Revista Cinema/1963 — 1979/1971/Cinema_1971-1666897506__pages51-100

LA ORDINEA ZILEI: 


CUVINT ÎNAINTE 


Ecaterina OPROIU: Poate că în 
momentul de față condiţia actorului 
nu este chiar, pentru cinematografia 
noastră, problema problemelor. În orice 
caz, ea a fost si este o problemă 
importantă. Dumneavoastră, actorilor, 
vă datorăm multe din succesele filmu- 
lui românesc. Dumneavoastră sinteti 
florile şi stelele cinematografiei. Aici 


lon BESOIU: Să ne grăbim. 


e totuși un sector dificil, care are încă 
multe neajunsuri. E bine să discutăm 
despre aceste neajunsuri, deşi dum- 
neavoastrá, ca și mine, știți bine că 
numai prin discuții nu putem să urnim 
din loc tot ce trebuie să fie urnit. 

De altfel, nu este pentru prima dată 
cind ne întilnim la o asemenea masă 
rotundă. Dar cred că este prima dată 
cind, întilnindu-ne, putem spune efec- 
tiv că cinematografia a devenit o pro- 
blemá de interes national, că ea se 
bucură de cea mai largă audienţă, la 
cel mai înalt nivel. Ea a făcut în ultimii 
ani obiectul a două reuniuni ale foru- 
lui suprem al vieții noastre culturale, 
la Comitetul Central al Partidului. 

Ştim că ne vom întilni cu probleme 
pe care le-am mai discutat, ne dăm 
seama și de dificultatea deosebită a 
discuţiei noastre, fiindcă actorul este 
acel punct nevralgic în care se intilnesc 
uneori, într-un mod incomod, toate 
firele unei cinematografii — scenariul, 
regia, imaginea, organizarea ș.a.m.d. 
Dar nu este în spiritul publicisticii 
noastre să evite punctele nevralgice. 
Dimpotrivă, mai devreme sau maitirziu, 
ele trebuie abordate și în cinematogra- 
fie, in același spirit critic, ascuţit şi 
constructiv, cum au fost şi sint aborda- 
te in celelalte domenii ale vieţii noas- 
tre economice, sociale, culturale. 

Coiea RĂUTU: Am înţeles că nu 
ne invitați să facem un bilanț, nici sá 
ne improvizăm în causeuri sau critici 
de film. De aceea, fără introduceri... 


4 


ACTORUL 


PRINCIPALUL: 
SĂ SE 
ASIGURE 
PORTOFOLIUL 


Mircea SINTIMBREANU: De aici 
pornesc foarte multe. Este, întradevăr, 
«pămintul care arde» sub picioarele 
realizatorilor noştri. 

Mircea ALBULESCU: Din cite sint 
informat, scenariștii noștri scapă din 
vedere un aspect. Ei caută o poveste 


decit un film de aventuri — dar perso- 
najul meu, dacă trăiește, trăiește prin 
faptul că scenariul s-a schimbat cum- 
va, a fost adaptat puțin după mine. 

Amza PELLEA: Dar este inimagi- 
nabil să se creeze o cinematografie 
națională — și nimeni n-a procedat 
astfel — scriindu-se scenarii de dragul 
scenariilor, fără a se porni de la actorii 
existenți. Aici un critic ar putea să 
adauge argumente, în sensul că filmul 
nu e piesă de teatru, el e și scriitură 
literară, dar în același timp e și chip 
concret, tipologie specifică gi de cel 
puțin 50 de ani și americanii și suedezii 
și sovieticii şi francezii constituie case 
de producție, scriu scenarii și tac film 
pornind de la actorii existenți. De 
obicei, la noi se scriu însă scenarii 
ideale pentru niște actori care nu 
s-au născut încă. De aceea nu rareori 
avem mari dificultăți în munca de reali- 
zare a rolurilor. Ni se dau texte greu 
de rostit, cu relaţii între personaje care 
nu conving, cu situaţii false, printre 
altele pentru că se întimplă ca scena- 
ristul să nu ştie cu ce regizor va lucra 
sau, dacă scenaristul cunoaște regizo- 
rul, nici unul nici altul nu știu ce actori 
voravea. Or, altceva este cind scenaris- 
tul și regizorul știu de la început cu cine 


Virgil OGÁSANU: Vreau un scenariu! 


«despre» sau «despre» sau «despre». 
N-am auzit o dată spunindu-se să 
facem un film «cu» cutare actor sau 
actori. O singură dată s-a spus să 
facem un film cu Ciobotărașu... Or, 
ținindu-se seama de faptul că, în 
momentul de față, România posedă un 
grup de nu știu cite zeci de actori deo- 
sebit de valoroși, ar trebui să se scrie 
si pentru ei. 


actorul, 


sursá de inspiratie 


Florin PIERSIC: Eu am avut la 
«Haiducii» o experiență pe care vreau 
să v-o relatez. Eram la Rucăr cind a 
venit Eugen Barbu la filmare. El nu mă 
voise in distribuție. S-a vizionat mate- 
rialul. S-a terminat proiecția. Mă duc la 
Barbu. — Trebuie să schimbăm scena- 
riul, zice. — Cum să-l schimbăm? — 
Da. Nu-i bine, ai mai imbátrinit, e 
adevărat, merge, dar ești altfel decit 
rolul. Trebuie să-ți schimbăm și nu- 
mele. Si au schimbat numele, filmul 
începe acum altfel, au creat alte relații, 
au construit alte scene, din mers, fără 
să anuleze ceea ce se filmase. 

Ecaterina OPROIU: Deci, l-ai in- 
spirat. 

Florin PIERSIC: Oricum, părerea 
mea este că — sigur că n-o să vedeți 


vor face filmul. Regizorul ii poate spune 
scenaristului fie și un detaliu: — Stii 
că Albulescu fluierá frumos sau cîntă 
din frunză și dacă îl distribuim... — 
Atunci în scena cutare să nu cinte la 
mandolină, sá cinte din frunză, să 
schimbăm scena, să o mutăm în altă 
ambiantá. Si așa mai departe. 

Virgil OGÁSANU: Ştiţi cum ince- 
pe colaborarea noastrá la un viitor 
film, care ni se anunță de obicei 
telefonic? Te duci la Buftea, intri în- 
tr-o sală în care nimeni nu ştie cum 
te cheamă și, după ce aștepți un timp 
degeaba, pină la urmă întrebi: — Dar 
despre ce e vorba? Vreau un text de 
scenariu. Ti se răspunde: — Nu, pen- 
tru că acum le batem la mașină. 
Deocamdată vreau să te văd la față, din 
profil... 

Mircea ALBULESCU: Eu chiar 
acum mă duc la Buftea. Mă așteaptă 
mașina jos să mă duc să dau o probă 
pentru un film despre care n-am citit 
măcar un rînd și nu ştiu despre ce e 
vorba. Se spune: să avem vedete! 
Dar cum? 


actorul, 


corp al metaforei 


lon CARAMITRU: Aga cum se 
spune în toate materialele revistei 


«Cinema»: la baza unei cinematografii 
de calitate și de nivel internațional stă 
scenariul, deci viața inclusă în faptele 
de artă. Însuși nivelul nostru intelec- 
tual se exprimă, cred, prin numărul de 
filme de actualitate, stringent actuale, 
care sint cele mai reprezentative pen- 
tru o cinematografie modernă, pentru 
ceea ce dorim să fie în viitor filmul 
românesc. Ceea ce putem juca, în 
rolurile şi filmele noastre, este ceea ce 
de fapt trăim azi și bineinteles visăm 
pentru miine. Rolurile noastre nu au 
altfel de unde să-și extragă substanța 
şi cum să capete corp. Filmul de actua- 
litate trebuie deci să fie expresia nive- 
lului spiritual al societății noastre de 
azi, care a evoluat și dramatic și com- 
plex și spectaculos. Filmul bun trebuie 
să fie expresia dorințelor, nemárturi- 
site încă cinematografic, ale genera- 
tiilor de oameni care «se agită», care 
creează, care gindesc, care trăiesc 
intr-un anumit fel. Filmele noastre sint 
schematice fiindcă noi nu avem încă 
puterea sau priceperea sá intátigám 
toate aceste lucruri. 

Eu am făcut filme în care m-am plăcut 
foarte puţin. Văzind insă curios cam 
toate filmele românești, mi-am dat 
seama că foarte rar poți crede ceea ce 


ar 


Amza PELLEA: Sintem florile.. 


se intimplá pe ecran. Or, de la aceasta 
trebuie pornit. Neorealismul italian a 
murit sau a lásat un gol pentru un timp, 
ca sá nască pe urmă marele film felli- 
nian sau antonionian, dar cinematogra- 
tia italiană a avut nevoie de acel realism 
crud, de viața care a spart canoanele 
convenționalismelor. Deci, lăsaţi viața 
aga cum e, mai bună sau mai rea, sá 
pătrundă în film. E un adevăr simplu, 
ca un ou al nu știu cui... 


Mircea ALBULESCU: Discutind 
despre roluri şi despre scenarii, sigur 
că n-o să ne apucăm acum, noi, să 
indicăm surse de inspirație, şi cu atit 
mai puțin metode de lucru pentru 
scenariști. Dar, ca oameni care citim 
și uneori mai și interpretăm ceea ce 
citim, nu putem să nu observăm că 
presa noastră, romanul românesc con- 
temporan sint mult mai legate și mai 
inspirate de ceea ce se întimplă astăzi 
în țară, de oamenii printre care circu- 
lăm. Cu un plus de efort și, probabil, 
de metodă, e de presupus că aceasta 
ar fi posibil și în cinematografie. De 
aceea eu cred că este inadmisibil 
ca să nu existe scenarii suficiente și 
o serie întreagă de regizori să stea. 
Şi, implicit, regizorii stind, stau și 
actorii. 


Silvia POPOVICI: Ar fi bine, poa- 
te, să ne explice tovarășul Mircea Sin- 
timbreanu, ce se întimplă cu vechea 
idee a constituirii... 


Y 


UNUI CORP 

DE ACTORI 

Al 
CINEMATOGRAFIEI 


Mircea SÎNTIMBREANU: Trebuie 
să spun că este vorba despre o cerință 
care astăzi se află exprimată sub for- 
ma unei indicații a conducerii de partid. 
Avind în vedere numeroasele defec- 
tiuni în rentabilizarea filmelor noastre, 
se înțelege că nu se poate planifica 
nimic în activitatea noastră fără a avea 
la dispoziţie actorii. 


actorul, 


elementul mobil 


Actorul de teatru, solicitat și de radio 
şi de televiziune, este elementul cel 
mai mobil și unul din elementele cele 
mai incerte care, așadar, influențează și 
șubrezeşte capacitatea contractuală a 
studioului. Dar părerea mea este că ar 
fi ușor utopic ca, pentru 15 filme anual, 


$ j k 
k E 


Irina PETRESCU: Sute de aşteptări 


chiar cu tendința de creștere spre 18, 
să constituim un corp de actori sala- 
riati ai cinematografiei. La o producție 
de 15 filme anual, corpul de actori 
specializați n-ar putea, după părerea 
mea, să rezolve problemele puse in 
discuție, printre altele gi datorită dorin- 
tei fireşti a spectatorilor de a vedea şi 
alte figuri, de a vedea cit mai diverse 
fizionomii in filmele noastre. Vreau sá 
spun că problema ne preocupă, dar 
rezolvarea ei necesită un studiu foarte 
serios. Trebuie intii și intii să ne consti- 
tuim noi un portofoliu de scenarii, să 
avem certitudinea planurilor pentru 
viitorii doi ani ai producției, cel puțin. 
Eu văd această preocupare ca o ten- 
dintá care trebuie urmărită, pe baza 
indicației despre care am vorbit. 
Dina COCEA: Deci este o indicație 
care trebuie luată ca o tendință? 
Mircea SINTIMBREANU: Înţeleg 
prin tendintá ceva extrem de practic 
și clar și tenace, nu un «pium desi- 
derium». Noi am început și continuăm 
să transformăm tendința aceasta în 
realitate. Am deslegat niște băieri ale 
legislației contractuale, privind consti- 
tuirea portofoliului. Avem acum posi- 
bilitatea de a plăti idei, sinopsisuri, su- 
biecte, precum și de a plăti aproape 
integral un scenariu care știm că va 
intra peste doi ani în producţie. De 
altfel eu nici nu văd soluția in sensul 
de a trece actorii in cinematogra- 
fie ca salariați. În sistemul pe care 
l-am discutat și care va fi pus la punct — 


devreme ce acelaşi Comitet conduce 
și cinematografia și teatrele — se pune 
problema detașării unor actori în ci- 
nematografie, cu contracte ferme, de 
un an sau doi, ceea ce nu exclude 
posibilitatea ca alți actori să fie angajați 
in continuare, după vechiul sistem, la 
realizarea unor roluri, în timp ce con- 
tinuă să joace în teatru. Trebuie 
să tindem insă să creăm acele con- 
ditii necesare, ca sá nu ratăm ceea ce 
în principiu ni se pare normal. 

Dina COCEA: Eu cred că sistemul 
care s-a propus, al unui grup speciali- 
zat de actori, este in favoarea cinema- 
tografiei. Fie cá este vorba de rentabi- 
litatea propriu-zisă, fie că este vorba 
de rentabilitatea artistică, această so- 
lutie nu e numai bine găsită, e şi 
imperioasă. Adică să nu rămină o 
utopie gi nici o simplă «tendinţă», ci sá 
se finalizeze practic. 

lon BESOIU: Ştiţi că studioul 
«București» n-a putut să scoată din 
activitatea de la teatru pe Amza Pellea 
pentru «Mihai Viteazul», sau pe mine, 
dar a plătit cu regularitate zeci de mii 
de lei pentru fiecare din spectacolele 
suspendate din cauza reţinerii acto- 
rilor la filmări. E cazul, cred, să ne 
grăbim cu crearea acelor condiții... 


actorul, 


lucrător cu sufletul 


Amza PELLEA: Ne-aţi chemat aici 
ca actori. Facem o meserie care se 
cheamă artă. lucrăm cu sufletul, cu 
sensibilitatea. O să vi se pară că 
schimb tema, dar de fapt, eu vorbezc 
in aceeaşi ordine de idei Este inadmi- 
sibil ca un actor care joacă rolul prin- 
cipal să fie adus la 7 dimineata la 
filmare și să tragă primul cadru de 
film la 11 seara 

ilinca TOMOROVEANU: Eu am 
jucat în «Războiul domnitelor». Fà- 
ceam naveta Bucuresti-Brasov, jucind 
aproape în fiecare seară la București. 
Eram dusă la Brașov la 2 noaptea și la 
6 dimineaţa plecam la Rupea, în virful 
dealului. Şi stăteam toată ziua și nu fil- 
mam un cadru și plecam la 3 și jumătate 
după amiaza inapoi la Bucureşti să joc 
seara și noaptea veneam iarăși la 
Brașov și iar stăteam toată ziua de- 
geaba. 

Marga BARBU: Și nu e singu- 
rul caz. 

Mircea SÎNTIMBREANU: Dar, co- 
mandantul, acolo, era un regizor. De 
ce nu filmati? 

llinca TOMOROVEANU: Pentru 
că la Buftea nu prea există planificare 

Silvia POPOVICI: Pentru că, pro- 
babil, regizorului ii trebuiau aparatele 


pe care le lua altă echipă 

llinca TOMOROVEANU: Pentru 
că n-au fost caii! 

Mircea SINTIMBREANU: Și dacă 
n-au fost caii, de ce v-au chemat? 

Ilinca TOMOROVEANU: Pentru 
că n-au fost anunțați că nu au cai 
E un cerc vicios 

Mircea SÎNTIMBREANU: După 
cum vedeți nu este vorba numai de 
specializarea actorilor, ci şi de prote- 
sionalitate, disciplină și răspundere 
pină la ultima verigă. 


actorul 
și minutul de gîndire 


Mircea ALBULE SCU: Să știți că, 
in anumite condiții speciale, s-a dove- 
dit că doleantele noastre se pot re- 
zolva. Într-o anumită situație, cind 
împrejurările erau extrem de ferme și 
am fost invitat să-mi părăsesc teatrul 
aflat în turneu şi să mera la filmare, 
am spus: — Nu, nu vin! Atunci s-a dez- 
lántuit cea mai mare melodramă din 
lume. — Bine, am spus, vin, dar stau 


Florin PIERSIC: Am mai imbátrinit, dar 


numai trei ore pe platou. Şi am plecat 
noaptea la 12 din Galaţi cu o maşină 
ONT, costind mii de lei, am fost dimi- 
neata la 8 şi jumătate la Șelimbăr, sí 
cind am ajuns acolo, dublura era la 
locul meu, sub reflectoare, setrăseseră 
deja, cu dublura, cadrele din spate, to- 
tul era pregătit, am intrat, am filmat 
primplanurile, ca Belmondo, m-am suit 
în mașină şi am plecat înapoi Că aveam 
spectacol. Este cea mai bună scenă a 
mea din film. M-am simțit ca un dum- 
nezeu 

Mircea SÎNTIMBREANU: Se poa- 
te, dar este soluția eroică și cea mai 
costisitoare 

Mircea ALBULESCU: Dar de ce 
trebuie să fie organizatorii strinsi tare 
cu ușa, ca să gindească un minut mai 
mult? 

Mircea SÎNTIMBREANU: Este 
perfect adevărat, așa este. Devenim 
practici numai sub presiune 

Mircea ALBULESCU: Nu știu dacă 
cunoaşteţi povestea mea de la «Dacii». 
Am venit la 6 dimineața la Buftea 
m-au machiat și mi-au spus: — Stai, 
că te chemăm. Din cînd în cind, mai 
întrebam: — Filmez? — Stai, domnule, 
în cabină, ce vii să ne baţi la cap? Se 
filma marea scenă în care, după cum 
îmi spusese Sergiu Nicolaescu, eu, cu 
pieptul meu, apăram Argidava. Am 
visat scena asta de la Argidava zi și 
noapte. Si stau așa, machiat în cabină, 
pînă la 6 seara. Atipisem chiar putin, 
aşteptind să vină cineva să mă cheme 


Speriat, la 6 seara; cobor. Era o femeie 
care mátura. Zic: — Unde-s ăștia cu 
filmul? — Nu ştiu, domnule. M-am dus 
pe platou — nimeni. M-am dus pe cimp 
— nimeni. Am rămas singur la Buftea! 
A doua zi, mă duc la Nicolaescu și-i 
spun: — Marea mea scenă de la 
Argidava, ce-i cu ea? — Măi băiete, 
zice, ce vrei? Dacă nu treci și tu pe 
aici? 

In altă ordine de idei, mai gravă, să 
ştiţi că meseria de actor de film este 
atit de specifică, încit... 


NU SE POATE 
STĂPÎNI 

DECIT 

DACÁ FACI FILM 


Silvia POPOVICI: Degeaba joci in 
teatru, degeaba joci la televiziune. Este 
cu totul altceva. Eu a trebuit să aștept 
trei ani ca, după «Gioconda fără suris», 
Malvina Urșianu să facă un nou film, 
«Serata». 


ne BR 


actorul 


si timpul 


Dina COCEA: Citi ani au trecut de la 
«Darclée»? 

Silvia POPOVICI: Îmi pare rău că 
trebuie s-o spun: 15. Atunci eram 
oprită pe stradă si mă întrebau multi 
spectatori: Ce lucraţi? Ce va mai turna 
cinematografia cu dumneavoastră? 
Cred că oricine dintre noi poate ceda 
oricind locul altor interpreţi, dacă ci- 
nematografia are nevoie de asta. Nu- 
mai să se lucreze, să fie folosite, în 
folosul filmului românesc, acele posi-, 
bilitáti care au fost oferite cinemato- 
grafiei: studiouri, cadre, fonduri. Dar 
atita timp cit nu se fac filme sau se fac 
doar citeva — iar de la un timp numărul 
anual al filmelor a scăzut în loc să 
crească, încît uneori nu aveți ce scrie 
în revista dumneavoastră despre cine- 
matografia românească — evident că 
nu vom putea să formăm un grup de 
actori, nici vedete, nici anti-vedete, 
nimic. 

Dacă nu putem face filme, nu facem 
Spunem din capul locului că închi- 
riem Buftea pentru nu ştiu citi ani și 
obținem în felul acesta nişte venituri 
şi renuntám să facem filmele noastre 
proprii. Sau facem, dar acceptăm ris- 


—> 
5 


4 


ircea 


cul de a cheltui și uneori chiar de a 
pierde ceva pentru propagarea ideolo- 
giei noastre, a vieții noastre contempo- 
rane si a artei românesti. 

Arta, știm foarte bine, nu este renta 
bilitate sigură. Dacă vrem s-o facem, 
bine. Dacă nu, mai construim un la- 
minor în plus și mergem poate la 
rentabilitate sigură. Dar avem tot inte- 
resul să avem o cinematografie na- 
țională, fiindcă filmele noastre sint 
cu adresă. Noi facem film politic, film 
popular și film de artă, apreciate pen- 
ta conținutul lor și pentru calitățile 
or. 

Amza PELLEA: Lipsa de perspec- 
tivă a unui actor într-o cinematografie 
evoluată este și ea greu de imaginat 
Eu am jucat pe Mihai Viteazul timp 
de doi ani. Dar, în tot acest timp, n-am 
știut dacă mai joc în vreun film vreo- 
dată și, dacă am să joc, ce-am să joc. 
N-ar fi oare foarte important pentru 
noi, actorii, să știm că la anul avem de 
jucat cutare rol, din cutare scenariu, 
făcut după romanul cutare? Eu n-aş 
avea nici atunci liniște, dar probabil că 
rezultatul muncii mele ar fi mult mai 
bun 


actorul 


si planificarea 


Mircea ALBULESCU: Nu vreau să 
dramatizez lucrurile, dar ele insele 
sint foarte aspre. Cu corp, fără corp 
special de actori — nu asta este pro- 


ALBULESCU: Vedete! Dar cum 


blema. În cazul meu şi al actorilor de la 
Teatrul de Comedie, directorul a spus 
aşa: — Spuneți-mi cu un an de zile 
înainte sau cu 6 luni cine va lucra în 
cinematografie — și vă dau drumul: 
pe un an, pe doi, pe trei. Dar să ştiu! 
Dar să-mi spuneţi din timp! Dar dacă 
îl întrebi pe un regizor: — De ce nu 
lucrezi? — Păi, zice, n-am scenariu. 
Sau: — N-am terminat discuțiile cu 
scenariul. lată deci că toată discuția 
se intoarce din nou asupra celor do: 
vinovați esentiali: pe de o parte — 
scenariul, pe de alta — organizarea, 
sistemul de lucru. 

AL STRUTEANU: Dar scenariul 
acela care n-a intrat era foarte bun? 
Era un scenariu care merita să intre în 
producţie? 

Mircea ALBULESCU: Da. Sint sce- 
narii care au așteptat la redacție 4-5 ani 
de zile. lulian Mihu, ca să dau doar un 


6 


exemplu, a scris mai multe scenarii. A 
intrat vreunul? N-a intrat. Numai re- 
dactia ne poate apoi răspunde, de 
pildă, de ce în cinematografia noastră 
nu se folosește sistemul de compune- 
re și de finisare a scenariilor prin con- 
tribuţii specializate, sistem generalizat 
în cinematografia modernă. 

Valerian SAVA: Nu numai «idei» 
si «sinopsisuri», dar și colaborări la 
dramatizare, la adaptarea cinemato- 
grafică, la dialog, gag-uri și asa mai 
“avarte. 


actorul 


si nasul în farfurie 


lon BESOIU: Dumneavoastră știți 
că Petre Gheorghiu trebuia să joace 
în filmul pe care l-au făcut Mircea Mol- 
dovan și Gică Gheorghe — «Fraţii»? 
Nu știu cine și cum s-a ocupat de acest 
scenariu și nici cum era. Cert este că, 
pe parcurs, lucrul s-a sistat de citeva 
ori, în așa fel incit, așteptind, Petre 
Gheorghiu n-a jucat un an de zile la 
Teatrul Bulandra si pină la urmă nici 
în tilm n-a mai jucat. Nu e o pierdere 
pentru Petre Gheorghiu în primul rind, 
ci pentru teatrul şi filmul românesc, că 
e vorba de un actor excelent Acesta 
este un aspect. 

Alt aspect. Pe mine mă invită Dinu 
Cocea să fac «Haiducii» şi-mi spune 
că după aceea vom face seria a doua 
si a treia. Perfect După o perioadă, 
mă întilnesc cu Malvina Urşianu care 


Marga BARBU: Un cuvint: organizare! 


imi propune să joc in «Gioconda fără 
suris». Mă duc la Cocea: — Uite, 
Malvina vrea să fac un rol. — Nu, n-ai 
timp deloc, zice. Trebuie să faci seria a 
doua şi a treia la «Haiducii». — Bine. 
Îi spun Malvinei Urşianu că nu pot. 
După citeva săptămîni, auzind că seria 
a doua a filmului a intrat în producție 
si văzind eu că nu mă cheamă nimeni la 
o probă de costum sau de machiaj, 
mă duc la Buftea, cu un amic care avea 
mașină. Și-l întilnesc pe Dinu Cocea 
stind cu directorul filmului la o masă, 
la bufet, cu nasurile în farturie. Zic: 
— Bine, dar pe mine nu mă chemați? 
— Ştii, noi te stimăm foarte mult ca 
actor, dar ne-am gindit că nu faci bine 
pereche cu an actor din seria a doua. 
Şi atunci n-o să mai joci în filmul nos- 
tru. M-am întors la Malvina Urgianu: 
— Ştii, zic, nu mai joc în «Haiducii»... 
Era prea tirziu, luase pe altcineva. 


actorul 


si angajamentele 


actorul 
si brinza dată cu gaz 


Silvia POPOVICI: Am iscálit anul 
trecut un contract. Modul în care arată 
contractele noastre este greu de cali- 
ficat. Nu din punctul de vedere al 
încadrării financiare — aceasta este 
altă chestiune pe care dumneavoastră, 
Centrul Naţional al Cinematografiei și 
Studioul «Bucureşti» ar trebui s-o 
mai analizati. Mă refer însă la redacta- 
rea acestui contract care este inadmi- 
sibilă pentru relația cinematografiei 
cu actorii: noi avem numai obligații 
fată de cinematografie, cinematogra- 
fia n-are nici un fel de obligaţii față de 
noi. 

Colea RÁUTU: E, de fapt, un fel de 
angajament. 

Silvia POPOVICI: Însuși tonul 
redactării este inadmisibil pentru... 

Dina COCEA: Pentru demnitatea 
noastră. 

Silvia POPOVICI: Deci trebuie 
schimbat ceva, trebuie schimbată în- 
sági mentalitatea cinematografiei în 
ceea ce ne priveşte. Să discutăm 
despre relația scenariu-actor sau regi- 
zor-actor? Relaţiile noastre cu regi- 
zorii sint bune. Adevărata relație de 
discutat este: cinematografie-actor! 

Mircea ALBULESCU: Această re 
latie — Silvia are dreptate — este abso 
lut penibilă. Au nevoie de tine, te aduc 
cu autobuzul cum te-aduc, după care, 
cînd s-a terminat filmul, te lasă acolo. 


de 


y 


Silvia POPOVICI: Astepti ceasuri 
întregi. 

Marga BARBU: Ştiţi, dacă un cal 
se pierde sau moare, studioul «Bucu 
rești» plătește 70 000 lei. Dar dacă un 
actor pățește ceva în timpul filmării, 
contractul nu prevede nimic. 

Amza PELLEA: În legătură cu con- 
tractele, eu vin cu o propunere de 
comunist gi spun aga: să se plătească 
rolurile pe zile de filmare, conform unui 
tarif. Eu sint de acord să termin rolul 
principal dintr-un film în 15 zile sau în 
5 zile. Am făcut rolul, mi-am făcut me- 
seria, studioul a cîştigat. Dar nu sint 
de acord să fiu ținut doi ani de zile, cu un 
film, încurcat din toate punctele de 
vedere. 

Mircea SINTIMBREANU: Cu to- 
tul de acord. Contractele cu actorii 
sint în momentul de față în studiu și 
vor fi schimbări fundamentale. 


în ne pa 


Amza PELLEA: E într-adevăr loc 
suficient pentru schimbări, din toate 
punctele de vedere, fără prea multe 
dileme; deocamdată actorii unui film 
reprezintă 3%, din cheltuielile de trans- 
port ale echipei unui film de mare 
amploare, o superproductie etc. Și mai 
este un aspect. Sá spunem cá regizo- 
rul şi actorul au contracte şi vor sá 
termine filmul repede. Dar pe un al 
treilea, de la Buftea, îl trimiti după un 
ciocan şi el are salariu şi indemnizaţie 
pentru toată perioada filmărilor și vine 
cu ciocanul poimiine. 

Dina COCEA: Trebuie sá adaptati 
sistemul din construcții: să răspundă 
intreaga echipă de terminarea la dată 
fixă a lucrării. 

Silvia POPOVICI: Eu vă mai dau 
un exemplu. La o filmare, trebuia să 
păşesc pe un covor. Covorul acela — 
o mochetă obișnuită — costa 3 000 lei. 
Eu, de exemplu, nu știu cît aș fi putut 
strica acest covor dacă aș fi mers pe 
el. Dar au preferat sá mă pună să 
umblu pe podea, descultá, sucind 
covorul ca să nu se uzeze. 

Mircea SÎNTIMBREANU: Sint sau 
nu sint bune relațiile cu regizorii? 

Marga BARBU: Regizorii n-au nici 
un amestec în aceste treburi. 

Silvia POPOVICI: Sint bune rela- 
tiile cu regizorii, dar există la Buftea 
o mulțime de funcționari puși să pă- 


lon CARAMITRU: Ceea ce tráin 


Sne 


zeascá Obiectele. Dacă avem nevoie 
de o bucată de brinză la filmarea res- 
pectivă... 

lon BESOIU: O dau cu gaz! 

Silvia POPOVICI: Da, o udă cu 
gaz, ca sá nu se mánince. Dar brinza 
e pusá acolo ca sá se mánince. E o 
economie stupidă, banală, ordinară. 

Amza PELLEA: Dumneavoastră în- 
trebati de regizori. Dar oare nu ştiţi 
cum începe lucrul la un film, de la pro- 
be? Este jignitor cum sint chemati 
actorii la probe. Se fac niște haine 
și ne iau pe rind, să vadă cui li se 
nimeresc mai bine. Ne filmează, după 
care vin 7-8-15 tovarăși care au 15 pă- 
reri. Zice: — Da, dar are nasul cam lung. 
— Mie mi-ar place, zice, dac-ar avea 
ochii verzi... lar regizorul, care se 
cheamă că este autorul, că cinemato- 
graful este arta lui, e prins între aceste 
15 păreri. 


Florin PIERSIC: Tovarăşe Sintim- 
breanu, credeți dumneavoastră că. 


ESTE POSIBIL 

SÁ SE 

INDREPTE 
UNELE LUCRURI 


la care s-au referit colegii mei, aici? 

AL STRUTEANU: Îmi daţi voie, 
inainte de a vorbi tovarășul Sintim- 
breanu, să tragem o preconcluzie. 
Printre problemele care s-au ridicat, 
sînt unele foarte grave, dar altele foarte 
mărunte — foarte mărunte. Există un 
principiu latin exprimat într-o frază 
care este foarte lapidară și foarte 
frumoasă. Spune: «De minimis non 
curat praetor» — de lucrurile mărunte 
nu se ocupă pretorul. Doleantele dum- 
neavoastră, parte din ele, sint justifi- 
cate. Tovarășul Sintimbreanu v-a răs- 
puns că există în privința asta o studie- 
re amănunțită a acestor probleme. 
Eu, personal, sînt de acord cu dumnea- 
voastră, într-un singur punct: nu cred, 
într-adevăr, că în cinematografie, pînă 
acum, s-a făcut un scenariu pe un 
actor. S-a făcut unul singur. L-ati 
citit. Dar restul problemelor... 

Colea RÁUTU: Îmi daţi voie să vă 
spun că eu, chiar aseară am plecat cu 
autobuzul la ora 6 de la Grădina Icoa- 
nei, dar am tras primul cadru de-abia 
la ora 3 noaptea? 

AL STRUTEANU: Dar toate aceste 
probleme nu depind de acest nivel de 


sus, 
Marga BARBU: Dar cuvintul orga- 


ta 


nizare şi cuvintul administrare de cine 
depind? 

Mircea SÎNTIMBREANU: Să nu 
dramatizăm, deşi acestea nu sint pro- 
bleme minore. Din aceste constatări, 
care de fapt sint incidente de zi cu zi, 
noi trebuie să tragem nişte concluzii 
care tin de capacitatea sau incapacita- 
tea organizatorică a studioului gi de 
capacitatea sau incapacitatea noastră 
de a crea pentru întreaga activitate 
cinematografică cadrul legislativ pro- 
pice. Şi ag mai spune ceva: de moravuri 
și disciplinar. 

Silvia POPOVICI: Nu vă supăraţi, 
noi sintem în cinematografie de 15-18 
ani şi noi ráminem în continuare şi s-ar 
putea să ne lovim de aceleași proble- 
me. Dorim ca dumneavoastră, actuala 
conducere, să nu schimbaţi o cheie 
dintr-o ușă în altă uşă, ci să schimbaţi 
lucrurile esențiale. 


Al. STRUTEANU: Eu însumi, ci- 
tind și spunind că de lucrurile mărunte 
nu se ocupă pretorul... 

Ecaterina OPROIU: Se ocupă și 
Cezarul, nu numai pretorul! 

Irina PETRESCU: În biografia per- 
sonală a fiecăruia dintre noi s-au în- 
timplat sute de aşteptări şi de întim- 
plări ca acele relatate aici. Nu asta este 
important. Noi, toţi cei de aici, putem 
să nu facem încă zece ani film. Nu va fi 
nici o tragedie, dacă în locul nostru vor 
fi alții, tineri sau bătrini, care să facă. 
Important este să nu ne furăm căciula. 

Amza PELLEA: Cind m-au luat să 
joc Mihai Viteazul, am fost cel mai 
fericit om. Şi sint că l-am făcut. Am 
simțit, ca cetățean, ca om, că trebuie 
să fac acest rol. Dar am fost chemat la 
filmare și uitat, interpretul principal, 
pe cimp, la Şelimbăr. Am venit 12 km. 
pe jos. Nici asta nu este problema. Pro- 
blema e că a doua zi, în hall, trebuia să 
găsesc un tovarăș din echipă care să 
zică: — A fost o intimplare, iartă-mă. 
Pentru că sintem artişti! Sintem «flo- 
rile» cum ziceati dumneavoastră. Dar 
o grădină, pentru ca să ai niște flori 
în ea,. trebuie s-o uzi, trebuie s-o 
sapi, trebuie să ai grijă. 


actorul 


şi studioul 


Al. STRUTEANU: Dacă as fi la o 
şedinţă cu oameni de aceeași meserie, 
discutind aceleași probleme, ar fi sim- 


PR 
Dina COCEA: Bogăția noastră — actori Silvia POPOVICI: Am așteptat 


plu de răspuns. Dumneavoastră sinteti 
actori. Adică imi jucaţi aici — pe drept 
sau pe nedrept — îmi jucaţi o piesă 
foarte frumoasă, cu patetism, cu fel 
de tel de lucruri. Tovarăşul Amza... 

Amza PELLEA: De ce nu filmăm? 

AL STRUTEANU: Tot ce aţi invo- 
cat dumneavoastră din punctul de vede- 
re al Buftei este adevărat. Dar le cu- 
noaștem de foarte mult timp și le-aţi 
spus probabil de 17 ani incontinuu şi le 
spuneți și acum. Se notează și o să se 
încerce. Să ştiţi că intrăm în nişte pro- 
bleme mult mai grave, care nu duc la 
nici un rezultat. Nu există, din punctul 
meu de vedere, o opoziție a studioului 
care să vă jignească... 

Amza PELLEA: Decit în fapt. 

Al. STRUTEANU: În fapt? Dum- 
neavoastrá sinteti creatori. Eu întreb 
— din momentul în care considerați 
cá aceastá relatie a dumneavoastrá 


este, stiu eu, jignitoare — de ce conti- 
nuati sá lucrati? Eu n-am vázut un 
actor care sá refuze, in cinematografie, 
sá joace un rol. 

O VOCE: Eu am refuzat. 

Al STRUTEANU: Dumneavoas- 
tra? 

VOCI: Şi eu! Eu am refuzat 5 roluri! 

Al. STRUTEANU: Si dumneavoas- 
trá? 

Mircea SINTIMBREANU: Solu- 
tia, după părerea mea, nici nu este însă 
aceea ca actorii să refuze roluri. Aceas- 
tá idee reprezintă o abatere totală de la 
esența muncii noastre. Solutia, e, dim- 
potrivă, să se facă scenarii cu roluri 
care să nu poată fi refuzate. 

Al. STRUTEANU: Asta vreau să 
spun și eu. Se va remedia. 

Valeria SAVA: Dar care este pro- 
gramul dumneavoastră concret? 

Mircea SINTIMBREANU: Uite ca- 
re trebuie să fie platforma: 


DA! 
EXISTĂ 
RESURSE 
NEFOLOSITE 


„din lipsa aproape totală a contro- 
lului. Eu nu cunosc un singur caz în 
care un «dezorganizator» de trudă și 
climat, un asemenea «profesionist al 
haosului» să fi fost chemat la ordine şi 
dat afară. Or, trebuie să răspundă ci- 
neva. Cineva care se cheamă produc- 
tie, coordonare sau oricum. Există o 


anumită dezordine pe care sistemul 
contractual, pe care-l vom generaliza, 
o va pune neindoielnic în evidenţă. 
Dar e clar că nu ne putem opri la 
această «luare de cunostintă». 

Dina COCEA: Cinematografia ro- 
mână cunoaşte aceste fapte de 17 ani 
şi lucrurile merg așa cum merg, chi- 
purile în virtutea unor «condiţii obiec- 
tive». Eu nu cred în aceste «condiţii 
obiective». 

Silvia POPOVICI: Noi vrem să ne 
solidarizăm cu studioul și, împreună, 
să realizăm filmele așteptate. Şi să se 
ştie că si noi sintem oameni de opinie, 
că nu jucăm «teatru» şi că pe cuvintul 
şi devotamentul nostru se poate conta 
Trebuie să ne luăm reciproc în serios 
— creatorii, producătorii, critica. 

Mircea SINTIMBREANU: Noi, de 
aici, într-adevăr, trebuie să reținem o 
serie de lucruri: 


e Există doleante de ordin admi- 
nistrativ pe care nu ne putem angaja 
să le rezolvăm peste noapte. 

© Ceea ce se poate face și ceea ce 
se poate şi trebuie să reținem cu toată 
colegialitatea, este ca atentatul fizic 
la timpul și demnitatea actorului sá 
inceteze, inclusiv atentatul la profe- 
siunea sa, prin nefolosire sau omi- 
siune. 

e Este adevărat, pe de altă parte, că 
într-o foarte mare măsură actorii își 
contracareazá ei ingigi creația, în sen- 
sul că defecţiuni importante din munca 
echipelor se datorează actorilor. Tre- 
buie introdusă disciplina contractuală 
şi față de actor. De aici ideea grupului 
specializat pentru a elimina centri- 
fugarea aceasta permanentă a răspun- 
derii. 

Eu găsesc că resurse există. 

e Lectura planurilor de teme și sce- 
narii — blamate ani de zile — arată că 
au existat intenţii și că unele scenarii 
chiar nu trebuiau total abandonate, 
se mai putea lucra cu ele, se putea 
aplica sistemul co-autorului, al or- 
ganizării unor colaborări specializate 
ş.a.m.d. Cu măsurile deja luate în 
privința activităţii scenaristice, acum 
aproape totul depinde de studio, de 
redacția de scenarii. 

e Cit priveşte resursele actoricești, 
filmele intrate în ultimul an în pro- 
ductie dau satisfacţii certe. Mă refer 
în primul rind la «Serata», care vădeşte 
mari calități de meşteșug. Este aproape 
o bijuterie, de la portretul Silviei Popo- 
vici sau cel al lui lon Fintegteanu, piná 
la aparițiile episodice, tinind de funda- 


d i 3 
O 


Colea RÁUTU: Filmarea? La 3 noapte 


lul filmului. Má refer apoi la filmul 
acesta care ne-a creat un timp mari 
dificultăți, «Fraţii» — sau «Înaintea 
unei ploi de vară» — care părea să fie 
un film de serviciu cu o tematică ţără- 
neascá, dar în care toți actorii, Ema- 
noil Petrut şi Ilarion Ciobanu si toți 
ceilalți se comportă cu încrîncenarea 
adevărului. Ne putem de asemeni re- 
feri-la filmele intrate mai demult în 
producție, în primul rînd la «Mihai 
Viteazul», o creație frumoasă, la care 
imi dau total adeziunea sau la «B.D. in- 
tră în acțiune», ambele antrenind pleia- 
de întregi de mari actori. Mă refer la 
faptul că sintem hotăriți să luptăm în 
spirit partinic pentru acest adevăr al 
artei di'mneavoastră, care vá onoreazá. 
Dar există un filtru constituit din inex- 
perientá și dintr-o anumită ineficaci- 
tate cu care de asemenea trebuie să 
luptăm. 


7 


y 


. 


i ă acum) lå matur 


r 


É 


| | 
i t 


Vasea iil} pa 


tate i 


G ào adevărată =% 
cariera dinematografiġă 


Cu Ana-Maria (12 ani), Lamia (4 ani), Raluca (2 ani şi jumătate), Alexandru (7 luni) sí sofia sa, Marica Beligan 


actorii 
noştri 


fişă aproape personală Rica venturane 


S-a născut la 14 decembrie 1918, in satul Galbeni din județul 
Bacău. Galbeni, anagramá de la Beligan, sau mai curind vice-versa 
Primul contact cu teatrul: ca spectator, la galeria Teatrului Natio- 
nal din lași, alături de alți elevi — interni. (Nu toți au ajuns actori, 
nu toți au ajuns Beligan). 

În 1937-38, Radu Beligan studia Dreptul și Filozofia la Bucu- 
resti, folosind bursa oferită de facultate, pentru a-și plăti la Conser- 
vator taxele. Pe timpul acela, visa să ajungă actor de dramă. La 
finele primului an de conservator în vacanță, o telegramă venită 
de la Victor lon Popa: «Veniti neapărat Bucureşti duminică dimi- 
neata. Angajament», face ca primul an de conservator să rămină 
și ultimul. Radu Beligan devine actor. Dar nu de dramă cum visa, 
ci de comedie. Asa a început o carieră care tine de 32 de ani. 

32 de ani, 72 de roluri pe scenă, 11 roluri in film. 

Între cele 72 de roluri pe scenă trebuie amintite: 

Abram din «Cuadratura cercului» de V. Kataev — rol care l-a 
determinat pe criticul Carandino să scrie: «Acest tinăr actor poartă 
în ranitá bastonul de mareșal»; Vincenzino Esposito din «Banii 
nu fac nici două parale» — un mare succes al vremii și o mare expe- 
rientá pentru Radu Beligan, pentru că juca alături de lon lancovescu 

(stagiunea 1940-1941); Miroiu din «Steaua fără nume» — rol care 
a insemnat un fel de prefață la un viitor teatru poetic (stagiunea 
1943-44); vagabondul din «Omul care a văzut moartea» de Victor 
Eftimiu; Dubedat din «Medicul în dilemă» de Bernard Shaw; 
Doctorul Knock din «Knock» de Jules Romains; Dudu din «Vis 
de secătură» de Mircea Ştefănescu; Gabriel Lamy din «Clasa 8-a 
B» de Roger Ferdinand — un alt mare succes de public al stagiunii 
1947-1948; Tommy din «Tommy, Helen și Joe» — de James Thur- 
ber. 

Apoi galeria personajelor caragealești deschisă in stagiunea 


«O noapte furtunoasă» (1949) 


1948-1949, cu: 

Dandanache in «O scrisoare pierdută» — continuată cu Rică 
Venturiano in «O noapte furtunoasă» — si catindatul din «D'ale 
carnavalului». 

Din 1950, repertoriul lui Radu Beligan incepe să devină mai 
complex: 

Tuzenbach din «Trei surori» de Cehov; Hlestakov din «Re- 
vizorul» de Gogol; Cavafu din «Mielul turbat» de Aurel Baranga; 
Doctorul Smil din «Apus de soare» de Barbu Ştefânescu Delavran- 
cea; Filipetto din «Bădăranii» de Carlo Goldoni; Trinculo din 
«Furtuna» de Shakespeare; Horace și Frédéric în «Invitaţie la 
castel» de Anouilh; Cheryl din «Celebrul 702» și Gore si șeful 
in «Şeful sectorului suflete» — de Al. Mirodan; Béranger în 
«Rinocerii» de Eugen lonesco; Ciriviş din «Capul de rátoi» de 
Gh. Ciripan; Chitlaru în «Opinia publică» de Aurel Baranga; 
Béranger in «Ucigas fără simbrie» de Eugen lonesco si în sfirsit: 
George in «Cui îi e frică de Virginia Woolf?» de Edward Albee. 

Filmografia lui Radu Beligan este,din păcate, mult mai săracă: 
«O noapte furtunoasă» (1943) — regia Jean Georgescu; «Visul 
unei nopţi de iarnă» (1945) după Tudor Muşatescu, în regia 
lui Jean Georgescu; «Răsună Valea» (1948) în regia lui Paul 
Călinescu; «Bulevardul văzduh» — scurt metraj (1950), regia 
Jean Mihail; «Lanţul slăbiciunilor» (1952) după Caragiale — 
regia |. Georgescu; «O scrisoare pierdută» (1953), regia Sică 
Alexandrescu și Victor lliu ; «Afacerea Protar» (1955) după Mihail 
Sebastian — în regia lui Haralambie Boroș; «Celebrul 702» (1962) 
după Al. Mirodan, regizor Mihai lacob; «Pași spre lună» (1964) — 
întilnire cu lon Popescu Gopo; «Castelanii» (1967) in regia lui 
Gheorghe Turcu; «Şeful sectorului suflete» (1968) în regia lui 
Gh. Vitanidis. 


Catindat în "Dita ca ăvalului” 
de Caragiale (1950) 


dialog ; 


Doctor în „Apus de soare“ 
de Barbu Delavrancea (1955) 


-Hazul nu e meseria mea 


— Mi-ar place sá vorbim despre haz. Hazul 
e doar meseria dumneavoastră. 


— Da’ de unde. Vocatia comică mi-a desco- 
perit-o Victor lon Popa. Și pentru că reper- 
toriul vremii consuma mai mult comedia, am fost 
împins, ca să zic așa, în brațele comicului. În 
primul și unicul meu an de conservator, jucam 
dramă și nici prin cap nu-mi trecea că voi juca 
vreodată comedie. Dintotdeauna am crezut des- 
pre mine că sînt un actor grav şi abia acum încep 
să devin ceea ce știam că sînt. E adevărat, nu pot 
să-mi repudiez biografia teatrală comică, pentru 
că ea a însemnat un minunat mijloc de contact 
cu masele largi de spectatori, dar nu e mai puțin 
adevărat că sînt, însetat să joc şi alte roluri cu 
sens mai profund, roluri de „personaje contem- 
porane puse în fața marilor probleme ale exis- 
tentei” (ca sá mă exprim în termeni de speciali- 
tate). Ele au și început de altfel cu ,Rinocerii”. 
Și chiar în film, dacă aş mai dori sá fac film, tot 
asemenea roluri mi-ar place să joc. 


— Şi cum s-a desprins publicul de imaginea 
pe care și-o crease în ani de zile despre dumnea- 
voastră? $ 

Greu, Am trăit o perioadă de prestigiu 
comic atît de mare, încît ajungea sá pășesc pe 
scenă ca lumea sá rîdă. Eram etichetat și a tre- 
buit să duc o luptă destul de serioasă ca să des- 
prind eticheta asta de pe numele meu, ca sá șterg 
din concepția publicului imaginea de actor violent 
comic. Lupta a început, cred, cu „Steaua fără 
nume”, „Medicul în dilemă” și „Trei surori” care 
erau, de fapt, introducere la un teatru poetic. 
Apoi „Ziariștii“... De altfel Moni Ghelerter a 
făcut un act de mare curaj distribuind, la ora 
aceea încărcată de prejudecăți, un actor cu repu- 
tatie de comic într-un rol de erou pozitiv, 

— Dumneavoastră nu aveţi prejudecăți? 

— Nu numai că nu am dar sînt un inamic 
înverşunat al lor... Virgiliu spune: „Poţi abandona 
totul, exceptind nevoia de a înţelege“. Or, pre- 
judecata este dușmanul nr. 1 al înțelegerii. Din 
fericire, n-am fost niciodată 'robul vreunei pre- 


judecăți. Am o curiozitate veșnic deschisă şi 
poate că în asta stă 'secretul tinereţii mele inte- 
rioare. De pildă, acum, foarte multă lume e re: 
voltată aprioric de ideea că se face un musical 
după „Steaua fără nume“, lar eu, care sînt afec- 
tiv legat de această piesă, și aş avea deci și o scuză 
la revoltă, abia aștept să-l văd și aș fi foarte fe- 
ricit să-mi placă. lar dacă n-o să-mi placă, nu va 
fi în nici un caz pentru că e „musical“, 

— E atîta vreme de cînd n-aţi mai făcut film, 
încît asta seamănă aproape a divorț. De ce? 

— Pentru că în nici un mariaj nu există dra- 
goste în sens unic, Eu am fost gata să ofer oricînd 
cinematografului amorul şi resursele mele, dar 
el nu mi-a oferit niciodată rolurile pe care le 
visam, De altfel, cred că nici nu se. poate vorbi 
despre mine ca actor de film. Cu trei excepţii: 
„Răsună valea“ „Castelanii” și „Paşi spre lună“ 
— toate celelalte au fost ecranizări după piese 
de teatru. Aș putea spune că n-am fost încă în- 
cercat ca actor de film. 

