Revista Cinema/1990 — 1998/012-CINEMA-anul-XII-nr 1-1974

Anul XII (133) E 


revistă lunara E 


de cultură 


[YA 


inematograti: că 
București - lanuarie 1974 


“an jubiliar, 
exigenţei maxime 


pi 


cinema 


Anul XII nr.1 (133) Ianuarie 1974 


ii 


Redactor şef: Ecaterina OPROIU 


Coperta I Coperta IV 
Gina PATRICHI și George MOTOI Jacqueline BISSET, noua parteneră 
in filmul «Trecătoarele iubiri». Sce- a lui Ryan O'NEAL, în filmul «Hoţul 


nariul şi regia: Malvina Urşianu vine la cină» Din sumar: 


ÎN DEZBATERE, FILMUL ROMÂNESC 


An jubiliar, an al exigenței maxime 


«Veronica se întoarce» — Alice Mănoiu 


«Capcana» — Dan Comşa 


Condiţia în film| Vocaţie — Manuela Gheorghiu 


i 


Două noi filme 
Întrebări cu două răspunsuri — Dumitru Solomon românești, 
«Homo celuloidis» — Radu Georgescu două genuri diferite 
Spicuiri — Marcel Păruş 

Stop-cadru 


Argumente şi contra-argumente 


Pentru un generic — Corne! Cristian 

Criticul trebuie să fie un bun spectator! — Mircea Moldovan 
Despre un anume fel de a primi critica — Sanda Ghimpu 
Descurajare prematură — Răzvan Popovici 


Scenariștii noștri| loan Grigorescu,«un scenarist în care cred» — Călin Căliman 


Eroii filmelor noastre 


Acești suavi adolescenţi şi indreptăţitele noastre nedumeriri — Dana Duma 
Manole Marcus, regizorul dirijor — Valerian Sava 


cumentarul | Cupe de cristal — Val. S. Deleanu Pocația de scenarist 
a scriitorului 
Aveţi cuvîntul, stimaţi operatori Ioan Grigorescu 


Munca operatorului, o necunoscută — /osif Demian 
Regizorul, «un posibil» operator — Călin Ghibu 


o 
> 
2 
6 
EI 


D.I.S. — Petre Rado 


Telex Bufte Drum în penumbră? — Constantin Piyniceru 


Telex Animafilm| Distanțe și distanță — Lucia Olteanu . 
Timbrul specific şi stilul 


unui regizor-dirijor : az 
Manole Marcus = a 
«Canarul şi viscolub 


[raman] 


8 e |Ep Filmul e o lume, lumea e un film — Radu Cosaşu 


Un spectator temperat 
28 ©@© Bună dimineața tuturora, cu foarte mici excepţii — Teodor Mazilu 


34 e [Sondaj în cineunivers | De ce nu mai rage Leo? — H. Dona 


350 


Ceva despre digresiuni — Gelu lonescu 


FESTIVALURI 


18 © Filme la răscruce de drumuri — Adina Darian 


20 @ |Leipzig '73| Un festival-maraton — Mircea Alexandrescu 


i 


Londra : 
un festival 
al incertitudinilor 


ACTORII 


Vivien Leigh, pe aripa vintului — Alexandru Bogdan 


a x 
o o 


Yves Montand, un nedreptăţit — Dinu Kivu 


«Cidul» — Dan Nestor 

«Judo» — Călin Căliman 

«Insula misterioasă» — Nina Cassian _ 
«Zăpada fierbinte» — Marina Constantinescu 
«Coloana de la miezul nopții» — Dinu Kivu 


E 
Slama 
00... 


UNE 


«Pistruiatul» — Cezar Dogaru 

Marii noștri comici ai micului ecran — Belphégor Un mare actor 

Televizionistul — A/. Mirodan care n-a uitat 

Despre comete și rostogani — Călin Căliman să cînte AO 

Alexandru Bocăneț: «Sper să rămîn ucenic...» — N. C. Munteanu Voes Montahd 
Cum se pregăteşte «spontaneitatea» — Cristian Ţopescu 


a2ssse 
00oooe 


«Dorim filme cu un adînc conţinut ideologic, care 
să exprime concepţia noastră marxist-leninistă des- 
pre viață și lume, care să transmită într-o înaltă 
formă artistică mesajul societăţii noastre socialiste, 


să redea preocupările, viaţa omului nou, să-l emo- 


ţioneze pe spectator, să-l facă să rîdă sau să plîngă, 
să se bucure sau să se întristeze, să-i răscolească 


.. é . . 
conștiința, sensibilitatea.» 


Anul XXX 


an al exigenței 


Nicolae CEAUSESCU 


An jubiliar, 


maxime 


1974 — un nou an de muncă 

şi de căutări, de acumulări 

și revelații. 

1974 — anul unui mare jubi- 

leu naţional, împlinirea a 

trei decenii de la eliberarea 
Patriei de sub jugul fascist, 

1974 — anul în care Congresul al XI-lea 
al Partidului va ridica la un nou orizont 
de lumină gindirea şi fapta noastră. 

În acest an, progresul economic şi 
social al țării va continua să se accelereze, 
atingind ritmul record al unei creșteri 
anuale a industriei de aproape 17%, La 
nivelul de dezvoltare atins astăzi de eco- 
nomia românească — depășind de 25 de 
ori realizările anului 1938 — acest ritm 
constituie o performanță unică, confir- 
mind cu strălucire ceea ce Secretarul 
general al Partidului, tovarăşul Nicolae 
Ceaușescu, spunea la intilnirea sa cu 
cineaștii din martie 1971: «Poporul nos- 
tru realizează lucruri de admirat — care 
pot egala orice operă de artă — și care, 
într-adevăr cer mult talent, multă sen- 
sibilitate. Același lucru cerem de la 
creatorii din domeniul cinematogra- 
fiei şi, în general, de la creatorii de 
artă». 

În 1974, cimpul de observaţie şi sursele 
de inspirație care se oferă cineaștilor, 
tuturor militanţilor pe tărim ideologic și 
făuritorilor de frumos, se extind conside- 
rabil. Într-un singur an, 230000 de noi 
locuri de muncă, în industrie și in alte 
ramuri, şi 138 000 de noi muncitori califi- 
caţi, absolvenţi ai şcolilor profesionale, 
înseamnă tot atiția oameni în viața cărora 


se vor produce mutații fundamentale. 
Într-un răstimp de numai 12 luni, peste 
500 de noi unități de producție importante 
şi aproape 120000 de noi apartamente 
inseamnă tot atitea nuclee sociale și 
ambianţe de familie care incep să trăiască 
în ritmul civilizației moderne, socialiste. 
Sint doar citeva dintre cifrele care ilustrea- 
ză, cu o exactitate indubitabilă, ceea ce 
conducătorul Partidului și Statului nostru 
numea, în cuvintarea rostită cu prilejul 
Anului Nou, «un mare pas înainte pe ca- 
lea edificării societății socialiste multi- 
lateral dezvoltate, ridicind România 
pe noi trepte de progres și civilizație». 

Într-un an în care cele două evenimente 
istorice — a 30-a aniversare a zilei de 23 
August şi Congresul Partidului — vor 
prilejui concomitent un bilanț de mare 
anvergură şi o deschidere de perspectivă 
pină în pragul noului mileniu, problemati- 
ca politică şi umană a filmelor noastre nu 
poate să nu capete noi adincimi şi semni- 
ficaţii, iar exigenţele cantitative şi calita- 
tive cu care ne confruntăm vor spori în 
consecință. Prin traducerea în practică 
a indicaţiilor date de tovarăşul Nicolae 
Ceaușescu la memorabila sa intilnire cu 
cineaştii de acum trei ani — «de a da po- 
sibilitate scenariștilor, regizorilor şi 
artiștilor să-și pună în valoare talen- 
tele» — in 1974, casele producătoare de 
filme artistice de lung metraj vor realiza 
28—30 de filme, dintre care 6—8 sub formă 
de seriale pentru televiziune, urmind tot- 
odată ca în acest an să intre în lucru o 
parte din cele 31—32 de producții prevă- 
zute pentru 1975. 


Acest an jubiliar fiind în primul rînd un 
an de muncă încordată, de eforturi tenace 
pentru autodepăşire, cinematografia noas- 
tră are datoria să finalizeze organizarea 
superioară a întregii activități de creație 
şi producție, a muncii ideologice, a con- 
lucrării producătorilor, realizatorilor şi cri- 
ticii, marcind acest an și următorii prin 
opere de valoare, care să rămină la loc 
de cinste în patrimoniul culturii naţio- 
nale. Fiecare film este un unicat şi fiecare 
reprezintă o șansă, poate chiar o șansă 
de excepție. N-avem dreptul să o pier- 
dem — și cu atit mai puţin s-o pierdem 
cu anticipație, adică de la scenariu, cu 
atit mai puţin s-o diminuăm pe parcurs. 
Nici un subiect și nici o specie nu justifică 
minima rezistență convenţională sau faci- 
litatea, toate solicită, în acest an ca întot- 
deauna, o maximă investiție de crez şi 
de talent, o deplină angajare politică, 
estetică și profesională. Pentru aceasta 
e de așteptat ca în viața obştească şi în 
climatul de lucru al cinematografiei noas- 
tre să se producă, în continuare, un sub- 
stanțial reviriment, să acționeze, cu con- 
cursul nostru, al tuturor, un spirit critic 
ascuțit şi competent, nuanţat și loial: 
să punem în lumină reușitele dar și ne- 
împlinirile, combătind automulțumirea și 
suficiența, lipsa de receptivitate și into- 
leranța față de critică, subliniind cu cla- 
ritate criteriile, soluţiile cele mai adecvate 
şi direcţiile de preocupări cele mai rodnice. 

n prima linie de interes stau fără în- 
doială filmele care îşi propun — și să 
sperăm că o vor face cu cele mai inspirate 
mijlcace — să evoce actul istoric, atit de 


bogat în implicaţii, de la 23 August 1944, 
lupta armatei române pentru deplina eli- 
berare a ţării: «La porțile albastre ale ora- 
șului» de Mircea Mureșan, după scenariul 
lui Marin Preda, «Pe unde nu se trece» 
de Sergiu Nicolaescu, după scenariul 
lui Titus Popovici, «Stejar — ex.rema ur- 
gență» de Dinu Cocea, după scenariul 
semnat de Horia Lovinescu și Mihai Opriș. 
Nu mai puţin de 13 documentare, produse 
la studioul «Alexandru Sahia», vor face 
să vibreze, după cum aşteptăm, cu o 
elocvenţă inedită, documentele de arhivă 
ale celor 30 de ani și imaginea autentică 
a României de astăzi. Este îmbucurător 
că — după un răgaz care am vrea să se 
dovedească in cel mai înalt grad rodnic — 
în 1974 se relansează în producție suita de 
filme dedicate epopeii naționale: «Dimi- 
trie Cantemir» de Gheorghe Vitanidis, 
după scenariul lui Mihnea Gheorghiu, 
«Ştefan cel Mare» de Mircea Drăgan, după 
scenariul lui Constantin Mitru, Valeria 
Sadoveanu și Mircea Drăgan și «Vlad 
Ţepeş», scenariul și regia de Lucian Pin- 
tilie, În mod deosebit, am dori ca la pre- 
mierele acestui an să constatăm că cele 
mai intense și mai nobile eforturi ale 
caselor producătoare s-au indreptat spre 
zonele fierbinți ale vieţii contemporane. 
Titlurile, din fericire, sint în acest domeniu 
prea numeroase pentru a le putea cita. 
Prin fiecare din ele să ne propunem a 
răspunde la înalta chemare: «Să tacem 
totul pentru a da poporului nostru 
filmele pe care le aşteaptă și le merită». 


«CINEMA» 


E 


E ans 


ja 


eronica 
se intoarce 


O întimpinăm ca pe un prie- 

ten al cărui zimbet ne-a 

mema lipsit, al cărui glas îl regăsim 
cu bucurie. Un atu mare in- 

tr-un spectacol pentru cei 

mici, această disponibilitate 

afectivă față de eroul aflat la a doua sa 
aventură, încrederea cu care îl urmăm, 
indiferent unde se va duce şi ce va face în 
continuare. E un bun cîştigat pe merit, 
meritul realizatorilor care au dat drumul 
în lume unui personaj cu farmec. E un 
merit esenţial pentru serialul nepolițist 
ce trăiește nu atit prin ineditul situațiilor, 
cit prin prezența eroului — confundat 
ades cu interpretul. Prin ceea ce Călines- 
cu numea fluxul simpatetic degajat de 
actorul de film — flux care în cazul specta- 
colului teatral poate funcționa şi invers, 
stimulator, de la spectator către interpret. 
Mă gindesc chiar cit de avantajată ar fi 
fost interpreta Veronicăi noastre, Lulu 
Mihăescu, dacă şi-ar fi creat dificila parti- 
tură pe o scenă, încurajată şi de simpatia, 
de admiraţia copiilor. Am văzut-o în faţa 
a două mii de oameni interpretind un cîn- 
tec invăţat cu o oră înainte, pentru gala 
vedetelor festivalului de la Moscova. Far 
mec, prezență, cuceritoare dezinvoltură 


4 


Musicalul pentru copii 
a debutat cu succes. 


Pe cînd un musical 
şi pentru părinți? 


intregesc acest talent despre care s-a 
vorbit prea puțin în cronica primului film. 
Datele naturale ale fetiţei au fost strălucit 
valorificate de regizoarea Elisabeta Bostan 
care şi-a sporit aici pretențiile față de mica 
interpretă. Prezenţei ei sensibile, siguran- 
tei interpretării muzicale din prima serie, 
i se adaugă aici şi citeva momente de 
autentică trăire cinematografică. Mă refer 
la secvenţa întilnirii Veronicăi cu greierul 
(Florian Pittiş), moment de inteligentă co- 
municare între doi actori ce se stimulează 
reciproc, izbutind — lucru rar pentru ecran 
— o adevărată relaţie de joc. Dialogul în- 
suflețit e realizat nu numai din replici 
spuse ori cintate, ci şi din priviri ce ştiu să 


asculte, din cintece ce se lasă privite nu 
numai auzite. Încîntarea fetiţei ajunsă în 
împărăția basmului, mai stereotip expri- 
mată în alte scene prin aceeași pupilă 
mărită, aceeași expresie de interes difuz și 
general — e concretizată aici în şuvoiul de 
simpatie către personajul greiere, perfect 
identificat cu interpretul care a ştiut să-i 
stirnească partenerei sale admiraţie şi 
emoție. Prin privirea Veronicăi, cind fasci- 
nată, cind compătimitoare la suferințele 
bietului greier, intrăm, fără a fi nevoie de 
vreun artificiu exterior, în lumea de fabulă 
și feerie. «Minunea» care nu se întimplase 
la întilnirea Veronicăi cu licuriciul sau cu 
vulpea, în prima serie, cu corbul sau cu 


rățușca din a doua serie, se produce acum, 
la intrarea eroinei în împărăţia furnicilor, 
cu concursul acestui ghid-ghiduș plin 
de graţie și fantezie, greierul lui Pittiş. 
Din nou în cazul unui personaj reuşit, 
facem mai greu distincţia dintre partitură 
şi interpret. Cu toate că muzica l-a servit 
și pe Pittiş în aceeași măsură ca și pe cei- 
lalţi, el a reuşit să smulgă chitarei din 
coajă de nucă note de vibrantă poezie şi 
umanitate. Valorificarea acestui talent 
«născut nu făcut» pentru music-hall, poa- 
te fi, după «descoperirea» Veronicăi, un 
punct de maximă mindrie profesională 
pentru Elisabeta Bostan. i 
Dacă n-ar rămine din plăcutul musi- 
cai românesc decit această ideală pereche 
de interpreţi ai genului, dacă n-ar rămine 
decit cele citeva performanțe de ritm, 
montaj, culoare (baletul şoriceilor, goana 
de la moară, dansul furnicilor) și citeva 
siluete caricaturale amuzante (vulpea Va- 
silicăi Tastaman din prima serie, motanul 
lui Dem Rădulescu), și încă am avea motive 
să primim cu căldură prima și izbutita 
încercare românească a genului musical 
pentru copii. Dar motivele sînt mai multe. 
Chiar cind partea a doua a «Veronicăi» 
suferă în raport cu prima de o oarecare mo- 
notonie a peripeției dramatice (rolul de 
amorsă al intrigii jucat de «trăistuța» din 
primul film l-a luat aici «rățușca» (apropo, 
atenţie la abuzul de diminutive care bana- 
lizează replicile!), chiar dacă nu mai întil- 
nim originalitatea unor situații sau carac- 
tere (ca acea strălucită secvenţă a cursului 
de viclenie ținut fetiţei de către vulpe, ori 
prinderea motanului la moară), firul gene- 
ral al interesului se menţine. Repet, declan- 
şat mai ales de simpatia pe care o transmi- 
te Veronica, cit și de acel erou al filmului, 
greierele-poet, schițat cu umor, poezie, 
invenţie «scenică» de Florian Pittiş. Lui i 
se adaugă citeva miniaturale portrete de 
furnici (remarcabil jocul discret, frumuse- 
tea grațioasă și spiritualizată a Violetei An- 
drei), caricaturalele prezențe ale «conta- 
bililor» impărăţiei, dominate de rigoarea 
vajnicei apărătoare a ordinei, în persoana 
«împărătesei» Margareta Pislaru. 
Risipei de fantezie scenografică din 
prima serie (incărcind prea ades decorurile 
u detalii ce sufocau personajele, nelă- 
sindu-le acel spațiu necesar pentru acțiu- 
ne), îi urmează acum un fel de potolire, 
echilibrare a armoniilor coloristice, o ma 
tură «resemnare» cu situaţia de plan doi, 
funcțional, pe care trebuie să o aibă am- 
bianța chiar şi intr-o feerie muzical-core- 
gratică. Pictorul nu mai abuzează de amă- 
nunte pitoreşti, el nu mai atrage ochiul 
nostru spre o explozie coloristică, ci îl 
îndreaptă spre esențe, adică spre raportul 
dramatic ce trebuie să se creeze între erou 
și ambianța de basm. Foarte reușit pentru 
echilibrul stabilit este interiorul palatului 
furnicilor, transformat dintr-un harnic la- 
borator într-un feeric ring de dans în care 
balerinele—gărgărițe și fluturi grațioşi— 
pot evolua în voie; pentru că scenografia 
se subordonează înțelept coregrafiei, de- 
corul devine fundal inspirat, renunțind 
la orgoliile de prim plan, ca în alte secvenţe, 
O înțelegere matură a funcției sale dra- 
matice în ansamblul filmului dovedeşte 
și creatoarea costumelor. Inventivita- 
tea pictoriţei Nelly Merola a devenit mai 
economică și prin aceasta mai eficientă 
artisticeşte. Dacă n-a mai putut (din pă- 
cate) modifica îmbrăcămintea prea greoa- 
ie a vulpii ori a corbului din prima serie, 
ce stingherea mişcarea plină de vervă a 
interpreților, a reușit, în schimb, să creeaze 
o seamă de costume noi, ce armonizează 
realismul cu convenţia, funcţionalita- 
tea cu spectaculosul. Mai puțin îmbră- 
cămintea greierului (prea prozaică, agre- 
mentată de o tichie ce dezavantajează 
personajul), cît reuşitele costume ale fur- 
nicilor, fluturilor şi gărgărițelor din secven- 
ţa amintită. Costume colante, cafenii, cos- 
tume obişnuite de lucru, devin, prin cite un 
detaliu inspirat, graţioase şi elegante straie 
de sărbătoare. Stilizarea şi bunul gust au 
condus-o pe Nelly Merola la un echilibru 
pictural foarte greu de obţinut din cauza 
fascinaţiei pe care o exercită în permanen- 
tă spectaculosul genului asupra pictoru- 


(continuare în pag. 6) 


ia 


Întreg filmul «Capcana» este 

un deznodămint și o con- 

cluzie a evenimentelor și 

stărilor de lucruri povestite 

în «Conspirația» și «Departe 

de Tipperary». Un deznodă- 
mint brutal și singeros, o concluzie lim- 
pede a unei ireductibile opoziții morale 
şi politice. De o parte comisarul Roman, 
reprezentind noua ordine socialistă, şi 
impreună cu el întreaga populație a unei 
comune din Ardeal; de cealaltă parte, ban- 
da teroristă de legionari, adunătură de e- 
pave sociale, cumulind pină la paroxism 
toate viciile unui sistem politic de tip fas- 
cist, pe care ei încearcă, prin orice mij- 
loace, să-l reinvie. În «Conspirația» și 
«Departe de Tipperary», ne amintim, asis- 
tam la un întreg joc de manevre ale parti- 
delor reacționare cu scopul de a discre- 
dita noua orinduire, de a-i submina auto- 
ritatea și popularitatea în rindul maselor. 
Era vorba de comploturi, de acte de van- 
dalism, de tentative de corupție şi șantaj, 
puse la cale de politicieni lipsiţi de orice 
scrupule, venali, dar în acelaşi timp de- 
crepiți — așa cum venal și totodată decre- 
pit era Agamiţă Dandanache — şi pri- 
mejdioși, pentru că se foloseau pentru 
punerea în practică a planurilor lor de 
«mina de lucru» legionară, specializată în 
crimă şi violență brută. Pe măsură însă ce 
planurile eșuau, pe măsură ce autorii a- 
cestor planuri rupte de realitate, repre- 
zentanți ai unor partide fantomă, fără sus- 
ținători şi fără noimă, alunecau în trista 
delăsare a jocurilor de noroc şi a vorbelor 
goale, legionarii se transformau din execu- 
tanţi în patroni, jucind pe cartea asasina- 
tului şi terorii fățişe, nimic mai mult decit 
pofta lor de asasinat și de teroare. Odată 
cu tentativa eșuată de fugă din țară a 
«protipendadei» politice, care încheia «De- 


Deznodămîntul evenimentelor 
din «Conspirația» 


şi «Departe de Tipperary»: 
«Capcana» 


parte de Tipperary», pilcul de legionari 
conduși de Baniciu (Victor Rebengiuc) 
îşi afla un ultim refugiu în văgăunile mun- 
ţilor. Crimele pe care le comit fac cunos- 
cută zona în care ei se află, şi astfel comi- 
sarul Roman poposeşte in comuna Fin- 
tinele, în munți, pentru ultima vinătoare 
şi ultima răfuială. 

«Conspirația» și «Departe de Tippera- 
ry» erau mai mult decit filme de acţiune, o 
descriere amănunțită a cercurilor reacțio- 
nare politice în primii ani de după război, 
peisaj al impotenţei sforăitoare, al golului 
sufletesc, al unui întreg cortegiu de jos- 
nicii grave sau mărunte. Se acumulau în 
aceste două filme toate datele conflictului 
care explodează literalmente în «Capca- 
na». Văzută în perspectiva acestui ultim 
film, seria capătă un caracter unitar și o lo- 
gică dramaturgică interesantă: un film 
lung de trei filme, unde primele două acte 
pregătesc cu abundență de detalii și de ac- 
țiuni secundare momentul culminant — 
atit fizic, cît şi metaforic — al conflictului. 
Acest ultim episod — «Capcana» — esen- 
țializează şi sintetizează toată analiza o- 
perată în «Conspirația» şi «Departe de 
Tipperary». Subiectul filmului este foarte 


simplu, aproape linear. Acţiunea pură se- 
pară net, prin însăși desfăşurarea ei, cele 
două planuri morale — bine şi rău — 
sancționind implicit, fără multă teorie, 
ceea ce însăși viața și istoria au sancţio- 
nat. Aș spune că, privit în sine, «Capcana» 
este cel mai izbutit dintre cele trei filme, 
dar e sigur oricum că, pentru a putea fi 
atit de direct, de sec, de despuiat de arti- 
ficii, era nevoie de «pregătirea» celorlalte 
două filme. 

Deci, comisarul Roman se află in co- 
mună, ajutat de un post de securitate com- 
pus din trei oameni. Sus în munți sint 
vreo 20—30 de legionari conduşi de Bani- 
ciu. Oamenii din comună sînt timoraţi de 
prezența nevăzută a bandiţilor, ale căror 
coboriri sint totdeauna urmate de crime. 
Legionarii află de prezenţa lui Roman în 
sat şi se hotărăsc să întreprindă o mare 
acțiune punitivă, cu ocazia căreia să-l ani- 
hileze şi pe comisar. Într-o zi, cind nimeni 
nu se aşteaptă, și tot tineretul comunei 
dansează la un bal, legionarii atacă și 
ocupă satul. ÎI spinzură pe primarul co- 
munist şi se decorează reciproc, în timpul 
unui praznic, în piața publică, ţinind tot 
satul în bătaia mitralierelor. Singurul pe 
care nu-l prind, e Roman, şi Roman ac- 


ționează. Din punct de vedere formal, al 
desfășurării acțiunii, filmul are structura 
unui western — atacul iresponsabil și de- 
mențial al bandiţilor, cruzimea lor de fiare 
sălbatice, acțiunea rapidă şi într-un fel 
solitară, a comisarului, morţii care se aş- 
tern în această ciocnire fără milă. Legio- 
narii ocupă sala de bal şi îl impuşcă fără 
nici un motiv pe învățătorul de modă veche 
care nu le-a cintat din vioară un foxtrot 
destul de vesel. Apoi îi mină pe toți tinerii 
afară, într-o livadă, cu spatele la un zid, 
şi se pregătesc să-i execute cu mitralie- 
rele. E vară, biziie albinele şi grupul de 
tineri stă și așteaptă în tăcere, ca într-un 
vis urit și absurd. Intervine însă Roman, 
îi salvează și apoi le spune, parcă în trea- 
căt — «Nu uitaţi niciodată ziua asta. Nu 
uitaţi cum ar fi arătat România lor». Și 
propoziția asta spusă în plin duel al auto- 
matelor e suficientă pentru a da filmului 
semnificații majore, morale şi politice. 
După cum e semnificativ finalul filmului, 
scena fugii disperate și inutile a lui Bani- 
ciu, care se cațără pe un povirniş acope- 
rit de pietre care-i fug de sub picioare, în 
timp ce mai jos, un grup de soldați urmă- 
ritori stau locului, şi-l privesc pe legionar 
zbătindu-se să iasă din pietrișul mişcător, 
prins într-o nebănuită și justițiară cap- 
cană. 

Bintuit de violență şi moarte, filmul po- 
vesteşte această ciocnire finală între două 
concepții şi moduri de viață. În atmosfera 
lui paroxistică, caracterele și chipurile 
umane se dezvăluie cu bruscheţe, cu o sin- 
ceritate parcă exasperată de tensiunea 
primejdiei. Pe parcursul acţiunii se con- 
turează astfel citeva admirabile portrete, 
trasate cu siguranţă, în linii simple şi clare. 
Ilarion Ciobanu,în comisarul Roman, reia 


(continuare în pag. 7) 


5 


Veronica 
se intoarce 


O împărăteasă în haine de lucru: 
Margareta Pislaru (cu Angela Moldovan) 


O furnică sentimentală: 
Violeta Andrei (cu Lulu Mihăescu) 


(urmare din pag. 4) 
lui scenograf. Rochia împărătesei furnici- 
lor, cu frumoasa ei podoabă în stil popular, 
mi se pare un model de felul in care se 
poate valorifica, ingenios şi rafinat, moti- 
vul folcloric in scenogratia unei feerii. 
Partitura muzicală a lui Temistocle Popa 
are și în această serie a filmului citeva 
momente de «virf» (cîntecele greierului și 
mai ales acel «Daţi-mi o chitară» ce poate 
deveni șlagăr), dar ea nu reușește in 
ansamblu să realizeze prim-planurile de 
expresivitate și inspiraţie artistică pe care 
le ating alte sectoare ale filmului. 
Imaginea (Julius Druckmann) se subor- 
donează cu eleganţă acţiunii, creind ambi 
anța de încîntare și poezie necesară bas- 
mului. Mai puţin îngrijite ca în prima serie, 
postsincroanele şi unele trucaje (zborul 
păpâdiilor), mai supărător vizibile. 
Depășind nivelul artistic al unui specta- 
col strict pentru copii, «Veronica» noastră 
ne trezește interesul (sperăm şi ambiția, de 


6 


a-l «ataca») față de celălalt musical, musi- 
calul pentru adulţi, gen atit gustat în lume 
la ora aceasta. 


Alice MĂNOIU 
=== 


Producţie a casei de filme 3. Film reali- 
zat în studiourile Centrului de produc- 
ție cinematografică «București». Regia 
Elisabeta Bostan. Scenariul: Vasilica 
Istrate si Elisabeta Bostan. /maginea 
lulius Druckmann. Muzica: Temistocle 
Popa. Decorurile: Giulio Tincu. Costume- 
le: Nelli Grigoriu Merola. Sunetul: Ing. A. 
Salamanian și O. Coman. Montajul: Dan 
Naum. Cu: Lulu Mihăescu, Margareta 
Pislaru, Florian Pittiş Dem Rădulescu, 
Vasilica Tastaman, Violeta Andrei, 
Angela Moldovan, George Mihăiţă 


condiţia femeii în film 


Vocaţie 


Se spune că regia 


ni este o meserie pentru femei. 


De ani de zile, 


Elisabeta Bostan dovedeşte contrariul 


Am toată stima pentru 

cineaștii care au te- 

VA meritatea să-și dedice 

talentul și energia fil- 

melor pentru copii. fi- 

indcă nu cred să existe pe lume gen 
mai ingrat. 

De adresat, el se adresează pri- 
chindeilor, dar de judecat tot noi 
adulții îl judecăm, ba încă împova- 
raţi cu logica noastră lucidă și, vai, 
cu atitea prejudecăți despre capaci- 
tatea de înțelegere a celor mici. 
Cît despre realizarea propriu-zisă 
e ştiut faptul că, pentru un regizor, 
a face un film despre și cu copii,echi- 
valează cu o jonglerie cu argint viu. 

Şi totuși, nu rareori mi-a fost 
dat să observ că, în chip inexplicabil, 
autorii de filme pentru copii sînt 
priviţi cu oarecare condescendență 
de către colegii lor de breaslă, deşi, 
dacă stăm să ne gindim bine, laurii 
se cuvin de obicei tocmai celor ce 
merg pe poteci mai puțin bătute. 
lar dacă ne gindim şi mai bine, oare 
din puzderia de filme destinate adul- 
ţilor, cîte, în ciuda pretențiilor lor, 
nu sînt «infantile»? 

Nu, filmele pentru cei mici nu 
sînt cituși de puțin un fleac și în 
lumea întreagă este nevoie vitală 
de ele, pentru că generaţii întregi 
sînt hrănite din abundență cu tele- 
viziune, dar jinduiesc după cine- 
matograf, așa cum generaţiile post- 
belice jinduiau după ciocolată. Mai 
cu seamă pentru cei de-o șchioapă, 
magia sălii de cinematograf rămîne 
unică și inegalabilă. Televizorul a 
ajuns în toate familiile un ritual co- 
tidian, banalizat prin repetare. In- 
gurgitarea de imagini se produce 
aidoma ingurgitării de hrană, a- 
proape automat, fără o participare 
prea intensă. (Uneori, chiar, ele se 
produc simultan, scutindu-i pe bie- 
tii părinți de tortura poveştilor și 
scenetelor improvizate pentru odoa- 
rele lor de dragul unei lingurițe de 
griș cu lapte în plus.) În schimb, 
cinematograful !... 

„Cinematograful cu întunericul 
infricoşător al sălii, cu palpitarea 
colorată a ecranului, este zborul 
imaginaţiei într-o lume misterioasă 
care smulge puștilor strigăte crista- 
line de încîntare. Respectul, sfioșe- 
nia cu care ei pătrund astăzi în sală, 


incleștîndu-se strîns de mîna pă- 
rinţilor, s-ar putea să fie garanția 
unui respect pe care îl vor păstra 
intotdeauna artei filmului. 


lată, aşadar, că avem nevoie de 
filme pentru copii nu numai de 
dragul distracţiei lor momentane 
ci și în perspectiva educării viitoa- 
relor generaţii de spectatori adulți. 


Şi mă întreb din nou ce ne-am fi 
făcut în toţi acești ani, dacă la noi 
în țară nu s-ar fi ivit, ca o adevărată 
zînă bună, Elisabeta Bostan cu cor- 
tegiul ei de Năici, Feţi Frumoși și 
Veronici? Ce le-am fi oferit copii- 
lor? Un «Harap alb» odată la 30 de 
ani? lată că acolo unde un regizor 
de talia (și la propriu și la figurat) lui 
Gopo a abandonat terenul după o 
unică încercare, Elisabeta Bostan 
a perseverat cu o admirabilă pasiune 
şi tenacitate. Prima femeie regizor 
care și-a înscris numele pe genericul 
unui lung-metraj de ficțiune româ- 
nesc, continuă să fie singura care se 
războieşte cu succes pe cîmpul de 
luptă atît de plin de capcane al fil- 
mului pentru copii. 


Mi-aduc aminte că, în primăvara 
anului trecut, în ajunul premierei 
musicalului «Veronica», regizoarea 
mi-a mărturisit, mai în glumă, mai 
în serios, că realizarea acestui film 
se dovedise atit de laborioasă, încit 
se simţea de-a dreptul «demolată» 
Aceasta n-a împiedicat-o însă ca, la 
numai cîteva zile mai tirziu, să dea 
primul tur de manivelă la partea 
a doua, «Veronica se întoarce» — 
un foarte agreabil virtej de culori și 
muzică, scînteietor şi delicat ca un 
glob pentru bradul de sărbători — 
pe care a și oferit-o copiilor în prag 
de an nou, ca un minunat dar pentru 
zilele vacanței. 


Se spune de obicei că regia nu 
este o meserie pentru femei. De ani 
de zile, Elisabeta Bostan dovedește 
contrariul. Şi să nu uităm că în 
cinematografia noastră două pre- 
miere într-un an constituie un re- 
cord destul de rar întîlnit. 


Manuela GHEORGHIU 


O apariție decorativă 
(Clara Maria Sebăk) 


rmare din pag. 5) 


constant tipul creat în celelalte filme ale 
seriei, de la «Cu miinile corate» incoace 
ar cred că reușește aici o partitură ma 
onvingâtoare, pe măsura dina 
acțiunii. Masiwitatea sa gran 
mpenetrabi şi ea iscod 
metamortozează in furie oarbă în pornire 
destructivă, în răzbunare singeroasă E 
de regretat că modul în care comisaru 
reuşeşte să scape de căutările legionari- 
lor, modul în care, din hăituit el se trans- 
formă în vinător, este destul de vag expli- 
cat pe ecran; Roman se află in podul unei 
case ocupate de legionari și reușește 
totuşi să dispară, apoi să-i atace pe la 
spate, dar noi nu aflăm cum. E o modali- 
tate de construcție a scenelor de acțiune, 
a cărei lipsă face să scadă pe alocuri ten- 
siunea filmului. Citeodată se trage, dar 
nu înțelegem cine, de unde şi în cine trage. 

Compoziția actoricească cea mai de 
seamă in film imi pare a fi aceea a lui 
Mircea Albulescu, în rolul primarului co- 
munist. În citeva replici, în cîteva apariții, 
actorul toarnă din plin adevărul și seva 
vieții. Dus la spinzurătoare de către legio- 
nari, el își păstrează cumpătul, le spune 


telex Buftea 


sătenilor citeva vorbe despre nişte cără- 
mizi din curtea şcolii, ca şi cum nimic nu 
s-ar intimpla. În acelaşi timp însă speră și 
aşteaptă cu disperare, pină în ultima clipă, 
scăparea care nu vine. În aceste nuanţe 
n aceste gradări subtile, Mircea Albulescu 
reuşeşte un «rol secund» de primă mină 
Din cealaltă tabără am detasa compozitia 
actoricească a lui Victor Rebengiuc (Bani- 
ciu), sinistru și halucinat, debitind sloga- 
nuri ale «Frăției» cu o privire goală şi fixă 
de drogat. Încarnarea răului este intensă 
pină la limitele nebuniei și reacţiile perso- 
najului sint astfel imprevizibile şi primej- 
dioase, ca ale unei cobre. L-aș aminti de 
asemenea pe Octavian Cotescu, perfid, 
viclean și în același timp cretin, dominat 
de instincte rele, dar cu graiul sfătos şi 
privirea senină, şi pe Lazăr Vrabie, siluetă 
stranie, amestec de plăieș de pe alte vre- 
muri si de călugăr nebun, cu privirea aprin- 
să de febra singelui și omorurilor. Cu ex- 
cepția soției primarului (Marieta Luca) și a 
tragicelor ei presentimente, mai puţin reu- 
şite par rolurile feminine, lucru de altfel 
destul de explicabil într-un film dur, ca a- 
cesta. Mariana Mihuţ (secretara UTM) şar- 
jează cam insistent dogmatismul naiv al 
anilor '46, cu accente destul de pronunţat 


Drum în penumbră? 


Fostul director general al 
Cinematografiei, scriitorul 
Mircea Sintimbreanu, ne-a 
adresat următoarea felici- 
tare de An Nou: «Baftă 
Buftei și la mulți ani, cu 
toate cele dorite şi pe deplin meritate». 
Sintem mişcați de urarea aceluiași con- 
stant prieten al studioului. Păcat că «era 
pe cînd nu l-am văzut, azi îl vedem și nu e». 
e e e Început de an, sfirșit alert de filmări 
la «Fraţii Jderi», regia Mircea Drăgan. 
Ultima sută de metri (film, nu plat) se 
realizează in nordul Moldovei, la Hanul 
Ancuţei. Imediat după aceasta, echipa 
şi regizorul «Exploziei» vor continua ma- 
ratonul filmărilor pentru «Ştefan cel Mare», 
culminind în martie cu bătălia de la Vaslui. 
Mircea Drăgan, sprinter şi fondist. 


În penultima zi a anului 1973, 
televiziunea a programat «Drum 
în penumbră». Mulţi spectatori 
au revăzut filmul cu aceeași 
emoție,  ştergîndu-şi discret 
«una lacrima sul viso», iar unii 


producători au meditat cu oare- 
care amărăciune la indiferența 
față de un regizor, profund și 
sensibil, Lucian Bratu, şi față de 
o mare actriță de film, Margareta 
Pogonat. Drum în penumbră? 


e e e Tinărul lon Sirdencu din Bucureşti 
strada Pajurei 6, ne scrie şi se oferă să 
devină actor de film, pe simplul motiv 
că atrage atenţia publicului la cinemato 


x * 
Un «rol secund» de prima mi 
(Mircea Albulescu) 


teatrale, iar Clara Maria Sebök (fata sena- 
torului Varga și iubita lui Baniciu) nu este 
decit o apariție negativ decorativă între 
bandiții înveșmintaţi în negru. De altfel, 
nu aflăm pină la sfirșitul filmului care este 
soarta ei in bătălia din sat. 

Este limpede că scenaristul Titus Po- 
povici şi regizorul Manole Marcus consi- 
deră «Capcana» ca o urmare directă a 
filmelor «Conspirația» și «Departe de 
Tipperary» — nici o explicaţie, nici o pre- 
zentare, nici o «amintire», nu vin să tul- 
bure mecanismul acțiunii, desfășurarea 
rapidă a evenimentelor. Filmul ciştigă in 
ritm şi montajul, urmărind în paralel sec- 
venţele luptei din sat, este condus cu si- 
guranţă şi eficacitate dramatică. Imagi- 
nea lui Nicu Stan cadrează sec spectaco- 
lul singeros al bătăliei și surprinde în ne- 
așteptate transfocări mișcarea, ca un joc 
de șah mortal al mitralierelor. 

Cred că principala valoare a scenariului 
lui Titus Popovici și a filmului lui Manole 
Marcus se află în capacitatea de sinteti- 
zare și de vizualizare a unui conflict poli- 
tic şi a unui moment de istorie. Ciocnirea 
pe viață şi pe moarte dezvăluie mai mult 
decit orice discurs, mai mult decit orice 
analiză, semnificația profundă, politică şi 


graf: «dragă, fii atent, e de la studioul de 
film, seamănă perfect cu cine mai ştiu eu». 
Pină ne precizează cu cine seamănă, îi 
oferim o glumă, pe aceeași temă, spusă 
de un mare actor: «semeni atit de bine 
cu mine, că-ți folosesc fotografiile la 
bărbierit în locul oglinzii». e e e Studioul 
nostru a primit vizita lui Alexander John- 
son, organizatorul festivalului filmului de 
la San Francisco. Distinsul oaspete a 
vizionat fragmente din ultimele producții, 
exprimindu-şi admiraţia pentru episodul 
«Nunta de piatră» al regizorului Dan 
Piţa, din filmul cu același nume. eee. 
Într-o discuţie la Asociaţia cineaștilor, 
unii regizori s-au plins că publicul este 
influențat de cronicile apărute în presă 
cu ocazia premierelor. În atari: condiţii, 
spectatorii sint îndepărtați din sălile de 
cinema înainte de a vedea filmul. Vezi 
anunţul, caz autentic, apărut la mica pu- 
blicitate, România Liberă — noiembrie 
1973: «Vind televizor Cosmos, defect, cu- 
tia spartă, tubul ars și fără piese de re- 
zervă. Doritorii...»?1? e e e Primele două 
premiere ale lunii ianuarie 1974: «Capca- 
na», scenariul Titus Popovici, regia 
Manole Marcus și «Trecătoarele iubiri», 
scenariul și regia Malvina Urșianu. 
Succes! eee La 13 februarie 1974, stu- 


filozofică a luptei comisarului Roman. Tri- 
logia cinematografică încheiată cu «Cap- 
cana» este o ambițioasă frescă social- 
politică a începutului de eră socialistă, 
o frescă cu tramă polițistă și de acțiune, 
al cărei ultim voleu, — continuind şi ciști- 
gind din experienţa celorlalte filme — este, 
poate, momentul ei cel mai izbutit. 


Dan COMŞA 


e e 


Producţie a casei de filme 4. Film rea- 
lizat în studiourile Centrului de produc- 
ție cinematografică «București» cu 
concursul Ministerului de interne. Re- 
gia: Manole Marcus. Scenariul: Titus 
Popovici. Imaginea: Nicu Stan. Muzica: 
George Grigoriu. Decorurile și costumele: 
Virgil Moise. Montajul: Lucia Anton. 
Sunetul: Bujor Suru. Cu: Ilarion Ciobanu, 
Mariana Mihuţ, Maria Clara Sebők, Vic- 
tor Rebengiuc, Mircea Albulescu, Mir- 
cea Diaconu, Silviu Stănculescu, Oc- 
tavian Cotescu, Lazăr Vrabie, Zephi 
Alșec 


PR E E a 


dioul «Mosfilm» din Moscova aniverseaza 
50 de ani de existenţă. În ultimii ani,cine- 
matografia românească a colaborat cu 
studioul prieten, realizind două copro- 
ducții («Tunelul» şi «Cintecele mării», 
regia Francisc Munteanu) şi două prestații 
(filmările combinate la «Veronici», regia 
Elisabeta Bostan). Cu ocazia aniversarii, 
urăm colegilor de la Mosfilm mult succes 
şi aceeași prodigioasă activitate. eee 
După o ședere de 4 ani la Geneva, lon 
Popescu Gopo a revenit printre noi și 
se pregătește să facă un film de antici- 
paţie, intitulat provizoriu «Terra». De ce 
atita grabă? Am auzit că la poalele Alpilor 
se fredonează un cintece! franțuzesc: 
«La vie est brève] Un peu de râve/ Un 

u d'amour/ Et puis... bonjour». eee. 
ncheiem tot cu o felicitare primită din 
partea Casei de filme nr. 5 (director Du- 
mitru Fernoagă): «Un an bun, cu pace si 
bună înțelegere intre Casa noastră de fil- 
me şi Centrul dumneavoastră de produc- 
ție cinematografică». Mulţumim, asigu- 
răm de sentimente reciproce şi răspundem: 
Contul nostru este casa dumneavoas- 
tră... 


Constantin PIVNICERU 


i 


i 


Filmele 
din poze 


În fiecare lună vom încerca să vă 
oferim o fotografie «din viață» care, 
făcînd concurență filmului, să nu mai 
aibă nevoie de nici un text, ci doar de 
un dialog în tăcere cu pupila dumnea- 
voastră. 

Pentru început, acest chip de «mun- 
citoare migratoare», din «Istoria ilus- 
trată a fotograției» creată de Peter 
Pollack, poză din colecția Adminis- 
trației pentru Securitatea Fermierilor 
americani, aflată la Biblioteca Congre- 
sului, 


Această poză face parte din 
istoria fotografiei 


Cronica 
reluărilor 


După 35 de ani... 


În 1938, Orson Welles a provocat ce 
lebra panică în America anunțind la 
radio că Terra a fost invadată de Mar- 
tieni... 

„„.Marţi, 13 noiembrie 1973, puțin 
după orele 17, al treilea post suedez 
de radio a difuzat o emisiune despre 


explozia centralei nucleare de la Bar 
sebäck. De la Malmö la Lund, de la 
Halsingborg pînă în Copenhaga Da- 
nemarcei, ca să nu mai vorbim de chiar 
cei din Barsebäck — auditorii s-au pre- 
cipitat în adăposturi după ce au strîns 
repede de prin case citeva obiecte de 
valoare. La o oră de mare afluență, 
şoselele au fost invadate de mii de 
mașini care zburau spre est. Telefoa- 
nele radioului din Stockholm, ale po- 
liţiei, ale pompierilor şi ale spitalelor 
au fost blocate citeva minute. 


Cei mai uimiţi au fost paznicii de 
noapte ai șantierului centralei nucle- 
are de la Barsebäck, unde, la acea oră, 
ziua de lucru se sfirşise. Căci centrala 
e abia în construcție... Ea nu putea 
exploda în 1973... lar scenariul emisiu- 
nii preciza că această explozie ar 
avea loc în 1982... Organizatorii ei do- 
reau să inițieze pe această cale-fiction 
o dezbatere a problemelor nucleare... 
Dar cine a avut răbdare să-i asculte? 


Noi am fost prea realişști... iar ei prea 
puţin atenți — spun autorii. 


„Reţeta“ 
d-lui Raphel 


David Raphel, preşedintele lui «20 
th Century Fox», bătrin domn care 
știe cite ceva despre cinema, discută 
criza filmului american: 

— Cred că azi cele mai mari «sta- 


Cronica 
afacerilor 


Istoria cinematografului preferă însă 
femeia în forma de mai jos 


ruri» ale filmului sînt regizorii. (N.R.:!!!) 
E o revoluție despre care nu se discută 
suficient. Presa e mai interesată de 
realizatori decit de vedete. Paul New- 
man, regizorul, atrage mult mai mult 
ziariștii decit Paul Newman, actorul, 
și trebuie să ținem seama de asta... 
Din Franţa a plecat expresia: «Un 
film de...» care, încet-încet, a luat locul 
lui «Un film cu...» Evident că ceea ce 
numim pejorativ «marele public» — şi 
el trebuie vizat în primul rînd — nu se 
încurcă în asemenea nuanţe... Totuşi 
publicul a reținut numele unui regizor 
care l-a făcut să ridă de 3—4 ori şi a- 
tunci îi acordă toată încrederea... 
Rezumind: un bun scenariu, o po- 
veste bună, o publicitate informativă 
care să-l anunţe exact despre ce-i 
vorba pe cel care se prezintă «la casă», 
un regizor de valoare și vedete — iată 
cele 4 elemente necesare ca un film 
să fie reuşit, sau... ratat, căci mai poate 
interveni și neșansa! Aceasta e «re- 
teta» la care noi am ajuns după ani de 
tatonare... În cinci-șase ani cred că vom 
izbuti să ieșim din criză, dîndu-i publi- 


cului ce-i place, filme ca «Aventura 
lui Poseidon»... (N.R.:1?) 

A discuta «rețetele fericirii» în cine- 
ma ni s-a părut întotdeauna o aventură 
şi mai complicată decit aceea a lui 
Poseidon. Dar — dacă «Aventura lui 
Poseidon» este ceea ce a dat deocam- 
dată mai izbutit rețeta celor 4 elemente 
ale d-lui Raphel — să ni se dea drep= 
tul să răminem sceptici, cu degetul la 
frunte. 


Tribunalul din Messina a ordonat 
interzicerea filmului lui Rosi, «Lucky 
Luciano», în localitate, ca urmare a 
plingerii depuse de proprietarul unui 
bar de noapte din Taormina, despre 
care filmul «spunea» că ar fi luat parte 
la un congres mafiot, ceea ce — zice 
proprietarul — nu era adevărat... 


Filmele 
din ziare 


Wall Street Journal povestește 
(avînd în vedere tarifele pompe- 
lor funebre în S.U.A., din ce în 
ce mai ridicate): 

„Pilotul, Michael Todd, urcă în 
avionul său şi pleacă în zbor pes- 
te Pacific. La o anume distanță 
de coastă, el încetinește !'viteza 
la 150 kilometri/oră, deschide o 
fereastră a avionului şi golește 
un sac de pinză... Ceea ce aruncă 
M. Todd în mare e cenușa 


nai prac 
Anul trecut, 7159 
el „îngropaţi” 
(cu 40% mai 
mulți decît 

Cei mai mulţi dintre acei care 
eg o asemenea înmormintare 
t marinari sau aviatori, dar 
se numără printre ei şi medici 
şi infirmiere“ — după cum apre- 
ciază di. Thomas Weber, preşe- 
dintele societăţii „Telofaza" (nu- 
mele ultimului stadiu de diviza- 

re a celulei vii). 


Ghici cine 
moare la cină? 


Sunday Times a informat că 
un tînăr alb sud-african, Robert 
Kaufmann, în vîrstă de 18 ani, 
rănit într-un accident de circu- 
lație, a murit în urma hemoragiei 
interne, un ofițer de poliţie refu- 
zînd să autorizeze transportarea 
sa la spital cu o ambulanţă rezer- 
vată negrilor: 

„Este contrar legii — a susţi- 
nut ofițerul — rănitul trebuie dus 

pital într-o ambulanţă rezer- 
bilor.” 

bulanță albă, și 

abia peste trei 

eea ce i-a per- 

ufmann să moa- 

ă a ajuns 


Depoziţii 


Morţii 
vieţii mele 


— De ce aţi făcut filmul „Un 
soldat. vine de pe front"? —. e 
întrebat regizorul Nikolai Gu- 
benko (n.r.: film de certă clasă, 
vizionat la noi, «cu mare priză la 
critică). 

KIIIN IEAA 
N. Gubenko: „Tatăl meu 


a murit în război, mama...“ 


— Cred că fiecare om care 
n-a făcut războiul se gîndeşte la 
cei care i-au apărat dreptul 'la 


viaţă, la dragoste, la suferinţă, 


Lumea 
în decupaj 


Se caută 
arhive... 


Institutul de cercetări din Liua 
bljana caută în întreaga lume ar- 
hivele „Ajutorului Roșu” iugos- 
lav şi ale iugoslavilor din Brigă- 
zile internaționale luptătoare în 
Spania, depuse — în 1939 — la 
un “tovarăș francez de către Lo- 
vro Kuhar, ale cărui pseudonime 
erau Richard şi Louis. Kuhar — 
azi decedat — a fost un prieten 
personal al preşedintelui Tito. 


la fericire... Cine au fost cei care 
au suportat îngrozitoarea povară 
a războiului? Şi ce avem noi în 
comun cu acei oameni ai ani- 
lor "407... Tatăl meu a murit 
în "41, nici nu eram născut, 
Aveam 11 luni cînd a murit 
mama. Nu i-am cunoscut. În 
mintea mea, oamenii, mulțumită 
cărora noi am supraviețuit, îmi 
sînt la fel de scumpi ca mama 
şi. ca tatăl meu... Cîţi morți, 
cîți oameni buni și frumoşi ne-au 
fost luaţi! Închipuiţi-vă o clipă 
că pe pămînt ar mai trăi încă 
vreo 20.000.000 de oameni de 
treabă...“ 


Pier Paolo Pasolini, prins în 
focurile unei dezbateri critice la 
Veneţia, în cadrul „Zilelor demo- 
crațice ale filmului“, în dialog 
cu publicul precum şi cu criticii 
de la „Jeune Cinéma": 

— Nu-i adevărat că politica 
este o ramură aparte a filozofiei 
sau a poeziei. Dimpotrivă, totul 


— Da, mă exprim în limbaj de 
specialist şi revendic dreptul de 
a-l utiliza, Asta pretinde publi- 
cului să încerce a ajunge la nivelul 
autorului, 

O altă voce} 

— Şi crezi că nivelul cultural 
al poporului e suficient? 

