Revista Cinema/1963 — 1979/1972/Cinema_1972-1666897506__pages251-300

telesport 


Meciuri din cuvinte 


Cantitatea de informație. 
e consistentă. 
Dar pe cind 0 discutie adevărată 2 


i Acum cinci ani de zile aflam prin 
intermediul Telesportului, mult mai 
puţine lucruri decît azi. Cam un 
sfert. Citeva meciuri, apoi cîteva 
știri tip TV jurnal, care lipsite de ima- 
gini intrau abstract în noi, asemeni 
unui Agerpres vorbit de-un chip de 
om. Astăzi, din pricina faptului că 
Telesportul s-a arătat a fi unul din 
acele sectoare de sport(care se poate 
afirma că au progresat cu-adevărat), 
cantitatea de informaţie primită 
cotidian e de-a dreptul consistentă. 
Vedem 3—5 meciuri pe săptămînă. 
Asistăm la mai multe discipline decît 
odinioară, cînd fotbalul se confunda 


cu sportul. Şi, îndeosebi, graţie unei 


munci aflată sub semnul stoic al 
anonimatului gazetăresc, sîntem puşi 
în contact cu fragmentele esenţiale 
ale săptămînii; o pauzë oaresicare 
între două reprize de pe 23 August, 
duminica, ne comunică golurile fun- 
damentale: un penalty la Londra, pe 
Wembley, un vol€ al lui Mazzola pe 
San Siro... E mult. Și în comparaţie 
cu datele pe care le consumăm din 
alte domenii — e enorm. E, adică, 
un fapt de natură a-l elibera pe 
spectator de complexul non-infor- 
matiei si a-l ajuta să se simtă egal cu 
semenii săi de aiurea pe tërimul 
amintit. Tărîm important, deoarece 
există, la urma urmei, o problemë de 


Acest corn al abuhdentei...: 
Desen de Al. CLENCIU 


echitate socială și în planul cunoas- 
terii. e 

Dar dacă Telesportul a reușit, 
spre cinstea sa şi plăcerea noastră, 
să se instaleze solid în lumea știrilor, 
în schimb pasul următor si anume 
abordarea (sau cum se spune, de 
fapt, fericit, ,dtacarea”) problemelor 
pare a fi considerată mai cu sfială. 

Bineînţeles, avem în vedere pro- 
blemele: așadar nici sticla hebdoma- 
derë de Pepsi aruncată-n capularbi- 


trului de tuşe si nici spritul 
excesiv al interului stinga... Departe 
de noi gîndul de a subestima 


efectele pernicioase ale fenomene- 
lor sus-pomenite. Dimpotrivë. Dar, 
departe, în acelaşi timp, gîndul dea 


accepta echivalarea păruielii cu ma- 
rea dramă sau a bufetului de stat cu 
iavorul răului radical din om. 
Problemă este, de pildă, criza ivi- 
tă în rîndurile echipei naţionale de 
handbal. Trofeul Carpaţi 1972, un 
Waterloo al îndeletnicirii, a stîrnit 
panică generală. Ce se întîmplă cu 
Gruia și ai săi? Pentru că e limpede, 


„ceva se întîmplă. 


Or, ne-ar fi plăcut ca TV să pro- 
voace o discuţie pe ecran între eroii 
principali ai neliniştii. O discuţie în 
care, spre deosebire de 90%, din ase- 
menea analize publicate-n presă, 
științific — nu-i obligatoriu ca an- 
trenorii, gazetari-experti sau şefii fe- 
deratiei să aibă întotdeauna drepta- 
te. O discuţie, din care s-ar putea 
trage concluzia că dreptate au gaze- 
tarii. Adică o discuţie. 

Problemă este realitatea din spor- 
turile de iarnă, aşa cum ne-a apărut 
după Olimpiada de la Saporro. Pro- 
blemă este mereu stupidul regula- 
ment al transferărilor la fotbal. 

Venind la studioul TV ca pe un 
stadion, în faţa camerei de luat ve- 
deri, ca și cum ar saluta o tribună cu 
3 milioane de spectatori, protago- 
niştii vor alerga 90 de minute după 
mingea din substantive și se vor 
strădui pentru victorie. Atunci va 
însemna că Telesportul a realizat 
saltul; transformîndu-se din reflec- 
tare a meciurilor, în meci pur și 
simplu. 

Al. MIRODAN 


teleglob 


0 vedetă numită... Malraux 


„Cînd a apărut, era ca si cînd un diavol ar fi ieșit 
dintr-o cutie. A dispărut în același mod. Ceea ce 
aspusareo valoare inestimabilă. Fiecare din frazele 
sale era frumoasă ca un poem de Mallarmé". Ast- 
fel își rezumă impresiile cunoscutul regizor Fran- 
çois Reichenbach, după ce timp de 120 de minute 
l-a filmat pe André Malraux, răspunzînd la între- 
bările ziaristei Jacqueline, Baudrier. 

Deși Malraux are oroare să apară în fața came- 
„ relor tv., el a acceptatsă aibă o discuţie cu Jacque- 
line Baudrier, cu prilejul apariţiei cărții „Les 
chënes qu'on abat“, în care scriitorul relatează 
ultima sa întîlnire cu generalul de Gaulle, 

Au urmat pregătiri foarte minutioase, știut fiind 
faptul că dacă Malraux se ridică de pe scaunul său, 
înseamnă că întrevederea s-a terminat. Totul a 
mers perfect, Malraux aa fost în formă și, peste toate 
așteptările, în prima zi nu-s-a ridicat după 75 de 
minute. N-ar vrea domnul Malraux să continue și a 
doua zi? Ba da, Si astfel s-au mai filmat încă 35 de 
minute. În total „emisiunea a avut 120 de minute, 
deși iniţial se aprobaseră doar 60. S-a discutat nu 
numai despre generalul de Gaulle, ci și despre tine- 
ret, despre droguri, despre Franța, despre civili- 
zatie, despre viitorul omenirii. 

Reichenbach a avut misiunea de a face totul 
pentru ca Malraux să nu simtă prezența echipei, 
camerele, microfoanele. „Nu se punea problema 
să fac un exercițiu de stil. Deci aveam mult de pier- 
dut. Dar merita riscul. Fondul era ceea ce conta. 


Am avut impresia de ceva muzical: o muzică a 
cuvintelor“. 

Succesul emisiunii în rîndurile telespectatorilor 
si, de data asta și în cele ale telecronicarilor, a fost 
atit de mare, încît Pierre Sabloch, unul dintre di- 
rectorii de la O.R.T.F. i-a propus lui Malraux rea- 
lizarea unui ciclu de emisiuni. 

Malraux a acceptat. De realizarea emisiunilor 
s-a ocupat regizorul Claude Santelli. În discuţii 
preliminare, oaspetele si gazda sa au căzut de 
acord că nu se vor axa nici pe biografie şi nici pe 
bibliografie. Ceea ce și-au propus a fost o nouă 
ediție a „Antimemoriilor“, dar o ediţie vorbită. 

Malraux-sosea'la locul de filmare cu o punctua- 
litate exemplară. După scurte discuţii tehnice si 
vai, după supliciul machiajului, suportat cu stoi- 
cism, se sugera o temă. Revoluţia, de pildă. Urma 
comanda „Motor!“, clacheta pocnea sec si André 
Malraux „intra în rol”, Treptat dialogul devenea 
monolog. Un fascinant monolog Malraux. Privit 
şi ascultat, spune Claude Santelli, el e un mare 
actor, dar un actor care nu ,,joacë”. Ceea ce spune 
poartă pecetea unei imense sinceritati. 


În decurs de opt luni s-au turnat 35.000 metri 
de peliculă. Scriptul convorbirilor însumează 
douăzecișitrei de caiete dactilografiate. Ciclul ini- 
tial a devenit un adevărat serial: zece emisiuni a 
cîte 60 de minute. Titlul: „Legenda secolului“. 
Subiectul : istoria, marile personalităţi ale istoriei, 
revoluţii şi revoluționari, civilizația, Spania repu- 
blicană, rezistența franceză, moartea lui Hitler, 
Vietnamul eroic, etc., etc. De fapt, toate aces- 


tea văzute, trăite, gindite de Malraux. De fapt, 
un imens carusel al timpului. De fapt, „istoria po- 
vestită de un Michelet al secolului XX”, De fapt, 
Malraux, cel care la treizeci și ceva de ani scria 
„Condiţia umană" și ceva mai tîrziu, „Speranța“, 


Andrei IRIMIA 


Supliciul machiajului 


37 


ee Wee 


A trecut un an de cînd revista noastră a găzduit în paginile ei rezultatele sondajului întreprins 
de Oficiul de studii şi sondaje al Radioteleviziunii pe tema: 


Care sînt filmele 
dumneavoastră preferate? 


A trecut un an şi același colectiv 5 — —- - — i = de launfilmlaaltul, cronicarii cu nu 
a lansat aceeaşi întrebare spectato- 4 mai putin trainicile lor oscilatii, iar 
rilor de film din 216 localități (107 Pe primul loc: i 

i noi cu anchetele. 
urbane, 109 rurale). lată cîteva din Fa 3 ERA A - 
í i 8 - pa Subiectii consultați au menti- 
TUE Pa acestui sondaj comentate muzica ȘI dansul l onat pe lista filmelor preferate (vi- 
e Dr. Pave! Cimpeanu: aJ - . e -s > 
zionate în 1971) nu mai: puțin de 334 

AA a NE BES însoțite de suspine și lacrimi. ate în 1971) nu mai. puțin de 33 
chat tt Tan = e ce tiluri. Dispersia este considerabilă, 
cheta noastră, publicată anul trecut» D e di dd paa : Apă 
a fost urmată de cîteva luări de po- eci, kë totusi citeva filme, putine la 
zitie mai ales reticente. Pătrunse . SP numer- care s-au bucurat: de veon 
în domeniúl-sacrosant al considera- melodrama muzicală, centrare a opțiunilor, iar dintre 
tiilor subiective, cifrele devin pentru Ci I iA I Fa e acestea citeva se detaseazë cu auto- 
unii suspecte. Neîncrederea unor ' e conctuzit rezu tă: ritate, lată lista primelor clasate 9 
oameni de cultură remarcabili față = = a filme, alese fiecare de către mai mult 
de aceste măsurători obiective, de 4%, din totalul subiectiilor din 
redusa disponibilitate față de infor- imaginației sau a criteriilor lor, ne-a D.D.F-ul cu programările sale, pu- 1971 şi să comparăm acest rezultat 
matia a cărei sursă se află în afara surprins. Dar lumea merge înainte. blicul cu misterioasele sale migrații cu cel al anchetei din'1970, 


1971 1970 


. O floare si doi grădinari 
Mihai Viteazul 
Vagabondul 

Sunetul muzicii 
Ghepardul 


. Dreptul de a te naște 
Rocco şi fraţii săi 

. Păcatul dragostei 

Cei trei muşchetari 


. Această femeie 
. Sunetul muzicii 
Dacii 

. Incoruptibilii 

. Mayerling 


. Urmărirea 
Femeia mării 
Planeta gigantilor 
. Jocul de cuburi 


VON Na 
Nd Co NI N UY sh UJ NI = 


ES e Ei Cu toate riscurile care decurg să încercăm DRU: PRESS E > NS HË 


în schimb: o clasificare a filmelor de mai sus după genuri: iar 
Si ti, 1971 1970 ke 
filmul istoric 1. Melodramă 1. Melodramă filmul românesc 
2. Film istoric românesc 2. Film de artă a pny 
trece 3. Melodramă 3. Melodramă cistiga 
f r 4. Melodramă muzicală 4. Aventuri (parodie) 7 
inaintea 5. Film de artă 5. Melodramă mereu mai mult 
filmului 6. Serial TV-rom ânesc 6. Melodramă muzicală sufragiile 
= 7. Melodramă 7. Fili istoric românesc A Pë 
de aventură 8. Serial TV 8. Serial TV publicului nostru 
SS Aaa te Ne AX 9. Melodramă polițistă 9. Melodramă istorică i; TH. SS 
De aici am putea trage citeva concluzii: > 
O Receptivitatea devorantă pentru melodramă, indi- @ Longevitate neegalată a preferințelor pentru „Sune- 
ferent de coafura ei. tul muzicii“, singurul film care se menţine doi ani conse- 
@ Receptivitate redusă pentru filmul de artë („Romeo cutiv în zona privilegiată a gratiei publicului. 
și Julieta“ ales de numai 1,6% dintre subiecţi; „Și caii Cele două tabele se aseamănă si prin omisiuni 
se împușcă" — 0,4%; „Z“ 0,4%; etc.) comune: 
O Prezentë comună atit in 1970, cit si în 1971 a seria- @ Lipsa de ataşament pentru filmul de aventuri, 
lui TV. inclusiv pentru western (oricît s-ar părea de ciudat!) 
@ Poziţia ameliorată în 1971 a filmului istoric româ- O Succes de apreciere mult mai temperat decît cel de 
nesc. asăomedic în cazul cei cinematografice 


38 | 


Trecutul nostru 
(„Mihai Viteazul") 


Lacrimi si muzică 
(„Vagabondul“) 


O lacrimă pentru fiecare 
(„O floare si doi grădinari“) 


In fiecare săptămînă 
(„Urmărirea“) X 


Indiferent .de,, carentele clasifi- 
cării de mai sus și de limitarea te- 
ritorială a anchetei, apar totuși 
cîteva date constante: 

|. Definitorie prin dimensiune si 
statornicie pare a fi afecțiunea pen- 
tru melodramă, indiferent de nivelul 
“artistic la care este realizată. Deși 
inocent în sine, acest mod de relaxare 


După virstă 


15—24 ani 
25—39 ani 
40—49 ani 
50—59 ani . 
peste 60 ani 


După studii 


inferioare 
profesionale 
medii 
superioare 


După ocupaţie 


Muncitori, tehnicieni 
Agricultori 
Functionari 

Profesii intelectuale 
Elevi, studenti 
Pensionari, casnice 
Alte ocupatii 


ie—-—  ——— —— = —— —— —— 


Observăm cë succesul filmului „O 
floare si doi grădinari“ se datorează 
în deosebi tinerilor între 15 şi 24 ani, 
persoanelor cu studii medii, elevilor 
si funcţionarilor ; pe cînd, Ghepardul“ 
a plăcut în special persoanelor în 
jurul vîrstei de 50 de ani, cu studii 
superioare şi cu profesii intelectuale. 
Procentul care ni se pare cel mai 
elocvent este cel de 41% exprimînd 
emotivitatea record, a tinerilor care 
nu au împlinit 25 de ani, pentru me- 
sajul melodramatic din „O floare şi 
doi grădinari“. Urmărind coloana 
vîrstei, constatăm însă că impactul 
melodramei scade pe măsura ce 
crește vîrsta. 

x 
ll. O altă concluzie ar fi influența 


crescindă a repertoriului  televi- 


Surisul lui Visconti 
(,, Ghepardul”) 


mi se pare cë devine cu totul ne- 
fructuos, ca să më exprim eufe- 
mistic, atunci cînd el cultivă un gust 
indoielnic. Së comparăm, de pildă, 
după principalele caracteristici socio- 
demografice, preferințele față de 
„O floare şi doi grădinari“ și „Ghe- 
pardul": 


„O floare gi doi grădinari“, „Ghepardul* 


a e teal ri 
I Jo Jo 
qi A 
y 
389, 1184 
20%, NË 
315 NË 


ziunii. Printre filmele cele mai apre- 
ciate se află două seriale TV şi două 
filme difuzate exclusiv prin circuitul 
micului ecran. O altă dovadă in spi- 
ritul acestei constatări este și pro- 
centul de 36% dintre persoanele 
intervievate, care nu au vizionat nici 
un film într-o sală de cinema în de- 
cursul lunii care a precedat ancheta. 
O treime dintre ele frecventează 
cinematograful mai des decît bilunar 
si numai jumătate dintre aceștia din 
urmă se duc la cinema mai des decît 
o dată la săptămînă, ceea ce echi- 
valează cu 15% din totalul celor 
intervievaţi. 

Ancheta noastră a urmărit în 
primul rînd un scop 'constatativ. 
Trecerea de la constatare la cauzali- 
tate ar presupune o.investigare mai 
adîncă, observaţii de laborator, teste, 
studii ale motivatiilor subiective. 
Desigur, pentru o astfel de cercetare, 
ar trebui cooptate forțele Consi- 
liului Culturii si Educaţiei Socialiste, 
C.N.C-ului, A.C.I.N-ului, D.D.F.- 
ului, Arhivei Naţionale, revistei 
„Cinema“. Pînă vom avea posibilj- 
tatea së investigim un public mai 
larg, noi am încercat să detectăm, 
la scara posibilităților Oficiului 
nostru, realitatea obiectivă a gustu- 
lui publicului, chiar dacă ea nu con- 
verge sau nu convine totdeauna con- 
vingerilor și așteptărilor noastre. 


Dr. Pavel CÎMPEANU 


39 


în direct 
din 


Tbilisi 


„Căutind 
relaţiile cmenesti, 
sentimeniele inalte, 

problemele 

contemporane, 
ajungi să comunici 
cu omul din sală“ 
Serghei BONDARCIUK 


Aşezat la răscruce de timpuri, la hotarul dintre 
frig şi cald, la îmbinarea dintre tradiţie şi contem- 
poraneitate, Tbilisi, orașul preferat al” poeţilor, 
a găzduit anul acesta cu o cuceritoare ospitalitate 
cel de al V-lea Festival al Cinematografiilor unio- 
nale sovietice. Timp de 6 zile, sala destinată proiec- 
tiilor din cadrul festivalului a fost în permanenţă 
asaltată de public. Peste o sută de mii de specta- 
tori au vizionat cele 23 de lungmetraje și cele 65 
de scurtmetraje participante la concurs, De la 
povestiri tradiționale ca,, Hatabala” și filme de răz- 
boi ca „Eliberarea“ (ultimele 2 serii) și pînă la co- 
medii de inspiraţie clasică ca „12 scaune” si filme 
de acută actualitate cum este „Căldura miinilor 
tale”, n-a rămas gen să nu fie prezent în acest re- 
zumat ai uriașei producții a cinematografiei sovie- 
tice. Spun rezumat, pentru că 23 de lungmetraje 
nu pot prezenta mai mult decît o sinteză a muncii 
de un an de zile a numeroaselor studiouri cinema- 
tografice de pe tot cuprinsul țării. lar zecile de pre- 
mii acordate nu au tintit atît.către o clasificare va- 
torică ce ar fi fost, oricum, relativă, cît mai degrabă 
către o evidentiere și către o răsplătire a acestei 
Munci, 

Din mulțimea de regizori, scenariști, actori, 
operatori, din mulţimea de cineaști prezenți la 
festival, am ales doi dintre sarbëtoriti, pe cei doi 
laureați -ai premiilor de interpretare — Sofia 
Ciaureli si Siumenkul Ciokmorov — rugîndu-i să 
në spună cîteva cuvinte despre rolurile lor, des- 
pre'munca lor. 


— Sînt la al 15-lea film — ne-a spus Sofia Cia- 
ureli. Dar cînd amicitit prima dată. scenariul 
la ,Cëlduraimiinilor tale”, am crezut că e vorba 
de oglumă. Toate rolurile pe care le interpretasem 
pînă atunci, deși foarte diferite între ele, erau 
totuşi roluri potrivite vîrstei mele. Or, aici, este 
vorba despre viața unei femei de la 17 pînă la 70 
de ani, adică un rol de o viaţă si încă de-o viață 
zbuciumată, în care această femeie a întîlnit toate 
bucuriile și necazurile imaginabile. Abia cînd am 
înțeles că nu e o glumă, m-am speriat îngrozitor. 
Și am început să mă gîndesc la acest rol ziua și 
noaptea. Deși am mai luat un premiu de inter- 
pretare, la cel de-al treilea festival naţional, 
pentru „Balada Hevsurului“, de data aceasta parcă 
nu mă aşteptam. Dealtfel am șiavut o concurentă 
foarte serioasă în persoana Maiei Aitmatova — 
interpreta filmului turkmen Nora”. Decizia 
juriului mi-a fost totuși favorabilă. 


„12 scaune“, ecranizate 
după cunoscutul roman al lui lif si Petrov 


x vë ke 
A r 


FESTIVAL AL 
RIETENIEI 


Siumenkul Ciokmorov este de meserie pictor. 
L-am întrebat, de aceea, cum reușește să-și împartă 
timpul între pictură și noua sa profesie, filmul. 

— Dacă as fi fostactor de teatru, mi-ar fi fost 
imposibil să mai pictez. Filmul însă îţi lasă mult 
timp liber. Dacă ești sigur pe tine, nu ai nevoie 
să tragi multe duble, iar un cadru durează doar 
cîteva minute. Cînd cineva îmi reproşează că am 
înşelat pictura, obișnuiesc să-i răspund cu un pro- 
verb de-al nostru: „Pentru un adevărat kirghiz nici 
72 de specialități nu sînt prea multe“. lau exemplu 
de la rinascentiști; dacă ei puteau să cunoască 
cîte 12 profesii, de ce n-aș putea si eu să mă ocup 
măcar de două? Într-un fel, pictura este chinui 
meu; filmul îmi este relaxarea. „Macul. roșu din 
Sekul” este cel de-al cincilea film în care joc. 
Desigur, nu m-am așteptat la un premiu atit de 
mare, dar că munca mea va fi într-un fel aprecia- 
tă — în asta am crezut. Oricum, eu văd o mare 
legătură între meseria de pictor și cea de actor. 
Și o văd, pentru că, în pictură, m-au preocupat 
totdeauna sensurile si nuanțele psihologice ale 
figurilor omenești. lntr-altfel, tot asta fac şi ca 
actor. 

În ce privește imaginea de ansamblu a festiva- 
lutti, m-am gîndit că cei mai în măsură să o suge- 
reze sînt cei ce i-au hotărît rezultatele. A patra 
oară membru în juriul acestui festival, binecunos- 
cutul critic Kira Paramonova, ne-a declarat ur- 
mătoarele: 3 

— Stiti, noi ne iubim foarte mult filmele. Tara 
noastră este atit de mare, încît ele ne prilejuiesc 
o minunată ocazie de a ne întîlni. Acest festival 
este un fel de rezumat a ceea ce facem noi, a ceea 
ce fac ceilalți. De fiecare dată căutăm, și sîntem 
fericiți să găsim nume noi și fiecare festival ne-a 
satisfăcut căutările. De la fiecare festival am ple- 
cat măcar cu cîteva nume noi — cum este, de 
data aceasta, cel al Maiei Aitmatova — pe care am 
continuat apoi să te urmărim în timp. Astfel de 
succese, ca cel al filmului turkmen „Nora“ sau ca 
cel al „Eliberării“ lui Vladimir Ozerov (film dis- 
tins cu Marele premiu al festivalului), reprezintă 
pentru noi o adevărată sărbătoare. Dar după ce 
sărbătoarea se sfirșeşte, trebuie să începi së te 
gindesti si la viitor. Și gîndindu-mă la viitor, nu 
pot să nu constat că mai avem mult de muncit. 

lar în loc de concluzie, să-l lăsăm să vorbească 
pe Serghei Bondarciuk, președintele juriului: 

— Acest festival, la care auparticipat cei mai buni 
dintre cei- buni din cinematografia noastră, a 
reprezentat pentru noi nu numai un schimb in- 
formativ de filme, ci și o excelentă posibilitate de 
întîlniri şi discuţii profesionale si prietenești. Ca 
să fii prieten, trebuie së te intilnesti, să te fntil- 
nești cît mai mult unul cu celălalt, pentru că nu- 
mai așa, fiind cunoscută întîi de noi înşine, creația 
noastră va ajunge să fie cunoscută si pe plan mon- 
dial. Căutind în cinematograf înainte de orice 
relațiile omenești, sentimentele inalte, problemele 
contemporane, ajungi în cele din urmă să comu- 
nici cu omul simplu din sală. lar finalitatea acestei 
comunicări este, evident, unitatea și prietenia. 
Şi aici nu pot să nu-l citez pe Tolstoi: „Dacă cei 
răi se leagă alcătuind astfel o putere, atunci oa- 
menii cinstiţi trebuie să facă același lucru“. 


Eva HAVAȘ 


Sofia Ciaureli în 
„Căldura miinilor tale” 


în. direct 


din: 
Varşovia 


FILME DE 
ACTUALITATE? 


DA! 
DAR BUNE! 


Al treilea „val“ 
al cinematografiei 
poloneze 
incepe o nouă 
bătălie: 
pentru filmul de 
actualitate, 
pentru filmul 
bine făcut 
e 
Krzysztof Zanussi, 
capul de serie 
al noii școli poloneze 
puse în slujba 
adevărului 
% 


Caz fără 
precedent 
in Polonia: 
publicul impune 
reluarea 
pe marile ecrane 
a unui film 
destinat exclusiv 
televiziunii 


La timpul lor, niste critici lenesi au 
imaginat o metodë care së le per- 
mită, fără prea multă bătaie de cap, 
să aprecieze dacă o cinematogra- 
fie se dezvoltă normal. Pur şi sim- 
plu se calcula procentul de filme 
pe teme contemporane. Dacă acest procent era 
ridicat, succesul respectivei cinematografii era 


inema 


gurar. 


Nu susțin că în condițiile? Pe PRR această 
metodă ar fi lipsită total de sens. Cinematografiile 
noastre au obligația morală să se ocupe de con- 
temporaneitate, pentru că aceasta înseamnă că au. 
ceva de spus referitor la un fenomen fără prece- 
dent, cum este formarea unei societăţi noi, aunui 
tip de relații între oameni. 


Nevoia de calitate 
i mea e Da ip e E ST, 

Adesea se întîmplă însă că, deși procentul de 
actualitate este ridicat, cinematografia respectivă 
să sufere totuși de anemie. Pentru că mai impor- 
tant decît procentele este calitatea. În anul tre- 
cut, ca și în anii precedenţi, cinematografia polo- 
neză a produs în medie cam 50% filme din totalul 
anual pe teme contemporane. Nu știu dacă'e 
mult sau puţin. Știu însă că două din cele mai 
bune filme ale anului 1971 au fost de actualitate. 

De la bun început trebuie să remarc că, luat în 
general, n-a fost cel mai bun'din istoria cinemato- 
grafiei noastre. Critica poloneză (cunoscută pentru 
severitatea ei faţă de creaţia autohtonă) a reproșat 
pe drept cuvînt filmelor noastre că şi-au pierdut 
parcă actualitatea și forţa pe care o aveau pînă nu 
demult. Au devenit, în ultima vreme, asemănătoa- 
re cu lucrările elevilor conștiincioși care nu fac 
greşeli gramaticale, dar nici nu păcătuiesc prin 
originalitate sau. fantezie! 

Un lucru rămîne cert şi vreau să-l Sibliniaz: 
anul 1971 a avut un mare merit: a întărit neîndo- 
ielnic poziția celui mai bun dintre tinerii regi- 
zori polonezi, Krysztof Zanussi. Autorul. revela- 
torului debut „Structura cristalului“ — o subtilă 
analiză a atitudinii a doi tineri savanți — a realizat 
apoi, după o idee proprie, drama de moravuri 
„Viaţă de familie“. 

În împrejurimile Varșoviei poţi intilni adeseori 
mici palate pretentioase cu grădini. neîngrijite. 
Sînt foste reședințe ale marii burghezii: negustori, 
fabricanți, uneori moșieri. Tocmai o astfel de 
„gospodărie”, cu urme ale unei foste mëretii, 

VA 


Së ne mai doarë capul si de ale altora... 
(„Dincolo de zid” de Zanussi) 


- 
i-a inspirat lui Zanussi filmul său: decăderea unei 
familii cîndva influențate. Ce s-a întîmplat cu ea? 
În ce măsură si cu ce greutăţi s-a încadrat în noul 
sistem social? 


Nevoia de sinceritate 


După ascetica „Structură a cristalului“, Zanussi 
a vrut să realizeze un film spectacol, mai deschis 
spre marele public. Fără să neg marile lui calități 
(printre care indeminarea cu care scoate de la 
actori maximum de expresie) prefer totuși filmul 
lui de debut. Ca si un alt filmuleţ, socotit printre 
cele mai bune realizări ale anului, metrajul mediu 
destinat televiziunii, modestul, cum îi spune Za- 
nussi, „Dincolo de zid". (Ca de obicei el este si 
autorul scenariului.) Ca urmare a presiunilor 
publicului, acest film, destinat inițial numai micu- 
lui ecran, a "fost proiectat în cişcuit normal. Un 
fapt fără precedent în Polonia. 

Acţiunea joacă un rol de mică importanţă în 
„Dincolo de zid". Un savant de mare celebritate 
descoperă că în aceeași casă cu el locuiește o cole- 
gë: o femeie trecută de prima tinereţe, deceptio- 
natë și în viaţă si în profesie. Deși este conștient 


că ar putea-o ajuta, omul de știință se fereşte s-o 
e e pentru a nu-și complica existența. Filmul este 
n studiu nu atit al indiferentei omului față de se- 
a săi săi, cit al desconsiderării greutati orga tor 
pe principiul: mă doare capul de ale mele.. 
Însemnătatea filmului constă nu atît în temă — 
— lipsită de complexitate, de fapt — cît in reali- 
zarea cinematografică extrem de precisă, care 
conduce conflictul pînă la ultimele consecinţe, și 
lucrul cel mai important, pînă la generalizare. Pe 
fiecare dintre noi, „oamenii cumsecade“, închiși 
în carapacea nproprietate” personală, Zanussi ne 
obligă, după vizionare, să ne punem întrebarea: 
din cauza egoismului nostru feroce nu cumva 
pătimeşte cineva de alături, „de dincolo de zidu- 
rile” apartamentului nostru confortabil? 


Nevoia de realism 


Al doilea creator important, care își spune cu: 
vîntul asupra contemporaneităţii, aparţine, de a- 
semenea, generaţiei tinere. Mai mult, esteun debu- 
tant în filmul artistic. E vorba de Roman Zaluski, 
regizorul și coscenaristul ,,Cardiogramei”: Actiu- 
nea se petrece într-un orășel din partea estică a 
țării, al cărui nume adevărat este puțin cunoscut 
chiar si în Polonia, 


Eroul este un tînăr medic din capitală. De ce 
a venit aici? De bună voie, mînat de dorinţa de a 
se afirma printr-un voluntariat care-i va prinde 
bine mai tîrziu? Nu ştim si poate nu știe nici 
eroul nostru. Dar privirea lui lucidă ne permite 
să cuprindem repede acest microcosmos de tîrgu- 
sor, în care oamenii se cunosc între ei, legaţi unii 
de alții prin firele nevăzute, dar atît de puternice, 
ale vieţii de provincie. ` 

Eroul filmului ne este înfățișat, aproape osten- 
tativ, ca un om departe de a fi fără prihană. Auto- 
buzul, care are rol de leit-motiv în film, purtînd 
pe el, cu majuscule, destinația „Varşovia“, îi suge- 
rează zilnic medicului posibilitatea reîntoarcerii în 
capitală... Poate că nu merită să se angajeze prea 


mult în conflictete locale? Dar altfel cum së par- 


Să privim în jurul nostru cu luciditate... 
(.Cardiograma” de Zaluski) 


vină? Să se „amestece“ deci, dar cu prudenţă și cu 
gîndul — ca la șah — la mutarea următoare. To- 
tusi tocmai un astfel de erou neidealizat, ca si 
rapidele observații sociologice, atrag spectatorul 
şi-l conving de absoluta sinceritate a filmului ca 
și de adevărul — de multe ori neplăcut — pe care-! 
conţine. Zaluski ştie să zugrăvească viața de toate 
zilele, fără snobism, dar si fără fals patetism. 


+ 


Nevoia de comedie satirică 


Două cuvinte despre un film încă-nerealizat, 
„Chemarea“ lui Wojciech Solarz. O temă — este 
vorba despre satul de azi — ciudat de ghinionistë: 
aproape toți cineastii polonezi, care au abordat-o, 
au suferit o înfrîngere, soartă care-l paste, se pare, 
și pe Solarz. Greșeala lui este că (eroul extrem de 
neobişnuit este un sculptor provenit de la țară, 
neînțeles de mediu; nebun, dar în același timp mai 
clarvăzător decîtalții, un fel de Gelsomina lui Fel- 
lini) a tratat acest subiect, dificil din toate punctele 
de vedere, într-un stil neobișnuit, expresionist, 
ciudat, nu prea potrivit unei teme cvasi-săteşti. 

Tot așa n-aş putea să afirm că filmul „Rejs” 
regizat de un alt debutant, Mark Piwowski, este un 


. 


film reușit. Totuși această KET satirică ușoară, 
prost montată, dezordonată, lipsită de cursivitate 
narativă a fost un eveniment. În special pentru 
tineretul care a găsit în ea un- spirit- protestatar, 


„o luare peste picior a m fu NOR prostiei și opor- 


tunismului. 

Mai puţin formal novator și nonconformist 
ne apare „Oaspetele incomod“, al lui Jerzy Ziar- 
nik, de asemenea o comedie satirică. Ambitiile 
mai mici ale acestui film au dus totuși la o reali- 


zare mai izbutită, care s-a bucurat de un imens 


succes, 

Într-un bloc, nou construit, apare un: locatar 
cel puţin ciudat: el a 
cent. Vecinii, la început speriaţi, apoi numai iri- 
taţi, fac o serie de încercări inutile de a scăpa de 
intrus, pinë cînd stăpînul casei descoperă că noul 
chiriaș, picat din altă lume, nu poate să se întoarcă 
de unde a venit, pentru că nimeni nu i-a stam- 
pilat delegaţia de serviciu. Evident, important este 
nu „spiritul“, cît reacțiile diferitelor instituții și 
personalități chemate să ia o atitudine- faţă de o 
apariţie metafizică. Trecerea în revistă a acestor 
reacții se bazează pe tabloul inteligent deformat 
al vieţii noastre, in diferitele sale ipoteze. 

Ultimul film demn de menţionat — dar numai 
atit — este tot o comedie, lipsită însă de intenţii 
satirice: „Nu-mi place lunea“ al lui Tadeusz Chmie- 
lewski. O încercare de reînnoire a farsei clasice de 
tip „crazy commedy”. Deşi critica a avut multe 
obiecţii, publicul, descurajat de o serie de come- 
dii lipsite de conţinut si prost făcute, a făcut aces- 
tui gen o primire excelentă. 


Nevoia de adevăr 


După cum am mai spus, anul 1971 n-a fost dec- 
sebit de rodnic. Cu toate acestea, filmele cele mai 
interesante s-au dovedit a fi filmele referitoare 
la zilele noastre si — ceea ce este important — 
filmele tinerilor creatori considerați ca făcînd 
parte din cel „al treilea val al cinematografiei po- 
loneze“. Nu cred să risc prea tare prezicind că 


Să luptăm cu înfumurarea, cu prostia * 
(„Chemarea "de Salarz) 


1972 va fi un an mai bun. Nu numai pentru că 
schimbările politice au adus o importantă împros- 
pătare a atmosferei, nu numai pentru că de la 
1 ianuarie conducerea tuturor colectivelor de 
producţie s-a reîntors in mîinile celor mai renu- 
miti regizori (VVajda, Zanussi, Kawalerowicz, 
Kutz, Rozewicz, Petelski, Scibor Rylski, Passen- 
dorfer), dar mai ales pentru că filmele terminate 
știu că se ocupă — și se ocupă bine — de pro- 
bleme actuale. ` 


Deocamdată, voi enumera trei opere remarca- 
bile, pe care le-am si văzut: Tadeusz Konwicki, 
scriitor şi principalul reprezentant al „filmului 


de autor“ semnează un film cu accente autobio- 
grafice: „Atit de departe de aici, şi totuși atit de 
aproape“, în care sînt prezentate amintiri de răz- 


boi, Urmează două debuturi: primul, „Lepra”, de 
Andrzej Trzos, un. film poliţist, bazat pe fapte 
reale, despre o. temă trecută sub tăcere. pină 
acum — moravurile din ilegalitate; al doilea „Sal- 
varea" lui Edward Zebrowski, care analizează pinë 
în cele mai subtile amănunte psihologia unui om 
bolnav. Am toate motivele să sper cë pe viitor nu 
ne vom opri aici şi lista realizatorilor de filme de 
actualitate va crește substanțial. -* - 


Jerzy PLAZ ews KI 


- d 44 


forma unui nor fosfores- . 


ij 


sl 


în direct 
din 


Hollywood : 
ICH) 


CINEMATOGRAFUL 


MAMUT A MURIT 


Viitorul Hollywoodului? Pronosticurile variază 
de la un optimism exagerat lao extremă prudenţă. 
` E de notat însă un lucru: SË Los Angeles, oamenii 
cei mai importanţi au devenit accesibili. E suficient 
să telefonezi secretarei unui astfel de V.I.P. (Very 
Important Person — persoană foarte importantă), 
să-ți declini identitatea, së precizezi scopul între- 
vederii — ca să obţii, chiar în următoarele 24 de 
ore, o întîlnire, însoţită uneori de o invitație la 
masă: omul tot trebuie së mănînce şi, mincind, 
mai discută, cistigind timp. ej 
JENNINGS LANG, unul din principalii pro- 
ducători de la Universal, s-a numărat printre V.I.P- 
urile intilnite. Biroul lui este situat la etajele supe- 
rioare ale unui zgirie-nor, care adăpostește ser- 
viciile administrative (celelalte producții afiliate 
la această mare firmă, dispun fiecare de cîte un 
bungalow ascuns în verdeață și purtind o placutë 
cu numele întreprinderii și al conducătorului ei). 
Domnul Lang este un om trecut de 50 de ani, 
alert si surizëtor, destins şi gata së răspundă la 
toate întrebările, fără grabă sau nerăbdare: 


A 77 Mii DRE Mele FE A Eos A REZA 
Agrafe automate 
în loc de pioneze 


— În 1971 am turnat 20 de lungmetraje. Desi- 
gur, mai puţin ca acum 20de ani, dar dacă adăugaţi 


Jennings Lang, 
de la „Universal“: 
„0 criză a 
cinematografului? 
Am turnat în 1971 
20 de lungmetraje, 
plus 200 de filme 
pentru televiziune !“* 


la astea și cele 200 de filme pe care le producem 
anual pentru televiziune veti ajunge la un total 
neatins pinë acum de studiourile noastre. E un 
lucru foarte important, fiindcă presupune un per- 
sonal tehnic şi artistic considerabil. În ceea ce pri- 
vește cinematograful, eu mi-am păstrat toată în- 
crederea. Sînt convins chiar că numărul filmelor 
va crește, cu condiția ca difuzarea să accepte, în 
sfîrşit, să se adapteze liniei generale de evoluţie. 
Publicul s-a schimbat în ultimul timp si trebuie 
să-i oferi alte forme de spectacol. Dusmanul nr. 
1 al cinematografului este astăzi turismul, care se 
află în plin avint. Pe de altă parte, spectatorul este 
mai avizat decît oricind. El vede foarte multe filme 
la TV, metraje scurte sau lungi, în afara circuitului 
normal, deci. Atit doar că la televiziune nu se poate 
viziona chiar totul. Astfel, firma Walt Disney nu 
vinde nimic pentru micul ecran: ea își păstrează 
cu strășnicie filmele pe care le prezintă numai în 
circuitul comercial normal, la fiecare cinci sau şapte 
ani — adică răgazul necesar pentru a avea o nouă 
generație de spectatori, Şi de fiecare dată e îmbul- 
zeală. În schimb, filmele de cinema cu subiecte de 
actualitate, cum ar fi cele despre războiul din Viet- 
nam de pildă, îşi pierd repede interesul din cauza 
altor actualități mai la zi, care invadează, săptămi- 
nal, ecranele. Atunci producătorii nu mai au altă 
soluție decît să-și plaseze filmele, care nu mai 
sînt la ordinea zilei, posturilor de televiziune. 

Şi exploatarea este nevoită să-şi schimbe meto- 
dele. Ginditi-vë numai că de cînd mă duc eu la 
cinema — şi iată că se împlinește curînd o jumă- 
tate de secol — nu s-a schimbat nimic în felul de 
a exploata filmele. Ba da, există, totuşi, o diferență: 
altădată, fotografiile de reclamă erau expuse pe 
panourile publicitare prinse în pioneze. Astăzi 


42 


ele se prind cu agrafe automate. Cei care.se ocupă 
cu exploatarea filmelor nu au nici un fel de iniția- 
tivă şi nu ştiu decit să se lamenteze atunci cînd 
încasările sînt dezastruoase. Or, tocmai ei sînt cei 
care ar trebui să creeze noi centre de proiecție. 
Mă gîndesc în mod special la holurile de hotel, 
la restaurante, la toate acele locuri unde se adună 
lumea, Un distribuitor deştept ar trebui să ştie 
të sînt filme care ar cîştiga mult dacă ar fi prezen- 
tate pe stadioane. Uite, „Woodstock“, de pildă, 
dacă ar fi prezentat pe ecranul uriaş al unui sta- 
dion, sînt convins că ar aduce în cinci zile dublul 
încasărilor pe care le-ar scoate după săptămîni 
de proiecție într-o sală normală de cinema. 


Publicul se educă prin emoție 
nu prin lecţii 


— Mai credeţi că rolul cinematografului este de 
a distra publicul? 

— Fără îndoială. Dar asta nu înseamnă că un 
film trebuie să fie neapărat comic. Publicul se duce 
la cinema ca să mai uite de grijile zilnice. Este un 
adevăr tot atît de vechi ca şi arta spectacolului, 
Publicul trebuie să fie ,absorbit” de subiectul unui 
film, iar dacă vrei să-i faci.și educația, fă-o în așa 
fel ca el së nu simtă lecţia, ci doar emoția. Pentru 
latura pedagogică există şcoli. 


Am avut încredere în Dennis Hopper, dar...” 
(„Easy Rider“ cu Peter Fonda) 


că publicul nici nu-și să seama că nu vede un film 
american. Asta se întîmplă cînd contractul de vîn- 
zare prevede exploatarea filmului respectiv în 
Statele Unite, ca și în America Latină. Personal, 
am o slăbiciune pentru filmele franceze, însă cu 
ele trebuie să muncesti mult ca să le poţi impune 
în fața tuturor categoriilor de spectatori. Trebuie 
o muncă de propagandă — nu intrebuintez ter- 
menul ,,publicitate” ca să nu vă șochez — o muncă 
de prospectare, o muncă de prezentare în fața 
unui public mai larg, pentru care Franța nu repre- 
zintă — de cele mai multe ori — decît Turnul Eif. 
fel, sampania si parfumul de lux. 


Vedetele 
nu mai sînt la modă? 


ROGER CORMAN, cunoscut în Franţa în special 
prin filmele sale de suspense (foarte bune de alt- 
fel!) — mi-a fixat o întîlnire la barul hotelului Be- 
verly Hills, locul de rendez-vous sic al lumii cine- 
matografice hollywoodiene, Domnea aici, ca în 
toate barurile şi restaurantele americane, o pe- 
numbră îngrijorătoare. Prefer terasele bătute de 
soare... 


Corman are 45 de ani. Fizicul lui i-ar fi permis 


Filmul se dispensează de vedete? 
(Elisabeth -Taylor) 


— Care este reacţia publicului in Statele Unite“ 
în fața cinematografiei franceze? Vă întreb, pentru 
că ati produs si filme în Franţa. 

— Cele două Americi constituie o lume aparte. 
În afara unei anumite elite intelectuale, marele 
public găseşte filmele franceze... prea frantuzesti. 
Sînt prea „situate“ ca să poată fi accesibile maselor 
largi. Evident, „Un bărbat si o femeie” a fostiinte- 
les de toată lumea; dar cite alte filme nu trec 
ecranul pentru simplul motiv că sînt prea fran- 
ceze, strict localizate, si în timp si în spaţiu... 
De altminteri, această diferență de concepţie este 
perceptibilă și la nivelul criticii: cînd Dennis 
Hopper a terminat pentru noi „Last Movie” (UI- 
timul film) am fost gata-gata să-i dau filmul cadou, 
să se spele pe cap cu el, atît mi s-a părut de prost. 
Şi iată că pelicula este reținută pentru Festivalul 
de la Veneția și presa europeană îi acordă o mare 
atenție. Atunci mam hotărît — autocritic — să-i 
prezint într-o sală din New York. A fost cel mai 
mare dezastru din istoria cinematografului și cri- 
tica americană a scris că sînt un candidat ideal pen- 
tru casa de nebuni, dacă am putut produce un 
asemenea film. Nu mai știu ce să zic. Avusesem 
încredere în Hopper din cauza lui ,Easy-Rider” 
(Călărețul potolit) care face sali pline la Paris și azi, 
după doi ani de proiecţie neîntreruptă, după ce 
obținuse la Cannes, în 1969, premiul pentru Opera 
prima. 

— Ati pomenit si America de Sud. 

— Cu excepţia acelei elite intelectuale care se 
găseşte în marile oraşe, situația filmului francez 
este si acolo — după cîte sînt informat — cam 
paradoxală: filmele dumneavoastră sînt pre- 
zentate dublate în limba engleză, și, bineînţeles, cu 
titlurile traduse în spaniolă sau portugheză. Așa 


să facă o frumoasă carieră de june-prim, E însă 
inginer electronist, cu studii la Universitatea din 
Stanford-California si Oxford (Anglia). Numai 
dragostea pentru cinematograf l-a determinat să 
renunţe la o carieră care se anunţa strălucită. Du- 
pă ce și-a ferminat studiilea intrat la Fox ca simplu 
curier. Apoi a scris scenarii, a turnat filme cu bu- 
get mic — la început — adică prin 1954. Şase ani 
mai tîrziu a început o serie de adaptări după Edgar 
Allan Poe. Astăzi are la activ peste 50 de filme si 
este -si distribuitor. 

Dar cum vede Roger Corman viitorul? 

— Cred în necesitatea existenţei unor producă- 
tori independenți al căror număr va crește mereu. 
Dar asta nu înseamnă că vor dispare marile com- 
panii. Unele vor deveni, poate, hoteluri sau centre 
comerciale, altele vor continua să-producă filme 
inchiriindu-si între timp studiourile producători- 
lor independenţi. Și eu am devenit producător 
pentru a realiza „Boxcar Bertha“ — povestea ade- 
vărată a unei femei din timpul crizei economice 
americane a anilor '30. Și acum mă pregătesc să 
fac un film stiintifico-fantastic, după cartea „Dune” 
a lui Frank Herbërt. Dar mai sînt si distribuitor. 
Mă preocupă în special filmele tinerilor, recunosc 
însă că cele „comerciale“, cum ar fi,, Private Nurses 
Duty“ (Guvernanta) al lui George Armetage — 
care în numai trei săptămîni de proiecție a rea- 
lizat 125.000 de dolari încasări. 