— Si ce miracol ar trebui să se întimple pen- 
tru ca să reveniti în condiții fericite pentru 
toată lumea? 

— Să-mi cadă în mînă un scenariu ca „Z“... 
Yves Montand, care este senzaţional în acest 
film, m-a făcut să mă gîndesc încă o dată la faptul 
că un actor cîștigă imens cu virsta. Atunci cînd 
poartă în spate si întipărită pe figură o întreagă 
biografie. O față netrăită nu are nici un dumnezeu. 
Uitaţi-vă la toți foștii juni-primi: Alain Delon, 
Belmondo, De-abia acum încep să devină cu ade- 
vărat interesanti, Pentru că au trăit și pe fețele 
lor se vede asta. Mai ales în film. 

— Deci tot am vorbit puţin si despre film, 
deși se pare că marea dumneavoastră dragoste 
e teatrul. De altfel o dragoste cu acte în regulă: 
sinteti directorul Teatrului National. 

— În mod fatal te atașezi de copilul cu care-ţi 
pierzi cel mai mult timp, lar la ora asta viața 
mea se consumă între teatru și familie. Cele 


Béranger în „Ucigoș fără simbrie“ 
de Eugenlonescu (1964) 


două familii ale mele... La mine cred că teatrul 
e mai mult decît o vocaţie. E o intoxicație. Pînă 
și copiii mi-i privesc în perspectiva de viitori 
actori. Ca pe vremea celebrelor familii de actori 
care-și transmiteau meseria din tată în fiu. Nu 
am deloc prejudecata părinților de azi, care se 
gîndesc să dea copiilor o meserie mai sigură şi 
mai bănoasă decît aceea de actor. Dar n-am nici 
prejudecata meseriilor intelectuale. Dacă copiii 
mei fu vor avea vocații artistice, îi voi îndrepta 
spre meserii manuale. Oricum.: o croitoreasă 
bună e mai de respectat decît oattritá dubioasă. 

— Şi iar am vorbit despre prejudecăți. Ca 
să schimbăm subiectul, ce planuri aveți cu Tea- 
trul Naţional? 

— Va fi o mare instituție, cu rolul pe care-l 
merită în cultura noastrá, pe care l-a avut din- 
totdeauna și pe care sper să-l aibă și de azi înainte. 
Dar voi veghea cu strășnicie sá nu se „instituţio- 
nalizeze“ niciodată. 

— Ce credeţi despre discuţiile care s-au pur- 
tat în jurul spectacolului „Regele Lear”. De ce 
au fost atit de înfocate? 

— Ruperea bruscă cu un anumit stil conven- 
tional al spectacolului shakespearian a fost, bine- 
înțeles, o cauză, mai ales că fenomenul se pe- 
trecea pe scena oficială, ca să spun aşa... Și pe 
urmă, pentru că, probabil, spectacolul merită 
să fie discutat, nu? 

— Fără îndoială că. da... Orice interviu se 
termină cu: „ce planuri aveţi pentru viitor?”. 
Eu v-aş propune cinci minute de visare. Să înce- 
pem cu visurile imediate. 

— Să trec cu bine examenul greu al intrării 
în noua sală a Teatrului National, Ceea ce pre- 
supune o toaletă spirituală specială a ansam- 
blului și pregătirea unui repertoriu demn de 
una dintre cele mai bune clădiri de teatru din 
lume... Printre visurile personale: „Shylock“, 
„Richard al Ill-lea" şi „Cyrano de Bergerac”... 

— Şi visurile îndepărtate? > 

— Sá pun în scenă „Trei surori” de Cehov, cu 
cele trei fiice ale mele. 

— Nici un vis legat de film? Chiar niciunul? 

— Visez să fac, ca Jean Gabin — la maturi- 
tate și după o lungă întrerupere — o adevărată 
carieră cinematografică. Toutes proportions 
gardées, bineînțeles. 

Eva SÎRBU 


portret e 


sonaje abstracte care “apăreau și 
dispăreau pe-o scară lungă, fără 
sfirşit, care se sprijinea doar pe 
memorie. Ideia unui scenariu inde- 


tind la o flọretă sigură. Cascador 
îndrăzneț, plin de fantezie, zboară 
pe maşinării fantastice, se impodo- 
beste cu pene, sare in apă, se plimbă 


Beligamul 


Eram deja mușcat şi bolnav de 
cinematografie, de la cursuri mă 
duceam glonţ la studiou şi ascun- 
zindu-mi ghiozdanul printre reflec- 
toare, priveam holbat facerea lumii 
din peliculă. Incercam să fiu util, 
să aprind un reflector, să mut un 
decor şi era o deosebită cinste 'dacă 
regizorul Jean Georgescu mă tri- 
mitea după ţigări. Pe Radu Beligan 
l-am cunoscut mai tirziu, intii i-am 
lipit mustata lui Rică Venturiano 
şi pe urmă am auzit că e un tiná 
foarte talentat. De atunci, Radu 


Beligan aparţine vocabularului meu. 
Mă interesează tot ce face, il admir 
cum gîndeşte si cum foloseşte această 
gindire în arta sa. 

Și într-o zi băiatul cu ghiozdanul 
s-a făcut mare şi-a inceput să facă 
filme... L-a invitat pe fostul tinăr, 
dar tot talentat, să joace rolul prin- 
cipal în „Paşi spre lună”, Era un film 
foarte greu. O temerară interpre- 
tare a unei aspirații: zborul, omul 
zburind. Eroul filmului, omul, era 
lipsit de legile clasice de dramatur- 
gie, era singur, inconjurat de per- 


pendent de legile clasice mă atrage 
si mă insoteste în călătoria fantastică 
şi riscantă spre necunoscut. 

Aveam in centru pe Beligan, 
construiam in jurul lui, îi prelun- 
geam privirile, ii croiam decorurile 
pe dimensiunea pasilor lui, umbream 
și luminam şi căutam să-i conturez 
gîndurile pentru că nu-i permiteam 
să vorbească! Beligan era, intr-ade- 
văr, un actor total. 

Este cunoscută tuturor vocea lui 
Beligan, timbrul, umorul şi ironia ei. 
El a acceptat totuși să interpreteze 


«un film de o oră și jumătate, renun- 


pe covoare fermecate sau dansează 
pe fire de lină. 

Cineva imi spunea că in acest film 
Beligan a dat un recital de măiestrie 
actoricească, As avea multe de spus, 
dar nu cred să pot cuprinde tot 
„Beligamul” actorul, opera sa în 
teatru, in școală, cetățeanul şi 
românul. 

Aș dori lui Beligan, visul oricărui 
mare artist, după toate meritele şi 
aprecierile primite, un loc, într-un 
coltisor, pe-o pagină din Abecedarul 
copiilor. 


lon POPESCU-GOPO 


re 5 ————— 


jersi 


$ 


actualitatea 


istoria 


Lumea n-a început 


sos 
dar „Z“ 


e martorul principal 


într-un nou proces: 
filmul politic 
nu mai poate trăi 


fără filmul polițist. 


Sînt interogat presant, cam în stilul 
filmului: 

— Cum ţi s-a părut „Z“? 
întors pe dos? 

— Nu. 

— De ce? 

Ca om de specialitate, má duc la specialişti: 
„Télé-ciné (nr. 151—152, martie-aprilie 1969) 
discută pe larg cu Costa Gavras: 

— „Există în „Z* o conjunctie uimitoare. 
Filmul e mai întîi pasionant la nivelul interesului 
dramatic, să zicem ,politist”... După aceea la 
alt nivel. Nu e ceva nou în cinema? inainte de „Z" 
au mai fost filme cu caracter politic, dar cărora, 
se pare, le era rușine să cadă în spectaculos. 

Costa Gavras: — În Franța, da, dar nu în 
America. S-a putut observa asta în multe filme 
cu conținut politic (sau social, căci sînt noțiuni 
foarte bine legate). Aceasta e foarte important 
fiindcă e singurul mijloc de a șoca oamenii pe 
care nu poți să-i şochezi altfel, Un ricoseu, de- 
sigur, dar un ricoșeu necesar pentru a avea o 
anume audienţă 

— ... Aţi făcut „Z“ ca un film captivant și 
spectaculos, pentru că așa l-ați simțit sau pentru 
rațiuni de eficacitate? 

Costa Gavras: — Nu știu cine a spus că regi- 
zorul este primul spectator al istoriei. El trebuie 
să vadă istoria la nivelul publicului...” (s.n.) 


Nu te-a 


inema 


Tutungeria si cinemateca 


Ca om între oameni, má duc la nivelul a ceea 
ce se numește public. Sînt într-o tutungerie, pe 
Bd. Hristo Botev. O doamnă bătriioară către 
tutungioaicá:" — $i mor toți, moare procurorul, 
doamnă, mor martorii, mor toți... Nu se mai dă 
de nici o urmă... Procurorul si doctorul sînt 
grozavi... — Și unde joacă? — La , Patria", doam- 
nă, e grozav că nu se mai poate...” Sînt în auto- 
buzul 34, vin din Vitan, unde m-am dus să plătesc 
abonamentul de telefon, dar un afiș mare m-a 
trimis din nou în Calea Victoriei, de unde ple- 
casem. Doi tineri, la 28—29 ani tehnicieni după, 
straie, luni dimineață, eu citind „Sportul“...: 
„ — leri am fost la „Z“. — Am auzit că e tare. 
> Nu e cine știe ce, dar are niște poante locale 
formidabile, E unul care pleacă să fie martor 
la poliţie și se “trezește la spital“... etc., etc., ha, 
ha, ha, omul povestește episodul martorului 
agresat pe stradă, accentuind pe chestia betiei, 
tinind minte replica-pivot: „Totdeauna cînd esti 
beat trece o mașină pe lingă tine", Ha, ha, ha, 
etc., etc 

Ca 'om de cinema mă duc duminică la cate- 
drală, la Cinematecá, să văd „Espoir" al lui Mal- 
taux. („Unul din primele zece, dacă nu unul din 


primele cinci filme ale lumii“ — Claude Mauriac). 


„Procesul de la Nârnberg“ — judecata politică, dar cu asasini 
justiției (Burt Lancaster) 


conduși de. ministrul 


Scriitorul Malraux (1933) — 


înaintea 
„„Speranței“, 30 de ani înaintea lui „Z“ 


Film făcut cu 30 de ani înaintea lui „Z“. Si la doar 


10 ani după „Octombrie“ al lui Eisenstein. Nu 
știu cîți oameni sînt în sală, nu știu cit înțeleg, 
nu ştiu și nu mă interesează dacă, cum se zice, le 
place, nu ştiu dacă sînt la nivelul lor, ştiu că eu 
sînt la nivelul meu — am dreptul să fiu la nivelul 
meu? Eu nu sînt public? Dacă Gavras susține că 
el ca regizor e primul spectator al istoriei, atunci 
eu ca spectator mă socotesc primul regiz 
istoriei, căci eu — conform definiţiei — o 
resc, ba mai mult: o și suport, 


„Octombrie“ şi „Speranţa“ 


Pentru a face „Octombrie“, în 1927, film con- 
sacrat aniversării unui deceniu de la revoluția 
din octombrie, film eminamente politic, Eisenstein 
a folosit o figuratie demnă de orice superpro- 
ductie Dino de Laurentiis-Bondarciuk: 11.000 
oameni. Bugetul lui „Octombrie“ a fost enorm: 
jumătate milion de ruble. Armata Roșie i-a pus 
la dispoziţie tancuri şi artilerie. Pentru ca filmă- 
rile să aibă curent electric s-au lăsat în întuneric 
cartiere întinse. „Octombrie“ e un film politic 
căruia „nu i-a fost deloc rușine să cadă în specta- 
culos”, Spectacolul e grandios — máceluri, bom- 
bardamente, asalturi se țin lanţ ca-n orice super- 
producţii, „Octombrie” e un mare spectacol 
cinematografic care prefigurează tot ce va fi 
spectacol în arta filmului, peste ani: 
producţie experimentală, cu toate furiile fil- 
mului experimenta!, -prima şi unica superproduc- 
tie experimentală. O superproductie în montaj 
Godard — „Pierrot le fou", O superproducție 
cu toate obsesiile lui Antonioni (si M raux) 
privitoare la arhitectură și i rarea obiectului 
în dinamica imaginii. O superproductie istorică 
în ritm de western galopant, în ritm dement 
de comedie americană dementá, O superpr 
tie cu suspens-uri mai suspendate decît în 
chcock şi cu întrebări politice mai răspicate decît 
în ,Z": Lumea îl va urma sau nu pe Lenin? Kerens- 
ki va rezista sau nu? O superproductie politico- 
istorică atingînd visul şi halucinatia suprarealistă: 
un cal alb trage o trăsură pe un pod arcuit peste 


2 O SUPer- 


Neva, Podul se desface, o parte a podului — ri- 
dicindu-se spre cer rupe calul de trăsură și-l 
a cu ea în cer. Lui Eisensteir din ceea ce 
e spectaculos nu-i era străin. 

Zece ani mai tirziu, în plin război civil, în 


Spania, André Malraux regizează cel mai politic 
film artistic (nu documentar, nu jurnal de actua- 
lități!) care se putea atunci realiza în lume: „Spe- 
rantá", Cu un an înainte apăruse „L'espoir“ 
(„Speranţa“), romanul celui mai adînc strigăt 
antifascist, romanul pentru care şi azi mi-aş 


noastra 


ja mina dreaptă să-l fi putut scrie cu. Malraux 
extrage un episod si centrează în jurul lui o po- 
veste cu cîțiva actori anonimi si cu zeci şi zeci 
de non-profesioniști, luptători republicani care 
filmau între două atacuri și două retrageri. In 
studioul din Barcelona filmările sînt zilnic între- 
rupte de alarme. Curentul electric e tăiat ori 
ge cîte ori avioanele fasciste bor ; 
Exterioarele sînt turnate între 


da- 


bom! 


da 


mente. O noapte întreagă, în ciuda ordinului de 
camuflaj, colina de la Monjuich e iluminată intens 


şi riscant pentru a se filma o decolare nocturnă, 
mo:nent-cheie al spectacolului. Mai mult - 

acel destin straniu care i-a acordat dreptul de 
a se fi întîlnit cu cele mai patetice întîmplări 
ale secolului său — Malraux are de făcut față 
(în primul şi singurul său film) unei situaţii, unică, 
după știința mea, în viaţa unui regizor: „Noi 
filmar. privirile oamenilor ridicate spre avioanele 


de pe cer, Dar, conform subiectului nostru, aceste 
avioane ar fi trebuit să fie escadrile aliate. În 
realitate însă, ocaziile de a filma asemenea scene 
ne erau oferite de apariţia avioanelor franchiste 
Ce se întîmpla sistematic? Chipurile alor noștri 
se încordau, se înăspreau, în loc să capete acóa 
bucurie senină pe care o doream. Ei recunoșteau 
inamicul,.. Nimic nu-i putea împiedica să 
întunece la față, Ne-a fost foarte greu să-i sil 
să simuleze speranţa şi în locul urii, frater 
Adevărul e că spectacolul superb al acest 
sînt tocmai chipurile celor aflați în luptă, chipu- 
rile lor la o oră înaintea morții, aș zice, dacă má 
gîndesc că Malraux susține în roman că „doar 
cu o oră după moarte, de pe masca omului începe 
să răsară adevăratul lui chip.“ Or, prin film, am 
impresia că Malraux a încercat să comprime acea 
tă oră „de după" cu ora dinaintea morții, pentru 
a capta adevăratul chip de Această 
planare a morții peste chip ste întregul 
material, dă filmului spectacolul cel mai 
spectacolul cel mai profund la care lumea, p 
blicul larg ajunge cu greu. Tot cum, după 
o expresie a lui Hernandez în roman: „Pentru 
a înainta cu un centimetru în domeniul libertăţii, 
omului îi sînt necesari multi morți” — tot aga 
pentru a avansa cu un milimetru în înţelegerea 
filmului ca artă a surprinderii chipului omenesc 
la răscrucea dintre ora dinainte și ora de pă, 
ca artă a dificilei speranțe la capătul fricii, ne 
sînt necesare multe „Speranțe“, multe film 
„Octombrie“, 


De la A la „Z“ 


Dar asemena filme nu se mai fac azi în lume, 
Și dacă le evoc, e din clasica plăcere de a arăta 
că lumea n-a început cu „Z“, ci cu A. Nu e un 
secret că la Cinematecă ele fac sală goală şi rece, 
imputarea evidentă e lipsa spectacolului. Cei 
care rămîn fascinati în faţa podurilor care se 
ridică peste Neva şi duc cu ele cai în zer, sau în 
fața unui stol de porumbei care se înalță pe locul 
unde cîțiva cameni distrug un tun fascist intrind 
în el.cu o mașină de piață — asemenea cinefili 
sînt socotiți fie anacronici, fie „un grup de elită”, 
rupti firește de nivelul publicului care se înghe- 
suie totuși la „Z“; la „Procesul de la Nürnberg", 
la „Procesul maimuțe lor” — filme de bună seamă 
politice la care se stă ca la evanghelie, căci publi- 
cul e departe de a fi apolitic, în care se vorbeşte 
enorm, cu dialog la fel de abundent cît în vechile 
şi repudiatele „filme cu şedinţe”, dar cărora 
nimeni nu pare a le imputa lipsa de spzctacol, 
Eu nu cred că publicul e nebun sau că greseste 
după cum nu cred că pe Eisenstein il interesa 
mai puţin decît pe Gavras cum să șocheze mulți- 
mea, Fireşte, peste 30 de ani, ,Z” s-ar putea sá 
aibă la Cinematecă — dacă va ajunge film de 
cinematecá — soarta filmului lui Malraux, Dar 
pînă atunci trebuie sá ne întrebăm ce însemnă 
azi „a înţelege istoria la nivelul publicului”, for- 
mula aceasta atit de secretoasă cu care Costa 
Gavras se laudă că a priceput mai mult decît alţii 
cum să socheze doamne, domni și domnisoare, 
ingineri, tehnicieni, tutungioaice, şi pînă la urmă 
intelectuali, 


Politica si poliția 


N ——————— 


Malraux spunea despre Faulkner că a introdus 
romanul poliţist în tragedia greacă. „Z“, pástrind 
toate proporțiile, nu e străin de formula aceasta 
sintetică, „Z“ este o dramă politică maditera- 
neaná, condusă şi structurată ca o anchetă judi- 
ciará. Drama politică, crima politică, politica în 
genere, e veche în teatru, de la Shakespeare 
citire. lar de la „Potemkin“ sau „Nașterea unei 


națiuni”, politica domină cinematograful, dacă 
nu este chiar cinematograful (şi va veni o vreme 
cînd se vor scrie studii despre „Politica în western” 
și „Politica la Malec"). Cinematograful s-a născut 
politic şi politic va muri. 

„Cel mai mare spectacol al lumii“ filmul 
despre circul acela nemaipomenit al lui Cecil 
B, de Mille, meșterul meșterilor în grandios, 
pare un flecustet față de „Octombrie“. Dar între 
„Octombrie“ si Cecil B. de Mille — azi e preferat 
“, după cum ieri „Procesul de la Núrnberg”, 

stă la baza acestor filme ca spectacol? Se 
vede cu ochiul liber: un proces. Filmul lui Kramer 
e static, frizind teatralul, dar nimeni din public 

„la nivelul publicului“, cum ar spune Gavras 
— nu-i va imputa că regizorul filmează chipuri 
și iar chipuri, ca Malraux în „Espoir”, La „Procesul 
de la Núrnberg" ca și la acela al maimuțelor s-a 
stat nu ca la evanghelie, ci ca la proces. Căci 
procesele, ancheta judiciară, procurorii detec- 
tivii, sînt spectacolul cel mai frapant al secolului 
XX. Nimeni — de la tutungioaice pînă la marele 
filozof Gyórgy Lukacs — nu mai poate trăi azi în 
afara lui. Kennedy și Maigret, Martin Luther 
King și sáptáminal Incoruptibilii, Lee Oswald 
simultan cu colecția „Aventura“, , Enigma", „Serie 
Noire“, „Ben Barka şi „Răzbunătorii“, procesul 
soților Rose si al multor altor Rosenbergi 
imultan cu Hitchcock — iată ce a înţeles foarte 


ere 


bine Costa Gavras că este „istoria la nivelul pu- 
blicului“ şi nu avem nimic a-i imputa, căci în acest 
proces el vine ca martor esențial. „Z” e mărturia 
irefutabilă că pentru noi, azi, spectacolul cel mai 
captivant a devenit tehnica descoperirii unei cri- 
me, „Z° e martor că oriunde apar un procuror, 
un cadavru, fotografi şi experți în criminalistică 
— lumea -se adună fascinată, lumea vibrează, 
lumea arde să-afle „se s-a întimplat” și „cine a 
fost"? Politica abordată ca un story polițist; 
poliția politizată pînă la saturație, ideile cele mai 
grave ale lumii trecute prin libretul anchetei: 
numele, pronumele, profesiunea, „aceasta a de- 
venit foarte important, e singurul mijloc de a 
șoca oamenii pe care nu-i mai poți șoca altfel”, 
Dar de ce? Gavras nu o mai spune. E totuși o 
întrebare, Şi înainte de a o dezlega, înainte dea 
o analiza, cred că e necesară o enormă psihanaliză 
a lumii: pe ce traumă intimă a omenirii s-a con- 
solidat această „noutate“? Cun a ajuns lumea sá 
fie dominată de asasinate, detectivi, procurori, 
asasini şi expertize judiciare? Tăcere. Lumea 
deocamdată tace și mă întorc încă o dată la „Es- 
poir“ unde un bărbat spune: „Nimic nu-i mai 
greu decît să-i faci pe oameni să se gîndească la 

ispunde; 


sondaj în 
cine-univers 


regula 
jocului 


Abundenta de filme cu te- 
matică politică, inclusiv fil- 
me cafe contestă la modul 
cel mai radical modul de viață 
capitalist în aspectele sale 


esențiale sau mai puțin esen- 
Itíale, nu trebuie sá ne facă 


să uităm unele coordonate 
fixe ale activității cinemato- 
grafice. 


Că un număr tot mai mare 
de artişti (regizori, scenariști, 
actori etc.) se revoltă împo- 
triva alienării valorilor umane 
în societatea de consum, îm- 
potriva falsilor idoli, a ine- 
galității şi a asupririi, îm- 
potriva  bestialităţii politice 
si a umilirii ființei omenești, 
nu trebuie să mire pe nimeni. 
In definitiv, de ce ar simţi 
şi ar gîndi altfel artiștii filmu- 
lui decît colegii lor scriitori, 
pictori, muzicieni, oameni 
de teatru, decît majoritatea 
intelectualității creatoare din 
occident? Dar să nu uităm 
(banalitatea banalitátilor!) că 
pentru a crea un film nu e 
deajuns sá posezi un creion 
si un top de hîrtie sau o 
pînză și o pensulă, că pentru 
realizarea celui mai modest 
film e nevoie de numeroase 
forțe şi mai ales de fonduri 
importante, de capitaluri, Ci- 
nematografia este — nu-i asa? 
— nu numai o artă, ci si o 
industrie, Și atunci, apare 
firească întrebarea: De unde 
aceste capitaluri? Cine fina- 
teazá filmele politice, inclusiv 
pe cele contestatare? 

Tocmai din cauza indepen- 
dentei absolute față de deti- 
nătorii de capital, cinemato- 
graful a evitat, decenii de-a 
rîndul, temele sociale, cele 
mai acute, reprezentarea di- 
rectă a luptei de clasă. Excep- 
tiile pot fi număraie pe 
degete: „Piinea noast;ă cea 
de toate zilele“ al lui King 
Vidor, „Timpuri moderne“ 
al lui Chaplin și încă cîteva 
(care, ce-i drept, nu depă- 
seau din punct de vedere 
ideologic, o pașnică platfor- 
mă general-democratică). Ger- 
minal-ul lui Zola a apărut 
acum o sută de ani, dar pînă 
nu de mult, pe ecranele occi- 
dentale n-a putut fi văzută 
o grevă și doar foarte, 
foarte rar, muncitori auten- 
tici (chiar în filmele neorea- 
liste italiene), Lumea munci- 
torilor putea fi, cel mult, o 
bolgie a laşității, trădărilor 
şi violenţei, ca în „Pe frontul 
docurilor" al lui Elia Kazan, 
marcat pe frunte pentru 
eternitate de stigmatul dela- 
tiunii, 

Documentare si scurt-me- 
traje de stînga se mai realizau 
din cînd în cînd, cu un buget 
extrem de restrins (consti- 
tuit din subscriptiile — fatal- 
mente limitate — ¿le unor 


42 


intelectuali generoși) și bucu- 
rîndu-se de o difuzare cvasi- 
confidențială, Dar, atît. Or, 
astăzi, dacă circulă pe ecra- 
nele lumii atîtea filme pecli- 
tice, e pentru că o bună parte 
(cea mai mare parte) dintre 
ele e produsă de marile 
case de filme, 

Cum e posibil acest lucru? 


Răspunsul nu e, desigur 
simplu, 
Există, în primul rînd, o 


anumită logică a societății de 
consum, o anumită presiune, 
mai tare uneori decît impe= 
dimentele politice și ideolo- 
gice. O piaţă atît de mare si 
atît de flámindá își dictează 


legile și asupra producției 
(doar într-o economie - de 
penurie ignorarea sau sub- 


aprecierea pietii este posi- 
bilă), Or, piaţa, respectiv 
cerințele milioanelor de spec- 
tatori, e puternic orientată 
spre fenomenul politic, Într- 
o formă mai conștientă sau 
mai confuză, mase tot mai 
largi înțeleg că politica este 
întruchiparea contemporană 
a destinului. Si, sub presiunea 
cererii de piață, au început 
să se producă lunga serie 
de pelicule de „politică-fic- 
tiune” (de la „Ultimul țărm” 
şi „7 zile în luna mai“ încoace), 
sau imaginile contestării con- 
temporane de la „Chineza“ 
lui Godard la „Ultimul Leo“, 
de la „China e aproape“ 
la „Anchetă cu privire la un 
cetățean mai presus de orice 
bănuială”, de la „Dacă“ la 
"Woodstock" și „Z“, ca să nu 
cităm decît cîteva din marile 
succese de public (și ca să 
nu amintim de cinematogra- 
fia sud-americaná, sau de 
atîtea pelicule suedeze, vest- 
germane si chiar franceze), 
S-ar putea spune că reali- 
zarea unor asemenea filme 
de către marile case capita: 
liste e un semn al tăriei sis- 
temului. Constiinta noastră 
progresistă se grăbeşte să 
replice cu indignare la o 
asemenea insinuare: Nu! Dar 
onestitatea noastră profesio- 
nală nu se poate abtine să 
nu recunoască existența unei 
fárime de adevăr. Sau, mai 
bine spus, nu atît sistemul 
(burghez) e tare, cît contes- 
tatia occidentală are „încă, 
în bună măsură, un caracter, 
în fond, inofensiv, .Filme (sau 
alte produse artistice) zgo- 
motos radicale pot să joace 
în aceste condiții un” rol de 
catharsis, de  sublimare a 
mîniei populare, 

indiscutabil că producția 
cinematografică violent poli- 
tizată are, pe undeva, și un 
caracter diversionist (nu nea- 
părat în sensul grosier al 
termenului), Mai bine spus, 
într-o asernenea viziune, viața 
cu problemele ei cele mai 
acute, devine spectacol, iar 
oamenii din marea mulțime 
devin (in sensul bun, dar și 
rău al cuvîntului) spectatori, 
E, în fond, exact reversul 
concepției rinascentiste des- 
re lum2 văzută ca un teatru, 
n fine, să nu uităm că într-o 
societate atît de intens și com- 


plex dezvoltată cum este cea 


occidentală, sistemul are o 
capacitate colosală de a înghi- 
ti și asimila totul, inclusiv 
propria sa contestare (exclu- 
siv, însă, demersurile esențial 
revoluționare), Această asi- 
milare şi modelare priveşte, 
mai ales, regulile jocului. Ne- 
am permite, în această ordine 
de idei, să evocăm o întîmplare 
autentică, in cursul anului 
trecut, un important partid 
muncitoresc dintr-o țară scan- 
dinavă se pregătea pentru 
alegerile generale, Or, în 
zilele noastre, și, mai ales, 
într-o ţară dezvoltată, o cam- 
panie electorală costă teri- 
bil de scump, iar fondurile 
de care dispunea partidul, 
fonduri rezultate din contri- 
buțiile. muncitorilor erau, fi- 
reste, anemice, In aceste con- 
diții, conducerea partidului 
s-a adresat uneia dintre cele 
mai mari bănci, solicitind un 
credit rambursabil în cîțiva 
ani, cu dobinda corespunzá- 
toare, Proprietarii băncii nu 
s-au arătat uimiți de această 
cerere a inamicilor lor de 
clasă, ci au cerut doar să li 
se acorde un scurt termen 
pentru a putea examina ă 
fond implicaţiile economice 
ale solicitării, A fost comandat 
un temeinic sondaj de opinie 
pentru a vedea ce șanse are 
partidul în alegeri, a fost 
examinată dinamica subscrip- 
tiilor şi cotizatiilor, a fost 
calculat cuantumul diurnei 
pe care ar putea s-o încaseze 
eventualii viitori deputați, 
Aceste socoteli şi altele ase- 
mănătoare au dus la concluzia 
că este rentabilă acordarea 
creditului, Drept care a fost 
semnat un cec în valoare de 
mai multe milioane de coroane, 
Datorită lui, a doua zi, din 
rotativele tipografiilor, ie- 
șeau primele afișe, chemind 
populația muncitoare la lup- 
tă pentru lichidarea capita- 
lismului, 


H. DONA 


însemnările 
unui spectator temperat 


violenta 
si plictiseala 


Nu-mi plac filmele polițiste, nu-mi plac filmele de groas 
ză și din această pricină am foarte mult de suferit.. Că 
sînt privit cu ironie, asta n-ar fi cine știe ce, Sînt acuzat de 
snobism și de ipocrizie, toți oamenii sînt convinși că, de 
fapt, le ador, că fug la cinematografele de cartier și acolo, 
nevăzut de nimeni, înghit unul după altul cele mai cumplite 
filme, cele mai teribile împușcături și cele mai pedante .vio- 
luri... Alţii mă acuză de trădare, ca și cum cine nu se dă 
în vînt după „Incoruptibilii” se pune în afara societății. 
Sînt şi unii.cere, citindu-l pe Freud, sînt convinşi că dispre= 
țuiesc violenta din artă fiindcă o practică în realitate... ¡Ce 
nevoie mai are bestia asta, de ficțiune? Fictiunea e pentru 
noi, ăștia, cu suflet de copil. Alții văd în acest refuz al meu 
o infirmitate, un îngrijorător proces de devitalizare, 

— Cum se poate, domnule, să nu-ţi placă „Incoruptibilii“? 
Nu te deconecteazá? 

Pasiunea pentru filmele polițiste ar fi, aşa, un fel de 
impozit pe care trebuie să-l plătim cu toții, Eu, ce pot sá 
fac? Dau din umăr evident rușinat,,, Dacă nu mă deconec- 
tează, nu mă deconecteazá... N-am înțeles niciodată cum o 
impuscáturá în noapte te poate relaxa, n-am înteles 
niciodată cum o crimă bine organizată te ajută să te 
trezești dimineața mai bine dispus, 

S-ar putea ca pe unii — foarte mulţi de altfel — filmele 
polițiste să-i deconecteze, să le echilibreze metabolismul 
bazal — nu e cu păcat, dar nici faptul că pe mine mă plic- 
tisesc de moarte nu poate constitui un păcat de neiertat. 
Cînd văd cum niște bieti oameni caută cu disperare — în 
schimbul unor onorarii substanţiale — să ne provoace 
groaza, cînd văd că alți oameni, la fel de onorabili, 
se lasă cuprinși de groaza aia fictivă, trasă de păr, 
tăvălită prin toate retetele, mi se face o milă nesfirsitá. 
Habar n-au săracii actori și regizori ce e moartea şi totuși se 
joacă drăgălaș cu ea, e atîta zburdálnicie stupidă, e 
atîta inconstientá, încît nu se poate să nu te întrebi ce-o 
să se întîmple cu acești oameni cînd, în loc de-o moarte 
fictivă, o sá dea cu ochii de una al dracului de autenticá?... 
Și, ca să fiu și mai sincer, să pun degetul pe rană, mă 
supără la filmele polițiste, de groază, lipsa de emoție 
în faţa morţii, 

Dar cine vrea să se deconecteza, n-are decît sá se decos 
necteze cît timp e tînăr și moartea există numai pe peliculă,.. 


Teodor MAZILU 


secvenţe afective 


tinere cane 


Cinematograful e singurul loz pe care-l joc la risc. 

Era lumină cind ne-am aşezat amindoi, pe scaunele alăturate, Ti-am zimbit. Nu 
tie, tinere, ci perfecțiunii naturii, la care ar trebui, poate, să tindă artiştii, 

Cine ești băiete?... Cel mai bun copil al părinţilor, nepotul preferat al bunicilor, 
cel mai bun student din serie, absolvent cu o diplomă binemeritatá care ¡ti va deschide 
porţi pe trepte din ce în ce mai înalte? 


Eşti tinár, esti frumos, 


copilul lui. 


ești puternic, idealul la care tinde orice părinte pentru 


Ti-am zimbit. Nu-ţi zimbeam tie, să ştii. Zimbeam bucuriei mele de a fi zărit, a 
nu ştiu cita oară în viaţă, perfecțiunea, 

Si filmul a inceput... „Mondo Cane”... Fiecare scenă demasca dureros, trăsătu- 
rile cele mai brutale la care poate fi supus omul în lupta lui pentru existenţă, într-o 
lume nedreaptă, într-o orinduialá de exploatare. 

Do, re, mi, fa, sol, la, si erau notele reprezentate de cei șapte insi cu portativele 


pe piept. 


Muzicantul trăgea palme. Din obrajii pălmuiţi ieșeau sunetele— note. Întii, si-ului, 
mai puţin rezistent, i-a dat borşul pe nas. Apoi solidului do şi pe rind această „gamă” 
de oameni scoteau melodia barbară din palmele date cu dexteritate pe obraji. 

Era mai mult ca perfectul creierului isteric la care poate duce un sistem. 

Chiar dacă te-ai născut paşnic, ocolind asperitárile, ajunge să vezi acest film ca 


să devii revoluţionar, 


revoluționar sadea. 


În întuneric nu mai era nimeni, numai pelicula şi revolta care creștea în noi, 

Deodată un hohot nestăpinit, la fiecare palmă o exclamagie, un ris discordant, 
ca o coardă plesnită într-un marş funebru, Era tînărul de lingă mine, căruia aceste 
scene îi dezlănțuiau o stare euforicá. 

N-am înţeles. l-am privit prin întuneric. Nu înţelege bine? Ba da, înţelege... 
Din păcate înţelegea prea bine, pentru că numai la scenele de tensiune maximă pal- 


pita, se bucura... 


— Cine esti tinere?.., De ce esti în sală? De ce nu erai printre marii inchizitori 


din film, acolo-ți ședea bine, tinere cane! 


Dorina RĂDULESCU 


A A A NS 
Báieti buni, 
băieți răi 


k x 


Produs de Warner Bross-Seven 
Arts. Regio: Burt Kennedy, Scena- 
riul; Ronald M. Cohen, Dennis 
Shryack. Imaginea: Harry Stran- 
dling. Cu: Robert Mitchum, George 
Kennedy, Martin Alabam, Douglas 
V. Fowley, David Garradine, Tina 
Louise, 


Un western care respectă regu- 
lile clasice, un western traditional, 
aceasta este înainte de toate filmul 
lui Burt Kennedy „Băieți buni, 
băieţi răi”. Dar structurindu-și ope- 
ra pe datele știute, regizorul și-a 
îngăduit nuantári în plus și in ta- 
băra Binelui şi in tabăra Răului. 
Aşa se face că „Băieți buni, băieți 
răi” impune atenţiei două portrete 
cinematografice: cel al șerifului si 
cel al banditului, imbátriniti. Seriful 
în retragere — personaj dacă nu 
inedit, în orice caz demn de reținut — 
are pe chipul său oboseala anilor 
în care a servit Legea. Faţa sa brăz- 
dată de cute, zimbetul său ostenit, 
tresárirea sa la zgomotele nepre- 
văzute, gestul reflex de a apuca 
pistolul — toate definesc un perso- 
naj, o îndeletnicire. Aparatul de 
filmat a stăruit pe faţa acestui șerif 
care, la sfirşit de carieră, are pute- 
rea să vină, atunci cînd e nevoie, 
încă o dată în ajutorul Legii. Și 
poate că Robert Mitchum a izbutit 
in rolul șerifului unul din cele mai 
frumoase portrete cinematografice 
din lumea westernului. In cealaltă 
tabără, un alt „old man” al 
profesii — banditul care a pă 
o viață legea, banditul de mare 
anvergură, ajuns si el aproape de 
capătul drumului. E si acesta un 
fel de bandit de altă dată, care nu 
] înțelege cruzimea jefuitorilor mai 
tineri, pe care-i părăsește, George 
"Kennedy — actor cu o evoluţie 
permanentă în ultima vreme, actor 
care a trecut de la excelente roluri 
episodice la personaje de prim plan, 
are meritul de a fi conturat cu grijá 
pentru detaliile realiste, dar nelip- 
sindu-și personajul de necesarul aer 
pitoresc, chipul banditului scos la 
pensie. Cei doi veterani se află 
pentru un timp alături (pacte de 
aces! fel s-au mai văzut in western), 
devin „băieţii buni” care vor să 
aducă la ordine pe „băieţii răi”. 
O dată lucrul îndeplinit, pactul nu 
mai funcţionează. Lumea wester- 
nului nu admite compromisul, Şeri- 
ful in retragere îi repune cátusele 
banditului în retragere. Datoriile 
faţă de Lege trebuie plătite chiar 
cu întirziere. 

Regizorul Burt Kennedy a știut, 
analizind relațiile dintre aceste două 
personaje, să le pună în situaţia de 
a opta, de a discerne între datorie 
şi prietenie. 

Dar filmul său are și alte calități. 

„Băieți buni, băieţi răi” conţine 
scene de mare spectaculozitate, bine 
realizate din punct de vedere regi- 
zoral (de pildă, urmărirea trenului 
făcută cu mașini de altă dată, pe 
cai sau pe o drezină, o goană fantas- 
tică filmată și montată adecvat). 
O anume destindere prin ris, după 
momentele de tensiune, este si ea 
binevenită, dă spectatorului res- 
piro-ul necesar. 


EI ENEA" 
pi a d 


a 
A 
e 


„Băieți buni, băieţi răi” nu are 
pretenţie de capodoperă sau de 
unicat. Dar are, cum am văzut, 
suficiente atribute pentru afi vizio- 
nat ca o bună și profesională lu- 
crare a genului. 


Al. RACOVICEANU 


Ultimul 
samurai 


xk x 


Producţie Toho-Mifune — Japo- 
nia. Regio: Masaki Kobayashi. Sce- 
nariul: Yasuhiko Takiguchi. Ima- 
pinea: Kazuo Yamada. Cu: Toshiro 
Mifune, Yoko Tsukasa, Tsuyoshi 
Kato, Shigeru Kamiyama, 
Mishima, Isao Yamagata. 


Pentru a gusta poveștile cu sa- 
murai nu eatit nevoie de a cunoaște 
istoria Japoniei ca atare, cit de a 
infelege ce au adus tradiția filozo- 
fiei și culturii nipone in peisajul 
naturii universal-umane. 

„Ultimul samurai” e o productie 
iaponezi de calitate, care se adre- 
sează unui public ce a văzut „Ras- 
homon”, „Harakiri”, „Cei 7 samu- 
rai”, „Poarta infernului” şi deci este 
obişnuit „să vadă” dincolo de intriga 
poveştilor cu samurai cu spade, 
care luptă şi mai ales mor pentru 
onoare, Ceea ce trebuie să rămină 
insă — și rămine — după ce dăm 
la o parte „story-ul” (adevărată 
tragedie cu iz cornellian: ea, el, 
dragoste, luptă intre onoare și da- 
torie, sacrificiu, etc.), este ceva ce 
depășește aşezarea istorică și pican- 
teria sentimentală. Rămine atmos- 
fera care-o impun filmele mari, 
Acea atmosferă ce apare exotică 
sau bizară doar pentru cei ce nu 
intuiesc logica firească și foarte echi- 
librată a Japoniei, ce depășește cu 
mult semnificaţiile unei simple ati- 
tudini estetice. față de realitate. 

Dacă am putea-o . descompune 
pentru a o explica, atmosfera s-ar 
datora in primul rind concepției 
japonezului despre lucruri, obiecte 
şi a semnificației acestora (japonezul 
cceptă existența lumii inconjură- 
toare, fără să-i acorde, prin moarte, 
o finalitate neapărat tragică, de 
unde și controlul absolut pe care 
il are atit asupra realităţii cit si 
asupra propriului său eu). Stilul 
filmului s-ar mai datora şi tradiţiilor 
de cultură (ca de exemplu: teatrul 
in formele sale No, Kabuki, Bun- 
raku, de unde reținem predispo- 
ziţii pentru rigurozitate in decora- 
ție, pentru picturalizarea scrierii, 
de unde familiarizarea spectatorilor 
din tara de la soare-răsare, cu semni- 
ficatia imaginii) și gustului rafinat 
in arta plastică (vizibil în fiecare 
cadru de film, deschis, la nivelul 
ochiului, compus pe orizontală, fără 
verticalitáti, fără rupturi sau imagi- 
ni-şoc), 

Acestea și altele sint componen- 
tele atmosferei de care vorbeam, 
treapta noastră de înțelegere și 
comunicare cu filmul japonez-operă 
de artă. Revedem samuraii incles- 
tati in lupte ce par dansuri simbo- 
lice, ritual urmărit cu strictețe, 
eleganță şi respect. Revedem și pe 
Toshiro Mifune, şi aici la fel de 
stápin pe fiecare gind, gest, pas, 
sunet. 

Rodica ALDULESCU 


Masao . 


Înfruntînd moartea la vîrsta iluziilor 


* sta a A 


(„Ingerii negri“) 


A limito filmul japonez la exerciții 
de rafinament plastic într-o atmosferă 
specifică (fie ea si exteriorizarea 
unei prea dezinvolt formulate concep- 
tii filozofice) pare a fi cel puțin 
arbitrar. 

„Uhimul samurai” poartă în el 
durerea obsurdă a westernurilor în 
care, drumurile s-au asfalat, ¡ar 
caii, parcă veniţi din oltă lume, sint 
depășiți de maşini. Lumea măreției, 
în rău ca și în bine, a opus. Antica 
și înțeleapto filozofie orientală o 
intrat în solda forței, o poziţiei sociale. 
Dimensiunea umană a noțiunii de 
samurai s-a restrins la un termen 
limitat, cu sensul utilitar ierarhic de* 
castă. Adevăratul samurai a devenit 
astfel onacronic, deci sortit pieirii. 
Ga stil şi tematică deopotrivă, filmul 
lui Kobayashi este unul dintre cele 
mai „,europenizote** filme japoneze. 
Tristeţea însăși izvorăște din această 
conştientă corupție. Și tot de aici se 
naşte neobişnuita umbră de speranță 
din final: forța a învins dreptatea 
dar, dincolo de netrecutul hotar, 
există, poate, trebuie să existe, o 
dreptate a celor drepţi. 

ESE 


Îngerii 
negri 


X x 


Producție a studiourilor din 
R.P. Bulgaria. Regia si scenariul: 
Vilo Radev. Imapinca: Atanas Tasev. 
Cu: Stefan Danailov, Doroteia Ton- 
ceva, Violeta Ghindeva, Dobrina 
Stankova, Marin Mladenov. 

Film distins cu premiul al II-lea 
la Karlovy-Vary 1970. 


„imi place sá lucrez cu personaje 
ieşite din comun care sint puse in 
situații excepționale", spunea Vilo 
Radev, regizorul acestor „Ingeri ne- 
gri”, în timpul filmărilor. Într-adevăr 
eroii săi sint confruntati, în pragul 
trecerii de la adolescență la matu- 
ritate, cu fapte neobişnuite pentru 


virsta lor. Şase tineri, trei băieți 
şi trei fete fac parte in timpul 
luptei de rezistență. antifascistă, 


dintr-o organizaţie ilegală. O suită 
de atentate și de acţiuni de sabotaj 
probează forţa de dăruire a fiecă- 
rui membru al acestei echipe-șoc, 


care invatá, atunci cind alţi tineri 
trăiesc virsta iluziilor, cum să se 
pregătească să moară. 

Aventura este parte integrantă 
a scenariului, legat faptic de o serie 
de acțiuni care au ca scop atacarea 
dictaturii fasciste, menţinută în Bul- 
garia in anii rázboiuldi cu ajutorul 
nemijlocit al naziștilor. Nu urmărim 
insă modalități noi. Uneori din 


dorința de a susţine o stare pre-. 


lungită de suspens, autorul contra- 
zice inlántuirea logică elementară. 
În final, de pildă, urmărirea din 
tribunal, cînd ultimii trei supravie- 
juitori ai grupului de acțiune să- 
virşesc minuni de curaj pe culoarele 
și holurile pustii ale tribunalului. 
Nimeni nu trage un semnal de alar+ 
mă, oponenții sint invizibili, ceea ce 
te-ar putea face să crezi că poliţia 
era inexistentă si deci organizarea 
acţiunilor patriotice, un loc de copii. 

Filmul lui Radev este insă cu 
adevărat valoros atunci cind îşi 
propune să diferentieze, o dată cu 
derularea evenimentelor, compor- 
tamentele contradictorii ale celor 
şase. Tinerii au aceeași virstă, și-au 
inchinat tinerețea aceluiaşi ideal, 
dar sint totuși șase personalități 
diferite, cu temperamente proprii, 
ce nu reacţionează la unison în faţa 
acelorași imprejurári. Romantismul, 
candoarea, poezia sau luciditatea, 
uneori cu accente de cinism, fac 
parte din dispoziţiile naturale ale 
celor șase ale căror destine s-au 
intilnit ta o aceeași răscruce. Radev 
interceptează nuanțele apropiindu- 
se cu maturalete și profunzime de 
virsta tuturor sperantelor, a tuturor 
posibilităților. 

Unul dintre cele mai vibrante 
episoade este cel al morţii tinărului 
care, háituit de poliţie, fură un 
tramvai și începe să-l goneascá pe 


străzi, în timp ce pasagerii inspái-" 


mintati sar din mers. Goana con- 
tinuá. Un glonte, aducător de moar- 
te, il lovește. Tramvaiul își prelun- 
geste din ce in ce mai încet luneca- 
rea pe șine, în timp ce viaţa se stinge. 
Filmul are un autentic suflu tra- 
gic, chiar dacă, pe alocuri, se lasă 
strangulat de sabloanele de gen ale 
filmului de rezistență. Modernizarea 
e discretă prin costume, machiaj. 
Ceea ce rămine insă ca semn parti- 
cular al filmului este pasiunea auto- 
rului pentru idealul: ce a marcat 
tineretul din anii războiului, 


Adina DARIAN 


Rubrica „Pe ecrane“ a fost întocmită 
conform programării comunicate de 
D.R.C.D.F. la data încheierii numărului 


13 


-Å 


y 


Un italian 
in America 


Xx x 


Regia: Alberto Sardi. Scenariul: 
Sonego — Sordi, Imaginea: Benito 
Frattari, Cu: Alberto Sordi, Vittorio 
De Sica, Alice Condon, Lou Perry, 
Gray Frederikson, Bettina Brenna. 


În dubla ipostază de actor si 
realizator — inedită, aceasta din 
urmă — Alberto Sordi se dovedește 
a fi un Dina Risi placid. Nu fără 
calități însă, dar lipsit de încisivi- 
tatea, sarcasmul chiar, al ceiui care 
semnează „Operațiunea San Gen- 
naro", „Tigrul” sau „Monștrii”, 

Convertit intru ale regiei, Sordi 
nu abandonează, fapt previzibil, ge- 
nul care i-a adus, ca interpret, con- 
sacrarea: comedia. Filmul său se 
inscrie într-o tradiţie cultivată cu 
predilecție de italieni, anume aceea 
a satirei de moravuri, condimentată 
“cu elemente ale comediei de caracter. 

Numai că de astă dată obiec- 
tivu! satiric se strámutá de pe bă- 
trinul continent în Statele Unite, 
in aga fel incit „Un italian in Ameri- 
ca” este exact ceea ce sugerează 
titlul sau, altfel spus, America 
văzută de un italian. Aș adăuga: 
America văzută de italianul de 
condiție submedie, în cazul nostru, 
un umil funcționar la o staţie de 
benzină, atras şi respins in cele din 
urmă, de o lume mirifică, de uni- 
versul fabulos al unei civilizații care 
i se va revela treptat bietului sluj- 
bas, teribil de complicată și ostilă 
nechematilor la compromisuri. 

Este puţin probabil ca Alberto 
Sordi să fi intenţionat a face in 
acest film operă de sociologie pro- 
funda. „Un italian in America” 
este o glumă, nu intru totul ino- 
fensivá, la adresa „țării tuturor 
posibilităților”, în care, spune re- 
gizorul, în ciuda acestor posibili- 
táti nu poţi parveni la o situație 
inaltă fără puţină excrocherie si 
mult noroc. America din filmul lui 
Sordi este America reclamei şi a 
zgirie-norilor, America mașinilor su- 
perbe, a cabaretelor si cazinourilor, 
tara publicității colosale. a magna- 
tilor petrolului si a gangsterilor de 
toate categoriile. Sordi face aici 
mai degrabă o operă de 
zare”, operaţie care, partial, îi 
reușește cu aportul personal nu 
numai al său ca regizor, ci şi al exce- 
lentilor actori: Alberto Sordi si 
Vittorio de Sica. Drumul eroului 
său, care traversează Atlanticul in 
căutarea fericirii, se desfășoară in 
cerc, Fericirea era de fapt acolo, 
la stația” de benzină. O va regăsi 
dincolo de ocean tot la o benzi- 
nărie, alături de o văduvă cu ochi 
albaştri. Filmul, cu dubla lui morală 
(America e o iluzie; omul potrivit 
la locul potrivit), este o invitaţie 
la modestie, la viața trăită modest 
dar cinstit, departe de lumea dez- 
lántuitá. 

