Revista Cinema/1990 — 1998/012-CINEMA-anul-XII-nr-5-1974

4 nr.5 
i Anul XII (137) 


revistă lunară 


Nu numai „Cidul“, 
dar și „Păcală“ se joacă la 

. e A câ 
„n-aveţi un bilet în plus? / 


Er de cultură 


în matagraficaă 
București - Mai 1974 


Spectatori, nu fiţi numai spectatori? 


lată ce vă întrebăm 


Scrisoarea semnată de N. lancu în nr. 11/ 
1973, care punea în discuție cu seriozitate 
și exigență multe din problemele acute ale 
filmului nostru continuă să suscite atenția 
corespondenţilor. Deci... 


e De ce nu continuăm? 


G. Brucmaier, Calea Unirii 27-31, Su- 
ceava «Ceea ce ne dezamăgesc în multe 
dintre filmele noastre sînt sinuozitățile ca- 
litative înregistrate în creaţia noastră cine- 
matografică, necontinuarea unor succese 
certe sau ratarea unor filme care aveau 


- datele unor realizări depline («Dragostea 


începe vineri», «Despre o anume fericire») 

Mi se pare că nu numai o «răbdare de sfinţi 

trebuie să fie replica noastră, a publicului. 
ci participarea tot mai activă, responsa- 
bilă la dezbaterea filmului românesc». 


e Unde e limita? 


M. Georgescu — sir. Cpt. Bulugea 7, 
Bucureşti: «Scenariştii, regizorii noștri au 
mers, au trăit printre oameni, le cunosc do- 
rințele, necazurile sau se învirt numai în 
cercul cineaștilor, care-și au desigur lu- 
mea lor, felul lor de a munci, etc.? Regizo- 
rii noştri se cred capabili de orice gen de 
filme! Dar un regizor nu poate face film 
decit în limita întinderii lui interioare...» 


.@ Ce arătăm? 


loan Georgescu — Şos. Alexandriei 7, 
Giurgiu: «Nu vom avea filme de actualitate 
bune pină cînd nu vom aduce pe ecrane, 
alături de marile, nobilele succese politice 
şi sociale care fac parte din realitatea 
noastră, și cortegiul de lucruri urîte (mărfuri 
uneori proaste, accidentul de muncă sau 
de circulație, furtul minor sau major, şperțul 
și mita, şantajul moral) care ne mai întu- 
necă încă existența (...) Să arătăm deci 
ce sintem, așa cum sintem, să arătăm că 
sintem conştienţi nu numai de realizările 
noastre, ci şi de visele noastre, că sintem 
deci puternici». 


e Ce așteptăm? 


Emilia Bogdan — Bucureşti: «Stimaţi 
regizori! Credeţi-ne, așteptăm şi altceva 
decit pac-pac şi bum-bum! Credeţi-ne, ne 
plac și filmele psihologice! Credeţi-ne, ştim 
să ridem, putem să şi plingem! Credeţi-ne, 
știm să vedem, putem înțelege! Totul e să 
aveți încredere în noi, spectatorii». 


e Dar femeia-mamă? 


Victoria Dumitrescu — Drobeta Turnu- 
Severin: «Avem filme istorice, filme de dez- 
batere politică, filme de actualitate, come- 
dii, etc. Multe dintre ele, bune. Dar, de ce 
oare în majoritatea filmelor noastre cele 
mai multe roluri, cele mai întinse, cele 
mai bune revin doar bărbaţilor? În viața 
României contemporane, în realitățile vieții 
noastre, rolul femeii este de netăgăduit. 
Avem actrițe de mare talent: Margareta 
Pogonat, Leopoldina Bălănuţă, Draga Ol- 
teanu etc. Le aşteptăm în roluri mari, aş- 
teptăm să vedem femeia zilelor noastre 
așa cum este ea: femeia-casnică, femeia- 
mamă, femeia-muncitoare, femeia-artist, fe- 
meia-intelectuală, femeia-om politic». 


e De ce țărani de muzeu? 


M.H. Schwartz — str. Livezilor 2, Pitești: 
«Socotesc că filmul românesc are o se- 
rioasă datorie fată de țăranul român, cu 
sufletul său mare şi nobil, cu iubirile și 
năzuințele lui, cu temerile şi prejudecățile 
lui mărunte. Este penibil să vezi cum unii 
mai încearcă să-l «spele» şi să-l «calce» 
cu grijă pe țăranul nostru, înainte de a-i 
permite intrarea în cinematograf, practică 
ce nu mai are demult vreun credit chiar 
şi la cel mai neiniţiat dintre spectatori...» 


@ Ce ne datorați? 
m 


© 
a 
2 
E 
£ 
XZ 
«| 
o 
S 
[+] 
însă 


T. Bradu — str. 23 August 4, Cluj: «Vifor- 
nita» lasă impresia generală a unei ilustrări 
elementare din lumea satului aflat într-un 
mare moment istoric. E un fel de foaie 
volantă, simplă şi ușoară, cuprinzind mici 
întîmplări care s-ar putea pierde fără pagube 
pentru Arhivă. Vorba lui Călin Căliman, 
«filmul românesc continuă să-şi păstreze 
datoriile față de satul de azi». 


lată ce credem 


«Păcală» 


@ «Din frinturi de poveste regizorul 
a reușit să închege un film destul de 
cursiv, în care acțiunile se succed re- 
pede, personajele se intilnesc pe neaştep- 
tate, ca aduse de o apă curgătoare în ace- 
eași albie... Filmul e românesc prin peisa- 
jele arătate, prin satele arătate, cu oameni 
în costume naţionale, frumos colorate» 
(R.J., studentă, București); e «...şi barza 
zboară, zboară și-l aduce pe Păcală în 
satul lui, şi el pleacă în lume, dar de fapt 
nu pleacă nicăieri, fiindcă se învirtește în 
același loc, în același sat, cu aceiași 
oameni (...) şi ne prezintă coroanele co- 
pacilor şi peisajele, şi dealurile pe care 
umblă sau nu umblă nimeni (...), că părea 
un serial, întrerupt din zece în zece minute 
de reclame pentru turism (...), totuşi filmul 
merită să fie văzut, fiindcă Păcală este al 
nostru şi el izvorăște din nesecatul folclor 
românesc» (Valentina Galkin, str. Gră- 
dina Bordei 7, Bucureşti); e «dar, mai cu 
una,mai cu alta, a reușit să mă păcălească, 
rău de tot» (Curpăn Luca, Oradea); e «la 
premieră, lume a fost destulă, s-a ris mult, 
în sfirşit un film bun, că eu cunosc o come- 
die bună, dar m-a enervat (nu m-a supă- 
rat) faptul alegerii Păcăliţei» (loan Gardi- 
ciuc, str. Coşbuc 19, Galaţi); e «Personal, 
am fost dezamăgit de film, de această 
suită de întîmplări şi glume, fără a se urmări 
vreo idee, deși, recunosc, am zimbit de 
vreo clteva ori» (lonel Graif, str. Țuţora 
10-12, laşi). 

N.R.: Bătrinu! lup de mare al Curierului, 
cititorul N. lancu, din București str. Plut. 
Petre lonescu 7, s-a instituit în reporter 
ad-hoc (uzurpare de funcție, deci!), şi a 
intreprins o anchetă pe cont propriu printre 
spectatorii filmului «Păcală». A obținut 35 de 
răspunsuri, toate negative. Ei, nici chiar 
aşa să n-o luăm. Nici o părere de bine? 
Păcăliţi, nepăcăliți, aflaţi că filmul a fost 
văzut în citeva săptămini, şi numai în Bucu- 
reşti, de vreo jumătate de milion de oameni. 
Cifrele «vorbeşte. Da, da! 


«Un comisar acuză»: 


e «Mi-a plăcut acest film, chiar dacă am 
tresărit pentru fiecare glonț scuipat din re- 
volverele de calibrul 32, chiar dacă am tre- 
murat pentru viața lui Moldovan. (...) Dar de 
ce, stimate Sergiu Nicolaescu, ne-aţi lăsat 
neputincioşi în fața unui Moldovan străpuns 
de gloante și cu groaznica idee că toată ban- 
da aceea a învins? De ce măcar lui Moldo- 
van nu i-ati rezervat o soartă mai bună?» 
(Antonia Dima, București); E «Un comisar 
acuză» trebuia să vină cu mai multă origi- 
nalitate, cu elemente noi nu numai în fap- 
tele istorice, dar şi în tipurile de eroi, în 
gesturile şi atitudinile lor, ca şi în plastica 
filmului. «Un comisar acuză» poartă marca 
personalității regizorului Sergiu Nicolaescu, 
dar ne reaminteşte cu prea mare insistență 
de «Cu miinile curate»; (Lavinia Constan- 
str. Drumea Rădulescu 46, Bucu- 


Bordea, str. Desişului 116, Bucureşti). 


«La Porţile albastre ale orașului» 


e «Da, e Marin Preda, Moromete junior, 
Marin Preda care gindește cu voce tare. E 
scrisul lui sfătos, ironic, ascuns şi hazliu 
care aminteşte complicata gîndire, dar şi sin- 
ceritatea omului de la țară. Un film intere- 
sant, un film bun». (Aurora inoan, str. 
Valeriu Branişte 56, Bucureşti)e«Filmul este 
foarte sincer şi pentru că e sincer e și 
credibil. În niciun moment nu poți spune 
că ceea ce vezi e fals. N-am mai văzut de 
la «Pădurea spinzuraţilo» un film mai 
adevărat ca acesta, mai omenesc, mai plin 
de idei şi de semnificaţii. Personajele sînt 
adevărate, uman adevărate, oricum le-ai 
privi». (Olga Vasilisia, C/uj). 


«Proprietarii» 


e «M-am dus cu încredere la acest film 
şi am plecat încovoiată ca un semn de 
întrebare. Oare chiar aşa se petrec lucrurile 
într-o întreprindere socialistă? . sînt chiar 
atitea dimensiuni, chiar atitea conflic- 


“te? (...) Oare nu e cazul să facem o com- 


araţie între secretarul de partid din 
iimul «Dragostea începe vineri», întruchi-. 
pat de Toma Caragiu, între secretarul acela 
omenos, vesel, puțin sever și cu toate 
acestea atit de apropiat nouă, şi exempla- 
rul arogant şi incapabil pe care ni-l oferă 
pelicula fraților Creangă?» (Aurora inoan, 
str. Valeriu Branişte 56).e 


scrisoarea lunii 


„S-ar putea să 


fiu prea realistă!...“ 


«S-ar putea să fiu prea realistă, ceea ce nu ar fi prea bine, dar nu cred nimic 


din poveștile de genul «Roșu și negru», 


acesta, adică în care un bărbat este atît 


«Miînăstirea din Parma» şi altele de genul 
de sentimental încît să iubească ca un zeu 


şi să moară ca un şoarece, de viu, întru totul şi întru Domnul. Fr 


Daţi-mi realitatea! Familii serioase, cu copii în care sînt și certuri și nepotriviri, 
şi despărțiri şi dragoste tirzie, și greșeli pedepsite sau iertate. Daţi-mi duduițele 
«de la pantofi», figura lor în gros și prim-plan cînd le ceri cizme 37, mai din piele, 


ca să nu treacă H,O prin ele. 


Sau, daţi-mi realitatea postului vacant pe care tu l-ai cerut primul, dar ţi s-a 
refuzat ca mai pe din dos să fie liber pentru nepotul și nepoata... Daţi-mi laboranta 
cu 8 clase, frumoasă și înaltă, care nu stă în satul ei la cooperativă, ti vine şi ocupă 


locul absolventei... 


Vă rog mult de tot, daţi-mi gros planul și prim-planul gospodinei a cărei demni- 
tate (și poate nu numai demnitatea) e călcată în picioare. 


Daţi-mi doi oameni care se iubesc și 


se căsătoresc. Daţi-mi prietenia adevărată 


şi iubirea adevărată. Daţi-mi mama eroină, soțul şi soția, muncitori harnici, oameni 
de nădejde, daţi-mi femeia, «văduva tînără» cu doi copii care reuşeşte totuşi, prin 


cinste și curaj, să-și educe copiii. 


Of, cite ar trebui să ne daţi, stimaţi oameni ai artelor!» 


«Lucrez într-o întreprindere cu 400 de mun- 
citori. Şi ei muncesc la utilaje mai mult 
sau mai puțin complexe, şi ei fac inovații 
şi raționalizări, și ei produc bunuri mate- 
riale necesare societăţii, dar situații asemă- 
nătoare celor din «Proprietarii» sau «Despre 
o anume fericire» noi le rezolvăm parcă 
altfel şi nu cu atit de multe replici triviale. 
Oare fără ele nu putem pricepe adevărata 
stare de lucruri din uzina «Proprietarilor»? 
Vă rog să mă înţelegeţi, critic doar un 
anume aspect al filmului şi nu mă refer la 
celelalte aspecte cărora nu am nimic să le 
reproșez. Doresc de altfel din ce în ce mai 
mult să văd astfel de filme, cu asemenea 
teme pasionante din munca noastră de 
zi = zi».(Rusu Kolea str. D. Gherea 8, Vas- 
lui, 


Divergenţe pe «Luna 


furioasă)» 


099 «Bunăoară, de par egzamplu, din- 
tr-un nu știu ce, ori ceva, cum e nevricos, de 
curiozitate... eroul din «Luna furioasă» de- 
vine paralitic. De aici încolo, regizorul mi- 
zează pe înduioșarea spectatorului, într-o 
foarte înduioşătoare dragoste doi invalizi 
care mănincă pe rotile se plimbă prin parc 
și se fugăresc pe rotile, cumpără verighete 
pe rotile și intenționează să se căsătorească 
pe rotile, deşi «oameni ca noi nu fac copii». 
(G. Gaiducov, str. Fraţii Golești 25, Pitești). 


999 «De ce oare la scenele de dragoste 
dintre cei doi,atit de normale, atit de dra- 
matice prin absurdul situaţiei și totuși atit 
de omenești, de ce oare la aceste scene 
s-a făcut atita haz și atitea considerații 
sonore improprii? De ce tineri şi bătrini 
laolaltă au ris, au ris în hohote?» (L.i, 
Bucureşti.) 


099 «Aşez filmul «Luna furioasă» 
alături de «Anonimul venețian», și-i so- 
cotesc «mare» fără rezerve. De ce? Pentru 
că personajele filmului nu sint oameni 
care merg într-un fel sau altul, ci oameni. 
De aceea nu mai are nici o importanţă că 
lor nu le este accesibil drumul drept, că viata 
lor se desfăşoară pe orizontală şi pe planuri 
înclinate. Important e că aparțin unei lumi 
a lor. Asta-i ajută în momentele cînd pierd 
imens, fără să se întrebe «de ce». Am luat 
filmul cu mine». (loana Adrian, C/uj). 


«Păcală» de D.R. Popescu 
şi Geo Saizescu 


Florica C. MIHAI 
str. 19 Noiembrie 29,Caransebeș 


În două vorbe 


Marga Gaţu (Corod, Galaţi), Colea Cure- 
liuc (Mărițeia mică, Suceava): După cum 
vedeți, Curierul există, dar încercăm să 
fim mai scurți. Şi mai cuprinzători; Maria 
Bereş (Pecica, Arad): Amănunte despre 
interpreții filmului «Pe aripile vîntului» în 
«Cinema» nr. 1/1973; Cristina Georgescu- 
Jantă, (București): Aveţi dreptate, foto- 
grafia aceea a lui lon Dichiseanu e din 
«Frumoasele vacanțe» și nu din «O sută 
de lei»; Vasile Crăciun (Ga/aţi): «Dreptul 
de a te naște» are două versiuni, una mexi- 
cană, alta braziliană. Egipteană, nu. Eliza 
Plăcintă (/ași): Adresaţi-vă Arhivei Naţio- 
nale de film, Bd. Gh. Gh. Dej 65, București; 
Luca lonei (Copșa Mică); Topa lonel 
(Bucuresti). Pavel Constantin (Bacău): 
Regretăm, dar nu mai avem spațiu pentru 
caricaturi şi benzi desenate; Bratu Doina 
(str. Tinganului 16,Bucureşti): Răspunsul il 
găsiți chiar în acest număr, la «Cinerama»; 
Ani Moraru (Vas/ui): James Dean a făcut 
doar trei filme. «La est de Eden» a rulat şi la 
noi. «Rebel fără cauză» se află în atenţia 
televiziunii. Cît despre Tino Rossi, alte 
vremuri, alte cîntece; Băietu Geta (str. Bu- 
chetului 4, Ploieşti), Ana Beldea (str. De- 
lavrancea 5, Baia Mare): Cu scenarii, pro- 
iecte sau idei de scenarii, adresaţi-vă celor 
patru case de filme existente. Adresa: 
Casa Scinteii; M. Adam (București): A- 
veți dreptate, 1) în ceea ce priveşte «Ma- 
gazinul cinematografic», dar e prea tirziu; 
2) şi în ceea ce privește interpretul princi- 
pal al filmului «Un om în sălbăticie» care 
e Richard Harris şi nu Robert Redford. 
Camelia Olteanu (str. V. Lenin 16, Brad): 
Ideea unui film despre viaţa lui Eminescu 
le-a mai venit şi altora. Totuși filmul nu s-a 
făcut, şi nu numai pentru că nu s-ar găsi 
interpretul potrivit; Marinela Godium (str. 
Plăieşilor 1. laşi): Prea multe probleme 
pentru o scrisoare atît de mică. Nina Gher- 
ghișan (B-dul Oituz 28, Municipiul Gh. 
Gh. Dej): Consultaţi «Dicţionar cinemato- 
grafic» de Cornel Cristian și Bujor T. Ripea- 
nu; Storian Alexandru (Lipia, Ilfov): Pro- 
punerea dv. ca,„revista «Cinema» să pri- 
mească lunar scenarii și idei de film de la 
scriitori şi de la toți cei care vor să cola- 
boreze în acest sens, să le selecţioneze 
pe cele mai bune și să le propună regizori- 
lor“ nu e realizabilă. Pentru asta există 
casele de filme. 


* clnema 


Anul XII nr. 5 (137) Mai 1974 


Redactor șef: Ecaterina Oproiu 


+ 


«Filmele 


cu caracter istoric 


cer, după cum se ştie, 


o bună şi 


destul de îndelungată 


documentare. 


Dar şi cunoaşterea 


istoriei pe care o trăim 


acum 


necesită documentare, 
poate chiar mai profundă 
decît cea din hrisoave. 


Prezentul 
cere artistului 


să studieze şi oamenii— 
numai astfel îi va înţelege, 


va putea reda 


felul lor de a gîndi.» 


Filmul istoric 
in contemporaneitatea 


| Au trecut săptămîni de 
la întîlnirea tovarăşului 
nema Nicolae Ceaușescu cu ci- 
neaștii, în practica muncii 
noastre (poate e mai po- 
trivit să spunem în ceea ce 
inspiră munca noastră) s-au produs de- 
cantări, s-au conturat planuri mai îndrăz- 
neţe, s-a instalat un sentiment tonic de 
încredere în arta noastră, în utilitatea 
noastră, în direcţiile dezvoltării noastre, 
în direcțiile depășirilor necesare și înnoi- 
toare. 

Resimţim la modul cel mai personal da- 
toria de recunoștință față de Secretarul 
general al Partidului, tovarăşul Nicolae 
Ceaușescu, pentru analiza pe cît de rigu- 
ros exactă, pe atit de pătrunsă de căldură 
a muncii noastre și pentru perspectivele 
mobilizatoare pe care indicaţiile cuprinse 
în cuvintarea tovarăşului Nicolae 
Ceaușescu la întilnirea sa cu creatorii din 
cinematografie le deschid muncii noastre. 
Această datorie a fiecăruia din noi nu poa- 
te fi onorată altminteri decit printr-o anga- 
jare a tuturor lucrătorilor cinematografiei 
care să conducă rapid nivelul realizărilor 
din acest domeniu către o treaptă nouă, 
mai ales calitativ nouă. Aș vrea să propun 
două premise dezbaterii pe care o sugerez: 
prima, constatarea că cinematografia noas- 
tră este, azi, unul din domeniile cele mai 
dinamice, politic și artistic, din cultura 
românească; a doua, că profesia noastră 
continuă să sufere de o capacitate auto- 
critică limitată. Reflexe întirziate a diverse 
complexe de inferioritate, transferate în 
demagogie, un fel de adolescenţă pre- 
lungită care se ofensează fie şi numai la 
absenţa complimentelor galante. Nu vreau 
să fac psihanaliza profesiei, dar afirm că 
e timpul să fim serioşi, maturi, tocmai 


r DMÂI 


pentru că avem succese, tocmai pentru 
că sîntem cu adevărat puternici. 

Printre filoanele de mare generozitate 
care au fundamentat creşterile filmului 
românesc, filmul istoric deţine un loc de 
prim plan. 

Să încercăm să privim, de pe poziţii 
mature, stadiul în care ne aflăm și perspec- 
tivele acestui film. După părerea mea, 
filmul istoric, așa cum l-am practicat 
pînă acum, nu ne mai poate satisface. 

N-aş vrea să micșorez cu nimic valoarea 
cu totul excepțională pentru perioadele 
în care au fost realizate,filme ca read 
Lupeni "29, Dacii, Mihai Viteazul, 
și altele. Continuăm să iubim aceste filme, 
cărora le datorăm în mare măsură cuce- 
rirea unui public larg şi cărora le datorăm, 
mai ales, sudura în jurul unor înalte idei 
patriotice între film şi spectator. 

Cu astfel de filme, noi am deschis o 
epopee naţională cinematografică și am 
pus bazele unei şcoli, dar bazele nu în- 
seamnă încă școală, iar dezvoltarea epo- 
peii cere cu siguranță accente mai pro- 
funde decit începuturile ei. 

Dacă îmi îngăduiți o sugestie pentru o 
încercare de definire a ceea ce am realizat 
noi în filmul istoric, atunci am zice că, 
prin cele mai bune dintre ele, noi am rea- 
lizat filme-monument. (Nu mă gindesc la 
«monumental», ci la «monument», adică 
statuie, adică operă a mișcării interioare 
împietrite într-o singură ipostază, chiar 
dacă revelatoare). Oricit ar fi rămas ele 
în inima noastră și în conştiinţa publicu- 
lui, trebuie să recunoaștem că monumen- 
tele sînt obiectul unei alte profesii artis- 
tice. 

Cred că, fără să ne dezicem de nimic 
din ceea ce am făcut, sîntem îndreptățiți 
să tragem concluzia că între a ilustra 


m 

Pasca 

J ( j @ / L ) 
istoria și a interpreta istoria, nouă ne-a 
reușit mai pregnant ilustraţia şi mai puțin 
interpretarea, dezbaterea istoriei. 

Perspectivele noastre ideologice, în fil- 
mul istoric, au fost juste, trebuie doar să 
le aprofundăm, să ne orientăm nu numai 
către teze, ci către dezbaterea lor, Dar 
unde se cere un efort de depășire,obligînd 
la o mult mai mare cantitate de inteligenţă, 
talent şi inspiraţie, este zona perspective- 
lor estetice, a mijloacelor noastre artis- 
tice. 

Marii noştri voevozi merită mult mai 
multe monumente decît le-am ridicat pînă 
acum, dar cinematografia este datoare 
memoriei lor și semnificației lor contem- 
porane, mult mai mult decit monumente. 

Noi sîntem lucrătorii singurei arte care 
poate realmente face dintr-un mare voe- 
vod al secolului XV un om viu, capabil să 
dialogheze cu oamenii acestui secol. Pen- 
tru asta se cer mai puţine brocatturi şi 
căciuli cu panaș, și mult mai multă carne 
vie, dureroasă, mult mai puține încrucișări 
de sabie și mai multe ginduri adevărate, 
mai puţini tătari și mai multă tragedie, 
mai puțină figuraţie şi mai mult destin, 
mai mult caracter, mai mult adevăr ome- 
nesc. 

Propunem pentru filmele viitoare nu 
demitizarea eroilor noștri, ci coborirea 
lor de pe soclu, astfel încît să nu ne învir- 
tim noi în jurul lor, ci, ei înşişi, eliberaţi 
de convențiile statuare să treacă ecranul 
şi să stea de vorbă cu noi despre nevoile 
şi speranţele acestui neam. 

Dintre multe alte consideraţii care ar 
putea fi supuse reflecţiilor noastre în 
acest domeniu, aș vrea să mai evidenţiez 
doar una singură: oricît de diferite ca 
tipologie ar fi talentele actorilor interpreţi, 
oricît de ingenioase soluţiile de scenogra- 


Nicolae CEAUŞESCU 


tie şi costume, eroii filmelor noastre riscă 
să semene între ei, peste secole, nu pen- 
tru că reprezintă continuitatea aceloraşi 
idei patriotice, ci pentru că avem tentația 
să-i construim, artisticește, sumar, din 
materiale cărora le lipsește individuali- 
tatea, natura intimă a destinului lor. 

Construind o epopee, nu avem dreptul 
să repetăm aceiași eroi în ipostaze bio- 
grafice diferite, fie și pentru că publicul 
nu ne va urma cu același entuziasm cu 
care a făcut-o pînă acum. Pe de altă parte, 
cinematografia trebuie să răspundă, mai 
ales în domeniul filmului istoric, unor în- 
trebări grave cu privire la participarea sa 
la afirmarea locului României în lume. 

Am exportat foarte puţin filmul nostru 
istoric. Sint convins că, dacă eroii filme- 
lor noastre istorice ar fi construiți, în 
acord cu adevărul timpurilor, ca nişte 
individualităţi artisticește cuceritoare, fil- 
mele noastre ar vorbi în mult mai mare 
măsură lumii despre noi. 


În concluzie, la filmele inspirate de is- 
toria îndepărtată, aș vrea să propun mai 
puține monumente și mai multe destine 
artistice, angajate în dezbateri politice. 


O altă zonă de care s-a ocupat filmul 
nostru istoric a fost trecutul de luptă al 
clasei noastre muncitoare, al țărănimii, al 
glorioasei ilegalităţi comuniste. Şi în acest 
domeniu, minus săbiile și coifurile, am 
suferit de monumentalism, căruia i s-au 
adăugat uneori și unele scenarii sau inten- 
ţii cu tendinţe către suspense. Pentru a 
nu mai reveni la monumentalism, mă voi 
bate doar cu suspense-ul. 


Eugen MANDRIC 


(Continuare în pag. 23) 
3 


in dezbatere. filmul românesc 


condiția femeii în film 


Actriţa 
nu este 
un „decor“ 


Pentru crimele morale nu 
există cod penal, deşi con- 
secinţele lor pot fi la fel de 
grave ca şi gestul aducător 
de moarte. Pentru crimele 
z morale nu există decit răs- 
cumpărarea față de cel lezat. 

S-a răscumpărat oare cinematografia 
noastră pentru prejudiciul de a le fi răpit 
celor mai bune actrițe ale noastre dreptul 
la mari creații pe ecran? S-au răscum- 
părat oare regizorii noștri, pentru că, în loc 
să aibă încredere în valorile deja consa- 
crate, au tot alergat după speranțe noi? 
Şi măcar dacă ar fi descoperit adevărate 
staruri și nu doar palide steluțe căzătoare... 

Că, pentru roluri de adolescente, era fi- 
resc să se apeleze la neprofesioniste, am 
înțeles (deși şi aici s-ar fi cuvenit mai mult 
discernămint întrucit, cu excepția cazului 
fericit al Irinei Gărdescu, rezultatele au 
fost deplorabile). N-am mai înțeles însă 
de ce pentru partituri de anvergură, ca în 
«Domnișoara Nastasia», «Străzile au a- 
mintiri» sau «Neamul Şoimăreştilor» a 
trebuit să asistăm crispați la debuturi căz- 
nite, în timp ce actrițe ca Margareta Pogo- 
nat, loana Bulcă, Dana Comnea, ca să nu 
cităm decit citeva nume, aşteptau cuminţi 
ca cineaștii să-și aducă aminte de exis- 
tenţa lor. 

Că,pentru străbunele noastre din «Daci» 
şi «Columna»a fost nevoie de participarea 
unor vedete de pe alte meleaguri, am 
înțeles; coproducţia obligă. N-am mai 
înțeles însă de ce apriga Vitoria Lipan a 
trebuit să fie întruchipată de o actriță de 
alt neam, cînd la noi erau atitea excelente 
candidate, dacă ar fi să ne gindim doar la 
Olga Tudorache. 

Dar comedia? Oare cit a trecut de la 
«Alo, aţi greșit numărul!»? și de cite ori 
le-am mai văzut pe Rodica Tapalagă și pe 
Stela Popescu? Dar pe Vasilica Tasta- 
man sau Draga Olteanu, care ar merita 
fiecare în parte un film anume scris pentru 
ele? Și pentru că a venit vorba, oare ciţi 
scenariști și-au gindit vreodată proiectele 
în funcţie de o interpretă anume? E drept 
că de la o vreme au apărut semne imbucu- 
rătoare. Silvia Popovici a avut noroc cu 
Malvina Urşianu, lrina Petrescu cu Lucian 
Pintilie, Margareta Pogonat cu Petru Po- 
pescu (nu este de-a dreptul ciudat că a 
trebuit să vină un tinăr debutant ca să 
demonstreze că despre femeia zilelor 
noastre se pot scrie poveşti tulburătoare, 
autentice?). Totuși, privite în ansamblu, 
filmele românești continuă să nu acorde 
personajelor feminine decit un rol auxiliar, 
decorativ, aș spune. Simplificind, iată care 
sint cele două ipostaze fundamentale ale 
femeii pe ecranul românesc: grațioase si- 
luete unduitoare printre personajele mas- 
culine, care se ocupă cu îndeletniciri seri- 
oase, sau, dimpotrivă, vajnice gospodine 
care traversează întreg filmul spălind vase 
sau așteptind și stringind masa. 

Am văzut zilele trecute «Un comisar 
acuză» şi m-a frapat absenţa totală a per- 
sonajelor feminine. Nu am să-l acuz pe 
regizor de misoginie. Dimpotrivă. Mi se 
pare mai cinstit să faci un film fără pre- 
zenţe feminine, decit să le acorzi un rol 
pur convenţional în cadrul acțiunii. 

Tot zilele trecute am revăzut-o pe loana 
Bulcă în «Moara cu noroc». Şi am sperat 
ca drama ei şi a colegelor ei de generație 
să nu se mai repete. Să nu mai treacă 15 
ani între două mari roluri. 


Manuela GHEORGHIU 


«Dumneavoastră 


ştiţi 


că şi o idee bună, dacă e 
prezentată într-o formă 
plictisitoare, poate avea, 
citeodată, o influență mai 
rea decit dacă n-ar fi pre- 
Pe lingă 


zentată deloc. 


conținutul de idei care tre- 
buie să stea permanent în 
atenția noastră — este ne- 
cesar să avem în vedere că 
filmul îşi are legile lui ar- 
tistice». 

Nicolae CEAUSESCU 


Chemare la o artă 
patetică şi armonioasă 


Cred că nu s-a putut pune 
mai precis, mai sintetic şi 
mai binefăcător un diagnos- 
tic în una din cele mai du- 
reroase probleme ale artei 
noastre cinematografice ca 
în memorabilele fraze ale cuvintării to- 
varăşului Nicolae Ceaușescu la întilnirea 
cu conducerea Asociaţiei cineaștilor: 

«Dumneavoastră știți că și o idee 
bună, dacă e prezentată într-o formă 
plictisitoare, poate avea, citeodată, 
o influență mai rea decît dacă n-ar 
fi prezentată deloc. Pe lingă conținu- 
tul de idei care trebuie să stea perma- 
nent în atenția noastră — este necesar 
să avem în vedere că filmul își are 
legile lui artistice.» 

Chemarea aceasta — de o extremă sin- 
ceritate, de o intensă claritate asupra 
ansamblului, dar și asupra nuanţelor sale, 
de o salutară vehemenţă proprie esteticii 
marxist-leniniste în dezvăluirea unei mal- 
formaţii deloc benigne — îmi apare plină 
de consecințe și implicaţii pentru etica 
şi estetica filmelor şi a criticii noastre 
cinematografice. E o chemare — cred 
că trebuie subliniat îndelung şi apăsat 
— nu numai la întronarea legalităţii ar- 
tistice, la justificarea unei estetici a fil- 
mului ca lege, dar și la introducerea unei 
morale a acestei estetici, a acestei ar- 
monii între fond și formă, niciodată ce- 
rută mai răspicat, fără menajamente sau 
echivoc. 

În acest climat de severă exigenţă, 
n-ar avea nici un rost să ne automenajăm, 
autori şi critici, uitind (sau ocrotindu-ne 
uitarea cu fel de fel de false nuanțe și 
false motivații) de cite ori am cedat — 
și s-a cedat șantajului cu «idei bune» 
în forme vizibil plicticoase. Fără a ne 
pune cenușă pe cap, dar nici jucîndu-ne 
de-a vinovaţii fără vină, cred că foarte 
multe suflete ale suflării noastre cinema- 
tografice au simțit bătind asupra lor aripa 
aceasta de gheață a «ideii bune» de 
care spui înai tirziu că mai bine n-ar 
fi fost, cind o vezi ce formă a luat pe 
ecran. Îngrozitoare durere pentru un crea- 
tor cinstit care ştie că tot ce are în cap e 


curat, drept, frumos, armonios, util — 
şi care vede, deodată sau încet-încet, 
cum din inspirația sa sau a altora, (căci 
o «formă plictisitoare» nu se pogoară ca 
un duh) ideea dreaptă nu mai are nici 
un farmec, nici un sens protund, nici «o 
idee» şi se îndreaptă cu pași siguri spre 
cel mai pernicios dintre genuri — genul 
plicticos. i 

Nu voi merge mai departe de propria 
experiență — pentru că nu e cazul acum 
şi mi, se pare de bun gust a evita să formu- 
lezi acuzaţii reciproce, dezvăluiri de subiec- 
tivități agresive care „nu așteaptă decit 
culpa confratelui ca să obțină un alibi 
salvator pentru conştiința-i artistică. Îmi 
voi aminti însă că e mai mult de un de- 
ceniu — dar «practica», remarcată de se- 
cretarul general al partidului, stăruie, no- 
civă — de cînd am avut de întors pe dos 
un scenariu bazat pe idei indiscutabil 
bune, care au dus la un film («Cinci oa- 
meni la drum») dintre acelea ce ar fi 
fost mai bine «să nu fie prezentate deloc», 
cum spunea atit de tranșant tovarășul 
Nicolae Ceauşescu. 

