Alecu Croitoru, regi- 
zor, preşedinte al juriului, Bob Călinescu, 
regizor, Emilian Urse, arhitect Nicolae Lu- 
ca, reprezentantul Publiturismului, Adrian 
Stepan, jurist,reprezentant al Comitetului 
județean Caraş-Severin al Partidului Co- 
munist Român, Mihai Copăceanu, preşedin- 
te al Filialei AAF Banat, Petre Stfercocea, 
maistru oțelar, Erou al muncii socialiste, 
Stefania Matcovschi şi subsemnatul, vi- 
zionind cele 46 de dia-tonuri prezentate 
de 18 cineciuburi din 13 județe şi cele 30 
de filme prezentate de 21 de cinecluburi a 
acordat următoarele premii: 

La categoria etnologie. Premiul | dia- 
tonulut Mobilierul pictat din Virghiș — 
realizat de Josza Francisc — Tirgu Mureș; 

Premiul îi: Alaiul primăverii, diaton 
de Mihai Nicolae, cineclubul «Reflex» Bra- 
şov; 

Premiul Ili: nu s-a acordat. 

Categoria turism: 

Premiul | — ex-aequo diatonurilor: Rec- 
viem, realizat de Gheorghe Lorinţ și Emil 
Mateiaș din Oţelul Roșu și Toamna la 
Stupca, de Emil Butnaru de la fotoclubul 
Combinatului minier Gura Humorului. 

Premiul Îi — Răsăritul soarelui la 
Găina, de Florin Hornoi, cineclubul «Ate- 
lier 16» Arad. 

Premiul ili: Scărișoara, de losif Vieh- 
man din Cluj-Napoca 

Marele premiu al Festivalului s-a acor- 
dat filmului Adincul rost al pămintului 
realizat de Emil Mateiaş, Nicolae Negruţiu, 
lon Mato şi Adrian Stepan de la cineclu- 


Tineri 


bul «Semenicub din Reşiţa. 

Premiul special al juriului: Muncile 
lui Hercules realizat de Norbert Taugner 
de la cineclubul «Oţelul Roșu». 

Premiul Asociaţiei Cineaștilor din 
România s-a acordat ex-aequo filmelor: 
Adincul rost al pămintului și Punct, 
contrapunct, realizat de Ovidiu Negruţiu, 
Adela Mateiaș şi Eugen Posteucă de la 
cineclubul «Alfa» al secţiei externe Oţelul 
Roșu a Şcolii populare de artă Reşiţa. 

La categoria etnologie 

Premiul |: Țesutul din cinepă, reali- 
zat de Gheorghe Sabău de la Cineciubul 
«Atelier 16» Arad. 

Premiul II: nu s-a acordat. 

Premiul Iil: S-a acordat ex-aequo fil- 
melor: Bărbaţii iernilor noastre de lonel 
Bujor de la cineclubul «Getusa» Deva şi 
La viitoare de Gheorghe Eftimescu, Mir- 
cea Viicu şi lon Negoiţă de la cineclubui 
«Cinâstudio8» Bucureşti. 

Menţiune: — Bondiţe şi altițe de 
Mihaela Postelnicu de la Cineclubul Şcolii 
generale din comuna Vama — Suceava. 

La categoria turism 

Premiul | s-a acordat ex-aequo filme- 
lor. Dulce Bucovină — realizat de Mihaela 
și Mihai Postelnicu de la cineclubul «Ra- 
răub din Cimpulung Moldovenesc; istorie 
— autor Nicolae Mandea, de la cineclubui 
«Gaudeamus» din Timişoara 

Premiul Ii: Pe urmele arhitecturii an- 
tice din Buhara, realizat de Emil Grosu 
de ia cineclubul «Şantierul Plattormei Chi- 
micen, dn Tg. 4 rier 

Premiul Iit vizită la Lublin de 
Ionel Bordeianu, cineclubul Căminului cul- 
tural din comuna Bivolari-lași, 

Studioul de animație al Televiziunii 
române și Casa de cultură a stațiunii 
Băile Herculane au acordat cite un 
premiu filmului: Muncile lui Hercules 
— autor Norbert Taugner. 

Premiul Comitetului Central al U.T.C. 
a fost decernat filmului istorie — de 
Nicolae Mandea ? 

Premiul Biroului de turism pentru ti- 
neret al U.T.C. a fost acordat filmului Ah, 
Delta, Delta, de Cornel Vălea de la cine-! 
clubul «Reflex» Braşov. 

(Continuare in pay 110) 
Mircea IVA 


Nu sint eroii principali ai filmului. Dar sint dintre cei care, urmindu-și fi- 

reasca traiectorie în dramaturgia filmului. oferă încă o confruntare eroinei, 

aflată în căutarea adevăratei identități morale. Lucia Ștefănescu și Euse- 

biu Ștefănescu în Cine mă strigă noaptea? Scenariul: Rodica Padina 
Regia: Letiţia Popa (Casa Unu) 


e curind intrați în producție și problemele integrării lor într-un 
colectiv de muncă, iată doar una din temele de investigație pe care şi le-au 
propus scriitorul D.R. Popescu şi regizorul Lucian Bratu în filmul Mireasa 
din tren (Casa 5) (actorii Vasile Morariu, Radu Gheorghe și Radu Vaida în 
mijlocul unui grup de interpreți neprofesioniști) 


pt a ? 


Ša s 


Li 


capitol 


Trebuie spus pentru inceput că ne aflăm 
în tata primului film despre revoluția de la 
1848, deci un capitol de seamă al epopeii 
naționale. Sint de fapt două filme: 1848 și 
Munţii în ftăcări (color, ecran normal) și 
sase episoade pentru televiziune (60 de 
minute fiecare) pe care le realizează regi- 
zorul Mircea Moldovan. Scenariile aparțin 
scriitorului Petre Sălcudeanu. 


Sute de personaje 


Filmările au început cu trei luni în urmă, 
pe un platou din Buftea, într-un decor numit 
«interior sală tron, palat Bibescu». 

Era o zi cu soare mult, iar pe platou ar- 
deau luminările. În fierberea obişnuită a 
primului tur de manivelă alături de echipă 
«patinatorii» de la decor, prezenți încă 
pentru eventuale retușuri, redactorul seria- 
lului de televiziune — Victoria Marinescu, 
împărtășind emoțiile cu scenaristul și cu 
casa producătoare 5 — director Dumitru 
Fernoagă. 

Un film istoric își poate permite desigur 
multe licenţe, în ceea ce priveşte persona- 
jele, portretele lor, gesturile, nuanțele... toa- 
te acestea fiind interpretabile. Dar spațiul 
şi timpul unor evenimente marcante e re- 
constituit Indeobşte fidel. Ca și faptele 
propriu-zise 

Aşadar se filma «la primul tur de mani- 
velă» cel mai important eveniment al zilei 
de 13 iunie 1848: abdicarea domnitorului, 
moment în urma căruia conducerea ţării 
se atlă în miinile guvernului provizoriu. 
Cadrul 342, turnat 1. 

lon Besoiu, interpretul prințului Bibescu 
spune despre rol că, deşi de mică Intin- 
dere, este bine creionat «Într-un film cu 
sute de personaje, care toate au avut im- 
portanţa lor istorică, iar pe ecran vor avea 
importanta lor artistică, este necesar — și 


Intre evenimentul istoric pe c 
ale eroilor. o legătură organit 


Două filme dedicate aceluiași 
important din istoria ţării 


Foto: Dumitrescu Natale 


nu e chiar uşor! — să refacem o tipologie a 
epocii, o temperatură a momentului. E și 
o datorie a fiecăruia dintre noi, cei de azi, 
față de cei care luptau la 1848 pentru trium- 
tul ideii de libertate». 

După aproape trei săptămini de filmări 
în interior, echipa a părăsit platoul Buftei, 
plecind la Golești, Sibiu, Alba-lulia... 


Căluşarii din Almaş 


Marea întrunire de pe cimpia de lingă 
Blaj, ce de atunci poartă numele de Cimpia 
Libertăţii, s-a filmat in lunca de pe malul 
Mureșului, la 20 kilometri de Alba-lulia. 
De ce? Pentru că Biajul de azi, chiar văzut 
din depărtare, nu seamănă deloc cu Blajul 
anului 1848. Dacă ar îi să amintim doar si- 
luetele blocurilor, coșurile de fabrici, an- 
tenele de televizor... Aşa că Blajul de epocă 
a fost desenat, mai bine zis pictat — se 
numeşte «desen de completare» — într-o 
manieră realistă, pe un cristal uriaș în ca- 
drul sectorului «filmări combinate» din 
Buftea Adus la locul filmării, montat pe 
un suport și fixat pe un postament la citi- 
va metri în fata aparatului, protejat să nu 
reflecte lumina, acest cristal a adus Blajul 
in «cadru» în partea stingă a cimpiei, printre 
dealurile din jur. Virtul Măgurii, Virtul Ple- 
şii, Pianul de Sus și cel de Jos, Dealul 
Conţu... 

În jur de trei mii de țărani veniseră din 
satele din împrejurimi, de cu ziuă, îmbrăcați 
în cele mai frumoase straie ale lor («o spus 
să venim cu cele mai vechi, dar în afară de 
opinci, şi portul nou tot așa ex), unii cu 
căruţe, alții în autobuze și cu toţii priveau 
ingrijorati la cerul întunecat. Dacă plouă se 
mai filmează? De puţine ori am văzut un 
om att de sat de plumburiul unui cer 
ca pe lon tase, directorul filmului, în 
dimineața aceea; îngrijorare mai mult decit 


e-l înfățișează filmul și destinele particulare 
. Maria Ploae (Maria Rosetti). Emil Hossu 


(căpitanul de pompieri Deivos) şi Vasile Cojocaru (C.A. Rosetti). 


întemeiată Cum să chemi altădată aceiași 
trei mii de oameni, care cu greu se desprin- 
seseră de treburile lor pentru o zi? De 
data asta veniseră cu drag, cu tot sufletul, 
«că doar î vorba de Avram lancu al nostru». 

Ploaia cu tunete și fulgere nu întirzie. 
Ne adăpostim lingă un grup de oameni cu 
căruțe, sub copacii de pe malul Mureșului. 
Discuţia incepe firesc — legătură cauză 
efect — de la ploaie la film, de la ploaie la 
recoltă si alunecă la povestile de altădată 
ale bătrinilor, despre Avram lancu, «craiul 
munților», și de aici la povestea unui haiduc 
Ilia Pădurii din Valea Vinţii, și mai departe 
la istoria devenită legendă a lui Horia, 
Cloşca şi Crișan. Vorbim despre păstra 
datinei şi cum vreme avem, Olea Domnica, 
de douăzeci de ani învățătoare în satul Cib, 
comuna Almașul Mare, ne povesteşte un 
obicei «pe care noi nu l-am lăsat să se 
piardăx întiinirea cetelor de călușari din 
Dealul Roatei, din Cib, și din Vinerea-Cugir. 
Înainte vreme pornea fiecare ceată pe cite 
o vale şi cind se intiin cintau tot ce 
Li Care cinta mai mult, ciştiga Ceilalţi, 
nevoiţi să se recunoască învinși, trebuiau 
să plătească. «Cu călușarii ăștia plecăm 
peste două săptămini la București. Sintem 
pentru a doua oară finaliști la «Cintarea 
României». 

Cea mai apropiată gară de locul filmării 
se numeşte Blandiana, ca şi satul care In- 
cepe «aici, peste deal». 

«— O cunoaşteţi pe Ana Blandiana, care 
scrie poezii? E de aici de la noi, cășile 
mai sint, doar dinsa e plecată»... 

Notez între două extreme de virstă, lon 
Drăgan (81 de ani) din satul Blandiana, și 
Sorin Pădureanu (12 ani) din satul Cioara, 
citeva dintre numele interlocutorilor noştri: 
Albu Avram, Ispas lon (din Blandiana), 
Trif Aron, Ursa Simion, Jurca Vasile (din 
A!masul Mare), Ghiura loan din Sălistea... 


«Vrem să ne unim cu tara» 


İn cele citeva ceasuri ale zilei cit a stat 
ploaia şi s-a mai ridicat negura, s-a filmat 
totuși. Planuri generale, amintind de gra- 
vura de epocă «Marea întrunire de la Blaj», 
planuri apropiate, cu personajele aflate la 
tribună sau în mulțime (Simion Bărnuţiu — 
Cornel Coman, Axente Sever — Mircea 
Cosma, Avram lancu — Vlad Rădescu, 
Aron Pumnul — Dan Turbatu, George 
Barit — Andrei Ralea, Timotei Cipariu — 
Gelu Ivascu, Andrei Şaguna — Silviu Stăn- 

Apoi oameni obișnuiți, călăreți, 
tirgoveţi, cărturari, husari... Culorile do- 
minante: negru — baticuri, pălării, sumane, 
redingote — și albul: cămăși, iii, itari. Se 
detașează net steagul tricolor. Marius Ivan- 
ciu, şet de producție, 20 de ani vechime 
în Buftea, 28 de filme la activ e o prezență 
indispensabilă la toate filmele istorice, fiind 
specialistul Buftei în probleme hipice. Aici 
dirija cascadorii, călăreţii ce se strecurau 
în mulțime pentru a transmite vorbele celor 
de la tribună, un fel de telefon fără fir al 
adunării. Mai int discursul lui Simion Băr- 
nuțiu. aCereţi virtos să se şteargă iobăgia. 
Lucrind pe nimica în brazdele grofilor, aţi 
plăti de o sută de ori pămintul care vă dă- 
dea hrana vieţii, de pe o zi pe alta. L-aţi plă- 
tit degeaba. Pentru că acela a fost al vostru 
înainte de a veni ei pe lume, si pentru el 
vărsat singele strămoşilor noștri(...) Fri 
nimeni n-are dreptul să hotărască în nici o 
Dietă de pe lume soarta noastră, fără noi». 
Dar nu apucă bine ope! rul Valentin 
Ducaru, instalat cu aparatul sus pe macara. 
să filmeze întreg cadrul,nu apucă regizorul 
Mircea Moldovan să mai ceară o «dublă», 

i din nou tunete, fulgere. Ne adăpostim 
și așteptăm. De vreo trei-patru ori a stat 
ploaia și tot de atitea ori, se retăcea machia- 
jul (doar una din dificultăţile lui Gheorghe 
Drăghici și ale echipei sale de machiaj la 
acest film). Se stringeau umbrelele, sacò 
sele de material plastic, țigările, pixurile, 
tot ceea ce ar putea fi inadvertenţă în epocă. 


prim-planul 
rolului secundar 


Un bărbat mai scund, imbră- 
at a burghez: t; t 
f t Rug şi tlacãră 
tug J aru, el se nu luban Va 
tic. In fiimul pe care-l realizează Adrian 


Petringenaru (scenariul și regia) persona- 
jul se numeste Rudo! Rottiender (cumu- 


Geo Saizescu. interpret 
în Rug şi Jlacără 


La ultimul cadru tras în acea zi, cu Alexan- 
dru-loan Cuza (Vladimir Găitan), Va- 
sile Alecsandri (Radu Negoescu) și Ale- 
cu Russo (Mihai Peniuc) aflaţi în primele 
rinduri ale manitestanţilor, a fost un mo- 
ment în care am uitat de film, de actori, de 
scenariu. O clipă de emoție, în care a răsu- 
nat cit era cimpul de mare, pină la Mureș şi 
dincolo de et: «Vrem să ne unim cu tara!» 
Era o replică din scenariu, dar în același 
timp un strigăt care s-a auzit cu adevărat 
atunci, în 1848, pe Cimpia Libertăţii. 

= 


Monica Ghiuţă. interpreta Liţei. sora lui Bălcescu: «E primul 
meu rol intr-un film istoric. îl aştept demult și 


sper să nu rămină o apariție meteorică» 


IAR 


Învățătoarea din Lu 
veri. un rol important în filmografia 


Pentru Ion Băieşu. al patrulea film. dar 


nu și al patrulea scenariu... 


Țineţi-vă bine, am să vă povestesc cum 
am scris scenariul vieţii mele, bomba seco- 
tului. Tocmai mă aflam la Sinaia, pe Cumpă- 
tul, ca să incropesc un volum de umor, 
indispensabil rezolvării unor necesităţi fa- 
miliale pentru sărbătorile de iarnă. Încă din 
prima zi, ca să nu zic primele ore, am atacat 
cabana «Cumpătul», unde se află instalate 
două maşini infernale produse «of Chicago». 
Într-una bagi un leu şi-ţi apar diferite cărți 
de joc. În cealaltă bagi tot un leu si-ti apar 
diferite fructe: cireşe. prune, lămii. Peste 
două ore eram lefter. lau cu imprumut ulti- 
ma sută de la criticul G. Dimisianu și ultimii 
douăzeci și cinci de lei de la femeia de servi- 
ciu a vilei. Faliment Aflu între timp că la 
Poiana Țapului s-ar afla Corneliu Leu. 
directorul unei case de filme. «N-ai niște 
bani?» îl întreb. «Ba da, zice el, scrie un 
scenariu şi-ţi dau banii pe loc». M-am 
enervat groaznic, întruct jurasem pe to! 
ce am mai sfint să nu mai am de-aface 
cu cea de-a șaptea artă. Aştept să apară 

pta, a noua sau a zecea, dar pe a şap- 

să n-o mai văd în ochi, îmi vine grea- 
trebuie să mă întrebaţi de ce, pentru 

spun eu de bună voie. Cu şase ani 

în urmă am scris un scenariu de comedie 
care se chema «Omul care vine din Buzău». 
După ce a trecut prin mina a trei regizori 
care l-au mitocosit în toate felurile a plecat 
spre nu ştiu ce comisie şi precum eroul 
necunoscut, nu s-a mai întors. În zadar 
intervenţii, rugăminţi și amenințări. Am 
scris încă un scenariu de comedie, care 
se chema «Fotbalul e un joc de bărbați». 
L-am depus la două case de filme deodată. 
AI treilea exemplar l-am dat regretatului 
Alexandru Bocăneţ. Cele două case de 
filme mi-au pierdut exemplarele. Bocăneţ 
a dispărut în împrejurările pe care le cu- 


Nu găsesc nici o similitudine cu celelalte 
roluri ale mele. Nici măcar cu cele pe care 
mi le-a incredințat pină acum regizorul 
lulian Mihu în filmele sale. 

Pe lingă o mare economie de mijloace 
actoricești (rolul se construieşte aproape 
pe o antitehnică), a trebuit să mă bazez 
numai și numai pe interiorizare. Nouă, celor 
clțiva actori, ni se cerea să nu «distonăm» 
față de majoritatea interpreților, care sint 
neprotesioniști (țărani, muncitori autentici). 


ina palidă a du- 


actriței Violeta Andrei 


Æ 


Si 
tati 


va fi o comedie. dar nici un film lipsit de umor 
(Jean Constantin si Ovidiu Schumacher} 


Un film de actualitate cu oameni obişnuiţi 


ai zilelor noastre. Locul acțiunii: 


" noaşteţi. Originalul nu l-am mai găsit. Și 


atunci mi-am zis: «Sint blestemat, trebuie 
să mă las». A doua zi am dat de la Sinaia un 
telefon la București, la Fondul Literar. 
«Deocamdată, mi s-a spus, sintem cam 
subreziţi cu fondurile, revin-o dumneata 
peste o săptămină», Era clar, trebuia să 
scriu un scenariu, ca să scot un ban. 
N-aveam nici o idee în cap, dar totul era 
să mă așez la maşina de scris. Peste 
două ore aveam zece pagini gata. Peste 
cinci zile scrisesem șaizeci de pagini. 
Nu exista acțiune, nu exista conflict, existau 
citeva personaje care vorbeau de una, de 
alta. M-am dus la Bucureşti şi l-am depus 
la casa de filme 4. | l-am lăsat femeii de 
serviciu și am fugit. Peste o săptămină 
m-au apucat remuşcările şi m-am dus să-l 
iau înapoi. «Dom-le zic, vreau să-l modific». 
«Nu modifici nimic, mi s-a zis, lasă-l așa 
că-l strici». Între timp, scenariul intrase pe 
mina lui Manole Marcus și plecase la apro- 
bare. Aşteptam să mi se facă observaţii şi 
să mi se ceară modificări. E: bine, scenariul 
s-a aprobat fără modificări. Nici regizorul 
nu cerea modificări. Cu chiu şi vai am reușit 
să modific doar titlul. Să nu i se mai spună 
«Înainte de plecare», ci Omul care ne 
trebuie. Mă dădeam cu capul de garduri şi 
nu pricepeam nimic. «Cum, dom'le, imi 
ziceam. să nu mi se ceară nici o moditicare? 
Niciuna?» 

Am auzit din presă că, între timp, se fil- 
mează intens. Ştiţi care ar fi culmea? Să 
iasă un film bun. Pe cuvint dacă n-o să m 
tac cruce. lon BĂIEȘU 


șantierul 


— Cred că primul lucru care trebuie 
spus în prezentarea unui film e titlul 
lui și numele regizorului Deci, «Omul 
care ne trebuie» — care s-a numit într-o 
variantă de lucru «Înainte de plecare». 
Regia: Manole Marcus. Care æ fi, Ma- 
nole Marcus, cel de al doilea lucru pe 
care ați dori să-l ştie spectatorii? 

— În cazul acestui film este important 
să se ştie că nu-şi propune să se ocupe 
de marile probleme ale omenirii, în nici un 
caz de toate, ci, de un caz aparent banal, 
dar, după opinia noastră, plin de semnifica- 
ţii. Viaţa noastră insumează nişte detalii 
care, luate separat, sint adesea trecute cu 
vederea. Vine însă un moment cind toate 
la un loc capătă forță de contiict şi pot 
răsuci de pe făgașul ei o existenţă, etc., etc... 

— În ordinea informaţiilor, ce lucruri 
ar mai trebui spuse? 

— De contribuţia cui ne vom bucura la 
acest fiim. Un meșter betonist propus pen- 
tru a fi decorat cu titlul de «Erou al Muncii 
Socialiste», participant la construcția mai 
multor hidrocentrale din țară, un om de 
santier, bătut de vint și de ploaie, la virsta 
cind încep să-l doară şalele: Ilarion Ciobanu. 
O nevastă care a mers cu el, care i-a făcut 
s +-a crescut doi copii mari şi frumoşi, care 
a colindat toate barăcile de pe şantierele 
României, mereu alături de ei la bine şi la 


din unghiul actorului 


Două roluri 
pretii lor, Vial: 
Macovescu, 


sonajului pe care-i interpretează. 


Nu mi s-a adus nici un fel de «strălucire» 
exterioară, lumina, machiajul, totul căuta 
să estompeze cit putea mai mult asemă- 
narea noastră de pe ecran cu cea din reali- 
tatea noastră de toate zilele (rolul cerea o 
degradare fizică din ce în ce mai puternică). 

Nu știu cum să plasez estetic asemenea 
personaje post oameni «neobişnuit de 
obişnuiţi». În afară de aceasta, majoritatea 
rolurilor din tiim au rupturi permanente în 
desfășurarea lor cronologică părăsite in- 
tr-un episod, ele apar mult mai tirziu şi se 
reiau într-o cu totul altă stare, spectatorul 
trebuind să umple golurile prin imaginația 
sa proprie. Desigur, există, pe parcurs, 
sugerări, dar numai atit. 

Cred că e un film greu pentru toată echi- 
pa, dar sint sigură că va aduce ceva nou în 
cinematografia noastră. În această direcție, 
sper ca și rolul meu să fie ceva nou pentru 
mine. În orice caz, m-am simţit de la început 
pînă la stirşit ca cineva care trebuie să învețe 
pentru prima dată să joace. Cum trebuie 
jucat în anumite filme, ca acesta, de exem- 
plu. iulian Mihu îmi spune că de ia Viaţa 
nu iartă n-a lucrat la un film care să-i fie 
atit de drag. Şi eu mă uit pe ecran şi chiar 


principale in două tiime diferite. l-am rugat pe fiecare din inter- 

Andrei (in tilmul Lumina palidă a durerii 
gia lulian Mihu) și Ovidiu luliu Moldovan (în 
scenariul Horia Pătraşcu. regia Cristiana Nicolae) — să schi 


ariul George 
imu) Cumpăna, 
ze portretul per- 


văzind chipurile noastre nu prea măguli- 
toare, îmi dau seama că opera lui George 
Macovescu şi lulian Mihu conferă acestor 
personaje o stranie aureolă. 


Violeta ANDREI 


Un nou film, un nou capitol din viața 
noastră, căruia timpul îi va decide dimen- 
siunea Truda carea fost plăcută sau chinul- 
toare (de fapt şi una și alta) Ii impune o 
stare nostalgică şi de bună credință ori de 
cite ori incerci să te reintorci cu vorba sau 
cu gindul la acele zile. De data aceasta 
reintoarcerea într-o cabană insingurată din 
vif de munte, intr-o noapte de An Nou, 
cu vint tinguitor și misterios, în care șapte 
oameni, şapte destine... romantic nu? Unul 
din aceste șapte personaje ale filmului 
Cumpăna: Pavel, personaj slianiu şi sur- 
prinzător, att ca mobil in acţiunea til- 


Manole Marcus: «Pledoarie pentru 
filme simple, cu oameni obișnuiți» 


rău, şi care acum a obosit Jana Gorea. 
Copiii sint: Catrinel Dumitrescu şi Mircea 
Stoian. Copiii au probleme. Problemele 
lor de care nu vreau să vorbesc, sint bine- 
înțeles şi problemele părinţilor. Dar şi meș- 
terul are probleme. lar în jurul lui, e o lume 
foarte ia zi, cu bune și cu rele. În această 
lume foarte la zi o să mă bucur de colabo- 
rarea cunoscuților actori Octavian Cotescu, 
Matei Alexandru, Marga Barbu, Mircea 
Anghelescu, Dem. Niculescu, Jean Con- 
stantin, Dumitru Rucăreanu, Ovidiu Schu- 
macher, Constantin Rășchitor. Şi acum 
citeva debuturi: Dinu Apetrei (student anul 
IV—AATC), Adrian Petrache (actor la Tea- 
trul «lon Vasilescu»). Tot în seria debuturi- 
lor, prima mea colaborare cu lon Băieșu şi 
cu operatorul Alexandru David. 

— «Omul care ne trebuie» va fi și til- 
mul care ne trebuie? 

— Noi credem mereu acest lucru. Pentru 
că de fapt asta e rațiunea noastră de a fi. 
Dacă se şi confirmă, nu există bucurie 
mai mare. 

— Ce consideraţi a fi decisiv în aceas- 
tă fază, cind filmul nu e încă gata? 

— E faza cea mai minunată în care-ţi poţi 
permite să visezi filmul în totalitatea lui, 
fără compromisuri artistico-organizatorice, 
fără rabaturi de calitate, fără acele nenu- 
mărate avataruri care mai frinează uneori 
munca noastră. Aş dori ca acest film, care 
intr-un anume fel e şi pentru mine un de- 
but... să fie ct mai puțin dezamăgitor. 

— De ce-l numiți «debut»? 

— Aș putea să spun că orice film e un 
debut. De data aceasta mai e incă ceva. 
Este un gen de film pe care nu l-am mai 
incercat pină acum. Cu subiect contempo- 
ran, dar nu de mare anvergură. Cred că ar 
trebui încurajată această tendință de a face 
filme cu eroi ob'snuiți, anonimi, cu mai 
putine situații-limită, mai adevăraţi. 


Rubrica «Panoramic» este realizală de 
t- Roxana PANĂ 
Fotografii de Emanuel TÂNJALĂ 


mului, cit şi pentru mine ca interpret. Na- 
tură contradictorie şi derutantă, pendulind 
continuu între moral și amoral, între virtute 
şi necinste, cu reacţii pe cit de fireşti une- 
ori,pe atit de bizare în alte momente, alune- 
cind și sustrăgindu-se tot timpul de sub o 
etichetă pe care aparențele i-ar putea-o 
indreptăţi, tandru și grosolan, blind sau 
crud, la distanță de secunde, neliniștit, 
capabil de orice. Personajul traversează o 
modificare spectaculoasă, constituind un 
studiu actoricesc deosebit de dificil şi ten- 
tant Dar despre acest lucru n-aș vrea să 
vorbesc prea mult, Inti pentru că fiind un 
tilm polițist, trebuie păstrat intact misterul, 
şi apoi pentru că,de la o vreme, impărtășesc 
opinia unui stimat coleg care spunea că 
«despre rolurile noastre e bine să vorbim 


jucind»... 
Ovidiu luliu MOLDOVAN 


Misterios şi romantic, straniu și derutant 
(Ovidiu Iuliu Moldovan în Cumpăna) 


5 i 
— >, 


Filme ș enttu 0ame 


Cimp ai tuturor contradicții- 
lor și, adesea, al subiectivis- 
mului celui mai dezinvoit, te- 
ren de înfruntare al unor teo- 
rii uneori opuse cu privire 
chiar la ceea ce e esenţial — 
particularitățile specifice ale 
arte cinematografice și sensurile raportu- 
iu operă-spectatori — istoria cinematogra- 
tului n-a reuşit pină acum să degajeze decit 
prea puţine adevăruri care să pară indiscu- 
tabile şi să se bucure de o adeziune unani- 
mă. Unul dintre acestea priveşte cinemato- 
grafia sovietică, pe care toată lumea o con- 
sideră printre cele mai bune din toate cine- 
matografiile lumii. Aprecierea este cu atit 
mai meritorie cu cit filmul sovietic nu cu- 
noaşte, dincolo de hotarele sistemului so- 
cialist, o difuzare corespunzătoare înaltei 
sale valori şi nici nu beneficiază, în aceleași 
largi zone, de suportul unor elemente extra- 
artistice, mai ales publicitare, care favori- 
zează alte Cinematografii. 