Cred cë nu mai este nevoie să vă declar incres 
derea mea totală în viitorul cinematografului, E 


necesar Însă să se reinnoiasca modalitatea de 
producţie, Popularitatea, capul de afiş, nu prea 
mai e la mare pret. Poate doar cîteva nume, cum 
ar fi, de pildă, celeale lui Steve Mac Queen sau Paul 
Newman; la care s-ar putea adăuga încă vreo zece 
staruri, continuă să atragă publicul. Este, deci, 
mai bine să lucrezi cu actori tineri, să le dai o şansă 
si lor și noilor realizatori. Industria grea a Holly- 
woodului nu mai există. Chiar ideea de studio 
“este astăzi depășită. Se turnează din ce în ce mai 
mult în decoruri naturale. În sălile de cinema, 
numărul spectatorilor creşte, Televiziunea a în- 
cetat să mai fie o concurenţă. Promotorii publici- 
tëtii afirmă chiar că numărul telespectatorilor 
scade. De doi ani, au început să se deschidă noi 
săli de cartier în marile orașe, în centrele comer- 
ciale și în drive-in-uri, În realitate, niciodată cine- 
matograful n-a trecut printr-o criză adevărată. 
Ceea ce a ruinat marile companii au fost filmele 
prea scumpe, monumentale, care, în ultimă ins- 
tanta, au plictisit mulțimile. 


Viitorul aparține 
filmului de actualitate 


— Credeţi în filmele cu mesaj? 

— Cred în filmul BUN, cu probleme de actua- 
litate, chiar dacă este jucat în costume de epocă. 
Adesea mesajul nu mai este cel dorit de autor 
Publicul descoperă altceva, alte sensuri pe care 
realizatorul nici nu se gindisë să le exprime. 

Cred în importanța cinematografului în lumea 
noastră modernă. Numai el ne poate restitui diver- 
sitatea și bogăția unei epoci dintre cele mai pa- 
sionante, pasionantă chiar și prin ce are ea rău. 
Cinematograful rămîne cel mai puternic mijloc 
de informare si de popularizare pe care l-a inven- 
tat omul. 


ËN 


Roger Corman, 
producator: 
„De fapt 
n-a existat o criză 
decit în măsura 
în care s-au făcut 
prea multe pelicule 
mamut“ 


— De unde provine predilectia dumneavoastră 
pentru filmul de groază? 

— Dacă ati scotoci în subconstientul meu, ati 
găsi probabil un răspuns satisfăcător. Eu credcă 
este felul meu de a destepta subconstientul spec- 
tatorului. Trebuie să recunoasteti însă că filmele 
mele nu conţin nici o scenă de groază; spaima este 
psihologică, nu materializată. 

Vera VOLMANE 


Capul de afiș rentabil... 
dcar cu rare excepţii (Audrey: Hepburn) 


` 


FT PI pere da vd 
` Sms ` Mp i i 


T E. à ' st zi 


interviul 
nostru 


UN JAPONEZ 


LINIŞTIT 


Societatea de consum 
mă împiedică 
să-mi cunosc 

adevărații spectatori 


Akira Kurosawa este într-adevăr japonezul 


acesta înalt, cu mersul dezarticulat de stîngăcia 


picioarelor prea lungi, cu 'ochii pe care îi declară 
aproape albaștri, dar pe care nimeni nu i-a văzut 
vreodată din cauza, ochelarilor aproape negri. 
Este omul de 62 de ani care acum se căznește ca 
un şcolar să dea autografe în caractere latine, brăz- 
dînd literalmente hirtia, aproape rupind-o cu sti- 
loul. Zimbeste tot timpul strengar şi trist, dar 
poate că e de fapt un tic, un semn de timiditate: , 
vorbește rar, chinuit, adesea pare că a terminat 
o gîndire, că a pus punct unei fraze, dar gîndirea 
lui lucrează mai departe și, după secunde lungi 
de suspense, revine cu o continuare. 

(Vestea tentativei sale de sinucidere mi-a amin- 
tit întrebarea pe care i-o pusese înainte un zia- 
risti — „Dacă v-ar rămîne o singură zi de trăit, 
ce-ati face?” — „Aș merge undeva, în natură,a 
răspuns el. Dar la noi aproape că nu mai există 
natură. Soarele, din fericire, încă se mai vede, 
dar din ce în ce mai rar. Mi-ar plăcea să mă întorc 
de undeva pe o bicicletă cu citiva pesti pe care 
să-i fi prins eu. Mi-ar mai plăcea să urc pe un 
munte, îmi plac florile care cresc pe înălțimi, 
dar la noi sint astăzi mai multi turisti decit flori, 
iar pe Fuji-Yama, muntele nostru sfint, găseşti 
nenumărate terenuri de golf..." — „Ce fel de oa- 


- 


meni vă plac cel mai mult?“ a mai fost întrebat. 
— „Persoanele cordiale, energice, organizate, 
care te pot înțelege chiar fără vorbe...) 

L-am întrebat dacă printre producitorii cu care 
a lucrat a întîlnit astfel de structuri. 

— Fără îndoială, producătorul este, pinë la 
un punct, un astfel de individ. Dar, fiind mai de- 
grabă un industriaș decît un om al artei, el caută 
së-si impună gustul său, care este de fapt gustul 
societății de consum, și lucrurile se încheie mai 
totdeauna prost. Asta se vede'cel mai bine cînd 
e vorba de distribuirea filmelor. Filmul meu, pro- 
dus cu sacrificii pe care numai eu le cunosc, nu este 
prezentat în sala japoneză de unul singur, ci este 
întotdeauna dublat cu un film bazat pe violență 
sau pornografie. Din acest sistem pierde toată 
lumea. Spectatorul meu ideal refuză să intre într-o 
asemenea sală, unde aperitivul i-ar provoca deza- 
probarea... Amatorul de filme sexy va alege o 
sală unde ambele filme îi vor fi pe plac. Cit mă 
privește pe mine, eu nu voi ști niciodată care 
este opinia exactă despre filmul meu, pentru că 
sînt pus în fața unui alt public, amestecat, funciar- 
mente străin. Visul meu şi al colegilor mei de artă 
este ca sala de cinematograf să devină un loc 
de comunicare între oameni, un loc de întîlnire a 
sensibilititilor, un templu al artei. Visez, cum zic 
multi japonezi, să nu mă sfiesc së intru cu propriii 
me i copii într-un cinematograf. 

— Acum citiva ani ati încercat o colaborare 
cu Hollywoodul. Colaborarea a eşuat? 

— A fost una dintre cele maitriste experienţe: 
Prima variantă a scenariului mi-a fost respinsă de 
producător. Pe urmă au început greutăţile biro- 
cratice. Pentru un cëpëtel de sîrmă “trebuia să 
lupt cu nenumărate formalitëti, cînd preţul său 
nu depășea nici chiar posibilităţile buzunarului 
meu. Nu mi se permitea să văd materialul filmat, 
şă-l pot corecta, să modific. Eu lucrez meticulos, 
îngrijit, exact. Asta se pare că nu era în obiceiul 
studioului, Pînă la urmă înşişi actorii m-au pără- 
sit. Şi, în sfîrşit, eu însumi am fost sfătuit de me- 
dici să renunţ la film, care îmi zdruncinase nervii. 
Astfel încît „Tora Tora“ este pentru mine numele 
unui coşmar. O armată întreagă de contabili a 
rămas pe cîmpul de luptă să descurce socotelile 
acestei afaceri. 

— Dacă dumneavoastră înşivă vă daţi uneori 
bătut, cum se poate descurca în acest mediu un 
tinir regizor, cînd si el este bintuit de demonul 
exigentei 1 

— Avem tineri ëxceptionali, ba chiar (v-o spun 
cu toată răspunderea) geniali! Dacă ar fi după ei, 
viitorul cinematografului japonez ar fi unul stră- 
lucit. Dar intențiile lor riscă să fie sufocate de ĉon- 
çurenta prostului gust, propagat nestinjenit. 
lată de ce am hotărît, fiecare dintre noi, veteranii, 
să „adoptăm“ cîţiva asemenea tineri, pentru a le 
păzi începuturile. Sperăm că ei înșiși vor face asta 
în viitor cu cei și mai tineri, pentrua apăra ce este 
sfint in artă. 

— În ultimul dumneavostră film, Dodeskaden“, 
ati folosit mai multi neprofesionisti. De ce? 

— Jocul actorului de meserie conţine multe 
primejdii; cu timpul, el se stereotipizează, iar fi- 
rescul — care este însăși esența filmului — se al- 
terează. 

— Colaborarea dumneavoastră cu Toshiro Mi- 
fune a încetat în ultimul timp? 

— Da, Toshiro a devenit între timp, el însuşi, 
producător, Ştiţi, undeori te jenezi să mai apelezi 
la colaborarea -unor asemenea persoane influente 
(chiar cînd ele sînt foarte talentate), pentru a nu 
da impresia că vrei să profiti de influenţa lor. 

— Care este deviza artei dumneavostră? 

— Stima față de om. h 

— Ce-i pretindeti spectatorului dumneavoastră? 

— Să înțeleagă din mine cît mai mult, să depună 
în sine, cît mai sigur, acest bun cîștigat; iar, cînd- 
nu a înțeles, să uite. 

— Care din filmele dumneavoastră v-a rămas 
cel mai drag? 

— „Idiotul“. Este filmul unei rezistențe utopice, 
dar dirze, la m=schrmăria şi violența lumii. Eu sper 
că asemenea Miskini mai există încă în mijlocul 
nostru (unul dintre ei sînt cu siguranță eu), și 
mai sper că filmul meu le-a sporit, măcar cu puţin, 
numărul. 

Romulus RUSAN 


43 


ni tir 


” 


„S-au întîlnit la Moscova, 
i-am reîntilnit la București 


Cinemateca ne-a invitat să ridem 


împreună cu 
Aleksandrov, Piriev & Co. 


Nimic nu a fost mai surprinzător 
pentru lumea cinefilă a deceniului 
4 ca irumperea comediei sovietice. 
Dacă „Petru cel Mare”, „Crucişătorul 
Potemkin”,) „Mama“ erau opere ale 
unei tendințe uşor de sesizat și de la 
sine înţelese ca factură, în schimb 
aici, în comedie, lucrurile deveneau 
de-a binelea absurde, neintelese. latë 
deci cë revoluția știe să ridă! 

Rubësti, cosite, birocrati 

Fetele transfigurate de patetism 
revolutionar, chipurile colturoase de 
muncitori pitoreşti, dar cu care nu se 
prea putuse glumi despre lucruri 
serioase, se dădeau în lături spre a 
năvăli pe ecrane cete de băieți si 
fete tunse à la garçon, în rubăști 
albe, cu sepcute cochete pe scëfir- 


ii, impodobite cu ciufuri obraznice 


si basmale inflorate. Băieţii și fetele 
cu un aer șăgalnic, camarideresc, 


cum nu se mai văzuse încă pe lume, se 
întreceau în a dobori nişte recorduri 
de muncă și nişte. caricaturi de acti- 
visti invechiti și înrăiți din care optica 
europeanului occidental nu putea 


Comedia nu exclude frumusețea 


distinge altceva decît o burtă pro- 
eminentë acuzată de o centură, o 
ceafă groasă și o servietă doldora 
de dosare. Tipul birocratului uni- 
versal se născuse ca prototip artistic. 
Dar, în același timp, o realitate a 
vieții cotidiene sovietice se făcea 
cunoscută și acceptată ca atare, 0 
realitate cu relaţii umane încă total 
necunoscute, între tovarăşi cu chipuri 
acum născute pentru prima oară în 
istorie, cu valori și deficienţe pentru 
intiia oară descoperite ca posibile. 
Era viața de zi cu zi a unei lumi noi, 
a unui nou continent. Revoluţia co- 
borise pe pămînt. Meritul principal 
al comediei sovietice e poate acesta, 
desigur mult mai mare ca acela, 
pur artistic, cinematografic. 


Burlescul 


își cere drepturile £,,Volga, 


Volga“) Aburul dizolvant 


al feeriei („Primăvara“) 


Enigmatica stea 
din spațiu 


Keaton nu încetează să fascineze, 


La citeva luni după neuitatele-i 
săptămîni de la Cinematecă, 


primim încă scrisori extatice,., 


Aproape în fiecare zi mă duceam 
la cinematograful acela prăpădit de 
lîngă restaurantul „Union“. Era un 
decembrie blind; năluca toamnei 
mai zvicnea din cînd în cînd, pe 
străzi, ca o pisică aurie. Ar fi tre- 
buit poate să-mi petrec vremea plim- 
bîndu-mi umbra prin parcuri ca pe 
un cline sau scriindu-i scrisori de 
dragoste tinerei tovarășe din „Love 
Story" ` 

În sfîrșit, as fi avut o groază de 
timp la dispoziție ca să învăţ să cro- 
setez, să lansez un nou șlagăr („Spu- 
ne-mi, de ce pling crocodilii”), 
urmez un curs de yoga, să joc table, 
ba chiar să fac şi un film. 

Ei bine, nul Parcă hipnotizat, mă 
aruncam cu capul înainte, ca un pes- 

cuitor de perle, în aerul stătut din 
sala liliputană a Cinematecii; acolo 
înşurubat între brațele unui scaun 
incomod, ca între clestii unui crab, 
aşteptam cu infrigurare să apară, pe 
zdreanta de pinzë albă, Marele Pă- 
gubos. 

In jurul meu, deasupra mea, la 
balcon, pilpiiau o mulțime de fete 
omenești; toate erau marcate de 
aburul acela fosforescent care apare 
pe chipurile noastre numai în preaj- 
Ima unor evenimente deosebite, 


44 


Pe nesimtite, cufërul in care sufe- 
ream cu totii din cauza mirosurilor 
noastre, din cauza zgomotului produs 


Marele Pëgubos 


de noi, din cauza conditiei noastre 
de simpli spectatori, se transforma, 
devenea o sală de cinema adevărată: 
un amestec de mizerie, de splendoa- 
re, de inocentë, de prostie, de circ, 
de muzeu, de templu și de neant. 

Deodată se stingea lumina. O se- 
cundă pe întuneric; apoi, înaintea 
ochilor noștri exploda în tăcere 
fața lui albă. Toti tremurau: parcă 
asistam la nașterea unei stele undeva, 
la o distanță de milioane de ani-lu- 
mină de fruntile noastre. 

Încet-încet, dreptunghiul meschin 
al ecranului se spulbera şi, în sală, în 
noi, năvălea ca un uragan uluitoarea 
lume a lui Buster Keaton. 

Acolo, în cinematograful acela 
prăpădit, am descoperit — văzînd 
invazia unor cirezi de vaci într-un 
oraș, filmată de Keaton — că „Pă- 
sările“, cu care a încercat să înspăi- 
mînte lumea domnul Hitchcock, este 
o peliculă oarecare. 

Acolo, în timp ce asistam la uimi- 
toarele peripeții ale lui „Steamboat 
Bill jJr.”, am înţeles cu adevărat 
frumusețea universului descris de 
Mark Twain în cărțile sale. 

Acolo, privind o secvenţă din „Nae 
vigatorul” — Buster îmbrăcat cu un 
costum de scafandru răsare din va- 
Murile oceanului si se îndreaptă către 
Plaja unei insule unde membrii 
unui trib de sălbatici îngenunchează 
înspăimîntaţi de apariţia lui — mi s-a 
părut că aud semnalele ciudate prin 
care, de un miliard de ani, cineva din 
spațiu ne avertizează cë nu sîntem 
singuri. 

În sfîrşit, m asistat la proiec- 
tia acelui sfisietor , Film”, semnat 
de Samuel Beckett și Alan Schnëi- 
der, in care un Buster Keaton bëtrin 
si bolnav, eliberat de ticuri si de glo 
rie, învăța së se uite în ochii de ce- 
nușă ai morții. Aceasta se întîmpla 
în prezenţa unui public neavizat, ca- 
e venise în ziua aceea la cinemateca 
ă să-și primească — așa cum 


ar 


se intimplase, de altfel, la toate cele- 
lalte filme cu Buster porta de 
rîs şi de uitare. 

Dar Marele Clown ne privea li- 
niştit de dincolo de ecran. Ne pri- 
vea cu un singur ochi, fără patimă, 
fără ironie, fără ură. Ochiul acela 
enorm, care semăna cu obiectivul 
unui. aparat de filmat, văzuse. 

Scriind toate acestea mă gîndesc 
cu tristețe la faptul că la noi sînt 
încă milioane de oameni care nu 
ştiu nimic, sau aproape nimic, des- 
pre Buster Keaton si filmele lui. 
Aceşti oameni, în lipsă de altceva, 
văd în fiecare simbătă seara, la tele- 
vizor, cîte un episod din „Invadatorii“. 

Oare nu se putea face nimic pentru 
a le oferi ceva mai bun? De pildă, 
un serial Buster Keaton, cu urmă- 
toarele episoade: „Sperietoarea de 
ciori”, „Norocul ţi-l faci singur“, „Ca- 
pra“, „Casa electrificată”, „Faţă pa- 
lidă“, „Poliţaii“, „Rudele sotiei”,,,Nor- 
dul înghețat“, „Trei epoci”, „Legea 
ospitalităţii”, „Sherlock Jr", „Navi- 
gatorul“, „Spre vest“ „Butler boxe- 
rul”, „Mecanicul generalei“ s „Coles 
giul, „Steamboat Bill Jr“, „Film“. 

Toate aceste filme au rulat la Cine- 
matecă, în decembrie, anul trecut, 
Deci, ele există aici, la noi, acum 
cînd unul dintre cele mai importante 
obiective în munca de educare cetă- 
țenească îl constituie promovarea 
artei majore. Filmele lui Buster Kea- 
ton, ca — de altfel —si filmele lui 
Chaplin, Buñuel, Fellini, Bergman, 
Antonioni, au toate atributele ce ca- 
racterizează o astfel de artă. 

Si cu toate acestea-(sau poate toc- 
mai de aceea?) peliculele acestor mari 
creatori de frumos putrezesc în piv- 
nitele „Arhivei naţionale de filme” 
şi sînt programate doar o dată la zece 
ani în săli de cinematograf mizerabile, 
în condiții umilitoare atit pentru au- 
torii lor, cît şi pentru cinefili, în 
timp ce un produs mediocru și co- 
mercial cum este „Love Story” ține 


CINE 


„Oci Ciornfîie“, în ritm de charleston 


Filmul care a întars capetele mul- 
tora afost, Băieții veseli“ (1934) de G. 
Aleksandrov.Cind gloria şcolii lui Kea- 
ton & comp. începuse să dispară,a 
apărut în sălile blazate această bombă 
cu gazilariant.,, Oci ciorniie“ era fre- 
donat de toate midinetele și orches- 
trele cabaretelor îl intonau în orele 
de vîrf, cu antren. Nu se poate spune 
că Aleksandrov își pierduse vremea 
prin Statele Unite și că nu învățase 
nimic de la stelele comediei ameri- 
cane. Darelevul dovedea geniu și adu- 
cea ceva în plus, nervul revoluției și 
crezul ei, un anume lirism candid, cu 
intonatii slave, care umaniza mecanis- 


mul devenit rece al gag-urilor şcolii 


americane, deloc ignorate. 
Desigur, comedia aceasta face școală 
și o avalanșă de filme de Aleksandrov, 
apoi de Piriev și de alţii mai modesti, 
se succede, astfel încît anii 1934-40 
sînt adevărate festivaluri de comedie 
sovietică de cea mai bună calitatea, 
„Circul“, „Volga-Volga“, „Calea lu- 
minoasă (toate de Aleksandrov), 
„Logodnica bogată”, „Tractoriștii“, de 
Piriev sînt explozii de optimism, de 
vervă, de sănătate și voiciune comu- 
nicativă. Viaţa e plină de frumuseţe, 
de poezie; pămîntul, apa, copacii, 
animalele, oamenii sînt prinşi într-un 
elan de vitalitate impetuoasă. Da, 
viața merită trăită, iar retrograzii, 
birocratii, sînt doar paiate ce pot fi 
înlăturate prin acest elan rimat în 
charleston și cazacioc de Dunaievski. 
Desigur, există aici un fel de euforie 
simplificatoare. Cu nimic, însă, prin 
aceste simplificări burlesti, expre- 
sioniste, constructiviste, comedia nu 


avea, de suferit, iar imaginea ei fil- 
mică prelua tradiția locală modesată 
a unui Protazanov sau Barnet, în 
cinema, dar şi experiența avangardei 
teatrale sovietice, de primă calitate 
(actorii, regizorii, trecuseră pe la 
FEXJ — „fabrica actorului excentric“ 
— sau pe la Proletcult, și multora 
Mayerhold le fusese profesor și idol). 


Amurg nostalgic 


După războiul care intrerupsese 
acest iureș, comedia devine pur lirică 
(„ Primăvara“ de Aleksandrov, “Cazacii 
din Cuban“ de Piriev — opere no- 
tabile, dar cu mult sub nivelul celor 
din deceniul patru). Abia un Kala- 
tozov are puterea să reia firul între- 
rupt și, prin „Prieteni credincioși”, 
se redea, cu vervă satirică, un adevăr 
de fiecare zi al vieţii: raportul între 
oamenii simpli si ingimfarea birocra- 
tică a unora. Mai sînt de amintit 
vioiciunea meridională a unui Tșe- 
keidze (cu „Curtea noastră“ — neo- 
realism regional), cît şi încercările lui 
A. Gaidai de înviere a tipajelor și gag- 
urilor comediei sovietice clasice, în 
ecranizările după „12 scaune“ şi „Vi- 
țelul de aur“ (care ne reamintesc 
efortul, de asemenea uriaș, al lui Kra- 
mer, în „O lume nebună, nebună“, de 
reînviere a resorturilor comediei cla- 
sice americane — cu succes de stimă, 
dar atît). În rest, comedia e doar des- 
criptie de caractere abia diferențiate 
sau povestire lirică cu vagi tente iro- 
nice. Era comediei cinematografice de 
mare clasă să fi trecut, oare, în toate 
ipostazele ei si pe-toate meridianele? 


Savel STIOPUL 


afisul săptămiîhi întregi la patru din- 
tre cele mai prezentabile și mai spa- 
tioase săli de cinema din București. 

Să nu mi se spună că filmele cine- 
aștilor numiţi mai sus nu atrag des- 
tui spectatori! La toate filmele cu 
Keaton, care au rulat în decembrie 
1971 la Cinematecă, sala respectivă 


A murit, deodată, Gabriel 
Barta, regizor, dar mai ales om 
de bază al „Sahiei', documenta- 
rist de mare talent, de fapt un 
suflet talentat — ceea ce e și 
mai greu, și mai rar. Anul trecut, 
exact în aprilie, m-am dus cu el 
la doctor, pentru că-l intepa la 
inimă iar pe mine la cap. Electro- 
cardiograma sa arăta perfectă. 
“Azi, doctorul zice că într-un an 
pot avea loc orice fel de modi- 
ficări. Probabil — dar nu în do- 
meniul filmelor lui. Barta. E in- 
credibil cit de puţin se modifica 
artistul de la film la film; forma 
evolua tot mai suplu dar în adînc 
găseai totdeauna aceeași delica- 
tete faţă de copii si furnale, ace- 
eași omenie absolut invulnerabilă 
față de pisici si 3 x 3, aceeași 
dorință de ayvărturisi fragilitatea 
lumii și a lumii lui, acelaşi pact — 
reinoit tenace, împotriva oricăror 
„socoteli“ — cu cinstea, cu du- 
iosia, cu inteligenţa. Se chinuia 
la fiecare film de 15 minute, 
obsedat de a găsi coridorul pen- 
tru o aselenizare de „Petit prin- 
ce”. Micile lui sarcasme, dorința 
de grotesc rău și brutal erau la 
el imposturi. Era terorizat de 


Gabriel Barta 


n 


a fost neîncăpătoare. Ba mai mult — 
jur că spun adevërull — la „Sherlock 
Jr.” am intrat cu un bilet oferit de 
un tînăr speculant contra sumei de 
10 lei. Ca la „Preţul puterii"! 

În sfîrşit, ce së mai vorbim! Buster 
Keaton a murit! Erich Segal trăiește! 
Puah} 

George IARIN 


exigentë — suferea la fiecare con- 
cesie fatë de sine, suferea de 
sensibilitate si de naivitate, boli 
incurabile in cazul lui. Rareori 
am intilnit un dogmatic mai aspru 
al onestităţii, dusă de la marile 
prietenii pinë la ultima fotogra- 
më. Un dogmatic alsentimentului 
curat, netrucat, dus pînă la milă 
si lacrimă — ce nevoje adincă 
avem și vom avea întotdeauna 
de asemenea dogmatici incorup- 
tibili ai candorii! 

Radu COSASU 


Din nou activ 
— e o PT 


Bogat în promisiuni 
(Charlie Chaplin) 


„Recentul “Oscar” onorific se 
pare că l-a trezit pe Charlie Cha- 
plin la o nouă tinereţe. Printre 
proiectele sale de ultimă oră se 
numără două filme. Inttiul, “The 
Freak", este povestea unei tinere 
femei, frumoasă și bizară, care 
trăiește cu acuitate două vjeti 
unite într-una singură — visul și 
realitatea. În al doilea, Sidney 
Chaplin va juca rolul unui con- 
damnat la moarte care, evadind, 
descoperă în libertate un nou mod 
de viață. Totodată, maestrul fil- 
mului mut anunță că a terminat 
partitura muzicală pentru două 
din filmele sale vechi, ambele din 
1921, pe care le va prezenta în 
curînd publicului în această nouă 
versiune. 


În eternitate 


Subiect de istorie 
(Bourvil) 


„Andre Bourvil" se intitulează 
monografia pe care Maurice Bessy 
a publicat-o recent în editura 
„Denoël“. Pedant atașat de către 
autor numelui său popular, pre- 
numele ne amintește că marele 
comic dispărut a intrat definitv 
în rîndul nemuritorilor. 


ae > PERII PI TIB. Pee rr Rar T 
Filmul tuturor timpurilor 
E ore 


„Citizen Kane“ a fost desemnat 
de revista engleză „Sight and 


Sound“ drept „cel mai mare film 
al tuturor timpurilor“. Sondajul 
este organizat din zece în zece ani, 
cu concursul criticilor din două- 
zeci de tëri. Filmul lui Welles 
este pentru a doua oară cîștigă- 
torul acestui tradițional titlu — 
prima dată în 1962. Cu zece ani 
înainte, în 1952, cîştigător de 
onoare fusese filmul lui De Sica, 
„Hoţii de biciclete“. Anul acesta, 
pe locurile imediat următoare, au 
fost clasificate „Regula jocului“, 
„Crucișătorul Potemkin“, „8 1/2“ 
„Aventura“ si „Persona“, 


32 de ani de succes 
(„Citizen Kane”) . 


Al cîtelea .hobby”? 
SEET sei ură ce EEEN 
Pierre Brasseur este nu numai 
creatorul a 140 roluri de film, 


Fascinat de muze 
(Pierre Brasseur) 


ci si un înverșunat pictor. lată-l 
făcînd portretul cintëretei Cathe- 
rine Sauvage si demonstrind, 
parcă, în faţa șevaletului, că vrea 
să intre în grațiile tuturor mu- 
zelor. 


Nunta de aur 


La Paris a avut loc sărbătorirea 
„nunţii de aur“ a sonorului. André 
Charlin, cel care a semnat ordinul 
de execuţie a cinematografului 
mut, a mai făcut în cei 50 de ani 
care s-au scurs nu mai puțin de 
200 de invenţii. Printre acestea 
primul microsion european și 
primul disc stereo francez înre- 
gistrat după procedeul „cap ar- 
tificial”, 


Din scrisorile lunii 


S.O.S., 
Comedia ! 


„N-ar fi posibil un import 
masiv de comedii din toate ţările, 
cu tot ce] apare nou şi bun? Ar 
fi ceva extraordinar, un festival 
mondial al comediei, la cinema şi 
televizor! N-ar fi posibilă la fie- 
care film şi „o codiță“, o comedie 
oricît de scurtă? Poate că am mai 
depopula policlinicile şi spitalele 
de astenici: după un film cu Fred 
Astaire am ieşit reconfortat, deși 
venisem la cinema într-o stare 
sufletească, generală, cam proas- 
tă... Am putea, printr-o ofensivă 
a comediei bune, să luptăm împo- 
triva multor astenii şi nevroze 
şi a doua zi, la muncă, am da un 
randament sporit după un „tra- 
tament” susținut si continuu. Mă 
gîndesc că, prin calitatea lor, am 
forma şi am educa și gustul pen- 
tru acest gen — gust care, după 
cum se ştie, nu e totdeauna de 
cel mai bun gust. Cît de mult 
mi-au plăcut şi cît au fost de 
reuşite comediile după Caragiale! 
Cît timp s-au reprezentat, 
m-am dus în fiecare seară să le 
văd. Si ce fond comic neexplorat 
mai există în clasicii noştri!" 


C. POPESCU 
Pitești 


N.R. V-au plăcut chiar si come- 
diile după Caragiale? Sinteji for- 
midabil, aveți într-adevăr o poftă 
mare de a ride şi nu noi vom fi 
aceia core së vë sfătuim alfel! ! 


Cronica : 
spectatorului 


Laudă „Puterii“ si „Adevarului“ 


SHAM așteptat cu multă neîncredere 
filmul lui Manole Marcus şi al lui 
Fitus Popovici, neîncredere, zic eu, 
explicabilă — doar f 


ar fi fost 
pentru prima oară cînd un film ro- 
mânesc în jurul căruia s-a discutat 
mult, chiar prea mult, nu ar fi găsit 
cea mai scurtă cale spre inima mea, 
3 spectatorului obișnuit. Acum, mi-ar 
fi nespus de greu să calific filmul 
drept bun sau foarte bun. Filmul 
acesta face parte din categoria 
filmelor 'despre care hu se poate 
spune nimic. Trebuie să taci. Să 
taci și să închizi ochii! In „Puterea“, 
Pavel Stoian este comunistul energic, 
întreprinzător, hotărît, omul de 
care ceilalți aveau nevoie în momen- 
tele grele prin care treceau. Stoian 
nu e un diplomat al cuvîntului, el 
bate cu pumnul în masă și atunci 
aşa trebuia să fie fiecare „Stoian“. 


40 


U 


Cinemagazinul mixt 
satesc (1) din Yaslui 


ms La noi, în orașul meu drag 
— căci totuşi mi-e drag — a vorbi 
despre cinema cu cineva, a vorbi 
despre această artë inegalabilă 
e una şi aceeași cu a vorbi despreo 
debarcare pe Marte în viitoarele 
două luni, Nu mă amestec în 
problemele de difuzare, nu sînt 
de competenţa mea, ceea ce pot 
să observ e următoarea situație: 
tineretul pestrit — venit de prin 
mai toate colţurile ţării pentru 
ridicarea acestui oraş la nivelul 
unei aşezări moderne — trăieşte 
o viaţă eroică de şantier. El are 
parte de o sală tenebroasă de 
„magazin mixt sătesc“, unde 
vrind-nevrind trebuie së vizio- 
neze mai totdeauna un la fel de 
tenebros film. Unde-i filmul con- 
temporan? Unde-s filmele con- 
vingătoare despre muncă și ero- 
ism, unde-s documentarele des- 
pre marile noastre şantiere? Mai 
vreau si un om al zilelor noastre! 


Să vezi un film pe săptămînă 
și acela vai de el şi de proiecţie, 
e un eroism la Vaslui. Cinefilul 
vasluian a început să se atrofieze, 
se face mic la întuneric, în fața 
cutiei lui fermecate de la domi- 
ciliu si blestemă pe Lumière, cel 
care a dat lumii o năzbitie dintre 
cele mai neverosimile,.. De cînd 
rulează în București, la „Patria,“ 
„Capitol“ sau „Scata“ un film 
mai nou, si pînă ajunge în orașul 
meu, o echipă de cîţiva construc- 
tori ridică un bloc cu 4—5 etaje. 
Merg în pas greșit cu vremea, 
cu filmul, o să ajung un cinefil 
ratat”... 


Kollea RUSU 
Str. Crizantemelor 13, 
Vaslui 


Dacă în „Adevărul“, Stoian alunecă 
pe o pantă greșită, dacă se rupe de 
colectiv, nu este prea mult de acuzat. 
Gîndiţi-vă puţin, judecaţi-l pe Sto- 
ian nu cu ochiul intransigent al cri- 
ticului ci şi cu sufletul omului. simpu 
și generos. (N.R.: idee care ni se 
pare discutabilă si care ar fi meritat 
să fie argumentată mai atent.) M-a 
impresionat adînc nunta lui Duma cu 
Ana, m-a impresionat clipa aceea 
în care Pavel Stoian și-a îngăduit 
să viseze că trăiește propria sa 
nuntă. Clipa aceea de o mişcătoare 
puritate l-a iertat în ochii mei pe 
Stoiah de marea greşeală făptuită 
în cazul lui Petre Petrescu. (N.R.: 
O, dacă și istoria ar avea sufletul 
dvs., atit de generos!) Despre Mircea 
Albulescu, ce pot spune? Dacă 
l-aş intiini, aş dori doar atit, să-i 
întind mina și să-i spun „vă multu- 
mesc!“ 
Mona MANU 
Splaiul Independenţei 204 
Bucureşti 


OS, Eu şi generaţia mea ne-am născut 
o dată cu „Puterea“ şi am împlinit 
vîrsta sfertului de veac o dată cu 
„Adevărul”, Filmul acesta este bio- 


grafia noastră, a celor creați de -Pu- 
tere şi formaţi de Adevăr. O dez- 
batere lucidă si pateticë... Pe Titus 
Popovici l-am învăţat la școală, pe 
Manole Marcus îl descoperim ca 
artist al filmului politic. Mircea 
Albulescu creează un rol, cred eu, 
de talie mondială, la nivelul lui 
Burt Lancaster sau Richard Burton. 
Scena dansului la nunta lui Duma 
m-a fascinat, lon Besoiu migălește 
rolul cu fineţea şi răbdarea artiza- 
nului în fildeș. Cel mai realizat din 
punct de vedere artistic este perso- 
najul lui Lazăr Vrabie — acest actor 
pe care-l vedem atit de rar pe ecran. 
Cea mai grea este însă partitura lui 
Octavian Cotescu pentru care i se 
cuvine un. „magna cum laudae..." 


VARLAAM 
București 


—— 


Filme „neobservate“ 


@ Despre „Voi sări din nou peste 
băltoace“ :,... O fermecătoare ple- 
doarie pentru umanitate.. Un film 
cu copii, dar pentru oameri mari. 
O chemare adresată oamenilor mari 
de-a rîvni să fie ca niște copii, de-a 
încerca să construiască din lumea pe 
care ei o alcătuiesc, o lume asemănă- 
toare cu universul care este într-un 
copil. O propunere de alternativă 
pentru cei chinuiti de prea multe 
anxietati, depresii şi nelinisti.” 
(Alexandru Marcovici — Bd. Ilie 
Pintilie 37 — București) i 
O Despre „Şansa“: „...Reclama nu 
spunea nimic. Am luat bilet totuşi 
si, nu știu dacă veti fi de acord cu 
mine, dar nu voi rezista gîndului de 
a-l mai vedea încă o dată. Un film 
mare, autentic, net superior, de 
pildă, unui „Hello Dolly“, despre care 
s-a făcut atîta tam-tam. Doi actori 
necunoscuți m-au încîntat, sensibi- 
litatea interpretării, originalitatea 
temei, tratarea cu gingășie a subiec- 
tului mi-au dovedit că în Cehoslo- 
vacia se face film serios.” (M.T.— 
Luminis, jud. Neamţ). 

@ Despre „12 scaune": ,... Comic, 
gag, ridicol, bilci stratificat social, 
ris, ris, trepte rococo, trepte cu 
fluvii de clăbuc, trepte după arhi- 
tectonica modernă ca pentru o 
fabrică de zahăr, ris, ris, inventivi- 
tate, militeni entuziaşti încadrați 
la preşcolari, cersetorie poliglota, 
false asociaţii secrete, buldogi leo- 
nieni cu inimi de aur, ris pe 8 metri 
pătraţi — si totuşi de unde; atita 
gust de migdală?,.. Să ne ducem să 
vedem „12 scaune” şi să ridem, să 
ridem, să ridemi” (Gabriela Stefa- 
nescu — studentă, Bucureşti). 


Din întrebările 


cititorilor 


6 „innr. 12/74 al revistei, fiul Afro- 
ditei si Anuța Tudor afirmau la 
„Curier“ (fără prea multă convingere) 
că nu le plac westernurile. Vă mărtu- 


risesc că am fost foarte indignat. 
Ce-aveti cu aceste filme? Nu-i de- 
ajuns că mai toticniticii sînt împotriva 
lor? Să nu-i fi impresionat nimic în 
„Rio Bravo”, în „Cei șapte magnifici” 
şi atitea alte westernuri bune? Nu 
înțeleg de ce nu le-o fi plăcînd aceste 
filme care, slavă domnului, au de toate 
în ele?“ (Adrian Petrescu — Sinaia) 

N.R.: În acelaşi sens am primit o 


scrisoare in apărarea  westernului 
„educativ,  emaţionant,  zguduitor: 
semnată de Radu Baltë — str. Vic- 


'oriei 21 — Tg. Ocna. 

@ „Pentru ce cineaștii noştri se 
feresc să realizeze filme inpirate din 
viața adolescenților 2 — subliniez cu- 
vîntul adolescent, adică nici copii 
și nici tineri (Gh. Șerban — 
Ploieşti). 

+ 

Tereza Pitirici (str. Craiovei, Bloc 
53 — Piteşti): — La ceea ce ne în- 
trebati în legătură cu felul cum au 
fost difuzate în Piteşti „Love Story" 
și „Puterea si Adevărul”, vă răs- 
pundem cë ati fost martora unei 
triste iniţiative locale. 

M.I. — Brașov, semnatarul scri- 
sorii despre „Pădureade mesteceni” 
din nr. 1/72: Emotionantul dvs. 
articol a provocat reacţia la fel de 
emoţionantă a următorilor cititori: 
Rodica Ciobanu (Str. Crizantemelor 
11 — București; Lia Codreanu (Str, 
D. Cantemir 22 — Cîmpulung — Su- 
ceava): B. O. (Calafat); S. Marian 
(Căminul stud. nr. 5— Braşov); 
Hegediis Gyărgyi (Str. Parcului 15 
— Bihor); Magda Tănase (Post res- 
tant laşi, 6); Barbu Magdalena (Sos. 
Viilor 79-88 — Bucureşti). Toti acești 
cititori ne-au cerut insistent adresa 
dvs. Vrind să respectăm acea lege a 
discretici pe care ne-ati impus-o, vë 
rugăm — dacă vă interesează aceste 
scrisori — së ne dați de știre cum 
să facem să vă parvină această co- 
respondenti de mare frumusețe 
sufletească. 


Am zimbit 
la... 


La ce stăm încă slab 


» Prin prezenta, vă rog să bi- 
nevoiți ca în limitele competenţei 
dvs., să-mi răspundeţi dacă studio- 
urile noastre cinematografice (chiar 
și printr-o înțelegere și printr-un 
acord cu alte studiouri din lume) ar 
putea realiza în viitor un film despre 
homo ludens, față în față cu homo 
faber, cu homo fidens şi cu homo 
sapiens, în trecut și în viitor... Că 
dacă, deși stăm în general pe tot 
alobul bine cu tehnologia, stăm încă 
slab cu relaţiile între noi oamenii, şi 
pentru că o realizare sau o organizare 
superioară, -fără una de bază, este 
de multe ori tot așa de riscantă ca şi 
construirea unei clădiri superbe pe 
una de. nisip”. 


pa 

pi Jud. Bihor 

N.R. :: Competența noastră în acest 
domeniu este — aşa cum binë Zi- 


ceti limitata. 


RTP 
ur + 
€ 


„Curierul“ nostru atrage atenția 


celor care n-au observat (prea concentrați asupra scrisorilor); 


a venit primăvara ! 


aerisiti-va 1 


faceţi gimnastică si canotaj! 


Louis de Funës la Brașov 


„: „Am fost cu un grup de amici și 
am vizionat filmul „Micul scëldator'' 
în care joacă și cunoscutul actor 
Louis de Funës. În implător s-a ajuns 
la problema dacă Louis de Funăs mai 
trăiește sau nu. Eu susțin cu tărie că 
celebrul actor a murit, dar sînt con- 
trazis de un grup de prieteni care zic 
că nu a murit. Intrebind citivë cu- 
nioscători în ale ecranului despre acest 
subiect, ei s-au împărțit în două ta- 
bere: unii spun că a murit, alții, din 


“ontrë, cë nu a murit. 
D.P. 
Braşov 
Părerea noastră — foarte 


dacă n-or fi și mai multe — v-o 
comunicăm in mare sooptë: noi sus- 
ţinem cu multă modestie că Louis de 
Funës n-a murit. 


AR 


4 
NTERPRET” 


Vis si realitate 


2 ne De cîte ori văd un film, eu zic 
cë eu însumi sînt sau joc în acel film. 
Așa demult îmi plac filmele. Dumnea- 
voastrëcredeti că nu pot fi în stare së 
realizezcind bunăvoința joacă în mine 
un rol important? As da orice să-mi 
vedeți ambiția ce-o am eu, de mic 
m-au pasionat toate jocurile. Së 
spune din bătrîni că ce visezi în 
noaptea Anului Nou se poate adeveri, 
dar nu cred, Se făcea că stam la te- 
levizor și mă uitam cum se distrau 
artiștii noștri cu Amza Pellea, m-a 
prins somnul puțin şi m-am visat în 
mijlocul, lor la nişte roluri pentru 
film, dar cînd m-am trezit mi-am dat 
seama că nu dra realitate... V-aș ruga 


să-mi dați răspuns cit mai curînd, 
scuzati că sint grabit”. Titi 
Jud. Caraș 


N.R.: Puteţi conta pe noi, vă scuzăm 
ori de cite ori sinteti foarte grăbit, 


Ultima durere 


pes Dacă un mare autor sau un 
călător a spus cîndva următoa- 
rea frază: „Cine nu a văzut Egiptul 
nu a văzut nimic în viaţa lui” — atunci 
eu aș putea spune despre „Love Sto- 
ry": „Cine nu a văzut „Love Story”, 
nu vede împrejurările în care te 
adaptezi atunci cînd iubeşti ca să 
fii iubit”, „Love Story” te face să-ţi 
versi ultimele lacrimi pe care omul 
le maiarë. Un film pe care nu-l putem 
uita uşor, asemănător cu „Pe Donul 
liniştit“ şi ,, Fedra”. Am văzut, am 
fost lovit și am resimțit durerea". 
D.R. 

Jud. Buzău 

N.R.: Chiar aşa? Chiar ulimele 
jacrimi? Ce-o së vă faceţi mai departe? 


Despre revista noastră 


„Studiez revista „Cinema“ în orele 
de plictiseală ca si în altele savuroase, 
pentru mine această lectură nu re- 
prezintă numai o aleasă desfătare, 
ci și o terapeutică sufletească avînd 
minunate puteri de vindecare îm- 
potriva. multor rele“. 

A.D. 


jud. Bacău 
N.R.: Ne copleșiți! 


Post 


restant 


O abundentă corespondență din 
toate colțurile țării despre filme de 
mare succes, ajunse în provincie cu 
o mare întirziere față de Bucureşti, 
ne sileşte la plăcerea de a „inventa“ 
o rubrică nouă, fie ea si concisă — 
POST RESTANT. 


„Love Story“ (cele mai multe 
scrisori!) 

e „Filmul m-a emoţionat dar 
tot atit m-au emoționat și filmele 
lui Bette Davis văzute la Telecine- 
matecă. Dar fiindcă nu s-a făcut 
atîta caz în jurul lor și fiindcă au 
fost filme vechi, au trecut mai neob- 
servate”. (Maria Florea — str. De- 
cebal 4 — Deva) 9 „...Nici de Neil 
Armstrong n-am crezut în iunie”69 
că numai peste 2—3 ani va duce o 
viaţă relativ obscură, nici de colo- 
nelul Aldrin n-am știut atunci că 
nu peste mult timp se va pensiona 
la numai 42 de ani. Și totuși așa s-a 
întîmplat chiar cu asii cosmosului. 
Așa se va întimpla și cu mișcarea 
love-story-stë. Spun cu certitudine 
că se va dezagrega în următorii 
2—3 ani”. (Rusu Kollea — str. V. 
Alecsandri — Vaslui) O „...De ce să 
nu existe si un „Love Story” româ- 
nesc“? (Carmen Butaru — Vatra 
Dornei) © „...Nu am plins, am ti- 
nut tot timpul fălcile inclestate pî- 
nă m-au durut; altfel aș fi ridicat 
mîinile spre cer“. (M.i. — Arad) 

Mai remarcăm: 

O Despre „Anna celor 1000 de 
zile”: „Cred cë este cel mai slab 
film în care Richard Burton trăiește 
prin umbra și lipsa de personali- 
tate a partenerei sale — o regină”. 
(ing. H. Petrişor — str. Gh. Bari- 
tiu — 29 Cluj) 


O Despre „Tic... tic... tic...“:, Am 
căutat un film unde së nu se audă 
nici un pocnet de puscë, un. vves- 
tern uman. L-am găsit și este „Tic... 
tic.. tic...“ În filmul acesta, rana pe. 
care o face cuvîntul este mai dure- 
roasă și mai incurabilă decît rana 
unui foc de armë”. (Uamelia Cons- 
tantin — Orașul Gh. Gh. Dej) 

OS Despre „Castanele sînt bune“: 
„Filmul exprimă încredere în omul 
modern, în capacitatea sa de a nu 
se lăsa contaminat de maladiile se- 
colului. Sfirsitul e frumos, dar.parcă 
prea așteptat”. (Emilia Liliana — lic. 
Vasile Alecsandri — Bacău) 


În 


două vorbe: 


Nicolae Cimpoi (str. Karl Marx 
63 — Brașov): — Sinteti foarte glu- 
met dar nu si molipsitor. 

Florica Nicolae (Ungheni — Ar- 
ges): — Am transmis scrisoarea dvs., 
regizorului Sergiu Nicolaescu. 

Gheorghe Serafim (str. Secerilor 
10 — București): — Opinia noastră 
coincide cu a dumneavoastră. 

