Revista Cinema/1990 — 1998/010-CINEMA-anul-X-nr-7-1972

jè cultură 


COPERTA | 
Carmen STRUJA, o prezență agrea- 
bilă în filmele noastre de aventuri la 
munte şi la mare 


COPERTA IV 

Susan HAMPSHIRE. (alias Fleur For- 
syte), o actriţă pe care am dori s-o 
vedem și pe marile ecrane 


CINEMA 
Anul X, Nr. 7 (115) iulie 1972 


Redactor șef: Ecaterina OPROIU 


Foto: A. MIHAILOPOL Foto: RANK ORGANISATION 


EDITORIAL 


Telul suprem 
FILMUL ROMÂNESC ÎN DEZBATERE 


Contemporaneitatea personajului istoric, 
anacronismul personajului contemporan — Mircea Alexandrescu 


OPINII 


Faţă în față cu... 

Geo Saizescu: Comedianţii, aceste flori rare — interviu de Alice Mănoiu 
Confesiuni 

Pelicanul, pasăre măiastră — Irina Petrescu 
Spectator incomod 

Eu nu dau interviuri — Alexandru Stark 
Confesiunile unor copii ai secolului 
Nae, Luvrul și incidentele — Radu Cosaşu 
Dileme 

Firul cu plumb — Ana Blandiana 

Istoria patriei și filmul 

Nicolae Milescu — Virgil Cândea 

Film şi literatură 

Leul-oiță — Gelu lonescu 

Să nu mă pun eu pe făcut filme! 
Dragoste de robot — lon Băieşu 


STAGIUNEA '71—'72 


Documentarul 

Revirimentul unui gen — Valerian Sava 

Microsondaj 

leri, azi, mîine... — răspund: Mirel Ilieşiu, Titus Mesaroş, 


Erich Nussbaum, Jean Petrovici 


PSIHOLOGIA VACANȚEI 


Vacanţa, zăpușeala, filmele — Teodor Mazilu 

Mai puţină genialitate — H. Dona 

Visul unei nopţi de vară — Magda Mihăilescu 
Repertoriul pentru odihnişti — D.I. Suchianu 

Fără sezon — Mihai Duţă 

Repertoriul, între cultură şi comerţ — Florian Potra 


PROFILURI 


Actorii noştri 

lon Besoiu: «Mi-ar fi plăcut să lupt pe baricadă» — interviu de Eva Sirbu 
Ei despre ei 

Cum poți deveni Claude Lelouch 


Antologie 

Un mare cîntăreț român — Viorel Cosma 

Mari actori 

Spencer Tracy — Maria Aldea 

FESTIVALURI 

Teheran: Sub semnul iedului înaripat — Anda Boldur 
Veneţia: Veneția lumii — Geo Saizescu 
TELEVIZIUNEA 


Telesfirșit de săptămînă 

Colecţii și colecționari — Călin Căliman 
Teleeveniment 

Extrasul de timp — Belphégor 
Telesport 

Ante-meciul — Al. Mirodan 
Telecinemateca 

O stagiune non-stop — Adina Darian 


CINEMATECA 


Ospăţ à l'italienne — Romulus Rusan 
Fără cinematecă nu există o cinematografie națională 
(Simpozionul Federaţiei Internaţionale a Arhivelor de filme) 


Panoramic românesc '72; Pe ecrane; Cinerama; Curier; Meridiane etc. 


Din sumar: 


Un 
personaj 
contemporan 


Un documentar 
de zile 
mori 


Să-i dăm 
D.D.F.-ului 
ce-i al D.D.F.-ului 


«Binecuvintaţi animalele...» 


rE 


E 

Zina Ş 

Margareta Pislaru =" 
şi o duzină de Năici A 


LE 
«Veronica» 


Us 
zabe 
LaO . 


Angela Davis 


EI, 
Marele 
Bătrin 


«Nu trebuie să uităm nici un moment că mai presus 
de orice se află omul; dezvoltarea lui multilaterală 
trebuie să stea în centrul tuturor preocupărilor 
partidului nostru, trebuie să fie țelul suprem al so- 
cietății noastre socialiste. În cadrul Conferinţei Na- 
tionale ne preocupăm intens de creșterea bogăției 
naţionale, dar nu trebuie să uităm că cea mai mare 
bogăţie o reprezintă omul; el este făuritorul tuturor 
bunurilor materiale și spirituale, de el depinde 
înaintarea cu succes a patriei noastre pe calea so- 


cietății comuniste». 


NICOLAE CEAUȘESCU 


(din raportul prezentat la Conferința Naţională a 
Partidului Comunist Român — 19 iulie 1972) 


Telul suprem 


României Socialiste. Conferința Naţională 

a Partidului, prilej de amplă analiză a înfăp- 

tuirilor, de clarvăzătoare proiectare a drumului spre 
comunism al țării noastre, va rămîne nu numai ca o 
dată memorabilă în conștiința poporului nostru, dar 
și ca o sursă inepuizabilă de învățăminte, de inspiraţie, 
de permanentă referință. Alături de tabloul înfăp- 
tuirilor materiale, alături de perspectivele dezvol- 
tării vieții noastre, se află mereu prezentă și mereu 
subliniată ideea că totul este pentru om. Se află și o 
altă prețioasă dimensiune a acestui imens şi incompa- 
rabil efort de devenire a unui popor: conștiința 
actelor pe care le săvîrșește, luciditatea față de opera 
căreia îi dă viață, precum și destinația pe care ea tre- 
buie s-o aibă. Toate acestea conferă şi dimensiunea 
profund umanistă, însemnătatea crucială pe care o 
capătă Conferinţa Naţională a Partidului în lupta 
pentru progres și civilizație a poporului nostru. 
Raportul prezentat de Secretarul general al Parti- 
dului, tovarășul Nicolae Ceaușescu, lucrările Conferin- 
ţei, spiritul în care s-au desfăşurat ele, valoarea şi 
semnificația hotărîrilor și măsurilor preconizate și 
adoptate, conferă acestui eveniment din viața noastră 
socială dimensiunea lui neobișnuită, importanța pe 


lulie 1972 se va înscrie, fără îndoială, ca un 
Inema eveniment cu totul remarcabil în istoria 


care o are și o va avea de aici înainte. 

Noţiunea de dezvoltare multilaterală a țării și-a 
exprimat cu acest prilej conţinutul ei integral, valoa- 
rea ei filozofică, sensul ei deplin uman, punînd alături, 
într-o condiţionare vitală, actul creaţiei, pe toate 
planurile vieţii noastre sociale, și conștiința săvîr- 
şirii lui. Omul României Socialiste este privit în 
dimensiunile lui reale: de creator conștient, lucid, 
responsabil. Conştiinţa lui, sursă de nebănuite reve- 
lații pentru artişti, pentru creatorii pe tărimul cul- 
turii, este o trăsătură pe care arta are nu numai 
menirea, dar mai ales datoria s-o privească cu atenție, 
s-o cerceteze cu o mare preocupare, cu mare pricepere 
şi angajare. Pentru că, profilul omului de astăzi ar 
rămîne o simplă convenţie fără a i se pune în lumină 
tocmai ceea ce îl animă cu adevărat: conștiința; 
fără ceea ce îi exprimă cu adevărat noblețea umană: 
rațiunea sa; fără ceea ce îl face sublim: responsabili- 
tatea, angajarea sa cu spirit de sacrificiu și chiar de 
jertfă pentru idealul său. In acest sens, cinematografia, 
artă de mare popularitate, trebuie să afle în semnifi- 
cația Conferinţei Naţionale a Partidului calea propriu- 
lui ei progres artistic şi social. Pentru a fi la înălțimea 


. momentului pe care îl trăim. 


«CINEMA» 


Filmul românesc în dez 


în obiectiv, scenariul 


De fapt, nu aş putea afirma că mă 
aflu «în prag» de film. Pragul acesta 
a fost trecut şi mă aflu de mult dincolo 
de el. Filmul meu este terminat. Nu-mi 
mai rămine decit să-l turnez. 

De aceea nu pot spune că am emoții; 
emoțiile le-am avut la timpul lor, expe- 
rienţa trăirii și a concepției a fost dusă 
pînă la capăt. Mă simt eliberată, se- 
nină şi lucidă. Ar trebui să aștept, 
cu calm, o muncă de concretizare a 
ideilor şi sentimentelor pentru care 
am ars deja scriind scenariul. Nu mai 
am emoții. Am doar spaime. Spaime 


expresia ideală, din cauza absenței 
unui infim utilaj tehnic, a unei negli- 
jențe, a unei uitări, a unei mici indispo- 
zițiia mea sau a unui coechipier, spaima 
pentru tot ce această industrie cinema- 
tografică °72 nu-ți oferă încă. Spaima 
pentru straturile de aer care se vor 


pentru tot ce nu am să pot duce pină la ` 


Paradoxul 
face să-l simțim 
“mai aproape de noi pe 


Mihai Viteazul, 
o mare personalitate istorică, 
deși de el ne despart 
secole... 


O reconstituire realizată intr-o epocă cu mult mai anevoios de investigat 
decit ar fi realitatea noastră imediată («Mihai Viteazul») 


așeza între idee şi formă, din cauza 
unei prea complicate şi greoaie apa- 


raturi tehnice. Ce se vor alege oare din * 


toate incursiunile mele în universul 
spiritual al eroilor, în care dacă poți 
pătrunde cu gindul nu poți pătrunde 
cu un traveling prea greu și prea lat, 
făcut dintr-un fier care rugineşte şi pe 
care roțile căruciorului scirțiie ingro- 
zitor. Obiectivele mele mentale pot 
urmări toate pulsațiile scoarței, inimii, 
arterelor, obiectivele aparatului de fil- 
mat, insuficient dotat, se opresc la 
straturi mai superficiale... Şi doar imi 
promisesem după ultimul film că nu 
voi mai face decit filme epice... 

Sau literatură. Ea rămine, pentru 
încă cine ştie cită vreme, singura artă 
nobilă care dă emoții și nu spaime. 


Malvina URŞIANU 


_contemporaneitat 
anacronismul person 


O dezbatere politică în jurul unui conflict care ţine şi el tot de trecut, evident 
un trecut relativ apropiat («Puterea şi Adevărul») 


Discuţiile despre calitatea 
filmului nostru au și ele 
inema prea adesea tendinţa de a 
cădea într-un fel de sche- 
matism al metaforei, al 
figurilor de stil, al paralelismelor, altfel 
spus, al tuturor mijloacelor de expri- 
mare care evită aprecierea directă. 
Într-o atmosferă de sportivism al cri- 
ticii, întîlnim invocată cu pasiune fai- 
moasa «ștachetă» pe care ar trebui 
s-o ridicăm, pe care filmul ar trebui 
s-o sară, mai întîlnim noțiunea de per- 
formanță — aceasta, ce-i drept, nu 
întotdeauna luată în sensul ei sportiv, 
dar presupunind o voință și o energie 
depuse de realizatori spre a obține 
mai repede decit alții un anume re- 
zultat. 
Dar ce ștachetă trebuie oare sărită 


şi de către cine? Care este nivelul la 
care «se sare» astăzi în filmul nostru? 
Părăsind paralelismul creație cinema- 
tografică — creație atletică, să încer- 
căm a privi filmul în față. Există un 
obicei — poate o prejudecată, dar 
orice prilej este bun pentru invitația 
la luciditate, la autocenzurarea eufo- 
riei și la stimularea autoanalizei — 
există deci, un astfel de obicei ca vara, 
cînd repertoriul este mai nedefinit, 
mai subţire, mai improvizat (cînd nu 
se întîmplă să fie mai la strîmtoare), 
vara, cînd de fapt premiere cu filme 
românești nu se mai programează — 
să se considere că a venit un moment 
propice aruncării unei priviri retro- 
spective. Și această operație se face 
cu dorinţa, pe cît de obiectivă pe atit 
de necesară — de a constata ce pro- 


Nu mai am emoții. Am doar spaime 


eap 


4RgLFLN0SR 318% 


SCA 


onazstptoanas0ăp0a30et 


jânesc 


în dezbatere 


apersonajului istoric, 


onajului contemporan 


O dramă de la răscrucea vremii, un film marcat de cele două sensuri ale 
istoriei. Deci tot istorie! («Atunci i-am condamnat pe toți...») 


grese s-au făcut în decursul ultimei 
stagiuni, ce păcate au stăruit în ceea 
ce se cheamă uneori cu generozitate: 
creaţie cinematografică. 

O asemenea privire, evident, nu 
poate fi atotcuprinzătoare şi doar a 
unui singur privitor. O primă încer- 
care de a stabili valorile și scăderile 
producţiei unui an, redacția noastră a 
şi făcut-o într-un număr anterior. Vom 
încerca să surprindem acum un alt 
aspect al realizărilor noastre cinema- 
tografice și anume: ce fel de imagine 
ne oferă ele, de pildă, din punctul de 
vedere al lumii pe care ne-o înfăţi- 


şează pe ecran, ce fel de personaje sint 
descrise și prind viață (atunci cînd 
prind) în filmele noastre; să încercăm 
să vedem dacă aceste personaje sînt 
viabile ori rămîn să fie devorate de 
propria lor ficțiune. Și, mai ales, am 
vrea să știm — şi de aceea și provocăm 
dezbaterea — dacă sub veșmiîntul per- 
sonajului există o adevărată umanitate, 
dacă personajul este într-adevăr om. 
În acest sens, am încerca să fixăm ca- 
drul discuţiei între apariţia, anul tre- 
cut, a filmului «Mihai Viteazul» și ulti- 
ma premieră românească, «Aventuri 
la Marea Neagră». 


Paradoxurile filmului istoric 


În filmul lui Sergiu Nicolaescu, după 


scenariul lui Titus Popovici — ca de 
altfel în mai toate filmele noastre cu 
caracter istoric — personajele sînt 


cu mult mai complex surprinse și 
mult mai vii și mai convingătoare în 
existența lor cinematografică. Perso- 
najul central, Mihai Viteazul, se pro- 
iectează în toată grandoarea, autenti- 
citatea și forța lui existenţială. De ase- 
menea, în acest film, aproape mai toate 
celelalte personaje, indiferent de ra- 
portul dramatic în care se află cu Mihai 
și indiferent de durata existenței lor 
pe ecran, se bucură de o asemenea 
tratare. În mod paradoxal aproape, 
viața pe care ele o exprimă, ambianța 
în care se manifestă, sînt străbătute 
de adevăr, de complexitate și de ne- 
sfirşite nuanțe, făcînd astfel credibilă 
o reconstituire realizată într-o epocă 
cu mult mai anevoios de investigat 
decit ar fi cea a descrierii şi reflectării 
realităţii noastre imediate. Și tot para- 
doxal, îl simțim mai aproape de noi 
pe acest personaj care este într-adevăr 
o personalitate a istoriei, dar de care 
ne despart secole. 

În filmul lui lulian Mihu (ca să ne 
apropiem, oarecum, să facem un pas 
mare către epoca noastră) — în «Felix 


şi Otilia», trăieşte de asemenea, în 
chip autentic, o lume al cărei cadru a 
trecut de destulă vreme în istorie. Și 
dacă privirea regizorului descoperă as- 
tăzi raporturi noi între eroii povestirii, 
substanța lor umană, caracterul, com- 
plexitatea şi psihologia lor este cea 
reținută și minuţios descrisă de Căli- 
nescu, repusă apoi în termenii con- 
flictului dramatic pentru film de sce- 
naristul loan Grigorescu. Regizorul lu- 
lian Mihu dă caracter cinematografic 
povestirii, atît printr-o concepție care 
este cea a unui cititor de astăzi al unui 
roman-frescă al lumii de ieri, cit și 
prin unghiurile inedite, prin reliefarea 
unor trăsături sau prin dilatarea unor 
defecte care se văd astăzi cu mult mai 
clar decît acum citeva decenii. Dar 
în acest film există, de asemenea, pre- 
ocuparea pentru amplitudinea și di- 
vulgarea, pînă la amănuntul cel mai 
semnificativ, a personalităţii persona- 
jului, operaţie posibilă pe baza unei 
bogate substanţe cu care acesta a fost 
înzestrat. Propunîndu-ne în povestirea 
cinematografică noi orizonturi de ur- 
mărire a comportării lui, filmul nu face 
decit să ne ajute să cunoaștem mai 
bine, sub multiplele ei fețe, o lume. 
Dar aceste fațete nu sînt convențio- 


nale, ele sînt surprinse într-o realitate 
subtilă, absconsă foarte adesea, dar 
făcînd parte din logica şi structura a- 
cestor tipuri, conformă cu ele însele, 
cu cadrul social în care au existat și 
pe care l-au determinat, cadru pe care, 
în ultimă analiză, îl exprimă în toată 
diversitatea lui. 

Unul din filmele deosebite, apărute 
în ultima stagiune și primit cu aproape 
unanimă prețuire de către spectatori 
— «Puterea şi Adevărul» — este o 
dezbatere politică, o dezbatere de o 
prețioasă precizare a datelor şi teme- 
rilor unui conflict, care însă ţine şi el 
tot de trecut, evident un trecut mult 
mai apropiat de epoca noastră, un tre- 
cut care se constituie ca o dimensiune 


condiţionare dialectică. 

Ajungem, în sfirșit, la un alt film pe 
baza scenariului aceluiași Titus Po- 
povici, «Atunci i-am condamnat pe 
toți la moarte». Ne aflăm, de fapt, în 
fața relatării unei povești cu un per- 
sonaj «ciudat» şi un copil. Totul des- 
fășurindu-se — și reținem această pre- 
cizare — la răscrucea epocilor. Ipu 
trăiește, poate, ultima dramă a unei 
epoci revolute, închis în universul ei 
damnat, neîntrezărind decit o salvare 
a celor din jur cu prețul propriei lui 
ființe. El este, într-un fel, ultima vic- 
timă morală a acelei epoci, în timp ce 
eroicul lui gest de sacrificiu consti- 
tuie pentru copil, într-o altă optică, 
semnul sub care se naște o nouă epocă. 


O lume redată foarte autentic, dar al cărei cadru a trecut de destulă vreme 


a prezentului. Dar înfruntarea dintre 
tendința abuzivă, autoritară și indivi- 
dualistă, pe de o parte, și tendinţa de 
a acționa în spiritul democratismului 
și principialității ţine, firește, de un 
trecut nu prea îndepărtat. 


Filmul priveşte deci tot în urmă... 

Ceea ce este nou aici este însăși 
aducerea unei asemenea dezbateri în 
film. Nouă mai este, bineînţeles, di- 
mensiunea amplă a unor personaje 
lingă care am trăit, personaje pe care 
o prea îndelungată obşnuinţă le fixase 
în tipare unidimensionate și ireale: 
foarte buni şi foarte răi. 


În «Puterea și Adevărul», dincolo 
de funcţiile dramatice, de datele scrupu- 
los biografice sau sociale, apare omul, 
perfectibil, dar nu perfect, bun, dar 
nu ideal, cu scăderi, cu umbre, dar nu 
malefic. Această calitate a personajelor 
face posibilă desfășurarea unui con- 
flict subtil și nuanțat, mai ales în cea 
de a doua parte a filmului, cînd o sără- 
cire în însăşi umanitatea şi personali- 
tatea personajelor ar fi împins dezba- 
terea, în mod inevitabil, către sche- 
matism. Pentru că este evident, niște 
scheme umane n-ar putea susţine de- 
cît un conflict schematic. Există aici o 


în istorie («Felix şi Otilia») 


a a, 


Ne aflăm în fața unei drame de la 
răscrucea vremii, repovestită cinema- 
tografic după excelenta nuvelă «Moar- 
tea lui Ipu». Prin aceste date structu- 
rale, filmul însuşi este marcat de cele 
două sensuri ale istoriei (tot ale isto- 
riei), la confluența cărora se petrece 
povestea lui Ipu. 

Și Ipu şi copilul sînt caractere bine 
definite, umanitatea și candoarea creea- 
ză în jurul lor atmosfera propice, în- 
lăuntrul căreia alte figuri sau chiar alți 
figuranți completează cadrul. Ar fi 
existat, cred, încă un plan câre ar fi 
putut duce, eventual, și la adincirea 
altor profiluri: cel al trezirii din in- 
conștiență (la Ipu) şi cel al cufundării, 
al cultivării ei cu evlavie (la preot, în- 
vățător, etc.). Poate că mai susținut 
urmărită din punct de vedere psiho- 
logic, o asemenea observaţie ne-ar fi 
oferit personaje mai ample, de o mai 
profundă motivare dramatică, mai vii 
și chiar mai explicite în determinismul 
lor, condamnate la moarte desigur, 
dar nu dinainte. 

Filmul lui Sergiu Nicolaescu rămîne 
o frescă a acelei răscruci, o frescă ce are 
în prim plan un desmoştenit al soartei 


(continuare în pag. 6) 


5 


anacronismul perso 


Paradoxul 
face 
ca eroul contemporan 
să semene cu noi, 


dar să nu-l 


recunoaștem. 
De ce? 


O dramă nescontată: confruntarea ficţiunii cu realitatea 
(«Decolarea») 


atenţie, se filmează! 


— Realizaţi deci, stimate Manole 
Marcus, două filme polițiste. 

— Nu, nu realizez nici un film poli- 
tist. 

— Totuşi, cele patru scenarii scri- 
se de Titus Popovici și Petre Săl- 
cudeanu, dintre care dumneavoas- 
tră regizați două, trimit, pare-se, 
tocmai la acest gen. 

— Nu tocmai sau, în orice caz, nu 
la fel în toate cele patru scenarii. Pri- 
mul dintre ele, pe care-l turnează Ser- 
giu Nicolaescu — «Cu mîinile curate» 
— este într-adevăr un film polițist, 
mai precis, aşa cum a declarat regi- 
zorul în revista «Cinema», un film cu 


gangsteri şi anti-gangsteri, de tip Ness. 


Al doilea film, «Panică la mînăstire», 
în regia lui lulian Mihu, iese deja, par- 
tial, din cadrele policier-ului, e un 
film de spionaj și contra-spionaj, cu 
intenții de analiză a atmosferei de 
epocă. În sfirşit, cele două producţii 
pe care le realizez eu, «Conspirația» 
şi «Fuga», se detașează cu totul de 
formula clasică a genului. Cele patru 
filme au comună, în primul rind, epoca: 
1944—1946,0 epocă plină de eveni- 
mente politice cruciale, o epocă dina- 
mică. De asemenea, în toate cele 
patru producții miza este aceea a fil- 
mului de acțiune, în ultimă instanță 
fiind vorba de oameni care lucrau la 


Un film romantic 
(Maria-Clara Sebâk) 


poliție și siguranță — organisme aflate 
ele însele, pe atunci, în curs de pre- 
facere structurală, În «Conspirația» 
e vorba de descoperirea unui complot 
legionar, iar în «Fuga», de prinderea 
virfurilor reacționare care voiau să 


Noul val din cinematografia noastră este satirico-aventuristo-comico-polițist 
(«B.D»-urile) 


(urmare din pag. 5) 


şi un copil, două personaje care coexis- 


tă în aceeași dramă, dar care, de fapt, 
fac parte din două epoci în plin proces 
de diferențiere. 


Paradoxurile filmului de actualitate 


Mai facem un pas mare, în lumea 
filmului nostru, printre contemporani, 
şi deodată ne aflăm parcă într-un pus- 
tiu traversat de fantome — mai vesele 
sau mai triste, personaje cu identități 
sumare și oricum convenţionale, cu o 
viață interioară de multe ori sterili- 
zată, nişte monumente goale, simbo- 
luri fără vibraţie, spirite fără radiaţie, 
temperamente fără propulsie, forme și 


Un film psihologic 
(Maria Rotaru) 


fugă din țară şi să înființeze un pretins 
guvern în exil. Deci totul capătă o tur- 
nură şi o amploare politică, pe care 
nu le mai putem cuprinde în formula 
«film polițist», 

— E, totuși, prima dată cînd vă 


imagini incerte ale unei umanități dia- 
metral opuse în realitatea ei: eroul 
filmului de actualitate. 


«Decolarea» ne oferă prilejul de a 
cunoaște reprezentarea cinematogra- 
fică a unui tînăr a cărui deficiență de 
optică îl conduce la o supradimensio- 
nare de sine și la o subdimensionare a 
celorlalți. Să-l reamintim: puțin în- 


„Conspirația“ și „Fuga“ 


apropiați de acest gen. 

— Să știți că eu n-am pornit de la 
particularitățile de gen. Am pornit 
de la epocă. Fiecare moment istoric 
are o factură, o problematică și un 
ritm al său, specific, un ritm pe care, 
în perioada la care mă refer (anul 
1946) îl determinau continua răstur- 
nare a valorilor, confruntările decisive 
între oameni și forte sociale (e peri- 
oada alegerilor), stările de spirit acute. 
Toate aceste fapte reale mi-au impus, 
în decupaj şi îmi impun, în filmare, 
un anumit ritm, o anumită factură a 
narațiunii. N-am pornit deci de la legile 
exterioare ale genului. Totuși, evident, 
modificările de ritm și de factură mă 
preocupă în mod deosebit, ele fiind 
una din cheile regizorale ale filmului. 
Dar, în egală măsură, mă captivează 
reconstituirea atentă a epocii și a ro- 
mantismului ei revoluționar. Ca de 
obicei, pasiunea mea va fi lucrul cu 
actorii. Mă interesează mai ales ade- 
vărul psihologic al interpretării. Drept 
care, vă rog să notați distribuţia: Ilarion 
Ciobanu, Forry Etterle, Victor Reben- 
giuc, Maria-Ciara Sebök, Silviu Stăn- 
culescu, Maria Rotaru, Peter Paul- 
hoffer, Cornel Patrichi, Zephy Alșec, 
Ernest Maftei, Emanoil Petruţ. 


V.S. 


dia- 
roul 


le a 
gra- 
i de 
sio- 
rea 
în- 


fumurat, puțin capricios, puțin inte- 
ligent, puțin nesupus, puțin slab — 
şi invers: puţin tare, puțin emotiv, 
puțin îndrăgostit, puţin înfrînt și puțin 
trezit la realitate. De toate cîte puțin, 
într-un dozaj homeopatic, pentru a nu 
lăsa nici una din trăsături să înceapă a 
defini o personalitate. 


Inconsistența unui asemenea tînăr 
(personaj) ar fi rămas convenţională 
dacă, în același film, ea n-ar fi avut de 
înfruntat o realitate dramatică — ca- 
lamităţile din 1970 — invocate de 
autorii filmului ca moment suprem al 
povestirii lor. Or, dacă în confruntarea 
cu schema dramatică a scenariului,eroul 
se mișca într-un cadru firesc pentru el, 


Şi aici, ca și în «Pentru că se iubesc», 
ar fi de reținut, pe de altă parte, o 
anume concepție ce reliefează un alt 
tabu al filmului nostru: rolul subsidiar, 
doar de replicant sau punct de pornire, 
dar nu și element de sprijin al acțiunii 
dramatice, acordat personajului femi- 
nin. În primul film, femeia îndrăgos- 
tită, o tînără studentă, trebuie să re- 
nunțe la aspiraţiile ei pentru a satis- 
face pretenția egoistă a prietenului 
său. În cel de al doilea, femeia este 
pusă să asiste doar la disputa dintre 
doi bărbați, dintre două caractere ce 
se ciocnesc pe terenul conştiinţei și 
loialității, ca și cînd în această discuţie 
de principiu, dar care se referă foarte 
concret la afecțiunea cuiva pentru alt- 


Încăo tară a filmului nostru: rolul subsidiar, de replicant, acordat personajului 
feminin («Pentru că se iubesc») 


lipsa celor mai prețioase trăsături de 
caracter, lipsa de vigoare, de vitalitate 
se trădează (spectaculos aceasta) cînd 
este proiectat pe un fundal — ierta- 
ţi-mi pleonasmul — al unei realități 
reale. Ficţiunea de pînă atunci rămîne 
convenție, un fel de joc «de a imagina 
destine», în timp ce invocarea unui 
cadru al marilor destine umane ră- 
mine fără interpret. 


S-a discutat mult pe marginea aces- 
tui film pornindu-se și revenindu-se 
mereu la acest personaj. Dar filmul 
este, credem, un caz tipic de ocolire 
a unei drame ce se poate declanșa 
între un caracter și un cadru de viață, 
între viziunea despre sine şi proporția 
reală a insului într-o colectivitate u- 
mană. Este într-adevăr o dramă, a- 
ceea a hiperdimensionării proprii prin 
diminuarea celorlalți. Echilibrul este 
expresia unei lupte între contrarii, iar 
dobindirea lui poate, desigur, oferi 
terenul unei drame a afirmării, cu 
condiția ca ambii termeni ai discuţiei 
să-și dea pe față toate argumentele. 
Dacă le au, altminteri experiența ră- 
mine de laborator. 


cineva, punctul de vedere subiectiv 
de astă dată, şi în mod necesar subiec- 
tiv, al tinerei pictorițe, nu ar fi mai 
prețios decit o savantă, fie ea chiar și 
loială, interpretare a unor aparențe. 


O singură excepţie aici, dar una 
valoroasă: filmul Malvinei Urşianu. Au- 
toarea «Giocondei fără suris» şi a «Se- 
ratei» nu acordă, cred, personajului 
feminin o mai mare amplitudine din- 
tr-o optică feministă sau dintr-o do- 
rință de răfuială cu restul filmelor 
noastre care fac din acest personaj mai 
totdeauna un replicant. Malvina Ur- 
şianu tratează personajele în funcţie 
de valoarea argumentelor lor drama- 
tice și nu cred că i-am putea atribui 
nici măcar o dorință egalitaristă, ci 
doar una pur artistică. Lipsa unei pre- 
judecăți asupra preponderenţei pe care 
ar avea-o rolul masculin față de cel 
feminin (sau invers) stabilește în fil- 
mele ei terenul real al unei povestiri 
cinematografice care-şi propune să vor- 
bească prin adevărul observaţiei şi nu 
prin invocarea, prea comodă, a for- 
melor şi schemelor tip, despre lumea 
noastră. 


Paradoxurile comediei robot 


În sfirşit, ca o alternativă nelipsită, 
mai curînd un refugiu al reprezentării 


cinematografice a actualității, apar cu 
o destul de regulată periodicitate filme 


satirico - aventuristo - comico - poli- 
țiste. Genul și preferința publicului, 
e drept, le justifică existența. Dar ca- 
litatea lor? Dar lumea căreia îi dau 
viață asemenea filme? Serialul «B.D.» 
a excelat în animarea unor scheme 
comice şi a unor personaje-robot. Ac- 
tori aduși pentru faima și farmecul lor 
comic, pentru seducția pe care o exer- 
cită prin însăși prezența lor, sînt puși 


sonajului contemporan 


aici în situația de a produce comedie 
la o sugestie dată, printr-o alternare 
de gesturi şi trucuri ale genului. Ne-am 
crezut într-un fel de commedia dell’ 
arte polițisto-satirică, cu deosebirea 
că, în acea autentică commedia dell’arte, 
improvizația actorului umanizează și 
conferă un irezistibil și mereu nou haz 
unor personaje-tip. 


Ultimul paradox 


Și-atunci, ce fel de actualitate oferă 
filmele noastre privite prin persona- 


oricum depășită și anume că orice 
film — dacă este de pildă istoric, 


Personaje purtătoare de replici şi costume, dar trecute printr-un filtru sterilizator 
(Aventuri la munte... sau la mare) 


jele pe care le avansează? Desigur, 
una anacronică. De altfel, dacă ne-am 
îngădui să-i strîngem la un loc pe toţi 
eroii filmelor pe teme actuale, am avea 
revelaţia unor destine închise, a unor 
orizonturi care, o dată cu sfirșitul fil- 
mului, nu-i mai propun spectatorului 
nici o meditație, nici o prelungire a 
preocupării lui față de eroii urmăriți 
pe pinză. Pentru că totul s-a petrecut 
şi s-a rezolvat în pelicula de o oră 
jumătate sau două. Ultima replică în- 
cununează opul și nici un cuvînt n-ar 
mai fi de adăugat. Oare? 


S-ar părea că, în mare măsură, eroii 
filmului nostru de actualitate sînt tre- 
cuți printr-un filtru sterilizator unde 
şi-au lăsat personalitatea şi însăși e- 
nergia prezenţei lor spre a îmbrăca o 
«formulă umană» de concepţie sce- 
naristică. Prima vină o au, evident, 
scenariștii, care nu ajung să cunoască 
omul din apropiere. S-ar putea însă 
ca un asemenea om adevărat să nu fie 
nici simplu de surprins și nici prea 
uşor de acceptat, în complexitatea 
lui reală, de către scenaristul formule- 
lor sigure. 


Problematica scenariilor de actuali- 
tate urcă și ea golgota personajelor, 
conflictele fiind închipuite în mod su- 
mar. Dar şi aici apare un paradox re- 
zultat din dorința sau dintr-o concepţie 


trebuie să cuprindă o întreagă epocă, 
dacă este pe o problemă actuală, tre- 
buie să cuprindă toate problemele 
contemporaneității. Şi în această con- 
cepție, în care o viziune panoramică 
se dispensează totdeauna de detaliile 
semnificative, şi lumea și cadrul ei 
poartă acel coeficient de convențio- 
nalism al oricărei reprezentări pano- 
ramice. S-ar părea că aceasta este una 
din cauzele inconsistenței eroului con- 
temporan din filmele noastre. 


O a doua cauză ar putea fi acea do- 
rință de idealizare pînă la depersonali- 
zare a personajului. Care este eroul 
zilelor noastre (cinematografic vor- 
bind) care să nu ne apară inuman de 
desăvirșit, de sigur pe el, de pur, care 
a uitat că fie om pentru că este pre- 
ocupat să fie personaj și cu care spec- 
tatorul ar dori să se identifice? Poate 
că eroului nostru pe teme actuale i s-a 
răpit bucuria de a învinge, pentru că i 
s-au luat îndoiala şi sentimentul de 
teamă, este scutit de neliniştile gene- 
ratoare de acte și acțiuni, i s-a înlocuit 
adevăratul grai de pe limbă, punin- 
du-i-se în loc replici. Şi poate că mai 
mult decit cine știe ce elaborate con- 
flicte dramatice, filmului nostru de 
actualitate îi lipsesc oamenii (pentru 
că personaje are). 


Mircea ALEXANDRESCU 


7 


actorii 
noştri 


„Mi-ar fi placut să lup 


Fişă aproape personală 


e Ziua, luna, anul, locul naşterii: 11 martie 1931 — Sibiu. 


e Concomitent cu liceul, urmează Conservatorul de 
muzică și artă dramatică «Timotei Popovici» din Sibiu, 
dar nu cu intenţia de a face teatru, ci pentru a-și corecta 
dicţia. La ora aceea, lon Besoiu scria versuri — pe care 
le citea la cenaclul literar al liceului — şi se gindea să 
devină inginer chimist. Sau aviator. Sau ofițer de ma- 
rină. În nici un caz ofițer de geniu sau de artilerie, cum 
dorea tatăl său. 


e 1949: un concurs de împrejurări îl aduce pe scena 
teatrului din Sibiu. Mircea Mureșan, pe atunci actor, 
este chemat la armată. Rolul comsomolistului, pe 


care-l juca în piesa «Argilă și porțelan», rămine desco- 
perit. Regizorul Radu Stanca îl încredințează lui lon 
Besoiu. Rămine pe scena teatrului din Sibiu pină în 
1966. Joacă mult — 5—6 roluri pe an. Mult şi divers: 
Tuzenbach în «Trei surori» şi profesorul Miroiu din 
«Steaua fără nume»; Petru în «Citadela sfărimată» și 
Despot Vodă; Beef în «Moartea unui comis-voiajor» 
și Viktor în «Poveste din Irkuțk»; Randell Atterwood 
în «Casa inimilor sfărimate» și Caţavencu în «O scri- 
soare pierdută», etc. 


e 1956: dă probă pentru Petru din «Citadela sfări- 
mată» la filmul lui Marc Maurette. Nu primește nici un 
răspuns. În schimb, e chemat să dea probe pentru 
rolul principal din «Vultur 101». Refuză. Dar acceptă, 
să joace, în acelaşi film, un rol secundar: locotenentul 
Luca. 


e 1957: pune în scenă la Sibiu «Zboară cocorii». 
Andrei Blaier, în căutarea distribuției pentru «Furtuna», 
îi face o probă fotografică și îl distribuie în rolul ute- 
cistului Vicu. 

e 1958: pune în scenă, tot la Sibiu, «Poarta». 

e 1959: la mare, în vacanţă, se întilnește cu Mircea 
Drăgan şi Titus Popovici: «Ai citit «Setea»?»— «Am 
citit». «N-o citisem, am cumpărat-o chiar în ziua 
aceea»... Rolul lui Baniciu îi place foarte tare. Peste 
puţin timp, Mircea Drăgan i-l încredințează. a- 

e 1960: participă ia decada teatrelor cu rolul Stelică 
Fotea din piesa «Ferestre deschise». Obține premiul 
de interpretare. În aceeași perioadă are loc premiera 
filmului «Setea». În juriul concursului se afla și Mihnea 
Gheorghiu. ÎI văzuse în «Setea». Urmarea: Lucian Bratu 
il distribuie în rolul căpitanului Zoican din «Tudor». 

e 1962: filmează la Craiova pentru «Tudor» şi la 
Tg. Mureş în filmul lui Mircea Mureșan, «Partea ta de 
vină». Obține, la concursul tinerilor actori, premiul de 
interpretare pentru rolul Jan din piesa «Prima zi de 
libertate». 

e 1963: Mircea Drăgan îl distribuie în rolul Tomșa- 
Vodă din «Neamul Şoimăreştilor». Filma la Suceava, 
cînd e anunțat telefonic de către Manole Marcus că va 
juca în filmul său «Cartierul veseliei» ziaristul Pie- 
traru. 

e 1965: trei roluri deodată: căpitanul Grigoraș în 
«Şah la rege» de Haralambie Boroș; Radu Simedrea 
în «Camera albă» de Virgil Calotescu şi Grigore luga 
din «Răscoala» lui Mircea Muresan. Nu încheie bine 


tilmările și Dinu Cocea îl distribuie în Amza din «Hai- 
ducii». În același an, e prezent nu ca invitat, ci doar pe 
ecranul festivalului de la Mamaia, în «Neamul Șoimă- 
reștilor» şi în «Cartierul veseliei». Cu trei zile înainte 
de inchiderea festivalului e chemat urgent la Mamaia: 
obtinuse premiul de interpretare pentru amindouă ro- 
urile. 

e 1966: joacă doctorul Andrei în «Fantomele se 
grăbesc» de Cristu Polucsis. Face parte din delegația 
română care însoțește filmul «Răscoala» la Cannes. 

e 1967: este angajat la teatrul «Lucia Sturdza-Bu- 
landra» pe a cărui scenă. joacă printre altele: Cloșca 
în «Procesul Horia» Kurt în «Dansul mortii»: laşa în 
«Livada cu VIȘINI»; Wobrişor în «Aceşti nebuni tatar- 
nici»; Valentin in «iubire pentru iubire». 

e 1967—1970: nici un rol în film. În schimb, apare 
pe micul ecran în emisiunile «Dialog la distanță» 
«Magazin duminical» şi «Debuturi». 

e 1970: Sergiu Nicolaescu îl distribuie în rolul Si- 
gismund Bathory în filmul «Mihai Viteazul», iar Mircea 
Drăgan în «B.D. intră în alertă». 

e 1971: Din nou Sergiu Nicolaescu îi încredințează 
rolul părintelui loan în «Atunci i-am condamnat pe 
toți la moarte», Mircea Mureșan îl distribuie în «Ase- 
diul» (maiorul Voinea), iar Manole Marcus își găseşte 
în el interpretul lui Mihai Duma în «Puterea și Ade- 
vărul», 

e de 23 de ani pe scenă și peste 70 de roluri. 

e de 16 ani în film și 17 roluri. O cifră care nu respinge 
din preajma ei cuvintul: filmografie. 


Stimate lon Besoiu, nu 
prea aveţi chef de vorbă azi, sau 
ce se întîmplă? Vă ştiam un interlo- 
cuter plăcut și comod. Poate nu vă 
place tema... (incercanr ă prea 
mult succes să discutăm despre film 
şi viaţă, așa cum se văd ele din un- 
ghiul interpretului), 


da îmi place. Ni 


ei, 
— Pot să vă întreb de ce? 
ricit ai 
sincer, să nu ai aerul că 
ptul, 


— Pentru că 


singură form 
totdeauna acc 
supără pe nimeni: 
născut, ce roluri 
căsătorit, ce vă 


aveți câțe 

care este cintărețul dumneavoastră 
preferat, etc... Dacă-mi puneţi ase- 
menea întrebări și eu răspund, ni- 


meni nu intră într-o stare de n 
niște, nimeni nu se întreabă 
vrea să pară ăsta?”, ca în cazul în 
care m-aş apuca să-mi spun părerile 
intime despre artă, despre cinema- 
tograf, despre profesiunea mea, des- 
pre regizori... Aşa că eu zic să inces 
pem pe linia asta: sînt însurat de 
multă vreme, Am pisică, n-am 
N-am un apartament spațios 
o maşină de capacitate mică. 
place să merg la cinematograf. 

— Vă place şi să jucaţi, presupun... 

— Pinâcie 

— Lăsaţi, că mai jucaţi şi cite 
un rol în film... 

— Bine, așa joc şi pe scenă... 

— Şi cred că „jucați” un pic 
acum. Și mai cred că sînteți din 
familia aceea de actori înnăscuţi, 
care joacă o viaţă, chiar dacă n-au 
şansa, ca dumneavoastră, să nime- 
rească în profesia asta... 

— Se poate. Totdeauna mi-a plă- 
cut să trăiesc ceea ce n-am apucat 
să trăiesc. De aici se vede și admi- 
raţia pe care o am entru ceea ce 


eu nu am 
că nu l 

Mi-ar fi plăcut, pildă, 

ia... Mi-au plăcut foar- 


ticile. Am și învăţat. 
uitat. Nu uiţi ceca ce 
mina sau cu piciorul. Ce 
cu capul... Mi-ar fi plăcut să 
romancier... S-ar 


fel de Billy minci- 


nosul... 


— Dar oare nu de aici, din do- 
rința de a fi mereu „altcineva”, în- 
cepe un actor? 


a intervenit 
ceilalți, În 
că a lucrat mult și ambiția. 
nu vrea să fie mai prost dec 
lalţi... Dar eu nu cred despre 
că sint un mare actor. Nici 
un foarte bun actor. Cred c 
un actor util şi asta îmi ajunge. 

— Cum adică: util? 

— Adică necesar, într-un colectiv. 
Asta este părerea mea despre mine. 
Şi acum sînt al dracului de sincer. E 
devărat că nu-mi convine să creadă 


a 

şi alţii același lucru... Nu-ţi place 
întotdeauna să spună și alţii despre 
tine ceea ce crezi tu... 


— Versuri mai spuneţi? Şi tot 
atit de frumos? 

— Mai spun, Cind găsesc clienţi. 
Dar de scris nu mai scriu din adole 
cență. Atunci aveam curaj, pentru 
că nu-l cunoşteam pe Blaga, nu mă 
întilneam cu el pe stradă așa cum 
mă întîlnesc azi cu Blandiana sau cu 
Sorescu. Nu are rost să scrii cînd 
sînt alţii care o fac la o asemenea 
incandescenţă. 

— La dumneavoastră comparația 
e aproape o obsesie... 

— Fără să vrei compari. Și dacă 
eşti lucid, niciodată comparația nu 


iu, dur 
rupule 


pe baricadà...“ 


TON BESOIU 


e în favoarea ta. 
raţie de tip s 

mă compăr cı 
meni cu a 
să fac şi « 
dar asta 
de zbor, 


— Ne-aţi vrea să revenim la te- 
ma noastră? Să-mi vorbiţi, de pildă, 
despre ce înseamnă să dai viață 
unui personaj? Este o expresie atit 
de des întrebuințată, încir aproape 
i-am uitat sensul... Ar trebui să fie 
tot una cu nu? 


tocmai creatori 


care, pe parc 
personaj de că 
xecutant) datori 
larg, care include şi 
turează, își definitivează pe 
actul. creației. De aici 
undeva, în conştiinţa mea, 
cut credinţa c 
creatori. 
fac o pl i 
torilor în rîndul 
doamne fereşte... Sig 
cînd tor ne dă posib 
întîlnim în scriitura lui 
adevărată, nouă nu ne 

decit șansa de a izbîndi 
de a eșua. $i 

numai a noastr 
sigur că-mi d 
şi în scenar 


à privește, 


i, aşa c 
şi în viața de toate zilele, cu perse- 
naje vii. Cred că numai așa, profe- 
sia noastră poate avea şi o efi 
tate. Pentru că — şi de acest lucru 
sînt din ce în ce mai convins — con- 
sumatorul de artă respinge, firesc, 
tot ce-i dă senzaţia de fabricat, de 
elaborat în studio, într-un fel de 
alambic de creație. 


— Dar cum ştiţi că personajul 
acela intilnit în scenariu e viu? Vor- 
bele au o putere de sugestie mai 
mare, poate. Oricum, alta decit a 
imaginii. Vorbele por fi înșelătoare 


— pic Ga | ctu un 


Ze 


— Ce numiţi a cunoaște viaţa? 
Pentru că s! această expresie a de- 
venit un automatism. 


3 scap dei 


trăieşti în r 
însăşi funcția 


îndeplinim, 
t viaţa. C 
punem 
ideile fundamentale întîlnite în v 
Dap pentru un actor a cunoaște nu 


ajunge. Mai e nevoie „şi de marele 
talent — poate că e totuna c 
| actoricesc — de a sele 
sențialul de 

pildă, că+Ern 
t în „Puterea ş 
borat per 


într-o eprub 


Gin 


p~ 


e parcursul anilor, 

dacă le-a selecționat, î 
fost sensibil la ele, le-a observat, 
reținut, le-a depozitat: Toţi întilnim 
în viață umorul, de pildă. Dar nu 
toţi sintem sensibili la umor, şi des- 
pre cei insensibili spunem că n- 
simţul umorului. Atunci, putem la 
fel de bine să spunem despre actorul 
care nu-i sensibil la esenţialul din 
viață, că nu are o parte importantă 
a ceea ce se cheamă talent: puterea 
de selecţie. Dar să ne înțelegem. Eu 
nu am spus că am această calitate. 


— Exemplul dumneavoastră 
refer la rolul lui Maftei, nu la ceapă— 
era foarte bun. Dar chiar dumnea- 
voastră ați avut parte, în acelaşi 
film, de un personaj foarte viu, 
foarte adevărat... 

— Dun Şi cred că 
cum t-au văzut unii: un 
pozitiv din cap pină-n picioar 
foarte multe tribulații. Și exact 


a 
asta-i dă viaţă, îl face să fie un om 
real, nu personaj" pe hirtie. Şi 
nu nişte tribulaţii fortuite, cin 


dinî 


se află, Pentr 


şi starea conflictuală în 
i, pe pl 
el ştie exact care-i adev 


trăiește foarte 


i stare 


ace. 


per- 
sonaj, $ că e 
ade viață şi 


nim cit mai 


ar 


j 


d ctatorii au 


dorința de a semăna cu eroii unui 


film, şi eu ca actor măt ri 
în- situaţia de a dori.să 
personajul căruia fi dau 
Duma a fost pentru mine 


lon Besoiu a tăcut indelung. Pã- 
rea cu desăvirşire absent. Dar cred 
că nu se dusese foarte departe. Era, 
pesemne, într-o scenă din filmul 
„Puterea și ACevărul”. 


Eva SÎRBU 


9 


Sinteţi un autor 
de succes, Geo Saizescu 
Ultima dumneavoastră 
comedie s-a bucurat de 
o primire foarte bună, 
şi din partea publicu- 
lui şi din partea criticii. Ceea ce se 
întimplă rar 


care 
reatorul, 
de la dis 
ci să rapor- 
și-a propt 


fenomen 


mnă în 


După cite știu, din '58, de la 


„Doi vecini” după ce aţi realizat 
o dramă de actualitate și două 
comedii lirice abia acum reveniţi 
la satira socială. De ce-aţi absentat 
atiţia ani dintr-un gen de asemenea 
importanţă? Şi atit de compromis 
la noi, prin filme sub limită? 