Căci ce folos mai aveau ideile bune 
— cum ar fi solidaritatea unor muncitori 
cinstiți, spiritul lor de abnegaţie, dilemele 
lor patetice între confort și datorie — 
dacă, prin propria noastră cedare în fața 
unor obiecții mai mult sau mai puţin în- 
dreptățite, mai mult sau mai puţin pre- 
luate de conștiința noastră, nu lipsite de 
demagogie, de prudență mic-burgheză 
(acest amestec subtil de supralicitare a 
unor lozinci revoluționare cu teama de a 
fi prea «inteligent» față de presupus 
înapoiatul spectator — amestec cu totul 
străin tocmai de arta revoluționară, so- 
cialistă), «reușisem» să găsim exact acele 
soluţii nefericite, acea «formă plictisi- 
toare» cu care s-a compromis dintot- 
deauna orice «idee bună»? 

Firește, nu sint deloc dispus să mă 
pling de alţii, cind eu, cu mina și cu capul 
meu, am găsit «acea formă plictisitoare»... 
E nedemn pentru un artist cu «idei bune» 
să dea vina, fie şi pe diavol, pentru «forma 
plictisitoare» pe care o găsește, chiar dacă 
viaţa îl face să treacă, nu o dată, tocmai 


în calitatea lui de artist, prin infernul par- 
dosit,după cum se știe, cu intenţii bune. 
El trebuie să suporte cu fruntea sus nu 
numai povara cununii de lauri — care te 
împodobește cind ai găsit forma potri- 
vită, bună la ideea bună, cum ar fi ex- 
emplarele «Moara cu noroc», sau Pă- 
durea spinzuraţilor», pentru a invoca ceea 
ce e clasic în filmul nostru, clasic și re- 
zistent — ci și apăsarea propriilor culpe, 
propriilor căderi, propriilor cedări, pro- 
priilor erori, chiar dacă realitatea — gene- 
roasă dar și vicleană — îi dă dreptul de- 
seori de a-şi împărţi greșelile cu alţii. 

Din ele, din aceste greșeli, el trebuie să 
extragă nu blazare, nu poftă de noi com- 
promisuri, nu plictis,ci tot ce e mai greu, 
adică puterea de inspiraţie, puterea de 
a lupta pentru a găsi la ideea bună — 
expresia bună, cuvintul, scena care ex- 
primă adevărul și numai adevărul, forța 
de a rezista ispitelor, acea putere ascetică 
de a te dărui cu totul pentru a obţine un 
gram de uraniu din tone de stincă rece. 
E, firește, un chin, o întreprindere dificilă, 
plină de riscuri și durere, pindită de cele 

mai controversate impulsuri şi vorbe — 
dar cum altfel au trăit și au creat marii 
artişti, în cinema, de la Eisenstein la 
Welles, de la von Stroheim la Wajda? 
Unde au găsit fericirea de a ridica opera 
dacă nu aici, în puterea de a găsi forma 
bună, la ideea bună, «potrivirea» — cum 
numea Caragiale, cu simplitate, «secre- 
tul artei», al tendinței cu artă? 

O asemenea fericire nu se plătește. 
Se trăiește. Nu se discută. Se consumă. 
Te consumă. Te devorează. 

Spre o asemenea artă lipsită de min- 
ciună, de convenţionalism, de compro- 
misuri trindave, de lene intelectuală și a 
simţirii, o artă care respectă inteligența 
spectatorului, o artă fierbinte, pătimașă, 


incandescență, în cele din urmă devoratoa-. 


re, în care artist și spectator se purifică 
împreună, profund emoționaţi de adevăr 
și frumos — ne cheamă, cu patima-i 
inflexibil revoluționară, secretarul gene- 
ral al partidului nostru. 


Radu COSAȘU 


wani 


DOR A e 


Aaaa a o taie 


of fb catia op 


e n e aM o a a ——a e o a a a e 


in dezbatere. filmul românesc 


Sigur că da, cinematografia 
noastră nu mai e tînără. 
; Ne stau mărturie succesele, 
inema puține cite sînt, eșecurile, 
multe cite sînt, cineaştii cu 
păr alb, ne stau mărturie 

morții noștri. 

Pînă mai ieri toţi ciți formam cinemato- 
grafia românească, încăpeam pe culoarul 
acelui minuscul prim studio, grandioasă 
pistă de decolare a viselor noastre. Nici o 
cută nu ne încrețise încă frunţile, nici o cir- 
cumvoluţie nu ne înnobilase încă obra- 
zul. Aproape ca nu aveam trecut. Aveam 
un prezent și mai ales aveam un mare 
viitor. Şi viitorul acesta a venit. Pentru 
fiecare în felul său. Viitorul acela a de- 
venit ziua de azi, cucerită cu atitea lupte. 
Le-a dat fiecare în felul său, ca orice 
bătălie, pe un front care angajează nu 
eroi, ci personalități. 


În această bătălie unii au fost răniți 
dureros. Au fost dintre -cei care s-au pier- 
dut. Dar cei mai mulți trăiesc sau, dacă au 
pierit, au murit de moarte bună, adică la 
datorie. 


Ca Jean Mihail, Victor Iliu, Gabriel 


__ Barta, Ateodoresei Răducanu și alții. 


Sigur, generația noastră nu a dat ci- 
nematografiei statuile de care o artă are 


nevoie. A dat numai soclul peste care tăl- 


pile celor care vor nemuri arta noastră 
cinematografică vor trebui să calce cu 
sfială. Sub ele, sub tălpile acelor nemuri- 
tori, o generaţie de gineaști a făcut ce 
face orice primă generație. Cineva tre- 
buia totuși să înceapă, adică să defrişeze, 
să are, să semene, să facă dintr-un pă- 
mint al nimănui, unul ospitalier. 


E adevărat, în istorie rămin numai con- 


-structorii. 


Poate că nu am avut reculul necesar 
pentru marea imagine a Prezentului. 


Schițăm fragmente, fragmente de frescă, 
fragmente de portret, unele chiar bune, 
unele chiar admirabile. Compoziţia, con- 
strucția perfectă lipseşte încă. Pelicula 
nu se transformă într-un material nobil 
«aere perenius» rămine hirtie de concept, 
pe care o mină mai abilă sau mai puțin 
abilă schițează proiecte de edificii monu- 
mentale. Şi, ca în orice schiță, cite ceva 
lipsește. Turnurile par menite să se înalțe 
pină la cer, dar uneori nu au bază, alteori 
sumare schite de fundament par să aş- 
tepte coloşi arhitectonici. Un braț de 


Şi legea filmului e dură, 
dar e lege! 


statuie pare să ţină cu un efort inutil, 
un obiect imaginar. 

De ce regizorii noştri reușesc să reali- 
zeze doar admirabile secvenţe şi nu filme 
admirabile? lată o întrebare. O propunem 
spre dezlegare criticilor, publicului larg, 
tuturor. 

Cineaștii noștri ignoră ei oare calculul 
rezistenței materiei? Sau a spiritului? 

Sigur că da, noi toți preferăm unui 
«obladi-oblada», executat pe patru voci 
cu acompaniament de orgă, simplele vo- 
calize care denunţă o voce bună, matură, 
cultivată, pregătită pentru asaltul unei 
posibile opere. 


De aceea şi vocalizăm. 

Să ne păstrăm vocea. Să ne ameliorăm 
vocea. Să mai cucerim o notă. Să mai cu- 
cerim o octavă. 

Vocalizăm, vocalizăm, dar pînă cînd? 

Sigur că da, opinia publică se îngrijo- 
rează, admonestează. «Atiţia bani!» — 
auzi spunindu-se în jurul unui eșec. (E- 
șecurile sint de mai multe feluri. De 
altfel ca şi succesele) 

Atita timp! Aș mai adăuga eu. Mă simt 
mult mai puţin responsabilă pentru cei 
4 lei sau 1 leu cît costă în unele locuri un 
bilet de cinematograf, cît pentru cele 
două ore din viață, pe care spectatorul 
mi le acordă. 

Aceste două ore, acest timp imens din 
viața unui om, mă cutremură de spaimă. 
Pentru cutezanța gestului de a aduna 
citeva sute de mii, uneori milioane de 
oameni care îmi dăruiesc fiecare cite 
două ore din viața lor. Ne-a spus secre- 
tarul general al partidului la întilnirea cu 
cineaștii: «Pe lingă conținutul de idei 
care trebuie să stea permanent în aten- 
ţia noastră — este necesar să avem în 
vedere că filmul îşi are legile lui artisti- 
ce» 

Cu gindul acesta trebuie să începem 
fiecare film. Cu emoția aceasta trebuie 
să-l sfirşim. 

Acum, ca de fiecare dată după termina- 
rea unui film, pășesc în mod firesc înainte, 
în direcția acelor de ceasornic și mă uit 
înapoi să-mi măsor umbra, dar mă aflu 
împreună cu generația mea la ceasul 
de apoteoză a soarelui și n-avem umbră. 


Merg ferm înainte către filmele viitoare, 
mă uit înapoi și le interoghez pe cele tre- 
cute, un telefon sună, casa de filme 
numărul... îmi cere proiectul viitorului 
film, şi am să-l dau. 


Malvina URȘIANU 


prezenţe românești peste hotare 


Sub semnul lunii mai 


În soarele Africii 


Luna aceasta se desfășoară 


la Tunis «Zilele filmului ro- 

mânesc». Vor fi prezentate: 
«Serata», «Drum în penumbră», «Nunta 
de piatră», precum şi documentarele «Rit- 
muri românești» și «București». 


Trei filme în țara celor 1000 de lacuri 


Finlanda — ţara celor o mie de lacuri — 


organizează în luna mai un Festival al fil- 
mului din țările socialiste. România va fi 
reprezentată de filmul artistic «Explozia», 
desenul animat «Parada cifrelon şi do- 
cumentarul de artă «Colibaba». 


«Mihai Viteazul» la Beaune 


„__La Beaune, în Franţa, între 1 si 6 mai 
s-a desfăşurat Festivalul internațional a! 
filmului istoric. «Mihai Viteazul», docu- 
mentarele «Suflet în sufletul neamului 
său» (N. Bălcescu) şi «Dimitrie Cante- 


cineclub 


Atenţie mărită 
tinerilor ! 


Cel mai bun film al 
festivalului de la Cluj 
al cinecluburilor stu- 
denţești — citat primul 
pe una din listele de evi- 
dențieri, dar fără a fi nu- 
mit ca atare —a fost «Repartizat în pro- 
vincie». Realizat de Vasile Moise, în 
fruntea unui colectiv al cineclubului 
«Gaudeamus» din Timişoara, filmul 
a fost o plăcută surpriză — de la idee 
și ținuta tehnică a imaginii color, pînă 
la umorul care străbate cadrele. Lau- 
da o merită realizatorii, dar și produ- 
cătorii, care au acordat studenților 
latitudinea de a rezolva o temă actuală, 
importantă — plecarea absolvenților 
în producţie — într-un mod deloc 
convenţional, deci convingător. 


Cea mai bună selecție prezentată 
la festival a aparținut însă Centrului 
universitar Craiova, care n-a adus 
doar un film deasupra liniei de plu- 
tire, ci șase, adică toate cele prezen- 
tate în concurs. Performanţa nu este 
anonimă: trei din cele şase filme au 
avut ca autor principal pe George 
Obrocea — «Marea dragoste», «E- 
den» și «Dacă». Cultivind forme ab- 
stracte («Marea dragoste» este un 
dans simbolic al formelor arhitectonice 
în dialog cu muzica, «Eden» este fuga 
omului după o sferă), filmele craio- 
vene se vor meditații ilustrate patetic, 
în timp ce timişorenii ne cuceriseră 
cu acuitatea detaliilor, într-o istorioară 
realistă şi accesibilă. 


S-ar mai putea cita și alte citeva 
pelicule, meritorii, realizate la Petro- 
șani, București şi Tîrgu-Mureş. Dar 
mai util ni se pare să evidenţiem și 
unele constatări critice. 


În primul rînd, inegalitatea frapantă 
a filmelor. În al doilea rind, lipsa de 
continuitate. În al treilea rînd, ambiția 
slabă a multora. Cinecluburile stu- 
denţești din principalele centre uni- 
versitare — București, Cluj, lași — 
par să fie indiferente față de compe- 
tiția pentru întiietate. Deși sîntem si- 
guri că resursele de talent și inițiativă 
nu lipsesc. Atenţie mărită, deci, față 
de talentul tinerilor! 


Val. S. DELEANU 


mir un mare precursor» au fost filmele 
prezentate de noi în această competiție. 


Filmul şi preocupările producției 


Că filmul este un prețios ajutor în cerce- 
tare și în producție știam, dar că există 
un festival așa de «specializat» cum este 
cel ce se desfășoară la Sofia, «Festival 
al filmului pentru organizarea și automati- 
zarea producției şi gestiunii» — nu mai 
știam. Filmul documentar «Banca de in- 
formaţii» (regia: Doru Cheșu) a fost de- 
semnat să participe la această confrun- 
tare. Ţinind cont de faptul că luna trecută 
la un festival asemănător, desfăşurat în 
Cehoslovacia filmul «Feritele şi magne- 
tismul» a primit o medalie de bronz, putem 
spera într-o recompensă, desigur foarte 
tehnică, pentru filmul lui Doru Cheșu. 


lulian GEORGESCU 


Să nu uităm 
documentarea! 


099 O aniversare plină de 

semnificaţii: se implinesc 20 

de ani de la primele filmări 

pe platourile de la Buftea. 

Cineaștii mai virstnici, care 

j au lucrat în condițiile grele 

ale începutului, să-și aducă aminte; cei 
mai tineri să ia aminte! 


eesUn distins specialist și un 
mare iubitor al filmului româ- 
nesc, dr. ing. lon Dumitriu-Tă- 
tăranu din București, ne scrie 
şi ne semnalează unele inad- 
vertente florale din filmele ro- 
mânești. În ultima producție 
«Frații Jderi», semnată de Mir- 
cea Drăgan, pe cîmpul de luptă 
şi în curtea interioară a mănăs- 
tirii Neamț se pot remarca cu 
ușurință cîteva plante inexis- 
tente pe vremea lui Ştefan cel 
Mare: Chamaecyparis Lawso- 
niana-chiparos de California in- 
trodus în Europa după 1850, muş- 
catele Pelargonium răspîndite 
după 1700, porumbul adus în 
Europa în sec. XVI. Colac peste 
pupăză, lonuț Jder bea cafea, 
deși delicioasa plantă pătrunde 
în imperiul otoman în 1554-1555 
pe vremea sultanului Mahomed 
Magnificul. Stimaţi realizatori, 
atenţie la documentare, fie ea 
și florală, că ne arată lumea cu 
degetul... 


see Filmul «De bună voie şi nesilit 
de nimeni», scenariul Domokos Geza, 
regia Maria  Callas-Dinescu, cunoaș- 
te febra ultimelor lucrări de sono- 
rizare și laborator. Aplaudăm cu căldură 
reușita regizoarei debutante Dinescu, în 
care ne punem speranța unei... Maria 
Callas a ecranului românesc. 999 Re- 
gizorul lon Popescu Gopo a fost ales la 
conducerea Asociaţiei Cineaștilor. Îi u- 
răm succes în greaua și nobila misiune. 
Habemus papam! 999 O vizită la cămi- 
nul cultural din comuna Ciocănești, ju- 
dețul Ialomiţa, ne-a prilejuit o constatare 
tristă: în perioada sezonului rece, numă- 
rul spectatorilor la film este minim, deşi 
sala este modernă și spațioasă. Cauza? 
Lipsa de încălzire. Şi uite așa, parcă am 
ajunge la concluzia că educaţia nu se 
poate face fără «căldură» 999 Tehni- 
cienii dela Televiziunea franceză recep- 
ționează la Buftea copiile de emisie la 
serialul tv. în culori «Doi ani de vacanță» 
după Jules Verne (4 episoade a 90 mi- 
nute), produs în 1973 de studioul nostru 
în colaborare cu societățile Technisonor- 
Paris şi TeleMinchen-R.F.G., regia Gilles 
Grangier şi Sergiu Nicolaescu. Versiu- 
nea românească pentru cinema va fi rea- 
lizată de scenaristul Francisc Munteanu 
şi experimentatul regizor Nicolae Corjos, 
care semnează independent primul său 
film după «20 de ani de vacanţă», neo- 
bosită în studio 999 in numărul trecut 
al revistei «Cinema», Marcel Păruş se 
plînge că «arhiva sentimental-gastro- 
nomică a caselor de filme s-a umplut 
cu idei-poale-n briu, rezumate-cirnăciori 
oltenești», etc. Spre consolare, îl înştiin- 
țăm că, prin grija cooperaţiei locale, la 
intrarea în studioul Buftea funcționează 
în aer liber un grătar cu mititei și la ini- 
țiativa micilor producători s-a improvizat 
o piață cu legume de sezon. Pastoral- 

gastronomică. 
Constantin PIVNICERU 


5 


noi filme românesti. in dezbatere 


Trei scrisori 
secrete 


Pe urmele unui caz particular, 
în căutarea unor adevăruri generale 


În ultima vreme, filmul 

românesc ne poartă tot 

mai des şi mai direct, 

în inima problemelor la 

ordinea zilei. «Despre o 

anume fericire», «Proprie- 
tarii» sint filme care atacă frontal actualita- 
tea, urcind pe urma unor conflicte şi pro- 
bleme, în care le recunoaștem cu ușurință 
pe acelea de care se întîmplă să ne izbim în 
traiul nostru de zi cu zi. Un asemenea film 
este și «Trei scrisori secrete» făcut de 
Virgil Calotescu după un scenariu de 
Platon Pardău. Nume nou pe lista scena- 
riștilor noștri, ziarist de formaţie, deci 
om cu pasiunea faptului de viață, Platon 
Pardău și-a construit scenariul pe baza 
unui caz real. Moruzan, eroul principal 
al filmului, a existat cu adevărat, nu sub 
acest nume, -nu pe un şantier naval, ci la 
Hunedoara, în persoana unui meșter care, 
asemenea celui din film, nu ştia să mena- 
jeze susceptibilități, nu știa să cultive 
amiciţii utile, nici să flateze orgolii, în 
schimb credea în adevăr și avea obiceiul 
să spună totdeauna ce gindeşte. Ca și 
Moruzan, acel meșter şi-a pierdut slujba 


din pricina acestor «defecte», și a fost 
nevoie de timp ca să i se facă dreptate. 
Platon Pardău și Virgil Calotescu au folo- 
sit însă acest personaj cu existență reală, 
numai ca punct de plecare într-un fel de 
pasionantă expediție în căutarea adevăru- 
lui. În căutarea vinilor mari sau mici pe care 
le comitem fiecare la un moment dat față 
de adevăr, din grabă sau din comoditate, 
dintr-o prea zeloasă ascultare sau prea 
pripită suspiciune, acele vini care sigur 
lovesc în cineva, dar care, la fel de sigur, 
lovesc în primul rind în noi, atacă şi pun 
în pericol calitatea noastră de oameni, 
acea omenie de care vorbim atit, darul 
nostru de ființe ginditoare. Pentru acest 
dar pledează mai ales Platon Pardău și 
Virgil Calotescu, şi este, cred, o pledoarie 
care merită toată atenția. De altfel, filmul 
lor este chiar construit ca un proces. 
Există un «impricinat», există probe şi 
martori, acuzare şi apărare, există chiar și 
«martorul de ultimă clipă», care răstoarnă 
spectaculos rolurile de acuzat și acuzator. 
Un proces mai special însă, pentru că 
el se deschide în interiorul unor conştiinţe 
nu tocmai împăcate, stirnite cu un simplu 


şi tulburător: de ce? De fapt, de ce a fost 
dat afară meșterul Moruzan? Prin decizia 
cui? «Eu nu anchetez nimic, am citeva 
zile concediu și am venit să te văd», spune 
cui vrea să-l creadă secretarul de la județ, 
sosit «întîmplător» pe șantierul naval, dar 
ca un făcut, discuția alunecă mereu spre 
cazul Moruzan şi acel «de ce?» apare de 
fiecare dată ca de la sine şi începe să func- 
ționeze asupra oamenilor, declanşind, o 
reacție în lanț, pentru că fiecare «trezit» 
la adevăr și realitate, acționează asupra 


'celuilalt. Lanţul reacției descoperă astfel 


un lanţ al vinovăţiilor, care, din aproape în 
aproape, duc la veriga principală: Obreja. 
Un foarte orgolios inginer, impecabil din 
punct de vedere profesional și infam ca 
om, exact tipul în stare să calce pe cadavre 
fără să clipească, dacă asta-i satisface 
ambiția, bolnavă aproape, de a fi «cel care 
are întotdeauna dreptate». Astfel «cazul 
Moruzan» se dovedește a fi o simplă 
răfuială personală. Dar o răfuială care 
n-ar fi fost posibilă, dacă cei din jur ar 
fi fost un pic mai atenți la ceea ce se 
întîmplă cu unul de-al lor, dacă ar fi fost 
mai puțin grăbiţi să «execute», dacă ar 
fi privit cazul Moruzan ca pe propriul lor 
caz. Calotescu stăruie tot filmul pe aceas- 
tă idee pe care o şi subliniază în final, 
într-o frumoasă secvenţă de suspens psi- 
hologic. Ne aflăm în sala de ședință în care 
se petrece ultimul act al «procesului Mo- 
ruzan», ni se spune că meșterul (pe 
care nu l-am văzut pînă acum) tocmai 
a sosit, aparatul fixează o ușă întredeschi- 
să, apoi culoarul dintre scaune, fețele 
oamenilor întoarse spre cel care a intrat, 
privirile care îl urmăresc pînă la scaunul 
pe care se va așeza. Dar scaunul acela 
rămîne gol. Gol, pentru că oricine se 
poate așeza pe el, Gol, pentru că oricine 
poate fi Moruzan. Şi brusc, nu mai e 
vorba de o răfuială personală, ci de o 
problemă care ne privește în egală măsură 
pe fiecare dintre noi. 


Şi de data asta Virgil Calotescu a mizat 
pe actori, pe capacitatea lor de a însufleți 
litera scenariului, pe farmecul lor personal, 
și nici de data asta nu s-a înșelat în ale- 
gere. Mircea Albulescu, poate în cea mai 
bună formă a sa de la «Puterea şi Adevă- 
rul» încoace, realizează cu nerv și fante- 
zie portretul acelui inginer cu aparenţă 
de om integru, în fond arivist feroce, 
Nucu Păunescu, foarte bun în rolul secre- 
tarului de partid, obsedat de ideea bătri- 
neții, confruntind mereu operativitatea cu 
pripeala şi experiența cu rutina; Toma 
Caragiu, meşterul Dărăban, personaj în- 
rudit cu cel din «Dragostea începe vineri», 
dar mai profund şi mai bogat decit acela; 
Emanoil Petruţ— Panţiru, om dintr-o buca- 
tă, prea dintr-o bucată, defect pe care 
Emanoil Petruţ ştie să-l pună în valoare; 
Cornel Coman, foarte potrivit pentru acel 
liniștit şi echilibrat tovarăș Dirdea de la 
județ; Marcel Anghelescu, meșterul Bo- 
cancea, un rol făcut din vorbe puţine şi 
înțelesuri multe; Lazăr Vrabie, dur şi 
principial în chip de cumnat al lui Moruzan, 
şi, în sfîrşit, Hamdi Cerchez, o adevărată 
revelație în partitura comică oferită de 
rolul tovarăşului Froicu, pe cît de zelos pe 
atit de periculos slujitor al lui Obreja, 
destinul lui negru... Deși rolurile feminine 


din film sînt de mică întindere, împărţirea 
lor este și aici fără cusur. Astfel, Margare- 
ta Pogonat, concentrat patetică și tulbu- 
rătoare în rolul soţiei lui Moruzan, Violeta 
Andrei în rolul bătăioasei și frumoasei 
tovarășe Maria, și în sfirșit, cele două 
femei din viața lui Obreja, soția — Reka 
Nagy, și amanta — Irina Gărdescu, bine 
alese mai cu seamă în sensul acelei vagi 
asemănări fizice care le dă un aer de fami- 
lie, ce subliniează perfid ideea de «pro- 
prietăți» ale tovarăşului Obreja. 

«Trei scrisori secrete» nu este un film 
«de imagine», nici de «decoruri», deci nu 
s-ar putea spune decit că Nicu Stan şi 
arhitectul Aureliu lonescu şi-au făcut 
meseria la cota unui profesionalism guver- 
nat de bun gust și de sirnţ artistic. O notă 
specială aduce muzica lui Laurenţiu Pro- 
feta, gindită pe un leit-motiv ușor melan- 
colic, care creează o atmosferă de medi- 
taţie, în armonie cu spiritul filmului. 

Nu ştiu de ce, dar n-aș compara «Trei 
scrisori secrete» cu filmele despre care 
pomeneam la început, nu l-aş compara 
adică pe Calotescu cu Mihai Constanti- 
nescu sau Șerban Creangă, ci cu el însuşi, 
cel care a făcut «Subteranul», pentru că 
există între aceste două filme ale sale 
asemănări evidente. Dar, dacă «Subtera- 
nul» era ajutat să ajungă la public printr-o 
poveste spectaculoasă și spectaculos rea- 
lizată din punct de vedere cinematografic, 
«Trei scrisori secrete» îndrăznește să se 
bizuie numai pe ceea ce are de spus, și 
reușește să fie pasionant exact prin ceea 
ce şi nu prin cum spune. Este ca și cum 
Virgil Calotescu ar fi făcut acest film cu 
o mare încredere în sensibilitatea şi re- 
ceptivitatea noastră față de adevărurile 
brute. Şi se prea poate ca acesta să fie 


atu-ul său cel mare. 
S; Eva SÎRBU 


O producție a Casei de filme patru. 
Regia: Virgil Calotescu. Scenariul: Platon 
Pardău. /maginea: Nicu Stan. Decoruri şi 
costume: arh. Aureliu lonescu. Muzica: 
Laurenţiu Profeta. Cu: Mircea Albu- 
lescu, Cornel Coman, Nucu Păunescu. 
Violeta Andrei, Toma Caragiu, irina 
Gărdescu, Marcel Anghelescu, Emanoil 
Petruţ, Lazăr Vrabie, Margareta Pogo- 
nat, Grigore Gonţa,  lexandru-Virgil 


Platon, Hamdi Cerchez, Reka Nagy. 
PI PRE IE UTE AC Cat asi 


urmăriţi aceste documentare 


Direcţia: inima publicului 


Am aflat cu plăcere, şi lirică 
și administrativă, că filmul 
realizat după romanul meu, 
«Bariera», a împlinit într-un 
an de la prezentarea lui pe 
ecrane, cifra de un milion 
de spectatori, cifră pe care n-a atins-o 
tirajul tuturor cărților mele scrise timp de 
aproape 20 de ani. Ştiu foarte bine că filmul 
își poate permite luxul să considere cifra 
de 1000 000 spectatori nu un triumf, ci 
doar ca pe un succes destul de modest. 
Așa şi este bineînțeles. Au fost filme româ- 
nești care au atins cifra de zece milioane 


inema 


de spectatori. De aici, de la aceste cifre 
impresionante pe care trebuie să le atingă, 
fie şi numai pentru a-și scoate cheltuie- 
lile, se află grandoarea, riscurile și limitele 
filmului. Dar, oricum, cinematograful e 
obligat să aibă succes de public. De suc- 
cesul de critică se mai poate, la nevoie, 
dispensa... O sală goală nu înseamnă 
neapărat o capodoperă neînțeleasă. Un 
confrate mi se lăuda chiar cu indiferența 
publicului, văzind în refuzul acestuia, sem- 
nele genialității operei sale. Dar nici o 
sală plină nu înseamnă nimic din punct 
de vedere estetic, o doamne, la cite stupi- 


dităţi nu găsești cu greu un bilet. Am văzut 
filmul japonez «Insula», un film de mare 
rafinament artistic, într-un cadru foarte 
intim, cred că erau vreo zece inşi în sală. 
Deci, prezența sau absenţa publicului 
nu are în primul rînd o semnificaţie este- 
tică. Dar chiar făcind abstracție de sem- 
nificația estetică, filmul e obligat să aibă 
succes de public. Dacă aș fi producător 
n-aş face decit filme la care să se înghe- 
suie lumea... 

Totuși, de-abia de aici începe problema 
să se complice. Creatorul de film și pro- 
ducătorul n-au numai obsesia rentabili- 
tăţii, ci și obligaţii morale... Important este, 
cu ce anume captăm publicul. Am auzit că 
în America și apoi la Londra are mare 
succes de public un film care descrie 
povestea unei adolescente stăninită de 
dracul. Ce poate fi mai inuman decit să 


Lungul drum al pîinii... 


Constantin Vaeni continuă, pe o temă 
nouă, mai concentrat, dar şi mai linear, 
discursul său patetic din «Play-Cupa Da- 
vis» şi «Începuturi». De fapt, nu-i vor- 
ba de ceea ce titlul ne promite atit de 
retoric ci, mai simplu, de evocarea, succin- 
tă şi energică, a operaţiilor de recuperare, 
pentru agricultură,a bălții Brăilei. 

Fidel devizei sale «cinema oricînd și din 
orice, dar nu oricum!», regizorul pune ca de 
obicei în priză întreg arsenalul de mijloace 
de care dispune, la tensiunea maximă şi 
cu toate elementele în alertă continuă. 
Drept care vedem: peisaje bintuite de vint. 


supui un copil, sub pretextul unor forțe 
oculte, tuturor degradărilor fizice şi mo- 
rale? Au avut dreptate criticii care 
au ironizat interesul publicului pen- 
tru o asemenea fărădelege. Sigur că 
filmul a avut succes de casă, sigur că 
producătorii s-au umplut de bani, dar un 
asemenea succes echivalează mai curind 
cu îndrăzneala de a sparge o bancă din 
centrul Londrei, decit cu aceea de a crea 
o operă de artă. Un asemenea triumf, 
ducă-se pe pustii... Am tras cu urechea, 
cu ani în urmă, pe vremea cînd lucram și 
eu la Buftea, la discuția dintre doi produ- 
cători, italieni sau francezi, nu-mi amintesc 
prea bine, și nici n-are importanţă, e atit 
demult de atunci... O inteligenţă reală se 
amesteca la aceşti oameni cu un dispreț 
total față de public. Se certau ca la ușa 
cortului pentru numărul violurilor care 


noi filme românești. in dezbatere 


Fraţii Jderi 


Filmul istoric,o datorie 
de onoare a cinematografiei noastre 


Stagiunea în curs, după o 
serie de filme care acoperă 
o gamă largă ca gen şi te- 
matică, ne oferă și un film 
ce se adaugă unei preocu- 
pări constante a cinemato- 
grafiei noastre — constituirea unei epopei 
naţionale. Nu putea, desigur, să lipseasca 
— pe această linie de preocupări — un film 


zăpada spulberată, ape învolburate, bălți 
văzute din elicopter, noroiul contemplat în 
plan-detaliu, screpere care mușcă pămin- 
tul, buldozere care-l dizlocă... Pauză pentru 
respirație: un cor de glasuri bărbătești 
înalță o scurtă exclamaţie metalică de prea 
mărire a efortului viril. Şi din nou mecanis- 
me care se zbat, se agită, se frămintă, se 
zgilțiie, monștri metalici dărîmînd arbori, 
flăcări care ard stuful, roți care se învirt — 
o adevărată frenezie a genezei, etalarea unui 
cult al materiei în mișcare şi transformare 
continuă, nestăpinită — decit de încăpăţi- 
narea omului. 

Retorismul lui Constantin Vaeni este de 
un tip aparte — epurat, comprimat, redus 
la strictul necesar. S-ar putea însă ca aceas- 
ta să fie numai o primă mişcare în definirea 
unui stil propriu. Care va fi următoarea? 


Val. S. DELEANU 


urmau să apară în film; unul pleda pentru 
cantitate, altul pentru calitate. N-are rost 
să înșirăm toate divergenţele lor, vreau 
doar să subliniez grija lor financiară de a 
capta interesul publicului pe care-l dis- 
prețuiau. 


Este important desigur succesul la pu- 
blic, dar importante sînt și mijloacele prin 
care acest succes se realizează. Nu sin! 
de acord cu acei autori, cu acei producă- 
tori, care se cred specialiști în psihologia 
publicului și confundă opera de artă cu o 
rețetă împotriva asteniei. Obsedaţi de 
succesul la public, cu disperarea cu care 
visează măritişul o fată bătrină, ei renunță 
la orice scrupul moral și artistic, caută 
«cîrlige» şi «găselnițe» — ce cuvinte urite 
— şi astfel arta își pierde noblețea, rațiunea 
ei supremă. Credeţi că o comedie care s-ar 


sau mai multe despre Ştefan cel Mare, 
despre această figură proeminentă, a cărei 
atit de îndelungată domnie pe tronul Mol- 
dovei întruchipează exemplar întreaga 
voinţă a unui popor şi a unei țări de a trăi 
independent, de a-şi apăra neatirnarea. 
Pentru că politica lucidă și patriotismul 
neabătut au făcut din Domnul Moldovei un 
erou de o dimensiune legendară a întregii 
noastre istorii naționale. Alături de Mihai 
Viteazul, evocarea acestui mare Ștefan 
nu putea, deci, să nu se înscrie pe firma- 
mentul cinematografiei. Exista, de altfel, 
sursa literară de o incomparabilă anver- 
gură şi densitate faptică şi dramatică ce 
putea să inspire o realizare în filmz opera 
sadoveniană, prin «Fraţii Jderi» și «Viaţa 
lui Ştefan cel Mare». 


Regizorul Mircea Drăgan, care nu pentru 
prima oară parcurge filele istoriei noastre 
(«Columna», «Neamul Şoimăreştilor» și 
«Lupenii» abordează trei momente des- 
părţite între ele de veacurile existenței 
poporului român), şi-a propus să aducă 
pe ecran chipul lui Ştefan cel Mare, sau 
mai exact, în această primă încercare de- 
ecranizare a operei sadoveniene, şi-a pro- 
pus să redea epoca domnitorului moldo- 
vean. Şi spun anume epoca, pentru că 
primul film, «Fraţii Jderi»,ne apare domi- 


numi «Boroboaţa domnişoarei» n-ar avea 
succes de public? Ar avea, sigur că da. 
Dar ce valori morale sau artistice ar putea 
încorpora o asemenea glorioasă parasco- 
venie? 