O peliculă curată și cuminte, 
fără mari defecte, dar și fără stră- 
lucirea pe care, virtual, i-o putea 
conferi amploarea temei. Ar fi 
insă nedrept să-i reprosám lui 
Alberto Sordi ceea ce nu a inten- 
ționat să facă. 


demiti- 


Petre RADO 


14 


ro sau Contr 


Colegul Petre Rodo face o analiză 
excctó o ocestui italian pornit, fără 
voie, să cucerecscă pämintul Făgă- 
duinței, pe parcursul căruia recu- 
nocste, de fapt, certele atu-uri ale 
filmului. De aceeo înțeleg mai puțin 
de ce începe prin o compara autorul 
său cu un Dino Risi placid. O men- 
tiune pentru fermecătorul recital, 
de cutentic și inimitabil cobotinoj, 
în care işi dau replica De Sica și 
Sordi. 


A. D. 


Strada 
láturalnicá 


TN 


Productie a studiourilor din R.P. 
Ungará. Regia: Támas Rényi. Sce- 
nariul; Akos Kertész si Tamas 
Rényi. Imaginea: Ottö Forgács. Cu: 
Mari Töröcsik, Gábor Koncz, Sán- 
dor Horváth, István Dégi 


Viața, asa cum e, nu intotdeauna 
limpede, nu intotdeauna logică, cu 
aerul ei de intimplare, alunecind 
tainic si iremediabil pentru a se 
topi in timp si a se pierde. Viața 
deci se strecoară in filmul maghia- 
rului Renyi Támas de la primele 
imagini si depășind premeditarea 
ficţiunii îşi lasă aerul tare de adevăr 
și autentic în fiecare gest şi privire. 


Regizorul a evitat orice tic cinema- 
tografic, orice procedeu in caracte- 
rizarea personajelor. Muncitorul si 
fata işi trăiesc povestea lor banală 
şi im același timp întortocheată şi 
obscură, fără a reuși să o domine, 
să o influențeze. Nestatornicia fetei, 
nehotăririle muncitorului vin să le 
tulbure existentele si semnul din 
adincul propriilor lor conștiințe, 
impulsuri în care se amestecă cauze 
materiale explicabile și date carac- 
terologice in proporții greu de 
delimitat. In încercarea lor de apro- 
piere, lupta principală se dă in eul 
fiecăruia, luptă cu propriul său 
necunoscut, afectiv si spiritual. Ac- 
torii nu creează tipuri anume şi 
evoluţia lor surprinde mereu, prin 
contraziceri ' şi reveniri, fără ca 
vreodată să dispară complet zonele 
de umbră ale profilurilor lor. Po- 
vestea se termină in fapt divers, 
filmul se sfirșește, dar nimic defi- 
nitiv nu s-a spus. tubirea sau atracția, 
sau poate doar căutarea dintre 
muncitorul singuratic şi tăcut si 
fetișcana care avea copil, vibrează 
neimplinitá și totuși reală, ceva 
independent de ei, dincolo de 
intimplárile lor, ca o chezăşșie a lun- 
gilor priviri pe care te schimbaserá, 
priviri care voiserá sá spuná multe 
dar nu reușiseră. 

Peste aceastá poveste spusá in 
tonuri bressoniene planeazá și o 
meditație asupra timpului si istoriei, 
Sintem la inceputul deceniului cinci, 
undeva într-o vitrină 
o clipă fotografia lui Stalin, alte 
detalii fugitive, “aparent oarecare 
tes in filigran o epocă. O resimtim 
aproape cum o resimt şi persona- 
jele, firesc, nu dinafară, nu agresiv 
sau declamatoriu. Aș sublinia in 
sensul acesta, momentul unei intil- 


intrezărim 


Înțelegerea privirilor: „Strada lăturalnică“ 


niri dintre muncitor și fată, pe 
fundalul sfirşitului unei defilări, gru- 
puri de oameni costumati sărbăto- 
rește, cu steaguri, trecind încoace 
şi incolo, în tăcere, într-o zi cenușie. 
Este povestea unor ani, 

Sint, în acest interesant film şi 
stingăcii care nu ar apare nici în 
filme de studenţi. Mă refer la unele 
cadraje care prind si elemente din 
armamentul tehnic(un microfon! etc). 

Dar dacă ne gindim la atitea 
filme ireproșabile din punct de 
vedere tehnic si lamentabile ca 
substanță, putem trece peste aceste 
erori. 


Dan COMȘA 


SN ZILE PLAT CO IRI VEI PERIE 
Ceaikovski 


kk 


Producţie a studiourilor Lenfilm. 
Regia: Igor Talankin. Scenariul: Isac 
Glikman şi Roman Tikhomirov. Ima- 
ginea; Aleksandr Cikov. Cu: Inno- 
kenti Smoktunovski, Antonina Su- 
ranova, Maia Plisetkaia, Vladislav 
Strjelicik, Alla Demidova, Evgheni 
Evstigneev. 


Biografiile celebre par predes- 
tinate sá nu depăşească, atunci cînd 
sînt filmate, anumite tipare. Viaţa, 
si creaţia de-o viaţă sînt turnate în 
forme fixe care uniformizeazá totul, 
care împiedică reliefurile particu- 
lare, Variatiunile sînt minime, efor- 
tul de invenţie este și el minim. 
Biografiile titanilor muzicii n-au avut 
o soartă mai bună (un singur exem- 


plu: „Rebelul magnific”), Şi ele au 
fost romantate, confectionate dupá 
legile succesului efemer. $i ele au 
trădat nu de puţine ori adevărul 
despre cel în cauză. Şi ele s-au refu- 
giat în clişeele melodramei, Igor 
Talankin a încercat, în dimensiunile 
uriașe ale panoramicului, să refacă 
portretul lui Ceaikovski, să închege 
cinematografic dialogul artist-mu- 
zică, Talankin a avut ambiția să dez- 
văluie resorturile intime ale crea- 
tiei, A vrut să ne facă să reținem 
nașterea unor capodopere: „Lacul 
lebedelor“, „Dama de pică“. Reuşita 
este numai parţială, pe fragmente, 
pe secvențe de atmosferă, pe mo- 
mente stráfulgerate de inspirație. 
Fiindcă portretul totalal lui Ceai- 
Kovski la care a tins regizorul se 


adună cu greu din imagini, Grandis 
locvent, încărcat cu detalii de epocă 
(necesare pînă la un punct, pentru 
definirea eroului, dar împovărătoare 
dincolo de acest punct) filmul 
firîmiţează biografia compozitorul: 
lui, Ecranul panoramic copleseste 
totul. Uneori eroul se pierde în 
aglomeraţia din cadru; alteori ace= 
lași erou este scos ostentativ în evi- 
dentá, transformati n „monumentviu“, 
Ochii săgetători, expresivi, jocul de 
o rară Sugestie al lui Innokenti Smok- 
tunovski rămîn însă o solidă punte 
de legătură cu personalitatea 
reală a personajului, dau contururi 
pregnante, vii, dincolo de scăderile 
viziunii regizorale. 


PRA PRI FF 


na 


„Vă recomandăm 


pe răspunderea noastră 
pe răspunderea dumneavoastră 


nu vă deranjati 


Un alt film inspirat de o viață 
ilustră — cea a lui Cehov — iz- 
butise să fie firesc,delicat, de o mare 
sensibilitate artistică. Mă gîndesc la 
„Subiect pentru o schiţă” în regia 
lui Serghei lutkevici. Dacă Talankin 
ar fi încercat o astfel de cale în 
abordareă biografiei lui Ceaikovski, 
avind la dispoziție un interpret 
extraordinar. cum este Smoktunov- 
ski, ar fi reuşit, poate, portretul 
complet al compozitorului, aşa cum 
a dorit-o. Nu e puţină însă nici 
bucuria de a reasculta muzica lui 
Ceaikovski pe care ne-o oferă fil- 
mul. 


R. POPOVICI 


Pro sau Contra 


Cred că fárimitaorea pe care o 
contestă cronicarul obia că sub- 
liniază idiosincrazia regizorului faţă 
de clișeu și romonțare.  Talankin 
a ecruisat tiporele onecdoticului și 
le-a semănat, cu gesturi degajate, 
aproape imprudente, pe un cimp 
plastic de funcţională frumusețe, Dacă 
vom căuta oxele filmului aici si 
nu în parametrii biogrofici impusi 
oricum de tirania genului, dacă vom 
face abstractie de monumentalitateo 
tehnică si vom fi atenți la relaţia 
subtilă dintre personaj si simbolis- 
tica plosticii, vom ajunge la cu totul 
alte concluzii, $ 

Sint însă de perfect acord cu pri- 
vire la Smoktunovski, RR 


p am mai văzut... 


Triplă - 
verificare 


x 


Regia: Alois Brenci. Cu: Igor 
Ledogorov, Viktor Cekmarev, Igor 
Vladimirov, Paul Butkevici, Via 
Artmane 


Un alt film de rázboi al regizorului 
care a semnat și „24—25 nu se 
inapolazá”. Sintem în septembrie 
1943. Leningradul rezistă cotropirii 
naziste. Recuzita însuflețită şi ne- 
insufletitá a frontului e prezentă. 
Dar „Tripla verificare” urmărește, 
in deosebi, 'upta de pe frontul 
secret, a codurilor şi spionilor, 
care nu mai puţin decit linia de foc 
a avut eroii şi trădătorii ei, a decis 
soarta războiului. Convenţia și şa- 
bloanele genului sint adincite, dar 
nu, întru nimic, modificate. Pentru 
amatorii de a bătători drumurile 
„unui suspens deja văzut, filmul 
poate reinnoi sentimentele bărbă- 
testi ale curajului şi devotiunii în 
luptă, 


Genoveva 
de Brabant 
[=] 


Regia: José Luis Monter, Cu: Maria 
José Alfonso, Alberto Lupo, Angela 
Rhu, Stephen Forsayt. 


Legenda sentimentalá, de origine 
germanică medievală, despre fide- 
litate şi calomnie, a Genovevei de 
Brabant, este de astă dată pretextul 
unei jalnice compilaţii cinemato- 
rafice. Decorurile unui castel ita- 
ian și costumele din epoca primelor 
cruciade sint singurele, și prea 
săracele, atu-uri ale filmului lui 
José Luis Monter, lipsit altfel de 
cea mai primară personalitate. Un 
joc melodramatic şi retoric slujesc 
intriga naivă. Un alt fel de „Călugă- 
riță din Monza”, minus vulgaritatea 
de care ne-am fi lipsit bucuros, 


A.D. 


Orologiul 
Kremlinului 


k 


Regia: Viktor Gheorghiev. Cu: 
luri Kaiurov, Anatoli Falkovici, Vas 
lentina Serova, 


Filmul lui Viktor Gheorghiev este 
— în modul cel mai evident — o 
ecranizare. Sursa e bine cunoscută: 

lesa de teatru cu același titlu a 

i Vsevolod Pogodin. Punerea strict 
funcţională în cadre color a perso» 
najelor stiute are cursivitate si 
relief, gratie concursului unor actori 
consacraţi si citorva inserturi cu 
peisaje autentice din jurul Kremli- 
nului. Un anumit efort de detea- 
tralizare s-a făcut, fără a se inde- 
părta însă de litera teatrului, Lenin, 
întruchipat cu aplicaţie de către 
luri Kaiurov, este văzut coborind 
incognito din cetatea ruginie cu 
zid crenelat, schimbind o replicá 
cu o bátriná moscovitá — moment 
remarcabil de firesc, iar apoi întil- 
nindu-se cu lucrători de la tramvaie, 
pe o stradă reconstituită, sub lus 
mina artificială a aparatelor de 
sudură. Figura „visătorului de la 
Kremlin”, surprinsă mai puţin ca 
atare in cinematograf, are — în 
fața primelor hărţi de electrificare 
a Rusiei — cînd precizia unui tae 
blou în ulei, cînd prestanta unui 
bronz. În celelalte roluri — o ple= 
iadă de actori _emeriţi. 

No S; 


- Ochi 
ageri 


kx 


Regia: Han Sen Sun. Cu: 
Ken Hak, Ten Du En — 
al poporului, 


Kim 
artist 


Un film peniru, despre si cu 
copii. Lupta plină de curaj si in- 
geniozitate a unui grup de copii 
ce prind o bandă de spioni pătrunsă 
pe teritoriul Republicii Democrate 
Coreene este” prilej pentru regi- 
zorul Han Sen Sun nu numai de 
a compune un film de aventuri, 
ci și de a investiga universul copi 


lăriei. Primul erou al peripețiilor, 
un băiețel cu „ochiul ager”, așa 
cum o indică titlul, este cel ce con- 
duce o serie de momente polițiste 
palpitante. O face cu firesc, adu- 
cînd un nou argument în favoarea 
mirajului creat de interpreţii-copii 
pe ecran. Totuşi rezolvári, nu ras 
reori banale, aduse pe peliculă 
intrun stil grandilocvent-eroic, slă- 
bese  incontestabilul tonus dra- 
matic al povestirii, 


Monica STANCIU 


Ambasador al 
Uniunii Sovietice 


xx 


Regia: Gheorghi Natanson: Cu: 
lulia Borisova, Anatoli Ktorov, Gu- 
nar Tilinski 


În ciuda titlului foarte general, 
si cu toate că se evită orice trimi- 
teri documentare exprese, ne aflám 
în fața unui film biografic sau cel 
puțin inspirat din biografia unui 
personaj istoric real. Este un gen 
în Care cineastii de la Mosfilm au 
o experienţă indelungatá. De data 
aceasta, eroul nu e Nahimov, Su- 
vorov, Uşakov sau alții, nic Mi- 
ciurin “sau Popov, ci o femeie cele- 
bră — Kolontai rebotezată Koltoval, 
care a intrat în istorii prin activi- 
tatea ei revoluționară și prin servi- 
ciile aduse statului sovietic, indeo- 
sebi în preajma celui de-al doilea 
război mondial. În locul marilor 
războinici sau al marilor inventatori, 
urmărim deci o mare ambasadoare, 
căreia interpretarea luliei Borisova 
îi atribuie o incontestabilă graţie, 

Prima inovaţie. dramaturgică este 
renunţarea la înșiruirea tuturor epi. 
soadelor unei biografii. Asistăm la 
un moment, suficient de amplu 
însă pentru a sugera biografia în 
ansamblu. In orice caz, finalitatea 
nu lipsește, ambasadoarea fiind de 
față în ultimul cadru la celebrarea 
zilei Victoriei, în Piaţa Roșie, lingă 
tribună (citate bine marcate din 
jurnalele vremii), ca o recunoaştere 
supremă a serviciilor aduse, 


Filmul se recomandă de asemenea 
printr-un dialog fluent, bine lucrat 
ca replică şi cursivitate și prin 
jocul modern al interpretilor, Ală- 
turi de lulia Borisova, cităm pe 
Anatoli Ktorov, în rolul regelui 
pe lingă care ambasadoarea e acre- 
ditată, 


Val. S. DELEANU 


Trimis 
extraordinar 


x 


Regia: A. Kamraev. Cu: S. Ciokmo- 
rov, A. Djigarhanian, S, lakovlev, 
N. Rahimov 


Asistăm la o vibrantă lecție de 
eroism revoluționar în această trans- 
punere cinematografică a conjuc- 
turii social-politice a anului 1919— 
1920, moment al desávirsirii cuceri- 
rilor revoluţionare în Uniunea Sovie- 
ticá, Unii spectatori poate vor consi- 
dera filmul de la bun început o 
nouă. versiune a unei teme mult 
dezbătute, Este adevărat, Dar să nu 
uităm că omenirea nu-și poate uita 
trecutul, chiar dacă prezentul o 
interesează în mai mare măsură, 
astfel că, filme de război, despre 
înfringerea nazismului, despre lupta 
popoarelor pentru autodeterminare 
s-au făcut sau se vor mai face. 

Vulnerabilitatea filmului constă 
însă în didacticismul cu care se 
abordează momentul istoric amintit, 
în verbiajul personajelor, în con- 
ventionalism. Am reținut ca reușite 
secvențele lucrate în stilul jurnalului 
documentar alături de citeva mo- 
mente bine tensionate, de pildă 
confruntarea comisarului special cu 
şeful basmacilor, şi citeva portrete 
umane care au o forță realistă, 
impresionantă, 

Medeea IONESCU 


a 
15 


o tate” — film blestemat 
a! unui autor blestemat — mutilat, 
desfigurat de- cenzura americană, 
redus de producători de la 18 po 
bine la-9 bobine, strălucește astăzi 


— chiar în. condiţiile acestei mon- 
struoase mutilári — ca una din 
capodoperele fundamentale ale ci- 


nematografiei, iii oi sil film 


arhetip al întregului cinemat f- 
adevár, cinema obrar constiintá — 
el neagă. din inter nal acestei 
„Mașini -de fabricat  cirmati" care 
era Hollywood-ul — cinematogra- 
ful-drog. Soarta autorului este bine 
cunoscută: după citeva disperate 


încercări de a compune opere cum- 
plite, prin sinceritatea şi cruzimea 
lor, opere al căror punct culminant 
este „Rapacitate“, Stroheim este 
suspendat -definitiv din activitatea 
de creație de mafia producătorilor, 
moare, deci, împrumutind masca 
sa mortuară cinematografului” co- 
mercial, pînă la cea de-a doua moarte 
a sa, cea fizică, cea nesemnificativă. 
Cinematograful comercial a transfor- 
mat imediat masca lui Stroheim 
într-una din măștile-cheie ale siste- 
mului său manicheist de măști: masca 
monstrului cinic 

„Reprezentarea exactă a vieţii — 
este scopul suprem al realizărilor 
mele. Cel mai mare handicap al 
cinematografiei americane este acest 
manicheism moral care impune per- 
sonaje cu totul virtuoase sau cu 
totul antipatice, primele triumfind 
întotdeauna, cele din urmă pri- 
mind o severă sancțiune, De aceca 
prezint sau încerc să prezint pu- 
blicului ¿merican im:ginoa exactă a 
vieții“ — scria Stroheim în perioada 
în care realiza ,Rapacitate”. İn per- 
spectiva acestui text, destinul său 
de actor, de” mască, pare o farsă 
macabră. Dar de fapt, în această 
junglă a unei -arte  constrînse, 
chipul său a fost doar un ostatic, 
încredințat producătorilor, pentru 


—— 7 ei Sd 


„RAPACITATE“ 


z Stroheim: realismul vizionar, sumbru, atroce. 
Il cunoaşteţi? Priviți-l cu atenție! 


mată, mereu (atunci, azi) — aceea 
de a arăta, cum spunea André 
Bazin. „Rapacitate“ inaugurează rea- 
lismul vizionar, sumbru, atroce, 
acel tip de realism inacceptabil, 


de fapt, pentru că denunță în fie- 
care fotogramă drogul. „Rapacitate“ 
inaugurează cinematograful bles- 
temat, agresiv, în fond acesta e, 
după atitea cuvinte căutate, cuvin- 
tul cel mai activ pentru a defini 
filmul, da, „Rapacitate” inaugurează 
filmul agresiv. Primul gest al acestei 
invergunate contestári este elimi- 
narea decorului iluzionist de tip 
Méliès. „Un film făcut în studio nu 
poate fi decît de studio, viaţa nu 
se reconstituie, se captează, Ade- 
văratele filme realiste nu pot fi decît 
acelea turnate pe locurile directe 


ale acțiunii“, Secventele cabinetu- 


siune peniru convenţie. Stroheim 
combină monstruozitatea cu can- 
doarea, obtinind savante și cutremu- 
rătoare amestecuri. * Monstruosul, 
pentru Stroheim, e o condiţie uma- 
nă firească, comună, nicidecum o 
condiție excepțională. Un animal 
chinuit, sinistru, zace în oameni 
și se trezește deșteptat de lumina 
unor stele nefaste. Monştrii pe care 
nu-i cunoaștem și care urlă în noi, 
sfișiindu-ne cînd intrăm în unghiul 
acela de lumină neagră, În condiţiile 
unei societăți nedrepte, absurde, 
somnul monstrilor nu poate fi 
controlat. Această convietuire obli- 
gată (şi ignorată) cu monştri explică 
la Stroheim imensul va! de senti- 
mentalitate pentru oamenii-victime; 
solidaritatea lui celulară cu oamenii- 
victime, 


EA A IS E E ZU O TIR LES RS ZII E AT | 


O ,Rapacitate” 


O El e cinematogaf -constiintá. 
O El neagă, din interiorul acestei „maşini de eee cirnati" 


care era Hollywood-ul, cinematograful-drog. 
7 


ca spiritul său să rămînă liber, 
chiar dacă neproductiv, Și această 
libertate, nesupunerea spiritului său, 
este una din puținele lecţii de dem- 
nitate şi artă în istoria cinemato- 
grafului — istorie minjitá de atitea 
si atîtea compromisui i. 

Ce este într-adevăr revolutianar 
în ,Rapacitate"?,De-ce este — după 
părerea mea — cel mai stimulant 
film din istoria cinematografiei? 


> cad: dinamiteazá toate 
bazele cinematografiei convenţionale. 
Niciodată pînă la „Rapacitate“ con- 
testatia mistificárii nu a căpătat 
forme atît de integtale şi de inver- 
sunate. „Rapacitate” restituie Rea- 
lității chipul ei înstrăinat, mecanis- 
mele, semnificațiile — iar cinemato- 
grafului, funcția sa esențială — supri- 


16 


lui dentar au fost realizate într-un 


veritabil cabinet dentar din Polk 
Street: Stroheim a închiriat o mină 
de aur pentru începutul filmului, 


scena finală este filmată chiar în 
Valea Morții, într-un aer fiert, ires- 
pirabil. Actorilor care se tírau pe 
jumătate asfixiati prin cenușa fier- 
binte a nisipului, el le striga: „bă- 
teti-vá,... urîţi-vă.,. încercaţi sá vá 
urîţi, așa cum má uríti pe mine”, 


RA este apoi contesta- 
réa psihologiei primitive manicheis- 
te — negarea măștilor, Personajele 
se scurg unul în celălalt — o magmă 
amestecată circulă prin ele, Reani- 
mate, eliberate din acel muzeu de 
ceară czł caracterelor, personajele 
descoperă caracterul miraculos, 
imprevizibil al existenţei. Din aver- 


“manicheism 


e un film blestemat al unui autor blestemat. 


is înseamnă apoi con- 
testarea formelor dramatice  tradi- 
tionale, curse mizerabile în care 
artistul mediocru vrea să capteze 
fluxul vieţii, înțelept și misterios, 
înseamnă dispreţ deci pentru acel 
al situațiilor dramatice 
tradiţionale, înseamnă evlavie pen- 
tru Existenţă. Cea mai frumoasă 
scenă de dragoste pe care am văzut-o 
vreodată este scena îndră ăgostirii 
dentistului Mac Teague de Trina, în 
timp ce-i perforează dinţii cu freza. 
El, Stroheim, pentru prima oară 
— el, cel mai mare dușman al calo- 
filiei din istoria cinematografului 
— descoperă cum poți adora o fe- 
meie pe a cărei bărbie se prelinge 
un fir de scuipat și de sînge, cum 
doi îndrăgostiți „pot să-și spună 
infricosátcare, dulci timpenii, coco- 


tati pe un canal de scurgere, iar în 
spatele lor zace o baltă imundă, 
oxidată de reziduuri, 


L, nici un artist mare al filmului 
nu a existat o asemenea sete demen- 
tialá de concret, Concretul la Stro- 
heim vibrează, se descompune în 
unde de semnificații — devine ma- 
gic. (Așa cum ghetele lui Charlot 
devin două ghete magice, De le-am 
privi sub o vitrină de sticlă, le-am 
privi ca pe ghetele unui sfint). 
Această acumulare de concret e 
cunoscută sub numele de naturalis- 
mul grotesc al lui Stroheim şi a fost 
calul de bătaie al criticilor americani, 
ani de-a „rîndul. Ei nu au înțeles, 
asa cum în general nu se înțelege 
de altfel nici azi, ce fond neexploatat 
de revelații există în 
tehnică si de viziune, 


N. un artist al filmului nu s-a 


împotrivit cu asemenea frenezie 
și înverșunare minciunii — nimeni 
nu a propus vreodată în film atitea 
adevăruri sfişietoare si neplăcute, 
atîtea adevăruri inavuabile. Produ- 
cătorii se fereau să-i dea să ecrani- 
zeze pînă și „Văduva veselă“, în- 
tr-un asemenea grad avea Stroheim 
forța magică de a transforma sche- 
mele cele mai banale în revelații 
cumplite despre existență. Dar tea- 
ma lor nu mai era indreptátitá, 
Stroheim, obosit, renuntase, Ceva 
mai tîrziu, el va spune despre „Vă- 
duva veselă:“ „De cînd cenzura a 
mutilat ,Rapacitate", unde mi-am 
pus tot sufletul, am abandonat idea- 
lul meu de a crea o artă veritabilă 
din film. Am fost constrîns sá aban- 
donez total realismul. Si dacă mă 
întrebaţi, totuşi, pentru ce am făcut 
un astfel de film, nu-mi e ruşine să 
vă spun adevărul: am o familie de 
hrănit“. Apoi, pentru a nu mai trăda 
niciodată, el și-a vindut chipul. 
Restul vieții și l-a trăit în spatele 
măștii. Pe patul de moarte, masca 
lui a fost decorată cu Legiunea de 
Onoare. lată masca lui salutind. 
Publicám fotografia, Priviti-o atent, 


Lucian PINTILIE 


acest tip de - 


A 


O 


pe ecrane 


animatia 


Bun 
sosit 


X% 


Regia: lon Gānescu. Scenariul: lon şi 
Benedict Gánescu. Desene: Benedict 
Gánescu. /maginea: Sandu Stefan. 


Bună parte din filmul de animaţie con 
temporan trăieşte cu obsesia încitrării 
reflex, probabil, al unui nejustificat comple x 
de «artă minoră». Acuza de superficialitate, 
animația o repudiază, în ultima vreme, cu 
deosebită vehementá. Riposta este un sur- 
plus de gravitate. Animatia «se problema- 
tizează». La Animafilm, contaminarea este, 
uneori, evidentă. Filmul fraţilor Gănescu, 
ingenios grafic, prin geometrizarea forme- 
lor, comportă riscul incomprehensibilitátii. 
«Bun sosit» este o parabolă, cred, despre 
omenirea supertehnicizată, care, în expan- 
siunea ei către cosmos, uită propria plane- 
tă. intrăm sau putem intra în contact cu 
extratereștrii dar neglijăm semenii noștri 
şi dramele pămintene. Nu e rea istoria, 
chiar dacă nu cu totul nouă, desenul ni s-a 
părut cu adevărat frumos plastic, dar, difi- 
cultatea în a înțelege filmul vine de la con- 
centrarea mult prea aglomerată de simbo- 
luri grafice. De aceea, «Bun sosit» riscă, 
deși nu merită, să rămină un film neinte 
les. Vina, totuși, nu e a publicului... 


P.R. 


Pro sau contra 


Justificatá exigenta față de neimplinirile 
unui film cu pretenții, cu atit mai mult cind 
tinem seama de cartea de vizilă a realizatori- 
lor. În ciuda neimplinirilor sale, filmul frati- 
lor Gánescu este viu şi personal in grafica. 
inventiv in crearea formelor şi minuirea sim- 
bolurilor vizuale sí Line animat. Am credinta 
că revenirea realizatorilor asupra sa, intr-un 
moment de inspirație, ar pulea aduce ace! 
grăunte de excepțional, care azi lipsind, 
filmul rámine ratat. 

B.T.R. 


Confuzia vine din viziunea plastică (pa- 
radoxal, nu?) unde sint incă multe nere- 
zolvări si greutăţi, unde linia nu are decit 
rareori tensiunea necesităţii. Dar, sint con- 
vins, studioul ar trebui să acorde, in cont; 
nuare, atenție echipei. 

LM. 


Pisica, iepurele 
şi nevăstuica 
* 


După o fabulă de La Fontaine. Reg: 
şi scenariul: Horia Ștefănescu. Animalia 
Dan Dumitrescu. /maginea: Anca Barbu. 


Cu neincredere ascunsă in vocaţia filo- 
zoficá a filmului animat, tresar la clipa de 
umor, la mișcarea cursivá si coerenta, la 
culoarea frumoasă și desenu! alegru. E 
atit de puţină originalitate în fil'nul de ani- 
matie, incit simtu: măsurii echivalează tot- 
deauna cu o performanţă și trebuie aplau- 
dată. Ceea ce si fac în fata filmului lui Horia 
Ştefănescu, «Pisica. iepurele și nevăstui- 
ca». Respectul pentru condiția acestui gen 
— care nu e alta decit divertismentul tintind 
uneori o morală — ciștigă în acest film un 
galon de noblețe printr-o meserie de bună 
calitate. Tot preambulul fabulei este exce- 
lent, cu discordia aceea dintre neamuri 
sfirșită cu dueluri si crime. Personajele se 
mișcă cu haz, au reacții spontane si acțiuni 
fulgerătoare. Preambulul se continuă firesc 
cu fabula, gagul sare sprintar din fie- 
care cadru, așa incit densitatea giumei per 
centimetru pătrat de peliculă este destul de 
"dicat. 

ILM. 


Cimpul 


x 


Regia şi animația: George Sibianu. Sce- 
nariul: Renee Reggiani și Luciantonio 
Ruggieri. /maginea: C-tin Iscrulescu. 


La nivelul exigențelor primului contac! 
pe care spectatorul-copil, foarte copil, il 
are cu cinematoaraful de animaţie, la nive- 
lul exigenţelor unei «cărți cu poze», «Cim- 
pul», lui G. Sibianu poate să placă integral. 

Filmul lasă pauzele de respirație necesare 
recunoașterii personajelor, lasă timp pen- 
tru ca micul spectator sá identifice jucăriile 
vii de pe ecran cu propriile sale jucării, cele 
de acasă sau cele din dorințele sale. Şi 
totul curge pe comentariul sonor, ciripire 
copilărească permanentă, topită în muzica 
gratioasá. La acest nivel de exigente ce se 
cere luat in consideratie, avem de-a face cu 
un film din acelea care ar trebui sá ocupe 


VÁ RECOMANDÁM SÁ VIZIONAȚI: 
XXX capodoperă a genului 
XX neapărat 
XX pe răspunderea noastră 
* de dragul genului 
m ... dacă rulează în completare 


Maci, clopoței, gárgárite și o sperietoare («Cimpul») 


nouă sute din cele «o mie și una» de seri 
ale copilului, pentru că restul de o sută una 
le-am rezerva poveștilor minunate, pline d: 
fantezie, vervă si har, care aparțin altui 
domeniu decit filmul «Cimpul». 

i B.T.R. 


EI AE 550 atatea 
Soricelul 
si stridia 
nm 


După o fabulă de La Fontaine. Rega, 
scenariul şi desenele: C-tin Crismárel. 
Imaginea: Rad Codreanu. 


Şi această coproducție are ca subiect o 
fabulă de La Fontaine. Dacă am crede insa 
că fabulistii fac filozofie în fiecare vers, ar fi 
din partea noastră o prejudecată. Snoavele 
acestea versiticate, cu morala la sfirşit, sint 
bune dacă știi să fugi la timp de ele. Deci, 
fabulistul gindeste încă medieval — con- 
damnind un biet şoarece care-și părăseşte 
domiciliul vrind să cunoască lumea — si 
uită că experiența este mama științei. Ob- 
scurantist (luati-o cu mai puțină rigiditate) 
şi casnic, La Fontaine eșuează cu morala 
lui în agorafobie. Filmul lui Constantin 
Crismárel intruntă handicapul cu mai pu- 
tinā imaginaţie. Prologul — după cum se 
vede, ca in jazz, improvizatia contează mai 
mult decit tema — este destul de banal si 
excesiv de lung. Şi, desigur, cind nu sint 
gaguri, nici n-ai ce să ritmezi. Doza de 
umor este mică, iar însușirile desenului 
(intelegeti eficacitatea lui) lăsau loc pentru 
mai mult. 

LM. 


Piratii 
cosmosului 
[= 


Regia și scenariul, desene, animație: Mir- 
cea Toia. /maginea: C-tin Iscrulescu. 


Umbrela James-Bond-ului desenat de 
M. Toia în maniera satirică a revistei 
«Crocodil» este singurul personaj care 
prezintă interes în aventura pe care ne-o 
propune filmul. Mai întii, pentru că această 
umbrelă ne amintește că avem de-a face 
totuşi cu un film de animaţie. Si apoi, 
pentru ca ae ea sint legate cele cneva pu- 
tine şi anemice — gaguri ale filmului. 

M-am întrebat mereu cărei nevoi reaie îi 
răspunde prezenta filmului de pseudo- 
aventura, pseuao-politist. pseudo-western 
pseudo-stiuntime, sera! şi unicat, parodie 
sau «in serios» — în producția unui studio 
pentru care un film slab e un lux, de vreme 
ce mobilizează acelaşi efort de producție 
ca și unul bun (sau mijlociu). Acolo unde 
marfa «de serie» este şi un produs de serie, 
iar ieftinătatea artistică echivalează prețul 
de cost scăzut, există pentru asemenea 
filme o rațiune de întrebuințare firească, cea 
comercială. Altfel... 

B.T.R. 


P.S. În această situație, ne vedem obligati 
să preferám, la același nivel artistic, orice 
fabulă moralizatoare sau bandă publicitară 
puerilă, tipuri de filme ce-și au, cel puțin, o 
justificare utilitară. 


documentarul 


Emotii 
XXX 


Hegia și scenariul: Mirel llieşiu. Imaginea 

Paul Holban, Dorian Segal, Constantin 

lonescu-Tonciu, Stefan Fischer, Petre 
Gheorghe. 


Prima bucurie pe care ne-a făcut-o acest 
film este bucuria cligeului sfărimat. Am 
văzut atitea «concursuri Enescu» în care 
aparatul de filmat era spectator modest și 
indiferent, încit ne temeam că se putea 
filma numai așa. Mirel llieșiu refuză să 


accepte tiparele, refuză comoditatea. El 
pătrunde pe ușa de serviciu a concursulu: 
şi ne dá a doua bucurie, cu nimic mai re- 
dusă decit prima: bucuria sinceritátii. Re- 
gizorul și echipa de operatori «fură» ima- 
gini insolite, surprind emoția manifestată 
spontan, nemascată de luminile rampei. 
Emotia în gest (violonista care-și încălzeşte 
la nesfirşit mlinile, solista care-și caută 
cadenta respirației), emoția în umblet (pa- 
sii inceti, nesiguri,apoi pașii brusc hotăriti, 
paşii celor întorși victorioși şi paşii in- 
trintilor), emoția in contact cu obiectele 
(un pahar cu apă care trece din mină în 
mină, un instrument abandonat pentru o 
clipă, o ușă care se trinteste). În fine — 
bucuria muzicii, unică, solemnă, pregătită 
de milioanele şi milioanele de clipe ca ace- 
lea pe care le-a reținut pelicula. Spunea 


tnescu: «Să visezi in mod rodnic, sá ur- 
máresti un vis activ — iată către ce trebuic 
să tindă un artist». Începutul acestui «vis 
activ» îl consemnează pentru istoria de 
miine a marilor soliști, filmul lui Mire' 
lliesiu. 


Virtuozii 

Cei trei B 
Cerul meu-muzica 
** 
Hegia şi scenarijui. Mirel llieşiu. Imaginea. 
Paul Holban, Petre Gheorghe, Ştefan 


Constantin lonescu-Tonciu, 
Dorian Segal. 


Fischer, 


Şi celelalte fiime dedicate Festivalului 
Enescu — anunțate în titlu — dovedesc 
propria opțiune a cineastului, strădania de 
a reflecta,nu doar de a ilustra cinemato- 
grafic evenimentul artistic, încercarea me- 
rituoasă de a pătrunde într-un univers par- 
ticular, universul muzicii. Filmele acestea 
ne dezvăluie un regizor receptiv, răscolit 
de muzică dar refuzind in acelaşi timp să 
se manifeste patetic. Mirel lliesiu și-a pro- 
pus, ráminind discret in umbră, să lege un 
dialog între confesiunea de creație a lui 
George Enescu si muzică. Cele trei filme 
devin o sinteză izbutită între mărturisirea 


=> 


artistului, intre lumea intimá a compozito- 
rului şi muzică care, în interpretarea vir- 
tuozilor, redevine atotputernică. Cinema- 
tograful ne oferă astfel posibilitatea nu 
numai de a vedea și a asculta. El explici 
fără didacticism muzica unui Bach, unu: 
Beethoven, unui Brahms, unui Enescu prin 
cuvint (rostit fără ostentatie, dar cu nece- 
sara vibratie de lon Marinescu). Muzicá 
plus imagine plus gind — iată ce a vrut 
și ceea ce a reuşit Mirel lliegiu. Şi muzica, 
«cea care dă glas strigătelor sufletului», 
cum scria Enescu, trăiește din plin în aceste 
filme. 

ALR. 


Pe meridianele 
muzicii 


xk 


Regia: Mirel Miegiu. 
Scenariul: Dan Negreanu. 


În fine, o singură formulă de film lipsea 
din suita de pelicule inspirate de festivalu! 
Enescu, pentru ca grupajul să fie atotcu 

rinzător: un film documentar monogratic 
n ordinea cronologică și nu numai crono 
logică a realizării, el este ultimul, dar filmul 
acesta Indeplinește funcția unei cărți de 
vizită şi ca atare poate sta în fruntea gru- 
pajului, în cazul unei vizionări în suită. 

Ca orice carte de vizită, filmul este rezul- 
tatul, firesc, al unei comenzi, în cazul de 
față din partea organizatorilor direcți ai 
festivalului, răspunzind unor exigente pre- 
cise și multiple, atit în conținut, cit și în 
«paginatie». Şi trebuie avut în vedere că o 
carte de vizită se oferă nu pentru a fi supusă 
unei aprecieri si unei judecăţi în sine, ci 
pentru a informa şi a fi luată în consideraţie. 
Ce este festivalul Enescu, cine a partici- 
pat la ediția din 1970, de pe cite continente, 
din cite zone și din cite țări sint participantii, 
cum au sosit aceștia la aeroport sau la gură, 
cum a Început, cum s-a desfășurat și cum 
s-a incheiat festivalul (în ordinea reală a 
faptelor, fără artificii de compoziție), cine 
a fost la tribună şi în jurii, cine a luat cu- 
vintul (fragmente fono pe viu), cum s-au 
succedat etapele concursului și concertele 
de gală (fără pierderi de timp, fără ambiante 
şi peisajistică — e doar de la sine înțeles că 
festivalul s-a desfăşurat In Bucureștii), 
care au fost premiile și premiantii, cum s-a 
desfășurat festivitatea de premiere. Punct. 
Fără «și aga mai departe», fiindcă o carte 
de vizită nu uzeazá de aproximatii. lar 
această carte de vizită este impresionantă, 
prin faptul că, deși de dimensiuni duble 
fatá de cele obișnuite, nu are nici un spațiu 
alb. Pe întinderea a două acte (600 m pe- 
liculă), într-un ritm riguros, în aga fel incit 
comentariul explicativ de-abia reușește să 
țină pasul cu imaginea, se înșiruie toate 
capetele de afiș și toate titlurile care com- 
pun blazonul acestei importante manifes 
tări culturale nationale și internationale 

Este un film introductiv care, cum spu 
neam, poate deschide o serată cinemato- 
grafico-muzicală sau poate foarte bine sta, 
ca material prețios, în arhivă, oricind uti- 
lizabil. As fi vrut să spun că el poate fi si 
un bun mesager, pentru a purta departe 
faima muzicii noastre și a festivalului. 


Val. S. 


Marmura 


* 


Regia şi scenariul: Titus Mesaros. 
Imaginea: Petre Gheorghe. 


O femeie coboară nişte trepte croite 
într-un munte... Cindva, regizorul Titus 
Mesaroș a mai utilizat metafora treptelor 
în «4000 de trepte spre cer», încercind — 
și reușind — sá ne ofere o imagine grăi 
toare despre lupta dură, dusă pe verticală. 
a oamenilor cu stinca, la vremea de Inceput 
a Hidrocentralei de pe Argeș. Ne-am bucu- 
rat să relntilnim motivul simbolic al trep- 
telor In creatia documentaristului Titus 
Mesaros. Nu de alta, dar metafora acestuia 
are, mereu, girul realității. Acum, în «Mar- 


18 


pe ecrane 


mura», treptele conduc spre o carieră de 
marmură, şi ea «clădită» în trepte. «Sarea» 
filmului (ca să nu spunem «marmura» 
filmului) o conferă oamenii. Cei care scot 
la iveală, din structurile Terrei, această 
piatră solemnă și gravă, străbătută de ner- 
vurile vieții și ale morții. Oamenii sint ei 
înșiși, necontratăcuți, şi tocmai de aceea 
filmul are adevăr. li vedem și îi ascultăm 
privind şi comentind o «ilustrată»: statuia 
lui David «intocmită» din marmură de 
Michelangelo. Gindul lor este viu, spontan, 
nealterat de conveniente. Şi li vedem, apoi, 
la jumătatea zilei de muncă, așezați pe 
blocurile de marmură pe care le-au răpit 
muntelui, mincind In tăcere. Cu gesturi 
simple, ei omenesc marmura statuilor și 
cavourilor ulterioare. Acesta este filmul: 
un contrapunct. De aceea nu-și mal avea 
rost «montajul» într-un același cadru a 
unei cutii de conserve (rămasă de la prin- 
zul mărmurarilor) cu fotogratia statuii lui 
David. Ideea trecuse «rampa». 

C.Cn. 


Ciclul 
Brâncuși 
xk 


7 «Atelierul» și «Ovoidul». i 
Regia și scenariul: Pavel Constantinescu. 
Imaginea: Constantin lonescu-Tonciu. 


Ultimele două pelicule din ciclul Brâncuși 
i-au cerut lui Paul Constantinescu mai 
puține dificultăţi decit primele, întrucit de 
data aceasta nu avea a se confrunta direct 
cu exigenţele stricte ale filmului de artă 
(de analiză a unor opere de artă). «Atelie- 
rul» este în mare măsură și în mod justifi- 
cat un reportaj «en passant», cu citeva 
imagini de bună calitate din atelierul care 
a aparținut sculptorului, în timp ce «Ovoi- 
dul» este în întregime «un documentar de 
tictiune», fiind dedicat unei opere pe care 
Brâncuși n-a apucat s-o realizeze. Filmul 
ne prezintă plange ale proiectului şi chiar 
un ou uriaș construit la studioul «Sahia». 
Totul fără performanțe de decupaj sau 
sugestii de subtilitate. Deși comentariul 
pe care regizorul și l-a rezervat siegi nu 
ne spune prea mult (in fraze precum: «era 
un sculptor cu totul deosebit») interesul, 
şi meritul informativ-cultural al acestei am- 
ple serii de documentare este incontestabil. 


Val. S. 
Cea ce ui 


Sportul 
si scoala 


Regia și scenariul: Florica Holban. 
Imaginea: Paul Holban, Romeo 
Chiriac. 


Studioul «Sahia» execută, adesea, «co- 
menzi» ale unor întreprinderi și instituții, 
și foarte bine face, deoarece filmul are o 
forță de convingere care nu mai trebuie 
demonstrată. Foarte bine a procedat, de 
asemenea, incredintind un subiect precum 
«Sportul și școala» Floricăi Holban, stiutá 
fiind pasiunea regizoarei pentru subiectele 
prilejuite de virsta școlii. Imaginile filmului 
sint, de altfel, concludente: este bine, e 
necesar, e recomandabil să facem cit mai 
mult sport încă din anii primei tinereți, şi 
ar fi bine, necesar, recomandabil să avem 
la dispoziție cit mai multe baze sportive 
adecvat amenajate. Astfel de filme însă 
suferă de o boală cronică: comentariul 
plin de «gogorite», de fraze umflate, care, 
chiar dacă — sau tocmai pentru că — sint 
rostite de o voce pură de copil au darul să 
ne trezească, brusc, indoieli și neliniști... 


C. Cn. 


Val. S. — Valerian SAVA 
c.c 
A 


n. — Călin CÁLIMAN 

L R. — Al. RACOVICEANU 
. — lulian MEREUTÁ 

R - Petre RADO 


P. 
B.T.R. - B.T. RÍPEANU 


k 
> 
5 
$ 
j 


Spațiul 
de oprire 


pentru 
celui de 


île xale 


in leg 


Vinovatii 
au cuvintul 


Fără divagati,, mergind drept la tintá, 
aspru, bărbăteşte, reportajul-reconstituire, 
al lui lon Moscu a accidentului de pe sí 
seaua Constanta—Medgidia reface pas cu 
pas împrejurările şi neglijentele care au 


scuzati, vă rog... 


Combustibil 
interzis 


ralizatoare 


Asta da, pilulá mo 
>senatá, 


¿ste nasul 
termorr 


pragul 


Luati loc, aniversarea a trecut, 75 de ani, 
de 3 ori 25, o viatá sau 2 cariere implinite 
frumos, cîtă strălucire, cit fals, atitea um- 
bre atitea căderi, multe vorbe, unele scri- 
se, cerneală, altele în vint, unde, rădăcini 
rătăcite, ploi plouate, zăpezi zadarnice, 

* Numele proprii nu sint reale, sint simple 


proiecții imaginare ale propriilor realități, de alt- 
fel ca tot restul. 


iluzii cojite, ciorapi cirpiti, vise inmultite cu 
3 126.114.699, cosmarul unei nopti de vară 
si de toate zilele, o Viaţă de Maupassant 
fii cuminte fiul doamnei Bovary, și tu gi voi. 
sinteti în prag, treceţi fără teamă, un pas 
mic şi vă aşteaptă dincolo, aici sau în 
lună, un nou pătrar de veac... 

nu fiți defetisti, colegi, nu e ultimul, 
2001... 2002... vitezele cresc, cereti din 


Filmul 
de 
circulatie, 
un film 
necesar, 
un film 
de văzut 


cu atentia 
mărită! 


timp centurile de castitate, supapele de 
siguranță, baloanele captive și săpun 
Cămila, treceti mai în față, prin urechile 
acului, sint locuri libere, cine ia cuvintul 

gheaţa s-a spart, jur să spun adevărul, nu 
interpretafi, s-au mai înscris alții, nu rostiti 
în deșert numele domnului din față, de ce 
imagini cenuşii, caractere perimate, obi- 
ceiuri lălii, unghiuri viciate, atmosferă 
obtuză?, dar aveți dreptate, niciodată, 
nici de două ori nu e prea tirziu, conflictul 
a rămas nerezolvat, problematica diluată 
pentru că la cinema nu se imbatá cu apă 
rece, fumatul e interzis, nu deranjati pe 
cei aşezaţi, nu ridicați tonul, nu vá roadeti 


Ginditi-vá 
la... 


Sint si cazuri cind cineastul nu se mul- 
tumeste sá fie un corect executant al te 
nes de Cir 
in «Ginditi-vá la mutarea urmátoare», do 
edeste că filmul comandă se poate lacı 
s cu fantezie. Ideea sa de a compara jocul 


culatie 


de sah cu iocul mult mai grav al circulatiei 
r oasá. Ca in orice joc de 
Ori pe sosea, avem impre 
ale calului, ca si în sa 
band talt c 5 cârile nepre 
1 ei (care ste 100 kr 
} Je $ i tale) a în sal 
f ståp tor al automobilul 
t € € 1 stăpinească regina (m 
Ca 


Depásirea 
si fortuna 


Depásirea este chestiune de orgi 
Umilit sa âg in orice caz la o depá 
sire orgoliu doi conducátori intrá in ¡oc 
Se pune intrebarea: «Cit de joc este 
ocul? părerea plină de cura 


celor de ia volan pare sá se baz e pe re 
flexe. Párerea celor care au tăcut filmu 
să (regia G. Horvat), este mai putir 
metatorică. Jocul nu există. La ruleta vo 


lanului nu se poate pierde decit o singură 


unghiile, purtați mănuși glasate, intrati 
la ora permisă, pericolul de incendiu 
înlăturat, există pompieri şi ieşiri, nu vă 
uitaţi demnitatea în sală, nu vă uitati înapoi 
cu minie, consumul crește, apele rămin 
incápátinate, miinile nu ajung, nici brațele 
încrucișate, poate firul de nisip sau virgula 


de temeritate, în ochiul de plasă căzut 
singur în mare, prinzind stele căzătoare, 
Brigitte Bardot, nimeni nu rezistă, sirenele 
cheamă, ceara s-a epuizat, inutil faceți 
cozi, banul ca talentul, nu-l mai ai nicio- 
dată,cheltuieşte cit ti se dă, fă-ți plapumă 
vara, perie în toate sezoanele, fotoliul din 


rindul întii e mai bun, la cinema strică 


date lon Moscu, de pilda, 


şoferi. asigurati-vă, semnalizat 
vă, sau nu vá gajati în depå 
de a vá asigura nu vá obligá sá 
Credeti-i pe ce ce vá vor binele 
vitregá a Fort 

Cea buná se 


Y 
7) 


soterilor este 


numeste Prudenta 


Prudenta 
nu are vacantá 


LU Ce ca 1 Are 
atractie a peisa otos € 
it dent sonoriza 1 va t 
mi bine e sá ter «Pr 
acantá» de Gh. Horvat nus 
f IC E 1 n ia 
imbietoare ca să justifice graba « Ire 
avintā un spre odihni 
sia familiei lor. Scurt, e tor, a 
ent f te pune Da 
5 T: ċori a 
t igini z ti N 
Crparanteze 5 ta 
í > departe de 4 Se 
pe re O visám şi mr 
deste. Ne-a multum a 
comentar sec si prir c, pe 
ea rotilo asin f nyir 
tindu-sṣse in gol: «pentru € vacantă s-a 
sfirsit inainte de a începe» 


Semnalizarea 
rutieră 


Ar îi nedrept să cerem unu 
fie altceva decit işi propune. Adică 


astiel de filn 


corect tilm d ducate 
vor să ne invete, temeir 
no! automobiliştii sau pe 
nătatea semnelor de 
a face acest 
didactic, de 
semnelor, de 


decit un 
rutieră. Autorii săi 
Gacă se poale, pe 
noi pietoni insem 
Pentru 
tonul 
Limbajul 
asfalt, ne este 


altceva 


circulatie ucru ei nu 
accentele 
pe tá- 


desc 


se feresc de 
nstructive 


blite sau de pe astfel 


De data asta este truca; 


it, dacă nu-l stiam, sau repetat, dacă 
nai inisem cu el. Aparatul de filmat este 
de 1 UN personaj cuminte si ascu 
tátor « inregistreazá tot ce este 
necesar tárá nici o miscare de Poa 


te că lecţia despre semnalizarea rutieră pe 
ne-o dă pe peliculă regizorul Dumitru 
Done putea sá fie mai ir Dar 
ar in monotonia ei, în otipia ima 


ginii, ea serveşte 


gen'oasă 


stere 


cauza 


Unde se joacă 
copiii dumneavoastră? 