Cum e și firesc, această situaţie a fost 
explicată de către unii și alții în fel şi chip. 
S-au invocat criterii etno-psihologice, mer- 
gindu-se pină la câutarea anumitor trăsă- 
turi comune între ruși și americani (cei doi 
mari lideri ai artei cinematografice), s-a 
scos în evidenţă relaţia de continuitate intre 
literatura şi cinematografia rusă, s-a sub- 
liniat rolul hotăritor al condiţiilor social- 
politice (ceea ce e, desigur, foarte adevă- 
rat), deşi aplicarea simplistă a unui ase- 
menea criteriu nu poate explica înflorirea 
excepțională a artei cinematografice în 
tări cu condiții social-politice radical deo- 
sebite (de exemplu, S.U.A., Japonia, Italia). 
Fapt este că de-a lungul a multe decenii — 
să nu uităm că anul acesta se implinesc 60 
de ani de existenţă instituționalizată a cine- 
matografiei sovietice — de-a lungul unei 
istorn frămintate și complexe, arta filmului 
din Uniunea Sovietică a ştiut să se regene- 
reze perpetuu, să scoată, una după alta. 


festivaluri: 


O timpurie vară fierbinte, risipind contu- 

rurile cețoase și umbrele reci ale turlelor 
si crenelurilor ce străjuiesc orașul Craco- 
via, a fost anul acesta decorul celor două 
festivaluri consacrate filmului de scurt- 
metraj. Cei naţional, aliat ia a XIX-a ediţie 
şi cel internaţional, la a XV-a, a selectat 
filme care, aparținind genului documentar, 
de animaţie sau de ficțiune, au în comun 
strădania de a se exprima c mai concis, 
acest atribut vizind nu numai durata, cit 
mai ales expresivitatea densă a fiecărei 
imagini. Constatarea oarecum meteoro- 
logică pusă în fruntea acestor însemnări 
nu este intimplătoare. Gindindu-mă la o 
apreciere laconică și sugestivă care să 
caracterizeze intreaga ediţie, am găsit ime- 
diat o analogie cu senzaţia de claritate trăită 
în seninele zile de vară dedicată 
«secolului al XX-lea» a reunit genera! 
liime marcind o atitudine lucidă față de 
epocă, afirmată, fie de vocaţia realistă, fie 
de viziunea critică. 

Luciditatea și nevoia unor repere valorice 


generat de creatori excepțional — de la 
Eisenstein la frații Mihalkov — și, mai ales, 
să păstreze de-a lungul multor vicisitudini. 
anumite trăsături proprii, care-i dau un aer 
mcontundabii, o marca unică. 


Isto ca un strigăt 


Nu prin situarea în cadrul vreunei mode 
generale ci prin acest aer inconfundabil, 
filmul sovietic și-a găsit intotdeauna drumul 
spre sufletele spectatorilor şi a putut exer- 
cita o indiscutabilă influenţă asupra con- 
ştiinţei publicului şi asupra multor creatori 
de seamă din lumea întreagă. 

Dacă ne gindim, de pildă, doar la operele 
marilor artiști din prima generaţie a cine- 
matografiei sovietice, la operele unor S.M. 
Eisenstein, V. Pudovkin, Dziga Vertov, A. 
Dovjenko (ca să nu cităm deck piscurile), 
vom observa indată că această influență se 
datoreşte nu numai faptului că avem de-a 
face cu operele unor autori genial (deşi şi 


sau ca un cintec — la Pudovkin), de a mișca 
masele, de a întruchipa ideile — inclusiv 
cele mai abstracte și mai profunde — în 
+magim cinematografice, de a da caracte- 
rului popular al filmului, caracter evident 
încă de la Lumière şi Méliès, un sens deo- 
sebit, superior din punct de vedere estetic 


Cracovia'79 


de anvergură și-au pus amprenta și asupra 
cadrului organizatoric al festivalului care 
nu s-a concretizat numai în competiția 
propriu-zisă. Retrospectiva dedicată avan- 
gardei, cea a filmului documentar polonez, 
proiecţiile de informare dedicate festivalu- 
lui de la Oberhausen, animației canadiene 


confrunta izbinzile de ieri și de azi Atenţia 
a fost polarizată însă de competiţie, care a 
reuși nu atit să impună numele unor reali- 


zatori (în afirmaţi cu alte prilejuri), 
cît să confirme prestigiul unor şcoli naţio- 
nale. Filmele poloneze, iugoslave şi cana- 
diene au impresionat prin amprenta lor 
inconfundabilă, prin consecvența preocu- 
părilor tematice și stilistice. 


Dana DUMA 


(Continuare in pag. 14) 


sovietică 


si de a descoperi brusc fațete 
neașteptate ale omului în acțiune. 

În fond, nimic esenţial — în coordonatele 
majore, bineințeles — nu s-a schimbat în 
evoluția ulterioară a cinematografiei so- 
vietice, în operele maeștrilor din generaţia 
a doua (desigur, această delimitare pe ge- 
nerații este subiectivă şi într-o oarecare 
măsură arbitrară, căci creatori din toate 
generaţiile au continuat să lucreze simul- 
tan), un Ermier, Trauberg, Kozinţev, Kule- 
sov, Nikolai Ekk, fraţii Vasiliev şi mai ales 
Heifitz, Romm şi cel mai bun, Mark Don- 
skoi, din generaţia treia (cea care s-a con- 
fruntat cu cele mai mari dificultăţi), un Ciuh- 
rai, un Kalatozov şi alții, și, în sfirşit, din 
ultima generaţie din care am aminti pe 
Tarkovski, Paradjanov, Andrei Mihaikov- 
Koncialovsii și Nikita Mihalkov, Sukșin, 
Larissa Şepitko şi, printre cei din republicile 
unionale, pe Josselani, Danelia, Mihelian 
sau Loteanu. Desigur, importanța căută- 
rilor formale a căpătat o pondere mai re- 
dusă, reflectorul atenţiei s-a îndreptat mai 
mut asupra eroului individual, reflex ai 
conştiinţei colective decit asupra «eroului 
colectiv», nevoia de a povesti a trecut ina- 
intea nevoii de a şoca, dar însemnătatea 
acordată omului ca material primordial și 
finalitate absolută a operei de artă a con- 
tinuat să se afle mereu în centrul preocu- 
părilor creatoare ale făuritorilor fimelor 
sovietice. 

A ajuns aproape un loc comun afirmaţia 
de atitea ori repetată că firul roşu al cine- 
matogratiei sovietice este umanismul Dar 
există umanism şi umanism. Nimic mai 
străin operelor celor mai bune, mai auten- 
tice ale artiştilor sovietici decit conside- 
rarea omului drept o entitate abstractă sau 
decă atitudinea paternalistă faţă de oamenii 
simpli . În cele mai izbutite creaţii cinem. 
togratice, urmind o tradiție care vine de 
departe, de la Tolstoi, de la Dostoievski 
de la ceilalți mari maeștri ai literaturii ruse, 


oameni de toată ziua, numai aparent «sim- 
pli» sînt văzuți si iubiti dinăuntru. din mij- 
locul vieţii lor, deseori nespectaculoase, 
miciodată prea «simpli». 


Fără prejudecată, despre sentimente 


Filmul sovietic a reabilitat noțiunea de 
suflet, noțiune astăzi parcă abandonată de 
psihologii şi esteții care se vor cei mai mo- 
derni Într-o lume în care personajele epocii 
literare şi cinematografice sint privite a- 
proape exclusiv — uneori cu o finețe și o 
profunzime absolut remarcabile — sub ra- 
portul comportamentului, oamenii din fil- 
mele sovietice sint, înainte de toate, suflete. 
Prin ce are mai cinematografia sovie- 
tică dezminte vestitul adagiu după care cu 
sentimente frumoase nu se face artă ade- 
vărată şi se avintă, fără complexe, fără jenă 
intelectualistă în lumea marilor sentimente, 
simple, adevărate, eterne. În filmele sovie- 
tice se mai vorbește — și se vorbeşte cu 
talent — despre bunătate (alt termen de- 
suet), despre cinste față de sine-insuși, 
despre curajul de toate zilele, despre nai- 
vitatea fetelor, despre durerea inăbușită a 
femeilor părăsite, despre plinsul copiilor, 
despre poezia nestirşită a unui obraz de 
femeie obosit de muncă şi de ani, despre 
tristețea primelor fire albe din părul celor 
ce se iubesc. Ar părea că tocmai în cine- 
matogratia care se vrea cea mai militantă, 
cea mai angajată, trăim renașterea unui 
anume fel de intimism. E poate adevărat 
dar în același timp — şi în aceasta constă, 
credem, una dintre particularităţile filmu- 
lui sovietic, one dute scale eat cate) 
inserează att de pregnant în epocă şi 
care-i deschid căi att de largi spre înțe- 
looerea si adeziunea spectatorilor — e vor- 
ba de un intimism care nu înseamnă 
deloc abstragerea am realitate ci, dimpotri- 
vă, presupune angajarea responsabilă în 
confruntările cele mai fierbinţi ale epocii. 
Operele cele mai însemnate ale cinemato- 
grafiei sovietice contemporane realizează 
sinteza — aparent imposibilă din punct de 
vedere logic — dintre intimitate și epopee. 

Pe bună dreptate s-a vorbit, de asemeni, 
despre caracterul popular al filmelor so- 
vietice. Şi în această privinţă intervine o 
trăsătură particulară. Îndeobşte se consi- 
deră că o operă profundă, rafinată, folosind 
modalităţi de expresie noi nu poate fi abor- 
dată și înțeleasă decit de la un anumit ni- 
vel de intelectualitate în sus. Or, la cele mai 
reprezentative filme sovietice, inclusiv la 
acele din care nu lipsesc căutările formale, 
îndrăznelile creatoare, rafinamentul expre- 
siei, primul strat de înţelegere, «prima lec- 
tură» cum se spune, permite nu numai se- 
sizarea aspectelor de suprafată, a cana- 
valei anecdotice ci ne introduce, fără reti- 
cențe. în însăşi esența operei. Prima lectură 
nu contrazice și nu se distanțează pină la 
ruptură de lecturile următoare mai adinci, 
mai nuanțate. Fără a considera că tot pu- 
blicul este o apă şi un pămint, că în cadrul 
lui nu există ierarhii de cunoaștere, înțele- 
gere şi satisfacție estetică, cei mai buni 
dintre cineaştii sovietici nu privesc nicio- 
dată accesibilitatea ca o concesie. Ceea ce 
ei refuză, principial şi practic, este nu rafi- 
namentul ci elitismul 

Ne-am oprit asupra a două trăsături — 
printre altele, poate nu mai puţin importante 
— ale filmului sovietic, pentru că acestea îi 
subliniază caracterul de durată, nedepen- 
dența de mode şi gusturi vremelnice E 
evident că pe această linie, pentru filmul 
sovietic vor exista totdeauna în lume spec- 
tatori. H. DONA 


I.A.T.C. Gala studenţilor din America Latină 


Mai presus de orice: 
să nu fim indiferenți! 


Gala de filme ale tinerilor cineaști din 
America Latină, care au urmat cursurile de 
regie şi operatorie la I.A.T.C. în ultimii ani. 


unui revoluționar». 
in anul IN ai lui Luis 


clasei de operatorie, prolesor 
George Cornea — trimite la memoria lui 
Che Guevara m numai prin motto-ul de 


pe generic, sau prin faptul că medicul sa- 
tului, revoluționar fiind, este ucis mişeleș- 
te. Imaginea, de o poezie densă, simbolu- 
rile care conduc la o explicită metatoră — a 
luptei care continuă — creează o atmosfe- 
ră emoţionantă, de patos conținut şi con- 
teră filmului un caracter de omagiu pos- 
tum, dar și de manifest mobilizator în ace- 
lași timp. 

Regizorul Luis Roberto Vera Varga se 
dovedește a fi un autor angajat şi în cele- 
lalte două filme prezentate. Chipurile de 
întrupare a revoltei, momentele dramatice 
în care omul este nevoit să-și asume desti- 
nul, clipele suspendate între viață și moar- 
te, par a îi temele sale predilecte. Fără a 
avea inhibiţii în fața ideilor grave, majore, 
tonul regizorului este ofensiv, pe alocuri 
declamator sau patetic, dar niciodată inert 
sau gratuit. «indiferenți din ti 
treziți-văle este insertul filmului realizat 
anul |N şi intitulat În aceste vremuri, 
(imaginea Andrei Zincă, absolvent al sec- 
tiei operatorie la clasa profesorului George 


festivaluri: Aşhabad'79 


Cind zburam deasupra Mă 

rii Caspice și a deșertului 

Kara-Kum spre Aşhabad,to 

ema tul îmi apărea din avion fa- 
4 bulos ca în «O mie și una de 

nopţi», basme care aici s-au 

născut, Intre Firdiuzé și po- 

dişul Iranului, la poarta turkmenă — fără 
marele canal pe atunci. Dar odată coboriți 
pe aeroportul din capitala Turkmeniei so- 
vietice, senzaţia de distanţe în timp și spa- 
iu dispare. Gazdele celui de-al XII-lea 
estival cinematografic unional al U.R.S.S., 
desfăşurat anul acesta la Aşhabad, ne In- 
timpină familiar și chiar de a doua zi ne 
organizează vizite în colhozuri și fabrici 
considerind probabil că important înainte 
de toate, e să cunoaştem realizările «in di- 
rect». Și într-adevăr am cunoscut această 
«țară ca o grădină» căruia canalul construit 
în inima deșertului i-a adus viață, am cu- 
noscut oameni primitori şi prietenoși care 
ne-au cucerit repede. Am participat la o 
excursie încintătoare la grota cu apă mi- 
nerală unde am inotat la 200 metri sub pă- 
mint ne-am plimbat prin parcul din Fir- 
diuzé — loc ideal pentru poeții şi pictorii 
turkmeni, parc cu o vegetaţie luxuriantă și 
cu stejari mai vechi decit legendele pe care 
ni le povesteşte tinărul actor cu nume de 
primăvară, Ahir. Filme am văzut relativ 
puține, selecția a fost strinsă — doar vreo 
24 de lung-metraje din toate republicile 
unionale şi foarte multe documentare și 
filme pentru copii în festivalul anume pe 
această temă desfășurat paralel la cine- 
matograiul «Vatan». Palmaresul a cuprins 
aproape toate studiourile unionale, fiecare 
aducindu-şi, prin realizările lor, aportul spe- 
cific la o zestre artistică bogată ca tradiție 
dar şi ca activitate prezentă. Mostilm-ul, cu 
o experienţă îndelungată, a colecționat cele 
mai multe trofee; dar alături de Centaurii, 
de pildă, realizat sub egida Mosfilmului, de 
lituanianul Vitanas Jalakevicius, marele 
premiu a fost atribuit şi filmului georgianei 
Lana Gogoberidze: Citeva interviuri des- 
pre probiemele personale. Distincția pen- 
tru regie a fost acordată lui Konstantin 
Erşov,care a realizat la Lenfilm Omul care 
a avut noroc. Studiourile cazace au fost 
premiate pentru cel mai original film pe o 
temă istoric-revoluţionară Singe și su- 
doare, iar cea mai reușită comedie a fost 
considerată cea realizată la Gorki-film, 
Mergea un ciine pe pian. În plutonul «cele 
mai bune tratări cinematografice ale pro- 
blemelor satului contemporan» se situ- 
ează, egal considerate valoric de către ju- 
riu, şi filmul chirchiz Printre oameni și 
uzbecul Fericire străină și Secerătorii, 
produs de Dovjenko-film. Cu Emelian Pu- 
gaciov, portret monumental in două se- 
rii, Mosfilmul deţine în acest an Intiietatea 
într-un gen foarte popular: filmul istoric. 
O diplomă specială a juriului a fost acorda- 
tă şi epopeii reconstituită pe bază de do- 
cumente din arhivele cinematografice: Ma- 
rele război de apărare a patriei Temă 
care, împreună cu evocarea eroismului 
din anii marii revoluții socialiste, s-a inscris 
cel mai frecvent în preocupările cinemato- 
grafiei sovietice sărbătorindu-şi în vara 
acestui an, 60 de ani de strălucită activitate. 
Drept care, în continuarea festivalului a 


Cornea). Un fiim de riguroasă ţinută pro- 
fesională, putind fi considerat şi un stu 
diu de caractere aflate intr-o situaţie ten- 
sionată. Undeva, într-un motel dintr-o țari 
a Americii Latine, un tinăr revoluţiona, 


O colaborare între Ro 


a la 
îndepă 


avut loc o consfătuire a revistelor de film 
din ţările socialiste, prilejuind un util schimb 
de experiență asupra felului în care apar 
reflectate în paginile publicaţiilor de spe- 
cialitate realizările artei cinematogralice 
sovietice şi ale filmului socialist în general. 

Revenind la Aşhabad. Au dominat în 
festival temele eroic-revoluționare, pe care 
fiecare cinematografie unională — chiar 
şi cele cu experienţă mai restrinsă cum e 
Turcmenfilm, de pildă (prezent şi el cu 
evocarea războiului civil, printr-o poveste 
pentru tineret Răpirea pur singe) 
au ținut să le onoreze. Cu mai multă ori 
mai puțină iscusință, dar cu un patos sin- 
cer, cu un umanism în cea mai bună tra- 
diție a şcolii clasice sovietice. 

Ceea ce nu a însemnat că istoria pre- 
zentă a țării, dar şi a lumii, n-a solicitat a- 
tenţia cineaștilor. «Evenimentele politice 
sint pentru creatorul de film contemporan 
ceea ce e lutul pentru sculptor — declară 
autorul impresionantului film politic despre 
momentul de criză din istoria unei țări a 
Americii latine, regizorul filmului Cen- 
taurii. «M-au interesat, spunea el, dramele 
care survin nu att h timpul luptei pentru 
cucerirea libertăţii ct acelea, cu mult mai 
complicate, ale luptei pentru menţinerea 
libertății». De fapt, Jalakevicius reia cu 
acest film preocupările tematice care-l im- 
puseseră cu Acest dulce cuvint, liber- 
tate sau cu strălucitul său debut din Ni- 
meni nu vrea să moară. Istoria la care se 
referă azi e lovitura de stat fascistă dintr-o 
țară latino-americană reconstituită pe e- 
cran în stilul modern al reportajului, de-a 
lungul a citorva momente şi prin interme- 
diul cltorva eroi revoluționari portretizaţi 
cu o forță realistă ce nu exclude nuanțele 
psihologice ci numai tușele idealizante. 
Montaj nervos, alternind secvențele de re- 
portaj tv. cu flash-back-uri violentind me- 
moria personajelor (crimele neofasciștilor 
pregătind inăbușirea revoluţiei). Operatori 
inspirați, în număr de trei, sint înscrişi pe 
bună dreptate în palmares pentru «cea 
mai bună imagine». 

Cu Citeva interviuri despre problemele 
personale, Lana Gogoberidze se afirmă 
ca una din cele mai înzestrate regizoare 
contemporane, atit prin profunzimea preo- 
cupărilor ei tematice (filmui leagă povestea 
unei familii georgiene din zilele noastre de 
Intimplări dramatice ale deceniilor trecute 
care au marcat sufletele unor generații), 
cit şi prin limbajul cinematografic subtil, 
discret, în care fineţea observaţiei cotidiene 
nu cade în sensiblerie şi tandrețea e du- 
biată de un lirism matur, amărăciunea re- 
cuperată de umor și ironie, autoironie,dacă 
ținem seama că scenariul e într-un fel auto- 
biografic, regizoarea cosemnindu-l alături 
de o talentată scriitoare, Zaira Arșenişvilli. 
Scris anume pentru o actriță de mare gra 
ție spirituală, Sofiko Ciaureiii, filmul este, de 
fapt, portretul unei ziariste moderne pline 
de «harul vieţii» cum o numesc autoarele, 
capabilă prin activitatea ei febrilă să inter- 
vină în rezolvarea unor «cazuri» dar fără 
succes, cînd criza apare în propria ei familie 
Rolul fi vine interpretei «mănuşe». În a- 
fara concursului, ne-am delectat — pe 
două căi artistice foarte, foarte deosebite — 
— cu realizările fraţilor Mihalkov. Una din 


(Dan Nuţu), ce are de predat un mesaj 
important, nu poate asista indiferent la 
umilirea unei fete (Anca Szonyi) de către 
un colonel yankeu (lon Cojar). regint va 
e plătită cu prețul vieții. Tragic este şi stir- 


ta Marga Barbu și 


Monumental 
dar cu grație 
Emelian Pug 
(cu Evgheni Matveev 
şi Tania Somina, 

în regia lui 

Aleksei Saltikov) 


gaciui 


Viața ca o permanentă 
surpri 
s-ar mai putea intitula 
acest frumos film: 
Citeva inter 


(cu Sofiko Ciaurelli) 


ucăin e Siberiada lui Koncealovski, poem 
lirico-fantastic pe ton de somptuoasă le- 
gendă... realistă (da, se poate și așa ceva!) 
despre care presa internațională a scris 
cu prilejul premieri la Cannes. Cu Cinci 
seri, la antipod ca tip de povestire faţă de 
Siberiada, Nikita Mihalkov își exersează pe 
un spațiu restrins în timp (cele cinci seri 
ale piesei lui Aleksandr Volodin) şi într-o 
singură încăpere in care se revăd după 20 
de ani foștii iubiţi — virtuțile sale de nein- 
trecut analist. O revelaţie actrița Ludmila 


situl revoltei deținuților din filmul Într-un 
toc nu prea înde al aceluiaşi regi- 
zor (film de diplomă, color, 2 acte, imagi- 
nea Ştefan Giudin şi Pedro Ramirez). Un 
banchet straniu pe o insulă care se dove- 
dește a fi un lagăr, o petrecere la care 
comesenii se distrează privind pantomima 
ce se desfăşoară pe o scenă improvizată 
pe plajă, — actorii, aflăm mai tirziu, sint 
deținuți — ia o întorsătură neașteptată 
atund cind în evoluţia pantomimei care re- 
zumă istoria continentului latino-american, 
se ajunge la perioada colonialismului. Ală- 
turi de virtuțile regiei, rețin atenţia la acest 
film. expresivitatea muzicii — creația unui 
grup de studenți latino-americani. Sem- 
nalăm de asemenea și participarea cu ade- 
vărat extraordinară a actriței Marga Barbu. 

Mai înclinat spre tonul poematic decit 
spre observaţia realistă se dovedește a fi 
operatorul Pedro Fernando Ramirez, atunci 
cind face şi regia, aşa cum se întimplă în 
proba de examen din anul li, Portret, un 
film care vorbeşte despre dorința celor 
aflaţi departe de a se reintoarce în patrie; 
despre încrederea în victoria cauzei revo- 
luționare. Într-un colaj cinematografic, ine- 
dit ca formulă, filmul se compune dintr-o 
interesantă alternare de grafică militantă, 
cu portretul unei tinere (actrița Maria Ca- 
viers din Chile, aflată ia specializare la 
LA.T.C) şi cu imagini ale unui dans po- 
pular chilian, totul, într-un armonios con- 
trapunct cu versurile lui Pablo Neruda din 


Gurcenko, redescoperită în registrul grav 
după ce ne încintase ani de zile cu sclipiri 
de musical. Alături de ea, reconfirmarea 
unui talent deosebit: Stanislav Liubşin, 
strălucit interpret al cenușiului cotidian, 
al vocației anonimatului. 

Tradiţia unei cinematografii de mare pres- 
tigiu ca cea sovietică e reînnoită — iată — 
de tinere talentate a căror originalitate nu se 
numără în ani biologici, ci în ani de inspi- 


rație creatoare. 
Alice MĂNOIU 


coloana sonoră 

Chiar atunci cind e vorba de o poveste 
localizată în România anilor ultimului război 
mondial, cum se întimplă în Maria, film 
realizat de Luisa Fernanda Espindola (la 
clasa regizoarei Elisabeta Bostan) leit-mo- 
tivul luptei, al jertfei revine obsedant. (Maria: 
interpretată de Emily Kreimer din Peru). 

O parabolă cu reale virtuţi cinematogra- 
fice, un remarcabil eseu despre timp — 
amintind de proza lui Borges — se nu- 
meşte De două ori 6 şi e realizat de Clau- 
dia Nazoa (Venezuela, absolventă a sec- 
ției regie la clasa profesorului Gheorghe 
Vitanidis). Printre interpreții filmului: 
Gheorghe Dinică, Andrei Finţi, Gheorghe 
Visu, Mircea Albulescu, 

Dincolo de fireştile deosebiri — tema- 
tice, stil, grad de profesionalism, talent — 
filmele tinerilor cineaști latino-americani 
din România se impun printr-o trăsătură 
comună sint filmele unor creatori anga- 
jați. Sint tineri care nu pornesc de la do- 
rința arzătoare de a face cinema cu orice 
preț, pentru aceasta urmind să caute po- 
veşti, scenarii apte a sluji drept bază viitoa- 
relor filme. Nu. Ei mai Inti au ceva de spus 
şi abia apoi incearcă să o facă cu mijloa- 
cele cinematografului, minuind aparatul de 
filmat ca pe o armă de luptă. Într-o luptă 
care continuă ŞI în care ei se simt profund 
angajați. 

Roxana PANĂ 


Festivalul „„Ciîntarea României“: talentul 


La Herculane 


(Urmare din pag. 5) 


— propune şi Cota 47 de Gheorghe Hul- 
ban de la Cineclubul «Constructorub din 
Timişoara, cota 47 fiind înălțimea la care 
se lucrează pe o macara-turn. În fine, Ge- 
nerații, de Ludovic Dama, singurul re- 
prezentant a Cineclubului Casei de cul- 
tură din Sinnicolaul Mare, film jucat, care 
încheagă puțin prea stufos, da cu fior 
artistic, portretul unui bătrin, tată și bunic, 
care trăiește, cu ocazia mutării în casă nouă, 
un moment de aducere aminte a tot ce a 
fost viața lui de la intoarcerea de pe front 
pină azi. Un timp care, ni se sugerează, nu 
este numai al bătrinuiui, esie si ai nostru 


Caraş-Severin: o selecție 
de beton armat 


Caraş-Severin înseamnă în primul rind 
Oţelul Roșu şi ei unul din primele cine- 
cluburi din tară Oţelul Roşu, la rindul său, 
inseamnă aip oameni de nădejde Emi 
Mate:aș, Nicolae hegruţiu, ion Mato şi Şte- 
tania Matcovschi, autoarea, mai cu seamă, 
a unol comentais de lrumoasă ținută ar- 
ustică Oţelul Roşu a venit cu o «baterie» 
de filme în toate genurile. De la Recondi- 
ționarea îilierelor, film didactic, în care 
cu pricepere, cu simţ cinematografic și 
fără urmă de plictis ni se arată cum pot fi 
recondiţionate filierele pentru laminare la 
rece, într-o tehnologie care reduce la iumă- 
tate timpul vechii tennologii — şi Aşchie- 
rea prin strunjire în strat preiîncălzit a 
cilindrelor de laminor, tehnico-știinţitic, 
filmat într-o avalanșă de detalii - calculată, 
pentru că, pe de o parte, ea dă caracterul 
ştiinţific necesar, dar şi o neașteptată pu- 
tere de seducţie asupra unui spectator 
neobișnuit cu asemenea temă, ambele rea- 
lizate de Emil Mateiaș, şi pină la Regăsire 
de Nicolae Negruțiu, reportaj în Delta Du- 
nării. printre pelicani, nuferi, plase pline 
cu pești sau intinse la soare, un tiim care 
surprinde cu maximă exactitate atmosfera 
Deltei (subliniată de o coloană sonoră 
inteligentă) cu tot ce presupune ea ca poe- 
zie, dar şi osteneală, dar şi momente de ră- 
gaz înainte de altă osteneală, veșnica oste- 
neală a pescarilor. Regăsire este un film 
care putea intra linistit și la categoria «poem 
cinematogratic», dacă în acea categorie 
n-ar fi existat Meditaţie — tot de Nicolae 
Negruțiu, o meditaţie propusă nouă, ma- 
turilor, de către un copil care proiectează, 
în cineclub firește, o bobină de film în care 
ni se arată pornirea unei rachete, avioane 
care-şi lasă bombele, apoi ciuperca bom- 
bei atomice, imagini în fața cărora copilul 
reacţionează «copilăreștex dă filmul ina- 
poi, pină la imaginea rachetei «lăsată» sub 
focarul lămpii de proiecţie pină ce incepe 
să se topească O sugestie. Și tot «Oțelul 
Roşu» a adus patru din cele mai amuzante 
filme de animaţie ale întilnirii, semnate: 
Norbert Taugner. În special Pui de gre- 
ie — animaţie pe tundal natural, în care 
ni se repovestește cunoscuta fabulă mo- 
dernizată (furnica cu roaba, greierele cu 
chitara) și MM, dedicat implinirii a 1825 de 
ani de la atestarea documentară a Băilo: 
Herculane, scurt istoric proiectat cu umo: 
într-un viitor în care, de Herculane ar urma 


proiecţie în trecut (i) 


Volapuk 


Pasiunea pentru fotografie și teatu am 
avut-o din copilărie, de la virsta de 10 ani. 
Mama s-a ingrijit mult de educația noastră 
— eram doi băieţi şi o fată — căuta să ne 
dezvolte gustul pentu frumos şi să ne 
tacă să avem preocupări «de ordin artistic». 
Ne cumpăra instrumentele necesare și ne 
îndemna, în raport cu virsta pe care o 
aveam, să facem tratforaj, apoi pirogravură, 
sculptură în lemn (Kernschnit) metalo- 
plastie şi fotografie. Ea însăși făcuse în 
tinerețe fotografii şi pictură. Fiecare aveam 
aparatul nostru fotografic. Fratele meu Ady, 
cu șase ani mai mare decit mine, avea un 
aparat «Star» cu burdut, 9x12. Sora mea 
loana și cu mine aveam aparate «ica Box» 
şi respectiv «Trilbia, de format mai mic — 
6x9 (după grad şi căprărie). În joaca noas- 
tră ne imaginam că fiecare este proprie- 
tarul unui atelier fotografic care poartă fir- 
ma aparatului «Foto Star», «Foto ica», 
«Foto Trilbi». Pe vremea aceea, hirtia fo- 
tografică nu avea aceeaşi sensibilitate ca 
hirtia pe bază de bromură de argint de azi, 


să beneficieze şi... extratereștrii. Tot Her- 
culanelor este dedicat și Aqua viva de 
Emil Mateiaș, Nicolae Negruțiu și Ştefania 
Matcovschi, realizat însă la clubul «Se- 
menicub din Reșița, de astă dată un docu- 
mentar care reface, cu seriozitate și poezie, 
istoria locurilor devenite celebre prin... aqua 
viva. Acelasi «Semenicul»-Resita cu ace- 
eași echipă a prezenta! Curg apele, im- 
presionant film etnogratic, despre morile de 
apă și bătrinii lor morari (este poate sin- 
gura zonă din țară în care mai există ase- 
menea mori în stare de funcţionare), fil- 
mat cu emoție de Emil Mateiaș şi Nicolae 
Negruţiu, şi comentat la fel de Ştefania 
Matcovschi. Un film interesant a tost <i 
Perenitate de Arcadie Lintu, de la cine- 
clubul «Alfa» al școlii populare de artă 
din Reşiţa, realizat, cum ni se spune în 
final, cu concursul familiei Dumitru Fo- 
dor, cunoscuţi crestători în lemn. Un film 
de excepţie prin calitatea imaginii — din 
unghiulație şi din lumini autorul dă cres- 
tăturilor aerul diafan al structurii crista- 
lulu — şi mai puțin mesajul comunicat 
prea direct: cum se transmite un mes- 
teşug din generaţie în generaţie? simplu: 
tatăl conduce mina fiului impreună cu dal 
ta, pe fibra lemnului. Cel mai emoţionant 
tiim prezentat de județul Caransebeş, emo- 
ționant prin adevăr, personalitatea filmă- 
rilor şi a tonului comentariului, a fost — 
după părerea mea — Neintrerupta veghe, 
realizat de lon Mato şi Emil Mateiaș, la 
cineclubul «Siderurgistul» al Comitetului 
sindical al Combinatului siderurgic Reşiţa. 
Poem cinematogratic de mare vibraţie in- 
terioară, el creionează sub semnul talen- 
tului, portretul meseriei de turnalist O 
meserie care se face «pe zi lumină, dar 
mai cu seamă pe noapte lumină», în care 
trebuie să afii «ct trebuie să arzi tu insuti 
pentru a da oțel curat, numai oțel curat» 
o meserie în care «viața este o neintrerup 
tă veghe». Comentariul, din care am citat 


Un revelion plin 
de surprize și nu 
lipsit de drama- 
tism pentru o e- 
chipă de repara- 
tori ai liniilor de 
inal tensiune, 
(Mihai N 


Tufaru. trei dintre 
interpreţii filmului 


Olae 
J de 
film patru) 


procesul de copiere se făcea in plină zi, 
la lumina soarelui, fără a fi nevoie de o 
cameră obscură — operație pe care o 
puteam face şi noi copiii. Clientul nostru 
cel mai serios era tata, un om de o bună- 
tate rar Intiinită. Ne «comanda» serii in- 
tregi de fotografii pe care ni le plătea pen- 
tru ca astfel, cu banii ciştigaţi de la el, să 
ne putem cumpăra din nou plăci și hirtie 
fotoaratică. 