Nu trebuie să uităm însă că păstrarea 
marilor valori ale culturii este în primul 
rind meritul publicului. Dacă oamenii nu 
l-ar fi înțeles pe Shakespeare, acesta ar fi 
fost demult uitat. În materie de gust ar- 
tistic, oricine poate greşi; se ştie că pinu 
şi genialul Tolstoi strimba din nas cind 
auzea de la fel de genialul Shakespeare. 
Important este să venim în faţa publicului 
cu probleme reale, adinci, umane, să-l 
convingem, nu să-l cucerim, nu să-l a- 
magim. 


Teodor MAZILU 


nat de preocuparea de reconstituire a 
vremii lui Ştefan. Aici se înmănunchează 
în jurul figurii voevodului firele a nenumă-= 
rate acțiuni, unele aventuroase, altele ex- 
primînd faptele și gîndirea politică a dom- 
nitorului și sfetnicilor lui, alături de fapte 
de arme, alături de tragedia înfruntărilor 
pe viaţă şi pe moarte pentru a supravieţui, 
pentru a păstra independenţa, pentru a 
trăi liber. Realizatorul filmului pare o clipă 
că este tentat să exploateze cu precădere 
ceea ce ar sugera acele acțiuni aventu- 
roase impregnate de romantismul unui 
roman de capă și spadă. Mai ales în prima 
parte, «Ucenicia lui lonuţ», unde se oferă 
prilejul unei montări cu acțiuni palpitante, 
alerte şi, bineînțeles, spectaculoase. Dar 
acest aspect are în film o întindere episo- 
dică. El este urmat de alte episoade, fie- 
care invocat pentru a da nota de ansamblu 
a epocii reconstituită din fragmente. Ac- 
centul cade deci, în film,pe ilustrarea isto- 
riei, care devine astfel o trecere în revistă 
a locurilor și personajelor în veşminte 
mai mult sau mai puţin festive, deobicei 
mai mult festive, o succesiune de portrete 
dintre care,din păcate, niciunul nu devine 
memorabil. Mircea Drăgan demonstrează 
şi de astă dată slăbiciunea sa pentru 
marea montare care presupune mase de 
tiguranţi în costume de epocă. Spre re- 
gretul nostru abundența mijloacelor ex- 
terioare nu izbutește să dea nici pregnanţă, 
nici strălucire şi nici rezonanță contem- 
porană. Nici chiar acele pagini din opera 
sadoveniană ce sînt, s-ar zice, anume 
scrise pentru cinematograf — ambuscada 
în care cad lonuţ și Alexăndrel după fuga 
lor pripită de la lonăşeni — nu dobindesc 
expresia atît de profundă a vremurilor de 
băjenie din roman. Regizorul pare, la un 
moment dat,covirşit de propria sa mon- 
tare. Aşa se face că marea luptă, marele 
moment al bătăliei cu tătarii, clipă de urgie 
pentru moldoveni,lasă pe ecran o imagine 
difuză, de mișcare amorfă, dar nu de în- 
cleștare pe viață şi pe moarte. Nu ştim 
astăzi cît de «spectaculos» s-au bătut 
moldovenii lui Ştefan, dar știm că acea 
năvălire a tătarilor a lăsat peste secole 
un sentiment de mare încercare pentru 
popor şi de aprigă luptă întru supravie- 
tuire. Filmul rămîne doar spectacolul aces- 
tui sentiment. 

Nu-i contestă nimeni regizorului dex- 
teritatea de a face distribuții mari, distri- 
buţii în care actori de prima mină ai sce- 
nelor noastre sînt aduși în roluri care le 
pot demonstra calităţile actoricești. O 
asemenea distribuţie a făcut și de astă 
dată, încredințindu-i lui Gheorghe Cozo- 
rici rolul lui Ştefan. Pentru că Gheorghe 
Cozorici ştie să fie o prezenţă impunătoa- 
re, vocea lui are inflexiunile romantice ale 
marilor conducători, prezenţa lui însufle- 
țește sentimente nobile și animă conștiin- 
tele. Dealtfel, cele mai bune scene din 
film sînt cele în care Cozorici-Ştefan cel 
Mare-se adresează mulțimilor. Regizo- 
rul l-a ales bine și pe George Calbo- 
reanu în rolul lui Nichifor Căliman, 
sau pe Sebastian Papaiani în rolul lui 
lonuț (rol în care actorul este de astă dată 
într-o ipostază nouă, dominată de sobrie- 
tate). Ştefan Velniciuc în Alexăndrel face 
un debut demn de reținut, izbutind să 
sugereze toată duplicitatea şi nestator- 
nicia lui Alexăndrel, sugerind complexi- 
tatea personajului. Emanoil Petruţ (Ni- 
coară), lurie Darie (Simion, singurul care 
reușește, împreună cu Gogolea — Colea 
Răutu, o scenă într-adevăr spectaculoasă 
în acea încercare de furt a armăsarului 
domnesc), Florin Piersic, Carmen Stă- 
nescu, Geo Barton, Sandina Stan, Draga 
Olteanu, Gheorghe Dinică, George Mo- 
toi, impun prin simpla lor prezenţă,chiar 
dacă personajele încredințate nu benefi- 
ciază de partituri dramatice de o amploare 
demnă de cei chemaţi să le interpreteze. 
Se poate vorbi în filmul lui Drăgan de o 
contribuţie corectă a imaginii semnată de 
Nicolae Mărgineanu și Mircea Mladin, 
dar se poate imputa scenografiei lui C. Si- 
mionescu ca și costumelor lui Horia Po- 
pescu obsesia muzeală. Pe scurt, «Fraţii 
Jderi» rămîne un film care ne face să ne 
întrebăm cu oarecare grijă despre partea 
a doua închinată lui Ștefan cel Mare și, 
totodată, să formulăm speranța că filmul 
următor închinat domnitorului moldovan 
va păşi dincolo de cadrul exterior al epocii, 


spre adevărul și rezonanţele ei profunde 


și actuale. 
Dinu KIVU 


O producție a casei de filme 5: Regia: 
Mircea Drăgan. Scenariul: Profira Sado- 
veanu, Constantin Mitru, Mircea Dră- 
gan. Imaginea: Nicolae Mărgineanu, Mir- 
cea Mladin. Muzica: Teodor Grigoriu. 
Decoruri: arh. Const. Simionescu. Cos- 
tume: Horia Popescu. Sunetul: ing. Ca- 
mil Silviu și ing. A. Salamanian. Mon- 
tajul: Volanda Mintulescu, Cu: Gheorghe 
Cozorici, Sebastian Papaiani, George 
Calboreanu, Toma Dimitriu, Geo Bar- 
ton, Sandina Stan, lurie Darie, Emanoil! 
Petruţ, Florin Piersic, loana Drăgan, 
George Motoi, Ștefan Velniciuc, Vale- 
ria Marian, Lucia Ripeanu, Marcel An- 
ghelescu. 


Documentarele 
anului XXX 


Ce filme va realiza studioul «Ale- 
xandru Sahia» în cinstea celei de a 
XXX-a aniversări a eliberării Ro- 
mâniei de sub dominaţia fascistă, 
în anul celui de al XI-lea Congres 
al Partidului? 

e «România, cronică a elibe- 
rării». Din peliculele existente în 
arhivele studioului, la care se vor 
adăuga și secvenţe filmate astăzi, 
se va alcătui o amplă frescă a In- 
surecției naționale armate antifas- 
ciste şi antiimperialiste, a partici- 
pării României la războiul antihi- 
tlerist. (Regia: lon Moscu și Du- 
mitru Done). 

e «Şoimii Carpaţilor». Un film 


despre lupta antifascistă, despre 
eroismul grupului de partizani «Car- 
pai». (Regia: Pompiliu Gilmeanu) 

e «Scrisoarea a doua». Avind 
ca punct de plecare pateticul film 
al lui Victor lliu «Scrisoarea lui 
lon Marin către Scînteia», docu- 
mentarul va urmări marile transfor- 
mări survenite în viața satului ro- 


mânesc în ultimul deceniu. (Regia: 
Nicolae Cabel) 

e «Timp şi anotimpuri». Para- 
lelă sentimentală între imaginile 
de azi şi cele filmate în urmă cu 
vreo 15 ani la Fabrica de confecţii 
şi tricotaje «București». (Regia: 
Jean Petrovici). 

e «Un minut în 1974». Replică 
peste ani la filmul lui lon Bostan, 
realizat în 1950. (Regia: Doru Che- 
şu). 
e «România, azi». Film de sin- 
teză,care va înregistra pe peliculă 
momente și aspecte semnificative 
care au marcat în ultimele trei de- 
cenii adîncile şi revoluționarele pre- 
faceri din viața politică şi econo- 
mică a României socialiste. (Re- 
gia: Octav loniţă și lon Visu). 

e «itinerar danubian». Chipul 
nou al României anului XXX între 
cele două adevărate arcuri de tri- 
umf ale economiei noastre socia- 
liste, complexul hidroenergetic de 


la Porţile de Fier și Combinatul si- 
derurgic de la Galaţi. (Regia: Mirel 
llieșu). 

e «Arhitectura românească 
modernă». Cele mai interesante 
edificii arhitectonice (litoralul, con- 
strucții industriale sociale și cul- 
turale) vor face obiectul unei încer- 
cări de a releva trăsături specifice 
ale arhitecturii românești. (Regia: 
Mirel llieşu). 

e «Aparenta nemișcare a unui 
transatlantic». În prim-plan, Uzi- 
na de alumină de la Tulcea. (Re- 
gia: Erich Nussbaum). 

e «Iscusința n-are vîrstă». E- 
roii acestui documentar sint tinerii 
muncitori din cea mai tinără indus- 
trie românească: industria de tran- 
zistoare. (Regia: Titus Mesaroş). 


Filmul e o lume, 
lumea e un film 


Komaki Kurihara: 


o balerină care mu uită Hiroshima 


După 


Hiroshima... 


..Cum zice poetul: «Unde am mai 
văzut noaptea asta de cretă?»... O 
balerină japoneză cucereşte un mare 
premiu la Tokio, pleacă să studieze si 
să se perfecționeze la Moscova, la 
«Bolșoi», Fericire. Dragoste. Un băr- 
bat minunat — sculptorul moscovit 
Volodia. Fulgerare în plin zbor: Yuriko, 
nipona, e bolnavă de leucemie. Mama 
ei a murit în bombardamentul atomic, 
la Hiroşima, mon amour. Nevers-Hiro- 
şima-Moscova — via Love Story. O 
luptă tragică a unei ființe tinere cu 
moartea — «spațiu larg pentru autorii 
filmului (sovieticul Alexandru Mitta şi 
niponul Kenji loshida) să reflecteze 
asupra vieții, asupra artei, asupra da- 
toriei omenești în faţa unei nenorociri 
fără soluţie»... — după cum afirmă 
revista «Filmul sovietic». 


«Spaţiu larg» — pentru noi ca să nu 
uităm «nu uita Hi-ro-şi-ma...», scanda- 
rea aceea nemuritoare, melodia aceea 
sfişietoare din Francis Lar, şi de ce 
le-am uita? Boala ingrozitoare şi te- 
roarea atomică dau dreptul oricărui 
oraş din lume să-şi adauge, ingindurat, 
apelativul fără de moarte «mon a- 


idov:tinărul moscovit, 
în plin «love story» 


Cronica 


afacerilor 


Aceea care a însemnat în deceniul 6 
«visul imposibil» al milioanelor de 
cinefili, aceea pe care Fellini a lansat-o 
pe orbită pentru a semnifica nebunia 
unei «dolce vita», aceea purtată pe 
brațe’: de Adriano Celentano, aceea 
numită nici mai mult nici mai puțin 
«un bloc de gheaţă arzător», aceea ca- 
re-l trimitea în miez de noapte pe 
Marcello să aducă lapte pentru o 
pisicuţă rătăcită pe lingă Fontana di 
Trevi, aceea căreia un Moravia îi con- 
sacrase un studiu, femeia felliniano- 
beaudelairiană, enormă și superbă, 
la picioarele căreia se îngrămădeau 
miile de fotografi, aceea care într-un 
roman celebru de science-fiction 
era preferata unui inteligent delfin, ca 
toți delfinii, la o conferinţă de presă 
delfinul-erou răspunzînd unui ziarist 
că dintre artistele lumii, el o preferă pe 
Anita Ekberg avind în vedere «formele 


ei acvaticen Anita Ekberg — din cauze 
diverse, printre care unii nu ezită a-i 
sublinia «proporțiile» — a fost părăsită 
de regizori, producători, manageri, im- 
presari, cite cineva dacă-i mai trimite 
cite un scenariu pe care diva îl aruncă 
într-un sertar, trăieşte retrasă la 40 de 
km depărtare de Roma, într-o vilă în- 
conjurată de ziduri mari, groase, sin- 
gură şi ambetată... Ah, nici o grijă 
sfişietoare: Anita Ekberg nu moare de 
foame. Doamna lasă, din cînd în cînd, 
să-i scape gindul unei revanşe, un film 
în care să arate «că e o veritabilă ac- 
triță şi nu o sculptură», că «în curînd, 
dacă va avea prilejul, va ridiculiza anu- 
mite actrițe care se cred specialiste în 
Shakespeare»... Dar pină atunci — 
grandoare și decadenţă, ca-n Shakes- 
peare — Anita Ekberg e directoarea 
unei importante companii comerciale, 
specializată în închirieri de mașini! 


Rubrica «Filmul e o lume, 
lumea e un film» 


este realizată de Radu COSAȘU 


Secolul 20 decupat 


de Lelouch 


«Găsesc că e o prostie să te arunci în 
alt secol, cînd îl ai la dispoziţie pe acesta, 
al 20-lea...» 

«M-am pus în poziția unui domn care 
ajuns pe altă planetă e întrebat de un 
marțian: «Şi secolul ăsta 20, al vostru, 
ce era?» 

«Filmul meu nu e un documentar. Am 
lăsat cu bună știință erori involuntare de 
istorie. Am realizat un fel de autobio- 
grafie deghizată în divertisment. O su- 
perproducție intimistă. Un bărbat și o 
femeie de-a lungul secolului. Veţi avea 
Verdunul, Vietnamul, Algeria, Mai '68 
şi viitorul, un viitor pe care am încercat 
să-l dibuiesc cu ajutorul a zece futurologi 
internaţionali. N-am fost avar în filmul 
meu, «O viaţă întreagă» sint trei filme. 
Povestea unui bărbat (Andre Dussolier). 
Povestea unei femei (Marthe Keller). Po- 
vestea unui secol. Şi în aceste trei filme, 
subiectele a încă 20 de filme. De fapt am 
organizat o salată mare, dar o salată vi- 
zuală foarte clară. Detest să plictisesc 
oamenii.» 

«M-am dus în diverse ţări pentru a fil- 
ma un singur plan. Secvenţele din Turcia 


Istoria 


nu face estetică 


Un film care a pasionat Franţa: «La- 
combe Lucien», ultima realizare a lui 
Louis Malle. Cronici entuziaste — pînă 
la «capodoperă» — lîngă articole distru- 
gătoare. Povestea unui tînăr țăran din- 
tr-un sat aflat sub ocupaţia hitleristă, în 
'44, care intră în rindurile gărzilor sluj- 
bașe ale Gestapoului; rol odios, subiect 
dificil, care a împărțit opinia spectatorilor 
în două tabere pătimașe. Pentru eroul 
său, Malle a ales un neprofesionist, un 
tăietor de pădure, Pierre Blaise, 18 ani, 
tinăr care habar n-avea ce e aceea un 
personaj. Unanimitate a criticii: «acto- 
rul» e desăvirșit. După filmări, puştiul 
s-a întors acasă, la ai lui, într-un sătuc 
oarecare, cumpărindu-i tatălui său, din 
retribuţia la film, un tractor, reluindu-și 
meseria lingă ceilalți zece copii din fa- 


Gall 


refuză izolarea 


Cu «Natură moartă», Istvan Gall (cunos- 
cut nouă din remarcabilele sale filme «Șoi- 
mii» şi «Anii verzi») și-a cucerit consacra- 
rea internațională, criticii «Ecranului» fran- 
cez neșovăind să plaseze autorul «acestui 
film admirabil» lîngă Miklos lancso, adică 
printre marii realizatori de talie mondială. 
Istvan Gall își explică filmul: 


«Un fapt divers a slujit ca bază scenariu- 
lui meu. S-a anunţat că un sat unguresc 
s-a depopulat în întregime... (N.R. În 
film, chiar la început, o voce se amuză să 
anunţe în difuzorul satului: ...«Avînd în 
vedere plecarea populației, satul e șters 
din lista localităților»). La 8 kilometri de 
şoseaua departamentală, satul era locuit 
de vreo 30 de familii, Într-o bună zi, a de- 
venit evident că sătenii nu mai voiau să 
continue viața asta izolată, tinerii nu voiau 


vor fi probabil cele mai tari: 2 000 tiguranţi 
(N.R.: Bugetul filmului: 30 000 000 franci), 
50 de mașini care-i aduceau la locurile 
de filmare, șapte orășele din jurul loca- 
lității Zelve, unde filmam, private de elec- 
tricitate pentru grupurile noastre electro- 
gene. Ziarele anunțau că e «o datorie 
naţională să fii figurant în filmul meu...» 
„Modest, Lelouch, în aceste decla- 
rații zgomotos smulse de reporter în 
timp ce-și monta superproducţia, cu acea 
febrilitate binecunoscută. Modest? «Nu 
cred în regizorul modest. El se preface 
modest, e ọ nuanță!»... - 


Lelouch şi Marthe Keller 
în al 74-lea an al lui 1900... 


milie. Filmul nu va fi niciodată meseria 
lui. Numai că oamenii din sat nu-l iartă, 
se uită urit la el, ca să evităm a descrie 
scene mai violente... Tinerii — invidioși 
pe soarta acestui Pierre, om ca şi ei, 
ales din 200 de «mutre»... Locuitorii mai 
vîrstnici — iritaţi că un băștinaș a putut 
juca rolul unei «cozi de topor» hitleriste: 
«Oamenii nu mai vor să audă de ocupaţie», 
explică proprietarul cafsului din Mois- 
sac. 

Dar nici de estetică? Oamenii nu mai 
deosebesc între ficțiune și real? Se pare 
că nu... 

«C'est curieux»... ar spune același ca- 
fegiu din orășel. 

Curios — și nu numai curios: forța 
filmului a devenit cumplită, fiindcă isto- 
ria însăși a căpătat o forță cumplită. Oame- 
nii fac din ce în ce mai greu estetică, cînd 
e vorba de istorie, preferind o etică, des- 
părțindu-le,fie şi cu brutalitate, chiar dacă 
unii esteticieni au obiecţii. Nu e deloc 
cea mai gravă «lipsă teoretică» a vieții 
de azi. Antihitlerismul nu se poate uita 
— nici în ficțiune. Foarte bine. 


să se mai întoarcă în sat iar bătrînii și-au 
urmat fiii la oraș. Cînd m-am dus să văd 
acest «sat-fantomă», am încercat să-mi 
închipui cum ar fi arătat viața unui cuplu 
care s-ar fi hotărît să trăiască singuratic, 
aici. La ușa Casei de cultură, am găsit 
un bilet cu orarul bibliotecii, la ușa CEC- 
ului — orele de serviciu. În afară de asta, 
n-am mai găsit decît urme de oi pe ulița 
principală, singura, ierburi sălbatice prin- 
tre case, citeva animale sălbatice și ele, 
croncănitul corbilor. Niciodată în viață 
n-am simțit o asemenea neliniște. Probabil 
că acest sentiment m-a îndemnat să trans- 
mit imaginilor mai ales această angoasă. 
Vroiam, pur şi simplu, să încerc și să 
silesc şi pe ceilalți să încerce ceea ce 
înseamnă să trăieşti fără un contact uman. 
Căci este evident că omul nu poate trăi 
decit în societate şi că numai în această 
comunitate, în aceste relații, el îşi poate 
cuceri propria demnitate și libertate. E 
ceea ce numesc integritate — interesul 
meu fundamental se îndreaptă către oa- 
menii care, în condiţii sociale date, se 
luptă să-și păstreze această integritate 
umană...» 


gil Calotescu) 

1966—67 — «lubirea e un lucru 
foarte mare» (serial t.v., 
regia: Titi Acs) 

1967 — «Maiorul și moartea» (re- 
gia: Alexandru Boiangiu) 

972 — «Astă seară dansăm în 
familie» (regia: Geo Sai- 
zescu) 

1974 — «Un om vine din Buzău» 
(scenariu în lucru la Casa 
de filme nr. 4) 


Unul din cei mai buni drama- 

turgi ai noștri, lon Băieșu 

(aureolat, ca atare, cu cele 

mai prestigioase premii — 

al Uniunii Scriitorilor şi al 

Academiei), este un scriitor 
a cărui logodnă cu cinematograful mai 
stă sub semnul întrebării. Nu a semnat 
încă scenariul care să-l acrediteze, irevo- 
cabil, printre maeștrii genului; de altfel, 
«profesioniștii» (în sensul lucrătorilor de 
zi cu zi în această meserie) îl întrec — 
deocamdată — mai ales prin numărul 
genericelor în care le-au apărut numele, 
căci Băieșu nu are la activ decit trei sce- 
narii de lung-metraj şi unul pentru un serial 
de televiziune. Cam puţin, în aparenţă; 
în realitate, graţie acestui din urmă serial, 
numele lui Băieșu are o rezonanţă specia- 
lă în public, și e mai cunoscut decit cele 
ale multor autori cu vechi state de serviciu. 
Pentru acest public, Băieșu este inainte 
de toate — fie că situaţia îl măgulește sau 
nu — părintele lui «Tanţa și Costel». 


Mai presus de Tanta și Costel 

ee eee on E d SEE RE ee 2 

«lubirea e un lucru toarte mare» — a 
decretat într-o zi, cu gravitatea-i caracte- 
ristică, acest ziarist, dramaturg, cronicar 
sportiv și pescar amator, şi de-atunci, la 
fiecare sfirşit de săptămină, milioane de 
telespectatori s-au înghesuit în fața apa- 
ratelor ca să-i vadă pe Coca Andronescu 
şi Octavian Cotescu rostindu-şi incredi- 
bilele lor replici. «Tanţa» și «Costel» au 
fost, la vremea lor, un adevărat fenomen 
social. Toată lumea ridea la Tanţa și 
Costel, toată lumea vorbea ca Tanţa și 
Costel (unii realizind umorul situației, 
alții nu), toată lumea «mai vroia» Tanţa 
şi Costel; Băieșu își scria episoadele pe 
bandă rulantă, între un gol al lui Dumi- 
trache și o repetiție la Teatrul Mic — cred 
că noaptea avea coșmaruri cu Tanţa și 
Costel — ajunsese să scrie finalul unei 
părți, în timp ce actorii înregistrau începu- 
tul ei — în fine — Tanţa și Costel era parola 
la ordinea zilei, se transformase într-un 
fel de avalanșă care părea că nu mai poate 


Frămintările vesele 


fi oprită. Pînă cînd însuși Băieșu (patri- 
cidul!) a spus în altă zi «stop», «iubirea nu 
mai e un lucru foarte mare» și s-a prezen- 
tat spășit în fața spectatorilor consternaţi 
cu o tragedie intitulată «lertarea». În 
Băieșu biruise exorcistul. 

Lăsînd la o parte orice glumă, trebuie să 
recunoaștem că «lubirea e un lucru foarte 
mare» a fost un caz unic în istoria televi- 
ziunii noastre. Critica literară a primit 
destul de rece volumașul care relua, în 
proză, aventurile cu Tanţa şi Costel. Dar 
serialul reuşise să impună două per 
sonaje, a căror audiență la public 
rivaliza cu cea a super-man-ilor din 
serialele străine de sîmbătă seara, 
Nu şe poate trece ușor pe linga acest 
argument: el semnalizează o realitate pe 
care sintem datori s-o analizăm cu obiec- 
tivitate. 

Doar primele episoade ale serialului 
aveau un «story» unitar. Cele care le-au 
urmat erau doar variaţii pe o temă dată. 
Dar acele prime episoade acreditaseră 
două caractere memorabile care — o dată 
lansate — puteau să reapară în orice situa- 
ție: importantă era doar încărcătura de 
satiră pe care o transportau şi care conti- 
nua — prin replici — să fie omniprezentă. 
Universul psihologic al celor două per- 
sonaje este binecunoscut: se amestecă 
în el candoarea rudimentară cu o șarlata- 
nie de doi bani, un apetit neostenit pentru 
căpătuiala mediocră cu o mirare timpă în 
fața progresului uman. Și toate acestea, 
altoite pe un semidoctism enorm şi îngim- 
fat, în care clișeul şi ilogicul au rang de 
axiomă şi paradox. 


ei 
Nimic din ce e omenesc 


«Tanţa şi Costel» l-au acreditat pe lon 
Băieşu — nu numai în ochii publicului 
— ca pe un umorist prin excelenţă. «Astă 
seară dansăm în familie» — (un puzzle de 
întimplări comice, printre care și reluări 
din «Tanţa și Costel») era un film care 
întărea această părere, etichetîndu-l poate 
prea repede şi definitiv pe autor. 


ale unui moralist grav 


Dar primele sale scenarii, «Camera 
albă» şi «Maiorul și moartea», erau scrise 
în cel mai curent registru grav, se subințe- 
legea în ele dezbaterea etică implantată 
în actualitatea imediată. În «Camera 
albă» — un accident de muncă provoacă 
un acut conflict de conştiinţă. «Maiorul 
şi moartea» (scenariu inspirat din excelen- 
ta nuvelă cu același titlu) discută — în 
termenii filmului polițist — despre com- 
promis și sacrificiu, despre intransigenţa 
care se poate învecina cu inumanul, despre 
ideea de principiu moral reflectată în cele 
mai contradictorii categorii umane (hoţii 
şi justițiarii). Filmele, ca și scenariile, nu 
erau perfecte (îmi pare rău, mai ales, pen- 
tru «Maiorul și moartea», care, dintre filme- 
le «scrise» de Băieșu, se apropia cel mai 


...Impreună cu m: 
Sebastian Papaiani şi Vasilica Tastaman în «Astă seară dansăm...» 


mult de condiţia spinoasă a operei de artă, 
dar căruia un happy-end neinspirat adău- 
gat — și neexistent în nuvelă — cobora cu 
citeva grade temperatura gravă a proble- 
maticii). Dar există în aceste filme un numi- 
tor comun care — paradoxal — poate fi re- 
găsit și în «Tanţa și Costel» sau «Astă 
seară....». Este această aplicaţie a scena- 
ristului de a scormoni în actualitate, de a fi 
un ochi lucid deschis spre realitatea în- 
conjurătoare pe care o disecă şi o judecă, 
fie îngindurat pină la încrincenare, fie 
rizind detaşat și malițios. Dar, în ambele 
ipostaze, Băieșu iși dezvoltă argumenta- 
ţia cu sufletul unui moralist care pornește 
de la premiza că «nimic din ce e omenesc 


nu-i e străin» pentru a sancţiona, prin 
orice mijloace, inumanul, exagerarea dog- 
matică, opacitatea. Judecind după ce a 
scris pînă acum, s-ar părea că — în film — 
îi place-mai mult să o facă precum altădată 
latinii: «ridendo castigat mores». 


Inamicul public din Buzău 

EN O RIDE ERE Ta SRI 

Fie-mi îngăduit să fac, de această dată, 
o abatere de la canoanele (nescrise) ale 
«portretelor de scenariști» și så scriu 
citeva cuvinte despre un scenariu de lon 
Băieșu, pe care publicul încă nu are cum 
să-l cunoască, un scenariu aflat în stadiul 
«discuţiilor» la Casa de filme nr. patru. 
Se numește «Un om vine din Buzău» 
(chiar şi lon-Guţă-Băieșuavenit cîndva din 
Buzău!) şi — s-ar zice — este tot un scena- 
riu de comedie cinematografică. S-ar 
zice „pentru că — de data aceasta — regis- 
trul este cu mult mai greu de definit. Aven- 
turile omului din Buzău care nimereşte 
— credul şi inocent — într-un București 
plin de contraste, supus unei anume po- 
luări (fizice și morale), specifică oricărei 
mari aglomerări umane, sînt niște aventuri 
comice, nimic de zis; dar există în spatele 
lor o melancolie (stare de bază a mora- 
listului) care era mult mai greu percepti- 
bilă în alte scenarii. Acţiunea este rotundă, 


ri de comedie: Dem Rădulescu, 


precis conturată. Eroul principal este un 
caracter cu valențe miraculoase, în el 
subzistă adevăratele reminiscenţe din su- 
fletul lui Păcală, cel care nu ezită nici- 
odată să aplice sistemul «păcăliciului 
păcălit». Acest «Un om vine din Buzău» 
este. probabil, cel mai bun scenariu al lui 
lon Băieșu. Dacă regizorul care va avea 
şansa să-l transforme în film nu se va 
mulțumi să facă din el o colecție de gaguri, 
atunci poate vom vedea o replică româ- 
nească la filmele lui Etaix. Şi atunci, 
poate, vom descoperi că lon Băieșu me- 
rită, din partea cinematografului, lucrul 
numit «o iubire foarte mare». 

Dinu KIVU 


telex Animafilm 


Fără preţ — nepreţuit? 


@ Un omuleț de plastilină 
animată, caraghios şi fas- 
cinant în același timp, se 
aruncă în pămînt și înoată 
ca într-o apă adincă sau, 
dînd din miini ca din aripi, 
zboară. Neliniștit, face totul încercînd 
să cunoască totul. Animus, acest per- 
sonaj imaginat de Mihai Bădică și mulat 
din plastilină, așteaptă un condei inspi- 
rat care să traseze într-un scenariu traiec- 
toria drumului său extraordinar spre cu- 
noaştere. @ La întrebarea: ce este. o 
găină? s-ar putea da o mulțime de răs- 


punsuri exacte. Zoologii ne-ar spune cum 
se înmulțește, un orășen ne-o va descrie 
ca pe o friptură foarte gustoasă, o mo- 
distă o va cataloga printre zburătoarele 
furnizoare de penaje, psihologii vor pre- 
ciza că nu este prea inteligentă, motiv 
pentru care epitetul «creier de găină» 
a venit să îmbogăţească limbajul colorat, 
etc. Filmul cu păpuși «Oaspeţii», după 
un scenariu de Tita Chiper, în regia lui 
George Sibianu, aduce completări de 
fond în problemă. Trebuie văzut, ca să 
puteţi aprecia aportul său în materie. 
Cit despre frumusețea și hazul filmului, 


asta este desigur o altă giscă, ca să 
nu Spun găină. 

@ Ce este masa de: montaj? O ştie 
toată lumea. Dar pentru animatori, ea 
este ceva în plus; un mic ecran pe care 
se poate învăţa de la școala filmului mut. 
Gestica, mersul,- improvizaţiile de geniu 


@ Cu citeva pene, mărgele, 
două-trei flori de hirtie, cîțiva 
centimetri dintr-o broderie ve- 
che, cîteva sîrme asociate unor 
obiecte (cum ar fi trompeta- 
claxon a unui automobil vechi) 
și mai ales înglobate unui mare 
număr de desene, loana Stur- 
dza va recompune într-o suită 
de filme de colaje şi cartoane 
animate, lumea momentelor și 
schițelor lui Caragiale. Din ima- 
ginile aidoma unor fotografii 


ale lui Chaplin sînt tot atitea sugestii 
pentru omuleții nemaipomeniţi cărora ani- 
matorii le dau viață. Chiar şi derularea 
în sens invers a peliculei poate sugera 
efecte dintre cele mai comice. 

Au trecut atiția ani și filmul «mut» 
continuă să ne vorbească... 


vechi, cu patină, vor învia, pen- 
tru o clipă, faimoasele lui per- 
sonaje. Aceste filme ne vor cos- 
ta foarte ieftin, pentru că ma- _ 
teria primă consumată nu in- 
tră în calcule. Imaginaţia, in- 
venţia nu pot fi măsurate de 
economiști. 


Ceea ce nu ne costă pe noi, 
îl costă însă pe autor. Cit? 

Prea adeseori uităm că «fără 
preţ» poate însemna «neprețuit» 


Lucia OLTEANU 


tribuna spectatorului 


Psihologia serii de sîmbătă 


In ultimul număr al inte- 

resantei dumneavoastră re- 

viste (nr. 3, martie 1974), 

privirea mi-a fost atrasă de 

un articol al lui Teodor Ma- 

zilu, articol pe care, în par- 
te, nu pot să nu-l dezaprob. 

Nu pot spune că aştept cu spaimă se- 
rialele de sîmbătă seara. Nici că mă în- 
treb cu disperare (fie ea și fermecătoare), 
«ce film se dă azi?» Şi nici n-am filozofat 
vreodată pe tema «nocivității» fericirii şi 
relaxării pe care ne-o oferă cinemato- 
graful şi televiziunea. Pentru mine, mu- 
ritor de rînd, așteptarea serialului de sîm- 
bătă seara nu este deloc un «sentiment 
straniu», nici o «nevoie ridicolă» de a 
evada. 

Mi se pare foarte normal, omenesc, 
acest «sentiment» de nerăbdare cu care 
aștept serialul de la sfirșitul săptăminii, 
dar poate că tinerețea mea judecă greșit 
lucruri care tovarășului Mazilu i se par 
grave, adevărate probleme. 

Pe domnia-sa îl revoltă faptul că tre- 
buie să asistăm la astfel de seriale. Dar 
de ce să nu asistăm? Nu spun că toate 
serialele de simbătă seara au fost bune. 
«Brett și Danny» era un model.de stupi- 
ditate şi am răsuflat ușurat cînd «Colum- 
bo» i-a luat locul. Ce importanță mai 
avea faptul că actorii se numeau Tony 
Curtis şi Roger Moore, dacă serialul era 


nereuşit? Nimic captivant, nimic inteli- 
gent, doar schimb de pumni şi gloanţe. 
Dacă articolul lui T. Mazilu ar fi apărut pe 
vremea lui Brett 8 Danny, aș fi fost de 
acord cu opinia domniei sale. Dar acum 
e vremea lui «Columbo», care, sint sigur, 
place publicului mai mult decît cei doi 
sus-numiți «eroi». Să nu spuneți, stimaţi 
tineri contemporani, că nu vă atrag ro- 
manele polițiste, filmele de aventuri, şi, 
în general, tot ce se adresează inteligen- 
ei, puterii de judecată, perspicacității. 
mi închipui că mulţi dintre telespectatori 
încearcă acel «blestemat sentiment» de 
sîmbătă seara, îmi închipui că mulţi din- 
tre telespectatori urmăresc cu interes 
raționamentele lui Columbo, dezlegarea 
enigmei, și sper ca serialul să nu dispară 
prea curînd de pe ecranele noastre. 