— Cred că da, trebuie s-o 
cred, nu pot crede că publicul e 
stupid, ignorant, Nnfanti!, cred 
că publicul e „făcut“ din oameni 
ca mine, nici inferiori, nici supe= 
riori mie. 


Pisicile 
se sinucid 


„Totul a început de la pisici 
care, înnebunind, s-au sinucis, Pes- 
carii din Golful Minimata nu 
ştiau că în năvoadele lor aduceau 
moartea. După aceea — au fost 
„atinşi“ oamenii. Ataxie, tulbu- 
rări mintale, parali mii de 
victime otrăvite cu mercur pro- 
venit din reziduurile unei uzine 
chimice deversate în mare. (Din 
1953 pînă în 1970 — 121 de bol- 
navi, 46 morți.) Cu acel simţ 
tragic, caracteristic japonezilor, 
Noriaki Touhimoto face un do- 
cumentar de o luciditate crudă, 
implacabilă, cu o forţă a rechizi- 
toriului final la care trebuie să 
aderi. Cmema-adevăr, cinema de 
luptă.“ (Din cronica filmului Mini- 
mata în „le Monde"). 


Marea 
publicitate 


Nealcoolicii 
în luptă cu Ness 


Ce a făcut marea firmă ameri- 
cană de băuturi „Canada Dry“? 

A cumpărat drepturile cele- 
brei teme muzicale din „Incorup- 
tibilii”, 

A angajat recitatorul francez 
al adaptării franceze, crainicul 
fără de care foiletonul n-ar mai 
avea succes. Sunetul e autentic, 


N-a putut cumpăra dreptul de 
a folosi numele lui Eliot Ness. 
Ness e incoruptibil. 

Dar printr-o regie perfectă a 
reușit pastișarea perfectă a sce- 
nelor nemuritoare din nemurito- 
rul foileton. 

Ca atare: 

Apare pe micul ecran un dric, 
dricul e urmărit de o maşină’ a 
F.B.l.-ului, urmărit, ajuns, depă- 
şit, silit să oprească pe o stradă 
laterală. Imposibil să nu crezi că 
ai în față un nou episod din „In- 
coruptibilii”. Vocea crainicului 
cunoscut e prezentă. Muzica-idem, 
E limpede: dricarii sînt gangsteri 
care transportă alcool. Se deschi- 
de sicriul — iată agenţii federali 
ai lui Ness. lată în sicriu — sti- 
clele! Dar pseudo-Ness-ul pă- 
leşte şi dricarii îi rîd în nas. Crai- 
nicul explică: 

„Ceea ce agenţii uitaseră, este + 
că şi în acea epocă exista — pen- 
tru a înlocui alcoolul prohibit — 
„Canada Dry”. „Canada Dry“ avea 
culoarea alcoolului. Numele ei 
avea sonoritatea unei mărci de 
alcool, Sticla semăna cu o sticlă 
de alcool, Dar nu era alcool. Era 
același „Canada Dry” pe care-l 
beţi şi azi”... 

Firma americană a unei băuturi 
nealcoolice — dar care poate 
înlocui foarte bine alcoolul — are 
50 de ani de existenţă, dar nicio- 
dată n-a găsit o reclamă mai.efi- 
cace, mai. umoristică, mai abilă: 


„Canada” Dry” e mai tare ca 
Ness! P 

„Canada Dry” rîde de Ness! ` 

„Incoruptibilii” sînt cei care 
beau „Canada Dry"! 


Rubrica „Filmul e o lume, 
lumea e un film“ este 
realizată de Radu Cosaşu | 


la ordinea zilei 


aventură scenariului 


Azi nu vom glumi. Azi 
vom fi serioşi. 
N-am întilnit roman- 
cier care să justifice 
eșecul unui roman pro- 
priù prin aceea că n-a 
găsit un subiect bun, sau poet care să 
declare că a scris versuri proaste 
fiindcă n-a avut ce spune. E firesc 
să nu existe, să nu poată exista 
astfel de explicaţii, căci „restul lu- 
mii“ ar fi îndreptățit să întrebe: 
atunci de ce ai scris romanul, de ce 
ai compus versurile? Același lucru 
s-ar întimpla cu un pictor sau cu un 
compozitor, cu un dramaturg sau 
cu un sculptor. Singurul care trage 
la excepţie este regizorul de cinema. 
El își poate îngădui să declare că 
filmul pe care l-a creat este prost 
din cauza scenariului. Fiindcă sce- 
nariul, de cele mai multe „nu-i 
aparţine. Sau, mai exact, nu-i poartă 
semnătura. De obicei, „restul“ lumii 
se mulțumește cu această efiplicaţie 
(i s-a indicat vinovatul, îl poate pe- 
depsi ori îl poate ierta), iar regizo- 


inema 


Regizorul este care 
principalul autor 


doar cînd filmul este bun? 
Nu şi cînd filmul este prost? 


rul se îndreaptă, ușurat și senin, 
către următorul film prost din cauza 
unui scenariu prost. 

Dar stau oare lucrurile chiar așa? 
Regizorul află că scenariul e prost 
abia cînd și-a terminat filmul? Pînă 


“atunci nu l-a văzut, nu l-a citit, nu 


l-a acceptat, prelucrat, decupat, 
transfigurat? Nuell-a făcut să devină 
film? ÎL poate obliga cineva pe regi- 
zor să-şi asume un scenariu pe care 
nu-l consideră apt de a deveni film? 
Îl împiedică oare cineva pe regizor, 


dacă își dă seama de slăbiciunile sce- 
nariului şi dacă aceste slăbiciuni sînt, 
să zicem, nestructurate, să acţioneze 
în așa fel încît scenariul să devină 
bun? Şi cine, în definitiv, este mai 
interesat decît regizorul ca scenariul 
să fie într-adevăr bun? Nu regizorul 
trebuie să-şi aleagă scenariul sau 
scenaristul în acord cu propria sa 
personalitate, cu propria sa exi- 
gență şi cu propria sa năzuinţă? 
Nu e normal oare ca regizorul să 
caute, să cerceteze, să incite, să 


determine scenariul care să-r repre- 
zinte, așa cum procedează scriito- 
rul sau pictorul cu materia asupra 
căreia acționează? 

lar dacă scenariul a fost implicat 
filmului, nu devine el partea orga- 
nică a acestuia şi, deci, creație a 
regizorului? Și, atunci, mai poate 
oare să-și justifice regizorul un film 
prost prin lipsa de valoare a scena- 
riului pe care el însuși l-a creat? 

Socoteam că la fiecare din aces 
întrebări există numai cîte un sin- 
gur răspuns, lată însă că, alarm 
probabil de soarta ultimului său 
film, un regizor încerca să găsească. 
într-un sprinten și cam rapid inter- 
viu, acordat unei publicații săptă- 
miînale, cu totul alt răspuns, ce 
în sensul : eu n-am nici o vină, sce- 
nariile sînt proaste, iar cei care se 
ocupă de scenarii nu se pricep. 
La care răspuns, va trebui din nou 
să ne întrebăm: ce romancier saù 
ce poet va justifica...? 


Dumitru SOLOMON 


avelling-avant 


Un nou serial: „Homo GCeiuloidis< 


Episodul |: „Bărbosul intră în acţiune“ 


pe care se 
tă. Un nume pro- 

priu: X. Film cu. 

Dedesubt: „maestru“. 

Ușa se deschide și iese, 

îmbrăcat de plecare, 
Regizorul. Are, evident, barbă. O 
barbă extraordinară, îngrijită să 
pară boemă, o barbă originală, ex- 
presivă, cu personalitate. Regizorul 
bărbos,-în ușă, se întoarce și sărută 
părinteşte (că nu-şi deranjeze barba, 
fixată fix cu fixativ) o tînără care 
“ar putea fi chiar şi soţia lui, că s-a 
mai văzut... Coboară scările, nu sa- 
lută pe nimeni, e clar că așteaptă să 
fie salutat, și chiar este salutat dar 
nu răspunde: ce mai, e foarte preo- 
cpat. Ca în fiecare zi. În stradă, 
din mulțimea de trecători 'se des- 
prind femeile, cele tinere: şcolări- 
te, vînzătoare, logodnice, soţii şi, 
în pas de dans sincronizat, închi- 
puind un balej ca într-un musical, 


şi. într-un 


enunchează în jurul 


sul autograf. Bărbosul este profund 
tușat, zimbeşte cu înduioşare, caută 
o portiță de evadare, are o idee: 
se mîngîie pe barbă, îi ies niște 
aripi şi se înalţă în zbor deasupra 
Lebedelor Rănite, planînd grațios, 
cu barba fluturînd în vint pe post 
de a treia aripă portantă și aterizea- 
ză ceva mai încolo pe capota maşinii 
sale în care se prelinge și cu care se 
strecoară alunecos spre sediu: bra- 
seria X. Directorul, șeful de sală, 
chelnerii,  fetițele-debarasoare îl 
privesc cu toţii, în pași de dans îl 
invită la o masă, iau comanda, dis- 
par dansînd, dansînd aduc comanda, 
dansînd dispar, dansînd apar cîteva 
tinere care, dansînd, se așează la 
masă, privind extatic la barba maes- 
trului. Stop-cadru pe plan general: 
nimeni: nu mișcă. Panoramic pe în- 


treaga sală. Toţi cei de acolo sînt 
fixaţi în actualitatea imediată a ma- 
estrului care cu barba sa pare un 
Crist răstignit pe propria-i durere: 
berea s-a vărsat pe faţa de masă. 
Obiectivul se oprește pe intrare: 
dansînd, un grup de bărbaţi tineri 
cu barba tăiată după modelul maes- 
trului, se apropie de Bărbos, întin- 
zîndu-i pe rînd cîte un scenariu. 
Bărbosul nu ia niciunul, dă uşor din 
cap a negaţie: nu e bun, nu e bun, 
nu e bun. Fiecare scenarist respins 
cade jos, debarasoarele dansînd îl 
trag afară din cadru. Stop-cadru cu 
obiectivul spre intrare. Motor. In- 
tră Cetăţeanul Turmentat. Are bar- 
ba după același model. Se apropie 
timid de Bărbosul. Bărbosul îi îm- 
pinge paharul său. C.T.. (Cetăţeanul 
turmentat) bea paharul, cade în ge- 
nunchi, în genunchi schiţează miş- 
cări de recunoștință în ritm de dans: 
Spărgătorul de nuci. Bărbosul scoa- 
te din buzunarul său un scenariu, îl 
pune în mâna lui C.T., îl ia la braț, 
în pași de dans se-ndreaptă amindoi 
spre ieşire, urmăriți de corul și 
corpul de balet al braseriei care de- 
pling plecarea Artistului, Mașina cu 
cei doi se opreşte în fața unei clă- 
diri, ei întră, ajung în fața unui 
funcționar; apăsat uşor pe braţ, C.T. 
depune pe biroul acestuia scenariul, 
funcţionarul Acela ia Scenariul şi 


citește: proiect pentru film de AC- 
TU-A-LI-TA-TE: „Poveste siderur- 
gică”. Funcţionarul citeşte plin d 
interes, între ochelarii săi şi glob 
oculari se perindă imagini: pe po 
ta unei mari uzine (în fund se zăre 
coșurile) intră muncitorii în pas 
dans, la vestiare în pas de dans se 
dezbracă și-mbracă salopetele, lu- 
crează la furnale în pași de dans, 
vagoanele se descarcă în ritm de 
dans, şarjete curg allegro-ma non trop- 
po — scînteile despică aerul dansînd, 
scînteile sînt steluțe dansatoare. Ală- 
turi, în clădirea administraţiei, oa- 
menii se adună în pași de dans lao 
şedinţă în biroul directorului, un ti- 
năr îşi ia angajamente în pași de 
dans, pe coșurile furnalelor furnu- 
rile nepoluante (se specifică în Sce- 
nariu) se înalță ritmic și. sincronizat 
spre cerul albastru -pe tare danseaz 
cometa Kohoutek, un dans absolut 
nou lansat doar de vreo trei decenii 
de Fred Astaire, funcţionarul Acela 
e încîntat, C.T. se uită la Bărbosul, 
schițează un pas de dans în jurul 
propriei bărbi, furnalele dansează, 
funcţionarul dansind mai întoarce o 
filă şi citește-pe următoarea: SUS- 
PENS. Sfirșitul primului episod 
Next Moon: „Bărbosul împotriva 
Monstrului -(eaeru)“,,. 


Radu GEORGESCU 


10 


agrafă 


Spicuiri 
De reținut din cronicile cinemata- 
grafice ale anului 1973, următoa- 


rele fenomene cultural-tipografice: 
e înţelegem că eroul, dincolo de 


perimetrul limitat al ecranului, este 
un om muncitor, devotat, plin de 
inițiativă și cinstit... Așadar, ceea ce 
se petrece nemijlocit în film nu 
trebuie să inducă în eroare. 

9 Personajul, deși satirizează tare 
ale unei orînduiri de mult apuse, 
trăieşte în concepţia regizorală... 

e Ca performanță, de notat mo- 
dul în care regia a înțeles să adauge 
unde a găsit de cuviință, să taie 
acolo unde i s-a părut-că este nece- 
sar, ba chiar să introducă 12 noi 


personaje principale — şi toate astea 
fără a trăda spiritul scenariului. 

9 Pe linia aceasta, curba pe care o 
descrie eroul demonstrează sinuozi- 
tăţile unui caracter drept. 

E ingenuițatea nativă a actriţei 
ni se pare a respecta întru totul indi- 
caţiile regiei. 

E Protagonistul reușește într-o 
secvenţă ceea -ce n-a reușit într-o 
Carieră: să se autodepășească, 

© Relațiile amoroase, stabilite la 
un moment dat de către eroină, 


conduc la concluzii ce- depăşesc 
cadrul filmului. 

9 Periferic, mărunt, atit în preo- 
cupări cît și ca univers de gîndire, 
ersonaju! devine tipic pentru aceas- 
iă operă cinematografică. 

Q Am înţeles, şi pe bună dreptate 
că eliberarea eroului nu se poat 
desăvîrşi decît în detenţiune. 

@ Moartea din final este, desigur, 
cutremurătoare, în primul rînd prir 
esența ei gnoseologică. 


Marcel PĂRU$ 


sală de cinema 


Bine 
că s-a făcut 


Pînă nu demult, mai toate cine= 
matografele din Capitală își înce+ 
peau spectacolele la aceleași ore, 
Sensibilă la doleanțele cinefililor, 
Întreprinderea cinematografică a 
municipiului București a decalat 
în așa fel orele de începere a 
spectacolelor, încît cine n-a pu- 
tut găsi bilet la un film și nici 
nu vrea să apeleze la băieții cu 
„alo, domnu”, un bilet în plus...“, 
poate să încerce și la alt cinemas 
tograf. Mai bine mai tîrziu... 


Să nu uităm 
cinefilii ! 


„În Petroşani avem 22 (douăa 
zeci şi două) de „încăperi” unde 
se poate bea (... alcool, eventual 
şi Cico), o Casă de cultură, un 


Film greu 


inițiative. şi... 


inițiative 


Bravo, 
Scala! 


Cine ştie film, cîştigă... 
Ciştigă filmul, cîștigă specta- 
torul, iar ambianța holurilor de 
cinematograf devine mai... cine- 
filă. a iñ 
cond 
la”. Şi 
„tor, nu s-a rămas do 
de proiect, de „lăudabilă i 
tivă”. În octombrie '73, în h 
cinematografului a apărut o mi- 
că expoziţie de fotografii din 
filme românești sub titlul „25 de 
ani de cinematografie româneas- 
că”. Spectatorii au fost invitaţi 
să răspundă la un succint ches- 
tionar în care să menţioneze tit- 
lurile filmelor, numele regizo- 
rilor și ale interpreţilor, Con- 
cursul a continuat cu „Ecranizări 
celebre pe ecranele noastre“ (în 


Teatru de Stat şi 2 (două) „odăi“ 
de cinematograf, în care condi- 
ţiile de vizionare și mai ales igi- 
ena cam lasă de dorit. Din cînd 
în cînd și Casa de cultură devine 
ad-hoc cinematograf, de cele mai 
multe “ori, din păcate, pentru 
„capodopere” în genul „O floare 
şi doi grădinari”. Printre multele 
probleme pe care edilii orașului 
nostru-le-au înscris'în agenda lor 
de lucru, ar trebui să se adauge 
şi cea a sălilor de cinema. Adică 
să se facă ceva și pentru cinefili. 
(Radu Costin — Petroşani). 
N.R.: Cîteva mături şi puţină 
bunăvoință n-ar fi de ajuns, dar 
ar fi necesare pentru o primă 


Cînd 
terminăm 
renovarea? 


O sală spațioasă, cu parter și 
două balcoane, sala „Feroviar“ 
din Calea Griviței, s-a închis pen- 
tru o binevenită şi necesară reno- 
vare. Termenul ferm, de altfel 
destul de lung, pe care și l-au 
luat constructorii a fost 31 de- 
cembrie 1973. Sîntem a la 
sfîrşitul lunii ianuarie şi nimic, 
Nici măcar la fațada cinemato- 


noiembrie) „Filmul 


i istoric" (în 
decembrie 


„Actori de comedie" 
Există toate asigu= 
rările că inițiativa aceasta va fi 
continuată și în lunile următoa-= 
re, Primii cîștigători au primit 
cîte o invitație permanentă pe 
timp de un an la toate filmele 
românești care vor rula la „Scala“, 
Bravo din toată inima responsa= 
bilului (ce mîndru sună acest cu= 
vint!) cinematografului „Scala“, 


Filmul 
şi școala 


La cinematograful „Doina" s-a 


„Răscoala” în regia lui Mircea 


Mureșan, „Felix și Otilia”, sem 
nat de lulian Mihu. Se pre - 
zează, de asemenea, întîlniri ale 
tinerilor cinefili cu regizori, cri- 
tici, actori, care vor vorbi des- 
pre drumul parcurs de la opera 


sa FI y: = 
Film psihologic 


grafului nu se văd semne că re- 
novarea va lua sfîrşit. Cei care 
au semnat, cei care au întîrziat 
or avea o idee cît de vagă despre 
pierderile înregistrate zilnic prin 
nedarea în exploatare a cinema- 
tografului „Feroviar“? Dacă nu, 
poate le spune cineva, 


Să vezi filme 
la Tecuci... 


„În Tecuci există două săli de 
cinema: „Arta“ şi „Popular“. Ul- 
tima e folosită și ca sală de spec- 
tacol, ceea ce înseamnă că fil- 
mul se suspendă ori de cîte ori 
vreo trupă de teatru poposește 
în orașul nostru. „Arta“ e o sală 
foarte mică, neîncăpătoare, cînd 
e un film mai bun, în schimb, la 
„Popular“ sala e destul de mare, 
dar ce folos că aici nu poţi vi- 
ziona un film în condiții bune. 
Imaginea e adesea neclară, sono- 
rul ba se aude, ba nu se aude, iar 
la fiecare Schimbare de bobină, 
cineva din cabina de proiecţie 
ţipă cît îl ține gura: „gata, dă-i 
drumul” (Nicu Roşescu — Te- 
cuci). 


literară la film, despre problemele 
ridicate de ecranizări. O iniția- 
tivă excelentă pe care o consem- 
näm ca atare, 


Nu aduce anul 
ce aduce... 


„În cursul anului, la 
lează fel de fel de filme. 
bune, şi mai. rele. Numa 
sfîrșitul anului tre 
doi ani, cota calită 
tă brusc, precum 
Dunării la buletinul 


tă 


Toate cinematografele prezir 

o adevărată avalanșă de filme bune 

şi foarte bune, sau ce caz 
are succes la pub e pare 


t în ceasul al 12-lea, ci- 
ografele gālățene îşi fac 
f e de încasări, dar nimeni 
nu se eşte la bietul spectator 
care, vai, oricît de pasionat ar fi, 
nu poate face față suprasolicită- 
rilor cinefile în asalt, N-ar fi 
care normal să se facă o mai 
judicioasă programare pe tot par- 


cursul anului ?". (loan Gardiciuc— 


Galaţi). 


propuneri 


Să 
se audă! 


La multe filme românești ne scrie 
Beinglas Lazăr din București, dia- 
logurile nu se-prea aud. Actorii par 
a-şi şopti replicile, iar în multe săli 
de cinematograf difuzoarele huruie 
într-un asemenea hal că'nu se mai 
înţelege nimic, Domnia sa crede — 
şi ó crede, din păcate, în serios — că 
ar fi mai bine ca și la filmele româ- 
neşti să existe titluri scrise, așa ca 
la filmele străine. 

Acum, stimate  tovarăşe Lazăr, 
trebuie să recunoaștem că post-sin- 
croanele mai „au şi lipsuri“, Dar 
nici așa mecanic să n-o luăm. Adică 
să traducem în românește filmele 
românești? Gindiţi-vă, se pune pro- 
blema traducătorilor! Poate că.ar 
fi mai bine, mai simplu și mai ieftin 
să se procedeze la o periodică și 
mai atentă verificare a aparatelor 
de proiecție şi a instalaţiilor de 
sunet. Și poate că între timp pro- 
blema respectivă va ajunge şi la 
urechile celor care fabrică aceste 
aparate, 


publicitate 


Cinefelicitări 
cu bau-bau 


Cine ştie film riscă să nu cîștize 
nimic, dacă va fi pus să recunoască 
chipurile unor foarte populari ac- 
tori români, așa cum au apărut pe 
o serie de felicitări (cu tradiționalul 
„La mulţi ani“ în cinci limbi), care au. 
inundat, la sfîrşitul anului trecut, 
chioșcurile: de ziare şi tutungeriile, 
Surîzind zbanghiu, zîmbind şoltic, 
privind lumea cu multă înţelegere, 
rătăciți printre crenguțe. de brad, 
fulgi de zăpadă, lumînări, globulețe 


şi cîte alte podoabe, dragii noştri ac- 
tori aduc doar pe departe cu propria 


lor înfățișare, ei părînd mai mult 
candidaţi prin corespondenţă la pro- 
ba de fotogenie pentru cel mai nos- 
tim bau-bau,  Valoroasa inițiativă, 


trei lei bucata, poate fi folosită însă 
cu succes la'confecționarea unor sor- 
cove foarte drăguţe. Drăguţe de tot, 


Vai, textele 
de reclamă! 


Un microafiș, lipit pe geamurile 


tramvaielor, prezenta scurt și cu- 


prinzător filmul „Viforniţa”: „Oa- 
meni — bărbați și femei — în vifor- 
niță”. Zguduiţi, incitați de acest slo- 
gan, „profund, dar adînc", care cum 
cobora din tramvai își lăsa baltă tre- 
burile și dădea fuga să vadă filmul, 
Păi, cum altfel? 


Casele de filme 


Pentru un 


generic 
Este directorul = 
de producţie 


mai important 
decit scenaristul ? 


Stimate tovarățe Constantin Pivaiceru, a intrat deja 
în obișnuința miilor de cititori ai revistei „Cinema“ să 
urmărească, lună de lună, telexul emis de dvs., pe adresa 
lor. Funcţia pe care o deţineţi — aceea de director al 
Centrului de producție cinematografică „Bucureşti” — 
vine să garanteze o dată în plus exactitatea informațiilor 
ce le sînt astfel comunicate. Cu atît mai mare mi-a fost 
regretul să constat că telexul lunii noiembrie v-a pus 
în situația de a dezinforma cititorii revistei asupra unui 
aspect de principiu pe care îl îmbracă relațiile de colabo- 
rare între Casa de filme 5 (unde subsemnatul îndepli- 
nește funcția de producător delegat) și întreprinderea 
pe care o conduceţi, În acest cadru considerați utila mă 
denunța ca pe „unul din cineaștii care contestă dreptul 
studioului de a figura pe generic sau afiș ca principal 
partener la realizarea filmului“, Şi pentru a nu exista 
riscul ca fapta să se piardă în anonimat, vă grăbiţi ao 
consacra solemn drept una din „primele neînțelegeri în 
privința publicității... de cînd cu reorganizarea produc- 
ției pe case de filme și studiou“, Sincer vorbind, cred că 
problema. nici n-ar fi meritat să ne rețină atenția. Dar 
dacă totuși ați adus-o în discuție, mă văd nevoit să fac 
cîteva . precizări. 

Ca urmare a reorganizării cinematografiei — în iulie 
1972 — Casa de filme, în calitate de producător (şi, 
totodată, de beneficiar în raporturile sale contractuale 
cu Centrul de producție cinematografică „Bucureș 
are dreptul de a decide asupra tuturor problemelor 
legate de realizarea filmelor sale. Ignorînd competențele 
ce derivă din noua structură organizatorică, unii din 
salariaţii aflați în subordinea Dvs. și-au arogat drepturi 
pe care nu le au în stabilirea genericului. Așa, de pildă, 
obligaţiei noastre contractuale de a menţiona aportul 
întreprinderii dvs. la realizarea filmelor, unul dintre 
aceștia i-a adăugat — cu de la sine putere — și clauza 
unui loc anume în care menţiunea ar trebui plasată, 
după cum un director de producție a ridicat, la rîndul 
său, pretenţia de a fi trecut pe generic într-o manieră 
care depășea ponderea reală a responsabilităților sale 
în ansamblul creației cinematografice (directorul de 
producție devenea astfel mai important chiar decit 
scenaristul).  Nepulînd accepta principial redactarea 
genericului în lumina unei atari optici, Casa noastră de 
filme s-a văzut obligată să intervină, în cadrul mandatului 
legal ce i-a fost încredințat, fără a intenționa, prin 
aceasta, să aducă un prejudiciu moral sau profesional 
întreprinderii Dvs. sau vreunuia din, salariaţii ei, 

Acestea fiind faptele, nu-mi amintesc să fi avut 
ocazia de a vă expune opiniile ‘mele personale privind 
„dreptul studioului de a figura pe generic sau afiș. 
în așa fel încît să puteţi aprecia în cunoştinţă 
„vehemența“ cu care I-aș fi contestat, Cît despre 
citatea întreprinderii dvs., care vă este 
vreunul dintre spectatori şi-a 
noastre artistice se produci 
rile de la Buftea? Sau întrevedeț 
din Casele de filme să se adrese 

În ceea ce mă priveşte, pot atunci 
cînd v-aţi referit la „vehemenţa a, ați vrut să numiţi 
rigurozitatea exercitării unor responsabili ce decurg 
din statutul profesional al unei noi funcțiuni legitimate 
în sistemul nostru cinematografic (producătorul delegat), 
da, vă promit'că voi fi în continuare vehement. Ceea 
ce nu mă vă împiedica să urmăresc cu interes telexurile 
dvs. viitoare, în speranța — cine ştie? — că ne veţi 
semnala într-un viitor apropiat și roadele colaborării 
fructuoase între -producătar şi studiourile de la Buftea. 

Cu respect, 


Cornel CRISTIAN 


tribuna creatorilor 
sa OG DPN TRI E PE Se Da e 


Criticul trebuie să fie şi 
un bun spectator! 


Regizorul 


faţă în faţă cu criticul: 
„Este trist cind 

cronicarul se transformă 

în vinător de greşeli“ 


Începînd din 

seara premie- 

nema ` rei, filmul, a- 
cest copil al 

tuturor și al 

nimănui, își 

începe o viață proprie, 
în care regizorul devenit 
spectator nu mai poate 
interveni cu nimic. Nu mai 
poate interveni nici scena- 
ristul, nici producătorul. 
Nimeni. Devine un bun 
al publicului și o mană 
cerească pentru critică, 
Din contactul nemijlocit 
cu publicul, regizorul-spec- 
tator trage concluzii, învă- 


de pe ecran, fr 
discuţii, constituie în an- 
sambiu marea cronică a 
filmului, Dar și aici, ca și 
în cronicile profesioniste, 
intervine gustul personal, 
Depinde de talentul și 
capacitatea selectivă a 're- 
gizorului de a extrage din 
total, acel miez care — 
transpus în viitorul film — 
să confere acestuia, pe 
lîngă 'calitâţi şi autentici- 
tate și necesarul de ade- 
renţă la public, să-i con- 
fere în ultimă “instanţă 
contemporaneitatea, 

Dacă regizorul nu tre- 
buie să uite nici un mo- 
ment că un bun regizor 
trebuie să fie și un bun 
spectator, atunci nici cri- 
ticul nu trebuie să uite că 
un bun critic nu este în 
mod obligatoriu și un bun 
regizor, dar că este abso- 
lut necesar să fi 
spectator. Filmu 
buie privit de 
nicar nici de pe 
dista i 
oare a unui orional m 
lor şi nici de pe poziția 
unui creator nerealizat, ci 
dinlăuntrul, frontului pe 
liniile căruia luptăm cu 
mai mult sau mai puțin 
succes, pentru . ridicarea 
la un nivel superior a 
acestei arte căreia îi dedi- 
căm cu toţii priceperea, 
talentul și viața noastră. 

Am citit la acest început 
a! meu de drum (după fil- 


ze 


menţionată. Povestea n-a- 
vea nevoie de asemenea 
precizări, căci ea se desfă- 
şura „pe alte probleme, 
multe și importante“; „in- 
teresul povestirii fiind a- 
xat pe urmările sancţionă- 
rii şi nu pe cauzele ei". 

Revin la cronica lui Flo- 
rica” Ichim cu două citate 
pe care nu le mai comen- 
tez: „Regizorului îi scapă 


Se ridică sau nu se ridică regizorul 
la dramatismul scenariului? 


mul -„Vifornița”) cronici 
care, lăudînd sau criticînd, 
atenționînd sau punînd de- 
getul pe rană, se înscriu 
pertinente pe linia luptei 
spre mai bine. Tuturor 
acelora le mulțumesc. 
Dar am citit cronici în 
care  subiectivismul face 
casă bună cu superficiali 
tatea. Citez din cronica 
Floricăi Ichim, apărută în 
„Românialiberă” din 23 no- 
iembrie 1973:  „Intere- 
sat îndeos de ambianţă 
și portrete, regizorul su- 
praveghează însă mai puțin 
datele conflictului. Atent 
la tipul uman reprezentat 
de Varlaam, nu va face 
percepută şi nu va realiza 
deplin dramatic amploarea 
greșşelii eroului, așa cum 
j riu", Din 
Din altă 
pe care a citit-o 
cronicarul sau din varianta 
care a fost făcut 
1? Și ce anume reieşea 
mult din: scenariu de- 
cît din film, dîndu-i criti- 
cului dreptul să facă o 
astfel de apreciere? 
Notez, în paralel, o 
observaţie făcută asupra 
aceluiași aspect, dar cu 
un alt discernămînt, de 
către D.I. 
„România literară”: „lată 
de ce nu trebuia să ne 
preocupe vinovăția incul- 
patului, Era preferabil ca 
ea'să fie doar vag şi generál 


Suchianu _în* 


unele accente dăunătoare: 
vezi tenta de idilism adusă 
de secvența cîntatului la 
vioară sau falsul dramatism 
al trasului clopotelor, după 
cum n-a avut puterea să 
evite unele -discuții mai 
lungi, care rezumate nu 
ar fi fâcut decît sä..." 
„Pentru că regizorul nu se 
ridică întotdeauna la dra- 
matismul scenariului..." 

Departe de mine gîndul 
că aș fi făcut un film lipsit 
de cusururi. De asemenea, 
departe de mine gîndul că 
aceste cusururi nu trebu- 
ie arătate pe, hirtie. Dar 
este trist cînd cronicarul, 
uitîndu-și menirea, se trans- 
formă în  vinător sau 
inventator de greșeli de 
pe poziții mai mult sau 
mai puţin subiective. 

Am fost cu filmul „Vifor- 
nița” în cîteva judeţe din 
țară, în orașe și în sate. 
Din discuţiile avute cu 
spectatori de toate vîrste- 
le, am aflat că cele petre- 
cute în comuna Gligoreşti, 
din judeţul Cluj, s-au pe- 
trecut și într-o comună 
din. județul Covasna şi 
într-una din județul Bra- 
şov, iar oamenii s-au recu- 
noscut pe ei în film. Uni 
au criticat exact ceea ce 
criticase și D.|. Suchianu 
în cronica dumisale. 

Şi e bine să fie așa... 


Mircea MOLDOVAN 


lemice 
pooinico 


Incerc să 

i vă înţeleg, 

inema stimate to- 

varăşe Bla- 

ier, crede- 

ti-mă, îmi 
dau toată silința. Ingmar 
Bergman spunea cîndva că 
păcatul cel mai apăsător, 
cel mai greu de dus pe 
umeri, e orgoliul. E păca- 
tul creatorilor, poate e 
şi păcatul criticilor. 

Cele citeva observaţii, 
din rubrica pe care o 
dețin, la adresa modului 
în care ați conceput per- 
sonalitatea acelor trei ti- 
neri din filmul dvs. v-au 
supărat peste măsură. $i 
nu prea înțeleg de ce. 
Există o regulă a jocului: 
supusă focului 
un risc asumat. 


reaţia es 


ritis 


Rind 


(pentru cre- 
e). M-am 
ul, prin 
șiul personajelor, mi-a 
n sentiment de ire- 
ediabilă tristețe? Înseam- 
nă, spuneţi dvs., că l-am 
văzut într-o dispoziție 
proastă, Am spus că cei 
trei tineri din filmul dvs. 
au un aer trist şi contra- 
făcut. Aţi dat din nou 
explicaţii: ar putea 
să existe două posibilităț 
sau n-am înţeles eu nimic 
din „disputa neliniştită a 
unor personaje chinuite 
de rostul lor în viaţă”, 
sau am o concepţie „sui 
generis" despre persona- 
jul optimist “care trebuie 
să semene cu o fanfară şi 
hiuie pe tot parcursul 
filmului. Ce bine ar fi 
dacă s-ar putea explica 
atît de simplu îndoielile 


ţii unei creații artistice, 
Ce comod ar fi de trăit și 

e fleac ar mai „deveni 
ortul artistic! 
A ă 


are neconc 
o asemenea opti- 
spre filmul, la care 
ați participat s-au scris şi 
lucruri bune, este 
ârat, dar s-a spus, şi 
nu de un spectator iubitor 
al filmului cum mă consider 
i de 
film consacraţi că pelicula 
conține multe  stîngăcii, 
stîngăcii în construirea per- 
sonajelor, în conducerea 
intrigii, de atmosferă, s-a 


Despre un anume 
fel de a primi critica 


„Tovarășe Blaier, 
eu cred că 


„ pledoaria dumneavoastră 
este vulnerabilă“ 


„Ce bine ar îi dacă am putea explica 
atit de simplu îndoielile“ 


vorbit despre exigenţa dvs. 
care nu este întotdeauna 
constantă, care înregistrea- 
ză „pauze şi eclipse“, 

Dar și spectatorii, cel 
puţin cît am citit eu în 
presă (pentru că eu citesc 
presa ca şi rubricile de 
critică din presă şi nu con- 
sider că acesta ar fi un 
prost obicei), au apreciat 
filmul ca „fără deplin ecou 
la public“, ca un film în 
care tînărul (scris cu ma- 
jusculă) n-a primit toată 
consideraţia ce i se cuvenea. 

Nu, tovarăşe Blaier, şi 
dvs., cu toată sensibilitatea 
pe care o presimt în per- 
sonalitatea dvs., cred că 
aveţi aceeași părere: actul 
de creație- nu este un joc. 
Un film trebuie să trans- 
mită un mesaj, trebuie să 
scuture din apatie con- 
ştiinţe, trebuie să deschidă 
porţi largi spre tot ceea 
ce constituie idealul în 
viaţă al societăţii noastre 
noi. Vrem să avem un 
tineret generes, devotat 
unor cauze tot atît de 
generoase, un tineret cu 
care să ne mîndrim şi de 
care să spunem cu o legi- 
timă bucurie lăuntrică: 
iată, am contribuit și eu, 
cu puterile mele, la for- 
marea lui. 

Primul dvs. personaj, 
lon Muşat, l-ați voit eon- 
știent, tenace, muncitor, 
cu spirit de sacrificiu. Eu 


l-am găsit mai sărac în 
valențe sufleteşti şi am 
motivat de ce. Să ne cer- 
tăm asupra acestui perso- 
naj e încă bine. Să solici- 
taţi circumstanţe atenuante 
pentru el mai merge. Dar 
să o apăraţi și pe Liana 
Popa? Aici am rămas total 
nedumerită. Vasăzică dvs., 
care ați considerat cu 
puterea exemplului că e 
bine cum a procedat Mușat 
cînd n-a rămas undeva, la 
căldurică, în București, şi 
s-a dus să înfrunte viaţa 
(şi greutățile ei inerente) 
la o uzină mare din pro- 
vincie, adoptați exact ati- 
tudinea potrivnică atunci 
cînd e vorba de tînăra 
actriţă. Spuneam în arti- 
colul meu: „adorată în- 
îr-un oraş de provincie, 
urmărită de mii de tineri, 
cu suflarea întretăiată, îi 
trădează și pleacă în Capi- 
tală pentru că, acolo, la 
Sibiu, n-o vedea nimeni“. 

Îmi închipuiam- că faţă 
de poziția pe care aţi 
luat-o în ceea ce privește 
primul personaj, care este 
cel pozitiv, cel de-al doilea, 
care procedează exact in- 
vers decît primul și con- 
sideră că n-are ce căuta în 
provincie, este, cel puţin 
din acest punct de vedere, 
un personaj negativ. Dar 
nu, dvs. îmi spuneţi cuo 
candoare care mă uluieşte, 
dar mă nelinișteşte în 


acelaşi timp: „Şi apoi de 


ce să n-o înţelegem că 
vrea să vină şi ea la 
Bucureşti?“ și cu un argu- 
ment măciucă, cu care aţi 
considerat că mă veţi des- 
ființa, mă întrebaţi dacă 
eu m-aș duce la Leşul 
Ursului, Lăsînd la o parte 
faptul că Sibiul nu e 
Leșul Ursului și că pe mine, 
în articolul meu, nu m-a 
interesat cîțuși de puţin 
unde „domiciliaţi“ dvs. sau 
unde ați avea de gînd să 
„domiciliaţi”, cam ce ar 
învăţa tinerii noştri absol- 
venţi din poziţia dvs.? 
Desigur nu vorbe mari 
ne trebuie, dar eu consider 
că tinerii noștri v-au de- 
monstrat pînă la evidență 
că pot munci minunat nu 
i în Capitală, dar și 


lată de ce vă consider 
contradictoriu în pledoa- 
ria dvs. „pro causa“, iată 
de ce consider poziţia dvs. 
vulnerabilă. Propriile dvs. 
inconsecvențe se vădesc 
însă şi în film. Pe cine 
reprezintă Liana Popa sau 
Liviu Filimon? Tinerii să-i 
urmeze, să facă cum fac 
ei sau nu? Și la urma 
urmei, care este mesajul 
filmului, după opinia dvs., 
dacă îmbrăţişați cu atita 
fervoare un personaj „re- 
dus la nostalgie ş sem- 
nare“, cum spuñea cineva, 
un personaj fără consis- 
tenţă, personalitate şi con- 
vingeri, aş adăuga eu. 
Finalul scrisorii dvs:, da 
asemenea, mă nedumerește 
grozav. Eu n-am afirmat 
nicăieri că sint reușite 
acele filme în care se 


plînge tot timpul sau mai 


tot timpul (af numai 
dacă aţi crea dvs.. un nou 
above story“) şi nici în 
care se ride tot timpul 
(deşi şi filmele cu Stan 
i au avut voga lor). 
n numai de faptul 
că tinerii reacționează mai 
spontan şi mai puternic 
la tot ce-i înconjoară, 
reacţii firești, legate in- 
disolubii de „juneţa”. 

Dar dvs., vreți ca fiecare 
din noi să rămînă la parti- 
tura lui, fără vreo posit 
litate de com: 

Daţi-mi voie, însă, ca eu 
să închei altfel decît dvs. 
și să doresc ca viitorul 
dvs. film să a ce între 
noi temeinic tificate 


punți de legere, 


Sanda GHIMPU 


de ce? 
că 


Descurajare 
prematură 


Creatori 
şi eritici, 
De ce 
să colaborăm 
numai după 
apariţia 
filmului? 


Am salutat în 

numărul 11/1973 

ine! al revistei noas- 

tre iniţiativa Ca- 

sei de filme 4 

5 de a organiza o 

întîlnire de lucru între reali- 

zatori și critică înainte de 

intrarea în producţie a filmu- 

lui „Trei scrisori.secrete”. Cu 

acelaşi prilej, ne întrebam ce 

soartă va vea 0 asemenea 

inițiativă și promiteam să răs- 

pundem noi înşine la întrebare 

în numerele viitoare ale re- 
vistei, 

lată un prim răspuns. 

N-am înregistrat, într-un 
răstimp de două luni, nici un 
fel de entuziasm la celelalte 
Case producătoare în a urma 
exemplul confraţilor de sediu 
şi de profesie, Nimic nu a 
venit să tulbure tradiționala 
şi desăvirşita izolare în care 
cele două bresle — realiza- 
torii și critica — viețuiesc 
şi lucrează. 

Doar Casa de filme 4 a 
părut, la un moment dat, 
dispusă să urmeze propriul 
său exemplu. Cronicari şi 
critici de la mai multe publi- 
cații au fost înștiințați că vor 
avea loc noi discuții pe margi- 
nea scenariilor în lucru, prom- 
țîndu-li-se totodată textele în 
cauză, 

A mai trecut încă o lună şi 
acest unic ecou al iniţiativei 
din toamnă pare să fi rămas 
și el... o părere. 

i, întrucît se apropie 
âvara, speranțe noi în- 
colțesc în inimile noastre. 
Ne gîndim că poate iarna n-a 
trecut în zadar şi a fost folosită 
pentru o matură chibzuinţă — 
printre altele — și asupra ce- 
lor mai bune căi și momente 
ale colaborării dintre casele 
de filme şi critica de speciali- 
tate, Ni se pare, de pildă, că 
cel mai fericit moment pentru 
o discuţie de lucru nu este 
prezina primului tur de ma- 
nivi cind scenariul trebuie 
resupus a fi definitiv. Mult 
mai la locul ei şi mai rodnică 
r fi o consultare facultativă 
în fazele preliminare, de ela- 
borare a scenariului. 
Aşteptăm luna mai. 


Răzvan POPOVICI 


Aspiraţia libertăţii, 


chiar şi într-o superproducţie 


Superproducția cu su- 
perproducător (Samuel 
Bronston), supervede= 
te (Charlton Heston și 
Sophia Loren) şi super- 
spectacol (3 ore şi ju- 
mătate) nu s-ar fi putut înjgheba din 
simpla tragedie corneilleană. Era ne- 
voie de bătălii, de aventuri și de spa- 
{iile largi ale epopeii eroice. Realiza- 
torii au aflat o sursă scenaristică fa- 


buloasă și absolut original oe- 
mul, medieval-spaniol „El cantar del 
Mio Cid”, istorie şi baladă, mit şi 


evocare a lui Rodrigo Diaz de Bivar — 
El Cid Campeador, erou al marilor 
lupte împotriva maurilor care încer- 
cau să distrugă strălucitorul regat 
al Castillei, „Hronicul” evenimente- 
lor care l-au ‘purtat pe Cid din isto- 
rie în mit, cu învălmășala lor de 
drame şi catastrofe, de lovituri de 
teatru şi de spadă, este îmbogăţit 
de scenaristul Philip Jordan cu no- 
taţii psihologice și cu o anume exa- 
cerbare tragică praprie piesei lui 
Corneille. 

Pe de altă parte, regizorul Antho- 
ny Mann, vechi și iscusit artizan al 
westernului, se simte mult mai în 
largul său afară din decorurile încâr- 
cate de formă şi culoare, și filmează 
cu nerv și măiestrie cavalcade prin 
pulberile podișurilor Aragonului, a- 
mintindu-şi de „Cimaron" sau de 
cine ştie ce poveste plină de zzomo- 
tul și furia texană 

Acest insolit amestec de cronică 
medievală, tragedie clasică şi wes- 
tern se topește în dimensiunea unei 
legende, evocînd, mai sincer parcă 
decit alte superproducţii, lumea mi- 
raculoasă a poveştilor pe care le ci- 
team în copilărie. Charlton Heston, 
în plin apogeu (erau anii cînd inter- 
pretase pe Ben Hur, pe Moise din 
„Cele 10 porunci”, pe corsarul Laf- 
fitte din „Piraţii”), călătorește prin 
nenumăratele peripeții ale filmului, 
masiv, dur şi mîndru, o adevărată 
statuie vie prin focul războaielor şi 
iubirilor, în timp ce răpăie tobele, 
în timp ce sună trompeţii. Și totuşi, 
dincolo de strălucirea armurilor şi 
a stindardelor, dincolo de fa!nicele şi 
în același timp rigidele principii ale 


14 


cavalerilor fără prihană, dincolo de 
un întreg ritual al vieţii, luptei, 
onoarei și morţii, dincolo de a-este 
depărtate evocări, filmul ne- vor- 
beşte despre noblețea sacrificiului, 
despre frumuseţea datoriei împlinite 
şi a iubirii de ţară. Cidul moare 
străpuns de o săgeată maură, dar e 
totuși prezent în ultima bătălie. 
Suit pe cal, înveșmintat în alb, şi 
prins de șa în nevăzute șipci de lemn 
şi funii, el şarjează în rîndurile in- 
grozite ale cotropitorilor, imagine 
a unei indestructibile şi perma- 
nente aspirații. Aspiraţia libertăţii 
şi demnităţii. E un merit al filmu- 
lui, care se desprinde dintre ava- 
tarurile tipice superproducției care 
este "Cid"-ul, 


Cei 14 ani scurşi de la realizare nu 


au marcat filmul în sine, dar cred 


că au marcat genul ca atare. Tot acel 
Hollywood desfăşurîndu-şi pe ecra- 
ne nesfirşitele cohorte de figuranţi 
şi cohortele de staruri, a dispărut, 
şi dispariția lui pare veche de o 
epocă. Mai mult decît orice, „Cid“-ul 
este astăzi legenda unui cinemato- 
graf. 

Dan COMŞA 


ep ara e 
Producție a studiourilor americane 
Regia: Anthony Mann, Scenariul 
Philip Jordan, Fredric M. Frank 
Imaginea: Miklos Rosza. Cu: Charl 
tonxHeston, Sophia Loren, Raf Val 
lone, Geneviève Page, John Freser 

Film distins cu Trofeul celor cinc 
continente (MIFED)— Italia 


El cid campeador 


Zece secole de legende s-au 
aşternut peste existența acestui 
personaj istoric şi literar al Spa- 
niei anilor 1000, denaturîndu-i 
datele reale. Abia în 1929, scrii- 
torul Menendez Pidal, în lucra- 
rea „Spania Cid-ului”, încearcă să 
despartă mitul de realitate și să 
recompună personalitatea celui 
care a fost Rodrigo Ruy Diaz de 
Bivar, supranumit El Cid Campea- 
dor. 

Rodrigo s-a născut, cindva, 
între anii 1030 şi 1040, lîngă Bur- 
gos. Ajuns de foarte tînăr la 
curtea regelui Ferdinand | al 
Castiliei, a fost crescut alături de 
infantele Sancho şi făcut cava- 
ler. După ce Sancho ia locul ta- 
tălui său pe tronul Castiliei, 
Rodrigo primeşte comanda tru- 
pelor care luptau împotriva arma- 
telor islamice. Arabii îi spuneau 
Sidi (Domnul), iar spaniolii Cam- 
peador, de unde porecla de Cid 
Campeador, adică Domnul care-şi 
duce viața pe cîmpul de 
luptă. După ce Sancho moare, 
asasinat, Rodrigo îl obligă pe noul 
rege Alfons al Vi-lea să jure că 
este străin de moartea frate- 
lui său, ceea ce atrage ura rege- 
lui şi exilarea cavalerului. Exi- 
lat, Cidul se aliază cu regele maur 
al Saragossei în lupta împotriva 
regelui Leridei şi contelui de Bar- 
celona. În 1094, Rodrigo cuce- 
reşte Valencia pe care o va păs- 
tra pînă la moartea sa, survenită 
în jurul anilor 1099. Faptele de 
arme ale Cidului au fost glorifi- 
cate încă din timpul vieţii aces- 
tuia. Un poet catalan i-a dedicat 
un poem din care se mai păstrea- 
ză 29 de versuri. Cronicarii arabi 
şi creştini l-au lăudat în scrierile 
lor. Acest proces de idealizare 
pornit din timpul vieţii eroului 
continuă în „Cantar de mio Cid" 


care ne înfăţişează un personaj 
temerar, orgolios, leal, generos 
şi victimă a despotismului mo- 
narhic. Aceste mari calități de . 
erou al istorii, Cidul le îmbină, 
în toată literatura ce i-a fost de- 
dicată, cu nu mai puţin valoroa- 
sele sale „in:uşiri de soț şi tată 
de familie”. 

Cidul nu este însă un personaj 
romantic. El se bare tot timpul, 
nu din spirit aventurier, ci pentru 
că... are nevoie de bani. ȘI din 
acest punct de vedere, nimic i u-i 
apropie de alt mare pro aj 
al literaturii spaniole, Dor Qui- 
jotte. Prestanţa virilă a lui Ro- 
drigo, inteligenţa, demnitatea și 
afectiur ea pe care o vâdestr p n- 
tru soldaţii săi, fac din Cid un 
tip uman remarcabil, dar re mar- 
cabil în sensul unui puersoraj 
realist. Cind, adolescent aproa- 
pe, Rodrigo îşi va răzbuna ta- 
tăl, pe Diego Lainez (Don Di: g9). 
ucigindu-l pe con te le Lezano (Don 
Gormaz), el va însoți acest act 
temerar de multă ironie şi sar- 
casm, batjocuri ce se vor răsirir- 
ge şi asupra Ximenei, fiica c: lui 
ucis. Mai mult, ca sfidare, Rodri- 
go va lua porumbiţele Ximenei 
şi le va da ca hrară șoimilor săi. 
După cum — ce departe e roman- 
tismul de acest bărbat! — tot 
în bătaie de jcc. elva tăia fustele 
Ximenei. Sau se va prezenta în 
fața regelui — încâlcind grav eti- 
cheta vremurilor — înarmat din 
cap pină-n picioare iar cinc, alun- 
gat pentru această dovadă de 
nesupunere, va reveni, o.va face 
nu numai Înarmat pînă-n dinți, 
dar şi călare. O maşină de război 
şi nu un luptător, a fost Campea- 
dorul. Un dur și nu un romantic, 
a fost Rodrigo. Un om al datoriei 
şi nu al sentimentelor dulcege, 
a fost Cidul. 


O italiancă, 2. președinți, 3 sfinţi și 2 genii 
Di 


Mai înainte de a fi o mare ve- 
detă italiană, Sophia Loren a 
fost imaginea perfectă (neîn- 
trecută nici măcar de Gina Lol- 
lobrigida) a  italiencei văzută 
de Hollywood. Lungi contracte 
cu studiourile americane au 
adus-o, cu temperamentul ei 
mediteranean, cu gesturile ei 


cu parfum de neorealism, în fil- 
mele californiene. l-am văzut 
chipul în superproducţii („Că- 
derea imperiului roman”) şi 
musical-uri („Omul din La Man- 
cha"), în filme de război („Ope- 


raţia  Crosbow”),  westernuri 
(„Drăcoaica în roz”) și nenumă- 
rate povești sentimentale, În 
Italia a turnat și turnează mai 
mult cu Vittorio De Sica — „Cio- 
ciara", „leri, azi, mîine”, „Floarea 
soarelui“ sau recentul „Călătoria” 
împreună cu Richard Burton. 