Sat 


Satira i are diţiile ei de 
afirmare, trebuie un climat în 
care să înflorească, să-și atingă sco- 


e numai de inten- 


Ea nu e 
i de mentalitatea 


pul. 


Găsiţi că acum s-a creat acest 
climat? 


ceea ce ex 


între 
plină 
un scena 
satiriza 


plăcut, 


Și aţi renunțat atit de repede 


N-am renunțat, Am aşteptat 
să dispară talitatea potrivit că 
reia d e un inginer sat 
medic, îţi r cap toată breasla 


inginerilor or 
refugiat îr 


satirice mi 


nedicilor. Mulţi s-au 
timp în subiecte 
ciență limitată 
interese: 


ci comedia 


autori n i-i propunea 
redacţ 


lui „P 
de 


Dumneivoastră nu puteaţi avea 
iniţiative ? 


filmelor tip es 
pe nimeni 


Deci nu numai autorii sînt 
vinovaţi de acest „estradism“ care 


10 


CO 
Saizescu: comedianţii. 


alterează majoritatea comediilor no- 
astre muzicale sportive ori polițiste. 


E vorba şi la unii și la alţii de o 
eroare de concepţie. Sînt regizori 
care spun interpreţilor: „Băieți, 
veniţi mîine la filmare cu gaguri“. 
Și aceştia aduc tot arsenalul lor de es- 
tradă, glume ultracunoscute, care 
uneori te fac să te crispezi, iaralte- 

tîrnesc ilaritate pe pla- 


în sine, numere de revistă 
heagă într-o concepție 
ică unitară. 
eo ur o E E OS E e 
- Remarcam la filmele dumnea- 
voastră tocmai această concepţie 
comică, relaţia care se stabileşte 
între personajele într-o ambianţă, 
să o numesc, bună conducătoare 
de veselie. 


Asta e obsesia mea mai veche, 
încă din institut, cînd îl studiam cu 
frenezie pe Chaplin, încercînd să 
determin cauzele pentru care toate 
glumele lui ajung la public. Am des- 
coperit acel curent subteran de 
umanitate care înnobilează cel mai 
banal g- Gagul mecanic, folosit 
și dei ii lui Chaplin, s-a uma- 
nizat la el tocmai prin acel flux 
ntastic de duioşie, de omenie 
je-a lungul filmului, Desigur, 
ușor să realizezi o unitate comică 
pentru că ea îți cere să renunţi pe 
parcurs la foarte multe „găselniţe”. 
Dar cele mai bune trouvaille-uri 
se pierd dacă nu sînt înscrise într-un 
fundal viu, realist, care să le valori- 
fice. Să le indice direcţia atacului, 
Ținta comicului, Aveam, de pildă, 
în „Balul de sîmbătă seara" o secven- 
tă cu Papaiani, Dem Rădulescu și 
Puiu Călinescu care, la~ proiecția 
cu materialul filmat, a stîrnit hohote 
de ris în sală. (Aș vrea chiar s-o 
un scurt-metraj de sine- 
pă-lapte“” era luat „în 
„ pe şantier, de către 
frizeri improvizați și „făcut 
105”. O scenă de un comic mut 
rdinară, dar la care a trebuit 
iot pentru că nu se înscria 
tatea filmului și mi-ar fi ani- 
hilat pe viitor personajul. Din liric 
i} transforma în grotesc. 


Sinteţi pentru o netă separare 
a comicului 


indispun „puriştii” 


îi 
genuri E edia modernă e azi 
inse dramă. Sînt pentru 
absolut toate variațiile comicului: 
buf, liric, excentric, fantastic, 
condiția ca toate să se fnscr 

se armonizeze în concepția f 

Adică să serv ideii, demonst 


piei, nu să rămînă virtuoz 
sine 


Credeţi că doar ideea asigură 
unitatea, stilul comediei? 


ideea concretizată într-un per- 
sonaj. Neapărat un personaj. Se 
uită tot mai des că în comedie tipul 
e determinant. Toate marile cinema- 
tografii s-au impus prin tipuri comice 
de talia lui Charlot, Malec, Stan și 
Bran, Hulot. 


Credeţi că azi prototipul comic 
e pe cale de dispariţie? 


Într-adevăr, dacă mă gîndesc 
la cei cîțiva devotați ai genului, la 
Tati, Etaix, Jerry Lewis, ei tind să 
practice un umor în care gagul 
mecanic să-și capete un rol prepon- 
derent, iar personajul să dispară. 
Or, asta distruge substanţa -filozo- 


Mă interesează 
comedia 
de acută actualitate, 
in care oamenii 
să se recunoască 
chiar dacă nu le co 


Aș vrea să pot 
impune un personaj 
comic realist, 
Un tip 
de un umor 
specific national 


La noi umorul 
umblă pe stradă. 
Satira românească 
e reconfortantă. 

Nu te sinucizi 


dup 


fică, umanitară a comediei, 
primele filme ale lui Tati, 
Hulot asigurase acel curent sub 
poetic de cari 
După „Mon or ati îşi. pierde 
personajul reprezentativ şi ultimul 
său film, „Trafic“, dezamăgește prin 
aglomerarea de gaguri nevalorificate 
însă de un tip ur e să repre 


-zìnte timpurile noastre. În schimb 
Etaix încearcă în ultima vreme s 
d tot mai multă 

nsată în j 


iuetei sale | > 
rio n tătoare 
nice, decît 


ntr-un fel de 


stitul 
4 devină un 
jil, un tip al 


Consideraţi că lipsa acestor 
tipuri explică penuria mondială de 
comedii 


şt trăi 
ntivitate 
„ actori mari 


Lewis sau De 
că ideile comice 

se, forțind nota de 
a personajelor care 
ricaturi, Scheme nevi- 


devin astfel 
abile 


O calitate a comediilor dumnea- 
voastră este strădania de a nu apela 
la personaje-limite; ci la oameni 
obişnuiţi puşi în situaţii comice- 
limită. 


- Mă bucur că aţi observat preo- 
cuparea mea de a impune un per- 
sonaj comic realist. Un tip de un 
umor specific, naţional, ca Făni 


ea 


din „Un suris". ori Papă din „Balul 
de simbătă seara”. Chiar şi noua 
postură în care îl aduc pe Papaiani 
în „Astă seară...” păstrează o notă 


de umor specific 


Ce caracterizează, după dum- 
neavoastră, umorul românesc? 


Sint, , două filoane ce ali- 
mentează umorul nostru. Unul liric, 
poetic, cealălalt satiric. ‘Ele nu se 
exclud, ci se Imp! permanent 
Noi batjocorim, în general, pe cei 
ce ne strică cursul liric at existenţei. 
Dar o facem cu o anume înţelegere 
omenească, de aceea satira românească 
e vitală, reconfortantă, nu te sinu- 
cizi după ea. În satele oltenești, 
de pildă, nu există om care să nu-şi 
aibă o poreclă. Dar denumirea carac- 
terizează concis, cu ascuţită ironie, 
dar şi cu duioşie, trăsătura de carac- 
ter a omului respectiv. Lirismul e şi 
el învelit, dintr-un soi de pudoare, 
într-o undă de autoironie, de ușoară 
detaşare. Declaraţiile de dragoste 
au o nuanță metaforică, ca o cimi- 
litură cu. sensuri multiple 


Ce binevenită ar fi această 
autoironie în scenele de dragoste 
din filmele noastre, unde lirismul 
se- confundă ades cu o dulcegărie 
fandosită şi insipidă. 


Nu vă contrazic, Vorbeam deci, 
de o anume atitudine a românului 
față de comic. Aş adăuga și vocația 
lui comică, o predispoziţie naturală 
către veselie. La noi umorul um 
pe stradă. Întîlneşti peste tot feţe des- 
chise, cu un zîmbet ce vine din in 
rior, din optimismul proverbial care 
ne-a ajutat de atîtea ori în istorie. 


AUA 


Nu-mi plac regizorii care 


pun : 


„bdieti, veniti miine la filmare 
cu gaguri “* 


— O poftă de viată şi de glumă 
care, cu mici excepţii, nu şi-au găsit 
încă expresia în cinematograful ro- 
mânesc. 


— Regretabil, pentru că e ştiut, 
umorul reprezintă cel mai specific 
teren de manifestare a psihologiei 
unui popor. La un festival internați- 
onal ținut în Spania, critica nota în ur 
ma vizionării „Balului... : „Ne amin- 
tim cu plăcere că în Est nu există 
doar comediile lui Forman și ale 
Chytilovei, ci şi cele ale lui Saizescu”, 
lar după prezentarea filmului la 
Cannes, un ziarist mi-a spus: „Vă 
mulțumesc pentru poezie”, iar cro- 
nică și-a intitulat-o „O undă de pros- 
pețime". Cînd făceam comedie lirică, 
toți îmi spuneau: „|n lume e nevoie 
azi de poazie, ca un răspuns la vio- 
lență şi erotism”. 


Cred că nu aţi realizat comedie 
lirică doar pentru că era bine pri- 
vită în lume? Ori mai comodă?, 
scuzați-mi insinuarea. Aţi revenit 
la satiră. De ce? 


— Un regizor de comedie trebuie 
să-și verifice toate registrele. Să 
cinte pe o gamă cît mai variată. 
Aveam nevoie să fac din nou satiră 
ca să nu-mi „pierd mîna" după 
atîția ani de la „Doi vecini”. Dar 
pentru că mă străduiesc, înainte de 
toate, să fac din comediile mele 
tablouri vivante ale realităţii, mi-e 
indiferentă modalitatea — lirică ori 


„ satirică — la care recurg. Singur mate- 


rialul decide. Totul e să-mi înscriu 
căutările în acea concepţie care, 
sper, s-a făcut simțită și acceptată 
în toate filmele mele, chiar şi în 


cele necomice, cum a fost „La porţile 
pămîntului“. Și anume, o. căutare 
a poeziei cotidiene care reiese ori 
din situația comică, ori din cea dra- 
matică, un anume flux al realului 
(sesizat de critica străină mai perspi- 
cace decit cea autohtonă). Mi se 
pare mult mai ușor la ora asta să faci 
comedii abulice, fantezii bufe, ori- 
cît de abil construite, dar în care 
spectatorul să nu creadă, să nu-şi 
urmeze personajele. Cred că mai 
mult decît în dramă ori în filmul poli- 
tist, în comedie publicul se identifică 
de la început cu personajul vioi, 
simpatic, hazos, cînd îi cîştigă ade- 
ziunea, De aici și răspunderea auto- 
rului de comedii: ce fel de personaj 
comic oferă și, mai ales, ce atitudine 
adoptă creatorul şi implicit specta- 
torul față de personaj. Aici stă, 
cred eu, problema teoretică și prac- 
tică a comediei românești contempo- 
rane. Ce reuşești să selectezi, cu 
harul și cu atenția ta socială, din 
realitate și apoi cum tratezi, ce pozi- 
ție față de faptete comice — reale sau 
inventate — adopți. Dacă în satira 
socială cea mai dură urmezi acest 
filon al. comicului naţional, caracte- 
rizat nu prin negare totală, spirit 
destructiv, ci dorința de corijare, 
un umor ofensiv, regenerator, atunci 
poţi înfrînge orice prejudecată. A 
producătorului, a criticii, a publi- 
cului. 


Din literatura clasică vă sim- 
țiţi dator anumitor umorişti? 


Aici n-aș mai împărtăşi părerea 
dumneavoastră exprimată în cronica 
la „Astă seară dansăm în familie“, 
despre o anume filiaţie cu teatrul 


lui Sebastian ori Mușatescu, Mă 
simt mai aproape de lirismul poetic, 
al unui Basarabescu ori Brătescua 
Voinești, de satira înţelegătoare a 
lui Brăiescu din „Vine domnul și 


doamna general“, de ironia 'duioasă s 


a „Proștilor” lui Rebreanu, de preci- 
zia tipologică a unui Budulea Tai- 
chii ori Popa Tanda. O lume a ero- 
ilor simpli, anonimi, la care desco- 
peri cu încîntare, aproape cu vimi- 
re, poezia și inteligența. 


— Sarcasmul lui Caragiale ori Ur- 
muz pare să nu vătenţeze, deşi 
acel pamflet al lui Arghezi, „Doi 
vecini“, debutul dumneavoastră ci- 
nematografic, nu era străin de inci- 
sivitatea lipsită de compasiune, de 
gagul modern, rece, mecanic, pe 
care-l încriminaţi. 


— Era doar un excercițiu, încer- 
cam să-mi descopăr pe atunci pre- 
ferinţele, îmi dibuiam personalitatea, 
Dar astăzi mi-e clar: pamfletul nu e 
slăbiciunea mea: e, cum să vă spun, 
prea dur, prea unilateral, prea oca- 
zional. În schimb, sînt obsedat de 
acel tezaur al spiritului popular 
românesc care e cuprins în strigă- 
turile, ghicitorile și proverbele noa- 
stre. Dacă Anton Pann a vrut să-şi 
ilustreze proverbele cules poves- 
tind pe marginea lor întîmplări di 
vremea sa, încercînd, deci, să detai- 
leze, să analizeze adevărul sintetizat 
în proverb, euaș dori, într-o cule- 
gere filmată, să ilustrez cu înttm- 
plări din lumea noastră aceste 
perle de înțelepciune populară, 
Să le actualizez, să le fac să 
pătrundă, prin acest limbaj uni- 
versal care e imaginea, în lumea 
întreagă. Dacă mă simt cu adevărat 
dator față de ai mei, aceasta e dato- 
ria de a exprima cinematografic, 
într-o modalitate modernă care să 
surprindă gama cea mai întinsă de 
umor, de la pantomină la calambur 
ori comic fantastic, tot ce sintem 
și reprezentăm noi ca spiritualitate. 
Dar o dată cu limbajul, trebuie să-mi 
creez și instrumentul care să mă 
exprime: actorul. 


— Aveţi şi în această direcție 
citeva descoperiri şi redescoperiri 
pentru film, importante. Sebastian 
Papaiani, de pildă, e „creația“ 
dumneavoastră. lar Dem Rădulescu, 
Vasilica Tastaman, Stela Popescu 
au fost redați comediei cinematogra- 
fice de calitate, cu multă ambiție 
şi intransigență din partea dumnea- 
voastră şi a scenaristului lon Băieșu. 


— Oricît de înzestrat ai fi ca regi- 
zor, orice gînd „genial“ te-ar scu- 
tura, nu-l poţi comunica decît prin 
intermediul lui, af interpretului. 
De aceea îl iubesc pe actor, îl stimez 
şi îi las pe platou toată libertateade 
acțiune, colaborînd cu el, stimulîn- 
du-i personalitatea. Dar și solici- 
tîndu-i permanent tot ce e mai pro- 
aspăt, mai original în ta ul său. 
E o muncă delicată, de cunoaştere 
reciprocă, de stabilire a unui climat 
prielnic. Încerc, pe cît posibil, să-l 
feresc pe interpret de toate frecuşu- 
rile administrative, care-i pot întu- 
neca bucuria creației. Pentru că, 
mai mult decît în orice alt domeniu, 
comedia nu se poate crea decit în 
bucurie, Cu bucurie, Pentru bucu- 
ria celor mulţi, Din păcate, pe zi ce 
trece, comedienii rămîn tot mai pu- 
tini. Flori rare, Ar trebui poate ocro- 
tiţi ca monumentele naturii. Supape 
ale vieții noastre spirituale. Nu 
găsiți? 


Alice MĂNOIU 


confesiuni 


pelicanul, 
pasăre 
măiastră | 


"Ne 
obişnuiserăm 
atit de tare 
cu defectele 
noastre, încît 
începuserăm 
sà le iubim... 


Pentru prima oară, Asociația 


cineaştilor a acordat anul acesta~ 


membrilor ei premii de creație. 
Un semn de grijă, de afecţiune 
şi de răspundere care va stimula 
cu o nuanţă în plus activitatea din 
ce în ce mai fructuoasă a acestei 
ramuri de artă... Privită în 
general cu îngăduință, ca un 
copil mai puţin înzestrat decit 
fraţii lui, mai încet la minte, mai 
greoi, mai puțin armonios, cine- 
matografia noastră 2 început în 
ultimii doi ani să înflorească, 
contrar previziunilor medicale. 
Au apărut anul acesta citeva 
filme remarcabile şi speranța 
tuturor este ca fenomenul să nu 
fie inexplicabil şi fără urmări. 

Obişnuinţa de a găsi fără cel 
mai mic efort defectele unei arte 
încă nemature a atras multă 
vreme, asupra cinematografiei 
noastre, zimbetul nemulțumit şi 
din ce în ce mai puțin îngăduitor 
al spectatorului de film. Ne 
obişnuiserăm atit de tare cu 
defectele noastre, încît părea că 
începusem să le iubim. Căci cum 
aș putea să-mi explic altfel oare 
neputința de a ieşi din rutina 
mediocră a subiectelor schema- 
tice, a rezolvărilor operetistice 
şi a eroilor cu artere de material 
plastic? Dar dacă verbele sînt 
în fraza precedentă puse la 
trecut, asta nu înseamnă că tra- 
tamentul critic aplicat acestor 
maladii ar fi vindecat definitiv 
bolile de copil ale acestei arte, 
cel mai din urmă convinsă că 
trebuie să crească pe dinăuntru 
şi să intre într-un raport armonic 
cu mediul inconjurător. O încre- 
dere absolută în forța unui orga- 
nism pe cale de însănătoșire abia, 
poate oricind ameninţa cu o 
reşută, dacă va fi lăsat să-și ducă 
mai departe viaţa în condiții 
morale şi materiale întîmplătoare 
şi precare. 

De asta decizia Asociaţiei de a 
instaura, ca şi celelalte Uniuni, 
sistemul de premii anuale de 
creaţie este, cred eu, un semn 
bun de grijă și prevedere. Este o 
măsură salutară de apreciere 
publică, este un schimb de încre- 
dere şi îndatoriri și dacă nu va 
eșua într-o frumoasă amintire, 
ca Festivalurile Naţionale ale 
filmului de la Mamaia, măcar 
poate că le va înlocui o vreme, 
pină cind vom avea din nou 
curajul să redeschidem o compe- 
tiție. 


Irina PETRESCU 


3 
| 

E 

4 
| 

z 
l 
j 
Í 
| 

` 

- 

3 pi 
pe DRE ai 
dl Apa 
: Oe Si 
E 

pas pi 

Li 


ză cei mai buni și lucrează relativ tenacitate şi putere de sacrificiu. 


e e s constant, chiar dacă temele și subi- Hărăzit, după. cum spuneam, unui 
evirimen u ectele nu sînt totdeauna cele mai anumit descriptivism, filmul îi înfă- 
stringente și mai inspiratoare. Așa țişează pe muncitori și la cursul 


se face că, în ciuda eventualului for- seral, Din nou, severitatea cu care 

malism al unui plan tematic vag, autorul își consumă şi își compune 

5 experiența acumulată și, nevoia inti- imaginea și coloana sonoră trans- 

NE = unui genr mă de autodepășire nu pot să nu-și formă un clișeu într-o partitură 
spună cuvîntul și să nu dea rod. elocventă: acelaşi cadru static, co- 

AP @ Alexandru Boiangiu ne-o demon- mentat însă cum nu se poate mai 
f strează în „Noaptea bărbaților" expresiv printr-o ingenioasă prelu- 
f Filmul nu e mai mult decît schița crare a zgomotului de fond alunei 
= = = m — unui reportaj despre minerii care săli de lectură sau de curs, ca zumzetul 

A p lucrează, zi și noapte, la străpungerea unui stup de albine, măsurînd,. prin 

Putem vorbi din nou unui tunel de aducțiune. Spun doar monotonia mecanică, persuasivă, a 

" „Schița unui reportaj", pentru că, ulsului sonọr, timpul ireversibil. 

x în mod vădit, acest documentar n fine, în acest film despre stinci, 

despre o şcoală era hărăzit unui descriptivism oca- munte, camioane înaintînd în noroi 


zional. E limpede că autorul a şi baţi în noapte, îmbrăcați 


. 
d documentarului descins la șantierul în cauză ca să pufoaice, în acest film intitulat 
facă o ilustrație pe peli ilă, un film „Noaptea bărbaților“, insolitu! îl 
nu pare să fi avut constituie apariţia cîtorva femei, şi 


românesc? al 


timpul necesar pentru un plus de é Pi 

la vație și pe Totusi, fără ele pare-se tot la cursul seral, stind 

a reuși să ne vrăjească prin multi- cuminte în bănci. Aparatul îndrăz- 

tudinea sugestiilor, filmul ne impre- neşte să le privească insistent nu 

fost putina. și siohează prin rigoarea construcţiei numai fețele, dar şi genunchii, iar 

rit ir inegale tA comentariul AEEA PER ali Baze fa cale regizorul are de tădată ideea neaș- 

producții me > dedicat cor sului pentru cele mai” rite întăţii till e Ara teptată (pină acum, în film nu s-a 

sine însăși, mereu bune documentare ale anului 1971: cu muntele. Eliberat de balastul rostit nici un cuvint de comentariu) 

„ mereu în „Cuţitul” de Titus Mesaroș, „Oameni unui comentariu declamiatoriu, pre- să însoțească imaginile cu un frag- 

Ciclul care şi oţel“ de Al, Boiangiu, „Aceşti tios sau neaoș —atît de abundent t din prea cunoscutul cîntec 

oameni" de Felicia Cernoianu, „Vi- în alte producții ale studioului — al lui Radu Șerban „Să nu uităm nici- 

stră ap At: copilăriei de Jean Petrovici documentarul lui Boiangiu izł cînd să iubim trandafirii...“ Pe acelaşi 

din mu! şi altele citeva, culese cu greu, din teşte o interesantă sinteză a imaginii fond sonor, îi vedem pe bărbaţi 

luit în mist i producţia unui an întreg, și sunetului. E o imagine austeră, întorcîndu-se dimineața acasă. Su- 
vital. Evident, ac ultima parte a stagiunii refuzînd artificiile mișcării aparatu- este elementară, dar penet 

ne îndemne la un plus de efort ne-a oferit surpriza de a afla pe ecrane, lui și ale montajului, fixată asupra i astfel Alexandru Boiangiu reușe- 


unor ambianţe cu totul lipsite de 
spectaculos: de pildă, o lungă por- Pa 
țiune a tunelului prin care înaintează, „Noaptea bărbaților“ 
venind spre noi, un camion uriaș, 
cu uruit greu, amplificat de rezo- 
nanța spaţiului subteran şi a stîncii, 


Dan e în aceeași săptămînă, mai multe docu- 
mentare noi de o ţinută pe care o 
pot invidia alte sectoare ale cinema- 
tografiei noastre, marcînd, credem, 
un reviriment al genului. 


surprize, de scă- 


ri REDATE CI ZE, EESTI Tea Un plus de lumină în tunel, o ușoa- 
O.probă a tradiției ră stilizare expresionistă a sunetu- 


lui înregistrat pe viu, reluarea ace- 
leiași imagini cu camionul care vine 


E mai întîi consecinţa tradiţiei și iar vine, din fundal pînă în prim 
care, în acest domeniu, pare să plan, ca un personaj dintr-un film 
aibă mai multe șanse de a se închega, de Alain Resnais, îi ~- 


dea d 
„Sa! 


eni con 


se lucrea 


entă. La studioul regizorului pen 
intens — lucrea- şi tensiur 


microsondaj 1 


MIREL ILIEŞIU: 
Mai multă atenţie față de limbaj 


Ce revelații v-a prilejuit 
documentarul românesc 
în stagiunea 1971-1972? 


2 


“Ce v-a decepționat 
în documentarele 


acestei stagiuni ? 


3 


Ce aşteptaţi ° 
de la stagiunea 
3 > Ce aș dori? Mai multă preocupare, mai multă 
următoare d atenţie şi mai multe rezultate în cultivarea limbaju- 


lui cinematografic. Această preocupare a scăzut în 


scurt me: 
că pentru 


MEF : : ultimul timp, după părerea mea, datorită ava- 
lată răspunsurile Si patru dintre lanșei de filme-comandă, de filme ocazionale şi 
documentariștii noştri : de filme-anchetă. E o: preocupare care trebuie 


readusă la ordinea zilei. 


12 


ificiu, 

unui 
îi tofā- 
cursul 
care 
npune 
trans- 


ersibij. 
stinci, 


tăm nici- 
celaşi 
bărbaţi 


Su- 
penetran- 
giu reușe» 


mai multă 
a limbaju= 
scăzut în 
pită ava- 
zionale şi 
e trebuie 


docu 


` 


pee e E 


mentarul 


şte să facă, dintr-un film ocazional, 
demonstraţia unei mature stăpiniri 
a mijlgacelor, că și proba disponi- 
bilităţilor sale în planul ideilor, 


Două debütyri, 


E Atitde săracă în dabuturi pen- 
tru filmul cuactorii, stăgiunea1971— 
1972 s-a dovedit mai generoasă, 
către sfîrşitul ei, cu regizorii-absol- 
venți care și-au încercat primele 
şanse în documentar. Încontestabil, 
cel mai bun film al! stagiunii îl dă 
unul dintre ei, Constantin Vaeni. 
Documentarul său „Apoi s-a năs 
orașul”, parafrazează prin titlu 
mul de ficțiune al lui Andrei Blaier, 
„Apoi s-a născut legenda“. Într-un 
fel cele două lucrări sînt rodul unui 
impuls “similar. Andrei Blaier își 
propusese să descopere fața reală 
de şantier, înainte ca ea să 
fie stilizată de legendă, iar Cons 
startin Vaeni contemplă ultimele 
clipe din viaţa vechiului oraș Orșova, 
înainte ca apele Dunării să-l fi 
inundat şi un nou oraș să-i fi luat 
locul pe malul lacului de !a Porţile 
de Fier. Performanţa lui Constantin 
Vaeni ţine în primul rînd de faptul 
că el nu s-a'oprit la obișnuita anti- 
teză prezent-trecut, cum se prote- 
dase în alt film al acestei stagiuni — 
„După zece ani“, Însăși “materia 
era diferită, cum diferită fusese 
Orșova veche de groapa Floreasca. 
Dar şi modul de abordare a temei 


„Visele copilăriei" 


iu 
fi 


a fost altul, mai profund și mai ar 
jant. În loc de a recurge la o epoz 


tie 


sumară, inevitabil plafónată de un 
sentiment, de suficienţă, Vaeni pri- 
vește despărțirea de trecut „cu 
ochii dilõtați "cum remarca Irina 
ile 


Petrescu în una din “confesiu 
încredințate revistei noastre, 
rul cineast nu preia, nici la pro- 
priu şi nici la figurat, imagini fil- 
mate de alţii, cìi eel î i martorul 
uimit al dezagregăriii unui univers, 
Oricît ar fi de legitimă. dispariţia 
unui întreg orâș nu încetează să fie 


i N 


poi s-a născut orașul" 


tragică. Autorul nu-şi drăr 
mărturia, nu ne ascunde că 
experiență l-a șocat și i-a creat cb 
sii — de aceea reia de două sau 


un interviu preotului, ca să afle 
cum au fost mutaţi morţii din ora- 
şul rămas sub ape, de aceea m 
jul filmului “său este nervos, si 
copat, 'copleşitor uneori prin acu- 
itatea sentimentului. „Uneori“, fiind- 
că filmul are și pasaje neutre 
repetă inutil, spre final, imagini 
din noul oraș, potrivite, unele din 
ele, altui film, eventual turistic 
sau publicitar. 

e Mai puţin edificator, dar demn 
de reținut, este debutul lui Ni 
Cabel cu „Cel mai tînăr oțel“. 
regizor are rara facultate de 
să privească oamenii prin obiect 
de a şti cît să întîrzie pe un chip 
şi cum să-i lumineze tră i 
a interesul, 
personajele să se 
ambianţă de şa 


sau în fața cuptoarelor, aparatul 
urmărindu-i cursiv, fâră a ne crea 
senzația de înscenare. Ceea ce de- 
butantul stăpineşte deocamdată mai 
greu 'sînt “cuvintele, frazele din 
comentariu, Ele îl îmbată excesiv, 
cineastul -pare chiar să scape 
de sub control, repetindu-se uneori 
pretențios, inexpresiv și ușor bom 
bastic. De unde şi o anumită distanţă 


ceea ce 
Nunică și ceea 
ctiv despre viiterii 
iştei. 


Vechi cunoștințe 


9 îcvirimentul pe care credem că-l 
wtem semnala în dom t docu- 
mentarului e ilustrat şi de alte peli- 
cule. Dintre ele mai cităm „La ea 
te-ai gîndit?" de Dumitru Done, cu 
un scenariu 
şi |. Moscu. După „Cuţitul” ivi 
Titus Mesaro ta este unul din 
puținele fil 
dedicat, și. el, delincvenței 
durile tineretului, Dacă îl 
nu o facem însă numai în virtutea 
importantelor sale implicaţii seci 
şi educative, Ceea ce ne frapează 
este îndeosebi gradul de elcevență 
pe care orul să-l 
filmar 


Dinc 


tre mame şi fii, conferă filmului 
un asemenea grad de autenticitate, 
de adevăr şi emoție, încît înaintea 
oricărei judecăţi de valoare, excla- 
măm — Acesta este film, acesta este 
documentar! d 

Ceea ce nu putem spune despre 
multe din producțiile studioului, 
Repetăm: nu em în acest capitol 
diferențieri valcrice. Nu oricărei 
lucrări i se poate cere să atingă 
nivelul maxim și e firesc ca unele 
filme să fie inegale, să se situeze 
ia un nivel mediu sau chiar ceva 
mai jos, Fără asemenea lucrări n-ar 
fi posibile experimentul, - debutu- 
rile și nici marile revelații. Nefiresc 
este însă să se producă filme cu 
desăvirșite inutile, pelicule- strict 
convențienale, întinse pe cîte două 
acte, eșuate cu anticipație din punct 
de vede ic şi inapte progra- 
matica c esu! spectatori- 
menea filme 
portanța temei 
c prina o de-servi, 
lui lor retoric, 
lor stufcase şi 
greoaie, lipsește gestul 
personal al selecției și opțiunii. 
O interminabilă şi incoerentă înşi- 


zute, 


> 


şi de imagini dem: 
e tot ceea ce ne o 
de minute, fisc 
jele „Din nou 
tinerii”, Fiecare din aceste filme — 
şi lista s-ar putea îmbogăţi — ţine 
locul unei experienţe artistice folo- 
sitoare, de care documentarul ro- 
mînesc, cinematografia noastră s-ar 
putea sluji tru a descoperi 
talente, medii pelegii, în “pas 
cu dezvoltarea societăţii noastre 
socialiste, pentru a exersa nci for- 
mule de lucru. oferind spațiu pen- 
tru idei criginale şi prilejuri de 
autodepășira, ru a închega, final- 
mente, "lucrări apte să dureze şi 
i n timp. Dačă aceste 
ctificate, reviri- 
trezărim s-ar 


ca c calitate, 
Valerian SAVA 


TITUS MESARỌŞ: 


Să nu lăsăm ideile în sertare 


Nu am trăit, în această stagiune, nici o re- Nu, nici o r 


ERICH: NUSSBAUM: 
Un bun nivel mediu 


Tație. În continuare — un bun A Rave 


Tehnica aste în suferință 


JEAN PETROVICI: 


velație. Dar s-a certificat faptul că ideile majore, 
pentru a deveni valori, trebuie să fie exprimate 
cu pregnanţă, prin subiecte particulare. Ca atare, 
studioul n-ar trebui să -se mulțumească cu întoc- 
mirea unui plan tematic construit pe idei globale. 
Dovadă — acolo unde au existat subiecte concrete, 
particulare, ideile s-au putut valorifica cel mai 
bine: „După zece ani" de Eugenia Gutu, „Apoi 
s-a născut orașul“ de Constantin Vaeni, „Cuţitul” 
şi altele. 


Mă dezamăgește faptul că alţii realizează 
idei similare cu ale noastre în timp ce noi le lăsăm 
să aştepte în sertare. Eu am propus de mult un 
film, „Vînătoare în Paradis”, care ar fi vorbit 
realist, dar şi parodic, despre sportul vînătoarei. 
Filmul propus nu s-a produs, În schimb am avut 
surpriza să văd premiat la Oberhausen un film 
francez similar. 


Aș dori să fie promovat cu mult mai multă 
insistență scurtul-metraj de toate genurile, in- 
clusiv cel interpretat de actori, 


nivel mediu. Poate, totuși, s-ar putea vorbi despre 
revelația -faptului că, mai repede decît bănuiam, 
filmele lucrate ani în urmă constituie acum 
materiale istor 
E o compensa 
intîmpinate fi! 


t 


ă superka 


leviziune e 


documentaru 
istorie depășit 
şabloane și proc 
Multe din revela 
rutină. 


filozofică și aci 
lui Marin Preda, 
„Falsele memor i 
Titus Popovic autent 
probleme reale, care să stirnească 
nivelul atins de articolele lui Adrian r 
și filme care să ă ținuta in ctuală şi stilist 
a publicisticii- lui Fănuş Ne i Radu Cosaşu. 


relării între ceea ce 


ne şi cee: ermite baza tehnică 
a Pentru € nu bene- 
fic actori, nici de d de platouri, 
scie je să fie întotăea-. 

u tä. Nu poți să faci 


şi competitiv, 
im 30 de ani. 


c este mult rămas în 
sei noastre scrise 
prin cinemato- 
a chiptilui 
contr. or planetei 
2 multiplă de afirmare 
ional, documentarul, 
e, Le-aş dori prezente 


cumenă |. ramâne 
şcoli şi în 
ce privește descoperirea 


i, a frumuseţ 
trăim. În activi 
țării pe plan i 
reportajul artistic sînt å 
şi pe acest front. 


rn 


jurnalul unui cascador 
El ii NE e E A Zoe i e Le 
S-a întîmplat a doua zi după ce mă 
convinsesem că totuși în cascadorie 
nu se pot întîmpla accidente prea 
grave. Începusem să mă simt un pic 
bufon. Toată lumea îi consideră pe 
cascadori nişte profesioniști ai riscu- 
lui şi uite că tocmai în cascadorie 
accidentele sint foarte mici. De cele 
mai multe ori, cîte o julitură, cîte o 
tăietură sau, cel mult, o fractură. 
Printre rugbişti sau boxeri, acciden- 
tele sînt aceleaşi și ei sînt sportivi 
amatori nu „profesioniști ai riscului”, 
Ei, da. Au murit un Gil D 


elamare şi 


spectator incomod 


— Ce specialitate aveţi? 

— Păi, ca'să fii responsabil de 
cinema nu-i nevoie să ai prea mare 
specialitate, De altfel, nu sîntem 
asimilați în drepturi nici măcar cu 
responsabilul unui magazin de sol- 
duri. Şi, la urma urmei, ce să fiu? 
Economist, tehnician, cineast? 

— Răspunderi există? 

— Răspunderi? Planul. Dau pla- 
nul — sînt bun! Nu dau — nu sînt 
buni 

— Dacă lumea nu vine ia cinema, 
puteţi s-o aduceți dumneavoastră? 

— Asta s-o crezi dumneata că nu 
pot. Ba pot, și o aduc. Duminica 
trecută am făcut un concurs la un 
film la care niște mari „specialişti“ 
îmi spuneau că lumea nu vine. 
Ei bine, nu era loc să arunci un ac. 
Să nu crezi că rula vreo „Annă...“ 
sau ceva cu văcarii ăia pistolari, Nu, 
domnule, un film românesc! Vine 
lumea la filme românești! Dar la să te 
întreb şi eu ceva:.., 


z 


Mă simţeam un pic bufon 


încă vreo cîțiva, dar procentajul e 
foarte mic. Şi a venit ziua de marţi 
cu ceva soare şi cu echipa „Săgeata 
căpitanului lon" în febră, Trebuiau 
terminate secvențele de la Ciocăneșşti. 
O căruță peste care sar cu caii doi 
turci. Era o tabără turcească căreia i 
se dăduse foc. Căruța era încărcată 
cu praf de puşcă și exploda. Bine- 
înțeles că în căruță nu era praf de 
pușcă (n-ar fi dat efectul scontat) 
ci, sub căruţă, erau trei furnale care 
aruncau căruța în aer. Două erau 
orientate lateral şi explodau cînd caii 
săritură, iar al treilea, mai 
puternic, sfărîma căruţa după ateri- 


erau în 


Eu nu dau 


— Schimbăm rolurile? 

— Să mai schimbăm, că pe mine 
toți mă tot întreabă toată ziua. De 
ce filmele româneşti n-au programe 
de sală? 

— Mă opresc la întrebarea aceasta. 

— Păi vezi, pe cine întreb, nu 
știe! Le-aș face eu! Dar ar trebui 
să am niște mtini mai dezlegate. 

— Şi cine le leagă? 

— Să ştii că sfori sînt multe. 

— Sinteţi de acord să tragem cîte- 
va din sforile astea? 

— E riscant, pentru că dacă vreun 
şef mă va înţelege greşit, va trebui 
se trec la alt cinematograf, dacă se 
va mai găsi unul și pentru mine. 

— Vă întreabă cineva ce filme tre- 
buie programate? 

— Ce, eu sînt Sandu dela,„Capitol“? 
El a ştiut să se impună şi pe el îl 
ascultă. Eu trebuie să iau ce se pros 
gramează. 

— Poate că nu ştiţi să populari- 
zaţi bine filmele... 


Aveam 
complexe... 
Ştiam 
că in cascadorie 
nu se intimplă. 
accidente 
grave... 


zarea celor doi. La pianul exploziilor 
era Soby, iar cei doi turci, Stavru și 
Ştefănescu, Eu eram culcat pe burtă 
la zece pași de căruță cu un aparat 
de fotografiat în mînă. 

— Motor! è 

Eram liniştit, soarele mă bătea în 
spate, coatele mi se înfundaseră în 
pămîntul glodos şi mă uitam prin 
obiectivul aparatului la cei doi care 
se apropiau în galop. Am fost liniştit 
pînă ce caii s-au înălțat peste căruţă. 
Atunci am îngheţat şi vocea lui Soby 
spartă și ea de emoție m-a zgilțiit 
ca un curent electric. 


`~ 

interviuri 

— Aici e o altă chestiune. E vorba 
de fonduri. O să zici dumneata 
că mă apuc acum să cer bani. Toată 
aiureala e că bani sînt. Dar între- 
prinderea n-are suficient personal 
şi spaţiu ca să facă o propagandă 
eficientă şi mai ales rapidă, ca să facă 
reclamă bună, 

— Păi spuneaţi că nu cereți bani.. 


— Nici nu cer! Dar. iar întreb: 
de ce sînt bani ca să plătești comen- 
zile la „Decorativa" care ne ia pentru 
regie, care pune preţuri mult mai 
mari decit cele la care am putea 
executa noi. Am făcut socotelile 
că numai cu jumătate din banii 
pe care îi dăm așa, am putea face 
de trei ori mai multă treabă şi de 
zece ori mai bună, La fel şi cu între- 
piesa Consiliile populare ar tre- 

ui să ne autorizeze să avem echipele 
noastre mobile de acțiune, nu s-aş- 
tept eu pînă cînd vine de la nu 
iu ce întreprindere de reparaţii. 
ulmea, pentru ca să facă toate astea, 


— Băăăl Dacă dădeam explozia? 

Calul lui Adrian căzuse în căruță, 
Dacă făcea contactul, era acolo destul 
explozibil să-l făcă praf cu cal cu tot. 
Asta a mărit tensiunea și cînd s-a 
„reluat filmarea uitasem că în casca- 
dorie nu se întîmplă accidente prea 
grave. Și din nou, galopul cailor, 
soarele, pămîntul, zborul peste că- 
ruță și primele două explozii ca o 
uruială, Uuuffi M-a strîns gheara 
neagră a presimţirii şi am uitat să 
apăs pe declanşatorul aparatului, apol 
aterizarea și a treia explozie, mai 
mare și puternică, ca un geamăt, 
Brramf! Ştefănescu se clătina în șa şi 
Stavru, care încerca cu o mînă să-l 
țină, lar cu cealaltă trăgea de dirlogii 
calului, Pînă la urmă, Ştefănescu a 
căzut iar băieții îl dezbrăcau; era 
plin de sînge, îl ţinea pe Soby 4% 
mînă. 

— Fă ceva pentru mine! Nu mă 
lăsa așa! 

l-au făcut, L-au pus pe o blendă şi 
l-au suit într-o mașină să-l ducă la 
spital. Soby era transpirat și trist, 

— Ai văzut, Grușa? Altădată să 
nu mai scrii că numai în romane 
se accidentează cascadorii la explozii. 

N-o să mai scriu. Îmi suna în 
urechi vocea lui Ștefănescu ca © 
placă stricată: „Nu mă lăsa așa, 
Nu mă lăsa așa. Nu mă lăsa așa”. 
Avea un pumn de carne mai puţin 
pe spate. 

Apoi a început coşmarul. Peste 
tot pete de sînge. Pentru a doua 
oară, în zece minute, mă băteau 
gînduri negre: Nu putea să curgă 
atîta sînge doar de la Ştefănescu. 
Şi nu era doar de la Ștefânescu, 
Fulger, calul lui Stavru, avea înfipte 
în burtă două așchii din căruţă. 
Erau lungi de aproape jumătate de 
metru. În două ore a murit. A murit 
în picioare, așa cum mor caii, cu 
Stavru plingînd alături de el și 
oamenii care nu puteau să-l ajute. 
Asta pentru că la prima dublă, cînd 
calul lui Ştefănescu a căzut în căruţă, 
s-a deranjat un furnal orientat lateral, 
A explodat în søs cînd erau deasupra 
lui. 

Era într-o marți... a doua zi după 
ce mă convinsesem că în cascadorie 
nu se pot întimpla accidente grave. 


Aurel GRUȘEVSKI 


nu trebuie cine ştie ce legi speciale, 
Nu înțeleg de ce trebuie o lege ca 
să cheltuieşti banii cu cap. E ca și 
chestia cu ușile. Se fac în așa fel 
la cinematografe, ca şi cum lumea | 
n-ar trebui să între şi să iasă comod, 
Parcă toți care vin trebuie să fie 
specialiști în contorsionism. Ca să 
vezi și dumneata cîte probleme are 
un responsabil de cinema pe care 
îl critică toată lumea. p 

— Propun să încheiem aici inter- 
viul, la critică, 

— Care interviu? 

— Păi, ceea ce am făcut pînă acum 
așa se numește! 

— Fugi domnule de aici, eu nu 
dau interviuri. 


Alexandru STARK 


P.S. De fapt interlocutorul de mai sus 
e... cincisprezece responsabili din Bu-- 
cureşti și din țară, cu care am discutat. 
și care n-au dat nici un interviu. 


confesiunile unor copii ai secolului 


Nae. Luvrul 


înt cu Nae la „Peştera“ — fosta „bombă” 
de pe vremuri de la Rosetti, numită „Sin- 
gapore“, unde venea Schileru cu suita lui, azi 
bodegă stimată și civilizată, avînd o scară inte- 
rioară care duce jos într-un restaurant cu remiză 
10%, Ne așezăm sus, lîngă scară, cerem un aperi- 
tiv de după-masă, bucățele de caşcaval frumos 
piperate, cu roșioare alături și un vinuleț al casei, 
la jumate, chelnerul e obsecvios pînă la dimi- 
nutiv. 


Nae e uimit că beau: — N-am mai băut, Ra- 
dule, cu tine, un vin de ani de zile... 


Clocnim. Nae e ca de obicei la cravată, la costum, 
dar la țigări B.T. Pornim de aici — cum de a lăsat 
„Litoralul”, de 5 lei, pentru BT-ul de 8. Omul intră 
imediat în priză, Ce mă leagă — sînt 15 ani — de 
Nae, e faptul că e primul om pe care l-am lăsat să 
vorbească, în reportajele și în cutreierările mele, 
cît i-a plăcut lui și nu mie, cît a vrut, cum a vrut, 
pină n-a mai putut. Nae — și nu marii scriitori— 
mi-a dat primul voluptatea de a asculta monologul 
unui om muncitor, viu și liber. Nae — şi nu psi- 
nanaliştii — a fost primul care mi-a comunicat 
plăcerea asociaţiilor, a legăturilor spontane de 
dei, Ce-l leagă pe el de mine — nu ştiu. Dovadă 
că niciodată nu ne-am explicat pe chestia asta — 
ce ne leagă? Pornirăm de la Bicaz, în '57, l-am 
descoperit singur în sala clubului, vizionînd „Un 
condamnat la moarte a evadat” “al lui Bresson. 
M-am ținut de el fiindcă eu mai eram şi sociolo- 
gist, şi vulgar: un muncitor la un film intelectua- 
list și abstracti Filmul nu era de loc abstract în 
capul lui, M-am dus cu el pînă acasă, la un cămin de 
burlaci din Mărceni, și în chicineta lui am bătut o 
tablă lungă cu marțuri dramatice, timp în care 
mi-a explicat că nu admite pesimismul, aşa că 
la „Un condamnat la moarte“ el nu s-a plictisit ca 
alții, care au plecat la jumătate, pe el l-a pasionat 
un om care în condiţii oricît de grele se gîndeşte 
să fie liber. După care au urmat:15 ani, cu venit 
la Bucureşti, cu schimbat meseria, din frezor, 
electrician, cu telefon la 7 dimineaţa, cu căsătorit, 
cu născut fetițe, cu ulcer, cu „ce mai e nou, Radule?“, 
cu Dinamo, cu nasoii tăi de la Rapid, cu pojar, cu 
mărit categoria, cu „n-am timp că-s la învățămînt", 
cu „n-am acuma bani”, cu „mi-am cumpărat „Istoria 
artei”, m-a depășit, Radule, trebuie să-mi explici“, 
cu „nu te-am văzut de un car de ani“, cu stabilito 
întîlnire, la Union, la Katanga cu, „mă duc să cum- 
păr lemne”, cu „mă simt rău, Nae“, cu „dă-o-n 
pisici de viață”... 


ae e uimit că beau: 

— N-am mai băut, Radule, cu tine, un vin, de 
ani de zie.., 

— Dacă m-am simţit rău... 

— Măi, nici eu nu mai sînt âla... Gîfii după 50 
de metri, la 35 de ani. Mă'stric dintr-un pahar. Am 
băut duminică un Gheorghe, era.un nimic ce-am 
luat, ne-au-găsit doamnele, veseli... Ce vrei'să faci? 
Viaţa nu ne repară... Vin de ia tribunal, am fost 
dimineață să mă judec, un vecin-nebun, o întreagă 
chestie cu contorul de lumină, nu-ţi intru în de- 
talii, noi eram un fleac faţă de alţii... Era un grup 
de tineri, cîţiva băieți care făceau afaceri; aveau un 
mecanism-ceas, afacere de cîteva milioane, m-a 
lăsat rece, Dar ştii ce m-a lăsat tablou? Un puşti 
care a furat o sticlă de lichior... O sticlă de lichior, 
Radule.., De 20,50, de nu ştiu cît... Furtul sigur că 
e reprobabil, dar băiatul a venit în instanță și a 
declarat că-i pare rău. Era acolo, îi părea rău, se 
vedea pe el... ăstuia ce-i faci? 

— ÎI condamnă? 

— Cred că scapă, dar scena era tare, Radule... 
Era un puști... 

— Nae, pe tine te mai înnebunesc „Mizerabilii”,., 

— Nu-i asta, am o bibliotecă acceptabilă, zic 
eu... Am făcut o curăţenie serioasă, am dat afară 
tot ce era inutil, mi-au rămas 318 volume..; 


Prietenul meu Nae L, 
electrician la LT.B., 

a plins la 
„Love Story“ 

Zice că se poate ride 

și la ce 

nu-i de ris, 

El e neorealismul meu 
nevindecabil 


„Felix și Otilia”. Actori formidabili. 
Filmul ținea... 


— Socotești şi Elie Faure, cinci volume... 