«Pe lumea asta mai există și flori, mai 
există și iubiri, mai există şi inteligență»... 
scrie tovarășul Mazilu. 

E adevărat. Şi televiziunea și regizorii 
noștri ar putea să se gindească mai des 
la asta. 

Dar o oră pe săptămînă, o sîmbătă 
seara, să-l lăsăm şi pe Peter Falk să-și 
spună cuvintul. Cred că nu cer prea mult. 
Aş fi curios, de asemenea, să cunosc 
părerea contemporanilor mei în «pro- 
blemele» de care am amintit în misiva 


Aleea I. ROMANO 
Bucureşti 


Cu încredere în „Viitorul“ 


Un cititor — sau poate o cititoare — 
nu ştim din ce cauză anonim(ă), ne scrie: 
«De cîte ori merg la cinematograful «Vi- 
itorul», ştiu dinainte că nu voi regreta. 
Prezența unui film pe ecranul lui este 
un certificat de calitate. Cred că- respon- 
sabilul acestui cinematograf este mai 
mult decît un inimos, este un om de cul- 
tură». 


Aveţi dreptate! Este! Cu încetul și a- 
proape pe neobservate. el a transformat 
o sală obscură «de cartier», într-un pres- 


tigios cinematograf de reluări a celor mai 
bune filme care au rulat pe ecranele noas- 
tre. Şi, lucru curios pentru cei ce susțin 
că unele filme nu sînt «de public», sala 
cinematografului «Viitorul» este întot- 
deauna plină, fie că pe ecranul ei rulează 
«Rubliov» sau «Solaris», «Doi pe un 
balansoar» sau «Unchiul Vania», sau 
«Moara cu noroc». 

Împărtăşim deci, stimate anonim sau 
anonimă, atit entuziasmul cît şi încrederea 
dumneavoastră față de cinematograful 
«Viitorul». 


Copii, educați-vă părinţii! 


Dornic să vadă un film de aventuri, 
cititorul nostru Bogdan Cristian Cucu 
din București, a intrat într-un cinemato- 
graf la care rula un foarte palpitant wes- 
tern. Întîmplarea a făcut ca alături de el 
să se afle un «băieţel vioi și blond», un 
copilaș frumos, cu ochii albaştri și lim- 
pezi ca azurul, venit la film cu tatăl său, 
un bărbat cu care semăna leit. La momen- 
tul «tare» al filmului (fără de care wes- 
tern nu există), s-a făcut auzită şi vocea 


«îngerașului» blond rostind suav: «Tăti- 
cule, cînd o să bat și eu așa?» La care 
răspunsul a venit prompt, liniștit şi încura- 
jator: «Cînd ai să crești mare». 
Corespondentul nostru ne întreabă total 
uluit 1) «Ce fel de tată este acesta dacă 
face copilului său o astfel de educaţie?» 
Răspuns: Probabil un tată vitreg. 
Si, 2) «Ce căuta copilul la un astfel 
de film?» 
Răspuns: Ce? 


„Lumina“ fără lumină 


Într-un semianonimat mai lesne de 
înțeles, C.I. din Bucureşti ne scrie: «Dacă 
nu' sinteţi în stare să vizionaţi un film 
în timp ce în sală se face conversație cu 
voce tare, se fluieră, se înjură ca la ușa 
cortului, peste capul dumneavoastră zboa- 
ră cotoare de mere, iar de la balcon plouă 
cu coji de seminţe, dacă deci nu aveți 
nervii foarte, foarte tari și, mai ales, dacă 
sînteți femeie, nu intrați pentru nimic în 
lume la cinematograful «Lumina», pen- 
tru că acolo aşa e programul. Un program 
despre care responsabilul de sală pare 
să nu știe nimic, și pe care spectatorii îl 


» 10 


acceptă ca pe un destin. Din cind în cind 
cineva, probabil un nou venit care nu 
cunoaște obiceiul casei, încearcă să pro- 
testeze, şi este repede chemat la ordine, 
cu o înjurătură bine simțită. 

Mă întreb și eu ca omul: oare chiar nu 
se găsește nimeni să tempereze zelul 
de «animatori» voluntari ai acestor pierde- 
vară care s-au aciuit la cinematograful 
«Lumina»? Oare va trebui să venim la 
acest cinematograf însoțiți de un mili- 
tian?» 

Să vă spunem drept, stimate C.l., pen- 
tru o dată poate n-ar fi rău... 


Cine este pentru? Cine este 


aventura scenariului 


Vivat incompetenta! 


— Vă propun un scenariu 

despre substanța morală a 

raporturilor de dragoste în 

condițiile formării unei noi 

mentalități etico-sociale şi 

a unei noi psihologii indi- 
viduale în rindurile generației tinere, în 
conflict cu mentalitatea veche, retrogradă 
conservatoare. 

— Foarte interesant! Despre ce e vorba 
în film? 

— Despre substanța morală a rapor- 
turilor... 

— Nu m-aţi înțeles, ori nu m-am expri- 
mat eu destul de limpede. Ce se întîmplă 
în film? 

— Se înfruntă cele două mentalități, 
prima, retro... 

— Cum se înfruntă? 

— Printr-un proces dialectic în care sînt 
implicate forțe etice și psihologice. 

— Cine sint forțele etice și psihologice? 

— Mentalitățile. 

— Bine, bine, dar mentalitățile astea de 
către cine sînt reprezentate? 

— De către forțele respective. 

— Şi cine sint forțele? 

— A, vă referiți la o materializare a lor... 

— Exact. 

— Ar fi cele două generații. 

— Generaţii, pur și simplu? 

— Nu pur și simplu, ci complexul de 
valori moral-spirituale caracteristice fie- 
căreia în parte. 

— Am înţeles despre ce e vorba în sce- 
nariu. Spuneţi-mi însă despre cine e 
vorba.. 

— Despre raporturi. 

— Dar, stimate tovarășe, raporturile nu 
vorbesc, nu mănîncă, nu gesticulează, 
nu sînt blonde, înalte, nervoase și așa 
mai departe... 

— Bineînţeles. Raporturile sint rapor- 
turi... 


— Şi oamenii? 

— Care oameni? 

— Oamenii, personajele, eroii, cei care 
întruchipează aceste raporturi. 

— Ei, asta-i! Doar n-o să vă fac eu și 
distribuția actorilor. Luaţi și dumnea- 
voastră pe cine se potriveşte. 

— Nu se potrivește nimeni. 

— Nici Florin Piersic? 

— Nici. 

— Nici Papaiani? 

— Nici 

— Şi ce pot face eu? Eu am scris un 
scenariu, dumneavoastră aveți datoria să-l 
filmaţi. 

— N-aţi prefera să dați acest eseu la 
un ziar? 

— Da? Nu m-am gindit. Şi se plătește 
tot atît? 


Dumitru SOLOMON 


Un glas propune... 


Cititorul Ţugulea Nicolae din Con- 
stanța are o idee, nu lipsită de interes, 
în legătură cu serialul «Un august în 
flăcări», pregătit de Televiziunea Română 
în cinstea Aniversării a treizeci de ani de 
la eliberarea țării noastre și care va fi 
difuzat în preajma zilei de 23 August 1974. 
Cititorul nostru propune să se realizeze 
din acest serial două sau trei filme de 
cite 120 minute, destinate circuitului nor- 
mal, 

În măsura în care concepția de ansam- 
blu a scenariului ar permite acest lucru, 
concretizarea ideii e desigur posibilă. 

Ce-ar fi ca cei în drept să se gindească 
la ce propune cititorul Ţugulea Nicolae! 


agrafă 


De ce rîdem? 


Bun e risul (ha-ha-ha!), dar 

nici chiar așa, fiindcă, de 

la o vreme, asemeni lui Lu- 

cian din Samosata, ridem 

de ceea ce nu există. Um- 

blăm în sertărașele noastre 
cu flacoane colorate și ne imaginăm si- 
tuaţii absolut imposibile, cum ar fi: o 
peliculă proastă (bată-ne să ne bată!), 
avind la bază nu un scenariu, ci o însce- 
nare, interpretată de unchi, veri, cumnaţi, 
logodnice, vecini, etc. (din etc. fac parte 
pilele ferme de tipul rubedeniilor ierar- 
hice), cîntată de niște cuscri armonioșşi- 
filarmonici, dansată de copilașii-minune 
ai tovarășei X, pusă în scenă de un bu- 
nic din partea Fondului literar, montată 
de verișoara operatorului, filmată de ne- 
poata scenaristului, mixată de cumnata 
regizorului, regizată de unchiul interpre- 
tului principal, dialogată de mătușa mon- 
teuzei (cunoaște viața), dublată de un 
agronom, văr cu verișoara, postsincro- 
nizată de un frate vitreg, dialogată de 
«şase meșteri mari, calfe și zidari» (coau- 
tori, vezi bine), animată de medicul fa- 
miliei (specialist în reanimare), consiliată 
de un 'cumătru O.O.V.L.F.ist (scena cu 
zarzavaturile), machiată de o fină, esen- 
țializată de un socru mic (al fratelui vi- 
treg), gag-izată (sic!) de o soacră mare 
(nu importă a cui), propulsată de nea 


Cutare (ăi de-a scris şapte biblioteci, 
doamne), aplaudată la premieră de... 
Lume, lume, soro, lumel... 

«Aşadar, vor povesti lucruri pe care 
nici nu le-am văzut, nici nu le-am pățit, 
nici nu le-am aflat din gura altcuiva, lucruri 
care nu există în nici un fel și nu pot 
exista cituși de puțin. Astfel, cititorii mei 
nu trebuie să le acorde nici o crezare» 
(Lucian; Poveste adevărată). 

Bine ne face anticul taciturn din Sa- 
mosata cind ne dă această lecţie, că 
prea, de la o vreme, ridem de ceea ce 
nu există! 


Marcel PĂRUŞ 


Așadar, se poate! 


Am scris adeseori despre lansarea 
necorespunzătoare a premierelor româ- 
nești. lată că, în cel puţin două cazuri, 
sîntem contrazişi și ne bucurăm să con- 
semnăm acest lucru. 

Programarea pe ecrane a filmului «Un 
comisar acuză» a fost precedată de un 
«tentant» forșpan proiectat în sălile de 
cinema și la televiziune, de anunţuri de 
ziare, de anunțuri publicitare la radio, de 
o întîlnire a realizatorilor cu publicul 
la «Casa filmului». Să nu uităm cele trei 
afişe, dintre care două excelente (sem- 
nate de A. Mihailopol). E 

De o publicitate excelent orchestrată 
s-a bucurat şi filmul «Păcală». În plus, 
cei doi protagoniști în calitate de prezen- 
tatori ai emisiunii tv «Album duminical», 
s-au prezentat unul pe altul și, împreună, 
secvenţe din film şi, implicit, filmul. 


i 
| 
[i 


contra? Cine se abtine? 


Acest bărbos de regizor 


Podoabele capilare, cu cit 

sînt mai bogate, cu atit cre- 

ează în jurul lor un cîmp 

electric mai intens; orice 

cîmp electric invers, avind 

o sursă biologică, este mai 

receptiv la semnale exterioare şi produce 
perturbații chiar asupra sursei, adică asu- 
pra individului; se poate observa, cu aju- 
torul unei îndelungate cazuistici, că acele 
animale, dovedind că «presimt» fenomene 
diverse, sînt animalele cu o blană bogată, 
ba chiar, la un studiu mai atent al istoriei 
apariției O.Z.N.-urilor, se poate vedea că 
observaţiile cele mai pertinente asupra 
formelor de manifestare a acestor obiecte, 
le-au făcut numai indivizi păroşi, cu o 
podoabă capilară adică, foarte dezvoltată. 
Aşadar: într-o dimineaţă însorită, cu- 
prinsă între apariția penultimului număr 
al revistei noastre și al celui prezent, 
Bărbosul, pieptănîndu-și energic barba, 
simţi ciudate furnicături în propriul blin- 
daj epidermic. La început nu dădu nici 
o atenţie presimțirii, punind-o pe soco- 
teala îndelungatei cure cu suc de roşii 
(un pahar și jumătate), pe care hotări 
brusc s-o întrerupă. Dar, în tot cursul 
zilei, datorită desei repetări a gestului 
autofelativ de mingiiere a bărbii resimți 
șocant, fizic, prezența obiectului. Seara 
îl prinse la Buftea. Deasupra lacului, 
luna apărea dintre nori,rar, dar brusc, 
părind că vrea să se arunce în apă, sinu- 
cigaşa naibii, noroc că o împiedicau me- 
reu norii. Atunci simţi el, mai puternic, 
ciudata furnicătură care-l. obligă să-şi 
scarpine energic barba. Cimpul electric 
deja existent deveni astfel mai sensibil 
la undele centimetrice și Bărbosul mai 
întîi știu (şi abia pe urmă văzu) că lingă 
el, pe apa ntt a lacului, se așezase 
tăcut obiectul. Îl privi liniştit. Lumina orbi- 
toare pe care o emitea nu se stinse, ci 
pilpiia mai demol și barba sa se liniști 
şi chiar mincărimea netratată de multă 
vreme, încetă. Din obiect cobori un uma- 


noid care începu să păşească sigur pe 
suprafața apei, venind spre el. «Bancuri» 
îşi spuse” bărbosul. «Are încălțări cu 
pernă de aer». 

Arătarea se opri în fața sa. Bărbosul, 
după cum își aminti mai tirziu, cînd s-a 
trezit din leșin, nu o vedea, cit lua act 
de prezenţa ei. Fiinţa din obiect întinse 
un membru la capătul căruia ţinea, da, 
un fel de exponometru. ÎI măsură pe Băr- 
bos, apoi cu un gest îl invită să-l urmeze 
spre Obiect călcînd pe apă. Bărbosul nu 
resimţi nici un tel de impuls restrictiv, 
inhibitor şi călcă pe apa aceea, știind 
totuși că lacul e o prezenţă reală, aflată 
în stricta lui actualitate, în contempora- 
neitatea lui imediată. Şi călcă alunecînd 
pe apa care nu-l înghiţi. Nu auzi, dar ştiu 
că Fiinţa din Obiect îi spune: «Vezi că 
actualitatea concretă nu-ți face nici un 
rău? Totul e să ai curaj, să ai încredere 
în tine». Dar nu curajul, ci curiozitatea 
descoperirii îl mina pe Bărbos peste su- 
prafața apei. Cind ajunse în preajma 
Obiectului, acesta iși schimbă brusc înfă- 
țişarea și Bărbosul știu, mai mult decit 
văzu (şi tot în acea clipă își aduse aminte 
de o întîlnire pe care o avusese la o uzină, 
în cursul căreia i. se reproșase că n-avea 
ochi să vadă actualitatea), deci știu că 
înfățișarea cea nouă a Obiectului (care 
își deschisese în fața sa o intrare de 
basm) este tocmai Realul, Actualitatea 
aflată la îndemina lui. Călcă curajos pe 
prima treaptă (și scara parcă se ducea 
în sus spre infinit), realiză mental că 
niciodată nu. se simţise mai sigur pe 
picioarele sale, înregistră experiența ca 
fiind demnă de sugerat și-i păru rău că 
pînă atunci nu crezuse în existența Obiec- 
tului. Cînd se trezi din leșin, își aminti 
că văzuse un film la sfîrşitul căruia pe 
ecran apăruse insertul: Un film de actua- 
litate de... (și urma numele lui). Şi leșină 
iar. De plăcere. 


Radu GEORGESCU 


H Ë k 
Liniste! 


Apelativ? Poruncă? Rugă- 
minte? Fiecare dintre ele 
şi toate la un loc. Fie că 
este rostit, afişat pe uşi 
sau pe pereți, pulsind în 
> de semnale luminoase, acest cu- 
"e rewne cu insistență în toate locurile 
„md se plămădeşte, se elaborează spec- 
“acoiol. Şi, desigur, nu numai acolo. 
Podeni, unde munca unor oameni, 
î desfăşurarea ei, cere concentrare. 
mpmeri de sunet, acești vrăjitori ai 
umecor noastre, care aduc în film nu 
m. replica sau muzica, ci și pașii, 
Wu, ropotul ploii și tropotul cailor, 
bobo tunului şi zăngănitul săbiilor, 
ssas fromzelor sau fişiitul mătăsii, mai 
æ î arsenalul lor şi liniște. Și chiar de 
mai mute feluri Liniştea ocupă în fono- 
ñc lor œa sertar aparte la care apelează 
de mate ori, după talentul şi inspirația 
io. Aceasta este liniştea din film. Dar 
celelate” De pildă, liniştea de pe pla- 
tou de Sima în timpul şi dinaintea fil- 
mânie? ŞI mai cu seamă, cealaltă! 
Liniştea aceea interioară, generată de si- 
guranta că tu, parteneri tăi, toți oamenii 
dn echipă, au ales drumul cel bun că- 
tre inima ş mintea spectatorilor. Această 
linişte este greu de definit şi mult mai 
greu de dobindit. Ea se caută în vacarmul 
ideilor care se incrucişează, dincolo şi din- 


coace de aparat, atit în prezenţa lui, cît mai 
ales în absenţă, în discuţiile pe marginea 
scenariului, purtate cu mult înainte de ziua 
filmării. Ea se caută în șuvoiul tumultuos 
de încredere care trebuie să-i unească 
pe toți cei care participă la realizarea fil- 
mului. Ea se află, ca toate lucrurile mari 
şi bune din viața noastră, undeva, la 
îndemiînă. Trebuie doar descoperită. 


Poate că în viitor vom putea citi, 
în locurile din preajma acestor oa- 
meni, un afiș, un anunț, un semnal lu- 


minos care să ceară, să roage, să porun-- 


cească: LINIŞTE! 
Mircea ALBULESCU 


Merita 
o soartă mai bună 


Scurt metrajul, un gen foarte 

eficace în munca de pre: 

i pagandă și cultural-educa- 
nema tivă. Dar cu o condiție: să 
fie difuzat cum se cuvine, 

adică să ajungă la categoria 

de spectatori adecvată, la cît mai mulți 
spectatori. Ceea ce nu se întîmplă tot- 
deauna (ca să ne exprimăm eufemistic). 
lată, de pildă, traseul integral, în pro- 
gramarea bucureșteană, al filmului «Ma- 
nuscrise eminesciene» — film ştiinţific, 
de cercetare, cu alese calități artistice și 


în același timp de larg interes cultural 


(autor, Al. Sîrbu). Premiera — la 11 februa- 
rie, la cinematograful pentru copii «Doina» 
în cadrul unui grupaj de scurt metraje 
pentru cei mici. După o săptămină, filmul 
dispare din programare, nefiind reluat la 
nici un cinematograf. Apoi reapare, între 
25 februarie și 3 martie — stingher, la un 


singor cinematograf, «Lumina», drept com- 
pletare, în compania unui film de desen 
animat cu titlul edificator: «Păcălici ursul» 
În următoarele săptămini, ineditul eseu 
cinematografic despre personalitatea poe- 
tului nostru național este trimis la indepăr- 
tate săli de cartier, mult mai puțin semețe 
decît denumirile ce le poartă: «Dacia», 
«Bucegi», «Viitorul»... După acest turneu 
în obscuritate, la 31 martie, «Manuscri- 
sele...» dispar din nou din difuzare, de 
data aceasta pentru două săptămini. Apoi 
reapar, la un singur cinematograf, și tot 
la «Viitorul», cerut probabil din nou, din 
disperată solidaritate de breaslă, de către 
poetul luga, responsabil al acestui cine- 
matograf. În fine, ultima săptămînă de 
viață bucureșteană a filmului «Manuscrise 
eminesciene» se încheie la cinematograful 
«Popular». 

De la 28 aprilie, nimeni nu mai știe 
nimic despre acest film. 

Dar ciţi sînt, în genere, cei care au apucat 
să afle ceva despre el, adică să-l vadă? 
Nu dispunem încă de cifrele respective. 
Poate că serviciile de specialitate de la 
«România-tilm» ni le vor pune la dispoziție 
pentru un număr viitor, cind promitem să 
revenim, cu noi date privind valorificarea 
pentru public a filmelor de scurt metraj. 


Răzvan POPOVICI 


Bun venit, 
reluare! 


Excelentă iniţiativa Centralei România- 
film de a reprograma pe ecrane filme care 
au rulat la noi în urmă cu ani sau dea 
programa în premieră citeva din valorile 
cinematografiei mondiale, filme vechi, aşa- 
zise de cinematecă, neprezentate pu- 
blicului din țara noastră. 

Alături de «O noapte furtunoasă», «Moa- 
ra cu noroc», «Setea», pelicule de re- 
ferință pentru cinematografia românească 
vor fi reluate cîteva din cele mai bune pro- 
ducţii din țările socialiste, cum sint «Al 
41-lea», «Balada soldatului», «Doamna 
cu cățelul» (U.R.S.S.), «Cavalerii teutoni» 
şi «Cenușă și diamant» (Polonia), «Hoţul 
de piersici» (BuJgaria), «Joe Limonadă» 
(Cehoslovacia), etc.. 


Vor fi reluate și citeva «mari» filme 
cu nume celebre pe generic: «Contesa 
Walewska» şi «Dama cu camelii», cu 
Greta Garbo; «Lady Hamilton» și «Ri- 
chard al Ili-lea», cu Sir Laurence Olivier; 
«Inamicul public nr. 1», cu Fernandel, 
«Apartamentul», cu Shirley MacLaine şi 
Jack Lemmon; «Cleopatra», cu Liz Taylor. 
Nu vor lipsi cîteva ecranizări de calitate 
(«Război și pace» — S.U.A., «Ruy Blas» 
— Franţa), cum şi citeva foarte bune 

succese de casă: «Şapte mirese pentru 
șapte fraţi», «Cei șapte magnifici», «Bu- 
fonul regelui», «Moulin rouge», «Verdi». 
În lista reluărilor figurează și un Hitchcock 
cu «Vertigo», un «thriller» excelent. 

Şi, «pour la bonne bouche», acel rege 
al comediei numit Charlie Chaplin, cu 
trei dintre cele mai bune filme ale sale: 
«Luminile orașului», «Goana după aur» 
și «Timpuri noi». Dacă n-ar fi decit aceste 
trei filme și tot s-ar cuveni să aplaudăm 
inițiativa «României-film». 


Traduceţi 
corect! 


După aproape o jumătate de secol de 
la premieră, «Luminile orașului» dialo- 
ghează cu spectatorii de absolut toate 
virstele spre satisfacția acestora. Ce ar 
trebui să spunem însă despre cele citeva 
foarte sumare inserturi de text ce au fost 
traduse cu maximum de erori posibile. 


lată cîteva dintre ele: Back from Europe= 
înapoiat din Europa — tradus: înapoiere 
din Europa; | have to beat it = trebuie 
să o şterg —tradus: îl voi bate; Late = 
întîrziat (Charlot vine tirziu la lucru și e 
concediat) — tradus: mai tirziu; l'II see 
you home = te voi conduce acasă — 
tradus: te voi mai vedea; Viennese 
doctor cures blindness = un medic 
vienez vindecă orbirea — tradus: medic 
vienez vindec orbirea (ca și cum ar fi 
fost vorba de un anunț la Mica Publicitate; 
etc., etc. Traduttore tradittore, dar aici e 
vorba de tradittore pur şi simplu. 


film şi televiziune | 


Libertatea de a fi 
telespectator 


Mai mulți cititori, dintre fericiții care pot 
vedea ambele programe ale televiziunii, 
ne scriu despre «paralelismul» celor două 
programe tv, de difuzarea la aceleași 
ore de emisiuni foarte bune pe ambele 
programe. Şi, vai, din această cauză sint 
siliți să opteze pentru una și s-o piardă, 
inevitabil, pe cealaltă. 

Sintem întrebaţi «ce-i de făcut?» şi 


sfătuiţi să facem noi «ceva». Dar ce anume? 
Cind e vorba de transmiterea unor emi- 
siuni similare pe ambele programe, lucru- 
rile nu stau prea bine, monotonia e ine- 
vitabilă. Dar asemenea potriveli sînt to- 
tuși rare. În altă ordine de idei, credem că 
nici cel mai optimist coordonator de 
programe nu-şi face iluzia că cineva ar 
putea sta zilnic 7—8 ore la televizor, pen- 
tru ca nu cumva să-i scape ceva. Chiar 
dacă ar folosi cele mai moderne mașini 
de calcul, tot n-ar reuşi să obțină schema 
ideală de program, care să mulțumească 
pe toată lumea. Existenţa a două programe 
nu înseamnă necesitatea de a le vedea pe 
amiîndouă și în acelaș timp (!), ci posibi- 
litatea de a alege. lar «libertatea de a fi 
telespectator» implică nu numai capaci- 
tatea de a opta, ci .și pe aceea de a re- 
nunţa. Pentru că mai sînt şi cărți, și spec- 
tacole de teatru, şi ziare, și reviste, și filme, 
şi excursii, şi cîte altele. 


Tovarășul 
de la cabină 


Filmul «lubire» de Karoly Makk, pe pro- 
gramu! | tv., vineri 17 mai. Iniţiativă remar- 
cabilă, mai ales că această capodoperă 
a trecut neobservată pe ecranele normale. 
De ce, însă, nu ducem binele pină la ca- 
păt? De ce la fiecare schimbare de bobină 
proiecționistul se grăbeşte spre finiş şi 
întirzie startul Nu e prima oară cind pe 
micul (ca și pe marele ecran) tovarășul de 
la cabină zăpăcește sfirșiturile şi incepu- 
turile de acte, morfolind replicile, ciopir- 
țind dialogurile. Chiar dacă s-ar risipi 
cartofi ar fi păcat. Dar aici, nu de cartofi 
e vorba. 


11 


Da! Ne interesează 


“Fata cu cei mai mari ochi albaştri» 


(Goldie 


Dacă maşina de produs ve- 

dete a cinematografului a- 

merican impune o necru- 

țătoare selecţie tuturor celor 

ce se avîntă pe drumul spre 

stele, cu atit mai de excepţie 
sint reuşitele în lumea comediei. 


O astfel de excepţie se numeşte Goldie 
Hawn. Ca multe fete din generaţia ei (s-a 
născut în 1948), ai căror părinți aveau de-a 
face într-un fèl sau altul cu lumea specta- 
colului, Goldie Hawn a interpretat pentru 
prima dată un rol la virsta de 3 ani. Fusese 
un heruvim cu bucle blonde și cu o pe- 
reche de aripi mari în loc de orice alt 
costum, într-un spectacol de music-hall 
în care tatăl ei făcea parte din orchestră. 
Deci, cu un tată muzician — violonist, 
saxofonist sau clarinetist, după nevoie — 
găsind de lucru, ce-i drept, mai mult în 
orchestrele specializate în campaniile e- 
lectorale și mai rar în spectacole, Goldie 
Hawn s-a aflat destul de aproape de lu- 
mea dansului și a jazzului. Un curs de 
balet, citeva luni la o școală de artă dra- 
matică, i-au dat o experiență ciștigată 
mai mult pe furate, fără un program ri- 
guros de studii. Debutul ca dansatoare 
îi e prilejuit, așa cum se întimplă adesea, 
de o întimplare. La o expoziţie federală 
de la New York, pavilionul statului Texas 
angajează o mică trupă de balet pentru 
un număr de french-cancan. Goldie Hawn 
se numără printre dansatoare. De aici, 
la un contract pentru ansamblul unei com- 
panii de music-hall, care monta în diferite 
orașe binecunoscutele musicaluri «Să- 
rută-mă Kate» și «Băieți și fete» nu era 
decit un pas. Cum tot un pas era de aici 
la boemag viață a artiştilor din cartierul 
new-yorkez Greenwich-Village, un fel de 
echivalent al parizianului Saint Germain 
des Près. Acești pași, Goldie Hawn îi 
face fără efort şi fără să-i dea în pina că 
aşa începea cariera ei de vedetă. În acest 
mediu, cunoștințele se leagă repede și 
se desfac la fel. Loviturile par întotdeauna 
aproape și gloria pare despărțită de tine 
doar de o singură zi. Miine, mereu miine, 
va aduce cu siguranţă afirmarea. Cu a- 
ceastă credinţă în suflet, sute de veleitare 
se angajează pe acest drum al speranţei, 
adesea rămase neîmplinite. 


În aşteptare ești nevoit să cîştigi o 


piine. Goldie Hawn acceptă să danseze 


la unul dintre miile de cluburi de noapte 
de la Las Vegas. Cine-ar fi crezut atunci, 
că o dată pierdută în uniforma de paiete 
şi pene ale cohortelor de dansatoare din 
cel mai vestit oraș din lume pentru jocu- 
rile de noroc și viața de noapte, Goldie 
Hawn va răsări ca o stea, ca o vedetă, 
ca o mică «regină a comediei», cum este 
astăzi socotită în film și în teatru? 


12 


Hawn ) 


Atunci a început al doilea început. 

Un prieten impresar o solicită pentru 
o probă la un serial de televiziune. Los 
Angeles o intimidează. Filmarea pe un 
platou de asemenea. Ca să se apere 
izbucnește într-un ris nervos, isteric a- 
proape, şi execută scena de probă repede 
foarte repede. «Da, este exact risul de 
care avem nevoie» — a auzit un glas şi 
contractul pentru mai multe episoade era 
semnat. Serialul care a rulat timp de doi 
ani, s-a numit «Laugh in» — un fel de 
«Rideţi cu noi». Din acea clipă telespec- 
tatorii i-au asigurat celebritatea. Asemeni 
lui Roger Moore, sau lui Robert Stack, 
sau lui Peter Falk, micul ecran i-a rezervat 
lui Goldie Hawn aproape 'peste noapte, 
un loc în lumea vedetelor. Ziarele o pro- 
clamau «fata cu cei mai mari ochi albaștri 
de la Hollywood» şi, ceea ce era mult mai 
mult, «revelaţia comică a anului». Şi cum 
tot un pas desparte micul de marele ecran, 
primul rol în film îi este propus de către 
regizorul Gene Saks în «Floarea de cactus. 
Parteneră și în intriga dramatică, rivală îi 
era Ingrid Bergman. Nu este greu să ne în- 
chipuim ce poate să simtă un tînăr, un 
foarte tinăr actor, într-o astfel de compa- 
nie. Dar probabil, de cite ori se intimidea- 
ză, Goldie Hawn reuşeşte. Cum astfel să 
ne explicăm Oscar-ul «pentru cel mai bun 
rol secundar» al anului 1969 acordat pen- 
tru acest film? 

Oscar-ul nu este numai o consacrare 
artistică, ci reprezintă pentru producător 
și o garanţie a succesului comercial. 
Goldie Hawn e aleasă imediat să inter- 
preteze pe ecran rolul lui Gill din «Fluturii 
sint liberi», piesă care cunoscuse un mare 
succes pe Broadway. Este greu s-o uiţi 
pe Gill, fata aceea generoasă, sinceră şi 
credulă, fermecătoare în inconştienţa ei, 
care redă increderea în viață tinărului 
muzician orb. 

Doar citeva roluri și Goldie Hawn și-a 
stabilit un statut de vedetă și e recunoscu- 
tă ca o excelentă actriță de comedie. Dar 
dacă înainte de inceput exista incertitudi- 
nea, riscul de a nu fi niciodată remarcată, 
după o consacrare prea rapidă, apare un 
alt soi de pericol, acela ca producătorii, 
în dorința de a merge întotdeauna la un 
cîştig sigur,să specializeze un actor în- 
tr-un anume gen de roluri. Este ceea ce se 
întimplă cu această fată «căzută», nici ea 
nu ştie azi prea bine cum, în constelația 
starurilor hollywoodiene. Este pericolul ca 
firescul și dezinvoltura ei, dispoziția ei 
mereu entuziastă și ghidușă să fie între- 
buințate exclusiv pentru a da sare și piper 
unor melodrame, limitind astfel incon- 
testabilul talent al actriței la un unic 
registru. 


Adina DARIAN 


şi îi preţ 


Aa). 


uim pentru că: 


Un actor fără de care nu se poate imagina o cinematografie 


( Daniel Olbrychski ) 


«Eu nu vreau să semăn cu 

el, nu pot să semăn cu El» — 

(să mai spunem cine este 

EL?) — strigă la un moment 

dat Olbrychski în «Totul de 

vinzare», apărindu-și înver- 
sunat propria personalitate și, mai ales, 
dreptul de a o avea. În numele acestei 
credințe, actorul s-a ținut departe de um- 
bra copacilor înalţi, s-a înclinat în fața 
celor doboriți, dar şi-a văzut de drumul 
său, convins fiind că în artă, ca și în istorie, 
ca şi în viață, timpul lucrează pentru cei 
care nu ezită. În interiorul unei cinemato- 
grafii care dintotdeauna şi-a iubit şi ocro- 
tit actorii, numele lui Daniel Olbrychski a 
devenit în ultimii şapte ani nu numai 
prestigios, cum obişnuim a spune, ci 
unul în stare să se confunde cu o dimen- 
siune a acestei cinematografii. Există 
actori fundamentali, fără de care nu ne-am 
putea închipui la un moment dat filmul 
unei națiuni, al unei epoci, așa cum nu 
ne putem imagina o țară fără fluviile și 
munții ei. Acest destin, hărăzit îndeobşte 
creatorilor, dar mai puțin histrionilor, ființe 
care vin şi pleacă, apasă pe umerii citorva 
aleşi. Este deajuns să ne întrebăm, cum ar 
fi arătat «Pădurea de mesteceni» şi «Nun- 
ta» fără lacrimile lui Olbrychski, cine ar fi 
putut să-l înlocuiască «În totul de vinzare», 
ca să ne dăm seama că el este unul dintre 
aceștia. 

Olbrychski este de fapt un alt nume dat 
acelei neliniști care a însoțit mereu filmul 
polonez așa cum alte nume au fost Munk, 
Cybulski, cum este neclintitul Wajda sau 
Zanussi. Ştiu, actorul protestează ori de 
cite ori are prilejul împotriva unei identi- 
ficări cu un anumit tip de personaj, vrea 
(dar cine nu-și dorește?) să fie mereu altul; 
se pare însă că libertatea cinematografu- 
lui de a-și alege eroii este mult mai mare 
și mai perfidă decit aceea a actorilor de 
a-și alege rolurile. Chipul său de adoles- 
cent crescut la ţară, în bătaia vîntului și 
a soarelui tare de cîmpie, cu ochii ce caută 
mereu linia orizontului, este o materie 
ideală aflată la dispoziția acelui cinemato- 
graf lacom să modeleze, să reinventeze 
imagini, nesfirşitele imagini ale încordării 
umane. 