Filmele-placat sint un fel de cárt 
poze pentru adulți. Fantezia nu are voie să 
tulbure claritatea, precizia. concizia idei. 


morală. Un film-avertisment de genul «ma 


me, aveți grijă unde se joacă copiii vost 
primejdiile îi pindesc la tot pasui», trebus 
să arate asta si atit. Te j jes 


ideea-subiect, intr-un asemenea S.O.S. îi 
mat. Dar regizorul pierde multă vreme cu 
descrierea minuțioasă a tandretei fetițe: 
tată de pápusá și induiosat de gesturile 
ei materne uită să strecoare spaima 
care ar trebui să ne taie nouă, mamelor 
respirația. Camionul ce se pregătește de 
plecare exact cind tetita vrea să-ş: adá 
postească sub umbra lui pápusa, e arătat 


vederea, citeodată sezutul, craniul aple- 
cat briciul nu rade spuma nu moaie. 
ciinii nu latră, nimic nu se pierde, nimeni 
nu plinge, nimeni nu ride, pietrele rămin, o 
dată, de două ori, pină în nouă, deci 
copacii mor cînd în picioare, cind în 
hîrtie, mai rar în drapele, și vînturile bat din 
emisfera boreală, din sus, din jos, din tot 
atitea direcții, direcții generale, ciclonul 
Mary, taifunul Gospodina, furtuna Vespe- 
rală. Scribe, adică Paharul cu apă, tusea 
seacă, canarul şi mareele, prea mic pentru 
un lighean atit de mare, Barbăcot-Păcală, 
parametri proiectati, proiecte paratráz- 
nite, pietoni pasageri prin subterane cau- 


doar In 


citeva cadre neutre, ritmul e desil- 
1, primejdia nu ne îngheață sufletele 


Exact nomentul care ar fi trebuit sá de- 
ná culm it, operatorul taie. stingac 
se doar sá ne asi 

cine ştie ce s-ar! 

lat dacă nu revenea, la timp, mama 

Un deus ex machina forțat, care micşo- 


rează efectul psihologic, deci moralizator 
asupra mamelor ce-şi lasă copiii singuri 
Nu zic că ar fi fost necesar să se reconsti- 
tuie un accident, dar cred că asa cum € 
conceput, filmuletul nu ne convinge de gra 
vitatea drobului de sare ce ameninţă cape 
tele micutilor noştri. 


dine, in faptul zorilor, in fapt de apus, 
caft cotidian, cu coatele, cu umerii bărbă- 
tegti, fluierat în careu, 11 metri, fluierat 
in templu, 3 x 11 m/sec. Nimeni la centru 
inaintași la tugá, buestru după poartă 
gool! f, f, film, fotbal, lumea începe cu f, 
lumea sfirșește cu f, gool!, înainte si 
după ecran, ff urgent cu primul tren, di- 
rectia cunoscută, destinația indiferentă, 
să nu ne facem probleme, cine mai are 
intrebări?, intră cine vrea, rămine cine 
poate, pragul liber, taxa de intrare, o idee 
clară. Luaţi loc, reprezentatia a început 


de 75 de ani 
Mircea MUREŞAN 
19 


„ŞI 
difuzarea 


eo 


artá 


CE VOM VEDEA ÎN 


n ~ ae _ _ auMmMaŘÃÁ MM - - A 


În liniile lui mari, repertoriul anului 1971 
a fost pregătit încă din 1970 și,pe măsură 
ce se vor mai selectiona și achiziționa alte 
filme, el va fi completat. Dar atit prin nu- 
mărul cît și prin valoarea lor, filmele de 
care dispunem la acest inceput de an 
formează scheletul repertoriului pe anul 
în curs. Am pornit de la ideea că spectato- 
rul de azi nu mai merge doar «la cinemato- 
graf», ci își ia dreptul de a merge la cine- 
matograf numai dacă știe că are de văzut 
«un film». Nici o vedetă mare nu mai sal- 
vează astăzi un film dacă filmul propriu- 
zis nu interesează. Indiferent dacă e dra 
mă sau comedie, muzical sau de proble 
matică socială, filmul își atrage specta- 
torii dacă răspunde condiție: de a fi un 
film bun. Astfel că în alcătuirea reper- 
toriului nu ne-a preocupat atit ideea de a 
selectiona anume categorii de filme, ci 


in special de a putea programa cu pre- 
4 cădere filme bune gi foarte bune. 
O simplă enumerare — fără preocupare 
de gen, şcoli etc. — vorbește, credem, 
destul de elocvent. 


Vom vedea deci: 

ME e ROMEO ŞI JULIETA, cea mai fru- 
5 E moasă poveste de dragoste a tuturor 
E creole ăn | timpurilor. Filmul lui Zeffirelli va fi difuzat 
încă în primul trimestru al anului. Este 
cea mai recentă versiune cinematografică 
a nemuritoarei capodopere shakespea- 
riene. Franco Zeffirelli este de altfel cu- 
noscut la noi prin «Femeia îndărătnică» 
vizionat în 1969. Pentru prima dată, Ro- 
meo (Leonard Whiting) și Julietta (Olivia 
Hussey) au virsta personajelor indicatá 
de Shakespeare. Succesul enorm de care 
s-a bucurat în toată lumea i-a creat popu- 

laritatea 


En: 


o FLOAREA SOARELUI, coproductia 
sovieto-italianá, realizată de Vittorio De 
Sica, avind ca interpreti pe Sophia Loren, 
Marcello Mastroianni şi Liudmila Save- 
lieva, va insemna cu sigurantá un moment 
din viața spectacolului cinematografic al 
noului an ca și... 


e BĂTĂLIA PENTRU ALGER — o co- 
producție de astă dată italo-algeriană în 
regia lui Gillo Pontecorvo. Filmul a fost 
premiat cu «Leul de aur» la Festivalul de 
la Veneţia și este socotit drept unul 
dintre cele mai convingătoare filme poli- 
tice. ' 


Ne vom intilni cu doi mari actori, Peter 
O'Toole si Katharine Hepburn, într-un 
tim ca 

+ LEUL ÎN IARNĂ, realizat anume pen- 
tru ca ei să ofere un recital actoricesc pe o y 
temă de amploare shakespeariană. Filmul 
a fost distins cu 3 premii Oscar în 1968. 


Una din cele ma! 
gigantice mont. 
din storia filmului 
/«W atterloo») 


Seria marilor filme va continua cu: 
e CRIMA ȘI PEDEAPSA, ecranizarea 


Una din marile fresce sicrie ale Angliei romanului omonim al lui Dostoievski, în 
(«Cromwell») regia lui Lev Kulidjanov. 


e GRAND PRIX, în regia lui John 
Frankenheimer, cu James Garner, Yves 
Montand, Toshiro Mifune — distins cu 
trei premii Oscar; 


e CORTUL ROŞU — coproducție so- 
vieto-italiană, cu Claudia Cardinale, pe 
tema celebrei expediții în dirijabilul spre 
Polul Nord a generalului italian Nobile; 


e BUNĂ SEARA D-NA CAMPBELL, 
coproducție italo-americană, în regia lui 
M. Frank, cu Gina Lollobrigida; 


e FLOAREA DE CACTUS, după piesa 
cu același nume a lui Barillet și Gredy 
cu Ingrid Bergman, Walter Mathau si 
Goldie Hawn, pentru care tinăra actriță 
Goldie Hawn a primit premiul Oscar 1969, 
pentru cel mai bun rol secundar. 


Doi mari comici Bourvil şi Louis de 
Funes s-au intilnit în 


Spectatorul de azi A à 
îşi ia dreptul de a merge film si literatură 
la cinematograf numai dacă 

ştie că are de văzut «un film. 


eternul femimn 


Se fac, «se poartă» — cum ar zice ur 
glas frivol — filme cu suveniruri din an: 
«la belle époque». Subiecte lungi, fru- 
moase, tihnite, colorate cu nostalgii de 
inteles. Dramele, usor subtiate de o mi- 
nunatá recuzitá de zimbete, se aseazá 
ușor, în plutire, peste mobile si obiecte, 
lucrate cu acea măiestrie a manufactu- 
rilor de care aproape că ne-am dezo- 
bisnuit. Cad ierni groase și vin primă- 
veri suculente printre oameni eleganti, 
cu o vitalitate moderată și estetizată, iz- 
bucnesc cruzimi scurte care declansea- 
ză procesiuni nepatetice, mondene si 
sensuale. Privim această frumoasă bur- 
ghezie cu gindul la ce-a urmat, ne place 
să n-o vedem atit de «odioasă», ci mai 
degrabă dezarmată de un fel de umani- 
tarism demodat. Sintem departe de ea 
și nu ne putem refuza clipa de muzeu 
care, chiar dacă nu ne face mai buni, 
nu ne face nici mai vigilenti. Sînt, de fapt, 
mai departe de noi chiar decit Faraonii... 
«La belle époque» se poate vedea zilnic 
la Operetă, într-o formă falsă — așa 
cum își închipuiau fetele din cor (venite 
cu tramvaiul la spectacol) că erau cu- 
coanele pe vremea străbunicilor. Se mai 
fac, tot acum, și filme-suvenir din altă 
epocă, vecină cu 20 de ani, sau cu 10 — 
cît a durat prima războire mondială... 
«Les années folles», între pacea de la 
Versailles şi criza mondială, între anii 


e MAREA HOINĂREALĂ (La grande 
vadrouille), în regia lui Gérard Oury. Este 
o comedie pe care astázi o vedem insotitá 
si de o nostalgie, nostalgia lui Bourvil 
pe care-l vom mai revedea în 


e CREIERUL, tot în regia lui Gerard 
Oury, aláturi de Belmondo si David Niven, 
ca şi în 


e ZIDUL ATLANTICULUI in regia lui 
Marcel Camus. 


Urmează: 

e FATA CU PISTOLUL in regia lu: 
Monicelli, cu Monica Vitti: 

e URSUL ŞI PAPUSA, regia M. Devill 
cu Brigitte Bardot: 

e SECRETUL DE LA SANTA VITTO 
RIA, ultimul film al lui Stanley Kramer 
cu Anthony Quinn, Anna Magnani, Virna 
Lisi, Hardy Krüger. 

Apoi: 

e CROMWELL cu Richard Harris si 
Aiec Guiness; 

e D'ALE VIEȚI! (Les choses de la vie) 
in regia lui Claude Sautet, cu Rommy 
Schneider, Michel Piccoli, Lea Massari; 

e DOMICILIUL CONJUGAL, regia 
François Truffaut, cu Jean Pierre Leaud 
(«Cele 400 de lovituri») şi Claude Jade 

e ARANJAMENTUL, în regia lui Elia 
Kazan (ecranizarea propriului său roman) 


cu Kirk Douglas și Faye Dunaway; Cel mai costisitor film al Franței unei «Europe a patriilor» — cum a zis 

e ULTIMUL SAMURAI, producție japo- («Creierul») Generalul — şi anii prohibiției ameri- 
neză, cu Toshiro Mifune în rolul princi- cane, cind încă amenințarea următoarei 
pal; conflagrații nu apăruse, cind cei vechi 


sperau să se reintoarcă și cei noi să 
schimbe lumea. 

Ann expresionismului, ai avangardei, 
ai dislocării burgheziei împărțită în anti- 
burghezi şi proburghezi. Mai dinamice, 


e UN OM NUMIT CAL, cu Richard 
Harris' (filmul a fost semnalat cititorilor 
revistei Cinema în numărul din octombrie 
1970): 

e ADEVĂRATUL CURAJ, in regia lui 
Henry Hathaway, film cu care John Wayn» 
a primit premiul Oscar pentru cea m: 
bună interpretare masculină: 

e BULLIT cu Steve Mc Queen ! 


mai scandaloase, mai impudice, dramele 
se așează pe nebunia modernității, pe 
extravagante și multiplu experimenta- 
lism. lubirea, iubirea... generațiile ştiu 
că iubirea moare în război, în revoluții 


distins cu premiul Oscar pentru cel mai i A k i 

bun montaj Şampania nu mai curge în valuri, valsul 
Si în sfirgit westernul care a facut a căzut sub parchetele dancingurilor — 

atita vilvă: eleganța e contrariată de charleston, de 


bruschete, de franchete. Nu se mai 
moare la Davos — guri de pistol fumegá 
peste manuscrise. Amanti si finanţe, ar- 
tisti și reforme, lumea își privea rănile 
cum Anglia își privea coloniile, multu- 
mită că le mai are 

De ce aceste filme?! De ce această 
modă? (Căci toată lumea ştie azi ce legá- 
tură fatală și profundă, săptăminală chia: 


e A FOST ODATĂ ÎN WEST, în regia 
italianului Sergio Leone, cu Claudia Ca: 
dinale. Henry Fonda si Charles Bronson 

e LINGĂ PLANETA MAIMUTELOR cu 
Charlton Heston, este continuarea filmu 
lui «Planeta maimutelor», film difuzat pe 
ecranele noastre: 

e CAII SINT ÎMPUŞCAŢI, NU-I AŞA? 


este într-un fel filmul cel mai dramatic şi există între film şi modă). Este o resu 
mai discutat în 1970. Realizat de Sidney rectie a mentalității maxi? Sau e oare o 
Pollack, filmul are ca interpreţi pe Jane manevră a diabolicilor producători, re- 
Fonda și Michael Sarrazin si i-a adus un chini-canalii, care au sesizat că moda are 


premiu Oscar lui Gig Young, pentru cel stilul ei, epicitatea ei, gustul ei pentru 
mai bun rol secundar viață, aparte, psihologia ei abisală. Să ne 


La Patria şi în celelalte cinematograte E eo de... MEAE aWTEnC (mata 


panoramice din tara noastră vor vedea în Unul din ultimele succese Bardo! scriitor !) cr ce hem e > ee 
1971 lumina ecranului unele filme de mare («Ursul și păpuşa») sera aaa ia psd pe ra 
spectacol, reconstituiri cinematografice emit Să fie ea atit de e oi 
eee momente cruciale din istoria Cel mai discutat film al anului pastia între maxi și mini încît gîndim, 


(«Caii sint impuscafi, nu-i asa?») ne place, simțim altfel, de la un an la 
altul? Sá nu vedem autobuzele de la 
7 dimineaţa, sá uităm de computere, sá 
ignorám «coexistența pașnică» și luno- 
hodul? Să uităm că bunul Pascal a spus 
că omul e trestie ginditoare? (printre 
altele). Da, da, să nu vi se pará ușuratec, 
etern feminin — stiutá fiind intuitia fe- 
meilor — dar sá știți, da, da, că in modă 
există ceva profund, ca fața ascunsă a 
lunii... Să ne suim în turnul Eiffel și să 
gindim mai departe, pină dincolo de 
volane și cătărămi, să ne gindim, bună- 
oară, la FARMEC! 

Vom zice atunci: nu e oare farmecul 
delicioasa poleialá cu picátele a unei 
fecunde iubiri de sine? 

Răspunsul vine numai din coasta a 
şasea a zeiței Vinferi. 


În afară de producția noastră 

e MIHAI VITEAZUL, despre care spec 
tatorii au fost pe larg informați pe parcursul 
realizării filmului. vom mai vedea: 

e WATTERLOO. Această trescá isto 
ricá monumentalá este rezultatul colabo- 
rárii dintre studiourile sovietice si produ- 
cátorul italian Dino de Laurentiis. Scenele 
grandioasei bătălii de la Watterloo au 
fost turnate în Ucraina, fiind folosiți 
16 mii de figuranti, machiati cu toată grija 
pentru autenticitatea istorică. Dintre cele 
peste 40 de roluri principale, menționăm 
doar pe cele mai importante: Rod Steiger 
— Napoleon, Christopher Plummer — 
ducele de Wellington, Serghei Zahariadze 
(«Tatál soldatului») — generalul Blúcher 

Realizat de Sergei Bondarciuk, filmul 
«Watterloo» reprezintă una dintre cele mai 
gigantice montári din istoria cinemato- 
grafului 


Gelu IONESCU Deneuve 


Mihai DUTÁ 


JEAN GEORGESCU 


ACTOR: «Tigáncusa de la iatac» (1923), «Milio- 
nar pentru o zi» (1924), «Năbădăile Cleopatrei» 
(1925), «Maiorul Mura» (1927), «Asa e viața» 
(1928). 

SCENARIST: «Milionar pentru o zi» (1924), 
«Asa e viața» (1928, cu Marin lorda), «Se potri- 
veste» (Ça Colle- 1933). «O noapte furtunoasă» 
(1942), «Visul unei nopți de iarnă» (1946, cu Tudor 
Mușatescu), «Două lozuri» (cu Gh. Nagy și Aurel 
Miheles), «Mofturi '1900» (1964), «Pantoful Cenu- ` 
sáresei» (1968, cu Alex. Culescu). 

REGIZOR: «Milionar pentru o zi» (1924), «La 
Miniature» (Miniatura — 1932) «L'heureuse a- 
venture» (Fericita aventurá — 1935), «Les com- 
pagnons de St. Hubert» (Prietenii Sf. Hubert — 
1937), «O noapte furtunoasă» (1942), «Visul unei 
nopţi de iarnă» (1946), «Petrolul», «Pădurile» 
(1949 — documentare), «In sat la noi» (1951 — 
cu Victor lliu), «Arendaşul român», «Vizita», 
«Lanţul slăbiciunilor» (1955), «Directorul nostru» 
(1955), «Lanterna cu amintiri» (1963), «Mofturi 
'1900» (1964), «Pantoful Cenusáresei» (1968). 


Regizorul Jean Georgescu stă de vorbă 


cu elevul si prietenul său, regizorul Savel Stiopul. 


sa ridå! 


Savel STIOPUL: Maestre Georgescu, 
am avut şansa să vă fiu student, apoi asistent, 
şi acum am cinstea să mă număr printre 
prietenii dumneavoastră. Vă cunosc aproa- 
pe de-o viață. V-aș întreba, de ce iubiți 
atit de mult filmul? 

Jean GEORGESCU: Nu ştiu; imi plá- 
cea Încă din Conservator. Era poate voga 
imaginii în mişcare... Mă simt foarte bine la 


cinema şi fácind cinema. Cind văd un film, 
uit repede de preocupările meseriei şi devin 
spectator. Un spectator total. 


S.S: Nu înseamnă toate acestea că filmul 
corespunde unei nevoi cu totul personale 
de autoexprimare? 

J.G.: Probabil. Într-adevăr, la mine pre- 
domină vizualul. Citesc o carte, îmi rămin 
doar imaginile. Nume, străzi, le uit. Altul 
reține tocmai asta. Mie îmi place enorm să 
merg, să privesc. Sint un mare hoinar. 
Îmi place să văd străzile, cum se construiește 
ceva, îmi place să văd oamenii, cum gesti- 
culeazá, cum sînt îmbrăcați. 

S.S.: Eu cred că mai există şi un alt fel 


Un scenariu 
e 

mai degrabă 
o confesiune 
vizuală 
decit 
reconstituire. 


Dacă reușesc 
sau nu 

un detaliu 
de film 

e în Joc 
toată 

viața mea. 


de realizator, cel la care predomină partea 
dramatică, povestea, literatura. La autorii 
de acest tip, întruchiparea filmului apare pe 
parcursul realizării. 

)G.: Pentru mine filmul e gata o dată cu 
decupajul. ÎI văd pe de-a-ntregul in minte îna- 
inte de a-l vedea pe ecran. De aceea sint, 
poate, atit de pretentios la realizare. 

S.S. : Cred că ăsta e primul lucru pe care 
l-am învățat de la dumneavoastră: rigoarea 
şi respectarea imaginii inițiale, mental elabo- 
rate. Unii, neintelegind o asemenea struc- 


tură filmică, sint tentaţi să vá considere un 
maniac pedant, un exagerat. 

J.G.: Ce e drept, mi se intimplá uneori 
să fiu sfătuit de cei din jur, cind persist în 
obținerea unui anume lucru: «Lăsați ma- 
estre, ce vă chinuiti, e foarte bine!» Ei nu 
pricep că aici îmi joc eu toată viața mea; 
dacă reuşesc sau nu, dacă-mi iese sau nu, fie 
şi un detaliu, toată viața mea personală e 
în joc. 

S.S.: Cred că o asemenea prefigurare a 
filmului, pînă la detaliu, inseamnă de fapt 


dificila 
alegere 


Sint un foarte asiduu spec- 
tator al filmului și nu numai criza 
de timp, în care mă aflu deseori 
aidoma unui jucător de șah, má 
face să caut a alege cu cit mai 
multă grijă titlurile. Alegerea 
aceasta insă e foarte grea. Ori- 
cite informaţii aș avea despre 
valoarea sau platforma (a nu 
se confunda!) regizorului, a ve- 
detelor, operația aceasta a de- 
venit pentru mine analoagă unei 
loterii, la care filmul foarte bun, 
sau (de ce nu?) opera de artă, 
sint poate mai rare decit lozul 
care îl face ciștigător pe acela 
care l-a cumpărat. Cind zic 
«operă de lee H; spun neapă- 
rat capodoperă. Dar producția 
cinematografică (e vorba fără 


îndoială nu numai de cinema- 
tografia românească) este can- 
titativ imensă și ea constituie 
astăzi un element esențial al 
culturii omului contemporan și 
al experienţei lui de viață. Este 
ştiut, dar nu e inutil să revenim, 
că experiența de viață, omul nu 
și-o extrage numai din rela- 
fille lui personale cu ceilalți. 
Ar fi mult prea restrinsă, chiar 
dacă e vorba de omul cel mai 
social. Ea se extrăgea altă- 
dată într-o extrem de mare mă 
sură din cărți, acum balanța se 
înclină din ce în ce mai mult 


Mai există oameni, pentru care 
cărțile constituie baza culturii. 
Dar numărul lor scade 
si faptul este, 
evident, ingrijorátor. 


spre film si televiziune şi, in- 
tr-o másurá mult mai micá, spre 
teatru. Situaţia aceasta, după 
părerea mea, este prin ea însăşi 
dăunătoare. Astăzi, încă mai 
există oameni, și chiar tineri, 
pentru care cărţile constituie 
baza culturii și experienței lor 
de viață. Dar numărul lor scade 
pe zi ce trece și faptul este, în 
mod evident, ingrijorător. Sigur 
că această tendință spre «vizua- 
lizarea» receptării culturii tre- 
buie să fie în primul rind com- 
bătută prin şcoală. Dacă, din 
școală, tinărul prinde gustul 
cărților, al literaturii bune, în 
mod normal pornirea aceasta 
îi rămine pentru toată viaţa si 
deci această primejdie îl pin- 
deste mai puțin. Dar am fi prea 
optimişti dacă am socoti că 
acesta e singurul mijloc de a 
evita acest rău social al timpu- 
rilor noastre. Un alt mijloc — 
foarte important — pentru a-l 
combate, ar fi desigur un pro- 
cent mult mai ridicat al filmelor 
bune, al filmelor artistice, căci 
aşa se numesc. Desigur că 
producătorii de filme din alte 
țări pot fi mai greu convinși sá 
aibă în vedere criteriul artistic 
și nu pe cel comercial. Pentru 
noi însă, situația este mai fa- 
vorabilă. În primul rind, prin 
D.D.F., putem alege filmele cu 
adevărat artistice şi omite pe 
cele «artistice» pur și simplu. 
În al doilea rind, producătorii 
noștri au mai multe posibilități 
de a se gindi și la criteriul ar- 
tistic, decit cei străini, fiindcă 


sint subventionati de stat. A- 
tunci, de ce n-o fac? 
Faptul asupra cáruia as vrea 


-să atrag atenţia este că un film 


prost ajunge mult mai ușor în 
circulația bunurilor culturale și 
este mai greu să fie ocolit 
decit o carte proastă și un spec- 
tacol prost. Noi incă n-am ajuns 
la acel stadiu la care repertoriul 
sáptáminal al filmelor să con- 
țină şi «filme clasice», asa incit 
amatorul de filme nu are po- 
sibilitatea amatorului de cărți 
sau de spectacole de a avea 
garanţia unui mare scriitor cla- 
sic. În afară de aceasta, chiar 
cind e vorba de scriitori con- 
temporani, amatorul de carte 
sau de teatru are suficiente ga- 
ranfil: celebritatea este în cazul 
scriitorilor, al regizorilor de tea- 
tru, al actorilor, în mult mai 
mare măsură, o garanție, decit 
celebritatea unui regizor de film 
sau a vedetelor de cinema. Si, 
în sfirgit, practica alegerii a- 
tente a filmelor este mult mai 
puțin obişnuită... 

Toate acestea fac într-adevăr 
ca alegerea unui film să fie 
foarte greu de făcut. Si in acest 
domeniu sint încă multe de 
făcut. Revistele noastre, și în 
primul rînd revista «Cinema», 
pot face incă foarte multe lu- 
cruri pentru a inlesni această 
alegere. Nu-mi plac cuvintele 
mari, dar această posibilitate 
de a alege este pentru amatorul 
de filme un factor hotăritor în 
formarea unei culturi cinema- 
tografice autentice. 


Radu BELIGAN 


Angela 
Chiuaru 


Depășind pericolul cochetelor 


ga 


(cu Jules Cazaban sí Radu Beligan in «Celebrul 702) 


La nu mai puțin de trei dintre 
spectacolele de gală ce au co- 
memorat 20 de ani de film ro- 
mánesc am intilnit unul si ace- 


laşi nume: Angela Chiuaru. Con- 


stant cap de afiș în perioada de 
pionierat a cinematografiei 
noastre, în ultimii ani acest 
nume a fost — uitarea este 
omenească, dar totuși... — din 
ce in ce mai rar pomenit. Între 
timp, acest nume a devenit, 
dintr-o studentă ce-și începea 
viața și cariera cu dreptul, o 
actriță consacrată. Numeroase 
roluri de prestigiu i-au împlinit 
maturitatea artistică. «Micii bur- 
ghezi» gi «Patriotica română», 
urmate, printre altele, de «Zboa- 
ră cocorii», «8 femei», «Peer 
Gynt», sint doar citeva din titlu- 
rile ce atestă marea disponibi- 
litate a actriței de teatru Angela 
Chiuaru. Cit despre actrița de 
film, cele 6 titluri ale filmogra- 
fiei sale vorbesc singure despre 
treptele unei afirmări. 

A debutat o dată cu cinema- 
tografia socialistă, în «Răsună 
valea». Era încă studentă și 
avea virsta lrinei, eroina pe 
care-o interpreta. «Ca orice per- 
sonaj neapărat pozitiv — își 
aminteşte ea — era un personaj 
oarecum simplist, cam schema- 
tic în vehementa si entuziasmul 
său. Totuși, simțeam că el tre- 
buie să aibă neapărat umanita- 
te, viață și, cum pe vremea 
aceea nu se știa încă prea bine 
ce înseamnă să construieşti 
un personaj de film, am incer- 
cat sá mă joc pe mine insámi». 
A urmat apoi Maria Popescu 
din «Directorul nostru», o par- 
titură plină de ironie, cu replică 
scurtă, de factură modernă. 
Avind șansa de a lucra sub 
bagheta regizorală a fostului 
ei profesor, Jean Georgescu, 
deși într-un gen cu totul nou, 
ea a realizat un adevărat suc- 
ces de presă si de public, în- 
trunind unanime aprecieri. Du- 
pă mai puțin de trei ani, noro- 
cul — vorbă goală îl sfidează 
unii, dar niciodată aceștia nu 
sint actorii — i-a suris din nou: 
a primit, în «Viaţa nu iartă», 
rolul mamei, care va rămine 
pină astăzi rolul ei preferai. 
Este un rol de compoziție, dra- 
matic și dificil, pentru că are 
text puțin și pretinde o măiestri- 


tă dozare a expresivitátii, fără 
a oferi sprijinul replicii. «În 
teatru jucam pe atunci diferite 
cochete — povestește cu since- 
ritate și cu nedisimulată ironie 
Angele Chiuaru. Eram conside- 
rată o «frumoasă» şi eram pur 
si simplu «exploatată fizic». 
Eram luată în seamă ca prezen- 
tá, nu ca actriță. Nici nu indráz- 
neam să visez la o compoziție, 
necum la una ca această mamă 
atit de zbuciumată, intruchipare 
a eternului feminin de sacrificiu. 
Satisfactiile insă au fost pe 
măsura dificultăților». Au ur- 
mat după aceea alte două roluri 
de compoziție: dublul rol de 
«aparent táranca, de fapt spioa- 
ná» din «Secretul cifrului», si 
cel de demimondená la virsta 
critică, din «Poveste sentimen- 
tală», personaj pe care l-a con- 
turat cu forță, relief și culoare, 
depășind mizele inițiale ale au- 
torilor. În «Celebrul 702» însă, 
după cum spune ea însăși,«pe- 
ricolul ce m-a păscut mereu în 
teatru, cel al cochetelor, m-a 
ajuns din urmă şi în film». 
Ceea ce n-a impiedicat-o să-și 
lucreze partitura cu elegantă 
migală și cu nescontată vervă. 

Toată această listă de titluri 
precum și amplitudinea de ti- 
pologii realizate, sint firesti 
intr-o carieră de strălucire. Ceea 
ce este mai puțin firesc și mult 
mai rar întilnit însă este acti- 
vitatea de om de litere a An- 


In rolul preferat («Viaţa nu iartă») 


În această 
rubrică 
vă 


propunem 
să fortám 
memoria 
celor 


in drept 


Spioana în travesti 
(«Secretul cifrului») 


gelei Chiuaru. De ani de zile, 
ea publică versuri în numeroase 
reviste de prestigiu; a obținut 
un premiu de poezie al Consi- 
liului național al femeilor și, 
de curind, a terminat prima sa 
piesă de teatru întitulată «Sora 
Luceafărului». lar ceea ce este 
de-a dreptul rarissim și de in- 
vidiat la o personalitate artis- 
tică atit de multilaterală — An- 
gela Chiuaru susține și o ru- 
brică permanentă în «Urzica», 
deci a avut și are umor. 


E- H: 


Ín plină maturitate artistică 


(Foto:Edmund Hóffer) 


în 
direct 


din 
Moscova 


tc} ma 
E PI Tin 


EAS 


$2 


+. 


Nu poți să vorbeşti 


de promisiuni si certitudini 


Oleg «mic» (şi Elena Proklova) in rolul lui Iskremas 


Y | Este puțin probabil ca, 


Æ%  stind de vorbă acum cu un 

hS Y cineast sovietic despre 

promisiuni si certitudini 

in rîndurile tinerei generații de regi- 

zori, să nu pomenească numele lui 
Aleksandr Mitta. 

Primul său film, realizat independent, 
«Sună, deschideti uşa», a apărut in 1965 
şi este o pledoarie pentru păstrarea 
nealterată a uneia din cele mai fragile 
si vulnerabile insusiri omeneşti — can- 
doarea — o pledoarie făcută cu o fer- 
mecátoare prospetime juvenilă. 

Anul acesta un nou film al lui Mitta a 
ieșit pe ecrane — «Arzi, arzi o steaua 
mea!» — apreciat unanim în U.R.S.S. 
ca o mărturie indiscutabilă a unui 
talent matur. 

Acţiunea acestui film se petrece în 
plin război civil, în anul 1920, într-o 
mică localitate din Ucraina, care trece 
de citeva ori din miinile bolșevicilor în 
cele ale albgardistilor, iar din cind în 
cind mai pustiesc ținutul și bandele 
anarhiste. 


Isk-re-mas 


In această localitate sosește un tinar 
artist din Moscova, hotărit să se con- 
sacre educării estetice a maselor în 
spiritul ideilor revoluției. «Arta revo- 
lutiei pentru mase», acesta este sensul 
vietii sale și pentru ca toată lumea s-o 
afle nemijlocit iși ia numele de Iskre- 
mas — obținut prin alăturarea primelor 
silabe ale celor trei cuvinte care alcă- 
tuiesc deviza sa (in rusă «iskusstvo 
revoluții massam»). La Krapivnite (asa 
se chema localitatea), Iskremas consta- 
tá insá cu stupoare cá nevoile estetice 
ale populatiei — atunci cind nu este 
terorizatá de trecerile vijelioase ale 
bandelor albgardiste si anarhiste — 
sînt total captate de un iluzionist, ne- 
gustor de distracții artistice, care-i 
vrájeste pe săteni cu un film — ultima 
cucerire a secolului — despre o dramă 


28 


din lumea bună, de o vulgaritate fără 
seamăn. 

Indirjirea lui Iskremas de a monta 
în piața satului, un spectacol cu un su- 
biect revoluționar — care să însemne 
începutul trezirii gustului țăranilor pen- 
tru adevărata artă, piedicile de tot felul 
pe care trebuie să le învingă, prietenia 
dintre el si Fedia, un sătean-pictor 
naiv cu sclipiri de geniu, timidul roman 
de dragoste dintre Iskremas și o tárán- 
cutá care trebuie sá fie interpreta 
principală a spectacolului său, încer- 
carea anarhistilor de a folosi spectaco- 
lul pentru a-i extermina pe bolșevicii 
din sat, încercare dejucată de Iskremas 
şi, în cele din urmă, moartea eroului 
nostru — iată povestea acestui film, 
în care zimbetul alternează cu lacrima, 
duioşia cu sarcasmul, si romantismul 
revoluționar cu spectaculosul și fante- 
zia strălucitoare din filmele bune de 
aventuri. Dar despre neobişnuita bo- 
gátie de sensuri a acestui film, despre 
intensa poezie a atmosferei sale, am 
socotit că poate vorbi mai elocvent 
regizorul 


Am mizat pe emotie 


— In timp ce în primul meu film 
acțiunea se scurge ca și cînd însăși 
viața și-ar depăna povestirea, ne măr- 
turiseste A. Mitta, aici am lucrat pe 
baza unuia din principiile lui Eisen- 
stein — foarte folosit in cinematografia 
clasică sovietică: montajul momentelor 
de atracţie. Asta inseamna nu desfà 
surarea logică a faptelor, ci alăturarea, 
cu ajutorul montajuiui ber, a unor 
momente, poate alese arbitrar, dar care 
tocmai prin aceasta exercită o puter- 
nică influență asupra gindirii și emo- 
tiilor spectatorului. 

Dacă vă amintiţi, în «Crucisátorul 
Potemkin», apariţia obsedantá a scării 
sau în «Octombrie» calul alb mort; 
sint exemple ale aplicării acestui prin- 
cipiu foarte rodnic pentru stimularea 


fanteziei regizorului. Marele lui avan- 
taj constă și în aceea că, dacă atrac- 
tiunea este convingătoare în cel mai 
mic detaliu, tot ce a fost înainte și mai 
ales tot ce urmează devine pe deplin 
credibil. «Arzi, arzi, o steaua mea!» 
se bazează în acelasi timp pe o schemă 
foarte strictă: trei tipuri umane și trei 
destine în raport cu arta si revoluția. 
Eroul principal, Iskremas, este ceea ce 
trebuie să păstrăm din noi ca să ne 
putem respecta, Fedia, pictorul, re- 
prezintă ceea ce năzuim cu totii — noi 
cei din lumea artei: să film dăruiti si 
incoruptibili, iar iluzionistul este ceea 
ce trebuie să detestăm și să extirpăm. 
Faptul că aceste ginduri,pe care le-am 
purtat in minte citiva ani, au reuşit sá 
fie conturate intr-un scenariu,se dato- 
reste în mare măsură celor doi colabo- 
ratori ai mei, scenariștii Dunski și 
Frid, iar un merit extrem de mare în 
reușita filmului îl au actorii — în primul 
rind cei doi Oleg — Oleg mare și Oleg 
mic, cum li se zice la teatrul Sovre- 
menik, adică Oleg Efremov în rolul 
făra text al lui Fedia și Oleg Tabakov 
in rolul lui Iskremas. 

— S-a vorbit mult despre atmo- 
sfera filmului care pare să redea 
inimilor spiritul acelei epoci. 
Cum ati izbutit acest lucru, dvs., 
care faceţi parte din generația ce- 
lor născuți la aproape un sfert de 
veac după revolutie? 


Am mizat pe caractere 


— Trebuie să mărturisesc cà nu 
ne-am preocupat prea mult de reconsti- 
tuirea atmosferei pe baza unei docu- 
mentări amănunțite istorice. Ceea ce 
ne-a interesat au fost caracterele, au- 
tenticitatea și veridicitatea lor si dacă 
se consideră că am izbutit să recreăm 
atmosfera epocii, înseamnă că perso- 
najele filmului sint cele care aduc cu 
ele parfumul vremii. 

Probabil că la redarea atmosferei a 


fără să pomenesti 


de Aleksandr Mitta 


contribuit si faptul că pentru picturile 
lui Fedia am pornit de la lucrări de 
Pirosmansvili, de la ucrainienii primi- 
tivi, în general de la picturi care aveau 
ceva din puritatea si incandescenta cre- 
zurilor vremii. 

— Una din cele mai memorabile 
secvențe din film este cea a uciderii 
lui Fedia. intr-o noapte de vară, cu 
lumină sidefie de lună, în care tot 
aerul pare să vibreze de iubire și 
bucuria de a trăi, un soldat alb- 
gardist îl împușcă, într-o livadă cu 
meri, pe Fedia. În momentul în 
care Fedia se prăbușește lovit de 
gloanţe, peste el un copac își scu- 
tură merele ca niște uriașe lacrimi. 
Modul în care ati insistat, cu mij- 
loace cinematografice, asupra a- 
cestui moment are evident o sem- 
nificatie, mai ales că prima întil- 
nire a lui Iskremas cu Fedia are loc 
în fața unui copac pe care o mină 
rea l-a retezat, iar ale cărui mere, 
necoapte, Fedia le-a pictat cu cele 
mai strălucitoare tonuri? 


La mari dimensiuni: 


— Realizind acest film am avut do- 
rinta să-l omagiez pe unul din profe- 
sorii mei, care m-a impresionat prin 
extraordinara sa demnitate. Este vorba 
despre un mare regizor al nostru, 
A. Dovjenko, care ne-a învățat pe noi, 
toți elevii lui, să gindim «la mari 
dimensiuni». In creația lui Dovjenko 
tema maselor este una din temele care 
revine mereu, iar in personajul Fedia 
eu l-am văzut pe Dovjenko. 

+ 

Evident, nici o convorbire cu un 
regizor nu se poate încheia fără clasica 
întrebare în legătură cu preocupările 
sale actuale. 

Mitta lucrează acum, cu aceeași echipă 
de scenariști, la o tragicomedie din 
vremea lui Petru | și din viața unui 
strămoş al lui Puşkin, a acelui strămoș 
a cărui obirşie trebuie căutată in epo- 
peile africane — a etiopianului de la 
curtea marelui țar. 


Marghit MARINESCU 


ta 


Oleg «mare» în rolul fără text al lui Fedia 


Stagiunea cinematogratica 
franceză din această toamnă 
a anului '70 a început bine. 
dacă n-ar fi decit cu aceste 
trei titluri: «Ruptura» de 
Claude Chabrol, «Le Condé» de Yves Bois- 
set și «Casa familiei Borie » de Jacques 
Doniol-Valcroze. 

Este vorba de trei filme bune, datorate 
fiecare cite unei personalitáti distincte. 
Chabrol, fost critic de cinema, actualmente 
regizor, Doniol-Valcroze, considerat si azi 
mai mult ziarist decit realizator si Yves 
Boisset. Acesta din urmá fácuse douá filme 
care nu semánau unul cu celálalt si care ne 
dadeau o speranță ce nu se confirma niciodată 

intregime. Erau acuzate de lipsá de expe- 
rientá a debutantului și condiţii grele de pro- 
ductie. Rámine evident cá Boisset avea si 
talent și personalitate, dar n era imposibil 
să reușească cu un roman polițist prost 
chiar dacă întrebuința citeva din retetele 
cinematografului fantastic și tot prestigiul 
exotic al peisajului turcesc. Era de asemenea 
evident că al doilea film confirma calitățile 
celui dintii, dar era construit tot pe un sce- 
nariu mediocru. La al treilea film însă, nu 
mai există nici o indoialá: Boisset a ales cu 
curaj un subiect greu — poliția, functia 
condiția ei intr-o ţară ca Franta — şi se se: 
veste de el cu maturitatea pe care a cistigat-O 


A doua carieră a lui Chabrol 

Chabrol și-a inccput cariera ca realizator 
in 1958, cu un film despre provincia franceză. 
despre mediul rural, «Frumosul Serge» — 
de care mi-aduc aminte cá Jean Renoir spu- 
nea cá avea «o frumoasá sevá de autenticitate» 
Putin mai tirziu, Chabrol părea sá reediteze 
— dar nu atit de reușit — primul său succes 
și sá se orienteze spre un anumit cinema 
«de gen», privind noua generaţie («Verii», 
«Les godeluraux»); a mai făcut și alte 
citeva filme foarte respectabile dar — din 
nefericire — condamnate să rămină necu- 
noscute publicului din cauza timorării dis- 
tribuitorilor şi exploatatorilor de săli. «O- 
felia», «Ochiul dracului» au avut într-adevăr 
calități meritorii, dar fuseseră făcute in 
nişte condiții materiale precare și au rămas 
necunoscute. Atunci, Chabrol s-a lansat în 
fabricarea filmelor comerciale. În felul acesta 
marele public i-a aflat numele, dar nu i-a 
acordat un prea mare credit, în timp ce criti- 
ca începea să-i întoarcă spatele. Între timp 
însă s-a schimbat ceva. De la «Scandalul» — 
cronică destul de aspră a mediului marei 
burghezii și de la «Ciutele» mai ales, Chabrol! 
a inceput o a doua carieră, fiind cu fiecare 
film în progres vădit fată de precedentu! 

Citez din memorie 'lupă «Ciutele», «Fi 
meia infidelă», «Să moară bestia», «M3ca- 
larul». În toate este vorba de același mediu 
burghez sau mic burghez pe care Chabroi 
il cunoaște foarte bine, fiind mediul din 
care el însuşi a ieșit (a ieșit — în toare se. u- 
rile cuvîntului). Referitor la aceasta, sint 
tentat să citez frumoasa formulă a lui Marx 
pe care Buñuel a intrebuintat-o ca motto 
la tilmul său «Virsta de aur»: «Sub apele 
înghețate ale egoismului burghez». In fapt 
toate aceste pelicule alcătuiesc un fel de 
roman ciclic, urmărit film cu film, dar de 
fiecare dată tonul, maniera, mai mult de: i: 
fondul, se schimbă. În «Ruptura» apare u: 
foarte frumos portret de femeie liberă 
care incearcă să-și trăiască viața, să-și sal- 
veze copilul, să muncească, în pofida cons- 
tringerii exercitate de socrul ei, un mare 
industriaș, bine situat, cu nenumărate po- 
sibilități de presiune, economice si morale. 

Dacă portretul acestei femei este pasio- 
nat si pasionant, lucrul se datorește si 
interpretei lui — Stephane Audran — 
soția lui Chabrol — care și în «Femeia infi- 
delă» și în «Măcelarul» a întruchipat, atit 
pentru regizor cit şi pentru public, un anu- 
mit arhetip de femeie independentă, înse- 
tată de libertate. 

Cu «Ruptura», Chabrol adaugă o noua 
dimensiune filmelor sale precedente, un 
anumit sens, mai sigur, al încărcăturii carica- 
turale, pe care nu trebuie, fireşte, s-o luăm 
«ad litteram», ci trebuie s-o traducem 
Astfel Chabrol conjugă un realism imediat 


DESCHIDERE 
OPTIMISTA 


Marie Dubois. 

ajut cehovian 

din Casa familiei Borie» 
$ 


Trei filme bune, 
trei buni regizori, 
un bun început 
de stagiune. 


cu anumite momente de cinema-direct re- 
constituit (confidentele Stephanei Audran 
făcute avocatului, despre tinerețea ei) cu 
melodrama atit de importantă în estetica 
populară franceză, regizorul punind în evi- 
dentá acest caracter melodramatic prin 
planuri foarte compuse, care realizează i- 
magini aidoma celor mai proaste «chro- 
mos» din Saloanele de Pictură 1900, de un 
academism frenetic și grandilocvent. Ca 
să rigti acest lucru trebuia să ai un curaj 
nemaipomenit. Chabrol a avut acest curaj 
a riscat si a cistigat. Filmul său are un stil, 
el trebuie descifrat și merită să fie. «Rup- 
tura» este o realizare care nu trebuie pri- 
mită în mod pasiv. 


Maturizarea lui Boisset 


Yves Boisset ne povestește o intrigă po- 
litistá deajuns de complicată și pe care nu e 
cazul s-o rezumăm. Ceea ce are importanță 
in acest film — care are probleme serioase 
cu cenzura și despre care nu se ştie incă 
dacă va scăpa fără tăieturi — este faptul că 
nu se mulțumește doar cu un rasism moral 
(«polițistul rău» împotriva bietelor sale 
victime), ci stabilește în ce mod functia po- 
litistá, într-un regim burghez, este o funcţie 
cu puteri discretionare, deci in mod obli- 
gatoriu o muncă «murdară», oricare ar fi 
intentiile morale iniţiale ale celor:ce o 
practică. Descriind înfruntarea dintre poli- 
tisti şi gangsteri, Boisset face o relatare de 
un realism cvasi-clinic, fără nici o preferință 
afectivă manifestă pentru unii sau ceilalți 
Singele cind curge, este la fel de viscos, 
rictusul muribunzilor la fel de atroce, la 
fel de sincer și intr-o tabără și în cealaltă. 
Ne găsim în fața unui angrenaj, în fața unui 
mecanism social, Ne găsim în fața unei so- 
cietăți care generează o para-societate mar- 
ginală (poliţişti si gangsteri) după chipul și 
asemănarea sa. Prin acest aspect Boisset 
ne trimite la citeva dintre cele mai bune 
filme reformiste americane, care fac pro- 
cesul mecanismului polițist şi judiciar, la 
acele filme al căror erou a fost adesea 
Bogart, la filmele care au fost semnate de 
cei mai buni dintre cei buni: Huston, 
Kubrick, Wise. 


Cehovizarea lui Doniol-Valcroze 


«Casa familiei Borie» de Jacques Doniol- 
Valcroze ne poartă într-o cu totul altă lume. 
O atmosferă pașnică, o casă frumoasă de ta- 
ră în Haute-Provence, un intelectual rafi- 
nat, elegant, geolog reputat, soția și copiii 
săi. Şi dintr-o dată, sosirea unui tinăr se- 
cretar german, cu pasionanta și seducătoa- 
rea lui sinceritate de care tinăra femeie se 
simte atrasă. O dragoste nouă pare să se 
nască, dar impotriva ei se apără fiecare în 
felul său. Şi apoi, reintoarcerea la viață 
obișnuită, dinainte. 

Subiectul unui scenariu n-a restituit nicio- 
dată realitatea unui film. În cazul de față, 
povestirea n-ar putea reda arta de a trăi 
într-un anume fel (cu critica respectivă), 
un trai burghez, de intelectuali burghezi, 
incintarea în fața frumuseții unui peisaj, 
citeva modalități răscolitoare pentru a reda 
intensitatea pasiunii carnale, a așteptării ei, 
ca atunci cînd tinăra femeie și foarte tinărul 
secretar se regăsesc singuri, fiecare în came- 
ra lui, dar gesturile și atitudinile trupurilor 
lor par să-și răspundă, să se completeze, 
să formeze imbrățișarea — în fapt, imposibilă. 

Marie Dubois şi Matthieu Carrière (care 
pe vremuri a jucat pe elevul Toerless în fru- 
mosul film al lui Volker Schlóndorf), Mau- 
rice Garrel în profesorul universitar, doct 
si savant, respectind pe alții pentru a putea 
avea pretenţia să fie și el respectat — au 
servit în mod magnific filmul care. la rindu-: 
i-a servit in mod magnific. Doniol-Valcroze 
ne mărturisea cu sensibilitate, nostalgia sa 
după bucuriile copilăriei, atașamentul sáu 
la o regiune și la un mod de viață pe care“: 
iubește si pe care-l critică în același timp 

Vizionind «Casa familiei Borie» te gindesti 
fără să vrei la Cehov. Şi acesta este un mare 


e: Albert CERVONI 
29 


exclusivitate 


Y N Aşteaptă, cu gindul aiurea. il 
zăresc și mă-ndrept intr-aco- 
lo, dar după doi pași mă 

pu y opresc sováind; m-am Înșelat 
oare? Parcă este mai înalt de- 

cit era în aLumină de vară». Parcă e mai slab 
decit in «Porte des Lilas». Mă liniştesc cind 
se apropie: aceeași statură impunătoare, 
aceeași voce de neuitat, aceleași mişcări 
majestuoase. Desigur timpul trece, dar fără 
indoială «monstrul sacru» al anilor '40 nu 
poate fi confundat. Doar citeva riduri in plus, 


30 


un monstru sacru -ieri $i azi 


Gabin? 