— Aia m-a depășit, pagini întregi nu înţele 
nimic, e așa cum ţi-am spus la telefon. Dar re 
la oameni, Nu e „Mizerabilii“..., sînt poveşti noi 
— ieşim să bem, de pildă, o bere, băieţii din ser- 
viciu. Eu nu beau bere. Cer Fernet, 150 de grame, 
că eu prefer Fernetul. Nu crezi că iese o problemă 
din asta? Din Fernetul meu. Că de ce beau eu Fer- 
net, cînd toţi ceilalţi beau bere... De ce fac eu opi- 
nie separată? Ce am eu, alt stomac, alt gît? Dom- 
nule, mie îmi place Fernetul — ce-i grav în asta? 

— Problema nu mai e „Mizerabilii“, sînt rela- 
piile... 

— Exact. Alt exemplu: eu am ale mele, mă știi 
de la Bicaz... Îmi place o cămașă curată, o cravată, 
un costum. Şi puțin parfum. Nimeni nu mă obligă, 
m-am obligat de mic, e-educația mea, nu fac propa- 
gandă, nu mă laud, nu mă dau exemplu pe națiune. 


și incidentele 


La servici am condiţii mal bune decît acasă — 
ăsta-l adevărul, Radule, am o baie lîngă instalaţii, 
am un duș, am tot ce-mi trebuie, acasă n-am teate 
astea, bani de confort 1 încă nu am, ce mi s-a eferiţ 
confort 3 nu pot, am găsit acuma două săptămtri 
două cămăruțe cu ò baxă pe Ana [pătescu, ceva for- 
midabil, mă duc seara — aranjez totul cu persoana, 
mă întorc dimineața, n-am dormit toată noaptea, 
mă apucase și ulcerul, dimineața cucoaha îmi spune 
că le-a dat... „Păi atunci de ce m-aţi mai chemat?” 
„Eu?.,.“ După lucru, mă spăl, mă curăţ, mă dau 
cu colonie, apare meșterul, că ce miroase aici, eu 
miros, păi de ce, de asta veniți la uzină ca să vă 
dați cu parfum, eu nu mă las, am gură mare, Ra- 
dule, nenorocirea mea e că mă consider clasă con- 
ducătoare, nu aştept şi mă montez imediat, păi 
de ce să nu mă dau cu colonie, nu aţi strigat aici 
că de aia ne murdărim ca să se vadă că muncim? 
N-aţi strigat aşa? 

— Şi mai zici că nu nai ești acelaşi... Totdeauna 
ai avut clonț... 

— Nu, dar n-au ochi. Am văzut „Incidentul“, 
mi-au spus toți că e grozav. Nu e nici o grozăvie, 
nu știu să se uite... Film superficial — cui nu i se 
întîmplă să se întîlnească cu dei bramburgii de 
huligani?... Şi nimic printre rînduri. Scriai într-o 
cronică de a ta că un film trebuie să aibă ceva între 
rînduri. Aici — nimic, ce se spunea, aia era. 

— Mai ai timp de cinema? 

— Mai, ies rar, dar mă duc cu nevastă-mea. Am 
văzut „Puterea și Adevărul“ — nu era rău deloc, 
foarte bine jucat, şi scenariul — bun, Dar ziceam 
că trebula făcut mai din timp. Şi în viaţă, Radule, 
trebuie să recunoşti, lucrurile au fost mai tran- 
şante. Dar ai noștri s-au pus pe filme... „Felix și 
Otilia” — actori formidabili şi o scenografie... 
Romanul îl ştiu pe dinafară, filmul ţinea... Am mai 
fost la „Love Story“... 

— Cum a fost? 

— Radule; eu am plins, ţi-o spun drept. Fiecare 
vrea o dragoste ca asta, eu nevesti-mii nu știu 
dacă i-am spus de cinci ori „te iubesc“... 

— Am mai stabilit odată împreună, că în romă- 
neşte,din cauza lui Caragiale, nu se mai poate spune 
serios — te ador... Ce mai vrei? 

— A plins şi ea, oricine vrea ca dragostea să ţină, 
ce dracu' vrei să facem? Acum zic să mă duc la 
„Astă seară...“ Zic toți că se ride, mergem dacă 
se ride, nu putem trăi fără rîs, Nu scap nici un 
mare comic al ecranului — deschid televizorul 
și stau la tot. 

— Nu prea e de ris... p 

— Nu e, Radule, dar se poate ride și la ce nu-i 
de ris. Sînt formidabili. Mai sînt serialele astea, 
bune-proaste, dar te uiţi, 

— Zice că se termină și „Invadatorii” şi „Plane- 
ta...” Să le vedem sfirşitul, Nae... 

— Nu contează, nu există decît un singur sfir- 
şit — al nostru. 

— Spuneai că nu admiţi pesimismul... 

— Dar ce, asta-i pesimism, dacă spui că vei 
avea un șfîrșit?... Eu, Radule, dacă am o idee e să 
văd Luvrul. Pe cuvînt! Aia ar fi planeta mea... 
Luvrul? 

Nae, nu bei nimic?... şi-l ciocnesc din nou, 

Deodată: - 

— Radule, cît e ceasul? 

Nae e îngrozit, îmi ia mîna-cu ceas, se uită, 
ţipă: 

— E șase jumate! — sare în picioare —tre- 
buie să fug la grădiniță, să-mi iau fetița, mă aș- 
teaptă educatoarea! 

— E cinci jumate, zevzecule! Ce te alarmezi? 

— E cinci jumate? Precis? Grădiniţa îmi e de 
mare ajutor. Mă costă o sută de lei, dar am linişte, 
Ştii, fetiţele au platfus, Radule, le-am luat pantofi 
speciali, m-au costat... f 


N“ e neorealismul meu nevindecabil. Il ador? 


Radu COSAŞU 


15 


dileme 


firul cu plumb |- 


- C 
3 buzelor, sau numai privirea. Aceste 

cu teind mici accente mutate de artă în împă 
pentru toate celelalte A = t = CAE d răția tehnicii erau tot altea der 
arte se nea problema bao incepu imitin gări de la obiș ia și de la normal, 
renaşte Poate cà de . . . . . de la logic și de la realist, încît ca- 
i întîmplare se i ticurile Si ridurile zul, aberant astăzi, citat de un teo- 
leagă surpr de logic nu numai < retician filmului — cu tinăra şi 
noroacele sale, ci și d . d A neștiutoarea femeie care, întrind 
sale ghinioane, nt espre care nu se știa aca pentru prima oară într-o sală de 
ic ci şi destinu cinematograf și văzind pe ecran, 


ca ruită care, sînt de expresie în grosplan, o figură omenească, a 


strui mai depa ieșit ană chemînd poliţia, 


"om 


-— 


g 


dărim să înc EI 9 i Ea nunțind crima din interior, mărt 4 se 
el, cinematogr sau de băti înete... risind văzuse capul tăiat al uni $ 
m II părea atunci perf ar 
credib de 
Aa VINE) ark a a ei r „picat A Suprarealismul a învă „i rmlt cu cît. III să 
Ă asi c vatogralul să se TALA TON RR SEE n N PN E Ea = 
prindă să trăia „coastă s a A ; alu = we 
PES na Ramai E ne h pe « paradox Suprarealismul a ajutat filmul să a 
de uimirea în faţă posibi- P 
dì ji a ile tehnice, la folosirea e 
+ r ma Y e și riscantă a posibilități- 
N aa tin J-| să vină „parcă tehnice, suprarealismul a v 
f 4 dint niric- şi elegiac: masa ce montaj, dit 
artele pe miraculosul făcindu lul pictorului din t z 
pentru ërete poate fi şe culptorului din ai de 
erau d realismul a învățat filmul bindu-se și gesti- pi se călca Ca a 
că sînt á renunțe la logica obiș- i r a filma de demarca dintre de 
r de că trebuie gindească mişcarea miinii, transformîn- artist şi tehnician, ci și cea dintre J 
„0 logică d-o în simbol, sau numai tremurul real şi convenţional; primea astfel Des 
statut şi drept de cetățenie o n i Fra 


convenție, conyenția artei cinemato- dia 
grafice. Un ochi mărit pînă la exa 
perare devenea nonfigurativ, o p 
reche de. ochelari supraimprimâtă 
unei înmormîntdri devenea me- 
taforă, iar lipireaalături a fesLivităţii 
din Babilon şi a serbări filantro- 
pice americane devenea idee filozo- 
f Cinematc 
limbă a lui și, o dată cu ea, o gin- 
dire proprie. 

N-o să susțin -c 


jească umilă, 
ticurile şi ri 
pre care nu se știa nicio- 
sînt de expresie sau de 


durile d 
dată 


bätrî 


raful_ descope 


cà o 


există mulți 


imbi, n-o să 


prosi ñaivit > 
gri } c susțin că, după Griffith şi Eisenstein, Q 
Nicut tal > mist pe ecrane n-au mai rulat dramolete să 
iai st 180 cau și comedioare, și n-o să ţin că = 
ric | Privi + di t ) d 5 e vadas RA i E 
wu se vor n dea vagabonzi $ 

cei ce-l con tre 3 s á 
d t y - i e siropoase de dragoste, vam- 
e imitație, o de te i irag 3 
mai curind, decit tă, n piri și sarite montiel. Vreau să spun 

F < doar c şi Eisenstein, și e 

P Strohe nti, și Fellini; gu 

si Pintilie dovedesc că po- c 


uşăre: este adevărată, 


pantoful strălucitor să 
it din generaţie în gene- 


Ana BLANDIANA a 


meridiane 


Magister Visconti dixit 


en în a ncapa- 
i 


2t ino e dea se integra în lumea i; c 5 
Li e fi Elisabeta a Austriei, cu c a avut r i G 
a Venet se ş t ultimul suve olut; dar a vrut să r 
d 3 3 prin artă, nu p politică. Ura răz- po 
de că Visconti a început să turneze boiul, deși a fost nevoit s à jă războaie, Frum 
e Lud II-lea al Bava le în 1866 și în 1870. El intu va însemna disco 
í meloman de şi și sfirşitul regat a taig 
F R d V Ludovic a! | | j i 
j d at e Perger. El € 
necat isterios î i actri aust > Rom 


va. fi Cos 
arte Ge 


Elisabeta a Austriei (Romy Schneider) 
și Ludovic al Bavariei (Helmut Berger) 


-alca 
ntre 
ntre 
stfei 
Nouă 
alo- 
pas 

pe- 
mată 

me- 
tăţii 
itro- 


Balada lui 
Cab'e Hogue 


Producție a studiourilor din SUA. 
Regio: Sam Peckinpah. Scenariul: 
john Crawford, Edmund Penney, 
imagines: Lucien Ballard. Cu: 
Jason Robards, Stella Stevens, David 
„Warner, Strother Martin, Slim 
P Pickens, L.Q. Jones, Peter Whitney, 
Gene Evans. 
Îi I T G 
Încet încet ajuna și la noi frumoa- 
sele. pelicule “cu cow.boys bătrîni 
şi obosiţi, filmele apărute — într-un 
anumit fei — ca o reacție la avalanşa 
de nepăsătoare westernuri-spaghe- 
tti ce ne propuneau o despărţire 
lipsită de demnitate de marea epo- 
pee a Vestului.  Filmînd agonia 
westernului și a oamenilor lui 

nu neapărat cow-boys, ci mai de- 
grabă nişte ultimi desperados — 
— cineasti precum Sam Peckinpah 
George Roy Hill, Abraham Polonsk 
Victor McLaglen, Tom Gries, me- 
ditează asupra westernului în sine 
şi a eroilor săi, asupra imposibilită- 
ţii de a prelungi un mod de viaţă. 
„Cu greu se mai poate găsi un petec 
de pămint primitor, unde să nu 
păviiească emisarii civilizaţiei con- 
temporane.  Luîndu-și rămas bun 
într-un chip oarecum byronian — 
„adio, adio și dacă-i pentru totdea- 
una atunci pentru totdeauna. adio“ 
— regizorii americani din familia 
celor mai sus amintiţi își drapează 
tristețea în ironie afectuoasă, con- 
vertesc necazul în haz amar și nos- 


talgia în zîmbet îngîndurat.. Altfel + 


nu se poate. Nu se poate, pare să 
spună şi autorul lui „Cable Hogue", 
acest cineast de mare, straniu și 
deconcertant talent care este Sam 
Peckinpah. Altfel ajungem. să po- 
pulăm ultimele westernuri cu Don 
+Quijoţi care nu știu să se stingă, 
să-și asume un destin. Eroul filmu- 
lui de față se opune acestei idei. 
El îşi intuieşte sfîrşitul, se: pregă- 
teşte, îl simte aproape, dar nu spune 
nimănui nici o vorbă. Încăpăţinarea 
cu care încearcă să-și, rostuiască 
existența într-un pustiu, lîngă o 
gură de apă pe care o exploatează 
cu apucături de capitalist primitiv, 
îndîrjirea cu care refuză orașul 
(„acolo nu aș fi nimic şi nu-mi place 
să fiu nimic“ — spune el), toate 
tribulaţiile pentru a-şi ţine în pi- 
cioare gospodăria anarhic înjghebată, 
ar pleda în aparenţă, în favoarea 
unei alte realități: inconștiența per- 
sonajului, incapacitatea de a pricepe 
condamnarea ineluctabilă a spiţei 
din care face parte. De fapt, Cable 
Hogue își joacă tot timpul ultima 
parte a rolului său în această viață 
şi de dragul lui acceptăm orice, 
chiar şi ridicolul; calul îi azvirlela 
pămînt spre rîsul tirgului, femeia 
iubită nu ezită să-i trimită o oală 
în cap, prietenul cel mai bun, preo- 
tul, îl părăseşte pentru treburi mai 
lumești. Între o glumă și alta, între 
două amărăciuni, Cable Hogue a 
rezistat atît timp cît. a simţit că se 
poate, omeneşte, ține capul sus. 
Frumusețea filmului lui Peckinpah, 
dincolo "da “deliciile naraţiunii nos- 
talzico-comice, constă mai ales "în 
jocul subtil al surprizei, în lovitura 
de teatru împlintată cu sete în solul 
cinematografului: cînd a venit ziua 
doar de el ştiută, bărbatul și-a scos 
un scaun în ograda lui nesfîrşită, s-a 
aşezat pe el ca pe un tron și, cu puşca 
în mînă, a prins să aştepte îngerul 
morţii. Ca în atitea alte westernuri 
de crepuscul, îngerul cu pricina este 


automobilul, penibilul -rival a! ca- 
lului. Ca să-l umilească, de bună 
seamă, nu din ignoran Cable 
Hogue încalecă mașina precum un 
bidiviu, bineînțeles că este strivit, 
nimeni nu crede că omul se afla 
deja be moarte: „Eşti teafăr, nu?” 
este întrebat Cable Hogue. „Nu 
sînt” — vine răspunsul şi imediat, 
fără a clipi măcar din ochi, cere să 
i se facă o slujbă de înmormîntare. 
Nici noi, cei din sală nu avem timp 
să clipim din ochi şi ne trezim în 
faţa unei magnifice trageri de cor- 
tină peste toate amintirile noastre 
westerniste:; cai îndoliați, siluete 
îndoliate, o  caleaşcă îndoliaţă, o 
groapă, o lumină de sfîrșit de 
lume. Şi, bineînțeles, un 
(„Tomorrow is the song I gE) 
căci în mai toate filmele despre 
moartea Vestului există cîte o melo- 
die, chipurile vioaie, dar căre ascunde 
un marş funebru, Imaginînd acest 
final tăiat în carne vie, căruia nu ştiu 
cum să-i spun decît superb, Sam 
Peckinpah a decretat parcă: „gata 
cu agonia Vestului“, 

Nu văd cine ar mai avea curajul 
să o ia de la capăt. 


Magda MIHĂILESCU 


IREAL ARES ai re ELE TI 
Directorul 


Producție a studiourilor Mosfilm. 
Regia: Aleksei Saltikov. Scenariul: 
luri Naghibin. Imaginea: Ghenadi 


_Tekavii, Viktor lakușev. Cu: Nikolai 


Gubenko, Svetlana Jgun, Boris, Kudri- 
avţev, Vladimir Sedov, A, Eliseev, 
A. Krîncenkov. 
ro ALEC EEE 27 AIE ICE, RUTĂ PET 
Începe amuzant, ca o parodi$ a 
romanțului fulgerător dintre un 
marinar ștrengar cu mustața în fur- 
culiță și o dolofană visătoare, fată 
de negustor redresat pe timpul 
N.E.P.-ului. Dar filmul se dezvoltă 
ulterior în mai toate registrele, 
cînd ridicol, cînd grav sau tragic 
chiar, ca să sfirşească pe o notă de 
suferință depăşită, de istovire mă- 
reață, cînd eroul își vede visul cu 
ochii: realizarea primului “camion 
sovietic. cîştigător într-un foarte 
greu -rali internațional. Dar, în ciuda 
temei aride, autorii nu se lasă su- 
puși nici schemelor, nici formule- 
lor estetice rigide; filmul este — 
poate fi socotit — şi epopee: şi 
cine-roman al construcției indus- 
triale; şi baladă eroică a rezistenţei 
fizice şi mai ales morale a foștilor 
ostași ai revoluţiei deveniți, pentru 
că asta le cerea istoria, specialişti 
în economie; și odisee cînd comică, 
cînd tragică. Filmul e toate pe rînd 
şi toate ia un loc, exact ca viața ce 
n-are timp să drămuiască, să selec- 
teze, să eticheteze. Amestecul acesta 
impur estetic, dar aur curat ca ade- 
văr de viață, e suprema calitate a 
acestui film în două serii (care pot 
părea lungi dar restrînse ar fi pier- 
dut poate exact farmecul neconfor- 
mismului estetic), film. care se chea- 
mă totuşi atît de convenţional „Di- 
rul”. 
Directorul a devenit erou real 
datorită istoriei. Fostul marinar re- 
voluționar se convertește la „paș- 
nicul uscat — dovedit însă mai fúr- 
tunos decît oceanul — cu greu, cu 
foarte greu şi cu înverşunare în pri- 
mul rînd împotriva lui însuși. Tre- 
buie să înveţe să conducă, să se auto- 
depăşească tot timpul, și reuşeşte. 
Dar cu ce eforturi! Ăsta e fimul. 
Directorul a -devenit erou cine- 


matografic datorită artei lui Nikolai 
Gubenko.  Extraordinară forță 
firescului în emfază, în încăpâţi 
ridicol, cabotinism; extraordinară 
măsură în nuanţe, surdină în scenele 
patetice, p ve de cuţit (ca acel 
final “tulburător cînd după istovi- 
toarea odisee a raliului în deșert, cu 
basamaci ata caravana mote 
zată, directorul reușește sã învingă, 
şi plînge rezemindu-și obrazul de 
capota maşinii, în timp ce o mulțime 
pitorească şi veselă sert ă zgomo- 
tos victoria). Umanismul directo- 
rului se cheamă istorie şi artă la un 
loc. Revoluţia şi Gubenko. Desigur 
scenaristul, desigur regizorul, de- 
sigur operatorul își au partea lo 
Romanul cinematografic e dens, stu- 
fos chiar, plin nu numai de situaţii, 
de caractere și relații precis deter- 
minate, dar şi de atmosfera acelor 
ani contradictorii ai NEP-ului. For- 
midabi! de reală această atmosferă, 
Vezi familia soții marinarului, vezi 
îmbogăţiţii noii perioade, vezi pe- 
trecerea cu gramofon și cu vulpi 
roşcăte. Construcţia scenariului su- 
feră în ansamblu pentru că, repet, 
e prea amplă, dar obiecţia e formală, 
formalistă chiar, ţinînd seamă de 
curentul de adevăr ce te antrenează 
tot timpul. Începînd cu nunta mari- 
narului: adevăr şi parodie, excelent 
lucrată ca tipologie, ca ambianţă, 
ca suspens (dansul insinuant al prie- 
tenului vădit îndrăgostit de mireasă). 
O tăietură de montaj iscusită, 
un plan doi precis conturat, un sub- 
text al relaţiilor foarte sugestiv, 
toate fac scena antologică. Ca şi 
dansul acela “sud-american „la cu- 
caracha“ izbucnit în plin deşert 
asiatic ca un îndemn electrizant al 
acestor oameni epuizați fizic, auto- 
îndemn pentru a-și depăși propria 


7) 


a ei de subtex 


„ acea baie 
furilor  NEP-ului)), 
ca nu l-ar înhăma zdravăn 
ia carul ei, regenerator.” Epuizare şi 
revitalizare, circuitule permanent 
sesizat, principiul vaselor comuni- 
cante devine. și argument estetic, 
nu numai fizic şi istoric. 

„Directorul“? Un film mare pentru 
că e adevărat. 


Alice MĂNOIU 


Pescărușul 


Producţie a studioului Mosfilm. Re- 
gia și scenariul: luri Karasik —după 
piesa lui A.P. Cehov.  Imogineo: 
Mihail Suslov, Cu: Ludmila Save- 
lieva, Alla Demidova, luri lakov- 
lev, Valentina Telecikina, Efim Ko- 
pelian, Vladimir Cerwverikov, 
EKAA E NE E EOE S BS 
A-I pune pe Cehov în scenă pre- 
supu o maximă virtuozitate a 
tii, un simț al tăcerilor 
latente, al timpului încremenit în 
așteptare. è 
Dificultatea sporită care pîndeşte 
un film făcut după Cehov estecă 
sugestia, şi în bună măsură cuvîntul, 
trebuie înlocuite cu imagine vie. 
Cuvintele spuse și nespuse se to- 
pesc în ritmul imaginilor; imagine- 
repiică, imagine-gînd. Tristețile per- 
sonajelor, ' leneşele lor  disperări, 
iubirile lor veșnic eşuate, elanurile 
vagi, o întreagă atmosferă densă de 
subînţelesuri care inundă scena ca 
un fum, trebuie să reînvie în lumina 
crudă a dimensiunilor reale. Dacă 
transferul într-o limbă a imagin 
contopirea gîndului cu privirea, nu 


ețile se cern uitate. 


ărușul 


condiţie. 

Ar fi încă multe scene de semnalat. 

5 tristă, de după nuntă, 
a romanțioaṣă e dusă 
mizeră și momentul 
greu e traversat de tactul, căldura, 
antezia marinarului ce-i promite 
miresei, cîndva, după ce lucrurile 
se vor normaliza, că-i vaumple 
braţele de flori şi ova duce chiar şi 
la circ, mimîndu-i copilăreşte spec- 
tacolul, Sau monologul din oglindă 
al Unui alt fost marinar, camarad 
de arme al directorului, care în pe- 
rioada de după revoluţie se consi- 
deră inutil, ridicol, ratat. Şi e cît 
p-aci să clacheze (ce scenă bizară, 


se produc, încercarea e sortită ui: 
țării, căci teatrul filmat, fie de 
mai bună ca! 

Am făcut ac 
pentru că filmul „Pescărușul“ ni 
se pare a se fi opritla jumătate de 
drum, nici reuşit pe de-a-ntregul, 
nici ratat total. Cineastul nu a reușit 
să se elibereze de dimensiunea te 
trală, Lungi secvenţe, ecranul e o 
scenă în care montajul urmăreşte 
personajele şi textul fără preocupa- 
rea pentru o viziune mai propriu 
cinematografică. Jocul hipnotic a! 
dragostei dintre Trigorin, Nina, Trep- 
lev, Maşa, Dorn, se desfășoară re- 


17 


= 


pe ecrane 


ţinut, cu o umbră de nebunii şi dis- 
perări ascunse, dar fără prea pro- 
funde implicații. Metafora de esență 
poetică a titlului — zborul, elanu 
de pasăre al sufletului care se frînge, 
se prăbușește lovit de o lume 
chisă şi meschină—cu greu s 
poate citi în textul filmului, Răm 
atmosfera unor momente. 

Plouă mereu, pendulele bat, 
amestecă la nesfirşit 
loto, din cînd în cînd cin 
ceva, o ușă se deschide, un gea 
zbate. Se aude o împușcăt 


pul alunecă, viețile se cern e şi 
în frînte. 
Cehov spunea că pădurea din 


Dan COMŞA 

ME SSE SEFII RI Ta 
Vedere 
de pe pod 

Producţie a studiourilor americane. 
Regio: Sidney Lumet. Scenariul: 
Norman Rosten, după piesa lui 
Arthur Miller. Imaginea: Michel 
Kelber, Cu: Raf Vallone, Maureen 


Srapleton, Raymond Pellegrin, Jean 
Sorel, Carol Lawrence, Morris Car- 
novsky. 

„i DETERIORARE RR CETE 


m.» aerul din biroul meu a căpătat 
mirosul verde al mării, praful a 
dispărut, şi m-am gîndit că, poate, 
în anii lui Caesar, la Calabria ori pe 
stîncile Syracusei, un alt avocat, 
însă altfel îmbrăcat, a ascultat aceeași 
plîngere şi a fost tot atît de neputin- 
cios ca și mine, privind cum întîm- 
plările iau un curs sîngeros“ — așa 
îşi începe povestirea comentatorul 
lui Arthur Miller, din piesa „Vedere 
de pe pod”. Dramaturgul american 
vroia să-şi confirme puterile încer- 
cînd să regîndească motivele trage- 
diei antice — destinul implacabil, 
vina ce trebuie ispăşită, incestul. 
Dar numai drama socială, încordarea 
şi zbuciumul emigranților italieni, 
ajunşi clandestin în țara magică a 
tuturor făgăduinţelor, îi reuşesc; 
postura de psihanalist, pretextul 
conflictului familiar fi rămîn străine 
parcă; totuşi, căldura apropierii 
față de oamenii simpli, sesizarea 
exactă şi subtilă a datelor realului 
ne amintesc de „Moartea unui comis 
voiajor” sau de „Vrăjitoarele din 
Satem”, capodopere ale primei sale 
perioade de creaţie. 

Nu, nu vrem să introducem, pe 
nesimţite şi prin fraudă, cronica 
teatrală în paginile revistei; dar 
filmul „Vedere de pe pod“, această 
ecranizare cuminte și lipsită de orice 
strălucire, ne obligă să ne gindim 
mai mult la Arthur Miller decît la 
scenaristul Norman Rosten şi la 
regizorul Sidney Lumet pe care îl 
lăudam altădată pentru „Doisprezece 
oameni furioși". Căci cineaști mo- 
deşti, dar oneşti, au turnat scenele 
piesei în decoruri naturale, elimi- 
nind doar (cum era firesc și obliga- 
toriu, aproape) comentariul din off 
şi marcarea verbală a scurgerii 
timpului, conservind însă cu grijă 
fiecare replică, succesiunea eveni- 
mentelor, accentele emoţionale ale 
textului. Şi interpreţii îşi păstrează 
ceva din grandilocventul și expli- 
citul necesar exprimării sentimen- 
telor şi gindurilor de viață într-un 
cadru scenografic pictat sau con- 
struit din carton presat, în lumina 


18 


colorată De altfel, Raf 
Vatlone succes per- 
sonaj arbone mai întți 


sub îndrumarea 


mărturiseşte, ap 
ta: costumele dem 
parcă eroii, g 
te de liris 
ngul unui 


le filme au o 
Vedere de pe 
ă nici acestei 
e au trecut 
ubliniază slă- 


categorii, 
de la rea 


loana CREANGĂ, 
EDO CI SENILE > 
Jocul 
cu moartea 


Producţie a studiourilor americane. 
Regio: John Frankenheimer, Sce- 
nariul: Wiliam Hanley — bazat pe 


romanul lui James Drought. Ima- 
ginea: Philip Lathrop. Cu: Burt 
Lancaster, Deborah Kerr, Scott 
Wilson, Gene Hackman, Sheree 


North, Bonnie Bedelia. 


DERTTE NE REE AEE 


john Frankenheimer, pe care îi 
cunoaștem din extraordinarul său 
„Mare premiu", este obsedat de 
soarta oamenilor care se joacă cu 
moartea. De data asta nu e vorba 
de curse de automobile, ci de acro- 
baţi parașutiști. Spectatorul începe 


În nteresant decțt am- 
omene te un al 
nu l-a deschis nici 


„Şi caii se 
omia pub- 
viitoarei victime. 
i drept, ni se arăta 
at și monstruos această organi- 
ială, exploatarea feroce 


t şteriului pentru moarte, 
erință, cumpărate o dată cu bile- 
tul 'de intrare. Dar în „Şi caii...“ 
această dezonoranță treabă o fac 
nişte odioşi șacali, nişte profesio- 
nişti ai acestui comerţ, Pe cînd în 
„Jocul cu moartea" al lui Frankenhei- 
mer, samsarul, propagandistul, ora- 
torul publicitar, stimulatorul sadis- 
mului clientelei, într-un cuvînt ma- 
nagerul, este cascadorul însuşi, adică 
unul din cei trei, mai bun de gură, 
mai talentat în Galgenhumor, în 
umor-negru. Actorul Gene Hack- 
man (premiul Oscar pentru rolul 
fiului în „N-am cîntat pentru tata”), 
interpretează magistral acest rol de 
şmecher organizator al propriei sale 
viitoare morți, Poveste sinistră, care 
capătă un fel de indirectă frumuseţe 
de la exhibiţiile într-adevăr mira- 
culoase ale celor trei parașutiști. 
li vedem căzind zece kilometri 
fără umbrelă, cu o viteză de cîteva 
sute de kilometri pe oră, şi aşa, în 
văzduh, ca pe o scenă, dansînd... 
Da, literalmente executînd un balet 
în trei, dindu-şi mîna, împreunin- 
du-se în horă, apoi separîndu-se, apoi 
reprinzîndu-se iarăşi în farandolă, 
Este sigur că o asemenea reprezena 
tație bate toate recordurile de difi- 


cultate acrobatică, R 


Burt Lancaster într-un rol de acțiune: 
Jocul cu moartea 


prin a-și zice: „ce-mi pasă mie de 
faptul că un. automobilist merge pe 
o şosea ireală cu o viteză care nici 
nu există în viaţă și în automobilis- 


-tica reală?” Sau: „ce-mi pasă mie că 


un pilot deschide parașuta mult după 
momentul cînd sosirea pe sol s-ar 
fi făcut cu zero la sută şanse de 
accident"? Desigur, emoţiile casca- 
dorului pot perfect să ne lase reci. 
Dar există o altă emoție, nu zic mal 
onorabilă, dar mai serioasă și mai 
îngrijorătoare: plăcerea sadică a 
onor publicului de a vedea pe un om 
murind adevărat la scenă deschisă, 


Paralel cu aceste exhibiţii, se 
înjgheabă două aprapieri sentimen- 
tale, una între benjaminul echipei 
şi o puştancă liceană, alta, mai se- 
rioasă, între Burt Lancaster și De- 
borah Kerr. Aventură scurtă, cam 
absurdă la prima vedere, dar poate, 
gîndindu-ne mai bine, destul de 
logică pe linia tristeţii unor oameni 
condamnaţi la singurătate. Singură- 
tatea spaimei la dînsul, singurătatea 
monotoniei la dînsa, 


D.I. SUCHIANU 


PESE PE DEP SE IRC IRI 
Marea speranţă 
albă 


Producţie a studiourilor din SUA. 
Regia: Martin Ritt: Scenariui: Ho- 
ward Sackler. Imogineo: Burnett 
Guffey. Cu: James Jones, Jane 
Alexander, “Lou Gilbert, Joel Flue 
len, Chester Morris, Robert Veb- 
ber, Marlene Warfield, R.G, Am- 
strong, Hal Holbrook, Beah Ric- 
hards, Jim Beattie. 


Deşi tema este tradițională (rela- 
ţiile dintre albi și negri, în Statele 
Unite), filmul depăşeşte faza morali- 
zatoare, depăşeşte simpla pledoarie 
umanitară, Pentru că am văzut pe 
ecrane unele însăilări aparent con- 
testatare și anti-rasiste, dar care 
rămțneau la nivelul bunelor intenţii, 
idealizind melodramatic fie socie- 
tatea în care negrii doreau să se in- 
tegreze, fie pe negrii înşişi, tot- 
deauna foarte fotogenici, ca Sidney 
Poitier. De data aceasta (filmul e 
realizat după un roman cu același 
titlu) sîntem introduși în plină dramă 
reală. Acţiunea se petrece, întîmplă 
tor, pe la începutul secolului, și 
tot întîmplător, povestirea are o 
bază documentară, E istoria unul 
boxer de culoare, primul negru care 
devine campion mondial. Spun „tns 
timplător“, pentru că nu acest ca- 
dru istoric sau epic ne interesează, 
ci povestea cuplului pe care-l for 
mează boxerul negru cu o femeie 
albă, Aici e şi sursa dramei, urmărită 
din interior. Tragedia pe care cel 
doi o trăiesc nu mai e reflexul au+ 
tomat al condiţiilor sociale exte+ 
rioare, eroii nu mai sînt nişte simple 
victime inocente. Presiunea prejua 
decăţilor și cruzimea segregaţioi 
nistă sînt puse limpede în lumină, 
dar, ca în orice dramă reală, intera 
vine şi umbra unei „vini” tragice a 
cărei analiză e uneori mai revela: 
toare decît foarte la îndemîna cona 
cluzie: „societatea e de vină”, lată 
deci un negru nefotogenic și cam 
bizar, cutremurat din cînd în cînd 
de gesturi și chiar de strigăte atavice 
şi iată o femeie albă care nu-l ius 
beşte angelic, ci sub posesia unel 
patimi oarbe, devoratoare. În acest 
mod, ne ridicăm de-asupra tezis+ 
mului simplist și surprindem con+ 
diția umană, într-o ipostază a el 
particulară, Filmul e atins de aripa 
unui fatalism ancestral, de care nu e 
străină spiritualitatea rasei negre, 
ceea ce nu ne împiedică să vibrăm 
la poezia tandră și intensă a acele+ 
iaşi spiritualităţi, captată de autor 
în tonalitatea ei autentică, Finalul, 
de un tragism patetic, se înscrie pe 
aceeaşi linie, deși tocmai aici e cel 
mai evident că autorii-cineaşti s-au 
străduit să se plieze pe o realitate 
umană pe care o intuiesc, în mare, 
fără a o fi trăit cu adevărat şi fără 
a-i cunoaște măsura cea mai prot 
prie. De aici şi un exces de linil 


` groase în prezentarea personajelor 


şi a narațiunii, 
Val. S, DELEANU 


SETER EEE e E Ia 
-Explozia 
albă 

— Producție a studiourilor sovietice. 
A Regia: Stanislav Govoruhin. Cu: 
w S. Nikonenko, L. Gurcenko, A. 
zA Ignatiev, A. Djigarhanian, F. Odi- 
: nokov 


EE E O RT 
S-ar părea că în filmele inspirate 


m- de ultimul război mondjal totul a 
ic- fost spus. Orice încercare de a te 

apropia de această temă riscă să 
= 5 ducă la un film déjà vu. „Explozia 


albă” dovedeşte însă că tema răz- 
boiului nu şi-a epuizat încă resur- 
sele. Cineaștii sovietici au meritul, 
în cazul filmului de față, că au știut 
să găsească o ambianţă insolită în 
care să se desfăşoare povestirea 
cinematografică, Ambianţa o consti- 
tuie albul imaculat al zăpezii de 
munte. În acest cadru cu poezia lui 
aparte, ostașii sovietici au de înde- 
plinit o misiune periculoasă: arun- 
careă în aer a unei platforme de 
gheaţă. Cîţiva oameni curajoşi se 
angajează să îndeplinească această 
misiune, Unii dintre ei îşi sacrifică 
în mod eroic viaţa, dar misiunea de 
luptă este dusă cu bine la capăt. 
Am reţinut la acest film şi modul 
sincer, deschis, în care se vorbeşte 
despre curaj, despre abnegație, des- 
pre puterea de dăruire. O notă 
bună pentru imaginea filmului care 
ştie să reţină nu numai frumuseţea 
peisajului dar şi încleştarea dintre 
om şi natură, 


Lupul 
negru 


Producţie a studiourilor din Barran- 
dov. Regio: Stanislav Cerny. Cu: Fran- 
isek Peterka, Radovan Lukavsky, 
Josef Hajducik, Jiri Holy 


Povestirea aceasta cinematogra- 
fică se inspiră din viața grănicerilor. 
Nu lipsesc din ea, alături de soldaţii 
destoinici, ctinii inteligenţi şi puşi 
pe fapte mari. Şi tot un patruped, 
lupul negru, duce la prinderea unui 
infractor periculos. Cam astea ar 
fi datele narațiunii. Să recunoaștem 
că sursele de tensiune dramatică 
sînt foarte reduse. De aceea o mare 
parte a filmului stă sub semnul 
monotoniei, al descripţiei epice ne- 
utre. Abia către sfîrşit lucrurile 
se mai precipită puţin, acţiunea de- 
vine mai dinamică. Dar finalul acesta 
e o răsplată prea tîrzie și prea să- 
racă pentru restul filmului. * 


AL. RACOVICEANU 


Misiunea subloco- 
tenentului ȘŞipoș 


Producţie a studiourilor maghiare. 
Regia: Tamás Fejer. Cu: Gâbor Hăr- 
sanyi, Găbor Koncz, Gyula Szersen, 
Angela Csâzzâr 


Plasată în anii imediat post-be- 
lici, acțiunea scenariului realizat de 
Peter Zimre, după documente ori- 
ginale și nuvela lui Andor Foti, 
relatează cîteva evenimente despre 
formarea primelor detașamente de 


apărători legiuiți ai ordinei publice 
şi despre eroii acestor detașamente. 
Deci cele dințți înfruntări, nu lip- 
site de violență, între bandele de 
hoți organizaţi, de multe ori înar- 
maţi, și aceşti oameni adunaţi din 
toate meseriile şi puşi peste noapte 
să descopere și 'să pedepsească 
jaful, tîlhăria şi crima, apărute în 
momentele de derută și criză de după 
război, 

Aspectul documentar ni se reve- 
lează atît prin faptul frust prezen- 
tat fără intenţii de tensionare sau 
suspens, cît și prin elemente și 
detalii de atmosferă care fixează 
magistral specificul acelor ani. Dacă 
la capitolul acţiuni filmul dovedește 
neglijențe, dezinteres pentru por- 
tret și pentru coerenţa narativă, 
în ceea ce priveşte epoca în aspec- 
tele ei exterioare, avem de a face 
cu o reconstituire rar întîlnită, 
Este ciudat că s-a reușit în detaliul 
străzii, veșmintelor, portretelor de 
plan doi, dar mai puţin în pictura 
psihologică a epocii. 

|. FLORIAN 


Ora elefanților 
albaștrii 


Producţie a studiourilor ceho- 
slovace; Regia: Radim Ovrcek; Cu: 
Barbora Pirnerovâ, Tomas Muchka, 
Miloslav Sulo 


Dintru început, totul ţi se pare 
prea lent și prea greoi ca să amuze cît 
de cît pe cineva, dar apoi stai și te 
întrebi: — Dar dacă, totuși, cei 
mici or să găsească ceva amuzant în 
elefanții sau ursuleţii ăştia de vată? 
Nu e destul? Dan iată și o cursă 
prin magazia magazinului cu jucării. 
Jucăriile sînt cam anoste, dar iată 
și un vis, în culori, în care vedem un 
curcubeu pînă în ţara de zăpadă 
— cam prozaic reconstituită pe pla- 
tou — dar... ş. a. m. d. În orice caz, 
chestiunea fiind mult prea specioasă, 
trebuie consultați direct preşcolarii 
şi educatoarele de la grădiniță. De 
aceea e bine că filmul a fost achizi- 
ţionat, fiindcă lipsesc peliculele adre- 
sate celor mici, a căror sete de fan- 
tezie şi vis se cuvine satisfăcută, etc, 
etc... 


VAL, S. D. 


am mai văzut: 


O afacere 


Producție a studiourilor italiene. 
Regia: Vittorio De Sica. Cu: Al- 
berto Sordi, Gianna Maria Canale, 
Elena Nicolai, Ettore Ceri, Mario- 
lina Bovo, Gloria Cervi, Sandra 
Verani, Maria Grazia Buccella 


Ideea lui Zavattini mi se pare din 
capul locului nefericită, chiar dacă 
faptul o fi existat realmente şi o fi 
răscolit pe mulți dintre cititorii ru- 
bricii „fapte diverse“. Nu tot ce 
naște din ziarele cotidiene ajunge 
la înălțimea „bioţilor de biciclete” 
sau „Romei, orele 11“. Și nu pentru 
că neorealismul cu sursa lui „bana- 
lä" de inspiraţie şi-ar fi trăit traiul. 
(Aici, dimpotrivă, faptul de viaţă e 
pe cît de ieșit din comun (un„soţ 
ce-şi vinde ochiui ca să saiveze 
bugetul și fericirea unei căsnicii 
cam frivole) pe atît de neartis- 
tic. Eu' cred că nu poți face- din 
cartea de telefon o odisee cinema- 
tografică  pasionantă, chiar dacă 
vocea lui Mae West putea trezi, 
doar citind adresele abonaților, fiorii 
cei mai neprincipiali din lume. 
Un ochi vînăt şi transplantat e dis- 
grațios, oricît de nobilă indignare 
morală — şi chipurile — ură dè cla- 
să ai turna în el (mai ales cînd „săr- 
mana victimă“ e un monden înfu- 
murat, cam escroc, cam leneş, un 
Sordi la fel de antipatic cu Î bi 
ochi sau cu unul singur). Cred că 
nici un comic veritabil nu poate ieși 
de aici, din cauză de miză, să-i zicem 
tragică (o singură scenă face excep- 
ţie, cea a „neînțelegerii” de acasă 
de la milionar, cînd Sordi se crede 
sedus de femeia-dragon); dar nici 
la tragic nu poate aspira filmul din 
motive de lipsă de interes psihologic 
şi compasiune pentru personaj. Nu 
că ar trebui, ca în tragedia antică 
eroul să reprezinte neapărat o 
valoare morală ce piere (istoriceşte 
ori sociologicește); dar pendularea 
lui între grotesc și patetic ridicol 
(scenele de oscilare, teamă ori dè 
bravadă sînt atît de inabil făcute, 
declamate ca într-o parodie — dar 
parodie absolut involuntară, încît 
abia așteptăm să se rezolve o dată 
„operaţia“. Adică filmul. Adică rate- 
ul unui cuplu scenaristico-regizoral: 


Un cuplu mai mult sau mai puţin comic: 
(O afacere) 


Zavattini — De Sica, de atîtea ori 
genial. În alte cazuri. Cu totul în 
alte cazuri. e 


A.M. 


Dragoste și 
amenzi 


Producţie a studiourilor iugoslave. 

Regia: Antun Vrdoljak. Cu: Bo- 
ris Dvornik, Ingeberg Apel, Rozica 
Skoc, Boris Buzancic 


Dacă este adevărat că unei reușite 
comedii cinematografice îi sint nece- 
sare cîteva personaje vivace, cîteva 
calambururi şi un anume neprevăzut, 
să-i zicem suspens comic, atunci 
filmul iugoslav este şi el un film 
reuşit, dar pe care l-am mai văzut 
şi revăzut în sute şi suțe de variante. 
Scenarist și regizor îşi propun să 
întreprindă un studiu asupra mora- 
vurilor şi năravurilor unei comuni- 
tăți umane de tip semi-orășehesc, cu 
ajutorul a doi eroi principali: 
un agent de poliție şi artista unei 
trupe de circ în turnâu care seamănă 
izbitor — din spusele concetățeni- 
lor — cu sfinta fecioară! Se înţelege 
că la venirea circului poposit în 
pașnicul orășel dalinat, moraliştii 
vor protesta, fecioarele bătrine vor 
cere expulzarea pericolului şi totul 
se va întîmpla conform voinţei lor, 
numai. că soarta și filmul le rezervă 
o surpriză: arțistă izăonită va reveni 
cu te dn. regelui dispus să reabj- 
liteze demnitatea jighi a, „sfintei 
fecioare“, Ce păcat Că abia acum, 
cînd aşteptam să înceapă încurcă- 
turile hazlii, izbucnește pe neaştep- 
tate războiul şi se termină filmul. 
Agrementarea cu muzică şi numere 
de circ nu pot suplini o anume lipsă 
de decizie în alegerea ‘tonalități 
comice, o şovăială, o frică de forța 
satirică a comediei, 


Trei 
din Virginia 


Producţie astudiourilor americane» 

Regia: Andrew MeLaglen Cu: Ja- 
mes Stewart, George Kennedy, 
Anne Baxter, Kurt Russel 


Sintem în anii puternicei crize 
economice care a găzduit societatea 
americană în deceniul al treilea al 
acestui secol. Cum vor reuși să 
redobîndească suma ce pe drept 
li se cuvine celor trei mușchetari 
ai Sudului american, dià orașul în 
care nu pot reveni legal, pentru 
că au fost condamnați, o vom afla 
din acțiunea filmului gîndit şi făcut 
cu rigla şi compasul de către o echipă 
de buni cineaşti. Precizia: detallu- 
lui caracterologic, susținerea pretex- 
tului iniția! printr-o pitorească galerie 
de personaje şi un dialog de o mare 
spontaneitate, iată cîteva din- calită- 
tile acestui spectacol, 


lulian GEORGESCU 


Rubrica „PE ECRANE“ a fost în- 
tocmită conform programării 
D.R.C.D.F., la data încheierii numă- 
rului, 


Istoria Patriei și Filmul 


Spătarul Milescu 


$ De ce nu am adăuga sărbătoririi 
tricentenarului călătoriei primului român în China, 
dată memorabilă în istoria contactelor între popoare, 
"un film mare, 
pe măsura personalității lui 
Nicolae Milescu? 


Posionantă întreprindere, aceea de o călători cu Milescu... 


Realizarea filmelor cu subiect istoric nu este fireşte, neapă- 
rat legată de centenare sau alte sărbătoriri, de date rotunde, dar 
astfel de filme pot profita mult cînd sînt adresate unui public mai 
pregătit psihologic şi documentat prin asemenea comemorări. 
lată de ce în elaborarea unui program de lung termen al creațiilor 
legate de istoria patriei, iminența aniversărilor adaugă argumente 
în favoarea unui film. 

Deceniul de faţă este bogat în comemorări sugestive. Din 
mulțimea de evenimente, personalităţi, instituţii, acte politice 
sau de cultură ale căror soroace în secole le vom. sărbători pînă 
în 1980, să ne oprim asupra fascinantei figuri a spătarului Nicolae 
Milescu, pentru că fapta care i-a stabilit cea mai stăruitoare şi 
răspîndită faimă — călătoria sa în China — s-a petrecut acum 
trei veacuri, în 1675—1678. 

Biografia spătarului înseamnă mari incursiuni pe întinsul 
lumii vechi, dar și în hotarele republicii literelor. Milescu a fost 
cărturarul român care a întreprins cele mai lungi și neaşteptate 
călătorii de pînă la el, care a atacato varietate de teme compa- 
rabilă numai cu opera de poligraf a contemporanului său Can- 
temir. laşi, București, Constantinopol, Stettin, Stockholm, Paris, 
Moscova, Tobolsk și Pekin, iată coordonatele extraordinarei zone 
pe care spătarul nu numai că o străbate, dar o şi descrie cu o minu- 
ție fără precedent și o marchează prin prezenţa sa admirată de căr- 


turari şi oameni politici de felurite seminţii europene și asiatice, 
Laborioasă întreprindere, aceea de a călători cu Milescu, dar cît 
de pasionantă, cît de convingătoare referitor la iradierea cărtu- 
rarului român În lumea timpului său... Grandioasă va fi evocarea 
unui om care numai un deceniu îşi mută cabinetul lucrului, său 
literar din Stambul în capitala Franței și centrul activităţii sale 
diplomatice din palatul țarilor pînă la curtea împăratului 
Kang-hi. E 

Dar mai ales personalitatea lui Nicolae Milescu va trebui 
restituită în toată puterea și zestrea ei, bine surprinsă în locul 
privilegjat unde cărturarul se întilneşte cu omul politic, teologul 
cu exploratorul, pretendentul domnesc cu ostașul. 

O viaţă necrezut de bogată în evenimente senzaţionale, fapte 
răsunătoare, peripeții uneori dramatice oferă o generoasă sub- 
stanţă pentru filmul captivant ce va fi consacrat Spătarului Mi- 
lescu. Cu cîtă emoție și mîndrie îl va primi spectatorul român. 
Cu cîtă surpriză și încîntare, spectatorii de pretutindeni. 