' Să nu fi observat oare Daniel Olbrychski 
că intelectualii, prinții, studenții şi țăranii 
pe care i-a interpretat nu sînt străini unii 
de alții, că Rafael Olbromski din «Cenușă» 
nu se află la ani-lumină distanță de mirele 
poet din «Nunta», că Boleslaw din «Pă- 
durea de mesteceni» a trecut prin expe- 
riența însingurării înaintea fiului rătăcitor 
din «Viaţă de familie», că Azia din «Pan 
Wolodjowski» și Andrej Kmicre din «Po- 
topul» sînt purtătorii aceleiaşi cruci? Nu 
cred. Sau, altfel spus, nu are importanţă. 
Olbrychski aparține cinematogratului nu 


prin simpla disponibilitate și elasticitate 
a talentului (s-au văzut actori care să 
joace dimineaţa îngeri și seara demoni 
fără ca prin asta să fie neapărat mari 
artiști) ci, în primul rînd, prin puterea de 
a aduce la lumină din negura care zace 
în orice personaj, adevărurile tăioase ale 
existenţei, adevăruri care nu fac niciodată 
viața mai uşoară, ci doar mai curată. Nu 
întimplător filmele de virf ale carierei sale 
(începută modest în 1964, la 21 de ani, cu 
o dramă de Janusz Nasfeter, «Rănit în 
pădure») sint semnate de Wajda şi Za- 
nussi, cineaști ai întrebărilor grave, răs- 
colitoare; pentru Olbrychski, experienţele 
de viaţă ale eroilor au preț în măsura în 
care ele sint experienţele unor cunoașteri 
pentru care plătim conștient sau nu, pen- 
tru care pierdem iluzii, prieteni, viață. Mai 
toate personajele actorului își răscumpără 
dureros autenticitatea. 

Rafael («Cenușă») bijbiie orb prin pu- 
stiurile de gheaţă pentru că a confundat 
istoria cu aventura romantică. Bărbatul 
închis în durere din «Pădurea de meste- 
ceni» se reintegrează în circuitul vital 
doar după ce a trăit șocul morţii fratelui 
său. Tînărul din «Viaţă de familie» se 
regăsește ca ființă socială doar după ce 
fuge din casa-cavou a unui clan care nu 
acceptă sfîrşitul. Poetul din «Nunta» se 
va trezi vinovat din somnul așteptării și 
primul semn sînt acele boabe de cristal 
care-i curg din ochi, lîngă calul alb, căzut 
ca ofrandă, într-o scenă de vis. Olbrychski 
a plătit, nu o dată, cu lacrimi, adevărul. 
Să ne amintim o altă secvenţă antologică, 
aceea în care pădurarul Boleslaw, răvășit 
de plins, va surpa zidul de piatră dintre el 
şi fetița cu chip de ceară. Această scenă 
(pe care Lucian Pintilie o considera mo- 
mentul cel mai frumos din «Pădurea de 
mesteceni») îi aparţine ca idee interpre- 
tului, așa cum fuga besmetică și elibera- 
toare, printre cai, în «Totul de vinzare», 
a fost filmată de Wajda la sugestia acto- 
rului. Daniel Olbrychski nu este un pur- 
tător supus al unor destine de eroi, ci 
unul care le descoperă. 


Magda MIHĂILESCU 


PREIEI E IEEE 3 
Goethe, erou de serial 


Pentru sărbătorirea a 225 de ani de la naş- 
terea lui Johann Wolfgang Goethe, care 
va avea loc la 28 august 1974, televiziunea 
din R.F. Germania va realiza un serial do- 
cumentar de 13 episoade. Primele două 
episoade vor fi difuzate încă în acest an si 
vor fi consacrate creării primei părți a poe- 
mului «Faust» şi apariției romanului «Sufe- 
rințele tinărului Werther». Întregul serial 
va fi difuzat începînd cu luna ianuarie 1975 


«actorii sînt cronica vie s 


i prescur 


. 


Actorul — un posibil sfătuitor 
(Sebastian Papaiani) 


— Dumneata, Sebastian 

Papaiani, ești în primul 

rînd un actor de comedie, 

deci foarte legat de soar- 

ta acestui gen. De ce crezi 
că avem atit de puține comedii? 


— Mi-e teamă că regizorii — unii, nu 
toți — consideră comedia un gen ușor și 
deci de succes efemer. Alții poate chiar 
nu au nimic de spus în acest gen. Sau nu 
sint înzestrați pentru el. Comedia cere un 
talent special, nu «talent» în general. Sint 
puțin regizori la noi care au acest talent 
special. Pe urmă, cred că nici scenariștii 
(şi poate cu ei trebuia să încep) nu consi- 
deră comedia un gen pe măsura talentu- 
lui lor. Oricum, situația comediei este 
întristătoare, așa cum întristător este fap- 
tul că atiția actori de comedie pe care-i 
are ţara stau degeaba. 


— Despre ce crezi că s-ar putea face 
o comedie bună?  Dumneata, dacă 
ai fi regizor, din ce ai scoate hazul 
unei comedii? 


— Aş opta pentru comediile în care 
nu se ride doar de defectele omului, care 
uneori sînt mai curînd de plins decit de 
ris, ci tocmai de niște calități ale lui care, 
exagerate, devin caraghioase. Uite, cum 
ar fi excesul de zel, prost înțeles... Aveam 
un coleg contabil care, exact din exces 
de zel, obișnuia să-și ia lucrările acasă. 
Numai că, lucrind, uita de timp, uita și de 
bilanț, şi de balanţă, uita termenele la 
care trebuia să le dea, așa încît deşi lucra 


pe briînci, el era mereu în întirziere, mereu 
mustrat şi sancționat. Zelul este o calitate, 
nu? Excesul de zel se mai întîmplă să 
devină şi defect, ca orice exces... Deşi, 
ca să spun adevărat, dacă ar fi să fac film, 
aş face tragedie. Dar cum știu că acest 
microb mare al comediei nu mă lasă, 
pariez cu mine însumi că în acea tragedie 
aş strecura măcar un zîmbet... 


— Personajele dumitale comice de 
pînă acum oglindesc aproape același 
Păcală în devenire, cu hazul mai de- 
grabă melancolic decit exuberant. Cît 
din acest haz melancolic îți aparține 
şi cît ți se oferă gata fabricat de litera 
scenariului sau viziunea regizorului? 


— Într-adevăr, personajele intrate în 
mina lui Geo Saizescu și încredințate mie, 
începînd cu Făniță, Papă şi terminînd cu 
Păcală, s-ar putea numi: personajele tristei 
comedii. Cred că asta ţine mai mult de 
Saizescu care poartă cu el, ca pe o amin- 
tire din copilărie, o ușoară tristețe comică 
a satului. Ca sentiment însă, acest gen 
de personaj mi se potriveşte, înclin cu 
bucurie spre el, cu atit mai mult cu cit 
trag nădejdea că odată drumul mă va 
purta și spre tragicomedie... Majoritatea 
personajelor mele au fost nişte «pierduţi 
în spațiu», oameni fără biografie care vin 
de niciunde şi se duc încotrova. N-au 
mamă, n-au tată, nimic... Hazul lor era un 
haz de necaz. Un ris cu faţa,nu cu sufletul. 
Dar nu, să nu crezi că mă pling. Odată 
şi odată o să rid așa de tare încit o să mi 
se audă și sufletul. 


Un șef contabil cu har 


S-a născut la 25 august 1936 la Pitești. 
Acolo absolvă. liceul comercial şi de- 
vine şef contabil- la Centrofarm. Cu 
totul întîmplător — cineva din brigada 
artistică se îmbolnăvește — ajunge să 
joace într-o scenetă. După spectacol, 
regizoarea Crina Cojocaru îi sugerea- 
ză să se înscrie la institut. Ceea ce 
și face în 1956. 9 1960: absolvă institu- 
tul, îşi dă examenul de promoţie cu 
Hippolyte din piesa «Nu-i totdeauna 
praznic» şi este repartizat la Teatrul 
Naţional din Cluj. În același timp este 
solicitat de teatrul din Sibiu, şi acolo 
se și stabilește pe perioada 1960—1971. 


@ 1962 — debutează în film cu Brad din 
«Partea ta de vină». Urmează Făniţă din 
«Un suris în plină vară», prima întilnire 
cu Geo Saizescu, roluri episodice în 
«Gaudeamus igitur», «Golgota», «Di- 
minețile unui băiat cuminte», apoi re- 
întîlnirea cu Saizescu, deci din nou rol 
principal în «Balul de sîmbătă seara», 
i- «Astă seară dansăm în familie». 
ntre timp devenise caporalui Căpșună 
din seria «B.D.»-urilor. 9 1973 — Pă- 
cală, rol îndelung visat și pregătit impre- 
ună cu Geo Saizescu. Ultimul rol: lonuț 
din «Fraţii Jderi». 


tată a vremurilor» 


Ultimul rol: o mamă fericită 
(Margareta Pislaru) 


API SPERE EEE ZE 

— Te pregătești, Marga- 

E reta Pislaru, cum zicea 

imeima «Săptămîna», pentru un 

rol de mamă. Asta a în- 

semnat o pauză lungă, o 

vacanță de la meserie. Ce-ai făcut în 
timpul ăstă, la ce te-ai gîndit? 

NSE E E TES SEES EI CELE 


— Pînă la Anul nou, am făcut chiar 
înregistrări... Pe urmă mi-am pus casa 
la punct, așa că am stat mai mult cățărată 
pe scară, am bătut cuie pentru afişele și 
diplomele pe care le vezi pe pereți, am 
răspuns, în sfîrşit, la scrisorile care se 
adunaseră, n-am stat o clipă. Şi nici min- 
tea — zic eu — nu mi-a stat deloc. Mi-am 
făcut planuri pentru reapariție — e ca un 
nou debut după o asemenea absență — 
m-am gindit ce repede au trecut acești 
15 ani, cîte am făcut şi cîte mi-au rămas 
de făcut. Și sînt foarte multe. M-am gîndit 
că tare aș dori să fac un film, dar un film 
serios, în care să nu fiu «Pislăriţa», în care 
să nu cînt, ci să interpretez. Așa cum a 
fost «Această fată fermecătoare». Eu cred 
că în asta stă secretul unui actor: să-l 
vezi într-o ipostază nebănuită de ceilalți. 
Şi aici Elisabeta Bostan a fost formidabilă 
cînd m-a distribuit în «Veronica» schim- 
bîndu-mi total genul... Ce-am mai făcut? 
M-am uitat la televizor. La Telecinematecă, 
în special, și mi-am dat seama că filmele 
acelea vechi, așa cum erau ele, oglindeau, 
din punct de vedere social, politic, uman, 
epoca în care erau făcute. Le vezi şi spui: 
uite, ăștia erau «anii nebuni», ăsta era 
războiul, așa se trăia pe timpul bunicii... 
Şi m-am gîndit: ce vom lăsa noi în cine- 
matecă pentru nepoții noștri peste 50 de 
ani? Care sînt filmele acelea care oglin- 
desc modul nostru de a trăi, de a gîndi, 
timpul nostru de azi? De fapt, noi trăim 
într-o pagină de istorie. Cît din ea trans- 


mitem celor care vin după noi? Ştii ce mă 
uimește pe mine la «Columbo»? (iartă-mi 
apropierea cu filmul de actualitate)?Diver- 
sitatea mediilor sociale pe care le stră- 
bate. Asta-i și dă atita viață, cred... Am 
mai văzut, tot la televizor, serialul acela 
sovietic «17 clipe ale unei primăveri», 
care mi se pare nemaipomenit. E un mijloc 
de cunoaștere și de apropiere a istoriei 
formidabil. Pauza asta a fost bună și în 
alt fel: mi-a dat un dor năpraznic de me- 
serie. Sint momente cînd oboseala sau 
niște necazuri îți mai taie elanul. Pauza 
asta m-a făcut să spun că aș prefera să 
cad pe jos de oboseală, decit să stau de- 
geaba. Şi încă o dată m-am întrebat cum 
fac tinerii aceia (tot la televizor i-am văzut) 
care stau așa, fără să facă nimic. E de ne- 
înțeles. 
Eon n E eae DEE se SEMEL 
— Ai făcut turnee şi în țară și în lume. 
Ce experiență umană ai adunat de pe 
urma lor? 


— Destul de amară. Oamenii au pierdut 
din sinceritate, din candoare. Dar e și o 
problemă de temperament. În Anglia şi 
Canada, de pildă, unde oamenii sînt foarte 
reci, se ştie, nu i-am dezgheţat decit cu 
muzică populară... Şi atunci mă gîndesc 
că n-o fi întîmplător că cel mai frumos 
recital din viața mea l-am dat într-o comu- 
nă, Marghita se cheamă, cu o sală mică 
de o sută de locuri. Cortina o trăgeam 
singuri. Dar cum au participat, cum au 
trăit muzica aceea, cu cîtă dragoste şi 
recunoștință ne-au înconjurat! O fetiță, 
țin minte, mi-a adus bomboane şi semințe. 
Asta avea ea, şi împărțea cu mine. Îmi 
doresc și acum astfel de turnee în locuri 
izolate, în locuri în care oamenii sînt 
proaspeţi şi sensibili, și o dată şi o dată 
le realizez eu... 

Interviuri de Eva SÎRBU 


Turnee cu muncă, premii cu muncă 


S-a născut la 9 iulie, 1943 în Bucu- 
rești. Studii: şcoala medie de arte 
plastice, balet și pian, cursurile de 
perfecționare de pe lingă CSCA, cla- 
sa Camelia Dăscălescu 9 1958: de- 
but în muzica ușoară pe scena Casei 
de cultură a uzinei «Griviţa Roşie», ur- 
mat foarte curînd de debutul pe micul 
ecran, la radio și la casa de discuri 
«Electrecord» 9 1964: din nou debut, 
de data asta în teatru. Liviu Ciulei o dis- 
tribuie în Polly în «Opera de trei parale». 
400 de reprezentații. e 1965: primul rol 
în film — «Tunelul» de Francisc Mun- 
teanu — rol care-i aduce premiul de 
debut la Festivalul național al filmului 


de la Mamaia. Urmează: «Această fată 
fermecătoare» de Lucian Bratu, «lm- 
pușcături pe portativ» de Cezar Gri- 
goriu, «Veronica» și «Veronica se 
întoarce» de Elisabeta Bostan. Între 
timp: turnee în peste 20 de ţări, printre 
care Anglia, Canada, Japonia, Franţa, 
Spania, Turcia; participări la festiva- 
lurile internationale de muzică usoară 
de la Split, Atena, Havana, Bratislava, 
Sopot, Tokio, etc.; 7 premii internatio- 
nale de interpretare, printre care Tro- 
feul MIDEM, Discul de marmoră la 
Cannes, 138 melodii de muzică uşoară şi 
populară imprimate pe discuri. Peste 
25 de filme TV. 


Fata 
de pe hosmaj 


Lupta dintre partizanii iugo- 
slavi şi cotropitorii fasciști, 
trezirea la conştiinţa revolu- 
ționară a unei tinere fete, 
iată un subiect cunoscut şi 
care totuși de data aceasta 
e nou, deoarece realizatorii au căutat să-l 
îmbogăţească atit epic, cît și ca tehnică 
cinematografică. Una din noutăţile subiec- 
tului ar putea să fie povestea de dragoste 
a acestei tinere fete cu un cetnic pe cît de 
frumos pe atit de crud și de nemilos. Şi 
aici s-ar putea găsi oarecari similitudinii 
cu clasicul «Al 41-lea», dacă tipologia, 
atmosfera, modalitatea aleasă nu ar fi 
atit de specific iugoslave. Ulițele sătești, 
atmosfera micului oraş în care fasciștii 
spînzură luptătorii sirbi spre a intimida 
populaţia, natura în care se desfășoară 
cea mai mare parte a acţiunii, care este 
deopotrivă leagăn al sentimentelor pure de 
dragoste cît şi hățiş de nepătruns pentru 
cotropitori — sînt unice. Maluri de apă- 
nflorate, pieptişuri stîncoase, luturi aride 
îmuiate de ploi și de sîngele celor ce au 
căzut în lupta pentru eliberarea de sub 
fascişti, toate astea se găsesc în imaginea 
filmului care folosește culoarea într-un 
mod cît se poate de fericit,alternind sim- 
plitatea cu multe exerciții cromatice. Ima- 
gine care, fără să violenteze privirea, reu- 
şește să devină unul din personajele filmu- 
lui, purtător de cuvint și idei. 
Sentimentele eroinei, de exemplu, ale 


Inema 


Am mai văzut... 


UE PE SER arn A PER IDE ai Se SL 
Omul potrivit 
la locul potrivit 


Producție a studiourilor Mosfilm. Regia: 
Aleksei Saharov. Scenariul: Valentina 
Cernîh. /maginea: Mihail Suslov. Cu: Vla- 
dimir Menşov, A. Vertinskaia, A. Djigar- 
hanian, L Durov, V. Avdiușko, N. Men- 
şikova, G. Burkov, Ka Zabelin, V. Sul- 
ghir, O. Efremov, V. Filippov, F. Odio- 
nokov, D. Orlovski. 


Titlul concluziv nu lasă spațiu pentru 
îndoieli și neliniști. Vom urmări, cu mai 
mult sau mai puțin interes, lupta unui 
personaj, sigur de sine şi de rostul său 
sub soare, pentru a dovedi celor din jur 
că el este omul ce şi-a găsit vocaţia şi 


14 


acestei fete care aproape că nu vorbeşte 
in film şi a cărei tăcere pare ca o plutire, 
sint preluate de imaginea filmului, fiecare 
cadru rostind el ceea ce ea nu putea spune 
din prea multă tinerețe, din prea multă 
pudoare; pină în final, cind tot natura 
rosteşte mai bine decit ea actul de acuzare 
și dreptul la viață. 

Aş putea spune că mai mult decit un 
film de război, filmul acesta este un film 
al sentimentelor unei fete simple și pure, 
care în numele libertății trebuie să lupte 
şi chiar să ucidă. Scena aceasta, în care 
eroina ucide pentru prima oară, în numele 
luptei, una din cele mai frumoase ale filmu- 
lui, este realizată cu o mare sensibilitate, 
sugerînd cîte zone noi și nesondate există 
în temele nesfirşite ale războiului. În mare 
măsură (există și scene rezolvate comod, 
care lipsesc filmul de omogenitate), filmul 
acesta pare să aducă un suflu nou în 
tematica filmelor de război, prin transferul 
de la planul epic la cel psihologic, susținut 
printr-o interesantă viziune plastică. 


losif NAGHIU 


Producție a studiourilor iugoslave. Re- 
gia: Dragovan Jovanović. Scenariul: Dijor- 
die Labović, Dragovan Jovanović. Ima- 
ginea: Jirzi Vujcek. Cu: Ljudmila Lisina, 
Misa Janketic, Mihajlo Kostić. 


locul unde să şi-o manifeste. «Ceilalţi» 
nu înseamnă neapărat oamenii ce nu-l 
înţeleg, ci doar sătenii aspirînd să trăiască 
așa cum se pricep, fără să facă salturi 
spectaculoase, cu iz de primejdie, în 
viitor. În schimb, tînărul inginer pus pe 
fapte mari și urbanizări rapide, fascinat 
de propriile visuri, realizabile de altfel, 
se constituie ca portret ideal de om al 
zilelor noastre. Regizorul Aleksei Saharov 
se dovedește și de această dată preocupat 
de gindurile și problemele tineretului; 
pe lingă capacitatea de a crea atmosferă 
el mai vădește şi un simţ al măsurii, tradus 
aici îndeosebi prin sănătoasa teamă de 


elan demagogic. Florica ICHIM 


larna fierbinte 


Producţie a studiourilor din Barrandov. 
Regia: Karel Kachyna. Scenariul: Vladi- 
mir Bor, Karel Kachyna. /maginea: Jiri 
Macâk. Cu: Petr Hanicinec, Bronislav 
Krizan, Ladislav Trojan, Ilia Prachar, 
Alexei Gsălhofer, Juraj Sarvas, Marian 
Kleis, Maria de Riggovăâ. 


Cinematografia sovietică 
ne-a obișnuit cu acest gen 
de operesimple,tandre, ade- 
vărate. Îmi vin în minte «Ta- 
tăl soldatului» și «Ah!, acest 
tineret» și «Căldura miini- 
lor tale», și nu întîmplător tandemul Suliko 
Jgenti şi Rezo Ciheidze, autori ai filmelor 
amintite, știe să surprindă cu discreție și 
subtilitate tot ceea ce, în mod obișnuit, 
scapă privirii grăbite, avide numai de fapte 
şi de dinamica lor exterioară. Jgenti şi 
Ciheidze nu sint niciodată interesați de 
subiect în sine, de ceea ce ar putea fi 
exploatat «dramatic» din naraţiune, ci de 
felul în care trebuie: priviți oamenii, 
eroii filmelor lor, pentru a face să iasă la 
iveală ceea ce este mai prețios mai adevă- 
rat, în destinele lor. lată de ce văzînd 
«Arbuştii» şi amintindu-ți, fără îndoială, 
şi de celelalte, nu poți să nu constaţi că 
lumea văzută prin ochii celor doi cineaști 
are în ea ceva nou, pasionant, miraculos, 
deşi nimic din ceea ce se întîmplă nu este, 
în cazul filmelor lor, miraculos. 

Un bunic hotărăște, într-o bună zi, să 
plece într-o lungă călătorie. Spre a nu fi 
singur își ia ca însoțitor un nepot. Bătrinul 
se lansează în această «aventură» urmă- 
rind două scopuri. Primul şi cel mai impor- 
tant este acela de a găsi undeva în Gruzia 
cîțiva puieți de păr dintr-o varietate aproa- 
pe dispărută, într-un fel, poate, o amintire 
materializată despre strămoșii săi și, mai 


nema 


Karel Kachyna, unul din marii regizori 


apoi, de a-l face pe nepot să cunoască 
lumea și minunățiile ei. 

Proiectele bătrinului nu par grandioase 
şi nu ascund în ele nimic extradordinar. 
Extraordinară este convingerea acestui 
bătrîn țăran că nimic din ceea ce a fost 
creat prin truda omului nu trebuie să piară, 
că trebuie să vezi prezentul ca pe un amal- 
gam dinamic dintre trecut și viitor. Arbuştii 
— simbolul acestei continuități necesare 
— vor fi aduşi acasă, dar ei nu vor ajunge 
la capătul drumului... Un accident — 
evident metaforic — va obliga bunicul să-i 
sacrifice, pentru că nimic nu poate fi 


realizat fără dăruire. 
Există în acest bătrin un nu știu ce, 


care îl împiedică să se inşele asupra 
esenţialului. Sînt înțelepciunea şi 
fidelitatea față de marile valori umane . 
Această înțelepciune și această fidelitate 
sint redate prin gesturi simple, fără pate- 
tism, într-o atmosferă de mare puritate — 
care emoționează și îndeamnă la medi- 
taţie. 
lulian GEORGESCU 
Îi ti 
Producție a studiourilor sovietice. Regia: 
Rezo Ciheidze. Scenariul: Suliko Jgenti. 
Imaginea: Abesalom Maisuradze. Cu: Ra- 
maz Cihikvadze, Mișiko Meski, Meri 


Koreli, Sesilia Takaisvili, Zeinab Boț- 
vadze. 


ai cinematografului cehoslovac, își în- 
cearcă mina într-un film pe tema luptei 
de partizani din munţii Slovaciei, în timpul 
ocupaţiei fasciste, fără să-și dezmintă 
înclinațiile sale poetice. 


Un activist, socotit de superiori prea în 
vîrstă pentru a putea lupta în munți cu 
arma în mînă, se încăpăținează să intre 
într-o unitate de partizani și cînd totul 
pare pierdut, să închege o nouă unitate 
într-un ținut «pieptănat» de fasciști. Su- 
biectul, reluat aproape în fiecare an şi în 
diferite modalități, este realizat aici de 
Kachyna cu mijloacele reveriei, ale nostal- 
giei, nu lipsite de o undă de lirism. Filmul 
este discret, principala lui calitate constind 
în lipsa patetismului discursiv, obişnuit 
în asemenea ocazii. Fără scene tari, fără 
înfruntări sîngeroase, avem ocazia să 
vedem un film uman, simplu, în care discre- 
ţia regizorului relevă virtuțile pe care i le 
cunoaştem. Personajele construite fără 
eforturi, cu un comportament de toate 
zilele, deși acele zile erau fierbinţi, reuşesc 
să convingă tocmai din cauza asta. 


Acţiunea focul 


Producţie a studioului cinematografic 
Albania Nouă. Regia: Muharrem Feizo. 
Scenariul: Mark Dodani. Enver lusti, Mu- 
harrem Feizo. Imaginea: Petraq Lubonia. 
Cu: Llazi Serbo, Ndrek Loutsa, Tinka 
Couri Enver Plaku, Ymer Bala, Sheri 

ito. 


Filmul regizorului Muharrem Feizo a tost 
prezent pe ecranele bucureştene cu pri- 
lejul Galei filmului din Republica Popularà 
Albania din decembrie 1973 (cronica în 
nr. 12/1973). Reamintim pentru cei ce nu 
l-au văzut că este vorba de un episod din 
lupta partizanilor albanezi, care, imediat 
după sfirșitul războiului și eliberarea țării 
de sub dominația fascistă, au trebuit să 
lichideze cîteva bande teroriste care acțio- 
nau în munți, punind viața oamenilor 
pașnici în pericol. Un film despre aventu- 
rile eroice din epoca noastră. 


S.D. 


Zilele filmului cehoslovac din acest 
an se deschid cu o peliculă dedicată 
luptei de rezistență antifascistă: «Va- 
lea», în regia lui Ştefan Uher. În ciuda 
numărului absolut imens de filme pe 
această temă, «Valea» ne stirneşte 
emoții inedite. Motivele de atitea ori 
întilnite nu lipsesc — povestea primei 
iubiri dintre doi ilegaliști, scena morții 
care nu cruță pe cei curajoși, prefigu- 
rarea victoriei finale în momentele 
grele — dar acum în acest sat slovac, 
ascuns într-o vale albită de zăpadă, 
descoperim, parcă pentru întiia dată, 
că fiecare sacrificiu și fiecare izbindă, 
că fiecare act de curaj și fiecare moarte 
au fost trăite atunci de fiecare în parte, 
și, deşi se aseamănă, ele au fost de 
fiecare dată altele. 

Cu «lubire», cel de al doilea film 
prezentat, Karel Kachyna ne conduce 
în lumea sa secretă de visuri şi jocuri, 
aşa cum de curind a făcut-o cu «Trenul 
spre staţia Cer». Ce e iubirea? Are 
ea virstă? Părinţii mai au dreptul la 
dragoste atunci cînd copiii au ajuns 
la virsta potrivită pentru a iubi? În- 
trebările sint lansate de regizor prin 
intermediul unor melodii care se con- 
stituie drept voci ale raţiunii și ale con- 
ştiinţei mai tinerei sau mai virstnicei 
generații din zilele noastre. Părinţii, 
aflați la cea de a doua tinerețe, sînt 


Bani 
de buzunar 


Producţie a studiourilor americane. 
Regia: Stuart Rosenberg. Scenariul: 
Terry Malick — după romanul «Jim 
Kane» de J.P.S. Brown. /maginea: 
Laszlo Kovacs. Cu: Paul Newman, 
Lee Marvin, Strother Martin, Wayne 
Rogers, Christine Belford, Kelly 
Jean Peters, Fred Graham, Hector 
Elizondo. 
PREIEI ESI EC CEPE RI REF 


Sint asocieri miraculoase de nume 
de actori, care contează mai mult decit 
orice alt argument estetic în ochii 
spectatorilor de film. Printre aceștia 
mă număr și eu, și de aceea — cînd 
văd pe generic Paul Newman și Lee 
Marvin — nici nu-mi trece prin minte 
că filmul ar putea fi prost. Ei sint dintre 
cei aleși, dintre cei care știu să facă 
din orice fleac de povestioară, un mo- 
ment fascinant de adevăr. O povestioa- 
ră corectă este şi cea din «Bani de 
buzunar»: într-un angrenaj de mari 
escrocherii în lumea cowboy-lor mo- 
derni, doi pungași mai mărunți (cuplul 
mereu miraculos) încearcă să 
culeagă și ei citeva fărîmituri. Reuşesc 
rar, răsplata e mai totdeauna derizorie. 
Însă încăpățînarea lor în a construi 
tot felul de planuri abracadabrante — 
să vindă sare colorată, de pildă — are 
în ea ceva înduioșător și uman. Ei sînt 
visătorii lumii în care «peştele cel mare 
înghite pe cel mic... și numai citeodată, 
din întîmplare, peștele cel mic înghite 
pe cel mare...» Dar acest «citeodată şi 
din întîmplare» nu se nimerește şi în 
filmul lui Stuart Rosenberg. Un film 
altfel făcut cu meserie, un film prin 
excelență «de actori», dar pe care ac- 
torii nu l-au putut salva de platitudine. 


Dinu KIVU 


Zilele filmului cehoslovac 


judecaţi fără menajamente de copiii 
lor, mai lucizi şi mai exigenți cu ei 
înşişi decit fuseseră odată cei ce tre- 
buiau azi să-i educe. Lui Kachyna, 
tinerii îi apar astfel mai degrabă răs- 
coliți de hamletiene întrebări decit 
de pilda dragostei lui Romeo și a 
Julietei sale. 

Nu ştiu dacă această viziune a lui 
Kachyna corespunde întru totul rea- 
lității, dar talentul său de a se juca cu 
zmee și cioburi colorate (într-un film 
în care cotidianul e redat în alb şi 
negru) — vrind parcă să picteze sen- 
timente și dorințe ce se sustrag re- 


"prezentării concrete — ne poartă ase- 


menea unei zine inspirate prin uni- 
versul fără vîrstă al unei imaginații 
de poet. 

«Inima pe.fringhie», cel de-al treilea 
film din prezentul grupaj de filme ale 
cineaştilor cehoslovaci, face o incursi- 
une tot printre părinți şi copii, dar de 
astă dată prin cele mai reale situații. 
Îşi cunosc și-și înțeleg părinţii propriii 
lor copii? Citeva pilde din viața de 
fiecare zi vor dezlega răspunsul, in- 
vitînd totodată la o mai atentă ocrotire 
față de cei la virsta începutului de 
drum. Fiţi atenţi — pare a spune acest 
fim — copilăria e fragilă! 


Simona DARIE 


văzut... 


EEA aa a pe m m 2 rari 
Afacerea 
Prinţul Negru 


Producție a studiourilor Mosfilm. 
Regia: Anatolia Bobrovski. Scenariul: 
V. Kuzneţov. /maginea: G. Kuprianov. 
Cu: Ghennadi Korolkov, Vsevolod 
Sanaev, Nikolai Griţenko, Tamara 
Siomina, Raisa Kurkina. 


parrean cenn n aa i 
Într-un apartament are loc o sparge- 


re. Ancheta stabileşte că mobilul fur- 


tului nu ar fi cele cîteva lucruri ce lip- 
sesc din casă, ci un obiect misterios, 
ascuns aici fără știrea proprietarilor. 

Alibiuri de netăgăduit sau evident 
false, personaje pitorești aparţinind 
unei lumi interlope, un asasin — în fine, 
o intrigă complicată,poate chiar prea 
stufoasă, din moment ce, în final, se 
simte nevoia unei «recapitulări», toate 
duc. la descoperirea «prințului negru» 
— acest diamant de o inestimabilă va- 
loare. 

Trama polițistă, cu momentele ei de 
suspens,de real umor,oferă nenumă- 
rate surprize. Autorii ştiu să întrețină 
o anume ambiguitate, dovezile pro și 
contra anulindu-se reciproc, culpa 
stind astfel tot timpul sub semnul in- 
certitudinii. Cunoscuta temă «a fost 
cîndva hoț» capătă noi rezonanţe pline 
de umanitate prin strădania celor doi 
ofițeri de miliție care au curajul să 
acorde credit moral unui fost condam- 
nat. O singură greșală nu trebuie să 
pecetluiască pentru totdeauna o exis- 
tenţă. Cei doi ofițeri vor reuși să dove- 
dească nevinovăția unui om care, pen- 
tru o clipă, şi-a pierdut încrederea în 
justiție temindu-se că o fostă condam- 
nare poate atrage după sine o alta. 


Marina CONSTANTINESCU 


extraordinar 


Ca intenţie satirică, filmul a- 

cesta seamănă destul de 

bine cu un altul, mai vechi, 

al lui René Clair: «Fantome 

de vinzare». Acolo, sufletul 

rătăcitor al unui tînăr nobil 
scoțian era condamnat la veșnică ne- 
odihnă de blestemul unui aspru părinte, 
jignit în onoarea sa militară de lipsa de 
apetit războinic a fiului, dedat în exclusi- 
vitate aventurilor galante. Condiţia izbăvi- 
rii de păcat a nedemnului june era o victo- 
rie obținută pe cîmpul de luptă. Ce a urmat 
se știe, căci filmul lui Rene Clair a fost, nu 
o dată, reluat de Cinematecă sau de tele- 
viziune. 

n «Marinarul extraordinar», istoria se 
repetă, puțin schimbată: nu mai e vorba 
de astă dată de persiflarea tradiției răz- 
boinice a scoțienilor, ci de ironizarea 
orgoliului marinăresc al englezilor care 
nu uită să se miîndrească cu faptele de 
«vitejie» navală ale lui Francis Drake, 
celebru mai mult ca pirat independent 
decit ca învingător cu soldă al Invincibilei 
Armade. Şi aici, în filmul lui John Franken- 
heimer, e vorba prin urmare de o datorie 
de onoare. Descendentul unei familii de 
marinari înnobilați pentru strălucite bătălii 
purtate cu glorie şi sacrificii în slujba 
coroanei britanice, moare stupid, prăbuşin- 
du-se beat criță în apa de pe puntea vasului 
său, E «reînviat» însă de glasul porunci- 
tor al familiei, care îi cere, fie o ispravă 
demnă de urmașul atitor amirali emeriți, 
fie o moarte la datorie, pe măsura tradiției 
imaculate, nepătate de culoarea lașității. 