Cind aveam eu 6 ani 


si el 8, 
ne băteam 


La 17 am 
jucam 

un mosneag 
într-o piesă 

de 

Victor Eftimiu. 


în culisele unui spectacol 


în care jucau 


tatăl lui şi mama mea... 


o expresie mai aspră, o privire mai tăioasă 

Abia ne ajezám că se şi grăbeşte să-mi 
arate ziarul pe care-l! are în mină. 

— L-aţi citit? De-abia a sosit. E plin de 
vorbe bune la adresa generalului De Gaulle 
Adevărul e că oricum ar fi fost, oamenii l-au 
iubit... au avut şi de ce... și eu l-am iubit 
Încă puţin şi se fac 50 de ani de cind joc. Am 
jucat și înainte de război, şi după război 
Am trecut prin vremuri de tot felul. De 
Gaulle însă a fost unul din capitole, unul 
din marile capitole din viaţa mea. Povestesc 


destul de multe despre președinte și despre 
omul De Gaulle în cartea de amintiri pe 
care o am sub tipar. Se cheamă «impris- 
tiată, viața mea» (Ma vie en vrac). Sint 15 
ani de cînd o pregătesc. Dar pină nu de mult, 
nu m-am simțit încă suficient de pregătit 
ca s-o scriu. Nu eram încă destul de detașat 
pentru o atit de lungă privire în urmă. 


— Din cite știu, nu e prima dată că 
puneţi mina pe condei. 


— Prima dată... Nici nu-mi mai amintesc 
bine cind a fost această primă dată. Primul 
rol de teatru l-am jucat la 17 ani. Fiindcă veni 
vorba, era un rol de compoziție — jucam un 
moșneag într-o piesă de Victor Eftimiu — 
«Akim». Primul rol de film l-am primit la 
20 de ani. Dar de scris scriu de pe la 14. 
Cu scrisul mi-am aflat loc în Montparnasse-ul 
anilor '20. Cite întîmplări formidabile am 
trăit în anii acela... Într-o seară m-am dus la 
Modigliani, să bem un pahar de vin. Era 
grozav de frumos acest Modigliani. În jurul 
lui, pretutindeni, desene, tablouri. Tot ce 
ieșea din mîinile lui era frumos, ciudat de 
frumos. Tot în perioada aceea am cunoscut 
un american, solid, impozant. Uneori ne 
aduna pe toți cel ce ne găseam prin preajmă 
şi ne invita la masă. Nu prea aveam noi bani 
pe atunci. Pustiam ca lăcustele tot ce se 
găsea. Pe atunci abia începuse să publice, nu 
purta încă ochelari. 


— Cine? 


— V-am spus doar, Hemmingway. Mai 
găsisem şi o altă sursă de hrană. Era un hotel 
în cartier, hotelul «Lutecien» care organiza 
nunți și baluri. Aflam din vreme cînd erau 
astfel de evenimente, mă imbrácam prezen- 
tabil — aveam o cămașă cu care se putea 
ieși în lume — mai luam un prieten şi ne 
duceam. Mincam tot şi eram fericiți. Așa 
eram siguri că mincăm măcar de două-trei 
ori pe săptămină. Scriam mult pe vremea 
aceea. Scriam și puneam în sertar. Pini 
cind, într-o bună zi, un prieten m-a întrebat: 
«Stai vis-à-vis de Breton. De ce nu te duci 
să-i arăţi ce-ai scris?» Şi m-am dus. Le-a 
plăcut, dar asta n-a fost tot. Vă imaginati 
probabil că oricine avea chef bătea la ușă 
şi era imediat cooptat de suprarealisti. 
Nici vorbă. A urmat un fel de examen. Pe 
rind, Breton, Aragon şi Eluard m-au invitat 
în oraș, la cite un restaurant, să stea de 
vorbă cu mine, să mă încerce. Mi-amintesc 
şi acum că Aragon m-a': dus la Turnul Eiffel. 
Vă place Turnul Eiffel? Eu îl detest. Are un 
aer îngrozitor de învechit, parcă ar fi o 
dansatoare bătrină și înțepenită. De altfel 
povestesc aceste trei episoade şi în carte. 


ÎI urmăresc ca pe un spectacol rar, spec- 
tacolul uneia din virstele de aur ale secolu- 
lui nostru. Mă întreb dacă s-a pornit așa 
dintr-odată pe depănat amintiri pentru a se 
apăra de întrebările eventual plictisitoare şi 
banale ale anunțatului interviu, sau pur şi 
simplu pentru că avea chef de vorbă, şi 
încerc să mă scuz într-un fel pentru faptul 
că încă n-am pus niciuna: 


— N-avefi de ce să vă scuzați. Nu pot să-i 
sufăr pe gazetari, cu aerele și cu întrebările 
lor prefabricate. Au de fiecare dată mereu 
aceleași curiozitáfi anoste. Îmi vine să le fac 
un rezumat pentru uzul tuturor. Da, am 
făcut peste 80 de filme, am jucat în peste 
50 de piese de teatru. Rolurile mele prefe- 
rate sint cele din «Lumină de vară» și 
«Porte des Lilas», și mai puțin — regret 
dacă esc — cel din «Copiii paradi- 
sului», de care îmi amintesc cu plăcere doar 
din cauza condiţiilor de nedescris în care 
s-a turnat. Era în timpul războiului și toate 
erau false. Costumele erau din hirtie, pan- 
tofii din lemn şi toți se uitau cu groază la 
noi, nu cumva să mincim cele puse pe 
masă pentru filmare. Era o atmosferă formi- 
dabilă. Şi apoi, cind în cele din urmă aud 
invariabila întrebare: «Ce preferaţi, teatrul 
sau filmul?» simt că explodez. Asa că le 
răspund și eu invariabil: «Dar dumnea- 
voastră, pe cine iubiți mai mult, pe tata sau 
pe mama?» Nu pot să-i sufăr pe gazetari. 
De altfel, la Paris, şi ei se cam tem de mine. 
Se spune că sint arțăgos. Probabil că sint. 


— Bine, dar probabil că știți că nu e 
de loc ușor să pui o întrebare, una ade- 
vărată. Dumneavoastră nu puneţi nici- 
odată întrebări? 


— Rar. Din ce în ce mai rar. Una din 
întrebările mele care a rămas de pomină 
am pus-o cind eram încă elev; eram la 
școală și l-am văzut stind pe culoarele inter- 
natului pe cel mai vestit aviator al nostru 
din timpul primului război mondial. Pentru 
noi, el era un erou, un idol. M-am oprit, 
am ingenunchiat, i-am sărutat mina şi l-am 
întrebat cu o voce pierdută: «E plăcut să 
omori oameni?» Am fost bineinteles luat pe 
sus de un profesor înainte de a căpăta 
vreun răspuns. L-am aflat mai tirziu, pe 
pielea mea, în Rezistență. 


Îmi amintesc doar cu plăcere 
de «Copiii paradisului» 


— Ati luptat în maquis? 


— Dar pentru ce credeţi că mi-au dat 
Legiunea de Onoare, pentru merite acto- 
ricegti?! 


— Mă intreb ce v-a mai rămas de 
încercat. În materie de repertoriu in- 
terpretativ — evident nimic. Proză aţi 
scris și scrieți. Scenarii de film — de 
asemenea. Dramaturgie — ajunge să 
cităm două din piesele d-voastră de 
succes: «A trecut un Inger» și «Femeia 
noastră care ești în ceruri». 


— Nu-i așa că sint frumoase titlurile? 
Mie îmi plac. 


— Am văzut într-o revistă mai veche 
o reproducere a unui tablou făcut de 
dumneavoastră. Se chema «Ultimul 


Starul, personalitatea și fostul star, azi om politic. 


(Jean-Paul Belmondo, Pierre Brasseur, Shirley Temple) 


bal» și părea a fi în stii Fauve. Mai 
pictați? 


— Fauve? Da' de unde. Probabil din 
cauza reproducerii. Este de fapt un colaj. 
Urit și amuzant. Un cap de femeie care are 
în loc de ochi — nasturi, în loc de păr — 
alge. A fost expus cu ani in urmă la Cannes. 
Se pare că a plăcut... Mai pictez, uneori, 
cînd îmi vine... În ultima vreme însă prefer 
să scriu. Am atit de multe de pus pe hirtie... 
Îmi completez cartea, termin un scenariu, 
mai fac niște mici modificări la «Femeia 
noastră care esti în ceruri», care se va pune 
în curind la Paris. Am zile cind nici nu ştiu 
de ce să mă apuc mai repede, după ce 
termin filmarea. 


— Spuneti-mi, în această viaţă, atit 
de plină, atit de aglomerată de eveni- 
mente și preocupări, aveți prieteni? 


— Nu. Nu prea... Nu simt nevoia să fiu 
înconjurat de oameni, să am mereu în 
preajmă cite un prieten, cite un amic. Nici 
nu-i prea suport. Nu mă interesează. Mi-au 
rămas totuși vreo 2-3 dintre cei foarte 
vechi. Unul din ei este Gabin. Ne cunoaștem 
de mici copii. Aveam 6 ani, el 8, și ne băteam 
în culisele unui spectacol, în care jucau 
tatăl lui şi mama mea. Cei din jur se căz- 
neau, fără succes, să ne astimpere. Astăzi 
însă, dacă-l întrebaţi, o să vă spună că el 
avea 6 ani şi eu 8. Să știți că nu e adevărat... 
Abia mult mai tirziu am priceput ce pustiu 
de bine le făceam bietilor actori cu bătaia 
noastră. Am priceput pe pielea mea. Tot- 
deauna se găsește cineva să te deranjeze 


înainte de intrarea în scenă, sau în cadru. 
E de nesuportat. Așa nu se poate lucra. Nu 
poţi să joci fără să te gindesti la ce faci. 
Eu cel puțin nu pot. 


— Îngăduiţi-mi totuși să vă pun cea 
mai stupidă gazetărească întrebare cu 
putință: ce preferați, teatrul sau fil- 
mul? (Văd că nu explodează). Scuza- 
ti-má a fost o glumă... Mi-am amintit 
că iau in interviu. 


— Ba nu e glumă de loc. În ultimă instan- 
tá, categoric prefer teatrul. Acolo fac ce 
vreau şi cum vreau. Eu aleg piesa, eu de- 
semnez regizorul, eu îmi hotărăsc parte- 
nerii. Mă simt mai în largul meu pe scenă. 
Într-un fel, scena e împărăția mea. 


— O ultimă rugăminte — servitutille 
meseriei mă obligă. Aveţi cumva poze 
din rolurile dumneavoastră? 

De data asta am reuşit să-l supăr. 

— Dar ce vă închipuiți? Că umblu cu 
poze prin toate buzunarele, ca orice star- 
letă ce-a apucat să-și vadă surisul pe ecran. 
Mă și văd zimbind şi oferind poze în dreapta 
şi-n stinga. Asta ar fi culmea. Eu nu sînt un 
star. Sint un actor. 

Îmi cer pentru a treia oară scuze. Mulţu- 
mesc, primesc un zimbet vag, parcă fără 
adresă, și mă retrag, gindindu-mă impresio- 
nată că a avut perfectă dreptate: nu am stat 
de vorbă cu un star şi nici cu un simplu 
actor. Am avut rara ocazie să întîlnesc o 
autentică personalitate. 


Eva HAVAS 


Unul din filmele mele preferate, «Porte des Lilas»... 
(Georges Brassens, Pierre Brasseur, Henri Vidal) 


BIOFILMOGRAFIE 


e 1905 — s-a náscut la Paris,Pierre- 
Albert Espinasse, alias Pierre Bras- 
seur: 

e Foarte tinár debuteazá in teatru 
sub indrumarea lui Harry Baur si 
Dorival. 

e 1924 — debut cinematogratic în 
«Fiica apelor» de Jean Renoir cu 
Catherine Hessling. 

e 1927 — scrie prima piesă de tea- 
tru, «Cerneala neagră». 

e Între anii 1924 si 1931, face cam 
un film pe an. Nici o capodoperă. 

e igi an extenuant. Apar «in- 
vingătorul», «Un vis», «Cintec de 
noapte», «Quick», «Călătorie de nun- 
tá», «Tatá fárá sá stie». 

e 1934 — face, printre altele, «O pa- 
săre rară» si «Cadrilul dragostei» 

e 1936 — se naşte din căsătoria lui 
cu Odette Joyeux, Claude Brasseur 

e 1937 — «Quai des Brumes» de 
Marcel Carné. Se consideră antolo- 
gicá secvența in care vechiul său 
prieten Jean Gabin i! pálmuieste 
«Schpountz» de Marcel Pagnoi s: 
«Verdi» de Carmine Gallone. 


e 1943 — scrie piesa «A trecut un 
inger». Este și anul in care face unul 
din filmele sale preferate, «Lumină 
de vară» de Jean Grémillon, cu 
Madelaine Renaud. 

e 1944 — Se reintilneste cu Marcel 
Carné pentru «Copiii paradisului». 

e 1946 — același Marcel Carné îl 
distribuie in «Porţile noptii. 

o 1943 «Amantii din Verona» de 
André Cayatte, cu Anouk Aimée. 

e 1949-50 două filme de Chris- 
tian Jaque: «Amintiri pierdute» si 
«Barbá Albastrá », 

e 1952 — Un rol neobisnuit — vocea 
pásárii — in «Pástorita si cosarul» 
de Prévert și Grimault. 

e 1954 — «Rasputin» de G. Comb- 
ret, «Turnul din Nesle» de Abel 
Gance, «Napoleon» de Guitry. 

e 1956 — «Porte des lilas» de René 
Clair. 

e 1953 — «Marile familii» de Henri 
Verneuil, din nou cu Jean Gabin 

e 1962 — «Cauze drepte» de Chris- 
tian Jaque. 

e 1963 — «Comoara 


Josephinei» 
de Claude Autant-Lara, cu Anna 
Magnani. 

e 1965 -- lar un an de virf: «Aurul 


ducelui» cu Danielle Darrieux; 
«Umor negru»; «Metamorfoze» cu 
Lino Ventura; «O lume nouă»; «Nu e 
caviar pentru mátusa Olga»; «Fără 
panică»; «Viață la castel» — primul 
film al lui Jean-Paul Rappeneau, cu 
Catherine Deneuve. 

e 1966 — «Regele de cupă» de 
Philippe de Broca, cu Alan Bates. 

e 1963 — «Gotto, insula dragostei» 
de Walerian Borowczyk. 

e 1970 Din nou distribuit de Jean 
Paul Rappeneau alături de Jean- 
Paul Belmondo si Marlène Jobert, 
in «Mirii anului doi». 


Vidocq 
un joc 
galant 


...de-a urmărirea 
...de-a evadarea 
...de-a aventura 


Simbătă seara televiziunea ne-a propus, 
printr-o simplă schimbare de buton, un 
salt din lumea «Incoruptibililor» în lumea 
lui Vidocq. Simbătă seara s-au înfruntat 
pe micul ecran două stiluri de serial, fie 
care realizat după legile sale proprii 

Nu l-am iubit de la inceput pe Vidocq 
Foiletonul mi se părea conventional, lipsit 
de fantezie. În plus, am privit serialul cu o 
anume prudenţă, cu o anume neincredere 
pe care le lăsase în mine acel fals şi melo- 
dramatic «Rocambole». Nici azi n-aș putea 
spune că serialul m-a ciștigat întrutotul. 


Dar l-am acceptat pentru ceea ce are el 
interesant, pentru farmecul aparte al erou 
lui său. 

«Vidocq» e un joc, un joc de-a urmărirea, 
un joc de-a evadarea, un joc de-a aven 
tura. Personajele intră in cadru, se prind 
in horă, își spun replica, trag spada, arun- 
că o ocheadă și apoi părăsesc cadrul 
pentru a fi inlocuite de altele, care respec- 
tă si ele regulile date. 

«Vidocq» pune jocul sub semnul inte 
ligentei, al nedesmintitului spirit galic. Și 
aceasta este poate principala calitat a 
serialului. «Duelul lung» dintre evadatul 
Vidocq și inspectorul Flambar, firul con- 
ducător al întregului serial, nu este o 
simplă goană, o hăituială lipsită de va- 
ríatie. Vidocq apelează la viclesuguri care 
de care mai fanteziste. La rindu-i, inspec- 
torul Flambar, desi nu lipsit de o anume 
naivitate, cautá sá-i intindá curse cit mai 
imprevizibile. Fiecare dintre protagonisti 
se bucurá cind a putut sá-i tragá o nouá 
păcăleală celuilalt, cind a izbutit să-l pună 
intr-o situaţie de inferioritate. Între cei doi 
s-a stabilit un adevărat cod etic. Vidocq 
ştie să fie loial cu urmăritorul său, chiar 
și atunci cind îl are la mină; iar Flambar 
ii oferă o şansă de a-și dovedi nevinovă- 
tia, ori de cite ori are ocazia. 

Jocul e dus nu numai inteligent ci, la 
rigoare, și galant. 

«Vidocq» nu e lipsit de un anume ton 
romantios. ll duc spre acesta epoca, ne- 
număratele lovituri de teatru cu care este 
presărată acțiunea, povestea de dragoste 
a eroului şi cite altele. Dar autorii au 
știut să nu se lase copleșiți de acest ton, 
să iasă cu ușurință din el, sá nu dea po- 
vestirii o nefirească rigiditate ci, dimpo- 
trivă, s-o depene amuzant si nu de puține 
ori însoţită de o vorbă de duh. 

Fiindcă «Vidocq» e si un serial de re- 
plicá. «Vidocq» își tine la respect urmă- 
ritorii nu numai cu spada, ci și cu vorba. 
Intilnirile sale cu inspectorul Flambar fac 
deseori să scapere cuvintul. Replica istea- 
tá invioreazá fiecare episod. 

Dar «Vidocq» n-ar fi fost ceea ce este 
fără interpretul său, fără Bernard Noël. 
Actorul a știut sá dea imaginea unui erou 
generos, bogat sufletește, cu mintea age- 
ră, drept la faptă. Vidocq-ul său are haina 
romantică a eroului, dar nu este străin nici 
de arma ironiei. Şi prin chipul, prin gestu 
rile, prin zimbetul lui Vidocq, Bernard 
Noél, deşi s-a dus în lumea fără de intoar 
cere, a rămas totuși printre noi. 


Al. RACOVICEANU 


Vidocq = Bernard Noe! 


teJe-teatru - foileton 


A | 
Margare ES 1 
NA 


$ 
Li 


de la NR bătrina profetă 


războiul 
celor două 
roze 


Henric al V-lea a murit. Inceputul domniei 
lui Henric al VI-lea, fiul său, se anunță furtunos 
Regele, cu vocație mai curind de sfint decit de 
conducător, este prea slab pentru a curma 
rivalitatea caselor York şi Lancaster. Pose- 
siunile engleze din Franţa sint puse in pericol 
de bătăliile conduse de loana d'Arc. 


IL. Margareta de Anjou 

Margareta de Anjou devine regina lui Henric 
al Vi-lea şi iubita contelui de Suffolk. Pacea 
incheiată cu Franța face timp şi loc vrajbei 
de acasă. Războiul civil izbucnește intre repre- 
zentantii rozei roșii — Lancaster și rozei albe. 
— York. 


MI. Lordul protector 

Gloucester, unchiul regelui și lordul pro- 
tector, este îndepărtat de la putere de către 
regină și Suftolk. York convinge pe puternicul 
Warwick de dreptatea casei sale și ciştigă 
spirijinul acestuia în lupta pentru coroană. 


IV. Consiliul 

Cei ce il inlăturaseră pe Gloucester nu-i 
supraviețuiesc. Suffolk e omorit de cetăţenii 
Londrei. Răscoala lui Jack Cade este Inăbu- 
şită. York işi reface armatele in Irlanda de 
nord. 


V. Regele temátor 

York şi Warwick iau cu asalt Londra. Henric 
al Vi-lea işi desmosteneste fiul, promitind 
succesiunea lui York Margareta de Anjou 
refuză sá accepte această umilință, stringe o 
armată gi ciştigă pentru casa Lancaster bătă- 
lia de la Wakefield (1401) unde York este 
omorit. Cei trei fii ai lui York vor continua mai 
departe lupta. 


lan Holm: R 


VI. Făcătorul de regi 

Edward de York infringe pe regina Margareta 
la Towton şi se incoronează ca Edward al 
IV-lea. Fraţii săi, Clarence şi Gloucester sint 
făcuți duci. Regina fuge in Franţa, Henric 
al Vi-lea e închis în faimosul Tower. Regele 
Edward calcă promisiunea de a lua in căsătorie 
pe sora regelui Frantel şi o face regină a Angli 
ei pe lady Elisabeth Grey. Actul său îl deter- 
mină pe Warwick, trimes în petit la curtea 
franceză, să părăsească clanul York. 


VIL Edward de York 

Clarence, refugiat în Franţa. iși uneşte arma- 
tele cu ale lui Warwick şi debarcă în Anglia. 
Edward e detronat, dar scapă și in bătălia de 
la Tewkesbury (1471) infringe și omoară pe 
Warwick şi pe fiul Margaretei. Henric al VI-lea 
şi regina Margareta devin prizonierii săi 


VIIL Profeta 

Regele Henric e omorit de Gloucester. 
Susținătorii reginei Elisabeta se infruntá cu 
tratii regelui. Gloucester are ca țintă coroana. 
Pentru aceasta peteste pe Anne, văduva 
tului regelui Henric VI-lea și plănuiește moar- 
tea lui Clarence. Bătrina regină Margareta se 
reintoarce din exil la curte și tace profeţii 
sumbre pentru casa York. 


IX. Richard of Gloucester 

Gloucester pune la cale moartea lui Claren- 
ce. Edward al IV-lea moare si Gloucester 
ajutat de Buckingham îi închide fiii in Tower. 
Ordonă executarea fratelui reginei și ráspin- 
deste zvonul că Edward al IV-lea și copiii săi 
sint bastarzi. 


X. Regele Richard 

Opoziția lordului Hastings In susținerea 
ambițiilor lui Gloucester îl costă viața. Primarul 
şi cetățenii Londrei sint indugi în eroare si 
determinaţi să aleagă la domnie pe Gloucester. 
El se incoronează Richard al |il-lea in 1421 
Buckingham nu e de acord să omoare fiu .. 
Edward și cade in dizgrație. Fapta e sávirgitá 
de sir James Tyrrel. 


XI. Henry Tudor 

Henry Tudor, conte de Richmond, descen- 
dent al lui John of Gaunt, deci din casa Lan- 
caster, debarcá in Anglia şi reclamă tronul. 
Buckingham este executat. Richmond infringe 
şi omoară pe Richard al lli-lea la Bosworth 
(1435), cind acesta a rostit celebra frază: 
«Un cal... un cal... dau un regat pentru un 
cal...» 

Contele de Richmond devine regele Henric 
a! Vil-lea şi prin căsătoria sa cu Elisabeth 
de York unește cele două case vrăjmaşe și 
pune capăt astfel războiului celor două roze 


O 


spini 
pentru 
0 coroană 


Cît de des ne convingem că Sha- 
kespeare contemporanul nostru! 
Fiecare confruntare cu dramaturgu! 
din Stratford ne confirmă acest 
adevár. verificarea ne-a fost 
rilejuitá de excelenta alegere fá- 
cutá de televiziunea noastrá, atunci 
cînd oprit asupra „Războiului 
celor două roze“ produs de B.B.C.- 
EN- 


y 
ACUM 


s-a 


Chiar cînd roata istoriei este 
dată înapoi cu o jumătate de mile- 
niu, sub armura de zale aflăm ace- 


leasi eterne simtiri omenești. Dra- 
gostea, ura, mila setea de rázbu- 
nare, frica —setea de putere, loiali- 
tatea — trădarea, neputinta în fața 
morţii — toate au călătorit peste 
veacuri intacte, închise în cugetul 
și trupul omenirii, Dacă pentru o 
clipă te sustragi derulării faptice 
ale fratricidului război dus pentru 
coroană de casele Lancaster şi 


York, tîlcul textului shakespearian 
pătrunde înțelesuri ale tuturor tim- 
purilor. 

John Barton este cel care a lucrat 
adaptarea, cxtrágind din piesele 
istorice „Henric al Vi-lea" (cele 
trei părți), „Eduard al IV-lea“ și 


„Richard al Ili-lea”", şirul trădărilor, 
rázvrátirilor, execuțiilor ilegale, în- 
coronărilor și detronárilor fulgerá- 
toare cuprinse între moartea lui 
Henric al V-lea și încoronarea lui 
Henric Tudora!  Vil-lea, și care 
poartă în istorie poeticul nume de 
„războiul rozelor". Roze ale căror 
spini au decimat într-atîta nobili- 
mea britanică, încît la sfîrșitul mä- 


The Family Tree of the House of Plantagenet 


William 


of Hatfield 


celului se spune că mai rămăseseră 
numai cîteva familii nobile! 

Peter Hall, unul din cei trei di- 
rectori ai Companiei de la Strat- 
ford, a supervizàt cele 11 episoade 
lucrate însă de diferiți regizori: 
Robin Midglay, Michael Hayes, 
Michael Barry, Asigurind unitatea 
spectacolului prin text, interpre- 
“tare și o aceeași concepţie asupra 
teatrului filmat. 

Acest ciclu de teatru-foileton a 
fost gîndit la confluența scenei și 
a ec-anului, Intinderile cîmpurilor de 
luptă, numărul războinicilor nu de- 
pásesc cu nimic cadrul strimt al 
teatrului, sentimentul grandorii se 
naște din simplitate, Realizatorii au 


urmărit recomandarea dată de în- 
susi Shakespeare în prologul piesei 
„Henric al V-lea”: „Să zicem că-n 


cuprinsu-acestor ziduri/ Stau două 
monarhii de vlagă pline.../ Pliniti 
cu gindul lipsurile noastre/ Şi-n 
fiecare om văzînd o mie/ Ostiri 
închipuite plázmuiti/ (trad, lon- Vi- 
nea), 

În schimb, aparatul de filmat 
ne aduce în detaliu fiecare cută a 
fetelor, nesfiindu-se să scormoneascá 
expresia interpretilor în prim-pla- 
nuri fixe, lungi, cît şi monologurile, 
Actorului i se dă astfel rolul de 
onoare, Şi întîlnirea cu actorii de 
la Shakespeare Royal Company ră- 
mine pentru noi cea mai de seamă 
virtute a acestui serial de teatru 
cinematografiat. Au fost oaspeții 
noștri pentru cîteva seri Peggy 

shcroft, Donald Sinden, Brewster 
Mason, Eric Porter, William Squire 
si încă alți cîţiva din acei actori 
englezi, pe care, cu drept cuvînt 


îi putem numi  profesioniști-Sha- 
kespeare. 

André Maurois făcea astfel por- 
tretul regelui Henric al Vilea: 
„Nefericitul nu era făcut pentru 


vremuri atît de aspre. Cituşi de 
puţin prost, cîtuşi de puţin rege, 
era un sfint si, în privința socote- 
lilor acestei lumi, era un copil... 
Trăind printre oameni care se 
urau, el încerca să-i împace, Căsă- 
torit cu isterica Marguerite d'An- 
jou, el i-a arătat doar răbdare şi 


John of Gaunt 
[Bianche Duke of 


Katherine 
LANCASTER [|S 


HENRY VII 
Earl of 
Richmond 


EDWARD vi 


afecţiune.“ Pe acest monarh al 
Angliei, care trăind războiul fra- 
tricid al Angliei a refuzat să pună 
mîna pe spadă și a preferat să ri- 
dice una din cele mai prestigioase 
instituții de cultură britanică, școala 
de la Eton, ca şi celebra capelă 
King's College de la Cambridge, 
— pe acest monarh îl portreti- 
zează David Waren. El — despre 
care ziarul Times scria: „De fapt 
a inventat un nou erou shakespea- 
rian 


— ne-a adus revelația unor pro- 


Donald Sinden 
Ducele de York 


Brewster Mason 
Contele Warwick 


EDWARD 


Edmund 
Ley Duke 
of YORK 


Richard : 
Earl of 
Cambridge 


Anne 


RICHARD 
PLANTAGENET 
DUKE OF 

YORK 


Nevi 


Richard 


Neville EDWARD 


Rivers Woodville 


EDWARO 
v 


ELIZABETH! 


¡Mortimer 


Cicely 


Duchess 
of YORK 


funde tráiri, exprimate in nuante 
de o infinită diversitate. El rămîne 
prin forta si discretía interpretării 
cel mai interesant personaj al ciclu- 
lui. Mai puţin lan Holm în Richard 
al lll-lea — acel „monstruos, curajos 
și strălucit rege“, cum îl definea 
același Maurois — în special dato- 
rită imaginii de neșters, ce poartă, 
pentru cei care l-au văzut, numele, 
chipul și vocea lui Sir Laurence 
Olivier, 

A, D. 


Eric Porter 
Contele de Richmond 


4 


William Squire 
Ducele de Buckingham 
N 


THE WARS 
OF 
THE ROSES 


Thomas 
Woodstock 


RICHARD IIi 
MS - 485 


Edmund 
Earl of 
Rutland 


Richard 
Duke of York 


tele-medálion 


Paul 


Dulcea pasăre 
a talentului... 


Un medalion la cinematecă 
înseamnă cîteva zile de vizionare 
la rînd. Un medalion la telecine- 
matecă e o chestiune de gazetărie. 
Într-o oră şi jumătate trebuie 
să paginezi inteligent (în prin- 
cipiu) și semnificativ, o biogra- 
fie artistică. 

Medalionul Paul Newman a fost 
o emisiune bună. Previzibilă pînă 
la un punct, ea a debutat cu o 
succesiune de patru fragmente 
din „Cineva acolo sus mă iubește“, 
„Dulcea pasăre a tinereţii“, 
„Aventurile unui tînăr" și „Hom- 
bre". Le ştiam pe toate, se puteau 
adăuga şi altele, e bine totuși 
că ni le-am amintit. Micro-mono- 
grafia a fost completată de un 
alt fragment, dintr-un documen- 
tar despre Newman și s-a inche- 
iat cu o secvență în premieră din 
„Ultragiu”, remake-ul lui Martin 
Reed după „Rashomon“ Păcat 
de spațiul totuşi redus al emi- 
siunii, amenintind s-o transforme 
într-un digest. Oricum, gestul 
e destul de rar. Un ciclu de me- 
dalioane? Unde am mai auzit 
asta? 


34 


- ARONA PARC 


telecinemateca 


Va 


Cărțile 
şi hiena 


r 


Ca orice arivist, 
pentru a intra 
în high-life-ul 


artelor, 


Newman filmul are dreptul 


să calce 
peste cadavrul 
unui Julien Sorel 


à al 


Poate că în sfirşit telecinemateca, 
dacă nu chiar toate filmele tele- 
viziunii, căci în fața lor ne petrecem 
mai multe ore decit la cinema — 
ne vor da binecuvîntatul dezvát ca 
la filmele după cărți, la așa-numitele 
ecranizări, să privim uitînd de căr- 
tile născătoare de film. Instinctul 
nostru de oameni culti, cu lecturi 
la bază, ne face sistematic sá ne 
uităm la ecranizarea unui roman 
celebru căutînd incápátinati cartea, 
eroii ei, autorul ei, stilul lui: „filmul 
ăla nu e Gogol", „Visconti acela nu 
e Proust”, „vai, aseară nu l-am găsit 
pe Dostoievski“, „regizorul acela 
și-a bătut joc de Balzac“ — toate 
aceste strigăte de critici literari 
în cinematografie sînt stupide, La 
nenorocirea ancestrală că mergem 
la cinema ca să citim mai comod — 
se adaugă astfel şi blestemul de a 
căuta o carte anume în imaginile 
unui film. Cinematograful nu s-a 
născut ca să slujească literatura, 
Literatura se poate sluji şi singură, 
Dar din cînd în cînd, el se poate 
sluji de ea, pentru telurile lui ego- 
tiste, poate chiar carieriste, şi ca 
orice arivist, pentru a intra în high- 
life-ul artelor de sine stătătoare, 
are şi el dreptul să calce peste 
cadavrele unui Julien Sorel sau 
Miskin, ceea ce se numește ecra- 
nizare infidelă. Dar asta-i altă mîn- 
care de peste... 

Dacă priveşti „Mantaua“ lui Lat- 
tuada obsedat de nuvela — e ade- 
vărat, obsesivă — a lui Gogol, nu 
prea ai ce vedea. Volubilitatea și 
pitorescul mediteranean, clişeele sa- 
tirizante ale lui Zavattini, ucid 
un -personaj care în enormitatea 
durerii lui nu mai avea glas, cuvinte, 
si se ducea la croitor, incapabil 
să-i spună acestuia că vrea o man- 
ta: „Te rog să-mi faci asta”... Dar 
dacă ne hotárim să uităm că eroul 
se numea cîndva Akakie kakie- 
vici — filmul devine acceptabil şi 
apar chiar unele frumuseți, cum ar 
fi cîte ceva din partea feerică a 
noului palton care culminează cu 
un citat nemuritor din Chaplin: 


“Valsul unui amárit în brațele unei 


femei irumoase, inaccesibile și bo- 
gate. E „(Goana după .ur' — care 
aici se potrivește mai bine decit 
orice referință la Gogol. Dar esen- 
tial e să uiţi de Gogol si sá rámii 
— fidel, infidel, cum vrei — la aceas- 
tă poveste nemaipomenită: viața 
unui om începe cu ur palton nou 
si se siîrșeşte în clipa cînd i se tură 
acest palton, Sfărîmarea umană a 
găsit rareori o asemenea metaforă, 

Nu altfel stau lucrurile cu. „Ză- 
pezile din Kilimandjaro”, Mitologia 
hemingwayaná mai copleseste min= 


NETTET. pa AS 


file oamenilor citiți ai acestui de- 
ceniu, ,Zápezile..." e una din capo- 
doperele acestui om, care pentru 
a fi scriitor şi-a transformat viața 
într-unul din cele mai patetice 
reportaje. Filmul e departe de ca- 
podoperă, ca şi de Hemingway. 
Dialogul e permanent artificial, în- 
toarcerile-înapoi sînt permanent 
telefonate şi, într-o ordine crono- 
logică ucigător de clară, obsesia cla- 
ritátii atacă toate verigile acestui 
monolog al omului în fața morții, 
ca să nu mai vorbim de happy-end- 
ul dezasiruos, Dar dacă lăsăm nu- 
vela de o parte, descoperim fluxul 
unei întrebări de care avem cu 
toţii nevoie („de unde ratarea? de 
ce ratarea?”) şi cîteva situaţii de 
cinema bun, sănătos — cum ar 
fi ruptura dintre un bărbat care se 
crede puternic și o femeie care se 
vrea şi mai puternică, Ava Gardner, 
care ştie să-i spună bărbatului de 
lîngă ea că un alt bărbat se uită 
la ea, tigárile îndrăgostiţilor, o 


FIE ROT 


hienă,.. Mai ales această hiena care 
dă ocol şi se apropie încet-încet de 


omul în agonie, atrasă de cangrenă 
ca într-o vrajă — scena acestei re- 
lații între sălbăticiune și om e cruntă 
şi fascinantă, ca într-o bună pagină 
de Hemingway, cînd vinătorul 
înțelege fiecâre gînd al animalului 
din față. E atit de exactă această 
hienă în adulmecarea bandajului 
însîngerat, încît e de mirare cum 
regizorul n-a simțit că aici trebuia 
să se sfirşească filmul, Dar el s-a 
oprit la acest final — „trădare a 


lui Hemingway!" cum ar striga 
literații — spanac, cum am zice 
noi, cinefilii, 


În fond, singurul spectator care 
a înțeles ce-i cu literatura şi ce-i 
cu hiena, a fostamericanul Faulkner, 
căruia puțin îi păsa cum se ecrani- 
zează cărţile sale. El nu se ducea 
la acele filme. El lua banii producá- 
torilor şi se ducea sá scrie alte 


cărţi, 
BELPHEGOR 


televiziunea la ea acasă 


Cine ne sînt 
spectatorii 


= 
Emisiunile 


preferate: 
„Steaua 
fără nume“, 
„JI elecinemateca“, 
» Tele-enciclopedia”. 
e P y 


Într-un ungher al televiziunii, pe 
lîngă care treceam pînă acum adesea 
fără să ne întrebăm ce reprezintă, 
se află Oficiul de Studii si Sondaje 
al cărui conducător, doctorul Pavel 
Gimpeanu, nu pare mirat cînd îi 
spunem că, în trei ani de functio- 
nare, n-am avut de unde să aflăm 
de existența sa. Într-adevăr, Ofi- 
ciul nu pretinde a avea mai mult 
decit o funcțiune de uz intern, 
adică un rol consultativ în alcătuirea 
programelor. (Deși depozitul său 
de informaţii acoperă o arie mult 
mai largă.) 

— Noi pornim de la convingerea 
—ne spune doctorul *Cimpeanu — 
că prin sondaje îndeplinim o ele- 
mentară datorie democratică față 
de publicul nostru, care, spre deo- 
sebire de cititorii unei reviste, 
prezintă o pronunțată notă de 
mister, O revistă observă cum e 
citită şi apreciată după rezultatul 
din chioșcuri, Noi nu ne putem 
ghida după nimic, abonamentele 
fiind permanente... Atunci, căutăm 
să aflăm părerile nevázutilor, necu- 
noscutilor noștri spectatori... Sin- 
gurul nostru indiciu. e că le ştim 
adresa... 


— Asta o faceți prin corespon- 
dentá sau prin contact direct? 


— Prin ambele mijloace, de la 
caz la caz. În primul rînd, „baro- 
metrul“ lunar al emisiunilor îl efec- 
tuăm prin corespondenţă, și anume 
prin „corespondența provocată“, 
(Corespondenta spontană, care nici 
ea nu ne lipsește, dă o imagine 
infidelă, ea fiind practicată mai 
mult de anumite categorii: eleve, 
pensionari, casnice), Scriem lunar 
unui număr de 2000 abonaţi, pe 
care îi alegem din listele oficiilor 
poștale după criteriul mediului (ur- 
ban-rural) şi profesiunii, proporţiile 
fiind acelea din anuarele statistice. 
Îi rugăm sá ne indice emisiunile 
vizionate şi pe cele preferate. 

— Tite procente din cei solicitati 
vă răspund? 


— Vreti, adică, „indicele de diss 
ponibilitate“”! Publicul nostru e neu- 
zat, „disponibilitatea“ sa atrage 70% 
(pe plan mondial, media fiind abia 
de 30%,...). 

— Structura demografică se va 
reflecta acum fidel? 

— Nu, din nou se creează un 
dezechilibru: anumite categorii sînt 
mai „harnice“ la scris decit altele. 
Dar noi am avut grijă să ne asigu- 
răm un excedent, aşa că operăm 
o nouă corectură prin eliminări 
succesive, pînă cînd, în cadrul unui 
eșantion de 500 subiecți, vom avea 
toate proporţiile asigurate, Abia 
apoi prelucrăm răspunsurile, stabi- 
lim indicii de audiență și satisfacție 
ai diferitelor emisiuni și clasamen- 
tele lunii respective, pe baza cărora 
sugestiile noastre, adresate condu- 
cerii televiziunii, capătă mai multă 
concretete, 

— După sondajele de pînă acum, 
care ar fi ordinea emisiunilor pre- 
ferate? 

— 1. „Steaua fără nume“, 2. ,Te- 
lecinemateca” 3, „Teleenciclopedia“.,. 

— Mergeţi si mai departe, Ocu- 


pîndu-vă în detaliu de anumite 
emisiuni? 
— Partea ultimă a scrisorii de 


sondaj cere părerea celui chestia 
nat asupra unei singure emisii. (Dacă 
a fost vizionată parțial sau integral, 
care din protagoniști a fost, mai 
bine apreciat, dacă spectatorul e 
de acord cu concluziile unei mese 
rotunde etc., etc.) 


— Pomeneati si de sondaje reali- 
zate prin ieșirea pe teren... 

— Da, sondajele prin corespon- 
dentá le facem o dată pe lună. Din 
cînd în cînd, mai rar, organizăm 
anchete de teren, cum a fosi aceea 
— amplă — de la începutul toamnei 
trecute, în care am angrenat 8000 
subiecți din 19 judeţe şi din Capi- 
tală, printre colaboratorii care 
ne-au ajutat în teren fiind patru 
universități și 200 de investigatori 
externi. Am investigat de astă dată 
nu numai domeniul nostru tradi- 
tional, relaţiile dintre televiziune şi 
spectatori, dar şi pe acelea dintre 
spectatori și alte. surse de infor- 
mare si cultură: teatru, film, presă 
(mai puțin carte). Am vrut să știm 
cine ne sînt spectatorii, dar şi cine 
nu ne sînt spectatorii, adică ce alte 
canale ni-i absorb. Din uriaşa noastră 
magazie de informaţii culese, putem 
oricînd prelucra la maşina de calcul 
tot ce vrem să aflăm. De pe acum 
ştim, de exemplu, cine (ce catego- 
rie) vede filmele acasă si cine le 
vede la cinematograf, cine ce filme 
vede şi ce filme preferă, ș.a.m.d.... 


Laja NV e x 
À f N 


a NU E S Ca 
= 


£ 


Cine preferá piesa de. teatru cltită, 
auzită la radio, văzută în sală sau 
pe micul ecran etc., etc. Ajungem 
astfel la performanța de a cunoaște 
nu doar pe propriii noștri abonați, 
dar şi pe spectatorii altor instituţii, 
mult mai bine decît au încercat și 
reușit ele să o facă pînă acum... 
— Veţi fi dispuşi, în viitor, să 
comunicaţi, prin intermediul re- 
vistei noastre, unele din aceste 
date? 
De ce nu? 


Cu plăcere! 


OBSERVATOR 


-Colpi si 
Miss Noëlle 


tele 


B. : 
Modesta miliardará: 
Anne Jolivet: 


lată în sfîrşit un domeniu în care nu 
se poate spune că televiziunea face 
concurență cinematografului. Pentru că 
niciodată cineastii nu vor reuși, oricît 
de formidabil! ar fi filmul lor, să-i aducă 
pe spectatori la cinematograf de 36 de 
ori pentru a urmări aventurile erou- 
lui preferat. Interesantă de remarcat 
este însă diferența de concepție între 
foiletoanele produse de studiourile 
americane și cele din Europa. Americanii 
au adoptat serialele cu episoade inde- 

- pendente (Evadatul, Incoruptibilii, etc.) 
în timp ce pe continentul nostru, dim- 
potrivă (cu rare excepţii, ciclul Miss 
Peel sau Vidocq) foiletoanele sînt 
astfel structurate încît să-l oblige pe 
telespectator să urmărească fiecare 
episod, întrucît, dacă a pierdut unul 
singur, nu le va mai înțelege pe urmă- 
toarele. 

De la o vreme tot mai multi reputați 
regizori de film au început să colabo- 
reze cu Televiziunea, punîndu-și semnă- 
tura- prestigioasă pe genericul unor 
seriale. 

Henri Colpi, de pildă, după o absenţă 
îndelungată din studiourile  cinemato- 
grafice, a acceptat oferta ORTF de a 


transpune pe micul ecran un serial 
radiofonic care se bucurase de mare 
succes cu doi ani în urmă: „Noëlle 


aux quatre vents” (Zvăpăiata Noëlle). 
L-am întîlnit pe Colpi la studiourile de 
la Rambouillet, unde filma ultimele 
interioare. Tocmai se întorsese cu 
echipa de interpreţi — Pierre Mondy, 
Rosy Varte, Anne  Jolivet — dintr-un 
lung periplu din Grecia, unde se petre- 
ce o parte din acţiunea filmului. Colpi 
era sigur de succesul foiletonului fiind 
vorba de o poveste foarte sentimental- 
lacrimogenă; or, în momentul de față, 
tiut e că melodrama a revenit la modă. 

Cuprinzind 42 de episoade, foileto- 
nul lui Colpi e difuzat actualmente, 
în fiecare seară, înaintea jurnalului de 
actualități, în Franța și Belgia, şi s-a 
vîndut deja si altor ţări. Milioane de 
tele-spectatori vor lácrima deci pe 
giob pentru biata Noëlle, miliardara 
modestă, 


Manuela GHEORGHIU 


pa! a Ae A Y 


telesport 


FFAA 
- A > 


o J de d i 
TES II A a 


timpul disprefului 


y 
De cite ori se 
transmit spectacole 
„numai pentru a- 
dulti”, televiziunea 
franceză 
aplică pe ecrane 
un „pătrat alb“. 


w v 


Telespectatorii sînt adulți, Cu 
toate acestea, -reportajele sportive 
sînt tratate de către regizori si 
crainici asemenea emisiunilor pentru 
copii, 

Acum două săptămîni, într-o du- 
minicá, se înfruntau pe stadionul 
23 August două echipe de fotbal. 
Numele team-urilor n-are importan- 
tá, deoarece ele pot fi înlocuite cu 
alte două din aceeași categorie A, 
după cum intimplarea despre care 
voi vorbi este transferabilá în luna 
septembrie '70 sau mîine, în martie 
A. 

Mijlocaşul stînga bucureştean îl 
lovește pe interul dreapta musafir. 
Victima cade la pămînt și începe 
a se zvircoli. Jocul e oprit. Arbi- 
trul s-a repezit la locul accidentului, 
Colegii victimei s-au adunat în 
jurul acesteia protestind împotriva 
brutalitátii, Medicul sprintează cu 
trusa chirurgicală. Mijlocaşul vino- 
vat protestează împotriva protes- 
telor. Trei fundași bucureșteni şi 
trei din echipa oaspe se îmbrincesc 
reciproc. Tribunele urlă. -E urit, 
fără îndoială. E „nesportiv”. E îm- 
potriva indicatiilor de săptămîna 
trecută a Federaţiei, a dorințelor 
noastre cele mai sincere și a uma- 
nismului înaintat. Dar este un fapt 
nu numai real, ci și semnificativ 
pentru adevărul campionatului de 
fotbal. E un eveniment. Ce fac 
autorti reportajului în momentul 
cu pricina? Năpădiți de panică sau 


de altceva, răsucesc camera de 
luat vederi înspre poarta de vis- 
ă-vis, unde Răducanu mestecă li- 


nistit chewing-gum, fie spre băieţii 
de minge, fie în direcția tribunei 
l-a, făcîndu-ne să citim două minute 
pe-ndelete reclama „Abonaţi-vă la 
ziarul „România Liberă”. În timpul 
acesta, crainicul tace (dacă nu cumva 
s-a dus la telefon să primească in- 


dicații), sau după ce declară: „păcat, 
asemenea atitudini n-au ce căuta 
pe terenurile noastre de sport“, 
începe să comenteze situația exis- 
tentă în grupa I-a a Campionatului 
european de fotbal. Atitudinea re- 
porterilor seamănă cu oh-ul dom- 
nisoarei de pension în fața primei 
lecții” (serioase) de “anatomie, 

Intrind într-o paranteză radio- 
fonică vom nota că stilul, de altfel 
corect, atent şi uneori vioi al emi- 
siunii, iubită ca o obişnuință, „Fot- 
balut minut cu minut” (ori „Sport 
şi muzică”), se prăbușește în gro- 
tesc atunci cînd apar (și apar!) 
întîmplări precum acelea numite 
mai sus, 


— Crainicul meciului de la Pi- 
testiz „Neagu e la pămînt, zvirco- 
lindu-se de durere. Arbitrul Limona 
se îndreaptă spre punctul de la 14 
m. Va indica penalty. Jucătorii ar- 
geșeni protestează, Publicul pro- 
testează. Din tribune au năvălit 
pe- teren, sărind gardul, cîţiva“... 

— Crainicul-dispecer-de la Bucu- 
rești: „Mulţumesc Ghitulescu. Să 
trecem la Bacău“... 

— Crainicul meciului de la Bacău: 
„..«« unde întîlnirea dintre Sport- 
Club din localitate și Jiul Petroseni 
se desfășoară într-o stare de plicti- 
seală deosebită. Pase lente, mingi 
aruncate cu regularitate în out. 
/ Spectatorii cască și încep să pără- 
sească tribunele, cu atît mai mult 
cu cît ploaia se apropie amenintá- 
tor.” 

Nu sînt sadic (deși la ora aceasta 
a contemporaneitátii învățăturile 
marchizului sînt semne de intelec- 
tualitate autentică). 

Nu sînt consumator de mari- 
juana, morfină sau L.S.D. (deși 
pentru unii alimentarea cu droguri 
e semn de trăire a modernităţii). 

Nu sînt báutor de sînge (deși 
absorbția de violențe e simptomul 
cert al sincronizării cu subtirimea 
momentului). 

Dar ideea de a fi tratat la modul 
corespunzător infantilismului și de 
a mi se sugera cu „diplomație” că 
pruncii vin pe lume în ciocul berzei 
— má jigneste. 

P.S. Televiziunea franceză aplică 
pe ecrane, ori de cîte ori se transmit 
producţii „numai pentru adulţi”, 
un faimos „pătrat alb“ ce vrea să 
avertizeze că prezența copilului este 
inoportună. Ce-ar fi ca Telesportul 
să utilizeze aceeași metodă? 