De ce nu am adăuga, așadar, manifestărilor ce vor fi prile- 
juite de tricentenarul călătoriei celui dintîi român în China, 
dată memorabilă în istoria contactelor dintre popoare şi civill- 
zaţii, un film mare pe măsura personalităţii și faptelor lui Nico- 


lae Milescu ? 
Virgil CÂNDEA 


psihologia 


vacanței 


vacanţa. 
zăpușeal 


filmele 


Nu-i adevărat 


că o dată cu nostalgia 
vacanței 


apare și nostalgia 
mediocrităţii 


|] Cine gîndeşte, dacă 
gindește, o face în toate 
NEMA anotimpurile... Nu 
cred că iarna e ano- 
| J timpul meditaţiei, iar 
vara, neaparat, anotimpul frivoli- 
tăţii. E greu de admis că erorile 
pe care le-am comis pe zăpuşeală 
le putem depăși și înțelege iarna 
la gura sobei. Gindirea nu e ceva 
rupt de trăire, nu e o realitate in- 
dependentă, așa că odată ce trăim 
tot timpul, sintem obligaţi să şi 
gindim tot timpul... Separarea gin- 
dirii de trăire naște ignoranţa, căci 
în clipa în care nu mai trăim, 
gindirea se exercită în gol... 
Adeseori noi încercăm să înțe- 
legem esenţa unui fapt după ce l-am 
trăit; tentativă zadarnică, inteligen- 
ţa există numai în prezent... Dacă 
n-am înţeles un fapt în clipa în care 
l-am înfăptuit, degeaba ne torturăm 
mintea, inteligența ne va ocoli. 
Desigur, vine vara, vine vacanța, 
vine zăpușeala... Există, trebuie s-o 
admitem, o psihologie a vacanței. 
Nevoia de a merge în picioarele 
goale pe nisipul mării, speranţa 
unei iubiri năpraznice... Dar toate 
astea sînt fireşti... Dar toate astea 
nu înseamnă frivolitate. Nevoia de 
fericire, de contopire cu natura 
sînt dovezi de maturitate sufle- 
tească. Dar cei care se ocupă cu 
distribuirea filmelor cred că, odată 
ce ne bronzăm puțin, odată ce 


umblăm numai în cămăşi, devenim, 
inevitabil, mai superficiali. Că odată 
cu zăpușeala, Fellini ne scoate din 
sărite... Dar, ceea ce e cu adevărat 
enervant, e convingerea unora că 
vara, o dată cu nostalgia vacan- 
tei, apare și nostalgia medio 
crității, ca și cum  mediocrita- 
tea ar avea aceeași putere rege- 
neratoare ca soarele, nisipul, ozonul 
munţilor, briza mării. A pune pe 
același rang soarele cu stupiditatea 
mi se pare chiar o barbarie. În 
vacanță, sigur, unii dintre noi vor 
să se deconecteze, Dar unde scrie 
că un film tras de păr ne aduce un 
somn adinc?... Unii oameni se tem 
că gindesc prea mult. Ştiinţific vor- 
bind, nu există acest pericol... Şi 
apoi gindirea nu înseamnă efortul 
de a gîndi. Gindirea e o stare de 
bucurie şi de libertate a spiritului, 
Cine se chinuie să gindească, mai 
bine să se lase păgubaș. Dacă gîndi- 
rea e un chin pentru el,să-şi vadă 
de altele... 

Aşteptăm vacanţa, așteptăm briza 
mării, așteptăm căldura nisipului, 
dar nu ni-l luați pe Fellini, nu ne 
lăsați fără capodopere, nu ne lăsaţi 
pe mina filmelor stupide și comer- 
ciale... 

O capodoperă ne redă încrederea 
în inteligența omului şi această în- 
credere e la fel de necesară ca 
aerul, ca soarele, ca briza mării. 


Teodor MAZILU 


e 


Aşteptăm vacanța, dar nu ni-l luaţi pe Fellini... 


psihologia vacanței 


film și literatură 


Leul-oiţă 


Fabula — iată o specie literară 
revolută. Omul modern — sau ceea 
ce ne place să numim omul modern, 
fără a ști prea bine ce înțelegem (căci 
dacă am înțelege... n-ar mai fi tot 
atit de modern) — are nevoie de 
adevăruri rapide, scurte, precise. 
Nu are timp şi nici sensibilitate 
pentru travesti-uri sau pentru ani- 
male înțelepte. El incearcă să desci- 
freze, dacă există un cod, adică un 
limbaj al animalelor. Şi nicidecum 
să le mai pună să vorbească precum 
semenii, în greaca lui Esop, franceza 
aluzivă a lui La Fontaine sau româ- 
neasca suculentă a lui Arghezi. 
Fabula şi computerul nu sint com- 
patibile, nu pot să existe în această 
lume de coexistențe mingiietoare, 
blinde, gracile. lar despre fabule 
cu computere şi calculatoare n-am 
auzit nici la ultimii suprarealiști 
rătăciți, ici şi colo, prin meleaguri 
provinciale. 

(Ca să mă contrazică, un cititor 
frecvent al rubricii acesteia — singu- 
rul — cu domiciliu flotant în comuna 
Tălăngi, jud. Alba, imi trimite urmă- 
toarea fabulă modernă: 

«Un computer, elegant, curtenitor 

Se-ntilni la frizerie cu-n mindru 

aligator 

Ce, ca să se afle-n treabă Il 

întreabă-n idiom 

— Tu, cind ţi se tunde chica 

amice calculator 

Numeri, rind pe rind, tot firul ras 

de-acest depilator? 

— Nu, răspunse aparatul (parc-ar 

fi luat un hap).. 

Vreti morală? lal-o! (cheală...) 

Nici computerul nu ştie cite lire 
are-n cap». 

Astfel că am reuşit cu această 
ocazie să mulțumesc şi cititorului 
cu pricina). 

Şi să reluăm firul tăiat. 

Dar dacă fabula e revolută nu 
este deloc inactuală plăcerea, bucu- 
ria chiar, de a mai avea de-a face cu 
animalele și altfel decit în viață: 
de pildă în film. 

Şi desenele animate, invenţie dia- 
bolică de două ori, au exprimat 
această necesitate (obiectivă). Ge- 
niu sau nu, a existat acel domn 
Disney cu javrele lui animate, care 
mai de care mai umană şi mai poz- 
nașă. Au trecut decenii (se ştie că 
mai ales pentru omul modern dece- 
niul este egal mileniului) şi menaje- 
ria lui Disney e trează, gata să intre 
în sufletele noastre şi să ne facă să 
ne botezăm copiii, prietenii (unii 
și nevestele) cu nume, alintări luate 
după numele pozelor mișcătoare. 

Nimeni nu i-a spus moştenitorului 
Chanteclair după ce a citit Le roman 
de Renard prin secolul 14. Azi, mulți 
oameni foarte respectabili (eu cu- 
cunosc unul) îi spun fiului lor 
Donald. Să ţi se zică Pluto e o 
sfidare la toată cultura antică. Şi 
cu toate astea... 

Fabula a trecut — dar iată, există 
povestea leului-oiță; o poveste in- 
duiosătoare și perfect modernă. O 
greșală de barză, o greșală de tipar. 
Aceleaşi el . Un leu se poate ră 
tāci printre oițe și poate fi convins, 
printr-o dogmatică credință în fal- 
sa ereditate, că trebuie să pască 
iarbă. Şi totul ar fi fost de minune 
dacă, într-o noapte, n-ar fi venit 
lupul la oi. (Da, lupul din fabulă — 
iată cum se sfirşeşte fabula...) A- 
tunci leul şi-a dat seama de frică — 
din complexe (cum ar spune un alt 
prieten) că este leu. Şi-ar fi putut 
să-l mănince pe lup (ca în fabulă). 
Dar l-a bătut (doar) bine, şi a rămas 
credincios stinii lui de adopţiune. 
A rămas un leu-oaie. Aceasta, ar 
spune Camus, se numeşte solida- 
ritate în absurd. Şi ea nu are, nu 
poate avea o fabulă... 


Gelu IONESCU 


Mai puțină 
genialitate 


A intrat în rîndurile banalità- 

ților indispensabile, alerta- 

inema rea opiniei publice în fiecare 
început sau miez de vară în 

legătură cu sărăcia sau in- 

consistenţa repertoriului 
cinematogratic estival. Protestele sînt atit 
de vehemente, sarcasmele atit de mușcă- 
toare, indignarea atit de nestăvilită, încît 
s-ar putea crede că ne aflăm în fața unei 
grave siluiri a integrității noastre spiri- 
tuale. Trecerea de la ratinatele festinuri 


Nimeni nu poate face saltul 
direct de la 


«O floare şi doi grădinari» 
la Antonioni 


Extrema Antonioni («Blow Up») 


estetice din timpul toamnei, iernii și pri- 
măverii, perioadă în care, după cum fie- 
care ştie, ne-a fost dat să savurăm numai 
capodopere, la mizeria derizorie a progra- 
melor de vară, poate avea asupra noastră 
același efect nociv ca și saltul de la o 
temperatură foarte înaltă la una aproape 
de zero absolut. Nemulțumirea pare deci, 
întemeiată, căci raționamentul care ne con- 
duce la ea este impecabil. Rămine doar 
de rez »lvat o bagatelă: de aflat pe ce ecrane 
au fost proiectate în timpul iernii creaţiile 
atit de elevate a căror lipsă o simțim astăzi 
atit de sfișietor. 

Pentru că, dacă îndrăznim să coborim 
din sfera consideraţiilor teoretice în cea 
ı prozaicelor realități practice, constatăm 
că toată indignarea n-are rost; cel puțin 
în acest an repertoriul de vară este conti- 
nuarea firească a celui de iarnă, la acelaşi 
nivel pentru care epitetul de modest re- 
prezintă doar un eufemism. 


Necesităţi obiective 


Dar să ignorăm tristele realități şi să 


ne raportăm la o situaţie ideală. Nu au 
dreptate atunci cei care argumentează 
copios că nu e admisibil ca în timpul verii 
programele cinematografice să cunoască 
o accentuată flexiune calitativă, din mo- 
ment ce nici inteligenţa, nici sensibilitatea, 
nici bunul gust, nici cultura spectato- 
rilor nu sînt diminuate din cauza căldurii? 
Nu au dreptate cei care susțin că nici un 
fel de argumente turistico-meteorologice 
nu pot justifica un rabat la calitate? Nu, 
nu credem că au dreptate, sau, cel puțin, 
nu au dreptate decit parțial. Comunicarea 
dintre spectator (sau cititor) și faptul 
artistic se desfășoară, trebuie să se des- 
făsoare, după un anumit ritm, care nu 
permite menţinerea permanentă pe cres- 
tele celor mai înalte tensiuni. Cel mai 
avizat iubitor de artă s-ar îmbolnăvi de 
intoxicație intelectuală dacă ar fi obligat 
să consume numai capodopere, căci ar 
ajunge în scurt timp la indiferență sau 
chiar iritare. Existența stagiunilor în acti- 
vitatea teatrală sau concertistică nu e un 
fenomen nou și nici determinat de cauze 
subiective, ci corespunde unei necesități 
obiective de respectare a unui anumit 


ritm, deplină concordanță cu anumite 
imperative de ordinul condițiilor sociale, 
a condițiilor meteorologice, a împărțirii 
bugetului de timp, a nevoii de odihnă, a 
stabilității populației, etc., etc. 


Să pomim de la realități 


Nu vedem, deci, de ce nu ar exista și o 
stagiune cinematografică urmată (în 
timpul verii) de o perioadă de relativă 
relaxare, caracterizată de programe mai 
deconectante (iarăşi un cuvint care se 
bucură de o presă foarte proastă în rindu- 
rile «specialiştilor exigenţi»). De altfel, 
nu facem decit să deschidem porți des- 
chise, o asemenea stagiune și o ase- 
menea perioadă de scădere a tensiunii 
există de la Lumiăre încoace și nici un 
argument teoretic nu i-ar putea determina 
pe cei care se ocupă de difuzarea filmelor 
(sprijiniți, în această privință, de sociologi, 
psihologi și economişti) să renunțe la 
ele. 

Trebuie, prin urmare, să pornim de la 
realități: vara, mai ales, într-o țară cu climat 
excesiv ca al nostru, oamenii ezită să se 
închidă în săli neclimatizate (ca aproape 
toate cinematografele de la noi), se simt, 
mai cu seamă în timpul liber (dar nu 
numai!) într-o stare de vacanţă care se 


psihologia vacantei 


extinde mult dincoace şi dincolo de limi- 
tele concediului legal, sint incomparabil 
mai mobili decit în restul anului. În același 
timp, nici grădinile de vară sau stadioanele 
nu sint cadrul cel mai potrivit pentru un 
anume fel de spectacole (nu văd un film de 
Bresson reprezentat într-o asemenea am- 
bianță). Înseamnă, oare, că el poate fi 
refugiul producţiilor de duzină, fără har 
şi fără gust? Hotărit, nu. 

Mai mult, avem convingerea că un 
repertoriu de vară inteligent alcătuit poate 
avea o mare influență pozitivă asupra 
formării gustului și culturii cinematogra- 
fice. Este un lucru evident — asupra căruia 
am avut ocazia să insistăm în mai multe 
rinduri— că atragerea publicului larg spre 
înțelegerea și aprecierea artei cinemato- 
grafice, spre dragostea pentru adevăratele 
valori şi spre refuzul imposturii şi vulgari- 
tății, nu se poate face numai prin progra- 
marea a cit mai multor opere geniale ci, 
în primul rînd, prin crearea unei asemenea 
ambianţe din care rebuturile să fie excluse, 
iar preferințelor celor mai «de rînd» ale 
spectatorilor obișnuiți să li se răspundă 


neaşti de mare talent 'de la Aldrich (ce 
mare succes de casă ar avea «Patru pen- 
tru Texas», cu Frank Sinatra și Dean 
Martin!) pină la Zinnemann (de pildă, 
«High Noon» cu Gary Cooper şi Grace 
Kelly). Mai puțină violență stupidă, mai 
puțină vulgaritate, dar incomparabil mai 
multă valoare artistică și, indiscutabil, 
o mai mare reușită comercială. Se găsesc 
şi destule filme istorico-mitologice mai 
aproape de nivelul lui «Spartacus» decit 
de cel al «Cartaginei în flăcări» şi destule 
filme de amplă desfășurare istorică (de 
pildă în recenta producție poloneză) şi 
destule filme de aventuri care nu degra- 
dează ființa umană şi destule musicaluri 
sau comedii bune, de o mare accesibilitate 
şi care, corespunzind gusturilor celor mai 
populare, ar da unei stagiuni de vară (și 
nu numai ei) o cu totul altă personalitate, 
ar contribui eficace la o ridicare a culturii 
cinematografice a marelui public. Şi lista 
nu este exhaustivă. Ne gindeam săptămi- 
nile trecute la tristul destin pe ecranele 
românești al lui Frank Tashlin, recent 
stins din viață în plină putere creatoare, 


Între ele să nu mai fie nimic? (Jerry Lewis) 


cel puțin prin filme de o bună calitate 
meșteșugărească. Nu numai în timpul verii 
ci în tot cursul anului atenţia principală tre- 
buie îndreptată nu spre capodopere, ci 
spre producția de serie. Nimeni nu poate 
face saltul direct de la «O floare şi doi 
grădinari» la Antonioni și Bergman; intre 
aceste două extremităţi există mii şi mii 
de filme și de felul cum vom selecta 
dintre acestea pe cele care-l învață pe 
spectator să respecte arta și să se respecte 
pe sine, depinde ridicarea din beznă a 
milioanelor de admiratori ai «grădinarilor» 
şi altor «vagabonzi». 


Mai multă valoare artistică 


Ar fi oare atit de greu ca cele 15—20 
westernuri programate în fiecare an (şi 
care-și găsesc locul mai ales în stagiunea 
de vară) să fie selectate nu din lada de 
gunoi a spaghetti-lor sau a coproducțiilor 
paraguayaâno-liechtensteiniene, ci dintre 
sutele și sutele ae filme admirabile, de un 
înalt profesionalism, opere ale atitor ci- 


acel Tashlin despre care în alte părți s-au 
publicat cărți și studii savante şi despre 
care la noi nu s-a aflat încă nimic (nici 
Difuzarea filmelor, nici critica cinemato- 
grafică). Desigur, Tashlin nu era nici 
John Ford, nici Orson Welles, dar filmele 
sale, de la comediile cu Jerry Lewis și 
Dean Martin pină la pseudoecranizarea 
romanului Agathei Christie, «Alfabetul 
crimei», ar umple sălile și i-ar învăța pe 
spectatori să iubească și mai mult arta 
cinematografică. 

Nu intenționăm, bineînțeles, să umplem 
aceste rinduri cu recomandări de reperto- 
riu. Exemplele de mai sus, citeva din multe 
sute posibile, au doar menirea să demon- 
streze că dind Cezarului ce e al Cezarului, 
neviolentind capacitatea de înțelegere a 
publicului (aşa cum este ea astăzi), evi- 
tind şi izolarea aristocratică şi codismul, 
se pot face multe şi pentru o oarecare 
stagiune de vară şi pentru alcătuirea 
repertoriului curent. Condiţia: o politică: 
coerentă şi întemeiată pe realități care să 
urmărească stimularea raporturilor dintre 
spectatori şi arta cinematografică. 


H. DONA. 


să nu mă pun eu pe făcut filme! 


Dragoste de robot 


Da, de acord, 
e o melodramă, 
dar ce semnificaţii majore 
colcăie în ideea ei... 


Progresul tehnic e atit 

de violent şi eficace în 

Nema ultimul timp, iar mintea 
omenească se dovedeş 

te atit de diabolică în 

invenții de tot felul, incit 

nu mă miră de loc spaima unor ficțio- 
niști în fața pericolului robotismului. 
Într-adevăr, încercînd să-şi imite făp- 
tura din metal și tranzistori, omului 
nici măcar nu-i trece prin minte că 
acești roboți și-ar putea-o lua în- 
tr-o bună zi în cap, crezindu-se mai 
deştepţi decit noi, şi să purceadă la 
luarea puterii lumii prin forță. Îmi şi 
imaginez scena: într-o noapte fioroasă, 
un grup de lideri ai roboților dau o 
proclamație şi, a doua zi, roboții in- 
tră peste noi, ne iau la picioare în 
spate și ne pun la lucru, în timp ce ei 
se instalează în fotolii, fumează tra- 
buce, beau cafeluțe și dau comenzi. 
Alți Invaders! Birrr! Mă cutremur și 
mă înfiori Tocmai de aceea, zic, toc- 
mai pentru că chestiunea e grozav 
de actuală și de gingașă, nu trebuie 
s-o lăsăm netratată în diferite opere 
artistice de anvergură și efect. Trebuie 
să facem incă de pe acum ceva pentrua 
le demonstra roboților că situația lor 
nu ne lasă indiferenți, că sintem oricind 
dispuși să le ieşim în întimpinare, cu 
duioşia și înțelegerea noastră. În a- 
ceastă lumină mă și gindesc să abor- 
dez filmul «Dragoste de robot», adică 
să le dau de înțeles acestor «ființe» 
(să-mi ierte ghilimelele) că şi ele sint 
capabile de sentimente inălțătoare, ca 
și noi, ba poate și mai şi. Filmul va fi 
făcut într-o singură culoare (gri me- 
talic) şi va avea acest subiect simplu 
şi emoționant pină la lacrimă: doi 
bătrîni savanți (ne aflăm în anul 2001) 
lucrează paralel la două invenții de 
mare valoare tehnică; unul inventează 
dovleci gigantici, iar celălalt castra- 
veţi gigantici (cca. 20 de kile fiecare). 
Evident, cei doi adepți ai gigantismu- 
lui legumicol se invidiază şi se duşmă- 
nesc reciproc. Dar unul dintre ei are o 
fată, altul un băiat, iar acest băiat 
și această fată se iubesc înfiorător, 
în ciuda părinților care le interzic sen- 
timentul. Dar fata are în slujba ei o 


robotă, iar băiatul un robot, care ro- 
boti sînt toată ziua pe drumuri, ducind 
biletele și aducind biletele. În plus, 
noaptea ei se chinuie ore în şir ca să 
rezolve lecțiile celor doi îndrăgostiți, 
care numai de învățătură nu au chef. 
lată însă că Roboţel și Robotica se 
îndrăgostesc şi ei unul de altul cu 
acest prilej, o dragoste puternică şi 
oarbă, cum rar se poate vedea la o 
ființă omenească. Noaptea tirziu, după 
ce termină lecțiile stăpinilor, ei se 
intilnesc sub clar de lună, își spun 
cuvinte frumoase, oftează în comun 
şi-şi fac planuri de viitor. Situaţia se 
precipită: băiatul şi fata hotărăsc să 
se căsătorească pe furiş, împotriva 
voinţei de fier a celor doi bătrini sa- 
vanți, şi organizează în acest scop o 
evadare. Bineînțeles, cei care duc gre- 
ul subversivei acțiuni sînt roboții: ei 
stau la pîndă, în frig, ei agaţă fringhiile 
de balcoane, ei îi ajută pe cei doi să 
coboare, ei le cară bagajele, ei fac 
totul ca să iasă bine și îndrăgostiții 
să se căsătorească cu acte în regulă. 

Bătrinii, puși în fața faptului împli- 
nit, fac spume la gură, se dau cu capul 
de pereți, minia lor căzind, în pro- 
portie de 95 la sută, asupra ro- 
boților, pe care-i insultă grosolan, 
mergind pină la lovirea fizică. Mai 
mult, părinții îşi ies din minți și 
se hotărăsc să-i lichiaeze pe cei doi 
roboți prin deșurubare. În zadar in- 
tervin tinerii căsătoriți, în zadar explică 
roboții că sint îndrăgostiți și vor să-şi 
construiască un viitor comun și fe- 
ricit. Bătrînii pun mina pe şurubel- 
nite și se așază pe treabă: în citeva 
ore roboții sint o grămadă neinsufle- 
țită de sirme și bucăți de metal. Dar 
ei mor mulțumiți și împăcaţi sufletește, 
sacrificiul lor nu a fost în zadar: cei 
doi tineri sint fericiţi. 

Mi se va reproșa probabil că filmul 
e o melodramă. Da, de acord, eo 
melodramă. Dar ce majore semnifica- 
ţii colcăie în ideea ei, ce înălțător este 
mesajul ei moral, ce ecou profund și 
umanist va avea în rindul roboților. 
Filmul meu va deschide o cale, iar 
eu sint mulțumit şi cu atit. 


lon BĂIEŞU 


a 


Desene de lon FĂGĂRĂȘANU 


psihologia vacanței 


visul unei . 
nopți de vară 


Unui cronicar îi stă bine să 
fie sincer — mai ales dacă 
îi dă mina — de aceea recu- 
nosc că atunci cind mi-am 
pus în cap nu care cumva 
să treacă anotimpul căldu- 
ros fără să scriu ceva dum-dum la adresa 
repertoriului estival, aveam aproape totul 
la îndemină: starea de spirit necesară, 
educată în multele sezoane de-a lungul cå- 
rora programarea filmelor era o anexă a 


Melodrama verii nu 


Cind mi-am aruncat ochii pe repertoriul 
de vară, singura frază pe care 


am putut-o articula a fost: 


«a-ma 


e RIL a, 


P: ii Já 


p 


e «Femeia necunoscută», 


ci «Casa de sub arbori» (Faye Dunaway) 


buletinului meteorologic, provizia de prin- 
cipii în numele căreia trebuia să protestez 
— pentru a cita oară? — impotriva teoriei 
care pretinde o odihnă totală a intelectului 
în zilele fierbinți. Merg cu impudoarea 
pină acolo încit am să declar că pină și 
titlul era gata, scos din cutie, iar de dra- 
gul lui făcusem cale lungă, pină laShake- 


24 


speare, pină la acel zguduitor «iarna ne- 
mulțumirii noastre» pe care il intorsesem 
în aşa fel incit să devină «vara mulțumirii 
noastre». Trudă zadarnică și de loc ono- 
rabilă. Învățătură de minte. În momentul în 
care mi-am aruncat ochii pe lista «reperto- 
riului de vară» singura frază închegată pe 
care o puteam articula era din Caragiale: 


binişor că amețesc !» 


de dimensiuni tragice, venit de la mama 
lui, de acasă, nu din studiourile europene 
(«Baladă pentru Cable Hogue», de Peck- 
inpach)? Toate acestea și altele — asupra 
cărora vom reveni mai la vale — în plină 
expansiune estivală. 


Să-i dăm D.D.F-ului 
ce-i al D.D.F-ului 


Da. Lăsind la o parte mirarea — prefăcu- 


În loc de westernuri-spaghetti, «Quemada» 
(Marlon Brando) 


«ia-mă binişor că amețesc». Greu de 
crezut! Un film politic în zilele în care pie- 
tele sint invadate de cireşi pietroase, 
(«Mărturisirile făcute de un comisar de po- 
litie procurorului republicii»), o ecrani- 
zare după Cehov, alta după Arthur Miller 
in luna lui cuptor («Pescărușul» şi, res- 
pectiv, «Vedere de pe pod »), un westem 


tă sau nu — renunțind la șarjele amicale 
şi la ticurile de cronicari respectabili, care 
nu concep viața fără două-trei blesteme în 
timpul verii, despărțindu-ne, zic, de ele, 
trebuie să salutăm așa cum se cuvine 
intenţia de a reconsidera condiția reperto- 
riului din lunile socotite pină acum cele 
mai ingrate. Trebuie să dăm Cezarului ce-i 


psihologia vacantei 


Marilu Tolo nu 
ci vedeta unui film grav 


o «şstrengărilâ» 


al Cezarului și DDF-ului ce-i al lui, şi să 
recunoaștem un bun început de luptă cu 
inertia, de gituire a prejudecătilor în nu 
mele cărora iunie-iulie-august deveneau 
sfinta treime ce patrona desăvirşita destin 
dere a creierului, în numele cărora vara 
se transtorma intr-o imensă magazie de 
solduri; a se citi — acele pelicule care n-ar 
fi trebuit să scoată niciodată capul în 
lume și care se înghesuiau una după alta 
pe ecranele noastre, avind acoperirea 
divertismentului plasat alături de halba 
de bere şi de portia de mititei 


Nu «cursuri universitare 
de vară», totuși... 


Să tim bineinteleşi. Nu am contundat şi 
nu vom confunda niciodată repertoriul 


meridiane 


De partea cealaltă a Festivalulu 
de la Cannes, față în fată cu filmele, au 
stat citrele. Un corespondent al re 
vistei «Paris Match» s-a străduit să 
se descurce intre zerouri și, după un 
calcul nu prea elementar, a ajuns lā 
nişte concluzii exorbitante. Pentru a- 
devărații festivalişti, distribuitorii şi 
producătorii, premiile inseamnă dacă 
au noroc, bani, și dacă n-au noroc, 
datorii. În total, norocul unora s-a 
cifrat, după Cannes '72, la suma de 
60 000 000 franci francezi, traduse în 
contracte de cumpărare, vinzare şi 
coproducții pe un an (din care jumă 
tate s-a scurs). Au fost negociate 
232 de filme. Un important negustor 
francez de peliculă a declarat — afirmă 
«Paris Match» — că a dat o semnătură 
în valoare de 1000000 de dolari și 
cam pentru tot atita şi-a burdușit va- 
liza cu proiecte. 


Sergio Leone şi producătorul său 
francez si-au vindut filmul «A fost 
odată America» (înainte de a se 
trage vreun cadru!) în 20 de țări. Miza: 


estival cu «cursurile universitare de vară», 
sintem deplin conștienți de relativa de- 
pendenţă a tonusului vital al spectatorului 
cinefil, de _liniutele termometrului (mai 
ales, dacă avem in vedere şi infernul unei 
săli), nu respingem ca fiind ignobilă ideea 
unei înviorări, a unui plus de «sare şi 
piper» în atişul cinematografic din susnu- 
mitul anotimp (pe orice meridian, orice 
critic suferă şi el de căldură, ca tot omul). 
Este drept că atunci cind ti se lipeşte că- 
maşa de spate îți cam pier puterile de a-l 
pricepe pe Antonioni sau Jancsó, dar 
de aici şi pină la a considera prezenta unui 
tilm «cu probleme», a unui cineast «mai 
dificil» drept un atentat la umoarea de va- 
canţă a individului, la liniștea și confortul 
lui spiritual, este o prăpastie. Hăul e 
ne-a infricoşat, proporțiile grijii de a nu 
trezi spectatorul din dulcea picoteală de 


vară, de a nu-i strica metabolismul inte- 
lectual dacă prin noianul de comedioare 
şi politiste de duzină s-ar fi strecurat cum 
va și citeva filme ce vehiculează idei 
lată de ce primele semne ale alungării 
vechii credinte în numele căreia filmul 
non-divertisment era sperietoarea sta 
giunii, n-au făcut decit să ne bucure,ca 
orice victorie, oricit ar îi ea de mică, 
dobindită impotriva îndărătniciei. Desigur, 
aşa cum arată el la ora actuală, nu se poate 
spune că repertoriul are o structură de 
cristal (la drept vorbind, nici nu știu dacă 
este posibil așa ceva, atita timp cît în 
lumea filmului nu se produc numai cris- 
tale), că i se pot desluşi limpede toate direc- 
tiile de atac, că nu este presărat cu des- 
tule mediocrități, dar ar fi deplasat, de 
data asta, să ne insușim rolul de «guri 
rele» sau de «căutători de noduri în pa- 
pură». Este certă preocuparea de a scoate 
acea parte diticilă din programul anului de 
sub zodia comerțului cu pelicula; este 
clar curajul de a refuza complicitatea cu 
spectatorul comod, care vara nu vrea så 
cadă pe ginduri, de a-l infrunta cu res- 
pect, de a-i propune un dialog, o bază 
de discuţie cit de cit asemănătoare aceleia 
din alte anotimpuri. Urmările — vom trăi 
si le vom vedea 


Se poate supravieţui 
şi fără «Femei necunoscute»? 


Deocamdată ne facem datoria de a 
aduce la cunoştinţă — nu fără o satisfactie 
răutăcioasă — că se poate supraviețui, 
în iunie, și fără compania «Femeilor ne- 
cunoscute», a Saritelor Montiel și a wes- 
ternurilor-spaghetti. După știința noastră 
nu s-a sufocat nimeni din cei care au asis- 
tat la «Mărturisirile făcute de un comisar de 
poliție procurorului republicii», prin care 
Damiano Damiani îşi cîştigă dreptul de 
a sta, astăzi, alături de acei regizori ita- 
lieni care țin sus steagul unui cinemato- 
graf angajat, profund implicat în realită- 
tile sociale ale contemporaneității (Elio 
Petri, Francesco Rosi, Giuliano Montaldo). 
A fost trecută cu bine şi proba de foc de 
a intra şi a rezista la un science-fiction 
în care nu și-a mai virit coada diavolul spe- 
culei, al bagatelizărilor și al desfacerii 
«en-gros» de principii mărețe; este vorba 
de filmul lui John Sturges, «Nautragiații», 
care, fără a atinge dimensiunile ametitoa- 
re ale «Odiseii spatiale» (S. Kubrick), 
propune o meditație asupra unor valor 


Bam... «is money> 


Burt Lancaster, Paul Newman şi Stevi 
Mc. Queen, cei trei interpreti 


Dar surpriza cea mai mare a consti- 
tuit-o crahul filmului pornografic. Da- 
nemarca şi Germania Occidentală, de 
pildă, si-au inecat toate calculele în 
apele Mediteranei canneze: niciunul 
din filmele sexy produse de ele n-a 
fost vindut. Niciunul. Pricina: supra- 
producția a produs suprasaturația, u- 
cigind interesul. 


Pentru mulți producători se pare 
că pină şi intrarea în holul hotelului 
Carlton devenise o tortură. Pereții 
tapetați de afişele celei «mai mari 
afaceri a deceniului», cum este consi- 
derat filmul american «Nașul» (cu 
Marlon Brando) simbolizau pentru ei 
Ghinionul. Produs de casa Paramount, 
redresată spectaculos după succesul 
cu «Love Story», «Naşul» amenință 
să fie, nu numai cea mai mare afacere 
a deceniului, dar şi una din cele mai 
mari «lovituri de cinema» din istoria 
filmului. Pină la următoarea. 


Un succes socotit în 8 zerouri 
după primele 8 săptămini: «Naşul» 


eterne ale condiției umane. Şi aşa, mer- 
gînd mai departe pe firul calendarului, 
presupun — sau îmi place să cred — că 
absența unor «pac-pac-uri» de doi bani 
nu va lua în ochii unora proportiile unei 
catastrofe, că nu va plinge cu lacrimi 
amare lipsa la apel a Far-West-ului euro 
penizat şi că se va găsi măcar un suspin 
şi un cuvint de bine pentru acel admirabil 
film cu cow-boy bătrîni şi trişti, care este 
«Baladă pentru Cable Hogue». Să faci 
cunoştintă cu Sam Peckinpach, fie si în 
miezul lui August, nu este o nimica toată, 
după cum nu este de lepădat nici întil- 
nirea cu un tinăr și interesant regizor ita- 
lian, Luigi Magni («În anul domnului»), 
ori reintilnirea cu Pontecorvo, Marlon 
Brando şi Renato Salvatori in «Quemada». 

Nu trebuie, de asemeni, să ne scape din 
vedere amănuntul că melodrama verii nu 
s-a mai numit de data aceasta nici «Fe- 
meia necunoscută», nici «O floare şi doi 
grădinari» ci «Casa de sub arbori», care 
aparține rezonabilului René Clément și 
are drept protagonistă pe Faye Dunaway. 
O oarecare semnificaţie o are şi faptul că 
de Funés nu deține, deocamdată, postul 
de rege al risului, el «a fost onorat» cu o 
singură peliculă («Marea hoinăreală»), că 
cineva nu s-a sfiit să-i alăture două come- 
dii la care nu se moare de ris, dar în fata 
cărora timpul se scurge, ca să zicem așa, 
in chip agreabil: producția sovietică «În 
trecere prin Moscova» și cea poloneză 
«Cine crede în berzA» 

Frumusețea ar fi ca, după toate cele în- 
șirate mai sus, să se găsească un Cănuţă- 
om sucit care să sară în sus: «stati dom- 
nilor, dar nici chiar aşa; nu tu un musical 
de mare montare, nu tu un policier să-i 
taie răsuflarea? Treaba lui. S-ar putea 
să aiba dreptatea lui. Am spus-o: reper- 
toriul nu este de neclintit, este făcut și el 
din căutări, din unele certitudini, dar şi 
din nehotărire, din lupta cu prejudecata 
și inerția. Primul pas ni se pare impor- 
tant, nu avem voie să ne facem că nu-l 
vedem. Chiar dacă nu există acum, prin- 
tre noi, capodopere sau creații fundamen- 
tale, există, cum spunea o gură de aur, 
«citeva filme care își tac datoria de filme», 
in ciuda timpului probabil. Circotașilor 
le doresc un vis cu mulți grădinari şi 
temei necunoscute care caută «moște- 
nirea lui Ahile» «prin Kurdistanul sălba- 
tic». 


Magda MIHĂILESCU 


psihologia vacanței 


Repertoriul pentru 


dihnişti 


Există o veche prejudecată 

la impresarii de repertoriu. 

Ei cred că în timpul verii 

omul intră în vacanță, că 

vacanța inseamnă destin- 

dere, că destinderea în- 

seamnă ris și veselie. chef şi petrecere, 

plăceri ușoare și gindire puţină. De evitat 
deci tot ce e artă mai serioasă. 

Bineînțeles, se poate susține că con- 

trariul este exact tot atit de adevărat. 


«Odihnistub, vorba lui Talleyrand, 
preferă toate genurile, 


cu excepția 
genului plicticos 


Un Sordi de zile mari: «Boom» 


Căci tocmai cind nu ești în vacanţă, toc- 
mai atunci simți mai mare nevoie de de- 
conectare. Munca obosește, incordează 
și cere odihnă, ușurare, liberă răsuflare. 

Dar aceste raționamente mai au un 
cusur. Vacanţa nu e generală. Concediile 
nu se iau de toată lumea în același timp. 
La aceeași dată, unii sînt în vacanţă, alții 
nu-s. Şi apoi deconectarea, destinderea.e 
o operație mai complicată decit pare. Cum 
explicaţi oare că lectura unui roman po- 


26 


litist de serie neagră, cu «thrill» şi «sus- 
pense», cu gifiit la fiecare pagină, este 
un excelent deconectant, iar concentra- 
rea în care ne ţine incordaţi este o plăcută 
și odihnitoare recreaţie? D-apoi un meci 
de fotbal, cu urletele aferente şi spontane- 
le labe frățești pleznite pe spinarea veci- 
nului anonim? Nu-s și ele un model de 
destindere pentru odihnistul în vacanţă? 
Uitaţi, rogu-vă, un moment, etimologia 
cuvintului vacanţă, care nu inseamnă va- 


s-ar putea numi anti-crampa. Ai stat 
mult culcat pe dreapta? Simţi o vastă 
poftă de a te întoarce pe stinga. Ai stat 
cu picioarele întinse? Te vei ghemui cu 
delicii. Şi vice-versa. Este voluptatea «an- 
ticrampei». Asta e meseria de odihnist, 
de estivant în vacanţă. Ea cere organiza- 
torilor de spectacole și de divertismente 
să-i dea insului putinta să facă altceva, 
cît mai altceva decit făcuse în perioada 
preodihnistă. Adică ce făcea? O ştim 
cu toții: suporta monotonia unui program 
fără drame şi fără veselie. Va cere deci 
drame şi veselie, Ambele sint anticrampa 
anostelei şi plictiselii. O tragedie care îi 
va stoarce lacrimi sau o comedie care îl 
va face să se țină cu miinile de burtă sint 
tratamente de o eficacitate perfect egală. 
A nu da publicului melodrame în timpul 
verii este o perfectă prostie. Odihnistul, 
vorba lui Talleyrand, preferă toate ge- 
nurile, cu exceptia genului plicticos. 

Ne pare bine că organizatorii progra- 
melor cinematografice de vacanţă au în- 
teles aceste milenare adevăruri şi n-au 


Un Kramer umanilarist şi umanist: «Binecuvintaţi animalele şi copiii» 


cuum, evacuare, vid,ci poate tocmai din 
contra: «umplere» și «plin». Căci a te 
odihni,a te destinde, nu vrea să zică a nu 
mai face nimic, ci a face altceva, ceva 
cit mai alt decit ce făcuseși pină atunci. 
Înseamnă schimbare de poziţie, trecere 
de la o concentrare la un «alt» fel de con- 
centrare. În loc să faci adunări în catas- 
tife, iți concentrezi mintea ca să faci şah- 
mat pe amicul de vizavi. În termeni ca să 
zic aşa fiziologici, odihna, destinderea 


mai căzut în păcatul de a ne inunda cu 
fleacuri, sub pretextul că nu trebuie să ne 
obosească. lată repertoriul pe luna iulie. 
Contine acelaşi procent de filme bune ca 
oricare altă lună a anului: un film italian 
satiric, cu Sordi («Boom»); un altul ame- 
rican cu palpitanți cosmonauți («Nautra- 
giaţii spaţiului»); două filme sovietice: 
«Explozia albă» și «Pescărușul»; un film 
ceh pentru copii: «Ora elefantului albas- 
tru»; un film chinezesc: «Războiul mine- 


Ie e 


sihologia vacantei 


O epopee patetică: «Războiul minelor» 


Un cuplu — regal-comic: De Funès — Bourvil («Hoinăreala cea mare») 


Telex-Animafilm 


9 Primul testival mondial al filmului 
de animaţie de la Zagreb. lon Po- 
pescu Gopo și Adrian Petringenaru 
în premieră cu filmele «Clepsidra» şi 
«Bizanț după Bizanț». Au mai fost 
prezentate producțiile românești «Um- 
bra voinicului» (Laurenţiu Sirbu), 
«Întoarcerea în viitor» (Sabin Bălașa) 
și «Vinătoarea» (lon Truică). @ Un 
nou film de Horia Ştefănescu: «Ro- 
şiile melomane». Să fie într-adevăr 
roşiile vinovate de lipsa de discernă- 
mint la care țintește satira filmului? 
e C. Peronoski și Grigori Cernev, 
un regizor și un critic emisari ai ani- 
maţiei bulgare, în vizită şi în... vizionări 
la Animafilm. @ Tatiana Apahideanu 
şi Isabela Petrașincu colaborează 
pentru a susține cauza filmului «Ca- 
leidoscop»: prietenia şi solidaritatea. 
Modalitatea plastică a filmului se bi- 
zuie pe expresivitatea unor combinații 
de triunghiuri colorate. & «Elefantul 
grădinar» nu este nici după părerea 
creatorului (Constantin Crișmărel) 
«dobitocul potrivit la locul potrivit». 
Tocmai de aceea, prin buna voință a 
protectorilor săi, recrutați din familia 

` 


felinelor, va fi transferat la oraș, să... 
poarte de grijă unor bibelouri. @ «Al- 
fabetul năzdrăvan», un scenariu de 
Stela Creţu. Convenţia atotputerni- 
ciei obiectelor în filmul de animaţie, în 
speță, a creionului, este infirmată, cu 
scopul nemărturisit de a stimula pofta 
de scris a copiilor. e Virgil Mocanu, 
de ce nu comunică cu nimeni persona- 
jul filmului dumneavoastră «Sfera»? 
«Pentru că e prea preocupat de crea- 
ţia lui» e Compozitorul Radu Şerban 
a contribuit la reușita filmului «Car- 
naval», realizat de lon Truică, după 
scenariul lui lordan Chimet. @ Gelu 
Mureșan intenționează să realizeze 
un film cu desenele şi cu ajutorul — 
sau în sprijinul — copiilor de la Vultu- 
reşti.@ «Floarea», «Butoiul» și «Poar- 
ta» sint cele trei scheciuri prin care 
Olimp Vărăşteanu construiește o 
critică animată împotriva mărginirii de 
spirit şi a risipei. Cele trei schițe sint 
grupate sub titlul «De la lume adunate 
E posibil ca acest titlu să marcheze 


începutul unui serial. Noroc! (Deși,, 


desigur, e nevoie nu numai de noroc). 
Anca GEORGESCU 


O revelaţie a comediei bulgare: Georgeta Ciakarova («Fuga după linişte») 


lor»; şi altul vietnamez: «Lupta continuă», 
Un film cu Raf Valone: «Vedere de 
pe pod»; o comedie bulgară: «Fuga după 
liniște»; şi o supercomedie cu super- 
funes-ul nostru preferat: «Marea hoină- 
reală», in care îl vom revedea pe marele 
maestru al grimasei conștiente şi orga- 
nizate. În sfîrşit, ultimul film al lui Stanley 
Kramer, autorul filmelor «Lanţul», «Pro- 
cesul de la Niirnberg», «Corabia nebuni- 
lor», «Planeta maimuţelor», «Ultimul țărm». 
De data asta filmul se numește «Bless 
the animals and the children», adică: 
«Binecuvintaţi animalele şi copiii». B ine- 
înteles, binecuvintarea este o vorbă scir- 
bos de mistică şi va fi înlocuită cu o alta 
(deși în dicționarul Academiei, cuvintul 
«binecuvintat» are 1 sens religios și 3 
sensuri nereligioase). Dar să revenim la 
film. Ca toate operele lui Kramer, noul 
film este foarte generos umanist și uma- 
nitarist; el ne demonstrează (ceva de 
multă vreme demonstrat) că dobitoacele 
sint mult mai umane decit oamenii, și 
copiii mai buni decit oamenii mari. 


D. |. SUCHIANU 


ţ TR 


F 
t 


«Întoarcerea în viitonde Sabin Bălașa 


«Clepsidra» de lon Popescu-Gopo 


27 


E E SP ga 


psihologia vacanței 


7. 


pp > 


Ce filme vom vedea 


în lunile 
calde? 


Pe timpul verii, toată lumea 
ştie că nu se merge nici la 
ema teatru, nici la operă, nici la 
concerte (sau în orice caz 
mai rar și cu o oarecare in- 
decizie, doar e vară și tot 
omul vrea să răsufle mai ușurat). 

Rămine filmul, care trebuie să acopere 
singur tot terenul. De fapt, faţă de reper- 
toriul cinematografic estival, exigenţele 
sint chiar mai sporite decit față de restul 
anului. La mare, la munte sau acasă, în 
lipsă de alte spectacole, omul vrea să 
vadă un film, dar nu orice film, ci un 
film bun: şi deconectant,și instructiv, şi să 
vehiculeze (cum zic cronicarii) idei. Şi 
dac-ar fi numai spectatorii, lipsurile s-ar 
mai aranja, dar cronicarii, cronicarii care 
în timpul anului se mai ocupă și de alte 
arte, vara se ocupă numai de cea de-a 
șaptea. Virful peniţei lor se infige numai 
în filme, în programarea lor pe timpul 
vacanţelor. 


In sfirșit, fiecare cu misiunea lui. În 
ceea ce-l privește, DDF-ul trebuie să dis- 
tribuie filme selecţionate dintre produc- 
tiile cele mai reprezentative ale cinemato- 
grafiei mondiale, filme care prin conținu- 
tul lor de idei să contribuie la educarea 
gustului artistic și la ridicarea nivelului 
general de cunoaștere al maselor largi 
de spectatori, indiferent de sezon. Să 
trecem așadar în revistă. citeva din premie- 
rele lunilor de vară (iunie-august), citeva 
din filmele care conturează repertoriul 
acestei perioade. 


30 


Westernuri 


@ Aş incepe cu un film realizat de Willi- 

am Wyler 
«Ţinutul cel mare», 

un western cu Gregory Peck şi Charlton 
Heston în rolurile principale. Dintre wes- 
ternurile de prestigiu mai menționăm 

«Cei trei din Virginia», 
cu James Stewart și George Kennedy in 
regia lui Andrew McLaglen, precum și 

«Balada pentru Cable Hogue» 

în regia lui Sam Peckinpah. 

Dacă operaţiile de laborator se vor ter- 
mina în timp util, în luna august, sau în 
orice caz la începutul toamnei, spectatorii 
noștri vor putea vedea ultimul film al lui 
Arthur Penn 

«Micul om mare», 
cu Dustin Hoffman în rolul principal. 


Ecranizări 


@ Citeva ecranizări după opere de va- 
loare: 
«Pescărușul» 

lui Cehov, în regia lui luri Karasik cu 
L. Savelieva şi |. lakovlev; 

«Vedere de pe pod» 
după Miller, in regia lui Sidney Lumet, cu 
Raf Valone și Raymond Pellegrin și 

«2000 de leghe sub mări» 
după Jules Verne, producţie a studiouri- 
lor Walt Disney, în regia lui Richard Fleis- 
cher, cu actori de talia lui Kirk Douglas 


Vom cunoaște şi noi cel mai iubit film polonez al anului («Agentul nr. 1) 


Epopeea «Eliberării» 


psihologia vacanței 


İl vom revedea pe Omar Sharif (în «Călăreţii») 


și James Mason. Terminat de curind 
«Călărețţii», 

ultimul film al lui John Frankenheimer, 
după romanul omonim al lui Joseph 
Kessel (turnat în întregime în Afganistan) 
va fi prezent pe ecranele noastre cel mai 
tirziu în luna august. În rolurile principale 
Omar Sharif și Jack Pallance. 


Aventuri 


e Dintre filmele de aventuri, menționăm 
«Casa de sub arbori», 
cu Faye Dunaway, în regia lui René 
Clement — și 
«Agentul nr. 1» 
în regia lui Zbigniew Kuzinski — film care 
in Polonia a bătut toate recordurile de 


contracîmp 


Despre repertoriu, critica vorbește 
și scrie grav, important, solemn,atunci 
cind stabilește ce trebuie să fie și cum 
trebuie să arate acesta; dimpotrivă, 
tonul suferă o flexiune, devenind iro- 
nic, mormăit, uneori revoltat, atunci 
cind se analizează tabloul concret al 
filmelor puse în circulaţie. Dincolo de 
gustul personal sau de capriciile criti- 
cilor, ca și dincolo de criteriile princi- 
piale cele mai ferme, există fără îndoia- 
lă un decalaj între deziderate si traduce- 
rile în faptă. Care sint cauzele acestui 
decalaj? Cea principală e de căutat în 
dualitatea artă-industrie (comerț) a 
cinematografului și, privind-istoric, în 
ceea ce Roger Boussinot («Le cinéma 
est mort») numeşte «lovitura de stat» 
a lui Pathé, care a dat filmul pe miinile 
distribuitorilor, adică ale unor inter- 
mediari între producători și public 
(fiindcă «părinții cinematografului nu 
visau, desigur, o nouă artă, ci 
banil»). Aceşti distribuitori sînt, în 
general, niște comercianți care con- 
sideră filmul ca pe o marfă de plasat 
convenabil pe piață. Gradul lor de cul- 
tură e infim şi interesele se rotesc 
exclusiv în jurul cifrei de afaceri. Des- 


“încasări. Credem că se va bucura de mare 
succes și la noi. 