O mare parte din copilărie am petrecut-o 
în satul Basarabi din apropierea Făltice- 
nilor, locul de naștere al mamei mele, 
Alexandrina Bonachi. Aici, pe valea $o- 
muzului, fotografiam tot ce ne ieșea în 
cale, incepind cu bunul nostru tovarăș de 
joacă, clinele ciobănesc, Tănase, vedeta 
tamiliei. Fotografiam oamenii din sat care 
se minunau de «cutia aia care te scoate 
exact cum arăţi». Dintre ei, cel mai îndră- 
git de noi, copiii, era pădurarul Nicolae 
Colţunescu, un tip de plăieş de pe vremea 
lui Ştefan cel Mare, blond cu ochii albaștri, 
mustața arcuită pe buze, părul lung pină 
la umeri și privirea ageră. Purta o toporișcă, 
cu minerul crestat frumos de el, de care 
nu se despărțea niciodată 

Nicolae Colţunescu locuia pe colina 
«Bahna cu arini», departe de sat, la margi- 
nea unei păduri de aluniș. Mergeam ade- 
sea la el acasă sub pretextul că vrem să-i 
totogratiem gospodăria. De fapt, ceea ce 
ne atrăoea era: povestile lui Mo Neculae. 


cineamatorilor înainte de proba finală 


mai sus, scris «la persoana intii» de 
Adrian Stepan, însoţeşte imaginile de viată 
1 furnal, acelea pe care orice om care a 
pus vreodată piciorul în Reşiţa sau Hune 
doara le cunoaște și recunoaște cu ușu 
rintă în toată tensiunea lor unică. 


Hunedoara: la temperatura 
furnalelor 


Dacă aș îi la fumale se intitulează til- 
mul Victorinei Pirlea şi al lui Zoltan Szal- 
kay de la Cinetotociub — «Siderurgistul»- 
Hunedoara, tilm cu care intrăm în cel de al 
treilea județ aflat în competiție la Hercu- 
lane. Portretul unui furnalist, Nicolae Măr- 
culescu pe numele său, om plecat de la 
fierbințeala ogorului şi ajuns la fierbințeala 
furnalului, un portret tandru care se rea- 
lizează însă mai puţin din imagini nu din 
cale afară de variate, ci mai mut din co- 
mentariul semnat de Victorina Pirlea. Mer- 
iind «pe specific» si în aceeasi echipă, 
hunedorenii au mai realizat un repor- 
taj, filmat de astă dată viu, din unghiuri 
inedite, personale, despre ce inseamnă 
dispeceratul unei şarje, numit chiar simp'u 
Dispecerii. in stirşit, acelaşi Cinetotociui 
«Siderurgistul» a venit cu patru filme de 


„Flercules'783:"* 


(Urmare din pag. 5) 


Mențiune pentru propagandă turistică 
prin filme a fost decernată filmelor: Dulce 
Bucovină de Mihaela și Mihai Postelnicu, 
Simfonia in verde — autor Rodica și 
Zoltan Szolkay, de la cineclubul «Siderur- 
gistub Hunedoara 

Trăgind o linie sub cele văzute şi adu- 
nind impresiile, se poate spune, fără a ne- 
dreptăți pe cineva, că trei au fost filmele 
care, prin calități deosebite, au marcat 
testivalui: Adincul rost ai pâmintului, 
un tulburător poem a acestor meleaguri, 
păstrătoare ale tradiţiilor moşilor nostri, 


Ne dădea o căciulă de alune şi ne istorisea 
isprăvile luk cum s-a întiinit într-o iarnă cu 
ursul în pădure, cum s-a luptat cu ei ṣi 
cum la răpus. Sau cum într-o noapte, in- 
torcindu-se acasă, i-a ieșit diavolul în drum 
sub înfăţişarea unui cal negru care-i aţinea 
calea. Cind şi-a dat seama că dihania aia 
de pe cărare era divaolul , Moș Neculae a 
«stuchite în sin și şi-a făcut cruce şi atunci 
diavolul (calul) a plecat ca vintul, şuierind. 
Citeodată Moș Neculai — nu avea mai mult 
de 60 de ani — cind venea în sat, se mai 
cinstea cu o «secărică» — d-aia bună de 
la Mălini — ca să prindă curaj și să-l In- 
frunte pe Scaraoţchi. 

La București, partenerii noştri de joacă 
erau verii primari Mircea şi loana Basarab, 
copiii pictorului Ludovic Basarab. Mai pu- 
ţin zburdalinici şi inventivi dect noi, plă- 
cerea lor cea mare era să le jucăm teatru. 
Noi luam o masă dreptunghiulară, o aşe- 
zam cu picioarele în sus, în ea puneam două 
scăunașe şi loja — rangu intù — era gata. 
Apoi aduceam recuzita necesară şi tè- 
ceam tot felul de improvizații. Aveam un 
«repertoriu» foarte vast, de la drame la 
piese partiotice — «Pe-al nostru steag e 
scris unire» — la comedii şi chiar la feerii, 
atunci cînd intervenea lumina caldă (apoe- 
tică») a unei lămpi de buzunar, dar care 
din cind în cind, involuntar, orbea și «ono- 
rata asistență» din lojă 

Mai tirziu, elev al liceului militar «Nico- 


mai reuşite 
mi s-au părut a fi Floarea de Gabriel 
Kovăcs (un mic basm cu sensurile răs- 
turnate «omul rău» taie o floare, iar floa- 
rea procedează ca balaurul cu șapte ca- 
pete...) și Fabulă (de același autor), fabulă 
satirică despre cercul vicios al băuturii: 
într-o baltă cade o picătură, picătura de- 
vine sticlă, sticla «cere» forma de pahar 
si o capătă, «paharul se cere băut» şi este, 
cel care bea cade, fatalmente lat, baltă, 
baltă în care cade încet altă picătură... Ve- 
niţi cu cele mai puţine filme, hunedorenii 
au ciștigat într-o proporție inversă, cele 
mai multe locuri. Este aici un semn peste 
care nu trebuie trecut hunedorenii au ce 
spune, ceea ce cred că le lipsește este o 
mai puternică mină de ajutor. 

Din lipsă de spațiu au rămas afară citeva, 
puține de altfel, filme care şi-au cucerit 
locul în finală Sper și sperăm că vom avea 
ocazia să vorbim despre ele după faza re- 
publicană 


Sentimentul cu care s-a plecat de la 
Herculane a fost de mare incredere în for- 
tele acestor trei județe care se întimplă să 
tie şi trei locuri de matcă a mișcării de 
cineamatori din țara noastră 


poem închinat acestui pămint din care 
noi azi tăurim pentru noi alte frumuseți pe 
măsura zilelor pe care le trăim. 

Istorie, o meditație despre timpul pre- 
schimbat în istorie, despre arsele pietre ale 
Sarmizegetusei lui Decebal, despre timpul 
care n-a putut stinge «Soarele de andezit», 
răsărit acolo, în Munţii daci, despre acele 
«hrisoave ale continuității noastre pe acest 
pămint şi sub această parte de cer», un 
film, admirabilă metaforă, realizat cu cele 
mai simple mijloace ale artei cinemato- 
grafice. 

Dulce Bucovină,adevărată frescă cine- 
matogratică a Ţării de sus, cu oamenii săi, 
cu valorile perene, trecute și contemporane 
create de aceștia, valori cuprinse între 
obcinile domoale și adincul albastrului de 
Voroneţ. 

Alături de aceste filme stă, tot cu atita 
cinste,și Muncile lui Hercules, acel desen 
nimat, de un haz nebun, care a zguduit 
cu «herculeane» hohote de ris și aplauze 
o sală plină. 

Au fost premii prea multe? Greu de spus, 
pentru că juriul a fi dorit să onoreze și 
alte filme din recolta att de bogată a testi- 
valului Poate anul viitor, im Herculane, 
se vor prezenta și realizările altor cineama- 
tori din județe cu bogate tradiţii în turism și 
etnologie, cum ar fi Tulcea, Constanţa, 
Neamţ, Bihor, Satu Mare, Maramures, care 
au lipsit nemotivat de la aceasta presti- 
gioasă intilnire. 

Un cuvint bun, la incheiere, pentru ire- 
proșabila organizare a festivalului «Hercu- 
les '79» şi pentru truda de zile și nopți a 
organizatorilor in frunte cu inimosul di- 
rector al Casei de cultură lancu Mărăscu. 

Le urăm succes și în realizarea unui mai 
vechi vis ai dumnealor. găzduirea Festiva- 
iului Internaţional de cineamatori pe teme 
de etnologie şi turism, pentru a face cu- 
noscute realizările României Socialiste şi 
i acest domeniu. 


lae Filipescu» de la Mănăstirea Dealu, 
«Cuibul Şoimilom cum i se mai spunea, 
m-am ocupat împreună cu Mircea Rizescu, 
un coleg de-al meu, de laboratorul foto- 
grafic al elevilor. Ne petreceam tot timpul 
liber executind developări, măriri şi chiar 
trucaje fotografice, care ne pasionau. Eu 
eram foarte mindru, fiindcă reuşisem un 
trucaj fotografic în care comandantul nos- 
tru juca șah cu el însuşi şi tot el, stind în 
picioare, privea desfăşurarea partidei, şi 
o alta în care un coleg îşi umila capul cu 
pompa de bicicletă, ca pe o minge de fot- 
bal. 


Tot aici la şcoală am înjghebat o formaţie 
artistică, al cărei regizor și actor principal 
eram. Dădeam spectacole din două în 
două săptămini, duminica la unul din 
spectacole s-a nimerit să asiste şi marea 
noastră actiță Maria Filotti. Venise să-şi 
vadă fiul, pe lon Cantacuzino, viitorul medic 
psihiatru şi cronicar cinemaiogratic. În- 
cintată de spectacol, a deciarat că nu i-a 
fost dat pină atund să vadă în școli, tea- 
tru aşa bine jucat. Dealtminteri, postura 
mea de regizor şi interpret mi-a atras în 
liceu porecla de «Volapiik», după titlul 
unui monolog care imagina un fel de lim- 
baj universal, gen «Esperanto» și făcea 
deliciul colegilor. 


Paul CĂLINESCU 


repere şi modele 


Istoria 
ca luptă 
pentru 


libertate 


A căuta in filmografia noastră 

accente şi sublinieri ale unor 

situaţii social-politice insu- 

ema recționale şi (sau) revoluțio- 
nare, nu înseamnă doar a 

PE trece in revistă, festiv, mo- 

mente analoge, premergă- 

toare, In istorie, care fac din 23 august 1944 
virful unei puternice construcţii piramidale. 
— ci mai curind înseamnă a încerca trasa- 
rea unei linii de desfășurare a acestei is 
torii ca permanentă, continuă luptă pentru 
libertate — socială, naţională, culturală — 
a poporului român, așa cum au «citit-o» şi 
cum au «exprimat-o» în pelicule finite, ci- 
neașştii. Desigur, nu mai sintem în secolul 
al XIX-lea și am depășit, teoretic, concep- 
ţia hegeliană a istoriei ca succesiune de 
diverse «spirite ale popoarelor», care s-ar 
deosebi «potrivit ideii acestor popoare des- 
pre ele insele, potrivit superficialității (sau 
profunzimii) cu care ele au înţeles ceea ce 
e spiritul»; pe de altă parte, însă, nu sintem 
încă nici în plină înflorire a «istoriei univer- 
salen, aşa cum o vedeau Marx şi Engels: 
«Pe măsură ce originara izolare a naţiona- 
lităţilor luate în parte este anulată de modul 
de producţie dezvoltat, de relaţiile şi de 
diviziunea naturală a muncii între diferitele 
naţiuni, istoria devine tot mai mult istorie 
universală» (Die deutsche ideologie). 
Procesul avut în vedere de Marx și de En- 
gels s-a declanşat principiul de indepen- 
denţă, afirmat cu vigoare de statele naţio- 
nale, duce treptat la «o primă egalizare a 
tuturor naţiunilor întru independenţă», toc- 
mai; un al doilea val de «egalizare» urmează 
a fi unul de ordin economic, date fiind atit 
dezvoltarea economiilor naţionale, înăun- 
trul propriilor fruntarii, cit mai cu seamă 
obținerea unei «noi ordini», menite să eli- 
mine decalajele şi diferențele încă nete, im- 
părțirile în «ţări sau naţiuni înapoiate» şi 
«ţări sau naţiuni dezvoltate». Se cade totusi 
să repetăm că o asemenea universalitate 
a istoriei constituie un proces deschis, în 
mers, pe alocuri deocamdată în fașă, pe 
alocuri într-o fază relativ avansată; după 
cum «individualitatea» (pentru mulți gin- 
ditori egală cu «nerepetabilitatea») fiecărei 
culturi specifice şi a fiecărui popor, repre- 
zintă, şi ea, un proces încă nu pe de-a-n- 
tregui incheiat și depășit De aceea efi- 
resc să întiinim în viziunea regizorilor şi a 
scenariştilor autohtoni nu dogmatizarea 
unei ipoteze sau a celeilalte, ci mai curind 
un amestec, o contaminare de idealuri, 
caracteristică epocii de tranziţie pe care o 
străbatem, fără a mai pune la socoteală 
coeficientul de istorism, de adecvare a cer- 
cetării (filmice) la realitatea fiecărei perioa- 
de istorice, considerată separat. Situin- 
du-se astfel, mai aproape de cunoscuta 
propoziție marx-engelsiană «exact la opu- 
sul a ceea ce se întimplă în filozofia germa- 
nă, care coboară din cer pe pămint, aici 
urcăm de la pămint la cer. Adică, nu se 
pleacă de la ceea ce oamenii zic, îşi imagi- 


dicționar 
cinematografic 


La o privire mai atentă, co- 
media muzicală clasică ne a- 
pare nu numai ca una din 
emanaţiile culturii populare a 
risului, plasindu-se prin a- 
ceasta în imediata vecină- 
tate a burlescului, nu numai 
ca o ipostază a divertismentului spectacu- 
lar de largă circulație, a entertainment- 
ului atit de îndrăgit în Statele Unite. În opo- 


Teoria filmului 


Puterea și Adevărul (1971) de Titus Popovici și Manole Marcus și 
Clipa (1979) de Dinu Săraru și Gheorghe Vitanidis: două filme-pilot 


| 


nează, iși reprezintă lor înşile că ar fi, ṣi 
nici de la ceea ce se zice, se gindește, se 
imaginează, se reprezintă că ar fi, pentru a 
se ajunge la oamenii vii ci se pleacă de la 
oamenii cu adevărat activi şi, pe baza pro- 
cesului real al vieţii lor, se explică și dez- 
voltarea răsfringerilor şi ecourilor ideo- 
logice ale acestui proces de viață». 


Magistrala istoriei r ilor 


Devine, în felul acesta, pasionant să 
«revizităm», dintr-o atare perspectivă ideo- 
logică, filmele care s-au apropiat de ma- 
gistrala istoriei românilor ca luptă pentru 
libertate (şi implicit pentru dreptate so- 
cială şi națională, pentru independenţă). 
O foarte amplă porțiune a producţiei noas- 
tre cinematografice cuprinde, direct sau 
indirect, această nobilă temă, incepind chiar 
de la Răsună valea, unde, fie biruințele 
asupra naturii, fie acelea asupra claselor 
opresoare (dislocate, dar încă în puteri, 
deși nu la putere) marchează puncte în fa- 
voarea teoriei şi practicii libertăţii (politice, 


zitie cu o anumită eseistică înclinată să 
considere genul exclusiv ca pe o Intoarcere 
la copilăria cinematogratului, la fermecă 
toarea «artă naivă» a lui Méliès, vedem în 
comedia muzicală un document psiho- 
sociologic dintre cele mai pregnante, un 
produs al mentalități hollywoodiene, în ge- 
neral, un reflex al climatului ideologic din 
care se impărtășeşte aproape întreaga pro- 
ducție americană a anilor '29-'33, în parti- 
cular. Ca şi comedia sofisticată sau filmul 
de gangsteri, genuri cu o ascensiune la 
fel de fulgerătoare, musicalul concentrează 
impulsurile, aspiraţiile sufletului colectiv 
într-un moment de ascuţită criză economică 
şi de violentă dezechilibrare a structurilor 
sociale, devenind receptacolul dorințelor 
compensatorii, al reveriilor publicului în- 
tr-o asemenea măsură incit Siegfried Kra- 
cauer nu va ezita să socotească filmele mu- 
zicale drept un «antidot contra stărilor de 
spirt ale Depresiună şi o contribuție la 
optimismul New-Deal-uluin. În sprijinul a- 
cestei afirmaţii, pot fi invocate citeva dintre 
elementele cele mai caracteristice ale poe- 


economice, civice). Ne interesează, totus: 
aici, filmele cu referire la momente de 
«ruptură» sau cel puţin de confruntare 
nemijlocită a forțelor sociale în joc. Am 
putea, eventual, să observăm că, n Co- 
lumna (1968), avem o mișcare de rezisten- 
tă — a dacilor liberi, un fel de partizani — 
faţă de ocupaţia romană, o netă impotrivire 
la împilarea de orice soi, din partea unei 
populaţii nededate cu sclavia, moștenind 
de la Dromihete tradiția unei efective de- 
mocraţii militare. În Sentința (1970), co- 
producţie româno-ungară, este urmărită 
tragica parabolă a răscoalei medievale a 
lui Doja, cind o grupare de forțe populare 
cu caracter religios se transformă în una 
cu caracter social, de clasă, după cum 
Răscoala (1966) evocă o altă ridicare la 
luptă, tot ţărănească şi tot tragic încheiată, 
unde elementul economic se împletește cu 
cel social şi politic. Transcriind reverbera- 
tiile marii crize capitaliste mondiale, Lu- 
peni '29 (1963) aşează accentul pe o lucidă 
şi în același timp patetică angajare revolu- 
ționară a muncitorimii miniere, pe hotări- 
rea acesteia de a recurge şi la forme vio- 


tici genului. De la filmele insignifiante, care 
istorisesc isprăvile «căutătoarelor de aur» 
(infailibilele «căutătoare de aur» se căsă- 
toresc Intotdeauna cu un tinăr miliardar) 
la filmele lui Mark Sandrich (istorioare tot 
atit de naive şi de sentimentaliste, înnobi- 
late Insă de lirismul şi de umorul lui Fred 
Astaire), comedia muzicală rescrie necon- 
tenit, cu minime variaţii, povestea Cenușă- 
resei; altfel spus, nucleul secret al genului 
îi constituie mitul succesului, suecesul 
social, protesional, sentimental, monden, 
pe scurt — Succesul, atins după ce eroul 
iese teafăr din citeva peripeții idilice și în- 
vinge cele mai simpatice dificultăți. Elo- 
giul eroului întreprinzător filtrează cultul 
tipic american al valorilor de eficacitate, 
activism şi rezistență în fața greutăților 
vieţii, reprezentind, fără îndoială, o com- 
ponentă a producţiei hollywoodiene din- 
totdeauna (ca de altfel şi apologia reușitei), 
dar actualizată insistent în funcţie de pre- 
cisele cerințe ale contextului socio-istoric. 
Fastul scenografic țipător devine semni- 
licativ nu numai pentru «gustul satrapic al 


lente de luptă Impotriva violenţei extreme 
a statului burghez. În sfirşit, prin Puterea 
și Adevărul intii (1971) şi recent prin 
Clipa (1979), zestrea noastră filmografică 
se îmbogățește cu două «reconstituiri» 
pregnante ale situaţiei insurecţionale de la 
23 August, care încheie, deocamdată, lun- 
dul şir de bătălii populare pentru drep- 
tate. pentru libertate. 


Direcţia reprezentativă 


Dincolo de valoarea estetică (absolută) 
a filmelor invocate, rareori dublind tema 
ideologico-politică, seria lor devine indi- 
cativă sub aspectul efortului făcut de ci- 
neaşti întru cultivarea libertăţii şi a simțului 
pentru progres, întru modernizarea gra- 
duală și democratizarea societăţii contem- 
porane. Puterea și Adevărul şi Clipa şi-au 
cîştigat dreptul de a fi considerate, dacă 
nu exemplare, în orice caz reprezentative 
pentru «direcţia» în chestiune cel dintii, 
un apolog, o destul de viguroasă parabolă 
a trei decenii de gestiune comunistă a pu- 
terii, din care nu lipsesc cițiva bemoli auto- 
critici; cel de al doilea, o realistă și totodată 
metonimică secțiune transversală — isto- 
rico-politică și etico-existențială — în viața 
unui judeţ din ultimele decenii. Ambele 
țilme sînt, pînă la un punct, emblematice, 
ilustrind căutările, uneori dramatice, ale 
comuniştilor, şi găsirile lor, uneori fericite, 
de ordin politic, economic, social, cultural, 
cu grija permanentă de a menține mereu 
în stare de eficienţă legătura cu masele, a 
căror emanație — ca forţă conducătoare 
— au fost și continuă să fie. Şi tot în am- 
bele filme, meritul principal al scenarişti- 
lor şi al regizorilor a stat în selecţia unor 
experienţe şi a unor figuri umane aparținind 
unei realităţi trăite cu sinceră intensitate, 
beneficiindu-se și de actori capabili să 
stirmească în public emoţii profunde. Şi 
nu chiar în ultimul rind, emoţii intelectuale, 
fervoarea ideilor, a ideilor ce exprimă ade- 
vărut e de ajuns să ne referim la confrun- 
tările decisive dintre Stoian și Duma, Sto- 
ian şi Petrescu, Stoian şi Olaru, în Puterea 
şi Adevărul sau la aceea dintre Dumitru 
Dumitru şi Şeful de cadre sau dintre Du- 
mitru şi țăranii răzvrătiți de la Cornu’ Ca- 
prii, în Clipa. Ultima replică din filmul lui 
Dinu Săraru şi Gheorghe Vitanidic aduce 
in centrul atenţiei «lupta încrincenată» pur- 
tată de contemporani cu lichelismul, cu 
oportunismul şi cu fariseismut sub alte 
lorme şi veşminte, nu e oare aceasta 
mereu aceeași luptă pentru libertate? Pen- 
tru eliberarea oamenilor de orice sursă de 
!rică (existenţială)? Fireşte, o luptă mai 
puţin spectaculoasă, dar nu mai puţin im- 
portantă decit cele anterioare, tocmai pen- 
tru că la capătul ei converg, dind viaţă 
concretă unui concept unitar, omogen şi 
libertatea politică, şi libertatea civică, şi 
libertatea morală, și libertatea culturală. 

Ca aproape întreaga noastră producţie 
cinematografică, filmele acestea nu s-au 
eliberat, ele însele, cu destulă energie de 
zgura naturalismului, a ilustrativismului, a 
didacticismului. Cind o vor face, viitoarele 
filme politico-sociale — interpretări din ce 
in ce mai riguroase, apelind şi la mijloa- 
cele limbajului figurat, polisens, metaforic, 
— se vor apropia cu mai multe șanse de 
reușită de condiţia capodoperei. Demon- 
strindu-ne ceea ce era de demonstrat, și 
anume, că și calea propusă de Marx şi 
Engels «de la pămint la cer» poate să ducă 
la poezie, în film. lar cei cărora, eventual 
nu le place termenul de poezie, au toată 
libertatea să-l înlocuiască, bunăoară, cu 
termeni de frumuseţe, de adevăr, de utili- 
tate, ca în trinomul propus de Goethe: de 
la util, prin adevărat, la frumos. 


Florian POTRA 


noii bogății americane», cum scrie Roberto 
Paolella referindu-se la filmele lui Busby 
Berkeley, ci și pentru caracterul iluzionist 
al universului în care e condus spectato- 
rul, pentru întreaga strategie a evaziunii pe 
care o desfăşoară, mai mult sau mai puţin 
subtil, genul. Această ultimă finalitate co- 
mandă, de fapt, şi apariția celorlalte tră- 
sături datorită cărora comedia muzicală 
contribuie, alături de comedia sofisticată, 
melodramă și filmul de aventuri pe fundal 
istoric, la transformarea unei bune părți a 
producţiei de la Hollywood în producţia 
unei uzine de visurtk romantismul minor, 
proliferarea stereotipurilor culturale (cu tot 
ce aduc ele ca încurajare a comodităţii de 
gindire), cultivarea exotismului. Astfel ge- 
nul a putut favoriza, nu odată, mistiticările 
estetice — și nu numai estetice — ale 
artei-surogat, dezvoltarea kitsch-ului. 


pe ecrane | 


Zilele filmului 
din R.F. Germania 


Cultura _ 
cinematografica 


Manitestare culturală 
prestigioasă, «Zilele fil- 
mului din R.F. Germania» 
au prilejuit spectatorilor 
noştri cunoștința cu pe- 
£_|] licule ce argumentează 
elocvent prestigiul cres- 
cind al unei cinematogratii cu o foarte 
puternică personalitate. Dominat de rea- 
lizatori tineri și afirmat în special în ulti- 
mul deceniu, filmul-vest german a fost 
reprezentat în această selecție de nume 
care promit să egaleze în faimă pe cele 
deja consacrate ale unor Rainer Werner 
Fassbinder, Werner Herzog, Volker 
Schloendori, Alexander Kluge. Este vor- 
ba de Wim Venders (Mișcare taisă) și 
Erwin Keush (Piinea brutarului), sem- 
natarii unor interesante filme preocu- 
pate de tematica socială Două ecrani- 
zări au completat programul, demons- 
trind capacitatea realizatorilor de a trans- 
mite mesajele unor piese de teatru prin 
graiul cinematografic: Rața sălbatică 
(regia Heinz Geissendoriier) și Oaspeți 
de vară (regia Peter Stein) 

Filmul cel mai interesant ai selecţiei, 
Miscare taisă, declarindu-se inspirat 
de «Wilheim Meister» al lui Goethe. 
pune în discuţie citeva teme şi motive 
ale literaturii germane. În peisajul actual 
al unei țări hipertehnicizate, personajul 


central al scriitorului rătăceşte doritor 


de un contact autentic cu realitatea, 
incapabil să înțeleagă mecanismul so- 
cial și să comunice cu cei din jur. Cla- 
sica temă «artistul şi viata» capătă sem- 
niticaţii actuale. Peregrinările scriito- 
rului cu alură romantică dezvăluie inca- 
pacitatea de comunicare. alienarea omu- 


lui în societatea de consum. Wim Ven- 
ders își concepe filmul eseistic, după 
principiile scenariului dedramatizat, e- 
forturile sale concentrindu-se asupra 
atmosferei. 