Veronica Mihalache (str. Cuza 
Vodă 18 — Vaslui): — Scrieti-i re- 
gizorului Sergiu Nicolaescu la Aso- 
ciatia Cineaștilor — Bd. Gh.Gh. Dej 
65 București 


E. Străinu (Bd. D. Cantemir nr. 
9 — lași): Cum de ati putut înţelege 
că v-am ironizat cu răutate? Inteli- 
genta dvs. e mai profundă decît fil- 
mul „Jocul de cuburi” la care ţineţi 
atît de mult... 

V. Aurel (București): l-am trimis 
lui T. Mazilu felicitările dvs, 

Ludmila (București): Personal, 
cred că aveţi dreptate în tot ce scri- 
eti despre acel serial. 


jurnalul unui cascador 


Boabe de fasole 


„Pe un deal, şiruri de călăreţi în 
uniforme albastre, cu săbii si bandu- 
liere, aşteaptă semnalul de atac. Pe 
celălalt deal, uniformele cenușii ale 
americanilor, iar mai încolo pletele 
negre, tolbele cu săgeți si caii neîn- 
seuati ai indienilor. Războiul pentru 
independenţă. Film german, în rolul 
Principal — iugoslavul Goico Mitić, 


Li 


Se dă semnalul de atac si unifor- 
mele se amestecă în vale ca niște 
boabe de fasole. Se filmează planuri 
generale doar cu figuratia şi casca- 
dorii așteaptă să se mai dezghete 
pămîntul. 

— La turnirurile din „Mihai Vi- 
teazul“ pămîntul era la fel de tare. 

— Dar nu era frig. 


Caii se amestecau cu oamenii și cu pămintul 


Frig. Frigul e cel mai mare dus- 
man af cascadorilor. Pielea ples- 
neste ca o coajă de ou și încheietu- 


„rile îşi pierd mobilitatea. Si în dimi- 


neața aceea era atit de frig că mo- 
torina era viscoasë ca marmelada. 

Spre prinz a încolțit un soare 
palid care a muiat pamintul la su- 
prafatë cam de trei degete si ne-am 
bucurat pentru cai. 

Artificierii săpau gropi și întin- 
deau cabluri pentru explozii, Baro- 
nul, care e regele trăznetelor, turna 
Pulberea în gropi, cascadorii mon- 
tau trăgătorile la cai şi totul în tam- 
tam-ul inimilor care precede scenele 
grele. 

— Motor! Acţiune! 

Inima a tăcut, sau n-o mai auzi, 
simţurile, voinţa puterea, ura, dra- 
gostea, îngîmfarea, modestia, totul 
se adună undeva între ochi ca un 
nod de fitil Bikford si clipa in care 
ia foc se apropie în goana calului. 
Patru călăreți în linie. În față, zece 
gropi cu praf de puşcă, Totul du- 
rează secunde. Trîmbele de pămînt 
se ridică în stilpi si par lumînări 
negre întoarse cu flacăra în jos. Bă- 
ietii au tras de trăgători şi caii şi-au 
amestecat copitele cu bulgării lutoși, 
cu miinile oamenilor, cu coifurile 
pierdute în căzătură și cu dorința 
fierbinte de a-i uimi pe nemti și pe 
iugoslavi. 

Se mai repetă o dată. Și încă o 
dată, Și încă ò dată. De cinci ori. 


x 


După cinci căzături, aveam o gleznă 
un pic blocată, îmi ardeau urechile 
şi-mi clocotea pieptul uitindu-mă la 
regizorul care gesticula. 

— Fantastisch! Fantastisch! 

Seara coboram din autobuz în 
faţa hotelului și-l tineam pe Dide să 
nu cadă. Dide era unul din cei care 
fuseseră de cinci ori „Fantastisch“ și-i 
era rău. | se muiăseră picioarele, ca- 
pul și-l mişca mecanic de pe un umăr 
pe altul și gemea, 

— Nu mai pot! Nu mai pot! 

Stiam ce are. Cîteodată corpul nu 
rezistă. În lift o doamnă i-a șoptit 
soțului. 

— O fi beat. 

— Nu e beat, doamnă... ; 

Femeia a zîmbit vinovată, dar nu 
m-a crezut. ~ 

A doua zi s-a continuat seria că- 
zăturilor şi în pauze stăteam de 
vorbă cu Goico si cu încă doi iugos- 
lavi. Stiam că in Europa iugoslavii 
sînt cei mai buni cascadori în lucrul 
cu caii. 

— Pentru că nu vă cunoaște ni- 
meni pe voi. 

Apoi ne-au explicat că iugoslavii 
fac tot ceea ce facem și noi, dar la 
ei gradul de probabilitate e altul. 
Din cinci căzături, două reușesc, iar 
la noi din zece, reușesc şapte sau opt. 

Si zilele fierbinţi, în care caii se 
amestecau cu oamenii, cu pămîntul, 
cu satisfactiile, continuau. 


Aurel GRUSEVSKI 


panoramic 


atenţie, se filmează! 


Cu mîinile curate 


— Ce nou salt peste genuri ne 
oferiţi de astădată, Sergiu Nicola. 
escu 


— Un film 


— Sintem curînd după 23 August 
1944, înainte ca războiul să se fi 
încheiat. Pe fundalul haosului eco- 
nomic întreținut de reacțiune, în 
București se constituie și acționează 
mai multe bande de hoţi și spărgă- 
tori, uzînd de tot arsenalul de arme 
— inclusiv de arme de foc — al gang- 
sterilor. Filmul înfăţişează lupta po- 
litiei împotriva acestor bande. Mai 
precis, e vorba de trei figuri — foar- 
te diferite — de comisari de poli- 
tie, constituind „Brigada anti-gang- 
steri". E un film dur. Îi vedem ac- 
tionind pe cei trei comisari, dintre 
care unul e recent promovat din 
rîndurile muncitorilor. Ei acţionează 


probe 


împotriva infractorilor și crimina= 
lilor, dar si între ei trei intervin 
relații dramatice. Primul e un co- 
misar tip Ness, care riscă, folosește 
chiar mijloace din afara legii pentru 
a apăra legea. Al doilea e polițistul 
ultra profesionist, ca locotenentul 
Bullit, care, „își face meseria“ — îna- 
inte de 1944 făcuse parte, intim- 
plător, dintr-o brigadă anticomu- 
nistă si în acea calitate îl anchetase 
chiar pe cel care azi e noul său 
coleg, fost muncitor. In ceea ce-l 
privește pe cel de-al treilea comi- 
sar, comportarea lui conferă filmu- 
lui însuși titlul său. El îşi propune să 
combată gangsterii „cu mîinile cu- 
rate”. Nu acceptă să intre în tran- 
zactii cu ei, nu-și sacrifică partenerii, 
nu caută să creeze situaţii care l-ar 
permite lichideze pe vinovați 
fără judecată. Acest tip de poliţist, 
diferit de Ness şi de Bullit, este 


Sasi 


Ciprian Porumbescu 


Ne-am obişnuit, din totdeauna 
începutul 
la sfîrşitul fiecărui film, lista celor 


ce l-au interpretat. De prea puține 


parcă, să vedem la sau 


ori însă ne amintim ce imensă im- 
portanță are efortul alcătuirii unei 
distribuții. O distribuţie bine sau 
prost aleasă este totdeauna un argu- 
ment hotëritor 


pentru reuşita sau 


ratarea unui film. Şi distribuţie nu 


înseamnă numai interpreţi princi- 
pali, ci înseamnă deopotrivă inter- 
preti 


S-a spus despre Fellini — si nu numai 


secundari și chiar figuratie. 


despre el—că are „geniul figura- 
tici”. De la interpretul rolului titu- 


la figurant, fiecare apa- 


w 
3 
“A 
9 


înă 
ritje de pe ecran pretinde la rîndul 
ei regizorului o hotărtre. Fiecare ho- 
tërire implică un risc si o poziție 


estetică. Şi pentru fiecare personaj 


măcar cîţiva posibili can- 
Distribuţia la „Ciprian Porum- 
besc -a pus regizorului Gheorghe 
Vitanidis cîteva destul de 
spin În pr isirea un 
interpret pentru inoscutul 
compozitor, interpret a cărui 


o reproducă pur 


si simplu pe 4 a compozitorului, 
dar să nu contrazică imaginea exis- 
tentë în mintea viitorului public”, 


Vlad Rădescu: 
Ciprian Porumbescu 
Tamara Creţulescu: Bertha, 

iubita compozitorului 


SORIN ORĂ ne ti ii Aa A aa a 


una din noutăţile filmului al cărui 
scenariu este semnat de Titus Popo- 
vici şi Petre Sălcudeanu, De altfel 
este vorba de primul film dintr-un 
serial, partea a doua si a treia urmînd 
să fie realizate, în lunile următoare, 
de lulian Mihu și Manole Marcus. 

— Pe ce contati, in mod deose- 
bit, realizind acest film: 

— Pe actiune, pe ritmul naratiu- 
nii, pe mediul social, tipologic si 
profesional încă necunoscut sau prea 
puţin cunoscut de spectatorii noș- 
tri. Contez pe tehnica modernă de 
filmare pe care am experimentat-o 
„Moartea lui Ipu“ si pe 
care criticii noștri n-au prea obser- 
vat-o, lăsîndu-i unui Chabrol sarcina 
de â o aprecia, într-o discuție pe 
care am avut-o cu el, cînd filmul s-a 


ecranizind 


văzut la Paris. Şi, bineînțeles, contez 
pe actorii: lurie Darie, Amza Pellea, 
llarion Ciobanu, Gheorghe Dinică, 
Ştefan Mihăilescu-Brăila... 


— Nici o actriţă? 
— Niciuna, 


— Veţi apărea şi dumneavoastră 


Gheorghe Dinică, ca actor? 


va fi un gangster — Cred 


un interpret care să poată întruchipa dintre opţiunile cu 


silueta tragic-romantică a celui care mari șanse de a deveni certitudini 
ale lui Gh. 
rul său film „Ciprian Porumbescu“ : 
Vlad Rădescu, Creţulescu 


loana Bulcă, lon Caramitru, Gheor 


a fost Ciprian Porumbescu. Apoi — Vitanidis pentru viito. 
definirea prin chipuri a 
lumi, a întregii atmosfere in mijlo- 


cul căreia a trăit, a creat şi a murit 


întregii 
Tamara 


Cozorici, Carmen Struja. 
Foto: Al. Bilu 


autorul ,,Baladei”. 


lon Caramitru: A. Bërseanu, 
un prieten scriitor 


un vestit lăutar 


Carmen Struja: 
cintëreatë de muzic 


pe 


loana Bulcë: 
patroana Balului de onoare d 
kë 


autointerviu 


Bariera 


— Vasăzică, un film după «Ba- 
riera» lui Teodor Mazilu. 


— E 


— «Bariera» este un roman. Ma- 
zilu are și încercări teatrale... 


literatură bună. 


— Încercări? Adică da, e bine 
zis. Mazilu a fost destul de greu în- 
cercat în teatru. Drept e că, totuși, 
a reușit să intre pe scenă. N-a prea 
reușit să stea... 

— A încercat și în film? 

— Tot împreună cu mine, acum 
vreo doi-trei ani, cu o satiră. 

— Bună? 

— Vedeam si un mare premiu la 
Marele festival al filmului de la 


Si, n-aţi luat premiul 
— N-am făcut nici filmul 
— Poate, în viitor? 


— Să nu ne pierdem răbdarea 
Cit despre Mazilu, cu ce a scris pînă 
acum, îl așteaptă sigur un viitor 
El cu prezentul stă mai rău. În 
problema asta numai istoria lite- 
raturii se va mai pronunţa, cu oca- 
zia aniversării a o sută de ani de la 


înt regizoral 


«Aceşti nebuni fățarnici», pe scena 
teatrului Mic. 
Să revenim la film. «Bariera»? 

— E deschisă. Ştiţi, cartea e de 
acum zece ani. De atunci lui Mazilu 
i-a mai curs multă cerneală din 
stiloul lui, Flaro. 

— Asta înseamnă?... 


Să pornim metodic (Mihaela Mihai) Să-i laşi singuri şi tot... (O. Cotescu) 


Veronica 


«Veronica», al cărui titlu iniţial 
a fost «Traista cu poveţe», va fi un 
«muzical» inspirat din cele mai 
cunoscute fabule. 

Filmul se va supune deci norme- 
lor estetice ale genului, avind o 
singură particularitate: eroii. Aceș- 
tia — vulpea, motanul, greierele, 
furnicile, corbul, soarecii — vor 
fi interpretati de actori, dansa- 
tori si cintëreti îmbrăcați si machiati 
corespunzător, pentru a sugera, cu 
farmec și umor, trăsăturile carac- 
teristice. Intrind în competiție cu 
marile succese ale filmului muzical, 
pelicula va beneficia de elementele 
de bază ale spectacolului cinema- 
tografic de amploare: muzică mo- 
dernă, coregrafie ingenioasă, de- 
coruri și costume sugestive, ex- 
presive, bogate în surprize coloris- 
tice, în inventivitate. 

Intenția de a purta copiii într-o 
lume feerică, fantastică, in care 
Binele si Răul se înfruntă direct, 
ambiția de a sugera morala fără 
didacticism, trebuie susținută de 
interpreți cu haz, spontani și stă- 
pini pe întreaga paletă a mijloacelor 
actoricești, de la mişcarea stilizată 
pînă la dans și cîntec. De aceea, 


pentru prima dată, actori cunoscuți 
vor fi încercați în roluri mai puțin 
obișnuite, în speranța că însăși dis- 
tribuirea lor va constitui un prilej 
de amuzament și va asigura atmos- 
fera de bună dispoziție întregului 
spectacol. Astfel cred că Dem Ra- 
dulescu va face un Motan remarca- 
bil, iar Florian Pittis va reuși să 
fixeze imaginea unui greiere vesel 
şi trist totodată. Acestora li se 
vor adăuga Margareta Pislaru în 
rolul împărătesei Furnica, lon Tu- 
gearu în rolul Corbului, Marga Bar- 
bu în rolul Vulpii, George Mihăiță 
în rolul şoricelului Aurică, și bine- 
înțeles fetița care o va interpreta 
pe Veronica. Tot pentru prima dată, 
figuratia va fi într-adevăr specială: 
corpul de balet al Operei costumat 
in şoricei și furnicute. 

Cred că un asemenea film este 
solicitat actualmente pe piața cine- 
matografică națională si interna- 
tionalë, atit ca «film de sală» cit 
si ca serial TV, structura drama- 
turgică a filmului permitind des- 
prinderea a 5—7 serii. Deocamdată 
atit despre «Veronica» . 


Elisabeta BOSTAN 


R ei LB 


DREPT ec SH 
Sy sq“ 
“ores 


— Asta nu înseamnă neapărat că 
cinematografia se găsește cu exact 
zece ani în urma literaturii. E o 
simplă coincidență. Sper să fie de 
bun augur. Dacă totul e să începem, 
să pornim de la capăt, metodic. 

— Aveţi de gind să continuati 
colaborarea cu Mazilu? 

— Dintre sute de catarge, un 
titlu: «Orfeu coboară la subsol» 
La subsolul societății, unde se mai 
găsește oarecare abjectie, dar si un 
fel „de tandrete... 

— Să revenim la «Bariera». Ce-ar 
fi de spus? 

— Ar fi de spus multe... 

— De exemplu? 

— Cine joacă! Octavian Cotescu, 
lon Besoiu, Toma Caragiu, 
Gheorghe Dinică, Dan Nuţu... lar 
ca parte feminină, pentru moment: 
Mihaela Mihai, Gina Patrichi, Draga 
Olteanu... şi alții, se înţelege. Actori 
buni. Vorba unui umorist: să-i lași 
singuri şi tot... Regizorul poate bea 
o bere în timp ce ei joacă. 

— Restul echipei de colaboratori? 

— Gheorghe Cornea — opera- 
tor, Liviu Popa — scenograf, Lidia 
Luludis — costume, Nicolae Ciolcă 
— sunet, Sanda Mănescu — director 
de producție și alții. O echipă bună. 
Dar ei au nevoie de regizor. 

— Ai vrea să mai adaugi ceva? 

— Nu, mulţumesc. 


Mircea MUREȘAN 


>; 
un 


së 
iy 
st apita 


ani 
m nita 


TT eaoat 


Margareta Pislaru — Împărăteasa Furnica 


49 


panoramic 


documentar 


Mărturie pentru Icar 


Veţi înţelege că nu a fost simplu 
deloc să scriu sau să explic ceea 
ce nu se poate explica despre Victor 
lliu. Mi-am dat seama după ce am 
promis, că tocmai acum, cind știu 
atitea amănunte, e mult prea mare 
sarcina de a înghesui o asemenea 
emoție în cuvinte. Vă pot spune că 
au trebuit trei ani ca să pot pune 
pe hirtie împreună cu Sofia lliu un 
scenariu pentru acest viitor docu- 
mentar care va putea trăi, știți bine, 
nu prin cuvinte... 

Un film despre Victor lliu nu se 
poate compara cu nimic: unicitate 


prim tur de manivelă 


Victor Iliu: om, artist, cetățean 


Parașutiștii 


— Dinu Cocea, un regizor care 
debutează cu un film despre hai- 
duci si turnează apoi, unul după 
altul, încă cinci filme de lung- 
metraj de același gen, trebuie 
să se simtă în dificultate cînd 
se decide pentru un film de 
actualitate! 

— Nu, dimpotrivă. Dacă vreţi 
o metaforă senzorială, mă simt exact 
ca atunci cînd, liberat din armată, 
am părăsit cizmele încălțind pan- 
tofii: simt că zbor. 

— lar filmul dumneavoastră 
se numeşte «Parașutiștii»... 

— Deocamdată! E un titlu pro- 
vizoriu. lar dacă vreţi, la rîndul 
dumneavoastră, să faceți din arun- 
carea cu parașuta o metaforă, vă voi 


debut 


Paraşutist? De ce nu? 


Eu și aparatul 


Principalul rol feminin din filmul 
«Săgeata căpitanului lon», după un 
scenariu de Al. Mitru, în regia lui 
Aurel Miheles, va fi interpretat 
de o tinără absolventă de liceu din 
Oradea, Carmen Ghiman. 

— Ştiam că au fost două 
concursuri anunţate prin presă, pen- 
tru acest rol — ne spune ea — știam 
că au fost peste 300 de canditate. 
Aşa că mă temeam. La cea de a 
treia probă, aproape că era să 


renunţ, să fug înapoi, acasă. Prea 
mă priveau mulți ochi! Prea se 
indoiau multi de mine. Apoi, după 
atitea emoții, se pare că am reușit 
să conving. 

— Ce ati simțit prima dată 
cind ati intrat pe un platou? 

— Mă obseda gindul că nu sint 
de meserie. Atita lumină mă obliga 
parcă să fac ceva, să actionez într-un 
fel; si am încercat së nu mai fiu eu 
însămi, să fiu Ilina. 


inegalabilă, austeră: anonimatul mis- 
cărilor cosmice... 

Am avut norocul, acel noroc pe 
care-l întîlnim o singură dată, poate, 
de a descifra în studenție rosturile 
filmului, îndrumat de lliu... Acele 
lecții, încă neadunate în nici o 
carte, convergeau spre desăvirșirea 
cinematografului însuşi. Acum, lîngă 
aceste mărturii, cuvintele sînt să- 
race. Înţeleg altfel, ca o teribilă forță 
a vieţii, desenele sale cu linii zvicnite, 
crucificînd silueta omului în acea 
unică, superbă tisnire — căderea 
în sus. Căderea în soare. Icarul. 

Manuscrise, fotografii, pelicula hi- 
merică — aceste înșelătoare vic- 
torii asupra timpului... lliu este 
creatorul zborului lucid... În caie- 
tele studenției mele se află un 
desen, o schemă rămasă neexplica- 
tă, simbol criptic, ca un însemn solar: 
lliu — o viață solarë. 

«Mărturie pentru Icar», acest film- 
baladă, aș vrea să fie o privire 


contrazice. Simt că zbor, pentru că, 
abordind un subiect contemporan, 
ies din hëtisul unor preocupări 
organizatorice, de multe ori fără 
legătură cu arta, care copleşesc 
pe regizorul unui film istoric, fie 
el de aventuri sau de mare montare 
spectaculară. 

— Nu pierdeţi o serie de 
atu-uri? 

— Nu. Le păstrez. Marea eroare 
a filmelor noastre de actualitate 
e că sînt pline de idei dar uită să fie 
si filme-spectacol. Or, realizind filme 
istorice de aventuri, mi-am cultivat 
apetenta pentru filmul al cărui me- 
saj îmbracă o formë captivantă. 

— Despre ce va fi, deci, vorba 
în «Parașutiștii»? 

— E un film al cărui erou este 
militar, ofițer cu o specialitate pa- 
sionantă: parașutismul. Este un tip 
viguros, bine construit pe dinăuntru 
şi pe dinafară, perfect. Perfectiune 
pe care el o cere și celor din jur 
şi de aceea nu odată greseste. Per- 
sonalitate debordantă, în viaţa so- 
cială si familială, el se comportă 
uneori greşit, tocmai pentru că ar 


KI ST e 
R4 T 
E 
x t Ei 
vv i 
E SY 


senină despre OM, ARTIST, CE- 
TATEAN. Pentru cë lliu este, sere- 
nitatea cinematografului nostru. 
«Moara cu noroc» ne-a apropiat 
de valorile autentice ale filmului: 
creatorul lui a oferit, cu discreție, 
imaginea cineastului complex: ri- 
guros profesionist, teoretician, pe- 
dagog. 

Inserăm aici numele celor fără 
de care intenţia acestui film ar fi 
rămas neimplinitë: co-scenarist — 


Sofia Iliu; consultant — Dumitru 
Fernoagă; compozitor — Tiberiu 
Olah. 


lliu s-a măcinat, de zbor, ase- 
meni păsării bëtind cu aripa soarele, 
jur-împrejur, mereu mai aproape, 
zbor discret, inëltind cu fiecare 
bătaie legendele și munţii, focul si 
pădurile Mioriței. 

Trifoiul cu patru foi lepădat de 
lună dimineaţa, lîngă botul de zbor 
al cailor ESTE Victor lliu... 


Nicolae CABEL 


vrea ca toți să fie aidoma lui. 

— Va fi o dramă sentimentală 
sau... 

— O dramă sentimentală si un 
film de etică socială. Eroul se nu- 
meste Alexandru Luncan, e total 
dăruit profesiunii sale și astfel a- 
ajunge în pragul unei rupturi de 
familie și de prieteni. Soția il pără- 
seşte, la un moment dat, cînd lui i 
se pare că s-a îndrăgostit de o altă 
femeie, care-l iubește cu adevărat, 
dar... n-aș vrea să vă spun totuși și 
deznodămîntul. 

— Nu vi se pare că filmele 
noastre de actualitate nu capti- 
vează tocmai fiindcă eroilor «li 
se pare» doar că iubesc sau sint 
doar in pragul «despărțirii sau 
se despart cplecind la părinţi» 
și, în genere, intervin prea multe 
«darv»-uri? 

— S-ar putea ca, în general, să 
aveţi dreptate. Scenariul scris de 
Gh. Bejancu, L. Tarco și scenaristul 
Mihai Opris îmi oferă însă o parti- 
tură, care sint sigur că și cu con- 
cursul actorilor interpreţi va reuși 
să captiveze pe spectatori. 

Val. S. 


‘Tà 
CN 


Oradea la Buftea (debutanta Carmen Ghiman) 


românesc '72 


în obiectiv: operatorul 


Pericol! 


«P» — insemnul pericolului — 
după un scenariu de loan Grigores- 
cu, va fi cel de-al patrulea film rea- 
lizat de regizorul Mircea Drăgan, 
împreună cu operatorul Nicolae 
Mărgineanu. Am discutat nu o dată 
si nu cu puțini operatori despre 
munca lor din timpul filmărilor. 
De la Nicolae Mărgineanu am în- 


cercat să aflăm cite ceva despre 
perioada ce precede filmările. 

— Filmul va începe cu un incen- 
diu și se va sfirsi cu o explozie. După 
cum știți, probabil, subiectul reia 
un fapt real, petrecut cu citiva ani 
în urmă la Galaţi. S-au operat însă 
nişte modificări, ca de exemplu 
explozia vasului (în realitate, prin- 


La al patrulea film împreună: Mircea Drăgan şi Nicolae Mărgineanu 


prezenţe româneşti peste hotare 


„la Teheran si Berlin 


Ola Primul Festival International 
al filmului de la Teheran (aprilie, 
1972), cinematografia română s-a 


prezentat cu «Pădurea pierdută», 
în regia lui Andrei Blaier, după 
scenariul lui Mihnea Gheorghiu. 


Teheran: Împărăteasa Farah felicită pe 
scriitorul Mihnea Gheorghiu, autorul scenariului 


tr-un inexplicabil noroc, vasul n-a 
explodat), pentru că, altminteri, în- 
treaga construcție dramaturgică a 
filmului ar fi fost periclitată. 80%, 
din film se va petrece pe vasul în 
flăcări. Ori, noi dispunem ca decor 
chiar de vasul grecesc care a luat 
foc, navigînd pe Dunăre sub pavi- 
lion panamez, fiind încărcat cu azo- 
tat de amoniu. Dispunem deci de 
«un decor» desaëvirsit, aproape ide- 
al! Vopseaua e gata scursă, scări 
metalice se răsucesc, de mult to- 
pite. Există pinë și un frigider ars — 
care probabil a ars ultimul. Este o 
reală plăcere să-ți imaginezi, să-ți 
pregatesti cadrele viitorului film 
într-un asemenea decor unic. 

Probleme — sînt o mulțime. O 
parte dintre actori, de exemplu, 
trebuie într-un moment sau altul 
să ia foc de-adevărat , «să ardă». 
Pentru aceasta, se vor lucra, pen- 
tru fiecare dintre ei, niste costume 
de azbest pe care le vor purta sub 
hainele obișnuite. Sînt curios to- 
tusi, încă nu ştiu, cum va arde Dem 
Rădulescu, pentru că, într-una din 
secvențe, el trebuie să intre com- 
plet în foc. 

Problema capitală însă rămîne în- 
trebarea: cum vom filma cu puțin 
foc, pentru ca el să poată fi omeneste 
suportabil, si să dăm totuși senza- 
tia de autentic dezastru. Ar exista 
soluția unui «foc rece», un foc su- 


portabil, dar nu știu dacă vom putea 
obține tot ceea ce ne trebuie ca 
să-l producem și noi. 

În afară de acestea, mai sînt o 
mulțime de amenajări de detaliu 
de pregătit, o mulțime de trucuri 
de încercat. Pentru a sugera, de 
exemplu, tabla încinsă, înroșită, vom 
utiliza vopsea de miniu, iar pentru 
ca aerul să tremure în fața apara- 
tului din cauza temperaturii ri- 
dicate, vom plasa pur și simplu sub 
obiectiv, un reșou. Pentru a obține 
o culoare mai vie a focului, vom 
încerca să folosim niște substanțe 
chimice. 

Personal, mă interesează îndeo- 
sebi personajul principal, Gicu Sala- 
mandră, interpretat de Gheorghe 
Dinică. De meserie, stingător de 
sonde, aflat întîmplător în oraș în 
acele zile, el — după cum o şi re- 
cunoaște — «își cîștigă piinea din 
foc». Nu va fi ușor să redăm sen- 
zatia lui subiectivă cînd pătrunde 
în mijlocul focului, senzația unui 
om care dintr-o clipă în alta, ar 
putea să sară în aer. Pentru aceasta, 
aparatul însuşi va trece prin foc, 
cu ajutorul unui leagăn special ame- 
najat. Poate că vorbesc prea mult 
despre foc. Dar o fac pentru că 
focul este leit-motivul filmului. Va 
fi un film despre oameni și foc, 
despre oameni în luptă cu focul. 


E.H. 


Berlin: Regizorul Mircea Mureşan 
care a făcut parte din delegaţia română 


Da Berlin, într-o atmosferă de 
cordialitate, s-a semnat recent cinte- 
legerea dintre Asociaţia cineastilor 


din România și Uniunea Cineaștilor 
din Republica Democrată Germană 
privind colaborarea pe anul 1972». 


Cine ama 


filmul e o lume, 
iar lumea e un film 


Institutul inginerilor de film 


În afara Institutului de cinematogra- 
fie din Moscova, la Leningrad functio- 
nează de peste 40 de ani Institutul 
inginerilor de film (LIKI) care formează 
specialişti în domeniul tehnicii cine- 
matografice. În R.S.F.S.R. mai există 
cinci şcoli medii de cinematografie, 
pe care le absolvă anual o promoție de 
800 de cadre tehnice (monteuri, elec- 
tricieni, etc.). În fine, în 27 de școli 
sint pregătiți anual alți 10 000 de tehni- 
cieni și proiectionisti. 


Filmul în școlile SUA 


Un ghid al Institutului de Film din 
Statele Unite, apărut recent, arată că 
cinematografia este predată ca obiect 
de studiu în 6 127 instituții de invata- 
mint — dintre care 1 508 de invëtëmint 
superior. Ghidul indică școlile unde se 
predă filmul ca materie de studiu, pre- 
cum şi natura cursurilor predate. Reie- 
se că pe locul intii se clasează cursurile 
de regie. Urmează istoria cinematogra- 
fiei şi filmologia. Pe locul trei se situea- 
ză regia și practica TV. În 1971 au func- 
tionat si 104 școli pentru practica peda- 
gogică a profesorilor de cinemato- 
grafie. 


În condițiile războiului 


Studiourile din Hanoi au produs in 
cei 10 ani de la înființare 40 de filme 
artistice de lungmetraj. Aceste filme 
ilustrează lupta poporului vietnamez 
pentru libertate și independenţă. 


Invëtati fără profesori 


Video-Information System (pre- 
scurtat: VIS) — iatë denumirea primu- 
lui sistem de invëtëmint pe videocasete 
pus la punct de specialiștii din Dissel- 
dorf — Republica Federală a Germa- 
niei. Sistemul a fost conceput astfel 
încît să înlocuiască profesorul si pre- 
zintă avantajul că îmbină imaginea (în 
care intră şi documentele scrise) cu 
expunerea orala. Lecţiile inregistrate 
pe videocasete au o durată de 10-12 
minute și sint însoțite de material 
documentar. 


Concurentë pentru Hitchcock 


În primăvara anului 1969, patru scu 
tundători curajoși — între care şi o fe 
meie — s-au îmbarcat pe «Terrier Vili» 
(o fostă balenieră) inarmati cu costume 
de scafandru, dar și cu aparate de 
filmat. Vedetele filmului — intitulat 
«Albastră e marea, albă e moartea» — 
pe care temerarii cineaști l-au terminat 
recent, sint... rechinii. Şi vedeta spe- 
cială — «guest star», cum i se mai 
spune — este rechinul alb, avind repu- 
tatia că e cel mai cumplit carnivor din 
regnul animal. Vedeta nr. 1 a fost gă- 
sită după doi ani de căutări, în mările 
sudice ale Australiei. (Este vorba de 
un rechin uriaș, alb, cu un Dot imens și 
colți infiorëtori care, dintr-o singură 
mușcătură, poate sfirteca un om.) De 
unde tensiunea surprihzătorului «thri- 
ller» semnat de Peter'Gimbel, film de 
groază si de suspelise care poate 


concura cu peliculele semnate Hit- 
chcock. 


Omagiu și experiență 


«Punct, punct, virgulă» se intitu- 
lează noul lungmetraj artistic pe care-l 
turnează la «Mosfilm» tinărul regizor 
A. Mitta. Este un film omagial, închinat 
celei de a 50-a aniversări a organizației 
de pionieri din Uniunea Sovietică. Cu 
excepția cunoscutului actor de come- 
die luri Nikulin, toate celelalte perso- 
naje sint copii. 


O sută de fotografii 


Gicky Dussart, fotograful actriței 
Brigitte Bardot,a prezentat la Paris, in 
Galeria Nikon, templu al artei fotogra- 
fice, o expoziție pe care i-a închinat-o 
acesteia. Un şir de fotografii — exact 
100! — din care reiese că o fetiscana 
nostimă şi oarecum înzestrată a im- 
pulsionat industria cinematografică 
franceză într-un moment critic şi a 
făcut së se teasë în jurul ei, nu un 
simplu mit, ci o întreagă mitologie 


O singură sdlutje 


Ingmar Bergman a declarat că unica 
soluție pentru salvarea cinematogra- 
fiei suedeze ar fi naționalizarea stu- 
diourilor. «Ar fi suficient să se aloce 
5 milioane de coroane ca să se salveze 
cinematografia de la faliment», susține 
Bergman. Alţi cineasti afirmă că jumë- 
tatea de milion de coroane, pe care 
Institutul de film a dat-o pentru a ajuta 
la terminarea ultimului film al lui Berg- 
man, «Șoapte si plinsete», ar fi fost 
utilizată mai cu folos dacă ar fi servit la 
producerea unor filme ale tinerilor 
regizori care someazë... 


Sondaj despre «lubire» 


Institutul de cercetări cinematogra- 
fice din Budapesta a inițiat un sondaj 
în rîndurile opiniei publice asupra 
filmului «lubire» (premiat la Cannes și 
prezentat nu demult cu mare succes și 
in fara noastră ). Sondajul a fost 
efectuat în librării, cu scopul de a se 
constata gradul de adeziune la acest 
film al cumpărătorilor de cărți. 


Cary Grant versus Esquire 


Cary Grant a intentat un proces 
revistei Esquire și unei fabrici de 
confecții ale căror reclame, spune el, 
«l-au expus jignirilor publice si l-au fă- 
cut de risul lumii». Reclama cu pricina 
apărută în revista Esquire în august 
1971, îl arăta într-o fotografie din 1946 si 
pretindea că este după ultima modă a 
anului 1970. Cary Grant era recomandat 
ca un om care «se bucură în Statele 
Unite ca și în străinătate de o reputație 
deosebită ca vedetă și arg, un succes 
de public deosebit». Fotografia — se 
spune în actul de acuzare al procesu- 
lui — lăsa astfel impresia că actorul 
american a fost nevoit să recurgă la 
cea mai ieftină reclamă comercială 
pentru a mai scoate un rol și un ban. 
Grant nu poate admite una ca asta 


Un tandem 
de succes 


Regizorul Robert Altman a distribuit 
în ultimul său film, «john Mac Cabe», pe 
Julie Christie şi Warren Beatty. Înce- 


Ça Fe S E 4 


pind cu «Darling» si terminînd cu 
«Mesagerul», Julie Christie a creat 
citeva eroine memorabile. De la «Bonnie 
şi Clyde» (filmul care l-a lansat) Warren 
Beatty n-a mai apărut decit într-un 
singur film: «Singurul joc din oraş» 
(avînd-o ca parteneră pe Liz Taylor). 
Ceea ce nu-l împiedică să rămînă o 
vedetă de prim-plan a cinematografiei 
americane. 


Julie Christie și Warren Beatty 
(Foto Warner Bross) 


Figurantul 
Hallyday 


Sylvie Vartan a debutat pe marele 
ecran in rolul unei cintërete, în filmul 
«Malpertuis» (alături de Orson Welles!) 
Intr-o scena urma să se îndrăgostească 
de un superb marinar, rol în care 
producătorul îl distribuie farë ca ea së 
știe, pe propriul ei sot, Johnny Hally- 
day. Acesta se angajase ca figurant 


Sylvie Vartan (vedetă) asistă la machiajul 
lui Johnny Hallyday (figurant) 


(scenariul nu cerea mai mult) pentru ca 
să fie citeva zile împreună cu soția sa... 


„Pavajul 
care miauna” 


pe un şantier maghiar 


Tînărul regizor Gazda Geza, fost 
documentarist, se află la primul film 
artistic de lung metraj. Filmul,a cărui, 
acțiune se desfășoară în zilele noastre, 
poartă ciudatul titlu «Pavajul care miau- 
nă». Este vorba de un pasionant contlict 
etic, care are loc pe un șantier al tine- 
retului, un conflict care opune o vi- 
ziune birocratică unei concepţii cu 
adevărat creatoare, un conflict care 
pune fatë-n față vorbăria fără conținut, 
cu sinceritatea aspră, demnă si, pinë la 
urmă, cuceritoare. 


CINE ama 


După 
Love Story 


Același zimbet cuceritor din «Love 
Story», același farmec amestecat cu 
puțin mister din «Bullit» — Ali Mac 
Graw şi Steve Mac Queen. Cei doi actori 
au fost distribuiți în filmul «Scăparea», 
care se filmează în Texas. Ziarele spun 
că cei doi Mac nu au comun numai 
«o bucăţică de nume», ci si o serie de 
calități: naturalete, plăcerea de a juca, 
și chiar plăcerea de a se fi întilnit. 


Ali Mac Graw 
și celebrul magnific 


7 ani de teatru 
şi 7 filme 


Tinăra actriță cehoslovacă Maria Dra- 
hokoupilovë lucrează de șapte ani în 
teatru, iar în cinematografie este la al 
şaptelea lungmetraj. Aflăm de la Mar- 
cela Andrlova, corespondentă a Agen- 
tiei «Pragopress» că este un film mu- 
zical pe o temë polițistă, realizat de 
Stepan Skalski și intitulat «Dorul lui 
Sherlock Holmes». Concomitent, Dra- 
hokoupilovë joacă si în serialul de 
televiziune «Arcul curcubeului», în 
regia lui Joseph Mach, filmul fiind o 
coproducție cu televiziunea poloneză. 


Drahokoupilovd si... 
tabloul lui Gërard Philipe 


Në rje 


Citiva monstri 
sacri si un demon 


Se pun mari sperante in filmul pe 
care-l va termina in curind Edward 


Dmytrick, «Barbă albastră», o adaptare 
liberă după o poveste de Charles 
Perrault. Principalul argument pare a fi 
distribuția: Richard Burton, Raquel 
Welch, Nathalie Delon, Virna Lisi și o 
actriţă care deocamdată nu e cunoscută 
decit în America: Joey Heatherton. 
Ea va fi sora Ana si o va salva de la 
moarte pe ultima soție a demonicului 
Barbă Albastră. 


Un nou 
Sorge 


gPëmintul, post-restant» este titlul 
noului film pe care-l turnează regizorul 
V. Dorman la studioul «Lenfilm», peli- 
culă inspirată din viața puţin obişnuită a 
lui Lev Manevici, unul din cel mai valo- 
roși agenţi sovietici din timpul celui 
de-al doilea război mondial. 

Manevici (alias Etienne. alias co 
merciantul austriac Konrad Kertner) 
şi-a desfăşurat activitatea în condiţii mai 


Oleg Strijenov, 
aici în filmul lui Ciuhrai, «Al 41-lea». 


grele chiar decit ale «tovarăşului său 
de arme», Sorge. Sorge era german și 
lucra printre germani; Manevici era rus 
si cîmpul său de operaţiuni era în afara 
granițelor țării sale. 

in colul lui Etienne va apare cunoscu- 
tul actor Oleg Strijenov («Tăunul», 
“Al 41-lea»). 


Două fete pentru 
Mia Farrow 


Filmul cu Belmondo pe care-l rea- 
lizează regizorul Claude Chabrol are în 
sfirşit un titlu definitiv: «Cursa de 
lupi». Turnările au început în Franța 
si în Maroc. Deoarece doctorul Popaul 
(personajul interpretat de Belmondo) 
preferă femeile urite, Mia Farrow, 
protagonista filmului, a fost nevoită să 
recurgă la un machiaj de uritire. Se 
pare că un asemenea machiaj e la fel 
de greu de realizat, dacă nu și mai greu, 
decit operația inversă. Rëmine de văzut 
dacă Mia Farrow va reuși să atingă 
performanţa de neuitat pe care a sta- 
bilit-o Michèle Morgan în «Oglinda 
cu două feţe». 


Bebel preferă femeile urite 
(Mia Farrow «în travesti») 


O vedetă 
comisar 


«Filiera franceză» e un film american 
despre traficul de stupefiante; un film 
care face rețete record. Totuși, din 
pricina acestui film, comisarul american 
Edward Egan — deşi a fost consilier 
tehnic și actor în această împrejurare — 
a suferit pagube serioase. Pentru că a 
fost scos din funcția sa de comisar și i 
s-a retras dreptul la pensie. Motivul 
oficial dat de autorități: «a omis în 
repetate rînduri să apară ca martor în 
fața tribunalelor, nu şi-a ţinut rapoar- 
tele la zi, de 22 de ori nu a fișat si nu a 
remis la laborator droguri confiscate». 
Spectatorii nu pot verifica aceste argu- 
mente, dar constată că Egan a izbutit 
să imprime peliculei autenticitatea unui 
document: între altele, intrezarim viața 
intimă, geloziile, rivalitatile dintre ins- 
pectorii de poliție. Oricum, «inco- 
ruptibilul Egan» a contribuit să aducă 
pe ecrane cel mai izbutit episod din 
cariera sa (în film s-a autoavansat în 
rolul unui ofițer superior) şi, deși la 


ora actuală și-a pierdut galoanele, a 
cîștigat multă popularitate ca actor. 
| se prezice chiar o carieră de vedetă. 
Vedetele propriu-zise ale filmului sînt 
totuși actori de meserie, între care 
Gene Hackman (în rolul unui detectiv 
american el a repurtat un recunoscut 
succes) și francezul Marcel Bozzufi — 
(si el o prezentë remarcabilă). Atit fil- 
mului cit și actorului Gene Hackman 
li s-au decernat premii Oscar la actuala 
ediție. 


Un telefilm 
devine film 


Doamna Hanska, 
«Marea dragoste a lui Balzac» 


Filmul pentru televiziune «Marea 
dragoste a lui Balzac» (13 serii a 30 de 
minute) a inspirat perfectarea unei 
coproductii polono-franceze — un lung- 
metraj artistic color, pe ecran lat — 
purtind același titlu. În tolul doamnei 
Hanska — marea și tragica dragoste a 
lui Balzac — a fost distribuită Beata 
Tyszkiewicz. În rolul lui Balzac, actorul 
francez Pierre Meyraud. Regizorul po- 
lonez Wojciech Solarz, asistat de fran- 
cezul François Gira, a început turnările 
la sfirșitul anului 1971 si speră să termine 
filmul în a doua jumătate a acestui an. 


Francezul Bozzufi 
urmărit de americanul Hackman 


ab, CS 
RY 


@ Françoise ARNOUL reapare după o indelungatë pauză intr-un film 
semnat de un tînăr regizor, Roberto Bodegas, «Spanioloaicele la Paris». Bodegas 
descrie condiția precară a femeilor nevoiaşe din Spania, venite să caute de 
lucru în Franța. 

6 Vladimir BASOV a imaginat o poveste insolită pe care o si turnează 
în R.S.S. Estoniană, intitulată «Lupul cenușiu»; o poveste despre viața agitată 
a unui tînăr infractor (din 35 de ani de viaţă, 15 ani au fost petrecuți in detentiune). 
Dar atita timp cit mai există o scinteie de omenie în el, «lupul cenușiu» (porecla 
i-a fost dată în Germania, în anii războiului) este socotit recuperabil pentru 
societate. 

6 Charles BRONSON va apare în rolul unui conducător al Mafiei ameri- 
cane în filmul semnat de Terence Young, «Procesul Wallachi». Filmul este un 
act de acuzare la adresa uneltirilor Mafiei în Statele Unite. 

9 Nicole COURCEL a reapărut recent în «Aventura e aventură» al lui 
Claude Lelouch. Acum urmează să turneze «Storurile strase», al doilea film 
semnat de actorul Jean-Claude BRIALY (primul film regizat de acesta, «Eglan- 
tine», se bucură în prezent de succes pe ecranele lumii). 

@ Peter FINCH și Michael YORK sint parteneri în filmul-document «Ne-am 
format în Anglia». Filmul — o adaptare după un roman de Graham Greene — își 
plasează acțiunea în Germania anilor '35 cînd hitlerismul era în plină ascensiune 
şi dezvăluie cu oroare metodele, arbitrariul şi samavolnicia nazistă. 

6 Peter FONDA — fiul lui Henri Fonda şi fratele Janei Fonda — realizează 
în prezent «Mercenarul», film în care și joacă rolul principal. Filmul este un stu- 
diu psihologic pe tema prieteniei, un western trist. 

9 Annie GIRARDOT nu are prejudecăți de vîrstă în privința rolurilor. 
După «Fată bătrină», ea apare acum în «Luminile candelabrului» (în regia lui 
Serge Korber). Rolul pe care-l detine'aici este cel al unei mame cu doi copii 
mari (Claude Jade si Bernard Le Cog sint în film copiii ei, dar, spun ziarele, 
ea pare a le fi soră). Girardot va apare de asemenea anul acesta în «Ocupația 
ei e... veşnicia» («Son business c'est... Fetërnitën) — al șaselea film în decurs 
de doi ani. 

© Paul GUIMARD, romancier, autorul volumului «Probleme de viață», 
s-a hotërit să facă regie de film. Primul proiect: «Vacanţe sălbatice» cu Roger 
HANIN și Maurice RONET. 

8 Christian JAQUE turnează în prezent filmul «Fata în roșu» — copro- 
ductie sovieto-franceză, după o povestire de Cehov. 

6 Joachim KUNERT, autorul celebrei ecranizări «Morţii rămîn tineri», a 
realizat o nouă adaptare după un roman de Anna Seghers. Filmul, în două părti, 
intitulat «Marea călătorie a Agathei Schweigert», povestește destinul unei 
temei care-şi părăsește orăşelul natal şi dugheana din care-și scoate o existență 
precară, pornind în căutarea fiului ei. În aceste peregrinări află că acesta luptă 
in brigăzile internaționale și ultima ei destinație este Spania acelor ani insin- 
gerati. 

9 Lee MARVIN si Paul NEWMAN apar în filmul «Bani de buzunar» de 
Stuart Rosenberg. Newman va fi un cowboy naiv, veșnic păcălit. Marvin, prie- 
tenul său, e mai puțin candid, dar nu izbutește nici el să nu fie tras pe sfoară. 
Cei doi mari actori, spun relatările de presă, fac o adevărată demonstraţie inter- 
pretativă în care burlescul și duioșia sint folosite pentru a demonstra că perso- 
najul cowboyului nu mai e un mit al perfecțiunii umane. 

@ Yves MONTAND are o agendă încărcată pentru acest an. După cea 
terminat «Totul merge bine» de Godard, a început să turneze alături de Romy 
SCHNEIDER și in regia lui Claude Sautet, «Cezar și Rozalia». În regia lui Costa 
Gavras, autorul filmului «Z» urmează să realizeze o peliculă despre primejdia 
poluării. În fine, la sfîrşitul anului, va juca în «Fiul», film pe care Pierre Granier 
Deferre («Trenul» şi «Văduva Couderc») îl va realiza în Corsica. 