Pretextul e fără îndoială amuzant, nu 
însă în aceeași măsură și filmul, în ciuda 
cîtorva excelenți actori, între care David 


Niven e de tot hazul în rolul nobilului căpi- 
tan de vas, pe care îl interpretează cu per- 
manentă autoironie, denunțind cu multă 
fineţe toate ticurile din care se compune 
celebra morgă britanică Dacă «Marinarul 
extraordina nu reuşeşte să ne distreze 
decit parțial, faptul se datorează unor 
prea lungi pasaje placide, unde regizorul 
nu a știut să inventeze situați comice pe 
măsura subiectului. Frankenheimer nu 
pare dotat în mod special pentru comedie, 
niciunul din filmele sale anterioare (vă 
mai amintiți de «Trenul» sau de «Grand 
Prix»?) nu-l recomandă drept ipotetic 
comediograf al ecranului. E e aici povesti- 
tor cuminte, fără verva necesară genului 
pe care se străduiește a-l ilustra Rareori 
filmul regăsește drumul cel bun al lonu- 
lui comic, exploatat la maximum doar în 
secvențele în care, alături de peripețiile 
eroilor sînt montate imagini documentare 
din timpul ultimului război mondial, efec- 
tul contrapunctic fiind cu adevărat amu- 
zant. 

Cu «Marinarul extraordinar»s, John Fran- 
kenheimer a trecut, asemeni personajulu 
său, pe lingă o victorie. Trebuie că cineva 
l-a obligat să-și răscumpere păcatul prin- 
tr-o izbindă într-un alt gen, căci, din 1968 
anul în care a fost făcut fiimu 
Frankenheimer a abandonat co 


Producţie a studiourilor americane. Re- 
gia: John Frankenheimer. Scenarist- Phil- 
lip Rock, Hal Dresner. Imaginez: Lionel 
Lindon. Cu: David Niven, Faye Dune- 
way, Mickey Rooney. 


Luminile oraşului 


Nu toți istoricii cinematogra- 

fului văd în acest film o capodo- 
peră a lui Charlie Chaplin, dar 
toți sînt nevoiți să admită că 
«Luminile orașului» constituie 
unul din cele mai mari succese 
de public ale celebrului Charlot. 
În acest lung-metraj, datind din 
1930, Chaplin reușește un a- 
mestec spectaculos de melo- 
dramă și comic burlesc. Gagu- 
rile, mai ales, se înlănțuie scli- 
pitoare, în secvenţe cu totul 
memorabile Filmul este — 
într-un fel — și un «musical», 
fără să fie vorbit, el este însoțit 
de muzica romantică compusă 
chiar de Chaplin 


Contesa Walewska 


Unul din ultimele (1939) şi cele ma reprezentative 
filme ale «divinei Garbo», în regia lui Clare» 
O poveste de dragoste cu personae cbe (Mara 
Walewska și Napoleon), care nu a incetat să suscite 
interesul și imaginația cineaștilor, noi am vă 
acum cițiva ani, un «remake» polonez, «Mare 
Napoleon». 


ce Brown 


Doamna cu cățelul 


Cehov, acest titan al dramaturge universae, a 
fost foarte rar ecranizat într-o manieră mut 
«Doamna cu cățelul» (1959), fimul reg 
tic |. Heifiţ este unul din rarele ex 
lui sînt în primul rind jocul sens 
rilor (la Savina şi Alexei Batalov) 
exactă a poeziei cehoviene, ao 
de decantat între nostalgie și umor, între amărăc une 
şi resemnare... 


pe ecrane 


lată, un alt exemplu ne de- 

monstrează — din nou —că 

un film cu un mare actor nu 

se demodează. «Cat Bal- 

lou» — filmul — are 10 ani ș 

pe alocuri, în ciuda unui 
incontestabil antren, virsta se vede; Cat 
Ballou — personajul, interpretat de Jane 
Fonda nu are vîrstă și probabil nu va avea 
vreodată. Pe atunci abia la primele roluri 
care-i statorniceau statutul de vedetă de 
sine stătătoare, independent de celebrita- 
tea tatăului, Jane Fonda aducea in peisa- 
jul actorilor americani, fizionomia unui 
talent unic, confirmat acum de la «O du- 
minică la New York» pînă la «Şi caii se 
împușcă, nu-i aşa?» 

Filmul îşi precizează intenţiile parodice 
şi comice cu prima imagine din pregene- 
neric. Westernul, genul cu legi inamovi- 
bile, îşi ia acum libertatea unui autocomen- 
tariu ironic şi muzical. Doi trubaduri 
(Stubby Kaye și mai ales Nat King Cole, cu 
vocea sa de neînlocuit, într-un rol ce avea 
să fie ultimul pe ecran) fredonează balada 
lui Cat Ballou, fata care a înfruntat Oraşul 
Lupilor. Proaspătă absolventă model a 
unui colegiu de domnişoare, Cat desco- 
peră repede că pumnul și pistolul sint cu 
mult mai utile în vestul îndepărat și cam 
sălbatic de la sfirşit de secol trecut, decit 
cadrilul sau versurile victorianului poet 


Tinereţea este ca ploaia de primăvară 
năvalnică, proaspătă, cît de repede trecă- 
toare. O dată risipită și pierdută, amin- 
tirea ei dăinuie ca un miros de cîmp, ca o 


16 


Alfred Tennyson. Obligată, tot de legile 
vestului să răzbune moartea tatălui ei, Cat 
se va adapta la nevoile vieţii, și ale story- 
ului trecînd cu uşurinţă de la credulitatea 

m arei de pension la neinfricata 
de la ingenua îndrăgostită,ca- 
t era,la rolul curtizanei de Far 
rmecul şi temperamentul, dezin- 
siguranța actriței sint de-a drep- 
ante 


şi umoristic, consfințind cu succes ames- 
tecul genurilor. 

Şi mai este Lee Marvin în dublu rol de 
dur, tandru-bețiv-justițiar și de dur, cinic- 
simbriaş-al-morții — ambii la fel de buni 
trăgători, amalgamind nu genurile, ci cele 
două eterne ipostaze ale eroului pozitiv 
şi ale eroului negativ sub o singură mască. 
Ego şi alter-ego ale aceluiași personaj 
ce dau realității de şablon a westernului 
un aparte contrapunct de mister. 


Adina DARIAN 
Dea 
Productie a studiourilor americane. Re- 
gia: Eliot Silverstein. Scenariul: Walter 
Newman, Frank Pierson, Roy Chanslor. 


Imaginea: Jack Marta. Cu: Jane Fonda, 
Lee Marvin, Nat King Cole. 


= Cd 
Plimbare în ploaia 
de primăvară 


” undă de nelinişte adusă pe o pală de 


vint, speranță ce nu se hotărăşte să fie 
nostalgie şi resemnare. Un bărbat şi o 
femeie merg sub ploaia de primăvară, 


Wa: ere 
După unii, protund noncon- 
formistă şi nespus de dreap- 
tă, iubind adevărul cu ace- 
eași patimă cu care ura min- 
ciuna, după alţii, doar excen- 
trică, 'melodramatică şi ca- 
pricioasă, unanim recunoscută însă drept 
femeie de mare spirit și sensibilitate, Lady 
Caroline Lamb și scurta ei viață răvăşită de 
iubirea nemăsurată pentru Byron, a inspi- 
rat scenaristului și regizorului Robert 
Bolt un film în egală măsură excentric și 
melodramatic, capricios şi pătimaș, ca și 
cum fascinat de personalitatea ciudatei 
Lady Lamb, Robert Bolt ar fi făcut totul 
ca filmul să-i semene cit mai mult cu 
putință. De fapt, este un film deosebit de 
frumos din punct de vedere plastic, reali- 
zat cu o mare fidelitate față de ceea ce se 
cheamă «spiritul unei epoci », dar total 
lipsit de o linie dreaptă, oscilînd perma- 
nent între :-un extrem rafinament şi o 
extremă brutalitate în exprimare. Acea 
lipsă a liniei drepte se simte şi în ce pri- 
vește stilul. Nehotărit, bijbiind parcă, arti- 
culat cu greu din secvenţe ce trimit pe 
rînd la filmul englez de bună tradiție sau la 
viziunea felliniană, la filmul modem francez 


sau la vechea melodramă americană «Lady 
Caroline Lamb» esuează finalmente în 


inema 


canoanele unei melodrame istorice de 
salon, cu intrigi și conflicte de salon, şi 
rămîne să supraviețuiască exclusiv prin 
prezența absolut uluitoare a Sarahei Mi- 
les. Exclusiv, pentru că Richard Chamber- 
lain, în rolul lordului Byron, este departe 
de a fi o revelație, iar restul distribuției, 
în ciuda unor nume ca Laurence Olivier, 
John Mills, Jon Finch, Margaret Leighton, 
rămîne în limitele corectitudinii. O corecti- 
tudine de stil englezesc e adevărat, dar 
corectitudine totuși. Ca și cum Robert 
Bolt ar fi dorit să se plece de la filmul său 
cu o singură imagine: aceea a Carolinei 
Lamb. Ceea ce de altfel se şi întîmplă. 
Este și aceasta o performanţă, și încă 
una pe care, să recunoaștem, n-au reușit-o 

multe filme biografice. 
Eva SÎRBU 


Coproducţie angio-italiană. Regia şi sce- 
nariul: Robert Bolt. /maginea: Oswald 
Morris. Cu: Sarah Miles, Jon Finch, Ri- 
chard Chamberlain, John Milis, Marga- 
ret Leighton, Pamela Brown, Silvia 
Monti, Ralph Richardson, Laurence Oli- 
vier, Caterina Boratto, Peter Bull. 


dar tinerețea lor e o poveste de altădată, 
dar dragostea lor miroase a toamnă, a 
fum de frunze uscate care ard mocnit, 
a înserări timpurii în care pilpiie frigul. 
Se vor despărţi, pentru că fiecare are fa- 
milie şi îndatoriri, şi afecțiuni mai durabile 
ca iubirile, și înțelepciuni mai tari ca ela- 
nurile. Sentimentele lor sînt ca o flacără 
în noapte pe care mii de curenţi vor s-o 
stingă, şi care, cu disperare,încearcă să 
supraviețuiască, măcar o clipă, ecou lu- 
minos al unor dimineţi solare. «Te voi 
aştepta mereu — sînt ultimele cuvinte ale 
bărbatului la despărțire — te voi aștepta 
mereu, și să ştii că n-am să mor niciodată». 
Crepusculară declaraţie de dragoste, exor- 
cism aruncat timpului potrivnic, şi în a- 
celași timp banală constatare, căci cine 
pe lume ` își închipuie că va muri vreodată! 

Filmul dă glas acestei frumoase întim- 
plări sufletești prin doi mari actori — 
Ingrid Bergman şi Anthony Quinn. Per- 
sonajele sînt întruchipate cu o reținută 
intensitate, cu o pudoare care lasă să se 


vadă eleganța și măiestria unui stil. Regi- 
zorul Guy Green, din păcate, 'nu face decit 
să urmărească, docil și neutru, evoluția 
atit a actorilor, cît și a poveștii în sine. 
Mizanscena (ca și imaginea filmului) sînt 
doar instrumentele unei relatări distante 
şi plate. Trăirile sensibile ale personajelor 
sînt parcă prizonierele unui decor conven- 
tional.  Emoţia povestirii scade ade- 
seori din cauza lipsei de strălucire a poves- 
titorului. 
Şi totuşi e vorba de o frumoasă poveste, 
şi de doi mari, foarte mari actori. 
Dan: COMSA 


Producție a studiourilor americane. Re- 
gia: Guy Green. Scenariul: Stirling Silli- 
phant — după un roman de Rachel Mad- 
dux. Imaginea: Charles B. Lang. Cu: 
Anthony Quinn, ingrid Bergman, Fritz 
Weaver, Katherine Crawford, Tom Fiel- 
ding, Virginia Gregg, Mitchell Silber- 
man. 


e 


CINEMATECA 


La o recentă întîlnire de la 

o casă de cultură, la care 

nema discuţia (pe teme cinemato- 

grafice) începuse să alu- 

nece spre proferarea de sa- 

vantlicuri menite să epateze 

auditoriul, un student din anul | a pus o 

întrebare foarte simplă: «Ce trebuie făcut 

_ pentru a căpăta o bună cultură cinemato- 
grafică?» 

Că întrebarea e foarte simplă e doar un 
fel de a vorbi. Toată lumea știe — măcar 
în linii generale — cum îți poţi forma o 
cultură literară sau muzicală. În primul 
caz, citind sistematic cît mai multe dintre 
cărțile fundamentale ale literaturii naţio- 
nale și universale, ținîndu-te la curent cu 
tot ce e mai valoros în actualitatea literară, 
revenind în lecturi succesive și, implicit, 
tot mai avizate asupra operelor-cheie, 
trecînd de la lecturi disparate la dialogul 
cu opera integrală a marilor creatori. În 
al doilea caz, frecventind cu regularitate 
concertele, urmărind sistematic emisiu- 
nile atît de bogate și de variate ale radiou- 
lui, ascultind cît mai multe discuri, etc. 
Dar în ce privește cultura cinematografică? 
Nici cei mai fervenţi admiratori ai politicii 
de difuzare a filmelor nu vor putea pretinde 
că, frecventind cîțiva ani sălile de premieră 
(chiar în Capitală, în provincie, după cum 
se ştie «mai sînt şi lipsuri»), te poţi consi- 
dera un cunoscător informat și avizat al 
artei cinematografice. 

O privire mai atentă e suficientă pentru 
a-ți da seama că instrumentele culturii 
cinematografice sint (nu numai la noi, ci 
şi în alte părți sau, mai corect, cam peste 
tot) destul de derizorii. Mai în glumă, mai 
în serios, am fi putut răspunde la întreba- 
rea studentului că una dintre căile cele 
mai lesnicioase pentru asimilarea unui 
minim de cultură cinematografică este 
încadrarea în rîndurile cineaștilor profe- 
sioniști sau, eventual, a criticilor de film, 
singurii, după știința noastră, care bene- 
țiciază de posibilitatea vizionării unui nu- 
măr mare de opere cinematografice dite- 
rite, ca şi de un acces mai facil la depozi- 
tele Arhivei Naţionale de Filme. Aceasta, 
dacă nu ținem seama de faptul că intrarea 
în categoria sus-amintită (din care fac 
parte în total cîteva sute de oameni) pre- 
supune, cel puțin în teorie, o cultură cine- 
matografică prealabilă. 

Dar, lăsînd gluma la o parte, trebuie să 
recunoaștem că situația este realmente 
dificilă. Spre deosebire de alte arte, care 
permit o abordare individuală, după gustu- 
rile, preferinţele și în timpul și condiţiile 
dorite de consumator (literatura prin in- 
termediul cărţii, muzica prin intermediul 
discului, pictura prin intermediul reprodu- 
cerilor), filmul, ca și teatrul, nu poate fi 
contactat decit pe baza unei programări 
(şi deci, a unei voințe) exterioare. Dar 
spre deosebire de teatru, în al cărui re- 
pertoriu figurează masiv (ne reterim la 
situația pe ansamblu) operele cele mai 
reprezentative din toate timpurile, cinema- 
tograful oferă spectatorului, în proporţie 
de peste 90%, numai creațiile ultimilor 
ani. Un cinefil în vîrstă de 40 de ani sau 
mai bătrîn a văzut aproape sigur «Hamlet»- 
ul lui Laurence Olivier, unul de 25 de ani 
are extrem de puține șanse să cunoască 
această operă. 

Deseori unele publicaţii din provincie, 
dar și din Capitală, se fac ecoul nemulțu- 
mirii iubitorilor de film care nu înțeleg 
de ce Cinemateca funcţionează numai la 
București. Nemulțumirea este cum nu se 
poate mai justificată: faptul de a locui la 
laşi sau la Arad sau la Constanţa nu tre- 
buie să antreneze penalizări în domeniul 
accesului la cultură. Şi totuși această 
situație nefericită nu se datorește nici 
relei voințe a unor responsabili din 
București, nici indolenţei unor foruri, 
ci unor reglementări juridice foarte 
stricte. Potrivit convențiilor internaţionale, 


Ce trebuie făcut 
pentru a căpăta o bună cultură cinematografică? 


Directorul Arhivei explică: 
@ Într-o țară nu pot exista 
două cinematografe de arhivă 


e Un film cu licenţa expirată nu poate fi 
prezentat decît de două ori într-o stagiune 
e Chaplin nu permite prezentarea filmelor 
sale nici în cinematografele de arhivă, etc. 


Dv, care aveţi 25 de ani, ați văzut acest film? 
(«Hamleb» de şi cu Laurence Olivier) 


retrospectivă Wajda 


C ii 
Vizionînd la Cinematecă 
retrospectiva Wajda, sec- 
venţe disparate ale filme- 
lor sale ne-au trimis cu 
gindul, în mod neaștep- 
tat, la Tarkovski. Sigur, 
relaţia e oarecum inver- 
sată temporal, căci mai firesc ar fi fost 
ca tocmai acesta din urmă, la timpul 
potrivit, să ne ti sugerat o posibilă aso- 
ciere cu arta marelui maestru polonez, 
dar acestea sînt capriciile memoriei şi, 
implicit, foloasele unei Cinemateci care 
o incită. > 
Între cîte obsesii comune vor fi apro- 
piind cinematograful lui Wajda de acela 
al lui Tarkovski — şi sînt destule, prea 
multe pentru a fi detailate aici — fra- 
pantă ni s-a părut secvenţa care revine 
în opera lor;imaginea-simbol a cailor. 
Fantoma. unui cal albtraversează în- 
treg cinematograful lui Wajda. Este Lot- 
na, animal superb și mîndru, rîvnit în 
filmul care-i poartă numele de toţi ofi- 
terii unui anacronic detașament de ca- 
valerie, luptind absurd şi fără speranță 
împotriva Panzerelor nemţeşti. Lotna e 
calul-simbol al libertăţii, ucis în final 
într-o bătălie sortită eșecului. Lotna sînt 
toți caii din «Cenușa», gonind sălbatic 
prin cîmpiile pirjolite ale Spaniei, către 
o libertate iluzorie, promisă polonezilor 
de Napoleon într-o campanie a speran- 
tei. Lotna e calul care cutreieră păduri- 
le din «Nunta», într-o altă cavalcadă 


simbolică, întors apoi acasă fără cor- 
nul de aur al speranţei. Lotna e toată 
herghelia de cai din finalul acelui film 
adevărat și crud care se numea «Totul 
de vinzare», e sentimentul freneticei 
sete de viaţă a lui Olbrychski, actorul silit 
să poarte povara unei amintiri, a unui 
om care, şi el, iubea viaţa: Zbigniew Cy- 
bulski. Lotna e calul care-l întimpină pe 
Maciek într-o capelă pustie, prevestind 
tragicele evenimente ce aveau să urmeze 
într-o tulbure dimineaţă a istoriei, cînd 
diamantul zace încă îngropat sub ce- 
nuşă. 

Dar Lotna ar putea fi calul de vis al 
«Copilăriei lui ivan». Lotna sint caii 
onirici care mănîncă mere pe o plajă 
pustie, splendidă imagine a unei copi- 
lării cindva fericite şi libere, prea brusc 
racordată unui război cumplit. Lotna 
e şi calul alb care apare în biserica macu- 
lată de noroi a călugărului iconar Ru- 
bliov, e animalul trist și solitar care pri- 
vește resemnat printre coloane spec- 
tacolul atroce oferit de un ev mediu 
barbar și imund. Caii de pe plaja lui Ivan 
sînt caii din finalul lui «Rubliov», izo- 
laţi pe o limbă de pămînt între ape, spă- 
laţi de căldura unei tînguitoare ploi de 
vară. Galopiînd spre libertate printr-o 
pădure de mesteceni ori așteptînd-o 
imobili în ploaie, caii lui Tarkovski 
sînt caii lui Wajda, metaforă a așteptării 
și speranţei. 

Dar caii se împușcă, nu-i așa? Şi 
totuși, fantoma unui cal alb traversează 
liber ecranul în filmele acestor doi ci- 
neaști reuniți pentru o clipă în imagina- 
ţia noastră de un destin comun. 


Petre RADO 


la a căror elaborare presiunea producă- 
torilor de filme a jucat un rol considerabil, 
o arhivă cinematografică nu are voie să 
prezinte filme a căror licență de exploa- 
tare a expirat (în practică, filme mai vechi 
de 5 ani) decit de 2 ori într-o stagiune şi 
numai în cadrul unui singur cinematograf 
necomercial, situat într-un sediu al Arhi- 
vei. Nici în București nu pot exista două 
cinematografe de arhivă și confuzia pe 
care unii spectatori nepreveniţi au făcut-o 
în legătură cu noua și frumoasa sală a 
ACIN-ului (Casa filmului) este, în toate 
privințele,regretabilă. Situaţia este aceeași 
în toate țările lumii. Într-o țară cît un con- 
tinent, cum e Uniunea Sovietică, funcțio- 
nează un singur cinematograf de arhivă, 
la Moscova, alte oraşe mari, cum ar fi, 
de pildă, Leningradul, important centru 
al culturii europene, fiind private de aceas- 
tă posibilitate. Nici în Franța nu există 
cinemateci la Lyon sau Marsilia sau la 
Strassbourg (singura excepție constitu- 
ind-o orașul Toulouse în care funcționea- 
ză o arhivă de film, total independentă 
de celebra «Cinémathèque francaise» a 
lui Langlois din Paris), nici în Anglia nu 
există cinematografe de arhivă în afara 
Londrei. Excepţiile le această severă re- 
glementare merg mai ales în direcția 
înăspririi. E cunoscut, de pildă, faptul că 
Chaplin nu permite reprezentarea nici în 
cinematografele de arhivă, în condiţiile 
draconice ale convențiilor internaționale, 
a filmelor al căror proprietar este. Ele pot 
rula numai în cinematografele din rețeaua 
comercială, desigur după cumpărarea (cu 
bani mulţi) a licenţelor. Unele toleranțe 
tacite tind şi ele să dispară, de cind în 
Occident a apărut voga reluării pentru 
circuitul comercial a multor filme vechi. 
O întimplare este, în această privință, 
edificatoare. Pentru actuala stagiune a 
Cinematecii bucurește s-au dus tratative 
îndelungate în vederea organizării sub 
egida Institutului Britanic al Filmului şi a 
Arhivei Naţionale de Filme din București 
a unei retrospective a perioadei engleze 
din creaţia lui Hitchcock. Cu toată bună- 
voinţa partenerilor britanici, retrospectiva 
n-a putut fi programată, căci proprietarii 
filmelor nu vor să permită vizionări neco- 
merciale în condiţiile în care au posibili- 
tatea să vindă, pentru sume importante, 
licenţele peliculelor în chestiune. Exem- 
plele s-ar putea înmulți. 

După cum am văzut mai sus, ceea ce 
era considerat de mulți drept principalul 
instrument de răspindire a culturii cine- 
matografice, cinemateca, are, cel puțin 
din punctul de vedere al razei de acţiune, o 
valoare limitată. Dar dificultățile nu se 
opresc aici. Să ne închipuim, pentru ne- 
voile demonstraţiei, că un cinefil micro- 
bist, pentru a beneficia de Cinematecă, 
își abandonează casa şi rosturile, se mută 
la București, își ia o slujbă cu jumătate 
de normă pentru a putea fi la ora 2 la cine- 
ma (după cum se vede, numai lucruri 
foarte ușor de realizat!) și începe să 
frecventeze zi de zi Cinemateca. Cele 200 
de filme pe care le va putea ingurgita anual 
reprezintă, fără îndoială, un capital pre- 
tios, dar totuşi insuficient. În colecţiile 
Arhivei se găsesc foarte multe filme, dar 
şi lipsesc foarte multe, între care și opere 
fundamentale, creaţii semnificative pen- 
tru diferiți autori, diferite stiluri, şcoli sau 
momente istorice. De altfel — trebuie să 
subliniem — nici o arhivă din lume nu 
posedă o colecţie care ar putea fi decla- 
rată pe deplin satisfăcătoare. Problema 
bazei materiale a unei veritabile culturi 
cinematografice rămine încă, în vremea 
noastră, o chestiune deschisă. 

Ne vom permite într-un număr viitor 
să ne oprim asupra altor aspecte și să 
examinăm posibilele modalități de re- 
zolvare. 


H. DONA 
17 


Mireasa era prea frumoasă 
în «Ultimul celibatar» 


maticul personaj nu se poate trezi: «se 
făcea că o droaie de mirese — relatează 
regizorul — îl atacau pe tînărul nehotărit 
implorindu-l să le ia de nevastă. lar el îşi 
apăra cu dirzenie «libertatea». Mirese 
frumoase sau nu prea, tinere sau nu prea, 
il asaltează, îl capturează şi-l duc în fața 
ofițerului stării civile. La început, el nu 
vrea să aleagă, apoi începe să nu știe pe 


Melodrama 


comică 


lată un nou dozaj artistic în care apar 
două genuri antagonice: melodrama și 


Nu trageţi 
în delfini ! 


Măcar pentru o dată spectatorii și criticii 
sint la unison în a aprecia că «Ziua delfi- 
nului» este un film fascinant, un film care 
scapă tuturor clasificărilor. Cu toate că 
ceea ce se vede în filmul lui Mike Nichols 
se ştie şi s-a mai văzut. Creierul delfinului 
este mai greu decit al omului (1,7 față de 
1,4 kg), are de două ori mai multe circum- 
voluțiuni și cu 50% mai mulți neuroni. 
S-a vorbit mult despre inteligenţa delfini- 
lor şi aproape că nu mai uimeşte faptul 
că biologul şi oceanologul Jake Terrel 
(George C. Scott) reușește să-l facă să 
vorbească pe delfinul Alpha, între om și 


delfin stabilindu-se extraordinare căi de 
comunicare, raporturi pline de afecțiune. 
Să ne mai mirăm, deci, că anumite cercuri 
belicoase se interesează de «posibilită- 
tile» militare ale delfinilor sau că niște 
complotiști intenționează să arunce în 
aer un yaht, la bordul căruia se află o 
importantă personalitate politică, cu aju- 
torul unui delfin purtător de mine sub- 
marine? Cite nu se pot întimpla într-un 
film! Ceea ce ridică filmul lui Mike Nichols 
deasupra unui banal produs de serie care 
mizează pe senzaţional, este vehementa 
demonstraţie că, în anumite condiţii, fran- 
cheţea raporturilor dintre om și animal 
pune într-o lumină penibilă raporturile din- 
tre oameni atei Ceea ce e cam trist 
pentru oameni. În fine, succesul filmului 
se datorează strălucitei interpretări a lui 
George G. Scott şi mai ales evoluţiei sen- 
zaţionale a delfinilor Alpha şi Beta care, 
spun cei care i-au văzut, merită toate 
Oscarurile din lume. 


George C. Scott, un actor care a refuzat Oscar-ul, şi Alpha, 
un delfin care merită toate Oscar-urile 


comedia. Şi nu se luptă între ele, ci co- 
există. Experienţa o face regizorul bulgar 
Vladimir lancev în filmul său «Ultimul 
celibatar». lancev consideră că e demn de 
plins «celibatarul», care adoptă această 
poziție pentru că de fapt este un meschin, 
un calculat și un bătrîn sufletește. Şi atunci 
ce este de ris, ce este comic în «Ultimul 
celibatar»? Cosmarul din care melodra- 


care s-o aleagă, şi în sfirșit.... se trezeşte 
din coșmar obosit ca după alergarea unui 
maraton. 

De fapt, lancev crede, şi în filmul său 
pe asta a pus accentul, că ideea cea mai 
prețioasă este «ca o căsătorie să nu se 
facă din interes, ci numai din dragoste». 
Şi noi, cu toată dragostea, sintem de 
aceeaşi părere! 


UA 
Un titlu tonic: «Salut, artistule!» (Françoise Fabian şi Mastroianni) 


Viaţa între 


două machiaje 


Sînt la modă filmele despre lumea fil- 
mului. Regizorul Yves Robert aduce pe 
ecran, cu talent şi umor, viața imposibilă 
a lui Nicolas (Marcello Mastroianni), ac- 
tor în toate ocaziile, în meserie ca și în 
viață. Eroul filmului «Salut artistule!» nu 
e o vedetă, dar nici un simplu figurant. 
El e un foarte bun interpret de roluri se- 
cundare și episodice. Face față cu greu 
solicitărilor și contractelor pe care e 


nevoit să le semneze. lată cum arată o zi 
din viața lui: dimineaţa filmează la Ver- 
sailles în rolul Regelui-Soare, apoi are 
repetiție la teatru, urmează o înregistrare 
de zgomote într-un studiou de desene 
animate, după amiaza filmează în rolul 
unui pescar care cade în apă, seara apare 
citeva minute pe scena unui teatru, exact 
atit cît să schimbe o replică și să moară 
împușcat, după care are un număr comic 
pe scéna unui cabaret. Marii lui dușmani 
sînt contractele şi stopurile. Așa stind 
lucrurile, lui Nicolas îi mai rămine foarte 
puțin timp pentru a mai și trăi, prilej con- 
tinuu de încurcături și nefericiri. De exem- 
plu, cum poţi spune «te iubesc» unei femei, 
cînd ea te-a văzut prostindu-te ca să imiti 
un papagal,sau cum poți să-ți educi fiul, 
în timp ce te bălăcești în noroi ca un idiot? 


ochii şi 
urechile 


lumii 


e e È Editura «Iskusstvo» a 
scos volumul «Cea mai impor- 
tantă dintre arte. Lenin despe 
cinema», alcătuit de Alexandr 
Gak. Sînt reunite texte cunoscu- 
te pe această temă (corespon- 
dențe, rapoarte și intervenţii ale 
lui Lenin, amintiri ale contem- 
poranilor), precum și documen 
te de arhivă care n-au fost ni- 
ciodată publicate. 

9 e Viitorul film al lui Ivo 
Toman, «Impuşcături la Mari- 
anske Lazne», va aduce pe ec- 
ran implicaţiile unui asasinat 
politic în Cehoslovacia anului 
1933. 


18 


@ 9 @ in apus... a apus moda 
telefoanelor albe. Asta jude- 
cind după titlul viitorului film 
al lui Eduardo Molinario, «Te- 
lefonul roz». Dar povestea e 
alta. Ciţiva americani vor să 
cumpere uzina unui patron pro- 
vincial (Yves Montand). Pentru 
a adormi vigilența francezului, 
americanii îi aruncă în braţe 
una din fetele alea grozave care 
apar pe coperţile revistelor (Mi- 
reille Darc). Numai că provin- 
cialul, orgolios, se crede mare 
seducător şi sfirşește prin a 
se îndrăgosti. În concluzie se 
zice că «va fi o comedie veselă 
pe un fond de mare gravitate». 
99 & Roberi Aldrich şi 
Burt Reynoidsţin foarte mult 
ca pe genericul viitorului lor 
film, «Oraşul îngerilor», să figu- 
reze și Catherine Deneuve. 
Au făcut chiar şi un voiaj spe- 
cial la Paris ca s-o convingă. 
«Îngerul» i-a întrebat scurt «cit» 
şi a cerut un timp de gindire. 


Pentru ea,.pentru ei... 

9 9 @ Oscar Werner va juca 
rolul lui Chopin în filmul pe 
care Jean-Claude Brialy îl va 
realiza după un scenariu de 
Jean Anouilh. Jeanne Moreau 
o va interpreta pe George Sand. 
99 9 Noul film al regizoarei 
maghiare Livia Gyarmathy se 
intitulează «Opriţi, opriți» şi 
este o comedie «rea» despre 
gesturi «frumoase». O dată cu 
ieşirea la pensie, un muncitor 
este sărbătorit cum se cuvine, 
cu discursuri, cu vorbe de pre- 
țuire şi cu un banchet în toată 
legea. A doua zi,festivitatea este 
retransmisă la televiziune, cu 
care prilej se constată că orga- 
nizatorii, în euforia lor festivă, 
uitaseră să-l invite la banchet 
şi pe sărbătorit! 

9 9 9 «Mosfilm» şi «Film- 
studio» (Iugoslavia) vor reali- 
za în coproducție «Unicul drum» 
în regia lui Vlade Pavlović Fil- 
mul va evoca lupta partizanilor 


iugoslavi și a unor ostași sovie 
tici, evadați din lagărele hitle- 
riste în timpul celui de-al doilea 
război mondial. 

0 9 9 Societatea American 
Film Theatre», creată de pro- 
ducătorul Ely Landau, își pro- 
pune să aducă pe ecran opt 
piese de succes. Fondurile ne- 
cesare vor fi strînse prin sub- 
scripţii publice în rîndurile spec- 
tatorilor viitori şi potenţiali. |- 
deea a prins și s-a dovedit 
si, foarte rentabilă. Trei filme 
sint deja în exploatare. E vorba 
de «Șosește vinzătorul de ghea- 
tă» de Eugene O'Neill, regizat 
de John Frankenheimer (cu Ro- 
bert Ryan, în rolul principal), 
de «The Home Coming» de 
Harol Pinter, în regia lui Peter 
Hall (cu Paul Rogers, Cyril 
Cusack şi Vivien Merchant) si 
de «Echilibrul fragil» de Ed- 
ward Albee, realizat de Tony 
Richardson (cu Katharine Hep- 
burn, Lee Remick și Scofield ). 


e e e Ín filmul «Ucigaş cu 
simbrie», scenaristul Dalton 
Trumbo şi regizorul David 
Miller propun o versiune pro-. 
prie a asasinării fostului preşe- 
dinte Kennedy, inspirată din 
ancheta întreprinsă de cunoscu- 
tul avocat Mark Lane, care de 
altfel a și colaborat la realiza- 
rea scenariului. Concluziile fil- 
mului sînt în totală contradicţie - 
cu cele ale faimosului raport 
Warren. Conform filmului, care 
cuprinde documente de arhivă 
și scene reconstituite, J.F. Ken- 
nedy a fost împușcat de trei 
ucigaşi profesioniști (interpre- 
taţi de Robert Ryan, Burt Lan- 
caster și Will Geer), plătiți de 
cîțiva miliardari reacționari, le- 
gați de cercurile de dreapta, 
ostili politicii liberale a fostului 
preşedinte. «Ceea ce susține 
filmul, scrie «Times», este mai 
plauzibil decit concluziile co- 
misiei Warren». 


E Sai) 


—. ÎL mm E n a 


Celebrul incoruptibil cu milioane de ad- 
miratori și admiratoare, Eliot Ness, nu 
mai reprezintă nimic pentru omul care i-a 
dat chip şi viață. Pentru actorul al cărui 
nume era confundat de milioane de tele- 
spectatori cu numele personajului pe 
care-l juca, pentru Robert Stack, incorup- 
tibilul Ness a însemnat cițiva ani de glorie, 
trecătoare totuşi, și mulți, foarte mulți 
bani. lar acum, la 55 de ani, Robert Stack 
așteaptă un rol. Şi e greu de prevăzut că 
va şi veni. În anuarul actorilor de la Holly- 
wood, un fel de ghid pentru uzul producă- 
torilor, în dreptul numelui său scrie doar 
atit: «Actor uşor de condus, dar incapabil! 
să se elibereze de imaginea rolurilor pre- 
cedente. Așteaptă un nou rol». Atit și 
nimic mai mult. lar o astfel de caracteri- 
zare e o adevărată lespede pe cariera unu 
actor. El continuă totuși să spere și sa 
aștepte. 