In travestiul istoriei 
(Loren și Heston) 


La vîrsta de 50 de ani, Charlton 
Heston se poate mîndri cu 9 
galerie de roluri de anvergură 
deosebită: Moise, lon Boteză- 
torul, Michelangelo, preşedinţii 
Jefferson și. Jackson. Numele 
său a tronat pe reclamele uriașe 
ale unor superproducţii și mai 
uriașe. Și-a început cariera cu 
rolul unui impetuos director de 
circ în „Cel mai mare spectacol” 
de Cecil B. de Mille și, ultimul 
film pe care l-a turnat, „Soy- 
lent Green“, este o poveste de 
science-fiction. 

Charlton Heston se consideră 
un actor în sensul în care definea 
Hitchcock actorii: niște copii. Și 
filmul e pentru el marele refugiu. 

A participat la un marş împo- 
triva războiului din Vietnam, dar 
totuși nu e interesat de viaţa 
politică: „Am interpretat doi 
preşedinţi, trei sfinți şi două 
genii. E mai mult decit își poate 
dori un biet muritor”. 


Recentul film japo- 
” de Kunio 
frumos co- 
mos istori- 


ă acest film de pe g 

ipseşte „împăratul filmului japonez", 
se datorește, oricît de* paradoxal 
ar părea. Pe Kurosawa l-a tentat nu 
o dată povestea. În 1943, el nara și 
regiza „Legenda marelui Judo”, După 
dovădeceniia reluat legenda, maicom- 
plet, mai documentat şi cu mai mul- 
te rezonanțe afective. Or, tocmai 
ace! „Judo Saga" la care a colaborat 

a scenarist Kurosawa, în urmă cu un 

eceniu, stă la originea remake-ului 
actual, regizat de astă dată de Wata- 
nabe. 

„Judo“ nu este, neapărat o poveste 
cinematografică, ci o poveste pur şi 
simplu. Saga lui Watanabe n-are 
respirația filozofică a filmelor lui 
Kurosawa şi nici cine ştie ce sensuri 
simbolice acaparante. Dar are, în 
schimb, o fluență rar întîlnită aziîn 
narațiunea cinematografică. Ne-am 
dezobişnuit să vedem pe ecrane „po= 


O competiţie sportivă, 
dar şi o suită de înfruntări morale 


vești“, şi încă dintr-acelea într-adevăr 
palpitante, cum este cea a judo-ului 
japonez. Filmul de faţă reabilitează 
epica. O face frumos, fără emfază 
şi fără incidente de gust. Poate și 
fără acea sclipire de geniu, care 
caracterizează marile filme japoneze, 
de la Mizoguchi la Shindo... 
Sîntem departe însă de aberațiile 
cu „degete de fier” şi „monştri meta- 
lici" care acaparaseră piața filmului 
în urmă cu cîţiva ani. Şi asta e foarte 
bine. Vedem atît de rar filme japo- 
neze pe ecranele noastre, încît n-a- 
vem voie să vedem orice. „Judo“ 
își avea neîndoios loc în repertoriile 
noastre cinematografice. Destinul Ju- 
doka-ului Sanhiro cuprinde, prac- 
tic, principalele etape din istoria 
acestui sport cu nenumărate resur- 
se de frumuseţe fizică și psihică. O 
tramă simplă, cu o morală pregnan- 
tă dar deloc ostentativă: triumful 
judo-ului asupra jiu-jitsu-ului; o în- 


fruntare dinamică între diferite școli 
şi curente de judo; o istorie roman- 
tică, armonioasă, cu oameni integri 
și puternici (cu învinşi care recunosc, 
pe patul de moarte, dreptatea în- 
vingătorilor), abili (care învață de la 


— feline ştiinţa aceea atit de măiastră 


— pentru discipolii nesporțivi — de 
a cădea întotdeauna în picivare), 
cu frumoase clipe de dragoste, 
pentru că însăși povestea judo-ului 
este o frumoasă poveste de dragoste. 
Naşterea  idilei dintre virtuozul 
judoka Sanhiro și frumoasa fiică a 
rivalului său este una dintre cele 
mai poetice clipe de iubire ale ecras 
nului. 

În filmul scris de Kurosawa, un- 
deva, dintr-o tribună, Toshiro Mifu- 
ne privea disputele arenei, tăcut, 
discret, ca un sol al „împăratului“, 
În remake el lipsește, şi parcă lipsa 
lui se simte... 

Cr, C. 


am măi văzut... 


EL E SEI PI EINER IEZI 
Din viața 
unui pierde-vară 


a studiourilor DEFA; 
Regia: Celino Bleiweiss. Scânariul: 
Wera şi Claus  Kiicherimeister — 
după nuvela lui Jozeph Freiherr von 
Eichendor ff. Imaginea: Giinter 
Jacuthe. Cu: Dean Reed, Anna 
Dziadyk, Hannelore Elsner, Monika 
Woytowicz, Hannes Fischer, Walter 
Lendiich, Gerry Wolff 


CEI TEZE Si SERE ASE FI 


Jiu-jitsu 
versus Judo 


Spre sfrșitul secolului al XIX-lea, 
tradiționalul sport japonez jiu- 
jitsu-ul îşi vede periclitat vii- 
torul: se năştea atunci judo-ul, 
o formă de luptă modernă, mai 
subtilă, mai complexă și mai 
spiritualizată. Unul dintre pio- 
nierii judo-ului, Shogora Yan, 
deschide o sală de exerciţii — 
Kodokan — și, treptat, adepții 
noului sport devin tot mai nu- 
meroși. Firește, niciodată noul 
nu s-a impus de la sine — noua 
tehnică de luptă a avut de înfrun- 
tat fel de fel de opoziții şi opo- 
nenți. Adepții jiu-jitsu-ului tra- 
dițional s-au numărat cei dintii Ș 
printre aceştia. Dar  judo-ul 
a cîştigat. Nu numai datorită 
unor luptători de prim rang, 
cum a fost şi Sanshiro Sugata 
(din a cărui biografie se inspiră 
în primul rînd filmul lui Wata- 


É nabe, „Judo“), ci în special da- 


torită superiorității sale concep- | 
tuale. Pentru că, în fond, judo-ui $ 
este departe de a fi fost (şi de a 
fi) o competiţie strict sportivă 
— o „bătaie“ cu reguli mai mult 
sau mai puţin fixe, cum, simpli- 
ficînd puţin lucrurile, este jiu- 
jitsu-ul; istoria judo-ului conțire 
o spectăculoasă suită de înfrun- 
tări morale, o competiţie de 
percepte etice. „Arta“ de a te 


E lupta nu constă doar în măiestria 


de a te apăra de un duşman, ci. 
— poate în primul rind — aceea 
de a-ţi educa şi îmbogăți carac- 
terul, stăpinirea de sine. Anii au 
trecut, Japonia a descoperit și 
karate-ul, un sport care educă și 
mai mult voinţa, dar nicicind 
judo-ul nu şi-a pierdut frumuse- 
ţea, sublimul şi poezia... 


e e m 


Producție a studiourilor japoneze. 
Regia şi scenariul: Kunio Watanabe, 
după o ide semnată de Kurosawa. 
Imaginea: Hiroshi Nishimae. Cu: 
Muga Takewaki, Koji Takahashi, 
Nana Ozaki, Yuji Hori, Joji Takagi 


Dean. Reed s-a lansat de cîțiva 
ani în filmul de aventuri. Fie că ia 
parte la o răscoală prin Mexic, ală- 
turi de Yul Brynner („Indio Black”) 
sau porneşte pe drumurile Vestului 
(„Saranda“) sau se deghizează în 
modern căutător de aur („Trei 
ucigași“, „Al cui e rîndul”) — toate 
produse în ultimii trei ani, el a reu- 
şit să creeze, ajutat în special de un 
tipic fizic de june-prim, un model de 
erou temerar şi seducător. Acum 
Reed întruchipează un răzvrătit 
pierde-vară din veacul trecut, ce 
cutreieră din țară în ţară cîntînd la 
vioară dragostea pentru aleasa inimii. 
Aventurile cam molcome, întotdea- 
una previzibie şi cîteodată hazlii 
îl conduc pină în cele din urmă din 
nou lîngă ea. Un basm obișnuit, cu 
peisaje atr toare, cu castele mi- 
nunaţe și e surizăzori. 


A.D. 


pe ecrane 


S-ar spune că cele mai 
„adecvate“ pretexie 
i pentru un film ar fi 
nema tocmai operele de fan- 
tezie, fie ele basme sau 

speculații sa alfa 

fantastice, sau numai cele pu fan- 
tastice, onirice, curajos şi dezi 
imaginative — pentru că a 
matografică este mai în m 
oricare alta să înfățișeze pu 
bilul şi chiar neveros 
tele minuni ale născocirilor noastre, 
Cele mai ingenioase trucaje îi stau 
la dispoziţie, încît „imposibilul“ a- 


ură decît 


Jules Verne, complice, de 50 de 


1902 — „Călătorie în lună“, pri- 
mul film inspirat de opera lui Jules 
utul unui nou gen 

filmul şt inţifico- 
Georges 
Méliès, este supranumit „Jules Verne 
al ecranului“. Această inocentă şi 
comică prefigurare a realității a 
deschis seria celor aproximativ 50 
de ecranizări realizate pînă în pre- 
cunoscute 
romane scrise de autorul francez. 


Verne şi îr 
cinematografic: 
fantastic. Autorul lui, 


zent după cele mai 


Multe ecranizări destinate în spe- 


cial copiilor şi adolescenților nu 
depășesc valoarea artistică de nivel 
mediu, find realizate de regizori 
obscuri ca George Nicholls, Byron 
Haskin, William Witney, Cyril 
Endfield, Don Sharp. 


Mai inspirat Karei Zeman care, 
în „Invenţie diabolică" (1958), „Di- 
rijabilul furat“ (1966) şi „Pe cometă” 
(1970), găseşte corespondentul cine- 
matografic cel mai potrivit pentru 
universul fantastic al lui Verne, 
combinînd diverse tehnici — film cu 
actori, desen animat, film cu păpuşi. 
Mecanismul creaţiei sale din aceste 


Dar unde-i misterul? 


Unde-i aventura? Unde-i farmecul? 


proape că nu mai are forță 
cțiilor 
celor mai explozive metafore şi aso- 


ciție asupra pr 


ciaţii. 


A face un film inspirat după Jules 
Verne este astăzi, din punctul de ve» 


coer- dere al tehnicii cinematografice, -un 
ii, a exercițiu lesnicios, zborurile de cinci 
săptămîni în balon sau orașele subac- 


vatice făcînd parte din copilăria re- 


cuzitei de iluzii. 
sula misterioasă 


yu 


Și totuși, iată „in- 
„ creaţie copilărease 


că a lui Bardem și Colpi, în sensul 
stîngăciei, nu reușește să provoace 
nici încîntare, nici miraj, nici sus- 
pens, nici haz (decît în momentele 
„prea de tot"). N-aș vrea să lezez 
nici prestigiul lui Bardem, nici pe 
cei care au crezut (poate mai cred) 
în talentul lui, dar, ca părere strict 
personală, vreau să spun că nici cel 
mai bun film al lui („Moartea unui 
ciclist”) nu mi s-a părut scutit de 
tușe groase ușor ridicule, agravate 

în „Comicos“ : puternic atenuate în 
„Calle mayor“ (totuși, mai slab decît 
un film cu subiect asemănător, p 
dantul lui masculin, „Marty"”), că ex- 
celent, în schimb, a fost Bardem sce- 
naristul în „Bun venit, domnule Mar- 
shall“. Cît despre Omar Sharif, ero- 
ul tenebros al „Insulei misterioase” 
trebuie, iarăși cu scuze, să-mi exprim 
nedumerirea față de gloria lui, acest 
actor părîndu-mi-se întotdeauria inex- 
„presiv, plat, júcînd la treapta elemen- 
tară (cînd nu exagerează devenină 
grotesc), fie că-l întrupează pe Do 
tor Jivago, fie că se compromite ală- 
turi de jocul de mare fineţe al Flo- 
rindei Bolkan, în „Dreptul de a 
iubi”. 

Mi-e teamă că nici măcar copiii 
(de altfel „copilul“ sălășluiește şi în 
noi) nu se va bucura de filmul acesta 
neinspirat în care nu palpită nici 
aventura, nici farmecul candorii. 


Nina CASSIAN 


Coproducţie  franco-italo-spaniolă, 
Regia: Juan Antonio Bardem, H iri 
Colpi. Scenariul: Jacqucs Champreux 
şi Juan Antonio Bardem. /maginea: 
Enzo Serafin. Muzica: Gianni Fer- 
rio. Cu: Omar Sharif, Gabriele 
Tinti, Jess Hahn, Philippe Nicaud, 
Rafael Bardem jr., Rick Battaglia, 
Ambroise N’ Bia 


ori 


La 20.000 leghe sub 


filme este cu minuţiozitate disecat 
în documentarul „Lumea minunată 
a lui Karel Zeman“. 


9 


Indiferent de epocă şi țară, unul 


mări cu Kirk Douglas 


dintre romanele care revine cu 
regularitate în atenţia realizatorilor 
este „Insula misterioasă“, ecranizat 
în 1929, în Statele Unite, de Lucien 
Hubbard cu Lionel Barrymore, în 


1941, în U.R.S.S., de E. Penţiincu A. 
Krasnopolski şi în 1961, în Marea 
Britanie, de Cyril Endfield, cu Michael! 
Craig, 


Eroii lui Verne au prilejuit şi 
citeva creaţii actoricești demre de 
menționat; Nikolai Cerkasov în 
„Copiii căpitanului Grant” (1936), . 
Kirk Douglas în „20.000 de leghe 
sub mări“ (1954), Curt Jurgens în 
„Michel Strogoff" (1956). Aglomera- 
re record de vedete în „Ocolul 
pămîntului în 80 de zile“ în regia lui 
Michael Anderson (1956). Apar: 
David Niven, Shirley MacLaine, 
Charles Boyer, Marlene Dietrich. 


În cinematograful românesc, „Cinci 
săptămîni în balon“ în versiunea 
Andei Boldur, i-a inspirat lui Olimp 
Vărăşteanu un izbutit film de ani- 
maţie în care a folosit cartoanele 
decupate, iar „Doi ani de vacanță“ 
stă la baza filmului aproape gata 
realizat de Sergiu Nicolaescu, 


| 


-- 


pe ecrane 


Peste oamenii osteniţi, 

peste caii împovăraţi 

și tunurile care abia se 

tîrăse, suflă un vînt re- 

ce, înghețat, măturînd 

zăpada de pe cîmpurile 

tiase. Mica baterie înaintează însă 
tdirjit, oamenii îndemnindu-şi caii 
re se poticnesc; unul alunecă şi 
rile se frîng. Cîţiva s-au 
a: în jurul animalului prăbușit, 
ržsuflind speriat: ochii lor îl privesc 
nilă — nu există decît o singură 
„şi caji se împușcă, nu-i așa?" 
de pistol s-au stins şi sol- 
şi continuă drumul, agăţindu-se 


O altă zi 


din epopeea 


Stalingradului 


ca de un sprijin de privirile hotărite 
ale generalului Bessonov.,. 

Din epopeea Stalingradului, reas 
lizatorii acestui film s-au oprit asu- 
pra unui singur moment — o bătă- 
lie modestă, doar de o zi, una din 


acele lupte nespectaculoase pe care 
istoria abia dacă le consemnează. 
Este un omagiu adus sacrificiului ac- 
ceptat simplu, ca pe ceva firesc, de 
la sine înțeles, un gest pios de res- 
pect şi recunoştinţă pentru moartea 


atîtor eroi anonimi. O baterie, ca 
atîtea altele, are misiunea să întîr- 
zie apropierea nemților de Stalin- 
grad, să nu se retragă nici cu un pas, 
cu orice preţ, în orice condiţii. 

Înfruntarea e evident inegală: 
avioanele și tancurile inamice, fil- 
mate obsedant în prim-planuri și 
plan-detalii, gata să sfișie parcă ecra- 
nul și să izbucnească în sală, dau sen- 
zaţia fizică a strivirii, a forţei oarbe 
care distruge asemeni unui tăvălug, 
tot așa cum, fizic, gerul mușcă şi 
zăpada îngheţată frige. 

Totul se petrece „foarte aproape 
de tine“, tancurile explodează „în 
fața ta“, mica baterie e decimată 
„lîngă tine“, e un cinematograf sen- 
zorial prin excelență, marcat de acel 
patetism direct şi autentic cu care 
ne-au obișnuit atîtea filme sovietice. 

Dincolo de pelicula finisată cu 
pasiune şi migală, cu un adevărat 
cult al detaliului, se simte efortul 
enorm, o copleșitoare strădanie. 

În zorii zilei următoare, Bessonov 
sosește cu ajutoare și alimente, dar 
cîmpul pare pustiit de viaţă. Prin- 
tre trupurile căzute, un soldat a- 
leargă strigîndu-și tovarășii, Le-a 
adus vodcă și hrană. Tîrziu, dintr-un 
adăpost, se strecoară cei cîţiva su- 
pravieţuitori. Cu glasul şi privirea 
rostind parcă o scuză: „Eu atîta am 
putut, eu atîta am putut"... genera- 
lul le înmînează o înaltă distincţie. 
Oamenii privesc tăcuţi decorația. 
Apoi, cu un gest în care unesc res- 
pect şi solidaritate cu cei căzuți, ei, 
supraviețuitorii, oficiază un păgîn 
botez cu vodcă. 


Marina CONSTANTINESCU 


Producţie a studiourilor Mosfilm. Re- 
gia: Gavril Eghiazarov. Scenariul: |. 
Bondarev, E. Grigorev, G. Eghiaza- 
rov; după romanul cu acelașinume 
al scriitorului luri Bondarev. Cu: 
S. Jienov, A. Kuzneţov, V. Spiri- 
donov, B. Tokarev, N. Eremenko, 
T. Sedelnikova 


pea 


am mai văzut.. 


j 


= DEE RE N E STE 


Vila noastră 
de vacanță 


a studioului Mosfilm. Re- 
enariul: Konstantin Voinov, 
Leonid Krainenkov. Cu: 


i Parfenov, Liudmila Şagalo- 

Evgheni Evst'gneev, Ludmila 
Gercenko, Anatoli Papanov, Klara 
iko, Oleg Tabakov, Vladimir 


ntru o mulțime de oameni, va- 
devenit un ţel suprem, ob- 
> frenetică determinată de ne- 
3 firească de odihnă şi relaxare 
i=opotrivă, de iluzia veşnic ome- 
a reîntoarcerii la simplitate, 
ila noastră de la ţară“ e-și 
—nul bunăstării și nici un sacri= 
Ec e prea mare pentru a oO 
ate omenească privită de 
filmului cu. înțelegere şi 
3-3 ironie. Turmelesde orășeni, 
sst la țară în căutarea liniştii şi 
ærsħsi curat, nu sînt feriţi de ridis 


col. Binevoitor, autorul le pune în 
față fel de fel de obstacole, prilej 
de încurcături şi de gaguri lesne pre- 
vizibile. Cam neîndemînatic totuşi, 
iluziile sînt spulberate, la propriu 
şi la figurat, iar eroii noştri, sasti- 
siţi de plăcerile vieţii la țară, se reîn- 
torc spășiți în apartamentele lor din 
oraș. Una peste alta, filmul ẹ o co- 
medie agreabilă, dar mai potrivită 
poate pentru repertoriul grădinilor 
de vară. 

C. N. 


Un mister 


la zi, dezlegat cu martori de ieri 
(„Dosare demult uitate“) i 


CAA TEE EEE ERCOR TE SIE 


Dosare 
demult uitate 


Producție a studiourilor Lenfilm. 
Regia: Vladimir Sredel. Scenariul: 
Aleksandr Cervinski, A. Bezuglov, 
l. Klarov. Imaginea: Vladimir Burî- 
kin. Muzica: |. Şvarţ. Cu: lvan 


Nasonov, Valeri Olşanski 
Di] 


Un vechi cartier leningrădean e 
demolat pentru a se face loc noilor 
construcții. Cu acest prilej se găsește 
printre dărîmături o bancnotă de 
100- ruble din perioada Nep-ului, 
Ajunsă în mîinile poliţiei, cîțiva ofi- 
țeri-detectivi îşi amintesc că respec- 
tiva bancnotă fusese cîndva miza 
unor foarte complicate comploturi. 
Anchetatorul cazului, cel ce se bă- 
nuia că i-ar fi dezlegat ițele, îşi pier- 
duse viața în această acțiune înainte 
de a fi comunicat deznodămîntul, 
Misterul de azi nu poate fi dezlegat 
decît de redeschiderea dosarelor de- 
mult uitate. Evenimentele de ieri 
sînt reconstituite cu ajutorul unor 
martori de atunci, azi trecuți de 60 
de ani. Unii au murit, alţii au de 
luptat cu uitarea, alţii, în ciuda tim- 
pului, nu au renunțat nici pînă azi să 
dea de urma miraculoasei bancnote, 
O întreagă istorie se lasă descifrată 
în această condensare forțată a bio- 
grafiilor cîtorva dintre persoanele 
implicate în această afacere. Drumul 
pe care sîntem conduși către final 
(seria bancnotei era și numărul de 
cifru în contul căruia fusese depusă 
la o bancă elveţiană o importantă 


` moștenire din averea țarilor) este 


adesea palpitant şi trezeşte un ine- 
dit interes în acest. policier, a cărui 
acţiune se joacă permanent pe două 
planuri, depărtate în timp cu o ju- 
mătate de. secol. 

A.D. 


a 17 


Spre deosebire de în- 

tilnirile internaţionale 

de cinema găzduite pe 

o  croazetă — Cannes, 

într-o lagună — Vene- 

ţia, sau în vreo liniş- 

tită staţiune montană — Karlovy- 
Vary, un festival de film ce se desfă- 
şoară într-o metropolă cu peste 8 
milioane de locuitori, ca de pildă 
cea așezată pe malurile Tamisei, 
este prin forţa lucrurilor un eveni- 
ment lipsit de orice iz de mondeni- 
tate,: adresîndu-se exclusiv pasiona- 
ților filmului. Este cazu! Festivalului 
de film de la Londra, aflat în luna 
decembrie a anului trecut la cea de 
a XVil-a ediție a sa. Şi cum ar putea 
fi altfel, cînd manifestările acestui 
festival erau concurate de expoziția 
istorică chineză de la Burlington 
Palace, de prezenţa lui Laurence Oli- 
vier, Paul Scofield, Ingrid Bergman, 
/anessa Redgrave, Alec Guiness pe 
ele teatrale londoneze, de fes- 
tivitățile muzicale ale sărbătorilor 
i Festival Hall, 


tă de 9 ani, 
compania lui Gi f 
şi chiar de prezența atit de indrăgi- 
tului nost 
pe terenul de la Nottir 


Fără premii 
E: e RFI d RET DEI 
London Film Festival a exclus 
de la bun început miza premiilor, 
a transformate în argumente 
opunind să prezinte 


tare, 


reprezentative pentru anul cinema- 
tografic încheiat, Selecționate deci 
dintre filmele premiate sau doar 
reziniate la celelalte festivaluri 
ale anului, dintre filmele unor cine- 
matografii mai puţin cunoscute prin 
circuitul comercial, sau ale unor 
regizori debutanţi — organizatorii 
şi-a rezervat, ca de obicei, dreptul să 
includă în programul festivalului 
ilm care prin idee, tratare sau 
retare a adus o contribuţie 
originală la progresul filmului ca 
artă. Prioritate avînd deci „experi- 
mentul cinematografie”, London 
Film Festival, cel puţin la această 
ultimă ediție. a avut în ansamblul 
său un caracter şocant, mult 
filmele prezentate exploat 
aproape pină la manierism straniul. 
Rezultatul a fost adesea acela de a 
intriga chiar şi pe spectatorul pro- 
fesionist. Nu o dată, în conferințele 
de presă ale căror unice vedete 
erau “regizorii, s-au iscat tumul- 
tuoase şi pasionante controverse. 
Cele aproximativ 50 de filme artis- 
tice din 25 de ţări și o selecție de 60 
din scurt-metrajele prezentate în 
'73 la Annecy, Cracovia, Cork, 
Grenoble, Oberhausen au adunat ast- 
fel, timp de trei săptămîni, în cele 
două săli de proiecţie ale atît de mo- 


18 


Filme 


Londra găzduieşte anual 
un festival fără festivitate, 
Anul acesta luciditatea şi-a făcut 
loc cu greu printre 
viziunile halucinante 


Și dacă Frankenstein 'există? („Spiritul stupului“, Spania) 


la răscruce 


dernului National Film Theatre de pe 
South Bank — malul stîng al Tami- 
sei—pe „fanii“ filmului, 

Conform  exigenţei, tradiționa- 
lei lor exigenţe, criticii britanici 
nu s-au sfiit să pună în discuţie, 
adesea în termeni vehemenți, mer- 
gînd de la extrema admirație la 
totala condamnare, filmele festiva- 
lului organizat de ei, la ei acasă, 
Opiniile contradictorii au fost de- 
sigur stimulate de marea varietate 
de filme a căror tematică era extra- 
să adeseori, poate chiar abuziv, 
dintr-o zonă a suprarealului, Totul 
pare să devină posibil, pentru unii, 
pe ecran: visul sau reveria, tre- 
cutul îndepărtat trăit în prezent sav 
prezentul trăit în trecut într-o 
paradoxală  întrepătrundere în- 
frîngînd ireversibilitatea timpului: 
cîteva dintre marile semne de în- 
trebare ale epocii traduse în limba- 
jul unor obsesii individuale, expri- 
mate adesea în şarade, în jocuri 
absurde, conduse cu o fantezie fără 
limite, căreia totul îi e permis. Ima- 
ginea a deprins un alt limbaj, menit 
în primul rînd să provoate, să ṣọ- 
cheze, să intrige. Cinematograful 
poveștilor cu început, cuprins şi 
sfîrșit se lasă parcă devorat de un 
cinematograf senzorial, hipnotic, ur- 
mărind să stabilească nu o înțelegere 
cu spectatorul, ci o permanentă 
hărţuire a lui. 


Ficţiunea-document 
ORICE 7 oa IE a ELI "AED: DI 

Coproducţia anglo-elveţiană („Tă- 
ticul”) semnată de Peter Whitehead 
reia ideea complexului oedipian 
ilustrat prin relația dintre o fiică 
și tatăl ei. Fiica, astăzi o femeie în 
toată firea, retrăiește la moartea 
tatălui ei toată atracţia şi teroarea 
resimţite în copilărie față de el. 
Între „a fi" şi „a părea“ filmul nu mai 
lasă nici o deosebire. Realul și imagi- 
narul se confundă. Atmosfera fil- 
mului pare a împrumuta elementele 
picturii lui Dali și mărturisește 
vocația plastică a regizorului (pie- 
tor înainte de a fi regizor) la care 
probabil a colaborat și sculptorița 
Niki De St. Phalle, interpretă prin- 
cipală, coscenaristă și coproducă= 
toare. 

„De ziua mamei fericite, cu dra- 
goste de la George” — film ameri- 
can — consemnează debutul regizo» 
ral al actorului Darren McGavin. 
Filmul începe cît se poate de normal, 
cu povestea unui tînăr care se 
reîntoar pe meleagurile natale, 
într-un orășel de pe coasta răsări- 
i a Statelor Unite, pentru a 
cine a fost tatăl sáu. Dar o dată 
diul enunțului, filmul, se 

repede într-o poves- 
tire de groază în tradiția romanului 
gotic. În  semiobscuritatea ecra4 
presupusa soră a eroului co- 
mite crime după crime — folosind 
de preferință pumnalul, ca în pies 


Pa 


sele istorice sha. espeareane — în- 
str-un fel de refulare provocată de 
obsesivele ei întrebări, rămase fără 
răspuns, În privinţa propriului ei 
tată. Ea ucide pe toţi bărbaţii ce-i 
ies în cale, ceea ce şi pentru un 
„film gotic” e cam mult! Că fratele 
scapă pînă la urmă cu viaţă, asta nu 
cred să fi reconfortat prea mult 
spectatorii, deși prate că autorul a 
privit încheierea drept un happy-end! 
Dacă la această foarte sumară des- 
criere, am adăuga că autorul folo- 
sește un montaj eliptic, „sărind“ 
de la o scenă la alta într-un fel des- 
tul de derutant, am putea conchide— 
cu o  shakespear-ană detaşare: 
prea mult sînge pentru nimic. 
Regizorul vest-german Hans Jur- 
gen Syeberberg caută să pătrundă 
prin filmul său „Ludovic — requiem 
pentru un rege feciorelnic“ (în două 
părţi şi 28 de tablouri) taina legendei 
care l-a învăluit încă de la naștere pe 
Ludovic, regele Bavariei, Filmat în 
numai 11 zile și costind doar 50.000 
lire sterline față de filmul realizat 


pitorescului său, un exemplu de 
agonia a ideilor artistice, 

ȘI pentru că seducția Feţi-frumoși- 
lor traind în afara timpului pare să 
revină la modă, am mai întîlnit la 
acest festival încă unul, interpretat 
de actorul american Zalman King. 
Un cîntăreţ de jazz, trăind într-o 
somptuoasă vilă și plictisit de prea 
dulcea-i existenţă, își cumpără în- 
tr-o zi de la un bîlci pe „frumoasa 
adormită“, Îndrăgostit de ea, cîntă- 
rețul face tot ce-i stă în putință ca 
s-o aducă la viaţă şi să poată trăi 
aevea o dragoste ideală. Dar vraja o 
dată ruptă, „frumoasa“ capătă toate 
apucăturile unei fete cam prea mo- 
derne. Pentru a-și salva dragostea 
sau măcar imaginea ei, tînărul se 
vede nevoit să o readoarmă, „Unii 
numesc asta dragoste", cum este 
intitulat filmul regizorului american 
James B. Harris, ar fi putut să fie 
unul dintre cele mai candide basme 
din această serie cam lugubră, dar 
nici el nu renunţă la ingredientele 
şocante, frivole, obscene, şi vraja se 


O altă față a fascismului („Vilegiatura“, Italia) 


de Visconti, avînd în centrul său 
același personaj istoric, lucrat în 
6 luni și pentru care s-au cheltuit 2 
milioane de lire — așa cum ne in- 
formează reclama filmului — re- 
cordul de timp şi de bani realizat de 
regizorul. vest-german nu mi se 
par să fi fost în avantajul acestuia, 
Pe muzica lui Wagner, Ludovic, 
acel rege socotit de unii criminal, 
de alții un romantic Făt-frumos, 
îşi plimbă mantia somptuoasă prin- 
tre motociclete, refuzind să în- 
chine Bavaria lui Bismarck, vorbește 
de pericolul poluării, dedîndu-se 
cu delicii la ceremonialul spălatului 
pe picioare. Un Ludovic desprins 
din cavalerii „Easy-Rider“-ului amerie 
can, dominat și de un profetism de 
musical ă la „Jesus Christ super- 
star”, 

Guido Pieters, un regizor debu- 
tant olandez, alege şi el legenda 
pentru a comenta prezentul, Un 
moşneag însoţit ca un vrăjitor de o 
pasăre, și ca un muritor oarecare de 
un cline, bucurîndu-se pe deasupra 
de veșnicia vieţii, cutreieră de-a 
lungul timpului. În peregrinările 
sale prin timpul istoric, el are oca- 
zia să asiste la ororile nazismului și 
la cruzimea cruciaților ce masacrau 
oameni pentru războaie sfinte. B 
chetuiește cu femei-vampir, dar e 
nu au nimic malefic, cel puţin faţă de 
el, și care beneficiază de avantajele 
sociețăţii de consum pentru a-și 
procura sînge proaspăt, gata îmbu- 
teliat şi livrat la domiciliu, În drumul 
său, el întîlneşte stații şi spiriduși 
ce încearcă să se acomodeze cu viața 
din marile orașe olandeze de azi, 
unde nimeni nu le mai acordă nici 
o atenţie, „Agonia romantică”, așa 
se numește” acest. pseudo-basm al 
zilelor „noastre, ne oferă. în. ciuda 


rupe pentru a doua oară. De data 
asta pentru spectator, 

Misterul inundă realitatea și în 
filmul belgianului André Delvaux, 
„Belle”, a cărui acţiune se petrece 
pe două planuri, Pe de o parte,ne 
este înfăţişată o familie tipic bur- 
gheză: un tată scriitor, o mamă care 
ştie să chivernisească banul și o 
fiică în pragul măritișului; pe de 
altă parte, asistăm la escapadele 
acestui respectabil burghez, cu o 
poziție socială importantă, acum 
căzut pradă pasiunii pentru o necu- 
noscută, întîlnită în pădure și de 
dragul căreia nu se dă înlături să 
ucidă, Dar din nou hotarul între ceea 
ce se întîmplă și ceea ce ar putea fi 
doar închipuire e confuz și regizorul 
lasă voit loc dilemelor de tot felul. 


„Rătăcitorii“, filmul regizorului ja- ! 


ponez Kon Ichikawa ne întoarce şi 
el în legendă, în lumea samurailor 
secolului trecut, atît de înrudiţi cu 
moartea, pentru a asista la saga lor 
de sînge și vendetă. Dar pentru fil- 
mul japonez, straniul reprezintă o. 
tradiție. Experimentele cineaștilor 
de pe alte continente nu-i pot de- 
păși nici autentica poezie, nici nu 
pot concura cu complicata și sub- 
tila lor simbolistică. 
Tot un fel de evaziune din reaji- 
tate este și cea t ă de eroii 
ului Alain Tanner în „Întoar- 


trecerea de adio şi m 
telegrama de la priete 
care să anunţe z 
așteptați. Telegrama 
tul: u veniţi”, Că 
se va desfăşura dc 
iat viața lor așa cum o 
şi „rele, îi „aşteaptă 


ar i 


"ascunde 


Evaziunea lor are însă un tîlc foarte 
realist, pentru că nimic nu-i mai 
adevărat decît că nu poţi evada din 
propria-ţi existență. O ” călătorie 
întreprinsă de un regizor inspirat 
care ne invită la o simplă dar prea 
adesea neglijată meditaţie. 

Din seria filmelor-mister, „Spiri- 
tul stupului“, al regizorului spaniol 
Victor Erice, ni s-a părut a fi pă- 
truns cu delicateţe, discreţie și mare 
sensibilitate în lumea de vrajă și 
vis a copilăriei. Undeva, în Spania 
anilor următori Războiului civil, două 
fetițe privesc, pe furiș, într-o zi 
cînd caravana cinematografică trece 
prin satul lor, la filmul lui James 


„Whale, „Frankenstein“. Cea mai mică 


dintre fetiţe începe să creadă în 
existența Monstrului și pornește să-l 
caute pretutindeni, Un joc de-a v-aţi 
ascunselea, plin de poezie, te antre= 
nează totodată într-un suspens al 
spaimei și misterelor. O prietenie 
fără. cuvinte se leagă între micuța- 
fără-frică și un soldat dezertor, 
între ea și tainele pădurii, între ea 
și umbrele serii.Curiozitatea, atrac- 
ţia spre fantastic, dorința de a des- 
coperi necunoscutul — specifice co- 
pilăriei — sînt surprinse aici cu aju- 
torul unor divagații imaginative de 
dincolo de realitate. 

Lista filmelor ciudate, terifiante, 
stranii, ar putea continua cu alte multe 
exemple și mai ciudate, și mai teri- 
fiante, și mai stranii. Dar moda 
aceasta, dacă o putem numi astfel, 
poate un adevăr. Dacă 
pînă mai ieri, o serie de filme nu 
erau decît calea unei evaziuni din 
realitatea crudă într-o lume a vise- 
lor roz, azi evaziunea este deviată 
spre coșmar. Filmele acestea coșmar 
par a fi mai curînd materializarea 
obsesiilor. cotidiene ale unei anume 
societăţi, schimonosită de angoasele, 
de neliniştile cu care este trăit pre- 
zentul şi anticipat viitorul. 


După 40 de ani 


Un alt grup de filme, selecționate 
şi prezentate la London Film Festi- 


val, au fost cele, care în termenii 
cei mai realişti cu putinţă, au rea- 
dis în obiectiv problema ascensiunii 
fascismului, cauzele și efectele celei 
de a doua conflagrații mondiale. 
Indiferent dacă unele din aceste 
filme sînt concepute ca stricte do- 
cumentare sau folosesc o” povestire 
imaginară axată pe date reale, in- 
teresantă de notat este atitudinea 
diferită a regizorilor, în funcție de 
generaţia din care fac parte, față de 
acea cutremurătoare epocă din is- 
toria contemporană. Evenimentele 
care au umbrit demnitatea omenirii, 
i-au însîngerat conştiinţa şi au lăsat 
pînă azi atîtea tragice consecinţe, 
evenimente contemporane pentru 
atîția oameni, apar pentru unii ti 
neri regizori din zilele noastre — și: 
firesc pentru eroii acestora — ca 
aparținînd unui trecut istoric în- 
depărtat, trecut față de care ei nu 
se mai simt nici răspunzători, nici 
implicaţi, manifestînd un fel de dis- 
tanţare iresponsăbilă, o falsă obiec- 
tivare al cărei -efect imediat este 
minimalizarea greșelii politico-so- 
ciale. Și poate că nici un alt gen de 
filme nu ilustrează mai concludent 
gigantica diferență de optică, din- 
tre atitudinile pătrunse de răsco- 
litoare răspunderi și cele de-a drep- 
tul amnezice, decit grupajul acestor 
filme referitoare la anii '30—40. 
„Vulturul cu două capete" și „Svas- 
tică“ (R.F.G.), realizate de Lutz Be- 
cker și Philippe Mora, dau o imagine 
falsă despre apariția nazismului în 
Germania, despre venirea lui Hitler 
la putere şi a izbucnirii războiului. 
Tabloul pe care îl prezintă cele două 
filme (totalizind aproape 5 ore de 
proiecție) are parcă drept scop să 
învăluie în ceața mistificării procesul 
ascensiunii și prăbușirii celui de-al 
lll-lea Reich, proces nu lipsit de 
complicităţi, asupra căruia există 
la ora actuală o temeinică și amplă 


analiză istorică. Acest simptom 
cinematografic şi paracinematogra- 
Pete eee ce ie ate em 


Șocul delictului („Curtea juvenilă“, SUA) 


VaR egau 


Leipzig '73 


Un festival-maraton 


Amploarea unei competiții 
o dă numărul de participanţi. 
| Calitatea o dă însă 
| valoarea operelor alese 


Există o întîlnire a sară sursă de revitalizare a unui 
filmului de scurt gen de filme care se defineşte a 

inema metrii din întreaga fi document al epocii, încit ar 
vină < 


ce pare că putea face ea singură obiectul 
ipînire pe unui festival-retrospectiv. 
~ s: F valul Desi aginea lumii de as- 


de la 


de filme, complicata şi tu- 

sute şi vitaţi sa ei problematică și di- 
zatori to t- nam determinat invita- 
tesc prin s rea ziga p 250 de 

afului „Ca filme din lume. Au fost filme din 

holurile și mbic, Columbia, Congo, Su- 

Holul ci- rlanda, lran, Egipt, 


| de Franţa, An , bineîn- 
Inire a cine pe toate teles, din toate ţările socialiste. 
meridianele: un cë discu Este desig serioasă dificul- 


ta foarte aprins cu un cineast tate, fnai ales 

din Mozambic; în așteptarea des- alegerea din atîtea pelicule ş 
chiderii, un columbian încerca — genuri: reportaje, 

într-o fran foarte e filme-document, scu 

presivă — tabilească un mod ficțiune, pe teme inspirate de 


de comunicare cu un polonez; realitate, filme de animaţie, co- 
pastor irlande cuta des- laje, anchete sau reportaje de te- 
filmul de un ci- leviziune etc. Fiecare a făcut, pe 
neast thailandez. E o măsura vizionărilor, cîte o selec- 
babil că ideea unui festival ție personală. Subsemnatul își 
internațional creează fixase preferințele pentru cîteva 


p 
filme, între care t nul despre Viet- 
realizat de cineaștii cuba- 
(un fel de sinteză pregnantă 
lut unei grafici i 


Am avut 


de Ime ite ge pe imentul, cu acest film, că isto- 
tru rele vicul ecran, De atc ria însăși nu se va putea dispensa 
inte ele începe de el în judecarea unei-crime po- 
re pre litice c a curmat.un curs poli- 
f | € | poți c tico-social atît de dorit 
mite, de pildă, fil pe: poru! chilian. Mă ent ; 
tivei film gert t te cor la vizionare, un film — o com- 
i dată mai mult, că între binaţie de desen animat şi colaj, 
1 t | și lupta clasei reali maghiari — 
dato lecţie de acută i” pl 


oblemati 


P 


ială înt pocă frămîntată fr 


€ zða! lor får € epocă, de la 1905", 
uvintelor. „Fo te la Walden iese dir ; şi, de asemenea, 
burg“, de pildă, nu este cu nimic am găsit cu că cel puţin trei 


ţa m din filmel 
al 


cea 


fanfara“ 


urea 


nopţile unui 
tu, dacă nu 


a visa“ al lui 


eme i bertate <€ 
ți me c ter 
tură şi de sp A g 
dism preocupat nu să f i, á X 
EI : E cs a a r înșelăm în opiniile 


noastre sau sîntem 


— niciunul 


dezamăgiţ! — 


— n-a 


ă şi div 


că mulţi nu putea 4 vadă prea | cursei. Sau poate 
clar ar numai în selec- 
Retrospectiva de lá Leipzig (c iuale şi ele, sau poate 


prea mici 
de mare — 


e sînt 


programele ei, din păcate, pase 

la aceeași oră cu vizionările f 
F 

melor aflate în competiţie și pro 


duse astăzi) este o atît de nece- 
) 


un maraton 


Mircea ALEXANDRESCU 


20 


(urmare din p 


fic se leagă ji nant de re: 
crudescenţa tendinţelor neofasciste. 
Aşa, de pildă, aceşti tineri cineaști 
folosesc aproape exclusiv jurnalele 
de actualități ale naziștilor, produse 
fie de ministerul propagandei al lui 
Goebbels, fie chiar peliculele speciale 
despre viaţa particulară a lui Hitler, 
ei Braun şi a altor demnitari na- 


în seara premierei, Albert 
Speer, arhitectul nr. 1 al regimului 
hitlerist, fe stru al armamentu- 
lui şi singurul mare criminal de război 
în viaţă după procesul de la Nârn- 
berg, comenta prin amintirile sale, 
la televiziunea britanică, viața de 
la reședințele particulare ale lui 
Hitler. În cele două filme mai sus 
amintite, autorii s-au abținut însă 


Li 


Violenţa pe şoselele de asfalt („Janice“, SUA) 


de la orice fel de comentariu, abuzînd 
de un montaj care dădea spectato, 
rului, mai ales celui tînăr, o prive 
lişte idilică și răsturnată despre 
coşmarul hitlerist, Prea puţinele 
secvenţe dintr-un lagăr de extermi 
nare nu reuşesc să spună aproape 
nimic despre lunga noapte a atroci- 
tăților hitleriste. 

Acestei viziuni trunchiate și false 
despre regimul nazist i s-a opus 
filmul italianului Marco Leto, „V:- 
legiatura“ — care-și propune să 
dezbată tocmai problema perico 
lului fascismului în „cămăși albe“, 
de care nu au fost străini o serle de 
intelectuali italieni. De asemenea i 
s-a opus filmul regizorului olandez 
Louis van Gasteren, „Acum ştii de 
ce pling?" — despre imposibilitatea 
de a uita, nici azi, după 30 de ani, 


pi 


lunga şedere într-un lagăr de concentrare 
nazist. Si mai ales a adus aminte,cu fortă 
de convingere, minuţioasa reconstituire, 
riguros istorică, a regizorului ceh Otakar 
Vavra, de faptele ce au condus la dictatul 
de la München, în filmul intitulat «Zilele 
trădării». 

Unul dintre cele mai interesante filme 
văzute la Londra din această serie, intere- 
sant pentru că aduce în discuție tocmai 
această schismă între opinia celor care au 
trăit grozăviile războiului și cei care le 
bagatelizează azi, este cel semnat de 
actorul Maximillian Schell. aici în calitate 
de regizor: «Pietonul». Personajul princi- 
pal, un sexagenar avına acum o tuncție 
de răspundere în marea industrie vest- 
germană, avusese în timpul războiului 
un grad neînsemnat. Dar, ca atiția alţii, 
executase ordinele criminale ale conducă- 
torilor naziști, împușcind femei şi copii 
într-un sat din Grecia. Un accident, 
moartea fiului mai mare, îi reinvie aceste 
amintiri și, simultan, ancheta unui mare 
cotidian vest-german îndreaptă atenţia 
asupra trecutului său. A fost vinovat sau 
nu? În demonstrația sa artistică, regizo- 
rul îl condamnă. Dar poate o condamnare 
mai tragică îi vine din partea celui mai mic 
fiu al său, născut după război, care azi 
nici mâcar nu se obosește să-şi asculte 
tatăl pentru că viața, dilemele, vinile și 
răspunderile de atunci, pur și simplu, nu 
îl interesează. Maximillian Schell, așa cum 
ne-a spus, răspunzind la întrebările de la 
conferința de presă de la National Film 
Theatre, nu se poate împăca cu această 
atitudine a uitării, a nepăsării, si se simte 
obligat să o denunțe. Aici e punctul 
nevralgic al întregii dezbateri filozofice, 
în care Schell demonstrează nu numai 
talent, dar și un remarcabil simț civic. 
Avem oare dreptul — întreabă realizato- 
rul — să ne împăcăm cu uitarea care se 
insinuează acum în conștiința tinerelor 
generații într-o serie de țări apusene și 
modifică imaginea «ciumii brune» care a 
bintuit între 1933 si 1945 Germania şi Euro- 
pa? Filmul are o scenă antologică in 
care această amară istorie e comentată 
fără ocol de trei generații de bătrine. 
«Totul a început în 1933» — spune una. 
«Nu. a început în 1914» — o corectează 
alta mai virstnică. «Nu, a început în 
1870» — le pune la punct decana lor de 
vîrstă. Dezbaterea are loc într-un ele- 
gant salon din locuinţa industriașului la 
o ceaşcă de ceai, dar ea include lecțiile 
istoriei de aproape un secol. Regizorul a 
reuşit extraordinara performanță de a 
aduna laolaltă în jurul mesei pe cele mai 
mari actrițe septuagenare ale teatrului 
european: Peggy Ashcroft, Elsa Wagner, 
Elisabeth Bergner, Frangoise Rosay. 


Fapt divers în epocă 
PRE IE PR SP E atata ea 
Între trecutul istoric şi viziunile haluci 


nante, atemporale, s-au plasat o serie de 
lung metraje, înrudite direct cu genul docu- 
mentar, care şi-au propus să surprindă 
cîteva fapte diverse de azi. 

O vizită, într-o zi de sărbătoare, la un 
mare penitenciar din SUA, a cintăreței 
Joan Baez,insoţită de o trupă de varietăţi. 
În fața acelora pe care legea îi condamnase 
să trăiască izolaţi de lume, pentru că se 
făcuseră vinovați de crimă, Joan Baez 
cîntă. Seduse de ritm și melodie, sub 
mirajul muzicii — adevărat elixir — acele 
tete înăsprite se transformă sub ochii 
noștri. Citești pe ele emoția, dorința de 


dăruire, de înțelegere, de recunoștință. 


Pentru două ore muzica a pătruns în 


sufletele lor şi întreaga lor expresie inceta 
să mai fie înfricoșătoare. După atitea 
filme despre violența ce domneşte în 
penitenciarele americane, acest documen- 
tar filmat pe viu (secvențele alb-negru 
intercalate pe parcursul filmului au fost 
trase chiar de către condamnați) a izbutit 
să aducă o emoţionantă mărturie a ome- 
nescului din om. Filmul se numeşte «Ciîn- 
tă, cîntă de Thanksgiving Day». 

În «Curtea juvenilă», regizorul ameri- 
can Frederick Wiseman urmărește tinerii 
care,în contextul unei societăți prea setoa- 
se de inavuțire, sint antrenați, cel mai ade- 
sea fără voie, în tot felul de delicte, de la ce- 
le minore pină la cele mai grave. Judecata, 


Joan Baez, într-un documentar despe penitenciare, filmat «pe viu» 
(«Cîntă, cîntă de Thanksgiving Day», SUA) 


SE ai 


RI: ea 
De aa 


apoi condamnarea, stigmatizează prea de 
timpuriu pe cei ce abia pășesc în viaţă, pe 
cei care foarte rar mai pot fi recuperați, 
deși nu puţini sint cei ce se dedică cu 
migală și devoțiune, prin instituții anume 
specializate, acestui scop. Un nou exem- 
plu de cinema-gazetăresc,în care informa- 
ņa, mărturia pe viu, este slujită de aparatul 
de filmat fără nici un artificiu. 

Un film britanic, intitulat după numele re- 
gizorului, «Filmul lui Tunde», este o 
altă mărturie de viață, de astă dată despre 
tinerii dintr-un cartier muncitoresc londo- 
nez. Vinătoarea de posturi, cafeneaua, 
meciurile de fotbal, certurile, poliţia, plicti- 
seala, visul de evadare — amintesc stilul 
Free cinema-ului. 

Un alt documentar, musical, «Cu blues- 
ul în sînge», e inchinat oamenilor de culoa- 
re, amatori sau profesioniști, creatorii 
nemuritoarelor blues-uri care le-au însoțit 
viața din vremurile cind munceau ca scla- 
vi pe întinsele plantaţii ale albilor, pînă azi, 
cînd discriminarea rasială îi obligă, nu 
o dată, să trăiască în «harlem»-urile unor 
mari metropole. 

«Lemn uscat şi piper iute» este inti- 
tulat filmul închinat tot muzicii, cîntate 
într-o comunitate de culoare din Louisia- 
na de sud, dar a cărei limbă «maternă» 
este franceza veche. 

Interesul Festivalului de la Londra 
pentru genul documentar a fost relevat si 
de filmul «Maimujţa și super-maimuţa», 
semnat de cunoscutul documentarist olan- 
dez Bert Haanstra. Filmul nu era însă 
demn de prestigiul autorului, limitindu-se 
la o foarte didactică analogie de tip dar- 
winist, între viața necuvintătoarelor şi a 
societății umane. 


PO EEE ESI. DI SEISZEE E 200 
Mai aproape de tradiție 
IDEE ET SII SES Pee LEE 


Într-un festival care a prezentat aproape 
50 de filme, desigur s-au găsit destule 
care să respecte tradiţia story-ului şi a 
vedetei. O povestire-şoc asupra vieții 
şoferilor de camion din Statele Unite — 
«Janice» semnată de Joseph Strick; «În- 
tre prieteni»—drama sentimentală a doi 
băieți care iubesc aceeași fată, semnată 
de unul dintre cei mai reputați regizori 
canadieni, Donald Shebib; «Ţara cea 
nouă»—cu Max von Sydow şi Liv Uliman, 
dirijaţi de Jan Troell în aventura emigran- 
ţilor suedezi în SUA pe la mijlocul secolu- 
lui trecut: «Menajeria de sticlă», incă o 
celebră piesă adusă în repertoriul teatru- 
lui-filmat. Prezenta ecranizare după Ten- 
neessee Williams aparține” lui Anthony 
Harvey şi beneficiază de farmecul şi talen- 
tul neegalatei Katharine Hepburn în rolul 
Amandei Wingfield — iată doar citeva din- 
tre filmele care au dus cu succes bătălia 
cinematografului tradițional opus anti- 
cinematografului. 