9 Jerzy PASSENDORFER a realizat recent «Oaia riioasă», un film de- 
spre soarta dureroasă a copiilor ce nu se pot bucura de căldura unui cămin, 
a unei familii. În rolul micului Tymon va apare Thomas Passendorfer, fiul regi- 
zorului. În rolul mamei incapabile să-şi crească copilul, actrița Anna SENIUK. 

9 Janna PROHORENKO si Aleksandr LAZAREV — în rolurile unor 
țărani cazaci de pe Don — vor fi protagoniștii unei ecranizări după citeva din 
primele povestiri ale lui Mihail Şolohov. 

6 Aleksandr RAW a realizat in studiourile «Maxim Gorki» (specializate 
în producții pentru copii si tineret) comedia muzicală «Cerbul cu coarne de aur». 
Regizorul Raw a mai ecranizat pină acum 15 basme pentru copii. 

6 iuri SOLOMIN, binecunoscut spectatorilor noştri din serialul «Aghio- 
tantul Excelenței sale» (unde interpreta rolul lui Pavel Koltov), este în momentul 
de față unul dintre cei mai populari actori din U.R.S.S. El va apare într-un nou 
film după Cehov, «Viaţa mea». Turnările sint în curs pe platourile «Lenfilm». 

6 Mihail ULIANOV (Mitea din «Fraţii Karamazov», Cearnota în «Fuga») 
debutează ca regizor al filmului «Cea din urmă zi» care se turnează la Mosfilm) 
Filmul povestește ultima zi din viața militianului Kovaliov, zi în care trebuia să 
iasă la pensie si în care moare la datorie. Proaspătul regizor Ulianov va inter- 
preta şi rolul principal, cel al militianului Kovaliov. 

6 Anastasia VERTINSKAIA este interpreta principalului personaj femi- 
nin din filmul «lakov Bogomolov» — ultima ecranizare gorkiană realizată la 
studioul «Mosfilm» de regizorul Abram Room. În rolul lui Bogomolov apare 
Igor KVASA de la Teatrul «Sovremenik». 

6 VERUSHKA (sau Vera von Lehndorif), fost manechin, debutantë în 
cinematograf în filmul lui Antonioni, «Blow Up», va apare în rolul titular din «Sa- 
lomeea» (ecranizare după Oscar Wilde), film pe care-l turnează regizorul italian 
Carmelo Bene. 

9 Orson WELLES a întrerupt deocamdată turnările la ambițiosul și vechiul 
său proiect: «Don Quijotte». În prezent realizează febril, cu 4 echipe deodată, 
un serial pentru televiziunea franceză și joacă pe platourile din Anglia alături 
de Geraldine CHAPLIN în filmul «Martorul nevinovat». 


Natasa 
Bondarciuk 


De pe băncile Institutului de cinema 
din Moscova a ieșit o nouă absolventă: 
Nataşa Bondarciuk. Acelaşi institut l-au 
absolvit cu ani în urmă şi celebrii ei 
părinți: actrița Inna Makarova si regi- 
zorul Serghei Bondarciuk. Primul rol 
al Natasei în film a fost cel din «Tu si 
eu», rolul unei fete care cunoaște de 
foarte tînără gustul deceptiei. Părerea 
Natasei Bondarciuk este că regizoarea 
filmului, Larissa $epitko, «ştie së abor- 
deze problemele care-i preocupă pe 
tinerii de azi». 


bibliorama 


Nataşa Bondarciuk , 
un nume care obligă 


David Robinson: 


Buster 


O carte, mai ales o carte biografică, 
trebuie să aibă în primul și în primul 
rind capacitatea de a evoca. Citind-o 
trebuie së izbutesti să-ți recompui in 
minte un portret, o imagine distinctă, 
un chip. 

Cartea lui David Robinson dedicată 
lui Buster Keaton (apărută în editura 
«Meridiane»), o carte altfel meticuloa- 
să, nu e evocare, ci o înşiruire. O in- 
siruire de filme, o înşiruire de subiecte, 
o înşiruire de nume. Veti spune poate 
că autorul, pătrunzind printr-o analiză 
intimă în opera cinematografică a lui 
Keaton, ajunge să extragă esentele, 
trăsăturile definitorii, ajunge la acel 
unic «stil Keaton». Citind cartea, veti 
constata singuri că v-aţi înșelat. Da- 
vid Robinson migaleste film cu film, 
operë cu operë, pentru a ajunge la 
mai nimic. Citeva epitete presărate 
ici-colo nu pot ține locul unor carac- 
terizări precise, percutante. Ele n-au 
cum să contureze un portret. De alt- 


Keaton 


fel în singurul capitol al cărții care se 
vrea să fie de generalizare, de sinteză 
(capitolul XVII «Metodă și mister»). 
Robinson reduce arta lui Keaton la 
«două principii simple: së stirneasca 
risul dar să nu fie prea ridicol». Astfel 
de aprecieri sumare nu pot justifica 
în nici un fel arta lui Keaton. 

Cartea lui David Robinson poate 
mulțumi, în schimb, pe colectionarii 
de subiecte, pe acei ce au memoria 
bună pentru a le putea reține. Robin- 
son a văzut, după cit se pare, extrem 
de multe filme cu Keaton, de la cele 
scurte de două bobine, pină la lung 
metraje. Constiincios şi bine infor- 
mat, autorul monografiei povestește 
filmuletele si filmele de la un capăt la 
altul, strecurind pe unde apucă cite 
un adjectiv, cel mai adesea un loc 
comun, despre Keaton. Şi așa aflăm 
de filmele scurte pe care le-a realizat 
împreună cu Roscoe Arbuckle (Fatty), 
cum au fost «Băiatul măcelar», «Noap- 
tea nunţii sale», «Vai, doctore!», «De- 
parte în vest», despre scurt-metrajele 
pe care le-a realizat independent cinal- 
tul semn», «Condamnat nr. 13», «Spe- 
rietoarea», «Vecinii» şi despre capo- 
doperele sale: «Navigatorul», şi «Ge- 
neralul» (David Robinson a încercat 
aici să fie puțin mai degajat, să se 
elibereze de tirania subiectelor şi să 
facă şi unele consideraţii personale; 
din păcate, acestea din urmă au ieșit 
foarte șterse, cu totul nesemnificati- 
ve). 

Aşadar monografia aceasta nu e o 
carte despre estetica lui Buster Kea- 
ton, nici una despre omul Keaton (re- 
feririle biografice propriu-zise sint să- 
race şi ocazionale), nici una despre 
tehnica filmelor lui Keaton (deși o 
dată sau de două ori Robinson face 
chiar o defalcare de planuri a unor 
scene de film). Cartea lui David Ro- 
binson, e doar o suită de subiecte de 
film mai abil sau mai puțin abil poves- 
tite. 

Marle Buster Keaton merita un o- 
magiu, un poem în proză, o evocare 
briantă. Dar David Robinson n-a reu- 
sit să-i dedice decit o carte modestă 
si lipsită de strălucire. 


Al. RACOVICEANU 


| Rubrica CINERAMA — redactată de Laura COSTIN | 


NOU TORTUL DE ÎNGHEȚATĂ 
Desert delicios 


ay 


-. 


icat.de Întreprinderea de Industrializărea , 
elui București, cu mare valoare nutritivă 


$ BE Si 


ca 
PË = 


CINEMA 
Redacția gi administraţia: Ai 
Prezentarea artistică: ANAMARIA SMIGHELSCHI PA o roza Prezentarea grafică: CORNEL DANELIUC 
O REID TI AL SE DEA A IEEE PI E PERI Ene KP FETE A IE CZ ROUA 1077: PR RAE e E E AER PET ACI ISA ZEI EEE KS SET AP 
entru cititorii din străinătate, abonamentele se fac la: 
' i : ha 2 à Tiparul executat la 
ntreprinderea de comerț exterior «Libri», Bucureşti—România Exemplarul 5 lei Combinatul poligrafic 


telex 225, Calea Victoriei 126, Cësuta poștală 134—135. 44 m7 


nr. 5 
Anul X (113) 


revistë iunara 


de culturë 


ANUL X (114) 


oti anae 


da cultură 


Nie: ma. o i af 


Bucureşti, iunie 1972 


e HFA s1 : “Agai paj 


In acëst' numër: 


COPERTA I 


sigur (la public): Virna LISI 


10 


43 


16 


CINEMA 


COPERTA IV 
O actriță specializată în roluri de succes Vedeta feminină a filmului lui Francisc 


Munteanu «Sfinta Tereza și...»: Reka NAGY 


Foto: UNIFRANCE Foto: A. MIHAILOPOL 


OPINII 


Filmul și societatea contemporană 

Ofensiva filmului politic — Ecaterina Oproiu 

Stagiunea '71—'72 

Revelatii şi deziderate — Valerian Sava 

Ancheta 

«Vă rugăm să rëspundeti: ce v-a plăcut, ce v-a dezamăgit, ce ati fi așteptat 
de la stagiunea trecută?» — Răspund: Ovidiu Andrei, Felicia Antip, Călin 
Căliman, Sorana Coroamă, Dumitru Fernoagă, Gheorghe Fischer, Aurel 
Hoffman, Florica Ichim, Al. Intorsureanu, Magda Mihăilescu, lulian Mihu, 
Mircea Mureşan, Doru Popovici, Horia Pătrașcu, D.I. Suchianu, Malvina 
Ursianu 

Contracimp 

De la enigmă la frescă — Florian Potra 

Spectator incomod 

Parabola priceperii — Alexandru Stark 

Cronica cineideilor 

Parisul așteaptă — Ov. S. Crohmălniceanu 


Istoria Patriei și filmul 

Dimitrie Cantemir — Virgil Cândea 
Permanentele filmului românesc 
Un miracol numit actorul — Alice Mănoiu 
Dezacord 

Personalizări — Valentin Silvestru 
Romulus Rusan întreabă: 

Alo? Casa Popescu? Ce filme ati văzut? 
Să nu mă pun eu pe făcut filme! 
Dragoste mistreață — lon Băieșu 
Sondaj în cine-univers 

Motive de optimism — H. Dona 


Un spectator temperat 
Cinematograful stilou — Teodor Mazilu 


Confesiunile unor copii ai secolului 
Groaza de mut — Radu Cosașu 


Garbo și literatura 
Era un film cu Garbo —M. Djentemirov 


Film si literatură 
Cel mai lung spectacol de adio — Gelu lonescu 


Scuzati, vă rog! 
Spectatooor ! — Mircea Mureșan 


PROFIL '72 


Omagiu 

Ovidiu Gologan la 60 de ani 

Actorii noștri 

Margareta: Pogonat — interviu de Eva Sirbu 


CRONICA 


«Aventuri la Marea Neagră» — Valerian Sava 
Pro sau contra: Alice Mănoiu 
Al. Racoviceanu 


Panoramic românesc '72; Televiziunea; Cinemateca; Pe ecrane; 
Cinerama; Bibliorama. 


Anul X, nr.6 (114) iunie 1972 
Redactor şef: Ecaterina OPROIU 


Revelația 
stagiunii 
trecute 


Ecranizările, 
un gen 
necesar 


Un miracol 
numit 
actorul 


Vitti, 
o mare actriță 
de comedie 


Una din 
«tăsfățatele» 
micului ecran 


Clody Bertola 


Din sumur 


Puterea şi Adevărul» 


M 


Sanda Tëranu 


F.. 


aji 


| filmul si societatea contemporană | 


Cel mai mare eveniment al 
cinematografiei actuale. 

Filmul pohtic nu mai reprezintă 
doar un succes de prestigiu. 
Filmul politic — film al 
marelui public. 


filmului politic 


înd apar aceste rînduri, partea informativă legată de Festivalul de la Cannes va fi mai 

mult sau mai puțin epuizată. Palmaresul se cunoaște. Surprizele și dezamăgirile 

festivalului au fost comentate în reviste mai sprintene (în luna iunie, revista noastră 
lucrează numărul din august. Asta-i soarta periodicului lunar!) 

Voi încerca, deci, să sugerez cititorului, nu date despre ediția a 26-a a celui mai mare festival 

cinematografic al lumii, ci o idee generală, legată de prima întrebare lansată de competiţie: 


Încotro se îndreaptă acum arta filmului? 
Ecaterina OPROIU 


(continuare în pug. 32) 


| stagiunea 
|'71—'72 
| 


Ce şanse au 
de a dura în timp 


indicaţiile de principiu si a măsurilor 
preconizate nu a sosit încă, dar stagi- 
unea care se încheie nu poate fi apre- 
ciată decit în lumina saltului pe care 
conştiinţa de sine a cineastilor e che- 
mată să-l realizeze. 


Un tablou 
și citeva preliminarii 


Pornind de la concret — și înscriin- 
du-ne astfel în metodologia care a 
guvernat discutarea cinematografiei 
noastre cu prilejurile amintite — vom 
constata că în ultimele 10 luni am 
avut un număr de 11 premiere cu 


revelații si 


filme de lung-metrai. Cum functio- 
nează, in limitele acestei producții 
raportul dialectic cantitate-calitate, 
vom încerca să vedem mai jos. Deo- 
camdată, deși o stagiune nu e ecniva- 
lentă cu unitatea de producție a unui 
an, putem totuși observa că 11 filme 
în 10 luni ne situează încă departe de 
nivelul preconizat, al unei producții de 
25— 30 de filme anual, nivel pe care și 
experiența altor cinematografii îl in- 
dică drept minimum necesar pentru 
afirmarea deplină a unei școli naţionale 
de artă cinematografică. 

Dar iată tabloul cronologic al premi- 
erelor la care ne referim: 


filmele vizionate 


din septembrie pinë în iunie? 

1. «Așteptarea» de Șerban Creangă — scenariul: Horia Pă- 
trascu. e 

2. «Fraţii» de Mircea Moldovan si Gică Gheorghe — scenariul: 
Nicolae Ţic si Constantin Bordeianu. 

3. «Decolarea» de Timotei Ursu — scenariul: 
Stoiciu. 

4. «B.D. la munte și la mare» de Mircea Drăgan — scenariul: 
Nicolae Ţic si Mircea Drăgan. 

5. «Atunci i-am condamnat pe toți la moarte» de Sergiu Nico- 
laescu — scenariul: Titus Popovici, 

6. «Puterea si Adevărul» de Manole Marcus — scenariul: Titus 
Popovici. 

7. «Pădurea pierdută» de Andrei Blaier — scenariul: Mihnea 
Gheorghiu. 

8. «Pentru că se iubesc» de Mihai lacob — scenariul: lon Omes- 
cu si Mihai lacob, 

9. «Felix și Otilia» de lulian Mihu — scenariul: loan Grigorescu. 

10. «Astă seară dansăm în familie» de Geo Saizescu — scenariul: 
lon Băieșu și Geo Saizescu. 

11. «Aventuri la Marea Neagră» de Savel Stiopul — scenariul: 


Constantin 


Polemică, într-un film politic 
(«Puterea şi Adevărul») 


Sfirşitul de stagiune 
cinematografică nu este 
un prilej festiv. Nu e nici 
o ocazie de bilanţ, întru- 
cît pauza estivală nici nu 

se produce, de fapt, ca în teatru: în 
vara trecută am asistat la premiere 
româneşti în luna lui cuptor. Nefiind 
nici festivitate, nici moment de bilanţ, 
mijlocul de an e menit a fi, prin exce- 
lentë, un moment de analiză, de jude- 
care din mers a stării în care se află 
cinematografia noastră, a cerinţelor 
cu care ea se confruntă. Cu atit mai 
mult cu cit pe platouri și în studiouri, 
activitatea productivă si de creație 
atinge sau trebuie să atingă în aceste 
luni un punct de virf. Concluziile, cît 
mai lucide și mai acute, asupra premi- 
erelor din ultimul an, pot astfe! «să 
cadă» la un ceas propice, pe un teren 
care se vrea fertil. 

Analiza pe care ne-o propunem are 
în acest mod șansa să evite atit gene- 
ralitățile de circumstanta, cit si jude- 
catile parțiale, deasupra cărora, prin 
forța împrejurărilor, cronicile de pre- 
mieră nu reuşesc și uneori nici nu-și 


4 


propun să se ridice. Eliberati de obli- 
gatia de a povesti subiecte si de a 
împărți adjective pe compartimente 
de lucru ne vom întreba deci, mai 
direct, care este valoarea intrinsecă 
a peliculelor pe care le-am vizionat din 
septembrie pină în iunie, ce ne spun 
ele efectiv despre lumea noastră, ce 
perspective au aceste filme de a fi 
reluate în stagiunile următoare, de a 
dura deci în timp, care este gradul lor 
de noutate, de elocventë, de eficiență. 


Stagiunea 1971 este prima după în- 
tilnirea pe care secretarul general al 
partidului a avut-o cu creatorii din 
cinematografie, în martie 1971. Ea era 
în plină desfășurare cînd plenara, din 
noiembrie trecut, a Comitetului Cen- 
tral al Partidului a analizat rolul sporit 
pe care ideologia, cultura și arta îl au 
de îndeplinit în edificarea unei socie- 
tati socialiste multilateral dezvoltate. 
Ne-am aflat si ne aflăm astfel în posesia 
unei sinteze a cerinţelor pe care pro- 
pria noastră experiență, dezvoltarea 
societății și a spiritualității noastre 
ni le pun în față. Scadenta unora dintre 


Tudor Popescu. 


Acest tablou ne obligă să notăm 
două observații preliminare, pentru a 
schița dintru început o imagine cit 
mai cuprinzătoare a disponibilităților 
pe care le avem. 

in primul rînd, care este ponderea 


forțelor regizorale reprezentate de-a 
lungul unei stagiuni, faţă de cele aflate 
incă in rezervă sau expectativă? lată 
alfabetic, doar pe citiva dintre regi- 
zorii absenţi din tablou, dar cu rezul- 
tate remarcabile în stagiunile prece- 


Psihologie, într-un film de război 
(«Atunci i-am condamnat...») 


deziderate 


Istorie, într-o cronică de familie 
(«Felix și Otilia») 


dente: Andrei Cătălin Băleanu, Petre 
Bokor, Lucian Bratu, Virgil Calotescu, 
Liviu Ciulei, Radu Gabrea, Jean Geor- 
gescu, Mircea Mureșan, Lucian Pintilie, 
Dan Pita, Mircea Săucan, Mircea Ve- 
roiu, Malvina Urşianu... Ceea ce în- 
seamnă că numărul regizorilor aflaţi 
în lucru se poate lesne dubla, fără ca 
aceasta să presupună o scădere a exi- 
gentelor, ci uneori dimpotrivă. 


Următoarea observație nu poate să 
nu se refere la scenarii. Aici constată- 
rile sînt si mai clare și mai simple: un 
singur nume nòu, lon Omescu (în afară 
de colaborarea lui C. Bordeianu cu 
N. Ţic, la «Fraţii») şi nici o formaţie 
de lucru care să depășească amploarea 
cuplului regizor-autorul ideii (nuvelei, 
povestirii literare, etc.). In ciuda sim- 
plității extreme a acestor constatări 
şi a cartoanelor respective de pe gene- 
rice, ne aflăm totuşi în fața multor 
puncte de suspensie și semne de între- 
bare în privinţa organizării activității 
scenaristice, fără elucidarea cărora e 
greu să ne imaginăm o producţie de 
anvergură, ritmică şi de calitate. 


Două revelații 
și un singur cusur 


În cadrul acestei recolte încă rare- 
fiate, două filme se apropie de la sine, 
prin amploarea ca și prin structura 
lor: producţiile în cîte două serii 
«Puterea și Adevărul» si «Felix și Oti- 
lia». Ele ni se par a defini cu prioritate, 
prin calităţile și deficiențele lor, nu 
numai această stagiune ci, într-un con- 
text mai larg, un anumit moment ca- 
racteristic al evoluției filmului româ- 
nesc, nivelul de gindire si de expresie 
pe care l-am atins. 


«Puterea și Adevarul» cuprinde o 
perioadă de peste 20 de ani, în plină 
revoluție populară şi construcție a 
socialismului. Totuşi, scenele de masă, 
confruntările declarative şi spectacu- 
loase între personaje aflate de o parte 
și de alta a baricadei au cedat locul 
unei naratiuni, în cea mai mare parte, 
de interior, dramaticul izvorind din 
ciocnirea, citeodatë acută, a unor 
caractere fixate pe acelasi crez. Acti- 


viștii regiunii de partid respective — 
eroii filmului — par să constituie toți o 
mare familie, iar scenele-cheie, care ca- 
pata şi maximum de elocventa cinema- 
tografică, poartă aceeași amprentă: nun- 
ta tinirului secretar, sărbătorirea noului 
născut şi altele. Ne-am apropiat astfel, 
pe o cale proprie, de tipul de film politic 
modern, căruia Manole Marcus și Titus 
Popovici îi încearcă primii șansele. 
In cadrul acestei structuri inedite, în 
deosebi în a doua parte a filmului, 
revelatiile polemice care visează o în- 
treagă epocă istorică nu pierd din 
ascuţime, ci cîştigă în omenesc, reu- 
şesc să surprindă devenirea și recon- 
siderarea din interior a unei umanităţi 
noi. Este o experiență demnă de reţinut 
în susținerea ideii că orice aspect, 
oricit de complicat. al vieţii contem- 


porane, poate fi abordat pe ecran tot 
atit de legitim și deschis, ca in oricare 
dintre celelalte arte, atita timp cit 
cineaștii fac dovada unei mature gindiri 
marxist-leniniste, partinice, în intele- 
gerea și interpretarea proceselor ori- 
ginale pe care societatea românească 
le-a parcurs și le parcurge, atita timp 
cit vocaţia și experienţa însușită ii 
ajută să afle și să realizeze, în dramatur- 
gie, în dialog, în imagine și interpre- 
tare, structura fidelă, elocventă, a cre- 
zului pe care-l au de transmis. Ceea ce 
dezavantajează lucrarea lui Manole Mar- 
cus și Titus Popovici este în primul 
rind lungimea, cramponarea de for- 
mula a două serii (o sechelă a vechiului 


monumentalism epic?) si — pe alt 
plan — sugestia limitativă că, o dată 
cu ultimul cadru al filmului, toată 


Vervă, intr-o comedie de actualitate («Astă searâ...») 


Mitologie, in contemporaneitate («Pădurea pierdută») 


E. së 


Conflict, intr-o poveste de dragoste 
(“Pentru că se iubesc») 


problematica pe care acesta o vizează 
a şi fost, socialmente și istoric, epui- 
zată. Or, se ştie — și întreaga gindire 
și practică a societății românești din 
ultimii ani își datorează dinamismul 
şi originalitatea tocmai convingerii dia- 
lectice — că un eveniment sau un an 
crucial nu reprezintă numai sfîrşitul 
unui proces, ci si începutul unuia nou, 
nu mai puțin complex si dificil. 


«Felix și Otilia» este la rîndul său 
o producție de largă respiraţie, încer- 
cînd chiar să iasă din cadrul istoric al 
romanului lui George Călinescu, des- 
tinul personajelor principale fiind ur- 
mărit pinë la primul război mondial. 
Sub un anumit aspect, sugerind o simp- 
tomatică paralelă, și acest film pare 
doar o cronică de familie, din care 
determinările economice, de clasă și 
de mentalitate, ale începutului de secol, 
transpar însă cu vigoare. Am fi foarte 
tentaţi și poate indreptatiti să recurgem 
„Ja superlative în ceea ce priveşte tipo- 
logia pe care regizorul lulian Mihu o 
„creează si o pune în pagină, cu concursul 
colaboratorilor săi şi al interpretilor, 
profesionisti si neprofesionisti, aleși 
în cele mai multe cazuri cu o inegalată 
intuiție. Filmul va rămine, în seria 
ecranizărilor din literatura noastră cla- 
sică, un punct de maximă virtuozi- 
tate şi incizie critică. Dar iată că ne 
întîlnim din nou, la o judecare de an- 
samblu, cu același cusur semnalat mai 
sus: lungimea nejustificată a filmului, 
ambiția barocă spre romanesc pe de 
o parte, iar pe de altă parte — nepu- 
tinta de a fixa un profil cert persona- 
jului sau personajelor care poartă po- 
lemica. Surprinzător de fidel în pic- 
tarea tipurilor de plan doi și trei, lu- 
lian Mihu îl trădează pe Călinescu în 
conceperea lui Felix şi a Otiliei, devi- 
talizindu-i, diminuindu-le partiturile, 
sceptic la crezul lor de dragoste, pa- 
rodic față de iluziile lor, dar fără să 
încerce a-i restructura altminteri și 
a le afla o altă rațiune de existență. 
Filmul ne lasă astfel, finalmente, o sen- 
zatie de desuetudine. Fusese șansa atit 
de apropiată a unui film mare și 
întreg. 


Două experimente 
şi o singură concluzie 


Afinități tematice si programatice 
relevă şi alte două filme ale stagiunii — 


6 


«Atunci i-am condamnat pe toți la 
moarte» si «Pădurea pierdută» care, 
ca si primele pe care le-am comentat, 
se apropie de la sine, formînd un tan- 
dem. Ele își situează acțiunea în aceeași 
epocă istorică — anii războiului și ai 
luptei antifasciste — și încearcă un 
efort paralel de înnoire, pe fondul unei 
tematici care a mai fost abordată de 
cinematografia noastră, într-o serie re- 
lativ amplă de filme. Inovația porneşte, 
în ambele cazuri, de la scenariu, și se 
soldează nu numai cu o sugestivă ex- 
tindere a peisajului şi a galeriei de per- 
sonaje consacrate de filmele prece- 
dente, dar mai ales cu o înnoire de 
formulă și de unghi. Punctul de clari- 
tate al ochiului cineastului a «trans- 
focat» de la imaginea globală a mo- 
mentului istoric spre destinele indi- 
viduale, de la o schemă de subiect, 
sumară si mereu repetată, la drame 
particulare, insolite, fără a izgoni nici 
bizarul și nici exoticul din cîmpul de 
observaţie. Ipu, personajul văzut de 
Titus Popovici prin prizma unui copil, 
pus într-o situație dramatică limită, 
excepţional narată, si cei doi frati 
rivali al căror destin e urmărit de 
Mihnea Gheorghiu în decorul fastuos 
al Deltei, sub semnul unor determi- 
nări care tin de mitologia tipică a 
locurilor, au fost în măsură să solicite 
o depășire a tiparelor comune. Ceea 
ce, regizoral, se obține, în bună parte, 
în filmul «Atunci i-am condamnat pe 
toţi la moarte» și, în mai mică măsură, 
în «Pădurea pierdută». Sergiu Nicola- 
escu se dovedește, încă o dată, apt să 
facă un bun film mediu în orice temă 
şi orice gen, chiar dacă un anumit ex- 
ces de preţuire a tehnicii şi un minus de 
intuiţie în valorarea expresiilor si tră- 
irilor umane par să-l priveze încă de 
şansa unor mari revelații. Andrei Blaier, 
în schimb, care a probat virtuți de 
excepție in sondarea lumii santierelor, 
scos din mediul şi formula care îi sînt 
proprii, coboară cu mult sub medie, 
atunci cînd se intilneste cu un univers 
sau un gen care nu îi sînt familiare, la 
care ar vrea sincer să adere, dar care 
nu reușesc totuși să-l captiveze într-atit 
încît cineastul din el să poată vibra 
cu adevărat. lată deci două tipuri di- 
ferite de cineaști, concluzia fiind că 
ei nu puteau fi tratați uniform de către 
studiou. În distribuirea, uneori încă 
ocazională, a temelor, ceea ce pentru 
unul poate fi prilej fecund de experi- 


revelații si 


Din 11 filme, 
7 au fost de actualitate. 
Numeric, ele au fost majoritare. 
Dar calitativ? 


ment și înnoire, pentru altul riscă să 
însemne simplu hazard. 


Un film 
şi cîteva handicapuri 


Întrucît ne-am propus să trecem în 
revistă filmele stagiunii, în ordinea 
şi în măsura în care ele insele se gru- 
pează și se structurează într-un tablou, 
prin afinități si distantëri, ar urma ca 
retrospectiva noastră să releve și în 
filmele dedicate deceniului al optulea, 
racorduri tematice, de gen sau de mo- 
dalitate, în sensul celor pe care ni le-au 
sugerat cronicile mijlocului si incepu- 
tului de veac. La prima abordare a 
listei, tilmele de actualitate se pre- 
zintă, numeric, intr-un avantaj net: 
7 din 11. Văzut mai îndeaproape, şirul 


filmelor care tin de vocaţia primordială 
a acestei arte apare însă destul de ete- 
rogen. O grupare se schiteazë totuși: 
aceea a filmelor comico-politiste — 
«B.D. la munte și la mare». «Astă 
seară dansăm în familie» şi «Aventuri 
la Marea Neagră». În această suită 
aflăm un motiv de satisfacție înregis- 
trînd succesul repurtat de filmul lui 
Geo Saizescu. După o prelungită ab- 
sentë de pe platouri, precedată de 
două realizări neconcludente, acest re- 
gizor care are într-adevăr vocația, rară, 
a comicului cinematografic, a satirei 
contemporane, se regăsește si se auto- 
depășește în compania lui lon Băieșu, 
cu care realizează un cuplu fericit. 
Lucru de care să sperăm că, și unul și 
altul, dar mai ales producătorii, sînt 
conștienți. Cu toate inegalitățile și 


Suspens, într-o carieră regizorală 
(«Aventuri...») 


deziderate 


stridentele sale, filmul este, în context, 
un succes al genului, succes care are 
două explicații demne de reținut: pri- 
ma ţine de constantë — regizorul în 
cauză s-a dedicat genului şi, în ciuda 
infidelitățiior de pe parcurs, s-a do- 
vedit apt să revină la matcă; a doua 
explicație ţine de context — filmul 
său vine pe un teren oarecum pregătit, 
se prezintă într-un grupaj de filme 
similare ca ambiții, pe fundalul cărora 
reușește să se detașeze și să se impună 
atit spectatorilor — el marchează re- 
cordul de încasări al stagiunii — cit şi 
criticii. 

Celelalte patru filme de actualitate 
se resfiră, sub semnul unui pionierat 
singular și. perpetuu, pe tot atitea 
specii si formule. Preţul plătit pentru 
această dispersare și rarefiere a pro- 
ductiei este, vom vedea, ridicat, cu 
atît mai ridicat cu cit în fiecare din 
filmele respective s-au învestit efor- 
turi și fiecare vădește calități. Aceasta 
ne obligă la un plus de precizie în apre- 


ce lipsește este știința urmăririi lor 
«apropriate» pe parcurs și mai ales 
puterea de a ridica momentele dra- 
matice pinë la nivelul unor reale pro- 
blematici existenţiale. In ciuda diver- 
sitatii lor virtuale, tipurile umane ajung 
să se repete mecanic, desfigurate de 
același zimbet convențional, iar dra- 
mei îi ia locul o cursă de gesturi bine- 
voitoare, pentru demonstrarea unor 
adevăruri prea bine cunoscute de la 
început. Chiar atunci cînd, ca în KAS- 
teptarea», subiectul e însăși moartea 
eroului, o inevitabilă senzaţie de pre- 
fabricat se instalează în noi dintru 
început, fiindcă se alege o tratare 
sentimental- inocentă a situațiilor, în 
locul unor determinări realiste a psi- 
hologiilor şi gesturilor si se preferă 
poetizări vagi de atmosferă unei anco- 
rări mai decise în social. Ca debut 
regizoral, «Decolarea» nu înfăptuieşte 
miracolul de a depăși aceste handi- 
capuri, pe care numai un asalt masiv 
şi sistematic, repetat și multiplu, l-ar 


Tipologie nouă, într-un mediu traditional («Fraţii») 


cierea rezultatelor, a cauzelor si so- putea micșora si învinge 


Debut, în unicat («Decolarea») 


SET, a - 
o 


Ingenuitate, într-o cursă a ingenuităților 


(«Aşteptärea») 


lutiilor. Unele cistiguri, în ordinea 
realismului ambianţei rurale, a tipo- 
logiei si a realizării citorva secvențe, 
se fac remarcate în «Fraţii». Filmul 
rămîne însă tarat de ambițiile proble- 
matice exhaustive şi de superficialitatea 
jurnalistică a unor părți ale scenariului, 
nevoit, pare-se, să încerce a compensa 
tot ceea ce nu s-a spus despre satul 
contemporan în anii care au trecut 
de la precedentul film cu ţărani. O 
anumită respirație mai vie, şansa ca 
o generaţie să-și regăsească pe ecran 
unele trăsături, schița unor drame 
etice posibile, în mediul citadin mo- 
dern, aduce, tot singular, filmul «Pen- 
tru că se iubesc». El e handicapat însă 
la rîndul său, de hiatusurile partiturii 
scenaristice care n-au putut să nu se 
resimtă și în discursul regizoral. Au- 
torii nu au experiența necesară pentru 
a autentifica gesturile și deciziile per- 
sonajelor — de cele mai multe ori 
pline, si aici, ca si in «Aşteptarea», de 
o generozitate demonstrativă. Este 
vorba tocmai de experiență, de exer- 
citiu, fiindcă intuiţia sentimentelor si 
a ideilor de subtext nu lipsește. Ceea 


Mărturiile vii ale receptivitatii si 
optiunii cineastului-artist, in fata ta- 
bloului social și uman pe care îl oferă 
România contemporană, puterea de 
concentrare şi de perseverență în di- 
rectia genului dramatic, a dezbaterii 
de idei, angajante atit politic cit şi 
estetic, se înscriu ca deziderate de 
prim ordin pentru agenda viitoarelor 
stagiuni. 


Față de stadiul unei producții ono- 
rifice, reduse la citeva filme didactico- 
ilustrative, stadiu pe care cinemato- 
grafia noastră l-a depășit demult, există 
o singură alternativă viabilă, aceea a 
unei producții artistice suficient de 
ample şi dinamice pentru ca talentele, 
temele, genurile şi formulele unei vii- 
toare şcoli naționale de film să se poată 
maturiza și valorifica pe deplin. Soluţia 
intermediară implică cel mai mare pro- 
centaj de gratuitate si de șanse pier- 
dute cu anticipatie. E un stadiu pe 
care putem si avem obligația să-l de- 


pășim. 


Valerian SAVA 
T 


actorii 


ii MARGARETA 


Fişă aproape personală 


6 Ziua, luna, anul, locul nașterii: 6 martie 1933 — 
laşi. 

@ Profesia mamei — actriță — obligă familia së-si 
schimbe mereu locul: de la laşi la Bucureşti, de la 
București la Craiova, de la Craiova din nou la Bucu 
rești, așa încit singurul punct fix al copilăriei Marga 
retei Pogonat rëmine doar teatrul. Si totuşi, nu se 
gindeste să urmeze profesia mamei, ci visează să 
devină medic chirurg. 

@ intre 16 și 22 de ani, îşi cîştigă existența singură, 
trecînd prin tot felul de meserii: secretară de liceu, 
minuitoare de păpuși, contabilă, casieră, desenatoare 
tehnică. 

O 1954: dă examen la Institutul de Artă Teatrală si 
Cinematografică, pe care-l absolvă în 1959. Învață la 
clasa maestrului Al. Finti. 

6 1959—1960: se află la teatrul din Botoşani, unde 
este repartizată împreună cu toată promoția, si pe a că 
rui scenă debutează cu rolul Rosaura, din «Mincino 
sul». Urmează: Catharina din «Femeia îindărătnică»; 
Alexandra Ivanovna în «O chestiune personali» 
(rol de compoziţie dificilă, avea 26 de ani și trebuia să 
arate de 50); Ileana în «Ediţie specială» (rol pentru 
care obține premiul de interpretare, la concursul 
tinerilor actori). 

@ 1960—1963: joacă pe scena Teatrului National din 
lași: Cleopatra in «Cezar și Cleopatra»; Inken in 
«În amurg»; Ada in «Passacaglia»; Neli in «Febre»; 
Lena în «Patru sub un acoperiş» (piesă în care, jucind 
alături de Ştefan Dăncinescu și Margareta Baciu află, 
după spusele proprii, ce e comedia). 

@ Din 1963 și pinë azi, joacă pe scena Teatrului de 
Stat din Ploiești: Elena în «Rețeta Makropoulos»; 
Veta în «O noapte furtunoasă»; Henriette în «Se 
caută un vinovat»; Ileana în «Grădina cu trandafiri»; 
doamna in «Cameristele»; Elena Cuza în «Cuza- 
Vodă»; Ada și Ema în «Fii cuminte, Cristofor»; Cora- 
lie în «Careul de valeți» (comedie muzicală); patroana 
în «Mitică Popescu»; Wanda în «Gaiţele» (şi tot în 
«Gaiţele», dar pe scena teatrului Giuleşti, Margareta); 
Nina în «Albert si ceilalți» si, ultimul rol, zina în «Cea 
lată Cenuşăreasă». 

e Pe micul ecran, rolurile la care Margareta Pogonat 
ține cel mai mult, au tost: Vitoria Lipan în «Baltagul», 
Elena Andreevna în «Unchiul Vania» și Livia în 
«Zestrea», rol pe care urmează să-l joace și pentru 
marele ecran. 

8 Debutul in film, in 1957,cu un rolisor — tiganca — 
din «Două lozuri» în regia lui Gheorghe Naghi. În 
aceeaşi regie, Fira în «Lumină de iulie». Urmează: 
Ada în «Meandre» — regizor Mircea Săucan; tiganca 
în «Amintiri din copilărie» și mama lui Făt-Frumos în 
«Tinerete fără bătrinețe», ambele în regia Elisabetei 
Bostan; Ana în «Apoi s-a născut legenda» — regizoi 
Andrei Blaier si Monica in «Drum în penumbră» 
— regizor Lucian Bratu. 

13 ani de la debutul în teatru și peste 50 de roluri. 
15 ani de la debutul în film şi 7 roluri. 


în «Două lozuri» 


Cleopatra la lasi 


ë sineira înca ; 
“virtute. f’ j x A 
Numi perimit a s N ARM | 


ss0 pierd. 
M. pe 
a 


» 


POGONA 


Să fim noi - înşine... 


— Vă mărturisesc, stimată Mar- 
gareta Pogonat, că nu prea ştiu de 
unde să vă iau, cum să încep discuția, 
În film aţi jucat puţin — splendid, 
dar foarte, nedrept de puţin — pe 
scenă nu v-am văzut, pentru că 
scenele bucureştene nu se bucură 
de prezența dumneavoastră... Poate 
mă ajutați, începînd prin a-mi 
spune dumneavoastră cite ceva, 
despre actriţa Margareta Pogonat, 

— Aş spune mai întîi că, deşi am 
făcut atît de mult teatru și atît de 
puţin film, cred că sînt un actor 
căruia îi convine infinit mai mult 
şi mai bine modalitatea de expresie 
cinematografică. Cred că pot spune 
mai mult în film decît pe scenă. 
Şi, după cele cîteva filme pe care 
le-am făcut, am descoperit că mă 
mişc din ce în ce mai în voia mea în 
fața aparatului de filmat. Poate am 
ştiut de la bun început, dintr-un fel 
de instinct cinematografic, poate 
n-am ştiut, dar am. învăţat pe par- 
curs. Pentru că, totuși, filmul se 
învață... Venind de acasă cu un 
bagaj de date personale, fireşte, 
dar se învaţă. 


— Ce trebuie să conțină, după 
dumneavoastră, acest bagaj necesar 
actorului de film? 


— Ştiu eu... o anume simplitate 
— sobrietate chiar —a gestului, a 
mișcării, pentru că filmul nu su- 
portë mișcarea amplă, aşa cum se 
„folosește ea pe scenă, o expresi- 
vitate deosebită a mimicii, o putere 
de interiorizare mai ales... In ce 
mă privește, cred că mai întîi și-au 
dat seama alții că posed acest bagaj. 
Altfel presupun că nu m-ar fi dis- 
tribuit. Pe urmă, eu însămi, din 
aproape în aproape, remediind cu 
fiecare rol, greşelile comise în cel 
anterior, am ajuns să, mă învăţ, 
să-mi cunosc datele și personali- 
tatea si să le folosesc pentru fiecare 
rol altfel. Probabil știți că fiecare 
actor are mult „bagaj personal”, 
si este tentat de fiecare dată și de 
fiecare rol, să-l folosească în între- 
gime. Dacă s-ar putea, noi am în- 
cărca fiecare personaj cu tot ce e 
în noi. Bine este însă să folosești 


numai ce convine acelui personaj, 


In „Meandre" 


Veta la Teatrul din Ploiești 


să știi să renunti, să lași pe altă dată, 
pentru alt rol, surplusul. 

— Sigur, ştiţi că sinteti o actriţă 
frumoasă si tot sigur, nu sinteti 
genul de om care să se apere cochet 
de o asemenea „învinuire“, As 
vrea să ştiu dacă frumusețea vă 
ajută, dacă mizati pe ea în fața 
aparatului de filmat. 


— Eu fac parte dintre actorii 
care-si construiesc rolul mai mult 
pe datele interioare. Stiu, sigur, cë 
am o înfăţişare plăcută, o anume 
frumuseţe simplă (de trăsături, de 
expresie) penetrantă la spectator, 
dacă e bine folosită. Dar niciodată 
n-am mizat pe aceste date si mai 
ales, n-am încercat să le subliniez. 
De obicei, ocolesc artificiul de cos- 
tum, de coafură, de machiaj, pentru 
că am credinţa că ele distrag atenţia 
spectatorului, de la ceea ce am eu de 
comunicat și vine deci dinlăuntrul 
și nu dinafara mea. Asta poate, pen- 
tru că eu consider că ceea ce am pe 
dinăuntru este mai valoros decît 
datele exterioare, oricît de bine și 
frumos ar fi ele puse în evidenţă, 
Acelea sînt decorul. Ambalajul. Coa- 
ja. Dar și cea mai frumoasă coajă 
nu poate fi altceva decît ceea ce 
spune acest cuvînt: un înveliş. 


— Poate că îmi spuneţi atunci 
ceva despre ceea ce se află dincolo 
de acest înveliș. De acel „dinăuntru“ 
din care se hrănesc personajele 
dumneavoastră. 


— Më pasionează să  descopăr 
exact acele lucruri, pe care oamenii 
nu reușesc să le recunoască nici 
față de ei-înșişi,- dintr-un fel de 
spaimă de ei, și de cei din jurul lor 
sau poate dintr-un complex de 
posibilă inferioritate. Pentru că 
oamenii suferă tot felul de complexe 
de inferioritate. De natură fizică, 
intelectuală, socială chiar — și poate 
că acest complex e cel mai dramatic. 
Obișnuim adesea să ne comparăm 
condiția socială dintr-un moment 
sau altul, cu a altcuiva, și asta duce 
la tot felul de revolte interioare 
— care, de cele mai multe ori, nici 


[i 


nu au o bază reală — duce la nemul- 


În „Reţeta Makropoulos" 


„Drum în penumbrd” 


ez 


tumiri inutile, pentru că sînt gra- 
tuite. Firesc ar fi să ne judecăm în 
funcție de noi înşine, de ceea ce putem 
face şi, mai ales, să ne uităm bine 
dacă nu cumva nouă, si numai nouă, 
ni se datorează o nereușită, o ne- 
realizare. Nu trebuie, nu-i bine să 
ne mintim pe noi înșine, să ne spu- 
nem povești. Nu folosește. După 
cum nu foloseşte nici imbrëtisarea 
unor mode sufletești — căci există 
şi asemenea mode. În secolul nostru, 
de pildă, „se poartă“ tot felul de ti- 
puri umane: tipul lipsit de sensibi- 
litate — sensibilitatea e desuetă, nu? 
— tipul original cu orice preț, 
tipul rece, cinic chiar și, uneori, 
oamenii, pentru a fi în pas cu moda, 
îmbracă asemenea haine străine lor, 
Încep să-şi spună, și spun si altora, 
că ei așa sînt, se „autoeducă“ chiar, 
în acest sens — si ce sens prosti 
— pinë ce vine un moment de 
„palmă“ a vieţii, care in loc să-i 
găsească într-un echilibru sufletesc 
— care nu poate veni decît dintr-o 
bună cunoaștere de sine — îi prinde 
descoperiţi, într-un fals total. lar 
sensibilitatea aceea de care s-au 
lepădat iese la iveală într-o mani- 
festare de disperare deplorabilă... 
lar dacă „travesti-“ul a reuşit, dacă 
acea autoeducare s-a desëvirsit, e 
şi mai grav: uscăciunea sufletească 
se instalează definitiv, atît de defi- 
nitiv încît chiar și ei — mai ales la o 
vîrstă matură — își dau seama de exis- 
tenta ei. Şi atunci ar da orice pen- 
tru a-și recăpăta sensibilitatea. Ar 
da orice numai să-și mai simtă o 
clipă sufletul plin de vise, numai 
să mai poată trăi cu adevărat, cu 
toate riscurile suferinţei si ale mo- 
mentelor grele. Ar da orice numai 
să scape de această mască străină 


„lor. Pentru că e o mască... Mi-aş 
dori foarte tare ca personajele mele 


să le arate oamenilor adevărata lor 
față. Poate vreau prea mult, dar 
vreau să-i fac să se vadă așa cum sînt, 
să-i fac să se elibereze de complexe, 
de tot ce-i determină să acționeze 
împotriva lor înşile... Am căutat 
întotdeauna, ca om si ca artist, 
să-mi păstrez niste date inițiale de 
puritate, de sensibilitate sufletească, 
de înțelegere față de oameni si față 
de fenomenele din jur. $i- asta 
pentru a reuși să îmbătrinesc fru- 
mos în viață, si pentru a-mi păstra 
o anume avere din care să înzestrez 
personajele pe care le joc. 


— Asta înseamnă că nu credeți 
deloc în construcția rece, lucidă, 
calculată a unui personaj... 


— Nu. Viaţa nu-i rece. Și nu poate 
fi un calcul, decît cel mult pe plan 
material. In nici un caz pe planul 
sentimentelor, al sufletului omenesc. 
Omul nu este o mașină cu program 
fix, ci o permanentă surpriză pen- 
tru el însuşi. Şi dacă e adevărat că 
arta redă viața, apoi nu se poate să 
ieși din adevărul ei. Și mai cred că 
pentru un artist, cunoaşterea acestui 
„Oom-surpriză“, a meandrelor sufle- 
tului său, trebuie să fie hrana cea 
de toate zilele. lar surprinderea și 
fixarea lor în carnea unui personaj 
reprezintă, de fapt, ceea ce se chea- 
mă „moment de creație, de inspi- 
ratie”. Și poate că această „inspi- 
ratie” nu este altceva decît recu- 
noasterea, într-o sclipire,a unui ade- 
văr omenesc cunoscut, dar poate 
uitat. 