Celălalt film de actualitate, Piinea 
brutarului, discută într-o formă acce- 
sibilă tema muncii alienante într-o socie- 
tate care absolutizează principiile com- 
pelitivităţii. Destinul brutarului tradiţio- 
nalist, care este înlăturat de concurența 
mașinilor perfectionate, este analizat 
atent, pe etape, regizorul Erwin Keush 
sugerind amploarea acestui mecanism 
social care strivește individul. Structura 
filmului amintește de «episoadele» pie- 


Zilele 
filmului canadian 


Portret în mișcare 


Prima «Săptămină» a filmului cana- 
dian din România a debutat prin- 
tr-un film calificat de presa cana- 
diană drept «cea mai importantă 
realizare a cinematografiei din Que- 
bec» — Unchiul meu Antoine. 
Într-un cătun in care nu se întimplă 
nimic, în care se trăieşte sobru şi se moare dis- 
cret, dintr-o prăvălie in care se găsesc de toate, 
de la voaluri de mireasă pină la coșciuge, un ado- 
lescent descoperă — brusc — o lume. O lume 
care |! ajută să se vindece de ingenuitate și să se 
inițieze grabnic (fizic şi metafizic) în jocul măşti- 
lor, în hăul «culiselor». Parcă în același spațiu, 
viața unei femei se iroseşte Intre un eşec senti- 
mental şi o crimă morală (Kamouraska). Deşi 
plasate distanțat — primul «nu prea demult», 
celălalt în alt secol — ambele filme capătă, în 
regia lui Claude Jutra, aceeași nuanţă de atem- 
poralitate. Regizorul captează reacțiile unui sin- 
gur personaj, prin ochii cărula filtrează culorile 
realităţii, proiectate în picturale prim planuri, în 
„căutate Incadraturi (prin uși intredeschise, prin 
ferestre aburite). Cadrele lungi, montate andante, 
trizează pe alocuri monotonia dar insinuează şi 
o simbolică tensiune — intre acest andante al 
ritmului cinematografic şi febrilitatea ritmului psi- 
hologic — tensiunea dintre tragilul Eu şi o rea- 
litate greoaie și indiferentă. Un tip distrat şi riză- 
cios, fără ocupaţie precisă — Scandalagiul (re- 
gia Peter Carter), care refuză protestatar cravata 
și mersul la pas (aleargă tot filmul), incearcă, ti- 
mid, o oprire la porțile actualități. Argumente: 
umorul modern (extravagant, sec, negru) pe post 
de zahăr care însoțește doctoria amară a «vieţii 
așa cum este». Contra-argumente: momentele 
desuet-melodramatice, pe post de senzații tari. 
Un deszăpezitor (într-un Montreal înzăpezit), 
urmărit toată ziua (de lucru) de un șef pisălog 
cu distincție, și de o nevastă — «turn de control», 
marchează, neașteptat, accesul în zona de pro- 
tunzime a actualității (Viaţa fericită a lui Leo- 
pold Z — punctul forte al selecției canadiene). 
Filmul lui Gilles Carle, dincolo de micile 1001 de 
motive care tac dintr-un film fie un unicat, fie un 
«stas», devine «punct forte» din două (mari) mo- 
tive: sugerarea unei direcţii a realismului poetic 
şi configurarea unui sti! propriu de insertie a do- 
cumentarului în ficțiune. Ceea ce nu poate fi 
decit în avantajul ficţiunii, cunoscută fiind vocația 
documentarului, in cinematograful canadian. Vo- 
catie concretizată și prin Chemarea sălbăticiei 
(de Bill Mason) și Ascensiune pe Everest (de 
Isac Zeniya și Kenji Fukuhara) — două docu- 
mentare de lung metraj artistice (intr-adevăr). Pri- 
mul — despre «viața socială a lupilor» (cine știa 
că «lupul ia 10 zile deschide ochii»? că «ia 25 de 
zile iese în lume»? că «fiecare lup are personali- 
tatea lui: unul e șeful, altul e timidul?»); celălalt — 
despre un pariu fără precedent: coborirea pe 
schiuri, frinate de o parașută, a unei pante a Eve- 
restului (cine ştia că urcind — spre Everest! — 
«nu ai nimic de tăcut decit să mergi și să gin- 
dești»?, «că e un vis să schiezi acolo, e ca incepu- 
tul unei iubiri». Imaginile șochează. Aparatul de 
filmat pătrunde In locuri inaccesibile, inregistrea- 
ză din unghiuri incredibile și apare, uneori, el 
însuși în cadru — ultraperiecțional, «aerodina- 
mic», reamintindu-ne că filmul mai înseamnă și 
tehnică. De remarcat poli-calificarea realizatorilor: 
Claude Jutra — regizor, scenarist, monteur, ac- 
tor, Gordon Pinsent — scenarist şi interpret; 
Gilles Carle — scenarist și regizor; Bill Mason — 
regizor, scenarist, operatori Filmele lor schițează 
un portret — deocamdată — în mișcare; portretul 
unei cinematogratii pe cale să-și desăvirșească 


Alain Delon îl prezintă 
pe Alain Delon. Atu ma- 
jor pentru ca publicul să 
dea năvală ia un fiim care 
încearcă, sub aparențe 
polițiste, să atace genul 
politic. Un deputat fran- 
cez este asasinat și, pornind de la 
această crimă deloc pasională, dar 
care stirnește şi agită infinite pasiuni 
în lupta pentru putere, se ajunge de- 
parte, foarte departe, la grupuri inter- 
naționale de interese politico-econo- 
mice şi la fraze de tipul «azi nu mai 
există prieteni, azi există doar parte- 


neri», 

Încă un film în care, paradoxal, dra- 
ma și mai ales imaginea sint poten- 
tate de replici De cuvint De cuvin- 
tele excelentului  dialoghist Michel 
Audiard care, el, scinteiează chiar și 
acolo unde filmul bijbile (ca drama- 
turgie). 

Nimeni nu vrea să diminueze me- 
ritele unui film care, am constatat 
fără surprindere, are succesul de pu- 
blic pe care-i are. vc eroi Faptul 
că o vedetă ca Alain Delon se 
nește să se înscrie în efortul general 
ai cinematogratiei franceze de a-și 
politiza filmele, de a le scoate din te- 
mele și subiectele, așa-zise «mici» 
(care într-o vreme i-au adus faima, 
faima aceea a artizanului care-şi cize- 
lează cu migală fiecare floare de ara- 
mă «Fignoler à la française» a fost 
multă vreme sinonim cu a tace un 
film mare pe un subiect mic, sau mai 
exact, de a ridica banalul — prin 
transfigurare artistică — la puterea 
generalului), acest efort este deci. 
cum spuneam, fără indoială un ciștig. 

Dar avind meritul de a aborda o 
temă și un subiect de anvergură, In- 
tr-un moment în care nici o cinemato- 
gratie care se respectă nu mai poate 
accepta, nu-şi mai poate permite să 
ignore filmul politic, Alibi pent un 
prieten izbutește mai puţin, din pă- 
cate, să le transtigureze artistic. ŞI 
poate încă mai puțin să facă acel 
etort de acuratețe stilistică cu care 
ne învățaseră cindva filmele franceze. 

Farmecul şi talentul — incontesta- 
bile — ale lui Delon, care evoluează 
între zimbete șăgainic-cuceritoare à 
la Zorro şi priviri tăioase de samurai, 
nu poate scuti acest Alibi pentru un 
prieten («Moartea unui putregai», 
titlul original) de gustul sălciu pe 
care — totuși — îl lasă în urmă. Gust 


care, fără procese de intenţie, parcă 
i l-am atribui în primul rind producă- 
torului-actor. deși semnat de un foarte 
bun meseriaș în ale regiei, Georges 
Lautner, filmul aduce cam prea mult 
a «viziune actoricească». Simbolică 
în acest sens este scena finală în 


Cum se pune 
în valoare 
un actor, 


după ce a ajuns 
producător. 
Fără alibi! 


care, în chip naiv simbolic, Alain De. 
lon se autoproiectează pe silueta Tur- 
nului Eiffel ca să-i liniştească pe fran- 
cezii neştiutori ce se află încă in 
somnul dulce al zorilor, fără să bănu- 
iască — pină la acest film, evidenti — 
ce se țese în spatele lor. Cind con- 


Cinemateca — unul din foar- 
te puţinele locuri, în ţara 
românească, unde se face 


de data 
asta, ne răstață. În sesiunea 


cultură  cinemati 
cinemateca noast 


selor brechtiene, iar titlurile părților co- 
mentează acţiunea șocant, la fel ca în 
amintita dramaturgie. E 
Ceea ce impresionează îndeosebi în 
Rața sălbatică (regia Heinz Geissen- 
dorfter) este atmostera sugerată foarte 
cinematogratic, prin prim-planuri so- 
nore ce evidenţiază liniștea ibseniană 
attt de apăsătoare si prin expresivitatea 
„unor frinturi de gesturi. Incercind tot 
o lectură modernă a piesei inspiratoare, 
adică Vilegiaturiștă de Maxim Gorki, 
Oaspeți de seară acordă dimensiuni 
paroxistice crizei traversată de perso- 
naje, reprezentanţi ai aristocrației ruse. 
În decorurile cehoviene cu mobile albe 
pe care aburesc ceainicele, dialogul ce- 
lor aflați la odihnă dezvăluie cu cruzime 
adevăruri despre o lume ce se cere 
schimbată. Între cei pertect adaptaţi la 
necinste și cei care anunță mesianic 
revoluția, se produce o ruptură definiti- 
vă pe tărimul idilic al vacanței. Remar- 
cabila echipă actoricească impresio- 
nează prin intensitatea interpretării de o 
«teatralitate» compatibilă cu genul cine- 
matogratic practicat de Peter Stein. 
Meritind analize mai ample, cele pa- 
„tru pelicule au reuşit să sporească inte- 
„_resul pentru att de complexa cinemato- 
grafie vest-germană, făcind din aceste 
«Zile» un moment de cultură cinemato- 
grafică. y z 4 
' Dana DUMA | l EA 
` F t 


curentă, la medalionul Alain 
Delon, ne dă șaptesprezece filme. Pu- 
tem astiei lesne să judecăm pe acest 
excelent actor, putinta sa de a-și varia 
personajul precum și. din contra să 
aflăm dintre multiplele încarnări, spre care 
anume îl trage mai tare o secretă afinitate. 
Polii opuși sint gangster — Cristos; iar la 
mijloc, diverse forme de băiat de treabă 
Rolul de Isus este, uneori, umoristic. In- 
voluntar umoristic. Căci Visconti voise 
sincer (în Rocco..)să dea sentimente de 
mintuitor unui tînăr care, ca-n evanghelie, 
dăruleşte aproapelui tot ce are (inclusiv 
amanta). Singura abatere de la scripturi 
este profesia. Isusul nostru este boxer, 
care deci, departe de a oferi aproapelui 
talca cealaltă, pocneşte personal ambele 
maxilare ale semenilor săi). 
interesantă este evoluția acestui artist, 
mersul său mereu mai apăsat către perso- 
|.  najul bălat-de-treabă. Încă de ia Eciipsa 
lui Visconti, apoi în Aventurierii de Robert 
Enrico, apoi în chip fermecător, în acel 
tinăr fotograt romantic care convertește la 
puritate pe ibovnica unui gangster (Shirley 
MacLaine, in Rolis-Royce-ul galben de 
„Anthony Asquith). Dar, după părerea mea, 
„rolul său culminant de băiat-de-treabă l-a 
avut în filmul Protesorul, de Zuriini, unde 
el este un mic belferaș de liceu. Printre | 
elevele sale, o fată de imensă frumusete 
se Indrăgosteşte de el. Fata venea la liceu 
ca să mai schimbe monotonia unei vieți 


un profi 
i Eugenia VODĂ 


Unchiul meu Antoine: cea mai importantă 
realizare a cinematografiei din Quebec 


«Incoruptibilul» 
Alain. Delon 

i «coruptibila» 
Stephane Audran 


duci investițiile, ai dreptul să-ţi dic- 
tezi condiţiile, vorba filmului. Cind 
producătorul se numește Delon, are 
sau nu arian să impună gustul ac- 
torului Delon? 

Destul de schematic — mi se 
pare — ca scenariu, oarecum simplist 
ca rezolvare cinematografică, mai pu- 
tin străluci ca interpretare, filmul se 
ridică cu greu ln ceea ce clar își pro- 
pune dezbaterea politică Mai mult, 
chiar şi genul sub masca căruia se 
pitește, policierul, este firav pentru 
că suspensul este previzibil. Vrind 
să împace succesul comercial cu pres- 
tigiul artistic, Alibi pentru un prieten 
se alege pină la urmă (bănpi că tără 
să-şi propună acest lucru cu tot di- 
nadinsul și, mai cu seamă, fără să 
mizeze în primul rind pe acest tip de 

succes) cu prestigiul succesului de 
l casă Sau, cum ar spune Michel Au- 
„diard însuși, după ce ne-a dat «o 
antologie a putreziciunii», filmul «a 
murit de gentilețe». 
Rodica LIPATTI 


Producţie a studiourilor franceze. Regia: 
Georges Lauiner. Scenariul: Georges Laut- 
ner — după scenariul a pl ez a 
Henri Decae. Muzica: Pj ră Sarde. Cu: 
Alain Delon, Ornella Mi ur ice Ronel, 
Stephane Audran, Klaus Kinshi, Jean Boise, 
Michail Aumont 


de (toate-s posibile în occidentul actual) 
de... gagică unică a unui șef de gangsteri, 

cu o mamă codoaşă (Alida Vali). La urmă, 

„în ciuda milioanelor gangsterului, fata ră- 
mine cu modestul profesoras «Dar ce 
dracu ţi-a făcut piriitul ăsta, ca să rămii cu 

el?» La care fata răspunde scurt și adinc. 

O singură vorbă. Care ar fi trebuit să fie 

| însuși titlul filmului: «MI ha parlato». Mi-a 
vorbit. Lucru unic şi sublim în viața ei. 
Inotind în milioane. ea trăia printre cim- 
panzeil aaen E în calitate de obiect de 


n-ai să te apuci să Ca nebunia să-i vor 
beşti, ca unei ființe vii. Fata, grație acestui 
profesoraş deștept și drăguţ, se inălțase 
de la rolul de marfă Sci apă la acela, dumne- 
_zeesc, de ființă umană. - 

A fost cel mai frumos tiim din cariera 
acestui mare actor pe care îl vedeți mereu 
fotografiat încruntindu-se. Este la el un 
reflex, pornit din crincena hotărire de a-și 
spiritualiza mereu mai adinc personajul. 
De la mutra de băiat de prăvălie din Ghe- 
pardul, apoi la aceea de Cristos bătăuş, 
„apoi de gangster, apoi Sei aventurier serios 
(Aventurierii), apoi de amant romantic 
(sec. XVI, a ituri, pentru prima oară de 
Brigitte Bardot). Această evoluție, toată e 
_iscălită în acea încruntare de sprincene din 
fotografiile | pere Toate indică marea 
lui dorință de seriozitate și adincime, ca 
Cine rula adusă soartei biologice care 

născuse cu o mutrișoară de bombonel. 


D.L. SUCHIANU 


Întrebări ] 
Progresul social i š neliniştitoare 
nu a avut niciodatá k" puse 
cale netedă  * : tu o voce mică SPa 
[Legea e lege) > Mbartea unui greier 


dacă el, copilul, în loc să se ocupe de 
reactorul nichelat, se ocupă de un cline 
jigărit, un cline de pripas din care tace 
«clinele lui», dacă acel cline dispare, 
dar nu și nevoia copilului de a avea ceva 
viu al lui, şi-atunci caută ceva mic, ceva 
invizibil, ceva care să poată fi ascuns 
de mama, de tata şi găsește un greiere 
— ei bine, da, se vind și greieri — cu 
care greiere își împlineşte ceea ce noi 
oameni numim, atunci cind numim, 
«nevoie de comunicare», să insemne 
oare că acel copil e bolnav? Mama și 
tata și psihiatrul (care este o psihiatră), 
așa spun şi procedează în consecință: 
N pun sub tratament Copilul vrea un 
pisoi și i se dă hidroxizin. Copilul plinge 
după «ctinele lui» si i se dă hidroxizin. 
Copilul cere — fără să știe de fapt ce 
lucru mare cere — un punct de contact 
cu lumea vie, și este indopat cu medica- 
mente. Să fi ajuns oare nevoia de con- 
tact cu lumea vie o boală? Să fie ea sem- 
nul neadaptării la condițiile lumii civili- 
zate? Să fie adaptarea sinonimă cu 
aseptizarea. cu uscarea pină la dispa- 
riție a nevoii de comunicare, semnul de 
sănătate a omului modern? Dacă e așa 
— lansează autorii — ce ne facem cu 


rbcsik este într-adevăr acea mare actri- 
W care de la debutul ei din «Călușeii» 
nu încetează să ne uimească prin expre- 
sivitatea gestului și a privirii rostind 
mai multe adevăruri şi comunicind mai 
multe emoții decit o fac alții prin cuvinte. 
Fiica președintelui (Leviczky Klár) este 
la virsta cind spune răspicat ce gindeş- 
te, și cind gindeşte în contra curentului; 
dar va ști ea să țină acest drum pină la 
capăt? Szănyi Sándor nu ține să pună 
punctul pe | în privința destinelor per- 
sonajelor. El ține însă să ne întățișeze 
fără false pudori, fără temeri inutile, 
dar şi fără acuze stridente viața con- 
temporanilor săi într-un sat maghiar, 
si poate nu numai într-un sat maghiar, 
pe care îşi permite să-i judece pentru 
că, se vede bine, el crede în progresul 
social dar ştie totodată că progresul 
social nu a avut niciodată cale netedă. 

Adina DARIAN 


Filmul de actualitate ma- 
l ghiar a dat în ultimi ani 
N noi și noi excelente do- 

vezi de maturitate prote- 

sională şi personalitate 

artistică. În «Ploaie cu 

cu soare», regizorul Fe- 

renc András făcea cu un umor incisiv 
şi pătrunzător portretul birocratului; în 
«Călătorie întreruptă» regizorul Pål San- 
dor tolosea moda eroilor itineranti pen- 
tru a cutreiera țara în lung şi în lat pe 
urmele celor bune şi rele; iată acum un 
alt regizor, provenind din televiziune 
Szönyi Sândor face din Legea e lege o 
i eee schiţă a vieţii dintr-un sat 
maghiar azi. Sat care în ultimii ani, prin 
munca gospodariilor și condiţiile noi 
create, a Pra din ce în ce mai mult o 
fizionomie urbană, cu țărani Imbrăcaţi 
după ultima modă orășenească care 
beau palincă în elegante mini-baruri şi 
dansează după tonomat. Pe acest teren 
rooizona perceceesk platiti aies .. acei copii ai secolului care, iată, nu au 

rofesionale, ierar sentimental 
printe ap ergue Epir F rea peer pei ae perie a 
ve, dar legăturilor mai puţin vi n 

bile, de fapt inavuabile. Personajele Despre cit Ce tacem, pentru că el, bolnavi de 


öntő Egyttes. Cw: Sinkovits a e cor 
Morh, Bencze Ferenc, Leviczky Klári, Balikai 
za. 


sale se constituie ca exponenţi ai unei neadaptare, sint copiii noştri lar unul 
E e nat dia a Ira 
o siune gener: e. Pe deo 

pare, poti, 0 da E er. rue E a pă 
cel mai tinăr şi mai destoinic conducă- sy ee 

tor de cooperativă agricolă, laureat al să priveşti in față înțelegerii, al renunțării, al renunţării la 


nevoia de comunicare vie de la ființă la 
ființă? ŞI dacă gestul acela înseamnă 
începutul adaptării, atunci noi, oamenii 
maturi, ce să facem? Să ne bucurăm 
sau să ne întristăm? Să zicem că e bine, 
că așa trebuie, că așa se cuvine, să 
zicem că el, copilul — că ei, copiii, sint 
salvați? Salvaţi de la ce? Din păcate, 
toate aceste Intrebări neliniştitoare sint 
puse cu voce mică, cu un ton timid, 
timid pentru că autorii nu au forță decit 
să întrebe nu să şi răspundă; timid 
pentru că povestea este schematică, 
personajele mature sînt schematice, iar 
interpreții lor mediocri. Din această 
temă putea ţișni un strigăt. Ceea ce a 
iesit este o şoaptă. 


premiului Kossuth, acum cel mai ajuns | a 

membru al comunității, cu vilă, “maşină actualitatea 
şi multe, foarte multe sute de mii de 
forinţi venit, din care pricină spun săte- 
nii, «ei nu mai muncește ci doar repre- 
zintă»! Opusul lui în privința atitudinii 
tață de viaţă este tinărul caporal, nou 
sosit la postul de Militie, cel ce a ales 
haina militară pentru că-i plăcea «ordi- 
nea și legalitatea». Dar ordinea si tega- 
litatea nu se mai poartă demult în satul 
cu pricina. Duelul dintre cei doi, de fapt 
între două concepții, se încinge repede 
şi înverșunat, autorii urmărind cu fie- 
care nouă repriză subtila dialectică a 
evoluţiilor dar și a involuţiilor sociale, 
interesaţi fiind, dincolo anecdotica mă- 
runtă a faptelor, de portretul colectivi- 
“tăţii, întregit şi prin locul ce-l ocupă 
femeia în această lume. Soţia președin- 
telui reprezintă femela supusă care jude- 
că, dar nu îndrăznește să spună ce gin- 
dește. Tăcerea şi munca de-o viață i se 
citesc pe față în ridurile adinci şi în pri- 
virea umbrită dar atotștiutoare. Mari Tă- 


repertoriul cinematografic | Ghici ce vedem „la grădină“ ? 


Citeva rinduri despre repertoriul cine- | româneşti diferite ca valoare și succes de | direcţie, am apreciat foarte mult un film 
matografelor noastre. Mai intii despre re- | public (aici au rulat între altele. Al patru- | realizat cu multă măiestrie artistică, cum 
pertoriul autohton. lată, de pildă, luna ia- | lea stol, Între oglinzi paraleie, Un om | a fost filmul sovietic Valsul adolescen- 
nuarie ne-a adus pe ecrane un film istoric în loden). ţilor. Sintem siguri că de la un asemenea 
important Viad Țepeș. Centrala România- Citeva cuvinte doge, filmele din import | film tinerii spectatori au avut ce învăța. 
Film a asigurat acestei opere bune condiții | (120—130 titluri pe an). În primele luni ale | ŞI poate că și părinţii au găsit un moment 
de difuzare, nu numai la spectacolele de | anului nu se poate spune că au fost multe | de reflecţie. 
gală, ci şi în sălile de cartier. Un astfel de | filme străine memorabile care au rulat După serialul de televiziune În spatele 
film istoric, mult gustat de tineret, de spec- | pe ecranele Capitalei și ale ţării întregi. | ușilor închise, dituzorii noştri s-au orien- 
tatori în general, s-a bucurat și de un | Prezentarea citorva filme de calibru special tat foarte bine “cind ne-au adus pe ecrane 
cuvenit succes de casă. O premieră romă- | merită recunostința cinefililor. Spunind a- | filmul Rodeo (cu Clift Robertson în rolul 
nească de un mare succes a fost Nea | cest lucru, mă refer la Inocentu lui Vis- | principal). Şitot inspirată a fost și progra- 
Mărin miliardar, filmul lui Sergiu Nicolaes- | conti, Stepa lui Serghei Bondarciuk. Re- | marea în această pia iară a politistului 
cu, cu Amza Pellea în rolul principal. Fap- | pertoriul este însă în generai, excesiv de francez Police Pyton 357 (plăcută reln- 
tul că o comedie românească a stat în | modest. După părerea mea, ei cuprinde | tlinire cu Yves Montand și Simone Signo- 
program non-stop la cea mai mare sală de | prea multe filme de aventuri de seria B ret). 


Dacă un copil civilizat, dintr-o familie 
civilizată, care trăieşte în condiții civi- 
lizate, un copi căruia nui lipsește 
nimic, nimic în afara contactului adevă- 
rat cu mama — care este foarte ocupată 
pentru că şi dă doctoratul — cu tata — 
care și el este foarte ocupat, deşi nu-și 
dă doctoratul — un copil care trăiește 
inconjurat de jucării de cea mai bună 
calitate, din cea mai bună tablă, din cel 
mai bun plastic, din cel mai moale cau- 
ciuc, vrea să aibă un pisoi din carne și 
blană, un pisoi adevărat care să bea lapte 
adevărat, dar nu se poate pentru că 
pisoii, se știa, sint purtători Pe microbi, 


Eva SIRBU 


Producție a studiourilor poioneze. Regi 
Wojciech Fiwek. Scenariul: Auna Korta. N 
ginea: Waclaw Dybowski. Muzica: Piotr Ma 
czewski. Cu: Maciej Tomciak, Joanna Jedryha, 
Tadeusz Borowski, M. Awasiak 


cinema din Capitală, o lună de zile, este | sau chiar C (vezi filme precum Inspectorul Acum sintem în plină vară. Repertoriul 
de bun augur. Dituzorii de filme s-au do- | Harry sau Napoli se revoltă). Am dori cinematografic răspunde şi el caniculei. 
vedit şi de data aceasta la înălțime. să vedem însă adevărate filme polițiste, | Grădinile de cinema sint asaltate. Sintem 


„O altă idee bună: profilarea sălii «Scala» | bazate pe inteligenţa detectivului, pe forța | convinşi că taptul de «a te răcori la grădină», 
din centrul Bucureştiului pentru premiere | sa deductivă, filme în genul Cianurii și | nu e incompatibil nici cu plăcerea estetică 
româneşti. Această sală cu aparate de | picăturii de ploaie, producție românească | și nici cu meditaţia. 

„proiecţie de calitate, cu o acustică bună. | în regia lui Manole Marcus. NA j 
- această sală care dă un caracter plăcut. Cred că cinematografele noastre cuprind AL RACOVICEANU 
_ intim chiar, vizionărilor,a găzduit premiere | prea puține «tilme de dragoste». În această 


Zori neliniștite 


În timp ce încă mai rulează terifiantul 
Întoarcerea acasă, iată un film de indiscu- 
tabil interes despre același război nedrept 
şi atroce, văzut de această dată din cea- 
laltă parte a baricadei, din chiar țara agre- 
sionată Vietnam. Sensibil şi patetic (pa- 
| tosul şi vigoarea polemică fiind lesne de 
| înțeles la un popor marcat încă de încercă- 
rile grele ale acelor ani, nu foarte depărtați 
în timp), filmul este o mostră a ceea ce s-a: 
numi «cinematogratul-mărturie». Deşi fron- 
tul se simte pretutindeni, deși insemnele 
războiului si-au pus pecetea peste tot, 
evenimentele propriu-zise sint escamotate 
cu grijă și parcă cu spaima de a nu violenta 
limitele omenescului. Odată întorși din 
focul luptei, combatanții nu pot povesti 
nimic. Fi o replică pe care am auzi- 
t-o şi în Întoarcerea acasă: «acolo s-au 
întimplat lucruri de necrezut, de neinchi- 
puit», 

Într-un loc şi într-un timp în care perico- 
lul morții pindeşte la tot pasul şi în care 
i viața omenească pare să-și fi pierdut sen- 
sul şi valoarea, impresionează secventa 
soldaţilor dintr-un tren care pleacă spie 
front şi care-și trec din mină în mină foto- 
grafia unui copil. «Spuneţi-i că-i băiat». 
Tinăra mamă a dat-o la intimplare unui sol- 
dat de pe scara vagonului, în cele citeva 
clipe în care trenul a zăbovit lingă canton 
E fotografia unui copii pe care tatăl nu 
l-a văzut și pe care nu-l va mai găsi în viaţă 

la terminarea războiului. 


Acolo s-au întimplat lucruri de necrezut, 
de neinchipuit — aceeași replică în 
filmul vietnamez Zori nel te și 


în filmul american Întoarcerea acasă 


Copii care nu mai au pe nimeni, părinţi 
care și-au văzut copiii Ingropaţi sub bom- 
be, sate arse din temelii. Ca într-un marș 
forțat, după fiecare dezastru, cei rămași se 
regrupează, copiii işi găsesc alte familii, 
poporul întreg devine o familie uriaşă a 
cărei singură rațiune de-a fi este rezisten- 
ţa, supraviețuirea. Cu orice preț. 

E avantajul unui film despre un război 
față de care naratorii nu au încă suficient 
recul, de a păstra aerul de documentar, 
de înregistrare a evenimentului fierbinte. 
Dar și dezavantajul creatorilor care nu gă- 
sesc suficiente resurse de a transcede 
faptul real, intimplat, pentru a extrage ideea 
şi a o transfigura artistic. 


——————————————— 
Producţie a studiourilor vietnameze. Un film de 


Ngoc Trung, Long Van. Cu: Thanh Hien, Mai 
Dinh Ky 


Certificat 


de paupertate 


Întă aflăm că e Intr-o libertate provizorie 
un recidivist căutat de militie și cu care 
ar fi bine să nu aibă niciun cetățean de-afa- 

i ce. Apoi urmează surpriza hoțul înrăit, 
profesionist, ale cărui semnalmente s-au 
transmis în toată regiunea, este un tinăr 
a chi cu o înfăţişare plăcută și paşnică. 
De aici incolo neprevăzutul lasă loc sus- 
pensului. Inteligența, intuiţia şi curajul an- 
chetatorului, la care se adaugă ajutoarele 
benevole ale cetățenilor cinstiți fac ca 
ancheta să se desfășoare pe mai multe 
Í planuri, cu urmăriri spectaculoase, cu des- 
pi cinderi în camere unde nu mai e nimeni, 
dar în care ţigara mai fumegă încă în scru- 
mieră, adică cu tot ceea ce ne-am obișnuit 
că trebuie să conțină un film polițist bine 
articulat. Odată arestaţi vinovaţii, rămine 
întrebarea; de ce? De ce un bătrinei care 
trăia modest voia să agonisească pe orice 
cale bani și bijuterii? De ce uni tineri în loc 
să muncească aleargă după ciştig ușor şi 
necinstit? «E o boală — lansează o ipoteză, 


14 


unul din eroi filmului — cu timpul poate 
că vom afla şi remediul, posibilitatea vin 
decării ei în clinici. O boală care vine din 
sărăcie sufletească». 


R. PANAIT 


Producţie a studiourilor sovietice. Un film de 
Samvel Gasparov. Cu: Alexandr Hocinski, Grigor: 
Ostrin, Konstantin Stepankov, Boris Hmelnițki 


Școala curajului 


A fost odată... dar se mai întimpiă şi azi. 
Cam așa ar putea incepe povestea acestui 
film despre pionieratul în sălbăticie al unei 
familii (tata, mama, doi copii şi un ctine) 
care, nemaiputind suporta trepidaţia vieții 
la oraş (şi Incă ce oraș — Los Angeles!) 
si poluarea care agravează alergia fetiţei 
se hotărăsc să ia calea munților. După ce 
un hidroavion îi lasă pe malul unui lac la 
marginea pădurii, după ce-și fac (singuri) 
o cabană din birne (nu din prefabricate sau 
din ciment expandat!), încep peripețiile 
cu urși buni, ratoni care intră pe horn și 
ies prin sobă, pui de pumă simpatici şi o 
mumă-pumă mai puţin binevoitoare, lupi 
care fac miam-miam și alte astfel de jivine 
evoluind pe muzica vintului. Toate astea 
pe fundalul superb și colorat ca-n basme 
al Stincoşilor Canadieni şi ai altor munți 
mai puţin colțoşi din Utah unde a fost 
turnat filmul care, de ce să n-o spunem, 
departe de a fi o capodoperă, este o peliculă 
plăcută, relaxantă (mai putin în momentele 
cind fiarele-și arată colții sau ghearele) și 
care îți umple plăminii cu aer ozonat. 

Oricum, impactul filmului a fost verificat: 
in Statele Unite o familie a plecat în 
sălbăticie după ce a văzut filmul! 


Adriana GLIGA 
aaas 
Producţie a studiourilor americane. Un film de 
Stewart _Raffili. Cw: Robert F. Logan, Susan Da- 
manie Shaw, Hollye Holmes. Ham Larsen, George 
«Buck» Flower, William Cor.iJord, John F. Goff 


De ce să-l impușcăm 


pe... profesor? 


Nu există motiv într-adevăr, titlul e o 
capcană, filmul canadian n-are nimic, dar 
absolut nimic misterios întrinsul, totul e 
ca o baltă inghețată în care aţipesc pestii 
pină la primăvară, cind natura mai gene- 
roasă... Sint in schimb bine descrise lungile 
ierni canadiene, la țară, cu serile grele de 
așteptare a unui ceva care n-are cum să 
vină pentru că viața s-a rostuit prea greoi 
între grinzile casnice, ca pentru engle- 
zoaica Alice ce-și visează o idilă cu tinărul 
profesor, dar în realitate mai imperioasă 
e nevoia ei de comunicare. Şi atunci prie- 
tenia învinge tentaţia aventurii, ea o va 
aduce din nou resemnată, acasă la asprele 
ei îndatoriri. E singurul lucru emoționant 
şi bine tăcut în acest film greoi şi cam plicti- 
cos, despre un tinăr venit de departe ce 
incearcă să-și apropie nişte copii sălbăticiți 
de mizeria unei vieţi marcată de criza eco- 
nomică din 1935; un tinăr care nu reusește 
mare lucru, dar speră si pentru că speră se 
va intoarce dupa vacanţă s-o a da capo. 
deși e greu, al dracului de greu. dar ce nu 
tace omul pentru o bucată de piine! ŞI dm 
nevoia de celălalt. 