Comedi 


e Citeva dintre comediile cele mai bune 
realizate în ultimii ani vor completa reper- 
toriul din această vară: 


«Marea hoinăreală», 
cu de Funès şi Bourvil, în regia lui Gerard 
Oury; 
«Gentlemenii norocului», 
cu E. Leonov şi G. Viţin, în regia lui 
Aleksandr Serii — şi 


«O afacere» 


cu Alberto Sordi, în regia lui Vittorio 
De Sica. 


pre film ca artă sau ca produs cultural 
nu știu aproape nimic, iar cine a 
frecventat oricit de sporadic tirgurile 
de filme a putut constata precaritatea 
informației distribuitorilor, cu nimic 
mai presus de aceea a faimosului pro- 
ducător care, discutind despre reali- 
zarea filmului «Război și pace», a 
rostit memorabilele cuvinte: «La urma 
urmei, Tolstoi ăsta e Dostoievski?» 
În majoritatea cazurilor, distribuitorul 
cunoaşte caracteristicile tehnice ale 
filmului vindut (35 sau 70 mm., pano- 
ramic, stereofonic, color, etc.) şi cel 
mult tema sau genul filmului: aventuri, 
dragoste, polițist, istorie, etc.) Distri- 
buitorul ştie, de asemenea, ce place la 
un moment dat marelui public, ce e 
«la modă», și se orientează în conse- 
cință. Întilnirea criteriului comercial 
cu calitatea artistică nu e respinsă, dar 
nici nu e căutată neapărat, răminind 
o fericită întîmplare. In această pri- 
vință, interesele distribuitorului se con- 
jugă cu acelea ale producătorului, şi 
toată lumea ştie că partea cea mai mare 
a realizărilor cinematografiei mondiale 
e lipsită de valoare estetică și culturală. 
Cam aceasta e situația in lume. 


Gregory Peck și westernul clasic 


Politico-sociale 


e Filme amplu comentate în presa inter- 
națională, în special pentru problematica 
socială pe care o aduc în dezbatere: 
«Mărturisirile unui comisar de poliție 
făcute procurorului republicii», în re- 
gia lui Damiano Damiani — şi «Binecu- 
vîntați animalele şi copiii», în regia lui 
Stanley Kramer. 

Amatorii de filme de mare spectacol 
vor putea viziona la sfirşitul stagiunii esti- 

vale ultima parte a marii epopei cinemato 
grafice 


«Eliberarea», 


producție a studiourilor sovietice. 


Repertoriul, între cultură şi comert 


Sa ne referim și la realitățile noastre. 
Şi la noi există un organism special 
de distribuire, «România film», cu o 
predominanță a cadrelor (conducă- 
toare) de economiști (am innobilat, 
după cum se vedę, termenul d/comer- 
ciant). Spre deosebire, insă. de ceea 
ce se întimplă aiurea, criteriul econo- 
mic e uublat aici de unul educativ, prin 
funcţionarea unui aparat de filmologi 
şi de «programatori: capabili să se 
orienteze din punct de vedere ideologic 
şi cultural. Se tinde, astfel, spre un 
just echilibru intre activitatea comer- 
cială (import-export) și cea de politică 
a culturii şi educației comuniste. Sub- 
liniez se tinde, pentru că e vorba de un 
proces viu, legat de numeroși factori 
obiectivi și subiectivi, care nu se con- 
cretizează intotdeauna în rezultate ab- 
solute. 

Să nu uităm că însuși cuvintul reper- 
toriu vine de la latinescul repertus 
= găsit şi că, prin urmare, un repertoriu 
de filme e alcătuit din ceea ce «se 
găseşte». «Ceea ce cauţi — găsești, 
şi-ţi scapă ceea ce nu bagi în seamă», 
spunea incă acum două mii de ani, 
Sofocle. Într-adevăr, li se cere celor 


Sint numai citeva titluri din cele peste 
40 de premiere de lung-metraj care vor 
vedea lumina ecranelor în lunile de vară. 
Asupra acestui repertoriu, desigur, cro- 
nicarii nu vor întirzia să-şi exprime opi- 
niile lor pe care le vor susține, fiecare cu 
alte argumente. Indiferent de apreciere, 
nu strica a se avea in vedere şi faptul că, 
pe lingă menirea sa estetică şi politică, 
repertoriul cinematografic, precum şi mo- 
dul de programare a fiecărui film în parti 
trebuie să asigure încasări financiare rit 
mice, încasări care fac obiectul unui plan 
de stat. Divergenţele de opinii între dis- 
tribuitorii de filme și cronicarii de specia- 
litate sint firești și chiar bine venite. Ca 
dovadă, îmbunătățirea, sperăm sesiza- 
bilă, a repertoriului din această vară. 


Mihai DUȚĂ 


de la «România film» o ascuţită atenție, 
o informaţie mereu proaspătă și temei- 
nică în legătură cu tot ce se produce 
pe tărim cinematografic. Cu filmele 
românești, procedeul e simplu: ele se 
distribuie şi se difuzează automat. 
Problema cea mai complexă e aceea 
a filmelor de import. Și nu e deloc 
ușoară, pentru că se cere cumpărarea 
unor filme care să fie: reprezentative, 
educative, bogate în idei constructive, 
valoroase din punct de vedere artistic, 
neperimate (dacă nu «la zi»), specta- 
culoase, ieftine, ușor de copiat în 
laboratoarele noastre, ș.a.m.d. Pentru 
a face faţă atitor cerințe — la care se 
pot adăuga nuanțe determinate de 
diversitatea categoriilor de public — 
și ele în continuă evoluţie — cei de la 
“România film» ar trebui să fie adevă- 
rați campioni, adevăraţi ași ai politicii 
și comerțului cinematografic. Ceea ce 
nu sint, la rigoare, dar ar putea să 
devină cu timpul, recurgind la o orga- 
nizare mai suplă şi mah eficace, la o 
mai judicioasă promovare şi perfec- 
ționare de cadre competente. 


Florian POTRA 


DC E i e- 


atenţie, se filmează! 


Sfînta Tereza și 


Lipsesc caii. Aceasta este prima 
senzatie la citirea scenariului «Stinta 
Tereza şi diavolii». Există cei doi bār 
bati prieteni, luptători neinfrinti, exis- 
tă iubirea imposibilă, există viețuirea 
calmă la limita cu moartea. Dar lipsesc 
caii. Pentru că viitorul film al scenaris 
tului şi regizorului Francisc Munteanu 
şi al operatorului Nicolae Girardi este 
un film de război, război în care caii 
rămin doar o amintire; tot locul e ocu- 
pat de bărbați, de duşmănii între băr 
bati, de prietenii între bărbați, de pu- 
tină dragoste și de moarte. 


— Este al 10-lea film al meu şi al 
5-lea legat de acest subiect, care in 
clude și o bună parte din literatura mea, 
războiul — ne-a spus Francisc Mun 
teanu. Acest film il situez undeva între 
«Tunelul», «La patru paşi de infinit» 
şi «Cerul începe de la etajul Ili»; el 
va spune — sper — ceva ce atunci nu 
s-a putut spune încă, sau poate n-am 
avut eu știinta să spun 


Încerc să fac, dintr-un fiim epic, un 
poem închinat prieteniei. Şi, binein 
teles, dragostei. Am căutat pentru 
aceasta, să reduc tot ce a fost stufos 
in celelalte filme, am eliminat chiar o 
multime de figuri și de fapte, răminind 
doar la trei personaje. Cit despre inte: 
preti, pe lon Dichiseanu îl știm cu totii 
pe Peter Paulhoffer îl bănuim,iar Reka 
Nagv sper să fie o surpriză 


— Vrem «un film color fără culoare» 

a adăugat Nicolae Girardi. Intentia 
este de a prinde pe peliculă exact ceea 
ce se vede cu ochiul liber; pe alocuri 
unde natura pare exagerată, vom inter 
veni chiar, ca să eliminăm şocul vizual 


— Spuneți-mi, Francisc Mun- 
teanu, de ce în toate filmele dum- 
neavoastră de război, războiul se 
află întotdeauna undeva în spate, 
dincolo de acțiune? 


— Pentru simplul motiv că aşa l-am 
trăit eu, că aceasta este experienta 
mea de viată. Deşi am fost prizonie 
nu am fost nici măcar o singură z 
nilitar activ, in uniformă. Am trecut ir 
totdeauna «pe lingă». Pentru mine răz 


Vlad Rădescu are 20 de ani şi este 
student în anul | la Institutul de Artă 
Teatrală și Cinematografică «l.L. Ca 
ragiale». Nici n-a intrat bine în facu! 
tate că, în urma unor îndelungi și dis 
putate probe, a obținut rolul principai 
în filmul lui Gheorghe Vitanidis, «Ci- 
prian Porumbescu». 

— Cam ce aţi ştiut de Ciprian 


boiul a fost întotdeauna un fundal, 
un decor, care m-a urmărit foarte mult 
timp. 


. 


— Ne-am obişnuit să întîlnim 
în filmele dumneavoastră un cu- 
plu tînăr: o fată și un băiat De data 
aceasta, «cei doi apostoli» s-au 
făcut trei. 


— Pină acum erau El și Ea; acum — 
dacă doriti o formulă sint El, El şi Ea 
In ultimă instantă, povestea se reduce 
tot la El şi Ea 


Pentru a lăsa personajele să tră- 


Nu o dragoste, ci marea dragosi: 


(Reka Nagy) 


Porumbescu înainte de a auzi de 
existența rolului? 

— Ca tot omul, îl cunoşteam şi cu 
citeva dintre cintece. Şi mai ştiam vag 
cam cum arăta. In nici un caz însă, 
nu-mi imaginam cà seman cu el. Cind 
m-am suit în mașina studioului, nici 
nu ştiam la ce film şi pentru ce rol 
voi da probe. Ulterior însă, am mai 


iască din plin evenimentele la care par- 
ticipă, am încercat să nu le îngreunăm 
cu nişte ample şi complete biografii 
Le-am înzestrat doar cu datele stric! 
necesare pentru a le contura, pentri 
a le face verosimile in actiune. Di 
alttel, dacă vă interesează acest amà 
nunt, întimplarea de la care am pornit 


Un film de acțiune 
(lon Dichiseanu şi Peter Paulhoffer ) 


este o intimplare adevărată, citată în 
volumul «România în războiul antihit- 
lerist» 


— De ce, în finalul filmului, săriți 
peste timp, raportind acțiunea la 
prezent? 


— În primul rind, pentru că, deşi 
filmul se petrece în anii '44, eu il soco 
tesc perfect contemporan, datorită i- 
deilor pe care le poartă— ideea de dem- 
mtate umană şi natională, amintirea 
spiritului de sacrificiu investit pentru 
sustinerea prestigiului tării noastre. 
Prezentul nu apare insă numai în 
final, ci şi în deschiderea filmului, alcă- 
tuindu-i un fel de coperti. Am simțit 
nevoia acestor coperti pentru a preciza 
dimensiunea reală a povestirii,Prin ele 
am câutat să dau perspectiva timpului, 
necesară acestui tip de subiect, care 
nu se poate evalua just decit de la o 
distanță revalorizatoare, adică această 
distantă pe care, vrind-nevrind, timpul 
o creează 


Un film despre prietenie 


(Francisc Munteanu şi Nicolae Girard!) 


Ciprian Porumbescu,student in anu! | 
(Vlad Rădescu şi Tamara Crețulescu) 


itit cite ceva şi am discutat destul de 
mult cu regizorul care mi-a schimbat 
toarte mult părerea despre personaj, 
pe care eu il vedeam destul de aproape 
de șablonul romantic. În orice caz 
Vitanidis a avut curaj cind m-a ales 
— Dumneavoastră nu ați avut 
curaj acceptind un rol atît de greu? 
— Nu puteam să-l refuz. Era prea 
tentant. Frică însă nu mi-a fost nici 
un moment. Mi-era frică de procesul 
de realizare a filmului, de mediul nou, 
cu totul necunoscut. Mai greu a fost 
pină cind am văzut primul material 
Cind am intrat în sala de proiectie, 
m-am făcut mic, mic de tot şi nu-mi 
mai amintesc nimic din ce-am văzut. 
Ştiu doar că mi-am descoperit o mie 
de defecte. De rolul propriu-zis, insă, 

nu mi-a fost frică. 
E.H 


mărturii de platou 


Veronica 


Din citeva sute de copii care i s-au 
perindat prin față — fetite și băieți 
intre 4—5 ani, Elisabeta Bostan a ales 
cam douăzeci de «Năici», toți cum nu 
se poate mai drăgălași, niște păpuși 
vii şi «muzicale», cu care va popula 
cele două filme aflate în plină turnare 
la Studioul «București»: «Veronica» 
și «Veronica se întoarce». 


— Cine este Veronica? 


— O fetită de cinci ani în film, de 
patru ani în realitate, pe numele ei de 
preşcolar bătind la porțile celebrității, 
Lulu, Luminita Mihăescu. 

Veronicăi îi plac poveştile, crede 
în ele chiar mai mult decit alții de 
seama sa şi poate trece oricind pra- 
gul care desparte grădinița de copii 
de lumea aceea reanimată, căreia oa- 
menii mari îi spun fantastică. E dea- 
juns să facă un pas şi Veronica se 
întilnește cu Vulpea, șireata aceea 
care l-a păcălit pe semetul Corb, sau 
cu Motanul, sau cu Împărăteasa Fur- 
nică. Şi asta nu numai pentru că la 
un moment dat devine posesoarea 
unei traiste fermecate, ci şi pentru că 
în «concepția» ei, dreptatea, cinstea, 
modestia, generozitatea, voioșia ca 
și alte bunuri de preț pot fi întilnite tot 
atit de des printre tovarășii de joacă 
și printre prietenii de vis. 


— Cu cine se întilnește Veronica 
în peregrinările ei prin lumea fabu- 
lelor? 


— Cu Margareta Pislaru (pe rind 
și uneori — datorită trucajelor — în 
același timp, Educatoarea severă, Zina 
generoasă şi Împărăteasă a Furnicilor), 


autoportret 


cu Vasilica Tastaman, amăgitoarea 
Vulpe, cu Dem Rădulescu (bucătarul 
grădiniţei de copii şi tiranul Motan asu- 


n 
i 


pritor al şoriceilor). Cu Florian Pitis 
(romanticul Greiere), cu Angela Mol- 
dovan (Smaranda, născocitoarea tutu- 
ror poveștilor), cu Cornel Patrichi (Li- 
curiciul, un ciot de stea), cu Violeta 
Andrei (Furnicuţa îndrăgostită), cu Va- 
li Niculescu (Mini-Crant), cu George 
Mihăiţă (şoricelul Aurică), etc., etc. 


— Cine semnează scenariul? 
— Vasilica Istrate impreună cu mine. 


lar adaptarea muzicală a textelor 
aparține lui Mircea Dimitrie Bloc. 


j 


Zina, Margareta Pislaru, şi o duzină de Năici 


Pentru toate viîrstele 


Intrăm în cabinetul de machiaj, im- 
provizat la Mogoșoaia, și privim in- 
sistent spre scaunul în care ar trebui 
să se afle și spre oglinda în care ar 
trebui să se reflecte Vasilica Tastaman 
— în timp ce se pregătește să devină 
Vulpea din filmul Elisabetei Bostan. 
Cum operația de metamorfozare e 
tocmai la jumătate, nu recunoaștem 
nici actrița și nu intuim nici identita- 
tea Vulpii. Drept care trebuie să re- 
curgem la al doilea sistem de semna- 
lizare. 


— Sinteţi Vasilica Tastaman? 
— Nu mă recunoașteți? 


— Ba da, după glas... 


— Dar după ochi, nu? Cum se poate? 
Eu sper că voi fi recunoscută uşor — 
uitați-vă ce frumos mi-au machiat o- 
chii! lar în film sper să pot fi ghicită 
şi după gesturi, după mişcarea corpu- 


lui, a miinilor... 
— Bine, dar veți fi o vulpe... 


— Dar nu o vulpe oarecare! Şi 
nici o vulpe tradițională! E adevărat 
că voi face o mulțime de nebunii, din 
acelea cunoscute din toate fabulele, 
cu corbul căruia îi iau cașul, cu ursul 
căruia îi răpesc peștele — mai fur și 
găini ş.a.m.d. Totusi sint o vulpe 
care se justitică, o vulpe cu o melan- 
colie a ei, pe de o parte — dacă-mi 
dați voie să precizez — și foarte eman- 
cipată, pe de altă parte. Adică pe 
partea ei mondenă, parodiată în acest 
film, care va fi un basm modern. 
Sint foarte la curent cu moda pădurii, 
am pălării grozave și toalete la fel. 
Şi mai şi cint — bineînțeles, în play- 
back — după o partitură compusă de 
Temistocle Popa, cu textul lui Mircea 
Bloc. Totul este foarte plăcut şi an- 
trenant la filmări și cred că aşa va fi 
şi filmul, pentru copiii de toate virstele. 


(«Veronica») 


— Dar muzica? 


— Temistocle Popa. Mereu inepui- 
zabil. Mereu inspirat. Un colaborator 
de nădejde. 

Mai notaţi că plastica filmului este 
realizată de Tincu Giulio (decoruri) 
Nelly Merola (costume), lulius Druck- 
man (imaginea). Pe scurt: un film greu. 
Prima feerie muzicală, dupacite știu 
eu, care se realizează în țara noastră. 


V.S. 


O vulpe care se justifică 
(Vasilica Tastaman) 


ultimul tur de manivelă 


Zestrea 


O cofetărie din cartierul Floreasca. Din- 
tr-un furtun gros, sprijinit de-o streaşină, 
plouă cu spume. Se filmează o scenă care 
se petrece imediat după ploaie. Echipa 
de filmare — destul de mică; agitație — 
aproape deloc. Impresia e cea pe care o ai 
cind vezi nişte sportivi, bine antrenați, 
făcindu-și obișnuitul tur de stadion: pre- 
ocupare calmă, relaxată. Se filmează «Zes- 
trea» — un subiect de actualitate, după 
un scenariu de Paul Everac. La comenzi — 
regizoarea Letiţia Popa. La aparat — 
operatorul Nicu Stan. 


— Patru personaje și-au găsit auto- 
rul. Ce drame vor trăi ele, în filmul 
dumneavoastră, Letiţia Popa? 


— Personajul principal este inginerul 
Doru Șerban. Pentru el, soţia lui, Lola, 
este o iluzie, o iluzie pe care în final o 
plătesc amindoi. Decorul care simboli- 
zează iluzia este casa familiei Şerban, 
un decor teatral, în care nimic, nici măcar 
obiectele nu le aparțin celor doi. Oricit 
am încercat să-i scot de acolo, să-i mut 
în alte ambianțe, nu am putut. Ei sint 
prizonierii acestui decor. Spuneam că ei 
plăteşc acea iluzie. O plătesc toți, chiar 


şi cei nevinovaţi, chiar și Livia Gavrilescu 
— femeia unei singure iubiri, omul dăruit 
cu înțelepciunea, dar nu şi cu fericirea 
drumului drept. 


— Cînd ați citit prima dată textul lui 
Paul Everac, nu v-a mirat că, în final, 
deși îl iubește încă pe Doru Şerban, 
Livia îl părăseşte și se întoarce la soțul 
ei? 


— Nu, nu m-a mirat deloc. Pentru ea, 
Doru Şerban trăiește prin ceea ce a fost 
el, nu prin ceea ce este. Viaţa ne este 
dăruită o singură dată şi nu avem voie să 
ne batem joc de ea. Şi instalarea într-o 
iluzie este în felul ei o autobatjocură. 


— Deci, dacă am înțeles bine, un 
film mai ales de substanță psiholo- 
logică, de portrete. 


— Nu m-am gindit nici o clipă că e un 
film de portrete,răspunde operatorul Nicu 
Stan. E un film de caractere Portretul are 
un sens, mai degrabă limitat. Fiind vorba 
de un film de caractere, va fi și un film 
foarte mișcat, caracterele aparţinind unor 
oameni care se zbuciumă în permanență. 


i 
ra 
z 
= au 


Un film de caractere (Letiţia Popa şi Nicu Stan) 


Vladimir Găitan 


Sint debuturi şi debuturi. Unele semni- 
ficative, demne de remarcat. Altele, des- 
fășurate in cel mai perfect anonimat. 
Vladimir Găitan a avut parte de un debut 
fericit, de un debut care va marca, poate, 
întreaga sa carieră de actor. S-a întimplat 


acest lucru în «Reconstituirea», filmul 
lui Lucian Pintilie. Găitan şi George Mi- 
hăiță erau Ripu şi Vuică, revelațiile fil- 
mului. Pintilie știuse să descopere şi să 
pună în valoare personalitatea lui Găitan, 
aflat la acea vreme încă pe băncile Insti- 


d 
- 


Î A: 


«Zestreanpe marele ecran (Margareta Pogonat şi Victor Rebengiuc) 


— V-am văzut nu de mult la televi- 
vizor spectacolul de teatru cu piesa 
cu același nume a lui Paul Everac. 
intenţionaţi deci un remake, Letiţia 
Popa? 


— Nu! De fapt premizele piesei nu au 
fost «teatrale». Inițial, piesa a fost desti- 
nată teatrului radiofonic, autorul schim- 
bind în ea, nici mai mult nici mai puțin, 
decit 26 de ambianţe. La radio nu-l costa 
nimic. Ne-a costat pe noi, cind am mon- 
tat-o la televiziune. A fost o goană zdra- 
vănă printr-o mulțime de decoruri natu 
rale. Ceea ce acolo ne complica, aici in 
schimb ne serveşte. De aceea nu mă 
îndoiesc nici o clipă că «Zestrea» va fi 
film și nu teatru filmat, cum ar putea unii 
să creadă. 


— Nu vă deranjează că faceți același 


d. 2 


lucru pentru a doua oară? 


— La început am vrut să refuz filmul. 
Mi se părea că este un gest nepoetic. 
Că un film este și trebuie să rămină un 
lucru unic. Era ca și cum cineva ar fi vrut 
să nască un al doilea copil care să semene 
cu primul. Poate că, dacă jocul ar fi fost 
invers, dacă aș fi făcut intii filmul și după 
aceea spectacolul de televiziune, ar fi fost 
ceva mai complicat. Dar așa, lucrind la 
film, am imensa bucurie a finisării unui 
lucru care a fost făcut oarecum în grabă. 
Pentru că, la televiziune, tot spectacolul 
s-a filmat în 12 zile şi, de fapt, excesul de 
finisare nici măcar nu-și avea rostul, pen- 
tru că micul ecran își are și el limitele lui. 
Acum însă, mă bucur din plin de satis- 
facția pe care mi-o dă posibilitatea finisării 


Eva HAVAŞ 


Un personaj de factură romantică (Vladimir Găitan) 


primul tur de manivelă 


0 sută de lei 


— În sfirșit, din nou pe platouri, 
Mircea Săucan. Fericit? 


— Cum să vă spun? E greu să nu 
faci film, e greu să-l faci. Nu pot zice 


că am atit sentimentul bucuriei că 
lucrez, cit pe cel al gravitătii, al răs- 
punderii. Solicitarea sufletească e atit 
de mare, încit... 


— Încit teama anulează bucuria. 


— Nu, bucuria anulează teama. Dar 
am anumite pretenţii față de mine; 
asta inseamnă muncă multă în colec- 
tiv, muncă cu mine însumi. Încerc să-mi 
stabilesc nişte repere, nişte criterii 
interioare. 


— Porniţi cu anumite concepții, 
prejudecăți asupra formei viitoa- 
rei opere? 


— Am o singură prejudecată: tiimul 
să fie credibil. Să fie înțeles de cit mai 
mulți oameni. Arta se face cu căldură. 
Dacă pierzi căldura se vede, oricită 
tehnică ai folosi. 


— Spuneaţi undeva că regizorul 
trebuie să debuteze cu fiecare film. 
Probabil în sensul prospețimii, re- 
descoperirii vieții ca un miracol... 


— E groaznic să capeti miopia teh- 
nicianului sau răutatea blazatului. În 
cerc să mă mai mir şi să cred că mă 
aflu prima oară pe platou. Filmele nu-s 
produse în serie, ci unicate, inedite 
prin materialul căruia, trebuie. să te 
supui. 


— Ce înţelegeţi prin «supunere»? 
Adecvare la temă? Renunţare la 
personalitate? Stilul fiecărei opere, 
nu stilul regizorului? 


— A te supune materialului nu în- 
seamnă să te pierzi, să te îneci în el, ci 
să înoți, uneori împotriva valului şi 
alteori, pur și simplu, să faci pluta. Fără 
voia mea, se va simți peste tot ceva din 
ceea ce mă caracterizează. Mi se pare 
însă pretentios să vorbim despre stil 
Dealtminteri, filmele mele nu seamănă 
unul cu celălalt. 


— «O sută de lei» e diferit de «Me- 
andre», cu o structură narativă cla- 
sică? 


— Prin dinamica și constructia sa 
precisă, prin crescendo-ul dramatic, 


reacție-surpriză a celor doi actori 
intrind într-un dialog spontan pe pla- 
tou. Apropierea lor în timpul filmării, 
apropierea lor omenească şi profesio- 
nală, cit şi a mea faţă de ei, va imbogăti, 
cred, scenariul cu detalii de viață noi, 
originale. Ca să intru cu ei, treptat, în 
atmosferă, voi căuta să filmez crono- 
logic. 


Aici nu va fi «un dur» (Dan Nuţu) 


clasic, se va adresa unui public larg. 
Dar va fi în primul rind un film de ac- 
țiune psihologică,incărcătura sa de 
emoții reieşind mult din priviri, din 
subtext. 


— Aici fineţea dumneavoastră a- 
naiitică se va manifesta din plin, 
sper. 


— Fiecare regizor trebuie să fie un 
psiholog. În primul rind să-și inte- 
leagă à fond pesonajele. Apoi să-și 
cunoască bine interpreții care aduc 
eroilor literari personalitatea lor vie. 
Eu am o vorbă: «dacă litera e scrisă, 
oamenii nu sint de lut». Actorii vin 
către roluri cu datele lor exterioare 
şi interioare personale, de care tu, re- 
gizor, nu poți să nu ţii seama. 


— Scenariul — îmi pare — a fost 
scris de Horia Lovinescu, avind în 
vedere doi interpreți: Dan Nuţu și 
lon Dichiseanu. Actori care joacă 
pentru prima oară împreună. 


— Exact. Contez mult pe această 


— Personajul lui Nuţu îl continuă 
pe cel din «Meandre»? 


— În «Meandre» il incărcasem pe 
Nutu cu o frondă și o ură ce-şi aveau 
explicația în situația dramatică de a- 
colo. Ulterior, regizorii l-au folosit cam 
pentru același tip de personaj, manie- 
rizindu-l cumva.Aici, va fi, dimpotrivă, 
un băiat inteligent și cald care știe să 
ceară doar din priviri iubire, oferind 
inteligență. Dar cei din jur nu observă 
la timp, absorbiţi de propriile preocu- 
pări — iată conflictul filmului. 


— Şi personajul lui Dichiseanu? 


— E un egoist cu miopia celui care 
trăieşte prea «din plin». În fond, e un 
om cumsecade şi simpatic, total in- 
conştient de răul pe care-l face prin 
indiferența sa. Dar ce să mai vorbim, 
la ciți care îşi declară patetic «interesul 
lor față de oameni» nu există, de fapt, 
același egoism, doar că ceva mai di- 
simulat! 


— 0 adresă moralizatoare mai 
largă, deci. 


— E o problemă care, cred, ne preo- 
cupă pe toți. Adeseori numai la telè- 
ton şi la înmormintări ne cunoaștem 
prietenii. Nu avem timp să fim alături 
de ei cind ar trebui, şi citeodată ei 
pleacă în amintire și tu rămii cu regrete. 
Cind văd uneori o rază printr-un nor, 
parcă simt că de acolo îmi zimbește, 
cu reproș, cineva care s-a dus şi pentru 
care n-aveam niciodată vreme. Dacă 
voi reuși să transmit prin film nevoia 
omului de a se ocupa nu numai de 
propria sa persoană, dar și de cel de 
alături, voi fi poate ceva mai împăcat 
cu mine. De asta imi e și greu să fac 
acest film. Un film impotriva apatiei. 


— De ce îl etichetați? 

— Atunci să-i zicem un tilm despre 
oamenii care n-au timp să se cunoască 
şi să se ajute la momentul potrivit. 
Un film în care se caută dragostea în 
sensul ei cel mai general. 


— Şi se găsește pină la urmă? 


— Nu pot să vă spun decit că totul 
e un fel de joc al măștilor: cine e sim- 
patic şi bun va fi altfel, şi viceversa; 
iar eroina care nu pare nici bună, nici 
simpatică, poate fi și bună și simpati- 
tică. Descoperirea treptată a persona- 
jelor, fără să le jignim, înteleaîndu-le 
în vulnerabilitățile şi fragilitățile lor 
interioare, va fi unul din scopurile 
acestui film. Educativ, în sensul cel 
mai puțin didactic. 


— Țineţi seama cind filmați și 
de reacția viitoare a publicului? 


— Cind fac filmul, nu mă gindesc 
decit că trebuie să fie cît mai adevărat, 
nu să placă. Consider cabotinaj acest 
autocontrol. Cind filmezi, creezi viată. 
Dacă reușesc să o realizez pe peliculă, 
asta inseamnă că va ajunge la public. 
Dacă însă aş face film cu ochiul specta- 
torului, aş căpăta poate două-trei aplă- 
uze în plus, dar negativul filmului s-ar 
şterge foarte repede. Pelicula rezistă 
prin forța ei de adevăr, de viață şi, 
poate, de vrajă. 


— Dealtminteri şi noțiunea de pu- 
blic nu e fixă. 


— Bineînţeles. Televizorul a jucat un 
rol imens în deschiderea publicului larg 
către tiime din ce în ce mai dificile. 
El ne-a oferit filme mari, clasice, de 
care am fost privați atita vreme și ast- 
fel publicul s-a deprins cu o anume 
compoziție, cu metafore, cu un stil 
eliptic, deductiv. Chiar şi serialele 
foarte bine făcute i-au cultivat acest 
simț al ritmului, toarte important în 
filmul modern. Pe mine, personal, 
televiziunea m-a ajutat fără să-şi dea 
seama. Dacă astăzi s-ar reprograma 
«Meandrele», ar fi înțeles mult mai bine 
cred. 


Alice MĂNOIU 


tutului. Au venit apoi filmele «Căldura» 
şi «Aşteptarea» care, la o fizionomie 
distinctă, adăugau discreţia și nuanțarea 
interpretării lui Găitan. 

Şi iată că Vladimir Găitan a ajuns la cel 
de al şaptelea rol în film. lon din «Săgeata 
căpitanului lon» de Aurel Miheles. L-am 
întrebat: 


— Aveţi la activ șapte roluri în film, 
dar sînteţi prezent și pe scenă 


ide spiritul de sacrificiu al oștenilor Vlad Țepeș 
români. 

— Un tilm de capă și spadă solicită 
interpreților și un mare consum de 


energie. — Mult mai puţin. Joc în spectacolul 


«Mutter Courage», un rol care-mi place 
foarte mult, un rol de care sint mulțumit. 
Sint distribuit şi într-o comedie a lui 
lon Băieșu, care va vedea lumina rampei 
în curind. Deocamdată atit pentru scenă. 


— Ce fel de personaj este căpitanul 
lon? 

— Intr-adevăr. În timpul filmului, am 
foarte multe scene în care mă aflu pe cal. 
Nu știam să călăresc. Am învăţat. Mai 
trebuia să trag şi cu arcul din fuga calului. 
Am învăţat şi asta. În două secvenţe foarte 
grele ale filmului, neavind timp suficient 
să mă antrenez, am cedat insă locul în 
cadru maestrului Soby Czech, şeful cas- 
cadorilor. De altfel, o foarte bună echipă 
de cascadori și-a adus contribuția la 
realizarea scenelor de luptă ale filmului. 


— lon este un personaj de factură ro- 
mantică. Este un tînăr plin de elan. de o 
mare noblețe sufletească, dornic să se 
jertfească pentru neamul lui. Căpitanul 
lon se află în fața unei dileme, în 
tata unei aleaeri. El trebuie să se ho- 
tărască între sentimentul datoriei și che- 
marea dragostei. Nu fără sfișieri interioa- 
re, sentimentul datoriei învinge. El se 
dăruie întru totul cauzei domnitorului 


— Pentru dvs., ce aduce nou acest 
film? 


— E prima oară în cariera mea cind joc 
într-un film de capă și spadă, într-un film 
a cărui caracteristică principală este ac- 
țiunea. Povestirea se petrece pe timpul lui 
Vlad Țepeș şi este impregnată de curajul 


— Ce rol v-aţi dori pentru viitor? 


— Imi doresc să interpretez un personaj 
contemporan nouă. 


Al. RACOVICEANU 


35 


36 


telesfiîrșit de săptămînă 


Colecţii şi colecționari 


La ora siestei duminicale, 
Dan Hăulică şi Catinca Ralea 


devin cineasti, 
iar Opritescu «colecționează» interviuri 


Duminica, la ora siestei, de o 
bună bucată de vreme încoace, ne 
reţine atenţia, din cînd în cînd, cîte 
un interviu «în exclusivitate». In- 
terviuri sint multe, veți spune, și 
cam și așa este (deşi nu văd nimic 
rău în asta, ba dimpotrivă): aproape 
fiecare gen de emisiune își are in- 
terviul ei, pînă şi la spectacolele de 
varietăți prezentatorii iau interviuri 
soliștilor şi interpreților şi baleri- 
nelor, sau cînd epuizează toate re- 
sursele își iau interviuri reciproc 
Interviurile despre care vreau să 


un merit incontestabil, asociază vor- 
bele interlocutorilor cu secvențe 
cinematografice reprezentative pen- 
tru o operă, pentru un gînd artistic 
pentru un autor. N-aș insista, dacă 
această colecție de interviuri n-ar 
reprezenta, efectiv, un preţios te- 
zaur imagistic despre oameni si 
ginduri. Discuţiile sînt scurte, foarte 
scurte, pelicula se termină cîteodată 
tocmai cînd convorbirile se «incăl- 
zesc», cuvintele (cit pot exprima 
ele într-un timp comprimat?) rămîn 
sărace, foarte sărace, față de univer- 


Un interviu reciproc 
Lelouch-Trintignan! 


vorbesc sint, totuși, de un tip spe- 
cial. Un tînăr regizor român, Nico- 
lae  Opriţescu, «colecționează» 
cineaşti străini... Cam cu un an în 
urmă, printre primele «piese» ale 
colecției, figura Louis Malle, sur- 
prinzătorul autor al unor filme atit 
de diverse ca gen, de la «Focul 
fatidic» la «Zazie în metrou», de 
la «Ascensor pentru eșafod» la 
«Viaţa particulară» și așa mai de- 
parte, pînă la «Calcutta». Colecţia 
de interviuri a lui Nicolae Opri- 
țescu s-a îmbogățit permanent. Prin- 
tre piesele ultimelor luni: Michele 
Morgan, Louis Daquin, Robert Bres- 
son, John Lennon, Claude Lelouch... 
Aceste interviuri au avut şi au 


sul unor gînduri aprinse. Dar, din 
colo de aceste inerente avataruri 
interviurile respective transmit pre- 
ţioase mărturii. Nicolae Opriţescu 
nu face «scrimă» de idei în inter- 
viurile sale, nici jonglerii de cuvinte, 
nu declanșează focuri și furtuni de 
artificii, așa, ca domnul Hulot, în 
minunata lui vacanță pe croazetă. 
Este însă un foarte conștiincios și 
atent «declanșator» de întrebări, 
şi are (pe lingă meritul iniţiativei) 
meritul de a înregistra, cu aceeași 
conştiinciozitate și atenţie, opiniile 
interlocutorilor, care se numesc, 
nu întimplător, Malle, Semprun, 
Daquin, Bresson, Lelouch, şi se află 
într-o mică vacanță pe croazetă... 


PP 


Şi cite surprize nu ne pot 
oferi aceste microinterviuri! Sur- 
priza de opt minute a „Submari- 
nului galben” (uriașă revărsare 
de ritm şi fantezie prin transmi- 
terea căreia micul ecran a luat-o 
incă o dată înaintea confraţilor 
de pe marile ecrane... Sau sur- 
priza numită Robert Bresson... 
Cine se aștepta oare ca fantastui 
şi fantasticul caligraf de imagini 
să-şi caute cu atita teamă şi 
înverșunare cuvintele, pentru 
ca, o dată găsite, să nu mai știe 
ce să facă cu ele, să le amestece 
în „caligrafii” sonore de tipul 
experimentelor poetice ale lui 
Henri Michaux? „Et glo (et glu) 
et deglurit sa bru (gli et glo) et 
deglutit son pied (glu et glu) et 
s'englugligotera”... Sau surpriza 
(da, surpriza!) numită Claude 
Lelouch... „Arta e frumoasă, dar 
mult mai puţin importantă ca 
viața"... Da, dar ce ne facem cu 
„Un bărbat și o femeie'?... „Ideile 
apar ca soarele, ca ploaia”... Da, 
dar... Oricum, Lelouch a fost o 
surpriză, o surpriză plăcută, l-am 
ascultat cu atenţie, şi l-am stimat 
mai mult, pentru că ne-a arătat 
cu francheţe_ că cinematograful 
face parte din el şi pentru că ne-a 
demonstrat că dincolo de frumu- 
sețea „pură”, discutabilă, a fil- 
melor sale există şi frumuseţea 
unui gînd realist, lucid şi sigur... 

Cam atit despre interviurile 
lui  Opriţescu, 

Acum ceva despre .cițiva ci- 
neaşti de televiziune, pe care i-a 
format şi i-a lansat televiziunea. 
Despre unii s-a mai scris. Despre 
alții, aproape deloc. Oare ciclul 
de secvenţe italiene, prezentat 
în fascicule tot la ora siestei 
duminicale, de către cuplul Dan 
Hăulică—Dan Eremia Grigorescu, 
nu a constituit un film, în sensul 
cel mai propriu al cuvîntului, 
remarcabil prin pasiune culturală 
şi imagistică? Se va supăra care 
Dan Hăulică auzindu-ne. că-l 
numim cineast? Cred că nu, dar 
dacă, prin absurd, .ar face-o, 
filmele sale l-ar contrazice... 

Dar cineastul de televiziune 
Catinca Ralea? Am. văzut în 
ultimii doi ani, la diferite festiva- 
luri internaționale, multe filme, 
unele pasionante, despre Angela 
Davis. Am văzut, şi în aceeaşi 
ordine de idei, și filme distinse 
cu importante premii internaţio- 
nale („Angela—portretul unei re- 
voluționare” de regizoarea fran- 
ceză Yvonne de Luart). Cred, 
şi o spun cu toată convingerea, 
că „inculpat: Adevărul!“, filmul 
Catincăi Ralea, prezentat cu 
vreo două luni în urmă (de ce, 
oare, tot la ora siestei?) este cel 
mai bun. „Angela, avem nevoie 
de zimbetul tău“... spunea poetul 
Nicolas Guillen. Catinca Ralea a 
făcut un film despre zimbetul de 
speranţă al Angelei și a izbutit să 
cuprindă, în vorbele și imaginile 
filmului său, speranţa de pace a 
omenirii întregi, Catinca Ralea a 
făcut un film despre unul dintre 
destinele dramatice ale neliniştii 
contemporane și a izbutit să 
cuprindă în vorbele și imaginile 
filmului său neliniştile universu- 
lui. Exagerez? Poate... Dar balada 
lui Joe Hill izbucnea, parcă, din 
zimbetul de speranţă al Angelei... 


Călin  CĂLIMAN 


- Ante-meciul 


Pregătirea 
unui meci 
seamănă cu 


o campanie electorală: 


Mă repet? Făpt este că ante-me- 
ciul, adică perioada (cam o lună de 
zile) de pregătire treptată pînă la 
punctul de fierbere al unui. mare 
meci, constituie sau se constituie 
într-un univers aparte, despre care 
presa ne vorbește în frînturi și care 
ar trebui să prilejuiască telesportu 
măcar odată, un film, Un reportaj 
ca o monografie socială. Un repor- 
tăj-revelație din care vom înţelege 
că ante-meciul, mai mult decit o 
„atmosferă“ sau o „stare”, — e o 
realitate închegată, cu început, mijloc 
şi sfirşit, cu protagonişti şi conflicte, 
asemeni să zicem unei campanii elec- 
torale americane sau- săptăminilor 
ce. precedau, pe timpuri, anume 
premiere cu scandal ale lui Camil 
Petrescu. (O „Mioară”, de pildă). 
Cine-a uitat zilele dinaintea România- 
Ungaria de pe „23 August"? Lăsind 
la o parte capetele de afiş ale momen- 
tului, adică jucătorii, antrenorii, etc., 
despre care vom aminti în tr 
că-şi văd hipertrofiată 
gripa lui Dobrin dobindind ci 
republicană, iar meniscul lui Lucescu 
intrînd în fiash-urile lui Asscciated 
Press — să acordăm atenția cuvenită 
unor grupuri umane și categorii care 
cunosc o trăire specială în perioadele 
ante-meci. 


rculaţie 


Ciţi o văd? 


@ Grupele creatorilor... 


„de artizanat sportiv. E vorba de 
suporterii care mobilează orașul şi — 
în timpul jocului tribunele, cu 
lozinci, cu pâncarte; cu inscripţii pe 
geamurile autobuzelor, cu versuri 
despre naţională, Dobrin sau Rădu- 
canu, şi, în genere, cu o erupție 
plastico-vocală ale cărei izvoare par 
la fel de misterioase precum autorii 
anecdotelor. Cine? Unde? - Cum? 
Fără indicaţii. şi, fâră. plan, tinerii 
„underground-ului“ fotbalistic mun- 
cesc amatoro-spontan pentru „nume- 
rele" lor, ca niște muzicieni fanatici 
pentru închegarea unui cvintet de 
jazz, 


© Grupele snobilor 


Acestea sînt formate îndeobște de 
persoane care, omițind meciurile 
„banale“ de campionat (un Steaua— 
Jiul pe Republica), ba chiar şi-un ceva 
amical cu Peru, îşi. descoperă subit 
valențe  pro-fotbalistice numai cu 
prilejul spectacolelor „despre-care- 
se-vorbește“,.. Și concluzie: de-unde-, 
nu-poate-lipsi. Prezenţa obligatorie 
la tribune (și neapărat la zero) l-ar 
fi determinat pe Caragiale să adauge 


însoțesc echipa iopeni, 
„progresiștii” adunați pe arșiță la 
două după-amiaza pentru Dudu Geor- 
gescu, arădenii așteptindu-i noaptea 
la aeroport pe UTA-iști, fidelii tutu- 
ror antrenamentelor, părtașii tuturor 
țuicilor, după meci, la bufetul de 
vis-4-vis, martorii tuturor austerlitz- 
urilor şi waterloo-urilor fotbalistice 
şi care, cu prilejul derby-utilor 
rămîn fără bilete. Ei. Tocmai. ei. 
Pentru că (viața!) locurile au fost 
ocupate de noii veniți, ca de niște 
impostori ai gazonului, 

„Pe urmă, ar mai fi grupele 
şefilor de conjunctură, adică 'ale 
persoanelor . capabile să procure 
bilete,- copleșiți de- telefoane și 
cunoscîndu-și ceasul de glorie; sau 
victerioşii (am bilet!); sau grupele 
migratoare, îndreptindu-se, de sîm- 
bătă după-amiază spre Bucureşti. 
Unde-i elicopterul care să urmă- 
rească acestor coloane în 
asalt? Şi u Cristian Țopescu? 


AL. MIRODAN 


Stagiune non-stop 


S-a creat 


o tradiție. 
Să o salutăm ! 
Să o susţinem! 


Fără să ţină seama de stagiuni 
sau de anotimp, fără să ne propună 
un repertoriu „ușor“ în săptămiînile 
toride și un altul „sever“ în zilele 
ploioase, deci fiind mai puţin supusă 
schimbărilor climaterice sau de dis- 
poziţie individuală, „Telecinemateca“ 
continuă să fie interlocutorul nostru 
credincios de miercuri seara în jurul 
orei 20. Această întîlnire, rămasă 
de cîțiva ani încoace neclintită în 
programul televiziunii, izbutește să 
ţină treaz săptămînă de săptămînă 
suspensul lui: „ce vom vedea?" 


i 
În ultimele luni... 
DPI E ZII ET ZI CN EREI: ZECI 


„„dacă am adopta, arbitrar ce-i 
drapt, termenul de stagiune pentru 
ceea ce am văzut din toamnă pînă în 
primăvară, constatăm că, doar cu 
unele excepţii (nemulțumesc în spe- 
clal reluările prea apropiate de 
filme care au apărut în alte programe 
ale televiziunii sau în repertoriul 
din oraș), așteptarea noastră artis- 
tică este recompensată. Există de- 
sigur loc pentru mai bine. Cu atit 
mai mult cu cît fiind vorba de film, 
varietatea de gusturi şi diversitatea 
nivelului de cultură cinematogra- 
fică ale telespectatorilor reprezintă 
tot atitea forțe de influență diver- 
gente. Este bine atunci cînd Tele- 
cinemateca rezistă în fața lor, ur- 
mînd o cale a ei fără să se lase in- 


fluențată de cereri naive sau senten- 
ţioase, încercînd (şi reuşind în bună 
parte) să nu se transforme într-o 
tribună a producţiilor “de serie. 


IT ERIE Ei TEO CEEA 
Dificultăţile... 
E 
„„. colegilor noștri de la Televiziune 
sînt cunoscute de unii dintre noi, 
Aceste dificultăți îi obligă să navi- 


Dragoste sub gloanţe 
(„Balada soldatului“) 


Extrasul de timp 


„Din păcate, 


alte bombe de ali gen 
n-au mai 


explodat 


„24 de ore" ar putea să fie o 
emisiune extraordinară, pentru 
că — oricît ar cîrti filozofii scep- 
tici — viaţa pe planetă rămîne 
extraordinară. „24 de ore“ ar 
putea fi teleevenimentul zilnic, 


pentru că nu există.zi pe planetă 
fără evenimente; „24 de ore" ar 
putea fi emisiunea ĉea mai inspi- 
rată, emisiunea totdeauna bogată 
în subiecte, bogată ca-un miliar- 
dar, ca un nabab, fiindcă nu mai 


O privi 
(Marile m 


e care nu se uită 
vre de René Clair) 


gheze către programul ideal, prin- 
tre termene, licențe, posibilități 
de achiziționare, condiţii de uzură 
ulelor şi încă alte obstacole, 
Dar, în ansamblu, „Telecinemateca” 


cunoaşte o stabilizare a punctului 
ei de vedere, optînd pentru filmele 
semnificative din istoria cinemato- 
grafului, iar într-o vreme, încer- 
cînd chiar o grupare pe ideea de 
ciclu după o anume temă cinemato- 
grafică, refuzînd astfel întîmplă- 
torul. Ciclul „Shakespeare“, de pildă, 
a dat posibilitatea să se grupeze 
regizori, şcoli diferite pe o unică 
idee. Shakespeare în viziunea lui Sir 
Laurence, a lui Kozinţev, Welles 
şi Zeffireli — iată un moment de 
adevărată cultură contemporană. 