Un loc singular în diversitatea de genuri, 
stiluri şi concepții l-a ocupat filmul italia- 
nului Carmello Bene, «Un Hamlet mai 
puțin». Bene și-a făcut un crez din desa- 
cralizarea operelor consacrate. Acum,por- 
nind de la clasicul text shakespearean, 
Bene compune cu o frenetică fantezie, o 
parodie a legendei prințului Danemarcei. 
Nebunia culorii, a formelor, a sugestiilor, 
a asociaţiilor, aparițiile fulgerătoare ale 
Gertrudei sau Ofeliei aproape despuiate 
de veșminte nu pot fi redate în cuvinte. 
«Imagini, imagini, imagini» pare să gin- 
yească Bene parafrazindu-și eroul. Mi-am 
amintit cu acest prilej de cit de elogios imi 
vorbise unul din clasicii neorealismului, 
Vittorio De Sica, de apariția lui Carmello 
Bene in filmul italian. Acest Hamlet «in 
plus» realizează o surprinzătoare sinteză 
intre zborul pe coada de mătură pe deasu- 
pra Domului din «Miracol la Milano» cu 
fastul fellinian şi cu pasiunea renascen- 
tistă a unui Zeffirelli. 


După cum îmi declara, într-un interviu, 
însuși directorul festivalului, Ken Wlas- 
chin, scopul festivalului de la Londra este 
«nu să arate neapărat capodoperele anu- 
lui, nici filmele mari, nici măcar favoritele 
unor critici, ci să arate tendințele anului 
cinematogratic, filmele care se fac, ce 
gindesc şi cum lucrează cei mai originali 
regizori ». 

Prin numărul filmelor şi varietatea selec- 
tiei, acest scop a fost cu prisosință atins. 


Adina DARIAN 
21 


5 Ioan Grigorescu, 


„un scenarist în care cre 


éé 


[ Pentru mulți dintre scriitorii 
care au ajuns la film, scena- 
ema riul a fost, sau a rămas, un 
«hobby». Pentru loan Gri- 
gorescu filmul a fost și este 

o vocație. 

Vocaţia pentru film presupune — poate 
în primul rind — o trăire intensă. Și loan 
Grigorescu a fost şi va fi întotdeauna 
(chiar dacă uneori s-a dezobişnuit — sau 
a obosit — să o spună răspicat) un entu- 
ziast. Un personaj tonic (de care filmul 
românesc nu se poate să nu aibă nevoie), 
cu un riguros și selectiv simț de observa- 
ție al vieţii, dar mai ales cu un ridicat «in- 


dice de participare» la evenimentele exis- 
tenței. Cu o trăire intensă, chiar frenetică. 
Şi deloc unilaterală. Pentru că trăire in- 
tensă, în cazul său, înseamnă, deopotrivă, 
a monografia în perfectă cunoştinţă de 
cauză «cartierul copilăriei» (în primele 
sale filme), a dezbate lucid și responsabil 
problemele de conștiință ale semenilor 
săi (în filmele inspirate de realități con- 
temporane) sau a încerca o pătrundere în 
lumea personajelor și dilemelor călines- 
ciene. Cite filme — asta ar fi o «paranteză 
deschisă» — nu stau ascunse, încă, în 
«Cartea nunții», în «Bietul Ioanide», în 
«Scrinul negru», aşteptindu-şi cineastul 
frenetic? 

Ar mai fi un argument important pe 
care comentatorul nu-l poate omite: vo- 
cația de reporter a lui loan Grigorescu. 
Vocaţia de reporter este, cumva, vecină 
cu vocația pentru film. Și ea presupune — 
nu-i așa? — o trăire frenetică și un acut 
simț al observaţiei. Ceea ce mi se pare 
foarte interesant în creaţia multilaterală 
a scriitorului loan Grigorescu este faptul 
că cele două vocaţii nu se trădează — în 


22 


sensul că nu se lasă întrevăzute — reciproc 
Poate că reporterul îl mai anunţă din cînd 
în cînd pe cineast. Dar cineastul care, 
ştim, este un foarte înzestrat reporter, nu 
și-a afirmat şi consolidat vocaţia de sce- 
narist prin calităţi reportericeşti. Conclu- 
zia ar fi destul de la îndemină: vocaţia 
pentru film, la loan Grigorescu, nu este o 
consecință a vocației de reporter, scena- 
ristul nu este, așadar, o ipostază de re- 
flecţie (sau de refracție?) a reporterului. 

Există insă un caz — în afara «filmo- 
grafiei de bază» a lui loan Grigorescu, pe 
care o puteți citi și în chenarul alăturat, 
în afara celor şase filme scrise pentru 


O «metodă de foraj» 
pentru «zăcăminte umane» («Subteranul») 


marile ecrane, toate «piese de rezistență» 
ale filmului românesc, caz destul de rar 
în palmaresurile scenariştilor noştri — 
există deci un caz «de excepție» în crea- 
ţia sa, care restabilește, pe alt plan, relația 
dintre cineast şi reporter. Filmul la care 
mă refer nu există din păcate ca atare, 
dar cred că mulți dintre telespectatorii 
care au urmărit, cu puțini ani în urmă, ci 
clul de reportaje pariziene (au fost şi alte 
cîteva cicluri, dar l-aş reține în mod special 
pe acesta) propus de loan Grigorescu, 
l-au montat pe cont propriu, obținind unul 
dintre cele mai frumoase filme despre 
Paris văzute vreodată. Un film ca o şoaptă 
şi ca o lacrimă despre lacrimile, şi bucu- 
riile, şi tristeţile, și zimbetele, și melanco- 
liile, și speranţele, și nostalgiile, şi șoap- 
tele orașului, prin care trec şoaptele și 
lacrimile Senei. Un film ca o  șoaptă și 
ca o lacrimă de îndrăgostit, despre oame- 
nii şi străzile, şi pieţele, şi aeroporturile,și 
turnurile Parisului, despre bătrinii şi copiii 
lui, despre soarele lui, despre ploile lui, 
despre pictorii lui, despre spaimele lui, 
despre şoaptele și lacrimile îndrăgostiți- 


lor lui. Noţiunea de scenariu, în cazul aces- 
tui film (care nici nu există ca atare), com- 
portă, desigur, anumite amendamente și, 
pentru o dată, scenariul încetează de a 
mai fi text sau pretext, devine «consecință». 
Dar nu sintem îndreptăţiți oare, tocmai 
din acest motiv, și tocmai în cazul acestui 
«film» care restabilește relația absolut 
organică dintre scenarist şi reporter, să 
descoperim vocaţia specială pentru film 
a lui loan Grigorescu? Celălalt argument 
— că reportajele despre Paris au fost 
«scrise» cu aparatul de filmat în mînă — 
devine superfluu, dar îl notăm totuși, așa, 
ca un «post-scriptum»... 


Să revenim însă. la filmografia omolo- 
yată a scenaristului. 


EP TE SE RE IRINEI 
Filmul 
ca amintire 
i EDT DEP RER LE PET SEE 


Asta inseamnă o întoarcere cu mai 
bine de un deceniu în urmă, spre tim 
pul în care loan Grigorescu semna (im 
preună cu Dimos Rendis) primul său 
scenariu, «Străzile au amintiri», inau- 
gurind o colaborare de oarecare du- 
rată — trei filme, pe parcursul a 8—9 ani — 
cu regizorul Manole Marcus. Scenaristul 
își aducea spre ecran amintirile dintr-un 
trecut relativ apropiat (anul 1944, cu ulti- 
mele sale luni de război, nu este un «tre- 
cut» care să se poată îndepărta prea re- 
pede) și «străzile cu amintiri» din titlul 
primului său film purtau, desigur, şi ur- 
mele propriilor pași. Erau două personaje 
centrale în acest scenariu, un inspector 
de poliție și o fată de muncitor arestată, 
şi ca element de stabilitate al numeroase- 
lor planuri temporale de acţiune care se 


Semnat 


loan Grigorescu 
E OTE RCS ree REEL 6 


e 1961—Străzile au amintiri, 
regia Manole Marcus 


1964— Cartierul Veseliei, 
regia Manole Marcus 


1967—Subteranul, 
regia Virgil Calotescu 


1969—Canarul și viscolul, 
regia Manole Marcus 


1972—Felix şi Otilia, 
regia lulian Mihu 


1973—Explozia, 
regia Mircea Drăgan 


Pentru mulți 
scriitori 
scenariul e 
un hobby. 
Pentru 
loan Grigorescu 
scenariul e | 


o vocaţie 


ntrepătrundeau, era un interogatoriu a- 
troce, la capătul căruia nervii inspecto 
lui (da, ai inspectorului) cedau, într-un 
act de supremă bestialitate. Doar aminti- 
rile străzilor supraviețuiau și pașii celor 
care au rezistat pină la capăt torturii con- 
tinuau să se audă, prefigurînd un timp al 
mplinirilor. Trama filmului conţinea, e 
drept, şi locuri comune, şi naivități, și 
ecouri livresc-cinematografice neasimi- 
late. Dar toate acestea, acum, cînd optica 
noastră s-a modificat cu un deceniu și 
ceva, au, cred, mai puțină importanţă. Aș 
reține altceva: că scenariul era, evident 
cinematografic (ca gradaţie, ca ritm de 
desfășurare a acţiunii, și chiar ca variație 
neîntreruptă a planurilor, şi aș mai reţine 
un fapt aparent lipsit de importanţă pentru 
scenarist, anume că «Străzile au amintiri» 
a fost primul film românesc — n-aș vrea 
să mă înşel — realizat în întregime in 
«decoruri naturale». Desigur, inițiativa era, 
în primul rind, regizorală, dar fără suflul 
de autenticitate existent în relatarea sce- 
naristică a faptelor, un astfel de proiect 
n-ar fi fost nici el sortit izbinzii. 

Peste doi-trei ani, loan Grigorescu (ur- 
măriți cronologia scenariilor sale: există 
o anume ritmicitate a premierelor care 
confirmă şi ea, indirect, vocația cinemato- 
grafică a autorului) propunea ecranului 
o nouă amintire din anii unei adolescențe 
ultragiate. «Cartierul veseliei» se întorcea 
mai departe în timp, spre anii '30, şi impu 
nea în prim plan lumea periferiei de odi 


Un fapt de excepție 


ară, cu portărei la ușă şi cu accidente 
—ortale la «Metalurgia Rahova», cu familii 
“= muncitori din tată în fiu și-n nepoți, cu 
biri pătimaşe și cu iubiri de mare puri- 
o întreagă lume deci, pe fondul că- 
scenaristul schița drumul formării 
ssor conştiinţe revoluționare. Filmul era 
==%os (mult prea stufos pentru cerințele 
=meatogratului modern, dar pe atunci, 
ĉu loan Grigorescu şi nu numai pen- 
=. imul însemna în primul rind amin- 
rmārea prea multe povestiri și des- 
ie pentru a le putea oferi tutu- 
dinea argumentelor artistice. 
5, aş reţine altceva. Întimpla- 
3 mă fi plimbat atunci, în zilele 
ului, prin «cartierul veseliei» 
n Grigorescu și reclădit de 


-= g «bariera Unirii». Acolo, printre 
male povestirii, am simțit foarte 
= caracterul personal al evocării cine- 
sace n-aş vrea să fiu greşit înțe- 
tit bine şi în film, expe- 
produc nu trebuie inter- 
> ca o proprie verificare): cir- 


ciuma cu salon de dans, «La cartierul ve- 
seliei», mireasa cerată de pe frontispiciul 
atelierului fotografic pentru nunți, baluri 
şi botezuri, cinematograful cu difuzor in 
stradă («Madagascar»-firește!) la care rula 
un film cu cow-boy, toate acestea, și altele 
multe, văzute și dinăuntrul lor, erau, pen- 
tru autor, amintiri dintre acelea care în- 
seamnă, în sine, film. Continuindu-şi ex- 
perienţa anterioară, din «Străzile au amin- 
tiri», scenaristul şi-a lărgit cadrul investi- 
gaţiei, de la citeva personaje a mers spre 
un întreg cartier, un mic univers, universul 
tragic şi grotesc deopotrivă al periferiei 
de odinioară. 

PICS DEE PSOE II JE PR. ACER 


Filmul 
şi lupta cu somnul 

iii EE Sa ai 

Cred că avem astăzi forța (datoria o 
avem oricum) să recunoaștem că filmul 
care închidea experiența cinematografică 
a cuplului loan Grigorescu—Manole Mar 
cus, «Canarul și viscolul», avea un sens 
polemic. Cineaştii polemizau cu propria 
lor experiență de creaţie: era evidentă 
acolo, în acest film — care se deosebea 
radical de cele anterioare, consacrate 
aceluiași timp istoric, și ca modalitate 
scenaristică, și ca stil regizoral — o re- 
considerare globală a concepției despre 
cinematograf. Ca să povestim corect «Car- 
tierul veseliei» ne-ar fi trebuit citeva pagini 
de revistă. Ca să povestim «Canarul și 


(«Explozia») 


viscolul» ne .este suficientă o frază: un 
tinăr ilegalist moare înghețat într-o sondă 
părăsită. Acesta este tot «subiectul», 
şi orice adaos ar fi inutil. Şi totuși filmul 
avea o «poveste de dincolo de poveste» 
plină de semnificaţii. Lupta cu somnul (ce 
periculos duşman e somnul cind trebuie 
să rămii treaz!), lupta cu viscolul, lupta 
cu coşmarele a personajului principal 
constituiau — pentru scenarist și pentru 
regizor — prilejuri de introspecţie psiho- 
logică, de psihanaliză (să nu ne speriem 
de cuvinte), care nu aveau, firește, aproape 
nimic comun cu cinematograful «pe ori- 
zontală» practicat anterior, deși «Canarul 
și viscolul» cuprindea, ca şi acela, nume 
roase ecouri de epocă, în amintirile perso 
najului sau în tentativele sale de a scăpa 
de urmărirea poliției. Mai mult, personajul 
avea, în fond, aceleași trăsături morale 
cu tinerii ilegaliști din filmele anterioare. 
Ceea ce diferă, însă, radical de la un sce- 
nariu la altul este modalitatea de tratare 
cinematografică a unei drame umane. În 
«Canarul şi viscolul» se întrepătrund, se 
suprapun, dialoghează cel puţin trei pla- 


nuri de acțiune (unul real, unul retrospec- 
tiv şi altul imaginar), sint prospectate mai 
multe straturi de conștiință şi ale subcon- 
ştientului, senzațiile audio-vizuale ale ero- 
ului devin teribil de acaparante. Experi- 
ment gratuit acest amalgam de sunete și 
imagini? Nicidecum. Scenaristul își pro- 
punea să «concretizeze» artistic o stare 
specială: starea eroului dintre viaţă, vis 
și moarte. Altceva lipsea acestui film ca 
să devină întrutotul convingător: substan- 
ta dramaturgică. Motivele social-politice 
care l-au condus pe erou spre o situaţie 
fără ieşire sînt escamotate, au un caracter 
strict pretextual. De aici încolo — de a- 
ceastă deficiență de fond nu putem face 
abstracție — demonstrația de autodepă- 
șire cinematografică a scenaristului este 
toarte convingătoare. În felul ei, este tot 
o «luptă cu somnul», cu somnul unei 
inerţii care ar fi putut plafona la un mo- 
ment dat dimensiunile unei creaţii. Să mai 
notăm un fapt, deloc nesemnificativ: ex- 
periența din «Canarul şi Viscolul» (care 
închidea, practic, o anume etapă tematică 
din evoluția scenaristului) se petrecea 
după debutul lui loan Grigorescu pe teri- 
toriile filmului cu subiect contemporan, 
după prospectarea psihologică «pe ver- 
ticală» din «Subteranul»... 


Formula «veritabilei actualități», ca de- 
ziderat, în dezbaterile publicistice privind 
destinele filmului naţional, aparține lui 
loan Grigorescu. (Toate contribuţiile te 


tratat ca «fapt divers» 


oretice sau practice ale scenaristului, în 
acest alt domeniu al scrisului cinemato- 
grafic, îi atestă — de altfel — și-i confirmă 
pasiunea.) 


Filmul şi 
«veritabila actualitate» 


De E e a 2 

«Subteranul», în contextul unor 
filme de actualitate cu «problemuţe», sau 
pur şi simplu fără probleme, evidenția — 
nu numai în condiții — o «metodă de fo- 
raj» scenaristică (asta o spun doar pentru 
a ne păstra în zonele metaforice ale filmu 
lui) prielnică scoaterii la suprafață a unor 
«zăcăminte umane ascunse». Metafora 
«Subteranului» era limpede. și, poate, la 
îndemina oricui: «personajele» principale 
nu erau doar straturile ascunse ale scoar- 
tei păminteşti, investigate de eroii filmului 
pentru obținerea unor noi rezerve de «aur 
negru», personajele principale deveneau 
zonele ascunse ale conștiinței omeneşti, 
teritoriu convulsionat adesea cu puter- 


nice erupții interioare. Cele două fluide, 
cele două magme se intilneau, se supra- 
puneau. Filmul era demonstrativ. Opunea 
— prin eroii săi — aspiraţia spre nou iner- 
ţiei, curajul răspunderii lipsei de răspun- 
dere, incorpora diferit noțiunea de respon- 
sabilitate civică şi profesională. Opunea 
frămîntările unui om integru, pasionat, 
activ — calmului imperturbabil al omului 
care — vai! — «nu poate greși niciodată». 
Inginerul Mircea Tudoran (personajul «de 
suflet» al scenaristului) aducea pe ecran, 
cu adevărat, întrebări «de suflet» ale omu- 
lui contemporan. Nu toate problemele de 
viaţă ale personajului dobîndeau pondere 
artistică pe ecran (incertitudinile familiale, 
de pildă, erau de-a dreptul schematice), 
dar personajul avea în el, sigur, ceva din 
febrilitatea trăirii care îl definește pe sce- 
narist. Şi filmul — regizat de Virgil Calo- 
tescu — mai avea o calitate esenţială: îl 
transforma pe spectator din martor în 
personaj; se ferea adică să-i ofere aces- 
tuia concluzii «gata mestecate» în con- 
flictul de idei expus, dar reclama imperios 
concluzia spectatorului. Cointeresa. 

Cu «Explozia», de data asta pornind 
de la «un fapt divers» petrecut în realitate, 
cu cîțiva ani în urmă, scenaristul (mai 
«reporter» decit în cazurile anterioare) 
reia experiența filmului cu subiect con- 
temporan dintr-o altă perspectivă crea- 
toare. «Explozia» este un travaliu scena- 
ristic aproape fără cusur (îngroșările, in- 
suficienta relaționare a «faptului» cu «me- 
diul» uman în care el se petrece sint scă- 
deri ale filmului, nu ale textului cinemato- 
grafic), care a prilejuit, de altfel, regizo- 
rului Mircea Drăgan un bun film de actua- 
litate, o redescoperire a «veritabilei actua- 
lități». Un fapt divers cu caracter de ex- 
cepție (nu voi insista asupra detaliilor 
de subiect filmul este încă foarte aproape 
de noi toți pentru a mai fi necesară o re- 
memorare) îi permite scenaristului o eloc- 
ventă probă cinematografică despre ero- 
ismul cotidian al contemporanilor noştri. 
Construcţia cinematografică a scenariului 
— acumularea tensiunii, gradaţia intrigii, 
reflexele situației de viață în conştiinţa și 
reacțiile oamenilor și multe alte argumen- 
te încă, de aceeași factură — este un ade- 
vărat test de profesionalism pentru autor. 
Despre profesionalismul lui loan Grigo- 
rescu, am vorbit mai puţin pînă acum. Dar 
mai avem un prilej să o facem, pe teritorii 
în care cinematograful devine, mai mult 
decit oricind, enigmă... 


Filmul 
ca enigmă 


În general, relaţia «de transplant» dintre 
film şi literatură mi se pare — mi s-a părut 
întotdeauna — enigmatică. Cu atit mai 
mult într-un caz ca acela al unei ecrani- 
zări călinesciene. Cu atit mai mult, cînd 
în discuție este «Enigma Otiliei». S-a 
scris insistent despre opțiunile scenaris- 
tului în tentativa, deloc lipsită de riscuri, 
a transplantului acestui roman pe ecran. 
Cum scriam și la premieră, principala per- 
tormanță scenaristică este aceea de a 
subordona acțiunea propriu-zisă din «Fe- 
lix şi Otilia» raţiunilor morale care o de- 
termină: întimplările par a fi proiectări 
semifantastice ale psihologiei persona- 
jelor, interesul pentru intrigă rămîne în 
plan secund (fără ca mutaţia să impieteze 
asupra logicii și firescului acțiunii ci, 
dimpotrivă, contribuie decisiv la extrage- 
rea semnificațiilor ei), în timp ce senzaţia 
unei lumi crepusculare devine covirşitoare, 
Performanța aceasta, a scenaristului, şi 
îndeosebi a regizorului lulian Mihu, care, 
în consens, au făcut un film al lor dintr-un 
text călinescian, dar nu un film care înde- 
părtează de proza originară (cum se în- 
întîmplă adesea), ci un film care stabileşte 
echivalenţe valorice, performanţa aceasta 
nu putea fi obținută decit de către un bun 
profesionist al «meseriei de scenarist». 
Pentru loan Grigorescu cinematograful — 
care nu și-a dezvăluit încă toate enigmele 
— este nu numai vocație și opțiune, este 
și meserie. 


Dacă spaţiul revistei ar fi fost mai puțin 
darnic, dacă ar fi trebuit — de pildă — să 
scriu un articol într-o frază, atunci artico- 
lul ar fi sunat cam așa: loan Grigorescu 
este un scenarist în care cred. 

Călin CĂLIMAN 


23 


După 35 de ani, 
cap de afiş 
în 


«Pe aripile vîntului». 
Cursa 
continuă 
post-mortem 


Istoria o reţine pentru 
Scarlett în film și reperto- 
Nema riul Shakespeare pe scenă, 
Eu mi-o amintesc — vir- 
tej de graţie şi nebunie, 
disperare și răceală, forță şi năruire — 
din alte două secvenţe ale carierei ei 
atît de complete în ciuda puținilor ani 
trăiți:-Cleopatra lui Shaw și Blanche 
din «Tramvaiul...» lui Tennessee. Am- 
bele filme erau piese ecranizate, dar 
ce piese! Ce interpretare! Teoria acelui 
joc specific cinematografic al mijloace- 
lor actoricești total diferite de scenă, 
se surpă sub fulgerul unei priviri de 
gheaţă și foc bengal, sub privirea ti- 
groaicei adolescente ascunsă după Sfinx 
să-și pîndească victima, semeţul Cezar 
luat în răspăr de Shaw iconoclastul. 
Jocul de-a șoarecele și pisica între minţi 
superioare dar ființe cu patimi obișnui- 
te, causticitatea replicii, zeflemisirea 
istoriei pe care doar arta foarte subtilă 
şi-o poate permite, toate țișnesc cu 
strălucire în acest duel princiar: Vivien 
Leigh — Claude Rains. Un Rains matur, 
ales chiar de Shaw, și o tînără Vivien. 
descoperită cu uimire de un dramaturg 
cu admiraţie pentru spiritul ei ager, 
făcur parcă pentru replica marelui iro- 
nist. 


„A PRE EP IE FR PET PERIE DEE: 
«N-am să cînt,am să recit» 
EEE ARDE IER OEE PESE > i 


Ne-am obişnuit s-o alăturăm pe a- 
ceastă frumuseţe spiritualizată, fragilă. 
virilităţii agresive gen Gable — Rhett 
Buttler — ori celei rafinat-intelectuale 
de tip Laurence Olivier. Cupluri per- 


24 


Primul mare rol şi Oscarul, 
la 26 de ani 
(în «Pe aripile vintului») 


fecte, firește, dar pe armonii cam tradi- 
ţionale, contrastind cu personalitatea 
modern-patetică a interpretei mereu 
răzvrătite împotriva drumurilor bătute. 
A convențiilor. La patru ani, micuța 
englezoaică era scoasă pe scenă de 
mama ei să cînte o melodie-baby: 
«Little Bo-Peep». «N-am să cint — 
anunţa ea în plin concert de copii — 
am să vă recit ceva». La 13 ani decide 
că va face teatru și la 16 ani apare pe 
scena unui pension catolic, în «Visul 
unei nopți de vară». Peste cîțiva ani, 
căsătorită cu un ziarist, drept răspuns 
la amenințarea lui că o va părăsi dacă 
nu va renunța să joace, ea încheie un 
contract de film cu Korda pe 5 ani și 
apare în «Invincibila Armada» alături 
de Laurence Olivier. Era în 1936, an 
de succese, culminind cu Ofelia jucată 
la Elsinore, alături de cel mai mare 
Hamlet al teatrului englez contempo- 
ran, viitorul Sir Laurence și viitorul soț 
al tinerei interprete. Patetica lor iu- 
bire e prea cunoscută ca să o mai amin- 
tim altfel decit în citeva escale de glorie 
artistică. Shakespeare le-a fost părin- 
tele și copilul, în cele din urmă martorul 
răsunătorului divorţ, după un sfert de 
secol de pasiune romantică. În umbra 
inegalabilului interpret shakespearean 
ea strălucea cu graţie şi inteligență, 
se avînta în cele mai neînchipuite 
ipostaze: Viola din «A 12-a noapte», 
dar şi Portia din «Neguţătorul...», 
Julieta, desigur, dar mai ales Lady 
Macbeth, «mai periculoasă decit toate 
Macbeth-ele teatrului englez» — apre- 
ciază critica — prin acea «serpentină 
de gheață», cu care-și croia drum spre 
tron «lady» Vivien Leigh. La Hollywood 


ajunge din întîmplare (işi conduce lo- 
godnicul ce filma «La răscruce de vin- 
turi»). 


EEEE ra at 
Dintre 400 de candidate... 
DLEAD AAN REE 


Ştim cum o alege Szelnick pen- 
tru Scarlett, dintre 400 de candi- 
date, mai ales pentru acel rîs «vecin 
cu isteria», care răsunase În scena din 
salon cu Ashely, scenă ce constituie 
proba ei la «Pe aripile vîntului». Majori- 
tatea actrițelor şi-ar fi «trăit» grav, 
cu sentiment,momentul, Vivien pare că 
se joacă şi cîştigă Oscar-ul, la 26 de 
ani, cu primul ei mare rol de film. Şi 
după prima ei ceartă cu exigentul 
Olivier care o sfătuise să nu accepte 
un film după un roman-foileton. Ea 


se dezlănțuise totuși în rol cu furie și 
ardoare, feminitate totală, cînd sinceră, 
cînd vicleană, romanescă și realistă, 
energică și neajutorată, țesînd abil o 
plasă de gesturi, de subtexte, din care 
Scarlett a cărții iese mult îmbogățită. 
Ea caută să-și analizeze critic persona- 
jul, să-și convingă regizorul că nu se 
poate ca lucida Scarlett să-și dorească 
într-adevăr — cum zice undeva — 
să semene cu mama ei, să fie gentilă și 
dulce, pentru că ea pur și simplu nu 
suportă genul «Melanie»; apoi,războiul 
o face să învețe să supraviețuiască 
prin asprime şi spirit «practic», con- 
chide interpreta eliminind din text 
replica nejustificată, Atitudinea distan- 
tată față de personaj, exegeza critică se 
resimte în rezultatul artistic — de 


mare rafinament, în deosebi în teatru. 
Pentru că filmul i-a oterit prea puţin 
actriţei cerebrale. Nu cred că «Ana 


Karenina» sau «Lady Hamilton» erau 
pe măsura gîndirii ei-brici, a sensibili- 
tății ei sofisticate. «Un tramvai numit 
dorinţă», da. Și cariera ei în cinema, de 
aici putea începe. Pe partituri ale nou- 
lui romantism (Scarlett anticipase tipul), 
refuzînd dogmele, avînd acel echilibru 
fragil anunțat de Tennessee (chiar cu 
Blanche din «Tramvaiul») şi continuat 
de un Albee ori Giraudoux («Duelul 
îngerilor», piesă în care Leigh e un 
«înger» diabolic și malefic). 

Dar «Corabia nebunilor»?—ca să 
revenim la film. Într-adevăr, de ne- 
uitat acest recital al spaimei, sfişietor 
harakiri pe care şi-l face femeia înnebu- 
nită de teama lui «miine», aşa cum 
înnebunise Blanche, obsedată de «ieri». 
Surori întru destine, personajele, s-au 
bucurat ambele, de o interpretare de 
valoare egală. De o strălucire maladivă, 
prevestind sfîrşitul personajelor dar 
mai ales al interpretei (grav bolnavă 
cînd joacă cu ultimele ei puteri în 
«Corabia...» lui Kramer). Vivien Leigh 
nu moare într-un ospiciu cum ar fi 
putut sfirși Blanche, ci într-un sana- 
toriu de ftizici, neașteptată sechelă 
de romantism întirziat în timpurile 
noastre. Dar spaima actriței încă tinere, 
frumoase — de o frumusețe fragilă, de 
porțelan de Saxa, cum i se spunea —a 
fost probabil aceeași cu a eroinei ei, 
Blanche, din clipa cînd înțelege ce i 
se întîmplă, şi se retrage spre perete 
încercînd să se apere (fulger de lucidi- 
tate într-o minte rătăcită) de cei ce o 
momeau, cu gentilețe, spre prăpastie. 
Nu se poate uita disperarea din acea 
scenă, cum nu se va putea, desigur, 
uita disperarea din acea viață febrilă, 
sfirşită crud la 53 de ani. 


Alice MĂNOIU 


Ultimul portret şi un sfîrşit «romantic» la 53 de ani 


(după «Corabia nebunilor») 


Un alergător 
de cursă lungă 


care 


«şi-a cucerit 
ridurile 
aşa cum se cuceresc 
trofeele» 


în cinematograf, Yves Montand «re- 
vine». Argumentele sînt două filme 
prin nimic extraordinare: «Mania gran- 
dorii», unde Yves Montand îl secon- 
dează pe de Funès și o dramă cuminte și 
elegantă semnată de Claude Sautet, 
«César și Rosalie». Cu alte cuvinte, de 
la debutul său în film, din 1946, cînd îl 
înlocuia pe Jean Gabin într-un film de 
Marcel Carné, «Porţile nopţii» (şi unde 
cînta — primul, pentru prima dată, și 
fără nici un succes — elegiacul «Les 
feuilles mortes») și pînă la acest oare- 
care César (jucat alături de Romy 
Schneider ), toată cariera cinemato- 
grafică a lui Yves Montand este nesem- 
mificativă și fără importanță. În acest 
interval, n-ar fi existat decit cîntărețul 
Montand, omul «one-man-shaw»-urilor 
şi, eventual, soțul Montand, fidelul soț al 


marii actriţe (ea, da!) Simone Signoret. 


De unde această — hai să-i zicem — 
impopularitate în lumea  «filmologi- 
lor» compatrioți? Încă o dată, îmi este 
cu neputinţă să înțeleg. 

Pentru că n-am deloc impresia că 
lucrurile stau chiar așa. E drept, «voga» 
lui Yves Montand n-a fost «dintotdea- 
una», nu se pierde în negurile istoriei; 
și totuși... Pentru mine, foarte mult 
timp Yves Montand nu a fost decit o 


Atunci, 
el era «un cîntăreț care făcea film»... 


Scriu despre Yves Mon- 
tand şi — pentru a cita 
oară? — nu pot cu nici un 
chip să înțeleg o anume 
— F | optică a criticii franceze 
õe fim. De data aceasta, pentru ceea ce 
despre același Yves Montand, cu 


ves Montand. Se spune acolo. 
pe alb, că după mai bine de 25 de 
absenţă», adică de mediocritate 


siluetă subţire, îmbrăcată în pantaloni și 
cămașă maro, în sala Floreasca (dacă nu 
mă-nșel, primul concert transmis în 
direct de Televiziunea română...) Și o 
voce care cînta «Les grands boulevards», 
Omul. căruia îi plăcea să «flaneze» 
printr-un Paris miraculos și îndepărtat. 
Pe atunci, pentru mine, actorul Yves 
Montand nu exista încă. L-am văzut 
apoi în citeva filme mediocre (parcă 
«Timpul lupilor», se chema unul din- 
tre ele), în care nu era nici mai rău nici 


mai bun decît alții. În ele — aici aveau 
dreptate cusurgiii — Yves Montand nu 
era decît un «cîntăreț care făcea film». 
Cel puţin, mai bine decît Elvis Presley... 

Şi dintr-odată a venit explozia nu- 
mită «Războiul s-a sfîrşit» — poate cel 
mai bun film al lui Alain Resnais. Era în 
1966 şi nu în 1972. Cercetind acum o 
filmografie, aflu că se mai întimplase 
ceva, cu un an înainte: făcuse, în 1965, 
primul film cu regizorul Costa Gavras, 
«Compartimentul ucigaşilor» (noi l-am 
văzut mult mai tîrziu). Dar acestea sînt 
doar datele, reci și impersonale; ce se 
întîmplase de fapt cu acel «cîntăreț care 
făcea film», ce anume explică saltul spre 
actorul de astăzi, acest Yves Montand 
atît de personal, de sobru, de puternic? 

Există o explicație fiziologică foarte 
simplă, care-și are importanța ei, în 
acest caz; Yves Montand a îmbătrînit. 
Dar «a îmbătrînit frumos», surmontînd 
decepții de tot felul, triumfind între 
șovăieli, muncind necruţător, renunţind 
dureros («nu mai pot să cînt, cit fac 
film»), iubind — mai presus de orice — 
adevărurile artei sale și adevărurile pe 
care arta sa le înnobilează, prin fideli- 
tate. «Îl a gagnă ses rides comme on 
prend des galons» (Şi-a cucerit ridurile 
așa cum se cuceresc trofeele) — spun 
aceiaşi francezi, cînd consimt să-i dea 
Cezarului ce-i al Cezarului. Şi, curios, 
îmbătrînind, figura lui Yves Montand, 
cu acea schiță de zimbet, ușor, sceptic, 
în colțul buzelor, a devenit simbolul 
unei virilități mature şi reținute, virili- 
tatea luptătorului care-și asumă riscu- 
rile, care învinge şi se învinge. 

Așa era personajul lui din «Războiul 
s-a sfîrşit». Un luptător care a învins şi 
a fost învins, un bărbat care reușea să 
nu fie ridicol între două posibile pa- 
siuni contradictorii (și ce alt actor, decit 


el, ar fi putut rămîne cîştigător într-un 
război al seducerii, flancat de Gene- 
viéve Bujold şi Ingrid Thulin?), un 
«alergător de cursă lungă», obosit, dar 
care nu abandonează. Așa era și în 
toate filmele lui Costa Gavras, cel care 
rămîne totuși — în ciuda concurenței lui 
Alain Resnais — marele său regizor. 
«Compartimentul ucigașilor» (1965), 
«Z» (1968), «Stare de asediu» (1973) 
sînt filme memorabile şi grație acestui 
mare actor, prezență atît de «grea» în 
echilibrul oricărei pelicule. Așa era în 
«A trăi pentru a trăi» al lui Lelouch 
(1967), așa era în «Într-o seară, un tren» 
al lui Delvaux (1968). Dar mai ales 
(revin la Costa Gavras), așa era în «Stare 
de asediu»; rol dificil, nu numai pentru 
el, dar — cum spunea un comentator — 
în egală măsură și pentru regizor și 
pentru public. Căci primul trebuie să 
impună, al doilea să accepte un actor 
eminamente simpatic, adorat, în pielea 
unui personaj programatic negativ. 

Există o scenă memorabilă în acest 
film: cea a interogatoriului, clipa cînd 
agentul CIA îşi dă seama că lupta este 
inutilă, că este irevocabil condamnat. 
În acel moment, Yves Montand are un 
zîmbet de o umanitate incredibilă și 
neașteptată. Este momentul în care 
minciuna nu mai are nici un rost și 
nu mai poate să salveze nimic. Zarurile 
au fost aruncate şi nu a mai rămas decit 
o stranie, fragilă demnitate, un ultim 
orgoliu al jucătorului obișnuit să cîştige, 
dar care știa, de la bun început, că 
trebuie să vină o vreme cînd totul se 
pierde. Cel puţin în acest joc, pe care, 
acum, el îl pierdea... 

Yves Montand a îmbătrînit... Ce 
minunat ar fi dacă așa ar îmbătrini toți 
alaindelonii de azi și de miine! 

Dinu KIVU 


Azi, 
el este un mare actor care n-a uitat să cînte... 


Tinerii 
in filmele noastre 
sînt 


grațioşi, copilăroşi, < 


neliniştiți, 
imaginativi. ` 
Uneori grayi. 
Dar, 
stimați 
scenariști, 
e timpul 
să mergem 
mai departe. 
Problemele 
tinerilor. 
nu sînt 
numai 
necazurile 
«copiilor 
care 
fug 
de-acasă» 


(7 


Sfioşi, înflăcărați, mîhnitți, 

îndrăgostiți, neprevăzuţi, în- 

nema durerați, hotăriți, ințeleşi-ne- 

; înțeleși, ei au trecut adesea 
prin filmele noastre, anevoie 

de deslușit și de desenat 

«din memorie». S-au perindat pe sub 
ochii noștri cu gravele lor dileme profesio- 
nale, cu graţioasele lor iubiri, cu nelipsite- 
le crize de personalitate, cu deznădăjduite- 
le lor apeluri la înțelegerea celor maturi. 
Anevoie de deslușit pentru că sînt inegali, 
pentru că au răbufniri, pentru că sînt 
absolutiști, puţin fanatici. Dar nu numai 
din pricina asta cineaştii s-au apropiat cu 
teamă de ei. Prudenta lor apropiere a dus 


26 


noastre 


Acesti suavi 
si în tàtitele 
k i 


la portrete nesigure, la șterse contururi, 
semnalizind totuși salutar printre neînțe- 
lesele cețuri. Nespus de tentantă mi se 
pare călătoria în căutarea trecutului lor şi 
poate și a viitorului. Deci, cum erau? 


Ei sînt copiii care fug de-acasă 


Și Vive din «Dimineţile unui băiat cumin- 
te», şi băiatul din «100 de lei», şi fata din 
«Dragostea începe vineri». Ei au o dispută 
«definitivă» cu părinţii și plini de minie, 
de dorinţa de libertate și de a-și schimba 
viața «cu totul și cu totul» pleacă în lume. 
De fapt, neînțelegerile cu părinții nu provin 
de obicei dintr-o incompatibilitate de 


structură. Tensiunea devine maximă în 
urma unui eveniment-cheie, de obicei 
insuccesul la examenul de admitere la 
facultate. Atunci părinții devin jignitor de 
dezamăgiţi, nu le vine să creadă, tinerii 
sînt oripilați de necruțătoarele lor ambiţii 
care sporesc sentimentul insuccesului, şi 
așa copleșitor. Mai cu seamă atunci cînd 
acesta se suprapune unui eșec sentimen- 
tal, aşa cum se întîmplă cu fata din «Dra- 
gostea începe vineri». Tatăl iubit, de altfe! 
un bun inginer agronom, refuză să creadă 
că premianta de fiică-sa poate să cadă la 
admitere. Oricum, el e foarte ocupat și 
nu are timp să înțeleagă avatarurile ei 
sentimentale. Dintr-o dată devine un nesu- 


ferit personaj cornelian, măsura moralită- 
ţii şi umanităţii pe care o impune el este 
o hiperbolă a neințelegerii. 

Vive din «Dimineţile unui băiat cuminte» 
pleacă să lucreze pe un șantier, stinjenit 
la început de munca pe care o face după 
«atita amar de școală», cu greu se împrie- 
tenește cu cei de pe acolo, oricum, el — 
zice-se — e aproape un intelectual. Într-o 
bună zi, simțindu-se fatalmente «inadap- 
tabil», se întoarce acasă, se recunoaște 
învins în fața tatălui — om dintr-o bucată 
care nu pregetă să-l pălmuiască. Urmează 
reîntoarcerea pe șantier, întreruperea osti- 
lităţilor cu lumea acestuia. Minia lui Vive 
e îndreptată mai degrabă împotriva propri- 
ei persoane, nemulțumirea sa avea să înce- 
teze o dată cu sfirşitul zbaterilor dinăun- 
trul său. Gilceava sa cu lumea este urma- 
rea proiecției conflictului lăuntric în afară, 
ceilalți sînt doar martori, ajutoare și mij- 
loace de verificare a propriilor concluzii. 

Adolescenţii dificili sînt imprevizibili, 
inegali, bravind antisentimentalismul, sufi- 
ciența, duritatea. Cineva trebuie să-i facă 
odată să-și demaște puritatea, tandrețea, 
disperata nevoie de afecțiune. 

O ciudată siluetă adolescentină este 
tînărul din «100 de lei». Puțin poet, puţin 
șmecher, sportiv foarte și aparent indife- 
rent, el pare a suferi cel mai tare din pricina 
maculării. Necinstea tatălui îl oripilează 
într-atita incit fuge de acasă, frivolitatea 
fetei iubită cu sfiiciune îl îndurerează, dar 
cel mai tare este lovit de indiferența frate- 
lui care îi plătește cu bani nevoia de iubire. 
Acest suav adolescent suferă din pricina 
inadecvării soluţiilor date de el probleme- 
lor pe care i le pune lumea. Ele sînt fante- 
ziste, puțin metaforice, puţin gratuite; 
poate că el are de luptat cel mai mult cu 
inegalitatea de sine, dar poate că și apelu- 
rile sale la afecțiunea celorlalți sint prea 
încifrate. Poate... Dar nu întotdeauna cei- 
lalţi sint indiferenţi,ostili. Există cu sigu- 
ranță încercări de împăcare a celor maturi 
cu dificilii copii care fug de acasă. Există 
țărmuri pe care ei se întîlnesc. Am vrea 
să le vedem în filmele noastre. 


Ei sint atit de îndrăgostiți... 


Adesea ei au trecut prin filmele noastre 
ţinîndu-se de mînă, sărutindu-se sfios sau 
cu disperare, privindu-se îndelung, aler- 
gînd prin parcuri, adesea i-am văzut dîn- 
du-se în leagăn sau galopînd pe caii de 
lemn plantați în carusel. 

Erau subțiri, erau frumoși, erau oare și 
fericiţi? Tinăra din «Dragostea începe 
vineri» își tulbură biografia, cunoaşte 
gustul eșecului în urma tribulaţiilor senti- 
mentale. Era elevă, se plimba prin parcuri 
cu un chipeș inginer, se distrau de minune 
plutind cu barca peste aerul trepidant al 
Moşilor pină cînd s-au oprit în fața oglinzi- 
lor strimbe. El n-o iubea, el era un seducă- 
tor de rînd, el o părăsește cu lașitate,pecet- 
luind cu o dureroasă arsură candoarea 
fetei. Reacţia ei de năucire este firească, 
nu-i vine să creadă, trece de citeva ori pe 
strada cu pricina, plinge, nu mai poate 
învăța, cade la examen, iar plînge. Nu poate 
spune nimănui ce se întimplă cu ea, alear- 
gă pe cimp, îmbrăţişează cu deznădejde 
un copac, cu spaimă și copilărească tan- 
dreţe. 

Mai prost stau cu dragostea în acest film 
«băieții veseli», şăgalnici,. aflaţi pururi în 
competiție pentru a intra în grațiile aceleia- 
și fete. Cînd își vor găsi oare și ei visata 
pereche, cînd oare sentimentul iubirii va 
căpăta și pentru ei grave rezonanțe? În 
filmele noastre, adolescenții îndrăgostiți 
sînt prin excelență competitivi. Dare. tre- 
buie să existe întotdeauna un stimulent 
competițional pentru a fi activizat în-cuce- 
rirea fiintei iubite? Oare n-a intrat încă în 
desuetudine supralicitata formulă «A îl 
iubește pe B, iar B cu disperare pe C»? 

Motivul dezamăgirii sentimentale este, 
se pare, unul din motivele fundamentale 
ale filmelor despre adolescenti. Băiatul 
din «100 de lei» se îndrăgostește de firava, 
aparent suava admiratoare a fratelui său, 
vedeta de cinema. larăşi vertijul infantil al 
jocurilor de la Moşi, maşinile, care se 


Istoria filmului românesc nu se poate imagina fără ei: 
mirele şi mireasa din «Duminică la ora 6» 


ciocnesc fără gravitate, hilar, caii de lemn, 
apoi alergatul de, mînă prin parcuri. De 
ce? «Pentru că mi-a plăcut să te țin de 
mînă», spune fata, cu o cuceritoare simpli- 
tate. Dar în spatele acestei propoziţii se 
ascunde oroarea de gravitate. lubirea nu 
va căpăta niciodată la ea forma generozi- 
tății. Băiatul îndurerat și însingurat se des- 
parte cu mînie simbolică de suava lui 
dragoste: cu jetul de aer al fâhnului ţinut 
ca pe un pistol, risipește spuma băii din 
care tocmai ieşise rivnita lui iubită, cea 
adevărată, părăsind masca drăgălășeniei. 
Oare întotdeauna cel care iubește mai 
tare trebuie împodobit cu o aură de dure- 
re? Trebuie oare ca adolescentinele iubiri 
să fie pururea sfişietoarele iubiri? lubiri- 
le-pereche sint inestetice, oare? Adoles- 
cenţii vor mai trece prin filmele noastre 
ţinîndu-se de mină, sărutindu-se, căutin- 
du-se. Am vrea însă să ne amintim de ei 
ca de niște adevărate cupluri, luptind 
împreună cu necazurile, cu neîncrederea, 
cu indiferența. li vom iubi mai mult ştiind 
că au sfidat împreună suspiciunile. 


Atit de puri, ei inventau... 


Aproape toţi inventau. Un alt fel de a 
vorbi, de a merge, un alt chip pentru ei 
înşiși. Își inventau adesea și întimplările. 
Despre fata din «Dragostea începe vineri» 
se spune că e «cam mincinoasă». ÎI minte 
pe distinsul profesor universitar că a 
intrat la o facultate, îl minte pe viitorul ei 
iubit că are o întîlnire sentimentală cu 
profesorul, le cam minte. Poate pentru că 
nu e mulțumită de sine, poate pentru că se 
inventă așa cum ar dori să fie. Încearcă 
o clipă să se suprapună imaginii pe care 
a construit-o despre sine. Efectul este 
căznit. În cele din urmă renunţă. 

De ce își inventă adolescenții alt chip? 
De ce se travestesc? Desigur, sînt teribi- 
lişti, influenţabili, unii dintre ei mitomani. 
Dar oare aceste demersuri nu pot fi nici- 
odată benefice? Încercarea de a cores- 
punde cu imaginea ideală creată despre 
sine poate avea bune consecinţe estetice. 
Oricum, în filmele noastre nu am întiinit 
încă acest aspect. 

În «100 de lei», băiatul inventă un nou 
fel de a vorbi, de a se mișca printre lucruri. 
Vorbeşte fără șir, amestecă fragmente de 
poeme cu banale mesaje cotidiene, vorbe 
duioase cu șuierătoare vorbe argotice, 
nventă cuvinte de ciudată sonoritate. 
Pentru a-şi afirma personalitatea? Pentru 
a-i șoca pe insensibilii din jur? În legătură 
cu trecutul său, anevoie putem desluşi 
ceva precis. Informaţiile căpătate de la el 
despre întimplările lui sînt modificate sur- 
prinzător de-a lungul filmului. Niciodată 
nu vom putea şti ce s-a întimplat de fapt 
cu el, niciodată nu vom găsi motivația 
actelor sale. 

Sigur că adolescenţii inventă adesea 


din pricina tandreţei față de lumea lor 
interioară; o intimplare minunată poate 
face ca lucrurile să-și iasă din margini, 
să treacă dintr-un regn într-altul ca în 
tablourile lui Chagall, unde totul capătă o 
aură miraculoasă. Ne-ar fi plăcut să-i 
vedem pe adolescenții noştri inventind 


şi astfel de trecuturi, mirifice, dăruind: 


lumii și oamenilor minunate întimplări 
iar filmului nostru scene antologice. Am 
vrea să-i vedem mai ales inventîndu-și 
minunate prezenturi. O aproape reușită 
încercare în acest sens a făcut-o filmul 
«Despre o anume fericire». Adolescen- 
tina nevoie de afirmare se poate foarte 
bine împăca cu ideea de eficienţă. 


Dar mai erau şi 


Radu și Anca din filmul «Duminică la 
ora şase». Și ei suavi, puri, inventivi, 
îndrăgostiți. Uneori înduioşător de naivi, 
de stingaci, de oarecare. O îndrăgostire 
timidă, nişte dialoguri cuceritor de banale, 
o badinerie candidă pe teme școlare 


Farmecul grav al asumării unei răspunderi: 
«Dragostea începe vineri» 


Printre cuvintele de dragoste se strecoară 
mesaje despre sabotaje, muniții, greve. 
Un chip subțire de fată, îndelung mingiiat, 
este pălmuit la Siguranță pentru refuzul 
de trădare. 

Era o adolescenţă arzind ca o flacără, 
era vorba de angajare și de asumare a 
unui destin colectiv, Nu era loc pentru 
memorabile declaraţii de dragoste, nu 
era loc pentru plimbări în splendide pei- 
saje. Privirile schimbate de cei doi erau de 
o disperată tandreţe, fiecare întîlnire putea 
fi ultima. Senzaţia de definitiv străbate 
fiecare frintură de gest, fiecare copilăresc 
joc. Joaca de-a mirii din «magazinul uni- 
versal» este poate cea mai frumoasă scenă 
de dragoste a cinematografiei noastre. 
Băiatul în «smoking» şi fata cu voaluri 
şi lămiiță se prefac a-şi incerca straiele 
pentru apropiata nuntă, ei, destinaţi să nu 
fie miri niciodată. 

Fata care-și roade unghiile şi băiatul 
care încercase «smoking»-ul se întilnesc 
în cofetărie nu pentru a face conversaţie 
pe vreme de ploaie, ci pentru a-şi transmite 


A fi vesel nu înseamnă a fi şi optimist: 
«Despre o anume fericire» 


importante mesaje de luptă ilegală. Fata 
îşi roade unghiile și îl roagă pe băiat 
«mult de tot» să vină pe la ea, să-și spună 
vorbe despre ei, nu mesaje. Mult de tot. 
Băiatul vine, încălcind ordinele de la 
tovarăşi, e ultima aruncare disperată în 
propria biografie. Cei doi sînt urmăriți, 
fata e împuşcată, vine un lift nesalvator, 
apoi o chinuitoare moarte, spasmodică 
și însîngerată în braţele iubitului. El:nu se 
prăbușește cu deznădejde, pleacă mai 
departe, în misiune, are neșansa de a fi 
trădat, sfirşeşte în luptă. 

Şi ei erau graţioși, suavi, îndrăgostiţi. 
Dar ei erau gravi. Au nimerit printre grave- 
le întimplări ale lumii, cele de-adevăratelea, 
neinventate, şi-au asumat răspunderea 
implicării în ele. Va fi plouat frumos și 
peste ei, se va fi topit în palma vreunuia o 
minunăţie de fulg. Se vor fi petrecut și lor 
aceste întimplări ale lumii, străbătind o 
adolescenţă ca oricare alta, neștiind că 
înlăuntrul ei arde o binetăcătoare, unică 
flacără. 


Cum vor mai fi? 