«Bătrina doamnă» este 
Elisabeth Taylor 


O reţetă 
de 24 carate 


Aur! Cuvint magic care stirnește pofte, 
dezlănţuie pasiuni, stă la baza atitor tran- 
zacţii dubioase, justifică atitea masacre 
oribile. lată o treabă numai bună pentru, 
să zicem, un Simon Templar sau James 
Bond. Încit te și miri cum naiba de n-au 
descoperit producătorii mai devreme a- 
ceastă mină de aur. În cele din urmă, slavă 
domnului, au dat totuși peste ea. Așa se 
face că Rod Slater, adică Roger Moore, ca 
din întîmplare fostul Simon Templar şi 
recentul James Bond, este desemnat 
să-şi înlocuiască superiorul, care a căzut 
victimă prăbuşirii unei galerii într-o mină 
de aur din Africa de Sud. Şi astfel va ti 
amestecat, fără voia lui desigur, în ma- 
nevrele unor afaceriști care intenționează 
să distrugă o importantă mină pentru a 
provoca creșterea prețului aurului pe piața 
mondială. Sfintul, viteazul şi bătăiosul 
Rod le va da planurile peste cap. Desigur, 
nu fără a fi ajutat de o fată frumoasă 
(Susanah York), ca din întimplare nepoata 
unui magnat al finanţei. Şi-au încălecat 


pe o şa... Inutil să vă mai spunem că fil- 


mul se intitulează chiar «Aur». Dar nimic 
nu-i aici de 24 carate. Nici rolul nici inter- 
pretarea şi nici chiar filmul. «Mare» e doar 
contractul lui Roger Moore... 

Şi încă un prilej de a-și pune la bătaie 
pe marele ecran gloria atit de uşor cişti- 
gată pe micul ecran. Care a şi început să 
dea semne de oboseală. Gloria. 


Ca pasărea 


Phoenix 


A fost odată, demult, o femeie mai mult 
decit frumoasă. Seducătoare. Vreme de 
peste trei decenii nici un nor n-a întunecat 
cerul senin al fericitei ei căsnicii cu Mark 
(Henry Fonda), un avocat celebru. Dar ea 
are acum cincizeci de ani, timpul a făcut 
ravagii pe chipul atît de frumos altădată. 
Pentru a salva o poveste de dragoste 
care, demult, părea a fi eternă, femeia 
are curajul să suporte o operaţie de 
chirurgie estetică. Operația izbutește, dar 
noul chip al femeii nu mai spune nimic 
bărbatului. Şi astfel, într-o miercure cenu- 
şie, o femeie rămîne singură, frumoasă ca 
nicicind şi nefericită ca niciodată. Așa se 
termină filmul lui Larry Peerce. «Miercurea 
cenușii». 

Privind imaginea alăturată, rămîne ca 
dumneavoastră să ghiciţi cine este actriţa, 


Li 
La 
„Sfintul“ atacă 
bursa aurului 


Rubrica «Cinerama» 


redactată de 
N.C. MUNTEANU 


„amurgul“ zeilor 


Solomoniană 


Un interviu cu Evelyn Keyes, inter- 
preta lui Suellen O'Hara din «Pe aripile 
vîntului», aduce amănunte neștiute 
despre felul cum, după nesfirșite de- 
liberări, rolul lui Scarlet a fost distri- 
buit lui Vivien Leigh. Acum aflăm ca 
opinia publică locală (filmul a fost tur- 
nat în orașul Atlanta) i-a interzis produ- 
cătorului să aleagă pentru acest roi 
o «yankee» din Nord. Astfel s-a ajuns 
la compromisul ca interpreta să nu fie 
nici «nordică», nici «sudică», ci să 
fie o englezoaică. 


Trist, dar adevărat 


O sinteză a cinematografului francez 
făcută de corespondentul la Paris al 
ziarului New York Times: «Pentru 
moment, cei mai reputați regizori fran- 
cezi sînt şomeri: Jean-Luc Godard se 
află într-un  autosurghiun impus. 
Jacques Demy este «în libertate», ca 
și soţia lui, Agnes Varda. Rene Clair 
n-a mai făcut film de mai mulți ani. 
Jean Renoir trăiește liniștit în Cali- 
fornia. Alain Resnais face primul său 
film după cinci ani, «Cazul Stavisky». 


Scenariu muzical 


Pe căi ocolite, Leonard Bernstein a 
ajuns... scenarist. În 1971, el termina, 
pentru inaugurarea centrului de spec- 
tacole J.F. Kennedy, Messa — piesă de 
teatru pentru ciîntăreți, actori și dan- 
satori. Lucrarea, cuprinzind într-un a- 
mestec modern fragmente din serviciul 
religios catolic și mozaic susținute de 
un pretèxt dramatic, a fost preluată de 
Filarmonica universității din Yale, an- 
samblu de 200 persoane, condus de 
John Mancese, care a și făcut cu 
spectacolul un lung turneu în Europa. 
În urma marelui succes obţinut, spec- 
tacolul a fost pe urmă imortalizat pe 
peliculă. 


in memoriam 


Lazăr Vrabie 


Pentru că avea fața osoasă, aspră, 
făcută mai aspră de tăietura subțire a 
gurii și de cutele adiîncite între sprîn- 
cene; pentru că avea o privire dreaptă, 
scormonitoare care ştia la nevoie să 
se plece, să ascundă gîndurile; pentru 
că prezenţa lui degaja o stare de încor- 
dare permanentă, de tensiune inte- 
rioară ce-i răzbea pînă în luminile o- 
chilor, o tensiune ce se frîngea cîte- 
odată pe neașteptate într-un suris 
timid, stinjenit, în total, contrast cu 
figura aceea aspră cu privirile scor- 
monitoare; pentru că avea mișcări iuți 
și agile, dar stăpinite, precise, de om 
gata să se apere, îi «mergeau» mănușă, 
personajele dure şi încăpăținate, co- 
recte pînă la. fanatism, întransingente 
pînă la eroare. Îi mergeau personajele 
cu existenţa predestinat complicată și 
periculoasă. Așa l-am descoperit în 
«Valurile Dunării», așa l-am regăsit în 
«Puterea şi Adevărul», aşa era în toate 
filmele în care a jucat, pentru că el, 
Lazăr Vrabie, era dintre acei actori 
care se împlintă pe ei, întotdeauna 
pe ei, cu tot ce au și sînt, în carnea 
unui personaj. Personajele lui, oricît 
de fugare în kilometri de peliculă ai 
unui film, aveau stil, aveau prezenţă, 


0 stea secundă 


Valentina Cortese, cunoscută mai 
ales ca stea de roluri secundare în 
filme italiene și americane («Amicele», 
«Julieta spiritelor», «Frate soare, soră 
lună») a debutat în 1948, la Hollywood, 
şi a primit 25 ani mai tirziu premiul 
criticilor newyorkezi pentru interpre- 
tarea din «Noaptea americană» (pre- 
miul Oscar pentru cel mai bun film 
străin) a lui Truffaut.O carieră greoaie 
amestecată cu roluri de teatru şi cu 
lungi pauze. Acum actrița joacă în 
filmul unui debutant, Gianluigi Calde- 
rone, rolul unei pianiste care îşi ra- 
tează cariera din dragoste pentru soțul 
său. 


Rămîneţi acasă 


Luaţi citeva din cele mai mari scene 
din cele mai mari filme; adăugaţi co- 
mentariul cîtorva mari actori şi veți 
obține, după rețeta cronicarului de la 
Los Angeles Times, Joyce Haber 
unul din cele mai mari evenimente din 
istoria televiziunii. 

Este vorba de Filmele, o peliculă 
de patru ore, împărțită în două serii, 
cuprinzind secvenţe din 110 opere ale 
cinematografului, produse între 1915 
și 1973, comentariul fiind citit de John 
Wayne, Rosalind Russell şi Fred As- 
taire. 


Paramount și elefanții 


Un alt cocteil de secvenţe a prezentat 
Bob Hope, de curind, sub titlul «Lumea 
mare a distracţiilor.» Antologia a fost 
de fapt un mic compendiu al societății 
Paramount, sărbătorită unanim pen- 
tru cea de a 60-a aniversare. De la 
Rudolph Valentino în «Şeicul» pină la 
Robert Redford în «Marele Gatsby» 

Şi, pentru că actorilor le place, de 
la o vreme, să fie comentatori, David 
Niven a comentat recent un film 
«Trăim printre elefanți», despre păz 
torii unei rezervaţii speciale din Tan- 
zania. 


aveau mister, aveau demnitate, pen- 
tru că el, Lazăr Vrabie, era un om cu 
stil, cu prezență, cu mister, cu demni- 
tate. 

Era. Avea. Era... 

La 25 august, Lazăr Vrabie ar fi avut 
50 de ani. 50 de ani şi foarte multe 
roluri înaintea lui. Filmul românesc 
avea nevoie de el. 


lumea 
văzută 
cu ochi de 


N cineast 


za E i 
HEE M 
(> 


IBN a PRET E ES SE 
O legendă... 


inema 


„povesteşte că un dumne- 

zeu al americanilor, poate 

Marele Manitu, poate altul, lucrurile nu 
sint clare, pe vremea cînd îşi bătea capul 
cu împărțirea teritoriului Statelor Unite 
“în -zone geografice cit mai echilibrate 
ca profil de dezvoltare economico-cul- 
turală, dintr-o trăsătură de condei ar 
fi decis ca la Chicago să se sacrifice, 
în abatoare uriașe, vitele păscute în pre- 
rii, ca la Pittsburg să se preschimbe 
minereuri subpămintene în oţeluri a- 
liate de înaltă calitate, ca la Reno să 
divorțeze lejer cel care s-a străduit inutil 
prin alte părți, ca la Detroit să se clădească 
acele care, numite automobile, ca la Las 
Vegas să se consume milioane de kilo- 
wați-oră în cascadele de scintei ale fir- 
melor luminoase, iar pe mesele cazinouri- 
lor de joc să curgă în torente sutele de 
mii de bancnote a cite o sută dolari, şi 
altele de acest gen. Se spune că acel 
dumnezeu, aruncind o ultimă privire de 
ansamblu asupra nesfirşitelor păminturi, 
a clipit mărunt din geana lui de argint, 
mirat că a scăpat din vedere.coltul de sud- 
vest şi ar fi murmurat în barba lui înciîlcită: 
«uite, locurile astea să le binecuvinteze 
soarele, adică tot soarele economisit de 
ici de colo să pice aici, și să se cultive 
legume, adică celebrele legume de Cali- 
fornia...» Zis şi făcut. Numai că nişte 
ingerași neconformișşti și-au luat cimpii 
din minunata împărăție a cerurilor şi au 
cerut un fel de azil artistic prin grădinile 
legumicultorilor, ceea ce li s-a acordat 
Îngeraşii şi-au pus în păr floricele de pe 
răzoare şi s-au aşternut pe jocuri, nevino- 
vate în felul lor, dar cam ciudate, și pe cîn- 
tece vesele, după gustul unora cam prea 
zgomotoase. Cică Preainaltul, privind in- 
tr-un asfințit la ei cam pieziș, încit le ob- 
serva mai mult umbrele jucăușe alergind 
peste colinele molcome înverzite de ier- 
buri mătăsoase, și peste întinsele plaje 
de la marginea oceanului presărate cu 
nisipuri de sidef, ar fi rostit cumva supă- 
rat, încît nu se știe nici pînă azi ce a vrut 
să fie, blestem sau binecuvîntare: «păi, voi 
umbre să fabricați pe fața pămîntului». 
Mult mai tirziu, locurile acelea au fost 
botezate, în amintirea îngerilor, Los An- 
geles, iar ceva și mai tirziu, jocul umbrelor 
de care am pomenit s-a chemat Cinema... 


GET AG 2 E RTS E RE Ea 
Credeţi, nu credeți... 
„„în legende, dar ceea ce e sigur e sigur. 


20 


F 


qA ik 


cetatea 


3 
? 


+ 
a 


umbrelor 


Hollywoodul şi «filmul său de cinema 
se află azi, 


dacă nu în eclipsă totală de soare, 
într-o nu se ştie cît de lungă fază 
de penumbră 


În California cresc cele mai frumoase şi 
mai bune legume din America şi împreju- 
rimi, iar la Los Angeles, în cartierul numit 
Hollywood, sint situate cele mai mari 
studiouri cinematografice din America şi 
imprejurimi. Americanii, suferind puţin de 
gigantomanie, susțin că ar fi cele mai mari 
din lume. În ceea ce priveşte calitatea pro- 
duselor, adică a filmelor, dacă sint la fel 
de bune ca legumele, rămine să discute, 
să dea note și puncte și steluțe, să guste 
sau să fie sătui, sau să prefere pe cel care 
a fost Jean-Luc, cronicarii din ţară și de 
peste hotare. 


Ceea ce-mi pare a fi sigur este că per- 
soanele care s-au apucat să fabrice filme 
acum mai bine de 70 de ani, cînd au ales 
California ca sediu, s-au condus după 
aceleași considerente climaterice ca și 
grădinarii. La Hollywood, soarele stră- 
luceşte 11 luni pe an. Restul de o lună se 
imparte între cer acoperit și ploi slabe, 
ceea ce este neglijabil pentru producția 
cinematografică. S-ar mai putea adăuga, 
la condiţiile naturale prielnice, că filmele 
se realizează mai ușor decit legumele, 
adică n-au nevoie de apă, care se scoate 
cu oarecare trudă mecanică din abunden- 
tele pături freatice. În schimb, filmele au 
nevoie de un climat special, la care concură 
multe coordonate și mulți parametri, cli- 
mat numit de unii, cu un termen generic 
uzat, climat spiritual. În decursul de- 
ceniilor istoriei cinematografiei americane 
climatul spiritual a cunoscut fluctuații, 
seisme, inegalităţi, ca și clima cu ploile. 
Adică, de obicei plouă cam o lună pe an, 
dar în acest ianuarie s-a intimplat să plouă 
cum nu s-a mai văzut de 60 de ani, că au 
început să alunece terenuri, să îngroape 
şosele cu automobile cu tot, să se inunde 
localități, să fie evacuate mii de persoane. 
Tot așa se petrece și cu climatul spiri- 
tual, mai creşte, mai scade... Dar la acest 
subiect vom mai reveni. Cred că la acest 


punct al conversaţiei se simte nevoia pre- 
cizării a două-trei... 


E UE ADE 0 E ROI E FE E Si 
coordonate geografice... 


„ale locului de pe glob numit fascinant: 
Hollywood, 

Deci sintem în sud-vestul Statelor Unite, 
pe malul Pacificului, în localitatea Los 
Angeles. Paralela aproximativă 34. (Ro- 
mânia se află între paralelele 44—48). Los 
Angeles e un oraş destul de original în 
felul lui. Cam contrazice concepția noastră 
a europenilor despre centre urbane. Nu 
e ca Piteștiul. Se întinde şi se risipește 
pe o arie uriașă de forma unei plăcinte 
romboidale. Cind spun uriaș, nu apelez 
la nici o figură de stil. Diagonala lungă a 
rombului are peste 100 de kilometri, iar 
cealaltă vreo 50. Virfurile rombului se 
cheamă San Fernando, Santa Ana, Pasa- 
dena, San Diego. În interiorul celor patru 
laturi ale rombului, din care două se rea- 
zimă pe ocean, găsim numeroase denu- 
miri datorate unor nași spanioli, pentru că 
sintem foarte aproape de Mexic, precum 
Santa Monica sau San Bernandino, dar 
şi Long Beach, Redondo Beach, Glendale, 
Westwood, Inglewood, etc., toate acestea 
fiind cartiere ale marelui oraş, care din 
cine ştie ce motive de răzvrătire, formează 
oraşe separate, un fel de oraș în oraş; 
aşa cum se practică teatru în teatru sau 
film în film. Poate că n-a fost nici o răzvră- 
tire. Primarii s-or fi gindit că nu sînt ca- 
pabili să curețe un oraș de la Giurgiu la 
Ploieşti, așa că s-au înmulţit prin împăr- 
ţirea sarcinilor. Un astfel de oraș plasat 
în inima Los Angelesului este Beverly 
Hills. Nu cred că l-ați întîlnit în lecţiile de 
geografie, dar se bucură de o anumită noto- 
rietate. Dean Martin, fiind întrebat într-un 
spectacol la TV, în prezența unei mari 
cîntărețe de operă, ce arie preferă, a răs- 


puns: aria Beverly Hills. City of Beverly + 


Hills este o arie celebră prin aceea că dă 
adăpost milionarilor locali, cei din in- 
dustria cinematografică. Adică producă- 
torii, cîțiva actori și foarte puţini regizori. 
Regizorii nu prea sint milionari, eventual, 
sint toleraţi în Beverly. În acest oraș se 
află drumul numit Bel Air. E o cărare în- 
tortocheată, îngustă, încit abia încap două 
maşini, care suie o colină înflorită pînă se 
înfundă în prăpăstii. Bel Air poate vă amin- 
tește de moartea tragică a actriței Sharon 
Tate, de acum cîțiva ani. În Beverly Hills, 
vilele sint ascunse dincolo de garduri vii, 
înalte, printre palmieri, chiparoși şi mag- 
nolii, încît nu se arată ochiului muritoru- 
lui de rînd care plătește biletul la cinema 
cu 2 sau 3 dolari. În Beverly Hills, poliția 
este particulară, salariata localnicilor, gră- 
dinarii sint japonezi, bucătarii chinezi, 
gorilele sînt albe, iar automobilele, Rolls 
Royce... 

Ei bine, Hollywood-ul nu se bucură de 
privilegii similare, este pur și simplu un 
banal cartier al marelui Los Angeles. Și 
nici măcar un cartier mai cu față ca West- 
wood, unde locuiesc intelectualii de mijloc 
și mai sus. Adevărat, citeva din cele mai 
mari studiouri cinematografice își întind 
zidurile împrejmuitoare, înalte, lungi, ce- 
nuşii, prevăzute cu sirmă ghimpată, în 
Hollywood, dar acest fapt, n-aş putea zice 
că imprimă vreo notă spirituală specifică. 
Poţi trece liniștit pe Melrose Boulevard 
fără să bagi de seamă că acolo se află 
instituția ae cultură numită «Paramount». 
Studiourile nu imprimă nici măcar vreo 
notă arhitectonică specială. Sau, poate, 
eventual una foarte urită. Studiourile pot 
părea la fel de bine fabrici de amidon sau, 
ceva mai uman, pușcării. De fapt, stu- 
diourile, cu toată proporţia lor respecta- 
bilă, sint pierdute în Hollywood. Mai ales 
astăzi cînd sint mai degrabă inanimate. 
Dar despre studiouri, în numărul viitor. 
Cum spuneam, Hollywood este un cartier 
comun, împărțit în dreptunghiuri cuminţi 
de bulevarde şi avenide care, dealtfel, vin 
de departe şi se duc undeva departe. 
Hollywoodului, însă, îi aparține un bule- 
vard în exclusivitate: bulevardul cu același 
nume, astăzi nu prea bine famat. Puteţi 
găsi o mulțime de magazine de pantofi cu 
tocuri și talpa înalte, de diferite culori, 
aurii sau mov, pentru bărbaţi care ţin să 
le poarte. Există și cîteva mari magazine 
de discuri, anticariate și librării, dintre care 
«Pickwick», în memoria lui Dickens, poate 
face onoare marelui scriitor din țara de 
limbă maternă a Statelor Unite. Pe Holly- 
wood Bl. se află citeva cinematografe, 
nu prea multe, dintre care două sint 
celebre... 


TEI EEE E PE DESE BA E o: 2200 
«Chinese Theatre»... 


„al lui Graumann și, prin mimetism 
exotic, «Egiptian Theatre» al nu știu cui. 
(În America, cinematografele se cheamă 
theatre).La «Chinese...» au avut loc ma- 
joritatea premierelor din anii de brianță 
ai cetăţii viselor, iar Graumann, patronul, 
este cel care a avut ideea, propusă pentru 
premiul eternității, de a imprima în cimen- 
tul trotuarului de la intrarea în sală, sem- 
năturile, dedicația şi amprentele miinilor, 
alături de efigia pantofilor marilor vedete 
ale cinematografului american. Turiștii 
păşesc mai mult sau mai puțin mișcați 
printre urmele apuse, ale lui Ray Milland 
din 1939, ale lui Shirley Temple din 1935, 
ale lui Douglas Fairbanks şi chiar a lui 
Cecil B. de Mille. Unii iși incearcă mărimea 
încălțămintei personale cu mărimea urme- 
lor glorioase ca și cum şi-ar încerca no- 
rocul. Spectatorii obişnuiţi se grăbesc spre 
intrare neatenţi, de parcă ar călca peste 
morminte. Premiere monumentale nu au 
mai prea avut loc. Se rememorează o ten- 
tativă din urmă cu ani, cu prilejul lansării 
filmului «Călătorie fantastică». Pavoazare 
cu franjuri roşii, paradă somptuoasă a 
fanfarelor şcolare, a majoretelor cu fustițe 
scurte, a automobilelor din 1920... Au par- 
ticipat citeva staruri de mărime mijlocie 
angajate pe traiectoria de asfinţit, notabi- 
lități, oameni de cultură, ziariști și un 
numeros public... Succesul a fost mare, 
dar ceva parcă a lipsit. Greu de definit 
ce anume. Poate jocul de artificii, mirajul, 
fascinația de altă dată a cinematografului. 
Pentru că se poate constata uşor — și de 
ce nu,cu tristeţe și melancolie? — că Holly- 
woodul și filmul său de cinema se găsesc 
azi, dacă nu în eclipsă totală de soare, 
într-o nu se ştie cit de lungă fază de 


penumbră. Mircea MUREŞAN 


` 


a aia e 


cronica unui ne 


Se poate muri 


și în pi 


2 a 


"ua. ra spett > re-an mare 
Cmemalimpai  bucareşiman, la O 
mă m p oono 3 ia o dată 

mut se premieră. Şi 
ma ic ez vindut, Spec- 


sæ trista sau se 
este, cu comentarii 
wma admirative și 
sææsā deschisă. 

comisarul care 
W='dovan, cucereşte. Este 
añe stenică de la care spec- 
== >steaptă dreptatea și lumi- 
zæ mæ ales că începutul filmului, 
=== carnagiu - înspăimintător, 587 
“= g'oanțe scuipate de 9 pistoale 
| mîinile a nouă călăi în haine de 
pele, spasmele morții, mormane 
de cadavre, gloanțe, mereu gloanțe, 
atitea gloanțe, a fost un început 
macabru, întunecat. Pomeneam o- 
dată, tot în această rubrică, de ma- 
rele har al lui Sergiu Nicolaescu, 
«de a-i veni» o sumedenie de roluri 
total diferite, toate, ca o mănuşă 
(nu știu ce s-ar putea face cu vocea 
lui, pentru că uneori — iată și o 

lipsă — are stridenţe). 

Acum trebuie să rectific: cel 
mai bine îl prinde rolul de comisar, 
dar nu unul oarecare, ci un comisar 
al dreptății, un fel de destin impla- 
cabil pentru cei care au comis fără- 
delegi, care în cele mai dramatice 
momente, cînd gloanțele șuieră pe 
la ureche, se teme doar să nu-și 
piardă pălăria, care insuflă punga- 
şilor nu numai teamă, ci și respect. 

Cind ne gindim la rece, povestea 
apare adeseori neverosimilă, unele 
situaţii forțate, chiar incredibile, 
altele în care pistolul se folosește 
exagerat de mult, prea mulți cad 
străfulgeraţi (chiar dacă uneori o 
fac «au ralenti» şi chiar dacă mor 
pentru că sînt vinovaţi), prea ade- 
seori îsi face dreptate singur un 
comisar sau poate tocmai pentru 
că e comisar. S-ar putea răspunde, 
desigur, că niște crime atit de 
oribile ca cele ale legionarilor tre- 
buiau pedepsite oricum, cît mai 
repede, cit mai din rădăcină, că 
dacă n-ar fi făcut-o el, Moldovan, 
totul s-ar fi mușamalizat de către 
potentaţii de la cîrmă și diavolii în 
haine de piele ar fi continuat să 
mențină «ordinea» cu mauserul 
întins. Dealtfel este singurul răs- 
puns care să justifice oarecum, 
dar desigur în afara rigorii de drept, 
de ce comisarul Moldovan este în 
același timp anchetator, judecător 
şi executant al propriilor lui sen- 
tințe. 

Toate aceste întrebări nu se mai 
pun, toate aceste îndoieli se topesc 
însă acolo, la cinematograf în față 
cu ecranul și alături cu toţi cei care 
participă, lacomi și satisfăcuţi, la 
desfășurarea acțiunii. Acolo totul 
este credibil, este fascinant, acolo 
Moldovan are dreptate, «marea» 
lui dreptate. Pentru că filmul se 
înlănţuie într-o logică a lui specială, 
pentru că creează un asemenea 
suspens care îți oprește inima în 
loc, pentru că este alert, pentru că 
treci de la o acţiune la alta într-un 


cioare! 


chip zăpăcitor și tu, spectator, 
nu-ți mai pui nici o întrebare, îi 
semnezi o poliţă în alb comisarului 
Moldovan, și mergi alături de el 
«coûte que coûte». Moldovan moa- 
re pînă la urmă, dar moare de o 
moarte grandioasă, spectaculoasă 
(dacă o moarte poate fi spectacu- 
loasä) în picioare, neinfrint parcă 
pînă în ultimul moment. 

Bună idee cinematografică: ulti- 


Comisarul Moldovan 
face dreptate 


ma imagine îl prinde, il fixează nu 
ca pe un învins, ci;ca; pe un simbol 
al dirzeniei și curajului. 

Fără îndoială, filmul este bine 
făcut, este un excelent film polițist. 
Creaţie de autor în chip plenar, 
mai plenar ca de obicei cînd folo- 
sim această caracterizare, pentru 
că Sergiu Nicolaescu, acest feno- 
men (daţi-mi voie să-l numesc așa), 
acest fenomen, zic, al cinemato-' 
grafiei noastre, în afară de idee 
(şi ce ne-am face dacă n-ar fi întii 
ideea) semnează și regia și dă prin 
jocul lui acel farmec bărbătesc 
și cuceritor dragului lui comisar. 

Dar Sergiu Nicolaescu este se- 
condat în filmul lui de o serie de 
actori remarcabili, capete de afiş, 
care aduc masivitate și omogeni- 
tate peliculei. 

M-aş referi la Amza Pellea, im- 
pecabil în rolul comunistului Pîrvu. 
Limbă, pungașul de buzunare, ți- 
ganul din Plumbuita care e în stare 
să fure și oul de sub găină, colo- 
rează savuros pelicula. Reuşit, foar- 
te reuşit Jean Constantin. 

Mircea Pascu (cu mult talent), 
nemaipomenit de negativ într-un 
personaj negativ (legionarul, fost 
proxenet, Tănăsescu). Gheorghe 
Dinică este fără cusur, într-un per- 
sonaj înfiorător. lon Besoiu, Emme- 
rich Schăffer, Marin Moraru, Va- 
sile Niţulescu, Şt. Mihăilescu-Bră- 
ila în roluri uneori episodice, alte- 
ori mai de întindere, onorează fil- 
mul. 

lar «echipa» propriu-zisă a lui 
Sergiu Nicolaescu, Alexandru Da- 
vid — operator, Marcel Bogos — 
scenograf, Richard Oschanitzky — 
compozitor, au intrat atit de bine 


'în atmosfera care trebuie să fie 


atmosfera unui film polițist, încît 
«Un comisar acuză» este o deplină 
reușită a genului. 


Sanda GHIMPU 


AM durată, bitw Toptra 


Numărul mare de scrisori 

primite pe adresa rubricii 

de față (sportul rămîne un 

subiect veşnic tînăr, iar te- 

lesportul nostru o sursă de 

întrebări și, să recunoaştem, 
de nemulțumiri, multe îndreptățite), mă 
determină să folosesc, de această dată, 
spațiul acordat pentru... 

Elena Sfichi, profesoară, Suceava: 
Aveţi dreptate. Este o problemă greu de 
rezolvat, cea a pronunțării corecte în toate 
limbile. Intrînd în contact cu comentatori 
sportivi din multe ţări, am aflat că ei se 
descurcă cu ajutorul «serviciilor de pro- 
nunţare» ale studiourilor. Noi nu avem 
aşa ceva şi, totuși, trebuie să pronunțăm 
corect nume proprii, poloneze, olandeze, 
belgiene (valone sau flamande), ungurești, 
portugheze, suedeze, ca să nu mai spun 
de cele africane, care apar tot mai des în 
informaţiile sportive. Să vă dau un exem- 
plu: Cum credeți că se pronunţă corect 
numele echipei poloneze de fotbal «Za- 
glebie Walbrzych»? Am aflat-o și eu de la 
un telespectator binevoitor: Zaguembie 
Waubijih! 

Ştefan Apetrei, pensionar, lași: În- 
trebarea dumneavoastră iese din sfera 
telesportului. Totuși... Crainica are anumi- 
te avantaje. Fiind atrăgătoare, îşi asigură 
sufragiul publicului masculin, care o pri- 


vește şi o ascultă cu simpatie. Ea poate 
folosi mici artificii pentru a se scuza cînd 
face o greșeală, ceea ce un crainic nu 
poate face, fiindcă ar părea ridicol. Există 
însă dezavantajul că atunci cînd crainica 
apare pe micul ecran, femeile încep să-i 
analizeze pieptănătura, cerceii, rochia și 
să discute despre viaţa ei particulară. Cînd 
au terminat de vorbit, a încheiat și crainica 
ceea ce avea de spus. 


lon Hohoianu, muncitor, Baia Mare: 
Studioul în sine, ca încăpere, nu are deloc 
darul de a-i inspira pe prezentatori. Dim- 
potrivă, aş spune. O cameră de luat vederi, 
cîteva reflectoare care, uneori te orbesc, 
un regizor de studio care de multe ori îți 
distrage atenţia de la ceea ce ai de pre- 
zentat, acesta e decorul. 

Ai nevoie de multă imaginaţie, ca să-ţi 
închipui publicul ce se află dincolo de 
studio. Cu ochii minţii vezi pe cineva care 
te ascultă, suride sau nu la gluma pe care 
o faci, aprobă sau nu punctul tău de ve- 
dere. Imaginaţia este o condiție sine-qua- 
non a muncii prezentatorului tv, ca şi a 
tuturor strădaniilor creatoare din televi- 
ziune. Căutaţi-mă cînd treceţi prin Bucu- 
reşti. Poate voi reuşi să obțin aprobarea 
de a vă arăta acest «univers fascinant», 
cum numiți dumneavoastră studioul tv, 
exagerind, vă asigur, foarte mult. 


telesfirşit de săptămînă 


Cursul unor concursuri 


În practica micilor ecrane 

concursurile, cu public sau 

fără, în trei, în șapte, sau 

în şaptezeci şi șapte, cu 

flori de grădină sau cu stele 

fără nume, cu ambasadori 
ai pionieriei sau cu embleme de tinereţe, 
cu prezentatori simpatici sau fără, cu 
top-uri sau fără, cu învingători merituoși 
sau fără, cu «cel mai bun continuă» 
sau fără, concursurile s-au încetățenit 
ca un element constant al programelor, 
de la începutul începuturilor, sau cam 
de pe atunci. 

Printre aptitudinile profesiunii de tele- 
spectator este și aceea de «jurat». Fie- 
care concurs îşi are juriile sale, care 
dau note şi bile albe cu felicitări, dar 
parcă tot mai sigure sint notele tale de 
telespectator-jurat, de arbitru suprem al 
concursurilor în trei, în şapte sau în 
șaptezeci și șapte. Cred că această apti- 
tudine gospodărească din ființa telespec- 
tatorilor stă la baza proliferării «genului», 
nu numai la noi, ci pe toate tele-meridia- 
nele. Ideea lui «cine ştie cîștigă» n-a in- 
ventat-o televiziunea, dar televiziunea a 
preluat-o, a coafat-o în diferite moduri 
(de la «qui risque gagne» la «șapte con- 
tra şapte», de la «quitte ou double» la 
cel mai bun continuă») şi o produce azi 
pe-bandă rulantă, atribuindu-i uneori lim- 
pezi finalități instructive, sau utilizind-o 
altădată ca simplu mijloc de agitaţie vi- 
zuală. 