Aşteptăm ca ideea ciclurilor să fie 
mai bine exploatată De ase- 
menea o prezentare consecventă 
şi nu sporadică așa cum este ea, 
în ultima vreme, chiar dacă nu la 
fiecare film în parte, dar în ori 
ce caz o prezentare a intenţiilor 
unui capitol, ar fi un act critic care 
ar aduce atitor telespectatori acel 


plus de informaţie și comentariu 


stă zi pe planetă fără o bombă 
ască, pentru a nu aminti 
tea alte bombe nega 
reşti... „24 de ore“ ar putea fi 
multe, dar deoca după 
un scurt elan, a 
pofida nedezminţitului int 
care-l trezeşte în fieca 
— ea e încă puţine... E o emisiune 
facilă, cînd ar trebui să se mă 
direct cu dificilu! și să fi 
înălțimea lui, E o emisiune pre 


sînt atîtea complica 
trebui biruite prin s 
mintea n-ar avea voie să lucreze 
decit-repede, simplu, inteligent 
şi din greu. Efortul de sinteză 
(eforturile tehnice sînt deseori 
remarcabile) nu e deloc evident, 
nopţi de-a rîndul avem de-aface 
cu o înregistrare pasivă, strict 
informațională “a evenimentelor, 
în care din cînd în cînd tresare 


necesar pentru formarea unei cub 
turi cinematografice. 


Cea mai bună școală de filme 
ET ASE: IEI BEE E 


„„ a fost şi rămîne cinemateca, 
şi cu atît mai mult telecinemateca 
care ne livrează filmul la domiciliu. 
Intregul nou val francez s-a for- 
mat nu pe băncile Institutului de 
înalte studii cinematografice de la 
Paris, ci în micile săliale Cinematecii, 
urmărind cursurile în imagini sem- 
nate de cei mai mari regizori din 
lume, aşa cum erau ele întocmite 
de către părintele Arhivei Naţio- 
nale de film franceze Henri Langlois. 
Atunci cînd Claude Lelouch spunea: 
„La început nu calitatea, ci cantita- 
tea mă atrăgea la cinematecă, In- 
tram la ora 6 şi vedeam toate cele 
trei programe. Imaginile de pe ecran 
mă fascinau, deși. nu le înţelegeam 
întotdeauna. Apoi, încetul cu în- 
cetul, am parcurs fără să-mi dau 
seama o întreagă istorie a clnemato- 
grafului. Într-adevăr numai văzînd 
filme am început să iubesc clnemato- 
graful. Asta a fost singura mea şcoa- 
lă”, regizorul acelui „Un bărbat 


cîte un comentariu neted despret 
Columbia şi Arabia Saudită. Una 
din „bombele“ emisiunii — exem- 
plară atît prin factură cît şi prin 
operativitatea inspiraţiei — a fost 
„paginarea“ unui interviu luat de 
Emanuel Valeriu lui lon. Ţiriac 
în zilele cînd tot românul se între- 
ba dacă „bătrinul" tenisman, zis 
şi „ursul",-va mai juca în echipa 
țării pentru Cupa Davis. Interviu 
nu numai excelent, dar și plin de 
sevă, cu semnificații mult mai 
largi decît cele decurgînd din 
faptul “sportiv, Exerplară a fost 
şi suita de interviuri cu perso- 
nalități ale vieţii publice, în'preaj- 
ma Conferinţei Naţionale a Par- 
tidului. Alte „bombe“ de acest 
gen, în alte domenii, n-au mai 
„explodat“. „24 de ore” nu are 
încă amploare, trepidație, forță 
independentă şi suculentă, Emi- 
siunea e prea supusă realului, în 


m 


și o femeie” mărturisea nu numai 
© experiență personală, ci una vala- 
bilă pentru toți cineaștii din gene- 
rajia sa, Deci... 


Cantitate? Calitate? 

SEINI APCE CE L OEI) 

„+. Telecinematecii noastre, cu un 
singur film pe săptămînă îi este 
greu să ne ofere cantitatea de cinema 
necesară pentru a completa o în- 
treagă istorie a cinematografului, 
dar prin calitate poate întocmi cel 
mai interesant şi instructiv cine- 
roman-fluviu de pe ecranele n 
tre. În ultimele luni a fost rîndul lui 
De Sica și. Visconti, Rossellini şi 
Fellini, Ciuhrai şi Kozînţev, Kala- 
tozov și Tarkovski, Duvivier și René 
Clair, Ciulei şi. Tony Richardson, 
Berlanga şi Mattson, Kramer și 
Welles, să reamintească pentru unii 
sau să completeze pentru alții acele 
locuri rămase goale de pe un virtual 
tabel în imagini al filmelor lumii, 


Adina DARIAN 


Sirtaki, dans al inimii 
(„Zorba grecul") 


loc să-l supună. Și e încă prea 
multă spunere în detrimentul 
imaginii. 

Nu cred că oamenii emisiunii 
sînt în discuţie, Ei sînt printre cei 
mai buni prezentatori ai studiou- 
lui, Și Ilie Ciurescu, şi Petre Popes- 
cu, și George Marinescu au stil, 
au ochi, au experienţă, au o 
prestanță reală. Progresele lor 
sînt incontestabile, chiar la nivelul 
actual al emisiunii: o mai mare 
dezinvoltură a vocabularului, o 
supleţe mai plăcută a gestului, o 
încercare tot mai apăsată dea da 
un ritm şi o culoare mai vie orali- 
tății — fâră de care emisiunea nu 
ar putea respira. Dar ei nu depă- 
şesc condiţia de crainici, pentru a 
ajunge crainici-comentatori, crai- 
nici-reporteri, fără de care emi- 
siunea... 

Problema e în altă parte — în 
spirit, în concepţie, în ideea 
emisiunii: la o oră distanță de 
miezul nopţii, după ce s-a aflat 
prin radio tot ce s-a putut afla, 
mal informăm sau sintetizăm? 
Tragem de timp sau extragem 
din timp, extrasul de minune a 
zilei? 


BELPHEGOR 


LX 0 Wee 


teleglob 


Televiziunea a murit! 


Miine nu vom mai fi 
sclavii televizorului, 
Vom fi robii 


minicasetelor 


Ural De trei ori ura! S-a sfirșit 
cu tirania televiziunii. De mîine, nu 
vom mai fi siliţi să facem ce vrea ea. 
Să vedem ce vrea ea. Cînd vrea ea. 
Nu! De trei ori nu! De miine, ei 
bine (chiar de miine?), noi nu vom 
fi sclavii televizorului. Gata! S-a ter- 
minat! Dacă ceea ce ni se oferă nu 
ne place, nu ne interesează sau ne 
plictiseşte, că se mai întîmplă, între 
noi fie vorba, noi vom fi liberi să-l 
închidem. Ce-i drept, liberi să-l 
închidem sîntem şi astăzi. Numai că 
mîine noi vom putea înlocui ceea ce 
nu ne place cu ceea ce vom vroi noi. 
Ne plictisește un program de varie- 
tăți așa şi așa, îl vom înlocui cu unul 
semnat de Averty. Nu ne place fil- 
mul cutare, atunci putem revedea o 
capodoperă precum „Copiii para= 
disului”. Şi tot aşa, ori de cîte orj 
vom dori, îl vom putea vedea pe sir 
Laurence Olivier în „Hamlet“, pe 
Elisabeth Schwarzkopf în „Nunta lui 
Figaro”. Cum vom face noi toate 
astea? Grație cui? Cu ajutorul unei,., 


EP RAELE TO CEE. PSESE 

Invenţii „diabolice”, 
Cup Daria SE carpa 
datorată unui domn „diabolic“. EVR 
este numele invenţiei. Adică, Elec- 
tronic Video Recording. Noi să-i 
spunem minicaseta-TV, numele in- 
ventatorului: Peter Goldmark. Un 
recidivist. Dar un recidivist de geniu. 
Tot el a inventat în 1940 televiziunea 
în culori și în 1948 discul microsil- 
lon cu 33 de turații, 

Peter Goldmark este maghiar de 
origine. A studiat fizica la Viena. 
În 1933 s-a stabilit în S.U.A., dedi- 
cîndu-se cercetărilor în domeniul 
electronicii. Astăzi are 65 de ani și 
conduce Laboratorul de cercetări 
de la Columbia Broadcasting Sys- 
tem (C.B.S.) 


Hold-up 
cinematografic 


Ce este mi: icaseta? 


Minicaseta TV seamănă cu o 
bandă obișnuită de magnetofon. 
Are un diametru de 17,78 cm, 
o grosime de 1,30 cm și poate con- 
ține 228,5 m de peliculă, cu o 
durată între 20 şi 60 minute. În afară 
de un televizor obișnuit și de casetă 
mai e necesar un mic aparat, denumit 
teleplayer, cu următoarele dimen- 


siuni; cm., cîntărind doar 
14 kg. Aparatul poate fi branşat cu 
ajutorul unui u coaxial la ori- 


ce televizor chiar în locul unde de 
obicei se branşează cablul antenei, 
Teleplayer-ul conține un sistem op- 
tic, care preia Imaginile înregistrate 
pe peliculă din casetă şi un sistem 
electronic care le transformă în 
semnale video... 


Ce este teleplayer-ul? 


Înregistrarea inițială a unui film 
sau a unei emisiuni de televizor se 
face, printr-un procedeu electronic 
pe o peliculă de argint. Aceasta este 
matriţa, originalul, după care se 
pot trage un număr practic nelimi- 
tat de copii. Procedeul este foarte 
economic, reduce foarte mult pre- 
ul de cost, preț care se va reduce 
încă și mai mult o dată cu trecerea la 
producția de serie. Astfel, deocam- 
dată, un film înregistrat prin proce- 
deul EVR costă de 16 ori mai puţin 
decît clasicul film TV pe 16 mm. 
Pe de altă parte, dacă un film pe 
16 mm devine inutilizabil după 50 
de proiecții, o minicasetă poate fi 
proiectată de 500 de ori, asigurînd 
imagini de o calitate excepțională. 
Cu ajutorul teleplayer-ului se poate 
asigura o proiecție normală sau una 


Pasionanta 
viață de sugar 


lată 
min'icaseta 


cu încetinitorul, prin reducerea vi- 
tezei ce rulare, pină la descompune- 
rea imagine cu imagine. Poate merge 
pe repede — înainte sau pe repede 
— înapoi, 


Consecințele? 


Da! Care vor fi consecinţele 
aparitiei minicasetelor tv? Greu 
e spus, deocamdată. Dar atunci 


cînd dintr-un „gadget“ de {Jux ele 
vor deveni un lucru obişnuit şi ne- 
cesar precum aparatul de radio, 
televizorul sau săptămînalul ilus- 
trat? Să încercăm o previziune... 

Acest aparat va fi încă o lovitură 
pentru cinematograf. Marii dețină- 
tori şi producători de film au şi 
fost contactaţi pentru cedarea drep- 
turilor de transpunere şi exploatare. 
Cataloagele întocmite cuprind deja 
un număr imens de filme bune şi 
foarte bune care vor fi trase pe mini- 
casete. Marile vedete vor pierde, 
nealegîndu-se cu nimic din sumele 
imense plătite producătorilor, con- 
tractele lor neprevăzind apariţia 
diabolicei invenţii. În schimb, marele 
public va cîştiga imens, iar sălile de 
cinematograf se vor goli poate și 
mai mult, 


Revoluţie în pedagogii 


Procedeul acesta va revoluţiona 
învățămîntul și educaţia. După cum 
se știe, televiziunea. școlară în cir- 
cuit închis emite la ore fixe și pentru 
mai multe şcoli, Din această cauză 
nu poate ţine seama de particula- 
rităţile fiecărei şcoli, fiecărei clase 
sau de gradul de înţelegere și însu- 
şire a cursurilor de către elevi. 
Minicasetele asigură independenţa 
fiecărui profesor de a le folosi 
atunci cînd crede de cuviință ca o 
introducere, ca o exemplificare sau 
ca o completare la lecţia predată, 
putind fi oprite și reluate. 

În sfirşit, familiile posesoare ale 
unui astfel de echipament vor avea 
posibilități nelimitate de instruire, 
informare și destindere. 

Dar aici se află și toate relele po- 
sibile pe care socio-filozofii caută 
să le prevadă și să le prevină, Căci“ | 
pentru McLuhan acest „cinemato- 
graf pentru fiecare“ ar putea însemna 
sfîrşitul lumii lui Guttenberg şi 
afirmarea a ceea ce am putea numi 
„civilizaţia în imagini”. 

Așadar? Aşadar, de mîine noi nu 
vom mai fi sclavii televizorului. 

De miine s-ar putea să devenim 
robii minicasetelor tv. LA | 


Andrei IRIMIA 


PS} 
= 


Pătimaşa italie cine 
fost niciodată o 
pure, poate pentru că niciodată 
poporul acesta bonom și tempera- 


mental n-a putut atinge alte coarde 
decit acelea pe care i le ofe 

pul imediat. Or, frăm Atâtul. 

în care se năştea cinematograful 


n-a fost în peninsulă un tim 
— ca altădată, de pildă, 
chiul ev ai commediei de! 
provizației, desfrîului comic 
taneitatea italică are două 
una discursivă şi alta 
Atunci, de la o epocă la a 
revărsat cînd asupra temelor gr 
locvente cerute de public, de o 
plastică nobilă prin convingerea ei, 
dar adeseori š în expresie 
(filmele ale a 
lor de aur 19 10—1915 reluate 
epigonic în decada 

asupra temelor vieţii imec E 
în artă după război, cu teribilă 
acuitate, de explozia n 
lui. 

În tot acest răstimp de jumătate 
de secol, geniul comic italian s-a 
nuu, dar mai mult 
un tm component, decît ca o 
specie unitară. Marii clasici italieni 
n-au fost autori de comedii propriu 
zise (ca la americani sau francezi), 
dar nici unuia nu i-a lipsit simţul 
jor al umorului, cu care toţi 
sizilat operele cele 

E poate tot un reflex al 
bonomiei_ (sau al lipsei de trufie) 
naţionale. Chiar în mamuţii istorici 
de care pomeneam, trecutul era 
nu arareori privit cu detaşare iro- 
nică sau malițioasă; chiar în zgudu- 
itoarele” drame veriste de du 


im- 
S 
Spon- 


război, comicu 
a fost o trăsătură Dar, 
erag au vrut comedie, 


tul propriei | 
vorba “de siropoasele f 
ale casei d'Ambra din 


PE DEN EE ACES, POE De 
„Sub semnul Venarei“ (1955) 
PEE S ESE, „AER EI IE 


Cînd Dino Risi turna în '55 „Sub 
semnul Venerei“, iar Antonioni „Le 
amiche", nu se ocupau mulţi de 
lumea, inchisă în ea, sugestiv de- 
numită de Pavese „Tra donne sole” 
(Între femei singure). Printre aceste 
femei singure tinere sau mai puţin 


Cinemateca a absolvit 
_ _cu brio anul comediei, 
Incheierea: un copios banchet, 
„Retrospectiva: italiană“ 


Am revăzut 


tinere îşi plasează Risi obiectivul 
său fără obiectivitate (pentru că 
şi el e din familia analiştilor 
cu compasiuni bine mascate, dar 
compasiuni). Un neorealism evoluat 

al doilea „val“ italian - stabi- 
leşte în treacăt, fără ostentat 
relațiile zilnice ale unei fi 
modeste, cu un tată irascibil și o 


fată prea frumoasă ca să nu-și îngri-- 


joreze părintele, cu o verișoară mai 
urițică, dar ageră, cu toate antenele 
deschise în căutarea „ursitului”. Dar 
nu aici stă originalitatea condeiului 
regizorului, ci în schiţele-miniaruri 
ce compun ambianța dramatico- 
poetică a istorioarel; schiţa scriito- 
rului escroc, în care De Sica imprimă 
energic nu numai tonul umanist 
tandru al filmelor sale, dar mai 
ales al personajelor sale culminind 
cu generalul Della Rovere; schia 
fotografului (interpretat cu vervă 
de Eduardo de Filippo) ori a „comer- 
santului” de maşini (cu acel inimi- 
tabil miracol al caborinismului latin 


evăzut 


intitulat Alberto Sordi). Ei se insi- 
nuează perfid în viața verişoarelor- 
eroine (Sophia Loren şi Franca 
Valeri), dar și în întregul film al lui 
Risi, iniţial conceput pentru Ele. 
Ele, interpretele, lucrează conștii 
cios în favoarea ideii de disperată 
căutare matrimonială, dar sînt im- 
pinse brutal în umbră de reci 
Lor. Al giganţilor-cabotini de care 
vorbeam. Sophia Loren e „la locul. 
ei”, dar mai suculentă mi s-a părut 
Franca Valeri în rolul- aceleiaşi 
femeiu bravind cu graţie, anti- 
cipind elegant securile. De 
reținut “petrecerea existenţialistă”, 
ce un ridicol perfect, în cercul 
forografilor- creatori”. Şi finalul cind 
verişoara nenorocoasă e din nou 
singură, după o perioadă de „succese“ 
sub semnul favorabil al Venerei, 
Lîngă ea, în autobuz, ca o soră mai 
mică ce va fi supusă acelorași umi- 
litoare şi poate nelructuoase cãu- 
tări, o fetiță uriţică se aşază timidă 
şi încrezătoare. Inconştientă de ce o 


(în „Oberaţiieă 


excelent profesionalism, a fost chiar 
strălucitor uneori și mereu prepon- 
derent pe afişe. Însă, comparativ 
cu uriaşele dar pe care peninsula 
le-a făcut artei filmului, comedia 
rămîne o expresie minoră. După o 
butadă cunosculă, aceste succese 
interesau mai mult palmaresul decît 
școala națională. Să fi fost la mijloc 

biția faţă de gloria inimitabilă a 
nei comice? Și {i fost aceasta 
renunțarea pe care arta a șaptea 


=05 


ţii casă” 


pe veselii escroci mer 
asan Gennaro.) 


aşteap ingurătatea de cursă lungă 
a femeii de azi. 
Alice MĂNOIU 


EESEL PESE EP SE PONI IEEE A ATA 
„Piccola Posta“ (1955) 
LEII Po O VE EEEE 
O comedie fără cusur, dar fără 
strălucire a anilor'50. Un scenariu 
construit pe ideea de scheci, intro- 
ducîndu-ne în experiențasentimenta- 
lă a mai multor inimi naive; un dia- 
log cu replica promptă, dar facilă; 
cîțiva actori super-rodaţi în tehnica 
unel interpretări cabotine, întrebuin- 
ţind la maximum ochii aruncați 
peste cap şi jocul de miini în prim- 
plan (printre care şi Sordi, şi Pepino 
de Filippo), „Piccola Posta” se pre- 
zintă ca un număr al unui spectacol 
de estradă bun, reprezentat pe scena 
unui cinematograf înainte de începe- 
rea filmului propriu-zis. Cinemato- 
graful „Marna de pe Calea Grivi- 
şei l-ar fi putut găzdui cu succes în 


A 
© 


a 


trebuie să o aducă fî 

tribut, într-un fel sau altul, tradi- 

tiei artelor clasice? 

IN pia 72 CUNOSC PIE DES 

Marile hohote 

„Ei e CR 07 E ISTERIE, 
Din istoria acestor tribulaţii n-au 

lipsit momentele. importante. În 

aniii'30, Mario Camerini, emulul lui 

Réné Clair, aduce din Franța graţia 

şi nostalgia amuzată 

medii, astăzi uitate în 

plin război, Alessandro Blasetti, 

pe atunci contradictoriu autor de 

superproducţii, face o baie de ade- 

văr aducînd pentru prima oa 

pe ecran (în „Patru pași în nor 

1942) acel fel adinc uman de „a privi 


Am revăzut gloriile de altădată 
(Silvana Pămpanini) 


N-am revăzut-o pe melancolica 
Sandrelli în „Sedusă' și... 


Si afet ta 
ENY 


vremea Bucureștiului dintre cele 
două războaie, 

O comedie filmată şnur, în cì- 
teva zile, fără să pună probleme 
de cinema nici regizorului, nici 
interpretților, nici spectatorului 
care rămine nevătămat, şi în bine şi 
în rău. Autorii (regia Steno, sce- 
nariul Sandra Javalcini) îşi iau din 
capul locului o precauție: dedică 
filmul „inimilor simple” (..„.dar şi 
celor săraci cu duhul,am adăuga noi). 

A.D. 
DEPOZIT E OI REE EA 

„O mie de lire“ (1938) 
CETE a re ETICII A a DR PER 

O curiozitate puţin răutăcioasă 
ne mină să scotocim prin acele un- 
ghere ale cinematecilor,unde sintem 
siguri că, de fapt, nu vom găsi nimic. 
Nimic de. doamne-ajută. Ce nu 
ştiam? Ce nu puteam bănui că poate 
fi o comedie italienească din preajma 
războiului, cînd Mussolini, interzi- 
cînd orice import de filme, dorea cu 
orice preț să pună bazele unei 


lucrurile așa cum sînt”, pe care 
neorealismul avea să-l preia după 
cîţiva ani. Apoi, în-apogeul neorea- 
ismului, comedia avea să devină 
o stare permanent subiacentă, o 
savuroasă emulsie, scăldînd cele mai 
fine nervuri ale filmelor lui Rosse- 
Mini, De Sica, și mai puţin ale lui 
Visconti. Simultani pe plajele măr- 
ginașe ale oceanulu, se decantau 
din cînd în cind exemplare unice, 
din afara curentului, precum acel 
tremurător, nuanțat şi puternic 
„Să trăim în pate“ de Luigi Zam- 
pă (1947), joc de situaţii şi de ca- 
ract t cu un desăvîrşit simţ 
al echilibrului. 

Mergînd și mai departe, despre 
naşterea marelui. Fellini nu se 
poate vorbi în alt context decît în 
acel al comediei, o 'dată. ce „luminile 
varieteului” (1951), „Şeicul alb” (1952 

în; colaborare cu. Lattuada) şi 
„| Vittelloni” (1953) 'nu sint decit 
burleşti și vitriolante. poeme ale 
provinciei şi provincialilor. $i mai 
departe... despre mulți profesioniști 
de marcă nu se va putea vorbi în 
afara comediei de bună calitate. 
Pietro Germi va lansa, printre melo- 


drame. şi drame şcoală 
a grotescului prin „Divorţ 
Italian” (1961), De S va face din 


gloriosul său regres, în deceniul 
7, 0 sărbătoare a comediei amabile, 
în vreme. ce Eduardo de Filippo 
va muta în stradă teatrul său plin 
de capcane verbale, Însuși Mario 
Monicelli, abilul manufacturier al 
comicului sentimental, se va simţi 
dator să arunce o, dată năvodul în 
apele absurdului, dînd „Marele. răz- 
boi” (1959), iar Luigi Comencini 
să pornească picaresc pe o nouă 
direcţie, a comediei de front, lansînd 
definitiv pe Alberto. Sordi. în „Cu 
toții acasă” (1961); ștafetă preluată 
pe urmă, violent, de Dino Risi în 
sacarsticele sale filme contestatare. 

Cu. timpul însă, eliberată poata 
de complexele pe care i je dăduse 
neorealismul, comedia italiană se 
mondenizează fățiș, recurge la ar- 
tificiile tehnic ului, ilustratei, Ba- 
edecker-ului, pterului, dialec- 
tului şi la grațiile „menajeriei de 
vedete", mai bogată decît oricind, 
care-l va ademeni într-o croazieră 
fermecătoare dar tot mai facilă. 
Loren, Lollobrigida, Cardinale, Vitti, 
Totò, De Sica, Sordi, Manfredi, 
Tognazzi, Gassman — iată pietrele 
preţio care vor străluci tot mai 
puternic pe nişte hlamide devenite 


(centinuare in pag. 42) 


cinematografii care să spună ce vrea 
el sau... să nu spună nimic? 

Dar curiozitatea aceea malițioasă 
care stăruia să afle cum arătau 
atunci Alida Valli și Osvaldo Valenti, 
ce făceau şi ce spuneau (şi vai, cum 
făceau și cum mai spuneau!) ne ţine 
atenți —e drept, vreun sfert de 
ceas! — la un fleac de nimic care-și 
zicea, pe vremea aceea, film. Un 
fel de Hollywood-spaghetti, cu pu- 
țină muzică, puțină dragoste, putin 
qui-pro-quo şi cu un minunat de 
frumos happy-end in ritm de fox- 
trot la modă, 

Vai, ce simplă şi uşoară era viaţa 
prin '38| Ameninţa cumva'răzbaiul? 
Da’ de unde! Criza? Nici pomeneală. 
Singura æ problemă a acelor ani 
italieni era apariţia televiziunii şi 
penuria de ingineri specializaţi! Toa- 
tă lumea ride, cintă, dansează și 
ofteată din amor. Cum dumnezeu 
să nu izbucnească, exasperat, nes- 
realismul italian? 


- 


Rodica LIPATTI 


Înapoierea în teatre 


Vedetele se refugiază în teatru. 
Astfel, Danielle Darrieux şi Dany 
Carrel au acceptat rolurile prin- 
cipale ale unei comedii, la Tea- 
trul „Marigny”. Ingrid Bergman, 
în ce o priveşte, s-a dedicat mai 
demult scenei. Întrebată ce va 
face atunci cînd apariţia pe scenă 
va deveni mai puţin „fotogenică”, 
marea suedeză a răspuns: „Cind 
voi fi foarte în virstă şi cind se va 
fi uitat că am fost o vedetă, sper 


Bergman: 
„ce voi face cîndvoi îmbătrini ?" 


să se găsească încă oameni care 
să-mi scrie roluri, chiar dacă va 
fi vorba de o fermecătoare 
bunică sau de o vrăjitoare”. 
a 


Actorul și gorila 


„Cea mai mare lecţie de acto- 
rie, de cînd exist în această 
profesiune — declara Anthony 
Quinn — mi-a dat-o o gorilă, în 
parcul zoologic de la Londra. 
Acest animal m-a fascinat. prin 
extraordinarul geniu, trebuie 
spus acest cuvint, al concentrării. 


pen 


Quinn nu 
un actor 


Dacă aş ajunge la acea concen- 
trare, cred că aṣ deveni foarte 
bunul actor care nu sint azi". 


Pustnicie 


La 39 de ani, Kim Novak a 
întors spatele nu numai filmului, 
dar şi speciei umane. Actriţa 
declară că vrea să guste deplin 
libertatea ciştigată prin muncă 
şi s-a retras, absolut singură, 
într-un castel izolat pe malul 
oceanului. De aici, de pe această 
stincă solitară, ea priveşte fil- 
mele de televiziune cu sentimen- 
tul că își retrăieşte propriile 
vanităţi şi cu superioritatea că a 
depășit propriile eforturi de a 
cuceri gloria. 


Mickey şi Cronos ; 


Mickey Rooney, copilul-minune 
din alte vremi ale cinematografu- 
lui, continuă să îmbătrineasc 
Fotoreporterul l-a surprins în 


Mickey Roone 
|. copil-minune 


timpul unui tratament de întine- 
rire, care nu poate însă stăvili, 
cum se vede, sadismul lui Cronos. 


Răzgindiri 


Înainte de a relua legăturile cu 
cinematograful (prin filmul „Bun- 
ny O'Hare“), Bette Davis făcuse 
o lungă pauză liber consimţită. 
Pe urmă dăduse un anunț în 


— şi a venit noul succes. Apoi 
incă două filme. Acum turnează 
în Italia, în coproducţia „Lo 
Scopone”. 


Om de afaceri 
John Wayne şi-a cumpărat 


10 hectare de teren aurifer în 
Colorado, investind în această 


afacere un mare capital. Gustul 


aventurii pare să se impletească 
în acest episod cu pragmatismul, 
pentru că, în caz că acţiunea va 
eşua, actorul are de gind să 
cumpere o mină de diamante 
în Africa. Întocmai ca eroii săi. 
Însă în viață, după cum se știe, 
nu se prea întimplă... ca în 
filme... 


John Wayne: 
din nou goana după 


f 
| 
| 


Ospăţ... 


(urmare din pag. 41) 


tot mai largi, pînă cînd trupul con- 
ţinut se va chirci la dimensiunile unei 
efemeride. Şi, iată, am ajuns în 
zilele noastre 


Dilemele selecției 
GIC CR CE ZT IS TE APEL 


Cinemateca ne-a oferit 27 de ti- 
tluri „oficiale“ şi un supliment de 
cîteva zeci de filme reluate din reper- 
toriu! deceniului trecut. Criteriile 
selecției au fost eclecțice. Am văzut 
cîteva filme de interes strict docu- 
mentar, am văzut una sau două capo- 
dopere, cîteva filme de cotitură, 
mai multe filme de actori. „Patru 
pași în nori”, „Luminile varieteu- 
lui“ sau „Semnul Vener (Dino 
Risi, 1955) pot figura în orice anto- 
logie. Dilogia „Piine, dragoste şi fan- 
tezie" + „Piine, dragoste şi gelozie” 
(Luigi Comencini, 1953:1954) ne-a 
fost arătată pentru a verifica dacă 
uriașul interes dobîndit în epocă 
era întemeiat. „Marchizul fals” (C.L 
Bragaglia, 1942) merita de asemeni 
a fi văzut pentru farmecul tiînărului 
actor De Sica; „Regele Neapolelui” 
(Giani Franciolini, 1959) — pentru 
Peppino de Filippo, Mastroianni, 
Schiaffino; „Piazza Campo di -Fiori” 
(Mario Bonnard, 1943) pentru Aldo 
Fabrizzi şi pentru actorul Fellini; 
„Veşnicii necunoscuţi “(Mario Moni- 
celli, 1958) — pentru Gassman, Totó 
şi Renato Salvatori. Dar de ce a fost 
nevoie, printre atitea altele, de o 
pastișă hollywoodiană ca „O mie 
de lire pe lună“ (Massimiliano Neu- 
feld, '1938) sau de firava „Piccola 
Posta” (Steno, 1955), cîtă vreme a 
lipsit din selecție marele „ Să trăim 
în pace“, iar truculentele farse ale lui 
Eduardo de Filippo au fost și ele 
total uitate? Și, dacă au fost reluate 
în matinee (poate din motive pur 
nostalgice, poate din motive mai 
puțin sentimentale) filme mult-prea- 
cunoscute ca „Povestiri din Roma“, 
„Bigamul“, „Între noi părinții”, „Me- 
dicul şi vraciul“, „Eu, eu, eu şi cei- 
lalţi“, „Oameni sau majuri“, „Legea 
e lege“, „Omul Mafiei“, „Doi colo- 
nei“, „Operaţiunea San Gennaro", 
„Veneţia, luna şi tu” — atunci aveam 
dreptul să ne bucurăm încă o dată 
(justificaţi de exact aceleași motive!) 
și de „Cu toţii acasă”, „Sedusă şi 
abandonată”. sau de „Divorțul ita- 
tian"! Sînt cîteva aspirații tardive 
pe care ni le mărturisim ingraţi, 
după un ospăț copios pe care gaz- 
dele l-au pregătit abundent, singurul 
cusur fiind acela că, printre prea 
numeroasele feluri de mîncare, s-au 
rătăcit și citeva cutii de conserve. 


Romulus RUSAN 


Nu l-am revăzut pe Mastroianni 
(„Divorţ italian”) 


dră o cinematecă nu 


Arhiva ideală ? 
O instituţie care se va 
naşte cel mult în viitor. 
Nouă întrebări şi tot 
atîtea răspunsuri despre 
rostul în lume al arhi- 
velor şi al arbivarilor 


de film... 


SUON a 


După aşteptări febrile, Bucureștiul a găzduit cel de al 28-lea Congres al Federației Internaţionale a Arhi- 
velor de Film. Un eveniment rarissim pe care partea română s-a străduit să-l omagieze prin pregătirea unui 
colocviu despre „Rolul arhivei în cercetarea istoriei filmului”. Discuţiile au fost pasionate, fervoarea lor acope- 
rind de fapt o suprafaţă de probleme mult mai largă decit o arată simplul enunț. 

Concomitent, a fost ales noul președinte al Federaţiei,in persoana cunoscutului regizor şi critic iugoslav 
Vladimir Pogacic. 

În sfîrşit, participanţii la congres, reprezentind 50 de ţări afiliate, au vizionat selecția „Bijuterii de cine- 
matecă”, sumă a filmelor rare pe care ei înşişi le-au adus la București ca mostre ale activității proprii. Acest 
regal a încheiat, de altfel, şi stagiunea Cinematecii Române (şi despre el vom vorbi în numărul viitor al revistei), 

Un singur regret a umbrit evenimentul: faptul că întilnirea mondială a avut loc într-o sală închiriată și 
nu în sediul propriu al Cinematecii, din Bulevardul Magheru, aflat în neîntreruptă renovare. Ciudat, aminările 
cu care sîntem anesteziați de aproape patru ani pretextau dorinţa ca, prin renovare, sala să fie transformată 
într-un complex cinematografic modern, destinat, între altele, tocmai conferințelor şi congreselor internaţionale! 
Acum, momentul a trecut. Vom aştepta oare un alt congres mondiall!... 

Dar adevărata viaţă a congresului ă fost în discuţiile de la om la om, în plimbările colective, în acele dina- 
mice şedinţe mişcătoare de pe culoare, holuri şi străzi. În aceste momente de relaxare activă, am încins dia- 
loguri cu numeroşi invitaţi. Din puzderia de discuţii angajate, am reținut pentru cititorii noştri, de la fiecare 
interlocutor în parte, răspunsul la cite o întrebare, 


JERZY TOEPLITZ 
(istoric de film polonez, 
membru al Comitetului Executiv FIAF): 


plu, filmele care rulează azi în Bucu- 
rești redau acțiuni care se petrec 
cu 20-25 sau 75 de ani în urmă. Ele 
redau multe lucruri despre oamenii 
de atunci, ele ne spun ce gindeau, 
ce simțeau, ce relaţii existau între ei. 
Gindiţi-vă că am fi avut acest mijlec 
de înregistrare acum 200 de ani; 
am avea azi o imagine fantastică a 
acelei epoci. Azi avem posibilitatea 
să înregistrăm totul, dar nu putem 
uita că aceste imagini ne-au scăpat 
la începutul secolului. 

Ideal vorbind, ar trebui, însă, ca 
spectatorul să fie pus în “situaţia 
de a-și alege el filmul pe care să-l 
vadă şi de a-l proiecta doar pentru 
el, întocmai ca într-o bibliotecă, Aşa 
ar trebui să fie. Dar nu este aşa. 
Pcate viitorul, cu maşinile lui elec- 
tronice, poate următorii 10—15 ani, 
cu neprevăzutul lor, vor facilita. şi 
acest lucru, 


NIZ CEPE > 4080 PRET? CERCETEZE 
JACQUES LEDOUX 


(conservator a! Cinematecii regale 
belgiene, Bruxelles) 


manualul despre catalogare, bio- 
grafia internaţională a cărții de film, 
indexarea diferitelor reviste de ci- 
nema devin din acest moment docu- 
mente inestimabile, în consultarea 
cărora istoricul este obligat să 
caute un sprijin indispensabil mun- 
cii sale. Pe scurt, vreau să subliniez 
că este de așteptat în viitor un salt: 
de la pesta | documentelor la o 
idee sintetică, 


„Arhiva e sfîrşitul istoriei 
după ureche“ 


Rep: În ce raport se află istoria 
filmului cu arhivistica cinematogra- 
fică? 

J.T.: Este o problemă în același 
timp simplă și complicată. Trebuie 


SAM KULA 
(şeful arhivei de filme din cadrul 
Institutului american de film, 
Washington) 


„Filmul este 
o memorie națională“ 


Rep.: Care este rolul principal 
al unei arhive? 

S. K.: Filmul este o mass-artă 
Mă gindesc la numărul oameniter 
care văd film —nu numai la cinema 
tografe, ci și la televiziune; în vii 
tor probabil că le vor vedea şi acas: 


sa „Filmele, bune sau rele, 
Jerzy Toeplitz: sînt documente“ 


Aşteptăm un salt... 


Rep: Încercați o definiţie a arhi- 
vei de film. 

J-L.: Aș compara-o cu un muzeu 
sau cu o bibliotecă. Filmele, chiar 


să pornim de la ide storia cine 
matografului a fost scrisă la început 
atori, de ziarişti, de oameni 
dau propriilor impresii, fără 
a pe surse istorice, interesîn- 
du-se mai mult de propriile lor opinii 
despre filmele văzute cu mult timp 
înainte. Şi, după cum știți foarte bine, 
memoria omului nu este infailibilă. 
Doar în momentul înființării Fede- 
raţiei Arhivelor s-a văzut că, întoc- 
mai ca în orice altă istorie, trebuie 
să se pornească de la documente, de 
la sursă, trebuie să se vadă filmele și 
să se încerce a li se da o semnificaţie. 
Bineînţeles, congresul nostru nu 
este unul al istoricilor de film, este 
unul al arhivarilor, adică al celor ce 
pregătesc o bază pentru cercetările 
istorice. Importanța sa mi se pare 
remarcabilă, deoarece manualul des- 
pre organizarea unei arhive de film, 


Visez-o biblio 


prin sistemul video-casetelor, cu 
ajutorul unor ap: electronice. 
Arhivei îi revine | de memorie 
națională: ea trebuie să păstreze 
aspectele vieţii noastre dintr-un 
anume moment. Este o memorie 
storică şi sociologică. De exem- 
i 


tie 


Jacques Ledoux: 
Totul e document... 


ae 


ae 


ap 


și cele proaste, au un rol nebănuit 
de larg în conturarea tabloului unei 
epoci sau al unei şcoli. Receptivita- 
tea publicului — felul cum o pregă- 
tim noi — este aici esenţială. Un 
film de mîna a treia, care a captat 
pe spectatorul de acum cîteva decenii 
doar prin intriga sa amoroasă, poate 
deveni pentru noi un document; 
tot așa cum, pentru istoricul sau 
sociologul anului 2000, filmele de azi 
pot să se transforme într-o inepui- 
zabilă sursă de date obiective. 

Din păcate, ne izbim de principalul 
neajuns al proiecţiilor de azi: depen- 
dența de ceilalţi factori — operatori, 
spectatori etc, Visez să văd mîine 
un film în liniștea și deplina libertate 
cu care citesc azi o carte. 


RAYMOND. BORDE 
(directorul Cinemaiecii din Toulouse, 
membru al Comitetului Executiv al FIAF) 


„Nenumărate filme 
distruse la ordin“ 


Rep: Evocaţi momente din naş- 
terea unei arhive de film... 

R.B.: În istoria cinematografiei 
noastre există lacune imense pentru 
că, într-o perioadă, s-au distrus ma- 
siv copiile. Asta a fost prin 1950, 


cînd pelicula flamabilă pe suport Ẹ 


nitro a fost interzisă; au fost nimi- 
cite atunci nenumărate filme, aflate 
în colecţii de 10—20 de ani, Am rea- 
lizat astfel că este mult mai important 
să căutăm filme din perioada 1930— 
40, de la începuturile sonorului, 
decit să încercăm să obținem ulti- 
mul film al lui Fellini sau Bergman. 
Munca noastră este, într-un fel, o 
muncă de Sherlock Holmes; perso- 
nal, colaborez cu o serie de colec- 
ționari, prin intermediul cărora pot 
depista adresele unor bătrîni pro- 
ducători, ale unor familii de regizori... 
și astfel, încetul cu încetul, reuşim 
să obținem cîte ceva. Important este 
că, în ce privește cinematograful 
francez, am şi reușit să constituim 
tabloul distrugerilor, pentru că în 
fond, în cinemateci nu colecționăm 
decît ceea ce mai există, și tocmai 
de aceea trebuie să pornim de la 
bilanțul a ceea ce nu mai există. 


Raymond Borde: 

Să estimăm distrugerile 
IEREMIA CZE ZONEI ra E za 
JOHN KUIPER 
(conducătorul Departementului de film 


din cadrul Bibliotecii Congresulu, SU; 
Washit gion) 


“Definiţia cuvîntului 
film“ 


Rep: Definiţi noțiunea de „film“. 

JK.: O arhivă ideală nu există 
astăzi. Rolul ei ar fi acela de a se 
preocupa de toate formele imaginii 
în mișcare. La congresul din capitala 
dvs, am încercat să dăm o nouá defi- 
niție cuvîntului film și să punem în 
discuție modul în care Federaţia 


John Kuiper: 
Filmul e mult mai mult... 


Arhivelor foloseşte est cuvînt. 
Definiţia rezultată cuprinde 
formele imaginii în mişcare î 
de sunet, indiferent dacă-a 
tā- e înregistrat f bandă 
sau" pe disc”. O arhivă lă ar tre- 
bui, deci, să se preoc de achizi- 
ționarea, conservarea şi prezenta- 
sa tuturor imaginilor în mişcare 
însoțite de sun nu numai a fil- 
mului de cinema e te une! 


JAN DE VAAL 
(directorul C ci ] 


A 


„Arhiva ideală e atit 
de departe“ 


Rep: Cum vă imaginaţi o arhivă 
ideală de film? 

J.D.V.: Este un vis pe care îl am 
de multă vreme, încă înainte de 
a-mi publica lucrarea despre „Un 


Deoca 


sediu ideal 
în acea lucr în care să 
existe săli birouri, 
depozite „ librărie 
specializ bibliotecă, sală de mon- 
taj, laborator tehnic, sector de docu- 
mentare, chiar și un mic bar. Desigur 
că nimeni nu împiedică să nuțrim 
asemenea visuri, și cine. ştie dacă 
ele nu se vor realiza odată și odată!... 
Pînă una-alta, ne mărginim la 
condiţiile e fe. Vrem să facem 
din arhiva noastră o instituție vie. 
De. pildă, la Muzeul olandez al 
filmului  organizăm numeroase pro- 
iecții pentru diverse categorii de 
spectatori. Cele mai interesante 
sînt proiecţiile speciale pentru şcol, 
la care participă nu numai elevii din 
sterdam, ci și din multe alte orașe 
ării, Esenţial este nu numai cum 
am film i şi cum le facem 
cun oseute, 


STEFAN ZVONICEK 
(directorul Institutului de fri 
C nematecii cehoslovace, 


“0 avangardă 
şi în niz: de spectacol“ 


Rep: Care sint proiectele dumnea- 


voastră imediate și îndepărtate? 

S.Z.: Avem o serie de probleme 
foarte serioase, multe din ele co- 
mune, probabil, tuturor arhivelor 
din lume. În primul rînd, am dori să 
rezolvăm problema depozitării per- 
fecte a bogatului material de care 
dispunem (și nu e lucru ușor: avem 
50 milioane metri de film!). În al 
doilea rînd, acest tezaur va trebui 
să nu fie conservat doar, ci să-i dăm 
o utilizare imediată, să extragem din 
el — după cum cere consumul so- 
cial — tot ceea ce este actual, şi să 
interesăm prin asta un public cît 
mai larg. Pentru că, dacă filmul s-a 
maturizat ca artă, dacă el își are pro- 
pria avângardă creatoare, mai are 
nevoie și de o avangardă în sala de 
cinematograf. În sfîrșit, în al treilea 
cerc de probleme se includ și preo- 
cupările legate de ştiinţa filmului; 
am dori să realizăm o cît mai bună 
îmbinare a teoriei cu practica; 


Stefan Zvon icek: 
Să folosim tezaurul! 


altfel spus, să avem nu numai oameni 
de ştiinţă care să cerceteze proble- 
mele orientate departe, în viitor, 
ci și ajutoare puternice pentru cine- 
matografia noastră din clipa de față, 


VLADIMIR POGACIC 
(directorul Cinematecii iugoslave, 
preşedintele FIAF) 


„Fără cinematecă nu există 
cinematografie naţională“ 


Rep: Ce rol poate revendica 
arhivă “în viața cinematografică a 
unei ţări? 

V.P.: Ca director al unei arhive, 
nu pot să-i acord decît un rol foarte 
important, Este vital ca noile gene- 
rații să aibă un loc unde să poată 
fi educate cinematografic, unde, în 
ultimă instanță, să poată fi formaţi 
viitorii cineaști. Pe de altă parte, 

i se face pregătirea marelui pu- 
lic, difuzarea culturii cinematogra- 
fice: asta înseamnă a aduce fără 
încetare din trecut ceva nou și ne- 
cunoscut, pînă în momentul cînd 
programul cinematografelor va pt 


Vladimir Pogacic: 
Să dirijăm publicul! 


fi conceput ca pentru nişte specta- 

tori ce au ajuns să considere filmul 

ca o artă. Dintr-un al treilea punct 

de vedere, o arhivă nu se limitează 
i 


numai la viața cinematografică a 
unei țări: ea este memoria univer- 
sală a unei epoci. 

lată de ce înființarea unei arhive 
ar trebui să coincidă, ideal, cu înce- 
puturile cinematografului din ţara 
respectivă. Îmi amintesc că — pe 
vremea cînd era ministru'al culturii 
în Franţa — André Malraux spunea 
că „fără o cinematecă nu există o 
producţie naţională“. lată o defini- 
ţie la care nu mai ab ce să adaugi. 


DUMITRU FERNOAGĂ 
(România) 


„Cinemateca, 
o instituție vie“ 


Rep: Cum face arhiva educaţia 
publicului? 

D.F.: Reprogramarea capodope- 
relor pe ecranele cinematografelor 
este condiţia sine qua non. Dar, 
întrucît rețeaua comercială nu șia 
manifestat dorința înființării unor 
cinematografe de reluare, Arhiva 
noastră — după exemplul unor ci- 
nemateci cu vechi state de serviciu — 
organizează programe cu filme din 
colecție, în sala proprie. Din păcate, 
capacitatea acestei săli și existența 
unui asemenea tina pes numai 
în Capitală limitează mult posibili- 


tățile de influențare în domeniul 
culturii cinematografice largi. Pen- 
tru publicul de cinematecă, am ti- 
părit materiale de cultură, din păcate 
prea puţine; am organizat cicluri de 


Dumitru Fernoagă: 
În cultură nu există monopal 


filme cu tematică variată, care însă 
nu pot răspunde întotdeauna aș- 
teptărilor. Pe aceeași linie — a edu- 
cării spectatorului — se înscriu şi 
cursurile organizate de Universi- 
ățile populare, cărora le punem la 
spoziție filme din colecţia noastră, 
1 conștienți că faza la care 
s-a ajuns la noi în domeniul culturii 
cinematografice trebuie temeinic ana- 
acă nu se vor lua grabnic 
suri organiz zatorice, nu vom pu- 
tea crea acel spectator de film de 
care avem nevoie și, în plus, 
vom rămîne cu sălile goale. Printre 
aceste măsuri aș sugera finanțarea 
unei rețele de cinematografe în care 
filmele bune, importante, să ruleze 
un număr nelimitat de ani, sala Ar- 
hivei devenind avangarda acestei 
reţele. În acest scop, între Direc- 
ţia Difuzării, Arhivă şi Televiziune 
ar trebui să existe o perfectă con- 
lucrare. În domeniul culturii cinema- 
tografice nu există monopol. 