Sigur că tot neliniştiţi. Vor mai avea cu 
siguranță dileme, succese, eșecuri, sfiiciu- 
ni, îndrăzneli. Vor mai avea întimplări. 
Am vrea să-i vedem avind şi alte întîmplări. 
Am vrea ca filmele noastre să depășească 
stereotipia tipologică de pînă acum, ste- 
reotipia situațiilor și didacticismul soluții- 
lor. Universul adolescentin este desigur 
o zonă prielnică analizei filmului. Adoles- 
cența stă sub semnul zodiacal al Cumpe- 
nei. Despărțirea de copilărie este anevo- 
ioasă, înlocuirea grației cu gravitatea se 
tace cu dureroasă nedumerire. Adolescen- 
ţii încep să înțeleagă importanţa responsa- 
bilității, încep să guste farmecul grav al 
asumării ei. Momentul adolescenţei este 
al opțiunii. Acum, cînd individualismul are 
șansa de a cotropi tinerele existenţe, 
trebuie însușită șansa evitării acestui peri- 
col: responsabilitatea colectivă. Adoles- 
cenţii pot lupta cu handicapul complexe- 
lor, al singurătăţii, descoperind miracolul 
prieteniei. 

Vrem filme cu adolescenţi competitivi, 
dar nu numai în dragoste. Competitivi 
cu propriile lor ipostaze, urînd suficiența. 
Vrem filme cu adolescenţi mai puțin 
sceptici, sentimentali, dar ocolind cu grijă 
capcana dulcegăriei. Am vrea să desco- 
perim în filmele noastre o imagine despre 
adolescenți analoagă uneia, stăruitoare, 
desprinsă dintr-un poem de Nichita Stă- 
nescu: imaginea lor «învățind mersul pe 
valuri în picioare/ Mai rezemindu-se cu 
brațul de curenți, mai sprijinindu-se de-o 
rază țeapănă de soare». Am vrea să aflăm 
despre ei că sînt «svelţi şi calmi şi simul- 
tan/ Au şi deprins mersul pe valuri, în 
picioare». 


Dana DUMA 
27 


un spectator temperat 
EI NE E E 


Buna dimineaţa tuturora, 


Titlul de mai sus 
nu e un truc 
gazetăresc. 


E o invitație 
la o 
comedie satirică 
«fără milă» 


Filmul nu e numai operă 
de artă sau industrie de 
iluzii sau o mare afacere, 
ci și «un sentiment»... Căci 
există cu adevărat «senti- 
mentul de a merge la cinema». Nici nu 
ştiu cum se naște, nici cine l-a născut, 
dorințe estetice sau curiozitate sau, 
pur și simplu, singurătatea, Te trezești, 
pur și simplu, într-o sală de cinema. 
Se creează chiar și o psihoză de masă: 
— Ei, ce facem, nu mergem la un filrn? 
Grupuri de oameni sînt atinse simultan 
de acest sentiment şi de aceeași nostal- 


gie. 


Filmul este pentru spectator — ie- 
rarhia asta cu spectator «de rînd» sau 
spectator de «elită» nu mi se pare nici 
democratică nici autentică — și o spe- 
ranță, într-un mod mai concret, mai 
puțin exclusiv estetic. E firesc ca la 
început de An Nou, spectatorii să-și 
investească în film o parte din speran- 
qele lor... Noi nu vorbim de Măria Sa 
Publicul, cum fac unii publiciști împot- 
moliţi în ticuri — căci nici aşezarea pu- 
blicului pe un tron regal de unde a- 
runcă aprecieri sau sentințe nu este 
nici ea reală și democratică, ci de spec- 
tatorul pur și simplu, nici de rînd, 
nici de elită. 


Pretenţiile şi speranțele noastre se 
îndreaptă spre filmul românesc, a cărui 
tinerețe trebuie, cum am mai spus și 
altădată, să se transforme în avantaj... 
Nu e vorba, deci, ca cineaștii să se în- 
chine în fața Măriei-Sale Publicul, nici 
nu cred că publicul are asemenea or- 
golii aristocratice — ci de încercarea 
loială şi demnă de a-i reda mai fidel și 
mai dramatic existența... Poziţia de 
umilință, fie ea și în fața publicului, nu 
e proprie creării operei de artă. 


Eroarea se naște și din bune inten- 
ţii... Imediat după triumful lui «Love 
Story» se auzeau glasuri care cereau 
«să avem și noi Love-Story-ul nostru»... 
Fiindcă această eroare are șansa de a 
fi confundată cu adevărul, trebuie s-o 
retezăm cit încă nu s-a dezvoltat prea 
mult. Nu avem nevoie de adaptări, de 
transpuneri, de preluări, de imitații. 


Dacă e să imităm, măcar să-l imităm pe Shakespeare... Un regizor prostănac îmi povestea 
(«Romeo şi Julieta») lăudîndu-se — căci în materie de lău- 
dăroşenie şi iluzii regizorii se aseamănă 


cu foarte mici exceptii.. 


cel mai mult cu vinătorii — că a găsit 
și la noi un caz asemănător cu cel din 
Love Story. El era săracul încîntat, fas- 
cinat de similitudinea descoperită; a- 
ceeași boală, același deznodămint... De- 
abia aștepta să dea primul tur de ma- 
nivelă... Rareori mă înfurii, dar de 
data aceasta s-a întîmplat. Așa de rău 
au ajuns cineaștii încît trebuie să im- 
porte și poveşti de dragoste? limpor- 
tăm cupru, sau minereu de fier, dar 
nu povești de dragoste, nu subiecte 
romantice. Literatura română e plină 
de asemenea povești de dragoste de o 
mare acuitate și forță artistică pe care 
le găsim la Sadoveanu, Gala Galaction, 
Rebreanu, Camil Petrescu... Dar nu 
numai literatura noastră e plină de 
asemenea povești de dragoste tulbură- 
toare şi nobile, ci și realitatea noastră. 
Dacă aș fi producător nu m-aș opri în 
primul rînd la o ecranizare, ci la un 
film după un scenariu original, despre 
o iubire contemporană... Eternitatea 
iubirii n-o” împiedică să se manifeste 
diferit; istoria nu ocolește nici acest 
inefabil subiect... Nu e acest lucru 
atit de evident în cea mai teribilă, mai 
nerușinată și mai suavă poveste de 
dragoste a tuturor timpurilor, «Ro- 
meo și Julieta»? Dacă e să-l imităm, 
măcar să-l imităm pe Shakespeare... 


Eu nu mă socot reprezentantul pu- 
blicului, nici nu-mi arog dreptul in- 
existent de a vorbi în numele lui. Vor- 
besc, de fapt, în numele meu, dar sper 
să nu se nască nici o contradicție sau 
neînțelegere. Scopul suprem al artei 
este, cred eu, de a descoperi frumuse- 
țea lumii şi a individului. Cinematogra- 
fia noastră — și nu numai a noastră — 
are o imagine oarecum simplistă sau 
neglijentă, dacă vreți, despre frumusețe, 
confundînd-o prea des cu frumusețea 
naturii. Nici asta n-ar fi prea grav, dar 
și aici s-a ajuns la o stereotipie agasantă, 
mai ales în documentare, aceiași bo- 
boci de rață fericiți ce deschid ochii, 
aceiași copii în pielea goală, aceleași 
flori care se deschid cu încetinitorul. 
Sigur, şi mie îmi dau lacrimile cînd văd 
hoarda naivă de boboci de rață care se 
cred hărăziți eternității sau cînd văd 
erupția unui trandafir ce rămîne în- 
totdeauna miracol sau copii veseli plim- 
bindu-se, în pielea goală, pe malul în- 
sorit al Mării Negre... Pling eu, pling 
şi alții... Dar de ce nu exploatează ci- 
nematografia și alte zone ale sensibili- 
tății noastre? 


Titlul acestui articol: «Bună dimi- 
neața tuturora, cu foarte mici excep- 
ţii» — nu e un truc gazetăresc. Spu- 
neam că menirea artei, din punctul 
meu de vedere, înseamnă descoperi- 
rea frumuseții lumii și a individului... 
Dar tocmai în numele acestei frumuseți 
se anunță drept indispensabilă o co- 
medie satirică, fără pic de milă, fără să 
acorde nici o circumstanță atenuantă, 
împotriva celor care, prin egoism fe- 
roce, apatie și meschinărie, birocrațţie și 
indiferență, pingăresc splendoarea exis- 
tenței noastre. 


Dacă e să iubim, măcar să iubim ca la noi acasă... 
(«Trecătoarele iubiri») 


Teodor MAZILU 


Regizorul-dirijor? 
De acord! 
Dar care-i universul acestui dirijor? 
Care sînt ideile pe care el vrea să le comu- 
D nice lumii? 
REGIZORII 


Manole 


regizorul 


Care-i timbrul specific? 

Care-i este «stilul?» 

Răspunzînd la aceste întrebări, rubrica 
«Regizori», pe care o inaugurăm în acest 
număr, își propune să releve care ne sînt 
forțele și care ne sînt limitele. 

Cu alte cuvinte, care ne sint șansele 
pentru a depăși aceste limite. 


Semnat : 
Manole Marcus 


1955 — «La mere» (în colaborare 
cu lulian Mihu, adaptare 
după A.P. Cehov) 


1958 — «Viaţa nu iartă» (in cola- 
borare cu lulian Mihu, adap- 
tare a unor schițe de Ale 
xandru Sahia) 


1960 — «Nu vreau să mă insor» 
1961 — «Străzile au amintiri» 
(scenariul loan Grigorescu) 


1964 — «Cartierul veseliei» (sce- 
nariul loan Grigorescu şi 
Manole Marcus). Premiul 
pentru cea mai bună regie, 
Mamaia, 1965. 


1966 — «Zodia fecioarei» (scena- 
riul Mihnea Gheorghiu) 
Trofeul Dama del Paraguas 
și Diploma de onoare, Bar- 
celona, 1967 


1969 — «Canarul şi viscolul» (sce 
nariul loan Grigorescu) 


1971 — «Puterea și Adevărul» 
(scenariul Titus Popovici) 


1973 — «Conspirația» (scenariu! 
Titus Popovici şi Petre Săl- 
cudeanu) 

— «Departe de Tipperary» 
(scenariul Titus Popovici 
şi Petre Sălcudeanu) 


1974 — «Capcana» (scenariul Ti- 
tus Popovici) 


Manole Marcus a abordat 
cinematograful cu o maximă 
nema degajare după ce s-a eman- 
cipat ca autor independent. 
Primul film a cărui regie o 
semnează de unul singur — 
Nu vreau să mă însor» — nu mai are ni- 
mic nici din lirismul elegiac («La mere»), 
nici din eseistica dramatică, avangardistă 
(«Viața nu iartă») ale filmelor realizate în 
colaborare cu lulian Mihu. Regizorul pare 
să-și acorde un respiro, hotărit să recon- 
sidere lucrurile pe îndelete. Nimic nu-l 
grăbeşte să dea imediat opera capitală 
și, momentan, n-avem motive să credem 
că-l persecută ideea de a se fixa, catego- 
ric și definitiv, în ochii contemporanilor 
şi ai posterităţii, printr-o formulă de film 
inconfundabilă. De ce, de pildă — şi-a 
spus, probabil, tînărul ieșit în cîmpul vast 
al tuturor posibilităților — de ce, deci, nu 
s-ar putea ilustra, pur și simplu, un libret 
oarecare de comedie? Pentru aceasta nu 
e nevoie să-ți aduci aminte de René Clair 
cu vodevilurile sale și nici neapărat de 
modul cum rîd, cîntă și dansează perso 
najele lui Aleksandrov — fără a mai vorbi 
de alți consacraţi ai genului de pe meridia- 
ne mai îndepărtate. Ştim noi înşine suti- 
ciente lucruri, avem Teatrul de estradă la 
îndemină, încît putem porni la treabă. 
Ce este cinematograful, vom vedea pe 
parcurs, mai tirziu sau altădată, 


Cinematograful pentru mai tirziu 
sau hazul de necaz 


În definitiv, este destul de amuzant să 
urmăreşti un director caraghios (pe care, 
pentru mai multă comoditate, îl vom pre- 
zenta drept responsabil cultural), în în- 
curcăturile sale cu secretara care (doamne 
fereşte!) nu-i este amantă, ci e doar ama- 
toare să devină artistă și numai din acest 
motiv îi stă tot timpul pe cap: în propriul 
său birou și nu în antecameră, pentru ca 
nimeni să nu se ducă cu gindul la nu ştiu 
care alte relații dintre unii directori și 
unele secretare; directori și secretare nu 
există deloc în filmul nostru. Secretarei 
nu i se spune secretară, ea va apare ca un 
fel de asociată permanentă a responsabi 
lului cultural, învirtindu-se benevol în ju 
rul biroului acestuia, ca să-i caute colabo 
ratorii la telefon, să-i țină agenda întilni- 
rilor etc., pentru că așa lucrează oamenii, 
cot la cot. Totuși, să nu fim excesiv de 
austeri. Sigur că responsabilul rivnește, 
oarecum în secret, la o anumită apropiere 
de colaboratoarea lui, care la rindul ei nu 
pregetă să-i pretindă responsabilului, pe 
un ton cam insinuant, să aducă în între- 
prindere, drept instructor artistic, un com- 
pozitor celebru. Dar lucrurile nu vor merge 
niciodată mai departe — el nu va profita 
în nici un fel de ascendentul pe care-l are 
asupra subalternei, iar ea nu are altă do- 
rință decit să fie admisă să cînte — ea și 
nu alta! — în ansamblul artistic al uzinei. 
Astfel pus la punct și clarificat, scenariul 
s-a turnat cu succes şi cu concursul, vizi 
bil entuziast, al lui Nae Roman, Liliana 
Tomescu şi Ştefan Tapalagă, distribuiți 
în rolurile principale. Ultimul dintre cei 
trei fiind compozitorul celebru — mai pre- 
cis, falsul compozitor celebru, şi mai pre- 
cis, falsul compozitor celebru fără voie, 
fiindcă dacă ar fi lipsit qui-pro-quo-ul, co- 
media ar fi fost iremediabil periclitată. 


Evident, aceia dintre spectatori care au un 
surplus de imaginație, completind în minte 
relaţiile dintre personaje, se vor amuza 
mai mult, într-un fel pe cont propriu. Fără 
a mai vorbi de autorii filmului care, cu- 
noscînd toate secretele de fabricaţie, s-au 
distrat probabil sincer și copios în timpul 
turnărilor, eventual sub forma hazului de 
necaz. 

Dar să precizăm, așa cum se procedează 
în unele filme ale lui Manole Marcus de 
mai tirziu: sintem de abia în anul 1959! 
Între acest film şi cele realizate de regizor 
ulterior și între fiecare dintre ele par să 
treacă decenii întregi de evoluţie a cine- 
matogratului, atit sub raportul concepției, 
cît și al mijloacelor. E o evoluţie care a 
trebuit să se producă în salturi spectacu- 
loase, cu căutări febrile, uneori prin for 
tarea treptelor intermediare. 
i 

Cinematograful pur 
sau maturizarea forțată 
PTD BBA E r AA E RAE AR 

Şi totuşi, pentru a schimba noi înşine 
tonul, în acest prim film realizat parcă 
exclusiv prin hazard, sînt două momente 
“are anunțau — embrionar, dar destul de 
precis— lucrările de mai tirziu ale regizoru- 
lui, Chiar la începutul filmului, falsul 
compozitor celebru — care e de profesie 
fagotist în orchestra operetei — stind în 
scaunul său incomod din fosă, se răzbună 
mental pe dirijor, imaginîndu-și-l îmbrăcat 
țărănește şi devenit interpret vocal pe 
scenă, într-o operetă semănătoristă. lar 
la pupitru, fagotistul se vede pe sine în- 
suşi, transfigurat, primind aplauzele sălii 
arhipline. Al doilea moment care ne atrage 
atenția este parodierea — cind grotescă, 
cind nonșalantă — a respectivului spec- 
tacol de operetă, intitulat pozitiv «Vreau 
să mă însor», de unde și titlul vice-versa 
al filmului. 

Visul în stare de veghe — realist, dacă 
se poate spune așa, controlat de voința 


şi credințele eroului — și spectacolul, 
sub toate formele pe care le ia această 
manifestare umană, inclusiv spectacolul 
vieţii ca atare, de obicei în coloratură 
parodică — iată leitmotivele lucrărilor de 
mai tirziu ale lui Manole Marcus. 

«Străzile au amintiri» este, de fapt, visul 
retrospectiv al unui scriitor. El reconsti- 
tuie, după ani de zile, spectacolul vieții 
de pe străzile orașului natal, privit de la 
balconul camerei sale, în epoca cruntă și 
eroică a războiului și a luptei ilegale a co- 
muniştilor. Este primul salt al regizorului 
către descoperirea sau redescoperirea 
cinematografului, chiar a «cinematogra- 
fului pur» autorul construiește lungi fraze 
de montaj și efecte de fotogenie, practi- 
cind un fel de documentar poetic, virtuoz 
în afara sau pe marginea subiectului pro- 
priu-zis. El compune cu voluptate tabloul 
de epocă al orășelului industrial, ambianțe 
realiste, tipologii diverse, cu o acuzată cu- 
loare locală. În mod deosebit, remarcăm 
o întreagă secvenţă de film mut pe tema 
unei acțiuni de sabotaj, antifasciste. Cea 
mai semnificativă şi mai izbutită secvenţă 
a filmului — interogatoriul luat unei tinere 
comuniste de către un zbir «intelectual» 
şi morfinoman — pare transcrierea lu- 
cidă a unui coșmar. De unde şi accentele 
puse petabieturile odioase ale maniacului, 
repetarea obsesivă a frazelor și gesturilor, 
ca într-un ritual terifiant, unghiulația de 
aceeași factură și — de asemenea — ob 
stinația victimei care-l provoacă într-un 
fel pe călău. Sfidind riscul capital, eroina 
iradiază de bucurie cînd constată că poat: 
rezista chinului fizic: ca în orice vis, chinu 
este finalmente suportabil și depășit pe 
nesimţite. 


Cinematograful pitoresc 
sau parodierea westernului 
ÎL a] 
Filmul în care aceste dominante tema 
tice irump în voie, fățiș și chiar intr-o anu- 


Despre periferie, cu pitoresc dar şi cu luciditate 
(«Cartierul veseliei») 


Marcus, 


dirijor 


Dramă contemporană în decor antic 
(«Zodia fecioarei») 


La granița dintre real şi 


Dintre vis şi parodie 


(«Canarul şi viscolul») 


mită dezordine, este însă «Cartierul veseli 
eia Viaţa cartierului de periferie este ade 
sea surprinsă în momentele sale de spec 
tacol: veselia carnavalescă a nuntaşilor 
are trec pe străzile sărace ale urbei, balul 
de cartier unde se organizează o şeză- 
toare cu recitări din «Împărat și proletar» 
cintece de luptă muncitorești, și mai ales 
iecţiile cinematografice la care eroii 
stă pe rind, de mai multe ori, ca la 
ectacolul cel mai accesibil. În penum- 
pilpiitoare a sălii de proiecție, se con- 
sumă idile, se schimbă priviri între rivali, 
n timp ce pe ecran plutește imaginea de 
»s a spaţiilor vaste și pitoreşti ale western- 
sivi. Spectaculosul cu happy-end de pe 
an este un comentariu în contrapunct 
existenţei cotidiene a mahalalei, mä- 
ntă, dar nu mai puţin demnă: în cartier 


există un tip rău cu figură congestionată 
și priviri bestiale, terorizind pe ucenicii 
din fabrică; aceştia sint însă răzbunați, 
în cele din urmă, de către un cavaler al bi- 
nelui, fratele mai mare al unuia dintre 
persecutați. El foloseşte o tehnică de 
luptă cu totul diferită de a eroilor vestului 
sălbatic, dar pe deplin eficientă la acest 
meridian, lăsindu-și adversarul lat, lingă 
un gard în paragină. 


Cele două iubiri din film nu sînt nici ele 
altceva decit variații ale motivelor tematice 
pomenite, chiar dacă în travestiuri mai 
puțin transparente. Un anumit suris trist, 
ironic, simțim în modul cum autorul pre- 
zintă iubirea telurică a fratelui mai mare 
— justiţiarul, care afișează amorul său cu 


cîrciumăreasa cartierului. În schimb, iubi- 
rea fratelui mijlociu e serafică, cu gesturi 
suspendate, finalizată numai simbolic, 
prin apropierea lentă a miinilor împreunate 
ale îndrăgostiților de cristalele candela- 
brului care luminează camera modestă a 
unei locuințe clandestine. 


Alături de aceste motive caracteristice, 
mai există însă un al treilea filon care-si 
are originea tot în primul film analizat și 
pe care-l regăsim — în proporții diferite — 
în peliculele semnate de Manole Marcus: 
descriptivismul de circumstanţă şi o anu 
mită gravitate ostentativă, în care par să 
se răzbune facilitatea primului moment 
De pildă, comentariul afectat al scriitorului 
care deschide și încheie «Străzile au amin 
tiri» sau durerea apăsată, lăcrămoasă,a vă- 
duvei și opozițiile demonstrative din «Car 
tierul veseliei». Sint note false cu care au- 
torul s-a complăcut să cocheteze în primul 
film și care ulterior par să scape urechii 
și puterii sale de selecție. Filmele urmă- 
toare marchează etape ale revoltei cine- 
astului împotriva acestor limite sau defor- 
mări. 


Cinematograful pur și simplu 
sau şansa autodepășirii 


Primul gest este acela al evaziunii in 
spectacolul pur, atit de pur încit sensul 
ironic dispare și spectacolul e prezentat 
ca o realitate curentă, normală, atotcuprin- 
zătoare: e spectacolul mitologic din «Zodia 
fecioarei» în care toți locuitorii unui sat 
dobrogean contemporan sint implicaţi ca 
personaje, direct sau prin paralelisme. 
Eroina se numește — în viața de toate zi- 
lele — Dita, iar pe scena improvizată pe 
malul mării doar puţin altfel — Afrodita, 
în timp ce eroul poartă fără nici o disimu- 
lare — în ambele circumstanțe — numele 
de Dionis. Această distilare fantastă de 
sugestii mitologice în context contempo. 
ran e primul exercițiu propriu-zis dramatic 
pe care-l încearcă regizorul, preocupat 
parcă exclusiv și cu orice preț de o anu- 
mită extravertire a mijloacelor sale de 
expresie. Fotogenia peisajului, estetis- 
mul studiat al decorului, prelungirea și de- 
cantarea suspensului dramatic — cu tot 
ceea ce implică acestea în stilul de inter 
pretare și în factura decupajului — intră 
pentru prima dată în arsenalul său. 

Aceeași eliberare de inerții se incearcă 
in «Canarul și viscolul», dar nu sub forma 
unei evaziuni ci, în sens invers, ca o călă 
torie spre interior. Aici întilnim, neîndo: 
lelnic, cea mai organică și mai elocventă 
simbioză între cele două motive funda 
mentale care ni s-a părut pînă acum că-l 
definesc pe regizor: visul și parodia. 


Filmul reprezintă ultima expresie, de 
incontestabil rafinament, a căutărilor an- 
terioare ale cineastului — cu minime note 
distonante: un anumit manierism, în sen- 
sul reveriei grotești. «Canarul și viscolul» 
ni se pare însă a marca, în același timp, 
epuizarea posibilităţilor unei formule. A- 
junsă la gradul de împlinire, sub raport 
strict estetic, această formulă înseamnă 
și o maximă îngustare a șanselor în recep- 
tarea realului şi sub raportul audienței. 


Este ceea ce pare să fi intuit destul de 
prompt regizorul însuși,care a creat ulte- 
rior prin filmul politic «Puterea şi Adevă- 
rul», nu numai un nou cap de serie în cine- 
matografia noastră, ci și un nou început 
de drum în propria sa filmografie. Toate 
datele ecuației se modifică în consecință 
— rapid şi imprevizibil: după «Puterea și 
Adevărul» a urmat și este încă în curs 
de prezentare serialul mai mult sau mai 
puțin de aventuri, «Conspirația», «Depar- 
te de Tipperary», «Capcana». 


Coordonatele complete ale noii orbite 
pe care s-a plasat regizorul urmează de 
abia să se precizeze. Desigur, în unele 
momente ale producţiilor de ultimă oră 
sau în curs de realizare regăsim, cel puţin 
ca ecou sau transfigurate, semnele eta- 
pelor parcurse. Caracteristică este însă 
mai ales capacitatea de înnoire pe care ele 
o probează. Semnalăm, preliminar, am- 
ploarea aproape monumentală și patetis- 
mul analizei politice — în «Puterea și 
Adevărul», interesul pentru istoria trăită 
a revolutiei populare si socialiste — in 
episoadele serialului — și, de asemenea, 
adoptarea unui stil narativ de maximă 
accesibilitate. Evident, acest salt pe o no- 
uă orbită nu s-a realizat fără dificultăți sau 
fără sacrificii. Odată cu marile cistiguri 
dobindite, sînt de remarcat, tot preliminar, 
o anumită recrudescenţă a ilustrativis 
mului și o oarecare diminuare a tensiunii 
cinematografice a naraţiunilor. În sfirșit, 
poate e cazul să notăm, la acest prag 
de maturitate, că Manole Marcus și-a asi- 
gurat colaborarea unora dintre scriitorii 
cei mai pasionați și mai dotați pentru 
film: Titus Popovici, Mihnea Gheorghiu, 
loan Grigorescu, Petre Sălcudeanu. Dar 
numai la «Cartierul veseliei» regizorul a 
devenit şi coautor al scenariului. Altmin- 
teri, el pare să-și fi rezervat pînă în prezent 
rolul de șef de orchestră în interpretarea 
unei partituri date. Ar rămîne deci, și sub 
acest aspect, un spaţiu liber de evoluție. 
lată, în concluzie, un mare număr de moti- 
ve asupra cărora ar trebui să revenim pe 
larg, pentru a le descifra în această nouă 
sinteză pe care regizorul însuşi o caută, 


Valerian SAVA 


Adevărul, crudul adevăr, chiar şi la o «nuntă la țară» 
(«Puterea şi Adevărul») 


A nu se uita documentarul 


Surpriza anului: 
Filmele publicitare 
ale studioului «Alexandru Sahia» 


oferă material de studiu 
caselor producătoare 
de filme artistice 


Vizionarea celor mai izbutite 

filme realizate în 1973 la stu- 

dioul «Sahia» — pentru de- 

cernarea premiului Cupa de 

cristal, dar și în afara aces- 

tui concurs — ne-a trimis cu 
gindul la filmele lui Joris Ivens despre 
noile păminturi cucerite de sub apa mării. 
Această sugestie nu ne-au dat-o însă do- 
cumentarele care descriu spaţii întinse şi 
peisaje spectaculoase, deși astfel de peli- 
cule n-au lipsit în anul parcurs. Una dintre 
ele («De la Ropotamo la gurile Dunării» 
de Alexandru Gașpar) ne impresionează 
la un moment dat cu o frază despre «cel 
mai nou pămînt românesc», însoţind ima- 
ginea unui istm în plină geneză, undeva 
la vărsarea Dunării în mare. Senzaţia des- 
pre care vorbeam ne-au oferit-o pelicule 
de cu totul altă factură și în alt sens. Sint 
documentarele care ne-au descoperit, da- 
că putem spune așa, noi tărimuri interioare 
ale emoției. 


Suspens meditativ 


«Dracula—legendă și adevăr» este un 
documentar realizat de lon Bostan (regie, 
scenariu, comentariu și imagine) la cere- 
rea Oficiului Naţional de Turism. Cu alte 
cuvinte, un film-comandă, un film utilitar. 
Sint termeni care pină nu demult aveau 
un asemenea efect discriminatoriu, încit 
filmele în cauză nu puteau concura la a- 
ceastă, mai mult “simbolică, distincţie a 
studioului de specialitate, care este Cupa 
de cristal. În sfirșit, în acest an, constatin- 
du-se probabil, printre altele, că Grierson 
sau Flaherty nu pot fi eludați din istoria 
cinematografului pentru că au făcut filme- 
comandă sau filme publicitare (mai mult: 
grație unor asemenea filme ne amintim 
azi de eı)—s-a acordat filmului utilitar drept 
de cetate în tilmul românesc. Deși statu- 
tul noului venit — de pildă, difuzarea pe 
ecranele cinematografelor obișnuite — 
rămine încă în discuţie, juriul concursului 
porhenit a mers mai departe, atribuind 


32 


Cupa de cristal 1973 tocmai unei astfel 
de producţii: «Dracula—legendă şi ade- 
văr» de lon Boslan. 

Importante nu sînt însă asemenea peri- 
peții sau dificultăți — care pot fi depășite 
prin generalizarea unei informaţii elemen 
tare. Ceea ce ne reține atenția şi condeiul 
e faptul că filmul lui lon Bostan pune în 
discuție însăși condiția genului căruia îi 
aparține. El pare nu numai să ignore dis 
tanțele dintre filmul utilitar și documen 
tarul artistic, dar şi să afirme un adevăr 
de interes mult mai larg: îngemănarea din- 
tre documentar şi filmul de ficțiune. 

La comanda Oficiului Naţional de Tu- 
rism, în beneficiul celor interesaţi să mear- 
gă pe urmele unui personaj mitologic din 
nou la modă, acest experimentat și inge 
nios cineast a realizat ceea ce se cheamă 
un film de autor, în care nu ezită să intre în 
polemică cu unele interpretări ale mitului. 
El distilează şi confruntă,cu o maximă ri- 
goare şi cu sentimentul unei depline liber- 
tăți, sugestiile literare romantice ale lui 
Bram Stoker și cele cinematografice, mo- 
derne, ale lui Murnau, imaginile de astăzi 
ale locurilor care au inspirat legenda des- 
pre Dracula și documentele istorice ates- 
tind existenţa reală a voevodului justițiar 
și neatirnat, Vlad Ţepeş. Mitul este recon- 
siderat, privit în circulația sa universală, 
punindu-i-se în lumină substratul auten- 
tic, semnificația națională, actuală. Auto- 
rul a folosit pentru aceasta simple juxta- 
puneri de documente de arhivă și înscena- 
rea unor ficțiuni, reconstituirea de scene 
consemnate istoric și reportajul pe viu. 
lar discursul său, care ne fascinează prin 
ineditul acestei simbioze a speciilor, a rea- 
lului cu fantasticul, se remarcă tocmai 
printr-o desăvirșită unitate și limpezime. 
Lapidar, fără divagaţii, fără inutile paran- 
teze explicative, acest documentar istoric 
nu face concesii nici spectaculosului de- 
clarativ, nici manierismului ermetic. De o 
subtilă elocință — în imagine, mai ales, 
dar şi în montaj și comentariu, filmul este 
încărcat de atmosferă şi cu o umbră con- 


tinuă de mister, fără tumult tenebros, 
păstrindu-ne tot timpul într-o stare de 
suspensie meditativă. 


Tensiunea investigaţiei 


Această rară capacitate de a întreține 
tensiunea unei investigaţii — adevărată 
carte de noblețe a documentarului — o 
regăsim in «Meseria luminii» de Nicolae 
Cabel și «Play—Cupa Davis» de Con- 
stantin Vaeni. Fără a fi cîştigat trofeul pus 
în joc, ele au ocupat locuri de frunte în sec- 
țiunile tematice la care au concurat. Cei 
doi tineri documentariști ne situează direct 
și cu fermitate pe terenul faptelor reale 
ale zilei de azi, aflate în plină desfășurare, 
Sint două reportaje care, programatic, se 
puteau menţine lesne în limitele ilustrării... 
utilitare a unor locuri comune și a pito- 
rescului de circumstanță. Am fi avut 
atunci o monografie — eventual exhaus- 
tivă — a Fabricii de becuri din Tirgovişte 
și o relatare — la fel de completă — a me- 
ciului de tenis România-Statele Unite din 
1972. Dar am fi pierdut o șansă mult mai 
importantă, pe care Nicolae Cabel şi Con- 
stantin Vaeni o susțin, ca o direcție dis- 
tinctă în producția studioului «Alexandru 
Sahia». Această șansă o întrezărisem și 


În reportajul său tirgoviştean, Nicolae 
Cabel uzează de un comentariu literar 
supraincărcat de metatore și se complace 
să respire din cind în cind aerul unei 
dulci sugestii lirice, plimbindu-și eroii prin 
parcuri şi pe la serviciul stării civile. Dar el 
se pasionează mai ales de dialogul secret 
şi auster al locuitorilor vechii cetăți de 
scaun a lui Țepeș cu obiectele și spațiile 
industriale în care au intrat o dată cu evul 
socialist. Dantelăria sofisticată a dispozi- 
tivelor tehnice, stăpinite de privirile inge- 
nue ale tinerelor muncitoare, gesturile 
suspendate deasupra mecanismelor au- 
tomate de ultim tip se adună, se succed 
şi se repetă într-o cadență studiată și 
expresivă. Astfel se compune sugestia 
delicată, inefabilă, a unei continue bătălii 
interioare: confruntarea vechilor păstori 
şi plăieși cu o lume nouă, nebănuită — lu- 
mea electronicii.  Frenezia metaforică, 
poate excesivă, a autorului, nu se poate 
opri să nu apeleze și în final la imagini 
simbolice, juxtapunind imaginea becului 
scos din cuprorul miniatura! cu imaginea 
globului solar spre care aleargă profilul 
grațios al lui Prometeu feminin. 

Mai tranșant şi mai sec, tără intermez- 
zo-uri lirice, Constantin Vaeni își desfă- 
șoară investigația în altă lume — lumea 


Documentarul concurează filmul de ficțiune 
(«Dracula — legendă şi adevăr») 


în filmele lor anterioare: respectiv «Victor 
lliu» și «Apoi s-a născut orașul», Este 
şansa eseului poetic și dramatic, realizat 
prin mijloace exclusiv documentare, fără 
nici o imixtiune în domeniul ficţiunii, fără 
nici un apel la reconstituiri. Cei doi cineaști 
sint niște observatori lucizi ai mediului 
pe care il investighează sau ai evenimen- 
tului la care asistă, selectivi cu propriile 
emoții și impresii. 


sportului. El îi urmărește pe Ilie Năstase, 
lon Țiriac, Stan Smith și pe ceilalţi parti- 
cipanți la memorabila partidă de tenis din 
1972, nu ca pe nişte jucători, ci ca perso- 
naje ale unui spectacol dramatic, fără a-i 
uita pe cel care stă pe scaun: arbitrul 
Intriga propriu-zisă, evoluţia scorului, îl 
interesează mai puţin. Oricum, nu-l inte- 
resează cifric — pe ecran nu apare nici- 
odată tabloul care indică scorul şi nici 


Reportajul concurează poemul dramatic 
(«Meseria luminii») 


enunţul verbal al arbitrilor nu e reținut. 
Autorul folosește însă toate mijloacele 
tehnice — ralenti-ul, stop-cadrul, distor- 
siunea sunetului ș.a.m.d. — pentru a sus- 
penda clipele în loc sau a le dilata, stu 
diind astfel raportul de forțe, jocul de in- 
terese, starea de spirit a tribunelor şi ca. 
racterele jucătorilor. Personajele de pe 
teren ni se dezvăluie privirilor într-un fel 
de balet imponderabil în care fiecare um- 
bră de reacție și orice gest insignifiant ca- 
pătă amploare şi durată. Dar nu mai mult 
decit e necesar ca sugestia — fie și par 
țială — să poată fi sesizată. Peripeţiile și 
în genere story-ul — cu sau fără happy 
end — interesează atit de puţin, încît au- 
torul renunţă la imaginile ultimului set. 
Constantin Vaeni încheie filmul precipitat, 
într-un stil opus colegului său de genera- 
ție, cu o metaforă în minor: stadionul gol, 
nu numai de spectatori, dar și de ecoul 
etemerelor pasiuni, plin doar de hirtii şi 
cu steagurile coborite, desprinse de pe 
suporturi. 


Justificarea patetismului 


„De mult voiam să scriu un articol pa 
tetic, în întregime afirmativ! Și încă n-am 
pomenit unele dintre documentarele care 
mi-au plăcut cel mai mult şi pe care le-am 
comentat în cursul anului: «Jubileul Clu- 
bului Rapid» de Eugen Popita, «Pictura 
și... un autobuz» de Alexandru Sirbu, «În 
pădurea cea stufoasă» de Titus Mesa- 
roş, «Porumbeii și fanfara» de Jean Pe- 
trovici şi altele. În ultimele zile ale lui 1973, 
după decernarea Cupei de cristal, a putut 
fi vizionată copia tocmai ieșită din labora- 
tor a filmului «Remember» de Eugenia 
Gutu. Din nou, punctul de plecare este 
acela al unui reportaj ocazional, în 
folosul Oficiului Naţional de Turism: vi- 


palmares 
E EREI 


Comisia concursului «Cele mai bune 
filme realizate de studioul «Alexandru 
Sahia» în 1973 atribuie următoarele premii 


Cea mai bună realizare cinematografică 
in domeniul reportajelor dedicate evenimen- 
telor politice: 

«Vizita - tovarăşului Nicolae 
Ceauşescu în Pakistan» (realizator — 
Pantelie Țuțuleasa) 


Marele premiu Cupa de cristal: 


“Dracula — legendă și adevăr» de 
on Bostan 


Cel mai bun film despre realizările obti- 


zita unor americani de origine română 
in locurile natale din Transilvania. Dar 
ce extensiuni și cită convingere nouă 
pot să inspire chiar și cele mai încercate 
sentimente sau un simplu peisaj, în funcție 
de unghi și tratare, in funcţie de precizia 
intuiției artistice, de proprietatea și gra 
dul ei de elocvenţă! În intreaga zestre— 
bogată —a filmelor noastre turistice, fol 
clorice şi etnografice, nu există nimic 
care să egaleze unele din secvențele rea- 
lizate de Eugenia Gutu în tirgurile transil- 


Filmul turistic concurează balada 
(«Remember») 


vane, la nunta domnului Morgan din Texas, 
celebrată într-un sat de peste munţi sau 
la o horă unde admirăm, într-o uluitoare 
dezlănțuire de străluciri pitorești de cea 
mai autentică și pură factură — în costu- 
maţie, podoabe și decor — o învirtită a- 
companiată la țiteră cu acea infinită nos- 
talgie care se numește dor. 

Nu ne-am propus un bilanț cu cele 162 
de documentare și 76 de ediţii ale jurnale- 
lor din 1973, nici comentarea celor peste 
50 de filme vizionate la concursul Cupa 


„„Mirel Ilieșiu în rolul ghidului 
minte de azot“) 


Cele mai bune documentare din '73 


nute de poporul român în construcţia so- 
cialistă: 

«Meseria luminii» (regia — Nicolae 
Cabei) 

Cel mai bun dintre filmele dedicate pro- 
cesului actual de perfectionare a vietii so- 
ciale, de anchetă socială și de educatie 
socialistă: 

«Nunta de aur» (regia— Titus Mesaroş) 

Cel mai bun dintre filmele de educație 


estetică, de promovare a culturii socialiste: 


«Porumbeii și fanfara» (regia — Jean 
Petrovici) - 

Cele mai bune dintre filmele de investiga- 
tie ştiinţifică, despre contributiile româneşti 
la dezvoltarea ştiinţei mondiale: 

«De la Ropotamo la gurile Dunării: 


și «Premieră după 75 de ani» de Alexan- 
dru Gaşpar 


Cele mai bune filme utilitare: 

Ex aequo — «O scrisoare din Româ- 
nia» (reaia — Mirel llieşiu) şi «Play- 
Cupa Davis» (regia — Constantin Vaeni) 

Cea mai reușită rezolvare cinematografică 
a temei «Omul şi locul lui de muncă» în 
cadrul unui subiect de jurnal: 

«Succesele brigăzii de tineret de la 
Hunedoara» (realizatori — O. Urbanski 
și E.E. Lupu) 

Cel mai bun montaj muzical: «Play- 
Cupa Davis» (montaj muzical— A. Bretz); 
cele mai bune desene şi filmări speciale: 
«Pictura și... un autobuz» (desene — 


de cristal. Se înțelege că pentru a schița 
intinderea ariei tematice și cotele calita- 
tive atinse de această bogată și diversă 
producție, ar trebui — cu riscul de a re- 
peta unele cronici din cursul anului — 
să intirziem asupra altor şi altor filme, 
poate chiar in altă ordine decit aceea de 
mai sus. Am dorit insă să punem în lu- 
mină nu un peisaj, ci o semnificație care 
depăşeşte interesul de circumstanţă: afir- 
marea şanselor superioare, uneori igno- 
rate, ale filmului utilitar, ale filmului co- 
mandă, ale documentarului în general. 
Intirmind nu puţine prejudecăţi, virtuțile 
artisuce ale acestor categorii de filme 
constituie argumente inedite pentru ceea 
ce numim artă angajată, ilustrind nebă- 
nuita diversitate de mijloace care «ne stă 
la îndemină», oricit de dificilă ar fi tema, 
oricit de ingrată ar fi specia. 

Amintind că juriul Cupei de cristal a 
ținut să atribuie—iîn afara categoriilor con- 
cursului—o menţiune specială filmului 
de anchetă socială «Pasenţe» de Eugen 
Popiţa, «pentru autenticitate, pentru spi- 
rit critic, combativ și pentru mijloacele 
specifice de expresie folosite», aş vrea să 
inchei citind încă un singur film care nu 
a figurat deloc în palmares. Se numeste 
pur şi simplu «Îngrăşăminte de azot» si 
e semnat de Radu Hangu, cu imaginea 
lui Willy Goldgraber și cu... Mirel Iliesiu 
în rolul ghidului. Reproducem şi din acest 
film, alăturat, un cadru. Este un film publi- 
citar dedicat Combinatului chimic Făgă- 
raș, care ne rezervă totusi suficiente sur- 
prize plăcute pentru a ne incumeta să-l 
recomandăm drept material de studiu ca- 
selor de filme de lung metraj și artistice. 

Documentarul există, documentarul 
ar trebui să ne inspire! 


Val. S. DELEANU 


Victor Wegeman și Mircea Velicu, filmări 
speciale: Liviu Georgescu); cea mai bună 
coloană sonoră: «Meseria luminii» (ing. 
Gh. Roşioru). 

Comisia a luat act de rezultatele sonda- 
iului întreprins în rîndurile spectatorilor 
din Brăila şi Galaţi, în urma căruia s-a de- 
cernat premiul publicului filmului «Rugi- 
noasa de la sat la oraș» (regia— Dumitru 
Done). Totodată, comisia a recomandat 
Comitetului oamenilor muncii și Comite- 
tului sindicatului de la studioul «Alexan- 
dru Sahia» să acorde un premiu special 
filmului de anchetă socială «Pasente» 
(regia — Eugen Popița) pentru autentici- 
tate și spirit critic, combativ, pentru mij- 
loacele specifice de expresie folosite. 


sondaj în cine-univers 


Apărută o dată 'cu secolul, 

industria cinematografică 

inema a parcurs în principalele țări 
capitaliste fazele esențiale 

ale dezvoltării și structu- 

rării într-un timp relativ scurt. 

La numai cîțiva ani după răsturnările 
provocate de introducerea sonorului (în- 
tre altele, creşterea considerabilă a chel- 
tuielilor de producție şi implicit asfixie- 
rea companiilor mici și mijlocii, precum 
şi eliminarea din circuitul mondial a ci- 
nematografiilor — ca, de pildă, cea sue- 
deză sau cea daneză — care nu folosesc 
o limbă de circulație internațională), in- 
dustria cinematografică din Statele Unite, 
Anglia, Franța, Germania oferea tabloul 
unei organizări care putea face deliciul 
oricărui învățăcel în științele economice, 
amator de scheme clare şi simple: așa 
cum scria la carte şi așa cum se întim- 
pla în alte puține ramuri economice (în 
petrol, de pildă), întreaga producție și 
distribuție era concentrată în miinile ci- 


Marile 
companii 
se descompun. 
Cu alte 
cuvinte, 


marile 
companii 


se adaptează 


torva companii puternice, care dețineau 
direct, fără a face apel la terţi, tot ce era 
necesar — de la scenariști pînă la săli 
— precum producerea, distribuirea și ex- 


ploatarea unui film. 

Metro Goldwyn Mayer, Paramount, U- 
nited Artists, Columbia, Warner Bros, 
Universal, RKO în Statele Unite, Rank 
în Anglia, Pathâ-Nathan în Franţa, UFA 
în Germania erau expresia situării in- 
dustriei cinematografice în cadrul unor 
structuri monopoliste ajunse la desă- 
virşire. Fiecare dintre marile companii 
deținea studiouri imense, perfect echi- 
pate cu tot ce e necesar pentru producerea 
anuală a zeci şi chiar sute de filme de 
toate genurile, armate de specialişti, teh- 
nicieni, muncitori în toate domeniile pro- 
ducției cinematografică, rganisme cali- 
ficate în sectorul publicităţii și propagan- 
dei de masă, rețele de săli de cinema și, 
bineînțeles, capitaluri uriașe. Compani- 
ile aveau sub contract, pe perioade foarte 
lungi, regizori, scenariști, actori, sceno- 
grafi; compozitori, etc. Greta Garbo, de 
exemplu, a fost în toţi anii activității ei 
americane, o stea a lui Metro Goldwyn 
Mayer şi nimeni nu concepea că ar fi 
putut să joace vreodată într-un film pro- 
dus de o altă companie. Tot așa Marlene 
Dietrich sau Mae West erau stelele lui 
Paramount şi dacă orice era posibil la 
Hollywood, un film în care să joace îm- 
preună Greta Garbo şi Marlene Dietrich 
era, totuși, absolut de neconceput. Cel 
mai genial şi mai răsfăţat regizor nu putea 
să-și alcătuiască o distribuție decit pe 
baza personalului companiei la care era 
angajat. Pentru a putea face faţă oricăror 
situaţii, marile companii țineau sub con- 
tract (plătindu-le uneori ani de zile fără a 
juca) sute de actori profilați pe toate ti- 
purile de roluri. În spiritul aceleiași goane 
pentru asigurarea cu cadre virtual ne- 
cesare (sau care ar putea, eventual, in- 
teresa pe concurenţi), monopolurile ci- 
nematografice practicau și angajarea tu- 
turor scriitorilor de renume, capabili de 
a face treabă de scenarişti. Sint bine cu- 
noscute aventurile hollywoodiene ale u 
nui Faulkner (rar folosit, dar plătit timp 
de mulți ani), ale unui John Dos Passos, 
ale multor scriitori germani emigraţi (de 


34 


„a Hollywood totul părea posibil, în afară de a le face să joace în acelaşi film 
(Greta Garbo, salariată la M.G.M.; Marlene Dietrich, salariată la Paramount) 


la Feuchtwanger şi pînă la Brecht). A- 
proape nici unul dintre ei n-a produs un 
scenariu de valoare — meseria de sce- 
narist fiind, probabil, fundamental deo- 
sebită de cea de romancier sau drama- 
turg — dar prezența unor asemenea crea- 
tori în zestrea unei mari companii cores- 
pundea nu numai unor criterii de utilitate 
imediată, ci și de prestigiu. 

Vremea marilor companii a corespuns 
și cu dominaţia unor căpitani de industrie 
cu puteri practic nelimitate, adevărați dic- 
tatori ai producției cinematografice, cum 
au fost Samuel Goldwyn și Louis B. 
Mayer (M.G.M.), Adolph Zukor şi Joseph 
Lasky (Paramount), Harry Cohn (Colum- 
bia), frații Warner, Arthur Rank și alții, 
după cum a corespuns şi cu perioada 
de glorie a «star-sistem»-ului, pentru lan- 
sarea și menţinerea pe firmament a unei 
vedete fiind puse în bătălie fonduri i- 
mense și cele mai sofisticate mijloace de 
influențare a opiniei publice. 

Dar vremea acestei hiper-concentrări 
în industria cinematografică a trecut. As- 
tăzi, unele din companiile de altădată au 
dispărut, altele îşi lichidează patrimo- 
niul (cum s-a întimplat recent cu M.G.M.), 
unele, reducîndu-şi activitatea s-au pro- 
filat aproape exclusiv pe producția pen- 
tru televiziune, în sfirșit, cele care și-au 
păstrat firma de altădată se ocupă aproape 
numai cu distribuirea filmelor şi foarte 
puțin sau deloc cu producţia. Au proli- 
ferat, în schimb, aşa-zişii producători 


film și literatură 
ÎI a cj 


Ceva despre digresiuni 


Ştim cu toții ce este o digre- 
siune: o aparentă ieşire din 
subiect, părăsirea șirului po- 
vestirii pentru dezvoltarea 
unor idei, urmărirea unor 
traiectorii secundare, În li- 
teratură, digresiunea e făcută cind direct 
de autor, cind prin intermediul unui per- 
sonaj. Cineva spunea că farmecul litera- 
turii stă în digresiune. Poate. În orice caz, 
farmecul digresiunii stă în calitatea... lite- 
raturii ce o dezvoltă — și un mare povesti- 
tor, incepind de la Cervantes, este de obi- 
cei un maestru al digresiunilor — fie că 
ele sint anecdotice sau eseistice. Digre- 
siunea este o plăcere — pe care unii rigo- 
rişti ai naraţiei şi-o'inhibă; este și un mij- 
loc de creare a încordării, a așteptării, al 
suspensului, În orice caz, digresiunea dă 
unei naraţii dimensiuni, lărgimi pe care 
povestirea nudă nu le poate realiza. 


nema 


N-aş putea spune cind a apărut digre- 
siunea şi în filme — fapt inerent și necesar. 
Probabil foarte devreme. În orice caz, 
există azi școli ce o cultivă, altele nu. Ci- 
nematograful tradițional american nu e 
digresiv. Cel sovietic, da, copios digresiv 
— şi nu întimplător ne gindim la maeştrii 
prozei ruse. Stiluri şi autori se confruntă 
şi din acest punct de vedere. 

Dar, poate mai mult ca oricui, cineaştilor 
italieni le place să se joace, să lărgească, 
să iasă din acţiune. Neorealiştii au făcut-o 
— cu voluptatea de a surprinde cit mai mult 
din viață. Antonioni și-a construit filmele 
aproape în permanenţă din digresiuni—de 
unde acea resfirare de episoade, acel halo 
de mister al filmelor sale în care aventura 
se estompează și secvențele secundare 
capătă o memorie atit de trainică, Fellini, 
prin evoluția sa către eseul cinemato- 
grafic, nu face decit să confirme această 


Un nou tip de producător: Stanley Kramer; 
cu cel mai vechi tip de forță: banul («Ghici cine vine la cină?) 


independenţi care nu dispun nici de stu- 
diouri, nici de aparataj, nici de actori sau 
regizori aflați sub contract, ci doar de 
capacitatea (și acesta e lucrul cel mai 
important) de a reuni pentru un film capi- 
taluri importante şi de a asigura organi- 
zarea unei echipe artistice și tehnice 
corespunzătoare. Numărul unor aseme- 
nea producători este foarte mare, pon- 
derea lor reală foarte diferită. Unii din- 
tre ei reprezintă, însă, o forță indiscuta- 
bilă în sistemul cinematografic occiden- 
tal; i-am putea cita, de exemplu, pe Carlo 
Ponti, pe Salzman, pe Stanley Kramer, 
pe Joe Levine şi pe alții. 


Această evoluţie de structură a cine- 
matografiei capitaliste a provocat nu pu 
ține semne de întrebare și a tulburat nu 
puține certitudini dogmatice (clasic este 
ca monopolurile să urmeze unei pro- 
ducții risipite, «atomizate» şi nu invers). 
Asistăm,oare, pe scara întregii economii 
occidentale, la o trecere de la structurile 
monopoliste la producţia mică şi mijlo- 
cie? Categoric, nu. Tendinţele de con- 
centrare continuă să fie predominante. 
Este vorba oare de un specific al produc- 
tiei artistice? Nu se pare, dacă ţinem 
seama de faptul că,după părerea unani- 
mă, anii '30, anii dominaţiei marilor com- 
panii, n-au fost chiar anii cei mai proști 
din istoria artei cinematografice. 


De fapt, lucrurile sînt și mai complicate, 
și mai simple. Cursul general al produc 
ției capitaliste (inclusiv în sectorul cine- 
matografic), curs determinat de anumite 
legități obiective, nu s-a schimbat în e- 
senţă şi el asigură în continuare păstra- 
rea puterii de decizie. în citeva — puţine 


Digresiunea : o libertate necesară 
pentru un creator 
care vrea să se exprime 
cît mai... exact! 