— Care este personajul căruia 
i-ati dat cel mai mult din „averea“ 


dumneavoastră, şi care, deci, vă 
e cel mai aproape? 4 

— Monica din „Drum în penum- 
bra”. Este cel mai complex, cel mai 
plin de sensuri din cite am jucat 


pînă acum. E o femeie care trăiește 


cu adevărat, 


— Ce numiţi 
rat"? 

—A înțelege în primul rînd, 
că marile bucurii sînt făcute din 
milioane de bucurii mai mici — 
uneori foarte mici; că a reuși în 
viață înseamnă, de fapt, a şti să te 
bucuri de fiecare bătălie cistigatë: 
că deasupra fiecărei etape depășite 
există o alta si că, de fapt, esenţa 
vieții este tocmai această luptă 
permanentă de a smulge fiecărei 
zile ceva bun... » 

— De cînd mi-ati spus cë ati 
jucat comedie — şi încă Veta din 
„O noapte furtunoasă“, tot încerc 
să-mi închipui cum arëtati într-un 
rol de comedie, dar nu reuşesc. 
Chiar vă place comedia? Credeţi 
că vi se potriveşte? 

— Da. Un anume tip de comedie. 
De fapt să ştiţi că si comedia are 
drama ei. Oamenii devin ridicoli, 
exact în momentele în care sînt 
teribil de serioși, si de afectaţi, de 
o anumită situație în care seaflă, 
dintr-o neînțelegere a realităţii. Veta, 
de pildă, suferă îngrozitor — şi sin- 
cer — dar e ridicolă, pentru că își 
asumă o condiţie pe care n-o are. 
Ea vrea să fie foarte fină și foarte 
cucoană, fiind de fapt lipsită de o 


„a trăi cu adevă- 


asemenea educaţie. Vrea să fie ti- 


nără si îndrăgostită de Chiriac, 
cînd, de fapt, îi este dată condiția 
unei neveste banale, într-o căsnicie 
lipsită de fineturi sentimentale. Asta 
e condiția „ei, îi aparţine prin fac- 
tură psihică, prin educaţie, prin 
tot. De aici si comicul situației... 
Eu către acest gen de comedie 
tind... 

— V-aţi gindit vreodată la un 
rol anume, pentru film fireşte, la 
un personaj din care să faceți ro- 
lul vieţii dumneavoastră? 

— Dacă aș putea să-mi închipui 
o anume construcţie de om și de 
viață, poate că aș scrie un scenariu... 
Dar n-am încercat să mă gîndesc 
la asta. N-am timp. Și probabil 
n-am nici talent. Și pe urmă nu-mi 
place imixtiunea în meseria altuia. 
Eu sînt foarte de acord cu maxima 
aceea, care spune că specialistul 


este cel care știe din ce în ce mai: 


multe lucruri, despre din ce în ce 
mai puţine... Dar cred că s-afuputea 
scrie mai multe roluri care sër poată 
stă la. baza unor performanţe acto- 
ricesti, cum e cel al lui Mircea Al- 
bulescu din „Puterea și Adevărul“, 
de pildă. Şi nu numai al lui, pentru 
că filmul acela este o sărbătoare de 
interpretări actoricești. Și cred că 
e bine așa, pentru că la urma urme- 
lor, acolo, pe pînză, se vede actorul, 
El este acela care face să se vadă 
ştiinţa regizorului, a operatorului, 
munca întregii echipe. Filmul vor- 
bește prin noi. Dar pentru asta e 
nevoie de roluri bune, vii, adevărate. 
Știu eu, dacă s-ar obține formarea 
acelui nucleu de actori, dedicați în 
exclusivitate filmului — la care vi- 
săm cu toții — poate ar fi mai uşor 
si pentru scenariști... Şi poate am 
elimina și timpii morţi care există 
în viaţa noastră de actori... 

— Dumneavoastră cite filme cre- 
deti cë ati putea face într-un an? 

— Dacă ne gîndim că un film se 
face în aproximativ 4 luni, atunci 
probabil că aș putea să joc și trei 
roluri pe an. Nu capacitatea de 
muncă îmi lipsește. Mai ales acum, 
la această vîrstă care e a maturității, 
a puterii maxime. 

— Şi de fapt ati așteptat, în me- 
die, cîte 2—3 ani între un film şi 
altul... N-ati obosit? Nu v-aţi pier- 
dut răbdarea? 

— Răbdarea e singura mea vir- 
tute. Nu-mi permit s-o pierd. 


Eva SÎRBU 


| 9 


Vă rugăm 
să ne raspundeti: 


Care a fost, 


pentru 
dumnea- 
voastră, 
revelația 
stagiunii 
trecute? 


Ce V= 


dezamăgit? 


Li 


Ce ati fi 
-~ aşteptat? 


Premierele românești 
ale stagiunii'71—'72 


1. Aşteptarea 

2. Fraţii 

3. Decolarea 

4. B.D. la munte si la mare 
5. Atunci i-am condamnat 

. pe toți la moarte 

6. Puterea şi adevărul 

7. Pădurea pierdută 

8. Pentru că se iubesc 

9. Felix şi Otilia 
10. Astă seară dansăm în 

- familie 
11. Aventuri la Marea Neagră 


10 + 


Ovidiu ANDREI: 


director al Întreprinderii 
Cinematografice a 
Municipiului București 


Aş dori 
ca premie:ele românești 
să eclipseze 
producțiile străine 


O Revelația stagiunii este fil- 
mul „Puterea și adevărul“, În 
mod deosebit tin să mentionez 
scenariul lui Titus Popovici, inter- 
pretările actoricești ale lui Mircea 
Albulescu, lon Besoiu, Amza 
Pellea și, alături de ei, apariţia, 
într-un rol din păcate secundar, 
a lui Nucu Păunescu, 

Din celelalte filme ale stagiunii, 
socot a fi adevărate revelații 
rolul creat de Herman Chrodovver 
în „Felix și Otilia“ și imaginea 
aceluiași film, datorată lui Sandu 
Intorsureanu si Gheorghe Fischer. 


O M-a dezamăgit faptul că 
unele filme, care puteau constitui 
o reuşită a cinematografiei noas- 
tre, nu au corespuns întru totul 
așteptărilor: „Decolarea“, „Fra- 
ţii”, „Pădurea pierdută“. În ace- 
eași ordine de idei, aș cita distri- 
buirea în roluri principale a unor 
interpreţi neinspirat aleși : Adria- 
na lonescu în „Pădurea pierdută”, 
Radu  Boruzescu în „Felix si 
Otilia”, lrina Gărdescu în „Pu- 
terea şi adevărul“, 


6 Din punctul de vedere al 
distribuitorilor, am dori-ca toate 
filmele românești să obțină succe- 
sul de public de care se bucură 
„Felix şi Otilia“, „Puterea si 
adevărul“ sau „Astă seară dansăm 
în familie“. Apariţia unei premie- 
re româneşti să eclipseze produc- 
tiile străine care rulează conco- 
mitent pe ecranele Capitalei. 


Felicia ANTIP: 


Si totuși 
mai rulează 
fiime care 


nu sint filme 


carti 


O Ce revelații am avut? Cele 


două direcţii în care s-a manifes- 


„tat curajul cinematografiei româ- 


neşti: curajul de a face uz de 
dreptul de a avea curaj („Puterea 
și adevărul“) și curajul de a se 
juca, de a lua în glumă o operă 
literară serioasă, într-o manieră 
care ar fi fost pe gustul autorului 
ei („Felix şi Otilia“, film construit 
ca un spectacol baroc). 


O Ce m-a dezamăgit? Că se 
mai fac și mai rulează filme 
românești care nu sînt filme. 


3. Ce aştept? Filme pe care 
să nu fim chemaţi să le tratăm 
cu indulgență pentru că, orizum, 
sînt românești. 


Cilin CĂLIMAN: 


Aşteptind, 


dar 


nu pe 
Godot 


O Cred că a fost unul dintre 
cele mai fertile sezoane ale filmu- 
lui românesc. Recurg în principal 
la trei argumente: 1) Lansarea 
unor creații cinematografice de 
anvergură, tematică („Puterea și 
adevărul” — exemplară  dezba- 
tere politică) și artistică („Felix 
si Otilia” — film care depășește 
limitele tradiționale ale „ecrani- 
zării”); 2) Sporul de calitate al 
producției medii (o peliculă ca 
„Atunci i-am condamnat pe toţi 
la moarte“ ar fi putut domina 
palmaresul altor ani, filme ca 
„Pentru că se iubesc“, „Decola- 
rea”, „Pădurea pierdută" au — 
cu toate scăderile — o ţinută 
artistică remarcabilă); 3) Ritmici- 
tatea premierelor — element 
esenţial în consolidarea relaţiei 
dintre filmul românesc și specta- 
tori. Toate aceste reușite au fost 
obţinute în condiţii organizato- 
rice încă incerte. Este și ceea ce 
mă determină së consider că 
acest sezon nu trebuie să repre- 
zinte decît un „punct de ple- 
care”... 


6 Filmul de actualitate este, 
încă, periferic (ca importanță 
€fectivă) în ansamblul preocupă- 

“rilor. lar vreo două premiere, în 
special comediile (încă puţine!) 
au coborit sub stacheta minimei 
exigente... 


O As fi asteptat, asteptim 
multi, de multi ani,noi filme sem- 
nate de Liviu Ciulei, Lucian Pin- 
tilie, Mircea Săucan... Cit despre 
numeroasele proiecte (multe în 
stadii avansate) ale cineastilor 
noştri, mărturisite în numerele 
trecute ale revistei „Cinema“, ar 
fi păcat, mare păcat, să rămînă 
pe hirtie... 


Sorana COROAMA: 


A început 
bine, 
Rămine de văzut 
cum va continua... 


O Revelator în stagiunea pre- 
zentă mi së pare însuși faptul că 
a existat cu adevărat o stagiune. 


stagiunea 


71-72 


Dupë foarte mult timp, ne aflëm 
in fata unei suite de premiere 
românești interesante, unele chiar 
excelente, Succesiunea ritmică a 
unor filme atît de diverse ca te- 
matică și gen dramatic obligă 
într-adevăr la o discuţie critică 
profesională, așa cum de mulţi 
ani nu am avut pe ce să o facem. 
Nu vreau să fiu înţeleasă greşit. 
Au existat și pînă astăzi cîteva 
filme românești excelente, unele 
chiar excepţionale, dar ele au 
rămas premiere răzlețe care nu 
au avut prilejul să se impună 
publicului ca parte a unui front 
cinematografic constituit. Ele au 
apărut în cadrul unor stagiuni 
forțate, ca acele festivaluri de 
film românesc, la care cu greu se 
putea completa numărul de filme 
artistice corespunzătoare unei 
astfel de manifestări. Acum, în 
stagiunea care s-a încheiat, spec- 
tatorul nu a avut timp să lince- 
Zeascë, „Atunci i-am condam- 
nat...” a fost urmat de succesul 
„Puterii și adevărului“; „Pentru 
că se iubesc“ a fost urmat de 
„Felix şi Otilia” si așa mai departe. 
Pentru prima oară o stagiune în 
ansamblul ei a demonstrat că 
avem de “toate. Pînă acum se 
spunea ba că nu avem scenarii, 
ba cë nu avem regizori, ba că nu 
avem actori anume pentru film. 
Numai operatori am recunoscut 
întotdeauna că avem. Acum, în 
sfîrşit, s-a dovedit că avem de 
toate : și dramaturgi pentru film, 
și excelenți actori, si — în primul 
rînd — regizori, creatori de cine- 
ma în sensul cel mai complet al 
cuvîntului. Această stagiune a fost 
un eveniment care ne-a dat con- 
știința că avem o cinematografie 
românească. Fiecare dintre fil- 
mele ei a pus în dezbatere idei 
interesante, realizate din punct 
de vedere artistic. Eu am să mă 
opresc puțin asupra lui „Felix şi 
Otilia” pentru că acest film, pur 
și simplu, m-a vrăjit. Orisice 
comparație cu romanul ar fi 
inoportună. Filmul e o revelaţie. 
Simfonia perfectă a vocilor, a 
mişcării, a culorii, a imaginii, a 
personajelor, a muzicii te învă- 
luie, te înrobește. Poate că filmul 
are defecte, şi are, personajele 
principale sînt estompate într-atît 
încît își pierd atributul de prin- 
cipale, dar uiţi de toate, fascinat 
de atmosfera întregului; demult 
nu am simțit nevoia, venind de la 
un film, să notez cîteva gînduri 
despre el. După „Felix și Otilia”, 
am simțit această nevoie, iar 
„Vina“ o poartă numai regizorul 
lulian Mihu, 


O Deceptia mea nu ţine de un 
film sau de altul. Diversitatea lor 
a fost binevenită. Deceptia mea 
se referă la felul în care este pri- 
vit publicul. Publicul nu e îndea- 
juns de solicitat de către creatori. 
| se cere o participare redusă la: 
cumpărarea biletului, apoi la ris 
sau la plîns, după caz. Nu e soli- 
citat gîndul lui, emoția lui pro- 
fundă, care o dată consumată 
să-l poată reîntoarce la luciditatea 
aprecierii. Este ceea ce a izbutit 
deplin „Felix și Otilia”, dar mai 
puțin celelalte filme ale stagiunii 
noastre. 


9 Cred că am răspuns implicit 
și la această întrebare. Acum, 
aştept doar urmarea acestei sta- 
giuni, 

Lë 


4 b— Lă ZI PIEPT III nja ar a vi 
ës “ E” ne 


Vara se face bilantul unui an de mers la cinema, 
Ne-a mulțumit ce-am văzut? 
Poate da, poate nu! 

Aveţi cuvîntul! 


Dumitru FERNOAGĂ: 


Stacheta, 

decolarea 
si 

răbdarea 


9 Trebuie spus că stagiunea 
aceasta a ridicat ştacheta filmului 
național, printr-o mai mare varie- 
tate a producţiilor şi mai ales 
printr-un apreciabil număr de 
filme de o mai bună calitate. La 
această întrebare nu pot să răs- 
pund decît: apariţia filmului „Pu- 
terea si adevărul“, 


6 Filmul „Decolarea“, 


9 As fi asteptat — si nu de azi 
de ieri astept — realizarea dezi- 
deratului unui film contemporan 
de bunë calitate: din pëcate, 
continuăm së aşteptăm. 


Gheorghe FISCHER : 


6 „Primul film românesc care 
aduce pe ecrane"... aceasta era 
formula de recomandare a filme- 
lor noastre, cu ani în urmă. 
Mi-am adus aminte de acea pe- 
rioadă, gîndindu-mă că pînă lai 
actuala stagiune a fost totus 
străbătută o cale, ca să putem 
spune acum că avem un excelent 
film politic, mai avem o splendidă 
ecranizare, apoi un film foarte 
frumos despre lupta contra hitle- 
ristilor, o foarte frumoasă... si 
lista este destul de lungă. 

Cred că revelaţia stagiunii ac- 
tuale este afirmarea caracterului 
industrial al producţiei noastre, 
afirmarea unui profesionalism re- 
marcabil. 


6 Nu am avut nici o deceptie. 
De altfel mi se pare că deceptiile, 
în finematografia noastră sînt 
rare si accidentale. Explicația? 
Noi totdeauna știm anticipat 
CINE, CE şi CUM vrea să facă... 


e O mult mai puternică afir- 
mare a tineretului. Cred că noi, 
cei din jur, sîntem în culpă. Ta- 
lente ca al acelora care au 
realizat „Nunta de piatră“, film 
încă inedit, merită mult mai 
multă încurajare si atenție. 


responsabil al cinematografului 
„Melodia“ 


Nu ne putem plinge. 
Dar ne-au 
“dezamăgit 

total... 


@ Din cele aproximativ 10 fil- 
me, pot fi reținute ca reușite 
incontestabile, după părerea mea, 
filmele: „Puterea și adevărul“, 
„Atunci i-am condamnat pe toţi 
la moarte“, „Pentru că se iubesc“. 

Dacă e să vorbesc despre o 
revelație a acestei stagiuni, nu 
mă pot decide la care film să mă 
opresc. Socotesc că revelația o 
constituie profesionalitatea cisti- 
gată și demonstrată prin filmele 
mai suscitate. Şi, ca o concluzie — 
dovada că producţia noastră cine- 
matografică poate da filme de 
valoare, că avem personalităţi 
marcante care pot garanta reușita 
unor. filme — un singur exemplu 
(chiar dacă nedreptiteste pealtii): 
dacă pe genericul unui film vei 
vedea numele lui Titus Popovici 
ca scenarist sau coautor, atunci 
categoric filmul vafi bun. Garan- 
tia celor afirmate mai sus? „Moara 
cu noroc“, „Valurile Dunării“, 
„Setea”,  „Străinul“, „Pădurea 
spinzuratilor”, „Mihai Viteazul“, 
„Puterea si adevărul“, 


@ Se spune despre poporul 
nostru si pe bună dreptate, că 
este un popor optimist, spiritual, 
dornic și plin de viață. Toată 
lumea recunoaște acest adevăr ca 
pe o axiomă, mai puţin însă cei 
care au făcut filmele muzicale şi. 
comediile. 

Întregul nostru popor este azi 
angrenat într-un vast șantier de 
edificare a societății noastre socia- 
liste, cu scopul de a ridica Româ- 
nia pe culmi tot mai înalte ale 
civilizației umane. Pe “acest vast 
șantier se mai comit încă erori, 
greșeli, abateri, care sînt combă- 
tute de presă, de literatură, de 
televiziune, de organele de stat 
si obștești. Firesc ar fi ca și cine- 
matografia să adopte atitudini 
împotriva manifestărilor negative, 
prin filme, inclusiv cu ajutorul 
celor de comedie. 

Nu ne putem plînge că filmele 
de acest gen au lipsit. Ba, mai 
mult, în aceste filme au fost folosiți 
cei mai buni artiști şi, totuşi, ele 
au dezamăgit total. 


@ Filme care să convingă, care 


să redea realitatea vieţii noastre 
contemporane, care să orienteze 
si în același timp să educe. Filme 
care să ateste că sînt ale noastre, 
că sînt filme românești. 

O critică cinematografică ana- 
litică, obiectivă, care să sprijine 
real si efectiv cinematografia 
noastră. O critică fără menaja- 
mente. Nu snoabă și bazată pe 
sentimentalisme, ca în prezent. 


Ca să fiu sinceră, 
singura revelație 
pentru mine a fost 
talentul lui Albulescu 


O Sinceră fiind, nu am avut 
nici o revelație în această stagiune 
pentru foarte simplul motiv că 
ambii regizori care ne-au oferit 


“opere împlinite sînt tocmai crea- 


torii de la care așteptam de ani 
de zile cu nerăbdare (si trecînd 
aproape prin pierderea speran- 
tei) creaţii capabile să constituie 
evenimente în evoluția cinemato- 
grafiei noastre. Manole Marcus 
si lulian Mihu sînt cei doi, iar 
„Puterea si adevărul“, „Felix 
si Otilia“, puţinele noastre bucurii 
din ultimii ani. Singura revelaţie 
pentru mine, în adevăratul înțeles 
al cuvîntului, a fost talentul lui 
Mircea Albulescu, 


6 Un creator (regizor) îmi 
reproșa de curînd că nu iubesc 
îndeajuns filmul românesc, Soco- 
tea probabil, cë pentru a-și 
justifica rostul în contextul cultu- 
ral al ţării, critica ar trebui să se 
comporte precum o oarbă şi 
perpetuă îndrăgostită, care, dato- 
rită candorii sale, nu vede defecte, 
slăbiciuni, nereușite, si trăiește 
în euforică iubire. Cum mi-este 
imposibil să mă confund cu o 
asemenea inutilă poziţie și văd 
rosturile și utilitatea cronicii 
numai în maxima ei sinceritate şi 
exigenţă, îndrăznesc să-mi exprim 
prea multele dezamăgiri, deși 
începutul acestui an arată mult 
mai bine. Așadar: m-au dezamă- 
git colegii mei de facultate de la 
care speram o înviorare a filmului 
nostru și nu ne-au dat în această 
stagiune decît opere mediocre 
(mă refer la „Aşteptarea“, la 
„Decolarea“, la „Fraţii”), m-au 
dezamăgit regizorii de-apreciată 
personalitate și talent cum sînt 
Andrei Blaier si Mihai lacob, 
m-au dezamăgit regizorii și sce- 
naristii seriosi.care setin de come- 
dioare nefericite (mă gîndesc la 
Mircea Drăgan și Nicolae Ţic) 


O La ce m-aș fi așteptat. La 
mai multe revelații și la mai 
puține dezamăgiri. 


Al. ÎNTORSUREANU: 


Cred că revelația 
acestei stagiuni 
a fost competiţia 
valorilor 
@ Din succesiunea premiere- 


lor, o dată cu conturarea actualu- 
lui an cinematografic, cred că 


revelația acestei stagiuni este 
competiţia valorilor. Înflorirea 
talentelor pe trepte și game dife- 
rite dezvăluie fațete inedite, rod 
al inspiraţiei și al efortului de 
autodepësire. Voi schița numai 
portretul de grup al acestei sta- 
giuni, rememorînd titluri de fil- 
me, nume de realizatori sau per- 
formante artistice, într-o ordine 
nedefinită : „Puterea si adevărul“, 
„Atunci i-am condamnat pe toți 
la moarte“, „Felix și Otilia“; 
vîrful de columnă al operei scena- 
ristice creată de Titus Popovici; 
dialogul dintre film şi public, 
condus cu o remarcabilă măiestrie 
regizorală de Manole Marcus, pe 
un subiect politic, de actualitate; 
descoperirea unui limbaj propriu 
filmului de factură politic-poetic, 
de către Sergiu Nicolaescu, în- 
tr-un domeniu regizoral “nou; 
revelația unei partituri cinemato- 
grafice de o factură cu totul 
neobișnuită, datorită scriitorului 
Mihnea Gheorghiu; lulian Mihu 
și revelaţia unei ecranizări, în 
spiritul şi în mesajul operei lite- 


rare călinesciene; tineri artisti ; 
„ai decorului şi costumului de 


film: Radu Boruzescu și Mirună 
Boruzescu; un ucenic vrăjitor 
al sunetelor în cinema: Dan 
lonescu ; revelaţia unor recorduri 
de productivitate: 4 luni de la 
intrarea scenariului pe platou si 
pînă la premieră; . record de 
metraj mediu util-pe zi, realizat 
la mai multe filme; un nume nou 
în tehnica cinematografică : Gra- 
phys-colorul ; o revelație de prim- 
plan: explozia în serie a talegtelor 
interpretative. NË cilë 


@ Faptul că în actuala stagiune 
au fost absenți: Liviu Ciulei, 
Lucian Pintilie, Malvina Urșianu, 
Irina Petrescu, Marin Preda, Eu- 
gen Barbu... Sper însă că în 
curînd vor fi prezenţi pe platou- 
rile de filmare. 


O Să fie mai bogată în titluri 
de filme, pentru a da prilej tutu- 
ror valorilor să continue compe- 
titia. E 

Să survinë o înflorire a talen- 
tului publicitar. 


Magda. MIHĂILESCU: 


Adevărata revelație 
a fost efortul 
de a invinge 
mediocritatea amabilă 


O Cred că adevărata revelaţia 
a stagiunii, mai bine zis semnul ei 
distinctiv, dătător de satisfacţii 
și speranţe l-a constituit efortul 
de a învinge mediocritatea ama- 
bilă în care picotea cinematografia 
noastră de la o vreme. O reconsi- 
derare curajoasă, lucidă, a dis- 
ponibilitatilor şi datoriilor filmu- 
lui nostru, o încordare a străda- 
niilor — mai puţin declarativă 
decît altădată, mai „la obiect“ — 
au avut drept urmare filme ce 


(Continuare în pag. 44) 


„contracimp 


Adaptare, reductie, 
transcriere, transpune- 
re, traducere, echiva- 
lare, structură tinzind 
spre o altă structură 
sau, pur și simplu, ecra- 

nizare : iată numai cîţiva din termenii 
prin care se definește operaţia de tre- 
cere de la o operă literară (nuvelă, 
roman, piesă ,de teatru) la o operă 
cinematografică, lar această operaţie 
dă naştere unei întregi serii de ches- 
tiuni, vechi și mai noi: afinități si di- 
ferente (specifice) între literatură si 
film ; „dreptul de împrumut“; posibi- 
litatea transformării unor forme (li- 
terare) într-o altă formă (cinemato- 
grafică) şi, în general, posibilitatea 
sau imposibilitatea de a „traduce“ o 
operă de artă în orice altă artă (în 
film, de pildă, o simfonie de Beetho- 
ven, un sonet de Petrarca, Moise al 
lui Michelangelo, etc.); raporturile 
dintre limbajul literar si limbajul 
cinematografic şi aşa mai departe. 
Despre toate acestea s-a vorbit mult, 
uneori pedant şi „normativ“, alteori 


„polemic si fără prejudecăți, în lume 


si la noi. Si nu le-as mai fi adus în 


după Marin. Preda 


discuţie, dacă o recentă premieră 
cinematografică românească n-ar fi 
fost tocmai o „ecranizare“, stirnind 
din nou argumente pro și contra, 
în examinarea paralelă a romanului 
„Enigma Otiliei” al lui Călinescu și 
a filmului „Felix și Otilia“ al lui lulian 
Mihu si loan Grigorescu. 


O necesitate sau un refugiu? 


Înainte de a ne aventura într-o 
analiză a filmului amintit, se cuvine 
să răspundem unei întrebări preli- 
minare, și anume: există o necesi- 
tate, o exigentë intimă, organică, 
dinăuntrul artei filmului, de a se 
adapta pentru ecran opere literare 
(celebre sau anonime) Sau: este 
ecranizarea un „gen“ cinematografic, 
o cale de dezvoltare proprie filmu- 
lui? Adevărul e că o asemenea nece- 
sitate nu există și, în orice caz, nu 


poate fi postulată. Arta filmului, ca . 


să se afirme, ca să comunice, ca să 
vorbească lumii, societății — nu e 


12 


„Desfășurarea“ (1954) 


| 


de la enigma 
a frescă 


Ecranizările, un „gen“ necesar 
sau un pretext de evaziune? 
Sau un stimul al lecturii? 
Sau un motiv de lenevire ? 


neapărat constrinsë să recurgă la 
literatură, la modelele, la figurile 
umane, la temele și mesajele aces- 
teia. Totuși, statistic, poate mai mult 
decît jumătate din producția cinema- 
tografică mondială e constituită din 
adaptări de texte literare. Explica- 
tia unui „împrumut" atit de frecvent 
a fost găsit în precara pregătire 
filozofică și culturală a cineastilor din 
prima perioadă a istoriei filmului. 
După epuizarea unei zestre relativ 
sărace de posibilități şi de mijloace 
de expresie — legate cu precădere 


(fiindcă acesta nu are răgazul necesar 
lecturilor literare, etc.), mai bine e 
să fie lăsate să răzbată în formă 
cinematografică. Si nu mai insistim, 
deocamdată, asupra faptului cë vede- 
rea unui film nu poate să înlocuiască 
lectura unei cărți, că ecranizările pot 
să trezească, eventual, gustul pentru 
lectură, după cum pot să-l si lene- 
vească pe cititorul de carte, ceea ce 
se întîmplă mai des, ș. a. m. d. În 
sfîrşit, s-a observat că adaptările 
cinematografice constituie și soluții 
comode pentru cineasti, fie că aceștia 


„Moara-cu noroc" (1956) 
după lon Slavici 


de formaţia actorilor — regizorii şi 
producătorii au început să scoto- 
cească bibliotecile în căutare de teme, 
subiecte, intrigi si povestiri, story-uri 
mai închegate, mai elaborate „în 
sens aristotelic" (Arnheim). Dar se 
mai aduce și-o altă motivare. Omul 
contemporan, prins în viltoarea preo- 
cupărilor si activităţii sale, nu prea 
are timp să citească. Or, ceea ce 
într-un roman, de pildă, ocupă zeci 
sau sute de pagini de descriere, 
într-un film se articulează rapid și 
concret, consumîndu-se — și putînd 
fi „consumat“ — în cele două ore 
de proiecţie obișnuită. De aici, s-a 
spus, semnificaţia „culturală” a ecra- 
nizărilor, care devin vehicule utile 
pentru popularizarea, pentru larga 
si prompta răspîndire a unor. valori 
literare. O anumită suplete ne sileste 
să recunoaștem că, fiind vorba de 
a pune în circulaţie idei si „mesaje“ 
importante, nu ne mai tîrguim asu- 
pra „suportului“, asupra „purtă- 
torului“ lor, si că, decit së nu ajungă 
deloc la firescul beneficiar, publicul 


sînt în criză de teme și de subiecte (o- 
riginale, cum se spune), fiecă, din 
diferite motive, fug de realitatea 
imediată, îndeosebi cînd ecranizează 
opere clasice, adică fug de propria 
responsabilitate deartiști, care—vrem 
sau nu vrem — stă in cunoas- 
terea, interpretarea și comunicarea 
experienţelor fundamentale ale oa- 
menilor, ale vieţii. Bineînţeles, ale 
oamenilor și ale vieții de azi. Fiindcă 
replica pe care o aud venind prompt: 
si printr-un film istoric, și printr-un 
film „de epocă”, de evocare a tre- 
cutului, nu facem decît să ne adresăm 
contemporaneitëtii, cu ochi contem- 
porani — de foarte multeoriascunde 
fie neputinta, fie intenția de „evazi- 
une“. 


Între fidelitate și mutilare 


Dar tot ce am spus pînă acum 
— şi subliniez lucrul acesta — nu 
trebuie absolutizat. Aşa cum măsura 
istorică (adică nu dogmatică) ne obligă 


să stabilim calitatea de operă de 
artă pentru fiecare film în parte 
de la caz la caz, tot așa valoarea reală, 
efectivă (culturală și estetică) a ecra- 
nizărilor se cere verificată si demons- 
trată de la caz la caz, de la film la 
film. Nici o prejudecată și nici o 
„criteriologie“ preconcepută și func- 
tionind mecanic, normativ, genera- 
lizat, nu sînt folositoare si fructuoa- 
se, Aceasta nu înseamnă să renuntëm 
la criterii ferme de evaluare critică 
(de natură ideologică, gnoseologică, 
morală, estetică, etc), ci doar că ele 
se cer aplicate la obiect, confruntate 
mereu cu opera concretă, cu toate 
particularitatile ei. Rămînînd la ecra- 
nizări, devine inoperant, de pildă, 
criteriul „fidelității“ față de lucrarea 
literară, dacă filmul e, cu adevărat,o 
sinteză nouă, viabilă „ca film”. Si 
nici invers, să justificăm orice muti- 
lare și desfigurare a cărţii în numele 
„limbajului specific“ a! filmului, dacă 
acesta nu izbutește să facă decit 
atît: să mutileze, să desfigureze, să 
„jefuiască“ fără noimă creaţia unui 
scriitor. (Exemplele abundă și de 
o parte și de cealaltă.) 


„Viaţa nu iartă“ (1958) 
după Al. Sahia 


Să vedem, astfel, cu ce semnifi- 
catie, cu ce valoare ne intimpinë, 
în speţă, recentul „Felix si Otilia”, 
adaptare a unui roman important, 
„de vîrf“, al literaturii noastre din 
toate timpurile. O primă consta- 
tare: autorii loan Grigorescu şi 
lulian Mihus-au apropiat de, Enigma 
Otiliei“ cu respectul si sensibilita- 
tea culturală ce i se cuveneau. Dacă 
ar fi să acceptăm cele patru categorii 
în care Pio Baldelli împarte rapor- 
turile dintre film și literatură (1. 
„jefuirea operei literare"; 2. „cine- 
matograful în serviciul operei lite- 
rare“; 3. „dijmăşie între cinema- 
tograf si literatură“; 4. „deplină 
autonomie a filmului față de textul 
literar“), aș înclina spre plasarea lui 
„Felix și Otilia“ în cea de-a treia, 
cît se poate de onorabilă, dacă ne 
gîndim că s-ar afla, pe plan mondial 
şi din punctul de vedere al strictei 
„traduceri“, în compania unor filme 
ca „Romeo si Julieta“ al lui Castel- 
lani, „Senilitate“ al lui Mauro Bolog- 
nini si chiar ca „Rashomon“ al lui 


acelaşi Baldelli 
cineastului de a 
dinamiza la maximum ceea ce e 
static în textul originar, de a vizua- 
liza cursiv întîmplările epice, de a 
asigura un cît mai ridicat coeficient 
de verosimil filmic. Rezultatele sînt 
i hibride impërtësindu-se, în 
ice irë din „spiritul litera- 
turii” şi din „spiritul filmului” 
dar nu lipsite de o anumită efica- 
itate expresivă 


O vastă pictură de tipuri 


A doua constatare: aplicarea, cu 
ës, a unui procedeu tehnic nou, 


„Străinul“ (1963) 
după Titus Popovici 


aaa 


graphis-colorul“. Ar fi greşit să-l 
considerăm „în sine“, fiindcă deter- 
minarea limbajului cinematografic 
arată că „tehnica nu poate fi separată 
de expresie“. Cu alte cuvinte, „gra: 
phis-colorul” s-a născut din şi o dată 
cu „Felix si Otilia“: nu se situează 
nici sub, nici deasupra, ci în însăși 
expresia artistică. Nu-mi dau seama 
dacă acest experiment e repetabil, 
dacă va putea fi reluat cu aceeași 
fortë si în alte filme, în schimb ştiu 
că aici e funcțional şi operant. Ener- 
gia sa expresivă — nu adăugată, nu 
„placată“ din afară, ci făcînd corp 
comun cu întregul — constă, după 
părerea mea, în așezarea unei dia- 
fragme speciale între noi și „fresca 
din viața burgheziei bucureştene“ 
înainte de primul război mondial, 
cu un inedit, surprinzător „efect 
de distantare”. Meritul e, cu deose- 
bire, al operatorilor Alexandru Întor- 
sureanu și Gheorghe Fischer. 

A treia constatare: categoria invo- 
catănu excludeoanumită manipulare, 
o anumită modificare, a textului 
literar. Această manipulare e pre- 
zentă și în „Felix și Otilia“. Nu atît 


spectator incomod 


Circulă de 


tru care serialul 
scris în colectiv de Matei, lon 


terminase, ca să-i 
— Eu pot să 


că e bine sau rău, pentru că eu 
mă pricep la film. 

De cîțiva „de lar 
cutie, cel care a dat ace 
părăsit lumea aceasta 

Şi — spune parabol 
a dispărut si 
noscut că nu se pricepe la film. 


tinesci 


care se organizează intimplërile epi- 


rescă „în cadre sociale bine preci- 
zate" (cartea fii 
ştie, to 


aici, fireşte, 


anumită 
în raport cu textul luat ca punct 
de plecare. Dar de ce oare? Să nu 
fi fost conștienți de acest lucru auto- 


multi ani o. prea inte 
leaptă parabolë cinematografică, pe 
acela voluminos 
Luca 
si alţii, nu-și arogă nici un fel de 
drepturi de autor. Și spune parabola 
că un mare regizor s-a dus la un 
mare filozof al lumii contemporane 
să-i arate un film, pe care tocmai îl 
i ceară părerea. 
ti spun doar că imi 
place sau nu. Dar asta nu înseamnă 


spectiva dis 


1 de atun 


ngurul om care a rec 


în concentrarea faptelor, a acţiunii 


dimpotrivă, subiectul, firul nara- 


tiv al cărții, e respectat cu suficientă 
fidelitate 
telor și chiar a semnificatiilor sau 


- cît în deplasarea accen- 


cum spunea Pompiliu Constan- 
a „axei de orientare, pe 


“. Filmul nu mai e „enigma Otiliei”, 


nici analiza ,crizei de crestere si de 
formare a personalitëtii” lui Felix 


sau a relatiilor dintre acesta, Otilia si 
p 


alopol, ci, înainte de orice, o 


lind, după cum s 
acestea la un loc). De 
o anumită sărăcire, o 


ate 


SS 


„rarefiere“ de substanță 


„Pădurea spînzuraţilor“ (1965) 
după Liviu Rebreanu 


„Neamul Şoimăreştilor“ 
după Mihail Sadoveanu 


rii altminteri atit de atenţi în desci- 
frarea paginii tipărite? Cred că expli- 
catiile, o parte din ele, sînt de căutat 
în următorii factori: pe deo parte, 
in propensiunea lui lulian Mihu pen- 
tru „cine-frescă“”, pentru vastele pic- 
turi de „tipuri“ psihologice și socia- 
le, în capacitatea sa de a desena 


sau al Sarei Manu, Precum ṣi actori, 
bărbaţi, de felul lui Anthony Perkins 
sau al lui Jacqyes . Perrin. 

Dar, dacă nu i-a avut pe Otilia 
și pe Felix Sima — se poate întreba 
oricine de ce un film intitula 
de-a dreptul „Felix si Otilia"? Din 
motive extraliterare si extraeste 
tice, binuiesc. Din motive de casă 
apacitate (care- s-au dovediteficiente, pozi- 
semnalate încă de la apariţia ,, Proce- tive, prin afluxul, 
alb“); pe de altă parte, in meritat, de public) 
imposibilitatea efectivă, realë, de a Dar e timpul să las și pe alții să 
distribui cel puţin o Otilie cu toate răspundă. Mai ales că nu n 
actele (artistice) în regulă, dacă nu gîndit, o clipă, să fac o recenzie 
chiar şi un Felix adecvat. Împreju- filmului. Ci, modestamente, di 
rarea scoate la iveală o gravă carenta să propun cîteva teme de dis 


portrete umane din linii viguroase 
şi bogate (propensiune şi 


neobișnuit ȘI 


sului 


3 


„Harap Alb" (1965) 
după lon Creangă 


(1964) 


a teatrului nostru, care a incetat de 
mult să mai cultive „emploi“-ul de 
ingenuă. Ca să mă fac mai ușor 
înţeles: actriţe de felul Mariei Botta 


pe și la marginea acestui semnifica- 
tiv succes cinematografic românesc, 


Florian POTRA 


„Felix si Otilia“ (1971) 
după George Călinescu 


Parabola priceperii 


Ca urmare a incomoditëtilor de 
pînă acum, am primit o misivă. Am 
spus-o nu o dată: urăsc anonimele şi 
răul pe care-l pot face ele. Scrisoa- 
rea primită e semi-anonimă, dar nu 
poate face rău. Are adresă; București, 
Bd. Sălăjan , Bloc D. Numele nu 
există. Doar inițialele: A. O. Îl rog 
insistent pe corespondent 
comunice datele complete. 


lată scrisoarea: 


sa-mi 


Strimbë-nas 


„Spuneaţi, in primul articol din 
rubrica dvs. că, datorită celor afir- 
mate, vă veţi aprinde paie în cap. 
Poate că vi le-aţi şi aprins, dar 
dacă v-aţi apucat să scrieţi, atunci 


em din toată inima 
De ce apelăm la tot felul de retineri 
sub pretextul... analizei de specia- 
litate. Nu sînt specialist, dar vă rog 
să nu uitaţi că filmele se fac pentru 
milioane și milioane de nespecia 
lişti ca mine. De ce, mă întreb eu, 
să fim supuși presiunilor lui „Strîm- 
bă-nas"? 
Ştiu că rîndurile mele nu le 

publica. Instinctul de conservar 

vă va lăsa s-o faceți. Poate însă că 
(rîndurile) vă vor convinge să 
lăsați niciodată focul să ardă mocnit. 
Cu stimă, A. O". 


lăsați focul să ardă puternic şi nu Păi, atunci s-0 z 
vă mulțumiți cu un jar mocnit. 
V-aș ruga să vorbiti despre acei 
„Strîmbă-nas“ pe care noi, specta- 
torii, îi întîlnim prih săli şi paginile 
de reviste. Că-i întîlnim în săli, nu 
e grav. Dar atunci cînd le citim opi- 
niile, lucrurile devin mai neplë- 
cute. Nu vreau să vorbesc despre 
criticile făcute filmelor proaste. Alea 
sînt bune (sic). Atunci însă cînd e 
vorba de lăudat un film bun, se gă- 
sesc fel de fel de reticente, suspensii, 
echivocuri. De ce să nu spunem 
cinstit, fără „dar“, „însă“, „să vedeți", 
că „Puterea şi adevărul” ne-a zgu- 
duit,ne-a făcut să gîndim, căam plins? 
Am plînsomeneșteșila „Love Story”. mate 
S-o recunoaştem, că n-o fi rușine! j 
„Ipu'“ ne-a plăcut mult, ne-a mişcat. 


Mai sinteti tot așa de convins, 
A.O., të rîndurile dvs. nu 


p blica? 


Alexandru STARK 


cronica 
cineidellor 


Am nimerit la Paris intr-un sezon 
prost. Se pregătea Festivalul de la 
Cannes: producătorii își rezervau 
lansarea filmelor anului; surprizele 
erau păstrate cu grijă în vederea 
marei competiţii; pe piaţă se arun- 
cau lucrurile mai obișnuite, afișul 
îl ţineau reluërile. Selecţia mea a 
fost alcătuită în consecinţă; iată de 
ce riscă să vă dezamăgească. 

Practic, nu știam ce să văd în 
primu! rînd: ultimul Losey, supervves- 
tern-ul lui Leone „A fost odată... 


pa 


revoluția”, „Decameronul“, aşa cum 


şi l-a imaginat Pasolini, „French 
Connection”, o anchetă polițistă 
senzațională, două comedii „tor- 


dante”, dacă e să te iei după spusele 
ziarelor: ,,Chut” (Jean Pierre Mocky) 
şi „Nina Tirebouchon” (Marcello 
Fondato) cu Monica Vitti, niste 
drame psihologice pe tema canceru- 
lui, „RA K", sau a singurătăţii 
omenești, „Cicatricea interioară”, o 
revelație a cinematografiei elveţiene, 
„Sălamandra”, festivalulH tchcock.ori 
Godard? Varietatea programului te 
pune în fața dilemei măgarului din 
poveste; tentatiile sînt multe si 
banii numărați. 

Am văzut, din prudenţă, puţine 
premiere. La unele însă n-am rezis- 
tat să nu mă duc. Toată lumea vor- 
bește de filmul lui Leone, „A fost 


Parisul 


mere —-—-—— 


Am nimerit la Paris 
într-un sezon prost: 
se pregătea festivalul de la Cannes; 
pe piată numai filme 
obişnuite si reluări, 
Selectia mea e alcătuită 


în consecință, 


l-a silit să-și părăsească patria și să 
rătăcească printre străini, faptul 
că l-a trădat autorităţilor engleze 
cel mai bun prieten al său si atre- 
but să-l ucidă drept pedeapsă, cu 
propria-i mînă, Două caractere inte- 
resante și foarte diferite evoluează 
înaintea noastră, excelent creionate, 
De o parte, peon-ul mizer, cu vicle- 
nia lui țărănească și o morală sumară, 
strict familială. De altă parte, omul 
care a fost stăpînit de un ideal înalt, 


animalic al existenţei peonilor. Regi- 
zorul filmează pe ecran lat gurile 
mestecind și întreaga conversație 
capătă o formidabilă conotaţie ima- 


gistică subversivë, pur cinemato- 
grafică. Sean apare pe o moto- 
cicletă, echipat extravagant, cu 


o manta de ploaie  decolorată 
și niște ochelari imenși împotriva 
prafului; e o prezență absolut inso- 
lită în peisajul mexican. Din cartușele 
lui cu dinamită si sticlutele de nitro- 


excesiv al acestui spirit neliniștit gl 
tulbure, mistic, cu porniri violents 
iconoclaste, comunist care dë tira 
coale bisericii si profet ambiguu af 
erosului mi-a lăsat o senzaţie de săls 
ciu. La tot pasul un talent extraom 
dinar se cheltuieste în gratuitate sëj 
o gîndire originală se pierde într-un ' 
labirint de idei sofisticate. 


Un Bob Dylan spărgător 


Ca să mă recreez realmente, 
m-am dus să văd, după „Decamero- 
nul”, o recentă producție americană. 
fără pretenții: „Stînci fierbinţi”. E o 
comedie cu patru gangsteri tineri 
care izbutesc să facă invariabilul 
„hold-up“ al secolului. Ei subtilizează 
un diamant uriaș expus în muzeul 
din Brooklyn. Pînă aici nimic extra- 
ordinar. Surpriza vine din maniera 
inedită în care e tratată o asemenea 
temă batutë. Junii delincventi cinici 
sînt niste puslamale simpatice, dotate 
cu 0 inepuizabilă inventivitate. Prac- 
tic,hise prezintă niste echivalente ale 
personajelor pe care le încarnează 
ultimii idoli ai discului american 
(un Bob Dylan să zicem) în ipostaze 
de spărgători. Adesea filmele de 
serie reflectă mai viu ca altele o anu- 
mită mentalitate socială. E cazul cu 
„Stîncile fierbinţi”. O ascunsă sim- 


Nu trageti în stagiune 


„Conformistului“ 


Odată... revoluţia“; ţine trei ore și 
face săli pline. Mi-am luat si eu ini- 
ma-n dinţi, am plătit un pret fabulos 
de intrare, dar nu regret. Pe trama 
clasică a „western“-ului, am urmărit 
© realizare rară cu o portretistică 
umană cit se poate de expresiva,obser- 
vatie sociologică inteligentă şi fină, 
umor, tandrete, reflecţie amară și sti- 
lizare inspirată, fără cusur. E o isto- 
rie care se petrece în timpul revolu- 
iei mexicane conduse de Zapata; 
eroii sint două personaje excen- 
trice, Juan şi Sean; primul, un ,,peon” 
ajuns cap de bandă neobișnuită (mem- 
brii acesteia o compun numeroșii 
săi băieți, majoritatea minori); al 
doilea, un iredentist irlandez, spe- 
cialist în manipularea explozivelor. 