Atunci, la ivirea pe gazon a cili- 
pelor brutale, ecranul va comanda 
pătratul de rigoare şi tatăl res- 
ponsabil va spune băiatului: 

— „Vasile, fugi în dormitor pîn-ce 
trage Dumitrache penalty-ul...“ 


Al. MIRODAN 


Premiul Martini pentru cea mai buná fotografie sportivá a anului: 
Meciul 


Tulle-Fumel 


r 


în obiectiv: 


Bucureştiul 


` Activitatea cinecluburilor stă, 


în prezent, sub semnul parti- 
cipării la cel de al doilea 
festival naţional al cineamato- 
rilor, care va avea loc la 
primăvară, în cinstea aniversă- 
rii semicentenarului Partidu- 
lui. Este, acesta, ca şi preocu- 


“parea mai atentă pe care în 


ultimul timp ACIN-ul o arată 
faţă de mişcarea de cineamato- 
rism, un stimulent pentru o 
mobilizare susținută în lucrul 
cu aparatul de filmat. Cei 
care, pină acum, lincezeau în 
discuţii sau în improvizații de 
filmări tărăgănate şi nesemni- 
ficative, au trecut la „ofen- 
sivă” cu toate forțele, Con- 
cret, asta înseamnă că aproape 
fiecare cineclub are în lucru, 
într-o fază sau alta, cel puţin 
o peliculă competitivă. De 
pildă. cineclubul IDEB (intre- 
prinderea de distribuire a 
energiei electrice) are ambiția 
realizării unui film documen- 
tar monografic-istoric, despre 
evoluţia iluminatului in Bucu- 
resti, de la primul felinar 
cu gaz, în 1870, pină la recla- 
mele cu neon ale anului 1970. 

La cineclubul „Griviţa Ro- 
sie”, intențiile nu sînt mai 


puţin frumoase: pe lingă un ` 


film de ficţiune si un film 
despre  ritmicitatea pro- 
ducţiei, aci se 
un documentar, „Sirena de 


pregătește. 


aur”, despre momentul istoric 


al grevei. din 1933, juxtapus 
prezentului. Numai 
data aceasta, mijloacele mate- 
riale sint neindestulátoare: un 
singur aparat de filmat, un 
magnetofon și lipsă de pelicu- 
lá, lipsă acută, cum am intilnit 
peste tot. Chiar și la „Cetatea 
lui Bucur” — cineclubul sin- 
dicatului Municipal. i 

Se spune că un aparat și 
puțină peliculă sint suficiente 
pentru un cineamator. Da, 
pentru un cinemator. Dar 
pentru un cineclub, format 
din mai mulţi cineamatori? 


Este însă la fel de adevărat 
că numai aparatura tehnică 
nu poate garanta buna func- 
ţionare a unui cirieclub. Pen- 
tru că iată: studenții de 
la Casa de cultură „Grigore 
Preoteasa” sint in posesia 
unui singur aparat de filmat 
— e adevărat. foarte bun — 
care le-a prilejuit printre 
altele, realizarea unui repor- 
taj despre participarea stu- 


dentilor la lupta impotriva 
inundaţiilor şi a unui film 
despre ansamblul sculptural 
Brâncuși, de la  Tirgu-Jiu. 


Dar cu acest singur aparat, 
ei reuşesc să desfășoare o 
activitate net superioară celei 
de la Ecran-Club. lar Ecran- 
Clubul este şi bine utilat, 
şi bine organizat, și bine 
indrumat profesional. Şi to- 
tugi, activitatea lui se rezumă 
la citeva reportaje și docu- 
mentare manieriste sau insăi- 
lări de filme de ficțiune. 
Cauzele principale ni se 
par a fi lipsa unei ori- 
entări programatice clare 
şi insuficienta cunoaştere” a 
meșteșugului, dublată de o 
pripeală in alegerea temei, 


Sergiu SELIAN 


că, de 


35 


profil 


damnatul 


Se pare că în efortul de autode- 
finire ca artă, cinematograful avea 
nevoie de martori. „Artistul“, per- 
sonaj insolit și neînțeles, victimă 
a gustului comun și glorificat după 
moarte, iată ce a făcut adesea gloria 
artelor de tradiţie și crea ce, desigur, 
nu putea lipsi artei umbrelor, 
mult confundată cu divertismentul 
si bursa. Și „damnaţii” înnobilează 
rînd” pe rînd cinematograful, prin 
jertfa lor întregind o aureolă: un 
Méliès adus la mizerie, un Gance 
neîmplinit, un Vigo abandonat, un 
Welles indezirabil și, desigur, acest 
Max Ophils care a trăit pe ecran 
nostalgia unei arte a filmului, deta- 
satá și nobilă. 


( 7 > 
Punctul culminant 


al lunii ianuarie 


a- fost 


medalionul 


Max Ophu!s 


NE 


Acolada de cavaler credincios al 
artei a primit-o Ophóls în urma 
unor probe silnice ale destinului său 
de artist damnat. Silit să se exileze de 
trei ori și lucrind aproape în toate 
tările europene cît de cît cinemato- 
grafice (Germania, Austria, Olanda, 
Anglia, Belgia, Elveţia, Italia, Spania), 
cît şi în Statele Unite: cu filme între- 
rupte, reluate, remontate sau mon- 
tate de alții, cu mutilări și vicieri de 
sens, opera lui se reconstituie azi sub 
ochii noștri într-o puritate de expr 
sie și fluentá a gîndirii, care 


marca autenticului artist, lar cine- 
matograful anilor săi avea nevoie de 
„artist” spre a se salva și purifica, 
chiar dacă asta se făcea cu prețul 
vieții acestuia, jertă a unei desprin- 
deri de nimicnicie. Căci, ca și Eisen- 
stein, Ophúls a murit de cord redac- 
tind proteste împotriva mutilării 
ultimei sale opere, „Lola Montes”, 
întregind şirul. lung de mucenici a 
căror inimă plesnea cedind efortului 
supraomenesc de-a face din,cinema- 
tograf o artă. Epstein, Vigo, Delluc, 
Pudovkin,  Dovjenko etc., etc. 

Dacă nu „inventa” cinematograful 
descoperind noi, mijloace expresive, 
în schimb Ophüls credea în aceste 
expresivitáti, temperamentul său de 
artist autentic exprimindu-se plenar 
prin ele. Căci a fost unul din acei 
artiști care fac permanenta si con- 
tinujtatea unei arte, si prin asta 
noblețea şi puritatea ei. | s-a repro- 
sat caracterul eclectic al viziunii 
sale: aș putea spune că tocmai acest 
aliaj era cel apt să străbată bariera 
rutinei și a indiferenteí epocii sale, 
să întoarcă privirile blazate către 
adevăratul cinematográf. Există, ast- 
fet, în arta sa acel spirit vienez fer- 
mecător și nonșalant (vezi Lubitsch), 
dar și obsesia crudă a unui expresio- 
nism german decantat (Murnau, 
Lang), după cum ceva din vagul 
cetos și aluziv al nordicilor, naiv şi 
misterios ca la Stiller, sau din ele- 
ganta aluziv ironică, discretă a fran- 
cezilor (Feyder). 

Citatele sînt pure aluzii, căutînd 
să dea repere, căci nimic mai perso- 
nal decît arta lui Ophúls. Acest 
european chinuit de o dramă euro- 
peană - obsesia permanentei si a 
trecerii lucrurilor, melancolia unei 
civilizaţii în declinul de dincolo de 
apogeu, a unor sensibilitáti umane 
dureroase și, frămintate, specifice 
acestei zone — are un timbru al 
său propriu, un fel de a vedea exis- 
tenta care relevă un univers închis 
şi nepenetrabil; poate de aceea e 
difici! de pătruns şi greu de urmărit 
în subtilitatea specificului său. Pen- 
tru a-l diferenţia, vom alege elemen- 
tul cheie, după părerea noastră, 
al acestui discurs filmic: mișcarea. 
Cînd Alexandre Astruc a inventat 
expresia ,camera-stilou”, era deja 
exegetul lui Ophúls căruia îi reve- 
lase scriitura. S-a vorbit de abun- 
denta mișcării, de dansul aparatului, 
comparat nu fără ironie chiar cu 
valsul, cu excelentele deplasări ale 
personajelor și aparatului în „jurul 
buclișoarelor. vedetei“. In realitate 
este vorba de o detaşare de contin- 
gent, de o transpunere într-o lume 
a fantasticului, a acestei realități pe 
care doar cinematograful putea s-o 
surprindă (,Caruselul” e exemplul 
clasic). Relaţia cameră-erou — năs- 
cută din mișcare și prin mișcare 
elează noi sensuri și subtilitáti ale 
trăirii pe care nici un alt mijloc 
al investigării umane nu le poate 
discerne. Revăzind mental ultimele 
secvențe din „Doamna de...”, sim- 
tim din nou acest vertige subtil şi 
crescendo în care sîntem tirifi pe 
nesimţite o dată cu eroii surprinşi 
și trapismul cel mai acut al existenţei. 


Savel STIOPUL 


Amestec de farmec, sobrietate și sarcasm! (F.Gravey și O. Joyeux) 


3 


36 


antologie 


luna bărbaților 


„Fundătura“ — cui i-e 


frică de Polanski? 


E N 
Paul Newman si Marlon Brando, 
Yves Montand şi Montgomery Clift: 
luna ianuarie, duminică la ora 10, 

a fost un regal de vedete masculine. 
Se y 


Programul abonamentului ,,T” pe 
luna ianuarie pare să fi fost conceput 
pe ideea unui regal de vedete mas- 
culine: Marlon Brando în „Bărbaţii“, 
Paul Newman în ,Luke-miná rece”, 
Yves Montand în „Marele premiu“, 
Montgomery Clift în „Freud”, Alan 
Bates în „Un fel de dragoste“. Si- 
gur, „Bărbaţii“ e un bun film de 
Fred Zinneman deşi foarte de- 
parte de „Un om pentru eterni- 
tate" dar spectacolul acolo este 
Marlon. Brando, jucînd un ceas și 
jumătate într-un. scaun de parali- 
tic. Sigur, John Huston este un 
foarte bun şi spectaculos regizor 

știm încă de la „Moulin 
Rouge”, „ )y-Dick“ si „Noaptea 
Iguanei” şi Freud" este o de- 
monstratie perfectă de profesio- 
halism, dar spectacolui acolo este 
Montgomery Clift. Spectacolul e în 
ochii aceia, deschişi, avid și fasci- 
nant, către lumea interioară a omu- 
lui. Sigur, „Luke-mînă rece" e 
ceca ce numim cu atîta pasiune „un 
film extraordinar de bine făcut”, 
dar mă întreb în ce măsură am mai 
fi observat cît e de bine făcut, fără 
Paul Newman, fără zimbetul lui 
de copil mare, fără inocenta acelor 
priviri transparente, fără aerul lui 
de vagabond tandru și nevinovat... 
Şi nici John Schlesinger, cu „Un fel 
de dragoste”, nu scapă de tirania ve- 
detei lui masculine, Alan Bates. 
Şi nici Frankenheimer, cu” atit de 
spectaculosul său „Marcle premiu”, 
nu poate depăși farmecul obosit 
şi amărui al lui Yves Montand. Luna 
ianuarie, duminică la ora 10, a apar- 
ținut fără îndoială marilor actori, 
mai mult sau mai puţin cunoscuți 
la noi, dar, oricum, mari. 


Trei filme se sustrag” ácestui re- 
gim de tutelă actoricească: „Fundă- 
tura” de Roman Polanski, (cît de 
tare începe să semene cu Hitchcock 
acest Polanski, un Hitchc 
şi tráznit al timpurilor noastre 
tráznite, -un i“jteohcock care nu cu- 
noaste oprelisti atunci cînd își pune 
in cap să ne înspăiminte cu bau- 


ock tinăr 


bau-ul lui de celuloid), 


deci, „Inocență- fără protecție” si 
„Puştile”.- .Jnocentá fără protecție”, 
filmul, sírbulur Dușan. Makavejev, 
al treilea după „Omul nu e pasăre“ 
și „O afacere de inimă”, e un poem 
cu tandretea plină de umor, zu 
metafora conținută și sensurile ei 


. şi foarte iubit în tara lui. Dar acest 
+ în 


interpretabile la nesfîrșit. Aparent 
e un film omagial despre acrobatul 
Aleksić, personaj foarte cunoscut 
Aleksic, curajos, incápátinat, mir 
dru și optimist, care luptă cu 
sărăcia şi cu necazurile, sí reușeşte 
să le învingă finalmente în ciuda 
tuturor, îmbracă atit de bine trá- 
săturile specifice poporului iugoslav, 
încît devine, încetul cu încetul, 
însăși lugoslavia. lar în momentul 
acela „Inocență fără protecție“ de- 
vine un film despre Iugoslavia. 
Un film tandru, spuneam, și plin 
de o ironie binevoitoare, atit de 
binevoitoare că seamănă a autoiro- 
nie, Dar și un film de mare fantezie 
regizorală. 

„Puştile“, filmul tinárului brazi- 
lian Ruy Guerra, vine dintr-o cu 
totul altă lume, căreia îi aparține 
însă cu aceeași fidelitate cu care 
„nocenţă fără protecție” aparține 
lumii în care a fost făcut, O lume 
copleșită în egală măsură de foame; 
de violență și de misticism. De o 
mare și sfișietoare poezie, „Puştile” 
nu e mai puțin decît ,,Inocentá fără 
protecție” un poem, dar un poem 
violent şi tragic. Și acea violență 
şi acel tragic sînt copleşitoare, pen- 
tru nu aparţin unui individ, ci 
unei societăți. S-ar putea ca sensi- 
bilitatea noastră de europeni civi- 
lizati să fie şocată în fața acelui 
final fabulos, de altfe! — în care 
mulțimea de credincioşi înfometați 
sacrifică animalul sfint ca să-și po- 
t 


se 


oleascá foamea — după ce şi-a 
istovit răbdarea — cu carnea lui. 
Simţul nostru estetic s-ar putea să 
fie revoltat. în fața acelui cuplu 
de îndrăgostiți. care -se devorează 
cu O foame de dragoste la fel de 
mare ca foamea adevărată. Sufletul 
nostru de oameni linistiti s-ar putea 
să se cutremure de scirbá în fața 
smelor de durere ale unui soldat 
în fața cadavrului prietenului ucis. 
Avem voie orice, avem dreptul la 
orice reacţie. Nu avem însă dreptul 
hidem ochii în fața unei oglinzi 
care reflectă adevărul despre o 
tume necunoscută nouă. lar „Puş- 
tile" este o asemenea oglindă. Si 
nu e singura, pentru că filmul lui 
Ruy Guerra nu é decit unul > nu 
ştiu și nici nu mă interesează dacă 
cel mai mare — dintre filmele nou- 
tui cinema brazilian. 


Eva SÎRBU 


e 


a NONE Să 


FE E VEGA MP 
No ap DREE. ao s 


letopiset 


Genica Athanasiou 


În istoria unei arte nu sînt în- 
scrise numai figuri de mari creatori 
sau de mari interpreți. Şi în arta 
filmului se pot găsi asemenea exem- 
ple. Unul dintre ele a fost readus 
în actualitate de apariția în 1969, 
în reputata editură „Gallimard“ de 
la Paris, a unei compacte culegeri 
intitulată „Antonin. Artaud, scrisori 
către Genica Athanasiou", pe care 
Anca Costaforu a comentat-o și 
în publicistica noastră, cu 
competenţă. 


multă 


Cei doi eroi ai acestei corespon- 
dente, în care. o dragoste. incan: 
descentă se împletește cu gînduri 
despre artă tot atît de pasionate, 
nu mai. trăiesc decît în amintiri. 

Antonin Artaud, actor de teatru 
si de film, scenarist și animator, 
dar mai ales teoretician de artă, 
a putut fi văzut recent, ca actor, 
pe ecranul Cinematecii, în rolui 
lui Marat din ,Napoleon” de Abel 
Gance. 
prezentă și în capodopera „Pasiunea 
loanei d'Arc“ de Carl Dreyer. Dar 


Masca sa impresionantă e 


el e mai ales prezent în cea mai 
pregnantă actualitate ideologică prin 
teoriile sale despre teatru și film, 


exprimate în cartea din 1938, „Le 
théátre et son double“, pe care 


X 
O 
româncă, 
muza 
lui 
Artaud. 
© J 


' 


jean-Louis Barrault o cuprinde între 
cele cinci cărti de căpătii ale omului 
de teatru modern. 

Genica Athanasiou, născută la 
București în 1897, a murit în 1966. 


Ea a plecat la Paris în 1920, cu do- 


be 


rinta de a se dedica acolo teatrului 
și a studiat cu Charles Dullin, din 
trupă a făcut “parte ani 
de-a rîndul. Vom aminti, dintre mul- 
tiplele sale roluri importante, doar 
pe cel din „Antigona“ lui Cocteau, 
care i-a dedicat -ei piesa (muzica 
de scenă era de Honegger, iar'de- 
corurile de Picasso). Pe ecran ea 
„Contele Kostia", în 
filmele lui Grémiilon, „Maldonne“ 
și „Gardiens de phare“, şi în, cele- 
brul „La coquillè etle clergyman”, 
realizat de Germaine Dulac, pe 
scenariul lui Antonin Artaud. 


a cărui 


a „jucat în 


În actele de stare civilă românești, 
Genica Athanasiou se numea Eu- 
genia Tănase. E a treia oară cînd 
acest nume neaoș se înscrie în pa- 
ginile istoriei unei arte. Și e semni- 
ficativ faptul că, simțind nevoia 
unui nume mai adecvat afișului 
francez, Eugenia Tănase a ales, în 
fond, tot un nume românesc, OFtO= 
grafiat pe frantuzeste. 

Colegi în trupa lui Dullin de la 
teatrul „Atelier“, între Antonin Ar- 
taud și Genica Athanasiou s-a născut 
o dragoste intensă, o pasiune adesea 
dureroasă, datorită neliniștii neîn- 
cetate a marelui chinuit care a fost 
Artaud. „In 
tocmeală, totul ori nimic. Mie însă 


dragoste nu există 
îmi trebuie totul", îi scria el într-o 
scrisoare din 1923, iar în alta, din 
aceeași epocă: „Un an de dragoste 
întreagă, absolută, E frumos. Sînt 
fericit şi datorită tie...” lată tona- 
litatea sentimentală. Dar, dincolo 
de ea, corespondenţa lor arată și 
comunicarea de gînduri care îi lega 
şi neîndoielnica influență spirituală 
a unuia asupra celuilalt. Ginduri 
despre teatru și film, comparații 
între frații Marx și Fratellini, rolul 
innoitor, al filmului burlesc pentru 
arta spectacolului plasează aceste 


pagini, dincolo de interesul lor 
pur uman, în zona unor portrete 


intelectuale. 


lon CANTACUZINO 


E a treia oară cînd acest numeintrá în istorie 


agenda 


o enciclopedie neobişnuită 


YE EN 
Profesorul Mihai Pop 
ne vorbeşte entuziast 
despre o inițiativă ademenitoare 
Ss e 


Enciclopedia de la Góttingen este 
o originală instituție care urmăreşte 
să imortalizeze, să clasifice si să 
tezaurizeze, dar nu prin interme- 
diul literelor, al clasicelor sigle, ci 
al peliculei, noţiuni si fenomene 
ale continentului nostru. Este în 
fapt un gen de cinematecă a filmelor 
ştiinţifice, cu deosebirea că aceste 
filme sînt produse de propriul 
ei depozitar, după un plan bine 
determinat. Pînă acum au și fost 
create 5000 de astfel de filme, de- 
dicate unor noțiuni de pe acum 
foarte diverse, tinind de natura 
si societatea europeaná: de la bio- 
logia si microbiologia planetei la 
tehnicá si etnologie, de la cel mai 
umil comportament animal la com- 
portamentul uman derivat în spe- 
cificuri nationale. Cui se adresează 
această senzationalá inițiativă, după 
ce criterii este întocmită ea? 

— Unul din. principiile Enciclo- 
pediei — ne spune profesorul Pop 
— care-i! va asigura și în viitor 
noblețea asumată, consistă în aceea 
că filmele ei nu pot, nu au dreptul 
să ruleze pe ecranele comerciale. 
Ci -doar (în scop de cercetare, de 
demonstrare) în învățămînt, în ca- 
drul unor conferinţe sau la tele- 
viziune. ` Filmele ei 
filme: ştiinţifice, organizatorii . ți- 
nînd. cu strășnicie la: acest -câracter 
absolut”, la evitarea oricărei su- 
biectivitáti. j 

— Vă referiçi la posibila intilnire 
cu filmul documentar? În ce credeți 
că ar consta diferența dintre ele? 

— Filmul documentar . interpre- 
tează realitatea, o pune sub semnul 
personalităţii unui creator. Acesta 
poate, are căderea de a scoate (prin 
decupaj etc.) un anume sens din 
fenomenul inspirator, care este pos 
lisemantic. El poate atrage atenţia 


sînt exclusiv 


asupra unor adevăruri ascunse în 
realitate, luînd realității obiectivi- 
tatea proprie și dindu-i o direcţie, 
adevărată, dar și subiectivă prin 
parțialitatea ei. 

Filmele de la Göttingen — ştiin- 
tifice, cum spuneam. — nu urmăresc 
decît să creeze o mărturie asupra 
realității, Dacă operează și ele 
asupra realității? Într-un fel, da. 
Însă numai printr-un fel de stili- 
zare, adică prin eliminarea a ceea 
ce este redondant într-un fenomen. 
Filmul despre „coptul piinii în 
Europa” (o-să revin asupra lui) nu 
poate dura cit însăși pregătirea unei 
pîini și coacerea ei în cuptor, ci, 
evident, se va restringe la defini- 
rea fiecărei faze a fenomenului. 
Ca să mă fac mai bine înțeles asupra 
deosebirii, încă un exemplu: filmul 
asupra păstorilor peste 
munţi, din Elveţia în Austria, va 
putea fi, în cazul filmului documen- 


trecerii 


tar, un film al efortului, care va 
putea 
asupra 


reveni de nenumărate ori 
greutăților drumului; în 
schimb, filmul științific va reda pur 
şi simplu tehnica acestei traversări... 

— Spuneati de ,coptul pîinii în 
Europa"... 

— Da, prin acest capitol al Enci- 
clopediei (de care ne ocupăm noi, 
Institutul “din București) vroiam să 
ilustrez. o. altă dimensiune a ini- 
fiativei: simultaneitatea. Practic, fiè- 
care „articol” al Enciclopediei în- 
seamră multiphcare de atîtea ori 
cîte ţări are continentul nostru. 
Mai mult, în cazul citat vor fi 40 de 
filme, unele țări producind variante 
regionale .. e 

— Care e, practic, limita: acestei 
Enciclopedii? 

— Practic, ea e nelimitată, 

= Ca viaţa? 

= Ca ştiinţa... 


REP, 


DA 


dezacord 


Iscălituri 


animate 


Nu e bine să căutăm întot- 
deauna cauza ultimă a lucrurilor: 
intii că aflarea ei e incertă; al 
doilea, căutarea poate fi uneori 
atit de îndelungată, încît rezul- 
tatul să nu mai aibă nici o însem- 
nătate ; şi al treilea, se prea poate 
să nu fie recunoscută unanim, 
ca atare şi atunci cercetarea 
intră în zodia zădărniciei. Acum 
citiva ani am avut impresia că 
filmul nostru de desen animat se 
surpă incetisor, dar înfățișind 
într-o discuție publică, ceea ce 
mi se părea o motivaţie, caren- 
ţa literar-dramaturgicá a acestei 
producţii, am primit răspuns din 
partea unui redactor-șef sures- 
citat și a unui regizor flegmatic, 
că chestiunea „nu importă” și 
discuția s-a stins din lipsă de 
combustibil. 

Privesc acum cu luare-aminte 
ultimul palmares de la Mamaia, 
citesc tot atît de atent genericele 
celor 28 de pelicule ieşite din 
studio în 1970 gi capăt impresia 
că acea carenţă s-a látit. Nu zic 
că, din cînd în cînd, foarte ara- 
reori, nu apare la „Anima“ si 
cite un celuloid drăguţ, dar ma- 
joritatea sînt hotărit anodine, ori 
tixite, ori clorotice si cred ne- 
zmintit că aceasta se întimplă de- 
oarece — parafrazindu-l pe in- 
teleptul Panurge — studioul cu- 
noaste șaizeci si trei de mijloace 
de a obţine scenarii, dar ştie alte 
două sute patrusprezece moduri de 
a le face inutilizabile fără să mai 
socotim ceea ce aruncă, 

Printre autorii acestor scenarii 
nu se află, în 1970, nici un scrii- 
tor, fie el poet, autor pentru 
copii, dramaturg, libretist, tex- 
tier, prozator, epigramist sau 
măcar traducător dintr-o limbă 
necunoscută. Pare a fi, așadar, 
o poziţie de principiu. Cine în- 
deplineste, în schimb, cu cazná 
transpirată şi aplicație imagistică, 
teribilul travaliu care i-a săltat 
în posteritate pe Virgiliu ca si pe 
Edmondo de Amicis, pe Corneille 
ca şi pe Dimitrie Țichindeal? La 
mai toate filmele (cu una-doua 
excepții) gloria literară e rivnită 
de regizorii cumularzi: scenariul 
si regia, Florin Angelescu; sce- 
nariul și regia, Gelu Mureșan; 
scenariul și regia, Luminiţa 
Cazacu ; scenariul și regia, Mircea 
Toia... Scriu scenarii graficianul, 
atît de talentat în profesia sa, 
Benedict Gănescu, regizorul, atît 
de prețuit în profesia sa, Savel 
Stiopul, caricaturistul, atît de 
notoriu în profesia sa, Nell 
Cobar — dar cine nu scrie sce- 
narii de desene animate? Scrii- 
torii; numai ei nu scriu. 

E posibil ca persoanele evocate 
să aibă şi talent literar, sau ca 
Adrian Nicolau, Francisca Stoe- 
nescu, Dana Crișan, Ileana Filip 
si alte iscálituri de scenariști ani- 
mati să fi apărut si sub proze sau 
rime cărora numai ignoranța 
noastră le refuză deocamdată 
recunoașterea, 

Dar tot atît de posibilă e și 
situația inversă. 

lar după ce vezi filmele, parcă 
spre această alternativă înclină 
balanța judecății. 

«.. Fireşte, e bine să nu ne 
pripim şi să așteptăm și judecata 
viitorului. 

Sau măcar a viitorului Festival 
de Animaţie. 


Valentin SILVESTRU 


A 


g 


Peg s i EE N aa a 
- ¿ >» 


scrisoarea lunii 


Virsta 
şi plictisul 


„Sintalarmat. Nu-mi mai plac 
filmele. Eu,' care  sufeream 
dacă scápam vreun film, am 
ajuns ca acum, cînd aud de 
cinema, să mă gindesc în altă 
parte. 

„Freddy și cîntecul preeriei" 
m-a dezgustat. La „Misteriosul 
X din cosmos“am regretat tim- 
pul pierdut. 


DOSARUL 


MAYERLING 


Oare cronicarul 
nu are inimă? 


Aşa cum èm promis în numărul 
trecut, acordăm un anumit spațiu 
contestării — neașteptat de viguroase 


„Mayerling“ nu va intra, probabil, în istorie. 
El ne-a dovedit însă încă o dată că, înainte de a intra 
in istorie, un film întră în jocul plin de necunoscute 
al sensibilităţii publicului. 
Rindurile alăturate arată că „Mayerling“ a fost o supapă 
a romanțiozității cinefile. 


— la care a fost supusă cronica 
filmului „Mayerling“ semnată de 
criticul Dan Comşa în nr. 9/1970 
al revistei noastre. Cronica — după 
cum se ştie — nu e deloc favorabilă 
filmului. Cu o singură excepție, 
(G. Brucmaier-Suceava) numeroasele 
scrisori n-au fost deloc favorabile 
cronicii. Conform tradiției, oferim 
cuvîntul —fie si concis — acestor 
cititori, ,inovind" în final prin 
publicarea replicii date de croni- 
carul nostru: 


P. PAUL — Cluj:... „Nu este o 
poveste siropoasă — cum susține 
Dan Comşa — este o poveste de 
iubire și, dacă iubirea este sirop, 
înseamnă că la tot pasul noi ne 
scăldăm în sirop şi bietii de noi nu 
simțim acest lucru. Terence Young 
a făcut acest film mizind tot | pe 
sensibilitatea oamenilor şi nu a gre- 
sit... Catherine Deneuve și Omar 
Sharif au fost doi îndrăgostiţi fru- 
moși, la înălțimea rolurilor. James 
Mason, un împărat care nu şi-a 
uitat problemele familiale. Ava Gard- 
ner, mamă bună dar supusă legilor 
aspre ale etichetei imperiale"... 

După aceste opinii atît de senti- 
mentale, iată o părere din Cra- 


HAC rE AA 


Am intrat la „Această fe- 
meie" dar nu mi-a plăcut, m-am 
dus la „Vinătorul de căpri- 
oare“ dar m-a plictisit enorm. 

Si atunci ce să fac? Îmi aduc 
aminte de filme ca: „Denunţă- 
torul“, „Femeia  îndărătnică“, 
„Noaptea generalilor“, „Opera- 
tiunea Crossbow", „Viridiana“ 
s.a.m.d. care mi-au plăcut. 
Oare acum m-ar satisface aceste 
filme? 

Poate și filmele care m-au 
deceptionat sînt acceptabile, nu 
am gusturi deocheate, dar mă 
gîndesc cu teamă că am început 


iova, ceva mai circumspectá în fața 
criticii de specialitate: 

Gabriela STÁNESCU:... „Recu- 
nosc! Aceasta nu e decît o slăbiciune: 
faptul că mi-a plăcut (atît de mult!?) 
„Mayerling“.... Am văzut filmul, am 
fost emotionatá profund, însă gá- 
sind într-o revistă „Cinema“ niște 
articole frantuzesti în care filmul 
era criticat, mai m-am dus odată 
cu gîndul să-i găsesc defectele, M-am 
dus înarmată cu mult sînge rece şi 
spirit critic. Nu numai că nu m-am 
-plictisit, dar i-am găsit alte frumu- 
seti, E adevărat, este prea mult 
fast, discuțiile sînt cam lungi... însă 
e frumos, Nu pot să spun cá e un 


film bun, nu pot să-l definesc decît 
astfel: un film frumos!.., 

... P. S: Nu sînt romantică.“ 

Mai mult decit romantică — foar- 
te, foarte patetică această scrisoar 
din Bacău: E 

ACIDALIA:... „Am citit mai întîi 
articolul și apoi am văzut filmul. 
Mă aşteptam să văd- marionete şi 
am văzut ochi, puri și nevinovați sau 
mácinati de pasiune. Am ieșit din 
cinema contrariată. În sufletul meu 
se dădea o luptă uriașă între două 
reacţii: una cauzată de cewa ce 
citisem, cealaltă de ceea ce văzusem, 
Oare cronicarul nu are inimă? 
Oare el nu a fost niciodată îndrăgos- 
tit? Oare în „secolul furioșilor“ 
n-a dansat niciodată un vals? Oare 
nu a simțit niciodată dorinţa sá 
vadă o dragoste puternică și curată 
— deci nereală, măcar în filme? Oare 
nu este convins că aceste filme îl 
fac pe om nobil și deci îşi îndeplinesc 
misiunea? Oare nu-i place Eminescu, 
oare nu este romantic?...” 

După această cascadă de întrebări 
clocotitcare,iată o scrisoare mai rece: 
Lena LIVEANU — Bucureşti: 

m»».. Mai mult ca sigur că nu Terence 
Young era chemat să facă un mare 
film despre dragostea unicá, el fiind 


să îmbătrinesc (am aproape 25 
de ani) și de aceea nu-mi mai 
plac filmele. 

Sau poate am devenit mai 
pretentios? Nu știu ce se 
întîmplă cu mine! 

În orice caz, trebuie să aflu 


"urgent de la ce virstă încep să 


ne plictiseascá filmele." 

Cinstit să fiu, mi-e teamă că 
filmele nu mă mai vor preo- 
cupa, vor deveni neinteresante 
pentru mine, și atunci, ce mă 
fac fără filme?" 


Ambăruş Alexandru 
Tg. Ocna 


un.prea bun meșteșugar instruit la 
şcoala story-ului perfect proportio- 
nat si bine colorat, acel hibrid care 
oscilează între marfă şi artă dar 
este atît de rotund încît induce în 
eroare și creează confuzii... Totuși 
găsesc că filmul are o anume fru- 
musete care vine din sugerarea (voi- 
tă sau nu) a unei anume oboseli 
vitale — sugestie dincolo de intrigă; 
dincolo de conventionalismul dialo- 
gului şi de desuetudinea intimplárii. 
Această sugestie înnobilează faptul 
de scandal descoperind unele latente 
poetice, în pofida unui caracter prea 
exterior si prea Melodramatic", 
lată o scrisoare care înclină spre 


opinia lui Din Comşa: 

Irina NEICU — Bucureşti: ... ,a) 
Filmul m-a deceptionat (pe ici pe 
colo). Catherine Deneuve nu m-a 
deceptionat dar nici nu mi-a făcut 
o impresie deosebită. b) Am verificat 
zicala cu pomul lăudat, ca adevărată. 
c) Culori; muzică, husari si atit! 
Pe Terence Young îl consider un 
bun profesionist care știe precis 
cum se face un film bun, metodic, 
fără a avea sclipiri de geniu... „Ma- 
yerling“ ar fi putut să fie un film 
care să ne facă să medităm... Dar nu 
mai e nevoie, plecăm perfect lámuriti, 
filmul e prea explicit ca să-l mai 
frămîntăm şi noi“, 

Si, în sfîrşit, un punct de vedere 
straniu: 

Ing. Remus MÁERUSAN — Piaţa 
Unirii 6, lagi:,,... Admitindar¿umen- 
tele din cronică, rămîne un element 
ce nu a fost sesizat „timp de două 
ore si mai bine“ de cerebralistul 
Dan Comşa: tema lui Haciaturian 
care străbate întregul film. Măcar 
pentru a asculta această muzică 
merită să pierzi două ore și mai bine“, 

În faţa acestui foc de opinii, cro- 
nicarul nostru, după cum se va vedea, 
îşi va păstra atît mintea cît şi sîngele 
rece, lată răspunsul lui: 


i 


y Niciodată vreun spectator, fie el virstnic sau tînăr, 


n-a ieşit din cinema mai rău decit a intrat. Mai bun, da“. 


CONSTANTIN FLORIN 
Com. PRODULESTI — Dimbovita 


Contra replica 
criticului 


A iubi sau nu un film este în 
ultimă instanță un gest subiectiv şi 
spontan, motivarea şi argumentarea 
venind abia după aceea, 

Ceea ce criticul încearcă este a 
afia mecanismul, metodele de con- 
structie care duc la emoție sau la 
demonstrarea unei idei, Cum se 
leagă în scenariu evenimentele, ges- 
turile, vorbele, unele de altele şi 
de viaţa vie din care se trag. Cum se 
articulează ele în imagini care, din- 
colo de ilustrație, să exprime un 
timp și un spaţiu determinat. Cum 
actorii reușesc să se topească în 
incandescenta unor alte existente 
şi tipuri umane, cum muzica reușește 
să nu fie acompaniament ci legătură 
între cadre, subtil ecou al unor 
stări de spirit. 

Terence Young, care l-a lansat 
și pe James Bond, a poposit, o esca- 
“lă printre altele, și în lumea melo 
dramei. Nu resping genul, nici un 
gen nu e de respins în bloc, dar mi 
se pare că pornind de la scenariu 


se pot rupe cei doi termeni. Inter- 
pretii sînt frumoși, La ce bun filmul 
atunci? Ne-am putea mulțumi cu 
fotogratiile lor. 

Acidalia din Bacău se întreabă 
dacă am inimă, dacă nu am cunos- 
cut femeia pură după ochi, etc. 
Greu, foarte greu de răspuns, Și 
parafrazind, mă întreb şi eu cînd 
oare, cînd vom şti să deosebim dia- 
mantele de mărgelele de sticlă? Între- 
bare în tonul scrisorii, bineînțeles, si 
fără pretenție impudică de răspuns, 

Irina Neicu din Bucureşti se arată 
a fi dezamăgită de film (pe ici-pe 
colo), iar din punct de vedere al 
mestesugului lui Terence Young, 
„nimic de reproșat, nimic de subli- 
niat", Într-adevăr. O formulare 
excelență și care pare să exprime 


un adevăr ceva mai dur: medincritate.. 


Subscriu și la formulă si la subtext, 

Mi se pare interesantă și aprecie- 
rea Lenej Liveanu din București cu 
privire la „acel hibrid care oscilează 
între marfă și artă, rotund pînă la 
a induce în eroare și crea confuzii“, 
Filmul, spune tovarășa Liveanu, su- 
gerează „oboseala sfirsitului de secol, 
oboseala unui timp crepuscular, pro- 
pria lor oboseală (a protagoniștilor)“, 
Ar fi putut fi, ar fi trebuit să fie 
aga. Dar nici măcar n-a tins spre 


„Cronicarul nu a ţinut seama că lucrurile nu se petreceau în nevrozatul secol 20%... 
M. CORNESCU (Bd.Gh. Gheorghiu-Dej 60, Bucureşti) 


— neconvins și vag — și pînă la clin- 
chetul mise-en-sceñei, filmul nu-și 
atinge nici măcar scopul propus: de 
a fi o melodramă. 

Cei doi îndrăgostiţi, ne scrie 
tovarășul P. Paul, s-au sacrificat 
cu sînge rece. Este oare posibil 
așa ceva? Renmuntarea la viaţă și la 
speranță într-un mod indiferent si 
calm? Ceea ce l-a dus pe corespon- 
dentul nostru la această concluzie 
sînt, cred, chiar erorile filmului, 
indiferența absolută cu care cei 
doi interpreţi principali au scăpat 
de viața fictivă şi de! obligaţiile 
platoului. James Mason, ne mai 
scriu tov, P. Paul şi U.P. din Cluj, 
nu uită că e tată de familie și are 
îndatoriri, Ava Gardner e o mamă 
bună, dar supusă etichetei. lată, 
cred, cele mai bune caracterizări 
făcute jocului celor doi actori, care 
în alte filme, sub alte baghete, reu- 
siserá să creeze tipuri umane de 
mare forță, și nu două fantose de 
foileton ilustrat. 

Pentru Gabriela Stănescu din 
Craiova, „Mayerling“ nu e un film 
bun, E frumos și atît, Nu cred că 


așa ceva. „Mayerling“ e doar povesz 
tea de la Mayerling. Atit. 

Ing. Măerușan Remus din laşi ne 
scrie despre o temă a lui Haciatu- 
rian prezentă în. muzica filmului. 
Și, scrie dinsul, „măcar pentru a 
asculta această muzică care se cîntă 
atît de rar la noi, merită să pierzi 
două ore și mai bine”. Este un punct 
de vedere la care, e drept, nu ne 
prea gîndisem, dar care se justifică 
pe deplin în cazul unui film ca „Ma- 
yerling“. 

Dan COMSA 


N.R.: În ce ne priveşte, nu soco- 
tim „Mayerling“ un film mare, 
sintem convinşi că „Mayerling“ nu 
va intra în istorie — dar el ne-a 
dovedit încă o dată că „mare“ sau 
„mic“, un film, înainte de a intra 
în istorie, intră în jocul plin de 
necunoscute al sensibilităţii specta- 
torilor. „Mayerling“ a fost, probabil, 
o supapă ainvincibilei romanţiozităţi. 


x 


În numărul viitor al „Curierului“, 
vom publica numeroase scrisori 
care comentează „Păsările“, 


Dialog 
între cititori 


Spre satisfacția noastră, dialo- 
gul cititorilor se menţine viu și 
aprig. În acest număr, publicăm 
replici la două corespondențe — 
respectiv la aceea semnată de stu- 
dentu! lon Lăcustă („Cinema” nr. 9/ 
1970) şi la scrisoarea Monei Manu 
(„Cinema“ nr. 11/1970), 


Cum e cu telenocivitatea? 


Studentul lon Lăcustă ne-a scris 
foarte alarmat de nocivitatea fil- 
melor violente proiectate la televi- 
ziune şi cinematografe. lată o re- 
plică dintre cele mai semnificative: 

»« Nu, tovarășe Lăcustă. Tele- 
viziunea şi cinematograful, dacă au 
o influență (și o au) în nici un caz 
nu poate fi nefastă. E pur educa- 
tivá, Dacă puştiul de pe stradă te 
va „ucide“ cu pistolul lui cumpărat 
de la Bazarul Copiilor, asta nu în- 
seamnă influență nefastă. Asta în- 
seamnă că el e eroul pozitiv, e 
binele împotriva răului, Noi, tinerii, 
trăim cu picioarele pe pămînt și 
cu capul pe umeri. Și nu vita: nici- 
odată vreun spectator, fie el virstnic 
sau tînăr — n-a ieșit dintr-o sală 
de cinematograf mai râu decit a 
intrat. Mai bun, da, Avem noi, oa- 
menii, o facultate înnăscută și mai 
apoi cultivată, Aceea de a desprinde 
binele de rău și de a urma exemplul 
pozitiv.“ 

Constantin FLORIN 
Com, Produlesti, fud. Dimbovita 


odă cu snobismul? 


În corespondența ei intitulată 
„Flagelut secolului“, Mona Manu 
arunca aspre acuzaţii la adresa 
snobilur, şi cum era de așteptat, 
replicile n-au întirziat: 

su. Mi-am cam ieşit din pepeni 
văzind cum vine -œ adolescentă 
non-conformistă (vail) şi ostraci- 
zează pe toți bietii spectatori, 
minimalizîndu-i, desfiintindu-i: „Nu 
mai există spectatori, există doar 
niște amáriti de snobi, vai de capul 
lor!" S-a găsit salvatorul, un spec- 
tator autentic (!?), care aruncă în 
aer pe toți și pe toate cu o vervă 
teribilistă de copil-minune, care 
crede, punîndu-și palmele la ochi, 
că a redus lumea la propria sa per- 
soaná,.. Se aduce o acuzaţie pe 
care o acceptăm doar pentru sa- 
voarea formulării: sînt acuzați de 
mimetism toți cinefilii în devenire, 
toți cei care aduc prin „curierul“ 
revistei, adăugiri mai mult sau 
mai puţin inedite la interpretarea 
unui film. Este suspectat orice biet 
cutezător care a avut curajul opi- 
niunilor sale, E suspectat că ar fi 
un admirator formal al lui Buñuel 
sau al lui Antonioni, cînd de fapt, 
în realitate, el s-ar extazia în fața 
pozei lui Giuliano Gemma, sau ar 
intra în smiorcăiala universală, fă- 
cînd Dunăre șapte batiste la fil- 
muletele Saritei Montiel. (Fie vorba 
între noi, eu bag mîna în foc că 
tovarășa Mona Manu îl soarbe din 
privire pe Gerard Barray, admi- 
rindu-1 pe furiș în timpul orei de 
chimie...). Eu zic să nu fim mai ca- 


tolici decît Papa, epatarea prin 
mijloace quasi-originale e cam ris- 
cantă, Dacă totuși, tov, Mona Manu 
jură cu mîna pe inimă că a rupt 
absolut toate futografiile cu chipul 
lui Montgomery Wood, că filmele 
cu Elvis Priesley îi provoacă aler- 
gie şi că pe Antonioni l-a înțeles 
din clasa | primară, eu sînt gata 
să-mi scot pălăria ca să salut un 
asemenea fenomen rarissim de spec- 
tator ideal”, 
George VLAD 
Com. Scultenici, Jud. Buzău. 


„.. Sînt abonatul revistei „Cinema“ 
de şapte ani, dar nu am găsit un 
articol atit de bine compus și care 
conține numai și numai adevărul 
ca „Flagelul secolului“ de Mona 
Manu, Am rămas pur și simplu 
trăznit de bucurie că s-a găsit un 
om care vede lucrurile asa cum se 
cuvine şi ține cu marele public, 


nu cu snobii,” 
Nica JULA 
str. Eminescu 11b., Turnu-Severin 


e 


În două vorbe 


Ing. Silviu Zimel — str. Horezu 
nr. 18, Craiova: Nu mintim deloc 
cînd spunem că sinteti primul co- 
respondent care se arată indignat 
de felul cum l-am publicat. Vi se 
pare prea puțin că am fost de acord 
cu opinia dumneavoastră? Vi se 
pare prea puțin că am citat cuvin- 
tele dumneavoastră cu litere groase, 
ca motto al curierului din acea lună? 

|V, GABRIEL — str. Sfinţii 
Apostoli 70, Bucureşti: Poezia e 
facilă. Ideea din al doilea plic nu 
e „ineptă' — cum sugerati — dar 
nici n-are geniul pe care-l presu- 
puneţi. Serviciu la redacţie n-avem. 

Coca NICOLAE — com. Bran. 
Jud. Braşov: Chiar gi cu întirziere, 
credem că veţi avea plăcere, din- 
du-vă dreptate. Filmul va rula în 
curind. Scrieţi-ne ce părere aveţi. 

Ghitá IULIAN — București: Ar- 
ticol plin de elan. Mult lirism. Prea 
mult chiar. Dar reveniti, căci aveţi 
și stil și cultură cinematografică. 

Mihaela PETCU — București: Liz 
Taylor nu e fiica lui Robert Taylor. 

Cringaru CONSTANTIN, str. 
Alexandru Cuza 88, Birlad: De ce 
ne citiți ca pe o literă de evanghelie? 
Bine că v-a plăcut cronica noastră, 
Alţii ne-au dat în cap. 

Dan BĂRBULESCU — Bd. 1848 
nr, 2, Hunedoara: Scrieţi regizoru- 
lui Sergiu Nicolaescu pe adresa: 
Studioul Bucureşti, Bd.Gh. Gheor- 
ghiu Dej nr. 65, București. 

Gică MUNTEANU — str. Zore- 
lelor nr. 88, Tulcea: Actorul Peter 
Van Eyck nu a jucat în acel film. 

Prof. Şişu VASILE — Com. So- 
varna, Jud. Mehedinţi: Sintem de 
acord cu majoritatea celor scrise, 
Am publicat scenariul filmului „Un 
bărbat şi o femeie“ în Almanahul 
1971. 

Mirea ȘTEFAN — str. Unirii 11, 
Segarcea: Scrieţi regizorului Dinu 
Cocea pe adresa studioului „Bucu- 
reşti“, amintită mai sus. 

Alexancru LAZĂR — Bd. Chi- 
miei, Piatra-Neamţ: Caricaturile 
sînt corecte, dar nimic mai mult. 

Vasile CRIŞAN — str, Orsovei, 5 
Oradea: Filmul „Dreptul de a te 
naşte“ e o producție mexicană şi 
a mai rulat pe ecranele noastre. 


39 


la ora scenariului 


Nacerea 
lumii“ 


Înainte de a de- 
veni film, romanul 
lui Eugen Barbu 
a fost tradus de 
Gheorghe Vita- 
nidis într-un  sce- 
nariu regizoral. 


` 


Irina Petrescu, din nou scoláritd 


- Gheorghe Vitanidis, vá anga- 
jati foarte serios în direcţia fil- 
mului dramatic. Dumneavoastră, 
care ați pornit de la comedie — 
„Băieţii noştri“, trecînd apoi la 
filmul liric, cu elemente mai tem- 
perat-dramatice — „Răutăciosul ado- 
lescent”, ne puneţi acum, prin 
„Facerea lumii”, în faţa unor con- 


fruntări acute de caractere, de 
psihologii un tablou istoric adînc 
evocator. 

- Împreună cu Eugen Barbu noi 
ne propunem, de fapt, doar apa- 
rent un film-frescá, Sigur că nu 
va lipsi latura epică și dramatică 


- de altfel extrasă cu destulă mă- 

iestrie dintr-un roman de 500 de 
agini. Dar, în fond, filmul rămîne, 
cum spuneati, un film de incursiune 
psihologică, în mai multe categorii 
şi zone sociale, cu atît mai greu 
de înfățișat, cu cît e vorba de ani 
fundamenta!i din istoria nu foarte 
indepártatá. a ţării: 1943—1948. 

- Ati răspuns — mi se pare mie 

puţin evaziv: care au fost mo- 
mentele de suspens, întrebările care 
v-au- preocupat în această modifi- 
care de profil — de la comedie 
la lirică si de aici la drama istorico- 
psihologică? 

— Filmul este dificil pentru noi, 
fiindcă ne propunem să vorbim 
despre o perioadă istorică foarte 
vie în memoria spectatorilor, despre 
care cinematografia noastră a mai 
vorbit sau, mai precis, lă care a 


40 


făcut referiri, Noi ne propunem 
ca acum, detaşaţi oarecum de eve- 
nimentele ca atare, să le readucem 
în faţa marelui public, nu numai 
din ţară, dar si de peste hotare. 
Noi am avut eroi profund legați 
de destinul ţării, oameni care s-au 
aflat — la acea răscruce — fie într-o 
tabără, fie într-alta... 

A propos de aceste tabere si 
poziţii care separă caracterele — 
chiar pe tată de fiică, cele două 
personaje principale — ce probleme 
diferite, chiar sub raportul tehnic 
al decupajului, v-a pus această rea- 
litate necunoscută, dramatico-psi- 
hologică? 

— Mie mi se pare că de fiecare 
dată un regizor, cînd porneşte la 
realizarea unui film, se află de fapt 
în faţa unei lumi noi, tocmai pentru 


că eroii prezintă un univers nou, 
care reclamă un anumit mod de 
abordare, Fiecare poveste cere o 
tratare aparte. 


Aici v-aş contrazice. Un artist 
îşi formează propria sa „tradiţie”. 
De pildă, experiența pe care ati 
avut-o în materie de umor sau 
de lirism, ar putea să evite o rup- 
tură în acest salt către un gen 
de confruntări dramatice, care riscă 
poate să devină declarative cînd 
subtextul sau o anumită pacientá 
a decupajului ar fi sacrificate. 