Ciţi dintre regizorii noştri ştiu să invite la digresiune? 
(«Felix şi Otilia») 


şi solide — centre de forță financiară. 
Dar, în împrejurările schimbate ale lumii 
contemporane, vechile forme «imperia- 
le» s-au dovedit tot mai puţin corespun- 
zătoare, prea _risipitoare, insuficient de 
eficiente din punct de vedere economic, 
antrenînd o cheltuială exagerată de forță 
de muncă specializată și împiedicînd o 
sănătoasă mobilitate a cadrelor în ra- 
port cu necesitățile mereu schimbătoare 
ale momentului. Sistemul marilor com- 
panii polivalente este, indiscutabil, prea 
greoi în actualele bătălii de pe frontul 
industriei spectacolelor, în condiţiile con- 
curenţei devastatoare a televiziunii şi a 
mutațiilor rapide în gustul maselor de spec- 
tatori. lată de ce imaginile lui Leo, leul 
fetiş al companiei M.G.M., sau ale mun- 
telui înconjurat de stele ai Paramount- 
ului apar mai rar în fruntea genericelor. 


Metodele actuale din cinematografia 
occidentală și, în primul rînd, extinderea 
sistemului producătorilor, permit nu numai 
o mai mare elasticitate și mobilitate, ci 


și o mai bună mobilizare a capitalurilor, 
o antrenare mai largă — pentru că mai 
suplă — a participărilor bancare la finan- 
tarea producţiei de filme. Capacităţile de 
producție sînt folosite mai eficient și, 
în același timp, există posibilitatea — 
limitată, ce-i drept — de a face, fără pu- 
nerea în mişcare a unor mecanisme mas- 
todontice, filme mai ieftine, filme experi- 
mentale, de a oferi din cînd în cînd cite 
o şansă unui regizor tinăr şi animat de 
idei îndrăzneţe. S-a creat astfel nu numai 
o supapă de siguranţă, ci și modalitatea 
de a desțeleni unele teritorii noi ale ex- 
presiei cinematografice, de a descoperi, 
fără mare cheltuială, cadre noi de regi- 
zori, scenariști, actori,pe care «sistemul» 
are după aceea — dacă rentează — toate 
condiţiile pentru a le recupera. 


Fărimițarea producţiei  cinematogra- 
fice oferă şi posibilitatea,mai discretă dar 
mai eficace, a pătrunderii capitalurilor 
angrenate în circuitul cinematografic și 
dincolo de limitele statului de origine, a 


punct de vedere financiar, acest film cu regizor italian 


cu actori europeni este american («Ghepardul») 


vocaţie naturală și naţională; se vorbește 
mult în filmele italiene — și unde se vor- 
beşte mult are loc și digresiunea. 

Mai mult, mi se pare că și actorul e edu- 
cat să «ciupească» o mică porţie de inde- 
pendență prin digrtsiuni. De cite ori marii 

tori italieni nu privesc în afara acțiunii 
— căpătind astfel un plus de firesc? Mai 

u seamă episoadele comice se pretează 
la astfel de inițiative ce fac, produc delicii 
sălii. E un fel de a fi, un fel de a privi cine- 
matograful, 

La noi sint puţini regizori care știu să 
invite la digresiune. lulian Mihu este cel 
mai bun exemplu — şi în toate filmele 
sale (intre ele cel mai adesea în «Felix 
și Otilia») există astfel de întreruperi pe 
care le-am considerat intotdeauna ca pe 
momente de certă inspiraţie. «Bătrinii» din 
acest film sint, in fond, o digresiune. De 
unde şi stilul său particular și — conse- 
cință — multe, mai multe reuşite actori- 
cești decit în alte distribuții. 

Dacă poate deveni o servitute, digresiu- 
nea este, în același timp, şi o manifestare 
de libertate față de «crisparea» subiectu- 
lui — o libertate necesară şi inerentă unui 
creator ce vrea să se exprime cit mai 
exact. 


Gelu IONESCU 


creării unor rețele supranaționale, cu tot 
ce aceasta implică în materie de extor- 
care a unor profituri maxime. Nu e vorba 
numai de faptul că producătorii găsesc 
mai convenabil să-și realizeze filmele nu 
în studiourile costisitoare din vechile cen- 
tre, ci în țări mai slab dezvoltate, cu o 
mină de lucru mai ieftină și cu sarcini 
fiscale mai ușoare ci, mai ales, de pre- 
luarea finanțării unor filme importante 
din diferite țări de către un grup restrins 
de mari bănci de afaceri. S-a mai amintit, 
doar, că din punct de vedere financiar, 
opere ca «Ghepardul» sau «Un bărbat şi o 
femeie» contează drept filme americane. 


Se pare deci, că în pofida unor trans- 
formări spectaculoase, principiul care di- 
riguiește industria cinematografică occi- 
dentală rămîne tot cel enunțat cîndva de 
un personaj (de film, bineînțeles): «Să 
se schimbe cît mai multe, pentru ca să 
nu se schimbe nimic». 


H. DONA 


35 


În palmaresul filmelor noas- 
tre de televiziune, serialele 
constituie, încă, o raritate 
(ca și filmele jucate, de tic- 
țiune — sau cum vrem să le 
spunem — în general). lar 
în palmaresul regizorului Francisc Mun- 
teanu, filmul de televiziune este o noutate 
absolută. Nu un intermezzo oarecare, 
între două «filme serioase»; cele zece 
episoade ale «Pistruiatului», puse cap 
la cap, fac cît aproape patru lung-metraje, 
reprezintă adică «dintr-un foc» aproape 
un sfert din ampla filmoarafie a regizorului, 
Sint mai multe motive, deci, sa conside- 
răm creația lui Francisc Munteanu drept 
o prezență binevenită în programele mi- 
cului ecran: serialele sint, pentru diferite 
calibre de spectatori, «hrana» cea mai 
digerabilă; producţia originală de seriale 
a televiziunii române a bătut ani la rind 
pasul pe loc; redacția de film TV iese, 
acum, din anonimat, și după «Urmărirea», 
«Pistruiatul» continuă, de fapt, o întreagă 
«serie de seriale»; alte citeva filme în foile- 
ton, «Un August în flăcări» după un sce- 
nariu de Eugen Barbu și «Cireșarii» după 
scenariul lui |. Chiriţă — sînt gata să se 
înscrie pe orbita interesului public; în 
sfirşit, scenaristul și regizorul «Pistruia- 


Inema 


Un nou serial ty, 


inspirat de o pagină 
a istoriei noastre contemporane 


tului» şi-a dovedit în repetate rînduri ca 
pacitatea de a «inscena» narațiuni fluide, 
răspunzind astfel indirect unor solicitări 
specifice stilului «serial». 

«Pistruiatul» evocă epoca frămintată 
din august 1944. În creația scenaristică 
sau regizorală a lui Francisc Munteanu 
(să ne gindim doar la «Valurile Dunării», 
«Cerul n-are gratii», «La patru pasi de 
infinit», ca să nu mai aducem vorbadeş- 

pre «Sfinta Tereza și diavolii») acel timp 
de confluență intre epoci ocupă un loc 
predominant. De data aceasta, epoca este 
privită din perspectiva și prin experiențele 
unui copil, la virsta jocurilor de-a hoţii şi 
vardiștii, căruia evenimentele îi modifică 
esențial intimplările de viață. Un copil de 
13 ani, care trece pe nesimţite, atunci, in 


Augustul Eliberării, din lumea de jocuri a 
virstei tără de griji, în lumea făurarilor de 
noi destine ale ţării. Un copil care — cu 
17 bile, un caiet de dictando aproape nou 
și un ceas deșteptător fără cadran — 
cumpăra, de la un contrate întru virstă şi 
joacă, o fabrică de cărămizi părăsită şi 
care, în final, ajunge să pună conştient 
mina pe armă, participind astfel efectiv 
la lupta insurecțională antifascistă. 
Firul epic al serialului cuprinde destul 
de multe întîmplări, așa cum o cere un 
«film de acţiune» care se respectă cît de 
cit. Nu foarte originale, dar nici întru totul 
lipsite de neprevăzut. Principala relație 
umană concretizată în film este aceea 
dintre micul «pistruiat» şi ofițerul comu- 
nist Andrei Bogdan, evadat politic, unul 


dintre principalii pioni ai insurecției. Co- 
pilul s-a atașat instinctiv de omul cu că- 
tuşe la miini, fugărit de poliţie, la a cărui 
evadare a asistat întimplător; între cei 
doi se naște o trainică legătură afectivă, 
şi Pistruiatul incepe să ințeieaga, treptat, 
rosturile și sensurile luptei antitasciste. 
Participă la salvarea comunistului evadat, 
restabilește legăturile acestuia cu tova- 
rășii de luptă, iese cu bine din cursele 
pe care i le întinde poliția, împlinește im- 
portante misiuni conspirative. La început, 
ca o prelungire a jocului de-a hoţii şi var- 
diștii de pe maidanele copilăriei. Apoi, 
sub influența prietenului său mai mare, 
acţiunile sale dobiîndesc gravitate şi con- 
știință. Finalul serialului reproduce, cu 
alte elemente, punctul culminant din cel 
mai frumos film al lui Francisc Munteanu, 
«La patru pași de infinit». Acolo, fata ne- 
ştiutoare, care se dedicase salvării unui 
comunist urmărit de poliție, deprinzind 
şi ea, treptat, sensurile și poezia luptei 
revoluționare, înfruntă dramaticul dezno- 
dămint prin antologica secvență-strigăt a 
«număratului pînă la zece». Pistruiatul 
își strigă într-altfel maturizarea și durerea: 
el pune mina pe mitralieră şi trage, trage 
cu furie, în fasciști... 

Francisc Munteanu a derulat povestea 
«pistruiatului» cursiv şi cu ușurință. Cu 


a 
acea mai veche înclinație a sa către 
„secvențele de culoare“ (înclinaţie care 
l-a condus și spre licenţele aproape 
încredibile într-un film ca „Sfinta 
Tereza și diavolii”), el a pigmentat 
acțiunea cu momente deconectante, 
izbutind adesea să descrețească frunţi 
în împrejurări dramatice de acți- 
une. Exemplul cel. mai elocvent îl 
reprezintă acel „boț de om“ cu o 
cască mai mare decit el, care inter- 
vine din cînd în cînd, dezinvolt, în 
acțiune, volubil, cu un remarcabil 
firesc (și în vorbire, ceea ce nu se 
poate spune despre prea mulți in- 
terpreţi ai serialului), agitîndu-și pis- 
tolul lui de lemn care face mereu 
poc-poc, sau pentru a cînta, irezis- 
tibil „Liii Marlen“; am aflat că mi- 
cul „actor“ (prea mic, probabil, ca 
să aibă încă un nume) a apărut in- 
terhpestiv în timpul filmărilor, de- 
terminîndu-| pe scenaristul și regizo- 
rul Francisc Munteanu să-i scrie un 
rol „pe măsură“, inexistent în textul 
original. Cu priviri agere și compor- 
tări șmecherești, „Pistruiatul“ (Cos- 
tel Băloiu) a avut, de asemenea, pri- 
lejuri multiple dea dinamiza inte- 
resul privitorilor, mai ales în tan- 
dem cu spectaculosul său cine dre- 
sat, capabil de gesturi dintre cele 
mai  năstrușnice, dar și autorul 
unor acte de curaj și devotament, 
Serialul conţine cîteva bune secvențe, 
printre care „înfruntarea“ Pistruia- 
tului cu comisarul Comănescu 
(György Kovacs), unele scene de 
famile (în rolul mamei Margareta 
Pogonat, în acela al tatălui Vistrian 
Roman) sau de şcoală, și o bună 
parte din secvențele dintre copil și 
evadat (Sergiu Nicolaescu); excep- 
tind anumite îngroşări, mulţi alţi 
interpreţi și-au creionat destul de 
veridic personajele, Peter Paulhof- 
fer, “Zephi Alșec, Draga Olteanu, 
lon Dichiseanu, Aurel Giurumia, 
Constantin Codrescu, etc. De ase- 
menea replicile pistruiatului (citi- 
te parcă, nu rostite) ni S-au părut 
artificiale, De dragul „pigmenţilor” 
şi al atractivității cu orice preț, 
Francisc Munteanu şi-a îngăduit cam 
multe licenţe logice (exemplu tipic 
āmine secvența cu șarlatanul „se- 
chestrat“” pe un stîlp, ore în şir, în 
plin oraș, de către cîinele justițiar), 
s-a ferit de „martori" la întîmplările 
parcurse de personajul principal (ur- 
măririle se petrec, parcă, în codru, 
deși se vede bine, ele se desfășoară 
străzile savant golite ale unui 
„a pus pă”seama polițiștilor 
ji dintre cele mai naive, a „pom- 
pat” secvenţe de mică respiraţie (ur- 
mărirea din „depou“ nu se mai 
termină), a complicat inabil acțiunea 
vența cu vioara din „Vioara”), 
ansformînd fluiditatea narațiunii, 

ar fi putut însemna o calitate, 
) „diluţie” mult prea transpa- 
tă uneori! 


u toate acestea, și în ciuda altor 
ertențe care "n-au putut scăpa 
t ctatorilor, serialul „Pistruia- 
tului” e bine, chiar foarte bine că 
este. Muzica Jui Horia Moculescu îi 
ritm și o poezie aparte, 
Vasile Oglindă este func- 

ut și vreo două epi- 
copii-color: sînt realizate 

altă acuratețe profesională), 
rur Wtectului Nicolae Dră- 
pun cu grijă ambianţele 
ul natural al ora- 
s-a filmat — Cluj și 
Coada — cřňerž „locuri de acțiune“ 
ă perso Cu mai 

Dă personalitate chiar decit àc- 
z a ce nu în- 
pierde adresa 
ə filmului rå- 


vină“ losefini? 


Televiziunea maghiară a prezentat 
o serie de zece emisiuni intitulate 
„Istoria prestidigitației”, Arta iu- 
țelii de mînă şi nebăgării de seamă a 
fost explicată de celebrul iluzionist 
Rodolpho, profesor la şcoala națio- 
nală de artişti de circ. Emisiunea s-a 
bucurat de un mare succes. Se în- 
doieşte cinevacă losefini n-ar putea 
avea şi el succes? 


O: minä- de-ajutor 


a Hollywoodu! se stinge încetul cu 
încetul. Dar, de curînd, un salvator 


balon cu oxigen a fost adus la căpă- 
tîiul ilustrului „muribund“. Studio- 
urile cunosc din nou o oarecare 
animație, Sindicatul actorilor şi rea- 
lizatorilor de film anunţă că 90% 
dintre membrii săi au de lucru, 
Noul avînt este atribuit în principal 
masivelor comenzi primite de stu- 
diouri din partea societăților de 
televiziune, pentru seriale și filme 
destinate micului ecran. Încă o 
dovadă că televiziunea n-a fost și 
nu este dușmanul cinematografului, 
Dimpotrivă, 


„Inveidărşii” 


La peste cinci ani de la difuzarea 
ultimului episod din serialul Inva- 
datorii“, actorul Roy Thinnes este 


şi astăzi victima glorie! pe care I-a 
adus-o rolul arhitectului David 
Vincent, cel care săptămînal se 
lupta cu „inveidărșii“. În medie, c! 
primeşte zece telefoane pe săptă- 
mînă de la oameni care-i cer ajutor, 
semnalindu-i aterizarea unor far- 
furii zburătoare. 


Știe ce ştie 


Teddy Podgorsk!, 38 de ani, şeful 
serviciului de Sport de la Televiziunea 
austriacă, cunoaşte şi practică real- 
mente, şi cu succes se pare, mai 
multe sporturi, printre care călăria, 
skiul, alpinismul, boxul, tenisul, 
fotbalul, motociclismul și pilotaju!. 
lată și un comentator care ştie ce 


spune. 


gala filmului de animaţie 


Ambiţii satisfăcute 


0 selecţie care, 

de data asta, 
justifică atenţia publicului 

şi a criticii 


Recenta gală a 
animației românești 
ne-a reamintit că 
„Scurtă istorie“ de 
lon Popescu Gopoa 
primit la Cannes dis- 
tincția supremă— Palme d'Or—și 
ne-a mai amintit că de atunci au 
trecut mulţi ani de eclipsă aproa- 
pe totală a desenului nostru 
animat. Eclipsă de neînțeles, ~a 
unui gen care-şi primise literele 
de noblețe și confirmarea mona 
dială. Şi totuşi filme au fost, 
nimeni n-a șomat la studioul 
Animafilm", Poate că ștacheta 
înaltă — la vremea ei — a filmului 
lui Gopo a acționat inhibant şi 
a umbrit strălucirea“altor filme. 
Poate că au lipsit publicitatea 
adecvată, discuția critică publică, 
atenția distribuitorilor. Poate că; 
i, filmele studioului au 
execuţii artizanale de 
gur, oricum, că realitas 
aceste posibilită 


Selecția văzută în cadrul galel | 
demonstrează astăzi, prin diver- 
sitatea genurilor și modalităţilor 
artistice de exprimare, că filmul 
românesc de animaţie există din 
punct de vedere artistic, și căse 
poate integra — chiar fără spri- 
jinul omuleţului lui Gopo — în 
universul contemporan al dese 
nului animat. Selecţia este ope- 
rată de. studioul Animafilm, care 
a organizat şi gala — o iniţiativă, 
justificată de filmele alese, pen= 
tru a ieși din relativul anonimat 
în care se află, 

„Formica"” lui Matty propune 
un serial de „pilule“, unde se 
întrec verva și hazul, elipsa și 
sugestia rapidă, într-un fel de 
defilare a poantelor care spun 
multe. Formula aleasă de Matty 
se împlineşte într-un desen sim- 
plu și eficace, linia sugerînd 
profunzimea şi volumul. Într-o 
altă modalitate grafică, Horia 
Ştefănescu ne oferă alt film de 
pilule — „Ţepi”, dar aici cons 


Ov 


brație a desenului aproape de vibrația muzicii 
(„Cadoul“ de Ion Truică) 


tează mai puțin „bătaia” poante- 
lor, sclipirea ideii, decît dese- 
nul însuși; gluma și gagul sînt 
de natură pur vizuală, cu alune- 
cări în absurd şi canular. Carica- 
tura apăsată, întovărășită de o 
bandă sonoră copios asortată în 
echivalente auditive, trădează un 
temperament aprig prin corosi- 
vitatea viziunii și prin intensitatea 
mișcării şi ritmului, „Puiul“ de 
Laurenţiu Sîrbu îl repovestește 
pe Brătescu-Voineşti într-o ma- 
nieră picturală, unde stilizarea 
pînă la decorativ a desenului, 
umple ecranul de mari arabescuri 
ce evoluează în inima petelor 
aprinse de culoare. Tot pictural, 
dar insolit și misterios, apare 
filmul lui Sabin Bălașa — „Gala- 
xia", “Munţii se transformă în 
chipuri, chipurile în priviri, pri- 
virile în îmbrăţișări, îmbrăţișă- 
rile în stele. Ambiţia regizoru- 
lui-pictor pare a fi prinderea 
visului într-o: capcană materială. 
E o ambiţie satisfăcută, lon 
Truică, în „Cadoul“, evoluează 
în universul metaforei pure, a 
imaginii-idee, a parabolei abstrac- 
te. Manechinul său de lemn, 
călătorind într-un pustiu lunar, 
în căutarea apei, ne vorbește 
despre speranță, despre idealuri 
și despre sacrificiu, Poezia devine 
aici formă, semnificaţia filozofică 
prinde culoare. Desenul are o 
vibrație aproape de vibrația mu- 

zicii, = 
În ceea ce privește „Parada 
cifrelor“ de Isabela Petrașincu 
sau „Cine a furat apa?" de Geno- 
veva Georgescu, ca și multor 
alte desene animate românești 
pentru copii, văzute pe micul 
ecran, le-aș reproşa imaginația 
potolită, caracterul ilustrativ cam 
static. Aceste filme pentru copii, 
cît de mici ar fi ei, constituie un 
domeniu pretențios și dificil. Nu 
e ușor să-i faci pe cei mici'să 
rîdă şi să se farmece, ei care sînt 
în inima rîsului și ale tuturor 
farmecelor. Disney a demons- 
trat-o: pentru a-i cuceri pe 
copii, trebuie pusă în mișcare o 
adevărată cascadă de imaginație 
liberă, de vervă scînteietoare, 
Întreaga selecție a animației 
românești este un reușit evantai 
de preocupări și stiluri care, 
în 'orice caz, justifică atenţia 
publicului și a criticii. Mai e 
nevoie, credem, și de o publici- 
tate, de o popularizare adecvată 
pentru a crea în jurul acestor 
certe promisiuni atmosfera nece- 
sară naşterii unui gen de artă, 
Dan NESTOR 


eo 


~] 


Marii noștri comici 
- ai micului ecran 


şi alţi 


Caragiu, 
Stela, Ands 


Bibanu, 


tee 
„mari 


constituie o veritabilă 
bogăție naturală 


Cred, că nu e 
prea tîrziu —și s-ar 
inema putea ca în acest do- 
meniu niciodată să nu 
fie prea tîrziu — şi cred 
că nu e deloc plicticos 
sau deplasat să repetăm (aveam un 
profesor care ne zicea: dacă nu v-am 
spus-o, v-o. repet!) că televiziunea, 
adică noi (cum ar zice Caragiale) 
posedă o echipă de comici nu mici, 
ci mari, cărora nu le trebuie o noap- 
te lungă de revelion pentru a dovedi 
cît de mari sînt, ce forță au și de ce 
teleevenimente sînt capabili. Avem 
comici — şi bărbaţi şi femei — „bom- 
bă“, cum s-ar spune. E o mare bogă- 
ție naţională. Şi naturală. Firește, 
de multe ori nu știm, nu știu saunu 
se ştie a o pune în valoare, uneori 
această „bombă“ face fis sau numai 
pac sau chiar nu face nimic, mersi, 
pardon.. Această carență e o altă 
problemă. Dar acum, aici, și repede, e 
cazulsă o repetăm dacă nu am spus-o, 
că sîntem posesorii unei mari for- 
te comice relativ tinere, dacă nu în 
plină ascensiune, atunci în plină con- 
firmare, cu care putem răzbi prin- 
tre necazuri, griji şi mărăcini (abre- 
viere din amărăciuni),.. 

În sectorul masculin, există două 
forțe — după părerea mea — ex- 
traordinare: Caragiu şi Bibanu! În 
ce mă privește, îi iubesc la nebunie. 
Caragiu poate face totul, Bibanu' 
— în unilateralitatea sa — nu e mai 
prejos: Lui Caragiu îi dai un text 
oarecare, nu mă gîndesc la eventuali- 
tatea unui text „mare“ ca-n „Scrisoa- 
rea pierdută”, și el îi pune o privire, 
un accent, o răsuflare, un oftat, o 
sprînceană, un” basc, de multe ori 
un nimic și cuvîntul devine uluitor, 
apariția — memorabilă, textul trece 
dinsom în om, ca acea „Petrecerea 
continuă...“ — leit-motivul cupletului 
cu salariatul acela puţin adormit la 
minte, dar sigur pe propunerile sale 
în organizarea scrupuloasă a revelio- 
nului în întreprinderea unde „glu- 
mele se vor spune de un lot de sala- 
riați atent salecționaţi“”, iar „săru- 
tările se vor executa între secretare 
și soțiile... și saţiile...", suspens lung, 
enorm, care închide o situaţie cate- 
goric fundamentală și categorială. 
Caragiu poate fi orice — lord solist 
de muzică ușoară, Tipătescu (a nu 
se uita acel „Zoe... Zoe..." al său, 
venit din. lumea unui mister inextri- 
cabil), microbist la peluză, adminis- 
trator de bloc, cineva îmi spunea că-l 
vede chiar şi în Flamlet, eu am obiec- 


tat: Polonius— nu asta contează, 
Caragiu e dintre comicii ne-mai- 
pomeniţi. Bibanu e lîngă el în această 
falangă nemuritoare, imbatabil, în 
expresia terre-ă-terre care-l duce 
la secretele metafizice ale gîndirii 
tîmpe şi viforoase. Bibanu' e enorm 
pe latura stupidității minunate, sal- 
vatoare, candide, atît de periculos 
de benignă că devine imediat viru- 
lentă și explozivă, Vorba lui: „Păcat 
că nu s-a făcut un Bibanix!“ Vin'lîngă 
aceste forțe, mitraliere de calibru Jean 
Constantin, Nicu Constantin, Mișu 
Fotino, Florian Pittiş, Bănică, olteni 
cu praștia tare ca Amza și adaug — în 
ultima clipă, deși Esrig îmi spusese 
de vreo 15 anl că în „acesta'se ascunde 
un comic de nu vă dațiseama“ — Flo- 
rin Piersic! 

În sectorul feminin, eu nu fac cla- 
samente, dar zic că atunci cînd Draga 
Olteanu fi spune unui onorabil care 
şi-a luat Dreptul la Paris: „Gura!, 
pămîntul se cam cutremură, lîngă 
ea venind, cu drepturi egale, Stela 
Popescu, Coca Andronescu, Rodica 
Tapalagă, Gina Patrichi, toate fan- 
tastice în înțelegerea sufletului fe- 
minin pe latura lui vulnerabilă, nu 
zic sublimă, deși doar un pas e de 
acolo pînă la ridicol, dar ele sînt 
sublime și ridicole simultan, ceea 
ce le-dă „un foc“ şi deci un focos de 
explozie comică admirabilă. Pun 
fără ezitare printre comicele mari 
ale ecranului pe această Andă Călu- 
găreanu, al cărei  teleeveniment 
nu a sosit încă, dar și cînd va veni... 

Firește, nu spun că n-avem și tra- 
gedieni de mare clasă. Nu văd însă 
incompatibilitatea lor cu această 
coloană de blindate vesele cărora 
nu le lipsesc, vai, decît unele gloanţe, 
adică unele texte, căci cazul nostru 
— cu totul particular, cu totul pa- 
sager —e că textierii, azi... Dar 
asta se știe şi n-o mai repet, chiar 
dacă v-am mai spus-o, cum era și 
cazul acelui iepuraș care-şi curăța 
bine pușca pentru ca atunci cînd vine 
lupul să tragă în el... El anunţa foar- 
te brav vulpii, mistreţului şi veve- 


„riței că-și curăță pușca pentru a îm- 


pușca lupul. lar cînd veni, în sfîr- 
şit, lupul, și-l întrebă pe iepuraș 
„ce faci aici, dragă iepuraşule“ (şi 
aici mi-ar trebui pirivirea şi glasul 
Bibanului), iepuraşul spuse frumos: 
=— „Îmi cerăţ puşcă şi spun pros- 
tii... 
În concluzie, avem vocație tragi- 
comică. 
BELPHEGOR 


Televizionistul ? 


Un om care ar trebui ajutat 


să se nască pe de-a-ntregul 


Televiziunea- bucu- 
reșteană este un gen 
în curs de dezvol- 


tare. Pornită înanii: 


noștri, ca printr-un 

fel de generaţie 
spontanee silită s-o ia de la zero, 
lipsită — spre deosebire de lite- 
ratură, teatru, presă, -radio sau 
(chiar) cinematografie — de tra- 
diție, de cea mai elementară 
tradiție, televiziunea creează, cre- 
îndu-se pe sine, Misiune infernală 
pe de o parte (deci sublimă pe 
de cealaltă). Misiune încununată 
— într-un timp istoricește foarte 
scurt — cu apariția cîtorva co- 
mentatori, regizori, operatori, 
scenografi, etc. care funcționează 
ca profesionişti veritabili tv (şi 
nu ca amatori veniţi „din afară“, 
cum, firesc s-a întîmplat la în- 
ceputuri), contopindu-și persona- 
litatea cu  îndeletnicirea nouă, 
asemeni electroniștilor constituiți 
o dată cu înființarea uzinelor res- 
pective. Misiune însă, neîmplinită 
pe de-a-ntregul, atîta vreme cît 
„genul" televiziunii nu se exprimă 
prin „opere în sine“, adică prin 
creații distincte. de categoriile 
surori: am în vedere scenariul 
de televiziune. Scenariul ajuns 
la rangul de gen să zicem literar, 
scenariul care, precum piesa de 
teatru sau scenariul cinemato- 
grafic, determină spectacolele. 
Scenariul publicabi! (şi citibil) în 
volum și apt a fi considerat ca 
element specific. Or, în momen- 
tul de față, televiziunea aflată-n 
luptă grea pentru  dobîndirea 
independenţei sale artistice, este 
obligată să recurgă, în materie 
de scenarii, la importuri masive 
din străinătatea estetică, adap- 
tind piese de teatru, preluînd 
filme, traducînd (sau încercînd 
să traducă) în limbaj tv. romane, 
nuvele, schițe, poezii, reportaje, 
articole de ziar. Colonie, încă — 
a „Galaxiei. Gutemberg", tele- 
viziunea oferă spectacolul drama- 


DUIE CT IE APERE > De PI IE PS EEE RT II PETRE cu AO 


tic al puterii care luptă pentru 
autarhie. Din greu. Și care, din 
păcate, dacă vedem limpede, n-a 
pus la bătaie tot ceea ce se cuvine 
pentru explorarea şi exploatarea 
resurselor locale. e 
Concretizînd, trebuie să subli- 
niem că în cazul de față explora- 
rea resurselor înseamnă explora- 
rea oamenilor și că — deci — 
apariţia scenariului t.v. va coinci=+ 
de cu naşterea scenaristului dga 
televiziune, a  televizionistului, 
Omul acesta, mult așteptat, tre- 
buie ajutat să se nască pe de-am 
ntregul. Portretul său e simplu: 
el nu scrie pentru t.v. — între 
altele — ci în exclusivitate sau 
cu precădere. El gindeşte atit 
de t.v. încît dacă şi cînd colabo- 
rează la radio sau pentru scenă, 
film, etc, lectorii textelor sale 
mormăie nemulțumiți: asta nu 
merge decit la televiziune... schim- 
bă, te rog, că la teatru nu se 
înțelege. Ideal vorbind, el este 
tînărul de 17 ani care, întrebat, 
„ce vrei să devii după terminarea 
şcolii“?, nu spune nici aviator, 
nici jucător de tenis, nici elec- 
tronist, nicifscriitor, nici regizor 
de film, ci ntelevizionist”, adică 
autor de scenarii t.v., mărturisind 
că altceva nu știe și nu poate. 
Pentru nimic în lume. 
Accelerarea procesului de for- 
mare a televizionistului presu- 
pune, ca orice acţiune similară; 
dovă condiții: critica și stimula- 
rea. În materie de critică, televi- 
ziunea bucureşteană stă bine, 
avînd largi posibilităţi de a da 
și altora. Despre o stimulare 
reală se va putea vorbi în ziua 
cînd vom auzi despre înfiinţarea 
Uniunii Televizioniştilor și cînd, 
paralel cu premiile pentru poe- 
zie, roman sau traduceri (pentru 
gazetărie — din oboseală — nu 
mai pomenesc), se va decerna 
premiul pentru scenariul tv; 


Al. MIRODAN 


O rsă, a. ideilor 


Cea mai bună emisiune a Televiziunii australiere, intitulată banal 
„Inventatorii”, se află pe primul loc în lista programelor cu cel mai 
înaltindice de popularitate. Săptămiînal, joia, milioane de oameni 
se aşază în faţa micilor ecrane pentru a face cunoştinţă cu trel 
sau patru invenţii, prezentate de chiar autorii lor, care răspund cu 
acelaşi prilej la întrebările puse de ziarişti, ingineri, gospodine, 
specialişti în comerț, Invențiile au o gamă foarte largă, de la banale 
obiecte casnice, pină la o rafinărie pentru recuperarea uleiurilor 
de motoare care înainte se aruncau. De subliniat că peste 70% 
din aceste invenţii sînt achiziţionate și băgate în producţie. Asta 


da eficienţă. Oferim această idee de 


„bursă a ideilor“ cole- 


gilor noştri de la T.V.R. Fără drepturi de autor! 


eat. 


Despre comete și rostogani 


Pe Marius Chicoş Ros- 

togan, eminentul con- 

nema ferenţiar despre co- 
metă, l-am reîntilnit în- 

tr-o după amiază dumi- 

f nicală a anului trecut, 
pé cînd cometa abia se pregătea-să 
fi (deși, cine mai știe, azi poate că o 
vedem și nu e). Pentru că tot sînt 
cometele, încă, la ordinea zilei, să-i 
dăm așadar rostoganului ce e al ros- 
toganului, Florin Piersic epuiza, cu 
acel prilej, cel puţin șapte personaje 
dintr-o bucată, printre care rolul 
celebrului dascăl, al cîtorva dintre 
ninunaţii săi elevi, și al prea distin- 
sei mame de școler emininte. Rare- 
ori l-am văzut, de-a lungul timpului, 
pe Florin Piersic în roluri de com- 
poziție. De obicei, personajele vin 
spre el, de data aceasfa a 'mers el 
spre personaje, și pentru că nu nu- 
mai el, ci actorii în genere fac cam 
rar acest drum, merită, cred, să 
poposim asupra evenimentului. 


O TREI DR DE CTE a 2 PRE 
Prima concluzie 


Prima concluzie cosmogonică ar 
fi, așadar, aceea că rolurile de com- 
poziţie în viaţa actorilor au, în linii 
mari, frecvența cometelor. Cometa 
sta, a lui Kohoutek, care ne-a în- 
demnat cîteva săptămîni la rînd să 

e tragem pălăria mai pe ochi, așa, 
dintr-o — să-i zicem — jenă ga- 
lactică, a venit dintr-un spațiu şi 

n timp“supra-uman, și se va pierde 
într-acolo, deci ar putea constitui 
f un argument-limită. Dar 

auzit despre oameni care 

àu  „prins” cîte două comete 

Haley în existența lor oricum limi- 

tată, şi unii dintre aceia care au 

prins>o o dată, la începutul acestui 

ecol, se pregătesc s-o reîntîlnească, 

cum schimbaţi, către sfîrşitul 

de veac... Nu trebuie să generalizăm, 

feste, sînt actori specializați în 

luri de compoziţie — vai, ce fru- 

descurcă, de pildă, Marin 

u, prin țesătura de intrigi a 

trei gemeni venețieni! — dar 

răminem în perimetrul acto- 

care s-au jucat, de cînd știm, 

„pe ei”, și compoziţiile lor au 

iat între două-trei stări sufleteşti 

unui același personaj (reluat 

ci de ipostaze, cu nasturi la un 

două sau trei), nu se poate să 

m dreptate în concluzia noas- 
cosmogonică 

N ia e i-l 


Şapte personaje 


pte personaje ale lui Florin 
tele-momentul caragia- 

e ne referim, au fost, de 
te schiţe de' roluri inedite 
prolifică (scenică, filmică, 
a unui actor cu o bine- 
plă audiență publică, 

t de oră (sau cit ținea 
znului?), un actor 

iza deci (fără să 

=ne fereşte) şapte 
veniseră niciodată 

un elev fonf şi 

erafic, un 

un altul 

pe cînd 

e, ştiam 


Televiziunea poate să dea actorilor 
roluri nesperate, deci 
şanse imense, 
Să sperăm că o va face ` 
cât mai des 


abea 


TV sau o șansă în plus pentru Harap 
Alb (Florin Piersic — Rostogan) 


foarte bine, apoi o cucoană „bine“, 
pedantă și rasată, și pe deasupra 
tuturor, stăpin pe orice situaţie, 


mentor şi tartor spiritual al întregii . 


armate de rostogani mititei, un 
Rostogan imens, sublim şi pate 
descins cu demnitate din astronomia 
caragialeană, vorbind despre comete, 
şi despre linii oarbe, şi despre su- 
netele care gidilă plăcut la ureche, 
cu înţelepciunea tuturor rostoga- 
nilor de pînă la el și de după. Nu ne 
poate pune pe gînduri, oare, faptul 
că o clipă de televiziune poate îm- 
bogăţi, dintr-odată, astfel, cariera 
variată (cu şi fără ghilimele, deopo- 
trivă) a unui actor? (Nu intru în amă- 
nunte: Florin Piersic a conturat cu o 
savoare deosebită profilul spiritual 
al eroilor săi, a jucat cu sfidătoare 
bucurie, dar acestea sînt alte pro- 
bleme, ies, practic, din sfera co- 
metelor şi a rostoganilor.) 


P III E 7 DED 
A coua concluzie 
a) 
O a doua concluzie cosmegonică 
ar fi aceea că astfel de „discursuri 
despre cometă“, pe micile ecrane, 
au toate șansele să devină momente 
antologice (sceneta citată face parte, 
efectiv, din „antologia micului ecran", 
de acolo a venit, şi într-acolo s-a 
retras, spre a reveni, asemeni come- 
tei lui Halley, altădată). „Albumele 
duminicale" le sînt deschise, la di- 
ferite pagini, şi nu numai albumele 
duminicale. Nu este de lepădat am- 
biția de a deveni antologic. Citeo- 
dată poți deveni antologic de bună 
voie și nesilit de nimeni, nu este 
obligatoriu sā funcționeze doar 
principiul rostoganului pentru a 

ajunge, pe merit, antologic... 
Să revenim, însă, la aştri. Tot spre 


sfîrşitul anului trecut, într-o aumi- 
nică seară, pe cînd skylab-ul abia se 
pregătea pentru ultima sa misiune, 
pe micile ecrane a rulat un film numit, 
dacă nu mă. înșel, „Călătorie spre 
lună": era un fel de Jules Verne 
rostoganizat de câtre Don Sharp, 
adică transformat în contrariul său 
(parodia, la Jules Verne, nu s-a putut 
simți niciodată prea acasă), dar 
— dacă renunţăm la comparație cu 
sursa — filmul acela, cu podurile 
sale, care se prăbuşeau la inaugurare 
= tocmai cînd o regină victoriană le 


TV sau un recital â la Elvira Popescu 
(Carmen Stănescu) 


tăia panglica, şi cu m ele sale 
maşini- zburătoare, care porneau 
spre lună cînd vroiau ele, și nu cînd 
ar fi vrut oamenii minunaţi care le-au 
Zămislit, avea hazul său, hazul jo- 
culul de-a cometele și rostoganii, 

e își are locul, neîndoios, cel puţin 

era- telesfirşiturilor de săptă- 
mînă, pe micile ecrane. 

Este și ceea ce ne-a determinat 
pe noi, acum, cînd skylab-ul și-a 
istovit misiunea, şi cînd cometele 
încep să apună, să ne consacrăm 
un telesfirşit de săptămină rosto- 
Banilor.. 


Călin CĂLIMAN 


P. S. După favoriţii lui Rostogan, 
Florin Piersic şi-a pus nasul lui Tănase 
şi capul unui Nea Mărin ardelean: a 
intrat în zodia compozițiilor. Ca şi co- 
meta, de altfel... 


i 


Alexandru 
Bocăneţ: 


„Sper 
să rămîn 
ucenic...“ 


— Alexandru Bo- 
ciosg spra folosul 
colegilor şi spre ști- 

inema Inţa telespectatori- 

lor, vă rugăm să 

ne dezvăluiţi reţeta 
„Yarietăţilor“ dvs.? 


— Întrebare grea și nepotrivită 
pentru mine. Varietăţi? O mul- 
titudine de subiecte variate, cît 
mai variate, înșirate pe un pre- 
text cît mai firav. Să luăm, c& 
exemplu, o emisiune intitulată 
„Varietăţi la iarbă verde“. Ce 
vom avea aici? Un număr de 
circ, o arie de operă, un dans, 
un cîntec de muzică ușoară, un 
scheci, toate scoase la iarbă 
verde. Acelaşi program s-ar putea 
desfășura pe zăpadă, la munte 
sau la mare și, atunci, evident, 
vom avea „Varietăţi pe zăpadă“, 
„Varietăţi la munte“ sau „Varie- 
tăţi pe litoral”. 


— Aţi afirmat că întrebarea e 
nepotrivită pentru dys, De ce? 


— Pentru că'eu nu fac și nu 
am făcut varietăți. Niciodată, 
La noi varietăți înseamnă „ma- 
nieră“, lar eu sînt împotriva 
acestei maniere. 


— Bine, dar dacă emisiunile 
dvs. nu sînt „varietăți“, atunci 
poate le-am putea numi emisiuni 
distractive sau de divertisment? 


— Nu sînt de acord cu niciuna 
din aceste formule sau etichete. 
Emisiunile mele sînt nişte forme 
de şpectacol care pornesc de la 
un gînd, de la o idee, exprimate 
prin mijloace specifice: muzica, 
ritmul, dansul, decorul, costumul, 
lumina. Se adaugă în plus posibi- 
litățile tehnice pe care mi le 
oferă televiziunea. Atita numai 
că noi sîntem constrînşi să ne 
exprimăm gîndurile şi ideile pe 
care vrem să le transmitem 


la teatru sau în film se poate 
spune în două sau trei ore, noi 
vrem să spunem în cîteva minute. 


— Vreţi să spuneți că a face o 
emisiune ca a dvs. e la fel de 
greu ca şi montarea unei piese 
de Shakespeare? 


— Foarte exact, păstrind pro- 
porţiile, desigur. Dat fiind spe- 
cificul televiziunii, noi trebuie să 
ajungem la o maximă concen- 
trare, să excludem momentele 
de acumulare, treptele interme- 


diare, bine cunoscuta expoziţiune 
sau introducere din teatru. Desi- 
gur, e fabulos să-ţi închipui un 
alpinist care merge din vîrf în 
virf, fără să urce, fără să coboare. 
Însă nol spre asta tindem. 


nud 
— Varietăţi? Nu! Divertis- 
ment? Nul Distractiv? Nu. A- 
tunci cum putem numi ceea ce 
faceţi dvs.? 
(IURI ANTE SEACA ARCA 


— Dar de ce să numim într-un 
fel sau altul ceea ce fac eu? De 
ce să se aștepte ca emisiunile 
mele să fie vesele, bune, distrac- 
tive? Eu nu pot fi numai vesel, 
sînt uneori şi trist. Toată lumea 
vrea să mă încadreze într-un 
barem: drăguţ, nostim, vesel, 
frumos, bine dispus. Eu nu-mi 
propun ca telespectatorii să se 
amuze neapărat. Eu vreau să 
fac un spectacol din viaţă, 
despre viaţă, cu oameni şi 
pentru oameni, un spectacol 
care să cuprindă deopotrivă un 
zîmbet, o glumă, un suspin, o 
tristețe, o frîntură de dramă. 
Şi dacă acestui lucru trebuie să-i 
spunem într-un fel, atunci numi- 
ţi-l simplu, „o emisiune“. Emisiuni 
pentru public. O dată cu aceste 
emisiuni ofer ceva din mine, 
chiar pe mine. Dar, dacă aş 
putea, aş apare la începutul 
emisiunii și aș spune oamenilor 
să nu aștepte perfecțiunea, pen- 
tru că -emisiunile noastre sînt 
pline de imperfecțiuni. Noi nu 
vrem să impunem ceva telespec- 
tatorilor. Noi le propunem să 
comunicăm, să le transmitem 
gîndurile noastre, ideile noastre, 


— Aşadar, reţeta „emisiunilor“ 
nu vreți să mi-o dezvăluiţi, 
ET PRECEDE PI RE IP DRE 
— Nu văd nenorocire mai 
mare decit să faci emisiuni după 
„reţetă“. Toate ar semăna între 
ele. Nu cred în rețeta „reţetelor 
de succes". Reţetele sînt bune la 
„nuîn artă. Şi dacă totuși 
mă siliți să folosesc acest cuvînt, 
atunci vă pot spune că mă strădu- 
iesc să inventez o reţetă nouă 
pentru fiecare emisiune. Pentru 
mine, ca și pentru ceilalţi regizori, 
pupitrut de regie are același 
număţ de butoane, studioul are 
tot atîtea camere, în fine, la fel 
ca toată lumea am doar două 
mîini şi exact zece degete. „Se- 
cretele” mele de fabricaţie sînt 
la dispoziția tuturor, le ştie 
toată lumea. Folosesc foarte mult 
sălile de repetiţii şi intru pe 
platou ştiind exact cum va arăta 


emisiunea. Pentru fiecare cîntec, 
pentru fiecare dans, pentru fie- 
care scheci elaborez cel puțin 
zece variante -de filmare, Chinul e 
s-o aleg pe cea mai bună. În fine, 
mă străduiesc să dau fiecărui 
cîntec o notă personală, să-i pun 
în evidenţă pe cîntăreți în funcţie 
de stilul, de temperamentul, de 
particularităţile fiecăruia. Nicio- 
dată Aurelian Andreescu nu va fi 
filmat ca Gică Petrescu, ambianța 
şi cadrele concepute pentru Anda 
Călugăreanu nu vor fi aceleași 
și pentru Mihaela Mihai. În rest, 
e multă muncă, foarte multă 
transpirație şi, uneori, îmi place 
să cred, cu toată modestia, 
puţină inspiraţie. Asta e tot, 


— Care sint servituţile reali- 
zatorului de „emisiuni — ezit 
să le numesc — în sfîrşit, în 
genul celor pe care le faceţi 
dumneavoastră? 


— Prea multe și prea neinte 
resante pentru a le detalia aici: 
Servituţile subiective țin de me” 
serie. Să asculţi o bandă de 
1000 de ori şi să încerci „s-o 
vezi“, să alegi costumele potri- 
vite, decorul cel mai bun, etc. 
Dintre servituţile „obiective”, ca 
să zic așa, cea mai serioasă, cea 
mai dificilă este instabilitatea 
grupului de actori cu care lucrăm. 
Față de emisiunea „Profil pe 
625 de linii“, oricît de paradoxal 
ar părea, cu „Gala lunilor” noi 
am făcut un pas înainte și, deopo- 
trivă, un pas înapoi. În primul 
caz am lucrat cu un grup restrîns 
de actori, mereu aceiaşi, de la 
care ştiam ce puteam cere și ce 
puteam obţine. La „Gala lunilor”, 
actorii au fost mereu alții, emi- 
siunea era programată la dată 
fixă, nu mai puteam lucra 
prea mult pentru a-i putea 
încadra într-o formulă unitară 
de spectacol. 

EREZIE RIES EET VARII PAPI OSI 

— În schimb, aveţi avantajul 
unei echipe constante de realiza- 
tori. 

„PI CPT IE e 72 PE ETICE. 4 

— Din fericire. Ovidiu Dumi- 
tru, Cornel Patrichi, Doina Le- 
vinţa, operatorul George Grigo- 
rescu şi cu mine, la care se adaugă 
echipa de producţie, ne-am întil- 
nit pe aceeași lungime de undă, 
În faza de pregătire, democratis- 
mul de gîndire, ca să spun aşa, 
funcționează perfect. Toate ideile 
sînt bune, toate sînt acceptate, 
pînă cînd ne oprim la cea care va 
da direcția principală a spectaco- 


„În ziua în care 
voi ajunge 
„maesire“ 

voi fi 

LUN om mort“ 

Na 


lului. Această idee poate să fie o 
dată a lui Patrichi, altădată a 
Doinei Levinţa sau a lui Ovidiu 
Dumitru, sau a mea, sau a opera- 
torului George Grigorescu. Dar 
din clipa în care obiectivele au 
fost fixate și am pornit la lucru, 
democratismul încetează, toți ne 
concentrăm eforturile pentru a 
sluji ideea de emisiune pe care 
ne-am propus-o. 


— Se pare totuși că emisiunile 
dvs. au și un „călcii“ al lui 
Achille: textul. 


— Desigur, ar fi fost mai bine 
să avem în echipă și un drama- 
turg. Ovidiu Dumitru este un 
excelent specialist al textului 
muzical, al cupletului. Am avea 
nevoie însă de un dramaturg 
care să lucreze în echipă cu noi, 
să scrie pentru noi, pentru 
televiziune. 


— Pentru viitor, ce-şi propune 
echipa pe care o conduceţi? 


— Am vrea să încercăm o 
trecere de la maniera de fabulă 
modernă, cum am făcut pir 
acum, la un fel de spectacol al 
străzii, o emisiune în care să fim 
nu numai amuzanţi, ci mai aproa- 
pe de realitate, să prezentăm 
viaţa așa cum este, cu de toate, 
şi cu haz și cu lacrimă, Ne pro- 
punem, de asemeni, să încercăm 
o formulă de „musical“, pornind 
de la un text literar existent sau 
scris special, pe care să-l trans- 
formăm într-un spectacol TV, 
Pentru toate astea ne-ar trebui 
un grup de interpreţi perma- 
nenţi şi asta nu e posibil, deocam- 
dată, la televiziune. Dar, indi- 
ferent de ce vom face, am mai 
dori să putem lucra emisiunile 
în avans calendaristic, pentru a 
nu mai fi presați de timp, deci 
pentru a nu face concesii şi 
rabat de calitate. 
i 

— Spuneţi-mi, Alexandru 
Bocăneţ, ce vă defineşte, ce vă 
caracterizează pe dvs.? 
eu 20 i FER se IEZI PODUL T 

— Dorinţa de a nu fi „etiche- 
tat“, nicieu, nici emisiunile mele, 
Şi încă ceva: dorința. de a-mi 
păstra calitatea de „ucenic“, de 
om care învaţă, trebuie să înveţe 
mereu. Sper să rămîn: ucenic 
pînă la adinci bătrîneți. În ziua 
în care voi ajunge „maestre“, 
atunci voi fi un om mort, 


N.C. MUNTEANU 


Cum se pregătește „spontaneitatea“ 


— Ce spontan e X! — 
spun uneori telespec- 
tatorii emisiunilor spor- 
tive, îndeosebi în timpul 
transmisiilor directe, 

Sper să nu fiu acuzat 
de colegii mei în ale telesportului 
pentru că vă dezvălui „secretele“ 
noastre profesionale, dar numai o 
dulce naivitate poate face pe cineva 
să-și închipuie că un comentariu 
sportiv de 30, 60 sau 90 minute se 
poate realiza improvizind în timpul 
emisiunii, Improvizarea înseamnă 
numai putinţa de a vorbi liber şi de 
a te descurca în situaţii neprevăzute. 
Toţi adevărații reporteri sportivi 
îşi pregătesc dinainte observaţiile 
„spontane“, Aștepţi cîteodată 
multe emisiuni pînă ţi se ivește pri- 
lejul să plasezi la momentul potrivit 
o observaţie „scoasă: din mînecă”, 
Aceasta . constituie o tehnică pro- 
fesională care se dobîndește prin ex- 
perienţă. După diferite perioade de 
timp, în funcţie de aptitudinile 
individului, ea devine o a doua na- 
tură. La noi, fără o documentare 
conştiincioasă, bazată pe întocmirea 
unor fişe și chiar dosare pe sporturi, 
nu poţi să te descurci în multitudi- 
nea și varietatea problemelor care 
ți se dau spre rezolvare. (La tele- 
viziunea din R:D.G., redacția de sport 
are cîte un comentator pentru fie- 
care disciplină sportivă! Asta da, 
specializare!) Mulţi telespectatori 
întreabă cum e posibil să cunoști 
atîtea amănunte despre un sportiv 
sau despre o echipă. Explicaţia este 
cît se poate de simplă. Un bun pro- 
fesionist nu lasă nimic să-i treacă 
prin faţa ochilor, fără să-şi noteze 


ema 


Să pregătește dinainte, 
Cu chin şi caznă. 
Cu notițe şi fişe 


ceea ce crede că-i va putea folosi 
vreodată într-o emisiune, Tăieturile 


din ziarele și revistele autohtone şi 
străine, comentariile agenţiilor de 


Gl dumuarearlă, 
Dailion Topor 


@ lon Olaru, psiholog (1), București: Avaţi dreptate." Entuzlasmul 
poate fi simulat de comentatorii cu experiență. Uneori, cînd n ite 
simţi bine sau ești copleșit de griji personale, tehnica aceasta te ajută. 
Există însă alt gen de entuziasm care nu poate fi simulat, entuziasmul 
pentru munca pe care o faci. ŞI asta nu este o muncă pe care o 
poţi face cu inima îndoită, nici măcar atunci cînd ai acumulat expe- 


Í 


riență. 