Prietenii și revoluția 

Juan pradă diligentele şi visează să 
jefuiască o bancă, pe care a văzut-o 
Odată în copilărie, cînd a fost la 
Oraș. Sean nu poate uita drama care 


14 


a traversat o experiență dezolantă 
si acum își consufnă în acte aventu- 
roase o blazare secretă. Amindoi sînt 
antrenați numai datorită hazardului, 
în revoluție, şi-i plătesc după ce 
săvîtșesc, fără voia lor, inimagina- 


bile fapte eroice, un tribut greu 
de sînge. Sean retrăieşte scena 
trădării intelegind însă, de astă 


dată, limitele rezistenței umane la 
tortură și-l lasă pe vinovat să se 
răscumpere, sacrificîndu-şi viatapen- 
tru cauza revoluţiei. juan îşi pierde 
toți copiii în luptă si unicul prieten, 
singurele ființe la care ţinea, Tragica 
ridicare a tilharului de drumul 
mare la o elementară conștiință de 
clasă, cu ezitărite și deciziile cores- 
punzătoare sînt surprinse magistral 
în cele mai comice. duioase, groteşti 
şi sinistre reacţii. Într-o diligenta, 
pe care o va prăda, Juan face pe 
țăranul prost, incapabil! să spună 
citi copi! are. Călătorii, proprietari 
bogați si prelați distinși, discută, în 
timp ce mănîncă, despre stadiul 


„Diavolii“ 


Vanessa — Huxley — Russell 


glicerină organizează flegmatic fan- 
tastice miracole explozive. E un 
veritabil vrăjitor care face totul să 
sară în aer. Această magie de arti- 
ficier a eroului îi dă lui Leone ocazia 
să ne ofere o fascinantă paradă 
piromană. Dacă filmul n-ar fi lungit 
în ultima parte, aș spune că am văzut 
o capodoperă a „western'-ului, 
De la ,,Decameronul” lui Pasolini 
am ieșit în schimb perplex. Au 
existat momente cînd imaginile de 
pe ecran m-au entuziasmat, prin 
vigoarea realistă și splendida compo- 
zitie picturală. Ideea de a topi toate 
poveștile lui Boccaccio într-o recons- 
tituire bogată a moravurilor unei 
epoci, estompindu-le anecdotica, nu 
e, iarăși, neingenioasă. Mi-a plăcut 
şi substituirea povestitorului prin- 
tr-un pictor, care din toată această 
colcăială luxurioasă scoate viziuni 
ă la Fra Angelico. Dar filmul nu se 
încheagă; prea multe ambiţii sub- 
tile se bat cap în cap. Rafinamentul 


patie pentru spiritul contestationist 
străbate această poveste plină dë 
isprăvi incredibile si hazlii. Cele 
patru pușlamale lucrează cu mijloace 
improvizate, dar extrem de ingenioa- 
se, pun în derută aparatul polițienesc, 
străpung paza închisorilor și safë-uri- 
lor blindate. Unul dintre ei preci- 


- zează —cînd demonstrează cum podte 


fabrica niste bombe ale căror bubui- 
turi sperie întregul cartier—că a învă- 
tat toate acestea la Sorbona. Tot felul 
de trucuri abile, nëscocite cu 

mare fantezie, intervin spre a para- 
liza maşina autorităţilor. Amuzaht 
e că infractorii sînt amatori și se 
încurcă la capătul acţiunilor în propri- 
ile lor planuri inventive. Ajung pinë 
la diamant dar unul dintre ei rămîne 
prizonier în vitrina de cristal inca- 
sabil. E salvat din,celul€, dar pretioasa 
pradă pe care a inghitit-o, a trebuit 
pe urmă să o ascundă în VV. C.-ul 
închisorii. Între timp, altcineva a 
subtilizat diamantul şi l-a depus la 
o bancă, astfel încît cursa nebuneasca 


reîncepe. Nu lipseşte nici conflic- 
tul cu bătrînii. Cel care şi-a însuşit 
prada e tatăl unuia dintre protago- 
nişti, escroc versat, obişnuit să folo- 
sească în malversatiile sale scutul 
legilor. Sigur că filmul îi idealizează 
pe acești răufăcători juvenili dar, 
poate, fără voie, în simbolistica sa 
secretă au pătruns și niște accente 
simptomatice pentru o stare de spi- 
rit. Nu e astfel mai puțin conclu- 
dent că reflexul anticonformist amin- 
tit se confruntă cu „a treia lume“. 
Două state africane îşi dispută dia- 
mantul care a aparţinut cîndva civi- 
lizatiei lor şi comanditează recupera- 
rea lui; acțiunea filmului se petrece 
într-un cartier din New-York cu 
mësivë populație neagră. lată şi 
spiritul contestatar  „integrat” în 
miturile vieţii contemporane cu care 
lucrează a șaptea artă. 

Programul cinematografelor din 
Paris îmi impune o observaţie bătă- 
toare la ochi: politica e principalul 
element de atracție pentru cei mai 
multi spectatori. Ea constituie obiec- 
tul filmelor la care lumea se inghe- 
suie şi despre care vorbeşte: „Bătă- 
lia pentru Alger“(Pontecorvo), „Tris- 
tetea si mila” (Marcel Ophuls), „Lo- 
vħtură pentru lovitură“ (Marin Kar- 
mhz), „Asasinarea lui Troțki” (Lo- 
sey), și altele. 


Tinereţea visătoare (,Deep-End” ) 


Sergio Leone a înţeles aceasta cînd 
a făcut un „western“, ca „A fost 
odată... revoluţia”. Dar o turnură 
politică pronunțată tind să capete 
şi filmele de succes psihologice, po- 
litiste, istorice, comediile, ba chiar 
şi „thriller“-urile. 


De la Fritz Lang-citire 


Am văzut astfel o producție de 
„serie neagră“, foarte caracteristică 
pentru o atare orientare :.„Märturisi- 
rile unui comisar de poliție făcute 
procurorului republicii” (Damiano 
Damiani).Filmul e construit pe reţeta 
acestor filme; nu lipsesc: evadarea 
spectaculoasă, focurile de puşcă, mi- 
traliere, asasinatele în serie, răpiri- 
le, urmăririle. Dar acţiunea conduce 
toate episoadele către altceva, la înfă- 
tisarea neputinței autorităților de a 
pune mina pe capii răutăților, indi- 
vizi cu întinse şi puternice relaţii 
politice. Damiano Damiani împinge 
mult mai departe spiritul realist 


în care Fritz Lang, primul, a realizat 
asemenea filme. Comisarul, eroul 
istoriei, a ajuns la convingerea că 
nu va putea niciodată să distrugă prin 
mijloace legale pe ticălosulale cărui 
numeroase crime le cunoaște per- 
fect. De aceea alege o cale „murdară“; 
eliberează un asasin semi-dement 
care, răzbunîndu-se, să exercite in 
locul autorităților paralizate, actul 
justitiar. Interesant e că procurorul, 
tînăr magistrat onest , va trebui at 
printr-o experienţă cata i 
înțeleagă procedura incorectă a comi- 
sarului. Pînă atunci îl suspectează, îi 
răstoarnă planurile și-l sileşte să-l 
împuște pur si simplu pe gangster 
si să piară la rîndul lui, ucis, cînd 
orice șansă de a face legea să functio- 
neze dispare. Filmul aduce o remar- 
cabilă critică socială realistă, deşi 
sfirşeşte într-o apologie amară a 
revoltei disperate individuale. 
Mult mai profundă si originală e 
drama psihologică a lui Bertolucci, 
„Conformistul“, Aici ni se prezintă 


radiologia morală a unui intelectual 
fascist pe eare o lungă inlëntuire de 
lasitati îl împing la totala abjectie. 
Regizorul are inteligența să conjuge 
determinările sociale obiective cu 
nişte traume psihologice personale și 
un complex al inferioritatii în planul 
vieții intime. Resorturile interioare 
ale personajului, in minutioasa lor 
complexitate, ne sînt sugerate cu o 
rară finețe analitică. Trihtignant îl 
ajută pe Bertolucci să creeze o 
figură memorabilă, extrem de eloc- 
ventă prin josnicia ,,scuzahilë”. O 
sexualitate tarata, deficientă sau 
deturnatë spre perversiune, fixează 
ambiantë: umană din care se recru- 
tează asemenea exemplare. Foarte 
original e şi stilul naraţiunii cinema- 
tografice, anxios, discontinuu, cu 
dese inflexiuni grotesti și apăsări pe 
comportamentul mecanizat al pro- 
tagonistului. 


„Diavolii“ politici 


Politicul pătrunde şi în filmul 
istoric al lui Ken Russel, „Diavolii“. 
Tînărul regizor englez, de talentul 
căruia, talent cu totul ieșit din 
comun, ne-au convins două realizări 


strălucite („Love“ după D. H. 
Lawrence, si Music Lovers“) 
are o vădită predilecție pentru 


Un James Coburn 


(„A fost odată 


„Noaptea morţilor vii”. O navă 
spaţială trimisă spre Venus provoacă 
o explozie cosmică. Efectul e că 
niste radiații necunoscute reacti- 
vează celulele nervoase ale creie- 
rului recentilor decedați. Mii de 
morţi ies din morminte şi o foame 
sălbătică îi împinge să rătăcească 
somnambulic şi să atace oamenii 
vii spre a-i devora. La astfel de filme 
tineretul obișnuiește să vină ca să 
se amuze. Risete și comentarii vesele 
izbucnesc la apariţia vampirului, „o, 
ce drăguţ arată!“ sau a strigoilor, 
„atenție, nu vă împiedicaţi în lin- 
toliil”. Dar Terence Fisher a făcut 
un film de groază foarte serios, în 
alb-negru, fără nici o butaforie. 
După primele secvențe, glumetilor 
le trece orice fel de poftă de spirite. 
Sala îngheaţă şi e ținută două ore 
sub o tensiune crescîndă. Nici o 
concesie trucurilor ieftine, nici un 
happy-end; întreaga poveste fantas- 
tică e expusă, în logica ei internă, 
cu cel mai atroce realism. Faptul că 
doar un negru nu-și pierde cumpătul 
şi încearcă să organizeze apărarea 
„viilor“ împotriva „morţilor“ antro- 
pofagi, dar sfirseste împuşcat pinë 
ja urmă de forţele poliţiei, adaugă 
filmului o semnificație simbolică 
suplimentară. 


revoluția" ) 


orori. Nu e de mirare a 
dar că l-a atras reconstituirea unt 
proces antidemoniac, sub Hen- 
ric al treilea, la Louvain. larësi 
însă această afacere sinistra, dezgro- 
pată din documentele epocii, ajunge 
o teribilă -diatribă împotriva fana- 
tismului religios şi tiraniei. Ancheta 
inchizitorială şi procesul prelatului 
eretic din Louvain au ca scop dërima- 
rea zidurilor orașului şi lichidarea 
independenţei locuitorilor săi. Toată 
înscenarea se desfășoară pe fundalul 
unor interese politice scoase la iveală 
cu ascutime şi al isteriei calugaritelor 
dintr-o mănăstire locală. Rezistenţa 
eroului e excelent actualizată; fil- 
mul ar fi cutremurător dacă nu l-ar 
strica o anume insistenţă în prezen- 
tarea detailată a atrocităților; ciu- 
mă, hoituri ciugulite de ciori, tor- 
turi, nevroze sexuale colective, o 
ardere pe rug, atîtea lucruri fioroase 
laolaltă sfirşesc prin a exceda. In 
direcția aceasta, prefer ,thriller”-ul 
curat şi am văzut unul extraordinar: 


Ca să nu 
exclusiv după producţii care să 
dea subiecte de articole şi am renun- 
tat să-mi satisfacsi anumite slăbiciuni 
strict personale, voi face mărturisiri 
complete. Am călătorit pînă la Cré- 
teil ca să văd ultimul James Bond, 
„Diamantele sînt eterne“. Nici o 
surpriză, rețeta obişnuită, doar două 
tipuri mai originale de ucigasi care 
se invită foarte ceremonios unul 
pe altul în executarea crimelor, ca 
grecii la puşcărie. Am căutat apoi 
o oră strada Breffault, unde se dădea 
la un cinematograf minuscul, „Mar- 
nie”, ultimul film al lui Hitchcock. 
E o adevărată lecţie de psihanaliză 
aplicată, dar cu o dexteritate fără 
pereche. Am vrut foarte mult să văd 
şi „Omul cu creierul grefat” (Daniel 
Valcroze) şi ,Deep-end” (Skolimo- 
wski), dar n-am apucat. Poate îmi 
voi oferi o selecție mai interesantă 
altădată. 


Ov. S. CROHMĂLNICEANU 


15 


credeţi că am umbla 


| 

| 

| 

I 
| 
| 


Aventuri 
la Marea Neagră 


Producție a studiourilor „Bucureşti“. 
Regia: Savel Stiopul. Scenariul: Tu- 
dor Popescu. Imaginea: lon Anton. 
Muzica: Harry Maiorovici. Sceno- 
grafia: Giulio Tincu. Costume: Nel- 
ty Merola, Cu: Florin Piersic, 
Corina Chiriac, Mircea Septilici, 
Zephi Alşec, Dana Crişan, Carmen- 
Maria  Strujac, Fabian Gavrilutiu, 
George Rafael, Savel Stiopul, Dumi- 
tru Rucăreanu, Mihai Badiu, Mihai 
Vasile Boghitë. 

Ta ELA E ET. DR 


A treia producţie românească în 
două serii a actualei stagiuni este 
acest fals film de spionaj, semnat 
de Savel Stiopul. E un fals film de 
spionaj, fiindcă nu e prea greu de 
observat că hegizorul a citit cu un 
ochi parodic scenariul lui Tudor 
Popescu. Prin asta nu vreau să 
spun că el s-a și decis să facă o paro- 
die. La o privire grăbită asupra 
filmului, malitia cu care regizorul 
va fi lecturat prima dată paginile 
respectivului libret, acasă sau în 
birourile redacției de scenarii, nici 
nu răzbate pe ecran. Iluzia unui film 
de spionaj propriu-zis e menajată 
de regizor cu multă grijă. Ela ilus- 
trat secvențele scenariului corect 
şi loial, fără a-și permite să ia nimic 
este picior. Personajele sînt exact 
acelea pe care scenaristul le-a'imaginat 
şi interpretarea lor se înscrie per- 
fect in linia „tipică“ ar rolurilor. 
Florin Piersic susține, cu farmec și 
vervă, partitura ofițerului de secu- 
ritate, travestit în turist străin și 
reușește chiar să ne sugereze șansa 
unui serial deracelasi gen, cu un căpi- 
tan de securitate dezinvolt, șarmeur, 
recordman sportiv, recitind din me- 
morie Shakespeare si prinzindu-i pe 
toți spionii, fără sa vite së zimbeas- 
că și să ne facă semne cu ochiul, 
din cînd în cînd. George Rafael, 
Zephi Alsec: si, mai puţin, Mircea 
Septilici și Mihai Badiu compun, tot 
atit de tipic si colorat. diferite ro- 
luri de spioni, cu toată seriozitatea, 
am zice, gata să intre în cadrele 
unui film plin de suspens si de fri- 
soane. Ceea ce nu se întîmplă însă 
deloc — și de-abia de aici încolo se 
poate bănui parodia din film, pentru 


că nici o clipă regizorul nu le acordă 
personajelor creditul pe care ele, 
implicit, îl cer, refuzindu-le orice 
moment de tensiune reală, re- 
curgind la tratarea albă, neutră, a pe- 
ripeţiilor legate de combustibilul de 
mare pret după care fug spionii. 
Rarele momente în care regizorul se 
trădează mai direct sînt scenele în 
care apare Corina Chiriac, singură 
sau împreună cu “Vasile Boghiţă. 
Cintëreata de bar — spioanë şi spi- 
onul ucigaș care-i aduce mesaje, 
după ce a ieșit din mare și s-a tra- 
vestit în pirat — discută unde. se 
nimerește, cu vocea ridicată și cu 
gesturi repezite, în văzul oricărui 
trecător, cîntăreața vorbește în ace- 
laşi fel cu mai-marele ei, prin postul 
de emisie-receptie miniatural. pe 
care-l ține în masa de toaletă, inten- 
tia -parodica fiind subliniată „și de 
mizanscena, mișcarea și unghiulația 
perfid stridente, ca și de eclerajul 
crud, a giorno, al acestor cadre. 
Totuşi, asemenea momente se pierd 
în şirul celorlalte, încît unii vor fi 
chiar înclinați să ia stingacia lor la 
propriu, ridicind nedumeriti din 
umeri.. Pentru cë chiar atunci cind 
iese la iveală, parodia din film e seacă, 
se vede că regizorul nu s-a încumetat 
s-o facă manifestă și n-a cutezat să 


Malitia nu răzbate pe ecran — Florin Piersic si Dana Crișan 


o poarte pinë la a-i valora virtuțile 
comice. În rest, discretia autorului 
e absolutë. El continuă ilustrarea 
naraţiunii, cuminte si sîrguincios, 
trecînd chiar cu mult peste limita 
de timp a unui film de o serie, numai 
pentru a explica totul clar și pe 
îndelete, ca să se înțeleagă bine ce 


aaa 


Parodia e -seacă — Corina Chiriac, 


Nu ni se taie respirația — George Rafael, Florin Piersic și M. Badiu 


au vrut spionii, cum au procedat ei 
ce au făcut ai noștri şi cum s-a ter- 
minat totu! cu bine. Pentru că Savel 
Stiopul e un regizor de certă pro- 
fesionalitate, el agrementează însă 
acest ilustrativism cu o broderie 
vivace, de incontestabil! efect Spec- 
tacular, folosind cu brio cursele de 
automobile, salturile de la etajul 
IV, numerele de music-hall, cîntate 
şi dansate și mereu reluate, bătăile 
calificate, aparițiile exotice și alte 
tentaţii, fiind secondat în această ope- 
rajie de alți doi profeisonisti 
bine cunoscuți prin calităţile lor: o- 
peratorul lon Anton și compo?itorul 
H. Maiorovici, Chiar dacă primul e 
handicapat de calitatea mai puțin 
decit modestă a peliculei, iar al doi- 
lea excelează mai ales în muzica de 
fond, totdeauna inspirată și func- 
tionala, și mai puţin în cîntecele 
de bar. 

Val. $. DELEANU 


Pro sau Contra? 


~- i. 


RI 


Picasso și desenul 


Eu n-am să cred, ca Val. S. Deleanu, 
că parodia ar fi putut salva un prea 


Savel Stiopul si Vësile Boghitë 


modest scenariu polițist. Imi educ 
aminte cë și „/oe limonadă“ şi „Freddy 
cow-boy“ erau strălucite — si ca intri- 
gë, şi ca suspens, ca încăierări în 
baruri, dar şi cu umor de situații, 
gag-uri vizuale, șarje tipologice. Abia 
iţi trebuie aplicaţie cu carul in ambele 
domenii, abia aici se vede cit Îţi place, 
cit ştii, cit inventezi în genuri ce-ţi 
sînt deopotrivă familiare. Ca së 
le distrugi parodiindu-le, trebuie să 
le stăpineşti, jucindu-te. Ca Picasso 
si desenul. Ca legile armoniei şi 
muzica dodecafonicë. (Să më ierte 
apreciatul compozitor. H. Maioro- 
vici, care, în ciuda eșecului general 
al filmului, rămîne in continuare 
un virtuoz al muzicii pentru cinema). 

Sint tristă la acest sfirsit de stagiune 
autohtonă pentru Savel Stiopul care 
a așteptat cu atita răbdare prilejul 
de a se reafirma., Şi a pësit în ultima 
clipă cu stingul. “Poti judeca profe- 
sionalismul unui regizor doar după 
o cursă automobilistică pe litoral 
si după o încăpere savant întunecată 
ca să-ţi creeze un mister pe care două 
ore nu reușesc nici măcar să ţi-l 
sugereze? Știu: policierul modern, 
nu mai mizează pe cine, ci pe cum. 
Dar cum se desfăşoară lucrurile în 
acest film, după ce ştim de la început 
cine? Aici e problema. Ne ţine ori 
nu ne ţine suspensul? Nimic, nici o 
surpriză nu ne taie respiraţia. Pină 
si iluzionistul străpuns” pe ţărmul 
mării, într-o superbă noapte cu lună, 
pare mai mult decor: decit crimă 
misterioasă (pentru că aflăm limpede- 
că el ştia prea multe și că piratul a 
fost însărcinat să-l lichideze din ordi- 
nele prea vulcanicei cintdrete). Cit 
privește parodia, sperosem si cu în 
primele” cadre, dar după aceea... 
poate in mdd inconștient ridem la 
intonatiile ò l'américaine ale lui 
Florin Piersic (ce păcat că farmecul 
lui dezinvolt nu suplineste inconsis- 
tenta rolului!) sau la cele strident 
monocorde ale studentei Dana Crișan. 

As fi vrut să pot lua şi cu'cu uşu- 
rintë, ușurința cu care talente cinema- 
tografice autentice ca Savel Stic- 
put, Florin Piersic, H.  Maiorovici 


au introt in jocul fără finalitate 
artistică. Pentru că, cine ştie, poate 
finalitate comercială... Dar să nu 
onticipăm. 


Alice MANOIU 


Categoric, nu 


Cronicarul ţine să sublinieze nota 


de parodie polițistă ca una din reu- 
şitele regizorale ale filmului. După 
părerea noastră filmul mai mult nu 
e, decit e parodie. Intimplërile voit 
misterioase petrecute la hote] „Ba- 
bylon” seamănă mai mult cu o babi- 
lonie pe care regizorul s-a străduit 
din răsputeri s-o ducă la liman. 
Încticeala şi clișeul arhivëzut si arhiu- 
zitat in gen, iată principalele defecte 
ale scenariului filmului. Pornind de la 
o asemenea ingrată dramaturgie cine- 
matografică, Savel Stiopul a făcut un 
film corect, profesional. Dar atit. 
Nici vorbă de momente de strălucire, 
nici vorbă de subtext. Stacheta fil- 
mului o mai ridică Florin Piersic. 
vivace si atrăgător, care umple cu 
zimbetul său ecranul. În schimb, 
Corina Chiriac e o deceptie actori- 
cească si in plus mai cîntă si niste 
tmelodii fără melodie. Au găsit cineaş- 
ii noştri, cu filmul „Aventuri la 
Marea Neagră" adevăratul drum spre 
genul polițist? Categoric, nu. 


Al. RACOVICEANU 


Mărturisirile unui 
comisar de poliție 
făcute procuroru- 

lui republicii 


Producţie a studiourilor italiene. 
Regia: Damiano Damiani. Scenariul: 
Damiano Damiani, Cicca Palli, Lau- 
rani. Imaginea: Claudio Ragona. Cu: 
Francë Nero, Martin Balsam, Marilu 
Tolo, Claudio Cora, Arturo Domi- 
nici, Michele Cammino, Luciano 
Lorcas, Giancarlo Prete, Adolfo 
Lastretti. Film distins cu Medalia 
de Aur — Moscova 1971. 
OP RETË SHOKE 

Faţă de filmul lui Damiano Damiani 
eşti tentat să te manifesti ca față de 
un caz juridic, spunînd personajelor 
da şi nu. Autorul renunţă la scrutarea 
psihologică, la nuanțele de atmosferă. 
Totul este decupat direct din viaţă, 
imaginea pierde parcă o dimensiune, 
devenind fotocopie  sîrguincioasă. 
Asta îşi și propune autorul: el infati- 
şează liniile exterioare, vizibile ale 
unei realităţi, invitindu-ne să luăm 
cunoștință de ca și să o condamnăm. 
Undeva procedeul aparţine publicis- 
ticii. Longevitatea acestei specii nu 
depăşeşte cu mult durata vieţii pro- 
priu-zise. Cînd fenomenul a murit, 
arta îi va supravieţui doar pentru 
scurtă vreme. Este riscul pe care și-l 
ia filmul-anchetă, preferind randa- 
mentul imediat unei glorii întîrziate. 

Ca în atîtea alte filme italiene, 
asistăm la lupta-politiei cu o banda 
abstractă ale cărei ramificații ajung 
pînă la nivelul înaltei magistraturi. 
Obiectul: maşinaţiile imobiliare. Co- 
misarul incoruptibil se cheamă Mar- 
tin Balsam: scormonitor, migălos, 
mergind cu stăruința şi seriozitatea 
pînă acolo unde orice muritor s-ar 
simţi descurajat să ajungă. Substitu- 
tul de procuror se cheamă Franco 
Nero: tînăr, cam rigid, filtrînd totul 
printr-un calm aducător de nenoro- 
çiri. Conflictul lor de atitudine sfîr- 
seste violent: pentru că niciuna din 
probele aduse împotriva gangsteru- 
lui Lomunno nu e luată în conside- 
rare, si pentru că nu vede o altă 


pas 


Aspru, percutant, 


demascator (Mărturisirile unui comisar de poliţie...) 


soluție de a opri șirul fărădelegilor 
acestuia (unele mergînd pînă la 
crimă), comisarul se decide să-l 
împuşte cu propria mînă, Inchis, 
este el însuşi asasinat apoi de vecinii 
de arest, care-și răzbună astfel colegul 
şi trecutul. În final, pe scările înalte 
ale justiției, Traini (Substitutul) şi 
Procurorul republicii pecetluiesc a- 
ceastă poveste printr-o confruntare 
glacială, desprinsă parcă 'ea însăşi 
dintr-o filă de dosar. 

Filmul se încheie astfel ca un 
proces.. El este aspru, percutant, 
extrem de simplu în expresie. Sufo- 
cat de fapte, pare un jurnal de 
actualități. Între secvenţa întîi (azi- 
lul de nebuni) și secvența culminantă 
(închisoarea), camera aleargă nepo- 
tolită, neocolind nimic din ceea ce 
ar putea ajuta la cunoașterea adevă- 
rului. Unele din aceste împrejurări 
sînt filmate cu o cruzime cum numai 
viața știe cîteodată să aibă. Autorul 
ne arată totul cu o neutralitate rece, 
aproape cinică, vrind parcă să se 
absolve pînă și de rolul de martor. 
El este fericit să ştie că vom descoperi 
cu toţii acest adevăr, încît insistă, 
poate chiar prea mult, numai asupra 
argumentelor. 

În orice caz, după-ce iei la cunoştin- 
ta, îți pui iarăși plictisitoarea între- 
bare: are viața dreptul să fie atit 
de tiranică asupra artei încît să ne 
oblige să facem distincţia necesară? 
Nu cumva arta are nevoie totuși de 
independența propriilor legi? 

Răspunsul îl dă eficienţa programa- 
tică a filmului. Dacă autorul şi-a 
vrut opera într-adevăr astfel, atunci 
numai faptul că a reușit să o ducă la 
bun sfîrşit este o dovadă de arta, 
Căci, se știe, în ciuda aparentelor, 
adevărul răzbeşte la lumină, îndeob- 
ste,mai greu decît opera. 


M. OCTAVIAN 


SE =) 


Mai întîi calitatea 


Nu vreau să polemizez cu nimeni, 
decit, poate, cu acea dorință de a 
acorda credit unor filme pe temeiul 
genului lor, răpind altora o recunoas- 
tere francă si spontană pentru că ar fi, 
să zicem, „o anchetă socială". — Un 
film este bun, mediocru sau prost 
(obligindu-ne evident, la argumente 
înainte de a aplica o etichetă, eventual 
renuntind la această operaţie) si numai 


după aceea ne legăm de genul în 
care se înscrie (cine mai ține atit 
de mult la ideea genului, care de mult 
şi-a pierdut rigoarea). Dar, ceea ce 
contează în primul rînd este calitatea 
şi această anchetă socială este un 
film de calitate. 

M, AL. 


O radiografie lucida 


Caracteristica principalë a filmului 
_realizat de Damiano Damiani este 
luciditatea. Regizorul ne propune o 
radiografie socială făcută cu singe 
rece. Radiografia este necruțătoare iar 
concluziile ei sînt nespus de amare. 
La stiipul infamiei este situatë corupţia 
si cei care, pe diverse trepte, devin 
instrumentele ei. Masca asa-zisei ono- 
rabilitëti burgheze este înlăturată 
pentru a descoperi adevăratul chip al 
oamenilor, Are dreptate cronica cind 
vorbeşte de un anume caracter publi- 
cistic al filmului: narațiunea cinema- 
tografică dezvăluie și condamnă im- 
plicindu-te pe tine spectator în ambele 
acte. Ne  disociem însă de opinia 
cronicii, atunci cind afirmă că filmul 
nu e decit o „fotocopie sirguincioasë”. 
Fără a fi un film de analiză psiholo- 
gică, „Mărturisirile...“ rămîne un bun 


film de onglizë socială. Aici ochiul 
critic al regizorului Damiana Damiani 
a funcţionat excelent făcînd mult mai 
mult decit o fotocopie. As mai reține 
din film tipologia de plan doi, aleasă 
cu mare minutiozitate, tipologie care 
populează povestirea, îi dă viață si 
adevăr. Alături de o echilibrată împăr- 
tire a rolurilor principale, actorii de 
plan doi aduc o contribuţie nu lipsită 
de importanță la împlinirea artistică 
a filmului. 

Al. R. 


SST PLP ER PETË NATËS. Demi 
Trafic 


“Coproductie franco-italiana. Re- 
gia: Jacques Tati. Scenariul: Jacques 
Tati şi Jacques Lagrange. Imaginea: 
Edouard Van Den Enden si Marcel 


Weiss. Cu: Jacques Tati, Maria 
Kimberly, Marcel Fraval, Honoré 
Bostel. i 


Tati ne este din păcate aproape 
necunoscut; n-am văzut mai nimic 
din opera lui, originală, marcată de 
personalitatea sa puternică, avînd un 
loc bine precizat în creația cinemato- 
grafică de după război prin numai 
cinci filme realizate într-un sfert de 
secol. 

Cert lucru, Tati nu face film ca să 
facă bani, n-are nimic comun cu 
afacerea cinematografică, n-are prea 
multe în comun nici cu modele 
cinematografice, nici cu lumea lor, 
ca să nu mai vorbim că anumite 
rețete care tin de eficiență, de co- 
mercialism îi sînt, evident, străine, 

Este aproape imposibil să-l judeci 
astăzi pe Tati prin „Trafic“, un film 
în care personajul său Hulot se 
măsoară si se rëzboieste cu mitul 
lumii moderne, automobilul, după ce 
nu l-ai văzut pe același Hulot nici 
în „Play Time”, după ce ,,ti-au scăpat 
din vedere“ ,,Vacantele domnului 
Hulot", etc, în sfîrșit, după ce nu l-ai 
cunoscut la vremea lui. Așa stind 
lucrurile, vedem astăzi pe ecran 0 
continuare a ceva ce la noi nu a 
început: Hulot față în față cu auto. 
Deci un nedomesticit lucid al lumii 
moderne în lupta cu mitul ei cel mai 
posesiv (si spun posesiv cu credinţa 
că de fapt motorul îl subjugă pe om 
și nu invers). Nici că se putea închipui 
un cîmp mai bun de investigație 


Idolul cu patru roţi (Trafic) 


pentru un analist umorist, care nu 
cultivă gag-ul ce te face să rizi cu 
gura pinë la urechi ci numai pe acela 
care provoacă zimbetul inteligent, 
zimbetul care apare ca o aprobare 
după ce ai urmărit un proces și ai 
revelația adevărului pe care-l! ple- 
dează si te contopesti cu el. 
Povestea din ,,Trafic” este un pre- 
text, nici nu interesează prea mult 
dacă înaintează spre deznodëmintul 
care este, firește, fără un prea mare 
mister pentru cei mai multi specta- 
tori. Pentru că la drept vorbind în 
„Trafic“ nu povestea înaintează, ci 
observaţia, printr-o invenție comică 
nesfirsitë şi inedită, materializată in 
gag-uri, prin dezvăluirea iraționalului 
ce animă o seamă de gesturi și com- 
portamente mecanice în această 
lume-auto. Poate chiar că acest 
„Trafic“ pe care îl vedem not astăzi 
se urmărește mai greu decît alte 
filme ale lui Tati, pentru că noi 
intrăm direct în universul lui cinema- 
tografic lipsindu-ne aclimatizarea pe 
care ar fi trebuit s-o facă celelalte 
filme ale acestui autor. Poate că 
sîntem înclinați să-l judecăm ca pe o 
comedie de la care am aștepta doar 
destindere, relax-ul acesta care tinde 
să devină si el un mit, în timp ce 
Tati ne arată zimbind o prăpastie 
către care lumea modernă se în- 
dreaptă cu viteza sutelor de cai 
putere pe care-i divinizează. Ne amu- 
ză „mutrele“ pe care unii, ca şi noi, 
le fac pe la „dopuri“, ne amuză gestu- 
rile necontrolate ale şoferilor exce- 
dați, ne distrează carambolajul fără 
urmări serioase de pe autostradă, 
zîmbim superior la mecanicul com- 
portament al vizitatorilor unei expo- 
zitii de automobile (vizitatori care 
nu fac altceva decît să deschidă cu 
gesturi ritmice portiere și portbagaje 
sau să se năpustească, cu o curiozi- 
tate naivă, în carcasa mașinii fără să 
vadă mare lucru şi poate chiar fără 
să priceapă mare lucru din tainele 
motorului). Dar această lume din 
filmul lui Tati este o lume prea reală 
pe care, el o poartă pe ecran. Ea 
există aevea și în film ne distrează, 
ridem sau zîmbim pentru că cineastul 
care a realizat filmul (şi-l interpre- 
tează pe Hulot) nu este un rău, nu 
este un pornit pe această lume, nu 
este un sălbatic, este o conștiință a 
ei găzduită într-un poet a! comediei, 
un fel de Arlechino al acestei comme- 
dia del auto, foarte serioasă în reali- 
tate si foarte agreabilă în scenă. 


Mircea ALEXANDRESCU 


Si totuși 
Eolis există! 


Producție a studioului Maxim 
Gorki. Regia: |. Pobedonoştev. Sce- 
nariul: V. Spirin. Imaginea: B. Sere- 
din, A. latinevicis. Cu: Ira Volkova, 
Tania Nesvkaia, Serioja Kuslov, 
N. Gvozdikova, A. Haritonov, S. Ko- 
tikova, N. Arhipova, N. Egorova. 
Film distins la al. V-lea Festival 
Unional de la Tbilisi 1972 cu: Pre- 
miul pentru cel mai bun film pentru 
copii si tineret; diploma si premiul 
pentru cel mai bun scenariu. 
REL PC TI NS E 

Cinematografia, ca si proza sovie- 
ticë, ne-au obișnuit cu acest gen de 
opere simple, tandre, adevărate. O 
poveste destul de „nedramatică“, 
mai ales neexploatatë dramatic, a 
unei fetițe de 10 ani care minte, 
adică fantazează gratuit, și uneori 
din interes, care se detașează de masa 
colegilor ei mai cuminţi si mai banali, 
şi e sancfionatë de ei pentru asta... 
Nimic din ce se întîmplă în acest film 


18 


KEY s 


nu crește pinë la a putea fi numit 
conflict. Mama, arhitectă, e mai mult 
plecată, pentru că lucrează la con- 
struirea unui oraș în deșert — Eolis; 
dar nu se pune problema „părinţilor 
care nu se ocupă de copii“. Tatăl 
Nastiei nu există în film, literalmente 
nu există: asta însă nu ridică nici o 
problemă. Scenaristul nu consideră 
necesar să aftăm dacă el n-a existat 
niciodată, dacă a murit, dacă a plecat 
după o altă femeie sau dacă mama 
Nastiei s-a îndrăgostit de un coleg 
arhitect si şi-a părăsit soţul... Sora 
mai mare a Nastiei e „bărbatul în 
casă”, ea le ţine din scurt și pe mamă 
și pe cea mică, dar e o fată destul de 
frumoasă ca să poată fi rigidă, rămi- 
nînd totodată la fe! de atrăgătoare. 

„Hutiganul” cu motocicletă, a cărui 


„curte” pe bordura străzii ea o evită 


cuminte, se dovedeşte a fi, pînă la 
urmă, un tehnician cinstit şi ferme- 
cător, care ştie să vorbească despre 
avioane şi motoarele lor, ca nimeni 
altul... Aici filmul are o secvenţă 
extraordinară. Avioane decolind, a- 
vioane aterizind, avioane stringin- 
du-si labele în burtă după decolare... 
nişte monștri frumoși... 0 secvenţă 
magnifică dintr-un basm al zilelor 
noastre. 

Autorul acestor rînduri n-a reuşit 
să-şi dea seama de unde vine capaci- 
tatea de a emotiona a acestui film, 
Pentru că nimic nu e ieșit din comun, 
nimic peste relatarea comună a unui 
subiect comun, dar spectatorul de 
orice vîrstă e coplesit de o mare si 
profundă emoție. Poate că, printr-o 
anume dedramatizare, filmul evită 
şablonul, clișeul, pëstrindu-se într-o 
atmosferă (mă refer la atmosfera 
operei, nu a tematicii q ingenuă, 
pură, emoţionantă. Filmul acesta e 
tot atît de rar cao fată frumoasă, 
care nu ştie cë e frumoasă. Secretul 
său vine din-capacitatea de a-şi atinge 
scopul pe căi simple, netocite. 

Sau ime că doar copilăria e 
misterul emotici noastre. z 

lată, doi băieți schimbă timbre și 
sînt stăpînii lumii. Pentru ei nu a 
existat războiul, nici mizeria, nici 
conflictele post-belice. Unul spune: 
„îți dau două Frante pentru un 
Camerun“, apoi își explică decizia: 
„N-am nevoie de Europa“... 


LH. 
PET PN i TIT 


. Casa 
de sub arbori 


Productie a studiourilor franceze. 
Regia: Rene Clement. Scenariul: 
Sydney Buchnan, Eltanor Perry. 
Imaginea: Adrëas Winding. Cu: Faye 
Dunaway, Frank Langella, Karen 
Blangueronn, Raymond Gérôme, 
Maurice Ronet. 

TANE VERE FRA pe ET KETE 


Renë Clement a descoperit că 
orice acţiune polițistă are un 
plan doi de melodramă şi a inversat 
raportul, lăsînd de data asta aventu- 
rosul ca fundal pentru un, nu foarte 
profund dar destul de convingător, 
studiu psihologic. Dacă spunem că 
drama cuplului din film este o bună 
melodramă, avem în vedere faptul 
că problemele lor au parte de o 
descriere literară şi regizorală justă, 
deși emoția pe care o provoacă e 
nu cea mai generoasă de care 
spectatorul e capabil... E emoția de 
genul „aşa mi s-a întîmplat si mie“... 

Un tînăr cuplu de americani stabi- 
liti la Paris trăieşte, după 8 sau 9 ani 
de căsnicie fericită ceea ce se poate 
numi o criză. În decorul mirific al 
Parisului de sfirsit de toamnă, filmat 


O bună melodramă, deși... 


a 


(Casa de sub arbori) 


cu toate trucurile strălucirii de care 
fotografia modernă e în stare, 
necunoscutul Gerard Buhr si prea 
cunoscuta Faye Dunaway își consumă 
o suferință surdă, nenumită, chinui- 
toare, atent si intelegitor descrisă 
de autorul filmului. Intervenţia des- 
tul de tirzie a intrigii ,aventuroase” 
şi, în ultimul sfert al filmului, declan- 
sarea urmăririi polițiste se fac în 
raport cu această „acțiune psiholo- 
gică” niciodată trădată. 

Cei doi actori joacă foarte bine, 
chiar dacă suferința eroinei ne amin- 
teste, cu un regret care nu o fla- 
tează pe interpretă, de Monica 
Vitti... Gerard Buhr reuşeşte să ne 
convingă că sub pletele lui, în dosul 
ochisorilor negri si al nasului cîrn, 
personajul pe care-l interpretează e 
un talentat inginer. Reuşeşte să ne 
convingă, din prima secvenţă în care 
apare că îşi iubește enorm soţia, 
Raymond Gërëme, important actor 
de teatru, joacă precis şi cu o linişte 
plină de forță, rolul ingrat al comisa- 
rului de poliţie. 

Filmul e plăcut și ar putea fi mai 
mult decit atit, dacă sărăcia lui 
ontologică n-ar fi așa de mare. Pină 
la urmă, ne alegem cu prea puţin 
din chinul eroilor... llustratia muzi- 
cală e si ea frumoasă şi „pariziană 
cu toate că, poate, nu-și justifică 
dragostea noastră pentru cel care o 
semnează: Gilbert Bécaud. 


Ivan HELMER 


Ferma 
din Arizona 


Producţie a studiourilor ameri- 
cane. Regia: William Wyler. Scena- 
riul: James H. Webb, Sy Bertlett, 
Robert Wilder — după romanul lui 
Donald Hamilton. Imaginea: Franz 
F. Planer. Cu: Gregory Peck, Jean 
Simmons, Carroll Baker, Charlton 
Heston, Burst Ives, Charles Bickford, 
Alfonso Bedoya. 
E REOTA TA E TTA 

Îmi vine tot mai des să cred că 
atunci cînd apare unfilm foarte bun, 
domniile lor cronicari si cronicărese 
se simt vexati. Și atunci încep, cu 
ciudă, să dărime filmul. Așa s-a 
întîmplat cu ultimul western al 
marelui Wyler: „The big country” 
(tradus „Ferma din Arizona”). E 
amuzant (si aproape comic) cum 
Cinéma '59 acuză pe Wyler de lipsă 
de originalitate fiindcă a luat de la 
toate westernurile bune cîte ceva și 


le-a lipit laolaltă foarte comercial. 
El are chiar candoarea să ne spună 
in ce constau aceste „cîte ceva”: 
actori iluștri, interpretare magistra- 
të, peisaje grandioase, numere de 
cascadorie spațială, decupajul, a temë 
excelentă doar și ea, vai, care a mai 
fost. Și anume: este ideea de non-vio- 
lenta, de pacifism, de soluții amabile, 
de „friendly persuation", adică con- 
vingere amicală a adversarului. E 
chiar titlul unui alt splendid film, 
premiat cu marele premiu la 

şi care are ca autor tot pe Wyler. 
Care deci, nefericitul, a început să 
se plagieze pe el însuși! lată de ce 
Tullio Kezich, în Cinéma Nuovo — 
se plînge că filmul dă o impresie de 
„deja văzut“, de „deja spus”. lar 
Delahaye, în Cinema '59, zice că 
filmul pare a fi aplicarea servilă a 
preceptelor marelui Andrë Bazin, 
care a indicat care sînt calitățile 
cerute unui western, Şi Wyler s-a 
pomenit că le aplică fără să-și dea 
seama (citez): ca acela care „face 
proză fără să știe”. : 

Da. Filmul conține toate calităţile : 
westernului si chiar ale filmului 
îndeobşte. E vorba de o rivalitate 
între doi latifundiari şi proprietari 
de vite. Sint vecini si se dușmănesc 
de moarte. Vitele lor n-au alt loc de 
adăpare decit un rîu care curge pe 
moşia altui vecin, o tînără institu- 
toare (interpretată de Jean Simmons, . 
pe care ati văzut-o in Ofelia lui 
Sir Laurence și în eroina din „Spar- 
tacus"). Ea îi lasă pe amindoi vecinii - 
să uzeze de apa ei. Dar asta pentru 
cele două bestii de proprietari nu e 
deajuns. Fiecare vrea să cumpere 
moșia fetii, pentru ca celălalt moșier 
să nu-şi poată adăpa cirezile si să 
se ruineze. 

Dar eroul principat, aici e un fost 
căpitan de corabie, logodit cu fiica- 
unuia dintre cei doi rivali (Carol 
Baker, eroina din ,,Cheyennii”), re- 
zolvă problema cumpërind moșia 
drăguței institutoare și căsătorindu-se 
cu ea. Dar succesul pacifismului său e 
altul, şi mult mai nobil. El vrea să 
dea acestor oameni trufași și violenti 
o lecţie de adevărată mindrie. Nu 
răspunde la provocări, admite să 
treacă drept laș, refuză să se bată. 
cu cineva care l-a insultat. Dar noap- 
tea se duce la acesta, îl scoală din 
somn şi-i spune că vrea să-l bată, 
dar, adaugă el, cum asta e ceva urit 
şi rusinos, nu vrea să-l vadă nimeni, 
Si roagă pe fvat ca acea bătaie pe 
care i-o va da să rămînă un secret 
între ei doi. Și într-adevăr, asistăm 


cum îl bate măr si cum n-o spune 
nimănui. 

Unul din proprietari avea un cal 
teribil, pe care nu reuşise să-l încalece 
nimeni. Gregory Peck este poftit 
să-l încerce. Un argat cu inimă bună 
îl previne de primejdia de a se face 
de ris. Şi el declară că nu mai vrea să 
încalece. Dar într-o zi cînd toţi erau 
plecaţi, încearcă să domesticească 
animalul. Îl vedem de vreo șase ori 
catapultat în văzduh de nărăvașul 
dobitoc. De fiecare dată însă, călăre- 
tul se scoală si reîncalecă. Pină ce 
supune pe recalcitrant. Desigur e o 
secvenţă extraordinară ca frumuseţe 
spectaculoasă. Dar este mai ales 
frumoasă moralmente prin faptul cë 
e secretă. Că învingătorul nu vrea 
să se ştie de victoria lui. Pentru ca 
tocmai së se ştie, așa, în sine, care e 
diferența dintre lașitate si pacifism, 
între refuzul de frică si refuzul din - 
oroare pentru violenţă şi brutalitate. 


lar Gregory Peck interpretează ma- 
gistral acest rol de antologie. 


D.I. SUCHIANU 


Cine crede 
în berze? 


Producţie a studiourilor poloneze, 


nea: Antoni Nurzynski. Cu: 
Lotocki, Mariola Kukula, 
Tuszynska, Zdisiav Kuzinar, Anna 
Kolawska, jadyviga Hanska, Eliasz 
Kuziemski. 

SETEL e i 


Nici o legătură cu titlul, nu e un 
film cu copii ci cu adolescenți ce se 
simt singuri, lipsiţi de afecțiunea 
părinților, şi atunci își inventă un 
refugiu romantic — „Insula fericirii” 


— o dragoste prin care să înfrunte 
singurătatea. Cei doi tineri, Filip 
si Danka, sînt un fel de Hugo și 
Josephina ajunşi la vîrsta mai critică 
a adolescenţei, cînd joaca de-a dra- 
gostea, de-a nesupuncrea, de-a in- 
fruntarea familiei si societății, pot 
avea urmări din cele mai grave. Pen- 
tru fată mai puțin, maturizarea ei se 
produce brusc, înțelege că n-a fost 
dragoste cît teama de singurătate și 
renunţă la băiat, exact cînd, după 
multe peripetii şi corectiuni aplicate 
de societate, puştiul începe së mun- 
cească. Pentru et, care o iubeşte 


. de-a binelea, va fi mai greu. Dar ce 


bine cë filmul nu caută deznodăminte 
comode... Moralizările se fac discret, 
nu printr-o critică — conventio- 
nală — a ugurintei tinerilor de azi, 
cît printr-o analiză exactă si nuanțată 
a adolescenţei ce-şi caută singură 
răspunsuri. Totul e filmat ca o joacă 
plăcută, într-o dimineață de vară; 


filmul așa şi începe, cu o hîrjoană 
scăldată în soare, cu băieți ce dau 
tircoale frumoasei Danka, cu coche- 
tăria indecisă a fetei, pînă la manifes- 
tarea de.orgoliu bărbătesc, de hotë- 
rire a lui Filip. Simţul observaţiei 
încarcă realist povestea romantică, 
vacanța are un farmec insolit — ca 
si fuga de-acasă și aprovizionarea 
pentru week-end; relațiile cu familia 
sînt firesc descrise, din ce în ce mai 
grave, ca neînțelegerile din ambele 
părți; mai de suprafaţă, cu un anume 
conformism sînt raporturile cu socie- 
tatea, şcoala de corecție cu peda- 
gogi-functionari de treabă, fără auto- 
ritate, sau cearta băiatului cu prie- 
tenul „binevoitor“ al mamei, ca şi 
încăierarea din restaurant. Filmul 
nu „rezolvă“ probleme pedagogice, 
pune doar, cu măsură și delicateţe 
în ecuație, dificila vîrstă cu prea 
multe necunoscute. 