Eu am un răspuns clar în 
această privinţă. Am senzaţia că 
umorul, lirismul, simţul veridicului, 
capacitatea de a te apropia de un 
personaj nu tin de un- mestesug 


însuşit. Ele aparțin artistului: ori 
le are și ele apar pe peliculă, ori 
nu le are și atunci zadarnic va în- 
cerca să le aducă pe ecran, 


Dar 


Liviu Ciulei pe platou, ca actor, 


Vitanidis — Gologan. 


dacă vá amintiţi, atunci cînd încă 


se un metru din filmul 
adolescent”, spuneam 
bun film de actua: 
litate al anului. Acum, la primul tur 
de manivelă, am certitudinea că 
„Facerea lumii“ are premiza să nu 
iasă mai slab decît filmele pe care 
le-am făcut anterior. Sper să nu 
iasă mai slab decît cele pe care le-au 
făcut colegii mei înainte, Pornesc 
la lucru cu convingerea că voi ob- 
tine un-sprijin substanţial din partea 
colegilor mei care fac parte din 
garnitura de frunte a cinematogra= 
fiei noastre: Liviu Ciulei, operatorul 
Ovidiu Gologan, inginerul de sunet 


Dan 


un- număr mare de actori remarca- 
bili: Colea. Răutu, Marga Barbu, 
Clody Bertola — cu care mă rein= 
tilnesc după „Ciulinii Bărăganului” 
si am convingerea că va realiza O 
creație remarcabilă — Toma Cara- 
giu, Ilarion Ciobanu gi alţii, Preci- 
zarea pe care vreau s-o fac este 
aceea că acest film, dedicat unei 
glorioase jumătăți de secol de luptă 
revolutionará,- face parte din - cate- 
goria acelor lucrări pe care eu — 
dacă nu e pretentios spus — ca 
artist, am datoria să le fac şi real- 
mente le fac cu plăcere. Și vom face 
totul ca filmul să satisfacă nu numai 
dorințele ci şi exigenţele noastre. 


lonescu, Irina Petrescu, picto- 
rita de costume Florina Tomescu, Al, TROFIN 
„Serata“ la ora decoratorului 
ES 
> 


N 


30 de camioane pentru o ruină. 
Un palat de o seară. 


Arhitectul Nicolae Drăgan a dus 
la bun sfirsit una dintre dificilele 
sarcini scenografice ce s-au ivit 
în ultima vreme în studioul „Bucu- 
resti"; ambiantele atit de numeroase 
şi de deosebite între ele în care 
s-a turnat filmul Malvinei Urșianu, 
„Serata”. L-am rugat să ne dea 
cîteva amănunte despre problemele 
pe care le-a solutionat, despre di- 
ficultárile intimpinate. 

= În primul rînd, a fost problema 
construcției “integrale a noului com- 
plex în care se petrece serata, 
aproape un palat, Am încercat s-o 
rezolv pástrind proporțiile ample 
şi masive ale arhitecturii românești, 
cu elemente de arcadă, coloană şi 
capitel, în piatră de asemenea masi- 
vă, plină. În interioare, am păstrat 
frecvent pereți aproape fără deco- 
ratie, goi, pe care am plasat din 


2 


loc în loc mobila; aleasă pentru a 
caracteriza fiecare spațiu în parte, 
în funcție de caracterul personajelor 
ce urmau să-l ocupe, Am lucrat 
fără schițe, numai cu machete, 
N-au fost simple nici punctele de 
control, nici stația de priză, dar cel 
mai dificil de realizat a fost decorul 
unei uriașe ruini, ruina aceluiași 
palat, după bombardament. Și astăzi 
sînt oarecum nemulțumit de ce a 
ieşit. A fost foarte complicat de 
adus 20—30 de camioane de moloz, 
de elemente de ziduri, de grinzi. 
Pînă la urmáss:a filmat trunchiat; 
s-au combinat imagini de ruine 
găsite într-un loc cu ,contra-cims 
puri“ filmate în alt loc. Ca arhitect 
însă am avut si o mare satisfacţie, 


pentru că astăzi, rar ai ocazia să 
construieşti un asemenea ‘ampiu 
complex, fie el si din carton, 


decor 


A 


românesc 71 


mărturii de platou 


CUM 


am debutat 


Márturisesc cá nu speram ca, incá 
de la unul din primele mele roluri, sá 
má intilnesc cu un personaj care sá-mi 
semene atit de mult, sau, pentru a fi 
modestă, să-mi placă atit de mult. Irina 
este atit de aproape de mine incit, fără 


instantanee 
«Printre 
colinele verzb, 0 i N e e hb 
apa 3) A Epi dd 
definitorie S i Mi ri í 
N 55 ana 


să uit rolul pe care l-am jucat în «Cál- 
dura», aş spune că mă aflu acum la al 
doilea debut. 

Cind mi s-a dat să citesc scenariul, 
m-am gindit totuși nu la mine, ci la 
Irene Papas. Poate că este, cum se spune, 


un defect al începutului, să te lași impre- 
sionată de un model. 
pentru mine, cel putin în primul mo- 
ment, lrina lui Nicolae Breban era 
simbolizată prin ochii Irenei Papas. E 
in ei durere — sau mai mult amără- 
ciune, mindrie — mindria de bună cali- 
tate — si acel mister care e numai al 
ei. Sint atit de adinci ochii ei, o adinci- 
me caldă, catifelată, de care ţi-e teamă 
să te apropii. Eu insámi inlemnesc de 
fiecare dată cind am de-a face cu oameni 
în stare să violenteze o asemenea struc- 
tură sufletească. Reacţia mea — pe care 
asemenea oameni o iau drept obrăznicie 
— e o reacţie de apărare. lar în «Coli- 
nele verzi» mă intilnesc mai ales cu 
astfel de oameni sau... mă gindesc la 
cîinele din film. Mi-a plăcut în timpul 
filmărilor mai ales scena în care mă 
mă lupt — dacă pot spune așa — apă- 
rindu-mă mai mult pasiv, în timpul 
interogatoriului nocturn, luat «in mij- 
locul naturii», mă lupt cu ciinele. Am 
tras șapte duble, voiam să fie cit mai 
veridic. După a patra dublă, tremuram 


M-am născut în zodia leului 


îngrozită, nu de teamă — cîinele era 
foarte bun și blind — ci de oroarea ges- 
tului. 


Eu m-am născut în zodia leului si se 
spune că bărbații din această zodie sint 
nişte oameni care înving — fizic, psihic. 
Pentru femei însă, fiind vorba de un 
destin al luptei, este o zodie mai grea. 
Pentru că nu accept — și am impresia 
că nici Irina nu acceptă — capitularea. 
Infringerea poate, dar nu capitularea 
si nu conventionalul. De aceea as fi 
vrut ca Irina sá plece, la sfirsitul filmu- 
lui, aşa cum a venit: singură, pe un 
decovil, îmbrăcată in negru. 


Emilia DOBRIN 


Cert este că, 


Arion, interpretat de Mircea Al- 
bulescu, este un personaj care adu- 
nă în el o credinţă, o filozofie a exis- 
tentei. 


Secvența morții lui, din care am 
ales acest cadru dramatic, este 
unul dintre momentele de mare 
tensiune din filmul lui Nicolae Bre- 
ban, «Printre colinele vezi». 


fa, Ultimele clipe ale lui Arion 


Acostarea unui vapor pare un 
eveniment banal ín portul Marsilia. 
Precizám insá cá marea pe care a 
strábátut-o vaporul din fotografie 
nu este Mediterana, ci lacul Buftea, 
iar portul e de fapt țărmul lacului. 

In coproductia «Mirii anului doi» 
de Jean-Paul Rappeneau va fi însă 
vorba de acostarea unui vapor ame- 
rican în portul Marsilia. 


Marsilia pe lacul Buftea 


Noto: Mary Catargiu) 


anoramic 


avanpremierá 


veţi ride 
sau veți plinge 


Al doilea film al regizorului Şer- 
ban Creangă, «Așteptarea», este 
gata să se infátigeze publicului. În 
preajma premierei, i-am cerut regi- 
zorului cîteva rînduri: 

Ascunsă, tăcut, în tot ce ne înconjoară, 
așteptarea pindeste fiecare clipă a noas- 
tră. Poţi s-o percepi sau nu cit timp te 
deplasezi, dar sigur, absolut sigur, o des- 
coperi atunci cînd te oprești, alături de 
mişcarea din jur. 

Momentele-şocuri sau clipele de răs- 
cruce ne coboară rapid într-o stare de 
așteptare, o stare în care totul pare a se 
schimba. Ce va urma, bine sau rău, capătă 
tocmai prin necunoscutul viitor o undă 
de amenințare. Atunci vei încerca să uiti, 
vei ride sau vei plinge, vei dori să regă- 
sești clipa pierdută; dar trebuie să știi să 
aştepţi, trebuie să te obişnuiești cu noua 
stare pentru a putea regăsi liniștea Işi 
echilibrul pierdut. 

lar totul se petrece lent, însoțit de fapte 
cotidiene, întimplări care trec încet pe 
primul plan, fácindu-te să regásesti miş- 
carea, un nou drum şi noi obignuinte. 

Poţi povesti cuiva toate acestea, după 
ce reușești să redescoperi seninul, iar 
acel cineva poate înțelege sau nu. 

importantă rămine însă regăsirea și 
uitarea așteptării. 


...fiecare clipă a noastră (Nina Záinescu) 


(foto: AL. BILU) 


ce filme ati face dacă ati fi producător? 


filme care să-ți 


pună întrebări 


Ce film as face? Nu m-am gîndit niciodată 
la așa ceva, cu toate că cinematograful îmi 
place foarte mult şi, de fapt, am făcut multe 
filme documentare, de amator, prin toate 
meleagurile pe unde peregrinările m-au 
purtat. 

Mă gindesc în primul rînd, cum e şi fi- 
resc, la meseria mea, la preocupările şi 
frámintirile ei. As face un film despre arhi- 
tectură și arhitecţi, un film artistic despre 
viaţa unui arhitect fictiv, care însă să ne 
poată reprezenta. Şi as încerca prin acest 
film să evidenţiez una din laturile profesiu- 
nii noastre, mai puţin cunoscută. 

Cind discuti cu cineva despre arhitectură, 
interlocutorul se referă de cele mai multe 
ori la aspectul ei vizual («cum arată?»). 
Dacă are cineva preocupări tehnice se în- 
treabă și cum să construiască clădirea res- 
pectivă. Astăzi discutăm foarte mult și cit 
de repede se construieşte si cit de puțin 
sau de mult a costat. 

Dar de fapt nu discutăm deloc dacă ea ne 
reprezintă (şi aceasta sub aspectul formei 
generale sau al detaliului), ci dacă fundalul 
vieţii pe care ea îl materializează este în 
adevăr cel al societății noastre, dacă arhitec- 
tul a înţeles lumea pentru care încearcă să 
organizeze și să modeleze spațiul; și, de- 


Mă gindesc la meseria mea 


sigur, dacă încercările lui sînt înţelese și 
insusite de cei cărora le sint destinate. 

Căci acest dialog arhitect-societate și in- 
vers este, cred eu, unul din cele mai impor- 
tante aspecte ale profesiunii noastre. 

Nu aș vrea deloc ca cineaștii noştri să 
interpreteze aceste ginduri ca fiind expresia 
unei lipse de considerație pentru producția 
lor, pe care de altfel o apreciez foarte mult; 
mi-a fost mai ușor să vorbesc de meseria 
mea, căci în domeniul lor mi-ar fi fost mai 
greu să dau sugestii. Aș dori, însă, să văd cit 
mai des filme de la care, ieșind, să simți 
nevoia să stai citeva ore singur cu gindurile 
tale răscolite, incercind să ti le aduni poate 
intr-o altă ordine, într-o nouă înţelegere a 
sensurilor vieţii tale. 


Prof. dr. arh. Cezar LĂZĂRESCU 


confesiuni 


pástrind 
distanta 


El vorbeşte cu ea despre dragoste. 
Scena incepe cu un cadru general. Ei 
merg. Traveling lung pe trotuar. Ea balan- 
seazá o pogetá. El tine miinile in buzunar. 
Prim plan el. Gros plan ea. Pe lásarea 
pleoapelor ei, el incepe sá vorbească. 
Prim plan el — gros plan ea — nedume- 
rită la inceput, apoi luminată de sentiment. 
Plan detaliu: geanta nu se mai balansează, 
s-a oprit lingă pantof și se ridică încet. 
Aparatul panoramează lin în sus spre 
mina ei care fixează cureaua pe umăr. 
Reverie. El vorbește. Panoramic lung pe 
virfurile copacilor. Se presupune că amin- 
doi privesc cerul. Viitorul! 

— Trebuie să fie simplu, firesc — gin- 
deşte-te prin cite a trecut eroul pină a 
ajunge aici — gindeşte-te la... 

— Nu clipi; mergi egal. Păstrează ace- 
eaşi distanță faţă de aparat, nu se pot face 
prea multe corectii. Esti în gros plan. 
Acum iese un pic de soare. Tragem. Cla- 
chetă! Păstrează distanța egală. Machia- 
jul. Retugati. 


Păstrăm de la inceput, de cind am ince- 
put — aceeaşi distanță egală față de viaţă. 


Nu s-au tăcut corectii prea mari. Nu s-a 
schimbat mare lucru. Citiva actori bătrini 
au murit. Citiva actori tineri au imbătri- 
nit — citiva regizori fac «pe contract» 
filme publicitare. Alţii nu mai fac nimic. 
Citeva produse Max Factor s-au terminat. 

Revista «Cinema» publică declarații opti- 
miste la primul tur de manivelă, pesimiste 
pe la mijloc şi usturătoare cronici la sfir- 
şit. Între două filme, o masă rotundă; o 
analiză general-realistă. O expunere de 
motive. Întrebări. Acuzatii. Plingeri. Co- 
perţi cu actori români, coperţi cu actori 
străini. Concluzii statistice: criza generală 
a cinematografului. . 

Dupá ce cautá bastoane cu máciulie de 
argint gi plastroane 1890, la Mica publici- 
tate, un nou film románesc intrá in pro- 
ductie. Primul tur de manivelă — stringeri 
de mină, şampanie, presă. 

El vorbeşte cu ea despre dragoste. 
Scena Începe cu un cadru general. Ei 
merg. Traveling lung pe trotuar. El ba- 
lansează o umbrelă. Ea tine miinile în 
buzunar. Prim plan el, prim plan ea. Pe 
întoarcerea lui, ea începe să vorbească. 
Gros plan el. Ea vorbește. Plan detaliu; 
virful umbrelei scormoneste frunzele moar- 
te căzute pe pavaj, apoi se ridică ușor — 
aparatul panoramează lent în sus desco- 
perind crengile destrunzite ale copacilor 
din care picură ploaie. 

— Trebuie să fie simplu. Firesc. Nu clipi. 
Păstrează distanța egală față de aparat. 
Nu se pot face prea multe corecții. 

— Gindeste-te prin cite au trecut eroii 
pină a ajunge aici... 


Eram într-o zi la machiaj. O echipă a 
televiziunii filma pe ici pe colo. Am in- 
trebat circumspectă pe cineva: — «Sint 
de la «reflector»? — Nu, de la «PRIM- 
PLAN». 

Am rásuflat uşurată. 


Irina PETRESCU 


animatie 


între submarin 


şi nava spațială 


Unul din filmele așa-numite «de 
idee», în lucru la studioul «Anima- 
film», este «Asteroid», în regia lui 
Ştefan Munteanu. Principalii săi 
colaboratori sint Felicia Puran, Ro- 
land Pupaza și Tincu Puran. 


— O sá vi se pară exagerat poate — in- 
cepe Stefan Munteanu — cînd am să vă 
spun că este un film pretentios, gen «Sub- 
marinul galben», avind însă gi ceva din 
«Odiseea spațiului 2001»; dar ăsta-i ade- 
vărul, oricum l-am privi, este un film pre- 
tentios. Este vorba de un om care este 
captat de un corp zburător, și dus pe un 
asteroid unde va fi supus unor experiente 
de analiză psiho-socială. Făcindu-i-se o 
introspectie în sistemul nervos central, 
se descoperă că, transmisă prin soma 
omul are o traumă ancestrală şi subcon 
stientă: teama, frica de cataclism. Nu 
folosim caricaturi, ci desene construite/ : 


în stilul crochiului artistic. Sintem de ase-\\ 


menea nevoiți, pentru a obține spatialita- 
tea, nebulozitatea, sá recurgem la o serie 
de trucuri gi de tehnici mai putin utilizate. 

Vi se pare pesimista ideea? Mie,dimpo- 
trivă, îmi pare profund optimistă. Filmul 
va fi doar un avertisment împotriva unui 
pericol ce nu se poate trece cu vederea. 
Va fi un apel la învingerea acestui pericol 
gi nicidecum, la rindul lui, încă o spaimă. 


Corp zburător, 
desenat de Ștefan Munteanu 


romanesc ‘71 


Quinn, Deneuve, Montand, Loren, cu concursul machiorilor 


oaspeții noştri 


soții Archambault: 
pe sîrmă între pretențu 


Îi admirăm cu toții pe marii actori, 
pe marii regizori, pe marii operatori 
Probabil însă că foarte puțini sint 
aceia care s-au gindit vreodată că 
există și mari machieuri. Monique si 
Alex Archambault fac parte incontes- 
tabil dintre acești aleși ai elitei machia- 
jului. Ei asigură machiajul principalilor 
interpreți din coproductia «Mirii anulu: 
doi». Mă uit la ei cum trebăluiesc prin 
cabină și, fără să vreau, mi se perindă 
prin minte fețe, nenumărate fețe ale 
căror trăsături au fost modelate de mii- 
nile lor: Catherine Deneuve, Anthony 
Quinn, Sophia Loren, Alain Delon, 
Katharine Hepburn, Yves Montand. 
Aflu că Alex își face meseria de 29 de 
ani. Monique de 17, iar de 16 ani lucrea- 
ză mereu impreună. 

li rog pe ei, cei care-i văd zilnic pe 
actori în prim-plan, aproape la micros- 
cop, să ne spună o părere despre aceas- 
tă mult invidiată profesie. 

Alex ARCHAMBAULT: Actorii sint 


Marele mister binecunoscut 
al lui Gogulică ceferist 


Unul dintre elementele care face 
pasionantă munca cercetătorului isto- 
riei filmului în România este «misterul»: 
filme pierdute sau care apar subit, dar 
fără elemente clare de identificare, con- 
troverse de zeci de ani asupra paterni- 
tătii unor realizări, filme despre care 
in presa vremii se vorbește elogios pe 
parcursul realizării gi cărora li se pierde 
apoi urma, filme păstrate, dar care nu 
se suprapun deloc cu imaginea pe care 
ne-a lăsat-o despre ele critica epocii, 
prezența «inexplicabilă» pe genericul 
filmelor a unor persoane anticinema- 


totdeauna hipersensibili, angoasafti şi ne- 
'imistiti Am văzut foarte rar un mare actor 
care sá nu fie totodatá si un mare nervos. 
De obicei machiajul îi deconecteaza, îi 
inisteste. De aceea atmosfera săli: de 
machiaj este foarte importantă. Umorul si 
buna dispoziție sfirşesc totdeauna prin 
a-i molips:. Noi folosim de obicei si un 
lond sonor muzical; neutralizeazá mai 
plăcut şi mai rapid tensiunile, incordárile. 
Mă interesez de gradul de depen- 
dență sau de independenţă față de 
regizor, al machieurului. Însoţit de un 
zimbet, răspunsul vine prompt: 
Monique ARCHAMBAULT: E foarte 
simplu: regizorul ne spune ce trăsături 
dorește să sublinieze la fiecare interpret 
şi noi ne stráduim să-i indeplinim cerințe- 
le. Mult mai complicat însă este să impaci 
pretenţiile lui cu cele ale actorului: parcă 
ai dansa pe sirmă. Îmi amintesc un detaliu 
amuzant de la «Zorba Grecul»; Cacoyannis 
voia neapărat ca Lila Kedrova să aibă pe 
obraz un neg. În fiecare zi, ea î implora să 


tografice etc. 

Pe măsură ce investigația științifică 
avansează, unele clarificări apar la lu- 
mină. Există însă și o modă a enigmelor. 
Ea are două forme tipice de manifesta- 
re: pe de o parte, sint cei care proclamă 
existența unor enigme, pentru că așa 
e mai «sic», iar pe de altă parte sint 
cei care fac o enigmă dintr-un lucru 
știut, pentru a putea apoi să-și prezinte 
într-o lumină favorabilă calitățile de- 
tective 

Cind, în 1962, Jean Georgescu folo- 
sea în «Lanterna cu amintiri» fragmente 
din filmul «Gogulică ceferist» (găsit 
in Arhiva noastră sub forma unei copii 
de lucru), comentatorul afirma că ar 
fi fost vorba de lucrarea unor autori 
necunoscuți. Şi avea atunci oarecari 
scuze. Nici Arhiva nu-i oferise date 
asupra realizatorilor, pentru că la a- 
cea dată nu le deținea. Pe bună dreptate 
insă, în chiar anul apariției «Lanter- 


t- 


renunțe si în fiecare pauză pe care o avea, 
«il pierdea». Îmi făcusem o cutie întreagă 
de negi ca să pot să i-l inlocuiesc la fiecare 
jumătate de oră şi ori de cite ori îi puneam 
altul îi spuneam în glumă: «Să vezi că 
negul ăsta o să-ți aducă un Oscar». Cul- 
mea a tost cind, nu știu dacă din cauza 
negului, a primit Oscar-ul. Revenind la 
regizor, vreau să spun că el influenteazá 
foarte mult atmostera de lucru. Totdeauna 
cind se face un film bun mina lui se simte; 
se simțea la «Zorba...», se simțea si la 
«Cercul roșu» al lui Melville. 

Îmi mai exprim o ultimă curiozitate: 
care ar fi secretul succesului în această 
meserie, rețeta lui? 

Alex ARCHAMBAULT: Orice rețetă 
este o schemă, deci are doar valabilitate 
generală. Încercind totuși această sche- 
matizare, aş spune că rețeta cuprinde cam 
50%, meserie propriuzisă si cam... 

Monique ARCHAMBAULT: ..25% 
psihologie şi 25%, diplomaţie. 


nei ..», realizatorii «necunoscuţi» — 
regizorul Cornel Dumitrescu şi inter- 
pretul principal Ştefan lonescu — sem- 
nalau eroarea. Astfel filmul a putut fi 
datat cu precizie și consemnat cu ele- 
mentele de generic corespunzătoare. 
El apare ca atare în Catalogul Arhivei 
Nationale din 1966, precum si in Cata- 
logul Federatiei Internationale a Ar- 
hivelor de Film. 


Au mai trecut însă citiva ani și un 
alt film de montaj,«Amintiri bucures- 
tene», foloseste fragmente din «Go- 
gulicá ceferist» şi, din nou, în 1970, co- 
mentariul susține că «atît regizorul cit 
si interpreții au rămas piná azi necu- 
noscuti». 


Dar asta n-a fost deajuns. «Enigma», 
odată creată, se cerea «rezolvată». 
Astfel citim în «informaţia Bucurestiu- 
lui» din 3 decembrie 1970, că situația 
acestui film prezintă de multă vreme 


a muri 
la montaj 


«Fraţii», film realizat de Mircea 
Moldovan și Gică Gheorghe, a ajuns 
în sala de mixaj. În răstimpul ce a 
urmat ultimului tur de manivelă, 
soarta filmului a stat cu ere 
în miinile monteurului DAN NA- 
UM. lată ce ne-a spus el, în citeva 
cuvinte, despre munca din această 
perioadă: 

— Din cauza timpului nefavorabil, mai 
ales pentru un film turnat la ţară, am 
fost nevoit să lucrez la montaj mai 
repede decit oricind. În loc de timpul 
mediu de o lună și jumătate, am terminat 
lucrul în mai puțin de o lună. Datorită 
modalității de filmare (s-a tras foarte 
mult «pe viu»), am avut de data aceasta 
multiple posibilități de montaj, nepre- 
văzute in scenariu. Așa că, înainte de a 
soluţiona o secvență, a trebuit să mă 
pun de fiecare dată în locul spectatoru- 
lui, în rîndul întii, să aleg tinind seama 
de el. Am urmărit mai ales acțiunea și 
mai puțin perfecțiunea racordurilor de 
montaj. Am tăiat destul de scurt, cău- 
tind un ritm alert, care să nu plicti- 
sească, dar nici să nu obosească. 

De data aceasta, am făcut împreună cu 
compozitorul Liviu Dandara, şi montajul 
muzicii. A fost o experiență formidabilă, 
pentru că, pe parcurs, am putut să ur- 
măresc, cu nespusă plăcere, cum muzica 
mi-a pus în valoare tensiunile, sub- 
textele dramaturgice pe care le-am creat 
în montaj. În orice caz, a fost încă un 
prilej de a constata că prin montaj se 
împlineşte sau, eventual, moare un film. 


actată de Eva HAVAS 


(foto: St. CIUREA) 


Violeta Andrei — felceritá la țară 


«un mister pentru istoriografia filmu- 
lui românesc», că «nu se ştia nimic 
precis, nici în ce condiții, nici de cine, 
nici cînd a fost făcut». Aflăm apoi pe 
trei coloane, încă o dată, lucrurile pe, 
care le ştiam de mult, ceea ce n-ar fi 
nimic grav, dar ni se «vind» aceste 
«clarificări» cu candoarea celui care 
azi le descoperă. 

Şi încă ar mai exista o scuză: dorința 
de a repeta adevăruri cunoscute, pen- 
tru a le fixa în memoria celor care le 
ignoră. Dar ce putem crede despre 
eficienţa metodei, atunci cind, la cinci 
zile după articolul din «informaţia Bucu- 
restiului», la radio ni se vorbește din 
nou despre «acel film ai cărui autori 
sînt și azi necunoscuți»... Ce vor fi 
zicînd bieţii realizatori «necunoscuţi» 
— care sint bine, sănătoși — ai acestui 
film realizat acum mai bine de patru 
decenii?... 


B.T. RIPEANU 
43 


o lume “este filmul 
iar filmul e o lume 


După 30 de ani 


Fapt fără precedent în istoria filmu- 
lui, dar şi în istoria lumii, una dintre 
ultimele producții de război ale cinema- 
tografului, «Tora! Tora! Tora!», este 
rezultatul eforturilor conjugate ale ce- 
lor două națiuni care au fost adver- 
sare aprige în cea de-a doua confla- 
grație mondială. lată-le, după 30 de ani, 
asociate să reconstituie, pe ecrane, 
unul din cele mai dramatice episoade 
ale tragicului conflict. Pentru a da 
acestei realizări giganteşti maximum 
de autenticitate, secvențele privind Sta 
tele Unite au fost turnate de către 
tehnicieni şi actori americani, iar cele 
ce aduc pe ecran Japonia, de către 
tehnicieni şi actori niponi. Astfel se 
unesc, pe generic, cele două echipe 
Exterioarele au fost turnate chiar pe 
locurile unde au avut loc luptele 

Japonezii au filmat: 

La bazele aeriene de la Ashiya, pe 
coasta de nora-vest; la Kyushu, la văr- 
sarea fluviului Toga; la Iwabai, pe insu- 
la Hokkaido, la 300 km de Sahalin: in 
golful Hogashima, unde aviația japo- 
neză a tăcut etectiv repetiţia generală 
a raidului asupra Pearl-Harbour-ulu: 

americanii au filmat: 

La Battleship Row, în insula Oahu 
chiar în locul unde stationa flota ameri 
cană din Pacific în anul 1941: la Ford 
Island, bază militară americană care 
a primit primele bombe japoneze la 
7 decembrie 1941, orele 7,55 am; la 
Wheeler Field, o bază aeriană deza- 
fectată pe care scenografii au redeco- 
rat-o în maniera anilor '41; în mai multe 
locuri din insulele Hawai gi chiar la 
Honolulu, pe celebra plajă Waikiki; 
în sfirşit, la Washington în preajma 
Casei Albe, a Departamentului de 
Stat, a Ministerului de Război, a Mini- 
sterului Marinei şi a ambasadei japo- 
neze. Reconstituirea istoricei distru- 
geri a celor 177 de avioane americane 
si a morții celor 3.435 de oameni victi- 
me la Pearl Harbour a operaţiei «Tora! 
Tora! Tora!» («Operația Tigrul», in 
limba japoneză) i-a costat astăzi pe 
producătorii americani 25 milioane do- 
lari (care — spun unii critici ai filmului 
— ar trebui adăugați pagubelor de 
război!) 


Cine merge la cinema 


În Franţa: Un recent sondaj făcut în 
rindurile spectatorilor de cinema între 
15 şi 49 de ani, din ultimele 12 luni 
(sondajul s-a făcut in orașe cu un 
minimum de 10.000 locuitori) a dus la 
următoarele constatări: 90% din spec- 
tatori merg la cinema din proprie ini- 
tiativá, 75%, recunosc că sint influențați 
de diferite mijloace de informație, 26%, 
de presă, 15%, de televiziune, 17% de 
către prieteni. Dificultatea cea mai 
des menționată este preţul ridicat al 
biletelor, 34%, dintre spectatori se in- 
dreaptă spre filmele politice sau cu 
probleme sociale; 55%, declară că se 
fac prea multe filme pe teme erotice, 
68%, se declară impotriva violenţei, 54", 
mărturisesc că sint mulțumiți de actua- 
lul repertoriu al ecranului francez, 
Genurile preferate: comedia și filmul 
polițist și de spionaj. 53% dintre cei 
interogati ar dori să vadă filmele în săli 
mai moderne, iar 23%, cer construirea 
de noi săli de cinema. 

In Statele Unite: După o anchetă ame- 
ricaná reiese că numai 50 milioane de ame- 


ricani merg doar o dată pe an la cinema, 
ceea ce reprezintă 40% din populatie 
Aceste 50 de milioane se împart astfel: 
27 milioane femei, 23 milioane bărbați 

În Marea Britanie: Numărul spectato- 
rilor a fost în anul trecut 215 milioane 
Ceea ce reprezintă cu 9% mai puțin ca în 
anul precedent.Este interesant de mentio- 
nat că număru' sălilor de cinema a scăzut 
din 1963 și piná azi de la 2181 la 1581. Numá- 
rul spectatorilor a coborit în aceeași 
perioadă de la 357,2 milioane la 215 milioa- 
ne. În mod paradoxal, încasările au crescut 
de la 55 milioane de lire sterline la 57,7 mili- 
oane de lire sterline în 1969. Paradoxul are 
insă o explicaţie foarte concretă: creste- 
rea prețului biletului de cinema. 


Viaţă particulară 


Sylvie Vartan și Johnny Hallyday au 


dat în judecată un hebdomadar parizian 
care a publicat, fără incuviintare, fotogra- 
fia fiului lor David, în virstá de 5 ani. Ziarul 
a fost obligat să plătească daune în valoa- 
re de 60.000 tranci. O recenta lege dată 
in 17 iulie 1970 a venn sá intáreasca pe cea 
care din 16 iunie 1858 protejează secretul 
vieții particulare. Pentru prima dată tribu- 
nalul Senei a condamnat prin această 
lege un ziarist care a fotografiat pe come- 
diana Rachel pe patul ei de moarte, fără 
permisiunea familiei. De atunci, numai 
Brigitte Bardot a intentat în 1965 un proces 
împotriva unui fotograf care a surprins-o 
prin teleobiectiv in proprietatea sa de la 
Madrague. Recent, televiziunea francezá 
a transmis un interviu cu Annie Girardot 
in care actrita deplora neputinta de a 
impiedica ziarele de scandal sá uzeze de 
numele și viața particulară a actorilor 
n urma acestei plingeri s-a instituit un 
«Comitet de Apărare al Actorilor». Primii 
care au cotizat cu cite 100 de franci au fost: 
Francoise Hardy, Jean-Claude Pascal, 
Gérard Oury, Claude Lelouch, Anatole 
Litvak, Catherine Deneuve 


Bombe fumigene 


Miscarea americaná «Pentru eliberarea 
femeilor» are din ce în ce mai multi disci- 
poli europeni. Londonezele, de pildă, şi-au 
manifestat protestul față de servitutea 
femeii, de a fi considerată doar un obiect 
de lux, cu prilejul alegerii lui Miss Monde 
1970. Ele au asaltat Albert-Hall-ul, unde 
avea loc festivitatea, ca și pe Bob Hope, 
cel ce dirija ceremonialul, cu bombe 
fumigene 


În slujba sportului 


200 de săli de cinema americane au 


retransmis întîlnirea de pe ring dintre 


Cassius Clay și Jerry Quarry. 600.000 de 
spectatori pentru 9 minute de spectacol! 
lată un record cinematografic care are 
toate temeiurile să dea de gindit socio- 
logilor 


Arta de a fi păpușar 


La Praga a tost creată o catedră pentru 
filmul de marionete. Programa cuprinde 
cursuri de animaţie și de scenografie 
(decor, creația pápusilor, arte plastice) 
Numai ultimii doi ani de studii vor fi spe- 
cializati. Primii doi fiind comuni pentru 
studenții ce se pregătesc pentru teatru 
şi respectiv cinema de marionete. Sintem 
siguri că inițiativa va da un nou impuls 
școlii de animaţie cehoslovace. Şeful cate- 
drei este Bretislav Pojar, talentatul anima- 
tor care a fost unul din apropiații colabo- 
ratori ai lui Trnka. 


din 
întîmplare 


La 14 ani visa să fie dansatoare spanio- 


lá, la 17 a devenit, din întimplare, manechin, 


Tot din întîmplare l-a întilnit pe Claude 
Lelouch și a devenit astăzi Christine Le- 
louch. Mai puțin întimplătoare pare să fie 
însă cariera de actriță de film pe care a 
inceput-o acum. Un prim film cu Francois 
Reichenbach, al doilea, «Golanul» cu 
Claude Lelouch. Al treilea? Probabil 
comedia muzicală ce se află printre proiec- 
tele aceluiaşi Lelouch. Pină atunci ia 
lecții de canto gi dans 


Ultima «premieră» Lelouch 
Christine 


dragoste 
şi moarte 


Sint cele două extreme care domină 
ultimul film al lui Andrzej Wajda, «Pădu- 
rea de mesteacăn». După «Maica loana 
a îngerilor» este cel de-al doilea film rea- 
lizat după o nuvelă a scriitorului modern 
polonez Jaroslaw Iwaszkiewicz. Un tinăr 
grav bolnav de tuberculoză vine la fratele 
său ca să-și petreacă ultimele luni din 
viață — o vară fără toamnă, o vară de apo- 
calips. Atmosfera apăsătoare, ingreuna- 
tă de pasiuni sufocante ce explodează 
tirziu, este impregnată deopotrivă de ideea 
morții inexorabile şi — paradoxal — de o 


Virsta maturității: 
Daniel Olbrychski 


irezistibilă dragoste de viață. În rolul 
principal, Daniel Olbrychski creează pri- 
mul său rol de adult, la virsta maturității 
amare si dezabuzate. Un film complicat si 
profund despre dragoste si moarte. Un film 
simplu de Andrzej Wajda 


ea si 
el 


Un dur şi o pápugá: 
Ventura — B.B. 


Adică B.B. și Lino Ventura, parteneri în- 
tr-o comedie ce-și propune să alăture mo- 
da de azi cu moda din anii '20. Ea este o ve- 
detă a filmului mut, iar el un biet marinar 
care in sala de spectacol visează că este 
frumosul căpitan Fury şi are mereu ocazia 
să o salveze de la inec, deci o poartă 
mereu în brațe. Deocamdată îi putem 
admira numai în fotografie. 


O 
ambasadoare 


lulia Borisova: 
a debutat in «Idiotul» 


tulia Borisova este protagonista filmului 
vázut recent pe ecranele noastre, «Amba- 
sador al Uniunii Sovietice». Să amintim 
că debutul în cinema l-a făcut cu Nastasia 
Filipovna din «ldiotul». 


Tisa, 


sora Miei Farrow 


«La chip aduce cu Mia, dar ochii ei nu 
au acea flacără a căutării. În schimb ei 
sint luminati de o atracție magică întoc- 
mai ca ochii lui Dorothy cind pășea pentru 
prima dată în tara vrăjitorului din Oz» 
așa o prezintă revista «Life» cititorilor 
săi pe sora celebrei Mia Farrow, pe nume 
Tisa Farrow. La 19 ani, a realizat primul 
film: «Homer». Dar nu sora a indemnat-o 
să facă film, ci mama ei, celebra actritá 
de odinioará Maureen O'Sullivan 


Fiica lui Maureen O'Sullivan: 
Tisa Farrow 


un tată 
si un fiu 


Geraldine Chaplin si Oliver De Funès 
(fiul) sînt parteneri în ultimul film al lui 
Serge Korber. Tradiția comică a familiei 
De Funès îşi spune cuvintul sub acest 
titlu: «În pom». Protagoniștii ajung intr-a- 
devăr «în pom», cînd mașina lor capoteazá 
printre palmierii Croazetei de la Cannes 
Dar mai sînt «in pom» şi la figurat,pină la 
premieră, cînd se va verifica la public 
efectul gagurilor inventate în acest film 
de Funés-tatál pentru fiul său 


Tată şi fiu: 
Louis si Olivier De Funès 


! i l A 
Tot in familie: John 
virsta: 63 ani, carieră; 41 ani 


alt tată 
şi fiii săi 


După clanul Fonda, clanul Chaplin, 
clanul De Laurentiis și multe altele, iată 
incă o familie care se impune în lumea 
filmului. Pe genericul unui «Furt 
de 1.000.000 dolari» figurează John, Micha- 
el, Patrick și John Wayne junior. Nu este 
o greșală: primul John are 63 de ani şi 
face film de 41 de ani. Ceilalţi trei Wayne, 
inclusiv ultimul John, sint fiii săi, care 
apar alături de tatăl lor pentru prima oară 
în acest film 


şi Patrick Wayne 
(primul film) 


un tată, 
un fiu și o noră 


Pe Maigret îl cunosc toți amatorii de 
filme polițiste. Ceea ce ştiu însă foarte 
puțini, este că, din familia lui, adică din 
familia lui Georges Simenon, face parte 
si Mylène Demongeot. Ea este sotia lui 
Marc Simenon, deci nora vestitului scriitor. 
Cei trei lucrează împreună la «Explozia», 
pe un scenariu semnat de Georges, în 
regia lui Marc, avind ca interpretă princi- 
pală pe Myléne 


vise 
de dragoste 


Mari Tórócsik, actrita Teatrului National 
din Budapesta, a găsit timp anul trecut să 
joace şi în patru filme. Ultimul se numește 
«Vise de dragoste» și reface biografia 
artistică a lui Franz Liszt. În acest film 
actrița maghiară a colaborat cu actorii 
sovietici Klara Lutsko, lrina Gubanova, 
Igor Dmitriev 


O 
eroină 


Pentru a turna coproductia sovieto 
suedeză «Omul de pe țărmul celălalt» tre- 
buiau să se găsească vechile locomotive 
suedeze, dispărute de multă vreme. Inves- 
tigatiille au început. Prima locomotivă 
ES nr. 40—22 a fost descoperită la antre- 
pozitele de la gara Belev, din provincia 
Tula. După un timp s-au găsit în provincia 
Vorosilovgrad patru locomotive care fă- 
ceau parte din cele o mie cumpărate odini 


Locomotiva 40-02: 


oară de la firma suedeză «Nydkvist & 
Holm». După avizul specialiştilor, locomo- 
tivele nr. 40-02 și 43-38 au parcurs cel puțin 
două milioane de kilometri în 47 de ani 
In timpul bătăliei de la Stalingrad, loco- 
motiva nr. 40-02 transporta convoaie de 
muniții către linia întii. 

Se poate spune deci că această eroină 
a războiului a ajuns astăzi să fie eroină 
de film 


47 de ani şi 2 milioane km. 


un palmares 
ad-hoc 


Asociația franceză a criticilor de film 
a selecționat cele mai bune 13 filme pre- 
zentate în Franța după război. Ele sint: 

Aventura — regia:  Michelan- 

gelo Antonioni 

Cetăţeanul Kane — regia Orson Wel- 

les 

Povestile lunei palide dupá ploaie 
— regia Kenji Mizo- 

guchi 
— regia lgmar Berg- 

man 
Hirogima, dragostea mea 
— regia Alain Res- 


Fragii sálbatici 


nais 

8 1/2 — regia Federico Fel- 
lini 

Ivan cel Groaznic — regia Serghei Ei- 
senstein 

Lola Montes — regia Max Ophüls 

Senso — regia Luchino. Vis- 
conti 

La strada — regia Federico Fel- 
lini 

Viridiana — regia Luis Buñuel 


Hoţii de biciclete — regia Vittorio De 
Sica 
West Side Story — regia Robert Wise 


«Aventura» lui Antonioni 


«Cetăţeanul Kane» 
(Orson Walles) 


Pe primul loc: 


45 


Michel Bouquet («Mireasa era 
în negru») va uimi spectatorii săi 
cu viitorul său film, «Într-o dispozi- 
tie de hoinăreală», după Antoine 
Blondin, in care va interpreta nici 
mai mult nici mai puțin de 18 roluri. 


Odette Joyeux fosta soție a lui 
Pierre Brasseur,s-a dedicat în ul- 
tima vreme scrisului. Un roman, 
cîteva foiletoane pentru televiziune 
au purtat semnătura partenerei lui 
Jean Marais din «Frumoasa şi bes- 
tia». Actrița nu vrea sá se creadă 
însă că a renunțat să joace, așa că 
acum se pregătește să apară pe 
micul ecran în spectacolul «intra- 
rea artiştilor». Şi a declarat că aș- 
teaptă să se scrie și alte roluri 
anume pentru ea. 


Valentino Orsini a obținut drep- 
tul de a realiza un film după roma- 
nul lui Jean Paul Sartre,«Dracul și 
bunul dumnezeu». 


Liliana Vavani lucrează impre- 
ună cu actorii Lucia Bosé şi Tho- 
mas Milian la filmul «Nici o intimi- 


tate permisă». 


Pier Paolo Pasolini se afiá 
încă în pline filmări cu inepuizabi- 
iul «Decameron» 


Roger Moore nu mai e arhi- 
cunoscutul «sfint» din serialul TV., 
ci protagonistul filmului «Omul care 
se sperie de el însuşi». În film, 
Moore este în același timp victima 
unui spectaculos accident de auto- 
mobil şi al frumoasei Julie (Olga 
Georges-Picot). 


Monica Vitti este partenera cin- 
tárefului Enzo Jannacci într-un 
scheci realizat de Mario Monicelli. 


Alberto Sordi semneazá celá- 
lalt scheci din care va fi compus fil- 
mul (titlul nu e incá cunoscut). 
Fireşte, Sordi va fi si interpretu: 
scheciului pe care-l va realiza. 


Sylva Koscina turneazá in Fran- 
ta şi va apare in pelicula realizată 
de Jean Dewer, «Unde nu-i cap, 
vai de picioare», o comedie spu- 
moasă, după cum se spune. 


Silvana Mangano și Romy 
Schneider au fost alese de regi- 
zorul Carlo Lizzani în distribuția 
noului său film, film inspirat de 
obişnuitele compromisuri gi intrigi 
din inaita societate contemporană. 


Anita Ekberg, planturoasa nor- 
dică din «Mongolii» și din «Dolce 
vita», va reapare într-o producţie 
italiană, «Debitul conjugal». Ală- 
turi de proaspăt lansata Barbara 
Bouchet («Casino Royale», «Sweet 
Charity»). 


S.O.S. 


Considerat de mult a fi ruda săracă a 
filmului artistic de lung metraj, filmul scurt 
se află mereu în criză. De data aceasta 
S.O.S.-ul e lansat în Franța chiar de către 
Centrul National al Cinematografiei prin 
persoana directorului general André As- 
toux. Pericolul se numește publicitate, 
care tinde să acapareze întru totul acest 
domeniu. Scurt-metrajul considerat în 
Franța, după cum afirma domnul Astoux, 
a fi avut un rol de prim ordin în afirmarea 
şi dezvoltarea artistică a tinerelor talente 
si menținerea unui contact original cu 
marele public, a ajuns astăzi, aproape 
exclusiv, un domeniu al intereselor finan- 
ciare. 


Ramses al II-lea 


De formatie arhitect, Chadi Abdel Sa- 
lam (40 de ani) s-a lansat în activitatea de 
cineast. Începutul l-a făcut cu ani în urmă 
alături de Kavalerowicz, atunci cind regi- 
zorul polonez turna «Faraonul» în Egipt, 
film pentru care a fost consilier pentru 
scenografie și costume. Datorită ajutoru- 
lui lui Roberto Rossellini, căruia i-a fost 
încredințată sarcina de a reorganiza cine- 
matografia egipteană, Abdel Salam a 
turnat primul său film, «Mumia», inspirat 
după o povestire a eminentului egiptolog 
francez Georges Maspéro, care a trăit 
30 de ani în Egipt şi s-a ocupat, printre 
altele, de domnia lui Ramses al li-lea 
Rezonanta internațională a acestui film 
s-a concretizat în premiul Georges Sadoul 
pe anul 1970, ce i-a fost acordat pentru 
a recompensa această reflecţie cinemato- 
grafică de mare profunzime asupra desti- 
nului unei culturi naționale. 


soricei 


lordan 


„eroi, 
fantome, 
soricei“ 


bibliorama 


Nu ştiu citi autori autohtoni a impus editura Meridiane in domeniul tipăriturilor 
despre film. Nu e nici locul, nici cazul să facem o asemenea numărătoare. Un lucru 
trebuie însă precizat de la început: lordan Chimet este un autor care și-a dezvăluit 
aderenţa la film prin carte și nu în paginile de cronică. Refuzind tentațiile publicis- 
ticii curente, mai de efect dar sigur efemeră, Chimet și-a lăsat răgazul meditatiei, 
a văzut multe filme și a citit mult despre film, a adunat în el o adevărată lume cine- 
matografică. Chimet a gindit, a lăsat impresiile să se decanteze și abia după aceea 
a tipărit. Aşa s-au născut, cred, monografiile despre comedia burlescá şi western. 
Si tot așa — din cunoaștere, acumulare si dragoste pentru film — volumul complet 


Chimet: 


Editura MERIDIANE 


stilul Melville 


Primul premiu Rene-Jeanne: instituit 
după recentul deces al cunoscutului isto- 
ric de film, a fost decernat lui Jean-Pierre 
Melville pentru ultimul său film, «Cercul 
roşu», care bate toate recordurile pieții 
pariziene. Producătorii americani, holly- 
woodieni gi non-hollywoodieni îl asalteazá 


cu ofertele lor pe Melville, dar regizorul 
francez e hotárit sá rămină fidel Parisului, 
studioului său din strada Jenner. Aici 
intenționează să înceapă în luna martie 
turnările unui nou «Arsâne Lupin» cu 
Alain Delon (cu sau fără mustață) ca inter- 
pret. 


XX 


După premiera «Cercului roșu», film 
despre care ziarele franceze cred că va 
tine afişul pînă la primăvară, Jean-Pierre 
Melville i-a pus lui Jean-Luc Godard, care-i 
admira filmul, următoarea întrebare: «De 
ce ești adeptul anti-cinema-ului? De ce 
vrei doar să distrugi? Ai pus în mișcare o 


maşină periculoasă, care dacă ar avea 
iciştig de cauză, ar distruge nu numai 
cinematograful prost, dar tot cinemato- 
graful». Jean-Luc Godard i-a răspuns: 
«Nu există decit un singur cinema: al 
tău. De ce nu-l practic şi eu? Pentru că 
nu pot». 


Cercul succesului:Alain Delon şi J.P. Melville 


— 


(N 
VA 


"a -sA 


de eseuri, «Eroi, fantome, soricei». 


Cărţile de film scrise de Chimet aduc cu ele pasiunea celui care simte tlacăra 
cinematografului. Chimet iubeste şi urăște, are amăgiri gi dezamăgiri, adoră şi de- 
testă cinematograful. În cartea sa există un permanent regret pentru inocenta, 
pentru naivitatea, pentru puritatea pe care cinematograful le-a pierdut. Autorul îi 
reproşează filmului că a uitat prea repede gustul aventurii, cá a pierdut simțul mis- 


terului, că nu mai este «o artă de bilci». 


Paginile volumului «Eroi, fantome, goricei» nu sînt scrise nici o clipă cu indife- 
rență, cu răceală. Paginile cărții n-au nimic din formulările stereotipe, banale și 
sărace ale cronicarului fără har. Cartea e scrisă de un poet («nu e o carte despre 
film, ci una despre poezie» — scrie Chimet în prefață), și la poet fiecare cuvint iși 
păstrează forța metaforică. Dar scriind cu poezie despre cinematograf, lordan 
Chimet nu și-a pierdut spiritul analitic, n-a alunecat în divagatil gratuite. Atunci cînd 
e nevoie, poetul ştie să-și regăsească luciditatea, să facă apel la rațiune. Argumentul 
literar sau argumentul film însoțește fiecare afirmație. Ideile nu rămin în vînt și sint 


totdeauna demonstrate. 
Ca structură, volumul e 


împărțit în cinci mari capitole care grupează preocupă- 
rile estetice ale autorului. (Filmul şi romanul polițist, westernul, horror-ul, desenul 
animat, comedia buriescă). Fiecare capitol are la rindu-i organizarea lui internă. 
Materialul curge fluent dintr-un subcapitol în altul, luminează ideea diñ unghiuri 
de vedere diferite, o completează, pentru ca la urmă, fără ostentatie și lăsind lecto- 
rului plăcerea de a trage propria-i concluzie, să închidă cercul. 