@ Eleonora Valeţchi, casnică, Timişoara: La televiziune se lu- 
creazăîn echipă și e bine ca fiecare dintre membrii ei să contribuie la 
efortul colectiv cu capacitatea sa. Desigur că există ziarişti care potfi 
buni prezentatori şi există crainici care pot scrie texte excelente, 
dar asemenea oameni, maeştri în ambele meserii, sint rari, 


„Un antierou celebru 


„Globul de aur“ și premiul „Emmy“ 
pentru cel mai bun erou de serial (Peter Falk) 


Norocul lui Peter Falk s-a numit 
Columbo, lar astăzi toată lumea e 
de acord că uriașul succes al seria- 
lului „Columbo“ se datorează în 
exclusivitate acestui actor modest, 
fermecător prin lipsa de calităţi 
fizice cu care cinematograful “i-a 
înzestrat pe detectivii și polițiștii 
aflați în luptă cu tot felul de răufă- 
cători, ; 

În ciuda numărului foarte 
de episoade, doar 25 pînă în prezen 


mic 


ocupat pr 
lor telesp 
în care t 
bandă ri 

Totul a început ca într-o poveste 
Ani de zile Peter Falk a jucat rolur 
secundare sau episodice în filme 
mediocre sau pe scenele unor tea- 
tre obscure. Nu prea înalt, deloc 
frumos, handicapat fizic (are un ochi, 
cel drept, de sticlă), nimeni nu-i 
dădea vreo șansă de reușită în film 
sau la televiziune, Pînă în ziua în 
care un producător întreprinzător, 
dar fără prea mulți bani, și-a propus 
să facă două filme polițiste de cite 
120 minute, fără vedete costisitoare 
Peter Falk părea omul cel mai potri- 
vit. Sdccesul a fost atît de mare, 
încît, la cererea publicului, persona- 
jut celor două filme a fost rapid 
transformat în erou de serial, turnin- 


presă, unele răspunsuri ale marilor 
personalități la întrebările repor- 
terilor, statisticile performanţelor 
anuale, diverse fragmente din lu- 
crările de specialitate și multe alte 
forme de documentare la care se 
adaugă observaţiile personale sin- 
tetizate în cîteva idei, formează cu 
timpul un bagaj fără de care este 
imprudent „să te înfăţișezi telespec- 
tatorilor, În ceea ce mă privește, 
Olimpiada albă — Grenoble 1968 — 
mi-a dat o lecţie foarte folositoare 
în acest sens. Comentam într-o di- 
mineață, pe la ora 10, transmisia 
directă a unei întreceri olimpice de 
schi — cursa de coborire bărbaţi; 
La un moment dat, din cauza ceții, 
proba s-a întrerupt. Studioul de la 
București nu avea o emisiune de 
rezervă, Nimeni nu. se gîndise la 
această posibilitate, Mi s-a comunicat 
să improvizez ceva, fiindcă nu puteau 
întrerupe. emisiunea directă. Abia 
peste 20'de minute s-a reluat proba. 
La întoarcere, am aflat că telespec- 
tatorii nu s-au plictisit în aceste 
minute în care pe ecran se vedea 
numai ceață și din cînd în cînd pirtia, 
Istoricul probelor de schi alpin, 
descrierea foștilor campioni olimpici, 
amănunte picante din viața marilor 
schiori și completările competente 
ale colegului Gheorghe Epuran — 
m-au salvat. De atunci, nu mai preiau 
microfonul unei transmisii sportive 
fără să fiu „înarmat” pentru eventua- 
litatea unor surprize de tot felul. 
Este adevărat că de cele mai multe 
ori rămîn cu „muniţia nefolosită”, 
dar vorba unui mare strateg: re- 
zervele decid soarta bătăliei! 


Cristian ȚOPESCU 


du-se astfel încă 23 episoade a cîte 
90 minute fiecare 
În America atîtor violenţe, Co- 
lumbo a plăcut mai ales pentru că 
nu împarte pumni în dreapta și în 
stînga, nu trage niciodată cu pistolul, 
pentru simplul fapt că nici nu poartă 
așa ceva. 
Cu înfățișarea lui banală (panta- 
loni mototoliți, pantofi 'sciiciați, şi 
impermeabil” ponosit), umblînd 
într-o maşină mereu gata să se des- 
facă în bucăți, pus în dificultate în 
timpul anchetelor, cu aerul lui ușor 
zăpăcit, Columbo e un om obișnuit 
cu care oricine se poate identifica, 
Toate aceste calități l-au făcut să 
cîştige în competiție cu pletora de 
detectivi mintoşi, frumoși şi bătăioși, 
Peter Falk a fost distins cu „Globul 
de aur“ și cu premiul „Emmy“ al 
Academiei de film şi. televiziune 
din New York pentru „remarcabila 
interpretare a unui erou de serial”. 
„Eu și Columbo avem anumite 
lucruri. comune, declară Peter Falk. 
Dar eu sînt mai puţin perspicace. 
Eu pierd uneori, Columbo niciodată“, 
Cit despre Peter Falk-omul, el 
trăieşte. departe de lumea dezlăn- 
țuită a cinematografului, împreună 
cu soția sa Alice, de profesiune deco- 
rațoare, și cu cele două fetiţe ale 
lor, Jackie, nouă ant și Katty, trei ani. 


Aveţi cuvintul, 


Munca operatorului, 


o necunoscută! 


inainte de institut 

m-am ocupat intens de 

i fotografie şi de arte 
nema plastice. În alte împre- 
jurări, azi puteam să 

fiu un bun grafician, 

de exemplu. Fotografia și desenul 
au avantajele lor, pretind o construc- 
ţie mai strictă, o compoziție mai 


Nici un critie n-a demascat 


nici o impostură 
in materie de imagine 


densă, există reguli care le guver- 
nează. Filmul e mişcare și asta în- 
sezmnă altceva. Fotografia şi pic- 
tura sînt atemporale, iar filmul se 
desfășoară în timp: Oieriţi cuiva 
de la început un aparat de filmat, 
faptul că aparatul și imaginea se pot 
mișca îl vor entuziasma, va fi mai 
puțin preocupat de compoziţie, va 
„construi neglijent. Eu am rămas 
cu convingerea că trebuie să compun 
riguros pînă la detaliu fiecare ima- 
gine! că trebuie să elimin tot ce e de 
prisos. (De aceea consider fotogra- 
fia și pictura singurele puncte de 
plecare în profesia noastră.) Într-o 
perioadă -de-glorie a „cin€-vârite“- 
ului“a dominat imaginea luată la în- 
tîmplare, fărâ nici o concepţie, 
sficind compoziţia. Uneori e absolut 
necesară o asemenea imagine. Dar 
eu înţeleg să „compun“ şi lipsa de 
compoziție! 

În primăvara anului 1970 am fil- 
mat oameni şi locuri, mii de metri 
de peliculă s-au derulat prin aparat, 
în plin dezastru al inundaţiei. Eve- 
nimentele ne-au surprins, nu putea 
fi vorba de o concepţie de filmare 
dinainte stabilită. Atunci, mi-am 
propus unghiuri de filmare aparent 
incomode, am compus cadre într-un 
permanent dezechilibru, am căutat 
elementul șocant în fiecare imagine 


A fi operator: o mare șansă 
(Iosif Demian) 


Necesitatea elementului șocant într-o imagine statică 
(„Apa ca un bivol negru“) 


noastră a evenimentelor. Intuiesc şi 
sper că succesul filmului realizat 
(„Apa ca un bivol negru”) s-a datorat 


statică. Am încercat să rețin un de- 
detaliu sau o privire, din mulţimea 
ge imagini ce ne copleșeau. Am re- 


fuzat filmarea din mină, foarte po- iunij întregului nostru grup şi 
sibilă într-o asemenea împrejurare „sincronizării” perfecte a celor doi 
şi cred că imaginea a cîștigat posi- operatori. 

bilitatea unei analize mai profunde, Marele mew examen a fost însă 


Acolo unde „întimplarea“ ne domina, „Nunta da pi Luni de zile pre- 
a trebuit s-o acceptăm numai în „am cutr at 
măsura importanţei ei pentru noi. am gîndit şi 


ul, regizori, operator, 


Ar fi rezultat, altfel, efecte para- 
scenografi, la un los. Pe parcurs s-au 


zite independente de înţelegerea 


42 


atașat și compozitorul și actorii. 
Cred că şi-au spus cuvîntul virsta, 
ambițiile noastre, crezul nostru ar- 
tistic. 


Cum m-aş descurca în preajma 


unui regizor cu o personalitate foarte 
puternică? Sigur n-aş accepta să-mi 
ceară doar rezolvarea tehnică im= 
pecabilă a intenţiilor sale. În cel mai 
bun caz, asta ar fi o treabă de came- 
raman, Eu nu concep o asemenea 
partiCipare la realizarea unui film: 
„Plecind de la scenariu, consider 
foarte importantă perioada de aco- 


modare cu regizorul,cît mai devreme 
posibil, mai apoi cu scenograful. 
Fiecare amănunt poate -influența 
munca mea. Dacă, de exemplu, 
în timpul inundaţiei, mărturisirile 
oamenilor sunau ca o baladă spusă 
reținut și grav, dialogul din „Nunta...“ 
(extrem de redus de altfel) repr=- 
zenta un vers alb și arid, iar acolo 
unde lipsea cu desăviîrşire, filmul ce- 
rea o imagine mai plină de sensuri. 
Muzica trebuia să-şi propună ace- 
lași lucru. Stilizarea imaginii deven=a 
posibilă. numai împreună cu suli- 
zarea decorurilor, a mişcărilor în 
cadru, a jocului actorilor. Altfel, 
munca unuia dintre noi ar fi negat 
munca celuilalt. Trebuie să recunosc 
că și actorii au o mare importanţă 
pentru mine, Unii reușesc să mă sti- 
muleze, alții mă inhibă. 

La Roșia Montana, locul ales pen= 
tru filmare, am fost profund influen- 
at de peisaj, de case, de oameni, 
de ritmul lor de viaţă. Am preluat 
mișcarea lor, am imprimat-o între- 
gului film. O asemenea mișcare ne 
convenea tuturor: permitea succe-= 
siuni de sensuri, permitea înţeleg 
rea în adincime a acțiunilor paralele. 

La Roşia Montana am evitat cerul, 
sugerînd o lume închisă, stranie, 
fără posibilitate de scăpare. Dar 
cerul trebuia filmat acolo unde eva- 


Rigoarea și ritmul unui serial 
(„Un August în flăcări“) 


Asociaţia cineaşti or 


Să vedem, dar să și discutăm 


O delegație de cinea- 

ști sovietici, formată 

i ya din regizorul Lev 
Tena Atamanov, artist e- 
merit al R.S.F.S.R 
preşedintele sect 

de animaţie din cadrul Uni 
cineaşti din U.R.S.S 
n Ciavcia- 
fi, a facut 


privind. colaborarea 
Untunea cineaştilor din 
UR.S.S. și Asociaţia cineaṣtilor 
dia România În zilele vizitei, au 
avut loc proiecții: de filme, dis- 
ziale și un schimb de 
ienţă ia Studioul Anima- 


ă cadrul + 


începe vineri“ și cinefilii de' la 
|.P.R.S. Băneasanu a rămas fără 
ecou. În cursul lunii decembrie, 
pentru a doua oară în existența 
Asociaţiei, a avut loc o întîlnire în- 
tre cineaști şi spectatori. De data 
aceasta, oaspeţi au fost şcoiarii şi 
tine: ii piteşte i, membri ai cercului 
„Prietenii filmului“. l-au întîm- 
pinat regizorii lon Popescu Gopo, 
Sergiu Nicolaescu şi Gheorghe 
Vitanidis, operatorii Ovidiu Go- 
logan şi “Vasile Oglindă, actorii 
Paula Chiuaru, lon Dichiseanu şi 
micuța Lulu Mihăescu. Tinerii 
cineaști au formulat curajoase 
şi „mature” păreri despre filmul 
românesc. 


a 
La clubul uzinei „Republica“ 
din Bucureşti își desfăşoară de 
citva timp activitatea un cere 
nemit. „Prietenii filmului româ- 
nesc” Cu ajutorul Asociaţiei ci- 


stimați operatori? 


darea reușea. Personal prefer ase- 
menea locuri- marilor orașe. Aici 
posibilitățile de compoziţie sînt 
mult mai bogate, detaliile mai con- 
vingătoare. Amintiţi-vă de prima 
parte a filmului, de drumurile femeii, 
Drumuri lungi, 
greoaie; trebuiau să sugereze drumul 
ei de-a lungul anilor. În partea a 
doua, trecerea de la zi la noapte, 
în plină nuntă, am filmat-o într-o 
gură seară cu economie de un- 
i, după o pregătire foarte 
Numai așa, cred, au 
devenit treptat fețele hidoase, dan- 
sul grotesc, drama care plutea peste 
ei, iminentă, 

Am evitat să vorbesc pînă acum 
despre lumină, pentru că secretul 
iluminării mi se pare greu de înțeles, 
greu de explicat. Cu toate că se 
spune despre noi că „pictăm” cu 
lumina, referirile la stilurile din 
ră pot funcționa numai în parte, 
pentru că din nou e vorba de lumină 
În mișcare. Datorită luminii, filmul 
poate înnobila obiectele cele mai 
prozaice sau poate atenua pînă la 
distrugere jocul actorilor. Lumina 
poate crea o imagine diafană sau 
dură, irizată sau crudă, o imagine 
urită sau frumoasă. Lumina este in- 
dispensabilă filmului și, în același 
timp, cel mai periculos mijloc de 
exprimare. 

Mi-e greu să explic de ce la „Nunta 
de piatră” am considerat că e mai 
bine să anulez umbrele iar la filmul 
următor am folosit umbra ca element 
de compoziție. Atunci așa am simţit, 
așa am gîndit şi crezut căe bine, 

Mă opresc aici. Ar mai fi foarte 
multe de spus despre condiția noas- 
tră de artist. Consider că nu sîntem 
priviți prea atent, Criticii nu-și 
prea spun cuvîntul. Cele. cîteva 
rînduri strecurate într-un colț de 
cronică sînt aceleași de la un film 
la altul. Cu excepţii rare, imaginea 
nici unui film n-a fost apreciată cînd 
asta se impunea, și nici o impostură 
n-a fost demascată. Munca noastră 
rămine încă pentru mulți o mare 
necunoscută. 


losif DEMIAN 


despre filme 


neaştilor, cercul organizează bi- 
lunar prelegeri despre istoria 
cinematografiei româneşti și uni- 
versale, prezentări de filme ar- 
tistice și documentare în avan- 
premieră, întilniri cu realizatorii 
şi actorii filmelor românești, vi- 
zite în studiouri, etc. 
n 

Cu ocazia prezentării în pre- 
mieră a filmului „Viforniţa 
avut loc întîiniri între realizato- 
rii filmului și spectatori, în ma 
multe orașe din ţară. După masa 
rotundă organizată în satul Gli- 
-Cluj — a avut loc o 
re la Baia-Mare la care 
au participat, din partea echipei 
de filmare, regizorul Mircea Mol- 
j » actorii Silviu Stănculescu 
lae G. Mazilu. La Chitila, 
regizorul Mircea Moldovan și 
rii Silviu Stănculescu şi Er- 
Maftei: s-au întîlnit „și au 
discuții pe marginea filmului 
nierii şi tinerii din localitate. 


întortocheate și , 


Regizorul, 


„un posibil“ operator! 


Lumina este priacipalul mijloc de 


creaţie 'al operatorului, 
Cum e folosită ea în filmele noastre? 


Lumina.este principa- 
lui mijloc de creaţie al 
operatorului. Pină nu 
demult, operatorul era 
| răsfățatul platoului, 
„Pictorul cu lumina”, 
pictorul care îşi gîndea fiecare cadru, 
fiecare colțişor întunecat, fiecare 
pată luminată; acum pelicula este 
mai sensibilă, sursele de iluminare 
mai eficiente și mai mici, în general, 
tot ce ţine de aparat, de tehnică, 
„se perfecționează. Evident, operato- 
rul trebuie să fie în primul rînd un 
foarte bun meseriaș, un foarte bun 
meseriaş şi. în al doilea și în al treilea 
rînd — dar nu cred că trebuie 
eliminată din discuție partea de gina 
dire artistică, plastica imaginii. Și 
asta nu pentru că ţin ca operatorul 
să fie numit în continuare pictor, ci 
pentru că fiind vorba de imagine; 
imaginea se vede, şi ceea ce se vede 
este definit prin frumos sau urit, 
Operatorului trebuie să i se lase 
timpul de creaţie, pentru că, în fond, 
marii operatori ai lumii sînt tot „cei 
care desenează lumina și își concep 
îndelung imaginea... mă gîndesc, la 
Conrad Hall. 

Important pentru toţi, și pentru 
operator bineînţeles, este ceea ce se 
vede pe pînză, dar nu trebuie uitat 
că tot ce se vede nu se datorează 
numai unui aparat bun, nu numai 


Se pregătește filmarea 


pe fiecare cadru, În ceea ce priveşte 
mişcarea de aparat şi chiar stilul de 
iluminare, 

La „7 zile”, aproape întreg filmul 
a fost desenat şi discutat, cadru cu 
cadru — culoare, lumină. Această 
pregătire minuțioasă aduce rapidi- 
tate pe platou şi siguranță operato- 
rului, 


hoani 


din „fuga“ automobilului 


(Călin Ghibu) 


unor lecții bine învățate: categorică 
este relația cu oamenii, cu echipa 
de filmare. 

Fiecare om din echipă — fie el 
regizor, scenograf, actor sau electri= 
cian — trebuie să fie cît de cît un 
operator. Mai mult, nu cred într-o 
imagine de vâloare dacă regizorul 
nu este și un „posibil” operator şi 
încă unul bun. 

Regizorul dă în mare parte ținuta 
plastică a filmului. El poate lucra 


„Fiecare cadru al filmului l-am desenat 


şi l-am discutat în prealabil“ („7 zile“) 


Dacă se spune despre un film că 
are imagine foarte bună sau buna, 
nu trebuie exclusă contribuţia regi- 
zorului, chiar numai pentru faptul 
de a se fi făcut înțeles de către ope- 
rator. Şi acel timp de creaţie de care 
vorbeam ţine tot de regizor, de con- 
cepţia lui despre film, despre artă, 
despre film ca artă, despre rolul 
imaginii în film. 


Călin GHIBU 


Semnat 
losif Demian: 


1968 — absolvent al Insti= 
tutului de artă teatrală și ci» 
nematografică „lon Luca Ca- 
ragiale”, secţia operatorie 
film, 

Filme realizate: 

1969 — „Castelul condam- 
naţilor” — cameraman (ima- 
ginea: Ovidiu Gologan) 

1970 — „Așteptarea” (îm- 
preună cu D. Vileov) 

1971 — „Apa ca un bivol 
negru” (împreună cu. Dinu 
Tănase) 

1971 — „Nunta de piatră“ 

1972-73 — Serialul TV „Un 
August în flăcări“ à 


Călin Ghibu: 


[ara geti 

„1972 — Absolvent al secției 
de operatorie din L.A.T.C. 

1973 — Debut, ca operator= 

șef, la filmul „7 zile“. 


Fascinaţia 


unui afiș 
OOE S 


Chiar apărînd pentru cîteva 
clipe într-un film, Ava Gardner 
continuă să fascineze, Se întimplă 
în cea mai recentă peliculă a 
vechiului său prieten, John Hus- 
ton. „Judecător şi delincvent“ 


Îi i ii ciana 
Ava Gardner: „Frumusețea 
mea? Am și uitat-o !“ 


este o meditaţie asupra legii şi 
rosturilor ei, iar Roy Bean, per- 
sonajul extras dintr-o legendă 
americană (om al legii şi brigand 
totodată) devine un argument 
despre faptul că justiția poate fi 
uneori şi în unele locuri nedrea- 
ptă. interpretat magistral de 
Paul Newman, eroul lui Huston 
are o singură fantă în cuirasa 
durității sale: pasiunea pentru 
Lily Gantry (o celebră actriţă, 
cunoscută dintr-un afiș). Abia după 
moartea admiratorului, afişul se 
însuflețeşte și, pentru cîteva 
momente, își face apariția pe 
ecran sublima, care nu mai este 
însă Lily Gantry, ci... Ava Gaârd- 
ner în carne şi oase.. 


Regretul 


generosului 
PP RSA Di SAALE 


În editura americană Howthorn 
Books au apărut memoriile pos- 
tume ale lui Edward G. Robin- 
son. După ce-și evocă începuturi- 
le teatrale newyorkeze și saltul 

i Ea 
„Mi-am dat seama că trebuia 
să tac ca Olivier“ (Robinson) 


y— 


la Hollywood, în lumea filmului, 
marele actor nu-şi ascunde regre- 
tul de a fi părăsit definitiv scena 
şi de a nu fi încercat să se îm- 
partă, ca Laurence Olivier de 
pildă, între ambele activităţi. În 
afara unor extrem de interesante 
considerații de artă plastică (Ed- 
ward Robinson era un mare co- 
lecționar), sînt de reținut 
pregnantele portrete fácute unor 
colegi (Paul Muni, Bette Davis, 
etc.) 


Septuagenară 


pe bulevard 


Claudette Colbert joacă, pe 
Broadway, un rol principal în 
comedia „Comunitate în doi“ de 
Jerome Chorodov (care asigură 
şi punerea în scenă). Puţini mai 
credeau în revederea celebrei dive 
a anilor '30-40, devenită între 
timp... aproape septuagenară. 


Suprema 


citare 
SEI ROTERE 


De o înaltă recunoaştere s-a 
bucurat recent Roberto Rossel- 
lini, cînd a primit, la Universita- 
tea din California, suprema dis- 
tincţie Berkeley Citation. Motiva- 
rea se referea la „înaltul. nivel 
atins de regizor nu numai în ci- 
nema, dar și în popularizarea cul- 
turii", 


Cultul 
piersicii 
e ai 


Există cazuri cînd anumite nu- 
me se încarcă din nou, după ani 
şi decenii chiar, cu plăcuta cor- 
voadă a celebrității. Pe ecranele 
pariziene și-a făcut apariţia „Fifi, 
piele de piersică“ (de Edward 
Sutherland), una din marile co- 
medii americane ale anilor '30, 
iar numele Mae West a şi înce- 
put să plutească pe toate buzele. 
Este un rol pe care l-a interpretat 
nu numai cu umor şi truculeţă, 
dar și cu o polemică înverșunare 
împotriva starurilor sofisticate 
care diluau tot mai mult comedia 
cinematografică a epocii. Un rol 
devenit istoric. 


Păpușa 
M.M. 


Pe Marilyn Monroe, celebrita- 
tea o urmărește nefast. După 
unsprezece ani de la moarte, du- 
pă ce a figurat rînd pe rînd pe 
afișe, calendare, cărţi de joc, jo- 
curi de puzzle, etc., etc., defuncta 
stea va patrona cu numele său o 
linie de produse cosmetice şi 
chiar o păpușă pneumatică card-i 
va imita perfect trăsăturile şi... 
va fi parfumată cu Chanel nr. 5... 


Patru nume 
vechi 


EI IERTE ENE IPA: 
Reveniri pe platouri, du 
sențe considerate definiti 


Turner în „Persecuţia“, alături de 
a] 


O lungă, dar nu definitivă 
absență (Alida Valli) 


Trevord Howard (regia Don 
Chaffey) în Anglia; Alida Valli, 
alături de David Hemmings, în- 
tr-un film venezuelean (interpre- 
tînd rolul mamei unui delinc- 
vent, tolerantă şi iertătoare chiar 
cînd fiul ajunge la crimă); Franca 
Valeri — într-un serial al televi- 
ziunii italiene, unde diverşi cele- 
bri actori interpretează cîte un 
basm pentru copii. 

Pînă şi claustrata Kim Novak 
a ieșit temporar din castelul ei 
singuratic, dintre ctinii, caprele 
și păsările ei, ca să interpreteze 
pentru rețeaua de televiziune 
A.B.C. rolul unei dansatoare de 
cabaret pe care virsta o împinge 
din ce în ce mai mult în afara 
vieţii. 


Din umbră 
la cristal 


Un „nou“ început 
de carieră? (Lea Massari) 
A E a a 


După ce a traversat un lung 
con de umbră, Lea Massari re- 
vine în planul atenţiei. Ea a pri- 
mit Steaua de cristal a Academiei 
franceze de Cinema, a filmat ro- 
lul principal în pelicula Alonsan- 
Ek a italienilor Paolo şi Vittorio 

aviani şi a început să pregă- 
tească rolul Annei Karenina pen- 
tru televiziunea italiană, în regia 
lui Sando Bolchi (autorul a două 
ecranizări dostoievskiene: „De- 
monii" și „Fraţii Karamazov”). 

Un început de carieră acolo 
unde se anunţa sfîrşitul. 


Cvartetul 


în film major 
EREZIE CTA 


Cea mai nouă și artistică com- 
panie cinematografică s-a născut 
din asocierea a patru „mari“: 
Michelangelo Antonioni, Fede- 
rico Fellini, Kenneth Russell şi 
Terence Young. Film Makers As- 
sociated va produce în următorii 
cinci ani nu mai mult de zece 
filme, însă nu ne îndoim că ele 
vor fi... unul și unul. 

Tot o curioasă reprofilare a 
anunţat celebrul editor italian 
Rusconi (proprietarul ziarului Il 
Mesagero) care va produce (mai 
puţin modest) zece filme într-un 
singur an. Rusconi-Film va debuta 
cu „Portret de familie” de Vis- 
conti şi își va continua activita- 
tea cu două pelicule semnate de 
Ingmar Bergman și Mauro Bo- 
lognini. 


Auto- 


omagiu 


Numărul de crăciun al revistei 
Vogue a fost în întregime un oma- 
giu adus Marlenei Dietrich. Con- 
ceput și realizat în întregime de 
Marlene Dietrich. Salariul „re- 
dactoarei-șefe“ (ne anunţă L'Ex- 
press): 50:000 franci! 


a S 
Noul redactor-șef: 
Marlene Dietrich 


Artistă 


pentru o zi 
APEI Ia RIA 


Hotărîrea luată de Anne 
Marie Philipe (fiica lui Gérard 
Philipe) de a se întoarce defini- 
tiv la studiile de biologie și la 
viața privată a stîrnit comentarii 
foarte deosebite în presă. Se pare 
că adevărul e următorul: debutul 
în televiziune, efectuat în primă- 
vara trecută, a fost doar un gest 
de curtenie față de oferta stărui- 
toare a Albei De Cespedes (unul 
din cele mai în vogă nume lite- 
rare) de a juca în nuvela sa 
ecranizată, „Fragi de toamnă”, 
Anonimatul dorit n-a putut fi 
păstrat de Anne Marie multă 
vreme şi, nemulțumită de rezul- 
tatele artistice obţinute, a hotă- 
rît să se retragă la ocupațiile ști- 
inţifice dintotdeauna. Are 18 anil 


Şnis 


De. mai bine de cinci 
decenii, D.|. Such'anu 
se află într-o familiară 
comunicare cu cinema- 
tograful, amicala lor 
conversaţie nefiind de- 

cît rareori amenințată de ingrati- 
tudini reciproce. Atunci, criticul, 
cut aproape o dată cu „Sosirea 


Student în peinje politice 
și economice la Paris 


unui tren în gara La Ciotat", are 
îndreptățitul orgoliu de a ști, ca 
nimeni altul, ce este și ce vrea cine- 
matograful, La rîndu-i, acesta îl tră- 
dează cînd și cînd pe D.I. Suchianu, 
mizînd perfid pe prea marea-i iubire. 
Căci, din această îndelungată convie- 
ire, convertită în cele din urmă 
în dragoste statornică, s-a născut 
temperatura afectivă a paginilor lui 
D.). Suchianu, pagini ale unui îndră- 
gostit dispus, cel mai adesea, să 
vadă doar calitățile iubitei, iznorîn- 
du-i, cu sau fără bună știință, defec- 
tele. Motiv pentru care între miile 
de filme văzute și- analizate, sînt 
puține acelea care să nu fi avut 
măcar ceva „nostim“”, „deosebit“, 
„Curios“, „original“, „simpatic“, „in- 
teresant“ sau „drăguţ". Motiv pentru 
care, pentru D.I. Suchianu, critic 
generos, istoria filmului cunoaște 
puzderie de capodopere, de la 
„Luminile orașului“ și „Iluzia cea 
mare”, pînă la „Două inimi într-un 
vals” şi „Vint de primăvară“, Însă 
vai de filmele, cîte vor fi fiind, care 
irită condeiul sarcastic al lui D.t Su- 
chianu, tot atît de inflexibil în ură 
cît și în dragoste. (Să ne amintim 
de seria pamfletelor provocate de 
„Rocco“, de fraţii și „avocaţ 


săi), 


O fabuloasă oralitate 
„PR e 77 ul IAEN ET GER AUC ZPII 


O fabuloasă oralitate a frazei, cînd 
entuziastă pînă la extaz, cînd ironică 
ori subtil maliţioasă, cînd violent 
agresivă — determină scrisul 
pătimaş, neutru niciodată, al a 
critic-perscnaj care este D.| 
nu. În aşa fel încît, a-l citi 
asculta devine totuna. 

D.|. Suchianu e criticul „cau 3 
scriind cum vorbeşte, vorbind cum 
scrie, invadînd pagina, sala de confe- 
rințe sau micul ecran cu un flux 
verbal abundent, precipitat, nervos, 
elaborat într-o stare de perpetuă 
febrilitate. El ignoră morga criticului 
doct, sever și meticulos, refuză 
pedanteria savantă, spiritul de sis 
tem, optiînd pentru o critică fami- 
liară, pentru colocviul amical, în care 
işi este adesea sieși interlocutor, 
Crenicile sale oferă spectacolul unei 


inteligențe vivace, în care criticul 
îşi inventă presupuși preopinenți, 
demolîndu-le cu nedisimulată volup- 
tate prezumtivele contraargumente. 

Între criticii noștri, D.I. Suchianu 
este posesorul unui stil cu totul 
personal, plastic, savuros, de o inimi- 
tabilă fantezie în registru comic 
(Într-un film de Stroheim, cineva 
„săruta cu promptitudinea şi conştiin- 
ciozitatea cu care te scarpini cînd 
te mănîncă”. Tot acolo, „sărutarea 
jupînesei are regularitatea respirației 
însăși”). Spontaneitatea sa este asi- 
gurată de un verbiaj policrom, de o 
anumită extravaganță lexicală, în 
care adjectivele tari, picanteriile 
lingvistice fac casă bună cu rafina- 
mentul subțire al unui critic care 
citează cu egală ușurință din Baude- 
laire şi din „bătrînul” Samuel Gold- 
wyn, din Nietzsche și Cocteau, din 
Faulkner și Proust. Împănate cu 
epitete hazlii, cu neologisme, cu 
franțuzisme, cu sintagme englezești 
ori germane, frazele lui D.I .Suchianu 
respiră un pitoresc neconfundabil, 
Modalitatea predilectă a criticii sale 
pare a fi retorica burlescă, (lată cum 
iși începe D.I. Suchianu cartea dedi- 
cată lui Stroheim: „Stroheim a fost 
un neînțeles. Neînţeles mai ales de 
marii săi admiratori, care nu au 
înțeles nici de ce, nici în ce fel fusese 
el așa de neînţeles".) 


Președinte al Consiliului 
legislativ la Tribunalul Itov 


Student ia ciclism, 
în Parcul Herăstrău 


à) 


0 formidabilă performanță: 
a fi, concomitent, părintele criticii 


şi 


- copilul ei teribil 


Structură fundamenta! narativă, 
orator prin vocație, D.I. Suchianu 
resimte permanent fascinația poves- 
tirii. El practică un particular gen 
de analiză prin povestire, conside- 


rațiile critice fiind incluse fie în 
modul de'a repovesti un film, fie în 
tonul (ditirambic, pers or, amu- 


etc.) în care se 
stirea. Sprinteneala 
rucției sintactice disimulează 
a un limpede refuz, autorul 
ii Curs cinematografic din 
în exclusivitate 
asemenea 


zant, 


România deținînd 
secretul și tehnica unui 
procedeu critic. 


DP ei 
Păcăliţi şi despăcăliți 


Creator al unor personale noțiuni 
de estetică cinematografică, D.1. Su- 
chianu inventă, pentru asle particu- 
lariza, o terminologie critică proprie: 
Astfel filmele muzicale au ca princi- 
pală caracteris „iuțirea de sine", 
adică o precipitare emoțională tipică 
unor personaje care „se iuțesc", 
motiv pentru care, din cînd în cînd, 
ele cîntă, Strategia estetică a unui 
mare tineast constă în stăpînirea 
perfectă a tehnicii „despăcălirii”, 
scopul unui film fiind, în general, a 
ne face să credem un me lucru 
re situații, personaje-șt relațiile 


pînă spre final, cînd, 
printr-o piruetă rapidă, 
gaţi a ne da seama că 
t „păcăliți” de regizor, 
acum așează -lucrurile 
a lor lumină, 
a unui cineast 


oferă şi o infai- 
1 căreia putem 


lesne depista valoarea unui film, 
lat-o: „Un film care are, să zicem, 
5 asemenea momente explozive de 
frumusețe, de adevăr“ $i emoție, 
este un film -foarte bun, Dacă are 
zece, atunci este o capodoperă“ 
(„Filme de neuitat“). 

Oralității scrisului său i se datos 
rează și folosirea în aprecierea filme= 
lor a unor caracterizări deloc ortos 
doxe ca limbaj critic. Astfel un film 
poate fi „strașnic“, „grozav” ori, din 
contra, „stupid“, „idiot" avînd o temă 
care „nu face doi bani“, 

În îndelungata-i carieră, D.I. Sus 
chianu a rostit nenumărate juste, 
frumoase și spirituale -judecăți de 
valoare, a căror „sistematizare şi 
ordonare urmează abia a fi făcută, 
cine știe cînd, în folosul unei mai 
limpezi definiri a contribuţiei sale la 
explicarea acestei arte noi care este 
cinematograful, pe care o iubește, 
uneori, pînă la eroare. (Domnia sa 
scrie, bunăoară, că „La dolce vita” 
„s-a bucurat de mare vilvă din pricină 
că era o poveste cu cheie și pentru 
că, pe de altă parte, arăta bine cum 
se plictisesc boierii. Încolo era o 
exhibiție monotonă şi de o plictiseală 
egală cu însăși plictiseala descrisă”), 

Dar e prea multă dragoste între 
D.I. Suchianu şi film pentru a nu-și 
ierta, reciproc, păcatele, Asemeni 
fesorului dintr-un film apropiat 
i sale („Îngerul albastru”), „pro= 
fesorul de cinema“ D.I. Suchianu 
iubește cu fatală pasiune o fascinantă, 
tulburătoare Lola-Lola, într-atît încît 
e inutil a-i pretinde o imposibilă 
detaşare. Oricum, criticul îndrăgește 
prea mult cinematograful pentru a 
nu-şi ignora, senin, erorile. 

La vîrsta senectuţii, D.I. Suchianu 
realizează performanţa rară de a fi, 
în acelaşi timp, părintele criticii 
noastre de film şi veșnicul său copil 
teribil. 


Petre RADO 


Profesorul 
de cinema 


pe ecran 


a 


(u:mare din pag. 17) 


Telex 
de pe platourile 
sovietice 


Cel de al Vl-lea Festival 
Naţional al filmului sovietic 
a avut loc în 1973 la Alma- 
Ata. Marele premiu pentru 
lung-metrajul de ficțiune a 
revenit ex-aequo filmelor: 
„Zorile sint liniștite“ al lui 
| Rostoțki şi „Vă iubesc, oa- 
„ meni“ de Serghei Gherasimov, 
- ambele produse de studiou- 
„rile Gorki. Pentru a treia 
„oară pe ecran, romanul lui 
: Nikolai Ostrovski, mÂşa s-a 

călit oţelul“. De data asta 
sub formă de serial TV în 

cinci episoade.Autorii scena- 
riului sînt cunoscuţii [Alov 
şi Naumov, realizatorii ver- 
siunii din 1957, intitulată 

„Pavel Korceaghin“. Amintim 

că prima transpunere pe ecran 

aparține regizorului Mark 

Donskoi şi datează din 1942, 

@ La studiourile Mosfilm, 

Andrel Tarkovski, regizorul 
| „Copilăriei lui Ivan", „An- 

drei Rubliov", „Solaris“ — 

pregăteşte un nou film inti- 
tulat „O zi albă“, în care 
amintirile din copilărie ale 
erouluise împletesc cu imagini 
din viața sa prezentă, filmate 
în stil de jurnal de actualități. 

@ Anul 1973 a aniversat un 

sfert de veac de la premiera 

filmului „Tinăra gardă" de 

Serghei Gherasimov. Tinerii 

actori de atunci, interpreții 

unei generații în care Fadeev 

a văzut „speranţa omenirii“, 

au devenit în acest răstimp 

nume celebre: Serghei Bon- 
darciuk, inna Makarova, Vla- 
„ dimir Ivanov. @® Actorul Mi- 
hall Ulianov, care a debutat 
ca regizor în „Cea din urmă 
zi”, film care a rulat peecra- 
nele noastre,. declara după 
acest succes: „Cred că în 
epoca noastră, în viaţa obiş- 
nuită, exemplele de eroism 
sînt la fel de frecvente ca şi în 
anii celor mai grele încer- 
cări. Menirea cinematografului 
este de a glorifica măreția 
omului în aceste împrejurări“, 

@ incepind cu anul 1972, celor 

mai bune filme sovietice pe 

teme militare şi patriotice li 

se decernează premiul Dov- 
` jenko. Prima medalie de aur 

a fost atribuită luliei Soin- 

teva, colaboratoarea şi con- 

tinuatoarea operei marelui 
cineast. Tinerei actriţe Natalia 

-Arinbasarova, premiată cu 
Cupa Volpi la Veneţia, în 
1966, pentru „Ultimul în- 
văţător ", i-a revenit una din 
medaliile de argint. e în 
editura Isskustvo a apărut re- 
cent un volum dedicat cineas- 
tului Mark Donskoi. Cartea 
cuprinde mărturii ale colegi- 
lor şi elevilor mareluiregizor, 
despreviaţași cariera acestuia. 
E „Luna cea mai fierbinte“ 
este titlul filmului pe care-l 
realizează luri Karasi, al cărui 
subiect se inspiră din viaţa 
oțelarilor, acțiunea petrecin- 
du-se aproape în întregime 
în apropierea unei uzine. În 
rolul principal, Leonid Dia- 
cikov, actorul din „Tu şi eu", 
@ La 27 iulie 1973 s-au co- 
memorat 70 de ani de la naş- 
terea regretatului Nikolai 
Cerkasov. 


Coloana de la | 
miezul nopții | 


Citeva ore în Praga, 
nu ca turişti, ci „în permisie“ 


Acest film nuare în apaa 
rență nimic extraordia 
nar. Este chiar decos 
nectant în primele lui 
secvențe, printr-o sims 
plitate dezarmantă, afi- 
șată dezinvolt şi fără nici un complex, 
Simplitatea subiectului, mai întfi: îna 
tr-o Pragă însorită şi optimistă, cinci 
soldaţi (în stagiu) au o scurtă per- 
misie de cîteva ore, pînă la miezul 
nopţii. Patru din ei o porne prin 
oraş cu foarte diferite intenţii de 
a-şi petrece „vacanța“ (comună este 
doar dorința lor nemărturisită de a 
uita — în acest scurt interval — de 
viaţa militară); intenţii care — în 


toate cele patru cazuri — nu se îma 
Plinesc decit parţial, cînd nu eşua 
ează de-a dreptul. La rîndul lor 


toate cele patru poveşti sînt 


întru totul banale şi nici concluziile 
lor nu sînt prin nimic ieșite din co- 
mun. Doar povestea celui de-al cin- 
cilea, cel rămas (șef fiind) planton 
lingă mașina cu care veniseră la 


Praga, „sparge“ puțin nespectaculo= 
sul întimplărilor; acesta pare să 
înceapă, sub augurii feeriei, o idilă 
fermecătoare cu o văduvă nb mai 
puţin fermecătoare, care are un copil 
adorabil, totul încheiat (deocam- 
dată, se înţelege) cu zimbete nostal- 
gice şi promițătoare, 

Și totuși filmul, în ciuda aparen- 
telor, are ceva extraordinar. Şi anu- 
me, marea știință a cineaştilor cehi 
(regizorul Ivo Novák fiind un nume 
cu prestanță în școala cinematografi- 
că cehoslovacă) de a capta farmecul 
secret și contagios al locului comun, 
delicatețea cu care surprind cea 
mai ciudată dintre poezii, cea a ri- 
dicolului, abilitatea cu care trans- 
formă fiecare detaliu autentic (și 
cîtă autenticitate este în acest film!) 
în subiect de emoție, în gest afeca 
tiv. 

Această „Coloană de la miezul nops 
ţii” este filmul unei sincerităţi ness 
pectaculoase, modeste, diurne. Res- 
piră aerul pur şi tonifiant al simpli- 
tăţii omenești, netrucate de mucas 
vaua decorurilor. 

Dinu KIVU 


a e e atat 


Producţie a studiourilor cehoslaa 
vace. Regia: Ivo Novák. Scenariul: 
Karel Storkân. /magineo: Ivan Sla- 
peta. Muzica: Petr Hapka. Cu: 
Ladislav Potmesil, Jaromir Hanzlik, 
Petr Oliva, Oldrich, Vizner, Jorga 
Kotrbová x 


Ivo Novák în actualitate 


@ Näscut în 1918 în Moravia :@ La 20 de anise angajează la Stu- 


dioul Barrandow ca asistent de 
îndelungată ucenic'e pe lingă regi 


regie Se afirmă greu și după o 
zori de renume: jiri Weiss, Martin 


Fric, Jiri Slavicek 1954 — coregizor, alături de Vaclav Warserman, 
la filmul „Omul cel mai bun“ @ 1957 — adevăratul său debut ca regi- 
zor şiscenarist: „Sînge tînăr“ 9 În această din urmă calitate lucrează 
adesea cu regretatul Jan Prochazka, unul dintre cei mai de seamă sce- 


narişti ai cinematografului ceh postbelic — „Zări 


inverzite” (1962), 


„Pe frînghie" (1963), „Maraton“ (1968) @ Preferinţele sale: tematica 
de actualitate inspirată mai ales din viața tineretului și din relaț ile 


părinţi-copii. 


Vîntul 
călătoriilor 


a a e e 


Producţie a studiourilor bulgare. Re- 
gia: Lada Boiadjieva. Scenariul: 
Kolio Nikolov. Imaginea Krasimir 
Kostov. Cu: Ivan Arşinkov, losif 
Sarciadjiev, Leon Niemczyk, Peter 
Slabakov, Vladimir Davcev 


b 


Un Niels Holgersson al zilelor 
noastre se hotărăşte într-o bună zi, 


tentat de lecturile despre insula 
Madagascar, să plece într-o minu- 
nată călătorie. Numai că piciul din 
film, spre deosebire de eroul Selmei 
Lagerlăff, are un prieten minunat: 
vrăjitorul Bim-Bam. Dacă îi înso- 
teşti în cele şapte zile și șapte nopţi 
în peregrinările lor, poți vedea un 
bilci ca în poveşti, o grădină de le- 
gume ca toate celelalte, o cetate cu 
cavaleri în zale şi cîte şi mai cîte... 
Dar poate cea mai minunată vrăji- 
torie este felul cum Bim-Bam știe 
să te facă să iubeşti oamenii așa cum 
sînt. Împletind cu abilitate fapte ima- 
ginare cu fapte reale, realizatorii bul- 
gari ne oferă, în afara pildei de bună 
purtare și de curaj, necesare formă- 
rii personalității de miine, o ferme- 
cătoare întîlnire” cu. actorul-copil 
Ivan Arșînkov, ` 


lulian GEORGESCU 


curier 


scrisoarea lunii 


Obsedanta 
„Planetă a maimutelor“ 


„În ultimii ani nu-mi amintesc să fi văzut vreun film mai emoţio= 
nant ca „Planeta maimuţelor“. Vă dau cuvîntul meu de om că ori de 
cite ori am văzut acest film, aveam impresia că-l văd pentru prima 
oară. Mă gîndeam că „poate“, odată, cîte ceva de aici va fi aevea... 
Ciîţiva spectatori rideau în sală la unele replici precum şi la unele 
situaţii, De ce? De ce să rîdem de un viitor pe care regizorul Schaffner 
ni-l descrie destul de clar? Omul nu-i chiar atît de crud precum 
susținea doctor Zaius, Omul știe să se ferească cînd e cazul, dar 
cîteodată prea tîrziu. În tot cazul sper și aș vrea din tot sufletul 
ca această minunată planetă a noastră numită Pămînt sau Terra să 


nu ne-o distrugem niciodată, Niciodată să nu existe pe ea 


interz 'să. Ce poate fi mai trist pe lume decit o imagine a Statuii 
Libertăţii îngropată pînă la briu în pămînt, la marginea oceanului, 
cu valurile spărgîndu-se de „stîrvul“ ei? „Planeta maimuţelor“ mi-a 
dat mult de gîndit. Cu toate că aș putea face ca oricare tînăr de 
vîrsta mea, să mă gîndesc la un mod de distracție, la dragoste, etc., 
nu pot. Nu pot pentru că am văzut și revăzut de curînd „Planeta 
maimutelor"... Pentru mulţi, acest film a fost un film de aventuri 
fără nici un semn de întrebare, dar pentru mine a fost un semnal 
de alarmă, un strigăt de om aflat în pericol. Dacă voi ajunge vreodată 
regizor — ceea ce și am de gînd — nu voi face alt gen de filme decît 
semnale de alarmă, totdeauna voi fi partizanul semnelor de întrebare 


neelucidate. 


Era să închei fără a mă prezenta. Mă numesc Birsan Vasile, am 
21 de ani şi lucrez la Uzinele Vulcan în calitate de controlorC.T.C. 


Vă mulțumesc pentru atenție", 


Cronica 
spectatorului 


Despre o anume fericire 
DE EC ZANE a ARO SRI * 


Nu pentru că sînt 
din Sibiu... 
DO TEREE USR SE IAD MIE RTO 


„Nu ştiu dacă-mi permit prea 
mult spunînd că acest film a fost 
ără greșeli, fără momente pe care 
să le simţi în afara acțiunii, deci fără 
puncte moarte. Am mers fără să-mi 
pun mari speranţe în el, dorind doar 
ecunosc locurile din Sibiu unde 
s-a filmat, Numele regizorului Mihai 
Constantinetcu şi al interpretului 
principal, Ovidiu luliu Moldovan, 
îmi erau necunoscute. Dar cu toate 
acestea, în sală s-a produs surpriza 
cea mare, Acţiunea filmului, jocul 
bun al actorilor m-au captivat, 
alitatea acțiunii, faptul că aceste 
petrec peste tot, lîngă noi, 
= ridicat mult calitatea filmului... 
mi-a plăcut, deci, nu numai 
a fost filmat în Sibiu — deși 
în film ni se aminteşte că 


urală, că viaţa 
u orice talent, 
es, constituie o 
imul a înregisa 
at succes, nu 
ci pentru 


Nicole ACRIJ 
Student 
Sibiu 


Vasile Birsan 
Aleea Străduinţei 9 
Cartier Berceni — Bucureşti 


Un plus 


mmSigur, pare de la început 
cam incredibil, cam schematic, dar 
pe parcursul filmului impresia se 
atenuează și inginerul Mușat ne 
cîștigă de partea lui.., Tăria lui stă 
în adevărul lui nu atît ca individ, 
cît ca membru al unei familii sociale 
mai largi. Așa se explică integrarea 
sa în colectivul uzinei ca în propria 
familie, Încă o dată se poate spune 
că filmul merge pe un drum cunoscut, 
pe o schemă pe care am mai desci- 
frat-o şi cu alte prilejuri, dar filmul 
acesta are față de alte producţii 
artistice care au mai tratat această 
temă (sau schemă) un plus de firesc, 
de simplitate frumoasă care te cîştigă. 
Chiar în tratarea personajului numit 
Liviu Filimon — reversul medaliei 
lui Muşat — există o anume discre- 
ție, o fineţe a tuşei pe care în multe 
alte cazuri am văzut-o îngroșată 
iu este 


în care se găseşte s 
pe-o stradă pustie, lingă o 
frumoasă, fără posibilitatea 
legături umane, singur numai cu «el 
însuşi, într-o deplină -inutilitate. 
Strict cinematografic, secvența este 
cea mai frumoasă din tot filmul şi 
dovedește maturitate regizorală”. 


lonel Graif 
Sir. Tuţora nr. 


ngher, 


O carte poştală 

mai puțin fericită 
REP ȚIII. ZE MEI ECIRDE S ZEI. ACIN 
Producătorul delegat la acest fitm, 
Cornel Cristian, pe-a pus la dispoziţie 
o carte poștală (semnată doar Con- 
stonța-Loco) adresată Casei de filme 
nr. 5, producătoare a acestui filma, 


Ne permitem să publicăm aceste 
rînduri, parvenite în afara „Curieru= 
lui" nostru: 

„Am vizionat filmul dvs., „Despre 
o anume fericire“. În general e bun— 
dar tot s-a mai strecurat ceva care să 
nu-mi placă: pentru ce ați introdus 
scena cu bătaia? Fără așa ceva nu se 
putea? Huliganismul, mitocănia, înjo- 
sirea, de ce nu o înlăturați din 
filme? Fără bătaie nu poate fi 
cunoscută o fată? De ce nu căutați 
a prezenta respectul pentru om — 
așa cum trebuie să-l învețe la noi 
persoanele masculine — nu huliga= 
nismul, pe care unii îl ştiu deja 
foarte bine. De ce în filmul acela 
„Dragostea începe vineri” 
cu cheia răsucită? Fără 
demnităţii nu se poate?” 


k 
Tare mă tem 
. că în '74.. 
„PCA SREE EES COT JA APE II 


mesi uite așa, maladiv cum sînt, nu 
mi-a scăpat nici o producție româ- 
nească cam de prin anul 1969. Fie 
în comuna mea, în acompaniamentul 
variat al copiilor din sala de cinema 
„a ld Gaciu", fie în Vaslui, lași şi, 
mai rar, în București, le-am văzut 
pe toate. Și, slavă domnului!, au 
început să curgă filmele româneşti, 
că nu trece lună să nu-auzi de două] 

În octombrie 1973, dacă nu mă 
înşel, Casa nr. 5 își terminase cele 
şapte filme planificate, Toţi lucrează, 
mi se pare, ca la „oţelărie“, dar pe 
cînd oţelul cel dur şi de calitate 
pentru spectatorul iconoclast, care 
așteaptă, ca şi mine, „filmul româ- 
nesc cel mare“? 

Luînd de bază şi în analiză pro- 


ducţia în general a anului 1973,- 


de la sine devin circumspect şi cu 
amărăciune mă retrag în umbra 
culiselor, temîndu-mă tare că filmul 
românesc „cel mare“ nu va apărea 
nici în anul 1974 — şi-mi pare tare 
rău că-mbătrînesc. Căci, aştept de 
la cineaștii noștri „Filmul Cel Mare”, 
Este o zicală: „dă-i găinii de mincare 
şi-apoi cere-i ouă!“ Ce să vă mai 
dăm, tovarăși scenariști și regizori? 
Vă oferim zilnic capodopere realiste 
şi înălțăm această țară cum în 
filmele dumneavoastră nu se prea 
vede. Părerea mea e că ar trebui să 
vă mai aventurați în țară, să mai 
vedeţi nu numai „Cupa Davis“, ei 
drumul notabil al românului de azi 
în înflorirea şi consolidarea acestei 
societăţi”. 
Kollea Rusu 
Com, Văleni de Vaslui 
d. Vaslui 


jud. 