Alice MĂNOIU 


Producţie a studiourilor canadiene. Un tilm de 
Silvio Narizzano. Cu: Bud Cori, Samantha Eggar, 
Chris Wiggins, Gary Reineke, John Friesen 


Nick Carter detectiv 


Comedia cinematogratică a ultimilor ani 
ne-a obișnuit cu intoarcerea nostalgică in 
propriul trecut. Reluarea unor teme, per- 
sonaje şi gaguri ale maeștrilor genului are 
semnificaţia omagierii burlescului și a zile- 
lor sale «de fior şi ris». Spirituala parodie 
Nick Carter detectiv nu iși alege insă 
arhetipurile din comedia mută ci se inspiră 
din primele filme polițiste. Fenomenalul 
detectiv Nick Carter, erou a numeroase 
pelicule realizate în anii'20, este ales ca 
protagonist al acestui «policier» vesel şi 
inteligent. Spilcuit și atletic, atoateştiutor 
și galant, deținător al unei impresionante 
truse de instrumente ajutătoare, el reuneşte 
însuşirile fizice ale personajelor din primele 
tiime polițiste ale istoriei cinematogratu- 
lui: Fantâmas, Judex, Superman. Re- 
cuzita lui aberantă de «gadget»-uri jules- 
verniene este elaborată de realizatori cu 
precizia cunoaşterii «pe secvenţe» a aces- 
tor opere de cinematecă. Umorul derivă 
din evidențierea clişeelor, din referința la 
secvenţe celebre şi din dialog. Cuvintul ca 
și gagul sonor au o mare eficiență comică, 
această parodie cultă și strălucitoare, care 
ni-l recomandă din nou pe Oldrich Lipsky 


cunoscut ca un expert al acestui gen și din 

laimosul westem Joe Limonadă. 
Dana DUMA 

DR N SP A E it ear 


Producţie a studiourilor din Barrandov. Um film 
de Oidrich Lipsky. Cu: Micha! Docolomansky. Ru- 
iof Hrusinsky, Milos Kopecky, Vaclav Lohnisky 


Hercule cucereste 
Atlantida 


Acei dintre noi care nu strimbă din nas 
la filmele de divertisment, uşor, şi care o 


şi recunosc deschis, ştiu că Hercule se 
bazează pe un set de convenţii, pe care,dacă 


le accepti, te asezi comod in totohu si îl 
urmăreşti cu plăcere. Aceste convenții. ca 


și trama filmului sım n tond de același tip 
cu cele ale unui «James Bond». Întocmai 
ca el, Hercule, super-eroul, porneşte o 
expediție (cvasi) solitară impotriva duş- 


manilor poporului său, aflat în mare pri- 
mejdie. Diferența este, în esenţă, de tehno- 
logie. În locul gadget-urilor, adversarii lui 
Hercule stăpinesc magia, iar în final, vi- 
zuina «celor răi» e distrusă de un cataclism 
(supra) natural în locul unei explozii cauzate 
de un explozibil (mai mult sau mai puțin) 
obișnuit. 

Se vor găsi însă mulţi care, neacceptind 


convenția, vor remarca cu «discernămint» 


de spectator versat că decorurile sint buta- 
forii bătătoare la ochi, că trucajele sint 
ieftine, că luptele sint “prost «lucrate» şi 
că întreg filmul nu e decit o prostioară fără 
pretenții. Fără pretenţii e într-adevăr, căci 
așa l-a conceput regizorul. Dar Cottafavi, 
care în 1961 nu făcea filme de ieri, de alaltă- 
ieri, a reușit să facă din acest film o reuşită 
comparabilă, în genul său, cu orice James 


Bond. Alexandru BRUMARU 


————————————————————— 


Coproductie iaio-franceză. Un film de vu. 
Cottafavi. Cu: Reg Park, Fay Spain, Ettore Manni, 
Luciano Marin, Mario Vaktermarin, Mario Petr; 


Lovitura pe la spate 


O crimă, aparent lipsită de mobil vinesă 
tulbure liniștea unui paşnic orăşel din 
Azerbaidjan. Un pensionar — aflat în tre- 
cere să-și acheme la ordine» nepotul. 
profesor stagiar, care și-a părăsit logodnica 
din Capitală — e răpus cu o lovitură de 
cuţit, In toiul nopții. Pare limpede că tinărul 
sentimental, romantic, îndrăgostit pină 
peste urechi de o colegă cu privirea stioasă 
de ciută speriată descinsă parcă din filele 
unei ediţii rare a celor «O mie şi una de 
nopți», n-ar putea fi autorul crimei. Numai 
că el e singura persoană din localitate care 
cunoştea victima... Procurorul, un bonom 
virstnic, lipsit de veleităţi de detectiv, pasio- 
nat căutător de manuscrise vechi, se dă 
bătut în fata cazului. E momentul în care 
tu o logică şi o tenacitate de fier, el izbu- 
teşte în cele din urmă să descopere «lupul 
în piele de oaie», Filmul realizat cu acura- 
tete, reușește să ne capteze atenţia, să ne 
pună la încercare spiritul detectiv și să ne, 
ofere citeva momente «tari». 

Augusta Caterina GRUNDBOCK 


———— 


Producţie a studioului «Azeibaidjanfiim». Un film 
de Arif Babaev. Cu: $. Alekperov, A. Iskenderov, 
l.Belizev, G. Hani-Zade 


Filmul exprimă, se stie foarte bine, chiar 


„independent de nivelul calității sale artis- 


tice, mentalitatea societății unde a fost 
produs. Cum trăiesc şi cum gindesc in- 
dienii Indiei de azi — țară dominată de 
cruciale contraste dintre tradiții milenare 
ajunse anacronice și înnoirile impuse de 
progresul social — se deslușește din nou 
in ritmul muzicii şi dansului tradițional. 
Aparențele acestui film rămin cele carac- 
teristice cinematografiei indiene care cul- 
tivă super-spectacolul cu elemente fol- 
clorice şi poveşti melodramatice intinse 
pe o durată greu de acceptat pentru specta- 
torul european. Dar miezul acestui film 
poartă şi el insemnele unui realism social de 
astădată privind condiţia femeii. O femeie 
care nu este obiect de lux sau de vinzare în 
accepţia europeană, ci este condamnată 
din naştere la o supunere fără putință 
de ieşire faţă de bărbat: mai intii tată, apoi 
soț, pentru că ea nu și-a.ciştigat dreptul 
nici pină astăzi de a-și alege omul de lingă 
ea. Privită de la distanța atitor mii de kilo- 
metri, din unghiul altor habitudini, suferința 
născută din neacceptarea de către societate 
a unor astfel de alegeri, nu-și găseste 
pentru noi suportul necesar de credibili- 
tate. Dar acesta rămine nu mai putin una 
dintre acele legi de netransgresat ale Indiei 
de azi, iar cineastii indieni reflectind viata 
asa cum este nu pot și nu vor să facă ab- 
stracție de ea 

Simona DARIE 
Č 


Productie a studiouria mdene. Un film de 
K. Viswanath. Cu: Yayaprada Ciandiamohan 


festivaluri: 
Cracovia '79 


(Urmare din pag. 8) 


O privire gravă peste şi în prezent 


Etervescenta investigare a actualități a 
fost una din temele principale ale pelicule- 
lor poloneze. Ferma (regia Tadeusz Pal- 
ka), Următorul pe agendă (regia irena 
Kamieska) sau Michal (regia Grazyna Ked- 
zlelanska) sint titlurile unor documentare 
ce urmăresc destinul omului obișnuit, incer- 
cind să surprindă insolitul drumului egal al 
fiecărei zile. Firescul portretelor decurge din 
investigarea nuanţată a realităţii, străină de 
prejudecăţi calofile şi de fotogenia în sine. 
Pasionat tot de actualitate, documentarul 
iugoslav reprezentat prin Ambasadori fil- 
mului (regia Ratko Orozović), O zi obiş- 
nuită (regia Dragan Mitrovic) şi Golgota 
(regia Meto Petrovski) s-a remarcat prin 
concizie şi prin acuitatea observaţiei critice. 
Interesul reportericesc este dublat în aceste 
filme de o ardentă angajare, de intensitatea 
afectivă a comentării realității. 

Orientarea înspre problemele arzătoare 
ale prezentului a marcat în mod special 
documentarele selectate la acest festival. 
Numeroase teme s-au circumscris acestei 
preocupări. Subdezvoltarea a fost strălucit 
tratată în filmul venezuelean Îmbiinzitorul 
(regia Joaquim Cortes), halucinantă acu- 
mulare de imagini acuzatoare şi în sobrul 
reportaj indian despre viața minerilor inti- 
tulat Piatra fierbinte (regia Loksen Laham) 
Problemele grave ale tineretului în derivă 
sint enunțate neliniştitor în filmul suedez 


Punk (regia Stig Larsson) ce investighează 


în rindul celor care au ales calea refuzului 
realității, refugiindu-se într-o lume com- 
pensatorie, guvernată de miracolul funest al 
drogului. Tot despre tineret, dar într-o 
viziune optimistă vorbeşte pelicula cuba- 
neză 45 de zile (regia Roland Diaz), reportaj 
de o remarcabilă autenticitate care sur- 
prinde primul contact al adolescenților cu 
munca productivă, în perioada practicii 
la o fermă. 

Între temele abordate de filmele festiva- 


lui internațional, sugerează tragedia 
răboiului hitierist prin poetica răstoire a 
unui album de familie încheiată dramatic de 
un stop cadru pe o poză ce reprezintă chi- 
purile cunoscute în ipostaze fericite, des- 
figurate de evenimentul imbarcării pentru 
Auschwitz. Alegind aceeaşi cale, a expre- 
siei eliptice, cuplul de creatori est-germani 
Gerhard Scheumann-Walter Heynowski su- 
gerează în Fugarul din Vietnam destinul 
nedrept de norocos al fostului şef al poli- 
ției vietnameze. criminal nepedepsit care 
trăieşte azi Intr-un oraș american. 


Animaţia: ironică, inteligentă, lucidă 


Gravitatea tematicii nu a caracterizat 
numai documentarele prezentate în festival, 
ci şi animația. Filmul polonez Refiexe 
(regia Jerzy Kucia), metaforă a ciclurilor 
vieţii, s-a impus prin dramatismul exemplar 
al desenului şi prin inteligența sugerării 
mesajului. De certă calitate, selecţia iugo- 
Slavă s-a remarcat prin fervoare satirică, 
vizind moravurile contemporane şi a eviden- 
tiat cu precădere valoarea a doi creatori: 
Rodivoj Grozdanovit (Scopuri și Imita- 
torul) şi Darko Marković (Circul). Eliptic 
şi inteligent, filmul englez Mondrian (regia 
Sheila Graber) este un vesel eseu despre 
arta modernă. Calitate legată tot de lucidi- 
tate, îndeminarea parodică a stat la baza 
realizării peliculei sovietice Contact (regia 
V. Tarasov), ironie amabilă la adresa foarte 
disputatului science-fiction Întilniri de gra- 
dul al treilea intr-o modalitate asemână- 
toare, canadianul Jon Weldeon vizează in 
Eliberare specială, poncitele genului poli- 
tist. ironică, inteligentă, animația se dove- 
deşte un gen cinematografic din ce in ce 
mai preocupat de problemele secolului, 
refuzind să înlănțuie gaguri în sine şi incer- 
cind lăudabi să sporească impactul meta- 
forei sale. 

După cum aminteam, nu au lipsit din 
concurs regizorii celebrii ai scurt-metraju- 
lui. Cunoscutul animator italian Bruno Boz- 
zetto a fost prezent în selecția cu Baby 
Story, fim de un insolit umor, întrunind 
sufragiile publicului. Cea mai proeminentă 
personalitate din concurs s-a dovedit 
însă polonezul Krszystot Kieslowski, pri- 
mul laureat al festivalului naţional. Cele 
două filme ale sale, 7 femei de virste 
diterite și Punctele de vedere ale unui 
paznic de noapte au dovedit nu numai 
particulara vibraţie mn fața problemelor 
actualități, ci şi bogăția registrului său 
artistic, capabil de viziune poetică, dar şi 
de vigoare satirică. Exemplara sa raportare 
la problemele epocii încununează strălucit 
aspiraţia mai tuturor realizatorilor din festi- 
val. Din ce în ce mai puțin preocupaţi de 
experienţele formale, ei se angajează plenar 
în analiza realităţilor secolului, afirmind 
sau combătind cu pasiune, iar filmele lor 
lasă un tonic sentiment de claritate. 


documentarul și foamea de real 


filmele poetului 


Și grandoarea 


Caraimanului şi poezia primului salariu 


| Un film documentar scris de 

mine, vizită la rude, a 

luat, dacă nu mă insel, un 

premiu al ACIN-ului. Filmul 

1 a fost, desigur, un film bun, 

insă meritul principal nu era 

al meu, ci al unui strălucit 

operator si. de fapt, regizor în această îm- 

prejurare, Boris Ciobanu; el a reușit să 

transforme observaţiile mele reportericești 

într-o baladă plină de poezie, de umor, de 
un sănătos şi binetăcător realism. 

Filmul nostru documentar începuse foarte 
bine — un film realizat de Mirel llieşiu a 
luat Marele Premiu la Cannes, singurul pre- 
miu de acest tel atlat în arhiva aspirațiilor 
noastre. Erau toate condiţiile sa tacem pași 
înainte și nu înțeleg de ce nu i-am făcut — 
avind absolut toate condițiile, de la cele — 
să le spunem — metafizice — pină la cele 
—_ Să le spunem — administrative. 

În psihologia noastră, în tradiţia culturii 
noastre există o sănătoasă nevoie de real, 
o foame înțeleaptă de concret. lubim, ne 
putem ridica la sublim, putem să stabilim 
relaţii intime cu galaxiile, cu toşnetul pădu- 
rilor, însă nevoia de real nu ne părăseşte 
Te iubesc foarte mult, ești icoana sutletu- 
lui meu, însă aș vrea să ştiu, icoana sufle- 
tului meu, unde locuiești, cine îţi sint pă 
rinții, ce meserie ai.. Nu există nimic me- 
diocru în această nevoie de real, de con- 
cret, de palpabil, nu poţi să admiri splen 
doarea stelelor dacă nu trăieşti cu picioa- 
rele pe pămint Într-o piesă de-a mea, 
«Aceşti nebuni fățarnici», «bărbatul cu 
capul în nori», candidul care se întreabă 
mereu «Aici e Cimpina?», se dovedește - 
în ultimă instanţă a îi escrocui cei mai ex- 
perimentat. Nu-mi inspiră încredere abu- 
licii şi somnambulii, un bărbat de 40 de 
ani credea că faptul că ei nu ştie să aprindă 
aragazul ar fi o dovadă de multă copilărie, 
de prospețime sufletească.. Da' de unde! 
Nici vorbă de așa ceva. 

Pe această trainică bază morală, psiho- 
logică, socială s-a ridicat o strălucită şcoală 
de film documentar şi o pleiadă de opera- 
tori şi de regizori iscusiţi ai genului. Ca să 
fiu sincer, multe din aceste filme docu- 
mentare mi s-au părut mai artistice decit 
cele care se considerau, samavolnic, ca 
atare. 

Atunci ce s-a intimplat, de ce nu s-a mers 
mai departe? Medicul cel mai bun e cel 
care știe să stabilească dintr-o privire diag- 
nosticul eu nu sint un medic bun, n-as 
putea să stabilesc diagnosticul acestui 
pas, pot doar să emit citeva păreri, des: 
numai cu păreri nimeni nu s-a însănătoşit. 


În multe documentare 
există 
mai multe piraie 
decît idei. 
Peisajul a devenit 
«pîinea săracului». 
De ce? 


Cred că s-a produs o mare încrincenare 
in peisaj, în filmele noastre documentare 
circulă mai multe piraie deci sint strict 
necesare. Peisajul a devenii «piinea săra- 
cului», regizorul care e incapabil să de- 
monstreze frumusețea și dramatismul na- 
tură umane ne ia ochii. ne sutocă cu 
frumusețea apelor, a brazilor şi a munţilor. 

Nimeni nu e atit de nebun incit să intre 
in polemică directă cu măreţia Caraima- 


nului. Vrem să spunem doar că, în filmele 
noastre documentare, investigația socială 
a fost neglijată — și cu peisajele — oricit 
de neuitat ar îi ele — nu o poţi înlocui. Fil- 
mul documentar are și imensul privilegiu 
— nici dacă aș fi bătut nu înţeleg de ce nu-l 
foloseşte — de a ridica pe viu, cu autori- 
tatea sacră a concretului, probleme dintre 
cele mai actuale. N-ar fi interesant, să spu- 
nem, un scurt film documentar despre 
viaţa de fiecare zi a unui parazit, tinăr sau 
în etate, cum se scoală el dimineața, cum 
îşi ucide timpul, cum nu-și ciștigă piinea, 
cum nu-şi respectă semenii? Cu puţină 
răbdare și multă inteligenţă s-ar putea face 
o capodoperă a genului. Sau n-ar fi intere- 
sant de filmat, pe viu, cu toate aromele, 
şoapteie, dilemele concretului, ziua sfintă, 
de cea mai înaltă răspundere în care absol- 
venţii își iau postul în primire? Sau poezia 
primului salariu — despre care mulți tineri 
muncitori mi-au vorbit cu îndreptățită, or- 
golioasă, demnă bucurie. Eu aș face şi un 
film documentar despre singurătate, des- 
pre tristețea duminicilor fără prieteni, tără 
iubire, fără veselie — bineînțeles un film 
curajos, demn, care să demonstreze căt 
fiecare ins e vinovat de propria lui neferi- 
cire. Societatea poate să-ți acorde drepturi 
şi libertăţi, dar nu poate să-ți acorde, prin 
lege, şi fericirea personală, pentru asta 
trebuie să te lupţi tu. Sau cite atitea meserii 
grele, eroice, cea de miner, de chirurg, de 
aviator, care au secretele lor pline de o 
înnită poezie și o înaltă morală, filmul docu- 
mentar ar putea să le facă accesibile tu- 
turor. 
Dar che asemenea teme nu sint... 


Theodâr MAZILU 


ambiția documentarului. Anul internaţional al copilului 


„Oameni, hai să creștem oameni `“ 


Universul mirific al copilăriei 
a fost inconjurat dintotdeau- 
na de atenția iubitoare și 
MEN k) sensibilă a autorilor de filme 
documentare care, de atitea 
și atitea ori, au ştiut să ne 
dezvăluie, cu har și perspica- 
citate, nebănuite fațete ale gindurilor şi 
preocupărilor celor mai tineri cetățeni ai 
Patriei. Sintem gata să revedem oricind, 
cu aceeași nedesminţită bucurie, scurt me- 
trajele semnate de regretatul Gabriel Barta 
(lonică se călește, Cei mici despre lu- 
mea mare, Și atunci), de Florica Holban 
f cui e vina?, Noi unde ne jucăm?, 
ntë copiii), Jean Petrovici (Şcoala de 
la Meri, Visele copilăriei), Doru Segal 
(Marile emoții mici), precum şi de alți 
realizatori ai studioului. «Sahia-Film»; ele 
rămîn şi astăzi actuale, timpul nereducin- 
du-le dect neînsemnat din farmec și pros- 
pețime. 
Acestor filme înfăptuite cu ani în urmă 
li se alătură citeva pelicule turnate mai mult 
sau mai puțin recent (Vacanţa, Avem 
nevoie de iubire, Șoimii Patriei, Eu 
m-am născut în România, Copiii Mara- 
mureșului, Oameni, hai să oa- 
men), cu care documentariştä au vent in 
întimpinarea Anului Internaţional al Co- 
pilului. Le-am fi dork, desigur, mai nume- 
roase să nu uităm însă că anul, fie el și 
al copilului, are totuși douăsprezece luni 
şi că surprizele agreabile ne pot fi încă re- 
zervate. 
În filmografia Adei Pistiner, documen- 


tarele dedicate virstelor fragede ocupă un 
loc aparte. În remarcabilul Şi.., rafinat 
poem omagiu adus trudei cotidiene a vii- 
toarelor balerine, regizoarea se dovedise 
neîntrecută în revelarea crimpeielor semni- 
ficative de priviri și atitudini, în stăpinirea 
precisă a mijloacelor cine-vârite-ului. Ace- 
eaşi mărturisită năzuință de captare a «fi- 
lonului de adevăr» o regăsim în Vacanţă, 
film tandru şi generos, închinat dreptului 
inatacabi al celor mici la recreere, la soare, 
apă şi voie bună. Ada Pistiner face parte 
dintre puţinii noştri cineaști interesaţi con- 
stant de explorarea resurselor expresive 
ale coloanei sonore. Nici o vorbă de pri- 
sos, nici un comentariu inoportun (singu- 
rele «texte» pe care le auzim sint cele 
rostite de crainicii ad-hoc ai taberei de la 
Năvodari) nu impietează asupra forței de 
penetraţie a imaginilor din Vacanţă (al- 
cătuite de operatorul Sorin Popescu cu 
subtilitate cromatică, într-o perfectă inte- 
legere a intenţiilor autoarei). 

Dincolo de grăitoarele cifre referitoare la 
rețeaua de învăţămint în limbile naționali- 
tăților conlocuitoare, deslușim în Eu m-am 
născut în România de Paula și Doru Se- 
gal, aspiraţia realizatorilor (pe care am fi 
vrut-o însă mai elaborată și mai nuanţată 
artisticește) de a conferi pregnanţă vizuală 
sentimentului de dragoste tață de patria 
natală, nutrit de toți tineră acestui pămint. 

Experimentata regizoare de filme despre 
copii, Florica Holban, convinge de astă 
dată doar parțial, n Oameni, hai să creș- 
tem oameni (iscălit împreună cu loana 


Holban). Ambiţionind să ne vorbească 
despre tot (de la primii pași ai țincilor la 
minitehnicus și de la desenele pe asfalt 
la practica în producţie a elevilor și stu- 
denţilor), Oameni, hai să creștem oa- 
meni ajunge finalmente să ne comunice 
prea puţin; alături de citeva momente edi- 
ficatoare prin capacitatea reală de surprin- 
dere a gestului spontan (o fetiţă e gata să 
izbucnească în plins în tața nereușitei unui 
exercițiu de gimnastică, o gigllice de o 
șchioapă abia «gospodărește» cu sirg, 
minjită pină-n ochi cu aluat) se insinuează 
şi suficiente secvențe pur ilustrative, du- 
blate de un comentariu verbios, încărcat de 
fraze retorice. 

Mai presus de orice considerente de or- 
din valoric, filmele amintite — şi altele din 
această fascinantă zonă tematică — merită 
şi trebuie să fie văzute de cei cărora îi se 
adresează cu precădere. De aceea ne-am 
mirat și ne-am întristat totodată parcurgind, 
la inceputul lună trecute, unul dintre afi- 
șele program săptăminale cu spectacolele 
cinematografice ale Capitalei. Sărbătorile 
celor mici — 1 iunie şi Anul Internaţional 
al Copilului — erau menţionate cu majuscu- 
le, acordindu-li-se atenţia cuvenită printr-o 
adecvată propunere a unei selecti cu pro- 
ducţii de ficțiune româneşti şi străine; nici 
un scurt metraj mai vechi sau mai nou din 
larga gamă a documentarelor despre copii 
făurite de-a lungul anilor de cineaștii de la 
«Sahia Film» (absolut nici unul!) nu-și afla- 
se însă locul, în acele zile festive, pe vreu- 
nul din ecranele bucureştene. 

Dar, poate că acum, la mijlocul unei atit 
de insorite vacanțe, distribuitorii să se arate 
mai generoşi şi la acest capitol... 


Oitesa VASILESCU 


lumea filmului 
dintr-un unghi comic 


Spuneam, în 


scenogratul, Ţin contab 


tricianui a plecat de o sāp 


a nunta S a și n 


toți cascador 
c, hrânesc ca 
s-au certat cu 
echipei, care, dea cum îi spu- 
nea e în con de odihnă 
legal, imping trav | 


tară de platou, 
u e îndrăgostită 


t titula 
ent în Balta Albă ș 


Filmul, document al epocii 


cronica 
reluărilor 


Butch Cassidy 
în decorul lui Lelouch 


A pătrunde în caravana lui Paul Newman. 

la celebra cursă de automobile de la Le 
Mans, ținea — zic ziariştii cei mai com- 
petenți — de atacul Fortului Alamo! O 
pază solidă îl înconjura, punind la respect 
pe toţi cei care vroiau să vadă prea in- 
deaproape, cu ochii lor, acest «film»: Butch 
Cassidy jucind de-adevăratelea în decorul 
lui Lelouch, al «Unui bărbat»... și al niciunei 
femei! 

Newman, în iunie 1979, era pentru prima 
oară la Le Mans, în templul curselor de 
24 de ore, în circuitul infernal — debutant 
la 53 de ani într-o cursă care vrăjeşte mințile 
scenariştilor și ale mulțimilor. El «alerga» 
pe o Porsche, avind coechipieri doi oameni 
mult mai versati decit el, pilotul profesionist 
Stommelen și Dirk Barbour, concesionarul 
firmei la San Diego. În zece ani de cind 
pilotează cu licență, Hombre n-a participat 
decit la o singură probă de 24 de ore, ia 
Daytona, unde maşina lui, afiată pe poziția 
a doua, şi-a dat duhul la 7 dimineața. ŞI 
aici, la Le Mans, echipajul lui se sin pe 
poziția a doua, la 14 ture de maşina din 
frunte, cind, la orele 10,35, un lungan năvă- 
lește în caravană și zbiară spre Newman 
care, epuizat, iși bea cafeua cu un sanviș 
în care şunca, la cererea lui, precumpănea 
cu mult plinea: 

— “Paul, au sparti 41 (numărul mașinii 
din frunte — N.R.) s-a oprit. Se pare că 

ilotui are necazuri cu turbina. Ciştigăm, 

aul, ciștigămi» 

lată secvența care urmează, descrisă 
precis de reporterul ziarului «L'Equipe», 
(confirmind cele scrise alături de Evtu- 
şenko, despre «somnul» cineastului în orice 
scriitor): «Ochiul albastru se aprinde, o cli- 
pă. Newman uită de cateaua sa. El se ridică 
cu greu şi începe să se învirtească exact 
ca un urs în cușca sa. El nu mai e cu noi, 
ei visează... El ar da, în clipa asta, toate 
Oscar-urile din lume pentru a-și realiza 
visul de adult: să ciștige la Le Mans. În 
ajun, nu îndrăznise să se gindească la așa 
ceva»... 

Numai că şi maşina lor se opreşte, şi 
încă 17 minute, avind blocată roata stingă 
din fată. «41-ul» din cap izbutește să-și 
înlocuiască cureaua de transmisie a pompei 
de injecție: îi mai rămin trei ture avans, un 
bun sfert de oră. Finalul secvenţei: 

«Newman nu va ciștiga, nici Barbour, 
nici Stommelen. Mașina lor Porsche va fi 
gata-gata să-și dea duhul, la 22 de minute 
de sosire. Ea se va tiri muribundă, pină la 
capăt» «Nu e nimic — va spune Newman. 
Ne-am luptat bine și ne-am amuzat. Sint 
foarte mulțumit că am venit»... 

Noaptea, pe toate telexurile lumii se 
imprima, «senzația de la Le Mans: «Echi- 
pajul lui Paul Newman, pe locul doil» 


Paul Newman avind în ochi lumina 
unui vis de adult: toate Oscar-urile din 
lume pentru o victorie la cursele de la 


Le Mans! 


| film 
\ și civilizaţie 


Realul imită arta 


În film se Intimplă așa: 

Jane Fonda este o reporteră a unui 
studio de televiziune, autoare a cttorva 
emisiuni de mare succes. Ea obține de la 
şeful ei aprobarea pentru a realiza un re- 
portaj Intr-o centrală nucleară Însoțită de 
un operator (rolul e al lui Michael Douglas, 
în viaţă — fiul lui Kirk şi producătorul acestui 
film, după ce a dat «lovitura» finanţări lui 
Forman pentru «Cuibul de cuci...) şi de 
un sunetist, Jane Fonda pleacă să «comită» 
un document serios, avind ca subiect func- 
ționarea unei uzine nucleare Ei sosesc: 
exact în orele declanşării unui acciden! 
care pare, inițial, fără importanţă, ca 
deodată, ei să capete proporțiile unei drame 
de amploare naţională reactorul intră «în 


— 


Cine-i Benji? 
Un cîine sau o afacere? 


Am văzut cu ochii personali, o reclamă 
a Băncii olandeze Rabobank care, sub ce- 
lebrul autoportret al lui Rembrandt din 
1631, scria cu litere mari: «Ţara lui Rem- 
brandt este ţara lui Robabank», după care 
urma un text explicativ: «Rembrandt și-a 
găsit inspiraţia în Olanda şi totuşi arta lui 
e universală Centrala Rabobank işi găsește 
de asemenea inspiraţia în Olanda, totuși 
ea işi extinde din ce în ce mai mult serviciile 
în lumea întreagă...» Nu s-ar putea spune 
că n-am citat textul pină la capăt, pentru a 
vedea pină unde se poate ajunge cind se 
pleacă de la Rembrandt. Se ajungea pină 
la adresa centralei bancare din Utrecht... 