A alege una sau mai multe din tormuleie caracterizante ale autorului, a-i decupa 
metaforele și a i le înşirui, mi se pare inutil. Volumul lui Chimet trebuie citit pagină 
cu pagină, pentru a şti lucruri noi despre Hitchcock şi John Ford, despre Dreyer şi 
Fritz Lang, despre Walt Disney, despre Max Linder și Charlie Chaplin și despre 
mulți alții. «Eroi, fantome, şoricei» e cartea unui scriitor care nu s-a temut să revină 
la motivele preferate (western, comedie burlescă) care a știut să le îmbogăţească, 
care a știut să dezvolte excelent teme noi (cea a filmului de groază, de pildă). Cartea 
lui Chimet respiră aerul prozei de bună calitate și de aceea ea se adresează nu numai 
acelora care iubesc imaginea de pe pinză, ci și celor care iubesc cuvintul. 


Ea 
Le 


ALR. 


APA DE COLO». 


MATINAL 


e 


nr. 2 
ANUL IX (98) 


revistă lunara 


de cultură 


EEE 819 s'E -AK 


Coperta I Coperta Iv 


CINEMA 


ANUL IX NR. 3 (99) MARTIE 1971 


Redactor şef: Ecaterina Oproiu 


MARGARETA PISLARU MIREILLE MATHIEU 
Marea absenta de la Brașov 71 Viitoarea prezentă la Braşov '72? 
(Foto: A. MIHAILOPOL (Foto: UNIFRANCE FILM) 


24 


DEZBATERI 


«Filmul românesc poate fi mai bun? Da! Poatel»— așa reiese din masa rotundă, 
de la 16 februarie a.c., la care au participat: Scriitorii: Eugen Barbu, Nicolae Breban, 

Al. lvasiuc, Titus Popovici; Regizorii: Liviu Ciulei, Andrei Blaier, lulian Mihu, Sergiu 
Nicolaescu, Gheorghe Vitanidis; Producătorii: lon Brad, prim-vicepresedinte al Comi- 
tetului de Stat pentru Cultură și Artă; Mircea Sintimbreanu, director general al Centrului 
National al Cinematografiei; Dumitru Carabát, director artistic la studioul «Bucureşti»; r 
Criticii: Ov.S. Crohmălniceanu, Ecaterina Oproiu, Valerian Sava, D.I. Suchianu. În sfirgit, | 
áí _ a—nnnuno——_m—— un 


EPOCA NOASTRÁ film-politic! 


«Puterea» și «Adevărul» — O epopee modernă — reportaj de Valerian Sava 
Filmul politic — A/. /vasruc 

Actualitatea: Stan și Bran, impostori — Radu Cosasu 

Însemnările unui spectator temperat: Dispariția comediei — Teodor Mazilu 
Sondaj în cine-univers: Unde poți vedea un film? — H. Dona 

TV la «Cinema»: Care sint filmele dvs. preferate? — sondaj întreprins de Oficiul de = 
studii şi sondaje al Radioteleviziuni: Grigore q 


OPINII filmul? 


Romulus Rusan întreabă: lubiti filmul, Grigore Moisil? 
Faţă în față: Andrei Blaier — Șerban Creangă: Criterii, criterii 

Cronica cineideilor: Filmul de ariergardă e necesar? — Ov.S. Crohmălniceanu. 

Publicul: Musical-ul la noi acasă — A/. Racoviceanu 

De ce? Tautologie — Radu Beligan 

Scuzati vá rog: Amoor — Mircea Muresan 

Confesiuni: Post-sincron — /rina Petrescu 

Dezacord: Cuvintul «incomprehensibil» — Valentin Silvestru «Haiducii». 
Film și muzică: Interludiu — Gelu /onescu un succes 


Ce filme ati face dacă ati fi producător? — Răspunde prof. dr. doc. C.Gh. Dimitriu de public 
PE ECRANE, FILMUL ROMÂNESC 


Lungmetrajul — «Haiducii lui Saptecai» — Petre Rado 
Documentarul — Un clasament și citeva pansamente — Călin Căliman 
Animatia: «Povestirile piticului Bimbo» — Florica Ichim 


PROFIL '71 


Actorii noștri: Gy6rgy Kovacs — portret de Malvina Urșianu. Interviu de Eva Sîrbu Îmi 
Mitologie XX — V-aţi gindit la ei? — Sanda Faur ~ iubesc 
Prim plan — Jacques Demy — Un american la Paris — Alice Mănoiu neimplinirile 
— Gene Kelly — Luceafărul dansului — D./. Suchianv 


ÎN DIRECT DIN 


Belgrad '71 — Am văzut cele mai bune filme — Mircea Alexandrescu 


TV 


Tele-eveniment — După 30 de ani 
Telecinemateca — Yoknapatawpha — Adina Darian 
Telesport — Valoarea evenimentului — A/. Mirodan 
Telesfirșit de săptămînă — My darling Clementine 


CINEMATECA 


Deneuve, 
preferata lui 
- Buñuel 


Secventa — Un musical travestit — George Littera 
Antologie — Filmele cu Fred Astaire 
Letopiset — Nadia Gray și destinul — /on Cantacuzino 


PANORAMIC ROMÁNESC '71 


Documentar — La cald — Mirel /lieşiu 
Mărturii de platou — Clody Berthola: «Má bucur, doar». 

Miniaturi subiective: Hortensia Georgescu, o poetă — A/exandra Bogdan 
Avanpremieră: «Serata» — Malvina Urșianu 

Ultimul tur de manivelă: «Printre colinele verzi» 

Microprofiluri: Dan Pita — Mircea Veroiu 

Foto (d) grame 


«Serata» 
` in 
avanpremieră 


41 017 


„Poporul nostru reahzează lucruri de admirat 
- care pot egala orice operă de artă - si care, 
într-adevăr, cer mult talent, multă sensibilitate. 
Acelaşi lucru îl ceremde la creatoru din dome- 
mul cinematografiei si, în general, de la crea- 


toru de artă“ 
y Nicolae CEAUSESCU 
intarea rostită la întîlnirea cu creatorii din domeniul cinematografiei 
Scînteia - 7 martie a.c. 


Pentru a răspunde acestui deziderat 
trebuie să răspundem prompt la întrebările: 


PUTEM FACE FILME MAI MULTE? 
PUTEM FACE FILME MAI BUNE? 


DA! 
se poate! 


Aşa reiese din masa rotundă 
de la 16 februarie a.c. 
la care revista „Cinema“ a avut cinstea să aducă 
față în față 


Scriitorii: Eugen Barbu, Nicolae Breban, Al. Ivasiuc, Titus Popovici. 
Regizorii: Liviu Ciulei, Andrei Blaier, Iulian Mihu, Sergiu Nicolaescu, Gh.Vitamádis. 


Producătorii: Jon Brad, prim-vicepresedinte al Comitetului de Stat pentru Cultură si Artă; 
Mircea Sintimbreanu, director general al Centrului National al Cinematografiei; 
Dumitru Carabát, director artistic la studioul „București“ 


Criticii: Ov.S. Crohmălniceanu, Ecaterina Oproiu, Valerian Sava, D.I. Suchianu. 
(pag. 10—17) 


„puterea“ 
ŞI 
„adevărul“ 


Scenariul: 


Un sentiment 
fundamental 


După evocarea genezei poporului 
român («Dacii şi «Columna»), urmată 
de momentul «Mihai Viteazul» («Că- 
lugăreni» şi «Unirea»), tripticul istoric 
inspirat de scenariile lui Titus Popovici 
se încheie cu un nou film în două părti 
Și ca toate titlurile anterioare ale sce- 
naristului — putem cita și «Străinul» 
şi «Setea» — noile denumiri se reduc 
la cite un singur cuvint: «Puterea» si 
«Adevărul» 

Un sentiment fundamental al epocii 
este de fiecare dată văzut în devenire, 
cu o rigoare dialectică și spectaculară, 
programatică. 

De data aceasta — pe fundalul revo- 
lutiei populare şi socialiste condusă 
de Partidul Comunist Român — eroii, 


rialului, decupajul regizoral supune 
totuși ampla și grava narațiune a lui 
Titus Popovici unei reale metamorfoze 

Ne-o va explica regizorul însuşi. 


Actorii: 


„Astăzi sintem 
tineri” 


O formatie forte a şcolii noastre ac 
toricesti: Mircea Albulescu, lon Be- 
soiu, Amza Pellea, Octavian Cotescu, 
Irina Gárdescu, Petre Paulhoffer, La- 
zár Vrabie, un tonus vivace, o cadentá 
in cascadá, cu accentele net marcate, 
pun în evidență pentru spectatorul 
de pe platou, de la primul tur de mani 
velă, sensurile multiple ale titlului «Pu- 
terea»: nu numai o autoritate cucerită 
prin luptă, ci şi o energie inepuizabilă, 
o inteligență activă, disponibilitate su- 
fletească, farmec 


Film politic fără polemică nu există 


nu mai puțin reprezentativi decit cei 
ai peliculelor anterioare, dar întruchi- 
pati alegoric de către activiștii unui 
comitet regional, sint surprinşi — pe 
parcursul a 20 de ani (1944-1965) — în 
citeva momente dramatice, eroice, dar 
şi cotidiene, dintr-un unghi realist. 


Regia: 


Depășind epicul 
tradiţional 


«Puterea» şi «Adevărul» vor fi o 
epopee modernă nu numai prin su- 
biect. Regizorul, Manole Marcus, a 
dovedit cu prisosintá — de la «Viaţa 
nu iartă» (realizat împreună cu lulian 
Mihu) pină la «Canarul şi viscolul» — 
că nu este un adept al epicului tradi- 
tional. Atent la factura aparte a mate- 


4 


O EPOPEE 
MODERNA 


De la o filmare la alta— la distantá de 
o zi — parcurgind drumul de la putere 
piná la adevăr, actorii îmbătrinesc 
cu 20 de ani. Dar, cum o cere tehnica 
filmărilor, a treia zi se revine, în acelaşi 
decor, la prima serie, cu machiajul 
schimbat: «Astăzi sintem tineri». 


Manole Marcus: 


UN FILM POLITIC 
CONTEMPORAN 


e Subiectivitate, 
deci pasiune 


e Incredere, 
deci polemica 


e Critică, 
deci romantism 


— Este prima dată cînd cinematografia 
noastră incearcă o privire de sinteză, 
analitică, asupra unei întregi epoci isto- 
rice. 


— «O epocă istorică», dar una con- 
temporană nouă. Pentru mine nu exis- 
tă adică o detașare netă de evenimente- 
le pe care le povestim. Nu putem încă 
să privim aceste evenimente cu acea 
obiectivitate care implică o anumită 
răceală — răceala manualului de isto- 
rie. Dar faptul că noi nu putem privi 
încă «obiectiv» aceste lucruri, faptul 
că anumite desfășurări de situaţii, anu- 
mite evoluții ale personajelor sau anu- 
mite stări psihologice poartă încă pen- 
tru noi o încărcătură subiectivă — 


reprezentind în esență angajarea es- 
tetică şi politică a autorilor, dă un plus 
de căldură scenariului si reprezintă 
pentru mine un foarte mare atu. A- 
cest film îl realizăm cu pasiune, fiindcă 
este vorba despre generația noastră. 


— După cite am înțeles din scenariu, 
incercati o imbinare a epicului cu un 
anumit gen de sondaj psihologic, ţineţi 
să porniţi de la prezent şi utilizați formu- 
la retrospectiei. Care este necesitatea a- 
cestei formule compozite? 


— Filmul începe în prezent si se 
termină în prezent. Paralel cu acest 
plan, la care se revine mereu, există 
o povestire referitoare la trecut. A- 
ceastă povestire din trecut nu este 
insă o retrospectie subiectivă a per- 
sonajelor, ci o naratiune informativá, 
a autorilor. Doar amintirea dragostei 
lui Pavel Stoian e un flash-back cine- 
matografic propriu-zis 


— De ce acele retrospectii informative? 


— Întrebarea e foarte justă si nu 
știu dacă răspunsul va fi suficient 
de clar. Ca să pot să justific stările 
de spirit din prezent, atit sociale cit 
si personale, era absolut necesar să 
știu cîte ceva din viața eroilor. Mai 
precis, să evoc contrapunctic, într-un 
moment dramatic, analitic, din pre- 
zent, citeva episoade de virf ale luptei 
şi activității sociale din tinerețea eroi- 
lor. De pildă, cînd Pavel Stoian, prim 
secretar al comitetului de partid, îşi 
dă seama că e depășit și că trebuie să 
se retragă, se evocă momentul natio- 
nalizării din 1948 — nu naţionalizarea 
în sine, ci starea psihologică de atunci 
a personajului, inteligența, vitalitatea, 
spiritul său viu. În acest mod par- 
curgem de altfel cronologic, însă se- 
lectiv, întreaga perioadă 1944-1965. 


— Dar film politic fără polemică nu 
există 


Nu putem să povestim aceste evenimente. 


In sfirsit, 
UN 


film politic! 


— Tocmai de aceea, scenariul lui 
Titus Popovici si filmul însuși nu 
eludează momentele dramatice, ve 
dem ceea ce a fost şi este fundamental 
pozitiv, dar şi greşelile și aspectele 
negative 


— În toate filmele pe care le-aţi fà- 
cut există o anumită detaşare parodică 
față de subiect 


— Da, dar în acest film mă simt 
condus de marele meu respect si 
de înțelegerea politică și omenească 
pentru această epocă pe care am cu- 
noscut-o bine, cu toate eforturile şi 
sacrificiile ei. Filmul va fi prezentat 
în anul în care celebrăm a 50-a aniver- 
sare a partidului nostru comunist 
El va avea mai degrabă un caracter 
romantic dar şi puternic realist. Decu- 
pajul va fi de maximă simplitate — 
nu însă un decupaj clasic, tip Holly- 
wood 1938, ci un decupaj simplu, 
în sensul unei mari accesibilitáti. Tin 
însă foarte mult și de data aceasta la 
ceea ce se cheamă limbaj modern: 
un stil lapidar, o anumită concentrare a 
materialului, contind pe simultaneita- 
tea de percepție a spectatorului educat 
din punct de vedere imagistic 


— Care vor fi elementele de interes 
general, ca expresivitate dramatică, in 
acest film despre viața unor activişti? 


— Filmul nostru conţine o polemică 
pasionantă între două stiluri de muncă, 
reprezentind două stiluri de viață E 
o poveste implicind destinul unor oa- 
meni, despre lupta dintre două men- 
talitáti, dintre două moduri de a face 
politică și a conduce o luptă care nu 
s-a terminat 


— Mereu în acțiune sau în polemică, 
eroii dumneavoastră sint tovarăşi, dar 


u obiectivitatea rece a manualului de istorie. 


si prieteni. Există un fond uman care-i 
leagă? 


— Mai mult, n-avem în acest film 
«personaje negative» si «personaje 
pozitive» Într-un fel, toți au dreptate 
deşi nu totdeauna. Oricum, nu există 
personaje demoniace. Chiar și cei care 
greşesc grav au o bună intenție ne- 
indoielnică. Ei au ieșit cu toții din 
închisoarea burgheză foarte puri, cu 
dorinta arzătoare de a face totul. 
pînă la sfirsitul vieții, pentru izbinda 
ideii de dreptate și libertate căreia 
îi închinaseră deja tineretea 


— Dar, în același timp, fiecare poartă 
stigmatul unui caracter 


— Evident, și apoi intervine rutina, 
intervine o anumită stabilitate, intervin 
automatismele care pe unii îi defor 
mează 


— În genere, o anumită evidență a 
caracterelor e obligatorie în filmul politic 


— Eu as vrea, totuși, să realizez un 
suspens permanent, să evit ace! «stig- 
mat» 


— În «Z», de pildă, e evident din prima 
clipă că judecătorul de instrucție este 
un pur şi un intransigent, că generalul 
este un perfid prudent dar crud, procu- 
rorul un las ş.a.md 


— Nu, eu vreau altceva. Vreau tot 
timpul o stare de surpriză în ceea ce 
privește evoluția personajelor. Nu tin 
să anticipez, nu doresc să-l las pe 
spectator să o ia înaintea mea cu 
foarte mult, iar dacă uneori o ia putin 
inainte — să nu fie totdeauna sigur. 


— Nu vreți, deci, sá renunțați la cine- 
matograful psihologic 


— Pe cit îmi va ti posibil 


Mircea Albulescu: 


CINE ESTE 
PAVEL STOIAN? 


— Pavel Stoian este un tip romantic, 
un om care nu ia lucrurile în uşor 
Le ia de multe ori foarte în grav, mai 
ales în relațiile cu ai săi. Este plin de 
amabilitate cu adversarii, dar dur cu 
tovarășii în care de altfel are incredere 
Stoian cunoaşte o perioadă de ascen- 
siune umană rapidă, fulminantă, cind 
este un personaj absolut fantastic — 
ca dovadă, e aproape idolatrizat de 
către cei din jur, datorită modului 
său de a fi si de a acționa. Apoi ajunge 
la momentul de culme, de maximá 
expansiune sufleteascá, de putere a- 
firmată, cind omul e radios, fericit. 
E singurul punct din biografia sa cînd 
e fericit — dar foarte fericit — ceea ce 


în film corespunde cu episodul na 
tionalizárii. Mai departe, lucrurile înce 
să se complice și personajul trebuie 
fie să se schimbe si să înțeleagă că, 
istoriceste, alte metode se cer, fie 
să greșească, fie si una si aita 

Tot cea ce face el, face însă cu 
convingere. Aceasta este principala 
lui calitate, care devine însă primul 
lui defect, cînd îl limitează la propriile 
lul idei 


lon Besoiu: 


CINE ESTE 
MIHAI DUMA? 


— Mult mai tinăr, Duma îl indrágeste 
pe Stoian, făcînd din el, la inceput 
un model. Dar reacțiile lor se interfe 
reazá permanent, ca ín acusticá, cu 
bucle, cu noduri — izbucnesc si con- 
flicte si puncte de vedere diferite. Mihai 
Duma este mai ponderat, mai putin 
violent, poate inclinat mai mult spre 
reflectie. Este predispus mai mult la 
ceea ce e nou, are valențe mai des- 
chise spre ceea ce vine din afara 
cercului de activişti, este dispus să 
creadă într-un intelectual ca Petrescu 
si, mai puțin suspicios, refuză gindul 
că acesta ar fi trădător. Are și o viață 
particulară mai normală, ceea ce îl 
completează ca om. Poate pare la un 
moment dat mai rigid decit unii, dar 
rigiditatea lui ascunde totdeauna o 
pauză necesară pentru un gind nou 


Suspens din confruntarea caracterelor 


lar credința lui, astfel născută, nu 
este lineará. El crede în Petrescu, 
dar nu crede în preşedintele gospo 
dăriei colective care este un demagog, 
un farseur și un linguşitor. Are deci 
intuiţia oamenilor de valoare, pe care-i 
sprijină, pe care-i caută 

Există și o replică. pe care tocmai 
am filmat-o: 

— A, promoția Duma! exclamă la 
un moment dat Stoian 


Amza Pellea: 


CINE ESTE 
LIVIU PETRESCU? 


— Face parte dintr-un grup de acti 


——- 
5 


visti, el fiind tehnicianul, intelectualul, 
În timp ce Stoian este un impulsiv, 
un temperament dezlántuit, Petrescu 
e mai închis în sine, poate un refulat, 
un meditativ. Nu spune decit ceea ce 
a verificat că este adevărat. Nu se 
lasă dus de sentiment si nici încintat de 
prima impresie. Din această aparentă 
lipsă de entuziasm, luată drept scepti- 
cism, apare şi situatia de conflict 
cu cei din jur. Fiindcă el are acea 
cinste profesională, cetáteneascá, co- 
munistă care, la un moment dat, îl 
obligă să arate că, din punct de 
vedere tehnic, şantierul inițiat nu este 
posibil. Ceilalți, furati de entuziasmul 
pe care-l cunoaștem si care a fost al 
acelor vremuri, deschid totuşi şan 
tierul. iar Petrescu cade victimă 
acestui entuziasm de suprafață și 
plăteşte pentru un timp cu libertatea 
opinia şi atitudinea sa, ajungind la 
muncă forțată pe șantierul împotriva 
căruia se ridicase. Dar viața demons- 
trează că Petrescu a avut dreptate. 
Tocmai prin acest traseu sinuos, per- 
sonajul este captivant: ráminind piná 
la urmă profund atașat cauzei, el nu 
face nici un fel de rabat de la ceea ce 
îi dictează constiinta 


Proces în trei 


„SÎNTEM TOŢI 
NIŞTE ROMANTICI" 


Reporterul: Petrescu e un tehnician 
limitat? 

Amza Pellea: Nu, nu consider. El 
s-a îndrăgostit, s-a căsătorit cu știința. 
Asta-i tot, De aceea îi și spune lui 
Stoian: «În problemele construcției 
există un singur criteriu — al adevăru 
lui ştiinţific» 

Mircea Albulescu: Remarci că nici 
unul nu spune vreo vorbă rea despre 
personajul lui? 

Amza Pellea: Petrescu e un personaj 
aparte. 

Reporterul: Poate un visător? 

Amza Pellea: Bineinteles, însă îi e 
ruşine să o arate. 

lon Besoiu: Dar să ştii că toți sint 
nişte visátori Toti sint nişte roman- 
tici 

Mircea Albulescu: De asta şi greşesc. 

Amza Pellea: Toţi au același ideal 

Mircea Albulescu: Sint plecați, îm- 
preună, pe o idee generoasă de revo- 
lutie. 


interferente 


Amza Pellea: lar Petrescu spune 
foarte frumos, în final: «Asa au 
fost împrejurările, am greşit si eu, a 
greșit si tovarășul Stoian si amindoi 
am avut dreptate. important este ca 
acum putem deschide cu adevărat 
șantierul.» 


Opinia machieuzei: 


TOTUL E UMBRĂ 
SI LUMINĂ 


— După 20 de ani, v-aţi gindit să-mi 
luați şi mie un interviu, ne spune lon 


wke 
e N $ 
vi 


Convingere 


Aurelia. La acest film, sînt actori pe 
care-i cunosc de cînd erau în institut. 
Le știu aproape fiecare rid nou apărut 
pe față, le cunosc mimica, le cunosc 
marotele, le cunosc gesturile. 


— Cum se prezintă Mircea Albulescu 
la masa de machiaj? 


— Mircea Albulescu are o față ro- 
tundă, cu o musculatură foarte fermă 
E greu de «slăbit». Pentru asta, a 
fost rugat să depună eforturi personale 

— A reuşit? 

— În parte da, în parte tot eu trebuie 
să ajut, prin umbre. Astăzi, în cinema- 
tografie în special, liniile nu există 
Totul trebuie să fie pe umbră şi lu- 
mină. În rest, Mircea are mustata lui 
proprie, pe care i-o albesc numai, 


N, 


Li 


e jj 
P 
a yu / 


„d 


Gind nou 


tot filmul-polhtic 


părul — la fel. Ochii însă trebuie să-i 
rămină mereu aceeași. 

— Dar Amza Pellea? 

— Amza este un actor cu o față 
foarte mobilă. Îmi este foarte uşor 
să lucrez cu el. Şi întinerirea lui se 
tace lesne. Maturizarea mai greu, din 
cauza gesturilor lui foarte tinere. 

— lar lon Besoiu? 

— La Besoiu nu am probleme de 
machiaj. Este numai o maturizare sim- 
plă. Are o față slabă, cu riduri foarte 
aprofundate. Eu găsesc că personajul 
lon Besoiu-Duma este foarte bine 
ales. Pentru că el are flacăra și bună- 
tatea omului care vrea să domolească 
taurul plin de frenezie. 


Valerian SAVA 


Sy 
N 


y A 


Mio 


Scepticism? 


Minciuna 
este 
totdeauna 
barocă; 
numai 
adevărul 
poate 

fi simplu 
si direct. 


Am văzut «Z», film manifest politic, puternic, cu ritm decis 
si am avut satisfacția cea mai umană: a victoriei, fie si provi- 
zorii, a dreptății, a umilirii celor puternici şi abuzivi. Trebuie 
să recunosc efectul extraordinar pe care mi-l produce între- 
barea seacă și egalizatoare a tinărului judecător de instrucție, 
pusă fiecărui inculpat de seamă, binecunoscut dinainte: 
«Numele, prenumele, profesiunea», prin care se aboleau ran- 
gurile şi ofițerii incriminati erau puşi în situația umilitoare de 
a-şi spune numele. În faţa justiției abstracte, evidenţa trebuia 
reinventată și cei răi, oricine ar fi fostei, urmau să fie pedepsiți. 
Ciudat este că senzaţia nu dispare, cel puţin în cazul meu. 
Nicicind în deznodămint «cei drepti» sint pedepsiti, iar vino- 
vatil scapă cu «mustrări» în interiorul instituţiei, justiția nu 
se realizează. Mi-a rămas in minte doar faptul că odată, cel 
puțin odată, cineva, un tînăr judecător a pus deasupra princi- 
piul justiţiei, decis să-l ducă pină la capăt. Probabil că emoțiile 
noastre ascultă şi ele, sau poate numai ele, de o lege a impo- 
sibilitátii întoarcerii, dacă adevărul a fost dezvăluit chiar pentru 
o singură secundă și a fost mărturisit. Numai minciuna trăiește 


o dinamică a creșterii detaliilor, ca să-și ascundă lipsa de sub- 
stantá. Minciuna este totdeauna barocă, chiar cind e simplistă, 
grosolană, însetată de nevoia concretului care-i dă trup. Îmi 
aduc aminte că am citit undeva relatarea unor procese cu acu- 
zaţi inocenți cărora li se puneau în circă prea multe păcate din 
cauză că nu aveau niciunul sau adevăratul motiv nu era dez- 
văluit pentru că nu constituia de fapt o vină. Din acest joc al 
adevărului şi minciunii, nu numai în cazul unui film în jurul 
unui proces, filmul politic are un stil al său: dur, direct, fără 
exces de tehnică, fără gáselniti, fie ele și subtile, uneori (vá 
amintiti de «Procesul de la Niirnberg») aproape fără mișcare. 
Şi asta și pentru că, in fond, oricit ar ti intinit complicate, rela- 
tiile sociale surprinse sub unghiul lor politic, adică de acţiune, 
au ceva din simplitatea unui plan. 

Mai există un tip de film politic, de sinteză politică sau meta- 
foră politică generalizatoare, care-și poate complica uneori 
forma, insă îşi păstrează duritatea si, pînă la urmă, stricta eco- 
nomie de mijloace. Am numit filmele lui Buñuel de care vom 
vorbi în curind. 


Al. IVASIUC 


Romulus 
Rusan 
întreabă: 


care sin 
veaetele 


noastre? 


e Vedetele societății feudale : 
cavalerul şi sfîntul. 

e Vedetele de azi : 
actrita şi savantul. 

e Filmul cu cei mai multi spectatori : 
întoarcerea de pe lună. 


— Într-o emisiune de televiziune ati spus că televiziunea transformă 
pe vedete în savanți si pe savanți în vedete. Ati vrea sá ne precizati ce-ati 
vrut să spuneți despre aceasta, și anume ce credeți asupra rolului sa- 
vantului ca vedetă? 


— Noţiunea de vedetă mi se pare că e recentă, dar eu cred că, cu mijloace 
variate, adecvate societății respective, fiecare structură socială îşi are vedetele 
pe care le preferă. Vedeta nu e, cum s-ar părea că o arată numele, numai cineva 
care e văzut, ci cineva care s-ar părea că reprezintă idealul unei societăți 
Mi se pare, de exemplu, că vedetele societății feudale erau cavalerul și sfintul. 
Evident, acei mai puțin norocoși nu puteau să fie ridicați la rangul de cavaler, dar 
căutau ca în viața lor să realizeze cît de cît virtuțile şi mai ales viciile sfintului 

Tot astfel, societatea capitalistă avea ca vedete pe inginer si pe bancher. Si 
una și alta din aceste situații putea fi atinsă de către omul care s-a făcut pe el 
însuși (self made man) si care prin calitățile și defectele lui pleca de jos pentru 
a ajunge un mare inventator sau un mare financiar. 

Revoluţia tehnico-stiintificá face ca astăzi cele două vedete să fie actrița de 
cinematograf și omul de știință. Despre actrița de cinematograf trimit pe cel 
dornic de o informaţie mai amplă la interesantul eseu sociologic publicat de 
Ecaterina Oproiu sub titlul «Un idol pentru fiecare». Despre savant, ca vedetă, 
nu știu să se fi scris un studiu de aceeași valoare, dar e interesant să mentionez 
lucrul următor: în S.U.A., în perioada 1955-1975, numărul locurilor de ingineri 
trebuie să se dubleze, cel al fizicienilor trebuie să se tripleze, iar cel al matemati- 
cienilor trebuie să devină de 14 ori mai mare. (Vă daţi seama ce înseamnă de 14 
ori mai mare? Înseamnă că, de la lungimea unui deget, care are cam 10 cm., 
se ajunge la un metru și jumătate!) 

Nu e de mirare, deci, că atitia oameni vor să devină cercetători ştiinţifici şi că 
titlul de academician este atit de apreciat chiar și de cei care îl au. (Mi se spunea 
chiar, acum cîțiva ani, că idealul unei fete destul de cuminţi este să se mărite 
cu un academician). 

De altfel, într-o societate organizată, singurii oameni care pot face frică sint 
savanții. Lor nu li se poate opune nimic. 

Aşa încit, astăzi, avem două tipuri, ca întotdeauna. În Evul Mediu, sfintul 
făcea frică cu perspectivele vieții de apoi, dar cavalerul îndulcea viața prin po- 
veștile menestrelului. 

Astăzi omul de ştiinţă creează frica de distrugerile bombei atomice si de 
indiscrețiile calculatoarelor electronice... 

Despre actrița de cinematograf nu mai e nevoie să vă povestesc eu, rolul îi 
revine revistei dvs... 


— Nu credeți că e o deosebire între savant și actriță, și că deosebirea 
constă în faptul că publicul larg e interesat de toate intimitátile actritelor 
de cinema, în timp ce arareori aflăm ce mănîncă un om de știință sau de 
ce s-a despărțit de o femeie ca să iubească pe alta? 


— Nu cred că omul de știință e prin firea lui mai discret, dar cred că el pune 
accentul pe alte împrejurări ale vieţii, şi anume pe cele la care tine mai mult 
şi care sint constituite din înseși descoperirile lui. Nu-i totuși obișnuit să po- 
vestească modul cum a ajuns să facă aceste descoperiri. De altfel, să nu uităm 
că nici actrița de cinema nu povestește cit de des se îmbolnăvește de guturai 
sau de pneumonie din cauza căldurii reflectoarelor si curentului dintre decoruri... 


— Dar atunci cînd savantul începe să facă pe vedeta? 


— Eu nu ştiu ce-i adevărat din ce-a povestit D-na Barnard despre soțul său, 
dar mi se pare că lucrurile întrec orișice reclamă făcută unei vedete de cinema- 
tograf. 


— Există și un vedetism pozitiv al savantului? 


— E fără îndoială că nu cred ca vreun film sá fi avut atitia spectatori citi a avut 
transmiterea coboririi pe Lună, nici ca încordarea privitorului la vreun film să fi 
ajuns la intensitatea celor care se îngrijorau, timp de citeva zile, de întoarcerea 
astronautilor în pericol. 

De asemenea, îmi aduc aminte de entuziasmul pe lume stirnit în 1957 de sput- 
nikul sovietic. La cîteva zile după lansarea lui, am găsit la Atena un bar care ¡si 
şi schimbase numele în «Sputnik-bar». De asemenea, nu trebuie uitat că Einstein 
primise invitația de a deveni regele unui trib de negri... 


— Nu vi se pare cumva că televiziunea a jucat un rol prea mare în 
promovarea savantului ca vedetă, în zilele noastre? 


— Este incontestabil că televiziunea joacă rolul de a stabili contactul pe pian 
uman între omul de știință și marele public. Pe de o parte, omul de ştiinţă e pus 
să-și expună părerile în multe probleme general-umane. Pe de altă parte, înseși 
preocupările lui au început să intereseze marele public. Imaginati-vá că televi- 
ziunea ar fi putut da în direct salvarea acelor țărani muscati de un lup turbat si 
vindecati de către Pasteur! Ar fi fost desigur o emisie care, mai mult decit faptul 
aflat din ziare, mult mai mult, l-ar fi pus pe Pasteur în contact cu întreaga ome- 
nire. Astăzi, laboratoarele spectaculoase ale unor fizicieni, chimişti, medici sau 
biologi, şi chiar odáile de lucru mai puțin spectaculoase ale unor matemati- 
cieni, încep să fie cunoscute de marele public... 


— Socotiti că această lipsă de spectaculozitate a odáilor de lucru îi 
face pe matematicieni să fie filmati în centrele de calcul? 


— Întrebarea e pusă cu schepsis... 


actorii 
nostri 


Mai înainte de a-l vedea pe scenă, auzisem despre 
el ca despre un fenomen. 

L-am văzut apoi în Kossuth. 

Era într-adevăr. 

Cu atit de mult har încit ar fi putut să nu fie si 
superb, atit de superb că ar fi putut să nu aibă atita 
talent, cu atit de mult farmec scenic, încît celelalte 
calități păreau de prisos. 

Şi o vibraţie a gindului, o eleganţă a mișcării, o 
voce — cultivate toate la școala Marelui Teatru. 

Fiecare dintre aceste calități mai fericesc pe cite 
un muritor, toate laolaltă dau exemplarul de mare 
lux, care marchează mai mult decit o generaţie 
de actori. 

Un asemenea exemplar este Kovács György. 

Şansa unei cinematografii de a-l avea este mare. 
Numele său ar putea să strălucească pe genericul 
oricărui mare film al lumii, iar prezența sa ar inno- 
bila orice peliculă. 

Pe vremea cind Visconti căuta printre vedetele 
a două continente pe Prințul Salina, mă gindeam 
cit de relative sînt toate în această artă, de vreme 
ce el, Visconti, nu ştia că undeva, într-un teatru de 
provincie din România, se afla cel mai autentic 
interpret pentru acest rol. 

Şi pentru cite altele! 

Dar iată, că ceea ce ignoră Visconti și alţi zei ai 
cinematografiei universale, ne stă atit de la inde- 
mină nouă, cineastilor români. Să fim conștienți 
de această șansă Bucuria de a-i fi scris un rol si, 
mai apoi, de a-l avea interpret în «Serata», o con- 
sider una din împlinirile carierei mele. 


Malvina URSIANU 


În viaţa de toate zilele, in casa de toate zilele, la Tirgu Mureș.. 


fişă aproape personală 


György Kovâcs s-a născut la Cluj, la 22 tebruarie 
1910. După bacalaureat párintii hotărăsc că trebuie 
să devină medic, iar el hotărăște că trebuie să 
devină actor. «După cinci ani în care m-am ocu- 
pat cu tot felul de lucruri, am sărit în apă și 
de atunci încerc să înot.» Omul care l-a ajutat 
«să sară în apă» era Imre Kádár, directorul teatrului 
din Cluj, care a avut buna inspirație să adune la 
ora aceea toți tinerii talentaţi din Cluj, cu sau fără 
studii superioare, și să formeze un teatru, care 
avea să devină în scurt timp unul din cele mai 
bune din țară. 

Debutul scenic se produce în 1933, cu rolul croi- 
torului din piesa «Pui de vultur» de Rostand. 

„Peste doi ani, joacă rolul principal din aceeași 
piesă 

Peste alți doi, rolul lui Maeternich 

Prima carieră, cea clujană, mai ales în prima ei 
perioadă, este foarte bogată: 150 de roluri 

In 1946, Gyórgy Kovács trece la teatrul proaspăt 
infiintat la Tirgu-Mures, dar multá vreme face na- 
veta între scena clujaná și cea din Tîrgu-Mureş 
Din 1956. naveta se complică cu încă o rută: Bucu- 
resti studioul Buftea. Din 1948, György Kovács 
este și profesor la Institutul de artă teatrală din 
Tîrgu-Mureş 

O carieră de 38 de ani, 200 de roluri în teatru şi 
in film 

De la Tartuffe la Romeo, de la Cyrano la 
Satin din «Azilul de noapte», de la Astrov din 
«Unchiul Vania», la Trigorin din «Pescárusul» si 


Lucifer din «Tragedia omului». Apoi ofiterul in 
«Titanic Vals», Ciolac în «Arcul de triumf», rolul 
principal în «Moartea unui artist», rolul principal 
in «Act venețian» şi multe altele, pe care Gyórgy 
Kovács nici nu le mai numeşte pentru că, spune el, 
nu cantitatea contează, ci calitatea. «Poate că e 
un lucru banal, dar se știe că leoaicele nasc 
foarte rar şi atunci cîte un singur pui, dar acela 
e leu». 

Cariera cinematografică începută în 1956 cu 
«Citadela sfărimată» în regia lui Marc Maurette, 
întreruptă 9 ani și reluată cu «Pădurea spinzura- 
tilor», în regia lui Liviu Ciulei, nu este nici ea o 
demonstrație de cantitate 

După «Pădurea spinzuratilor» (1965) nu au 
mai urmat decit: 

«Runda a șasea» — regizor Vladimir Popescu- 
Doreanu (1965); 

«Procesul alb» — regizor lulian Mihu (1965); 
«Serbările galante» — regizor René Clair (1966); 
«Fantomele se grábesc» — regizor Cristu Polucsis 
(1966); 

«Dacii» — regizor Sergiu Nicolaescu (1967); 

«Mihai Viteazul — regizor Sergiu Nicolaescu 
(1969); 

«Serata» — regizor Malvina Urșianu (1970). 

Deşi n-a jucat decit în 9 filme, de fiecare dată și 
în fiecare din ele, prezența lui György Kovács pe 
genericul filmului e un act de inspirație regizorală, 
iar în film, o sărbătoare, indiferent de importanța 
sau întinderea rolului. 


Y 


— a a 


— Cînd aţi jucat ultima oară pe 
scenă? 

— Acum doi ani în „Act venețian". 

— Nu vá e dor de scenă? 
— După o carieră de 38 de ani? 
După aproape 200 de roluri? 

— Trebuie să ştiţi că viața unui 
actor e făcută mai mult din roluri 
nejucate. Şi cel puţin la mine, visul 


-şi visarea au avut o mai mare semni- 


ficaţie decit munca îndeplinită. Rolu- 
rile. acumulate în decursul anilor 
devin trecut și amintire și — cre- 
deti-má — rolurile interpretate te 
părăsesc aproape pe neobservate. 
Mă preocupă insă mult mai mult 
acele roluri pe care le-am dorit, 
pentru care m-am pregătit luni la 
rind — ori în realitate, ori în gind — 
şi care, dintr-un motiv sau altul, 
nu s-au realizat. Mă simt foarte 
legat de neimplinirile mele, care de 
altfel iţi pot da și satisfacţie: te 
fereresc de căderi și astfel poţi sá 
spui, dacă vrei — poate că ăsta ar 
fi fost rolul cel mare, Și cite nu sint 
dintr-astea, pe lingă care am trecut, 
ireversibil şi irecuperabil. 

— Bine. Vorbiţi-mi atunci despre 
cariera dumneavoastră netrăită. Des- 
pre rolurile nejucate. Despre tot ce 
începe cu: nu. 

— Nu am jucat „Othello”, pentru 
că mult timp nu s-a găsit un regizor 
care să-l pună în scenă. După cea 


Ligurio (1950) 


venit la noi Mordvinov și l-a jucat, 
s-au găsit regizori, dar tocmai atunci 
s-a auzit că Laurence Olivier se pre- 
gáteste pentru acest rol şi s-a spus 
că nu mai are rost să-l! jucăm şi noi, 
din moment ce îl joacă cu succes 
Olivier, la Londra... Nu am jucat 
„Richard al lll-lea”, pentru că s-a 
spus că este inutil să ne chinuim, 
din moment ce tocmai se face un 
foarte bun film englez... Nu am 
jucat „Hamlet”, pentru că mi s-a 
spus că toate actrițele care ar fi 
putut juca rolul reginei sint prea 
tinere. Au trecut ani, şi am fost 
refuzat cu motivul că toate Ofeliile 
posibile sint prea bátrine... Nu am 
jucat „Henric al IV-lea” de Piran- 
dello, pentru că cei trei regizori 
din teatrul nostru au considerat că 
nu au ce comunica cu această piesă... 
Sint convins că acum ar avea, pen- 
tru că între timp s-a pus în scenă la 


CT Art iii (UP a ea A Y 


EI prod 


realitate 


Cyrano (1960) 


- 


Helsinki, de către un regizor bucu- 
reştean și faptul i-a inspirat, proba- 
bil... Cind am pregătit şi aproape 
știam rolul titular din „Romulus 
cel mare” de Dúrrenmatt, regizorul 
David Esrig, care trebuia sá-] puná 
in scenă, a venit la teatru și după ce 
a văzut citeva spectacole, a declarat 
foarte sincer că nu are o mare 
parte din distribuţie. Am înţeles 
si prețuit exigenta lui. Numai dile- 
tanţii nu simt riscul unei distribuții 
greșite... „In amurg” de Hauptmann 
semăna prea mult cu „Moartea unui 
artist”... „Incident la Vichy” — pe 
care am vrut să-l pun în scenă — 
semăna prea mult cu „Profesorul 
Mamlock”, îar la rolul principal din 
„După cădere” de Miller, jucat la 
teatrul din Cluj, a trebuit să renunţ 
din cauza unei obligaţii de film (care 
pină la urmă nici el nu s-a realizat). 
Vedeţi, cred că n-am greşit, spunind 
că neimplinirile sint partea impor- 
tantă a vieţii unui actor. Despre 
rolurile jucate n-aș fi putut vorbi 
atit.. Ce n-ai jucat rămîne singura 
retrospectivă posibilă pentru un 
actor al cărui material este însuși 
trupul lui. Nervii. Inima. Creierul. 
Sufletul. 

— De ce v-aţi ales tocmai această 
meserie, Gyârgy Kovâcs? 

— “Cind mi-am ales-o, încă nu 
ştiam că această profesiune poate să 
devină, o dată, meșteșug. Am consi- 

, 


derat-o bucuria jocului. Așa o simt 
si astăzi. Tocmai pentru aceasta 
cred că e o nedreptate cînd, fie pe 
scenă, fie pe ecran, ţi se refuză 
această șansă de a juca. Nici nu în- 
teleg cum se poate răpi posibilitatea 
de a crea unor actori care o viață 
întreagă s-au străduit să înveţe ceva 
din această meserie pe care niciodată 
n-o poți cunoaște la perfectie. Ştiu 
că teatrele noastre sint pline de 
talente tinere excepţionale, în stare 
să reprezinte în lumea întreagă 
teatrul românesc contemporan. Dar 
pentru asta e nevoie oare ca gene- 
rațiile mai puţin tinere să dispară 
de pe scenă, să moară, in viață fiind? 
Sint convins că în toate domeniile 
vieţii, şi în teatru şi pe ecran, vom 
avea totdeauna noi şi noi talente 
tinere. Cred însă că pe adevăratul 
artist, indiferent de virsta lui, tre- 
buie să-l cultivi neintrerupt, cu 


¿AA aa 


Astrov (1963) 


ARAS 


EF 


"orice preţ, si să nu-l impiedici să 


creeze; fiindcă, pentru el, nu e 
niciodată prea tirziu, el este, poate, 
capabil să dea ceva extraordinar 
atita timp cit trăieşte. Nu sint con- 
vins de faptul că măsura cea mai 
bună, pentru creaţiile la o virstă 
înaintată, ar fi de a-l revoca pe actor, 
de a-l alunga de pe scenă, numai 
pentru motivul că părinții săi s-au 
iubit cu 20—30 de ani mai devreme 
decit se cere. Miine se va spune oare 
că numai artiștii născuţi foarte 
aproape de timpul nostru au voie să 
picteze, să sculpteze, să compună 
muzică, să scrie? Sper că nu. 

— Ce v-a atras către film, atunci, 
în 1956, cînd aţi primit să jucaţi 
rolul lui Matei Dragomirescu în 
„Citadela sfárimatá”? 

— La primul film te gindești 
întotdeauna că de acum înainte vei 
cuceri toate premiile și cu tine va 
incepe renașterea cinematografiei. 
De la amatori, pină la profesioniști, 
toţi începem cu acest gînd, Pentru că 
în ,modestia” noastră binecunoscută 
nu dorim mai puțin decit să cucerim 
lumea și să devenim, încă în viață, 
nemuritori... Trebuie să treacă foarte 
multă vreme, pînă cind afli că spre a 
sluji această artă mult blestemată, ai 
nevoie de multă dragoste și putere 
de dăruire. Mai ales dacă ne gindim 
că apartinem unui domeniu în care 
toată lumea se pricepe. 

— Şi totuși ati rămas în cinemato- 
grafie. Asta înseamnă că iubiţi 
filmul? 

— Nu l-as face dacă nu l-aș iubi. 
Nimic nu se poate face fără dragoste. 
Numai că puterea de a iubi are și ea 
limitele ei. 

— Îmi aduc aminte, la „Serata”, 
eram pe platou în ziua cind se 
turna discursul dumneavoastră în 
fața invitaţilor. E o scenă lungă, 
pe care o jucaţi în faţa aparatului de 
filmat, ca în faţa unei mulțimi. 
M-am gindit atunci încă o dată, la 
singurătatea actorului de film... 

— Această singurătate o trăieşti 
şi pe scenă. Prezenţa unuia sau mai 
multor parteneri nu înseamnă și că 
s-a creat acel gen de legătură care 


Doctorul (1968) 


să-ți suprime singurătatea, Atita 
doar că, pe cind la film trebuie să 
te supui total concepției regizorului, 
pe scenă, tu ești acela care, peste 
intenția regizorului şi a gindirii 
scriitorului, timp de 2—3 ore, 
trebuie să fascinezi publicul prin 
însăși prezenţa ta. Dar singur eşti 
întotdeauna. 

— Ce consideraţi a fi foarte 
important pentru cariera unui actor? 

— Norocul. 

— Si talentul? 

— Íl ai sau nu-l ai. (Au spus-o 
alții). 

— Şi dacá-l ai, ştii, simţi că-l ai? 

— Sigur. Dar aici lucrurile sint 
mai complicate, pentru că şi dile- 
tantii cred că au talent. Ei însă — şi 
ei alcătuiesc majoritatea — s-au 
strecurat pe cărări nevăzute în 
mijlocul profesioniştilor, şi puterea 
lor este nebănuit de mare. Sint 


__ foarte legaţi intre ei, au intotdeadha 


aplauze la momentul potrivit sau 
cerut și, la fel ca morfinomanii, dacă 
cel mai apropiat se află la sute-de 
kilometri, se: găsesc şi se ajută, gata 
oricind să fabrice și să răspindească 
teorii așa-zis artistice, gata în orice 
clipă să nege tot ce s-a făcut înainte. 
Sint ca un flagel și este absolut impo- 
sibil să te ferești de ei. 

— Dumneavoastră, care ati întil- 
nit atit de des succesul, si pe scenă, 
şi în film, ce părere aveți despre el? 

— Succesul e un lucru important 
în cariera unui actor — ca gi în viaţa 
oricărui om. Ar fi o minciună să 
spunem că nu ne interesează. Dar 
— drept să vă spun — nu mai știu 
ce înseamnă „succes” în domeniul 
nostru. Dacă un spectacol prost, 
cu `o presă corespunzătoare, se 
joacă de 150 de ori, cu săli arhipline 
şi cu aplauze, asta inseamnă succes 
sau cădere? Dacă un film prost, cu 
o presă bună, are zilnic numai o 
sută de spectatori, inseamnă cădere 
sau succes? Din păcate, aplauzele, 
unul dintre semnele succesului, şi-au 
pierdut creditul, deoarece, de cele 
mai multe ori, cind actorul se apro- 
pie de ușa prin care va părăsi scena, 
publicul bate din palme. Deși noi, 
actorii, îndrăgim această muzică, 
totuși, poate că o tăcere de citeva 
clipe ar însemna mai mult decit 
acest zgomot, obişnuit in secolul 
aplauzelor. 

— Vi s-a întimplat vreodată sá vá 
fie frică de un rol, de fapt de o 
întilnire cu publicul? 

— Da. De fiecare rol şi in fiecare 
seară. 

— Şi care e leacul? 

— După citeva minute frica dis- 
pare singură. Mai ales dacă ai norocul 
ca partenerul principal, care e publi- 
cul, să joace bine în seara aceea. 
Atunci ești salvat. 

— Şi dacă nu? 

— Aştepţi partenerul din seara 
următoare. Dar asta nu e specific 
numai pentru noi, actorii. Si în viața 
de toatezilele se întimplă ca partene- 
rul să nu răspundă. Şi atunci aștepți... 


e Î răim 
„copia 
cc 
standard 


4 
Vietii 
noastre... 


— $titi că ne place să spunem 
adesea: „acum știu ce trebuia să 
fac". Ce-afi face, dacă s-ar putea 
s-o luaţi de la capăt? i 

— Viaţa noastră nu e făcută din 
mai multe „duble”. Nu ai din ce să 
alegi... Dar chiar dacă ar fi așa, nu 
cred că aș face altceva sau altfel. 
Poate că „muzica” filmului ar fi alta. 
Poate că ceea ce a ieșit prea violent 
alb-negru ar fi Eastmancolor. Poate 
că după atitea prospectii, unele 
episoade s-ar juca in alt peisaj și alte 
decoruri. Si poate chiar genericul 
ar fi altfel. Dar ceea ce rămine, 
ar fi fotogramá cu fotogramá la fel. 
Acceptind succese şi căderi, tot aşa 
ar fi, pentru că nu există „refacere”, 
Noi trăim „copia standard” a vieții 
noastre. Cum spune Arghezi? „Puii 
mei, bobocii mei, copiii meil] Aşa 
e jocul! ÎI joci în doi, în treil ÎI joci 
în cite citi vreil Ardesl-ar focul”, 


E. s. 


E,