Printre cele mai recente «invenţii» se 
numără concursul lui «cel mai bun con- 
tinuă». Trei cite trei, combatanții au de 
sărit obstacolele unei curse de «cultură 


generală și pregătire multilaterală» Stră- 
bat adică, felurite itinerare turistice în 
imagini, şi fiecare popas coincide cu o 
întrebare despre locuri vizitate și, de 
obicei, cu un răspuns. Întilnesc apoi cite 
un personaj — literar sau scenic — și se 
străduiesc să-l ghicească (jocul acesta 
de-a ghicitul este și o specialitate a tele- 
spectatorului-jurat), deobicei cu bune re- 
zultate. În sfîrşit, să sărim peste alte 
probe ale sexatlonului culturalo-sportiv, 
pentru a ajunge la «civica», însă o sec- 
venţă palpitantă a concursului: din nou 
este «de ghicit», de ghicit ce erori de 
comportament în societate s-au strecurat 
într-un anume reportaj filmat, cu un per- 
sonaj demonstrativ. Aici, toți cei care 
au știut la perfecţie ani, cifre, titluri, nu 
ştiu cum se face, se împotmolesc tocmai 
cînd nu li se cere altceva decit să observe 
pe un ecran că un om trece strada prin 
loc nemarcat. De unde și ideea că omul 
(îndeobște «omul de concurs», ca să 
nu spunem nimic despre «personalitatea 
de concurs») este o ființă foarte complicată 
Am insistat asupra acestui «cel mai 
bun continuă» pentru că — dincolo de 
toate formulele sale telegenice, care de 
care mai ingenioase sau voit ingenioase 
— ultima descoperire în materie de con- 
curs a micilor ecrane cuprinde și o de- 
monstrație de viață. Oferă concurenţilor 
— spre deosebire de atitea alte emisiuni, 
şi cu toată emoția competiției — prile- 
jul unor reacții spontane. Prilejul de a fi 
ei înşişi. De «ei înșiși» (indiferent în ce 
gen de emisiuni) televiziunea va avea 

întotdeauna nevoie. 
Călin CĂLIMAN 


Acum cîțiva ani, într-una din însemnă- 
rile de la această rubrică, spuneam că 
unul din cele mai generoase ṣi ma 
gata-făcute subiecte pentru un seria 
îl constituie poemele epice ale antich 
tății și medievalității; că, uneori, dec 
pajul e, în mare, gata făcut — poemele homerice 
părîndu-mi exemplare din acest punct de vedere 
Văzusem însă «Nibelungii», capodopera lui Fritz 
Lang (1924) și «Patimile după Matei», capodopera |. 
Pasolini (1964). Aflăm acum că Franco Zefire 
începe uriașa întreprindere a filmări unei «Divine 
Comedii»; ce multă vreme am crezut că o va face 
Fellini! 
lată că serialul duminical «Eneida», pasat în chip 
deplasat între divertismente, dovedeşte cele spuse 
mai sus. Operă de rară distincţie şi forță cinemato- 
grafică, filmul lui Franco Rossi urmăreşte episoadele 
uneia dintre operele ce stau la baza civilizatiei şi 
spiritualității europene. Varianta în alb-negru pe 
care o vedem mi se pare de o stranie frumusete, căci 
pluteşte peste acute imagini calcinate, med'teranee- 
ne, secetoase, o palidă ceață albă ce estompează 
contururile şi dă un aer de halucinare acele antichi- 
tăți albe pe care Winckelmann o propunea (greşit) 
acum două secole Europei neoclasice. Antichitatea 
a fost intens colorată, dar timpul a vrut să şteargă 
culorile, multe din ele, pentru a satisface o iluzie 
a clasicității. 
Ceea ce este remarcabil în serialul de exceptie 
îl constituie faptul că pericolele de care e amenințată 
îndeobște o astfel de întreprindere au fost evitate 


pompierismul «evocator», asezonat cu un erotism, 


de gust subîndoielnic, tratarea muzeistică, fadă sau 


Eminenta Eneida 


eo Pee 


didactică, modernizarea violent anecdotică și priza- 
bilă de cititori semidocți. 

Peregrinările lui Enea şi ale troienilor dislocați de 
invazia aheeană stau sub semnul unei voinți de pace 
și evitare a violenţei pe care eroul încearcă și reușește 
să o impună unui popor de învinşi, ce-şi cunoaște, 
prin complicitatea mitico-istorică a poetului Vergi- 
lius, viitorul strălucit. Operă de sacră intenţionali- 
tate, «Eneida» tace elogiul romanităţiisadică a sensu- 

pe care Roma l-a căpătat, prin milenii, pentru 
Europa timpurilor moderne. 

Libertăţile pe care şi le ia ecranizarea sînt admira- 
bile prin spiritul lor: totul e sugerat — începînd cu 
arderea Troiei, cu voiajul în tenebrele Sibillei din 
Cumae — pentru că o masivă concretețe mitică ar fi 
devenit fastidioasă. Aparatul alunecă perpetuu, 
montajul joacă insistent prim-planul într-o căutare 
și o găsire a tensiunii. Glasul «aedului» dialoghează 
cu imaginea într-o savantă împreunare. Stilul plastic, 
frumos şi «sărac», adică lipsit de aglomerare, se 
desenează cu o rafinată modernitate. 

«Eneida» este o operă cinematografică profund 
cultă. Ea ar putea fi subiectul unui seminar în care 
profesori de literatură, artă plastică, teatru și regie- 
film ar putea analiza, episod cu episod, scenă cu 
scenă, această lecție. Lecţie ce ne-ar feri — nu numai 
pe noi spectatori şi cineaști de aci, dar şi pe cei ce-au 
făcut acea stupidă «Elena din Troia» hollywoodiană 
— de avatarurile pompierismului, muzeisticului şi 
modernizării (toate la un loc și fiecare în parte) semi- 
docte. 

Serialul «Eneida» a fost numai un eveniment. 


A fost o necesitate. 
Gelu IONESCU 


Cu complicitatea poetului Vergilius 


Pentru cine n-aude 


Televiziunea italiană transmite un program expe- 
rimental pentru surdo-muţi. Emisiunea durează trei- 
zeci de minute, dintre care zece sint afectate unui 
buletin de știri. Dialogurile și explicaţiile se reali- 
zează cu ajutorul gesturilor și mimicii surdo-muţilor 
realizatorii fiind siliți să folosească un bogat și foarte 
elocvent material ilustrativ. S-a constatat că aceste 
emisiuni sînt de un real folos, constituind o sursă 
bogată și rapidă de informare a celor lipsiţi de facul- 
tatea vorbirii. 


Televizor sau cinematograf? 


La Stockholm s-a deschis primul cinematograf cu 
casete din lume. Filmele sînt înregistrate pe videoca- 
sete și spectatorii își aleg ei înșiși titlurile într-o 
videotecă. Noul complex cinematografic dispune de 
trei săli de proiecție cu cîte cinci, şapte și respectiv 
treisprezece locuri. Fiecare sală este echipată cu 
un ecran mai mic decît într-un cinematograf obișnuit, 
dar mult mai mare decit ecranul unui televizor. 


Deștepți, 
dar muţi 


Cine spunea că televiziunea are citeva 
milioane de spectatori muţi? Robert 
Escarpit, mi se pare, intuind fenomenul 
la el acasă, în Franța, întristindu-se, se 
întreba ce-i de făcut pentru lichidarea 
infirmității. 

Să ne întrebăm și noi. 

Pornind însă de la constatarea că viciul sus-amintit 
pare congenital şi că mutizarea individului contem- 
poran la domiciliu e direct proporţională cu dezvol- 
tarea televiziunii. La începuturi, cînd, aici sau aiurea, 
programele erau doar bisăptăminale și întinse pe 
numai trei sau patru ceasuri, tăcerea din gură func- 
ționa limitat. Odată însă cu extinderea tv-ului pînă la 
cotidian şi a orelor de program pină la multe (iar 
mîine — inevitabil — pînă la foarte multe), fenomenul 
a dobiîndit proporții de natură să modifice felul de 
viață al telespectatorului. ŞI, renunţind la valenţele 
noastre umoristice (soacra tace din gură) sau la 
acelea de ordinul înțelepciunii (tăcerea e de aur) — 
trebuie să notăm că dezvoltarea vertiginoasă a tăcerii 
constituie o problemă demnă întru totul de atenţia 
responsabililor televiziunii și cercetătorilor în mate- 
rie. Pentru că această tăcere (a nu se confunda 
cu liniștea) diferenţiază esențial genul tv de alte 
categorii de spectacol, prin aceea că nu îngăduie 
publicului să răspundă mesajului de pe scenă. 
Posesorul de tv. este, datorită posibilităților de a 
vedea din fotoliu imaginea lumii, cel mai privilegiat 
dintre spectatorii istorici — și, datorită neputinței de a 
intra în contact cu această impresie, cel mai lipsit 
de drepturi dintre toți. 

Cum poate fi realizată demutizarea telespecta- 
torilor? 

În primul rînd, prin extinderea pînă la maximum 
(adică, practic, cvasigeneralizarea) a comunicării 
dintre creatorii emisiunilor și public, pe ecran. 
Transmiterea spectacolelor din săli reale sau imagi-* 
narea, conectarea concertelor, recitalurilor, momen- 
telor de umor, etc. cu aplauze şi reacții autentice, dar 
mai cu seamă verosimile, pe scurt,un mare transfer 
al acţiunilor tv din studio, în afară, ca dintr-un univers 
închis în celălalt (strada, fabrica, școala, clubul, sta- 
dionul), ar permite nu numai participarea oamenilor 
implicaţi (cîteva zeci sau sute) direct în emisiunile 
respective ci, esențial, participarea (greu analiza- 
bilă, dar lesne perceptibilă) a tuturor. E vorba de o 
trăire prin «reprezentanți», prin trimişii noștri ne- 
cunoscuți și nealeși, dar tocmai de aceea asemeni 
nouă, prin vocile, întrebările, oh-urile: răspunsurile 
delegaților. E o trăire fără îndoială specială, fără în- 
doială crunt discutabilă, eventual echivocă, dar, 
depășind nimicul: oricit de puţin şi orișicum e funda- 
mentală diferenţa de la zero la unu... În al doilea 
rînd, prin extinderea la maximum a singurului mijloc 
de comunicare între orice spectator (egal milioanele) 
şi emisiune: telefonul. 

De aceea, în după amiaza cînd — în plină febră de 
Cupă Davis — Țiriac a răspuns telefonic cîtorva 
întrebări ad-hoc și nepregătite, am simțit că intrarea 
publicului pe fir echivala cu intrarea în funcțiune a 
unei țevi de eșapament, într-atit de necesar părea 
atunci cuvintul spectatorului, sufletește participant 
la eveniment. De aceea hotărîrea autorilor emisiun- 
nii «Mai aveţi o întrebare?» de a conecta telefonic, 
amatorii de savanți, invitaţi în studio, și de a stimula 
formarea numărului de pe Calea Dorobanţi, trebuie 
nu numai salutată cu entuziasmul de cuviință, ci şi 
îndemnată «să-și dea drumul» fără timidități în direc- 
ţia ultimelor consecinţe. Al. MIRODAN 


„Vinerea moartă“ 


Timp de 8 ani, în fiecare joi, între orele 22 și 23, show- 
ul Dean Martin ocupa canalul unei mari companii ame- 
ricane de televiziune (N.B.C.) Dar, din motive necu- 
noscute, cota popularității lui a scăzut catastrofal. 
În consecință, în 1973, emisiunea Dean Martin a fost 
mutată pe același canal, la aceeași oră, dar vineri seara. 
Prilej de reflecţii amare pentru Martin, deoarece vine- 
rea e considerată «ziua moartă» a televiziunii, cînd 
majoritatea telespectatorilor sînt ocupați cu pregăti- 
rile de week-end. 


ae a iile 


panoramic românesc 


România XXX şi filmul românesc 


lată proiectele, 
iată speranţele noastre! 


Recenta întîlnire a tovară- 

șului Nicolae Ceaușescu cu 

membrii noului Consiliu al 

Asociaţiei cineaștilor a pus 

în fața creatorilor de film 

din țara noastră un program 
complet și armonios de teme și criterii, 
care se cer transpuse în opere cinemato- 
grafice de înaltă calitate. 

În lumina acestor indicaţii, permiteţi-ne 
ca la jumătatea anului cinematografic '74 
(care a început, de fapt, pe platouri încă 
din '73), să aruncăm o privire de ansamblu 
asupra planurilor caselor de filme. 

Deci... Ce-am făcut? Ce vom face? 


Filme istorice 


În faza finală: 

999 «Ștefan cel Mare». Regizorul Mir- 
cea Drăgan, care semnează şi scenariul, 
impreună cu Constantin Mitru şi Valeria 
Sadoveanu, intenționează să aducă pe e- 
cran figura legendară a voievodului gospo- 
dar şi diplomat, minte luminată care a 
dorit linişte şi pace pentru ţara lui. 

n producție: 

999 «Dimitrie Cantemir» şi «Mușche- 
tarul român». În viziunea scriitorului Mih- 
nea Gheorghiu și a regizorului Gheorghe 
Vitanidis, copleşitoarea personalitate a lui 
Dimitrie Cantemir, domn şi cărturar de 
prestigiu european — un Leibniz al româ- 
nilor, cum îl considera un învățat german 
— ne va apare ca «un contemporan al 
nostru», într-o subtilă osmoză de istorie 
și ficțiune. 

999 «Viaţă fără de moarte». Film is- 
toric, dar şi film de aventuri, despre oștenii 
lui Mihai Viteazul, care se întorc în Valahia 
cu dorința de a reface oastea munteană 
şi de a lupta pentru ca ţara să nu fie inchi- 
nată turcilor. Astfel regizorul Sergiu Nico- 
laescu se reintoarce la colaborarea sa cu 
scenaristul Titus Popovici. Un cuplu de 
succes recunoscut. 

Toate aceste filme sint înscrise în pla- 
nurile Casei de filme 5. 


Filme despre lupta comuniștilor 
în ilegalitate 


În producție: 

ee. «Zidul» (Casa de filme 3). Un sce- 
narist cu experiență, Dumitru Carabăţ în 
colaborare cu operatorul Costache Ciu- 
botaru, au elaborat un scenariu despre 
un grup de comuniști care au scos un 
ziar de partid în asprele condiţii ale luptei 
ilegale. Şi un debut artistic de lung metraj, 


al unui tînăr regizor care «și-a făcut mina» 
ca documentarist, Constantin Vaeni. 


Filme despre insurecție și despre 
lupta antifascistă 


În producţie: 

999 «Stejar, extremă urgenţă» (Casa de 
tilme 5). Un film a cărui acţiune se destă- 
şoară în cadrul febril al evenimentelor pre- 
mergătoare zilei de 23 August 1944. Ciţiva 
ofițeri ai armatei române în colaborare cu 
comuniștii luptători din gărzile patriotice 
vor dejuca planurile hitleriste de ocupare 
a ţării. Sub îndrumarea regizorală a lui 
Dinu Cocea, personajelor imaginate de 
Horia Lovinescu și Mihai Opriş, le vor da 
viaţă actorii Constantin Diplan, lon Cara- 
mitru, irina Petrescu, Amza Pellea. 

099 «Pe unde nu se trece» (Casa de 
filme 5). Film inspirat din actele eroice, ime- 
diat după insurecție, ale detașamentului 
«Păuliș». Pe generic, un scenarist cu ex- 
perienţă „Titus Popovici,și lon Năstase, 
debutant ca regizor, dar cu o îndelungată 
experiență ca secund. 


„„«Alexandra şi infernul» (Casa de 
film 4). Un scenariu după romanul lui Lau- 
rențiu Fulga, despre lupta armatei române 
împotriva cotropitorilor fascişti pentru eli- 
berarea unor localităţi din Ardeal. Regi- 
zor: lulian Mihu. 

999 «Actorul și sălbaticii» (Casa de 
filme 4). «Actorul» e Constantin Tănase. 
«Sălbaticii» sînt cei pe care genialul inter- 
pret i-a biciuit fără cruțare în celebrele lui 
cuplete antifasciste. Pe generic: TitusPo- 
povici în calitate de scenarist, Manole 
Marcus ca regizor și Toma Caragiu ca 
protagonist. 


Filme de actualitate 


În fază finală: 

999 «Filip cel bun» (Casa de filme 3). 
Regizorul Dan Piţa a dat ultimul tur de 
manivelă la un film al cărui scenarist este 
Constantin Stoiciu şi care pune în dezba- 
tere probleme ale tinerei generații, ale 
opțiunilor sale. Așteptăm ca «Filip» să fie 
nu bun, ci foarte bun. 

099 «Nu filmăm să ne amuzăm» (Ca- 
sa de filme 1). lulian Mihu procedează la ulti- 
mele tuşe de montaj ale filmului care, în 
ciuda titlului — sau tocmai de aceea — 
va fi o comedie caustică despre năravuri 
estivale, susținut de cîțiva dintre cei mai 
buni actori de comedie, printre-care Toma 
Caragiu, Gina Patrichi, Gheorghe Dinică, 
și alții. 

999 «Agentul straniu» (Casa de filme 
4), Regizorul Save! Stiopul şi scenaristul 
Horia Lovinescu pe atișul unui film de ac- 
țiune cu mult suspense, despre vigilenţă, 
despre necesitatea de a ne apăra liniștea și 
cuceririle acestei țări. 


În curînd, filmul de actualitate «Filip cel bun». 
Să sperăm că va fi nu bun, ci foarte bun! 


mă 


În producţie: 

099 «ilustrate cu flori de cimp» (Casa 
de filme 3). Scenarist şi regizor, Andrei 
Blaier va aduce pe ecran o dramă etică 
izvorită din nevoia de a apăra puritatea 
dragostei. Tot despre dragoste deci, dar 
nu cu. parfum de roze... 

999 «iubire» (Casa de filme 3). Un de- 
but în filmul artistic de lung metraj al tină- 
rului regizor Andrei Cătălin-Băleanu. Sce- 
nariul lui Mihai Creangă îşi plasează acțiu- 
nea în decorul hidrocentralei de pe Lotru, 
unde se înfruntă două generații de con- 
structori: părinți și copii. Realizatorii nu 
se înfruntă, fiind din aceeași generatie. 

099 «Un zîmbet pentru mai tirziu» 
(Casa de filme 3). Un film despre lupta din- 
tre nou şi vechi in tehnică, dar și în viata so- 
cială în anii de inceput al construcției so- 
cialiste. Acţiunea e plasată în Hunedoara 
anilor '50. Regia este semnată de cunos- 
cutul documentarist Alexandru Boiangiu, 
coautor şi al scenariului împreună cu Mi- 
hai Caranfil. 

099 «Pasărea Phoenix» (Casa de fil- 
me 5). O comedie «aproape» ştiințifico-tan- 
tastică, dar nu fără implicaţii în contem- 
poraneitate. Şi o revenirea lui lon Popescu 
Gopo, în calitate de scenarist și regizor, 
după o îndelungată absenţă. Să sperăm 
că va renaşte ca «pasărea phoenix»... 
din propriile-i succese. 

n proiect: 

999 Hyperion» (Casa de filme 4). Re- 
gizorul Mircea Veroiu lucrează la decupa- 
jul scenariului iscălit de scriitorul Mihnea 
Gheorghiu. Va fi un film psihologic des- 
pre viața unei femei de ştiinţă, dar şi un 
film romantic, un film științifico- fantas- 
tic și, deopotrivă, povestea unei imposi- 
bile iubiri, 

099 «Casa de la miezul nopții»(Casa 
de filme 4). O poveste «foarte sentimenta- 
lă» imaginată de Fănuş Neagu într-un de- 
cor hibernal. Regizorul va fi Gheorghe Vi- 
tanidis, dar nu înainte dea fi terminat «Can- 
temir». 


Ecranizări 


În fază finală: 

009 «Tatăl risipitor» (Casa de filme 4). 
Eugen Barbu reia destinele lui «Oaie și 
ai săi» într-un film realizat de Adrian Pe- 
tringenaru, cu fapte şi întimplări din lumea 
satului, imediat după terminarea celui 
de-al doilea război mondial şi înainte de 
reforma agrară. În distribuţie: Marga 
Barbu, Toma Caragiu, Gheorghe Dinică, 
Leopoldina Bălănuţă, Vasile Niţulescu, 
Mircea Albulescu, Octavian Cotescu. 

În pregătire: 

099 «Aur» (Casa de filme 1). Dan Pita 
și Mircea Veroiu din nou împreună, ecra- 
nizind pe Agârbiceanu. După «Nunta de 
piatră» e de dorit, desigur, încă un film 
de 24 carate. 

n proiect: 

099 «Scrinul negru» şi «Bietul loani- 
de» (Casa de filme 5). Binecunoscutele ro- 
mane ale lui George Călinescu vor fi aduse 
pe ecran în versiunea scenaristului Eugen 
Barbu. Regizorul va fi probabi lulian 


Mihu. N.C. MUNTEANU 


Filmul istoric în contemporaneitatea românească 


(Urmare din pag. 3) 

Fireşte că, activind în ilegalitate, comu- 
niștii și antifasciștii din România s-au în- 
fruntat deseori cu Siguranţa, jandarmeria 
și alte instrumente represive deținătoare 
de accesorii din recuzita Hitchcock. Totuşi 
este regretabil (în această direcţie, spre 
deosebire de filmele din istoria îndepărta- 
tă, trebuie să folosesc cuvintul «regretabi!») 
că noi n-am reuşit decit cu totul timid să 
abordăm ceea ce a fost marea forță şi marea 
frumuseţe a comuniștilor din ilegalitate, şi 
anume, o dată cu înălțimea idealurilor lor, 
capacitatea lor de a mobiliza masele, in- 
fluența lor cuprinzătoare şi pînă la urmă 
determinantă în societatea românească. 

În filmele noastre (şi nici măcar nu sim- 
plific prea mult), comuniștii îşi dovedesc 
eroismul la poliţie şi devotamentul făcînd 
pe misterioșii. Este drumul cel mai uşor, 
dar nu ne-am făcut datoria faţă de mişcarea 
noastră muncitorească, faţă de cei peste 
50 de ani ai partidului și faţă de tradiţiile 


CINEMA, Piaţa Sciînteii nr. 1. Bucureşt 
Exemplarul 5 lei 41017 


noastre socialiste, comuniste, printre cele 
mai vechi din Europa și din lume. 
Conspirativitatea era o coordonată a lup- 
tei ilegale, rezistența la represiune o altă 
coordonată, eroismul întfinea tragedia pe 
aceste coordonate. Dar esența luptei par- 
tidului nostru, în- ilegalitate, a fost munca 
de la om la om, analiza şi dezbaterea poli- 
tică, organizarea maselor, determinarea pro- 
ceselor de clarificare ideologică, determi- 
narea unui nou raport de forțe, pornind de 
la clasificări, organizare și alianțe. Esenţa 
a fost politică, o politică a cărei originali- 
tate, clarviziune şi tenacitate stau la baza 
victoriei definitive a socialismului în țara 
noastră. Cu excepția filmului «Puterea și 
Adevărul», consacrat cu strălucire unei 
perioade istorice recente, la ce ne-am pu- 
tea referi privind filmul de istorie politică? 
Ca scenarist, dacă-mi îngăduiţi și în 
orice caz ca producător, sugerez că tre- 
buie să adoptăm faţă de realizările noastre 
din această zonă tematică o poziție sever 


Cititorii din străinătate pot face abonam 
ROMPRESFILATELIA» — Serviciu! 


autocritică. 

Aș vrea să mai rețin atenția asupra a două 
aspecte privite din unghiul producătorului. 

Unul din ele este că indicațiile tovarășu- 
lui Nicolae Ceaușescu privind un plan de 
perspectivă pe cinci ani îşi găsesc o apli- 
care cu totul şi cu totul specială în dome- 
niul producţiei de filme istorice: un plan 
clar în acest domeniu ne va permite să 
mobilizăm raţional mijloacele noastre ma- 
teriale, pentru a face filme bogate, fără 
cheltuieli disproporționate cu dotările pe 
care le putem, iarăși, rațional, pretinde. 

Pentru a exemplifica ce înțeleg prin a- 
ceasta, vreau să arăt că, la Casa de filme 
«trei» am luat măsuri, mobilizînd istorici, 
scenarişti și tatonînd mobilizarea unora 
dintre regizori pentru realizarea, cu aproxi- 
mativ aceleași mijloace, a unui film despre 
Unirea Principatelor sub Cuza Vodă, ur- 
mat de un film despre crearea primului par- 
tid muncitoresc din România, la 1893, ur- 
mat şi acesta de un film care să se inspire 


Prezentarea grafică 
IOANA MOISE 


Prezentarea artistică 
ANAMARIA SMIGELSCHI 


din frămîntările şi frumusetea miscâri mun- 
citorești din România, din primi ani a a- 
cestui secol, cu, probabil, punctul de in- 
tilnire în jurul redacţiei «Contemporanului» 
şi a cercurilor «România muncitoare» 

Avem în producţie filmul «Zidul», de ia 
care sîntem îndreptățiți, cred, să sperăm, 
o realizare cinematografică în care tensiv- 
nea dramatică să se işte din tensiunea idei- 
lor politice. 

n fine, pentru a încheia, asigur că ia 
Casa de filme «trei», aşteptăm cu merăb- 
dare sugestii și propuneri concrete, cu at? 
mai bine venite cu cit vor f mai polce 
şi cu atit mai utile cu cit vor veni mai rep 

Şi o precizare: am încercat să creio: 
cîteva idei despre filmul istoric, fără să » 
o clipă că, cel puţin în ceea ce ne priveste 
prioritatea priorităților o detine $i 
dezbatere contemporană, fiimul desp 
construcției socialismului multilatera dez- 
voltat. 


Eugen NANDRIC 


Tiparul executat ła 
Combinatul poligrafic 
Casa Scinteii» — Bucureşt 


Sint foarte multe dome- 
niile în care femeile îsi 
fac loc cu greutate și 
cind spun asta nu mă 
refer la îndeletniciri du- 
re, care cer forță de hal- 
terofil, ci la treburi aparent delicate, 
pentru că vor har, nu muschi de oţel, 
vor inteligenţă, nu schimb de noapte, 
deși,dacă stau să mă gindesc puțin, 
noaptea nu este deloc exclusă. Ea 
poate fi socotită materie primă pentru 
astfel de meserii. Meserii să le spu- 
nem? Meserie să se numească prelu- 
crarea, forjarea, laminarea visului și a 
insomniei? 

O astfel de meserie,pretinzind con- 
-omitent ingenuitate — ingenuitatea 
celui care numără norii — dar şi curaj 
— curajul care străbate jungla — este 
meseria de regizor. De regizor de film 
în special. 

Pe toate meridianele lumii regia de 
film este o profesiune masculină. Îna- 
inte de război, excepţiile echivalau cu 
extravaganța. În ultimii zece ani, ele 
încep să se înmulțească. Caracterul 
general masculin nu se pune încă în 
discuție, dar citeva nume feminine 
care apar, care se afirmă, care se im- 
pun ne fac să credem că istoria cine 
matografiei, ca domeniu rezervat crea- 
torului de sex masculin, este o afirma- 
tie destul de șubredă în faţa viitorului. 

Dar şi în fața prezentului? 

Prezentul nu ne dă motive de încîn- 
tare, dar nici de pesimism. Bineînțeles 
că femeile care se azvirlă (azvirlă nu 
avintă este verbul) pe frontul regiei nu 
pot fi ferite de niciuna din dificultățile 
mai mult sau mai puțin inerente. De 
nici un suris. De nici o ricanare. Dar 
producătorul român a dovedit și do- 
vedește o atitudine antimisogină. El se 
comportă ca un responsabil normal, 
care pune în balanţă, aşa cum e nor- 
mal, calitățile artistice iar nu prejude- 
cățile seculare. Slavă normalului! 

Acest normal a îngăduit să pronun- 
țăm numele Malvinei Urşianu, regizor 
intelectual — militant, care s-a pre- 
ocupat și se preocupă pină la obsesie 
de condiția femeii nu din epoca mala- 
coavelor, ci în perioada acestor prefa- 
ceri, a acestor răspunderi. Acest nor- 
mal a îngăduit să pronunțăm numele 
Elisabetei Bostan care işi consolidează 
o carieră internațională în domeniul fil- 


nema 


Bun venit, tinară debutant? 


Foto: A Mihailopol - 


Un Romeo pe autocamion. O Julietă la C.A.P. 
Dragoste. Prejudecăţi. Sete de puritate. 
De bună voie şi nesilit de nimeni , 
filmul românesc promovează tineretul 


Cannes '74: după Fellini, nici o surpriză 


- @ Nici o surpriză la Cannes. 
După «Amărcord», imensă 
frescă felliniană a Italiei di- 
naintea războiului — nimeni 
nu se mai aștepta într-ade- 
văr la un film-eveniment, la 

testivalul de pe croazetă. N-a fost o sur- 
priză nici scandalul devenit tradițional 
pe tema selecției franceze. Criticii au 
aruncat şi de astă dată cu consecvență 
vina pe «cei din comisie care-şi fac de 
cap pentru ca Franţa să fie prost repre- 
zentată». Fiecare critic (francez) era de 
părere că el însuși ar fi făcut o selecţie 
mai bună. 


nema 


e Amărăciune a fost și «Afacerea Sta- 
visky», filmul lui Resnais. Regizorul a re- 
deschis dosarul unui caz celebru — cel al 
excrocului de pe malurile Senei. Şi a 
făcut un film «nu ca să spună ceva despre 
implicaţiile lui sociale, ci numai ca să 
placă». Un film — spun comentatorii — 
lipsit de atitudine, un film de un obiecti- 
vism obosit. Un insucces,deşi joacă Bel- 
mondo, deși regizează Resnais, deși a 
costat cît a costat... 

e N-a fost o surpriză nici filmul lui Car- 
los Saura, «Verişoara Angelica», pentru 
că cineastul spaniol se afla de mai mulţi 


ani în atenţia generală. Filmul prezentat 
acum — spun la unison judecătorii de pe 
croazetă — este expresia unei personali- 
tăți cu o viziune și un univers propriu. 
Fostul discipol al lui Buñuel s-a emancipat. 

e N-a fost o surpriză nici filmul ameri- 
canului Spielberg, «Sugarland Express» 
pentru că Spielberg este autorul unui alt 
tilm memorabil, «Duelul». Şi nici faptul că 
actrița Goldie Hawn, care joacă în acest 
film, este — cu sau fără laurii de la Cannes 
— considerată o mare actriță a lumii. Se 
știa de la Oscar... 


e N-a fost o surpriză nici filmul lui 
Comencini, «Delictul de dragoste», un 
fel de investigaţie neorealistă în existența 
unor muncitori milanezi. Regizorul s-a 
apărat: «Nu este vorba de neorealism aici, 
este vorba de un film pătruns de un spirit 
civic foarte acut. Este filmul unei conştiin- 
te, nu filmul unui profesionist». Italienii 
fac nu de azi de ieri film de atitudine și nu 
de modă... 


e N-a fost o surpriză nici «Parada» lui 
Tati, film realizat în străinătate, într-o co- 
producţie fără nici o participare franceză. 
Se știe, la el acasă, Tati e deocamdată pe 
banca faliților. Nici «Play Time», nici 
«Trafic» n-au acoperit cheltuielile de pro- 


ducţie și cum părintele lui Hulot nu face 
concesii cu arta sa, nimeni nu i-a încre- 
dințat bani pentru «Parada», această nos- 
talgică revenire a «unchiului» în arena 
circului de odinioară și de totdeauna. 


e N-a mai fost o surpriză nici «Viorile 
balului» al lui Michel Drach. Îl ştia toată 
lumea de luni de zile, de cînd rulează pe 
ecrane. Să fi fost poate o surpriză că a 
rulat și la Cannes... 


e Nici o surpriză, prezenţa lui Daniel 
Schmid, cu filmul «La Paloma», un acid 
comentariu despre societate, făcut în sti- 
lul unei melodrame siropoase. Dar la 
Daniel Schmid se așteptau mulţi să facă 
o demonstraţie de «cinematograf inteli- 
gent». 


e Dar — știe toată lumea — într-un 
festival internațional nu pot lipsi surpri- 
zele, singurul combustibil care îl alimen- 
tează. Dacă nu apar ele singure, trebuie 
fabricate. Așa că cele mai mari surprize 
le produce deobicei anunţarea palmare- 
sului. Pentru că,fără o surpriză supremă, 
un festival nu se poate încheia, fotografii 
de pe croazetă n-ar avea ce fotografia, 
conferințele de presă n-ar fi decit ceea ce 
spunea despre ele Fellini, în prima zi a 
festivalului, adică «repetarea în mai multe 
limbi a unor prostii greu de suportat chiar 
într-o singură limbă», Cannes însă tră- 
iește an de an din propria lui festivitate. 
Și aceasta înseamnă mizanscenă, iar in 
materie de întruniri cinematografice, pro- 


mului de basm și feerie. Acest normal 
ne face să vorbim de Florica Holban, 
conştiinţă efervescentă a unor docu- 
mentare exemplare. Acest normal a 
făcut posibil să aflăm de Cristiana Ni 
colae, autoarea acelui poetic și nuan- 
tat debut numit «Întoarcerea lui Ma- 
gellan». 

În curînd va apărea pe ecranele noas- 
tre încă un nume feminin. E un nume 
celebru, Maria Callas, căreia autoarea 
îi adaugă pentru o mai fermă precizie: 
Dinescu. Filmul său se numește«De 
bună voie și nesilit de nimeni». Titlul 
sugestiv, peliculă de pionierat pentru 
că multe dintre numele de pe generic 
sint la prima lor mare răspundere ci- 
nematografică. Chiar şi autorul sce- 
nariului, talentatul scriitor și excelen- 
tul editor Domokos Geza, care, ce-i 
drept, a fost coscenarist la coproduc- 
ţia «Sentința», și el se află, propriu-zis, 
tot în poziția unui debutant. 

Nu vreau să anticipez cronica filmu- 
lui, deși sint convinsă că nici publicul 
și nici critica nu vor rămine insensibili 
în fața acestei suave povești de iubire, 
cu un Romeo șofer pe autocamion, 
cu o Julietă fiică de preşedinte C.A.P., 
cu o mare iubire și o mare ură, ură de 
familie ca în modelul lui Shakespeare, 
o ură care întunecă minţile celor bă- 
trini și-i aruncă în tragic pe cei tineri. 

Nu vreau să vorbesc nici de bucuria 
estetică pe care ne-a dat-o Ana Szeles 
pe care am reintilnit-o, în sfirșit! după 
o atit de lungă absenţă într-un rol la 
început de liceană (cit de bine i se 
potrivesc codițele, șosetele, ghiozda- 
nul). 

Nu vreau să vorbesc nici de cusu- 
ruri şi nici de unda aceea tandră de 
poezie pură, care trece peste peliculă 
dindu-i un aer duios, dar nedulceag 
În această rubrică,aș vrea doar să sem- 
nalez că încă o sensibilitate — aşa-zisă 
feminină — încă un tînăr — o tinără! — 
îsi face loc cu har şi temeritate într-o 
meserie care cere rezistență de marato- 
nist şi pumni de boxer categoria grea. 

Unii surid. Alţii se posomorăsc. Dar 
eu cred că sub cerul cinematografiei 
noastre e loc pentru toți, Şi cind zic 
toți, mă gindesc la cei care luptă cu 
talentul, nu cu aranjamentul. La cei 
care sint preocupați de conflicte de 
conștiință, nu de intrigi de coridor. 

Ecaterina OPROIU 


ducătorii sint cei mai mari regizori. 

e Cannes '74 şi-a avut totuși «surpri- 
zele» lui. Multe. După primele aprecieri, 
cea mai amară surpriză — asta este sigur 
— a fost cea oferită de un realizator care 
se bucura de un imens prestigiu: Ken 
Russel. Filmul său «Mahler» a fost pilula 
pe care n-a înghițit-o nimeni. Şi n-a fost 
singura. Mai dulci sau mai amare, pe 
toate le-a umbrit Fellini, aşa cum anul 
trecut le umbrise Bergman, așa cum altă- 
dată le umbrise Buñuel, De Sica sau chiar 
Alain Resnais — altul decit cel de astăzi. 


nr.5 
Anul XII (137) 


revistă lunara 


de cultură 


ess