Alexandra BOGDAN 


Legenda 


O producție sovieto-poloneză, 
Regia: Sylwester Checinski. Cu: Mal- 
gorzata Potocka, Nikolai Burliaev. 
AN IE PER PERI KT e 


încurcături; căci — de regulă — 
acțiunea pe care o pun ei la cale în 
mare secret, fie că reuşeşte sau nu, 
dă peste cap o alta, serioasă, pregă- 
tită de partizani. Continuate si termi- 
nate așa, lucrurile ar fi fost intr-ade- 
văr amuzante (pëtaniile de acest fel 
se puteau inventa și prelungi la 
infinit), iar filmul nu ar mai fi fost, 
cum spuneam la început, derutant. 
Finalul însă, neaşteptat şi coplesitor, 
răstoarnă toate sensurile ce păreau 
bine stabilite pînă atunci, și cade ca 
un trăznet într-un peisaj de turtă 
dulce. Pe un fundal evident calofil, 
căutat cu bună știință: o primăvară 
explozivă, cu verdele crud al ierbii 
și ploaie de meri infloriti — cei trei 
copii aleargă într-o goană dezlăn- 
tuita, fericită şi vitală, în cascade de 
ris si lumină. Războiul se sfirsise. 
Și, deodată, o salvă absurdă de mitra- 
lieră. Apoi moartea, iremediabilă, 
pictind mari flori roşii pe cămășile 
albe. Doar după ce filmul se ter- 
mină, îți aduci aminte că s-a po- 
vestit o legendă veche poloneză, ai 
cărei eroi mureau în final... 


Dinu KIVU 


Odiseea 
generalului Jose 


~ Producție a studiourilor cubaneze, 
Regia: Jorge Fraga. Cu: Miguel 
Benavides, Jose Antonio Rodriguez 
RE E TI 


Un film scurt (nici 70 de minute) 
care relateazë cu sobrietate un episod 
din luptele pentru independenţă duse 
de provinciile Americii Latine împo- 
triva spaniolilor în secolul al XIX-lea. 


am mai văzut: 


Spre deosebire de Ulisse, generalul 
Josë e un învins, nu un învingător, 
Odiseea lui nu îl poartă în drum spre 
casă, ci în căutarea trupelor aliate. 
Cea mai mare parte a drumului o 
face singur. Fuge singur străbătînd 
jungla şi hatisurile ei, care devin 
decorul sufocant al filmului. După 
acest drum istovitor, în ultimulsfert 
de oră, acţiunea aduce în prim plan 
un posibil conflict. După multe zile 
de mers, generalul, sfîrşit de foame, 
ajunge la casa unui ţăran, si el fost 
luptător în armata sa. Dar de atunci 
au trecut 15 ani şi țăranul nu-şi mai 
recunoaște comandantul, li ajută 
însă, îi arată drumul, dar apoi doi 
soldaţi veniți pe urmele lui îl ame: 
nintë cu moartea şi-l determină să-i 
conducă pe urmele generalului. Ac- 
tiunea sa nu are însă consecinţe grave 
pentru că generalul şi cei doi se 
recunosc la timp ca foşti tovarăşi 
de luptă. Dar ţăranul, om cinstit, 
care a trădat din spaimă, trăieşte 
drama trădătorului. Filmul rămîne 
un episod din luptele care au durat 
atîtea decenii. Finalul ne surprinde 
pentru că intervine fără ca eroul să 
fi fost purtat printr-un eveniment 
foarte important. 


Batalionul invizibil 


Producţie a studiourilor iugoslave, 
Regia: Jane Kavcic. Cu: Jasmin 
Skodiar, Mitja Primec, Franci Trkov 
PET ARIE 


Ce-i interesant în film, sînt rapor- 
turile copiilor cu „cei mari“, ră- 
masi în oraş, în „care nu poţi să 
te-ncrezi“, devreme ce nu s-au dus 
să lupte la partizani. Firește, cei 
mari au și ei o organizaţie antifas- 
cistă serioasă dar, pînă la sfîrșitul 
filmului, cele două „fronturi“ nu vor 
şti unul de celălalt, se vor ignora și, 
respectiv, suspecta. Acţiunea e cît 
pe ce së eșueze din această cauză, 
dar fireşte că ingeniozitateă copiilor 
o va duce totuși la bun sfîrşit. Regizo- 
rul filmului este o femeie și asta se 
vede în siguranţa şi căldura cu care 
au fost aleși, conduși şi filmati copiii. 
„lar fetiţa de 6—7 ani care se chinuie 
să-şi amintească parola (,Libertatel” 
— „Nu, libertate a fost ieri”...) e 
fermecătoare! Ea e vedeta filmului... 
Are haz, siguranță, candoare, linişte, 
nişte ochi iscoditori si o uritenie 
„care nu se uită“... O adevărată 
vedetă. |. HARALAMB 


Robin Hood 


Coproductie italo-hispano-franceză. 
Regia: Kelvin Jackon Padket. Scena- 
nariul: De Concini, Stegani Caso- 
rati, sa Belo. td peshe 
imoginea: Gi nori. Muzica: 
Gianni Ferrio. Cu: Giuliano Gemma, 
Mark Damon, Luis Davila, Silvia 
Dionisio. 


Un agreabil, desi cam lung, film 
de aventuri pentru tineret. Cu un 
dram de istorie si puţină luptă sotia- 
lă, cu multe bătăi spectaculoase și 
sărituri cascadoriceşti, cu un actor 
plăcut şi simpatic, Giuliano Gemma, 
cu o fată blondă, sfirtecată, ca-n 
Corneille, între datorie și iubire, 
cu o fată brună, bîntuită de pasiune 
ca-n Racine. Totul pe fundalul East- 
man-color al unei frumoase păduri 
de mesteceni și stejari seculari, în 
care evoluează o ceată de haiduci 
saxoni, sugubëti şi buni acrobati. 

in încrîncenarea manicheistă, bi- 
nele triumfă, Richard-Inimă-de-Leu 
îl înlătură pe fratele uzurpator şi 
aplauzele spectatorilor entuziaști pun 
capăt războiului, deloc rece, pentru a 
da frîu liber dragostei inflëcarate 
dintre indeminatecul arcaș, Robin 
Hood, și frumoasa Marion de Manson. 
lar toți laolaltă își pun onoarea si 
iubirea la picioarele regelui întors din 
surghiun. 

„Robin Hood”, un titlu de reco- 
mandat în bibliografia cinefililor care 
nu au împlinit încă 18 ani. 


R.L. 


ER RË SE DS ETTORE 
Timpul prezent 


studiourilor din 
R.P. Ungară. Regia: Peter Bacsó. 
Cu: Agoston Simon, lrën Bedis, 
Zoltán Sárközi, Tibor Liska. 

an NT a 


Un muncitor este promovat șef de 
secție şi, cinstit fiind, el caută să se 
achite conştiincios şi demn de funcția 
care i s-a dat. Schimbindu-se însă 
şeful sectorului de care aparținea 
secţia respectivă, el este înlocuit 
fără să i se dea nici o explicaţie. 
Noul şef -de sector își aduce „omul 
său“, Astfel începe anevoioasa si 
crîncena căutare a dreptății, de care 
eroul filmului se simte frustrat. 
Încearcă să obțină o cît de vagă 
motivare și înţelegere față de nedrep- 


Producţie a 


` 


tatea care i se face. Totul este însă 
zadarnic pentru că ipocrizia şi como- 
ditatea au pus stăpînire pe prea multe 
suflete gi nimeni nu îşi ia răspunderea 
să-i dea o explicație adevărată. Din 
acest moment deruta şi dezamăgirta 
pun stăpînire pe el şi cade într-o 
stare vecină cu boala. În final, foștii 
săi colegi de muncă obţin readucerea 
lui la postul meritat, dar sosesc în 
momentul în care eroul este luat cu 
salvarea după un atac de inimă. 

| se poate reproşa acestui film, 
făcut cu un apreciabil simţ al fires- 
cului, cu un sentimentalism ponde- 
rat, o îngustare a orizontului ideatic. 


Stere GULEA 


20 000 de leghe 
sub mări 


Producție a studiourilor Walt 
Disney. Regia: Richard Fleischer. 
Cu: James Mason, Kirk Douglas, 
Peter Lorre. 


Filmul este o elaborată și cuminte 
punere în imagine a vestitului roman 
al lui Jules Verne. Dar savoarea aven- 
turii şi a misterului care bintuiau 
povestea căpitanului Nemo, adiere 
de pe tărîmul liber al visului, lipsește. 
Lipsește, și e păcat. Pentru că azi, în 
epoca adevărului stiintifico-fantastic, 
nu din descrierea minuțioasă a unui 
submarin, ci din elanul! minţii deschise 
spre incredibil, irealizabil, imposibil, 
putea ieși la iveală semnificația 
profund pozitivă a operei lui Jules 
Verne si aspiraţia sa vizionară spre a 
cunoaște. Aşa cum e (poate că cei 
aproape 20 de ani de cînd a fost 

„realizată producţia — 1954 — îşi 
spun cuvîntul) filmul ne prilejuieste 
doar o plăcută .reintilnire cu mari 
actori-ca James Mason, Kirk Douglas, 
Peter Lorre, figuri familiare, ipostaze 
familiare, demonstrîndu-ne — a cîta 
oară? — talentul si profesionalismul 
lor. 

Dan COMSA 


Rubrica „Pe ecrane“ a fost întocmită 
conform programării comunicate de 
DRCDF la data încheierii numărului 


EDT DMI TN TE 


19 


În 1973, 
se împlinesc 
trei secole 


de la 
nasterea,,, 


SË 250 
de ani 
de la 


moartea lui 


Ce-ati zice, 
stimati 
tovarăși, 

despre 
un 
film 
închinat 
„sfetnicului 
de 
taină 
al 
împăratului“? 


9 


Istoria Patriei si Filmul 


wér 


Si 2 aw so 


Dimitrie Cantemir 


pe care docu tele vremii 
sale l-au numit, pe rînd, „Fiul domni- 


torului“ (Constantin), „Fratele voie 


vodului“ (Antioh) sau „Sfetniçul de 
taină al împăratului" (Petru cel 
Mare) — a rămas cunoscut în me- 


moria posterităţii drept Principele 
Dimitrie Cantemir. justă compensație 
a istoriei, pentru că, frustrat de tro- 
nul Moldovei pentru care a luptat si 
pe care l-a dorit cu atita ardoare 
toată viaţa lui, cărturarul şi-a cisti- 
gat un mai înalt loc în republica lite- 


relor. Efemer domnitor la laşi în 
1693 si 1710—1711, Cantemir tro- 


i de peste două secole și jumă- 
n cîteva capitole mari din isto 
ria culturii mondiale, ca etnog 

istoric şi orientalist, iar în istoria 
și scrisului românesc opera 
ui este piatră de hotar între uma- 


nism si 


5 medieval ş 
dern, Orient si Occident. 

in 1973 ti vom sërbëtori trei secole 
de lanasteresi 250deani de lamoarte 
Cum l-ar putea 


iluminism, 


evoca mai bine 


cultura neamului său pe cărturarul 
a cărui viață a fost un pasion 
decît printr-un film pasionant? 

Un film cu acțiunea la lași, Const 
tinopol si Petersburg, în Bucures- 
tiul Brancovenilor si Cantacuzinilor, 
in Berlinul unde Cantemir era ales 
academician in 1714, sau in Caucazul 
unde făcea cercetări în ultimul său 
an de viaţă. Un film pe țărmurile a 
trei mări, Neagră, Mediterană și 
Caspică, în severe reședințe septen- 
trionale şi luxuriante seraiuri levan- 


tine. Un. film vorbit în română, 
latină, turcă, persană și rusă. Un 
film cu personaje costumate, tradi- 


tional,in caftane, sau abordind peruci 
pudrate ca semn al unei civilizaţii 
Scenariul său va cuprinde citate 
din Miron Costin, Seneca, și poeţii 
persani. Intriga ne va înfățișa eveni- 
mente și oameni din cîteva decenii 
hotaritoareale istoriei Europei ori- 
entale si de sud-est. 

Dar un film despre Dimitrie Can- 
temir va trebui 


not 


mai ales să arate 


spectatorilor români, ca i celor 
străini , calitatea mesajului 
poporul nostru, printr-un strălucit 
reprezentant al său, îl putea adresa 
acum trei secole Europei. Un mesaj 
de înțelepciune, erudiție și umanism 
Invitaţie la un rodnic dialog între 
literele apusene şi orientale. O 
poartă deschisă spre valori pentru 
cunoașterea cărora Occidentul se 
adresa atunci cărturarului nostru. 

Un Dimitrie Cantemir, român şi 
universal deopotrivă, prin opera și 
vocaţia lui, iată ce așteptăm de la 
un film despre el. Un film în care 
să-l regăsim pe cronicarul nostru 
moldovean, dar în care să fie pre- 
tutindeni recunoscut și prețuit cel 
din urmă umanist de anvergură al 
Europei, deschizător de orizonturi 
nebănuite, promotor al celui mai 
fertil dialog modern între Orient 
şi Occident. 


care 


Virgil CÂNDEA 


permanentele filmului românesc 


Un miracol numit 


ACTORUL 


Pină nu demult se spunea: 

avem o echipă, o şcoală 

chiar de actori străluciți. Ei, 

dacă scenariile, ei, dacă fil- 

mele românești ar fi la inal- 

timel A venit se pare şi 
clipa să recunoaștem: stagiunea aceasta 
i-a slujit mai bine pe slujitorii Thaliei. 
Nu se întilnesc adesea cu roluri de forța 
dramatică a celor oferite de Titus Popovici 
în cele trei filme ale sale («Puterea», «Ade 
vărul» si «Atunci i-am condamnat pe 
toți la moarte»), nu evoluează oricind 
interpreţii sub bagheta energică a unui 
Marcus Manole, Sergiu Nicolaescu sau 
Mihu lulian, nu li se oferă la tot pasul 
ambiante contemporane realiste ca cele 
din «Fraţii», «Aşteptarea», «Decolarea», 
«Pentru că se iubesc» ori, dimpotrivă 
tensionat — romantice ca în «Pădurea 
pierdută». Conjuncturi, desigur favora- 
bile (roluri, parteneri, reqizori, unghiuri si 
lumini ce pun în valoare expresia),dar greul 
rămine tot pe umerii lor. Alergători de 
cursă lungă ce trebuie să-si dozeze suflul 
dramatic sau comic pe întinderi ades 
plicticoase, în conflicte citeodată puerile, 
către un finiș filozofic, anemic, cu soluții 
de viață cam convenționale, cu asertiuni de 
abecedar. Pentru că, să recunoaştem, 
virfurile noastre artistice sint rare şi par 
mai impozante cu cit le priveşti mai de 
la distanță. Plan de ansamblu, cu ochiul 
liber. Lucid, dar cu înțelegere. Mai ales 
pentru ei, actorii, care reușesc să vadă 
viaţă acolo unde criticul vede (cică) idee. 
Mary Poppins putea să-și ia zborul din- 
tr-un tablou cu verzi coline. Copiii o urmau 
fără să se intrebe cum a făcut-o. Criticul 
constată: era Chagal peisajul, era trucaj 
plutirea, era căluț de bilci, poneyul. Dar 
publicul o urmează pe ea, pe Mary Poppins 
si nu pe Alice Mănoiu. Bucuria ea lor, a 
miracolelor de pe pinză, nu a contabili- 
tëtilor noastre pe hirtie. 


Compozitorii 


Şi totuși, dacă am dori să facem bilanţul, 
să privim stagiunea din punct de vedere al 
interpretului, am stabili, cel mult, valoarea. 
Nu şi misterul creației. Acel moment 
unic de inspirație pe platou, rezultat, e 
drept, din sute de clipe de studiu, de 
exerciţii tehnice, dar țișnit deodată, intr-o 
singură «dublă», care nu se poate reface 
dacă în ea a erupt spontan scinteia gin- 
dului, sensibilitatea poetului-compozitor. 
Oare nu-l putem numi astfel pe interpretul 
care trece (cu o ușurință ce nu-i poate 
induce în eroare decit pe profani) de la un 
portret istoric de anvergură epică, lucrat 
energic, în tușe patetice, la o compoziție 
psihologică migăloasă, compunind o ne- 
bunie amară, bine mascată de o autoiro- 
nie ce-i pune in incurcëturë pe mulți? 
L-ati recunoscut, desigur, in dublë ipos- 
tazë, pe Amza Pellea, campion al parti- 
turilor dificile in aceastë stagiune, actor 
care cu 0 indrëznealë dublatë de o precizie 
a detaliului analitic exersatë cu regizori 
foarte exigenti (Sergiu Nicolaescu, Marcus 
Manole) străluceşte în situațiile cele mai 
delicate. Pe muche de cuțit. L-am aminti 
doar în recentele sale realizări: Ipu, invitat 
de onoare la «cina lașităților» și găsind în 
el forta tragicomică a jocului de-a inmor- 


Actorii reuşesc să vadă viață 
acolo unde criticul 
vede idee 


O performanţă numită Mircea Albulescu 


Un caracter numit Amza Pellea 


mintarea, de-a pretențiile postume. Vi- 
clenie țărănească, umor, disprețul pentru 
domnii ce sint nevoiţi să-i facă jocul, un 
fel de revanșă copilărească, o bucurie 
tirzie si foarte amară pentru că vine inutil 
de tirziu; demnitatea tirguită la masa 
nedemnilor — tuturor acestor subtile date 
psihologice ale personajului lui Titus Po- 
povici, Amza a știut să le dea glas, ades 
fără replică, doar prin ascutimea privirilor 
ușor incetosate — chipurile — de băutură. 
O minte pătrunzătoare, dublată de o teh- 
nică sigură dar neostentativă, de o mare 
capacitate de sugestie, caracterizează (de- 
sigur sumar) personalitatea lui actori- 
cească. Şi apoi o altă «cină»: de data asta 
în doi. Foștii prieteni, Petrescu (Pellea) 
si Stoian (Mircea Albulescu) față în față 
intr-o tăcere grea, moment penibil pe 
care şi victima, şi vinovatul știu că nu vor 
putea să-l depăşească. Stoian-Albulescu 
își revede după mulți ani fostul prieten. A 
venit să-i dea o explicație, dar ce-i mai poți 
spune omului pe care cindva l-ai iubit şi 
l-ai nedreptăţit atita? Albulescu își aplea- 
că uşor umărul, mai mult a neputinţă şi 
qbosealë decit a căință; interpretul su- 
gerează cu extraordinară forță această 
mindrie deloc înfrinta a personajului, chiar 
cînd recunoaște că a greşit, și totodată 
tristețea lui nesfirşită pentru o priete- 
nie pierdută și pentru o r 'mușcare deve- 
nită inutilă celuilalt. Dar necesară, eli- 
beratoare pentru el. Magistral momentul 
lui Mircea Albulescu — actor de talie 
internațională — magistral, de asemenea, 
Amza. Care ştie să tacă elocvent minute 
în șir, preocupat, închis în el, cu o demni- 
tate deloc jignitoare pentru partener, dar 
în spatele căreia simţi imposibilitatea ab- 
solut omenească dea ierta. O singură frază 
spusă mai mult ca pentru sine — antologi- 
că fraza, antologică intonatia vibrind de 
multiple sensuri: de suferință depășită dar 
nu cicatrizată, amărăciune pentru nedrep- 
tate si mai ales o mare,lucidă înțelegere, 
înțelegere, nu indulgență: «Ce m-a durut 
mai tare a fost că atunci tu ai putut să mă 
crezi trădător».Şi iată o istorie întreagă, cu 
tot ce a însemnat ea pentru noi toți, rescri- 
să tragic și totuși optimist, într-o singură 
secvenţă, datorată desigur forței drama- 
turgului, tactului regizoral, preciziei de- 
corului sau a luminii savant dozată, de o 
cruzime obosită și ea — dar mai ales ac- 
torilor. Interpreţi de mare talent care au 
încărcat cu ființa, farmecul personalității, 
dar mai ales al științei protesiei lor, mo- 
mentul de viață şi de moarte. Şi Mircea 
Albulescu si Amza Pellea au probat mai 
mult ca oricînd stăpinirea mijloacelor de 
interiorizare-exteriorizare in fața aparatu- 
lui, un firesc compus cu savantă iscusintë 
dramatică (mai spectaculoasă la Albu- 
lescu, mai sobră la Amza) care-i situează 
în prim-planul valoric de interpretare al 
acestei stagiuni. 


Recitaluri 


Nedispunind de atari regaluri dramatur- 
gice, dar de o partitură complexă şi 
interesantă, acest actor sirguincios, plin 


21 


Un miracol 
numit 


ACTORUL 


O mare actriță: Clody Bertola 


Un Petrut la maturitate artistică 


lăceri reprobatoare, infruntări calme, dem- 
ne, înțelepte, un portret antologic pentru 
filmul românesc contemporan: comunistul 


de har şi finețe a observaţiei psihologice 
care e lon Besoiu, construiește tot în 
«Puterea» și Adevărul» mai mult din 


22 


Duma. El reușește së sugereze si o undă 
de poezie, de tristete,de singurătate chiar, 
personajului — poate neinteles la vremea 
sa, tocmai din pricina clarviziunii sale 
istorice, a balanței drepte pe care reu 

seste s-o stabilească între actul revolu 

tionar, imperativul social şi marea, infinita 
încredere în omenie. Alături de el, evo- 
luează cu calm si grație, Irina Gărdescu — 
prezență și farmec de netăgăduit în filmul 
românesc. N-as omite nici contribuţia la 
stagiunea aceasta a lui Octavian Cotescu, 
aducind o undă de rafinament critic, de 
cruzime analitică, personajelor sale lune- 
coase ca șerpii, ca apa din smircuri.. 
Pe cind il vom putea admira și into 
compoziție comică de forța creaţiilor sale 
din teatru? 


Despre «recitalul Ciobotărașu» din «Aș- 
teptarea» s-a scris mult. Prim-planul lui 
ne va obseda pe toți, prim-planul cu pri- 
virea aceea neliniștită, mistuită de nostal- 
gii, uşor domolite de melodia dulce a trom- 
bonului la care cintă ultima oară în parcul 
pustiu. Izbutit final «Stop-cadru» aceh 
portret de un realism crud. Ciobotërasu a 
intrat în istoria filmului în timp ce «nea 
Fane»seretrăgea discret să-și împlinească 
destinul. Marele, tristul destin al unui 
om și al unui actor. 


Un micro-recital ne-a oferit Ciulei în 
«Decolarea», dind eroului său o caldă și 
obosită intelegere a vieții ce depășește cu 
mult conflictul — cam schematic — al 
filmului. Actorul își stimulează, cu ele 
ganţă, tinerii parteneri: Emil Hossu (de al 
cărui farmec prea conştient më cam tem 
pentru viitorul actorului) si Monica Ghiuta 
— sensibilă, precisă în nuanțe, dar nu 
intotdeauna avantajată de aparat. 


Ne-a impus Gheorghe Dinică in ofen- 
siva actoricească desfășurată pe rolul- 
minușă din «Felix și Otilia». Am admirat 
la Clody Bertola energia dramatică si 
ascutimea notatiei de caracter, binecu- 
noscute din teatru. Sergiu Nicolaescu, 
prezentë de film impunëtoare, mai putin 
la îndemină in «Pascalopol», se desfà- 
soarë cu mare siguranță sub propria-i 
baghetă. 


Tot el, ca regizor, o ajută pe loana Buk à 


i 


$ 
3 


duhovnic spiritual din filmul lui Nicolaescu. 


As indrëzni să susțin că un recital de 
mare clasă ne-a oferit și Papaianiîn «Astă 
seară dansăm...», într-un rol îmbogățit 
cu o finețe ironică ce demonstrează o 
subtilizare a tehnicii actorului. Umorul lui 
liric devine mai complex cu accentela 
satirice oferite de scenariul lui lon Băiesu, 
dar mult stimulat și de precizia regizorală 
a lui Geo Saizescu. Intr-un personaj creat 
cu vervă de «interpretul Saizescu», eu 
văd un simpatic, inteligent erou de virtual 
serial comic. Păcat că indrëznelile noas- 
tre se opresc la jumătate, că nu inventăm 
si situații comice inedite pentru actori 
comici încă necelebri care ne-ar da — 
poate — satisfacţii mai mari decit distri- 
butiile doar cu capete de afiș. Un pericol 
existent si in această stagiune este acela - 
al folosirii, cu prea mici variații, pe aceeași 
temă, a unor tipologii ultracunoscute. 
Repetarea, în orice ocazie, çboseste chiar 
si un public indulgent. Oare un Esrig, o 
l elitia Popa convertiți la film vor îndrăzni 
să aducă și pe ecran o revoluționare a 

nertiilor noastre de distribuţie? 


Eforturi 


Aş vorbi aici de acei temerari actori 
«piloți de încercare» care fac efort: 
uneori loopinguri spectaculoase costin 
du-i energii nebënuite, pe aparate (ci 
teste roluri) de loc pertecrionate. in situații 
conflictuale mai mult decit riscante. Ma 
gindesc la cantitatea de talent şi inteli- 
gentë consumată de Emmeric Schafter 
intr-un rol didactic, salvat doar de nuanta 
critică pe care i-o atribuie actorul perso- 
najului din «Pentru că se iubesc». Mă 
ingrijorează soarta lui Alexandru Repan 
dotat pentru film, care după un debut cu 
foarte mulți ani în urmă reapare pe ecran 
sub posibilitățile sale de pe scenă. Există 
oare «o damnatier a actorului înzestrat 
cu prea mult farmec (pe care și el și regi- 
zorul mizează prea mult) aiungind la o 
cucerire a publicului! N-aș crede pentru ca 
interpreţii ce păreau handicapati de aces! 
“har»,ca Mircea Albulescu, Florin Piersic, 
Sebastian Papaiani, George Mihăiţă, au 


Un cuplu modern: Ileana Popovici — Cornel Patrichi 


să-şi recistige o înălțime pierdută (cu 
rolul de comedie din «Astă seară dan 
săm...» ce nu i se potriveşte) și să se 
desfășoare, in sfirşit, in plenitudinea for- 
tei sale dramatice. 


Eliza Petrăchescu — mare tragediană a 
teatrului şi filmului românesc, foarte bună 
in «Atunci i-am condamnat pe toți...», 
excelenta, dar cu un machiaj cam Ingro- 
sat, in «Felix si Otilia». O compoziție de 
zile mari reușește Ovidiu Schumacher in 
al său arierat Titi. 


Revenind cu plëcere la caracterele usor 
ambigue din alte stagiuni, lon Besoiu ne 
incintă in sutana sa blind-perfidë de las 


reuşit să-l «învingă». Dar cu ce eforturi, 
nu-i întrebăm. Un început îmbucurător în 
acest sens mi se pare căa făcut Dem Rădu- 
lescu în «Fraţii» și, ajutat de partitura mult 
mai interesantă, și de un regizor exigent, în 
«Astă seară dansăm...» Alţii insă, mergind 
pe minima rezistență, mizează doar pe 
datele fizice si efluviile de simpatie pe care 
le stirnesc printr-un zimbet atrăgător sau 
printr-un clenci «irezistibil», fără să-și 
dubleze efortul pentru a submina — aş 
zice — farmecul devenit handicap. Şi cei 
mai multi își fring gitul (artistic). Fotoge- 
nia pe care contezi prea tare împiedică 
ades să pătrunzi în esența spirituală a 
personajului. 


Cu toate că a susținut roluri principale 


> 


4 


ma 


in trei filme importante, Ilarion Ciobanu, 
nu a fost,cred, la înălțimea lui reală in 
stagiunea aceasta. Să më explic: lla- 
rion Ciobanu e firescul nostru cel de 
toate zilele, omul obișnuit în toate, cu 
toate, chiar cind desface o ceapă sau cind 
repede un smecher. Ce comod e Ciobanu 
pentru regizorii realismului nostru cine- 
matografic! Ce ideal personajul — pentru 
că el a depășit tipul și a devenit «persona- 
jul» aducind la el tot ce i se propune, redu- 
cind oarecum la schemă (chiar dacă 
schema e uman valabilă, uneori fin nu- 
antata) micile variații de dramaturgie care 
i se oferă sistematic. L-am văzut în «Fraţii» 


par că nu mai știu să vadă. Să te oblige 
să descifrezi subtextul tăcerii lui, dogoarea 
sub aparenţa de gheaţă, vibrația sub mas- 
ca «inexpresivă». E greu, e foarte greu, jo- 
cul acesta pasiv. Avem puțini meșteri fău- 
rari în disimulări savante. Interpretii noștri 
joacă prea deschis, fără mistere, fără sus- 
pensuri. Totul la vedere. Şi la zicere (cam 
otova). Fără ambiguitate, de fapt fără 
subtext dramatic. As numi chiar (apropo 
de «zicere») şi pe acel personaj care nu 
se vede pe ecran: actorul care-și dubleaz. 
colegul, interpret la fel de important, aaca 
nu chiar mai important decit plăsmuirea 
mișcătoare. La post-sincron în general 


Un dialog semnificativ: Liviu Ciulei — Emil Hossu 


și m-a copleșit adevărul lui, al actorului, 
mai mult decit al eroului propus de sce- 
nariu. Aici Ciobanu făcea bine cind se 
străduia să scoată conflictul cu fralele 
(Petrut) din impas. Printr-un gest con- 
cesiv, printr-un tremur de voce, salva o 
situație dramatică cam fără ieșire. Străda- 
niile se făceau, deci rezultatul artistic su- 
ferea. (Foarte bun in acest film, într-o 
revenire spectaculoasă, Emanoil Petrut). 
În schimb, în «Pădurea pierdută» Ilarion 
Ciobanu mi se pare că a cam pierdut parti- 
da. Nu pentru că reia schema dramaturgică 
știută din celălalt film (rivalitatea cu fra- 
tele cel mic), ci pentru că aria de manifes- 
tare psihologică a personajului era aici 
mai dificilă. El nu mai trebuia să acţioneze, 
(cum face de obicei atit de convingător 
energicul nostru interpret), ci să tacă și 
să suporte insolenta mezinului, fuga mi- 
resei, moartea ei, oprobiul public și ne- 
dreptatea. Grea piatră de incercare pentru 
actor. Să nu facă nimic pe scenă sau in 


și la capitolul dublaj în special se fac la 
noi erori fatale. Așa consider eu vocea 
unui actor (dealtminteri excelent in 
«Străinul»: Şerban Cantacuzino) care, zic 
eu, a trădat concepția dramaturgică a lui 
Felix. Sau, pe cel care a înlocuit vocea 
(mult mai interesantă în original) a lui 
Sergiu Nicolaescu, în același film. 


Episoduri 


Am mai vorbit despre forta actorului de 
plan doi, dar n-o pot ignora tocmai la 
bilanțul succeselor. El e cel ce face să 
trăiască măcar pentru citeva minute de 
film — o poveste uneori searbădă, conven- 
tional jucată în prim-plan, ca pe scenă 
sau ca pe platou. El e cel care aprinde ful- 
gerul de adevăr, de sugestie emoțională, 
ideatică uneori, capabilă să salveze im- 


Un trio furtunos: Violeta Andrei — Papaiani — Dem Rădulescu 


fața aparatului, minute în şir, cu spatele 
la public ori, dimpotrivă, să privească în 
aparat ca și cind n-ar vedea nimic, iar tu, 
din întuneric, să-i simţi lacrima cum seacă. 
Emotia gituită sub luciul dur al ochilor ce 


presia generală a filmului. 


Coboară grabiti, pe scările unui tri- 
bunal, doi îndrăgostiți doar ochi și urechi 
la ce le spune avocatul. N-o poți uita pe 


Ileana Popovici (cu oeconomie de mijloace 
ale expresiei impecabile), în filmul lui 
Mihai lacob agatatë ca de un pai de soarta 
«delincventului» Patrichi (despre debu- 
tul lui mai mult decit promiţător s-a scris 
şi se va mai scrie, presupun, destul). 


Leni Pintea in «Pădurea pierdută» iși 
urmărește cu încordare, invidie şi totuşi o 
duioşie aproape maternă, rivala copilă- 
roasă, si o dramă întreagă, stăpinită cu 
eleganţă, e sugerată mai convingător decit 
multe altele de prim plan. 


Violeta Andrei cintărește cu o privire 
expertă ingenuitatea lui Felix, dar cu o 
tandrete dezinteresatë, surprinzătoare pen 
tru o femeie ca aceea din filmul lui Mihu 
lulian, îl invită la ea pe tinăr riscindu-și 
situația. Actriţa, în plină evoluţie interpre- 
tativă, sugerează discret portretului psiho- 
logic umbre și penumbre, mai multe chiar 
decit îi reușește Julietei Szënny «misterul» 
Otiliei. (Aici concepția distribuției în rolu- 
rile titulare a mers, se pare, exclusiv 
pe o latură plastică. Rămine de discutat 
valabilitatea acestei concepții). 


Sint multe, desigur, observațiile care 
s-ar putea face cu privire la distribuţia în 
filmul românesc, atit din punct de vedere 
al regizorului, cit și al interpretului care 
acceptă. Aș vorbi chiar de o anume re- 
zistenta, să-i zic eroică, pe care un actor 
trebuie să o aibă la un moment dat față 
de o propunere care nu-i convine. Nu-i 
convine ca tip de personaj, ori nu-i convine 
consistenţa rolului, nu mai contează. Aici 


Un regizor-actor: Sergiu Nicolaescu 


nu intimplarea sau dorința expresă de a 
face film ar trebui să lucreze în favoarea 
sau defavoarea actorului, ci forța lui mora- 
TA de a se opune variațiilor pe o singură 
temă, chiar dacă tema e atrăgătoare, cu 
succes sigur, farmec garantat. Mă gindesc 
la un actor care a reușit să iasă din perico- 
lul repetitiei personajului, lon Besoiu, 
care cu «Setea», «Mihai Viteazul», cu «lpu» 
si mai ales «Puterea» si «Adevărul» şi-a 
dezvoltat cu strălucire toate fatetele ta- 
lentului său, aepaşindu-şi handicapul «ti- 
pologic». Am admirat debutul lui Cornel 
Coman din «Serata», dar ce a urmat în 
«Pădurea pierdută» și în «Drum în pe- 
numbră» era prea aproape, exact în ace- 
easi gamă a personajelor sale, actorul de- 
venind prizonier al facies-ului viril spre 
tandru, interesant dar cam acelasi. 

Un lucru e cert: aacă oscilatia valorică a 
filmelor stagiunii, a rolurilor oferite a exis- 
tat realmente, interpretarea ca atare n-a 
coborit sub o anume ștachetă. Actorii 
noștri ne-au ridicat — unii — pe culmi artis- 
tice sau doar ne-au însoțit pasii pe un pă- 
mint cunoscut. Talentul lor ne dă incre- 
dere. Succesele lor merită aplaudate. 


Alice MĂNOIU 


dezacard 


A 


Personalizări 


lazăr vrabie 


Acum trei ani, un regizor mă con- 
sulta asupra eventualei distribuții a 
probabilului film pe care se zvonea 
că ar fi urmat să-l facă. Am pomenit, 
la un moment dat, numele lui Lazăr 
Vrabie. Interlocutorul se indoia: «De 
la «Valurile Dunării» încoace, ce a 
mai dat el filmului românesc?» «Nu 
prea i-a mai dat filmul lui ce i s-ar fi 
potrivit», am zis, și apoi noi vorbim 
de calitatea intrinsecă a artistului, 
nu de cea extrinsecă, aceasta din 
urmă fiind anevoie identificabilë atita 
timp cit o parte din regizori nu cu- 
nosc actorii români «din viaţă», de 
pe scenă ori din alte filme, ci numai 
auricular. Adică din auzite. 

Am avut dreptate. Distribuit exact 
în “Puterea și Adevărul», într-un 
rol veritabil, Lazăr Vrabie a construit 
cu fortë interioară și în linie aus- 
teră, un tip reprezentativ pentru o 
perioadă istorică, revelind o dramă 
pe care eroul însuși și-o ignoră sio 
amintire pe care ne ajută deopotrivă 
s-o uităm şi s-o păstrăm. 

Jucind impecabil, cu profilul sec 
si dur, cu ochiul acela amenintëtor 
de uliu, cu spinarea din ce în ce mai 
curbată sub apăsarea tuturor fapte- 
lor triste pe care le purta fără să le 
priceapă, — cea mai grea povară a 
lumii... 


catinca ralea 


Am impresia cë in materie de re- 
portaj internaţional, televiziunea are 
în Catinca Ralea unul din cei mai 
buni reporteri ai ei. Formulez fraza 
pe un culoar al televiziunii si trei 
persoane locale se acresc conco- 
mitent, văzind cu ochii, așa cum 
prinde laptele pojghitë cind se co- 
vëseste: «Mai sint gi alții»... — mi se 
ripostează cu buzele strinse. 

Dacă-i pe așa, apoi să precizăm 
fraza: în materie de interviuri cu 
personalităţi străine — interviuri cu- 
lese pe glob sau luate oaspeţilor 
noştri — Catinca Ralea e ziaristul 
cel mai bun de care dispune tele- 
viziunea, remarcabil prin: ts itiativë 
inteligentă şi promptă, ambiție sënër- 
toasă de a aborda cele mai impor- 
tante personalităţi, în funcţie de 
momentul politic ori de vibrația mo- 
mentului cultural, comunicativitate 
spirituală şi adresă exactă în ideile 
conversate. 

Si esentialul: toate personalităţile 
intervievate sint realmente intere- 
sate (o arată vădit) de dialogul cu 
acest reporter. 


geo saizescu 


Nu înţeleg — de cinci ani incoace 
— de ce nu face Geo Saizescu filmul 
«Păcală» scris de Dumitru Radu 
Popescu. Am citit scenariul acum 
cinci ani gi de atunci plutesc în ne- 
dumerire — cum zicea filozoful Pyrr- 
hon, şeful școlii zetetecilor (sau 
căutători de adevăr), acum 1700 de 


ani. 

Am văzut «Astă seară dansëm in 
familie», scris de Saizescu și Bă- 
iegu — umorist născut nu făcut — 
film peste ale cărui oarecari cusu- 
ruri trecînd, poți lesne observa că 
regizorul e autorul celei mai serioase 
comedii din ultimii cinci ani — şi 
deci avea (și are) toate indreptëti- 
rile să pună în fotograme epopeea 
comică a glumetului national, să 
fëureascë efigia cinematografică a 
lui Păcală. 

Acum, cit sintem încă tineri... 


Valentin SILVESTRU 


P.S.Se pare că sintem încă tineri: 


Păcală a si intrat in producție. 


23 


Romulus 
Rusan 


întreabă: 


alo” casa 


ce filme ati 


Se ia 
o carte de telefon 


Ca së «iei» o carte de telefon, s-o des- 
chizi la o pagină anume şi să-i suni pe 
rind pe toți locuitorii ei, pentru a le pune 
aceeași intrebare, iți trebuie foarte mult 
curaj, un curaj nebunesc. În primul rînd, 
pentru că totul poate să pară o ușă des- 
chisă spre un tărim ocult, spre înspăi- 
mintătoarea devălmășie a vieții. În al 
doiiea rind, pentru că nu e deloc lipsit 
de riscuri să infrunti temperamentul fie- 
cărui convorbitor și neprevăzutul fiecărei 
situații găsite în acel moment la capătul 
firului. În al treilea rind, pentru că trebuie 
së te strecori, ca printre Scylle si Charybde, 
printre ore de somn si emisiuni de televi- 
zor, printre absente si momente familiale. 
Ora asta nu e potrivită. pentru cë se mai 
doarme încă, poate; pe urmă, nu mai 
găsești pe nimeni acasă; pe urmë,e ora 
mesei; pe urmă,pleacă la școală copiii; pe 
urmă,e siesta adulților; pe urmë,e serialul 
cutare, pe urmă,minorii se vor fi şi culcat; 
pe urmă,vor debarca pe lună cosmonautii 
Şi, orice s-ar zice, nu putem concura cu 
un serial... 


A da un telefon poate fi ceva plăcut ca o 
picătură de ploaie; insă a telefona unei 
pagini întregi, seamănă cu a te arunca în 
valuri fără să știi să inoti. 


Am ales totuși pagina 771 din «Lista 
abonaților la serviciul telefonic» — (Bucu- 


ecranizările.. 


resti 1970) in speranța că umorul si simpa- 
tia de care beneficiază în literatura română 
uriaşa familie a Popestilor ne vor fi de 
bun augur. Într-adevăr, aici domiciliază 
(deosebiți doar prin numerele de telefon) 
178 din cei peste 3 500 abonaţi purtători ai 
numelui național. Mai precis, 178 de Po- 
pescu lon (inclusiv loan, loniţă si lonel) — 
garanție a unei impartialitëti desăvirșite 
Aveam nevoie de niște muritori care există 
zdravën, fără să dea semne disperate 
de existenţă, de nişte oameni care respiră, 
văd filme si au un nume, fără să-ți dea 
mereu in cap cu el; sau, dacă vreți, de 
nişte personalități care n-au un nume, 
ci un simbol. 


Condiţii pe care bunii și dragii noștri 
Popești le indeplineau cu strësnicie. 


24 


montërile moderne... 


Vocile, 
ca niste odgoane 


Trebuia să-i întreb ce filme românești 
au văzut din toamnă pină-n primăvară 
şi să aflu impresia cea mai puternică pe 
care acestea le-au lăsat-o. Mai precis. 
după chestionarul redacției: «care a fost 
revelația şi care a fost dezamăgirea trecu- 
tei stagiuni?» Trebuia să le explic de ce 
pun această intrebare, de ce o pun prin 
telefon şi de ce le telefonez tocmai lor. 
Trebuia să spun toate aceste fraze dintr-o 
răsuflare si cu accentele bine potrivite, 
inainte ca șocul să-i fi speriat și nu mai 
devreme ca înțelegerea să se fi produs. 
Trebuia să fiu serios (să nu par un farsor) 
și şăgalnic (să nu par un anchetator): 
trebuia să fiu confesiv și «de încredere», 
trebuia să creez impresia că ne cunoaștem 
de cind lumea, astfel incit vocea și cuvin- 
tele lor să nu apuce să se altereze ca în 
fața unui străin. 


Numai în cimitire şi în cărțile de telefon 
omul există exclusiv prin numele său 
Dar, în vreme ce pe morminte cresc 
flori care năzuiesc să caracterizeze omul, 
în receptor încearcă să facă operația asta 
vocea. Ca să nu jignesc pe nimeni, voi 
incepe cu a mea. Am o voce, in general,” 
pașnică, dar cit de și mai pașnică a 
trebuit să mi-o fac de 178 de ori!Fiecare 
silabă mă făcea să mă simt in epoca 
automatizării si stereotipiei, fiecare zimbet 
de după virgula cutare mă făcea să mă 
simt in cea mai bună dintre lumi. lar din 


Publicul iubește: 


Conlucrarea realizatorilor 
a fost mai strinsă 


Scenariile au fost redactate 


e Nu știu dacă chemarea asta 
telefonică nu-i o farsă 


e Noi vedem totul. Nouă 
ne-au plăcut toate... 


e Cel mai brava: 


«Puterea» şi cAdevdrub 


toate colțurile capitalei imi rëspundeau 
vocile. Vocile marii și puternicei familii, în 
care, treptat, mă intercalam. Voci timide, 
temerare, tandre, persiflante, nedumerite 
sincere, suspicioase, intrebătoare. Voci 
cëutind ceartă şi voci asteptind compli- 
mente; voci calde, de bunică, și mătăsoase, 
de mătușă; voci de casnice și de directori. 
lată vocea elevului care parcă ar răspunde 
la tablă; iată vocea domnisoarei alintate, 
sperind mereu să-i telefoneze un admira- 
tor. lată pe omul căruia nimeni nu i-a 
cerut părerea vreodată și iată-l pe cel 
care are un răspuns pregătit pentru orice 
intrebare. lată pe bătrina paralizată care 
n-a văzut nici un film în toată viața ei şi, 
peste un minut, auziti-i pe omul care face 
din orice o chestiune esenţială. Pe fiecare 
din ei îl presimti de la primele cuvinte. 
Presimti că acest bărbat grav nu vede fil- 


forta si lirismul.. 


mai cu grijă 


Comunicarea cu publicul 
a fost mai operativă 


me decit la televizor si că acest adolescent 
a văzut numai comediile polițiste; il deo- 
sebesti de la început pe admiratorul lui 
Dem Rădulescu de acela al lui Albulescu; 
presimti că acest inginer între două virste 
îți va spune că i-a plăcut «Puterea» şi «Ade 
vărul» si că acest tinăr medic a înclinat 
spre «Felix şi Otilia»; ghiceşti că acest 
cliseu verbal e imprumutat dintr-o cronică 
şi că vorba aceasta proaspătă e a unuia 
care nu citește revista «Cinema». 

Şi astfel, din voce în voce, din stradă în 
stradă, ajungi la stfirsit. Dar, mai întîi, 
să incepem. Së desfësurëm stenograma. 


O vecină 
mi-a spus... 