Uneori, acolo, reclamele au un cap și o 
coadă ceva mai organic legate, fiind nu 
mai puţin enorme însă, în afirmaţii. La 
baza oricărei reclame stă enormitatea, 
țințarul făcut armăsar, adevărul devenit 


Jane Fonda, Michael Douglas. Jack Lemmon — prinși într-un angrenaj 
esențial: a risca să spui tot adevărul pentru ca omenirea să riște mai puțin 


repede prostie. lată capul nostim şi faimos 
al lui Benji, cel privit şi la noi, cu încintare, 
în filmul numit chiar aşa: Benji Coada nu 
i se mai vede. Sub capul lui pus pe lăbuțe, 
o propoziţiune adevărată: «O privire care 
vorbește cit o mie de graiuri». Reclamele nu 
obişnuiesc însă să se oprească ia evidențe. 
Imediat textul începe să bată cimpii, cit ai 
zice... Benjt «Critici şi spectatori sint întru 
totul de acord: Benji este Laurence Olivier- 


De la 
„Pierrot nebunul“ 


la „Hoţii și vardiștii“ 


Melville Ii socotea pe Belmondo «cea mai 
importantă revelație de la Gérard Philipe 
incoace». Ei au lucrat impreună «Léon 
Morin, preot», rol în care Belmondo, după 
aprecierea lui Melville, «a fost admirabil», 
ceea ce-l făcea pe acelaşi regizor să viseze 
la un Belmondo în rolul lui Valmont, per- 
sonaj principal din romanul «Legăturile 
primejdioase», una din capodoperele clasi- 
cismului francez. 


ul lumii de ciini». De ce Sir Laurence? 
De ce nu Alain Delon? De ce nu Marlon 
Brando? Poate fiindcă Sir Laurence a fost 
Hamlet? Căci: «El exprimă emoții și 
ginduri; el reflectează la probleme, pune 
teorii la incercare, decide asupra unei 
afaceri de urmărit şi acţionează pentru 
ducerea si la bun sfirșit». Într-adevăr, Sir 
Laurence În picioare! Așa spune şi Charles 
Champlin, de la Los Angeles Times: aBenji 


supraincălzire», el pierde apa de răcire, 
in «inima» sa temperatura crește rapid și 
periculos, ceea ce face inevitabilă produce- 
rea unui fenomen catastrofal — topirea 
materiei fizibile. Uzina, tehnicienii intră în 
panică — telecineașştii filmează totul, fas- 
cinaţi de «documentub pus la dispozitie, 
atit de generos, de realitate Pentru Jane 
Fonda, reportera, întimplarea e «reportajul 
anului», Pentru Jack Lemon (în «viață» — 
premiu la Cannes pentru interpretarea a- 
cestui rol), unul din responsabilii uzinei. 
fteahtatea e un scandal, o negiyenţa inad- 
misibilă în tuncţionarea turbinelor. E ac- 
ceptă să dea un interviu reporterilor, să 
dezvăluie vinovăţiile şi primejdiile, dar nici 
şefii lui și nici şefii ei, avind în faţă mate- 
rialul filmat, nu vor accepta difuzarea re- 
portajului după încetarea alarmei, cind viața 
a reintrat în normal. Lemmon se hotărăște 
să nu tacă, asumindu-şi riscurile, socotind 
că omenirea riscă mut mai mut dect el 
atunci cind nu ştie ce dialectică a binelui 
şi a răului se ascunde in binetăcătoarea 
energie nucleară care pe cit poate înălța 
omul, pe att î poate distruge. 

Acesta e filmul. 

La zece zile după proiectarea lui în 600 
de săli americane, în centrala nucleară de 
lîngă localitatea Harrisbourg, a avut loc 
accidentul pe care filmul işi permitea doar 
să-l inventeze. Preşedintele Carter a decre- 


Cariera lui Belmondo a luat-o cu totul 
în altă parte. De la celebrul «A bout de 
souffle» (Cu sufletul la gură), unde se lansa 
sub regia lui Godard, dind o imagine nepieri- 
toare de «copil al secolului său» — Bel- 
mondo a ajuns, după un șir de producții 
din ce în ce mai ieftine ca idee şi mai scumpe 
ca buget, la actualul «Hot sau vardist», 
film de cascadorie cam stupidă, cam inutilă, 
al cărui interes stă în numărul mare de 
spectatori adunaţi ca la faimoasele numere 
de echilibristică. Reclama la «Hot sau var- 
dist» nu cuprinde aprecierile criticii, ci o 
cifră: 900 de mii de intrări. Belmondo lu- 
crează azi în cinema ca un bun comerciant 
de mic-aros. Un scenarist renumit — avind 
şi ei «lipsurile» lui, dar bun meseriaș — 
Michel Audiard, îi imputa, ca între «cote- 
tari», cu oarecare demagogie amestecată 
cu oarecare dreptate: «Belmondo mă aga- 
sează peste măsură cind se zbenguie pe 
un acoperiş de metro sau se zbuciumă sub 
o aripă de metro, o spun nu ca dialoghist 
frustrat, ci fiindcă socotesc că el valorează 
mult mai mult decit aceste numere de 
gentieman-circar». 

Belmondo i-a răspuns deajuns de puțin 
inteligent: 

«— Amicul Audiard e liber să creadă 
ceea ce... nici nu prea crede. Dacă anumite 
tiime ale mele cuprind scene de cascadone 
care plac spectatorului, de ce l-aș lipsi de 
ele?» El nu ezită, ca om al pokerului, să 
tacă «pe de trei»: «Dacă într-o zi mă simt 
în formă, nu văd de ce aș folosi dublurile. 
Ìn «Hot sau vardist», am învăţat să cobor 


se exprimă atit de incomensurabii de bine 
incit n-are nevoie de nici un animal în două 
picioare». Poate chiar nici de Laurence 
Olivier. 

Acesta e doar primul paragraf al reclamei 
pentru Benji, lansată de firma care-l are 
sub contract, Mulberry Square Produc- 
tions. Următoarele nu-s mai prejos: ele 
anunţă că Benji va filma prima sa comedie 
pentru adulţi cu două superstaruri de la 
Hollywood, va juca pe Broadway precum si 
în alte 7—8 programe de televiziune. Prea 
bine. «Omub o merită. Dar nu asta e esen- 
tial. Esenţialul e că firma se laudă că poate 
tace din Benji, în orice țară din lume, o mare 
vedetă ca în S.U.A. Ea îți poate trimite o 
echipă de specialişti, în frunte cu domnii 
Rogers şi Cowan (nu cu Gene Hackman?) 
«care, pe scurt, poate contribui în fel și: 
chip pentru a-l impune pe Benj ca o mare 
vedetă în ţara Textual... Ca 
şi cum chipul și ochi lui n-ar vorbi, singuri, 
o mie de graiuri — așa cum ni s-a spus și 
am bine văzut de la inceput. Nu — şi ăsta-: 
finalut «După cum vedeţi, Benji nu este un 
film sau două, ci o idee de urmat care, 
bine începută, va continua să producă 
timp indelungat spectacole vesele (şi veni- 
turi)». De ce în paranteză acest ultim cuvint? 
Sint întrebări pe care nici un animal cu 
două picioare nu trebuie să le pună Da' 
noi, riscind în pas cu voioşia reclamei. 
ne putem permite să propunem firmei 
ingenioase ca, după comedia pentru adult: 
sa treacă și la drama pentru culți, în car: 
Benji să se întrebe, în sfirşit, ca Sir Laurenc: 
cindva, «a fi sau a nu fi Benji». 


tat starea de alarmă în regiune şi a con- 
stituit un comitet de criză. Femeile in 

sărcinate şi copiii mici au fost evacuati 

Zile de-a rindul, lumea întreagă a urmărit 
in ziare, munca încordată, plină de neliniști, 
pentru repararea reactorului. Filmul a de- 
venit senzaţional, ca o exagerare înfăptuită. 
Realitatea a devenit şi mai- senzaţională, 
prin lipsa ei de exagerare. Pericolele legate 
de folosirea neriguroasă şi iresponsabilă 
a energiei atomice sint reale, n-au nimic 
de science-fiction: «Filmul nostru — de- 
clară, în viață, Jane Fonda — nu e un docu- 
mentar, şi nici un discurs politic... Lumea 
trăieşte pe un covor de bombe care pot 
exploda în orice moment. Acum, cu acest 
tiim şi cele ce s-au petrecut în jurul lui, 
posedăm o dovadăi» Şi dacă mai trebuia 
una, fie și mai puţin însemnată, a potrivirii 
dintre acest film şi viaţă, să adăugăm că 
firma «General Electric» şi-a retras spriji- 
nul publicitar acordat unei tele-emisiuni 
a celebrei reportere Barbara Waiters, fiindcă 
în cadrul ei, Jane Fonda urma să-şi destă- 
şoare argumentele «anti-nucleare». În in- 
dustria nucleară, Compania are interese 


majore. 

În filmul lui Rene Clair, «S-a întimplat 
miine», eroii citeau în ziar, azi, faptele 
diverse care urmau să se petreacă miine. 
Vom ajunge să mergem la cinema, trăind 
logica unui asemenea ziar incredibil? 


scara cu maşina, merg cu teletericul fără 
cabină, agăţat de un trapez internal». Cindva 
Truffaut spunea: «Ceea ce mă interesează 
la Belmondo e gravitatea»... 

Totuşi Belmondo isi cunoaşte natura 
talentului și ştie să se explice cind e cazul, 
dindu-ne, într-o scurtă autoanaliză a debutu- 
rilor sale, o caracterizare excelentă a moti- 
velor sociale, istorice, estetice care l-au 
impus demult ca «wm campion la toate 
categoriile» în generația sa, după o expresie 
fericită a lui Philippe Labro: 

«La inceput, cind încercam să mă lansez, 
ziceam că am o gură păcătoasă. Greșeam. 
Gura mea păcătoasă a apărut la țanc. Era 
nevoie de ea. În 1960, era lui Valentino, 
Tyrone Power, Cary Grant se închisese. 
Eu veneam cu nasul meu spart, cu spiritul 
relaxat, în biuzon, vorbeam natural, nu ca 
în cărţi, cred că se aștepta așa ceva, că 
asta se potrivea cu schimbările epocii, cu 
sfirşitul unei burghezii visătoare. Bardot, 
care și ea juca relaxată, a fost de asemenea 
un simptom al acelui timp. Pe de altă parte. 
nu copiam tipurile franceze, eram eu in- 
sumi...» 

„Gura păcătoasă, adevăr grăieşte. 


Rubrica 
«Filmul, document al epocii — 
Documentul, sursă a filmului» 
este realizată 
de Radu COSAȘU 


carnet 
de lucru 


Mare febră livrescă în lumea filmului. 


ambuteiaj 

după Stendhal (Cu o declaraţie semnifica- 
tivă «Vor fi decoruri şi costume frumoase, 
dar ingeniozitățile tehnice mă interesează 
din ce în ce mai puţin. Filmul meu preferat 
e un Chariot cu totul uzat, pe care mi-l 
proiectez acasă, neincetat»). 

e Sordi anunţă «Bolnavul închipuit» du- 
pă Molière. Cu el, Sordi, în rolul principal. 
Cu Laura Antoneli — servanta. Cu Ber- 
nard Bliâr — Purgon. Cu Marina Viady — 
soția sănătoasă a «inchipuitului». 

e Claude Chabrol adaptează romanul 
lui Balzac, «Ursule Mirouet». Şi o nuvelă 
de Daphné du Maurier, «Micul fotograt». 

e Træ povestiri de Bocaccio au fos! 
ecranizate de japonezul Terayama, de 
Vitold Borowicz și Just Jackin, acesta 
avind la activ regia la deșuchiata Emmanu- 
ele. 

e Gilles Katz a intitulat «Apropo de 
zăpada topită», adaptarea după nuvela pe 
care Dostoievski o numise doar «Subsolul». 


cronica 
sportivă 


0 premieră în viaţa 
aparatului de filmat 


Din cite destine a avut parte aparatul 
de filmat — niciodată nu a fost pus în 
situația aceasta vest-germană folosit 
în spitale și în bombardamente, pe sub 
apă și în cer, în școli, dar și în închisori, 
martor la toate contrastele lumii, el nu a 
ajuns, în veacul său de popularitate, să 
devină paznic, unde? Pe stadioane, în 
timpul meciurilor de fotbal Poliţia din 
R.F.G. a hotărt instalarea unor puter- 
nice teleobiective în tribune, pentru a 
detecta și filma orice mișcări suspecte 
de agresivitate. Violenţele în timpul 
meciurilor, și după și înaintea lor, au 
atins în R.F.G. un nivel alarmant Cum 
au tost reperati de politistii-totoarati, 
spectatorii-atacatori sint prinşi, din «ta- 
şă», de patrulele trimise imediat pe urma 
filmului. Fiecare «turbat» e fotografiat. 
Documentele filmate sint transmise tri- 
bunalelor care dau pedepse ce se pot 
întinde între două iuni și un an inchi- 
soare. De altfel, numeroase stadioane 
sint dotate cu celule în toată puterea 
cuvintului, pentru cei agresivi. Se pot 
intilni acolo, Inchiși, puşti de 12—13 ani. 

Recordul de violenţă fotbalistică e 
deținut însă de un tinăr corsican şi sfi- 
dează tot ce s-a povestit, pină acum, în 
acest domeniu si nu s-ar putea spune 
că n-au lipsit «portocalele mecanice» 
în fotbalul lumii. Ce a făcut Jean-Marie 
Lucchetti depășește imaginaţia scena- 
riilor fişate pină azi. Lucchetti e un su- 

er al obscurei echipe din Calenzana. 

meciul dintre Calenzana şi o altă 
ilustră rivală, echipa din Murato, situa- 
ţia era echilibrată ca, de la un moment 
dat, cei din Murato să înceapă o domi- 
nare tot mai apăsată ce avea să se sol- 
deze, negreşii, cu un gol Vine chiar 
clipa golului, în careul Calenzanei. Por- 
tarul e învins, mingea șutată se îndreap- 
tă spre plasă, gata să depășească linia 
porții. Atunci, Jean-Marie Lucchetti 
scoate un pistol calibrul 7,65 şi trage 
în minge! Glonţul nimereşie perfect — 
balonul se dezumțiă și nu intră în poartă, 
Lucchetti e arestat şi condamnat la trei 
luni închisoare. 

Acum, chiar înghețaţi de groaza a- 
cestei nebunii, să nu ne pierdem umo- 
rul si, cu ultimele puteri, să ne între- 
bānr a fost ool sau nu? Nici Federatia 
și nici arbitrul nu stiau ce au de făcut. 
loate regulamentele tac. U asemenea 
situaţia nu s-a mai văzut. A filma dis- 
cuția de la federaţie, pe această temă 
validăm golul (ne)marcat cu un balon 
împuşcat pe linia porții? — ne-ar da un 
tel de «12 oameni furioși» tratați de o 
cintăreață cheală! Ce secvenţă, fraților 
de peluză! 


Poetul la cinema 


intr-un superb elogiu pe care-i 
aduce Stepei lui Bondarciuk, poe- 
tul sovietic de renume mondial Ev- 
gheni Evtuşenko ajunge la citeva 
consideraţii de înălțime estetică a- 
supra artei cinematogratice și a 
conțluențelor ei cu celelalte arte, 
care ne fac să vibrăm, cu tot sufletul 
nostru cinefil: 

«Cinematogratul exista cu multe 
secole înainte de a îi inventat. Căci 
conştiinţa omului și chiar subcon- 
știentul său nu sint altceva decit 
un cinema operă a naturii.. Ast- 
tel o mină care ne trezește este 
capabilă de a proiecta, în conştiinţa 
noastră aproape adormită, un film 
serial, ale cărei ultime secvențe ne 
întorc viclean la această mină care 
ne zgilțiie. Într-un asemenea sens, 
fiecare scriitor este un cineast, chiar 
dacă n-a scris vreodată un scenariu, 
chiar dacă a dispărut înainte ca 
lumea să vadă tresărind pe ecran 
omuleţi care nu știau încă să vor- 
bească Filmul «Război şi pace» a 
existat, cu siguranță, în conștiința 
lui Tolstoi, tot astfel ca «Fraţii Kara- 
mazov» pentru Dostoievski. Toate 
capodoperele literare — se vede cu 
ochiul liber — nu sint dect scenarii 
retrospective punind, în scris, un 
film realizat mental, în prealabil, de 
către scriitor.» 

În ce privește Stepa lui Bondar- 
riuk, «amatorii de impușcături, de 
urmăriri în maşini şi de scene pasio- 
nale, vor găsi probabi plicticos a- 
cest film; poate că vor pleca înainte 
de finat facă-li-se acest bine. ei sint 
demni de a fi plinsi. Viata noastră 
are, printre altele, şi acest păcat, 
anume că ritmul ei îndrăct ne obo- 
sește, ne impiedică să ne reculegem 
şi să medităm. Chiar la Conservator 
(în celebra sală de concerte —N.R.), 
ascultind o muzică nemuritoare, ne 
surprindem deseori, în primele mi- 
nute, gindind încă duşi de inerție, 
la micile tutilități ale cotidianului, 
din care abia încercăm să ne sus- 
tragem. Dar e deajuns să depăsim 
această inerție, această presiune a 
vanităţii, lăsindu-ne purtaţi de vraja 
muzicii, departe de lumea pieritoa- 
re, pentru ca să întrevedem sensul 
vieţii inițierea sufletului în tot ce e 
mărej şi sublim. Tot așa putem spu- 
ne despre acest fiint trebuie să te 
lași legănat de valurile lui, şi ele te 
vor duce departe de tot ce este 
zadarnic şi Intimplător». 


Remake după «Sciuscia»? Ce ‘eş 
copil?! Puşti de 12—13 ani, hu- 
ligani la fotbal. închiși în celula 


unui stadion din RFG. Pe maioul 


unuia scrie: «Pentru clubul Schal- 
ke O4 intru și-n inchisoare!» 


e Festivalul international de ta 
Moscova (editia a XX-a), care va avea 
loc m august, va cunoaşte o amploare 
deosebită, dată flind și aniversarea a 60 
de ani, de cind prin decretul de la 27 au- 
gust 1919, semnat de Vladimir Ilici Lenin, 
se puneau bazele cinematografiei so- 
vietice. Se anunţă o participare deosebit 
de numeroasă la ediția din acest an, 
fiind vorba de filme din aproximativ 
80 de țări. Paralel cu proiecţiile ce vor 
avea loc în diferite secțiuni ale festiva- 
lului, sint prevăzute și o serie de simpo- 
zioane, întilniri şi discuţii despre rapor- 
turile dintre cinematografia sovietică şi 
celelalte cinematograf ale lumii. De 
asemenea, se vor organiza proiecții 
paralele ale filmelor înscrise la festiva- 
lul de la Moscova şi în alte oraşe ale 
U.R.S.S.. adică Leningrad si Kiev. 

© Tot in cursul lunii august va 
avea loc in ltalia, un lestival mternaţio- 
nal al filmului pentru copii (la Valle 
Piana). Se prevede participarea a 60 de 
cinematografii ale lumii, cu peste 200 
de filme. Juriul va fi alcătuit din copii 
care vor decide în deplină autonomie, 
ce premii să acorde. 

e Cu un film al cărui titiu provi- 


zoriu este «Ascunziş la loc deschis», 
James Caan (recent văzul pe ecranele 
noastre şi la televizor în filmul lui Le- 
louch, «Un alt bărbat şi o altă femeie») 
s-a decis să treacă la regie. Subiectul 
pe care și l-a ales este, pe scurt, acesta: 
un bărbat se străduieşte din răsputeri 
să-si redobindească copiii pe care fosta 


“În cariera mea. nimic n-am obținut 
fără luptă şi muncă» spune Olivia 
Newton-John 


Un film ambițios — Sere neagră de Alain Corneau vrea să îmbine planurile real 
şi romanesc într-o poveste polițistă (Patrick Dewaere și Myriam Boyer) 


lui soție, remăritată cu un gangster, 
ia ascuns. 

Nu știm cum va fi filmul, dar dispunem 
de o opinie avansată de Caan şi care îi 
defineşte estetica: «În artă, frumuseţea 
inseamnă simplitate. În filmul la care 
tucrez,nu folosesc nici un fel de trucuri. 
O sinaură dată am recurs la trasfocator 
şi cind am văzut ce-a dat pe pui. 
am renunțat pe loc la el. Chiar şi intr-o 
scenă de dragoste simplitatea conferă 
o notă de sinceritate şi mai ales de no- 
biețe. Nu e nevoie de multe vorbe și 
teorii. Un sărut spune uneori totul.» 

€ Un motiv de rettectie pentru mulți 
dintre comentators filmului italian il 
canstiture cazul» pelicule lui Ermanno 

Oimi, Arborele cu saboţi (deaseme- 
neu vazut la noi pe micul ecran). 

În primele patru luni de proiecție pe 
ecranele italiene, Arborele.. a realizat 
aproape 3 miliarde de lire incasări. «Să 
faci un film fără actori cu nume sonore 
— spune un critic — şi cu bn subiect 
prea puţin spectaculos, iar acest film 
să realizeze într-un timp at de scurt o 
asemenea audienţă, pare într-adevăr un 
fapt ieşit din comun. Este ceva care te 
obligă să recunoști teza crociană, potri- 
vit căreia calitatea poetică este cea pe 
care spectatorul de orice pregătire o 
recepționează, de care se simte atras 
şi chiar fascinat». 

e O intimplare destui de picantă 
s-a petrecut la Boston, cu Pelor Falk. 
El tocmai stirşise filmările la filmul inti- 
tulat O meserie cam dosnică (în care 
este vorba, binelnțeles, de o spargere 
la o bancă). Cum s-a tras ultima scenă, 
filmul a dispărut. Hoţii au cerut o sumă 
trumuşică, pe care însă n-au obținut-o, 
pentru că filmul din cutii — spre norocul 
realizatorilor —nu era dect o copie 
respinsă de laborator. Întimplarea insă 
a făcut vilvă, pentru că tocmai apăruse 
volumul lui Max Wilk, intitulat cam aṣa 
«Băieții și filmele care fac picioare» 
(în care este vorba despre nişte hoți de 
filme, şi cum obţin ei sumele de răscum- 
părare a acestora). N-ar mai rămine 
credem decit să se facă acum un film 
după această carte, dacă nu cumva va 
fi şi ea furată inainte de a deveni sce- 
nariu. 

© O deosebită impresie a lăsat 
Audrey Hepburn celor care au urmă- 
rit-o lilmind la Rude de singe, în regia 
lui Terence Young. Putin maturizată, 
extrem de rezervată, de serioasă. fără 
nici un fel de caprici de vedetă «în plin 
box-office» (cum se exprima plastic un 
cineast), Audrey Hepbum părea că nu 
s-a despărțit nici o clipă de platoul de 
filmare, dar şi că n-a călcat vreodată 
printr-o cetate a vedetelor de cinema. 
Era tot timpul preocupată nu de felul 
cum este filmată sau cum «dă pe peli- 
culă», ci de ce anume are de spus şi de 
interpretat. «Nu m-am întors la film 
pentru că nu am din ce să trăiasc, ci 
pentru că am ceva de spus —a ținut 
ea să precizeze într-unul din rarele 
contacte cu presa Se spune pe toate 
drumurile că arta filmului s-a maturizat, 
deşi în valurile de peliculă, fără sens şi 
fără valoare, care se revarsă pe ecrane, 
este greu să depistezi tocmai ceea ce 
ar face dovada maturizării filmului. Eu 
cred în cinematograf și sint convinsă 
că el se adresează marelui public, că 
este un favorit al acestuia, tocmai pen- 
tru că # poate comunica nu doar acele 
imagini de o spectaculozitate ieftină și 
inutilă. ci în primul rind idei, ginduri şi 


sentimente. Acesta este motivul care 


m-a determinat să reiau drumul stu- 


diourilor». 
e 0 _ rrperiență cinematoaratică 


deosebită, așa consideră in genial 


presa himul francez al cărui titlu ar fi 


Destinatarul nu răspunde realizat de 
Alain Cavalier. În ce ar consta experien- 


ta? Filmul a fost realizat dintr-o suflare 


— cum s-ar zice — în numai 7 zile, în- 
tr-o ordine definitivă a planurilor. fără 
refilmări, fără post-sincroane şi fără 
montaj. Aceasta face ca pelicula, o dată 
impresionată, să fie considerată ca şi 
proiectată. cineastul refuzindu-și orice 
intervenţie ulterioară. iar spectatorul 
asistind astfel la «totalitatea» realizării. 
«ȘI cu toate acestea — spune criticul 
Patrick Thevenon — nu este vorba de 
un simplu exercițiu de stil. Opțiunile 
tehnice ale lui Cavalier corespund struc- 
turii narative pe care şi-a propus-o. El a 
dort să înfățişeze un om în stare de 
criză copleșit de valul de amintiri in- 
controlabile, decupate dintr-un trecut 
care modelează prezentul, dar N și 
obstruează În unele momente (işi ia 
totuşi rezervele sale pomenitul critic) 
adecvarea modalității de filmare la su- 
biect se face si filmul devine sfișietor». 

Asa cum se poate bănui. filmul lui 


Așa cum s-a văzut și din filmul 

Mama al Elisabetei Bostan, Mi- 

hail Bojarski este un actor com- 

plet: cîntă, dansează, interpre- 
tează 


Cavalier are un singur personaj. Un 
actor cu fața bandajată ca aceea a omu- 
lui invizibil, pictează in negru văpăi so- 
lare, pe o podea de un albastru deschis. 
Pictează apoi tot așa și pereții. ca și 
tavanul odăii sale, acoperă ferestrele, 
şi astfel, transformat în prizonierul pro- 
priului său spaţiu, face din toate mobi- 
lele din casă un fel de 
aprinde. Am înțeles, aşadar, că experi- 
mentul nu este un exercițiu de stil, ci 
doa o speculație tehnică. și de viteză a 
filmării. 
e_Mai ales in ult zece ani 


sustuu nucul binlandez Jaako Ter- 
vasniăki, filmul din țara mea s-a dezvol- 
tat pe o linie deosebită, proprie, spre 
deosebire de cel din restul țărilor scan- 
dinave. Risto Jarva (un cineast de curind 
decedat) avea să determine, prin reali- 
zările sale, un nou curs al filmului fin- 
landez. dobindind o poziţie de seamă 
în producţia națională, prin predilecția 
pe care a acordat-o cultivării umorului 
poporului nostru, și urmărind să dez- 
volte în narațiune mesajul social. Mai 
ales în acest ultim deceniu au apărut 
tiime conţinind critică socială, o rari- 


rug pe carei 


tate pină nu demult în cinematografia 
noastră. Celelalte țări scandinave erau 
mult avansate din acest punct de vedere. 
Concomitent Jarva s-a arătat preocupat 
să imprime filmelor saie şi o dimensiune 
poetico-romantică. ca și o folosire a 
cadrului natural. Nu vreau să spun prin 
asta că filmul celorlalte țări scandinave 
ar fi lipsit de asemenea calităţi, ci doar 
că realizatorii finlandezi, prin eforturi 
proprii, au ajuns la acest nivel de mani- 
testare fără să copieze modele din alte 
țări. Elementul determinant 1 constituie 
preocuparea de a da amploare obser- 
vației etnografice, şi aceasta se dove- 
deşte a fi influențat în cel mai înalt 
grad filmul finlandez în ultimul dece- 
niu». 

© A devenit riscant să trãiesti la 
Hollywood — işı intituleaza articolul 
Paw Wilson în revista «Photoplay». 
Ameninţările la care a fost supusă 
actrița engleză Jane Seymour (şi care 
au făcut dealtfel vilvă în toată presa 
americană) sint doar o parte din ceea 
ce reprezintă astăzi viața la Hollywood. 
Multe dintre vedetele filmului trăiesc 
cu spaima că vor fi răpite. Nenumărate 
locuințe din cetatea filmului s-au trans- 
format într-un fel de Fort-Knox. prevă- 
zute cu ultimele invenți în materie de 
sisteme de alarmă Warren Beatty a 
cheltuit o avere cu asemenea amenajări 
ia locuința sa. inclusiv instalaţia de alar- 
mă anti-kidnaping». Ciini de pază for- 
fotesc prin toate colțurile la locuințele 
marilor actori. Actriţei Jaciyn Smith i 
s-a părut chiar că un singur cline n-ar fi 
deajuns și şi-a mai luat unul. Criminali- 
tatea este în continuă creștere în întrea- 
ga regiune Los Angeles. Ameninţările, 
răpirile_ și șantajele au devenit loc co- 
mun. De curind, la ordinea zilei s-a 
atiat Walter Mathau, al cărui fiu a căzut 
victimă. Pip a cerut o sumă destul 
de serioasă pentru eliberarea lui Mat- 
hau junior. Poliţia a reușit să se inter- 
pună și să- prindă pe răpitor care era 
un tinăr student în virstă de 18 ani. 
Mulţi dintre marii actori — mai spune 
Wilson — se gindesc astăzi serios să 
pmăsească Hollywoodul. 

e După ultima editie a intilniri cine- 
matograhice de la Soleure din Elveţia, 
cuiticul Jean Pierre Brossard se Intrea- 
bă într-un articol, care va li viitorul cine- 
matografului elveţian, pornind de la 
constatările pe care le impune momen- 
tul: «De mai mulţi ani, numeroși oameni 
— critici, realizatori şi producători — 
dau alarma: dacă nu se iau măsuri de 
urgentă, cinematograful elvetian se va 
stinge. E! este sortit pieirii din cauza 


«Filmul american, afirmă Robert 


Mitchum, a pierdut nu un actor, 
ci o personalitate prin dispariția lui 
John Wayne» 


lipsei de bani și sprijin. «Desăvirşi- 
ta» noastră democraţie va ajunge să-și 
mutileze cultura, lăsind să plece o 
serie de realizatori, aşa cum a făcut-o 
altădată şi cu Le Corbusier, Giacometti, 
Blaise Cendrars, etc.». 


După ce aminteşte de unele măsuri 
ce au fost propuse în vederea protejării 
producţiei naționale, Brossard i 

ţii de la Soleure, 

Oficiului cinema- 

togratic, care este organul de sprijin al 

- producției noastre de filme, și-a înaintat 
demisia după șapte ani de activitate, 

pentru a protesta astfel impotriva lipsei 

de sprijin financiar şi a dezinteresului 

politicienilor pentru problemele cultu- 

rale în general, și cinematogralice în 


«Deocamdată nu joc în seriale. Aştept 
un film ca să mă verific» (Nick Nolte) 


special. O serie de maestri ai cinema- 
tografului absentind de la întilnirea de 
la Soleure, este vorba de Tanner, Sout- 
ter, Goretta, Schmid (n-au fost decit 
puţine filme artistice demne de luat în 
seamă, știindu-se că Elveția germanică 
preferă filmele documentare). Întiinirea 
de la Soleure a fost expresia unei pe- 
i dificile în viața cinematografului 
elvețian.» 