Nu-i adevārct că nu avem 
filme bune! 

E PRE RERE A A 

~ „AM cîteva cuvinte de spus la 
„Scrisoarea lunii” din Cinema 11173 
semnată de N. lancu. Coresponden- 
tul dvs. spune că „nu avem încă 
filme bune", Oare chiar aşa să fie? 
Nu, evident, nu-i așa. Asta înseamnă 
să treci cu buretele peste acele filme 
care sînt socotite drept filme de 
referinţă în cinematografia noastră, 
Oare acel film al lui Ciulei, „Pădurea 
spînzuraților”, să fie chiar atit de 
rău sau mediocru? Nu cred. Dar 
chiar înainte de filmu! lui Ciulei, 
mai exista „O noapte furtunoasă“ 
al lui jean Georgescu (pe care sper 
ca N. lancu să-l fi văzut măcar pe 
micul ecran); și chiar mai aproape 
de zilele noastre avem „Puterea și 
Adevărul“ despre care s-a spus pe 
bună -dreptate că faceaparte din 
„puterea „și adevărul” artei moas- 
tre... Apoi se mai spune că „e sufi- 
cient să privim în jurul nostru şi în 


(desene de Cornel Popa Mediaş) 


noi înșine cu ochiul „adevăratului 
artist“ pentru a avea „un izvor de 
inspiraţie“. Să fie asta oare suficient 
pentru a face filme? Credeţi că se 
pot face filme numai avînd teme, 
motive de inspirație? Cîţi regizori, 
de pildă, n-au dezbătut complicațiile 
sentimentelor de dragoste, Da, da, 
dragostea pe care o cunoaștem 


cu toții, acest sentiment ce poate 
aduce bucurii dar şi necazuri, ca să 


„Creierul“ (bun oriunde, 
chiar și în stomac) 


spunem. așa. Mă întreb şi eu: chi 
regizori au făcut un film, într-adevăr 
bun, despre dragoste! În sfirșit, 
cîteva cuvinte despre neconcordanţa 
„între intenție şi rezultatul final”, 
Da, înainte de primul tur de manive+ 
tă, toţi oamenii filmului pornesc eu 
entuziasm, cu elan, şi eu sînt di 
să-i înțeleg pină la capăt, pînă ajung 
la sfîrşitul filmului, cînd. pot fi biruiţi 
și de o omenească oboseală. Și mai 
cred că „mediocritatea şi impostu- 
ra” — pe drept înfierate de N. lana 


cu — nu se alungă apăsind pe un 
b E o chestie de timp...” 
Marga Gaţu 

Corod 

Judeţul Galaţi 


N.R.: Vă rog mult să ne scuzeți că 
ultima dvs, serisoare a fost"publicată 
în revista noastră sub numele de 
Cristina Marga Gaţu. Spășiţi, văd 
vom dezlega misterul cpariției nume= 
lui acela în plus — Cristina. L-am 
confundat cu cuvintele cu care aţi 
încheiat scrisoarea: „Cu stimă a." 
E o explicație pe care sperăm s-o 
primiţi cl plăcere, cu umor — așa 
cum reiese de altfel că posedaji din 
plin şi din alte fragmente ale acestei 
scrisori. În ce priveşte întirzierile 
noastre în publicarea unor scrisori, 
ele cparţin felului nostru — co să 
zicem aşa — lunar de a fi. Vă rugăm 
să reveniţi, la același nivel de sinceri- 
tate pe care l-am apreciat şi noi, eu 
tot umorul necesar. 


„CURIERUL 
este selectat și redactat 
de Radu COSAȘU 
TRECATE CEPE E E E IEEE ep Ci. feet 


47 


sa este în continuă atenţi 


Unul: din ultin 

soade ale serialului „Un 

i August în flăcări”, după 
inema scenariul lui Eugen 
Barbu, a fost încredin= 

tat unui absolvent de 

regie al promoţiei 1973. Dar, Doru 
Năstase nu este la prima sa pedalare 
pe propria bicicletă. Zic așa fiindcă 


| pînă acum a mers sau în tandem sau 
a ghidonat filmuleţe de cîta.9 sau 


15 minute, Mai este și unul din foștii 
secunzi cu cea mai bogată experiență 
filmică, (Dacă am aminti doar „Dacii“ 


şi „Mihai Viteazul“ ar fi elocvent). 


El nu și-a pîndit niciodată norocul 
la colț, ci cu diîrzenie și l-a clădit în 
bulgăriidenoroaie de la Călugăreni 
sau Şelimbăr, la Sîmbătade Jos sau 
Vama Veche, Năstase este omul care 


a stat în zăpadă nemișcat și înghețat 


bocnă, a udat pajiștea cu apă caldă, 
pe care apoi a plantat maci și, după 
aceea, s-a dus'să-și dea examenul de 


Stat. La prima vedere, Năstase este 


un dur și vocea sa poate cutremura 
uşor scena Operei Române, Are 


ochi albaștri şi cînd i-a ieșit lui treaba 


bine, îi rd. Restul feței rămîne cris- 
pată pentrul saltul următor. Privirea 
o clipă 
nu stă locului și vorbește ordonat 


ca la armată, dar repede, suprapu- 
nînd fraze și punînd spirt în tot ce 


face ca la urmă să-i dea foc. 
La ultimul tur de manivelă din 


episodul. nouă (e o chestie de a mea 


să prind trenul sărind pe scara ulti- 


mului vagon), l-am văzut la lucru. 
Zicea tare: „E bine Radule?! E bine, 
dragi tovarăși? Atunci trageţi!li”. 


Avînd la dispoziţie în această sec- 


venţă cinci din veteranii platourilor, 
i-am întrebat în glumă, așa, ca şi 
cum ar trebui să vorbim cîte ceva 
şi despre” regizorul Doru Näs 


— Ce zici Florine de om?... Tu 


ai lucrat la toate episoadele, cu Ga- 
brea, cu Pița... 


— Gabrea? Bun, foarte bun. Piţa? 


Un stil elevat. Năstase e o surpriză! 
— zice Florin Piersic. 


Violeta Andrei: „Uit ce-am în- 


vățat acasă și fac ce zice el...“ 


Ştefan Horvath (operator): „Îmi 


place tipu’... Ştie ce vrea..." 


Luchian Botez: „Ei, da, e tînăr“, 


telex Animafilm 
„EAI ENE STIE BEA, AIR 


Un debutant cu vechime 


= Nici chiar tînăr, tînăr. 
— „Depinde ce înţelege 
neavoastră prin tmerețe... 
Mircea’ Başta: „Cînd filmez cu 
Năstase, fac atîta mișcare că amețesc 
şi mise face foame. 
Năstase Doru: „Tovarășe 
(mă cunoaşte de 10 ani şi pină acum 


dum- 


îmi zicea. Mihai), ce să vă spun? 
Prea încet, mai multă iuțeală n-ar 
strica.” 
— Păi nici chiar să-i sufoci,.. 
—„Vezi-ţi de treabă, dom'le 
e film, ce aici sîntem la priveghi? 


" * 
În aceeași zi, maestrul de lumini şi 


operator principal Ștefan Horvath a 
a împlinit 25 de ani de muncă pe pla- 
i În cinstea sărbătoritului s-au 


te 
a 


toate luminile platoului 


în urarea unanimă „ba mulți anil” 
S-a băut pepsi-cola, iar eu am făcut 


poza alăturată, 


A. MIHAILOPOL 
Îi e ră 


Doru Năstase la primul film, operatorul Ștefan Horvath în al 25-lea an de muncă. 


Distanțe și distanţă 


© @@Regizorul Victor 

Antonescu avemi: 

ji rează pentru a doua 
Inema oară într-o cursă lungă: 

el și colaboratorii săi 

z (a căror medie de vîr- 
stă este 20 de ani) au început lucrul 
la lung-metrajul „Kim“ după Rudyard 
Kipling, Filmul urmează să-l vedem 
pe ecrane în iarna anului 1975. Spe- 
răm ca echipa condusă de Antones- 
cu care şi-a propus să realizeze 8 
acte în 18 luni (în loc de 43"luni — 
durata normală), să se grăbească în- 
cet, ca filmul să aibă nu numai ritm, 
dar și rimă la frumos. ee Dacă 
mobilitatea aparatului de filmat, miş- 
carea lui, poate favoriza şi fructifica 
multiplu jocul actorului „viu”, e 


de imagi rolul infinit mai 
juca aparatul 
actori 
sînt desen i 
tele. lată de ic 
ul Animafilm a t pre 
tinuu să găsească o solut 
asigure aparatului de fi 
litatea unor deplasări mult 
bile.. Soluția găsită a fost surprinză- 
toare și românească: s-a adaptat „un 
picior" al unei mese de operații chi- 
rurgicale. Dincolo de efectele. poz 
tive de ordin artistic, tehnicienii 
noștri, prin invenţia lor, au „ope- 
rat" simultan şi o su ală redu- 
cere la capitolul investiţii în valută. 
şi acesta un se 3 românul e 
născut poet, ocitor, in- 
ventator. 


Martori: Violeta Andrei, Florin Piersic, Mircea Başta și întreaga echipă 


9 8 8 De curînd, americanul 
Alexander Johnson, unul din 
organizatorii Festivalului fil- 
mului de la San Francisco,a vi- 
zitat Studioul Animafilm,cu ca- 
re prilej a văzut pentru pri- 
ma oară citeva filme de ani- 
mație românești. La conferin- 
ţa de presă pe care a avut-o 
la Biblioteca americană din 
Bucureşti, a apreciat valoarea 
şi profilul particular al peli- 
culelor noastre şi s-a oprit 
în special asupra filmului „Pu_ 
iul" de Laurențiu Sîrbu. Și 
aşa, datorită oaspetelui sosit 
tocmai de là San Francisco, 
au aflat şi unii critici de film 
români cum se numesc și cum 
lucrează unii animatori din 
București şi au venit să-i cu- 
noască. De unde se vede că 
nu tot ce-i aproape este şi 
apropiat. 


099 Basmul „Harap Alb”, un nou 
lung metraj românesc, va fi pentru 
animatorii săi și un marș al răbdării. 
De fapt, animatorii sînt unul, adică 
Laurenţiu Sîrbu, adică regizorul fil- 
mului. Animarea cartoanelor se va 
face în mod obișnuit, chiar sub apa 
ratul de filmat. Animatorul va mişca 
impe tibil figurinele’ de carton 
și âpoi se va îndepărta, ca ele să fie 
filmate. Va reveni şi va deplasa cu 
un alt fir de păr poziția figurinelor, 
îndepărtindu-se din nou. Imaginaţi-vă 
cîți asemenea pași trebuia făcuţi în- 
tr-un film de 80 de minute cu cîte 
24 mutări pe secundă. Am făcut un 
calcul: milioane de pași, 
1.000 km. lată de ce 

să ne gîndim la animator ca 
un singuratic alergător de cursă 


Lucia OLTEANU 


pentru voi toti“ 


iia pe mapamond 


Folclor românesc 
în tablourile lui Matisse. 


în modă 
şi, bineînţeles, în filme 


«Visul» (în îie) de Henri Matisse 


Au trecut citeva decenii de cind Henri 
Matisse (1869—1954) a introdus în uni- 
versul compoziţiei sale picturale culorile 
și desenul bluzei românești. Fascinat de 
frumusețile iei noastre, Matisse a repro- 


la faţa locului 
SR E IEEE SSE 


dus-o în mai multe variante. Una dintre 
cele mai inspirate este poate iia aleasă 
de pictor pentru a materializa visarea. 
Omagiu adus uneia dintre cele mai bogate 
arte populare europene — folclorul român. 
«Visul», pînză la care pictorul a lucrat 
din decembrie 1939 pînă în mai 1940, avea 
să lanseze astfel iia în circulația culturii 
europene. ý 

În corespondența sa cu Theodâr Pal- 
lady, Matisse scria: «lată un tablou la 
care am muncit aproape un an. Cei ce 
nu vor vedea decit felul în care am repre- 
zentat părul şi broderia de pe umăr, vor 
crede că sint un farseur— Tu, însă... 
tu ştii!» 

Matisse a redescoperit iia fără să ştie, 
desigur, că peste ani ea va fi adoptată de 
moda feminină de pe toate meridianele. 
Într-adevăr, nu puţine sînt actrițele care 
la festivaluri, premiere sau în viața de toate 
zilele au adoptat iia ca pe o toaletă de su- 
premă eleganţă. Păcat că, o dată cu ea, 
nu se distribuie, în tălmăcire, și versurile 
argheziene: 

«De in şi borangic, 

Tivită cu chenare de iederă şi spic 

Pe poale cu garoafe și cu văpăi de mac, 
De boance și crăițe şi-albastre flori de 
ac...» A.D. 


Prietenie 


Prietenii filmului sînt desigur 
mulți... 

Cluburi «Prietenii Filmului» sînt, 
evident, puţine! 

Dar să nu descurajăm: numărul 
lor este în creștere. Într-o creştere 
vizibilă cu ochiul liber. 

Şi tot în creștere vizibilă fără 
ochelari este priceperea prieteni- 
lor filmului la film. În consecinţă, 
pretenţiile prietenilor filmului față 
de filmul românesc. Căci ce în- 
seamnă «prieten»? 

A fi prieten 'nu înseamnă doar 
anufi dușman sau a fi pur și sim- 
plu neutru. «Prieten» înseamnă a 
iubi calitățile-celuilalt... Dar şi a te 
război cu defectele lui! 

Constat că, dintre toți prietenii 
filmului pe care îi cunosc, cei mai 
drastici — deci cei mai adevăraţi 
prieteni — sînt tinerii. Mai exact, 
cei foarte tineri. 

N-am să uit elevii și elevele din 
Argeș... Au umplut pină la refuz 
sala aceea frumoasă prin prezența 
lor ca Peştera lui Ali-Baba. Şi au 
inceput să spună ce le place și ce 
nu le place. Şi de ce le place. Şi 
de ce nu le place. Cu amănunte. Si 
cu argumente. Cu sugestii. Şi mai 
ales, cu pasiune! 

Prietenii filmului din Argeş... Pri- 
etenii filmului din Maramureș. De 


la Baia-Mare. De la Sighet şi Vişeu. 
Prietenii filmului din Slobozia... 

Din Slobozia, pe care n-am mai 
recunoscut-o cu fabricile ei noi, 
cu locuinţele ei noi... Şi mai ales 
cu oamenii ei noi... acești tineri 
meşteri ai combinatului de îngră- 
şăminte chimice din ţară (primul 
combinat cu utilaj românesc), ai 
fabricii de ulei (a doua din Europa), 
aceste tinere meștere ale filaturii 
de bumbac, ale fabricii de lactate... 

Acest entuziast tineret, pri- 

eten al filmului, care ne-a invitat 
nu demult la şedinţa de constitu- 
ire a Clubului «Prietenii Filmului», 
în minunata sală a Tineretului — 
nouă și ea — nouă ca tot ce au cei 
treizeci de -mii de vrednici stăpini 
ai reședinței atît de bogatului judet 
Ialomița... 

Acest tineret care ne-a invitat... 
care ne-a aplaudat. 3 

Şi care ne-a provocat la filme de 
calitate: 
despre viaţa lor, 
despre munca lor, 
despre dragostea lor, 
despre așezarea lor geto-dacică 
Netin-Dava, 
despre monumentul lor: mînăstirea 
lui Matei Basarab, 
despre griul lor şi al străbunilor 


şi al țării... 
Angela CHIUARU 


Trei mari vedete, trei manechine celebre pentru iia noastră: 


Natalie Delon 
i 
ance Gall 


3 
` 
x 
3 
š 
$ 
è 
X” 
[si 


(foto: 


(foto: Odile Montserrat) 


49 


| 


clnerama 


lor, cît mai nepervertiți de lumea cinemato- 
gralului. Aproape necunoscuţi, Graham 
Faulkner şi Judi Bowker, conduşi de Zet- 
firelli se dovedesc a fi cu totul remarcabili 

Dar, lucru rar la Zeffirelli, o undă de amă- 
răciune pecetluiește filmul. Adus în fata 


Drumul spinos 


al decepției 


După «Romeo şi Julieta», regizorul 
Franco Zeffirelli s-a retras într-o îndelun 
gată tăcere cinematografică, trădind fil 
mul în favoarea teatrului. Revine acum cu 
«Francesco și drumul soarelui», un film 
de o stranie frumusețe, în care se recu- 
noaşte pină în cele mai mici amănunte 
stilul regizorului, în care se regăsesc 
temele favorite, obsesiile, calitățile și chiar 
defectele care l-au făcut celebru. 

«Francesco și drumul soarelui» este 
povestea de dragoste a doi tineri aflați 
la vîrsta cînd încep să descopere lumea 
O descoperă și-o refuză. Deci un Romec 
şi o Julieta care spun nu. Tînărul nobil 
Francesco, după o nefericită experiență 
de război, hotărăşte să trăiască depart: 
de lumea a cărei opulenţă este clădită pe 
mizeria celor săraci. Protest naiv, dar de 
înțeles. Regizorul filmează cu voluptate 
această idilă într-o Italie medievală plină 
de fast şi de mizerie. Tinerii îndrăgostiți 
şi prietenii lor par a-și găsi fericirea în 
împăcarea cu natura. Ei se închină soare- 
lui, vîntului, norilor, cimpurilor înflorite, 
lanurilor de griu. 

Şi de astă dată, regizorul îşi alege inter 
preții cît mai apropiați de virsta personaje 


o Julietă ediție ° 


Cu ani in urmă, Liz Taylor a pri- 
mit de la Richard Burton o foarte 
scumpă şi mult rivnită lacrimă a 
pămîntului. Un diamant uriaş gra- 
vat cu eterna declarație pe care un 
bărbat o poate face unei femei, cel 
puțin o dată în viață, de la Adam 
şi Eva încoace: «Te voi iubi pină la 
moarte». 

1973 a fost un an rău pentru pe- 
rechea Taylor-Burton. Imediat du- 
pă premiera filmului «Divorţ», că- 
sătoria lor părea definitiv compro- 
misă. Divorţ în film, divorţ în viaţă. 
Au fost acuzaţi de... publicitate. 
Se pare că lucrurile nu stăteau 
chiar așa. Diamantul părea defi- 
nitiv sortit tăierii în două. Dar, din 
fericire, dragostea a învins încă 
o dată. Ea a fost bolnavă. El s-a 
grăbit s-o caute, s-o vadă, s-o 
ajute. Din nou se vor iubi pînă la 
moarte. lar în şiragul bijuteriilor 
căsniciei lor, s-a mai adăugat încă 
o lacrimă. Una adevărată. Lacrima 
impăcării. 


o poveste pe lună 


Dar dacă sînt un 
nechemat? — zice el, 


marele Truffaut 


François Truffaut, cineast neliniștit, oamenii îl vor înțelege, a acordat un 


artist care mereu se caută pe sine în interviu revistei «Literaturnaia gazeta 
propriile sale filme, cu speranța că în carea vorbit despre «Noaptea am 


papei (magistral interpretat de Alec Gui 
ness), tînărul eretic nu e excomunicat, ci 
readus cu subtilitate în sînul bisericii. 
Un final sub semnul decepţiei în care 
se ghicește, pentru prima dată, un protest 
(încă timid) la prea seninul Zeffirelli 


Judi Bowker (în «Francesco şi drumul soarelui») 


Un anchetator 


numit Resnais 


După o absenţă de cinci ani de pe pla- 
touri, Alain Resnais lucrează la filmul 
«Imperiul lui Alexandru», povestea unui 
escroc celebru, Alexandre Stavisky, mort 
în împreiurări misterioase in anul 1934. 
Subiect cu totul neașteptat pentru cel care 
a semnat «Anul trecut la Marienbad». 

«Cind Jorge Semprun mi-a propus să 
tacem un film despre Stavisky, i-am spus 
că acum 12 ani, la muzeul Grévin, în fața 
chipului său, de ceară, am visat la acest 
personaj pe care-l vedeam ca pe un fel 
de Arsène Lupin: furind de la bogaţi ca 
să-i ajute pe săraci. 

Am început să lucrăm şi ceea ce voiam 

să fie tabloul unei epoci a devenit, avind 
in vedere forța de atracție a personajului, 
portretul unui «echilibrist». Noi vom filma, 
de fapt, legenda lui Stavisky, ficțiunea și 
chiar fantasticul vor depaşı autenticul. 
Nu cred în filmele istorice. Răminem sen- 
sibili la parfumul epocii, dar nu vom căuta 
să subliniem cu orice preț pitorescul. Nu 
vom încerca să facem apologia lui Sta- 
visky, dar el va apare ca un om plin de 
farmec. O să mă străduiesc să-l pun în 
scenă cit pot mai bine, bizuindu-mă, ca 
de obicei, pe propriul meu instinct.» 


E E 


n Romeo ediție '74: Graham Faulkner şi... 


Semnal 


de alarmă 


Actorul care a refuzat să rămină prizo- 
nierul rolului care l-a făcut celebru, cel al 
infailibilului detectiv James Bond, Sean 
Conner, este protagonistul filmului ştiin 
țifico-fantastic, «Zardoz». Acţiunea se pe- 
trece în secolul XXIII. Bătrina noastră pla- 
netă este locuită de două «triburi». Pe de 
o parte, urmaşii oamenilor de știință, 
care cunosc secretele vieții eterne și pot 
să-și lungească sau să-şi scurteze durata 
existenţei, iar pe de altă parte, o hoardă de 
«zardozi», brute periculoase și crude, 
urmașii acelor oameni care au fost atinși 
de poluare. Un film care scrutează viitorul 
îndepărtat pentru a avertiza asupra perico- 
lelor de astăzi. 


În rolul Exterminatorului Z, un bandit, 
Sean Connery, departe de faimoasele 
cupe cu șampanie bine frapată şi de 
gadget-urile lui James Bond, este, după 
cite se spune, de-a dreptul extraordinar 


Am vrut să dau oamenilor o idee despre cum se fac filmele 
(Francois Truffaut, Claude Jade şi Jean-Pierre Leaud 


cinerama 


de ei vor mai apare, printre altii, Charles 
Boyer, Annie Duperey, Claude Rich, Jean 
Rochefort. 


Jean-Paul Belmondo îl va interpreta pe 
acest escroc, genial în felul său, a cărui 
forță de seducţie era irezistibilă. Alături 


Belmondo în rolul unui escroc de geniu 
(cu Annie Duperey) 


Marc All&gret: 
la 73 de ani 


S-a născut în 1900, o dată cu acest secol, 
la Basel, in Elveţia. Studii de drept şi ştiinţe 
politice la Paris. A debutat cu un film docu- 
mentar despre Africa, în 1926, în urma unei 
călătorii făcute în bazinul fluviului Congo, 
împreună cu celebrul său unchi, scriitorul 
Andre Gide. A semnat peste 50 de filme artis- 
tice de lung metraj. Ciţiva dintre cei mai mari 
actori ai ecranului francez îi datorează debu- 
tul sau consacrarea: Raimu, Louis Jouvet, 
Charles Boyer, Michèle Morgan, Simone Sig- 
noret, Jeanne Moreau, Brigitte Bardot. Printre 
cele mai importante filme ale sale se numără: 
«Gribouille», «Lac aux dames» (Lacul doam- 
nelor), «Orage» (Furtuna), «Entrée des ar 
tistes» (Intrarea artiștilor). Ultimul său film, 
«Balul contelui d'Orgel», cu Jean Claude 
Brialy,a deschis festivalul de la Cannes în 1971. 


Pygmalion-ul 
vedetelor franceze 


Laurence Harvey: 
la 44 de ani 


A murit nedrept de tinăr. Avea doar 44 de 
ani. De mai multă vreme se ştia atins de cea 
mai necruțătoare boală a acestui secol. A 
făcut totul s-o învingă, agățindu-se cu dispe- 
rare de viaţă. Pină la ultima clipă işi făcea pla- 
nuri de viitor, primea ziariști, dădea interviuri, 
suridea. Dar a fost înfrint. Trecerea lui prin 
lume e consemnată doar în realitatea înșelă- 
toare a vreo 45 de filme. Cite un film pentru 
fiecare an de viaţă, printre care: «Drumul spre 
înalta societate», «Vară şi fum», «Darling», 
«Robii», «Bătălia pentru Roma». Cu rolul eter- 
nului îndrăgostit din «Romeo și Julieta» rā- 
mine în istoria filmului. 


Un film 
pentru fiecare an 


Noël Roquevert: 


la 81 de ani 


A fost cel mai popular interpret de roluri 
secundare din istoria filmului francez. A stră- 
lucit întotdeauna în umbra marilor vedete. În 
1922, Max Linder îl chema la Hollywood pentru 
un rol comic în parodia «L'Etroit Mousque- 
taire». A apărut în peste 150 de filme, mulie 
mediocre, jucind aproape mereu unul şi ace- 
laşi gen de roluri:. un tip morocânos, suspi- 
cios, uneori timid, alteori agasant. Un rol de 
neuitat este cel al sergentului recrutor din 
«Fanfan la Tulipe». A murit departe de aceas- 
tă lume dezlănțuită în virstă de 81 de ani (năs- 
cut la 18 decembrie 1892), vegheat de guver- 
nanta sa în virstă de 102 ani. 


Iată unde duce poluarea! 
(Sean Connery, un «zardoz» cu chip de om) 


citesc clar în ochii lor: «Doamne, ce 


pisălog !» 


incorigibil. Pur și simplu, cinematogra- 
ful mă ajută să mă adun, să-mi concen- 


unui film nici n-am arătat-o pentru că 


cană» și, firește, despre el. Vă oferim 
i a făcut-o Fellini în «8!/,». Este perioada 


va fragmente din acest interviu, 
care se constituie într-o neașteptată 
profesiune de credință. 


«Cu Noaptea americană am vrut 
să dau oamenilor o idee despre cum 
se fac filmele şi despre ceea ce este cine- 
matograful în faza sa de producție. 
Cunoaşteţi atmosfera de platou? Este 
ceea ce am vrut să evoc în filmul meu, 
Cînd un om străin de meseria noastră 
wine la studio, i se pare că nimeni nu 
acrează, deși noi cădem din picioare 
Še oboseală şi încordare nervoasă. Sper 
că «Noaptea americană» îi va lămuri pe 
spectatori cum stau lucrurile 

Cea mai grea perioadă din naşterea 


dinainte de filmări, cînd mă cuprind 
îndoielile şi mi se pare că sînt un impos- 
tor, un nechemat. Atunci am şi cele 
mai puține răspunsuri. Şi este îngrozi- 
tor, pentru că trebuie să-mi vind ideea 
pe care deocamdată n-o «văd» decit 
eu şi sînt obligat să răspund măcar la 
întrebările producătorului. Urmează a- 
legerea interpreților, interpretelor, ca- 
selor, mașinilor, etc., cînd totul trebuie 
să corespundă concepțiilor mele. E 
rîndul meu să pretind, să audiez, să 
verific, să accept, să resping... În acest 
timp simt că și producătorul, și scena- 
ristul și scenograful și asistenții, absolut 
toţi se uită la mine ca la un apucat și 


Sint în permanență preocupat să mă 
fac înțeles. Este dreptul spectatorului 
să-i placă sau nu un film, dar n-aș vrea 
să iasă din sală spunîndu-și «n-am înțeles 
nimic !». Sau să gîndească așa, dar să nu 
spună, de frică să nu pară un prost 
în ochii «intelectualilor». 

Ar fi foarte trist, dacă spectatorii 
şi-ar întoarce fața de la filmele mele, 
însă, judecind după toate aparențele, 
lucrurile nu se întîmplă așa. Şi sînt 
foarte bucuros de asta, deoarece pot 
să rămîn în continuare eu însumi. 

Cinematograful îmi dă posibilitatea 
să văd lumea într-o lumină mai bună. 
Ceea ce nu înseamnă că sînt un optimist 


trez eforturile. Cînd lucrez la un film 
nu mai trebuie să răspund la scrisori, 
la telefoane, n-am nici cinci minute 
libere ca să-mi cumpăr o pereche de 
ciorapi. 

Dacă n-aș fi făcut film, aș fi vrut să 
fiu editor. Ador cărțile. La filmul «Fah- 
renheit 451» am lucrat cu o imensă 
plăcere, întrucît cărțile sînt pentru 
mine ca nişte ființe. Trăiesc. 

Acum pregătesc pentru tipar o cule- 
gere de articole scrise în perioada cînd 
mă ocupam activ de ziaristică. Apoi 
vreau să public scenariul filmului «Noap 
tea americană» și jurnalul ținut în 
perioada filmărilor la «Fahrenheit 451» 


cinerama 


consacrarea, Vladimir lvaşov și Jana Pro- 
horenko n-au mai apărut împreună, deși 


a n . 
Rei nti | nire fiecare a făcut de atunci zeci de filme. Vor 
= ți din nou parteneri în noua producție so- 

peste ani vietică intitulată «Descoperirea». Eroii a- 
cestui film sînt cercetători și savanți sovie- 


tici, iar acțiunea începe în timpul războiu- 
lui civil şi se termină în zilele noastre. 


De cînd au jucat în «Balada soldatului» 
al lui Grigori Ciuhrai, film care le-a adus 


De la «balada soldatului» la «balada savantului» 
(Vladimir laşov) 


Prea frumos pentru un Bond? 


Cite Zerou ri (Roger Moore) 
poate supo rta 
un sfint? 


Orice-ar face, orice-ar drege, faimosul 
Roger Moore e urmărit continuu de aureo- 
la lui Simon Templar, binecunoscutul 
covrig care seamănă cu un zero. Deci, 
un zero la mină. 

După ce au realizat împreună serialul 
pe care Televiziunea română îl prezintă 
cu titlul «Brett și Danny», Tony Curtis a 
spus oricui a stat să-l asculte că Roger 
Moore e un zero în meserie. Al doilea 
zero la mină. 

De fapt, se pare că Tony Curtis e ros de 
invidie, deoarece partenerul său a fost 
ales să-l interpreteze pe James Bond, 
invincibilul agent 007. Deci încă doi zero 
la mînă. Alţi șase de zero, evident prece- 
dați de două cifre, reprezintă valoarea 
contractului lui Roger Moore pentru rolul 
flegmaticului agent britanic din «Trăiește 
şi lasă-i să moară». Conform reţetelor, fil- 
mul mișună de agenţi dubli și fete frumoa- 
se,cu toate ingredientele care au făcut tri- 
umful precedenților James Bond, la vola- 
nul maşinii nemuritorului 007, care scuipă 
foc şi gloanţe pe te miri unde; cu zimbetul 
care l-a făcut celebru, Roger Moore lichi- 
dează doar în două ore o periculoasă 
bandă de traficanţi de droguri. Și scapă, 
normal, fără nici o zgirietură. 

lată și opiniile primilor interpreți ai 
personajului. Sean Connery: «Filmul e 
slab, iar povestea prea neînsemnată». 
George Lazenby: «Roger Moore este mult 
prea frumos pentru a putea fi un adevărat 
James Bond ». 


52 


A luptat cu greu ca să ajungă acolo, sus 
(Barbra Streisand) 


Sint o femeie 


urîtă ! 


Barbra Streisand față în față cu viața 
ei: «Am 31 de ani și sînt tot timpul pe 
drumuri. Filmez la Hollywood, cint la 
Las Vegas, locuiesc la New York. lubesc 
acest oraș, aici am cunoscut mizeria și 
gloria. Aici am făcut foame, am visat 
sandviciuri mari cit casa, am îndurat 
toate umilințele. Mulți nu mă vedeau bună 
nici măcar ca supraveghetoare de copii, 
deoarece cu mutra mea i-aș fi putut 
speria», 

Viitorul său film va fi «Văduva veselă», 
în regia lui Ingmar Bergman. «Filmul 
muzical, opereta pot avea o nouă epocă 
de aur — spune Barbra — cu condiția să 
fie făcute de mari regizori, care n-au mai 
realizat spectacole de acest gen. Îmi place 
Ingmar Bergman, pentru că în filmele lui 
femeile sînt pur și simplu femei, pe cind 
Fellini le mitizează, iar Buăuel face din ele 
obiecte». Ce face Barbra în timpul liber? 
Îi citeşte pe clasici: «Am descoperit cu 
uimire că sint o ignorantă înspăimintă- 
toare, iar pentru o femeie solitară ca mine, 
cartea e cea mai bună tovărășie». Ce 
crede Barbra despre Barbra? «Sint o 
temeie urită, de o inteligenţă medie, încre- 
zută, dar asta pentru a masca o mare 
timiditate, instabilă, încăpăținată, plină de 
contradicții; o femeie care a luptat din 
greu să ajungă cineva și care azi îşi dă 
seama că adevăratele valori, cele care 
contează, nu sînt succesul sau bogăţia, 
ci o mulțime de lucruri mărunte: stropitul 
florilor, zimbetul unui prieten, o conver- 
saţie cu o persoană inteligentă, sărutul 
de «noapte bună» al băiatului meu». 


Gabin şi Delon 
acuză! 


Eliberat, după zece ani de închisoare, un spărgător, 
Gino (Alain Delon), încearcă să-și refacă viaţa. Cu aju- 
torul unui bătrîn educator specializat în delincvenţă 
Jean Gabin), el își găsește de lucru și încearcă să-și 
uite trecutul. Numai că un polițist (Michel Bouquet), 
înverşunat pe Gino, îl urmărește, îl hărțuiește, chiar 
îl provoacă obsedat de ideea că gangsterul va recidiva. 
Această luptă se va termina cu moartea polițistului și a 
gangsterului. Dincolo de un banal film despre năpăstu- 
ţii soartei, «Doi oameni în oraș» este un amar act de 
acuzare a dedesubturilor justiției și poliţiei, care-și 
depășesc uneori atribuţiile. Şi un recital, un mare re- 


tal Gabin-Delon. 


Copii! Nu vă jucaţi de-a cinematograful! 
(Tatum şi Ryan O'Neal) 


Asociaţia copiilo 


cu părinţi celebri 


Fata mea? 
Un copil ca toți copiii 


Ryan O'Neal are şi el o liică. Se nu- 
meşte Tatum şi e la fel de celebră ca și 
tatāj ei, cel care în «Love Story» a făcut 
să curgă atitea lacrimi. Tatum — fiica şi 


Ryan — tatăl au fost parteneri în filmul 
«Luna de hirtie». Egali în drepturi și în 
glorie. lar acum şi în celebritate. Şi tatăl 
e din cale afară de mindru. Pînă acum 
— glumește el — lumea zicea: 4Uite-l pe 
Ryan cu fiica lui». De aici înainte va zice: 
«Uite-o pe Tatum cu tatăl ei». Dar tot 
el a decis să pună capăt carierei cinema- 
tografice a fiicei lui. «Vreau s-o feresc pe 
Tatum de soarta lamentabilă a copiilor- 
vedete. Nu vreau să se întimple cu ea 
ceea ce s-a întîmplat cu Judy Garland. 
Am văzut copii la filmare care plingeau 
și strigau, iar pentru a-i calma li se admi- 
nistrau sedative. Tatum este marea dra- 
goste a vieţii mele și datoria mea este 
s-o ocrotesc. Cînd va avea 18 ani o voi 
lăsa să facă ceea ce va dori, chiar și film. 
Dar pînă atunci, nu». 


Doar poliția e de vină! 
(Gabin-Delon) 


Celebritatea mamei împovărea 
(Simone Signoret şi 


Un Hamlet în pantaloni scurți 


(Carlo Ponti jr.. fiul Sophiei) 


PPS SE EET SENEI RE a 
Fiul meu? 
Un mare actor 
ESI e ESTE RER EGEE Sa SERE 


Copiii actorilor sînt şi devin actori. 
Pentru că așchia nu sare departe de 
trunchi. Sophia Loren e o mamă fericită. 
Şi, ca orice mamă, e convinsă că băia- 
tul ei e cel mai talentat, că va fi un mare 


ariera fiicei? 


atherine Allâgret) 


actor, dacă nu cumva este de pe acum. 
În noul film realizat de Vittorio de Sica, 
după o nuvelă de Pirandello, Sophia 
Loren joacă alături de Richard Burton. 
«Richard — mărturisește Sophia — a fost 
pentru mine un adevărat profesor de 
artă dramatică. Și cum în meseria noastră 
trebuie să înveţi mereu, ei bine, am învă- 
tat. Dar — adaugă ea cu mindrie — cel 
mai bun elev al lui Burton a fost fiul meu 
Cipi. El vorbeşte perfect engleza şi re- 
cită monologul «A fi sau a nu fi» ca un 
adevărat actor shakespearean.» 


Ghinionul meu? 
O mamă prea celebră 


In constelația vedetelor, drumul ste- 
lelor e primejduit de meteoriți distrugători 
care apar la tot pasul. Nu, nici după 18 
ani,viața copiilor de actori nu e mai ușoară, 
spune Catherine All&gret, fiica celebrei 
Simone Signoret. «Sint mulți care-și în- 
chipuie că actorii sînt niște petrecăreți 
care se scaldă în bani. Actoria e o me- 
serie foarte grea. Se muncește mult, 
trebuie să joci orice, pentru bani puţini. 
Şomajul e frecvent în rîndurile actorilor 
tineri. Trebuie, literalmente, să te baţi 
pentru a primi un rol în film, în teatru, 
la televiziune, la radio sau în studiourile 
în care se dublează filmele străine. În- 
tr-o vreme, pentru a o putea scoate la 
capăt, am lucrat ca funcţionară într-o 
agenţie de închirieri. Faptul de a fi fiica 
mamei mele nu mă ajută. Cind m-am apu- 
cat de această meserie, și eu și mama și 
Yves Montand am jurat să nu fiu ajutată, 
Vreau ca tot ceea ce fac să fac prin mine 
însămi. Altfel nu se poate». 


53 


cinerama 


ochii şi 
urechile 
lumii 


eseAndrzej Wajda a desco- 
perit de atitea ori fantasticul 
în realitatea imediată, încit era 
normal să ajungă în cele din 
urmă și la filmul științitico-fan- 
tastic. Titlul: «invazia de pe 
Aldebaran», ecranizare după 
cartea unui alt polonez celebru 
Stanislaw Lem (colaboratorul! 
lui Tarkovski la «Solaris») eee 
Johnny Weissmuller, nemuri 
torul Tarzan, îşi ciştigă exis- 
tența lucrînd la recepţia unui 
celebru cazinou din Las Vegas. 
Altă junglă. Faceţi jocurile! eee 
Aventurile a trei negri în febra 
căutării unui bilet ciștigător la 
loto vor fi «istorisite» în filmul 
«Simbătă noaptea, în centrul 
orașului». Pe generic trei ce 
lebrități: Bill Casby, Harry Bel- 
lafonte și Sidney Poitier. Ulti- 
mul își va încerca iar şansa ca 
regizor. Noroc, Sidney! eee 
Serghei Gherasimov va ecra- 
niza romanul «Petru I» de Ale- 
xei Tolstoi. Va fi primul film isto- 
rical eminentului pedagog și re- 
gizor sovietic, care a excelat în 
teme de actualitate! eee În fine, 
recordul celui mai lung titlu de 
film a fost doborit de regizorul 
Pascal Thomas. Filmul său se 
numeşte «Plimbarea unei ti- 
nere fete de familie bună a 
cărei delicată îmbujorare tră- 
dează o emoție pro- 
fundă». Asta nu-i titlu, e sce- 
nariu. eee În schimb, cel mai 
frumos titlu de film l-a găsit 
Alberto Sordi. Filmul său se 
intitulează :Pulbere de stele» 
şi e povestea a doi actori ambu- 
lanţi de altădată (Sordi și Mo- 
nica Vitti), proprietarii trupei 
«Grandioase spectacole de re- 
vistă». Desigur, viață de artiști; 


D.1.SUCHIANU 


54 


ziua veseli, noaptea trişti. eee 
«Portretul unui artist i» 
este o carte despre Marlon 
Brando, scrisă de ziaristul Bob 
Thomas. Autorul se mîngiie cu 
ideea că marele actor n-o va 
citi, deoarece nu-l interesează 
nimic despre ceea ce se scrie 
despre el. Oare? eee Filmul 
«Bosul», cu personaje și fapte 
din lumea mafiei, i-a adus pen- 
tru început realizatorului Fer- 
nando di Leo nu bani, ci o ci- 
taţie la tribunal. O «inaltă per- 
sonalitate» s-a simţit lezată de- 
oarece «porecla sa a fost atri- 
buită unui personaj». Cu pore- 
clele nu-i de glumit! eeeCele- 
brissimul Luchino Visconti a 
implinit 67 de ani. Printre alte 
daruri, de la Marlâne Dietrich 


Da] 
Serghei Gherasimov: 
debut în filmul istoric 


a primit o fotografie cu dedica- 
ţia: «Je pense toujours à toi». 
Cu același prilej regizorul a 
anunţat că în 1974 va ecraniza 
monumentalul roman al lui Tho- 
mas Mann, «Muntele vrăjit». O 
carte pe măsura «Ghepardu- 
lui» cinematografiei italiene! 
eeeintr-o foarte lungă carieră 
de film, dar mai ales de teatru, 
actorul englez William Pal- 
mer a trebuit să moară de 42 de 
ori înecat, de 177 ori otrăvit, de 
213 ori înjunghiat, de 544 ori 
împușcat, de 12 ori spinzurat. 
O singură dată și pentru ultima 
oară a murit de bătrinețe. Dar 
asta dincolo de realitatea înşe- 
lătoare a filmului și a teatrului. 
ese Destinat să recompenseze 
actorii «care au cucerit lumea 
prin personalitatea lor», pre- 
miul «Rudolph Valentino» pen- 
tru anul 1973, a revenit Sophiei 
Loren și lui Anthony Quinn. 
Pentru asta ei vor trebui să-și 
lase amprentele pe o dală de 


piatră, care va fi plasată la baza 
statuii lui Valentino. Urmele ce- 
lebrităților pentru un idol de 
piatră. eee O bătrină contesă 
rusoaică moare săracă într-un 
mic oraș italian, nu inainte de a 
povesti că pe moşia ei din Ru- 
sia a ingropat o casetă cu biju- 
terii. Opt italieni, băieți de viață, 
se duc glonţ în Uniunea Sovie- 
tică pentru a pune mina pe co- 
moară. Din toată povestea asta 
va ieși o comedie intitulată 
«ltalienii în Rusia», pe care 
cineaștii sovietici şi italieni o 
vor realiza la «Mosfilm», în re- 
gia lui Eldar Reazanov. eee 
Jean Pierre Léaud, actor care- 
şi datorează cariera lui Fran- 
cois Truffaut («Patru sute de 
lovituri», «Sărutări furate» și 
«Domiciliul conjugal»), va fi 
unul din protagoniștii ecraniză- 


„rii pentru televiziune a romanu- 


lui «Educaţie sentimentală» de 


Alberto Sordi: 
grandioase spectacole... 


Annie Girardot: 
misiune dificilă 


Bibliorama 


Flaubert. Încă o «educaţie sen- 
timentală» pentru Antoine Doi- 
nelle. eee După «Klute», Jane 
Fonda şi Donald Sutherland 
din nou împreună pe genericul 
filmului «Steelyard Blues». eee 
Liliana Covani realizează la 
Roma filmul «Portarul de noap- 
te», inspirat de evenimentele 
din timpul fascismului. Porta- 
rul va fi Dirk Bogarde. Noaptea 
e a istoriei! eee «Primăvară 
mortală», coproducție iugosla- 
vo-spaniolă, este povestea u- 
nui diplomat care-și ratează ca- 
riera din dragoste pentru o fe- 
meie. Nu degeaba zice franțu- 
zul «cherchez la femme!» eee 
Cineaștii slovaci și maghiari 
vor realiza în coproducție fil- 
mul «Vivat Benovsky!». Be-- 
novsky este un celebru aventu- 
rier şi diplomat care a încurcat 
si descurcat multe ițe la curțile 
și prin cancelariile Europei se- 
colului XVIII. Istoria are și ea 
părțile ei bune, uneori şi vesele. 
eoo «Prea frumos ca să fie 
adevărat» se intitulează come- 
dia polițistă a regizorului italian 
Riccardo Balducci. Foarte ade- 
vărată aserțiune, valabilă chiar 
şi pentru succesul unei come- 
dii polițiste. eee Ştiţi cu ce se 
hrănesc îngerii? Credeţi, nu 
credeți, dar cu fasole îşi ţin 
viața! Asta e concluzia la care 
a ajuns regizorul E.B. Clu- 
cher, drept care și-a intitulat 
ultimul său film «Hrana îngeri- 
lor este fasolea». Îngerii sînt 
Giuliano Gemma și Bud Spen- 
cer. eee O glumă a lui Woody 
Allen: «Am citit că în America 
vor circula în curind două sute 
de milioane de automobile. 
Vreau să spun că dacă vreţi să 
traversaţi strada, acum e mo- 
mentul s-o faceți. eee James 
Masen a declarat că Raquel 
Welch este o femeie «plictisi- 
toare, egoistă, insuportabilă și 
prost crescută». Frumoasa fru- 
moaselor n-a avut replică, dar 
a anunțat câ ia lecţii de judo... 
eee În ciuda zgomotoase! re- 
trageri, Frank Sinatra se in- 
toarce din nou la televiziune, 
unde va realiza un show cu 
Gene Kelly. eee Noua stea a 
cinematografiei poloneze, regi 

zorul Krzystot Zanussi, a fost 
invitat la Hollywood pentru a 
realiza filmul polițist «Act de 


Johnny Weissmiiller: 
Tarzan la ruletă 


violență», după o carte a cele- 
brului James Hadley Chase. 
eee Filmele care pun în discu- 
ție atitudinea oamenilor față de 
discriminările rasiale vor fi in- 
vitate să participe la Festivalul 
«Martin Luther King», care 
va avea loc în martie, în locali- 
tatea americană Ridgeword. A- 
merica încearcă incă o dată 
să-și răscumpere greșelile. eee 
Michelangelo Antonioni, 
Federico Fellini, Kenneth 
Russel și Terence Young 
au anunţat constituirea compa- 
niei cinematogratice «Film Ma- 
kers Associated», care va pro- 
duce zece filme în următorii 
cinci ani. Ca artiști, nimic nu-i 
unește pe cei patru regizori, în 
afară de dorința de a nu mai 
depinde de banii, capriciile și 
foarfecele producătorilor. eee 
Pe platouri, un remake după 
«Regina Cristina». Rolul care 
i-a adus un mare succes divinei 
Garbo, va fi interpretat tot de o 
suedeză, Liv Ullman. Partener: 
Peter Finch. eee Annie Girar- 
dot va fi partenera lui Gian 
Maria Volont în coproducția 
franco-italiană «Misiune în Ita- 
lia fascistă», în regia lui Fran- 
cesco Maselli. 


Rubrica «Cinerama 


redactată de 
N.C. MUNTEANU 


D. |. Suchianu: „Cinematograful, acest necunoscut“ 


Remarcabilă această ultimă carte a lui 
D.I. Suchianu. Remarcabilă prin inteli- 
genţa, prin subtilitatea, prin spiritul cri- 
tic pe care-l dovedeşte. Remarcabilă și 
prin umorul său deosebit, prin ironia fină, 
prin detașarea față de obiectul analizei. 
Să recunoaștem că este meritul editurii 
«Dacia» din Cluj în descoperirea și ti- 
părirea în bune condițiuni grafice a a- 
cestui volum. 

Cartea «Cinematograful, acest necu- 
noscut» continuă o preocupare mai veche 
a lui D.I. Suchianu pentru rolul şi funcțiile 
cuvintului în film. Cele 38 de funcţii pe 
care le găseşte criticul cuvîntului în film 
sint foarte variate, toarte diverse. D.I. 
Suchianu vorbește chiar de o «lingvistică 
dramatică», amendînd afirmaţia cu no- 
tația că ea ar putea fi inedită. Ar fi greu 
de transpus într-o analiză critică cele 38 
de funcţii ale cuvintului în cinematograf. 
Ne mulțumim doar să cităm dintre aces- 
tea pe cele care ni s-au părut mai impor- 


tante. Este astfel un cuvint purtător al 
ideii filmului şi un cuvînt purtător al fi- 
nalului; un cuvint caracterizant pentru 
personaj şi altul caracterizant pentru am- 
bianță; un cuvint sec şi altul pitoresc; 


un cuvint rostit «alb» şi altul rostit «co- ~ 


lorat»; un cuvint spus cu o jumătate de 
gură și altul rostit cu gura plină; un cu- 
vînt de o finalitate gravă şi altul de con- 
versație curentă, ș.a.m.d. 

«Cind zic că filmul folosește cuvinte, 
nu mă gindesc nici la textul scenariului, 
nici la inserturile tipărite, nici la titlul 
povestirii (care se compun, firește, tot 
din cuvinte); mă gindesc la miile de cu- 
vinte pe care la un film bun (greșit nu- 
mit «mut»), le ghicește spectatorul. În- 
cetul cu încetul, grație unor silințe artis- 
tice remarcabile, creatorii cinematografici 
ajunseseră la un meșteșug cu totul nou: 
acela de a ne face pe noi, spectatorii, să 
pronunțăm în gînd toate cuvintele spuse 
de eroi unul altuia, plus acelea pe care 


fiecare din ei le spuneau in petto, plus 
acelea pe care noi, spectatorii, le spu- 
neam in sinea noastră drept judecăți şi 
comentarii la vorbele presupuse ale per- 
sonajelor» — iată un citat caracterizant 
din cartea lui D.I. Suchianu dedicată cu- 
vintelor în film. Autorul se opune astfel 
sterilelor (după părerea sa) discuţii des- 
pre «limbajul cinematografic», despre «ci- 
nematograful artă pură» etc. D.I. Suchianu 
argumentează cu exemple concludente 
că din limbajul cinematografic al unui 
film face parte și cuvintul, chiar dacă fil- 
mul este în primul rînd imagine. 

Bogată în exemple, scrisă cu multă spon- 
taneitate, avind o ilustrație adecvată tex- 
tului, cartea lui D.I. Suchianu se citeşte 
cu multă plăcere, atit de spectatorul avi- 
zat cit şi de începătorul în cunoașterea 
celei de-a şaptea arte. 


AL RACOVICEANU 


INTREPRINDEREA 
DE PIELE 

ȘI MĂNUȘI 

TG. MUREŞ 

Tg. Mureș, 

str. Gheorghe Doja 

nr. 231 

telefoane: 

11177, 14825, 

14826, 14827 


Oferă prin rețeaua 
comerțului de stat 
şi magazinele de prezentare 
proprii, haine de piele fină și velurată 
lungi, trei sferturi 
și sacouri pentru bărbați, 
taioare și fuste elegante pentru femei 
în sortimente bogat variate 
pentru toate viîrstele. 


Mănuși pentru bărbaţi, femei și copii 
— pentru orice ocazie — 
moderne, 
creaţia specialiștilor cu renume. 
ănuşi pentru conducătorii auto. 
Alte obiecte din piele 
și pentru 
protecția muncii. 


Cadrele din filmele românești au fost realizate ue: Raru BĂNICĂ, Alexandru 


Prezentarea artistică BILU, Mar 
i y CATARGIU, Ștefan CIUREA, Constantin DABIJA, E 

ANAMARIA SMIGELSCHI Gheorghe DUMITRU, Mihai HANCEAREC, Paul MATEI den GHEORGHIU, Pre DANA MOISE 

Cititorii din străinătate pot face abonamente adresindu Îi 

; -se intreprinderi! CINEMA, Piața Scinteii nr. 1. B i 

ERS MERESEILA TELIAS — Serviciul import-export presă — Exemplarul 5 a ; 41017 sati Lei iesea et ie 

ucurești, Calea Griviței nr. 64—66, P.O.B. — Box 2001 «Casa er der poor = 

eii» — București bet) 


de cultură 


nematogratică