Vocea unei profesoare pensionare 
(Str. Joliot Curie 9): Am văzut numai 
«Tudor», la televizor, si cB.D.n-urile E 
greu cu biletele. O vecină ne-a spus: 
«să vë duceti să vedeți «Felix si Otilia» că 
e formidabil». Voi încerca săptămina vii- 
toare. Vreau să văd și «Puterea si Ade- 
vărul». Interpretarea se pare cë e fără 
cusur: actorii, unul și unul, toată fala. 
Noi ținem cu filmele noastre, am vrea ca 
la un moment dat ele să ne oblige să nu ne 
mai intereseze un film american, să ne 
intereseze numai filme le româneşti. Chiar 
astă seară s-a discutat... Rep: ...unde, la 
televizor? Popescu: Nu, tot în vecinil... 
Filmul trebuie să fie astfel incit să interese- 
ze pe toți. Numai că la noi erau cam plic- 
ticoase. Cum făcea unul altceva, era 
pus cu fața la perete. Se lucra cu mena- 
jamente, cu perdea. Cum să vă spun. 
domnule? Eu cind eram copil am văzut-o 
pe Greta Garbo, pe urmă am asistat la 
toată evoluția filmului. Erau filme intere- 


i Sy) 


>n 


é 


Acum fiecare spectator 
işi are filmul său 


escu”? 
vazut? 


e Mi-a plăcut rolul tovarășilor 
care n-au nimic cu filmul 


e Pe noi ne interesează si regia, 
dar n-o retinem in general 


e Haide, Doru, 


lasă-te de bancuri! 


sante, mergeam să le văd. De ce nu le-as 
vedea si pe ale noastre? Chiar aici, la noi 
în cartier, stau mulți specialiști: stau şi 
niște cascadori, stă și un regizor, dumnea- 
voastră trebuie să-l știți, poartă barbă, 
l-am văzut odată la medic, stă si Carmen 
Strujac. 


Voce feminină, optimistă, voluntară 
(str. Maria Rosetti 53): Cum să nu le văd? 
Sint chiar foarte ortodoxă. Am văzut 
totul. Citesc mult şi merg la cinema de 
trei ori pe săptămină, plus televizorul. 
Mi-a plăcut foarte mult «Felix şi Otilia», 
pentru colorit și pentru Felix. Amza Pellea 
mi-a plăcut în Ipu poate la fel ca in Mihai 
Viteazul. În general, interpretarea este 
mult îmbunătățită. «Puterea si Adeva- 
rul» mi-au plăcut enorm, în special Albu- 
lescu, n-am mai văzut pină acum nimic cu 
el, sintem încintați. A făcut un portret 
foarte inchegat. La fel de bine e si Lazăr 
Vrabie, nu-l mai văzusem demult și l-am 
găsit mult schimbat în bine. 


Str. Popa Nan 60: Domnule dragă, cu 
cea mai mare plăcere, dar în ultimul timp 
n-am mai văzut filme. 


Str. Dăniceni 24: Dacă vreţi să vă spun, 
am văzut numai «Felix și Otilia». Mi-a 
plăcut rolul tovarășilor care n-au nici o 
legătură cu filmul, bătrinii aceia... Rep.: 
— Neprofesioniştii? Popescu: — Neprofe- 
sionistii vroiam së spun. 


— Vë rog së ne scuzatil 
— Nu face nimici 


Voce de bunică din str. Ştirbei Vodă: 
Cu mine vreți să vorbiți? Sintem acasă 
numai mama și tata. Să știți, cu noi e 
foarte greu, n-am fost la nici un film anul 
acesta. Să discutati cu fiul sau cu nora 
mea. Ei văd seara filme, noi avem doi 
nepoți care ne fixează in casă tot timpul. 
Ştiţi ce-am së vă rog? Să fiți așa amabil 
să daţi telefon după ora 7. Rep.: — Dumi- 
nică nu se poate? Popescu: Ba da, dar 
mai sint de fëcut si vizite. 


Voce amabil-jenat-glumeatë (Bd. D 
Golescu 21): Vă dau o veste tristă: n-am 
văzut nici un film. Rep.: — Vă rog să ne 


eroii prea complecși 


soluțiile invechite 


Am luat cartea de telefon, 


am deschis-o la pag. 771, 


la uriaşa familie a 


Popeştilor. 


Din 178 de Popescu lon 


scuzatil Popescu: — Nu face nimic, cu 
multă plăcere. 


O gospodină (Şos. Mihai Bravu): Sin- 
gurul pe care l-am văzut s-a dat la televizor 
acum trei săptămini.Acela cu lrina Gărdes- 
cu, nu? Nu-i tin minte titlul. 


O voce de mătușă (str. Pădurea Cra- 
iului): Haide, Doru, lasă-te de bancuri! 
Rep.: — V-am spus cë e revista «Cinema »! 
Popescu: — Lasă, că știu eu că tu ești! 


Bd. Uverturii 43 (șofer la Consiliul de 
Miniștri): Cum să nu? chiar acum privesc 
un film la televizor. Rep.: — Să vă lăsăm 
atunci. Popescu: — Nu face nimic, că 
sint și cu ochii acolo. «Puterea» şi «Ade- 
vărul» e un film care m-a impresionat 
puternic prin adevărul lui, prin felul cum 
prezintă evenimentul. Chiar îl discutam 
mai zilele trecute cu colegii de serviciu 
(l-am dezbătut și într-o şedinţă, mai inain- 
te). Toţi sint de acord că, de cind s-a luat 
măsura cu mărirea producție: de filme, 
s-a progresat și la calitate. Interpretarea 
acestui film — am citit şi cronici — este 
de nivel internaţional. Am văzut şi «Felix şi 
Otilia»: mi-a plăcut cit de cit. 


Bd. 1 Mai 321 (elev cl. Vl-a): «Atunci 
i-am condamnat pe toţi la moarte». Mi-a 
plăcut în special cum a interpretat băiatul 
acela şi Amza Pellea. În «B.D.», aproape 
toți mi-au plăcut cum au interpretat. 


Str. T. Ştefănescu 8 (o functionara 
C.S.P.): Sintem abonaţi la revista «Cine- 
ma». Mi-au plăcut mai ales filmele cu 


Stagiunea in date (II) 
Ve | A : 


Realizatorii se exprimă 
mai complex 


Tirso Ma. x 
Au fost incurajate 
tinerele talente 


Au fost folosite 


resursele interne, deși... 


„.s-a observat 
o monotonie tematica 


inovațiile de ultimă oră 


ne-au răspuns 111 


Amza Pellea, mai ales cuplul cu acel 
copil. «Astă seară dansăm în familie» 
are o reclamă grozavă, actori grozavi, 
mergem să-l vedem! De asemenea «Felix 
și Otilia» (am citit și romanul, avem 
acasă și «Scrinul negru»): mergem să-l 
vedem și pe ăsta... 


O voce din Cal. Şerban Vodă: Păi, 
am văzut, noi am văzut foarte multe, dar 
nu pot să răspund acum, repede. Rep.: 
— Doream să ne spuneți prima impresie, 
dacă vreți vă amintim titlurile filmelor 
Popescu: — Nu am dispoziție să răspund 
acum. Rep.: — Poate nu vreţi să răspun- 
deti deloc: nu vrem să vă obligăm. Po- 
pescu (jignit brusc): — Ba vreau, dar 
nu sint dispus acum. (A doua zi) Popes- 
cu: — Mi-au plăcut toate, toate, foarte 
mult. Noi vedem tot ce e pe ecrane si ne 
plac foarte mult. Așa, n-aş putea să vă 
spun exact vreun titlu: toate, toate ne-au 
plăcut! 


O voce venind din str. Valea Nucu- 
lui: Domnul meu, nu te supăra, tocmai 
ieseam pe ușă. Te rog să më ierti. Rep.: 
— Nu face nimic! 


Regizorul 
nu ne interesează 


O pensionară din Cal. Griviței: Ulti- 
mul film văzut: «Pădurea pierdută»! Mi-a 
plăcut foarte mult, e un film tehnicolor, 
foarte bine regizat și chiar bine jucat. 
«Felix şi Otilia» e și el foarte bun, foarte 


revizionările 


bine jucat, l-au văzut și copiii, le-a plăcut 
foarte mult. Ei văd mai multe, noi n-am 
văzut în ultimul timp decit rar, soțul meu e 
bolnav, le vedem la televizor. 


O funcționară din Bd. Constructori- 
lor: Chiar aseară am văzut «Pentru că se 
iubesc» și am mai văzut «Felix si Otilia». 
În primul rind, părerea — nu numai a mea, 
dar a mai multor persoane care merg la 
film — este că s-au făcut progrese. Am 
apreciat și acțiunea, și culoarea, și actorii, 
in special Ilinca Tomoroveanu, Julieta 
Szënny şi Emmeric Schaffer. Rep.: — Dar 
despre regie ce părere aveți? Popescu: 
— Domnule, pe noi, spectatorii, regia ne 


interesează mai puţin. 
25 


O voce de bunică din Cal. Moșilor: 
Dvs. ati greșit cum nu se poate mai rău. 
Noi sintem bătrini, eu am o tromboflebită. 
Din 27 noiembrie m-am și pensionat, aşa 
că, regret foarte mult, n-am putut vedea... 
Rep.: (vinovat): — Nu face nimic. Noi vă 
dorim multă sănătate. Popescu (binevoi- 
toare): Stati un moment (spre interiorul 
locuinței): Ce film am văzut noi ultima 
dată, taică? (in receptor): Nu ne amintim. 
Dar, poate, să găsim un nepot care să vă 
ajute, locuieşte peste drum. 


O voce feminină din str. Plantelor 
(leneș, calin, insinuant): Dar de unde 
aveți dvs. numărul meu? Rep.: — Din 
cartea de telefon, vă rog să verificați... 
Popescu: Ei, lăsați că știu și eu că figu- 
rez... 


Un mecanic pensionar din Magistra- 
la Nord-Sud: Am văzut «Felix si Otilia». 
Mi se pare că-i lipsește ceva. Am rămas 
ca ăla, dintr-o anecdotă, care are impresia 
că e flămind pentru că mincarea n-a fost 
sărată. Citisem cartea cu mult inainte, 
mi-am zis s-o mai citesc odată si së văd 
filmul din nou. În orice caz, mi-a plăcut 
Otilia, la Felix am apreciat timiditatea, 
la Pascalopol — manierele. Nu mi-a plă- 
cut muzica, mai ales acel cinticel... Fiilor 
mei le-a plăcut tocmai cintecul. 


Drumul Sării 21 (o studentë la construc- 
tii, anul V): Am apreciat, ca fiind cele mai 
reușite, «Pădurea pierdută» și «Atunci 
i-am condamnat pe toți la moarte». Dar 
parcă mai reușit a fost ultimul. Ce mi-a 
rămas din ele? Că se pot face și filme bune. 


O altă voce leneșă, calină, insinuan- 
tă (Cal. Moşilor): Nu știu ce să vă spun... 
Am văzut «Astă seară dansăm în familie». 
Mi-a plăcut. Era foarte simpatic, dar am 
dubii asupra telefonului ăsta, așa că e 
mai bine să încheiem discuția. 


O economistă din Bd. 1 Mai: Eu am 
rămas puțin în urmă. Ce-am mai văzut după 
«Mihai Viteazul»? Filmul acela cu Dem 
Rădulescu, «B.D. la munte si la mare»! 
«Puterea si Adevărul» l-a văzut soțul 
meu, care nu e acum acasă. l-a plăcut 
mai mult decit toate filmele românești. 
Rep.: — Ce vă spunea soțul? Popescu: 
— Acţiunea era foarte realistă, iar actorii 
au interpretat excepțional. Rep.: — Dar 
despre regie? Popescu: — Pe noi ne 
interesează și regia, dar n-o reținem în 
general. 


Mi-a plăcut, 
nu mi-a plăcut 


O profesoară de educație fizică: Am 
văzut numai «Pentru că se iubesc». Nu 


prea mi-a plăcut, deși e mai bun decit 
alte filme ale lui Mihai lacob. M-au deranjat 
anumite situaţii neverosimile, unele ches- 
tiuni cam șarjate. Dintre actori, deși într- 
un rol foarte mic, l-am apreciat pe Dar 
Nuţu. Ilinca, deși frumoasă, a jucat cam 
rece. Vă rog însă să nu-mi publicaţi adresa, 
am multe cunoștințe in mediul artistic. 


Studentë în anul | Electronică(Cal. 
Griviței): «Felix și Otilia», atit. Mi-a plăcut, 
deşi după părerea mea (am citit și cartea), 
Otilia trebuia să fie altfel. Mi-o inchipuiam 
mai zglobie, ca un înger, aşa ceva... Pe 
scurt, jocul interpretilor principali n-a 
fost prea grozav. Mi-au plăcut foarte 
mult bătrinii. 


Str. Poiana Narciselor 16: Nu vedem 
decit filme istorice, așa că ne-am mărginit 
la televizor. 


lonel V. Popescu (str. Popa Rusu 2 A): 
Nu știu dacă această chemare telefonică 
nu e falsă. Dacă e autentică, vă rog să 
notati că filmul care m-a impresionat cel 
mai mult e «Puterea» și «Adevărul», 
care reprezintă o frescă a dezvoltării 
politicii noastre și demonstrează tăria 
contemporanilor noștri de a alege binele 
de rău. Aceasta, in ce privește filmul 
politic. În ce priveste filmele distractive, 
mi-a plăcut «B.D. la munte și la mare» 
N-am văzut «Felix si Otilia», pentru că 
nu merg din principiu la ecranizări, ale 
căror subiecte, revăzute pe ecran, mă 
plictisesc. 


In Cal. Griviței 232 era o aniversare 
După urările de rigoare, am rugat pe 
invitați să ne răspundă pe rind. Răspunsu- 
rile au fost următoarele: 

— N-am văzut! 

— Nici noi nu vedem filme românești. 

— Noi nu vedem decit la Sala Palatului, 
avem o cunoștință care ne dă bilete, dar 
n-a rulat din păcate nici un film românesc. 

— Spre ruşinea mea, demult n-am mai 
văzut un film, sint şi revizor contabil şi 
n-am avut timp să văd. Noi, ca bătrinii, 
cu televizorul. Şi chiar pe ăsta l-am avut 
defect în ultimul timp. 

— Mi-au plăcut «B.D» și «Astă seară 
dansăm în familie»... De ce? Nu mai 
ştiu. Poate pentru actori. Pentru Dem 
Săvulescu. Rep.:— Care Dem Săvulescu? 
Invitatul: Cum, care? Bibanul? 


Profesorul 
locuia aici 


O pensionarë din str. Garibaldi 8: Ci- 
tim cronici, toate filmele ne plac după 
cronici. Ne-ar fi plăcut, mie si soțului meu, 
să vedem «Felix şi Otilia», am iubit roma- 
nul lui Călinescu, profesorul Călinescu 
locuia aici, în vecini. Aici, la noijn Floreas- 


să nu mă pun eu pe făcut filme! 


Fiţi atenți, vă povestesc acum un 
film cu actori-animale, ceva unic În 
cinematografia mondială: pentru 
prima oară niste fiare sălbatice vor 
fi puse să joace in fața camerelor 
de luat vederi, după un scenariu scris 
în prealabil. Filme în care au jucat 
animale domestice au mai fost, poate 
vă mai aduceţi aminte de pelicula aceea 
nespus de slabă făcută la noi de un 
canadian, o grandioasă coproducție, 
intitulată, mi se pare, «Prieteni cre- 
dincioşi», in care jucau doi ciini-lup, 
cîini care intelegeau totul, ca niste 


oameni, și care vorbeau curent două 
limbi, engleză și franceză — nu rideti, 
acesta este purul adevăr — i-am auzit 
eu personal spunind bună ziua în 
limba lui Shakespeare și Voltaire. 
Cu totul altceva va fi insă filmul meu, 
care va aduce pentru prima oară pe 
marele ecran nişte animale sălbatice, 
luate direct din codru și dresate spe- 
cial, contra unui onorariu corespun- 
zător. Căci vă asigur: un animal săl- 
batic, bine hrănit, bine plătit, bine 
tratat, îşi face datoria mult mai cinstit 
și mai conştiincios decit un artist 


alo” casa 
ce filme 


ca, nu prea vine lumea la cinematograf, 
pentru că se aduc filme slabe, și atunci se 
tem de deceptii. De data asta au fost 
cozi mari la bilete, le-am văzut cu ochii 
noştri. Poate să-l vedem la televizor. 
Rep:— Aveţi televizor 7 Popescu: N-avem 
televizor, domnule, sintem pensionari 
vechi. La început nici nu ne plăcea să pri- 
vim. Dar cu timpul, vëzind si iar văzind, nu 
ne mai enerveazë. Asa cë, azi, nu avem po- 
sibilitëti, dar mi-ar plăcea së vedem filme 
la televizor. Cite nu vezi pe micul ecran?! 
O lume întreagă, domnule, o lume! 


Aleea M.A.N. 11 A (elev ci. XIl-a): Am 
văzut în ultimul timp «Astă seară dansăm 
in familie» si «Pentru că se iubesc». Co- 
media lui Geo Saizescu a fost drăguță, 


Se 


lasă 
așteptate: 


iar filmul lui Mihai lacob nu a fost plicti- 
cos. Mi se pare că e un pas inainte în 
filmul românesc, că poantele nu mai sint 
chiar așa previzibile. 


Str. Plantelor 74 (inginer): Mi-au plăcut 
precum urmează: «B.D» — pentru gagurile 
comice; «Puterea» şi «Adevărul» — pentru 
subiect şi acțiune. Amza Pellea este 


profesionist, care are tot felul de pre- 
tentii, care cere cascador dacă trebuie 
să sară un șanț si face tot felul de 
mofturi. 

Şi acum să vă povestesc subiectul 
filmului, că e teribil și cuprinde atitea 
stări sufletești umane, că te cutremuri. 

Generic: un codru secular, neumblat 
de piciorul omului modern sau preisto- 
ric. Veverite, căprioare, păsărele, gize, 
etc. (sfirșitul genericului). Un porc 
mistreț tinăr, superb, cu privirea lumi- 
noasă, generos, vesel, cinstit, cu un 
prestigiu solid in cadrul turmei, 


actorul anului. 


Str. Platinei 5 (medic): Dom'le, cel 
mai brava: «Puterea» şi «Adevărul»! Un 
film totalmente nou, prin realismul acţiunii, 
prin jocul actorilor. Chiar din punct de 
vedere tehnic (colorul si sonorul),e mult 
mai reușit. Observ că filmul românesc a 
devenit mai antrenant. Mai variat: acum 
ai ce alege din el pentru toate gusturile. 


Str. Existentei 30 A (elevă cl. VIll-a): 
Ca subiect, «Felix şi Otilia» a fost cel mai 
bun. Cel mai drăguţ a fost «B.D». Inter- 
pretarea a fost genială în amindouă, «De- 
colarea» a fost ceva mai serios, dar la un 
nivel ceva mai scăzut. 


Filmele de dragoste 


Un film 
trebuie și gindit 


Str. Principatelor Unite 9 (elev ci. 
XII-a): Sintem trei frati Cel mic vede 
numai filme de aventuri, din care noi nu 
producem. Mijlociul, fiind mai liber (el 
e în clasa IX-a), vede toate filmele inaintea 


Dragoste 


iubește o tinără scrofitë, nu mai puţin 
superbă, cu ochi mari, păr cirliontat 
si brunet, vedeta codrului, erau lo- 
goditi și urmau së se căsătorească 
la prima recoltă de jir. Dar, vai, iată 
că vine nenorocirea. Un tinăr dresor 
de circ (care va fi, de asemeni, inter- 
pretat de un animal în travesti, even- 
tual un lup) vrea së revolutioneze 
arta circului şi să dea o grea lovitură 
prestigiului maestrului său, care-l ține 
pe tușă. El se decide să facă o dresură 
unică în cadrul unui nou spectacol, 
aducind în arenă o porcină sălbatică, 


m 


.„NU vor avea acces în sală... 


Popescu? 


ati vazut? 


mea și mi le recomandă. Despre «Puterea» 
şi «Adevărul» mi-a spus că e un film 
foarte bun, dacă stai puțin si te gindești, 
dacă: incerci să-l pătrunzi. Mi-a plăcut 
şi mie tematica, nu știu de ce altora de 
virsta mea nu le place. Un film trebuie şi 
gindit, în fiecare găsești ceva interesant, 
trebuie doar să scormonești in el, 


Str. Occidentului 51 (cercetător stiin- 
tific): «Puterea» și «Adevărul» mi-a plăcut 
pentru citeva lucruri spuse veridic (și asta 
e bine!) dar ca film... e cam lung, actorii 
nu sint cu toții la înălțime, nu prea se poate 
vorbi de regie. «Atunci i-am condamnat 
pe toți la moarte» stă în picioare, scenariul 
e bun, acțiunea nu te plictiseste, excelent 
jocul lui Amza Pellea și al copilului. 


Grădina Icoanei 6 (student medicină 
anul |): M-am dus la «Felix și Otilia» 
pentru a admira marele curaj al realiza- 
torilor (pentru că e totuși un mare curaj 
să faci pastisa unei opere monumen- 
tale). Ce să vă spun despre film? Mi-a 
plăcut Otilia, care e de o frumusețe ului- 
toare, dar se cam plimbă pe peliculă, ar 
mai trebui să învețe. Boruzescu a fost o 
revelaţie, ca și Sergiu Nicolaescu, deşi 
acesta a fost conceput complementar 
personajului. Moș Costache — o uriașă 
surpriză. Plastic, filmul a fost o sărbătoare 
a imaginii. Totuşi, impresia pe care o lasă 
e următoarea: cînd ieși din sală, simţi cë 
trebuie să te scuturi de praf sau să tragi 
o duscë pe git, pentru a te reanima. Cele 
citeva secvențe care au scos filmul în 


— 


Filmele de aventur: 


In «Felix şi Otilia», interpreții titulari sint 
cam slëbuti, iar dacă e să-i elogiem pe cei 
doi bătrini, atunci iar nu e bine pentru 
film în general. Filmul e puţin încărcat, 
puțin prețios, în genul unor montëri de 
teatru, dar e onorabil față de ce-a fost 
pină acum. Aş mai putea vorbi de comedii- 
le stagiunii, dar nu sint genul meu, așa 
incit... 


mistreata 


in stare să danseze, să facă pres- 
tidigitatie şi acrobație pe motocicletă. 
Tinărul dresor vine in pădure, stă 
de vorbă cu tinăra mistreatë, ii spune 
despre ce e vorba, o ameteste cu 
diferite tentaţii (viață distractivă, sa- 
salariu şi prime, turnee în străinătate) 
si aceasta, ca orice tinără femeie, 
nu rezistă tentatiei și-i spune tinărului 
mistreț: dragă, adio, eu mă fac artistă. 
Şi pleacă cu dresorul la circ, unde 
incepe intense repetiţii. La început, 
tinărul mistret este indignat şi, 
împreună cu întreaga turmă, o dis- 


„premiu sigur... 


Filmele de famile 


Filmele de autor 


exterior (vinătoarea, vizita la moşie) nu 
reuşesc să-l învioreze. După vizionare 
am luat cartea (e romanul meu preferat, 
l-am citit de 3 ori, incepind de acum 10 ani). 
Am ajuns la concluzia că realizatorii s-au 
oprit la jumătatea drumului, nehotărindu- 
se nici să-l respecte pe Călinescu, nici 
să-l folosească doar ca pretext. Păcat 
că nu au mers la capăt cu îndrăzneala 


pretuieste pe fosta logodnică pentru 
gustul ei ignobil.«Nu-i nimic — ii 
spun părinții — te vei căsători cu alta, 
că fete e destule». Dar — pentru a 
doua oară, vai — tinărul mistreț este 
cuprins cu timpul de o gravă melan- 
colie, nu mai poate dormi, nu mai 
poate minca, geme tot timpul și se 
zvircoleşte, uscat de dragoste și de dor. 
Nebun de amor, el fuge într-o noapte 
din codru și se duce la oraş. Ajunge 
la circ chiar în seara premierei, cind 
noua si tinăra vedetă urma să dea 
marea lovitură a carierei sale. El se 


„la festivalul... 


(mă refer nu la schimbările de caractere, 
de evenimente, ci la chestiile de joc, de 
nuanță). Păcat că n-au apăsat pină la 
capăt pe accelerator. 

Am mai văzut «Asediul», pentru că 
am trăit 5—6 ani in Constanţa şi pentru 
că citisem inainte şi romanul.Rezerva mea 
vine de la modul cum e rezolvat raporti 
dintre conducător si masă. In romar 
înlocuirea și preluarea puterii este un 
act al unor personaje care nu se remarcă și 
care alcătuiesc un tot. În film (poate e 
«vina» interpretării foarte reliefate a acto- 
rului), totul e pus în seama personajului 
principal, singurul care gindește clar, care 
acționează; astfel incit inteligența celorlalți 
păleşte in fața inteligenței conducătorului. 
Am impresia că e puţin deformat. A filma 
niște oameni în întuneric, temători de 
sirurile de jandarmi — asta nu înseamnă a 
filma masa! 

Cal. Griviței 15 (Student filologie anul 
ill): Filmele noastre seamănă incă foarte 
mult între ele. Uneori e bine ca filmele să 
semene, uneori chiar asemănarea asta 
desemnează o școală. Condiţia e ca, 
tematic, să difere. Dar, după ce ne specia- 
lizasem în filme istorice, acum excelăm 
în ecranizări și comedii ușoare. Unde e 
filmul de actualitate? Eroii timpului nostru 
sint, oare, borfasii din «B.D.» si «Astă 
seară dansăm în familie»? Oare trebuie să 
ne felicităm că putem spune despre eroii 
contemporani ai filmelor noastre (cum 
spunea Ibrăileanu despre personajele ca- 
ragialesti) că sint atit de necinstiti incit 
niciunuia nu i-am putea întinde mina” 
lată de ce, în ciuda diversificării stilistice 
eu simt o oarecare sărăcie. Mi-ar place 
ca filmul să meargă mai la inima spectato- 
rului, să se întoarcă la viață, inriurind-o 
prin toate mijloacele. 


Înainte de epilog, niște așa-zise 
concluzii 


9 Trecind pe lingă pitorescul unor rës- 
punsuri, am calculat frecvența cu care 
diferitele titluri au revenit in discuţie. 
Din 178 numere de telefon au răspuns 111. 
Din cei 111 chestionati, 30 nu au văzut 


nici un film, 70 au văzut 1—3 filme, iar 
11 au văzut 4—9 filme. «Felix şi Otilia» 
a fost citat de 42 de ori (cel mai văzut, 
dar și cel mai discutat!), «Puterea și Ade- 
vărul» şi «B.D. la munte si la mare» — 
de cite 27 de ori; «Atunci i-am condamnat 
pe toţi la moarte» — de 15 ori, «Astă seară 
dansăm în familie» — de 8 ori (după 5 zile 
de la premieră). 


9 Din toate convorbirile s-a desprins ata- 
samentul cu care este așteptat de către 
public filmul national. Acesta este privit 
cu un ochi mai familiar, mai îngăduitor, 
dar in același timp mai arid și mai migălos 
decit producţiile străine, pe care distanța 
și misterul le face să fie judecate cu mai 
multă detaşare și indiferenţă. 


60 parte a spectatorilor sint contaminati 
de clişeele criticii de specialitate, care de 
altfel îi nemultumeste. O și mai largă 
categorie se pronunță fără argumente. 
«Mi-a plăcut», «nu mi-a plăcut», «un 
film reuşit», «drăguţ», «o interpretare 
valoroasă» sint termeni pragmatici, de la 
marginea esteticii. Foarte puţină lume are 
noțiunea de «regizor», de «autor al fil- 
mului». Majoritatea migrează spre film în 
căutarea numai a actorilor. Rareori un 
film e văzut de două ori. O timorare in 
fața fenomenului cinematografic poate fi 
dedusă şi din frecvența celor care au 
cerut să rămină incognito și din jena 
kete së de cei ce nu au vëzut nici un 
ilm. 


SA fost subliniată, totuși, o îndepărtare 
de sabloane, de plictiseală, o profesiona- 
lizare a actorilor de film, din rindul cărora 
Amza Pellea, Dem Rădulescu, Mircea 
Albulescu se bucură de popularitatea ma- 
ximă. Fiecare film iși are acum un cerc 
anume de spectatori; majoritatea spec- 
tatorilor iși găsesc filmul preferat (mai 
puțin, din păcate, iubitorii filmului «de 
artă»). Totuși, se observă și o lipsă de 
unitate stilistică din pricina căreia şcoala 
națională de filme rămine, încă, un dezi- 
derat; se continuă o monotonie de gen (o 
serie de ecranizări urmind unei serii de 
tilme istorice). Filmul de actualitate se 
lasă aşteptat. 


Epilog, scuze, mulțumiri 


Dacă ar fi știut ce judecăți docte naștem din răspunsurile lor, 
binevoitorii noștri convorbitori ne-ar fi întimpinat, poate, la 
rîndul lor, cu mai puțină seninătate. li asigurăm că n-am urmărit 
decit să le facem vocile auzite. Le cerem scuze pentru această 
lipsă de umor. Le mulțumim pentru tradiționala lor omenie. Şi 
încheiem, amintindu-ne replica încurajatoare a unuia dintre ei: 
«Vă faceți și dumneavoastră datoria!» 


ascunde în culise, ea iese în arenă, 
execută primul număr, succes mon- 
stru, îl execută şi pe al doilea, alt 
succes monstru, apoi se urcă pe mo- 
tocicletă, face citeva salturi mortale, 
aplauze frenetice, pentru ca, deodată, 
brusc, tinărul mistreț îndrăgostit să 
iasă din. culise ca o fiară, să se 
arunce în spinarea ei și s-o sfișie 
cu colții lui tineri. Ea cade moartă, 
tinërul mistreț se repede asupra dre- 
sorului, îl sfisie și pe el, dar acesta 
cu un ultim gest scoate pistolul — ca- 
libru 14,35, un Brown original — și-l 


„filmului de animaţie... 


împușcă pe loc. Publicul, zguduit, 
asistă la o triplă crimă, o crincenă 
dramă amoroasă cum rar s-a mai 
mai văzut. Morala filmului e precisă 
și tăioasă: vai de cel ce se îndrăgos- 
teste de o artistă, căci nenorocit va fi. 


Peliculă in culori, ecran lat, copiii 


sub 18 ani nu vor avea acces în sală, 
premiu sigur la festivalul filmului ani- 
malic de la Cannines (Franța). 


lon BĂIEŞU 


„de la Cannines (Franţa) 


sida 
sa 
Ki” 


Fa | Y A îl b 
Tripla intilnire 
Mihaela Mihai si Dan Nuţu se intilnesc pentru prima oară pe şi el pentru prima oară, ca cineast, cu proza lui Teodor Mazilu. 
platourile de filmare. Prilejul îl oferă ecranizarea romanului E si prima întîlnire a scriitorului cu cinematografia. 


sondaj în cineunivers 


motive de optim 


Cifrele preliminare cu privire 

la stagiunea cinematograti- 
nema că 1971—1972 par së confir 
me o tendinţă pe care obser 
vatorii cei mai atenți o sem 
nalaseră încă din stagiunea 
precedentă. Desigur, nu sintem deocam 
datë în posesia datelor complete, bilanturi 
serioase n-au putut fi incă alcătuite, teno- 
menul este încă la început, n-are ca- 
racter univoc si mai tolerează manifes- 
tări contradictorii. Dar faptul rămine fapt: 
in majoritatea țărilor dezvoltate, cinema 
matograful pare să fi făcut primii pasi 
spre ieșirea din criză. După circa cinci- 
sprezece ani de scădere continuă și pro- 


Trei momente dintr-o comedie de mare 


felor se menține la un nivel ridicat fenome 
nele de flexiune înregistrate cu citiva ani 
în urmă sint astăzi mult mai puțin vizibile. 


Vechile scheme dispar 


Nu ne putem încă pronunța asupra 
proporțiilor si implicatiilor unui proces 
aflat în deplină desfășurare. Dar, de pe 
acum, citeva remarci se impun. 

În mai toate țările occidentale cu o 
industrie cinematografică dezvoltată, pun- 
ctul cel mai de jos al perioadei de derută 
artistică pare să fi fost lăsat în urmă. 


vilvă cu Monica Vitti («Nini Tirbuşon») 


gresivă a numărului de spectatori şi a 
numărului de săli de cinema și (cu oa- 
recare reveniri temporare) de diminuare 
a numărului de filme produse, după circa 
cincisprezece ani de accelerată retragere 
în fața presiunii televiziunii, statisticile par 
să indice, în sfirsit, un reviriment, nu 
conjunctural, ci de substanță. Oamenii 
încep să se dezlipească de pe fotoliile din 
fața televizoarelor și să se îndrepte din nou 
spre sălile obscure, cifrele încasărilor 
cresc, multe studiouri înregistrează o fo- 
losire mai intensă a timpului de producție. 
interesant este că si în țările în curs de dez- 
voltare, în care frecventarea cinematogra- 


Vechile scheme de tip hollywoodian clasic 
(sau de tip european antebelic), ceea ce 
a fost numit cu sarcasm «cinematograful 
lui tata maren,o anumită viziune artistică 
liniară şi conformistă bazată pe flatarea 
intelectului şi sensibilităţii spectatorului 
mijlociu care mergea la cinema să se 
«deconecteze», o anumită moaaiitate de 
a gindi si realiza filmul (fie că era vorba 
de voioşia aseptică a comediilor sofisti- 
cate americane din anii ”30, fie de ironia 
politicoasă a producţiilor lui René Clair, 
fie de poveștile lui Walt Disney pentru 
copiii cuminţi de toate virsteie au 
mai subzistat destui ani după război, nu 


Cinematograful străbate 
o perioadă de mutație. 
Dar această mutație 
este parte integrantă 
a colosalei transformări morale 
pe care o suferă lumea 


numai în mentalitatea unor realizatori ci 
şi în mentalitatea unei bune părți din 
public, o asemenea modalitate şi-a epui- 
zat astăzi complet posibilitățile. Cinema- 
tografia contemporană a reținut din a- 
ceastă manieră, astăzi intrată în istorie, 
destule cistiguri tehnice, o bună şcoală 
de dirijare a actorilor, o indeminare in- 
discutabilă în a construi şi expune o 
poveste. 


Un nou echilibru 


În același timp cinsurectiile artistice» 
apărute la răscrucea deceniilor şase şi 
șapte (si mai tirziu) au fost și ele, în bună 
măsură,resorbite, nu fără a fi provocat în 
prealabil o profundă re-gindire a tematicii 
și limbajului cinematografic. E indiscutabil 
că astăzi nu se mai pot face filme (artis- 
tic valabile) ca înainte de explozia «furio- 


Westernul-spaghetti pierde teren în faţa problemelor 


contureze. O expresie spectaculoasă a 
acestei evoluții o constituie apariția acum 
citeva săptămini pe ecranele Parisului a 
noului film al lui Jean Luc Godard, reali- 
zat după ani de căutări iconoclaste şi tă- 
ceri dramatice. un mim qe asemeni «nor 

mal», beneficiind de prezența unor ve- 
dete mondiale (Jane Fonda și Yves Mon- 
tand) şi precedat (cine ar fi crezut asta?) 
de o intensă campanie publicitară. Un 
asemenea eveniment nu poate să nu pro- 
voace în sufletul nostru romantic-revo- 
lutionar o oarecare tristețe, dar el indică, 
totodată, asimilarea de către cinemato- 
grafia contemporană a unor poziții de 
avangardă. 


Succesul filmului politic 


Un alt fenomen care, după părerea 
noastră, explică revirimentul cinematogra- 


clasei muncitoare («Clasa muncitoare merge in Paradis») 


şilor» britanici, a noului val francez, a 
noului cinematograf brazilian, a perioadei 
de aur poloneze și cehoslovace, a under- 
ground-ului american. Filme cum sint 
«Incidentul» (pe care spectatorii noștri 
l-au văzut nu demult) sau ca «Filiera 
franceză» (cistigatorul Oscar-ului pe acest 
an) se înscriu, fără îndoială, în cadrul 
cinematografului «normal», (dar e vorba 
de o normalitate care n-ar fi putut să exis- 
te fără prealabila experiență a «under- 
ground»-ului). Fapt este că experienţele 
exacerbate (de tipul «antifilmului») s-au 
consumat şi un nou echilibru, pe o vo- 
lută superioară a spiralei, începe să se 


fiei contemporane, este tot mai pregnanta 
sincronizare a filmului cu problematica 
actuală. Nu de azi și nu de ieri (dar nici 
de prea multă vreme) se vorbeşte despre 
succesele pe care le recoltează pe meri- 
dianele globului filmul politic (în înțelesul 
concret, perfect delimitat al termenului). 
Dar, trebuie să recunoaștem, pină nu de- 
mult, aceste succese se retereau la filme 
izolate sau la pături subțiri (deși influente) 
ale opiniei publice. Astăzi, într-o tot mai 
mare măsură, e vorba de un fenomen de 
masă, de faptul că în ce priveşte «box- 
office»-ul, filmul politic concurează şi 
depășeşte westernul sau comedia senti- 


n i i ta e a Y 


mentală. 

O cinematografie care s-a aflat în per- 
manentë, de la război încoace, în primele 
rinduri nu numai in ce priveşte tendințele 
autentic înnoitoare, ci şi în ce priveşte 
sensibilitatea față de înclinațiile ascunse 
sau mărturisite ale publicului de rind — 
e vorba, bineînțeles, de cinematografia 
italiană — prezintă în această privință un 
tablou edificator. În locul «peplum»-urilor, 
a! westernurilor-spaghetti, al filmelor muz: 
cale, locul preponderent in producţia ul 
timului an îl dețin filmele politice. Peliculc 
ca «Sacco şi Vanzetti», «Anchetă cu pri 
vire la un cetățean mai presus de orice 
bănuială}, «Clasa muncitoare merge in 


nu înseamnă, desigur, că televiziunea nu 
va continua să se dezvolte și nu va con- 
tinua să exercite o influență considerabilă 
asupra spiritului oamenilor) şi, deci, ri- 
valitatea dintre cinematografie și televi- 
ziune începe să se așeze pe baze noi si 
să-și piardă caracterul dramatic, exclusi- 
vist. Problema nu se mai pune în termenii: 
film sau TV, ci film și TV. Filmul contem- 
poran a asimilat citeva din cistigurile te- 
leviziunii (așa cum, mai înainte, teatrul 
asimilase unele dintre noutățile aduse de 
limbajul cinematografic) si în același timp 
s-a delimitat mai clar de televiziune, rea- 
uzinau-se treptat un tel de «gentlemans 
agreement» cu privire la impartirea imen- 
sului teritoriu al artei imaginilor în miş- 
care. Ca să dăm un singur exemplu, 
scenele de masă, antrenind o amplă fi- 
guratie, scene improprii micului ecran, 
revin cinematografiei, în timp ce lungile 
desfășurări epice, bogate în episoade și 
în zvicniri spectaculoase, greu de con- 
centrat în filme de o durată de 90 sau 120 
de minute, îşi găsesc albia lor firească in 
serialele de televiziune. 


Pentru ca «Filiera» să fie socotit film normal 
a fost nevoie de underground («Filiera franceză») 


paradis» și multe, multe altele au avut un 
succes de public răsunător. Elementul 
politic este considerat ca un factor adu- 
cător de încasări. lată, de pildă, «Nini 
Tirabuscio», o comedioară populară, uşor 
licențioasă, avind drept protagonistë pe 
Monica Vitti, care a ținut afișul în Italia 
luni și luni de zile; sensibil la gustul pu- 
blicului, regizorul Marcello Fondato a con- 
trapunctat scenele de cabaret cu o acerbă 
satiră a burgheziei prefasciste, a adus pe 
ecran violentele intruntëri politice din pe 
rioada ascensiunii mussoliniene, a cre 
ionat cu apă tare portretele carnavaleşii 
ale unor literați ca Marinetti și D'Annunzio, 
grăbiţi să imbrace cămașa neagră. În- 
tr-una din scenele-cheie, fetele «din po- 
por si muncitorii din sală cîntă Interna- 
tionala. Unde sint vremurile cînd filmele 
angajate trebuiau ele să caute, pentru a 
cistiga publicul, sprijinul unor secvențe 
sentimentalo-erotice? 


Sfirgitul rivalitatii film — TV 


Am amintit de situaţia din Italia, dar lu- 
cruri asemănătoare se pot spune des- 
pre noua producție cinematografică a- 
mericană şi despre miimele ain multe alte 
țări. E clar că în asemenea condiţii pu- 
blicul larg se simte mai atras ca în trecut 
de sălile de cinema, în care găsește re- 
flectate artistic multe din întrebările care-l 
frămintă ca cetățean. 

În sfirşit, perioada de fascinatie a tele- 
viziunii se apropie si ea de stirșit (ceea ce 


Toate aceste fenomene se integrează 
într-un proces mai amplu, în care cinema- 
tografia devine pentru prima dată o artă 
universală, comună tuturor popoarelor. 
Cunoscutul critic marxist francez Gërard 
Langlois scria recent: «Trebuie să re- 
cunoaștem ca evident faptul că cinëmato- 
graful străbate actualmente o perioada de 
mutație tără precedent, mai importantă 
decit cele pe care le-a cunoscut o dată cu 
«apariția vorbitorului» sau imediat după 
cel de al doilea război mondial. Această 
mutație este parte integrantă a colosalei 
transformări morale pe care o trăiește 
lumea. Toate țările și-au ciștigat astăzi 
dreptul la cuvint și la imagine». 


Poate nu e lipsit de semnificație faptul 
că cinematografia românească își caută 
astăzi un al doilea elan tocmai într-o 
vreme în care si pe plan mondial, filmul 
începe să cunoască o perioadă de lim- 
pezire și regăsire la nivelul superior. O 
asemenea convergență, dacă este în- 
teleasă şi asumată cu responsabilitate, 
nu poate să nu aibă consecinţe favorabile, 
aşa după cum discrepanta dintre ineluc- 
tabilele necesități simplificatoare ale unei 
cinematografii tinere într-o societate care 
abia îşi definea contururile si căutările 
chinuitoare (şi uneori sterile) ale cinema- 
tografiei de tradiție a contribuit, într-o 
măsură mai mare sau mai mică, la insa- 
tisfactia creatorilor și, implicit, la neim- 
plinirile din anii trecuți. 

lată, deci, încă un motiv de optimism. 


H. DONA 


un spectator temperat 


Cinematograjul 


stilou 


Cind pelicula 


va fi la fel de ieftină 
ca o bere la halbă, 
orice cetățean onorabil 


va putea să facă un film. 


Dacă ar exista posibilități materiale 
cred că ne-am trezi cu mai multi regi- 
zori decit poeti... Dar nu te poţi apuca 
să faci un film cu dezinvoltura cu care 
te-ai înhăma la scrierea unui poem. 
Enormele dificultăți materiale împie- 
dică încă spontaneitatea creaţiei. Căci 
nu te poți trezi într-o noapte fulgerat 
de o idee și să te apuci imediat s-o 
transmiti pe peliculă. Chiar dacă ai 
avea geniu, trebuie së mai aştepţi. 
Nu e suficient «să ai o idee». Ideea 
ta trebuie imbrëtisatë de alții. Din 
acest punct de vedere poetul are o 
situație privilegiată. Nimic nu-l împie- 
dică să-și transmită sentimentele, pe 
cînd cineastul... De aceea cineastii 
se recrutează nu numai din rîndurile 
oamenilor de talent, ci și din rîndurile 
celor înzestrați cu răbdare, talent or- 
ganizatoric și spirit practic. Firile fra- 
gile n-au prea multe șanse cinemato- 
grafice. În cinematografie nu trebuie 
numai să te «impui», trebuie și să 
«răzbaţi». Cinematograful e © artă 
colectivă, chiar dacă regizorul detine 
rolul decisiv. Pină la urmă, depinzi 
de alţii. Din această oboseală față de 
aerul prea colectiv al filmului, s-a 
născut «filmul de autor». Regizorul 
devine stëpin absolut, un monarh fără 
nici o opreliste, regizorul îşi scrie cu 


Regizorul îşi confecționează vedetele 


costă o avere. Așa că sponlancitatea 
deplină ține deocamdată de viitor. 
Aşa s-a născut visul feeric al «cine- 
matografului stilou». Cind pelicula va 
fi la fel de ieftină ca o bere la halbă, 
cind aparatele vor costa cit o përeche 
de pantofi — orice cetățean onorabil 
va putea să facă un film. O, frumoase 
timpuri... Producerea unui film va de- 
veni un lucru foarte obișnuit. Ce fru- 
moase vacanțe vor fi atunci. Vom pleca 
la mare și vom face filme de lung-me- 
traj... Ne vom bronza si vom crea capo- 
dopere. Nu vor mai exista vedete... 
interpreții vor fi rudele noastre din 
provincie şi prietenii din copilărie. 
Ne vom face reciproc cadouri, filme 
nemuritoare. Vom dedica filme femei- 
lor iubite, cu dezinvoltura cu care le 
dedicăm astăzi sonete. Ne vom scoate 
stiloul din buzunar și vom scrie fil- 
mele care ne dor, care ne apasă. Înce- 
pătorii se vor putea manifesta în toată 
splendoarea, iși vor prezenta in mo- 
deste serviete filmele, aşa cum vin 
astăzi poeţii cu versurile la redacție. 
Dacă nu vor fi reușite le vom da foc, 
fără spaima de natura economică. 
Cinematografele — transformate in- 
tr-un fel de edituri — vor anunţa in- 
cepătorii că «filmele neutilizabile nu 
se înapoiază»... 


ar 
P 


+ 


(«Zabriskie Point») 


mina lui filmul, din acest moment des- 
tinul lui începe să se asemene cu cel 
al romancierului. Un film de Fellini. 
Un film de Antonioni, un film de Berg- 
man. Actorii încep să fie împinşi unde- 
va în umbră... Scenaristii, striviti si ei, 
sint toti niste biete unelte... Compozi- 
torul îşi arată aptitudinile geniale nu- 
mai cînd i se permite. Regizorul nu 
mai apelează la vedete consacrate, 
ci îşi face el, cu mina lui, vedetele de 
care are nevoie. 

Dar nici filmele de autor nu asigură 
deplina spontaneitate... Căci produ- 
catorul n-a dispărut incă şi un tilm 


Cu «cinematograful-stilou» va înce- 
pe, cred eu, perioada de aur a filmu- 
lui... Atunci, într-adevăr, filmul va fi 
un act de creație spontan, atunci 
cineastul va fi pe picior de egalitate 
cu poetul. Au dreptate optimiştii în- 
raiti care susțin că cea de a șaptea 
arta se atlă de-abia la început... Toc- 
mai revoluția tehnică va asigura cine- 
matografiei simțul poetic, deplina ei 
înflorire... 

Dar se pare că mai e ceva timp pină 
atunci. 


Teodor MAZILU 


31