@ Despre partenera lui John Tra- 
volta în filmul Grease (Luciu), actrita 
și cintăreața Olivia Newton-John, nu 
se spun numai lucruri bune, deşi ea 
se bucură de o imensă popularitate. 
Există păreri că ar fi destul de inexpre- 
sivă că ar semăna cu alte vedete și 
că n-ar poseda tocmai ceea ce ar dife- 
renţia-o de acestea, etc. S-a spus chiar 
că în felul ei de a interpreta muzica, ar fi 
cam dulceagă» Asta —a răspuns Oli- 
via Newton-John — nu prea mă afec- 
tează, pentru că, în definitiv, multă lume 
iubeşte dulciurile. N-am de gind să-mi 
schimb nici mutra și nici vocea, pentru 
că unora nu le plac vocile mai calde și 
nişte ochi ca ai mei». (| s-a reproșat că 
amintește prea mult de Doris Day și 
aceasta, pentru că a jucat într-un film 
dedicat cintăreței). În cariera mea — 
mai spune Olivia Newton-John — nimic 
nu mi s-a părut întimplător, n-am obti- 
nut nimic fără luptă şi fără muncă. fn- 
totdeauna am urmărit un ţel precis și 
așa cum m-a învățat mama mea, am 
fost totdeauna cu capul pe umeori şi 
niciodată în nori. CR privește Febra... 
aceasta am lăsat-o pe seama specta- 
torilor». 

ncerca oare Ceng să dea de o 
parte pe:deavua impotriva muştelor? De 
teamă, simțea dureri în stomac. Ştia 
despre sine că este dirz, dar în clipa 
asta nu era în stare să se gindească la 
nimic, fascinat de maldărul ăsta de muse- 
lină albă ce se lăsa din tavan peste un 
trup ce părea mai imperceptibil decit 
umbra și de unde ieşea doar un picior 
puțin înclinat din pricina somnului şi 
totuși viu — carne de om. Singura lumi- 
nă care venea era din clădirea inveci- 


nată un mare dreptunghi de lumină 
electrică palidă, intretăiată de zăbrelele 
de la fereastră, umbra uneia dintre ele 
căzind pe pat, chiar sub picior, parcă 
anume ca să accentueze volumul şi 
viața. Patru-cindi clacsoane scrișniră 
deodată. |! descoperiseră oare?... Aşa 
începe, romanul «Condiţia umană» de 
André Malraux considerat de unii (pre- 
cum se vede, foarte hazardată conside- 
rație) drept mai puțin cinematografic 
dect «Speranța». Se pare că regizorul 
Costa Gavras, care-și propune acum 
să realizeze un film după «Condiţia 
umană» este convins nu numai de cali- 
tățile cinematografice ale prozei mal- 
rauxiene, dar şi de «rezonanţa cu totul 
specială pe care o are această carte 
de căpătii — spune realizatorul.» Con- 
ditia umană «nu este un roman despre o 

“pocă, ci romanul acestui secol». 

te inspirate 

torilor continuă să se b 


de succes de cusă şi să preocupe intens 
pe realizatori şi producători. Pe ecrane 
se atlă acum Concorde '73, cu Alain 
Delon în rolul unui pilot de aeronavă 
supersonică (al cărei zbor, evident, nu 
este lipsit de peripeții, pentru că altfel 
filmul n-ar fi avut ce să povestească) 
şi relatările vorbesc de un succes de 
public ieșit din comun. Pe platourile 
hollywoodiene a intrat în lucru un alt 
film despre viața aviatorilor, realizat de 
un binecunoscut actor Clif Robertson. 
care asigură regia și în același timp 
interpretarea rolului unui asemenea erou 
al aerului. intitulat Pilotul, filmul acesta 
— după cum ține să precizeze realiza- 
torul — nu urmărește spectacolul aviatic 
şi viața eroică în ochii celorlalți, a unui 
comandant de aeronavă, ci doreşte să 
pună în lumină structura umană a unui 
om de la comanda avionului, confruntat 
permanent cu pericole pe care trebuie 
să le infringă, dar adesea trebuind să se 
înfringă şi pe sine, cei din avion ne- 
ştiind niciodată prin cite îndoieli şi 
deznădejdi trece un pilot care-i depune 
pe pista de aterizare fără emoții și 
spaimă 

Jucătorii de tenis — sint tot mai 
des invitați pe platourile de filmare. 
Abia ieşit pe ecrane, filmul intitulat 
chiar Jucătorii, ad în sălile de 


Recent laureata cu premiul Oscar pe 
1979 pentru rolul realizat în filmul fn- 
toarcerea acasă, Jane Fonda se bucu 
ră şi nu numai din pricina celui de al 
doilea Oscar, de o apreciere unanimă, 
atit pentru talentul demonstrat In fiimele 

zate pină acum, cit şi pentru activi- 
entru campania 
războ 


=] 


discut ajată pe o gamă! 
probleme, nu numai artistice 
sociale. «Pentru mine — mi-a 

ul este o modalit 


e josnic 
ie crescuți în timpul răz- 
război, şi am avut de 


indurat unile de 
care nu fost răspu ele 
fiind inițiate de o altă generaţie, vinovată 
de a fi săvirşi erori». (Jane Fonda tolo- 


seşte plurarul, pentru că,in comunitatea 
actoricească de la Hollywood,ea nu este 
şi nu se simte singură pe această po- 


itatea profesională îi lasă 
timpul acesta 
vității sociale, 
u se şi de o colo- 
vie p i săraci, înființată de ea 
la Santa Barbara în California. De cu- 
rind, guvernatorul Californiei i-a pro 


comportamente 
mare parte 


spectacol, alături de Al Mac Graw. 
Maximilian Schei! şi Dean-Paul Martin, 
pe ilie Năstase, Guillermo Villas, pe 
veteranul Pancho Gonzales, ca şi pe 
lon Ţiriac şi John Mc Enroe. Baza til- 
mului este asigurată de o poveste de 
dragoste în care terenul de tenis și 
tenismen-ii devin lumea filmului şi a 
dramei court-ului. 

Alt film, intitulat Racheta — ale cărui 
filmări vor începe foarte curind — ti 
va avea în prim-planul distribuției pe 
Bjom Borg, marele campion văzul de 
noi pe terenul de la «Progresub în par- 
tidele Cupei Davis. Nici acest film nu 
oprește Insă numai la spectacolul spor- 
tiv pe care caută doar să-l! ia ca fundai 
al narațiunii cinematografice. «Ca orice 
scenă a lumii, şi terenul de tenis — 
spune realizatorul Davis Winters — 
cunoaşte drame și suspensuri care. 
povestite cu înțelegere și cunoaşterea 
psihologiei așilor rachetei, pot deveni 
exemplare pentru omul de pretutindeni 
şi de orice meserie.» 

(J Nu numai lumea rachetelor 


se allà in atenția cineaştilor şi asta nu 
de azi, de ieri. Regele sporturilor, tot- 
balul, stă la loc de cinste în interesul 
scenariştilor, producătorilor şi realiza- 
torilor. De curind pe platourile londo- 
neze de la Pinewood, au început fil- 
mările la Eroul de ieri. Se spune despre 
acest film că este un tel de «Rocky» 
pe terenul de fotbal Realizatorul Neil 
Leifer. are 36 de ani şi,pină de curind, 
a fost reporter-foto, specializat în eve- 
nimente sportive. Între altele, el a as: 
gurat reportaje fotografice de la Cam- 
plonatul mondial de fotbal din Argen- 
ti 

e În anu jubiliar, șase deceni de 
la intunțarea cinematografiei sovietice, 
lista premiilor şi distincţiilor obținute 
de realizatori și interpreți sovietici în 
ultima stagiune este edificatoare. Ast- 
fel: Piesă net inată, pentu pia- 
nina anică a primit Placheta de 
Aur la festivalul internaţional cinemato- 
grafic de la Chicago, ca şi Marele Pre- 
miu la FEST — de la Belgrad; filmele 
Mimimo și Fecior de țăran au fost 
distinse in Festivalul internaţional de la 
Avellino, în italia, lar Expresul trans- 
siberian s-a bucurat de cea mai înaltă 


„Cinema“ la Hollywood 


A apărut la Paris, un volum inchinat 
actriței Jane Fonda, sub semnâtura lui 
Gilles Gressard. Volumul se bucură de 
mare succes, fiind pe gustul publicului 
arg. deci nu un studiu arid ṣi pretenţi 
(subiectul nici n-ar fi invitat la aşa ceva) 
ci o relatare accesibilă a unei vieți de 
«star», dar un star ieşit din comun, toc- 
mai prin ceea ce nu este legat de cine- 


i 


«Secretul reuşitei mele în viață — de- 
clară Sophia Loren — este familia 
mea. Restul nu este decit plan doi» 


distincție de la festivalul internațional 
de la Karlovy-Vary. 

Numeroase premii şi distincţii au 
primit interpreții acestor filme pe toate 
meridianele lumii. 

Dintre filmele documentare şi cele 
de popularizare a științei au fost lau- 
reate în anul 1978—1979 filmele Fere- 
geaua, distins cu Premiul «Porumbelui 
de Aur şi Americanii liniștiți, distins 
cu premiul «Porumbelui de Argint la cel 
de ai XXI-lea Festival al filmelor de 
scurt metraj de la Leipzig. Filmul Trei, 
cinci, şapte, zece a fost distins cu 
Marele Premiu la cel de al Vil-lea Festi- 
vii al filmelor sportive de la Paris. 


matograt ci mai ales de societate. Un 
recenzent al cărții «Jane Fonda» o pre- 
zintă astfel: «Pe de o parte Gilles Gres- 
sard s-a oprit asupra unui «stam» auten- 
tic, unul din ultimele, al cărui nume evo- 
că el insuşi un întreg trecut bogat al 
Hollywoodului. Chiar şi retuzul actriței 
de a-i acorda un interviu a 
rula i-a răspuns: «Mă lasă 
scrie o carte despre minel») nu şochea- 
ză pe nimeni, pentru că toată lumea ştie 


ba despre un star de o 
€ care a incitat cronicile nu 
prin poveştile ei sentimentale, ci ma 
ales prin opiniile ei politice 


Sofia, 7 iunie 1979. Într-o că- 
lătorie profesională am avut 
bucuria să stau de vorbă cu 
profesorul Guido Aristarco, 
reputat critic italian, redac- 

torul șef al revistei «Cinema 

Nuovo», şeful catedrei de 
teoria filmului de la Universitatea din To- 
rino, care a consimţit, zimbind, să acorde 
un interviu revistei «Cinema». 


. 

— Ce se intimplă in cinematogratul 
italian, în contextul vieţii de azi din 
italia? 

— Pot spune că azi cinematograful ita- 
lian trece printr-o mare criză, mult diferită 
de cele precedente şi care nu este numai 
a Italiei, de fapt. Este vorba de criza de pu- 
blic — sau cu alte cuvinte: oamenii merg 
mult mai rar la cinema Mi se pare că la 
dumneavoastră nu se pune problema. 

— Nu, nu se pune. Şi de aceea nici 
nu înțeleg prea bine situația din italia 

— Motivele sint numeroase și uneori 
contradictorii. Vă voi pomeni citeva din 
ele, nu în ordinea importanţei, ci pur şi 
simplu așa cum Îmi vin în minte. De pildă, 
marea frecvenţă a televizoarelor la domi- 
ciliu a făcut ca televiziunea italiană să 
devină cel mai mare cineciub al Italiei. Un 
cineclub care proiectează în paralel cu 
filme comerciale — opere clasice, filme 
importante de Eisenstein, Pudovkin, creaţii 
ale «noului val» francez, ale neorealismu- 
lui italian, filmele lui Bergman sau primele 
filme ale lui Hitchcock... În plus, italienii — 
mai ales femeile — evită să iasă din casă 
seara. Foarte puțină lume mai circulă după 
ora 21,30 

Un alt motiv este criza producţiei cine 
matografice — în strinsă legătură cu criz: 
publicului. Se produce mai puțin astăzi 
în Italia, Antonioni, de exemplu, un regizor 
ce respinge orice compromis, după Prote- 
siunea reporter (1974) nu a mai făcut 
nimic. lar frați Taviani au putut realiza 


mină filmele americane, mai sint şi citeva 
filme franceze, se importă tot ceea ce rea- 
lizează Bergman (care are publicul său de 
intelectuali), iar ca producţie autohtonă 
filmele lui Marco Ferreri şi ceea ce toată 
lumea desemnează sub numele de «co- 
medie italiană». Acest ultim gen de film 


Bergman, Redford, 
Monicelli. . . 


Ingmar Bergman, Robert Redford. 
Mario Monicelli.. Dacă ar îi să ape- 
lăm la un mai vechi titlu de tele-emi- 
siune, căreia i se zicea «Virstele peli- 
culei», este cazul să observăm că în 
aceste citeva file relativ recerite ale 
«Dicţionarului cinematografic», întoc- 
mă (din două în două săptămini și 
pe programul doi, de pe canalul doi) 
de Teodor Caranfil, avirstele» cine- 
matogratului sint foarte diferite, așa 
cum sint ele — de altiei — atit în lu- 
mea de toate zilele cR şi în lumea de 
sărbătoare a artei a şaptea... Filele 
au însă un sens comun şi de aici tre- 
buie, cred, să pornească însemnările 
şi bucuriile noastre demersul lor vi- 
zează creșterea calitativă a nivelului 
de cultură cinematografică al tele- 
spectatorului, imbinind — cum se spu- 
ne — «plăcutul cu utilul» într-un mod 
pe ct se poate de.. plăcut și util. 
Despre virtuțile emisiunilor de cultură 
cinematografică din programele mi- 
cului nostru ecran am mai avut prile- 
jul să vorbesc. Acum, aici, aș vrea să 
insist asupra citorva nuanțe particu- 
lare ale filelor de teledicţionar amin- 
tite, deschise la literele B, R şi M... 

Bergman, deci — ...Un regizor cu 
o personalitate stilistică atit de preg- 
nantă, dar din a cărui creaţie com- 
plexă relativ puţine filme sint cunos- 
cute la noi, doar spectatorii de cine- 
matecă fiind mai privilegiați. Meritul 
tele-dicționarului este acela de a fi 
completat cunoştinţele vizuale ale te- 
le-spectatorilor cu o dimensiune prac- 
tic neştiută de publicul nostru: come- 
diile lui Bergman. ideea poate părea 
extravagantă, tonul dominant al crea- 


de vorbă cu profesorul Guido Aristarco 


A filma şi a nu filma 
în Italia de azi 


maţia este valabilă și pentru ziua de 


— Da, și pentru ziua de azi. Cauzele 
sint mai ales de ordin ideologic. Contri- 
buie adesea la această situaţie şi neincre- 
derea producătorilor în succesul comer- 
cial al anumitor proiecte ce l se propun. 
Revista «Cinema Nuovo» publică destul 
de des proiecte ale lui Antonioni pentru 
seşte producător. Situa- 
fond este vorba de cel 


care acesta nu 
ţia este tristă 
mai mare regizor al Italiei. 

— Michelangelo Antonioni are toarte 


— Întreaga operă a fraților Taviani, a lui 
co Ferreri, Ermanno Olmi — este foarte 


numele dv. este cunoscut unui larg 
public de la noi prin intermediul cărții 
istoria teoriilor filmuluip,ce a tost tra- 
dusă în româneşte. lar în prezent, pro- 
tesorul Florian Potra lucrează la tradu- 


cerea lucrării dissolvimento della 


— Corespondez cu profesorul Potra în 
legătură cu această traducere. Cu ocazia 
apariției versiunii române, voi vizita Romă- 
ma, aşa că sint destul de nerăbdător să 
atlu că «am ajuns» sub tipar. 

— Poate că la București ne vom in- 


isı repetă la nestirșit tematica; punctul meu 
personal de vedere asupra acestei catego- 
rii cinematografice este acela că aseme- 
nea producții nu au decit un scop: ținerea 


ul doilea film. Dar știți că împotriva acesto' 
debuturi funcționează o adevărată «conju- 
ratie a tăcerii»? Că prezentarea respecti- 
velor filme nu este semnalată de marile 


Da abs msi el ce vR 


— În fața acestei crize, cei mari s-au in- 
dreptat către televiziune ca producători 
Aşa a ajuns să facă Fellini Prova d'or- 
chestra, Rosi — Eboli, Olmi — Arborele cu 
saboți ia fraţii Taviani Pajiştea Sigur că 
si cei tineri, neafirmaţi încă, ar dori să lu- 
creze subvenţionaţi de televiziune, dar a- 
ceasta nu vrea să iși asume riscuri. 

— Spuneaţi recent că — pentu o 
anumită perioadă a evoluţiei sale — 
istoria cinematogratului italian este 
istoria unor proiecte nerealizate. Atir- 


italian. Tabloul ce mi l-ați descris este 
cam sumbru Nu cumva sinteţi un pe- 
simist? Nu există chiar nici o spe- 


— Atitudinea mea nu este a pesimistu- 
lui. Mie îmi place să o numesc «pesimis- 
mul rațiunii», adică luciditatea în faţa rea- 
lităţii. Aceasta, şi nu optimismul ce elu- 
dează problemele, gener 
care poate răsări o soluţie. O soluție ar fi 
un tînăr necunoscut azi. Alta ar fi Anto- 
nioni, dirzul şi răbdătorul Antonioni, care 
şi cu îndirjire... Mai cre- 
deți că sint un pesimist? 


să existe și debuturi în ci 
Spuneţi-mi 
mai ales dacă apare aici 


— Într-adevăr, noi veniţi există — nu 
mulți, dar le este foarte greu să se afirme. 
Cei cițiva care au debutat sub egida fir- 
mei «italnoleggio» (producător de stat) nu 
au avut succes de public. Unii dintre ei, 
nici măcar succes de critică Greu de cre- 
zut că Îşi vor mai găsi producător pentru 


noii veniţi şi 
element 
ează terenul pe 


Aura PURAN 


alb că omul se auto- 
pastişează şi că aici, în ciuda aparențe- 
lor, este — cine ştiu eu să mă ierte — 


tiei marelui regizor suedez aflindu-se, să scriu negru pe 
neindoios, în emisfera Fragilor săl- 
batici Dar comedia a fost, pentru 
Bergman, mai mult dect un divertis- 
ment între două «filme serioase», cum 
se întimplă la alţi «autori de drame», 
arta accentelor psihologice fiind şi 
pe aceste teritorii... la locul ei, gro- 
tescul, ironia, sarcasmul, amarul evi- 
dențiindu-şi «valenţele umane» în lar- 
gui lor; este ceea ce fila de la litera B 
a vrut să spună și a spus-o fără com- 
plexe, deși, poate, nişte.. complexe 
ar fi fost şi ele la locul lor și în largul 
lor într-o emisiune despre Bergman. 

Redford, deci.. Unele dicţionare, 
dintre cele pe care le avem la îndemi- 
nă, n-au ajuns încă să- «inventarie- 
ze» pe fermecătorul actor american. 
Fila de la tele-dicţionar a reparat eroa- 
rea. ŞI a făcut-o atit de convingător 
incit nici un dicţionar viitor nu va 
putea să sară, ca şi cum nimic nu 
s-ar fi-ntimplat, peste creațiile actori- 
cești ale acestui «june-prim» de tip 
foarte modern, care ştie intotdeauna 
să dubleze aparențele cu tot ceea ce 
se allă dincolo de ele, într-o privire, 
într-un zimbet, într-o stringere de mină 
sau într-o încăierare. Robert Redford, 
cu cărţile de vizită complete din Sun- 
dance Kid şi Caciaimaua, giflind 
minunat spre apartamentul cu lift de- 
fect din zgirie-norul comic numit Des- 
cuit în parc, au ațipit minunat în 
ambianța lirică din Cei mai frumoși 


peste care nici un dicționar de actori 
nu poate să treacă; este ceea ce fila 
de la litera R a vrut să spună, și a 
spus-o răspicat, convingător, cu sa- 
voare portretistică 

Monicelli, deci, pentru a opri aici 
într-un  tele-dicţionar 
aflat în plin proces de elaborare. Re- 
gizorul italian n-a fost niciodată prin- 
tre acei mai mari», chiar dacă Marele 
război al său, din care am revăzut 
fragmente (poate nu cele mai repre- 
zentative), rămine o capodoperă a 
genului, a comediei, adică.. Obiec- 
tivul realizatorilor era altul în cazul 
acesta reconsiderarea unor filme sau 
episoade uitate din creaţia lui Moni- 
celli, reevaluarea lor din perspectiva 
timpului parcurs. Operatie 
vechile filme ale lui Monicelli dove- 


e A avea sau a nu avea (Howard 
Hawks, 1944). O ecranizare destul de 
modestă a prozei lui Hemingway. Hump- 
hrey Bogart era acolo numai că, de data 
aceasta, nu se salva mare lucru. Curios 
lucru: după Hemingway nu s-a izbutit 
pină acum nici o ecranizare de excepţie. 
Curios sau semnificativ, la alegere... 

© O poveste adevărată (Frank Cap- 
ra, 1948). Katherine Hepbum și Spencer 
Tracy intr-un film nu lipsit de umorul 
chiar dacă nu intotdeauna era 
cazul. De unde se vede (Frank Capra 
dixit), că nu o dată e bine, ca să nu zic 
indicat, să-ţi păstrezi simțul umorului 
pină în ultimul, cel mai ultim moment... 

e Biocada (Mihail Erşov, 1977). Re- 
marcabile intuiții psihologice, suflu epo- 
peic, neindoios. Un luri Solomin fără 
de care, poate, Calvarul de acum (serial 
tv) n-ar fi fost ceea ce este. 

e Hoinarul (Luis Couto, 1978) idee 
interesantă. Se poate, în fond demons- 
tra orice şi oricum. Nu toată lumea este 
Insă dispusă să «asimileze». Şi asta nu 
din cauza ideii, ci din aceea a modului 
de «demonsiraţie». Altfel spus, film 
extrem de tezist. 

e Fuga spre soare (Roy Boutling, 
1956). Multă acțiune în spatele căreia 
trebuie descifrată o atitudine politică. 
Multă lume bună. Trevor Howard, Ri- 
chard Widmark, Jane Greer, Peter Van 


e Casa tatălui meu (Alex Segall, 
1972). Cliff Robertson într-o peliculă nu 
lipsită, zic eu, de corectitudine. 

e inamicul tăcut (William Fairs- 
chied, 1969). Laurence Harvey într-un 
film extrem de peripeţios şi de sub- 
marin, ceea ce poate stimi un zimbet 
celor care mai au puterea să-şi amhin- 
tească faptul că ei, Harvey,a fost Ro- 
meo, în filmul lui Castellani... 

e Sentinţă întirziată (Michel Mar- 
dore, 1971). Horst Bucholz (unul din 
cei șapte magnifici) şi Muriel Catala 
(debutantă atunci) într-o peliculă reți- 
nind atenţia printr-un epic cumva sur- 
prinzător. Nu mai mult, cel puţin din 


© Hai Franţa (Robert Dhery, 1964) 
Veselie și destule «bancuri» bune. Era 


Aurel BĂDESCU 


Călin CĂLIMAN 


Filme pe micul ecran 


@ Arborele cu saboțţi (Ermanno Olmi , 
1978). Fără îndoială, evenimentul cine- 
matografic al ultimelor luni pe micul 
ecran. Arborele cu saboți este în fond, 
ca film, o provocare. Nu una meschină, 
nu una gratuită. O provocare a spiritu- 
lui şi, în ultimă instanță, o «zgiițiire» a 
retinei, prea uşor, prea devreme obişnui- 
tă — acomodată, cum se spune în oftal- 
mologie — a inregistra realitatea Intr-un 
chip convenţional. Filmul lui Oimi este 
o lovitură dură, superb de dură, recon- 
fortant de dură dată acestui gen (cine- 
matografic) de a privi în jur. Aş zice, 
din acest punct de vedere, că Arborele 

saboţi nu este nici măcar un film 
prea repede a fost numit), 
ci — pur şi simplu — un film incomod, 
neliniștitor de incomod. E irită, evident. 
Întrebarea este: de ce? De ce un film 
att de pur în simplitatea-i irită? Ce 
anume pare straniu, ciudat, ochiului 
nostru în reproducerea quasi-neorea- 
listă a unor «clipe de viață»? Se pare că 
tocmai acest gen de percepţie neorea- 
listă a oamenilor şi împrejurărilor pro- 
voacă șocul (cu cele două variante: 
acceptare sau refuz). Nu mă mir: după 
umila mea experiență de viață (şi cine- 
matografică) ce ignoră portul saboţilor 
şi cu atit mai mult geografia 
ținutului lombard (regiunea unde şi-a 
găsit Olmi oamenii şi l-a filmat) ştiu — 
sau cred, cel puțin — că orice reintoar- 
cere la esențe este șocantă, că neo- 
realismul unei psihanalize și psihanaliza 
unui neorealism sint, clteodată, echi- 


© Regăsire (Claude Lelouch, 1976) 
Nefiind un «adept» al lui Lelouch, imi 
voi lua permisiunea, cu inima împăcată, 


stop cadru pe: 


Colecţionarul 


William Wyler este un 

clasic. Nu numai pentru 

că împreună cu John 

Ford şi cu alți incă cițiva 

reprezintă pilonii de sus- 

tinere ai uriașului edificiu 

al filmului american din 

toate timpurile Nu numai pentru că 

operele lui (de la Periferie la Moșteni- 

toarea şi de la Micile vulpi la Cei mai 

frumoși ani ai vieţii noastre) consti- 

tuie modele de căpetenie pentru oricare 

învătăcel în arta filmului. Ci și pentru că 

modul lui de a constitui povestirea e ba- 

zat pe simetrie, ecmiibru si rigoare. pe 

teme paralele care dialoghează intr-o 

periectă armonie. Este clasic în accep- 
țiunea cea mai proprie a cuvintului. 

lată, de pildă, cum incepe filmul Co- 

k i, a cărui expozițiune poate 

fi socotită un eșantion reprezentativ al 

tipului de naraţiune practicat de Wyler. 

Secvența 1: un tinăr urmărește un 
fluture, î prinde în plasă, î apucă griju- 
liu Intre degete, i viră într-un borcan. 
Fiuturile se zbate uşor, apoi işi deschide 
lam aripile dezvăluindu-şi minunatul 
desen, mărit parcă de peretele de sticlă 
al borcanului. 

Secvența 2: acelaşi tinăr urmărește 
cu masina, prin Londra, o fată. Străbat 
unul după celălalt, bulevarde, străzi, 
LUAU, ui manou incercinud 
pe cil posibil să treacă neobservat. 
Permanent, intre cei doi se interpun 
diferite gratii — fie jaluzelele de la fe- 
restrele maşinii, fie grilajurile unor gar- 
duri — simbol al claustrării la care va fi 
supusă fata, da și al imposibilității 
comunicării dintre ei. La un moment 
dat, fata se apropie de maşină şi chipul 
ei se vede pentru prima dată în gros- 
plan, prin oglinda retrovizoare, aseme- 
nea fluturelui în sticia borcanului. 

Este limpede că soarta ambelor fiinte 
— fata şi fluturele — va fi aceeaşi să 
devină nişte splendide obiecte de co- 
lecţie. 

Paralela continuă. Tinărul prinde fata, 
o adoarme cu clorotorm și o închide în 
pivnița casei sale, unde î amenajase 
din vreme un apartament. O poartă cu 
grijă pe braţe, temindu-se parcă să nu-i 
fringă nici ei aripile, o aşează pe pat, o 
înveleşte. Apoi iese pe pajiştea din faţa 
casei și se tăvălește fericit prin iarbă, 
cu ploaia șuruindu-i pe obraji. Prim- 
planul chipului său este racordat cu 
prim-planul fetei care se trezeşte din 
narcoză. Coşmarul lui (riscul eșecului) 
s-a încheiat, în timp ce al ei (certitudinea 
captivităţii) abia începe. 

O dată cu stirșitul expozițiunii dis- 
pare şi tema fluturilor, care va reapare 
abia pe la mijlocul filmului, cind, în în- 
cercările sale disperate de a-şi cuceri 
—a doua oară şi în celălalt sens — 
prizoniera, tinărul î arată colecția lui. 
Tinăra priveşte sutele de fluturi țintuiți 
în casete, la inceput cu uimire, apoi cu 
silă, şi în cele din urmă cu groază Faţa 
ei se oglindeşte în geamurile casetelor 
ca un fluture uriaș printre ceilalți. La 
fel de frumoasă şi la fel de fără de viață, 
pentru că a colecţiona viețuitoare in- 
seamnă a le ucide. 