Interviuri de Cristina CORCIO- 
VESCU şi Cornel CRISTIAN 


Fotografii de Radu CALALB 


ER PORTU ESP ti E E Et 
43 


| 


scrisoarea lunii 


Mărturia unui „copil-elev“ 


mes. Mă numesc Ghiorman Mica- 
ra -Lionela şi amî6 ani. Am u 
rit în nr. 4/72 al revistei „Cinem 
dialogul dintre susţinătorii şi 
atacatorii lui Zeffirelli. Nu știu 
care este virsta corespondentului 
din str. Spătarului 29-Galaţi, dar 
mărturisesc că aş vrea grozav să 
ştiu prin ce miracol domnia sa a 
făcut un salt în timp, trecînd peste 
copilărie și adolescență, ajungînd 
dintr:odată atît de anacr 
Stimate V. Lăzărescu, am 16 
o lună şi cinci zile în momentul 
cînd scriu această scrisoare. În 
permit ca de pe umila mea poz 
v" (ex presia + 

ati cit de 


desci ant într-un mod ati tde 
flagranti Cînd aveam 15 ani, am 
văzut filmul lui Zeffirelli şi măr- 
turisesc că această realizare îmi 
umpluse sufletul de o bucurie 
imesă (pueril,nu e așa?). Aveam 
şi noi adolescenţii un film de dra- 
goste, cu eroi de virsta noastră, 
chiar dacă nu era decît ecranizarea 
cunoscutei piese alui Shakespeare, 
chiar dacă o citisem deja și-i știam 
deznodămintul (a se vedea cazul 
şi mai fericit al corespondentului 
Tony Paul, care s-a simțit obligat 
să-l citească pe Shakespeare). 
Ţin să subliniez că niciuna di 
scenele de dragoste n-a trezit 
în mine sentimentul de penibil sau 
vulg iar dacă e să ne leg 
de „despuierea vestimentară“, 
amintesc că acest lucru este foarte 
adesea eptat în filme de o 
amploare mai mare, dar fără ur 
substrat psihológic „mai 
(a se vedea, de pildă, „Cleop 
Şi acum din nou ă nos mouto s 
Aş vrea să vă întreb de ce 
dispreț pentru argumentaţiile 
unei tinere de 16 ani? Ea unde 
această minimalizare? Vă citez 
rgumentaţiile făc ae op 
aisa Daniela sînt prea mi 
şi mă surprinde că dvs, nu ses 
zaţi aceasta?" Nu vă supăraţi — 
dumncavoastră nu-aţi fost nicio- 
dată tînăr? Poate că nu aţi auzit 
că în adolescență tînărul își 


Dialog 


între cititori 


Așa cum am anunțat în numărul 
precedent, publicăm — chiar cu o 
mică întirziere — răspunsurile citi- 
torilor noştri la „Curierul din 
nr. 3/72, consacrat neistovitului 
film „Love Story". Din bogata co- 
respondență, ne permitem să extra- 
gem următoarele opinii: 

PVT PSR: III CCI ATEI 
Un contestatar 
IC INSCRISE, 

9... Am impresi i 
„Păcatul gostei” şi alte păcate, 
„Love Story” nu a avut acele săli 
pline, supraaglomerate, nu a ţinut 
afișul patru luni la Patria ca „Sunetul 
muzicii”, şi nici lumea fu s-a sculat 
la patru dimineața să stea la coadă, 


44 


formarea personalității 
că din copilărie. Poat 
că nu ați ştiut că adună cît mai 
multe cunoștințe, tocmai pentru 
a-și forma un stil al său prop 
de gindire. Sfatul dumneavoastră; 
„să se ocupe mai mult de şcoală 
decit de critica filmelor, lăsînd 
aceasta în seama celor compe- 
mpresia unui pedagog 
izi nu există (sau, cel 
statea noastră nu mai 
un om. unilateral. Nu 
î g de ce să accept părerea 
dys., după care elevii nu-și pot 
spune părerea despre filme, în 
acord sau nu cu criticii cinema- 
tografisi... Aveţi certitudinea că 
Danie!a Daisa'a compus scrisoarea 
în timpul. orci de română, nu- 
mai ca să-şi vadă numele la ziar? 
Eu nu cred că D.D. şi-a scurtat 
timpul necesar pregătirii şcolare 
numai pentru a scrie revistei „Ci- 
nema“ aşa cum nici eu n-aş face-o. 

Dumneavoastră găsiţi, în 
schimb, că „o mai mare seriozi- 
tate în alegerea corespondenţilor 
e necesară, deoarece pagina „Cu- 
rier“a devenit o pagină umoris- 
tică, o distracție a copiilor-elevi”. 
Credeţi că umorul sau virsta co- 
respondenţilor face să scadă pre- 
stigiul unei reviste? De cînd ale- 
gerea den corespondenţi se face 
după tă şi nu după importanța 
artico elor trimise? Apoi . tot 
tinerețea (spirituală mai ales) 
implică o anumită doză de simţ al 
umorului. Apreciez că pagina 
„Curier“ a revistei are o tentă de 
umor rafinat, un aer degajat 
e farmecă, Atîta timp dittà re- 
ta „Cinema” va apărea şi „Curi- 
il“, sînt sigură că opiniile ti- 
a un loc primor- 


ra-Lionela GHIORMAN 
Lic. „Nicolae Bălcescu” 
Bucur 


opiniile tov 
șului u ou mai primit 
şi replica altor- cititori. Cităm: 


ca la Avaramu. De ce om fi pus 
echii noi — care am văzut atitea 
filme cu Love şi cu Story — tocn 
ul american? De ce nu „Prin- 
, că doar tot cu boala 
e, tovarăși? Răspunsul pe 


Povestea să fie de dragoste 
şi cît mai simplă 


Şi în fii 


cititorilor N0$ 
„Romeo şi Julietta“ şi 


y 


Tor 


filme 


Îndreptățită în a vă da sfaturi- 

vă recomand să faceți plimbări 
lungi prin locum frecventate mai 
ri de persoane a căror vîrstă bio- 


tabletă din vol 
„Tușiţi” 


„Tineretul nostru se. inter 
şi de fil 
nişte Angelici și dolari în plus. 
Daisa Daniela 
care nu cred că trebuie confundată 
cu o cronică... Cred că menirea 
rubricii „C 
convorbi cu spectatorii. Copiii- 
elevi nu sînt şi ei spectatori? Dacă 


care îşi reargumentează poziţia 
critică faţă de filmul lui Zeffirelli 
G. Brucmaier (Calea Unirii nr. 37 


dins 


vința asta mă raliez Danielei Daisa, 
cuceritoare prin Spontanietate) 
că dreptul la op 


„Curierul”, sper să admiteţi că 
el reprezintă un 


știm 


O.L. Dumitrescu (sir. Gri- 
ița 227 — Brăila) „...Legitimîndu- 
mă cu o vîrstă dublă decit a copii- 
i care-și permit să discute 
loc: să-și vadă de lecţii, 
precum și cu o me indubital 


nu depășește adolescența, 
ice de ris și veselie, iar 
înainte de culcare, una 
| de versuri 
Sorescu"... 


de Ma 


Tamara Costea (Cluj):... 
escază 
mele serioase nu numai de 


și-a spus părerea, 


er“ este aceea dea 


V. Lăzărescu nu e interesat de 
părerile tinerilor, e foarte bine 
ta „Cinema” se interesea- 


la capătul unei scrisori în 


Suceava) se adresează şi 
| aceluiași corespondent din 


„Stimate „pro“ V. Lăzărescu, 
permiteți-mi să spun (şi-n pri- 


îl avem ca şi 
dreptul la viață, În ce priveşte 


mare cîştig al 
nostru, al cititorilor (numai noi 

m. pătimit. în ianuarie- 
'72, cînd nu l-am 
it în revistă) pe care secuvi- 
nein al imbunatati pi fein efortul 
nostru zo nun". 


peare? Pentru că se moare din dra- 
goste. De ce a plins Franţa? Pentru 
că a văzu r d'aimer" şi nu 
„Vivre pour er“, ceea ce ar fi 
fost mult mai frumos. Da, -Love 


ai 


se iub pe o muzică 

u colorați și vorbeau 
frumos. Romanul a făcut vilvă şi 
asta mi se pare într-adevăr inexpli- 
cabil. Știu, în Statele Unite unde 
societatea e poluată, unde se decade, 
unde etc., un astfel de subiect 
îndemna la visare, la dragoste, la 
puritate, etc., ete. Dar la noit.. 


tory au plăcut, erau tineri, erau “ 


Love şi Story var mai fi încă la modă, 
au fost şi sînt la modă, că se vor 
numi lon şi Tarsiţa, Donald și Dasy 
nu iniportă, important e tranda- 
firul. Condiţia e ca în film sau în 
carte sau în ce vreţi dys., săse 
moară. Să se moară din dragoste, 
altfel — ca să folosesc un vocabular 
lovestory-ist și nu 'numai lovestory- 
ist — altfel nu ţine. În „Curierul“ 
din nr. 3/72 se dau de exemplu ca 
replici stupide: „— De ce vrei să 
te însori cu mine? — Așa,” În carte 
pot fi categorisite așa. În film re- 
plicile acestea au constituit pentru 
mine unul! din cele mai frumoase 
momente ale filmului. Şi asta grație 
lui Love (Oliver) care mi s-a părut 
de altfel mai reuşit decît Story (Je- 
niffer)y", 
Alexandru DANGA 
Str. Ţepeş Vodă 28 
București 


Dialogul să fie emoţionant 
direct, „de la inimă la inimă“, 


N.R.: În apărarea aceleiași replici 
s-au “mai ridicat în scrisorile lor 
Emil Burcă (str. Vaslui nr. 15—Cluj) 
şi profesoara Elena Homavor (Bu- 
curești) care argumentează: „Aş vrea 
să văd care tinăr de azi lao asemenea 
întrebare — firească şi de loc stu- 


-pidă! — s-ar apuca să înşire pe punc- 


te şi subpuncte toate motivațiile 
câre stau la baza hotărîrii sale, sau 
ar face declarații ă la Rică Ventu- 
riano,“ 


„O speculă comercială?” 

E) 

9 .... Tovarăşul Nicolae Tudora 
e convins că toți tinerii de azi sînt 
formaţi la școala filmului lui Le- 
louch — „Un bărbat și o femeie“? 
De ce generalizaţi? De ce aruncaţi 
cu pietre în noi, noi cei care socotim 
că „Love S ” este epoca noastră, 
pentru că prin el ne vedem pe noi? 
Înţeleg, nu sînteţi adepţii filmelor 
roze, ci ale celor de aventuri palpi- 
tante, cu cow-boy, gangsteri ş.a.m,d,, 
dar asta nu înseamnă să ne daţi la 
o parte. Am văzut „Love Story“ 
de cinci ori. Nu ştiu de ce, n-aş 
putea să răspund la o astfel de în- 
trebare. Nu pot să „uit frenezia, 
bucuria de a trăi, vitalitatea eroi- 
ör... Este oare o „speculă a comer- 
cianţilor americani?" Nu, nu cred, 
Căci poți specula un om, dar nu ome- 
nirea careul înțelege și acceptă 
acest „Am. 


Mihaela MIHAI 
Str. Riul Dorna 4 
București 


e ....De ce-ar fi fugit lumea de 
această poveste melancolică, de” ce 
încasările la acest film, care a costat 
2.000.000 dolari, să nu se fi ridicat 
în cîteva luni la 35 de milioane? Nu e 
ceva explicabil? Lumea-i sătulă de 
violenţă şi pornografie, iar „Love 
Story“ rămîne pentru noi -toţi o 


| 
să 


„Love Story“ 


a t a ti > 
sini in continuare 
. l f) . 
pe primele locuri... 
poveste a vieții, despre cel mai i p 
înalt sentiment, dragostea” În concluzie.., Horea Bordean; (iernut — Jud. 
Eugen SANDOR = = Murah ANTIA Aaa interes i 
` ad: ESA len a u „intel 7 "rz m x inii vs. despre filme:maiapro- 
Lic. industrial Arad controver y Ai pace pi două vorbe: Ae de Pet i-l noastră cet 
Story". Nu pot con dle SI matografică ? 
i ; Je ar . ontepe ca un astfel E a SETI 
: ° nn Alți on eare de film'să fie făcut de două parale „Gheorghe Chiş (Str. Principa- 
abina, Tacu, afirmă că au. fost de- pe motivul că cei care au văzut Florica Tirnăveanu (Braşov): Dum- lă nr. 129 Loc, Giurtelec): Ne - M 
zămăgiţi văzînd filmul după prea „Un. bărbat și o femeie” nu fi pot neavoastră contestaţi „Love Story este imposibil să ne ocupăm și cu x 
marea vilvă făcută de reclame de digera în numele adorației pentru Sarita administrarea fondurilor de la Buf- 
tot soiul. În fond, „Love Story” e Diana BOGDAN Montiel!? Nu mai înţelegem nimic. FOE PR z 
un film obişnuit, o banală poveste de Bucureşt Cristina Dragomirescu (Str. Bet- apara -ipă Str, Ardeal nr. 15— 
dragoste, Oare chiar atit de captați hoven nr. d — Timişoara): Ce v SITA ali puviirat g ră 
să fim de noutăţile imprevizibile a sA facă anonimii dacă nu, să. vă E CEE Monetare pa caii a 
ip rea r ae A i Am zîmbit digneze? Nu vă lăsați terorizată! „Romeo și Julieta" aj I 
Vize ua ch odă Ia dă pr ati Stelian Florea (Lic Tot nu sinteţi mulțumit: 
să nu mai știm să gustăm fir ? S va): Aveţi drepta Lazăr Bătineanu Str. Feldioara 
Prof. Elena HOMAVOR rea 'dumneavoastră, N g 3 nr. 39 — Craiova): N-am făcut acea 
ieira anchetă doar de dragul ancł 
EPEL 2: 7 l 3 araara crt Pledd a 
(Qe- m E foarte bine că făcut Îl) i ? E PTERIS BS PO câte 8: i 
în jurul acestui film. Dacă nu 
tz ut nimic despre el și venea 
iesti țară fără nici o amă, tei „Cinem ", pe cri- 
k Ş şanse să treacă oa SaS! 4 
at, aşa cum s-a nplat Angela NACHE 
cu de  mesteceni' r 
A O.L. Dumitrescu (str, Grivi 
Adelina BĂCALĂ Br : Edt 
Ste. Tulnic, Bloc T.1 grafie i 
Timişoara pe ace 
film 
r UNEA O O S reni 
Cum e cu sinceritatea? e V. Sandu 
A PETS CES ISI e au constituit laţi): ` 
Mihai Ire revistei „Ci- umor 
Ria e E) ihar G p actori! Dar niciodată marii noștri umoriști, nene | | 
) reacției spectat Š t i 
aţa tiei specta că undeva, într-un @ Francisc Szekely (Craiova): | 
2, c 31, reproşin țări, ar „putea trăi ms, Unde-s produ: ie noastre care | 
spectatori că nu au avut fii îndrăgit pē omuleții reflectă starea psiho > 
şi curajul să-i urmeze pr planeta giganţilor? | er be sala O războiul său intern, chipul omului 
Cum nu poate înţel N gîndit că în fiecare dumi- el “ui Valentin ihe - care se luptă zi de zi cu însuși?” 
Aan r E, pă nică după-masă, cineva mărește E Aa digi Vasi ici. (Bucu 
oamenii sincer emoționați nu pot É ali pl ie Dl sn cl meşte, dar noi sîntem serioşi cînd @ Vasile Petrovici. (Bucureș 4 
reacționa identic? Cum nu s i tsi că it e i spunem în fiecare număr că nu 
înțelege că emoția nu se mă fn RE, A Bz dăm adresele nici unor actori. Aşa cun am anunțat în nu- 
funcţie de cantitatea sai t luga Călin (Constanţa): Am co- mana precedent, publicăm, 
3 - d: m e-a ugat să chiar cu o mică intirziere, 
vârsate? Cum poate ala as- > tis municat ceea ce ne-ați rugat să = îi A A h 
Je: € tes ae pă spe E Mihai POPESCU Somme s ema cret pe au po Ă 
Sie e pe : je Electrotehnică Mamelia Constantin (Lic. Ind tri la „Curierul“ din nr.3/72 | 
sau toare care plinge” f ilegali bule mac dap lie trial — Or. Gh.Gt 
ntu- mint, de la un capăt 11Mișoara barea: ce nu aver = fi pal | 
mului? Cum nu poa à cale bur ca şi în pariur Să itm: SORR | 
ne-a dit, le pun aveţi 
aind e lonescu C. (Tehnician I.F.A. — „Curierul 
București): ta ne mai lipsea, să este selectat și redactat 
sa e lai g o fot cerem D.D.F-ului reprogram fil- de Radu COSAȘU 
Pan ; año os mului „O floare şi do "R Îi] 
Nicolae DANAILESCU h 
Eu ti 
e ..... Niciunul din corespond meridiane 
dys. n-a mărturisit că filmul [ 
` cu numele „Love Story" n a 
un simbol!? De ce ne e 0 
spunem; da, și eu sînt îndrăg 
Evident, nu ne putem numi toți 
Romeo ietta) şi nu p Totó a murit de mai mulți ani Spettacolo“ — r 
de roman ( ìluarea lorilor mai si =] 
întem şi putem fi î Totó (prez y 


stele, 


gostiți. 
mului, ci nouă, noi sîntem a 
trăim vi 


nu-i 


ţa personajelor.“ 


Nicolae RADU 


rang, au 
mnifica- 
erge să 
mic napo- 
îdem dacă 
acelor 


muzica să fie  melodioas 
atrăgătoare, ușor 


judecâț 


CLAUDE 
LELOUCU 


Cheful meu de cinema, 
mărturiseşte Claude 
Lelouch, într-un inter- 
viu acordat revistei 
L'Express, s-a născut 
văzind filme foarte 
proaste. Părinţii mei locuiau în car- 
tierul Strassbourg - Saint - Denis. 
Acolo, la fiecare colţ de stradă, era 
un cinemà lă care rulau toată ziua 
westernuri şi filme polițiste vechi. 
Ori de cîte ori aveam ocazia, chiuleam 
ca să merg la cinema. Am descoperit 
cinematograful la 6—7 ani Filmele 
proaste mă fascinau, Îmi plăceau 
lucrurile de cel mai prost gust. 
INDOIESC PE BG OPTICE SELL 


Gustul pentru cinema 


Tatăl meu fabrica perne pentru 
fotolii și canapele. Perne oribile cu 
floricele şi volănașe brodate cu pan- 
glici de satin. Într-un an i-a mers 
foarte bine și a investit aproape tot 
ce cîștigase — era cît pe-aci să se 
ruineze — într-unul dintre primele 
aparate de televiziune. Era în 1937. 
Rupea gura tuturor cu el. Sîmbătă 
seara la noi se adunau o mulțime de 
oaspeţi ca să privească unica emisiune 
a săptămînii, întreruptă şi ea de 
nenumăratele defecţiuni tehnice. Am 
văzut imagini înainte de a fi învățat 
să scriu sau să citesc. Asta m-a marcat. 
Îmi este mult mai simplu să exprim 
ce gîndesc cu un aparat de filmat, 
decît cu un creion. 

Într-o zi am ieşit din perimetrul 
cartierului meu pentru a mă duce pe 
strada Ulm, la Cinematecă. A fost 
un infern! Se vedea „Rapacitate“ în 
versiunea integrală care dura cîteva 
ore în şir. Toată lumea era fascinată. 
Eu nu înțelegeam nimic... Îmi trebuia 
un antrenament serios şi am revenit. 
Numai văzînd filme am început să 
iubesc cinematograful. Altă şcoală nu 
am avut... 

Și într-o zi am primit de la tata cel 
mai important dar din viața mea: 
un aparat de 16 mm. Aveam 16 ani. 
Primele reportaje le-am început 
atunci, filmînd pe băieții din gașcă 
în cartier, duminica la ţară sau chiar 
în timpul orelor de școală. Odată 
m-au dat afară din clasă și mi-au 
confiscat aparatul. 


„A trăi pentru a trăi 


sdu. ambițiile regizorului 


“Autorul filmului 


„Un bărbat şi o femeie“ 
povesteşte 

cum a început marea sa 

aventură cinematografică... 


Ca să merg la cinema nu avea 
întotdeauna nevoie de bani. Cuno 
team toate ieșirile de alarmă, orele 
de început și de sfîrşit de spectacol. 
Mergeam în bandă ne fofilam în 
primele rînduri. Apoi ne risipeam 
treptat în rîndurile de la mijloc. 


Cum să-ţi cîştigi existența 


Tata dorea să mă fac ca și el 
negustor. Orice, numai să nu mă fa 
funcționar. Marea lui ambiție e 
mă vadă bacalaureat şi apoi să mo 
tám un negoț împreună. Dar între 
timp am obținut un premiu la un 
festival de amatori. Familia a fost 
făcută praf. Tot cartierul a văzut 
medalia mea. Pentru tata eram deja 
cineast. Aveam 16 ani. Aşa am început 
drumul spre profesiunea mea, La 
început nu aveam altă ambiție decit 
să devin cameraman, 


Primul reportaj 


Tata trebuia să plece în Statele 
Unite cu mai mulți comercianţi. Era o 
călătorie mare. Dar a renunțat la ea 
pentru ca să pot pleca eu în locul lui. 
La întoarcere am montat un film 
care se chema „Cu toptanul”. Filma- 
sem într-adevăr de toate pentru că 
am colindat uzine și filaturi, peste 
tot, La New York am filmat pe străzi. 
Am intitulat reportajul „Un oraș 
nu ca oricare altul”. M-am dus să 
arăt amîndouă filmele la televiziunea 
franceză. „Cu toptanul” era un film 
profund anti-american. Filmul cu 
New-York-ul era un film gen „bom- 


„Trăsnitul, 
Lelouch. în,filmul cu același nume 
Pa 


boane cu mentă". Eu îl preferam pe 
cel dintii, dar tele 
pentru al doilea şi 
chiar pentru săptămina resp 
Cind am dus bobinele la ca 
proiecție le-am inversat. Așa, pe pos 
părut „S.U cu to 
în 1957. A cnit un 
s şi am afară de e 
ziune, încă înainte de a fi in 


+ 


Gindul de pe urmă: regia 
Ea SRI PE TENIS Per EAI EC SR 

La armată am fost repartizat la 
serviciul cinema. Într-o zi era nevoie 
de un film de instructaj pentru piloții 
de elicopter. Am fost trimis la Cham- 
bâry cu un aparat de 35 mm. Atunci, 
pentru prima oară, m-am găsit față 
în faţă cu actorii, Adică ofițeri, 
subofițeri, oameni de trupă pe care 
trebuia să-i dirijez. Aveam pregătite 
un scenariu, un decupaj și un inginer 
de sunet, 

Nu prea ştiam cum s-o scot la 
capăt, dar descopeream treptat uni- 
versul fascinant al regiei. Îmi amintesc 
că la Rochefort am dirijat 3.000 de 
oameni, dintre care doi generali, un 
colonel, trei comandanți! Niciodată 
de atunci nu am mai avut asemenea 
condiţii de filmare. Am făcut vreo 
zece filme de instrucție, 

Armata mi-a dat ideea să fac regie. 
Meseria mea de reporter nu-mi mai 
dădea satisfacţii depline, doream să 
pot interveni asupra evenimentului. 
te LE "ARIE BRE PEAS! E Zu 

Domnul Scopitone 
ZE 5 EI = SERE IPC 2 2030 
Aveam 22 de ani cînd am înființat 


A Viața, 
evadare în cotidian 


agenția mea: Films 13. Ideea mi-a 
venit numărînd cîte litere erau în 
numele meu. Erau 13. O cifră care 
mi-a purtat întotdeauna noroc. Banii 
cîștigaţi prin reportaje i-am investit 
în, primul meu lung-metraj: „Speciii- 
cul omului”. A fost un film complet 
ratat. Eram prea sigur pe mine. Totul 
pretențios. Am pierdut totul. 
șecul acesta a fost cea mai mare 
dramă a vieţii mele, în special că 
dezamăgisem pe omul pe care-l 
am cel mai tare pe lume, pe tata, 
area şi murit după opt Aproape 
dăduse faliment. Și pe deasupra 
veneam și eu cu pierderea Mmea... 
Atunci m-au ajutat trei persoane și 
sint bucuros să le pot cita numele. 
producătorul Pierre  Braunberger 
care m-a chemat la el și spus: 
Am văzut filmul dumitale; e complet 
at, dar ai un talent fantastic”, 
Mi-a propus să fac din filmul meu un 
rt-metraj. Avea dreptate. Dar mi 
pă cea mai mare umilire, Am 
at. 

Apoi a fost Chazal care este, 
tic, singurul critic căruia îi plăcuse 
filmul. Și Françoise Chalais, Toţi trei 
m-au încurajat să continui atunci cînd 
ceilalți nu-mi mai dădeau nici o 
speranță. Mă condamnau la moarte. 
Am recîştigat curajul. M-am dus la 
Jacques Mathot la Eclair, societatea 
care mă scotea la faliment. Am cerut 
o amînare. După ce a văzut filmul, 
Mathot mi-a spus: „Bine, îţi mai dau 
răgaz un an pînă să-ți plătești dato- 
ria". 

Timpul a fost întotdeauna de partea 
mea. Cînd am timp la dispoziție mă 
simt liber. Mă simt liniştit. Timpul îmi 
dă încredere, Mă aflam încă în biroul 
lui Mathot — era într-o zi de 13 — 
cînd primeşte un telefon de la Gerard 
Sira care căuta cu disperare un regi- 
zor pentru un „scopitone“!, Mathot 
m-a trimis pe mine. 

Nu știam nimic despre un scopitone. 
Gerard Sira mi-a dat un disc care se 
chema: „Zizi twistează”, Am făcut 
ce mi-a trecut prin cap, dar se potri- 
vea de minune cu ritmul și a fost un 
triumf comercial. Primul meu mare 
succes comercial 


1 Se edie muzicală 
minute cere sa patrece la ju 


douâ-trei 


dragostea, moartea 


"Or "Eco II nam 


iay 


e 
Ang 


Mi-au dat să mai fac cîteva, Drep- 
turile mele erau foarte mici, jumătate 
din cit se plătea de obicei. Atunci am 
stricat tirgul. Devenisem „domnul 
Scopitone”. Turnam cu cele mai 
mart vedete. Turnam două-trei filme 
pe zi. Nu mă mai opream... Acum 
un scopitone îmi aducea 1 000 de 
franci, Mi-am plătit datoriile. Am 
scăpat societatea mea de la faliment. 
După un an și jumătate ajunsesem la 
saturație. Am făcut atunci cel de al 
doilea film, „Dragostea cu condiții”. 
Toată critica pariziană l-a spulberat. 
Dar Braunberger, căruia îi. plăcuse 
sincer filmul, l-a și propus pentru 
Săptămîna filmului francez în Suedia. 

Acolo a făcut un adevărat triumf. 
Treisprezece săptămîni de exclusivi- 
tate la Stockholm. Succesul meu a 
început în Suedia! 


POLAR” TITRE TIERE E 
Cinematograful, operă de artizanat 
PAEA ZE E E 


intotdeauna am simțit nevoia să 
lucrez cu prieteni, în echipă. E un 
lucru vital, în special cînd e vorba de 
cinema. Prietenii nu îţi pun condiţii 
și în cinema trebuie săplucrezi fără 
condiții. Mentalitatea profesională, 
așa cum este concepută ea astăzi, 
este cu totul antiartistică. Cinemato- 
graful nu e industrie. Nu poţi pune 
condiții, ca şi cum ar fi o marfă. 
Sindicatele din S.U.A. au standardi- 
zat cinematograful american prin 
presiunile făcute pentru a menține 
filmul în zona industrială a produc- 
ției, atunci cînd el a încetat de mult 
să fie o industrie. Chiar și pentru 
marile companii, chiar şi pentru 
filmele-mamut. Astăzi, cinematogra- 
ful a redevenit o operă de artizanat, 
Cu fiecare nou film, cinematografui 
trebuie reinventat. Nu există o 
rețetă, iar atunci cînd crezi că ai 
descoperit una, ea a încetat de fapt 
să fie o rețetă. Un regizor este ca 
un sportiv, trebuie să se antreneze 
zilnic, Dacă am izbutit să fac „O fată 


La 23 septembrie 1927, presa 
bucureşteană anunţa noul film ro- 
mânesc al regizorului jean Mihail 
şi preciza: „Pentru premiera filmu- 
lui „Lya“ orchestra cinematografului 
Capitol va fi mărită — scria revista 
Cinema nr. 66 din 16 sept. 1927 
asigurînd un acompaniament per- 
fect imaginilor de pe ecran”. Ce 
păcat că pelicula nu dispunea încă 
de coloană sonoră, fiindcă printre 
interpreţi se numărau și trei vîrfuri 
artistice: unul al Operei Române 
(Aurel Costescu — Duca); altul al 
Companiei de operetă (Gheorghe 
Carussy) și „în sfîrşit, unul al muzicii 
populare (Fănică Luca), Dacă vir- 
tuozul naiului a trecut pentru mulți 
neobservat (secvența garden-party- 
ului nu insista asupra tarafului de 
muzică populară), iar pe șeful pa- 
trulei Kiss Gyula („Gogu” Carussy) 
prea puţini l-au reţinut, în schimb 
baritonul prime: scene lirice a țării 
(Aurel Costescu-Duca) a crea 
erou central (moșierul. Andrei Liu- 
„pescu) care în istoria filmului nostru 
mut a devenit un element de excep- 
ție (este unicul document „vizual 
ce ni s-a păstrat despre acest mare 
cîntăreț român din trecut) ar 
cine a fost Aurel CostescusDuca? 
Născut la Buzău (4 mai 1888) i 
fost de timpuriu îndrumat în tainele 
muzicii de profesorul şi 
torul Nicolae Severeanu. A 
îndemnat să-și continue studiile là 
Conservatorul din București (1904 
1909) unde a avut ca îndrumători 
pe Dumitru Popovici-Bayreuth (can- 
to) și pe D.G. Kiriac (teorie și sot- 
fegii, ansamblu coral). Prim-barito- 
nul nostru de talie mondială a 


şi cîteva puști“, fără nici un fel de 
mijloace, era pentru că aveam expe- 
riența filmărilor scopitone. Braun- 
berger a fost încîntat de rezultat. 
A simţit că filmul va merge la public 
şi a reușit să-l vîndă în mai multe 
ţări încă înainte de ieșirea lui la Paris, 
A fost prima mea afacere. Dar cu 


următorul film, care m-a costat 
peste jumătate de milion, iar am dat 
greș. 


Atunci, pentru că încă o dată în 
viaţa mea a apărut miracolul, 


„Un bărbat și o femeie" 


Cor îmi merge prost, am un 


obicei: mă duc la Deauville. Era 
într-o zi de 13 septembrie. Încă o 
dată 13. Ajung deci la Deauville și 
umblu, umblu, umblu pe malul 
mării. Întotdeauna cînd trebuie să 
iau o -hotărtre importantă umblu 
sau mă urc la volan. Mergeam deci 
pe plajă, cînd în zare — era o zi 
destul de urită — am zărit o femeie 
care se plimba și ea pe malul mării. 
De departe părea foarte, foarte fru- 
moasă. Lingă ea se juca o fetiță. 
M-am îndreptat spre ele. Aş fi vrut 
să le cunosc, Dar pe măsură ce mă 
apropiam, încercam să descopăr de 
ce se află acolo, pe malul mării, 
într-o zi atît de mohorită. Poate că 
venea în fiecare săptămînă să-şi vadă 
copilul care se afla aici, într-o pen- 
siune? 

ideile se înlănţuiau fără să-mi dau 
seama și pe măsură ce mergeam am 
scris în minte povestea unui bărbat 
şi a unei femei. Pe femeia aceea nu 
am mai cunoscut-o pentru că am 
făcut cale-ntoarsă spre un café-bar. 
Acolo am așternut pe hîrtie scenariul. 
Trei sferturi de oră, Apoi am fixat 
cîteva unghiuri. Practic, tot filmul 
l-am pregătit în ziua aceea. Decorul, 
lumina, cîinele pe plajă... 

M-am înapoiat ca nebun la Paris. 
Mai aveam 3 luni. Am alergat la 
Jean-Louis Trintignant, căruia îi plă- 


ui film mut românesc 


cuse foarte mult „O fată și cîteva 
puşti”. Ideea i-a surfs. Anouk Aimée 
a acceptat din prietenie pentru 
Trintignant. După aceea a urmat 
Cannes-ul cu Marele premiu și încă 
alte 42 de alte recompense. Făcusern 
cinci filme care mă învăţaseră ce 
înseamnă umilința. Acum cunoşteam 
succesul deplin. „Un bărbat și o 
femeie“ mi-a făcut foarte mult bine, 
dar şi foarte mult rău. El a deformat 
părerea pe care mulți oameni la 
care ţin o aveau despre mine. 

De îndată ce un film are un prea 
mare succes de public, critica începe 
să se desolidarizeze de el, iar cei 
cărora le plăcuse filmul, citind o 
astfel de critică ostilă, îşi schimbă 
brusc părerea. Am constatat pe pielea 
mea cît de arbitrare pot fi părerile 
critice. Pentru plăcerea de a publica 
un articol spectaculos, un critic 
poate face praf orice film... În 
„A trăi pentru a trăi”, știu că am 
făcut unele greşeli. Am vrut cu tot 
dinadinsul să fac plăcere publicului, 
pentru că succesul e un drog și după 
ce ai făcut o dată 700.000 de intrări, 
vrei să le faci și a doua cară... 


Producător cu forța 


Dacă de la început aș fi avut bani 
să fac filmele pe care le doream, nu 
aș fi devenit niciodată producător 
sau distribuitor. Am fost obligat 
însă, pentru că numai aşa poţi filma 
ceea ce dorești. lar distribuirea filme- 
lor în Franţa e lamentabilă şi trebuie 
să ai grijă singur de filmul tău. Multe 
filme ar merita și ar putea face o 
carieră onorabilă dacă distribuitorii 
nu ar fi numai oamenii banului. La 


Paris există 30—50.000 de adevărați. 


pasionaţi de cinema. Ei pot asigura o 
clientelă suficientă pentru a face 
cîteva filme valabile. Producătorii 
sînt însă prea hrăpăreţi, ei preferă 
filmele cu buget-mamut dar fără 
riscuri. 


„Lya“, unica sursă de documentare 


ştiut să-i modeleze glasul tinărului 
-cîntăreț spre a obține maximum de 
tehnică, asigurindu-i totodată un 
repertoriu bogat şi reprezentativ 
Al doilea I-a atras spre corul Carmen, 
„cazanul de fierbere a muzicii 
noastre naţionale de la inceputul 
veacului. Din" păcate, la absolvența 
Conservatorului de către tînărulb 
riton, Opera Română din București 
se afla într-un moment de grea în 
cercare: cîntăreţii şi orchestra 
seră izgoniți de pe scena Teat 
Naţional și încercau zadarnic să-ş 
adune forţele într-o instituţie Ji- 
rică permanentă 

Pelerinaful tui Aurel Costescu- 
Duca în diferite țări și teatre a început 
îmseara zilei de 23 martie 1911, 
cînd a debutat pe scena Teatrului 
Liric din Bucureşti în ansamblul de 
operă italiană Castellano în opera 


„Hernani” de Giuseppe Verdi, În 


Costescu-Duca 


ciuda succesului, cîntărețul a trebuit 
să apuce calea străinătăţii, numele 
lui Aurel Costescu-Duca  apărind 
pe afişele Operei din Agraam (lu- 
goslavia, 1911—1912), Teatrului Volks- 
oper din „Viena (1912—1913) şi 
Teatrului Neppopera din Budapesta 
(1913—1914). Izbucnirea primului răz- 
boi mondial i-a regrupat pe taţi 
cîntăreţii români din -străinătate 
la București, unde tineretul a iniţiat 
Opera studenţească (1914—1915). 

Afirmarea lui Aurel  Costescu- 
Duca a început în anul 1920, cînd a 
realizat — vreme de peste un de- 
ceniu — pē scenă primului teatru 
liric al ţării, neuitatele sale creații 
din Tosca, Bal mascat, |Bărbierul 
din Sevilia, Traviata, Rigoletto, Fa- 
ust, Aida, - Paiaţe, Carmen, etc. 
Aceasta este etapa în care s-a apro- 
piat de film, calitățile sale de nein- 
trecut actor detașindu-l net faţă de 


Am încercat să dau un exemplu cu 
„Club-13"”, unde în fiecare săptămînă, 
de vineri la orele 20 pînă luni la 
6 dimineața, rulează non-stop cîte 
4—5 filme în ambele săli. Programul 
nu-i anunțat dinainte. Vreau ca oa- 
menii să se obișnuiască să vadă cinema 
şi nu un film anume. Aș vrea să întind 
o cursă obișnuiţilor sălilor de cinema 
şi să-i forțez să iubească și alte filme, 
nu numai pe Sar care fac casă pe 
Champs-Elysées, În acelaşi scop am 
redistribuit și „Napoleon“ al lui 
Abel Gance, în versiune prescurtată, 
Este unul dintre filmele care m-au 
emoţionat cel mai mult în prima 
mea tinerețe, Cînd, după 20 de ani, 
Gance a venit să mă roage să-l ajut 
să-şi întinerească filmul, am fost 
fericit să lucrez cu el. Felul în care 
acest om la 82 de ani muncea în sala 
de montaj era un exemplu formida- 


bil, Dacă cineva pe lumea asta 
iubește cinematograful, sînt sigur 
că e el. 


Un film nou lansat trebuie şi urmă- 
rit. Cînd am o premieră dau zilnic 
ocol prin toate sălile pe unde rulează 
filmul meu. Stau cîte zece minute 
aici, zece minute dincolo și iau tem- 
peratura filmului. Publicul este pen- 
tru mine un profesor. Singurul, lar 
singura publicitate cu adevărat sem- 
nificativă este cea orală, cea care se 
face din gură în gură. 


Să crezi în ceea ce faci 


Îmi place să fac film numai despre 
ceea ce iubesc profund sau detest 
profund. Cu încetul mi-am dat seama 
că exhibiţiile tehnice și ale camerei 
nu sînt esențiale, ceea ce interesează 
sînt povestea, conținutul, dirijarea 
actorilor și o anume rigoare în felul 
de a filma. Cu cît fac mai multe filme, 
cu atît îmi este mai greu să merg mai 
departe. Pentru mine, un film bun 
rămîne însă, în primul rînd, un film 
care nu te plictisește, și în care 
crezi sincer, 


ceilalți colegi de breaslă. Aurel 
Costescu-Duca încerca — alături de 
Gheorghe Folescu — să imprime cîn- 
tărețului de operă virtuțile artis- 
tului complex al veacului XX, în 
care vocea excepţională nu mai pu- 
tea să convingă singură pe auditorii 
din sală veniți să urmărească întreaga 
acţiune dramatică. De altfel studiul 
îndelungat al actoriei și chiar pasa- 
gera experienţă a filmului (ce i-a 
îngăduit multă vreme să-și auto- 
controleze eroul și să mediteze 
asupra sintezei dintre teatru și 
muzică) l-au condus pe Aurel Cos- 
tescu-Duca la întocmirea unei me- 
tode pedagogice (aplicată timp de 
opt ani la Conservatorul Astra 
din București) ce l-au impus printre * 
cei mai avizaţi dascăli români. Ar fi 
suficient să arătăm că din „școala“ 
lui Aurel Costescu-Duca s-au ridicat 
pleiada başi-baritonilor N. Fiorei, 
Octav Enigărescu, D. Ohanesian, 
N. Herlea, L. Konya, E. Rotundu și 
a tenorilor C. Stavru, Tr. Uilecan, 
|, Stoian etc., etc. A murit în Bu- 
curești (9 august 1955) în plină 
activitate didactică 

Cum din toată activitatea, acestui 
remarcabil cîntăreț nu ni s-a păstrat 
nici o înregistrare pe «disc, filmul 
„Lya“ constituie unică sursă de 
documentare asupra interpretului 
Aurel * Costescu-Duca. Ar merita 
o cercetare muzicologică atentă fil- 
mul mut și sonor românesc dinain- 
tea celui de-a! doilea război mondial, 
fiindcă pelicula de odinioară a de- 
venit un izvor de documentare 
indispensabil pentru istoria muzicii 
noastre. 


Viorel COSMA 


FESTIVALURI 


Teheran 


Sub semnul 


iedului înaripat 


iranul, leagăn străvechi al celor 

mai splendide şi rafinate manifestări 

ale artei, a ţinut să onoreze anul 

acesta pe cea mai nouă şi complexă 

dintre ele, printr-o festivitate com- 

petitivă al cărei fast constituie pe 
acele meleaguri o legendară tradiţie. Şi astfel, pri- 
mul Festival internațional al filmului din Teheran 
şi-a făcut, între 16 şi 26 aprile, strălucitu! debut 
în lumea cinematografului. 

Un festival în plus, vor fi spus 
unul care a adus şi ceva „în pl 
geografică a Iranului, aflat aproximativ a jumă- 
tatea distanței dintre Tokio şi Gibraltar, îl ṣi- 
tuează la confluența tuturor curentelor, modelor 
şi tendinţelor estului și vestului îndepărtat, 
care se contopesc aici într-un ciudat şi fascinant 
amalgam, festivalul de la Teheran a fost mai mult 
decît o întilnire euro-asiatică, mai mult decit o 
punte spre tinăra cinematografie a ţărilor în 
curs de dezvoltare: a fost o competiție largă, 

eschisă producţiilor cinematografice din lumea 
întreagă, care, „încurajind umanismul în 
filmului, urmăresc să creeze o mai bună înţelege 
între popoare“ — cum stipulează regulamentul ei. 

peea aceasta de umanism a fost dintotdeauna 
constanta majoră a artei milenare iraniene, prin 
care străbate, difuz, slova de aur a celui „ce din 
vechi se pomenește, Dariu al lui Istaspe“: „Sint 
un om ce iubeşte virtutea și urăște nedreptatea 
şi tirania... Doresc ca cel puternic să nu oprime 
pe cel slab... Dumnezeu nu a creat pămintul 
pentru neorinduială, ci pentru pace, prosperitate 
şi bună guvernare"... Secole la rind umanismul a 
dominat eposul persan așa cum în astă primăvară 
a dominat şi co: fi ă din capitala Iranului. 

Desfășurat iedului înaripat —gra- 
țioasă vietate mi esprinsă din. frizele 
de la Persepolis, und tul ei aerian a încremenit 
în piatră acum 2500 de ani-— Festivalul a întîmpinat 
cu o generoasă ospitalitate un mare număr de 
personalități din lumea filmului și a business-u- 
lgi cinemațoarafic, cărora le-a rit 
prilej de contacte profesionale, întodeau 
tuoase şi cu atît mai binevenite atunci 
loc într-un decor din povestirile Şeherazad 


inii. Da, dar 
Deși poziţia 


Învingătorii Lear — Kozînţev 


A tă primă ediţie a Festivalului-din Teheran 
nu s-a putut bucura însă, cum ar fi meritat, de 
prezenţa principalelor realizări ale producției 


48 


La jumătatea distantei 


Tokio-Gilbraltar, 
la Teheran, 

un nou festival - 

cinematografic 


mondiale, datorită faptului că se afla, c 
preajma a trei întîlniri filmice dintre 
importante: Cannes, San Sebastian şi Cork, 
care pricină, juriul a fost pus în situația de a judeca 
o listă neomogenă incluzind producții mai vechi 
sau care mai figuraseră și în alte palmaresuri 
(cum a fost cazul filmului american lute“, a 
cărui protagonistă, Jage Fonda, obținuse nu de mult 
Oscar-ul pentru 1 mai bună interpretare), 

Prezidat de distinsul critic iranian, Abdoimajid 
Majidi (care deţine şi funcţia de ministru al 
muncii şi afacerilor sociale), juriul a reunit cîțiva 
cunoscuți regizori de film: Abuyusser (RAU), 
Ciuhrai (URSS), Dickinson ( 
(Ungaria), Lattuada (Italia), 
alături de Directorul Cine 
les Gomes, de Directoarea Cons 


ului Cinemateci- 
lor Japoneze, Kashiko Kawakita și Directorul 


Festivalului din ChicagoMichael Kutz 

Acordind Marele Premiu filmului ) 
„Regele Lear”, jurații au ţinut să onoreze urtima 
dintre capodoperele sh ariene ale lui Gri- 
gori Kozinţev, ale cărei tuți au fost apre 
de spectatorii noștri atit în sălile de c 
şi la televizor. Pentru același film, unde s-a ren 
în rolul titular, actorul luri larvet a fost re 
pensat cu premiul cele; mai bune interpr 
masculine, în timp ce celebra fiică a celebru 
Henri Fonda a primit pentru a doua oară răsplata 
celei mai bune interpretări feminine pentru 
rolul ei din „Klute“ — un interesat film polițist 
cu investigaţii polițiste și pshihanalit 
Atribuind Premiul celei mai bune 


ced i oprită — lăsaţi-o baltă", juriul a 
ținut să-și marcheze preferința pentru o operă 
cu adi implicaţii sociale şi politice, care prin 
intermediul unor imagini pregnante arată marasmul 
unei întregi generaţii și urmele lăsate în conști- 
ința oamenilor de ultimul război mondia! 
Premiul. special al juriului a rever nărului 
realizator iranian Bahram Baizai, al cărui film, 
„Burnița' o- emoţionantă poveste de dragoste 
inspirată din viaţa unui modest învățător de țară 
a fost considerat de fgarte mulți critici drept 
ce! mai bun film al festivalului. 
La categoria filmelor de scurt metraj, premiul 
calitate, precum şi premiul special al juriului 
au revehit=regizorului indian Surendar Chaud- 
hary, pentru „Vilaap” şi, respectiv, elveţianului 
Jack Pinoteau pentru încîntătorul său! „Iran“, 


„Marea trecere“ românească 


Potrivit unei clauze înscrise în regulament, 
nu s-au decernat premii ex-aequo, în schimb au 
fost acordate trei diplome de onoare filme! 
„Epilog” de Bill Pettigrew (Canada), „Călătorie 
în Camardia” de Lucien Clergue (Franța) și 
„Faustine şi frumoasa vară” de Nina Companeez 
(Franţa). O a patra diplomă a recompensat pe 
regizorul kuweitan Khalid Siddik, în vîrstă de 26 
de ani, pentru primul său film „Nemiloasa mare", 
care este şi primul realizat vreodată în Kuweit. 
Înfățişind un episod zguduitor din viața pescarilor 
de pe malurile gâlfului Persic, în imagini pline de 
originalitate şi prospeţime, Khalid Siddik și-a 
afirmat talențul robust care fl situează de la 
început printre regizorii fruntași ai tinerei gene- 
rații, 

Două menţiuni speciale ale juriului au răsplătit 
jocul - inteligent şi -sensibil al actorului iranian 
Parviz Fanizadeh (pentru rolul din „Burnița“) 
şi cel al fermecătoarei actrițe egiptene, Faten 
Hammama („Iubire și poziție“). 

Ca la orice festival important — și cel de la 
Teheran s-a 'situat de la primă sa ediție printre 
primele şase din lume — Comitetul Internaţional 
pentru Difuzarea Artelor și Literaturii prin 
Cinema (CIDALC) și-a marcat cu autoritate 
prezența. În lipsa secretarului său general, româno- 
francezul Nicolas Pilat, CIDALC-ul a desemnat un 
juriu compus din personalităţi ale lumii. cinema- 
tografice internaționale: Hushang Hassami (Iran), 
Zubeida Sarvet (Egipt). M. Morisson (Australia), 
Corneliu Leu (România) -şi Devendra Kumar 
(india) — acesta din urmă fiind și președintele 
juriului, Prezent pentru a doua oară pe continentul 
asiatic, CIDALC-ul s-a afirmat la Teheran confir- 
mind două alegeri ale juriului „mare“, prin de- 
cernarea Premiului | lui Grigori Kozînţev, pentru 
„Regele Lear”, și Premiul al II-lea lui Bahram Ba- 
izai, pentru „Burniţa”. În ce privește premiul al 
Hi-lea, el a fost atribuit scurt metrajului românese- 
„Marea trecere“ de Mirel Ilieșiu, apreciat pentru 
inalele sale variații pe o temă folclorică. 

Fără să se fi bucurat de vreo distincție specială 

nu orice film bun este premiat într-un festival 

„Pădurea pierdută” a lui Andrei Blaier a re- 
purtat un-pinemeritat succes, atît în rîndurile 
publicului Cit și în cele ale confraților şi criticilor, 
care au apreciat subtilitatea şi inteligența scrii- 
torii filmice, 


Priveşte sămiînța aceasta... 


Lipsa de spațiu nu ne îngăduie să vorbim despre 
luitorul.film in al americanului William Fri- 
edkin, „Filiera deținătorul a patru 
OSCAR-uri, pentru „film“, „scenariu“, „regie“ 
şi „rolul culin" — ce ar merita el singur un 
nici despre pasionanta „Retros- 
Pasolini“, care a adus pe ecranul cinema 
Shahre-Ghesseh cele uhsprezece filme 


de marele regizor italian în -ultimul 


a 


deceniu, a „Acatone" (19 la „ll Dec 
(1971). 

Faptul că împără Farah a onorat cu gra- 
țioasa prezenţă tivitatea de inaugurare în 


În palmares: Marea Trecere 
a lui Mirel Iliesiv 


somptuoasa sală Rudaki (unde de altfel au avut loc 
proiecţiile filmelor aflate în competiție) şi că tot ea 
a fost aceea care, cu cel mai încîntător suris din lume, 
a înminat laureaţilor premiile în cadrul recepției finale, 


Marea interpretă: 
Jane Fonda 


a fost încă o dovadă a atenției deosebite de care s-a 
bucurat festivalul din partea gazdelor. 