Cristina CORCIOVESCU 


A colecționa ființe... /Colecţiona- 
rul cu Terence Stamp și Samantha 
Eggar) 

PED 


35 de ani de la insurecția armată 
antifascistă şi antiimperiatistă 


Formula pe care ne-o pro- 

pune Malvina Urşianu la a- 

cest film — iată devenit cla- 

sic şi reprogramat la Cine- 

matecă — Serata e un spa- 

tiu concentrat dramatic ce 

devine timp. Timp activ, timp 
istoric: pregătirea unui moment al insurec- 
tiei la adăpostul seratei din casa unui pro- 
teso: de provincie, așteptarea devenind în 
acest caz acţiune hotăritoare pentru viața 
unui întreg popor. Epicul e redus la o minu- 
tioasă prospecţie oe caractere, acumu- 
lare de tensiuni individuale, rezultate din 
energii irosite ca cea a profesorului sau a 
fetei lui. Alexandra, — cea mai interesantă 
relaţie din film — ori din disimulări, uneori 
foarte dificile pentru că miza interioară e 
foarte mare, cum este cazul asistentului 
Cristea ori al domnișşoarei doctor. Impor- 
tante sint în acest film răsturnările, surpri- 
zele de caracter, falsele date biografice 
alcătuind dosarul lui Cristea — erou pozi- 
tiv într-o versiune subtilă și inedită, nuan- 
tată de George Motoi. Aş spune chiar că 
tormula filmului e oarecum apropiată poli- 
cier-ului psihologic — cu tot caracterul 
spectaculos al unor scene exterioare cum 
ar fi bombardamentul sau plasticul lamento- 
wagnerian al cintăreţei germane, omorirea 
lui Cristea și surpriza finală adevărata 
identitate a eroului comunist Formula e a 
filmului polițist, nu și tonul Tonul e rigu- 
ros analitic, surprizele de caracter nu sint 
ati lovituri de teatru ct dezvăluiri revela- 
torii pentru o situatie istorică dată ilega- 
tatea în care trebuie să acționeze, cu ma- 


romanticii la cinematecă 


Romantismul anilor '60 irun- 
pe în lumea filmului odată cu 
noul val francez, reușind însă 
săi supraviețuiască şi să-s: 
găsească un drum propriu: 
Hiroşima, mon amour a lui 
Resnais, Lola lui Demy, dar 
mai ales acea ireal de plină grație de isto- 
rie care este Jules și Jim a lui Trultaut 
repuneau în discuţie puterea senumentului 
de a cataliza în juru-i un univers cinemato- 
gratic diieri de clasica și mult prea siro- 
poasa melodramă, împinsă de producția 
de serie pină la un absurd lacrimogen. 
aparent fără ieşire. Dacă în rețeta holly 
woodiană,acțiunea musteşte de pasiuni car: 
trebuie înăbușite, drama și suferința reie 
şind tocmai din această dureroasă mascare 
a ceea ce personajele simt, în filmul modem 
sentimentele nu numai că sint expuse, dar 
căutarea și impunerea lor constituie princi- 
pala problemă Drama lui Bogart în Casa- 
bianca este că trebuie să-și pună stavilă 
iubirii pentru Ingrid Bergman, în timp ce 
pentru lucidul şi antiromanticul Antonioni 
lipsa iubirii este drama. in toate filmele 
sale-din care luna aceasta s-au putut re- 
vedea Aventura, Eclipsa și Blow Up — 
de la Aventura la Protesiunea reporter, 
realitatea este secătuită și aspră tocmai 
prin lipsa oricărui sentiment real, capabil 
să angajeze omul în plenitudinea sa. in 
faţa unei asemenea lumi, ai cărei pereţi An- 
tonioni î «pipăie» cu adincă disperare, reac- 
tia autorilor «romantici» este firească. Ei 
încearcă să transgreseze «deşertul» unui 
cotidian mecanizat şi indiferent impunind 
pe primul plan sentimentul, cel al iubirii, al 
prieteniei, al solidarităţi ori demnității u- 
mane. Naivitatea personajului interpretat 
de AL Pacino în Sperietoarea este aproape 
eroică, refuzul unei lumi care nu mai e pe 
măsura omului constituind una din cele 
mai frumoase metafore din cinematograful 
contemporan. Tot astfel acceptarea une: 
astfel de lumi, inutilă şi de aceea disperată 
constituie dimensiunea tragică a unui per- 
sonaj cum este cel din Marele Gatsby. 
Eroul lui Scott Fitzgerald — în roman — s: 
al lui Clayton — în film — face avere prin 
cele mai necurate compromisuri sociale 
numai pentru a fi în preajma iubitei, o ac- 
riană fiinţă crescută în lux și a cărei incon- 
ştiență merge pină la inuman. Moartea lui 
Gatsby este o infringere simbolică a une: 
iluzii, a unei minciuni cu atit mai crudă cu 
cit a fost mai frumos colorată Tot cu Ro- 
bert Redford ca protagonist, Sidney Pollack 
realizează Cei mai at ea 220, va ae 
stone care oa ine și ca 
fabulă prd ga DAS O cinstit dar 
moale care este în fiim Redford şi pasio- 
nata activistă (Barbra Streisand), dragostea 
va îi pînă la urmă măcinată de prejudecățile 
unei societăți care știe să-și impună punc- 
tul de vedere cu ascunsă ori cinică cruzime. 
lubirea este și «marea descoperire» pe 
care cinematogratul o tace —a cita oară? 
într-unul din cele mai pure filme ale ultime- 
lor decenii: Un bărbat si o temeie. Această 


ximum de prudență şi inteligență, insur- 
genţii. Autoarea ne surprinde, dar mizind 
pe o logică strictă a realității umane și nu 
a necesităţii formale: ea sugerează posibile 
conflicte (căsătoria pe care ar face-o. la 
prima vedere din interes, Cristea, sau din 
oboseală, Alexandra), dar ne răstoarnă cu 
energie presupunerile inițiale. Interesul lui 
Cristea se dovedește sincer uman pentru 
fata profesorului, în timp ce la Alexandra 
suspiciunea maschează un sentiment ce 
nu va mai apuca să se mărturisească Su- 
gestiile sint delicate dar precise, ca și în 
relaţia dintre tată şi fiică, strălucit susținută 
de doi actori cu o mare forță dramatică. 
György Kovacs vibrează cu elegantă deta- 
şar la eșecul uman al personajului — 
ghepard învins, nu att de conjunctura is- 
torică, ct de conștiința propriei inutilități. 
Silvia Popovici condensează cu o mare 
graţie interioară ingheţul treptat al perso- 
najului Diagnozele sint exacte şi dure: 
abulia Alexandrei gravitind în jurul unei 
clepsidre-metatoră, însingurarea omului de 
acțiune revoluționară care e «cinicub Cris- 
tea obligat permanent la disimulare, euto- 
ria erotică a contesei sau cea disperată a 
fetei în rochie de bal Regizoarea și opera- 
torul — Nicolae Girard — folosesc cu rafi- 
nament culoarea, descitrind prin ea com- 
plicaţiile interioare valoarea spectrală din 
portretul fragilei Alexandra, cafeniul cre- 
puscular al profesorului bolnav, neliniști- 
toarele degradeuri gri-verzui din halucina- 
tia wagneriană a cintăreței Un film dens, 
profesional, dar rece. Subtil şi exact, dar 
rece. Arta poate inregistra istoria și astfel. 
Cu rigoarea și precizia omului de stiintă 


Alice MĂNOIU 


peliculă a lui Lelouch uitată prea repede în 
tavoarea unui standardizat Love Story este 
adevărata promotoare a marelui val de filme 
despre dragoste realizat în ultimii ani. lu- 
birea celor doi nu este niciodată la fel și 
această continuă transtormare a sentimen- 
tului degajă un farmec deosebit. 

Folosind aceeași cheie dramaturgică ca 
si Jules şi Jim — doi prieteni şi Ea — 
Roberto Enrico reușește în Aventurierii, 
impreună cu Lino Ventura, Johanna Shim- 
kus şi Alain Delon o poveste cu suspens 


Pierzător la lozul dragostei. 
Mia Farrow. 


care se transtormă pe nesimţite într-un emo 
ționant poem impotriva singurătăţii. Echi!: 
brul instabil și uimitor al relaţiei dintre cei 
trei eroi porniţi în căutarea fericirii pe care 
ei o închipuie în comoara mult dorită, evo- 
luează încet, dar irezistibil într-o dramă. 
Capcana banului se dovedește necruță- 
toare, averea devine un sinistru drum al 
morți şi singurătăţii. 

Între multe filme ale lunii iulie, şi nu 
numai, Solaris constituie opera cea ma 
protundă dedicată dragostei. Într-un cos- 
mos metafizic, personajele lui Tarkovski 
trăiesc experiența limită a unei realităti 


La umbra filmelor 


Jocul aparențelor și al esențelor, sau 
un alt mod de a înregistra artistic isto- 
ria (George Motoi și György Kovacs 


in Serata 
floare 


care-şi distruge limitele clasice contopind 
trecutul şi prezentul şi luind forma sufletu- 
iui uman. Acea imaginară dar materială 
iubită renăscută numai prin forța sentimen- 
tului celui care o iubește transcende moar- 
tea şi redă omului care a săvirșit această 
minune, puterea de a trăi. Aproape fiecare 
cadru al filmului degajă o covirşitoare me- 
lancolie a destinului, o poezie gravă şi nu 
mai puțin emoţionantă specifică operei tar- 
kovskiene. 

Romantismul, ca expresie artistică în care 


marele Gatsby (Robert Redford, 


Scott Wilson) 


sentimentul predomină percepția realităţii 
si constituie catalizatorul universului este- 
uc al operei, revine prin intermediul acestor 
nime în primul plan al lumii cinematografice, 
atit ca audienţă cR şi ca valoare. Faptul că 
reușește să-şi facă simțită atit de acut pre- 


VIATA UNUI ONI 
O viime cinemagia Caile n: 


UN CÂNTEC AL MUNC 
AL LUPTEI ŞI AL PASIUNI 


Filmul va reda dualismul tragic al vi: 
omeneşti, cu victorii și tafrânye 
cu primitivism şi rafinament techn 
cu instincte oarbe şi sentimente ideali» 


unui oraş» — scurt-metraj documentar 
> de ficțiune, realizat de Jean Mihail, 
ui 1929. Afișul şi o scenă din film 


Căldură ma 
dinile de vară de odinioar 


e extraordinare. F 
de Paris» În augu 
relor -Tanhai 
nțării Ministerului ar 
aterile neri ni ți cu căldurile? O mare an- 
chetă a :Rampei 


oată ziua 


nică portie de bârt 
urile»; lon Marin 
n timp să mai lupt 
drescu — “Arr 
oare 
e în august în Capitală 
nteresant sumar, 


ropria lor ci 
Dropai 

P r 

caunul 


tiimului 


stografișt 


cronica animației 


Portretul unui autor 
cu ţepi şi har 


ule, Gura lumii, Arc 
Tepi ? 


scrisoarea lunii 


brie. Nu-i prea puţin, oare?» 


Exigenţele unui cinefil 


«...Ştim că revista «Cinema» are sarcina de a educa gustul -estetic al specta- 
torilor, de a-i face să aprecieze adevăratele filme, adevăratele opere de artă (căci 
orice film ar trebui să fie operă de artă). Din păcate, şi la noi, probabil! ca pretu- 
tindeni, multă lume se mai înghesuie la melodramele indiene, la filme polițiste 
gen «Piedone», sau la ieftine filme americane, multe din ele incepind să semene 
ca două picături de apă. Cred că printre cauzele acestui «exod» al publicului către 
prost gust, artificial, violență se poate enumera «politica» unor întreprinderi cine- 
matografice județene care aleg şi dau prioritate filmelor care «aduc încasări mari», 
intr-o proastă înțelegere a rentabilităţii. O altă cauză ar fi responsabilii de cinema- 
tografe care preferă să dea un film indian o săptămină, iar o capodoperă ca Stepa, 
numai o zi... Astfel, la noi, la Siret, a rulat o săptămină submediocra producţie 
Lanţul amintirilor, iar filmul Poveste de dragoste și onoare, despre care am 
citit numai cuvinte de laudă în revista dumneavoastră, și care era anunțat tot în 
acea stăptămină (11-17.V1.1979) n-a rulat deloc! 


Televiziunea diluzează o emisiune excelentă, «Dicţionar cinematografic» — 
dar numai pe programul Ii. De ce? De ce numai bucureştenii au dreptul să urmă- 
rească emisiunile lui T. Caranfil, inchinate unor mari personalități ale cinemato- 
grafiei mondiale? La Telecinematecă, n-am mai văzut de ani de zile un film de 
Buñuel, Godard, Truffaut, Pasolini, Fellini, Antonioni, Wajda etc. Să ne mai mirăm 
atunci că tinerii de azi ridică din umeri cind aud de Bardem sau Bondarciuk sau 
Losey? Cu regret, trebuie să vă mărturisesc că,din 1976,n-am mai văzut nici un 
film românesc de excepție. Cind vom mai avea ocazia să ne incintăm în tata unor 
tiime românești ca Pădurea spinzuraţilor sau Felix și Otilia sau Tănase Sca- 
tiu? În acești trei ani, mi-au atras atentia dnar larba verde de acasă și Septem- 


Prot. Silvestru Pinzariu 
sir. Pasionaria nr. 4 
Siret — jud. Suceava 


Filmul românesc 


e «Mărturisesc că am intrat în sală cu 
inima strinsă de teama unei deziluzii, pen- 
tru că, după ce-ai citit romanul, rămi în 
memorie cu propria imagine, cu perso- 
najele distribuite de regizorul care zace în 
fiecare dintre noi M-am îndoi de Dichi- 
seanu cind am aflat că va fi Tudor Cernat, 
dar mă bucur că m-am înșelat și satisfac- 
ţia rămine deplină Am văzut un Cozorici 
neclintit. pe Măria în fața căreia plingi cînd 
eşti fericit, un Mitică Popescu care parcă 
s-a născut şi a trăit numai la ţară, în sfir- 
şit am admirat țărani care seamănă la față 
cu cei real și care nu joacă hora duminica, 
în costume naţionale, ireproșabile ca mo- 
del După ce se termină filmul, ai impre- 
sia că ești mai curajos și mai cinstit». 
(Dan Florin Turcan — str. Stefan cel 
Mare 43, sc. D. ap. 13. Suceava). 

e «Realizatorii Clipei au ințeles faptul 
că un film politic de calitate, născător de 
întrebări, de meditație, exclude patetismul 
retoric, vijiiala lozincardă, tiparul situaţiilor 


posibilităţi 
posibile 


_ Acel om trebuie să aibă grijă ca ste- 

jarii să trăiască cel puţin o sută de ani... 
Acel om trebuie să știe să audă păsă- 

rile și atunci cind nu le mai deslușește 

bine să se întrebe ce s-a întîmplat... 
Ace om trebuie 


şi al personajelor. Filmul politic de azi nu 
mai poate fi un «film-şedință», un «film- 
dosar-de-cadre» sau un «tilm-afiș publi- 
citara, ci un film viu, cu viață şi oameni. 
cu tot ce presupun aceste două noțiuni». 


nu numai al actorilor ce duc cele 18 acte 
în spate, dar chiar şi al acelora care apar 


poale vor răul ființelor şi arborilor din 
pădure. 

Acel om care lucrează pentru ziua de 
azi, dar mai mult pentru secolul XXI, 
se numește pădurar. 

Faţă de acel om şi faţă de cei 9999 
de tovarăşi ai lui de muncă am contrac- 
tat o datorie imensă pe care nu ne-am 
onorat-o încă: un film. Nu un film-docu- 
mentar. Un film-document Urmașii ne 
vor rămine recunoscători pentru un film 
despre acel om. Şi chiar dacă urmaşi: 
Ñ vor uita pe cei care au făcut filmul, ei 
nu îl vor uita pe acel om care trebuie 
să aibă grijă ca stejarii să trăiască ce! 
puțin o sută de ani, care trebuie să stea 
cu urechea ciulită la păsări, care... și 
care.. şi care.. 

Pentru toate astea, dacă nu cumva si 
pentru multe altele, acel om merită un 


tim. 
Alexandru STARK 


@ «Un film grav, serios, cu un dram de 
sensibilitate, un film care atacă proble- 
mele majore fără să obosească, fără să 
devină didactic. Încă o dată se poate con- 
stata ce mari actori avem, ce diversă este 
paleta lor de interpretare — vezi lon Dichi- 
seanu, Sebastian Papaiani». (Liviu M. — 
București) (Adresa, adresa. N.N) 

e «Am ieșit de la acest film obosit, 
sufocat de cuvinte. E foarte imbucurător 
că în film se spun cîtorva lucruri pe nume, 
că se rostesc citeva adevăruri folositoa- 
re — mă bucură insă mai puţin faptul că 
aceste adevăruri se spun mult prea tea- 
trai şi patetic, de fapt tot prin lozinci, nu 
prin mijloace artistice. Astfel, aforismele, 
frazele de zile mari devin tot mai obosi- 
toare, îşi pierd efectul dorit și asta nu e 
bine». (Fe Molnar, Bd. Jon Șulea 73 
Bucureşti). 

e «M-a emoționat Dumitu Dumitru. Cu 
greu voi uita monologul lui final. Din tot 
sufletul, nota 10 filmului Clipa» (Mile- 
na C — Baia Mare). 


Filmul străin 


e Washington, în spatele ușilor in- 
chise «..Memorabile realizări în ce pri- 
veşie ironia, pe ct de discretă pe atit de 
penetrantă, a scenariului. Un dialog cine- 
matogratic exemplar. Episodul «Camp Da- 
vida, îndrăznesc să spun, e un model al 
genului. Echipa de actori — greu egala- 
bilă ne-au rămas de la ei veritabile etaloa- 
ne de ariviști, de nevertebraţi politici, de 
revanşarzi, de dogmatici, de cinici. Şi toate 
astea realizate cu o atentă drămuire de 
mijloace un rictus, un căscat, o izbitură 
de palmă.» (G. Brucmaier — Ca/. Unirii 
27-31, Suceava). 


mi-a plăcut absolut deloc... Subiectul filmu- 
lui a fost extrem de stupid»). 


e impușcături în stepă «Scenă mag- 
nitică — cimpul cu macib (Colea Kureliuc 
- loc. Mărițeea Mică, jud. Suceava). 


«imi aduc aminte cum, în 1974, am plecat 
de la laşi la Timişoara ca să văd filmul 
Seceră vintul sălbatic cu John Wayne» 
(Andrei Macarov — 2750 Hunedoara 1 — 
Căsuţa poștală nr. 2, 


Rubrica «Spectatori. nu 
fiti numa spectatori» 
este realizală de Radu COSAŞU 


Anul XVI! (199) 
București 


iulie 1979 
iasan 


Ecaterina Oproiu 


Coperta ! 


Carmen Galin sau Pica loanide din 
filmul lui Eugen Barbu și Dan Pita, 
«loanide», în curind în premieră, și 
lon Caramitru sau revoluționarul 
pașoptist Bota din filmul lui Adrian 
Petringenaru «Rug şi flacără» (după 
romanul lui Eunen Uricaru). 


Fotografie de manuei TANJALĂ / 


CINEMA, 
Piata Scinteii nr. 1, Bucureşti 41017 
Exemplarul 5 lei 


Cititorii din străinătate se pot abona adre- 
sindu-se la ILEXIM Departamentul Export- 
Import Presă, P.O.Box 136—137 — telex 11226, 
Bucureşti, str. 13 Decembrie nr. 3 


Prezentarea artistică: 
Anamaria Smigelschi 


K. 


m. 


Prezentarea grafică: 
Ioana Moise 


Tiparul executat la 
Combinatul poligrafic 
«Casa Scinteii» — Bucureşti 


Cannes-ul este interesant 
nu numai prin capodopere- 
le puse de el în circulaţie; 
nu numai prin revelația u- 
nor reuşite, ci şi prin eşecu- 
rile consfințite de el mai 
mult sau mai puțin provizoriu. Prin căde- 
rile de bursă sau de prestigiu care inter- 
vin din cind in cind pe traiectoria sa. Ba 
chiar prin scandalurile sale. Mă refer, 
bineinţeles, la scandalurile lui artistice. 


Aventura Aventurii 


Într-unul din cotidienele festivalului, Mo- 
nica Vitti işi povestea amintirile canneze. 
Celebra vedetă nu putea uita coșmarul 
traversat în primăvara lui 1960 Aventura 
lui Michelangelo Antonioni, filmată fără 
bani, dar cu euforie, pe o insulă părăsită, 
adusă la festival cu speranța că «justiţia 
supremă» va despica autorului drumul 
spre glorie, provoacă un scandal inspăi- 
mintător. Primirea filmului amintea de 
premiera lui «Hernani». De o parte: fluie- 
rături, vociferări, huiduieli (partea cea 
mai groasă); de cealaltă parte: «bravo!», 
«iată o capodoperă!». În holul palatului, 
echipa era admonestată cu fraze nere- 
productibile. În rolul celuilalt palace, la 
Carlton, era afișat un text entuziast la 
adresa lui Antonioni și nimicitor la adresa 
detractorilor lui. Textul era semnat de 
un lung şir de nume mai mult sau mai 
puțin cunoscute. În capul listei era insă 
o iscălitură inconfundabilă: Roberto Ros- 
sellini. Monica Vitti iși amintește cu nos- 
taigie de lacrimile de atunci. «Plingeam 
și eu și Michelangelo ca niște copii. 
Atunci am înțeles că un festival este ca 
un rodeo...» 

Din 1960, gusturile au evoluat. Publicul 
s-a schimbat. În două decenii, «partea cea 
mai groasă» şi-a redus simţitor propor- 
le. Dar festivalul rămine un rodeo. Şi 
disputele continuă pe alte spirale cu 
alte sensuri. Cu alți protagonişti. 


Aventura aventurierilor 


Rainer Werner Fassbinder este, în a- 
ceastă privință, unul din clienții preferați 
ai festivalului. Artistul se vrea provocator 
în toate cele, incepind cu vestimentația, 
căci ea e cea care sare in ochi la prima 
vedere. Junele, mic, indesat, adipos, dez- 
voltat excesiv pe orizontală, are în mod 
neindoios pasiunea travestiului. Ţinuta 
lui preferată afișează recuzita unui pro- 
prietar de plantație sud-american: cizme 
negre joase, pantaloni negri butanţi, vestă 
neagră de piele bătută în ținte, imbrăcată 
pe un tors lăptos şi nud. Poartă mustăţi 
pleoştite, ochelari negri tip «amicii or- 
bilor», pălărie de rabin indesată bine pe 
tigva enormă şi, din cind in cind — foarte 
rar — scoasă, dar nu din politețe, ci 
pentu a-și arăta craniul ras — ras in 
jurul unei codițe țișnind din mijlocul scă- 
firliei, ca o reptiă lucioasă şi agitată. 

Fassbinder este copilul teribil al cine- 
matografiei R.F.G.-iste. Și nu numai al 
cinematografiei. La 30 de ani a semnat 
treizeci de tilme, un număr important de 
spectacole teatrale, piese, romane. in 
timp ce Cannes-ul î prezintă A treia ge- 
merație, la Amiens, una din cele trei 
case de cultură rămase moştenire de la 
Malraux, îi joacă Lacrimile amare ale 
Petrei von Kant cu Geneviève Page, 
în rolul unei «frumoase şi bogate mode- 


liste din Colonia». Actriţa «urlă amorul 


şi durerea ei in fața intregii lumi, în fața 
mamei sale, in fața nepoatei sale, in fața 
secretarei adusă in stadiu de roabă». 
Obiectul amorului este «o tinără lefteră 
care nu se gindeşte decit cum să pună 
mina pe banii doamnei von Kant». Cro- 
nicarii îi amintesc autorului cind mai de-a 
dreptul, cind mai pe ocolite că «a umblat 
cam mult la Cocteau și la Bernstein», 
dar Amiens-ul este asaltat în fiecare seară 
de o anume elită pariziană care ştie câ 
nu e de bon-ton să nu fie la curent cu 
ceea ce gindeşte acest inger cu fața 
murdară şi cu mustăţi pe oală. 

Îngerul gindește extrem de incilcit şi 
orice îi trece prin cap părindu-i-se fără 
îndoială extrem de prețios, nu lasă să 
se piardă. Transcrie totul pe hirtie sau 
pe celuloid. Dacă fragmentele nu se lea- 
gă, dacă cioburile nu se asamblează, trea- 
ba consumatorului! Să-şi bată și el capul! 
Să nu-l mai siciie pe artistul care a avut 
bunăvoința să-și tragă fermoarul sufle- 
tului și să lase să-i fie privite gindurile, 


| CANNES '79 


e ai 


măruntaiele... De fapt, marea voluptate 
a lui Fassbinder stă în atragerea specta- 
torului intr-o atmosferă insuportabilă. In- 
suporiabilă la propriu. Filmul mitraliază 
sal cu decibeli. Peliculh urule, piriie, 
păcăne, zarnăie. ţipă, trozneşte, zbimiie, 
claxonează. “Hagiăorul/ meamână cu ur 
copil care prinde fluturi ca să le smulgă 


În 1979, Fassbinder nu e mai copt decit 


| în 1975, cind a prezentar, tot ia Cannes, 


cel de al 26-lea film al său, Dreptul celui 
mai tare. Pelicula a provocat atunci o 
grevă sui-generis: greva spectatorilor. A- 
dică după două ore de proiecție, publicul 
n-a mai vrut să se uite la ecran, a inceput 
să tipe: «Ocupaţi cabina şi a cerut ope- 


0 SE T Sg 
ar al lumii ý 


aripile. Numai că specialitatea sa nu sint 
insectele, ci timpanele. Plăcerea lui e 
să le zgirie, să le cresteze, să le ințepe. 
Avalanşa zgomotelor mecanice se po- 
tențează cu exploziile crizelor de isterie 
declanşate in lanţ cu maximum de țipete, 
cit se poate de ascuţite. E vorba de iste- 
ria unor făpturi cu nervii la cotor. femei 
«de carnaval, bărbați deghizați straniu, 
ieşiţi provizoriu din piclă pentru a orga- 
niza un hold-up, pentru a timora un ne- 
cunoscut, pentru a plasa un transport de 
droguri, pentru a secera cu pistolul auto- 
mat un pilc de trecători anonimi. Conco- 
mitent cu ciuruirea timpanelor, are loc 
asaltul retinei, invadată mereu de noi 
personaje, la fel de inexplicate ca și cele 
dinaintea lor. La fel de agresive, de o% 
verse. La fel de impasibile in fața stivei ce 
cadavre. 

A treia generație vrea să repreziiite 
o istorie a terorismului european. Primul 
val — explică autorul într-unul din puține- 
le sale momente in care acceptă să păs- 
treze o anumită coerență — primul val, 
zice ei, «a intrat în nebunie din idealism, 
un idealism aliat cu o stare de hipersen- 
sibilitate şi de deznădejde». Al doilea va! 
a fost format din cei «care au ințeles mo- 
bilurile predecesorilor și, ințelegindu-le, 
s-au erijat in avocaţii lor». Al treilea val, 
respectiv a treia generaţie, «nu mai are 
nici un mobil, nici o scuză.», Acest al 
treilea val acţionează minat doar de plă- 
cerea aventurii în sine. Fondul psihologic 
ai acestor juni călăi-de-plăcere ar fi in- 
conştiența. i 

Fassbinder a dorit,după cum afirmă, să 
facă «un film burlesc împotriva teroris- 
mului». intențiile burieşti sint evidente, 
căci sint duse la paroxismul extravagan- 
tei şi al farsei macabre. Intenţiile «anti» 
se autodeteriorează insă pe drum. Filmul 
antiterorist devine un film de terorism 
artistic. Pornind de la ideea că reste in- 
terzis să interzicia, intocmai ca şi eroii 
săi, autorul crede că totul î este permis. 


ratorului 'să înceteze sau — pentru a-și 
face norma, el, operatorul — să proiec- 
teze pelicula «de ia coadă la cap». Spre 
deosebire de Antonioni, «care plingea ca 
un copil», Fassbinder, în mijlocul scan- 
dalului, ride cu hohote. indignarea il mă- 
gulește. Exasperarea celor din jur A bucu- 
ră. Copilul teribil, devenit între timp anar- 
hist «de casă mare», iși șicanează specta- 
torii, aducindu-le aminte că «orice geniu a 
fost la incepet scandalizant». Nu el, nu 
Fassbinder o să fie acela care o să ne 
atragă atenția că, dacă geniile scandali- 
zează, nu tot ce scandalizează e şi ge- 
niu. Cu alte cuvinte, ca să ajungi Napoleon 
nui suficient să scrii indescitrabil. 


~- Aventura baronilor 


Pe alt plan, la at nivel, filmul lui Dino 
Risi, Caro papa (Dragă tată), a trezit o 
nemulțumire care a depăşit calibrul ine- 
rentelor decepții. De ce? Risi este un 
intelectual subțire şi un profesionist ad- 
mirabil. De mai bine de un sfert de veac 
filmele lui se constituie ca .o adevărată 
comedie umană a taliei postbelice. În 
Dragă tată, cineastul nu face decit să 
revină asupra obsesiei sale fundamentale, 
familia italiană. Mai precis avea de-a face 
cu o familie italiană din marea burghezie. 
«Familia de după Aldo Moro». Rosi schi- 
tează un fel de portret-robot al acestei 
«unităţi» din care a dispărut orice uni- 
tate. Fiecare membru al familiei işi duce 
viața intr-un compartiment paralel şi in- 
chis etanș. Tatăl, Gassman, bineințeles, 
este un industriaș din rețeaua emultina- 
ționalelora. El află cu mirare că fiul său 
nu urmează ştiinţele politice, cum credea 
el, ci este student în anul IV la filologie, 
Soţia, depresivă, trăiește, bineinţeles, la 
Geneva, făcindu-și simțită prezența doar 
prin intermediul tentativelor de sinucide- 
re. Ritmice şi mereu eșuate. Fata se află 
undeva într-o comunitate agricolă. E, bi- 


neințeles, o drogată. O drogată in ajunul 
unui pelerinaj în India. Băiatul — Ell — 
detestă drogul, ascultă muzică simfonică 
şi face parte dintr-o organizaţie politică 
secretă. Risi, care este la origine medic, 
conduce jocul cu o precizie de om de 
ştiinţă. Tatăl descoperă în jurnalul fiului 
fața necunoscută a acestui tinăr ciudat. 
Începe să-l urmărească în secret şi in- 
cearcă să-l scoată dintr-o acțiune nebu- 
nă care are ca scop «suprimarea unui ma- 
re om de afaceri», un anume P.P., pro- 
babil de la Parrella — așa se numeşte 
asociatul tatălui. Fiul nu poate fi convins 
să apuce pe un alt drum. Tatăl pleacă 
într-o călătorie de afaceri în Canada. 
Parrella avertizat, nu va fi suprimat deci la 
ora 12, așa cum scria în jurnalul băiatului. 
Cind limbile ceasului se apropie de ora 
fatală, industriaşul are totuşi o stringere 
de inimă. În minutul următor are în inimă 
— mai exact spus pe lingă inimă — un 
glonţ. Un glonţ care nu-i omoară ci-l 
paralizează pe viață. Reintoarcerea în Ita- 
lia a strălucitorului, dinamicului Gassman, 
într-un căruț de infirm, face și mai pate- 
tică intilnirea intre fiu și acest caro papa. 
inițiala celui care trebuia suprimat nu-i 
aparținea deci lui Parrella. Ea venea de la 
un substantiv comun. P de la papa. «Caro 
papal» zice instirşit fiul care participase 
la asasinarea (eșuată) a părintelui său, 
în timp ce lacrima remuşcării tirzii i se 
prelinge pe angelicul obraz. 

După părerea mea, Risi nu se face vi- 
novat aici numai de păcatul minor al ac- 
ceptării unui foarte neverosimil happy- 
end. Principala lui vină nu este — așa 
cum s-a scris — melodrama ci, zic eu, 
demagogia. Sau să nu folosim acest cu- 
vint prea dur. Să-i spunem mai pe depar- 
te conjuncturismul. Boală de care suferă 
toată cinematografia italiană. Şi nu numai 
ea. De data aceasta, conjuncturismul se 
referă la tineri, Risi, ca orice baron cine- 
matografic, ca orice producător, cunoaşte 
ponderea tinerilor nu numai în sala de 
cinema, ci și pe arena vieţii propriu-zise. 
De aici increderea industriei cinemato- 
grafice de a fi cu orice preț pe placul ju- 
nei sale. clientele luată în devălmăşie. În- 
cercarea de a flata fără rezerve. 

Să nu confundăm deschiderea spre ti- 
neri şi spre nou cu această stare de opor- 
tunism în care, spre părerea noastră de 
rău, iată-l şi pe Risi. Toate portretele fil- 
mului sint realiste, numai junele semiolog 
este absolvit de orice vină şi transformat 
într-un heruvim justițiar. Explicind că te- 
rorismul italian este «o revoltă de natură 
ideologicăn, Risi schimbă planurile. Moar- 
tea unui om nu este o moarte, ci un simbol. 
Tinărul specialist în semne nu vrea — 
zice autorul — să-și ucidă tatăl, ci pute- 
rea semnificată de el. Trăgind asupra unui 
magistrat, teroriștii explică tribunalului că 
nu au tras într-un om, ci «in toga în care 


_ el era infăşurat». Jocul sofismelor merge 


de data asta cam prea departe. Risi ne 
cere să înțelegem și să iertăm fanatismul 
unui tinăr inocent obligat să-şi ucidă ta- 
tàl «din rațiuni mai presus de viața unui 
om». Nu înțelegem. Nu iertăm. Orice tip 
de fanatism ne provoacă repulsie. Fana- 
tismul copiilor care-şi ucid părinții, fie 
chiar şi din motive filozofice, ne-a ingro- 
zit şi în alte imprejurări şi ne ingrozeşte 
și acum. lar faptul că fanaticul «e un in- 
gem dă circumstanțe agravante. Nu in- 
vers. 


Ecaterina OPRO!IU 


Nr. 7 


Anul XVII(199) 


Revistă a Consiliului 
Culturii şi Educaţiei Socialiste. 
București — iulie — 1979 `