Confirmind nobila intenţie a organizatorilor, Pri- 
mul Festival al filmului din Teheran s-a incheiat 
într-o atmosferă de cordialitate şi înțelegere reci- 
procă, dincolo de graiuri și concepții artistice. A 
fost un frumos început pentru care par să fi fost 
scrise aceste rinduri ale unui poet persan: «Priveşte 
sămința aceasta purtată de vint şi gindește-te că în 
cițiva ani ea va fi poate un copac înalt. Alah îi va 
fi răsplătit strădania» 


Anda BOLDUR 


Veneţia 


festival 
internațional 
al 
filmului 
etnografic 


şi 


sociologic 


Veneţia lumii 


lată denumirea pe care CIFES (Co- 

mitetul Internațional al Filmului 

Etnografic și Sociologic) a înscris-o 

pe frontispiciul primului Festival 

Internațional al filmului etnografic 
şi sociologic care a avut loc în primăvara acestui 
an în faimosul oraş lagunar. 

Propunindu-și de la bun început, crearea 
unor legături permanente între ştiinţele umane 
pe de o parte și arta cinematografică pe de altă 
parte, fie din punctul de vedere al dezvoltării 
ştiinţifice, fie din punctul de vedere al expansiunii 
artei imaginii, CIFES-ul s-a constituit într-o 
federație de organisme naționale, care urmăresc 
realizarea unor obiective ca: 

— inventarierea tuturor filmelor de interes 
etnografic și sociologic existente, 

— producerea de filme etnografice și socio- 
logice, 

— difuzarea filmelor etnografice și sociologice 
de bună calitate. 

Totodată a lansat acest prim festival nu numai 
pentru a arăta că acest gen de filme este o adevă- 
rată oglindă a umanității, ci şi pentru a facilita 
analiza teoretică și tehnică a tuturor proble- 
melor puse de cinematograf în contactul său cu 
ştiinţele umane. 

Zecile de filme, provenind din numeroase 
țări ale lumii (minus România!) au fost urmărite 
cu multă atenţie atit de cei interesaţi profesional, 
cît și de caldul public venețian, care participind 
activ la discuțiile nocturne, post-proiecţii, dornic 
să cunoască lumea şi oamenii, a încurajat profesio- 
niştii genului în cercetări și manifestări similare 
în viitor. 

Dintre filmele prezentate au trezit un real 
interes, filmul congolez — «Babinga în căutarea 
libertății» — (un trib care se trezește din starea 
sa de semisclavagism și aspiră la o condiție 
socială consonantă cu a poporului întreg din 
care face parte), — «Gunabibi» — (cultul arbori- 
gen al fertilității ) şi filmul regizorului brazilian 


Paolo Gil Soares («Mina omului») care cu 
simplitate și compasiune descrie condiția dure- 
roasă şi socialmente depresivă a muncitorilor 
din pielărie în satele braziliene. 

Cam atit. Restul, numai bune intenții și spe- 
ranțe de viitor! 


* 


Paralel cu amintita manifestare CIFES, Veneţia, 
capitală tradițională a artei cinematografice, și-a 
deschis porţile şi pentru cel de al 23-lea Festival 
internațional al filmului pentru copii. 

Conceput ca o manifestare culturală, destinată 
copiilor, Festivalul, chiar dacă nu a beneficiat de 
pelicule inspirate (citeva excepții doar — Italia, 
Iranul, Polonia), s-a bucurat totuși de succes, 
dacă mă gindesc la afluența de copii care a inundat 
sălile de proiecție în speranța că poate filmul «x» 
să le placă. (Nu rare au fost ocaziile însă în care 
copiii să nu iasă din sală sau sa nu fluiere în stil 
local!) Cind zic succes totuşi, am în minte și 
ideea că afluența de acolo și de aici la filmele de 
gen este un imperativ, că filmul pentru copii 
are dreptul la o existență privilegiată, şi mă bucur 
pentru succesul regizoarei noastre de la «Anima- 
film», Angela Buzilă, care a obținut premiul 
Ramura de aur al Centrului Italian al Filmului 
pentru copii, pentru pelicula sa «Frunza și 
pasărea». Regret totodată, după cum au regretat 
și alți cineaști prezenți acolo, că Elisabeta Bostan 
n-a participat cu o creație personală, pentru că 
s-ar fi bucurat cu siguranță de un imens succes. 

La masa rotundă cu tema «Sensibilizarea 
copiilor prin mijloacele moderne de informare — 
în special cinematograful», s-a pledat pentru 
întărirea Centrelor Naţionale aie filmelor pentru 
copii, în vederea infiuențării producției şi difuzării 
filmelor pentru această categorie de spectatori 
pentru introducerea filmului TV în școli ca 
obiect de studiu pentru formarea sănătoasă a 
generaţiilor viitoare. 

Geo SAIZESCU 


mari 
actori 


« E prea urit»! 

«Nu e fotogenic!» 

«Nu e potrivit pentru film!» 

— au protestat șefii studioului Fox, cind 
John Ford l-a ales să debuteze în filmul 
său «Pe rîu, în sus». 

Cu prea multe cute pe obraz pentru cei 
30 de ani, cu un copil surdo-mut în brațe 
şi cu o valiză grea de pietroasă încrince- 
nare și de umor irlandez, Spencer Tracy a 
pornit spre Hollywood, spre vest, ca altă- 
dată străbunii săi pionieri, să conteste 
oracolele. 

«E cel mai bun actor al nostru» va re- 
cunoaște peste un an, Fox. 

Tracy a învins: actorul de teatru de 
turnee care juca salahoreşte în fiecare 
săptămînă un spectacol nou, care simul- 
tan învăţa o piesă, uita o piesă, repeta o 
piesă și interpreta o piesă — a fost încoro- 
nat de Hollywood drept «actorul actorilor». 


lar uritul roșcovan și pistruiat, rătăcit 
printre don-juan-ii svelți şi cu gropițe, ca 
Clark Gable şi Cary Grant, a fost ales de 
Liga femeilor americane drept «bărbatul 


care emoționează cel mai puternic femeile». 


Poate pentru că spectatorul se recunoaște 
în acest băiat de treabă modest, fără 
gesturi grandilocvente. Tracy pune în 
gestul cu care-şi lipește guma de meste- 
cat pe coada avicnului de încercare mai 
multă emoție decit ar spune cuvintele 
cele mai patetice. Tracy ştie să mestece 
un chewingum indulgent, înțelegător, mu- 
calit sau chinuit de dragoste. Băiatul bun 
din umbra eroului capătă din schițe de 
gesturi, din frinturi de străluciri mai mult 
ghicite sub'Șleoapele lăsate, dimensiunea 
adevăratului erou: al bărbatului stăpin 
pe sine, nobil și credincios principiilor 
sale. 


«Există doar o Garbo 
şi doar un Tracy. 


Mulţi mă imită pe mine şi pe alții. 
Dar nimeni nu-l poate imita pe Tracy. 


Omul din flăcări 


Primele roluri pe care i le-a oferit filmul 
au fost negative; pentru că, nu-i așa, ca- 
noanele spuneau că cei uriți sint răi şi cei 
frumoși sînt buni, Tracy, ca și Bogart, ca și 
Edward G. Robinson — a devenit unul 
din gangsterii ecranului. Dar figura lui 
comună, din lut obişnuit, e încărcată de 
umanitate, ca pămîntul de sevă. De aceea 
Fritz Lang, proaspăt fugit din Germania 
hitleristă, l-a ales personajul primului său 
film american. «Fury» este un film profe- 
tic — o meditație și un prim proces al 
fascismului, pe atunci în faşă. Confundînd 
un pașnic călător cu un kidnaper, cetă- 
țenii cumsecade ai unui orășel liniștit, se 
transformă într-un monstru colectiv care 
nu judecă, dar dă sentințe: ei îl linșează, 


JAMES CAGNEY 


SPENCER TRACY 


arzindu-l de viu. Tracy — victima nevino- 
vată, face sub ochii noștri turul absolut al 
sentimentelor omenești, de la zero la 
360 de grade, de la polul pozitiv, la polul 
negativ. Muncitorul cumsecade, cu prin- 
cipii solide, strălucitor de iubire (se ducea 
să se însoare) privește uimit, neliniștit, 
îngrijorat, îngrozit, sperind și disperat de 
după gratiile închigibasediate. Pe chipul 
încadrat de flăc vedem topindu-se, 
unul cîte unul, principiile lui de viaţă, ve- 
dem moartea cea mai ingrozitoare — cea a 
sufletului. Crezut de toți decedat, el a 
scăpat, dar e o torță de furie. De la echili- 
brul senin, Tracy a trecut la frenezia urii, la 
pregătirea sadică a morții celor 22 de 
oameni implicaţi în uciderea sa. Nu i-a 
fost străin nimic din ce-i omenesc și nec- 
menesc. După o criză violentă, izbutește 
totuși să se smulgă din furia crimei — mai 
lucid, mai călit, fără naivități, «Fury» a 


« Mulţumesc marelui bătrin» 


FILMOGRAFIE 


1930 

6 zile la rind, John Ford l-a văzut într-un 
spectacol de teatru. «Era pur şi simplu 
desăvirşit». A șaptea zi îl invită să joace în 
tilmut «Pe riu,in sus», alături de Humphrey 
Bogart 


50 


1931 

«Băiatul rău» al ecranului alături de «fata 
rea cu părul platinat» — Jean Harlow — în 
«Goldie» 


1932 

Pentru prima și ultima oară alături de Bette 
Davis într-o puternică dramă din lumea 
interlopă: «20000 de ani la Sing-Sing» 


1934 

Nimeni, nici chiar Tracy nu se putea întrece 
cu marea favorită a publicului, Shirley 
Temple («Acum, o să spun totul») 


Ecourile marii crize sint vii și în «infernul lui 
Dante». Una din ispitele «infernului» — 
Rita Casino, viitoarea Rita Hayworth 


1936 

Un film clasic al istoriei cinematografului 
turnat de Fritz Lang în patru săptămini: 
«Legea mulțimii» (care, la insistențele lui 


Tracy, îşi va schimba numele în «Fury»). 


1937 
Tracy se grimează — unica dată în cariera 
lui — pentru rolul pescarului portughez 


din «Căpitanii curajoși». Rolul îi aduce 
«Oscarul» 


1938 

Tracy e consacrat «star». Al doilea Oscar 
consecutiv (primul caz în istoria Hollywood- 
ului) îl obține cu «Orașul băieţilor». Louis 
B. Mayer spune că «e cel mai bun film 
turnat la M.G.M.» 


«Pasajul de la Nord-Vest» — prima super 
producție — un film bărbătesc din istoria 
nordului sălbatic. Regizor: King Vidor 


1941 

«Eram grozav de emoţionată să joc cu 
Tracy în «Dr. Jeckyll şi Mr. Hyde»,mărturi- 
sește Ingrid Bergman. Tracy nu e numai un 
mare actor, dar și un coleg excepțional! 


rbo 
cy. 
tii. 
cy. 


NEY 


joc cu 
„mărturi- 
tumai un 
paal! 


insemnat marea lovitură din cariera lui 
Tracy şi primul din nobilele procese care 
vor jalona creația sa. 


Cel mai al dracului de bun 


Marele tragedian care zguduie conștiin- 
tele este şi un fermecător actor de comedie: 
o sclipire malițioasă, ștrengărească de 
puşti împielițat va fulgera totdeauna în pri- 
virea albastră. Chiar cînd părul lui dintr-un 
roşu strălucitor va deveni de un alb străluci 
tor. «Coasta lui Adam» este tot un proces 
dar pus în ecuație de comedie între soțul 
acuzator și soția (Katharine Hepburn), 
avocata inculpatului. Stilul ofensiv, flam- 
boaiant, năzdrăvan al lui Hepburn își 
găsea contraponderea în calmul, forța, 
echilibrul bărbătesc, în jocul fără artificii 
vizibile al lui Tracy. Lumea a înţeles înfio- 
rată că Tracy-Hepburn reprezintă «pere- 
chea ideală» nu numai în filme ci și în 
viață. Personalitățile lor erau orchestrate 
atit de perfect, încît jucînd cu ei, partenerii 
îi considerau drept o singură persoană. 

Tracy se va dedica personajelor pozi- 
tive și, dumnezeule, o știm cu toții ce 
greu e să fii un personaj pozitiv! Umorul 

şi durerea cutelor pe care nu le-a grimat 
niciodată au ferit eroii săi de falsitatea 
măștilor angelice, de plictisul măștilor 
solemne! Nu degeaba i se spunea: «Tracy, 
ești cel mai al dracului de bun actori», 


Un bătrîn atit de simplu 


Timpul a trecut. Valuri noi au irigat cine- 
matogratul. Valurile vechi s-au retras în 
glorie și mai ales în uitare. Tracy a rămas. 
Ca un stejar, cum îi spunea Katharine 
Hepburn. Ca un munte cu creștetul încu- 


nunat cu zăpezi, în care se zbuciumă lava 
şi sarea pămîntului. 

Ecranizarea unui alt eveniment real, 
petrecut la începutul secolului, a pus baza 
unei colaborări care a uimit critica, între 
venerabilul superstar şi cel mai contesta- 
tar regizor al noului val hollywoodian, 
Stanley Kramer. În «Procesul maimuţelor», 
fosta victimă din «Fury» devine avocatul 
care salvează o nouă victimă a obscuran- 
tismului, un profesor de biologie arestat 
pentru că a predat copiilor teoria lui Dar- 
win. El nu-l are ca adversar doar pe avo- 
catul acuzator (Fredric March) ci întreaga 
populație ignorantă şi amenințătoare, ca- 
re, în sunetul fanfarelor şi al cîntecelor 
mistice, dă foc unor păpuși ce-i reprezintă 
pe profesor şi pe avocat — așa cum 
altădată, în «Fury», au dat foc prizonie- 
rului din închisoare. Tracy avocatul, un 
bătrin atit de simplu după vorbă, după 
port, îşi suflecă minecile și firesc, ca cei 
ce se ridică să-și apere convingerile, se 
pregătește de lupta cea grea din sala 
tribunalului. Kramer a avut inteligența 
să-i opună un adversar de mare clasă: 
Fredric March. Niciodată victoriile lui Tra- 
cy nu sint facile și nu întotdeauna învinge, 
ca in «Bătrinul și marea», imnul tăcut adus 
luptei bărbătești invinsului victorios. 

Leonard Bernstein spune că muzica e 
mișcarea sentimentelor. Într-o necurmată 
unduire, ridurile, privirile, fiecare din cei 
600 de mușchi ai corpului său chinuit de 
luptă cîntă Imnul Omului. Cuvintele lui 
Hemingway — ca şi versurile lui Schiller 
la Simfonia a IX-a, aduc vibrația carnală a 
vocii omenești. Simfonia Bătrinului n-are 
tobe și alămuri, sau mai bine zis alămurile 
sale sună discret — au pusă surdina, 
ca în muzica modernă. lar vocea lui șop- 
tită și răgușită are o ciudată nobleţe și 
frumusețea; a Firescului. 


Înțeleptul tinerilor 


«Uritul» pe care Fox nu voise să-l angajeze 
devine, cu cit trece timpul, mai frumos 
Doar el și Hepburn au putut întringe legile 
firii: ei au transformat decrepitudinea în 
forță și degradarea fizică în împlinire. 
Frumuseţea fundamentală a personajelor 
a înnobilat chipul lui Tracy. Filmele lui 
sint mari succese de box-office. Lumea se 
înghesuie să-l vadă și, lucru foarte curios, 
tinerii, în special tinerii, stau la cozi ca să 
asculte discursurile Bătrinului, cele mai 
lungi discursuri din istoria cinematogra- 
fului. Poate pentru că, în ciuda faptului că 
personajul interpretat de el înțelege tot 
nu și-a tras corabia la țărmul scepticismu- 
lui, cum spunea Kant, şi e intransigent 
cum numai tinerii pot fi. Poate pentru că 
Bătrinul nu vrea să dea lecții, să facă 
morală, înțeleptul nu ia morga atotștiuto- 
rului. În rolul ingrat al judecătorului din 
«Procesul de la Nürnberg», Tracy tace — 
ascultă și tace — tace și ascultă, una, 
două, trei ore în șir, mim de o subtilitate 
desăvirșită. Cine poate ca el să fie atent 
la ce spun alții ca să socoată ce e rău şi 
ceebine, ca să ajungă în inima adevărului? 
Şi, deși știe că sentinţa lui va fi în curind 
abolită de politicieni, judecătorul nu re- 
nunţă la actul de dreptate. Apoi pleacă, 
modest și singur, aşa cum a venit. Cu 
silueta greoaie, cu paşii grei, cu fruntea 
grea de ginduri. 


Divina și umanul 


A plecat de tot dintre noi, două săptă- 
mini după ce a terminat filmul antirasist 
«Ghici cine vine la cină?» Fusese atit de 


bolnav, încit compania de asigurări refu- 
zase încheierea contractului, dar Tracy 
le-a făcut ultima din celebrele lui farse, 
reușind turul de forță actoricesc: să lase 
imaginea vigorii. În camera lui de ascet din 
casa de pe colină, s-a stins discret, aşa 
cum a trăit, deasupra Hollywoodului,tirgul 
aurit al birfelor, care a respectat doar viața 
personală a doi »ameni: Garbo și Tracy. 
La jumătatea secolului, un mare referen- 
dum a desemnat pe cei mai mari actori ai 
cinematografului: pentru filmul mut — 
Chaplin, pentru filmul mut și sonor — 
Garbo, pentru filmul sonor — Tracy. Şi 
dacă Garbo e Divina, Tracy e Umanul. 
Legenda a topit într-o singură statuie pe 
actor și pe eroul din filme. Desigur că 
realitatea nu e chiar așa. În tinerețe a fost 
actorul-problemă al Hollywood-ului. Era 
nervos, nerăbdător și caustic. Unui gaze- 
tar care l-a întrebat de ce joacă în «Proce- 
sul de la Nürnberg» i-a răspuns sarcastic: 
«Pentru bani, bineînțeles!». Dar acelaşi 
Tracy care detestă solemnitățile a accep- 
tat pentru prima oară în viaţa lui să ia 
parte la o conferință de presă: era după 
premiera «Procesului...», la Berlin. Era 
singur, ceilalți actori au preferat să evite 
întrebările penibile ale ziariştilor. El le-a 
ascultat și a răspuns încet și rar: «Am 
crezut în fiecare cuvint pe care l-am 
pronunțat în film». 

În filmul lui Kramer, acuzatul i se adre- 
sează bătrinului judecător: «Aţi cîştigat 
stima unui om pe care l-ați condamnat». 

Primind Oscar-ul pentru cea mai bună 
interpretare din «Procesul de la Nürnberg» 
Maximilian Schell a spus emoționat: «Cel 
mai mult îi mulțumesc Marelui Bătrin!» 


-r 


Maria ALDEA 


1942 

Anul întilnirii «perechii ideale» a cinemato- 
grafului american în «Femeia anului»: 

— «Sper că prezența mea în film nu o să-ți 
răpească toți lan-ii, domnule Tracy» 
— «Nu-ţi face griji cu mine, domnişoară 
Hepburn. Orașul băieţilor şi-a luat angaja- 
mentul să vadă toate filmele mele» 


1944 

«A şaptea cruce». «Superstarul» Hollywo- 
odului într-un film grav contemporan — 
omul în luptă cu mașina de distrugere 
fascistă. 


1949 

«Coasta lui Adam» a fost apreciată la pre- 
mieră «cea mai savuroasă comedie din 
ultimii zece ani»; azi e cotată drept «come- 
dia clasică americană» 


1950 
«Tatăl miresei» — tatăl celei mai frumoase 
mirese a ecranului — Liz Taylor, într-o 


comedie socială semnată de Vincente Min- 
nelli. 


«Bătrinul şi marea» a devenit opera vieții 
mele» — a spus Tracy. Filmul a fost criticat, 
dar a fost apreciat jocul marelui actor pre- 
zent în fiecare scenă, cel mai adesea singur, 
fără să scoată o vorbă. Tracy e propus pen- 
tru Oscar. 


1960 

«Procesul maimuţelor»,o întrecere între cei 
doi mari ași: Tracy — Fredric March. Din 
nou candidează la Oscar. 


1961 

«Procesul de la Nürnberg» are cel mai bun 
scenariu pe care l-am citit vreodată, a 
spus Tracy. lar filmul, e cel mai bun din 
cariera mea». 


1963 

A acceptat să joace “într-o «Lume ne- 
bună, nebună. nebună» înainte de a citi 
scenariul, «pentru că e un film de Stanley 
Kramer și Kramer iubește cinematograful, 
nu e minat de pofta de ciştig, ci de dorința 
de a face filme bune». 


1964 

Ultimul film, antirasistul «Ghici cine vine 
la cină ?».Pină în ultima clipă impreună cu 
Hepburn, pină în ultima clipă, în mijlocul 
celor mai acute probleme contemporane. 


51 


Filmul e o lume, 
iar lumea e un film 


Un bulgar în Japonia 


Autorul unor lung-metraje apreciate 
ca «Hoţul de piersici» sau «Îngerii 
negri », regizorul Valo Radev, a rămas 
fidel preocupărilor psiho-sociologice 
din filmele sale de ficțiune, dar a abor- 
dat un “it aen cinematografic. Docu- 
mentarul «Rădacinile soarelui-răsare» 
de Radev este un reportaj despre 
Japonia, dar mai ales meditaţia unui 
bulgar despre japonezi. 


Memoriile Mareșalului Tito la TV 


În lugoslavia a fost turnat un serial 
în 9 episoade de cite o oră, intitulat 
«Din memoriile lui Tito». Serialul are 
la bază memoriile președintelui Re- 
publicii Socialiste Federative lugosla- 
via şi relatează evenimentele majore 
din viața acestuia. Regia o semnează 
Veljko Bulajić, realizatorul «Bătăliei 
de pe Neretva». Produse de radiotele- 
viziunea din Zagreb și de studiourile 
«Jadran Film», «Memoriile» au fost 
achiziționate de producătorul Carlo 
Ponti care intenționează să le distri- 
buie tuturor centrelor importante de 
televiziune din întreaga lume. 


14 minute despre George Sand 


Michèle Rosier este realizatoare de 
modele pentru toate pungile (adică 
pentru femeile modeste, care poartă 
modele modeste, ceea ce francezii 


realizeze un film. Despre George Sand. 
Titlul: «Care George ?» interpretă: 
Anne Wiazemski (vedeta filmului lui 
Bresson, «La întimplare, Balthazar»). 
Dar Michèle Rosier nu şi-a terminat 
filmul; n-a turnat decit 14 minute, atit 
cît a ținut-o punga să se autofinanțeze, 
vinzindu-și tot ce poseda, deoarece 
Centrul cinematografic i-a refuzat orice 
fel de avans. 


O selecţie franceză la Moscova 


La Moscova, la cinematogratele 
«Rossia» și «Mir au fost prezentate re- 
cent, în cadrul unei Săptămini a filmu- 
lui francez, lung-metrajele «Nebunia 
măririlor», «Fata bătrină», «Genunchiul 
lui Claire», «Distratul», «Armata um- 
brelora, «Văduva Couderc». «Să moa- 
ră bestial», «Benjamin», precum și o 
serie de scurt-metraje. Au fost de 
față la prezentare: Michele Morgan, 
Gérard Oury şi Jean-Pierre Cassel. 


Un documentar despre Charlot 


Chaplin s-a reîntors acasă, în Elve- 
tia, după evenimentele ediției Oscar '72. 
Aici şi-a reluat viața obişnuită, şi-a 
regăsit liniştea. Era însă imposibil ca 
viiva stirnită de prezența lui în Statele 
Unite să se potolească aşa de repede. 
Producătorul independent, Bert Sch- 


neider, în asociație cu casa distribui- 
toare de filme Rothman, care deține 
monopolul distribuirii tuturor produc- 
țiilor lui Chaplin vizionate pe ecranele 
americane (Chaplin l-a poreclit pe 
Rothman «Mighty Ro» — adică «atot- 
puternicul Ro»), pregătește în momen- 
tul de față un film documentar despre 
viața marelui Charlot. 


O minisală la Berlin 


La parterul turnului televiziunii din 
Berlin a fost deschisă o minisală de 
cinematograf. Cea mai mică din Re- 
publica Democrată Germană: 100 de 
locuri. Ea este destinată, în exclusivi- 
tate, vizionării de către public a fil- 
melor documentare şi a scurt-metra- 
jelor. 


Americanii vor să spele rușinea... 


America este îngrozită. Îi e frică de 
propriile ei filme, în care violenţa şi 
teroarea au devenit teme-şablon. Acum 
cîțiva ani, bătrinul John Ford era con- 
siderat depăşit. Sam Peckinpah îi dă- 
duse următoarea replică: «În filmele 
dvs. moartea unui cow-boy ţine vreo 
20 de minute; la mine, în răstimpul 
ăsta sînt spintecate vreo 20 de gitlejuri 
în groplan...» În momentul de faţă, 
o serie de regizori ca Peter Bogdano- 
vich, Jerry Lewis, Ken Russell şi chiar 
Sergio Leone (specialistul în wester- 
nuri-spaghetti, care s-a integrat în 
sistemul hollywoodian) sint îngroziţi 
de violența care s-a extins şi a invadat 
ecranele. Ei s-au hotărit să evite sce- 
nele de teroare gratuită, să realizeze 
filme fără exces de violenţă (excese pe 
care unii regizori chiar le justifică, 
ipocrit, în numele Vietnamului sau al 
rasismului). Pină şi Peckinpah și-a 
dat seama că a mers prea departe. 
Că un film cum e «Ciinii de paie» pre- 
dică autodistrugerea. lar autorul lui 
«Bonnie şi Clyde», Arthur Penn, a 
încercat aceleași sentimente cind a 
realizat un western pro-indian ca «Mi- 
cul om mare». El a declarat: «Nu mai 
putem să ne prefacem că nu dăm im- 
portanță felului cum s-au comportat 
strămoşii noștri, atit pe plan naţional 
cît şi internațional. Din cauza lor avem 
pete pe conştiinţă. Spre a ne spăla de 
rușine, trebuie sa alungăm diavolul 
din noi cu perfuzii de hemoglobină. 
Violenţa urlă încă în noi şi ne trădează 
adevărata stare de spirit. Sintem niște 
cineaşti vinovaţi. E momentul să ne 
spălăm ruşinea». 


Coproducţii 1972 în URSS 


În 1972 studioul Mosfilm realizează 
în coporoaucție cu Compania italiană 
Dino de Laurentiis «Un italian în Ru- 
sia» și «John Reed; cu studioul 
Titogradfilm din Iugoslavia, «Muntele 
roşu»; cu studiourile Koliba și Barran- 
dov din Cehoslovacia, «Jan Nalepka» 
ȘI «Jucătorul»; cu Mongolkino din 
Mongolia, «Micul detaşament». 


Un film despre 
Nadejda Krupskaia 


Doi actori în două roluri istorice: 
Lenin și Krupskaia 


«lubire și libertate», acesta este 
titlul filmului la care lucrează acum 
regizorul Mark Donskoi; un film con- 
sacrat Nadejdei Krupskaia, soţia şi 
tovarășa de luptă a lui Lenin. 

În rolul lui Lenin apare Andrei Miah- 
kov (cunoscut la noi din «Fraţii Karama- 
zov», unde a interpretat rolul Alioșa), 
iar în rolul Nadejdei Krupskaia — 
Natașa Belohvostikova (tînăra actriță 
lansată de Serghei Gherasimov în fil- 
mul «La marginea lacului»), 


Gata cu 
bucătile de cretă 


Micile probleme majore 
ale tinerilor 


Printre filmele de succes ale regizo- 
rului Ludmil Kirkov, s-a numărat și 
«Regii Suediei». Prin atmosfera sa me- 
ditativ-liric-umoristică, filmul recent 
terminat de Kirkov, «Gata cu bucățile 
decretă», se apropie de «Regii Suediei». 
Titlul filmului exprimă şi atitudinea 
autorilor (scenarist, apreciatul scriitor 
bulgar Gheorghi Mişev) față de eroii 
lor, adolescenți în ultima clasă a unui 
liceu de provincie. Autorii nu vor 
să dramatizeze. Ei au intenția să înfă- 
ţișeze, pur şi simplu, probleme minore 
specifice adolescenței, tulburările ero- 
tice care-i frămîntă pe tineri şi demon- 
strează cu umor, cu spirit de observaţie, 
şi mai ales cu autenticitatea faptelor 
prinse pe viu, că nu e vorba de probleme 
majore, ci de fleacuri (în comparaţie 
cu problemele vieții adevărate, de care 
pe viitor acești tineri se vor izbi). 

rolul principal, un tînăr actor, aflat 
la al doilea film, Filip Trifonov. Parte- 
nere: Nevena Kokanova şi Elena Rai- 
nova. 


Doi cineaşti 
gurmanzi 


Claude Chabrol și Orson Welles sînt 
doi realizatori a căror valoare artistică 
e bine cunoscută; dar la fel de bine- 
cunoscută este, se pare, și predilecția 
amîndorura pentru plăcerile panta- 
gruelice. Întîlnindu-se la o masă de 
gurmanzi, ei au hotărit pe loc să tur- 
neze împreună un film despre viața lui 
Alexandre Dumas. 

Argumentul lui Chabrol (care va fi 
regizorul filmului): «Urmez exemplul 
lui Dumas. Sînt un mare admirator al lui, 
și el hotărise ca de la 40 de ani în sus 
să nu mai fie preocupat de siluetă; 
să poată minca fără grijă. Era plăcerea 
lui cea mai mare, după cum e și a mea...» 

Orson Welles (care va interpreta și 
rolul lui Dumas): «Mi-am dorit întot- 
deauna să încarnez acest prodigios 
personaj, acest îndrăgostit de viaţă. 
De altfel, am un mic scenariu demult 
pregătit...» 


= 
Chabrol şi Welles: 
«Filmul trece prin stomac...» 


Specialiștii care vor fi consultaţi pen- 
tru film, au fost invitați de cei doi 
cineaști la un banchet gastronomic 
cu mîncăruri după rețetele lui Dumas- 
Tatăl, 


NEI E ADIEDEN Sul RECE a A 
După 
zece ani 


Un strălucit tandem: 
Cardinale — Belmondo 


Exact acum zece ani, Claudia Cardi- 
nale şi Jean-Paul Belmondo au fost 
pentru prima oară parteneri. În «Car- 
touche». Ín primăvara aceasta s-au 
reîntîlnit la Nisa, unde Jose Giovanni 


Be 
Pine 
regi 
Sin». 
șează 
fiind, 
atent 
speci 
ei tre 
vede! 
că ti 
persc 
o re 
note: 
prilej 
din e 
o art 
în ace 


epocă 


cine! ama 


turnează «Ghinionistul». Un film de 
aventuri, cu Belmondo în rolul unui 
pușcăriaș care nutrește o mare dra- 
goste (pentru Cardinale) şi care are 
un prieten devotat (Michel Constantin). 


E PE EP ENE D ELNE 
Părintele 
aviaţiei 


Una din cele 1000 de fețe 
ale lui Smoktunovski 


In regia unuia din cei mai experi- 
mentaţi scenariști sovietici, Daniil Hra- 
brovițki, la Mosfilm se încheie ultimele 
filmări la «Îmblinzirea focului». Filmul 
tratează captivanta istorie a construirii 
avioanelor cu reacție şi apoi a rachetelor 
cosmice. 

În rolul părintelui aviației cu reacție 
sovietice, a celebrului om de știință 
K.E. Țiolkovski, apare actorul Inno- 
kenti Smoktunovski. 


Bette Davis: 


Madame Sin 
DESENE DE E SE Aa II 


Bette Davis se află pe platourile de la 
Pinewood unde lucrează cu tinărul 
regizor David Greene la filmul «Madame 
Sin». «Magnetismul pe care il dedan 
șează prezența Ei e evident Şi n 
fiindcă ar aștepta să i se acorde o 
atenție specială. Fiindcă emană un fluid 
special care nu se datorează carierei 
ei trecute de mare actriță sau de super- 
vedetă, ci prezenței ei actuale, faptului 
că timpul nu i-a știrbit nimic din 
personalitatea ei tulburătoare». Este 
o relatare din presa engleză, care 
notează și citeva păreri emise cu acest 
prilej de către Bette Davis. lată una 
din ele: «Filmul a fost de la început 
o artă majoră. Noi, care am lucrat 
în această artă în anii '30 — așa-numita 
epocă de aur a Hollywoodului — am 


) € 


SĂ 


eos. 


Bette Davis 
versiune recentă 


ştiut-o și pe atunci. Dar critica nu 
ştia. Nu-l lua în serios. Ştiţi de ce? 
Fiindcă spectatorul putea să intre într-o 
sală de cinema cind vroia, chiar și la 
mijlocul filmului. Nu ca la teatru, 
unde trebuia să ajungă înainte de 
începerea spectacolului. A fost cel mai 
prost lucru care putea să se întîimple 
cu filmul. N-ar fi trebuit să fie îngăduit. 
Dar, se spune că asta a contribuit 
la crearea obișnuinţei oamenilor de 
a frecventa sălile de cinema...» 


100 de personaje 
diferite 


Natalia Fateeva: 
talent și fumusete 


La virsta de 6 ani, în timpul războiu- 
lui, în refugiu, Natalia Fateeva se juca 
de-a teatrul. Visul ei de atunci (pe 
care l-a mărturisit acum doi ani cu 
prilejul unei vizite în redacția noastră), 
«să fie 100 de personaje diferite», s-a 
realizat pe deplin. N-o putem uita pe 
Fateeva în rolul Tinei Karamiș din 
«Bătălie in marş», după cum n-o putem 
uita nici în rolul din «Prietenul nostru 
comun» de Piriiev. Pe Fateeva am avut 
însă prilejul s-o vedem turnind şi pe 
platourile noastre: în «Cintecele mă- 
rii» de Francisc Munteanu. Roluri nu- 
meroase, contradictorii, în care Fateeva 
aduce un aport-factor comun: talent 
şi frumuseţe. În 1972 o vom revedea 
în filmul recent terminat la Mosfilm, 
«Gentlemenii norocului» de Aleksandr 
Serii. 


„Lei, lei, 


„lei“ 


Tippi Hedren: 
de la păsări, la lei, 


O recunoașteţi? Este Tippi Hedren, 
revelația (astăzi uitată) a filmului «Pă- 
sările» de Hitchcock. După un inter- 
mezzo de cîțiva ani, Tippi Hedren 
reintră spectaculos în lumea filmului. 
Aşa cum se vede și din fotografie, 
actrița călărește un... leu. Filmul se 
numește «Lei, lei și far lei» (vai ce 
plus de rezonanță în limba română...)! 


TOSO M V 1 A RAIE E PEA E 
Se plictiseşte să-şi 
vadă propriul film 


Anny Duperey a debutat în filmul 
lui Godard «Două sau trei lucruri 
pe care le știu despre ea». Întrebată 
de cunoscutul reporter francez Leon 
Zitrone dacă filmul lui Godard i-a 
plăcut, actrița a răspuns: «De fapt nu 
am văzut decît jumătate. N-am rezistat 
niciodată să văd pînă la sfîrşit un film 
al lui Godard...» 

După recentul succes pe care l-a 
repurtat în «Nenorocirile lui Alfred», 


alături de Pierre Mondy, Anny Duperey 
a fost distribuită în rolul principal 
din filmul unui regizor din «generația 
bătrînă»: Jean Delannoy. Titlul: «Simplă 
chestiune de timp» — o adaptare 


Delannoy şi vedeta hodia) său film: 
Anny Duperey 


a unei enigme polițiste de James Hadley 
Chase. Tema este și ea simplă, aproape 
clasică: toți cei din preajma doamnei 
Morelli (în acest rol apare entuziasta 
septuagenară Francoise Rosay) au in- 
teres ca bogata şi "bătrîna doamnă să 
moară. Fireşte... spre a o moșteni! 
Dar suspensul acestui policier clasic 
este realizat cu marea precizie pe care 
o poate oferi cineastul-bijutier De- 
lannoy. 


„SESTE TEI IESTI EI 
Toţi sînt buni 


. 
şi frumoși 
PARER aN E E 

Premiat în mai, la Cannes, pentru 
interpretarea din «Nu vom îmbătrîni 
împreună», Jean Yanne a realizat recent 
un film de autor: «Toţi sînt frumoși, 
toți sînt buni». Yanne a fost producà- 
torul, scenaristul, regizorul şi prota- 
gonistul acestei comedii satirice care-i 
vizează pe colegii săi, actorii și repor- 
terii unui post de radioteleviziune 
(şi nu numai pe ei). Sătul de emisiunile 
debile și de inepțţiile pe care le debitează 
anumite posturi particulare, Yanne a 
profitat de ocazie ca să-și spună părerea 
într-un film satiric, extrem de amuzant, 
dar și amar totodată... Jean Yanne 
joacă rolul ziaristului Christian Gerber, 
care încearcă să spună numai... ade- 
vărul; el este concediat de patronul 
său (Bernard Blier); în schimb este 
prins în mrejele soției acestuia (Marina 
Vlady). 


Cea mai. 


frumoasa, cea mai... 
(Marina Vlady) 


bună 


abc: 
s die, NT 


© Michelangelo ANTONIONI lucrează la un nou film. O ecranizare după 
romanul scriitorului italian Italo Calvino, «Scara în spirală». 

© ARLETTY joacă rolul unei bătrine prostituate care se întreține acum 
predind lecţii de engleză (în filmul «Cu storurile trase»). Regizor este actorul 
Jean-Claude BRIALY, care semnează cu acest prilej al doilea film de autor. 

9 Richard BURTON va pleca în Mexic ca să joace rolul principal din filmul 
«Sub vulcan» (realizat de Joseph Losey). 

© André DELVAUX («Omul cu craniul ras» şi «Rendez-vous la Bray») s-a 
lăsat sedus de scriitorul Maurice Leblanc — părintele lui Arsène Lupin — şi va 
turna un film despre gentlemanul-spărgător. 

@ Costa GAVRAS a început să turneze, în Chili, «Stare de asediu». 
Ca protagonist l-a ales, ca şi în «Z», pe Yves MONTAND. In film, Montand va 
fi un înalt funcţionar al unei organizaţii internaţionale care se ocupă de ţările în 
curs de dezvoltare. Acest funcţionar, care are o soţie și 6 copii, nu va pregeta 
«să-și riște viața ca să facă cunoscute tristele realități sociale din lumea a treia. 

€ Kaled HAMADA, regizor pionier al filmului sirian, realizator a numeroase 
scurt-metraje, a debutat în lung-metraj cu filmul «Cuţitul». Un film despre soarta 
tragică a poporului palestinian, după scenariul scriitorului palestinian Kanafani 

© David HEMMINGS (fotograful din «Blow-Up») realizează o performanță 
actoricească în rolul unui profesor. Filmul se intitulează «Moartea profesorului» 
şi e realizat de regizorul englez John Mackenzie. 

@ Robert HOSSEIN, care din pricina responsabilităților asumate ca direc- 
tor al Casei de cultură din Reims nu mai apăruse de mult pe platouri, turnează în 
prezent alături de Stéphane AUDRAN, Catherine SPAAK și BRIALY in 
filmul «O crimă e o crimă». 

@ John HUSTON, un clasic în viață, ne oferă un nou film: «Viaţa şi epoca 
judecătorului Roy Beans». O distribuție demnă de Huston: Paul NEWMAN, 
Ava GARDNER, Anthony PERKINS, Jacqueline BISSET. 

@ iva IANZUROVA,una din cele mai reputate actrițe cehoslovace, a preluat 
un dificil rol dublu în filmul «Morgiana». Ea este concomitent diafana și frumoasa 
Klara, cit şi sora acesteia, vulgara şi urita Viktoria. Filmul e realizat de Juraj 
Herz după o povestire de Aleksandr Grin. 

@ Ciaude LELOUCH a început un nou film, «Un om și o navă» — o poveste 
de dragoste în care există şi mult suspense. Acţiunea se desfăşoară în timpul 
traversării Atlanticului. Una din vedetele filmului va fi navigatorul Jean-Yves 
Terlain, constructorul ingenioasei nave. 

@ Evaheni LEONOV si Alberto SORDI vor fi protagoniștii noului film 
semnat de regizorul sovietic Gheorghi Danelia: «Un italian în Rusia». 

O Nanny LOY l-a ales pe Nino MANFREDI ca interpret principal al fil- 
mului pe care-l va turna în Statele Unite: «Mă duc, îmi fac treaba în America şi 
mă întorc». Titlul rezumă subiectul. 

@ Ali Mc GRAW și Albert FINNEY vor fi protagoniștii unui nou film semnat 
de Franco Zeffirelli. După «Romeo și Julieta», regizorul italian trece la un alt 
cuplu de îndrăgostiți, la fel de notoriu. Este vorba de Margueritte Gauthier și 
Armand Duval, eroii «Damei cu camelii». 

9 Paul NEWMAN și Robert REDFORD (cuplul din «Butch Cassidy...2) vor 
juca din nou împreună în filmul «Portretul unui polițist cinstit». 

e Philippe NOIRET va juca înt'-un remake: «Morcoveață». El va deține rolul 
interpretat de Harry Baur (în ambele versiuni — cea mută și cea sonoră — reali: 

zate de Duvivier după celebrul roman al lui Jules Renard). P 

@ Bulle OGIER a fost remarcată de Buñuel (după «Salamandra» și «Rendez- 
vous la Bray»). Buñuel a vrut s-o cunoască, a întilnit-o şi i-a propus un rol în 
viitorul său film: «Plăcerile burgheziei». 

Ryan O'NEAL (eroul din «Love Story») turnează pentru Warner Bross 
«Hoţul care a venit la cină», in regia lui Bud Yorkin. 

9 Franciszek PIECZKA, în rolul dificil al unui vagabond filozof poreclit de 
prienenii săi «regele vieții», este vedeta noului film polonez «Sfera de cristal» 
de Stanislaw Rozewicz (regizor). 

€ Sidney POITIER joacă rolul Buck din filmul «Buck şi predicatorul». Un 
western în care toate retetele sint pe dos; pionierii, coloniștii, sint negri; reprezen- 
tanții răului, mercenarii, sint albi; salvatorii de ultim moment, aducătorii happy- 
end-ului, sint indieni. În rolul predicatorului: Harry BELAFONTE. 

9 Tamara SIOMINA este protagonista filmului semnat de Sergo Mihaelian, 
«Povestește-mi despre tine». Noua producţie sovietică are în centru o femeie care, 
după un luna şir de decepții, continuă să lupte pentru a nu rămine singură în viață. 

€ Jaroslava ŞALEROVA (Cehoslovacia) și Maia KOMOROVSKA (Po- 
lonia)sint vedete-musafir ale noii producţii care se turnează in prezent pe platou- 
rile DEFA, «Elixirul diavolului». O ecranizare pe care o realizează regizorul Ralf 
Kirsten, după romanul omonim al lui E.T.A. Hoffmann. 

9 Mari TOROCSIK și Istvan FERENCZI turnează «Peisaj mort» în regia 
lui Istvan Gaal, care este și scenaristul-noului film maghiar. 

e G. TOVSTONOGOV, cunoscut regizor de teatru din Leningrad, a pus 
acum cîțiva ani în scenă piesa lui Gorki, «Micii burghezi», realizind un spectacol 
considerat unanim ca o filă memorabilă a istorei teatrului sovietic. În prezent, 
la cererea Televiziunii sovietice, Tovstonogov transpune spectacolul într-un 
serial cu 3 episoade. 

© Atanasie TRAIKOV (în calitate de regizor) și Slav KARASLAVOV (în 
calitate de scenarist) au pornit să ecranizeze una din cele mai populare scrieri 

ale scriitorului bulgar Gheorghi Karaslavov. Filmul va purta acelaşi titlu ca ro- 
manul: «Datura». i 

0 Jean-LOUIS TRINTGNANT va turna în vara 72, în Statele Unite. filmul 
«Un om mort» în regia lui Jacques Deray. Apoi va trece in spatele aparatului de 
filmat pentru un proiect mai vechi, primul film pe care-l va realiza ca regizor: 
«O zi aglomerată». 


O scenă din filmul «Nunta fără verighetă» 


Se turnează la Koliba 


Studiourile cinematografice «Bielo- 
rus-film» din Minsk şi «Koliba» din 
Bratislava realizează în coproducție 
filmul «Căpitanul Jan». Autorii scena- 
riului sînt scriitorul sovietic Anatoli 
Delendik și scriitorul slovac Milos 
Krno, iar regizori sînt, din partea bielo- 
rusă Aleksandr Karpov, iar din par- 
tea slovacă Martin Tapak. Filmul este 
povestirea cinematografică a celei mai 
importante perioade din viața legenda- 
rului ofițer slovac, erou al Uniunii 
Sovietice, căpitanul Jan Nâlepka. Ac- 
țiunea începe o dată cu sosirea în 
Bielorusia a unui regiment slovac care, 
alături de nemți, a fost trimis să lupte 
împotriva partizanilor. Căpitanul Ná- 
lepka și prietenii săi stabilesc foarte 
repede legătura cu partizanii sovietici. 
Împreună cu partizanii, ostașii slovaci 
întreprind în secret acțiuni comune 
care dau lovituri puternice fasciștilor. 
Din distribuția bogată a acestui film 
reținem numele tinărului și talentatu- 
lui actor de dramă din Bratislava, 


Milan Knazko, interpretul Căpitanului 
Jan. 


Se turnează la Barrandov 


Cunoscutul regizor ceh Vladimir Ce- 
ch a revenit la tematica de război cu 
noul său film: «Nuntă fără verighetă». 
Filmul este o adaptare după romanul 
«Orfeu șchiop» al scriitorului Jan Ot- 
cenaşek. Acţiunea se desfășoară în 
vara anului 1944. Tinărul muncitor 
Voitech se însoară cu Alenka, prie- 
tena sa din copilărie. Nunta este doar 
de formă, scopul fiind s-o salveze pe 
Alenka, aceasta urmind să fie trimisă 
la muncă forțată în Germania. Dar 
Alenka continuă, fără știrea soțului, 
să se întilnească cu tînărul pe care-l 
iubea dinainte. Voitech îl bănuiește 
de pactizare cu nemții pe șeful său, 
cînd în realitate acesta fuge de Gestapo. 
El ar vrea să intre în lupta de eliberare, 
dar nu o face de teamă să nu afle Alen- 
ka şi prietenii săi. În rolul lui Voitech 
este distribuit un actor mai puţi: 
cunoscut — Michal Paviata,iar în rolul 
Alenkăi, talentata și tinăra actriță din 
Praga, Jana Preissova. 


Milan Knazko este căpitanul Jan 


Rubrica CINERAMA realizată de Laura COSTIN 


În curînd se va deschide în Calea Victoriei nr. 21—23 a 


CASĂ DE MODĂ 


În saloanele acestei unități vor funcționa multiple activități de deservire şi anume : 
e Confecţii pentru femei, bărbați și copii e Marochinărie și încălțăminte e Blănărie e Tricotaje e Mode 
— pălării, flori artificiale e Lenjerie e Coafură, Cosmetică, Manichiură, Pedichiură 
Uniunea cooperativelor meşteşugărești-București 
confecții — încălțăminte = prestări neindustriale 


CINEMA 


Bu, eu Redacția şi  administraţiz r 
Prezentarea artistică: ANAMARIA SMIGHELSCHI Piaţa Scînteii nr.1—Bucurest: Prezentarea grafică: CORNEL DANELIUC 


Cititorii dim străinătate pot face abonamente adresindu-se întreprinderii 

-«ROMPRESFILATELIA» — Serviciul import-export presă — Exemplarul 5 tei Tiparul executat la 

Bucureşti, Calea Grivitei nr. 64—66, P.O.B. — Box 2001. 41 017 ce einat a obaresi 
« cînteii» — București 


nr.7 
ANUL X (115) 


revistă lunară 


- 
3 
3 
Ei 
o 
5